Rost anul VI, nr. 64, iunie 2008

ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 





Pricini de smintire în Biserică 


de Claudiu Târziu 
Mircea Platon: „Trăiţi cu o 
icoană în faţa ochilor minții“ 
de Silviu Man 


an VI e nr. 64 e iunie 2008 e 4lei 








Națiunea şi naționalismul 

în viziunea lui Nicolai Berdiaev 
de Cristi Pantelimon 

Vaticanul între teologie şi S.F. 
de Răzvan Codrescu 


www.rostonline.org 


Coperta I: Aspazia Oțel Petrescu 


sumar 


EDITORIAL 
Pricini de smintire în biserică 


de Claudiu Târziu... cena ceece ceea eeeeeee eee 3 


MARTORI Al VEACULUI 


Fapte, vorbe, gînduri....................muuuueeeee. 4 


REPERE 
Mărturia feminină creştină 
de Constantin Mihai... cecene 10 


Aspazia Oțel Petrescu 
Repere biografice........mncnnanaeenoeanneeneaareeee 12 


Profesoara mea de viață 
de Luminiţa Irina NICUIESCU........aaaaceeununna2e 14 


Invitaţie într-o altă Românie 
de Camelia COrban.........e cneaz 17 


Strigat-am către Tine, Doamne... 
de Demostene Andronescu... nana 21 


Eroismul feminin românesc 
în secolul XX 
de Răzvan COdrescu..... nec aeeeeneeaenuaeaeeaee 23 


Cu Pazi prin amintire 
de Eugenia Damian... naaeanaaeneeae nasca 28 


Aspasiei, sorei mele dragi 
de Maica Patricia COdău...... «nec eeeeca eee 30 


INTERVIU 

Mircea Platon: „Irăiți cu o icoană 

în fața ochilor minții“ 

de Silviu Man... ceaenaenenaenenaeneeaeaceaeneeaee 3] 


numărul 64 e iunie 2008 


DECANTĂRI 
Wittgenstein şi epoca vieneză 
de Paul-Gabriel Sandu... cecene 41 


Ovidiu Huruzeu: 
Unabomber - profetul-ucigaş 


de Nicolae Stroescu Stînişoară..........anaaaaece 44 


IN MEMORIAM 

A murit Părintele loan de la Recea. 
Legenda continuă 

de Claudiu TârzĂtl. „en eeaeaeeaeaeeaeaeeaeaeeee 49 


SENS 

România în tranziție: 

de la Orwell la Huxley 

de Gheorghe Fedorovici.......... ce uaenaaeueaeue 50 


Laşul şi licheaua 
de Mihail AIDiŞteanu. cnc nana 58 


Biserica, între comuniune 
şi comunitate de interese 
de Marcel Răduț Selişte........ caca 60 


STUDII 

Națiunea şi naționalismul 

în viziunea lui Nicolai Berdiaev ([) 

de Cristi Pantelimon... nau enaeeaaeaaeeaea 66 


LA ROST 
Vaticanul între teologie şi S.F. 
de Răzvan COdTESCU......cen nenea 69 


Domnul Cărtărescu față cu reacţiunea 
de Mircea Platon.........mcnnunenonaneannenaeaneaaeae 70 


„Uciderea“ ideologică a naţiunilor 
de Emilia Corbu 





...c.c.ccocoooococoooeeoooececoocecocoeoecoeoecose 


IMPORTANT 


Revista poate fi procurată de Ia chioşcurile Rodipet, ca şi: e În Bucureşti - de Ia librăriile 
„Vasiliada“ (Bd. I.C. Brătianu 12) şi „Sophia“ (Str. Bibescu Vodă nr. 24, lingă Facultatea de 
Teologie); la cele două librării găsiţi şi numere din urmă, pentru completarea colecţiei. e În 
Constanța - de la librăria „Brâncovenească“ (Str. Ştefan Mihăileanu nr. 21). e În Suceava - de la 
librăria „Sf. Voievod Ştefan cel Mare“. e În Iaşi - de Ia librăriile Sedcom Libris. e În Cluj - de la 
librăriile Arhiepiscopiei Clujului. e În Tecuci - de Ia Librăriile Cristian. e În Câmpia Turzii - de 
la Librăria Ensa. e În Cîmpulung Muscel- de la Librăria În culori (Bdul Negru Vodă nr. 159). Cei 
care vor să difuzeze revista (proprietari de librării şi chioşcuri de vinzarea presei, reprezentanți 
ai parohiilor şi eparhiilor ortodoxe sau ai mănăstirilor, persoane fizice) ne pot contacta pentru 


detalii la numărul de telefon 0740.103.621. 


......ccosoecosecoooecoosocococooececooceecooeoecese 


OFERTĂ 


Revista ROST caută distribuitori în toată țara: biserici de mir, mănăstiri, firme 
locale de difuzare a presei, librării şi persoane particulare. Oferim comision generos. 
Pentru detalii, luaţi legătura cu directorul publicaţiei, Claudiu Târziu, la 

telefon 0740.103.621 ori pe e-mail: rostOrostonline.org sau revistarostOgmail.com. 





ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 


Fondată 2002 


Revistă națională editată de 
Asociaţia ROST 


DIRECTOR 
Claudiu TARZIU 
tel.: 0740.103.621 
rostOrostonline.org 


REDA 
Mihail ALBIŞTEANU 
Richard CONSTANTINESCU 
Cristi PANTELIMON 


COLABORATORI PERMANENȚI 
Antonio ARONEASA 
Corina BISTRICEANU 
Răzvan CODRESCU 
Stelian GOMBOŞ 
Pr. Radu ILAŞ 
Constantin MIHAI 
Viorel PATRICHI 
Mircea PLATON 
Marcel RĂDUT SELIŞTE 
Paul Gabriel SANDU 
Constantin N. STRACHINARU 


CONSILIER LOGISTICĂ 
Nicu BUTNARU 


DTP 
Omni Press & Design 
artOopd.ro 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
OP 23, CP 27 - Bucureşti 


TIPAR 
Docuprint SRL 
tel.: 0234/588.930 


DIFUZARE 
Supergraph SRL 
Rodipet SA 


ABONAMENTE 
La redacţie 


ISSN 
1583-6312 


www.rostonline.org 


Reproducerea unor articole apărute 
în revista ROST este permisă numai cu 
acordul scris al redacţiei. 
ROST este difuzată în țară şi 
în comunitățile româneşti din Europa, 
SUA şi Canada. 


EDITORIAL 





Pricini de smintire 


în Biserică 


Biserica Ortodoxă Română s-a tot ferit să rezolve anumite probleme 
dogmatice şi de organizare pînă cînd a ajuns cu spatele Ia zid. Acum, nu 
mai poate amina. Are de răspuns urgent, convingător, canonic şi în acord 





Claudiu Târziu 





Corneanu, mitropolitul Banatului, care s-a 

împărtăşit împreună cu reprezentanții cul- 
tului greco-catolic, la 25 mai 2008, cu ocazia sluj- 
bei de sfințire a unei biserici greco-catolice din Ti- 
mişoara, în prezența Nunţiului Apostolic în Ro- 
mânia, a Episcopului greco-catolic de Lugoj şi a 
2.500 de oameni. Pentru orice creştin-ortodox, 
acest gest înseamnă o lepădare de propria credin- 
ță. Este o evidență pentru toţi cei care merg la bi- 
serică şi n-au urechile încuiate sau vreun handi- 
cap psihic. Deci, nu intru în subtilități teologice, 
CĂ nu are sens. 

Reacţia greco-catolicilor a fost un strigăt de 
victorie: „s-a petrecut o minune! (...) un eveni- 
ment extraordinar şi care a onorat întreaga audi- 
ență, cu o semnificație religioasă şi istorică cel 
puțin egală cu cea a Revoluţiei anti-comuniste 
pornite de la Timişoara“. Nu ştiu dacă ar mai fi 
exclamat astfel dacă un ierarh greco-catolic sau 
catolic s-ar fi împărtăşit la o Sfîntă Liturghie orto- 
doxă, dar am suficiente motive să cred că nu. Mai 
mult, cred că un ierarh catolic care ar fi comis 
acest act ar fi fost caterisit imediat. 

De gravitatea faptei sale este conştient şi ÎPS 
Nicolae. Întrebat fiind de jurnalişti de ce a făcut 
acest gest, întii a negat, apoi a suflat ceață: „For- 
male adevărat. (..) Nu am luat însă St Împărtăşa- 


p rimul şi cel mai grav este cel al ÎPS Nicolae 


cu predania în două cazuri care sînt pricini de smintire. De telul în care o 
face depinde viitorul ei, adică al nostru, al creştinilor-ortodocşi. 


nie“. Ce să înţelegi de aici, că a luat azimă şi a băut 
din potir, cum o arată şi fotografiile de la eveni- 
ment, dar de fapt Înaltpreasfinţia sa crede că, pro- 
venind de la greco-catolici, acestea nu sînt Trupul 
şi Sîngele Domnului? 

Ulterior, într-o conferință publică a Asociaţiei 
Ziariştilor şi Editorilor Creştini, la 3 iunie a.c. ÎPS 
Nicolae ne-a lămurit: s-a împărtășit, a fost convins 
că luat Trupul și Sîngele Mintuitorului, nu regretă 
că a tăcut acest gest, iar credincioșii săi de la Cate- 
drala din Timișoara aproape că lau aplaudat în 
duminica următoare, îşi asumă consecinţele. 

Reacţia inițială a Patriarhiei a fost excesiv de 
prudentă, pe motiv că încă nu are toate informa- 
țiile necesare. Însă, celelalte Biserici Ortodoxe 
şi-au manifestat consternarea şi au cerut explica- 
ţii BOR. Aud că în anumite parohii din străină- 
tate, preoții ruşi şi greci nu mai vor să slujească 
măsuri cu ÎPS Nicolae şi nu-şi va limpezi astfel 
poziţia. Pentru că fapta vlădicăi din Banat e doar 
cea mai demonstrativă dintre cele la care se încu- 
metă o parte din clericii BOR. Să nu uităm că, de 
Bobotează, PS Sofronie, episcopul ortodox al 
Oradei, a slujit agheasma mare împreună cu Vir- 
gile Bercea, episcopul greco-catolic. Fapt malign, 
pentru că sfințirea agheasmei mari este parte a 
Liturghiei. Atunci, Patriarhia a rămas mută. Ace- 
laşi PS Sofronie duce o adevărată vinătoare de 
anti-ecumenişti în Bihor, cazul ieromonahului Ef- 
timie Mitra, înlocuit din funcția de egumen al 
Schitului Huta - Bihor, fiind poate cel mai cunos- 
cut, dar nu singular. 

(continuare în pag. 9) 





anul VI e nr. 64 


MARTORI Al VEACULUI 





Fapte, vorbe, ginduri 


ÎPS Nicolae Corneanu 
s-a împărtășit cu greco-catolicii 
3 3) PI 


CE 
V g/ Pda) 














Bomba a fost aruncată de un site greco-catolic: 
Vlădica Banatului s-a împărtăşit cu 
greco-catolici duminică, 25 mai, la sfinţierea 
unei biserici. Au fost de față 2500 de persoane, 
iar episcopii şi preoţii prezenţi au depus 
mărturie că ÎPS Nicolae s-a împărtăşit la cererea 
sa. Pe urmă, ne-au sosit pe e-mail şi fotografii 
clare de la eveniment. În ciuda evidenţei, 
întrebat de jurnalişti, ÎPS Nicolae a negat confuz 
fapta. Patriarhia a emis repede un comunicat în 
care a anunţat că aşteaptă încă dovezi şi că 
Sinodul va putea discuta chestiunea în proxima 
sa şedinţă, din iulie a.c. Să ne înțelegem, acum 
nu mai este vorba de participarea Ia o slujbă 
comună, nici de dialog, ci de împărtăşire. Fapt 
grav. Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini a 
reacționat, cerând o şedinţă extraordinară a 
Sinodului, care să „dea încă o dată încredere 
credincioşilor ortodocşi în ierarhia Bisericii lor 
şi să curme inflația speculațiilor mediatice“. La 
rândul său, Asociaţia ROST, editorul revistei de 
față, a solicitat aplicarea de urgență a 


Canoanelor noastre, care spun că ierarhul 
vinovat trebuie caterisit. Pentru că gestul 
mitropolitului Nicolae vine după alte abateri de 
la credința noastră comise de PS Sofronie al 
Oradei - care a slujit sfințirea aghesmei mari cu 
episcopul greco-catolic -, „Asociaţia ROST face 
apel la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe 
Române de a clarifica relaţia Bisericii noastre cu 
Biserica Romano-Catolică şi cu organizaţiile 
ecumeniste de tipul Consiliului Mondial al 
Bisericilor sau Conferinţei Bisericilor Europene, 
în duhul iubirii de Dumnezeu şi de semeni şi în 
respect profund faţă de Învățătura de credință a 
Bisericii Ortodoxe. O atare lămurire va fi de 
folos atât pentru evitarea pe viitor a unor 
gesturi precum cel al Mitropolitului Nicolae 
Corneanu, cât şi pentru dezvoltarea dialogului 
cu alte culte şi biserici creştine astfel încât 
căderea de la credința creştin-ortodoxă să nu 
mai fie încurajată“. 


Sindicatele dezbinării preoțești 

În Craiova şi Iaşi au fost înființate două sindicate 
ale preoților. Organizațiile au anunțat că nu mai 
suportă opresiunea la care îi supun ierarhii pe 
bieţii preoți şi că urmăresc revendicări sociale: 
salarii mai mari şi anumite avantaje de angajaţi. 











ÎPS Mitropolit Teotan 





anul VI e nr. 64 


MARTORI Al VEACULUI 


ROST 





Nici unul din sindicate nu a putut preciza în ce 
fel îşi va putea atinge scopurile. Din punct de 
vedere canonic, ele sunt în afara Bisericii. În 
plus, preoţia este vocaţie şi har, nu slujbă plătită 
la oră. Angajatorul, dacă este unul, e închipuit 
din enoriaşi, căci de Ia altar îşi câştigă preotul 
pâinea. Doi mari duhovnici, părintele Arsenie 
Papacioc şi părintele Iustin Pârvu cred că aceste 
sindicate urmăresc dezbinarea. Iar ÎPS 
Bartolomeu Anania le-a calificat drept aberaţii. 
ÎPS Teofan, cel vizat pare-se de intempestiva 
mişcare sindicală din rândul preoțimii craiovene 
şi ieşene a reacționat cu calm şi dispus la dialog. 
Asociaţia ROST a ceru public, într-o scrisoare 
adresată PF Patriarh Daniel, ÎPS Mitropolit 
Teofan şi întregului Sinod, aplicarea legiuirilor 
bisericeşti şi a Canoanelor în cazul preoţilor care 
au iniţiat sindicatele. 


Săptămâna anti-homosexualitate 











p, i | N | 
] | NN A 


Săptămâna de propagandă homosexuală 
organizată de Asociaţia Accept în Bucureşti 

s-a transformat într-una de manifestații 
anti-homo. Societatea civilă sănătoasă a 
reacționat mai viguros ca oricând. În prima zi, 
luni, 19 mai a.c., începând cu ora 17.00, 
asociaţiile ROST, Christiana, „Alfa“ şi Fundaţiile 
„Sfinții Martiri Brâncoveni“ şi „Sf. Sava“ 

au organizat un marş prin centrul Bucureştiului 
(pe traseul Piaţa Universității, Piaţa Romană, 
Bulevardul Dacia, Calea Victoriei, Dealul 
Mitropoliei), la care au adunat peste 500 de 
persoane, în frunte cu 20 de preoți. Participanţii 
au intonat cântece religioase şi patriotice şi au 
purtat drapele tricolore, icoane ortodoxe, cruci 
şi pancarte cu inscripţii precum: „Pentru o 
familie normală, spune NU Sodomei!“, „Copiii 





noştri, de mâna cui?“, „Veniţi-vă în fire!“ sau 
„România nu e Sodoma“. O manifestare 
civilizată, fără vreun amestec politic. Nici un 
incident nu a tulburat acest marş al normalității. 
Prin această acţiune, au urmărit să atragă 
atenția asupra faptului că, pas cu pas, de câţiva 
ani, anumite organizații ale „societăţii civile“ 
încearcă să ne facă să credem ca a fi homosexual 
este ceva normal, că homosexualitatea e o sim- 
plă alegere, pe care, la o adică, ar putea-o face şi 
copiii noştri. Cu alte cuvinte, un păcat şi un viciu 
ne sunt prezentate ca un comportament firesc. 
Obrăznicia, insistența şi forțele politice şi 
financiare de care fac uz homosexualii pentru 
promovarea homosexualității în ultimii ani 
reclamă un răspuns imediat şi clar din partea 
românilor creştini. În anii trecuţi, noi, cei de la 
ROST, ne-am mărginit la a ne exprima opinia 
prin presă. De astă dată a fost nevoie să ieşim în 
stradă. Din păcate, Patriarhia a ales o strategie 
stranie de non-combat. Nici un comunicat pe 
acest subiect nu a emanat din Dealul Mitropoliei. 
Asociaţiile care au organizat marșul nu au primit 
binecuvântarea arhierească solicitată. 

Preoţii nu au fost îndemnați să susțină 

demersul mirenilor. Preoţii care au fost prezenți 
la marş au venit în majoritate din alte eparhii, 
doar doi fiind din Bucureşti. 

Câteva ziare au dat ştiri despre eveniment, iar 
televiziunile au relatat cât de cât corect despre 
marş, cu excepția Realitatea TV, vădit pro-homo. 
Totuşi, Claudiu Târziu, preşedintele Asociaţiei 
ROST, a fost invitat, la 24 mai, la emisiunea 
„Fabrica“ de pe Realitatea TV, dedicată 
subiectului zilei: parada gay şi reacția societății 
civile creştine. Acolo, liderul ROST a putut 
expune punctul de vedere al oamenilor normali. 
La 23 mai, Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor 
Creştini (AZEC), împreună cu Alianța Familiilor, 
Provita şi Chiristiana, a făcut o conferinţă de 
presă, pentru a da un avertisment public 
autorităților privind pericolele homosexualității 
şi ale propagandei sale. Prof. Dr. Pavel Chirilă, 
din partea Asociaţiei Christiana şi a Grupului de 
Reflexie pentru Protecţia Familiei, a prezentat 
lucrarea Bolile homosexualilor - Aspecte 
medicale şi teologice. 

Asociaţia Provita a vorbit despre contestaţia 
depusă în instanță în vederea suspendării 





anul VI e nr. 64 


MARTORI Al VEACULUI 





marșului homosexualilor (din 24 mai), prin care 
este sfidată ordinea publică şi morala 
românească. Răzvan Codrescu, vicepreşedinte al 
AZEC, a abordat manipularea prin media la care 
se dedau homosexualii. Au mai luat cuvântul Pr. 
Teodor Peiu şi preotul catolic Fabian Măriuţ. De 
asemenea, a fost citit un comunicat al cultului 
musulman. 

La 24 mai a mai fost organizat un marş 
anti-homosexualitate de către Noua Dreaptă, iar 
pe 25 mai - încă unul, de către Partidul 
Conservator. 


Mărturii din Rezistență 

La 17 mai, la Muzeul Satului, Fundaţia Academia 
Civică a lansat volumul Să traiască partizanii 
până vin americanii, de Aristina Pop Săileanu, 
subintitulat „povestiri din munți, din închisoare 
şi din libertate“. A fost prezentă foarte multă 
lume, ceea ce a demonstrat că eroismul adevărat 
al românilor încă mai suscită interes. 

Aşadar, nu e totul pierdut. Ne mai putem găsi 
modele în trecutul apropiat. 

Volumul apare în colecţia de istorie orală a 
Academiei Civice, sub îngrijirea editorială a lui 
Romulus Rusan. Interviurile cu protagonista au 
fost realizate de Liana Petrescu, iar aparatul 
critic aparține Virginei Ion. 

Maramureşeanca Aristina Pop Săileanu a fugit în 
munți la 18 ani alături de familie. Capturată de 
Securitate pe când avea 21 de ani, a fost 
condamnată la 20 de ani de muncă silnică. A fost 
eliberată după 12 ani. 


Rugăciunea vindecă 

Cercetătorii din Sankt Petersburg susțin că pot 
dovedi că rugăciunea vindecă. „Rugăciunea este 
un remediu puternic. De asemenea şi atingerea 
moaştelor. Nu numai că reglează toate procesele 
din organismul uman, dar poate reface şi 
psihicul labil al bolnavului“, a declarat Valery 
Slezin, directorul Institului de Cercetare 
Neuropsihologică din Sankt Petersburg. 
Profesorul Slezin a mai făcut un lucru 
neobişnuit, a măsurat „puterea“ rugăciunii. 
Acesta a înregistrat electroencefalogramele unor 
călugări care se rugau şi a descoperit un 
fenomen neobişnuit şi anume „scurt-circuitarea“ 
activităţii cerebrale a cortexului. Acest fenomen 


nu poate fi observat decât la bebeluşii în vârstă 
de trei luni, când se află la sânul mamei lor şi se 
simt în siguranță. Odată cu maturizarea, acest 
sentiment al siguranței se estompează, 
activitatea cerebrală se intensifică, iar ritmul 
biocurenţilor cerebrali devine mult mai lent, cu 
excepţia somnului adânc şi al rugăciunilor - mai 
spune omul de ştiinţă. Slezin a numit această 
stare una de „veghe“ şi a demonstrat că aceasta 
este vitală pentru fiecare persoană. Este 
cunoscut faptul că bolile sunt cauzate în special 
de situaţii negative, care ne afectează starea 
psihică. Se pare că în timpul unei rugăciuni 
grijile trec în planul doi sau chiar dispar de tot. 
Astfel, ambele vindecări, pshihică şi fizică sunt 
posibile. 

Angelina Malakhovskaya, o alta cercetătoare din 
Rusia, a declarat că serviciile religioase 
îmbunătăţesc sănatatea individului. Aceasta a 
realizat mii de cercetări cu scopul de a găsi şi 
observa reacţiile corpului uman, înainte şi după 
slujbele religioase. Concluziile acestor studii au 
fost că rugăciunile normalizează presiunea 
sângelui. 


Dan Puric: Cine suntem 

În seara de 5 mai, la Sala Rapsodia de pe strada 
Lipscani din Bucureşti, am avut parte de un 
regal Dan Puric. Lansarea cărţii sale Cine suntem 
a adunat peste o mie de persoane, care au 
asistat cu entuziasm, timp de două ceasuri, la un 
one man show extraordinar. Cred că 
evenimentul a făcut cel mai clar fenomenul Dan 
Puric, la care suntem martori în ultimii ani. O 
rară forță de atracţie, venită dintr-o străluminare 
interioară, combinată cu o sinceritate uneori 
brutală şi cu un simţ al umorului nestăvilit 
compun aria succesului lui Dan Puric la public. 
Marele artist şi om creştin mai are ceva 
nepreţuit: puterea de a insufla speranță. Faptul 
că ieri au venit să-l vadă şi să-l asculte atâția 
oameni arată asta, cum arată şi că nu toți 
românii s-au pervertit. 

În gura lui Dan Puric superlativele pentru 
român nu sună fals, iar vorbirea despre 
Dumnezeu ţi-L face prezent pe Atoatefăcătorul. 
Refuzul politicii partinice şi gândirea, exprimată 
uneori tragic, pe coordonatele unui 

Petre Ţuţea, „între Dumnezeu şi neamul meu“, 





anul VI e nr. 64 


MARTORI Al VEACULUI 


RUSI 





îi dau lui Dan Puric credibilitate şi un imens 
capital de simpatie. 

Maestrul a fost introdus în scenă printr-un scurt 
cuvânt al scriitorului Dan Ciachir, care a încheiat 
printr-o istorioară cu tâlc. După un ciclu de 
conferințe ţinut de Dan Puric în Ardeal, un 
ierarh al locului l-a sunat pe Dan Ciachir să-l 
întrebe dacă îl cunoaşte pe actorul care vorbeşte 
atât de convingător despre ortodoxie şi 
românism. Scriitorul a spus că da. lerarhul a 
vrut să afle dacă Dan Puric este căsătorit. 
Ciachir nu ştia vag că actorul are un copil şi a 
presupus că este însurat, la care arhiereul a 
exclamat: „Păcat, ar fi fost bun de patriarh!“. 
Smerit de o asemenea poveste, Puric a replicat 
cu umor: „Nu pot fi candidat la preafericire, căci 
sunt deja preanefericitul acestui popor“. De aici 
înainte, Dan Puric şi-a ilustrat ideile din cartea 
sa cu un lung şir de povestiri, unele de un umor 
nebun, altele de un dramatism sfâşietor, 
purtând sala dintr-o extremă în alta a 
sentimentelor umane, spre o mai bună lămurire. 
Dan Puric a condus cu abilitate discursul spre 
concluzia că a sa carte este o pledoarie pentru 
memoria colectivă. Nu trebuie să ne uităm 
istoria şi mai cu seamă istoria recentă, sub 
comunism, care are încă răni deschise. Iată ce l-a 
împins pe el în luptă: „Antrenamentul de uitare 
la care este supus poporul român astăzi face ca 


CINE 


SUNTEM 





gândirea şi inima să se rotească pe loc şi, din 
această rotire în gol, paradoxal, o dată cu 
trecutul dispare şi viitorul. El, omul de azi, 
pedalează zadarnic într-un prezent continuu. 

A locui cu ființa doar într-o dimensiune 

a timpului - şi aceea distorsionată - înseamnă 
moartea lentă, dar sigură, a identității“. 

Trebuia să fiți la Rapsodia ca să înțelegeţi ceea ce 
aceste puţine cuvinte vă zugrăvesc palid. Avem 
în Dan Puric un mărturisitor cu verticalitate 
aristocratică, fidelitate de soldat, talent oratoric 
de tribun şi curaj de călugăr nebun întru Hristos. 
Dacă vi se pare că prea l-am lăudat pe Dan Puric, 
citiți ce scriu despre el: 

Părintele Iustin Pârvu, starețul Mănăstirii Petru 
Vodă - Neamţ: „Dan Puric te ajută să te cunoşti 
pe tine însuţi mai bine decât credeai că o poți 
face. [...] Văd în această lucrare a lui Dan Puric o 
renaştere a duhului lor | a celor care au murit în 
închisorile comuniste din dragoste pentru 
România şi pentru Hristos - n.mea, C.T.], o 
refacere a glasului acestui neam, o conştiinţă 
care strigă din ce în ce mai cu putere, că acest 
neam nu a murit. 

Scriitorul Dan Ciachir: „Dan Puric mărturiseşte. 
O face firesc şi integral. Şi s-ar putea să facă 
şcoală, atrăgând prin autenticitatea lui şi prin 
inteligența sa luminată de Duh. Este un apologet 
strălucit. Unul de care comunitatea de credință 
şi iubire a Bisericii noastre avea realmente 
nevoie“. 

Profesorul universitar Gheorghe Ceauşu: „Dan 
Puric este, la urma urmei, o conştiinţă înaltă a 
vremii noastre. Cu o energie neistovită, mânat 
de o vocaţie dominatoare, el creează 
incontinent, distribuindu-se în arta teatrului, în 
arta pedagogiei teatrale, în arta retoricii verbale 
şi aceea a omului public, gratificându-le cu exce- 
lenţă, dar fără să se împartă. [...] Incoruptibil, 
glasul său se aude din ce în ce mai mult, iar 
simpatia şi prețuirea publică pentru el cresc...“. 


Conservatorii revin la guvernarea 
Marii Britanii 

Conservatorii au câştigat alegerile locale din 
Marea Britanie. Boris Johnson este noul primar 
al Londrei, în locul laburistului Ken Livingstone, 
care a avut două mandate. 

Partidului Laburist, aflat la guvernare, al 





anul VI e nr. 64 


MARTORI Al VEACULUI 





premierului britanic Gordon Brown, a suferit o 
înfrângere usturătoare, care prefigurează 
pierderea guvernării. Potrivit BBC, laburişti au 
înregistrat cele mai slabe rezultate în alegeri din 
ultimii 40 de ani. 

Conservatorii au câştigat aproape 44% din 
sufragii, în timp ce laburistii au ajuns doar la 
24%, 


Cazul Bichir, în Comisia de Etică 
a AZEC 

Asociaţia Civic Media a publicat pe site-ul său un 
pamflet despre unul dintre „jurnaliştii creştini“ 
cu o oarecare notorietate: Florian Bichir, de la 
Evenimentul Zilei. Dincolo de sarcasmul şi 
acuzaţiile din text, care rămân să fie probate, 
cert apare un lucru: ziaristul cu pricina este şi 
„preot“ al unei secte, că altfel nu ştim cum 

s-o numim. 

Auzisem că Florian Bichir este un fel de popă cu 
jumătate de normă (căci slujeşte când şi când la 
un soi de mănăstire din apropierea 
Bucureştiului) la o asociaţie religioasă care se 
pretinde mai ortodoxă decât BOR şi decât 
stilismul din care s-a desprins. Însă, n-am avut o 
dovadă palpabilă aşa cum sunt fotografiile 
publicate de Civic Media. Ne-am întrebat şi cum 
a ajuns Bichir preot, chiar şi la această 
„biserică“, şi mai ales de ce i-o fi trebuit? De ce 


MU UR 








nu a ales între două meserii una pe care să o 
practice cum se cade? Dar a fost doar o 
curiozitate personală, la urma-urmei omul poate 
să aibă câte meserii şi locuri de muncă vrea, 
dacă îşi imaginează că le face față. Problema 
apare atunci când o astfel de persoană dă lecţii 
de dogmatică, urechează ziariştii care au accente 
critice la adresa ierarhiei Bisericii Ortodoxe 
Române, se ia ca boala de omul sănătos de câte 
un episcop pe care deodată nu-l mai place, agită 
arătătorul plin de moralitate (n-o fi auzit vorba 
ceea: „Să nu vorbeşti de funie în casa 
spânzuratului“). Cu ce îndreptăţire? Tocmai el, 
care se vede că se află într-o confuzie dogmatică 
şi de... subordonare? Apropo, trebuie să-i fie tare 
greu ca pe de o parte să se afle într-o vădita 
răzvrătire contra ierarhiei ortodoxe (de vreme 
ce slujeşte în altă „biserică“) şi pe de alta să-i 
tămâieze pe unii dintre ierarhi şi să le facă 
jocurile în presă, folosindu-și poziţia de 
editorialist la un cotidian central. 

Consiliul Director al Asociaţiei Ziariştilor şi 
Editorilor Creştini (AZEC) a dispus suspendarea 
calității de membru al organizaţiei lui Florian 
Bichir, după această dezvăluire care a umplut 
paharul abaterilor. Comportamentul, limbajul şi 
metodele folosite de Bichir sunt incompatibile 
cu statutul de jurnalist creştin şi de membru al 











anul VI e nr. 64 


MARTORI Al VEACULUI 


ROST 





Comisia de Etică va cerceta cazul şi, dacă se vor 
verifica acuzaţiile, va propune Adunării 
Generale excluderea lui Bichir. 


Ce surprize ne mai pregătesc rușii 
în Basarabia 

Preşedintele Comitetului pentru relaţiile cu CSI 
din Duma de Stat a Federaţiei Ruse, Aleksei 
Ostrovski, a prezentat, la Tiraspol, mai multe 
detalii ale unui nou acord privind regle- 
mentarea diferendului transnistrean, asupra 
căruia ar fi convenit deja cu autoritățile de la 
Chişinău. 

Potrivit noului plan, limba rusă ar putea deveni 
limbă de stat în Moldova, iar Tiraspolul ar putea 
obţine dreptul de veto în domenii privind 
securitatea naţională, apărarea şi politica 
externă. Totodată, Chişinăul ar putea anula, la 
sugestia Rusiei şi Tiraspolului, legea privind 
dubla cetăţenie. În acelaşti timp, Ostrovski a 
înfierat „fenomenul românizării“, care 


Editorial 


Derapajele în afara învățăturii noastre de 
credință ale celor doi ierarhi s-au petrecut, în chip 
semnificativ, după ce, în noiembrie anul trecut, la 
Ravenna (Italia), Comisia Mixtă Internaţională 
pentru Dialog Teologic dintre ortodocşi şi catolici 
a elaborat un Acord, semnat şi de BOR, în care, în 
fraze meşteşugite viclean, lăsa să se înțeleagă că 
ortodocşii îl recunosc drept cap al tuturor Biseri- 
cilor creştine pe papă. Iar catolicii n-au ezitat să 
exulte şi pe seama acestei izbînzi. lerahia noastră 
a negat neconvingător că asta spune documen- 
tul, dar roadele acestuia se văd mai bine astăzi. 

Aşadar, Biserica Ortodoxă Română nu are de 
soluționat doar cazul ÎPS Nicolae, sau de adus la 
calea cea dreaptă numai pe PS Sofronie, ci tre- 
buie să clarifice relaţia pe care o are cu Biserica 
greco-catolică şi cu Biserica romano-catolică. Sînt 
de acord că dialogul dintre Biserici este necesar 
într-o lume tot mai descreştinată, că pot exista 
anumite acţiuni comune, dar nu cu preţul trădării 
credinței. 

După ce cazul Nicolae Corneanu a luat am- 
ploare pe Internet şi în presă, Patriarhia a anun- 
țat că Sinodul permanent (din care fac parte şi 
ÎPS Nicolae, şi PS Sofronie) se va întruni urgent, 








„preocupă atât locuitorii Transnistriei, cât şi 
conducerea Republicii Moldova“. 

Agenţia rusă Regnum notează că oficialul rus 
le-a povestit transnistrenilor despre întâlnirea 
pe care a avut-o la Chişinău cu preşedintele 
Vladimir Voronin, în cadrul căreia s-ar fi 
convenit asupra stabilirii, de către Moldova, a 
unor relaţii federative cu Transnistria şi 
aderarea la diverse organizaţii politice, militare 
sau economice. 


(urmare din pag. 3) 


urmînd ca Sfintul Sinod în plen să ia decizia fina- 
lă cât mai repede. Este un examen greu pentru 
Sfintul Sinod, pentru că nu interesează neapărat 
atât ce i se va întîmpla ÎPS Nicolae (şi aceeaşi soar- 
tă ar trebui să o aibă şi PS Sofronie), cât cum va fi 
tratat dogmatic raportul cu catolicii, în special, şi 
ecumenismul, în general, astfel încît să nu mai 
existe acest fel de derapaje. Oricum, nu trebuie ca 
ÎPS Nicolae, sprijinit de o parte a „societăţii civile“ 
bolnavă şi o presă aşijderea, să fie transformat 
într-un fals martir al „unității“. 

Al doilea caz este cel al preoților din Craiova 
şi Iaşi care au înființat sindicate în Biserică. Folo- 
sindu-se de faptul că sînt nemulțumiri justificate 
în rîndul preoților, ca şi anumite erori şi excese la 
nivelul administraţiei bisericeşti, câţiva „proletari“ 
în sutane au trecut la lupta de clasă cu ierarhia, în 
răspărul dogmelor, canoanelor şi a jurămîntului 
depus la hirotonie. Demersul lor miroase de la o 
poştă a erezie şi schismă. Iarăşi, nu dezvolt argu- 
mentele de ordin canonic şi ale legiuirilor biseri- 
ceşti, dar atrag atenţia că, dacă Sinodul nu inter- 
vine prompt şi eficient, BOR riscă o ruptură se- 
rioasă în sînul ei, pentru că maladia sindicalismu- 
lui în reverendă se răspîndeşte rapid. 





anul VI e nr. 64 


ROST 


REPERE 








Mărturia feminină 


creștină 


Când i-am propus lui Claudiu Târziu realizarea unui medalion consacrat dis- 
tinsei Doamne a suferinţei românești Aspazia Oțel Petrescu - pe numele său 
corect, Aspasia - aveam în vedere dimensiunea eroismului feminin din 
secolul XX, ca un pandant esențial al celui masculin, din cadrul epopeii de 
luptă a naţiunii române împotriva bolșevismului. Pentru împlinirea acestui 
număr special, țin să mulțumesc în mod deosebit Cameliei Corban pentru 
generozitatea şi suportul constant acordat, precum și doamnei Aspazia Oțel 
Petrescu, pentru toate informațiile puse cu amabilitate Ia dispoziție. 


st 


AN 
] nainte de a aborda problematica mărturiei 


Constantin Mihai 





feminine creştine ca un aspect fundamental 

al rezistenței României anticomuniste la 
iureşul sau tăvălugul comunismului ateu, se cu- 
vine să fac câteva precizări metodologice extrem 
de importante. În primul rând, trebuie subliniat, 
ca o evidență istorică indeniabilă, că singura 
forță care s-a opus efectiv comunismului, com- 
bătân-du- la nivelul fundamentului său dogma- 
tic, a fost Mişcarea Legionară (a se vedea şirul 
maritirilor şi mucenicilor săi, plecând din 
perioada carlistă, trecând prin cea antonesciană 
şi culminând cu cea comunistă). A discuta astăzi 
despre Mişcarea Legionară este similar cu a-ţi 
atrage oprobiul public, cu a declanşa acel izvor 
nesecat de răutăţi, calomnii şi infamii la care este 
supusă singura mişcare „fondată teologal“ 
(George Racoveanu), care a plătit cu sânge măr- 
turisirea credinței creştine. Un fapt istoric 
indelebil priveşte, aşadar, participarea covâr- 
şitoare a legionarismului la frontul permanent 
împotriva comunismului, distrugător de biserici 
şi profanator de credința creştină. În al doilea 


rând, plecând de la realitatea privitoare la apor- 
tul esenţial al Mişcării Legionare, în confrun- 
tarea cu bolşevismul, trebuie relevat rolul jucat 
în opera de reconstrucție a națiunii române, de 
şcoala de educaţie legionară - FDC (organizaţia 
de tineri legionari) şi CETĂŢUI (organizaţia 
tinerelor legionare), o şcoală a elitei, înglobând 
pe cei mai buni elevi ai tuturor claselor se- 
cundare şi liceale care urmau să se desăvârşeas- 
că la nivelul cinstei, onoarei, credinței. Lumea 
românească interbelică începea să piardă treptat 
aceste trăsături comportamentale şi atitudinale 
majore, intrând pe panta incorectitudinii, a min- 
ciunii şi a hoţiei, generate de politicianismul 
eros. 

Doamna Aspazia Oțel Petrescu provine din 
această şcoală a educaţiei legionare, a nobleţei 
sufleteşti, a rectitudinii şi a mărturisiri neînceta- 
te a lui Hristos. Profilul femeii legionare întrupat 
cu asupra de măsură de Domnia sa este unul al 
superbiei spirituale şi intelectuale. Aceste figuri 
exemplare ale rezistenței anticomuniste consti- 
tuie reperele primordiale la care suntem datori 
să ne raportăm mereu, în vederea singurei posi- 
bilități de primenire autentică a naţiunii române. 
Dacă ar fi să construim o tipologie a femeii legio- 
nare, am putea discuta de trei ipostaze funda- 
mentale: tipul mucenicului, tipul martirului şi 
tipul sfântului, ca paradigme ale mărturisirii 
creştine. 





10 


anul VI e nr. 64 


REPERE 


ROST 





Parcurgând memorialistica doamnei Aspa- 
zia Oțel Petrescu şi rememorând firul celor 14 ani 
de detenţie comunistă, de privaţiuni inimagina- 
bile pentru orice minte sănătoasă, de chinuri şi 
suferințe pentru idealul creştin al naţiunii româ- 
ne, putem afirma, fără nici o urmă de exagerare, 
că Domnia sa reliefează din plin tipul muceni- 
cului, al pelerinului mistic care depune neîncetat 
mărturie despre Împărăţia lui Dumnezeu. 
Domnia sa încarnează, de asemenea, modelul 
martirului, contribuind, prin suferința enormă 
îndurată pe altarul credinței, la refacerea legă- 
turii dintre om şi Dumnezeu. Este o împlinire ha- 
rică, o împreună lucrare la restabilirea punţii 
rupte brutal între Creator şi creatura sa, o repu- 
nere a ethosului pe făgaşul credinței creştine. 
Prin modul de viaţă dus, atât înainte de detenţie, 
cât şi în perioada detenţiei sau postdetenţiei, 
Doamna Aspazia Oțel Petrescu ne propune mo- 
delul curăţiei absolute, pe linia fecundă a patris- 
ticii. De altfel, femeile legionare despre ale căror 
suferinţe se ştie mult prea puţin întrupează ple- 
nar această taxinomie sui generis. În fond, mar- 
tirii temnițelor carlisto-antonesciano-comuniste 
sunt, prin excelență, mărturisitorii tradiţiei 
creştine. 

Doamna Aspazia Oțel Petrescu, ca promo- 
toare neîncetată a idealului creştin şi naţional, 
deopotrivă, întruchipează toate calităţile femeii 
legionare: bunătate, gingăşie, delicateţe, noblețe, 
distincție, probitate morală şi intelectuală, toate 
altoite pe dimensiunea eroismului salvator. Dom- 
nia sa reiterează traseul unei şcoli a discernămân- 
tului, a bunei măsuri şi a bunului echilibru, a 
tăriei de caracter, probate în nenumărate situații 
existenţiale. Dacă proba curajului şi a onestității a 
fost împlinită ab initio, prin participarea efectivă 
în focul luptei, proba credinţei şi a mărturisiri 
sale a fost realizată în spaţiul recluzionar, în care 
redescoperirea ființei a constituit o mai bună 
posibilitate de racordare Ia fluxul divin. Practica 
misticii religioase a fost exemplificată preemi- 
nent în temnița comunistă, unde s-au declanşat 
energii nebănuite ale creativităţii divine. Tot aici, 
au fost făcute şi celelalte probe ale bunătăţii, al- 
truismului, ajutorării tuturor semenilor, indife- 
rent de opţiunea lor politică, ceea ce nu se poate 
spune despre răspunsul unora dintre nele- 
gionari. 


Recunoaşterea acestor jertfe, dovezi pe- 
remptorii ale sfințeniei aduse de femeile legio- 
nare, ar trebui să devină o prioritate atât pentru 
agenda autorităţilor laice, cât şi pentru cea a Bi- 
sericii pentru care au acceptat această suferință. 
De aceea, ierarhia Bisericii Ortodoxe Române ar 
trebui să fie profund onorată de aceste modele 
ale martiriului feminin, să treacă la o cano- 
nizare a lor, pentru dreapta cinstire a Ecclesiei şi 
a misiunii lor harismatice. Frica, teama şi reaua- 
voință trebuie să dispară pentru a face loc unei 
binemeritate recunoaşteri. Modestia acestor 
martiri ai Bisericii creştine nu împiedică autori- 
tatea ecleziastică să procedeze la măsurile de 
îndreptare a situaţiei, prin actele de canonizare 
şi sfințenie a mucenicilor din temnițele carlisto- 
antonesciano-comuniste. Poate că primii mar- 
tiri din secolul XX care merită a fi canonizați de 
BOR, pentru jertfa lor cuminecătoare, într-un 
context în care creştinismul european era grav 
amenințat de hoardele satanice, sunt Ionel 
Moţa şi Vasile Marin, urmând exemplul salutar 
al Papei loan Paul al II-lea, care a canonizat câte- 
va sute de preoți şi de martiri morţi pe altarul lui 
Hristos în războiul civil din Spania. Canonizarea 
sfinților şi martirilor români din secolul XX ar 
reprezenta un act firesc de reparaţie față de 
memoria lor şi o recunoaştere din partea 
Bisericii Ortodoxe Române a jertfei lor pentru 
credința creştină. 

