Amos Oz — Cutia Neagra

Considerat drept cel mai mare scriitor israelian contemporan, 
Amos Oz s-a născut în 1939 la Ierusalim, într-o familie care număra 
printre membrii săi savanţi şi profesori, veniţi în Israel din Rusia şi 
Polonia, în 1952, după sinuciderea mamei sale, părăseşte lerusalimul, 
îşi schimbă numele din Klausner în Oz şi se stabileşte în kibujul Hulda, 
unde îşi va petrece mai bine de treizeci de ani. îşi ia licenţa în filosofie 
şi literatură la Hebrew University din Ierusalim, dar revine apoi în 
kibuţ, dedicîndu-se scrisului, agriculturii şi activităţii didactice la liceul 
local. A luptat în Războiul de Şase Zile din 1967 şi în Războiul de Yom 
Kippur din octombrie 1973. în 1965 îi apare prima culegere de 
povestiri, Acolo unde ţipă şacalii, urmată, un an mai tîrziu, de romanul 
Altundeva, poate, în 1968 publică romanul Soțul meu, Michael, care a 
provocat o adevărată furtună literară şi politică. Romanul a fost tradus 
în peste douăzeci de limbi şi transpus pe marele ecran. Volumele de 
povestiri Spre moarte (1971) şi Dealul sfatului nelegiuit (1976, pentru 
care i se decernează Brenner Prize for Literature) sînt considerate 
printre cele mai reuşite scrieri ale sale. în 1987 îi apare romanul Cutia 
neagră, bestseller în Israel şi în Europa, tradus în douăzeci de limbi şi 
distins, în Franţa, cu prestigiosul Prix Femina Etranger. în 1989, 
romanul Să cunoşti o femeie trece în fruntea topurilor de vînzări. în 
1994 îi apare romanul Să nu pronunți noapte, urmat, un an mai tîrziu, 
de Pantera din pivniţă şi, în 1999, de Aceeaşi mare. în cel mai recent 
roman al său, Poveste despre dragoste şi întuneric (2002), Amos Oz 
împleteşte ficţiunea cu autobiografia. Este, de asemenea, autorul mai 
multor volume de eseuri şi articole (Sub această lumină strălucitoare, 
1979; /n țara lui Israel, 1983; Versanții Libanului, 1987 etc.), de critică 
literară (Tăcerea raiului, 1993) şi al unei cărţi pentru copii (Soumchi, 
1978). în 1991, Amos Oz a fost ales membru al Academiei de Limbă 
Ebraică, în 1992, preşedintele german Richard von Weizsăcker i-a 
înmînat Premiul Păcii, iar în 1997 preşedintele Jacques Chirac i-a 
acordat titlul de Chevalier de la Legion d'Honneur. în anul 1998 i-a 
fost decernat Premiul Israel pentru literatură, cea mai înaltă distincţie 
a statului Israel, în anul 2004, a cîştigat Premiul Catalunya. 

Romanul Să cunoşti o femeie este drama lui Yoel, agent al 
serviciilor secrete israeliene, care decide să se retragă după moartea 
misterioasă a soţiei sale, Ivria, încercînd să o reconstituie din amintiri, 
să-i descifreze enigmele şi să se cunoască pe sine în lumina unei vieţi 
conjugale mai mult sau mai puţin ratate. 


Amos Oz - Cutia Neagra 


lerusalim, 
Dragă Alec, 


Dacă nu ai distrus scrisoarea asta în clipa în care rru-ai 
recunoscut scrisul pe plic, înseamnă că totuşi curiozitatea îţi 
depăşeşte ura. Sau că ura ta are nevoie să fie reînnoită. 

în clipa asta ai devenit palid, îţi strîngi cu putere maxilarele tale 
de lup pînă cînd buzele dispar în interior, te precipiţi asupra rîndurilor 
mele ca să descoperi ce vreau de la tine, ce îndrăznesc să vreau de la 
tine după şapte ani de tăcere totală- 

Nu vreau decit să ştii că Boaz e într-o situaţie dificilă. Trebuie 
să-l ajuţi urgent. Nici soţul meu, nici eu nu putem face nimic, pentru 
că a tăiat orice punte de legătură- Ca şi tine. 

Acum poţi să te opreşti din lectură şi să arunci scri&oarea în foc 
(nu ştiu de ce mi te închipui întotdeauna într-o cameră îngustă şi 
lungă, plină cu cărţi, stînd singur lîngă o măsuţă de scris neagră de 
unde poţi vedea pe fereastra din faţa ta întinderi acoperite de zăpadă. 
întinderi lipsite de relief, fără nici un copac, doar zăpada orbitoare şi 
dezolantă. 

Focul arde în cămin, la stinga ta, iar în faţă, pe masa goală, un 
pahar şi o sticlă, goale amîndouă. Nu am decit o imagine în alb-negru. 
Chiar şi tu: cu un aer de călugăr, ascetic, înalt, îmi apari în întregime 
în alb-negru. 

în clipa asta mototoleşti scrisoarea, bombăni ceva în stil bri- 
tanic şi o arunci direct în foc: ce-ţi pasă ţie de Boaz. Şi, în afară de 
asta, doar nu crezi nici un cuvînt din ce-ţi spun eu. Ochii tăi cenuşii 
privesc fix spre focul care pălpăie şi îţi spui: iar vrea să mă 
păcălească. Femeiuşca asta nu se lasă, nu mă lasă în pace. 

Atunci de ce îţi scriu? 

Din disperare, Alec. Nu eşti tu oare specialist cunoscut pe plan 
mondial în acest subiect (Da, sigur că am citit - ca toată lumea -cartea 
ta, Violenţa disperată - studiu comparat asupra fanatismu- lui), dar nu 
mă refer acum la cartea ta, ci la substanţa din care e plămădit sufletul 
tău: disperare înghețată- Disperare arctică, încă mai citeşti? Ca să-ţi 
împrospătezi ura faţă de noi? Ca să guşti deosebita bucurie la 
nenorocirea altuia, ca şi cum ai degusta un whisky bun? Atunci mai 
bine mă opresc aici cu provocarile mele. Mai bine să-ţi vorbesc despre 
Boaz. 

De fapt nu am nici cea mai mică idee despre ce ştii şi ce nu. Nu 
m-ar mira să fii la curent cu cel mai mic amănunt, cerîndu-i raportul 
lunar despre noi avocatului tău Zakheim şi ţinîndu-ne, toţi anii aceştia, 
ca pe ecranul unui radar. Pe de altă parte, nu m-ar mira să nu fii la 
curent cu nimic: nici că m-am măritat cu un bărbat care se numeşte 
Michael (Michel Henri) Sommo, nici că avem o fetiţă şi nici ce s-a 
întîmplat cu Boaz: ţi se potriveşte să întorci spatele brutal, excluzîndu- 
ne odată pentru totdeauna din viaţa ta cea nouă. 


După ce ne-ai alungat, ne-am dus, eu şi Boaz, la kibuțul în care 
locuiesc sora mea cu soţul ei. (Nu aveam unde să ne ducem, nici bani 
nu aveam.) Eu am rămas acolo şase luni, după care m-am întors la 
ierusalim. Am lucrat într-o librărie. Boaz a rămas la kibuţ cinci ani, 
pînă a împlinit treisprezece ani. Mă duceam îa el la trei săptămăni. 
Asta a fost pînă m-am măritat cu Michel, iar de atunci mă numeţte 
tărfă. Ca tine. Nici măcar o dată nu a venit la noi la ierusalim. Cînd s-a 
născut fetiţa (Madeleine-Yfat) ne-a trăntit telefonul în nas. 

Acum doi ani a apărut la noi pe neaşteptate, iarna, la ora unu 
noaptea ca să mă anunţe că părăseşte kibuțul: ori îl înscriu la o şcoală 
agricolă, ori se duce „să trăiască pe străzi şi n-am să-i mai dau de 
urmă", 

Soţul meu s-a trezit din somn, i-a spus să-şi scoată hainele ude, 
să mănânce ceva, să se spele şi să se culce şi să stăm de vorbă măine 
dimineaţă. Dar copilul (încă de atunci, de la vărsta de trei-sprezece 
ani şi jumătate, era cu mult mai solid şi înalt decît Michel) i-a răspuns 
ca şi cum ar fi strivit un gîndac: „Dar tu cine mai eşti? A vorbit cineva 
cu tine?" Micheil a răs, propunărtdu-i: 

„leşi o clipă din casă, scumpule, calmează-te, schimbă caseta, 
bate din nou la uşă şi intră din nou în calitate de om, şi nu de gorilă". 


Boaz s-a îndreptat spre uşă, dar eu i-am blocat ieşirea. Ştiam cS 
nu se va atinge de mine. Fetiţa se trezise şi plîngea, iar Michel s-a dus 
să o schimbe şi să-i încălzească laptele în bucătărie. Am spus: „Bine, 
Boaz. Ai să te duci la o şcoală agricolă, dacă asta vrei." Michel, în 
maieu şi chiloţi, cu fetiţa care se liniştise în braţe, adăugă: „Numai cu 
condiţia să îţi ceri iertare de la mama ta mai întăi, iar apoi să spui şi 
mulţumesc. Nu fi animal." însă Boaz, cu expresia de ură disperată şi 
batjocoritoare moştenită de la tine. mi-a şoptit: „Şi cu ăsta vrei să spui 
că te culci noaptea?" După care a întins măna atingîndu-mi uşor părul 
şi spunînd cu o voce schimbată, o voce la amintirea căreia mi se 
strînge inima: „Fetiţa voastră însă e destul de drăguță." 

L-am înscris deci pe Boaz (cu ajutorul fratelui lui Michel) la 
şcoala agricolă „Tlamim". Asta era acum doi ani, la începutul lui '74, 
puţin după războiul la care - aşa mi s-a povestit - te-ai întors ca să te 
înrolezi în calitate de comandant al unui batalion de tan-curi în Sinai, 
după care iar ai disparuL Am fost de acord şi cu rugămintea lui de a 
nu-l vizita- Am plătit taxele de şcolarizare şi am tăcut Adică Michel a 
plătit De fapt nici măcar Michel. 

Nu am primit nici măcar o carte poştală de la Boaz în aceşti doi 
ani. 

Doar convocări alarmate din partea directoarei: copilul e agre- 
siv. Copilul s-a bătut şi i-a spart capul paznicului de noapte al şcolii. 
Copilul dispare noaptea Copilul are deja dosar la poliţie. Copilul e sub 


supravegherea ofițerului de la secţia de minori. Copilul acesta va fi 
obligat să părăsească şcoala- Copiiul acesta este un monstru. 

Dar tu ce-ţi aminteşti, Alec? Ultimul lucru pe care l-ai văzut a 
fost un copil de opt ani, cu pielea deschisă la culoare. subţire şi înalt 
ca o tulpină, stînd ore întregi pe un taburet, aplecat asupra biroului 
tău, concentrat, construind pentru tine modele de avioane din lemn 
de balsa după revistele „Măini îndemănatice" pe care i le aduceai - un 
copil atent la orice, ascultător, aproape fricos, deşi încă de pe atunci, 
de la vărsta de opt ani, capabil să. păstreze ran-chiună cu un fel de 
îndărătnicie surdă îndărjită. între timp, s-a amncat ca o bombă 
genetică cu efect întărziat, Boaz are acum şaisprezece ani, şi e înalt 
de un metru nouăzeci şi doi şi încă nu 

s-a oprit din crescut, un copil amar şi sălbatic căruia ura şi sin- 
gurătatea i-au dat o forţă fizică neobişnuită. Şi iată că azi diminea-ţă 
s-a întîmplat lucrul despre care ştiam de mult că se va întăm-pla: 
suntem chemaţi de urgenţă. S-a hotărăt să fie dat afară din şcoală, 
pentru că a „atacat-o" pe una dintre profesoare. Nu mi s-au dat 
amănunte. 

M-am dus imediat, dar Boaz a refuzat să stea de vorbă cu mine. 
Mi-a transmis doar că „nu are nimic de-a face cu tărfa asta". Se 
referea la acea profesoară? Sau poate la mine? Nu ştiu. Se pare că nu 
a „atacat-o" cu adevărat, ci a făcut o remarcă înveninată, ea i-a tras o 
palmă, la care imediat el i-a întors două palme. l-am implo-rat să 
amăne exmatricularea pînă îi voi găsi un alt loc. Le-a fost milă de 
mine şi mi-au dat două săptămăni. 

Michel spune că dacă vreau, Boaz ar putea să stea la noi (deşi 
noi doi şi fetiţa locuim într-o cameră şi jumătate, pentm care încă nu 
am terminat de plătit împrumutul luat). Dar tu ştii ca şi mine că Boaz 
nu va fi de acord. Copilul ăsta ne detestă, şi pe mine şi pe tine-Aşa că 
avem totuşi, tu şi cu mine, ceva în comun- îmi pare rău. 

Nu sunt şanse nici să fie primit la altă şcoală cu cele două 
dosare ale lui la poliţie şi fiind şi sub supravegherea ofițerului de 
poliţie. îţi scriu pentru că nu ştiu ce să fac. îti scriu, deşi n-ai să citeşti, 
iar dacă ai să citeşti, n-ai să-mi răspunzi. în cel mai bun caz vei cere 
avocatului Zakheim să-mi trimită o scrisoare oficială în care să mi se 
amintească respectuos că expeditorul continuă să-şi nege 
patemitatea, avînd în vedere că rezultatul analizei de sînge nu a fost 
categoric, şi că eu însămi fusesem cea care se împotrivise analizei de 
sînge. Şah maL 

lar divorţul te-a dispensat de orice responsabilitate faţă de Boaz 
şi de orice datorie faţă de mine. Ţin bine minte toate astea, Alec. Nu 
mai sper nimic. îţi scriu ca şi cum aş sta lîngă fereastră şi aş vorbi cu 
munţii. Sau cu întunericul dintre stele. Disperarea e dome-niul tău. 
Dacă vrei, poţi să închizi dosarul meu. 


Oare încă mai eşti însetat de răzbunare? Dacă da, atunci uite 
că îţi ofer şi celălalt obraz. Al meu şi al lui Boaz. Te rog: loveşte cît poţi 
de tare. 

Şi totuşi, am să-ţi trimit scrisoarea asta, deşi în clipa asta am 
pus stiloul pe masă cu hotărărea de a renunţa: că nu mai am ce 


pierde. Toate drumurile îmi sunt închise. înţelege: chiar dacă 
ofiţerul sau reponsabila cu ajutorul social vor reuşi să-l convingă pe 
Boaz să-i lase să se ocupe de el, să accepte ajutor, sau să fie primit la 
altă şcoală (personal nu cred că vor reuşi) - oricum nu am bani. 

Pe cînd tu ai mulţi, Alec. 

Nici relaţii nu am, pe cînd tu poţi rezolva orice cu trei conver- 
saţii telefonice. Tu eşti inteligent şi putemic. Sau ai fost inteligent şi 
puternic acum şapte ani. (Mi s-a povestit că ai fost operat de, două 
ori. Nu ştia nimeni despre ce operaţii era vorba.) Sper că acum eşti 
sănatos. Nu mai adaug nimic, ca să nu interpretezi ceea ce îţi spun ca 
ipocrizie. Nu neg, Alec: încă mai sunt în stare să mă umilesc în faţa ta 
de cîte ori vrei. Sunt gata să fac orice mi-ai cere. Repet: orice. 

Numai să-ţi salvezi fiuL 

Dacă aş fi deşteaptă aş şterge acum cuvîntul „fiu" şi aş scrie în 
loc Boaz, ca să nu te enervez.Dar cum aş putea şterge adevărul? Tu 
eşti tatăl lui. lar în ce priveşte inteligenţa mea, doar m-ai clasat 
definitiv ca fiind complet idioată. 

Vreau să-ţi propun ceva: sunt gata să mărturisesc în scris, în 
faţa unui notar, dacă vrei, că Boaz e fiul cui vrei tu să spun. Nu mai 
am de mult nici un respect pentru mine însămi. Am să sem-nez orice 
act pe care avocatul tău mi-l va pune în faţă, dacă accepţi în schimb 
să-l ajuţi pe Boaz, şi cît mai repede cu putinţă. Ajutor umanitar, să 
zicem. Sau din caritate faţă de un copil complet străin. 

Şi într-adevăr, cînd mă opresc din scris şi mă gîndesc la el, îl 
văd în faţa ochilor şi cuvintele mi se par foarte pothvite: Boaz e un 
copil „străin"”. Nu copil. Un om străin. Pe mine mă numeşte tărfa. Pe 
tine căine. 

Pe Michel „micul peşte". Lui însuşi (chiar şi în acte) îşi dă 
numele meu de familie dinainte de a mă căsători cu tine (Boaz 
Brandşteter). lar şcoala la care l-am înscris cu atita greutate, după 
dorinţa lui, e „insula fantomelor". 

lar acum am să-ţi dezvălui un fapt pe care îl poţi folosi împotri- 
va mea. Părinţii soţului meu ne trimit de la Paris o mică sumă lunară 
ca să-l putem întreţine la şcoală, deşi nu l-au văzut nicio-dată pe 
Boaz, iar Boaz probabil că nici nu a auzit de existenţa lor. 

11 


lar ei nu sunt oameni bogaţi timigranţi din Algeria), şi au, în 
afară de Michel, încă cinci copii şi opt nepoți, în Franţa şi în Israel. 

Alec, ascultă-mă. Despre tot ce a fost n-am să-ţi scriu acum nici 
un cuvint în afară de un singur lucru, pe care n-am să-l uit niciodată, 
deşi ai să te miri de unde îl ştiu. Cu cîteva luni înainte de divorţ, Boaz 
a fost intemat la spitalul „Şaarei-ţedek" cu o infecţie la rinichi. Au 
apărut complicaţii. Tu te-ai dus fSră ştirea mea la profesorul 
Blumentahl ca sS verifici dacă un adult ar putea, la nevoie, dona un 
rinichi unui copil de opt ani. Intenţia ta era deci să-i donezi un rinichi. 
Şi l-ai prevenit pe profesor că pui o singură condiţie. Ca eu (şi copilul) 
să nu aflăm niciodată. Şi într-adevăr nu am ştiut nimic, pînă cînd m- 
am împrietenit cu doctorul Adorno, care lucrează împreună cu 
Blumentahl, doctorul acela tănar pe care tu ai vrut să-l dai în judecată 
pentm neglijenţă criminală în ce priveşte tratamentul lui Boaz. 

Dacă continui încă să citeşti, sunt sigurs că în clipa asta ai 
devenit şi mai palid, îţi apuci bricheta cu un gest de violenţă stăpănită 
apropiind-o de buze fără să-ţi dai seama că nu ai pipa, şi tragi aceeaşi 
concluzie cunoscută: sigur. Doctorul Adomo: Cine altul. Şi dacă nu ai 
distrus încă scrisoarea, asta e clipa cînd o vei face. Odată cu mine şi 
cu Boaz. 

Apoi Boaz s-a însănătoşit şi tu ne-ai alungat din vila ta, numele 
tău şi din viaţa ta Fără să donezi nici un rinichi. Deşi eu sunt con-vinsă 
că ai avut într-adevăr intenţia să o faci. Pentru că la tine totul e serios, 
Alec. Asta - da: seriozitatea ta. 

lar vreau să te flatez? Dacă vrei, de acord, recunosc. Te implor 
şi mă umilesc. în genunchi, cu fruntea atingînd podeaua. Ca atunci. Ca 
în zilele bune. 

Pentru că nu am ce pierde şi nu-mi pasă că te implor. Am să fac 
ceea ce îmi vei comanda să fac. Numai nu lăsa timpul să treacă, 
pentru că peste două săptămăni va bate străzile. Şi sunt unii care de- 
abia îl aşteaptă. 

Nimic nu-ţi este doar imposibil. Trimite-l pe monstml tău de 
avocat Poate cu pile îl vor primi la şcoala de ofiţeri de marină (Boaz 
este atras în mod ciudat de mare, şi asta încă de mic copil. îţi 
aminteşti, Alec, de Aşkelon, în vara războiului de şase zile? Vărtejul? 
Pescarii aceia? Pluta?) 

12 


Ultimul lucru înainte de a pune scrisoarea în plic: am să mă şi 
culc cu tine dacă ai să vrei. Cînd ai să vrei. Cum ai să vrei. (Soţul meu 
ştie despre scrisoarea sta şi m-a şi încurajat să-ţi scriu, în afară de 
fraza asta ultimă. lar acum, dacă ai chef să mă distrugi, poţi pur şi 
simplu să fotocopiezi scrisoarea, subliniind ultima frază cu creionul 


tău cel roşu şi să o trimiţi soţului meu. Va avea rezultatul pe care îl 
doreşti. Recunosc: am minţit cînd ţi-am scris că nu am ce pierde). 

Şi iată-ne pe toţi acum, Alec, în măinile tale. Chiar şi feti”a mea 
cea mică. Tu ai să faci ce-ai să vrei. 

llana (Sommoj 


Doamnei llana Brandşteter-Somo Str. Tamaz 7, ierusalim. 
Israel. Expres. 
Londra, 18.0176 


Doamnă, 

Aseară mi-a fost transmisă din America scrisoarea dumitale din 
5.02.76. Am să răspund numai la o mică parte din toate punctele pe 
care ai ales să le prezinţi în scrisoare. 

Dimineaţă am vorbit la telefon cu o cunoştinţă din ţară. în urma 
acestei conversații, mi-a telefonat chiar acum, din proprie iniţia-tivă, 
directoarea şcolii în care fiul tău învaţă. Am stabilit împreună că 
exmatricularea va fi anulată şi că în loc va primi numai 

mustrare. 

Cu toate astea, dacă fiul tău preferă - aşa cum faci aluzie în 
scrisoare - să treacă la şcoala de marină, cred că am o bază destul de 
solidă să presupun că acest lucru e posibil (prin avocatul 

Zakheim). 

De asemeni, avocatul Zakheim vă va transmite un cec cu suma 
de două mii de dolari (în lire israeliene şi pe numele soţului tău). Soţul 
dumitale este rugat să confirme în scris primirea acestei sume oferite 
datorită situaţiei grave în care vă aflaţi, şi în nici un caz nu va fi 
considerat ca un precedent şi nici ca expresie a vre-unei obligaţii din 
partea noastră. Soţul dumitale va mai trebui să 

13 

declare că nu vor mai veni astfel de cereri din partea dumnea- 
voastră în viitor (sper că familia cea săracă şi atit de ramificata. din 
Paris nu vă va urma exemplul cerîndu-mi ajutoare băneşti). în ce 
priveşte restul lucrurilor scrise în scrisoarea dumitale, inclusiv 
minciuni grosolane, contradicții grave sau simplă bădărănie, trec totul 
sub tăcere. 

A-A. Ghideon N.B. Scrisoarea dumitale rămăne la mine spre 
păstrare. 


ierusalim 27.0176 
Dr. Alexander A. Ghideon London School of Economics, Londra, 
Anglia- 


Alec, bună ziua După cum ştii, am semnat săptămăna trecută 
actele aduse de avocatul tău şi am primit banii. însă Boaz a părăsit 
şcoala agricolă şi lucrează de cîteva zile pe piaţa en-gros la Tel Aviv la 
soţul unei verişoare a lui Mich”l. Michel i-a aranjat asta, după dorinţa 
lui Boaz. 

lată cum a fost: după ce directoarea l-a anunţat pe Boaz că nu 
va fi dat afară, ci va primi doar mustrare, Boaz şi-a făcut bagajul şi a 
plecat Michel a telefonat la poliţie (unde lucrează nişte rude de-ale lui) 
şi după ce au cercetat ne-au anunţat că băiatul e arestat la Abu-Kabir 
pentru furt. Un prieten de-al fratelui lui Michel, ofiţer de poliţie la Tel 
Aviv, s-a dus să vorbească cu ofiţerul care 

se ocupă de Boaz. După o oarecare tergiversare, l-am eliberat 
pe cauţiune. 

Pentru a-l elibera am folosit o parte din banii pe care tu i-ai 
trimis. Ştiu că nu pentru asta i-ai trimis, dar alţi bani nu avem: 

Michel predă franceza ca profesor necalificat într-o şcoală reli- 
gioasă, iar salariul lui, după ce se scad ratele pentru casă de-abia 

ne ajunge ca să avem ce mănca. Şi mai e şi fetiţa (Madeleine- 
Yfat, de doi ani şi jumătate). 

Vreau să ştii că Boaz nu ştie de unde sunt banii cu care l-am 
eliberat Dacă ar fi ştiut, cred că i-ar fi scuipat, aşa cum l-ar fi scuipat 
şi pe ofiţer şi pe Michel. Şi aşa, la început nici nu a vrut să audă de 
eliberare, cerînd să „fie lăsat în pace". 

14 


Michel s-a dus fără mine la Abu-Kabir. Prietenul fratelui (ofiţerul 
de poliţie) a aranjat ca Boaz şi Michel să poată sta de vorbă singuri 
între patru ochi. Michel i-a spus : „Ascultă, poate ai uitat cine sunt, eu 
sunt Michel Sommo şi am auzit că tu mă numeşti pe la spate 
„peştele" mamei tale. Poţi să mă numeşti aşa şi în faţă dacă asta te 
ajută să te calmezi cît de cît Şi eu ţi-aş fi putea spune că nu eşti 
normal. Şi aşa am putea continua să ne insultăm unul pe celălalt pînă 
măine, dar nu tu vei avea ultimul cuvint, pentru că eu pot să continui 
şi în franceză şi în arabă, pe cînd tu de-abia te descurci în ebraică. Aşa 
că, după ce ţi se vor termina înjurăturile, ce mai urmează? 

N-ar fi mai bine să te opreşti, să te linişteşti şi să-mi explici ce 
vrei tu de la viaţă? Şi atunci am să-ţi spun şi eu ce-ţi putem noi oferi, 
mama ta şi cu mine. Şi poate vom ajunge la o înţelegere." 

Boaz i-a răspuns că nu vrea nimic de la viaţă. cu atît mai puţin 
îşi doreşte să fie inoportunat de tot felul de indivizi curioşi să afle ce 
vrea el de la viaţă. 

La care Michel, pe care viaţa nu l-a cruțat niciodată, a facut 
exact ce trebuia: s-a ridicat spunîndu-i lui Boaz: „Dacă e aşa, să fii 


sănătos, din partea mea n-au decit să te interneze într-o insti-tuţie de 
înapoiaţi mintal sau de irecuperabili, şi gata. Am plecaf'. 

Boaz a mai încercat să argumenteze puţin, adăugînd: „Nici o 
problemă, am să omor pe cineva şi am să fug". Michel i-a răspuns 
calm, de la uşă: „Eu, scumpule, nu sunt nici maică-ta, nici taică-tău, 
eu nu am nici o legătură cu tine, aşa că nu te juca cu mine, pentru că 
mie nu-mi pasă de tine. Ai şaizeci de secunde să hotărăşti dacă vrei 
să ieşi de aici sau nu. Din partea mea, n-ai decît să omori pe cine vrei, 
numai străduieşte-te să nu răne; }ti. lar acum, la revedere. 

Cînd Boaz a spus „Stai o clipă", Michel a înţeles că a căştigat: 

Michel cunoaşte jocul ăsta mai bine decit noi toţi, pentru că 
viaţa nu i-a fost uşoară, iar suferinţa l-a transformat ca pe un diamant: 

dur şi minunat (da, şi în pat, dacă vrei să ştii). Boaz i-a spus: 

„Dacă într-adevăr nu-ţi pasă, de ce ai venit de la ierusalim să 
mă eliberezi pe cauţiune? Michel a răs din uşă: „Adevărul e că de fapt 
am vrut să văd de aproape ce minune a putut mama ta să aducă pe 

15 

lume, ca să ştiu ce va ieşi din fetiţa pe care mi-a născut-o mie. 
Vii sau nu? 

Şi aşa l-a eliberat Michel şi l-a invitat la un restaurant chinezesc 
caşer care s-a deschis nu de mult la Tel Aviv, apoi amîndoi s-au dus la 
cinema (probabi] cine stătea în spatele lor a crezut că Boaz e tatăl, iar 
Michel copilul). Michel s-a întors sin-gur în noaptea aceea şi mi-a 
povestit totul, iar Boaz a rămas la angrosistul de la piaţă, de pe strada 
Carlibah, acela care e căsătorit cu vara lui Michel. Asta a vmt Boaz: să 
muncească şi să căştige singur bani ca să nu depindă de nimeni. 
Michel a hotărăt pe loc, fără să se sfătuiască cu mine: „Asta îmi place 
şi pot să-ti aranjez chiar în seara asta aici, la Tel Aviv." Şi-a aranjat 

Noaptea, Boaz doarme acum la Planetarium la Ramat-Aviv: 

unul dintre administratori e căsătorit cu o colegă de şcoală a lui 
Michel, de la Paris, din anii '50. 

Pe Boaz îl atrage Planetariul. Nu stelele, ci telescoapele, optica. 

îţi scriu toate amănuntele astea în legătură cu Boaz la îndem- 
nul lui Michel, care crede că tu fiind cel care a trimis banii, obligaţia 
noastră este să te anunţăm ce facem cu ei. Eu sunt con-vinsă că vei 
citi scrisoarea asta de trei ori la rînd. Pentru că legătura pe care 
Michel a reuşit să o închege cu Boaz va fi pentru tine o lovitură. Mai 
cred şi că prima mea scrisoare ai citit-o de cel puţin trei ori. Şi mă 
bucur la gîndul că aceste două scrisori te-au înfuriat Furia te face viril 
şi atrăgător, dar şi infantil, aproape înduioşător: începi să-ţi consumi o 
energie dispropoţionată pe obiecte fragile ca stiloul, pipa, ochelarii, nu 
ca să le distrugi, ci ca să-ti exersezi fbrţa de a-ţi păstra calmul 
deplasînd obiectele acelea trei centimetri la dreapta sau doi 
centimetri la stînga. Consumul acesta de energie îl păstrez ca pe o 


amintire prețioasă şi îmi ima-ginez cu mare plăcere cum se repetă şi 
acum aceeaşi scenă în timp ce-mi citeşti scrisoarea, acolo în camera 
ta alb-negru, între foc şi zăpadă. Dacă există vreo femeie cu care te 
culci, mărturisesc că în clipa asta sunt geloasă pe ea. De fapt sunt 
geloasă şi pe ceea ce faci cu pipa, cu stiloul, cu ochelarii, cu foile 
acestea între degetele tale pline de forţă. 

Ca să revenim la Boaz, îţi scriu deci aşa cum i-am promis lui 
MicheL Cînd vom primi înapoi banii pentru cauţiune, toată suma 

16 


va fi trecută într-un cont de economii pe numele fiului tău. Dacă 
va hotărî să înveţe, îi vom plăti cu banii aceştia studiile. Dacă o să 
vrea să-şi închirieze o cameră în Tel-Aviv sau aici, în ierusalim, în 
ciuda vărstei lui, îi vom închiria pe banii tăi. Pentru noi nu vom chellui, 
desigur, nimic. Dacă eşti de acord cu toate acestea, poţi nici să nu-mi 
răspunzi. Dacă nu - anunţă-ne cît mai repede, înainte de a folosi banii, 
ca să-i înapoiem avocatului tău şi ne vom descurca noi şi fără. (Deşi 
starea noastră inaterială e destul de rea). 

Doar o rugăminte mi-a mai rămas: ori distrugi scrisoarea asta, 
ca şi pe precedenta, ori - dacă ai hotărăt să te foloseşti de ele -fă-o 
acum, fără să mai aştepţi. Fiecare zi, fiecare noapte care trec nu sunt 
decit încă o colină şi încă o vale pe care moartea ni le-a răpit Timpul 
trece, Alec, şi amindoi ne ducem cu el. 

Şi încă ceva: mi-ai scris că minciunile şi contradicţiile din 
scrisoarea mea te determină să păstrezi o tăcere plină de dispreţ. 
Tăcerea ta, Alec, disprețul tău mi-au dat o stare de nelinişte: oare nu 
ai reuşit să găseşti în toţi aceşti ani, în toate locurile prin care ai 
trecut, nici un suflet care să te facă să simţi puţină tandreţe!? îmi pare 
rău pentru tine, Alec. Situaţia noastră e îngrozitoare: eu sunt cea care 
am păcătuit, iar tu şi fiul tău cei care plătiţi. Dacă vrei, şterge „fiul 
tău" şi scrie Boaz- Dacă vrei, poţi să ştergi totul. Din partea mea, nu 
ezita să faci orice ţi-ar putea uşura chinurile. 

llana 


Domnului Michel-Henri Sommo Str. Tamaz, 7, ierusalim, Israel. 
Recomandat 
Geneva, 7.03.1976 


Stimate domnule, 

Cu ştiinţa - şi după cîte înţeleg chiar la îndemnul dumitale -a 
considerat soţia dumitale necesar să-mi adreseze două scrisori lungi şi 
destul de jenante, care nu-i fac în nici un caz onoare. Dacă înţeleg 
bine, din frazele ei confuze reiese că şi a doua scrisoare are scopul de 


a repeta aluziile la situaţia financiară în care vă găsiţi. Presupun că 
dumneata eşti cel care trage sforile şi încurajezi rugăminţile ei. 
17 


Circumstanţele îmi pennit (f3ră efort prea mare în ceea ce mă 
priveşte) să vă pot veni în ajutor şi de data aceasta. l-am dat 
instrucţiuni avocatului Zakheim să verse în contul dumitale suma 
suplimentară de cinci mii de dolari (pe numele dumitale, în lire 
israeliene). Dacă nici această sumă nu e suficientă, vă rog, dom-nule, 
să nu mai faci presiuni asupra mea în acest stil ambiguu şi folosindu- 
te de soţia dumitale, ci să mă anunţi (prin intermediul avocatului 
Zakheim) care e suma definitivă de care ai nevoie ca să-ţi rezolvi 
diversele probleme. Dacă suma va fi rezonabilă, poate am să fiu 
dispus să-ţi vin în ajutor într-o anumită măsură, dar numai cu condiţia 
să nu fiu inoportunat cu cercetări asupra motivelor care mă determină 
să fac acest gest, nici cu expresii de mulţumire pline de efuziuni lirice 
de stil levantin. în ce mă priveşte mă abţin să judec valorile şi 
principiile care îţi permit să ceri si să primeşti aceste sume de bani de 
la mine. 

Cu tot respectul, A.A. Ghideon 


provoacă admiraţia întregii ţări onorînd Israelul în faţa celorlalte 
popoare, şi cu cele niai bune urări de Purim”, 

llana şi Mihael (Michel-Henri) Sommo . 

„A. GHIDEON HOTEL EXCELSIOR BERLIN VEST. ALEX EXPLICA-MI 

DACA E VORBA DE TENTATIVA EXTORCARE STOP PENTRU CAŞTIGARE 
TIMP VREI CA ZAND SĂ INTERVINĂ STOP AŞTEPT DISPOZIŢII MANFRED 

PERSONAL ZAKHEIM IERUSALIM ISRAEL VINDE PRO-PRIETATE 
ZIKHRON-YAAKOV STOP DACA NECESAR ŞI LIVADA BINYAMINA STOP 
PLĂTEŞTE EXACT o SUTĂ MII STOP p 

CERCETEAZA IMEDIAT SOŢUL SITUAŢIA BAIATULUI STOP 
TRIMITE FOTOCOPII DOCUMENTE DIVORŢ STOP REVIN LONDRA 
SFÎRŞIT SĂPTAMĂNĂ ALEX 


D-lui avocat Manfred Zakheim Biroul Zakheim & Di Modena Str. 
Regelui George, 36, ierusalim 

ierusalim, 13 Adarll 5736 (14.03.76) 

Stimate domnule avocat Zakheim, 

în continuarea conversaţiei noastre telefonice de ieri, avem de 
fapt nevoie de suma de şaizeci de mii de dolari americani pentru a 
plăti ratele la casă şi a construi încă o cameră şi jumătate şi încă pe 
atit în vederea asigurării viitorului băiatului, şi încă pe atît pen-tru 


fetiţă, în total deci o sută optzeci de mii de dolari americani. De 
asemeni, ne este necesară suma de nouăzeci şi cinci de mii de dolari 
în vederea cumpărării şi renovării casei Alkalay din cartierol evreiesc 
din Hebron (proprietate evreiască pe care nişte arabi rebe-li şi-au 
însuşit-o cu forţa în 1929, şi pe care noi cerem acum să ne fie 
înapoiată sub fonnă de bani). 

Cu mulţuniiri anticipate pentru efortul dumneavoastră şi cu 
toată consideraţia faţă de Dr. Ghideon, a cărui cercetare ştiinţifică 

18 


Ilana Sommo 20.03. Str. Tarnaz, 7, ierusalim 

llana, 

M-ai mgat să mă gîndesc o zi două şi să-ţi scriu care e părerea 
mea. Ştim amîndouă că, atunci cînd tu ceri o părere, sau un sfat, nu 
faci decît să cauţi să confirmi ceva ce ai făcut deja sau eşti hotărătă 
să faci. Cu toate acestea, m-am decis să-ţi scriu ca să-mi lămuresc 
mie însămi de ce ne-am despărţit cum ne-am despărţit 

Seara petrecută la voi la ierusalim săptămăna trecută mi-a dus 
aminte de zilele rele. M-am întors plină de nelinişte. Deşi aparent totul 
s-a petrecut normal, în afară de ploaia care nu s-a oprit toată seara şi 
toată noaptea la ierusalim. Şi în afară de Michel care mi s-a părut 
obosit şi trist Aproape o oră şi jumătate s-a chinuit să 

Purim — sărbătoare istorică legată de salvarea evreilor în Persia 
în tim-pul lui Ahaşveros 

19 

monteze etajera cea nouă, ajutat de Yfat care îi dădea 
şurubelniţa, sau ciocanul, sau cleştele, iar cînd m-am ridicat să-l ajut 
să ţină cele două picioare ale etajerei, tu ai strigat ironic din bucătărie 
că pot să-l iau cu mine la kibuţ fiindcă aici îşi iroseşte talentele. După 
care s-a aşezat la birou în capotul pe care l-a îmbrăcat peste pija- 
maua lui flanelată şi a început să corecteze caietele elevilor cu 
cemeală roşie. Toată seara a corectat caiete. Focul din soba cu petrol 
era aprins în colţul camerei, Yfat se juca singură pe carpe-ta de paie 
cu oiţa de pluş pe care i-o cumpărasem la Autogară, la radio se 
transmitea un concert pentru flaut cu Rampal, tu şi cu mine stăteam 
de vorbă în şoaptă la bucătărie, şi se părea că petre-ceam o seară 
liniştită de familie. Michel se făcuse ca şi inexistent, iar tu nu i-ai 
adresat mai mult de douăzeci de cuvinte toată seara. De fapt nici lui 
Yfat şi nici mie. Erai absorbită de propria ta per-soană. Pe cînd îţi 
povesteam despre bolile copiilor, despre postul cel nou al lui loas la 
fabrica de materiale plastice a  kibuţului, despre hotărărea 
secretariatului de a mă trimite la un curs de „bucătărie dietetică", mai 
mult nu mă ascultai şi nici nu mă între-bai nimic. Nu era greu să-mi 
dau seama că aşteptai, ca de obicei, să-mi termin povestea banală ca 


să trecem la dramele destinului tău. Că aştepţi să-ţi pun întrebări. Aşa 
că am întrebat, dar nu am primit răspunsuri. Michel s-a dus la 
bucătărie, şi-a pregătit o tartină cu margarină şi brănză, şi-a făcut o 
cafea şi ne-a anunţat că nu are de gînd să ne deranjeze şi că imediat 
o culcă pe Yfat ca să putem sta de vorbă în linişte. După ce a ieşit, mi- 
ai povestit de Boaz, despre cele două scrisori pe care i le-ai scris lui 
Alex, despre sumele pe care el vi le-a trimis şi despre hotărărea lui 
Michel de a „pretinde de data aceasta tot ce vi se cuvine", cu 
speranţa că „netrebnicul îşi va recunoaşte în sfîrşit păcatele". Ploaia 
bătea în ferestre. Yfat adorrnise pe covoraşul de paie; Michel a reuşit 
să o îmbrace cu pijamaua şi să o ducă în pat fără să o trezească. După 
care a deschis televizorul potrivind sonorul foarte scăzut ca să nu ne 
deranjeze, s-a uitat la ştirile de la nouă şi s-a întors în linişte la 
caietele lui. Tu curăţai legume pentru prânzul de a doua zi, iar eu te- 
am ajutat puţin. Mi-ai spus: „Rahel, nu ne judeca, voi în kibuţ habar n- 
aveţi ce înseamnă banii". Ai adăugat: „De şapte ani încerc să-l uit Şi ai 
continuat: „Oricum, tu nu poţi să înţelegi". Prin uşa 
20 


de la bucătărie vedeam spatele curbat al lui Michel, ţigara pe 
care a ţinut-o toată seara între degete fară să o aprindă pentru că 
feres-trele erau închise, şi mă gindeam: iar minte; chiar şi pe ea 
însăşi. Obiceiul ei. Nimic nou. însă tot ce ţi-am spus cînd mi-ai cerut 
părerea nu a fost decăt: „llana, nu te juca cu focul. Fereşte-te. Ai avut 
destule necazuri. 

Te-ai enervat: „Ann ştiut că ai să începi cu morala". 

Am spus: „llana, nu te supăra, nu eu am deschis discuţia, iar tu: 
„Dar m-ai stîmit Aşa că am propus să încetăm. Şi am încetat pentru că 
Michel a intrat din nou în bucătărie, scuzindu-se în glumă pentru că a 
pătruns în „sectorul femeilor", a spălat şi a şters vasele povestind cu 
vocea lui răguşită ceva ce auzise la ştiri. Apoi ni s-a alăturat, s-a 
amuzat pe seama „ceaiului polonezilor". a căscat, m-a întrebat despre 
Yoas şi copii, ne-a mîngăiat pe amăn-două pe cap, şi-a cerut scuze şi 
s-a dus să strîngăjucăriile lui Yt'at de pe covoraş, a ieşit să fumeze pe 
terasă, apoi ne-a spus noapte-bună şi s-a dus să se culce. Tu ai spus: 
„Doar nu pot să-i interzic să se întălnească cu avocatul lui Alex. Ca să- 
i asigurăm viitorul lui Boaz. Şi ai adăugat fără nici o legătură: „Oricum, 
el e prezent tot timpul în viaţa noastră". 

Nu am spus nimic. Atunci, cu o ură reţinută, ai spus: „Rahel cea 
deşteaptă, cea normală. Doar că felul tău „norma!" de a fi înseamnă 
să nu te confrunţi cu viaţa. 

Nu m-am putut abţine şi am spus: „llana, de fiecare dată cînd 
foloseşti cuvîntul viaţă, am impresia că sunt la teatru”. 


Te-ai supărat Ai întrerupt discuţia. Mi-ai pregătit patul, mi-ai dat 
un prosop şi mi-ai promis să mă trezeşti la şase ca să prind autobuzul 
de Tiberiada. M-ai trimis să mă culc, iar tu te-ai întors la bucătărie ca 
să-ţi plîngi singură de milă. La miezul nopţii m-am dus la toaletă, 
Michel sforăia uşor, iar pe tine te-am văzut stînd în bucătărie şi 
plîngînd. Te-am sfătuit să te duci să te culci, ţi-am propus să stau cu 
tine, dar cînd te-ai adresat la plural „Lăsaţi-mă în pace", m-am hotărăt 
să mă întorc la patul meu. Ploaia nu s-a oprit toată noaptea. 
Dimineaţă, înainte de a pleca, în timp ce ne beam cafeaua, m-ai rugat 
în şoaptă să reflectez o zi, două şi să-ţi scriu care e părerea mea. Am 
încercat deci să judec lucrurile la rece. Dacă nu erai sora mea, mi-ar fi 
fost mai uşor. M-am hotărăt 

1\ 


totuşi să-ți scriu că după părerea mea. Alex nu e decît o 
catastrofă în ce te priveşte, pe cînd Michel şi Yfat sunt totul pentru 
tine. Pe Boaz, mai bine îl laşi în pace acum, fiindcă orice încercare de- 
a ta de „a-i întinde o mănă salvatoare" matemă nu va face decit să-i 
agraveze singurătatea. Să-l îndepărteze şi inai mult de tine. Nu te mai 
amesteca, llana. Dacă va fi iarăşi nevoie de intervenţii, lasă-l pe 
Michel să o facă. cît despre banii lui Alex, ca orice lucru legat de el, 
sunt bani blestemaţi. Nu merită să mizezi tot ce ai la ruletă. lată ce 
simt eu. M-ai rugat să scriu, am scris. încearcă să nu te superi pe 
mine- 

Rahel 

Salutări de la loas şi de la copii. Sărutări lui Michel şi lui Yfat Ai 
grijă de ei. Nu ştiu cînd voi mai veni la ierusalim. Şi la noi plouă fără 
întrerupere şi sunt multe întremperi de curent 

Dr. AA Ghideon 

16, Hampstead Heath Lane 

Londra NW3, Anglia 

Recomandat-expres 

Alex, dragul meu, dacă tu crezi că a venit vremea să mă dai 
dracului, trimite te rog o telegramă cu trei cuvinte: „Manfred, du-te 
dracului", and / shall be on my way out, dar dacă, dimpotrivă, ai 
hotărăt să vezi cum arată pe dinăuntru un spital de psihiatrie -fii bun 
şi du-te acolo singur, fară mine. Pe mine nu mă amesteca în asta. 

Conform instrucţiunilor tale şi contrar înţelegerii mele, ieri am 
pus în vănzare livada noastră de lîngă Binyamina (dar nu şi pro- 
prietatea de la Zikhron-Yakov: încă nu sunt chiar aşa de nebun). 
Oricum, voi putea obţine o sută de mii de dolari în douăzeci şi patru 
de ore şi voi putea să-i transmit soţului drăguţei tale de ex-soţie, dacă 
îmi vei cere pînă la urmă să o fac. 


Pe de altă parte, mi-am pennis să nu iau încă nici o decizie 
finală ca să-ţi las posibilitatea să te răzgîndeşti şi să anulezi jocul 
22 


acesta al tău de-a Moş Crăciun fără pagube deocamdată (în 
afară de comisionul meu). 

Te-aş roga, cel puţin, dă-mi o dovadă urgentă şi convingatoare 
că nu ai căzut în cap pe acolo: ai să scuzi, dragul meu Alex, stilul 
grosolan. Tot ce mi-a rămas în situaţia asta simpatică în care m-ai pus 
e să scriu şi să-ţi trimit o frumoasă scrisoare de demisie. Problema e 
că ţin într-un fel la tine. 

După cum bine ştii, minunatul tău tată mi-a făcut zile amare 
timp de vreo treizeci de ani, înainte de scleroza lui, în timpul ei şi 
după, uitînd cum îl cheamă şi cuin mă cheamă şi cum se scrie Alex. Tu 
ştii prea bine cum mi-am scos sufletul cinci- şase ani pînă am obţinut 
ca tu să. fii recunoscut ca singurul tutore al tutur-or bunurilor pe care 
le deţinea, fără să pierzi trei sferturi cu drep-turile de succesiune sau 
cu vreo taxă de senilitate sau altă societate bolşevică. Toate astea mi- 
au adus - nu vreau să-ţi ascund - satis-facţie profesională, un frumos 
apartament în ierusalim, chiar i?i cîteva distracţii pentru care am plătit 
cu ulcerul meu. însă dacă aş fi prevăzut atunci că după zece ani unicul 
fiu al lui Volodya Gudonski se va apuca deodată să împartă daruri 
celor bătuţi de soartă, nu aş fi făcut asemenea eforturi titanice ca să 
trec toată zestrea de la un nebun la altul La ce bun? 

Dă-mi voie să-ţi atrag atenţia, Alex, că ceea ce intenţionezi să-i 
dai fanaticului acela mic, înseamnă aproximativ şapte-opt la sută din 
tot ce ai tu. Şi cum pot eu fi sigur că măine n-ai să mai cazi încă o 
dată în cap şi ai să hotărăşti să împarţi şi ce mai rămăne între azilul 
pentru părinţi celibatari şi căminul pentru soţi prigoniţi. Şi la urma 
urmei, de ce trebuie să-i dai bani? Numai pentru că a avut bunăvoința 
de a se însura cu fosta ta nevastă, oricum destul de consumată? Sau 
poate e un ajutor ui'gent pe care vrei să-l dai lumii a treia? Sau poate 
ca despăgubire în urma discriminării evreilor sefarzi? Dacă ai 
înnebunit deja cu totul, mai fă un mic efort şi îndreaptă-ţi nebunia în 
altă direcţie, de exemplu lasă toată moştenirea celor doi nepoți ai 
mei. Aranjez eu totul fără să-ţi cer comision. Ce, noi, yekim*, nu am 
suferit aici cel puţin ta fel ca marcanii? Pe noi nu ne-aţi disprețuit şi 
oprimat, voi, aristocrația 

* Yekim - termen ironic referitor la evreii din Gennania. 

23 

rusă franţuzită din nordul Binyaminei? Şi ţine cont, Alex, că 
nepoţii mei ar învesti banii tăi în dezvoltarea ţării! în electronică! 
Lasere! 


Ei, cel puţin, nu-i vor cheltui pe restaurarea unor ruine din 
Hebron sau transformarea unor closete arăbeşti în sinagogi Pentm că 
trebuie să ştii, dragă Alex, că stimatul domn Michel-Henri Sommo, aşa 
mic cum o fi el, e mare fanatic. Nu un fanatic zgo-motos, ci dintre cei 
pe care nici nu-i bănuieşti: liniştit, politicos şi crud. (Consultă, cînd ai 
timp, capitolul Between Fanaticism and Zealotry, din propria ta carte 
atit de reuşită). 

leri am verificat cîteva lucruri în legătură cu domnul Sommo. Cu 
greu căştigă poate vreo două mii şase sute de lire pe lună, din care 
donează lunar un sfert unei mici grupări religioase-naţiona-liste, care 
se situează aproximativ spre dreapta cu două degete de Israelul 
mare*. A-propos, Sommo ăsta, puteai să crezi că nevastă-ta cea 
irezistibilă, după ce a verificat personal fiecare al cincilea bărbat din 
lemsalim, şi-o fi ales pe Gregory Peck, dar iată se pare că domnul 
Sommo începe (ca noi toţi) de la podea, dar se opreşte brusc după 
vreun metru şaizeci. Adică, mai scund decit ea cu cel puţin un cap. L-o 
fi cumpărat cu reducere, la metru. 

lar acest Napoleon Bonaparte african îmi apare la birou în pan- 
taloni de gabardină, cu un sacou în carouri cam mare pentru el, 
proaspăt ras şi frizat, trăsnind a after-shave radioactiv, purtînd nişte 
ochelari fini cu ramă de aur, cu un ceas cu brățară de aur, şi cravată 
roşu cu verde prinsă cu un ac din aur, iar pe cap - ca să evite orice 
neînțelegere posibilă - o mică tichie. 

Acest gentleman e departe de a fi un tîmpit în special cînd e 
vorba de bani, sau de a trezi remuşcari, şi la aluzii care ar trece şi 
printr-o platoşă de oţel în legătură cu tot felul de rude plasate în 
poziţii strategice la primărie, la poliţie, în partidul lui, chiar şi la fisc. 
Pot să te asigur, dragă Alex, că într-o bună zi, ai să-l vezi pe Sommo 
ăsta în Kneset bombardindu-ne de acolo cu rafale mortale de 
patriotism, vizînd pe cei cu suflet nobil ca noi. N-ar fi mai bine deci să 
te fereşti de el, în loc să-l finanţezi? 

* Israelul mare - conceptul ideal al partidelor de dreapta.) 

24 


Alex, ce dracu' le datorezi? Tu care, la procesul de divorţ, mi-ai 
scos sufletul, după tradiţia nebunului tău de tată, să mă lupt ca un leu 
pentru ca ea să nu primească nimic de la tine, nici un bănuţ, nici 
măcar o cărămidă din vila de la Yafe-Nof, nici măcar stiloul cu care a 
trebuit să semneze pînă la urma actele! N-ai acceptat decît cu greu 
să-şi ia sutienele şi chiloţii şi cîteva tigăi şi oale, ca un gest de dămicie 
excepţională, şi încă ai ţinut neapărat să fie scris că şi acestea „din 
pură generozitate"? 

Ce s-a întîmplat acum deodată? Spune-mi, poate cineva te 
ameninţă cu ceva? Dacă-i aşa, trebuie să-mi povesteşti imediat fără 


să-mi ascunzi nimic, ca la doctor. Aştept de urgenţă un semn, pe 
urmă poţi să te instalezi confortabil în fotoliu şi să te uiţi cum am să-ţi 
fac din ei supă de oase: şi cu cîtă plăcere. 

Ascultă, Alex, adevărul e că nebuniile tale n-ar trebui să mă 
intereseze, tocmai acum cînd sunt pe punctul de a da la iveală nişte 
afaceri picante de drept civil (bunurile bisericii ortodoxe ruse) iar ce 
voi căştiga de la ei, chiar dacă voi pierde procesul, va-lorează 
aproximativ de două ori mai mult decît cadoul de Hanuca pe care ai 
de gînd să-l oferi cu ocazia Paştelui iudaismului nord-african sau 
asociaţiei nimfomanelor între două vărste. Go, ţiick yourself, Alex. 
Numai dă-mi instrucţiuni precise - iar eu voi trans-fera tot ce vrei, cînd 
vrei şi cui vrei. Fiecăruia, după nevoile sale. 

A-propos, adevărul e că Sommo nu ţipă deloc. Dimpotrivă, 
vorbeşte foarte calm, pe un ton blind şi reţinut, cu fineţea didac-tică 
liniştitoare a unui intelectual catolic- Care au suferit, probabil. în drum 
dinspre Africa spre Israel, o reciclare fundamentală la Paris. în 
aparenţă, aproape că e mai european decit tine sau decat mine. Pe 
scurt, ar putea da lecţii de bune maniere şi îl întreb, de exemplu, dacă 
ştie cu ce ocazie îi dă profesorul Ghideon din senin cheile seifului. îmi 
zămbeşte reţinut, „Ei, asta-i bună" de parcă i-ai; 

fi pus o întrebare puerilă, nedemnă de mine şi de el, refuza 
tigara Kent pe care i-o ofer, oferindu-mi o ţigară Europa din care 
fumează el, dar acceptă - poate ca gest de împăcare - bricheta pe 
care i-o întind. îmi mulţumeşte aruncîndu-mi o privire pătrun-zătoare, 
pe care ochelarii lui cu ramă aurită o amplifică ca privirea unei bufniţe 
în plină zi: „Cred că profesorul Ghideon ar putea răspunde la 
întrebarea asta mai bine ca mine, domnule Zakheim." 

25 

Mă abţin întrebînd doar dacă un cadou de o sută de mii de 
dolari nu-i trezeşte cel puţin curiozitatea? La care îmi răspunde: 

„Sigur că da, domnule" - şi nu mai adaugă nici un cuvînt Aştept 
vreo douăzeci de secunde, după care mă dau bătut şi întreb dacă are 
întîmplător vreo explicaţie proprie în legătură cu această prob-lemă. 
îmi răspunde tacticos că are, dar, dacă îi permit, ar prefera să audă 
care e explicaţia mea 

în acest stadiu al discuţiei, mă hotărăsc să-i dau lovitura de 
graţie, îmi arborez aerul „Zakheim-cel-groaznic" de care mă folo-sesc 
la contra-interogatorii, aruncîndu-i, cu scurte pauze amenin-ţătoare 
între cuvinte: „Domnule Sommo, cu permisiunea dum-neavoastră, 
presupunerea mea e că cineva încearcă sS-l extorcheze pe clientul 
mea Ceea ce se cheamă la dumneavoastră şantaj. Şi am intenţia să 
dau la iveală cît se poate de repede cine, cum şi de ce". Dar maimuța 
asta nu se lasă impresionată, îmi aruncă un zămbet dulce-religios şi 
îmi răspunde: „Numai propria-i ruşine, domnule Zakheim, asta-i tot ce 


îl face să se simtă extorcat". „Ruşine? De ce?" Nici nu mi-am terminat 
de pus întrebarea, că răspunsul îi stă pregătit pe vărful limbii lui cea 
mieroasă: „Pentru păcatele lui, domnule." „Şi despre care păcate e 
vorba?" „Insultă, care în iudaism e ca şi vărsarea de sînge." 

„Dar dumneavoastră drept cine vă luaţi, drept perceptor, drept 
executor judecătoresc?" 

„Eu, răspunde fără să clipească, nu am decit un rol simbolic. 
Profesorul Ghideon e un intelectual. Renumit în toată lumea Mult prea 
onorabil. Venerat chiar - s-ar putea spune. Şi ce? pînă nu-şi va corecta 
greşelile, toate faptele lui cele bune nu sunt decit înda-toriri prin care 
trebuie să plătească. Acum se căieşte şi a început în sfîrşit să caute 
poiţile pocăinţei. 

„lar dumneavoastră sunteţi portarul, domnule Sommo? Care 
vinde şi bilete?",„M-am căsătorit cu fosta lui soţie", spune fixînd asupra 
mea - ca nişte reflectoare - nişte ochi de trei ori mai mari datorită 
lentilelor, eu am plătit pentru ruşinea ei. Şi tot eu am grijă de fiul lui." 

„Pe un preţ de o sută de dolari pe zi, înmulţit cu treizeci de ani 
în bani gheaţă plătiţi anticipat, nu-i aşa, domnule Sommo? Cu asta 

26 


am reuşit în sfîrşit să-i zdruncin calmul afişat Lustrul parizian i-a 
sărit, iar furia africană a izbucnit afară ca un puroi: 

„Mult stimate domnule Zakheim, daţi-mi voie să vă amintesc că 
pentru combinaţiile pe care le faceţi în jumătate de oră vi se plăteşte 
mai mult de tot ce am căştigat eu în viaţa mea. Fiţi bun şi consemnați, 
domnule Zakheim, că nu am cerut de la profesorul Ghideon nici măcar 
un capăt de aţă. El ne-a oferit Eu nu am soli-citat nici această 
întrevedere cu dumneavoastră, domnule. Dum-neavoastră aţi cerut să 
ne întălnim." La aceste cuvinte, profeso-raşul nostru s-a ridicat brusc 
în picioare, pentm o clipă m-am temut că vrea să ia rigla de pe birou 
şi să mă bată peste degete, dar nemişcat, fară să-mi întindă măna, 
stăpănindu-şi cu greu ura, a scos printre dinţi: „lar acum, dacă aveţi 
amabilitatea să-mi per-miteţi, reaua- voinţă şi aluziile dumneavoastră 
condamnabile mă obligă să pun capăt acestei conversații". 

M-am grăbit să-l calmez. Am efectuat ceea ce se numeşte „o 
retragere strategică etnică": am dat vina pe umorul meu insuporta-bil 
de Yeke. Am insistat să binevoiască să nu ţină cont de gluma mea 
nereuşită şi să uite ultima parte a spuselor mele. Şi am adus vorba 
imediat despre donația pe care ţi-a solicitat-o pentru acea nwnkey- 
business a fanaticilor din Hebron. Atunci, apucat subit de o pornire 
didactică exaltată, dar încă înfoindu-se pe picioarele lui scurte, arătînd 
cu gesturi de feldmareşal spre harta Israelului din biroul meu, îmi ţine 
o predică înflăcărată gratuită (fără a lua în consideraţie timpul meu, 
pentru care tu oricum îmi plăteşti), o predică versiune prescurtată 


despre drepturile noastre în această ţară ete etc. N-am să te obosesc 
cu lucruri pe care amînadoi le cunoaştem ad nauseam. Totul împănat 
cu citate biblice şi rabinice simplificate pentru începători, ca şi cum i- 
aş fi parut cam greu de cap. 

L-am întrebat pe acest Rambam* în miniatură dacă e la curent 
cu faptul că vederile tale politice sunt la antipodul vederilor lui, şi 
toate aceste elucubraţii despre Hebron se situează la o sută optzeci 
de grade faţă de declaraţiile tale publice. 

* Acronim format din Rabbi Moşe Ben Maimon, folosit pentru a-l 
denumi pe Moşe Maimonide, medic, teolog şi filosof evreu născut la 
Cordoba( 1135-1204) 

27 

Nici de data asta nu s-a lăsat intimidat (îţi repet, Alex, o să mai 
auzim noi niulte despre dervişul ăsta!), ci a început să-mi explice 
răbdător, pe un ton mieros, că după umila lui părere, „Dr. Ghideon, ca 
şi mulţi alţi evrei, trece în prezent printr-o experienţă de purifi-care a 
cărei tendinţă e pocăinţa ce va duce foarte curînd la o con-vertire 
generală". 

Nu-ţi ascund, dragă Alex, că la acest discurs, a sosit rîndul nneu 
sS. renunţ la lustrul european şi să izbucnesc: pe ce bază crede el că 
ştie ce se petrece în sufletul tă.u? De unde obrăznicia de a hotărî în 
locul tău, fără a te cunoaşte deloc, — poate şi de a hotărî în locul 
nostru, al tuturor - ce se petrece în sufletele noastre şi ce urmează să 
se petreacă, înainte chiar ca noi să ştim? 

„Dar nu-i adevărat oare că Profesorul Ghideon a şi început să-şi 
răscumpere păcatele comise faţă de aproapele său? Pentru asta m-aţi 
chemat doar astăzi la biroul dumneavoastră, domnule Zakheim. 
Atunci de ce să nu-i dăm şi posibilitatea de a-şi rascum-păra, printr-o 
donaţie, şi păcatul pe care omul îl comite faţă de Dumnezeu? 

Şi nu s-a lăsat pînă nu mi-a explicat dublul sens al cuvîntului 
ebraic „damim'*. Ecce Homo. 

Dragul meu Alex, sper că te-au făcut să fierbi de furie cele 
povestite. Sau, mai bine, să mori de răs şi să anulezi toate hotărările 
luate. Acesta e motivul pentru care m-am străduit să-ţi redau scena în 
amănunt Cum spune micul nostru predicator? „Porţile pocăinţei nu 
sunt închise." Aşa că „pocăieşte-te" imediat în ce priveşte ideea ta 
ciudată şi dă-i dracului pe amindoi. 

Numai să nu aibă cumva dreptate bătrîna mea intuiţie care-mi 
şopteşte că poate vreun inic amănunt jenant ar fi ajuns la urechile 
cuiva, cu ajutoml căruia acest diavol - sau cel care se ascunde în 
spatele lui - te ameninţă şi te şantajează cu grosolănie pentru a 
cumpăra cu proprii tăi bani tăcerea lui (şi, în plus, şi ruinele 
Hebronului). DacS e aşa, te implor iarăşi să-mi dai mănă liberă şi ai să 
vezi cu ce eleganţă am să le dezamorsez maşina infernală. 


Deocamdată, conform indicaţiilor din telegrama ta, am facut o 
mică anchetă particulară în legătură cu Sommo (cu ajutorul pri- 

* Cele două sensuri ale cuvîntului sînt „sînge" şi „bani". 

28 


etenului nostru Shlomo Zand), şi îţi trimit darea de seamă. 
Dacă ai să o citeşti cu atenţie, ai să observi cu siguranţă că dacă e 
vorba de ameninţări - nici nouă nu ne lipseşte mult şi am putea cu 
uşurinţă să-i arătăm gentlemanului că nu numai el ştie să joace acest 
joc. De îndată ce mi-ai da consimţămăntul, l-aş trimite pe Zand la o 
mică discuţie între patru ochi, şi în zece minute s-ar face linişte pe 
linia frontului. Pe răspunderea mea. N-ai să le mai auzi piuitul. 

Anexez, deci, trei documente scrisorii mele: 

1. darea de seamă întocmită de Zand asupra lui Sommo; 

2. darea de seamă întocmită de asociatul lui Zand despre 
tînărul B.B.; 

3. copiile hotărării de divorţ a Tribunalului rabinic şi sentinta 
pronunţată de tribunalul regional privitoare la procesul pe care 
fromoasa ta ţi l-a intentat Am subliniat cu roşu pasajele impor-tante. 

Nu uita, însă, că toată povestea asta s-a tenninat acum mai 
bine de şapte ani, şi nu ne ocupăm în prezent decît de săpături arheo- 
logice. 

Asta-i tot în legătură cu rugămintea ta din telegramă. Sper ca 
măcar tu eşti mulţumit de mine, că, în ce mă priveşte, nu sunt deloc 
mulţumit de tine. Aştept indicaţii, în continuare, resemnat, ca pînă 
acum. Just don't go mad, for God's sake. 

Foarte îngrijorut, prietenul tău Manfred 

[Telegramă] Personal Zakheim ierusalim Israel. Ţi-ai depăşit 
atribuţiile. 

Plăteşte imediat o sută exact încetează să-ţi faci de cap. Alex 

[Telegramă] A Ghideon Nicfor London. Plătit Demisionez. 
Indicaţii imediate cui să transmit dosarul. Nu eşti normal. Manfred 
Zakheim 

29 

[Telegramă] Personal Zakheim  ierusalim Israel. Demisie 
refuzată. Fă duş rece. Calmează-te, fii cuminte. Alex 

[Telegramă] Ghideon Nicfor Londra. Demisie în vigoare. La 
dracu Zakheim. 

[Telegramă] Personal Zakheim ierusalim Israel. Nu mă părăsi. 
Ar fi prea trist Alex. 

[Telegramă] A. Ghideon Nicfor London. lau avionul diseară. 
Ajung dimineaţă. Reşedinţa Nicholson Fără prostii suplimentare 
Manfred 

Pentru Michael Sommo Str. Tarnaz, 7, ierusalim 


Şalom. Uite, Mihael, am să fiu foarte direct - am nevoie de un 
împrumut de bani de la tine. Muncesc greu la cumnatul tău Avram 
Abudram, car toată ziua lăzi cu legume. Poti săl întrebi să te convingi. 
Şi eu sunt mulţumit că se poartă fair cu mine şi-mi plăteşte zilnic plus 
două mese pe zi la el. Mulţumesc că miai aran-jat împrumutul e ca să- 
mi cumpăr materiale pentru ami construi un telescop după metoda 
„măini îndemănatice". Prietena ta Jeanine (doamna Fuchs) mia aranjat 
după cum ştii şi să păzesc noaptea (plus dormit) la Planetariu fără 
bani. Adică nici eu nu plătesc şi nici nu mi se plăteşte. Dar dacă eu voi 
fii bun la întretinerea aparatelor optice că mă pricep puţin şi dacă au 
bani or sămi şi plătească puţin. Aşa că aproape că nu cheltuiesc nimic, 
numai căştig-Dar cu telescopul vreau să încep de pe acum iar preţul e 
patru mii de lire aşa că te rog pe tine un împrumut de trei mii (am pus 
deoparte o mie pînă acum). Am săţi înapoiez în treizeci de rate 300 în 
fiecare lună din salariu meu presupunînd că 

30 


nu vrei să-mi iei dobîndă. Dacă nu se poate sau pur şi simplu ți- 
e greu atunci numi da, nu-i nimic (pănă acum nam omorăt pe nimeni). 
Ceea ce te rog pe tine să nu ştie femeia nimic de loată afacerea. ţie 
personal şi la fetiţă vă. urez toate bune. Mulţumesc. Boaz B. 


pentru Boaz Brandshteter Avram Abudram Piaţa en gros, Str. 
Carlebach, Tel Aviv 


Cu ajutorul lui Dumezeu ierusalim, prima zi de Paşti (16.04) 


Dragă Boaz, 

Am primit scrisoarea ta şi mi-a părut foarte rău că nu ai venit în 
seara de Paşti, aşa cum te-am invitat Dar respect înţelegerea noastră, 
conform careia poţi să faci tot ce vrei cu condiţia să fie cu sudoarea 
frunţii tale şi în mod cinstit N-ai venit, n-ai veniL Nu-i nimic. Cînd vei 
vrea să vii, vino. Avram a telefonat şi a spus că eşti grozav. Şi de la 
doamna Jeanine Fucs am primit veşti bune despre tine. Foarte bine, 
Boaz! Eram aproape de vărsta ta cînd am ajuns cu părinţii la Paris din 
Algeria, şi am muncit greu ca ajutor de tehnician roentgen (un unchi 
de-al meu) ca să căştig şi eu puţin. Lucram, spre deosebire de tine, 
numai seara, după orele de curs la liceu. Interesant este că şi eu am 
cerut o dată un împrumut de la unchiul meu ca să-mi cumpăr un 
dicţionar Larousse de care aveani mare nevoie (dar nu am primit). 

Cît despre rugămintea ta: îţi trimit un mandat poştal de trei mii 
de lire. Dacă mai ai nevoie, şi dacă e vorba de un scop pozitiv, ne vom 
strădui să-ţi dăm cu plăcere. lar dobinda de care vorbeşti, nu mă 
împotrivesc să-mi înapoiezi suma cu dobîndă, dar nu acum. Boaz, ci 


peste mulţi ani, cînd te vei îmbogăţi în fapte bune, dar şi material 
(pănă atunci învaţă să scrii fără greşeli!!) Deocamdată ar fi mai bine 
să continui să economiseşti. Ascultă-mă pe mine, Boaz. 

Nu ţi-am putut respecta o singură rugăminte: mama ta e la 
curent cu banii pe care ţi-i trimit Asta pentru că nu avem secrete unul 
faţă de celălalt şi regret, dar nu sunt de acord să facem nimic 

31 

pe ascuns, fără ştirea ei, nici măcar de dragul unei fapte bune. 
Nu-ţi place - nu lua banii. 

Termin aici cu urările mele cele mai bune şi sărbători fericite. Al 
tău, Michael (Michel) 

Mihael Sommo Tamaz 7 ierusalim 

Michel şalom şi mulţumesc pentru împrumuL Am şi cumpărat şi 
am început încet încet sămi construiesc aparatul. Bruno Fuchs de la 
Planetariu (soţul lui Jeanine) mă ajută şi el puţin. E un om de treabă. 
Ştie optică şi numi dă lecţii de morală. Astai părerea mea, nu răde, că 
fiecare trebuie să ştie un lucru foarte bine, şi săl facă foarte bine fără 
să spună altora ce şi cum trebue făcuL Atunci toată lumea o să fie 
mult mai mulţumită în ţara asta şi mai puţine probleme personale. 
Numi pasă cine ştie ce că nevastăta ştie despre împrumut pur şi 
simplu nu vreu sămi fac probleme cu ea. Cu tine - e altceva. Spune- 
mi? cum ai cumpărat dicţionarul de care aveai nevoe atunci la Paris? 
încă odată mulţumesc şi salutări la fetiţa cea frumoasă de la mine 
Boaz. N.B. Totuşi am să încep săţi înapoiez banii încet încet de luna 
viitoare. Doar sunt banii tăi, nui aşa? 

Boaz B. 


Boaz Brandsteter, 

prin bunăvoința lui A. Abudraham 

Piaţa en-gros, 

Str. Carlibach, Tel-Aviv 

Cu ajutorul lui D-zeu ierusalim, 23 Nisan 5736 (23.04) 


Dragă Boaz, 

Fiindcă ai întrebat, sunt obligat să-ţi răspund. Banii aceştia 
aparţin tatălui tău, nu mie. Dacă ai veni la noi la ierusalim şabat-ul 
acesta, sau care vrei tu, îţi vom povesti despre această problemă din 
toate punctele de vedere cunoscute de noi (sunt şi alte aspecte 
necunoscute nouă, probabil). Mama şi sora ta se alătură şi ele invi- 
taţiei. Nu mai fi catăr, Boaz - vino şi gata. în curînd începem să 

32 


lărgim apartamentul, încă două camere (spre curtea din spate) 
una dintre camere fiindu-ţi destinată pentru cînd vei vrea Dar chiar şi 
înainte de asta avem întotdeauna loc pentru tine. Aşa că nu fi copil şi 
vino de şabatul acesta. După părerea mea, miîndria ta e tot tim-pul 
îndreptată. în direcţia nepotrivită. Eu cred, Boaz, că diferenţa între un 
copil şi un bărbat e că un barbat nu-şi risipeşte nici sămânţa, nici 
mîndria, ci aşteaptă să vină momentul potrivit, după cum e scris la 
noi. Tu nu mai eşti copil, Boaz. ti-am citat versetul iicesta şi în 
legătură cu refuzul tău (pănă acum) de a veni acasă. yi în legătură cu 
nesupunerea faţă de mania ta, şi ca să te fac să înţelegi că n-are rost 
să reacţionezi infantil la ştirea pe care ţi-am dat-o acum în legătură cu 
proveniența banilor- Aş fi putut doar să-ţi ascund asta, nu? 

Am ajuns la a doua întrebare din scrisoarea ta: cum mi-am 
cumpărat dicţionarul Larousse, la Paris, cînd eram de vărsta ta. ciupă 
ce unchiul meu a refuzat să-mi împrumute bani. Răspunsul e că nu l- 
am cumpărat decît după un an. dar unchiul meu a pierdut un ajutor 
ieftin, pentru că m-am simţit jignit şi am preferat să spăl scările în loc 
să lucrez la el în continuare (tot după şcoală!). Asta era în 1955, şi 
poţi să tragi concluzia că eram încăpăţănat ca un catăr. Eram însă 
copil. Mă opresc aici, cu urări de bine. cu prietenie, 

A/ tău, Michel 

N.B. Dacă ţii neapărat să-mi înapoiezi banii de pe acum, în rate 
lunare, n-am nimic împotrivă. Aş putea spune ca ideea nu-mi dis- 
place! însă în acest caz, să-ţi fie clar că nu mai e vorba de dobîndă. 

Cele trei documente anexate scrisorii avocatului Zakheim din 
ierusalim către Dr. Ghideon din Londra, din ziua de 28. 03.76. 

1. Raportul întocmit de Shlomo Zand (detectiv particular), Tel- 
Aviv în legătură cu Michel-Henri (Michael) Sommo. întocmit la cererea 
avocatului M. Zakheim de la Cabinetul Zakheim & Di Modena din 
ierusalim şi depus în ziua de 26.03.76. 

33 


Stimate domnule, 

Avînd în vedere că am primit această sarcină pe data de 22.03 
prin care ni s-a cerut sa anchetăm în termen cît mai scurt şi să vă 
predăm raportul nostru în cîteva zile, materialul prezentat aici nu 
trebuie considerat ca fiind raportul coinplet al anchetei, ci doar datele 
preliminare rezultate dintr-o anchetă rapidă. Cu toate aces-tea, 
menţionăm că materialul ne dă o orientare în ce priveşte con-tinuarea 
anchetei, în cursul căreia riscăm să descoperim chestiuni delicate. 
Dacă voi fi solicitat să continui cercetările în legătură cu acest caz, 
cred că voi putea prezenta un raport amănunţit în timp de o lună 
aproximativ. 


Mi s-a cerut să turnizez date privitoare la M.H.S., ca şi despre 
situatia sa prezentă, inclusiv pe plan profesional, fmanciar şi fami-lial. 
lată datele de care dispunem pînă în prezenL 

Curriculum vitae. M.H.S. s-a născut la Oran, în Algeria, în mai 
1940. 

Numele parinţilor: Jacob (lacov) şi Sylvie. Tatăl a lucrat ca 
perceptor la Oran pînă în 1954, cînd familia s-a instalat la perife-ria 
Parisului. (Cei trei fraţi şi o soră. cu toţii mai mari decît M.H.S., 
emigraseră deja în Franţa şi aveau familiile lor. Fratele cel mai mare 
trăieşte în Israel). 

M.H.S. a învăţat la Liceul Voltaire pînă în 1958, apoi doi ani la 
Sorbona - literatură franceza. Nu şi-a terminat studiile şi nu poseda 
diplomă de studii universitare. In această perioadă a intrat în legatură 
cu grupurile mişcării Beitar din Paris (sub influenţa fratelui cel mare) şi 
a început să respecte tradiţiile evreieşti (pro-babil sub influenţa altui 
frate, care s-a pocait şi predă într-o şcoală sionistă-religioasă din 
Paris). 

M.H-S. a început să-şi neglijeze studiile la Sorbona, consacrăn- 
du-şi timpul studiului limbii ebraice şi iudaismului. Stăpănea deja 
limba ebraică înainte de a imigra în Israel. A imigrat la sfîrşitul anului 
1960, a lucrat cîteva luni ca muncitor în construcţii la un antreprenor 
religios din Petah-Tikva. 

Apoi a fost primit (probabil la recomandarea unei rude) la 
Şcoala de poliţie, dar a renunţat înainte de terminarea cursurilor (încă 
nu am aflat care a fost motivul), şi a început să înveţe Ja Yeşiva 


„Menorat Hamaor" în ierusalim. 
34 


A plecat şi de aici, iar între anii 1962-64 lucrează, pentru a se 
întreţine, ca plasator la cinematograful Orion, încercînd, fără suc-ces, 
să-şi completeze studiile la departamentul de franceză al Universităţii 
ebraice din ierusalim. 

în această perioadă locuieşte în spălătoria construită pe 
acoperişul blocului, unde lucuieşte unul dintre cumnaţii lui, în cartierul 
TalpioL In 1964 M.H.S. este eliberat definitiv de obligaţiile serviciului 
militar (ca rezervist servea la statul major oră”enesc) datorită 
complicaţiilor de pe urma unei boli de rinichi. 

Din 1964 lucrează, mai întăi ca suplinitor, apoi ca protesor de 
l'ranceză titular (necalificat) la Şcoala de slat religioasa de băieţi 
„Ohel Yţiiak" din ierusaliin. De la căsătoria m 1970 cu llaiici (Halina) 
Ghideon, născută Brandsteter, locuieste într-un aparta-nient de o 
cameră şi Jumătate pe strada Tai-naz. 7. în lei-usalim. Apartamentul 
acesta a tbst cumpărat cu ajutorul familiei lui din Israel şi din Franța şi 


cu un împrumut pe care îl îr>apoiaz;i m rate lunare pe o perioadă de 
zece am, din care a achitat jiimatate. 

Situaţia financiară: M.H.S. are un salariu de 255o lire israeliene 
pe lună. Soţia nu lucrează. Venituri suplimentare: lecţii particLilare 
(aproximativ 400 lire pe lună), plus ajutor regulat de la parintii Ini din 
Paris (500 lire pe lună). Cheltuieli fixe: 1200 lire rata knuira la 
apartament; 500 lire pentru întreţinerea tiiului soţiei. Boa? 
Brandsteter la şcoala agricolă „Tlamim" (păna în urmă cu trei 
săptămani): donaţie Imiară regulată de 60o lire prin Banca Naţională - 
sucursala Talpiot - miscării Ahdut Israel. 

Plata ratelor curente (electricitate, apă. taxe) e efectuata destul 
de des cu întărziere, dar rata pentru casă, taxa şcolară si donatia - 
întotdeauna la timp. 

Situaţia familială: căsătorit (din 1971) şi are o fetiţa de ti-ei ani 
(Madeleine-Yfat). Soţia a fost căsătorită cu reiTiimitul prot'esor A 
Ghideon (actualmente în Statele Unite). Conform hotarării Tribunalului 
rabinic, în urma procesului de divorţ din 1968. nu există nici o 
obligaţie materială între cele două părţi. Viaţa conju-gală a lui M.H.S şi 
a soţiei e tradiţională sau moderat-religioasă (nu renunţă, de 
exemplu, să meargă la cinema). 

Nu am găsit nici o informaţie în legătură cu eventualitatea unor 
relaţii extra-conjugale, nici în ce-l priveşte pe M.H.S. nici pe soţia 

35 

sa. Avem însă informaţii (ce depăşesc cadrul investigaţiilor 
cerute) despre anumite legături ale llanei Ghideon-Sommo în timpul 
primei căsătorii. Avem de asemeni informaţii că fiul ei Boaz este sub 
supravegherea poliţiei pentru minori din mai 1975 (vezi rapor-tul 
detectivului A. Maimon, asociatul nostru, aici alăturat, după cum ni s-a 
cerut). Relaţiile tînărului Boaz cu M.H.S. şi soţia sunt destul de 
fluctuante (în ultimii ani a refuzat invitaţiile de a veni la ierusalim). în 
schimb, relaţiile lui M.H.S. cu restul familiei Sommo (veri, cumnaţi.i 
etc.) sunt dintre cele mai strânse. 

