Arhiva — Organul Societății științifice și literare din Iași — Tom XI — 1900 — An XI

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Б Gallica Arhiva Societt[i]i stiintifice si literare din lasi [" puis" Arhiva. Organul Societt[i]i stiintifice si [...] Source gallica.bnf.fr / Bibliothèque nationale de France 470158 Gallica „Arhiva Societt[i]i stiintifice si literare din lasi ("puis" Arhiva. Organul Societt[i]i stiintifice si literare din lasi ; Revist trimestrial de filologie, istorie si cultur romneasc. Organul Societtii istorico- filologice din lasi. 1900. 1/ Les contenus accessibles sur le site Gallica sont pour la plupart des reproductions numériques d'oeuvres tombées dans le domaine public provenant des collections de la BnF. Leur réutilisation s'inscrit dans le cadre de la loi n*78- 753 du 17 juillet 1978 : - La réutilisation non commerciale de ces contenus ou dans le cadre d'une publication académique ou scientifique est libre et gratuite dans le respect de la législation en vigueur et notamment du maintien de la mention de source des contenus telle que précisée ci-après : < Source gallica.bnf.fr / Bibliothèque nationale de France > ou < Source gallica.bnf.fr / BnF >. - La réutilisation commerciale de ces contenus est payante et fait l'objet d'une licence. Est entendue par réutilisation commerciale la revente de contenus sous forme de produits élaborés ou de fourniture de service ou toute autre réutilisation des contenus générant directement des revenus : publication vendue (à l'exception des ouvrages académiques ou scientifiques), une exposition, une production audiovisuelle, un service ou un produit payant, un support à vocation promotionnelle etc. CLIQUER ICI POUR ACCÉDER AUX TARIFS ET À LA LICENCE 2/ Les contenus de Gallica sont la propriété de la BnF au sens de l'article 2112-1 du code général de la propriété des personnes publiques. 3/ Quelques contenus sont soumis à un régime de réutilisation particulier. Il s'agit : - des reproductions de documents protégés par un droit d'auteur appartenant à un tiers. Ces documents ne peuvent étre réutilisés, sauf dans le cadre de la copie privée, sans l'autorisation préalable du titulaire des droits. - des reproductions de documents conservés dans les bibliothèques ou autres institutions partenaires. Ceux-ci sont signalés par la mention Source gallica.BnF.fr / Bibliothéque municipale de ... (ou autre partenaire). L'utilisateur est invité à s'informer auprès de ces bibliothèques de leurs conditions de réutilisation. 4] Gallica constitue une base de données, dont la BnF est le producteur, protégée au sens des articles L341-1 et suivants du code de la propriété intellectuelle. 5/ Les présentes conditions d'utilisation des contenus de Gallica sont régies par la loi francaise. En cas de réutilisation prévue dans un autre pays, il appartient à chaque utilisateur de vérifier la conformité de son projet avec le droit de ce pays. 6/ L'utilisateur s'engage à respecter les présentes conditions d'utilisation ainsi que la législation en vigueur, notamment en matiére de propriété intellectuelle. En cas de non respect de ces dispositions, il est notamment passible d'une amende prévue par la loi du 17 juillet 1978. 71 Pour obtenir un document de Gallica en haute définition, contacter utilisation.commercialeQ bnf.fr. MARTIE — APRILIE 1900. No. 3 şi 4 DIN 1481 "Director: A. D. XENOPOL m APARE ODATA PE LUNA SUMARIU : T A. D. Xenopol. O călătorie la Dorna in Bucovina (urmare și som ў А 93 Clara. In visuri doar..... (poezie) г à 112 А. Vojen. Nepăsare, |, Il, Ш (poezii) . 113 Vespasian Erbiceanu. Școala postivictcantropologie penală шаг £ 116 D. 6. Iamandi. Danut morților (Baladă) — . . 146 e Däri de samă "US Ë Studiu asupra familiilor boereşti a d-lui O, Lecta (Docan) `. š 148 саа asupra ы Уш (А d- m N: de asupra lui 1 D. Xenopol). > 180 5 GS ios D-nul Vineazi ade ces ooo. ТАВ T ABONAMENTUL PE AN 15 Lei - Pentru abonamente. trimeteri de bani, comunicări de articole şi ori-ce corespondență, а se adresa domnului A. D. Xenopol, Iaşi. — Tipografia H. Goldner, Str. Primăriei No. 17. 1900 . EM. ЧА E ШҮ ji lie 11 \ TOM. XI ANUL 1900 ARHIVA SHIANTIPIUS ШЇЇШЇЇ "T DIN IASI CS) : ; IASI EDITURA SOCIETATII ȘTIINȚIFICE SI LITERARE : 1900 : A. D. Xenopol, О călătorie Vespasian Erbiceanu, Scoala КОДЫМО орол ск penală О . S 5 . А. Vojen, Poet . . ` B B . T, А. Aguletti, Limba ШО: . T A. D. Xenopol, Amintiri de călătorie,ìn Tirol si is Samson Bodnărescu, Idei despre sculptura faţă cu pictura . y T. Т. Топекси, Cum putem gisi СА ds viață 2 Gh. Ghibănescu, Intrebuinfarea participiului prezent D, Cadere, Iniţiativa particulară ш cultivarea роро- rulií . B E ` E N. Bosnief- Paraschivescu, Tubes. i E A. D. Xenepol, Amintiri de călătorie (Austria, "Site: ra şi nordul Italiei) . . ` D d Rominii si Maghiarii înaintea istorici à » Amintiri de călătorie (Lacul celor patru Cantoane). Z à à » О suire pe Pilatus. Hier . Š T. А. Aguletti, Moravurile Heteenilor Docan, Cuvintul „Frate“ in documente Dr: V. Rogeuletz, Despre microbi 5 Я A. D. Xenopol, Științele naturale si istoria, B Æmilqur, Dragul mamei. Nuvelä — , й D B Poezii A. Vojen, Ei si el, Veşnica ara Invins, Sonet . + . B Nepăsare . . . Ai vrut dar, Sonet, Tubind, Strotă lubitei, Ironie, Ei, р о lacrimă, Povestea lunei, Armonie, Nihil, Știința, Mingüere . Trubadurul, Stinjinei, Stiü doar de mult..., A muri, a dormi, poa- te a visa... + ` . . Giordano, Anacreontice B D Epigrame . 1 B Sinucis . . . Clara, In visuri doar ] . D, G. Iamandi, Dantul Mortilor (Traducere) i N Bosnief-Paraschivescu, Те-аї stins, Stelei, Zadarnic, La mormintul lui Eminescu, Luneï, Spes, Izvorul, Oameni si stele . Tinereteï, Mi-e dor, Vine toam- na, Codrului Stelei care a su Sport Melancolia Emilgar, lubitef . Epigrame б Epigrame . Dári de samá Raportul la Academia Belgiană asupra „Principes fon- damentaux de l’histoire“ de Xenopol (Iwan Bohl) Die geschichtliche Entwicklung der makedonischen Frage von Cleanthes Nicolaides (6. Murnu) Pluseal, Origina si numele Valachilor (Gh. Nether) — . О, Lecca, Familiile boeregti (Docan) 7 . N. Iorga, Mihai Viteazul (А. D. Xenopol) Н. Гесса, Casta Diva (V. Hulubeiu) , La Revue encyclopédique asupra Principes fondamen- taux de l'histoire . > “Răspuns la replica d-lui Ciceron. а (м. Sulu) Fantaziile ùralo-altaice ale d-lui Lazăr Sàineanu (Al. Brăescu de la Scurta) . . 5 T 3 О. Гесса, Casta-Diva (Emilgar) š А У š Т. Vulcan, Romanul „Fecioara“ (Fmilyar) 3 б Ludovie Dauş, Strübunit (Æmilqur) . : €. Rădulescu-Motru, Rolul social al Universitililor (E, ), Documente Două documente slavone de la Alexandru si Stefan Voevod (com. de Ge Ghibíneseu) — . à Amintiri din viața şi domnia lui Alex. Ioan GR de V. G. Fordseu — Două Urice din 1518 si 1546 (com de Gk. Ghibinescu) Postelnieul si Cavalerul Neculai Istrati de V. A. Fo- eseu + . б Hrisov de la Got Max тока două оше de la Ioan Sandu Sturdza (com.de C. Erbiceanu) Un manuscript polon vechiii (Em. Grigorovitza) 5 О călătorie de la Bucureşti la Iaşi de Albert Chevalier (1864) е б PA D Catastihul moșiilor саа Iordachi ХЫП, 5 n Notiti Morala militară de A. Иж. à 4 à à „Asupra istoriei naţionale și istoriei universale de Z, Jo nescu-Crion à . D ` Т И D Dreptul bisericese de D, G, Boroïanu; Comisiunt rogat torii dé Q. Marim i . E D i Domnul Vinea + i i D à D amintire din viaţa lui M de (z, Popu-Radu. Nümärul stüdentilor de la Facultăţile din Paris i * DoriunicArile d-lui Xenopol 1а congresele din Patis , Galeria de portrete a fostilor profesorí de la Uni- versitate — . . . < . . B Profesorul Barth asupra les Principes. fondamentaux de l'histoire , . B îi . . . Albert Dufoureq de la „Bulletin critique“ asupra ace- leasí lucrări л " = z Я . Lucrările comisiei arhivare din Basarabia de G, Mu- ziceseu ^ . ГАМ . . Albert Dreyfuss, Magyars et Roumains devant l'hi- stoire (Revue blanch T . i . j taux de l'histoire - 0 călătorie la Dorna in Bucovina (1888). „Călătoriile au cîștigat mult în repeziciune și indámà- are prin întroducerea drumurilor de fer; aŭ pierdut în interes. Astă-zi zbori peste țări ca un meteor, nici o atingere cu ele, fără a dobindi despre natura nici o idee lámuritá, fără a face cunoștință cu ele- ntul omenesc ce le locueşte. Munţii, riurile, oraşele sub ochii călătorului cu iufeala fulgerului. Ceea ce văzut într-o zi este atît de variat, încît se amestecă minte în o masă confusă, neputind alege nimie din imolul de intipăriri ce ţi-au obosit privirea. Ката în- loială că, pentru acel ce vrea să cunoască o farà, călă- oria cu locomotiva nu este COM maí nimerit, si el trebuc să recurgă tot la sistemul cel învechit š imitiv de călătorie, cu trăsura, călare, sau chiar pe jos, entru a veni in stiînsă atingere cu pămîntul si popo- pe care vrea să-l studieze, „Calatoria ce am întreprins la Dorna în Bucovina, procurat iarăşi prilejul de a merge a lene prin o 2 А, D. Xenopol frumoasă țară, locuită de Romini, de a gusta în tot far- - mecul lor frumuseţile natureï, de a mă opri unde si cât îmi plăcea, de a vorbi cu oamenii, a-i întreba, asupra viefeï si a îndeletnicirilor lor, si а dobindi ast-felii o i- magine vie și luminoasă atit a naturei încunjurătoare cât si a ființelor pe care le adăpostește la sînul er. 1 Ріпа la Dorna Dorind să scurtez pe cit se putea călătoria cu dru- mul: de fer, aleseiü spre a merge la Dorna, calea prin Fălticeni. De la Dolhasca ріпа la capitala județului Su- ceava se întinde o șosea foarte bine întreținută, lucru vrednic de însemnat în țara noastră, unde căile de co- municafie nu prea sunt bine îngrijite. Regiunea prin care treci, între aceste două puncte, aparține acelei a dea- lurilor României ; pămîntul este presurat de colnice, pe- tief de păduri si vàr mal late, care iaŭ chipul unor $евигї, Semănături gata de a primi secerea se intindeaú aurite sub soare, amestecate cu lanuri verzi de päpusor. Finul in parte cosit, era strîns în căpiți, adunate si ele pe a- locurea în stogurile cele mari. Pe aiurea, încă necopt, ве pleca la suflarea vintulut undoind in lumina soarelui neregulatele sale virfuri. Satele ве zăreau rari in cale, cu aspectul sărăcăcios, cu casele mici, avînd niste găuri în loe de ferești, adese-ori fără garduri în jurul lor, în- conjurate, în loc de livezi, numai de spini si de mărăcini, - Cite un car greoiŭ, eu roatele numai in ciolane, neavînd în el nici un dram de fer, tras cu greutate de o păreche de boi, ducea in el pe ţăran culcat pe piept, care în- drepta dobitoacele sale prin îndemnările cunoscute, de care ele ascultati cu о mare exactitate, La o întorsătură, se zăriră albind în depărtare, casele Fälticenilor, în fundul uneï vái; dar de acolo mai mer- serăm încă o oră și jumătate pînă să ajungem în acest oras. In sfirsit puserám piciorul în locul ce altă dată era centrul cel mai comercial al Moldove. Se făceati pregă- tiri pentru iarmarocul de 20 Iulie, ce se apropia. Pe fie-ce an, acest iarmaroc e mai puţin cercetat si ia un O călătorie la Dorna în Bucovina 3 caracter tot mai localnic, pierzind din însămnătatea pe care o avea altă dată pentru (ara întreagă. Cauza a- cester împrejurări, stă in inriuriréa adusă de drumurile de fer asupra negofulut țărei noastre. Inainte, iarmaroa- cele și cu deosebire acel de la graniţă, al Fülticenilor, era locul de înlilnire al negutätorilor străini, cu toți acei _ ce aveaii trebuință de fabricatele lamei apusene. Concu- renta fiind mare, preţurile erai mici, de unde provinca eftinâtatea relativă a obiectelor cumpărate la iarmaroc. Pămîntenii aduceaii apoi, spre vînzare, vite si alte pro- ducte ale färeï, din preţul cărora își cumpăraii cele tre- buineioase. Ast-felin se explică cum de la acest mare сій se fâceaii айеѕе-огї afaceri de milioane. Acum însă ușurătatea transportului duce mărfurile chiar la locul desfacerei. Nu mai sunt de nevoie aceste intilnirí extra- ordinare ale vînzătorilor cu cumpărătorii, cînd eí pot fi puși în atingere, în orí-ce loc, unii cu alti. Timpul iar- maroacelor a trecut, și ele cată să se restringá pe fie-ce zi, mai pästrind doară numai o însămnătate localnică. Există și astăzi iarmaroace, însă de acele ce corespund nouelor mijloace de comunicaţie, care pun cu grăbire în legătură punctele cele mai îndepărtate ale pămîntului. Acestea sunt locuri de întilnire, nu ale negutätorilor unei țări cu mușterii unei alteia, ci acel al producătorilor în- semnaţi din întreaga omenire cu cumpărătorii veniți din toate părțile pămîntului. Firpoziţiile universale sunt iar- maroacele veacului nostru, acele ale drumurilor de fer si ale vapoarelor. Căci să nu se creadă că aceste expoziţii ай numai un scop teoretic, documentarea propăşirei re- alizate de munca omenească. Tinta lor de căpitenie este desfacerea produetelor expuse, si cifra afacerilor inche- iate la o expoziție universală, se urcă adese-ori la mai multe sute de milioane. Esind din Fălticeni, urci un deal, de pe culmea că- - ruia se vede îndărăpt orașul, într-o poziţie îndestul de fru- - moasä, cistigind cu atit mai mult eu cît te îndepărtezi de el; un caracter comun tuturor oraşelor din Romănia. Indepártarea şterge aspectul uricios al caselor, neregula cu care ele sunt presărate, mai curînd de cît așezate, pe mărginile stradelor, murdăriile de tot soiul ce umplu mai . ales mahalalele; ea lasă să se prevadă, prin ceața ce se 4 А. D. Xenopol întinde în cîmpul ochiului, numai liniile generale ale sezürei omenești, care indată ce este întocmită în o ni tură frumoasă, împrumută de la dînsa farmecul ce acopere. Indatä ce aï urcat dealul, te îndrepți cătră apu: lăsînd cäträ sud calea Romanului, si intri pe valea rîul Moldova, pe саге îl vezi curgînd la o îndepărtare de mai … multe chilometre pe sub dealurile ce-i márginese valea — | din partea dreaptă. Din dosul acestor dealuri, se des: fac, cu cit inaintezi, trepte de munţi, din ce în ce m. паці, si care fac să treacă prin nuanțe nesimţite verdele … de smaragd al cîmpului, în albastrul auriü al tăriei, Topi aceşti munți sunt dominați de piscul Háleucet саге pare | a pluti in văzduh са o uriaşă corabie răsturnată, Pe partea stîngă a rîului, pe unde merge șoseaua, se làfeste un șes întins care, din cînd în cînd, se înalță cîte puţin, formînd ca niste vài deschise între două dimburi, în- dreptate perpendicular cátrá valea Moldovei, si prin care par a se fi devărsat siroaile sale în timpurile geologice, cind modestul тїй de astăzi umplea întreaga vale cu — apele sale. De pe şosea se văd în depărtare, pe malurile Moldovei, satele Baia și Sasca, T După cite-va ore de mers ajungi la Cornul-Luncet, unde treci granița, si apuci de aici pe soseaua comunală. pinà la Gura-Homoret, unde dat în cea imperială care leagă Bucovina cu Ardealul. 51: Calea comunală era de abea croitá, în parts încă — nepietruită, în cît era foarte greü de străbătut, mar ales că în noaptea dinainte căzuse o îmbelșugată ploaie, M. miram cum se face ca în Austria, care este renumită pentru bunele sale drumuri, să se găsească unul în asa de ră stare, Cercetînd ре maï multi oameni, aflăin că îngrijirea pentru facerea șoselei fusese lăsată de Stat în sarcina comunelor româneşti care se întind de alungul ет. Aceste comune însă, după obiceiul rominese, lasă-mii să te las, neingrijise de facerea drumului, în cât Statul se hotâri să facă şoseaua el, pe socoteala comunelor, Chiar cel inti sat romînese Büisestii precum si toate celelalte ce le întîlnit în cale : Brăeştii, Berchisest Cupul- Codrului pînă la Gura-Homorei ша loviră prin. aspectul lor bogat și înfloritor, Casele încăpătoare, cele vý E O cálütorie la Dorna in Bucovina 5 mai multe cu patru odàár, unele chiar cu șase; ferestrele lor mari, cu patru вай. șase geamuri, întroducînd înăun- tru o lumină înbelșugată ; fie-care casă încunjurată de “un gard sănătos, care închidea o curte plină de ham- bare, grajdiură, șuri și poiete; din dosul casei mai pre- tutindene o livadă sau o grădină. "Țăranii ce-i intilneam. eraü bine inbrácatí, cu cămașa curată, cu sucmanul ne- peticit, cu оріпсї вай cizme în picioare ; femeile numer cît umblau indeobstie descult, nu din cauză de lipsă, ci după cît am aflat, din obiceiii, poate chiar din coche- terie, fiind că picioarele lor, de si muncite, sunt miei si frumos formate, Pretutindene, unde vedeam pluguri, erai de cele de fer; earăle sătenilor, cu sine la roate, cu o- siile de fer, uşoare si îndăinănatice. Tot Romint erati de o parte si de alta a graniţei; dar spre rușinea mea făceam in mine asămănarea cîtă deosebire între er, din- colo şi dincoace de hotar! De la Capul-Codrului înainte, valea Moldovei începe a-și schimba caracterul ; ea se îngustează mult din ceea ee era mai înainte, iar șesul din stinga se preface trep- tat în nişte culmi din ce în ce mai ridicate pînă cînd, de ambele sale laturi, ea apare mărginită de două lan- {шї de dealuri. Pe cînd însă ináltimele din dreapta ri- ului, ce vin mai departe de șosea, capătă prin însuși a lor îndepărtare o formă mai nehotărită si mai aburie, acelea din partea stingă, aproape de ochiul călătorului, desemnează pe cer niște crestături cu linii precize, pe care privirea se odihnește ca pe nişte forme architec- tonice. Intre acestea înoptase, si luna care stătuse palidă si ştearsă, cit timp soarele privise la ea, se aprins> tot mai viii, cu eit razele lui se stîngeau după dealuri, si în cu- rînd ea umplu toată valea cu blinda ei lumină. Stelele de asemenea izvoraü pe tărie; iar pe pămînt, prin pă- durile asternute pe coastele dealurilor, răsărea din frunzis cite o lumină roșietică, aprinsă de ciobanii de pe la stine sau de țăranii ce coseaü finul prin poiene — semn că obositul muncitor se retrăgea la odihnă în jurul fla- cărei pilpütoare, pregătindu-și mîncarea de sară. Din marginea riului se întindeaii, pinà în șosea, lanuri înguste de gri copt si auriü, despărțite între ele prin alte să- 6 A. D. Xenopol mánáturi ce егай încă verzi. La aburirea vintului spi- cele se plecati in valuri regulate care, sub lumina ingà- lătoare a luneï, luaii aspectul unor valuri de apă. La apropierea unui lan, mă aşteptam să trec peste o punte, si cu toate că la fie-care dată recunosteam înșă- larea, recădeam necontenit în ea. Ajuns la Gura-Homoreï, sat ce-și ia numele de la xevărsarea Homorei in Moldova, petrecuï aici noaptea, şi a doua zi, ceva după răsăritul soarelui, mă îndreptai câtră Cimpu-Lung. Dealurile ce intovárásese cursul Mol- doveï, iaŭ din ce în ce maï mult caracterul de munţi; cle ай mai toate o formă rotundă, sámánind cu niște ceaune uriaşe răsturnate, acoperite cu păduri. După ce “treci prin Vama, sat mare rominese, si Æisenau, colonie germană, ajungi la Cimpu-lung, orășel îndestul de mare, asüzat într-un amfiteatru de munți de formă rotund- lungăreaţă ; раге că munții s-ar fine de mînă, si te ai aştepta numar de cît să-i vezi învirtind o horă uriașă, în jurul aşezărei pe care о închid. De la Cimpu-Lung înainte párásesti valea Moldovei şi intri pe aceea a Putnei — tot ce poate fi mai deplin ca frumuseţe blindă si dulce. Riugorul serpuitor si iute sare cînd în dreapta cînd în stînga, pe la baza dealu- rilor printre care el curge, silind șoseaua de a-l trece pe poduri în nenumărate rînduri. Une-ori, lăsînd cîte un crac lăturalnie, ambele braţe ale rîului înconjoară o in- sulă de verdeață, ducind în ascunsul crengușului un- ` dele lor vii si zburdalnice, care numai se aud soptind vesel în umbră. Varietatea nespusă de forme a dealuri- lor, schimbarea alternativă de pădure si goliciune, pira- ele ce se reped din virful înălțimilor, са niste siroaie, si cobor repedea clinä din cascade în cascade, jocul de umbră si de lumină produs de razele soarelui in o lume atît de bogată, toate acestea încintă privirea, dar ame- ţese mintea. Intr-un los, cam la jumătate de cale între Cimpu-Lung si satul Valea-Putne?, framusetea blindă de pînă aici iea un caracter măreț si impunător. Stineï u- riase cobor cătră тій picioarele lor despoiate, pe cînd creștetul lor adesea-ori se încunună cu un tufis de brad. Pe alocurea, ele strălucesc, albind ca văruite, prin verdele închis al pădure! ce le căptușeşte. Văzute de departe, O călătorie la Dorna in Bucovina 7 ele seamănă a fi ruinele unor castele feudale asemenea celor ce împodobese malurile Rinului. Bolovani uriași rupti din matca stinceï si rostogoliți pînă şi-aii găsit veci- nieul lor echilibru, ай esit în unele părți în cursul rîu- lut si l-ati silit să încunjoare piedica. Cine ar putea spune de cît amar de ani apele furioase ale rîului, stingherit în mersul вай, lovesc în nepăsătoarea stincá, вай de cînd soptese limpezile valuri cîntecul lor cel trist și monoton în umbra pădurei ce le acopere. După vre-o trei ore de acest drum fermecător, a- jungi la poalele Mesteciinişului, munte înalt peste care trece șoseaua imperială, făcînd pe el 13 cotituri pentru a alina suisul., Cu cit te urci, cu atita privirea se întinde mai departe peste valea străbătută, si ceea ce ochiul gus- tase mai înainte bucată cu bucată acuma îl cuprinde în întregul вай, închegînd frumuseţile parţiale într-un tot încîntător. Cotitura suită se vede de pe a doua ca un drum paralel, al căruia capete, fiind ascunse de încovăi- turile muntelui, îl crezi cà duce în altă parte, si privind Ја el de deasupra lui, nu-ți vine a crede că este acelaşi drum ре care:l urcasesí cu un moment mai înainte. A- proape de virf se văd deodată şapte șosele cari brăz- dează poalele muntelui, toate bine. desemnate, cu coloarea lor galbenă паров, pe coasta lui cea verde. Acest deal face parte din lanţul ce deosebeşte basinul Moldo- vel de acel al Bistriţei. Cum af ajuns în vîrful luf si ai început a da la vale, se închide privirea îndărăpt pe va- lea Putnei, si se deschide înainte asupra celei a Bistriţei, pe care șoseaua începe a o intoväräsi, de la faeobeni pînă la Vatra-Dornet. Această vale intrecea in farmec tot ce văzuserăm pînă atunci. Ea întrunește frumuseţile ce impodobese va- lea Patnei cu acele ce desfatà pe acea a Moldovei: in- gustă și accidentatä, ca si cea dintiii; străbătută de о apà mare, ca si cea de a doua. lacobenit este un sat mare rominese, adaus in tim- purile din urmă cu o colonie germană, asazatá aici pen- tru exploatarea minelor de fer ce se află în apropiere. Intreprinzătorul exploatărei, Carol Mantz, s-a ruinat pe sine si pe alții cu această afacere nechibzuită. El înce- puse trebile cu totul pe marele, zidindu-sí un palat ce 8 A. D. Xenopel este astăzi prefăcut in otel, si trăia ca un principe. Drumul de la Iaeober* la Vatra Dornei este aster- nut la jumătatea coastei dealului ce însoţeşte cursul Bis- trifef pe stînga, încît de pe această înălțime tot-deauna vederea cuprinde o întindere în destul de mare a bala- urului cu solzi aurii ce se încovăeşte în toate părțile pentru a esi din ingustimile munților. Soarele apunea + si arunca peste valurile riulut umbra arborilor ce se în- siraü pe malul opus. Repedele unde treceaü, cînd seli- pitoare in lumina roșietică а soarelui, cînd întunecate in umbra verzie-neagrä a arborilor. Coasta dealului din susul şoselei este adese-ori dreaptă aproape perpendicu- lară, alcătuită din stincí suprapuse, căptuşite cu brazi, care асорег așa de bine sălbaticul tárim ce-i hrănește, în cît se per un părete de verdeață retezat de foarfe- cele- unui grădinar. Numai pe alocurea, unde este cite ò ` stirbiturü în garnitura pămîntului, se poate vedea ce ripí si ponoare prăpăstioase se ascund după verdele frunzis. Cind după o oră de preumblare în această natură ` strălucită, intri deodată in Vatra-Dornei, nu poţi impe- deca un simfimint de зала се te cuprinde la ve- derea еї. Valea se lărgeşte deodată, fiind aici värsätura rîului Dorna in Bistrița; munţii ce o înconjoară sunt desgoliți, lipsiţi de arbori, ba pe alocurea, din causa ri- pilor, chiar fără verdeață, încît cea întiia intipărire ce ţi-o lasă Vatra-Dornei este cu mult mai ре jos de cum te așteptni. Această desilusiune trebuie pusă in mare parte pe socoteala contrastului cu nespusele frumuseți prin care te duce fâră încetare calea ріпа acolo. IH Vatra Dornei Vatra-Dorner, вай cum i-ati întors Nemţii numele Dorna- Vatra, este un sat de munte, prin urmare foarte întins, cale de vre-o două ore pe jos de la un capăt la altul, însă îngust, așezat în două, trei rînduri de case, pînă la temelia munţilor de a lungul cărora se întinde, Locuinţele sunt foarte reschirate, fie-care gospodărie fiind + O călătorie la Doraa in Bucovina 9 _ încunjurată de un întins loc de finețe, bogăţia muntelui. “Satul se lungeste în valea Dorneï, afluentul Bistriţei, și anume în sus, pînă la Pódul- Alunulu, unde începe o altă omunä, Dorna-Candrenit, iar in jos pînă la vărsarea _Neyrei în Bistriţa, de unde înainte începe satul Gura-Ne- oi, Din acest sat dat in Dorna-Rominească dincoace de _ granijá; iar pe Neagra in sus de Sarul-Darnei in Buco- Vina. Din Cándreni dai in Piluyam; si de aici in Poiana- Stampeï. Toate aceste sate se tin de la olaltă, fárá ca | nimie să te facă a recunoaşte capătul unuia și începutul - eeluilalt. Este una si aceiași așăzare omenească, întinsă n ingustimile munţilor, care ай primit deosebite numiri şi sai grupat în jurul mai multor centre administrative, nima tuturor acestor așăzări a fost în vechime Vatra- Dornei, care era oare cum vatra satului întins, pe care e ramifică astăzi numele de Dorna. Tn mijlocul satului Vatra-Dornet se află băile si o- räselul, locuit in mare parte de elemente străine, ре cînd “satul ce-l încunjură este alcătuit numai din poporatie romînească, Numărul locuitorilor din Vatra-Dornei este de vre-o 4000 de suflete, din care 2,600 de ortodoxi si 200 de greci-uniți, mai toți Romini; vre-o 600 de catolici, 100 de uterani, сеї mai mulţi Germani, 500 de Evrei, T Armeni si $ Mahometant. Aceşti de pe urmă sunt rämägifa vechi- or exploatatori de cherestele ai țărilor romine, care altă dată umpleaü munţii, stapini pe poporul pe care il su- uneai la cele mat îngrozitoare chinuri ; astăzi, pacīnicí „cetăţeni ат unei lumi pe care nu o mai recunosc, si în care numai fesul cel ros, pe care nu-l leapădă nici-odată, i mat arată ca un neam deosebit de restul locuitorilor. Pe ripa dreaptă a Dornei, aproape de revârsarea еї 1 ^in Bistriţa, se află bogatele izvoare de apă feruginoasă 23 - care, după analizele fácute, întroe cu mult puterea apelor Em 7 de Franzensbad si se apropie, prin proporţia de oxyd de fer ce contin, de acele de la Schwalbach, dar sunt mar asimilabile de cît aceste din urmă, în cit întrunesc am- bele însuşiri a celor mai renumite ape feruginoase eu- ropene. Deşi întocmirea băilor este ineà inapoiatá, desi orăşelul este departe de а înfăţoşa toate acele îndămănări ce se intilnese în băile țărilor civilizate, totuşi numărul m - vizitatorilor creşte pe fie-ce an gi întrece adese-ori nu- ^ E E ——————— — 10 A. D. Xenopol mărul de 3,000 peste tot sezonul. Marea majoritate a lor sunt Evrei care, după cum este cunoscut, umplu toate băile austriace, apărînd in ele în un număr mult mai mare de cît celelalte naţionalităţi din acest Stat, în- cit, dacă te ar lua după proporția Evreilor reprezintait la báí, aï putea încheia că fiit lui Israil alcátuese par- tea cea maï însămnată а poporatieï austriace. De si lu- - crul nu este aga, numărul cel mare al Evreilor la băile austriace, provine din deosebita îngrijire pe care această rasă o pune pentru păstrarea sănătăței sale. De cite orí nu am întîlnit Evrei sărmani care venise la bài, cersi- torindu-și și acolo zilnica lor existență, în speranță că vor mai putea prelungi mizerabila lor viață"! Evreii însă care vin alei la Dorna sunt de ace! din Galiţia, cei mat inapoieti de pe tot pămîntul. Portul lor e acel primitiv care a început a dispărea de la сеї din Romănia : laibere lungi, papuci тії în picioare, căciula cea blânită pusă deasupra iarmunculului, pe саге nu-l scot nică-odată, nici chiar înaintea împăratului. O păreche de peisäh (perciuni) lungi si spiraliformi le încadrează fi- gura. Sîmbătă îi vezi cu un fel de sal alb pus în spate, la cei bogaţi cusut pe margine cu fir de argint, cu cor- nul legat în frunte, cu fifalah (un fel de țărțamuri) a- tirnate la briü, si purtind la subtioarä, inválite in un servet, cărțile lor de închinare. Ei merg ast-felin pe stradă în cârduri numeroase, dondänind, din gură nişte rugă- ciuni, la care însă mintea lor ñu prea pare a lua o activă parte, de oare-ce se intrerup adesc-orf pentru а întreba cîte parăs (bani, para!c) s-a vîndut оса de poaină, вай câți »endläh (rotungeï, adică galbeni rotunzi, de la rund nemteste-rotund), costă o pareche de boi, urmînd apoi, după ce ай primit răspunsul, a murmura înainte rugăciunea lor. ^ Imi aduc aminte cà ега, între alti Evrer mat de ` ваша, si un rabin de la Sadagura, considerat de ei ca personagiü sfint. Acesta venea în fie-care zi la baie, în o veche caretá trasă de două märtoage, și precedat de doï cavaleri care deschideau calea înaintea träsurer, ga- lopind pe niste rable lungi si uscate, cu laiberile lor umflate de vint са niște baloane si cu perciunii saltind în sus la fie-care aruncătură a calului — un spectacol din О călătorie la Dorna în Bucovina 11 cele mai comice ce mi-a fost dat a vedea vre-odată, dar care pe toţi Evreii îi umplea de uimire, în cit exclamaii särutindu-si virful degetelor: ai! ai! vi grois! vi sen! (ah! eit de mare, cit de frumos!). S-apol, să se zică că comicul, că arta este ceva absolut, cu aceiași valoare es- tetică pentru toate popoarele ! Ceea ce face însă societatea Evreilor nesuferită, și deci cam neplăcută petrecerea în Dorna, este mirosul particular pe care ci îl räspindese, si care provine din îndelungata, ba chiar seculara lor nutrire cu usturoiii, către сате se adaogá murdüria proverbialà a îmbrăcă- mintel lor. Băile, grădina, apele, trebuind a fi intrebu- infate în comun, cura, oră cit de folositoare ar fi ea, în- fátoseazà, fără îndoială, o meplăcere îndestul de mare na- turelor înzestrate cu simfiri mai delicate. Din fericire, respectarea cu sfințenie din partea E- vreilor a regulelor in privința mîncărei, îi fine îndepăr- taţi de otelurile unde ospáteazà populaţia creștină. La preumblári saù excursiuni estf sigur iarăși a nu-i întâlni, căci Evreul nu iubeşte natura frumoasă. Nimic nu te loveşte mai curios de cit prezența a- cesteï rase, care în starea în care se prezintă în Dorna, ist bate joe de toate regulile frumosului, în mijlocul în- cintătoarer naturi се te înconjoară aici din toate părțile. Lîngă cele mat frumoase tablouri cimpenesti, cele mai stranii exemplare ale rasei umane. Un prieten al шей făcu glumă a pune să se fotografieze în mijlocul unei cim- penit încîntătoare, cite-va din cele mai strasnice tipuri de Evret ce mi-a fost dat să văd. Pare cà ar fi niste monstri antidiluviani, pripășiți într-un гаїй pàmintesc. Dar să lăsăm această rasă prea interesantă, a căreia descriere ne ar duce prea departe, si să ne întoarcem către partea stătătoare a poporaţiunei Dornei, compusă cum am spus, în orășel, si din străini de deosebite neamuri, în sat, aproape exclusiv din Romínt. Rominit alcătuese împreună cu străinii locului o singură comunitate politică, De si străinii infátogazà oare cum inteligența comunei, si numărul lor se urcă la a- proape o treime din intreaga рор, totuși pînă a- euma Rominii ай păstrat puterea ро iticä. In consiliul comunal еї ай о însămnată majoritate și primarul co- 12 A. D. Xenopol munei este un Romin Jon Diak care fu reales pentru a treia oară, în răstimp de 9 ani, în fruntea comunei. El ` nu stie carte, fiind om din vremile vechi; însă prin in- teligenta lui si spiritul вай practic, ar bate pe mulți ştiu- tori de carte. Toate socotelile comunei le ştie pe de rost, umblă în toate părțile ca să vadă prin sine însuși ne- ` voile satului, nu deschide punga comunei, de cît pentru trebuinfi simţite, si s-a jurat să nu facă cât va fi el pri- mar nici o datorie, căci cum îmi spunea el în limbagiul кай pitorese: ,omul. cu datorii, e ca sacul cel spart ; torni în el si nu-l mai umpli“. Acest om fâră carte pre- Queste învățătura, si mi se jăluia adese-ori despre ette. greutăți intimpinà în conducerea comunei, din cauza” nestiinter sale. „Omul cu carte are patru ochi“, îmi spune el la un ospăț dat de dinsul, pentru realegerea sa de primar. Acest țăran necult, tinu o cuvîntare pentru a cărei idei sănătoase si frumos exprimate, l-ar putea in- vidia mulți oratori. El închină un pahar spre propäsirea învăţăturei, sfirsind cu următoarele memorabile cuvinte: sln vremea mea era veacul întunericului, acuma e acel al lumineï. Pare că a fi rostit D-zeü de a doua oară cuvîntul „să fie lumină“ si se făcu lumină“, S-apoi moş- neagul, necätind la cer 70 de anf pe care îi purta pe spetele sale, se prinse în un de bri, pe care îl con- duse cu un foe si un avint, care mai că dădea de ru- sine pe tinerii ce se țineau de el. La acest dant national luară parte aproape toţi invitații si mai cu samă mem- brit consiliului пой ales. lutre aceștia eraü mal mulți Germani si doi Evrei, căci si dinșii ай în Austria drep- turile politice. Frámintaü.si aceste neamuri străine pă- mintul, alăturea cu Rominii, si anume după un joc si o muzică rominească ! De si se fmbrätisaü si se înfrățiaui între pahare, pe ascuns elementele străine căutaii să ră- pească de la Homini conducerea politică a comunei, Dar și aceștia la rîndul lor ай dobîndit conștiința intere- selor lor, si nu vreaü în ruptul capului să lese puterea din mini. O călătorie la Dorra in Bucovina III Imprejurimele Dornei Cum: am spus-o mai sus, asäzarea Dornei pierde in- tru cât-va, cînd te afli in mijlocul еї, Ea cîștigă iarăşi îndată ce te ridici pe munții ce o înconjură. Ast-feliii trecînd podul Bistriţei, te poți urca pe înălțimea cea mai mică din apropierea еї, pe dealul Miriştei, care co- boară prăpăstios în apa Bistriţei ce-1 udă poalele într-o albie asa de regulată, ca și cum ar fi fost săpată de mînă omenească, De pe dinsul se văd ambele тїштї, Bistriţa si Dorna cum curg câtre olaltă si se unese împreună. Din valea Bistriţei se vede numai o mică parte, orizontul fiind închis de naltit munți ce se ridică cătră Iacobeni. Din potrivă, valea Dornei se vede la o întindere îndestul de mare, cursul ei fiind drept şi fără cotituri. De am- . bele părți ale Dornei, se ridică două şiruri de munţi. Cel de pe dreapta este mar nalt si acoperit cu fineţe pînă aproape de virf unde încep pădurile. Acel din stinga, pe lingă care riul este mai ripos, infátisind ponoare, iruge' și stinct rostogolite, acoperit de iarbă numai pe creștetul вай, si cu totul desgolit de păduri în partea ce vine deasupra orașului. Dorna curgind pe sub poalele lanţului ripos, lásà în partea еї dreaptă un ses indestul de întins, care se suie trügánat pînă la virful munţilor ce îl mărginesc, Cînd te sui pe unul din aceste dealuri, se desfásurá o privire din ce în ce mai frumoasă. Na- tura începe a predomni asupra așezărei omenești care în curînd nu mai apare de cit ca un cuib ascuns în poalele munților, Apele Dornei si ale Bistriţei serpuesc cu selipitoarele lor valuri în văile adinci, si Ousorul, mun- tele cel mai nalt din jurul Dornei, se desfagurä pe ori- zont în toată maiestatea lui; pădurile de brazi se astern ca o manta neagră pe iarba verde a imagurilor ; ripile si ponoaele care stricati armonia tabloului, dispar in sî- nul bogăției nespuse de forme ce se înalță din toate 1. Irugă vra să zică săpăturile lăsate de sivoiurile de аре pe coastele dealurilor, Să nu vină oare de la latinese irrigo-are? 14 A. D. Xenopol părțile. Eşti fati cu imensitatea munţilor; o tăcere din ce în ce mai mare te învăluie si se coboară în suflet, ca. o liniște adincă; de abia mat sopteste urechei odihnite ` slabul murmur ce-l mai trimite orășelul, la această înde- părtare, Eşti singur faţă în față cu vesnicul tot; deslipit | de ráteaua înjositoare a zilnicilor interese, în stare a în- telege si a admira măreția natureï, тїшїї mut faţă cu nesfirsitul ce te zdrobeste. Una din cele mat frumoase preumblări ce poti face nu departe de Dorna, este acea pe drumul de pe lingă _ casa răposatului preot Cazacovici, ee vine aproape de podul ce trece Dorna, spre a merge la Cändrenr. Acest drum merge pe coasta ripoasi a dealurilor, din stînga riului, aproape pe la jumătatea înălțimei lor, și slujeşte numai! pentru aducerea finului cc se face pe coaste. De pe el se vede necontenit Dorna, serpuind la o mare adin- cime, adese-ori aproape verticală, sub. picioare. Soptirea riului este întreruptă din cînd în cînd de strigătele plu- tasilor, pe care ii vezi coborind iute pe repedele curs al aper, cîntînd adese-ori cite un eintee monoton ce a- junge la auz са un echo îndepărtat. De ceea parte a- riului, se întinde cîmpia care, departe de a infafisa o- chiului un verde monoton, îl desfâteaza prin nuanțele cele mar deosebite. Cele mai închise provin din umbra aruncată de naltele piscuri, umbră ce pare a izvori cu cit soarele se coboară spre asfinţit din văile si pădurile unde se tinuse ascunsă. Apoi vin pădurile de brazi de un verde închis, care lovite de razele ;oarelui, iaŭ o co- loare aibă în părţile Inminate, care contrastează cu atit mai puternic cu cea închisă rămasă în umbră. La poa- lele pădurilor se întinde imagul, verde ca smaragdul, în- trerupt în toate părțile de finețe, in care finul cel copt are о coloare verde-galbănă, mat deschisă cît stă finul în picioare, mai închisă cînd a fost cosit. Apol timpul deo- sebit al coaseï, pentru fie-care täpsan, îi dă iarăşi о co- loare deosebită, din causa ierbei verzi care otäveste din пой la rădăcina finulur tàiet, Minunat efect fac mat a- les arborii singurateci ce stropese din loc în loc verdele covor al eimpiei, eu coloarea lor închisă si posomorită, în mijlocul veseliei ce se asterne sub er. Cînd acești arbori sunt apropieti de malurile gârlei, O călătorie la Dorca in Bucovina 15 “atunci se produce un joe de umbre din cele mai fru- oase. 