Cunoscând asemenea personalități ale rezis- 
tenţei anticomuniste, precum dinstinsa Doamna 
Aspazia Oțel Petrescu, este imposibil să nu îţi 
marcheze într-un anumit fel modul de viață, să nu 
te determine să te întrebi cu privire la rosturile 
majore ale omului pe acest pămînt, la rânduiala 
pe care acesta trebuie s-o împlinească. Prezența 
lor în mijlocul nostru, chiar dacă se împuţinează, 
pe zi ce trece, din cauza vârstei înaintate, consti- 
tuie o autentică lecţie de viață. Nu există nici un 
motiv pentru a scuza ignoranţa. Aceşti martiri 
există şi, de aceea, avem datoria de a-i cunoaşte, 
de a înțelege mesajul lor mărturisitor şi de a-l du- 
ce mai departe. A vorbi denigrator despre aseme- 
nea martiri, indiferent că marea lor majoritate au 
reprezentat Mişcarea Legionară, este o dovadă 
strigătoare la cer de neomenie, de ticăloşie şi 
abjecţie umană pe care nu ştiu cum cei în cauză le 
pot justifica la Judecata de Apoi. 





anul VI e nr. 64 


IN 


ROST 


REPERE 











= Ai a: 


Ze 7 + 4) 
i La 3 Ş, Ali 





Aspazia Oțel 








Ctrescu 


Repere biografice 


e naşte la 9 decembrie (26 noiembrie, pe 

stil vechi) în comuna Cotul Ostriţei, în casa 

bunicilor materni; primul copil din cei doi 
(fratele Anatolie) al învăţătorilor Ioan şi Maria 
Oțel. 

Urmează cursurile primare la şcoala din 
comuna Ghizdita (Fântânele). 

Este înscrisă la Liceul din Bălţi, mai apropiat 
de casă decât Soroca, fiind retrasă după un tri- 
mestru, pe caz de boală. 

Între 1936-1940 urmează cursurile la Liceul 
de fete ortodox Elena Doamna din Cernăuţi. În 
frământările anului 1940 pierde din nou un an 
şcolar. În 1941 reia cursurile la acelaşi liceu, recu- 


perând anul pierdut şi urmând regulat clasa a 5-a 
şi în particular, concomitent, clasa a 6-a. Îşi ajun- 
ge din urmă generaţia în clasa a 7-a. La 18 martie 
1944 se întrerupe şcoala, luând calea refugiului, 
dramatic şi definitiv. Îşi ia bacalaureatul la 
Orăştie, în 1944, sub bombardamente. 

Între 1944-1948 urmează Facultatea de Li- 
tere şi Filosofie de la Universitatea Babeş Bolyai 
din Cluj, primul an la Sibiu, unde Universitatea 
era refugiată şi apoi la Cluj. În timpul facultății 
conferenţiază în cadrul FORS (Frăția Ortodoxă 
Română Studențească), cu lucrarea Iisus în 
poezia română. Este una dintre elevele preferate 
ale lui Lucian Blaga care o va încuraja să-şi cultive 





12 


anul VI e nr. 64 


REPERE 


ROSI 





talentul literar. De altfel, filosoful îi va urmări me- 
reu traseul, întrebând, după închiderea autoarei, 
dacă aceasta a fost eliberată. Coincidenţa unei 
rânduieli tainice a făcut ca şi Maestrul Lucian 
Blaga, căreia autoarea îi va păstra o vie şi caldă 
amintire, să ia drumul închisorilor comuniste, 
asemenea întregii sale generaţii de sacrificiu al 
cărei destin a oscilat între temniță şi exilul antico- 
munist. 

Între 1946-1948 a funcţionat ca dactilografă 
la prestigiosul Centru de Studii Transilvane, con- 
dus de remarcabilul profesor academician, 
istoricul Silviu Dragomir. 

La 9 iulie 1948 este arestată în plină sesiune 
de examene, fără să fie absolventă şi fără posibili- 
tatea de a susține examenul de stat. Este condam- 
nată la 10 ani de temniță grea pe care i-a executat 
în diferite închisori: Mislea, Dumbrăveni, Miercu- 
rea Ciuc. Motivul arestării a fost unul simplu şi 
devenit deja clasic pentru ideologia comunistă, 
atee: aderenţa la Cetăţuia - organizaţia de tineret 
a femeilor din MISCAREA LEGIONARĂ, similară 
FDC.-ului - organizaţia de tineret a bărbaţilor - 
din cadrul Liceului de fete ortodox Elena Doam- 
na, din Cernăuți. 

În 1958, în loc de eliberare, i se 
acordă încă 4 ani pe care îi execută 
între 1958-1962, trecând prin închiso- 
rile comuniste, Mislea, Jilava, Boto- 
şani, Arad, de unde este eliberată. 

În 1958 se stabileşte cu mama 
(pensionară) în oraşul Roman, tatăl 
fiind decedat (1958). Cu foarte multă 
dificultate reuşeşte să funcţioneze pe 
un post de contabilă la o cooperativă 
din Roman. În 1964 se căsătoreşte cu 
Ilie Alexandru Petrescu căruia îi 
decedase soția. Împreună cu acesta 
cresc pe cei doi copii orfani, care 
ajung calificați (fiul, inginer, iar fiica, 
medic). 

În 1977 moare mama, în 1987 
soţul, iar în 1998, fratele. 

După decembrie 1989 participă 
la toate comemorările martirilor şi 
mucenicilor din temniţele comuniste, 
fiind co-organizatoarea Sfântului Pa- 
raclis de la Mislea (târnosirea are loc 
la 12 noiembrie 1994), locul de po- 








menire a tuturor tinerelor legionare, a martirelor 
şi sfintelor din temniţele comuniste - a se vedea în 
acest sens ultimul volum al autoarei Adusu-mi-am 
aminte (2007), mai ales frumoasele cuvântări ale 
doamnei Aspazia Oțel Petrescu, cu prilejul 
sfințirii Hramului (8 septembrie) Sfântului 
Paraclis de la Mislea. 

În 2007 primeşte Premiul Fundaţiei Cultu- 
rale LUCIAN BLAGA pentru creaţie literară - pro- 
ză scurtă, în cadrul Festivalului internaţional 
Lucian Blaga, Lancrăm-Sebeş-Deva. 

Volume publicate: Strigat-am către Tine, 
Doamne... prima ediţie, (Bucureşti, Editura Fun- 
daţiei Culturale Buna Vestire, 2000), cu frumoasa 
prefață a profesorului Ion Coja, carte apărută 
grației sprijinului neobosit şi generos al colegului 
de suferință, scriitorul Gheorghe Stănescu; Cru- 
cea de Ia Miercurea Ciuc și Paraclisul Naşterea 
Maicii Domnului (Bucureşti, Editura Scara, 
2001); Adusu-mi-am aminte (Roman, Editura Ro- 
vimed Publishers). 

În pregătire, un volum de articole şi eseuri în 
două părți In memoriam şi Spice; un volum de 
povestiri A fost odată. 








anul VI e nr. 64 


13 


REPERE 





Profesoara mea de viaţă 





Luminiţa Irina Niculescu 


din cărțile şi articolele pe care le-a scris, 

dar şi din scrisorile pe care le primesc, 
când şi când, de la distinsa mea profesoară de 
viață (cum îi spun de obicei în gând, iar acum, 
iată, şi-n cuvânt). E şi acesta un mod de a cunoaş- 
te un om, poate chiar mai adevărat şi mai „per- 
sonal“ decât atunci când îl vezi zi de zi. Se spune, 
în mod frecvent: „Pe X îl/o cunosc personal“, adi- 
că, am făcut (personal) cunoştinţă cu X. Oare a 
face cunoştinţă cu cineva e acelaşi lucru cu a cu- 
noaşte pe cineva? 

Citindu-i scrierile, în primul rând cele două 
răscolitoare cărți-mărturii Strigat-am către Tine, 
Doamne... (Botoşani, Axa, 2004) şi Adusu-mi-am 
aminte (Bacău, Rovimed Publishers, 2008), 
mi-am format o imagine a caracterului demn, 
dârz şi de o rară frumuseţe al dnei Aspasia, unul 
din îngerii răniți ai ființei neamului nostru, şi a 
personalităţii sale complexe şi exemplare, pe 
care-aş asemăna-o privighetorii din povestirea 
Privighetoarea şi trandafirul, de Oscar Wilde 
(1856-1900). Pentru cei ce nu au avut prilejul de 
a citi această minunată povestire, îngăduiți-mi să 
citez câteva din momentele ei cheie - în special 
pe cele legate de personalitatea profesoarei mele 
de viaţă. 


p e doamna Aspasia Oțel Petrescu o cunosc 


„A spus că va dansa cu mine dacă îi voi da un 
trandafir roşu. Dar în toată grădina nu este nici- 
un trandafir roşu. Bietul student plângea, iar pri- 
vighetoarea îl asculta din cuibul ei ascuns între 
crengile stejarului. 

Iată un om care ştie să iubească cu adevă- 
rat“, îşi spuse privighetoarea. „Ceea ce eu cânt, el 
suferă; noapte de noapte, am cântat despre el, 
deşi nu-l cunoşteam. (...) Iubirea este un lucru mi- 
nunat. E mai prețioasă decât smaraldul şi dia- 
mantele. Nu se poate cumpăra cu perle sau pietre 
preţioase. Nu se vinde în piață, nu se poate cân- 


tări, nu poate fi preţuită în aur. (...) Înţelegând 
secretul suferinței studentului, privighetoarea 
reflecta asupra misterului iubirii. După un timp 
îşi deschise aripile şi zbură în înalturi, oprindu-se 
într-o grădină unde împărăţea o preafrumoasă 
tufă de trandafiri. Dă-mi un trandafir roşu şi-ţi voi 
cânta cel mai dulce cântec al meu, o rugă ea. 
Trandafirii mei sunt albi ca şi spuma mării, mai 
albi decât neaua de pe fruntea munților, îi zise 
tufa, „dar du-te la fratele meu, care locuieşte mai 
departe de aici, şi poate-ţi va da el ce doreşti. Pri- 
vighetoarea zbură într-acolo. Dă-mi un trandafir 
roşu, ceru ea, şi-ţi voi cânta cel mai frumos cântec 
pe care-l ştiu. Tufa însă îi răspunse: Trandafirii 
mei sunt galbeni, ca şi grâul, dar du-te la fratele 
meu care locuieşte sub fereastra tânărului şi poa- 
te îţi va da el un trandafir roşu. Privighetoarea 
zbură şi acolo cu aceeaşi rugăminte. De data asta, 
răspunsul a fost diferit: Trandafirii mei sunt într- 
adevăr roşii (...), dar iarna mi-a înghețat venele, 
gerul mi-a ucis mugurii, iar furtuna mi-a frânt 
crengile; nu voi avea niciun trandafir în acest an. 
Un trandafir roşu, atâta vreau! Doar unul! Nu 
există niciun mod să-l găsescă, strigă privighetoa- 
rea. Ba da, numai că e atât de înfiorător de greu 
încât nu îndrăznesc să-ţi spun. Spune-mi, mie nu- 
mi este frică! Dacă vrei un trandafir roşu, trebuie 
să-l colorezi cu sângele tău. Trebuie să-mi cânți 
mie, cu pieptul înfipt într-un spin. Toată noaptea 
trebuie să cânți pentru mine, spinul să-ţi stră- 
pungă inima, sângele tău să curgă în venele mele 
şi să devină al meu. Moartea este un preţ mare 
(..., iar viaţa ne e dragă tuturor (...). Şi totuşi 
iubirea este mai de preț decât viaţa..., mai înțe- 
leaptă decât filosofia, mai puternică decât pute- 
rea, îşi spuse privighetoarea. Când pe cer apăru 
luna, privighetoarea se aşeză cu pieptul în spin. 
Toată noaptea cântă, iar spinul îi pătrunse foarte 
adânc în inimă, în timp ce sângele curgea. Aşa 
înflori un trandafir roşu, mai roşu decât rubinul, 
în timp ce vocea privighetorii încetă. Aripile înce- 
pură să-i tremure şi o durere mare o cuprinse. Aşa 





14 


anul VI e nr. 64 


REPERE 








se stinse privighetoarea în timp ce trandafirul 
roşu strălucea în soarele dimineții...“ 


Emblematică pentru viața de jertfă a tineri- 
lor şi tinerelor care au suferit vitejeşte, timp de 
ani şi ani, cumplite suplicii şi umilințe, sfâşieri 
trupeşti şi sufleteşti, inimaginabile torturi în tem- 
nițele de la Piteşti, Aiud, Sighet şi Gherla, Jilava, 
Miercurea Ciuc, Botoşani şi Mislea, pentru a 
ispăşi „infracţiunea“ de a se fi opus flagelului co- 
munismului, personalitatea dnei Aspasia poate fi 
înmănuncheată într-un buchet de flori răsărite 
din rănile însângerate ale unei tinereţi răstignite 
pe crucea iubirii de Dumnezeu şi de țară. „Căci 
aşa precum florile (...) sunt mai colorate şi mai 
strălucitoare pe fondul arid al pustiului în care au 
înflorit, tot astfel şi calităţile acestor fete-surori 
de suferință, dotările lor fizice şi spirituale se 
reliefează mult mai pregnant, se pun în valoare în 
spaţiul rece, negru-cenuşiu şi de atâtea ori ticălos 
al acestor temnițe“. Fiecare petală a fiecărei flori 
reprezintă o biruinţă a iubirii asupra chinurilor 
diabolice, ticluite de chipuri de fiare zămislite-n 
hăurile firii, încolăcindu-se în jurul elitei neamu- 
lui acestuia precum şerpii pe-o pustiită întindere 
de cetăţi năruite. Fiecare petală a fiecărei flori s-a 
întrupat din „focul rănilor de spini“, pecete a 
unor grele pătimiri, dar şi a satisfacţiei de a aprin- 
de „lumini de rugăciuni, dimpreună rostite, pe 
rugul cel nemistuit al jertfelor care s-au adus pen- 





tru salvarea țării de sub viforul roşu“. Fiecare pe- 
tală a fiecărei flori s-a înălțat cu voinicie deasupra 
încrâncenării acelui vifor satanic de a ucide 
mugurii abia îmbobociţi, de a frânge aripile ela- 
nului tineresc al celor „vinovaţi că au existat şi şi- 
au permis să stea stavilă cu şira spinării neînco- 
voiată în faţa răului nimicitor de suflete“. Îngerii 
odrăslesc uneori din grele frângeri. Aceste flori, 
culese din grădina Maicii Domnului, s-au aşternut 
la picioarele Sfintei Cruci a Mântuitorului răstig- 
nit şi înviat pentru noi, cei de apoi. Profesoara 
mea de viață ne îndeamnă să ne rugăm pentru 
toți cei ale căror pătimiri în infernul închisorilor 
comuniste le-au curmat firul vieții şi le-au stins 
cântul: 

Să ne rugăm pentru tihna şi odihna lor în lu- 
mină, mai ales a acelora cărora nu i s-a smuls nu- 
mai viața, ci şi dreptul de a avea la căpătâi, în cli- 
pa supremă, o lumânare, o rugăciune şi o lacrimă 
pioasă. Să ne rugăm cu căldură, dar să păstrăm în 
adâncul sufletelor noastre lacrima ce se vrea 
plânsă. Să nu-i plângem pe prietenii lui lisus, pe 
martiri şi pe eroi; ei sunt zestrea de speranță a 
neamului nostru binecredincios, dar constrâns 
să parcurgă, preţ de jumătate de veac, deşertul 
celui mai crunt ateism. 

Din articolele domniei-sale (cele pe care 
le-am citit eu fiind, bineînţeles, doar câteva din 
cele pe care le-a scris şi publicat), unul mi-a rămas 
întipărit în inimă. Intitulat Clipa mea Lucian Bla- 
ga şi publicat în revista Gândirea, articolul este o 
evocare afectuoasă a întâlnirii tinerei Aspasia, 
studentă a Facultăţii de Litere şi Filosofie, Univer- 
sitatea din Cluj, cu magistrul său Lucian Blaga, 
care-i iniția pe studenții şi studentele Facultăţii de 
Litere şi Filosofie în tainele celui de-al treilea 
volum al Trilogiei culturii sale (Geneza metatorei 
și sensul culturii). Aproape de terminarea facul- 
tății, studenta şi-a întâlnit profesorul întâmplător 
sau proniator în casa părintelui Florea Mureşan 
din Cluj. Lucian Blaga dorea să citească „câte 
ceva“ din cele scrise de ea, în urma celor relatate 
lui de către dna preoteasă Elena Mureşan, care-i 
istorisise o poveste „născocită“ de tânăra Aspasia 
pentru copiii pe care-i ajuta la lecţii - printre care 
se număra şi Andi, băieţelul părintelui Mureşan. 
„Credea“, afirmă cu modestia-i caracteristică 
profesoara mea de viată, „că merită să fie văzute şi 
eventual publicate“ poveştile pe care le plăsmuia 





anul VI e nr. 64 


15 


ROST 


REPERE 





dânsa. Cu extraordinaru-i talant/talent scriitori- 
cesc, dna Aspasia Oțel Petrescu ne invită să in- 
trăm în atmosfera de taină a acelei antologice în- 
tâlniri: 


„Am intrat în cameră foarte stânjenită. 
Lucian Blaga mă aştepta în picioare, cu mâna lui 
frumoasă sprijinită pe speteaza scaunului. Silueta 
lui fină se încadra perfect în ambianța încăperii, 
care arăta la superlativ arta lui Inej [presvitera 
Mureşan] de a crea o atmosferă de subtilă 
gingăşie feminină. Am perceput atmosfera ca pe 
ceva intim, ca pe o vrajă inefabilă şi m-am simțit 
intrusă şi străină. Cu timiditate, abia am reuşit să- 
mi salut profesorul. (...) Avea felul lui obişnuit de 
a vorbi, egal, monoton, aproape inexpresiv, dar 
în acelaşi timp încurajator. Uluirea m-a blocat. Cu 
efort vădit să nu mă bâlbâi, am reuşit să-i spun că 
nu aveam nimic scris, că poveştile mele sunt un 
simplu exerciţiu de imaginație, improvizate pe 
loc, şi chiar dacă mai notez câte ceva, nu păstrez. 
Atât de tânără şi nu păstrezi cu orgoliu ceea ce 
creezi? Asta vorbeşte frumos despre exigență, dar 
pe de altă parte e păcat că nu iubeşti ceea ce îţi 
aparține atât de intim. Te aştept cu poveşti şi cu 
alte încercări literare. Ştiam că magistrul încuraja 
cu generozitate tineri talentaţi, dar nu-mi venea 
să cred că mi se adresează în acest sens mie. 
Găseam că îmi dă o atenţie nemeritată. Ştiam că 
am 0 uşurinţă în a mă juca cu vorbele şi cu ale- 
goriile, dar nu-mi trecuse prin gând că din asta ar 
ieşi ceva demn de a fi publicat. (.... În timp ce îi 
mulțumeam am ridicat ochii spre dânsul. 
Vorbisem până atunci cu ochii în pământ. Mă 
privea binevoitor, dar ochii aveau ceva pătrunzi- 
tor. Pe fruntea sa mult boltită soarele rafinat fil- 
trat de perdele aşeza o lumină ce mi s-a părut mai 
degrabă o undă de tristeţe. Am simţit o 
înduioşare ca aceea pe care o simţi în faţa tristeții 
celuilalt, pe care nicicum nu poți să-l ajuţi. Ne-am 
strâns mâinile şi toată tristeţea aceea s-a strecurat 
în inima mea. Era ceva neliniştitor, ceva mai pre- 
sus de lacrimi, mai puternic decât durerea, ceva 
ce vibra trist, tainic, copleşitor, pe coardele sufle- 
tului meu. Mi-a venit să-i spun nişte cuvinte ale 
sale, dar nu eram sigură că le voi reproduce 
corect, aşa cum nu sunt sigură nici acum: «Orice 
am gândi şi cu oricâtă amărăciune despre cer şi 
pământ, despre condiția umană, despre clipă şi 


fatum, inima, cu bătăile ei, aplaudă existența». 
(...) N-am ştiut atunci că îl vedeam pentru ultima 
dată. Foarte curând am început să urc calvarul 
comunist care avea să se întindă pe un parcurs de 
paisprezece ani. Când am părăsit închisoarea, 
magistrul murise înainte cu un an. Am aflat cu 
emoție de la una din clujence că se interesase din 
când în când dacă am ieşit din temniţele comu- 
niste. A fost nobilă intenţia sa de a se ocupa de 
mine atunci, în 1948, dar cu cât mai nobilă i-a fost 
neuitarea, când singur a avut de suferit perse- 
cuție, ură, invidie, nedreptate“. 


Ar fi vrut profesoara mea de viață să-i mulțu- 
mească magistrului său pentru că, „alături de 
Radu Gyr, Nichifor Crainic şi mulți alții“, îi înfru- 
musețaseră drumul golgotei personale. Ar fi vrut 
să-i mărturisească neuitarea sa, faptul că păstrase 
în suflet „CLIPA (cum aş fi putut să o uit) care mi- 
a fost reazim în restrişte“. Ar fi vrut să-i spună că 
înțelesese ce se ascundea dincolo de unda de tris- 
tețe care-i rourase fruntea în clipa de rămas bun: 


„Înduioşarea ce mi-a înfiorat sufletul de ado- 
lescentă atunci, când în mod atât de neexplicabil 
am înţeles cât de profundă era tristeţea sa, o simt 
şi acum la adâncă senectute. Tristeţea sa era luci- 
ditate!“ 


Înainte de a citi cărţile şi articolele dnei Aspa- 
sia, gândeam şi eu, cu mintea mea de om obiş- 
nuit, că viața m-a aruncat undeva, între întâm- 
plare şi destin. Deseori îmi plângeam de milă, tul- 
burându-mă ba de o stihie a vieții, ba de alta. Erau 
împrejurări când mi se părea chiar că înduram 
nedreptăți strigătoare la cer. Toate acestea se con- 
jugau însă la timpul IMPERFECI. Nu citisem 
Strigat-am către Tine, Doamne... Nu învățasem 
„pe propria piele că nu există Înviere fără Răstig- 
nire“. Nu citisem nici Adusu-mi-am aminte. Nu 
aflasem ce înseamnă suferința cu adevărat hris- 
tică; pe mine nu experimentase nimeni funcțio- 
narea infernalei maşini „de schilodit suflete şi de 
omorât oameni“. Nu mă deprinsesem încă să con- 
jug verbele existenţei la MAI MULT CA PERFECT. 
Îi mulțumesc profesoarei mele de viaţă pentru că 
mi-a arătat cum să folosesc timpurile Verbului, ale 
existenţei absolute, şi cum să bat la uşa Celui ce 
este, Celui ce era şi Celui ce vine (Apocalipsa 1,8). 





16 


anul VI e nr. 64 


REPERE 





Invitaţie 


într-o altă Românie 


Camelia Corban 





căutam temătoare în tot ceea ce mă în- 

conjura, încercând să-i decriptez urmele, 

să-i simt plinătatea şi forța, îi căutam pre- 
zenţa unică şi protectoare, încercam să descifrez 
identitatea în care să regăsesc însemnele creştine 
ale neamului meu. O căutam în icoane, în firul de 
lumină strecurat printre crengile grele şi întu- 
necate ale stejarilor bătrâni, o căutam în susurul 
izvoarelor nestăvilite de stâncile semeţe ridicân- 
du-se spre cer. O căutam în sufletul ars de o reali- 
tate ce nu mi-o puteam însuşi... 

Şi totuşi Dumnezeu, bun şi răbdător, îmi ur- 
mărea paşii, uneori greşiţi, alteori dibaci, dar 
niciodată opriţi de arcadele deziluziilor prăbuşite 
în mine. Îndrăzneala căutării mi-a fost răsplătită. 

Era o vară pierdută în praful drumului ce 
şerpuia spre un sătuc ascuns printre văile împă- 
durite ale urşilor. Mergeam la un Preot mult pre- 
țuit, însoțind mătuşele mele, țărănci din Cotu 
Vameş, care aveau o încredere nezdruncinată în 
rugăciunea acestui „Om al lui Dumnezeu“, cum 
spuneau ele. Le ştiam cam habotnice, cu plecă- 
ciunile lor cam prea adânci (după părerea mea), 
în fața slujitorilor bisericeşti. Aveam o anume 
neîncredere pentru aceşti funcţionari ai insti- 
tuției clericale. Însă crescusem cu bătrâni în jur. 
De mic copil am deprins felul lor de a gândi, iar 
cuvintele lor aveau înţelepciune şi un umor 
presărat cu multe zicale şi proverbe pline de tâlc. 
Ei ştiau să arate discret, dar ferm ridicolul, im- 
postura, minciuna şi câte alte podoabe ale vieţii 
noastre triumfătoare. La biserică mergeam cu 
bunica mea în fiecare duminică şi la toate sărbă- 
torile, era o corvadă consimțită, nu puteam să o 
las singură la cei 80 de ani ai ei. Şi aşa, vrând 
nevrând, am căpătat o tainică necesitate a aces- 
tui ritual, dar neîncrederea în preoții din jur 
rămânea neclintită. 


Am ajuns, în sfârşit, în sat. Aici nişte țărani 
ne-au îndrumat la Bisercă, unde Părintele, deşi 
în vârstă, primea oamenii şi duminica după- 
amiază, să le asculte păsurile. Curios a fost să 
aflu că mulți dintre săteni erau fini de botez sau 
de cununie ai Părintelui. Am simţit în cuvintele 
oamenilor un respect deosebit pentru acest 
paroh. Un bătrân şi-a scos pălăria cu un gest de 
plecăciune, când am pomenit numele Părintelui 
Moraru, iar femeia pe care am rugat-o să ne 
îndrume la el a lăsat căldările cu apă şi a venit cu 
noi, mândră să ne arate unde se afla Părintele 
lor drag. 

Era pentru prima dată când vibrația harică a 
sfințeniei mă întâmpina; faptele acestui Preot 
mărturiseau iubirea creştină de Dumnezeu şi de 
oameni. Aşa am ajuns la Părintele Evmenie Mo- 
raru. Era un om mic de statură cu vorba molcomă 
şi aşezată, răspândea în jur o aură de bunătate 
nemaiîntâlnită de mine până atunci. Făcuse din- 
tr-un sat de „Golani“, care îşi merita numele, un 
sat de oameni gospodari. l-a determinat pe săte- 
nii în mijlocul cărora a fost trimis să-i păstore- 
ască, se lase năravurile fumatului şi băuturii, 
apoi, cu duhul blândeţii, i-a învăţat să muncească, 
să cultive pământurile, să îşi rostuiască viața 
după îndemnurile creştine. 

Un dar providenţial şi hotărâtor a desăvârşit 
munca preotului. Un grup de tineri studenți entu- 
ziaşti şi generoşi, au venit în satul acesta. Orga- 
nizaţi riguros într-o tabără de muncă, ei au adus 
materiale de construcție şi au ridicat, muncind 
din răsputeri, o biserică şi un cămin cultural pen- 
tru trăitorii de aici. Astfel satul a căpătat altă față, 
semințele credinţei în Dumnezeu, semănate de 
tânărul preot, au rodit şi mai bine. Și aşa, uşurel, 
învățând frica de Dumnezeu, au căpătat înțelep- 
ciune devenind gospodari şi aşezaţi în vatra lor. 
Mai presus de toate îşi iubeau nespus Părintele 
lor salvator. 





anul VI e nr. 64 


17 


ROST 


REPERE 





Am intrat şi eu în Biserică şi Părintele m-a 
invitat să stăm puţin de vorbă. Şi am tot venit câţi- 
va ani buni, până la plecarea sa la cele sfinte. Am 
bătut acele drumuri de multe ori cu mare drag şi 
mare folos. Părintele Evmenie Moraru făcuse 8 
ani de închisoare grea, fără să fi fost judecat. 
Motivul pentru care a suferit bătăi şi torturi atâţia 
ani, a fost refuzul său îndârjit de a depune măr- 
turie împotriva acelor tineri trimişi de Dumne- 
zeu, care i-au ridicat biserica în satul său. Cum ar 
fi putut să faca aşa ceva!.. Şi nu a făcut-o. Acest 
respect pentru tinerii omenoşi şi generoşi fraţi ai 
săi întru Hrisos şi spre binele aproapelui, era o 
comoară pe care o ţinea Părintele Moraru ca o 
Sfântă a Sfintelor în sufletul său. Era sfios şi ono- 
rat când mi-a vorbit despre aceşti români. M-a în- 
demnat să caut adevărul despre neamul meu. 
Părintele mi-a arătat un tip de români, parcă 
dintr-o ALTĂ ROMÂNIE, 

Mi-a dezvăluit că acolo a fost păstrat acel 
miez românesc sănătos de înaltă ţinută şi demni- 
tate, a cărui forță apără comoara creştină curată a 
sufletului neamului. Oameni cu fapte măreţe, de 
mare generozitate, şi putere de dăruire l-au păs- 
trat cu orice preţ. Această Românie a fost inter- 
zisă, a fost sugrumată şi îngropată, a fost tortura- 
E a 











tă şi umilită până dincolo de hotarele tenebrelor, 
dar a rezistat şi există. Părintele m-a trimis în 
căutarea ei. Bătrânul înțelept şi vrednic slujitor al 
lui Dumnezeu mi-a mai spus să nu iau seama la 
minciunile şi murdăriile clădite în jurul ei. 
Strălucirea-i este întreținută de flacăra jertfei şi 
ocrotită de sângele martirilor. 

Şi astfel, cu această lumină a speranţei, am 
plecat în căutarea României mele. 

Şi Bunul Dumnezeu mi-a călăuzit paşii spre 
poiana îngerilor de la Petru Vodă. Aici Părintele 
Iustin Pârvu mi-a deschis poarta străjuită de Stea- 
gul tricolor parcă desprins din cer şi susținut de 
crucile strălucind alături de aura sfinților martiri 
români. O găsisem. Sufletul mi s-a înfiorat de o 
emoție copleşitoare. Lacrimi aşezate şi sănătoase 
mi-au spălat privirea şi sufletul. Părintele Iustin 
m-a poftit cu generozitate în adevărata mea țară, 
creştină şi luminoasă ca „soarele sfânt de pe cer“. 
Şi astfel, spăsită am păşit în această Românie... 
Aici am avut onoarea şi privilegiul să o cunosc pe 
Doamna Aspazia Otel Petrescu (printr-un alt bun 
şi drag român, domnul Gheorghe Stănescu). 

+ 


Este o cinste şi totodată o misune grea să 
conturez în câteva cuvinte un portret ca al Doam- 
nei Aspazia Oțel Petrescu, ale cărui umbre şi lumni- 
nise întind de Ia abisurile întunecate ale răului cu 
care s-a luptat, până Ia aripile diatane şi luminoa- 
se ale îngerilor care au fost trimiși să îi sustină 
crucea atât de mare, pe care a purtat-o cu vitejie 
și demnitate, în numele lui lisus Hristos şi al Nea- 
mului nostru Românesc, răstignit odată cu ea şi 
cu toţi frații şi surorile sale întru vrednică muce- 
nicie. Ei ne-au dăruit un tezaur spiritual româ- 
nesc de o neprețuită valoare. Să ne ajute Dum- 
nezeu să-l merităm! 

Doamna Aspazia Otel Petrescu este un des- 
tin de baladă. S-a născut sub semnul „Doinei“ lui 
Eminescu şi a crescut sub aripi de Arhangheli pă- 
zitori de neam. 

Descendentă după tată dintr-o familie de 
răzeşi, străbunicul Nicolae Oțel a fost Căpitan de 
răzeşi, primar şi ctitor al bisericii Satului Creme- 
nea (Cremenciuc) de pe malul Nistrului, aşezat la 
hotarul de răsărit al ţării. „...Bunicului, sătenii îi 
spuneau în continuare, Căpitan Toader, pe lângă 
faptul că era consilier județean la Soroca, pe lân- 
gă averea ce o deţinea ca truntaș al satului, era 





18 


anul VI e nr. 64 


REPERE 


ROST 





respectat pentru caracterul său dârz, drept, hotă- 
rât şi curajos. Casa bunicului era situată chiar pe 
malul Nistrului în faţa vadului, unde moșii şi stră- 
moșii săi au tot stat de veghe“. Mama, Maria 
Axani, era o aprigă bucovineancă care a făcut 
„parte din prima promoție de învățătoare ro- 
mânce în Bucovina integrată în România Mare“, 
care au beneficiat printre îndrumători şi „mari 
(..) luptători pentru umire: profesorul Tofan şi 
Părintele Bejan“ cu diploma obţinută la Viena. A 
revenit alături de soțul ei, loan Oțel, în vatra stră- 
moşească a Bucovinei să lumineze prin învățătu- 
ra în limba română „cea dulce ca mierea“, gene- 
rațiile de români văduviţi de limba lor şi de edu- 
caţia şi instruirea românească creştină. Maria 
Oțel (Axani) era fiică unui vajnic luptător pentru 
Unire - Nichita Axani, „Semnătura [lui] ca primar 
al comunei Mahala se atlă pe Actul de proclamare 
a Unirii cu Patria Mamă. Era o personalitate pu- 
ternică (...) «Un adevărat plăieş dintr-o stampă 
voievodală“. 

Micuța Aspazia a crescut legătată de tainica 
îngânare a rugăciunii şi de iambii eminescieni, 
Luceafărul înlocuindu-i abecedarul. Vocaţia peda- 
gogică a părinţilor, dragostea lor pentru comorile 
culturii româneşti, creştine şi universale, atmos- 
fera de studiu bine organizată i-au descoperit co- 
pilei comorile studiului, cu mult înaintea altor co- 
pii. Astfel legendele, basmele, literatura şi poezia 
în mod special, ca şi muzica au devenit pasiune şi 
nu mai puţin o vocaţie a cuvântului înfiorat de 
har şi frumuseţe. 

„Copilă fiind“ a cutreierat pădurile Bucovi- 
nei şi luncile Prutului, absorbind într-un mod 
aproape mistic frăţia tainică a pământului româ- 
nesc cu spriritul trăitorilor săi: „Frumusețea locu- 
rilor era cu adevărat covârșitoare şi nouă nu ne 
era frică de nimic. Pentru că intram cu o anumită 
evlavie în imensul templu format din copaci, ier- 
buri şi flori, nu ni s-a întâmplat niciodată nimic 
rău“. Această copilărie fericită a continuat la Li- 
ceul Ortodox de fete „Elena Doamna“ din Cer- 
năuţi, cu studiu asiduu într-o atmosferă uşor 
austeră, dar frumoasă şi interesantă. Serbările 
speciale de Crăciun şi de Paşti erau pregătite cu 
minuţiozitate şi rigoare plecând de Ia tinuta ves- 
timentară, dansurile, gimnasita ritmică şi culmi- 
nând cu colindele, piesele de teatru şi recitările la 
care eleva Aspazia Oțel era neîntrecută. Ceremo- 


nialul căpăta o şi mai mare ținută prin prezenţa şi 
binecuvântarea Mitropolitul, 1.P.S. Tit Simedrea, 
„un prelat cărturar, mult respectat de bucovi- 
neni. (..) Atingerea harică a prelatului era pri- 
mită cu evlavie şi cu emoție pe creştele (noastre) 
ușor plecate“. 

Azpazia a avut o copilărie şi adolescenţă de o 
bogăție şi frumuseţe ademenitoare într-un Cer- 
năuți aristocratic, intelectual şi evlavios, evadări- 
le în natura bogată şi darnică a plaiului bucovi- 
nean, viața patriarhală din sânul familiei sale. 
Părinţii săi erau dascăli cu misiune de apostoli; ei 
au Sfinţit locurile pe unde au trecut întemeind 
gospodării de invidiat, deschizând drum spre o 
viaţă civilizată şi luminată prin satele acestui ţi- 
nut de basm al românilor. În această atmosferă 
tânăra Aspazia împreună de fratele ei, Anatolie, 
se îndreptau spre un destin de excepţie, emina- 
mente fericit. Dar nu era să fie așa... 

Ce cuvinte pot descrie acel an 1940? An cu 
conotaţii sumbre pentru istoria noastră, „când 
zvonurile şi semnele că se petrecea ceva, că 
asupra locuitorilor din nordul şi estul țării plana 
o mare primejdie... „nesiguranța frontierei noas- 
tre de nord-est. (..) Prin luna iunie a acelui an tot 
orașul (Cernăuţi) a fost cuprins de o atmosferă 
deprimantă. Aproape nimeni nu se mai gândea la 
muncă, toată lumea scrutând cu întrigurare ziua 
de mâine şi purtând pe buze una şi aceeaşi între- 
bare: «Ce ne facem dacă...?» Şi calvarul s-a declan- 
şat, Protocolului secret Ribbentrop-Molotov“ a 
pus în mişcare tancurile sovietice şi cu ele calva- 
rul românilor din acest teritoriu românesc (cu un 
scurt răgaz între 1941 şi 1944). 

Printre aceşti români plecaţi în bejenie se 
afla şi Aspazia Oțel. Acum profeția plină de îngri- 
jorare a bunicului Oțel începea să prindă un dure- 
ros contur: „Era o zi de Paști, încărcată de fru- 
museţe şi evlavie. Sunau clopotele atât de frumos 
în aerul sonor de primăvară şi era atăta sărbă- 
toare în toată tirea, că simţeai că ţi se înduioşează 
inima de atâta sfințenie. Pe malul celălalt [al Nis- 
trului] însă, în Mihalovca, satul paralel cu al nos- 
tru, uruiau tractoarele și revoluționarii roșii 
munceau de zor să dărâme clopotnița de pe bise- 
rică. Cu cartuşierele încrucișate peste piept şi cu 
căciulile lor cu urechi prinse pe creştet, păreau 
chiar nişte demoni întărâtați şi pentru ochii 
noștri de copil, toată scena era apocaliptică. Bu- 





anul VI e nr. 64 


19 


ROST 


REPERE 














nicul s-a oprit o clipă în poarta bisericii, a privit 
extrem de încruntat acest tablou întricoșător. A 
tăcut un timp, apoi ne-a strâns uşor mânuţele şi 
ne-a spus îngândurat: 

1 Să nu uitaţi copii niciodată, care este ade- 
vărata faţă a bolşevismului! 

La gândul că mi-a fost dat să adâncesc 
această față a bolşevismului, frigul din jurul meu 
mi s-a părut mai intens.“ 

+ 

Tânăra şi frumoasa bucovineancă, studentă 
la Litere în Cluj, unde o adusese crivățul refugiu- 
lui, şi-a urmat destinul. Primise prin obârşie şi 
prin educaţie pe umerii ei fragezi responsabilita- 
tea apărării țării şi a comorilor ei: tradiţia stră- 
moşilor, cultura, demnitatea şi onoarea, cinstea, 
destoinicia şi mai presus, credința în Dumnezeu. 
Aşa a învăţat de la părinți, de la bunici, de la un- 
chii, mătuşele şi prietenii neclintiți în Basarabii 
ori Bucovine sfâşiate în Siberii însângerate, în 
apărarea vetrei strămoşeşti de la „Nistru pân la 
Tisa“, de la verii căzuţi secerați la granițe furate, 
ale căror ultime cuvinte au fost: „Dacă vei apuca 
vreodată să vorbeşti cu vreo unul din ai mei, să le 
spui că am murit cu fața la Cer și cu ochii la 
România“. 





Şi Aspazia, la rândul ei, a înfruntat iadul 
închisorilor comuniste 14 ani, neclintită. Virtuţile 
morale şi profesionale, talentul cultivat prin stu- 
diu şi muncă riguroasă, disponibilitatea sufle- 
tească a bunului samarinean, conştiița jertfelnică 
a binelui şi dreptăţii, responsabilitatea nu numai 
individuală, ci asumată pentru întreg, sunt trasă- 
suri definitorii ale personalității Doamnei Aspa- 
ziei Oțel Petrescu. 

Am primit de la Domnia sa o notiță mică 
scrisă cu litere mărunte elegant rotunjite. Aici 
este redat simplu crezul aceste românce de 
excepție şi a generaţiilor ce au făurit şi apărat cu 
sângele şi viața lor România Mare. Este poate 
ceea ce numea Părintele Iustin Pârvu „Forma cea 
mai înaltă a geniului românesc. Profunzimea ei 
este atât de mare încât nimeni nu o poate pătrun- 
de, raționalul nu o încape“: 

„Iubire şi jertfă - simplitate şi sărăcie 

„Și ocroteşte Doamne țara aceasta, neamul 
acesta, organizaţia şi pe omul acesta şi le dă lor 
putere să se ridice până Ia înălțimea iubirii şi 
dreptăţii Tale. Ai milă Doamne de toți mucenicii 
noștri şi primeşte jertfa celor dragi nouă“ 

Și să vrem comandante să dăm țării acesteia 
o femeie mare, o femeie care nu şovăie, care în- 
chinându-se pe ea, închină tot: minte, inimă, 
voință, neamului ei. Îndrăzneşte tot pentru el şi 
moare pe redută cu gândul mereu înainte. 

Să rup din mine bucuriile pământești şi să 
smulg din dragostea omenească şi pentru 
Invierea Neamului meu și să fiu totdeauna gata 
pentru moarte“. 

Acum câţiva ani, cu sfială am păşit în fața 
Doamnei Aspazia Oțel Petrescu cu ruşinea igno- 
ranței mele şi a tuturor generaţiilor oarbe şi sur- 
de la calvarul Românilor din cealaltă Românie... 
Aflasem în parte odiseea întunericului prin care 
trecuse. Citisemn sau aflasem câteva din mărturi- 
ile românilor trecuţi prin cercul de foc al închiso- 
rilor politice. Dar o femeie angajată în linia întăia 
a rezistenței româneşti anticomuniste imi era 
greu de închipuit. Şi totuşi am îndrăznit. 

M-a întâmpinat o doamnă cu trăsături 
armonioase, cu un păr de un alb neobişnuit de 
strălucitor şi cu o privire pătrunzătoare uşor 
severă. M-a poftit cu amabilitate şi înțelegere să 
intru... 

De atunci viața mea a devenit mai bogată... 





20 


anul VI e nr. 64 


REPERE 





Strigat-am către Tine, 


Doamne... 


Demostene Andronescu 





A 
] n a doua parte a anului 2000 (deci acum 


aproape opt ani) apărea, în editura Fundaţiei 

„Buna Vestire“ din Bucureşti, o carte de ex- 
cepție, intitulată Strigat-am către Tine, Doamne, 
în care autoarea, doamna Aspazia Oțel Petrescu 
depune mărturie despre calvarul îndurat de fiice- 
le acestui neam în închisorile de femei ale gulagu- 
lui românesc. Deşi una de excepţie, atât atât ca 
document, cât şi ca realizare literară, cartea de- 
spre care facem vorbire nu s-a bucurat, nici 
atunci şi nici mai târziu, din partea criticii literare 
sau măcar din partea mass-mediei, de atenţia pe 
care ar fi meritat-o. De altfel, majoritatea scrieri- 
lor care evocă marele orori petrecute în temnițe- 
le comuniste sunt îndeobşte primite cu indiferen- 
ță, iar în unele cercuri chiar cu ostilitate. 