Convingeri politico-religioase: aici am găsit cu uşurinţă multe 
informaţii. 

M.H.S. se aproprie de mişcările de dreapta. Fratele mai mare, 
ca si alţi membri ai familiei, sunt activi în mişcarea Herut-Gahal (unii 
în Mavadal). 

M.H.S. a fost înscris cînd într-unul, cînd în celălalt dintre cele 
două partide menţionate. în 1964 a fost unul dintre organizatorii unei 
grupări de intelectuali şi studenţi din Africa de Nord în ierusalim, 
cunoscută sub numele „Moledet". Gruparea s-a scindat din cauza 
problemelor financiare şi ideologice şi a dispărut în 1965. în ajunul 
Războiului de Şase Zile, M.H-S. a fost unul dintre militanţii cei mai 
activi, adunînd semnături împotriva politicii de temperare a guvernului 


Eşkoi şi pentru intervenţie militară împotriva Egiptului şi a celorlalte 
tări arabe. 

Imediat după Războiul de Şase Zile, M.H.S se angajează în 
activităţile comitetului militant pentru integritatea teritorială a ţării, 
care a dat naştere ulterior mişcării Israelul Mare, şi se ocupă cu 
propaganda şi organizarea de demonstraţii. In 1971 părăseşte subit 
mişcarea. După puţin timp, înapoiază în mod ostentativ cametul de 
membru al partidului Mavdal. în 1972 se numără printre fondatorii 
mişcării „Ahdut Israel", majoritatea membrilor fiind tineri imi-granţi 
din Statele Unite şi Rusia- M.H.S. este pînă astăzi membru în 
Comitetul executiv al grupării. După Războiul de Yom Kipur, gruparea 
a fost implicată în demonstraţii împotriva înţelegerii de separare a 
fbrţelor din Sinai şi Golan, ca şi în încercarea de a cumpăra ilegal 
terenuri de la arabi din zona Betleem. M.H.S. a anchetat la poliţie de 
două ori în urma activităţii sale legate de gru-parea mentionată (în 
octombrie 74 şi în aprilie 75) fără a fi are- 

36 


stat După cîte am reuşit să aflăm, M.H.S. nu a fost implicat per- 
sonal în acte ilegale violente. l-au fost publicate vreo zece scrisori 
adresate redacției (în cele două ziare de seară) în care 
propovăduieşte evacuarea populaţiei arabe din stat şi teritorii prin 
mijloace paşnice şi oferte băneşti tentante. 

în încheiere, notăm un fapt care ni se pare extrem de semni- 
ficativ şi care ascunde, se pare, date importante la care încă nu am 
ajuns; în decembrie anul trecut (acum vreo patru luni) M.H.S. s-a 
adresat Ambasadei Franţei din Tel-Aviv solicitînd înnoirea cetăteniei 
sale franceze (la care renunţase din proprie iniţiativă în 1963), pe 
lîngă cetăţenia israeliana- Cererea i-a fost re.spinsa. Imediat după 
aceasta, pe 1o decembrie anul trecut, a plecat la Paris unde a rămas 
numai patm zile ( !). Nu se stie pe banii cui si în ce scop a plecat. La 
puţin timp după întoarcerea în ţară, i-a fost acor-dată cetăţenia 
franceză, şi asta cu o promptitudine care dovedeste tară nici o 
îndoială o excepţie de la regulă. Nu suntem în măsură să clarificăm ce 
se ascunde în spatele acestui eveniment. 

După cum am mai menţionat, acest raport nu este complet. 
fapt datorat limitării în timp care ne-a fost impusă. Vă stăm la dis- 
poziţie cu plăcere în cazul în care veţi solicita continuarea anchetei în 
acest caz sau orice alt caz. 

Sholomo Zand ( - ) Anchete particulare Zand, S.A.R.L Tel-Aviv 

Anexa nr. 2: Raport întocmit de Albert Maimon (detectiv par- 
ticular) - Biroul Zand S.AR.LL, Tel-Aviv, privitor la tînărul Boaz 
Brandsteter. întocmit la cererea avocatului M. Zakheim - Biroul 


Zakheim&Di Modena, ierusalim, prezentată solicitantului în ziua de 
26.03.1976. 

Stimate domnule, 

La cererea dumneavoastră, am întreprins o cercetare rapidă (o 
singură zi) în urma căreia a rezultat că sus numitul, fiul doainnei |. 
Brandsteter-Sommo din ierusalim şi din tată necunoscut, a părăsit din 
proprie iniţiativă pe data de 19.02.76 şcoala de agricul-tură Tlamim 
din cauza neadaptării la condiţii şi a repetatelor pro- 

37 

bleme de disciplină, plecînd spre o destinaţie necunoscută. 
După două zile, pe 21.02., a fost arestat în Autogara din Tel-Aviv şi a 
fost anchetat, acuzat fiind de comercializare de obiecte furate. Tînărul 
a mai fost arestat de două ori din motive asemănătoare, şi e sub 
supravegherea unui ofiţer de la secţia pentru minori din mai 1975). A 
doua zi, pe 22.02., a fost eliberat pe cauţiune de către domnul Mihael 
Sommo din ierusalim (soţu! mamei sale) şi se pare - cu sprijinul unei 
persoane care lucreaza la poliţie. De la această dală e angajat la o 
rudă a domnului Sommo, în piaţa angrosiştilor din Tet-Aviv. încălcînd 
legea privitoare la angajarea minorilor. în prezent B.B. locuieste în 
clădirea  Planetariului din Ramat-Aviv, cu sprijinul unuia dintre 
responsabili, şi funcţionează ca „paznic de noapte voluntar". B.B. nu 
are încă şaisprezece ani (s-a născut în 1960) dar pare mult mai matur 
( personal, eu i-aş fi dat cel puţin optsprezece ani: foarte dezvoltat 
fizic şi dotat cu o forţă fizică neobişnuită). După cîte am reuşit să aflu, 
nu are în prezent nici un prieten. în această privinţă, informaţiile 
culese din perioada cînd a învăţat la Tlamim sunt contradictorii. Nu 
am alte informaţii sem-nificative în acest sens. 

Rămăn la dispoziţia dumneavoastră dacă au rămas chestiuni 
specifice pe care doriţi să le clarific. 

A. Maimon, Anchete particulare Zand S.A.R.L.Tel-Aviv 

Anexa 3: Pasajele subliniate cu roşu de avocatul Zakheim, 
anexate la scrisoarea din 28.03.76 adresată lui A.A. Ghideon din 
Londra- 

1. Extras din hotărărea Tribunalului rabinic în procesul de divorţ 
al lui A.A. Ghideon şi al Halinei Brandsteter-Ghideon, ierusalim 1968: 
„...în consecinţă declarăm că reclamanta e acuzată de adulter şi 
aceasta conform cu propria sa mărturie... contractul de căsătorie este 
reziliat şi pierde dreptul la pensie alimentară..." 

2. Extras din hotărărea pronunţată de Tribunalul regional 
ierusalim, 1968: „... în ce priveşte revendicarea unei pensii ali- 
mentare pentru reclamantă şi pentru fiul minor... susţine reclama-tul 
că nu este tatăl copilului... în lumina rezultatelor neconcluzive 

38 


ale analizei de sînge... tribunalul a propus părţilor să efectueze 
o analiză de compatibilitate genetică. 

„„„.„Şi cum reclamanta a renunţat la pensia alimentară pentru ea 
şi pentru copil...tribunalul anulează reclamaţia după ce părţile au 
declarat că în viitor nu vor mai avea nici o obligaţie reciprocă." 


ierusalim. 19.04.1976 
Dr. Alexander Ghideon Departamentul de stiinte politice 
Universitatea Statului Hlinois Chicago, Illinois, S.U.A. 


Dragul meu Alec îndepărtat, 

îţi scriu şi de data aceasta la adresa ta din lHinois cu speranţa 
că vreo secretară va binevoi să-ţi transmită această scrisoare. Nu stiu 
unde eşti. Mi te închipui întotdeauna în camera alb-negru. cn masa 
goală, sticla goală şi paharul gol - toate în jurul tău cd în încăperea 
unei nave spaţiale care te poartă dintr-un continent în altul. Focul care 
arde în cămin luminîndu-ţi spatele de căiugăr si capul, părul care a 
început să albească, începutul de chelie si întin-derile înzăpezite 
dezolante care se văd de la fereastra ta pînă departe prin ceaţă. Totul 
îmi apare ca într-o gravura. Definitiv. Tu însuţi. 

Dar ce vreau eu de data asta? Ce mai poate cere nevasta 
pescarului de la peştişorul de aur? Incă o sută de mii'? Sau un palat 
din smaralde? 

Nimic, Alec. Nu am nici o dorință- îţi scriu numai ca să vorbe.sc 
cu tine. Deşi toate răspunsurile îmi sunt cunoscute dinainte: De ce ai 
urechi aşa de mari? Şi de ce îţi văd ochii cei plini de straluciri si 
fulgere? Şi de dinţii ăştia aşa de ascuţiţi? 

Nimic nu-i nou, Alec. 

în clipa asta poţi să mototoleşti scrisoarea şi să o arunci în foc. 

Hărtia se va aprinde pentru o clipă şi va dispărea în alte lumi, o 
limbă de foc se va ridica şi se va stinge ca şi cum s-ar fi aprins din 
nimic, iar foiţa carbonizată se va ridica în aer descriind roto-coale prin 
cameră şi poate ţi se va aşeza la picioare. Şi iar rămăi singur. Ai să 
poţi să-ţi tomi un whisky şi să-ţi serbezi victoria 

39 

împreună cu tine însuţi: uite cum mi se întinde la picioare. S-a 
săturat de găselniţa ei africană şi acum cere iertare. 

De fapt, în afară de bucuriile tale răutăcioase, nu ai şi nu ai 
avut alte bucurii în viaţă, Alec cel rău şi singuratic. Citeşte şi bucură- 
te. Citeşte şi răzi în sinea ta la luna de dincolo de zăpezile pe care le 
contempli. De data asta îţi scriu fără ştirea lui Michel. La zece şi 
jumătate a stins televizorul, a verificat şi a stins în ordine toate 
luminile în casă, a învelit fetiţa, a verificat dacă uşa e încuiată, mi-a 
pus un pulover pe umeri, s-a ghemuit sub plapumă, a frunzărit o clipă 


Ma'ariv* mormăind ceva şi a adormit. Ochelarii şi pachetul lui de ţigări 
au rămas pe masă lîngă mine, respiraţia lui regulată se amestecă cu 
tic-tacul orologiului maro pe care l-am primit cadou de la părintii lui. 
lar eu stau la biroul lui şi îţi scriu, păcătuind în acest fel şi faţă de el şi 
faţă de fetiţa noastră. De data asta nici măcar nu mă pot folosi de 
Boaz ca pretext: totul s-a aran-jat în ce-l priveşte pe fiul tău. Cu 
ajutorul banilor tăi şi a înţelep-ciunii lui Michel l-am scos pe copil din 
încurcatura. Prietenii fam-iliei Sommo de la politie au clasat dosarul. 
încet-încet Michel descoperă drumul spre sufletul lui Boaz. Ca şi cum 
şi-ar croi drum printr-o pădure. N-ai să crezi, dar a reuşit să-l aducă pe 
Boaz la noi la ierusalim de şabatul trecut; pe mine m-a pufnit răsul de 
cîteva ori uitîndu-mă la soţul meu cel scund şi la fiul tău cel uriaş 
luîndu-se la întrecere să atragă atenţia fetiţei, care părea că se dis- 
trează văzînd lupta şi chiar că o întreţine. La sfîrşitul şabatului Michel 
a pregătit salată cu măsline şi ardei iuți, fripturi cu cartofi prăjiţi, şi l-a 
chemat pe fiul vecinilor să stea cu Yfat, ca noi să putem ieşi împreună 
cu Boaz la cinema. 

Apropierea asta îţi strică toată strategia ta? îmi pare rău. Ai 
pierdut de data asta. Cum îmi spuneai cîndva? în toiul luptei, nu mai 
ţii cont de reguli. Oricum duşmanul nu le cunoaşte şi nu le urmează. 
Aşa şi cu Boaz şi Michel, care aproape că s-au împri-etenit, iar eu mă 
uit la ei zămbind: de exemplu, cînd Michel s-a căţărat pe umerii lui 
Boaz ca să schimbe un bec pe terasă. Sau cînd Yfat a încercat să-l 
încalţe pe Boaz cu papucii lui Michel. 

De ce îţi povestesc toate astea? 

* Unul dintre ziarele cotidiene care apar în IsraeL 

40 


De fapt ar fi trebuit să ne întoarcem la tăcerea convenită între 
noi. pînă la sfîrşit Să primesc banii în tăcere. Şi totuşi, încă mai pălpăie 
o lumină iluzorie în noapte deasupra mlaştinii, iar noi nu ne vom putea 
lua ochii de la ea. 

Dacă te-ai hotărăt totuşi, dintr-un motiv sau altul, să continui să 
citeşti paginile astea, dacă nu le-ai aruncat înca în foc, sunt sigură că 
în clipa asta pe faţa ta se aşterne masca dispretuitoare si arogantă 
care ţi se potriveşte atît de bine. dîndu-ţi o aura de o intensitate 
arctică. Emanaţia asta îngheţată care atingîndu-mă, m-a topit de 
parcă mi-ai făcut farmece. Din prima clipă. Topindu-ma. te urăsc. 
Topindu-mă, mă dăruiesc ţie. 

Ştiu: de la scrisoarea pe care o ţii în mănă în clipa asta nu am 
drum de întoarcere. 

De fapt, si cu cele două scrisori precedente ţi-ar t'i de-ajuns 
dacă ai avea de gînd să mă distrugi. 

Ce-ai făcut cu ele? In foc, sau în seif? 


De fapt, aproape că există nici o diferenţă. 

Pentru că tu nu calci în picioare victima, Alec: tu numai îţi 
strecori veninul încet-înce, care nu ucide în aceeaşi clipă. ci, dim- 
potrivă, acţionează în timp, ani în şir. 

Tăcerea ta îndelungată pe care m-am străduit să o respect 
şapte ani, să o îndepărtez, să nu o aud, acoperind-o cu vocile din că- 
minul meu cel nou întemeiat, dar iată că în al optulea an mă dau 
bătută. 

Cînd, în februarie, ţi-am scris prima scrisoare, apoi pe a doua. 
nu te-am minţit Tot ce ţi-am reiatat în legătură cu Boaz era exact, 
după cum Zakheim probabil că ţi-a confirmat deja. Şi cu toate 
acestea, totul a fost minciună. Te-am indus în eroare. Ţi-am întins o 
cursă. Eram cît se poate de convinsă din prima clipă că acela care-l va 
scoate pe Boaz din încurcătură va fi Michel, şi nu tu. Şi aşa a fost Din 
prima clipă am ştiut că Michel, chiar şi fără banii tăi, va şti ce are de 
făcut Cînd va fi nevoie şi cum va fi nevoie. 

Şi încă un lucru mai ştiam, Alec: că dacă te împinge diavolul să- 
ţi ajuţi fiul, nici n-ai să ştii măcar ce şi cum să faci. N-ai să ştii nici 
măcar de unde să începi. Niciodată n-ai ştiut să acţionezi sin-gur. 
Chiar şi cînd te-ai hotărăt să mă ceri în căsătorie, n-ai fost în stare să 
o faci. Tatăl tău a făcut-o în locul tău. Toată înţelepciunea 

41 

ta olimpiană şi toată forța ta titanică încep şi se termină întot- 
deauna cu carnetul de cecuri. Sau cu apeluri telefonice transat-lantice 
la Zakheim, sau la vreun ministru sau general din vechea voastră 
gaşcă (aşa cum şi ei, la rîndul lor, îţi dau telefon cînd vine vremea să- 
şi plaseze progeniturile în vreun „college" renumit sau să-şi asigure un 
an sabatic liniştit). 

Ce mai ştii tu să faci? Să farmeci şi să înspăimănţi cu subtili- 
tatea somnolentă a manierelor tale. Să repertoriezi fanaticii de-a 
lungu) istoriei. Să goneşti prin deşert cu treizeci de tancuri trecînd 
peste arabi. Să-ţi lichidezi cu răceală nevasta şi copilul prin knock-out. 
Ai reuşit oare în viaţa ta să faci pe cineva să zămbească măcar o 
dată? Ai avut ocazia să ştergi o lacrimă? Numai cecuri şi tele-foane, 
Alec. Un Howard Hughes în miniatura. 

Nu tu, ci Michel l-a salvat pe Boaz şi i-a găsit locul potrivit. 

Atunci, dacă am ştiut dinainte că aşa va fi, de ce ţi-am scris? 

Opreşte-te acum pentru o clipă. Fă o scurtă pauză- Aprinde-ţi 
pipa- Lasă-ţi privirea cenuşie să alunece peste zăpezi. Acoperă un gol 
cu alt gol. Apoi încearcă să te concentrezi şi să citeşti contin-uarea cu 
aceeaşi severitate chirurgicală cu care decortichezi un text scris de 
vreun nihilist rus din secolul trecut sau vreo predică exal-tată a unui 
preot propovăduitor. 


Adevăratul motiv care m-a determinat să-ţi scriu cele două 
scrisori în februarie a fost dorinţa mea de mă da pe măna ta. Chiar nu 
ai înţeles? Nu ţi se potriveşte de loc să-ţi ocheşti prada şi să uiţi să 
tragi. 

Sau poate că ţi-am scris precum frumoasa din poveste, care 
trimite prinţului de peste mări şi ţări sabia cu care să omoare bal- 
aurul şi să o elibereze. lată acum văd pe faţa ta zămbetul tău cel 
rapace: amar şi cuceritor. Să ştii, Alec, că îmi vine să te îmbrac într-o 
noapte cu o haină neagră călugărească, să-ţi pun pe cap gluga 
neagră. N-ai regreta, pentru că imaginea asta mă excită foarte tare. 

Sau poate am prevăzut totuşi că-l vei ajuta pe Boaz într-un fel 
sau altul. însă cel mai mult voiam să-mi trimiţi nota de plată. Voiam să 
plătesc oricît ar costa. De ce nu ai venit? Ai uitat oare ce putere avem 
unul asupra celuilalt? Amestecul de foc şi de gheaţă? 

42 


încă o minciună. Pentru că de fapt ştiam bine că n-ai sa vii. Dar 
iată, acum am să dau pe faţă şi ultima carte: adevărul e ca nici în 
visurile mele cele mai nebune n-am uitat nici o clipă cine eşti. Ştiam 
că nu pot spera să primesc de la tine nici lovitura de graţie şi nici un 
fel de semn. Ştiam că tot ce aş putea primi de la tine e doar suflul 
arctic al unei tăceri de mormănt. Sau cel mult o umilinţă usturătoare. 
Nici mai mult, nici mai puţin. Ştiam ca touil e pierdut 

Cu toate acestea, mărturisesc că lovitura pe care am primit-o 
de la tine m-a ameţiL Ce nu mi-aş fi imaginat că esti în stare sa t'aci; 
în.să nu mi-a trecut prin minte că ai sa-ţi deschizi pur si sim-plu 
robinetele de golire ca să-l îngropi pe Michel în buni. De daUi asta m-a 
apucat ameţeala. Ceea ce mi-a plăcut întotdeauna. Talentul tău 
diavolesc nu are limite. lar din mocirla în care m-ai aruncat, vin spre 
tine acoperită de noroi. A.sa cum îţi placea ţie. Alec. Aşa cum ne 
plăcea la amîndoi. 

Atunci nimic nu e pierdut? 

Nu am şi nici nu voi avea drum de întoarcere după scrisoare;i 
asta. II înşel acum pe Michel, aşa cum te-am înşelat pe tine de atitea 
ori timp de şase din cei nouă ani de căsătorie. 

Tărfă înnăscută. 

Am ştiut că acum ai s-o spui, iar răutatea ta oceanica va sîraluci 
ca lumina nordică în adăncul ochilor tăi cenusii. însă gresesti. Alec. De 
data asta te-am înşelat în alt fel: de fiecare dată cînd te înşelam cu 
prietenii tăi, cu ofiţerii regimentului tău, cu studenţii tăi. cu 
electricianul şi cu instalatorul. întotdeauna te înselam cu tine însuţi. 
Numai pe tine te vedeam chiar şi în momentele ţipătului. Mai ales în 
acele momente. Aşa cum scrie cu litere aurite pe dulapul sfănt din 
sinagoga lui Michel: Te-am avut Doamne în faţa ochilor mereu. 


lată că e ora două noaptea la lemsalim, iar Michel s-a ghemuit 
ca un făt sub cearşafurile transpirate, mirosul corpului lui păros se 
amestecă în aerul cald cu mirosul de urină care emană din 
cearşafurile fetiţei din colţul camerei ticsite, un vînt uscat şi fierbinte 
vine dinspre deşert, intră prin fereastra deschisă atingăn-du-mă cu un 
suflu de ură pe faţă, stau în cămaşă de noapte la ma.sa lui Michel, 
înconjurată de caietele elevilor iui, şi îţi scriu la lumi- 

43 

na unei veioze gheboase, un ţănţar nebun băzăie deasupra 
mea, iar lumini din sateje arăbeşti din depărtare mă contemplă de 
dincolo de wadi*, îţi scriu din adăncurile fiinţei, înşelîndu-i astfel pe 
Michel şi pe fetiţă într-un fel cu totul diferit Pe tine nu te-am înşelat 
niciodată în acest fel. Şi în plus îl înşel cu tine. După toţi anii ăştia în 
care nici o umbră de bănuială nu s-a strecurat între mine şi el. 

Oare mi-am pierdut minţile? Să fi înnebunit şi eu ca tine? 
Michel, soţul meu, e un om excepţional. Nu am întălnit nicio-dată un 
astfel de bărbat îl strigam „tată" încă înainte de naşterea lui Yfat. 
Uneori îl strig „copile" şi îi îmbrăţişez corpul plăpînd, excitat, ca o 
mama. De fapt Michel mi-e nu numai tată şi copil, ci mai ales frate. 
Dacă ar exista viaţă după moarte, dacă ne-am trezi într-o lume în care 
să nu existe minciuna, Michel mi-ar fi acolo frate. 

Tu însă ai fost şi ai rămas soţul meu. Stăpănul meu. Pentru tot- 
deauna. lar în viaţa de dincolo de moarte, Michel mă va lua de mănă 
şi mă va conduce la ceremonia nunţii mele cu tine. Tu, stăpănul urii şi 
dorului meu. Cel care îmi băntuie visurile noaptea. Tu care eşti stăpăn 
pe corpul meu din cap pînă în picioare. Stăpăn pe sănii mei, pe sexul 
meu, pe păntecele meu. Sclavă care ţi-am fost vîndută ţie. Mi-am iubit 
stăpănul şi nu vreau să mă eliberez. Chiar dacă m-ai alungat în mod 
ruşinos la celălalt capăt al regatu-lui, în deşert, ca pe Hagar cu Ismail, 
fiul ei, pentru a muri de sete: 

sete de tine, Stăpăne. Chiar dacă m-ai aruncat ca să fiu jucăria 
servitorilor tăi în pivnițele palatului. 

Dar tu nu ai uitat, Alec cel rău şi singuratic. Pe mine nu mă poţi 
păcăli. Tăcerea ta e pentru mine transparentă ca o lacrimă. Farmecele 
cu care te-am învăluit te rod pînă la os. Degeaba te ascunzi în nori ca 
o zeitate care nu are pereche. Ştii să faci o mie de lucruri mai bine ca 
mine de o mie de ori - dar nu să te prefaci. Asta - nu. în asta nu ai 
ajuns şi nici n-ai să ajungi niciodată să te întreci cu mine. 

* Cuviînt de origine arabă, denumind un curs de apă temporar în 
regiuni aride - termenul care a dat în romăneşte „ued". 

44 


„Domnule judecător", aşa ai spus înainte de a fi pronunţată 
sentinţa, cu vocea ta indiferentă, adormită, „Stimate domnule 


judecător. Au fost aduse aici dovezi care nu pot fi puse la îndoială că 
această femeie este o mitomană patologică. Chiar şi cînd strănută e 
riscant să o credeţi". 

Aşa ai spus. Răsete înfundate au traversat publicul prezent în 
sala. Ai zămbit imperceptibil făra să ai aerul unui soţ înşelat, cu o sută 
de coarne care l-au făcut de răsul lumii. Dimpotrivă. în momentul 
acela păreai mai înalt decît avocaţii, mai înalt decît judecătorul de la 
înălţimea podiumului, mai înalt decît tine însuţi. Ca un cavaler care a 
omorăt balaurul. 

Uite şi acum, după şapte ani, apropae de ora trei dimineaţa 
cînd aştem pe hărtie amintirea acelei clipe. trupul meu vine spre tine. 
Ochii mi se umplu de lacrimi şi prin vărful sănilor îmi trec fiori. 

Ai citit, Alec? De două ori? De trei ori? Eşti satisfăcut? Ai răs 
destul? Am reuşit oare să-ţi dau măcar o rază de bucurie în deşertul 
singurătăţii tale? 

Atunci e timpul să-ţi torni încă un whisky. Şi să-ţi umpli din nou 
pipa. Căci acum, Mister Zeu-al-răzbunării, ai să ai mare nevoie de 
micul tău whisky. 

„„Ca un cavaler care a omorăt balaurul", am scris acum o clipă- 
Dar nu te grăbi să-ţi sărăbătoreşti triumful. N-ai motiv să tiii atit de 
mulţumit: nu eşti decît cavalerul cel nebun care a omorăt ba-laurul, 
după care s-a îndreptat spre frumoasa lui omorînd-o şi pe ea, iar la 
urmă s-a omorăt şi pe el însuşi. 

De fapt, tu eşti balaurul. 

Şi iată că a sosit clipa mult aşteptată să-ţi destăinui că Michel- 
Henri Sommo valorează şi în pat mai mult ca tine. Fizic. Michel a fost 
dotat de la naştere cu calităţi absolute. în orice moment ştie să 
inventeze şi să-mi ofere ceea ce trupul meu încă nu ştie cît de dori-tor 
e să primească. Să mă poarte noaptea în călătorii de dragoste spre 
locuri vrăjite crepusculare, ca o frunză dusă de vînt, pe întin-derile 
bunătăţii răbdătoare, prin penumbra pădurilor, pe cursuri de răuri 
pînă în largul mării. 

Ai spart paharul în mănă? Salutări de la Ilana stiioului tău, pipei, 
şi ochelarilor. Aşteaptă, Alec. încă nu am terminat 

45 

De fapt, nu numai Michel. Aproape toţi ţi-ar fi putut da ţie lecţii. 
Chiar şi băiatul acela aibinos care ti-a fost şofer în armată: 

inocent ca un miel nou-născut, de-abia împlinise optsprezece 
ani, cu aerul lui vinovat, speriat, îi venea parcă să intre în pămănt, 
tremurînd tot de frică, clănţănind din dinţi, aproape implorăn-du-mă 
să-l las în pace, gata să plingă, ejaculînd deodată înainte chiar de a 
mă atinge, scoţind un miorlăit de căţeluş. şi cu toate astea, Alec, într- 
o clipă ochii lui înspăimăntaţi avea o expresie atit de pură de 
recunoştinţa amestecată cu uimire, de admiraţie fer-venta ca într-un 


vis înflacarat, ingeresc. încît m-a cutremurat trup şi suflet mai mnlt 
decit ai reuşit tu în anii petrecuţi împreuna- 

Să-ţi spun ce reprezinţi tu, Alec, în comparaţie cu ceilalţi? Un 
munte golaş. Exact ca în poezia aceea. Tu eşti un iglw pe o banchiză. 
îţi aminteşti de moartea din filmul „Al şaptelea sigiliu"? Moartea care 
căştigă la şah? Tu eşti acela. 

Acum te-ai ridicat să distrugi scrisoarea. Nu, de data asta nu le 
rupi cu grij;1 în bucaţi egale, ci pur şi simplu le arunci direct în tbc. Şi 
poate dupa asta te întorci ^i te aşezi la biroul tau, lovindu-ti capul tău 
care albeşte de masa cea neagră pînă cînd sîngele îţi inunda faţa de 
la rădacina părului spre ochi. Şi aşa ochii tăi cenuşii se umplu în sfîrşit 
de lacrimi. Te îmbrăţişez. 

Acum două saptămăni, cînd Zakheim i-a transmis lui Miche) 
cecul tău impresionant. a găsit de cuviinţă să-l prevină pe Michel: 

nu uita. domnule. că jocul ăsta se joacă şi în doi. Frază foarte 
dragută şi cu plăcere ţi-o transmit şi ţie în loc de noapte bună. N-ai să 
scapi de mine uşor. Alec. N-ai să reuşeşti să te răscumperi cu bani. 
Nu-ţi poţi cumpăra libertatea cu bani. N-ai să mai poţi da foaia şi să 
începi de la capăt. 

A propos de cei o sută de mii ai tăi: îţi suntem recunoscători. N- 
ai grijă, banii ăştia sunt pe măini bune. Ca şi nevastă-ta şi fiul tau. 
Michel extinde casa, aşa că vom putea locui cu toţii în ea. Boaz îi va 
construi lui Yfat un tobogan şi o ladă pentru nisip în curte. Voi avea o 
maşină de spalat rufe. Vom avea şi un lanţ stereo. Lui Yfat îi vom 
cumpăra bicicletă, iar Boaz va avea un telescop. 

Acum termin. Am să mă îmbrac şi am să ies în strada în- 
tunecată şi pustie. Am să fac o plimbare pînă la cutia poştală, ca să-ţi 
trimit scrisoarea. Apoi am să mă întorc, am să mă dezbrac şi 

46 


am să-l trezesc pe Michel ca să mă ascund în bratele lui. Michel 
e un om nevinovat şi plin de delicateţe. 

Ceea ce nu pot spune despre tine. Şi nici despre mine, iubitule. 
Amîndoi suntem nişte creaturi oribile. Putrede. lată motivul pen-tru 
care sclava îmbrăţişează acum balaurul de marmoră din depărtări. 

flcirw 


Boaz Brandsteter 

c-o Fam Fuchs, Str. Halirnon, 4 
Rainat-Haşaron. 

Slava Doinnului lern“ alim. 2 Evar 5736 (2.05) 


Şalom Boaz, copil rău ! 


Să nu crezi că folosesc a.semenea expresii pentru ca ini s-u 
urcat sîngele la cap dintr-o dată. Dimpotrivă, m-ain abținut si am 
asteptat pînă la telefonul tau de astăzi dimineaţa .si 1.1111 ascultat 
cu atentie şi versiunea ta în legătura cu ceea ce s-;i întumplat (n-cim 
putut veni la tine pentru că mama ta s-a îmbolnavit. si astu cred cu 
tot din cauza ta). Acum după ce am vorbit la telefon, vreau să-ţi spun, 
Boaz, că ai rămas încă infantil, nu eşti matur. Poate ca de.s-tinul tău e 
să fii un huligan fără creier. Poate că palma pe care i-ai dat-o 
profesoarei aceleia de la 'Tlamim' şi capul spart al portan.i-lui nu au 
fost din întîmplare, ci un semn ca lînga noi cre”te un catăr. „Creşte" 
nu e cuvîntul potrivit în ceea te priveste. fiindea ar fi fost mai bine să 
te opreşti din crescut ca un castravete si să începi mai bine sa te 
maturizezi. 

Spune-mi sincer: trebuia să se întîmple chiar la două zile dupa 
ce ai fost acasă la mine de sfîrşit de săptămănă'? Dupa eforturile pe 
care le-am făcut toţi (chiar şi tu) începînd oarecum să ne simţim ca în 
familie? După ce sora ta a început sa se obişnuiască cu tine şi după ce 
am fost aşa de impresionați de ursuleţul pe care i l-ai adus? Exact 
după ce i-ai dat o mică speranţă mamei tale după toată suferinţa 
provocată? Chiar nu eşti în toate minţile? 

Nu are rost să-ţi ascund Boaz că dacă erai fiul meu sau elevul 
meu, te-aş fi bătut Deşi dacă mă gîndesc mai bine, nu pot fi sigur cu 
tine. Ai fi putut să-mi arunci şi mie o ladă în cap. 

47 

Aşa că după toată povestea a&ta, se pare totuşi că am greşit 
scăpîndu-te de casa de corecție. Poate acolo e locul cel mai potri-vit 
pentru clienţi ca tine. Am înţeles foarte bine că Avram Abudarham ţi-a 
tras un şut cînd i-ai răspuns obraznic. Dă-mi voie să-ţi spun că îl 
înţeleg destul de bine (deşi deviza mea personală e departe de 
asemenea metodă). 

în fond cine te crezi tu? Marchiz? Prinţ? Ai încasat-o din cauză 
că ai gura mare, ei şi? Pentru asta trebuie să începi să arunci cu lăzi? 
Şi încă în cine? în Avram, om de şaizeci de ani care în plus suferă şi de 
hipertensiune, să ştii! Şi asta după ce te-a primit !a lucru în ciuda 
celor două dăţi cînd te-a înhăţat politia, ca să nu mai vorbim de a treia 
oara cînd eu şi cu comandantul Almaliah de-abia te-am salvat? Ce, 
eşti tu, arab? Eşti chiar aşa de brută? 

Am crezut că-mi pierd minţile cînd mi-ai spus la telefon că într- 
adevăr ai aruncat cu o ladă în Avram pentru că ţi-a tras una cînd ti-ai 
luat nasul la purtare. Cu toate că eşti fiul soţiei mele şi fratele fetiţei 
mele, dar să ştii că nu eşti om, Boaz. E scris în cărţile noastre sfinte: 
„Educă-l pe copil pe calea care îi e potrivită". După mine asta 
înseamnă că dacă un copil urmează calea cea dreaptă, educaţia 


trebuie făcută cu blîndeţe, dar dacă nu, atunci e nevoie de o mănă de 
fier. Ce, tu eşti mai presus de lege? Preşedintele ţării ai ajuns? 

Avram Abudraham ţi-a făcut numai bine, iar tu i-ai răspuns cu 
rău pentru binele făcut. Şi-a pus toată speranţa în tine, dar tu l-ai 
decepţionat, şi pe el şi pe mine şi pe căpitanul Almaliah, iar maică-ta 
e bolnavă la pat de trei zile din cauza ta. l-ai dezamăgit pe toţi cei cu 
care ai avut de-a face. Cum e scris la noi: „A sperat să culeagă 
struguri, dar n-a cules decît aguridă". 

Pentru ce ai făcut asta? 

Acum nu ai nimic de spus. PerfecL Atunci am să-ti spun eu de 
ce; din cauza orgoliului tău, Boaz. Fiindcă te-ai născut puternic şi 
frumos ca un înger, şi înzestrat cu atita putere, tu, în prostia ta, crezi 
că puterea ţi-a fost dăruită ca să baţi. PUterea e ca să te stăpăneşti, 
nătărăule. Ca să-ţi înfrănezi pomirile! Să încasezi tot ceea ce viaţa ne 
oferă, dar să continui să mergi înainte, perse-verînd în linişte în 
direcţia pe care am ales-o, adică - pe drumul 

48 


cel drept Asta înseamnă pentru mine puterea. Să spargi capul 
unui om, asta orice piatră, orice lemn poate s-o facă. 

De aceea ţi-am spus mai înainte că tu nu eşti om. Cu atît mai 
puţin evreu. Poate că într-adevăr ţi s-ar fi potrivit să fii arab. Nu evreu. 
Căci a fi evreu, Boaz, înseamnă să ştii să primeşti şi să învingi orice şi 
să mergi înainte pe drumul nostru din străbuni. Asta e într-un cuvînt 
toată biblia noastră: a trece peste toate. Şi de asemeni a înţelege pe 
cît se poate de bine de ce viaţa te-a pus la încercare, să tragi 
consecinţele şi să-ţi îmbunătăţeşti mereu pur-tarea, şi să primeşti 
orice rău cu dragoste, Boaz. Dacă te gindeşti mai bine, Avram Abud 
Arham s-a purtat cu tine ca şi cum ai fi fost fiul lui. E drept, un fiu 
răzvrătit lar tu, Boaz, în loc să-i săruţi măna mulţumindu-i, ai muşcat 
măna care te-a hrănit Ţine minte Boaz: ne-ai făcut de ruşine, şi pe 
mama ta şi pe mine, dar înainte de toate te-ai făcut de ruşine pe tine 
însuţi. Probabil că n-ai să înveţi ce înseamnă să fii la iocul tău. 
Degeaba îmi bat gura. N-ai să te înveţi minte. 

Vrei să-ţi spun de ce? Chiar dacă nu-ţi va fi uşor să auzi? Am să- 
ţi spun, de ce să nu-ți spun: totul e din cauză că ţi-ai băgat în cap că 
eşti vreun prinţ sau un fel de viţă regească. Că ai sînge albastru în 
vine. 

Ascultă-mă pe mine, Boaz, ca între bărbaţi, deşi tu eşti aşa de 
departe de a fi bărbat adevărat, am să dau carțile pe fața- 

Pe iliistrul tău tată nu am avut onoarea să-l cunosc si renunţ la 
această onoare. însă un lucru pot să-ţi spun sigur, că taică-tău nu e 
nici un fel de marchiz şi nici rege, poate doar regele netrebni-cilor. 
Dacă ai şti numai la ce umilinţe a supus-o pe mama ta, cum a insultat- 


o, cum i-a pătat onoarea, ca să nu mai vorbesc de tine. cum te-a 
aruncat ca pe o povară nedemnă, Doamne fereşte! 

E drept că acum şi-a amintit să-şi plătească datoria pentru 
suferinţa şi ruşinea pe care le-a provocat Şi e drept că am luat 
hotărărea să-mi calc peste demnitate şi să primesc bani de la el. Te-ai 
întrebat poate de ce am acceptat banii lui murdari. Pentru tine, 
imbecilule! Ca să încerc să te readuc pe drumul cel bun. 

Acum fii atent de ce-ţi povestesc de toate astea. Nu ca să te fac 
să-ţi urăşti tatăl, Doamne fereşte, ci cu speranţa că poate ai să iei 

49 

exemplu de la mine şi nu de la el. la aminte că mîndria omului 
creat după imaginea 

Domnului înseamnă stăpănire de sine. 

Am acceptat să iau bani de la el în loc să-l omor. Asta e măn- 
dria mea, Boaz: mi-am înfrănat sentimentul de umilire. Cum e scris la 
noi: „Oricine îşi calcă demnitatea, îşi păstrează demni-tatea". 

Reiau scrisoarea acum, seara, după ce am întrerupt pentru că 
am avut două lecţii particulare, apoi am pregătit cina şi m-am ocu-pat 
de mama ta care e bolnavă din cauza ta, apoi m-am uitat la televizor 
la ştiri şi la emisiunea „Mabat Şeni". M-am gîndit că ar trebui să adaug 
aici şi un exemplu din viaţa mea în legătură cu stăpănirea de sine. 
Fără să revin la ce am suferit noi în Algeria în trecut ca evrei printre 
arabi, apoi la Paris ca „arabi" printre evrei şi ca „pieds-noirs" pentru 
francezi, dacă ştii cumva ce înseamnă asta. Am să-ţi povestesc doar 
despre ce am suferit aici în Israel şi încă mai am de suferit din cauza 
convingerilor mele, a fizicului meu şi a originii mele, dacă ai şti toate 
astea poate că ţi-ai da seama că o palmă primită de la un om bun şi 
generos ca Avram Abudarham nu e decit un fel de dezmierdare. însă 
tu eşti un copil alintat Aşa că n-ai cum să înţelegi. Eu, încă de mic 
copil m-am obişnuit să primesc palme adevărate fără să arunc cu lăzi 
în nimeni. Şi asta nu numai din respect pentru îndatorirea sfăntă de a- 
ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi, ci înainte de orice pentru că omul 
trebuie să ştie să sufere fără să urască. 

Şi vrei să mai auzi încă ceva? După părerea mea, mai bine 
suporţi cele mai groaznice suferinţe decît să provoci, Doamne fereşte, 
tu însuţi una singură. Sigur că or fi înscrise la numele Mihael Sommo 
şi cîteva puncte negre pe răbojul Domnului, fie binecuvîntat Nu spun 
că nu. însă n-ai să găseşti în nici un caz că am făcut pe cineva să 
sufere. Asta nu. întreab-o pe maică-ta. întreabă-l pe Avram, după ce- 
ai să-i ceri frumos iertare. 

întreab-o pe doamna Jeanine Fuchs, care mă cunoaşte bine încă 
de la Paris. 

Pe cînd tu, Boaz, căruia Domnul i-a dat un fizic prezentabil şi 
măini de aur, ca unui prinţ, tu ai luat-o deja pe drumul nelegiuit al 


50 


lui taică-tău: aroganță, cruzime şi răutate. Ştii să provoci 
suferinţă, ştii să fii violent 

Deşi eram hotărăt să nu spun nici un cuvint în scrisoarea asta 
despre suferinţa pe care i-o provoci mamei tale de căţiva ani buni 
pînă cînd ai îmbolnăvit-o, că tu încă nu eşti copt pentru acest subiect 
Se poate că eşti încă prea tănar. Aştept să creşti şi să te porţi ca un 
om matur. 

Şi dacă tot ai hotărăt să devii copia lui taică-tău, atunci sper să 
te ardă iadul. Mă scuzi pentru asemenea cuvinte. N-am vrut sa scriu 
aşa ceva. Dar nu tebuie săjudeci omul la momente de necaz. cum e 
scris la noi. De fapt am vrut să-ţi spun că dimpotrivă. ma rog pentru 
tine să nu te ardă focul iadului. Pentru că de fapt ţin ia tine, Boaz. 

Pănă aici a fost introducerea şi acum trec la cuprinsul scrisorii. 
Ce urmează să-ţi scriu acum e şi în numele meu ţi al mamei tale. In 
numele amîndorura. 

1. Du-te imediat la Avram şi cere-i iertare. Asta în primul rînd. 

2. cît timp familia Fuchs, Bruno şi Jeanine, sunt de acord sa stai 
la ei în atelierul din curte - de ce nu, rămăi la ei. însă de acum încep 
să le plătesc chirie. Din banii plătiţi de tatal tău. N-ai să locuieşti acolo 
pe gratis. Nu eşti cerşetor, şi nici eu nu sunt un nevoiaş. 

3. Cel mai important lucru pentru inine e ca tu să mergi acum 
să înveţi Tora şi în acelaşi timp şi o meserie într-o şcoală din teritoriile 
eliberate (scrii ca un copil în clasa a doua). în.să acest lucru nu vrem 
să ţi-l impunem cu forța- Dacă vrei. îţi putem aranja. Nu vrei, atunci 
nu. Despre Tora se spune la noi: „căile ei sunt blinde şi fără 
constrîngere." Imediat după ce mama ta se va însănătoşi, voi veni la 
tine să stăm de vorbă şi să vedem, poate te conving? însă dacă tu vrei 
să înveţi optica, numai să mă anunţi sub ce formă, sau mai bine, 
arată-mi un prospect, iar eu voi plăti. Din banii de care am vorbit mai 
înainte. lar dacă vrei să-ţi cauţi iarăşi loc de muncă, vino aici la 
ierusalim, poţi să locuieşti acasă la noi şi vom vedea ce-i de făcut 
Numai fără lăzi. 

51 

4. Toate astea cu condiţia să-ţi îmbunătăţeşti purtarea de azi 
înainte. 

Cu multă tristeţe fi îngrijoraţi, Michel, Yfat şi mama 

P.S. la în consideraţie că îmi dau cuvîntul că dacă mai aud de 
cel mai mic incident violent din partea ta, Boaz, nu te vor mai ajuta cu 
nimic lacrimile mamei tale. Ai să te descurci singur după cum te va 
duce mintea, şi ai să-ţi croieşti drumul fără nici un aju-tor de la mine. 

Familia Sommo Tarnaz 7 ierusalim 


Şalom. Am primit lunga ta scrisoare Michel şi am telefonat de 
scuze la Avram deşi nu sunt sigur cine trebuia să-şi ceară scuze de la 
cine. în afară de asta le-am lăsat un bilet de mulţumire lui Bruno şi 
Jeanine Fuchs înainte de a pleca. Cînd scrisoarea asta va ajunge la voi 
eu voi fi deja pe vapor pe mare. Din partea mea uitaţi că exist Şi asta 
cu toate că îmi place Yfat din cele două dăţi cînd am fost la voi, iar pe 
tine Michel te apreciez oarecum deşi uneori mă baţi la cap. Pentru 
tine Ilana îmi pare rău că ţi-ar fi fost mai bine dacă nu mă năşteai 
deloc. Mulţumesc Boaz. 

Ilana şi Michel Sommo Str. Tarnaz 7, ierusalim. 8.05.76 

Michel şi Ilana: ieri cînd a telefonat Michel să întrebe dacă Boaz 
a ajuns la noi, am fost probabil prea şocată ca să-mi dau seama de ce 
se întîmplă. lar linia era atît de proată că de-abia auzeam. Nu am 
reuşit să înţeleg povestea despre cearta în care a fost amestecat (?). 
Azi dimineaţă am încercat să telefonez la tine la şcoală Michel, dar a 
fost imposibil să obţin legătura. De aceea vă scriu rîndurile astea, şi vi 
le trimit prin contabilul de la kibuţ, 

52 


care vine măine la ierusalim. Sigur că am să vă anunţ imediat 
dacă cumva apare Boaz aici la noi. Dar adevărul e că nu cred că va 
veni. Eu sunt optimistă şi cred că în următoarele zile veţi primi ve” iti 
de la el. Am impresia că nevoia pe care o simte el de a dispărea şi de 
a rupe legăturile nu e legată de incidentul de la Tel-Aviv. Dimpotrivă, 
ultima încurcătură, la fel ca şi precedentele, provine poate din 
pomirea lui de a se îndepărta de voi amîndoi. De noi toţi. E clar că nu 
vă scriu doar ca să vă liniştesc şi să ă recomand să fiţi indiferenți - 
trebuie căutat prin orice mijloc. Cu toate astea, aş vrea să vă 
împărtăşesc sentimentul meu - care se poate că nu e decit intuiţie - că 
Boaz se va descurca şi îşi va găsi pînă la urmă locul potrivit Există 
riscul să intre din nou în tot felul de mici încurcături pe ici, pe colo, dar 
în anii cît a stat aici Ja kibuţ, i-am observat celălalt aspect al 
personalităţii lui, cel stabil, un tbnd sufletesc bun - de onestitate şi 
gîndire clară. Deşi o gîndire dife-rită de a voastră sau de a mea 

Aş vrea să mă credeţi că nu vă scriu ca să vă dau curaj într-un 
moment dificil, ci pentru că sunt convinsă că Boaz nu e capabil în nici 
un caz să comită ceva grav: nu altora şi nici lui însuşi. Anunţaţi-mă 
imediat, prin contabilul care vă aduce scrisoarea. dacă vreţi ca loas 
sau eu sau amindoi să ne luam cîteva zile de concediu ca să venim să 
fim cu voi. 

Rahel 

Prof. Ghideon Cu ajutorul lui Dumnezeu Prin bunăvoința 
avocatului Zakheim ierusalim, King George 36, ierusalim 9 Eyar 5736 
(9.05.76) 


Stimate domnule, 

Subsemnatul m-am jurat să nu mai am de-a face cu dumnea- 
voastră nici în bine nici în rău, nici pe lumea asta nici pe lumea 
cealaltă, după cum a scris Psalmistul (Ps. 1,1): „Ferice de omul care 
nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi 
nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori". Motivul pentru care îmi 
calc aici jurămăntul e faptul că e vorba de viaţă şi de moarte, şi poate 
chiar, Doamne fereşte, de două vieţi. 

53 


întăi: fiul dumitale Boaz. După cum ştii, din scrisorile mamei lui, 
am avut deja cîteva dovezi că băiatul a cam luat-o razna, iar eu m-am 
străduit să-l readuc pe calea cea buna. Alaltăieri am pri-mit un telefon 
de la o familie cumsecade la care Boaz locuia: Boaz a dispănit Imediat 
m-am dus acolo, dar degeaba Doar azi dimi-neaţă am primit veşti de 
la el - o scrisoare scurtă în care ne anunţă că de data asta pleacă să 
lucreze pe un vapor. 

Şi asta după altă încurcătură. 

Din motive pe care cineva ca dumneata, domnule, nu le poate 
înţelege, am luat hotărărea sacontinui să-i port de grijă, aşa că prin 
legăturile pe care le am am reuşit să pun să fie căutat pe toate 
vapoarele israeliene şi străine care urmează să părăsească ţara. Din 
păcate nu am nici o siguranţă că cercetările vor da roade: se poate ca 
băiatul să nu fie pe vapor, ci încă se învărte pe undeva prin ţară. De 
aceea m-am hotărăt să mă adresez dumitale în ciuda tuturor faptelor, 
cu rugămintea de a ne ajuta şi dumneata cu ceva, avind în vedere 
încercarea grea prin care trece şi el şi mama sa. Pentru un om învăţat 
ca dumneata sper că nu e greu să înţelegi că nu de bani avem nevoie, 
ci să acţionezi de urgenţă (poate cu ajutonil relaţiilor dumitale). 
Menţionez acest lucm ca să nu se mai întăm-ple din nou ca în trecutul 
nu prea îndepărtat, cînd soţia mea a cerut ajutor în legătură cu 
problemele copilului, iar dumneata nu ai mişcat nici măcar un deget, 
ci ai încercat să-ţi împaci conştiinţa, trimiţindu-ne bani fără a fi rugat 
Asta presupunînd că şi oameni ca dumneata au oarecare scrupule. 
Sau poate că sunt un naiv. 

In al doilea rînd: soţia mea Ilana Sommo. Isprăvile lui Boaz au 
dărămat-o. leri mi-a mărturisit că ţi-a trimis o scrisoare fără ştirea 
mea după primirea banilor dumitale. Nu e greu de imaginat că m-am 
suparat pe ea foarte tare, dar am iertat-o repede fiindcă mi-a 
mărturisit, şi mai ales pentru că suferinţa curăţă păcatele. Doamna 
Sommo este pradă unor suferinţe teribile, datorită dumitale, dom-nule 
profesor. 

Bineînţeles că nu mi-a trecut prin minte să cercetez ce ţi-a scris 
dumitale în scrisorile ei (nu mă cobor la un asemenea nivel), însă ea 


singură mi-a spus că nu i-ai răspuns. Tlcere care, după părerea mea, e 
un păcat în plus. Fii liniştit, n-am să citesc ce ai să-i scrii, şi asta nu 
numai din respect pentru îndatoririle sfinte, ci şi pentru 

54 


că dumneata, în ochii mei, eşti demn de dispreţ. Poate ai să-i 
uşurezi suferinţa pe care i-ai provocat-o scriindu-i şi explicînd de ce ai 
torturat-o atit şi cerînd să fii iertat pentru toate păcatele dumitale. 
Altfel, banii pe care i-ai dat - e ca şi cum nu i-ai fi dat 

în al treilea rînd: banii. Mi-ai trimis din Geneva pe data de şapte 
martie o scrisoare arogantă, obraznică chiar. spunîndu-mi să iau banii 
fără să spun un cuvint, nici măcar mulţumesc. Să ştii ca nici nu am 
avut de gînd să-ţi mulţumesc! Pentru ce? Pentru că ai binevoit să-ţi 
aminteşti cu o întărziere atît de mare să plăteţti o inică parte din ce li 
se cuvine pe bună dreptate atit lui Boaz, cît şi doamnei Sommo, şi de 
fapt şi fetiţei? Probabil că obrăznicia dumitale nu are limită, domnule. 
Cum e scris la noi: cu sfruntare. 

După suma pe care ai considerat că trebuie să o trimiţi (o sută 
şapte mii de dolari în lire israeliene, în trei rate inegale) am înţele.s că 
refuzi să donezi în contul Casei Alkalai din Hebron. Cu toate astea 
profit de această ocazie să insist din nou în favoarea unei donaţ.u 
urgente de o sută douzeci de mii de dolari pentru ace.st scop sfânt: şi 
aici e poate vorba de viaţă şi moarte, ca în cele două cazuri 
precedente într-un sens mai larg. După cum am spus, dacă nu era caz 
de forţă majoră, în nici un caz nu m-aş fi adresat dumi-tale. Am să mă 
explic. Conform credinţei noastre. există o legătură între faptele 
dumitale cele rele şi necazurile lui Boaz şi suferinţele mamei sale. 
Poate că remuşcările ca şi donațiile dumitale vor atrage asupra 
copilului indulgenţa divină şi se va întoarce cu bine. Există 
recompense şi pedepse pe lume, există judecată dreaptă si un 
judecător, chiar dacă eu sunt prea neînsemnat pentru a pretinde că 
înţeleg cum îşi face socotelile Cel de sus, de ce crimele dumi-tale sunt 
răscumpărate prin suferinţele acestei femei şi a copilului. Cine ştie? 
Se poate ca tocmai fiul dumitale să ajungă să se sta-bilească într-o 
bună zi în Hebron sub acoperişul pe care ne străduim să-l sustragem 
din măinile străine în care a căzut, cu aju-torul donaţiei de la 
dumneata, şi aşa se va face dreptate, spre inulţumirea Celui de sus? 
Aşa cum e scris la noi, vîntul vine şi pleacă, sau dacă îţi arunci păinea 
pe apă, ai s-o regăseşti. Şi poate că donația aceasta îţi va răscumpăra 
crimele cînd va sosi timpui să apari în faţa Celui ce ne va judeca. Şi nu 
uita că acolo nu vei avea nici un avocat şi că nu-ţi va fi uşor. 

55 

Ceea ce mă determină să subliniez aici, în concluzie, că sunt 
obligat să trimit această scrisoare prin domnul avocat Zakheim din 


motive independente de voinţa mea, domnul Zakheim refuzînd pur şi 
simplu să-mi transmită adresa dumitale, iar de la soţia mea nu vreau 
s-o cer fiindcă nu doresc să ştie despre această scrisoare -nervii ei 
sunt destul de solicitaţi şi făra. asta. 

Cu acestă ocazie vreau să mă pling de atitudinea domnului 
Zakheim. Probabil că dumnealui are în cap un film poliţist prost, cu 
ameninţări şi şantaje, în care Michael Sommo joacă rolul lui Don 
Corleone încojurat de mafia sau ceva asemănător. Dacă altci-neva s- 
ar fi purtat astfel, nu aş fi tolerat, însă domnul Zakheim, după nume 
înţeleg că s-ar putea ca el sau familia lui să fi trăit tragedia 
holocaustului. Evreilor care au venit dm acest infem le iert totul: se 
poate ca domnul Zakheim să fi trăit experienţe care au ca urmare o 
suspiciune maladivă, în special faţă de persoane ca mine cu opinii ca 
ale mele privind națiunea, în special cu originea mea, şi pe deasupra 
şi evreu ortodox. Cum e scris la noi: „lei umbra munţilor drept munţi”. 

M-am hotărăt deci să-l iert pe avocatul dumitale. însă nu pe 
dumneata, domnule. în ce te priveşte nu există iertare. Poate doar 
dacă ai împlini aşa cum trebuie cele trei puncte explicate aici în 
scrisoare, căutarea copilului, scuzele prezentate doamnei Sommo şi 
donația pentru izbăvirea ţării, poate ceml te va judeca cu indul-genţă. 
Vei avea şi ceva bun de pus în balanţă. 

Cu cele mai bune urări de fiua Independenţei Mihael Sommo 

[Anexă] 

9.05.76 

Dragul meu Alex, numai cîteva rînduri. Primeşti alăturat un plic 
semnat de micul tău moştenitor. Pariez că iar îţi cere bani. Precis 
crede că a reuşit să se conecteze automat direct la tipografia Băncii 
Naţionale. Dacă de data asta îţi vine să reconstmieşti pe contul tău 
Templul sau să contribui la întreţinerea măgăruşului Mesiei, fă-o te 
rog fără mine. Eu mă convertesc la islamism şi cu asta am terminat 

56 


Am înţeles de la Sommo că micul nostru colos iar a dispărut: 

n-aş putea spune că înţeleg cum un astfel de obelisc reuşeşte 
de fiecare dată să le fugă de sub nas. Dar nu e nici un motiv de îngri- 
jorare, precis vor da de el într-o zi-două prin autogara din Tel-Aviv, 
vănzind marfă de la marinari, cum s-a întîmplat cînd le-a dispărut data 
trecută. 

A propos, am văzut-o întîmplător pe ex-nevastă-ta pe .strada 
Ben-Yehuda. Se pare că gentlemanul o întreţine ca pe o prinţesă: 

arată foarte bine pentru kilometrajul ei, mai ales dacă ţii cont 
prin cîte măini a trecut 


Ceea ce nu se poate spune despre tine, Alex: m-am cam speri- 
at cînd am văzut cum arăţi, ultima dată, la Londra. Vino-ţi în fire şi nu- 
ţi mai căuta probleme cu luminarea. 

Cu fidelitute, ul tău, Munfred 

[Telegramă] Sommo Tarnaz 7 ierusalim. Zakheim a primit 
instrucţiuni să caute copilul. Urmează scrisoarea cerută pentru 
doamna Sommo. încă cincizeci de mii dacă acceptaţi analiza genetică 
a copilului. Voi face aceeaşi analiză în acelaşi timp aici la Londra- 

Alexander Ghideon 


14.05.76 
Avocat Manfred Zakheim Birou Zakheim & di Modena Str. 
Regelui George, 36, ierusalim 


Stimate domule Zakheim, 

Fostul meu soţ m-a anunţat telegrafic că v-a rugat să să mă 
ajutaţi în căutarea fiului meu care a dispărut în căutare de lucru 
probabil pe un vapor. VS rog să faceţi tot ce puteţi, iar dacă aflaţi 
ceva să telefonaţi. 

Fostul meu soţ a pomenit în telegramă de analiza genetică a lui 
Boaz în scopul stabilirii paternităţii. După cum v-am spus astăzi 
dimineaţă la telefon (şi mi-aţi cerut şi în scris) îmi retrag împotrivirea 
de acum şapte ani în ce priwşte această analiza- 


Singura problemă acum e să găsim copilul şi să-l convingem să 
fie de acord cu analiza cerută de tatăl său. Asta nu va fi uşor. Va- rog, 
domnule Zakheim, să-i explicaţi fostului meu soţ că accept analiza 
fără nici o legătură cu suma menţionată în telegramă- Cu alte cuvinte, 
nu mai avem nevoie de alţi bani. Dimpotrivă, mă bucur că această 
rugăininte vine acum de la el. La procesul nostru de divorţ, după cum 
vă amintiţi, domnule Zakheim, eu m-am opus - însă nici el nu a fost de 
acord să facă analiza. 

In cazul cînd ar dori să contribuie la proiectul pe care actualul 
meu soţ l-a pomenit, l-aş ruga să o facă fără a fi condiţionat de 
analiză- Transmiteti doar că eu nu am nimic de obiectat Şi în spe-cial, 
domnule Zakheim, vă implor dacă veţi afla unde se găseşte copilul, să 
ne anunţaţi chiar şi în miez de noapte. 

Cu mulţumiri, a dumneavoastră, Ilana Sommo (Ghideon) 


Doamnei Sommo, 

Hamsptead, Londra, 16.05.76 
personal 

prin bunăvoința avocatului Zakheim 


Doamnă Sommo, 

Zakheim face toate eforturile ca să vă găsească obiectul îngri- 
jorării. Deşi presupun că nu-i este uşor să concureze singur cu tot 
tribul Sommo ale cărui tam-tamuri trebuie să fi pus deja în mişcare 
trupele. Oricum, bănuiesc că pînă cînd scrisoarea aceasta va ajunge la 
destinaţie, veţi fi primit vreun semn de viaţă de la Boaz. A propos, 
aproape că îmi pare rău: cine dintre noi nu visează une-ori să fugă 
fără să lase urme? 

leri am primit o scrisoare de la soţul dumitale. Se pare că a avut 
o revelaţie, o voce i-a spus să renoveze ruinele lui Pitom şi Ramses 
tocmai cu banii mei. în cadrul proiectului lui de construire a celestului 
ierusalim, îmi dă ordin să mă pocăiesc imediat începînd acţiunea prin 
a-ţi prezenta scuze şi a mă explica în faţa dumitale. După care 
urmează probabil injuriile şi postul. 

în naivitatea mea, eram convins că am clarificat tot ce a fost 
între noi la Tribunalul rabinic şi la Tribunalul regional şi că nu mai 

58 


e nimic de adăugat De fapt, aveam impresia că dumneata eşti 
cea care îmi datorează explicaţii. E drept că am remarcat în scrisorile 
dumitale o încercare confuză de a-mi clarifica situaţia în care te 
găseşti acum, inclusiv detalii privind performanţele domnului Sommo 
în pat Nu mă interesează subiectul (cu toate că descrie-rile dumitale 
atestă un anume talent: poate puţin prea livresc, după parerea mea). 
lar emoţiile pe care persoana mea continuă sau nu să ţi le provoace 
mă lasă rece. V-aş fi recunoscător daca aţi înceta amîndoi să-mi 
solicitaţi donaţii cu asemenea elan: nu sunt nici Bank of England, şi 
nici banca de spermă. Pe de altă parte, nu mi-ai răspuns la singura 
întrebare care mă preocupa: de ce, cu ani în urmă, te-ai împotrivit cu 
atita înverşunare analizei genetice'.' Dacă s-ar fi adeverit că eu sunt 
tatăl biologic, mi-ar fi fost mult mai greu să căştig procesul, dacă nu 
chiar imposibil. Nici pînă în ziua de azi nu am reuşit să înţeleg: te-ai 
temut oare că se va do-vedi cS nu sunt eu tatăl? Sau poate te-ai 
temut că se va dovedi ca eu sunt tatăl? Tu, personal, ai vreo îndoiala 
în ce priveşte identi-tatea tatălui, Ilana? 

Ce te-a determinat acum să-ţi schimbi deodată hotărărea? 
Numai să-ţi fi schimbat într-adevăr hotărărea, ^i să nu te răzgîndeşti 
iarăşi. 

Să fie oare numai din cauza banilor? Şi atunci, de fapt. era 
vorba de bani. Şi atunci te-ai luptat pentru bani. Şi ai pierdut- Pe bună 
dreptate. 

Repet propunerea făcută deja: primiţi încă cincizeci de mii de 
dolari (nu mă interesează în ce scop îi veţi utiliza: din partea mea 
puteţi să-l convertiți la iudaism şi pe papă) după ce se va face ana-liza 


- fără nici o legătură cu rezultatele ei. Deşi Zakheim pretinde că mi- 
am pierdut minţile: după logica lui ascuţită, din momentul în care v- 
am făcut această promisiune, voi aveţi toate atuurile, pe cînd eu îmi 
ofer capul pe tavă. Aceasta e cel puţin părerea lui. 

Să aibă dreptate? 

Oare ai să-mi explici în sfirşit de ce ţi-ai tăiat creanga de sub 
picioare şi ţie şi lui Boaz, împotrivindu-te analizei genetice, în loc să o 
ceri tu? Ce mai aveai de pierdut? Sau aveai într-adevăr îndoieli în ce 
priveşte rezultatul? Sau se poate să fi preferat înadins să 

59 

să pierzi totul şi să rămăneţi pe drumuri, numai ca să mă laşi 
pe mine în incertitudine? 

lar acum îndrăzneşti să-mi scrii că eu „nu calc în picioare, ci 
doar muşc ca un şarpe". Asta se cheamă umor negru ? Uite încă o 
propunere din partea balaurului la pensie: dacă îmi răspunzi sincer de 
ce în 1968 ai refuzat analiza şi de ce accepţi acum - mă oblig să scriu 
din nou testamentul în favoarea lui Boaz şi de asemeni să vă trimit 
încă cincizeci de mii de dolari. în fond, dacă îmi dai un răspuns, 
analiza va fi inutilă. Renunţ la ea în schimbul unui răspuns satisfăcător 
din partea dumitale la singura întrebare pe care o am. 

însă dacă ai de gînd să continui cu minciunile, e preferabil să 
întrerupem orice legătură- De data asta, definitiv. Cantitatea de 
minciuni pe care mi ie-ai servit ar fi de-ajuns pentru un regiment 
întreg de încomoraţi. Pe mine nu mă mai poţi minţi. A propos ce 
explicaţii vrea soţul tău de la mine, după ce tu singură ai recunos-cut 
în fa(a celor trei rabini că în anii cînd am fost împreună ai reuşit să te 
culci cu un stadion întreg? 

Oricum, cred că ar fi mai bine să întrerupem legătura Ce mai 
vrei tu de la mine? Ce-ţi pot eu oferi în afară de bani? ţi s-a făcut 
dintr-o dată poftă de o friptură de balaur cu cartofi prăjiţi? De ce ai 
venit să trezeşti deodată cimitirul nostru după şapte ani? 

Las-o baltă. Eu îmi duc viaţa în singurătate şi linişte. Mă culc în 
fiecare seară la zece şi somnul îmi e fără vise. Mă trezesc în fiecare 
dimineaţă la patru ca să lucrez la vreun articol sau con-ferinţă- Mi s-au 
stins deja toate pasiunile. Mi-am cumpărat chiar şi un baston într-un 
magazin cu antichităţi la Bruxelles. Femeile, bărbaţii, banii, puterea, 
gloria îmi repugnă. Din cînd în cînd mai ies şi rătăcesc printre 
concepte şi idei. Citesc zilnic cîte trei sute de pagini. Mă opresc din 
cînd în cînd să-mi însemnez vreun citat sau vreo remarcă. Asta-i tot, 
llana. Şi dacă tot e vorba de viaţa mea, iată că descrierile tale poetice 
cu nava spaţială zăpada etc. sunt destul de frumoase (la asta ai fost 
întotdeauna tare), însă află că, întîmplător, în camera mea este 
încălzire centrală şi nu cămin. Şi nu văd nici zăpadă de la fereastra 
mea (suntem în luna mai acum) ci doar o bucată de grădina 


englezească bine îngrijită, cu o bancă goală, o salcie plingătoare şi o 
bucată de cer cenuşiu. în 
60 


curînd mă întorc la Chicago. în ce priveşte pipa şi whisky-ul, 
amîndouă îmi sunt interzise de mai bine de un an. Dacă ţii într-adevăr 
ca Boaz să mă moştenească, dacă soţul tău răvneşte la încă vreo 
cîteva zeci de mii de dolari, încearcă să-mi răspunzi sin-cer la 
întrebarea pe care ţi-am pus-o. Nu uiia însă că încă o sin-gură 
minciună - şi nu mai vedeţi de la mine nici un cuvînt şi nici un ban. 
Niciodată. Semnez de data aceasta cu porecla cea noua pe care mi-ai 
dat-o: 

Alec singuraticu! cel ruu 


ierusalim 
24.05.76 
Dr. A- Ghideon Prin bunăvoința avocatului Zakheim 


Alec singuraticul rău, 

Astăzi am primit o carte poştaiă de la Boaz. E undeva în Sinai. 
nu ne precizează unde, dar după cite ne spune, „lucrează şi căştigă 
bine". Deocamdată nu am reuşit să-l localizăm. Probabil că nici 
atotputemicul Zakheim nu a reuşit încă. în schimb, scrisoarea ta a 
reuşit să mă întristeze, să mă sperie chiar. Nu cu cuvintele tale 
veninoase, ci cu vestea privitoare la faptul că nu ai voie să fumezi şi 
nici să bei. Scrie-mi te rog ce s-a întîmplat Despre ce operaţii e vorba. 
Scrie-mi adevărul. 

Mi-ai pus două întrebări: de ce nu am fost de acord cu analiza 
genetică în ce ne priveşte pe noi trei, şi dacă mă opun încă acestei 
analize. La a doua întrebare, răspunsul e că nu mă opun. Doar că 
acum e vorba doar de tine şi de Boaz. Dacă e important pentru tine, 
încearcă să-l convingi pe Boaz. Dar mai întăi trebuie să-l găseşti. 
Caută-l tu însuţi, nu-l mai trimite pe Zakheim cu detectivii lui în locul 
tău. 

îmi irosesc cuvintele degeaba. Tu te ascunzi în vizuina ta, din 
care nu vrei să ieşi. 

Răspunsul la prima întrebare e că, acum şapte ani, deşi eram 
foarte interesată să scot de la tine pensie alimentară şi o parte din 
bunuri, nu voiam ca preţul să fi fost ca Boaz să rămănă pe măinile 
tale. Mă mir că tu, cu inteligenţa ta supranaţională, nu ai înţeles asta 
imediat 

61 

De fapt, nu mă mir. 


Ceea ce m-a determinat să mă împotrivesc analizei genetice a 
fost faptul că avocatul] meu îmi explicase că în cazul în care se ade- 
vereşte că tu eşti tatăl, şi avînd în vedere că m-ai forţat să recunosc 
că te-am înşelat, tribunalul rabinic, ca şi orice alt tribunal de alt-fel, îţi 
va încredința copilul ţie. Eram convinsă că în ura ta faţă de noi, nu vei 
ezita să mi-l iei pe Boaz, lăsîndu-mi în loc ceva bani. lar Boaz nu avea 
atunci decit opt ani. 

AcesCa e tot secretul, stimate domnule. 

Adevărul e simplu: nu voiam să căştig procesul şi să pierd 
copilul, ci invers. E drept că am sperat să scot de Ja tine şi bani, 
rămănînd fară nici un sfanţ, însă nu în schimbul ]ui Boaz. lată motivul 
pentru care m-am folosit de dreptul meu de a mă împotrivi anahzei 
care ar fi demonstrat că fiul tău este într-adevăr al tău. 

Adevărul e că amîndoi am pierdut Boaz nu ne aparţine nouă, ci 
doar lui însuşi, şi poate de fapt nici măcar lui însuşi. Exact ca tine. Mi 
se strînge inima cînd mă gîndesc la asemănarea tragică între tine şi 
fiul tău. 

Dacă mi-ai fi dat atunci măcar a zecea parte din banii cu care 
arunci acum, l-aş fi putut creşte eu pe Boaz. Şi ne-ar fi fost mai bine şi 
lui şi mie. însă acesta e motivul care te-a determinat să-mi iei totul. 
Nici acum nu ne-ai fi dat nici un ban dacă nu ai fi intrat în panică 
auzind că Michel reuşeşte să se apropie de copil şi sim-patia cu care 
Boaz, în felul lui reţinut, se pare că îi răspunde. A propos, nu-mi pasă 
că Michel continuă să creadă în naivitatea lui că tu ai început deodată 
să te pocăieşti şi să-ti îndrepţi conduita, cum spune el. Pe mine n-ai să 
mă păcăleşti însă, Alec: banii nu i-ai dat ca să îndrepţi lucrurile, ci ca 
să strici- Sărmanul Alec: degeaba ai încercat să fugi. Degeaba ai 
încercat să-ţi iei o mască divină detaşată de tot. Degeaba te-ai ascuns 
ca în nori şi ai încercat să întorci foaia. Ai reuşit şi mai puţin decît 
mine. Degeaba am tăcut amiîndoi şapte ani. Ai îmbrăcat sutana 
călugărească? Ţi-ai acope-rit şi capul cu gluga de călugăr? Eu sunt 
gata să continuăm. 

Scrie-mi numai tot adevărul despre starea sănătăţii tale. Salcia 
şi cerul cenuşiu care se văd de la fereastra ta m-au neliniştit dintr-o 
dată. 


Doar un cuvint, Alec. E doar un joc pe care îl jucăm amîndoi. 
Acum e rîndul meu să-ti pun o întrebare: de ce ai acceptat refuzul 
meu în ce priveşte analiza genetică? Şi de ce te-ai împotrivit şi tu să ţi 
se facă analiza? De ce nu te-ai bătut pentru Boaz, cel puţin aşa cum ai 
facut-o ca să mă calci în picioare ? Şi de ce tocmai acum ti-ai adus 
aminte să ne oferi o avere în schimbul analizei? E rîndul tău să nu 
minţi. Aştept un răspuns. 

llunu 


Londra, 2.06.76 

Ilana Sommo - Personal Prin bunăvoința avocatului Zakheim 

Pentru că nu puteam şi nu voiam să-l iau pe Boaz la mine. N-ay 
fi ştiut ce să fac cu el. Dacă aş fi acceptat anajiza, dupa lege, mi-ar fi 
încredintat copilul. CE-ar fi ieşit din d dacă ar fi crescut la mine? 

lată răspunsul la întrebarea ta. 

Ce scrie în actul nostru de divorţ? „Şi de acum înainte părţile au 
declarat că nu mai au nimic în comun." 

între timp Zakheim şi detectivii au reuşit să dea de Boaz. Adică 
eu, şi nu Sommo, Cum ar spune sfântul tău? „Permite-mi să-ţi atrag 
atenţia". Se pare că lucrează pe unul dintre vaporaşele ace-lea 
turistice cu podeaua din sticlă de la Şarm-A-Şeik şi că într-adevăr 
căştigă destul de bine. l-am spus lui Zakheim la telefon să-l lase în 
pace. Am încredere în soţul tău, că va avea suficienta minte şi nu va 
încerca să intervina. Poate îi propui să-l înscrie pe Boaz ca donaţie 
personală în vederea răscumpărării teritoriilor eliberate şi să-mi 
trimită chitanţa prin poştă? 

A citit scrisorile mele? Presupun că şi-a revendicat dreptul de a 
le citi înaintea ta chiar, şi poate să le şi cenzureze pe ici pe colo. în al 
doilea rînd, s-ar putea ca de fapt să se laude că nu citeşte scrisorile 
nevestei, scotocind pe ascuns prin sertare. In aj treilea rînd, e în stare 
să citească totul în Jipsa ta şi apoi să se jure cu măna pe Biblie că are 
deplină încredere în soţia lui, care nu e capabilă, doamne fereşte, să 
aibă nici o intenţie necurată, iar scrisorile ei sunt sfinte pentru el. A 
patra posibilitate ar fi ca tu să 

mă asiguri că nu le citeşte, dar în acelaşi timp să i le dai să le 
citească. Sau invers, să-mi spui că da, şi de fapt să nu i le dai. 
înşelîndu-l pe el cu mine, pe mine cu el, pe amîndoi unul cu altul, sau 
pe amîndoi cu lăptarul. Orice e posibil cu tine. Orice, Ilana, în afară de 
un singur lucru: în afară de a putea afla cine eşti de fapt Aş fi dat tot 
ce am ca să pot afla. însă tot ce am eu sunt doar bani, iar banii, după 
cum mi-ai scris, nu ajută. Şah mat 

Şi dacă tot vorbim de bani, scrie-mi cît îţi mai trebuie.Vrei să 
donez într-adevăr pentru răscumpărarea Hebronului? Nu contează. 
Am să-i cumpăr Hebronul. Pe urmă am să-i cumpăr şi Nablus. Cînd e 
ziua lui de naştere? în schimb te rog să-mi clarifici mis-terul 
înţeleptului tău. Cum a reuşit să te păstreze? Am documente semnate 
de doi detectivi particulari că nu l-ai înşelat probabil niciodată (fără să 
iau în consideraţie cuponul-contact sexual pe care mi l-ai lrimis cu 
preţul de o sută de mii de dolari, pe baza căruia amindoi intrăm în 
cartea de recorduri Guinness la rubrica preţul cel mai ridicat care a 
fost vreodată plătit pentru un act care nu a avut loc). A propos, în 
ultima (deocamdată) solicitare de bani pe care mi-a prezentat-o, soţul 
tău cel „Maher-Şalal-Haş-Baz'" insinuează că eu sunt cel care „te-am 


împins la păcat". Poveşti de genul acesta trebuie să fie frecvente în 
mediul din care provine. Nu mi-e greu să-mi închipui ce i-ai povestit 
despre viaţa noastră împreună. Povestea frumoasei şi a bestiei. 

Ce-ai găsit la el? Dar Boaz ce găseşte la el? 

„Copil trist şi sălbatic", mi-ai scris, „căruia ura i-a dat o putere 
fizică uluitoare". îmi amintesc cum dormea noaptea: ghemuit tot sub 
plapuma care-i ascundea pînă şi capul blond, ca un pui de ani-mal 
pitit în vizuina lui. Şi dulceaţa clipei cînd se trezea dimineaţa, revenind 
spre suprafaţa somnului, deschizînd dintr-o dată ochii şi întrebînd 
dacă broasca ţestoasă s-a trezit îmi amintesc de stratul cu bomboane 
din grădină. Şi cimitirul fluturilor. Labirintul şi Luna Park pe care le-a 
construit pentru broasca ţestoasă. Mănuţele lui pe volanul maşinii. 
Luptele dintre tancuri pe covor şi pipa pe care mi-a spălat-o o dată cu 
apă şi săpun. Fuga lui în wadi în urma uneia 

* Citat din Biblie, avînd sensul „profeția cea rea se va împlini cel 
mai repede" şi nume dat de Yşayahu fiului său 

64 


dintre sinuciderile tale. Şi cum m-am întors o dată acasă şi am 
găsit pe masă o brichetă verde străină şi am început să te lovesc cu 
pumnii, iar el a apărut în bucătărie în pijamaua lui ca un costum de 
astronaut şi m-a mgat încet să mă opresc, pentru că tu eşti mai slabă. 
Cînd i-am spus să o şteargă înapoi în pat, continuînd să te lovesc, a 
luat şi a aruncat în mine cu un ghiveci mic cu un cactus. lovindu-mă în 
obraz; atunci te-am lăsat şi în culmea furiei l-am apucat şi l-am lovit 
cu capul lui cel auriu de perete fără să mă pot opri. Aveam revolverul 
în buzunar şi v-aş fi putut împuiyca pe amîndoi în noaptea aceea şi 
apoi să-mi trag un glonte în cap. De fapt asta am şi făcut, şi de atunci 
din noi trei a rămas un vis. 

Vreau să ştii că în toţi anii ăştia nu a fost lună în care să nuti 
primit de la Zakheim şi detectivii lui raportul despre tine şi Boaz-Tot 
ce am aflat, inclusiv despre violenţa lui, e pe placul meu: 

copacul ăsta creşte departe de merele putrede. Nu-l merităm 
nici unul dintre noi. Nici unul dintre noi nu merită nimic altceva decit 
un glonte în cap. Poate că micul tău diavol negru ar merita ceva-Să fie 
îngropat în Grota Makpela* a lui. cît se poate de repede. Ce-ai găsit la 
el, Ilana? Ce-a găsit Boaz la el? Dacă ai un răspuns convingător, veţi 
primi cecul promis. Grija ta subită în ce priveşte sănătatea mea (sau 
dorinţa avidă de a primi moştenirea) e, ca de obicei, înduioşătoare. Nu 
trebuie să exagerezi însă: mă număr încă printre cei vii. In ciuda 
operaţiilor acelea- Deşi fără whisky şi fără pipă, aşa că din arse-nalul 
tău poetic nu a rămas decit stiloul şi ochelarii pe care într-adevar îi 
mişc uneori doi centimetri la stînga şi trei centimetri la dreapta pe 
birou. Exact cum descrii tu în scrisoare. Fără sa sparg însă pahare şi 


fără să arunc lucruri în foc. în locul zăpezilor tale s?i a paharului gol 
sau a sticlei goale, poţi să te foloseşti de salcia plîngătoare de la 
fereastra mea. Alb-negru se potriveşte destul de bine, cu condiţia să 
nu exagerezi cu stilul tău exaltaL 

Şi totuşi, îmi voi turna puţin whisky înainte de a încerca reţeta 
pe care mi-o recomanzi, să-mi lovesc capul de marginea mesei pînă 
cînd durerea va dispărea. 

Balaurul 

* Mormăntul patriarhilor din Hebron 

65 


[TELEGRAMA GHIDEON NICFOR LONDRA- Boaz 

reapărut cere cinci mii dolari pentru cumpărare vapor podea 
sticlă deschidere afacere singur Şarm-a-Şeik. încă o mie construcţie 
tele-scop pentru turişti răspuns negativ spre înştiinţare. Manfred. 