'Premurătoarea umbră a copacului, mişcat de vint, se oglindește în valul, el însuși tremurător, ce curge la oarele sale. La toate aceste si se adauge efectul lu- inel cereşti, cînd splendidă si strălucitoare în un ceriü bastru si nesfirşit, cînd umbrită de un пог ce se in- tinde pe toată natură ca o perdea întunecată. Une-ort în lumina strălucitoare, care inundă toată cimpenia, a- pare cite o întinsă pată neagră, care aleargă pe pămînt u о mare repeziciune, imaginea înmiit de mare a nou- - ragului ce trece pe sub soare. Dar ce poate descrie pana omencascá din aceste nespuse frumuseți, si maï ales cît e slabă trebue să rămînă gîndirea, cînd vrea să repro- Pentru te-i în lume mare, geaiul omului e mie. Pentru ce-l în suflet mare, graiul вйй este nimic! М Două din cele mai încîntătoare preumblări ce le-am făcut vre-odatá, fură una cu pluta la Gura Colbului si ta eu trăsura la «ituri. In ziua de 18 Iulie, fiind timpul frumos, ceea ce nenorocire este cam rar în munte, plecarám. o so- 1 tate îndestul de numeroasă, eu plutele, ca să vizitäm Cheile, locul cel mat periculos al plutirei pe Bistriţa si el mai máre din máreful curs al acestui sivoiü de munte. De dimineață o рісіа deasă acoperea pămîntul cit mai nu se vedea om cu om la o mică indepár- _ tare. Ріпа sÀ ne pregătim de plecare, soarele sorbi, prin “razele sue, vălul gros al neguret се inválea pămintul. “Subţiinil aburii, prin căldura sa, ії înălța tot mai sus, si dn curînd pătura intunecoasá a ceter se rezolvi in niste - mori subțiri si albi, aruncați sus pe albastrul cerului, Ceea ce cu un moment maï înainte acoperea pàmintul, cuma abea se maï cunoştea in intinderele vázduhulur. Soa- - rele invingător strălucea eu о mare putere si incálzea aerul cam rece ce curge dimineața prin aceste văi, chiar în lunile cele mei calde. Cátrà opt ore plecaram, deo- imdatà in trăsuri, pînă la Gura-Negreï, unde пе aştepta “pluta. Calea ріпа la schele urma partea stingă a Dornei i apoi a Bistriţei, de la vărsarea celei dintiiü in ea, co- 16 A. D. Xenopol tigînd picioarele dealului Miristea si a altora ce urmează după el, toate ripoase si acoperite, pe creștetul lor, eu păduri de brazi. Drumul merge chiar pe marginea rîu- urilor, în cît la unele cotituri zăream umbrele noastre fugind pe valuri; privirea, cu totul mărginită din partea stingă, se întindea pe dreapta peste apele Dornei si ale Bistriţei pină la Dealul Negru care mărginește cursul lor cătră sud, deal acoperit de iarbă verde strălucitoare în partea lui inferioară, și încununat pe crestele sale cu tufari de brazi, care páreaü ca nişte cununi negre așăzate pe capul verde al culmelor. Din dosul lui se ridica mat şters, mai aburos, muntele Cülimanul, pe al căruia pisc se întilnese astăzi hotarele a trei țări, pe care natura le au unit prin legătura unuia și aceluiași popor: Bucovina, Ardealul si Rominia, dar pe care formațiunile istorice le {їп despărțite in trei corpuri deosebite. Ajunși la Gura-Negrei, văzurăm deodată desfácin- du-se spre stinga o parte din cursul Bistriţei, care strü- bătea prin o vale largă si măreaţă, mărginită de ambele sale părți cu munți înalți, cari păreau a se întinde la o mare îndepărtare înaintea noasiră în jurul muntelui Ra- răul, deasupra căruia se vedeau albind ca două coarne uriaşe Pietrile Doamnei. Pe malul drept al Bistriţei se ridică, in Moldova, niște mici dimburi de forme foarte curioaze, ce páreaü ca niste întărituri de cetate, admi- rabil așezate între un mie ses ce le desparte de apă, si nişte munți inalfi ce formează ca un fund al tabloului. Aceste dimburi se numese Bifcele® Urtoaeï din care se scurge, ceva mai la vale, páriul Urtoaer. Pe malul sting, în Bucovina, se ridică în dreptul lor Bärnärelul, acoperit cu o pădure de brazi. El îşi trage, ca si Birnarul din Moldova, numele, de la birnele ce se scot din brazi săi. Mai la vale de Bitcele Urtoaer, începe a se înalța ma- sivul cel mare al Pietrosului, asternut din trei trepte u- riase. Cea din față de lîngă тїй, este un dimb acoperit cu pășune si poartă, ca si satul ce se intinde in poalele sale si piriul ce se scurge din el, numele de Pusca. Deasupra lui se înalță dintr-o vale un al doilea cat de munți acoperiți in mare parte cu păduri, numit S/o- 2. Виса însamnă virf rotund a unui munte вай deal. E O călătorie la Dorna in Bucovina 17 pățul; iar al treilea rînd cel mai îndepărtat închide ca - un cadru vaporos încîntătoarele forme ce le coprinde in braţele sale si înalță mult mai sus de cit ele, plesuva sa tidva, pînă în norii ce-l brăzdează eu fulgerile si to- - rentele lor. Cît tine lungul lant al Pietrosului pe dreapta viului, se înalță pe stînga lur mai multe dimburt mari, purtind numele de Bitce, din causa formei lor de moso- _ тоаїе rotunde. Una din ele se numește Dita Vărăriei, din eausá că conţine cariere de var; alta poartă numele de Виса Dranca $i altele—al căror nume nu le-am pu- _ tut айа, din causa cá sivoiul Bistriţei devenind cam re- “pede, plutagit огай ocupați ец cîrmuirea plutei şi nu aveai timpul a răspunde la întrebările mele. Adese-ori “valurile prin care treceam егай aga de repezi, că stropii or te udaii chiar pînă la mijlocul plutei. După ce se sfirseste Pietrosul, începe lanțul Osoiu- né, numit ast-feliu de la păriul cu același nume, ce se scurge din el. Acest munte se înalță mult mai apropiat de albia riului și coboară pînă în apele sale un părete - de verdeață cătrănit. Fáră să simțim, cîmpenia se schim- ase cu totul. In locul unei văi largi și unui tablo cu „liniile vaste, spaţiul coprins de ochi se restringea necon- tenit, Inainte riul părea că se inchide la fio-ce cotitură “în amfiteatrul de munţi in care intra, și apoi deodată, upă un dimb, vedeai că orizontul s-a închis din dárit că întraseși cu pluta în alt amfiteatru. Munţii, din ce în ce mai mult acoperiţi de brazi si coborind aproape - Vertical păreţii lor în undă, reflectaü în oglinda еї co- area lor adînc verzue și-i dedeaü o față aproape nea- ота. Cursul Bistriţei devenea din ce în ce mai măreț si mai sálbatee; sivoaele numite sipofe în limba plutașilor se indesese, si pluta începe a merge cu o repeziciune “care te pune în grijă, cînd veză patul riului impresurat de stînci de care in fie-ce moment, ea poate să se sfá- ime. Dar ochiul si minele plutașilor sunt neobosite. Cu › dibăcie minunată fae ei să alunece greoiul pod plu- tor printre aseutisul stincelor și numai din cind în cînd îl auzi troncănind, cînd se atinge cu fundul său de pie- trele ascunse in apa riului— sunet sinistru și pare că de тай prevestitor. x Osoiul se sfirseste prin un dimb înalt numit Bogol- 3 18 A. D. Xenopol micul, din care curge un păriii care, ajuns aproape de Bistriţa, dispare sub pămînt si întră in matca acesteia, sub nivelul er. După Оѕоїй încep munţii numiți Suălorii probabil din causa unui echo pe care însă nu l-am putut ade- veri, de si toți сії eram pe plută strigam pe mama pă- dureï să пе respundă si făceam o gălăgie ne mat pome- niti. Un рагїй cu același nume eade vuetor, din cas- cadă în cascadă, de pe virful muntelui si se risipește în Bistriţa. După Sunătorii încep Zigüreni, cu páriul de același nume, la picioarele căruia se aşterne satul Mocrestit care se întinde pe ambele maluri ale Bistrifel. Ceva mal dé- parte dai de satul Cülineshiï, aşezat numai pe partea Bu- соуіпеї în faţa muntelui cu același nume, pe cînd pe partea Moldovei urmează înainte lanţul Zăgărenilor. Cu cit ne apropiam de strimtoarea de la Cei, cu atita clina* rîului devenea maï repede și cursul apel maï pornit, munții se apropiau tot maj mult de patul Bis- tritef pînă-l restring cu totul între doi pärefi prăpăstioşi. Partea lor de jos e goală lăsind să apară stinca neagră ce pare că e arsă; iar arborii se vád înfipți cu rădăci- nele lor pe virful acestor imensi bolovani, sus deasupra capetelor plutitorilor. Te miri unde-și pot implinta groa- sele trunchiuri rădăcinele lor, pentru a găsi hrana și un sprijin în contra vîntului. Une-ori tidva goală si salba- tecă a unei stinci plesuve se înalță, са un turn părăsit, peste culmea chiar a brazilor. Soarele nu se mai vedea; о răcoare pătrunzătoare te străbate, si deodată auzi un vuet sălbatec și îngrozitor, care-ţi îngheaţă sîngele in vine, Ajunsesem la Colţul Асеў. Acest nume contine un înțeles deosebit al euvintu- luă acru, anume altul de cît protivnieul notiuneï de dulce. Insemnează anume gre, cumplit, spăimîntător, identic eu acel al cuvîntului latinese acer, După o repede cotitură, intri deodată într-un imens salon de o rotunzime matematică, cu páre(if de stinci drepte, inalte si crestate, care taie formele lor pe albas- 3. Cu cit mai frumos si maï rominese e acest cuvint de cit ingrozitorul panta, care s-a introdus în limba inginerească, Apoi acest cuvint e tot ce poate fi mai latin de la inclino-are. O călătorie la Dorna in Bucovina 19 trul cerului. Din crăpăturile lor se inaltá brazi саге par a fi plantați în mat multe caturi, unul pe creștetul celui- Jalt, Prin mijlocul acestui încunjur, de un stil măreț si aspru, se repede Bistriţa, cu o furie nespusă cătră un dimb ce vine drept în față. După ce izbeste-n el, sivoiul apucă prin jurul dimbului, pentru a duce mai departe apele rîului. Dibăcia plutasilor stă în aceia de a se feri de curentul cel drept si de a cîrmui pluta ре acel ce încunjură dimbul. Pluta noastră, fiind mare si încărcată, era grei de minuit. Chiar in cursul călătoriei pînă ater, bătrînul plutas ce sta la cirma de dinainte, numit Toa- der Виа, care de 43 de ani își făcea viaja pe apš,imi spuse că pluta noastră era ca un car prea grei pentru niste caf slabi, care la vale poate să te dee peste cap. Cind întrarăm în repezis, ambii plutasi îşi încordară pu- terile, indemnindu-se cu glasul, spre a putea abate pluta de la curentul cel drept. Toate silintele lor fură zadar- nice, De şi muschit braţelor lor se umflaü, parcă ar fi vrut să plesnească, masa greoae a catargurilor pe care успеат, nu se supuse aplecărei cirmelor; pluta fu ră- pită cu o putere uriașă cătră dimb și zbura cătră el cu о repeziciune ameţitoare, acoperită de valurile spumoase în mijlocul unui vuet asurzitor. Ciocnirea nu putea fi înlăturată. Plutagul dinainte plecă cîrma peste plută. Il intrebáí: „80125 — Cum o vrea D-zeu, fu răspunsul sáü. Peste un moment o puternică zguduire si o păriitură a pärfet posterioare, care rupse chingile ce o legaü de cea anterioară însemnă momentul care ar fi putut să ne fie fatal; căci apa Bistriţei este în acest loc adincä, si păre- fit de stinei drepte nu daù nici un mijloc de scăpare. Pluta însă fiind bine legată si lovitura fácindu-se într-o direcţie perpendiculară, ea nu se desfăcu, în cît scăparăm numai cu frica. După mult necaz, plutașii izbutiră a da cu încetul pluta în curentul încunjurător dimbului, care ne transportă într-un alt salon, de aceeași formă ca și cel dintiiü, însă ceva mai îngust. Acesta ега de un ca- racter mai blind, cuprins între dimbul în jurul căruia venisem care era acoperit pe această parte cu o pădurice de mesteacäni cu coaja albă si frunzișul gälbuiü, ce con- trasta minunat cu coloarea aproape neagră a păretelui înconjurător. Pürful Colbul care vine, din cascade in cas- 20 A. D. Xenopol A cade din lăuntrul munţilor aducea, cu un zgomot aproape mai mare de cit al Bistriţei, slabul вай tribut de apă reginei munţilor. Prin o deschidere a pădurei, razele soarelui pătrundeaii in acest raiü pámintese, încălzindu-l şi luminindu-l în mijlocul întunerecului şi rácoarei în- cunjurătoare. Eram la Gura Colhului, inta excursiunet noastre. In tot timpul călătoriei, răpit de frumusețea: covir- sitoare a naturei, uitasem eu totul de ființele in mijlocul cărora mă aflam. Nică nu-mi venise să comunic altora impresiunile mele. Aspectul frumuseţei te face împărtăşitor, acel al su- blimului te amufeste. Ajunși la Gura Colbului, ne coborirám de pe plute pe un fápsan de iarbă asternutá ca un covor, pe mar- ginea püriului. Citr-va din noi apucarăm prin pàdure peste munți înainte, pe cursul Bistriţei in jos, pentru a. avea о privire din înălțime peste partea mai din năuntru a Cheilor. Ne îndreptarăm pe o potecă îngustă si rîpoasă numită Horgeata, care după се urcă un dimb pietros, co- boară repede cäträ Bistriţa si apoi apucă peste pietrele de pe marginea тїшїшї pînă la un loc numit Coiful, unde este iarăși un repezis în feliul aceluia de la Colţul A- eret. Aici era maï înainte, în mijlocul Bistriţei, o piatră enormă care пепогосеа pe multi plutasi; acum însă а fost sfărîmată prin dinamită, în cît călătoria cu plutele prin Chet, nu mai este aga de periculoasă, cu toate că nic! acuma nu este cu totul lipsită de primejdie. După vre-o oră de mersul cel mal obositor in care ne frin- geam picioarele pe ascufisurile pietrelor, ne tiram pe brine, ne agățam cu minele de stineï și arbori, pentru a nu ne perde cumpătul si a cădea in apa adincă ce curgea sub picioarele noastre furioasă si vuetoare, ajun- serăm la o cărare săpată în o stincă uriașă și care poartă numele de Sfinta tüietă, care ne scoase sub massa unui bloc uriaş de piatră lucie ca marmora. De aici apuea-. тат pe un drum mai lärgut si indemänatie numit ci- rarea peste Roşii înapoi la Gura Соат. In acest timp se pregătise de marele nostru stol- O călătorie la Dorna in Bucovina 21 nie Emilian Berariü din Vatra Dornei? о friptură tàl- hărească care mi se păru mai gustoasi de cit toate mincärile, După prinz, fie-care din nol ist alese cite un . colt, de unde să guste mai plăcut această splendidă na- tură: саге pe o stincă înaltă la piciorul unui brad, саге pe o piatră la aruncarea Colbului în Bistriţa, care pe tüpsanul de iarbă, întins a lene si cu ochii spre văzduh. Ей mă luai pe o cărare ce urea în direcțiunea opusă Horgcatei si mă оргії în pădure, la picioarele unui brad de unde mi se intàtosà о priveliște pe care mintea nu o putea crede, de şi ochiul o vedea. Era cursul Bistriţei, Colţul Acrei, Valea Colbului si toate acele minuni prin cari trecusem cu cite-va ore mai înainte, văzute acuma prin perdeaua de verdeață a pădurei ce se întindea în- tre mine si ele, dind acelor locuri un aspect vaporos si mehotărit. Pare că aș fi revăzut in vis, cele ce cu un mo- ment mat înainte văzusem în realitatea lor. Mă așezăi la piciorul bradulur, eu cotul răzămat de un trunchiii răsturnat si privind cătră încintătorul tablou, mă apucă un fel de piroteală. Mi se păru câ mă furisa somnul, cind auzit un suer îndelungat, scos de marele nostru stolnic, semnul convenit al plecărei noastre. Pe la 5 ore plecarăm înapoi spre Dorna. pe jos, nefiind alt drum de cât o îngustă cărare pentru pedestri вай cai de munte, pe care însă nu ni-i putusem procura, caii locuitorilor fiind la munte. După o încîntătoare preumblare, in ас- rul dulce si parfumat al muntelui, timp de mai bine de tret ore, ajunseräm la Risca, unde ne asteptaü trăsurile care ne înapoiară in Dorna. IV Gospodăria muntelui ) - Gospodăria Vetrer Dorne! si a tuturor satelor ce se {їп de ea, este acea a muntelui. Cultura grinelor este aproape cu neputinţă, din causa marei înălțimi la care se află locul deasupra mărci, aproape 1000 de metri. З. Aflu cu durere că acest eminent învăţător şi Romin, a murit în urma unei răceli. El era în floarea virstei, de o statură si sănătate erculeană. 2 A. D. Xenopol Numai orzul si secara se fae in unii ani, cînd căldurile sunt maï mari. Ре alocurea se văd si plantaţii de car- tofe. Toată exploatarea pămîntului constă in imașuri si fîneţuri, care sunt de o bogăţie si frumusetá nespusă. Ele se întind pe coastele si pînă în piscurile munţilor, în pajiști înverzite de iarbă mirositoare, presurat eu flori de munte, înaltă ріпа la briü si une-orf asa de deasă, de împedecă mersul. Țăranii hrănesc din ea numeroase cirduri de vite, nu vind nici-odată iarba вай finul ler, ci îl desfac, prefăcut în carne vie. Indată ce s-aü desprimăvărat, ci pleacă cu vitele lor spre munte, pentru a le päsuna. Locurile cele päsu- nate intiiü le lasă să otăvească, si cînd anul este bun, adese-ori le cosesc cătră toamnă. Acele de prin vài sati de lingă așezările lor în sat, unde iarba este maï deasă, -le apără de vite prin o îngrăditură, și adunind finul de pe cle, îl păstrează pentru iarnă, pe cînd iarba de pe munte o pase cu turmele lor în decursul уегеї. Numărul vitelor este insemnat în raport cu cel al poporației In Vatra Dornei, comuna cea mai săracă în animale sunt, la 750 de familii de ţărani, peste 5000 de vite cornute, vre-o 800 de cai si aproape 9000 de от. In Cândreni si Poiana Stampei, care impreunà nu numárá de cit 400 de famili, sunt peste 8000 de vite cornute; se infelege că numărul animalelor ce le are fie-care locnitor, vari- ază după starea lui de bogăţie. Aproape fie care familie are cel putin o vacă si 10—15 of. Multe aii cite doi boi si un cal. Majoritatea însă mal mult de atita, între 4 si 10 boi, si 10 pînă la 30 de ol, și asa mai departe pînă Ja fruntagii satelor, precum Vasile Nichitus din Vatra Dornei вай Pintilie Vleju din Candreni, cari au de la 150 pinà la 200 capete vite alb» și mai bine de 1000 de oi, o avere întreagă. Oile sunt proporţional cu vitele cor- nute, in număr mie, din causa multelor mlástini care le umple de gălbează S-ar părea curioz cum să se айо mlästini în munte. Lucrul se explică, din nenumăratele izvoare, care udă pămîntul în toate părțile. Vara, poporatia romineascä este mai toată strămu- tată la munte, lingă turmele si cirezile sale. Satele sunt aproape deserte de locuitori, afară de Duminică și săr- bători, cînd vin de-sí văd de cîte o treabă în sat, oră- О călătorie la Dorna în Bucovina 23 gel, вай la primărie. De pe piscurile mat inalte se văd în văi, adăpostite după o creastă de pămint вай o limbă de pădure, o pînză întreagă de stine вай de cirezi. Ti- lincele resuná din toate părţile, și sunetul lor amestecat cu mugetul vitelor вай zbieratul oilor si eu strigătul oa- menilor, care se poartă în toate părţile, daŭ muntelui o viaţă neobicinuită în acele regiuni inalte, unde în de- obşte domneşte liniştea si tăcerea. Toamna, vitele se co- bor treptat, de pe înălțimi, în văile cele mai adăpostite, unde unele cîrduri petrec chiar lunga iarnă, în preajma stogurilor de fin din care se hrănes». Acest anotimp, de si rece si îndelungat, este însă lipsit de elementul său cel mai supărător, vinturile si viscole care bintue cîmpul. De si muntele este mult mat puţin productiv de cit cîmpul, si deci ne-am putea aştepta ca viața aici să fie mal grea si oamenit mar săraci, lucrul stă tocmai din potrivă, si țăranii din munte sunt in deobste bogaţi. Carnea fiind hrana cea mai scumpă, se înțelege uşor cum se face ca muntenii care o produc, să întreacă în bogăţie pe producătorii de grine a! sesului. Vitele avînd pret bun in Austria si Germania, mai ales de la închi- derca granițelor romine, țărani! crescători de vite găsesc о bogată resplătire a unei munci, relativ lesnicioasă in preţul urcat al vitelor lor. Vaca se vinde de la 100—150 fiorini, iar boul de la 150—200, adică prețul unei vite, variază între 200 si 500 lex. De aceia adese-ori intilnesti țărani cari ай în chimirul lor 3 —4000 de fiorini în bani, afară de gospodăriile lor întemeiate și de numeroasele lor cîrduri de animale. Pe lingă creşterea vitelor, locuitorii muntelui se mar indeletnieese cu lucrarea cherestelei. Cei mai săraci din ci lucrează iarna la taietul si pregătitul arborilor. In primăvară, cînd apele vin mari, se întocmesc plutele de - galioane, adică catargurile cele mari, adese-ori ріпа la : 40 de metri lungime si așa de groase, că nu se pot lega mai mult de trei in o plută. După aceea pleacă . ealarqurile, apoi catargelele si mai tirziü, cînd apa scade, grinzile si scîndurile tăiate de numeroase ferestrae. Tot locuitorii maï săraci fac pe plutasil, cari duc plutele a~ dese-ori pînă la Piatra. Cei care au bol, cară lemnul de la pădure la rin. Coborirea arborilor la vale cu boii, ыер 24 A. D. Xenopol este айеѕс-отї periculoasă acestora. Arborele răpit de repeziciunea văei în care coboară, se prăvăle peste ani- male si le fringe picioarele. Locuitorii сеї may coprinst ай et singuri păduri in proprietate—unii din еї pînă la 500 de fălci — si fac comerțul cherestelei, posedind si forestrăe. De și bogaţi, țăranii duc aici tot traiul lor modest si eumpátat. Mobilarea în casele lor e simplă. Numai la citi-va din fruntașii сеї mari ai satului — oameni de 50,000 de lei avere — am văzut oglinzi mai mari în pă- ret. De obieeiñ mobilele sunt de lemn alb, rare ori lustruite, in jurul odăiei se întinde un sir de lavite aco- perite cu scorturi fără saltele, și care lavite slujesc si de paturi. E destul de curioz că nu se prea întilnesc perne, fiind acestea înlocuite cu haine îndoite puse sub cap. Mincarea lor este în primul loc màmaliga, nedes- părţită de suflarea romineascä, pregătită din făină cum- părată in Moldova. Ca udătură, întrebuințează mai ales lăptării de tot felul: brînză, lapte dulce, acru, unt, smîn- tinà ete. Ca mincare mai de lux ай balmeșul, un fel de mămăligă pregătită in smîntână, în loe de apă. Mai mă- nîncă apoi si carne, arare ori de vită, mai des de mas- cur sau cirlan. Adese-ori taie păsări, eu deosebire rate și giste, care de alt-feliii due viața cea mal fericită in , sînul apelor ce le intálnese în toate părțile. Hrana este prin urmare, în deobste, bună si întăritoare. Drept băutură, întrebuinţează mai ales vinul, de si acesta e de o calitate proastă si cam scump, fiind im- portat în Bucovina, unde nu creşte via, din cauza inal- timer locurilor. Afară de vin, se mai bea mied, pregătit din miere, precum si bureut, apă mincralà feruginoasá plină eu acid carbonic, care izvoreşte pretutindenea în munții Dornei. Ast-feli se află afară de Vatra-Dornei in Cándreni, lingă Poiana-Negrii, la Sarul-Dornet si în alte locuri. Rachiul este foarte putin cáutut si se bea numai spre а atita pofta de mincare, Indestularea în hrană, băutura întăritoare a burcu- tului pe care o întrebuințează toți locuitorii, si aerul cel viu al muntelui, săturat eu miresme de brad, fac de tra- iul oamenilor este in deobste lung. Am întilnit mat mulţi bătrîni, bărbaţi si femei de peste 90 de ani. Lucru ce О călătorie la Dorna în Bucovina 25 poate pärea destul de nefirese, este că o poporatie asa de sănătoasă procreeazä puţini copii. Rar se văd mai mult de trei copii 18 casa Rominului. In această privință samănă Dornenit cu Sașii: nu că ar întrebuința mijloace măiestrite pentru a împedeca inmulfirea odraslelor. Vina de căpitenie a slabei lor reproduceri, stă în insurarea de tot tirzie a tinerilor, după vrista de 30 de ani, cînd puterile le sunt istovite printr-o viață coruptă, căreia mo- ravurile muntenilor nu opun o stavilă îndestulătoare. Am spus mai sus că, una din ocupatiunele produc- tive la care se dedà poporatia Dornei, este lucrarea che- restelei. De vre-o citi-va anl, anume de cînd societatea Goetz a luat în exploatare munții din Bucovina, ea а deschis cu capitaluri mari exploatarea pădurilor, pînă acolo unde nu ajunsese nict-odatá mai inainte. Pentru a ușura transportul din locurile cele maï retrase si mai neumblate, ай construit nişte uluce de lemn ce se co- bor din virful munților pînă în vale, pe care brazii tă- let alunecă in jos. Romiînii numesc aceste uluce jilipwY, nume corupt din germanicul Schleppe. Tot în acest scop, numita societate a mai făcut, aproape de obirșiile riurilor Dorna și Bistriţa, niște iezături în care se adună apa în- tr-o mare cítime, si аро i se dă drumul deodată, în cit umflă apa rîului si îl face plutitor chiar înlăuntru mun- tilor. Plutele ce stat gata înșirate pe тїй, luate de apele umflate cu acest meșteșug, se cobor la vale pînă cînd ajung acolo unde Bistriţa unindu-se cu Dorna, apa de- vine îndestul de mare pentru a transporta plutele, chiar si în timpul secetei, Aceste iazuri se află, pe cursul Dor- nei, sub muntele Piatra-Dorneï, nu departe de izvoarele riului, iar pe Bistriţa lîngă satul.Cirlibaba Ele se numesc în gura țăranilor /¿a¿ho?, cuvînt се pare a veni de la germanicul Halte, de si numele lor german întrebuințat în localitate este acel de Klasse. Slobozirea apelor din haituri fiind, după ce mi se spunea, ceva foarte inte- resant de văzut, mă hotáriiü să fae pinä acolo drumul tot prin munte si pădure, mai ales că puteam să mai descopăr cîte ceva din viața muntelui, cea atit de bo- gată si de variată. (Va urma). A. VOJEN Ei si el Unul ia spus: viaţa un vis, A mortei crudă ironie; lar tot ce vezi it praf — nimic, Căci tonte- par, fără să fie. Un altul: lumea suntem noi, In minte toate-și aü izvorul, Aşa că universu-ntreg d E gîndul, care îşi iea zborul. Si altul: Domnul a desprins Intregul existent din haos, Sorțind ca totul, ce-a trăit, Să intre-n veşnicul repaos. El însă le-a răspuns rizind : Multe в-ай spus ві s-or mai spune ; Dar lucrurile sunt сит sunt Ri-nchipuirele-s nebune 1... Veşnica luptă. .. Te naști soldat în lupta vieţei Si n-o sfirgestí pinä ce mori, De-aceia luptă ! .... Știu istetit Оа, dacă nu te sul — cobori. La toți, ta iea aminte bine; Citi semeni ai, atifi vrăjmaşi Cu ochi viclenï țintiți spre tine; | Te luptă dar; să nu te laşi... Invins Imi pare că-l un vis urit Intreaga viață fără tine; Mă iartă-am suferit atit, Că singur pling si rid de mine... Nu mat sunt ей din alte dati Si soarta nu-mi mai pot alege; Un dor mai am: să mi-te-aräfi, Să am capriciul {йй drept lege! (Liliecii). E primăvară — sărbătoare : Mulţimi de lilieci în floare Isi pleacă creanga visătoare Та preajma blindelor izvoare, Din vară ; ceru-í plin de soare : Dulcea petalelor ninsoare Se scutură, pălită ; moare То preajma blindelor izvoare. Gindirea ta luminătoare Se-ntunecă de vorbe — moare : Un liliac pàlit de soare. Iubirea ta neperitoare Ingrămădită-n versuri — moare : Un liliac pälit de soare!... VESPASIAN ERBICEANU ȘCOALA POSITIVISTO-ANTROPOLOGICĂ PENALA Crisa actuală a dreptului penal Dreptul penal actual trece printr-o adevărată criză. Principiile саге alcătuesc piatra fundamentală a acestei ştiinți, si care piná ем егай socotite drept adevăruri ne- discutate, drept concepţiile cele mai înalte si mat uma- nitare ale spiritului modern, sunt azi criticate cu aprin- dere si amenințate a fi rästurnate din însăși temelia lor. Filosofia pozitivistă si teoriile evoluționiste darviniene ай zguduit adinc si discreditat morala spiritualistá, dind in acelaș timp lovitura de moarte legislatiunilor penale in vigoare, intemeiate pe aceeași bază comună. Acelaș spi- rit științific care a făcut din istoria universală o ramură a științelor naturale, din morală și estetică un apendice al fiziologiei și higienei, din roman un curs de psiholo- gie, tinde actualminte a reconstitui teoriile vechi juridice asupra criminalităței si penalităței, reducind dreptul pe- mal la rangul de ştiinţă aplicată si subordonată zoologiei si psihiatriei. Criza de care astăzi sufere ştiinţa penală este dato- riti deer progreselor realizate de filosofia pozitivistă, care cu drept cuvint se poate zice, că a inaugurat o adevă- rată epocă de descompunere si transformare intelectuală, 30 Vespasian Erbiceanu morală si socială. Polemica ştiinţifică inversunatà ce agită şi divizează spiritele penalistilor contimporani, antagonismul bizar ce domnește in doctrina si jurisprudența dreptului penal, reformele radicale şi hazardate ce se propun, denotă că această ştiinţă trece printr-un proces de complectä des- agregare, si că chestiunea in sine, avînd o importanță so- cială de căpitenie, merită cea mat serioasă si maï profundă atentiune. In adevăr cine a crezut că va veni vremea să se susțină că în materie penală, nesiguranța și indoiala judecătorului nu trebuesc interpretate în favoarea inculpatului (in dubio pro reo); că deliquentul, desi nu poate fi declarat răspunzător de faptele sale, totuşi nu merită compätimire și indulgență ; că crima este un produs necesar al organismului ; că poate exista criminalitate fără crimă, precum şi aceasta fără cri- minalitate, etc. „Afară din justiţia penală mila si indu- rarea! zice un fruntaş campion al şcoalei pozitivisto-an- tropologice penale. Judecătorul trebue să fie fără сгщаге; trebue să taie, să cauteriseze cangrena socială, intocmai ca şi chirurgul, pentru că ar fi el insuși un criminal, dacă ar ingädui in societate drojdiile si lepădăturile ei. Senti- mentele de milă și indurare pentru omul slab si decăzut eraü bune cu o sută de ant in urmă, pe vremea lui Bec- caria, cind trebuea s-o rupem cu barbarismul nerational al Veacului de Mijloc. Astizt insi mijloacele de prote- guire socială trebuesc. aplicate, fără umbră macar de sen- timentalism. Higiena socială trebue observată fără drama- tizm si fără a se tinea samă de vre-o considerafiune es- teticà^?), Insäsi problemele dreptului penal urmează sà fie modificate în totul. Școala veche penală considera delictul ca un produs al voinţei libere a omului. Astăzi însă li- berul arbitru nu se mai admite: el e o rătăcire, o erezie, provenită din pricini, că noi nu ne dăm bine samă de motivele cari impulsionează voința noastră, Neexistind li- berul arbitru, evident că nu mai poate avea rațiune nici responsabilitatea si culpa morală, după care instanțele noastre judecătoreşti determină și apreciază pedeapsa ce aplică inculpatului. Sistemul şcoalei penale clasice, de a nu 1. Ferdinando Puglia, La Scuola Positiva, 1896, vezi No. din Dechembrie p. 18 Şcoala pósitivisto-adtropologieá penală 31 pedepsi indivizii dementi, trebue părăsit, pentru cà aceştia sunt tot atit de periculoși ca şi criminalii normali psihi- ceste. Alcătuirea tribunalelor, instructia si procedura pe- паја de asemenea trebuesc transformate. Azi nu mai sunt buni de judecători persoane luate din intimplare, cazuisti de- prinși a considera infracţiunea numai din punctul de vedere formal, ca o violare a legei, ca o vătămare adusă bunu- rilor sociale, iar nu ca un fenomen al viefel psihico-or- ganice. De rigoare se cere ca magistratul să fie antropolog, psiholog si psihiatru profund, pentru ca studiind statica și dinamica subiectului, conformatia lui organică, să-l poată clasa cu preciziune in cutare saü cutare categorie de de- liquenti, pentru a şti apoi la ce regim de corectiune tre- bue să-l supue. Imblinzind sistemul nostru de pedepse, hc-am slăbit, ne-am anihilat pe noi inşine. Arma de că- pitenie în lupta contra criminalităței trebue să fie ertir- parea $i eliminarea elementelor antisociale, si dacă, din pricina stürel nervoase а societăței noastre, streangul si săcurea calului nu funcţionează încă cum ar trebui, se impune insi adoptarea altor echivalente, de și poate mai costisitoare, dar tot atit de eficace. n Tată ideile care străbat încetul cu încetul rutina sta- БИА de aproape un secol in domeniul dreptului penal. Si lucru mal curioz e faptul, că focarul acestor idei este ltalia, țară de care, acum 80 de ant în urmă, diploma- tul Metternich vorbea ca despre un simplu termen geo- grafic. Reforma codului penal, inaugurată la finele veacului trecut prin celebra operă a lui Beccaria „Dei delitti e della репа“ (1764), a purces de asemenea din Italia. Tot italienilor le aparține meritul de a fi inițiatorii nouei mis- сії, științifice anti-becariene, pornite de şcoala noui pe- пай. (positivisto-antropologică), — şcoală ce-i dreptul cu principii mult maï radicale, dar in schimb mai conforme caracterului pozitiv al ştiinţei moderne si spiritului rigid al veaculuí in care trüim. De altmintrelea se explică uşor, pentru - ce in Italia mai curind de cit ori unde s-a simţit necesitatea unei re- forme radicale a legislatilor penale în vigoare, dacă ținem samă de faptul că poporul italian, cu toate că se bucuri de un guvernümint constituțional, cu institutiunt liberale Vespasian Erbiceanu şi democratice, totuși in straturile sale de jos, misunä încă moravuri medievale, apucături si instincte criminale, din care cauză în această țară criminalitatea a luat proporții în adevăr amenintátoare?) Acolo si azi încă mal e cu putință injghebarea cu înlesnire a bandelor de hoți in ge- nul maffiei siciliene si camorrei neapolitane. De mirat e cu toate aceste pentru ce teoriile scoaler italiene ай căpătat adepţi, aü prins rădăcini in afară de Italia. Socotim că ele s-aü răspîndit în Europa, tocmai pentru că in ea domneşte veacul de fer, triumfá forța mi- litară, si maï ales pentru că reformele, propuse de această școală, satisfac pe deplin necesitățile de ordine și disciplină ale societăței moderne. Răcirea și înăsprirea moravurilor si raporturilor indi- viduale din epoca noastră, pe care cu toţii o constatăm, la rindul еї nu e altă ceva de cit un reflex a schimbárel concepţiei personale de orientare filosofică, semnalată de o bucată de vreme încoace. Filosofia sfirşitului veacului al XVIII-lea si inceputului celui prezent, lie ea teistă sail ateistă, era totuși pătrunsă de un adine spirit umanitar, de sentimentul de iubire a aproapelui, de compätimire pentru cel căzut si obijduit. Lumea părea in ochii acelor filosofi ca un întreg armonic, egal si solidar din toate punctele de vedere. Acestei concepții, se contrapune azí natura fizică, cu legile ei fatale si neindurate, lumea organică ca o com- plexitate de forte în luptă, triumful celui mai tare asupra celui mai slab, ѕай așa zisa selectiune naturală, са singu- rul mijloc necesar si inevitabil al progresului. ,Räspin- direa darvinismului în epoca contimporană, zice filosoful penal Tarde, a adus cu sine o adevărată reînviere a ve- chiului paganism. Teoria select'unei naturale, cuprinzind în sine o justificare științifică a faimosului principiü mi- litarist „la force prime le droit“, a trebuit să contribue mult la desvoltarea înfricoşată a militarismului din zilele noastre, si a pus o stavilă puternică curentului protivnie pedepsti cu moarte, care in timpul din urmă lnase pro- porții respectabile“*). 