Această „carte mărturisitoare de Dumnezeu 
şi de Neam“ are, în primul rând, meritul de a scoa- 
te în evidență aportul femeilor (intelectuale, stu- 
dente, țărănci) la martiriul neamului românesc 
în timpul urgiei comuniste. Conştiinţă lucidă, 
despovărată de patimi şi de ură, şi înzestrată pe 
deasupra şi cu un incontestabil har scriitoricesc, 
autoarea realizează o frescă fidelă a ceea ce au 
fost închisorile de femei în perioada comunistă. 
Şi are ce zugrăvi în această frescă pentru că, în 
răstimpul celor 14 ani de detenţie pe care i-a exe- 
cutat, ea a trăit din plin toate ororile şi silniciile la 
care au fost supuse deținutele, fără nici un fel de 
discriminare. Au fost şi ele bătute şi schingiuite 
până la leşin în anchete sau chiar în închisorile de 
execuţie, au fost şi ele izolate pe timp de iarnă, în 
izolatoare care erau adevărate cavouri de ciment, 
şi permanent au fost supuse la umilințe degra- 
dante, care mergeau de la injurii şi trivialități 
până la percheziții vaginale. Şi totuşi aceste fete, 
multe dintre ele foarte tinere (unele abia ieşite 
din adolescență), au suportat cu stoicism şi dem- 
nitate toate agresiunile fizice şi morale, reuşind 
să-şi păstreze sufletele întregi, neatinse de urâci- 
unea vieţii penitenciare. Ele au ştiut întotdeauna 
să înfrumuseţeze această viaţă „aruncând vălu- 
rile albe ale frumuseţii peste realitățile hâde ale 
închisorii“. Au învăţat cu timpul să trăiască intens 
„bucuriile simple“ şi să-şi redobândească echili- 
brul sufletesc în munca adesea istovitoare pe 
care erau obligate să o presteze în atelierele în- 
chisorii. În perioadele în care nu munceau li se 
aplica un sever regim celular. În aceste condiţii, 
îşi organizau viața în aşa fel încât să-şi umple tim- 
pul cu folos: îşi completau instrucția învățând de 
toate, cele mai tinere de la cele mai în vârstă, 
(poezii, geografie, istorie, filosofie, matematici 
etc.), tricotau şi lucrau diferite obiecte, dar mai 
ales se rugau. Rugăciunea le-a fost arma cea mai 





anul VI e nr. 64 


21 


REPERE 








BC ZA „a. 3 
puternică în lupta cu Răul: „Teologul nostru a fost 
rugăciunea. Ne-am rugat în comun şi ne-am rugat 
fiecare în parte. Ne-am rugat pentru noi şi pentru 
toți ai noştri, pentru prieteni şi pentru duşmani, 
şi ne-am rugat mai ales să nu ne părăsească cele 
trei mari virtuți: credința, speranţa şi iubirea“. 
Astfel, cu timpul, aceste tinere, secondate de 
mai vârstnicele lor camarade de suferință, au 
reuşit să închege o familie spirituală al cărei pu- 
ternic liant a fost iubirea. „Ce vă leagă pe voi, 
blestem sau jurământ, că împărțiți totul între voi, 
de la piine şi lighean, până la râs şi plâns?“, le-a 
întrebat într-o zi o frumoasă unguroaică din lotul 
criminalelor de război. Reflectând retrospectiv 
la acest episod, autoarea face următoarea 
constatare: „Acum îmi este mai limpede ca 
oricând că ceea ce ne lega era iubirea. O iubire 
uşor tristă, pentru că era o iubire jertfelnică. 
Erau îngropaţi în această iubire toți anii noştri 
tineri, toate fericirile posibile, dar pierdute pen- 
tru totdeuna, tot felul de dureri şi amărăciuni 
izvorâte din slujirea la care am fost chemate. Era 
frumoasă şi profundă această iubire, pentru că 
era transfigurată de speranţa că este folositoare 
patriei, că va reuşi să străpungă norii grei ai 
impilării ateiste la care era supusă țara. Era fru- 
moasă şi profundă pentru că era binecuvântată 














de Iisus şi de Sfânta Sa Maică. Ce fermecătoare 
erau convorbirile noastre cu Ei prin rugăciune... 
şi ce uşor este să treci peste greutăți atunci când 
simți în jurul tău iubire“. 

Pe lângă toate aceste consideraţii, autoarea 
realizează şi câteva portrete foarte sugestive ale 
unor personalități feminine întâlnite în temniță. 
Merită amintit aici cel pe care i-l face domnişoarei 
Marioara Golescu, boieroaică din familia Goleşti- 
lor, care impunea atât prin înfăţişare, cât şi prin 
profilul ei moral: „Era - spune autoarea - fasci- 
nantă, nu numai prin faptul că era foarte erudită 
şi plină de înțelepciune, ci şi prin verticalitatea sa, 
o verticalitate fără enfază, simplă, directă... care 
izvora din caracterul ei dârz format în respectul 
valorilor morale şi al tradiţiilor strămoşeşti...“. 
Deosebit de sugestiv, prin obiectivitatea şi acu- 
ratețea sa, este şi portretul pe care i-l face direc- 
toarei închisorii Mislea, căreia întemnițatele îi 
spuneu „Diri“, pe care o prezintă cu toate cele rele 
şi bune ale sale. 

Pentru calităţile ei pedagocice şi formative, 
această carte ar trebui reeditată în mii de exem- 
plare şi inclusă în bibliografia obligatorie a tutu- 
ror liceenilor, a tuturor tinerilor care cresc astăzi 
precum buruienile, fără idealuri şi fără Dum- 
nezeu. 





22 


anul VI e nr. 64 


REPERE 





Eroismul feminin 


românesc 


în secolul XX 


Textul de mai jos a tost scris ca prefaţă la reeditarea cărții Strigat-am către Tine, 
Doamne... de Aspazia Oţel-Petrescu (în curs de apariţie la Editura Platytera) - 
una dintre cele mai zguduitoare mărturii creştine din cumplita istorie 

a secolului XX. 





Răzvan Codrescu 


realitate esenţială a dăinuirii noastre ca 
Q neam este şi ceea ce putem numi erois- 

mul feminin: de la crucea umilă a naşterii 
de prunci şi până la crucea apoteotică a mărturi- 
sirii lui Hristos, el a însoțit, hrănit şi vegheat - dis- 
cret, dar energic - lupta bărbătească a eroilor sau 
martirilor noştri ştiuţi şi neştiuți. Păcat că despre 
femeia româncă - mamă, soră, soție sau fiică - 
s-a scris atât de puţin, fiind până astăzi insuficient 
înțeleasă şi prețuită în drama şi în măreția ei. E 
demnă de tot respectul fapta eroică în sine, pe 
care o înregistrează baladele şi cronicile, legenda 
şi istoria, dar nu mai puţin vrednică de respect 
este rezistenţa la încercări şi consimţirea sacrifi- 
cială a celor care-şi văd plecând la moarte fiii, 
soții, fraţii, părinții, petrecându-i rugătoare, cu 
inima şi cu gândul, şi asumându-și tăria de a duce 
mai departe, în firescul ei cotidian, viața dăinui- 
toare peste toate morțile istoriei. 

După veacurile de martiraj auroral care au 
temeluit Biserica lui Hristos şi în care au primit 
cununa mucenicească deopotrivă nenumărați 
bărbaţi şi nenumărate femei, eroismul jertfelnic 
al „sexului frumos“ s-a manifestat mai degrabă în 
forme pasive sau indirecte, îndeosebi sub semnul 
transfigurator al suferinței răbdătoare, cel mai 








adesea mute şi anonime. Eroismul acesta, nicio- 
dată absent şi întotdeauna esenţial în economia 
vieții, a fost, veacuri de-a rândul, unul cu precăde- 
re domestic, circumscris oarecum în „mica biseri- 
că“ a vetrei seculare, sfințit de roadele pântecelui 
şi de roadele gliei, departe de iureşul luptelor 
sângeroase, de arme, lanţuri, cătuşe şi gratii. 
Această îndelungată aşezare a lucrurilor a 
fost însă amarnic tulburată de cumplitele aven- 
turi totalitare ale secolului XX - cel mai crud şi 
mai pervers dintre toate secolele de după trium- 
ful creştinismului: secolul războaielor mondiale, 
al revoluțiilor comuniste, al lagărelor şi al gulagu- 
rilor, al terorismelor de toate culorile, al apostazi- 
ilor şi smintelilor amplificate mediatic şi chiar 
legiferate la adăpostul ideologiilor dominante. 
Un secol asaltat, de la un capăt la celălalt, de du- 
hul neopăgân, împins nu o dată până la adevăra- 
te forme de satanism individual sau colectiv. Un 





anul VI e nr. 64 


23 


ROST 


REPERE 





secol în care s-a urmărit parcă programatic - 
chiar dacă nu s-a reuşit pe deplin - ca lumea lui 
Hristos să fie prefăcută din mers în lumea lui 
Antihrist. 

Comunismul a fost culminaţia politică şi 
ideologică a acestui marş dizolvant, reiterând - 
nu în numele altor zeități, ci în acela al ateismului 
radical - marile persecuții din zorii erei creştine!. 
Martirajul creştin al ţărilor prin care a bântuit 
„stafia“ anunţată de Karl Marx a dublat şi chiar a 
depăşit numeric martirajul primelor secole, iar în 
acest context femeia a reintrat şi ea pe scena des- 
chisă a luptelor eroice pentru apărarea credinţei, 
identităţii, libertăţii şi temeiurilor sănătoase ale 
vieţii. Provocările vremurilor au smuls-o nu o da- 
tă din cadrele îndătinate şi din rosturile fireşti ale 
existenței ei domestice şi maternale, aruncând-o 
pe „câmpurile de luptă“ ale veacului, în vălmăşa- 
gul celor mai dure încercări în care eroismul ei 
latent a fost pus să se actualizeze vreodată. Şi tre- 
buie spus că femeia s-a dovedit în nenumărate 
rânduri capabilă de a fi o adevărată cruciată, iar 
fiat-ul ei la chemarea Arhanghelului dreptății a 
fost în multe cazuri Ia fel de ferm ca fiat-ul Mariei 
la Buna Vestire a naşterii răscumpărătoare. 


II 


României i-a fost dat să cunoască, în această 
privinţă, o experienţă poate unică în toată istoria 
europeană. lar această experiență se leagă pre- 
cumpănitor şi organic de un alt fenomen unic, 
care a fost cel al legionarismului românesc - nu 
atât ca front politic, cât ca „şcoală spirituală“, în 
care, după năzuinţa în atâtea ipostaze întruchipa- 
tă a harismaticului ei întemeietor, „dacă va intra 
un Or, la celălalt capăt va trebui să iasă un erou“ 
(Cărticica şefului de cuib, ed. 1940, p. 65). Legio- 
narul, înainte de a fi un activist politic, este o vie 
conştiinţă creştină şi națională, un reper moral şi 
un mărturisitor jertfelnic, purtătorul unui eroism 
existenţial fără de care nimic nu poate nici să se 
primenească, nici să dureze. Târziu, în dizgrație şi 


apoi în închisoare, un Iuliu Maniu a recunoscut 
dreptatea de principiu a lui Codreanu (care a fost 
mai degrabă un educator, un formator şi cataliza- 
tor de conştiinţe şi energii creatoare, decât un li- 
der politic în sensul curent al cuvântului): „Recu- 
nosc că Zelea Codreanu a fost superior gândirii 
mele. Eu am încercat să adopt, în slujba şi sal- 
varea țării, căi politice; el a ales o cale superioară, 
şi anume Să realizeze mai întâi caractere, edu- 
când un tineret care, pe căi de înălțare patriotică, 
să se dăruiască total, moral şi spiritual; să creeze 
mai întâi o elită conducătoare şi abia apoi un par- 
tid“ (apud vol. Din luptele tineretului român: 
1919-1939, Editura Fundaţiei Buna Vestire, 
Bucureşti, 1995, p. 267). 

Nu este locul aici a intra în istoria legionară 
dintre cele două războaie, pentru a arăta cât de 
mare şi de complex a fost aportul femeilor/fete- 
lor în mişcarea lui Codreanu. Se ştie că eroismul 
lor mărturisitor a mers chiar până la sacrificiul 
suprem (cazul cel mai tulburător rămânînd cel al 
Nicoletei Nicolescu). Dar nu neapărat moartea 
este măsura eroismului asumat. Ba se poate spu- 
ne că uneori a trăi eroic, asumându-ți toate con- 
secințele unui act de curaj şi rectitudine, într-o 
lume care te vânează din toate părțile şi e gata 
să-şi ascută ghearele pe spinarea ta, este o cruce 
mai grea decât moartea. Sau, altfel spus, cel mai 
mare gest de curaj eroic nu este să mori pur şi 
simplu, ci să trăieşti clipă de clipă sub spectrul 
morții, „gata de moarte“, cum ziceau legionarii. 
Un gest de un curaj „nebun“, cum a fost bunăoară 
cel din 8 iunie 1938 al Marietei lordache (viitoa- 
rea maică Mihaela de la Vladimireşti), pe atunci 
studentă la ANEF, care pe stadion, în plină mani- 
festaţie festivistă, în prezența regelui-călău Carol 
II, a pus mâna pe un microfon şi a strigat în auzul 
tuturor: „Corneliu Zelea Codreanu este nevino- 
vat şi pentru acest adevăr sunt gata de moarte!“, 
nu este mai prejos, ca dimensiune eroică, de 
moartea ei martirică în închisoarea de Ia Ciuc, 25 
de ani mai târziu, după ce trecuse cu fruntea sus 
prin toate prigoanele generaţiei sale. Când ţi-ai 


1! „Printre amintirile copilăriei mele - mărturisea nu demult autoarea cărții Strigat-am către Tine, Doamne... - şi-a 
făcut loc o imagine de Apocalipsă. Mergeam cu bunicul de mână Ia biserică, de Paşte, iar pe malul celălalt am 
văzut cum se aruncau în Nistru, la Mihailovka, crucea, clopotele şi clopotnița unei biserici. Probabil, biserica din 
sat. Totul se întâmpla în vuiet de tractoare cu şenile. Atunci, bunicul ne-a spus nouă, copiilor, următoarele 
cuvinte, pe care le-am considerat - şi le consider încă - testamentul său politic: «Priviţi, ţineţi minte şi nu uitaţi 
niciodată ce înseamnă comunismul!“ (citatul acesta, ca şi cele de Ia notele 4 şi 6, este reprodus din grupajul 
intitulat „O viaţă în temniţele comuniste“, realizat de Bogdan Mihăilă şi apărut în Monitorul de Neamţ, la 17 


martie 2007). 





24 


anul VI e nr. 64 


REPERE 


ROST 





jertfit întreaga viață unei cauze care te transcen- 
de, şi ai trecut prin toate vămile suferinței, moar- 
tea poate fi şi o încununare, dar mai degrabă 
seamănă cu o izbăvire... 

A trăi neîncovoiat o viaţă mai cumplită decât 
moartea - iată marea lecţie a eroismului legio- 
nar, deprins şi manifestat de elita morală a unei 
generații formate în „Frățiile de Cruce“ şi în „Ce- 
tățuile“ de fete (şi căreia îi aparține, cu cinste, şi 
autoarea cărții Strigat-am către Tine, Doamne....). 
Deşi poate să pară altfel, marea măsură a erois- 
mului legionar nu a dat-o epoca interbelică, a 
martirilor legendari (în frunte cu Moța, Marin şi 
Codreanu însuşi, sau, pentru că este vorba de 
femei, cu Nicoleta Nicolescu şi Elena Bagdad), ci 
epoca ulterioară, a prigoanelor de o jumătate de 
secol începute sub Antonescu şi continuate sub 
comunişti, în care floarea acestei generaţii, băr- 
baţi şi femei deopotrivă, a fost târâtă prin lagăre 
şi închisori, apoi marginalizată şi calomniată sis- 
tematic, ba chiar persecutată şi în urmaşii ei (care 
cel mai adesea n-aveau altă „vină“ decât că se năs- 
cuseră din părinți „stigmatizaţi“). Ce miracol psi- 
hologic şi paideic se ascunde în îndepărtata 
„sfântă tinereţe legionară“ a unor octogenari şi 
nonagenari care continuă să-şi mărturisească 
până la ultima suflare crezul sublim care le-a adus 
atâtea chinuri şi nenorociri, într-o istorie a tutu- 
ror deziluziilor! 

Sensibilitatea legionară, profund creştină în 
resorturile ei cele mai intime, a presimțit din ca- 
pul locului (adică încă din primii ani de după bol 
şevizarea vecinilor de la Răsărit) iminența şi am- 
ploarea pericolului comunist; şi a fost conştientă 
nu numai de dimensiunea istorică a acestui peri- 
col, dar şi de dimensiunea lui mistică (bolşeviza- 
rea fiind percepută ca o formă de satanizare, cum 
timpul a şi dovedit-o, mai bine decât suntem unii 
dintre noi dispuşi s-o recunoaşteam astăzi). Chiar 
antipoliticianismul şi antisemitismul conjunctu- 
ral al legionarilor nu sunt, privite mai atent, de- 
cât consecințe ale anticomunismului lor, întrucât 
oamenii politici de stânga contribuiau la ruina- 


rea ordinii creştine, iar dintre evrei se recrutau 
principalii agitatori şi agenți comunişti ai vremii. 
Era deci în logica lucrurilor ca, o dată comunizată 
România, cu tancurile sovietice şi cu complici- 
tatea abjectă a Occidentului, noul regim proletar 
să vadă în Mişcarea Legionară (sau în ce mai ră- 
măsese din ea, după ce Antonescu însuşi se stră- 
duise, cu sprijin german, s-o scoată din istorie) 
adversarul său cel mai radical şi mai redutabil. 
Legionarii care n-au vrut sau n-au putut să se 
refugieze peste graniţe au fost urmăriți şi arestaţi 
cu miile, bărbaţi şi femei, mai tineri sau mai vârst- 
nici, notorii sau anonimi, umplând lagărele şi 
pușcăriile țării „eliberate“, de unde cei mai mulţi 
n-au mai ieşit decât la graţierea generală din 
1964, unii (cei arestaţi de Antonescu în 1941, 
după aşa-zisa „rebeliune“, şi apoi preluaţi ca atare 
de capitularzi şi de comunişti) însumând şi 23 de 
ani de închisoare (cu regimul penitenciar cel mai 
dur, aşa cum atestă toate sursele documentare). 
Tot legionarii - efectivi sau doar simpatizanți - 
au alcătuit şi grosul rezistenței armate din munţi 
(lichidate treptat până spre începutul anilor 60), 
care în spiritul şi litera ei îşi are originea tot în vi- 
zionarismul eroic şi jertfelnic al lui Codreanu?. 

Despre comportamentul impresionant al 
legionarilor în închisorile comuniste mărturisesc 
numeroase surse, inclusiv nelegionare (N. Stein- 
hardt, R. Wurmbrand, |. loanid etc.); oricâte re- 
zerve ideologice s-ar formula, legionarii au fost - 
şi înainte, şi după 1944 - campionii rezistenţei ro- 
mâneşti anticomuniste şi, vorba lui Mircea Elia- 
de, singura mişcare politică românească „care lua 
în serios creştinismul şi Biserica“ (Memorii, vol. 
II, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 27). 


III 


Neopăgânismul comunist, în faza lui vindica- 
tivă şi de instaurare prin teroare, a înființat şi 
ceva ce nu mai existase înainte: închisoarea poli- 
tică pentru femei. Resursele de eroism feminin 
românesc au fost puse astfel în faţa unor încercări 


2 „În faţa acestor perspective ce ni se deschideau, ne-a încolţit în minte gândul retragerii în munți. Acolo unde 
românul a primit lupta cu toate puhoaiele duşmane. [...] Decât să ni se usuce trupurile şi să ne sece sângele din 
vine în închisorile urâte şi triste, mai bine să ne terminăm viața murind cu toţii în munți, pentru credința 
noastră. [...] Vor trimite să ne prindă şi să ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; vom lupta; iar la urmă vom fi, 
desigur, răpuşi. Căci noi vom fi puțini, urmăriți de batalioane şi de regimente româneşti. Atunci vom primi 
moartea. Sângele nostru al tuturora va curge. Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat 
neamului românesc; şi cel din urmă“ (Pentru legionari, ed. 1936, p. 312). 





anul VI e nr. 64 


25 


ROST 


REPERE 





care, în multe privinţe, nu mai aveau precedent 
în istoria noastră. Ce-i drept, în aceste închisori 
(ce-au funcționat până la desființarea sistemului 
concentraţionar al „politicilor“, în 1964, sub pu- 
ternice presiuni externe) au fost deţinute femei 
de cele mai diverse condiţii şi orientări, unele 
având legături - directe sau doar de familie - cu 
„partidele istorice“, altele neavând nici o aparte- 
nență politică, dar fiind considerate „elemente 
reacționare“ prin simpla lor origine „burghezo- 
moşierească“. Poate încă şi mai mult decât în 
închisorile de bărbaţi, predominanţa au deţinut 
o însă legionarele - fie încadrate efectiv în Le- 
giune, fie trecute doar prin „Cetăţui“, fie „decon- 





spirate“ ca simple simpatizante. Prigonirea şi 
încarcerarea femeilor este, din păcate, un capitol 
mai puţin cunoscut al fenomenului concentraţio- 
nar comunist, deşi în ultimii 10-12 ani s-au adu- 
nat tot mai multe mărturii documentare sau 
memorialistice, iar una dintre cărțile de mare suc- 
ces din această categorie, Benie soit-tu, prison! / 
Binecuvântată fii, închisoare!, de Nicole Val&ry- 
Grossu (pe numele adevărat Coleta Bruteanu, 
soţia poetului şi luptătorului anticomunist Sergiu 
Grossu), a cunoscut şi o remarcabilă transpunere 
cinematografică (în regia lui Nicolae Mărginea- 
nu). Nici celebrul documentar „Memorialul dure- 
rii“, deşi realizat de o doamnă (Lucia Hossu-Lon- 
gin), n-a tratat suficient problema închisorilor de 
femei, având şi neajunsul de a fi ocolit „prudent“ 
implicaţia legionară. În acest context, reeditarea 
cărții Strigat-am către Tine, Doamne... este un act 
pe cât de nobil, pe atât de necesar, iar pilda de 
vrednicie mărturisitoare a doamnei Aspazia 
(Pazi) Oțel Petrescu e una demnă de cea mai 
înaltă preţuire. 

Mergând pe calea deschisă, pentru lumea le- 
gionară, de regretata doctoriță Ana-Maria Marin 
(1910-2001), autoarea volumelor Poveste de 
dincolo. Amintiri din ţara cotropită (în regia 
autoarei, Madrid, 1979), Prin poarta cea strâmtă 
(Editura Gordian, Timişoara, 1993 - contribuția 
cea mai importantă, recenzată şi de Aspazia Oțel 
Petrescu) şi Povestea neamului românesc scrisă 
de o bunică pentru nepoata sa (Editura Puncte 
Cardinale, Sibiu, 1999), doamna Aspazia Oțel Pe- 
trescu (n. 1923, cu 14 ani de temniță great) adau- 
gă, într-un rodnic amurg, trecutului său de luptă- 
toare pentru Cruce, Neam şi Țară un prezent de 
neistovit patos mărturisitor, devenind vocea unei 


3 Născută Ropală, fiică a unui ofiţer român și a unei evreice creștinate; văduva avocatului şi comandantului 
legionar Vasile Marin (1904-1937), căzut pe frontul de la Majadahonda, alături de Ionel Moţa; trecută prin 
închisorile comuniste, apoi emigrată în Elveţia şi recăsătorită Van Saanen. 


4 “Terminasem Liceul «Elena Doamna» din Cernăuţi când părinții s-au stabilit, datorită refugiului în Ardeal, la 
Șugag, jud. Alba, iar eu urmam cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj. În acei ani, am intrat într-o 
organizaţie de tineri anticomuniști şi noi, fetele, aveam misiunea de a strânge fonduri pentru pachetele pe care 
le trimiteam în închisori detinuţilor politici. Înainte de a termina anul IV, am fost descoperită şi, atunci, am 
plecat acasă cu gândul de a intra în rezistenţa din munți. Imediat s-au prezentat la părinți doi civili şi au întrebat 
de mine. Eu de sub nasul lor am fugit spre pădure. Securiştii şi-au scos pistoalele în văzul părinţilor şi au început 
să tragă după mine. M-am gândit la mama şi m-am oprit. Prima bătaie, sălbatică, umilitoare, cu patul de Ia pistol, 
atunci am luat-o. După anchete cumplite, la Cluj, care au durat un an, am avut parte de un proces răsunător, 
instrumentat în Săptămâna Patimilor. Mascarada «Procesului de Ia Cluj», care avea să cuprindă printre acuzaţi 
peste 150 de studenţi, elevi, medici, profesori, urmărea să ne prezinte țării ca «duşmani de moarte ai poporului» 
şi de aceea şi sentințele au fost deosebit de aspre. Am fost condamnată la 10 ani de temniță grea [cărora li s-au 
adăugat, abuziv, alţi 4 ani, de detenţie «administrativă»! - n.R.C.]“ (Aspazia Oțel Petrescu; mărturisire preluată 
din sursa cit. la nota 1). 





26 anul VI e nr. 64 


REPERE 








întregi generaţii mucenicite şi a celui mai consis- 
tent front de eroism feminin românesc din zbu- 
ciumata istorie a secolului XX. Prin tot ce a făcut 
până acum, în cele aproape două decenii de la 
prăbuşirea globală a comunismului, doamna As- 
pazia Oțel Petrescu a devenit o adevărată insti- 
tuție a memoriei naționale. Prezentă activ la 
toate comemorările camaradelor de suferință, 
evocându-le individual sau generic, în scris sau 
prin viu grai, implicându-se în mai toate iniţia- 
tivele majore de cinstire şi pomenire a celor 
căzuți în prigoanele mai vechi sau mai noi, tâl- 
cuind în cei mai puri termeni creştini întreaga 
suferință îndurată pe Golgotele veacului, dom- 
nia-sa a descoperit generaţiilor mai noi sensul şi 
măreţia luptei şi jertfei eroice a „cruciaților seco- 
lului XX“, cu o constanţă şi o vigoare comparabile 
poate numai cu ceea ce a realizat, în acelaşi răs- 
timp al mărturisirii, dintre bărbaţii supravie- 
țuitori ai marilor bătălii şi prigoane, regretatul 
Ion Gavrilă Ogoranu (1922-2006). 

Volumele de amintiri şi evocări publicate 
până astăzi de doamna Aspazia Oțel Petrescu - 
Strigat-am către Tine, Doamne... (Editura Fun- 
daţiei Culturale Buna Vestire, Bucureşti, 2000, cu 
frumoasa prefață a profesorului Ion Coja?), 





Crucea de la Miercurea Ciuc şi Paraclisul „Naşte- 
rea Maicii Domnului“ de la Mislea. În memoria 
femeilor decedate în lupta anticomunistă (Edi- 
tura Scara, Bucureşti, 2001, cu un capitol IV cu- 
prinzând cea mai completă listă de nume de 
femei trecute prin prigoane şi puşcării, multe cu 
moarte martirică) şi Adusu-mi-am aminte (Ro- 
vimed Publishers, Roman, 2007, cu splendide 
ilustraţii alb-negru şi color, de o certă valoare do- 
cumentară) - se constituie în bibliografia esenţia- 
lă a eroismului feminin românesc de extracție 
legionară, de la premisele anilor 40 şi până Ia ex- 
perienţele-limită ale închisorilor comuniste de 
femei de la Miercurea Ciuc şi de la Mislea, des- 
crise nu doar cu tot scrupulul adevărului (din 
trăite, iar nu din auzite), ci şi cu ales dar narativ 
(autoarea, de neam răzeşesc, are ceva din harul 
marilor povestitori moldavi), ceea ce le preface în 
icoane vii şi nemuritoare, capabile nu doar să 
deschidă minți, ci şi să cucerească suflete. Fie ca 
acestea să fie, măcar în câteva dintre numeroase- 
le cazuri (în frunte cu cel al Maicii Mihaela, de la a 
cărei moarte martirică se împlinesc în această 
primăvară 45 de ani), icoanele înainte-mergă- 
toare ale unor sfinte muceniţe din sinaxarele bis- 
ericeşti de mâine! 


5 „Un nume pentru eternitate“ (cizez aici încheierea: „...neştiut ar fi rămas și martiriul legionarelor de la Mislea 
ori Miercurea Ciuc, dacă nu se ițea dintre ele conştiinţa excepţională, dublată de harul scriitoricesc al celei care 
se numeşte Aspazia Oțel Petrescu. Un nume pentru eternitatea noastră românească“). 


6 Nici în mormânt nu voi uita teroarea din închisoarea de la Miercurea Ciuc. Acolo fusesem transferată. Puşcăria 
era sinistră, deţinutele dormeau pe jos, mâncarea era execrabilă. Directorul închisorii se numea Fleşeru, o 
brută. Dăduse dispoziție ca pentru orice fleac să fii pedepsit, iar pedepsele erau de un rafinament oriental. Dacă 
nu eram ținute iarna la izolator, atunci ni se punea un sistem complicat de cătuşe, care se strângeau pe mână la 
orice mişcare. Cu asemenea cătuşe, m-au vârât în pivnița cu şobolani o zi întreagă. Erau atât de mulți încât, la 
început, cozile lor mi s-au părut snopuri de paie!“ (Aspazia Oțel Petrescu; mărturisire preluată din sursa cit. la 


nota 1). 


anul VI e nr. 64 


27 


ROST 


REPERE 





Cu Pazi prin amintire 


Eugenia Damian 





rumul înapoi, în amintire, pe care-l fac 

destul de des în ultimul timp este o luptă 

cu neuitarea. E un trecut care-mi aparţine 
şi în care găsesc, uneori uimită, o altă existență a 
mea. Acel trecut nu este o lume de fantasme, ci 
una dureros de reală, din care atunci când mă tre- 
zesc nu am gustul amar al învinsului, ci recapăt 
starea de spirit de atunci, retrăind momente greu 
de înţeles pentru cei care n-au cunoscut lumea 
malefic construită de opresorii noştri, apoi trans- 
figurată şi înfrumuseţată de noi, cu sufletul. În 
acea viață cenuşie mă simt ca şi când pescuiesc 
câteva perle într-un ocean cu ape otrăvite. 

Eram la Mislea, în perioada „fericită“ a mun- 
cii în ateliere, având perspectiva apropiată izola- 
rea noastră în celule reci, cu gratii şi obloane 
groase la geamuri, în vestita închisoare a Ciu- 
cului... Deci, în acea perioadă am cunoscut-o pe 
Pazi. Ne întâlneam în ateliere, în dormitoare, în 
curte în orele libere. Ne întâlneam în rugăciunile 
pe care le făceam în comun, ne întâlneam în cân- 





tec, în poezie, în muncă. Ne întâlneam în tristeţi 
şi-n bucurii şi la un moment dat mi se părea că o 
cunosc de totdeauna. Îmi plăcea vocea ei caldă, 
privirea ei luminoasă, hotărârea ei sinceră. Dar 
datorită unei întâmplări i-am cunoscut mai bine 
sufletul, deschis ca o carte. 

Episodul de care vorbesc a fost descris de 
Pazi în cartea ei „Strigat-am către Tine, Doamne“ 
- dar eu voi reda doar starea mea de spirit de 
atunci. 

În răstimpul dintre „două schimburi“ ne în- 
torceam de la ateliere. Obosite, trăgeam în piept 
lumina culorilor de toamnă. Era o toamnă super- 
bă, un sfârşit de octombrie tulburător. Frunzele 
castanilor aveau nişte culori incredibile... şi-n 
acea zi uluitor de frumoasă aniversam niște ani 
tineri, care aveau să rămână risipiţi în acea „Ceta- 
te a cheilor“, nemiloasă şi crudă. Când am ajuns 
în dreptul mesei mele am încremenit de uimire. 
Gamela mea aştepta „terciul“ într-un decor de 
frunze de castan, de toate nuanțele de galben şi 
roşu. Era un adevărat aranjament floral creat de 
mâna măiastră a unei colege, imprudentă, dar 
mare artistă.Din păcate, privirea mea n-a putut să 
se bucure mult de acest dar, pentru că trei ofițeri 
victorioși, dintre care unul era „politrucul“ şi 
noua directoare au apărut ca din pământ, trezin- 
du-mă din vis. Ştiam că mă aşteaptă izolatorul. 
Pazi, fără să fie implicată, dar în calitate de „şefă 
de atelier“ a trebuit să împartă cu mine „bucuria“ 
şi ne-am trezit la „neagra“, în acea atmosferă 
greoaie, încărcată de substanța umedă, cenuşie a 
semnelor primitivismului. Cineva spunea: „Viaţa 
de fiecare zi şi moartea nu se explică, se con- 
stată“. Un mare adevăr. Părăsite în întunericul 
celular, fără geamuri (celulele comunicau printr- 
un culoar îngust şi negru) ne simțeam acolo zi- 
dite de vii, în acea toamnă aurie, când undeva în 
pădurile duse, frunzele viscoleau peste căprioare 
şi cerbi. 

Şi totuşi, datorită lui Pazi, greul a devenit 
uşor şi frumos. Un cântecel, pe care îl cântam noi 
destul de des, i-a dat sărbătoare acelei clipe: „Fru- 





28 


anul VI e nr. 64 


REPERE 








moase zile de tinerețe/ Numai o dată sunteți în 
noi“. De fapt anii noştri erau în plină primăvară, 
chiar dacă foamea, frigul şi oboseala erau chinu- 
itoare. În izolator zilele se confundau cu nopțile, 
nopțile se confundau cu veşnicia. Nici nu ştiu cum 
au trecut. Datorită lui Pazi. Le-am încărcat cu 
poezie (ştia multe versuri de Lucian Blaga, Minu- 
lescu, Goga), iar rugăciunile pe care le spunea 
erau ca un cântec. Nici o clipă nu mi-a reproşat că 
datorită mie suferă. Aşa i-am cunoscut sufletul. 
Când ne-au scos, parcă ieşeam din pământ. 
Lumina era prea puternică, frumuseţea toamnei 
prea dureroasă, dar sufletele noastre parcă erau 
atinse de o aripă de înger. Eram patru fete într-o 
cameră mică şi faptul că Pazi era cu noi am ştiut, 
din nou, că „greul îmi va fi mai uşor“. 
Închisoarea Ciucului era cumplită. Pe marea 
poartă de la intrare, cu ochii minţii noi vedeam 
inscripția de pe poarta infernului lui Dante: „Las- 
ciate ogni speranza, voi che 'ntrate“. Pazi a vorbit 
mult despre viața noastră de acolo, în cartea sa. 
Vreau să reamintesc că nu am renunțat să luăm 
legătura, una cu alta, prin limbajul morse şi chiar 
prin scrisori. Eu comunicam cu o prietenă dintr-o 
celulă, aflată în cealaltă aripă a închisorii. Cu 
mari riscuri am ajuns în posesia scrisorii, când 
am ieşit la „Programul zilnic“. Când am intrat în 


celulă am citit repede biletul, care, surprinzător, 
era scris pe o bucată de hârtie (de sac de ciment). 
De obicei scriam pe pânză. Un pumn în perete m- 
a anunţat percheziţie. L-am pus în buzunarul de 
la zeghe şi ne-am trezit afară, pe sală, cu fața la 
perete, în timp de două milițience „masacrau“ 
sufletele. Am reacţionat ca un automat. Am scos 
biletul, l-am făcut bucățele, cu gândul să- înghit. 
O mână în dreapta mea s-a întins discret, şi-am 
auzit o şoaptă: „Dă-mi şi mie“. Apoi toate măinile 
şi-au cerut porția. Am dus „mizeria de hârtie“ la 
gură şi am început să mestecăm, Era oribil. Nu 
ştiu cum am reuşit să înghițim. Am scăpat cu „fața 
curată“ la percheziţia corporală. A fost un gest de 
solidaritate pe care eu nu pot să-l uit. Doamne, ce 
s-ar fi întâmplat dacă lar fi găsit? Anchete, 
pedepse nesfârşite. 

După ani de zile, am întrebat-o pe Pazi la 
telefon dacă îşi mai aduce aminte scena. A stat 
puțin pe gânduri. Da, aproape uitase. Pentru ea a 
fost ceva firesc. Apoi a zis: „Da, acum parcă simt 
gustul de hârtie îmbibată în ciment!“ Dar emoți- 
ile? Când alunec în amintire, imi place să mă gân- 
desc la „clipele frumoase“. Paradoxal au existat. 
Şi acolo o întâlnesc mereu pe Pazi, străduindu-se 
să schimbe urâtul în frumos. Altfel ar fi fost mult 
mai grea crucea noastră. 





anul VI e nr. 64 


29 


ROST REPERE 





Aspasiei, 
sorei mele dragi 


Maica Patricia Codău 





Astăzi este ziua ta 

Zi senină ca tine 

Măicuţa noastră Sfintă, 

Cu inima ei te alintă, 

Cu aleasă binecuvântare, 

La Sfânta Înălțare 

Să primeşti daruri bogate 

Pe deplin meritate. 

Fiindcă din dragostea de cer şi de țară 
Ne împărtășeşti şi nouă cu îmbelșugare. 
Peste ani şi peste zile 

Când eu poate nu voi mai fi 

Vreau să ştii că-ntotdeauna 

În inima mea vei trăi. 

Şi-n singurătate şi grijă 

Rugăciunea mea te va ocroti. 

Că dragostea de Dumnezeu și de traţi 
Niciodată nu va pieri. 


Citind cu însetare spirituală minunata carte 
a Doamnei Aspasia Oțel Petrescu Strigat-am către 
Tine, Doamne, m-a săgetat la inimă măreţia gân- 
durilor şi sentimentelor pentru care am notat ur- 
mătoarele: 

Izvor nesecat de simţire românească, înveş- 
mântat în respectul sacru pentru tradiţiile orto- 
doxe româneşti. Simţul demnităţii naționale şi 
resposabilităţii eroice plămădite din exemplul de 
vitejie al strămoşilor. Surprindere emoţionantă 
cu uimitoare sensibilitate a suspinelor, dorurilor, 
nădejdiilor, visurilor şi înfrîngerilor dureroase 
ale neamului. 

O memorie harică imprimând ca într-o enci- 
clopedie spirituală cele mai tainice şi mai adânci 
năzuințe şi decepții. Flori gingaşe, culese din gră- 
dina îngrijită cu dragoste ca şi cele spirituale, 
crescute pe ogorul fertil al inimii. 











30 anul VI e nr. 64 


INTERVIU 





Mircea Platon: 


„Trăiţi cu o icoană 
in faţa ochilor minţii“ 


Mircea Platon s-a născut la 23 iunie 1974 în Iași. Studii primare, gimnaziale, 
liceale şi universitare în orașul natal. În prezent este doctorand în istorie la Ohio 
State University at Columbus. A colaborat la majoritatea publicațiilor culturale 
din ţară, de la Idei în dialog Ia Convorbiri literare și de la Cuvântul Ia 22. A fost 
unul din membrii fondatori ai revistei Biserica şi problemele vremii. A publicat, 
printre altele, volumele: Ortodoxie pe litere (Christiana, 2006) şi Cine ne scrie 
istoria? (Timpul, 2007). E căsătorit şi are doi băieţi. Este colaborator permanent 
al revistei ROST. Recent, i-a acordat un interviu lui Silviu Man, pentru site-ul 
www.bookblog.ro. Am preluat integral textul, cu acordul autorului. 


Am schimbat titlul şi unele intertitluri. 


Silviu Man (bookblog.ro): Domnule Mircea 
Platon, căutând pe internet informaţii despre 
cărțile Dvs., am descoperit reacții foarte contra- 
dictorii. Unii vă elogiau pentru nervul polemic şi 
bagajul intelectual, alții păreau să spună, ca în 
scrierile lui II „Are 33 de ani. Și ce-a realizat? A 
creat vreo teorie? A rostit predici? L-a înviat cum- 
va pe Lazăr?“. Cum vă explicați naveta aceasta 
între „tânărul cărturar“ şi „papagalul“, „nemer- 
nicul complexat“? 

Mircea Platon: Insultele sunt o constantă a 
vieții literare româneşti. Faptul că cineva te înjură 
pentru ce-ai scris dovedeşte că respectivul te-a 
citit şi că nu e capabil să-ţi răspundă altfel. Dacă 
nu poate participa la turnir, te pândeşte din bos- 
cheții „sferei publice“. Debitul şi agresivitatea in- 
sultelor la adresa mea sunt surprinzătoare având 
în vedere că mai toate cărțile mi-au apărut în tira- 
je mici, la edituri mici, şi că mediatizarea mea e 
nulă. Nu am rubrică la ziar, nu apar la televizor, şi 
ăsta e primul interviu pe care l-am dat vreodată. 
Când, marginal fiind, te înjură oameni din „main- 
stream“, înseamnă că, de fapt, acei oameni îşi dau 
seama că sunt nişte impostori, a căror poziție în 
ierarhia culturală oficială nu e legitimă. Dacă 
sunt înjurat deci de oameni mult mai bine plasați 


în actualele structuri culturalo-mediatice, e pen- 
tru că, probabil, ceea ce scriu eu îi atinge. Ceea ce 
mă bucură. 


„Viaţa culturală românească 
îmi apare ca o tornadă 
care stă pe loc“ 


Silviu Man: Cum arată peisajul cultural 
românesc văzut din Columbus, Ohio? 

Mircea Platon: Peisajul cultural românesc vă- 
zut din Columbus, Ohio, arată ca nesfârşite pa- 
gini de web. Am fost, şi am rămas, un avid cititor 
de reviste literare şi de ziare aşa că, dacă în țară 
cumpăram reviste literare cu braţul, aici citesc pe 
internet tot ce se poate citi, în ordine alfabetică, 
de la Arca la Ziarul de Duminică. Precizez toate 
acestea pentru a face clar că am un contact medi- 
at şi imperfect, chiar dacă susținut (unii din pri- 
etenii mei îmi spun că ştiu, de aici, mai multe 
decât ei, în România), cu viaţa culturală româ- 
nească. Aşadar, ce văd prin hubloul internautic? 
Văd multe figuri noi, dar văd aceeaşi desfăşurare 
a frontului. Viaţa culturală românească îmi apare 
ca o tornadă care stă pe loc. Citesc polemici uria- 
şe, pamflete năprasnice, chiuituri sângeroase, 





anul VI e nr. 64 


31 


INTERVIU 





care nu schimbă nimic. Şi asta pentru că, mi se 
pare, aceste învâlvorări nu au drept scop lămu- 
rirea unor situaţii sau concepte, ci reclamă, pro- 
movarea produsului, legitimarea şi autolegiti- 
marea cuiva. 

De exemplu, tânărul marxist Nul îl atacă pe 
mare filosof Sastisit. Nul îl atacă pe Sastisit nu 
pentru că ar şti mai mult sau altceva decât 
Sastisit, ci pentru că vrea să-şi facă publicitate pe 
seama lui Sastisit. Sastisit, vulpe bătrână, simte 
acest lucru, aşa că se retrage în propria barbă şi 
evită polemica directă şi la oră de maximă audi- 
ență cu Nul pentru a nu-i face reclamă acestuia, 
pentru a nu-l lansa polemizând cu el. Logica pole- 
micii româneşti e aşadar una strict publicitară. 
Nici Nul, nici Sastisit nu spun ceva decisiv, sau cu 
miză, contra sau în favoarea marxismului. E un 
fel de tiribombă, în care cei de sus nu pot decât să 
coboare dacă ies din staza care îi menţine în vâr- 
ful roții. 

Acest tip de logică publicitară ar putea su- 
gera că, în România, există o piață culturală, şi că 
aceasta impune distorsionarea discursului cultu- 
ral, transformarea lui din maieutică în adverti- 
sing. Din păcate, nu piaţa liberă impune acest lu- 
cru, ci tocmai absența unei asemenea piețe, 
monopolul pe care îl au câteva mari edituri, tele- 
viziuni sau lanţuri de difuzare asupra cererii şi 
ofertei de idei. Ceea ce s-a întâmplat după 1989, 
dar mai ales după 1996 când a început să se 
„strângă şurubul“, în România, a semănat mai 
mult a îndoctrinare decât a răspuns la o anumită 
cerere (aşa cum a fost, de exemplu, inițiativa edi- 
turilor Humanitas, Anastasia, Christiana, Agora, 
de a re/publica scrierile generaţiei interbelice). 
Ce mi s-a părut ciudat a fost că, deşi critică „siste- 
mul capitalist“ pentru modul în care excita false 
nevoi pentru a te determină să consumi, stânga 
noastră (neomarxistă sau mizerabilistă) a apărut 
tocmai ca o astfel de falsă nevoie. E o stângă de 
eprubetă, un soi de generaţie de homunculuşi in- 
cubată în laboratoarele de propagandă ideologică 
ale Poliromului. E o făcătură. Nu națiunea € o in- 
venție, ci cariera literară, sau brand-ul, tânărului 
Nul. Deşi răcneşte împotriva monopolurilor ca- 
pitaliste, stânga noastră culturală e tocmai produ- 
sul unui astfel de monopol mediatico-universitar. 