[Telegramă] Ghideon Nicfor Londra. Continui cu condiţia 
încetării definitive a ajutorului dat păturilor nevoiaşe din Eretz Israel 
Cea Mare. Răspuns negativ vapoare şi apartamente în Şarm. Te crezi 
Dimitri Karamazov sau regele Lear. Manfred 


[Teiegramă] Personal Zakheim ierusalim. Dă-i, idiotule. Alex 


[Telegramăj Personal Zakheim ierusalim Israel. Bine, Rasputin. 
calmează-te. Deocamdată mă dau bătut Alex 


7.06.1976 

[Telegramă] Ghideon Nicfor Londra. Acum cere cinci mii pen-tru 
apartament Ofira. Biroul Zand transmite că locuieşte staţie ben-zină 
plus două suedeze franţuzoaică beduin. Nu am plătit nimic. Nu ai aici 
suma în bani lichizi nu am vîndut proprietate. Du-te la psihiatru. 
Manfred 

[Telegramă] personal Zakheim ierusalim Israel Fă-mi un bine 
Manfred. Imprumută-mi valoarea bunurilorde la Zikhron şi dă-i ce a 
cerut Spune-i că e ultima dată. Alex 

[Telegramă] Ghideon Nicfor Londra. Nu sunt de acord să-ți 
împrumul Manfred 

[Telegramă] Personal Zakheim ierusalim Israel. Eşti concediat 
Alex 

[Telegramă] Ghideon Nicfor Londra. Clar. Cui să transmit cazul. 
Zakheim 


Uomnului M. A. Sommo Str. Tarnaz, 7, ierusalim Recomandat 

Stimate domnule Sommo. 

Prin prezenta vă previn că nu mai aveţi nici un motiv să vu 
cklresaţi în continuare ciientului meu, Dr. A. A. Ghideon, nici în mod 
direct, nici prin intermediul soţiei şi nici prin intermediul fiu-lui soţiei 
cu nici un fel de alte rugăminţi/cerinte băneşti, în afara ue ceea ce aţi 
primit deja fără să meritaţi. 

Permiteţi-mi să vă semnalez: clientul meu m-a împuternicit prin 
telegramă cu drept de veto absolut în ceea ce priveşte orice transfer 
de bani în prezent sau în viitor prin şantaj sentimental sau de alt fel. 
Cu alte cuvinte, să vă intre bine în cap că dacă mai aveţi 'ilte 
pretenţii, nu are rost să-l mai inoportunaţi, nici personal nici prin 
intermediul familiei, pe dr. Ghideon. Adresaţi-va mie şi dacă veti avea 
o atitudine rezonabilă, sunt dispus să vă ascult. Spre binele 
dumneavoastră, domnule, vă propun să luaţi în consideraţie taptul că 
suntem în posesia unor date care ne-ar putea fi utile în cazul în care, 
în viitor, s-ar ivi probleme în ce vă priveşte. 

Vă stau întotdeauna la dispoziţie, M. Zakheim, avocat şi 
mtendent de bunuri 


[Telegramă] Personal Zakheim  ierusalim Israel. Demisie 
refuzata. Animal. Alex 


66 
67 


MASSI S AA AAA | AA SG EI (AS PA SP A e AAAA 


AD tÎWAS'KA -SRA ™ ;*, 1,- 


Domnului avocat M. Zakheim 

Cu ajutorul lui Dumnezeu ierusalim, 13 Sivan 5736 (10.06) 

Birou Zakheim&di Modena 

Str. Regele George, 36, ierusalim 

Stimate domnule avocat Zakheim, cele mai bune urări de 
Şavuot! 

Ferească Dumnezeu să nu credeţi că am vreun resentiment 
faţă de dumneavoastră sau că aş avea vreo pretenţie. După cum e 
scris la noi: „Să mă păzească Eternul de a bănui pe cei nevinovaţi”. 
Dimpotrivă, după parerea mea vă îndepliniţi sarcina cum nu se poate 
mai bine servindu-l pe profesorul Ghideon. Apreciez de asemeni 
eforturile depuse pentru noi în căutarea lui Boaz, mă scuz pentru 


suferinţa provocată, vă mulţumesc pentru străduinţă şi şunt 
încredinţat că bunele fapte vă vor fi răsplătite. 

Cu toate acestea, iertaţi-mă dacă, cu tot respectul de care 
sunteţi demn, sunt obligat să vă dau replica la scrisoarea dum- 
neavoastră şi să vă atrag atenţia că nu sunteţi autorizat să serviţi 
drept mijlocitor între mine şi familia mea şi profesorul Ghideon. 
Motivul e simplu: sunteţi de partea lui, ceea ce e normal atita timp cît 
vă plăteşte. Deci, după cum e scris la noi: „ Nu-mi doresc nici 
înţepătura şi nici mierea ta", domnule Zakheim. în caz că profe-sorul 
Ghideon va crede de cuviinţă că pentru propriul lui bine tre-buie să 
contribuie la edificarea ţării, dumneavoastră nu aveţi nici un drept de 
veto şi nici drept de opinie în probleme care nu vă privesc, drept care 
sunteţi mgat să nu vă amestecati. 

însă, dacă aţi vrea cumva să contribuiţi cu ceva la atingerea 
scopului nostru sfănt, contribuţia dumneavoastră va fi binevenită şi v- 
am fi recunoscători fără să ne oprim la mici detalii. 

Am reţinut de asemeni aluzia la datele pe care le-aţi fi adunat 
în legătură cu noi. Faptul nu mă afectează cu nimic, pentru simpluli 
motiv că nu avem nimic de ascuns. Sau cum e scris la noi, „cine" va 
urca pănă. la muntele Lui şi cine se va ridica în locul sfănt? Arej 
măinile curate şi inima pură cel ce nu înşeală". Aluzia pe care o faceţi 
nu vă dezonorează decit pe dumneavoastră, domnule Zakheim. Pe 
cînd eu, conform cu sfănta poruncă „să nu te răzbuni; 

şi să nu porţi ranchiună", m-am hotărît să nu ţin cont de ea ca 
şi] cum nu ar fi fost 


Stimate domnule Zakheim, ca supravieţuitor al holocaustului, 
m-aş fi aşteptat ca tocmai dumneavoastră să fiţi printre cei care 
aspiră cel raai mult la consolidarea ţării şi stabilirea frontierelor. Fără 
a prejudicia, Doamne fereşte, nici onoarea nici proprietăţile 
cetăţenilor arabi. V-aş sugera, dacă-ini permiteţi, aderarea eventu-ală 
la mişcarea noastră, „Ahdut Israel"* (alătur un prospect con“inînd 
datele complete). în afară de aceasta, ţinînd cont de înalta conştiinţă 
profesională pe care aţi dovedit-o în serviciul pro-fesorului Ghideon, 
am onoarea să vă propun, prin prezenta, postul de avocat al grupării, 
fie benevol, fie în schimbul onorariului obişnuit 

V-aş mai ruga să acceptaţi să administraţi bunurile mele per- 
sonale şi ale familiei mele, avind în vedere că, cu ajutorul lui 
Dumnezeu, dar şi cu ajutorul dumneavoastră binecuvîntat, ne-a fost 
deja înapoiată o parte din ceea ce ne fusese luat şi am credinţa ca şi 
restul ne va fi înapoiat. 

Sunt gata să vă plătesc procentajul curent şi chiar mai mult. 
Am putea fi şi asociaţi, domnule Zakheim, căci intenţionez să fac 
investiţii importante prin intermediul mişcarii noastre, investiţii menite 


să ajute la răscumpărarea teritoriilor eliberate. Toate parţile ar profita 
de pe unna asocierii noastre, pe lîngă poporul şi statul Israel. Cum e 
scris la noi „Vor merge doi oameni împreuna fără a fi meniţi dinamte 
de Dumnezeu?" Vă propun deci, domnule Zakheim, să treceţi de 
partea noastră fără a-l abandona. Doamne fereşte, pe clientul 
dumneavoastră, profesorul Ghideon. V-aş ruga să căntăriţi lucrurile cu 
seriozitate. Nu vă grăbiţi să-mi daţi raspuns. Avem răbdarea necesară. 

Se prea poate ca profesorul Ghideon să reprezinte realizările 
trecutului, însă credinţa mea e că viitorul ne aparţine nouă Giîndiţi-vă 
deci la viitor, domnule Zakheim! 

Cu mult respect, în iubirea pentru Isruel, Mihael (Michel-Henri) 
Sommo 

* Partid religios israelian. 


68 69 


Rahel Morag 

Kibuţ Beit-Avram 

Poşta mobilă, Galileea de Jos 

11.06.76 

Salutări tuturor de la Michel. A început să lărgească aparta- 
mentul cu banii primiţi de la Alec. Are deja aprobare pentru a adăuga 
încă două camere spre curtea din spate. Vara viitoare, veţi putea veni 
să vă odihniţi la noi, promit să mă port cum trebuie. 


Draga mea Rahel-cea-normală, 

Căteva rînduri trebuie totuşi să-ţi scriu. Nu ţi-am răspuns pînă 
acum pentru că am fost preocupată de problemele cu Boaz. Precis îţi 
vei lua aerul de „Rahel-cea- înţelegătoare- şi- iertatoare" spunîndu-ţi 
în sinea ta de soră mai mare că de fapt am fost pre-ocupată, ca de 
obicei, de propria mea persoană. Doar tu eşti respon.sabila încă de 
cînd eram copii să mă salvezi de nebuniile mele, de „dramele mele", 
cum spui tu. Poţi să începi să-mi torni sosurile de psihologie aplicată 
de la cursul pentru educatoare, pînă cînd am sa-mi ies din fire şi am 
să strig: la.sa-mă în pace. Atunci ai să-mi zămbeşti trist, înghițind în 
sec ca de obicei, şi în tăcere ai sa-mi laşi timp ca să trag singură 
concluzia ca ieşirile mele nu fac decit să confirme diagnosticul pe care 
tu, cu înţelepciunea ta, l-ai descoperit deja. înţelepciunea ta 
răbdătoare, didactică, mă exas-pererază de ani de zile, mă face să 
fierb de furie ţi să izbucnesc şi să te jignesc, dindu-ţi astfel o 


excelentă ocazie să-ţi manifeşti marinimia iertîndu-mă şi în acelaşi 
timp să-ţi accentuezi grija con-stantă faţă de mine şi starea mea- Ne 
înţelegem destul de bine, nu? Vezi, de fapt n-am vrut decit să-ţi scriu 
cîteva cuvinte de mulţumire pentru faptul că eraţi gata, şi tu şi loas, 
să lăsaţi totul şi să veniţi la ierusalim să-mi daţi o mănă de ajutor. Dar 
uite ce a ieşit lartă-mă. Deşi, fără dramele mele, ce legătură am fi 
avut noi două? Spre cine ţi-ai fi trimis salvele copleşitoare de 
generozitate? 

După cum ştii, Boaz e bine. lar eu încerc să mă calmez. 
Avocatul lui Alec a plătit detectivi care au descoperit că lucrează pe 
un vapor pentru turişti în Sinai şi nu are nevoie de nici unul din-tre noi. 
Am reuşit să-l conving pe Michel să nu se ducă deocam-dată acolo. 
lată că te-am ascultat şi îl las în pace. cît despre celălalt sfat al tău, de 
a-l uita definitiv pe Alec şi de a nu primi banii lui, nu te supăra dacă 
am să-ţi spun că nu înţelegi nimic. Transmite-i salutări şi mulţumiri lui 
loas, sărutări copiilor de la Ilana cea nesuferită 


Extrase din criticile publicate în presa internatională privitoare 
ia cartea Violenţa disperată: studiu comparat despre fanatifim de 
Alexander A. Ghideon (1976). 

„Opera monumentală a cercetătorului israelian oferă o per- 
spectivă noua - sau mai degrabă aruncă o grea umbră - asupra psi- 
hopatologiei credințelor şi ideologiilor diverse din antichitate si pînă în 
zilele noastre..." 

(Times, suplimentul literar, Londra) 

„Carte de referință... analiză rece ca gheaţa a 
fenomennlui .irzător al mesianismului, atît sub aspect religios cît şi 
profan..." (New York Tirnes) 

Material impresionant... indispensabil pentru înţelegerea 
mişcărilor care au zdruncinat şi continuă să zdruncine secolul nos- 
tru... Profesorul Ghideon descrie fenomenul de credinţă... orice fel (Je 
credintă... Nu ca origine a eticii ci, dimpotrivă, ca fenomen absolut 
contrariu..." 

(Frankfurter Atlgemeine Zeifuns;) 

„Cercetătorul israelian e de părere că toţi reformatorii lumii, de 
la începutul istoriei, şi-ar fi vîndut de fapt sufletul diavolului 
tanatismului... Dorinţa ascunsă a fanaticului de aş muri ca un martir 
pe altarul propriei credinţe este cea care, după părerea autoru-lui, 
justifică posibilitatea de a sacrifica fără a clipi viaţa altora. şi uneori 
chiar viaţa a milioane de oameni... în inima acestor fanatici violenţa, 
răscumpărarea şi moartea fuzionează într-un aliaj unic... Profesorul 
Ghideon îşi fondează această concluzie nu pe speculaţii psihologice, ci 
pe o analiză lingvistică detaliată a vocabularului folosit de fanatici în 


diverse epoci conform celor mai diverse convingeri religioase şi 
ideologice... Avem în faţă una dintre acele 


70 71 


ierusalim, 13.06.76 

cărți rare ce impun cititorului o introspectie riguroasă şi o 
revizuire a tuturor punctelor de vedere, încercînd să descopere în sine 
în&uşi şi în mediul în care trăieşte semnele acestei boli latente..." 

(New Statesman, Londra) 

„Dă la iveală cu cruzime adevărata faţă a feudalismului şi a 
capitaHsmului... Condamnă cu un talent de excepţie biserica, fas- 
cismul, naţionalismu), sionismul, rasismul, militarismul şi extrema 
dreaptă..." 

(Literaturnaia Pravda, Moscova) 

„Citind această carte, ai uneori impresia că te afli în faţa unui 
tablou de Hieronymus Bosch..." 

(Die Zeit) 

Dr. A. Ghideon Prin bunăvoința avocatului Zakheim 

Dragul meu ascet, 

Dacă mi-ai fi dat de înţeles, acum şapte ani, la proces, că nu 
intenţionezi să profiţi de mărturisirea mea în legătură cu adulterul ca 
să mi-l iei pe Boaz, nu aş fi avut nici un motiv să refuz cerc-etarea 
paternităţii, de care oricum nu ar mai fi fost nevoie. Cîtă suferinţă ar fi 
putut fi evitată cu două vorbe numai. Dar ce rost are să întrebi un 
vampir de ce bea sînge? 

Sunt nedreaptă cu tine. Doar tu ai renunţat la fiul tău pentru 
binele lui. Ai vrut chiar şi să-i donezi un rinichi. Poţi încă să foto- 
copiezi scrisorile mele şi să i le trimiţi lui Michel. însă ceva stă în calea 
urii din tine. Ceva îţi şopteşte la ureche ca o boare printr-un lan uscat 
care tulbură liniştea ta arctică. îmi amintesc de o discuţie pe care ai 
avut-o cu prietenii tăi odată, de şabat: stăteai cu picioarele tale lungi 
întinse pe măsuta de servit cafea. Cu ochii întredeschişi. îmi amintesc 
de pielea aspră, bronzată a braţelor tale. Degetele tale distrate 
mîngăie lent forma unui obiect inexistenL în rest, eşti nemişcat, 
împietrit. Ca o reptilă care pîndeşte un gîndac. Pe braţul fotoliului în 
care stai, paharul tău e într-un echilibru 

72 


nesigur. Gălăgia din cameră, argumentele, ripostele, fumul de 
ţigară păreau undeva departe de tine, care planai deasupra tuturor. 
Cămaşa albă de şabat, bine călcată, bine apretată. Şi faţa ta cu un aer 
pierdut în gînduri. Şi dintr-o dată, ca o viperă, sari şi te arun-ci în 


discuţie: „O clipă, vă rog. Nu am înţeles un iucru." Focul discuţiei se 
stinge imediat Cu una sau două fraze pui capăt dis-putei, tranşind 
diversitatea opiniilor dintr-un unghi neasteptat, patrunzător, anulînd 
premizele, încheind cu „Scuzaţi-ma. Continuaţi." Şi te laşi din nou pe 
speteaza fotoliului, întorcîndu-te l;i poziţia ta detaşată. Indiferent la 
tăcerea care s-a lăsat Lăsînd altcuiva grija de a formula în locul tău 
punctul de vedere pe care il implică întrebarea pusă de tine. încet- 
încet discuţia se aprindea din nou cu o oarecare ezitare. Fără tine. Pe 
cînd tu te lăsai din nou complet absorbit în contemplarea cuburilor de 
gheaţă din pahar. Păna la următoarea izbucnire. Cine oare ţi-a 
tulburat mintea, de nu mai vezi în milă decit slăbiciune, în dragoste 
decît semn de slăbiciune a virilităţii? Cine te îndrumă pe ace.st drum 
greşit. şter-gand orice urmă de milă fa(ă de fiul tău şi ruşinîndu-te să- 
ţi fie dor de nevasta ta? Păcatul e el însuşi pedeapsa. Chinurile tale de 
monstru sunt ca o furtună dincolo de munţi, în zori de zi. Te 
imbrăţişez. 

Aici cartea ta tradusă în ebraică a devenit evenimentul zilei. 
Fotografia ta mă priveşte din toate ziarele. E o poză de acum zece ani 
cel puţin. Faţa slabă, concentrat, cu un aer marţial pe buzele 
încordate - de parcă eşti gata să dai comanda de tragere. Nu-i asta 
fotografia de cînd te-ai retras din armată pentru a te întoarce să-ţi 
termini doctoratul la universitate? Mă uit la ea şi strălucirea îngheţată 
tremură în faţa mea de dincolo de un nor cenuşiu. Ca o scănteie 
prinsă în capcana unui iceberg. 

Zece ani. Nici nu terminaseşi de construit vila ta cetate din 
cartierul Yafe-Nof, din capitalul pe care Zakheim reuşise să-l obţină 
pentru tine de la taică-tău, care începuse deja să se piardă printre 
stepele melancoliei, ca un indian bătrîn ce se retrage în cămpurile de 
vănătoare eteme. 

Locuiam încă în apartamentul cel vechi din Abu-Tur, cu curtea 
pietroasă şi cu pini. Nu pot să uit şabaturile ploioase din iarna aceea. 
Ne sculam la zece, abrutizaţi şi epuizați după o noapte 

73 

dezlănţuită, sprijinindu-ne unul de celălalt ca doi boxeri între 
runde, ameţiţi de lovituri. leşind din dormitor, îl găseam pe Boaz 
treaz. îmbrăcat deja de două ore (încheiat strămb la cămaşă şi cu 
şosete desperecheate). stăt.ea cu o seriozitate ştiinţifică la masa ta 
de lucru, cu veioza aprinsă, cu pipa ta în gură, desenînd foaie după 
foaie cadranele de pe bordul unei nave spaţiale. Sau un avion 
prăbuşindu-se în flăcări. Uneori îţi pregătea cîte un teanc de fişe din 
dreptunghiuri mici de hărtie pe care le tăia cu o precizie uimi-roare - 
contribuţia lui la doc-toratul tău. Sau pentru coloanele de 

ttincuri ? Asta er;i încă înainte de perioada modelelor de 
avioane din balsa. 


Afara ploua trist, stăruitor; o ploaie care în bătaia vîntului 
biciuia vărfurile pinilor şi obloanele de fier ruginite. Prin fereastra 
siroindă curtea părea pictată cu o pensulă japoneza: acele de pin 
tremurau în ceată. din virtunle ior picurînd şiraguri de picături de ap;l 
în depărtare, printre ma.sele amorfe de nori, pluteau turnurile „si 
cupolele orasului ca şi cum s-ar fi alăturat şi ele şirului coloanei ce se 
rostogolea în tunete spre est. deasupra deşertului. 

Intrînd în bucătărie să pregătesc micul dejun. descopeream că 
Boaz pusese deja masa pentru trei persoane. Cu ochii înroşiţi, evi-tam 
să ne privim. Uneori te fixam cu privirea, fără a clipi, numai ca tu să 
nu ma poti privi. Copilul, ca un asistent social, restabilea legatura 
între noi, sa-ţi mai tom cafea, să-mi dai brănza. 

După micul dejun, îmi puneam rochia de lănă albastră, mă 
pieptănam. ină fardam. îmi Juam o carte şi mă aşezam în fotoliu. Insă 
aproape întotdeauna cartea deschisă îmi rămănea pe genunchi 
întoarsa cu copertile în sus: nu-mi puteam lua ochii de la tine şi de ia 
băiatul tău. Aşezati amîndoi lîngă biroul tău, eraţi absorbiți în a tăia, 
tria şi lipi imagini decupate din Geographical Magaz.ine al tău. Lucraţi 
aproape fără un cuvint, copilul luîndu-ţi-o înainte şi descoperindu-ţi 
intenţiile. Iti dădea la timp foarfecele, lipiciul, briceagul, înainte de a 
apuca să-i ceri. Ca într-un ritual la care par-ticipaţi amîndoi. Totul cu o 
seriozitate profundă. în afară de pălpăitul sobei cu petrol, nu se auzea 
nici cel mai mic zgomot în toată casa Din cînd în cînd, fără să-ţi dai 
seama, îţi puneai palma ta cea mare pe capul lui blond, lăsîndu-i în 
păr urme de lipici. Ce diferită era tăcerea masculină concentrată ce se 
aşternea între voi 

74 


în dimineţile acelea de şabat de tăcerea disperată în care ne 
retrăgeam şi tu şi eu după ultimul spasm al dorinţei. Tresăream cînd 
degetale tale îi atingeau părul. aceleaşi degete ce provocaseră turia 
nopţii cu cîteva ore în urma- Cînd am vazut noi moartea învingind la 
şah în filmul A/ faptelea siKiHu al lui Bergman? Unde sunt acele 
de.şerturi îngheţate care te umplu de atita răutate încît să nu-ți 
recunoşti copilul? De unde seva îngheţata care îţi torte;i7ii degetele 
să scrie „fiul tău"? 

Spre sfîrşitul şabatului, în lumina ci-epuscnlara dintre ploi. 
inainte ca Boaz să se culce, te ridicai deodală, îti tiirnai repcde un 
coniac. îl dădeai duşcă fără sa clipe.sti, îţi băteai de doua on cu palma 
pe spate baiatul de.stul de puternic, aşa cnm baţi pe spate un cal, îţi 
aruncai cu un gest brutal pe spate pallonul spiinîndii-mi în treaciît de la 
uşă: „Mă întorc marti seara. Poate daca te stradinesti putin faci şi 
curăţenie păna atunci". Şi ieşind. închideai nsa cu nn fel de disperare 
reţinuta ce depăşea chiar si violenta actnini de a iranti uşa. Te 


urmăream de ]a fereastra îndepartandLi-te prin întuneriul ee se lasa 
Nu ai uitat iarna aceea Pentm tine <-'a e tara .sfirşit, devenind doar 
din ce în ce mai cenusie. acopenndu-se de muşchi, scufundîndu-se 
încet-încet ca o piatră de monnaiit veche. Incearcă să crezi, dacă poţi. 
că Michel nu-mi citeste scri.sorile. Desi i-am povestit despre schimbul 
acesta de scrisori prin inter-mediul lui Zakheim. Nu te teme. Poate că 
ar trebui să adaug si ..nu spera"? 

Deşi spui că e inexact, eu continui sa te văd stînd la l'ere;istr;i '- 
i privind întinderi pustii. fară nici un copac. făni nici o colina. nici o 
pasăre, dispărind în depărtare sub ceața cenuşie. totul parînd 
înlemnit. Totul ascuns adănc în miezul iernii. 

Aici la noi a venit vara Nopțile sunt scurte şi răcoro;ise. Zilele 
sunt fierbinţi, lumina te orbeşte ca oţelul lichefiat. De la fereastra 
camerei mele îi văd pe cei trei muncitori arabi aduşi de Michel cum 
sapă pămăntul ca să toarne fundaţia pentru extinderea con-stmcţiei 
cu ajutorul banilor tăi. Michel munceşte şi el alături de ei în fiecare zi 
după ce se întoarce de la şcoala De antreprenor nu are nevoie pentru 
că el însuşi a lucrat cîndva în construcţii, în primul an cînd a venit în 
Israel. Din două în două ore le aduce cafea şi schimbă cu ei cîteva 
cuvinte, de fapt un schimb de glume 

75 

şi de proverbe. Un nepot de-al lui, funcţionar la primăria lerusa- 
limului, ne-a ajutat să primim cît mai repede aprobarea con-strucţiei. 
Văml prietenei lui Jeanine a promis să se ocupe de insta-laţia 
electrică, aşa că va trebui să plătim mimai materialele de care va 
avea nevoie. Dincolo de gard se văd doi smochini şi un măslin. Mai 
încolo încep pantele abrupte dinspre wadi, dincolo de care se vede 
cartierul arăbesc, ceva între periferie şi sat, ca un stol de căsuțe din 
piatră adunate toate în jurul minaretului moscheii. In zori se poate 
auzi cântecul stăruitor al cocoşilor, ca şi cum m-ar chema. Caprele 
behăie şi ele în zori, iar uneori pot distinge sune-tul clopoţeilor turmei 
care iese la păscut spre marginea deşertului. cîte un regiment întreg 
de căini începe uneori să latre, un lătrat ce se pierde în depărtare. 
Precum cenuşa unor pasiuni vechi. Noaptea, lătratul acela se 
transformă din ce în ce într-un schelălăit înăbuşit Muezinul răspunde 
cu plănsetul lui gutural, nestăpănit, ars de nişte doruri refulate. E vară 
la ierusalim, Alec. A venit vara şi tu n-ai venit 

Boaz a apărut alaltăieri. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat Intr- 
o stare de bună dispozitie, aş putea zice: „Bună, Michel, Ilana. Am 
venit s-o mănănc pe Yfat Dar mai întăi, ia, micuţo, mănăncă 
bomboanele astea ca să-mi fii mai gustoasă". Un viking-beduin ars de 
soare, mirosind a mare şi praf, cu părul căzînd pînă spre umeri înălbit 
ca aurul ars. Cînd intră pe uşă trebuie să se aplece. Cu Michel 
vorbeşte aplecîndu-se mult, de parcă s-ar închina, ca o expresie voită 


a unui act de respect ritual. Pentru Yfat, s-a aşezat în patru labe, pe 
cînd ea, maimuţică negricioasă, s-a căţărat în spatele Jui ridicîndu-se 
ca să poată atinge tavanul. Din gură îi curgea salivă pe părul lui, în 
timp ce mesteca bomboanele aduse de el. 

Boaz a venit împreună cu o fată uscăţivă, tăcută, nici frumoasă 
nici urătă. Studentă la matematică, venită din Franţa, mai mare decit 
el cu cel puţin patru ani. Michel, după ce a cercetat şi a aflat că 
provine dintr-o familie de evrei, s-a liniştit şi le-a propus să rămănă 
peste noapte la noi să doarmă în salon, pe jos, în faţa tele-vizorului. 
Pentru mai multă siguranţă, a lăsat lumina aprinsă în baie şi uşa 
dintre dormitor şi salon larg deschisă, ca să fie sigur că „la mine în 
casă, Boaz n-o să facă prostii”. 

76 


Ce-l aduce pe Boaz la noi? Se pare că i s-a adresat lui Zakheim 
cerîndu-i o sumă de bani în scopurile pe care le cunoşti. Zakheim a 
găsit de cuviinţă să-i spună despre cei o sută de mii pe care i-ai trimis 
lui Michel, dar a refuzat să-i dea lui Boaz pînă şi bani de buzunar. Ce 
şiretlic de neînțeles coace capul lui cel chel şi diavo-lesc, care l-a 
determinat să-i sugereze lui Boaz să vină la Michel 

şi să-i ceară „ceea ce i se cuvine"? 

Poate că şi tu eşti complice la această urzeala? Poate că e de 
fapt uneltirea ta? Să fiu oare atit de proastă încît să nu fiu nicio-dată 
capabilă să ghicesc următoarea ta intrigă, chiar şi atunci cînd e gata 
să se abată asupra mea? Zakheim nu e decît o marionetă jovială de 
operetă, sub forma căreia se ascunde pumnul tău de 

temut. 

Boaz i-a propus lui Michel nici mai mult nici mai puţin decăt 

să devină asociaţi într-o afacere cu vaporaşe turistice pe Marea 
Roşie. Pentru asta a venit la ierusalim. Are nevoie, după spusele lui, 
de o investiţie iniţială pe care e sigur că o va „recupera" în cîteva luni. 
In timp ce vorbea, a împrăştiat o cutie de chibrituri din care i-a 
construit lui Yfat un fel de cămilă cu picioare de găină. Copilul acesta 
e întruchiparea ta: mă uit ca fermecată la degetele lui în care se 
consumau răuri de energie, numai ca nu cumva să nu rupă vreun 
chibrit. Risipa asta ametitoare, la vederea căreia m-am simţit imediat 
aproape inundată de o gelozie sfăşietoare pe franţu- 

zoaica lui cea ciudată. 

Auzind propunerea de asociere, Michel s-a ridicat şi a făcut, ca 

de obicei, lucrul cel mai potrivit la momentul potrivit. Adica. s-a 
urcat dintr-o dată pe pervazul ferestrei, a deschis cutia cu ruloul 
storului, desfăcînd şi montiînd la loc ca să elibereze ruloul blocat După 
care a rămas în picioare pe pervaz, putînd în acest fel să-i vorbească 
fiului tău de sus, ca de pe podul de comandă a unui vapor. Michel l-a 


anunţat pe Boaz, calm, dar fără nici o urmă de ezitare în voce, că nu 
poate fi vorba nici de împrumut, nici de investiţii, şi cu toate că Boaz e 
făra îndoială „regele inteligenţei", ca şi regele Solomon în perioada lui 
de glorie, familia Sommo nu va finanța nici haremul şi nici vaporul lui 
de lux". Şi a încheiat aruncîndu-i lui Boaz versetul lui „cu sudoarea 
frunţii”. 

77 

După care a coborăt imediat de pe platforma lui de lansare ca 
să se ducă la bucătărie, unde a pregătit pentru Boaz ?i prietena lui 
nişte fripturi regeşti cu cartofi prăjiţi şi o magistrală salată de legume. 
lar seara l-a chemat din nou pe fiul vecinilor să stea cu Yfat ca să 
putem merge cu toţii la film şi apoi să măncăm îngheţată. Intorcîndu- 
ne acasă, yi-a adunat Boaz tot curajul şi l-a întrebat pe Michel ai cui 
sunt de fapt „banii aceia din America". Michel, care din punct de 
vedere simbolic încă nu coboră.se de pe piedestalul lui, i-a ră.spuns 
pe îndelete: „Banii aceia aparţin mamei tale, surorii tale si ţie, cîte o 
treime fiecăruia. însă deocamdată tu ;si sora ta sunteti înca ininori în 
faţa legii, ca şi a inea, de altfd. Marna voastră raspunde de voi doi, iar 
eu de ea, ?i toate a.stea te rog să i le transmiti domnului Zakheim, să 
nu te mai ameţească cu vorbe. Tu. Boaz. chiar dacă ai întrece în 
înălţime Turnul Eiffel, pentru inine nu e.sti decît un Tum Eiffel minor. 
Dacă vrei să înveti, se schimbă treaba: numai sa spui - şi portofelul e 
deschis. Dar ca sa cheltui banii pe care nu tu i-ai căştigat, pe peşti sau 
turişti sau tete? Pentru asta nu primeşti nici un ban, chiar daca o fi în 
Penin.sula Sinai eliberata- Rostul banilor aceştia e să te facă om. Daca 
în clipa asta îti vine să arunci în mine cu lăzi. uite, ai una liberă, Boaz, 
sub patu) lui Yfat. 

Boaz a ascultat în tăcere, doar cu zimbetul acela meditativ al 
tău, de o frumuseţe suverană, tragică ce s-a răspîndit în încăpere 
umplînd-o ca o mireasmă, şi a continuat să zămbească chiar şi cînd 
Michel a trecut la franceză, începînd o lungă discuţie cu pri-etena lui 
Boaz. Ceea ce mie mi se pare fascinant e felul în care. în ciuda 
dispreţului şi a umilirilor, se agreează unul pe altul în tăcere. Atenţie, 
domnul meu: victimele tale riscă să-şi dea măna împotri-va ta. Mă 
delectez la gînddul geloziei tale care te-a făcut cu sigu-ranţă să-ţi 
strîngi buzele ca un fir de oţel, să apropii cu căţiva cen-timetri 
ochelarii de stiloul de pe birou. Numai lasă whisky-ul la o parte: boala 
ta nu are nici o legătură cu legile jocului. 

Azi dimineaţă ne-au vizitat, sosind cu o camionetă, câţiva pri- 
eteni de-ai lui Michel ruşi şi americani, cu tichii pe cap, care l-au luat 
şi pe el şi pe Boaz cu prietena lui să facă un tur în zona Betleemului. 
Aşa că am rămas singură acasă şi îţi scriu pe foile pe care le-am rupt 
dintr-un caiet Yfat e la grădiniţă. Fetiţa asta 

78 


seamănă comic de mult cu Michel. ca o reproducere parodică a 
lui: e minusculă, cărliontată, suferind de un uşor strabism, docilă. deşi 
e în stare uneori şi de ieşiri violente, dar indescifrabile. însa de obicei 
îşi exprimă afecțiunea puţin ruşinată pe care o împarte fără 
discriminare între obiecte, ammale şi oameni, de parca lumea ar 
aştepta să primească din mănuţa ei doar tarmec şi generozitate. De 
cînd s-a născut aproape, Michel o strigă Mademoiselle Soinmo. 
Pronunţă de fapt „mamzelle", iar ea îl imita întorcandu-i cu 
nevinovăție: „mamzer'"". 

Ştii tu, Alec, că Michel a hotarăt să-şi paraseasca puslul de pro- 
tesor de franceză la sfîrşitul anului. Vrea sa-si dea demisia din 
învăţămănt şi să renunte si la iecţiile particulare. Visează lu toi felul 
de afaceri imobiliare în teritorii si la o carieră poiitica dup;i modelul 
fratelui pe care îl venerează. dey nu-mi prea vorbeste despre planurile 
lui. Banii de la tine i-au schimbat viata. Nu ast.i ;ii vrut tu, dar uneori 
se întîmplă chiar ^i balaurilor sa f..ic;i t'alnc bune, să ajute la 
fertilizarea unui teren ce promite „sa fie rodiiic. 

La unsprezece mă întălnesc cu Zakheiin la Savyon. ca „s;'i-i dan 
scrisoarea asta. Intălnire secretă. aşa cum ai vrut tu- De?.i Michel e la 
curent. cît despre Zakheim, se delectează. La întaliiirile a.ste;i îşi face 
apariţia arogant, plin de sine şi plin de venin. Purtînd o jachetă sport şi 
o eşarta de mătase legată boem în Juru] gătnlui, cu craniul lui de tătar 
ras şi strălucitor şi parfumat. cu unghiile foarte îngrijite, şi în plus cu 
nişte smocuri negre de păr ce i se vad în nas şi în urechi. De fiecare 
dată reuşeşte să-mi schimbe hotarărea si sri mii faca să accept o 
cafea şi o prăjitura. Şi atunci începe sa ina copleşească cu 
complimente de operetă ambigue. uneori atingăn-du-mă ca din 
întîmplare şi grabindu-se să-şi ceara .scuze aruncan-du-mi priviri 
dubioase. Ultima dată a ajuns pînă şi la stadiul flo-rilor: nu un buchet, 
bineînţeles, ci o singură garoafă. M-am simtit obligată să zămbesc şi 
să o miros, dar în loc de mirosul natural at florii, m-a izbit parfumul lui 
Zakheimm ca şi cum ar fi fost scoasă din sticla lui cu parfum. 

Măîntrebi ce am găsit la Michel. Recunosc: iar am minţit. Uită 
povestea despre Michel, amantul-virtuoz. Fii linistit Michel nu e 

* Copil din flori, bastard. 

79 

rău în pat, şi chiar se străduieşte să se amelioreze. Am 
descoperit chiar şi o cărţulie cu sfaturi în franceză pe care a ascuns-o 
în cutia lui cu unelte. îmi pare rău că îţi răpesc una dintre suferinţele 
pe care am vrut să ţi le produc, dar îţi pot fumiza în loc altele şi mai 
usturătoare. Pe Miche) l-am cunoscut un an după divorţ. Venea în 
fiecare seară ]a librăria unde lucram şi mă aştepta, frunzărind 
revistele, pînă la ora închiderii. După care mă invita la restaurante 


ieftine, la cinema sau la conferinţe. După film, mergeam uneori pe jos 
kilometri întregi pe străzile pustii din partea de sud a lerusa-limului - 
fără a îndrăzni să mă invite la el. îi erajenă probabil că locuia în 
spălătoria de pe acoperişul clădirii unde locuiau nişte rude. îmi 
prezenta în cuvinte pline de timiditate concepţiile şi pla-nurile ]ui. Poţi 
să-ţi imaginezi amestecul lui de respect şi dejenă? Nu avea nici măcar 
curajul să mă ia de braţ. 

Am aşteptat răbdătoare aproape trei luni, pînă cînd m-am 
săturat de privirile lui de căine flămînd, dar bine educat o dată, 
plimbîndu-ne pe o alee, i-am luat capul şi l-am sărutat Aşa am început 
să ne sărutăm din cînd în cînd. Se temea de întălnirea din-tre familia 
lui şi mine, ca şi de reacţia mea la relativa lui ortodo-xie religioasa îmi 
placea timiditatea lui. M-am străduit să nu forţez lucrurile. După încă 
vreo cîteva luni, cînd frigul iernii a transformat plimbările noastre într- 
un chin, l-am invitat la mine, l-am dezbrăcat pur şi simplu aşa cum 
dezbraci un copil, i-am luat braţele şi i le-am pus în jurul meu. Nu şi-a 
revenit puţin decît după vreo oră. După care a trebuit să fac multe 
eforturi ca să dea un semn de viața- Se pare că puţinul pe care îl ştia 
nu-l aflase decit tot de la fetişoare speriate ca şi el, în tinereţe la Paris. 
Şi poate, deşi el neagă, de pe la vreun bordel pentru săraci. La primul 
meu geamăt abia auzit, a intrat în panică şi a început să se bălbăie: 
par-don, iartă-ma, Şi s-a îmbrăcat, a îngenuncheat solemn şi mi-a 
cerut măna cu un aer disperat. 

Ne-am căsătorit şi am rămas însărcinată, A trebuit să mai 
treacă încă un an de la naşterea fetiţei pînă cînd l-am învăţat cum să 
mă aştepte. Să-l dezvăţ de reflexul „hoţului de biciclete" în timpul 
dragostei. Cînd în sfîrşit a reuşit să obţină acel răsunet interior pe care 
tu îl obţii chiar şi prin corespondenţă, Michel avea aerul primului om 
ce păşeşte pe lună: mîndria lui reţinută, extatică, m-a 


impresionat şi m-a făcut să-l iubesc. A doua zi, în tulburarea lui 
entuziastă, nici nu s-a mai dus la lucru, ci i-a cerut fratelui său să-i 
împrumute o mie de lire ca să-mi cumpere un costum pentru vară. Mi- 
a mai cumpărat şi un mixer mic. lar seara, a pregătit în cinstea mea o 
cină regească de patru feluri şi a cumpărat şi o sticlă de vin. Nu se 
mai oprea din răsfăţuri ruşinate. De atunci învaţă încet-încet, şi 
reuşeşte uneori să obţină un sunet pur. 

Te-ai liniştit, Alec? Sau grimasa ta de vampir lasa să se vadă 
încordarea buzelor? îţi strălucesc dinţii feroci în lumina pălpăi-toare a 
focului? Răutatea ta cenuşie străluceşte în spatele privirii tale reci? Ai 
răbdare. încă n-am terminat. Tu nu ajungi şi nici n-ai să ajungi 
niciodată nici la degetul cel mic al lui Michel. Respectul tăcut, Alec, 
recunoştinţa plină de căldură şi ruşinată pe care si-o exprimă faţă de 


tot corpul meu înainte şi după dragoste, strălucirea visătoare care-i 
luminează faţa în timpul noptii: ca un lăutar căruia i s-a permis să 
atingă un Stradivarius. In fiecare noapte, degetele lui îmi parcurg 
corpul, ca şi cum ar fi pentru prima oară, uimite că nu sunt şfichiuite 
din cauza îndrăznelii. Şi, la lumina veiozei, pe cînd se ridică să-mi 
aducă o cămaşa de noapte. ochii lui miopi îmi spun într-o tăcere plină 
de ardoare că nu merită favorurile regeşti pe care i le-am oferit o 
lumină timidă, spirituală, ca o rugăciune. îi luminează fruntea din 
interior. 

Dar ce înţelege un balaur cu solzi osoşi, blindat de carapacea 
lui cea groasă, cînd e vorba de tandreţe sau fraternitate? Nu ai avut şi 
nici n-o să ai niciodată nimic în afară de pivnițele tale de tor-turi. Spre 
care tinde carnea mea. ladul tău tropical. Junglele unde dospeşte 
putregaiul aburind în lumina opacă de vis, unde o ceaţă grasă pare că 
urcă din pămăntul saturat de sevă, se agaţă de coroanele copacilor 
seculari şi se întoarce în noroiul şi rădăcinile în descompunere. Doar 
nu eu am fost cea care a plecat Tu ai luat hotărărea. Eu aş fi vrut, ca 
şi acum de fapt, să continuăm. De ce m-ai alungat? De ce m-ai adus în 
inima tenebrelor, de ce m-ai lăsat acolo şi ai plecat? Şi te ascunzi de 
mine pînă în ziua de azi în camera ta alb-negru? N-ai să te întorci. Eşti 
paralizat de frică. Mascul jumulit, vlăguit, care se ascunde trerourînd 
în vizuina lui. Să fie oare balaurul atît de uzat? Sfirşit şi fară putere? 
Un vam- 

81 

pir de cărpă umplut cu călţi ? Scrie-mi unde eşti. Ce faci. Şi 
care-i starea sănătăţii tale cu adevărat 

Salcia plingătoare 


Tel-Aviv 18.06.1976 
D-lui avocat Zakheim Biroul Zakheim&Di Modena Regele 
George, 36 - lerusajim A se transmite numai personal 


Stimate domnule Zakheim, 

Conform rugăminţii telefonice adresate la începutul săptămănii, 
am luat avionu) pentru Şamn-a-şeik şi am verificat ce se petrece. 
Albert Maimon a reuşit şi el să dea de urmeie băiatu-jui descoperind 
unde se afla pînă acum două zile. lată raportul: 

în noaptea de 1o spre 11 iunie a fost furat din radă, la Ofira, 
vaporaşul turistic pe care lucra B.B. în ultimul timp. în aceeaşi noapte, 
la ora două, a fost descoperit vaporaşul părăsit nu departe de Ras- 
Muhamad, după ce fusese folosit, după toate aparențele, de nişte 
beduini traficanţi de droguri (haşiş) pentru a transporta haşiş de pe 
coasta egipteană Patrula care a descoperit vaporaşul a dat de urma 
traficanţilor. La cinci dimineaţă (pe 11 iunie) a fost arestat un tînăr 


beduin, Hamed Mutani, care locuia într-o staţie de ben-zină împreună 
cu B.B- şi cu trei fete tinere venite din străinătate. Beduinul s-a 
împotrivit arestării (el neaga acest fapt) şi cred că sunt îndreptăţit să 
susţin că a fost bătut de poliţişti şi de soldaţi (fapt pe care aceştia nu-l 
recunosc). B.B. a intervenit şi fblosindu-se de un cauciuc legat de o 
sfoară s-a aruncat între ei lovind nouă soldaţi şi cinci dintre poliţiştii 
din Ofira, pînă au reuşit să-l stăpăneasca. A fost arestat sub acuzaţia 
de a se fi opus arestării legale. După versiunea lui B.B. aşa cum a fost 
înregistrată în rapor-tul de poliţie, cei care au executat arestarea au 
folosit violenţa faţă de prietenul lui beduin, care a acţionat împreună 
cu B.B. Fiind în „legitimă apărare". Beduinul a fost eliberat după cîteva 
ore, după ce anchetatorii s-au convins că nu fusese implicat nici în 
furtul vaporaşului şi nici în contrabanda de droguri. 
82 


După mai puţin de douzeci şi patru de ore, în noaptea de 11 
spre 12 iunie, a reuşit B.B. să fugă demolînd peretele din prefab-ricate 
al clădirii poliţiei. Ofiţerul sectorului de poliţie crede că tînărul se 
găseşte încă în deşert, poate că e ascuns de beduini. Aceasta e 
direcţia în care continuă poliţia din Ofira ancheta deschisă. După cum 
am spus deja, detectivul Albert Maimon, care lucrează împreună cu 
noi, (care a prezentat deja un scurt raport în legătură cu B.B.) îşi 
orientează cercetările într-o direcţie cu totul diferită (M.H.S) şi a 
obţinut deja rezultate satisfacătoare: Tănarul B.B. se găsea pînă acum 
două zile într-un apartament închiriat în Kiriat-Arba, ocupată de cinci 
bărbaţi celibatari religioşi veniţi din Rusia sau Statele Unite. Tinerii 
aceştia sunt în legăturfl cu o mică grupare de dreapta care şi-a dat 
numele „Ahdut I&rael". După cum stiti, M.H.S. este şi el în legătură cu 
această grupare. 

în conformitate cu datoria noastră în faţa legii, am transmi.s 
această informaţie poliţiei israeliene. Insă între timp tanărul ;> 
dispărut din nou. Acestea sunt datele de care di.spunem în momen-tul 
de faţă. (Anexez nota de plată). Aştept să mă anunţaţi cît mai 

curînd dacă doriţi să continuăm cercetările în legătură cu acest 

caz. 

Shlomo Zanti Zand - Detectivi particulari S.R.L. Tel-Aviv 

(Telegramă) A. Ghideon HILTON AMSTERDAM. MAI ESTI ÎNCĂ 
INTERESAT SA VIND PROPRIETATEA DE LA ZIKHRON. AM UN CLIENT 
CONDIŢII EXCEPŢIONALE. RECOMAND SĂ GRĂBEŞTI HOTĂRĂREA. 
AŞTEPT INDI-CAŢII. MANFRED. 

(TELEGRAMĂ) PERSONAL ZAKHEIM IERUSALIM ISRAEL NEGATIV. 
ALEX. 

N (TELEGRAMĂ) GHIDEON GRAND HOTEL  STOCK-HOLM. 
ÎNCERCAT SĂ TELEFONEZ OFERTĂ UNICĂ. TELE- 


83 

FONEAZĂ IMEDIAT PENTRU AMĂNUNTE pînă NU DE MULT AI 
INSISTAT SĂ VÎND. CE SE ÎNTÎMPLĂ CU TINE. MANFRED 

(TELEGRAMĂ) PERSONAL ZAKHEIM IERUSALIM ISRAEL. AM SPUS 
NEGATIV. ALEX. i 
Ă (TELEGRAMA) GHIDEON NICFOR LONDON. BOAZ IARĂŞI 
ÎNCURCĂTURI. POLIŢIA PE URMELE LUI. PROBA-BIL VEI AVEA URGENT 
NEVOIE DE BANI LICHIZI CUMPĂRĂTORUL OFERĂ IMEDIAT NOUĂ SUTE 
ÎN CON-TUL TĂU PE MUNTELE VRĂJIT. 

GÎNDEŞTE-TE BINE. MANFRED. 

(TELEGRAMĂ) PERSONAL ZAKHEIM IERUSALIM ISRAEL DĂ-I LUI 
BOAZ ADRESA MEA PENTRU A MI SE ADRESA DIRECT. ÎNCETEAZĂ SĂ 
MĂ AGASEZI. ALEX, 

(TELEGRAMĂ) GHIDEON NICFOR LONDON. DRACU ŞTIE UNDE E 
BOAZ CE-I CU PROPRIETATEA DE LA ZIKHRON. ÎNCETEAZĂ SĂ-ŢI 
SCHIMBI PĂREREA DE DOUĂ ORI PE ZI ALTFEL RIŞTI SĂ TERMINI CA 
TAICĂ-TĂU. MANFRED. 

(TELEGRAMĂ) PERSONAL ZAKHEIM IERUSALIM ISRAEL. MAI 
SCUTEŞTE-MA. ALEX. 

(TELEGRAMĂ) SOMMO TARNAZ 7 IERUSALIM ISRAEL. SPUNEŢI- 
MI DE URGENŢĂ CE SE ÎNTÎMPLĂ CU BOAZ E NEVOIE DE AJUTORUL 
MEU. TELEGRAFIAŢI ADRESA NICFOR. 

84 


LONDRA. ALEXANDER GHIDEON. 

(TELEGRAMĂ) DOCTOR GHIDEON C/o NICFOR LON-DRA TOTUL 
S-A ARANJAT DEJA AM INTERVENIT LA POLIŢIE ULTIMUL DOSAR I-A 
FOST CLASAT DUPĂ CE ŞI-A LUAT ANGAJAMENTUL SĂ ÎNVEŢE ŞI SĂ 
LUCREZE LA  KYRIAT-ARBA. NICI o NEVOIE DE BINEFACERILE 
DUMITALE. CE-I CU DONAŢIA. MIHAEL SOMMO. 


Chicago, 28.06.76 
Pentru llana. Personal Prin bunăvoința domnului avocat 
Zakheim 


Salcia mea plîngătoare, 

Azi dimineaţă m-am întors după încheierea semestrului la 
Londra şi după cîteva conferinţe în Olanda şi Suedia. Chiar înainte de 
a părăsi Londra, am primit scrisoarea ta cea lungă, pe care mi-a 
transmis-o dragul nostru Zakheim. Scrisoarea despre junglele umede. 
Am citit-o în avion cam pe cînd survolam New-Foundland. De ce am 
cerut divorţul, aceasta e noua ta întrebare. Am să-ţi răspund îndată. 

Dar mai întăi aud că Boaz îşi face de cap din nou. lar Sommo iar 
l-a salvat Destul de drăguţ mi se pare aranjamentul acesta per- 


manent Nu mă tem decit de factura pe care am s-o primesc cu 
siguranţă în curînd, plus dobinda şi procentele de indexare. Oare Boaz 
şi-a lăsat deja perciuni*? Se va duce să trăiască printre fanatici în 
teritorii? Sommo l-a obligat să aleaga între implantaţii şi casa de 
corecție pentru minori? Fie. Am încredere în Boaz pen-tru ca în curînd 
coloniştii să-l blesteme şi pe Sommo şi clipa în care au acceptat să-l 
primească pe bătăuşul nostru care sparge capete, 

Răspunsul la întrebarea ta e: nu. N-am să-ţi mai apar decit 
poate în visuri. Dacă m-ai fi implorat să rămăn departe de tine, să-mi 
fie milă de tine şi să nu mă apropii de viaţa ta cea nouă şi 

* Perciunii sunt printre semnele distinctive ale bărbaţilor 
religioşi. 

pură alături de violonistul de cărciumi care-ţi cântă pe propriul 
tău Stradivarius, se poate ca tocmai atunci să fi venit în goană. însă tu 
mă implori. Ilana. Mirosul greu al pasiunii tale, miros de smochine 
culese cu mult prea mult timp în urmă, ajunge pînă aici la mine. Deşi 
nu neg că mă mir de eforturile tale de a scrie o scrisoare fară 
minciuni, contrar obiceiului tău. Frumos din partea ta că te străduieşti. 
Acum putem continua. 

îţi sunt dator cu un răspuns la întrebarea ta cea simplă şi 
vicleană: de ce am cerut divoiţul acunn şapte ani şi jumătate. 

Foarte bine, Ilana. Ai obţinut puncte numai prin faptul că ai pus 
această întrebare- Aş fi putut da un anunţ în ziare sau chiar la tele- 
viziune: „Rahab resuscitată. S-a culcat cu trei regimente şi se miră de 
cererea de divorţ. Explică: nu am vrut decit să termin în linişte. 

lată că mă îndepărtez de subiect Am să încerc să-ţi găsesc 
răspuns. Problema e că ura mea începe să slăbească. Ura ca şi părul, 
îmi cade şi îmi încărunteşte. Şi în afară de ură ce mi-a mai rămas? 
Doar banii. Care încet-încet mi se scurg şi ei din artere spre cistemele 
lui Sommo. Lasă-mă să mor în pace, Ilana. Timp de şapte ani m-am 
stins în linişte în ceaţă, dar deodată ai dat buzna ca să-mi tulburi şi 
moartea. Te-ai năpustit asupra mea fără să mă previi, cu trupe 
proaspete pe cînd tancurilor mele epuizate li s-a terminat şi 
combustibilul şi muniţiile. 

Şi, atacînd, îndrăzneşti să-mi scrii că există pe lume caritate şi 
tandreţe şi miiă. Ucigaşa recită psalmi pentru sufletul victimei? 

Poate ai remarcat întîmplător moto-ul pe care l-am ales pentru 
cartea mea. Un verset din Noul TestamenL Aparține lui Isus care ar fi 
spus cîndva sub inspiraţia divină: „Cel ce pune măna pe sabie, de 
sabie va pieri". Ceea ce nu l-a împiedicat pe acest fana-tic blind să 
proclame cîteva versete mai departe urlînd; „Să nu credeţi că am 
venit să vă aduc pacea pe pămănt, am venit să aduc sabia". si sabia i- 
a fost şi sfîrşitul. 


Ce-ai să faci tu cu sabia după ce va pieri balaurul ? o vei oferi 
celor din Guş-Emunim*, teaca - „suvenir de la Ghideon", iar lama - 
mausoleului Tel-Alexander ce va fi construit din donațiile mele? 

* Grupare politică de dreapta, avind adepţi în ludeea, Samaria, 
dar şi în Platoul Golan. 

86 


Dar sabia pe care mi-ai smuls-o din mănă se va înmuia, se va 
topi în măinile tale. Mănerul se va face moale ca o meduza- Pe cînd, 
soldat în rezervă, cu forţe proaspete, gata de luptă, alimen-tat de o 
ură de moarte şi înarmat cu răutatea mea arctică, te aşteaptă Boaz 
Ghideon. Tendinţa ta de a strînge ca într-un cleşte, urzeala ta ca să 
faci legătura între Boaz şi Sommo ca să mă neu-tralizezi pe mine, 
totul se va sfîrşi rău pentru tine. Boaz îl va face bucățele pe Sommo, 
iar tu ai să rămăi fără nici un rost, faţă în faţă cu copilul-nimicitor al 
meu, cet care bate o mie de oameni. avînd maxilare de măgar. 

Mă întreb de ce nu [i-am urmat sfatul, de ce nu m-am grăbit sa 
arunc prima ta scrisoare, ca pe un scorpion viu, direct în foc, după ce 
am citit fraza de introducere? Acum nu mi-a mai rămas nici macar 
dreptul de a mă năpusti asupra ta: tu, cu sufletul tău de aur. ai avut 
grijă să-mi arăţi chiar şi cum să mă feresc de capcana pe care mi-o 
întindeai. Nu te-ai teinut nici o clipă că am să-ţi scap din plasă. 
Cunoşteai soiul acela de gîndac pe care mirosul femelei îl paralizează- 
Nu aveam nici o şansă. între tine şi mine, raportul de forţe este 
precum cel dintre soare şi zăpadă. Ai auzit probabil de plantele 
camivore care emană la mari distanţe un parfum afrodi-siac care 
atrage insectele de la kilometri depărtare în gura care se va închide în 
jurul lor. Am terminat, Ilana. Şah mat- Ca după un accident de avion, 
am stat şi am analizat prin corespondenţă conţinutul cutiei negre. De 
acum înainte, aşa cum e scris în actul de divorţ, nu mai avem nimic 
comun. 

Ce vei căştiga însă tu din victoria ta? 

Cu mii de ani în urmă, un locuitor din Efes a spus contemplind 
tocul care ardea în faţa lui: „Invingerea îi va fi înfrîngerea". Ce-ai să 
faci cu sabia după ce mă vei nimici? Ce-ai să faci cu tine însăţi? Ai să 
te stingi cît ai clipi din ochi, doamnă Sommo. Ai să îmbătriîneşti. Ai să 
te îngraşi considerabil. Părul tău auriu se va ofili. Va trebui să ţi-l 
vopseşti în puanţa aceea îngrozitoare de blond oxigenat Numai să nu- 
ţi acoperi capul*. Va trebui să-ti îneci în deodorante mirosurile fetide 
pe care le va exhala corpul tău veştejit Sănii ţi se vor umple de 
grăsime, iar bustul tău ameţitor 

* Acoperirea capului este un semn distinctiv al femeilor 
religioase. 

87 


va creşte ca la matroanele poloneze, pînă la bărbie. lar bărbia ţi 
se va revărsa şi se va întălni la jumătatea drumului cu pieptul. 
Sfărcurile sănilor vor creşte şi vor deveni palide ca nişte cadavre de 
înecaţi. Picioarele ţi se vor umfla. De la coapsă şi pînă la gleznă se va 
întinde ca o reţea de vine şi varice. Cu un geamăt de durere te vei 
strădui să-ţi comprimi în corset faldurile de came ce se revarsă. 
Fesele vor începe să semene cu ale unui animal. Sexul îţi va deveni 
flasc şi fetid. Chiar şi un soldat virgin, chiar şi un ado-lescent oligofren 
va fugi de farmecele tale ca scăpat din puşcă, ca la apropierea de o 
femelă de hipopotam în călduri. Militantul tău cel ascultător, Monsieur 
Pardon cel mic, te va urma năucit ca un căţeluş care se ţine după o 
vacă, pînă va da de vreo elevă zurlie care îl va salva trăgindu-], 
găfăind şi recunoscător, de sub muntele care zace deasupra lui. Aşa 
va lua sfîrşit definitiv Mimuna* ta. Se apropie de tine tot mai mult 
amantul în faţa căruia răsul îţi va îngheţa. Poate, în onoarea ta, se va 
înfăşura cu pelerina cea neagră şi îşi va pune pe cap gluga despre 
care vorbeai. M-am oprit din scris ca să mă duc lîngă fereastra cea 
înaltă (de la etajul douăzeci şi şapte al blocului cu birouri de lîngă lac, 
la Chicago, bloc din sticlă şi oţel, semănînd puţin cu o rachetă 
balistică). Am stat aproape jumătate de oră la fereastră căutînd un 
răspuns adevărat şi înveninat la întrebarea ta: şah mat din trei 
mişcări. 

încearcă să-ţi închipui cum arăt, mai slab decît mă ştiai şi cu 
mult mai puţin păr, cu pantaloni reiaţi albaştri şi cu un pulover de 
angora roşu. Deşi, după tine, nu pot apărea decit în alb-negru. Stînd 
lîngă fereastră, cu fruntea lipită de geam. Ochii în care tu găseşti 
„răutate arctică" cercetează lumea exterioară care e pe cale de a se 
stinge. Cu măinile în buzunare. Cu pumnii strănşi. Din cînd în cînd 
ridicînd din umeri şi scoţind un „hm" britanic. Prin oase îi trece ca un 
fel de înfrigurare. Tremurînd, îşi scoate măinile din buzunare ca să-şi 
îmbrăţişeze umerii cu braţele încrucişate. îmbrăţişarea celor care nu 
au pe nimeni. La care se adaugă instinc- 

tul animalului care e gata parcă să se arunce înapoi ca să-şi 
sur-prindă agresorii. 

* Sărbătoare a evreilor din Maroc, imediat după Paştele 
evreiesc 

88 


Dar nu are nici un motiv să stea la pîndă. Totul e roşiatic si 
ciudat Un vînt violent bate dinspre lac îrnpingînd pănze de ceaţă spre 
siluetele sumbre ale blocurilor tum. Lumina amurgului inva-dează 
norii, apa, blocurile tum din apropiere, o calitate alchimică. o nuanţă 
violetă transparentă. Tulbure, şi totuşi transparentă. Nici un semn de 
viaţă nu se poate distinge de la fereastră. în afară de milioanele de 


salve de spumă pe toată suprafaţa lacului, ca şi cum apa s-ar fi 
răzvrătit ca să se transforme în alt element, de exemplu în ardezie. 
Sau în granit Din cînd în cînd, vintul se dezlănţuie zgălţăind geamurile 
blocurilor care parcă ar clănţăni din dinţi. Moartea nu i se mai pare 
acum o ameninţare ce pluteşte în aer, ci un eveniment în plină 
desfăşurare. lată şi o pasăre ciudată purtată de vînt pînă la fereastra 
lui, desenînd prin aer cercuri şi opturi ca şi cum ar încerca să înscrie în 
aer o adresă: poate formula răspun-sului pe care o caută pentru tine? 
pînă cînd, dintr-o dată, s-a apropiat cu viteză de geam aproape 
sfărămîndu-se de sticlă în t'aţa lui pînă a înţeles în sfîrşit că nu era nici 
o pasăre ci doar o bucată de ziar dusă de vînt De ce ne-am despărţit, 
Ilana? Ce mi-a venit dintr-o dată să sting cazanele iadului nostru? De 
ce am trădat eu legătura noastră? Se apropie o seară pustie şi 
violentă la Chicago. Fulgere de oţel încins înălbit străbat cerul de la un 
capăt la altul, ca nişte rachete care luminează, şi iată şi cavalcade de 
tunete încep a hurui în depărtare ca şi cum luptele de tancuri din Sinai 
l-ar urmări pînă aici. Te-ai întrebat vreodată cum arată un monstru în 
doliu? Umerii îmi tremură nervos, nestăpăniţi, iar capul îmi atărnă 
greoi înainte. Ca a unui căine care tuşeşte. Simt nişte contracţii dese 
care îmi trec prin burtă, pe cînd respiraţia se transformă într-un 
horcăit răguşit Ca nişte dureri ale facerii masculine. Monstrul se 
schimonoseşte de furie doar pentru simplul fapt că e un monstru şi se 
contorsionează monstruos. Nu am răspuns, llana. Ura mea e pe 
sfirşite ca şi inteligenţa mea, care e şi ea pe moarte. 

M-am întors la masă ca să contiunui să-ţi scriu, dar s-a între- 
rupt curentul electric. închipuieşte-ţi: America - şi întreruperi de 
curent! După un minut în întuneric, s-a aprins lampa de urgenţă: 

un neon palid şi subţire, ca lumina lunii deasupra unor coline 
cai-caroase în deşert. Momentele cele mai electrizante din viaţa mea 
le-am trăit în deşert, galopînd şi sfărămînd sub lanţurile tancurilor 

89 

tot ce-mi stătea în cale, nimicind sub focul tunurilor orice semn 
de viaţă, ridicînd coloane de foc şi fum, ridicînd nori de praf, asurzind 
lumea cu urletul celor treizeci de motoare, aspirind ca pe un drog 
îmbătător mirosul cauciucului ars şi mirosul greu de came carbonizată 
şi de metal incandescent, lăsînd în urmă un vărtej de distmgere şi de 
cartuşe goale, iar noaptea, aplecat deasupra hărţii, căutînd strategii 
la lumina cadaverică pe care luna o împrăştie peste colinele moarte 
de calcar. Sigur că ţi-aş fi putut răspunde ca o rafală de mitralieră: ți- 
aş fi putut spune, de exemplu, că te-am . părăsit pentru că ai început 
să putrezeşti. Pentru că performanţele tale, chiar şi cu maimuțe sau 
(api, au devenit plicticoase. Pentru că m-am săturat Pentru că nu mă 
mai interesezi. 


Insă am stabilit că renunţăm la minciuni. Doar în toţi anii ăştia, 
tu ai fost singura cu care am putut să. mă culc. De fapt, toată viaţa 
mea, pentru că eram virgin cînd te-am întălnit- Chiar cînd în patul 
meu e cîte o admiratoare, fie studentă, sau secretară sau ziaristă, tu 
eşti întotdeauna prezentă, strecurîndu-te între mine şi ea. Dacă uitai 
cumva să apari, partenera mea trebuia să se descurce singură. Sau să 
se mulţumească cu o seară de reflecţii intelectuale. Dacă eu 

sunt duhul rău, Ilana, tu eşti sticla în care e închis. Nu am reuşit 
să scap. 

Nici tu nu ai reuşit, lady Sommo. Dacă tu eşti duhul cel rău, eu 
sunt sticla. 

Bernanos scrie că nefericirea omului e de fapt o binecuviîntare. 
La această dulcegărie catolică am dat răspuns în cartea mea că în 
general fericirea e o invenţie banală a creştinismului. Fericirea e un 
kitsch. Nu are nici o legătură cu eudaimonia grecească. în ceea ce 
priveşte iudaismul, noţiunea de fericire e complet inexistentă şi în 
Biblie nici nu există măcar cuvint echivalent Cu excepţia, poate, a 
conceptului „Fericiţi sunt cei care merg pe drumul cel drept" 
ludaismul nu cunoaşte decit notiunea de bucurie. Ca în versetul 
„Ducură-te, tinere, de tinereţea ta": bucurie efemeră, ca focul despre 
care Heraclit cel tenebros spunea „Victoria lui este înfrăn- 

gerea lui", bucurie care conţine în ea însăşi contrariul care o şi 
condiţioneaza. 

Ce a rămas din toată bucuria noastră, a ta şi a mea, llana? 
Poate doar o bucurie răutăcioasă. Nişte tăciuni în care suflăm, fiecare 
de 

90 


la alt capăt al pămăntului cu speranţa că vom aprinde pentru o 
clipă o flacără albăstruie de răutate. Ce mai risipă prostea.scă, llana. 
Renunţ. Sunt gata să semnez acum că mă predau. 

Dar ce-ai să faci cu mine? E clar. Nu ai altă soluţie. Natura 
însăşi a hotărăt că masculul învins va fi înrobiL Va fi castrat şi 
transformat în servitor. Se va micşora pînă va ajunge la dimensiu-nile 
lui Sommo. Şi aşa vei avea doi servitori: unul care să ţi se prosterneze 
şi să-ţi înduicească nopţile cu înflăcărarea lui pioasa. .îi al doilea să-ţi 
finanţeze celebrările a.stea mistice. cît să scriu pe următorul cec? 

Am să vă cumpăr ce veţi cere. Ramallah? Bab-Allah? Bagdad? 
Ura mea se stinge şi în locul ei pune stăpănire pe mine generozi-tatea 
vulcanică a tatălui meu, care la sfirşitul zilelor a vrut sa-şi doneze 
bunurile în vederea construcţiei unor cămine pentru poeţi tuberculoşi 
pe culmea munţilor Tabor şi Ghilboa. Eu am să-mi tblosesc banii la 
înarmarea celor două părţi în lupta ce va izbucni într-o zi între Boaz şi 
Sommo. 


Şi acum am să-ţi spun o poveste. Rezumatul unui roman pen- 
tru servitoare- Uvertura unei tragedia del'arte. Anul cincizeci şi nouă. 
Un tînăr comandant o aduce pe aleasa inimii sa o prezinte tatălui 
atotputernic. Fata are trăsături slave, o senzualitate visătoa-re, nu o 
frumuseţe în sensul obişnuit al cuvîntului. Aerul ei de ne-dumerire 
puerilă are ceva fascinant A venit în Israel !a virsta de patru ani 
împreună cu părinţii, venind de la Lodz. Amîndoi LIU murit. Nu mai are 
pe nimeni în afară de o soră care iocuieste într-un kibuţ. De cînd s-a 
eliberat din armată, trăieşte din muncu de redactor la un săptămănal 
de mare tiraj. Speră să-şi publice poeziile. 

în dimineaţa aceea era îngrijorată: ceea ce a auzit despre tată) 
lui nu-i prevesteşte nimic bun. Nici înfăţişarea şi nici trecutul ei nu-i 
vor fi pe plac, iar despre izbucnirile lui de mănie auzise poveşti 
inspăimăntătoare. Aşa că întălnirea cu tatăl i se pare deci-siva. După 
multe ezitări se hotărăşte să se îmbrace cu o bluză albă şi o fustă 
înflorată primăvăratică, poate ca să sublinieze aerul de fetiţă mirată. 
Chiar şi husarul ei în uniforma lui amidonată pare cam încordat 

91 

La intrarea în curtea proprietăţii dintre Binyamina şi Zikhron, 
plimbîndu-se pe aleea cu pietriş, tinînd în mănă ca un revolver o 
tigară groasă de foi, îi aşteaptă Volodia Gudonski, negustor de 
terenuri şi marele importator de fier. Ţarul Vladimir cel Groaznic, 
despre care se povesteşte, printre altele, că încă din 1929, pe cînd 
era doar pionier paznic la cariere, a omorăt singur trei hoţi arabi cu un 
ciocan greu de spart piatra. Se mai povesteşte despre el si că a fost 
amantul a două prințese egiptene. Şi că după ce a intrat în afaceri ca 
importator şi s-a îmbogăţit din comerţul cu armata bri-tanică, s-a 
întîmplat ca reprezentantul suprem l-a numit o dată la o recepţie 
„Clever Jew", iar ţarul s-a înfuriat şi l-a provocat la Juptă 

în mijlocul petrecerii, iar cînd înaltul comisar a refuzat, l-a numit 
„British chicken". 

Husarul şi aleasa inimii sunt invitaţi pentru început să 
servească suc de rodii cu gheaţă, după care sunt conduşi să viziteze 
domeniul, unde lucrează muncitori din Caucaz stabiliţi în Galileea. în 
grădină mai e şi o făntănă arteziană cu peştişori aurii, şi un strat cu 
trandafiri din soiurile cele mai rare aduse din Japonia şi din Binnania. 
Zeev-Binyamin  Gudonski vorbeşte singur fără să  obosească, 
monologhează cu un entuziasm pitoresc, îi face curte cu o insistenţă 
amuzantă prietenei fiului: culege fiecare floare la care i se opresc 
privirile ca să i-o ofere. o ia pe după umeri. Din , cînd în cînd o atinge, 
mirîndu-se de fineţea corpului ei. îi conferă '*:, gradul de mănză de 
rasa. Graţia gleznelor ei face să se topească | 

vocea lui gravă cu accent rusesc. Apoi dintr-o dată strigă că 
vrea să-i vadă imediat genunchii. 


în tot acest timp, prinţului moştenitor i se interzice categoric 
dreptul la cuvînt Nici un sunet Nu-i rămăne decit să zămbească ca un 
idiot şi să reaprindă din cînd în cînd ţigara de foi a tatălui. Chiar şi 
acum, la Chicago fiind, pe cînd îţi povesteşte amintirile legate de ziua 
aceea, după şaptesprezece ani, are impresia că zăm-betul acela idiot i 
se întinde pe faţă. în timp ce o fantomă apare plină de tăciunii urii pe 
care ţi-o poartă, pentru că tu ai acceptat în mod uimitor să-i faci jocul. 
Mai mult decit atît, ai acceptat, cu un acces de răs copilăresc, să-ţi 
descoperi genunchii pentru el. Faţa ţi 

s-a îmbujorat cînd ai făcut asta. Pe cînd eu am devenit palid ca 
un mort. 

92 


Apoi tînăra pereche e invitată la masă în sufrageria a cărei 
fereastră în stil franțuzesc dă spre Mediterana, din înălțimile stăn- 
coase ale Zikhronului. Servitori arabi-creştini îmbrăca” în frac negru 
ne servesc peşte sărat cu vodcă, supă, diverse măncaruri cu came şi 
peşte, fructe, brănzeturi şi îngheţată. Ceştile de ceai aştep-tau 
înşiruite spre a fi umplute direct din samovar. Cea mai mică încercare 
de a refuza provoacă o reacţie imperioasă. 

Spre seară, în bibliotecă, ţarul neobosit încă mai continuă să 
oprească orice încercare a prinţului mustrat de a rosti vreun cuvînt: 
tatăl e ocupat peste urechi cu „krasaviţa" drept care nimeni nu are 
dreptul să-l deranjeze. o invită să cânte la pian. Să recite poezii. E 
supusă la examene de literatură, ca şi în domeniu] politicii şi al istoriei 
artelor. Pe muzica de vals a unui disc de gramofon, trebuie să 
danseze cu uriaşul care e cam beat, şi o calcă pe picioare. La toate 
cerinţele se supune cu uşurinţă, ca şi cum ar face chefurile unui copil. 
Apoi bătrînul începe să spună glume dintre cele mai picante- Ea 
roşeşte, dar fără a se abţine cînd o pufneşte răsul. La unu dimineaţă 
dictatorul a tăcut în sfîrşit. prinzînd între două degete înnegrite de 
nicotină vărful mustăţii lui groase, închizînd ochii şi căzînd într-un 
somn adănc în fotoliul în care stătea. Tînăra pereche îşi aruncă priviri 
cu înţeles şi ia în tăcere hotărărea să-i lase un bilet şi să plece: oricum 
nu avuseseră intenţia să rămănă peste noapte. Dar pe cînd ieşeau în 
vărful picioarelor, ţarul sare în picioare din fotoliu şi o sărută pe fru- 
moasa lui pe amîndoi obrajii, apoi îndelung pe gură. Şi îi arde o palmă 
usturătoare şi fiului peste ceafă. La ora două şi jumătate noaptea 
telefonează la ierusalim, trezindu-l pe Zakheim din som-nul lui cel 
dulce, şi îi aruncă, ca o grindină, o ploaie de instrucţiuni cum să 
achiziţioneze chiar măine dimineaţă o casă pentru tînăra pereche în 
ierusalim şi, la nunta care va avea loc peste „nouăzeci de zile de ieri", 
să invite „toată lumea cu soţia". 


lar noi nu veniserăm decit pentru a face cunoştinţă. De nuntă, 
nici nu fusese vorba. Sau tu aduseseşi vorba, pe cînd eu ezitasem. 

La nunta noastră, care a avut într-adevăr loc la trei luni după 
aceea, a uitat însă să vină: îşi găsise între timp o nouă amantă cu care 
plecase să-şi petreacă luna de miere în fiordurile norvegiene. Aşa cum 
obişnuia cu noile lui amante, cel puţin de două ori pe an. 

93 

într-o bună dimineaţă, la puţin timp după nuntă, pe cînd eu 
eram blocat la un exerciţiu militar în Neghev, şi-a facut apariţia la tine 
la ierusalim şi a început să-ţi explice în mod delicat, pe un ton grav, 
că fiul lui — din nenorocire - nu are decît un „suflet de biro-crat" pe 
cînd voi amindoi sunteţi nişte „vulturi prizonieri" drept care în 
genunchi te imploră să binevoieşti să petreci cu el „o sin-gură noapte 
divină". Şi s-a grăbit să jure pe tot ce are mai sfănt că nu te va atinge 
nici cu degetul cel mic - că doar nu e un ticălos fiu al lui Belial - ci doar 
te va asculta în timp ce vei cănta la pian şi vei citi poezii şi vă veti 
plimba pe colinele din împrejurimi pen-tru a contempla „răsăritul 
metafizic al soarelui" din vîrful turnului de la YM-C.A. Dar pentru că ai 
refuzat, te-a calificat drept „mica precupeaţă poloneză care a pus 
gheara pe fiul lui", şi în cele din urmă te-a scutit de prezenţa lui (chiar 
în acele nopţi începuserăm tu şi cu mine să inventăin al treilea 
partener în pat Dar fără să depăşim faza imaginarului. Să fi fost ţarul 
primul „al treilea" din imaginaţia ta? Prima ta minciună?) 

Cînd s-a născut Boaz, Volodia Gudonski se găsea nu ştiu de ce 
în nordul Portugaliei. Dar a făcut efortul să trimită un cec la o firmă 
italienească îndoielnică, care ne-a transmis atestarea oficială a 
faptului că undeva în munfii Himalaya există o culme care începînd cu 
ziua de azi va apărea pe toate hărţile sub numele „culmea Boaz 
Ghideon". Verifică dacă hărtia aceea mai există. ; 

Poate că mesia al tău va înfiinţa acolo vreo colonie- lar în 
1963, ; 

pe cînd Boaz avea doi-trei ani, Volodia Gudonski a luat 
hotărărea j să se retragă în sihăstrie. Şi-a alungat armata de amante, 
pe Zakheim îl tratează cu o brutalitate de scit, iar pe noi refuză cu 
încăpăţănare să ne vadă - în ochii lui, noi suntem nişte degradaţi. 
(Oare să fi înţeles ceva din înălţimea tronului lui regesc? Să se fi trezit 
vreo bănuială în mintea lui?) S-a izolat de lume între zidurile 
proprietăţii lui, plătind doi paznici înannaţi, şi consacrăn-du-şi timpul, 
zi şi noapte, studiului limbii persane. Apoi - cărţilor de astrologie şi 
metodei doctomlui Feldenkreis. Pe medicii trimişi de Zakheim n 
alungă ca pe nişte căini. într-una dintre zije şi-a con-cediat subit toţi 
muncitorii. Din acel moment livada a început să se transforme încet- 
încet într-o pădure virgină. într-o zi şi-a dat afară şi servitorii şi 
paznicii, lăsînd numai un bătrîn armenian ca să aibă 


94 


cu cine juca biliard în pivniţa clădirii în agonie. Şi tata şi armea- 
nul dorm pe paturi pliante în bucătărie şi nu mănăncă decit con-serve 
şi beau bere. Uşa dintre bucătărie şi restul încăperilor e bari-cadată cu 
ajutorul unei scînduri bătută în cuie de-a curmezii;.ul. Crengile 
copacilor încep să pătrundă în camerele de la etaj prin ferestrele 
sparte. Camerele de la parter sunt năpădite de ierburi şi tufe 
sălbatice. Şobolani, şerpi, păsări de noapte şi-au făcut cuiburi prin 
holuri. Mărăcinii se agaţă de balustrade de o parte şi de alta a scărilor 
urcînd pînă la etajul al doilea, ramificîndu-se dintr-o cameră în alta, 
spărgînd plafonul, dînd la o parte cîteva ţigle pen-tru a ieşi din nou la 
soare. Rădăcini vorace au străpuns printre dalele ornamentale. Zeci 
sau poate sute de porumbei au pus stăpînire pe casă. în acest timp 
Volodia Gudonski discută într-o persană fluentă cu armeanul lui. Şi a 
descoperit chiar şi punctu) slab al metodei Feldenkreis, drept care a 
aruncat cartea în foc. 

Intr-o zi ne luăm inima în dinţi şi trecînd peste porunca lui 
înscrisă cu literă de lege pornim toti trei să-i facem o vizita. Spre 
uimirea noastră, ne-a primit cu bucurie, aş spune chiar cu tandreţe. 
Lacrimi mari i se rostogolesc în barba crescută sălbatic, barbă tol- 
stoiană acoperindu-i faţa a la Brejnev. Mi se adresează în ruseste cu 
un diminutiv al cărui sens e de „copil găsit”. Lui Boaz i se adresează la 
fel. Din zece în zece minute îl trage pe Boaz spre pivniţă şi de fiecare 
dată îi pune în mănă cîte un bănuţ de aur de pe vremea turcilor. Pe 
tine te numeşte „Niusia", „Niusia maia", ca pe mama care a murit cînd 
aveam cinci ani. Se lamentează în legătură cu pneumonia ta acuzînd 
medicii ca şi pe el însuşi. In cele din urmă îşi îndreaptă restul de furie 
împotriva ta pentru că te-ai îmbolnăvit înadins, ca să-l chinui, şi de 
aceea îşi va dona toate ,„,comorile" pentru construirea unor cămine 
pentru poeţi care nu au ce mânca. 