2. Garofalo, Criminologia, pag. 238. 3. G. Tarde, Etudes pénales et sociales, Paris-Lyon 1892, p. 31. Şcoala positivisto-antropologică penală Originea școalei positivisto-antropologice penale și lucrările științifice anterioare care ай pregätit-0. Întemeerea seoaler positivisto-antropologice penale cu drept cuvint se atribue lui Cesar Lombroso, medic de pro- fesie, născut în 1836, fost director al institutului de alie- па{ї din Pezaro, iar astăzi profesor de psihiatrie și mede- cina legală la Universitatea din Turin. Lombroso, precum vedem, nu-i nici jurisconsult, nici sociolog ; îndeletnicirea lui principală este psihiatria si ştiinţele naturale, in do- meniul cărora s-a mărginit intreaga lui activitatea. Spiritul siü de naturalist de la capul locului a fost preocupat de o idee fundamentală in urmărirea si demon- sliarea căreia a consacrat o muncă pasionată de aproape jumătate de veac, o imaginație bogată și un talent de in- vestigave si generalizare extra-ordinar si adese-ori poate exagerat. Ideea aceasta este, că în neamul omenesc existit o deosebiti specie de indivizi, caracterizată prin anumite particularităţi tipice, formind specia omului criminal. Pentru desvoltarea si documentarea acestei teze, a dat la lumină, începind încă din 1871, celebra sa operă: „IP Uomo delinquente in rapporto all'antropologia, giurispru- denza ed alle discipline carcerarie“, apărută mai їпїїїй in „Atti del Istituto Lombardo“, si care, după multe si în- sňmnate modificări, a ajuns actualminte la a cincea edi- țiune. Această operă monumentală, care a provocat atita zgomot în lumea savantă din Europa si America, este cu drept cuvint socotită ca piatra fundamentală pe care s-a clădit întregul edifici al scoalei positivis o-antropologice italiene. In ea, savantul autor se încearcă să aplice desco- perirele si metoadele ştiinţelor exacte in domeniul drep- tului penal cu o fermitate, erudiție şi putere de argu- mentare cum arare-ori s-a văzut. Calea deschisă de dinsul а fost urmată apoi de o întreagă pleiadă de antropologi, juriști si medici, care in lucrările lor imbräfosazä în totul вай în parte vederile si teoriile lombrosiene In Italia școala nouă e destul de piudilà şi s< pătat adepți în primul loc printre medici si n din care citäm pe: Morselli, Marro, Tamburini, Virg 5 34 ; Vespasian Erbiceanu Tamassia, Bianchi, ippi, Bonomi, Mosso, Sepilli, Romiti si Amadei. Dintre profesorii universitari саге împărtășesc si susțin teoriile positiviste penale, cunoaştem cinci: Hn- rico Ferri, în Pisa, Berenini, în Parma, Sehiatarella, în Palermo, Rava si Ferdinando Puglia, în Pavia. Pe lîngă. știa, mal sunt încă trei profesori privati de sociologie criminală : Riccardi, in Modena, Zuccarelli, în Neapole si Sergi, in Roma. Apoi mai sunt magistrați si avocați са: baronul Rafaelo Garofalo, Porto, Barzilai, Lestinghi, Fio- relli, Venezian si Setti, Printre corifeii scoalei italiene al doilea loc de onoare, după Lombroso, il ocupă profesorul Æ. Ferri, antorul cele- brului tratat „Sociologia criminale“ si procurorul tribu- naluluï din Neapole, Rafaelo Garofalo, а cürut operă de căpitenie este , Criminologin*!). In serierile lor, acestí sa- vani caulă mai ales а desbraca teoriile lombrosiene de caracterul lor pur naturalist si a le da o formă mai ju- ridică, mai practică, complectindu-le si îmbogăţindu-le eu date noue si cercetări imprumutate din domeniul sociolo- giei şi jurisprudenţei. Tot odată «i angajază polemica în- verşunată cu savanții scoalei clasice asupra chestiune) li- berului arbitru, responzabilităţer morale etc. ?). In afară de Italia, şcoala positivisto-antropologicá pe- nali, după mărturisirile însuși ale lui Lombroso, este pu- țin răspindită si numără abea cili-va discipoli з). Asa in Franța sunt Lebon, Bournet şi A, Gauthié. Lombroso considerá si pe D-rul Laurent ca adept al idei- lor sale ; dar acesta aparține mat degrabă ѕсоајеї sociologice penale. În Anglia este Havelock Ellis (The criminal 1890), In Spania — Talladriez, redactorul principal al Jurnalului „Revista de antropologia criminal“ si autorul monografet „Raporturile eriminalitijei cu etnografia^, publi Т. Afară de Sociologia criminale, Ferri mai are încă urmá- toarele scrieri însămnate : La Scuola positiva di dirillo criminale, Sienna 1883: Nuovi orizzonti di diritto е della procedura penale, Bologna 1884: La scuola criminale positiva, Napoli 1885 : L'oni- cidio-suicidio. Responsabilita qiuridiet, Torino 1892, 2. Vezi E. Ferri, Ni gazione del libero arbitrio, Torino 1890 ; cum şi Polemica in difesa della seuolu criminale positwa, 1886, p.117. З. Vezi introduceren ѕегіка de Lombroso la cartea 4 Cri- minali nati per Luigi Drago, trad. din limba spaniolă, 1890. Şcoala poaitivisto-antropologică penală 35 „Actes du congrès de Paris“; Salillas, autorul operei Vidal penal in Espana. Jn Portugalia sunt De Mattos #, Castelo Branco (Estu- dios penitenciarios) si Lucas. In Rusia, Lombroso consideră ca representanfi „in partibus infidelium“ aï teoriilor sale ре psihiatrul Туой у, pe Bajanow, Drill, Dr. Cijj şi Mintlor *) La noj in Rom: aia singurul care ріпа în prezent s-a manifestat in publicitate ca discipol si apărător convins al şeoalei positivisto-antropologice, este mult stimatul şi in- vülatul тей fost profesor de drept penal la Universitatea din Iaşi, D-nul /. T'anoriceanu. In articolele sale întitulate „Scoala positivistă penali", publicate in revista „Arhiva“ el caută a pune ìn evidenţă avantajele si importanța sti- ințifică a teoriilor scoalei italiene față de doctrina veche juridică a scoalei clasice, si in acelaş timp se înce: le apara de atacurile aduse din partea şcoalei penale селе 5). Pe terenul principiilor de drept penal, d-sa insă a găsit un puternic si competent adversar in D-nul M. Sutu, actual consilier al Curțeï de apel din last 7). De altmintrelea la ultimul congres internațional de antropologie criminală din Geneva (1896), fara noast reprezentată oficial prin persoana D-lui Dr. Minovici, s-a pronunțat nu tocmai in favoarea teoriilor scoalei penale italiene, Medicul nostru legist din Bucureşti a declarat in pliu congres cà, intreprinzind o serie de cercetări si ob- servațiuni sistematice asupra criminalilor din Romănia, de- ţinuţi in diferite penitenciare, n-a constatat existența ti- puluï criminal lombrosian 5); si vom vedea mui la vale că chestiunea tipului criminal este cheia bollei pe, саге se razümà întregul sistem al şcoalei Italiene. In America de sud adepti ai scoalei posiliviste sunt: 4, Opera lui De Mattos este tradusă in italieneste sub titlu „La кышу Torino, 1890. 5. Vezi Luigi Drago, oper. cit. (prefata) şi La nuova scuola Positiva russa, in Archivio di psichiatria, V, fase. 2. si 3. 6. Vezi Arhiva anul Y No, 9—12. 7. A se vedea interesanta polemică urmati intre dinșii. pu- blieata tot in Jurnalul Arhiva. 8. Vezi Actes du congrès intern. de Genève 1896, p. 215 si urmare. 36 Vespasian Erbiceanu Pinero, Vieiro, Ramos Mejia si Luigi Drago de a cărui scrieri am vorbit maï sus. Aceşti penalistí insă resping multe din părerile hazardate ule lui Lombroso asupra a- tavismului, tatuajului si caracterelor psihice ale deliquen- Шог, din care pricină sunt considerați ca Ёсіпа parte din categoria așa numitilor „antropologistes raisonnables“ °). Primul organ periodic de publicitate în care membrii isto-antropologice $-ай dat la lumină o mare rile lor este, Arhivio di psichiatria, scienze penali ed antropologia. criminale, per servir allo studio del Uomo alienato е delinquente, care apare si astăzi încă in Turin, sub redacția şi conducerea directă a lui C. Lombroso. Mai în urmă aü apărut in Italia si alte reviste de acest gen, ca: Anomalo şi La Scuola positiva nella giu- risprudenza civile е penale e nella vita sociale. Această din urmă revistă este redactată de E. , R. Garofalo si Ferdinando Puglia, urmărind ca scop principal aplicarea principiilor pozitiviste ale scoaleí noue, in toate ramurile ştiinţelor juridice si sociale. In special tinde a statornici o legătură mai intimă intre legislația si jurisprudența ci- vili si cerinţele viețeï actuale, de unde se constată că a- ceastă școală caută a-şi lărgi din ce în ce mai mult pro- gramul ei de activitate. Tot in Italia apare de ci[i-va ant Rivista di discipline carcerarie în relazione con l'antropologia, col diritto penale, con la statistia, de o mare importanță, reprezentind un curent de idei opus scoalei positivisto-antropologice, curent caracterisat cu denumirea de naturalism critic (naturalismo critico). In fruntea acestui curent noii, staü penalistit Em- manuele Carnevale, Bernardino Alimena, Vaccaro şi Cola- Janni, ale căror serieri de mare valoare sunt cu drept cuvint considerate de Tarde ca „manifestele gcoalet naturalismului eritic*'*). Teza de predilecție susţinută de aceşti savanți este acțiunea psihologică a pedepsei asupra maselor, de a- ceea si tendința lor principală este de a reda pedepsei ca- racterul ei specific si funcțiunea tradiţională de intimidare (temibilità) st exemplaritate, prin сате, după ideea lor, pe- 9. Vezi Leveillé, Revue pénitenciaire, 1896, р. 1007; ase- menea si Wulfert oper. cit, vol. П, p. 500. 10. Archives d Antropol. crimin., 7-me année, p. 208. Școala positivisto-antropologică penală 37 deapsa se deosebește de măsurile preventive luate contra alienaţilor 11), In decursul lucrărei noastre vom avea oca- ziune a vorbi maï pe larg de această insămnată mișcare antilombrosiană, în literatura nouă penală. In Franţa, independent de publicafiunile arătate, a- par două reviste periodice de antropologie criminală : 1). , Archives d Antropologie criminelle“, în Lyon, redactată de Lacassagne si Tarde; 2). „Bulletin de l'Union. Internatio- nale de Droit Pénal“, întemeiată în 1889 de Prins și Van- Hamel. In Germania apare încă din anul 1881 revista „Zeitschrift für die gesammte Strafrechtswissenschaft" sub conducerea ilustrului penalist Fr. von Listz. Aceste din urmă publicațiuni nu împărtăşesc vederile şi teoriile pozitiviste ale scoalei italiene; ele urmăresc o divectiune mai mult sociologică, intermediară intre şcoala positivisto-antropologică si şcoala juridică clasică, din care cauză foarte adese-ori găsim în coloanele lor polemici și critici înverşunate la adresa şcoală italiene 19). Şcoala positivisto-antrop logică a devenit mai cunoi- cută si a căpătat un renume mai răspîndit de ре la anul 1885, cînd ай avut loc în Roma, in acelaş timp, două mari congrese: unul penitenciaric, “altul antropologic, la care в ай desbătut si rezolvit chestiuni importante de drept penal. Pe lingă aceste congrese, añ mai fost convocate pînă în prezent încă alte tret congrese internaţionale de antropologie criminal: la Paris in 1889, la Bruxella in 1892, si la Geneva în 1896. De si şcoala nouă italiani, cum am văzut mai sus, pentru intiia dată își face apariţia si se manifestă cu pre- tențiuni de originalitate si independenți știinţilica prin scrierile lut C. Lombroso (Z'womo delinquente apare pen- tru prima oară în 1871), totuşi adevărata obirşie а princi- piilor profesate de ea, este firi îndoială cu mult mai ve- che si trebue căutată în avintul ce l-au luat fiziologia si 11. Vezi E. Carnevale, Della pena mella scuola classica е mella. criminologia positiva e del suo fondamento razionale, Torino, 1892; D. Alimena, Naturalismo critico e diritto penale, 1892; А. Vaccaro, G nesi e funzione delle leggi penali, Roma, 1889: N. Colajanni, La Sociologia criminale, vol. I, П, Catania, 1889. 19. A se vedea lucrarea noastră ,Concepfia sociologiră а dreptului penal“, p. 4. 38 Vespasian Erbiceanu antropologia după anii 1835, în urma descoperirilor. şi cercetărilor marilor fiziologi: Wirchow — în Germania, Broca — in Franţa, Davis — in Anglia, si in urma pro- greselor enorme realizate in domeniul biologiei, datorite lucrărilor lut Lamarck, Walace, Lyell şi Darrin 19). Insust Lombroso, in studiul вай intitulat Pro Schola mea, publicat in Arhivio di Psichiatria, pune in legătura teoriile sale cu cercetările antropologice si antropometrice ale savanților aràtați 1*). Studii antropologice de aceeaşi natură aŭ fost intre- prinse apoí in Italia, si Lombroso enumeră printre prede- cesorii sif pe antropologit Magyiorami, Nicolucei, Mantegazza, Morselli şi Riccardi, care s-an distins prin cercetări pale- onto'ogice şi prin studit insimnate făcute asupra scheletelor locuitorilor primitivi at Italiei, asupra craniilor romane si feniciene, asupra anomalielor craniene si formelor brachi- celalice si dolicocefalice. In afară de antropologii arătați. un alt savant, ale ci rub scrieri ай avut inrjurirr considerabiie asupra lormiret seonlet | епаје italiene, este incă filologul Marzolo. Opera acestuia de o puternică originalitate iutitulatà : Monumenti storici rivelati eoll'analisa della parola, in care el, prin stu- diile sale asupra origine si formaţiunei graiului omenesc primitiv, se încearcă a împăca teoriile psihologice si so- matologice referitoare la aceastá chestiune, de si a rămas neterminată prin moartea autorului, totuşi si ріпа azi incă e considerată ca una din cele mai valoroase lucrări de filo'ogie si antropologie preistorică. Lombroso cu drept cu- vint poate fi considerat ca unul din cei mat devotați dis- cipoli ai Гат Marzolo, mal ales că însuși el numeşte ре acesta „Marzolo mio“, Mal cu samă în capitolul II din carter sa L'uomo delinquente, în care autorul vorbeşte des- pre crimiualitatea la sălbatici, eum si în paragraful „De- litti di libidine pudore“ se observă influența puternică a lui Marzolo. In acest paragraf, Lombroso analizează si ex- plica din punctul de vedere filologice si etimologic diferi- 13. Mario del Mauro, Sul moderno materialismo in diritto penale, 1883 p. 105. 14. Arhivio di Psichiatria, vol. V, 1884; acelaș studiu e pu- blicat si in revista germană а lui Listz: Zeitschrift für die yr- sammle Strafsw., vol. ПІ, 1884, No. 5. Şcoala positivisto-antropologicá penală tele termine si denumiri ale infracțiunilor, si mai toate aceste explicatiuní sunt împrumutate de la Marzolo !*). Pe baza exploratiunilor si descoperirilor stiintifice a- rătate, ilustrul psihiatru de la Turin se decide a aplica In studiile și experiențele sale aceleaşi procedeurt si m pozitive, care dăduse deja rezultate strălucite in fi кі antropoiogie. El întreprinde o serie de observați cercetări clinice mat int asupra alienalilor si psihopa- filor, iar mai în urmă si asupra deţinuţilor din închisori, supunind pe fie-care individ la un examen aprofundat sistematic, în ce privește conformatinnea craniană si ci cumvolutiunile creerului, anomaliile organice si caracterele psihice individuale, gradul de senzibilitate (alhometria) si forța musculară (dinamometria), compoziţiu леа uriner elc. In special pacienţii ospiciilor de alienaţi si deținuții peni- tenciarelor din Turin si din alte oraşe nordice ale Italiei, ай servit drept teatru al experiențelor si observaţiilor sale, pe care bine-infeles le-au ficut, nu în mod fragmentar si intimplätor, ei după un plan bine determinat si chibzuit. la examinarea deliquen[ilor si culegerea observaţiilor, el procedează după următoarele doui metoade : вай aplică а metoada analitică, studiind cu deamäruntul toate caracterele specifice ale unui singur deliquent, ori a unel grupe lu- ай aparte, — зай intrebuinteazä metonda sintetică, cerce- tind si urmărind manifestarea aceluiaș fenomen patologic, rind pe rînd, la un număr cît mai mare de deliquenți. De aceste două metoude s-a servit de altmintrelea si pro- lesorul Wundt, în studiile sale de psihologie experimentală, cu singura deosebire numai, că el le numeste metoade de observație comparală individuală $i generică 1%). Insăsi Lombroso mărturiseşte, că opera sa L'Uomo delinquente nu este altii ceva de cit rezultatul sintetizárer observaţiilor 15. Vezi L'Uomo delinquente, р. 33. Cite odată explicatiunile lui Lombroso sunt chiar ridicole, eum е de pildă următoarea ex- plicatiune ce o dă el cuvintului pudoare: „Cuvintul pudoare, d.- rivă după Marzolo al тей, de la vorba pufoare, prin care pro- babil la început se ascundea si masca efoetul neplăcut al seerc- iunef vaginalo“ (per nascondere e maxcherare gli effeti ingrati delle secrezioni vaginali). Mai frumos specimen de filologie nici cà se ponte! Wulfert, oper. cit. p. 3. 16. Wundt, Logik, vol. IL, pag. 191 si urm. ] і 40 Vespasian Erbiceanu sale făcute asupra 1200 deliquenti vii si 101 morți 17), Toate aceste cercetări 1-ай întărit si mai mult in con- vingerea nesträmutatä ce o avea el si mai înainte, că crima e un fenome. de natură congenitală și că erimina- lul formează un tip aparte, cu caractere anatomice, psihice şi morale absolut distincte, atit de ale omului normal, cit si de ale alienatului. La început el credea, că aceste ca- ractere specifice айпа numai conformatia fizică externă a criminalului, şi de aceea se si apucase să alciătueascii un fel de atlas anatomic al tipului criminal. Mai pe urmă însă s-a convins, că caracterele de care e vorba, sunt mult mai complexe şi numeroase, și se intind asupra tuturor organelor si funcțiunilor, atit fiziologice cit si psihice ale геї criminalului. Aceasta a si făcut pe capul scoalel po- ste penale, să supue pe criminali la niște observații si cercetări foarte vaste, scrupulouse si aprofundate, ob[inind : in această privință oare-care rezultate științifice în adevăr uimitoare. Cu chipul acesta s-a pus bazele științifice ale antropologiei criminale, care, după propria sa expresiune, complectează programa studiilor antropologice, formulată acum 40 de ani în urmă de Broca si Waitz, si a cüref problemă de cüpitenie constă tocmai în descoperirea si stabilirea definitivă a caracterelor tipului criminal 15). De altmintrelea ideea iu sine nu e nouă si nu Lom- broso este cel dintiiii care” a întreprins asemenea studii asupra criminalilor, Incă de pe la 1820 frenologit Gall si Sehpurtzheim ай făcut primele încercări de antropologie criminală. Astfeliü Gall susține că funcțiunile si actele psihice sunt localizate în creerul omului, si se petrec nu indiferent, in orí-ce punct al masei encefalice, ci in anu- mite părți ale creerului, avind fie-care organele sale co- respunzătoare 1°). In consecinţă, atit aptitudinile cit și vi- cile individului sunt inäscute in el si se desvoită paralel cu desvoltarea unei părți anumite din creer, care prin cr ș- 17. Rirista di psichiatria, vol. II, fascicola І, din 1884. 18. Waitz, Lehrbuch der Psychologie, 1849, p. 189. 19. Gall, Sur les fonctions du cerveau et sur celles de chacune de ses parties, 1822, vol. VI. T'eoriele luf Schpurtzheim le găsim expuse in Bruyères, La phrénologie, le geste et la physionomie de- monstrée par 120 portraits, 1847. Vezi asemenea si Dr. Ackermann, Die Gallsche Hirn, ete. Şcoala positivisto-antropologică penală terea sa, făcînd să ieasă mai bine in relief regiunea cra- niană corespunzătoare, ar permite ast-feliü să se cunoască cutare вай cutare aptitudine intelectuală, cutare вай cu- tare уісій, propriu fireï individului, numai după protube- ranfele вай depresiunele ce le observăm în conformatiunea craniului (cranioscopia). Atrofia зай hipertrofia unei părți oare-care din creer, poate da naștere la diferite infirmitäfi și defecte personale. Asa de pildă, după Gali, insuficiența saü atrofia organului iubirei materne la femee, o poate împinge pe aceasta la pruncucidere ; hipertrofia instinc- tului apărărei de sine, deşteaptă în individ aplecarea de а omori și a vărsa singe; hipertrofia instinctului de propric- tate provoacă patima furatului, etc. 20). Insăși Gall a căutat să aplice teoriile sale frenologice în domeniul dreptului penal. Părerea lui este că judecă- torii trebue să aibă în vedere în primul loc, personalitatea psihică a criminalului, iar nu numai faptul material să- virsit. El recunoștea că sunt indivizi räü dotați de la natură, stäpinifi de vicii incorigibile, care nu cunosc се sunt remușcările conștiinței. După dinsul, aceștia ar tre- bui pedepsiţi prin tortură, pentru că moartea simplă nu-i întimidează. Ca si şcoala positivisto-antropologicä, el socotea, că analizind anatomiceste structura creerului unui deliquent, examinind si másurind conformatia craniului säü, se poate descoperi punctul inițial de unde purced aplecările lui cri- minale, se poate determina chiar cam ce fel de crime a süvirsit el în viaţă, si în ce categorie de criminali trebu- este clasat 2:). Creatorul frenologiei și al cranioscopiei a- junsese la concluzii așa de hazardate și de bizare, în cit te- oria localizărei funcţiilor şi actelor psihice, căzu sub propria ei excentricitate, mai ales în urma puternicilor critice ce i s-a adus de cătră Flourens şi Wundt °). Cu toate aceste, ideile și conclusiunile lui Gall asupra localizărei instinctelor si aptitudinilor personale în anumite organe cerebrale, asupra originei congenitale a viciilor si 20. Gall, opera citată, vol. І, p. 189—200. 91. Gall, opera citată, vol. IL, p. 93; vol. HI, p. 416 şi 447: vol, IV, p. 64. 99, Wundt, L'ésprit et le cerveau, p. 17. ža га 42 Vespasian Erbiceanu a criminalităței, asupra cunoașterei caracterului si insusi- rilor individuale după structura creerului si conformatinnea craniului, cu mici modificări, sunt aproape în totul ad- mise de școala positivisto-antropologicä italiană *'. Emi- nentul scriitor L. Proal sustine cu multă dreptate eà, între doctrina scoaler nouă italiene si vechele teorii frenologice şi cranioscopice, există o mare analogie 24), Sistemul fre- nologic a lui Gall, observă cu drept cuvînt Wundt, se în- temeiază mai ales pe teoria conformatiunel anatomice a creerulut, susținută si ăspindita de filosofia materialistă a veacului al XVIII-lea, întocmai după cum si şcoala pozi- tivisto-antropologică, cu toate tendinţele еї realiste, e pă- trunsă in mare parte de acelaş spirit metafizic materialist 25), ceea ce in special se poate observa mal ales din opera lui E. Ferri „Negazione del libero arbitrio“, in care auto- rul ist sprijină ideile sale asupra voinței omeneşti pe ci- tate extrase din scrierile lui Holbach „Système de la nature“ si a lui La Mettrie , L'Homme machine“. Frenologia si cranioscopia de si eronate in principiile lor fundamentale, aü provocat insă o puternică mișcare științifică ce s-a continuat în decursul cîtor-va decenii în Franţa, Germania si Anglia, dind naştere uuei bogate serit de lucrări asupra anatomiei craniului si creerului, care de asemenea aü exercitat o enormă inriurire asupra teorielor şcoalei. positivisto-antropologice italiene. In Franţa s-au distins prin studiile: lor referitoare la deţinuţii din închisori Appert °°), Lauverne **), Ferrus 35), Lepelletier de la Sarthe °°), Moreau Christophe *9). In Germania semnaläm pe fiziologul Casper 31) si pe 28. Calucci, H giure penale е la freniatria, p. 218. + L. Proal, Le Crime et la Peine, p. 13. 5. Wundt, L'ésprit et le cerveau, p. 92. . Appert, Bagnes, prisons et criminels, vol. I, II, III, IV, Paris, 1836. 27. Lauvergne, Les forçats considérées sous le rapport phy- siologique, moral et intellectuel, observés au bagne de Toulon, 1841. 28. Ferrus, Des prisonniers, de Vemprisonnement et des pri- sons, 1850. 29. Lepelletier de la Sarthe, Systême penitentiaire, 1856. 30. M. Christophe, Le monde des coquins, 1868. 31. Casper, Mórder-Physionomien, 1854, К Şcoala positivisto-antropologicá penală 48 medicul Carl G. Carus ??) (1789—1869), с: intre altele, susțin că criminalii se disting de obiceiü prin conforma- ţia particulară a capului: fruntea îngustă si înclinată în; рої, insuficiența desvoltărel occipitalului etc. Aceşti indivizi după Carus, n-aü voință nici judecată, sunt stápinili de polle bestiale şi aplecatt a duce o viață vegetariană. In Anglia s ай indeletnicit cu asemenea studii, antro- pologii Clapham si Clarke саге ай făcut vaste cercetări comparate asupra criminalilor si alienatilor, găsind că cei dintiiü ай. capacitatea craniană mai mică de cit a oame- nilor normali #). Wilson afirmă că examinind si másurind craniile a 464 deliquen[i, a constatat că la di partea craniană occipitală este mai mică *') Winslow 35), Thomp- son") şi Maudsley 22), pe baza observaţiilor susțin, că cri- minalii adese-ori ай statura si greutatea corpului mai mică, sunt predispust la idiotizm, epilepsie și in genere la boli psihice. Dar adevărații predecesori ai $coaler positivisto-an- topologice penale si cei dintiiü întemeetori af psihologiei criminale, de care Lombroso face atita caz în scrierile sale, pot fi cu drept cuvînt consideraţi savanții doctori Despine si Morel. După Dr. Despine **), criminalitatea e rezultatul unei anomalii psihice, unei imbecilititt morale. Această anomalie şi imbecilitate provine din cauza lipsei congenitale a sim- {атат moral. „Criminalul este o fiinţă lipsită cu totul de sentiment moral, din care cauză el se află intr-o stare continuă de surexcitare si pasiune, ceea ce-i perverteste inima si intunecá rațiunea“. El e un nebun moral. Ne- bunia de si e o stare comünä atit alienatilor cit si crimi- nalilor, totuşi nu trebuesc confundați unii cu alti. La alienafi nebunia e o stare patologică, rezultatul unei ma- 32. C. б. Carus, Grundzüge einer neuen und wissenschaftlich begründeten Kranioscopie, Stuttgart, 1841. 33. Clapham and Clarke, The cranial outline of the insane апа the criminals, 1846. 34. Wilson, The moral imbeciety of habitual criminals, 1868. . Winslow, Lectures on insanity, 1854. . Thompson, Psychology of criminals, 1870. . Maudsley, Mental responsability, 1873. , Despine, Psychologie naturelle, 1868, 3 volume, 44 Vespasian Erbiceanu ladii mentale, unei infirmitäfi cerebrale; la criminali, din contra, nebunia (folie) nu e o boalá, ci e o stare morali provenită din cauza unei conformafiuni speciale a cree- rului, este o anomalie psihică, compatibilă cu sănătatea organismului, Cu toate aceste iutre nebunia morală și ceu patologică este oare-care legătură, și aceasta ne explică pentru ce mulți psihopati devin criminali 2"). Asa dar, după Dr. Despine, crima denotă o anomalie psihică; toate crimele sunt dar anomalii psihice. De şi criminali sunt cete mai de multe ori iuzestraft cu iuteli- geni destul de pătrunzătoare, totuşi din pricină că le lipseşte complectamente simțul moral, facultatea de a dis- tinge binele de ráü, ei, intocmai ca și alienaţii, nu pot fi responzabili de faptele lor. El distinge următoarele trei categorii de criminali: 1) nebuni morali ; 2) criminali de pasiune, la cari mai tirziă revin remuscärile congtiinţei ; 3) criminali de ocuzie, care, trăind într-un mediu bun, cu timpul se pot corija. D-rul Morel **) sustine că criminalitatea este rezulta- tul degenerescentei fizice si morale, provenite din diferite cauze ca: alcoolismul, intoxicaliunile paludiene, hrana in- suficientă, sifilisul etc., care provoacă predispozijiunt bol- năvicioase ce se transmit din generaţie în generaţie. De- generescența fizică se manifesti prin diformilá(t organice, ca de pildă: insuficiența desvoltäreï corpului, creșterea neregulată a dinţilor, diferite afecţiuni rahitice, conforma- liunea anormală a craniului (microcefalia) si alte infirmi- tăți, ca impotenfa, sterilitatea, etc. Degenerescenfa morală consti in slăbirea facultăţilor mentale, perversitatea instinc- telur, predispozitiunea la boli nervoase si anomalii psihice, etc. Deci, după această teorie, crima nu e altă ceva de cit un fenomen morbid, patologic, iar criminalul e un in- firm, un degenerat. Iată în rezumat aproape întregul substrat de cuno- stint şi cercetări științifice, din care a răsărit arborele fal- піс al antropologiei criminale. Ideile savanților arătați mai sus, aü avut o inriurire capitală asupra penalistilor noi i- 39. Despine, opera citată, vol. I, p. 258. 40. Morel, Traité des dégénérescence physiques, intellectuelles et morales, 1859; ві Traité des maladies mentales, 1860. Scoala positivisto-antropologicá penalá 45 talieni, si în ele găsim toate elementele care alcátuese teo- riele antropologice penale. In special studiile psihologice ale D-rului Despine, pot fi cu drept cuvint considerate ca prototipul acestor teorii. Concluziunile sale asupra naturei congenitale a crimei, asupra inrudire el de aproape cu nebunia morală si epilepsia etc., sunt primite Гага rezervă de şcoala пий italiană. După ce am văzut obirșia doctrinei positivisto antropo- logice penale, e natural să ne întrebăm si să vedem acum dacă şcoala italiană si in special reprezentantul ei cel mai autorizat, Dr. C. Lombroso, a ajuns în cercetările sale la rezultate deosebite de cit cele arătate mai sus si dacă a emis oare-care idei nouă care să arunce o lumină mal mare asupra explicărei fenomenului criminalităței. Insusindu-sí aproape lot ce s-a produs inainte de el în domeniul antropologiei și psihologiei criminale, C. Lom- broso în primul loc coordonează și sistematizează, în mod riguros logic, materialul ştiinţific existent, complectează și “îmbogățește sfera cercetărilor antropologice criminale cu observaţii şi date împrumutate din domeniul altor stiinti, dind în acelaș timp studiilor sale o direcţie mai practică, maf pozitivă si înlăturind multe din asertiunile şi interpre- tările eronate ale predecesorilor sii. Puţine lucruri în a- devăr originale si noui a adaos de la dinsul, și acestea ni se par de o valoare științifică problematică. Așa de pildă în explicarea criminalitàfel, el dă o importanță pre- "eumpünitoare elementului eredităţei, susfinind că crima e un rezultat al afavismuluï preistorie si chiar preuman, — că e un fel de reintoarcere la starea de barbarie și săl- „bătăcie a strămoșilor nostri primitivi. După un lung sir de generații dresate si civilizate, zice el, se întimplă si ал că se nasc indivizi, care întrunesc in еї toate carac- terele organice si psihice ale omului primitiv din vrista petrei, cind, din cauza necesităţilor luptei pentru traiü, jaful si uciderile, adecá ceea ce numim not criininalitate, егай fenomene comune si obișnuite in viața oamenilor *!). „In fie-care copil se oglindește trecutul neamului omc- Desc, se manifestă germenii criminalităței ca: cruzimea, turia, răzbunarea, falsitatea, egoizmul etc. Aceşti germeni 41. C. Lombroso, opera citată, p. 318. Vespasian Erbiceanu äului dispar in urmă, sub inriurirea educatiunel si a ului in societate; există totuși un anumit procent de indivizi la care apucăturile criminale se mențin, si care ast-feliii rămîn stigmatizatí pentra întreaga viață“. Asa dar, după Lombroso, prezența instinctelor sălba- lice la criminalii de azi, se explică prin atavism ditate. In această directiune el întinde acțiunea atavismu- lui atit de departe, în eit afirmă că la criminali exist afinități atavistice nu numai cu omul primitiv, ci chiar si cu unele sperii de animale inferioare, din саге ar de- riva neamul omenesc. „Crimele cele mai întricoşate si mat barbare, zice «1, ай un "punct de plecare atavistic in aceste instincte animale“. Criminalul crud ar fi, după această teorie, un fel de monstru de un ordin inferior, un fel de urangutan saü cimpazeü feroce cu chip omenesc. Cu drept cuvint observă unii critici că, teoria lom- brosiană a atavismului nu e altă ceva de cit reproducerea hipotezei transformiste a descendenfel omului din momitä, emisă de Darvin şi acceptată de Buchner si alţi savanți?) „Se poate intimpla, zice Darvin, ca aplecárile rele ce se manifestă la unii indivizi fără cauze determinate, să con- slitue un fel de reîntoarcere la o stare de sălbătăcie de care nu ne desparte poate un număr asa mare de gene- rajii^'"). Deoschirea numar între Darvin si Lombroso con- stă in acea că, ре cînd cel dintiiü prezintà ipoteza sa cu о extremă rezervă si sub o aparență foarte problematică, acest din urmă consideră acţiunea atavismului în omenire ca un adevăr pe deplin demonstrat. Dar de оаге-се majoritatea medicilor alienisti văd in omul criminal un psihopat şi constată în el prezența tu- turor simptomelor patologice ale neurasteniel, epilepsiei si a altor boli nervoase, era foarte natural, ca si Lombroso să nu se mărginească de a explica criminalitatea si a sta- bili cum zice el ,eliologia crimei“ pur și simplu numai ре baza atavismului. De aceea il si vedem admifind са factori ai criminalitüfer, aliturea cu atavismul, si allí a- genti ca de pildă: influența climatului si a rasei, lipsa 42. A. Gabelli, La scuola di diritto penale in Italia, p. ут! L. Lucchini, opera citată, р. 20; Wulfert, opera citată, vol. |, Proal, opera citat, p. 19; vezi si Actes du Congrès de "Bome, p. Pra, 43. Darwin, La. Descendance de l'homme, ediţia a IIa, p. 147. Scoala positivisto-antropologică penală 47 simțului moral, anomalia psihică congenitală, nebunia mo- rali etc. (teoria D-rului Despine), combinind ast-feliü la _ un loc lucruri de multe ori cu totul deosebite. Si pentru „a justifica acest mod de procedare, el sustine că între boa- lele nervoase si atavism, există o strînsă intimitate; că a- . cest din urmă adese-ori e provocat de cele dintii, că in fine criminalul e nu numai un sälbatec, ci şi un om bol- nav. Toți criminalii născuţi, după Lombroso, sunt niste nevropafi, neurastenici, ай udese-ori accese manifeste de „epilepsie, вай sufăr de asa numită epilepsia latentă (Zpilep- sie larvée, amentia occulta), — cu un cuvînt sunt inzestrati cu un temperament epileptic, din саге cauză prezintă multe carectere asimănătoare eu nebunii (nu matti, ci mattoidi**). i (Va urma). 