Ceea ce mă interesează deci nu e confrun- 
tarea dintre cele două monopoluri, cel al unei 














aşa-zise drepte - care e de fapt o stângă liberal- 
(a)gnostică - şi cel al unei stângi pretins revolu- 
ționare, dar care e de fapt o nomenclatură în for- 
mare, ci semnele de autenticitate şi spontaneitate 
în ambele tabere. Mă interesează ceea ce depă- 
şeşte previzibila politică de cadre şi logica publici- 
tarinstituţională - de genul „ocupați gările“, uni- 
versităţile, fundaţiile etc. - a celor două ordii. Îi 
citesc deci cu plăcere, interes şi/sau seninătate pe 
Dan C. Mihăilescu, Sorin Lavric, Dan Puric, Daniel 
Cristea-Enache, Vianu Mureşan, Vlad Mureşan, 
Bogdan Creţu, Doina Ruşti, Dan Stanca sau Răz- 
van Codrescu, dar şi pe un Ciprian Şiulea, de 
exemplu, ale cărui memorabile pagini despre blo- 
curile comuniste din Retori, simulacre, imposturi 
le aşez alături de cele ale lui Augustin loan, un alt 
preferat al meu. 

Îmi plac personajele ireductibile, şi cred că 
ele se găsesc mai degrabă la dreapta decât la stân- 
ga din pricină că preocuparea constantă a stângii 
cu „masele“ (majoritare sau minoritare), „relaţi- 
ile de producţie“ şi „procesele/deconstrucţiile 
mecanice“ nu favorizează ireductibilitatea. Cum 
lucrul cel mai îndepărtat de o rețetă a mântuirii e 
creştinismul-ortodox, cred că e cumva normal că 
personajele care-mi captează atenţia să se mişte 
în haloul tradiţionalist. Pentru că, trebuie spus, 
conservatorismul nu e înțepenire, ci eliberare de 











32 


anul VI e nr. 64 


INTERVIU 


ROST 





sub robia determinismului mecanicist, utilitari- 
an, rasist sau de orice alt fel. Aşadar, de văzut văd 
multe, dar de reținut rețin puţine din viața cultu- 
rală românească. 


„Cultura română 
nu vrea să supere pe nimeni“ 


Silviu Man: Avem aşadar o cultură minoră? 

Mircea Platon: Nu ştiu dacă avem o cultură 
minoră, dar mi-e teamă să nu avem o cultură 
împăiată, moartă. Şi, la noi, până şi moartea e tot 
un fel de minorat. Cultura română, dacă a murit, 
nu a murit apoteotic, ci viclean. Nu poţi canoniza 
o cultură care a murit din laşitate. Şi cultura ro- 
mână suferă de faptul că nu vrea să supere pe ni- 
meni. E curios cum, cu o țară plină de intelectuali 
țâfnoşi şi dificili precum România, singurul lucru 
spontan la aceşti intelectuali e machiavelismul. O 
cultură e afirmarea prezenţei unui popor/impe- 
riu etc. în lume. Ori noi nu afirmăm, ca să nu su- 
părăm pe cineva. Noi suntem moderați. Fermi în 
moderație. Moderaţi în fermitate. Politicoşi. Sau 
nu, după cum e cazul. După cum se cere. S-a tot 
vorbit de faptul că eseismul e semnul lăutărismu- 
lui culturii române. După părerea mea nu eseis- 
mul ne transformă în lăutari, ci faptul că suntem 
gata mereu să cântăm ce ni se cere. 

Azi, marxism lacanian sau neoconservato- 
rism, ieri comunism ceauşist sau stalinist. Nu 
eseul e vinovat de lăutărismul nostru. Cele trei 
minute ale unui capriciu de Paganini sau ale unui 
vals de Chopin şi aroma lor de madeleină aurală 
nu sunt cu nimic mai puțin transfiguratoare decât 
o simfonie de Brahms. Sunt nişte „bagatele“ cu 
personalitate. Or, culturii române, fie şi în avatar 
de tratat, îi lipseşte personalitatea (ca o excepţie, 
printre câteva altele, vezi dicționarul literaturii 
române până la 1900 scos de istoricii literari 
ieşeni în anii '80; minunat tom!). Avem deci o cul- 
tură mare, sau mică? Nu ştiu. Avem însă, ca să-l 
parafrazez pe Primarul (Victor Rebengiuc) din 
Balanța lui Lucian Pintilie, o cultură „atât cât ne 
trebuie“. Cultura unor oameni complicaţi, nu 
complecși. O cultură firoscoasă, în care rarele 
afirmări de personalitate au corespuns cu rarele 
momente de triumf cultural: de la generaţia 
Junimistă, la cea interbelică. Statura unei culturi 
cred că se măsoară după numărul întrebărilor pe 


care şi le pune şi după modul în care îşi asumă 
răspunsurile pe care (crede că) le găseşte acelor 
întrebări. 


„Cărţile vechi au caracter, 
nu mai pot fi reeducate“ 


Silviu Man: Apropo de Paganini, Chopin şi 
Brahms, spuneaţi că aţi dori ca fiii Dvs. să vă 
moștenească şi pasiunea pentru muzica Clasică şi 
anticariate. La ce bun aceste două pasiuni în vre- 
muri aşa moderne? 

Mircea Platon: Sălile de concert şi anticari- 
atele sunt locuri unde timpul industrial se sus- 
pendă (asta dacă nu trimite primăria o echipă de 
muncitori silitori care să-şi facă de lucru cu cio- 
canul pneumatic, în preajma Ateneului sau a Fi- 
larmonicii, în paralel cu un cvartet de coarde). 
Am fost dintotdeauna un paseist, mi-a plăcut pre- 
zentul care vorbeşte despre trecut şi trecutul pre- 
lungit în prezent. M-am format printre oameni şi 
cărţi vechi. Cărțile vechi au caracter, nu mai pot fi 
reeducate. Iar timpul muzicii clasice e timp smuls 
pieirii, mântuit. 

Silviu Man: V-aţi trăit adolescenţa lucrând ca 
factotum Îa o editură, Agora, fondată de tatăl Dvs. 
Ce importanţă a avut acea perioadă în viața Dvs.? 

Mircea Platon: Acea perioadă a fost cea mai 
frumoasă etapă a vieții mele. Şi nu e vorba nu- 
mai de faptul că s-a petrecut între 17 şi 24 de ani. 
Nu a fost numai entuziasm adolescentin, a fost şi 
bucuria de a găsi oameni adevăraţi, de a dez- 
gropa ceea ce comuniştii încercaseră şi mai în- 
cercau încă să ascundă. A fost, ca şi în cazul anti- 
cariatelor, energia pe care ţi-o dă epifania trecu- 
tului. Aşa i-am întâlnit pe Pan M. Vizirescu şi pe 
Ovidiu Papadima, pe care i-am şi publicat, alături 
de alţi interbelici precum Grigore Tăuşan, lon 
Petrovici, Ernest Bernea, Ion Şiugariu sau Co- 
riolan Gheţie. Aşa am apucat să-i cunosc pe Ro- 
mulus Vulcănescu, pe Axente Sever-Popovici, sau 
pe minunatul pictor şi creator de muzeu Horia 
Bernea. Nu ne-am publicat cărţile cu subvenţii de 
la stat sau de la „fundaţii“. Am fost adevărați 
„ici întreprinzători“. Aşa am cunoscut şi „bucu- 
riile“ monopolului statului sau foştilor securiști 
în (ne)difuzarea cărţii, şi holurile kafkiene şi bi- 
rocraţii scămoşi ai Ministerului Culturii, am în- 
văţat ce greu îi e micului întreprinzător în Ro- 





anul VI e nr. 64 


33 


ROST 


INTERVIU 





mânia, am învăţat despre cum a funcționat mo- 
nopolul marilor edituri după 1989, am învățat ce 
studenți frumoşi şi dornici de învățătură am 
avut imediat după 1989. Nu a fost numai o expe- 
riență intelectuală, ci o experiență de viață care 
mă fereşte acum de excesele elitiste ale „intelec- 
tualilor“ care nu pot face nici un pas fără acom- 
paniamentul unui cor birocratic, al subvenţiilor 
sau al unei liste de semnături de-ale fârtaţilor. 
Am învățat singurătatea editorului de cursă lun- 
gă. Şi chiar dacă editura Agora a dispărut la capă- 
tul a aproape zece ani de activitate, continuu să 
editez, să „plasez“ şi să descopăr manuscrise şi 
cărți interesante. Continuu să practic guerilla 
culturală. Nu m-am predat încă. 


„Suntem așadar, 
graţie comunismului, o ţară 
de domni“ 


Silviu Man: Cum a fost întâlnirea cu 
Occidentul? Mă refer şi la oamenii obișnuiți, dar 
și la profesorii şi studenții din universtăți... 

Mircea Platon: Întâlnirea mea cu Occidentul, 
în afara călătoriilor ocazionale în Europa, a fost 
întâlnirea mea cu New England (Boston), Onta- 
rio, Midwestul şi California. E aşadar mai mult în- 
tâlnirea mea cu Occidentul Îndepărtat, cu Ameri- 
ca. Nu a fost uşor, a trebuit să scriu o întreagă 
carte (nepublicată încă) pentru ca să mă „echili- 
brez“ (vorba lui Nae Ionescu) cu America. De la 
puritana New England, la amestecul de veche 
colonie britanică şi nou socialism european care 
e Ontario, la preriile Midwestului, diferențele 
sunt mari. Dar cum peregrinările mele americane 
au fost mai ales sub semnul studiilor univer- 
sitare, întâlnirea de care vorbeşti a fost una cel 
puțin amiabilă, dacă nu chiar pasionată. Obişnuit 
cum sunt cu viață de provincie, cel mai bine m-am 
simțit aici, în Ohio, în acea „fly-over country“ dis- 
preţuită de „intelectualii“ de pe cele două coaste, 
de Est şi de Vest. Cred că aici, în inima Americii 
(ca şi în Europa Răsăriteană), s-a păstrat mai mult 
din vechea Europă decât în aşa-zisa „Veche Euro- 
pă“. Şi nu mă refer la clădiri, ci la oameni şi 
tradiţii. Aşa că, pentru un conservator populist ca 
mine, e bine. 

Silviu Man: Populist? Nu spuneaţi adineauri 
că aveți tiraje mici, că nu aveţi rubrică Ia ziar şi că, 


spre onoarea mea şi a bookblog.ro, acesta e 
primul interviu acordat? 

Mircea Platon: Întrebarea ta mi-a adus 
aminte de cineva care, auzind pe vremuri că sunt 
redactor la Editura Mitropoliei Moldovei şi Buco- 
vinei, m-a întrebat: „Aha, şi deci te duci în week- 
enduri să stai pe la mănăstiri, nu-i aşa? N-ai putea 
să-mi aranjezi şi mie ceva? A fi „populist“ nu 
înseamnă a face zilnic o baie de mulţime. De fapt, 
exact contrariul. Şi explicația e simplă. Din Româ- 
nia a rămas numai elita, „poporul“ a dispărut. Du- 
pă 1989, nu am auzit vorbindu-se decât de „elită“, 
aşa cum înainte de 1989 eram cu toții „intelec- 
tuali“. Oricine nu muncea manual era „intelec- 
tual“. De Ia subinginer Ia gestionarul de Ia apro- 
zar, cu toții erau „intelectuali“. Sau „domni“. Pe 
câţi tovarăşi nu i-am auzit afirmând răspicat-recu- 
noscător, în sprijinul Partidului şi al emanaţiei 
Ion Iliescu: „Pe mine comuniștii m-au făcut 
domn/doamnă.“ Suntem așadar, grație comunis- 
mului, O ţară de domni, de doamne şi de elite. 
„Moş“ sau „babă“, sau „țăran“ nu mai e nimeni. 
Sunt așadar un „populist“ în căutarea „poporului 
pierdut“. Ceea ce trece astăzi la noi drept „popu- 
lism“ nu e decât elitism degenerat: Vadim Tudor 
însuşi e un „intelectual“, şi la fel sunt şi tovarășii 
colonei care îl înconjoară. Arătaţi-mi un politi- 
cian, de la consilier local la ministru, care să nu-și 
dea doctoratul. Sau să nu intre în masonerie, acea 
ilustră pepinieră de spirite alese, acea lojă de 
unde poţi să scuipi cojile semințelor de înțelepci- 
une îngurgitate în capul profanilor din stal. Pro- 
blema e că în stal nu mai vrea să mai stea nimeni. 
Asaltat simbolic prin „demitizarea“ naţiunii şi 
eradicat prin pauperizare şi avort, poporul ro- 
mân a luat-o la sănătoasa şi devine acum „popor 
european“, alături de ceilalți, chinezi şi musul- 
mani, de egale abilităţi de adaptare la mediu. 

A fi aşadar populist în România înseamnă de 
fapt, nu-i aşa, a fi aproape singur, aş putea spune, 
dacă nu m-aş teme că cititorii nu-mi vor prinde 
inflexiunea sarcastică a votcii, a fi o elită. Ceilalți, 
cu minoritățile, sunt majoritarii, plebeii, produse- 
le de serie. „Societatea civilă“ s-a chinuit să des- 
compună poporul român în submulțimi de „mi- 
norităţi“. Fie că eşti chel, fie că eşti gras, fie că eşti 
timid sau homosexual, ești, cumva, încadrabil 
unei „minorităţi“. Ca atare, ai dreptul la asistența 
socială şi la autocompătimire. În schimb, devii, 





34 


anul VI e nr. 64 


INTERVIU 


ROST 





din om, din român, un defect. Suntem pe cale de 
a deveni o țară de defecte. Dar eu mă încăpățânez 
să caut poporul român, să caut călugărul care e 
călugăr, țăranul care e țăran, profesorul de liceu 
care e profesor de liceu: oamenii consistenţi, nu 
oamenii plini de sine. Oamenii care-şi înțeleg 
locul şi rostul lor în lume. Pentru că, în cele din 
urmă, astfel de oameni alcătuiesc un popor. 


„Nu sufăr pentru soarta 
întregii omeniri odată 
cu CNN-ul...“ 


Silviu Man: Aveţi ceva cu intelectualii? Nu 
sunteți şi Dvs. unul dintre ei? 

Mircea Platon: Intelectualii trăiesc pentru 
idei, sau de pe urma ideilor. Cei din ultima cate- 
gorie sunt mercenari, cinici, parazitari. Uneori, 
talentaţi. Cei din prima categorie îmi sunt la fel 
de antipatici. Nu-mi plac idealiştii. Secolul XX e 
plin de „naivi“, de „idealişti“, de intelectuali care 
au crezut fie în nazism, fie în comunism, fie în 
maoism, fie în castrism, fie în mai ştiu eu Che. 
Oamenii care ucid sau aprobă crima din idealism 
nu mi se par cu nimic mai buni decât cinicii mer- 
cenari. Ba poate că ultimii sunt de preferat având 
în vedere că luciditatea lor mercenară scapă orbi- 
rii ideologice şi amatorismului. Nu-mi plac inte- 
Iectualii pentru că îmi plac oamenii care luptă 
pentru ceva concret: pentru un Sat, O stradă, un 
cartier, un pom, sau pentru umanitatea din ei. 
Nu-mi plac oamenii care luptă pentru idei. Inte- 
lectualii, aşa cum am arătat cu altă ocazie, sunt un 
sacerdoțiu secular. Îmi plac oamenii înrădăcinaţi 
în umanitatea din ei, nu cei care manipulează dis- 
cursuri. În timp, s-ar putea ca „intelectualii“ să-mi 
devină simpatici, pe măsură ce vor fi înlocuiţi de 
rubedeniile lor androide, tehnocraţii. E ceva încă 
boem-profetic în intelectual, ceva legat de epoca 
1750-1950, de mult hulita modernitate, care îmi e 
simpatic: „republica profesorilor“, cum se numea 
Franţa celei de a III-a republici. 

Dar a fi un „intelectual“ nu e o meserie, e o 
pretenţie de superioritate. Intelectualul e un pre- 
tendent la tron, un uzurpator din naştere al 
regelui/boierului/preotului/patriarhului care 
domneşte peste şi străjuieşte rânduiala. Nu degea- 
ba e intelectualul boem. E în neorânduială. Acolo 
unde modernitatea mecanicistă şi tehnologizan- 


tă a creat o ordine masificantă, intelectualii vin 
cu o dezordine masificantă. Cu protestul, cu pe- 
tiția, cu apelul semnat de o masă de „intelectuali. 
Intelectuali sunt egocentrici, dar nu şi autonomi. 
Or, ceea ce mă interesează e omul care poate stă 
pe propriile picioare, care nu e dependent nici de 
mase, nici de cluburi. Ortodoxia ne învaţă că ne 
trecem că florile câmpului, că suntem călători 
prin lume, dar şi că Dumnezeu s-a întrupat în isto- 
rie şi că ne mântuim în istorie, în interval. 
Concretul, biografia, realitatea, trupul aşadar 
contează. Nu ne mântuim lepădându-ne de reali- 
tate în favoarea ideilor, a „jocului ielelor“, ci 
asumându-ne realitatea. E o „cădere“ care înalță, 
nu o locuire în trup, o înrădăcinare care damnea- 
ză, precum în gnosticism. Prefer deci intelectu- 
alilor oamenii care au o chemare. Nimeni nu are 
chemarea să salveze lumea, doar lisus Hristos, şi 
doar puţini au chemarea să se roage pentru mân- 
tuirea sufletelor noastre. Dar îndeobşte nu e o 
chemare care se manifestă prin scrisul de apeluri, 
petiții şi articole la ziar. Nimeni nu are vocaţie de 
„intelectual“. Poţi fi poet, romanicier, eseist, scri- 
itor în fine. Sau artist. Profesor. Dar a fi intelectu- 
al înseamnă a asuma sacerdoţiul nimicului. 

Silviu Man: Dacă ideile nu ne fac mai buni, la 
ce bun să mai citim? Dvs. pentru ce lucru „Con- 
cret“ luptaţi atunci? 

Mircea Platon: Eu lupt pentru vechea Româ- 
nie, atâta câtă mai este. Lupt pentru normalitatea 
pe care o mai descopăr în anumiţi oameni, pen- 
tru frumusețea anumitor străzi vechi (sau sate), 
pentru Adevărul Bisericii mele Ortodoxe trăit 
liturgic. Scriu medieval, din fidelitate, din fideli- 
tate faţă de oamenii care m-au format, direct sau 
prin cărțile lor. Nu sunt fidel unei ideologii. Nu 
sunt nici măcar un „umanitarist“, nu sufăr pentru 
soarta întregii omeniri odată cu CNN-ul. Ceea ce 
mă ţine scriind însă, printre altele, e amintirea 
studenţilor de 18-19 ani care, la târgurile de carte 
din anii '90, treceau pe la standul editurii noas- 
tre, Agora, şi descopereau cărțile lui Kant, Aristo- 
tel, Grigore Tăuşan despre filosofia lui Plotin, 
Ernest Bernea, lon Petrovici sau Pan Vizirescu. 
Dacă nu i-aş fi văzut pe acei studenţi cum se bucu- 
rau când le dăruiam cărțile pe care nu îşi îngă- 
duiau să le cumpere (puteam să fac asta, editura 
Agora era o editură mică, a familiei mele), poate 
că astăzi mi-ar fi mai greu să mă opun „generaţiei 





anul VI e nr. 64 


35 


ROST 


INTERVIU 





Polirom“, poate că aş avea un mobil mai abstract. 
Dar aşa, am văzut cu ochii mei ce tineri avea Ro- 
mânia la începutul anilor '90, şi tot cu ochii mei 
am văzut cum au fost îndoctrinaţi, folosiţi, risipiţi. 

Mi-a plăcut întotdeauna Sf. Apostol Toma, 
ale cărui atingeri confirmau realitatea. Nu scriu 
deci mânat de credință, idealistă sau interesată, 
în bunătatea omenirii. Scriu încercând să apăr 
normalitatea oamenilor pe care-i cunosc. În sen- 
sul acesta sunt, după cum spuneam, un „popu- 
list“: mă interesează omul, omul mic. Umaniștii 
sunt interesați de OM, o făptură prometeică de 
elită, marxiştii agită masele proletare sau 
minoritare disprețuind țăranii, dreapta neocon- 
servatoare pare interesată doar de „piață“ şi de 
bunul mers al „corporațiilor“. Pe mine mă intere- 
sează omul normal, omul a cărui normalitate as- 
cunde straturi după straturi de tradiţie. Normali- 
tatea ca adevăr e normalitatea ireductibilă. Or, 
ceea ce mă interesează e realitatea ireductibilă a 
omului de caracter. Adevărul te face liber pentru 
că e ireductibil, pentru că nu poate fi corupt, ci 
doar asimilat transfigurator. 


„„Geme ţara de atâta tensiune 
materialist-dialectică...“ 


Silviu Man: Tinerii din anii '90 - cu ce îndoc- 
trinați, de cine folosiţi, pe unde risipiţi? 

Mircea Platon: Pentru a găsi un răspuns la 
această întrebare trebuie să ne reamintim că 
actuala configurație teologico-politică a Româ- 
niei actuale e rezultatul unei dureroase faceri de 
6 luni: 14 decembrie 1989 - 15 iunie 1990. Dacă 
înțelegem acea perioadă vom înţelege şi ce se 
întâmplă acum. Dacă înţelegem cine a controlat 
mass-media acelei perioade vom înţelege şi cum 
s-a întâmplat de-a rămas România fără lustraţie, 
de ce nu s-a adoptat punctul 9 al Declaraţiei de la 
Timişoara (care prevedea ca nomenclaturiștii 
PCR să nu candideze pentru funcţii publice vre- 
me de 5 ani), de ce minerii au bătut studenţi, şi de 
ce muncitorii strigau „moarte intelectualilor“. 
Tinerii din Piaţa Universităţii (născuţi, în mare, 
între 1965 şi 1975) cântau, în schimb, „mai bine 
mort decât comunist“, răspundeau la înjurături 
îngenunchind şi spunând Tatăl Nostru, voiau să 
refacă legătura cu România normală, interbelică, 
prin restaurarea monarhiei şi a rânduielii româ- 


neşti. Dacă ne uităm însă la opţiunile ideologice 
ale „intelectualilor“ acelei perioade, vom înțelege 
şi de ce viața noastră culturală e înțesată de mar- 
xişti. Imediat după decembrie 1989, cu unele me- 
morabile excepții (de Ia Petre Ţuţea la Horia Ber- 
nea), „intelectualii“ (chiar şi unii dintre cei care 
au susținut Piaţa Universităţii) s-au precipitat 
spre „stânga anticomunistă“. Spun „stânga“ pen- 
tru că idealurile lor: civism, antitotalitarism, pia- 
ţa liberă, societate deschisă, nu sunt, în esență, 
ale dreptei conservatoare care ar fi putut pune 
România pe propriile picioare, ci ale stângii anti- 
staliniste, liberal-democrate sau social-demo- 
crate. Poţi fi pentru capitalismul globalist şi împo- 
triva marxismului doar pentru că ţi se pare că 
primule mai eficient în nivelarea şi amalgamarea 
națiunilor şi tradiţiilor decât al doilea. „Intelec- 
tualii“ au luptat cu Iliescu de-a lungul unui front 
stângist: a fost lupta dintre comunismul „cu fața 
umană“ al lui Iliescu, în care statul şi partidul încă 
dețin un rol important în economie, şi „statul te- 
rapeutic“ al „corectitudinii politice“. Citiţi presa 
vremii - mă refer la cea din anii '90 - şi veţi avea 
suprize mari. Nu numai presa din anii comunişti 
conţine surprize, ci şi cea din anii '90, presa care 
la o lectură reînnoită ar face să se veştejească 
multe papioane. De la internaţionalismul comu- 
nist, Ia cel al drepturilor omului sau, mai nou, al 
neoconservatorimului - care concepe „naţiona- 
lismul american“, sub semnul lui Trotsky, ca pe 
obligația de a impune drepturile omului şi demo- 
craţia seculară întregii omeniri - trecerea s-a fă- 
cut uşor, pe bază de supozitoare ideologic-finan- 
ciare. 

De ce nu comparăm cele două decenii tre- 
cute de la Revoluţia din decembrie 1989 cu pri- 
mele două decenii trecute după instaurarea co- 
munismului în 1945. Ce se întâmpla în 1964-65? 
Se încheia colectivizarea, deţinuţii politici care 
supraviețuiseră iadului lagărelor comuniste 
ieşeau din închisori zdrobiţi, Nicolae Ceauşescu 
devenea boss-ul comunist al României, în şcoli se 
învăța Nina Cassian şi Lenin, şi vechea elită cul- 
tural-politică fusese ucisă sau marginalizată. Ce 
se întâmplă acum, la 20 de ani după decembrie 
1989? Păi, de exemplu, în Iaşi, oraşul meu natal, 
oraş boieresc şi tradiționalist, se organizează, sub 
egida Centrului Cultural Francez şi a lui British 
Council, sub egida Europei aşadar, manifestarea 





36 


anul VI e nr. 64 


INTERVIU 


RUSI 





„Stop rasism“. Afişul manifestării, cu un Lenin 
punkist, deci cool, pe înțelesul tinerilor de azi, a 
împânzit toate liceele din Iaşi. Aşadar, la două 
decenii de la revoltă anticomunistă din decem- 
brie 1989, după ce procesul comunismului nu s-a 
făcut şi după ce ne-am petrecut anii '90 sub aten- 
ta monitorizare a lui Zigu Ornea şi competenta 
îndrumare a „Profesorului“ Silviu Brucan, li- 
ceenii ieşeni sunt educați în spirit european prin 
intermediul lui Lenin. Lenin şi Che în licee, Ernu 
leninist la gazetă, alţii mai mărunți dar rafinați 
povestind despre „viața ca film porno“ şi despre 
marxismul lacanian, geme țara de atâta tensiune 
materialist-dialectică şi se ascute, cu siguranță, 
lupta de clasă conform d-lui Alexandru Cistele- 
can care, adevărat leninist, se declară mulțumit 
că, astăzi, „din fericire, lucrurile arată mult mai 
rău“. 

În acest context, nu m-ar mira să aflu că, în 
2009, vom celebra 20 de ani de la Marea Revo- 
luţie Socialistă Care A Dus la Înlăturarea Stalinis- 
mului-Fascist-Naţional Ceauşist şi la Instaurarea 
Comunismului Adevărat, care e ca programele 
Microsoft: suprimă concurenţa, are o groază de 
defecte, dar e updatat automat în rețea. 

Îi tot citesc pe „intelectualii“ noştri protes- 
tând împotriva modului în care baronii locali, 
Gigi Becali, maneliştii şi spectacolele de tip „Ame- 
rican Idol“ strică „poporul“ punându-i sub ochi 








exemple ale succesului pe bază de impostură, vul- 
garitate şi corupţie. Dar viața noastră culturală în 
genere a fost, în toți aceşti ani, exact un astfel de 
exemplu: de „succes“ prin lepădarea de identi- 
tate, prin prostituarea de sine, şi prin vulgaritate 
calculată sau imberbă. Becali, sau alții mai puțin 
dispreţuiţi de „elită“, şi-a făcut capitalul financiar 
pe bază de relaţii cu statul. „Elita“ şi-a făcut capi- 
talul simbolic - şi financiar - pe bază de contrafa- 
ceri cu suprastatul, cu UE, Soros, SUA, ONU, 
UNESCO şi orice altă întrupare stângistă a 
Occidentului. Unde e diferenţa? E o diferență de 
probitate? Poate una de ştaif, deşi şi aia dispare în 
multe cazuri la o privire mai atentă. Exista vreo 
fundaţie care să dea onorarii de mii de dolari 
pentru o conferință conservatoare? Nu. Exista 
fundaţii, organizaţii, asociaţii care să susțină fi- 
nanciar mişcarea de stânga în România? Da. Şi- 
atunci de ce să ne mai întrebăm: dar de ce au 
dinții atât de mari? Ca să ne înghită mai bine. 

Silviu Man: Credeţi că e vorba de vreun plan 
bine organizat, sistematic sau pur şi simplu aceas- 
ta a fost prima alternativă a intelectualităţii 
românești de după '89? O naivitate de neaccep- 
tat, bine speculată, un compromis sau un plan 
machiavelic asumat? 

Mircea Platon: În primul rând trebuie să 
menţionez că nu cred în nici un fel de determi- 
nism istoric: nici în teoria conspirației, nici în 
materialismul-dialectic şi istoric, nici în teoria ra- 
selor. Ca istoric, cercetând, de exemplu, istoria 
Revoluţiei franceze sau a războaielor civile din 
Anglia secolului al XVII-lea, am constatat că expli- 
caţiile moniste nu ţin. Nu poţi explica nimic doar 
prin politică, sau doar prin baza economică sau 
rasială, sau doar prin religie. Contingența, liber- 
tatea de acțiune au rolul lor în istorie. Tocmai de 
aceea, în numele acestei libertăţi, susțin că elitele 
noastre cultural-politice nu au făcut tot ce se pu- 
tea face pentru o Românie normală. Ele au acţio- 
nat convinse, parcă, de o conspirație sau de un 
determinism misterios care le face să repete, de 
20 de ani încoace, mantra „inevitabilităţii“ secu- 
larizării, globalizării, deznaţionalizării etc. În loc 
să mă întrebaţi pe mine, care nu am fost „factor 
de decizie“ în toţi aceşti ani, mai bine am merge şi 
i-am întreba pe cei care ne conduc sau ne lumi- 
nează de două decenii încoace: ştiu ei ceva ce noi 
nu ştim? Atunci să ne spună şi nouă, ca să vedem 





anul VI e nr. 64 


37 


ROST 


INTERVIU 





dacă nu-i putem ajuta. Neputinţa lor, paradoxal 
mănoasa financiar, cere ajutorul nostru. Demo- 
crația înseamnă guvernarea cu asentimentul 
celor guvernaţi. Românii, după cum 0 arată şi 
prezenţa la urne Ia ultimele votări, nu sunt guver- 
naţi cu asentimentul lor, ci în apatia lor. Şi feno- 
menul e similar întregii Europe, unde avansarea 
proiectului UE a dus la dezafectarea a tot mai 
largi pături ale electoratului. Şi cum nu ar fi aşa 
când, aşa cum o demonstrează cazul constituției 
europene respinsă prin referendumuri şi apro- 
bată apoi pe furiş de parlamente, nu se ține cont 
de voința electoratului. Nu am surse „oculte“, 
deci nu ştiu ştiu cine, cum şi de unde „trage sfo- 
rile“. Tot ce ştiu e ceea ce văd în jur şi ceea ce ci- 
tesc în presă. Văd că România e parte a unor 
alianțe internaţionale, a unor organisme supra- 
naţionale, precum UE sau NATO. Văd că România 
are un Consiliu Naţional de Combatere a Discri- 
minării care încearcă să penalizeze abaterile de la 
disciplina corectitudinii politice. Văd că există o 
judicioasă alocare a fondurilor în scopul susține- 
rii cauzelor noii majorităţi alcătuite din minori- 
tăți. Ştiu că, în 1999, mi s-a spus de către coordo- 
natorul paginii editorial/opinii a unui onorabil 
cotidian românesc că apreciază scrisul meu dar 
că ar vrea să nu mai vadă niciodată în pagină ter- 
menii „naţional/naţionalist“ (o „ultimă picătură“ 
care a dus la întreruperea colaborării mele cu 
ziarul respectiv şi, apoi, la expatriere). Văd deci 
că există o voinţă politică de a „implementa“ anu- 
mite idei şi o baterie instituțională care trage în 
anumite direcţii. De ce s-au oferit mulţi intelectu- 
ali să fie curelele de transmisie ale acestui meca- 
nism? Din multe cauze: din fatalism naiv sau 
interesat, din lipsă de originalitate, din idealism, 
din dorința de a arăta calea şi de a fi în frunte, din 
spirit de turmă, sau de banc de piranha, din pro- 
fetism secular, din comoditate, din ignoranță, din 
sectarism ideologic sau religios. 


„Copilul nu mai e educat 
să devină un om 
pe picioarele sale“ 
Silviu Man: În articole şi eseuri, criticaţi 
foarte dur stânga politică. V-aş întreba dacă exis- 


tă cumva și o stângă „bună“ sau dacă stânga de 
acum mai are cumva vreo şansă de salvare... 


Mircea Platon: Vladimir Tismăneanu spunea 
undeva că „marxismul e o erezie creştină“. Dacă e 
adevărat, atunci eu, creştin-ortodox, nu pot găsi 
nimic bun într-o erezie. Mai mult, găsesc că aceas- 
tă afirmaţie reabilitează implicit noţiunea de or- 
todoxie şi datoria noastră de a discerne originile, 
mecanismele de fabricare şi acţiunea prozelitistă 
a „ereziilor“, a acelor doctrine care rup echilibrul 
dinamic şi viu al tradiţiei ortodoxe pentru a ac- 
centua ilicit şi morbid doar un singur element: 
egalitatea în dauna libertăţii, iubirea în dauna 
justiţiei, libertatea în dauna cumințeniei, trupul 
în dauna sufletului, sufletul în dauna persoanei şi 
aşa mai departe. Care e deci stânga bună? Stânga 
întrupată, stânga nemarxistă şi nemilenaristă (lu- 
cru valabil şi în cazul dreptei). Nu ştiu dacă mai 
există aşa ceva, de vreme ce noua stângă pare a 
avea drept scop modificarea naturii umane, re- 
educarea globală a omenirii. Ceea ce a început, cu 
stânga clasică, în mod romantic, neofeudal chiar 
dacă ne gândim la William Cobbett, la William 
Morris cu al său Arts and Crafts Movement, sau la 
socialiştii francezi nemarxişti care defineau so- 
cialismul drept „nostalgia catedralei absente“, 
pare a se fi mutat spre sfârşitul secolului trecut 
într-un soi de Frankensteiniadă apocaliptică, 
într-o febrilă încercare de hibridizare a omului: se 
hibridizează masculinul cu femininul, omul cu 
animalul, naturalul cu sinteticul, Dumnezeu cu 
dracul. Angelismul stângii pare a se abate şi în 
androginie. 

Şi acest lucru nu e evident numai la stânga, 
ci şi la dreapta, unde dreapta economică, adică li- 
beralismul, e confundată cu dreapta politică, adi- 
că conservatismul, pentru a fi amândouă făcute 
de fapt să dispară în jobenul capitalismului cor- 
porațiilor multinaționale ale căror proiect antro- 
pologic nu e cu nimic diferit de al stângii seculari- 
zate: încurajarea migraţiilor masive de populaţie, 
ingineria socială, corectitudinea politică în chip 
de regulament corporat de ordine interioară, 
deznaționalizare. Nu ştiu în ce măsură mai există 
o stângă naţională, care luptă pentru drepturile 
familiei împotriva marilor corporaţii şi care are la 
bază morala creştină. 

De exemplu, vechea stângă lupta pentru li- 
berul acces la educaţie al tuturor, pentru dreptul 
tuturor de a învăţa ceva. Noua stângă luptă pen- 
tru dreptul tuturor de a nu învăța nimic. Distruge- 





38 


anul VI e nr. 64 


INTERVIU 


ROST 





rea sistemului de educaţie publică în Occident se 
datorează fuziunii dintre ideologia noii stângi şi 
indolența noii drepte. Pentru noua stângă, de 
exemplu, care şi-a pierdut interesul în republica- 
nismul patriarhal, şcoala a devenit, dintr-un mij- 
loc de educaţie şi de transmitere a unei tradiții, 
un mijloc de adaptare a copilului la mediul social, 
un mijloc de socializare. Copilul nu mai e educat 
să devină un om pe picioarele sale, ci e reeducat 
să se integreze, să se piardă în mulțime. E îndem- 
nat să se exprime pe sine înainte de a i se antrena 
sinele Ia şcoala marilor clasici. Şi toate acestea 
sub pretextul că e eliberat de lanţurile trecutului. 
Şcolarul e lăsat cu un suflet pustiu ca o baltă stă- 
tută, populat doar de mormolocii unor frustrări 
defulate prin consumism, televiziune, prozac şi 
masacre ale colegilor de şcoală. De cealaltă parte, 
noua dreaptă liberală şi anticonservatoare e 
interesată doar de androizi corporați. Paradoxul 
e că, distrugând sistemul de educaţie publică, 
stânga a făcut că doar copiii celor bogaţi să aibă 
acces la educaţie bună, în şcoli particulare. 

Stânga onestă pare a fi dispărut. A mai ră- 
mas doar în albume. Unii din vechii social-demo- 
crați români, fie şi numai pentru mustăţile lor 
patriarhale, îmi sunt mult mai aproape de suflet 
decât multe dintre guşile rase ale „dreptei libe- 
rale“ de astăzi. 


„Singura mea teamă e 
să nu vă lipsească memoria...“ 


Silviu Man: Ce aţi avut Dvs. în copilărie şi n- 
am avut noi? 

Mircea Platon: Ce am avut eu în copilărie şi 
n-aţi avut voi? Timp. Un anumit fel de timp. Copi- 
lăria mea a avut calitățile defectelor ei. Faptul că, 
de exemplu, programul la televizor dura doar 
două ore, şi alea oribile, îmi lăsa tot răgazul din 
lume, cel puţin în vacanțe, să citesc sau să mă joc 
în fața blocului. Din câte am înțeles, nici măcar 
asta nu se mai poate face acum: ispita ecranului 
de televizor sau de calculator împreună cu frica 
de predatorii sexuali determină părinţii să-şi țină 
copiii în casă. Ce am avut? Pe lângă lucruri ținând 
de specificul mizer al unei copilării comuniste în 
anii '70-80, lucruri pe care nu le reamintesc aici 
pentru că ar părea inventate, am avut cărțile cu 
basme româneşti adevărate. l-am citit băiatului 


meu de patru ani cărți cu poveşti traduse sau 
„adaptate“ acum şi mi s-au părut de o stupizenie 
emasculantă astfel încât mi-am adus toată colec- 
ţia de cărţi cu poveşti de acasă, unde Făt-Frumos 
încă îl mai înjughie pe zmeu şi Lupul încă o mai 
înfulecă incorect-politic pe Bunica. 

Am avut magia teatrului radiofonic şi a dis- 
curilor cu poveşti şi piese de teatru - îi voi iubi în- 
totdeauna pe Ovidiu Iuliu Moldovan, Constantin 
Codrescu, Mircea Albulescu, Octavian Cotescu, 
Gina Patrichi, Ştefan Sileanu, pe mai vechii Giu- 
garu, Birlic, Forry Eterle, Nicolae Gărdescu etc. 
Am avut oraşul Iaşi şi poveştile lui vechi - de la 
Bojdeuca lui Creangă la teiul lui Eminescu - trăite 
de parcă atunci s-ar fi întâmplat. Am avut un tată 
poet şi interesat de literatură de la care am de- 
prins gustul revistelor literare şi al epigramelor, 
al ironiei. În esență, aş spune că - şi prin basme, 
şi prin confrații de epigramă ai tatei (de la Mircea 
Ionescu - Quintus Ia AL. Clenciu), şi prin contac- 
tul cu familia extinsă, şi prin itinerariile ieşene - 
am avut cumva şansa de a trăi într-o prelungire a 
României interbelice, a unei Românii patriarhale. 

Nu am avut o copilărie de „elită“. Ştiu că e la 
modă astăzi să te dai „boier“. Nu am copilărit 
printre „boieri“, ci în cartiere de blocuri, muncito- 
reşti sau mic-burgheze. Am jucat fotbal pe maida- 
ne. M-au bătut „golanii“ sau mi-au „furat mingea 
de 35“ sau „banii de la urat“. Am mers la o şcoală 
de cartier şi am fost „comandant de grupă“ într-o 
grupă cu toţi repetenții şi țiganii clasei pe care tre- 
buia să-i conving să aducă banii pentru „fondul 
clasei, fondul şcolii şi fondul comitetului de pă- 
rinți“, lucru pe care îl reuşeam făcând apel la mis- 
oginia lor (eram singurul comandat de grupă 
băiat şi le spuneam că, dacă nu „îndeplinim pla- 
nul“, voi fi înlocuit cu o fată, ceea ce nu le plăcea). 
Am avut deci o copilărie care m-a învăţat valoa- 
rea omului mic, a croitorului, a ceasornicarului 
care supravieţuise comunismului, a străduței 
care supraviețuise sistematizării, a profesorului 
care supraviețuise îndoctrinării, a târgului de 
munte necolectivizat unde îmi petreceam vacan- 
țele, a „golanului bun“, cu motoretă, nevastă fru- 
moasă şi mustața pe oală, care ne apăra pe noi, 
puştimea cartierului, de „golanii răi“. Poate de 
aici şi „populismul“ meu. 

Ce am avut în copilărie? Integritatea margi- 
nii, libertatea maidanelor dintre blocuri în con- 





anul VI e nr. 64 


39 


INTERVIU 





strucție, apa cişmelelor (dispăru- 
te acum), şi frumuseţea modestă a 
luncii Bahluiului, a florilor de 
romaniță. Ce aţi avut voi? Nu ştiu, 
nu mă pot pune în pielea voastră. 
Poate că ați avut mai multe decât 
noi: mai multe cărți, mai multe 
haine, mai multă mâncare, mai 
multă libertate de a călători, mai 
multă muzică, mai multe filme, mai 
multă Biserica. Din păcate mi-e 
teamă că, undeva pe la mijlocul 
anilor '90, au dispărut şi ultimele 
rămăşiţe ale României interbe- 
lice. Cred că aveţi mult mai multe 
decât am avut noi şi mai cred, 
judecând după discuţiile pe care 
le-am avut cu adolescenții sau stu- 
denții de azi, că sunteţi mult mai 
„Colțoşi“ şi mai citiți decât am fost 
noi. Singura mea teamă e să nu vă 
lipsească memoria. Acesta e tim- 
pul de care vorbeam la început, 
timp cu o textură aparte, timpul 
memoriei, conştiinţa că cineva/ceva ne-a prece- 
dat: „vechi“ însemna în copilăria mea „bun“. Cred 
că asta e ceea ce mi-a dat copilăria mea. Şi asta e 
ceea ce se caută să li se ia copiilor de azi. 





„Să ne purtăm destinaţia 
cu noi...“ 


Silviu Man: Având în vedere că suntem obse- 
dați de modelul occidentului şi în învățământ, 
care credeți că ar £i tratamentul preventiv pe care 
să-l aplicăm pentru a nu face din elevi și studenți 
„suflete pustii ca o baltă stătută“? 

Mircea Platon: Cred că ar trebui să ne 
adunăm: adică să ne reculegem şi să ne înfrățim. 
Cred că cel mai bun lucru pe care îl putem face e 
să vedem ce au vrut şi vor să distrugă comuniştii 
vechi şi noi şi să reclădim noaptea ceea ce ei strică 
ziua. Pentru că acum aşa e, ei lucrează legal, deşi 
ilegitim, la lumina zilei şi cu autoritatea statului, 
şi noi suntem rezistența. Întruparea limitează, cu- 
minţenia stultifică, sfințenia plictiseşte, aşa ni se 
spune. Dacă tinerii de azi se vor nonconformiști, 
atunci nu au decât să fie cuminţi, în sensul patri- 
arhal al termenului. Să-i citească pe marii clasici, 





7, 





Mircea Platon 


să meargă la biserică, să-şi iubească neamul şi 
țara. Dacă modelul care ni se propune astăzi e 
„viața ca film porno“, nu ne rămâne decât să ne 
asumăm viaţa ca haiducie. Suntem îndemnați, 
suntem reeducaţi chiar, să rătăcim, să ne trăim 
viaţa ca un proiect estetic deschis, cu adresant 
necunoscut şi final în coadă de peşte. Ce putem 
face? Ce ne poate smulge acestei rătăciri? Repao- 
sul? Nu, pentru că asta e moartea. Pe de altă par- 
te, itinerariile clasice au fost răvăşite, hărţile pier- 
dute, firul Ariadnei rupt şi încâlcit de un mino- 
taur postmodern. 