De fapt şi începuse să-şi împrăştie venitul în dreapta şi în stăn- 
ga: o şleahtă de escroci se şi năpustiseră asupra lui convingîndu-] să 
semneze o donaţie în numele Fundaţiei pentru iudaizarea Galileei sau 
pentru albăstrirea Mării Roşii. Ceva care seamănă cu ce mi se întîmplă 
mie în ultimul timp. Zakheim a avut gijă să treacă discret şi cu multă 
răbdare toate bunurile pe numele meu. însă bătrînul s-a trezit dintr-o 
dată şi a trecut la atac împotriva 

95 


„SIE ai ^w fiiy ^ 
noastra. Pe Zakheim l-a concediat de două ori tiar eu l-am 
anga-jat). Şi s-a înconjurat cu o trupă de avocaţi A plătit drumul la trei 


profesori de renume îndoielnic din Italia care să vină şi să sem-neze 
un certificat că din punct de vedere psihic e sănătos. Timp de doi ani 
şi-a tot împrăştiat bunurile pînă cînd Zakheim a reuşit să scoată un 
certificat de alienare mintaiă şi apoi şi de internare. La care şi-a 
schimbat din nou hotărărea şi a scris un testament foarte amănunţit 
în favoarea noastră, însoţit de o scurtă scrisoare pe ton melancolic în 
care anunţă că suntem iertaţi şi ne roagă să-l iertăm şi pe el şi ne 
pune în gardă pe mine în ce te priveşte pe tine şi reci-proc, 
implorîndu-ne să cruţăm copilul şi încheie cu cuvintele „Mă prosternez 
cu groază în faţa abisului chinurilor voastre". 

Din 1966 îşi petrece zilele în camera lui dintr-un sanatoriu pe 
muntele Carmel. Contemplă în tăcere marea. L-am vizitat de ciîte-va 
ori, dar nu m-a recunoscut Oare e adevărat ce îmi povesteşte 
Zakheim, că tu îl mai vizitezi din cînd în cînd? Pentru ce? 

Cu banii de la el am construit vila din cartierul Yafe-Nof. Cu 
toate că citadela abandonată dintre Binyamina şi Zikhron era încă pe 
numele meu. Zakheim susţine că în momentul de faţă valoarea ei a 
crescut la maximum şi mă presează să mă grăbesc să o vînd pînă nu 
se schimbă moda. Poate am să las totul pentru secarea mlaştinilor din 
Ahula? Sau poate pentru înălbirea Mării Negre? Pentru salvarea 
căinilor părăsiţi? în fond de ce nu lui Boaz? Sau lui Sommo? Sau 
amîndorura? Am să-l răsplătesc pe Sommo al tău pentru tot: pentm 
culoarea lui, pentru înălţimea lui, pentru jigni-rile care l-au făcut să 
sufere. Am să-i las o zestre tardivă. Nu am ce să fac cu venitul meu. 
Adică în timpul care mi-a rămas. Sau poate n-am să las nimic 
deocamdată. Dimpotrivă poate am să mă întorc acolo. Să mă instalez 
în bucătăria şubredă, am să dau la o parte scîndura care blochează 
uşa de la bucătărie şi am să încep să o restaurez încet încet Am să 
repar făntăna arteziană care nu mai funcţionează. Am să aduc din nou 
peştişori auni. Va fi colo-nia mea. Poate să ne ascundem acolo 
amîndoi? Să trăim ca în pio-nierat în casa în ruină? Pentm tine am să 
îmbrac tunica cu glugă neagră de călugăr. 

Numai să-mi scrii ce vrei. 


îţi datorez încă un răspuns: de ce am cemt divorţul'? Printre 
fişele mele am găsit o foaie pe care însemnasem că „ritual" s-a format 
în limba latină din „ritus" care înseamnă aproximativ „situaţie justă". 
Şi poate şi „obicei". cît despre cuvintul „fanatism", se pare că are 
originea în „fanum" - templu sau loc de rugăciune. cît despre umilinţă, 
în sensul de modestie, vine de la „humilus", care vine de fapt de la 
„humus", adică „pămănt'. Să fie pămăntul umil ? Aparent, oricine 
poate să facă ce vrea cu pămăn-tul. Să-l scormonească, să-l are, să-l 
însămănţeze. însă în cele din urmă el îi înghite pe toţi cei ce au crezut 
că l-au posedat Continuă să existe în tăcerea eternă. 


„Tu eşti matricea - aşa că totul e de partea ta" Acesta e 
răspunsul la întrebarea ta. De la început nu aveam nici o şansă şi de 
aceea am fugit de tine. pînă cînd braţul tău lung a ajuns pînă în 
vizuina meavictoria ta e un joc de copii. De la o distanţă de douăzeci 
de mii de kilometri ai reuşit să loveşti cu precizie un tanc gol, părăsit 

Mai sunt zece minute pînă la miezul nopţii. Furtuna s-a mai 
potolit, dar încă nu e curenL Poate am să-i telefonez lui Anabel, 
secretara mea, o trezesc şi îi cer să scoată o sticlă de scotch şi să-mi 
pregătească o gustare de miezul nopţii. o anunţ că sunt în drum spre 
ea. E divorțată, are vreo treizeci de ani, acrită, micuță, cu ochelari, 
obsedant de eficace, îmbrăcată întotdeauna în jeans şi pulovere 
groase şi pufoase. Fumează ţigară de la ţigara. Imi comand un taxi şi 
într-o jumătate de oră sunt la uşa ei. în clipa în care îmi va deschide 
am s-o îmbrăţişez prin surprindere şi am să-i strivesc buzele cu buzele 
mele. înainte de a-şi reveni am să-i cer măna şi am să pretind să-mi 
răspundă imediat Renumele meu, plus aura mea virilă tenebroasă, 
plus parfumul meu de războinic, plus venitul meu minus iubirea plus 
tumoarea care mi-a fost scoasă de la un rinichi, în schimbul acordului 
ei de a purta numele familiei mele şi de mă îngriji dacă boala se va 
agrava. Am să-i cumpăr o casă drăguță într-unul din cartierele 
mărginaşe agreabile cu condiţia ca împreună cu noi să locuiască şi un 
uriaş aiurit de şaisprezece ani, care să-şi poată invita la el cîte fete 
vrea fară a fi obligat să lase lumina aprinsă în baie sau uşi deschise 
pentru 


96 97 

supraveghere. Măine dimineaţă voi avea grijă să i se trimită 
biletul la Hebron. De rest se va ocupa Zakheim. 

Inutil, Ilana. Ura se cojeşte şi cade de pe pielea mea ca o ten- 
cuială veche. La lumina neonului din cameră, cu masacrul ful-gerelor 
căzind în apele întunecate ale lacului, nu am cum să-mi împrăştii 
frigul care-mi îngheaţă oasele. De fapt, totul e foarte sim-plu: din 
cauza penei de electricitate nici încălzirea nu mai funcţionează. Aşa că 
m-am sculat să îmbrac o jachetă- Nici o îmbunătătire. Ura continuă să- 
mi alunece printre degete ca sabia lui Goliat lovit de piatră Sabie pe 
care tu ai s-o ridici ca să mă lichidezi. Dar nu ai de ce să fii mîndră: nu 
ai ucis decît un balaur muribund. Poate că gestul tău va trece drept o 
binefacere. 

Tocmai s-a auzit o sirenă în întuneric. Afară întunericul e total, 
doar o linie subţire de un vioiet radioactiv pe suprafaţa apei. Sunetul 
sirenei din întunericul de afară unde, după spusele lui Isus, „se vor 
auzi plănsete şi scrăşnituri din dinţi”. Să fi fost vreun vapor? Sau 
vreun tren venit de la cămpie? Greu de ştiut, pentru că şi vintul şuieră 
pe o notă uniformă, stridentă. E încă pană de curenL Mă dor ochii de 


la lumina asta de cameră mortuară la care scriu. Aici la birou am şi 
pat şi dulap şi o mică baie. Doar că patul îngust, între cele două 
dulapuri de metal pline cu dosare, îmi pro-duce dintr-o dată un 
sentiment de teama. Ca şi cum un cadavru ar fi întins în el. De fapt nu 
sunt decît hainele mele pe care le-am scos din valiză, aruncîndu-le la 
repezeală azi dimineaţă cînd m-am întors de la Londra. 

Se aude din nou sirena. De data asta - de undeva din apropiere. 
Nu e deci nici vapor nici tren, ci cu siguranţă sirena unei maşini. 
Salvare? Maşina poliţiei? o crimă pe vreo strada învecinată. Cineva e 
în stare gravă. Sau vreun incendiu, vreo casă a luat foc punînd în 
pericol vecinii şi tot cartierul? Cineva a hotărăt că s-a săturat şi s-a 
aruncat de pe tum? Cine pune măna pe sabie, de sabie piere? 

Lumina de urgenţă mă învăluie palid. o lumină fantomatică 
metalică - un fel de argint viu - , ca lumina sălilor de operaţie. Cîndva 
te-am iubit şi păstram în minte o imagine: tu şi cu mine stînd pe 
terasa casei noastre într-o seară de vară avînd în faţa noastră colinele 
ierusalimului, copilul jucîndu-se cu cuburi. Cupe 

98 


de îngheţată pe masă. Ziarul de seară necitit Tu croşetezi o faţă 
de masă, pe cînd eu construiesc din conuri de pin şi chibrituri o barză. 
Asta era imaginea. Nu a fost posibil. lar acum e prea tărziu. Vampirul 

(Bilet care a fost transmis în mănă) 

Domnule avocat Zakheim, 

Vă voi transmite acest bilet după întălnirea noastră de astăzi la 
cafeneaua Savion. Nu vreau să ne mai întălnim, Fostul meu sot va 
găsi o altă cale pentru a-mi transmite scrisorile. Nu văd de ce nu le-ar 
trimite prin poştă, aşa cum am să fac şi eu de acum înainte. Scriu 
acest bilet numai pentru că îmi va fi greu să vă spun în fată că vă 
detesL De fiecare dată cînd am fost nevoită să vă string măna am 
avut senzaţia că string o broască- „Afacerea" murdara la care aţi făcut 
aluzie în legătură cu moţtenirea lui Alex a depăşit orice limită în ce mă 
priveşte. Poate faptul că în trecut ati fost mar-torul nenorocirii mele vă 
împiedică să judecaţi lucrurile cum tre-buie. Nu aţi înţeles nici atunci 
nenorocirea mea şi nici azi nu înţelegeţi nimic. Fostul meu soţ, 
actualul soţ şi poate yi fiul meu ştiu şi înţeleg ce s-a petrecut atunci. 
Dumneavoastră însă nu, dom-nule Zakheim. Dumneavoastră suntep 
complet în afară- 

llanu Somino 

Cu toate acestea, m-aş fi conformat cerinţelor dumneavoa.stră 
dacă aţi fi găsit vreo cale de a-l readuce înapoi la mine. Ţinînd cont de 
boala lui, lucrul este urgent 


lerusajim 5.07.1976 


Domnului Michael Sommo 
Şcoala publică religioasă „Ohel Itshak" 
Strict personal 


Stimatul meu domn Sommo, 

Am în faţă scrisoarea dumitale datată 13 Sivan anul curent. Mi- 
am amănat răspunsul pentru a vă înţelege bine ideile. între timp am 
reuşit împreună să facem să treacă elefantul nostru prin 


-wW"iS i; 1 LA see 4 AAA AF AAAA_LUAL AI 
"r r” . p 


urechea o. Nu mi-ar trece prin nninte să- ţi fac concurență 
în domeniul dumitale, însă dacă nu mă înşeală memoria, oraşul Kyriat- 
Arba este într-un fel legat chiar şi în Biblie de uriaşi? Ai fost la înălţime 
în ce-l priveşte pe dragul nostru Boaz. (înţeleg că ultima afacere a fost 
clasată ia recomandarea unui factor intem). Jos pălăria. Poate ne vei 
putea ajuta cu farmecele dumitale şi în alte probleme? Cu asemenea 
relaţii şi talente, nu dumitale ai nevoie de modestele mele servicii - 
aşa cum ai solicitat în scrisoarea dumitale - ci poate invers? Ceea ce 
mă plasează exact în miezul subiectului scrisorii şi al conversaţiei 
noastre telefonice atît de fructuoase de ieri. Recunosc fără nici o jenă 
că nu am sen-timente speciale în legătură cu teritoriile etc. Poate că 
aş fi avut şi eu, ca şi dumneata, tendinţa de a le înghiţi cu poftă, dacă 
nu ar fi fost arabii care trăiesc acolo. în ceea ce-i priveşte, renunţ. Am 
stu-diat cu atenţie prospectul organizaţiei dumneavoastră pe care ai 
avut amabilitatea să-l anexezi scrisorii: după planul dumitale, ar trebui 
să plătim fiecărui arab în schimbul bunurilor şi pămănturilor sale plus 
biletul de avion cu sens unic. Ceea ce mi se pare pro-blematic este, 
desigur, rezultatul înniulţirii - douăzeci de mii de dolari, să zicem, 
înmulţit cu două milioane de arabi fac două-trei miliarde de dolari. Ca 
să finanţăm această migraţie a populaţiei, vom fi obligaţi să ne 
vindem ţara şi să intrăm şi la datorii. între-barea e dacă merită să 
vindem Israelul ca să cumpărăm teritoriile. N-ar fi mai simplu să 
facem schimb: noi să urcăm în munţii sfinţi şi reci, iar ei să ocupe 
şesul de pe coasta umedă. Poate vor accep-ta de bună voie acestă 
propunere? 

Dacă-mi permiţi, aş mai avea ceva de adăugat în legătură cu 
acest schimb. Spre regretul meu, se pare că prietenul nostru Dr. 
Ghideon s-a răzgîndit deocamdată să vindă proprietatea de la 
Zikhron. Deşi s-ar putea ca în curînd să-şi schimbe din nou hotărărea. 
în ultimul timp sînt greu de prevăzut stările lui de spi-rit Domnul N. de 
la Paris va trebui deci să mai aibă răbdare. Vezi, dumneata, scumpule, 
că nasul cel lung al lui Zakheim ajunge peste | tot: am afiat din surse 


de încredere că domnul N., care ţi-a fost cîndva prieten la Beitar la 
Paris şi în decursul anilor şi-a constru-it un imperiu de confecţii de 
damă, el este de fapt sfăntul duh care a dat naştere, împreună cu 
dumneata, mişcării „Ahdut Israel". între 

100 


noi fie vorba, domnule Sommo, îini mai e cunoscut şi faptul că 
sti-matul domn K, şi nu altcineva, ţi-a finanţat călătoria discretă în 
Franţa în toamna trecută. în plus, am mai aflat şi că scopul călătoriei a 
fost să duci tratative, în numele organizatiei, cu reprezentanţi ai unui 
anumit ordin creştin cu sediui la Toulouse, în legătură cu pămănturile 
pe care acest ordin le posedă la vest de Betleem. Şi tot neobositul 
domn N. a fost cel care a avut grijă să-ţi reînnoiască cetăţenia 
franceză pentru ca tranzacţia, în care domnu! N. însuşi, din motive 
clare, a preferat să nu fie implicat formal, să aibă o bază legală. Dar 
iată, scumpe prietene, că această tranzacţie mă fascinează şi pe 
mine: partenerii în sutană de la Toulouse nu sunt de acord să vă vîndă 
bucăţica lor de pămănt sfânt, dar ar fi probabil de acord să dea 
terenuri de la Betleem în schimbul unei clădiri de dimensiuni 
importante înconjurată de un teren nu mai puţin important situat într- 
o zonă centrală în Israel. în scopuri misionare, evident Totul mi se 
pare logic. Dorinţa domnului N. de a finanța o asemenea afacere e un 
fapt pentru mine. pînă aici, totul e bine şi frumos. Am putea să 
închidem în mod exemplar tri-unghiul Betleem - Toulouse - Zikhron, 
dacă nu ar fi fost stările de spirit schimbătoare ale prietenului nostru 
cel învăţat Am să încerc să-l îmbunez cu toată modesta mea putere şi 
în favoarea tuturor părţilor interesate. 

Vă propun deocamdată următorul lucru: din considerente etice 
şi practice în acelaşi timp, e preferabil să nu mă ocup cu adminis- 
trarea bunurilor dumitale personale şi nici să vă reprezint organi-zaţia. 
Ceea ce te scuteşte de a mă plăti. în schimb, accept cu plăcere să vă 
fiu consilier în mod gratuit în orice problemă vei dori să te serveşti de 
modestele mele talente. (Cu permisiunea dumi-tale, încep cu 
propunerea de a-ţi comanda două-trei costume decente: de acum 
înainte eşti posesoru! unui venit destul de respectabil, care s-ar putea 
să devină şi mai respectabil de pe uirna aspectelor tragice din 
afacerea Ghideon. Aceasta - cu condiţia să-mi urmezi sfaturile şi să 
acţionezi cu cea mai mare atenţie) Poziţia dumitale socială anunţă şi 
ea lucmri mari, domnule Sommo: e foarte probabil că se apropie ziua 
în care se va vorbi cu mare respect despre dumneata. 

101 

Dar problema vestimentară e, desigur, secundară. Esenţialul 
este întălnirea de luni între dumneata şi ginerele meu, industriaşul 
Zohar Etgar de Herzlya (Zohar e însurat cu unica mea fiică Dorit şi e 


tatăl celor doi nepoți ai mei). Nu am nici o îndoială, Michel -dacă-mi 
dai voie să-ţi spun pe nume - că e un tînăr pe placul dumitale. în 
ultima vreme, au început să-l intereseze şi pe el afac-erile imobiliare. 
A propos, Zohar înclină, şi mai mult decît mine, să mizeze pe 
schimbarea guvernului în mai puţin de doi ani. o ast-fel de schimbare 
ar deschide noi orizonturi în Sinai, Cisiordania şi Gaza în faţa unor 
oameni ca noi care ştim să prevedem viitorul. Sunt convins că voi 
amîndoi, ginerele meu şi cu tine, v-aţi putea ajuta reciproc în viitor, 
avînd în vedere capitalul şi legăturile tale 

care vor fi de mare importanţă în noul context, ca şi energia lui 
Zohar care vă va putea fi utilă 

In ceea ce mă priveşte, am să continui să mă ocup de această 
problemă din unghiul de vedere a] doctorului Ghideon. Am motive să 
sper că în curînd vă voi putea da veşti îmbucurătoare în legătură cu 
proprietatea de la Zikhron. Trebuie numai să avem răbdare şi să avem 
încredere unul în celălalt 

în încheiere, sunt obligat să ating un punct nevralgic. o voi face 
cît mai pe scurt. S-a ţesut o legătură epistolară intensivă între soţia ta 
şi fostul ei soţ. Legătura asta mi se pare cel puţin ciudată: după 
părerea mea, nimeni nu va avea de căştigat din asta. Boala doc- 
torului Ghideon ar putea produce o regresie spectaculoasă. 
Testamentul lui, în versiunea actuală, vă este destul de favorabil (dar 
înţelegeţi că nu pot să intru în amănunte). Acest lucru deschide multe 
căi posibile de colaborare între tine şi ginerele meu. Insă legătura 
reînnoită cu doamna riscă să compromită situaţia, ca să nu mai 
vorbim de alte direcţii pe care această legătură le implică, şi care nu 
sunt conforme cu bunul simţ care te caracterizeaza. Femeile, dragul 
meu Michel, după umila mea părere, ne seamănă foarte mult din 
cîteva puncte de vedere, însă din alte puncte de vedere sunt diferite 
ca de la cer la pămănt Mă refer la cazurile în care chiar şi cea mai 
proastă dintre femei e mult mai isteaţă decit cel mai isteţ dintre noi. 
Aşa că, în locul tău, eu aş fi cu ochii în patru. închei acest subiect 
delicat cu vechea expre- 

102 


sie „Cine are minte, înţelege", cu care ai încheiat şi tu 
respectabi- 

la ta scrisoare. 

Cu urări de bine yi cu speranţă, Devotatul tău Manfred Zakheim 

P.S. Contrar presupunerii din scrisoarea ta, nu am onoarea să 
mă număr printre supraviețuitorii holocaustului. Familia mea ;i imigrat 
în Israel m 1926, cînd aveam zece ani. Nu înseamnă însă ca. apreciez 
mai puţin perspicacitatea ta cea ascuţită. 

Acelasi 


Familia Sommo Tarnaz, 7, ierusalim 

Şalom Michel şi Ilana, La mine totul e bine aici la Kyriat Arba şi 
nam probleme cu nimeni. Dar să şti Michel că nu eşti corect. Cu toate 
că îţi sunt recunoscător şi nu uit ce ai facut pentru mine de fiecare 
dată cînd am intrat la belea dar tocmai aici e problema. Eu nu ridic 
măna asupra cuiva decît cînd am dreptate nu nouzeci şi nouă la sută 
ci sută la sută. Şi nici atunci nu ridic măna întot-deauna, de cele mai 
multe ori renunţ. Aşa a fost atunci la Tlamim cînd eu am avut dreptate 
şi atunci cu Avram Abudaram şi atunci cu poliţiştii de la Şarnn cînd eu 
am avut de fiecare dată dreptate şi totuşi am intrat la belea iar tu mai 
salvat întradevăr însă pentru aia de fiecare dată tu a trebuit să 
hotărăşti în locu meu ce să fac în viaţă asta da asta nu de parcă naş fi 
avut eu dreptate şi de parca trebuie săţi plătesc mereu pentru crimele 
pe care nici măcar nu leam făcut- Nu e bine aşa Michel. 

E drept că mai salvat de la casa de corecție pentru tineri 
delincvenţi însă numai cu condiţia ca să fiu deacord cu Kyriat Arba 
unde este aici un atelier de optică care e bun pentru mine dar restul 
nu e bun deloc. Educaţia religioasă nu mă interesează deloc iar fete 
nu se văd pe aici. Numai de la distanţa. Oamenii se strădui-esc să fie 
de treabă (numai unii) şi să ajute, totul e bine şi frumos, dar ce 
legătură au cu mine? Ce, eu sunt religios? Numi place cum vorbesc 
despre arabi pe la spate (numai unii). Se poate că arabul 

103 

rămăne arab şi ce dacă? Şi despre tine se poate spune că 
Michel rămăne Michel şi ce dacă? ăsta nui un motiv de dispreţ sau de 
răs. Eu sunt împotrivă să răzi. Şi mai sunt împotrivă să pui tu 
stăpănire pe banii care îmi aparţin mie şi lui Ilana banii din America şi 
tu tot timpul te bagi în viaţa mea. Şi în viaţa lui Ilana dar asta e pro- 
blema ei. Te crezi Dumnezeu sau ce? 

Acum precis ai sămi scri cum numi e ruşine să muşc măna care 
mia dat să mănănc însă din măna ta nu am măncat nimic Michel. 
Muncesc şi căştig singur tot timpul Dacă banii mei sunt la tine 
înseamnă că tu mănănci din măna mea! Te rog să-mi dai bani şi 
autorizaţie de la poliţie să ies de aici şi dacă mă întrebi unde? 
recunosc că încă nu ştiu unde. Ce, nam voie să bat puţin lumea 
înainte de a hotărî unde să mă stabilesc? Ce, tu nai fost şi în Algeria şi 
în Franţa şi în Israel înainte de a hotărî? Am pus în plic poleială de la 
bonboane pe care leam străns pentru Yfat fi atent să nu le îndoi şi 
spunei că e de la mine Boaz. Şalom Hana nu fi supărată din cauza 
mea. Te rog săi spui sămi dea din banii mei şi 

să aranjeze să ies de aici dacă nu vrea să înceapă iar cu 
probleme cu bătăi. 

Mulţumesc Boaz B. 


Boaz Brandşteter 

(la DI Schulvass) 

Strada Banim-Legvulam, 10 
Kyriat-Arba 


Cu ajutorul lui Dumnezeu 
ierusalim 13 Tamuz 5736(17.07.76) 


Dragă Boaz cel-rebel-deştept-ca-noaptea! Mai mult decît orice 
mă bucur că ai avansat în domeniul opticii ca şi de faptul că îţi căştigi 
singur păinea din muncă onorabilă şi contribui la construirea tării şi 
mergi din succes în succes şi în plus mai eşti şi de pază noaptea de 
două ori pe săptămănă. Pentru toate astea eşti de lăudat Bravo ţie. 
însă, pe de altă parte, mă doare sufletul că neglijezi învăţătura. Noi 
suntem poporul Cărţii, Boaz, şi un evreu fără Tora e mai rău decit o 
fiară sălbatica, 

Scrisoarea pe care mi-ai trimis-o e sub orice critică mai întăi din 
punctul de vedere al ortografiei şi a stilului şi apoi în ce 

104 


priveşte conţinutul. Ca un copil redus mintal! ti-o spun, Boaz, 
loc-rnai pentru că am oarecare sentimente faţă de tine. Altfel de mult 
te-aş fi dat dracului şi gata. Probabil că eşti şi mai netot ciecît înainte, 
şi din problemele pe care le-ai avut, n-ai învăţat decît cum să-ţi cauţi 
altele. Cum e scris la noi: „pe nebun chiar dacă l-ai pisa în piuă, 
nebunia lui tot n-ar ieşi". Deşteptăciunea, Boaz, nu e pro-porţională cu 
greutatea şi cu volumul, altfel Og, regele Başanului. ar fi trecut drept 
cel mai deştept dintre toţi. 

Am făcut pentru tine mult mai mult decit trebuia, iar tu ştii 
asta. însă dacă te-ai hotărăt deja să părăseşti Kyriat-Arba şi să alegi 
calea cea mai rea în fa(a Domnului - să te vedem, du-te, cine te 
reţine? Ce, te-am legat cu lanţuri? Poftim. Du-te. Să vedem unde ai să 
ajungi cu scrisul tău de arab şi vandalismul tău de goy. Ai trecut, slavă 
Domnului, de bar-miţva şi ţi-am citit deja versetui „Binecuviîntat fie cel 
ce ne-a eliberat de pedepsele lui". Aşa că, poftim, mergi pe urmele 
scumpului tău tată şi ai să vezi unde ai să ajungi. Numai să nu vii 
după aceea la Michel să-i ceri ajutor să te elibereze. Să te eliberez, 
mai înţeleg, dar tu mai ai şi tupeul să-mi ceri şi să te ajut băneşte. Şi 
dacă tot am ajuns aici, adică la banii pe care ai făcut prostia şi i-ai 
amintit în scrisoarea ta, banii aceia într-adevăr vă aparţin mamei tale, 
ţie şi lui Yfat împărţiţi în mod egal, iar tu, Boaz, îţi vei primi partea 
cînd vei împlini douăzeci şi unu de ani şi nici măcar cu o oră înainte. 
Dacă scumpul tău tată ar fi vrut ca tu să primeşti banii acum, cine îl 
împiedica să-ţi dea un cec în mănă, în loc să-mi dea mie? Probabil că 


ştie el totuşi ce face, şi mi te-a lăsat în răspunderea mea. Dacă nu-ţi 
convine, te rog *să i te adresezi lui şi să te plîngi împotriva mea. 

De fapt, Boaz, din partea mea fă ce vrei, poţi şi să devii arab 
dacă tot eşti de partea lor. Scuteşte-mă doar de a mă învăţa pe mine 
ce înseamnă arabi. Eu am trăit printre ei şi îi cunosc bine: poate că te 
va mira să auzi de la mine că arabul are un fond foarte bun şi se 
remarcă prin multe calităţi, şi în religia lui sunt cîteva lucruri frumoase 
luate direct din iudaism. Dar vărsarea de sînge e împiăn-tată adănc în 
tradiţia lor. Ce să faci, Boaz, e aşa cum e scris în Tora despre Ismail: 
„Niăgar-sălbatic printre oameni, măna lui va fi împotriva tuturor, şi 
măna tuturor oamenilor va fi împotriva lui". In Coran e scris: 
Dreptatea lui Mohamet trece prin sabie? Pe cînd la 

105 

noi în Tora e scris: Sionul cu dreptate va fi izbăvit". Toată difer- 
enţa e aici. Şi acum alege singur ce ţi se potriveşte mai bine. 

Pentru ultima dată te implor să-ţi revii şi să nu mai adaugi încă 
păcate în plus. Marţea viitoare e ziua de naştere a surioarei tale. Vino 
acasă cu o zi înainte, ajut-o puţin şi pe mama ta, ai să-i faci o mare 
bucurie fetiţei. Ea te iubeşte! în plic am pus un mandat poştal de şase 
sute de lire pentru tine. Mi-ai cerut bani, nu-i aşa? Nu ai nici o grijă, 
Boaz, n-am să-i scad din moştenirea ta pe care ţi-o păstrez pînă vei 
creşte. De asemeni, vei mai găsi în plic şi desenul unui căţel făcut de 
Yfat, doar că i-a ieşit cu şase picioare. 

Ascultă-mă pe mine, Boaz: ce-ar fi să considerăm că scrioarea 
ta nu există? Că nu ai scris-o niciodată şi să reluăm relaţiile ca şi cum 
nimic nu s-ar fi întîmplat? Mama îţi trimite salutări, iar de la mine 
primeşte prietenia şi afecțiunea mea, 

Al tău, Michel 

Domnului Lt. Colonel Prof. A. Ghideon Departamentul de Stiinţe 
politice, Univ. Statului Illinois Illinois, Chicago, U.S.A 

Şalom. 

îţi scrie Boaz Brandşteter. Ştii cine e. Am luat adresa de la 
mama mea pentru că domnul Zakaim na fost de acord să mio dea iar 
de la Michel Sommo nu mai vreau nici o favoare. Nici de la tine. De 
acea îţi scriu pe scurt. lai dat bani pentru mine lui Michel Sommo. Asta 
am auzit de la el şi de la domnul Zakaim care mia spus să iau de la 
Michel. însă Michel nu dă banii, dimpotrivă. De fiecare dată cînd am 
avut necaz ma ajutat însă banii ia luat, mia lăsat numai cîţiva bănuţi 
de fiecare dată şi mai şi vrea sămi spună mie ce să fac şi ce nu. Acum 
eu locuiesc în Kyriat-Arba lucrez şi căştig bani la atelierul de optică 
însă nu e un loc potrivit pentru mine dar nu te interesează pe tine de 
ce. Ce vreau eu e să numi spună nimeni ce trebuie să fac şi ce nu 
trebuie. Şi acum: dacă într-adevăr iai dat banii lui Michel Sommo 


atunci nu am nimic de zis şi scrisoarea asta nu conteaza. însă dacă ai 
vrut ca banii să 
106 


ajungă la mine atunci de ce nau ajuns la mine? Asta e tot ce am 
de întrebat 

fioaz B. 

Boaz Ghideon (Brandşteter) Chicago, c/o familia Shulvass 
23.07.76 Str. Banim-Legvulam, 10, Kyriat-Arba, Israel 

Dragă Boaz, 

Am primit scurta ta scrisoare. Şi eu am să-ţi scriu pe scurt. Vrei 
să fii lăsat în pace şi să nu ţi se spună ce trebuie să faci şi ce nu. Sunt 
de acord cu tine. De fapt, şi eu am vrut exact acelaşi lucru însă am 
fost prea slab. îţi propun să uităm pentru moment de banii care se 
află în posesia lui Sommo. Am două posibilităţi în ce te priveşte: una 
în America, alta în Israel. Vrei să vii în America? Hotărăşte-te şi vei 
primi un bilet de avion. Am să-ţi aranjez unde să locuieşti şi am să-ţi 
găsesc şi de lucru aici. Poate chiar în dome-niul opticii. Cu timpul vei 
putea şi să înveţi ceea ce te intereseaza Dacă vei vrea în viitor să-mi 
înapoiezi ce am cheltuit, vei putea să o faci din salariul tău aici. Nu e 
nici o grabă şi nici nu e obligato-riu. Ţine cont însă de faptul că în 
America ai problema limbii. Cel puţin la început Şi de asemeni de 
faptul că la poliţia de aici nu are nimeni nici un văr. 

A doua posibilitate ar fi să primeşti spre folosinţă o casă mare şi 
goală lîngă Zikhron-Yakov. Casa e actualmente în stare foarte proastă, 
însă tu ai măini minunate. Dacă începi să refaci treptat casa, îţi voi 
plăti pentru asta un salariu lunar rezonabil şi toate cheltuielile legate 
de materialele de construcţie şi aşa mai departe. Vei putea invita să 
locuiască cu tine în casă, care în momentul de faţă e părăsită, pe cine 
vei voi. Ai multe posibilităţi acolo. Te poţi ocupa şi de agricultură. Şi 
nu e departe nici de mare. Ai posibili-tatea să alegi ce îţi trece prin 
minte. 

Fie că alegi să vii în America, fie că alegi casa de ia Zikhron, tot 
ce ai de făcut e să te adresezi avocatului Roberto di Modena. Lucrează 
în ierusalim, în acelaşi birou cu avocatul Zakheim pe care îl cunoşti şi 
la care ai şi fost o dată. Fii atent însă: nu te duce 

107 

la Zakheim, du-te direct ]a di Modena şi spune-i ce vrei A primit 
deja instrucţiuni să-ţi împlinească dorinţele imediat, oricare ar fi ele. 
Nu eşti obligat să-mi răspunzi. Fii liber şi putemic şi dacă ai să poţi, 
străduieşte-te să mă judeci drept. 

Tata 

[Telegramăj A. Ghideon Univ Illinois Chicago. Executat aran- 
jamentele solicitate pentru accesul lui Boaz la proprietate. cîteva 


greutăţi formale de care mă ocup. Transmis suma stabilită pentru 
început în viitor îi voi plăti lunar conform instrucţiunilor. De ieri Boaz e 
la Zikhron. Asociatul meu e furios. Roberto di Modena 

[Telegramă] Ghideon Illiuniv Chicago. Eşti machiavelic. Nu mă 
forţa să lupt împotriva ta. Cumpărătorul oferă acum unsprezece 
pentru proprietatea din Zikhron. Se obligă să-l angajeze pe Boaz cu 
salariu lunar. Necesară urgent decizia ta. Contiunui să mă con-sider 
unicul tău prieten în ciuda jignirii usturătoare. Manfred 

[Telegramă] Personal Zakheim lerusahm Israel. Proprietatea de 
la Zikhron nu e de vânzare; hotărăre defmitivă. Roberto admi- 
nistrează toate afacerile mele definitiv. Transferă tot materialul. lago 
pentru săraci, încearcă-ţi norocul cu Sommo. Vei încerca să 


mă  intemezi pe Cannel? Nepoţii tăi încă figurează în 
testamentul meu. Atenţie. Alex 

Ilana Sommo 01.08.76 Tarnaz, 7, ierusalim 

llana, 

Tu spui că eu nu înţeleg nimic. De cînd te ştiu „nimeni nu a 
înţeles ce-i în sufletul tău". Aşa să fie. îţi scriu acum numai din cauza 
lui Boaz şi din cauza lui Michel şi YfaL leri seară a tele-fonat Michel şi 
ne-a povestit că Boaz vrea să părăsească Kyriat- 

108 


Arba şi să se instaleze singur în ruina de la Zikhron. Aşa a 
hotărăt Alex- L-am rugat pe Michel să nu încerce să să se amestece. 
Am promis că loas se va duce la sfîrşitul săptămănii la Zikhron să 
vadă ce se întîmplă şi cu ce poate fi de ajutor. Poate ai să recunoşti în 
sfîrşit, măcar faţă de tine însăţi, că ai greşit cînd ai luat hotărărea să 
reînnoieşti legătura cu Alex. 

îmi bat gura degeaba? lar joci rolul de eroină tragică. o nouă 
suferinţă în actul al doilea pe care l-ai pus tot tu în scenă. Cu toate că, 
şi de data asta, tot Alex are rolul principal. Dacă nu puteţi alt-fel, du-te 
pur şi simplu şi caută-l în America. Michel îşi va reveni din şoc şi o va 
creşte foarte bine pe Yfat şi fără tine. Cu timpul îşi va găsi o soţie din 
anturajul lui. Şi pentru Boaz va fi o uşurare. cît despre noi, vom ajuta 
cu ce vom putea mai bine. în sfîrşit nu va mai fi nevoie de prezenţa ta, 
dacă asta ţi-e dorinţa ascunsă. Ce rost are să mai continui parodia 
asta: tu în est, iar inima ta !a capătul vestic al lumii şi aşa mai 
departe? 

Desigur că dorinţa niea nu e să pleci. Dirnpotrivă. Scriu ca să te 
implor să încerci să-ţi revii. încearcă să-ţi spui că Boaz nu are nevoie 
de tine. Şi de fapt nu are nevoie de nici unul dintre noi. încearcă să 
înţelegi că dacă nu te opreşti acum, şi Yfat va creşte şi va fi exact ca 


el. Nu va avea nevoie de nimeni. Ce te împinge să arunci tot ce ai în 
schimbul a ceea nu ai şi nici nu poţi avea? 

N-ai decît să-mi răspunzi cu sarcasmul tău obişnuit. Să mă rogi 
să nu-mi bag nasul. Poate n-ai să-mi răspunzi de loc. Dar eu ţi-am 
scris pentru că e datoria mea să încerc să te opresc, chiar dacă nu am 
prea multe şanse. Să nu mai provoci şi alte suferinţe celor care încă te 
mai iubesc. 

îţi propun să vii cu Yfat să te odihneşti vreo săptămănă-două la 
noi la Beit-Avraam. Ai putea să lucrezi patru ore pe zi la depo-zit Sau 
să te duci la piscină în fiecare dimineaţă, Sau să-l ajuţi pe loas în 
grădină. După-amiaza ne vom plimba cu copii, pînă la crescătoriile de 
peşti sau în pădure. Yfat se va simţi foarte bine la cămin. Seara vom 
sta de vorbă cu vecinii pe iarbă, bînd cafea. Şi Michel poate să vină, 
măcar la sfîrşit de săptămănă. lar eu promit să nu pomenesc lucrurile 
care după spusele tale nu sunt în stare să le înţeleg. Dacă ai să vrei, 
am să te ascult în tăcere. Dacă vrei, putem merge împreună la cercul 
de lucru manual unde se lucrează 

109 

macranie sau la cel de muzică clasică. De aici vei vedea totul 
puţin altfel. Şi îţi mai propun ca deocamdată loas şi cu mine să fim cei 
care vom fi în legătură cu Boaz. Ce părere ai? 

Rahel 


ierusalim, 0208.76 
Profesor A. Ghideon Departamentul de ştiinţe politice, 
Universitatea Statului Illinois Chicago, Illinois, U.S.A. 


Alec-duhul-şi-sticla, 

Nu-mi mai scrie prin Zakheim. Trolul tău cel chel nu mă mai 
amuză deloc. Trimite-mi scrisorile prin poştă- Sau găseşte o altă 
soluţie. Sau invită-mă la tine - încă mai aştept invitaţia la nunta ta, 
inclusiv bilet de avion. Trimite şi am să vin, şi am să-ţi aduc chiar şi un 
buchet de flori pălite de la ierusalim. Nu aveai tu de gînd să o asaltezi 
pe secretara aceea mică? A trecut aproape o lună şi încă nu aud 
marşul nupţial. Ţi s-au epuizat fannecele? Efluviile mas-culine venite 
direct de pe cămpul de luptă? Comorile moştenite de la tatăl tău? 
Strălucitorul tău renume mondial? Aureola hipnoti-zanta a morţii? Să fi 
ruginit toate astea ca armura de tinichea a cavalerilor? Frumoasa ta 
ţi-a întors spatele? Sau poate n-ai învăţat 

nici pînă în ziua de azi cum se cere măna unei fete fără ajutorul 
tatei? 

Nu am reuşit să-ţi citesc scrisoarea decit la ora unu noaptea. M- 
a aşteptat toată ziua, nedeschisă, în geantă, pitită ca o viperă între 
batistă şi ruj. Seara, Michel a adormit ca de obicei în faţa televizorului. 


în timpul'"versetului zilei" l-am trezit ca să vadă jur-nalul de noapte. 
După părerea lui, Rabin nu e un prim-ministru evreu ci un general 
american care întîmplător vorbeşte puţin o ebraică stălcită şi scopul 
lui e să vindă ţara unchiului Sam. Şi de data aceasta tot goym sunt cei 
care ne dictează, iar noi facem plecăciuni în faţa lor. cît despre mine, 
pentru el sunt cea mai fru-moasă femeie din lume, a spus şi m-a 
sărutat pe frunte, întinzăn-du-se pe vărful picioarelor. M-am aplecat 
să-i dezleg şireturile pantofilor legate cu nişte noduri copilareşti. Era 
obosit şi pe 

110 


jumătate adonnit Vocea îi este cavemoasă din cauza fumatului. 
Cînd l-am culcat în patul nostru şi l-am învelit, a spus că dintre psalmi 
cel mai misterios căntec e cel care începe cu cuvintele „Către mai 
mareie căntăreţilor. Despre porumbe] din stejari îndepărtați". Mi-a 
explicat un midraş* în legătură cu cuvîntul „îndepărtaţi". M-a numit 
„porumbe!". Şi în mijlocul frazei a ador-mit cu faţa în sus ca un 
bebeluş. De-abia atunci m-am aşezat să citesc istoria chinurilor tale, 
pe fondu] sonor al respirației lui calme care se amestecă cu corul 
greierilor din wadi care ne separă de satul arăbesc. Am tradus în 
strigăte de durere, una după alta săgețile înveninate din fiecare cuvînt 
al tău. însă cînd am ajuns la sabia lui Goliat şi la balaurul muribund, 
am simţit că mă îneacă piănsul. Nu am maî putut continua să citesc. 
Am ascuns scrisoarea sub ziarul de seară şi m-am dus în bucătărie să- 
mi fac un ceai cu lamăie. Apoi m-am întors la tine, pe fereastră se 
vedea o semilună subţire, musulmană, printre şapte voaluri de ceață- 

Am citit de două ori expunerea ta concentrată despre plantele 
tropicale, despre Bernanos, despre Ecleziast, şi Isus, cei care pun 
măna pe sabie, prin sabie vor pieri, şi aici m-a cuprins şi pe mine un 
tremur înfrigural Ca pe tine în noaptea sirenelor la Chicago. Cu toate 
că la noi, la ierusalim, era o noapte de vară călduţă, iăptoasă. fără 
fulgere, fără furtuni deasupra lacurilor, doar în depărtare nişte cîini 
lătrau la marginea deşertului. 

Nu am nici o şansă în faţa ta. Inteligența ta ascuţită mă 
doboară ca şuierul unui glonte: un tir precis, nimicitor de fapte, 
concluzii şi sensuri care nu-ţi lasă dreptul de a riposta. Şi totuşi, de 
data asta, voi riposta. Isus şi Bemanos au avut dreptate, pe cînd tu i?i 
Ecleziastul nu meritaţi decît mila: există în lume fericire, Alec, iar 
suferinţa nu e opusul ei, ci poteca îngustă pe care o străbatem 
aplecaţi, tărîndu-ne printre mărăcini spre poiana scăldată în argin-tiul 
lunii, în care domneşte tăcerea. 


Desigur, nu ai uitat vestita lege din introducerea la Ana 
Karenina, cînd Tolstoi, învăluit într-o pelerină de o divinitate rus-tică, 


pluteşte deasupra haosului, plin de mărinimie, răbdare şi compasiune, 
declarînd din înălţimea sa cerească că toate familiile 

* Exegeză. 

111 

fericite se aseamănă între ele, pe cînd cele nenorocite sunt 
nenorocite fiecare în felul său. Am tot respectul faţă de Tolstoi, însă 
eu cred contrariul: majoritatea nenorociţilor se zbat în suferințele lor 
conform aceleiaşi formule fixe, repetînd una din cele patru-cinci clişee 
uzate fiindcă sunt reproduse de prea mult ori. Pe cînd fericirea e un 
obiect fin şi rar, ca un fel de vază chinezească, puţinii care au ajuns la 
ea au gravat-o semn după semn, de-a lungul anilor, fiecare după 
propria imagine, după pro-priile măsuri, nici o fericire nu seamănă cu 
alta- lar cînd a fost tur-nată fericirea, s-au amestecat şi suferinţele şi 
umilirile, aşa cum aurul ar trebui să fie extras din mineralul brut Există 
fericire pe lume, Alec, chiar dacă e efemeră ca un vis. De tine însă e 
atît de departe - ca de la cer la pămănl Nu e vorba de „satisfaţia de a 
fi de acord", nici de laudă, nici de mersul înainte, nici de cuceriri sau 
putere, nici de a supune sau a se supune, ci bucuria unirii. Fuziunea 
eului în celălalt Ca scoica ce îmbrăţisează un corp străin care o 
răneşte, dar pe care îl transformă într-o perlă proprie, în timp ce apa 
călduţă scaldă şi acoperă totul. Tu n-ai cunoscut nicio-dată în viaţă 
gustul acestei fuziuni. Atunci cînd corpul devine vioara pe care căntă 
degetele sufletului. Cînd „eu" şi „celălalt" fuzionează pentru a forma 
un singur coral. încet încet stalactita şi stalgmita se unesc într-un 
singur corp. 

închipuieşte-ţi, te rog, că e de exemplu ora şapte şi zece 
minute, într-o seară de vară la ierusalim: culmile munţilor ating 
faldurile  apusului. Ultima rază de lumină începe să topească 
străduţele pietruite ca şi cum le-ar dezbrăca de pietrele lor. Urcă 
sunetele unui fluier din wadi ca un susur continuu, dincolo de bucurie 
şi de durere, ca şi cum sufletul munţilor a ieşit ca să-i adoarmă şi să 
pornească în călătoria noctumă. Sau după două ore, cînd apar stelele 
pe cerul deşertului luda şi umbra minaretului moscheii printre 
umbrele barăcilor. Cînd degetele tale pipăie țesătura tapiseriei aspre 
şi în faţa ferestrei stă argintat un măslin primind o ofrandă de lumină 
de la veioza de pe biroul tău, şi pen-tru o clipă se anulează limita 
dintre vărful degetului şi material şi cel care atinge e cel atins şi 
atingerea însăşi. Păinea din măna ta, linguriţa, ceaşca de ceai, 
lucrurile simple, mute, se învăluiesc deo-dată într-o irizare fină, 
primară. Iluminate din interiorul sufletului 

112 


tău şi luminîndu-l înapoi. Bucuria de a exista şi simplitatea ei 
coboară şi acoperă totul cu secretul lucrurilor care erau aici încă 


înainte de a fi creată cunoaşterea. Primele lucruri din care tu ai fost 
expulzat pentru totdeauna spre cămpiile aride ale tenebrelor pe 
suprafaţa cărora rătăceşti urlînd la luna moartă, te încurci între o pată 
albă şi alta, orbecăi pînă la capătul tundrei pe urmele unei pierderi din 
trecut, deşi ai şi uitat ce-ai pierdut şi cînd şi cum ai pierdut: „Viaţa îi 
este o închisoare, pe cînd moartea i se pare ca o şansă de a se 
întoarce la viaţă în mod paradoxal, ca o promisiune de eliberare 
miraculoasă din propria Vale a Plingerii". Citatul e luat din cartea ta. 
Lupul ce urlă în noapte la lună în pustiu e con-tribuţia mea. 

Şi dragostea a fost tot contribuţia mea- Pe care ai respins-o. Ai 
iubit oare vreodată? Pe mine? Poate pe fiul tău? 

E o minciună, Alec. Nu ai iubit- Pe mine m-ai cucerit. După care 
m-ai părăsit ca o ţintă ce şi-a pierdut valoarea. Acum ai luat hotărărea 
să ieşi la atac împotriva lui Miche] ca să-l recuperezi din măinile lui pe 
Boaz. în toţi anii aceştia te-ai uitat la fiul tău ca ]a o dună de nisip 
oarecare, pînă cînd ai aflat de la mine că duşmanul i-a descoperit 
deodată o oarecare valoare şi încearcă să pună măna pe ea Şi atunci 
ţi-ai trimis trupele la un atac fulgerător. Şi iar ai ieşit învingător, 
aparent fără să vrei. Dragostea îţi este străină. N-ai să ştii nici măcar 
sensul cuvîntului. Să distrugi, să pierzi, să nimiceşti, să culci la 
pămănt, să distrugi, să purifici, să regulezi, să arzi, să continui, să 
desfiinţezi, să dai foc, - astea sunt limitele lumii tale, astea sunt 
peisajele lunare printre care cutreieri împreună cu Zakheim-Sancho 
Panza al tău. Spre ele încerci acum să-l atragi şi pe fiul nostru. 

Acum am să-ţi dezvălui un lucru care îţi va face cu siguranţă 
plăcere: banii tăi au început deja să-mi tulbure şi viaţa mea cu Michel. 
Timp de şase ani ne-am străduit, Michel şi cu mine, ca doi 
supraviețuitori după un naufragiu, să ne construim pe plaja unei 
insule pustii o căsuţă modestă care să ne fie salvarea- Care să fie o 
sursă de căldură şi de lumină. Mă sculam în fiecare dimineaţă 
devreme să-i pregătesc sandviciuri, cafea în termosul de plastic 
aibastru, ziarul de dimineaţă, puneam totul în servieta lui jerpelită şi îl 
trimiteam la lucru. Apoi o îmbrăcam şi o hrăneam pe YfaL 

113 

Făceam toate treburile casei ascultind muzică la radio. Mă 
ocupam puţin şi de grădină şi de ghivecele cu flori din balcon (tot felul 
de plante aromatice pe care Michel le creşte în lăzi). între zece şi 
doisprezece, cînd micuța e la grădiniţă, faceam cumpărăturile. Uneori 
îmi luam puţin timp ca să citesc vreo carte. cîte o vecină venea şi 
stăteam de vorbă în bucătărie. La unu îi dădeam de măn-care lui Yfat 
şi îi încălzeam şi lui Michel măncarea. Cînd se întorcea, îi tumam mai 
întăi un pahar cu sifon rece, dacă era vară, sau lapte cu cacao, în 
zilele friguroase. Cînd avea lecţii particu-lare, mă retrăgeam în 
bucătărie şi curăţam legumele pentru a doua zi, sau să pun prăjituri la 


copt, să spăl vasele, sau să citesc încă puţin. II serveam cu cafea 
turcească. Călcam, ascultind vreun con-cert la radio, pînă se trezea 
fetiţa. După lecţiile particulare, cînd se apuca de corectat caietde 
elevilor, o trimiteam să se joace cu 

copiii vecinilor în curte, iar eu stăteam lîngă fereastră contem- 
plîind munţii şi măslinii. 

larna, de şabat, dacă era senin, după ce Michel parcurgea 
paginile ziarelor Zediot şi Ma 'ariv, ieşeam toţi trei să ne plimbăm prin 
pădurea de la Talpiot, sau pe colina Palatului Guvernatorului, sau pe 
sub zidurile mănăstirii Mar-Elias. Michel ştia să inventeze jocuri 
amuzante. Fără nici o retinere, imita exagerind un tap furios, o 
broască, ţinea. un discurs într-o şedinţă de partid, iar noi amîndouă 
rădeam cu lacrinni. La întoarcere, adormea în fotoliul lui uzat, 
înconjurat de toate suplimentele ziarelor de sfîrşit de săptămănă, pe 
cînd fetiţa adormea pe pătura de la picioarele lui, iar eu citeam unul 
dintre romanele pe care Michel nu uita nicio-dată să le împrumute 
pentru mine de la biblioteca orăşenească. Deşi îi plăcea să rădă de 
„cărţile frivole" pe care eu le citeam, îmi aducea două-trei pe 
săptămănă, cînd se întorcea de ]a lucru. Nu şi-a uitat nici obiceiul de 
a-mi cumpăra un mic buchet de flori în ajunul fiecărui şabat, pe care 
mi-l oferea cu o reverență amuzantă ă lafrangaise. Uneori îmi făcea 
cîte o surpiză aducîndu-mi fie un batic, fie o sticluţă de parfum, vreo 
revistă cu ilustraţii care credea că m-ar interesa şi pe care pînă la 
urmă el o devora din scoarță în scoarță citindu-mi anumite pasaje. 

La terminarea şabatului aveam obiceiul să ne aşezăm în 
şezlonguri pe balcon, ronţăind alune şi privind apusul soarelui. 

114 


Uneori Michel începea să-mi povestească cu vocea lui caldă, 
răguşită, despre perioada lui pariziană: îmi descria vizitele în muzee 
„pentru a gusta frumuseţile Europei", îmi descria podurile şi 
bulevardele într-un limbaj modest de parcă el le-ar fi proiectat, 
amuzîndu-se pe seama sărăciei în care trăise şi a umilinţelor suferite. 
Alteori o distra pe Yfat povestindu-i fabule cu vulpi şi păsărele sau 
aventurile lui Babar. Cînd apunea soarele, preferam să nu aprindem 
lumina pe balcon, ci să rămănem în întuneric şi să învăţăm de la 
Michel, fiica mea şi cu mine, căntecele lui tradiţionale, în care 
sunetele guturale se umplu de o bucurie gata să se transforme în 
hohote. înainte de culcare ne băteam cu perne pînă la ora cînd trebuia 
să o culcăm pe Yfat citindu-i o pove.ste. Ne aşezam apoi pe canapea, 
mănă în mănă ca nişte copii, îmi expunea părerile lui, analizînd 
situaţia politică. asociindu-mă vi-ziunilor lui pe care se grăbea însă să 
le îndepărteze cu un gest al măinii, ca şi cum ar fi glumit numai. 


Aşa am adunat seară de seară, aşa cum se strîng dinarii unu! 
cîte unul, fericirea noastră în miniatură. Gravînd un vas chinezesc. 
Căptuşind cuibul nostru de porumbei muţi. în pat îl copleşeam cum 
nici în vis nu-şi imaginase, iar Michel îmi răspundea cu gesc-turi de 
adoraţie mută şi înflăcărată. pînă cînd ai revărsat focul tău ceresc 
asupra lui şi l-ai copleşit cu banii tăi, ca un avion care pul-verizează 
din zbor insecticide peste un cămp şj face ca imediat totul să se 
îngălbenească şi să se veştejească. 

La sfîrşitul anului şcolar Michel s-a hotărăt să-şi dea demisia de 
la şcoala Ohel Yţiiak unde preda franceza. Mi-a explicat că a venit 
vremea să „iasă din sclavagie" şi că în curînd îmi va demon-stra cum 
„isopul de pe perete va creşte ca un cedru din Liban". 

Venitul lui cel nou şi l-a încredinţat nu ştiu din ce motiv în 
niîinile lui Zakheim şi ale ginerelui lui. 

Acum zece zile am avut chiar onoarea să fim vizitaţi de cuplul 
Etgar: Dorit, fiica lui Zakheim, o frumuseţe tel-aviviană cam zgo- 
motoasă, care lui Michel i-a spus imediat Miki, iar mie „darling", cu 
soţul ei cel grăsuţ în lesă, purtînd cravată în ciuda ziiei călduroase de 
vară, politicos şi încordat, purtînd ochelari fără rame, şi tuns a la 
Kennedy. Ne-au adus cadou un covoraş de perete reprezentind 
maimuțe şi tigri, cumpărat în ultima lor călătorie la 

115 


Bangkok. Lui Yfat i-au adus o păpuşS mecanică cu trei viteze. 
Casa noastră nu le-a fost pe plac, aşa că, imediat ce au intrat, au 
insistat să mergem să ne instalăm în maşina lor americană care 
semăna cu un vapor de plăcere şi să le facem un „tur sănătos al 
lemsalimului cel autentic şi ne-turistic". Ne-au invitat la prănz la 
restaurantul hotelului Intercontinental. Uitaseră complet de proble-ma 
măncării caşer, iar Michel, neîndrăznind să o amintească, şi-a inventat 
o indigestie. pînă la urmă nu am măncat decit ouă tari şi iaurt. Au 
discutat despre politică, despre şansele pe care le-ar putea oferi 
Sinaiul şi Cisiordania investitorilor particulari, în timp ce fiica Jui 
Zakheim se străduia să mă atragă într-o conversaţie despre preţul de- 
ne-cre-zut al unui căţeluş Saint-Bernard şi despre costul întreţinerii lui 
în Israel tot de-ne-cre-zul Tînărul cu ochelari se încăpăt.ăna să-şi 
înceapă fiecare frază cu „Să zicem că", pe cînd nevastă-sa împărțea 
tot ce există sub soare în „oribil“ sau „de-a dreptul fantastic" de mi s- 
a făcut greață. La despărţire, ne-au invi-tat să petrecem week-end-ul 
în vila lor de la Kfar-Şmariahu, unde putem să alegem între mare şi 
piscina lor particulara. Apoi, cînd i-am spus lui Michel că din partea 
mea putea să se ducă la ei cînd voia, însă fără mine, mi-a răspuns „să 
zicem că ai să te mai gîndeşti puţin înainte de a lua o hotărăre". 


Acum o săptămănă am aflat întîmplător că Michel vrea să vîndă 
casa noastră (deşi lucrările de extindere nu sunt terminate) unuia 
dintre verii lui, împreună cu care a şi semnat un contract de 
cumpărare al unui nou cămin în cartierul evreiesc renovat din Oraşul 
Vechi. Cum nu mi-am exprimat entuziasmul suficient de convingător, 
Michel a răs numindu-mă Vaşti*. S-a reînscris în par-tidul Mafdal, dar 
în acelaşi timp s-a abonat îa ziarul Haareţ. 

In fiecare dimmeaţă pleacă la noile lui afaceri care încă nu-mi 
sunt clare, iar seara întărzie întotdeauna. în loc de gabardina lui 
eternă şi vestonul în carouri, şi-a cumpărat un costum de vară din 
dacron bleu-ciel, care-mi aminteşte de comercianții de automobile din 
comediile americane. Am încetat să stăm pe balcon contem-plind 
apusul soarelui la sfîrşitul şabatului. S-au terminat luptele 


cu peme înainte de culcare. Negustori de pămănturi religioşi vin 
în vizită după rugăciunea de sfîrşit de şabat. Cînd mă aplec să le tom 
cafeaua simt un miros de ciulănt* şi de peşte umplut Indivizi plini de 
auto-muiţumire pe care politeţea îi obligă să-l coinpli-menteze pe 
Michel în legătură cu frumuseţea nnea sau pe mine în legătură cu 
prăjiturelele cumpărate de la supermarket. Se maimuţăresc cînd o 
văd pe Yfat, care e uluită de sclifoselile lor. Michel îi dă ordin să cănte 
sau să recite ceva în onoarea lor, iar ea îl ascultă. După care ne face 
să înţelegem că rolul nostru s-a încheiat lar ei continuă la nesfirşit să 
discute pe balcon. 

o culc pe YfaL o cert fără motiv. Mă închid în bucătărie şi încerc 
să citesc, însă din cînd în cînd ajunge pînă ia mine răsul lor bălos. 
Michel răde şi el forţat, ca un chelner care a fost avan.sat în post Cînd 
rămănem singuri, găseşte necesar să se ocupe de educaţia mea: se 
străduieşte să-mi explice chestiuni legate de terenuri, alocaţii, legile 
bunurilor funciare iordaniene, împrumu-turi, fond de rulment, prime, 
garanţii, bonuri. costul lucrarilor de construcţie. o siguranţă de 
somnambul pune stăpănire pe el: iarăşi e foarte sigur că tu ai să-i laşi 
moştenire - sau ai să-i donezi -toate bunurile tale. Sau mie. Sau lui 
Boaz. în orice caz, pentru el este o afacere încheiată. „Şi cum e scris 
la noi, după părerea lui. „ţi s-a dat verdictul de sus" să încerci să-ţi 
răscumperi păcatele cu ajutorul nostru, printr-o donaţie „substanţială" 
pentu edificarea statului. Nu-i pasă pe numele cui vei lăsa banii, „noi. 
cu ajutorul lui Dumnezeu, îi vom folosi pentru a îndeplini ce e scris în 
Tora. pentru a înfăptui poruncile şi tot felul de fapte bune, şi cu cît îi 
vom investi mai mult în răscumpărarea ţării, cu atît mai mult vor da 
roade." Săptămăna trecută mi s-a lăudat că a băut o cească de ceai la 
bufetul Knessetului cu un ministru-adjunct şi un director general. 

Mai mult decit atît: i-a venit ideea să ia lecţii de conducere 
auto. Ca să poată cumpara cît mai repede o maşină şi să poată. după 


spusele lui, „să fie vizitiul tău". între timp prietenii lui cei ciudaţi, ruşii 
şi americanii aceia tineri cu sclipirile lor ciudate în 


* Prima soţie a regelui Persiei Ahaşveroş (secolul al V-lea î.e.n.) 
* Măncare traditională de şabat în estul Europei 


116 
117 


priviri, care aveau obiceiul să vină pe ascuns în pantofii lor de 
sport şi sa să stea de vorbă cu Michel în curte, nu-şi mai fac apariţia 
decit foarte rar. Poate se întălnesc în altă parte. Compor-tamentul lui 
a căpătat o tentă de aroganță suficientă, de siguranţă de sine. A 
redevenit serios şi a încetat să mai imite broaşte şi ţapi. In schimb, a 
adoptat manierele comice ale fratelui său cel militant: 

cînd vorbeste, amestecă o mulţime de cuvinte în idiş pe care le 
deformează intentionat. Şi-a schimbat pînă şi lotiunea de după ras cu 
una care lasa un miros persistent chiar şi cînd nu e acasă. Saptamăna 
trecuta a tb.st invitat într-o excursie mistenoasă în zona Ramalah. la 
care a partidpat si Moşe Dayan al tău. Michel s-a întors plin de 
importanţă şi învăluit într-un mare secret, dar în acelaşi timp 
înflacărat ca un licean: nu se mai oprea din elogierea ..întelepciunii 
idealiste" a lui Dayan, care „parcă a ieşit direct din Cartea 
Judecătorilor". Se lamentează din cauza irosirii strigătoare la cer care 
e faptul că noul lui erou nu are în momentul de faţă nici un rol public. 
Se laudă cu întrebarea subtilă pe care Dayan i-a aruncat-o pe 
neaşteptate. şi la care ar fi răspuns spontan si fără cea mai mică 
ezitare că „prin viclenie veţi pune stăpănire pe ţară". La care, 
zămbindu-i, Dayan l-ar fi calificat drept „băiat isteț". 

„Michel, i-am spus, ce-i cu tine? Ai amețeli?" M-a luat pe dupa 
umeri prieteneşte, cu un gest care nu-i aparţine, a zămbit şi mi-a 
răspuns cu drăgălăşenie: „Ameţeli? Dimpotrivă- Mă simt eliberat. 
Eliberat de ruşinea sărăciei- Hai să zicem, doamnă Sommo, că am să 
te fac să trăieşti ca regina Ester. Hrana ta, îmbrăcămintea îa, penodul 
tău nu le voi scădea, deşi poate nu ştii care e sensul acestor cuvinte. 
în curînd chiar şi fratele meu va veni sa ne ceară ajutor, iar noi nu 
vom refuza . Aşa cum e scris la noi, Cei umili vor moşieni pămăntul". 
Nu m-am putut abţine să nu-i arunc o împunsătură: am întrebat ce s-a 
întîmplat dintr-o dată cu ţigările lui „Europa" şi de ce a început să 
fumeze Dunhill. Nu s-a ofensat. M-a privit o clipă, amuzat, după care a 
dat din umeri răn-jind: „Femeile, femeile" şi s-a dus la bucătărie să 
pregătească frip-turi cu cartofi prăjiţi Şi dintr-o dată am simţit că-l 
urăsc. 


Deci, şi de data asta ai căştigaL Dintr-o singură mişcare ai 
aruncat în aer căsuţa noastră, ai sfărămat vaza chinezească, ai făcut 
din Michel un mic Alex grotesc în versiune vulgarizată pentru 

118 


începători. Şi în acelaşi timp, ca un jongleur de circ, i-ai dat un 
şut lui Zakheim, pe cînd dintr-o suflare îl smulgi pe Boaz de sub 
supravegherea noastră, şi aşa destul de nesigură, ca să-l plasezi 
direct la Zikhron, exact în pătrăţelul pe care o pregătiseşi pentru el în 
planul tău de bătaie. Ai înfăptuit toate astea fără să te obosesti niăcar 
să cobori din norii în care te-ai izolat, ca un satelit ce-şi trimite 
proiectilele teleghidate. 

Am scris ultimele rînduri zămbind. Să nu te aştepti la încă 
o ;ncercare de sinucidere, ca acelea care nu îţi provocau decit un 
mnjet uscat în timpul „spălăturii obişnuite de stomac". De data 
aceasta am să schimb puţin. Am să-ţi plătesc cu aceeaşi moneda. 

Mă opresc aici. Te )as în întuneric. Du-te lîngă fereastra ta. 
Strînge-ţi singur umerii cu braţele. Sau stai treaz în patul din birou 
între cele două dulapuri din metal în aşteptarea binef'acerii de după 
itisperare. în care tu nu crezi. Eu cred însă. 

llunu 


Fişe scrise de Prof. A.A Ghideon 

176. în ceea ce îl priveşte, experienţa timpujui are două dimen- 
siuni: viitor şi trecut în spiritul lui torturat se reflectă făra întrerupere 
una pe cealaltă măreţia antică, originală, distrusă de forţele impure şi 
măreţia promisă care va reveni şi se ve instaura odată cu „reînnoirea 
prezentului prin trecut" ca urmare a marii purificări. Scopul luptei lui: 
eliberarea din ghearele prezentului. Distrugerea prezentului din 
temelie. 

177. Negarea prezentului ascunde propria negare: prezentul e 
con-ceput ca un coşmar, ca un exil, ca o „eclipsă astrală" pentru că 
eul - centrul experienţei prezentului - e perceput ca o o pre-siune de 
nesuportat De fapt, el experimentează timpul nu bidi-mensional, ci 
unidimensional: paradisul care a fost, e par-adisul care va fi. 

178a. Prezentul e deci un episod tulbure, o pată pe întinderea 
etemă: trebuie şters (prin sînge si foc) din realitate şi chiar şi din 
memorie, pentru a anula orice diferenţă între imaginea tre-cutului şi 
cea a viitorului şi pentru a permite unirea mesianică a celor două 
imagini. Pentru a diferenţia ceea ce e sfânt de pro- 

119 

fan şi a elimina complet tot ce e profan (prezentul, eul). 


Numai în acest fel cercul se va închide. Inelul rupt va fi recon- 
stituit 

178b. Epoca dinainte de naştere şi epoca de după moarte sunt 
una 

şi aceeaşi. Conţinutul ei: anularea eului. Anularea întregii 
realităţi. Anularea vieţii. „Exaltare". 

179. Realizarea idealului: trecutul sublimat şi viitorul strălucitor 
se unesc şi strivesc între ele prezentul cel impur. Se lasă atunci 
asupra universului un fel de ne-timp magnific, etern, a cărui 
semnificaţie depăşeşte via(a, dincolo de via(ă, diametra) opus 

amîndorura: „Lumea aceasta e un coridor". Sau: „Domnia mea 
nu e din lumea asta". 

180. Ebraica veche exprimă aceasta prin propria-i structură 
pro-fundă: timpul prezent nu există. Are în schimb doar forma par- 
ticipială — „Şi Avraam e aşezat la intrarea cortului" nu înseamnă 
„Cîndva Avraam a stat" ci şi nici „Avraam avea obi-ceiul să stea", şi 
nici „Cînd sunt scrise aceste rînduri Avraam stă", nici în momentul 
citirii lor, ci ca în indicaţiile de regie a)e unei piese de teatru: de 
fiecare dată cînd cortina se ridică, - apare în faţa noastră Avraam, 
care e aşezat la intrarea cortu-lui său. Dintotdeauna şi pentru 
totdeauna- Era aşezat, este aşezat şi va fi aşezat etem la intrarea 
acelui cort. 181. însă, în mod paradoxal, aspiraţia de a distruge 
prezentul în numele trecutului şi a viitorului conţine în ea însăşi şi 
opusul ei: anularea tuturor timpurilor. îngheţ total. Prezent etern. Cînd 
ziiele vor reîncepe ca de la origine, şi se va instaura domnia cerului, 
totul se va opri. Universul se va imobiliza. Mişcarea va fi abolită, şi cu 
ea va fi anulat şi orizontul.Va domni un timp prezent infiniL Istoria, 
împreună cu poeţii, alungată din statul ideal al lui Platon. Şi al lui Isus, 
şi al lui Luther şi al lui Marx şi al lui Mao şi al tuturor celorlalţi. Lupul 
va locui împreună cu mielul - nu numai ca în timpul unui armistițiu 
temporar, ci definitiv: acelaşi lup. Acelaşi miel. Nici un foşnet, nici un 
suflu. Suprimarea morţii se aseamănă în totul cu moartea. 

Sensul formulării mistice ebraice „La sfîrşitul zilelor" est li-teral: 
la sfîrşitul zilelor. 

120 


182. Alt paradox: Anularea prezentului corupt în favoarea unui 
prezent sublim în care se întălnesc trecutul şi viitorul înseamnă de 
asemenea: sfîrşitul luptei. Era păcii şi a fericirii eteme. în care nu e 
nevoie de luptători, de martiri care să ne lumineze calea, sau de 
măntuitori care să ne salveze. în împărăţia măntuirii nu e deci loc 
pentru măntuitor. Triumful revoluţiei este înfrîngerea ei, ca focul 
tenebrosului HeracliL Oraşul eliberat al zeilor nu are nevoie de 
eliberatori. 


183. Soluţia: A muri pe pragul împărăției. 

184. Se luptă, ca un turbat, împotriva întregii lumi prezente în 
numele trecutului şi al vhtorului, pe care aspiră să le tran.s-forme într- 
un prezent lipsit de trecut şi de viitor. Şi reciproc. A fost predestinat să 
trăiască într-un climat de groază. perse-cuţie şi bănuială, ca să nu fie 
minţit de prezent Ca să nu se lase în voia tentaţiilor. Ca să nu poată 
să se strecoare agenţii prezentului sub o mască sau alta pînă în inima 
taberei măn-tuirii. Pedeapsa: dezastrul fără sfîrşit produs de umbrele 
trădării ce ameninţă de peste tot. Umbrele trădării care băntu-ie pînă 
în adăncul sufletului său. „Satan pătrunde oriunde." 

Rahel Morag Kibuţ 

Beit-Avraam 

Poşta mobilă Galileea de Jos 

Dragă Rahel, 

Ar trebui să te ascult şi să mă schimb. Să rup cu trecutul. Să fiu 
de azi înainte o bună soţie care are grijă de casă: să calc, să gătesc. 
să fac curăţenie şi să împletesc. Să mă bucur de reuşita soţului meu 
care să mă facă şi pe mine fericită. Să încep să fac perdele pentru 
casa nouă în care ne vom muta la iarnă. Să mă mulţumesc de azi 
înainte cu mirosul căminului cald, cu mirosul de păine neagră şi de 
brănză şi măsline iuți. Cu mirosul de talc şi de urină din came-ra 
fetiţei. Şi cu mirosurile de prăjeală din bucătărie. Inutil să mizez „pe 
tot ce am". Nu am voie să mă joc cu focul. Nu va veni nici un prinţ să 
mă ia de aici pe calul lui. Şi dacă ar veni, n-aş pleca. Dacă aş pleca, 
iarăşi aş păcătui faţă de toată lumea şi nu aş avea decăt 

121 

de suferit îţi mulţumesc că îrni aminteşti ca de fiecare dată 
dato-ria mea. lartă-mă pentru toate jignirile nejustificate. Tu ai 
dreptate, pentru că tu te-ai născut avînd dreptate. De acum înainte 
am să fiu cuminte. Am să-mi îmbrac capotul şi am să spăl geamurile şi 
plasa împotriva (ănţarilor. Am să stau în banca mea. Am să pregătesc 
far-furioarele cu gustări pentm Michel şi prietenii lui. o să am grijă să 
aibă destulă cafea. Am să merg cu el să-şi aleagă un costum fru-mos 
în locul costumului bleu-ciel. Am să-mi fac un carneţel pen-tru 
cuinpărături, îmbrăcată cu rochia mea cea maro, am să-] însoțesc cînd 
va fi invitat o să am grijă să nu-i fie ruşine cu mine. Cînd el va vorbi, 
eu voi tăcea. Cînd îmi va sugera să vorbesc voi spune numai lucruri cu 
bun simţ ca să-i farmec pe toţi cunoscuţii lui. Poate am să mă înscriu 
şi în partidul lui. Am să mă ocup serios de cumpăratul unui covor. în 
curînd vom avea şi teiefon: am înain-tat deja pe lista solicitanţilor, la 
intervenţia fratelui prietenei lui, Jeanine. o să avem şi maşină de 
spălat. Apoi televizor în culori. îl voi însoţi ]a Kfar-Şamariahu, )a 
asociaţii lui. Am să notez toate mesajele telefonice pentru el. Am să 
am grijă să nu fie deranjat. Am să-l apăr cu tact de solicitatori. Am să 


citesc ziarele însem-nînd pentru el cu creionul articolde care l-ar putea 
interesa sau i-ar putea aduce vreun beneficiu. Seară de seară voi 
aştepta să se întoarcă, îi voi servi o cină variată, îi voi umple cada cu 
apă caldă, după care mă voi aşeza ca să-mi povestească despre 
succesele zilei. îi voi da raportul în linii mari despre fetiţă. şii casă. 
Singură voi avea grijă să plătesc apa şi electricitatea. In fiecare seară 
va găsi Ja capul patului cîte o cămaşă albă călcată şi apretată pentru 
a doua zi. în fiecare noapte îi voi sta la dispoziţie. în afară de nopţile în 
care lucrul îl va obliga să nu doarmă acasă- Atunci voi sta singură şi 
voi învăţa istoria artelor prin corespondenţă. Sau voi picta ceva în 
acuarele. Sau voi lăcui fotoliile. Mă voi specializa în bucătăria orientală 
pînă voi începe poate să mă apropii de nivelul maică-sii. Am să-l 
uşurez de grijile legate de Yfat, ca să se poată consacra afacerilor lui. 
„Soţia îi este ca via roditoare în sănul căminului. Pretul ei întrece cu 
mult mărgeanul. Toată strălucirea fiicei împăratului este înlăuntrul 
casei." Vor trece Anii, iar Michel va meige din succes în succes. în 
orice va reuşi. îi voi auzi numele la radio. Voi lipi pozele lui într-un 
album. în fiecare zi voi şterge 
122 


praful de pe suvenirurile lui. Voi lua asupra mea să nu uit nici o 
zi de naştere şi nici o altă sărbătoare legată de toţi membrii tribului şi 
să cumpăr cadouri pentru nunţi, să trimit scrisori de con-doleanţe. Să-l 
înlocuiesc la petrecerile de brit-mila. Să fac inven-tarul lenjeriei de 
corp şi să-i pregătesc ciorapi curaţi. Şi aşa va trece viaţa noastră în 
calm şi respectabilitate. Yfat va creşte într-un cămin plin de căldură, 
într-o ambianţă de stabilitate exemplară. Nu ca Boaz. La momentul 
potrivit o vom mărita cu fiul vreunui mi-nistru-adjunct sau director 
general. Şi voi rămăne singura. în fiecare dimineaţă, mă voi trezi într- 
o casă goală, pentru că Michel va fi plecat de mult Voi bea o cafea şi- 
mi voi lua tranchilizantele, voi lăsa instrucţiuni servitoarei şi mă voi 
învărti prin magazine pînă la prănz. La întoarcere voi lua un valium, 
două. şi voi încer-ca să dorm pînă seara. Am să frunzăresc albume de 
artă- Am să sterg praful de pe bibelouri. Şi seară de seară voi aştepta 
la fe-reastră, poate va veni. Sau poate îşi va trimite adjunctul să-i 
aducă o altă jachetă şi să mă anunţe că mai întărzie. Am să pregătesc 
sandviciuri pentru şoferul lui. Am să evit cu tact întrebările ino- 
portune ale celor ce telefonează- Mă voi ţine la distanţă de curioşi şi 
de fotografi. în orele goale am să împletesc un pulover pentru nepot 
Am să am grijă de ghivecele cu flori şi de argintărie. Poate am să mă 
înscriu la un curs despre „Giîndirea în Israel" ca să le tac o surpriză lui 
Michel şi invitaţilor lui de la sfîrşitul şabatului citînd verseturi potrivite. 
pînă cînd vor trece de la conversatia de politeţe la esenţial. Atunci mă 
voi retrage pe vărful picioarelor în bucătărie, unde am să rămăn pînă 


vor pleca şi voi decupa reţete din cărţile de bucate caşer. Poate am să 
mă înscriu în cele din urmă şi în vreun comitet al soțiilor de oameni de 
afaceri care se ocupă de copiii oligofreni. Am să ştiu cu ce să-mi ocup 
timpul. N-am sa fiu o povară. Şi fără ştirea lui, am să am grijă să reduc 
treptat can-titatea de sare din măncare conform recomandării 
medicului. Voi trece şi eu la un regim sever ca să nu se trezească 
deodată în faţa unei neveste pe care se depun grăsimile cu vărsta. 
Am să fac gim-nastică. Am să înghit vitamine şi calmante şi am să-mi 
vopsesc părul care-mi încărunţeşte. Sau am să încep să port pălării ca 
reli-gioasele. Am să-mi fac şi operaţie estetică de dragul lui. Dar ce- 
am să fac cu sănii care îmi vor cădea din ce în ce mai mult, sau cu 

123 

cu picioarele care se vor umfla şi se vor acoperi de o reţea 
întreagă de vinişoare şi varice. Ce-am să fac, Rahel. Doar tu eşti cea 
deşteaptă şi atotştiutoare şi ai cu siguranţă vreun sfat pentru surioara 
ta care promite să fie cuminte şi să nu se joace cu focul. Ai grijă de 
tine. 

llana 

P.S. Complimente lui loas şi copiilor şi mulţumiri pentru invi- 
taţie. 

[Teîegramă] Ghideon Illi. Univ. Chicago. Te iert şi accept să 
luăm totul de la capăL Clientul oferă acum douăsprezece pentru 
proprietatea Zikhron. De acord ca Boaz să rămănă. Dacă vrei retrag 
cererea de demisie. Mă îngrijorează sănătatea ta. Manfred. 

[Telegramă] Personal Zakheim ierusalim Israel. Negativ. Alex. 

[Telegramă] Ghideon Illi. Univ. Chicago. Nu te las singur. 
Manfred. 

[Telegramă] Personal Zakheim ierusalim Israel. Informează-mă 
despre Boaz şi Sommo. Posibil să vin la toamna. Fără presiuni Alex. 


09.08.76 

Prof. A- Ghideon 

Universitatea Statului Illinois Chicago, 
Illinois, U.S.A 


Dragă Alec, 

leri dimineaţă am fost la Haifa la tatăl tău, la sanatoriul de pe 
Carmel însă, pe drum, mi-a venit ditr-o dată ideea să cobor la Hedera, 
şi să iau autobuzul de Zikhron. Ce voiam de la fiul nos- 

124 


tru? N-am vrut să mă gîndesc cum mă va primi. Sau ce am să 
fac dacă mă dă afară. Sau dacă o să rădă de mine. Sau dacă se va 


ascunde de mine în vreo pivniţă părăsită. Ce-am să-i răspund dacă mă 
întreabă de ce am venit? 

încearcă să-ţi închipui scena: zi de vară alb-albastră, nu prea 
fierbinte, eu în jeans şi bluză subţire albă, cu o geantă de pai pe umăr, 
ca o studentă în vacanţă, ezitînd lîngă poarta ruginită cu lacăte legate 
cu un lanţ şi astea ruginite. Sub sandale îmi scărţăie pietrişul acoperit 
de scaieţi şi buruieni. Se aude un băzăit de albine. Printre barele 
îndoite de la ferestre mă pîndeşte castelul din piatră de Zikhron 
închisă la culoare. Ferestrele se cască întunecate ca nişte guri fără 
dinţi. Acoperişul de ţiglă e distrus şi din clădire (ăşneşte ca o flacără o 
bougenvillea sălbatică ce se uneşte cu crengile de caprifoi agăţate de 
ziduri în exterior. 

Am stat acolo aproape un sfert de oră căutînd din ochi soneria 
care era aici acum o mie de ani. Nu se auzea nici un zgomot nici din 
casă şi nici din curte, în afară de foşnetul palmierilor bătrîni şi un altul 
mai şoptit al acelor de pin. Grădina din faţa casei era plină de urzici şi 
pir. Oleandrii înalţi, cu flori roşii ca nişte pirați au îngropat complet 
bazinul cu peştişori şi făntăna arteziană şi mozaicul. Cîndva erau aici 
nişte statui ciudate din piatră brută ale lui Melnikov. Au fost furate cu 
siguranţă de mult Un miros de putreziciune mi-a pătruns în nări 
pentru un moment Un şoarece de cămp mi-a trecut ca o săgeată pe 
lîngă picioare. Pe cine mă aşteptam să văd? Poate armeanul în ţinută 
de sărbătoare care să vină şi să-mi deschidă poarta cu o reverență? 