44. Lombroso, opera citată, p. 241. GIORDANO Anacreontioe Amicului Virgil Iarăşi imf vorbeşti de grije, nu vrat să le uiti Virgil, Incă un pahar amice, doară nu maï esti copil; Zilnie cite-o grijă nouă, itf aduce bätrinete, Cit de vechii să fie vinul, îţi aduce tinereţe. La podet Lasă-mă să tree podetul le pšeat вй mal ceri dare; Inţeleg la vin licenţă, Apa doar... nu-i lucru mare, Anacreontice Cu măsură Cu măsură fă-le toate — Ci-că spune-așa-n scriptură — Si-o să-ţi fie bine veşnic: Deci nu bea fără măsură... Toate se pot drege Toate se pot drege-n lume, Dar să nu uiţi vorba ceea, Bune nu-s trei lucruri drese : Vinul, cintecul, femeea. A. VOJEN POET Laeu-ntins — minunea fire —, i-o näframä strávezie, uu te- sut de-un verde palid — faţa undei adormite—iufloriti-n fir de aur din vapaia de la lună si lucirele de astre;— iar in marele departe, lacu, ceru-s toate una. In lumi de sus, în tot înaltul, pe drum de-argint se plimbă luna: norii albi, plăpinză și gingast, inereţiţi eu o broboadă şi cu aurul din raze, o gătese, o fae mireasă: are val, are peteală. Ре țărmul lacului se-ngir- mulţimi de lilieci în floare, un far- mee le goneste somnul. si ritmic crengile se-ndone, si end pus- derif de petale şi troenese cararea. Spre fundul intesat cu trestii, — albe ca zapada ierneï, zeci de lebede s-arată, atrinsc-n сеге, tinzind aripa, leneș mlădiindu-și zitul şi lăsînd să se zirească de sub limpezimea undei pieptul rotunzil maestru. Ramul verde prins in plise, lasă stropi înceţi să cadi, care fură de la astre port bogat — colorit de cureuhec. Hăzămindu-se pe aripi, un cristal eu ape lucif si de formă Poet fericită, eum n-a fost şi nu mai este. pe el poartă zina undei: „iară umbra sa —lumină — scoborind adine in valuri. tot întinsul luminează, si clădeşte-n sinul ареї, mii de forme minunate, de arcade ostenite ce se razäm pe pilastri colorați verzui-albaș Pe podeala cristalină, nimfe dulci s-aü strins în grupuri, is născute-n, spuma undei și ca dinsa-s de ușoare. Lingá trepte-un roi din ele, pe Amor copilul vesel. ridica- iu-laü pe brațe; din'miini mici putin întinse, intrunind făcut-aii ele, pentru Dinsul incăpere. Picioruşu-i mie si gol, räzämindu-l pe-a lor mină, El s-a ri- dieat voios; arcu-și are-n mina stingă. iar сц dreapta răscoleşte a hamacului gütealá — cuib uşor ținut în slavă de a valurilor zinc. Printre йге din ţesut, işi aruncă scinteirea si privirea lor vione, roză, roșie, albastră, mii gi mii de pietre scumpe. Tn hamac, avindu-și rangul printre vesoice minuni, stă pier- dută, visătoare, gingaga reginá-a undei, a izvoarelor stăpină: fe blinde, dulei, senine şi frumoase pe ales, îi fac strajă: dar a lor mulțime mare, deşi farmec si lumină, un cortejiü umil râmine, lingă mindra-le stăpină, care singură toli vecii, veşnic oarbele in- tinderi, le-ar umplea de zi, de soare, le-ar da suflet, le-ar da viaţă |... жеж Pe țărm s-avintă Făt-frumos, străbate-n repegiune rürigul drag de lilieef în foare; un ram ferit şi altul incă deschide lui cărare, asupra-f crengile se scutur și cad petale lenevos, pe plete lumei, pe umeri şi-i albăstresc vesmintul, troenindu-l cu fulgii viorii. Pieptul îngropat in unde, luntrea și-l nelinisteste după rit- mul sfint al apei; el uşor in ea páseste....sprinten il mai face dorul, deşi огей pe el apasă !.... latü-aeum desprinde luntrea so îndreaptă ейге larg: lune- cind din val în val, către mijlocul de ape legănat ca-nainteazá şi lopetile bat ritmul,— din aproape mal aproape fata undei ele tae. Pletele din páru-i negru, vintului is date pradă, inereţite-i сай pe frunte si pe ochit plini de suflet, de iubire si de lacrimi...., 52 A. Vojen Cu migcarea- de-aplecare cînd se lasă pe vintrele, fruntef larg îi dă lumină, si privirele întinse a drum lung spre fundul zărel, strălucesc din adineimen neagră-a ochilor frumoși. * ata, Tí atita drag in minte-f, cite picături in lac, Si atitea chinuri, cite stele strajă nopţii fac... Luntrea zboară ca näluca si ridică stropi bataia vislelor in strat adine; pe cînd el înaintează, fuge citră fundul zărei minu- nat castelul zineï 1.... Calea robilor de sus pe lac si ea şi-a răsfrint chipul; dese- nată-ï lămurit cu luciri molateci șterse, ca de fulgi căzuţi pe unde, calea lacrămilor multe ş-a durerilor din cer... Р ate Ce pacatl.. te duce gindul să-ţi ingropi lopata, cirma, bra- {ш ca şi mintea ta, în întinsul suferinței !!.... Calea robilor de sus nu ştii tu că-i drum de lacrimi ?... Eşti nebun că să te-avinţi?..... Cum nu ţine veacuri traiul ca lung şir de ani întregi, să-l momeascä dulci speranţe: poate va ajunge-odată...,.. s". Esti poet si idealul e ispita ce te-atrage!... Cind naintea-{f suferința s-a întins pustiul apei, ce mai näzuesti să-l treci |. Te afunzi mereü în cale, n-o să poţi nici să te-ntorci; n-o 53 să prinzi macar o rază ce-a căzut pe-a zinei urmă; iar dogarta nüzuinQi îți va stioge-n tine viaţa, te va duce la mormint! Inapoi !... Pune capăt alergărilor nebune si dintr-insul fă-n- _ серці... te întoarce Ls... .. Ce asteptí?... Nu vezi tu cum sä-mpinzeste limurita dulce zare în broboadele de aburi; nu vezi cum încet, încet, tot mai şters, maï șters s-arată minunata feerie !..... * T TH. AVR. AGULETTI Limba Heteenilor ') După Tiele, „identitatea limbei este semnul de cea mar ` inaltà valoare in determinarea originelor“*). Asa si este intr-a- — dévär, căci ,inrudirea limbelor indică în general o înrudire mai mult вай mai puţin a raselor“*), de si pe nedrept Halévy zice că „chestia rasei n-are nimic de a face cu cea a limbei**). B Asa dară limba unui popor fiind un criteriu pentru cerce- _ tarea rasei sale, cată să studiem în comparaţie cu alte limbi si pe aceea a Heteenilor, spre a vedea ce resultate căpătăm asupra _ rasei acestora, 3 3 + ж Dintru inceput trebue să mărturisim, că, de ві „ceea се ne- ar conduce la conelusiuni maf sigur ar fi studiul idiomuluf in care | sint scrise textele ce se pot atribui Heteenilor“?), totuși in gene- | ral vorbind „această limbă e necunoscută“) вай cel mult „nu se cunosc pini acum de cit nume propril“?), 1. Vez Arhiva, No. 5—6, Mai—lunie 1897, No. 5—6. Mai—Iunie que gi No. 1—2, Ianuarie Februarie 1899, y . 265. App es to ‚ Perrot, op. cit. va L'mormami, Journ. d, Sav. 1888, — 409; Lantsheere, op. cit. 90. " Limba Heteenilor 55 Ba incă chiar aceste nume proprii п-ай ajuns la noi tn ca- ЕТ heteene, încă pedeseifeabilos ci uus pin tanactiptinnile cină aŭ iM încurcături, si E ce s-aü străduit a studia “limba heteană nu ѕ-ай putut înţelege. Căutind să se afle familia Ла саге trebue rataşută această limbă, s-aü făptuit cele mar mari neexactităţi si îndrăsneli. * Вб Chiar din 1866 egiptologul frances Chabas arăta, zice Le- P | normant, „cu excelente argumente imposibilitatea de a se raporta _ 1а Cananeenï, Khetai la care toate numele de oameni si locuri dovedesc intrebuintarea unui idiom cu totul diferit de acela ul | familier semitice“?). 51 părerea luf Chabas, din chiar felul rapor- „trei еї, se vede a fi îmbrăţişată si de Lenormant. Pe de altă parte si renumitul Brugsch, mort mal acum citi. a vreme, citind aceste nume heteene, aflate in inscriptiunile hi- . eroglife, crede că „aceste nume nu aü pecete semitică вай că cel „puţin această pecetă nu e curată“!). Cu alte cuvinte, e greü а distinge caracterul linguistic al acestor cuvinte proprii. Brugsch e indoegte, el nu afirmă, cum crede Lantsheere, cind zice сї Brugsch pe de altă parte arăta imposibilitatea de a ratasa idi- „omul acelor cuvinte la familia semitică“), „Dar in această chestiune, ducă din partea lui Brugsch n-a- afirmără hotărite, în schimb profesorul oxfordian, Sayee, este mult maï deciziv. In memoriul вай din Iulie 1880, se zice „nu- mele proprii hitite conservate de monumentele egiptene și asiriene arată că Піт nu vorbeaü o limbă semitică“). Ba încă părerea şa de decisivă a lui Sayce o intinde şi asupra numelor proprii din monumentele asiriene, Relativ là această din urmă părere, Lenormant iarăși se a- tură, „S-a putut constata“, zice el, că toate numele de persoane 8. Perrot, id. . Lenormant J. d. Sav. 1883, 401, cf. Lantsheere, op. ci y 10. Drugsch, apud Perrot, op. єй. 778, nat. 1, cf. Maspéro, Rev. critique, 9 Febr. 1880, 108. = ll. Lantsheere, ор. cit, 52. 12, Suyce. Trans. B. Arch, apud Lantsheere, op. eit. 54. 56 Th. Avr. Aguletti si de locuri ale Hatu-ilor procurate de inscriptiunile cuneiforme ` ofereaii intocmai acelaşi caracter са acelea descoperite in inserip- (iunile hieroglifice^s). Aşa dară, continuă dinsul, „lucrările cele mai recente ale lui Brugsch si Sayce, ай sfirsit prin a demonstra imposibilitatea de a considera pe Khetai ca fiind de limbă semi- Чеа“и), Heteenit dar, după Lenormant, ca şi după сеї amintiţi vorbeaü „о limbă diferită de idiomele semitice*w). In cercul acestora-și opiniuni se mişcă și Menant., Vorbind despre numele heteene in monumentala-i operă asupra glipticef orientale, le consideră „еп totul străine formelor semitice“:+). Aga dar si după acest orientalist, „limba heteană nu aparţine familiei celor semitice“ “). n Heteologul si filologul englez Sayce, igi sustine si mal in- coace părerile sale, referitoare la această chestiune şi expuse in citatul memoriu din 1880. In noua lucrare asupra Heteenilor, ce am utilisat-o si în articolele precedente, afirmă că „numele pro- pri ale acestora, conservate pe monumentele egiptene şi asiriene, probează că еї nu se alăturează la familia semitică“ 1) ; deci Беш aceste nume пи-з de origină semitică, Putem pune în legătură cu cele aduse mai sus şi o relaţie a lui Perrot. In grandioasa-i operă asupra artei antice, cind po. meneste de numele proprii heteene culese de savanţi și aflate la finele memoriului lui Sayce, dinsul adaogă că „savanții semnalează un mare număr din acestea саге par a nu se explica prin voci bularul semitic“ зз). Ori şi cum această notitä a lui Perrot e foarte moderată, pentru datele în discuţie şi de aceea mal științifică. EL erede că numai eite-va „par“ a nu se putea alătura la voeabula- —— rul semitic, 3. Lenormant, Journ, d, Sav., 1883, 401, ‚ Id. ef, si p. 409. . Lenormant, Orig. d. l'Hist. 237, apud Lantsheere. . Menant, Glyp. Orient. 103. > . Id. Elem. sylb. hit, 12, 24. 3. Sayce, Les Hétéens, tr. fr. 148. . Perrot, op. cit, Limba Heteenilor 57 Din cele ce preced ar urma, că limba heteenă nu e de ori- gină semitică, si ast-feliü nici Heteenii, după cele stabilite la ìn- ceputul capitolului, nu-s Semiţi. Vom cerceta dacă prima deduc- fie e adevărată. z Ori si cum, dacă limba Heteenilor nu e semitică, cărei fa- milit de limbi aparţine? A Fi-va arică ? De această nici vorbă n-a fost din partea vre- „unuia din cel amintiţi. Aceştia к-ай mărginit întru a dovedi că _ nu e semitică, de oare-ce ауеай pentru acesta oare-care aparente . probe. A demonstra însă de este ori nu arică, acest lucru nu l-ai făcut, de oare-ce vedeaü clar că pomenitele nume proprii nu „aparţin „familiei limbelor arice“, cum ziceaü Lenormant si Menant. Dar dacă nu aparţine la nici una din aceste două mari fa de limbi, e înteresant totuși a afla în definitiv, ce fel de limbă era heteana. . ` Chestiunea e foarte grea, mai ales că inseriptiunile heteene, „care ne ar da cheia problemei, nu pot glăsui. Din pricina acea- sta s-a dat naştere la o mulţime nenumărată de păreri, саге de care mai ciudate, cum zice chiar Lanisheere: unele vagi — ne- - desluşite, altele propuse numaf ea ipoteze, iar altele numai simple afirmaţiuni, т Infelegem marea dificultate ce ne intimpinà in materie de filologie, cînd, са in cazul de faţă, nu se eunose nici macar ele- _ mentele limbet Heteenilor, şi cind, referitor la scriitorul acestor rindurí, nu se are uzul vre-unei limbi orientale, întru studiarea chestiune. Totuşi vom expune tot ceea-ce s-a zis în această privinţă. . mal serios, curățind părerile una prin alta şi arütind ce se poate spune, în starea actuală a ehestiunei, sigur şi preciz. * ** Primele inscriptiuni heteene ай inspirat pe Hyde Clarke, ea să apropie limba heteană de hymiaritica veche. Mai tirziu а- „celaşi autor, intr-o nouă lucrare, o punea in legătură cu poruviana, „pe cind Dumbar căuta să o explice eu ajutorul caldeanei, Dacă ar fi apoi să expunem cronologiceste părerile, аг tre- bui să începem cu Sayce. з Th. Avr. Aguletti In memoriul săă din 1880, cel publicat în „Trans. of Soc. Bibl. Arch.*, savantul englez își exprima ast-feliii părerea ва: „Pe eit e cu putinţă de a se trage vre-o concluzie din numele proprii, limba Heteenilor aparţine aceleași familii са si limbele vorbite de Patient, Cilicienf, poporul din Kué, din Semalla, din Gangum si din Comagena, de Moschieni, Tibariessieni, Proto-ar- menieni si de celelalte triburi care ocupai ţările situate între marea Caspică şi Halys, de o parte, si Mesopotamia de altă parte“ 29), Aşa dară limba heteană, după acest autor, aparţine acelei familit de limb care „s-a numit, pe drept cuvint, ularodiană“ з) gi în- tr-una din dialectele cărei familii probabil sunt concepute gi „in- seriptiunile încă nedescifrate ale regilor proto-armenieni din Mini saü din Van“ si al căreia representant principal ază e „limba geor- шапа“), De această părere este şi Hommel, care „leagă, de o parte alarodiana de sumiro-acadianä si asta de ramura turco-tatară a familiei altaice“ **). Părerea de mai sus şi-o susţine Sayce si mai tirziü. Ast- felii, în noua su lucrare asupra Heteenilor, după ce zice, că „se regăseşte această limbă heteanà si spre est de Capadocia, dacă este a ne încrede in numele proprii raportate de inseriptiunile asiriene“, adaogü numai de cit: „nume cu formă specială hete- ană se găsesc pină la frontierele vechiului regat de Ararat, şi se poate ca însăși limba din Ararat, vanica, să aparțină aceleiași familii“: 2), Reese lămurit credința luf Sayce, că limba heteună face parte din familia turanică, că e о limbă turanicd. Dar şi Lenormant, chiar după prima apropiere între hete- ana si familia turanică făcută de Sayce in 1880, cu trei anf maï tirgiü, e adus eam cătră același lucru. In citatul articol din „Jour- nal des Savants“, acest orientalist seriea: ,,Aceluiagt idiom he- tean aparţin si numele proprii de oameni si de locuri, nu numai vele din ţările Quoue, Samalla, Patin, Gangum, Laqé, Kumuh — ce se pot considera ea subdiviziuni ale {йгеї Heteenilor, in inte- 20. Sayce, apud Lantshrere, op. cit. 55. 21. Idem. Idem. . Lantsheere, op. cit. 65. . Sayce, Les Hétéens, tr. fr. 148—149. Limba Hetcenilor 59 lesul cel mai larg — dar chiar si cele din ţările Hilakku (Cilicia) si Milid“ з). Drept însă că Lenormant nu boteza eu nici un nume această familie de limbi, mărginindu-se a o numi „familie de limbi incă nehotărită“2%). Cam acelást felii de credinţă, în ceea ce priveşte legătura între limba heteană şi familia turanică, stüpine:te si pe Menant. In cele mai recente ale sale lucrări, nu hezită de a zice: „Putem crede pe bună dreptate că Heteenii vorbeaü o limbă saü un dia- lect analog cu acel al popoarelor care оспрай aceleași regiuni... spre exemplu in Armenia, Capadocia si (ага Mitanni“), Indată apoi adaogă: „interpretarea inseriptiunilor vanice e deja destul de înaintată pentru ca să putem înțelege natura acestui idiom şi a-l lega de cel al Heteenilor“ *5). Asa dar și după Menant limba heteană e turanicá. In 1887, luna Maï, apărea la Londra „Altaic Hieroglyphs and Hittite Inscriptions“ de Maiorul Conder. In această lucrare, de care am luat cunoştinţă din memoriul amintit al lui Lants- heere, se vorbeşte si de limba Heteenilor, pe lingă o pretinsă deseifrure a serisoaref heteene. Pentru Conder, pare a fi lucru si- gur, că limba heteană este turanicá, răminind după dinsul „de a hotări dacă această limbă este adevărat acadiană вай dacă se apropie maí mult de dialectul zis proto-medic, aliat cu acadiana“. Si singur Conder găseşte răspunsul: „Limba heteană este limba mamă, din care cele două dialecte in chestiune ай egit. Si apoi continuă a erede Conder : „s-a admis chiar de savanți încercaţi, cá Lenormant a avut cuvint de a stabili o conexiune între proto- medica, acadiana şi limbele ugro-altaice, de o parte. și între fi- nica, turca ві maghiara, de altă parte“). Acest rezultat al cercetărilor sale îl complecteazü Conder şi în 1888, intr-un memorii publicat în ,Quat. S. P. S. F.“ Aci susține că: „studiul gramaticeï acadiane, medice, susiene, etrusce, ungare si baste, vocabularele acestor limbi, unite eu finica, mand- 25. Lenormant, J. d. S. 401—402, 1883. 26. Id. cf. Ménant, Glyp. orient. 103. 27. Menant, Syl. hét. 27. 28. Idem 29. 29, Conder, apud Lantsheere, 69—70, 60 Th. Avr. Aguletti churica, laponica, cercheza, estonica, wotiaca... ай inlesnit ma- _ terialele.... limbei heteene* 20). Vra să zică si Conder, exagerind si mai mult lucru, soco- teste limba heteană ca apar(inind famili.i limbelor turanice. О conclusiune si mal aventuroasă din acest punct de ve- dere, scoate americanul Campbell, care in „Etruria Capta“ pu- blicat in „P. of the Canadian Inst.“ din 1886, creează „familia Jimbelor heteene*. După dinsul se cuprinde in această familie „celtiberiana, elruses, lyeiana, frigiana, cypriata, heteana propriu zisă, astheca, coreana, siberiana, indiana si cea din munbuilders“ *'), Dacă am vroi să ne referim si la propriile păreri ale lui Lantsheere, din саге am luat atitea informațiùni, am afla cam a- celagi lucru, in teza generală. Memoriul amintit imbráfigeazá a- proape conclusiunile lut Sayce*). Lantsheere merge chiar mat departe: caută a dovedi opinia ipotetică a oxfordianului autor. Spre acest sfirșit se apucă să analizeze si să compare eite-va nume. Si „concluziunea“ zice el, a acestor cómpara(iuni, pare а fi aceste : limba Heteenilor era înrudită cu acea a popoarelor din Gamgum, Patin, Міна, Tabal, Kumuh gi Cilicia“; ba încă „oare- care sumne ne fac a crede că, limba Proto-armenilor făcea parte din același втор“). Urmează un sir de consideraţiuni care 1-ай condus a susține aceasta, încheind că „punctele de comparafiune pentru a lămuri оаге-саге particularități ale limbei heteene sint de căutat în spre Armenia, pe de o parte, si în spre Cipru pe de айа“). ; - Fără a maï pomeni părerea lui Ball, că limba heteană ar fi arică — întru cit nici vorbă nu mai încape în această direcţie nici altele mai mult вай mal putin curioaze — gubrede din ince- put, lipsite chiar de o aparenţă sugestivă; ar fi potrivit să expu- nem pe acea а luf Halévy. Acesta erede ей, limba heteand e si- mitică. Și iind-că opinia lui Halévy, e îmbrățişată şi de noi; rä- mine а se vedea din cele următoare. s*a: 30. Idem 70. 31. Lantheere, op. cit. 78. 32. Lantsheere, op. cit. 91. 33. Idem 95, ef. Lenormant, J. d. S., 1883, 402—403. 34. Idem 97, Limba Heteenilor 61 Majoritatea cercetărilor — eu caracter mai ştiinţific — asupra limbei heteene, a atribuit acesteia o origină turanică, şi implicit bànuese aceeași rasă pentru poporul се ne preocupă. Dar, ce motive temeinice, îi conduc la atari, conelusiunt ? Care sint pricinile de-i fae pe aceşti savanţi să înrudească limba heteană, si deci pe Heteeni însuşi, cu cea a Tatarilor, Mongo- lilor, Tureilor, Hunilor si Maghiaro-Finilor ? Pricina fundamentală nu e de cit lipsa de izvoare pentru studiul limbei heteene si gregita interpretare a putinelor ce există. In adevăr, resturi de limbă heteană s-aü conservat la ve- vinil Heteenilor, in hieroglife si cuneiforme. Aceste resturi nu consistă de cit in cite-va nume proprii heteene, de persoane și de locuri. Numai această onomastică a format obiectul studiului limbei heteene, si in deosebi, сеї ce s-aü ocupat cu aceasta, s-aü oprit de preferinţă „1а numele de persoane, pentru că, mal bine de cit cele de locuri, permit să se studieze limba unul popor, mai ales. cînd acel popor a năvălit un teritorii ocupat înaintea lui de o rasă diferită“). Ba încă ceea ce i-a făcut să se mărginească aci, e şi faptul că „numele de locuri persistă, în general, în mij- Jocul schimbărilor etnice“, pe cind „numele de persoane poartă „din protivă, un веша naţional цгей de nerecunoscut“ #). Ast-teliii vorbesc savanții amintiţi cu intenţiunea de а preveni totul. Aşa dară, după ce că avem puţine urme de limba Hetee- nilor, acea neînsemnată onomastică păstrată în hieroglife şi cu- meiforme, apoi se mai propune a mărgini studiul, relativ la a- ceastă chestiune, numai asupra numelor de persoane. Dar de ce вй se facă aceasta. Sint oare valabile cele invocate în acest sens? Numele u- * mei persoane, individual luat, poartă el un caracter mai naţio- nal, de eit numele unui sat, гїй, munte, oras, numit ast-feliit de o colectivitate ? Și de ce să punem atita credinţă pe numele de persoane în determinarea caracterului unei limbi ? Nu e oare de admis, că aceste nume se pot schimba, că un individ poate lua un nume de altă origină ? Şi întru ce angajază aceasta chiar ca- racterul unei limbi ? Pe de altă parte, de се să credem numai de cât, că numele 35. Lantsheere, 90. 36. Idem 91. 62 Th. Avr. Aguletti de locuri de pe teritoriul unuf popor aŭ fost date de un alt po- por precedent? Care, în definitiv, e crit-riul in măsura, de a susține, cá un nume de persoană si nu unul de loc, determină caracterul unui idiom vorbit de poporul din care face parte acea persoană ? Negresit ceea ce se aduce este un argument, pe care doar buna-voinfa il poate primi. Amintifilor cercetători însă le-a ser- vit. Cind Halévy a dovedit, după ultima stare a ştiinţei filolo- gice, etimologile semitiee a o mulțime de nume de locuri, s-a răspuns: „Сеа mai mare parte de numele de locuri sint semitice, numele de persoane nu, pentru că Heteenif vorbeaü un idiom ne- semitic într-o ţară locuită înaintea lor de Semiţi:: 27), Dar aceasta nu se poate susține. Si apoi distinsul semitolog Halévy a dovedit pin la evi- dență, prin cercetări filologice, că si multe nume de persoane, pe cure se pune mai mult preţ, pe nedrept insă, sint tot semitice, Ba iusuși Lantsheere, in memoriul săi din care imprumuläm toate acestea, adevereste, că numitul semitolog, în lucrarea-i prezentată Academiei de Inscripțiuni și Frumoase-Litere cum si Societăţei asia- tice — si pe care a publicat-o în „Revue des Etudes juives“, 1887 —. a probat „caracterul semitic al limbei Heteenilor“, căci „cele mat multe din interpretatiunile savantului autor, sint foarte reușite: 3%), Cum rămîne insă, in acest caz, cu susţinerea caracterului turanic al limbei heteene ? Argumentul de buna-vointä amintit serveşte numai pentru o parte a chestiuneï, dar pentru aceasta ultima? Oare recunose acei savanți autori gregala ? Da şi nu. Pentru dinsif recunoaşterea reușitei interpretărilor semitice ale numelor proprii heteene, nu va să zică recunoaşterea carac- terului semitic al limbei heteene. Cercetătorii de care e vorba îşi aŭ, si în această privință, cuvintele lor, în aparență întemeiate. Astfeliü aceștia recunose, că mai multe nume proprii hete- ene păstrate în Biblie sint semitice, pe cind cele din alte izvoare nu. Și aceasta probează, continuă a crede aceștia, că ele nu-s cu- rat heteene, căci saii aparţin Heteenilor Semiti de la llebron, вай 37. Lantsheere, 88. 38. Idem 86. Limba Heteenilor sint ebraizante. Si cu chipul acesta se presupune că totul e ex- plicat. З Dar în studiile anterioare, пої am arătat, că nu poate şi nici nu există un alt popor deosebit de origină, şi doar avind ace- laşi nume cu Heteenii ce ne preocupă, că e unul și același, si că „dacă o ramură e dovedită semitică, şi cealaltă ramură a acestui popor, întregul neam dur, e semitic, Există un singur popor he- tean dar, și dacă acele nume proprii heteene semitice se atribue de, savanți fracţiunei din Sud, e de a se înţelege pentru toţi Неќеепії. Cit pentru chestiunea ebraizäreï, lucrul nu e tocmai stünti- fie întru a fi susținut. Dacă ar fi asa, ce ne opreşte ре пої să nu socotim са fără valoare pentru cercetarea întreprinsă si numele proprii păstrate în hieroglife şi cuneiforme, putind fi cgiptenizaté огї asirienizate? Ori faptul că cercetările filologice dovedesc in parle o neasăminare intre caracterul acelor nume proprii şi lim- „bele egipteană gi asiriană ? Si dacă s-ar fi găsit vre-o asämänare, _ се пе impedecă de a erede, că acei savanţi, spre a scăpa apa- renta lor teorie, n-ar fi invocat egiptenizarea ori asirienizarea? , . Dar unde ne-am mai putea opri cu ast-felit de presupu- meri? Ar trebui, de ne-am pune din acest punct de vedere, ca oră şi ce relatiune, de orfce natură, ce ne vine despre Heteení din izvoarele ebraice, egiptene si asiriene, să nu fie luată іп samă cercetările de făcut asupra acestui popor, sub cuvint că poate ebraizată, egiptenizată ori asirienizată, ete. - Si ne pare că nu se poate sustine acest lueru, nefiind ad- misibil din nici un punct de vedere. Neinsemnatele urme de limbă “heteanï, nume de locuri ori persoane, fie din izvoare ebraice, ori egiptene, ori asiriene, poartă în majoritatea lor un caraeter semi- tic; limba întreagă e deci semitică. Vom dovedi in cele următoare „ace ista. * ** Dacă s-ar contesta origina semitică a numelor de locuri, ne am inceren să probäm acea origină. Dar fiind-că e admisă, ne mărginim a ne mulţumi cu cele ce mai sus am zis, relativ la a- cest punct. Semitismul arestui fel de onomastică, constitue un 64 Th. Avr. Aguletti argument întru susţinerea tezel propuse: limba heteanš e o limbă semitică, Cată însă a vedea cum stă chestiunea cu numele de persoane. Savanţii pomeniff, analisind numele proprii de persoane, le explică prin comparaţia cu cele ale ţărilor învecinate 5). Dar, cum prea bine zicea chiar Lenormant, ar trebui „lăsate la o parte a- finitätile exterioare încă destul de obscure si vagi“ 10) și să nu Še inece numele într-adevăr heteene într-un val de nume ce a- partin altor popoare si altor regiuni geografice: a). Ori şi cum care e rezultatul acestor nepotrivite apropieri ? Oare-care nume de persoane heteene se găsesc si la diferite neînsemnate popoare incunjurätoare, care nu făceaii parte din neamul hetean şi care se apropiaü prin origină de familie tura- mică. Acest fapt a fost considerat drept un puternic argument, pentru а se conchide că gi limba heteană trebue să бе turanicä. Argument slab din toate punctele de vedere. Si apoi nu se poate ` admite că acele nume vor fi fost imprumutate de Неќеепї acelor popoare, si că deci nu poate fi legătură între ele şi origina po- poarelor de care e vorba? Și lucrul cam așa stă: toate numele heteene studiate sint de o dati anterioară similarelor de la po- poarele încunjurătoare, ceea ce ar dovedi o influenţă a Heteenilor asupra ziselor popoare. Deci nu se poate susţine origina lor tu- ranică, рагаў numai pe faptul că ele se găsesc şi la popoare turanice, de oare-ce acestea le vor fi împrumutat de la Heteent. In origină deci acele nume sint heteene. Nu-i vorbă, chiar aga fiind, măcar că ipoteza noastră poate fi admisă, totuși, s-a contestat semiticitatea acelor nume, si din pricina, că aspectul lor exterior nu e tocmai semitic. Constatăm însă, că nici acest chip de susţinere, nu e mai fericit. In adevăr, Lucrul acesta poate proveni din faptul ей Egiptenii si Asirienii, care ne-ai transmis prin ale lor izvoare numele in chestiune, le . pronun(aü greşit, transcriindu-le la fel, limba heteană fiind о va- rietate a familiei semitice. Si apoi însăși faptul, că limba ce ne E x Cf. Lenormant, J. d. S. 402—103, Lantsheere, op. cit: 2—95. 40. Lenormant, J. d. S., 1883, 403. 41. Halévy, apud Lantsheere 84. Limba Heteenilor 65 preocupă era o varietate dialectală semitică, explică de ce restu- rile de aga dimbä п-ай tocmai un aspect obignuit pur semitie. Ва încă e de admis, că această neasemânare externă a numelor he- teene, să fi provenit si din acea, că acestea vor fi suferit oare-care influenţe nesemtice, eu atit mai mult cà „triburile Heteenilor vorbeaü diferite dialecte, deosebite probabil unele de altele“ 1), Nimic dar nu ne poate face a crede, că neasámünarea externă а ziselor nume cu de cele semitice, dovedeşte numai de cit, că nu-s тїсї măcar de vre-o varietate dialectală, ci că-s curat turanice. Nu se ponte sustine aceasta stiintificeste. Si apoi întru eit de la aceasta sintem in drept а deduce pentru întreaga limbă heteanä ? ImbrisMorit teorie turanice a limbeï heteene, cred a-şi putea răzăma concluziunile lor pe observarea, pe aceste neinsem- nate resturi de limbă heteană, a două particularităţi fonetice pro- prit familiei turanice. Acestea ar fi: 1. „Lipsa de deosebire între guturale, lucru eu totul opus geniului limbelor semitice* 13), ceea ce ar fi ocazionat o pronunțare la fel a guturalelor şi o dificultate pentru vecinii Semifi în a le pronunța si transcrie; şi 2. „Puţina sonoritate a nasaleï n înainte de guturale вай dentale“ #4), ceea ce o face să dispară în scriere. Nici aceste întămpinări nu ni se par hotăritoare. Pe co ne putem baza, spre a admite prima particularitate? Pe faptul că în transcrieri, unul si același nume are in un loc gutu- rala Q, în altul G, si in altul K? Si de aici să conchidem că aceste guturale aveaü aceeași pronunție? Dar nu e mai natural a admite gregeli in transcrieri, pe care nu e drept а ne baza in deducert fonetice? Si nu-s destule exemple, din acest din urmă caz? Oare nume, stiute semitice, sint ele transcrise la fel, fie in hieroglife, fie in cuneiforme, fie in Biblie? Cuvinte egiptene, de pildă, sint la fel serise in tot acest sir de izvoare ? Si dacă lucrul stă aga, de ce să nu presupunem, că zisele particularități, fie relative la guturale ori la nasala n, îşi aü origina in neexae- titatea transerierei ? Socotim, că maï eu temeiă, aşa lucru se ponte sustine. 42. Sayce, Hótéens, 148. 43. Lantsheere, op. vit. 95. 44. Idem 96, 66 Th. Avr. Aguletti Sayce, in deosebi, are alte cite-va observatiunt filologice: In memoriul «йй din 1880, se sustine, că ,nominatiul si gene- tivul hetean par a se fi terminat in s, са nominativul și gene- tivul Proto-armenienilor“ 45). Pentru a proba aceasta compară numele hetean Pisiris cu vanicul Argistis, iar pe ambele cu Am- baris din Cilicia. Lucrul nu e rezolvat: eite nume curat semitice п-ай terminația in s! La rîndul вай și Menant pune in legătură fonetică heteana şi vanica. Și aceasta din cauza tendinței acestor două idiome „de a confunda într-o aceeași expresiune sunetele forte si cele slabe ale unui același organ“ 4), Dar acesta nu-i de cit un argument de buni-vointà. Cit despre raporturile de dicţionar, același Menant şi in acelaşi loc, zice că ele „se reduce la cite-va vagi asămiănări de expresiuni“ 17), ceea ce de sigur nu poate motiva o apropiere de origină între citatele două limbi. à Ca si Sayce, si Menant întră in chestiunea raporturilor de gramatică între heteana si vanica. „Cazurile oblice“, zice dinsul, par а fi caracterizate prin vocala temel, acuzativul prin termi, narea me вай re, prima persoană a verbului pare... ete," 5), nu mal continuăm a reproduce, căci, se înțelege de sine, că fiind pure „păreri“, ipoteze, nu pot să aibă trăinicia întru a decide. Mat tirziü doar, vorba lui Menant, se vor descoperi alte forme gi de- zinenfe, care „vor sfirsi de a demonstra asămânarea вай neasi- mănarea raporturilor ce există între limba hetean& şi cea vanicăt, Menant crede a-și mai întemeea părerea sa, părerea tura- nistilor, si pe faptul, că „poziţinnea sufixelor și flexiunilor nomi- nale ori verbale, care sint, putem zice, materialiceste indicate, nu permite de a face să intre idiomul вай dialectele zise heteene, in familia arică ori semitică, ale căror caractere sint foarte net de- terminate“ 4), Nici acesta nu poate fi socotit ea temeinic punct de plecare. Lucrul poate fi numai o simplă părere : fie că nu cu- noastem deplin limba heteană, fie că cuvintele din studiul căror 45. Trans. S. B. Ar. apud Lantsheere, 55. 46. Menant, Syl. het. 87. 47. Idem. 48. Idem. 49. Idem 24. Limba Heteenilor 67 в-ай tras aceste conclusiuni sint de o mare varietate dialectală, fie că aceleași cuvinte pot avea vre-o influență nesemitică. Maf este însă ceva, care a determinat pe savanţi să con- teste semiticitatea limbei heteene. Amenophis al IV-lea, fiul lui Amenophis al III-lea si al re- ginel Taya, heteană, din cauza prea marei adorări a discului solar hetean, ereease o capitali nouă pe malul răsăritean al Nilului, spre nord de Assint. Ază toate dărămăturile rămase din faimoasa capitală a luf Amenophis, unde se adora zeul Aten, se numesc "Tellel-Amarns. In mijlocul acestor ruine, s-a găsit o numeroasă colecție de table de argilă, foarte asămănătoare cu cele ce в-ай descoperit și se descopăr încă prin ruinele asiro-habilonene. А- ceste tăblițe nu-s alt ceva de cit scrisori şi depesi trimise lui Amenophis al II-lea si al IV-lea, de cătră şefii şi guvernatorii Palestinei, Siriei, Mesopotamiei şi Babiloniei şi aduse din arhivele "obe în această din urmă capitală. „Ele sint acoperite cu in- seriptiunf în caractere cuneiforme si “concepute in idiomul asiro- bubilonean‘ 5), Două din aceste tăblițe, deși serise tot cu cunci- forme, şi purcegind, una de la regele din Mitäni şi alta de la cel din Arsapi „sint redigiate in idiome necunoscute, foarte di- ferite de авігіапа“ *!). Cum se pot explien toate aceste ? Delattre si Lantsheere văd in авігіапа acelor tàblite, limba naţională a acelor ţinuturi. Cit priveşte limba din Mitäni, „еа nu era numai asiriană, ci se pare că în acel ţinut se vorbeaii două limbi, una poate de popor şi alta de o dinastie cuceritoare^, în care predomină Semiţii Rutenini. Apoi „о rasă diferită, He- teenii încep să se arăte in aceeași regiune“. lată dar, după acești autori cauza pentru ce tablele din Siria se scrieaŭ in asiriana, iar alte cite-va in idiome străine. La rindul вай și Menant se întreabă dacă nu cumva ,,serie- rea cuneiformă nu ascunde, în acele zise tăblițe, heteana вай un dialect hetean 5). Prin urmare, după cei citati, limba recunoscută in care sunt 50. Sayce, op. cit. 16. 51. Lantsheere, op. cit. 8. 