Ce putem face deci? Să ne purtăm destinaţia 
cu noi: să mergem cu Dumnezeu în suflet. Să nu 
uităm niciodată că, dacă harta realului a dispărut, 
avem încă icoana lui. Ce înseamnă, concret, acest 
lucru? Înseamnă că nu am a da nimănui nici un 
sfat, nici o indicație de lectură, nici un mercurial 
bibliografic, afară de acesta: citiți orice, chiar şi 
Marx, cu o icoană în faţa ochilor minții. Trăiţi cu 
o icoană în faţa ochilor minții. Nu doar ca orizont 
hermeneutic, sau contrapunct teologico-estetic, 
nu doar ca disciplină a rugăciunii şi nu ca şi îm- 
brobodire conformistă, ci ca prezenţă care nu în- 
găduie „urâciunea pustiirii“... 





40 


anul VI e nr. 64 


DECANTĂRI 





Wittgenstein 
şi epoca vieneză 


Allan Janik, Stephen Toulmin, Viena lui Wittgenstein, Ed. Humanitas, 


Buc, '98, trad. Rom. Mircea Flonta, 270 pp. 
Paul-Gabriel Sandu 





titlul Viena lui Wittgenstein, este într-un 

anumit sens mai mult decât o biografie, în 
măsura în care nu se mulţumeşte să zugrăvească 
desfăşurarea vieții filosofului pe fundalul unor 
dimensiuni sociale şi culturale aflate la capătul 
evoluției şi existenţei lor. Miza lucrării este, îna- 
inte de toate, o punere în discuţie a interpretării 
oferite operei lui Wittgenstein de către întreaga 
tradiție anglo-saxonă, aşa-numita „interpretare 
logică“, care a debutat cu prefața scrisă de Russell 
la traducerea în limba engleză a cărții, şi datorită 
căreia (însă în mod cert nu numai acesteia) Wit- 
tgenstein a fost clasat aproape instantaneu drept 
continuatorul unei tradiții începute de Frege şi 
Russell. În locul acestei interpretări asupra căreia 
Wittgenstein însuşi a refuzat să se pronunțe, au- 
torii propun o „interpretare etică“, pentru care 
întreaga carte serveşte drept argument. Abia pe 
fundalul acestei interpretări etice, înclinația 
bizară a lui Wittgenstein pentru filmele Western, 
sau pasiunea sa pentru nuvelele lui Tolstoi (dar şi 
preferința lui pentru Schopenhauer în dauna lui 
Kant) vor putea fi integrate şi înţelese în unitatea 
lor structurală. 

Încă de la începutul lucrării, cei doi autori se 
întreabă „ce probleme filosofice avea în minte 
Wittgenstein înainte de a intra în contact cu 
Frege şi Russell?“ (p. 28), iar premisele de la care 
pornesc autorii pentru a încerca un răspuns la 
această întrebare sunt: „cele două fapte mai 
importante [...] cu privire la Wittgenstein sînt, 
primul, că a fost un vienez şi, cel de-al doilea, că 
a fost un inginer cu o cunoaştere temeinică a 
fizicii“. (p. 28). Cele două coordonate menţio- 
nate aici vor fi lămurite pe parcursul lucrării, 


C artea publicată la Editura Humanitas, cu 


printr-un remarcabil efort de cercetare interdis- 
ciplinar. 

Una dintre figurile asupra cărora autorii se 
opresc de-a lungul mai multor capitole şi care a 
reuşit „să pună epoca între semnele citării“ (p. 
85) este seducătoarea figură a lui Karl Kraus. 
Scriitor cu un excelent talent satiric, el este poate 
singurul care a înțeles iminența prăbuşirii unei 
societăți ale cărei valori erau minate de conflicte 
indelebile, numind Austria „0 staţiune experi- 
mentală a declinului lumii“ (p. 62). N-a putut şi n- 
a voit să înțeleagă însă că împotriva acestui declin 
cuvintele rămân în bună măsură neputincioase. 
Reacţiile sale față de spectacolele teatrale lipsite 
de autenticitate, în ciuda decorurilor costisitoare 
sau faţă de invazia foiletonului în spaţiul operei 
artistice, sunt redate, în esenţă, de o afirmație 














anul VI e nr. 64 


41 


DECANTĂRI 











gensteinian: „«Etica şi estetica sunt acelaşi lucru» 
ar putea să stea ca moto al operei întregii sale 
vieţi, ca o formulă desăvârşită a crezului artistic 
al lui Karl Kraus“ (p. 85), consideră cei doi autori 
care vor construi nenumărate paralele între ope- 
rele şi idealurile celor doi contemporani vienezi. 

Ideea potrivit căreia limbajul şi toate sim- 
bolurile şi mijloacele de expresie diferite (muzi- 
ca, pictura, arhitectura) oferă imagini sau repre- 
zentări ale fenomenelor naturale, nu este în nici 
un caz 0 descoperire wittgensteiniană, ci ea îşi gă- 
seşte originea în dezbaterile dintre Kraus şi Bolz- 
mann sau Loos şi Schoenberg. 

În încercarea de a susține pozița potrivit că- 
reia pentru Wittgenstein Tractatus-ul, deşi por- 
neşte de Ia o critică a limbajului, are drept miză o 


$ E Di SSE il A 

problematică de ordin etic (al sensului vieţii, al 
„valorilor”), cei doi autori citează, în repetate 
rânduri, una sau alta dintre formulările lui Paul 
Engelmann. În capitolul „Tractatus-ul reconside- 





PTA 


rat: o faptă etică“ stă scris: 

„Dimpotrivă, Wittgenstein era pătruns de 
convingerea că pentru viața omului ceea ce con- 
tează sunt lucrurile despre care, după părerea sa, 
trebuie să tăcem. Dacă şi-a dat totuşi o atât de 
mare osteneală spre a delimita sfera acestui do- 
meniu lipsit de importanță, el-urmărea prin aceas- 
ta să traseze cât mai precis nu fruntariile acestei 
insule, ci granițele acestui ocean“. (p. 183). 

În capitolul următor, evidențiind ruptura 
dintre Wittgenstein şi pozitiviştii logici (şi criti- 
când înțelegerea acestora, a membrilor „Cercului 


A. . 


de la Viena“ în special, a propoziției finale din 





42 


anul VI e nr. 64 


DECANTĂRI 


ROST 





Tractatus), autorii citează o altă afirmaţie a ace- 
luiaşi filosof: 

„Pentru pozitivişti nu există nimic despre 
care trebuie să se tacă. Pozitivismul crede că lu- 
crurile despre care se poate vorbi sunt singurele 
importante în viață. Aceasta constituie poanta lui 
şi nimic altceva. În timp ce Wittgenstein era 
pătruns de faptul că pentru viața oamenilor con- 
tează numai lucrurile despre care, după părerea 
lui, trebuie să se tacă“. (p. 209) 

Dacă mesajul Tractatus-ului wittgensteinian 
nu este de găsit decât în felul în care a fost inter- 
pretat de majoritatea membrilor „Cercului de la 
Viena“, în speță „în sensul devizei pozitiviste: 
„metafizicianule, ține-ţi gura!“, atunci însemnă- 
tatea lui nu este deloc considerabilă. Pozitivis- 
mul, ca orientare filosofică (sau mai curând ca 
orientare nefilosofică) a luat sfârşit de câteva de- 
cenii bune, fără a lăsa vreo moştenire de seamă 
filosofiei. Însă departe de a fi de factură pozitivis- 
tă, mesajul Tractatus-ului neagă el însuşi, într-un 
anumit sens, această interpretare. 

Un argument hotărâtor în sprijinul acestei 
afirmaţii poate fi găsit în turnura pe care a luat-o 
filosofia wittgensteiniană de după Tractatus. E 
se referă la ceea ce autorii numesc „dilema inter- 
pretării etice“ a lucrării wittgensteiniene şi con- 
stă în aceea că programul russellian se baza pe 
două presupoziţii: „că «structura reală» a limbaju- 
lui are un caracter propoziţional în sens formali- 
zabil [...] şi că totodată limbajul este un mijloc po- 
trivit pentru descrierea lumii naturale“ (p. 181). 

Însă în aceste condiții era oare cu putință ca 
acelaşi limbaj aflat într-o conexiune directă cu 
faptele lumii să poată furniza şi descrierea felului 
în care faptele sunt reluate şi oglindite de limbaj? 
Nu este această încercare, aşa cum Wittgenstein 
însuşi mărturiseşte, nimic mai mult decât încer- 
carea „de a urca pe o scară nerezemantă şi de a o 
menţine în acelaşi timp nemişcată“? (p. 181). Dar 
dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, atunci încer- 
carea lui Wittgenstein este tocmai escaladarea 
unei astfel de scări, iar toate propoziţiile wittgen- 
steiniene cuprinse în Tractatus, nu sunt, nu pot 
(şi într-un sens nu se vor a fi) mai mult decât nişte 
afirmaţii „lipsite de sens“. Acest lucru a fost însă 
trecut sub tăcere de pozitiviştii logici care au ales 
să facă din acestă lucrare care depăşea granițele 
pozitivismului, dogma crezului lor filosofic. 


Mai târziu însă, în scrierea sa ulterioară pu- 
blicată postum în 1953, Cercetări filosofice, Witt- 
genstein renunță la asumpţia că există o legătură 
puternică între limbaj şi realitate (legătură susți- 
nută de altfel până atunci, destul de incert, cu un 
citat dintr-un dialog platonician). 

„A fost, aşadar, o greşeală să presupună, în 
cartea sa mai timpurie, existența unei legături 
între limbaj şi realitate ceea ce se explică oare- 
cum pe sine şi poate fi percepută nemijlocit [...]. 
Pentru a ajunge la un limbaj în care sunt posi- 
bile «enunțuri» despre lumea faptelor nu 
este suficient să ne facem «imagini despre 
fapte»* (p. 211). 

Metafora jocului va deveni centrală pentru 
înțelegerea limbajului, care va fi privit de acum 
înainte de către Wittgenstein ca Sprachspiele (jo- 
curi de limbaj), „în cadrul cărora funcţionează 
aceste reguli | pragmatice ce conduc folosirea di- 
feritelor forme de exprimare] şi asupra «forme- 
lor de viață» ce conferă [...] sens şi semnificaţie 
acestor jocuri de limbaj“ (p. 211). 

Dacă aceste afirmaţii sunt luate în seamă, 
atunci ele însele se constituie într-un motiv sufi- 
cient ca perspectivele hermeneutice asupra Trac- 
tatus-ului să fie reconsiderate, iar interpretarea 
logico-pozitivistă să-şi piardă întâietatea. Încer- 
carea lui Allan Janik şi Stephen Toulmin este de 
fapt încercarea de a privi lucrarea wittgensteini- 
ană, aşa cum a fost privită chiar de autorul ei. Ca 
pe o scară provizorie care nu trebuie folosită de- 
câto singură dată. Membrii „Cercului de la Viena“ 
au pierdut din vedere statutul de provizorat al 
treptelor şi s-au entuziasmat de posibilitatea de a 
îmbrânci din înălțimea scării orice purta numele 
de filosofie continentală. 

Dacă interpretarea logico-pozitivistă a Trac- 
tatus-ului a deținut o perioadă atât de îndelun- 
gată întâietatea, în ciuda numeroaselor împotri- 
viri (dintre care poate cea mai importantă este 
cea a autorului însuşi) acest lucru se poate expli- 
ca nu numai privind conjunctura istorică, ci poa- 
te şi prin desconsiderarea cu care Ludwig Witt- 
genstein a ales să privească orice epocă, alta de- 
cât a sa. În ultimul capitol al lucrării autorii citea- 
ză o interesantă afirmaţie wittgensteiniană, cu 
care este poate potrivit să încheiem: „Ce mă inte- 
resează pe mine istoria? Lumea mea este prima şi 
unica lume!“ (p. 228). 





anul VI e nr. 64 


43 


ROST 


DECANTĂRI 





Ovidiu Hurduzeu: 
Unabomber — 
profetul-ucigaş 


Nicolae Stroescu Stînișoară 





importantă a acestor note despre cartea 

Unabomber - Profetul ucigaș este că ele ar 
fi trebuit să fie precedate de o prezentare a idei- 
lor esenţiale ale cărții-eveniment a lui Ovidiu Hur- 
duzeu, Sclavii Fericiți, apărută în Editura Funda- 
ției Culturale Române (Bucureşti, 2002). Există 
totuşi speranța unor prelungiri de sens implicite 
sau explicite care să lase să se întrevadă şi ceva 
din substanța acelei cărţi. Oricum, în calitate de 
truditor al speranței, am primit prin ea şi eu încă 
un semnal că în Patrie nu ne paşte soarta lupilor 
singuratici. Mult mai important este faptul că pre- 
ocupările, reflecțiile şi frumoasa, dar deloc fan- 
tastica, şarjă a unor cavaleri ai cuvîntului precum 
Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon împotriva ade- 
menitoarelor pînă la veşnică adormire spirituală 
crezuri imanentist-progresiste, fie ele post-mo- 
derniste sau neo-vetero-iluministe, pot fi de aju- 
tor pentru o speranță românească nemimetică şi 
nestipendiată. 

Cartea Unabomber - Profetul ucigaș ne pu- 
ne sub ochi povestea necosmetizată a uceniciei şi 
comiterii de crime motivate (ai zice viscerak) ide- 
ologic ale lui Ted Kaczynski, un american cu dota- 
re (şi pasiune) matematică excepţională, care şi-a 
făcut studiile în universităţi celebre americane, 
apreciat de profesori de mare clasă, şi le-a în- 
cheiat cu o lucrare de doctorat „rămasă în analele 
matematicei“, în tot timpul acesta devenind din 
ce în ce mai închis în sine şi tentat de a compensa 
acea izolare existenţială prin mobilizarea unei 
dîrzenii a voinţei, centrată pe cultivarea frenetică 
a propriilor forțe intelectuale şi fizice. Fiul unor 


$ înt, din capul locului, conştient că o lipsă 


emigranţi polonezi, alunecati pe scocul schizofire- 
niei dintre practica unui conformism al asimilării 
la mediul american şi mocnirile resentimentare, 
Ted Kaczynski nu a putut el însuşi, în nici un fel, 
găsi drumul dialogului autentic, fiind treptat co- 
tropit de aversiunile insuportabile şi divergențe- 
le mînioase (şi în acelasi timp mute) față de me- 
diul intelectual şi mentalitatea dominantă, culmi- 
nînd în refuzul, cu descărcare violentă, al accep- 
tării condiționării socio-tehnologice a epocii. 
Ted Kaczynski consideră că revolutia industrială 
occidentală a fost şi este opacă atit față de natura 
nealterată, cât şi faţă de capacitatea de autonomie 
autentică a ființei umane. Sistemul tehnologic 
creat de această revoluţie industrială dezvoltă o 
dinamică intrinsecă distructivă implacabilă, care 
nu poate fi întimpinată decît printr-o contrare- 
voluţie antitehnologică. Numai că scepticismul 
radical al lui Ted Kaczynski îl determină să nu 
mizeze nici pe câştigarea treptată a unei adeziuni 
colective şi nici pe cooperarea cu stinga politică 
sau mişcarea ecologică. 

La 26 mai 1978, o bombă artizanală camu- 
flată într-un colet, de mărimea unui pantof, adre- 
sată profesorului Cris Buckley, explodează în clă- 
direa unui institut tehnologic universitar, rănin- 
du-l numai uşor pe un ofiter de poliţie care toc- 
mai îl despacheta; la 9 mai 1979, o cutie cu trabu- 
curi abandonată într-o cameră de studiu explo- 
dează în acelaşi institut, din nou fără a răni pe 
cineva în mod serios; la 15 noiembrie 1979, în 
cala unui avion ale unei linii de transport un colet 
explodează înfundat, inundînd cu fum avionul. 
Bomba eşuată a produs numai uşoare tulburări 
respiratorii, dar şi o aterizare precipitată pericu- 
loasă; în iunie 1980, un colet în care era împa- 





++ 


anul VI e nr. 64 


DECANTĂRI 


ROST 





chetată o carte este deschis de preşedintele com- 
paniei United Airlines. Rezultatul: „un fragment 
de țeavă galvanizată îi sfirtecă soldul, altul face o 
gaură în tavan, aşchii de lemn i se înfig dureros în 
pielea feții şi în miini“; a patra bombă trimisă 
poartă şi o semnătură pe o plăcuță de metal cu 
inițialele F.C. Mai tîrziu, scriindu-i unui ziar, Ted 
Kaczynski a explicat semnificaţia: „Freedom 
Club“ („Clubul Libertăţii“); un nou atentat, din 5 
mai 1982, i-a provocat secretarei unui profesor 
universitar răniri grave; a urmat bomba plasată 
la Universitatea Berkeley care „i-a făcut ferfeniță 
mîna stîngă a profesorului Diogene Angelakos de 
la Universitatea Berkeley“. 

Despre aceste atentate şi pregătirea lor s-au 
găsit referiri precise în jurnalul personal al lui 
Ted Kaczynski ridicat cînd a fost arestat. Inclusiv 
despre nemulțumirea lui pentru „slaba calitate“ a 
bombelor pe care le manufacturase şi expediase. 
Au urmat, probabil şi din cauza aceasta, trei ani 
de abstinență a terorismului lui Ted Kaczynski. Şi, 
pe urmă, la 15 mai 1985, tot la Universitatea Ber- 
keley, este pusă o bombă a cărei explozie i-a lovit 
braţul stîng şi i-a retezat degetele unui student 
care era căpitan de aviaţie şi pilot talentat pe 
punctul de a fi recrutat de NASA. Plan zădărnicit, 
aşa că după terminare studiilor el s-a dedicat ca- 
rierei universitare, „În sfârşit o reuşită după nenu- 











d] OVIDIU HURDUZEU 


Autorul Sclavilor fericiţi 








măratele eşecuri menţionate în aceste note“, 
scria Ted Kaczynski în jurnalul său. Căci el nu stă- 
tuse degeaba, ci îşi perfecţionase şi întărise pa- 
chetele-bombă. La 8 mai 1985, a expediat un ase- 
menea exemplar pe adresa companiei aeriene 
Boeing. Pachetul a zăcut mai mult de o lună în 
mesageria companiei. Pînă la urmă a fost remar- 
cat de un funcționar căruia i s-a părut suspect. A 
fost controlat cu raze X, s-a văzut că e vorba de o 
bombă şi fiind cu multiple precauţii dezamorsată 
s-a constatat că era „foarte puternică şi extrem de 
bine făcută... şi ar fi ucis pe oricine se afla pe o 
rază de 20-30 de picioare“. În noiembrie 1985, o 
bombă trimisă prin postă unui important profe- 
sor de la Universitatea din Michigan îi cauzează 
acestuia o cvasi pierdere a auzului; la 11 decem- 
brie 1985, Hugh Scrutton, proprietarul unui mic 
magazin de închiriat computere este ucis de o 
bombă trimisă de Ted Kaczynski; la 20 februarie 
1987, 0 bombă aproape identică pusă în parcarea 
din spatele altui magazin de computere îi pro- 
duce proprietarului acestuia răniri multiple şi pa- 
ralizarea miinii stîngi. A urmat o pauză de şapte 
ani şi apoi, în 1993, două atacuri. Primului i-a 
căzut victimă celebrul genetician Charles Joseph 
Epstein care a fost grav rănit. Salvat printr-o com- 
plicată intervenţie chirurgicală, a pierdut trei 
degete de la o mînă. Al doilea atac s-a soldat, pen- 
tru profesorul de la Yale University, cu leziuni se- 
rioase la plămiîni şi la piciorul drept, fracturi de 
brate şi pierderea a două degete; în decembrie 
1994, omul de afaceri Tom Mosser a fost hăcuit de 
o bombă trimisă de Ted Kaczynski; la 24 aprilie 
1995, un efect mortal tot atât de groaznic la avut 
o bombă a lui Ted Kaczynski asupra lui Gilbert 
Murray, preşedintele Asociaţiei Forestiere din 
California. 

În tot timpul acesta, FBl-ul bijbiise din ce în 
ce mai alarmat în căutarea unui atentator în serie 
al cărui profil rămăsese multă vreme tot atât de 
enigmatic precum şi mobilurile sale. Ovidiu Hur- 
duzeu reînsuflețeşte peripeţiile psihologice, im- 
pasurile culturale, logice şi imaginative prin care 
au trecut vînătorii, dar în paralel şi orizontul afec- 
tiv, perceptiv şi de concepţie asupra lumii al ace- 
lei „fiare“ pînă la urmă „capturate“. Ajuns să dea 
socoteală societăţii detestate Ted Kaczynski îşi 
doreste o răfuială generală la lumina zilei după 
cea picurată cu sînge din întuneric, dar nici aici zi- 





anul VI e nr. 64 


45 


ROST 


DECANTĂRI 





durile duşmănite nu pot fi dărimate, ci par a avea 
rezistența în veci elastică. Cât despre justiţie ea nu 
se poate sustrage perplexităţii. Ea îi „fură 
show-ul“, dar în schimb, cum necum, îl salvează 
de la condamnarea la moarte. Sîntem încă de- 
parte de 11 Septembrie 2001 şi urmările!... 

În privinţa doctrinei lui Ted Kaczynski, car- 
tea lui Ovidiu Hurduzeu cuprinde şi un amplu 
manifest pe care acesta îl trimite în iunie 1995, 
din ascunzătoarea sa, ziarelor New York Times, 
Washington Post şi Penthouse Magazine sub ti- 
tlul: „Societatea industrială şi viitorul ei”. Este 
vorba de un eseu apologetic al lui Unabomber, 
susținut de analiză istorică, antropologică, social- 
politică, în raport cu distructivitatea sistemului 
industrial-tehnologic şi imposibilitatea refor- 
mării lui, precum şi problema libertăţii în cadrul 
societății industriale. Este criticată şi acţiunea şi 
influenţa crescîndă a mişcărilor de stînga fățişe 
sau criptice. Ted Kaczynski vorbeşte de „robia la 
care sistemul industrial supune specia umană“, 
nu vede altă soluție în afară de revoluţie, a cărei 
pregătire o preconizează, precizînd că aceasta „fie 
că va recurge sau nu la violenţa fizică, e sigur că 
nu va fi o revoluţie politică“. Ea va ținti tehnologia 
şi economia, nicidecum sfera politicului. Singurul 
scop de care trebuie să fie însufleţit noul re- 
voluţionar este distrugerea sistemului industrial. 

Ovidiu Hurduzeu şi-a scris această carte 
plonjind în drama unei vieţi periclitate şi primej- 
dioase în acelaşi timp, iscată la intersecția dintre 
existența exacerbată a unei minți de excepție, 
însă fără darul transcenderii, pe de o parte, şi una 
dintre provocările majore ale timpului, cu între- 
bările şi patologiile lui, pe de altă parte, dar son- 
dînd adîncurile acelei drame, s-a ridicat mereu la 
suprafață pentru a expune rezultatele imersiunii 
la lumina analizei şi a sintezei filozofice. „Nu aş fi 
scris niciodată o carte despre «cazul Unabomber 
dacă Ted Kaczynski ar fi fost doar un Jack Spinte- 
cătorul al timpurilor postmoderne. A reduce «ca- 
zul Unabomber» la aspectele sale senzaţionale şi 
patologice ar fi o dovadă de miopie intelectuală şi 
neînțelegere a unor evenimente contemporane 
majore. Viaţa lui Ted Kaczynski, ideile şi actele 
sale teroriste au o legătură directă cu istoria post 
belică a Statelor Unite şi a Occidentului în gene- 
ral. Nu se poate discuta cu seriozitate despre Una- 
bomber eludînd contextul social-politic al anilor 


50-60 din Occident, revoluăția tehnologică şi con- 
secinţele ei, trecerea de la capitalismul tradiţio- 
nal al «eticii protestante» la hedonismul societății 
de consum“ (Unabomber, p. 9). 

Ted Kaczynski este ca şi obsedat de postula- 
tul, nostalgia, impulsul, ai zice organic, spre o 
autonomie individuală, cu convingerea că ea este 
subminată pînă la anulare de către sistemul 
tehnologic. 

Ovidiu Hurduzeu în cartea sa Sclavii Fericiţi, 
observă că „Societatea postindustrială nu supor- 
tă alteritatea întrucât o consideră neintegrabilă. A 
fi în spaţiul tehnologic înseamnă, pur şi simplu a 
fi integrat. «Integrarea» nu tolerează libertatea“. 
Dar, în acelaşi timp, Ovidiu Hurduzeu reţine că 
Ted Kaczynski, adversarul total al acelui sistem 
refractar la alteritate, de fapt se comportă adia- 
logic, îl pedepseşte pe „celălalt“ fără a-l vedea, „a 
evitat cu grijă confruntarea față la față“, e un justi- 
tiar mut şi impenetrabil. 

„Ca şi tehnologia pe care o urăşte, Ted 
Kaczynski nu se raportează la ființe umane vii” 
(Unabomber, p. 390). 

Aş spune şi că, după ce, aşa cum arată Ovidiu 
Hurduzeu, revoluţia preconizată de Ted Kaczyn- 
ski este „în primul rînd un act distructiv“, deci 
nicidecum un act inspirat de un model istoric 
concret sau de un program socio-politic, idealul 
postulat de Ted Kaczynski „din motive strate- 
gice“, „natura sălbatică“ (T.K.) suferă la el de 
aceeaşi inadecvare la relația comprehensivă cu 
lumea înconjurătoare. Aceasta este o altă față a 
tragediei lui Ted Kaczynski. Căci dacă el iubeşte 
ceva aceasta este viața în mijlocul naturii pe cât 
mai este posibil nealterate şi nesubjugate de om. 
Nu putem desigur reconstitui simțămintele lui 
față de natura încă virgină. Dar, din felul cum sînt 
exprimate de el însuşi, ele sînt foarte îndepăr- 
tate, de pildă, de cele care se oglindesc în lirica 
noastră populară sau în opera lui Mihail Sado- 
veanu. Şi nu este numai o deosebire de grad, ci de 
substanță. Poate că se manifestă aici şi subdezvol- 
tarea sau blocarea conştiinţei şi experienței re- 
ligioase la Ted Kaczynski, o debilitare a simțului 
sacrului. „Natura sălbatică“ la care vibrează Ted 
Kaczynski s-ar putea să îi dăruiască o mirare şi ad- 
mirare a puterilor care lucrează şi se înfăţişează 
în lumea vegetală şi animală, dar circumscrise 
luptei „oarbe“ pentru perpetuare şi supraviețuire 





46 


anul VI e nr. 64 


DECANTĂRI 


ROST 





a speciilor. Marea tradiţie a unei viziuni transima- 
nente asupra naturii (care şi semantic te duce la 
misterul „naşterii“), prezente de pildă în gîndirea 
sfintului Augustin, că natura e o carte în care poți 
citi ceva din voința lui Dumnezeu, reluată şi adîn- 
cită de Cusanus: „Dei potentia creativa not sit 
evacuata in ipsis“ („Puterea creatoare a lui Dum- 
nezeu nu se termină în creaţia Lui“), îşi are o 
bogată şi diversificată succesiune în filozofia occi- 
dentală şi pînă la vîrfurile ştiinţei moderne. Nu 
sînt semne că Ted Kaczynski s-ar fi putut încerca 
în citirea voinţei divine în sau dincolo de natură. 
CS. Lewis spunea: „Însăşi noţiunea de natură 
este una la care am ajuns numai revendicînd un 
fel de statut supranatural pentru noi înşine (C.S. 
Lewis, Undeceptions-Essays on Theologie and 
Etics, London 1971, p. 7). lar Nikolai Berdeaev, 
meditînd relaţia dinspre supranatural spre natu- 
ral, scria cu avînt ortodox: „Supranaturalul este, 
simplu spus, naturalul pe un plan superior şi de 
însemnătate supremă“ (N. Berdeaev, Spirituality 
and the spiritual Spirit, p. 37-38). Pentru Una- 
bomber restabilirea „naturii sălbatice“ de după 
înlăturarea Sistemului Tehnologic ne va aduce li- 
bertatea. Iar libertatea înseamnă putere: „Prin 
«ibertate» înțelegem posibilitatea de a exercita 
procesul de putere prin urmărirea unor țeluri 
reale... fără a fi stînjeniţi, manipulați sau suprave- 

















gheaţi, mai ales de o mare organizaţie“ (Manifest 
- art. 93). Ted Kaczynski este de părere că ființele 
umane „simt nevoia (probabil de ordin biologic)“ 
de ceva pe care îl numeşte „proces de putere“. 
Chiar dacă el precizează că această putere nu în- 
seamnă controlarea altor oameni nu e mai puțin 
adevărat că o intenţie fundamentală a ştiinţei şi 
tehnologiei a fost controlarea „naturii sălbatice“ 
(şi la nevoie şi a oamenilor) pînă la recordurile 
tehnice contemporane a căror exaltare după păr- 
erea lui Gabriel Marcel „merge mînă în mînă cu 
slăbirea sau istovirea sentimentului sacrului“ 
(Gabriel Marcel, Les hommes contre /humain, 
Paris 1953, p. 61). De altfel istoria tragediei lui 
Ted Kaczynski conţine şi frămîntările şi frus- 
trările lui în legătură cu imperfecțiunile tehnice şi 
randamentul bombelor sale. Nu numai aici, 
revoltatul împotriva domniei absolute a tehnolo- 
giei se apleca foarte adînc în faţa ei. H. Bergson 
spunea „La mecanique demande une mistique“. 
Postfața lui Mircea Platon este intitulată: „Teroris- 
tul ca «sfint» gnostic“. Între Mircea Platon şi Ovi- 
diu Hurduzeu, doi exponenţi de puternică origi- 
nalitate ai culturii actuale româneşti, din interior 
şi din exterior, există fecunde afinități elective. 
Iar dincolo de invitaţia lui Ovidiu Hurduzeu de a- 
i scrie o postfață la cartea lui, Mircea Platon măr- 
turiseşte şi un imbold interior destul de acut (nici 
acesta exterior amintitelor afinități): „Motivul e 
lipsa de spirit critic şi autocritic a stîngii româ- 
neşti“ (p. 391). Nu e chiar rău că în Țara noastră, 
în ciuda veşnicelor mimetisme, controversa stîn- 
ga-dreapta (am citit odată declaraţia făcută în pe- 
rioada interbelică de un om politic care respin- 
gea o asemenea strictă sau abruptă demarcaţie 
spaţială aplicată omului politic, în calitate de 
ființă umană integrală, spunînd: „doar nu vreți să 
insinuați că am suferi de hemiplegic?“) posedă, 
pe lingă inevitabile similitudini cîteva caracteris- 
tici, aş zice foarte aparte. Unele dintre ele nu ţin 
numai de fizionomia generală a acestui răstimp 
românesc, ci şi de configurația specială şi conţi- 
nutul unei confruntări nu numai interpretative, 
ci şi, potenţial, creatoare, întru depăşirea răstim- 
pului. O asemenea caracteristică inconfundabilă 
în concertul european o constituie ponderea ine- 
dită şi de o remarcabilă altitudine calitativă re- 
prezentată în spaţiul românesc de o generaţie ti- 
nără de scriitori, filozofi, teologi, oameni ai disci- 





anul VI e nr. 64 


47 


ROST 


DECANTĂRI 





plinelor umanistice şi ştiinţifice, care, cu franche- 
țe şi soliditate argumentativă au ales calea unui 
nonconformism conservatorpersonalist, cu tot 
ce înseamnă aceasta pentru reînviorarea, în 
condiţiile lumii actuale, a unor valenţe creştine şi 
naţionale. Nu voi insista asupra elementului de 
excepţie reprezentat de acest învolt reviriment 
conservator juvenil în peisajul postmodernismu- 
lui tîrziu. Şi nici asupra şanselor unei autenticități 
în care specificul s-ar putea întâlni cu universalul. 
Mircea Platon face parte cu sagacitate, artă şi 
dăruire din această avangardă antifuturistă a 
conservatorismului românesc. Citat: „Departe 
însă de a fi originală, stînga românească nu face 
decit să copieze în mod incompetent alonja som- 
niferă a modelului ei occidental“ (p. 392). Şi aici 
Mircea Platon face două observaţii pertinente. În 
a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima 
jumătate a secolului al XX-lea stînga occidentală 
avea un obiect al programului şi al deservirii: 
proletariatul. Odată cu ştergerea conturilor sale 
de clasă şi îmburghezirea proletariatului occiden- 
tal, stinga a trebuit să-şi găsească alte categorii- 
ținte. În afară de zonele paupere ale lumii a treia 
şi de cele bintuite de sechelele comunismului în 
Europa de Est, stînga aceasta şi-a căutat noul 
adresant în minoritățile rasiale, sexuale, deza- 
vantajate economic precum şi în complexul me- 
diatico-universitar occidental. „Aceasta face ca, 
astăzi, stînga să fie baricadată în universități“ (p. 
393). Stinga aceasta şi discursul ei, ca şi con- 
secințele îi sînt bine cunoscute lui Mircea Platon 
din directă şi actuală experiență. Privind spre 
Patrie, Mircea Platon scrie: „Gîndind global şi ac- 
ționînd local, stînga românească (nu vorbesc aici 
despre partide, ci despre nuclee de energii in- 
telectuale) e şi ea mărginită la discurs, după mo- 
delul suratelor occidentale“ (p. 393). Şi găseşte 
că acest tip de stingă „e mai puţin un mod de a 
schimba lumea, cu riscurile aferente, şi mai mult 
un mod de a te închide în propria odaie pentru a 
te deconstrui privat cu Derrida şi cu Foucault“ (p. 
393). 

Cit despre Ted Kaczynski, ar putea fi privit şi 
el ca un produs hibrid şi paradox (dar şi exploziv) 
al acelei stîngi de data aceasta universitar-ameri- 
cane, cu ruperea ei de realitate şi dezorientările 
istorice, cu adaosul insolit că în final el „a fost pus 
la index nu pentru crimele sale, ci pentru opiniile 


sale îndreptate împotriva elitelor de stînga“. 
Mircea Platon reține ambivalenţele de gîndire şi 
acțiune ale lui Ted Kaczynski care perpetuează 
eroarea tehnologică prin aceea că luptă adoptind 
însă armele adversarului pentru o iesire din sis- 
temul acestuia şi astfel lupta devine de fapt ilu- 
zorie. E un prizonier al modernităţii în lupta lui 
pentru regăsirea arhaicei „naturi sălbatice“. 
Citind această postfață întâlnesc spiritul mul 
tora din propriile mele reacţii la tragedia, aş zice 
la păcatul autodestructiv pentru Ted Kaczynski. 
În treacăt fie spus, ateismul lui Ted Kaczynski, 
nemilitant dar insurmontabil, odată mărturisit 
chiar cu o undă de regret pentru lipsa de forță 
interioară pe care o implică, cred că nu poate fi 
desprins de dramă de la început pînă la capăt. Im- 
presionantă, indiferent de eclipsa de Dumnezeu, 
este absenţa oricărei urme nu de religie, pur şi 
simplu a paradigmei creştine la un emigrant po- 
lonez (e adevărat că el afirmă că şi părinţii lui 
erau atei, dar nu fratele). De aici probabil pre- 
zenţa centrală Ia el a urii trăită spontan şi ridi- 
cată, din cînd în cînd, la rangul unui fel de prin- 
cipiu justificativ. Mircea Platon se opreşte şi el 
asupra „dublei dezrădăcinări“, a lui Ted Kac- 
zynski ca urmare a dorinței de adaptare şi asimi- 
lare a unei familii de imigranţi, dar şi a orientării 
unei părți din mediul american propriu-zis. Însin- 
gurarea funciară a lui Ted Kaczynski (iar ateismul 
e o supremă formă de însingurare) o vede Mircea 
Platon oricum ca pe o consecinţă a hiperrationa- 
lizării omului sistemului tehnologic pînă la 
căderea în irațional. Privirea finală a postfeţei lui 
Mircea Platon se opreşte asupra suferinței reale 
care a întunecat viața lui Ted Kaczynski sub „inva- 
zia tehnologiei“, dar şi a refuzului său de a şi-o 
asuma. Răspunsul ales de Ted Kaczynski a fost re- 
volta omului modern care a pierdut sensul asce- 
zei. Şi mă bucur să citez încheierea, nu numai fru- 
moasă, a lui Mircea Platon: „Drama seculară sau 
liturgică e centrată pe o prezenţă, pe prezența 
zeului şi a eroului sau sfintului... Calendarul litur- 
gic e profund antimodern şi profund subversiv la 
adresa (comuni/)consumismului şi abundenței 
preambalate. Terorismul e o formă de a răspunde 
morţii cu moarte. Dar numai alături de Hristos se 
poate - «cu moartea pre moarte călcînd» - învia. 
Restul e publicitate“. 
Miinchen, 9 martie, 2008 





48 


anul VI e nr. 64 


IN MEMORIAM 





A murit Părintele loan de 
la Recea. Legenda continuă 


A fost o legendă din timpul vieţii. Un mărturi- 
sitor al lui Hristos, luminat de har, care îşi purta 
crucea cu smerenie şi dragoste. Când îl întâlneai, ţi 
se plecau genunchii în mod reflex. Era ca şi cum un 
sfânt s-ar fi desprins din icoană şi ar fi venit spre 
tine. Te copleşea prin prezenţă, dar nu pentru că 
era dominator, ci pentru bunătatea, pacea şi mo- 
destia care transpăreau pe chipul acestui călugăr. 
Părintele Arhimandrit loan Iovan de la Recea. 

La 17 mai, legenda s-a destrupat. Sufletul Pă- 
rintelui loan s-a ridicat la ceruri, spre a se uni cu 
Tatăl. 

Născut în 1922, ca fiu al preotului Gavril şi al 
presbiterei Maria Iovan, a studiat Dreptul timp de 
trei ani, a absolvit Facultatea de Teologie şi a făcut 
studii pentru doctorat, cu Părintele Dumitru Stă- 
niloae, fără să-şi mai susţină însă teza. În 1947 a 
intrat la Mânăstirea Vladimireşti (Galaţi), unde, la 
27 noiembrie 1949, a fost tuns în monahism, cu 
numele de Ioan, o lună mai târziu fiind hirotonit 
ieromonah. Părintele Ioan a slujit la Vladimireşti 
până în 1955. Predicile şi sfaturile sale duhovni- 
ceşti au făcut din mânăstire loc de mare pelerinaj. 
În plină prigoană asupra Bisericii, veneau să-l as- 
culte, în aer liber, pe orice vreme, stând în ge- 
nunchi, 20.000-30.000 de oameni. Autorităţile 
comuniste au trecut de la uimire la furie şi apoi la 
panică. Sfinţia Sa făcea spovedanii colective şi era 
pentru împărtăşirea cât mai deasă, şi zilnică, dacă 
era posibil, pentru tot păcătosul, chiar dacă acesta 
nu apuca să se curăţe prin canon şi rugăciune. Din 
această pricină, într-o scrisoare deschisă semnată 
de câţiva mari duhovnici, între care Părintele 
Cleopa Ilie, Părintele Petroniu Tănase de la Sfântul 
Munte Athos, Părintele Arsenie Papcacioc şi Mitro- 
politul Antonie Plămădeală, în 1954, Părintele 
Joan a fost acuzat de erezie. În 1955, Părintele loan 
a trimis un memoriu conducerii Statului şi Sfân- 
tului Sinod, în care spunea: „...de ce se pedepsesc 
elevii, studenţii, militarii, învățătorii şi alți membri 
de partid pentru că merg la Biserică? În ce consta 
libertatea religioasă, care sunt limitele ei? Dacă 


este o colaborare între Biserică şi Stat, atunci de ce 
Statul are drepturi nelimitate şi se amestecă gro- 
solan în toate ale Bisericii, inclusiv în predici şi slu- 
jbe, pretinzând să fie scurtate sau chiar anulate în 
anumite zile? Unii au zis că suntem reacționari: în 
sens duhovnicesc, au dreptate - vrem sa fim reac- 
ționari până la moarte, împotriva diavolului şi a 
ucenicilor săi“. A fost acuzat de instigare Ia tero- 
rism şi condamnat la muncă silnică pe viață. A su- 
praviețuit regimului de exterminare din închiso- 
rile prin care a trecut - Galaţi, Văcăreşti, Jilava, 
Gherla şi Aiud -, deşi a suferit multe torturi şi s-a 
îmbolnăvit grav de TBC. În temniță, Părintele 
loan a continuat să oficieze Sfânta Liturghie în 
fiecare zi, cu ajutorul unor detinuţi de drept co- 
mun, care aveau o mai mare libertate de mişcare 
şi puteau introduce în închisoare vin pentru 
împărtăşanie. Antimisul îl avea cusut pe spatele 
maieului. Potirul era o cutie de medicamente din 
ebonită sfințită. 

Părintele loan a fost printre puţinii care au 
rezistat reeducării de la Aiud. A fost eliberat în 
1964, cu decretul de grațiere generală. 

După închisoare, Mitropolitul Antonie Plămă- 
deală a cerut şi a obţinut în Sinod ridicarea cate- 
risirii Părintelui loan, pentru dovezile de credință 
pe care le-a dat. 

După 1990, a devenit duhovnicul mânăstirii 
de maici „Naşterea Maicii Domnului“ de la Recea, 
de lângă Târgu Mureş. Acolo a şi fost îngropat la 19 
mai a.c. 

IPS Andrei, arhiepiscopul Albei Iuliei, a spus: 
„Părintele a fost un mărturisitor al lui Hristos. Cu 
orice risc și-a exprimat crezul său, fiind un mare 
misionar. Misiunea lui pornea din convingerea că 
se poate regenera viața noastră duhovnicească 
printr-o regăsire a comuniunii cu Hristos în Sfânta 
Euharistie. Nădăjduim că Domnul nostru lisus 
Hristos îl va tace partaș al ospătului crediţei cel 
Veșnic“. 

Dumnezeu să-l odihnească în pace! 