De-a lungul anilor s-a apropiat satul de casa ta, dar încă nu au 
ajuns pînă la ea. Pe colină am remarcat vile noi împodobite cu tur- 
nuleţe de prost gust Urăţenia lor pare să fi ameliorat arhitectura 
pretențioasă a tatălui tău. Timpul şi paragina par să-i fi acordat un fel 
de amnistie citadelei melancolice a dictatorului. o pasăre invi-zibilă 
undeva deasupra mea a scos un fel de lătrat care m-a îngro-zit Apoi 
tăcerea s-a instalat din nou. Spre est se vedeau munţii Menashe, 
împăduriţi sub jocul reflexelor unei lumini verzui stră-lucitoare. înspre 
apus, cenuşie ca ochii tăi şi voalată de ceaţă, se zăreşte marea 
dincolo de plantațiile de bananieri. Printre copaci sclipesc bazinele de 
peşti ale kibuţului vecin, împotriva căruia 

125 

taică-tău s-a luptat pînă aţi reuşit să-l înfrîngeţi şi să-l blocaţi. o 
mănă străină a scris cu vopsea pe poarta ruginită, într-un stil desuet: 
„Proprietate privată - Intrarea strict interzisă - cei care vor încălca 
graniţa vor fi pedepsiţi cu toată severitatea." Dar şi aver-tismentul 
acesta era şters de timp. 

Ce profundă era liniştea locului pustiit Ca şi cum aerul însuşi 
purta greutatea pedepsei. M-a copleşit dintr-o dată tristetea lucrurilor 
trecute şi pe care nu le mai poţi aduce înapoi. Un dor viu, ca o 
înţepătură iradiind în corp, dor de tine, de fiul tău, de tatăl tău. îmi 


închipuiam anii copilăriei tale în această proprietate sinistră, fără 
mamă, fără fraţi sau surori, fără prieteni, doar cu macacul acela mic al 
tatălui tău. Moartea mamei tale într-o noapte de iamă, singură şi 
uitată de toţi pe la trei dimineaţa în camera ei pe care mi-ai arătat-o 
cîndva, o încăpere ca o celulă la mansardă, cu fereastra spre mare. 
Sora plecase acasă spre seară, sora care tre-buia să o schimbe 
noaptea nu venise, iar tatăl tău plecase să aducă din Italia un vapor 
cu armături metalice din Italia. Mi-am amintit de imaginea ei din 
fotografia în sepia în ramă în sti] rusesc, care stătea întotdeauna între 
două lumănări albe pe etajera din bibliote-ca tatălui tău. în spatele ei 
se găsea o vază cu flori nemuritoare. 

Amintirea fotografiei aceleia mi-a readus mirosul de tabac, 
amestecat cu amărăciune şi cu vodcă în care era mereu învăluit tatăl 
tău şi nenumăratele lui încăperi. Aşa cum fiul tău e acum învăluit de 
un miros de mare şi de deşert. Oare eu sunt o catastrofă pentru voi ? 
Sau dimpotrivă, catastrofa se pregătea deja în voi, iar 

eu am încercat în zadar să salvez ceea ce era evident că nu 
putea fi salvat? 

Am mers de-a lungul gardului pînă am dat de o spărtură în 
sărma ghimpată prin care m-am strecurat aplecîndu-mă. Am 
înconjurat casa păşind prin hăţişuri, fSră să mă apropii. Pasărea- 
lătrătoare m-a luat din nou prin surprindere. Scaieţii care îmi ajungeau 
pînă la înălţimea umerilor mi se agăţau de haine înţepăn-du-mă, pe 
cînd încercam să-mi fac drum printre ei spre curtea dio spate. Lîngă 
magazia din grădină, la umbra eucaliptului încovoiat în care îţi 
construiseşi o cetate zburătoare în copilărie, am găsit o bancă spartă. 
Zgăriată şi plină de praf, m-am prăbuşit pe ea. Din casă se scurgea 
afară tăcerea. Un porumbel a intrat printr-o 

126 


fereastră şi a ieşit prin alta. o şopărlă foarte asemănătoare cu 
un şarpe s-a furişat pe sub un val de pietre. La picioarele mele, un 
cărăbuş muncea din greu împingîndu-şi grăuntele minuscul. Pasărea- 
lătrătoare se aude de undeva de foarte aproape, însă nu reuşesc să o 
văd. Două viespi în plină luptă pe viaţă şi pe moarte sau într-o 
împerechere agitată descriu arabescuri în aer pînă se prăbuşesc 
amîndouă cu zgomot pe bancă: zdrobite? împăcate? unite în aceeaşi 
carne? Nu am avut curajul să mă aplec să văd Locul mi se pare 
părăsit. Boaz o fi plecat din nou în peregrinările lui? M-a cuprins dintr- 
o dată teama. Am simţit un miros greu amestecat cu mirosul 
eucalipţilor. M-am hotărăt să mă mai odih-nesc cîteva minute şi să 
plec. 

In faţa magaziei am văzut un plug ruginit într-un morman de 
lemne putrezite. Mai era şi o greblă dezmembrată. Şi două roţi mari 


din lemn pe jumătate îngropate în pămănL In mijlocul paraginei 
aceleia am descoperit masa de grădină în jurul căreia am stat cîndva 
spunînd glume şi bînd suc de rodii de la gheaţă din pahare mari 
greceşti şi măncînd măsline picante. Ce-a rămas din masa aceea? o 
placă de marmură spartă sprijinită ca prin minune de trei cioturi de 
copac, murdară de găinaţ verzui de porumbei. Deasupra capului, nori 
uşori pluteau ca într-un vis spre est S-au scurs o mie de ani de la ziua 
aceea de vară în care m-ai adus aici pentru prima oară ca să te lauzi 
cu mine faţă de tatăl tău sau ca să mă epatezi cu luxul în care trăia. 
încă de pe drum, în impresio-nantul tău jeep militar cu antenă şi cu 
afet de mitralieră, m-ai pre-venit în glumă să nu cumva să mă 
îndrăgostesc de tatăl tău. Mi-a trezit, e drept, un fel de sentiment vag 
matern: ca un căine prea mare, uriaş chiar, nu prea inteligent, care-şi 
arată colții ca să se amuze şi lătrînd cît putea de tare şi dînd nu 
numai din coadă, ci din tot corpul, implorînd un gest de miîngăiere, 
începînd să danseze în semn de prietenie, făcînd un salt zgomotos şi 
depunăn-du-mi la picioare vreo crenguţă sau o minge de cauciuc. 

L-am îndrăgit, e adevărat Ai auzit vreodată de verbul a indrăgi? 
Nu are nici o legătură cu domeniul tău. Caută în dicţionar sau în 
enciclopedie. încearcă la litera L 

Mă impresionase tocmai cu „mojicia" lui. Cu felul lui grotesc de 
a face curte. Cu nervozitatea lui sub masca de joviahtate. Cu 

127 

vocea lui groasă. Cu pofta lui de măncare. Cu galanteria lui de 
modă veche. Cu politeţea lui gălăgioasă. Trandafirii pe care mi i-a 
oferit cu atita emfază. Rolul de proprietar ms pe care şi-l luase în 
serios în cinstea mea. îmi făcea plăcere să-i aduc puţină bucurie în 
singurătatea lui zgomotoasă, ca şi cum aş fi participat cu toată 
seriozitatea la jocul nebunatic al unui copil. Pe cînd tu erai verde de 
gelozie. Nu încetai să ne fixezi pe amîndoi cu nişte priviri glaciale de 
inchizitor. în catacombele imaginaţiei tale, ca într-o gravură de Durer, 
sunt sigură că mă închipuiai în braţele Jui. Şi ne înjungheai pe amindoi 
cu pumnalu) tău. Sărmanul Alec. 

Destinsă, sub mîngăierea brizei mării, stăteam pe bancă 
amintindu-mi o altă vară, vara noastră la Aşkelon, după Războiul de 
Şase Zile: pluta pe care ai improvizat-o din lemn legat cu sfoară, fară 
să foloseşti cuie. o botezaseşi Kon-Tiki. îi povesteai lui Boaz despre 
marinarii fenicieni care navigau pînă la capătul lumii. Despre Vikingi. 
Despre Moby Dick şi căpitanul Achab. Despre expedițiile lui Magellan 
şi Vasco De Gama. L-ai învăţat cum se fac nodurile marinăreşti 
ghidînd cu măna ta sigură degetele lui micute. Apoi panica vărtejului. 
Unicul strigăt de aju-tor pe care l-am auzit vreodată din gura ta. Apoi 
pescarii aceia. Braţele tale putemice purtîndu-ne pe amîndoi ca pe o 
oifă cu mielul ei de la barca pescarilor şi pînă la mal. Lacrimile de 


neputinţă pe care am avut impresia că le văd în ochii tăi cînd am ieşit 
din apă şi cînd ne-ai depus pe nisip cu ultimele puteri. Dacă 

n-or fi fost doar picăturile de apă sărată care fi se scurgeau pe 
fa(ă din păr. 

Dinspre o aripă a casei s-a auzit o voce melodioasă, 
întrebătoare, de femeie. După o clipă fiul tău i-a răspuns cu vocea lui 
calmă de bas patru sau cinci cuvinte pe care nu am reuşit să le 
descifrez. Mi-e atît de dragă vocea lui lentă. Care parcă seamănă şi nu 
seamănă cu a ta. Ce-am să-i spun dacă mă descoperă aici? De ce am 
venit? Mi-era de ajuns doar că i-am auzit vocea. în aceeaşi clipă m-am 
hotărăt să dispar înainte de a mă descoperi. 

Numai că în curte aparuseră două fete. Una negricioasă şi 
rotunjoară, în sandale şi pantaloni scurţi, cu un tricou ud prin care 
răsăreau mugurii sănilor, cealaltă subţire, ca o miniatură, răsărind ca 
o tulpină din rochia ei lungă. Amîndouă au început să plivească 

128 


pirul şi rochita-rîndunicii care s-au întins pînă lîngă trepte. 
Vorbeau între ele într-o engleză dulce, melodioasă, fără a mă observa. 
Mai speram că mă voi putea furişa. Dinspre fereastra late-rală venea 
un miros de prăjit împreună cu parfumul crengijor umede de eucalipt 
o căpriţă mică a ieşit din casă şi după ea, ţinînd-o de o sfoară, Boaz în 
persoană - bronzat, parcă şi mai înalt decît atunci cînd l-am văzut 
ulrima dată la lemsalim, cu părul lui auriu închis revărsîndu-i-se pe 
umeri şi mai jos amestecîndu-se cu parul creţ de pe piept, desculţ şi 
gol, doar cu un rest de costum de baie albastru pe el. Mowgli, copilul 
lupilor. Tarzan, regele junglei. Soarele îi albise complet genele, 
sprâncenele şi tuleiele blonde de pe obraji. A legat capra de o 
creangă. A rămas în picioare cu braţele încrucişate, cu o umbră de 
zîmbet pe buze. pînă cînd una dintre fete şi-a ridicat privirea spre el şi 
a scos un strigăt ca Pieile Roşii: Uau, pe cînd prietena ei a aruncat cu 
o pietricică spre piep-tul lui. Atunci prinţul moştenitor a întors capul, 
m-a zărit şi a început să clipească din ochi. Şi-a scărpinat lent capul. 
încet-încet i s-a desenat pe faţă zămbetul tău amuzat, cinic, şi a făcut 
jiniştit o remarcă de parcă ar fi descoperit o pasăre cunoscută: „la 
uite. a venit Ilana". Un moment după aceea a adăugat: 

„Aceasta e Ilana Sommo. Mama mea cea frumoasă- My beauty 
mother. lar eie sunt Sandra şi Cindy. Alte două frumuseți. S-a 
întîmplat ceva, Ilana?" 

M-am ridicat şi m-am îndreptat spre el. După dot paşi m-am 
oprit Ca o şcolăriţă speriată, stăteam şi mă jucam cu cureaua de la 
geanta. Cu ochii la nivelul pieptului lui, nu am reuşit decît „să mă 
bălbăi că pur şi simplu mă oprisem aici, în drum spre Rachel, la Beit- 
Avraham, şi că nu voiam să deranjez. De ce l-am minţit de la primele 


cuvinte ? Boaz şi-a trecut un deget după ureche, s-a scărpinat ne- 
mulţumit, s-a gîndit puţin şi a spus: „ţi-o fi sete, că vii de la drum. 
Cindy o să-ţi aducă apă. Cindy, bring waters. Numai că nu e rece, 
pentru că nu avem curent Nici apă nu aveam, însă ieri am descoperit 
printre scaieţi canalizarea care trece spre parcul "ațional şi mi-am 
făcut un robinet Ce face fetiţa? Tot ştrengăriţă? Mănăncă bomboane? 
De ce n-ai adus-o?" 

129 

Am spus că Yfat e la grădiniţă. Michel o va lua astăzi. Amîndoi 
au transmis salutări. Şi asta era, desigur, o minciună. Ca să-l salvez, 
sau pentru că eu eram prea încurcată, i-am întins măna. S-a aplecat 
puţin şi mi-a străns-o fară grabă Parcă ar fi căntărit în palmă un 
puişor. „la şi bea. Pari deshidratată. Pe drăgălaşele astea două le-am 
adunat de pe drum de la Pardes-aana. Au lucrat ca vo-luntare pînă 
acum la Kibuţ şi au pornit prin (ară, aşa că le-am adus aici ca să mă 
ajute să construiesc ţara. Spune-i lui Sommo că e în regulă. să nu-şi 
facă probleme, că ele sunt aproape evreice." 

Am băut apa călduţă din cana de tablă pe care mi-o adusese 
Cindy. Boaz a spus: „Imediat vom mănca porumbei. îi prind prin 
carnerele de sus. Azi mănănci la mine. Avem păine şi peşte sărat, am 
şi beer, însă tot caldă. Du big omelette, Sandra, also for de guest. Ce 
ai? De ce răzi?" 

Zămbisem fără să-mi dau seama. Am mormăit scuzîndu-mă că 
nu am adus nici un fel de provizii cu mine. N-am să fiu niciodată 
probabil o mamă bună. Boaz a spus: „Asta e adevărat, dar nu con- 
tează", şi luîndu-mă de mijloc, mă conduce spre casă. Braţul lui mă 
înconjura cu grijă, cu putere. Cînd am ajuns la treapta sfărămată, mi-a 
spus: „Fii atentă, Ilana". La uşă, a trebuit să-şi aplece capul. lnăuntru 
domnea o răcoare sumbră şi un miros de cafea şi de sardele. Mi-am 
ridicat spre el privirea uimită la gîndul că bărbatul acesta superb a 
ieşit din nnine si că pe vremuri avea obiceiul să adoarmă pe pieptul 
meu. Mi-am amintit de pericolul în care a fost cînd a avut difterie la 
vîrsta de patru ani şi de compli-caţia pe care a făcut-o la rinichi în 
ajunul divorţului, Alec. Tu ai vrut să-i donezi un rinichi. Nu-mi puteam 
explica ce demon mă împinsese să vin aici. Nu găseam ce să-i spun. 
lar fiul tău stătea în tăcere, observindu-mi perplexitatea, examinîndu- 
mă fară jenă, cu răbdare, cu o vagă curiozitate, destins ca un animal 
de pradă sătul. în sfîrşit, am reuşit să bolborosesc prosteşte: „Arăţi 
foarte bine". 

„în schimb, tu, nu, llana. Ai un aer vexat însă asta e cevi 
obişnuit la tine. Stai puţin jos. Odihneşte-te. Pun cafeaua pe foc". 

M-am aşezat pe lada pe care fiul tău mi-a făcut loc dînd un şui 
cu piciorul lui desculţ castraveţilor, cepelor şi şurubelniţei ca erau pe 


ea în toată paragina, pe dalele murdare şi surpate, puts ghici primele 
semne ale cuibului ciudat pe care Boaz începea 


şi-l construiască: o tigaie afumată, pănză cauciucată, un sac cu 
ciment, două cratiţe şi un ibric îndoit, pensule şi cutii cu vopsea, 
saltele vechi pe care erau aruncate rucsacurile fetelor şi kit-bag-ul lui 
printre uneltele de construcţie, sfori şi cutii de conserve împre-Lină cu 
jeans-ii fetelor şi ai ]ui, un sutien şi un radio-tranzistor. într-un colţ al 
camerei era un cort, sau poate o pănză gudronată împăturită. Era şi o 
masă improvizată: o fostă uşa din lemn scoro it, pusă pe două 
butoaie. Pe masă erau nişte rulouri metalice închise la culoare şi, 
printre ele, un borcan de dulcea(ă, lumănări M chibrituri, cutii de bere 
pline şi goale, o carte voluminoasa inti-tulată „Lentila şi lumina", o 
lampă cu petrol si ojumătate de păine neagră. 

L-am întrebat dacă se descurcă, dacă are nevoie de cevn aici. 
Şi, imediat, fară a aştepta răspunsul lui, m-am trezit dintr-o dată 
întrebînd dacă mai e supărat sau dacă îmi poartă pica. 

Pe faţa arsă de soare i-a apărut un zămbet misterios, 
regal, .sub o expresie de înţelepciune şi de suferinţă indulgentă, care 
pentru o dipă, mi-a amintit de bunicul lui. 

„Nu-ţi port pică. De fapt, nu sunt de acord să porţi pică unor 
oameni vai de capul lor". 

L-am întrebat dacă te urăşte, dar imediat mi-a părut rău. 

Tace. Se scarpină ca în vis. Pare preocupat de ibricul afumat 
care e pe foc. 

„Răspunde-mi." 

Tace. Face un gest larg cu palma deschisă în sus. Plesneşte din 
limbă de două ori: 

„Să-l urăsc? Da de unde. Nu-l urăsc. Nu sunt de acord cu ura-în 
ce mă priveşte, nu am nimic cu el. Păcat că a parăsit ţara Nu sunt de 
acord cu asta, atîta timp cît sunt probleme aici în (ara. Cu toate că şi 
eu am chef să plec, şi chiar am să plec cînd nu vor mai fi probleme în 
ţară." 

„Şi de ce ai fost de acord să primeşti casa?" 

„Şi ce dacă iau bani de la el? Sau de la Michel? Sau de la 
amîndoi? Oricum nu au căştigat banii ăştia din muncă. Sunt bam care 
le-au crescut în copaci. Cine vrea să-mi dea, poate să-mi dea. Nici o 
problemă. Am ce să fac cu ei. A fiert apa. Hai să bem cafea. 

131 

Bea, ai să te simţi mai bine. Ţi-am pus zahăr şi am amestecat 
Ce te uiţi aşa la mine?" 

Ce m-a făcut să-i răspund că mă simţeam în plus? Că nici nu 
mi-ar păsa să mor. Că ar fi mai bine pentru toţi. 


„Hai, schimbă pjaca. Destul cu tîmpeniile astea. Yfat nu are 
decit trei ani şi o lună. De ce să mori? Eşti căzută în cap? Mai bine 
intră la Wizo sau ceva de genul ăsta. Ocupă-te de noi imi-granţi. 
împleteşte căciuli pentru soldaţi. îţi lipsesc ocupațiile? Care-i problema 
ta? 

„Eu... orice lucru pe care am pus măna s-a transformat în ceva 
monstruos. înţelegi, Boaz?" 

„Să-ţi spun drept? Nu înteleg. Dar faptul că eu nu înţeleg nu 
înseamnă nimic, că doar eu sunt cam redus la minte. Ceea ce înţeleg 
însă, e că nu ai ce face. Nu faci nimic, Ilana." 

„Dar tu?" 

„Păi uite. Azi de exemplu sunt aici cu puicuţele astea două, le 
dau de lucru şi good time, mănănc, lucrez puţin, regulez, îi păzesc 
casa pentru un salariu lunar, îi mai fac şi reparaţii de tot felul. Intr-o 
lună, doua va fi o şandrama în minus în ţara. Poate vii şi tu aici? Mai 
bine decît să mori. Şi aşa se moare în ţara asta mai mult decit tebuie. 
Omorăm şi murim tot timpul, în loc să ne trăim viaţa. Unde te uiţi, nu 
vezi decît tîmpiţii din Chelm mergiînd cu tancu-rile. Doar că în Chelm 
nu aveau tancuri, pe cînd aici au cu ce omori. Astăzi am început să 
lucrăm la grădina de zarzavaturi. Poţi să rămăi aici. Nu mă deranjează 
deloc şi nici eu n-am să te deran ez. Poţi să faci aici ce ai chef, adu-o 
pe Yfat, adu pe cine vrei. Va dau de lucru şi de măncare. lar ai început 
să plîngi? Viaţa nu te tratează frumos? Rămăi cît vrei. Aici e de lucru, 
iar în fiecare seară Cindy o să ne cănte la ghitară. Poţi să găteşti, de 
exemplu. Sau să ai grijă de capre. în curînd vom avea un (arc pentru 
capre. Am să te învăţ eu." 

„Pot să te întreb ceva?" 

„întreabă-mă, nu te costă nimic." 

„Spune-mi: ai iubit vreodată? Nu în pat, vreau să spun. Nu eşti 
obligat să-mi răspunzi." 

132 


Tace. Dă din cap la dreapta şi la stînga, în semn de negaţie, ca 
şi cum ar fi disperat de prostia mea. Apoi, trist, cu delicateţe: „Dar 
sigur că am iubit Vrei să-mi spui că nu ai băgat de seamă?" 

„Pe cine?" 

„Păi, pe tine, Ilana. Şi pe el. Pe cînd eram încă mic şi vă cre- 
deam părintii mei. Mă înnebuneaţi cu ţipetele şi cu răfuielile voas-tre. 
Credeam că eu eram vinovat de toL De unde să ştiu. De fiecare dată 
cînd te sinucideai şi te luau la spital, îmi venea să-l omor. Cînd te 
culcai cu prietenii lui, as fi vrut să-i otrăvesc. în loc de asta, luam la 
bătaie pe oricine greşea şi intra în teritoriul meu. Eram gata să 
izbucnesc. Acum sunt contra bătăii, în afară de cazul cînd cineva mă 


atacă. Atunci dau înapoi. Acum nu vreau decit să lucrez şi să am 
linişte. Acum nu-mi pasă decit de mine şi de ţară." 

„De ţară?" 

„Sigur. Ce, n-ai ochi? Nu vezi ce se întîmplă aici? Războaiele 
astea şi toate prostiile? Ne certăm şi ne omorăn toată ziua, în ioc sa 
ne trăim viaţa? Ne măncăm sufletul şi se trage şi se pun bombe. Nu 
sunt de acord cu starea asta. Eu sunt de fapt destul de sionist, dacă ai 
chef să ştii." 

„Ce eşti?!" 

„SionisL Vreau să fie bine. Şi fiecare să facă şi ceva pentru 
binele ţării, chiar şi ceva cît de neînsemnat, jumătate de oră pe zi ca 
să se simtă bine şi să ştie că e util. Unul care nu face nimic intră 
imediat la belele. Uită-te la tine şi la soţii tăi. Nici unul dintre voi nu 
are habar ce înseamnă să trăieşti. Vă pierdeţi vremea în loc să faceţi 
ceva. Inclusiv piosul acela cu banda lui din teritorii. Trăim din Tora, 
trăim din politică, trăim din vorbe şi din neînţelegeri, în toc să trăim 
din viaţă. Arabii au devenit şi ei la fel. Au învăţat de la evrei să se 
mănănce între ei şi cum să mănănce oameni în Joc de măncare 
obişnuită. Nu vreau să spun că arabii nu sunt curve. Mai rău decit 
asta. însă şi curvele sunt oameni. Nu gunoi. Păcat să moară. pînă la 
urmă evreii îi vor tennina sau ei îi vor temiina pe evrei sau se vor 
termina unii pe alţii şi iarăşi nu va rămăne nimic în ţara asta decit 
biblia şi coranul, vulpi şi ruine arse." 

„Ce-ai să faci cînd va trebui să-ţi faci serviciul militar?" 

„La unul ca mine, precis or să renunţe. N-am nivelul, sau chestii 
din astea. însă ce-mi pasă. Şi fără armată ştiu cum să-mi fac 

133 

viaţa: ceva legat de mare, poate, sau optică. Sau am să 
înfiinţez aici la Zikhron o comunitate pentru ţicniţi, să muncească 
puţin pămăn-tul în loc să facă debandadă. Să fie ce mănca în ţară. 
Comunitatea celor într-o ureche. In primul rînd le-am stricat fetelor 
cheful: nu sunt de acord cu drogatul. Mai bine să munceşti toată ziua 
şi să te distrezi noaptea- lar te-ai pus pe plăns ? Am spus ceva rău ? 
Pardon. N-am vmt să te enervez. Mă scuzi. Ţine minte că nu eşti 
prirna care ai adus pe lume ceva scrăntit la cap. Cel puţin o ai pe YfaL 
Numai Sommo să nu-i împuie capul cu Tora şi prostiile lui. 

„Boaz." 

„Ce." 

„Ai puţin timp acum? Două ore?" 

„Pentru ce?" 

„Vino cu mine la Haifa. Hai să-l vizităm pe bunicul tău. Ţii minte 
că ai un bunic bolnav la Haifa? Care a construit pentru tine casa 
asta?" 


Tăcere. Deodată îşi ridică fulgerător măna cea grea de gorilă şi 
îşi pocneşte pieptul gol, după care şi-o scutură aruncînd pe jos 
muscoiul strivit. 

„Boaz?" 

„Da- ţin minte. Nu prea bine. Dar pentm ce să merg eu la el? 
Ce-am de căutat la el? în orice caz, cum ies, chiar şi numai aici în 
Zikhron pînă la magazinul cu unelte de construcţie, ori eu enervez 
lumea, ori alţii mă enervează pe mine, sau ne luăm la bătaie. însă 
spune-i din partea mea că dacă mai are ceva pus deoparte, să-mi 
trimită şi el nişte bani. Spune aşa că debilul primeşte de la cine-i dă. 
Am chef să încep să construiesc un telescop într-adevăr serios. Ceva 
ca în filme. Să putem vedea de la noi noaptea, sateliții care zboară pe 
deasupra ţării. Marea fără apă de pe suprafaţa lunii, poate ai auzit 
despre asta. Dacă oamenii ar fi mai atenţi la stele şi chestii din astea, 
ar da mai puţină atenţie la toate enervăriie de zi cu zi. Şi după aia, să 
vedem, poate un iaht Scînduri nu lipsesc aici. Să putem ieşi în largul 
mării, ca să ne scoatem din cap toate tăm-peniile. Hai, măncarea e 
gata. Uite-te acolo, dupa. fereastră, e robi-netul pe care l-am pus ieri. 
Spală-te pe faţă şi să terminăm cu con-versaţia asta de la suflet la 
suflet, ţi s-a întins tot fardul. Şi Cindy mi-a plăns toată noaptea, E 
bine, îţi speli puţin sufletul. Eating, 

134 


Sandra. Putfoodfor my little mother also. Nu? Pleci? Te-ai 
săturat de mine? Pentru că am vorbit de regulat şi tot felul de chestii? 
Asta e realitatea, Ilana. La două sute de metri de poarta din spate ai o 
staţie de autobuz. Aşa că ieşi prin poarta din spate. Poate ţi-era mai 
bine dacă nu veneai aici deloc: ai venit bine dispusă şi pleci plîngînd. 
Stai, jos în pivniţă am găsit monezile astea Sub cazanut bătrînului. Să 
i le dai lui Yfat şi să-i spui că sunt de la mine Bo-Zaz şi că am să-i 
mănănc năsucul. Ţine minte că poţi să te întorci aici cînd ai chef şi să 
rămăi cît vrei. Liberă ca pasărea cerului." 

De ce-ai făcut asta, Alec? De ce l-ai plasat pe Boaz în palatul 
ăsta cu stafii? Numai din pornirea ta împotriva lui Michel? Ca să 
spulberi legătura fragilă ce s-a ţesut încet încet între omul meu cel 
mic şi sălbaticul tău cel uriaş? Ca să-ţi împingi fiul înapoi în junglă? Ca 
un paznic de închisoare care se grăbeşte să separe doi prizonien care, 
împărțind aceeaşi celulă, s-au împrietenit în felul lor, iar tu îi arunci în 
celule separate ? „Ca dupa un accident de uvion", aşa mi-ai scris la 
lumina neonului tău. „am descifrat împreună prin corespondenţă cutia 
negră a vieţii noastre." 

N-am descifrat nimic, Alec. N-am făcut decît schimb de săgeți 
otrăvite. Mi se stinge încet dorinţa de a mă răzbuna pe tine. S-a ter- 
minat- Renunţ. Nu vreau decit să mă trezesc iar în braţele tale. Sa-mi 


las degetele să se odihnească pe ceafa ta. Să-ţi mîngăi părul care 
încărunţeşte. Să-ţi storc uneori cîte un punct minuscul de grasirne de 
pe umăr sau de pe bărbie. Să mă aşez lîngă tine în jeep în bătaia 
tăioasă a vintului, să ne pierdem pe o şosea de munte izolată, să mă 
îmbăt de felul tău agresiv de a conduce ca taişul unei săbii, dar şi 
precis şi calculat ca o lovitură splendida la tenis. Să mă furişez 
desculţă în spatele tău, înfigîndu-mi degetele în părul tău în timp ce 
stai aplecat deasupra biroului tău în zori. sub panica luminii de la 
veioza de pe birou, decorticînd cu o pre-cizie chirurgicală vreun text 
mistic barbar. Am să fiu soţia ta, scla-va ta. Jocul s-a terminat De 
acum înainte, se va face voia ta. 

AştepL 

llanu 

135 

însemnări făcute de Prof. AA Ghideon pe fişe 

185. Credinţă născută din necredinţă: cu cît dispare credinţa în 
el însuşi, se consolidează credinţa înflăcărată în „măntuire" şi se 
amplifică nevoia urgentă de a fi „măntuit". Mântuitorul e put-emic, cu 
cît tu însuţi eşti mic, neînsemnat, neluat în seamă. Henri Bergson 
spune: nu e adevărată afirmaţia: credinţa smulge munţii din loc. 
Dimpotrivă, esenţa credinţei este apti-tudinea de a nu mai distinge 
nimic, nici măcar munţii smulşi sub ochii noştri. Un fel de ecran 
complet opac în faţa faptelor. 

186. în măsura în care şi-a pierdut respectul faţă de sine, 
raţiunea propriei existenţe, rostul propriei vieţi, în aceeaşi măsură se 
înalţă, creşte, se sanctifică exaltată îndreptăţirea propriei religii, a 
poporului, a rasei, a idealului căruia i-a fost credin-cios sau mişcării 
căreia i-a jurat credinţă. 

186a. în consecinţă, asimilare totală a eului în noi. Atrofiere 
pînă la nivelul de celulă oarbă în cadrul unui organism uriaş, a-tem- 
poral. atotputernic, sublim. Contopire pînă la totală uitare de sine, în 
naţiune, mişcare, rasă, ca picătura în marea credin-cioşilor. Urmarea: 
varietatea uniformelor existente. 

187. Omul se ocupă de propriile lui probleme în măsura m care 
ele există şi în măsura în care ele îi sunt proprii. în lipsa lor, de frica 
golului vieţii lui, se agaţă febril de problemele altora: 

pentru a le îndrepta. Pentru a deschide ochii celui care greşeşte 
şi a-i arăta drumul celui rătăcit Pentru a-i copleşi pe alţii cu binefaceri 
sau a-i persecuta în mod barbar. între fanaticul altruist şi fanaticul 
ucigaş este diferenţă de nivel etic, mi însă de esenţă. Uciderea şi 
auto-sacrificiul sunt două feţe ale aceleeaşi monede. Dorinţa de 
putere ca şi altruismul, dorinţa de a călca în picioare ca şi fidelitatea, 
reprimarea celuilalt, ca şi autocenzura, salvarea sufletelor celor diferiţi 
de tine ca şi exterminarea lor: nu sunt cupluri antinomice, ci doar 


expresii diferite ale goliciunii şi nimicniciei omului. „Insuficienţa faţă 
de sine", cum spunea Pascal (care era şi el atins). 

188. „Neavind ce face cu viaţa lui cea goală şi pustie, stă 
agăţat de gătul altora sau îi sugrumă." (Arik Hopper, „Adevăratul 
credincios"). 

136 


189. Acesta e secretul asemănării surprinzătoare între fecioara 
sfăntă care se sacrifică pentru cei bătuţi de soartă şi criminalul 
ideologic, şeful serviciului secret, a cărui viaţă e consacrată fără 
ezitare eliminării adversarilor, sau străinilor, sau duşmanilor revoluţiei: 
modestia lor. Faptul că se mulţumesc cu puţin. Religiozitatea lor care 
se ghiceşte de departe. Obiceiul de a-şi plînge de milă pe ascuns 
răspîndind în jurul lor megawaţi de sentimente de culpabilitate. 
Ostilitatea atît a „fecioarei" cît şi a inchizitorului faţă de tot ce ţine de 
„lux" sau „plă.cerile vieţii". Misionarul devotat şi epurator însetat de 
sînge: acelaşi comportament prudent Aceeaşi politeţe rafinată. Acelaşi 
miros de acreală nedefinită emană din amîndoi, Acelaşi fel ascetic de 
a se îmbrăca Acelaşi gust (sentimental, banal) în muzică şi arte. Şi 
mai ales acelaşi vocabular activ. caracterizat prin clişee şterse, 
modestie, evitînd orice grosolsnie de limbaj, „toaletă" în loc de WC, 
„s-a stins" în loc de „a murit", „soluţie“ în loc de „exterminare", 
„purificare" în loc de „masacru" şi, desigur, „măntuire, izbăvire". 
Sloganul lor comun: „Nu sunt decît o rotiţă neînsemnată". („Sunt o 
rotiţă- 

- deci exist) 

190. Călăul şi victima. Inchizitorul şi martirul. Crucificatorul şi 
crucificatul: secretul înţelegerii lor reciproce, secretul frater-nităţii 
ascunse care-i leagă de cele mai multe ori. Dependenţa lor reciprocă. 
Ascunsa admiraţie reciprocă. Uşurinţa cu care îşi pot schimba rolurile, 
în circumstanţe diferite. 

191. „Sacrificarea vieţii personale pe altarul idealului sacru." Nu 
e decît adeziunea disperată la ideal odată cu moartea vieţii par- 

ticulare. 

200. Cu alte cuvinte: odată cu moartea sufletului, cadavrul 
devine 

totalmente un obiect public. 

201. „Sfănta datorie": a te agăța convulsionat de orice scîndură 
de salvare pe care o ai la îndemănă. Tip de scîndură de salvare - 

aproape indiferent 

202. „Purificarea de orice egoism": manevră de supravieţuire 
ego- 

istă, la limita instinctului orb. 

137 


ierusalim, 13.08.76 
Prof. A. Ghideon, Universitatea Statului Illinois, Chicago, Illinois, 
S.U.A. 


Dragul meu doctor Strangelove, 

Nu ştiu în clipa de faţă dacă sunt concediat sau nu. Clientul 
nostru e gata să-ţi plătească treisprezece pentru proprietatea din 
Zikhron, jură că e ultimul preţ pe care îl propune şi ameninţă că 
renunţă dacă nu primeşte răspuns pozitiv în două săptămăni. Pe 
săracul Roberto aproape l-am convins să-mi înapoieze de bunăvoie 
dosarele tale. începe să înţeleagă şi el cu cine are de-a face. în ceea 
ce mă priveşte, am luat hotărărea să şterg urma de scuipat şi să merg 
mai departe: nu am să te ]as în voia nebuniei tale şi n-am să-ti dau 
voie să te distrugi. Tu crezi probabil că te-am vîndut lui Sommo, însă 
adevărul e exact contrariul: toate eforturile mele au ca scop să-l 
cumpărăm pentru noi şi să-l înfrănez (prin persoana lui Zohar, 
ginerele meu). între timp, conform instrucţiunilor tale din ultima 
telegramă, iată ultimile ştiri: se pare că baronul de Sommo îşi 
cumpără un apartament de lux în cartierul evreiesc ren-ovat din 
Oraşul Vechi. Trebuie să fie vreo tranzacţie convenabilă între el şi 
vreun văr de-al lui. Pe lîngă asta a început să ia lecţii de şoferie şi 
plănuieşte să-şi cumpere maşină. Un costum scump are deja (deşi, 
cînd îl văd îmbrăcat în lucrul acela uluitor pe care şi l-a ales, mă 
căiesc amar că l-am sfătuit să-şi cumpere costum). în ultimul timp şi-a 
transformat partidul „Ahdut Israel" într-un fel de serviciu de securitate 
deservind societatea de investiţii „Yated"* pe care el şi Zohar Etgar au 
înfiinţat-o împreună cu un grup de fanati-ci susținuți în mod discret de 
la Paris, despre care îţi voi raporta după ce mă voi convinge că ti-ai 
revenit la normal. Manevrele financiare curente ale lui Yated sunt, 
desigur, sub controlul lui Zohar (cu Sfăntul meu Duh care îl 
blagosloveşte din înalturi). Diverşii lui asociaţi religioşi se ocupă de 
aspectul etic al afacerii, adică: au obţinut de la fisc să fie recunoscuţi 
ca un fel de orfeli-nat, la fel şi în legătură cu profiturile şi donațiile lor. 

* Ziar al unui partid religios. 

138 


Sommo al nostru are funcţia de Ministru de Exteme. Prins în tot 
felul tranzacţii subtile. înoată ca un peşte - sau ca o algă în 
anticamerele puterii. Zi şi noapte e în compania oamenilor de afa-ceri 
sau a activiştilor, nnembri în parlament, secretari generali sau 
directori generali. Se învărte cu costumul lui bleu-ciel prin curtea 
fratelui lui sau prin împrejurimi, propovăduind dragostea de Israel 
furscţionarilor din statul-major, semănind dorul de măntuire în 
Ministerul Finanţelor şi al Industriei, trezind un zbucium mesianic în 


birourile Administraţiei teritoriale, ţinînd predici. implorînd. linguşind, 
citind versete biblice, împrăştiind un nor gros de senti-mente de 
culpabilitate, cu o mănă pe inimă şi cu cealaltă pe umărul 
interlocutorului sau, îndulcind totul cu miere biblică şi ornînd cu 
interpretări biblice, dar şi dregînd gustul cu bărfe, învărtind aprobări şi 
certificate, pe scurt pavind neobosit drumul spre zile mai bune şi 
consolidînd rapid investiţiile noastre la sud de ierusalim. La începutul 
capitolului al treijea din cartea ta excepţională, ai pus ca motto 
cuvintele lui Isus prin care le dă ordin discipohlor lui să fie în acelaşi 
timp şi „vicleni ca şerpii şi curaţi ca porumbeii". După această listă, 
Sommo poate fi deja ridi-cat la gradul de apostol superior. In curînd, 
după spusele lui Şlomo Zand, are de gind să plece foarte curînd la 
Paris, şi pariez că nu se va întoarce cu măinile goale. pînă la urmă ai 
să vezi că vom primi, şi tu şi eu, Alex, invitaţie în paradis pentru 
contribuţia noastră la salvarea ţării. 

îti scriu astea cu speranţa că îmi vei da vreun semn în curînd ca 
să pot înhăma fondurile tale care dorm la caleştile astea divine. Am să 
iau asupra mea obligaţia de a-l pilota cu discreţie pe Sommo în aşa fel 
încît să facă pentru tine acum ceea ce eu însu-mi am făcut pentru 
tatăl tău în zilele bune. Gîndeşte-te bine la toate, dragul meu: dacă 
bătrînul Zakheim nu e complet ruginit, atunci trebuie să ai încredere 
în intuiţia lui şi să te laşi dus de acest nou val. Aşa prindem trei păsări 
cu un singur milion amărăt: îl atragem pe Sommo de partea noastră, îl 
îmbogăţim pe Guliver al tău (dacă într-adevăr ai hotărăt să-l 
încoronezi ca prinţ moştenitor) şi punem măna şi pe Lady De Sommo. 
Fiindcă Zand mi-a comu-nicat că în timp ce Napoleon înaintează spre 
piramide, Desiree dă semne de nelinişte din ce în ce mai evidente, 
începînd chiar să se 

139 

intereseze de posibilitatea de a-şi relua serviciul la aceeaşi 
librărie unde a lucrat după cum ştii în cei doi ani înflăcăraţi, după 
plecarea printului şi înainte de sosirea broaştei. Dacă ti-am ghicit 
dorinţele, evenimentele evoluează în favoarea noastră. Poate vrei să-i 
iau un bilet de avion şi să ţi-o trimit expres? Sau să mai aştept pînă 
voi fi sigur că e coaptă pentru aşa ceva? Poate vrei să-l trimit pe Zand 
să adulmece puţin ce se întîmplă la Zikhron? Esenţialul însă e să-mi 
dai voie să vînd ruina aceea, care nu-ţi aduce nici un venit şi numai 
mănâncă taxe şi impozite, şi să folosim banii pentru a bate un pilon 
pentru tine în grupul „Yated". Te rog, trimite-mi o telegramă numai cu 
un singur cuvînt: afirmativ. N-ai să regreţi. Ai grijă de sănătatea ta şi 
de nervii tăi. Nu-l respinge pe unicul 

tău prieten, care aşteaptă un răspuns rezonabil din partea ta, 
cu afecţiune şi nelinişte. 

Manfred cel jignit 


[Telegramă] Personal Roberto di Modena ierusalim Israel. 
Interzic amestecul asociatului în afacerile mele. Clarifică şi trans- 

mite imediat numele clientului lui. Continuă să-i plăteşti lui 
Boaz. Alexander Ghideon. 


15.08.76 
Profesor Alexander Ghideon Ştiinţe social, 
Universitatea Statului Illinois Chicago, Illinois, S.U.A. 


Dragă Alec, 

De la Zikhron m-am dus la Haifa Un miros putemic, ciudat, un 
amestec ameţitor de răşină de pin şi dezinfectant învăluia sana-toriul 
de pe Cannel. Din cînd în cînd se auzea sirena unui vapor 3 din port. 
Şuierul unui tren apoi tăcere. în grădină domnea un calm | pastoral 
învăluit de o lumină dulce. Două bătrîne moţăiau pe o bancă, sprijinite 
una de umărul celeilalte, ca două păsărele ; 

împăiate. Un infirmier arab care împingea scaunul pe rotile al 
unui ,1 bolnav a încetinit cînd am trecut pe lîngă el, fixîndu-mă cu o| 

140 


privire plină de pofte. Dintr-un colţ al grădinii se auzea orăcăit 
de broaşte. Sub un umbrar des din viţă de vie, l-am descoperit într-un 
tărziu pe tatăl tău, singur lîngă o masă albă din fier, cu coama lui albă 
de profet fluturînd uşor la bătaia vîntului, cu barba lui tol-stoiană 
căzînd sălbatic pe capotul pătat, cu faţa arsă de soare şi smochinită, 
ţinînd o linguriţă în mănă, în faţă avea o prajitură şi un borcan cu iaurt 
măncat pe jumătate. Privirea lui albastră se îndrepta spre albastrul 
mării. Respirația lui largă, calmă făcea să tremure creanga de 
oleandru ca un evantai cu care îşi făcea vînt. 

Cînd i-am pronunţat numele, s-a întors spre mine şi m-a privit 
S-a ridicat cu încetineală, majestuos, şi mi-a făcut două plecăciuni. l- 
am întins buchetul de crizanteme cumpărat la Autogara. El mi-a dat în 
schimb creanga de oleandru, a apropiat de piept crizan-temele, şi-a 
prins una cu multă grijă în butoniera capotului, iar pe celelalte le-a 
plantat fără ezitare în borcanui cu iaurt. Mi s-a adresat cu „madame 
Rovina", mulţumindu-mi că mi-am făcut timp sa vin la înmormăntarea 
lui aducînd chiar şi flori. 

Mi-am lăsat măna pe măna lui cea mare pe care se desena o 
dantelă uimitoare de vinişoare fine albăstrii şi cu pete minuscule 
cafenii — semne ale bătrîneţii, ca un peisaj cu răuri şi coline, si am 
întrebat ce mai face. Mi-a aruncat o privire dură, incisivă, şi figu-ra lui 
strălucitoare s-a întunecat Dintr-o dată a ricanat ca şi cum ar fi 
descoperit mica mea stratagemă, dar mă iartă. Apoi şi-a luat aerul 
serios, s-a încruntat somîndu-mă să-i răspund dacă Dostoiev-ski poate 


fi iertat: cum e posibil ca un om cu frica lui Dumnezeu .„să fie în stare 
să-şi bată nevasta toată iarna şi să se abrutizeze jucînd cărţi şi 
îmbătîndu-se pe cînd copilul lui agoniza?" 

în acest moment s-a îngrozit probabil de lipsa de politefe, a 
smuls cu brutalitate crizantemele din borcanul cu iaurt aruncăn-du-le 
peste umăr, a împins spre mine borcanul şi m-a obligat să beau din 
şampanie. Am apropiat de buze borcanul în care pluteau petale şi fire 
de praf la suprafaţa unui lichid închis la culoare, şi m-am făcut că 
beau. între timp tatăl tău a înfulecat cu o poftă fiirioasă restul de 
prăjitură. Cînd a terminat, am scos o batistă şi i-am curăţat fimuturile 
din barbă. La care m-a mîngăiat pe păr, recitînd cu o voce tragică: 
„Vîntul, krasaviţa, vîntul de toamnă se strecoară prin grădini de 
dimineaţă pînă seara. o, nu are conştiinţa 

141 

împăcată! Nu v“Ccunoaşte odihna! Izgonit! Şi noaptea încep să 
sune clopotele cele mari. în curînd se vor aşterne zăpezile, iar noi - 
daioş! - ne vom continua cursa." Aici şi-a pierdut şirul. A tăcut, cu 
ochii în gol, şi cu nor de tristeţe pe faţă. 

„Cum stai cu sănătatea, Volodia? ţi-au trecut durerile din 
umăr?" 

„Dureri? Eu nu am. Numai el. Am auzit că trăieşte, că a vorbit 

şi la radio. în locul lui, m-aş însura şi aş face imediat vreo 
duzină de copii." 

„în locul cui, Volodia? 

„Păi ăla mic, cum îl cheamă. ăla Fratele cel mic, Binionnin, ăla 
care se piimba prin faţa satului Budrus cu prima turmă din Ben- 
Şemen? Biniomin îl chema. Arată ca în Dostoievski! Şi mai viu decit în 
Realia! Şi eu am fost la Realia, însă ca porc. Acolo mai 'i aveam pe 
unul, Sioma îl strigam Sioma-axioma Unul dintr-un mihon. Deloc porc. 
Din acelaşi oraş cu mine. Şirki. în regiunea Minsk. Realia nu i-a iertat-o 
şi din dragoste l-a ucis. Şi-a ucis sufletul cel nobil cu revolverul meu. 
Oare puteam să-l opresc? Aveam dreptul să-l opresc? l-ai oferi, 
stimată doamnă, cupa dragostei femeilor? Te-ar răsplăti cu purpură şi 
azur. Cu generoz-itate. Sufletul lui, în schimbul unei cupe! Jumătate? 
Un sfert? Nu? Ei, nu-i nimic. Nu trebuie. Nu da. Fiecare om - altă 
planetă. Trecerea interzisa. Sclipeşte doar de departe cînd cerul e 
senin. Realia însăşi e tot un porc. Pot să-ţi ofer o floare? o floare în 
amintirea nenorocitului? Pentru înălţarea sufletului? Dostoievski l-a 
omorăt cu revolverul meu. Era antisemit. Demn de dispreţ. Epileptic! 
Pe fiecare foaie l-a crucificat cel puţin de două ori pe Hristos, după 
care ne acuza pe noi! Evreii au primit de la el lovi-turi mortale. Şi 
poate pe bună dreptate, doamna mea? Nu vorbesc de Palestina 
Palestina e altă poveste. Ce-i Palestina? Realia? , Palestina e doar un 
vis. Coşmar, dar tot un vis. Poate ai auzit de | Dulcineea? Palestina e 


ca ea Smirnă şi tămăie în vis, însă în Realia, porcărie. Chinuri porceştL 
lar dimineaţa - iat-o pe Lea! Care Lea! ţi-ai găsit! Asia otomană. Eram 
copil, prindeam vrăbiuţe, le vindeam două pe o kopeică, îmi plăcea să 
mă plimb singur prin stepă. Mă tot duceam dus de vis în mijlocul 
naturii De jur împrejur - teroare! Păduri! Şi mojici cu cizme, nu cizme, 
cum.i 

142 


se cheamă, ghetre. Asta era Palestina noastră la Şirki. Şi răul 
era Palestina înotam în el Odată, pe cînd eram adolescent şi rătăceam 
printre păduri şi cămpii, îmi răsare în cale ca din pămănt o fetiţa o 
ţărăncuţă cu codiţă. Păzea porcii, iartă-mi expresia. Să fi avut vreo 
cincisprezece ani. N-am întrebat-o. Apare şi, fără un cuvint, îşi suflecă, 
pardon, rochia. Şi-mi face semn cu degetul. Nu numai cupa dragostei, 
ci un fluviu întreg. la şi ţi se va da- lar eu, cu săn-gele fierbînd 
prosteşte, mintea, să-mi fie iertat, mi-a adormit. Am să te mint eu, 
madame, chiar în mijlocul înmormăntării mele? Nfu. Minciuna e 
indecentă. Mai ales în faţa gropii deschise. Pe scurt, nu neg, am pus 
măna pe porumbiţa mea. Şi ca urmare, am fost trirn-is în Asia 
Otomană. Şi curge, curge Iordanul... Tata mi-a aranjat să fug la miezul 
nopţii, ca să nu fiu linşat Dar acolo, în Palestina, pustietate! Cimitir! 
Groază! Şacali. Profeţi! Beduini! Aer încins ca focut! Mai ia o 
înghiţitură, o să-ţi facă bine. Bea în amintirea iubirii femeilor. In drum, 
pe vapor, mi-am aruncat tfilin-urile'" direct în mare. Să le mănănce 
peştii şi să se îngraşe. Şi îţi mai explic încă ceva: înainte de a ajunge 
la Alexandria, m-am certat rău cu Dumnezeu. Amîndoi am urlat pe 
punte jumătate de noapte. Poate am exagerat Ce voia de la mine? Să- 
i fiu un jid mic. Atît. Dar eu am vrut să fiu un porc mare. Aşa că ne-am 
ciondănit pînă a apărut ofiţerul de noapte care ne-a alungat de pe 
punte în miezul nopţii. Aşa m-a pierdut el pe mine şi eu l-am pierdut 
pe d- Un Dumnezeu de ocazie, coleric, acrit? Ei, dar el a rămas acolo 
sus, singur ca un căine şi mormăind în barbă, pe cînd eu os, un porc în 
mijlocul porcilor. Aşa ne-ani despărţit Ce-am făcut pe urmă? Spune-mi 
tu, te rog, ce-am facut din darul veţii? Pe ce am cheltu-it-o? De ce am 
murdărit totul? Am trişat am furat Şi mai ales -am ridicat fuste. Un 
porc. însă, să mă ierte doamna, nu am prea înţeles motivul pentru 
care a binevoit să vină să mă vadă astăzi? Oare e trimisa lui Biniomin? 
A fost pedepsit în mod crud. Cine? Sexul cel frumos! Numai pentru că 
era atît de ne-porc. l-au frănt inima cît au vrut fără să-l lase să se 
apropie de ele. Leşina de ruşine încă înainte de a visa că le va atinge. 
De atitea chinuri i-a ieşit sufletul cel pur. Şi încă cu revolverul meu! 
Poate cunoaşte 

* Unul dintre obiectele rituale folosite în timpul rugăciunii. 

143 


„5 „e eăS”UtlifMuiSSSs"iiilS, 


doamna un loc numit Simferopol? Acolo s-a dat o luptă îngrozi- 
toare. Mureau băieţii ca muştele. lar cine nu a murit - şi-a pierdut 
credinţa. Nu se mai distingea ce e sus şi ce e jos. A renunţat la 
Dumnezeu pentru dragostea femeilor, însă femeie nu şi-a găsit 
Femeile în Ereţ-lsrael erau rare. Cinci sau şase poate de la Roş-Pina şi 
pînă la Castina. Poate zece, dacă numărăm şi toate Baba-Yaga. 
Barişnia - nici că nu găseai. Băieţii, după ce se săturau doar cu 
vorbele, se culcau fiecare pe salteaua lui visînd la vreu bordel din 
Odesa. Şi asta pentru că Dumnezeu avea chefde răs. Nu a venit în 
Asia otomană. A rămas în podul sinagogii din Şirki, în aşteptarea lui 
Mesia. în Ereţ-lsrael nu era Dumnezeu şi nu era nici dragoste de 
femeie. Aşa am eşuat cu toţii. lar cine s-a însurat? Păi ce, dimineaţa 
iat-o pe Lea. lar sună din depărtare clopotele din sat în curînd se vor 
aşteme zăpezile, iar noi ne vom continua drumul călare. Poţi, oare, 
doamna mea, să mă înţelegi? Să ai milă? Să mă ierţi? Ea e singură, şi 
eu sunt singur pe cămp, cînd şi-a suflecat rochia făcîndu-mi semn cu 
degetul, iar eu am pus măna pe ea. Pentru asta am fost adus pe 
ascuns în Sion. Eu sunt primul evreu care a scos miere din albine. 
Primul din timpurile biblice încoace. M-a ocolit malaria şi am suflecat 
la fuste - ca dracul! Eu sunt primul evreu care a suflecat fuste în 
Palestina de la vremurile bi-blice pînă azi, cu condiţia că biblia nu e 
doar legendă. Pentru asta am fost pedepsit la Simferopol. Un cal a 
căzut peste mine şi mi-a rupt picioarele. La Tul-karem mi-au spart 
capul, dar şi eu lor - cu dinţii, A curs mult sînge. Ştie oare doamna? 
Viaţa mea nu a fost viaţă. o marejale - pînă în ziua morţii. Dar uite că 
o dată am iubit şi eu o femeie. Am obligat-o chiar să se mărite cu 
mine. Chiar dacă sufletul ei nu mă dorea Poate că îl voia pe poet? Pe 
cînd eu, cum să-ti spun, de la buric în sus - îndrăgostit, îi căntam 
serenade, oferindu-i batiste şi flori, iar de la buric în jos - porc din ţara 
por-cilor. Care suflecă fuste pe cămp în dreapta şi în stînga Şi ea, iubi- 
ta mea, soţia mea stă toată ziua la fereastră. Cănta un căntecel: 

acolo, unde cresc cedrii... cunoşti poate cântecul ăsta? Uite am 
să cănt în onoarea dumitale: acolo unde cresc cedrii.., păzeşte-te 
bine, te rog, de căntecele ăstea. Sunt compuse de îngerul morţii. lar 
ea, ca să mă pedepsească, a murit Ca să mă înfurie. M-a lăsat şi s-a 
dus la Dumnezeu. Nu ştia că şi el e un porc şi a căzut din lac IBJ 

144 


puț. Dă-mi măna şi să mergem. S-a terminat tura. Evreii şi-au 
con-struit o ţară. Nu pe cea care ar fi trebuit, dar au construit! Pe dos - 
dar au construit Fără Dumnezeu - dar au construit! Să aşteptăm acum 


ce va spune Dumnezeu. Ei, de-ajuns: două kopeici pentru vrăbiuţele 
tale, nu mai mult Două. Toată viaţa mea a fost o luptă şi mizerie. Am 
profanat darul primit Fuste şi bătăi. Atunci de ce să-ţi dau bani?Ce-ai 
făcut tu cu darul vieţii tale? îţi dau o floare. o floare şi o sărutare. Vrei 
să ştii care e secretul meu? Nu am şi nici n-am avut nimic. Dar tu? Ce 
te aduce la mine? Ce-am făcut ca să merit onoarea asta? Cînd a tăcut, 
într-un sfîrşit, şi ţi-a întors ochii de la mine spre oglinzile golfului în 
care se stinsese focul apusului de soare, l-am întrebat dacă are nevoie 
de ceva. Dacă vrea să-l conduc pînă în cameră. Sau să-i aduc un ceai. 
însă el nu făcea decit să-şi clatine capul lui superb mormăind: 

„Doua. Mai mult nu dau." 

„Volodia, l-am strigat, „îţi aminteşti cine sunt eu?" Şi-a tras 
măna din măna mea. Ochii i s-au umplut de lacrimi şi tristeţe. Nu, 
spre ruşinea lui nu-şi amintea cine sunt. A uitat pînă şi să întrebe cine 
e doamna şi în ce problemă a cerut să fie primită de el. Atunci l-am 
reaşezat pe scaun, l-ann sărutat pe frunte şi i-am spus cum mă 
cheamă. 

„Sigur, a chicotit cu o viclenie infantilă, sigur că tu eşti Ilana. 
Văduva fiului meu. La Simferopol au fost omorâţi toti. Nimeni nu a 
rămas în viaţă ca să aibă grijă de splendoarea toamnei. Foarte curînd 
se va aşterne zăpada iar noi - daioş! - ne vom relua dru-mul. Departe 
de valea asta a lacrimilor! Departe de generalii putrezi care beau şi 
joacă cărţi în timp ce femeile agonizeaza. Dar cine eşti tu, frumoasă 
doamnă? Cum te cheamă? Cu ce te ocupi? Chinui bărbaţii? în ce 
problemă ai solicitat întrevederea asta? Stai! Nu spune! Ştiu. Ai venit 
în legătură cu darul vieţii. De ce ne-am bătuţjoc de ea. Am risipit în 
zadar laptele mamei noastre? Poate, dumneata, doamnă. Nu eu. Eu 
mi-am aruncat revolverul într-un canal. Gata, am terminat cu el. Ei, să 
fie Dumnezeu cu noi, să ne odihnim în pace. Liu-liu-liu....e un cântec 
de leagăn? Un cântec funebru? Hai, du-te. Du-te. Numai un singur 
lucro să faci pentru mine: să trăieşti şi să speri. AtăL Să admiri 
splendoarea frunzelor 

145 

moarte în pădure înainte de zăpezi. Două kopeci şi terminăm? 
Em am să-ţi dau chiar şi trei. 

La cuvintele astea s-a ridicat, mi-a făcut o plecăciune lungă sau 
mai degrabă s-a aplecat ca să ridice de pe jos una dintre crizan- 
temele mele, murdară de praf şi de iaurt, şi mi-a oferit-o cu graţie: 

„Numai să nu te pierzi prin zăpadă". 

Şi fară să aştepte răspunsul, şi fară să-şi ia rămas bun s-a întors 
cu spatele îndreptîndu-se spre clădire, drept ca un bătrîn indian. 
întrevederea a luat sfîrşit Nu mai aveam de făcut decit să adun 
cnzantemele lipicioase, să le arunc la gunoi şi să iau autobuzul de 
ierusalim. 


Ultimele sclipiri ale zilei încă se mai zăreau deasupra mării,, 
spre apus printre norii crestaţi, cînd m-am aşezat în autobuzul pe' 
jumătate gol. Amintirea măinii lui arse de soare, ridată ca versan-i tul 
unui vulcan, mă obseda: asemănătoare, dar şi diferită de măna; 

ta dură, pătrată.Tot timpul dmmului am avut senzaţia că măna 
lui i mi se odihnea pe genunchi. Atingerea asta mă consola. Ajungînd 
acasă, seara la zece fără un sfert, l-am găsit pe Michel dormind pel o 
saltea lîngă patul lui Yfat, cu hainele pe el, încălţat şi ctf| ochelarii 
căzuţi pe umăr. L-am trezit speriată şi am întrebat ce s-al întîmplat 
Dimineaţă, după ce am plecat eu, pe cînd o îmbrăca pe 1 Yaft ca s-o 
ducă la grădiniţă, i s-a părut că are febră şi, luîndu-i. temperatura, 
bănuiala i s-a adeveriL Aşa că a telefonat pentru a-şi anula în ultima 
clipă întălnirea fixată cu adjunctul Ministrului Apărării, întălnire pe 
care o aştepta de două luni. S-a dus cu Yfat la policlinică, a aşteptat o 
oră şi jumătate pînă cînd doctorul a controlat-o şi a descoperit că are 
o otită uşoară. La întoarcere a cumpărat de la farmacie antibiotic şi 
picături de pus în urechi l-a pregătit o supă limpede de găină, şi a fiert 
nişte cartofi. Alintînd-o, promiţîndu-i tot felul de recompense, a reuşit 
să o convingă să bea la fiecare oră lapte fierbinte cu miere. Spre 
prănz, febra a urcat, şi Michel a chemat un doctor particular. Care a 
fost de acord ( diagnosticul pus de precedentul pentru nouăzeci de 
lire. pînă sea i-a citit poveşti după poveşti, iar pe seară reuşit să-i dea 
puţii came de pui cu orez, i-a căntat pînă a adormit, după care a răm; 

lîngă ea pe întuneric, cu ochii închişi, numărîndu-i respiraţiile 
cronometrul şi căntîndu-i psalmi. Şi-a adus apoi o saltea şi 

146 


culcat la picioarele patului ca să audă dacă tuşeşte sau s-o 
înve-lească. pînă la urmă a adormit şi el. în loc să-i mulţumesc, să-mi 
arăt admira”“ia faţă de grija lui, să-l sărut, să-l dezbrac şi să-l 
copleşesc cu mîngăieri, l-am întrebat agresiv de ce nu a telefonat la 
una din nenumăratele cumnate şi verişoare ale noastre. De ce si-a 
anulat întălnirea cu adjunctul ministrului. Numai ca să mă facă sa mă 
simt vinovată că am plecat? Totul numai ca să am eu un sen-tiinent 
de culpabilitate? Dracu ştie de ce i se pare că merita o medalie de 
erou pentru că a rămas o singură zi acasă, pe cînd eu sunt lipită de 
casă în fiecare zi din viaţa mea? Şi de ce trebuie să-i i.iau raportul 
unde am fost Nu sunt sclava lui. Şi dacă tot e vorba de cercetări, a 
sosit vremea să ştie cît dispreţuiesc felul în care barbaţii din 
comunitatea şi din familia lui se comportă cu sarmanele lor soţii. 
Refuz să-i dau explicaţii unde am fost şi de ce (în furia mea crescîndă 
n-am băgat de seamă că Michel nici nu întrebase măcar. Sigur că 
avusese intenţia să întrebe ;?i să mă musctre. iar eu doar 
anticipasem). Michel a ascultat în tăcere, pregă-tindu-mi în acelaşi 


timp o salată de legume şi un pahar de cola. A de.schis boilerul ca să 
pot face duş. Şi a făcut patul. La sfîrşit, cînd am tăcut, a spus: „Asta-i 
tot, ai terminat? Să trimitem un porum-bd ca să verificăm dacă apele 
au scăzut? La unu noaptea trebuie sa o trezim şi să-i dăm o lingurită 
de penbritin" a spus şi s-a aple-cat asupra ei atingindu-i uşor fruntea. 
Şi am izbucnit în iacrimi. 

Noaptea, după ce a adormit, am stat trează gîndindu-mă ia 
macacul acela, singuml tău prieten din copilărie printre gardurile 
proprietăţii pustii, pe care tu şi tatăl tău l-aţi îmbrăcat în haine de 
chejner, cu papion, şi l-aţi învăţat să servească o tavă cu suc de rodii 
şi să facă o plecăciune. pînă cînd te-a muşcat de găt şi cica-tricea se 
vede chiar şi acum. Servitorul armean a primit ordin să îrnpuşte 
maimuța, iar tu ai înmormăntat-o şi i-ai pus şi piatră de mormănt Şi de 
atunci ai rămas singur. 

M-am gîndit şi la faptul că niciodată nu m-ai întrebat despre 
copilăria mea în Polonia şi în Israel, iar eu n-am îndrăznit să-ţi 
povestesc. Tata, ca şi soţul meu, a fost profesor la o şcoală. Locuiam 
într-un apartament înghesuit atît de întunecat, chiar şi în lunile de 
vară, încît mi-a lăsat în memorie imaginea unei pivnițe. Pe perete era 
un ceas cafeniu. Eu purtam un palton tot cafeniu. De 

147 

la parter ne venea miros de brutărie. Străduţa era pavată cu 
piatră şi din cînd în cînd trecea un tramvai. Noaptea auzeam tusea 
ast-matică tatii. Aveam cinci ani cînd am primit certificat de plecare în 
Palestina.Timp de şapte ani am locuit într-o baracă lîngă Nes-ţiona. 
Tata a găsit de lucru ca tencuitor la societatea Solel-Bone, însă şi-a 
păstrat manierele de profesor sever pînă cînd a murit căzînd de pe 
schele. La mai puţin de un an după el, a murit şi mama- De o boală de 
copii - rujeolă, în ziua de 15 Şvat. Rahel a fost trimisă să înveţe în 
kibuțul în care trajeşte şi în prezent, iar pe mine m-au trimis la un 
internat al sindicatului muncitoarelor. în armată am fost funcţionară la 
birourile unei companii militare. Cu cinci luni înainte de a fi 
demobilizată, ai fost numit comandantul companiei. Cu ce m-ai 
cucerit? Ca să pot răspunde la această între-bare, am să-ţi transcriu 
aici cele zece porunci ale fiului nostru, nu în aceeaşi ordine, dar cu 
cuvintde lui: 1. Păcat de toţi. 

„ Stelele merită puţin mai multă atenţie. 
„Să nu te plingi. 

„Să nu-ti baţi joc. 

„Să nu urâăşti. 

. Ticăloşii sunt şi ei oameni, nu gunoi. 
„Să nu te baţi. 

„Să nu omori. 

„Să nu ne devorăm unii pe alţii. 


OWOOANDULBPUN 


10. Să faci ceva util cu propriile măini. Să fii liber ca pasărea 
cerului. 

Regulile astea stîngace sunt exact opusul tău. Ca de la cer la 
pămănt Răutatea ta glacială pe care o emani ca pe o strălucire aro 
tică albăstruie care le făcea pe celelalte fete din batalion să urască 
isteric, iată cu ce m-ai cucerit Cu aroganţa ta indiferent Cruzimea pe 
care o emanai ca un parfum. Cu privirea ta cenușii ca fumul pipei pe 
care o fumai. Replicile tale tăioase la orice ur de împortivire. 
Satisfacţia ta de lup contemplind teroarea pe c. o semănai. Dispreţul 
pe care ştiai să ţi-l exprimi împrăştiindu-l un aruncător de flăcări în 
jeturi arzătoare asupra prietenilor, asu” celor pe care îi aveai în 
subordine, asupra secretarelor şi dactil' grafelor pe care prezenţa ta îi 
pietrifica. M-am lăsat atrasă ca de vrajă din profunzimile tulburi ale 
servilităţii de femelă primiti' 

148 


sclavie din vremurile de demult, dinainte de a exista cuvintele, 
supunerea femelei de Neandertal care, împinsă de instinctul orb de a 
supravieţui şi de spaima foamei şi a frigului, se aruncă la picioarele 
celui mai crud dintre vănători, cel mai sălbatic şi păros care îi va lega 
măinile la spate pentru a-şi putea tări prada la peştera lui. 

îmi amintesc de ordinile kconice pe care le aruncai din vărful 
buzelor: Negativ. Afirmativ. De acord. Prostii. Se va executa Tîmpenie. 
PuncL Şterge-o. 

Toate astea le pronunţai aproape fără să deschizi gura. întot- 
deauna aproape în şoaptă - făcînd economie nu numai la cuvinte, ci şi 
la voce şi la expresia muşchilor feţei. Maxilarele tale de fiară sălbatică 
care foarte rar îţi dezvăluiau dinţii în grimasa arogantă, amară care îţi 
servea de zămbet: „Ce se întîmplă aici, scumpo ? Stăm pe sobă şi ne 
încălzim locurile sfinte pe seama armatei ? sau „Dacă ai avea în cap 
măcar zece la sută din ce ai în sutien. Einstein în persoană s-ar înscrie 
la tine la cursuri serale". Sau: „Inventarul pe care l-ai scris seamănă 
cu o reţetă de ştrudel. Ce părere ai să-mi pregăteşti mai degrabă un 
raport despre perfonnanţele tale în pat'? Poate acolo eşti bună de 
ceva?" Uneori victima ta izbucnea în lacrimi. Atunci aşteptai, te uitai o 
clipă la ea ca la o insectă în ago-nie, strecurînd printre dinţi: „Bine, 
daţi-i o bomboană şi explicaţi-i că a scăpat de curtea marţială". Apoi 
făceai stînga împrejur şi ieşeai din încăpere alunecînd ca o panteră. 
lar eu aveam uneori cîte un impuls secret să te provoc, în ciuda 
pericolului sau poate tocmai din cauza lui. îţi spuneam, de exemplu, 
„Bună dimineaţa, comandante. lată cafeaua. Poate la cafea doriţi şi un 
dans din buric" sau: „Comandante, dacă ai într-adevăr chef să te uiţi 
sub fusta mea, nu te obosi trăgind cu ochiul, dă-mi un ordin şi îţi fac 
un raport detaliat cu tot ce se poate vedea". Fiecare glumă din asta 


mă costa fie că eram consemnată, fie că nu puteam ieşi în per-misie. 
M-ai pedepsit de vreo cinci-şase ori pentru obrăznicie. o dată chiar m- 
ai trimis la arest pentru douăzeci şi patru de ore. A doua zi, îţi 
aminteşti, m-ai întrebat: „Ei, ţi-a trecut cheful, scumpo?" Cu un 
zămbet provocator, ţi-am răspuns: „Dimpotrivă, comandante. Ard 
toată de dorinţă". Maxilarele tale de lup ţi s-au deschis ca pentm a 
muşca, şi mi-ai aroncat printre dinţi: „Atunci 

149 

S 

poate o să te învăţăm, scumpo, ce se face în asemenea 
cazuri?" Petele au început să se hlizească. Rădeau în pumni. Dar eu 
nu ţi-am rămas datoare: „Să aştept să fiu convocată, comandante?" , 

Pănă cînd odată, într-o noapte de iarnă ploioasă, m-ai luat cu | 
maşina pînă în oraş. Fulgere şi trăsnete însoțeau jeep-u) de-a lun- gul 
coastei, ploaia era torențială, iar voiai să mă pui la încercare cu 
severitatea tăcerii tale glaciale. Am mers vreo jumătate de oră | fără 
să scoatem nici un cuvint, cu privirile fixe ca hipnotizate de| ritmu] 
ştergătoarelor de parbriz care se luptau cu potopul. La un| moment 
dat, jeep-ul a derapat, desenînd un opt pe şosea, dar tu,i fără să scoţi 
un cuvint, ai reuşit să stăpăneşti volanul. După încă douzeci sau 
treizeci de kilometri ai spus dintr-o dată: „Ei, ce s-a, întîmplat? Ai 
amuţit deodată?" Pentru prima dată mi s-a părut cs ghicesc o ezitare 
în vocea ta şi m-a cuprins o bucurie copilărească:i „Negativ, 
comandante. Mă gîndeam doar că lucrezi la un plan de cucerire a 
Bagdadului şi nu am vrut să te întrerup". ', 

„Cucerire, sigur că da, şi încă cum, însă de ce tocmai Bagdad?; 

Aşa te strigă lumea acasă?" 

„Spune-mi, Alex, dacă tot vorbim de cuceriri, e adevărat ce 
spun fetele? Că tu cam ai probleme?" 

N-ai dat atenţie faptului că am îndrăznit să-ţi spun pe nume. 

Păreai gata să mă pocneşti, cînd te-ai întors spre mine 
şuierînd:, „Ce probleme ?" | 

„Mai bine uită-te la şosea. N-am chef să mor aici cu tine. Seh 
spune în unitate că ai probleme cu fetele. Că n-ai avut niciodată vreo 
prietenă. Sau poate pentru că eşti însurat cu tancurile ? 

„Asta nu e o problemă, ai rîs în întuneric, „dirnpotrivă, soluţia." 

„Atunci poate te interesează să ştii că fetele cred că soluţia t e 
o problemă pentru noi. Şi că trebuie neapărat să găsim pe cine va 
dintre noi care să se sacrifice în numele tuturor celorlalte." 

în semi-obscuritatea jeep-ului care sfăşia perdelele ploii, dup 
cum apăsai pe accelerator, puteam să ghicesc că paloarea ţi întindea 
pe faţă. „Ce se întîmplă aici?", ai întrebat, încercînd zadar să-ţi 
ascunzi tremurul vocii, „Ce-i asta, colocviu despre via sexuală a 
comandamentului?" 


150 


După care, la primul semafor de la intrarea nordică în Tel-Aviv, 
m-ai întrebat deodată cu tristeţe : 

„Spune-mi, Brandsteter, mă... urăşti chiar aşa de tare?" în loc 
de răspuns, te-am rugat să opreşti după semafor pe mar-ginea 
şoselei. Şi fără să spun nimic, ţi-am luat capul apropiindu-te de buzele 
mele. Aşa cum făcusem deja de o mie de ori în imagi-naţie. Apoi am 
izbucnit răutăcios într-un răs zgomotos, spunînd că într-adevăr îmi 
dau seama că trebuje să te învăţ totul de la început Că probabil că 
nici măcar să săruţi n-ai avut ocazia niciodată- Şi că a sosit timpul să 
ştii unde e patul puştii şi unde e trăgaciul. Că la ordinul tău, îţi voi face 
un antrenament intensiv. 

Te-am descoperit într-adevăr virgin. Şi stîngaci. Şi dificil. Nu 
reuşeai nici numele să mi-l pronunţi fără să te bălbăi. Cînd mă 
dezbrăcam, întorceai capul Numai după şase săptămăni cel puţin mi- 
ai dat voie să las lumina aprinsă şi să te văd gol: corp suplu de 
adolescent, unifonna părea că este continuarea lui naturală. Erai atît 
de putemic şi atît de speriat, iar mîngăierile mele te făceau să tresari 
ca la un gădilat îţi provocau frisoane. Părul de pe ceafă ţi se înfiora 
cînd măna îmi aluneca pe spatele tău. Orice atingere a sexului era ca 
o electrocutare. Uneori mă pufnea răsul în plin act sexual, şi tu te 
încordai imediat 

Dar în acelaşi timp, pofta ta sălbatică şi disperată din priniele 
noastre nopţi, dorinţa ta farioasă, insaţiabilă, care se reînnoia ime-diat 
după ce părea astimpărată. Spasmele care-ţi smulgeau strigăte 
ascuţite, ca şi cum ai fi fost rănit de o rafală de mitralieră, toate astea 
mă ameţeau. Şi eu eram insaţiabilă. 

în fiecare dimineaţă, în orele de birou, coapsele îmi tremurau ia 
vederea tmpului tău suplu sub uniforma care îţi era întotdeauna 
călcată şi apretată fără milă. Dacă îmi cădeau ochii pe locul spre care 
mă străduiam să nu privesc, locul unde se întălnea fennoarul cu 
catarama curelei tale milităreşti, sfărcurile sănilor mi se întăreau. 
Secretul nostru a fost păstrat două săptămăni După care au început 
bărfele uimite ale secretarelor şi dactilografelor. 

încet-încet, nopţile noastre au devenit din ce în ce mai bogate. 
Mă bucuram în sinea mea de experienţele precedente. Erai un elev w 
multe aspirații, iar eu - o profesoară înflăcărată. pînă în zori ne 
delectam unul pe altul ca doi vampiri. Spatele ne era plin de 

151 

zgărieturi, iar umerii plini de muşcătun. Dimineaţa aveam ochi» 
roşii de nesomn, ca după plăns. în cămăruţa mea, noaptea, între un] 
val de dorinţă şi altul, îmi vorbeai cu vocea ta plină de bas despre] 
Imperiul Roman. Despre lupta de la Hitin. Despre războiul dft| treizeci 


de ani. Despre Klausewitz, Von Schlieffen, de Gaulle. Despre ceea ce 
numeai absurdităţile morfologice ale (ahal-ului. Nui înţelegeam totul, 
însă găseam un farmec ciudat acelor mişcări del trupe, trompetelor, 
drapelurilor, urletelor soldaţilor răniţi ds moarte care-mi defilau printre 
cearşafuri. Uneori, în mijlocul unei fraze, mă urcam deasupra ta şi 
conferinţa ta se tennina într-un mormăit i 

Apoi, ai acceptat să mergi cu mine la teatm. Sau să mergem 1< 
vreo cafenea vinerea după-amiaza Chiar şi să mergem la plajă 
Mergeam împreună în excursii hmgi cu jeep-ul tău prin văile pier' dute 
ale Galileei. Dormeam în sacul tău de dormit nemtesc. o mitraliera Uzi 
încărcată tot timpul lîngă cap. Eram uimiţi de pr priile noastre corpuri. 
De cuvinte aproape că nu era nevoie. Da( mă întrebam ce s-a 
întîmplat de fapt, ce eşti tu pentru mine, ce ' fi cu noi, nu găseam nici 
măcar o umbră de răspuns, doar dorin mea sfredelitoare. 

Pănă cînd, odată, după demobilizarea mea, cam la vreo 
jumătate de an după noaptea cu fulgere în jeep, într-un restaurant 
prăpădit dintr-o staţie de benzină din Ghedera, mi-ai spus deodat” 

„Hai să vorbim serios." 

„Despre Kutuzov? Despre lupta de la Monte-Casino?" 

„Nu. Despre noi." 

„în cadrul bravurii pe cămpul de luptă? 

„în cadrul schimbării de cadru. Fii serioasă, Bransteter." 

„Bine, comandante, am spus amuzată, dar am remarcat dintr 
dată, cu întărziere, un semn de nelinişte chinuită în ochii tăi. întrebat: 
„S-a întîmplat ceva, Alec?" 

Ticeai. Ai contemplat îndelung solniţa ieftină din plastic. A fără 
să mă priveşti, ai spus că tu însuţi recunoşti că „eşti un tip ( cil". Cred 
că am încercat să-ţi răspund, însă ţi-ai pus măna măna mea spunînd: 
„Dă-mi voie, o clipă, Ilana, nu mă întreru” şi aşa mi-e greu". N-am 
mai spus nimic. Tu ai tăcut din nou. Du această tăcere ai spus că tu ai 
trăit toată viaţa singur, în sensul 

152 


mai profund al cuvîntului. „M-ad întrebat dacă înţeleg. M-ai 
între-bat ce-am găsit de fapt la „un om de genul ăsta... rigid". Fără să. 
aştepţi răspunsul, te-ai grăbit să. continui, bălbăindu-te puţin, „Tu eşti 
singura mea prietenă. Mă refer şi la prieteni. Şi prima. Tu... să-ţi pun 
bere? Nu te superi dacă.... vorbesc încă puţin? Mi-ai tur-nat restul de 
bere, şi zăpăcit complet, ai şi băut-o, spunînd că ai de gind să rămăi 
burlac toată viaţa: „Familie - ştii, n-am nici o idee despre aşa ceva. Ţi- 
e cald? Vrei să plecăm?" Visul tău era să te ocupi în viitor cu strategia 
militară. Un fel de teoretician mili-tar. Nu în uniformă. Să fii 
demobilizat, să te întorci la Universitatea din ierusalim, să continui cu 
masteratul şi doctora-tul, „Şi, de fapt, în afară de tine, Brandsteter, 


adică... pînă m-ai violat tu, fetele nu erau domeniul meu. Deloc. Deşi 
sunt băiat mare, am douzeci şi opt de ani. Nimic. Adică... în afară de... 
dorinţa sexuală. Tocmai aici am avut probleme. însă în afară de asta, 
nimic. Nu mi-a venit niciodată să... să mă ataşez. Sau să mă pre-ocup 
de subiecte romantice. De fapt nici cu bărbaţi nu prea m-am 
împrietenit Să nu mă înţelegi greşit: pe plan intelectual sau profe- 
sional, am de fapt un... cerc în domeniul ăsta De schimburi de păreri, 
ceva în genul ăsta. Dar sentimente, lucruri din astea... m-au stresat 
întotdeauna. Mă întrebam cum adică să încep să am sen-iimtente faţă 
de oameni străini. Sau femei. pînă ce... te-am cunos-cut pe tine. pînă 
ce ai hotărăt să nu mă mai laşi din mănă. Adevărul e că şi cu tine am 
fost stresat Insă există între noi ceva, nu? Nu pot să-mi dau seama 
exact Poate că tu... eşti ca şi mine." Şi iar ai început să vorbeşti 
despre planurile tale: să termini de scris doctoratul pînă în '64. Apoi să 
te ocupi de teorie. Teoria războiului. Sau poate ceva mai general, o 
teză despre violenţă în pespectivă istorică. în toate timpurile. Să 
cercetezi numitorul comun. Să ajungi, poate, la un fel de soluţie a ta 
personala. Adică soluţie personală la o problemă filosofică 
fundamentală. Ai con-tinuat aşa să vorbeşti, apoi deodată ai început 
să ţipi la chelner reproşindu-i că în restaurant erau muşte, şi ai 
început să le omori, după care ai tăcut M-ai întrebat care e „reacţia" 
mea. 