52. Menant, Syl. het. 28, р @ 2:6 у 68 Th. Avr. Aguletti redigiate cele două tăblițe este cea heteană. De aceeaşi pärcre suntem şi nof. Dar pe cînd сеї dintiiü fac din acesta un argu- ment pentru nesemiticitatea limbei heteene, prin faptul că se deosebeşte de asiriana, noi socotim că aceasta nu se poate sus- tine: limba heteană, ca si огї-се limbă, se distinga de surorile еї prin influenţele de tot soiul ce aü domnit la formarea ef si care i-aü dat acel caracter deosebit, s*a Ne-am mărginit ріпа acum să tăgăduim si să combatem pă- rerile contrare teoriei semitice a limbei heteere, din aceasta a rezultat ей această limbă, finind compt de chipul de forme al u- nei limbi, nu poate fi de cit semitică, Vom aduce, de acum, si probe direct afirmative in sprijinul părerei noastre. „ Chr Nu se găsesc, oare, nume proprii de persoane curat hete- ene si care să fie semitice ? Nu se găsesc si alte indicii care să dovedească caracterul semitie al limbei heteene ? In memoriul sáü asupra silabarului hetean, Menant ne spune că „Tarku este un element foarte räspindit în onomastica hete- апй“ 58), de oare-ce se găsește în compunerea a o mulţime de nume proprii, ce le ingirà amintitul savant în acel memorii. Dar, după cum sa văzut din articolul precedent, cînd am vorbit de zeul semit Tarku, unde Tar este pentru Sar, am arătat că acest nume este cuvint semitic. Prin urmare toate numele proprii de persoane compuse cu el, nu pot fi de cit semitice şi în același timp curat heteene. Apoi, Sayce, vorbind de faimoasele Amazoane, zice că a- cestea „erai preutesele zeiței asiatice, al cărui cult a fost adus din Karkemish in toată Asia-Mică de armatele heteene*, adecă егай preutese heteene ale zeiţei heteene. In deosebi la Efes, preutesele în chestiune eraü puse sub ascultarea unei superioare : „L'Abeille Reine“. Dar „cind Efesul trecu în minele Grecilor, se identifică acea zeiță cu Artenis, continuind a ființa „une Abeille‘, amin- 53, Idem 36, Limba Heteenilor 69 tindu-ne ast-fellă că Déborah вай „Abeille“ era numele uneia din cele mai mari profetese ale lui Israel“ 51). Din aceste zise ale savantului englez, uşor reesă că prima preoteasă a тең 1 heteene, avea numele-ttlu de ,,Deborah*— Albina-Reginä, nume curat semitic, ceea ce însuşi Sayce а obser- vat, grăbindu-se a-l pune numaf de cit in legătură cu profetesa israelită Deborah, Iată dară încă un nume propriii hetean, curat semitic, In acelaşi sens ne putem referi. şi la Maspero. Cind vor- beşte de luptele heteo-egiptene din vremea lui Khitisar $i Ram- ses al Il-lea, ilustrul egiptolog, ne spune că: „Fratele prinţului hetean, Mizraim, izbuti să ajungă la celalalt Qürm*5). Acest nume propriii hetean pe care il avea chiar fratele viteazului Khi. fisar este semitic. Mizraim după Biblie este al doilea fiu al lur Canaan, ceea ce continuă a sprijini părerea noastră, Putem merge si mai departe. Urie, al cărui femee o luase David, împăratul-rege evreii, era hetean, cum am văzut in artico- lul precedent asupra ,Tipului fizic hetean*. Si acest nume he- _(вап e semitic, căci îl găsim și la Semitif curati. Iesaia, zice: „ŞI Juaï cu mine dot credincioşi martori, sacrificatorul Urie si Zaharia fiul lui Ieberechias' 5°). Lucru afară de orl-ce indoialà deci: Heteenii aveaü о mul- time de nume proprii, şi uzitate în manifestările cele mai nafio- male, putem zice, ale vietet lor, curat semitice. Ce-i dreptul, Menant, vorbind de ast-felit de nume heteene zice, că „dacă ele ай о pecetă semitică, care ar face să se creadă . ей acest popor ar aparţine unei rase din aceeași familie, Semiţii ай un caracter aga de particular, că-i greü de a-i confunda cu poporul învins al Heteenilor 2). Cu alte cuvinte, se poate ca acele nume să fie semitice, totuşi Heteenii nu-s Semiti, de оаге- ce diferă la tip —ceeu ce se stie că nu-i conform adevărului, rüminind demonstrat că acele cuvinte heteene sint semitice si deci limba toată semitică. 54. Sayce, op. cit. 82 55. Maspero, Hist. ancienne, de peuples de l'Orient, ed. IV, pag, 223. 56. Iesaia, УШ, p. 2. 57. Menant, Syl. hét, p. 12—13. 70 Th. Avr. Aguletti О mărturisire de semiticitatea limbei heteene, se mai gá- seste iu Menant. „Am constatat, zice dinsul, dimpreună cu Sayee, o flexiune semitică foarte caracterizată în inseriptiunile de la Ha- math: 55). Dar inscripfiunile de la Hamath, in care s-a observat acea flexiune semitică, sunt heteene. Același savant, vorbind de placa lur Tarkudinune, si ve- nind in chestie un semn cu sensul de rege, zice: „Bănuim cñ titlul regal hetean trebue să fi avut aceeași pronunțare, căci alt- feliii seribii asirieni, in loc de a transerie acest titlu prin mono- grama cuneiformă ca pentru regii asirieni, l-ar fi transcris fonetic, cum făceai pentru cifi-va din Siria вай pentru regele Egiptului #), Aşa dară chiar titlul de rege, şeful statului hetean, se numea „Sar ea si în limba asiriană-semitică, De alt-felit vorba de „тене“ în limba heteani se teanscria si de seribii egipteni, prin semne се se citese „Sarru-ãâ“, Evident dar că „Sar este expresia fone. tick a titlului regal hetean“ 0. Si odată ce am stabilit că vorba rege „Sar“ e semitică si e şi la Heteeni, semitice vor fi și toate numele heteene, în compunerea cărora, ca si la Asirieni, întră a- vest cuvint, Astfeliă avem: Khiti-Sar, Kily-sar, Sandu-sar-me, Uas-sur-me, ete. Si părerea noastră capătă tot mal mult temeiii, De semiticitatea уогЪігеї heteene se poate da o măsură si faptul, cà „Heteenii, ca si Asirienii, suprimaü cite odată titlul regal inaintea numelui Suveranului:: 6), Dovezi în sprijinul celor pină aci susținute, se maï pot aduce şi următoarele, Kar-Kemish, una din capitolele hoteene si poate cea mai ilustră, nu-și poate explica numele prin limbéle arice ^t). Numele sem'tice găsite in Biblie, hieroglife şi cuneiforme, ne autoriză a explica numele de Kar-Kemish printr-o formă semitică, constind din Kar—arx si Kemish —Kamosh^). Prin urmare întregul nume al capitalei heteene este semitic, ba încă părţi din el intră in compunerea а o mulțime de nume proprii, care nu pot fi de cit 58. Idem p. 89. 59. Idem 44. 60. Idem 45. 61. Idem 47. 62. Idem 66. 63. Idem „ Limba Heteenilor 7 tice: Kar-Shua, Kar-Khalli, Kar-Sar-Kin, Kar-Salmanasar, etc. Dar dacă luăm in consideraţie, că „numele proprii heteene sunt formate în chipul unor nume orientale, cu numele unei di- vinităţi, însoţit de un calificativ oare-care*"!), şi că „in inscriptiu- nile cuneiforme, prezenţa unei nume divin este indicată prin un . prefix, ceea ce exista si in heteana“, nu se adevereşte mai mult . semiticitatea ilmbeï heteene ? à * 5 * Din acest articol se vede mai intiiü, сй nu se poate susţine cele puse înainte de amintitif savanţi, si apoi că, in aceeași sa- vanţi chiar găsim probe in sprijinul părerei се am emis — că limba heteană este semitică. Nu-i mai putin adevărat, că oricum ar б lucrul, cata să observăm, că „numai studiul onomatologiei heteene e depart» de conduce la rezultate hotárite si cu adevărat stiintifice*"5) ; şi că toate acele etimologii si comparații, prin care se pretinde а se demonstra nesemiticitatea limbei heteene, este un fel de ,,alehimie stică, care са orl-ce alehimie nu duce de cit lu aparențele ingi “unei pietre filosofale“ 5). „Si nu fim deci tocmai hotăritori in această chestie, mate- rialul nefiind suficient pentru а se da o direcţie decizivà studiilor, - de si la rigoare cel cit este ne inerediufeazà de origina semitică limbei Heteenilor. 64. Menant, Karkemish, 65. Perrot, op. cit. 779. 66. Lantsheere, op. cit. 82—83. DARI DE SAMA Raportul D-lui Joan Buhl membru Academici belgiene Ја acea Academie, asupra serierei D-lui A. D. Xenopol Les Principes fondamentaux de l'Histoire. D. A. D. Xenopol, membru al Academiei regale, pro- fesor de Istorie la Universitatea din lagi, s-a distins încă prin „Istoria Rominilor din Dacia Traiarà^, lucrare pre- - mialà de Academia franceză. Am onoarea de a prezenta, în numele siü secţiunei literilor o altă lucrare: ,Princi- pille fundamentale ale Istoriei“ (Paris, E. Leroux 1899). Este o carte plină de idei noue, ale căror mari merite se ` pot aprecia chiar neexpunindu-le de cit într-un scurt rezumat. Ideea fundamentală pe care se razämä studiul D-lui — Xenopol, este deosebirea bine stabilità si precizatà pentru intiia oară, între faptele coexistente si faptele succesive. El consideră ca coexistente—in senzul larg al cuvintului — toate fenomenele care se repetă neincetat, fără schimbări _ însemnate, atunci chiar cînd această repetire se întimplă în cursul timpului, ca bună-oară rotafiunea si revolutiunea siderală a pămîntului. Asupra faptelor coexistente timpul nu are influență, de si este el trebnitor cite-odată la productiunea lor. Fap- tele succesive, din potrivă, sunt supuse influenței transfor- matoare a timpului ; ele schimbă continu de formă si nu se aseamănă nici-odatä perfect, nici în apariţia lor unul Däri de samă 73 după altul, nici in acele ce se desvoltă in mod paralel. Faptele coexistente pot fi formulate în legi de producliune вай mai bine de reproductiune ; ele se pot tot-deauna pre- vedea si prezice ; faptele succesive, din potrivă, deosebin- du-se tot-deauna, se lasă numai a fi ìnlănțuite in serii longitudinale: seriile istorice; ele nu se pot nici-odatä prezice. Singurul lucru la care putem ajunge este de a recunoaște, după direcția desvoltärei urmată pină la о e- pocă dată, aceea ce-o vor urma faptele, încă necunoscute în ele însăși. Acestor două ordine de fapte corespund două clase de stiinfi: științele teoretice вай științele de legi, si stiin- tele istorice. In adevăr, istoria nu e o ştiinţă particulară ; iată pentru ce chiar filosofi nu ştiu unde s-o claseze. Istoria e un mod de concepţie a lumei, modul su:- cesiv, față cu modul coexistent. Toate obiectele cunoștinței omeneşti pot fi studiate in chip istoric. Este absolut fals de a considera științele naturale са științi de legi si de a face din istorie știința fenomenelor spirituale. Spiritul ca si materia cuprind o parte neschimbată care se repeti veșnic. Natura, pe de altă parte, s-a supus unei prelungi desvoltiiri, pină să-și fixeze formele sale materiale, prin a- paritia omului. De atunci, puterea creatoare а naturei s-a transportat in domeniul inteligenței, si astăzi scoate de aice forme de civilizaţie, într-un chip tot alit de misterios, după cum scotea odinioară forme organice noue din nesecatul зай sin. Dacă astăzi nu mai e temere de a confunda, pentru natură, faptele succesive eu acele coexistente, de oare-ce natura nu mai produce de cit de aceste din urmă: pen- tru domeniul spiritului, din protivă, confuzia poate tot- deauna să subsiste, spiritul dind naştere încă in timpurile noastre, ambelor ordine de fapte. In această confuzie aü căzut toli sociologii care vor si stabilească, si pentru dezvoltarea spiritului, legi de pro- ducere a fenomenelor, in genul legi'or fizicei, chimiei, astronomiei, etc. Legile sunt manifestările acţiunei puterilor naturei prin fazele existenței. Cind aceste din urmă іеай si ele o formă generală, cum se intimplä in coexistenlá, feno- 10 * 74 Dări de samă menele sunt conduse de ele. Cind, din protivä, intimplä- rile se schimbä continuu, cum se intimplá in succesiune, acţiunea statornică a forței, lncrind asupra unor întîmplări tot mai deosebite, dă naştere la alt gen de regularitàtt longitudinale : seriile. D. Xenopol, examinează intr-un lung capitol toate legile care ай fost formulate de sociologi, statisticiant, filo- logt, si demonstrează cá toate sunt false вай nu corespund ideei de lege. El ajunge la concluzia cá fie-care serie de desvoltäri constitue ип fapt unic care nu se mai reproduce nici-odatà intr-un chip identic. Lucrarea contine, in afarü de această desbatere, o sumă de alte idei, dint:e cele mar importante, asupra dos- voltäret istoriei, precum. şi demonstrarea complectă şi pe deplin dovedită a caracterului stii stintific. Ea face si reeasă diferența care deosebeşte civilizația actuali de acele ce aü precedat-o, si explică pentru ce veacul nostru nu este, precum se pretinde, un veac de istovire, de degenerare, ci o virstă de tineretä in care o via[i nouă se prepară. loan Bohl. Macedonien. „Die Geschichtliche Entwickelung der Macedonischen Frage im Altertum, im Mittelalter und in der neuren Zeit“, von Dr. Cleanthes Nieolaides, 1. vol, 8° (p. 1—267), Berlin 1899, E copul acestei publicaţii, după eum ne spune auto- rul — cunoseut publicist grec — este de a pregăti terenul unei discufiuni stiinlificeste sigură si neprejudecatä, din partea cercurilor politice culte din Europa, asupra ehestiunej macedonene ; in deosebi ar vroi să schimbe pină la un punct opinia germani, pe care o socotește influențată de pretenţiile Slavilor. Pentru a dovedi dreptatea cauzei gre- ceşti in Macedonia, D-sa trateazi chestiunea din treï puncte de vedere — istoric, cultural şi statistic. Concluzia Dări de samă 75 e că Macedonia a fost in decurs de două тії de ani, fie un stat ЛеГепіс de sine stătător, fie membrul unei mari impñ- гїї helene; și că chiar sub domnia 'Turcilor si pină as- tiii, helenizmul a rămas cel mai puternic element, numeric si cultural al Macedoniei, de care trebue negresit să se Vie sumă eu prilejul unei schimbări a stărei actuale. Prin urmare D-sa crede că zadarnică e pretenţia Bul- garilor și Rominilor asupra Macedoniei ; istoriceste amîn- două aceste elemente n-aü nici un drept asupra acestei (агї: căci Bulgarii abea de aŭ domnit-o vre o 25 de ani (912—927), iar Rominii nici-odată. Admite insi, după Tacit, numeroase colonii romane în Macedonia dar socotește că ele s-aü elenizat de vreme: rămășițele lor sunt actualii pistor? de la Pind, ai cáror limbă, ре lingă netăgăduite elemente romanice, are muite clemente grecestí, ceea ce face să credem cum că dinsii ar fi mar curind o ràmasi din vechii locuitori af Macedoniei. Trecind la luptele nationale si culturale din Macedo- nia, autorul consacră cite va pagini miscärei romănești. Informaţiile sale insă sunt cu totul greșite saü tendentioase. Pe lingă alte absurditäfi, găsim afirmaţia cà propaganda romînă in Macedonia е condusi de Grec năimiţi aí gu- vernului romin — căci, după autor, omi»; in Macedonia nu existi, ci numai Culorlahi вай [intari вай JHelinovlaht. Ast-leliii spre pildă, Apostolos Margaritis impreună cu cei- Jalți „agitatori“ romini sunt de origină greacă ; pină si Dl. А. D. Xenopol din lași (Xenopolos), „reprezentantul romă- nizmului în chestiunea macedoneană“, este grec 1). Cit despre numărul Cuţovlahilor, el il socotește a fi pînă la 40,000, pe cind alGrecilor е de 656,300 —- naivă precizare în starea haotică a sratisticei din Turcia. Е ne- îndoios că cifrele acestea sunt, ori fieluife de autor, ori comunicate de Arhiereii Greci, care aŭ obiceiul de a trece in lista Grecilor pe toți eredineiogit lor, mücar cà sunt de origină deosebită (Rominl, Albanezi, Slavi etc). "ágüduirea elementului romin вай reducerea sa nu- merici nu ne supără, căci încă Dl. Weigand a fost mai generos față de noi. Ne miră insă naivitatea D-lui Nico- . , Ca DL Xenopol nu e grec, se vede chiar din numele lui: Etvós szrovÀóc, adecă copil străin sau de străin, numit asa, cu un supranume, de Greci. | 76 Dări de samă laides, care persistă in credința, că poate ademeni lumea cu cifre închipuite, în ciuda tuturor străinilor care s-aü ocupat cu chestiunea macedoneană, si care nici pe departe п-ай ajuns la rezultatul la care studiul săi ajunge. De alt-feliii chipul cum d-sa tratează această chestiune nu ne e străin, cu toată încercarea sa de a introduce vare-care obiectivitate in discuţie. Reeunoastem cá din punctul de vedere cultural, Grecii ай influențat asupra Macedoniei ; dar e vorba de treapta si mai virtos de soiul acelei cul- turi — o bucherie stearpă si timpitoare, care, veacuri in- терї, a ținut in intunerec popoarele ortodoxe din Răsărit. Trecutul istoric, măcar cá e problematic — căci autorul îl vrea neîntrerupt de două mii de ani, — totus ar fi el un drept, dacă s-ar întemeia cel putin pe o actualitate im- punătoare, fie chiar si pe jumătate din cit ne o infáfigazá autorul in harta anexată (din care reesă că cel puţin ‘геї părți din teritoriul Maceduniei sunt ocupate de Greci). Dar Grecii ай groază de prezent. Lucrul e firesc : ei sunt He- leni, ei tràesc in trecut, respiră si se inspiră dintrinsul ; si inchizind ochii in fata prezentului sarbüd, se mul[u- mese să afirme — din inàltimi olimpice — lucruri atit de contrazicátoare cu realitatea cea mai vădită, 6. Murnu. Observatiunt asupra articolului D-lui Pluskal relativ la origina si numele Valahilor, publicat în „Sbornik“ No. III a societäfel de тигей in Mezerici-Valah. Articolul D-lui Pluskal, in care la început arată că DI. Vaclaveh, în disertatiunea sa cu titlul: O přvodu а ment. Valachă (Despre origina si numele Valachilor,: „Sbor- піс“ П), întrebuințează pentru ideea sa, pe care intr-alt- leliü o găsește justi, niste baze slabe si nesigure, si că va complecta explicaţiile pe baze istorice, este cu totul insu- ficient, si nu este just sub nici un punct de vedere. Ar fi ceva istoric în articolul D-lui Pluskal, dar ba- zele menţionate acolo mai mult sunt soviniste, de cit isto- rice, de oare-ce se vede că vrea toate cele să le slavizeze, şi după ideea mea un sovinist nu este, nici nu trebue să S YA RC Däri de samă 77 fie nici istoricgraf, nici critic, de oare-ce priveşte totul din punctul sšü de vedere pàrlinitor, și ceea ce-i vine sub mina, pune la moara sa, fie cá se potriveste acolo, fie сї nu. Asemene idei in deobste nici nu se combat faţă cu cel ce le-a emis, căci огї-сіпе, stie, că pe şovinist nu-l poți scoate din ingustele sale vederi nationale, întocmai precum nică Musulmanul pe Creștin, nici Creştinul pe Musulman, ori ce dovezi ar pune unul față cu altul, nu-l poate convinge, că religiunea celuilalt nu este cea adevărată. Discutia despre naţionalitate se asamănă foarte mult eu discuția despre religia, de onre-ce ambele părți staü pe platforma principiului lor, din care nu угай să lese nici о iotă. Aceasta să servească drept prolog la explicarea mea, pe care o daü mai la vale. DI. Pluskal la început aduce in discuţie pe Greci, şi susține că printr-o pronunțare greșită și pe baza lipsei a literei v în alfabetul grecesc ай făcut din Valahi Pelasgi. N-am de gînd să combat această idee; dar nu văd nici o bază istorică, că aceşti Pelasgi, de si ай fost locuitori au- tohtoni ai Greciei, trebuea să fie numai de cit Slavi. Apoi care îl este baza istorică, că denumirea de „Va- d lahi* insamnä pe „părinţii cei mari“, si că apoi acest | nume s-a întins asupra intregulul popor. Apoi ce nume | avea acel popor? Poate cà dl. Pluskal are cunostinta de | vre-un autor vechi elin, despre саге alți laică in clasi- | cism nu ştiu nimic; de aceea ași ruga pe dl. Pluskal, să | ne impärtäsascä si nouă conținutul relativ al scrierilor a- | cestuia, că atit ей, cit si alţi care gîndesc ca si mine, să f putem fi convinşi de adevărul celor arătate. Derivarea numelui Celtilor din cuvintul curat ceh | »celed* mi se pare mult mai mare non-sens, de cit ară- larea lui Safarik despre origina Boilor din Galia. О ase- mene derivare imí aduce aminte o carte a unuí sovi ist maghiar, pe care am cetit-o cu mulți ani înainte, si in care sustine că toate limbele derivă din cea maghiară, că Adam a fost ungur, că cuvintele: seno (fin), slama (pae), zob (orz), Sreda (Mercuri), Cetvrtak (Joi), Petak (Vineri) etc., sunt derivate din cuvintele maghiare : szena, szalma, zab, szerda, csótórtók, pentek etc., că Nabuchodonosor а fost ungur, si că deriva din „Napba chodorozon“ (suit 78 Däri de samă spre soare). dar cred că s-ar potrivi mai bine cu „Ne bo- londozzon azur“ (Nu vorbi prostii Domnule); de ce apoi n-ar sustine, că cuvintul unguresc ,halgas* (taci) este de- rivat din zicütoarea vieneză „Halt die Goschen“ (tinepi botu), de oare-ce se asamänă, si ай cam acelas sens. Asa mi se pare și analogia cuvintelor: Celli si celed, numai fiind-că se potriveşte cu limba cehă si întră in ve- derile d-lui Rluskal. Oare aceasta ar putea servi drept dovadă că Celtii ай fost slavi? Să ne dee alte dovezi, care să fie luate din limba lor il Se stie foarte bine că descendenții popoarelor celtice trä- esc in Bretania (Franţa), in Wallis si in Irlanda, care mat mult вай mai puțin si-ait conservat încă pin astăzi limba lor originară, și in care ar trebui să se güseascá semne, dacă nu și oare-care forme a vechei lor limbă slavă, și aceasta de sigur nu se va găsi, Dacă ar găsi cel puţin cite-va; ar putea să convingă intru cit-va pe unit incre- dull de și două, trei cuvinte asămănătoare nu însamnă nimic, dacă nu sunt expresiuni de vre-o ocupaliune oare- care, precum sunt cuvintele egale вай similare, ce se gă- sesc atit la Valahi moravi cit si la Romini, de si dl. Piuskal susține că aceste asămiinări nu dovedesc si nu decid nimic. Nu mă voiü certa despre chestiunea, dacă Boii, Mar- comanii şi Quazii aü fost Slavi, precum pretinde dl. Plus- kal, căci: aceasta poate să fie drept, însă poate si să nu lie, neavind dovezi plauzibile nici pentru susținere, nici pentru combaterea acestei presupuneri ; cu toate aceste, dacă Boil ай fost Slavi, şi Cehii sunt descendenţii lor, cum se face că aceștia nu si-aü menținut deuumirea de Bo- hemi, pe care o ай de la Nemfi, si precum aceștia îl numesc si astăzi. pe cind ei insusi se numesc Celi. Aici, cu şi în multe alte, se vede inconsequenfa susținerilor d-lui Pluskal. , Supozitia, că in Dacia veche ай locuit Slavii, care apoi. scoși de acolo de urmele romane, si de со oniştii lor, precum si de năvălirile barbare, treptat ай emigrat de colo, зай, rămași în minoritate, ѕ-ай romänizat, о impür- tiişesc si ей, de si nu in senzul d-lui Pluskal, si am arä- tat-o în articolul тей publicat în „Arhiva“ No. 2, 1899 ; tot odată m-am silit a si explica origina numelui а Valahilor moravi, susținînd asemene, că nu Nemţii le-aü dat aceasta Däri de samă 79 denumire, dar nici Slavii, ci că acesta a fost vechiul lor nume, pe care probabil şi-l ай adus din partea nordică a Romänieï Vestice de аѕійлї, care in vechime trebuea să fie purtat nume de „Valahia“. x Este aproape sigur că denumirea de Valah a existat!) ; dar că aceasta denumire să fi fost a unui popor mare, si a- nume slav, aceasta nu se poate dovedi nici în mod istoric, nici în mod clasic, căci alt-felia s-ar fi găsit așa ceva si din izvoarele vechi, care ай scris multe despre o mulți- me mare de po,oare care aü trăit in Europa nordică și cea Orientală ; si de si aü schimonosit multe denumiri, totuși din ele s-ar putea face concluziuni despre multe popoare, dintre care unele s-aü pierdut, iar altele există Si astăzi. Că numele ,Valah* nu este slav, se dovedește prin faptul, că terminația „ach“ nu este nicăiri in uz la Slavi. Trec acum asupra combaterei - celor susţinute de Safarik, că Boii s-aü perdut în anul 45 inainte de Crist, şi că după dinșii ай venit in Bohemia Marcomanii si Quazií (tot Slavi după dl. Pluskal). Safarik, precum se poate ve- dea din marele siü op: „Starozitnosti“, n-a luat această idee din senin, ci a sus[inut-o pe baza. izvoarelor istorice, bine studiate, de aceea nu i se poate reproşa eroare istorică, pe care putea s-o comită tot numai pe baza istorică, ceea ce dl. Pluskal omite a face. Despre Borivoista, Darovic, si pădurile Horacine, pre- cum botează dl. Pluskal pe Boirebiste, Ariovist si Harz- wald (sylva Hercynia) nu pot, de cit să mă refer tot la disertațiunea şovinistului maghiar, arătată mai sus, care caracterizează destul de bine denaturarea cuvintelor. Nu vreaii să combat ideea, că Geţii si Valahii din Dacia ай fost acelaș popor °), dar nu se poate dovedi cà Geţii ай lost Slavi, de si Theophilact sustine această idee. Са este verosimilă, se poate dovedi: 1). Că ай trăit în Da- 1. Aceasta se vede din denumirea Rominilor, cure li se dădea de diferite națiuni, adică: Valah, Voloh, Vloh (de oare-ce Polonezii și Rușii schimbă foarte des „a“ in „о°). 2. DÌ Pluskal face deosebire între Valahi daci si Valahi Carpatieni; numele din urmă il dă numai celor moravi, de si în- treaga Romănie este incunjurată de Carpați, si se vede prin ur- mare si insuficienta cunoştinţă a Geografieï. 80 Dàri de sam& cia, unde de sigur ай locuit Slavi, pină cind prin rărirea lor, cu ocaziunea incursiunilor Kumanilor, Pecenegilor ?), s-aü perdut încetul cu încetul, si după descülecarea voe- vozilor .transcarpatini Radu Negru si Dragoș treptat, însă în totalitate, s-au romanizat. 2). Fiind-că se poate presu- pune, cá si Theophilact trebue să fi avut cunoștința din izvoare sigure, că aŭ fost „Sclavini“. Dar — este si un dar — se stie foarte bine, cá Slavii vechi ай fost de preferen(à agricultori, și de oare-ce Dacii ай fost вай partea milită- reascá, saii cea pastorală a Daciei, se poate presupune că n-aü fost Slavi, desi ай trăit intre Slavi, si — ca militari — i-aü aparat pe aceia, care ай fost hrănitorii lor, de incur- siunile popoarelor străine, însă fiind necontenit in contact cu acești Slavi, care ай fost mai numeroși, probabil in parte s-aü slavizat si apoi ай trăit cu ci sub numele co- mun de Daci (precum vedem mai tirziü exemple cu Va- regi în Rusia, si Bulgarii, care s-au contopit cu Slavii, între care s-aü aşezat), şi apoi cu o parte а lor, impinsi de coloniștii romani, ай emigrat din țară si s-aü aşezat aiurea, unde le-a convenit mai bine. Mai am de menţionat încă o neconsequenfä a d-lui Pluskal, în ceea ce priveşte pe Valahif moravo silezient. El întreabă: „De ce naţionalitate oare puteai fi pretinsit Valahi neslavi, dacă totul imprejurul lor a fost slav ?* Asa aşi putea întreba şi ей: De ce naţionalitate oare pot fi Ungurii si Romănii, dacă împrejurul lor se айай numai Slavi? Oare aceasta n-ar fi un non-sens colosal? Dar a- tunci oare s-ar putea considera satele cașube în Prusia ca slave, dacă totul imprejurul lor este nemţesc ? (de și a- cești cașubi vorbesc un dialect slav, care se aseamänä cu limba polonă). Acum mai întreb si ей: Cum se face, că Valahii moravi, (Cehi curaţi ?) ай conservat, numai pentru teritoriul lor mic, numele de Valah, dacă întreaga regiune, de la Peloponez pînă dincolo de Carpaţii silezieni, a fost locuită de Valahii, care după vederile d-lui Pluskal ай fost Slavi ? Cred cá „Valahii“, Hanacii etc., care şi-a menţinut denumirele lor, fără a se contopi cu Сеһії, a căror limbă 3. Vezi Sehafarik. „Slovanské Starozitnosti“ 30, Byty Bul- harskych Slovanii. Dari de sumă 81 vorbesc, puteaii să fie foarte bine de origina slavă, însă puteau şi să nu fie, ci fiind în număr mic, s-aü slavizal, fiind iucunjurati de Slavi. Dl. Pluskal mai spune, că Va- lahii aü ajuns numai piná la riul Morava, iar dincolo ай fost Boii. Foarte bine, prin urmare trebuea să fie de un alt neam slav (dacă Boii ай fost Slavi), deci cum se po- triveste, că Valahii vorbesc limba curat cehă, ca si toi cealaltă Moravia (natural cu oare care mici exceptiuni dia- lectice)? De aceea, dacă acum Valahii vorbesc limba cehă, вай, mal bine, fiind-că o vorbesc, ar urma, ca si Valahii să fie asemenea descendenții Boilor, care locuiaü dincolo de rinl Morava, şi n-aü fost in contact cu Valahi. DI. Pluskal mai susține, că din simple cuvinte simi- lare, aflate în două limbi nu se poate dovedi nimic. Aceste sunt adevărate numar in parte. Dar totuși in parte se do- vedeste, fie influența naturală a unui popor asupra celui lalt, dacă sunt vecini, вай vre-o conlocuire din timpuri maï vechi, dacă nu sunt vecini. Dintr-aceste se mai poate judeca, după constructiunea etimologică, si despre origina lor, de aceea am si combătut ideea, cà cuvintele menlio- mute de literați“) sunt romine, (adecă de derivaţia neo- latini), negăsind fntrinsa rădăcini latine, dar ele nu sunt nică slave originare, de oare-ce chiar literați slavi, ca Mi- kloșici, Bartoș etc., nu le recunosc ca atari. Ultima dovadă despre rădăcina ab-ot, care se dă a- colo ca ceva slav comun, este foarte slabă și, cum se zice, trasă de pir, de oare-ce nu se potrivește nici chiar la cu- vintele menționate de dl. Pluskal, nici nu s-a menfinul cel puţin într-unul dintre dialecte slave, în asemenea ca- muri litera „a“ înainte de „b“, са macar printr-o singuri excepliune să se poată dovedi о asemene idee. Apoi unele dintre aceste cuvinte sunt şi greșite ; căci spre exemplu nu se zice: база, ci paga, care este cuvint arabesc, baron mu este cuvint slav, ci străin, iar cuvintul brut se potri- veste foarte bine cu bruder, frater si dovedește numai а nitatea limbelor arice cu cea sanskrità din care deriva (de si nici acolo nu se prepune cuvintelor vocala pa“). Nu pot trece cu vedere cele snsținule la urmă de dl. Pluskal, adică: că Ungurii care ай fücut incursiune 4, Vezi: „Arhiva“ No, 2, 1899. 2 Dări de samă in Panonia cu Arpad, ar fi fost Slavi; aceasta este culmea non-senzului, nici ni se dovedește in mod istorie. Aseme- nea nu este de crezut, că о mînă de Cumani, care aü invadat Ungaria în secolul al XII-lea, să impună unui po- por intreg limba lor, asa cà din pretinşii Slavi să nu mai rămînă nimic: si, dacă elementul cumano-maghiar a fost atit de superior, cum se face că nu s-aü maghiarisat Ro-. ünil, Slovacii, Croatit si allii се se găseaii sub dominaţia maghiarilor? Dar numele lui Arpad si a generalilor sii, oare slave ай fost ? Сї Romänif sunt locuitorii mai vechi ai Ungariei de cit Maghiarii, despre aceasta nimene, care cunoaşte, istoria, nu se poate indoi, doară numai vre-un Maghiar şovinist, care, precum dl. Pluskal vrea toate sü le slavizze, si el din partea sa vede toate numai prin prizma ungurească. Ideea d-lui Kaplan despre origina cuvintului „Valah“ (din val-ohna, wolle, vlies, vellus, adecă lină si sufixul de ach), de si în realitate nu se potriveşte, totuşi ar putea avea oare саге senz, dacă numele de Valuh n-ar fi fost atit de intins, cel puțin in timpuri vechi, si asupra Ro- mâniei occidentale, si dacă s-ar putea dovedi că toți Va- lahii ай fost ciobani. aceasta termin explicafiunea mea asupra artico- lului d-lul Pluskal, rugindu-l să dovedească ideile sale pe baze istorice, de oare-ce intr-altfeliii literatit si istoricii nepărtinitori, nu pot nici într-un chip considera cele sus- tinute de el ca juste. Apendiee lu articolul Despre origina şi numele Valahilor de Dr, Pluskal, publicat in Sbornik Spolecnosti ve Valaskem Mezirici. Extract. DI. Dr. Pluskal publică in No. 4 al ziarului „Sbornik Spolecnosti Musejni“ din Mezerici Valah un articol, care conţine următoarele puncte, la care am răspuns in articolul de mai sus, Dări de samă 53 1) DI. Dr. Pluskal arată cá dl. Vaclavek în arti colul | йй, a cărui traductie s-a publicat in уа“, bazează ideele sale numai ре hypoteze, inchipuiri și vederi pe nale, iar nu pe baze istorice, și prin urmare va complect in mod istoric cele arătate. Spune apoi cà Valahit (Valasi) aii fost părinţii cei mari, care ca oameni de iniţiativă mu- " (ай pe cei deslipli de locul originar, la alte locuri, unde-i si conduceaü. Valahii ай fost aborigeni in Gri si țările i balcanice, si Greci (de oare-ce n-aveaŭ litera V) îi numeaŭ | Ç Pelasgi (adecă V—P si sg=s). Ë Apoi s-ait Zat in triburi, numit in limba сей 2 | celed (d se pronunţă gh înainte de, precum se pronunlà in Moldova spre exemplu, vorbi=vorghi) si diu acest. nume - de trib, deduce cuvintul de Celp. т La urma urmei sustine că toţi acești Valahi si Celli n ай fost Slavi. Valahii, după ideea d-lui Pluskal, s-aü veacurilor peste Dacia veche și ай ajuns pin = sai așezat mal cu seamă imprejurul Car Moravia Sud-Esticá, fiind in legătură cu Slov $ care după ideea d-lui Pluskal se numeaü atunci Quadi. Mai departe п-ай ajuns Vulahii Carpatieni, de cil pina la riul Morava, iar dincolo de acest гій a locuit marele po- por al Boilor вай Boernilor, şi că acest popor aü lost slav, de oare-ce urmașilor, care 28 numesc astăzi Cehi, vorbesc E limba slavă curată, si prin urmare fiind Celjl, aceștia nu 4 puteaü fi de cit de rasa slavă. 2). Arată că dl. Safarik in opul кай: „Starozitnosti“ E a spus un mare non-senz, arătind cà „Вой“ aù disparut în anul 45 înainte de e rist, si că aici терра sà fie pun ilit în cursul la Alpii si ina la rebiste (pe care ‘dl. Pluskal il numeste Borivois a), | aceştia unindu-se cu Hebreti, ай luptat cu C i 9 invingindu-i, i-a asezat in баһа. f 3). Susține că Mercynia sylva. (nemteste Harzwald) in a realitate se numea Ногасіпа, si prin urmare о dà ca do- > vadă, că acolo ай șezut Slavi. 4). Conchide că atit Valahit Carpatieni, cât si strămoșii lor veniți din Asia, ай fost de naţionalitate slav Ў avut chiar la aşezarea lor numele comun de Valah K В H d | 81 Diri de sumă a-l fi putut căpăta de la străini, si cu atît mai putin de la Хеш. 5). Getii asemenea aü fost Slavi, si pentru aceasta sà sprijine pe Teofilact, care zice la un loc: Getae seu quod. idem est Selavini. Getae hocenim illis (Sclavinis) nomen ve- tus est. Teoph I, 8, c. 7. lar Valahif Carpatieni se numeaii în istorie Curpir, (adecă Croati). Si de oare-ce Croatit fără îndoială, ай lost Slavi, si Valahii trebue să fie tot Slavi, şi n-aü avut nevoe sä se slavizeze. Apoi urmează că la anul 105, a sosit timpul trist pentru acești Slavi, adică cu năvălirea Romanilor, si ай perdut libertatea; iar Traian a umplut golurile lăsate de locuitorii Daciei, prin colonişti romani, cu care restul a- mestecindu-se, limba curat slavă s-a stricat si s-a format limba romină. 6). După ce combate că pastorii romin! din Galiţia ar fi putut coloniza Valahia moravä, fiind-cá în Galiţia n-ai istat Romi; trece la origina numelui Valuhilor, si à a dovedi, că uu Nemţii puteaü să le dee acest nume, de oure-ce de abea în secolul al XII-lea, ай început a se strecura prin Moravia. Ў 7). Combate ideea, сй cuvintele arătate de Miclosici, Bartoș, Burada ete., ar putea sà dee vre-o dovadă despre romünismul Valahilor moravi,si că aceste cuvinte nu de- cid nimic. Mai arată cite va cuvinte, la care în vechime Slavii ar fi antepus litera а, care in cursul timpului s-ar fi perdut, spe exemplu: bacia=abacia; ban=aban; baron abaron ; baga=abasa ete. Nu este nefundată ideea, cà Valahit Moravi ar fi oare- cum înrudiţi cu Rominit, вай cel putin cu aborigenii lor Slavi, dar este nefundat, că elementul maghiar este mai vechii de elementul romin. Căci precum spune dl. Plus- kal, Maghiarii s-aü aşezat in Ungaria în seco'ul al XII-lea, sub nume de Cumani, pe cind сеї sosiți cu Arpad, ar fi lost Slavi!!! Straniü chip de expunere si înțălegere a faptelor istorice ! G. Nether DOCUMENTE 1)6961 Iunie 12 (1453) + Милостїю Божією mhi SAEAAHADA BOEBOA. FONAADA sem М\олудвскои. Знамените чиним nekm нашим листом || КАСКА KTO NANA очуонт ИЛИ El QONCMMUMUP NTSWH. WME TOTH истинны наши CST, нима бималўтүнсүлү ú Raaou Xopmeckya n I|le (pan түнсүлү н Iwan Xəop s € CK SA asm пам право и с'крио, wkm мы ви | д'Бвши правую и в®рнүю CASI- кою AO HAC. 15АЛОВААИ ЕСМИ Hy WCOEH2Ió NAWS MMAOCTIO H даровал есми има | оү namin eman една село HA Богдан®& nanma X o p í E- їйї к уолу ин у... прінде np мами [и npka нашими коры [n no wy] aa доврою HOMO и ирода HAVA wr своего оүрика едно село na Богдан® НАИМА | TS WCEUIWH ZA NF SAAT TO RACE БИШЕ ПИСАНО. AA ECT HAW оүрик. H сх Rack доходом [MAA равию] и ATEN иу равно и OYHS | чугом HYZ H прдоүн8чатом Wy. н NPAYISP'RTOM MX- M BACEMS HX HENOPSLWENNO HHKOAMASE на Ek. A үотар || TEM селом. по CTApAMS ҳотарв. кеда их БЕКА WiRHEAMH. A HA "TO ЕСТ B'RPA НАШЕ» го FOCHOABA више пислинлго || Ялезандра БОЕБОДЫ, и Б®ра кор HAtUHX, BRA ПАНА EpAERHNA дворникл. S fpa nana маноила, Б'Брд NAHA CTAH- мюла || в'ра пана n'B'rpa DpAKAAARA. &'pa пана (ANA пынтеч B'EpA nana Rosmn шандровича. ekpa nana Boeru бры | ша. вра nana Rocrg дановичә, в'Ера панд шандра XpANOCEKOTO ||. E. п. 