Claudiu Târziu 





anul VI e nr. 64 


49 


SENS 





România în tranziţie: 
de la Orwell la Huxley 


Gheorghe Fedorovici 


ajoritatea românilor este convinsă că 
M din momentul căderii regimului comu- 

nist, România a devenit o țară liberă şi 
că eventualele crize apărute între timp se explică 
prin atrofierea discernămîntului provocată de în- 
delungata absenţă a exerciţiului libertăţii. Dar 
faptul că tensiunea anilor '90 a fost înlocuită cu 
nepăsarea de astăzi pare să arate că sîntem, în 
prezent, încă şi mai departe de exercitarea res- 
ponsabilă a libertăţii decît eram în urmă cu 
aproape douăzeci de ani. Cu alte cuvinte, deşi în 
decembrie '89 am ieşit dintr-un univers concen- 
traţionar, asta nu înseamnă că am devenit mai 
liberi decât fusesem înainte. Tot ce s-a schimbat a 
fost modalitatea de exercitare a unei puteri care, 
în esenţa ei, nu a renunțat la încercarea de a-l 
schimba pe om dinafara omului; această nouă 
manifestare a puterii este cu atit mai subtilă cu cât 
are o aparență mai binevoitoare. Dacă în ordinea 
descrisă în cărțile lui Orwell (1984 şi Ferma ani- 
malelor), ordine pe care Europa răsăriteană a 
trăit-o pînă în 1989, adevărul este vizibil tocmai 
pentru că este ascuns cu străşnicie şi protejat de 
nişte minciuni atât de grosolane, în universul hux- 
leyan adevărul este ascuns tocmai prin felul în 
care este prezentat, la un loc cu alte adevăruri re- 
lative ori parţiale. Neil Postman a rezumat aceas- 
tă diferență în pagini memorabile: „Desigur, nu 
Orwell a fost cel dintii care ne-a arătat dezastrul 
spiritual produs de o tiranie. Ceea ce este valoros 
în opera lui constă în efortul de a arăta că nu are 
nici O importanță care este ideologia gardienilor 





Hamlet: Ai deslușit ceva? 
Horaţio: Foarte limpede, alteţă. 
Hamlet: Cînd se vorbea de otravă? 
Horaţio: L-am dibuit foarte bine. 
Hamlet, IIL.ii 


noştri. Porţile închisorii rămîn la fel de impene- 
trabile, supravegherea la fel de aspră, idolatri- 
zarea stăpînilor tot atât de răspîndită. În schimb, 
ceea ce ne spune Huxley este că, într-o epocă 
avansată tehnologic, dezastrul spiritual va fi adus 
mai degrabă de un adversar cu o față zimbitoare 
decit de unul al cărui chip inspiră suspiciune şi 
ură. În cadrul profeţiei huxleyene, Big Brother nu 
ne urmăreşte pentru că aşa îşi doreşte el: noi îl 
urmărim, fiindcă aşa dorim. Nu mai este nevoie 
de gardieni, de porţi sau de Ministere ale Adevă- 
rului. Atunci cînd o populaţie întreagă nu face 
altceva decit să se distreze prin emisiuni de diver- 
tisment, cînd viața culturală este redefinită ca un 
cerc nesfârşit de distracţii, cînd discuţia publică 
serioasă devine un fel de gîngureală, cînd, în sfir- 
şit, un întreg popor devine un auditoriu şi întrea- 
ga lui preocupare publică un act de vodevil, atunci 
poporul respectiv se află sub o gravă amenințare 
iar moartea culturii lui este cît se poate de proba- 
bilă“ (N. Postman, Amusing Ourselves to Death, 
Penguin, 1986, pp. 155-156, subl. n.) 

După cum rezuma Ovidiu Hurduzeu într-un 
eseu-manifest la care mă voi întoarce imediat, „în 
nici o epocă anterioară conformismul, banalita- 
tea şi sterilitatea intelectuală nu au fost transfor- 
mate în norme de gîndire şi conduită morală. 
Doar în epoca postmodernă ele fac legea în re- 
gat“ („Renaşterea conştiinţei critice şi a speran- 
ței“, ROST, nr. 59-60, 2008, p. 18. Amintesc că 
acest text împreună cu „Ce-a mai rămas de apă- 
rat?* de Mircea Platon, eseu apărut în acelaşi nu- 
măr al revistei ROST, pp. 23-26, au fost publi- 
cate şi în revista Idei în dialog, nr. 40, 2008, pp. 





50 


anul VI e nr. 64 


SENS 





26-29. Observaţia dlui O. Hurduzeu a fost de alt- 
fel imediat confirmată prin replica constituită de 
articolele lui loan Buduca şi H.R. Patapievici, în 
nr. 41/2008 al revistei Idei în dialog, o replică în 
care spiritul înregimentării a atins apogeul în ar- 
ticolul lui Al. B. Duca din nr. 43/2008 al 1D unde 
cititorilor li se serveşte o porție consistentă de 
gîndire de lemn mîncată de cariile corectitudinii 
politice şi un soi de servilism care face transpar- 
entă în fiecare paragraf singura preocupare reală 
a autorului: „domnu' Patapievici, am zis bine?“) 

Concret, Postman ne spune că un popor care 
încetează să mai fie interesat de adevărurile lui şi 
de adevărurile omului, este condamnat la moar- 
te. Dacă în ordinea represivă în care am trăit pînă 
în '80, instinctul adevărului rămăsese treaz în noi 
tocmai din cauza eforturilor grosolane ale puterii 
de a-lextirpa, precum şi datorită ultimei generaţii 
de mărturisitori care continua să supravieţuias- 
că, din '89 încoace adevărul este ultimul lucru 
care contează deşi pare să fie în permanență ac- 
cesibil oricui este interesat. Diferența esenţială 
între cele două lumi, afirmă Postman în prefața 
cărţii lui, constă în faptul că în timp ce „Orwell se 
temea că adevărul ne va fi ascuns, Huxley se 
temea că adevărul va fi înecat într-o mare de ba- 
nalitate“. „Lumea nouă“ este cu adevărat „uimi- 
toare“ fiindcă în acest „loc rău“ (sensul literal al 
termenului „distopie“) nimeni nu mai este intere- 
sat de adevăr, două maxime hotărînd de la bun 
început neseriozitatea unei astfel de preocupări. 
Una, pragmatică chipurile, care susține că „ade- 
vărul nu ține de foame“ şi o alta, cu valoare de 
dogmă în lumea pretins intelectuală, care declară 
irevocabil că „fiecare cu adevărul lui“. În faţa 
acestor judecăţi implacabile, Adevărul nu poate 
decit să tacă. 

Dar noi, cei care ştim şi vedem lucrurile aces- 
tea, nu sîntem Adevărul ci martori ai Adevărului; 
doar în măsura în care vom vorbi, vom rămîne în 
Adevăr, adică în Viaţă. Şi chiar dacă mărturisim 
într-o lume care obişnuieşte să îi ucidă pe mărtu- 
risitorii Adevărului, izolindu-i cel mai adesea 
într-o „conspirație a tăcerii“, după cum o sublinia 
Czelaw Milosz, noi nu trebuie să încetăm să măr- 
turisim din dragoste pentru Cel care „aşa a iubit 
lumea, încît pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca 
oricine crede în EI să nu piară, ci să aibă viață 
veşnică“ (Ioan 3, 16). 











SS = E 
În întreaga sa operă Neil Postman nu a înce- 
tat să arate că lumea de astăzi se îndreaptă tot 
mai repede către o societate de tipul celei din Bra- 
ve New World, o lume care moare de îs la pro- 
priu, chiar dacă acesta nu este decit fie un rîs 
forţat, dirijat din culise, fie cel al unui nebun, pre- 
cum risul cu care Foucault ne recomandă să 
întimpinăm orice pretenţie de adevăr şi orice dis- 
curs despre natura umană (cf. The Order of 
Things, Vintage Books, 1994, p. 343). Dar dacă 
Postman a subliniat foarte bine că orice ideologie 
sfirşeşte prin a construi o societate totalitară, el 
nu a reuşit în schimb să ofere nişte soluții satis- 
făcătoare; după cum sublinia un recenzent al 
lucrării Amusing Ourselves to Death, a spune că 
lucrurile se schimbă imediat ce oamenii vor scoa- 
te televizorul din priză şi se vor întoarce Ia lec- 
tura clasicilor, nu este nici nou, nici convingător 
(Grant Morrison, „Culture and Colossus“, Mo- 
dern Age, vol. 40, nr. 2, 1998, pp. 221-222). Nu- 
mai că Postman nici nu avea cum să ajungă la o 
soluţie realistă, câtă vreme continua să creadă că 
la originea răului lumii moderne se află o tehno- 
logie ieşită de sub control. Este drept că Postman 
era convins de faptul că tehnologia însăşi este 
produsul ideologiei, însă nu a reuşit să arate de ce 
ideologiile ajung în mod necesar să producă sis- 
teme totalitare; pentru a putea explica acest fapt, 
trebuia ca specialistul american în ştiinţele comu- 














anul VI e nr. 64 


51 


ROST 


SENS 





nicării să ştie şi să dorească să dezvăluie adevărul 
pe care aceste ideologii îl ocultează. Este ceea ce 
au întreprins în ultimii ani printr-o serie de arti- 
cole şi volume cei doi gînditori români pe care i- 
am amintit mai devreme, Mircea Platon şi Ovidiu 
Hurduzeu. Analiza ideologiilor contemporane, a 
obiectivelor reale pe care le urmăresc şi a modu- 
lui în care ne putem elibera de aceste ideologii a 
fost dusă pînă la capăt cu graţie, claritate şi foarte 
mult curaj în „A treia forță“, text pe care-l putem 
considera manifestul conservatorismului perso- 
nalist. Deşi la prima vedere un text teoretic, eseu- 
rile pe care le adună trebuie văzute mai degrabă 
ca o mărturisire decit ca o construcţie teoretică, 
ca o atitudine mai mult decit ca o înşiruire de ar- 
gumente. În rîndurile următoare voi încerca să 
prezint sintetic principiile afirmate în cadrul ma- 
nifestului şi să subliniez totodată relevanța lor 
teologică în general şi cea politică în special. 

Nu vreau să spun că în România de astăzi ar 
lipsi mărturisitorii; dacă ar fi aşa, nu ar mai exista 
nici o Românie, nici măcar România lor, a celor 
care dețin monopolul politic, economic şi cultu- 
ral. Numai că, prin poziţia pe care o ocupă în cul- 
tură, prin formaţia lor intelectuală, mărturia 
celor doi nu afirmă doar adevărul, ci ne arată şi 
cine sînt cei care-l ascund, şi de ce. De pildă, în 
„Renaşterea conștiinței...“, O. Hurduzeu demon- 
strează că dificultatea intelectualilor români de a 
se orienta în peisajul culturii postmoderne este 
sporită atit de păstrarea involuntară a unor cate- 
gorii conceptuale care sînt de mult depăşite, cât şi 
de integrarea voluntară într-un sistem care le ofe- 
ră categorii prefabricate. Spre deosebire de Neil 
Postman şi de critica obişnuită a ideologiilor mo- 
derne, autorii manifestului „A treia forță“ sublini- 
ază esența distructivă a oricărei ideologii: aceea 
de a-l construi pe om, dinafara lui, plecînd de la o 
anumită idee despre om. Or, dacă omul poate fi 
apărat, ne spun M. Platon şi O. Hurduzeu, aceasta 
nu se va putea realiza printr-o altă ideologie, adi- 
că printr-o altă idee despre om, ci numai plecînd 
de la omul real, de la omul ireductibil şi neasemă- 
nător: omul concret al cărui temei concret este 
dat de Persoana Fiului întrupat, răstignit şi înviat. 

Reflectînd asupra acestei situaţii în care ne 
aflăm astăzi, cînd adevărul este tăinuit cu atât mai 
mult cu cât nimic nu pare să împiedice accesul la 
el, cînd mărturisitorii adevărului sînt brusc izo- 


laţi astfel încât afirmarea lui să nu aibă nici o con- 
secință chiar dacă ideea însăşi de adevăr a fost 
deja extirpată din conştiinţa oamenilor, cînd dia- 
logul nu mai este cu putinţă decit între complicii 
la minciună, pe de o parte, şi mărturisitorii ade- 
vărului, pe de alta, am văzut că, în definitiv, situa- 
ţia aceasta nu este deloc nouă. Din perspectivă 
creştină, nu este vorba decît de o nouă radicaliza- 
re a vechiului conflict dintre omul vechi, mort în 
Adam, şi omul nou, viu în Hristos. Adevărul as- 
cuns de lumea postmodernă este acelaşi adevăr 
căruia i s-au împotrivit toate culturile, toate tim- 
purile, toate cetăţile; postmodernitatea o face 
doar cu mijloacele sinucigaşe de care un Foucault 
sau Deleuze s-au folosit efectiv. Iar adevărul este 
acesta: că omul este mort, dar poate să învie. 

Fiecare cultură, religie, filozofie pleacă de la 
o pereche fundamentală de contrarii: în Orient 
este vorba despre aparență-realitate, în plato- 
nism despre ideal-material, în existențialismul 
sartrian despre libertate-inautenticitate, etc. Din 
perspectivă creştină, de la Cădere încoace, pen- 
tru lumea creată distincția inițială dintre creat şi 
necreat este înlocuită cu distincția dintre moarte 
şi viață, distincţie care străbate întreaga fire crea- 
tă. Aceasta este noua separație cu care se con- 
fruntă lumea creată şi ea are precedență înaintea 
oricărei alteia: este limpede că cineva poate fi 
liber sau nu, poate exista cu adevărat sau nu doar 
în măsura în care este, înainte de toate, viu. Aşa 
că atunci cînd Hamlet meditează asupra lui „a fi 
sau a nu fi“, el nu eliberează în gol, nu caută pre- 
texte intelectuale pentru a-şi amina acțiunea, ci 
aşază gesturile omului în locul lor propriu, pro- 
iectîndu-le pe fundalul veşniciei. Gesturile noas- 
tre şi deci vieţile noastre contează cu adevărat, ne 
spune Hamlet, doar în măsura în care au con- 
secințe veşnice. Numai că postmodernismul anu- 
lează din capul locului această confruntare fun- 
damentală între religii, culturi şi filozofii: pentru 
intelectualul contemporan, toate aceste perechi 
de opoziții esenţiale se reduc Ia nişte construcții 
intelectuale ale ideologiilor dominante. În mono- 
logul lui Hamlet nu vorbeşte Hamlet, şi nici mă- 
car Shakespeare, ne învaţă maeştrii deconstruc- 
ției, ci instituția represivă a Bisericii elisabetane; 
de altfel, orice operă din istoria culturii, precizea- 
ză intelectualul postmodern, nu reprezintă decit 
o manifestare a puterii politice. 





52 


anul VI e nr. 64 


SENS 


ROST 





Cum să vorbeşti cu cineva cu care nu poți 
vorbi despre ceva pe care nu-ţi este îngăduit să-l 
numeşti a fost misiunea creştinilor dintotdeauna. 
Lazăr este simbolul cel mai elocvent al lumii în 
care trăim. Dar, spre deosebire de cel din Evan- 
ghelii, acest Lazăr, deşi aude din fundul mormîn- 
tului chemarea de a ieşi afară, nu vrea sa iasă, nu 
vrea să învie. Acest neprieten al Domnului pre- 
feră să putrezească în veci decât să recunoască 
faptul evident că sursa vieţii lui este înafara sa, 
adică în Persoana Fiului în care firea omenească 
este unită cu cea dumnezeiască. Precum mumiile 
antice care trebuie examinate în condiţii speciale 
de laborator, omul de astăzi ştie că se fărimițează 
dacă se închină Dumnezeului cel viu. Omul post 
modern „nu-şi înclină capul înaintea nimănui“, 
după cum îi descrie Czeslaw Milosz pe tăinuitorii 
adevărului („Slow River“, în C. Milosz, New and 
Collected Poems: 1931-2001, Harper Collins, 
2003, p. 20). 

Aşadar, creştinii se află faţă de necreştini 
într-un raport cu totul diferit decât cel care exista 
între marii filozofi greci şi sofişti. Dacă cei din 
urmă se confruntau în cadrul unei culturi comu- 
ne, în schimb, între creştini şi necreştini „s-a întă- 
rit prăpastie mare, că cei care voiesc să treacă de 
aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă 
la noi“ (Luca 16, 26):un mormînt gol ne separă în 
mod radical de restul lumii. Dialogul este aşadar 
imposibil: ei nu ar asculta nici dacă ar învia cine- 
va din morți, cum ne spune Hristos câteva versete 
mai departe. 

Dar atunci ce rost are mărturia şi la ce bun că 
am înviat, dacă întâlnirea este cu neputinţă? În 
primul rînd, mărturisim pentru că ni s-a poruncit 
(Marcu 16, 15, etc.). În al doilea rînd, mărturia es- 
te legată de propria noastră identitate. Spre deo- 
sebire de membrii comunităţii lipsite de însuşiri a 
lumii de astăzi, creştinul nu mărturiseşte pentru 
a participa la un mediu social, mărturisirea lui nu 
seamănă cu „adeziunea“ grăbită față de Big Bro- 
ther, el nu mărturiseşte pentru a deveni „ceva” 
ori pentru a „socializa“, ci pur şi simplu pentru că 
este viu. Mărturia lui reprezintă mulțumirea pen- 
tru o viață pe care o primeşte dintr-o dragoste ca- 
re este, ca orice dragoste, inexplicabilă. Și care, 
tot ca orice dragoste, se vrea împărtăşită. Acesta 
ar fi încă un motiv pentru care creştinul mărturi- 
seşte public pentru a le vesti celor care încă nu s- 


au resemnat cu povara moiţii că există o opțiune, 
că libertatea este opusul autonomiei. 

În acelaşi timp, acţiunea creştinului nu are 
nimic în comun cu acel tip de umanism care se 
simte dator să „salveze omenirea“. Misiunea con- 
servatorismului autentic, arată Mircea Platon în 
„Ce-a mai rămas de apărat?“, constă în afirmarea 
„definiției omului, a înțelesului naturii umane“. 
Prin însăşi această afirmare este definită toto- 
dată şi esența epocii postmoderne, ca tăcere com- 
plice față de adevărul omului. Sarcina celor învi- 
aţi constă prin urmare în apărarea adevărului 
naturii umane, o natură umană care se dezvăluie 
în taina persoanei care, la rîndul ei, este revelată 
în Taina Sf. Euharistii. Manifestul „A treia forță“ 
descrie singura atitudine politică pe care o poate 
adopta un creştin. Prin importanța acordată me- 
moriei şi prin întemeierea concretului şi a realu- 
lui în Întrupare, este depăşită alternativa clasică 
stînga-dreapta şi, în acelaşi timp, este formulată 
acea miză politică şi existenţială care este singura 
demnă de om pentru că este singura care-i desco- 
peră adevărul. 

În calitatea sa de mărturisitor, omul este un 
paznic la porţile realului. Porunca de a păzi şi de 
a lucra grădina raiului (Facerea 2, 15) nu este 
anulată în urma păcatului, ci devine doar mult 
mai greu de realizat în intervalul de pînă la Întru- 
pare. În timp ce intelectualul postmodern nu-şi 
poate îngădui nici o judecată de valoare, Mircea 
Platon vorbeşte despre omul ireductibil (vezi in- 
terviul pe care M. Platon l-a acordat lui Silviu Man 
pe www.bookblog.ro). Într-o lume în care a fi ne- 
clasificabil reprezintă criteriul identităţii auten- 
tice, a spune nu doar că există ceva ireductibil ci 
Că tocmai omul reprezintă „atomul“ realului, este 
un scandal - nu altul decât scandalul Întrupării. 
Fiindcă ceva poate fi ireductibil doar în măsura în 
care există un temei ontologic al realului, con- 
diţie care intră într-un conflict de neîmpăcat cu 
principiile lumii intelectuale de astăzi. 

Noutatea adusă de cultura postmodernă 
constă în respingerea realității naturii umane şi a 
adevărurilor universale. Creştinismul contempo- 
ran nu se mai confruntă, aşa cum s-a întîmplat 
pînă acum, cu o nouă viziune asupra naturii uma- 
ne, ci cu una care contestă, într-o flagrantă con- 
tradicție logică, posibilitatea de a rosti adevărul, 
posibilitatea oricărei viziuni asupra naturii uma- 





anul VI e nr. 64 


53 


ROST 


SENS 





ne. În lumea postmodernă, creștinului i se repro- 
şează precum odinioară lui Lot: „eşti un străin, 
dar faci pe judecătorul!“ (Facerea 19,9). În lumea 
postmodernă, omul este acceptat doar în măsura 
în care se desparte de natura sa umană, de ade- 
vărul omului. În această lume lipsită de criterii şi 
standarde, oricine judecă devine automat 
„străin“ fiindcă întrebuințează nişte criterii şi 
standarde fără de care judecata nu este posibilă. 
Binele şi răul nu sînt nişte idei, înnăscute sau 
dobîndite, ci hotarele naturii umane. Lot, „străi- 
nul“, îi păzeşte pe cei doi oaspeţi ai săi de furia 
unei mulțimi stricate la propriu, în natura ei, o 
mulțime care nu mai poate fi recuperată fiindcă 
şi-a ieşit din hotarele firii (de aceea homosexuali- 
tatea este un păcat infinit mai grav decit desfrina- 
rea sau uciderea şi de aceea orice creştin trebuie 
să-l denunțe cu încăpăținare); stînd de pază la uşa 
casei sale (Facerea 19, 6) Lot îi înfruntă pe vrăj- 
maşii firii omeneşti a căror orbire spirituală va fi 
imediat apoi urmată de orbirea trupească: cei 
care refuză să vadă adevărul firii omeneşti vor 
sfirşi prin a nu mai vedea omul cu totul. 











Omul sau este ireductibil, sau nu este om - 
acesta este tipul de alternativă pe care creştinis- 
mul trebuie să i-o prezinte lumii contemporane. 
În mod opus lui Lot, care poate fi descris ca un 
paznic al realului, intelectualul postmodern este 
un impresar al omului neclasificabil, al unui fel 
de om care este identic cu toţi ceilalți oameni fi- 
indcă nimeni nu mai are nici o trăsătură distinc- 
tivă în mod esenţial: roadele pămîntului, legume- 
le şi fructele cultivate în lumea postmodernă 
şi-au pierdut gustul odată cu omul; iar omul post- 
modern şi-a pierdut gustul fiindcă s-a lepădat de 
miezul său. Cu o formulă sugestivă, M. Platon îl 
defineşte pe intelectualul de astăzi drept „sacer- 
dot al nimicului“. Intelectualul este urmaşul 
gnosticilor, divinitatea lui este ideea, neant pur 
proiectat peste o lume de umbre. 

În Sfârşitul lumii moderne, Romano Guar- 
dini considera că acest nihilism absolut al lumii 
moderne l-ar putea ajuta pe om să vadă că nici o 
formă de idolatrie nu mai este posibilă, că toți 
idolii - Cultura, Umanitatea, Istoria, Natura - au 
fost „demascaţi“ şi că acum s-ar vedea mai lim- 
pede că numai Întruparea poate garanta reali- 
tatea, sensul, valoarea ființei umane. Astăzi ve- 
dem că teologul german s-a înşelat: la douăzeci 
de ani de la publicarea cărţii lui Guardini, Fou- 
cault îl desăvîrşea pe Nietzsche, desființind sis- 
tematic orice pretenţie la posibilitatea şi transmi- 
siunea cunoaşterii, la existența sensului şi a real- 
ităţii. 

Yeats încă mai putea spune „the centre can- 
not hold“. În schimb, omul de astăzi întreabă 
mirat: „What is «a centre?“ De aici şi importanța 
fundamentală a memoriei, ca exercițiu de păstra- 
re şi recuperare a sensului cuvintelor, a adevăru- 
lui, a conservării şi afirmării corespondenţei din- 
tre cuvinte şi lume. Înaintea întrebării lui Pilat, 
„Ce este adevărul?”, Hristos tace. EI nu putea răs- 
punde fiindcă nu există nimic către care ar fi pu- 
tut indica, pentru că în Persoana Lui semnificatul 
şi semnificantul noţiunii de „adevăr“ coincid. În 
Hristos avem în acelaşi timp depăşirea gîndirii şi 
întemeierea ei - depăşirea gîndirii, fiindcă ade- 
vărul nu este un concept, şi întemeierea ei, fiind- 
că adevărul există efectiv, în mod deplin, real şi 
viu ca Persoană. 

Dar acest sens al memoriei este evident 
respins de gîndirea postmodernă, care fie încura- 





54 


anul VI e nr. 64 


SENS 


ROST 





jează doar acel tip de îndeletnicire arhivistică, de 
clasare şi înregistrare mecanică a unor lucruri 
care trebuie să rămînă exterioare, fie, printr-o 
manipulare ideologică a istoriei, denunță per- 
spectiva pretins ideologică a istoriografiei tradi- 
ționale. Astfel, prin intermediul unor săpături 
mai mult sau mai puțin competente, sînt „exca- 
vate“ (pentru a folosi o terminologie foucaultia- 
nă) acele cazuri din trecut care condamnă trecu- 
tul în mod irevocabil. Istoriografia postmodernă 
prevalează mostre din trecut doar pentru a bloca 
orice acces la trecut. Or, cercetarea trecutului are 
rost doar în măsura în care ceva fundamental s-a 
petrecut acolo, ceva fundamental care asigură 
continuitatea şi legătura oamenilor în timp. Acest 
fapt fundamental care iluminează Istoria de la un 
capăt la altul în fiecare punct al ei este Întru- 
parea-Răstignirea-Moartea-Învierea Fiului. 

Dar dacă acesta este evenimentul fundamen- 
tal al Istoriei, dacă acesta este temeiul realității, 
dacă pe această „piatră“ stă adevărul omului iar 
omul nu este adevărat decit în virtutea acestei 
întemeieri, urmează că omul, cel care păstrează 
memoria Adevărului, trebuie desființat. Fou- 
cault a înțeles cel mai limpede acest lucru ele- 
mentar: Dumnezeu nu moare pînă nu moare şi 
omul. Modernitatea la „ucis“ pe Dumnezeu (în 
sensul ca l-a scos din orizontul Istoriei), iar post 
modernitatea l-a „ucis“ pe om. Şi cum poate fi 
„ucis“ omul? Prin uitare: dacă în creştinism omul 
trăieşte fiindcă îl pomeneşte pe Dumnezeu şi este 
pomenit de Dumnezeu, necreştinul ştie că moare, 
sau riscă să moară, dacă aude de Dumnezeu. 
Dacă nu va auzi niciodată de Viaţă, omul nu va şti 
niciodată cât este de mort. Atunci cînd M. Platon îl 
defineşte pe intelectual drept „sacerdot al nimi- 
cului“, el l-a surprins totodată perfect pe Foucault 
şi întreaga cultură postmodernă. Cum spunea 
părintele Iustin Pârvu, problema intelectualilor 
nu este că sînt orientaţi spre Occident, ci că nu 
sînt orientaţi deloc şi, de aceea, „nu au convingeri 
temeinice, convingeri reale, ale vieţii“. („Poate fi 
spovedit un preşedinte?“ Interviu publicat în 
Ziua, 20 ianuarie, 2001) Convingerile reale sînt 
cele „ale vieţii“. Dacă „elitele nu cred în nimic, cu 
atit mai puţin în puterea ideilor de a schimba 
societatea“, după cum observă Ovidiu Hurduzeu, 
este tocmai fiindcă pentru „elite“ ideile sînt cele 
care contează, nu oamenii. Or, nu poţi să crezi în 


idei decât dacă-ţi pierzi minţile, precum Nietzsche, 
Foucault & Co.; de crezut, se crede fie în zei, fie în 
oameni, fie în Dumnezeu-omul - deşi, cea din ur- 
mă este singura afecțiune mintală pe care omul 
postmodern o consideră mortală! 

Ceea ce-l împinge pe gînditorul creştin să 
apere adevărul omului nu este pasiunea intelec- 
tuală, datoria sau „dragostea“ față de „umanita- 
te“, ori înflăcărarea unei firi idealiste, ci realita- 
tea concretă a Întrupării. Datorită Întrupării, ara- 
tă O. Hurduzeu, oamenii sînt neasemenea şi toc- 
mai de aceea se pot întilni şi au ceva esenţial să-şi 
dăruiască. Omul este real în virtutea acestui eve- 
niment, iar a afirma Întruparea nu este altceva 
decit respiraţia firească care însoţeşte noua viață 
a creştinului. Omul ireductibil este omul „al cărui 
centru de greutate este în afara sistemului“ adică, 
după cum o subliniază M. Platon în finalul arti- 
colului său, pe Golgota. Precum Lot care-şi aştep- 
ta oaspeţii la poarta cetății, omul ireductibil este 
un marginal. Dar nu este un marginal în sensul 
dat de stinga acestui termen, ca unul care este 
exclus şi alungat la periferia cetăţii, ci este mar- 
ginal tocmai pentru că este unul care include, el 
este marginal, mai precis, prin ceea ce include, 
prin ceea ce păzeşte: adevărul omului. Omul ire- 
ductibil, spre deosebire de intelectualul „sacer- 
dot al nimicului“, este un paznic al realului, el stă 
la poarta realului determinat de Întrupare, Răs- 
tignire, Înviere şi Înălțare. Aceste repere „nu sînt 
poziții metafizice pe care omul trebuie să le ac- 
cepte ca să evite o pedeapsă oarecare sau ca să i 
se dăruiască mîntuirea, ci evenimente istorice. 
Ele definesc coordonatele în care au fost create şi 
în care s-au aflat după Cădere şi se regăsesc în 
Hristos omul şi lumea. Din acest motiv, ele defi- 
nesc adevărata natură a omului, adevărul isto- 
riei. În afara acestora, creaţia e contrară naturii şi 
numai în ele îşi găseşte ea naturalitatea şi înain- 
tează spre desăvirşire“ (Panayotis Nellas, Omul: 
animal îndumnezeit, Deisis, p. 128). 

Toţi creştinii mărturisesc, şi fiecare gest al 
unui creştin ar trebui să fie o astfel de mărturisi- 
re. Ca în poemul lui C. Milosz, în preajma unui 
creştin, adică a unui om concret, „se dezvăluie 
primăvara şi cerul, mările şi fața pămîntului“, se 
dezvăluie realitățile ireductibile. Unii dintre creş- 
tini sînt însă chemaţi în mod special să-i înfrunte, 
în numele adevărului omului, pe tăinuitorii ade- 





anul VI e nr. 64 


55 


ROST 


SENS 





vărului viu şi dătător de viaţă. Dacă omul este o 
poartă a realului, atunci el trebuie să se străduias- 
Că s-o păzească atunci cînd vrăjmaşii realului o 
blochează, neagă că ar fi existat vreo poartă sau 
pur şi simplu o scot din țițini, precum ne anunță 
Hamlet: „Vremurile-s/ Smulse din țițîni. Ah, ce 
blestem/ Că eu m-am născut ca să le-ndrept!“ 
(Il.v) Dacă în cetatea greacă, omul adevărat era 
filozoful-rege, în ordinea creştină omul împlinit 
este omul mărturisitor. În rîndurile următoare 
mă voi folosi anume de tema acestei tragedii 
shakespeariene pentru a ilustra mai clar situația 
României şi sarcina prinților-mărturisitori. 

„Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oameni-s 
actori“ (Cum vă place, IL.vii), afirma unul din 
oamenii care a ştiut poate cel mai bine ce-i lumea, 
scena şi actorul. Dacă toţi oamenii sînt actori, 
aceasta se explică prin faptul că, din capul locului, 
toți oamenii sînt distribuiţi într-o singură piesă, 
indiferent de timpul şi de locul reprezentaţiei. Cu 
toate că uneori ni se pare că asistăm cînd la trage- 
dii, cînd la comedii sau la simple farse, în realitate 
piesa este una şi aceeaşi: atunci cînd este privită 
dinspre Înviere, piesa este o tragedie (întrucât 
reprezintă, conform definiţiei lui Aristotel, imi- 
tația acțiunii unui om ales, adică a lui Hristos, 
Alesul lui Dumnezeu) care sfirşeşte cu bine. Dim- 
potrivă, de fiecare dată cînd lipsesc reperele Răs- 
tignirii şi Învierii Fiului întrupat, piesa nu poate fi 
percepută decit fie ca o „tragedie“ în sensul co- 
mun al termenului, fie ca o satiră. Teatrul absur- 
dului nu este decît forma ultimă la care ajunge 
viziunea dramatică atunci cînd cele trei unități 
veritabile sînt respinse sau uitate: unitatea de 
timp (33 A. D.), unitatea de loc (lerusalim) şi uni- 
tatea de acţiune (Jertfa de pe Cruce). 

Despre această piesă ambivalentă şi despre 
rolul nostru în ea va fi vorba în continuare. Şi 
pentru a sublinia caracterul dramatic reciproc al 
creştinismului şi al istoriei, mă voi folosi de 
Tragedia lui Hamlet, Prințul Danemarcei, una din 
piesele cele mai izbutite ale celui mai mare dintre 
dramaturgii lumii. În definitiv, dacă e să existe un 
Ur-Hamlet care precedă şi inspiră piesa lui Sha- 
kespeare, acesta s-ar regăsi cel mai bine în drama 
creştină însăşi, a Regelui ucis pentru curajul său 
de a spune adevărul şi pentru iubirea lui elibera- 
toare. Tulburaţi de vestea învierii Lui, asasinii 
le-au poruncit slugilor să răspîndească pe tot cu- 


prinsul regatului toate minciunile posibile: ba că 
trupul i-ar fi fost furat de ucenicii săi, ba că nu ar 
fi murit cu adevărat, ba că nici măcar nu ar fi exi- 
stat în realitate, totul nefiind decit o poveste, un 
mit, o fabulă. Tot astfel, în Hamlet, regele legitim 
este asasinat de Claudius, fratele său, fără ca ni- 
meni să bănuiască ceva. Încet, încet, din interes, 
frică, laşitate, indiferență ori prostie, aproape 
toată lumea a înghițit minciuna lui Claudius deve- 
nit acum, prin căsătoria cu mama prințului, şi 
rege, şi tată a prințului moştenitor. Fiul bătrînului 
Hamlet, însă, precum Hristos în scena ispitirii din 
pustie, nu poate fi îmbrobodit: el ştie cine este ta- 
tăl lui, ştie cine este el însuşi, iar tatăl lui se întoar- 
ce din morți pentru a-i cere să-i păstreze aminti- 
rea. Şi nu este cu totul singur, căci are un prieten 
de încredere, pe devotatul Horaţio. La prima ve- 
dere, cei doi nu pot face nimic, nu au nici o şansă: 
minciuna este universală, iar crima, săvârşită prin 
picurarea îndemiînatecă a otrăvii în urechea 
oamenilor în timp ce dorm, nu poate fi dezvălui- 
tă public. Pe de o parte, nu există dovezi directe şi 
nici martori ai crimei, iar pe de alta curtenii stau 
sub puterea seducţiei lui Claudius. Hamlet pune 
însă la cale un plan ingenios, prin care regele im- 
postor va fi confruntat cu o piesă-oglindă în care 
acesta să-şi vadă chipul, firea sa adevărată. Planul 
reuşeşte doar în parte: deşi Claudius reacţionea- 
ză violent, întrerupînd reprezentaţia pentru a se 
retrage mînios, asistenţa nu pricepe nimic, în ciu- 
da faptului că piesa tocmai jucată rezuma eveni- 
mentele petrecute la palat în ultimele două luni 
(uciderea bătrînului Hamlet şi căsătoria lui Clau- 
dius cu soţia acestuia). De-abia în final, cu prilejul 
unei reprezentații organizate de această dată de 
Claudius (un spectacol de duel măsluit), Hamlet 
va reuşi, cu prețul propriei vieți, să-l dea în vileag 
pe regele criminal. Înainte a-şi da duhul, Hamlet 
îi cere lui Horaţio să-i spună povestea. 

Nu despre Danemarca ne vorbeşte Shakes- 
peare, ci despre cetatea omului, cetate care putre- 
zeşte din cauza unei crime şi a tăinuirii ei. De 
aceea este omul bolnav, în toate timpurile şi locu- 
rile. La răstimpuri, cei puţini care i-au rămas fideli 
victimei sînt cercetaţi de duhul ei. Istoria este o 
artă inspirată de-o muză. Întrucăt orice creştin are 
vocaţia memoriei (Luca 22, 19), orice creştin este 
într-un sens „istoric“; cu atît mai mult creştinul 
care este istoric prin formaţie şi profesiune va fi 





56 


anul VI e nr. 64 


SENS 











inspirat de o muză, sau, mai bine zis, de un duh: 
de Duhul Celui ucis. Un astfel de om cercetat as- 
tăzi de Duhul ne vorbeşte acum. Iar dacă cineva 
ar dori să-l împiedice, el avertizează cu o splen- 
didă înflăcărare: „În numele Domnului, de nu-l 
voi preface în duh pe cel ce-mi stă în cale!” (Ham- 
let, Liv.) Potrivit părintelui Nicolae Steinhardt, 
aceasta este ultima din cele trei soluţii pe care le 
avem la îndemiînă într-un univers distopic: este 
soluţia celui care, în numele adevărului, „intră în 
ei ca un tanc“. În România de astăzi, doi oameni 
„intră în ei ca un tanc“, vorbind necruţător de- 
spre victimă, despre criminali şi despre complicii 
lor, tăinuitorii crimei. 

Încă o dată, crima constă în ascunderea cu 
bună ştiinţă a adevărului despre om. Omul este 
fiu al regelui, adică icoană şi moştenitor al lui. 
Claudius, regele uzurpator, nu are nici tată, nici 
fii, ci doar supuşi. El nu are nimic şi pe nimeni de 
moştenit şi de aceea nu poate stăpîni decît în 
mod nefiresc, prin crimă, minciună şi seducţie. 

Hamlet nu este o piesă creştină, ci o dramati- 
zare a creştinismului însuşi. Tocmai de aceea, pie- 
sa lui Shakespeare este la nesfirşit relevantă. În 
contextul culturii postmoderne, dominantă as- 


tăzi în România ca peste tot în lume, 
Hamlet trebuie privită ca acea piesă- 
în-piesă, drept acea „mouse-trap“ 
(IL.ii) pregătită regelui impostor de 
singurii oameni care ştiau adevărul, 
Hamlet şi Horaţio. Iată, astăzi, doi 
oameni care împărtăşesc exilul tem- 
porar al lui Hamlet făcîndu-l pe Clau- 
| dius şi curtea lui să spere că-şi vor 
lăsa oasele pe-acolo, sau măcar amin- 
tirea patriei, îi spun României ade- 
vărul despre cei otrăviţi, despre 
otravă şi otrăvitori. Ei îl sfidează pe 
Claudius, îl dispreţuiesc pe Osric, îşi 
râd de Guildenstern şi Rosencrantz, îl 
compătimesc pe Laertes (Claudius 
ştie cum să-i învrăjbească pe poten- 
țialii săi adversari) şi se miră de pros- 
tia lui Polonius. Mai ales, sînt gata să 
fie ucişi, adică să intre în plasa de 
tăcere aruncată peste România, 
fiindcă acolo, în această moarte spi- 
rituală, cuvintele lor vor răsuna cu 
! atât mai puternic. După cum o spu- 
nea C. Milosz, „într-o încăpere unde toată lumea 
păstrează o conspirație a tăcerii, un singur cuvînt 
adevărat are efectul unui foc de armă“. 

Dar nu dovedeşte oare această im- 
permeabilitate perfectă faptul că ne aflăm 
într-un univers de tip concentraţionar? Iar pen- 
tru a pune un astfel de univers în criză, sau pen- 
tru a ne sustrage lui (ceea ce este totuna), avem 
oricînd la dispoziţie oricare din cele trei soluţii 
prezentate de Nicolae Steinhardt în Jurnalul 
fericirii. a mortului, a zurbagiului şi a eroului, 
un erou a cărui sursă de curaj nu se află în pro- 
priile puteri şi nici în aspiraţia la o glorie 
lumească, ci în harul lui Dumnezeu şi în 
rădăcinile neamului său, adică în cele două pu- 
teri care compun, vectorial, „A Treia Forţă“. Prin 
urmare, nici una din aceste soluții nu este „strict 
lumească“, cum credea pe atunci părintele Nicu 
Steinhardt. O dată, pentru că nu există lucruri 
strict lumeşti în lumea omului: însăşi găsirea 
unei soluții şi aplicarea ei este un efect al haru- 
lui. Dar, mai ales, pentru că aşa cum încheie 
chiar N. Steinhardt, „secretul celor care nu se 
pot încadra în hăul totalitar e simplu: ei iubesc 
viața, nu moartea“. 





anul VI e nr. 64 


57 


SENS 





Laşul şi licheaua 


Mihail Albişteanu 





Gabriel Liiceanu a revenit cu un scurt excurs 

despre lichele, amintind publicului de 
„Apelul“ său din 1989. Nu voi comenta în nici un 
fel comportamentul şi atitudinea civică pe care 
domnul Liiceanu le-a arătat în această perioadă şi 
nu voi face mai mult de o trimitere la acuzele 
aduse de Paul Goma. Ceea ce mă interesează 
acum este „licheaua eternă“ (aşa cum o denumeş- 
te domnia sa) - licheaua perenă românească i-aş 
zice eu -, căci ea pare uneori să fie indisolubil 
ataşată spațiului nostru moral. Deseori s-a vorbit 
despre „trădarea la români“ - şi s-a plecat de la 
atât de puţin românul Burebista, trecând prin 
agitatele secole al XIV-lea şi al XV-lea cu acei 
poate mai puţin cunoscuţi Vlad Uzurpatorul şi 
Radu cel Frumos (ca să nu mai pomenim de Petru 
Aron), pentru a ajunge la binecunoscutul episod 
al morţii lui Mihai Viteazul. Şi după ce am reuşit să 
ne transformăm în martiri ctitorii - precum 
Brâncoveanu -, ne-am dat definitiv în petic în 
timpul regimului fanariot, unde lichelismul a 
căpătat valenţe hiperbolice. Uciderea lui Tudor 
Vladimirescu, trădat - cum altfel? - a pus capăt 
perioadei. Cât chin pentru naționaliștii secolului 
al XIX-lea să creeze o ţară din mehlemul fanariot! 
Cât de greu a fost, ce piedici au avut de trecut, 
într-o societate, devenită, pe alocuri o latrină mo- 
rală, ne arată comediile lui Caragiale. Am putea 
spune că de lucrurile grave şi fără speranţă de 
îndreptare nu mai poţi face altceva, decât să râzi 
- aşa a făcut şi dramaturgul nostru, până a obosit 
şi a plecat din țara în care „duhoarea“ devenise 
„prea mare“, într-o țară normală - civilizata 
Germanie imperială. 

Cu regret trebuie să observăm că nu putem 
arunca vina lichelismului nostru doar pe comu- 
nism. Că atunci a fost exacerbat, asta este altceva. 
Poate că de vină or fi lotrii cu care (aşa cum susțin 
unii istorici unguri „obiectivi“) Traian ar fi um- 
plut Dacia, sau poate este doar inerenta condiție 


A 
] n zilele campaniei electorale pentru locale, 


umană. Din păcate trebuie să recunoaştem că 
lichelismul, la noi, s-a manifestat, mult prea mult, 
în rândurile elitelor. Că este aşa o demonstrează 
şi faptul că a fost nevoie de un rege german ca să 
facă ordine în România secolului al XIX-lea - şi 
câte a mai avut de îndurat pentru atitudinea sa 
intransigentă. Dacă nu a reuşit să eradice 
„duhoarea“ care l-a îndepărtat pe Caragiale, mă- 
car a creat în vârful statului un bastion de corecti- 
tudine şi moralitate, care s-a menţinut şi în timpul 
urmaşului său. Războiul, dispariţia Partidului 
Conservator ca urmare a reformei agrare, 
alegerile bazate pe votul universal (pentru băr- 
baţi), dar mai ales venirea pe tron a primului „re- 
ge român“ (aşa cum îl caracteriza Carol pe tână- 
rul prinţ, pentru că nu se ținea de cuvânt şi 
întârzia la întâlniri) - Carol al II-lea au scufundat 
iarăşi țara în mocirla din care părea că iese. Când 
peste acestea au venit rapturile teritoriale din 
vara anului 1940 şi războiul - pierdut, scena era 
deja pregătită pentru actul final al dramei care 
avea să zdrobească un popor. Comunismul, cu 
teribilele sale crime i-a dat lovitura de graţie. De 
ce să ne mirăm că în zilele noastre lichelele sunt 
la putere, atâta vreme cât au condus şi s-au per- 
petuat în ultimele şapte decenii? 