Atunci eu, pentru prima dată cu tine, am pronunţat cuvintul 
dragoste. Ţi-am spus ceva în genul „din tristeţea ta s-a născut 
dragostea mea". Că ai trezit în mine o ambiţie afectivă. Că tu şi cu 

153 

l 


mine, aparținem poate, amîndoi aceieiaşi specii. Că aş vrea un 
copil de la tine. Că eşti o persoană fascinantă. Că dacă ai vrea săi te 
însori cu mine, m-aş mărita cu tine. 

Dar iată că în aceeaşi noapte, după conversaţia asta din staţia 
de benzină, virilitatea ta te-a trădat în patul meu. Şi atunci ai intrat | 
într-o panică amestecată cu ruşine disperată cum nu te-am văzut 
niciodată în viaţa ta, nici înainte nici după. Şi cu cît ruşinea şi angoasa 
ta creşteau, sexul continua să ţi se micşoreze la atingerea mea pînă 
cînd aproape că a dispărut în vizuina lui, de parcă era al unui copil lar 
eu aproape plingeam de bucurie, acoperindu-te i cu sărutări şi 
legănîndu-ţi în braţe, toată noaptea, capul tău cel fru- e mos, cu părul 
tăiat perie. îţi sărutam şi colturile ochilor pentru căl îmi erai atît de 
drag în noaptea aceea de parcă te-aş fi născut eu ] însămi. Atunci am 
înţeles că suntem „prinşi" împreună. Că am| devenit aceeaşi came. 


După cîteva săptămăni m-ai luat la tatăl tău. lar în toamnă 
eram deja căsătoriţi. s Acum spune-mi tu: de ce îţi scriu despre 


lucrurile astea uitate? | Ca să zgîndăresc nişte cicatrici de demult? Ca 
să trezesc degeabal rănile noastre? Ca să descifrăm cutia neagră? Sau 
să te fac să| suferi din nou? Sau să-ţi fie dor? Poate asta e încă o 
viclenie de-a| mea ca să-mi cazi iarăşi în plasă? », 

Recunosc cele şase capete de acuzare. Nu am circumstanţe] 
atenuante. în afară de una poate: te-am iubit nu „în ciuda" cruzimii, 
tale, ci tocmai pe „balaur" l-am iubit Şi serile de şabat cînd se | 
stringeau la noi vreo cinci sau şase perechi din ierusalim, ofiţeri 
superiori, tineri universitari plini de spirit, politicieni cu viitor. Aveai 
obiceiul să serveşti singur băuturile la început, să schimbi| cîteva 
glume cu soțiile lor şi apoi să te cuftinzi într-un fotoliu,| într-un colţ al 
încăperii, la umbra rafturilor tale cu cărţi UnnărineK| cu cu aer ironic 
reţinut vreo discuţie politică, fară a participa la ea. | Cu cît discuţia 
devenea mai aprinsă, ţi se întindea pe faţă rictusi tău fin de lup. în 
tăcere, discret, umpleai paharele imediat ce s goleau. Şi te întorceai la 
pipa ta pe care ţi-o umpleai cu conştiit ciozitate. Cînd se înteţea 
discuţia şi toţi îşi aruncau invective ur altora, roşii de furie, găseai, cu 
o precizie de balerin, momentul caie să strecori cu voce scăzută: „O 
clipă. Scuzaţi-mă. N- 

154 


înţeles". Se aştemea liniştea deodată şi toţi ochii se îndreptau 
spre tine. Prelungind leneş silabele, spuneai: „Aţi luat-o prea repede, 
pentru mine. Am o întrebare elementară". Şi te opreai. Te concen-trai 
o clipă asupra pipei uitînd parcă de prezenţa tuturor în încă-pere, 
după care, dintr-un nor de ftim, lansai o rafală scurtă asupra 
oaspeţilor: îi somai să-ţi dea definiţia termenilor pe care îi folo-siseră 
fără rigoare. Dînd la iveală cu un scalpel rece vreo cîteva contradicții 
latente. Trasînd în cîteva fraze idei de o logică rigu-roasă, ca şi cum ai 
fi schiţat nişte figuri geometrice. Adăugînd o înţepătură ucigătoare la 
adresa unuia dintre leii din încăpere, pen-tru a lua apărarea, spre 
surprinderea tuturor, celui mai palid par-ticipant la discuţie. Construiai 
o argumentaţie compactă fortificată cu salve de foc preventive faţă de 
replicile posibile. Şi încheiai, spre stupefacţia celor de faţă, atrăgîndu- 
le tu însuţi atenţia asupra unei lacune ipotetice din propria ta 
argumentaţie care fără îndoială scăpase tuturor. în liniştea care se 
lăsa te întorceai spre mine spu-nînd cu un ton de comandă: „Lady, 
invitaţii noştri nu îndrăznesc să-ţi spună că ar bea o cafea". Şi te 
întorceai la pipa ta, ca şi cum pauza s-a terminat şi e timpul să te 
întorci la lucmrile cu adevărat serioase. Eram captivată de răceala 
cruzimii tale politicoase. Cînd se închidea uşa după ultima pereche 
care pleca, îţi scoteam cu forţa cămaşa sărbătorească bine călcată din 
pantalonii tăi de cati-fea reiată şi îmi strecuram degetele pe spatele 


tău, îţi mîngiiam părul pe piept. Nu făceam ordine şi nu spălam vasele 
decît a doua zi dimineaţă. 

Uneori te întorceai la unu noaptea de la vreo manevră militară, 
de la vreun exercitiu sau vreo noapte de gardă sau de rodaj al unui 
tanc nou (ce primeaţi pe atunci, Centurioane? Patton?) Aveai ochii 
roşii de la nisipul din deşert, barba nerasă era albă de praf, părul îţi 
era plin de nisip, nisipul îţi scărţiia sub tălpile bocancilor, transpiraţia 
lăsase urme de sare pe spatele cămăşii, şi cu toate astea, erai vigilent 
şi iute ca un hoţ în sala cu seifuri. Mă trezeai din somn cerîndu-mi să-ţi 
pregătesc masa, făceai un duş fără să închizi uşa de la baie şi-ţi făceai 
apariţia cu apa şiroind de pe tine, pentru că nu-ţi plăcea să te ştergi 
cu prosopul Te aşezai în maiou şi pantaloni scurţi de tenis la masa din 
bucătărie şi devorai păinea, salata şi omleta dublă pe care ţi le 
pregătisem între timp. Departe 

155 


de-aţi fi somn, îţi puneai un disc cu Vivaldi sau Albinoni. îţi tur- 
nai un coniac sau un whisky cu gheaţă. Mă puneai să mă aşez în 
cămaşa de noapte într-un fotoliu în salon, tu te aşezai într-un fotoliu în 
faţa mea, cu picioarele desculţe pe masă şi începeai o conferinţă pe 
un ton furios dar reţinut şi batjocoritor: dînd la iveală prostia ofiţerilor 
tăi, stigmatizind „mentalitatea adunăturii Palmah-ului". Schi(înd în 
imaginaţie un cămp de bătaie de la sfîrşitul secolulul Meditînd cu 
voce tare asupra „numitorului comun universal" al conflictelor 
înarmate. Şi dintr-o dată schimbai subiectul, începînd să-mi povesteşti 
despre vreo soldată tînăra care încercase să se dea la tine în acea 
seară. Mă întrebai dacăi eram geloasă, aruncînd în glumă ce-aş fi 
făcut dacă te-ai fi lăsat tentat să „deschizi o raţie de război". Mă 
cercetai cu o falsă nepăsare în legătură cu bărbaţii pe care îi 
cunoscusem înaintea ta. Mă obligai să le dau o notă „între unu şi 
zece". Te întrebai dacă nu cumva se întîmplă să existe bărbaţi care 
să-mi trezească intere-sul din cînd în cînd, rugîndu-mă să-ţi clasez 
„din punct de vederei al excitaţiei sexuale" ofiţerii şi prietenii tăi, 
oaspeţii pe care i-am; 

avut de şabat, instalatoml şi vănzătorul de legume şi poştaşul. 
Păna la urmă, pe la trei dimineaţă fie că mergeam în pat, fie ne 
prăbuşeam pe covor îmbrăţişîndu-ne pînă ieşeau scăntei, iar eu îţi, 
acopeream gura cu palma ca să nu trezeşti vecinii cu strigătele tale; 

pe cînd şi tu îmi acopereai gura cu palma ca să-mi înăbuşi 
tipetele. j 

Destinsă, satisfăcută, frăntă de oboseală, nu mă trezeam decăt 
pe la unu sau două la prănz. Auzeam în somn ceasul tău deşteptător 
care suna la şase şi jumătate. Tu te sculai, te rădeai, mai făceai un 


duş - de data asta cu apă rece. Chiar şi iama. Te îmbrăcai cu uniforma 
pe care ţi-o apretasem şi o călcasem. înfule-i cai nişte păine cu 
sardele. Dădeai duşcă o cafea neagră fară să ft aşezi măcar. Apoi: uşa 
trăntită, coborătul scărilor în goană, cîtt două trepte deodată, motorul 
jeep-ului. Aşa a început jocul Q umbra unui al treilea în pat Vreun 
bărbat care mi-a atras întăm' plător atenţia '\\i îl întruchipai. Uneori 
jucai rolul amîndorura, al tău propriu şi al străinului. Rolul meu era să 
mă dau pe rînd s; 

în acelaşi timp. Prezenţa unor umbre străine ne străpungea cu 
senzaţie arzătoare de plăcere, ca o vibraţie de junglă, sniulgă--du-na 
din măruntaie ca şi din pieptul tău ţipete, promisiuni 

156 


implorări, spasme cum n-am văzut decit la naştere. Sau în Cimp 
de agonie. 

Cînd Boaz a împlinit doi ani, în cuptoarele iadului nostru ardea 
deja un foc negru. Dragostea noastră se umpluse deja de ură. Care 
înghiţea totul, continuînd să se deghizeze în dragoste. Cînd ai 
descoperit în seara aceea de ianuarie cu zăpadă, la întoarcerea ta de 
la biblioteca universităţii cu o febră de patruzeci de grade, bricheta 
uitată pe un raft în baie, ai exultat ca un somnambul. Te-a apucat un 
răs zgomotos, ca un sughiţ, lovindu-mă cu pumnii pînă mi-ai smuls în 
interogatoriul acela minuţios fiecare amănunt, fiecare nuanţă, fiecare 
mişcare, şi fără să ne dezbrăcăm nici tu nici eu, m-ai posedat aşa în 
picioare ca şi cum m-ai fi străpuns cu un cuţit, fără să încetezi 
interogatoriul şi iar m-ai aruncat pe masa din bucătărie, şi cu dinţii 
înfipţi în umărul meu, ai continuat să mă loveşti cu dosul palmei de 
parcă voiai să îmblănzeşti un cal sălba-tic. Aşa au apărut în viaţa 
noastră acele semne ca nişte luminiţe derutante deasupra unei 
mlaştini. Furia ta nebună, fie că eram docilă, fie că nu, fie că îţi 
păream plină de pasiune sau indiferentă, fie că-ţi povesteam ce 
făcusem cu alţii sau mă încăpăţănam să păstrez tăcerea. Zile şi nopţi 
dispăreai de acasă, închizindu-te ca un călugăr în cămăruţa pe care o 
închiriaseşi lîngă cartierul rusesc, cufundîndu-te în doctoratul tău de 
parcă ai fi luat cu asalt nişte duşmani, şi fără să ţii cont de nimic, 
apăreai la opt dimineaţa sau la trei după-amiaza, îl încuiai pe Boaz în 
camera lui, impunăn-du-mi cu forţa o confesiune detaliată, vărsîndu-ţi 
în mine dorinţele tale. După care a început seria sinuciderilor cu 
medicamente sau cu gaz. Şi pactul tău cu Zakheim, lupta ta sălbatică 
împotriva tatălui tău, vila blestemată de pe Yafe-Nof. ladul nostru 
tropical. Marş de prosoape murdare. Ciorapi împuţiţi ai bărbaţilor care 
ricanează şi sughiţă, Miros greu de usturoi, ridichi şi şaorma-Răgăituri 
de coca-cola sau de bere. Aer înăbuşitor de la tigările ief-tine. Miros 
acru de transpiraţie lipicioasă de masculi în călduri. Pantalonii căzuţi 


pînă la glezne, cu cămaşa pe care nu se sin-chiseau să şi-o scoată, 
unii nici măcar nu se oboseau să se descalţe. Saliva care le curgea pe 
umerii mei- Pe păr. Petele de spermă pe cearşafuri. Şoaptele obscene, 
murdare, vocea lor răguşită. Nerozia *mplimentelor lor goale de sens. 
Căutarea caraghioasă a lenjeriei 

157 

lor printre cuverturi. Veselia care îi cuprindea după ce îşi satis- 
făceau dorinţele. Căscatul lor distrat Obişnuita privire spre ceas. Mă 
striveau ca şi cum ar fi vrut să umilească tot sexul feminin. Ca şi cum 
s-ar fi răzbunat. Sau ca şi cum şi-ar fi înscris victoriile pe lista ligii lor 
masculine. Ca la un test mecanic. Dar uneori mai era şi cîte un străin 
care se străduia să asculte corpul meu şi să descopere o meiodie. Sau 
vreun băiat tînăr care reuşise să-mi trezească şi milă pe lîngă dezgust. 
lar tu în culmea fluxului tău de ură disperată. pînă cînd m-am săturat 
şi tu şi eu şi ai hotărăt să divorţezi. Pe fundul sertarului meu cu 
obiecte de toaletă păstrez o foaie scrisă de măna ta Zakheim mi-a 
transmis-o în ziua divorţului cînd tribunalul a hotărăt că „nu mai avem 
nimic în comun". Mi-ai scris patru versuri din poezia lui de Alterman, 
Bucuria săracilor:; 

„Tu eşti tristeţea caputui meu pleşuv / Tu eşti melancolia 
unghi-!| 

ilor mele lungi / Pe mine ai să mă auzi în pocnetul tencuielii / în 
scărţăitul podelei, noaptea". 

Asta ai scris în sala tribunalului şi mi-ai trimis prin Zakheim. N- 
ai mai adăugat nimic. Timp de şapte ani. De ce ai reapărut acum ca o 
fantomă la fereastra vieţii mele celei noi? întoarce-te la terenul tău de 
vănătoare. întoarce-te printre galaxiile tale îngheţate cu nava ta 
spaţială în alb-negru. Du-te şi nu te mai întoarce. Nici măcar în vis- 
Nici măcar în dorinţele corpului meu. Nici măcar în. fisurile tencuielii 
sau în scărţăitul podelei. Părăseşte-ţi gravura şi, gluga neagră de 
călugăr. De ce n-ai traversa pustiul zăpezilor, ca să: 

baţi la uşa primei colibe şi să ceri puţină căldură şi lurnină?'; 

însoară-te cu secretara ta cea cu ochelari. Sau cu oricare 
dintra; 

admiratoarele tale. Construieşte-i o casa. în care să ardă iarna : 

focul în cămin. Să ai şi o grădina- Cu trandafiri. Un porumbar. 
Poate ai să mai ai încă un băiat, iar seara cînd te vei întoarce d la 
lucru ai să stai cu el la biroul tău cel negru şi ai să-i decupez poze din 
Geographical Magazine şi să-i mîngăi părul cu degetel pline de lipici. 
Nevasta ta îţi va mîngăia fruntea obosita. Noapl îţi va masa muşchii 
cefei încordaţi de scris şi de singurătate. V pune un disc: nu Vivaldi. 
Nici Albinoni Poate o muzică de ja meditativ. Afară - ploaie, furtună. 
Se aude apa scurgindu-se pe streaşină. Din camera alăturată se simte 


miros de talc şi şam] parfumul somnului de copil întinşi pe pat, veţi 
asculta cum 
158 


vintul dincolo de fereastra bine închisă. Fiecare absorbit în 
tectura lui. Sau poate tu îi vei povesti, cu voce scăzută, despre 
războaiele lui Napoleon. După care veţi stingp lumina, iar degetele ei 
se vor plimba pe pieptul tău. Vei închide ochii. Atunci voi apărea şi eu 
strecurîndu-mă ca un foşnet între voi. în întuneric, tu şi cu mine, 
amîndoi vom răde fără să fim auziţi. Duhul din sticlă dar şi sticla în 
acelaşi timp, aparţinîndu-mi. 

Acum e aproape şase dimineaţă. Am petrecut toată noaptea 
scriindu-ţi. Am să fac un duş, mă îmbrac şi pregătesc micul dejun 
pentru fetiţa şi soţul meu. Există fericire pe pămănt, Alec, iar chi- 
nurile nu sunt contrariul ei, doar drumul spinos pe care ne vom tărăi 
spre poieniţa aceea, scăldată în argintiul transparent al lunii, care ne 
cheamă şi ne aşteaptă. Să nu uiţi. 

llanu 

[Telegramă] Ghideon Illiuniv Chicago. în atenţia ta Alex. Legal 
Boaz considerat minor şi încredinţat mamei. Iniţiativa ta poate tii 
interpretată ca răpire. Sommo vrea să te dea în judecata. Poate se 
mai gîndeşte dacă vinzi proprietatea. Coboară cu picioarele pe 
pămănt Zakheim 

[Telegramă] Ghideon Illiuniv. Chicago. Asociatul presează în 
cîteva direcţii. Situaţie delicată. Luaţi în consideraţie. Roberto di 
Modena 

[Telegramă] Personal di Modena ierusalim Israel Propune în 
numele meu familiei Sommo şi lui Zakheim încă cincizeci de mii în 
schimb Boaz să fie lăsat în pace. Dacă vrei eşti liber să nu lucrezi 
pentru mine. Alex 

[Telegramă] Ghideon Illiuniv. Chicago. Lasă-mă să vind şi 
promit că Boaz va fi lăsat în pace. Dacă refuzi riscă să fie închis. 
Aminteşte-ţi că eliberarea lui e condiţionată. Roberto te părăseşte. 

159 

bat cu terenuri în Cisiordania ale unei mănăstiri franţuzeşti. 
Ginerele meu implicat în afacere. îţi propun investirea banilor în alte 
achiziţii în teritorii. Acolo e viitonil. învaţă ceva de la tatăl tău din 
vremurile lui cele bune. Aştept instrucţiuni. Manfred 


[Telegramă] Personal Zakheim ierusalim Israel. Te iert cu 
condiţia să încetezi să mă cicăleşti. în locul proprietăţii Zikhron de 


acord să vinzi clientului tău casa şi terenul de la Magdiel. Am să-ţi 
scot sufletul dacă o iei de la capăt Ultima avertizare. Alex 

[Telegramă] Ghideon Illiuniv Chicago. Am înapoiat dosarele 
asociatului. No hard feelings. Roberto di Modena 

[Telegramă] Ghideon Illiuniv Chicago. Totul aranjat Boaz în grija 
mea. Continui să-l îngraş pe Sommo dar îl ţin din scurt. Ai grijă de 
sănătatea ta. Manfred 

[Telegramă] Sommo Tamaz 7 ierusalim. Am hotărăt să schimb 
testamentul. Voi primiţi un sfert iar restul merge la Boaz cu condiţia 
să acceptaţi să-l treceţi în mod legal sub tutela mea pînă la vărsta 
majoratului. Cu rugămintea de a lua hotărăre imediată. Alexander 
Ghideon 

[Telegramă] Dlui Ghideon Universitatea Illinois Chicago. Cu tot 
respectul Boaz nu e de vănzare. E în răspunderea mamei care 
răspund eu. Dacă îi vreţi binele şi pentru a vă răscump; 

parţial păcatele grele fiţi bun şi faceţi o donaţie pentru eliberan 
ţării şi lasă copilul sub supravegherea noastră. Michael Sommo 

[Telegramă] Ghideon Illiuniv Chicago. Vîndut Magdiel 1 Sornmo 
pentru patronul lui milionar fanatic din Paris. De schi 

160 


llana Sommo Tarnaz 7, ierusalim 


Beit-Avraham. 

17.08.76 

Dragă llana, 

Scrisoarea ta m-a întristat şi m-ajignit Cine nu visează uneori să 
evadeze pentru a-şi arde aripile la vreo flacără din depărtări. Degeaba 
răzi de mine, nu eu am inventat graniţa între foc şi cenuşă, şi eu am 
cercul meu vicios. Am să-ti povestesc ceva. Acum vreo jumătate de 
an, pe cînd eram de serviciu la clubul kibuţului, într-o dimineaţă 
ploioasă, un băiat pe care nu-l cunoşteam. venit ca voluntar din 
Islanda sau Finlanda, un băiat cu ochelari, cu pielea bronzată, cu părul 
ud, pierdut în gînduri şi în fumul de tigară, stătea singur într-un colţ 
scriind o aerogramă. Nu am schim-bat decît un „bună dimineaţa" şi 
„Sscuzaţi-mă". Domnea o linişte totală şi pe geamuri se vedea cenuşiul 
ploii. Am spălat podeaua de două ori, ştergind şi sub picioarele lui, i- 
am golit şi spălat scru-miera, apoi i-am adus-o înapoi, şi pentru o clipă 
mi-a zămbit amar şi cu milă, precum cineva care ştie tot adevărul. 
Dacă mi-ar fi spus „stai jos", sau dacă ar fi făcut vreun gest cu măna, 
nimic nu m-ar fi reţinut Aş fi uitat totul. Dar n-am putut Din toate 
direcţiile mă pîndeau rănjete, umilinţele mărunte, remuşcările, teama, 
mirosul de transpiraţie, cataramele, jena, fermoarul, podeaua umedă, 
nas-turii, sutienul cu bretele grosolane, lumina dimineţii, uşa deschisă. 


frigul, perdelele date la spălat, mirosul de clor, ruşinea. Ca zidul unei 
fortărete. N-am povestit nimănui în afară de tine şi de fapt nici ţie nu 
ţi-am povestit şi de fapt nu e nici o poveste. loas era con-centrat în 
zona Podişului Golan, iar la zece fără un sfert aveam i'înd la dentist cu 
Iftah. Nimic nu s-a întîmplat în afară de ^ferința de a înţelege: ca zidul 
unei fortărețe. Ca o pierdere ire-mediabilă. în aceeaşi seară am vopsit 
în alb mobila de pe verandă, ^ să-i fac o surpriză lui loas la întoarcere. 
Pentru copii am făcut 

161 

îngheţată de ciocolată. Noaptea am călcat fără întrempere pînă 
s a terminat transmisiunea la radio, apoi aparatul a continuat să| ţiuie, 
pînă cînd paznicul a trecut pe sub fereastra mea deschisă şi| a spus 
răzînd „e tărziu, Rahel". Nu e nimic de povestit, Ilana. Du-te şi 
lucrează jumătate de zi la librăria ta, în orele cînd Yfat e lan 

A 

grădiniță. Inscrie-te la vreun curs prin corespondență. 
Cumpără-ți ceva nou de îmbrăcat în locul rochiei maro de care am 
înțeles din scrisoarea ta că te-ai săturat Dacă, vrei, poți să mă 
numeşti arici Dacă n-ai chef, nu-mi răspunde. loas e de serviciu în 
noaptea ast la grajd, iar eu mă simt obosită şi chiuveta e încă plină cu 
vas murdare. Mă opresc aici. Sora ta, Rahel. 

De fapt am vrut să-ţi scriu din alt motiv: să-ţi povestesc că lo, a 
fost ieri la Zikhron pentru două ore, a ajutat la fixarea plasel de sărmă 
pentru curtea de păsări, a dat cîteva sfaturi agricole, şi constatat că 
Boaz se descurcă foarte bine în comunitatea pe car”B şi-o creează. 
Data viitoare vom merge cu maşina şi vom lua şq copiii. Nu aveţi nici 
un motiv să nu vă duceţi pe acolo din cînd î; 

cînd, tu cu Michel şi YfaL 

Raht 

Note redactate pe fişe de Prof. A. A. Ghideon 

258. Şi toţi, fiecare în felul său, încep să distrugă instituţia 
numit familie. Platon. Isus. Primii comunişti. Naziştii. Militariştii, c şi 
pacifiştii militanţi. Asceţii, dar şi sectele orgiastice (antic şi modeme). 
Primul pas spre eliberare: eliminarea familie Distrugerea tuturor 
legăturilor intime care unesc un om d altul în favoarea perfectei 
contopiri în „familia revoluţionară' 

261. Eul - centrul suferințelor. Eliberarea - anularea eululi 
Dizolvarea completă în mase. 

266. Crima - sentiment de culpabilitate - nevoia de ispăşire 
mobilizarea în numele unui ideal - încă o culpabilitate -nouă crimă în 
numele idealului - iarăşi nevoie de ispăşire aderare şi mai strănsă la 
ideal - şi aşa mai departe. Cerc vicio 


270. în acest fel, bmsc sau progresiv, viaţa se uzează, | 
degradează, cade, se goleşte: admiraţia înlocuieşte prietenia. | loc de 
respect Supunere în loc de colaborare. Constrîngere 

162 


loc de fraternitate. Entuziasmul ia locul emoţiei. Ţipete şi 
şoapte în loc de vorbe. Suspiciune în loc de îndoială. Tortură în loc de 
bucurie. Represiune în loc de dor. Umilire în loc de meditaţie. înşelare 
în loc de despărţire. Glonte în chip de argu-ment Masacru în loc de 
diviziune. Moartea în loc de schim-bare. Purificare în loc de moarte. 
„Eternitate" în loc de viaţă. 

283. „Lasă-i pe morţi să îngroape morţii": pe cei vii îi vor 
îngropa cei vii. 

284. „Cei ce mănuie sabia de sabie vor muri": pînă la sosirea lui 
Mesia învărtind o sabie de foc în mănă- 

285. „Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi" - şi imediat - sau 
vei primi un glonte. 

286. „Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi" - însă dacă nu ai 

faţa de tine însuţi decît ură, porunca asta e încărcată de o 

ironie distrugătoare. 288. Dar ce se poate spune despre 
înviere? învierea morţilor care 

ne-a fost promisă? în mod invariabil fără corp. 

290. cît despre suflet: va fuziona complet cu celelalte. Se va 
întoarce să se dizolve în marele rezervor de suflete. „Se va scurge în 
sănul naţiunii" . Sau în inimile strămoşilor dispăruţi. Sau în cazanele 
rasei. Sau în arhiva mişcării. Acolo va servi de materie primă pentru o 
re-tumare purificată. Apeiron al lui Anaximadru. „Jerba vieţii" la evrei. 
Creuzet creştin. Topitorul de nasturi din Peer Gynt. 

291. cît despre corp? Nu e decit o povară trecătoare. Un instru- 
ment plin de umori fetide. o sursă de disperare şi de infecţie. o cruce 
pe care suntem obligaţi să o purtăm. o încercare prin care trebuie să 
trecem. o pedeapsă ce trebuie îndurată pentru a te elibera de ea 
înainte de a ajunge în „lumea care e per-fecţiune". o frăntură de 
prezent impur îngrămădită între puri-tatea abstractă a trecutului şi 
strălucirea abstractă a viitorului. 

292. Smulgerea din materialitate: nimicirea corpului. Fie 
treptat, prin umilinţe, fie print-o lovitură izbăvitoare, pe altarul salvării 

iininente. 

293. De unde: „Din ţărînă te-ai născut, în ţărină te întorci. 

294. De unde: „Viva la muerte", adică „Trăiască moartea". 

163 

295. Din nou Pascal: Toate relele de pe lume se trag în mod 
secret din faptul că nu suntem în stare să stăm liniştiţi într-o încăpere. 
1 Nulitatea noastră ne distruge. 


Michel Sommo Tarnaz 7 ierusalim 

Bună Michel, îţi scriu asta de la Zikhron. Din partea mea, şi 
llana poate să citească, dar tu să citeşti mai întăi. Precis eşti supărat 
şi mă crezi un mare nerecunoascător după ce tu a-i fost cu mine cum 
trebuie iar eu nam ţinut cont de tine şi am aranjat trecînd prin 
america să fiiu aici la Zikhron împotriva planurilor tale. Dacă teai 
enervat pe mine atunci aruncă scrisoarea asta la gunoi şi numi scrie 
răspuns numai să nu începi iar sămi tii lecţii. Tu nu eşti dumnezeu 
michel iar eu nu sunt fraierul tău. Şi în gen-eral să spui unul altuia 
toată ziua ce să facă asta da asta nu e (ţ prostie. Astai părerea mea 
mă scuzi. Dar scrisoarea asta nu e ca s.S te schimbi oricum eu sunt 
împotrivă să schimbi oamenii. Atunc| pentru cei scrisoarea? Ilana. 

Ascultă Michel.După părerea mea llana are probleme. Sa văz pe 
ea cînd a venit aici în vizită. Sută la sută normală na fost mci< dată, 
dar acum a coborăt poate sub cincizeci la sută.Propunen mea e ca ea 
şi Yfat să vină aici la Zikhron un timp să lucreze îi casă sau în grădină 
ca să se odihnească puţin de religiozeria ta. NI te enerva Michel ştii că 
eşti un om bun şi de treabă însă greşei ta e că toţi trebuie să fie exact 
ca tine iar cine nui ca tine nui o Eu pentru tine sunt un golan Ilana un 
copil mic iar arabii nişte ai male. încep să mă tem că şi Yfat ai să crezi 
că este din plasteli că poţi să faci din ea orice formă vrei tu şi atunci 
nouzeci la su că şi Yfat va avea probleme şi ai să dai vina pe toată 
lumea nur pe tine nu. Tot binele pe care lai fScut lu Ilana şi mie şi ţării 
Mic nu e destul de bine pînă nu ai să laşi pe fiecare să trăiască o vrea. 
Uite Kiriat Arba unde mai băgat pe mine loc foarte firun peisaj şi toate 
alea dar nu-i pentru mine care nu sunt religios şi cred că ţara are 
nevoie să-i baţi pe arabi sau să le iei pământuri După părerea mea 
trebuie săi lăsăm în pace şi ei să ne lase pe în pace. Dar pentru asta 
îţi scriu. Propunerea mea e să vină Yfi Ilana aicea să se mai 
odihnească de conducerea ta şi de nebun< 

164 


de la ierusalim. Leam pregătit o cameră curată cea mai bună cu 
ceva mobilă şi toate cele şi am deja şase băieţi şi fete care lucrează 
aici ca să pună lucrurile în ordine iar domnu Zakaim care la început 
mia făcut probleme acum sa mai îmbunat şi a obţinut de la primărie 
aprobări pentru a fi racordat la curent electric şi apă iar cu bani 
americani am cumpărat răsaduri, unelte, păsări şi toată afacerea 
începe să arate ca lumea inclusiv telescopul de pe acoperiş care 
aproape gata. Să vină cu Yfat o săi fie bine aici cinci stele, Toată. ziua 
muncim după aia ne ducem la plajă după aia seara cântăm la ghitară 
iar noaptea am să ţi le păzesc. Am aici bucătărie mare şi nam nimic 
împotrivă să fie o parte kaşer pentru ele dacă llana vrea. Nu mă 
deranjează. Aici e liber. La mine aici nu e Kiriat Arba fiecare face cum 


îi vine numai să muncească cum trebuie să fie de treabă cu ceilalţi şi 
să nu calce pe nervi şi să nu dea lecţii. 

Ce zici Michel? ţiam scris ţie că la voi tu eşti bos-ul şi hotărăşti 
totul da numi pasă să citească şi Ilana. Termin cu multumesc şi cu 
respect că pînă la urmă eşti destul de OK Michel. Să ştii că de la tine 
personal am învăţat ceva să nu bat să nu arunc cu lăzi deşi la început 
veneau pe aici tot felul de poliţişti şi functionari de la primărie neau 
făcut probleme neau jignit eu nam atins pe nimeni şi asta numai 
datorită ţie Michel. Salutări de la mine lui Ilana şi o pişcătură cu drag 
lui YfaL lam pregătit aici un leagăn tobogan şi o ladă cu nisip de toate. 
Şi pentru Ilana am de lucru. Acum e frumos aici ca un kibuţ mic de 
fapt e şi mai frumos că aici nimeni nu se bagă în sufletul celuilalt Şi tu 
poţi să vii în vizită şi dacă ai chef să ne dai ceva bani de ce nu? Poţi să 
dai. Nici o chestie. 

Cu stimă şi mulţumiri, Boaz B. 


Către Boaz Brandsteter Casa Ghideon, Zikhron-Yakov (Sud) 
19 Av 5736 (15.08) ierusalim 


Dragă Boaz, 

Mama ta şi cu mine am citit scrisoarea ta de două ori şi nu ne- 
am crezut ochilor. Mă grăbesc să-ţi răspund punct cu punct în ordine. 
Mai întăi te anunţ Boaz că nu sunt de loc supărat pentru 

165 

lipsa ta de recunoştinţă. (se scrie nerecunoscător şi nu 
nerecu”B noascător, nătărău ce eşti!) însă n-am loc aici să-ţi corectez 
greşelele de ortografie şi de sintaxă. N-aş termina niciodată! J 

Şi de ce să fiu supărat? Dacă m-aş fi supărat pe toţi care s-auf 
purtat rău cu mine sau care au fost nerecunoscători aş fi fost toati 
viaţa nenorocit Lumea se împarte în cei care iau fără ruşine şi ce care 
dau fără să socotească orice bănuţ, iar eu încă din copilăru fac parte 
din a doua categorie şi niciodată nu m-am supărat pe ce din prima 
categorie şi nu i-am invidiat, că procentul de nenorociţ|B| la ei e mult 
mai ridicat decit jos la noi. Asta pentru că a da fără să ţii socoteală eo 
mîndrie şi bucurie pe cînd cei care suntg| obişnuiţi să ia fără ruşine, 
pedeapsa lor va fi ruşinea şi neantul— suferinţă şi dezonoare în 
acelaşi timp. 

în ce te priveşte, eu mi-am făcut datoria după puterile mel< 
pentru mama ta şi pentru tine, şi desigur în numele Celui de sus iar 
dacă nu prea m-a susţinut Cel de sus - n-am nici un drept si mă pling. 
E scris în Cartea proverbelor: „Un fiu înţelept este bucu' ria tatălui, dar 
un fiu nebun este măhnirea mamei sale". Simpatia tău tată nu merită 
bucuria, iar mama ta a avut destul de suferit c la tine. în ce mă 


priveşte, am avut o oarecare satisfacţie. E drept ( am sperat să te ajut 
să mergi pe altă cale, însă aşa cum e scri încotro omul vrea să 
meargă acolo este dus. Tu ai chef acum să i fermier şi cititor în stele? 
De ce nu? Fă ce-ţi stă în putere şi n-să ne fie ruşine cu tine. 

Ne-au impresionat mult cîteva lucruri din scrisoarea ta şi i 
primul rînd faptul că eu am fost cu tine aşa cum trebuie. M-. judecat 
drept, Boaz, şi n-am să uit asta După cum ştii, noi avei memorie bună. 
Să dea Dumnezeu să fie însă adevarat! Trebuie ştii Boaz că multe 
nopţi n-am dormit de grijă să nu am şi eu vi vină (fără să vreau) în 
păcatele tale de tinereţe şi în isprăvile t. pe care nu le pomenesc aici. 
Se poate că de la început, din ziua care am avut norocul să mă însor 
cu mama ta, datoria mea sfăi era să te ţin mult mai din scurt în loc să- 
ţi trec cu vederea că te-ai rupt de morală şi de Tora şi de buna 
conduită. Ar fi trebuit te pedepsesc biciuindu-te cu o nuia plină de 
spini pînă te-ai întors pe drumul cel bun. Pe cînd eu am păcătuit, 
neavînd curaj să fiu prea sever ca să nu te îndepărtezi de noi. Mi-a 
fost milă 

166 


lacrimile mamei tale şi te-am cruțat Poate n-am făcut bine cînd 
[n-am răzgîndit şi ţi-am dat voie să-ţi iroseşti anii de învăţătură într-o 
şcoală laică de cel mai îndoielnic renume, unde nici măcar nu te-au 
învăţat să citeşti şi să scrii şi să-ţi respecţi părinţii. în loc de asta am 
ales calea mai uşoară şi nu te-am învăţat nici Tora nici porunci, nici 
fapte bune şi n-am luat în consideraţie greşelile tale. După cum se 
spune: ochii care nu se văd se uita Deşi tu, Boaz, n-ai fost niciodată 
departe de inima m?a. Nici măcar o clipă. Poate am greşit şi cînd am 
fost de trei ori la căpitanul Almaliah să-l rog să-i fie milă de tine? 
Poate ţi-ar fi prins bine să te înveţi minte din propriile pedepse, să 
sufere fundul dacă nu mţelege capul că există recompensă şi 
pedeapsă şi există judecată şi existăjudecător. Să nu te obişnuieşti să 
crezi că totul îţi e permis în viaţa. Că pentru un evreu să trăieşti 
înseamnă numai să te distrezi, aşa cum mi-ai scris tu prosteşte? Am 
să revin mai tărziu la acest subiect grav. Am pacatuit, Boaz, îţi 
amintesc, cînd mi-a fost milă de tine si nici pînă azi nu am depăşit 
acest sentiment din cauza suferințelor pe care le-ai îndurat în copilărie 
de la omul acela rău. E scris că „Imi este Efraim un fiu scump, un copil 
iubit de mine. căci îmi arde inima în mine pentru el. „Versetul ăsta 
descrie exact ce simt eu faţă 

de tine. Şi poate că nu e spre binele tău. 

însă probabil că rugăciunea mea a fost auzită şi cerul îţi 
păzeşte paşii. Simpaticul şi celebrul tău tată iar a reuşit să te aducă 
pe un drum greşit, luîndu-te de la Kiriat Arba ca să te instaleze în 
ruina aceea unde să poţi face cele şapte păcate, dar iată că măna 


soartei care te veghează a intervenit pentru a îndrepta lucrurile: ain 
reţinut cu satisfacţie ce mi-a transmis Zakheim, că tu împreună cu 
căţiva tineri şi tinere de-ale noastre te ocupi cu munca de 
reconstrucţie a tării şi îţi căştigi păinea cu sudoarea frunţii. E foarte 
bine, Boaz- E o îmbunătăţire! îmi dau seama că te străduieşti să faci 
totul con-form legilor ţării deşi, din păcate, continui să încalci cîteva 
reguli din Tora şi te încăpăţănezi să rămăi un necredincios. Măcar 
dacă a! respecta şabatul şi regulile purității. îţi scriu asta nu ca să-ţi 
dau lIscţii, ci numai, cum se spune la noi: „Mai cu credinţă sunt rănile 
"nui prieten". Nu te înfuria pe mine, cum şi eu mă abţin (cu greu !) sa 
mă înfurii pe tine. De acord, Boaz? Ne-am înţeles? Suntem prieteni în 
continuare? 

167 

Am să-ţi mai spun încă ceva în legătură cu păcatele tale carg 
sunt produsul epocii în care trăim şi care pot fi considerate ca o 
problemă generală: atita timp cît legile ţării vor continua să nu fie 
conforme cu legile din Tora, Mesia ai cărui paşi pot fi deja auziţi va 
rămăne afară, pe scări. Nu va intra la noi. Mai bine să lăsăna asta 
celor mai înţelepţi ca noi şi între timp mă mulţumesc de laf tine cu 
minimum posibil: cel piiţin respectă legile ţării şi să'y spunem că ne 
mulţumim şi cu atît Mai ales că te-ai lăsat de arum cat cu lăzi etc. fără 
să mai dau exemple. Faptele tale te vor face iubit sau urăt, iar faptele 
tale cele bune vor căntări mult şi noi le| însemnăm cu multă dragoste 
şi satisfacţie. | 

Cînd erann de vărsta ta, trăiam în lipsuri şi sărăcie şi îmi 
plăteam cu truda măinilor studiile la liceu şi aşa au făcut toţi fraţi| şi 
toate surorile mele. Tata era invalid şi lucra ca taxator de bilet la 
metrou, iar mama (Dumnezeu să te ferească) spăla podelel într-un 
spital evreiesc. Şi eu am spălat podele: în fiecare zi la or cinci, imediat 
după orele de curs la liceu (încă se mai băteau ele vii pe atunci!) 
alergam din clasă direct la lucru pînă la miez nopţii. Era un portar, 
evreu din Romănia, la care intram să-r schimb uniforma cu hainele de 
lucru amărăte pe care le căram ghiozdan. Mă duceam şi spălam scări. 
Nu uita că eu nu eram piit moştenitor şi erou ca tine, ci un copil 
slăbănog şi fără putere şi mi scund decit ceilalţi de vîrsta mea. însă 
eram tare ambițios şi chia îndărjit Nu neg. Golanii se năpusteau 
asupra mea şi une aproape mă omorau în bătaie. însă esenţialul e că 
o încasam şi abţineam, strîngînd din dinţi, şi de ruşine nu povesteam 
nir acasă. „Nici o problemă", asta era lozinca mea. Cînd s-a aflat i 
clasă că spălam scări, au început dragii mei colegi să mă strige 
„Zdreanţa cu zdreanţa" şi crede-mă Boaz că în franceză sună mai 
umilitor. Apoi am găsit alt serviciu, să curăţ mesele întri cafenea, iar 
acolo mă strigau Ahmed pentru că mă credeau ari Adevărul e că 
numai din cauza asta am început să port chipă cap. Credinţa a venit 


mult mai tărziu. Noaptea învăţam, aşezat, r scuzi, pe scaunul wc-ului 
încă o oră-două după miezul nopţii, pe tru că locuiam şase suflete într- 
o garsonieră şi numai acolo putea aprinde lumina cînd toţi dormeau şi 
aşa îmi pregăteam lecţiile. î rămăneau cinci ore de somn în fiecare 
noapte, pe salteaua mea i 

168 


bucătărie, şi pînă în ziua de azi nu i-am povestit nici măcar 
mamei tale cum uneori de oboseală, în loc să dorm, mă zvărcoleam 
plîngînd pe salteaua aceea de ură şi supărare. Eram plin de duşmănie 
faţă de toată lumea.Visam cum voi fi bogat şi respectat şi cum îmi voi 
încheia socotelile cu viaţa. Chinuiam pisicile din curte, iar uneori, pe 
stradă, scoteam aerul din cauciucurile maşinilor parcate în întuneric. 
Eram un copil rău şi ranchiunos. 

Situaţia asta era cît pe ce să mă transforme şi pe mine într-un 
element rău, însă odată, de şabat, ne-am dus eu şi încă doi prieteni de 
pe aceeaşi stradă, Prosper şi Jeanine (îi cunoşti pe amîndoi: 

doamna Fuchs şi căpitanul Almaliah) la o întrunire a mişcării 
Beitar cu un delegat din Israel. Crede-mă că putea la fel de bine să fie 
vreo mişcare comunistă (Doamne fereşte) sau şi mai rau, să ne 
păzească Dumnezeu, însă măna soartei a avut grijă să fie Beitar. De 
atunci, m-am făcut alt om şi am încetat să mai plîng şi n-am mai făcut 
nici un rău nimănui, nici măcar vreunei pisici. Asta pen-tru că am 
înţeles, Boaz, că viaţa nu ne-a fost dată ca să ne distrăm, ci pentru a 
contribui cu ceva de la tine la binele celuilalt şi la binele naţiunii. De 
ce? Pentru că te face să te ţii drept chiar dacă nu ai decit un metru 
şaizecişi patru şi să ţii capul sus chair daca eşti o zdreanţă care ţine o 
zdreanţă- E arborele vieţii pentru cei care o au. Dacă tu trăieşti, aşa 
cum mi-ai scris, numai ca să te dis-trezi, atunci nu eşti decît o muscă, 
nu un om, chiar dacă ai fi tu frumos şi mare cît Mont Blanc. Contează 
mai mult să fii toată viaţa măcar un fir de păr sau o unghie a 
poporului evreu decit să nu fii decît o muscă nenorocita. Aceasta e pe 
scurt teoria mea, Boaz. Ai să înţelegi şi tu, măcar cu inima, dacă nu cu 
mintea, la Zikhron-Yakov, dacă nu la Kiriat Arba, în laicitate, dacă nu 
prin tradiţie, aşa că mai ai şanse ca binele să învingă răul care în ce te 
priveşte căntăreşte destul de greu, după cum ştii şi tu. Porţile căinţei 
îţi sunt larg deschise, niciodată nu se închid 

Şi dacă tot a venit vorba de faptele tale rele, nu pot trece cu 
vederea aroganţa şi obrăznicia de care ai dat dovadă: de unde ai 
neobrăzarea să scrii despre mama ta că, Doamne fereşte, „nu e 
nonnală"? Cum de nu ţi-a tremurat măna? Ce, tu însuţi eşti nor-mal? 
Da? Du-te şi te uită în oglindă! Sălbatic ce eşti! Să te 

169 


descalţi înainte de a vorbi despre mama ta! Deşi cu siguranţă 
că acolo mergi desculţ ca un arab. 

Şi încă ceva. Ştiu că scumpul tău tată a început să-ţi plătească 
un fel de salariu lunar. Află că tot ce îţi dă el — îţi dă din ce îţi. 
aparţine ţie oricum şi nu din banii lui, pentru cei şapte ani în care s-a 
comportat cu o cruzime de corb faţă de mama ta cea dragă şi faţa de 
tine, refuzînd să vă plătească pensia alimentară şi despăgubirea 
pentru suferinţa şi ruşinea pe care vi le-a provocat înadins. Ceea ce 
trimite e) acum nu sunt decit firimiturile de la masa lui, nimic mai 
mult Dar nu vreau să instig un fiu împotriva tatălui lui, Doamne 
fereşte. De ce aduc aminte despre bani? Doarl ca să menţionez că tu, 
dragă Boaz, de data asta nu risipeşti baniiy pe placeri suspecte, si nu 
vreau să dau exemple din trecut, ci,;i investeşti în restaurarea ruinelor 
pe care le-a lăsat în urma lui şi în| înfiintarea unei gospodării agricole. 
lată de ce am spus că nu;| ne-am crezut ochilor citind scrisoarea ta, în 
ciuda greşelilor şi a obrăzniciei, drept care am găsit de cuviinţă să-ţi 
trimit un mandat poştal cu suma de doua mii cinci sute de lire. Şi voi 
continua să-ţi' dau de acum înainte cîte ceva în fiecare lună cu 
condiţia să începi', să înveţi să citeşti şi să scrii cum trebuie şi poate 
să necinsteşti mai puţin şabatul. Asta înseamnă, după un calcul 
simplu, treizeci des mii de lire pe an de azi pînă la majorat Nu mai ai 
nevoie să'.; 

primeşti bani de la acel ticălos. Ne-am înţeles, Boaz? ii 

încă ceva pozitiv la activul tău, ceva de nepreţuit: se pare că ai 
început, în loc să provoci suferinţă, să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine 
însuţi. Despre ce e vorba? Despre propunerea copilărească din- 
scrisoarea ta- Copilărească, însă fără îndoială emoţionantă. Tu încă; 

nu eşti în stare să le primeşti în vizită pe mama şi sora ta, mai 
întăi| trebuie să te găteşti pe tine, cum e scris la noi, însă am fost 
foart< impresionați de propunere. Era cît pe ce să scriu: pentru un 
astfe, de copil ne-am rugat Numai că deocamdată mai ai drum lungi 
la rău pînă la bine în ochii Domnului şi pînă acum n-ai înaint decit o 
treaptă sau două. Asta-i adevărul, Boaz, şi nu-mi pasă da( ai să te 
enervezi şi ai să mă numeşti „dos'* sau dacă ai să contiih* să 
inventezi pe seama mea minciuni ca de exemplu că sunt autor” 

* Persoană religioasă; termen cu o conotaţie ironică 

170 


tar cu mama ta dragă sau că eu Doamne fereşte îi urăsc pe 
arabi sau, fără să fac vreo comparatie, pe evreii care încă nu s-au 
trezit la realitate. 

Ai înnebunit, Boaz? Cînd am păcătuit eu faţă de mama ta? Ce 
vrei să insinuezi spunînd că eu „am pus stăpănire pe ea"? Sau pe 
tine? Am legat pe cineva cu lanţuri? Cui am tacut rău? împotriva cui 


am ridicat măna? Sau vreo ladă? Pe cine am făcut să sufere? Probabil 
există în cartea cu socoteli acolo sus cîte.va lucruri nega-tive la 
numele Michael Sommo. Nu spun că nu. In fond nu sunt decît un om 
oarecare. un evreu ca oricare altul. Insă sa spui despre mine că am 
făcut vreun rău intenţionat? Cuiva? Fie şi cel mai neînsemnat rău ? 

Esti nedrept cu mine Boaz. Noroc că eu nu sunt prea suscepti- 
bil ;.i totul ţi se va uita- In locul tău, aş fi cerut iertare cel puţin pentru 
că ai păcătuit faţă de mine insultîndu-mă. 

Şi. a-propos, crede-mă, chiar şi arabilor despre care ai inventat 
în scrisoarea ta că le-aş vrea răul, chiar şi lor le doresc din toata iniiTia 
să trăiască în pace după religia şi obiceiurile lor si să aiba parte cît 
mai curînd să se întoarcă în ţara lor aşa cum şi noi am avut parte să 
ne întoarcem în ţara noastră. Numai că noi am ple-cat de Ja ei fără 
nimic şi acoperiţi de ruşine, pe cînd lor le urez sa plece cu capul sus şi 
cu toate bunurile şi fără să fim obligaţi. Doamne fereşte, să le luăm 
nici măcar un şnur de pantof. Chiar si pentm proprietăţile pe care ei ni 
le-au luat cu forta, eu zic sa le plătim cum trebuie. E de la sine înţeles 
că unul ca mine nu are nicicum de gind să se atingă de un fir de păr 
din capul vreunui evreu, oricît de păcătos ar fi el. De ce te legi de 
mine? Şi mai ai încă şi tupeul să ceri să nu ţi se dea lecţii şi să sustii 
ca „n-ai voie *''ă schimbi oamenii"! Ce-i nou aici? 

Ce, oamenii sunt perfecţi deja? Tu însuţi eşti perfect? la, de 
sxemplu, poporul ales: nu mai e nimic de schimbat? Nu mai e nirnic 
de corectat? Prostii, Boaz! Toţi trebuie să încercăm să ne 'yutăm unii 
pe alţii să devenim mai buni. Să ne dăm măna unul altuia ca să nu 
rămănem în urmă. Fiecare om e obligat să aibă grijă de fratele său. Şi 
în special fiecare evreu! 

Cît despre mama şi sora ta - poate vom veni toţi trei într-o 
vizită scurtă la tine, însă doar cu condiţia că mai înainte de asta vii 

171 

tu din nou la noi la ierusalim să petreci şabaturile. Tu eşti cel 
care' te-ai îndepărtat aşa că tu trebuie să te apropii primul Peste 
cîteval luni ne mutăm în cartierul evreiesc într-un apartament frumos 
şi> mare în care vei avea o cameră la dispoziţie. însă să vină ele să 
locuiască în ruina pe care ai primit-o de la tatăl tău? Printre tot felul 
de indivizi care se prea poate ca fiecare să fie în felul lui un| înger, dar 
pe care eu nu-i cunosc şi nici familiile lor? Ce, vrei să le scoţi pe mama 
şi pe sora ta din ghearele mele? Am să te iert însă, ai avut intenţie 
bună. 

Şi acum despre părerile tale periculoase conform cărora 
esenţialul în viaţă e să te distrezi. Nu-ţi ascund că m-am cutremu-i rat 
De la taică-tău cel deştept ca noaptea ai moştenit veninul ăsta pe 
care mi-l arunci în faţă într-o limbă ca vai de capul ei. Ideea; 


asta, Boaz, e mama tuturor păcatelor şi ar fi mai bine să te 
fereşti de ea ca de ciumă. Esenţialul în viaţă e să faci binele. Foarte 
sinn plu. Şi să nu vină taică-tău şi alţi inteligenţi de genul lui să ne 
amăgească cum că binele e relativ, că nimeni nu are dreptul s 
hotărască ce e bine şi ce e rău, că ce e bine pentru Simion e răi 
pentru Levi şi invers, şi că depinde cînd şi unde, şi toate deşteptă 
ciunile astea. Am auzit destul. Nu ne priveşte pe noi filozofia asta 
străină care e toată numai flori fără fructe, cum a spus înțeleptul” şi 
pe deasupra şi flori otrăvite. Fereşte-te de gunoiul ăsta. Să şti” Boaz, 
că încă nu s-a născut cineva, fie chiar şi arab sau crimina care să nu 
ştie în sufletul lui ce e bine şi ce e rău. Cu toţii ştir asta încă din burta 
mamei. După imaginea Domnului nostru. Ştir că a face bine 
aproapelui e bine, şi a-i face rău, e rău. Simplu di bună-ziua. Asta-i pe 
scurt tot ce învăţăm din Tora. însă există, dil) păcate, şi cei care o fac 
pe deştepţii sau pe naivii spunînd: aduceţi dovezi. Foarte bine, de ce 
nu? Sunt dovezi cîte vrei. Uite, de exem| plu, înţeleg de la tine că ţi-ai 
construit acolo un telescop şi noapte| cauţi în stele. Ei bine, uită-te 
bine prin aparatul tău şi ai să vezi c sufletul tău va începe să aducă 
laude tuturor minunilor Domnulti şi ai să vezi dovada cu ochii tăi, prin 
carnea ta: pe firmamenfl luminat, Boaz, în cele şapte ceruri de 
deasupra noastră, ce vol vedea? Ce e scris pe bolta cerului cu litere 
sfinte? 1 

Acum taci? Foarte binsTe prefaci că stelele nu sunt decit 
problemă de optică şi astronomie. o faci pe prostul Bine, să-ți i 

172 


spun ceva: acolo sus stă scris „ordine"! Acolo stă scris „Proiecf'! 
Acolo stă scris „Scop"! Că fiecare stea va urma cu cea mai mare 
precizie orbita ei! Şi tot acolo mai e scris, scumpule, că viaţa e făcută 
cu un anumit sens. Că există un stăpăn care o conduce. Şi că există 
justiţie şi judecător. Că noi ca armata cerului avem obligaţia să fim tot 
timpul la postul nostru şi să facem voia Creatorului. Stea sau vierme, 
nu contează, cu toţii am fost creaţi cu un anumit scop şi cu toţii 
trebuie să urmăm drumul care ne-a fost scris. 

E drept că în cer e scris de asemeni: „Cînd privesc cerul tău, 
lucrul degetelor tale, luna şi stelele pe care le-ai pus pe calea lor, mă 
gîndesc: Ce este omul, să-ţi aduci aminte de el şi puiul de om să-l 
cercetezi. Adică noi suntem atît de mici încît cei treizeci-patruzeci de 
centimetri cu care mă depăşeşti nu valorează nici cît negru sub 
unghie, însă pe de altă parte, mai e scris că am fost creaţi după 
înfăţişarea Lui şi că totul s-a născut din spusele Lui. 

Dacă ai să te uiţi în sus cu tot sufletul şi toată voinţa ta, ai sa 
vezi cu propriii tăi ochi cum cerul vorbeşte de cinstirea lui Dumnezeu: 
„Tu te înveleşti întru lumină ca într-un veşmănt, desfăşori cerurile ca 


un cort". Şi cine se uită cu ochii inimii ştie ce e permis şi ce nu. Chiar 
dacă suntem mai deştepţi, chiar dacă sun-tem mai puţin deştepţi, noi 
ştim foarte bine. Din ziua în care am muşcat din fructul Arborelui 
Cunoaşterii, al cărui nume în Tora e Arborele Cunoaşterii Binelui şi 
Răului. pînă şi tatăl tău ştie — cum să nu ştii tu, că doar aşchia nu 
sare departe de trunchi. Aşa că uită-te bine la stelele tale şi după 
conştiinţa ta încearcă să urmezi Alianţa, nu după pornirile rele, şi n-ai 
să fii tu însuţi ca steaua care îşi părăseşte orbita sau ca o frunză dusă 
de vînt 

Poate vrei să auzi de la mine, dacă încă nu ai aflat de la dom- 
nul Zakheim, că nu mai predau la şcoală, ci acum mă ocup aproape zi 
şi noapte de misiunea sfăntă de a răscumpăra ţara, cu câţiva alţi 
tovarăşi ai mei din Ahdut Israel, care-şi sacrifică totul pentru 
deşteptarea noastră şi pe care i-ai cunoscut la noi la lerusa-lim sau la 
Kiriat Arba, cărora li s-au mai adăugat căţiva nou-veniţi. Avem chiar şi 
trei pocăiiţi, din care unul care a crescut într-un kibuţ laic de stînga 
dar acum s-a rupt complet de ei. Vino cîteva zile să vezi cu ochii tăi, 
fără nici o obligaţie din partea ta. Poate se va 

173 

Poate se va aprinde scănteia de evreu din tine. în curînd, cu 
voinţa; 

lui Dumnezeu, voi pleca pentru cîteva zile la Paris în scopul 
eliberării unor terenuri, aşa că ne vom întălni la întoarcere. Dacă ai să 
vrei să fii alături de noi, îţi vom ura bun venit şi uităm că ai| părăsit 
Kiriat Arba şi nu mai cercetăm nimic. Ai să primeşti o| funcţie 
interesantă şi importantă, ca de exemplu sa. asiguri securi-l tatea Ai 
să şi înveţi puţină Tora şi vei aduce binecuvintare. Numai să spui, şi 
eu îţi aranjez ceva, că am, multumesc lui Dumnezeu multe relaţii noi 
şi o mulţime de noi posibilităţi. 

între timp nu ezita să-mi scrii fie şi cu greşeli. îmi eşti drag ca şi 
cum ai fi fiul meu. Pun în plic şi desenele decupate de surioara ta care 
ne-a spus: Trimiteţi lui Bozaz. Am mai vrut să te anunţ căi mama ta a 
plăns citindu-ţi scrisoarea, nu cu lacrimi de ruşine, ci| de uşurare. Va 
adăuga şi ea cîteva rînduri. Ne e dor de tine şi ne; 

rugăm să alegi calea cea bună întotdeauna. Nu te jena, anunță- 
ne dacă ai nevoie de ceva, inclusiv de bani şi vom vedea ce putem 
face. Al tău, cu afecţiune, 1 

MicheK 

P.S. Gîndeşte-te bine dacă eşti de acord cu propunerea legatăi 
de cec. Dacă nu - nu-i nimic, opreşte-ţi oricum banii de data asta. 
Dacă da, ai să primeşti aşa cum am spus o sumă asemănătoare în 
fiecare lună- Căntăreşte bine lucrurile, Boaz. Foloseşte-ţi mintea pe' 
care o ai. Mama ta vrea şi ea să-ţi scrie cîteva rînduri, 

15.08 


Dragă Boaz, 

Nu am citit ce ţi-a scris Michel. Am citit scrisoarea pe care i- 
adresat-o pentru că mi-ai dat voie să o citesc. Tot ce faci tu acol în 
casa bunicului tău e minunat după părerea mea. Tu ne depăşeş pe 
toţi. N-am să pot veni cu Yfat pentru că ar însemna să nu ţi cont de 
Michel. Şi în afară de asta nu ţi-aş putea oferi absoli nimic. Ce să fac 
dacă am eşuat ? Am eşuat în totul, Boaz. Definiti' însă chiar şi o 
femeie care şi-a ratat viaţa, fie ea şi anormală, po: 

să iubească şi să-i fie dor Fie şi o iubire plină de tristeţe. 

174 


Nu mă urăşti şi asta mă miră. Ce n-aş da numai să pot face 
ceva pentru tine. Măcar să-ţi cos hainele sau să-ţi spăl rufele. Nu 
trebuie să-mi răspunzi. Dacă ai putea, aş vrea doar să nu mă 
dispreţuieşti. Tu eşti mai bun ca noi toţi şi mai curat. Ai mare grijă de 
tine, Mama 


Michel şi Ilana Sommo 

Tarnaz 7 

ierusalim 

Dragă Michel Ilana şi Yfat cea dulce, 

Am primit scrisorile voastre şi banii. Păcat că îmi purtaţi atîta de 
grijă şi faceţi atîta tapaj în jurul meu. Eu sunt OK s; naveţi grija. 
Di.scuţiile cu tine Michel îmi dau dureri de cap şi mam hotărăt să 
terminăm cu asta Cam şaizeci la sută din ceai scris sunt de acord în 
afară de versete şi chestii din astea, şi cam treizeci la sută deloc nam 
înţeles ce vrei de la mine? Tu eşti un tip simpatic Michel însă eşti al 
dracului de încălcit de la Tora şi de la politica aia a ta- Cel mai bine e 
să stai un timp la Paris să te distrezi cît poţi şi să mai uiţi de toate 
măntuirile tale. Ca să ştii, stelele nu spun nimic şi pre-cis că nu ţin 
lecţii sau alte chestii. Doar căţi dau linişte sufletească ceva grozav. Eu 
învăţ să scriu cu o fată care stă la noi iar de şabat oricum aproape că 
nu lucrăm aşa că iau banii. Am cumpărat. ca să ştii, un pulverizator de 
insecticide şi o coasă. Dacă vrei mai tri-mitemi că ne trebuie urgent 
un tractor mic fără asta nu putem înainta. Ilana tu eşti cum trebuie 
însă termină cu sentimente lacri-mi şi chestii şi apucăte de ceva. Am 
pus în plic pene de păun pentru Yfat că am primit un păun de lao 
bătrînă şi ni se învărte tot timpul prin curte. Larevedere şi salutări. 


Koaz B. 
175 
ierusalim, 20.08.76 


Domnului Prof. AA Ghideon Summer Program Politics, Princeton 
University Princeton, New Jersey, SUA 


Dragul meu Alex, 

Dacă te-ai calmat şi ai încheiat stadiul tunetelor şi trăsnetelor şi 
ai intrat într-o perioadă mai senină, vei putea găsi la sfîrşitul] scrisorii 
mele o idee care ţi se va părea poate interesantă. însă dacă| încă eşti 
furios pe Manfred al tău şi scuipi foc peste copaci şi peste| pietre, 
cufundat în milă faţă de propria ta persoană conform| tradiţiei 
tătărăşti a tatălui tău - am să te rog să asculţi cu răbdarel pledoaria 
mea. | 

Nu-i greu de ghicit ce gîndeşti tu acum despre mine. De fapt nu 
mi-ar fi greu justfor the heli of it să scriu în numele tău capul; 

de acuzare împotriva mea: Bătrînul Manfred ar apărea în roluli 
unui „lago al săracilor", după cum spui tu (poate mai bine „lago; 

al bogaţilor"?), un fel de Machiavelli din Heidelberg care l- 
atrădal pe tatăl tău pentru tine, pe tine cu fosta ta soţie de senzaţie, 
pe ea cu soţul ei cel dulce, pînă la închiderea cercului acesta vicios 
tradîndu-l şi pe Sommo - iarăşi cu tine. Zakheim e Iscariot IgL pătrat 
Nu-i de mirare că scoţi fum negni pe nări şi pe urechi- Niţ| am uitat 
crizele de furie din copilăria ta: după ce-ţi smulgeai părul şi spărgeai 
jucăriile cele mai scumpe, îţi înfigeai dinţii în dosi palmei pînă îţi 
apărea un fel de ceas însîngerat- Din partea me poţi să continui să 
produci astfel de ceasuri. Sau să deschii dicţionarul pentru a-mi 
arunca în fată toate insultele pe care le ve găsi acolo, în ordine 
alfabetica. Go right ahead, be my guest, sun, obişnuit cu repertoriul 
ultimelor trei generaţii Gudonski şi am s| j:i-o întorc cu plăcere cu vîrf 
şi îndesat însă e de dorit să nu uiţ scumpule, măcar in the back ofyour 
mind, că fără piciorul meu c priceput pe frănele tale defecte, de mult 
ai fi rămas gol-goluţ, jupuit de toate bunurile tale şi aruncat ca un 
căine în azilul cel mai apropiat 

Mai mult decît atît: dacă nu era Manfred cel Groaznic, toată 
averea tatălui tău s-ar fi topit în măinile lui senile în mai puţin i 

zece ani în vreun proiect de desalinizare a Mării Moarte sau înfi- 
intarea unei universităţi în limba idiş pentru triburile de beduini. Eu 
sunt cel care a salvat bunurile pentru tine şi cea mai mare parte a 
averii din ghearele ţarului, trecînd totul pe sub nasul bolşevicilor la 
pîndă în tot felul de servicii fiscale. îţi amintesc asta, scumpule, nu ca 
să primesc de la tine vreo medalie tărzie pentru curajul Jovedit pe 
cămpul de luptă, ci ca să consideri acest fapt ca temelia juramăntului 
meu de onoare: nu te-am trădat, Alex, în ciuda ploii de insulte şi jigniri 
pe care continui să le arunci asupra mea. Dimpotrivă, în tot acest 
timp, am fost la dreapta ta, modest şi m-am străduit cît am putut să 


te salvez de la şantaje sentimentale, intngi, şi mai ales de ultimile tale 
nebunii. 

De ce am făcut asta? Asta-i întrebarea. Şi nu am răspuns. Nu un 
raspuns uşor, în orice caz. Dă-mi voie să recapitulez cursul 
evenirnentelor actuale ca să cădem de acord măcar asupra taptelor. 
La starşitul lunii februarie, mi-ai dat ordin, ca un trăsnet în plin rer 
senin, să vînd proprietatea de la Zikhron ca să finanţezi cruci-adele 
rabinului Sommo. Recunosc că am încercat să căţtig ceva timp, 
sperînd că acest capriciu de Robin Hood ţi se va potoli. M-am străduit 
să adun şi să-ţi prezint toate informaţiile necesare unei revizuiri a 
hotărărilor tale. Am sperat să te readuc, cu tact şi delicateţe, înapoi cu 
picioarele pe pămănt Drept muiţumire, m-ai împroşcat numai cu injurii 
mşinoase de care tatăl tău ar fi fost foarte mîndru dacă şi-ar fi amintit 
numai cine eşti, cine sunt eu şi cine e el. Ce a făcut Manfred, cel mai 
îndrăgit dintre oameni? A şters urma scuipatului tău de pe faţă şi a 
împlinit cu devotament dorinţa ta: să vîndă, să plătească şi să-şi ţină 
gura cea mare. 

Recunosc fără să-mi fie ruşine, Alex: în acele momente mi-am 
permis să rotunjesc puţin colţurile. în plină luptă, am luat singur 
'niţiativa de a-ţi vinde altă proprietate pentru a plăti acea taxă de 
"protectioti" dar am salvat Zikhron-ul. Am avut o inspiraţie pro-fetică: 
trebuie să recunoşti că aşa am reuşit să prevăd cu o precizie "imitoare 
următoarea ta mişcare. Nici nu am avut timp să spun "Gudonski cel 
nebun", că tu ţi-ai şi schimbat hotărărea în legătură cu proprietatea ta 
de la Zikhron de care te agăţi ca şi cum viaţa ta ar depinde de ea. Cu 
mîna pe inimă spune-mi, Alex: dacă aş fi 'acut ce mi-ai cerut în 
februarie sau martie şi aş fi vîndut palatul 

177 

tău de iarnă — mi-ai fi sucit gătul sau mi-ai fi smuls şi părul 
care nu-l mai am. 

Şi care a fost mulţumirea ta princiară, marchize? M-ai pus 
spatele la zid şi ai tras în mine cu ordinul de demisie. Simpli Kaput Aşa 
că mi-am primit pedeapsa şi m-am retras din adminis trarea afacerilor 
tale (după treizeci şi opt de ani de serviciu devota necondiponat faţă 
de faimoasa casă Gudonski) şi de fapt am rea pirat uşurat. Insă nici nu 
mi-am terminat bine ţigara cînd mi-a telegrafiat din nou anunţindu-ma 
că iar te-ai răzgîndit, îţi cei scuze şi îmi ceri un fel de sprijin moral 
urgent. lar Manfred cel ci suflet nobil în loc să te dea dracului cu toate 
nebuniile tale, alearg în aceeaşi zi la Londra la picioarele tale ca să 
încaseze de la tin numai invective (m-ai numit „mizerabil" înainte de a 
mă ridica 1 gradul de Rasputin). Cînd, în sfîrşit, te-ai calmat, mi-ai 
plasat nouă serie de ordine: ti-a venit deodată ideea să mă pui să 
înd< partez Frumoasa de Bestia ei, „să-l cumpar pe gentleman Loc 
siock and hurn'l", cu orice preţ. De ce ? Aşa- A spus regele, şi gati 


Şi aşa, cu chelia proaspăt spălată şi cu coada între picioare, s-a 
întors dragul de Manfred la ierusalim şi a început să tragă sforile însă 
în acelaşi timp, i-a venit o idee strălucită: apropos de îmblănzirea 
scorpiei, de ce să nu punem nişte hăţuri pe botul cel sfânt al lui 
Sommo şi să-l legăm cu o zgardă, ca să nu se risipească avereK 
tatălui tău pe înfiinţarea unei Yeşive Fonivezh la Haliul sau a uni 
Ştibel-Ciortkov la Kalkilia de Sus, ci să fie investită înţelept i bunuri 
imobiliare solide. Asta mi-e crima şi ăsta mi-e păcatul. Aî că să nu uiţi 
că averea asta e obţinută nu mai puţin cu sudoarea, sîngeie lui 
Zakheim decit e rodul viziunilor ţamlui. Probabil < din nenorocire sunt 
legat afectiv de averea orfană a familiei Gudonski, generaţie după 
generaţie. M-am luptat o groază de ca s-o adun, şi nu să o distrug cu 
propriile mele măini. In '49, cînd eram adjunctul procurorului militar, 
am redus pedeapsa ui soldat care se numea Nagi Kadoş* care furase 
de la bază grenadă sub pretextul că îşi petrecuse un an şi jumătate 
transcri 

* Joc d? cuvinte, pornind de la numele de familie al soldatului.| 
ebraică, kadof înseamnă „sfănt". 

178 


în tuş toată Cartea psalmilor cu litere minuscule pe acea 
grenadă. Probabil că şi eu sunt puţin sfânt 

Mi-am prins deci nările cu un cărlig de rufe şi am coborăt în 
mijlocul plebei. Mi-am redeschis ulcerul în efortul meu titanic de a-l 
îmblănzi pe Sfăntul Sommo ca să nu fie decit un fanatic iezuit, M nu 
un kamikaze. Şi crede-mă, dragă Alex, că plăcerea mi-a fost |o;irte 
îndoielnică: pentru cantitatea de predici misionare pe care a trebuit să 
le înghit, ar trebui să te pun să-mi plăteşti la metru. 

Aşa pe cînd mă înjuri şi mă concediezi iar rabinul] se ocupa de 
puiificarea sufletului meu, am reuşit să-l leg pe Soinmo de măini si de 
picioare de Zohar Etgar, ginerele meu, şi să-l învărt, dacă nu cu o sută 
optzeci de grade, măcar cu nouzeci. Aşa ca în clipa a.sta cei o sută de 
mii ai tăi se înmulţesc şi vor deveni în curînd două sute de mii. 

intreabă-mă acum de ce mi-am bătut capul? Puteum să-mi 
spun: ascultă, Manfred, dacă nebunul de conte al tău are chet su 
atărne tocmai un inel de aur în nasul unui porc. ia-ţi în liniste 
comisionul care ţi se cuvine şi lasă-l să se arunce de pe acoperis. Aici 
apar însă sentimentele. Zakheim Iscariotul poate că nu dă cu piciorul 
la treizeci de piese de aur (sau mai mult), dar dintr-un motiv sau altul, 
nici nu are chef să-şi lase stăpănul să tie crucifi-cat. Nici să fure orfani. 
Am fost prieteni, nu'? Sau mi s-a părut? Pe cînd nu aveai decit şapte- 
opt ani, şi erai un copil ciudat, poso-moi-ăt, care construia 
monumente în amintirea maimuţelor si .se mu^ca în oglindă, 
subsemnatul îşi pusese deja inteligenţa ascuţită în slujba viziunilor 


tatălui tău. Am construit împreună. la patru "luini. un imperiu din 
nimic. Asta era în anii '30 cei furtunosi. Va ^ni ziua, prea învățatul 
meu muşteriu, cînd mă voi a,seza să-mi "'criu memoriile senzaţionale 
şi atunci ai să afli cum m-am coborăt pentru tatăl tău pînă la a avea 
de-a face cu tot felul de efendi degeneraţi, m-am înecat în alcooluri 
britanice, m-am cufundat pînă la găt în frazele bolşevicce ale 
funcţionarilor fontaiţi ai Agenţiei evreieşti, şi totul ca să achiziţionez 
acru după acru, piatră c" piatră, liră cu liră, tot ce ai primit de la mine 
pe tavă cadou legat frurnos cu fundă albastră. Take it or leave it, 
scumpule, nu mai pot suporta gîndul că ai să dai cu piciorul la toate 
astea pentru a pune o iriezuza de aur în fiecare ruină arăbească din 
teritorii şi pentru a 
179 


lega coclaurile cu tefilin, pentru toată idolatria asta. Eu văd dir 
potrivă posibilitatea de excepţie de a ne folosi de Sommo pentru a 
reînvia trecutul, a cumpăra terenuri cu un preţ de nimic în zone N care 
omul alb încă nu a pus piciorul, pentru a înhăma la căruta noastră 
măgarul acestui Mesia şi reuşita noastră să fie în prezenti dublă fa(ă 
de tot ce-am reuşit să fac pe vremuri pentru tatăl tău.i lată pledoaria 
mea, Alex. Au mai rămas unul sau două puncte. °! 

Cu mijloace aproape de martir, l-am adus pe Sommo pe dru-l 
mul cel bun (relativ). Am făcut din Pygmalion cel negricios uffi 
negustor de terenuri sionist şi i l-am plasat pe Zohar pe post de aeg 
de siguranță- Am să aştept să te calmezi şi tu cu timpul, să-ţi revii la 
normal, şi să-mi dai mănă liberă să conduc noua noastră căruţi Am 
crezut că, după furie, ai să începi în sfîrşit să te comporţi c un 
adevărat Gudonski. Plănuisem ca banii tăi împreună cu minte mea, 
plus verii de neînvins ai lui Sommo, plus energia lui Zoha ne vor 
îmbogăţi pe toţi şi totul se va termina cu bine. Pe scurt, c să-l cităm 
pe Raşi* cel mic, n-am făcut decit să încerc să sco miere din pelin. 
And that 's all there is to it, dragul meu. Numa pentru asta am intrat 
pe firul ăsta Sommo - patronul lui parizia şi m-am înfipt bine în 
afacerea de la Toulouse. Numai pentru ast te-am implorat să schimbi 
dărăpănătura aia de la Zikhron care nui ţi aduce nici un venit ci te 
costă numai taxe, cu un teren Betleem, că acolo e viitorul. Şi nu uita 
Alex că bolşevismul nost e pe moarte. In curînd ţara asta va intra pe 
măna lui Somm Zohar şi alţii ca ei. Şi atunci se va trece la lucrări de 
construcţie Cisiordania şi în Sinai şi fiecare movilă va fi căntărită în airi 
Crede-mă, scumpu) meu, că pentru mult mai puţin decit toa astea, 
tatăl tău mi-ar fi dat cadou de ziua de naştere vrei Mercedes cu o ladă 
de şampanie. 


Pe cînd tu, Darling? în loc să-l treci pe Manfred în Cartea Aur, în 
loc să-i mulţumeşti de trei ori pe zi tatălui tău că ţi-a lă! ca moştenire 
nu numai tronul, ci şi pe Bismark a] lui, în loc Mercedes şi şampanie, 
mă concediezi din nou. Jignindu-mă ca 

* Acronim de la Rabby Shlomo ltshaki - evreu francez (1040- 
I1( care a scris un comentariu al Bibliei, folosind o scriere specială cun 
cută pînă în zilele noastre sub numele de „scriere Raşy". 

180 

un mojic beat Adăugiînd şi ultima ta nebunie; să-l răscumpăr şi 
pe Boaz. Cum scrie Shakespeare: „My kingdom for a horse" (însă nu 
for an ass, Alex!). Şi asta după tot ce m-ai obligat să fac la divorţul 
tău? Ce ai cu Boaz acum? Cu ce ocazie? Pentru ce? Ce s-a întîmplat? 

Că aşa ţi-a venit „Voința regelui" de neclintit: aristocrația rusă 
franţuzită din Beniamina de nord se amuză spărgînd de pereţi cupe de 
cristal, pe cînd noi, servitorii, adunăm cuminţi cioburile şi spălăm 
petele de pe covoare. 

Pentm că mi-am îndeplinit obligaţia umanitară de a arnănii 
putin punerea în practică a nebuniei tale sperind că poate îţi vei 
reveni, iarăşi m-ai concediat, înlocuindu-mă cu Roberto. Aşa cum l-ai 
aruncat la gunoi pe tatăl tău şi cum i-ai aruncat la fier vechi pe Ilana şi 
Boaz şi cum vrei să faci cu tine însuţi acum: de parca ai arunca o 
pereche de şosete vechi. După treizeci de ani de servi-ciu! Pe mine 
care am construit de la zero tot ducatul Gudonski! Ai auzit probabil de 
eschimoşii care îşi părăsesc bătrînii în nă-metii de zăpadă? Nici măcar 
la ei nu se obişnuieşte sa-i mai si scuipe în faţă: Roberto! Executorul 
acela de testamente! Un maître d'hotel! 

Dar iată, lo and behold, că unchiul Manfred, versiunea cu suflet 
nobil a regelui Lear şi a lui Pere Goriot, a preferat - în ciuda lovi-turii - 
să rămănă fidel la postul său. Să uite răsturnarea ruşinoasa. „Aici e 
locul meu, şi nu altundeva." La curtea de apel a tribunalu-lui militar 
îmi amintesc de o poveste cu un soldat care nu a îndeplinit ordinul de 
a trage cu mortiere în timpul unei acţiuni, pretinzînd că el personal 
semnase pentru obuzele primite. 

între timp l-ai obţinut pe Boaz, l-ai zburat pe Roberto, şi iar mi 
te-ai adresat implorîndu-mă să o luăm de la capăt îţi dai tu oare 
seama, dragul meu geniu, că nebunia ta are şi metodă'? Mai întăi 
distrugi (pe Ilana, pe Boaz, pe mine, chiar şi pe Sommo) şi apoi te 
justifici, o iei de la capăt, arunci cu bani şi scuze în dreapta şi stînga, 
împăciuitor şi încerci să cumperi cu bani gheaţă iertarea retroactivă a 
păcatelor. Şi mai ceri şi milă. Ce se cheamă asta? Creştinism 
folclorizat? Cei ce trag în bucurie, vor pansa rănile cu lacrimi. Ai ucis şi 
apoi ne-ai şi tras pe sfoară? 