'гадора BACROBHNA, spa || nana [ragopa монки. в. п. ҳодко КрЕцевичд. к. п. Г'очрича] в. п. pAAYAA пыска | в. n. Голна [чашника).... || lips fiind rupt ||... Апо НАШЕМ живет... || ...нЕпәр8ших нашего далиїа || ами,..оүтерадил H оүкр'кпид.... право и R'kpHo cages. A MA БОМШЕЕ | кр'Бпость roms RACEMS БМШЕПИСАННОМЕ БЕМБИ ЕСМИ Hawens DANS !А\нүлил8 Awro- BETS || ....писхти H MANS near прив сити KCEMS AHCTS. НАШЕМ. пис, ASka оү. Gomaga, gakTo. хөцда lonie Bi. WU TD ws ur 86 Documente Traducere Cu mila lui Dumnez ü Noi Alexandru Voevod, Domn [irit Moldovei, înştiinţare facem cu această а noastră carte tuturor, cui vor vedea-o sai o vor audi cetindu-li-se; iată că aceste adevărate 1 slugi ale noastre, anume Sima Tunsulu si Bälos Horjiscul si Str- ў fan Tunsulu si Ioan Horjescul, ай slujit поца cu dreptate si cre- dint, pentru сагі пої văzind dreapta si credincioasa slujbă cătră noi, ne-am milostivit din deosebita noastra milă si le am dat lor în (ага noastră un sat pe Bogdana anume Horjdsti, care le-a... se»Inaintea noastră si înaintea boerilor nostri... de bună voe si le-ai vindut lor din al sát uric un sat pe Bogdana anume Tur- sestt drept 83 z'o[f acela tot seris mai sus (P) să fie lor uric si cu toate veniturile, lor deplin si copiilor lor deplin si nepoților lor si stränepotilor lor si restränepotilor lor si la tot neamul lor nerusuit nici odinioară in veci, Таг hotarul acelul sat pe vechiul hotar pe unde din vechi a umblat, Таг la aceasta este credința domniei noastre mal sus scrise Al zamdru Voevod si credința bo- 3 erilor nostri er, р. Braevict dvornie. cr. p. Маной. er. p. Stanciul. ч cr. р. Petru parc. cr. p. Oană Pintece, ег. р. Cozma Sandrovict, cr. p. Coste Oris. сг. p. Coste Danovici, cr. p. Șandru de la IHăr- lăă, ег. p. Tador Vascovicl, er. p. Tador Moca. cr. p. Hodco Crejevict. er. p. Gduriet, сг. p. Radul Piscu, cr. p. Goian pa- harnic... iaz după viața noastrá... să nu strice dania noastră, сі s'o intărească si s'o imputernicească,... cu dreaptă si credincioasă slujbă. Jar spre maj mare tărie a tuturor celor scrise тїї sus am poroncit credinciosului ncstru pan Mihail log. să scrie si pecetea noastră s'o atirne la această carte a noastră, Seris-a Luca in Suceava la anul 6961 (1453) [unie 12. NOTA. Pecetea ruptă, pergamentul e gros, dar foarte ros la încteoluri şi chiar ros de șoareci. Originalul. fiind foarte șters presintă greutăţi la cetire ; apot pasajul subliniat. „Tunseștt drept S3 zloți" e acris de altă mâuă și сп айй cerneală, si faţă cu pachetul de acte al Dogdane! prezintă o îndoială, dacă nu |} cumva vre-un interes ulterior, a motivat scrierea aceluf rind; origina'al ne a fost comunicat de Pr. І. Antonovici, din Bärlad, care stadiază actls Bogdanit. Mace Romeo мы Gre DAN воєвода господар ҳемлн Молдав скон. ЭНАМЕНИТО чиним HECAM — MICT2M НАШИМ BACEM КТО HAHEM. 4 OYEpH'T HAM ЕГО WTSWH SCAMUIM'T KOMERE. "TOTO. l KOMS RNMIT TIOTpERM SA, i npinawina npka нами H npk SOMH НАШИМИ ROAPBI ВЕЛИКИМИ H моко ун мь1. H никим дииприсилә || ANN. CASFA nan ВБрны ПАНК \ "TOAAEDA 5ВЫШРАААС® TPH CHOHAM. СЕСТрАМИ, СТАНОЮ H Ларенсо H MA- р5шкою и потокмилис® уны || Sc Посполно HX доБрон воли TA WETA- МОИ МУНЫ БрАТ8 CECEMS NANS TOAAEpS ZBMHIJAAM, ЕДНО СЕЛО NA- | 2). 6977 Oclombrie 25 (1469) Documente 81 MAR ceas 5 B ИЕЛЕ И rae ecrero pom na Богдан, a ЕГО SHM TpEX сестрам. станы, H мМарены. и марѕшци. ово на Было EMO ceno НАМЕ ШЕркАНЕШ и [иа Богдан. ино мы Baum MERAY HX Дорои воли H TOKMERR. HA TO A Mbi TAKOM ЕСМЫ ДАЛИ H ПоТЗрАДИАИ HM SCHA NANS TOAAEDS XEMIJIAAS СЕГО-СЕЛО ERHIJIEMEUI ГДЕ ЕСТ ero дәм. на Богули$. à ЕГО CECTDAM ЦЮБЫ ИМ RRIAO СЕЛО ШЕрКА- нин Ha Богда. цовы мм WTHAC | SHAO Брик CA БАСАМ ДоҲоДом ПЕПОрЕШЕНО NHKOMERENH, SEM NA BERI им и ДАРЕМ HX, И BHSIATO wy. н npckSuswarow ny и прмшБрКтом иу и ЕА |; CEMS ПЛЕМЕНИ HX кто им наиклиҗ!їїн [ussephr]. A XoTApb TAM CEAAM IJOBA По CTA- POMS Hy үотарю RRIOÏIO к8ды их B'RKA WZGHBAAH. A НА TO ЕСТ ВЕЛИКА MARTEpPHA CAM POCHOABAAMI вишписаниаго мы Стефан воєвода H 845- NORNEHNI CHh AAE3AHAPA … воари пан (PTAHNSA пркҳлає | Б'Елоградски M CHA Его DANA MbIpZA. ПАНА ÑAAHKSA H снь го Пань ASMA Старости ҳетинскаго пан [oan прҳкллав Келїєнскаго | и nans Ислка дворник, M пан [s&'kapo] прҳкҳлав в'Блоградскы. nahh SARSA HDAKAMAR NEMEI- скы, и DIA... пракҳлав Килїнскаго [| -NANA iere готи... || чокырлие и банк... [юга] постелника || nann Негрило чашника пан Лека cTor ика, DANA Har комисл. инн дснт Wr наших волры молдавсых, WEMIKNIY H MAANX. а HA ЕВАШЕН | Kp'knocr TOMS БАСЕМБ БИШЕПИСАН- HOMS КЕМБЛИ ЕСМЫ НАШЕМВ E'EpNOMS NANS TOMA AWroAETS (писа) тин Hawg печат. прив'Ксити | и печать волрь наших прив” сити KCEMS НАШЕМВ MICTS. пис. Greyko 8 Ïacoy KaTo XAUOS Wy. KE. Pergament ros si rupt in 6 bucăţi; comunicat tot de Pr. І. Antonovici din Bârlad; Uricul a avut 6 ресе(ї; se păstrează bor- tele toate triunghiulare, iar snurul de la 4 peceli e mic si ros: 2 cu gnur ros, si 2 cu albastru. Traducere Cu mila lui D-zeü Noi Stefan Voevod, Domn ţării Moldovei, înştiinţare facem cu această carte a noastră tuturor cui vor căuta pe dinsa, ori vor auzi-o cetindu-li-se, cui va fi de trebuinţă să stie; ială că aü venit inaintea noastră și inaintea tuturor boerilor nostri a mari si a tineri (mici) si de mime silit! sluga noastră credin- cioasă pan Toaderu Zviştală si cu trei surori ale sale cu Stana si Marena si Marugca si S'aù invoit toți la ua loc si de istov de bună voia lor si ай lăsat fratelui lor pan Toader Zvistalä, un sat anume satul Zvistelesti, unde fi este casa, pe Bogdana, iar celor trei surori ale sale, Stanei si Marenei si Marușcăi să le fie un 88 sat anume Serbünesli pe Bogdana. Deci пої väzind între ei de bună voe tocmală pentru aceasta, si пої asijderca le-am dat si le-am intărit lor tutaror, panului Toaderu unde î este casa, pe Bogdana, iar surorilor sale să le fie satul Serbanesti pe Bogdana, nerusuit пісі о dünàoará in ved, lor si copiilor lor şi nepoților lor şi stránepotilor care li se va alege mai de aproape. Jar holarul acelor sale să [iv pe vechiul lor hotar pe unde din vezi a umblat. Si la aceasta este marea märturie а însăşi Domniei meala mai sus scrise Not Stefan Voevod si a prea iubitului fiù Alexandeu..... boeri pan Slanciul parcalab Belgradului şi fiul вай p. Mirza, р: Vlaicul si fiui său p. Duma staroste de Hotin, p. Goian parc. Chilieï si p. Isac vorn. si p. Sbiarea parc. Cetaţei Albe, р. Albul pare. Neamului si p pan Fete Goteá... p. Ciocărlie, si pan ... Iuga pos- grilă pabarnie, p. Luca stolnic, pan Neag comis si ай fost şi alţii din. boeril nostri moldoveneşti a mari si a mici. Таг s-re mat mare lârie а osului nostru pan. Toma logolàt să scrie si pe- aine si peceţile boerilor noştri sd le alirne la a- castă carte a noastră. A scris Steteo in lași, la anul 6977 Out. 25 (1468), parc. Chilie telnic, pan poruncit credincii cetea noastră s'o OBS. l'on mentul e seris de Etetco, un timpului. Fudeo era rutean, propri în formularul in multe orage în cel Documente Zvistalà pe acel sat Zvistelesti, -. ea să le fie lor dela nor uric cu toate veniturile lor şi preastrànepotilor lor si la tot neamullor, tuturor celor ce s'a seris mai sus am mldim сеї mat гай сартай ai dovadă rutenismele sale din text, cum gi stilul вай deal al actului, Steteo a întovărăşit pe Ștefan cel Mare 20 ani cit a fost diac. Gh. Ghibănescu NOTITE Morala militará Acum doi ani s-aü îmbogăţit programele de inväfämint ale șeoalelor militare inferioare si superioare, cu cite-va chestiuni de morală militară, Insămnătatea noilor cunoştinţi, se impune singură mintel, de aceia argumentele ce s-ar aduce în sprijinul introducerel lor in programele şcolare, vor părea slabe; de alt-feliü acelaş lucru s-a intimplat, de cite ori s-a incercat a demonstra teoretic, un adevăr luminos pe саге inteligența si l-a apropiat singură prin- tr-un felii de instinct propriu. Totuşi, nu e poate de prisos а stabili importanța moralei militare, sprijinind-o pe un examen de fapte. Ştiinţa modernă, îndreptindu-și cercetările asupra societäter omenești, s-a convins că societatea, statul, e si el un organism dotat cu traii propriii, în consecință că viaţa şi activitatea sa, e regulată de legi, că el naşte, creşte şi moare în respectul a- cestora. Mai mult chiar, s-a văzut că o sumă de indivizi, legaţi prin interese comune, trăind aproape în aceleași condițiuni, aleätuese un organism distinct a cărui evoluţiuni sunt si ele dictate de legi fixe; diferitele institufiun, diferitele societăţi sunt dar organisme mici însă complecte, datate cu o existenţă proprie, deci si cu legi specifice, räminind supuse si consemnelor generale, саге să exercită asupra statului din care fac parte. 12 90 Notiti Dintre toate institutiunile creeate de nevoile timpului in statul modern, cea mai remarcabilă, e fără îndoială institutiunea. armată, dreptul s&ü de intäictate, sprijinindu-se de o potrivă, pe numărul mare de indivizi ce-o aleătuese, ca si pe condiţiunele ex- ceptionale de traiü ce li se impune. Armata fiind fiinţă socială distinctă, bine afirmatá; îşi are activitatea sa dirijată de legi proprii. Rind pe rind ştiinţa a enunțat legile după care societatea întreagă вай unele din organismele sale de căpitenie evoluiază, născind ast-feliii ştiinţele sociale şi morale, obiectul moralei fiind tocmai însumarea legelor si preceptelor саге instruese conduita in- dividului in societate. Odată stabilit definitiv obiectul moralei in- semnátatea ei rámine demonstrată. Pini acum armata nu şi-a gru- pat încă într-un condice moral legile, ce impune conduitei celor ce-o alcätuese, această sarcină revine oficerului, căci cunoașterea legi- lor unui organism social, se sprijină pe o cunoaştere amănunţită а structurei intime a acelui organism. Judecind ast-feliüi m-am crezut în drept а expune cite-va observa(iuni asupra programului care prevede studiul moralei militare. Plecind de la principiul necontestat că: morala militară, e un ambransament a moralei generale, fiind o specializare a acestui е logic ca studiul вйй, si se sprijine pe cunoştinţele generice do- bindite din studiul moralei generale. Ori programul de care am amintit, pune eub militará printre cunoştinţele ce urmează a fi dobindite cu primul an de studiu al seoalelor militare inferioare, pe cind morala generală nu se predă de cit in ultimul an, după ce s-aû cistigat cunoștințele elementare de psihologie si logică, ре care se sprijină etica. Acest fapt constitue o violare a principiului fundamental și universalmente admis, anume : cunoștințe trebue predate cu or- dine progresive si pornind de la simplu la compus, adecă urmind tocmai evolutiunen naturală a desvoltäreï facultăţilor mintale. Ce s-ar zice oare de un program, care ar stabili ca algebra şi descriptiva să se predea cu anii intiiñ de invätämint iar aritme- tiea și geometria plană, in cel din urmă ? Analogia e perfectă. E absolut necesar dar, ca studiul moralei militare să fie a- minat, incépindu-se predarea științelor pregătitoare infelegerei Кош 91 sale, adecă a filosofiei; de îndată ce mintele elevilor vor fi des- tul de robuste pentru а asimila abstractiunele de care aceasta știință nu se poate despărţi. Procedind ast-feliü, elevii vor putea înțelege si mai uşor, si mai complect preceptele morale, şi se va incunjura tot-odată pri- mejdia creată de programul actual, care expune morala militară, un element atit de necesar educatiuneï ostäsesti la desgustul in- drituit ce inspiră tuturor un lucru pe care nu-l înţelegi și pe care eşti nevoit să-l repeti papagaliceste, fiind-că ti se cere să-l sti. О schimbare a programului de invätämint în senzul indi- cat, e deci absolut necesară. Sub-Locot. A. Vojen. Istoria naţională în Istoria universală Raport adresat D-lut Ministru al Instructiunet publice de G. I. Ionescu-Gion, Inspector general al Invăţămintului se- cundar, Bucureşti 1900. DI. Ionescu-Gion deplinge modul cum se predă si se învață Istoria in Liceile noastre, supunindu-se pe cit se poate mai mult Istoria universală, în legătura sa Istoria națională, După mai multe exemple, d-sa încheie : „Aceste exemple şi altele multe arată, D-le Ministru, că Istoria universală poate servi, în decursul celor 3 ani de studii liceale, a improspăta continuu, desvoltindu-le, cunoştinţele се e- levii ай despre Istoria patriei din clasa a IV-a primară si din clasa a patra gimnazială. In limitele ce ni sunt permise de natura Istoriei noastre nationale, am ajunge si noi la aceeași ţintă са si istoricii si pro- fesorii franceji si germani: am vorbi elevilor cit mai des de fap- tele cele mari ale strămoşilor si le-am inlesni privirea deplină а unor tabele din Istoria universală, şi anume a acelora in care ei ar vedea pe Romini mergind alăturea cu cele mai mari popoare europene, spre cinstea neamului si spre marele bine al omenirei. Ast-feliii s-ar putea face Istoria naţională în si prin Istoria universală“. p— n 92 Notiti DI. Vaschide publică in Revue Blanche din Paris un studiu asupra mişcărei intelectuale din Romănia. Studiul ar fi bun dacă dl. Vaschide ar fi îngrijit măcar ìn- tru cit-va corectura numelor romănești, aproape toate schimonosite într-un chip îngrozitor. Aşa Gheorghe Lazăr este dat ca Shearghe Lafar. Muntenia e scrisă Muntevia. C. Negruzzi devine C. Ne- sruffi, iar pentru fiul săii se găseşte mai armonios a-l numi Ne- grulzi; N. Gane devine N. Sane; Duiliu Zamfirescu, Dusliu Tam- firescu; Convorbirele literare sună Convobici literari, si se laudă foarte mult minunata novelă Busciana. Cine o fi Voltrutfa, asta numai dl. Vaschide вай za(arul francez poate stie. Madamo Poni credem că desemnează pe d-ra Matilda Poni. Cincinat Panelescu, Raul Staori, Gh. dia Moldova, Flimon, Noltora, Sherea Dobro- geanu, Dumlreseu, Haralonel Lecea, Bengesca, Dalespa, Polipu Meciunesti, Petrini Salalgi, Pamfirescu, Теорагї, Grigoresco, A- mon, Antactrino!! Lukian, Algrar Scorzeseu, Aurel Condrec. Credem ей dl. Vaschide cînd a ingirat numele romăneşti, а făcut-o spre а le face cunoscut Europei. Frumoasă cunoştinţă! Ne m însă, eum de n-a fost pocit si numele autorului în ambrosiana. Articolul, credem, că i-ar fi plăcut tot atit de putin precum va plăcea nenorocitilor autori, poeţi, pictori, actori etc., sacrificați de d-lui pe altarul zefáriel. X. D-nul D. G. Boroianu profesor la seminarul Veniamin din Таў, a publicat un manual de Drept bisericesc în două volumuri, lași 1899; cel Liü cuprinde canoanele ce sunt explicări; cel al II-lea expune organizarea bisericeï romine. Lucrarea este merito- rie și dă o icoană deplină a tuturor normelor diriguitoare ale bi- sericei ortodoxe romine. D-nul D. Maxim preşedintele Trib. Secţia a II-a Iași, a scos la lumină o importantă broşură de Drept internaţional, privitor la Comisiunile rogatorii, despre care „Arhiva“ se va ocupa maf pe larg intr-un număr viitor. IASI — ТІР. Н. GOLDNEK. STR. PRIMARIEI No. 17. ARHIVA ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE $I LITERARE DIN IAȘI Anul XI. Martie și Aprilie 1900. No. 3 și 4. A. D. XENOPOL 0 călătorie la Dorna in Bucovina (Urmare). v Excursiunea la Haituri Plecarám din Dorna cu trásurile cătră Cândreni, unde gustaràm din minunatul bureut ce iesă dintr-o stincà si se-seurge prin un jghiab' într-un avuz. Ne Oopriràm putin la preotul din Cándreni, Iliufä, de la casa „căruia, aşăzată lîngă biserică, se vede cea mai frumoasă cîmpenie. Dimbul pe care sunt clădite casele și biserica este înconjurat, ca un are regulat de cere, de riul Dorna care pare a-l încinge cu un „braţ desmierdător“. Peste rhi se întinde o cîmpie colorată cu cele mai bogate nu- . anfe ale verdelui; ea este dominată de două dimburi „mai apropiate, acoperite cu o rariste de brazi, si totul 1. Ulucul de lemn prin care curge apa dintr-un izvor, — | Ë í Ё Ё к "em: 94 A. D. Xenopol este încununat, ca fund de tabloü, de niste munti înalți acoperiți cu păduri de brazi seculari. Din coloarea aces- tora care se preface pe nesimţite, din verdele închis si aproape negru, într-un albastru suriii care odihneşte pri- virea, treci pe nesimţite la vinátul orizonului. Din Cän- dreny plecarăm mat departe, prin Pilugani, cătră Poiana- Stampei. Pe cît orizonul este restrins din Dorna pînă în Cändrenÿ, cum ajungi la Podul-Alunului, el se desface de odată într-o panoramă din cele mat màrete. In stînga, se înalță Ousorul la mai mult de 1000 de metre, de * formă conică regulată, ca aceea a unui oŭ, acoperit cu brádet pe poalele lui, iar corpul si vîrful lut asternut cu o iarbă deasă, pe care de jos se văd mișeîndu-se niste puncte albe, vitele ce pase pe el. In dreapta, se întind dincolo de dimburi forme curioase de munţi, unul as- cuţit ca o suliță care și poartă numele de Ascufitul ; alit în formă de turnuri, si dindărătul tuturor, sămănînd mar mult a nori de cit a munte, Piatra Dornei, tinta călăto- гіеї noastre, prezentind două gheburi eurmate prin o imensă prisloapi*. ° Cînd ajunseräm în Pilugani, vizitarăm biserica ridi- cată de Pintilie Vleju din Căndreni. Din turnul clopot- niteï privirea este impunătoare. Ochiul cuprinde de o- dată un orizon imens, mărginit în stinga de Ouşorul care, văzut din depărtare, desvoltă toată măreţia propor- {Шог sale, învălite într-o ceaţă strevázie. Din față, cîr- duri de munți, aruncaţi unul peste altul, în mijlocul cărora Piatra Dornei se coboară și ea din cerul vaporos pe pămînt, între fraţii ваї, pierde maiestoasa ef înălțime si aproape nu se mat deosebeşte de ceilalţi munți; iar departe în spre dreapta, alți munţi puternici par a arunca pînă în ceruri goalele lor titve, asemenea cupolelor u- пеї imense catedrale. E Măgura de la hotarul Ardealului ; Stinişoura се pare a fum din dosul ei. Bisericuța zidită de Vleju in această poziţie incin- tătoare este un monument indestul de măreț, între mo- destele case presurate în cale piná la ea. Construcţia еї a costat pe acest locuitor aproape 2000 de galbeni. 2. Prisloapă вай prislop se numeşte curmătura pe spatele unui munte, in forma unei tarnife. O călătorie la Dorna in Bucovina 95 După vre-o două oare de cale ajunserăm la Poiana- Stampei, unde trebuea să petrecem noaptea. Inainte de culcare, fâcurăm o preumblare înainte pe şoseaua care ducea spre Măgura, și pe care era să o părăsim a doua zi, pentru a apuca spre Haituri, pe un drum lateral. Era o lună са ziua, învălind ‘in blinda et lumină fermecăto- rul tabloii ce se desfásurase sub ochir nostri, la lumina scînteietoare a soarelui. Soseaua apuca cátrà o vale, unde intra într-o pădure de brazi înalți si deşi ca un perete, care pădure se întindea la oare-care îndepărtare de şo- sea, lăsînd pînă Ја dinsa un tápsan de iarbă. Câtră fun- dul acestei văi, descoperirăm un ccho foarte frumos. Unul din noi strigă cu o puternică voace de bas: Lupu, si după câte-va secunde glasul páduret reproduse, în li- nistea deplină a serer, aceste două silabe cu un ton a- dine, trist si melancolie care părea cà iesă din mărun- taile pămîntului. Fără de voie tresáriràm ca cuprinși de o tainică groază, cînd de odată auzirăm pare că soptite de virfurile brazilor, са lina adiere a unui vint, iarăși cele două silabe, reproduse cu un ton dulce, desmierdă- tor și pare că sagalnic. Traserăm un pistol. Efectul fu extra-ordinar. După ce-i răspunse din fundul pădurei un bubuit ca al unui tun, începu о păriitură strașnică a tuturor munţilor, în care pareai că se rup păduri întregi sub un orean îngrozitor; apoi urmă o clocotire din ce în ce maï întunecată, ca si cînd o mare вай un fluviü puternic ar fi repezit valurile sale în văile din ce іп ce mai îndepărtate. Zgomotul se părea une-ori că se pierde, si numai cît il auzeat umflindu se în altă parte, si abea după trecerea unei întregi minute, el se stinse, și pădurea intră iarăși în liniștea ef obicinuita. A doua zi dimineața, ceva după răsăritul soarelui, apucarăm cátrà Haituri. Inainte de a cobori valea ce duce în pădurea prin care eram să mergem ріпа acolo, văzurăm încă odată tabloul cel frumos al munţilor sub un aspect cu totul noii. Soarele străbătuse prin vălul gros de ceață ce-i acoperise lumina, rupîndu-l in mai multe locuri, și främintindu-l în toate părțile, pentru a-l alunga de pe pămînt. Ceaţa își stringea necontenit man- tia ет forfecată, trágind-o cînd într-o parte, cînd in alta, descoperind unele puncte ale tabloului si învălind pe 96 A. D. Xenopol altele, încît dădea ochiului necontenit surprinderi noue. Pe dealurile îndepărtate, picla oprindu-se putin, lua de departe aspectul unor straturi de zăpadă, care acopereati pămîntul, atirna în fulgi de pe arbori, umplea văile, se desprindea de pe înălțimi, încît aveai în mijlocul verei privirea înșălătoare а ierneï, Prin pădure, calea merge necontenit pe malul rîului Dorna care, fiind pe aici mai aproape de obirsie, curge mult mai repede si may vii. Drumul prin pădure nu era de loe monoton; din protivă tablourile se schimbaŭ la fie-ce pas. Cotiturile munților făceau de treceam ne- contenit din amfiteatre in amfiteatre, cînd înguste, încît piscurile munţilor păreaii cà se ating, cînd largi si spa- fioase, dînd o deplină intrare bogatelor raze ale soarelur. Une-ori mergeam pe lingă un părete înalt de brazi supra- puşi care асорегеай cu totul muntele pe care eraii inliptr. Alte oră vedeam, pe o culme, о pădure tînără de mo- lizi si de jnapini * peste care se înălțaii, rari pie niste brazi uriași, părinţii copiilor ce se grămădeau la picioarele lor. Une-ori treceam printre doi pârett de bră- .digorr tineri, care împiedecau eu totul privirile, fiind deși ca o perie. Se luptaü între dinșii cit-va timp, crescînd pe întrecutele, pînă cé acer mai puternici, esind învin- gători în lupta pentru viață, inàduseaü pe tovarășii lor, її uscaü, si її făceau să putrezească, ingrásind pămîntul la picioarele lor. Si aici ca în lumea întreagă vedeam reproducindu-se legea fatală a nature), care cere ca сеї mici si slabi să slujească de hrană celor tari si puter- nică. pina din aleea cea îngustă, se deschide de odată o privelişte întinsă peste o coastă de munte care pro- ducea însă, in loc de veselie, o impresie fntristätoare. Era o pădure căzută sub securea omenească. Lesurile arborilor morţi si desgoliți de ramurile lor erai trintite în toate părțile, unii întinși lingă ceilalți, alții căzuți peste fraţii lor, cărora părea că le dăduse ultima îmbră- ligare. Asa trebue să хаса morţii pe un cîmp de războiii. Mai înainte lăuntrul muntelui era ferit de asemenea pus- tin. Cu progresul civilizației, securea destrugátoare se 3. Un soiü de conifer circit și neregulat, O călătorie la Dorna in Bucovina 97 urcă tot mat sus cătră inima lor, si acuma brazii bătrini de sute de ani aud cu îngrozire sinistrul ef sunet, cum aruncă din viață în moarte pe frații cu care ай trăit a- tita timp împreună. Dar nu numai omul este dușmanul pädureï. Altul, maï puternic, maï cumplit de cit dinsul, este vintul. E- fectele sale în pădurile de brazi, ale căror rădăcini nu sunt pătrunzătoare, ci se látesc împrejur, este îngrozitor. O pădure, bántuità de furtună, înfățoșază o încurcătură ne mat pomenită: copaci bătrini răsturnați în cale, unii din ei întorși eu rădâcinele în sus, trunchiuri groase rupte în două, са o vârguță, prin puterea căderei ; copaci tineri străbătind prin trunchiurile putrezite a celor că- zu şi totul învălit în o reţea nedescurcatä de plante agăţătoare, de frunzele cele late ale ferigelor si de muş- chiul cel moale si verde; toate acestea îţi fac efectul ca si cînd vintul ar fi amestecat pădurea cu pămîntul. О asemenea pădure vrăvuită se numește cizături ; cînd că- zătura este mai vechie și este acoperită de huceag, spini si tufis, iea numele de swidă. Prin smide maï ales se găseşte zmeură, cînd atunci locul unde ea se află, se nu- meste zmeurig. Si natura lucrează deci la propria er distrugere. Alt-felii, unde ar mai rămînea loe pentru atitea vieţi, dacă moartea nu ar veni sà le mar rărească. Totuşi este o deosebire între destrugerea fácutà de natură si acea provenită din mînă de om. Natura îndreaptă ca singură ceea ce a stricat. Trunchiurile răsturnate putre- zese si hrănesc cu corpul lor nouele odrasle. Pe unde omul a tăiat, pădurea dispare, și cu timpul pinza verde a finafulut acopere rădăcinele rămase din arborii căzuți. Locul unde a fost o pădure ce s-a tăiet se numește în popor schelbe, probabil cuvînt înrudit eu chelbe, chelbos, adecă lipsit de părul pămîntului, copacii. După vre-o patru oare de călătorie prin pădure, a- junseräm la Haituri. Un iaz întins, ca de vre-o doi chilo- metrii patraff, iezit în o parte îngustă a văiei Dornei si a- dinc de vre-o 30 de metri, întinde la soare suprafața lui sclipitoare. El era cu desävirsire plin si devărsa peste iezătură. Cum ajunseräm, se dădu ordinul de deschidere а opustului. Acesta era prins in un surub/de fer, deve XE INA 98 A. D. Xenopol ridică in sus, invirtit prin un drug ce era purtat de dot oameni. Cu cit se înălța opustul si se lărgea deschide- rea, cu atita apa {еа mai voluminoasă, sub enorma presiune căreia era supusă. Canalul: de scurgere ега plin de o spumă albă care se înălța une-ori pînă la noi, sub forma unui abur umed. Vuetul era asurzitor, ca acela - al unei mari cascade, Puternica iezătură se cutremura. Repejunea cu care apa tisnea din opust era așa de mare, că mai multi bolovani grei егай dust plutind la supra- ` față, cale de 15 metri, ріпа it aruncă in bulboana, săpată de apă, la capătul canalului. Apa este lăsată treptat din iaz, pentru a nu se umfla de odată si a nu apuca pe plutasi nepregátiti. Scurgerea ei totală tine vre-o opt oare, în care timp ríuletul devine spumos și umflat, capabil de a purta plutele pe dinsul. Intorcîndu-mă la Poiana-Stampet, mă hotáriiü, ina- inte de a má inturna acasă, a vedea și muntele Măgura, hotarul între Bucovina si Ardeal, de pe care mi se spu- sese că priveliștea este din cele mai márefe. După putin timp ajunserăm la piciorul muntelui, peste piscul căruia trece șoseaua. Cu cit ne urcam, cu atita se desfâceaü munții încunjurători, unul după altul, și orizonul se lărgea necontenit. De odată după o cotitură se arătară la privirile noastre toți munții Bucovinei spre nord; pu- fin după aceea la o altă cotitură apărură acer ar Ardea- lulu: care se întindeaii spre sud, Mai rămăseseră numai apusul si răsăritul închiși privirilor noastre prin dimbu- rile dealului. După ce mai urcaräm cît-va timp, ince- pură a se desface intiiü culmele cátrá răsărit, și apoi iarăși cu încetul acele cătră apus, încît cînd ajunserăm pe culme, întreg orizonul se întindea ca o roată imensă a căreia centru eram пої. Munţii se întindea sub ochii noștri, ca valurile încremenite ale unei furioase mări, cu atit mai apropiaţi unul de altul, cu cit eraü mai depăr- taţi еї de noi. Pe marginea extremă a cercului, se apleca bolta cerească, ca un dom nemărginit, în centrul câruia stătea, pare că neclintit, strălucitorul soare. Pe virful muntelui era o ciuhă, cum numesc Buco- vinenii punctele trigonometrice înălțate pe piscurile mun- tilor lor: tot acolo eraü doi stilpi care însemnaii hotarul Bucovinei de Ardeal. О călătorie la Dorna in Bucovina 99 Cînd má intorceam spre casă, o ploaie repede ne cuprinse si, pînă să ajungem în Pilugani, tot cerul era acoperit de nouri. Regiunea întreagă părea muiatà in apă. Ploile căzute pe pădurile încălzite de razele soare- lui, se prefáceaü imediat în aburi, care se ináltan fu- megind peste arbori si hräneaü, cu puteri noue, norii desfundati. Aceştia turnaü iarâşi apa cu cofa, și ploaia hrănită de cer si de pămînt, părea că nu are să se mat sfirşască, si că un noii potop trebue să înghită această frumoasă natură. VI Cite-va observaţii Cit am stat în Dorna, am fost față la o mulțime de petreceri țărănești. Lucrul ce părea extra-ordinar, dar care este un fapt neindoelnie, este că în tot timpul de mar bine de o lună cît am petrecut acolo, ли am văzul nici un singur ţăran beat, si cu atit maï puţin vre-o fe- mee. Cu toate aceste, cele mai multe petreceri care se întîmplă aici Duminica si sărbătorile, se fac la cărciume, unde se încinge dantul între cei tineri, pe cînd cei mai stătuți se aşază la masă în jurul paharului. Se bea si la Dorna, dar cu cumpătare și nu cu abuz; cel mult se amefeste unul sait altul, devine cu chef; dar nict-odatá n-am avut priveliștea desgustătoare de a vedea pe om coborit mai pe jos de animal. Nu am văzut nici un Ro- min oborit de beţie, căzind prin șanțuri, cum ii intil- nest Duminicele prin satele noastre. „Dacă nu se îm- bată oamenii pe acolo, cum pot să petreacă ?* mă în- treba un țăran de la пої, căruia îi povesteam impresiu- nile mele din Vatra Dornei. Iată eum petrec'ei: vin Duminica (căci în zilele de lucru nici vorbă nu poate fi de petrecere) din munți, unde май toată săptămîna, în orășelul Dorna, și după ce ki aici își caută de trebi, la preot, la primărie sau pe la dughent, se opresc grupuri, grupuri, pe stradă în toate părţile si stau de vorbă glumind, вай spunindu.si ves- tile ce le-au aflat pe unde ай fost. Unit se pun pe bàn- eile се se află dinaintea magaziilor, alţii intră în ele pen- 100 A. D. Xenopol tru a tirgui cele de trebuintá la vre-o nuntă вай vre-un botez ce s-a brodit in timpul sáptáminei, na Duminica se sfirșeşte, si a doua zi răsăritul soarelui - trebue să le lumineze drumul înapoi spre munte. La ospäful pe care-l dete primarul, pentru a-și serba realegerea lu, stăturăm ріпа la două din noapte, »si cu toate că era vin îndestul, nici un țăran nu esi a- metit. Veselia era însă foarte mare. Se jucară diferite danţuri, însoțite de chiuituri caracteristice, cele mat multe glumete si pline haz. In ele se deosebea mai ales un fruntaș din Dorna, Ioan Nacu Odochianu, om се are peste 140 de vite si o întindere mare de pădure si de fineţe. Printre danturí, lăutarii întonară о doină, pe versul că- reia, jalnic si trăgănat, hazliul poet potrivea niste strofe comice, care contrastaü de minune cu melancolia cînte- cului. Pe întorsătura finală el întocmi versurile următoare: Căci züü banii de pe muncă, Unde pot еї să-mi ajungă ? lar din cef de pe hotie Beaü şi-mi mai rümin si mie? Un ris general izbucni in sală, și însuși poetul nu — - şi-l putu stápini, cînd ultimul vers se termină. Am spus că la cârciumele din Dorna se află puțin — rachiü, care nu prea este întrebat de locuitori. Adese-ori —— erügmarit nici nu maï fin rachiü prin cărciumele lor. Imi — | aduc aminte cà într-o zi, am trecut granița in Romănia n si am dat, în Dorna romănească, peste o cărciumă, unde cerînd putin vin, Evreul ce o ținea îmi răspunse cà nu are, ci numai rachiti ; căci vinul nu se întreabă. Ca do- - vadă vie a spuselor Evreului, văzui ciți-va țărani cu femeele lor în ultimul grad de beţie, turnind încă în er băutura otrăvitoare. Atunci mi-am: adus aminte că pe hotarele vechei Atice, mindrit Atenieni pusese un stilp, pe fata căruia ce venea spre patria lor, ef scrisese cu- Vintele: „aici este Айса si nu Peloponezul*. Tot asa ar putea serie Bucovinenii pe hotarul ce ne desparte de ei: „aici este Bucovina și nu Romănia“. Am observat îndeobște, în satele din Bucovina, că starea lor de prosperitate este în tot-deauna levată de O călătorie la Dorna in Bucovina 101 lipsa betiei. La пої s-a discutat mult asupra întrebărei dacă betia este cauza sărăciei, хай sărăcia cauz бейет. Se erede chiar a se fi descoperit o explicare fiziologică a acestui vici; anume hrana săteanului sarac fiind neîn- destulătoare, el ar fi nevoit să suplinească lipsurile ef, prin introducerea alcoolului. Această explicare este pa- tronată mai ales de medicii noştri, si пої înşine am ad- mis-o in Studiile economice, pe cînd nu vizitasem încă Bucovina. Acuma am revenit cu totul de la acea părere, şi sunt convins că moralul joacă un rol mult maï în- semnat in läfirea saŭ restringerea acestei patimi. Intr-a- devăr, dacă beţia ar fi o urmare a uneï nevoi fiziologice, atunci ea ar trebui să se intilneascá la toți acei ce nu se hrănese cu alimente puternice. Cu toate aceste este cunoscut că sunt mulți țărani săraci chiar în Bucovina, care nu pun rachiü în gură, si care cu toate aceste nu sunt mai lipsiți de putere decit acei ce-l întrebuințază. Apoi clasa săracă a Evreilor nu se hrănește mai bine decît acea săracă a poporului nostru; cu toate aceste beţia între Evrei este о rară excepție. In sfirsit călugări), care postese mat toată viața lor, hrănindu-se deer în mo- dul cel maï neigienie, sunt în cele mat multe cazuri să- nätosi, muncitori si trüese foarte mult, ‘deşi nu intrebu- infazà băuturi alcoolice. La aceste exceptiunt ar trebui să se gindeaseá acei ce vor să facă din beţie urmarea unei legi fiziologice, care ca lege naturală nu poate su- feri nici o singură excepție. După informatiunt pozitive culese în Bucovina, am aflat că mat multe sate, adincite în patima beţiei, ай fost vindecate pe deplin, prin spornica lucrare а preoţilor care adese-ori pun pe țărani să jure în biserică, că nu vor mai bea. Ast-feliü cităm satul Liteni lingă Suceava, scăpat de beţie prin preotul Berariu ; de asemenea Ho- rodnicul de jos, din care ţăranii alungară cu puterea pe un Evrei ce vroia să deschidă o cârciumă, lucru се аг fi în România mai mult decît o minune. Cînd poporul din un asemenea sat vrea să bea, își aduce o balercă cu vin în casa unui Romin,la care se adună асе! ce vor să iea parte, si beau cit le trebue. Cind стай cufundate în patima betier, aceste sate егай sărace átoase, cu aspectul murdar si mizerabil. Astazi, ele inflorese si a- 2 102 A. D. Xenopol jung tot mai mult a se apropia de starea acelora în care } betia este străină. Iată deci dovadă evidentă, că nu sărăcia i este cauza betieï, de oare-ce vedem că niste sate sărace, sub influența unui exemplu moral, s-au lăsat de beţie si t se imbogátese. Chestiunea este atit de interesantă, încît ar trebui sà se rindueascá din partea statului nostru o i anchetă care să o studieze la fața locului. Lucru indestul de extra-ordinar, poporatia cea mat | putin supusă din toată Bucovina vitiulur betiet este toc- t maï cea romănească, pe cînd cea mai bintuità de dinsul | este acea ruteană, care este indeobste și mult mai săracă ] decit cea romînă. Sá nu se creadă că numai