Mulţi am fost păcăliți în decembrie 1989 (şi 
domnul Liiceanu între alții) când au văzut atunci 
explozia de curaj a tinerilor (care la îndemnat 
probabil să scrie respectivul „Apel către lichele“). 
S-a crezut atunci că începe o revoluție morală şi 
lichelele au stat ascunse - nu datorită „Apelului“ 
făcut lor de domnul Liiceanu, ci datorită dispreţu- 
lui de moarte al unei generaţii care a fost gata să 
se sacrifice. Dar revoluţia s-a încheiat la 20 mai, 
iar epilogul său a fost la 13-15 iunie. Primele ale- 
geri libere postcomuniste au consfințit victoria 
lichelelor asupra celor care făcuseră Revoluţia 
(câtă a fost ea): chiar dacă nu au adus, decât într- 
o măsură moderată, lichelele Ia putere, alegerile 
au demonstrat că este mai uşor să înlocuieşti 
două lichele cu alte câteva mii decât să scapi de 
întregul sistem, atât de bine consolidat după 
1945. Lichelele au înţeles extrem de bine ce a 





58 


anul VI e nr. 64 


SENS 


RUSI 














însemnat Duminica Orbului - anume că Restau- 
rația lor era posibilă şi chiar probabilă. Trebuia 
doar un singur ingredient - tupeul - pe care aces- 
tea îl aveau din plin. 

Asta au înțeles cu disperare şi tinerii - de aici 
încercarea de a repeta revoluţia, la 13 iunie - şi 
poate că ar fi reuşit, dacă sistemul bine închegat 
al lichelelor nu ar fi apelat la aliaţii de nădejde, 
cei fără de care nu ar fi fost şi nu ar fi capabile să 
existe: marea masă tăcută, formată din micile 
lichele şi cei prea laşi să ia atitudine. Aceştia, care 
au stat în faţa televizoarelor în decembrie 1989, 
sperând în căderea „dictatorului“, primii din 
oportunism, iar ceilalți din bune intenţii, pe care 
însă nu aveau curajul să le exprime, au fost cei 
care şi-au impus punctul de vedere la 20 mai 
1990. Această masă tăcută şi-a făcut auzită atunci 
„vocea“. Şi vocea aceasta cerea „ordine“. Cei care, 
din laşitate nu au ieşit în stradă să lupte pentru 
un obiectiv dorit, cei care erau mulțumiți să scape 
de Ceauşescu şi să rămână într-un comunism „Cu 
faţă umană”, găsiseră, în sfârşit, modalitatea, ne- 
periculoasă, de a ieşi în faţă: votul. Ei sunt cei care 
au avut neruşinarea să spună tinerilor care lup- 
taseră: „mulțumim că v-aţi sacrificat pentru noi, 


acum dați-vă la o parte!“ Și toţi aceştia 
au decis, că singurii care întrupau şi 
puteau impune ordinea erau tovarăşul 
Ion Iliescu şi echipa lui. Iar când tinerii 
au încercat să-şi recupereze revoluția 
furată la 20 mai de marea masă laşă, 
reacţia acesteia a fost pe măsură: să ne 
amintim de persoanele de felurite 
vârste, care băgaseră capul la cutie în 
decembrie 1989, dar care la 14 iunie 
1990 îi ovaţionau pe mineri în stradă. 
14 iunie 1990 a arătat foarte clar dife- 
rențele dintre cei care protestaseră în 
1977 în Valea Jiului şi în 1987 la Braşov 
şi tinerii din 1989: era diferența între 
cei care ieşiseră în stradă mai ales pen- 
tru că îşi simțeau stomacul amenințat şi 
cei care deciseseră să moară pentru o 
idee. Altfel nu putem explica cum 
(trecând peste epurările făcute de 
regim după 1977 în sectorul minier şi 
înlocuirile de personal - cu securiști) 
minerii s-au lăsat manipulaţi în 1990 să 
1 spargă capetele celor care nu mai voiau 
să vadă în fruntea țării un fost politruc şi echipa 
lui „de bine“. 
Problema României nu este deci licheaua 
(fie ea mare sau mică), ci Iaşul şi indiferentul, cei 
care, din frică sau pură comoditate lasă licheaua 
să se caţere. Poate că România are un procent 
considerabil mai mare de lichele față de alte state 
europene, dar cu siguranță, procentul mare al ce- 
lor care se fac că nu văd şi nu aud, care nu vor să 
se implice, este cel care determină lichelele să 
acţioneze cu atâta neruşinare. Nu lichelele sunt 
vinovate că au ajuns să conducă România, ci noi 
toți ceilalți care le-am permis şi sprijinit cățărarea 
către vârt, noi, cei care îi permitem primului mi- 
ner al țării ca şi aproape octogenar fiind, să facă 
jocurile în țară. Cum să nu îşi permită el atunci să 
îl califice drept „lichea“ pe chiar autorul „Apelu- 
lui“, numindu-l drept cel care „perturbă“ (ce-i 
drept, nu cel mai important dintre perturbatori) 
„ordinea“ în ţară - vechea ordine atât de scumpă 
comuniştilor de frunte ca tovărăşia sa. Este oare 
vinovat acest politruc care nu mai vrea să iasă 
odată la pensie şi să ne lase? Desigur. Dar mai 
vinovaţi suntem noi, că îl lăsăm să îşi facă încă 
mendrele în viața politică românească. 








anul VI e nr. 64 


59 


ROST 


SENS 





Biserica, între comuniune 
şi comunitate de interese 


Marcel Răduţ Seliște 





fântul Apostol Pavel ne învață că Biserica 
$ este Trupul lui Hristos şi Hristos este Capul 

ei. (Efes. 1, 23; V, 23), iar Trupul are mai 
multe mădulare: „Căci precum trupul unul este şi 
are multe mădulare, iar toate mădularele trupu- 
lui multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru 
că într-un Duh ne-am botezat noi toți, ca să fim un 
singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi 
toţi la un Duh ne-am adăpat. Căci şi trupul nu este 
un madular, ci multe“ (| Cor. XII, 12-14). Această 
definiție ortodoxă a ceea ce înseamnă Biserica, 
definiție completată cu ceea ce ne mărturiseşte 
Simbolul de Credinţă despre Biserică - Una, Sfân- 
tă, Sobornicească şi Apostolească - este cunos- 
cută în mediile clericale şi printre credincioşi. O 
astfel de înțelegere strict teoretică a noţiunii de 
Biserică este însă inutilă dacă nu o însoţim şi de o 
asumare practică, în viața de zi cu zi a fiecăruia 
dintre creştini şi deopotrivă a tuturor creştinilor 
membri ai Bisericii Creştine. În realitatea vieţii 
Bisericii au existat numeroase momente în care 
asumarea definiţiei pauline a fost incompletă sau 
chiar inexistentă şi pervertită de oameni prin 
slăbiciunile şi păcatele lor. Ereziile din primul mi- 
leniu de creştinism, al căror moment de victorie 
întunecată a fost Marea Schismă, degradarea dog- 
mei în Biserica Romano-Catolică şi apariţia 
sângeroasei Inchiziţii, criza din Biserica 
Ortodoxă a Imperiului Bizantin aflat în decădere 
care a culminat cu 0 aşa-zisă „unire“ a ortodocşi- 
lor romei cu catolicii, cu puţin timp înainte de 
ocuparea Constantinopolelui de către musul- 
mani, apariţia Reformei şi a Contra-Reformei în 
Europa Occidentală, curente religioase şi politice 
cauzatoare de războaie religioase, fărâmițarea 
Bisericii Creştine Răsăritene în biserici autocefale 
locale, multiplicarea cultelor protestante şi neo- 
protestante pretendente la calitatea de biserici 
purtătoare ale mesajului creştin, toate aceste fe- 


nomene nu reprezintă altceva decât o îndepăr- 
tare de la definiția Sfântului Apostol Pavel. Biseri- 
ca ce era cândva Una, Sobornicească şi Aposto- 
lească este acum o oglindă sfărâmată în zeci de 
cioburi, de diferite mărimi, o oglindă care în vre- 
murile de început ale creştinismului reflecta 
Cerul Dumnezeirii. 

Privind la evenimentele mai apropiate tim- 
pului şi locului nostru, vom observa că secolul XX 
a fost un fel de culme a crizei Bisericii Creştine. 
Cele două războaie mondiale, dictaturile fascistă, 
nazistă şi comunistă, secularizarea profundă a so- 
cietăților democratice din Vestul Europei şi Ame- 
rica de Nord au afectat atât structura Bisericii, cât 
şi mesajul acesteia. Aceste frământări au avut re- 
percusiuni, cum era de aşteptat, şi asupra Bise- 
ricii Ortodoxe Române. Nu voi insista asupra 
aspectelor încă neclarificate ale relației Bisericii 
noastre cu regimul dictaturii comuniste - marea 
„necunoscută“ a istoriei BOR din secolul XX - cu 
toate că o mare parte din problemele care afec- 

















60 


anul VI e nr. 64 


SENS 


ROST 





tează BOR îşi au cauzele în această relație. În ac- 
tualul context istoric în care poporul român îşi 
duce existenţa - România ca țară membră a Uniu- 
nii Europene, fenomenul globalizării, criza resur- 
selor naturale - mult mai importantă îmi pare 
problema aplicării definiției pauline în viaţa de zi 
cu zi a clerului şi credincioşilor creştini-ortodocşi 
români. Evenimentele din decembrie 1989 care 
au provocat căderea dictaturii comuniste, dezba- 
terile intense din anii '90 legate de rolul şi locul 
Bisericii în viața societății româneşti, redescope- 
rirea de către tineri a valorilor creştine ortodoxe 
păreau să reprezinte premizele unei relansări a 
activităţii Bisericii Ortodoxe Române şi mai ales 
ale unei reîncreştinări a poporului român grav 
pervertit de ateismul totalitarismului comunist. 


Creștinism de paradă 


Din nefericire, speranţele nu s-au confirmat 
decât într-o mică măsură şi la aproape douăzeci 
de ani de la dispariţia regimului comunist, Biseri- 
ca noastră ni se înfăţişează mai mult ca o aglome- 
rare de comunităţi de interese, decât ca un spațiu 
al vieţuirii în comuniune hristică. În Biserica 
Ortodoxă Română apar în mod distinct mai mul- 
te categorii de comunități care ar fi chemate să 
trăiască într-o astfel de comuniune. Cea mai im- 
portantă comunitate este aceea a credincioşilor, 
a mirenilor. Conform recensământului din 2002, 
numărul credincioşilor creştini ortodocşi din 
România este de 18.817.975, adică 86,8% din 
populaţia țării. Aplicând superficial aritmetica, 
am putea spune că poporul român este un popor 
creştin ortodox. Totuşi, această statistică este 
insuficientă. Dacă însoțim datele statistice pri- 
vind apartenența religioasă pe care le oferă 
recensământul din 2002, cu datele statistice de- 
spre avorturile, natalitatea, violența în familie, 
divorțurile din România şi dacă privim spre me- 
diul politic românesc ce transmite în societate o 
imoralitate ridicată la rang de mod de viață, atun- 
ci vom pune sub semnul întrebării valoarea de 
adevăr a acestui procent de 86,8% cu care în 
multe situații oficialii Bisericii se mândresc. A te 
declara creştin-ortodox e una, a trăi ca un creştin- 
ortodox este cu totul altceva. Administraţia bise- 
ricească este totuşi mulțumită de acest procent, 
de această recunoaştere formală a apartenenţei. 


Dacă nu ar fi aşa, am fi aflat de iniţiative ale aces- 
tei administrații care să urmărească să afle, mă- 
car la nivel statistic, cât mai înţeleg şi mai practică 
mirenii Bisericii din credinţa pe care o proclamă 
la recensământ. Cred că rezultatul ar fi înfiorător, 
asta numai dacă mă gândesc la imaginile şocante 
difuzate de diferite televiziuni în perioada 
Sfintelor Paşti, imagini înfăţişând credincioşi căl- 
cându-se unii pe alţii în picioare din dorința neîn- 
țeleasă şi nejustificată de „a lua primul lumină“! 

Comunitatea mirenilor din Biserica noastră 
pare că şi-a asumat, în majoritate, o zicală din 
popor: „Să faci ce zice popa, nu ce face popa!“ 
Există riscul ca această asumare să devină defini- 
torie pentru relația mirenilor cu clerul ortodox şi 
indirect cu credința creştină ortodoxă. Mirenii 
încă merg la biserica din parohie să se cunune, să- 
şi boteze copiii sau să-şi îngroape rudele. Valoa- 
rea de viață şi de cunoaştere a acestor eveni- 
mente majore în viaţa unui creştin ortodox este 
însă necunoscută sau chiar pervertită. Mireanul 
merge la preot pentru cununie, botez sau înmor- 
mântare pentru că „aşa trebuie!“. Nu caută să pă- 
trundă în profunzimile cunoaşterii lui Dumnezeu 
pe care i le oferă minunatele noastre Sfinte Taine 
şi slujbe ortodoxe. Din păcate, nici preotul nu 
este preocupat să-l călăuzească pe mirean, ci are 
mai multă grijă față de beneficiile pecuniare pe 
care le obţine de pe urma cununiei, botezului sau 
înmormântării. În general, interesele comunității 
mirenilor din Biserica Ortodoxă Română gravi- 
tează în jurul unui confort psihic oferit de confor- 
marea faţă de tradiţia moştenită în familie cu 
privire la relaţia lui cu preotul şi Biserica. Proble- 
ma mântuirii sufletului, participarea regulată la 
Sfânta Liturghie, mersul la scaunul de spove- 
danie, rugăciunea ca parte a vieţii de familie, 
faptele bune, iertarea, iubirea de aproapele sunt 
chestiuni de care se îngrijesc prea puţini dintre 
credincioşii creştini-ortodocşi. Să nu confundăm 
credința adevărată cu procesiunile şi ceremoniile 
religioase, care la ceas de praznic adună mii de 
credincioşi pe Dealul Patriarhiei sau pe la vreo 
mânăstire vestită. Acestea nu reprezintă dovada 
că valorile creştine ortodoxe ar caracteriza cu 
adevărat viața mirenilor din Biserică şi în multe 
situaţii sunt doar mecanisme de „public rela- 
tions“ folosite de administraţia bisericească pen- 
tru buna imagine publică a Bisericii. 





anul VI e nr. 64 


61 


ROST 


SENS 





Comunitatea mirenilor îşi trăieşte propriul 
creştinism, un creştinism înţeles la nivelul unor 
noțiuni foarte generale şi amestecat cu tradiţii şi 
superstiții păgâne. Comuninea între membrii 
acestei comunităţi este temporară, cu ocazia 
unor sărbători bisericeşti sau evenimente din fa- 
milie, şi este lipsită de cele mai multe ori de 
dimensiunea duhovnicească şi de finalitatea 
obştească. 


Tradiţionaliștii 
şi „cumpărătorii“ de mântuire 


Din marea masă a comunităţii mirenilor se 
desprind însă două grupuri care sunt tot mai vizi- 
bile în societatea românească a începutului de se- 
col XXI. Pe de o parte, întâlnim grupul destul de 
redus ca număr, dar foarte activ în mărturisire al 
celor tradiționaliști, mireni care îşi asumă nu 
doar teoretic, ci şi practic, valorile creştin-orto- 
doxe. Pe de altă parte, vom da de un grup format 
din oameni de afaceri şi politicieni aşa-zis creştini 
care încearcă să-şi „cumpere“ mântuirea prin da- 
nii deosebit de generoase aduse Bisericii şi dul- 
ceag lăudate şi recompensate cu diferite distincții 
oficiale de către reprezentanţii ierarhiei biseri- 
ceşti. Tradiționaliştii nu sunt agreați de adminis- 
traţia Bisericii, pentru că nu vor „să se adapteze“, 
nu acceptă „modernizarea“ Bisericii şi pun prea 
des întrebări incomode despre moralitatea uno- 
ra dintre membri clerului sau despre deciziile 








prin care administraţia bisericească renunță la 
respectarea învățăturii de credință în schimbul 
unui câştig lumesc. Dimpotrivă, „binefăcătorii“ 
de genul lui Gigi Becali sau al fostului prim-minis- 
tru Adrian Năstase - ca să amintesc doar doi din- 
tre „cumpărătorii“ de mântuire mult lăudaţi de 
unii ierarhi ai BOR - sunt aşezaţi în fruntea 
meselor festive organizate pe la mânăstiri de pro- 
tocol şi foarte stimaţi de reprezentanții ierarhiei 
Bisericii. Nu are prea mare importanță că donaţi- 
ile sau aranjamentele făcute în favoarea BOR de 
aceşti „binefăcători“ au ca sursă vreun act imoral 
sau chiar ilegal. Între tradiţionalişti şi „binefăcă- 
tori“, administraţia bisericească îi alege pe aceş- 
tia din urmă şi astfel, poate fără voie, promovea- 
ză în fața mirenilor de rând, ca „modele de viață 
creştină“, persoane controversate şi imorale care 
prin acţiunile lor politice sau economice au con- 
tribuit la jefuirea şi sărăcirea României. 

Alături de comunitatea mirenilor, un rol 
deosebit de important în viața Bisericii noastre îl 
are comunitatea preoților de mir, preoții din pa- 
rohiile ortodoxe răspândite pe tot cuprinsul țării. 
Preoţii sunt chemați a fi purtătorii şi mărturisi- 
torii învăţăturii de credință, cei care, prin puterea 
Sfântului Duh, administrează Sfintele Taine ale 
Bisericii, oameni sfințiţi şi model de viață pentru 
mirenii din parohia pe care o păstoresc. Altfel 
spus, preoții sunt sau ar fi necesar să fie Chipul 
lui Hristos printre oameni. Organizaţi în structuri 
care s-au birocratizat puternic după 1989, depen- 
denţi de grupurile de interese care uneori con- 
trolează diferite domenii de activitate din Centre- 
le Eparhiale, preoții de mir nu au reuşit, în cei 
optsprezece ani de democraţie post-decembristă, 
să risipească şi să arunce în uitare vorba de care 
pomeneam în rândurile de mai-sus: „Să faci ce 
zice popa, nu ce face popa!“ O monitorizare sim- 
plă, fără a intra în prea multe detalii de statistică, 
a presei româneşti locale şi naţionale din ultimii 
zece ani ne oferă ca rezultat sute de cazuri de pre- 
oți acuzaţi de îmbogăţire imorală, de practici 
necreştine, ba chiar de fapte penale. Bunăstarea 
pe care o dobândesc mulţi dintre preoții de mir 
prin administrarea avuţiei parohiei - avuţie în 
acumularea căreia un rol major îl au taxele perce- 
pute pentru serviciile religioase şi proprietăţile 
parohiei - a determinat o mulțime de tineri să îm- 
brăţişeze cariera de preot privită ca o cale lejeră 





62 


anul VI e nr. 64 


SENS 


ROST 





de atingere a prosperității materiale. Transfor- 
marea preoţiei din Taină în carieră lumească ge- 
neratoare de belşug material a provocat o degra- 
dare treptată a asumării misiunii de păstorire a 
poporului la nivelul multora dintre preoții de 
mir. Credincioşii nu mai află în preotul lor pe tri- 
misul lui Hristos, pe omul înduhovnicit care îi 
învață despre sensul vieții pământeşti şi dobândi- 
rea veşnicie, pe educatorul care îi dojeneşte pen- 
tru faptele rele, pe doctorul şi binefăcătorul care 
îi ajută în momentele lor de slăbiciune trupească 
şi sufletească. Preotul de mir s-a transformat pen- 
tru mulți dintre credincioşi într-un simplu „ofi- 
ciant“ de slujbe şi ceremonii religioase sau şi mai 
grav, într-un comerciant care, contra unei sume 
de bani destul de substanţiale, îţi vinde produse- 
le sale: cununia, botezul, înmormântarea, sfeş- 
tania... 


Clanurile popești 


În oraşele mari şi în comunele prospere pu- 
tem întâlni uneori adevărate familii preoţeşti în 
care preoția a fost transmisă din tată în fiu, într- 
un fel de spirit iudaic. Prosperitatea acestor fa- 
milii este evidentă. Preoţimea de mir a devenit o 
castă cu reguli proprii, care luptă pentru propria 
bunăstare, administrând relaţia credincioşilor cu 
Dumnezeu. Sunt de mult apuse vremurile în care 
preotul de mir înființa în parohia sa o cantină a 
săracilor, o bibliotecă, o şcoală de duminică pen- 
tru copiii săraci (vorbim de majoritatea slujito- 
rilor, nu de toţi). Despre mărturisirea lui Hristos 
chiar cu riscul de a merge şi a muri în închisoarea, 
aşa cum au făcut mii de preoţi în perioada regi- 
mului comunist, este inutil să mai vorbim. Nu am 
fi înţeleşi de „negustorii de Hristos“. 

Ierarhia Bisericii nu s-a preocupat cu seriozi- 
tate de viața morală a preoţimii de mir. Formal, la 
nivelul fiecărei Eparhii a BOR se organizează pe- 
riodic conferințe preoțeşti în care se dezbat pro- 
blemele specifice păstoririi unei parohii, se fac 
instruiri, se transmit îndrumări, ba chiar se jude- 
că în consistoriu cazurile mai grave de abatere de 
la disciplina bisericească. Pe hârtie, în adminis- 
traţia bisericească există o mare grijă pentru mo- 
nitorizarea vieţii şi activităţii preoţilor de mir. În 
practică, însă, în rândul multora dintre preoţii de 
mir predomină o rutină plictisită, lipsa de pre- 


ocupare pentru catehizarea credincioşilor, igno- 
rarea problemelor sociale cu care se confruntă 
membrii parohiei şi goana după prosperitatea 
personală. Ca şi când situaţia nu ar fi suficient de 
serioasă, din partea Sfântului Sinod preoţii au 
primit acceptul de a se implica în viața politică 
prin candidaturi independente pentru consiliile 
locale şi judeţene, astfel că lista de ispite lumeşti 
la care sunt supuşi preoţii de mir a fost comple- 
tată cu încă o ispită. Există însă şi zone de lumină 
în comunitatea preoţilor de mir. Putem afla des- 
tule parohii în care preotul este iubit de credin- 
cioşi nu pentru că „vorbeşte frumos“, ci pentru că 
este implicat în rezolvarea problemelor de viață 
pe care le au oamenii din parohia pe care o păs- 
toreşte. Cunosc preoți de mir care au înființat 
grupuri parohiale de tineret şi fac o frumoasă şi 
eficientă lucrare de catehizare cu tinerii parohiei. 
Am văzut preoți care îi catehizează pe candidaţii la 
Taina Cununiei, care fac filantropie pentru bătrâ- 
nii, săracii şi bolnavii parohiei sau care editează 
şi distribuie lunar o foaie parohială de învățătu- 
ră. Am întâlnit preoţi de mir care nu fug de paro- 
hia săracă de țară unde au fost rânduiți să slu- 
jească şi care îşi fac datoria față de Dumnezeu şi 
Biserică în ciuda resurselor limitate de care dis- 
pun. Avem preoți de mir care au darul scrierii de 
cărți şi de studii teologice de mare valoare duhov- 
nicească şi dogmatică şi despre care putem măr- 
turisi că reprezintă cu onoare intelectualitatea 
creştină din România. Avem speranță, lumina nu 
s-a stins. Totuşi, întunericul este încă prea mare... 

O a treia comunitate din cadrul Bisericii 
noastre este formată din membri administraţiei 
bisericeşti. Teoretic, administraţia bisericească, 
acest lanţ format din componentele administra- 
tive ale Bisericii, are rolul de a chivernisi resurse- 
le umane, materiale şi financiare ale Bisericii. 
Administraţia bisericească este un fel de interfață 
atât între membrii Bisericii, cât şi între Biserică şi 
societate. Din nefericire, administraţia Bisericii a 
fost afectată de fenomenele nocive din viața altor 
instituții importante pentru societatea româ- 
nească de după 1989. Corupţia, traficul de influ- 
ență, nepotismul şi birocratizarea au adus multe 
prejudicii bunului mers al administraţiei biseri- 
ceşti. Schimbarea de generaţii produsă în ultimii 
ani în interiorul acestei administrații a lăsat im- 
presia că imoralitatea s-a diminuat şi că a lăsat 





anul VI e nr. 64 


63 


ROST 


SENS 





locul unei anumite eficienţe. În cuprinsul eparhi- 
ilor Bisericii noastre au apărut numeroase centre 
de asistență socială, au fost înființate organizaţii 
neguvernamentale filantropice şi culturale păs- 
torite de Biserică, au apărut posturi de radio şi 
periodice creştin-ortodoxe, s-au dezvoltat puter- 
nic activităţile economice ale Bisericii. În aparen- 
ță se putea spune că se merge pe un făgaş bun, 
însă în realitate criza morală a reapărut. Schim- 
barea de generaţie nu a fost suficientă pentru că 
o parte din noii administratori, oameni tineri şi 
bine pregătiți profesional, au legături de rudenie 
şi mai ales de mentalitate cu cei vechi. Acum 
avem de a face în multe cazuri cu un fenomen mai 
grav decât simonia sau arghirofilia. În adminis- 
traţia bisericească au apărut cei care mimează 
slujirea Bisericii. Mecanismele pe care le dezvoltă 
Biserica în domeniul filantropiei, al educaţiei, al 
culturii, al mass-media sau al activității econom- 
ice sunt pe cale de a fi infestate de aceşti „mimi“. 
Grupuri bine organizate şi formate din reprezen- 
tanți ai unor clanuri preoțeşti sau ai unor „prote- 
jați“ - favoriţi ai unor ierarhi - controlează în in- 
teres propriu o parte din noile componente ale 
administraţiei pe care Biserica le dezvoltă în 
relaţia ei cu credincioşii şi societatea. Administra- 
ţia bisericească este formal condusă de ierarhi, 
dar, pe măsură ce aceste grupuri dobândesc un 
tot mai mare control asupra sistemului, este posi- 
bil ca raportul de forțe să se inverseze. Ceea ce 
este deocamdată doar o stare de excepţie de la re- 
gulă, de la normalitate, poate deveni o pseudo- 
regulă şi o stare care să caracterizeze adminis- 
traţia Bisericii noastre. Descoperim deci că în 
unele cazuri administraţia bisericească este după 
chipul administraţiei laice, cu aceleaşi lipsuri gra- 
ve. Diferenţa este că din fața administraţiei laice 
poţi să fugi fără să te sminteşti şi să-ți pierzi sufle- 
tul... 


Taberele ierarhilor 


O a patra comunitate de interese din Biseri- 
ca noastră este lumea ierarhilor noştri, o lume 
încă ascunsă în spatele unei cortine frumos deco- 
rate în culorile veşmintelor înalților slujitori ai 
Bisericii. Prin voia lui Dumnezeu, un colţ al aces- 
tei cortine s-a ridicat anul trecut, în perioada lup- 
tei pentru scaunul patriarhal. Atunci, credincioşii 


de rând au avut ocazia să afle despre luptele de 
interese din interiorul Sfântului Sinod, despre 
această permanentă confruntare între lumină şi 
întuneric în care sunt implicați şi ierarhii noştri. 
În comunitatea ierarhilor Bisericii noastre vom 
întâlni oameni pentru care a fi urmaşul Sfinților 
Apostoli reprezintă o înaltă misiune asumată în 
fața lui Dumnezeu. Avem ierarhi înţelepţi, care re- 
fuză compromisul în fața ispitelor acestor tim- 
puri şi aleg să-L mărturisească pe Hristos. Avem 
însă şi ierarhi care se înconjoară de luxul lumesc 
şi aspiră la dobândirea puterii în Biserică, o pute- 
re privită nu ca puterea conducătorului care vrea 
să slujească aşa cum a făcut Hristos, ci o putere 
utilizată ca instrument de satisfacere a unor orgo- 
lii străine de duhul credinței creştine ortodoxe. 
În ultimul timp, o influență crescândă o au 
ierarhii care afişează o aşa-zisă deschidere spre 
„modernizarea“ Bisericii. În demersul lor, se folo- 
sesc de ecumenism, de relaţia cu Vaticanul, dar şi 
de colaborarea cu mediul politic din România. 
Asistăm la un fel de manipulare a unor noțiuni 
precum „progres“, „adaptare“, „colaborare“ prin 
ignorarea adevăratului înțeles pe care aceste no- 
țiuni îl au din perspectivă creştin-ortodoxă. Măr- 
turisirea credinţei ortodoxe către cei căzuți în ră- 
tăcire de-a lungul istoriei devine astfel pretext 
pentru căderi de la credință în cadrul mişcării 
ecumenice. Mirajul dobândirii de burse de studii 
sau de fonduri din partea diferitelor organizaţii 
ecumenice a provocat o falsă efervescenţă ecu- 
menică în unele eparhii ale Bisericii. În realitate, 
ecumenismul declarat de către reprezentanţii pe 
care îi are acest curent în Sfântul Sinod şi în 
Biserică este, în cele mai multe cazuri, nesincer şi 
dictat doar de interese lumeşti. În relaţia cu Vati- 
canul, ierarhia Bisericii noastre a comis de ase- 
menea suficiente erori pentru a ne dovedi că şi 
abordarea acestei relaţii a fost greşită. Vaticanul 
are ca întotdeauna în istoria sa, un plan de acţi- 
une bine elaborat cu privire la BOR. Papalitatea 
foloseşte biciul şi zăhărelul în aplicarea acestui 
plan. Pe de o parte, se oferă Bisericii noastre bur- 
se de studii la instituţiile academice catolice, aju- 
toare financiare şi bunele oficii ale Vaticanului pe 
lângă diferite instituţii europene. Pe de altă par- 
te, papalitatea utilizează Biserica Greco-Catolică 
din România ca un instrument de presiune şi pro- 
zelitism. Ierarhia ortodoxă uită faptul că în nume- 





64 


anul VI e nr. 64 


SENS 


ROST 





roase cazuri greco-catolici au provocat stări de 
tensiunie la ordinul sau sub îndrumarea Vatica- 
nului. lerarhii noştri nu reuşesc să se adapteze rit- 
mului impus de Vatican în relaţia dintre Biserica 
Ortodoxă Română şi Biserica Catolică. Apar erori 
de evaluare în baza cărora se comit acţiuni cu 
efecte grave asupra vieţii Bisericii noastre, aşa 
cum a fost capitularea reprezentanţilor noştri la 
întâlnirea de la Ravenna din 2007, când indirect 
s-a acceptat primatul papal. 

O altă dimensiune specială a activităţii ierar- 
hilor adepţi ai „modernizării“ Bisericii este 
aceea a relaţiei cu clasa politică românească. O re- 
laţiei de altfel necesară într-o ţară democratică. 
Însă nu relația ca noţiune este problema, ci conţi- 
nutul acestei relaţii. Biserica a reuşit să obțină de 
la clasa politică din România post-decembristă 
numeroase avantaje: predarea religiei în şcoală, 
retrocedarea proprietăților Bisericii, salarizarea 
clerului, finanțarea unor programe sociale şi edu- 
cative etc. Am pierdut însă respectul din partea 
politicienilor, prin faptul că ne-am implicat în 
jocurile politice ale acestora. În schimbul diferite- 
lor gesturi făcute de politicieni în favoarea Biseri- 
cii, unii ierarhi au acceptat calitatea de „agenţi 
electorali“ pentru aceştia. Glasul profetic al Bise- 
ricii a amuţit. Prea puţini ierarhi au avut curajul 
să-i dojenească pe politicieni pentru comporta- 
mentul lor imoral sau pentru jaful la care au 
supus țara. Reprezentanţii Bisericii au renunțat la 
a mărturisi valorile creştine în relaţia lor cu politi- 
cienii. Politicienii s-au lepădat însă de această 
relaţie atunci când interesul le-a dictat o astfel de 
atitudine... 


Nădejdea ne e în mănăstiri 


Ultima, dar nu cea de pe urmă comunitate 
de interese din Biserica noastră este formată din 
vieţuitorii mânăstirilor. Într-o bună măsură acolo 
ne este nădejdea. În mânăstirile ortodoxe care în- 
frumuseţează ca nişte flori chipul țării, i-am aflat 
pe marii noştri duhovnici. De acolo, din mânăs- 
tiri izvorăşte lumina credinței noastre şi este 
transmisă către popor prin intermediul ierar- 
hilor care îşi respectă slujirea asumată, al credin- 
cioşilor şi preoților de mir care vin în pelerinaj la 
mânăstire pentru a afla cuvânt de învățătură şi 
călăuzire către Dumnezeu. Războiul dintre lumi- 


nă şi întuneric este prezent însă şi în viața de 
obşte a mânăstirilor. Duhovnicii cu inima sus, la 
Dumnezeu, sunt tot mai puțini. Setea după du- 
hovnici reapare. Chemarea spre viața de mână- 
stire este tot mai redusă în rândul poporului, 
prea puţini tineri se mai încumetă să purceadă pe 
drumul plin de greutăţi al călugăriei. Duhul lu- 
mesc bântuie pe la porţile mânăstirilor. Mânăsti- 
rile încep să fie transformate în obiective turis- 
tice, lumea vine la mânăstire nu pentru a se măr- 
turisi, pentru a căuta vindecare la boala sufletu- 
lui, ci mai degrabă vine la odihnă. Petrece mire- 
anul câteva zile în confortul pensiunii mânăstirii, 
merge dimineața - dacă merge - la Sfânta Litur- 
ghie şi restul zilei mănâncă, face drumeţie prin 
munţii din jur, se odihneşte. Întors acasă, se 
poate lăuda că a fost la mânăstire. 

Uneori întâlnim printre monahii şi monahi- 
ile noastre şi persoane care transformă călugăria 
în carieră. Se alipesc de vreun ierarh, se luptă să 
devină stareţ, arhimandrit, visează la episcopat, 
urmează doctorate în teologie, scriu cărți, înfiin- 
țează centre de consiliere, se implică în felurite 
activități culturale, aproape că trăiesc în lume. 
Chilia este uitată, devine doar loc pentru somnul 
de noapte şi nu spaţiul rugăciunii cu lacrimi şi al 
vederii de Dumnezeu. Căutarea sfințeniei se 
transformă în căutarea succesului în noua carieră 
- cariera de călugăr. Poate că dintr-un astfel de 
mediu apar uneori ierarhi care nu înțeleg slujirea 
[a care îi cheamă Dumnezeu... 

Acestea sunt marile comunităţi de interese 
din Biserica noastră. Comuniunea este treptat 
înlocuită de comunitate, o comunitate legată nu 
prin mărturisirea celor dumnezeieşti, ci prin re- 
alizarea intereselor lumeşti. Reîntoarecerea la 
comuniune în Biserică şi păstrarea comuniunii 
acolo unde aceasta este intactă reprezintă țeluri 
deosebit de importante pentru creştinii orto- 
docşi ai vremurilor noastre. Mântuitorul nostru 
lisus Hristos s-a rugat „ca toți să fie una“ (loan 
XVII, 21) şi cu certitudine că EI nu se referea la 
aspectele administrative, formale ale Bisericii 
Sale, ci la comuniunea noastră întru Hristos. Rea- 
şezarea în comuniune este singura cale de a măr- 
turisi pe Hristos acestei lumi şi mai ales, este con- 
diţia cea dintâi pentru a păşi pe drumul dobân- 
dirii mântuirii noastre ca indivizi şi ca neam. 
Dumnezeu să ne ajute! 





anul VI e nr. 64 


65 


ROST 


STUDII 





Națiunea şi naționalismul 
în viziunea lui 
Nicolai Berdiaev o 


Cristi Pantelimon 





țional, ca regulă de convieţuire ce decurge 

din drepturile naţiunilor individuale. Cu al- 
te cuvinte, regulile internaționale sunt urmarea 
unor principii corecte ce rezultă în mod obligato- 
riu din filosofia drepturilor popoarelor. Dar ce 
sunt aceste drepturi ale popoarelor? Sunt ele drep- 
turi „naturale“, în maniera în care se vorbeşte de- 
spre aşa ceva în cazul indivizilor? Răspunsul „di- 
plomatic“ la această întrebare este afirmativ. Po- 
poarele sunt subiecte ale dreptului internațional 
cu același statut în lume, cu aceleaşi drepturi, cu 
alte cuvinte. Egalitatea acestor drepturi este chiar 
baza de principiu pe care se stabileşte aşa-numitul 
drept internațional. 


$ untem obişnuiţi cu ideea dreptului interna- 


Drepturile popoarelor 


Gânditorul rus răstoarnă viziunea modernă 
asupra dreptului popoarelor la autodeterminare 
(pe care se întemeiază, aşa cum se ştie, ideologia 
păcii de la Versailles - de inspirație wilson-iană) şi 
vorbeşte despre drepturi ale popoarelor diferen- 
țiate în funcţie de momentul istoric. Aşadar, nu 
există un drept al popoarelor abstract, general, 
universal, ci unul ținând mereu de contextul isto- 
ric, mai bine zis de capacitatea de moment a popo- 
rului respectiv de a „face“ istorie. Popoarele au şi 
momente slabe în viaţa lor, în devenirea lor. Aceste 
momente slabe nu pot fi însoţite de drepturi 
inalienabile. Pur şi simplu Berdiaev produce un 
argument de natură geopolitică din arsenalul lui 
Realpolitik, atunci când afirmă cele de mai jos. Nu 
numai că acelaşi popor nu are aceleaşi drepturi în 
diferite epoci istorice, dar drepturile diferitelor 
popoare sunt diferite în acelaşi moment al istoriei. 
Acesta deja este un principiu de inegalitate în viața 


popoarelor, în viața drepturilor acestora, prin care 
se poate strecura ideea că popoarele sunt inegale 
în istorie. De fapt, Berdiaev chiar asta susține. Lup- 
tând împotriva principiilor uniformizatoare ale 
umanismului şi socialismului, el crede că nu există 
un drept egal al tuturor popoareor, ci că popoare- 
Ie, Ia fel ca indivizii, sunt inegale în istorie. Această 
inegalitate nu este, la rândul ei, abstractă. Nu este, 
prin urmare, un principiu în sine, cu care s-ar putea 
legitima nedreptățile unor popoare mai puternice 
asupra altora mai slabe, ci este rodul unei stări de 
fapt, al unei puteri diferite de a rezista valurilor is- 
toriei. „Fiecare naţionalitate, în diferite perioade 
ale existenţei sale, are diferite drepturi. Şi toate na- 
ționalităţile istorice au drepturi diferite. Aceste 
drepturi nu pot fi egalizate. Ierarhia naționalități- 
lor este complicată. Este fără sens şi ridicol să aplici 
aceeaşi măsură abstractă în aprecierea drepturilor 
naţionalităţi ruse şi a naţionalităţi armene, geor- 
giene sau tătare. Este fără sens şi ridicol să aplici 
aceeaşi măsură abstractă în aprecierea drepturilor 
naţionalităţii germane şi ale naționalității spaniole 
într-un moment dat al istoriei. În viaţa națiunilor 
sunt perioade de înflorire şi perioade de cădere, 
perioade de înaltă încordare a propriilor forțe şi 
perioade de slăbiciune. Iar drepturile lor la autode- 
terminare în asemenea cazuri sunt diferite. Ches- 
tiunea privind drepturile naționalităților la auto- 
determinare nu este de natură abstract-juridică, ea 
este, înainte de toate, o chestiune biologică, este, la 
urma urmei, o chestiune mistico-biologică. Ea se 
reazămă pe baza vitală iraţională, ce nu se lasă a fi 
raționalizată juridic şi moral. Toate naţionalităţile 
istorice au drepturi cu totul diferite, neegale şi ele 
nici nu pot formula pretenţii identice. În inegali- 
tatea istorică a naționalităților, inegalitatea pro- 
priei lor greutăţi, în preponderența istorică ba a 
unora, ba a altora dintre naționalități, este conţi- 
nut marele adevăr, este împlinită legea morală a 





66 


anul VI e nr. 64 


STUDII 


ROST 





realității, atât de neasemănătoare cu legea reali- 
tății individuale“. 

Astfel de afirmaţii ne previn că nu în orice 
epocă istorică popoarele pot să cucerească sau să 
recupereze ceea ce au pierdut (dreptul lor asupra 
unor teritorii, de exemplu), ci că e nevoie de un 
efort de recâştigare a acestor drepturi de fiecare 
dată. Aşa cum națiunea este un „plebiscit cotidian“, 
cum spunea Renan, la fel şi drepturile naționale 
reprezintă un efort cotidian de afirmare a naţiunii, 
un „plebiscit“ de altă natură, dar în fond tot un 
plebiscit, adică un act de voință, de încordare gen- 
erală. De altfel, dacă ar exista un astfel de for inter- 
național abstract al drepturilor po-poarelor (ceea 
ce vrea să fie astăzi, ca şi în perioada de după pri- 
mul război mondial, ONU sau Societatea Naţiuni- 
lor, cum se numea atunci), nu am putea înțelege de 
ce, în urma unui tratat ca cel de la Versailles, care 
avea garanţia totală a marilor puteri ale momentu- 
lui, toată lumea a rămas cu impresia că Viena a fost 
„asasinată“, iar Germania pur şi simplu încurajată, 
indirect, la reînarmare. Tratatul cu pricina, de o ne- 
dreptate flagrantă, din punctul de vedere al învin- 
şilor, neagă orice fel de suport definitiv al ideii de 
drept al popoarelor, iar unii contemporani lui au 
simțit acest lucru. Iată, de exemplu, cazul lui J.M. 
Keynes, un spirit viu, care s-a implicat în problema- 
tica economică a tratatului de la Versailles. Opini- 
ile sale despre acest tratat au fost extrem de dure. 
Aceste opinii trădează exact situația despre care 
amintea Berdiaev, anume aceea a drepturilor nați- 
unilor reale în istorie: când Franța a putut să dea o 
lovitură ucigătoare Germaniei, după primul război 
mondial, ea nu a ezitat să o facă, deşi mişcarea, din 
punct de vedere geopolitic, s-a dovedit extrem de 
riscantă. În momentul Versail-les însă, „drepturile“ 
Germaniei au fost mai mult decât ignorate de fran- 
cezi. Astfel de exemple istorice de umilire a învin- 
şilor de către învingători (vae victis, cum spuneau 
romanii) sunt la discreţia celor care studiază rapor- 
turile reale dintre popoare şi nu principiile juridice 
abstracte ale drepturilor inalienabile ale naţiunilor. 