181 


însă mi-ai dat imediat o nouă sarcină: să pun măna cu ajute 
banilor tăi pe monumentul tău de fiu şi să-l ajut la înfiinţarea ur colonii 
hippie pe proprietatea părăsită a tatălui tău. (A propi Gulliver ăsta e 
făcut dintr-un material nu tocmai rău, dar e ţicn complet, chiar şi luînd 
în considerație că e un Gudonski). Manfre care te iubeşte 
necondiţionat a străns din dinţi iarăşi, dar îndeplinit poruncile cele 
extravagante. Ca şarpele la sunetul fluierului unui fakir. S-a dus pînă 
la Zikhron. Şi-a expus pledoaria A plătit A uns. A adormit vigilenţa 
poliţiei locale. Probabil că an vreo glandă nevăzută care continuă să 
secrete un fel de afecţiura pentru tine şi grijă pentru sănătatea ta- Dă- 
mi voie să-ţi amintea că însuşi marele Shakespeare nu l-a pus pe 
Hamlet, în scena ci înjunghierea, să-l ucidă din greşeală pe fidelul său 
Horaţio. Exisfl o limită în orice. După părerea mea, nu eu îţi datorez 
explicaţii, < înălţimea ta îmi datorează cel puţin scuze solemne (dacă 
nu o lad cu şampanie). A propos, îmi datorezi şi bani: eu învestesc 
Goliatul tău cam două sute cincizeci de dolari pe lună, confor ordinului 
tău. Numai că ai binevoit să uiţi - de cînd ai tu timp < mărunţişuri? - 
că nu dispui aici în ţară de bani gheaţă. In schimli tot datorită mie, ai 
acum un teanc considerabil în contul WilietE Tell al tău, în urma 
afacerii Magdiel-Toulouse. Nu e prea plăcut s; 

cobori din înălțimile procesului de conştiinţă în vulgara Vale ; 

Plîngerii financiară, dar cu toate acestea fă bine şi nu uita. nu- 
mi mai flutura în faţa ochilor testamentul tău cel faimos < rubrica 
privitoare la nepoţii mei: se poate ca bătrînul Manfred fie cam găunos, 
dar încă e departe de a fi senil. Şi nici măcar i s-a înscris încă în 
rîndurile Armatei Salvării. 

Sau poate că de fapt s-a înscris fără să-şi dea seama? In cad 
Legiunii de onoare speciale pentru salvatorii lui Alexandru-c nefericit? 
Altfel nu se poate explica ataşamentul lui ciudat faţă i tine şi toate 
capriciile tale? 

Du-te dracului, Alex. însoară-te cu Sommo, ia-o pe fosta 
nevastă ca mamă adoptivă, pe derbedeul ei ca macac şi pe Rob ca 
servitor. Să te ia dracul. Asta ar fi trebuit să-ţi spun o dată ] tru 
totdeauna. Du-te şi donează-ţi pantalonii asociaţiei nir 

182 


manelor-pocăite-luptătoare-pentru-ludeea-şi-  Samaritania. Şi 
mai 

lasă-mă în pace. 

Nenorocirea e că vechile sentimente sunt mai putemice la mine 

decît vocea raţiunii pure. Amintirile dinainte de potop mă leagă 
de tine ca nişte cîtuşe. Mi te-ai înfipt în suflet ca un cui ruginit fară 
cap- Şi probabil că şi eu îţi stau ţie înfipt la fel printre dinţii rotitelor 
care-ţi servesc de sufleL Aş vrea să-mi explici într-o zi la un pahar de 


whisky cum acţionează asupra noastră magia ta neagră. Cum reuşeşti 
tu întotdeauna sa ne manipulezi pe toţi. inclusiv pe unchiul Manfred 
cel idiot? în '43, cînd încă mai eram un sublocotenent neînsemnat în 
armata britanică, am fost chemat o data de urgenţă la cortul statutui 
major al lui Montgomery în Desertul Cyrenaic, ca să-i traduc un 
document din germană. De ce ma siint întotdeauna în prezenţa ta ca 
atunci, în faţa lui? Cum reuseşti să mă faci sa stau drepţi în faţa ta'? 
De fiecare dată îmi reiau simbolic poziţia de drepţi, şoptind 
supus ..Yes, Sir" la toate capriciile şi insultele. Cum ne farmeci pe toţi 
chiar şi de dincolo 

de ocean? 

Poate combinaţia misterioasă de cruzime şi neputinţă? Te revăd 
cum stăteai întins pe canapeaua de piele la familia Nicholson la 
Londra cînd ne-am întălnit ultima dată (după care te-ai întors în 
America, sau poate în Ceylon sau Tombuctu). Figuru ta de patrician 
roman în efortul încăpăţănat de a-ţi ascunde dure-rea. Cu degetele 
crispate pe ceaşca de ceai ca şi cum erai gata su-ini arunci în faţă 
conţinutul sau să mi-arunci ceaşca în cap. Aveai o voce rece, limpede, 
cuvintele îţi erau ca nişte soldaţi de plumb. Din cînd în cînd închideai 
încet ochii ca o cetate me-dievală care îşi ridică podul şi îşi închide 
porţile de fier. Aşteptind să te uiţi din nou la mine, îţi contemplam 
spatele încordat, iar pe faţa ta palidă nu se putea citi nimic, doar 
grimasa ta permanentă de dezgust amar care îţi contura buzele. Dar 
iată că dintr-o dată, ca şi cum ai fi stat şi m-ai fi ochit dintr-un tanc, 
reuşeam să intrezăresc copilul de acum patruzeci de ani: bine făcut, 
alintat, un tînăr înnpărat decadent gata să dea ordin cu o mişcare 
impercepti-bilă a bărbiei să mi se taie capul. Aşa, fără nici o explicaţie. 
Ca o distracţie nocturnă. Pentru că nu te mai interesez- 

183 

Aşa mi-ai apărut în clipa aceea la Londra. Resimţeam 

amestec de supunere de servitor şi o vagă compasiune 
paternă. «j 

teamă fizică amestecată cu o pomire instantanee de a-ţi mîngă 

fruntea cu vărful degetelor. Ca pe vremuri. Cînd erai copil. 

Spatele tău de gladiator, extrem de suplu şi osos, expresia pq) 

ciară chinuită, intensitatea privirii tale cenuşii, strălucirea spirit 

lui tău de ascet, răceala voinţei tale de fier. Asta e, poate: fragt 
ta barbarie. Tirania ta lipsită de apărare. Ferocitatea ta 
copilăreas( 

care îmi sugerează un ceas fără sticla care îl acoperea. Aşa ne 
fa 

notizezi pe toţi. Trezeşti chiar şi în sufletul unuia ca mine o ta) 

dreţe aproape feminină faţă de tine. 

Chiar dacă ştiu că ai să-ţi ieşi din fire, nu mă pot abţine de da 


ub 


asta să-ți spun că atunci cînd ne-am întălnit la Londra mi-ai 


rat un fel de milă- Mă simţeam ca un fel de eucalipt bătrîn, < 
trunchiul cojit, care deodată se trezeşte că dă smochine. îmi 


rău pentru tine. Pentru ce ai făcut din viaţa ta şi pentru felul în 
te pregăteşti acum să mori. Boala ta şi-a făcut apariţia ca o 


mortală sofisticată pe care ţi-ai lansat-o împotriva ta (am convij 
gerea intimă că hotărărea e în măinile tale, fie să frănezi boala, 


să i te abandonezi). Acum ai să rănjeşti uscat, cu o grimasăj 
colţului gurii, constatînd că ticălosul de Manfred şi-a reluat da 
sul de curtezană care vrea să-ţi fie pe plac. însă Manfred e îng 
jorat din cauza ta. Din cauza copilului singuratic care acu 
patruzeci de ani îl striga „unchiul Malfrend" urcîndu-i-se ; 
genunchi şi cotrobăindu-i prin buzunarele hainei, unde găsea 


ori şocolată sau gumă de mestecat Cîndva am fost prieteni. 1 
acum şi eu fac parte din seria de monştri. Deşi numai un monsl 
de Purim: cînd mă rad dimineaţa, văd în oglindă un satir 

chel, stafidit care îşi duce netrebnicia de la o zi la alta ca să 
lase dinarii adunaţi, cînd îi va suna ceasul, nepoților lui dragi. 1 
ţie, ce ţi-e drag, Alex? Pentru ce te scoli dimineaţă de diminea 
Ce vezi tu în oglindă? 

Cîndva am fost prieteni. Tu l-ai învăţat pe unchiul Malfrend 
călărească pe măgar (Marc Chagall ar fi trebuit să imortali2 
spectacolul!) iar eu te-am învăţat să creezi un întreg teatru de, 
male din umbrele degetelor tale pe care le proiectai pe un zid 
desele vizite pe care vi le făceam, îţi citeam deseori cîte o ] 
înainte de a adonni. Jucam şi cărţi: „ursul negru" se chema jocul 
nostru, a cărui scop era să formăm perechi, dansator şi 


dansatoare, 


nu 


croitor şi croitoreasa, fermier şi fermieră, şi numai ursul negru 


avea pereche. Cine rămănea cu ursul în mănă pierdea jocul. Eu 
eram întotdeauna, fără nici o excepţie, cel care pierdea. Nu o 


s-a întîmplat să inventez cîte o urzeală. complicată pentru a te 


să căştigi fără ca tu să-ţi dai seama, altfel te cuprindea o furie 


batică care mă îngrozea: dacă pierdeai lajoc, sau şi mai grav 
decăt 

asta, dacă bănuiai că ai căştigat pe nedrept, începeai să spargi. 
să 

arunci cu lucruri, să rupi în bucăţi, acuzîindu-mă de înşelătorie. 

mu'i.cîndu-ţi dosul palmei pînă la sînge, sau cădeai într-o depre- 

sie neagră şi începeai să te tărăşti ca o mangusta. şi te 
ascundeai în 

întunericul casei scărilor. 

în schimb, de fiecare dată cînd pierdeam la joc, tu erai acela 

care - cu un simţ ciudat al dreptăţii - făceai tot posibilul să mă 


con- 

solezi. Alergai în pivniţă să-mi aduci o bere rece. îmi dădeai 
cadou 

vreo bilă sau un coş cu melci albi pe care îi adunaseşi cu multă 

trudă. Te căţărai pe genunchii mei şi îmi puneai pe ascuns în 
buzu- 

narul hainei cîte o ţigară de foi de la taică-tău. Odata, într-o 
iarnă, 

te-ai strecurat în holul de la intrare şi mi-ai curăţat ghetele de 
noroi. 

Altă dată, cînd taică-tău a ţipat la mine şi m-a înjurat în rusește. 
ai 

luat fierui de călcat cel stricat şi ai provocat un scurt-circuit. 

lăsîndu-ne în întuneric în mijlocul trăsnetelor şi tunetelor lui. 

în 1941 m-am înrolat în armata britanică. Timp de cinci ani am 

ajuns de la Sarafend la Cairo, în Cyrenaic, în Italia, din Italia în 

Germania şi în Austria, din Austria la Haga, de la Haga hi 

Birmingham. Nu m-ai uitat în toţi anii aceia, Alex: la fiecare 
două- 

trei săptămăni, primea viteazul soldat Malfrend cîte un pachet 
De 


la tine, nu de la tatăl tău. Dulciuri, şosete de lănă, ziare şi 
reviste 

în ebraică, scrisori în care îmi schiţai arme imaginare. Şi eu îţi 

trimiteam cărţi poştale din toate locurile prin care mă opream. 

Strîngeam şi îţi trimiteam timbre şi bancnote. Cînd m-am întors 

lo ţară, în patruzeci şi şase, mi-ai dat camera ta, pînă cînd tatal 

tau a închiriat pentru mine primul meu apartament în krusalim. 
Pe 

noptiera mea păstrez încă o fotografie din aprilie patruzeci şi 

şapte: frumos, trist şi cu un uşor aer violent, stai ca un luptător 

visător ţinînd una din barele baldachinului de la ceremonia 
nunţii 


185 

mele. La şapte ani după aceea, cînd Rozalind a murit, tu şi tată 
tău ati invitat-o pe Dorit cea mică să stea toată vara la Zikhron. s 
coroana unui pin i-ai construit din crengi şi frunze o colibă cu < scară 
din frînghie; cu asta i-ai cucerit inima pentru totdeauna Cînd ai 
început să înveţi la ierusalim, ţi-a.m dat cheia de la aparta mentul] 
meu. Cînd ai fost rănit ]a spate în timpul unui raid la non de lacul 
Tiberiada, iar ai stat la noi aproape două săptămăni. Eu te-am pregătit 
pentru examenul la germană şi latină După care q urmat nunta ta 
meteorică, apoi tatăl tău a început să-şi împrăştie averea pe la tot 
felul de societă?i de binefacere şi să înnpartă cecu la diverşi escroci - 
pretinşi reprezentanți ai celor zece triburi. Păr cînd a trimis cerchezii 
lui într-un raid în kibut:u) vecin, unde ne-ai întălnit amîndoi şi am Juat 
hotărărea să punem la cale răsturnare de la putere. Nu am uitat nici 
tu nici eu cele unsprezece procese i numele tau în urma cărora am 
reuşit sa salvăm bunurile şi să-închidem pe ţar într-un azil. N-ar trebui 
să uiţi nici ce am făcu pentru tine în timpu) divorţului tău. Ti-am 
menţionat negru pe all toate subiectele astea ca să-p spun că unchiul 
Malfrend continui sa te poarte pe umeri din copilărie şi pînă acum şi 
pentru tot deauna, pe cînd tu îţi faci un renume mondia), iar cartea ta 
< tradusă în nouă limbi. Tu ai finanţat călătoria de nuntă a Jui Dori şi 
Zohar în Japonia şi în plus le-ai deschis conturi generoase di economii 
şi nepoților mei. Să fi fost doar o investiţie calcujată rece'? M-aş 
bucura să-nni explici. Te-aş mai ruga să-mi confirnu chiar şi între două 
insulte, ca ce am scris aici e adevarul adevăral Altfei voi fi obligat sa 
trag concluzia că unul dintre noi e senil ş are halucinaţii. Suntem 
prieteni, Alex? Răspunde-mi prin da sau nu. jiist to set our record 
strai” ht. Esenţialul e să-mi dai semnalu ca să pot investi banii de la 
Magdiel în achizitionarea la Betleenc Ai grija de sănătatea ta şi scrie- 
mi cu cete pot ajuta. : 

Unchiul Malfrend - Păzitorul-sigiliulU 

[Telegramă] Personal Zakheim ierusalim Israel. la din cont' meu 
ceea ce fi se cuvine pentru plata lui Boaz. la încă două bacşiş şi nu 
mai da din coadă. Alex. 


[Telegramă Ghideon Summer Program Princeton. Sunt cu sig- 
uranţă un dobitoc, iar tu un caz pierdut. Am luat cinci mii. Trimit calcul 
detaliat Roberto refuză cu hotărăre să preia din nou afacer-ile tale. 
Urgent instrucţiuni cui să transmit dosarele. Poate cel mai hine pentru 
tine ar fi să te internezi din proprie iniţiativă înainte sa fi se pună 
cămaşă de forţă. Manfred 

jTelegramă] Personal Zakheim  ierusalim l.srael. Demisie 
ret'uzata. Autorizaţie de a continua admini.strarea bunurifor cu 
conditia sa nu-ţi mai bagi nasul si să n-o inai faci pe detectivul cu noi 


toţi. Nu eşti preot spoveditor. Nepoţii tăi rămăn în [estainentul iTieu 
dracu şt-ie de ce. Alex 

(Telegramă Ghideon Summer Program Princeton. Deinisia nic;i 
e valabila. Am terminat-o cu tine definitiv. Cer din nou instructiuni 
transfer dosare. Manfred Zakheim 

fTelegramă] Personal Zakheim  ierusalim  Lsrael. Manfred 
c.ilmează-te. Ma intemez o săptămănă pentru radioterapie ia Mount- 
Sinai New York. împart moştenirea între fiul meu. fiica ei şi nepoţii tai. 
Nu mă părăsi acum. Ma gîndesc să ina întorc în Israel după tratament 
Poţi să-mi aranj'ezi internarea într-o clinica piirticulară echipată în 
vederea chimio-terapiei? Ai măna liberă în «i'.iministrarea bunurilor cu 
condipa să rămăi lînga mine. Nu ma i-'hinui. Alex 

[Telegramă Ghideon Mount-Sinai Hospital New-York. în con- 
tinuarea conversaţiei telefonice de ieri totul e aranjat pentru cazu) în 
care iei hotărărea să vii, inclusiv clinică excepţională medic par-“cular 
şi sora. l-am cerut lui Zand să lase în pace familia Sommo şi pe Boaz. 
investesc banii în societatea Yated, dar nu ină ating de bunurile 
imobiliare. înţeleg că nu vrei să-i anunţ pe Ilana şi Boaz despie starea 
ta. Dorit şi cu mine venit la sfîrşitul săptămănii la 

187 New-York să stăm cu tine dacă nu ai nimic împotrivă. Dacă- 
mi < voie, te îmbrăţişez. Manfred. 

.1 [Telegramă] Personal Zakheim ierusalim Israel. Mulţumesc. 
Nd 

4 

veniţi. Nu e nevoie. Testament revăzut e pe drum. Probabil voi 
ven| eu. Sau poate nu. Mă simt perfect şi vreau linişte. Alex 

[Telegramă Sommo Hotel Castille, rue Cambon, 9, Paris, Michel 
nu te supăra. M-am dus cu Yfat la Zikhron.Trebuia neapărat. Inţelege. 
Am să mă străduiesc pentru tine să respec şabatul şi mâncarea kaşer. 
Nu e nevoie să-ţi scurtezi călătoria Boaz transmite salutări afectuoase 
şi-ţi transniice să te distrez acolo şi sa nu fii îngrijorat- Te iubesc, 
Ilana. . 

n 

[Telegramă) Dna Sommo Casa Ghideon Zikhron Yakov Israelx| 
Ilana te întorci pe loc cu fata acasă sau îi cer lui Almaliah să te aducă 
cu maşina poliţiei. Sunt obligat să rămăn aici încă citeva zile, e o 
chestiune de viaţă şi moarte aproape. Te-am iertat cu| condiţia sa te 
întorci astăzi. Nu am păcătuit faţă de tine cu nimic«| aşa că nu merit 
asta de la tine. Cu adăncă tristeţe, Michel J 


31 august, ora 23.35 
Doamnei Janine Fuchs Halimon, 4, Ramat Haşaron 


Dragă Janine, 


De două zile te caut la teiefon, iar astă seară am venit acasă . 
voi unde am găsit totul închis şi încuiat cu cheia. De la vecini ai aflat 
că sunteţi în excusie organizată în Rodos şi că tebuie să vă întoarceţi 
cu un zbor EI-Al de ia Atena în zori. Cum voi fi la Eil” în cadrul 
serviciului meu, m-am gîndit să-ţi las scrisoarea asta sub uşă cu 
speranţa că o vei găsi. E vorba de prietenul nostru comu Michei 
(Sommo). Michel a plecat pentru afaceri la Paris (Şi ( să-şi viziteze si 
părinţii care locuiesc acum nu departe de sora JU 


Ja Marseille). Alaltăieri, cînd s-a întors în ţară s-a găsit într-o 
situaţie foarte dificilă în urma pasului întreprins de soţia iui care a 
avut ideea să plece cu fetiţa la fiul ei din prima căsătorie care 
locuieşte într-o casă părăsită între Zikhron-Yakov şi Beniamina. însă a 
aflat că în ajunul întoarcerii lui Michel, şi-a făcuC apariţia acolo şi 
fostul ei soţ (savantul care a părăsit Israelul). îţi poţi INL'hipui şocul lui 
Michel şi ruşinea nemaipomenită din familia Sommo în urma situaţiei 
dezonorante, ea petrecînd înnpreună cu toscul soţ şi trezind bărfe şi 
refuzînd să se întoarcă acasă la Michel care e distrus. 

Eu împreună cu fratele mai mare al lui Michel şi încă doi pri- 
eteni ne-am dus acolo ieri să o convingem, însă ce crezi? Nici n-a vrut 
să ne vadă! Aşa că ne-um întors cu măinile goale la ierusalim si am 
stat ca îndoliaţi sfătuindu-ne pînă la trei dimineată împre-una cu toată 
familia şi am ajuns la concluzia următoare: Michel irebuie să depună 
plingere împotriva ei pentru că a luat fetiţa de ucasa fară 
consimţămăntul lui, fapt ce poate fi interpretat ca o rapire. 

Nenorocirea e că Michel a căzut într-o stare de deprimare şi se 
încapăţănează ca un catăr să nu depună plîngere împotriva ne-ve.stei, 
mai bine să moară, ce s-a întîmpiat nu se mai poate repara si tot felul 
de vorbe din astea. Pare complet distrus *yi disperat. lar eu nu pot 
face nimic fără plingere din partea lui. Fratele şi verii lui s-au gîndit să 
plece acolo şi să ia nişte măsuri nesocotite pe rare nici măcar nu 
vreau să le repet în scris, cu mare greutate am reiiţit să-i opresc. 

Pe scurt, dragă Janine, pentu că tu şi Bruno sunteţi în bune 
relaţii cu toate părţile implicate, adică şi cu Michel şi cu Ilana ;?i cu fiul 
ei Boaz care a locuit la voi un timp după ce eu l-am elibe-rat, şi pentru 
că Bruno a servit cîndva în armată sub ordinele fos-tului so( pe care îl 
cunoaşte de atunci, poate ar fi bine ca amîndoi sa vă duceţi acolo şi 
să încercaţi să vorbiţi cu ei? înainte de a tleveni, Doamne fereşte, 
scandal public cu presa şi neplăceri şi ruşine care l-ar lovi grav pe 
Michel şi întreaga familie Sommo? Vă irnplor în numele familiei şi al 
prietenilor. Toată speranţa ne este la voi. 

189 

Dacă voi credeţi că e uti] să vin şi eu (în civil), sigur că sun gata 
să mă întorc de la Eilat imediat ca să mergem împreuna Lăsaţi-mi 


numai un mesaj telefonic la baza Tel Aviv pe numek Inspectorului şef 
Almaliah, şi îmi va fi transmis. Sau poate e mai bine să nu pierdem 
timp şi să vă duceţi voi doi cît mai repede? De asemeni, Janine, 
telefonează-i fsră. întărziere lui Michel care e într-o stare foarte rea şi 
vorbeşte cu el să nu facă cumva vrei prostie şi să nu asculte vreun 
sfat rău. Cu mujţumiri şi cu sperant; 

că veţi reuşi şi desigur cu aceeaşi prietenie, 

Al vostru,, Prosper Almaliaffs 


Domnului A. Ghideon Casa Ghideon, Zikhron-Yakov Personal 
Slavă Domnului ierusalim, 8 Elul, 5736 (3.09) 1 Ajun de şabat 
sfănt 


Domnule, 

Veţi primi scrisoarea aceasta printr-un trimis al meu înainte de 
începutul “abatului, aşa că aveţi încă vreo treizeci de ore să refle-| 
tati şi să vă faceţi proces de conştiinţă, iar duminică diminea”ă la' ora 
nouă şi jumătate vor veni la dumneavoastră căţiva prieteni de-; 

ai mei să o ia acasă pe fiica mea Maddeine-Yfat, fie pe calea ge- 
nerozităţii şi a politeţii, fie pe alte căi, totul depinde de purtareă; 

dumneavoastră. cît despre femeia nenorocită care se găseşte* 
oricum în preajma dumneavoastră, ea îşi va asuma soarta- Cum am' 
să-i revăd faţa cînd inima mea e goală? Conform spuselor rabinul ]ui 
Buskila, poziţia ei cere reflecţie: se prea poate ca după legea] 
rabinică, e sub interdicţie atît faţă de soţ, cît şi faţă de concubin,| şi 
deci şi-a pierdut locul în ambele lumi. în orice caz, cerința mea actuală 
se referă doar la fiica mea Madeleine-Yfat asupra căreiil atît după 
legile religioase cît şi după legile civile nu aveţi nici uiil drept, nici o 
responsabilitate şi nici o pretenţie, drept care e prefe rabil să mi-o 
înapoiaţi duminică dimineaţă ca să nu ne obligaţi luăm măsuri. Sunteţi 
deci avertizat, domnule. Semnat: 

Michael (Michel-Henri) Sommo 


P.S. Nici mort nu înţeleg cum aţi putut face ceva aşa de ruşinos. 
Şi crud. Nici măcar printre păgăni sau hoţi şi răufăcători nu s-a văzut 
aşa ceva! Aţi auzit, domnule, despre profetul Nathan'? Despre pacatul 
regelui David cu Batşeva? Sau poate că în zilele noastre profesorii 
moderni nu mai au nevoie să ştie ce e scris în Tora? De trei zile şi 
patru nopţi umblu pe strazile ierusalimului. cu barba ca de doliu 
fiindcă cum sa mai am putere să mă rad'? Umblu si mă întreb dacă 
sunteţi evreu sau sau Amalec? Dacit esti om creat după imaginea Lui 
sau, ferească Dumnezeu. unul din cei veniţi din afară să facă rău? 
Toate crimele din trecut împotriva teineii şi copilului sunt pure ca 


zăpada faţă de ultima dumitale mărsavie. Nici măcar locuitorii din 
Sodoma sau Gomora nr. te-ar fi primit printre ei! După ce ai făcut-o sa 
sufere pe soţie. dupa ce ti-ai aruncat copilul ca pe un prinţ 
dezmostenit, nu ţi-a fost Je-ajuns şi te-ai întors ca sa pui măna ta 
murdara si pe ultima oita a saracului si mi-ai sacrificat ;,i sîngele meu. 

Adevărul e că ma îndoiesc ca unul ca dumneata. un răufăcatDr 
feroce şi un ticălos în care se ascunde un criminal. are frică de 
Dnmnezeu sau frică de propriaconştiinţă. Probabil ca nu. Am 
auzit ..lici la ierusalim cum vorbesc oamenii despre dumneata, cum ca 
e;.ti un partizan fervent ai arabilor. După vederile dumitale, aici 
trebuie să fie (ara lui Ismail, pe care cerul a promis-o urmaşilor lui 
Ibrahim, ţara pe care Musa a zărit-o de departe şi în care Daud a fost 
rege, iar noi nu avem ce căuta aici. Dacă e aşa, ma puteai con-sidera 
cel puţin arab. Te-ai fi purtat cu mme macar după simpa-ticele 
dumitale principii privitoare la arabi- Oare şi unui arab i-ai fi luat 
nevasta? Sau fiica? Oiţa săracului? Te-ai fi aşezat imediat "a scrii 
articole şi ai fi leşit la manifestatii, ai fi semnat petiţii, ai fi tacut mare 
vălvă dacă cineva ar fi îndrăznit să facă aşa ceva chiar şi ultimului 
arab! însă dacă sîngele nostru e vărsat, nu contează! Nici ruşinea 
noastră în faţa vecinilor, nici batjocura în care ne-ai aruncat Zilele 
Teribile au sosit, domnule Ghideon, şi ar fi mai |” ine să-ţi aminteşti că 
vei plăti în faţa Celui de Sus pentru arogan(a durnitale, şi în faţa lui 
îngheaţă orice răs şi orice mascaradă- Sau poate că greşesc? Poate 
Doamne fereşte ceml e gol? Nu există nici Judecată, nici judecător? 
Poate că lumea e fără stăpân? 

191 


Adevărul e că încă de la început am bănuit că sufletul îţi e pli 
de păcate. De cînd ai început corespondenţa cu nefericita asta aţi 
început să încălcaţi legile naturale. De cînd ai început să ne bom-* 
bardezi cu cecuri, ca o ploaie binefăcătoare. De multe ori nu am putut 
dormi noaptea de teamă să nu ne întinzi vreo capcană. Cuni; 

adică, o inimă nouă îţi bate deodată în piept? Sau diavolul ' 
dansează în faţa noastră? De ce suntem copleșiți cu banii aceia?; 

Poate că nu face decit să stea la pîndă pentru a-l prinde pe 
sărman' şi a-l trage în cursa lui, aşa cum e scris în Psalmi? însă mi-am 
spus; 

că poate e datoria mea să trec prin încercarea asta Să nu cad în 
păcatul bănuielilor: să te las să te bucuri de îndoială deschizîndu-ţi; 

porţile pocăinţei. Ochii mi-au fost prea puri pentru a descopen 
răul, în loc să întrerup legătura asta murdară încă din faşă. ; 

Oare să fi păcătuit şi eu? Oare să fi fost orbit de dorinţa de; 

câştig? 1 


îmi recunosc astăzi păcatul de a nu fi respectat versetul „să nu; 

fii mai drept decit trebuie". lar acum ceml mă pedepseşte 
înzecit.3 Să mă învăţ minte: să nu mă las bătut şi să nu întind şi 
celălalt obraz, fiindcă ar fi împotriva legilor iudaismului, ci să mă port 
cu;| cei răi aşa cum scrie în Hagada de Pesah. Acum înni primesc':, 
pedeapsa şi nu-mi serveşti decît de bici cu care sunt biciuit Timp| de 
cinci-şase ani, Michael Sommo a mers cu capul sus. Timp de| cinci- 
şase ani a mers fără să se ruşineze, a fost tată şi soţ şi om,| însă acum 
trebuie să-şi plătească datoria, şi încă cu dobîndă, şi să'l o ia din nou 
de la zero. Să se întoarcă la ţărăna din care a avut obraznicia să 
încerce să se ridice. | 

în seara asta, cînd soarele a început să apună, m-am dus în' 
pădurea Talpiol Mi-am îndreptat privirea spre coline pentru a 
descoperi de unde voi primi ajutor. însă unde e Sommo şi und sunt 
colinele. Colinele au rămas tăcute şi nu mi-au dat nici u răspuns la 
întrebări de cînd lumea cum ar fi de exemplu pînă că se vor bucura 
cei răi? Judecătorul cel mare nu va împărţi pedeps le? în loc să-mi 
răspundă, s-au ascuns colinele în întuneric. Ci sunt eu să mă pling? 
Rabinul Buskila m-a sfătuit să prime suferinţele cu drag. Şi mi-a 
amintit că toate întrebările de mai s au rămas fără răspuns chiar şi 
cînd au fost puse de oameni importanţi ca mine, acum două mii de 
ani. Colinele s-au aco 

192 


de întuneric şi nu i-au dat atenţie. lar eu am mai rămas acolo 
încă puţin, mirîndu-mă că vintul se oboseşte să mîngăie unul ca mine, 
uirnit că stelele se arată unui vierme ca mine, pînă a început să se 
facă frig. Atunci am înţeles mai mult sau mai puţin că Sommo e foarte 
mic. Că durerea lui nu e decît o umbră trecătoare. Că nu are dreptul 
să judece lucruri de neînțeles. Dacă, reflectînd la caile Providenţei, mi- 
a trecut prin minte gîndul mortii, şi mi-a trecut pin minte chiar şi un 
gînd teribil de ate ucide cu propriile mele măini. iată că după acea 
clipă groznică mi-am revenit şi m-am resemnat. Cînd a răsărit luna, 
eram deja calm şi împăcat cu mine însumi, Zilele mele sunt ca o 
umbră care scade, iar eu ca iarba uscată. 

Dar dumneata, domnule? Nu te temi? Spre cine îţi vei ridica 
privirea? Dar măinile pătate de sînge? Adevărul e că eşti un avo-cat 
bun al arabilor şi că urăşti Israelul, însă dumneata eşti cel care ai 
vărsat sîngele arabilor în războaie şi cu siguranţă s1 între războaie. Pe 
cînd eu, aşa-zisul naţionalist şi fanatic. n-am omorăt niciodată în viaţa 
mea. Şi nu m-am atins de nici un fir de păr din capul vreunui arab, 
deşi eu şi strămoşii mei am avut parte de la ei de ruşine, scuipat şi 
lucruri şi mai rele. Nu am făcut rău şi nu am insultat nici un evreu şi 
nici un alt om, m-am abținut şi am tăcut Insă dumneata treci drept un 


om foarte caritabil, îngăduitor. omenos, pe cînd eu sunt un fanatic plin 
de cruzime. Dumneata eşti un învăţat, iar eu un limitat, lipsit de 
orizont Tabăra iubitorilor de pace împotriva cercului vicios al 
însetaţilor de sînge. Şi de ce calomnia asta prinde aripi? Pentru că 
dumneata şi cei de teapa dumitale vă bucuraţi de faimă, pe cînd eu şi 
cei ca mine de tăcere. Probabil din cauză că ai vărsat atita sînge de 
arabi ai devenit atit de feroce. Şi cum v-am mai admirat în tinereţe! 
Ne uitam la dum-neavoastră ca la nişte eroi. Cei şaptezeci de eroi! 
Nişte uriaşi! Leii cei tineri ai ludeei! Dar nu am motiv să stau la 
discuţie cu dum-neata şi nici să-ţi povestesc umilinţele mele. Trebuie 
să-mi înapoiezi fiica duminică dimineaţa, după aceea, poţi să arzi în 
flăcările iadului. Poate că tot ce-am scris eu vei citi răzind batjo- 
coritor, imitînd-mi accentul, răzînd de mentalitatea mea, pe cînd ^ te 
va implora să încetezi pentru că nu e frumos să răzi de un nenorocit, 
însă nici ea nu va reuşi să-şi împiedice zămbetul. Dacă sunt pierdut, 
sunt pierdut 

193 

Nu degeaba i s-a interzis regelui David să construiaa Templul. 
în cer s-a ştiut că măinile îi sunt pătate cu sînge cw Numai că 
pedeapsa asta nu-i mai poate consola pe cei morţi. Sig că aceia care 
erau pe post de Sommo în vremea lui David nu a av o soartă uşoară 
nici atunci. Noi suntem ca un pai dus de vînt rogojină călcată în 
picioare. 

Rude, prieteni, cunoştinţe vin şi stau cu mine de diminea pînă 
seara în vizita de condoleanţe. Intră în casă cu capul ' pămănt de 
parcă ar fi un mort în casă, îmi string măna cu puta urîndu-mi să fiu 
tare şi curajos. Parcă aş fi în doliu, însă inin încă nu mă lasă să-mi 
sfăşii hainele. Poate mai e încă o umbră < îndoială de care ea ar 
putea profita, desigur conform condiţiilor i care i le voi pune eu după 
verdictul rabinului Buskila. însă fetiţ mi-o vei înapoia duminică 
dimineaţă fără nici o întărziere dacă rt vrei să mă împingi la vreun 
gest disperal M-am gindit chiar să v| acasă la dumneata şi să rămăn zi 
şi noapte la poartă ţinînd în mî o pancartă: „O infamie a fost înfăptuită 
în Israel". Rudele şi c noştinţde vorbesc de măsuri şi mai grave 
împotriva dumitale. D poate cerul mă opreşte. Ca să nu mă înjosesc şi 
eu ca dumneata 

Nepreţuita soţie a fratelui meu stă toată ziua aici cu mine. Şi-a 
lăsat copiii şi a venit să mă susţină în momente grele. îi serveş pe 
musafiri cu sifon de la gheaţă şi gustări şi cafea neagră, cură 
scmmierele, mă îndeamnă „mănăncă, mănăncă", iar eu ascult; 

îmi mănănc păinea plîngind. Oameni cumsecade se străduiei 
toată ziua să mă distragă de la nenorocirea mea. îmi vorbei despre 
guvem, despre Comisia Agranat, despre Rabin şi Kissingi şi Hussein. 
Mă străduiesc cît pot să par că intru în joc. Chiar i domnul Zakheim a 


fost pe aici. M-a încurajat şi s-a oferit să fie | fel de mediator. De ce 
avem nevoie de mediatori, domnule? Dă-t numai fetiţa înapoi şi după 
aceea urmează-ţi destinul. Şi ea îşi' urma destinul ei. Aseară, tocmai 
cînd a plecat ultimul oaspete, sosit fratele meu, aducîndu-mi o sticlă 
de coniac, m-a îmbrăţiţ şi m-a sărutat, spunînd trist: nu trebuie să ne 
căsătorim cu ei. | sunt atinşi de un rău pe care noi nu-l putem înţelege 
şi nti cunoaştem; noi trebuie să rămănem între noi, să nu-i atingem şi| 
nu ne molipsim. Aşa a spus, şi a luat-o pe nevastă-sa acasă şi;| plecat 
Am ieşit şi eu puţin din casă şi m-am plimbat puţin! 


străzi. M-am urcat pe colină să vSd cum dispare soarele şi să 
pun întrebări fără rost Nu am prirnit ca răspuns decît foşnetul 
copacilor. Oare nu e totul o greşeală? Paradisul şi Potopul şi muntele 
Moria şi Arbustul în flăcări să nu fi existat niciodată? Să fie doar nişte 
alegorii? înţelepţii s-au înşelat, nu e aici ierusalimul antic, nici 
pămăntul sfănt din Tora, să fie în altă parte? Dincolo de capatul lumii? 
Se poate concepe o astfel de greşeală? Savanţii nu se înşeală? Poate 
din cauza asta nu există Dumnezeu aici. 

Luna a aparut de după munţi, iar eu m-am întors acasa. Nu 
vreau să am de-a face cu luna ca să nu pună stăpănire pe mine iaraşi 
pornirile răului: de a muri sau de a te sugruma, domnule. întorcîndu- 
mă în casa goală, ce mi-a mai rămas de făcut decit să-mi tom din 
coniacul adus de fratele meu, să dau drumut la tele-vizor şi să mă 
aşez în întuneric privind cum detectivii ageri şi bine facuţi aleargă cu 
revolverele în mănă după vreun criminal în Hawai? Dar cu inima sunt 
în altă parte: cu ce mă ajută pe mine dreptatea în Hawai? în mijlocul 
peripeţiilor şi al împuşcăturilor, în mijlocul urmăririi, m-am ridicat şi 
am plecat N-am nevoie de ei. Să strălucească singuri în întuneric. Am 
ieşit pe balcon să văd dacă pămăntul e la locul lui şi dacă luna încă se 
mai învăluie de razele ei de argint în ciuda ticăloşiilor care se petrec în 
ţară. Trecătorii se grabesc fiecare spre casa lui, spre nevasta şi copiii 
lui, iar eu le urmăresc cu privirea umbrele: poate am să găsesc o cale 
şi pentru mşinea mea. 

Cînd s-a golit strada, m-am întors înăuntru şi am constatat că 
totul se rezolvase între timp acolo, în Hawai. Poate am să-mi iau fetiţa 
şi am să mă stabilesc în Hawai? 

M-am aşezat în bucătărie în faţa şorţuleţului ei atărnat în cui. 
număr paşii vecinilor de dincolo de perete şi ai celor de deasupra şi 
frunzăresc neatent Cartea Psalmilor pentru a mă consola- Deşi s-ar fi 
potrivit să citesc din Cartea lui lov. De ce inima mea a cerut Prea 
mult? De ce m-am însurat cu o femeie de condiţie mai bună Ga a 
mea? De ce am ddicat ochii atît de sus? Cu ochii împăien eniţi, repet 
versetul: „Să se ruşineze şi să rămănă de ocară cei Ge-mi caută 
sufletul. Să dea înapoi şi să se facă de răs cei ce pun la cale 


nenorocirea mea întunecoasă să fie calea lor şi lunecoasă... “ci fără 
de pricină întins-au cursa lor spre nimicirea mea, fară nici 

195 

un temei au săpat groapa sufletului meu." Ce caut în verset 
astea, cînd inima mea e moartă? Nu mai pot schimba nimic şi: 

mai pot corecta ceea ce e strămb. Ruşinea trebuie să o suport « 
şi nu duşmanii mei. Părăsit ca un ienupăr în stepă. Drumul mi] 
tenebros şi alunecos pe cînd dumneata te bucuri de ziua de azi. De 
ce? Mister. Cu ce am păcătuit în faţa dumitale, domnule? Ce| căştigat 
Uriah Hititul din faptul că regele a fost pedepsit? Chiarl acum, după 
trei mii de ani, încă mai citim cu sflţenie Psalmii 1D| David fiul lui Yşai, 
pe cînd lamentaţiile lui Uriah nici n-au exis tat Sau poate că au 
existat, dar sunt uitate, şi pînă şi amintirea Iq s-a pierdut? Dumnezeu 
a preferat ofranda lui Abei şi nu pe ceal lui Cain. Ce a căştigat Abel? 
Abel a murit, iar Cain trăieşte, i| semnul de pe frunte îl apără şi nimic 
nu-l împiedică să devia bogat, celebru şi să se bucure de plăcerile 
lumii. ;»< 

Mă ridic şi încep să mă plimb prin cameră, deschid un dulapil 
iată-mă în faţa mea rochiile ei. les şi mă duc să-mi clătesc faţa sil 
robinet, dar iată obiectele ei de toaletă. Mă duc la patul fetiţei | 
ursuleţul se uită la mine. E ursuleţul adus de fiul dumitale diq Paşti 
fetiţei mele. Ai să mi-o dai înapoi, domnule? 

De ce trebuie să te implor? ţara e pe măna răilor. Voi suntfl 
elita, voi aveţi bogăţiile şi puterea, voi aveţi înţelepciunea şi legU iar 
noi suntem pămăntul de sub picioarele voastre. Voi sunte Leviţii şi 
Cohenii, iar noi cei ce duc greul. Voi sunteţi mîndB ţării, iar noi 
adunătura. Voi sunteţi aleşii, fiii Domnului, iar n doar fii vitregi. Vouă 
v-a dat frumuseţea, splendoarea şi statd înaltă cu care uiniiţi o lume 
întreagă, pe cînd nouă micimea sp ritului şi a staturii şi cu greu ne 
distingem de arabi. Poate trebui să fim recunoscători pentru că ni s-a 
dat dreptul de a tăia lenM pentru voi, de a mănca ruşinaţi din resturile 
de la masa voastră, < locuim în casele de care v-aţi săturat şi să 
facem în locul vosN toate muncile pe care le dispreţuiţi, inclusiv să 
constmim ţara| uneori să ne căsătorim cu femeile de care aţi divorţat 
şi pe le-aţi aruncat, permiţindu-ne să bem din făntăna în care aţi sci şi 
să încercăm să adoptăm obiceiurile voastre ca să vă fim pe ] Să ştii că 
unul ca mine, un evreu ca oricare altul e gata să i însă nu acum, 
domnule, ci după ce nu veţi mai fi de partea ră Numai după ce vă veţi 
recunoaşte păcatele şi veţi părăsi 


<rreşită şi veţi servi din nou ţara în loc să o distrugeţi, veghind 
doar la propriul interes, şi în loc să o calomniaţi în lumea întreaga. 
Renumele dumitale mondial nu are nici o valoare în ochii mei, ca şi 
gloria dumitale ieftină: ai discreditat numele Israelului în cartea pe 


care ai scris-o pentru goym şi pe care n-am citit-o şi nici n-am de gînd 
să o citesc; mi-a ajuns ce s-a scris despre ea în Ma 'ariv. „Nebunia 
sionistă"! Cum ţi-ai permis? Cum nu ţi-a tremurat măna? Şi încă în 
engleză? Sărbătoare pentru cei care ne urăsc? 

în tinereţe, la Paris, în perioada cînd am fost chelner, unii 
clienţi, printre care şi evrei, credeau că sunt arab. Ma strigau Ahmed. 
După tot ce ne-au făcut arabii! Drept care am venit în I.srael cu 
credinţa că aici toţi suntem fraţi şi Mesia va veni să ne fie rege. ŞI 
cum a primit (ara un tînăr idealist care vine aici, să ştii şi dumneata, 
direct de la Sorbona? Zidar. Paznic de noapte. Casier la un 
cinematograf. Santinelă- Pe scurt - ultimul om. Am tras ca un măgar 
toată viaţa, iar acum, cu ajutorul dumitale, domnule pro-fesor, măgar 
cu coame, dacă îţi poţi imagina cum arată aşa ceva. Sau un căine 
căruia i s-a luat osul găsit sub masă. 

lar eu, fără să mă gîndesc prea mult, mi-am zis şi ce? De ce 
nu'? Foarte bine, am să-i iau şi fiul sub aripa mea protectoare- El 
anincă, eu adun. El calcă în picioare, eu îndrept Am să-i fiu tată şi 
profesor şi fiului dumitale, şi aşa am să-ţi plătesc răul cu binele şi am 
să şi salvez un suflet în plus în Israel. poate chiar două. Am fost naiv. 
Sau prost E drept că se spune la noi „ferice de cei care umblă pe 
drumul drept" şi că Dumnezeu are grijă de cei proşti, însa probabil că 
versetele astea au alt sens. Cine le-a scris nu s-a referit la Sommo, ci 
la unii mai buni ca el- Calea celor mărşavi reuşeşte. Ţara e în măna 
lor. Astea sunt versetele actuale. Accept sentinţa. Numai dă-mi înapoi 
fetiţa. Asupra ei nu ai nici un drept 

De fapt, ce drepturi ai? Că ai fost erou de război? Şi fiii cei 
nechibzuiţi ai lui Seruia, şi Ahab cel netrebnic au fost eroi. Dar de la 
un război la altul, ce aţi făcut din ţara asta? Aţi murdărit-o. Aţi vîndut- 
o pentru un blid cu linte. Aţi devorat-o fară nici o Problemă. 

Aşa că v-a trecut vremea. V-a sunat ceasul. E trecut de miezul 
"“Pţii, se apropie zorile zilei de vineri, şi aici în sudul lerusa-e“iiTiului 
se aud clopotele. Vi s-a' sfîrşit domnia, în curînd va trece 

197 

în mîna altora mai buni. Nu am spus că eu nu am nici un Poate 
am păcatuit răvnind la o femeie destinată altuia mai bun mine. Ea e 
mai înaltă ca mine, e frumoasă, iar eu? Ce sunt eu < fapt? In toţi anii 
aştia cînd am fost căsătoriţi, umbra dumita impură nu ne-a părăsit o 
clipă. Oricît m-am străduit, nu am reuş; 

să nu-ţi aud răsul în întuneric. Şi acum probabil Cerul a hotărăt 
s mă pedepsească. Sau poate că, Doamne fereşte, nu există DUIE 
nezeu aici? S-a mutat în Hawai? Adevărul e că în scrisoarea ast e 
concentrată un sfert de sticlă de coniac de la fratele meu şi dou 
tranchilizante pe care le-am găsit într-un sertar. Al ei. Unde at mai 


găsit o fotografie veche dintr-un ziar în care eşti dumneata î uniformă 
şi cu toate gradele şi distincţiile şi frumos ca un înger. 

Mai bine să mă opresc. Am scris deja prea mult. Măiiţ dimineaţă 
va veni cumnatul meu cu camioneta lui Peugeot să | scrisoarea şi să 
ti-o aduca la Zikhron. Mai bine mă duc la Zidul Plingerii să spun o 
rugăciune de miez de noapte chiar dacă cit ştie dacă rugăciunile care 
vin de la unul ca mine impresionează ţ cineva sus în Cer. Decit în mod 
negativ. Dar nu există rău fai bine: măna stingă răneşte, măna 
dreaptă vindecă, după cuin e scr la noi. Acum cînd nu mai am nimic 
pe lumea asta, începînd c ziua de azi mă voi conscra numai salvării 
tării şi asta îmi va ; 

răzbunarea pînă se va umple măsura cu suferinţe al lui Sommo 
1 va fi chemat să se odihnească acolo sus. Probabil că şi pe lum 
cealaltă e nevoie de bucătari şi de santinele aşa că poate mă i mai 
vedea salutîndu-te reglementar la vreo barieră, dar cu sig ranţă că n- 
ai să mă observi. încă un singur lucru: măcar acu încearcă să fii 
înţelegător cu ea. Ai puţină milă- Nu o mai chini) că oricum nu mai are 
nimic pur în ea. lar pe fetiţa mea să mi-a d înapoi cu frumosul. închei 
cu un rece dispreţ. 

M.S 

Domnului Sommo Tarnaz 7 ierusalim 

Şabat, 4.09.7( 

Stimate domnule Sommo, 

1. leri cumnatul dumitale mi-a adus scrisoarea dumitale 
furtunoasă. Bănuielile pe care le expui nu au nici o bază: nir 


nu te-a înşelat înţeleg foarte bine ce te afectează şi, aşa cum e 
stiut, aceste sentimente nu-mi sunt străine. De fapt, soţia dumitale e 
cea care a hotărăt singură să mai rămănă aici cîteva zile şi să aibă 
grijă de mine pînă voi intra (în curînd) în spital pentu radioterapie, 
moment în care se va întoarce la dumitale imediat. Sper că dumneata, 
domnule Sommo, n-ai să-i faci greutăţi la întoarcsre. Ai încheiat 
scrisoarea cu cuvintele „nu a mai rămas aproape nimic pur în ea", şi 
sunt de acord cu dumneata. Aşa ca nu-mi rămăne decit să-ţi întorc 
rugămintea dumitale: poartă-te cu ea cu generozitate. 

2. De la Hadasa probabil că n-am să mai ies. Acum un an m-am 
îmbolnăvit de cancer la rinichi şi am fos[ operat de două ori. Acum 
metastazele s-au întins în abdomen. Medicii la New-York găsesc că o 
altă operaţie ar fi inutilă. Situaţia mea e destul de tristă aşa că poţi să 
înţelegi că fanteziile dumitale născute din gelozie nu sunt justificate şi 
n-are rost să ajungem pînă la Uriah Hititul sau în Hawai. E suficient să 
ne întoarcem în trecut cu căţiva ani. După cum ştii, m-am însurat cu 
Ilana în septembrie cincizeci şi nouă, mai mult din dorinţa ei decît din 


dorinţa mea. La cîteva luni a rămas însărcinată şi l-a născut pe Boaz; 
totul din proprie iniţiativă: 

eu nu mă vedeam în rol de tată, ceea ce îi spusesem de la bun 
început. Apoi viaţa noastră împreună a devenit dificiiă. S-a dove-dit 
fără nici o îndoială că o făceam să sufere. Ceea ce poate că dorea (nu 
sunt specialist în acest domeniu). Avînd un caracter slab, am amănat 
divorţul pînă în septembrie '68. Despărțirea a fost crudă pentru 
amiîndoi şi în ce mă priveşte - şi meschin: ura şi dorinţa de a mă 
răzbuna mi-au dictat comportamentul. Apoi am părăsit ţara. Am rupt 
orice legătură. Am aflat de căsătoria voastră în mod indirect lar la 
începutul anului acesta am primit o nigăminte de a o ajuta, de la ea 
sau poate de la amindoi. Din niotive care nu-mi sunt clare, poate 
legate şi de evoluţia bolii mele, am găsit de cuviinţă să răspund 
pozitiv. Acum, la sfîrşitul vieţii, sunt două-lrei lucruri pe care le regret 
De aceea m-am întors în tară săptămăna trecută (fără să anunţ), ca 
să-l văd pe Boaz şi să stau în casa în care am crescut Am găsit-o aici 
pe llana, care a luat hotărărea să rămănă pe post de soră de caritate. 
Nu eu am "igat-o să rămănă aici, dar nici nu am găsit vreun motiv să o 
alung 

199 

din nou- Mai ales că de fapt casa îi aparţine deja lui Boaz. deşi 
fo. mal e încă pe numele meu. Relaţiile dintre ea şi mine, domnutţ 
Sommo, nu sunt relaţii între un bărbat şi o femeie nici într-un sena 
Dacă ai nevoie, pot să-ţi procur o declaraţie oficială pentru rabinal 
dumitale care să atesteze castitatea soţiei dumitale. 1 

3. Am stabilit prin testamentul meu corectat să fie asigurai 
viitorul lui Boaz şi viitorul familiei dumitale. Dacă n-ai să împrăştii 
banii în investiţii mesianice etc., fetiţa dumitale va fl ferită de lipsurile 
şi sărăcia de care ai avut parte dumneata, aşa cum mi-ai descris în 
scrisoare în culori atît de vii. Apropos, fetiţ, pare drăguță şi generoasă: 
azi dimineaţă, de exemplu, pe căn< toată „comuna" dormea, ea a 
venit şi s-a instalat pe marginea patu lui meu; inventase un fel de 
medicament (petrol amestecat cu frun; 

ze de capşune, cred), şi mi-a adus cadou şi un greiere mort într- 
( pungă de plastic. în schimb, mi-a cerut, şi a şi primit, trei bărci dii 
hărtie. Am avut o mică discuţie filozofică despre natura apei. ii 

4. cît despre restul argumentelor, fie formulate la persoana î 
doua singular, sau persoana a doua plural în context ideologic saB 
politic. nu pot decît să recunosc majoritatea acuzațiilor. C^ condiţia să 
am voie mai întăi să reduc anumite exgerăr| emoţionale, pe care le-aş 
atribui furiei sau amărăciunii dumitaM acumulate în timp. Ca să 
simplific, domnule Sommo, nu numai d te consider mai bun decit mine 
- dar asta nu are nici o importanţă - ci te consider pur şi simplu un om 
cumsecade. Despre calităţil< dumitale excepţionale am aflat doar în 


ultimul an, mai ales ÎB ultimele zile, atît de la Ilana, cît şi de la Boaz, 
dar şi - indirect -observînd cu atenţie comportamentul fiicei dumitale 
(în clipa ast a intrat din nou în camera mea, şi-a bătut numele cu 
ajutorul me pe maşina mea de scris Hermes-Baby, oferindu-mi de 
data asta î dar şase fumici într-o ceaşcă, şi m-a invitat să dansez. Am 
fo( obligat să refuz din cauza bolii şi din cauză că niciodată n-am fo( în 
stare să învăţ ;să dansez.).; 

5. în timp ce dumneata ai faţă de mine un „dispreţ rece" -' am 
pentru dumneata o anumită stimă, dincolo de divergenţele i opinie. 
îmi cer scuze cu această ocazie pentru suferinţa pe ca existenţa mea 
ţi-o provoacă. 


6. Ai dreptate să mă consideri arogant. Spre deosebire de dum- 
neata, domnule Sommo, am privit întotdeauna oamenii de sus în jos, 
poate pentru că prostia era atît de răspîndită în toate locurile pe unde 
am trecut sau poate numai pentru că de cînd eram mic copil, am fost 
privit de toată lumea, nu ştiu de ce, de jos în su.s. Acum, pentm că 
aproape că nu pot dormi cu adevărat, dar nici nu pot să rămăn 
complet treaz, mi se pare că a fost o greşeală. Cu atenţie şi ezitind mă 
port faţă de cei care mă înconjoară aici (deşi nu sunt sigur că ei îşi 
dau seama de asta). Dacă aş mai fi avut timp, poate că ţi-aş fi propus 
să ne întălnim şi să ne privim ochi în ochi. Poale că nu ne-am plictisi. 
Numai că într-adevăr, aşa cum ai remar-cat cu o fină intuiţie, mi-a 
trecut deja timpul, domnule Sommo. Şi e adevărat că îmi sună 
clopotele. 

Şi mă refer nu la clopote simbolice, ci adevărate: Boaz a in.sta- 
lat într-una dintre camerele de la etaj un fel de xilofon de vînt, facut 
din sticle pe care le-a legat cu sfori de tavan. Orice boare care vine 
dinspre mare produce aceleaşi sunete dezolante. Uneori sunetele 
astea mă fac să-mi părăsesc patul de scînduri. leri, cu aju-torul unui 
baston făcut de Boaz, am reuşit să mă ridic si să cobor în grădina care 
se scufunda în noapte. Cei opt tineri care locuiesc aici au smuls 
mărăcinii şi pirul, au împrăştiat îngrăşămănt de capra (al carui miros 
înţepător îmi aminteşte de copilărie) şi au săpat pa-măntul. în locul 
soiurilor exotice de trandafiri pe care le cultiva tatăl meu, sunt acum 
straturi cu legume. Ilana s-a oferit să prega-tească sperietori din cărpe 
(am impresia că păsărelele nu sunt prea iinpresionate). lar fiica 
dumitale udă de două ori pe zi cu stropi-toarea (am trimis pe cineva 
să i-o cumpere de la magazinul din sat). 

Printre straturi, lîngă bazinul de marmoră reparat în care înoata 
din nou peşti (crapi în loc de peştişori aurii), am descoperit două 
scaune din pai. Ilana şi-a adus cafea, iar mie - ceai de mentă. Dacă 
vrei să ştii amănunte, iată-ne aşezaţi cu spatele la casă, privind niarea 
pînă s-a înnoptat Nu am schimbat decît cîteva cuvinte absolut 


necesare. Ilana pare îngrozită de paioarea obrajilor mei scofălciţi. Pe 
cînd eu iarăşi nu găsesc ce să-i spun, doar că are o rochie frumoasă şi 
că părul îi stă bine. Nu neg că în anii cît am fost căsătoriţi nu mi-a 
trecut niciodată prin minte să-i spun aseme- 

201 

nea lucruri: la ce bun? Oare dumneata, domnule Sommo, îi ra 
complimente în legătură cu rochiile ei? Oare te aştepţi ca ea spună ce 
bine ţi se potrivesc pantalonii? n 

Mi-a acoperit genunchu cu o pătură. lar cînd vintul s-a întețit 
am întins pătura şi pe genunchii ei. Am remarcat din nou cît î 
îmbătrîniseră mîinile, deşi faţa îi părea tînără, însă nu am spus nimic. 
Am tăcut aproape o oră şi jumătate. Departe, lîngă ţarcit caprelor, 
fetiţa voastră rădea şi ţipa pentru că Boaz o urcase p< umerii lui, apoi 
pe cap şi apoi pe un măgar. Ilana mi-a spus Uită-te. lar eu am spus: 
Da. Ilana a spus: Nu fi îngrijoraL l-ang replicat: Nu. Şi ne-am reluat 
tăcerea. Nu aveam ce să-i spun. Si, domnule, că ea şi cu mine ne 
folosim de limbaj numai aşa: nu| da, e frig, ceaiul e bun, rochia e 
frumoasă, mulţumesc. Ca doi copii mici care nu ştiu să vorbească. Sau 
ca soldaţii şocaţi de bombar damente pe care i-am văzut după război 
într-un institut de recu perare. M-am oprit la acest detaliu ca să repet 
încă o dată c bănuielile dumitale nu sunt justificate. între ea şi mine 
nu existi nici inăcar dialog adevărat în schimb, am simţit dorinţa să-ţi 
scriu Deşi nu am nici cea mai mică idee la ce foloseşte. Scrisoari 
dumitaje, care avea ca scop să mă jignească, nu a lovit, ci din potrivă 
mi-a făcut plăcere. Cum vine asta? Habar n-arn. 

La şapte, soarele a dispărut în mare şi seara s-a lăsat îno încet 
De la bucătărie se auzea o muzicuţă. Şi o chitară. Venea SJ;! miros de 
coptură (ei îşi coc singuri păinea). lar la opt sau puţug după opt, o fată 
desculţă, cu lantemă în mănă, ne-a adus o piti caldă din cuptor, 
măsline şi roşii, iaurt (tot produs propriu). Art făcut efortul de a mănca 
puţin pentru ca şi Ilana să mănănce. lal ea muşca fără chef ca să mă 
îndemne pe mine. La nouă şi un sferi am spus: începe să fie frig. Ilana 
a spus: Da. Şi a spus: Hai sl mergem. lar eu am răspuns: Bine. 'I 

M-a ajutat să urc în camera mea, să-mi scot hainele (jeans ; 

tricou pe care era imprimat Popeye marinarul), şi să mă întind p 
patul de scînduri. leşind, mi-a smuls promisiunea că o voi strig dacă 
voi avea dureri în timpul nopţii (Boaz mi-a instalat o sfo lîngă pat Dacă 
trag de ea, sună cănile de tablă pe care le-a le la capul patului ei de la 
parter.). însă nu mi-am ţinut pronusiuno M-am ridicat , mi-am tras un 
scaun şi am stat cîteva ore lîng 


fereastra întunecată cu sticla lipită cu plasturi. încercam să 
captez noaptea şi să înţelegjocul lunii peste colinele Menashe dinspre 
est Mama mea avea obiceiul să stea aşa în ultima vară a ei. Poţi să-ţi 


imaginezi cum se pot arunca trei grenade într-un bunker plin de 
egipteni? Şi apoi să pătrunzi înăuntru trăgînd fără întrerupere cu 
mitraliera, printre ţipete, urlete şi gemete? Jeturi sînge şi creier să-ţi 
stropească hainele, părul, fa(a? Bocancul înfigîndu-se într-o burtă 
despicată din care se scurge o gălgăială văscoasă? 

Am stat lîngă fereastră pînă la două dimineaţă ascultînd vocile 
bandei lui Boaz care căntau în jurul unui foc de tabără în grădină nişte 
cântece pe care nu le cunosc. o fată cănta la ghitară- Pe Boaz nu l-am 
văzut şi nici nu l-am auzit Poate se urcase pe acoperiş ca sa fie singur 
cu telescopul lui. Sau poate coborăse pe plajă (are o plută mică, 
construită fără nici un cui, pe care şi-o duce în spate pînă la plajă, la 
cinci kilometri de aici. Eu îl învăţasem în copilărie sa-şi construiască 
Kon-Tiki din lemn uşor legat cu sfori. Se vede că nu a uitat) 

La ora două casa s-a lăsat învăluită de întuneric şi linişte pro- 
fundă. Numai broaştele continuau. Şi nişte căini undeva departe. 
Urmaţi de răspunsul căinilor de prin curţi. Vulpile şi şacalii care 
mişunau pe aici în nopţile copilăriei mele au dispărut fără urmă. 

Am stat lîngă fereastra aceea pînă în zori, înfăşurat în pătura de 
lănă ca un evreu în timpul rugăciunii. îmi închipuiam că aud marea. 
Deşi nu era probabil decît vintul prin coroanele palmie-rilor. Reflectam 
la reproşurile din scrisoarea pe care mi-ai scris-o. Dacă mi-ar mai fi 
rămas puţin timp, te-aş fi scos din baraca por-tarului. Te-aş fi făcut 
general. Ţi-aş fi transmis cheile şi m-aş fi dus să meditez în deşert. 
Sau ţi-aş fi luat locul ca vânzător de bilete la cinematograf. Ai vrea să 
ne schimbăm rolurile, domnule Sommo? 

Comunitatea hippie cea mică îşi continuă activitatea în jurul 
meu şi în timpul zilei în surdină, ca pe vărful picioarelor. Ca şi cum aş 
fi o fantomă care a apărut din pivniţă pentru a se instala prin camere. 
Camere sunt aici cîte vrei. Majoritatea sunt încă părăsite. Prin ferestre 
pătrund ramurile smochinului şi ale agudu-lui. îmi place cum oficiază 
Boaz - sau nu oficiază ci pur şi sim-plu există - luîndu-şi rolul celui 
superior printre egali. Imi place să-i aud căntînd în bucătărie sau în 
timp ce lucrează sau în jurul 

203 

focului în curte pînă la miezul nopţii. Sunetul muzicuţei. Fumul _ 
la bucătăria lor. Chiar şi păunul care se plimbă pe aici ca 
u, comandant tîmpit şi arogant printre armatele de porumbei de pe 
coridoare şi casa scărilor. Şi telescopul fixat pe acoperiş, înclinat (aş 
vrea să urc pînă la el. Aş vrea să-l rog pe Boaz să mă invitei la o mică 
escapadă printre stele. Deşi nu înţeleg mare lucru ditf armatele 
cerului, în afară de puncte de reper în expediţii noctume). Obstacolul 
principal e scara de frînghii care îmi depăşeşte pute-rile. Ameţesc des. 
Chiar şi cînd încerc să mă deplasez singur între pat şi fereastra. în 
afară de asta, Boaz se abţine să vorbească cu mine în afară de Bună- 


dimineaţa, ce faci, de ce ai nevoie de la ma-gazin (azi dimineaţă am 
cerut o masă ca să pun maşina de scris şi' să-ţi scriu scri'soarea asta. 
După o oră şi jumătate a urcat şi mi-a instalat o masă pe care a 
construit-o din lăzi şi ramuri de eucalipt, cu un suport pentru picioare 
îndinat Şi din proprie iniţiativă, mi-a cumpărat un ventilator). Cea mai 
mare parte a timpului lucrează 'i probabil în jungla care a fost cîndva 
plantație: taie trunchiuri de : 

copaci cu securea, taie crengile cu fierăstrăul, adună pietrele, le 
cară în coşuri pe umărul gol ca titanul Atlas, sapă, cară roabe cu, 
gunoi. Sau amestecă cu lopata şi hărleţul ciment, pietriş şi nisip, 
toarnă betonul pe o armătură de fier făcută de el însuşi şi netezeşte 
podeaua cea noua.Uneori îl descopăr seara cocoţat în vărful unuia i 
dintre bătrînii eucalipţi plantați de tatăl meu acum cincizeci de; 

ani, suspendat într-un hamac pe care şi l-a instalat la opt metri 
înălţime, citind spre uimirea mea vreo carte. Sau numărînd norii; 

de mai aproape. Sau vorbind cu păsărelele pe limba lor. 

Odată, l-am oprit lîngă magazia cu unelte. L-am întrebat ce 
citeşte. Boaz a dat din umeri şi mi-a răspuns jenat: 

„O carte. De ce?" 

L-am rugat să-mi spuna ce carte. 

„O carte de limbă. 

„Adică?" ; 

„Gramatică pentru vorbit şi auzit Ca să termin cu ortografia şi 
chestii din astea. i 

Oare se poate citi o „carte de limbă" aşa cum citeşti ceva ca să' 
treacă timpul? 

204 


„Cuvinte şi din astea", îmi oferă zămbetul lui lent, „e ca şi cum 
ai face cunoştinţă cu oameni. De unde au veniL Cine e rudă cu cine. 
Cum se comportă fiecare în diverse situaţii. Şi în afară de asta" (S-a 
oprit Descrie un cerc larg cu măna dreaptă în jurul capului lui cel mare 
pentm a-şi scărpina tîmpla stîngă, gest ilogic, însă aproape regesc), 
„Şi în afară de asta, nu există aşa ceva: să-ţi treci timpul. Timpul nici 
măcar nu trece." 

„Nu trece? Cum adică? 

„Ştiu eu? Poate dimpotrivă. Noi traversăm timpul. Ştiu şi eu? 
Sau poate că timpul traversează oamenii. Ai chef să alegi nişte 
seminţe? Sunt în magazie. La umbră- Numai dacă ai chef să faci ceva. 
Sau poate vrei să împătureşti sacii goi? 

Aşa am fost primit să iau parte la activităţile lor (cam jumătate 
de oră în fiecare dimineaţă, stînd jos, dacă nu aveam dureri prea mari. 
Uneori mai şi aţipeam acolo.) 


Fetele care stau aici: două sau trei americance. o franţuzoaica- 
Una pare o elevă de liceu israeliancă de familie bună, poate care a 
fugit de acasă în plină aventură romantică, sau poate căutînd sen-suri 
noi. Sau poate în loc de sinucidere? Toate probabil trăiesc cu el. Poate 
şi băieţii. Ce înţeleg eu în toate astea? (la vărsta lui. eu eram încă 
virgin şi mă masturbam. Cu siguranţă şi dumneata, dom-nule Sommo? 
pînă m-am însurat am fost virgin. Şi dumneata, domnule?) Boaz, după 
părerea mea, are aproape un metru nouă-zeci şi cinci şi trebuie să 
căntărească cel puţin nouăzeci de kilo-grame. Şi cu toate astea, e 
suplu ca o panteră, merge zi şi noapte desculţ şi gol, doar cu o bucată 
de pănză decoiorată în jurul coapselor. Părul de un auriu pal îi cade în 
valuri pe umeri. Barba blondă şi moale, cu ochii pe jumătate închişi, 
cu buzele între-deschise, toate îi dau aerul unui Isus dintr-o icoană 
scandinavă- 

Adaugă la asta un aer visător. Aici şi totuşi nu aici. Tăcînd. în 
ciuda corpului enorm, nu găsesc nici o asemănare cu tatăl meu cel 
solid ca un urs. Dimpotrivă, seamănă într-un fel cu llana. Poate în 
dulceaţa vocii. Sau în mersul suplu, cu paşi ampli. Sau în zăm-betele 
pe jumătate adormite, copilăreşti dar şi viclene. „Ai să repari făntăna 
arteziană, Boaz?" - „Nu ştiu. Poate. De ce nu?" -»Şi girueta care era pe 
acoperiş?" - „Poate. Ce înseamnă giruetă?" 

205 

De la fereastra camerei mele: straturi cu ceapă şi ardei. G3 
care se plimbă şi scormonesc pămăntul ca într-un sat arăbesc. ] ştiu 
căţi căini de o amestecătură de rase au ajuns aici de depan atraşi de 
măncare şi de afecţiune. Eucalipţi. Chiparoşi. Măslin Smochini şi aguzi. 
Apoi jungla planta”iilor. Acoperişuri roşii p colina din faţă, la opt sute 
de metri de aici. Munţii Menaşe. Pădur Şi un abur sau un fum uşor pe 
linia orizontului spre est Chiar ţ xilofonul din sticle în camera de la 
mansardă în care acun patruzeci şi unu de ani a murit mama mea 
într-o noapte de iamă mi se pare absolut potrivit acolo unde se 
găseşte. Deşi sunetele lu ciudate nu mă străpung decit pe mine. Dacă 
ţi-ai imaginat ( peşteră care serveşte de ascunzătoare tălharilor, în 
penumbn căreia îti vezi nevasta în braţele unui demon crud - iată 
adevăn adevărat lipsit de orice urmă de penunnbră: nu e decit ori o 
lumin crudă de vară, sau întuneric. cît despre demon: somnolent cea 
ma mare parte a timpului din cauza analgezicelor pe care şi le-a adu 
din America. (în afară de astea, de Hermes-Baby, de pijama şi d pipă - 
valizele stau încă închise înt-un colţ al camerei. De fapt pip nu 
serveşte decît pentru a muşca, nu pentru fumat Fumatul îi fac greață). 
lar cînd nu doarme? Stă întins pe patul de scînduiţa privind în gol- Stă 
lîngă fereastră şi priveşte în gol. Alege seminţe| în magazia răcoroasă 
din curte pînă îi slăbesc puterile. Un demoi”| căzut care îşi ispăşeşte 
pedeapsa. Abrutizat de medicamente. Un demon politicos, tăcut, care 


se străduieşte să nu fie o pov aproape plăcut Ca taică-său, probabil, 
care din urs s-a transfor într-o oiţă acolo la sanatoriul lui de pe 
Carmel. 1 

Sau tărîndu-se de ici colo, sprijinindu-se în bastonul lui cevs 
nou, cu sandalele pe care fiul lui i le-a fabricat din bucăţi de cauciuc şi 
sfoară, într-un blue eans decolorat şi un tricou de copil clţ imaginea lui 
Popeye, jerpelit şi smochinit, tărăindu-şi picioareil| dintr-o cameră în 
alta. De la intrare în hoL Din aripa de cas refăcută în grădină. Oprindu- 
se să stea de vorbă cu fiica ta. înc cînd să o înveţe să se joace cu 
pietricele. Punîndu-i la mănă c< sul lui. Şi continuîndu-şi drumul pentu 
a trece în revistă umbr copilăriei şi ale adolescenţei: aici era tumul 
viermilor de măta Aici a omorăt şi a îngropat papagalul. Aici mejrgea 
(înainte de face să sară în aer cu praf de puşcă scos din cartuşe) 
trenule 


electric adus de taică-său din Italia. Aici a stat ascuns două zile 
şi o noapte după ce taică-său a dat în el cu piciorul. Aici venea ca să 
se masturbeze. Acolo a cucerit cu bolduri şi săgeți harta Europei de 
vest Aici a dat foc unui şoarece viu într-o găleată. Şi aici şi-a arătat 
membrul şi aproape a leşinat atingînd pulpele nepoatei servitorului 
armean. Aici i-a făcut pe invadatorii marţieni să ateri-zeze şi aici a 
experimentat în secret bomba atomică de produţie israeliană. Acolo l- 
a înjurat o dată pe taică-său, la care a primit un pumn peste faţă de a 
rămas întins pe jos sîngerînd ca un porc. Şi aici a îngropat sandalele 
fine ale maică-si (şi iată că alaltăieri a descoperit sub o dală dezlipită 
resturile lor putrezite). Acolo s-a închis în compania lui Jules Verne 
pentru a cuceri insule uitate de lume. Şi aici, în spaţiul strămt de sub 
scările din spate, s-a ghemuit pentru a plînge pe ascuns pentru ultima 
oară din viaţa lui: cînd taică-său a omorăt maimuta lui. în casa asta a 
crescut. lar acum a venit să moară aici. 

Poate aşa: la opt fără douăzeci, după dispariţia soarelui şi 
înainte de a se stinge ultimele pălpăiri roşietice pe mare. Chiar pe 
banca stricată de la începutul coborăşului, lîngă marginea prăpastiei, 
în faţa livezii devenite pădure subtropicală pe care Boaz a început să 
o îngrijească. A rămas un cerc din pietre în locul unde era o făntăna. 
Nu făntănă, ci un puț săpat de taică-său ca să strîingă apa de ploaie. 
llana va sta lîngă el. Şi îi va ţine măinile care se răcesc între măinile 
ei: pentru că uneori ea şi eu, ca doi copii ruşinaţi, ne ţinem de mănă în 
tăcere. Vei fi atît de bun să nu i-o iei în nume de rău. 

Şi aşa, în timp ce îţi scriu aceste foi, înclin din ce în ce mai mult 
să ascult de fiul meu care mi-a spus ieri cu vocea lui egală, 
indiferentă, că în loc să mă duc să putrezesc la Hadasa, unde sigur că 
nu mai au cu ce să mă ajute, mai bine să rămăn aici, în linişte, cum 
spune el. 


Oare prezenţa mea nu-i deranjează? 

„Doar tu plăteşti". 

Poate or să le fiu de folos cu ceva? Vreun curs? Vreo con- 
ferinţă? 

„însă aici nimeni nu are voie să spună celuilalt ce să. facă". 

De făcut? Dar eu nu fac aici aproape nimic. 

207 

„Cel mai bine: stai liniştit" 

Aşa că voi rămăne aici. în linişte. o să-ţi fie oare milă şi ai le laşi 
încă puţin aici? Am să o distrez pe fetiţă în fiecare zi. A să-i fac un 
teatm de umbre proiectate pe zid de degetele me (Zakheim m-a 
învăţat. Cînd aveam şase ani. Sau şapte.) Vom coi tinua să schimbăm 
păreri despre natura focului şi a apei şi la < visează şopărlele. Ea îmi 
va pregăti medicarnente din noroi, apă ( săpun şi conuri de pin. Şi în 
fiecare zi, sub briza de seară, mă vi aşeza împreună cu llana pe bancă 
şi vom asculta freamătul pinuluff 

Nu e vorba decit de un timp foarte scurt 

Şi e dreptul dumitale să refuzi şi să le obligi să se înt imediaL 

A propos, Boaz propune să vii şi dumneata aici. Spune că s 
putea să-i ajuţi cu experinţa pe care o ai în domeniul construcţie cu 
condiţia să nu încerci să ne impui măncare kaşer. închei citat Ce 
părere ai? 

Dacă vei cere, le voi trimite fără întărziere cu taxiul ierusalim şi 
nu mă supăr. (Ce drept am?) 

Să ştii, domnule, că moartea mea e o moarte acceptabilă. Să i 
mă înţelegi greşit: nu e vorba de dorinţa de a muri sau lucn legate de 
ea (în privinţa asta n-ar fi nici o problemă: am | revolver grozav primit 
cîndva de la un general de la PenCagon); 

vorba de o dorinţă complet diferită: dorinţa de a nu exista delof 
De a-mi anula retroactiv prezenţa. Ca şi cum nu m-aş fi născut Să trec 
de la început la un alt mod de a fi: eucalipt, de exemplu. S o colină 
goală în Galileea. Sau o piatră de pe suprafaţa lunii. 

A propos, Ilana şi Yfat au primit cea mai bună cameră: 

parter, în camera semicirculară ale cărei ziduri din sticlă dau sf 
acoperişurile kibuţului de sub noi, spre plantațiile de bananie spre fişia 
de plajă şi mare. (Pescăruşi în zori, o strălucire inten la prănz, ceaţă 
albăstmie seara). Cîndva în camera aceasta a fo grandioasa bibliotecă 
a tatălui meu (pe care nu l-am văzut niciodată deschizînd vreo carte). 
Acum au văruit camera într-un fel' bleu-ciel psihedelic strident o plasă 
de pescuit veche ome tavanul cel înalt Mai sunt în cameră, în afară de 
patru pa acoperite cu pături de cazarmă din lănă, un dulap crăpat şi 
c< şi o grămadă de saci cu îngrăşăminte chimice. Şi cîteva butoaie 1 


niotorină. Vreo fată îndrăgostită l-a pictat pe Boaz pe un perete 
întreg, gol şi strălucitor, mergînd cu ochii închişi pe suprafaţa unei ape 
liniştite. 

în loc să meargă pe apă, Boaz trece acum pe sub fereastra mea 
cu tractorul lui cel mic cumpărat nu demult (cu banii mei) care trage 
un plug cu discuri. lar fetiţa dumitale e instalată ca o maimuţică în 
braţele lui, ţinînd volanul, şi ea cu măinile între măinile lui. A propos, a 
învăţat şi să călărească aproape fără ajutor pe măgar. Un măgăruş 
docil. (Aseară pe întuneric, am crezut ca era un căine şi am vrut să-l 
mîngăi. De cînd mîngăi eu căini? Sau măgari?) Odată, lîngă Bir- 
Tamada în Sinai, s-a rătăcit o cămilă în zona mea de tragere. Inainta 
încet pe o colinăjoasă la două mii de metri de mine. Puțin mai sus de 
butoiul care ne servea de ţinta, Artileristul a tras două obuze fără să o 
atingă. Soldatul de la trans-misie a cerut şi el să încerce, dar fără 
rezultat Eu m-ain nmbiţionat, am coborăt şi eu în locul lui. am tras, 
dar am ratat si eu. Cămila s-a oprit măsurînd cu un calm stupid în 
privire locul unde cazuseră obuzele. La a patra încercare, i-am tăiat 
capul dea-supra gătului. Şi am văzut clar prin binoclu jetul de sînge 
care a ţăşnit la o înălţime de un metru sau doi. Gătul decapitat se mai 
legăna încă încoace şi încolo ca şi cum ar fi căutat capul, după care a 
căzut pe spate stropind cocoaşa cu sînge, ca un elefant care se 
stropeşte cu trompa, şi cu o încetineală graţioasă picioarele subţiri din 
faţă s-au îndoit, apoi picioarele din spate, prăbuşindu-se pe burtă, 
gătul sîngerînd înfigindu-se în nisip şi a rămas nemişcat pe vărful 
colinei ca un monument ciudat pe care am încercat în zadar să o ating 
cu încă trei tiruri. Deodată a apărut din peisajul iriort un beduin dînd 
din măini, şi atunci am dat ordin să întreru-pem tragerea şi să plecăm. 

larăşi trece briza mării prin xilofonul de sticle. Mă opresc şi 
părăsesc maşina de scris pentru a mă întreba dacă nu am înne-bunit: 
ce mi-a venit să mă destăinuiesc în faţa dumitale? Să mă spovedesc? 
Poate o poftă bolnăvicioasă de a mă acoperi de ridi-“l? Sau 
dimpotrivă, ca să-mi ierţi păcatele? Dumitale? în fond, monsieur 
Sommo, pe ce se bazează încrederea dumitale oarbă în providenţa 
divină? lertare? Recompensă şi pedeapsă? Sau cari-iate? De unde ai 
scos toate astea? Ai vreo dovadă? Un exemplu 

209 

cît de mic? Să-mi transformi bastonul în şarpe? Sau pe nevasta 
într-o coloană de sare? Sau ai să recunoşti că totul nu e decăt prostie, 
mărginire, înşelătorie, înjosire şi groază? i 

Zakheim te descrie ca pe un extremist viclean, ambițios, nu 
lipsit de talente iezuistice şi instincte politice sofisticate. Dacă e săi 
luăm după Boaz, nu eşti decît un săcăitor bun la inimă. llana,; 

stilul ei obişnuit, îţi atribuie aproximativ aura sfăntă a îngerut 
Gabriel. Sau cel puţin aura vreunui înţelept necunosut Deşi, d alt 


unghi de vedere, ti-a găsit şi trăsături levantine. Şi în mine reuşit să 
trezeşti o anumită curiozitate. 