țăranii ro- | mint de la munte în Bucovina, sunt bogaţi si cumpätatr, | Am văzut mai sus starea înfloritoare a satelor ce se in- l tind de la granița romînă pînă la Cimpul-Lung. In ti- | nutul Rădăuţului, țăranii staü de minune; mulți din еї 1 ай maï mult de 5000 de fiorini avere, si cîti-va întrec în bogăţia lor pe fruntașii din Dorna. | Cauza acestei stári mai bune a ţăranului romin din i Bucovina, stă în atmosfera morală, care îl înconjură si | care este determinată prin trei elemente: preotul, şcoala { si legile ocrotitoare. Să le examinäm pe rînd. Hl Preotul in Bucovina nu este numai un servitor al Ë religiei, căci dacă ar fi numar atit, este probabil, că nu | аг avea o inriurire atit de mare asupra sătenilor; căci | si în Bucovina ca pretutindeni, Rominul nu este bigot. M-am informat cà posturile ar fi ținute mat mult de fe- f mei si prea putin de bărbaţi. Apor chiar Duminica la К biserică, nu аш văzut o grămădeală asa de mare de po- $ por. Cu toate aceste, slujba bisericească este fácută aşa w ca să poată interesa maï mult pe popor. La biserica din ) Dorna am auzit, într-o Duminecá, o frumoasă euvintare ţinută de protoereul Balmus si un cor de țărani înlocuia H е cîntarea dascalilor la strană. Preotul este înainte de toate | centrul de lumină al comunei, omul superior prin cul- w: tura lut care ajută săteanului, prin sfaturi, la nevoile ll sale; persoana cu moralitate exemplară, care slujeşte de lí model turmei ce este chemat a păstori. Acești preoți din f Bucovina sunt, în satele rominestr, toți doctori în teologie ! de la Universitatea din Оегпації. Fie-care absolvent al Facultäter este numit preot în o comună din cele mai O călătorie la Dorna in Bucovina 103 mici, şi după ce si-aú făcut încercarea, sunt înaintați in comunele cele mai mari. Dintre aceştia, se aleg cu tim- pul сеї mai destoinicï care sunt înălțați la rangul de protoerei. Această înălțare se face, luîndu-se în privire capacitatea combinată cu vechimea. Este de observat că îndeobște, toți funcționarii în Bucovina, precum în toată Austria, capătă înaintâri numai după acest sistem. Imi aduc aminte că pe cînd eram în Dorna, se întîmplă să moară preşedintele Tribunalului local, si ей crezind că şi pe acolo cu ceva stâruință poate dobindi cine-va un post, felicitaiü pe membrul Tribunalulur de viitoarea sa înaintare. El rise şi-mi spuse că, la virsta lut (era de vre-o 35 аш), nu ajunge cine-va preşedinte; că mai sunt vre-o 18, mai bătrîni decit el, care-și aşteaptă rindul. Pen- tru a reveni la preot, mal observ cá poziţia materială a lui este din cele mat bune. Pe lingă că are tot-deauna o locuință foarte îndemănatică, el mai primește aproape la 1000 de fiorini leafá pe an (ceea ce face cam la 200 de ler pe lună). Leafa însă alcätueste partea cea mai neînsemnată a venitului säü. Poporenif săi fiind bogaţi, preotul încasază de la еї sume însemnate pentru fie- care slujbă religioasă. De îngropăminte ieaü adese-ori 40, 60 şi pînă la 120 de let, după puterea țăranilor care bine-infeles дай din bună voia lor asemenea sume, fiind- că aŭ de unde. In deobste țăranul bucovinean, deşi nu bigot, iubeşte mult a dărui preotului si bisericer. Cu a- ceasta el se crede că și-a îndeplinit datoria luf de creștin, şi că popa e obligat să se roage pentru el care nu prea are timp să o facă. De aceea mulți țărani lasă la moar- tea lor o parte din pămînt bisericei, de productul că- ruia, finul, se foloseşte tot preotul. Poziția acestuia fiind din cele maï bune, se înțelege cum de tinerii cef maï distinși se grăbesc a imbráfosa cariera preoțească, încît în Bucovina, tot ce e maï bun, maï distins, devine preot. La nor eum staü lucrurile în această privință, ne vine greü a o spune, pentru respectul ce, si asa, suntem da- tori să arătăm servitorilor religiei. Preotul fiind învăţat, moral și bogat, înțelegem. în- riurirea lut atit de puternică în comună, Fie-care {атап se întreabă, la fie-ce faptă a lui, ce va zice preotul, și o dojană a acestuia face mar mult decit o pedeapsă a ju- 104 A. D. Xenopol decătoriei. Preotul însă, desi om cu o cultură in totul deosebită de acea a ţăranului, a rămas tot în sînul po- porului; iea parte la toate petrecerile si durerile sale, aducind o măsură in cele dintiiü si o mingiiere în cele de al doilea. Casa luy desi mobilată după sistemul a- pusan, desi auzi adese-ori resunind din ea un piano, - este condusă în chip patriarhal. Fiica preotului, stie să execute un vals sau o fantazie pe clavir: dar se duce si cu servitoarea în tîrg, cumpará cele necesare, ordonă de bucate și îngrijește îndeobşte de toată gospodăria, chiar la vîrsta unde fetele noastre se joacă încă cu pă- pușele. Cind sunt mal multe fete la un părinte, ele con- due gospodăria cu săptămîna. Cultura minfei le este dată de guvernante ţinute în casele preoților; dar ele fiind deprinse nu numai cu o cultură de salon, ci cu una serioasă si muncitoare, devin în deobste nu dame strălucite, ci bune și oneste gospodine. Fără a critica saü a lăuda această sistemă, deose- bită după moravurile {йгеї in care se află, constatăm numai că clasa cultă în Bucovina este reprezentată in. primul loe prin preofime, si că această clasă nu s-a în- străinat de corpul poporului, cum s-a întîmplat cu clasa cultă de la пої, care nu mar are nici moravurile, nici apucăturile, nici limba, nici portul, într-un cuvînt nimic aproape comun cu masa poporului. Preotul romin din Bucovina este coborîrea culturei în straturile de jos ale so- cietäter, sub figura vie a unei persoane, cea mal sacră, mai ascultată si maï respectată. Acei care combat religia la noi, ar trebui să meargă în Bucovina pentru a vedea efectele salutare ale influ- enter preotului asupra poporului; bine-inteles vorbim de preotul adevărat, instruit, inteligent si moral, nu de negatiunea tuturor acestor calități, îmbrăcată în haine lungi. Dar dacă preoţii la noi sunt departe de a cores- punde delicate: lor menirf, vina este, în priñul loe, a tristei lor poziţii materiale de pînă acum. Religia si pre- otul, servitorul еї, ar trebui nu combătuți si desprefuiti, cum fac la noi unii vintură-țară, ci ar trebui ridicată ştiinţa si moralitatea lor, începînd prin a le îmbunătăți starea materială. Știm cà în Bucovina se găsese maï multe neajunsuri preoților. Este însă ştiut că nicr-odată O călătorie la Dorna în Bucovina 105 nu ești mulțumit cu ceea ce ar, şi apoi si preoții nu sunt decît oameni. Ar trebui însă să cunoască Висоуіпепії starea preoţilor din Romănia, spre a pretui, după dreapta lor valoare, pe acei din {ага lor. Ба cercetàm starea şcolilor, Acele rominesti nu sunt vechi în Bucovina. Sunt abea 30 de ani, ele erau necu- = noseute, pe cînd acuma nu există comună românească _ {ага şeoală poporană. In deosebire de scoalele din Ro- mania, copiit ţăranilor хин? ținuți să viziteze şcoala iarna şi vara, încît se jertfeste, pentru interesul culturei, acel material al locuitorilor, de a-și avea vara copiii lor la indäminä, spre a-i ajuta la lucrările cimpulur. Această dispoziţie supárase întiiă pe ţăranii romini, si еї cáutaii să fugă de școală. Guvernul însă stárui in exacta înde- plinire a acestei obligaţiuni, si eu încetul țăranul se de- prinse el însuși a prefui bine-facerile inväfaturer, ast-felii că astă-zi scoalele romänesti sunt foarte vizitate. Am văzut maï sus părerea primarului din Dorna asupra bunătăţilor aluse de învățătură, si să nu uităm că acea aprefuire esea dintr-o minte nestiutoare. Fiind casele foarte răşchirate, copiii din fundul sa- tului aŭ adese-ori de făcut o lungă cale, spre a ajunge _ la şcoală. Tarna sunt puși într-un саг sau o sanie si a- dust la şcoală, sub paza unui om în virstä. Este lucru îndestul de însemnat că copiii și anume fetele de la ca- раќа] satului Vatra-Dornci, din spre Candrent, care sunt mult mai aproape de şcoala din Сапйгепї decit de cea din Dorna, vin eu toate aceste la aceasta din urmă, din pricină că este mai bine organizată. In şcoala romă- nească se învață toate materiile în limba romînă, si pe lingă aceste si limba germană, Mulți țărani саге ай tre- cut prin școală, cunosc această limbă indestul de bine, _ pentru a se sluji cu ea, si toți fără excepție ies din şcoală cu cunoștință de carte, de oare-ce dinsii nu uită vara cele ce învață iarna. La şcoala superioară primară din Vatra-Dornei există o mică bibliotecă, care bine-in- teles este mai bogată în cărți germane pentru folosul țăranilor decît în cărți romănești, Totuşi acele puţine cărți româneşti ce se află în ea, sunt adese-ori impru- mutate de copii, pentru a le citi. Nu mai puțină inriurire bine-făcătoare asupra mo- , 106 A. D. Xenopol ralului ţăranului, ай si legile care caută să-l ferească de exploatarea din partea elementelor străine ce trăese in sate aläturea cu el. Dintre aceste, în primul loe ar fi cir- ciumarii Evrei care, în Bucovina ca și la noi, se dedau la acest negot. In Bucovina, unde Evreii aü drepturile politice, nu se poate impedeca asäzaga Evreilor prin sate. Lucrarea lor ce ar putea fi dăunătoare: este însă împedecată prin legile relative la cîrciume. Se stie în- tr-adevăr cà inriurirea pierzătoare а Evreilor asupra poporaţiei rurale din Romănia, provine mai ales de la rolul cîrciumarului în sate, Pentru a câştiga cît mai mult, el are interes a favoriza beţia, la care locuitorii noştri se dedaii cu atit mai uşor, cu cît er nu sunt reținuți prin nică о putere contrară. Cu cit sărăcesc, cu atit se dedaii mai mult acestei patimi degrădătoare, si cu atit mai mult se îmbogățește Evreul. Guvernul austriac a căutat să impedice această speculă, prin legi severe in con- tra beţiei. Insă să nu se creadă că guvernul loveşte nu- mai în cel ce bea, ci таў ales caută să pună ип frin celui cet dă de băut, cireiumarulut, Asa legea pedepsește cu închisoarea de la 4 zile pînă la 3 luni, în caz de re- cidivă întreită, pe tot omul găsit beat pe stradă. Acel individ ce a suterit maximul pedepsei, este afişat în co- типй, nici un cireiumar nu mat are voe să-l dea nici un singur pahar de băutură, sub pedeapsă de amendă, şi la caz de recidivă, închisoare. Pe lîngă aceasta, cir- ciumarul nu poate da ţăranului băutură pe datorie, sub pedeapsă de a nu putea reclama; el nu poate cumpăra în timp de iarnă producte de la locuitori, pe un pret mai mic decit cel curent; nu are voe să iea de la țăran mai mult decît procentul legal, pentru împrumuturi de bani. Ceea-ce este însă important, este că aceste legi se aplică; că nu sunt scrise numai pe hirtie. La пої a voit să se iea o măsură mai radicală contra elementului e- vreese, aceea de a împedeca chiar așezarea lui în sate. Ce folos, dacă aplicarea acestei legi nu se face cu stric- tefá si în mod statornic! Chiar dacă izgonirea Evreilor e ordonată de autorităţile superioare, încă sunt lăsaţi de cei maï mică a tinea cârciumi, fie еї înșii, fie prin persoane interpuse, și găsesc mii de alte mijloace de a încunjura legea, cînd nu o lovese în față. Credem noi oare că vom О călătorie la Dorna in Bucovina 107 putea vreo-dată să inchidem cu desävirsire satele noastre elementului evreese? Noi nu sperăm aceasta, și de aceea, pe lîngă legea relativă la oprirea agezárei Evreilor în sate, credem că ar fi bine să se adaugă niște dispoziții pri- vitoare la impedecarea exploatärer ţăranului de сайа cîrciumară, ori de ce naţionalitate ar fi er. Bine-infeles că legile noastre în această privință ar trebui să fie mult mai amärunfite si mai aspre; căci pe cînd în Bucovina ele tind a apăra pe locuitori contra unei jáfuirr posibile, la пої trebue desrădăcinat un abuz ce strălucește în toată floarea lui. Nu infälegem argumentul са această exploa- tare a patimei betier, să nu poată fi înfrînată prin legi. Tot aga s-ar putea spune de toate celelalte abateri, și nu am mai avea nevoe de legiuri penale. VII De la Dorna la Suceava Muntele pe lingă tot farmecul care il înconjoară, are şi o parte foarte neplăcută: ploile cele dese care cînd se încing, par că nu ar voi să se mai istovească. Apoi adese-ori ele ead, pentru a zice ast-feliu, din se- піп, încât nu poți fi sigur, decit foarte arare-ori, pe o zi întreagă de vreme frumoasă. In timpul petreceret mele la Dorna, avut prilejul a primi adese-ori de aceste bài luate pe îmbrăcatele. De cite ori plecam de acasă cu un soare frumos, neavînd nici măcar grija de a lua cu mine o umbrelă, si mă întorceam udat ріпа la oase, după cîte-va oare de preumblare prin înconjurimi. De la ex- cursiunea făcută la Haituri, cînd furäm botezați cu ploaia “cea atit de imbelsugatä, soarele nu se maï văzu răsărind deasupra Dornei. O perdea nestrăbătută de nori, ceață si apă, ií a- coperea strălucitoarea faţă. Din ei se revărsa de dimi- пеа{й pînă in seară o ploaie bogată, care in rästimpuri numaï se domolea cite putin, pentru a incepe iar cu o nouă furie. Orizonul se închidea tot mai tare, sub ne- gurile care inváleaü munții, si in curînd abea se mai zürea numai baza celor mai apropiaţi. Dorna si Bistrița eregteaü mereu, umplind patul lor în toată lărgimea lui, 108 À. D. Xenopol târă a putea să se reverse, fiind restrinsä matca lor între dealurile ce le insotese cursul. Orăşelul se nămolise cu totul prin seursorile de арӣ care se coborati, din dealu- rile imprejmuitoare, ре stradele cele nepävaluite si pre- văzute numai cu nişte trotuare de scînduri. Locul cel atit de mindru cu cite-va zile în urmă, devenise o mo- cirlă noroioasă, cu neputinţă de străbătut, Era timpul de a fugi din el, și toți vizitatorii plecaŭ pe intrecutele, Eram hotărît a mă întoarce cu pluta, pe cursul Bis- ` trițeï pînă la Piatra, si de aceea asteptüi încă cîte-va zile, sperînd in îndurarea cerească, Dar norit se tot adunau, în loc de a se desface, si une-ori, cînd soarele izbutea a răzbate prin er, pentru a furisa cite o rază de căldură pe natura înecată, atunci pădurile fumegaü cu o nouă putere, trimitind cătră el valuri groase si închise de ne- guri care, desfundindu-st coastele, läsait să cadă din ele puhoae de ploaie, decît care mat mari nu cred să fi fost nici pe vremile potopului. Se încinse o luptă cumplită între nori si soare, între apă si foc, si era zadarnic a aștepta rezultatul ei, mat ales că apropierea toamnei slă- bise puterea soarelui si făcea cam neprobabilă о izbindá pe partea lui. Mihnit in adine si considerind câlătoria aproape ca zădărnicită, mà hotăriiu să plec iarăşi pe unde venisem. Dar pentru a varia măcar întru cit-va călătoria, apucăi calea prin Suceava. Ріпа la Gura-Homoret, revăzut toată acea frumoasă natură, care mă încîntase atit de mult la venire, deşi acum era lipsită de farmecul strălucitor al soarelui, Totuşi și acuma văzută prin perdeaua de ploaie si acoperită în parte cu mantiele zdrenfuite ale neguri- lor si norilor, nu inceta de a avea frumusefile er; eñer aceasta este darul frumoasef naturi, de а ráminea atare în toate timpurile si în toate împrejurările. De la Gura-Homoreï, intraï pe o cale ce-mi era ne- cunoscută, acea spre Suceava. Regiunea este mai plană, orizonul mai întins. Pe alocurea cimpia se întindea cit coprindea ochiul, acoperită adese-ori cu porumb, plantă ce nu văzusem în-partea muntelui, Adese-orí strábáteam prin păduri care, deşi mari si umbroase, erai departe de а avea caracterul măreț: şi impunător al celor de la munte. O călătorie la Dorna in Bucovina 109 A doua zi seara ajunserăm în vechea capitală a Moldovei, Suceava. Oraşul e mic, așezat pe ultimele ra- mificări ale Carpaţilor, cure se pierd în șesul Siretului. Suceava este asternutä pe mai multe dimburi, care isi scaldă picioarele în riul cu același nume și, de cea parte de case, se întinde un ses nemărginit, închis de orizon. Interesul acestei localităţi stă în zidirile vechi, parte păs- trate încă, parte în ruină, ce se întîlnesc aici. Dintre bisericele vechi citim acea a Sfintului Dumitru, zidită de Stefan cel Mare, care conţine între altele si portretul întemeitorului еї, reprezentat cum s-a constatat si la bi- serica Sft. Nicolae din last si aiurea încă în timpurile din urmă, blond, eu musteatà, barbă prea puțină, încît se vede că era spin si smead la față. La această bise- rică se află un aer dăruit de Mihail sin David, negutitor . bucureştean, in З Noembrie 1764. Altă biserică foarte „veche este acuma părăsită si întrebuințată ca magazie, încît nici n-am putut pătrunde in ea. Acoperemintul еї spart prin mai multe locuri, lasă să pătrundă apa în ziduri, si cu toată extraordinara soliditate a bisericilor vechi, este probabil că nu va putea sta mult timp în . pieioare, faţă eu neingrijirea în саге e lăsată. Și cu toate aceste în Germania si Austria ştim că ruinele sunt în- _ treţinute spre a infrumusefa locurile si a păstra în min- . tea poporului amintirea timpului trecut. Oare pentru ce sunt lăsate în părăsire monumentele si ruinele românești ? Pentru a віїпре în poporul romin amintirea neamului si origineï sale? Aceasta putea să fie mai înainte, pe timpul pe cînd germanizarea era maxima politice) ur- mată de guvernul austriac față cu nationalitätile impe- riulur. De cînd însă această politică a fost părăsită, de cînd guvernul central a găsit chiar în Romini un ele- ment întăritor contra preponderentei slavismului in Bu- covina, bine si înțelept este oare de a lucra pentru stin- gerea conștiinței romänesti pe calea istorică? Credem că în această privire este ineuibat numai un spirit de ru- біла, moştenit din epoca anterioară în aceasta de faţă, în care el nu mai are motivul de a fi. Ne aşteptăm deci în curînd, ca guvernul să iea măsuri pentru a se scăpa de peire si vechile monumente românești, Ruina cea mai însemnată a Sucevei, este асса a ce- 3 110 A. D. Xenopol tățuiei, așezată pe un deal, despărțit de acel pe care se întinde orașul prin о гіра adincá, încât pentru a te urca pe, el trebue să faci un incunjur îndestul de îndepărtat. De pe acest deal se dominează șesul Sucevei si al Sire- tului, ріпа se pierde din vedere in negurosul orizon. De cite-ori nu a privit Rominit de aici spre acel şes ră- săritean, din care atitea nenorociri a venit peste ei! Stînd aici pe o fărămătura deslipită, ca un bloc uriaș, din uri- asul zid, priveam spre văzduhul neguros ; pare cà ve- deam izvorind necontenit din fintàna nesecată a acestui orizon fâră fund, roiuri de popoare care se repezeau ca nişte lupi flâmînzi pe frumoasele țări locuite de Ro- mini. Și acuma chiar negurile îndepărtărei luase în for- mele lor fantastică chipul unor armate care inaintaü cu pasul greoin iarăși spre a noastră moşie. Vuetul vag wi indefinit al vintului ce spotea necontenit, părea a aduce tot mai aproape acele vedenit amenințătoare. О piatră însă desfaeutá din scobitura în care stăteam, mă trezi iarăși la realitatea lucrurilor. Inceput a explora ruinele, însă lucrul nu era de loc ușor, Recunoseui în curînd că numai un studiü amă- runfit si niste săpături ar putea determina forma preciză a сеіафшеї, : In cele mai multe părţi, mat ales în acele ce pri- vesc spre ses, zidurile sunt dárimate pînă în fața pämin- tului și därämäturile lor ре de o parte, pe de alta iarba ce le acopere, fac cu neputinţă recunoașterea liniei zi- dulur. Totuşi în această parte atit de ruinată, se văd rămăşiţele paraclisului de pe mai multe figuri de sfinți, ai căror urmă se deosebeşte încă în colori pe o surpă- tură ceva mai adăpostită. Partea ce vine spre deal este mult mal bine conservată. Se află aici încă în “picioare о bună parte din zidurile cctäter construite dintr-un a- тезісе de piatră si cărămidă prinse într-un ciment atât de consistent, încît par a fi devenit o singură bucată, Zidul are o înălțime de aproape 8 metri, grosime de 2 la bază si de unul la virf, încunjurat de un sant lat de vre-o 10 metri si mai tot atit de adînc. In partea cea mai întreagă a zidului, spre apus, se vede locul unde era poarta care dădea în sant si peste care conducea probabil un pod miscätor, Pe la mijlocul șanțului se află O călătorie la Dorna in Bucovina 111 o cărare ridicată, lată numai cit ar călea un om, care slujea pentru comunicarea obicinuită. Intáriturile cetă- fuieï fac un efect impunător si se arată ca niște lucrări puternice pentru acele timpuri in care atacul era mult maï slab decit astăzi. Ințelegem cînd le vedem, cum de o cetätuie atit de mică, comparativ cu enormele întări- turí din zilele noastre, putea sã rețină luni intregí armate duginane înaintea ei si să scape de atitea-ori neluată de ele. Din ceea parte a Sucevei, din partea opusă cetăţuiei, spre nord, se айа o mănăstire si dinsa întărită, numită Жатса. Această biserică este astăzi armenească si această împrejurare pare a lăsa neexplicatä întăriturile ei. Leto- pisitele noastre contin însă cheia acestei ghicitori, anume: mănăstirea aceusta armenească pare a fi existat mai de mult timp în Suceava, poate de la prima aşezare a Ar- menilor in Meldova. Pomenirea ei se intilneste însă pentru prima oară la domnia lui Constantin Cantemir Voevod (1685— 1691) despre care ne spune Neculeea, că intoreindu-se craiul Sobieski de prin Moldova de mij- loe, unde fusese ріпа la lași, înapoi in Polonia, spre a nu-l apuca iarna în țară străină, a lăsat oaste în ceta- „tea Neamțului si în Suceava, în mânăstirea armenească și în mănăstire în Agapia si în Secul si în Cimpu-Lung si în Hangu (Leiopiseţele, ediţia Cogălniceanu laşi, 1853, 11, p. 264). Cauza pentru care Sobieski nu a lăsat oastea lui in cetatuia Sucevei, ci în mănăstirea armenească ne-o arată Neculai Mustea, care ne spune că atunci cînd sa întors Sobieski din Moldova cătră Polonia, s-a dus la Neamţ si l-a luat în tăria sa, si de acolo s-a dus la Su- ceava ; iar fiind cetatea Sucevei stricată, ` pus-a de a făcut gant la biserica armenească, punînd întrînsa o sumă de oaste să-i fie de pază si fiind vremea cam despre iarnă, „s-a dus craiul la tara lui (Letopisetele idem III, p. 27). Acest loe explică întăriturile mănăstirei armenești de Jinga Suceava. Suceava ar merita a fi studiată mai cu deamărun- tul. Suntem convinși că in vechia capitală a Moldovei se ascund încă multe secrete ale istoriei färel. й Dar timpul grăbea si mà impingea fáră de voie să mă despart de aceste interesante lucruri si să caut ia- răși, în viața reflexivă, compensarea frumusetelor ce le gustasem în această neuitată vacanță, m In visuri doar... Cind imi las eapul pe mină, Seüp-al ginduluY sirag, Si mă cred din пой stăpină, Tie veşnic mie drag. Atunci cite sunt prin lună, Cite-n stele sin poveşti, "Tree prin mintea mea nebună, Socotind că mă iubeşti. Dar tresar.... cind de pe mină Capu-mi lunecii spre piept, Si din visul de regină, Trislà roabă mi deștept. А. VOJEN Nepásare d Ce-mi pasă mie de dureri Mini mi-or părea străine, De гїї, de plingf de ce-a fost eri Aceiași vreme vine... Ce-mi pasă mie de noroc!... Speranţa-i nebunie. Ма lasă rece-al soartei joc, Neroada-f loterie !.... Ce-mi pasă mie că ceilalți, Nu cred, nu simt са mine: „De te cobori, de te inalfi, „S-alege praf de tine!“,.. Ce-mi pasă mie ce mi-i seris, De rid, de pling, stiü bine: Са viaja nu-i decit un vis, Un vis — ce-o clipă (inel... Ce-ti pasă, dacă-s pete-n soare, Cind tu nu te cunoşti pe tine, Cind totul naște, totul moare, Făr-a fi vrut-o, — de la sine. Ce-ti pasă, dacă-n veșnicie Se sting, s-aprind mulţimi de stele, Cind treci prin viața ta pustie, Stráin și pribegind ca ele. Züdarnie cati să prinzi misterul De-apururi nepátruns al бгеї, Nu cucereşte nime cerul Tndreaptá-ti gindul înspre tine : E tristă soarta omenirei, Dar scapi curind — сйсї moartea vine |... Ursuză-i vremea.. .. schimbătoare, Se zbucium frunzele-n văltoare, Se-ndrumá cirduri de cocoare Spre ţările scăldate-n soare. Departe-s — ce le pasă oare Са-п urma lor se stinge, — moare Bogata codrului splendoare Si pling duioasele izvoare?.... Ca stolurile de cocoare A mele ginduri călătoare Se-ndrum spre tine — al vieţei soare. Străin îţi sunt, ce-ţi pasă oare Că sufletu-mi se stinge — moare, Cind viaţa ta — e-o sărbătoare l... VESPASIAN ERBICEANU ŞCOALA POSITIVISTO-ANTROPOLOGICÁ PENALĂ (Urmare), Dreptul penal si antropologia criminală I Antropologia cuprinde in sine intreaga istorie natu- rali a omului: anatomia, fiziologia si psihiatria. Impreună cu botanica si zoologia, ea formează asa numita biologie generală, care se ocupă cu studiul vielei organice in ge- nere, natura anorganică alcătuind obiectul de cercetare al altor stint, ca geologia si mineralogia, Antropologia criminală, fiind o ramură a antropolo- giei generale, își datorește färă îndoială originea еї pro- greselor enorme realizate de științele naturale în epoca noastră, cum $i metoadelor experimentale care ай dat re- zultate atit de strălucite in toate ramurile biologiei. Stu- diul vieţei psihice a omului in legătură cu firea lui orga- nică si cu condiţiunile mediului in care el träeste, — studiu bazat pe experiență și observatiune, — a trebuit neaparat să provoace interesul de a se examina si cunoaște de a- proape natura intimă a criminalului, conformaliunea si Scoala positivisto-antropologică penală 117 p p funcțiunile sale fiziologice, asternind cu chipul acesta calea unei îndeletniciri speciale cu orizonturi noue, neexplorate încă piná atunci. Antropologia criminali purcede de la principiul em- рігіс, mai mult вай mai puţin documentat, că între con- formaţia psihică și cea fiziologică a omului există un ra- port atit de statornic și intens, încil absolut toate caracte- vile şi particularitütile psihice ale unu individ, se exprim şi se resfring în afară prin anumite conformatiunt $i ano- malit organice. Bazată pe acest principiu’), pe care-l con- sideră drept axiomă, şcoala antropologică penală caută tocmai са, după particularitätile şi anomaliile organice ale firei criminalului, să descopere caracterele sale sufletești şi să determine procesele liuntrice ale viefeï sale psiho- fizice, care ar putea conduce la explicarea fenomenului criminalităţei. Evident că această tendință a antropologiei criminale, nu e altă ceva decit consecința directă a des- voltărei actuale a fiziologiei si psihiatriei, — care, după cum se stie, proced la determinarea fenomenelor psihice, la constatarea maladiilor mentale, orientindu-se după simp- tomele şi caracterele organice ale individului 2). Pentru a ajunge la această țintă, școala antropologică penală intrebuintazä in cercetările si observaţiile sale ace- leasi metoade inductive experimentale, aceleaşi procedeuri si criterii pozitive, pe care le aplică şi ştiinţele exacte, din care cauză ea se mai numeşte si şcoală positivistä (scuola positiva). - Metoada istorică si cea comparată, întrebuințate atit de mult de şcoala sociologică penală si chiar de cea spi- ritualistă clasică, sunt părăsite cu desivirsire de școala nouă, macar că ріпа la un punct si aceste metoade ar pu- tea fi caracterizate cu denumirea de pozitive, întrucit atit una cit cealaltă se bazază numai pe fapte, reale si certe. In adevăr metoada istorică nu e altă ceva decit expunerea analitică a fazelor prin care aŭ evoluat ideile si institutiu- LA se vedea critica acestui principiu, făcută de ilustrul savant Wundt în opera sa L'ésprit et le cerveau p. 18; vezi asemenea şi Tarde, Travaux récents sur la psychologie criminelle, — Revue philosophique, Decembre 1887. 2, Vezi Ribot, Maladies de la mémoire p. 39; cum gi Féré, Dégénérescence et criminalité, Paris 1894 pag. 51 şi urm. 4 118 Vespasian Erbiceanti nile juridice ale unui popor de la obirsia si ріпа la ul- tima lor fază actuală, iar metoada comparată constă in studiul comparativ al legislatiunilor penale la diferite po- poare іп raport cu legislaţia națională a unei ţări oare- care. Amindouë aceste metoade joacă un rol predominant mai ales in şcoala sociologică si aü adus foloase mari sti- infei penale. Studiul istoric descopere geneza ideilor si in- stituțiunilor juridice actuale, ne arată legătura lor orga- nică cu viața trecută, cum şi necesităţile sociale ce le-aü provocat, punindu-ne ast-feliii in stare a aprecia temeini- cia si vitalitatea lor. Studiul comparat. urmărind evolu- țiunea ideilor și institutiunilor juridice la alte popoare, lărgește orizontul vederilor si cercetărilor noastre si ne dă posibilitatea de a împrumuta de la alte state institutiunile de drept, care ar conrespunde nevoilor noastre sociale, Cu chipul acesta necesitatea unei înțelegeri si apropier mai mari între state pe terenul unei acțiuni comune și omo- gene in materie de represiune penală, devine din ce in ce mai simțită, maï evidentă, principiile penale căpătind ast-feliii un caracter de universalitate tot mai pronunțat. Cu totul de altă natură sunt aspirafiunile și preten- lile şcoalei positivisto-antropologice si alte avantagii pre- zintă metoadele întrebuințate de ea. Inliturind eu desivirsire din sfera cercetărilor sale ori-ce concepții apriorice, ori-ce element metafizic, ea se menţine strict in marginile experienţei și observaţiei, avind ca sarcină fundamentală, după cuvintele lui E. Ferri: „studierea genezelor naturale ale delictului în autorul вай, in mediul in care el träeste și administrind remedii va- viate la cauze diferite“ з). Idealul scoalei positivisto-antro- pologice este de a crea o ştiinţă penală cu totul indepen- denti de morala spiritualistä, pe care se razimă dreptul penal al scoalei clasice. Ea atacă cu vehemenfä principiile spiritualiste, încercindu-se a construi în locul lor un sistem de morală experimentală, in armonie cu datele științei moderne, care să fie în stare a ne da un criteriu sigur ii bil de a putea distinge în totalitatea acţiunilor pe acele care trebuesc incriminate si pedepsite. rului arbitru, responzabilitatea morală a deliquen- 3. E, Ferri, Sociologia criminale, Torino, 1892 pag. 127, Şcoala positivisto-antrupologică penală 119 tului, noţiunea de merit si demerit, culpa expiatoare etc., care alcátuesc piatra fundamentală a legislatiilor penale in vigoare, sunt eliminate definitiv, ca unele ce nu maï con- respund ştiinţei pozitive de az. Dar, după şcoala nouă, defectul cel mai mare al drep- tului penal actual, pătruns, după expresiunea lui Ferri, de sentimentalism bolnav pentru deliquent, este că el, mentinind principiul circumstanțelor atenuante și aplicind maxima „in dubio pro reo“, slăbeşte sistemul de repre- siune penală si micşurează in mod considerabil garanţiile siguranţei sociale. Judecătorii, admi(ind circumstanţele a- tenuante si achitind inculpatul pentru că-l găsesc neres- ponzabil moraliceste de faptele ce i se impută, saŭ pentru că actul săvirșit nu întrunește vre-unul din elementele le- gale ale delictului, — manifestă un respect exagerat pen- tu drepturile individului, cälcind în picioare interesele mai superioare ale societigei. In asemenea împrejurări se explică uşor creşterea enormă a criminalitățeï in ziua de алй, cum si neputinfa in care se află ştiinţa penală clasică de a o stavila. Cu drept cuvint dar, şcoala positivisto-antropologicä declară, cà dreptul penal al scoalei clasice, împreună cu morala metafizică, sunt ajunse la complectă bancrută, pen- „tru că pe de o parte se întemeiază pe himere, punind drep- turile indivizilor mai presus de interesele comunitäfei so- ciale, iar pe de alta — nu dispune de indeajuuse mijloace de proteguire socială si se găseşte in neputinţă а opri des- voltarea crescindá a criminalităţei, care in Europa a luat deja proporţii ingrozitoare *). In special este acuzatii școala clasică că se ocupă prea mult cu studiul infracjiunel, con- siderată ca entitate juridică abstractă, şi că neglijază cu desăvirşire studiul infractorului, ca personalitate ps holo- gică. Tocmai de acea şcoala positivisto-antropologică adoptă un procedeü cu totul invers: lasă pe al doilea plan teo- riile filosofice şi raţionale ale infracțiunei şi a elementelor ei constitulive, şi îşi concentrează (олій atenfiunea asupra studiului infractorului, imprumutind de la antropologie, sociologie, psihologie şi statistică, informatiunile necesare 4. Asupra crestereï criminalitátei, a se vedea Garofalo, Cri- minologia, partea a II-a, cap. I, pag. 299 si urm, 120 Vespasian Erbiceanu referitoare la conformatia organică, moravurile și inclină- rile sale. Deci ea caută a lovi cangrena, nu in ea însăși, ci în pacient, în persoana contaminată deja. Este foarte interesantă şi caracteristici următoarea a- sămănare, pe care o face profesorul de drept penal al U- niversititei din Sienne, E. Ferri, între științele fiziologico- medicale şi dreptul penal, în introducerea operei sale Nuovi Orizzonti del diritto e della procedura penale; „Se stie, zice el, cá pinà la inceputul veacului nostru, medicina practică urma un metod de cercetare abstract. In medi- cină se făcea exclusiv numaï nosologie; boalele eraü stu- diate, descrise si tratate într-un mod general, aprioric si abstract, ca niste entități metafizice. La patul bolnavului . medicul dădea o importanță secundari persoanei, și nu se preocupa decit de a descoperi natura afecţiunei morboase. ` Odată convins că această afecţiune era de pildă friguri, el, fácind abstracție de persoana bolnavului, trata direct fe- bra, ca o entitate abstractă. Putin importa dacă bolnavul avea un temperament sanguin, limfatic saü nervos, dacă avea antecedente ereditare saii personale care ar sta în legătură cu maladia de care sufere; febra răminea tot febră si era tratată ca atare. De atunci insi medicina practică, cu ajutorul mijloacelor noue experimentale, a apucat altă direcţie, a început a studia mai cu samă per- soana bolnavului, antecedentele sale, modul de viaţă, ma- nifestările organice, compoziţia urinei ete. Cu chipul acesta sistemul vechiü s-a părăsit si în loc de a se trata boala, s-a început tratarea bolnarului, ast-feliü că aceiași afecţiune se putea trata prin mijloace diferite, după cum diferite sunt condiţiile si cauzele ei*?). О mișcare științifică analoagă a avut loe si în do- meniul dreptului penal. Școala penală clasică consideră si studiază furtul, uciderea, falsul etc. in mod izolat, ca en- titäfi abstracte, întocmai cum proceda şi vechea medicină cu maladiile sale, rezervind un loc cu totul secundar stu- diului persoanei intractorului, temperamentului şi antece- dentelor sale. Cea ce o interesază mai pre sus de toate, este chestiunea de a şti, dacă faptul material incriminat 5. E. Ferri, Nuovi orizzonti del diritto e della procedura penale, ediția a Ша 1884, p. 15. Şcoala positivisto-antropologică penală 21 intruneste toate elementele delictuale cerute de lege, pen- tru ca pedeapsa să poată fi aplicată. Școala nouă positivistă, urmind ultimele procedee ale medicinei. si fiziologiei, a părăsit acest sistem pe care-l con- sideră greșit. Ea în primul loc și in mod principal studiază personalitatea psiho-fiziologică a infractorului, antecedentele si aplecările sale moștenite sait ciştigate; chestiunea in- fracțiunei în sine rämine ceva secundar si accesoriü. E- lementele delictuale