Eliberatorii sunt tirani 


Principala ţintă a atacurilor lui Berdiaev este 
viziunea raționalist-sociologizantă asupra națiu- 
nii, care s-a impus odată cu ideologiile moderne 
din aria secolului al XVIII-lea şi a culminat cu mar- 


xismul şi comunismul. Aceste ideologii „desfac“ 
națiunea din leagănul ei istoric şi o privesc cu totul 
abstract, neputând intui ceea ce filosoful rus nu- 
meşte „taina“ unei naţiuni, specificul ei inefabil. 
Acesta este tocmai rezultatul dezvoltării aparte a 
naţiunii, dezvoltare care are loc în timp îndelun- 
gat, în condiţii aparte, de la caz la caz. Cei care, în 
numele unor ideologii abstracte, vor să „elibereze“ 
naţiunile sunt adesea mai departe de spiritul viu al 
acestor națiuni decât cei care, nefiind interesaţi de 
nici o ideologie eliberatoare, nu încearcă să pună 
în calea națiunii „barierele“ eliberării. Paradoxul 
este Ia el acasă: adesea, cei care par a elibera o na- 
țiune, nu fac decât s-o ignore în adevărul ei funda- 
mental. Desigur, Berdiaev are aici în vedere revolu- 
ționarii ruşi animați de ideile „pure“ ale comunis- 
mului: „Lupta voastră pentru eliberarea naţionali- 
tăților asuprite şi pentru egalizarea lor este o luptă 
internaţională, o luptă geometrică, o luptă care 
abstrage şi separă pe omul naţional de omul viu, 
de mamă şi patrie. «Opresorii» naționalităților re- 
cunosc câteodată mai multe decât «eliberatorii». 
«Asupresc» pe omul viu naţional, cel cu neamuri şi 
alcătuit din carne şi oase, dar «eliberează» pe omul 
abstract, geometric“. În aceste rânduri aproape pă- 
timaşe, Berdiaev atacă la rădăcinile sale răul 
istoric al abstractizării şi geometrizării gândirii po- 
litice prin ideologie. Orice ideologie este abstracti- 
zantă, chiar cele care pretind, cum este cazul ide- 
ologiilor de stânga, că vin în sprijinul celor orop- 
siți. Cu atât mai mult trebuie să fim precauți cu ide- 
ologia internaționalismului comunist, cu cât, în 
formula ei teoretică, ea tinde să depăşească naţi- 
unea în favoarea internaţionalizării frăției dintre 
proletari. Prin urmare, „popoarele“ sunt eliberate 
numai într-o dimensiune a lor, cea proletară. În 
însăşi matricea lor, ideologiile sunt creaţii abstrac- 
te, idei anchilozate, care nu fac altceva decât să 
acopere realitatea concretă, istorică şi s-o desfigu- 
reze. În paradoxul de mai sus, al oprimării popoa- 
relor de către eliberatori şi al „eliberării“ lor de că- 
tre cei care le oprimă, se poate desluşi puterea ex- 
trem de limitată a ideologiei de a rezolva dramele 
lumii. În fond, spune Berdiaev, cel care oprimă un 
popor trebuie să cunoască bine şi să recunoască 
firea acelui popor, să ţină cont de psihologia etni- 
că, de istoria lui, de inimitabilul acelui popor. Opri- 
marea este adesea mai naturală decât încercarea 
grăbită de eliberare. Căci în actul istoric al „opri- 





anul VI e nr. 64 


67 


ROST 


STUDII 





mării“ s-a format chiar firea etnică. În schimb, o 
revoluție grăbită nu poate elibera ceea ce istoria a 
legat de veacuri. Cei care pretind că eliberează po- 
poarele în momentele de încleştare ale revoluțiilor 
procedează fără simţ şi tact istoric, eşecul lor fiind 
lamentabil. Aşa se şi explică de ce popoarele sunt 
reticente cu cei care le promit rapida eliberare. Ele 
presimt că valul ideologic, paravanul sub care se 
ascund revoluționarii nu poate dura prea mult şi 
că istoria îl va da la o parte la fel de repede cum la 
adus. Revoluţiile sunt crize, nu momente astrale în 
viața popoarelor. Un exemplu clasic ne va ajuta să 
înţelegem şi mai bine despre ce este vorba. Iar 
exemplul clasic nu-l vom culege din chiar istoria 
Rusiei, obligată de revoluţia bolşevică la milioane 
de victime, ci îl vom alege din istoria paradigma- 
tică a Franţei, care, la 1780, a trasat, practic, mode- 
lul revoluțiilor violente şi „eliberatoare“ din care 
se vor fi inspirat toate cele care au urmat. Iată ce 
scrie un istoric francez despre acel moment: „Li- 
bertate, câte crime se comit în numele tău!“. După 
mai bine de două sute de ani, formula atribuită 
doamnei Roland, pe când urca treptele eşafodului, 
îşi păstrează încă înspăimântătoarea vibraţie. Adu- 
nând condamnările capitale pronunțate de instan- 
ţa judiciară, execuțiile sumare, decesele în închi- 
soare şi victimele războaielor civile (din toate tabe- 
rele), bilanţul global al Terorii se situează între 
200.000 şi 300.000 de morţi. Adică 1% din popu- 
laţia vremii. În Franţa de azi, ar reprezenta aproa- 
pe 600.000 de morţi! În ciuda prejudecăţilor, 
prima victimă a acestei hecatombe a fost poporul 
francez. „Aristocraţii în ştreang“, suna refrenul 
Carmagnolei. Dar în timpul revoluţiei, un „aristo- 
crat“ nu este un membru al nobilimii: meşteşugar 
sau țăran, el este un rebel față de noul regim. „Cu- 
vântul aristocrat înseamnă, în general, un duşman 
al Revoluţiei“, semnalează Thomas Paine. „Maca- 
bră contabilitate: studiile statistice arată că între 
ghilotinați 31% erau muncitori sau meşteşugari, 
28% țărani, 20% negustori sau speculanți. Nobilii 
şi oamenii Bisericii n-au furnizat decât 9% şi 
respectiv 7% dintre victime“. Aşadar, Revoluţia 
franceză a condamnat la moarte sute de mii de oa- 
meni, în numele eliberării lor. De altfel, dacă citim 
acum unele dintre declaraţiile conducătorilor rev- 
oluţionari ai vremii, realizăm imediat că Teroarea 
nu este deloc o figură de stil, ci o realitate atât 
cifrică, cât şi sufletească: pur şi simplu aceşti 


oameni erau criminali prin ideologie sau din cauza 
ideologiei. Cunoscutul şi înfiorătorul război rev- 
oluționar împotriva Vendeii este descris de unul 
dintre participanții Ia el: „Nu mai există Vendeea, 
anunță Westermann în Convenţie, a murit sub 
loviturile sabiei noastre libere. Am strivit copiii sub 
copitele cailor mei, am masacrat femeile care nu 
vor mai aduce pe lume bandiți. Nu am să-mi 
reproşez nici un prizonier. Am exterminat totul“. 
În fine, la Nantes, 10.000 de nevinovaţi sunt 
înecaţi în Loara, de către Carrier, evident, în 
numele principiilor sacre ale Revoluţiei. Cuvintele 
lui sunt limpezi: „Vom face din Franța un cimitir, 
dacă n-o putem face să renască aşa cum vrem noi“. 
Având ca ţintă tot contrarevoluţionara Vendee, 
iată cuvintele unor reprezentanţi ai revoluției tri- 
miși în misiunea de „eliberare“ a acestei provincii 
îi scriau generalului Haxo: „Trebuie ca Vendeea să 
fie nimicită pentru că a îndrăznit să se îndoiască de 
binefacerile libertăţii“. 

Uriaşele, neverosimilele crime comise de leni- 
niști în Rusia şi apoi de către stalinişti nu pot fi nici 
acum descrise în termeni raționali. E greu să înțe- 
legi cum a fost posibil ca, în numele eliberării cla- 
sei muncitoare oprimate de către capitalişti, să fie 
comise atrocități ca cele din Rusia (şi nu numai din 
Rusia, China este un alt teren de grea încercare în 
acest sens, ca şi alte țări asiatice). După unele cal- 
cule, e adevărat, care dau cifrele cele mai ridicate, 
în vremea teroarei leniniste (războiul civil şi foa- 
metea ce a urmat în 1921), în Rusia ar fi murit 
21.000.000 oameni. În schimb, teroarea stalinistă 
(1935-1941), aşadar, numai până la războiul mon- 
dial, s-ar fi soldat cu 19.000.000 victime. Un foarte 
cunoscut dizident rus, Vladimir Bukovski, era de 
părere că „purificarea“ operată de regimul comu- 
nist în Rusia s-ar fi soldat cu moartea a 40.000.000 
de oameni. Aceste cifre sunt atât de mari încât par, 
de la distanţa anilor, aproape de necrezut. Şi totuşi, 
zeci sau sute de cercetători din întreaga lume sunt 
de acord că ele sunt reale şi că exprimă chintesența 
regimului „eliberator“ comunist. Întorcându-ne la 
Berdiaev, este evident că gânditorul rus avea toate 
motivele să atace cu putere aceste viziuni re- 
voluţionare „geometrice“ şi abstracte, care, din ne- 
fericire, au dus Ia victime cu totul concrete. Când 
ideologia pune stăpânire pe viața politică a unei 
țări, crimele pot fi justificate cu lejeritate, în nume- 
le „idealurilor“ respectivei ideologii. (va urma) 





68 


anul VI e nr. 64 


LA ROST 





Vaticanul 


intre teologie și S.F. 


Răzvan Codrescu 





adevărată obsesie „fraternală“: dacă pen- 

tru răposatul loan Paul II evreii erau „frații 
noştri mai mari“ (i nostri fratelli magpiori), pen- 
tru iezuitul argentinian Jos6 Gabriel Funes, astro- 
nomul şi consilierul lui Benedict XVI, se poate 
vorbi despre... „fratele nostru extraterestru“: Per 
dirla con san Francesco, se consideriamo le crea- 
ture terrene come „fratello“ e „sorella“, perche 
non potremmo parlare anche di un „tratello 
extraterrestre“? Farebbe parte comunque della 
creazione... (în L'Osservatore Romano, 13 mai 
2008)! 

Ceea ce uimeşte la iezuitul din ţara 
tango-ului este nesimţirea teologică (pentru că 
n-o pot numi altfel) a întregului discurs. Căci „ex- 
traterestrul“ este produsul imaginativ al unei 
pseudo-mitologii laicizate, altoite pe paradigma 
scientismului evoluționist, pluralist şi relativist al 
modernităţii. Chiar dacă pozitivismul radical al 
începuturilor s-a mai îmblînzit treptat, lăsînd loc 
şi unor chinuite dezvoltări metafizice, acest gen 
de „ştiinţă“ nu e mai puţin rezultatul unei gîndiri 
anti-tradiționaliste şi anti-teologice, în care raţio- 
nalismul şi empirismul se întîlnesc sub pălăria 
mai largă a materialismului ateu. Or, nu poţi, ca 
om al credinţei, să invoci senin reperele şi pon- 
cifele acestui alt fel de gîndire, în virtutea nici 
unei forme de aggiornamento, şi cu atât mai puțin 
să tirăşti în asemenea elucubraţii numele unui 
sfint al Bisericii tale (în cazul de față Francisc din 
Assisi). 

A accepta fie şi numai simpla supoziţie a 
existenței unor „civilizaţii extraterestre“, a ideii 
că „nu sîntem singuri în Univers“, înseamnă im- 
plicit să conteşti întreaga Revelaţie divină, unici- 
tatea Creaţiei şi centralitatea omului în sînul ei, 
iconomia mântuirii şi perspectiva eshatologică a 
creştinismului, negîndu-L pe Dumnezeu sau pre- 


$ ub ultimii doi papi, Vaticanul pare să aibă o 














1) aţi 

făcîndu-L într-un „Mare Anonim“ fanfaron, care 
se joacă de-a creaţia şi de-a întruparea, mințindu- 
ne fățiş sau doar prin omisiune, cu fapta şi cu 
cuvîntul. 

Pînă a concluziona radical, cu un Seraphim 
Rose, că „extratereştrii“ nu pot fi decât întruchi- 
pări demoniace, menite să-l smintească pe omul 
dezdumnezeit, e de ajuns să-i identificăm ca fabu- 
laţii puerile ale imaginarului laic, simptomatic 
mai apropiate de demonic decât de angelic, ire- 
ductibile la vreun element concret al realității sau 
măcar la vreo sugestie cît de vagă a descoperi- 
rilor dumnezeieşti. A încerca să le faci loc în dis- 
cursul religios, chiar şi numai tangenţial sau în 
glumă, este cel puţin o formă de iresponsabili- 
tate, incompatibilă cu pre-tenţiile spirituale şi int- 
electuale ale Vaticanului. 

Dacă un papă de altitudinea teologică a 
neamțului Ratzinger tolerează fără nici o reacţie 
asemenea enormităţi colportate chiar în antura- 
jul său, atunci orice suspiciuni sau idiosincrazii 
față de romano-cato-licismul actual devin de înțe- 
les şi chiar legitime. 








anul VI e nr. 64 


69 


ROST 


LA ROST 








Domnul Cărtărescu 
faţă cu reacţiunea 


Mircea Platon 





pa n numărul de vineri, 23 mai al Evenimen- 
] tului Zilei, domnul Mircea Cărtărescu se 

arată indignat de „marşul pentru familie şi 
normalitate“ organizat, în contrasens cu GayFest 
2008, de câteva asociaţii creştine. Acceptând pa- 
rada gay dar iritat de marșul ortodocșilor, dom- 
nul Cărtărescu identifică manifestanţii pentru 
familie şi normalitate cu „grupurile de cetățeni 
indignați gata oricând să-i aplaude pe mineri şi 
pe toți ceilalţi locuitori paşnici şi normali ai țării“. 
Asocierea făcută de Cărtărescu e samavolnică, de 
vreme ce organizaţiile care au organizat acest 
marş au în rândul membrilor şi susținătorilor lor 
oameni care au susținut Piaţa Universităţii. 
Minerii au fost aduşi în Piaţa Universităţii nu de 
conservatorii creştini, care erau în Piața Universi- 
tății şi în Liga Studenţilor, ci de stânga liber-cuge- 
tătoare, care susține acum revendicările mişcării 
gay. 

În continuare, domnul Cărtărescu ne trage 
de urechi în numele Europei, scriind că manifes- 
tația pentru normalitate ne va dăuna „ca naţiu- 
ne“ şi va contribui la perpetuarea „imaginii noas- 
tre de nu tocmai evoluați şi toleranţi cetăţeni ai 
Europei“. În primul rând, dacă am vrea să fim cu 
adevărat europeni evoluaţi şi toleranți nu am 
mai vorbi de o „naţiune“. U.E. nu are ce face cu na- 
țiunile şi cu statele naționale, ea lucrează cu euro- 
regiuni, cu minorități, cu androizi. În al doilea 
rând, nu am observat să-i fi luat cineva cetăţenia 
europeană Papei pe motiv de homofobie. Tot 
ceea ce am observat a fost reacția abuziv-totalita- 


ră a birocraţilor eurosocialişti față de declaraţiile 
în acord cu morala creştină tradițională ale cato- 
licului Rocco Buttiglione. 

Mai departe, domnul Cărtărescu ne arată că 
e normal să existe şi la noi homosexuali de vreme 
ce „după datele ştiinţifice valabile în toate cele- 
lalte regiuni ale lumii, patru la sută dintre bărbați 
şi doi la sută dintre femei sunt pretutindeni ho- 
mosexuali din naştere“. Ceea ce nu a sesizat dom- 
nul Cărtărescu, indignat cu program, e că marşul 
nu e împotriva homosexualității, ci „pentru fami- 
lie“ şi împotriva aşa-zisei „căsătorii homosexua- 
le“. În Ortodoxie nu se fac marşuri împotriva 
unui viciu, nu se fac marşuri împotriva beţiei, de 
exemplu, aşa cum fac puritanii abstinenți. De- 
monstraţia creştinilor-ortodocşi a urmărit să 
atragă atenţia în privința pericolului legiferării 
„Căsătoriei homosexuale“. Adică a acelei inginerii 
sociale prin care cei în medie trei la sută din popu- 
laţia globului ar ajunge să modifice o instituție 
civilă având în spate mii de ani de istorie şi de 
tradiţie religioasă (creştină, mozaică, musulmană 
etc.). Dacă luăm în consideraţie istoria, semnifi- 
caţiile religioase şi beneficiile sociale ale familiei 
tradiționale şi le comparăm cu istoria, semnifi- 
caţiile morale şi beneficiile sociale aduse de mo- 
da „căsătoriei“ celor în medie trei la sută din 
populaţia României şi a globului, marșul pentru 
familie e într-adevăr un marş pentru normalitate. 
În altă ordine de idei, dacă ne referim la date 
ştiinţifice, atunci trebuie spus că statisticile arată 
că alcoolismul, bolile venerice, consumul de dro- 
guri, pedofilia, şi sinuciderile sunt mult mai ridi- 
cate în rândul homosexualilor decât în rândul 
heterosexualilor. 

Mai departe, domnul Cărtărescu asociază 
homofobia cu antisemitismul şi misoginia şi ne 
povesteşte ce a văzut la Sachsenhausen, în lagă- 
rul unde au fost ucişi sute de homosexuali. Ceea 
ce îi scapă domnului Cărtărescu, mare admirator 





70 


anul VI e nr. 64 


LA ROST 


RUSI 











his SE 
al „datelor ştiinţifice“, este că acei homosexuali 
nu au fost ucişi în numele moralei creştine apăra- 
te de organizatorii marşului pentru familie, ci în 
numele ştiinţei, al „ştiinţei rasei“. Şi singurul ob- 
stacol împotriva rasismului e creştinismul. Dem- 
nitatea persoanei, reclamată pentru homosexu- 
ali de domnul Cărtărescu, nu e ştiinţifică, ci reli- 
gioasă. În regnul zoologic nu există demnitate. 
Demnitatea e de proveniență religioasă şi e un 
reflex al sfinţeniei patriarhale. Paradoxul mişcă- 
rilor pentru drepturile homosexualilor e că vor- 
besc în numele unei demnități căreia fac tot posi- 
bilul să-i submineze sursa, care e religioasă. Dar 
dacă admitem acest lucru, atunci suntem siliți să 
admitem şi că, acolo unde homosexualitatea, ca 
păcat, cere doar rugăciunile noastre, „normaliza- 
rea“ legislativă a acestui păcat nu ne poate stârni 
decât proteste. 

Cât despre Da Vinci şi Wittgenstein, despre 
care domnul Cărtărescu spune că, „deşi invertiţi, 
au dus o viață ireproşabilă şi au fost spirite de o 
noblețe de neatins“, şi aici se cer a fi făcute anu- 
mite precizări. Din păcate, avocatul homosexuali- 
lor români nu e Wittgenstein, ci domnul Buhu- 
ceanu. Diferența de geniu şi nobleţe dintre ei 
poate explica şi de ce domnul Buhuceanu, şi nu 








7 II PN ta 2 mata 
Wittgenstein, se agită pentru căsătoria homosex- 
uală şi pentru dreptul gay-lor de a defila pe străzi 
cu pene de struţ în dos. Wittgenstein a fost un om 
profund religios, care se gândea „la logică şi la 
păcatele“ lui. De fapt, mă simt mult mai aproape 
de Wittgenstein decât de domnul Cărtărescu, cel 
entuziasmat de „atracţia turistică şi ocazia de 
divertisment“ oferită de GayFest. Spre deosebire 
de Wittgenstein, domnul Cărtărescu e un om care 
priveşte totul prin prisma carnavalului global, a 
divertismentului corporat şi varietăților de masă. 
Or, pentru aşa ceva există Disney World, nu tre- 
buie să ne „jucăm“ hipiot cu instituţii serioase 
precum familia sau cu asemenea cărți fundamen- 
tale precum Biblia, pe care domnul Cărtărescu o 
citeşte cu rafinament exegetic de preşcolar. 

Pe tot cuprinsul articolului, domnul Cărtă- 
rescu scrie cu dispreţ de înapoierea, intoleranța, 
violența primară şi vulgaritatea celor din „Estul 
împotmolit în prejudecăţi“. În absenţa valabilită- 
ţii a măcar unui singur raționament din articolul 
domnului Cărtărescu, mă mărginesc să constat 
doar că, din păcate, complexele de superioritate 
nu dau naştere unui jurnalism bun. Mi-e teamă 
că, alegând să dea piept cu reacţiunea, domnul 
Cărtărescu a întors spatele adevăratei probleme. 





anul VI e nr. 64 


Pl 


ROST 


LA ROST 





„Uciderea“ ideologică 
a națiunilor 


Emilia Corbu 





opoarele europene sunt o invenţie a inte- 
p lectualilor din secolul XIX, este concluzia 

susținută de istoricul american PJ. Geary 
într-o carte adresată unei audienţe generale şi nu 
cercetătorilor: Mitul Naţiunilor (Ed. Cetatea de 
Scaun, Târgovişte, 2007). De ce cartea nu este 
adresată şi cercetătorilor, vom vedea îndată. 

De la o vreme se conturează din ce în ce mai 
clar un curent care propune reanalizarea procesu- 
lui de etnogeneză. Fireşte că subscriu acestui de- 
mers atâta vreme cât presupune integrarea în aria 
cercetării a rezultelor arheologice, etnologice, soci- 
ologice, publicării unor vechi surse documentare 
etc. din ultima vreme şi renunțarea la un şablon 
ideologic accentuat mai ales în perioada comu- 
nistă. Dar se pare că sunt unii care propun de-a 
dreptul, renunțarea la studiul formării popoarelor 
pe motiv că acestea nu există. Pare incredibil, dar 
acesta este subiectul cărții americanului P. Geary, 
care la fascinat atât de mult pe istoricul Al. Mad- 
gearu încât l-a tradus şi l-a prezentat publicului 
românesc - nu doar ca o carte de referință sub 
raport ştiinţific, dar şi de care istoricii români ar 
trebui să ţină seama. Fireşte că vom ţine seama ca 
de bomba de la Hiroshima. O astfel de carte nu se 
poate uita. Geary calcă doar cu stângul. Rezultatul 
este o carte mai degrabă ideologică şi mai puțin 
ştiinţifică iar aceasta reiese din stilul de abordare, 
metoda de cercetare, argumentaţie. 


Stilul lozincă -— „Naționalismul 
făureşte națiunea“ 


Cartea lui Geary nu porneşte de la o proble- 
mă, în cazul acesta etnogeneza popoarelor Euro- 
pei Occidentale, ca în final să ajungă Ia o concluzie, 
aşa cum prevăd etapele unei cercetări, ci porneşte 


de la o concluzie (expusă în capitolul 1) pe care 
încearcă să o demonstreze de-a lungul a patru capi- 
tole minuscule şi care se rezumă la următoarele: a) 
Popoarele au fost inventate de intelectuali, târziu, 
prin secolul XIX, ca urmare a influenței roman- 
tismului. Idee pe care o repetă şi sub forma „po- 
porul este o creaţie intelectuală“ (p. 95); b) „Na- 
ționalismul făureşte națiunea“ (p. 46); c) Naţiona- 
lismul se identifică cu națiunea; d) „Cercetarea 
istorică şi naționalismul au devenit unul şi acelaşi 
lucru“ (p. 59). În consecință toate atrocitățile să- 
vârşite de naționalism pe care le exemplifică prin 
cele două războaie mondiale şi conflictul din 
Kosovo, sunt atribuite naţiunii. Prin ricoşeu, 
foloseşte ghilimele pentru toată istoriografia euro- 
peană pe care nu se sfieşte să o numească pseudo- 
ştiinţă, iar pe istorici îi acuză că au inventat po- 
porul pe care îl studiau; e) „Congruenţa dintre 
popoarele medievale-timpurii şi cele contempo- 
rane este un mit“ (p. 66). 

Toate aceste idei sunt repetate, accentuate, 
înflorite sub forma unui discurs vehement, în care, 
pe fiecare pagină, un paragraf important e desti- 
nat beştelirii întregii istoriografii europene. Merge 
atât de departe încât îi acuză chiar şi pe antici de 
inventarea popoarelor menţionate în scrierile lor. 


Drumul de la confuzie 
la concluzie 


Primul pas cu stângul a fost teritoriul luat în 
studiu. Geary susține că în studiul său despre for- 
marea națiunilor medievale se referă doar la 
Europa Occidentală, ceea ce din punct de vedere 
ştiinţific este o eroare. Termenul de Europa de Vest 
a apărut abia în epoca Iluminismului (sec. XVIII). 
În Evul Mediu timpuriu Europa a fost unitară. Acest 
lucru l-a descoperit autorul pe parcurs de vreme ce 
pomeneşte destul de des şi despre Europa Cen- 





72 


anul VI e nr. 64 


LA ROST 


ROST 





trală şi de Sud-Est. Apoi foloseşte un artificiu 
derivat din multele definiţii date de-a lungul tim- 
pului termenului de popor, aşa încât autorul sta- 
bileşte două categorii: popoarele constituționale 
(adică acelea care se supun aceleeaşi legi) şi 
popoarele naturale. Prima categorie o exemplifică 
prin romani, cealaltă prin tot felul de gentes. Doar 
că această categorisire nu ţine, de vreme ce există 
atâtea inscripții romane ce menționează originea 
francă, dacă sau germanică a locuitorilor. Prin 
urmare, el identifică în mod greşit cetățenia cu 
poporul. 

Pe acelaşi principiu al prafului în ochi, con- 
fundă confederaţiile militare barbare cu poporul 
concluzionând repede că „popoarele barbare erau 
tot formaţiuni constituțional“ (p. 90). Cu alte cu- 
vinte se înţelege că toate popoarele de-a lungul 
timpului au fost constituționale. 

În al treilea rând, prin utilizarea unilaterală a 
unor categorii de surse istorice, doar a documente- 
lor. Prin urmare, trece sub tăcere rezultatele arheo- 
logice care trebuie coroborate acolo unde este ca- 
zul cu documentele. Or, pentru teritorii întregi 
doar cercetările arheologice mai pot spune ce s-a 
întâmplat de-a lungul timpului. Eludarea surselor 
îl fac să emită afirmaţii de-a dreptul ciudate cum ar 
fi următoarea: „În Transilvania - o regiune fortifi- 
cată de unguri în secolul al XI-lea, colonizată de 
saşi în secolul al XII, dominată de turci, de habs- 
burgi şi de unguri, iar din 1920, parte a României - 
dezbaterea asupra legitimității politice se exprimă 
în termenii istoriei secolului al IX-lea şi este pur- 
tată în parte de către istorici şi arheologii profe- 
sioniști“ (p. 34). Dar de cine poftea domnia-sa să 
fie purtată, de măcelari şi scafandri? EI, care vor- 
beşte de naţiuni, nu este tot istoric? 

Dar Geary nu este supărat doar pe istoricii şi 
arheologii profesionişti, ci pe întreaga comunitate 
internaţională care mai ia în serios principiul 
național, aşa că scrie cu superioritatea ignorantu- 
lui următoarele: „La fel de stânjenitoare este dispo- 
nibilitatea cu care comunitatea internațională, 
inclusiv societățile pluraliste precum Statele Unite, 
acceptă premiza de bază că popoarele există ca 
fenomene obiective şi că simpla existenţă a acestu- 
ia îi dă dreptul Ia autoguvernare“. (p.40) 

Metoda comparativă oferă istoricilor posibili- 
tatea de a analiza fenomene, evenimente, popoare 
care au evoluat în aceeaşi perioadă istorică, în 


condiţii asemănătoare de mediu geografic, clima- 
tic etc. Geary însă compară popoarele europene 
din secolele VI-VIII cu zuluşii din sec.XVI-XIX, pe 
motiv că şi istoria zulusă a fost inventată de A. T. 
Bryant care, de fapt, a scris primul despre ei. După 
care conchide „Ambele versiuni ale istoriei zuluse 
trebuie să fie familiare europenilor“ (p. 214). Nu 
domnule Geary, nu au de ce să ne fie familiare. Mai 
degrabă sunt familiare americanilor, atâta vreme 
cât ambele etnogeneze s-au petrecut în acelaşi in- 
terval cronologic, în ambele situaţii au fost impli- 
cați colonişti europeni posesori ai unei tehnici 
înaintate, în ambele situaţii au fost conflicte mili- 
tare între aceştia şi băştinaşi, finalizate cu apariţia 
unor noi state. Singura deosebire era că popoarele 
analizate s-au aflat în tabere diferite. Unii aveau 
istoria, iar ceilalți praful de puşcă. 


Un răspuns istoric 
la o provocare ideologică 


Ne-am întrebat, pe bună dreptate, dacă auto- 
rul cunoaşte problema despre care vorbeşte, dar 
din capitolul IV reiese că ştie foarte bine varianta 
oficial acceptată privind etnogeneza popoarelor 
europene. O cunoaşte atât de bine încât i-a sesizat 
şi punctele forte. Astfel că, dacă romanii erau uşor 
de desființat ca popor, de vreme ce reprezentau un 
conglomerat multietnic cu cetăţenie romană, 
totuşi acele gentes barbare veneau cu o încărcă- 
tură etnică bine precizată. În astfel de condiţii 
Geary se ocupă în capitolele anterioare de des- 
fiinţarea etnicităţii acestora, considerându-i un 
amalgam, compus ad-hoc şi purtând nume mitolo- 
gice date de nişte şefi militari sau de clanuri. Ba, 
mai mult, consideră că unele s-au format din chiar 
armatele care atacau pe romani. Prin urmare, în 
capul autorului nostru nu un popor trimite o ar- 
mată la război, ci pur şi simplu o armată formează 
un popor: „Iheodoric a căutat să transforme oas- 
tea sa barbară eterogenă şi mobilă într-un popor 
gotic stabil şi sedentar“ (p. 150). Comentariile sunt 
de prisos. 

Aşa ajunge la concluzia că tot ce a rămas con- 
stant în istoria unui popor este numele, care dă 
impresia de continuitate, în realitate fiind o serie 
de discontinuități. De pildă, a fi got în vremea lui 
Cniva din secolul III era diferit de a fi got din Spa- 
nia secolului VI. De unde ştie dumnealui? A trăit pe 





anul VI e nr. 64 


73 


ROST 


LA ROST 





atunci? Până una-alta dovedeşte că interpretează 
realităţile istorice cu mentalitatea prezentului, 
încălcând un principiu elementar de cercetare con- 
form căruia procesele istorice trebuie analizate în 
contextul istoric în care au evoluat şi la nivelul 
mentalități de atunci. 

Ca să nu mai vorbesc de lipsa de cultură reli- 
gioasă a autorului care consideră „creștinismul o 
derivație a iudaismului“ (p. 104) sau că motivele 
persecuției creştinilor în imperiul roman au fost, 
de fapt, doar unul „exclusivitatea devoţiunii creş- 
tinilor către zeul lor“(p. 130). Ori un istoric care se 
ocupă de o perioadă istorică trebuie să cunoască 
foarte bine religiile vremii dacă doreşte să înţe- 
leagă mentalitatea timpului. Creştinismul trăieşte 
încă, ar fi putut să îl studieze. 

Popoarele există dintotdeauna. Au fost men- 
ționate de istoricii antici, medievişti, moderni. Au 
făcut obiectul unor studii istorice, arheologice, 
lingvistice, sociologice, etnografice etc. Este 
drept că poporul este dificil de studiat datorită 
faptului că e un sistem social deschis, în continuă 
transformare, un organism viu, dar care păs- 
trează anumite frontiere culturale şi frontiere 
etnice (interdicţia unor popoare barbare de a se 
căsători cu romani, de pildă). Un popor se naşte, 
evoluează de-a lungul unui timp şi poate dispare, 
prin asimilare, genocid, scădere demografică etc. 
Este adevărat că s-au făcut excese naționaliste 
chiar şi în materie de istorie, dar regula a fost 
totuşi, păstrarea unei linii ştiinţifice. Dar nu se 
poate confunda poporul unui imperiu cu po- 
porul unei națiuni. 

Naționalismul nu poate fi confundat cu naţi- 
unea din simplul motiv că naţiunile au existat şi 
înainte de apariţia foarte târzie a naționalismului, 
formă patologică a patriotismului. 

Ce s-ar fi întâmplat în mica Europă dacă, 
atunci când trei imperii au dispărut naţiunile nu 
erau destul de puternice încât să preia puterea? 
Am fi avut o Europă comunistă, în care categoriile 
profesionale şi cele sociale erau învrăjbite unele 
contra altora. Pentru că trebuie să facem o paran- 
teză. O greşeală care se face în mod constant este 
aceea de a se afirma că popoarele oprimate au dus 
la căderea imperiilor. În realitate, nu popoarele, 
care în definitiv se obişnuiseră de veacuri să trăias- 
Că în imperii, au dus la subminarea imperiilor, ci cu 
totul altceva legat pe de o parte de tocirea în sine a 


mecanismelor imperiale (pe care nu e timpul să le 
analizăm aici), iar pe de altă parte de apariţia ideo- 
logiei revoluţionare, care a cuprins întreaga Euro- 
pă în diverse forme, găsindu-şi o formă mai echili- 
brată în democraţie şi excesivă în comunism, 
nazism şi fascism. Că a fost aşa o dovedeşte rezul- 
tatul primului război mondial, în urma căruia s-a 
format primul imperiu ideologic din lume, adică 
URSS. Ideologiei comuniste i s-au opus toate 
statele care au devenit state naţionale după 1918. 
Cel de-al al doilea război mondial a fost doar repli- 
ca primului. 

Prin urmare, a face responsabile naţiunile de 
cele două conflagrații mondiale este nu doar o 
mare ignoranță istorică, ci şi o interpretare cu ur- 
mări nefaste. Naţiunile europene au fost doar vic- 
timele unor ideologii inventate de intelectuali, de 
genul lui Geary, de acei liberi-cugetători şi nu de 
oamenii de ştiinţă. Intelectualii au inventat ide- 
ologiile, care însă ar fi rămas vorbă moartă dacă 
nu ar fi fost înşurubate în mecanismul secular al 
naţiunilor. Mai întâi al naţiunilor şi apoi imperiilor. 
Asta se pare că era regula. Pentru că nici o ideolo- 
gie nu a sprijinit o naţiune, ci fie a ridicat-o împotri- 
va altora (nazismul), fie o pregătea pentru o comu- 
nitate mai largă (comunismul), fie o izola (fascis- 
mul). 

Opinia noastră este că această carte care des- 
fiinţează până şi ideea de naţiune şi de popor nu 
este altceva decât ecoul unei ideologii imperiale 
mai vechi. Toate imperiile şi-au pus problema naţi- 
unilor din componenţa lor. Metodele deportării de 
populație, genocidului, aculturației sunt mai vechi 
decât secolul XX. Dar în ziua de azi nu le mai poţi 
practica, nu € voie. Însă e voie să inventezi o nouă 
ideologie cu emblema „fără națiuni“ şi aşa cum şi 
alte ideologii au fost implementate (e drept mai cu 
armata şi teroarea) se poate aplica şi asta. De ce 
nu? 

Dar cum ar arăta lumea fără naţiuni? Ce cul- 
tură ar avea? Ce limbă ar vorbi? Cum ar fi menți- 
nută ordinea şi liniştea? Unde ar fi diversitatea şi 
culoarea lumii? Lumea fără naţiuni, în opinia mea, 
ar fi un stat totalitar, care s-ar ocupa de tot, ar fi 
domnia legii seci, a convenției artificiale, a unei 
lumi fără trecut. 

Dacă dacă totul e un mit atunci ofensiva 
bolşevică a ruşilor a fost doar un coşmar, dar şi 
visul american € o himeră. 





74 


anul VI e nr. 64 


ROST: cuvint, rațiune, sens, ordine 


x 


În latină, rostrum însemna „deschizătură“, „cioc“, „plisc“, „bot“. Mai tîrziu, în latina populară, 
a început să însemne şi „gură“ în general. În româna veche, sub forma rost, a fost moştenit cu acest 
din urmă înţeles, păstrat astăzi doar în cîteva expresii de largă răspîndire (a învăţa pe de rost, a lua 
la rost) şi stînd la baza verbului a rosti. Rost a evoluat spre înțelesul „rațiune“, „sens“, „tic“, 
„Doimă“, „scop“, cu care se foloseşte astăzi în mod curent. Aşa a apărut verbul a rostui („a da sens“, 
„a pune ordine“), cu derivatele rostuire, rostuitor etc. 

Creat prin Rostirea (Cuvântul) divină, omul este el însuşi făptură rostitoare, dar şi rostuitoare. 
Omul are un rost dat de Dumnezeu, dar uneori caută să-şi facă singur alt rost, după mintea lui. În 
orice caz, starea cea mai rea a omului este aceea de a fi fără rost pe lume. Iar cel mai mare serviciu 
care poate fi făcut omului este de a-l ajuta să-şi (re)găsească rostul. 

Revista ROST îşi propune tocmai acest obiectiv la nivelul lumii româneşti, care în comunism 
şi-a pierdut rostul şi care trebuie să se redescopere pe sine, în primul rînd prin recursul la tradiție. 


În acest număr semnează: e Demostene Andronescu - istoric, poet, fost deținut politic, a 
publicat volumul de versuri Peisaj Lăuntric (1995) e Mihail Albişteanu - profesor, doctorand 
în istorie, publicist e Răzvan Codrescu - scriitor, ultima carte publicată: Gâlceava dracului cu 
lumea. Mic tratat de demonologie aplicată (2005) e Emilia Corbu - doctor în istorie, arheo- 
log, ultima carte publicată: Sudul României în Evul Mediu timpuriu (2006) e Gheorghe 
Fedorovici - absolvent al Facultăţii de Teologie, traducător e Silviu Man - student e 
Constantin Mihai - doctorand în litere la Universitatea Michel de Montaigne, Bordeaux 3, ulti- 
ma carte publicată: Descartes. L Argument ontologique et sa causalite symbolique, (Paris, 
LHarmattan 2007) e Mircea Platon - scriitor, doctorand în istorie la Columbus University din 
Ohio - SUA, ultima carte publicată: Cine ne scrie istoria (Timpul, Iaşi, 2007) e Luminiţa-lrina 
Niculescu - profesor doctor, publicist, autoare a volumului Palmele oamenilor. Minuni spuse 
şi nespuse (2006) e Cristi Pantelimon - sociolog, conferenţiar universitar doctor la 
Universitatea „Spiru Haret“ Bucureşti, ultima carte publicată: Sociologia corporatismului și a 
capitalismului (2007) e Paul-Gabriel Sandu - student la Facultatea de Filosofie a Universităţii 
Bucureşti e Marcel Răduţ Selişte - teolog, publicist e Nicolae Stroescu-Stânişoară - doctor în 
Filosofie, scriitor, fost director al Departamentului Român de la Radio Europa Liberă, ultima 
carte publicată: În zodia exilului. Întrezăriri - Fragmente de jurnal (1998) e Claudiu Târziu - 
jurnalist, coautor şi îngrijitor al volumelor Testamentul Părintelui Calciu. Ultimele sale 
cuvinte, cu un portret biografic şi şapte evocări (Ed. Christiana, Bucureşti, 2007) şi În căuta- 
rea rostului pierdut. 20 de călăuze în cultura naţională (Ed. Timpul, laşi, 2007) e leromonah 
Visarion Tuderici - preot la Schitul Ortodox Huta (Bihor), a publicat volumul Am văzut 
Lumina cea adevărată... (Ed. Episcop Nicolae Popovici, Oradea, 2007). 





Abonament 

Vă puteţi abona trimițind contravaloarea abonamentului prin mandat poştal (în care specificaţi citeţ numele, 
adresa completă, telefonul şi perioada de abonament) pe numele: Târziu Claudiu Richard, CP 27, Oficiul 
Poştal 23, Bucureşti sau achitînd contravaloarea abonamentului în contul nr. 
R025BACX0000000107363250, deschis la Unicredit Țiriac Bank, Sucursala Orizont - Bucureşti, pe 
numele Asociaţiei ROST, cod fiscal 12495302, după care veţi trimite copia chitanței şi o scrisoare în care 
solicitaţi abonamentul Ia CP 27, Oficiul Poştal 23, Bucureşti. 

Preţul unui abonament este 180.000 Lei (18 lei noi) pentru 6 luni şi de 360.000 lei (36 Lei noi) pentru un an. 
Pentru cei din străinătate abonamentul este de 50 euro/an în Europa şi 70 USD/an pentru celelalte 
continente. 


Nr. 1-— martie 2003, dedicat lui 
Nicu Steindhardt 
Nr. 2 — aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 
Nr. 3 — mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 
Nr. 4- iunie 2003, dedicat lui 
Mihai Eminescu 
Nr. 5-— iulie 2003, dedicat lui 
Nicolae Paulescu 
Nr. 6 — august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 
Nr. 7 — septembrie 2003, dedicat lui 
Nae Ionescu 
Nr. 8 -— octombrie 2003, dedicat lui 
Valeriu Gafencu 
Nr. 9 — noiembrie 2003, dedicat Părintelui 
Dumitru Stăniloae 
Nr. 10-11 — decembrie 2003, dedicat lui 
Vasile Băncilă 
Nr. 12 — februarie 2004, dedicat lui 
Nichifor Crainic 
Nr. 13 — martie 2004, dedicat lui 
Mircea Vulcănescu 
Nr. 14-15 — aprilie-mai 2004, dedicat lui 
Radu Gyr 
Nr. 16 — iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia 
Nr. 17 — iulie 2004, dedicat 
lui Ștefan cel Mare — epuizat 
Nr. 18 — august 2004, dedicat lui 
Ernest Bernea 
Nr. 19 — septembrie 2004, dedicat lui 
Constantin Noica 
Nr. 20 — octombrie 2004, dedicat 
Părintelui Arsenie Boca — epuizat 
Nr. 21-22 — noiembrie-decembrie 2004, 
dedicat Părintelui Constantin Galeriu 
Nr. 23 — ianuarie 2005, dedicat lui 
Vasile Lovinescu 
Nr. 24 — februarie 2005, dedicat lui 
Octavian Goga 
Nr. 25-26 — martie-aprilie 2005, dedicat 
Părintelui Constantin Voicescu 
Nr. 27 — mai 2005, dedicat lui 
Nicolae Iorga — epuizat 
Nr. 28 — iunie 2005, dedicat 
Părintelui Arsenie Papacioc — epuizat 
Nr. 29 — iulie 2005, dedicat 
Părintelui Zosim Oancea 
Nr. 30 — august 2005, dedicat lui 
Vasile Voiculescu 
Nr. 31 — septembrie 2005, dedicat 
Părintelui Liviu Brânzaș 
Nr. 32 — octombrie 2005, dedicat lui 
Aron Cotruș 
Nr. 33 — noiembrie 2005, dedicat 
Părintelui Iustin Pârvu 
Nr. 34 — decembrie 2005, dedicat lui 
Paul Goma 
Nr. 35 — ianuarie 2006, dedicat lui 
Horia Bernea 
Nr. 36 — februarie 2006, dedicat lui 
Ioan Alexandru 
Nr. 37 — martie 2006, dedicat 
Părintelui Teofil Părăian 
Nr. 38 — aprilie 2006, dedicat 
Părintelui Calciu 
Nr. 39 — mai 2006, dedicat lui 
Pan M. Vizirescu 
Nr. 40-41 — iunie-iulie 2006, dedicat lui 
Ton Gavrilă 
Nr. 42-43 — august-septembrie 2006, 
dedicat Părintelui Adrian Făgeţeanu 
Nr. 44 — octombrie 2006, dedicat lui 
Gabriel Constantinescu 
Nr. 45 — noiembrie 2006, dedicat lui 
Simion Mehedinţi 
Nr. 46 — decembrie 2006, dedicat 
Părintelui Rafail Noica 





| EEDIDI 
nt e Calciu u pulii? 
un cruciat al secolului XX 


Centenarul naşterii unui martir 
rs Vulszinassi 


ema 10 Die Mimi 


| Transnistria 
(i Mara nimanui 


Constantin "St 


Nr. 47-48 — ianuarie-februarie 2007, dedicat 
Părintelui Benedict Ghiuș 
Nr. 49 — martie 2007, dedicat lui 
Ioan Ianolide — epuizat 
Nr. 50 — aprilie 2007, dedicat lui 
Marcel Petrişor 
Nr. 51 — mai 2007, dedicat părintelui 
Nicodim Măndiţă 
Nr. 52 — iunie 2007, dedicat 
Mitropolitului Bartolomeu 
Nr. 53-54 — iulie-august 2007, dedicat 
Părintelui Trifa 
Nr. 55 — septembrie 2007, dedicat lui 
Alexandru Mironescu 
Nr. 56 — octombrie 2007, dedicat 
Părintelui Sofian Boghiu 
Nr. 57 — noiembrie 2007, dedicat lui 
Teodor M. Popescu 
Nr. 58 — decembrie 2007, dedicat lui 
Demostene Andronescu 
Nr. 59-60 — ianuarie-februarie 2008, dedicat 
Ioanichie Bălan 
Nr. 61 — martie 2008, dedicat lui Dan Botta 


= a0 
purtător 





Părintele Tustin 


n adevăraț 
de Hristos 


Părintelui 


Nr. 62 — aprilie 2008, dedicat Maicii Mihaela Iordache 
Nr. 63 — mai 2008, dedicat Mitropolitului Nicolae Colan 


Cei care doresc să-şi completeze colecția publicației 
ROST pot trimite contravaloarea revistei 

(3 lei/exemplar), prin mandat poştal, pe numele: 
Târziu Claudiu Richard, OP 23, CP 27 Bucureşti. 
Precizaţi pe mandatul poştal ce număr al revistei doriți, 


în câte exemplare şi adresa dvs. Pentru informații sunați 


la tel: 0740.103.621 


———z 
În 
a 





——==33 
E a 
— 32] 
ma 

iri] 

Lai 
._—_—= 
—= x 
= 
————L 
———* 
= m 
Li