însă ce înseamnă a fi sfănt, dornnule Sommo? Aproape noi ani 
mi-am risipit pe căutarea inutilă a unei definiţii rezonabile mai mult 
sau mai puţin obiective. Poate vei binevoi să n lămureşti? Pentu că eu 
încă nu am nici o idee. Chiar şi definiţili din dicţionar mi se pare 
superficială şi goală de sens, dacă nu chii care se învărte în gol. încă 
mai simt un fel de nevoie să mai intei pretez ceva. Cu toate că timpul 
meu a trecut Şi totuşi: sfinţenie Sau finalitate? Dar caritate? Ce 
înţelege lupul despre luna la ca urlă cu gătul încordat? Ce înţelege un 
fluture de noapte des] focul în mijlocul căruia se repede? Uciga”ul 
cămilelor -înțelege el despre măntuire? Poţi să mă ajuţi? 

Insă fară predici binefăcătoare, balon umflat şi ipocrit ce eşti 
care te lauzi că n-ai vărsat nici o picătură de sînge. N-ai atins nil un fir 
de păr din capul vreunui arab. Eliberează ţara cu linguşiri Alungă-i pe 
toţi cei străini nouă de pe pămăntul sfănt cu incantaţi şi jurăminte 
muiate în banii mei. Purifică moştenirea lăsată d strămoşii noştri cu 
ulei de măsline limpede. Te culci cu nevast) mea, îmi moşteneşti casa, 
îmi salvezi fiul, investeşti averea mei inundîndu-mă în indignarea 
dumitale biblică m faţa decăderi mele morale. Mă oboseşti, Eşti 
enervant ca un ţăntar. Nu-mi spfl nimic nou. De mult am tenninat cu 
cei de genul dumitale şi a trecut la altul mai complex. la banii şi 
şterge-o cît mai departe d calea mea. cît despre mine, ce pot eu să-ţi 
ofer decit să crăp curînd? în scrisoarea dumitale îmi urezi tot răul din 
lume: „ciq să-mi treacă deasupra capului", şi uite că într-adevăr trece, 
aproape s-a şi golit Mă acuzi că am furat ultima oiţă a săracu şi 
finniturile de la masa ta. Dar de fapt eu sunt acela care st 


acum firmituri de la masa dumitale kaşer. Mă ameninţi că „în 
cu-rînd va trebui să-mi înfrunt destinul" dar de-abia mă pot ţine pe 
picioare. Auzi clopote, dar clopotele sunt aici, exact deasupra ca-pului 
meu. Ce mai ceri, domule? Să guşti din sacrificiile funerare? 

A propos, dragul nostru Zakheim mă evaluează la aproape două 
milioane de dolari. Aşa că şi după ce scazi jumătatea lui Boaz, partea 
dumitale nu va fi de neglijat Vei putea să te plimbi cu limuzina printre 
reperele dumitale mesianice. Zakheim şi fiica lui cea blondă ameninţă 
să aterizeze aici săptămăna asta: e ferm hotărăt să mă ducă cu 
maşina lui „chiar şi cu forţa" la ierusalim, ca să primesc tratamentul la 
Hadasa, şi în timpul acejeiaşi călătorii să-ţi înapoieze şi oiţele rătăcite. 
Numai că eu, scriindu-ţi aceste rînduri, am hotărăt definitiv să rămăn 
aici. Ce am de făcut la ierusalim? Să crăp printre profeţi băloşi şi 
eliberatori fanatici care latra? Rămăn la fiul meu. Să împăturesc saci 
pînă în ultima clipă Sa aleg ridichi. Să înfăşur sfori vechi. Poate am să 
rog să fie adus de la Haifa şi clownul care a fost tatăi meu: vom putea 


organiza un maraton familial de biliard pînă voi cădea mort. îi dai voie 
să rămănă cu mine încă puţin? Te rog. Poate vei primi pentru această 
faptă încă o răsplată în contul dumitale? 

Boaz îmi povesteşte, cu o strămbătură a buzelor între 
plictiseală şi batjocură, că una dintre metresele lui de aici obişnuia 
cîndva să toarne apă pe măinile unui guru bătrîn din Wisconsin, care 
ştia, după spusele ei, să aiunge boli maligne prin înţepături de albine. 
Spre surprinderea mea, m-am trezit amuzîndu-mă azi dimineaţă cu un 
băț pe care l-am introdus în stup. Numai că albinele lui Boaz, 
nepăsătoare şi epuizate ca şi mine, sau împăciuitoare ca ei, au tot 
băzăit în jurul meu şi nu au binevoit să mă înţepe. Poate că mirosul 
morţii pe care îl eman le îndepărtează de mine. Sau poate nu se 
obosesc să vindece un necredincios ca mine. 

lată, încă o dată, fară să-mi dau seama, vechea mea manie: să 
fac din orice albină amărătă purtătoarea unei probleme teologice, 
numai ca să mă pot năpusti asupra ei scrăşnind din dinţi şi să o 
sfărăm cu problema ei cu tot Şi să creez prin propriul meu gest o nouă 
problemă. Pe care mă voi grăbi să o explodez cu un obuz. Nouă ani m- 
am bătut cu Machiaveli, i-am descompus în bucățele Pe Hobbes şi pe 
Locke, am destrămat teoriile lui Marx, arzînd de 

dorinţa să demonstrez o dată pentru totdeauna că nu 
egoismuH nu umilinţele şi nu cruzimea care ne sunt naturale fac din 
noN specie care se autodistuge. Noi ne distrugem (şi în curînd v reuşi 
să distrugem toată omenirea) tocmai din cauza „nobile aspirații" din 
noi: din cauza bolii religiozităţii. Din cauza nel imperioase de „a fi 
salvaţi". Din cauza obsesiei Eliberării. înseamnă obsesia Eliberării? 
Doar o mască a incapacității gener. de a trăi. Aptitudine pe care o are 
şi o pisică. Pe cînd noi, i balenele care se aruncă pe țărm dintr-un 
impuls colectiv dea; 

sinucide, suferim de o degenerare avansată a instinctului vital. 
[ aici impulsul atît de popular de a distruge şi de a suprima tot < 
posedăm ca să ne facem drum spre nişte promisiuni de Elibera care 
nici n-au existat şi nici nu ar fi posibil să existe. Să ne saci ficăm 
bucuroşi viaţa, să dăm foc în extaz semenilor noştri i numele unei 
fantasmagorii înceţoşate cu numele de ţara PromiS Un fel de miraj 
considerat ‚deasupra vieţii". Ce nu considerăm c „deasupra vieţii"? La 
Uppsala, în secolul XIV, doi călugări 3 masacrat într-o singură noapte 
nouăzeci şi opt de orfani, după cai şi-au dat foc pentru că le-a apărut 
la fereastra mănăstirii o vulj) albastră a cărei semnificaţie era că 
Fecioara îi aşteaptă. De dorinţa de a acoperi mereu pămăntul cu 
„Cocorul creierelor nc tre împrăştiate/ca nişte trandafiri albi", covor 
destinat paşilor { ai vreunui Salvator inventat (citat din poezia unui 
fanatic k care s-a străduit şi a şi reuşit să-şi împrăştie creierul cu ajutc 
celor douăzeci de gloanţe pe care englezii i le-au tras în cap). Sa în 


altă formulare locală: „Pentru că liniştea nu e decît noroi/« nunţă la 
sînge şi la suflet/în numele gloriei ascunse". Ce glori ascunsă, 
domnule Sommo? V-aţi pierdut minţile? Uită-te la fiifi ta: ai să vezi 
toată gloria ascunsă. Nu există alta. PăcaL îmi pie vremea cu 
dumneata. Ai s-o omori. Ai să omori tot ce mişcă jurul dumitale. Şi ai 
să numeşti astea suferinţe mesianice şi ai i spui că e dreapta judecată 
a lui Dumnezeu. S-ar putea să fl depăşeşti: vei ucide fară să verşi un 
strop de sînge. Vei fierbe ! ulei de măsline pur murmurînd de trei ori 
„Sfănt". 

A fost o scurtă pauză de prănz. o fată pe care o cheamă Sanda 
a urcat desculţă pînă la mine, zămbind ca în vis şi punîndu-nii 1 faţă 
un ibric cu ceai parfumat de plante şi o farfiirie acoperită-i 


altă farfurie: un ou fiert tăiat în două, Măsline. Felii de roşii şi de 
castraveți. Rondele de ceapă. Două felii de păine făcută în casă unse 
cu brănză de capră cu usturoi. Şi miere pe o farfurioară. Am luat 
cîteva îmbucături şi am băut puţin, apoi mi-am mai tumat. Sandra 
asta a rămas privindu-mă cu o curiozitate nedisimulată, în gealabia* 
ei arăbească. Poate primise instrucţiuni să-mi numere îmbucăturile. 
Dar parcă temîndu-se de mine în acelaşi timp, stătea lîngă uşă. Care 
rămăsese deschisă. 

Am încercat să leg cu ea o conversaţie uşoară-Deşi în general 
nu sunt capabil să leg conversații uşoare cu străinii. De unde este, 
dacă pot să ştiu? 

Din Omaha, Nebraska. 

Părinţii ştiu unde este ea şi ce face? 

Lucrurile stau cam aşa: părinţii ei nu sunt tocmai părinţii ei. 

Adică? 

A doua soţie a tatălui ei şi noul soţ al mamei i-au dat o sumă de 
bani ca să cutreiere lumea, cu condiţia că promite să se întoarcă la 
sfîrşitul anului ca să se înscrie la college. 

Şi ce vrea să înveţe? 

Incă nu ştie. Şi de fapt aici învaţă enorm. 

Ce, de exemplu? Introducere în agricultura primitivă? 

Să se înţeleagă pe ea însăşi. Puțin. Şi să-şi facă o idee despre 
„meaning of life". 

Poate să-mi clarifice ce e acest meaning? 

Dar e ceva, după părerea ei, ce nu se poate exprima în cuvinte. 

Atunci poate numai o explicaţie generală, aluzivă? 

„Asta trebuie să facă fiecare singur, nu?" 

Are un obicei ciudat: să termine fiecare frază cu un semn de 
întrebare, însă nu ca şi cum ar întreba, ci ca şi cum ar fi mirată de 
propriile ei cuvinte. însă eu insist să primesc o explicaţie în legătură 
cu sensul vieţii. 


jJenată. Clipind din ochi. Zămbind ca şi cum m-ar implora sa 
renunţ. Foarte frumoasa. Timida. Uimitor de copilăroasă. Roşind şi 
dînd din umeri cînd îi propun să se aşeze o clipă. Rămănind, iubi- 

* Cuvînt de origine arabă, denumind o haină lungă pînă la 
pămănt cu măneci lungi şi glugă, purtată de bărbaţi şi femei în Africa 
de Nord. 

213 

ta aceasta a fiului meu, una dintre ele, în pragul uşii ca o căpric 
care a adulmecat că e urmărită. o trec fiorii. încă un cuvînt şi < pare. 
însă insist: 

„De unde să încep, Sandra?" 

„Mă gîndesc: de la început" 

„Şi unde e începutul? 

„Mă gîndesc: poate cît de departe pot ajunge amintirile?" 

„Pănă la circumcizie, e de-ajuns? Sau să caut şi mai înaintel 
Banalităţile astea mă oboseau. 

„Pănă la momentul cînd ai fost pentru prima oarăjignit, nu'! 

„Jignit? Stai o clipă. Şezi. întîmplător fac parte dintre cei ca 
jignesc. Nu dintre cei jigniţi". 

Nu vrea să se aşeze. E aşteptată jos. Boaz. Şi prietenii. AstS au 
în plan să desfunde putul. Groapa pentru apă. 

„Poate vorbim după aceea? A propos, poate ai nevoie de ce 
bani? Să nu mă înţelegi greşit Cum? Vrei să stăm de vor diseară? 

„Posibil, spune mirată, evitînd problema banilor. După încă i 
clipă de reflecţie visătoare, întreabă prudent: „Despre ce să voi bim?" 

Strînge vesela, măncarea de care aproape nu m-am atins şi ies 
din cameră (lăsîndu-mi totuşi ibricul şi mierea). De afară, de prin holul 
întunecos, adaugă. „Never mind. Be in peace? It' s simple?"f 

Prostuţă. Sau poate drogată. în căţiva ani vor veni ruşii şi-i 
mănca de vii. 

Şi totuşi: Unde e începutul? 

Prima lui amintire e imaginea unei zile de arşiţă, scăldată de UB 
fum amar de la eucalipţii care ardeau puţin mai jos în cui învăluită de 
aerul opac al hamsinului. Un nor gros de fumici aripi - sau poate de 
lăcuste - aterizează pe capul copilului, , umeri, pe genunchi, pe 
pantalonii scurţi, pe picioarele desculţe < pe degetele care se 
străduiesc să distmgă muşuroaiele de cărtiţi Sau să capteze cu un 
ciob de sticlă găsit în grădină razele soarell pentru a da foc unei 
bucăţi de hărtie de la un pachet de ţigăl, (Simon Arztd?) o umbră 
enormă s-a pus între lume şi el însuşi tatăl luL Care a călcat focul în 
picioare. Şi înfuriat ca Dumne în timpurile biblice, l-a pocnit peste cap. 


Şi grădina: ce nu creştea acolo? Viorele şi măcriş după anotimp. 
Ciclamen şi cafeluţe şi cruciuliţe la sfîrşitul iernii. Margarete albe. 


Maci. Anemone. Toate astea nu aveau nici o va-loare pentru tata, care 
le smulgea pe toate pentru a le înlocui cu straturi de trandafiri din 
soiuri rare exotice pe care le eomandase în Extremul Orient şi poate şi 
în Anzi. Mai erau şi gîndaci şi tără-toare, şopărle şi catedrale 
răsturnate din pănze de păianjeni, şi broaşte țestoase şi şerpi pe care 
copilul le prindea şi îi închidea în cutii şi borcane în pivniţă. Uneori 
scăpau şi se ascundeau printre pietrele crăpate sau prin casă. ŞI 
viermii de mătase adunaţi din frunzişul agudului cu speranţa să facă 
fluturi, dar întotdeauna fară nici o excepţie, nu rămăneau din ei decit 
nişte pete de mucegai. Samovarul din sufragerie era un demon care 
găfăia. Obiectele de porțelan de după geamurile comodei semănau cu 
nişte soldaţi mul-ticolori gata să pomească la luptă. Liliecii de pe 
acoperiş erau rachete teleghidate. în bibliotecă era un aparat de radio 
cafeniu, greoi; în întuneric i se vedea ochiul verzui ca de demon care 
lumi-na Viena sau Belgradul, Cairo sau Cirenaica de pe tabloul din 
sticlă cu frecvențele staţiilor. Mai era şi un patefon cu nnanivelă şi cu 
pavilion din care răsuna uneori o operă extatică însoţită de urletele 
tatălui său. Desculţ, încovoiat ca un hoţ, copilul se ascun-dea prin 
colţurile casei şi grădinii. îşi construia din noroi, la picioarele vreunui 
robinet ruginit oraşe şi sate şi poduri, cetăţi, tur-nuri, palate, pe care 
le distrugea cu plăcere într-un bombardament aerian cu conuri de pin. 
Războaie îndepărtate se desfăşurau în Spania, în Abisinia, în Finlanda- 

Odată s-a îmbolnăvit de difterie. Pe jumătate adormit din cauza 
febrei, îl vedea ca prin vis pe taică-său venind gol pînă la mijloc în 
camera lui, cu pieptul laig acoperit de un păr creţ încărunţit şi 
sălbatic, şi aplecîndu-se spre infirmieră. Se auzeau nişte gemete, şi 
rugăminţi şi şoapte pasionate şi din nou toropeala febrilă îneca 
amintirile printre făşiile de vis. 

în dimineţile de sfîrşit de vară, ca în dimineaţa asta de şabat, 
veneau nişte lucrători din satul arăbesc de pe malul mării. Pe niăgarii 
lor ascultători, cu cămăşile lor închise la culoare, cu gălăgia strigatelor 
lor guturale, cu mustăţile lor tremurînde, îşi desfăceau coşurile cu 
produse: ciorchini de struguri muscat 

215 

brumării. Curmale. Gunoi de grajd. Smochine de un mov ve, 
„ Un vag miros feminin umplea casa şi persista şi după plecarea 1 
Tata rănjea: ăştia sunt mai buni decît mujicii ruşi, nu se îmba.” nu 
înjură, doar împuţiţi şi cam hoţi, copiii naturii, însă dacă nu 1^' 
amintim care e locul lor, sunt capabili şi să căsăpeasca. 

Uneori copilul se trezea dimineaţa devreme la strigăteti 
cămilelor: vreo caravană din Galileea sau din deşert aducea piatii de 
constructie. Uneori numai pepeni. De la fereastra lui privea 1,,,, 
moliciunea găturilor cămilelor. Aerul lor de tristeţe dispreţuitoare Linia 
fină a picioarelor. ^ 


Noaptea, din camera lui de la capătul etajului al doilea, auzeai 
veselia petrecerilor pe care le organiza tatăl său din cînd în căn(M 
Ofiţeri englezi, comercianţi greci şi egipteni, misiţi libanezi cswcă 
vindeau terenuri - în afară de Zakheim aproape că nu călca aici| picior 
de evreu — se adunau în salon pentru a petrece o noapte întrci| 
bărbati, bînd, făcînd glume, jucînd cărţi şi uneori izbucniiwil într-un 
plăns de beţivi. Salonul era pardosit cu dale de marmoră cu vinişoare 
fine aduse de tatăl său din Italia (dalele au fost furate!'| toate în anii 
cînd casa a fost părăsită. Boaz toamă acum beton în | locul lor). Mai 
erau şi divanuri orientale moi, joase, acoperite cu perne brodate. 
Străinii aveau obiceiul de a-i oferi copilului jucării complicate şi 
scumpe. Care nu rezistau prea mult Sau cutii cu bomboane pe care le 
detesta încă de pe atunci (însă alaltăieri a trimis să cumpere două de 
la magazin ca să o alinte pe fetiţa dumi-tale). Un copil şiret, trăgînd 
tot timpul cu urechea, un copil care-ţi scăpa printre degete, apărînd şi 
dispărînd ca o umbră, inventînd tot felul de mici trucuri, plin de 
amărăciune şi aroganță, străbătind de unul singur vară după vară 
potecile pustii ale proprietăţii. FărS mamă, fără fraţi, fără prieteni. 
Numai maimuța lui pe care” taică-său a omorăt-o, iar copilul a 
construit pe mormăntul ei un fel | de mausoleu isteric. Care e tot o 
ruină în care fetiţa creşte o broas-că ţestoasă găsită de Boaz. lar în 
noapte: tăcerea nopţilor. Care nu era de loc tăcere. Casa era izolată. 
între fereastra dinspre nord şi ultima casă din sat erau cam vreo trei 
kilometri. La marginea livezii erau vreo cinci sau şase colibe pentru 
lucrători, pe care tatăl lui le comandase din tablă şi blocuri de ciment 
pentru muncitorii lui cerchezi aduşi din Liban sau din Galileea. Surdă 
şi monotonă 

216 


în noapte urca spre noi vocea lor într-o melodie formată doar 
din doua note. în întuneric se auzeau şi vulpile urlînd. Un şacal se 
lamenta în întinderea pietroasă acoperită cu mărăcini şi tufişuri de 
fistic care împrejmuia casa. Odată şi-a făcut apariţia, în lumina lunii 
pline, o hienă chiar lîngă magazie. Tatăl a tras în ea şi a omorăt-o pe 
loc. Dimineaţă, au ars corpul la capătul pantei. Patru camere goale, un 
hol şi şase trepte despărţeau camera copilului de dorinitorul tatălui. Şi 
cu toate astea, se auzeau uneori gemete de feineie. Sau răsete 
înfundate şi umede. în fiecare dimineaţă era trezit de croncănitul 
corbilor şi de uguitul porumbeilor. Un cuc intransigent avea obiceiul 
să-şi strige cu încăpăţănare aceeaşi lo-zincă în fiecare dimineață- E 
încă aici: pisălog, repetind exact aceeaşi lozincă- Sau poate 
strănepoţii lui care s-au întors să-l înveţe pe Boaz ceea ce taică-său a 
uitat. Uneori, într-un zbor ca de sageată, treceau găşte sălbatice în 
călătoria lor. Berzele făceau un popas şi plecau. Ştii dumneata, 


domnule Sommo, să deosebesti o barză de o găscă sălbatică? Un 
şacal de o vulpe? o floare de mac de o anemonă? Sau numai ce e 
sacru de ce e profan şi Yediot de Ma'ariv? Nu-i nimic. Cred că fiica 
dumitale va şti. 

Pănă aproape de vărsta de patru ani copilul nu a vorbit. Poate 
că nu s-a străduit însă la vîrsta de patru ani ştia deja să omoare 
porumbei cu praştia şi cărtiţele afumîndu-le muşuroaiele. Mai ştia să 
înhame un măgar la şaretă (măine o învăţ şi pe fiica dumitale. Dacă 
Boaz nu mi-a luat-o înainte). 

Ore întregi, zbura solitar dincolo de mări (Atlantida, 
Kachamalka, Eldorado) în leagănul pe care i-l instalase în gradină 
servitorul armean. La şapte ani şi-a construit un post de observaţie cu 
o scară de frînghie în vîrful unui eucalipt Acolo se căţăra împreilnă cu 
maimuța lui ca să se uite dincolo de zidul chinezesc şi să studieze 
expedițiile lui Kubilai-Han (resturile postului de observaţie încă se mai 
văd de la fereastra mea, acum cînd îţi scriu. îl văd pe unul dintre 
prietenii cei exaltaţi ai lui Boaz acolo, go), ras în cap, căntînd la 
muzicuţă. Un sunet intermitent, melancolic, ajunge pînă la mine din 
cînd în cînd). 

Zece ani plicticoşi şi-a pierdut copilul acela, care era mai înalt 
decit toti ceilalţi, însă subţire şi scheletic ca un beduin, în clasa hii 
Monsieur Marcovici la şcoala din sat Mereu în ultima bancă. Işi 

2)7 

făcea lecţiile cu corectitudine şi totuşi izolat de ceilalţi de o 
bar-, ră de singurătate îndărjită. Stătea singur şi citea în linişte. Citea 
y, în recreaţii. Studia paginile atlasului. Odată, într-un acces de furie a 
aruncat cu un scaun şi i-a rupt lui Monsieur nasul. Accesele astea | de 
furie erau rare, însă violente sau chiar sîngeroase, i-au dat o| aureolă 
cu sensul de „pericol“. Care nu l-a părăsit toată viaţa. în| interiorul 
căreia se simţea la adăpost de prostia universala- | 

Cînd a împlinit noliă ani, a început să meargă, conform cul 
hotărărea tatălui, de două ori pe săptămănă la Haifa pentru a lua | 
lecţii particulare de box. La zece ani, taică-său l-a învăţat să;ş 
demonteze şi să monteze la loc un pistol. Curînd după aceea au! 
început să se întreacă la tragere în partea mai izolată a curţii în | 
pantă. L-a iniţiat chiar şi în secretele folosirii pumnalului: o| colecţie 
întreagă de pumnale curbate, beduine, druze, din Damasc | sau 
persane, ocupau jumătate de perete în bibliotecă. Ştii oare, domnule 
Sommo, să foloseşti un pumnal? Poate organizăm un mic , duel? Casa 
era vastă, masivă, construită ca la un pariu de beţivi: 

într-un gest extravagant de a arunca cu bani. Din piatră de 
Zikhron. -Aproape neagră. Cu muluri din altfel de piatră adusă de la 
sud de Muntele Hebron sau din Munţii Suf. Cu ziduri arogante şi cu o 
lipsă de logică şocantă. Culoare întortocheate, scări în spirală copi-ate 


după modelul mănăstirilor din lemsalim, pivnițe, colţuri secrete, 
antreuri care nu fac decit să dea în alte antreuri: şi un pasaj secret pe 
unde puteai trece aplecat din pivniţă pe sub o aripă a casei şi să ieşi 
în chioşcul din grădină (acum e astupat cu pămănt). Cînd ai să vii în 
vizită, după ce n-am să mai fiu, Boaz îţi va organiza cu siguranţă un 
tur ghidat. Vei putea vedea cu pro- : 

prii ochi şi să binecuvintezi locul. Poate pînă atunci vor 
deschide şi pasajul înfundat, aşa cum curăţă acum şi groapa de apă 
care tre-cea drept făntănă. A propos, tatăl meu i-a cumpărat lui Boaz 
un munte în Tibet care a primit oficial numele de Vărful Boaz Ghideon. 
Ce-ar fi să telefonez şi eu la finna aceea de escroci ita-lieni şi să 
cumpăr şi pentru fiica dumitale vreun munte? Cum se explică impulsul 
acesta de a-ţi scrie aici amintiri din copilărie? Ai să găseşti vreun 
verset potrivit? Sau vreun mic midraş care să se potrivească? 
Povestea rabinului Zoma care a căzut în prăpastie. „ Probabil că m-a 
impresionat ceea ce mi-ai povestit despre tinereţea || 


dumitale. Sau disprețul pe care îl ai faţă de mine. Sau poate din 
nevoia mea de ordine, de a lăsa o dare de seamă în măinile cuiva 
dintr-un partid de dreapta? ţi-a povestit Ilana despre pasiunea mea 
nebună pentru ordine? Care a amuzat-o întotdeauna? ţi-a destăinuit 
ea, domnule Sommo - sau dă-mi voie să mă folosesc de prenumele 
dumitale, Marcel, parcă, sau Michel? - şi alte distracţii din timpul 
primei ei căsătorii? 

De cînd eram mic, mă încăpăţănam întotdeauna să pun fiecare 
lucru la locul lui. Uneltele mele, şurubelniţe, pile, ferăstraie erau toate 
agăţate pe un panou din plută în camera mea, ca într-un mic muzeu. 
Jucăriile erau clasificate şi aranjate pe categorii şi după locul unde 
erau fabricate. pînă în ziua de azi, biroul meu e pregătit ca pentru 
inspecţie. Cărţile mele sunt aranjate după înălţime ca o gardă de 
onoare. Hărtiile mele - puse în dosare în mod exemplar. In războiul de 
Yom Kipur, în lupta aceea grea de pe linia dintre cele două corpuri de 
armată egiptene, eu am fost singurul ofiţer israelian care a pomit la 
luptă proaspăt ras şi cu cămaşă curată şi apretată. în apartamentul 
meu de burlac, înainte şi după llana, cearşafurile sunt aliniate în dulap 
la milimetru. Discurile - în ordine alfabetică. în armată eram poreclit 
„Unghi drept". Rafturile mele cu pantofi o făceau întotdeauna pe llana 
să rădă în hohote. Nu ţi-a povestit? ţi-a povestit despre nopţile 
noastre? Despre rana mea? Şi cum am lichidat Hirbet-Wahadne? Cum 
apar eu în ochii tăi, Marcel, ca un ticălos oarecare, sau un ticălos 
ridicol? 

Dar nu-mi pasă. De cînd mă interesează pe mine cum sunt 
văzut în ochii unei santinele? 


în orice caz, domnule Sommo, Michel, ar trebui să fii ateiu Chiar 
şi un şarpe bătrîn şi bolnav încă mai poate muşca. Poate mi-a mai 
rămas o picătură de venin. De ce să nu recunosc că ne-vasta ta cea 
frumoasă urcă noaptea în camera mea? Se strecoară pînă aici în 
cămaşa ei de noapte după ce toţi au adormit Lanterna lui Boaz 
tremură în măinile ei şi pe pereţii scorojiţi tremură halouri palide. Dă 
deoparte pătura de pe mine. Măna îi alunecă pe corpul meu. Buzele ei 
ating părul meu rar de pe piept Poate încearcă să mai obţină un ultim 
coit letaigic. Poate reuşeşte. N-aş putea spune cu certitudine: cînd 
sunt treaz e ca şi cum aş visa, iar somnul meu seamănă mai mult cu o 
luptă premergătoare. Poate 

219 

totul se petrece doar în imaginaţia mea. Sau în imaginaţia ei 
Sau| în imaginaţia ta, Marcel. ; 

De ce să nu-l montez pe Zakheim împotriva ta? Mai am încă 
timp să schimb testamentul Să împart toul între Societatea pentu 
protejarea animalelor şi Comitetul pentm reconciliere cu pales-tinienii. 
Pot să te distrug, prietene, dacă am chef. 

Dar nu. Puterea răului din mine mă părăseşte odată cu părul 
care-mi cade şi cu obrajii care mi se scofălcesc şi cu buzele care mi se 
retrag în interiorul gurii lăsînd să se vadă numai o linie răutăcioasă. 

Acum cînd răutatea s-a epuizat 

De ce să te distrug? 

Ai suferit destul. Acum e rîndul meu să plătesc şi rîndul tău să 
primeşti. N-ai să refuzi, aşa-i? Mă angajez să fiu Mesia ta. Care te 
eliberează din sclavie şi sărăcie. Aşa cum e scris la tine, „se va ridica 
rasa ta şi va ocupa porţile duşmanilor". 

Fii liniştit, Marcel: nevasta ta ţi-a rămas fidelă. Nici o escapadă 
nocturnă, şi nici un coit agomzant Doar în imaginaţia noastră. Unde 
nu pot pătrunde nici tancuri şi nici sclipirile Eliberării. Nici fetiţa ta nu 
te-a uitat: uite că a intrat în camera mea şi a hotărăt să avanseze 
aparatul meu de ras la gradul de telefon (pentru că nu avem aici) şi se 
foloseşte de e] ca să-ţi raporteze la ierusalim în monologuri de cîte o 
jumătate de oră despre evoluţia relaţiilor cu caprele, găştele şi 
păunul. Ţi-am spus deja că Boaz i-a adus o broască ţestoasă? 

închei aici, domnule. Fii liniştit Cain e pe moarte, iar Abel îl va 
moşteni. Nu numai în Hawai dreptatea iese învingătoare, pînă la 
urrnă. La eterna întrebare teologică pe care o pui: pînă cînd cei răi vor 
triumfa, primeşti în cazul de faţă un răspuns concret şi sim-plu: pînă în 
septembrie. Sau octombrie. Cel mai tărziu - pînă în decembrie. 

Apoi, aşa cum e scris la tine, omul şi animalul vor fi ajutaţi de 
Dumnezeu. 

Nu am telefon aici şi de aceea, ca să fiu sigur că nu ai să pleci 
în Hawai, l-am rugat pe Boaz să se ducă cu bicicleta pînă în sat ca să 


comande un taxi. Pentru patruzeci-cincizeci de dolari (cît e acum în 
lire?) şoferul va accepta cu siguranţă să-ţi aducă acasă 


scrisoarea asta şi să ţi-o dea în mănă exact la sfîrşitul şabatului. 
Mă simt cam obosit, Michel. Şi am şi dureri. Aşa că mă opresc aici. De- 
ajuns. Şoferul va primi instrucţiuni să aştepte pînă îmi vei scrie 
răspuns la scrisoare şi să mi-o aducă chiar în noaptea asta înapoi. 
întrebarea mea e următoarea: insişti în continuare să le trimit pe 
amîndouă imediat înapoi? Dacă da, le voi trimite măine dimineaţă şi 
cu asta am terminat. 

Dacă le mai laşi însă un timp, vei primijumătate din moştenire. 
Şi va trece drept o binefacere ieşită din comun. Gîndeşte-te şi 
hotărăşte-te repede. Aştept răspunsul tău în noaptea asta prin şoferut 
de taxi. 

Ai grijă de tine, prietene. Nu lua exemplu de la mine. 

A.G. 

Domnului A. Ghideon Slavă Domnului ierusalim, Casa Ghideon 
Sfirşit de sfănt yabat. Zikhron-Yakov 9, Elul, 5736 (4.9) (de transmis 
personal prin purtătorul care a primit această sfăntă misiune) 

Domnule Ghideon, 

Prin şoferul pe care l-ai trimis şi care aşteaptă aici la mine bînd 
o ceaşcă de cafea, îţi trimit cîteva rînduri ca răspuns la scrisoarea pe 
care mi-ai scris-o azi dimineaţă. în primul rînd te rog să mă ierți 
pentru grelele jigniri inutile din scrisoarea mea de alaltăieri, neştiind 
că eşti pe patul de moarte. E scris la noi că nu trebuie să judeci omul 
în momente de suferinţă, iar eu, cînd ţi-am scris, eram pradă unei 
mari dureri. 

Acum suntem în pragul Zilelor Teribile cînd porţile Pocăinţei şi 
milei se deschid larg. îţi propun ca llana şi Yfat să se întoarcă măine 
dimineaţă acasă şi cu ele să vii şi dumneata fără întărziere ca să 
primeşti tratamentul potrivit la spitalul Hadasa. Şi îţi propun să fii 
oaspetele nostru, Alexander. Şi să vină şi Boaz că el are acum datoria 
sfăntă să fie în preajma tatălui său şi să-i fie de aju-tor pe patul de 
suferinţă. Graţie căinţei dumitale şi a suferințelor dumitale şi 
eroismului dumitale pentru numele lui Dumnezeu, în 

221 

luptele noastre şi cu mila cerului, eu am credinţa că te vei 
însănătoşt pînă atunci neapărat vei locui aici la noi. Nu la Zakheim şi 
nici la hotel, şi nu mă interesează absolut de loc ce se va bărfi despre 
mine pe la spate. Mâine dimineaţă mă voi duce să expun problema 
rabinului Buskila care va vedea cît se poate de clar lucrurile. Am să-l 
mai rog să te primească şi pe dumneata în curînd ca să primeşti şi 
binecuvîntarea lui care nu o dată a făcut minuni pentru alţi bolnavi 
grav. în afară de asta, am şi telefonat la vărul cumnatei mele care 


lucrează la Hadasa la oncologie şi am aranjat să fii tratat cum se 
poate mai bine. 

Şi încă ceva, Alexander. Imediat ce şoferul termină de băut 
cafeaua şi pleacă la drum cu scrisoarea mea, mă duc la Zidul Plîngerii 
să mă rog pentru dumneata acolo şi să pun un bilet între pietre ca să 
te înşănătoşeşti. Acum sunt Zilele Mizericordiei. Spune-i te rog chiar în 
seara asta lui Ilana şi lui Boaz că ne-am iertat păcatele unul altuia şi 
că o iert şi pe Ilana şi am credinţa următoare: Cerul ne va ierta pe toţi. 

Cu urări de an bun, sănătate şi fără urmă de supărare care a 

fost poate în trecut, Michael (Michel Sommo) 


Michel Sommo Tamaz, 7, lemsalim 
21 octombrie 76 (joi) 


Dragul meu Michel, 

în noaptea asta au început ploile. Azi dimineaţă, lumina era 
cenuşie la ferestre. La orizont deasupra mării dansează fulgere 
ascuţite şi mute, fară tunete. Porumbeii care au uguit pînă ieri, acum 
tac parcă de uimire. Doar lătratul căinilor din curte tra-versează 
uneori sunetul ploii. Clădirea asta imensă şi-a reluat aspectul părăsit 
şi stins, holurile, camerele, pivnițele şi mansarda, totul a fost dat iar 
pe măna vechilor stafii. Viaţa s-a retras spre bucătărie: Boaz a adus 
crengi şi a aprins un foc viu în cămin. în jurul focului s-au străns cu 
toţii, aşezaţi sau întinşi pe saltele, som-nolînd leneşi, făcînd să 
freamăte inima casei goale la sunetul ghitarei ore în şir, sau cu 
căntînd în surdină fără întrerupere. 

222 


Boaz domneşte aici peste toţi aproape fără un cuvînt înfăşurat 
într-o haină din blană de oaie, s-a aşezat într-un colţ al bucătăriei, cu 
picioarele încrucişate, şi coase pănză de saci fără să vorbească. Nici o 
muncă nu i se pare ruşinoasă. Săptămăna trecută, ca şi cum ar fi 
presimţit schimbarea vremii, a deschis, a reparat şi a curăţat coşul 
căminului. A cimentat crăpăturile. Astăzi, mi-am petrecut toată 
dimineaţa printre ei. Pe cînd ei căntau acompaniaţi de ghi-tară, eu am 
curăţat cartofi, am făcut unt, am pus castraveți la murat cu oţet şi 
usturoi şi frunze de pătrunjel în borcane de sticlă. îmbrăcată într-o 
rochie de beduină largă, neagră, cu broderie împrumutată de la o fată 
pe care o cheamă Amy, cu un batic în carouri pe cap, ca o fermieră 
pofoneză din copilăria mea. Desculţă. ca şi ei. 

E ora două după amiază. Mi-am terminat treaba în bucătărie şi 
m-am dus în camera pustie în care la început am locuit împreună cu 
Yfat, pînă cînd ai trimis să o ia de la mine. Am aprins soba cu gaz şi m- 


am aşezat să-ţi scriu. Sper că pe ploaia asta aţi pus pe jos covoraşul. 
Că nu ai uitat să-i pui chilotul de nailon sub pantalonii flanelaţi. Că v- 
aţi pregătit ochiuri pentru amîndoi şi că ai dat ]a o parte caimacul de 
pe laptele cu cacao. Şi că acum construiți un avion Bar-bar- 
hana.....pentru păpuşa ei care plinge, sau poate v-aţi îmbarcat în 
coşul cu lenjerie şi aţi plecat la vănătoare de zmei. Apoi îi faci baie, o 
să faceţi baloane din săpun, o să vă pieptănaţi unul altuia buclele, ai 
s-o îmbraci cu o pijama groasă şi ai să-i cănţi. Ea îti va răspunde cu 
degetele în gură, iar tu ai s-o săruti spunîndu-i nani-nani somn uşor. Şi 
ai să te duci să-ţi aprinzi tele-vizorul, cu ziarul de seară pe genunchi, 
ai să te uiţi la ştiri în limba arabă, o comedie şi ştirile în ebraică, un 
film documentar, o piesă de teatru, versetul zilei şi poate vei adormi 
în faţa televizorului, cu ciorapii pe tine. Fără mine. Eu cu păcatele 
mele, iar tu ispăşeşti pedeapsa. Nu ai dus-o la cumnata ta? Sau la 
vara ta? Nu ai tras o linie ca să începi o viaţă nouă? Sau poate familia 
ta cea minunată ţi-a şi găsit pe cineva, vreo mică creatură pioasă şi 
ascultătoare, cu capul acoperit şi cu ciorapi groşi de lănă? Văduvă? 
Divorţată? Ai vîndut casa noastră ca să te instalezi în dragul tău 
Kyriat-Arba? Linişte. Eu nu trebuie să ştiu. Michel cel crud. Sarmanul 
Michel. 

223 

Măna ta cea negricioasă şi păroasă mă caută noaptea sub 
pătură. Buzele tale îmi caută sănii în vis. N-ai să mă poţi uita. 

Un miros vag, senzual, vine de afară. Mirosul picăturilor de 
ploaie căzînd pe pămăntul ars de soare o vară mtreagă. Un mur-mur 
trece printre frunzele copacilor din grădină. Ceaţă peste munţii 
împăduriţi dinspre esL Scrisoarea asta n-are nici un rost: 

n-ai s-o citeşti. Şi dacă ai s-o citeşti, n-ai să-mi răspunzi. Sau ai 
să-mi răspunzi prin intermediul fratelui tău care îmi va cere din nou, 
cu grosolănie, să nu te mai torturez şi să dispar pentru tot-deauna din 
viaţa ta pe care am transformat-o într-un iad. Va mai scrie că prin 
faptele mele rele, am pierdut drepturile asupra fetiţei şi există 
dreptate şi există şi judecător şi că lumea nu ea nimănui. 

Prin faţa ferestrei mele va trece imediat o fată, îndoită sub 
ploaie, cu capul şi umerii acoperiţi cu o bucată de pănză cauciu-cată 
groasă, Sandra sau poate Amy, sau Cindy, care va da de măn-care 
animalelor din curte. Căinii se vor ţine după ea. Deocamdată doar 
perdele de apă se văd pe fereastră. Nici un zgomot nu vine de afară, 
numai conspirația pinilor şi a frunzelor palmierilor sub rafalele ude. 
Nici o voce nu se aude din interior, pentru că muzica şi cântecele s-au 
stins în bucătărie. Un răuşor se scurge pe topoganul gol pe care Boaz 
l-a construit pentru Yfat De sus se aude ecoul paşilor lui cadenţaţi. 
Bastonul făcut de fiul lui. Cu paşi ciudaţi, măsoară în lung şi-n lat cei 
trei metri dintre perete şi uşă din noua lui camera de la mansardă. 


Acum trei săptămăni i-a dat deodată ordin lui Boaz să scoată xilofonul 
din sticle şi să-i aducă toate lucrurile în vechea cameră a mamei lui. 
Pe peretele gol, scorojit, a găsit un cui ruginit în care a atărnat 
resturile sandalelor ei pe care le îngropase sub o dală din podea. într- 
o cutie în pivniţă a descoperit o fotografie cafenie a ei, cu pete de 
mucegai. Şi-a pus fotografia pe masă. Deşi, fără sfeşnicele şi florile 
nemuritoare pe care avea obiceiul tatăl lui să le pună în jurul acestei 
fotografii în vechea bibliotecă. 

De acum se va uita la noi cu ochii ei visători de msoaică, cu 
coada ei împletită strănsă în jurul capului ei trist, cu umbra unui 
zămbet fin care îi flutură poate pe buze. Alec îi vorbeşte cu o voce 
nestăpănită, copilărească, ca un adolescent răsfăţat care nu e nicio- 
dată mulţumit lar eu nu ştiu ce să fac pentu a-l calma. Ceea ce 

224 


încerc să spun e că şi eu m-am mutat acolo. Numai ca să-l îngri 
esc noaptea: se trezeşte des în plin coşmar. Se aşează pe margi-nea 
patului şi începe să murmure ordine confuze, ca şi cum şi-ar continua 
coşmarul. lar eu mă grăbesc să mă scol de pe salteaua pe care am 
pus-o la picioarele patului lui, îi dau să bea nişte ceai de plante din 
termos, îi văr între buze două-trei pastile, îi ţin măna pînă adoarme 
din nou scoţînd un sforăit uşor ritmat de dureri. 

Ţi s-a întunecat faţa de gelozie? Ura îţi înnegurează ochii? Nu 
arunca în mine cu pietre. Probabil că e scris în vreuna dintre cărţile 
tale sfinte că fac o faptă bună. Un act de caritate? N-ai să-mi deschizi 
porţile acelea ale pocăinţei? în fiecare dimineaţă îi rad barba cu 
maşina lui de ras cu baterii. îi pieptăn ultimele fire de păr. îl îmbrac şi 
îl încalţ, legînd străns şnururile şi îl aşez cu grijă la masi îi leg un 
şervet în jurul gătului şi îi dau să mănănce cu lin-gurita un ou moale şi 
iaurt. Sau lapte cu fulgi de porumb. îi şterg barbia şi gura. La ora cînd 
tu îţi termini cafeaua şi îţi împătureşti ziarul Haareţ şi te duci să cobori 
gratiile patului cel micuţ, scoţind un cucurigu foarte reuşit şi spunînd 
Bonjour, mamzelle Sommo, scoală-te, scutură-te ca o leoaică şi să-l 
servim pe Creator. Şi dacă întreabă de mine? Am plecat departe- 
departe ? Şi dacă vrea să ştie cînd mă întorc? Cînd mă voi întoarce, 
Michel? 

Cînd nu e frig, îl aşez pentru vreo jumătate de oră în şezlongul 
instalat de Boaz pe balcon, îi pun ochelari de soare şi îi veghez starea 
de somnolenţă la soare. Uneori vrea să audă o poveste. li povestesc, 
din memorie, capitole din romanele pe care mi le aduceai de la 
bibliotecă. Curiozitatea îi este slăbită, distrată în ce priveşte viaţa 
altora. Ficţiuni faţă de care a avut întotdeauna, ca şi tine, un dispreţ 


total: Pere Goriot, Dickens, Galsworthy, Somerset Maugham. Poate am 
să-l rog pe Boaz să cumpere un televizor? Suntem deja conectaţi la 
reţeaua electrică. 

Boaz îl serveşte cu un fel de supunere docilă: a pus obloane, a 
înlocuit sticla geamurilor, la toaletă a aştemut o blană de oaie, are 
grijă să-i cumpere medicamente de la farmacia din sat, taie sl aduce 
zilnic crenguţe de mentă ca să înlăture mirosurile bolii, totul într-o 
tăcere încordată. Evită cu încăpăţănare să vorbească, doar Bună 
dimineaţa, Noapte bună. Ca Vineri şi Robinson Crusoe. 

225 

Uneori el şi cu mine ne trecem orele dimineţii jucînd dame) 
fără să ne oprim. Sau cărţi, bridge, remy, canasta. Cînd căştigă, e 1 
cuprins de o bucurie copilărească, ca un copil mult prea alintat. Dacă 
eu căştig, începe să bată din picioare, plingîndu-se faţă de maică-sa 
că l-am păcălit Eu fac în aşa fel ca el să căştige aproape întotdeauna. 
Dacă încearcă să mă păcălească el pe mine, punînd înapoi pe tabla de 
dame vreun pion pe care eu l-am scos din joc, să adauge vreo carte, îl 
bat peste mănă şi mă prefac că ies din cameră. îl las să mă implore şi 
să promită că de acum înainte se va purta frumos. De două ori s-a 
întîmplat să mă fixeze dintr-o dată cu privirea şi, zămbind cu un calm 
dement, m-a rugat să mă dezbrac. Odată mi-a cerut să-l trimit pe 
Boaz pînă la telefonul public din sat ca să-l chem de urgenţă la el pe 
ministrul apărării şi pe şeful statului major pe care îi cunoştea de mult 
în legătură cu o problemă pe care eu n-am voie să o ştiu, dar care nu 
suferă întărziere. Altă dată, dimpotriva, m-a surprins cu o conferinţă 
bine structurată, uimitoare, extem de clară, despre felul cum, m anii 
'9o, arabii îi vor bate pe israelieni. 

Insă de cele mai multe ori tace. Nu-şi întrerupe tăcerea decit 
pentru a mă ruga să-l conduc la toaletă. Ceea ce e o operaţiune 
complicată şi dureroasă şi eu trebuie să-l ajut ca pe un bebeluş. 

Spre prănz, se simte ceva mai bine. Se ridică şi se învărte prin 
cameră şi începe să aranjeze fiecare lucru la locul lui ca un mani-ac. 
Imi împătureşte hainele de pe speteaza scaunului. Pune cărţile în 
cutia lor. Stiloul pe o foaie de hărtie. Aşează paharele goale pe 
bancheta din hol, se chinuie să-şi aranjeze păturile cît mai netezite, de 
parcă ar fi la cazarmă. Mă ceartă că mi-am uitat pieptenele pe 
marginea mesei. La prănz îi servesc cartofi fierţi sau orez cu lapte. Și 
un pahar cu suc de morcovi. După aceea cobor şi mai fac treabă la 
bucătarie sau într-una din magazii, adunînd toate lucrurile mur-dare 
de pe bancheta din hol şi rufele murdare. lar el îşi începe marşul zilnic 
de la perete pînă la uşă, în ritmul ciocănitului bas-tonului, pe aceeaşi 
linie mereu, ca un animal în cuşcă. pînă pe la patru-cinci după-amiaza, 
cînd începe să se însereze; atunci, tatonînd cu bastonul treaptă cu 
treaptă, coboară în bucătărie. Boaz i-a împletit un fel de hamac din 


funii cu o ramă din crengi de eucalipt Se ghemuieşte acolo, aproape 
de focul din cămin, acope- 
226 


rit cu trei pături de lănă, privind cum fetele pregătesc cina. Sau 
uitîndu-se la Boaz care învaţă gramatică. Uneori adoarme în hamac, 
cu faţa în sus, uitat de dureri, cu degetul cel mare în gură, cu o 
expresie de linişte pe faţă, respirînd lent şi regulat Sunt orele cele mai 
suportabile pentru el. Cînd s-a lăsat întuneric complet afară, iar 
bucătăria e scăldată de lumina galbenă a becului şi de focul din 
cămin. îl hrănesc, îi dau medicamentele cu un pahar de apă. Apoi se 
aşază în hamac, sprijinit de mai multe perne pe care Boaz le-a cusut 
din pănză de sac şi le-a umplut cu iarbă de mare, şi ascultă sunetul 
ghitarei pînă aproape de miezul nopţii. Unul cîte unul, sau perechi 
perechi, toţi se ridică, urîndu-i noapte bună cu o politeţe mută, fără să 
se apropie, şi dispar. Boaz se apleacă spre el, î] ridică în braţe cu grijă 
şi îl duce pe scări în linişte în camera noastră. îl aşază cu blîndeţe pe 
pat şi iese închizînd uşa după el. El iese, iar eu intru. Aduc un terrnos 
cu ceai pentru noapte şi tăviţa cu medicamente. Potrivesc soba cu 
petrol. Inchid obloanele mon-tate de Boaz pentru noi. îl învelesc şi îi 
cănt cîteva căntece de leagăn. Dacă are impresia că am greşit ceva, 
sau că m-am repetat sau m-am oprit prea repede, îşi îndreaptă 
privirea spre mama lui şi i se plînge împotriva mea- însă uneori o 
sclipire pătrunzătoare, o scănteire vicleană i se aprinde şi se stinge 
instantaneu în ochi şi rănjetul lui de lup îi apare o clipă pe buze. Ca şi 
cum ar fi vrut să-mi atragă atenţia că în ciuda situaţiei, tot el e cel 
care conduce jocul, şi că singur a hotărăt să se prefacă puţin ca să-mi 
dea ocazia să mă joc de-a sora de caritate. Cînd, din cauza durerilor. 
broboane de sudoare apar pe fruntea lui cea înaltă şi palidă, le şterg 
cu palma- îmi las degetele să alunece peste faţa lui, peste ce a mai 
rămas din părul lui. Apoi îşi lasă măna între măinile mele şi tăcere, 
moţăiala şi foşnetul flăcarii albastre de petrol ca un suflu prin care 
petrolul face să ardă fitilul. Moţăind, îmi şopteşte uneori cu tristeţe: 
„lana, ud". Atunci îi schimb pantalonii şi cearşaful de sub el fără să-l 
scol. M-am specializat deja în asta. Peste saltea am întins o muşama- 
La unu dimineaţa începe să se agite, se ridică în capul oaselor pe pat 
şi îmi cere să scriu ceea ce el îmi va dicta. Mă aşez la masă, aprind 
lumina şi deschid maşina de scris. AştepL El ezită, tuşeşte, şi într-un 
tîrziu murmură: „N-are importanţă. Du-te şi te culcă, mamă. Eşti şi tu 
obosită." Şi se ghemuieşte înapoi sub 

227 

pături- în tăcerea nopţii, după vreo două ore i se aude vocea 
joasă ca şi cum şi-ar vorbi sie însuşi: „îţi stă bine în rochie de 
beduină". Sau: „Acolo a avut loc un masacru, nu o luptă". Sau: 


„Hanibal ar fi trebuit să obţină mai întăi hegemonia pe mare". Cînd în 
sfîrşit, adoarme, trebuie să las veioza de perete aprinsă. Mă aşez şi 
împletesc ascultind lătratul căinilor şi vîntul care cutreieră prin 
grădina întunecoasă, pînă mi se închid ochii. în ultimele patru luni i- 
am împletit o vestă, o căciulă de lănă, un fular. Pentru Yfat am 
împletit mănuşi şi un pulover cu nasturi în faţă. Am să-ţi împletesc şi 
ţie ceva: o vestă, Albă. Cu dungi. Cine îţi calcă acum cămăşile? 
Cumnata ta? Vară-ta? Nemaipomenita găselniţă pe care ţi-au ales-o 
deja? Sau poate că ai învăţat să speli şi să calci singur lucrurile lui Yfat 
şi ale tale? Tăcere. Nici un răspuns. Exil. Ca şi cum nu exist şi nici nu 
am existat. Nu merit nici măcar pedepsele biblice pe care le-aţi 
decretat în ceea ce mă priveşte. Ce-ai face dacă ti-aş apărea la uşă 
măine seară? Cu o valiză într-o mănă, cu o geantă de plastic pe umăr, 
cu un ursuleţ de pluş pentm Yfat, o cravată şi un flacon cu apă de ras 
pentru tine; sun la uşă, tu îmi deschizi şi atunci îţi spun: iată-mă, m- 
am întors. Ce-ai face, Michel? Unde ţi-ai ascunde ruşinea? Mi-ai trănti 
uşa în nas. Nu se vor mai întoarce dimineţile noastre de şabat în 
apartamentul cel amărăt, cu ciripitul vrăbiuţelor strecurîndu-se în 
somnul nostru pînă la ore tărzii, venind dinspre crengile măslinului din 
faţa gea-mului deschis, pe cînd Yfat în pijamaua ei cu ciclame se 
strecoară între noi cu păpuşa ei pentru a-şi face sub plapumă o 
peşteră din perne. Măinile tale calde încep încă pe cînd eşti pe 
jumătate ador-mit şi fără să deschizi ochii, încep să-mi mîngăie părul 
lung şi buclat Sărutul ritual pe care ni-l dăm toţi trei pe deasupra 
capului chel al păpuşii. Obiceiul tău de a ne aduce cîte un pahar de 
suc de portocale şi o ceaşcă de cacao cu lapte la pat în fiecare 
dimineaţă de şabat Mai aveai obiceiul să o aşezi pe Yfat pe placa de 
mar-moră de lîngă chiuveta din baie, să-i săpuneşti obrajii ei şi ai tăi 
cu spuma ta de ras, să vă luaţi la întrecere la spălatul pe dinţi, în timp 
ce eu pregăteam micul dejun, iar vrăbiuţele ciripeau atît de tare afară 
ca şi cum bucuria lor le depăşea puterile. Şi excursiile noastre în wadi 
sub mănăstire. Căntecul de şabat executat de trio Sommo, în balcon. 
Bătaia cu peme, fabulele, Templul construit din 


cuburi cu Marea sală din piese de domino şi Cohenii şi Leviţii 
din nasturi colorați. Siesta de şabat printre ziarele împrăştiate pe pat, 
pe fotoliu şi pe carpetă. Repertoriul tău de poveşti despre Paris, cu 
cântecele acelor „clochards" pe care ştiai să-i imiţi atit de bine că ne 
dădeau lacrimile de răs. Lacrimi pe care le simt şi acum cînd îţi 
povestesc toate astea. Odată Yfat a colorat cu rujul meu harta celor 
zece triburi agăţată deasupra biroului tău. hartă primită cadou de 
cititorii ziarului Ma'ariv. în culmea furiei, ai încuit-o pe balcon, lăsînd-o 
acolo „să cugete asupra propriilor fapte şi să-şi corecteze purtarea 
cea rea". [i-ai astupat urechile cu vată ca să nu te la!?i cumva 


impresionat de plănsul ei de-abia auzit şi mi-ai interzis să-mi fie milă 
de ea pentru că e scris că „cine nu ştie să pedepsească îşi urăşte 
copilul". însă cînd plănsul a înceCat dintr-o dată şi s-a făcut o linişte 
ciudată, ai sărit şi te-ai năpustit în balcon şi ai luat-o în braţe 
strîngînd-o la piept şi acoperindu-i corpul firav cu puloverul tău, arătai 
ca o femeie însărcinată. N-ai să mă ierţi şi pe mine, oare, Michel? N-ai 
să mă strîngi şi pe mine la piept, sub cămaşa ta, la căldura milei tale, 
cînd mi se va termina pedeapsa? In ajunul Anului Nou, acum o lună de 
zile, l-ai trimis pe cumna-tul tău, Armand, cu camioneta lui să ţi-o 
aducă pe YfaL Prin inter-mediul rabinului Buskila, m-ai anunţat oficial 
că ai cerut divorţul, fiind acuzată ca „soţie nesupusă", şi că ai început 
să faci împru-muturi ca să ne înapoiezi „banii cei necuraţi”. La 
începutul săptămănii au venit aici Rahel şi loas ca să încerce să mă 
convingă să angajez un avocat, nu pe Zakheim, ca să-mi pot apăra 
dreptul de a-mi vedea fetiţa, să nu renunţ cumva la ea. loas a coborăt 
să-l ajute pe Boaz la reparatul pompei de apă, iar Rahel m-a luat pe 
după umeri spunîndu-mi: cu sau fără avocat, Ilana, n-ai dreptul să-ţi 
distrugi viaţa şi să o abandonezi pe Yfat S-a oferit să vină la ierusalim 
pentru a vorbi cu tine ca să te convingă să te împaci cu mine. A cerut 
să vorbească cu Alex între patru ochi. A sugerat să-l racoleze şi pe 
Boaz la această acţiune diplomatică pe care proba-bil o pune la cale. 
Eu stăteam în faţa ei ca o păpuşă mecanică care a încetat să 
funcţioneze, fără să pot spune decăt: lăsaţi-mă în pace. După ce au 
plecat, am urcat la Alec pentru a-i da medicamentele, L-am întrebat 
dacă ar fi de acord să veniţi aici, tu şi Yfat, la invi-taţia lui Boaz. Alec a 
făcut o grimasă, întrebîndu-mă dacă nu 

229 

cumva am chef să organizez o mică orgie. Şi a adăugat, sigur, 
scumpo, dimpotrivă, doar nu ne lipsesc camere; şi am să-i plătesc şi 
cîte o sută de dolari pentru fiecare zi pe care acceptă să o petreacă. 
aici. A doua zi a cerut să fie adus urgent Zakheim. Acesta a sosit în 
două ore, găfăind, congestionat, venind de la ierusalim cu Citroenul 
lui, pentru a fi aspru mustrat şi pentru a primi ordin să-ţi transfere 
imediat încă douăzeci de mii de dolari. Pe care pro-babil că ai 
acceptat să-i primeşti, fie ei şi „,impuri" (cecul nu s-a întors la noi pînă 
în ziua de azi). l-a mai dat şi ordinul de a înscrie casa şi pămănturile 
pe numele lui Boaz. Dorit Zakheim a primit cadou un mic teren lîngă 
Nes-Tsiona. lar Zakheim însuşi a primit a doua zi două lăzi de 
şampanie. „Eşti soţia lui sau nu?" „Sunt soţia lui. Şi soţia ta." „Dar 
fetiţa?" „La el." „Du-te la el. îmbracă-te şi pleacă. E un ordin". După 
care a şoptit trist: „Ilana. Ud." Sărmanul meu Michel: pînă în ultima 
clipă tot el va fi cel care hotărăşte. Eu sunt în măinile lui, onoarea îti e 
călcată în picioare de el, şi nici măcar aura de victimă demnă de milă 
nu o vei avea tu, ci tot el, fiind pe moarte. Am văzut mesajul nobil pe 


care i l-ai trimis pentru a ne invita cu mărinimie pe toţi la tine acasă; 
în loc să plîng, nu m-am putut opri din răs: „Aceasta e o anexare bine 
disimulată, Alec. 1 se pare lui, acolo, că eşti slăbit, că a venit cea-sul 
să ne adune pe toţi sub aripa lui". Alec a făcut aceeaşi grimasă care îi 
serveşte de zămbet în fiecare duminică merg cu el la Haifa, la spital, 
cu taxiul, pentru tratamentele chimioterapice. Radiote-rapia a fost 
întreruptă deocamdată Şi spre uimirea tuturor, se vede o îmbunătăţire 
a stării lui: e încă slăbit şi obosit, dormitînd aproape toată ziua, iar 
noaptea e pe jumătate treaz, cu mintea înceţoşată de medicamente, 
însă durerile au scăzut Are putere să se plimbe cîte două-trei ore prin 
cameră, între perete şi uşă. Să coboare spre seară, ajutîndu-se numai 
cu bastonul, pînă în bucătărie. li dau voie să rămănă acolo pînă cînd 
se împrăştie cu toţii prin camerele lor, spre miezul nopţii. îl încurajez 
să stea de vorbă cu tinerii pentru a-şi mai schimba gîndurile. însă, 
săptămăna trecută i s-a întîmplat să nu se poată controla şi s-a 
murdărit de faţă cu toţi. N-a fost atent sau poate a uitat să-mi ceară 
să-l con-duc la closet l-am cerut lui Boaz să-l ducă imediat în camera 
lui, unde l-am spălat, l-am schimbat, iar a doua zi - ca pedeapsă - 


i-am interzis să coboare. De atunci se străduieşte să fie mai 
atent pînă ieri, cînd au început ploile, se mai plimba cîte puţin singur 
prin grădină: înalt, uscăţiv, în pantalonul lui blue eans jerpelit şi vreo 
bluză caraghioasă. Cînd face vreo prostie, nu ezit să-l bat. De 
exemplu, atunci cînd, într-o noapte, s-a ascuns de mine şi a urcat 
singur în „observatorul“ de pe acoperiş, iar la întoarcere a căzut de pe 
scara din sfoară, şi a zăcut pe jos pînă l-am găsit L-ann bătut ca pe un 
căţeluş, dar de atunci îi este clar că urcatul pe scări nu e pe măsura 
puterilor lui şi îl lasă pe Boaz să-l urce în braţe seară de seară în 
camera noastră- Tu ne-ai învăţat ce înseamnă mila. Dar tu? Reuşeşti 
oare să te eliberezi din afacerile tale de „măntuitor" ca să ajungi la 
ora unu şi jumătate la grădiniţă ca să o iei pe Yfat? îi cănţi cu vocea ta 
răguşită „Din hrana pe care ne-ai dat-o am măncat". „Cit eşti de 
frumoasă", „Cel mai minunat în împărăție"? Sau poate ai plasat-o deja 
la familia fratelui tău, transportîndu-i în valiza cea maro hăinuţele şi 
jucăriile ca să-ţi iei zborul spre pietrele Munţilor Hebronului? Dacă mi- 
o aduci, am să te iert, Michel. Şi chiar am să mă culc cu tine. Am să 
fac tot ce ai să-mi ceri. Şi tot ce ai să te ruşinezi să-mi ceri. Timpul 
trece şi fiecare zi ce trece, ca şi fiecare noapte nu sunt decit încă o 
colină şi încă o vale pe care le-am pierdut Nu se mai întorc. Nu spui 
nimic. Te răzbuni pedepsindu-mă cu asprimea tăcerii tale. lţi e milă de 
tot Israelul, de ruinele antice, de Boaz, de Alec, dar nu de nevasta ta 
şi nici de fetiţa ta. pînă şi vestea divorţului ai considerat că trebuie să 
mi-o dai prin rabinul tău. Care m-a anunţat în numele tău că sunto 
„soţie nesupusă" şi în consecinţă nu mai am dreptul de acum înainte 


să o mai văd pe YfaL Oare nu am nici măcar drep-tul să-mi ceri o 
explicaţie? Să mă pedepseşti şi să-mi arăţi drumul pocăinţei? Să-mi 
trimiţi vreun blestem biblic? Boaz spune: „Cel mai bine pentru tine, 
llana, e să-l laşi să-şi consume acolo furia-Să se defuleze pe toţi pioşii 
lui. Pe urmă sigur se calmează el şi o să-ţi dea tot ce vrei." „Crezi că 
am fost nedreaptă cu el?" „Nici unul nu e mai breaz decit celălalt" 
„Boaz. Fii sincer. Crezi că sunt nebună?" „Nici unul nu e mai normal 
decît celălalt Poate ai chef să alegi nişte seminţe?" „Spune. Pentru 
cine construieşti caruselul acela?" „Pentru aia mică, cum pentru cine. 
Pentru cînd o să se întoarcă aicL" „Chiar crezi?" „Nu ştiu. Poate. De ce 
nu?" 

231 

Astăzi dimineaţă iar l-am bătut: pentru că a ieşit pe balcon fără 
să aibă voie şi l-a udat ploaia. Pe faţa lui chinuită i se aşteme o 
expresie de prostie absolută. Se hotărăse oare să se sinucidă? 
Rănjeşte. îmi răspunde că ploaia e binefăcătoare pentru cămpii. L-am 
apucat de cămaşă, l-am tras cu forţa înăuntru şi i-am dat o palmă. Nu 
m-am putut abţine şi am început să-l lovesc cu pumnii în piept, pînă a 
căzut pe pat, am continuat să-l lovesc pînă cînd m-a durut măna, pe 
cînd el continua să rănjească de parcă se bucura că-mi oferă o 
plăcere. M-am întins lîngă el şi l-am sărutat pe ochi, pe pieptul scobit, 
pe fruntea ce se lărgeşte din ce în ce mai sus din cauza părului care îi 
cade. L-am mîngăiat pînă aproape a adormiL M-am ridicat şi am ieşit 
şi eu pe balcon ca să văd cît de binefăcătoare e ploaia pentru cămp şi 
să-mi spăl dorul pentru tine, pentru mirosul corpului tău acoperit de 
păr, mirosul de păine, de halva şi de usturoi. Dorul de vocea ta cea 
spartă din cauza fuma-tului, de chibzuinţa ta îndărjita- Vii? o aduci pe 
Yfat? o să stăm aici cu toţii. E bine aici. o linişte minunată. Uite, de 
exemplu, ba-zinul cu peştişori care era distrus, acum e refăcut, 
cimentat şi sunt iarăşi peştişori în ea. Crapi în loc de peştişori aurii. 
Făntăna arte-ziană reparată şi ea răspunde ploii în limba ei, în 
picături, nu înjet de apă. E înconjurată de copacii ornamentali şi de 
pomii fructiferi care pîndesc în tăcerea lor cenuşie sub ploaia fină ce 
cade de dimineaţă pînă seara Nu am nici o speranţă, Michel. Nu ştiu 
de ce scriu scrisoarea asta. în clipa cînd îmi vei recunoaşte scrisul pe 
plic, ai să-l rupi în bucățele şi ai să-l arunci în closet Ai terminat deja 
doliul după mine. Totul e pierdut. Ce mi-a mai rămas decit să-mi port 
nebunia pînă în mormăntul lui? După care să dispar. Să nu mai exist 
Dacă Alex îmi lasă ceva bani, am să plec din ţară. îmi iau cu chirie o 
cămăruţă undeva într-un oraş mare, departe de aici. Dacă mă va 
dobori singurătatea, am să mă ofer străinilor. Cu ochii străns închişi şi 
am să caut în ei gustul tău şi al lui îmi stă încă în putere să trezesc 
priviri timide pline de dorinţă la cei trei tineri ciudaţi care se învărt pe 
aici printre fetele mai tinere ca mine cu douăzeci de ani. Comunitatea 


înfiinţată de Boaz se lărgeşte încet-încet: din cînd în cînd eşuează la 
noi încă un suflet rătăcit Grădina e foarte îngrijită acum: copacii din 
livadă sunt tăiaţi cum trebuie, pe versantul colinei au fost semănate 
plante noi. Porumbeii 

232 


au fost scoşi din casă şi au acum un porumbar larg. Doar 
păunul mai are dreptul să se plimbe liber prin camere, pe holuri, pe 
scări. în majoritatea camerelor s-a făcut curăţenie. Reţeaua electrică a 
fost reparată. Avem vreo douăzeci de sobe cu petrol. Cumpărate? 
Furate ? Nu se ştie. în locul dalelor surpate, e acum beton. în cămin 
ard crengi care umplu cu arome bucătăria. Sub hangarul de tablă 
aşteaptă un tractor mic, înconjurat de unelte care se pot remorca, un 
pulverizator, o maşină de tuns iarba, o semănătoare, un plug cu 
discuri. Nu degeaba l-am trimis pe Boaz să înveţe la o şcoală agri- 
colă- Toate astea şi le-a procurat din banii de la taică-său. Mai sunt şi 
stupi de albine şi un ţarc pentru capre şi un mic grajd pentru măgar şi 
un coteţ pentru găşte de care am învăţat cum să am grijă. Doar 
găinile încă se plimbă prin curte, ciugulind printre straturi ca într-un 
sat arăbesc, iar căinii le fugăresc. în faţa ferestrei mele se văd 
sperietorile zdrenţuite prin care trece vintul, puse de Yfat şi de mine în 
grădina de zarzavaturi, înainte ca tu să trimiţi să o ia. Oare vrea să se 
întoarcă? întreabă de Boaz? Despre păun? Dacă se mai plinge de 
dureri de urechi, nu te grăbi te rog cu antibio-ticele. Aşteaptă o zi, 
două, Michel. Bougainvillea şi oleandrii au fost scoşi. Crăpăturile 
pereţilor au fost acoperite. S-a terminat cu zdupăiala şoarecilor în 
lungul şi în latul podelei, în fiecare noapte. Prietenele şi prietenii lui 
Boaz coc singuri păine, iar mirosul de păine caldă îmi aminteşte de 
tine. Pregătim şi iaurt, şi chiar şi brînză aici, din lapte de capră. Boaz a 
bătut cercuri la două butoaie de lemn, şi la vară vom avea şi vinul 
nostru. Pe acoperiş a fost instalat telescopul, prin care în noaptea de 
Yom Kipur, m-au chemat să mă uit la mările moarte de pe suprafaţa 
lunii. Sub ceml jos, stăruitoare, invariabilă, ploaia e neîntreruptă. 
Umple groapa cea zidită în piatră din curte, groapa săpată de Volodia 
Gudonski, iar acum curățată şi reparată de nepotul lui, şi care toţi o 
numesc nu ştiu de ce făntănă. Magaziile, debaralele şi hangarele sunt 
pline cu saci cu seminţe, cu saci cu îngrăşăminte organice şi chimice, 
bidoane cu petrol şi mazut, insecticide, bidoane cu ulei pentru motor, 
ţevi, tot felul de aparate pentru udat grădina. loas trimite în fiecare 
lună revista „Cămpul". De pe ici pe colo s-au adunat mobile vechi, 
paturi de campanie, saltele, rafturi, dulapuri, o mulţime de obiecte 
casnice şi de bucătărie. în atelierul 

233 


de tîmplărie improvizat în subsol, construieşte mese, bănci, un 
şezlong pentru taică-său. Oare cu măinile hii enorme încearcă ast-fel 
să-i spună ceva lui Alec? Sau poate că şi el e în felul lui un apucat? 
într-un intrînd săpat sub cazanul ruginit de apă caldă, a fost 
descoperită caseta cu tezaurol îngropat de tatăl lui Alec. Nu mai erau 
decît cinci monede turceşti de aur pe care Boaz le păstrează pentru 
YfaL Ţie îţi lasă rolu] de antreprenor pentru că i-am povestit că în 
decursul primului tău an în (ară ai lucrat ca muncitor constructor. 
Xilofonul din sticle se aude de la parter pen-tru că patul din scînduri al 
lui Alec, masa lui, scaunul şi maşina de scris au fost urcate în fosta 
cameră a mamei lui, a cărei fereas-tră şi balconaş dau spre făşia de 
plajă şi mare. Nu mai scrie nimic, nici nu-mi mai dictează. Maşina e 
din ce în ce mai prăfuita. Cărţile pe care i-a cerut lui Boaz să i le 
cumpere la librăria din sat sunt aranjate după înăltime, ca nişte 
soldaţi, pe raft, însă Alec nu se atinge de ele. li sunt de ajuns poveştile 
pe care i le povestec eu. Doar dicţionarul ebraic şi cartea de 
gramatică stau deschise pe masă. Pentru că în orele lui de luciditate, 
la prănz, uneori Boaz urcă la noi. Atunci Alec îi dă lecţii de ortografie şi 
de sintaxă de bază. Ca Vineri şi Robinson Crusoe. Cînd iese pe uşă, 
Boaz se apleacă uşor ca şi cum ar face o plecăciune în faţa noastră. 
Alec îşi ia bastonul şi începe să măsoare camera cu paşii lui ritmaţi. 
Sandalele din sfoară şi cauciuc făcute de Boaz scot un fel de făşăit 
Uneori se opreşte, se uită în gol, îşi muşcă pipa stinsă şi se apleacă să 
corecteze unghiul scaunului fată de masa. E foarte riguros cu pliurile 
păturii lui. E riguros şi cu pătura mea. îmi ia rochia atăr-nată pe uşă şi 
o agaţă în cufărul care ne serveşte drept dulap. Uşor încovoiat, chel, 
cu pielea lui fină, îmi sugerează imaginea unui preot de ţară din 
Scandinavia, pe faţă i se poate distinge un amestec ciudat de 
ascetism, ironie şi un aer meditativ, umerii îi sunt căzuţi în jos, spatele 
osos şi rigid. Doar ochii lui cenușii îmi par băntuiţi de o furtună, tulburi 
ca ochii unui beţiv înveterat La patru urc să-i aduc o infuzie de plante, 
o pită proaspăt scoasă din cuptor şi un pic de brânză de oaie făcută 
de mine. Pe aceeaşi tavă - şi o ceaşcă de cafea pentru mine. De cele 
mai multe ori bem în linişte. Odată m-a întrebat pe neaşteptate, fară 
semn de întrebare la sfîrşitul frazei: „llana. Ce cauţi tu aici." Şi a 
răspuns în locul 

234 


meu: „Cărbuni. însă nu sunt cărbuni". Apoi: „Cartagina a fost 
dis-trusă. Şi ce dacă. Şi dacă nu ar fi fost distrusă, ce-ar fi fost 
Problema nu e deloc aici. Problema e că nu e lumină aici. Oriunde te 
întorci - te împiedici." Pe fundul valizei lui i-am găsit revolverul. 1 l-am 
dat lui Boaz şi i-ain cerut să-l ascundă. Nu mai e mult timp. E iarnă 


deja. Cînd vor începe ploile puternice, va tre-bui să demontăm 
telescopul şi să-l dăm jos de pe acoperis. Boaz va trebui să renunţe la 
plimbările lui solitare pe muntele Carmel. Nu va mai dispărea cite trei- 
patru zile, să măsoare în lung şi-n lat văile împădurite, să cerceteze 
peşteri părăsite, să trezească păsările de noapte de prin cuiburile lor, 
să se piardă prin hăţişuri bătrîne. N-o să mai coboare la mare ca să se 
lase în voia plutei lui fără cuie. Fuge de ceva? Fuge după ceva? Caută 
inspiraţia astrală? Un orfan uriaş şi mut, tatonînd spaţii imense şi 
goale, în căutarea căldurii unui săn pierdut care-l atrage ca o vrajă. Va 
veni o zi cînd va pleca şi nu se va mai întoarce. Prietenii îl vor aştepta 
aici cîte-va săptămăni, apoi vor da din umeri şi vor dispărea unul cîte 
unul. Comunitatea se va împrăştia în toate direcţiile. Totul va rămăne 
pustiu. Şopărla, vulpea şi vipera vor moşteni pentru a doua oară casa, 
iar buruienile o vor năpădi iarăşi. Eu singură voi rămăne pen-tru a 
veghea chinurile agoniei. Pe urmă? Unde să mă duc? Cînd eram mică, 
copil de innigranţi care se luptă cu urmele unui accent caraghios şi ale 
unui comportament nu de-aici, am fost fermecată de cântecele vechi 
patriotice pe care tu nu le cunoşti pentru că ai venit aici tărziu, Melodii 
care îmi trezeau vagi nostalgii, un secret presentiment femmin încă 
înainte de a deveni femeie, pînă azi mai simt încă un fior cînd aud la 
radio „ în ţara iubită de strămoşi", sau „Era o fată la Kineret", sau „Pe 
colină". Ca şi cum de departe mi-ar aminte de un jurămănt vechi. 
Parcă ar spune că există o ţară, dar nu am găsit-o. Vreun măscărici s- 
a strecurat şi ne-a făcut să dăm cu piciorul la ceea ce am găsit Să 
distrugem ce ce ne-a fost drag şi nu se va mai întoarce. Ne-a atras 
pînă ne-am rătăcit adănc de tot printre mlaştini şi ne-a înghiţit 
întunericul. Ai să-ţi aminteşti de mine cînd ai să te rogi? Să spui te rog 
în numele meu, fiindcă aştept milă. Pentru mine, pentru el şi pentru 
tine. Pentru fiul lui. Pentru taică-său. Pentru Yfat şi pentru sora mea. 
Să spui în rugăciunile tale, Michel, că singurătatea, dorinţa şi dorul ne 

235 

depăşesc pulerile noastre. însă fără ele ne stingem. Mai spune 
că. am vrut să primim şi să oferim Dragoste, dar iată că am greşit Mai 
spune să nu ne uite că nu ne-au mai rămas decit cîteva sclipiri în 
întuneric. încearcă să găseşti o ieşire. Unde e ţara aceea- Sau nu. Nu 
te ruga. Mai bine construieşte înnpreună cu Yfat turnul lui David din 
cuburi. Du-o la grădina zoologică. La film. Pregăteşte-i ochiuri aşa cum 
ştii tu, aruncă din ceaşca de cacao cu lapte caimacul, spune-i bea-tot- 
toL Nu uita să-i cumperi pijama flanelată pentru iarnă. Şi pantofi noi. 
Să nu o trimiţi la cumnată-ta-Gîndeşte-te din cînd în cînd cum Boaz îl 
duce în braţe pe taică-său. Dar seara, cînd te întorci acasă? Te aşezi 
în faţa televi-zorului, în ciorapi, pînă te doboară oboseala? Adormi 
îmbrăcat în fotoliu? Aprinzi ţigară de la ţigară? Sau te aşezi la 
picioarele rabinului tău şi studiezi biblia plîngînd? Cumpără-ţi un fular 


gros. Din partea mea. Să nu răceşti. Să nu te îmbolnăveşti. Am să te 
aştept Am să-l rog pe Boaz să construiască un pat larg din scăn-duri şi 
să facă şi o saltea din iarbă de mare. Vom rămăne treji ascultînd cu 
ochii deschişi în întuneric. Ploaia va bate în geam. Vintul va trece prin 
coroanele copacilor. Vuietul îndepărtat al tunetelor se va îndrepta 
spre munţii de la răsărit în lătratul căinilor. Dacă va geme, şi corpul 
muribundului va fi scuturat uşor de un tremur înfrigurat, tu ^i cu mine 
ne vom strînge lîngă el de o parte şi de alta pînă se va încălzi între 
noi. Cînd ai să mă doreşti, am să mă lipesc de tine şi îi vom simţi 
mîngăierea degetelor pe spate. Sau tu ai să te lipeşti de el, iar eu am 
să vă mîngăi pe amîndoi. Aşa cum ai visat întotdeauna: să te simţi 
unit şi cu el şi cu mine. Să te uneşti prin mine cu el, şi prin el cu mine. 
Să nu fim toţi trei decît unul. Şi atunci de afară din întuneric prin 
crăpăturile oblonu-lui vor pătrunde vintul şi ploaia, marea, norii, 
stelele ca să ne acopere în linişte pe toţi trei. lar dimineaţă fiul şi fiica 
mea vor ieşi cu un coş de răchită în mănă să caute ridichi în grădină. 
Nu fi trist. Mama 


Domnului Ghideon Cu ajuţorul lui Dumnezeu Doamnei (ca 
răspuns la scrisoarea trimisă) ierusalim, şi lui Boaz cel drag 4 
Marheşvan 5737 (28.10.76) Casa Ghideon - Zikhron-Yaakov 

Şalom! 

Aşa scrie psalmistul: Binecuvintează, suflete, pe Domnul 
(Psalmul 103). Domnul e îndurător şi milostiv, îndelung răbdător si 
bogat în bunătate. El nu se ceartă fără încetare şi nu ţine mănia pe 
vecie. Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după 
fărădelegile noastre. Ci cît sunt de sus cerurile faţă de pămănt, atit e 
de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El. cît este de departe 
răsăritul de apus, atît de mult depărtează el fărădelegile noastre de la 
noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei 
ce se tem de El. Căci el ştie din ce suntem făcuţi. îşi aduce aminte că 
suntem ţărînă. Omul, zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de 
pe cămp. Cînd trece un vînt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l 
cuprindea n-o mai cunoaşte. Dar bunătatea Domnului ţine în veci 
pentru cei ce se tem de El. Amen. Michuel