ale faptului incriminat, cum si pena- litatea lui, urmează a fi dictate nu de articolele codului penal, ci de cerinţele si nevoile societăței; căci chiar dacă faptul material n-ar întruni vre-unul din elementele con- stitutive ale culárei вай cutărei infracţiuni, totuşi el trebue pedepsit, cînd siguranţa socială, care e mai scumpă decit drepturile individului, reclamă aceasta. Școala positivistă își propune dar a combate nu infracțiunea în sine, ci in- fractorul si prin urmare situaţiunea lucrurilor schimbin- du-se cu totul, e natural ca ea sà incerce a face definiţia si clasificarea nu a infracțiunilor ca școala clasică, ci a infractorilor, orientindu-se după starea psiho-organicä si = gradul de perversitate personală a fie-cáruia *). Asa dar cea ce constitue fondul doctrinei positivisto- antropologice penale si caracterul еї în adevăr distinctiv si original, este înlocuirea studiului infracțiunei prin acel al infractorului; iar pentru studierea caracterelor psiho- „organice ale acestuia, savanții scoaleí noue aŭ creat niște “anumite instituţiuni de aplicare numite clinică criminale. Infracţiunea în ochii savanților acestei scoale nefiind altă ceva decit manifestarea unei organizări defectuoase, a u- nei firi bolnave, este necesar ca mai intiiü să cunoaștem bine natura infractoruluï, pentru a putea aprecia răul de care ea sufere şi a descoperi tratamentul si mijloacele de combalere. Prin ele însăși actele criminale nu insamnä nimica, n-aü nici o valoare juridică intrinsecă, de aceea orí-ce clasificare bazată pe gravitatea și caracterele lor ex- terioare, pe natura si importanța prejudiciului cauzat in- tereselor private вай ordinei sociale, — este falșă şi trebue părăsită. Studiul infraetiunel este subordonat studiului in- factorului, a cărui fire mai mult saü mai puţin insocia- 6, E. Ferri, oper, cit. p. 16, Vespasian Eibiceanu bilă se manifesti in actele sale criminale. Infractiunea dar n-are valoare si importanță decit ca o manifestare ex- ternă si materială a aplecărilor fireşti, a caracterelor par- ticulare psiho-fiziologice. si a gradului de perversitate per- sonal a infractorului. E dar foarte natural ca in scoala noui, in loc de clasificarea infracţiunilor să avem o cla- sificare a infractorilor. Aci insü fiind chestiunea de a se cunoaste si examina de aproape firea psiho-organicä si personalitatea infracto- ruluï, trebue să spunem că școala positivistă penală se in- depărtează cu totul de la concepția despre om acceptată de școala clasică. Ea cade chiar într-un feliü de materia- lism- exagerat, susfinnt acum o sută de ani în urmă de enciclopedistii franceji Diderot, Holbach, La Mettrie, Hel- vélius şi de discipolii lor posteriori ca Gall, Spurtzheim, Buchner, Dr. Jacoby, Darwin, dar care actualminte este desaprobat in ştiinţă. Concepţia despre om admisă de co- rifeil scoalei noue, C. Lombroso, E. Ferri si R. Garofalo, este absolut identică cu acea ре care o găsim în scrierea lui La Mettrie ,L'Homme machine“ si a lui Holbach = Système de la nature“. „Omul, zice Ferri, nu e altă ceva decit o mașină, superioară ce-i dreptul altor lucruri cre- ate, dar în definitiv — tot o mașină, adecă un organism supus legilor mecanice ale naturei, iar nici cum o ființă deosebită in univers“). După Lombroso, aceleași legi naturale care domină lumea vegetală si animală, guvernează si pe om, de aceea toate observajiunile pe care le face el asupra animalelor si plantelor le aplică si la om, care nu e decit tot „o ma- terie organizată“. In afară de partea fizică, în om nu mai e nimic altă ceva, el nu e o ființă morală, cum își inchi- pueaü metafizicianii de altă dată. Virtutea, lagitatea, de- votamentul, prostituţia, crima sunt secreţiuni necesare ale organismului, intocmai după cum şi saliva e un produs al glandelor salivare. Actele omului sunt simple dispoziţiuni ale creerului; spiritul si voința lui n-aü putere de a se determina și nu pot exercita nici o inriurire asupra di- recției aplecărilor si impulziunilor sale organice. Intreaga activitate omenească e supusă unor forțe superioare fatale, 7, Е, Ferri, oper. cit. p. 115; La Mettrie, oper, cit, p. 55, Scoala positivisto-antropologicá penalà 128 care nu pot fi nici cirmuite, nici învinse 5). Noţiunea bi- nelui și a răului, ideea de dreptate, sentimentele morale etc., sunt rezultatul educafiunei вай mal bine zis al dre- sărel. „Procedeurile întrebuințate in educafiunea $i dresa- rea animalelor sunt esentialminte identice cu acele care ай creat morala primitivă. Atit unele cit si altele se in- temeiază pe proprietatea fundamentală a celulei nervoasă de a se impresiona si a păstra impresiunele primite“. Cu un cuvint întreaga doctrină a școalei positiviste penale e pătrunsă de determinismul cel mai riguros, care exclude cu desävirsire orí-ce posibilitate de intervenție si iniţiativă personală a omului in mersul natural al lucrurilor 9); Asemenea principii fiind diametral opuse si absolut inconciliabile cu teoriile spiritualiste ale scoalei clasice, de la sine se impunea o reformă radicală si profundă in drep- tul penal actual, care fiind redactat într-o epocă cind o- menirea era stăpinită de alte ideï și aspiraţiuni, cind in ştiinţă domnea alt spirit, nu mai satisface nevoile sociale ale timpului nostru, și ce e mai principal, nu conrespunde concepției materialiste а dreptului, singura acceptată de şcoala positivistä penală. Căci dacă omul nu e айй ceva decit o materie organizată, dacă in afară de partea fizică nu mai e nimic altă în el, apoi de sigur că și chestiunile fundamentale ale criminalitijei si penalităţei trebuesc re- zolvite tot în senzul acestor idei materialiste. Il Tncercindu-se a reconstitui știința penală in senzul arătat, şcoala positivisto-antropologică, inspirată de teoriile evoluționiste darviniene și pe baza datelor și cercetărilor noue ale anatomiei si psihiatriei, susține că infracțiunea e un fenomen tot atit de natural si inevitabil, ca si nag- 8. Vezi C. Lombroso, L'Uomo delinquente, p. 228; vezi a- semenea si Dr. Buchner, Force et matière p. 297 si urm.; Mario del Mauro, Sul moderno materialismo in diritto penale, 1883, p. 83. 9. Asupra raporturilor doctrinei deterministe eu scoala noui penală, a se vedea Francesco Poletti, Di una legge empirica de la criminalita, 1882, p. 174; Frassati, Lo sperimentalismo nel di- ritto penale, 1892, p. 218; Lombroso, op. cit. p. 235; Letourneau, L' Évolution de la morale р. 68. 124 E Vespasian Erbiceanu terea saü moartea, — că e o anomalie organică care se e- reditează si se transmite din generaţie in generaţie, si că prin urmare criminalitatea ar avea in sine o bază fiziolo- gic si atavistică. Actul criminal nu mai este, ca in școala clasică, un act culpabil, imputabil unei voinli perverse, nu mai este un abuz, o rea întrebuințare a libertăţei indivi- duale, — ci este un rezultat fatal al organismului. După cum culoarea ochilor n-are nici un raport cu inteligența individului, tot asa si crima e cu totul independentă de voința lui; ea este impusă voinței ca o fatalitate fiziologică. Crima fiind o consequentä a conformafiei patologice a creerului, fiind o maladie, este evident că autorul ei nu poate fi declarat răspunzător de faptele sale. Precum be- fivul e un stomah ce simte nevoe de alcool, tot așa si criminalul e un creer dedat a se injecta in singe; el e o ființă desbrăcată cu totul de sentimente sociale, lipsită de simi moral 19). După Lombroso, capul scoaleï positivisto-antropologice si unul din fundatorii de căpitenie ai antropologiei criminale, instinctul de cruzime, jäfuire si răzbunare al omului primi- tiv, al sălbatecului, după mii de ani, se transmite prin atavism la criminalul actual, care oglindește in sine un reflex a stărei de bestialitate a strămoșilor nostri din vre- murile preistorice. Criminalii de azi nu sunt altă ceva de- cit niște sălbateci, care, după ordinea normală a lucruri- lor, ar fi trebuit să trăească in epoca petre, si numai printr-o gresalä a natureï ei se nasc in societatea din zi- lele noastre. Firea lor organică şi psihică întruneşte toate caracterile si instinctele sălbateculul si acest fenomen cu- rios se explică numai prin ereditate atavistică 11). Criminalitatea este atit de intim legată de organism, incit ea se manifestă prin anumite semne si caractere ex- terne anatomice si fiziologice, după care putem. cunoaște criminalul cu aceiași inlesnire si preciziune precum dis- tingem o rasă omenească de alta. Totul deci se explică în om prin organism, prin cenformaţiunea fizică, prin volum. 10. Asupra raporturilor seoalei penale positiviste cu teoriile evoluționiste darviniene, a se vedea Proal Le crime et la peine pag. 4—11 şi G. Vidal, Principes fondamentaus de la pénalité, pog. 430 gi urm, 11. Lombroso, apera citată, pag. 660, Şcoala positivisto-antropologică penală 195 şi greutate. Viciul ca si virtutea, cinstea ca si prostituția sunt rezultate necesare si fatale ale organismului. După acest sistem, auxi cei mai pre! tiţiei penale sunt anatomia medicală, fiziologia gia diferitelor tipuri criminale. Judecata pena fi altă ceva decit rezultatul unui examen clinic, iar ma- gistratul trebue să fie medic, antropolog și psihiatru, pen- iru a fi în stare să măsoare capacitatea craniană, să ob- serve conlormaţiunea si circumvoluțiunile creerului, să cerceteze anomaliile anatomice ale organismului, să anali- zeze urina etc.!*), Cu un cuvint ştiinţa penală și aplicarea legilor urmează a fi luate din mina jurisconsullilor, care s-aü arătat incapabili de a administra justiţia conform in- lereselor societăței, si încredințată specialiştilor, medici si antropologi. Aci ne permitem si observüm că ni se pare stranie şi cu totul greșită asämänarea si confuziunea, pe care o fac toți corifeit scoalel nouă penale, între infracțiune si maladie, şi între rolul medicului și acel al jurisconsultului. Pe de айй parte, ori cit ar voi această şcoală si lese pe al doilea plan studiul infractiuneï, înlocuindu-l prin stu- diul persoanei infractorului, totuși infracțiunea in sine, ca entitate juridică abstractă, va fi totdeauna o chestiune foarte necesară și importantă de studiat. Căci dacă nu vo- im să facem din magistrat numai un incriminator al ac- fiunilor omenești, iar dreptul penal să-l reducem la un simplu comentar de lege, dacă mai ales voim să ne dăm bine samă de opera legiuitorului, si apreciem si determi- nüm care sunt actele pe care puterea socială are dreptul а le reprima, apoi trebue neaparat să pătrundem bine ne- cesilätile societäte si să avem o noţiune exactă despre infracțiune, considerată din punct de vedere sociologie, mo- ral şi juridic, Tocmaï de aceia rolul juris-onsultului es cu mult mai vast și mai complex decit rolul medicul şi unul nu poate fi confundat cu celalalt. Numai dacă am limita pe jurisconsult la ro'ul modest de interpret fidel si servil al legei — am putea stabili oare-care comparaţie între el si medie; această comparaţie insă devine impo- sibilă imediat ce privim lucrurile dintr-un punct de ve- 12. Actes du congrès de Home, vol. II, pag. 445. 136 Vespasian Erbiceanu dere mai înalt. In adevăr medicul nu creează maladiile; ele exist independent de puterea și voința lui; el nu face altă ceva decit le constată si combate. Incriminarea fap- telor omenești depinde din protivă de puterea si voința magistratului si a legiuitorului; ei sunt niște adevăraţi cenzori ai moravurilor publice, nişte adevărați păzitori al ordinei sociale, si ca atare le este permis si le stă în pu- tință de a califica ca antisocială, si prin urmare delictu- oasi cutare вай cutare abatere зай acțiune omenească si а о гергіта, Istoria пе arată сй incriminarea faptelor omenești a variat de la o epocă la alta. Ceia ce legiuitorul айй dată considera ca delictuos si reprimabil, cu trecerea timpului si schimbarea moravurilor, a. devenit un act cu totul nor- mal si nedäunätor moralei si ordinei publice. Pe de altă parte, de cite ori nu intilnim si astăzi fapte blamabile si dăunătoare ordinei sociale, care nu sunt pedepsite si nici macar prevăzute de codul nostru penal, dar a căror re- primare trebue așteptată desigur de la legiuitorul viitor. Deci schimbarea după vremuÚd a idealului social si a modului de orientare morală a omului, a determinat în acelaș timp evoluarea incriminărei ac[iunelor omenești de la 6 epocă a istoriei la alta. Dacă ne scoborim nu mal departe decit cu 250 ani în urmă, găsim în Pravilele lui Vasile Lupu Voevod o mulţime de abateri și fapte ome- nesti, considerate si pedepsite ca crime, dar despre саге legiuitorul actual păstrează complectă tăcere. Aşa dar rolul magistratului şi al legiuitorului nu poate fi nici-odată confundat cu acel al medicului; magistratul si legiuitorul totdeauna vor simţi nevoie de a se călăuzi în opera lor creatrice de principii filosolice și sociologice si de a poseda o noţiune exactă asupra infrac(iunel, con- siderată din punct de vedere juridic abstract. Tot asa de nerafionatä ni se pare si asămănarea се am văzut cà se face între maladie si infracțiune, si care se razimă pe o altă asämänare dintre organismul animal (sistemul celular vital) și organismul social (societatea), fä- cută de filosofii positivisti moderni, ca Auguste Comte, Dar- win, Herbert Spencer, si adoptată de penalistii scoalel 13, Lombroso, oper. cit. pag. 312: Ferri, oper. cit. pag. 115. Şcoala positivisto-antropologică penală 127 noue 12). In adevăr maladia e un proces fiziologic petrecut intr-un organism animal, care derivă din anumite cauze permanente si neschimbate (microbi, еќс.); ea poate fi com- bătută, micsuratä, dar pînă cînd viața organică va continua a se desvolta în condiţiile cosmice ale planetei noastre, nici-odatä nu va putea fi extirpată cu desăvirșire; ea e supusă acelorași legi firesti nestrámutate si fixe ca şi or- ganismul animal. Înfracţiunea in sine, ori-ce sar zice, este un fenomen de ordine morală petrecut într-un orga- nism social; ea n-are cauze permanente si neschimbate, de aceia calificarea si caracterizarea el variază după vre- muri, iar existența el, ca si a organismului social, e su- pusi nu legilor naturale fixe, ci legilor psihologice și is- torice care evoluează impreună cu progresul spiritului omenesc, Iată pentru ce nu putem impärtäsi de loc această asümänare ce se face între maladie și infracțiune, între rolul medicului si acel al jurisconsultului. Revenind iarăși la cele expuse mai sus, constatăm că s'oala positivisto antropologică, considerind infracţiunea ca un produs fatal al organismului, ca rezultatul unor factori pur naturali, exclude cu desávirsire ori-ce idee de culpă, de libertate si respundere. Deci sistemul juridic positivist se prezintă ca o reacţie directă contra principiilor funda- mentale ale scoalei penale clasice, ca un adversar hotărit al lor. Pentru Lombroso factorii criminalitäfer sunt pur antropologică ; pentru Ferri acești factori sunt mai mult socialo-economici 14). Dar fie că infracțiunea provine din condițiuni atavistice, fie că derivă din factori socialo-eco- nomici, ca mizeria, luxul, corupţia etc, nu mai puţin a- devürat este că ea constitue rezultatul necesar al unor cauze de caracter pur naturalist, care nu lasă absolut nici un loc ideei de libertate si răspundere. Școala clasică este prin urmare condamnată în totul. In adevăr dacă infrac- fiunea este un fenomen firesc, necesar si inevitabil, dacă pe de altă parte infractorul nu poate exercita absolut nici о inriurire asupra instinctelor si aplecärilor sale naturale, de la sine urmează că el nu poate fi declarat culpabil şi nici răspunzător de faptele sale. Penaliştii scoalei noue pre- conizază chiar ideea că criminalul se pedepsește nu din 14. E. Ferri, Sociologia criminale, pag. 107. 128 "Vespasian Erbiceanu cauza responzabilitätet şi culpabilităţei sale, care dispare odată cu liberul arbitru, сі din pricina pericolului (noce- volezza, nocuité) ce prezintă pentru societate, Infractiunea nu e un тай moral voluntar, ci un pericol pe care trebue Sil nimicim, fără a ne preocupa citusi de pulin даса autorul ei este răspunzător вай nu, dacă e întreg la minte ori bolnav. In ochii partizanilor liberului arbitru, crima e im- putabilă criminalului nealienat şi normal psihiceşte, pen- tru că el posedă liberul arbitru; din contra crima nu e imputabilă criminalului alienat, pentru că acesta, din cauza boalei, e lipsit de liberul arbitru, Dar dacă atit cri- minalul alienat cit si cel sănătos psihiceste n-ati liberul arbitru, atunci desigur că adevăratul fundament al impu- tabilităţei penale dispare cu desăvirşire, iar odată cu el si deosebirea esenţială ce separă individul alienat de cel in- treg la minte, de unde consecința că atit unul cit si altul urmează a fi supuși aceluiaș tratament, aceluiaș regim co- recțional. Ori eit de injustă si nerațională s-ar părea a- сеаѕій concluziune a scoaleï positiviste, ori cit s-ar protesta contra infligerei suferinței individului dement, care nu e decit victima organismului săi, totuși penalistii noi se în- cearcă a o justifica. „Dacă aplicarea sulerintei individului dement вай sănătos psihiceste, zice Garofalo, este necesari in interesul salvărei societăței, ea trebue să aibă loc, ci nu putem face altmintrelea. Lumea întreagă nu prezintă altă ceva decit un spectacol continuü de asemenea nedrep- tati si suferinfi provenite din cauza defectelor trupesti si sufletești ale omului. Dreptatea si egalitatea neexistind în lume, fericirea sait nefericirea cad asupra oamenilor. (ті. vina lor. О asemenea stare de lucrurí este inevitabilă, Justitia omenească nu poate decit sii imiteze natura, ex- cludind pe сеї ce nu sunt încă adaptati la viața восїа1й& 15), La aplicarea pedepsei magistratul n-are a se orienta după gravitatea materiali a infractiunet, ci dupá caracte- rele periculoase ale individului. Deci corectiunea nu mai reprezintă, ca in şcoala clasică, echivalentul faptului să- virsit, repararea prejudiciului cauzat, ni mai are caracter de expialiune si reprobatiune morali. Mai mult Incă, după Garofalo, ori се proportionalitate intre gravitatea infracfiu- 15. Garofalo, Criminologia, pag. 312 si urm. Şcoala positivisto-antropologică penală 129 пеї și acea a pedepsei este cu neputinţă, si de aceea vom pedepsi mai puţin aspru pe individul care a furat 20,000 let, decit pe cel ce a furat 20 bani, în caz cind acest din urmă va fi apreciat ca fiind mai periculos pentru socie- tate !5). După sistemul școalei penale italiene, corec[iunea a- plicatá deliquentului nici macar n-are caracterul de pena- litate în înţelesul propriu al cuvintului. Ea cel mult se poate asămina cu un tratament al cărui unic scop este de a atenua si remedia în individ anomaliile psiho orga- nice care-l imping la crimă. lar cind această remediare va fi cu neputinţă (si aceasta se va intimpla cele mai de multe ori), corecţiunea are caracterul pur si simplu al u- nei măsuri de siguranță socială, asămănătoare măsurilor luate contra animalelor si plantelor periculoase +°). Codul penal al şcoalei positiviste nu conţine in sine pedepse, ci nişte simple măsuri preventive menite a impedeca produ- cerea si repetarea răului in societate. Ceea ce constitue insi răul şi pericolul pentru societate, este nu atit infrac- liunea in sine, ei persoana însăși a infractorului, tempe- vamentul si aplecürile sale criminale, imboldirea latentă cure rümine in fondul firei lui si care-l indeamná pururea la ucideri, furturi, atentate, falşuri etc. Ce impoartă pe societate dacă s-a pedepsit ori nu crima comisă ? Aceasta fiind un fapt petrecut deja, un ráü consumat, nu se mal poate repara. Ceea ce interesază însă mal presus de toate, este de a se preintimpina si impedeca crimele viitoare. Dar pentru ca sà ajungem la aceasta, trebue neaparat să inblinzim si să stürpim instinctele si aplecările criminale ale individului, să-i transformàm si ameliorăm fondul na- turei lui. Criminalitatea fiind însă o maladie cronică, de- rivată dintr-un germene ereditar, va fi oare cu putinţă o asemene ameliorare? In cele mai multe cazuri desigur că nu: căci, după Lombroso, fondul unui temperament, ceea ce formeazá constituția congenitală a unui individ, nu se mai poate modifica cu nici un chip. El e atit de convins de aceasta, incit recomandă chiar ca copiii mici, la care 16. Ibidem, pag. 307. 17. E. Ferri, Sociologia criminale, pag. 215: Vaccaro, Genesi e funzione della leggi penali, pag. 79. 180 Vespasian Erbiceanu se observă de timpuriu fenomene de criminalitate inăscută, şi care prin urmare nu mai pot fi corijati prin educa- tiune, să бе izolaţi in anumite ospicif, unde rolul institu- torului să-l îndeplinească gardienii, iar morala si religia să fie înlocuite prin gratii si zăvoară de fer 15). In ce privește deliquentii majori, constatafi incorigi- bili, nu ne rămîne decit să procedám contra lor cu ultima гісоаге : să-i suprimäm din societate ca pe nişte elemente morbide, inasimilabile corpului social. „Criminalii din so- cietätile moderne, zice Garofalo, trebue să dispară cum aü dispărut indigenii din America față de populafiunea euro- peană aşazată acolo“. Crima fiind rezultatul unei anomalii psiho-organice, denotă prin sine însăși o imposibilitate de adaptare la viaţa socială. Criminalul este o bestie vätämä- toare, un monstru cu chip omenesc care neaparat trebue eliminat. „Societatea, ca ori care organism, poate exercita reacţie contra elementelor ce o valämä, si această reacție consistă in excluderea individului a cărui adaptare la con- ditiunile mediului ambiant este necomplectă вай imposi- bilà**), In consecință pedeapsa cu moarte, fiind mijlocul de eliminare cel mai eficace, are toate preferințele în ochii penalistilor noi. Ea urmează a fi aplicată cu deosebire cri- minalilor lipsiţi cu desávirsire de sentimentul de milă. După Lombroso, absența totală a acestui sentiment altruistic, constitue o anomalie organică congenitală ; după Garofalo insă, formează cel puţin o anomalie psihică permanentă, căci „face pe infractor incapabil pentru totdeauna de viața socială“), „Prin acest mijloc puterea socială realizază o adevărată selectiune artificiali, analoagă aceleia care se operează în mod spontaneü în regnul biologic, prin moar- tea indivizilor neasimilabili la conditiunile particulare ale mediului ambiant în care sunt născuţi saü în sinul căruia aü fost transportați“2:). Pedeapsa cu moarte devine ast- felii un mijloc de purificare a omenirei, iar streangul si săcurea calăului un instrument de selectiune artificială. Cu cită admiratiune penaliștii italieni vorbesc de infricosatele 18. Lombroso, opera citată, pag. 139, 19. Garofalo, opera citată, pag. 231. 20. Ibidem, pag. 235. 21. Garofalo, opera citată, pag. 232. Şcoala positivisto-antropologică penală 131 execuţiuni ale lui Henrich al VIII-lea, ale Mariei Tudor şi ale Elisabetei, care, dupa ei, aii realizat în Anglia o importanti selecțiune socială, Dinşii ar dori chiar ca a- ceastă operă de purificare a rasei să fie continuată. „Еа- fodul, zice Garofalo, la саге pe fie-care ап se trimit mii de deliquentí, a împedecat ca criminalitatea să nu lie azi atit de răspindită in masele populatiuneï. Cine ne-ar putea spune ce ar fi ajuns în timpul de față biata omenire dacă nu s-ar fi operat selec[iunea de care e vorba, dacă ar fi fost lăsați deliquenţii să se inmul[ascá, dacă în fine am avea încă printre noi progenitura numeroasă a tuturor tălharilor si asasinilor veacurilor trecute! Pentru ce dar această operă seculară de purificare nu s-ar continua тоса 1422). Școala nouă propune chiar de a se impedeca pro- crearea indivizilor, la care se observă aplecări criminale inäscute. ,Anticitatea, zice acelaş penalist, pedepsea firi mili fi pentru greselele părinţilor ; epoca noastră, ca mal civilizată, ar trebui să impedece numai procrearea indivi- zilor, саге, după toate probabilitățile promit a fi fiinţi rele şi abrutizate. Generaţiile viitoare vor putea cu drept cuvint să ne reprogeze că, in loc de a extirpa semințele rele, din contra le-am lăsat să incolțască si să producă noue si nu- meroase legiuni de deliquenți“:*). Ca mijloc mai eficace pentru impedecarea procreărei, se recomandă castrarea. latü logica simplă dar dealmintrelea implacabilă la care se reduc concluziile scoalei positivisto-antropo'ogice. Cu drept cuvînt dar, unii penalisti impută acestei scoale, că idealul ei este justiția veacurilor de mijloc cu toate atrocitățile și barbariile ei 2). Chestiunea se schimbă cu desivirgire, cind e vorba de infractorii corigibili, care nu prezinti simptome de per- versitate înăscută, in viața cărora infracţiunea constitue 92. Ibidem, pag. 269, 270; vezi și Proal, opera citată pag. 436, 497. 2 KE: Н 5 23. Garofalo, па citată, pag. 269. 24, Luigi Lucchini, Le droi mal et les nouvelles théories, pag. 55; E. Brusa, Sul nuova positivismo nella giustizia penale, To- rino, pag. 89; G. Vidal, Principes fondamentaux de la pénalité, pag. o Aristide Gabelli, La Scuola di diritlo penale in Italia, pag. 118. 132 Vespasian Erbiceanu un fenomen mai mult вай mai putin ocazional. și trecător, şi care prin urmare prea putin diferă de oamenii obișnuiți, Această categorie, foarte numeroasă dealtmintrelea (după Lombroso 60%/,), cuprinde in sine o serie întreagă de in- fractori de diferite nuanțe. Firea lor, nefiind stäpînită de pornirí delictuoase iniscute, poate fi îndreptată, și tocmai de aceea pedeapsa în cazul de fat are mai mult caracte- rul unui regim reparator, unui tratament individual, al cărui scop linal este de a destepta si întări in ei sentimen- tele si aspiratiunile bune, a le infrina pasiunile si a-l de- prinde la viaţă socială. Pentru realizarea acestui scop, trebue numai decit părăsit sistemul penal clasic, consistind in fixarea prin lego a pedepsei după norma abstractă si nerationalä a diviziunet infracțiunilor si după gravitatea materială a acestora soy Căci după cum in medicină nu se poate spune, de maï înainte cit timp anume va dura tratamentul unei maladii ге-сате, aceasta depinzind cu totul de natura si orga- nizmul bolnavului, — tot asa si în criminologie este absurd а se preciza de mai înainte durata regimului de corec- lionalizare, in cutare sai cutare infracțiune, fără o cu- noastere prealabilă si amărunţită a sufletului infractorului şi fără a urmări şi calcula rezultatele treptate, dobindite prin aplicarea corecţiunei. Durata pedepsei. va depinde deci $1 va varia nu după norma apriorică а diviziunei in- fracfiunilor, ci după deosebitele naturi si contormaţiuni psiho-organice ale infractorilor, după cum acestea se vor preta mai ușor зай mai greü la corecțiune, si nu va in- ceta decit odată cu obținerea complectei indreptărī a in- divilului. О comisiune specială, instituită pe lingă fie-care penitenciar, din care vor face parte procurorul tribunalului i judecătorul de instrucţie, va putea elibera condilional sai neconditional pe deţinut, inainte chiar de împlinirea maximului condamnaţiunei, dacă, din rapoartele direcţiei penitenciarului, il vor aprecia ca neprimejdios pentru so- cietate. Dacă din contra, după împlinirea maximului con- damnaţiunei fixate de tribunal, comisiunea constată totuşi că deţinutul este periculos încă societáfel, atunci ea are 25, E, Carnevale, L'arbitrio del Giudice nell'aplicazione della pena, 1897, pag. 109. Şcoala positivisto-antropologieà penală 133 dreptul să dispună prelungirea pedepsei chiar peste maxi- mum. De altmintrelen desigur că facem mai mult гай so- cietăţei, cind eliberăm deţinuţii pe simplul motiv, că s-aü ispășit quantumul pedepsei la care fusese condamnaţi, în timp се ef părăsind pragul închisorilor sunt tot atit de primejdioși ca si mal înainte °°). Asa dar este mai rațional si mai util sistemul de condamnaţiune fără durată determinată al şcoaleï positi- viste, — fixarea definitivă a quantumului pedepsei, avînd loc in urmă, după condamnațiune, $i depinzind de la e- fectele ce se va constata, că a avut regimul corec[ional asupra fireí definutulut, de la pocàinta si moralitatea ma- nifestati de el. Prin urmare, in loc de a acomoda pe- deapsa după pretinsa gravitate a infrac[iunei, considerati exeluziv din punct de vedere obiectiv si material, trebue din contra в о acomodám după natura psihologică a in- fractorului. Căci dacă infracţiunea este un fenomen pato- logic desigur că pedeapsa, ea mijloc de remediare, trebue adaptată la genul de morbiditate crimina'ü pe care voim să-l vindecăm, si această operațiune ia criminologie poartă denumirea specifică de individualizarea pedepsei. Infracţiunea odată săvirşită, capătă dar o importanţi cu tolul deosebită de acea ce o are în școala penală cla- sică. Ea încetează chiar de a fi un fapt pedepsibil prin sine însăşi si nu constitue decit un simplu simptom, care ne pune pe cale de a descoperi зай nu in láptuitor, o pornire perversă, о aplecare criminală periculoasă. Deci valoarea şi însümnätatea infractiuneï, este pur şi simplu simptomaticà. In doctrina positivistă penală, nici nu poate fi vorba de infracţiunea în “sine, ca entitate juridică de sine stă- - tüloare, ci pur si simplu numai de aplecări criminale, a- deci de cea ce numim noi „criminalitate“, si cea dintiiü (infracțiunea) nu implică neaparat pe cea de а doua (cri- minalitatea), pentru сй existența uneia nu tot-deauna este o dovadă de ființa celeilalte. Infracţiunea e un fapt, pe cind criminalitatea e un factor psihologic, si deci avem a fice cu doui noţiuni cu totul distincte саге nu se pot i- 26, Frédéric Lévy, Les Sentences indéterminées, Paris, 1896, p. 18; Ohiaroni, La condanna condizionale, Trévise, 1897, p. 24. Ure 134 Vespasian Erbiceanu dentifica. Criminalitatea naște tot-deauna infracţiunea, in timp ce aceasta nu derivă numai decît din aplecări crimi- nale, Gresala cea mare a şcoalei clasice este, că a identi- ficat aceste deuä noţiuni atit de distincte una de alta. In interesul unei bune si exacte individualiziri a pe- depsel, școala positivisto-antropologică propune a se împărţi deliquentii in clase, după anomaliile psiho-organice ce le prezintă. Odată stabilită clasificarea lor, antropologii care vor examina pe acuzaţi (căci magistraţii vor fi înlocuiţi prin experți fiziologisti) nu vor avea decit si determine clasa in care trebue pus cutare вай cutare deliquent, pen- tru ca ajoï să precizeze cu înlesnire regimul corecfional ce urmează a i se aplica. Din nefericire insă tocmal asu- pra acestei chestiuni atit de importante, penalistii scoalei пої nu pot cădea de acord. Lombroso la luceput deosebea deliquenfit in două mari clase, de care in treacăt am a- mintit maf sus: deliguenfí incorigibili (delinquenti nati, aproape 40%, diu numărul total al deliquentilor) si deli- quenti de ocazie (alle cause, aproape 60%). In a patra edifiune a -opereï sale L' Uomo. delinquente, el distinge cinci - catego;il de deliquesfi: 1) deliquenti indsculi si nebuni mo- vali (delinquente nato e pazzo morale); 2) epileptict (delin- quente-epilettico) ; 3) pasionați. (delinquente d'impeto о passione-forza irresistibile) ; 4) nebuni (delinquente pazzo) ; 5) de ocaziune (delinquente d'uccasione). Enrico Ferri in opera sa Sociologia criminale (1893) imparte deliquentit їп: 1) nebuni, 2) inäseuli, З) de obiceiù, 4) de ocaziune, 5) pasionaţi. Primul congres de antropologie criminală ți- nut la Roma (1885), s-a declarat solidar cu clasificajiunea lui Ferri ??). De această clasificaliune se iine si N. Cola- jani, cu deosebire numai că acesta clasifică pe deliquenţii politici într-o categorie aparte **). Garofalo, Marro, Ferd. Puglia, Lacassagne, Le Bou, Tarde, Bergi, Corré, Lau- rent elc. propun fie-care clasilicaţiunile lor. Absteacţie fücind de terminologia diferitelor clasificări şi dacă ținem samă excluziv numai de motivele $i curac- terele psiho-organice pe care se intemeiaz ele, cum si mal ales de cerinţele unei exacte individualizări a pedep- 27. Actes du congrès de Rome, pag, 148. 28. N. Colajani, Sociologia criminale, Catania vol. I, p. 862. Școala positivisto-antropologică penală 135 sef, toate clasificatiunile propuse pină în prezent de pe- nalistit noi, le putem foarte bine simplifica si reduce la următoarele patru mari categorii : 1). Prima categorie formează asa numiții criminali вай deliquenfi fictivi, falsi, cu alte cuvinte autori de crime fiv criminalitate, firi aplecări criminale. Fondul naturei acestor indivizi ë intact : la еї crima e un simplu accident „trecător. In asemenea caz aplicarea pedepsei este ceva ne- rațional si inutil, pentru că natura lor fiind bună, nu a- vem nimic de remediat în ea. Aci există criminalitate ju- ridică, firă ca să avem criminalitate naturală. Cel mult s-ar putea impune acestor indivizi de a-și schimba mediul de viaţă. 5 2). In a doua categorie intră asa numiții criminali suspecți. Cazul aci este invers celui precedent: avem cri- minalitate naturală, fără ca să existe încă criminalitate ju- ridică. Indivizii din această grupă sunt stäpinifi de aplecără criminale vädite, presintă toate simptomele criminalităţei naturale, sunt inasimilubili corpului social şi născuţi pen- tru viciü, dar n-aü comis încă nici o infracțiune. Cu toate aceste ei trebuesc supuşi unui serios regim de suprave- ghere şi protectiune, pentru că suntem datori să provenim răul, să impedecăm o crimă ce are a se produce inevita- bil în viitor. Precum izolăm animalul atins de o boală care poate deveni primejdioasă, tot aşa se iinpune să luăm măsuri contra unui criminal inainte de a fi sivirsit cri- ma; —să ne asiguräm contra tălharului înainte de a-l fi prins cu mîna în sac. 3). A treia categorie formează deliquentii inäscufi, incorigibili, refractari ori-cărui regim corectional, care în- trunesc atit criminalitatea naturală, cit si cea juridică, Aceștia trebuesc eliminaţi cu desävirsire din societate. 4). In fine a patra categorie e compusă din toate ge- nurile de criminali, care de o protivă aü la pasivul lor "crime, dar a căror naturi se pot modifica si indrepta. A- cești criminali trebuesc studiatí cu deamăruntul si subim- părțiți in grupe similare, pentru că dacă ei toti sunt cori- gibili, nu toţi însă pot fi indreptati prin aceleași mijloace. Din punct de vedere teoretic st doctrinar, clasificarea deliquentilor indicati mai sus, pare a fi cu drept cuvint foarte raţională și întemeiată. Cind e vorba însă de apli- 136 Vespasian Erbiceanu carea ef practică, aci chestiunea devine cu totul dificilă. In această privință ni se par aproape inadmisibile primele două categorii de crimiuali: criminalii de suspiciune si criminalii fictivi; cel dintiiă culpabili de criminalitate fără a fi comis incă crime, сеї de al doilea fi.in lu-se vinovaţi de crime, fără a fi stäpinifi de aplecări criminale. Mai intiiü ceea ce ni se pare aproape imposibil de realizat, este organizarea unni regim corectional pentru criminali! suspecți ; căci cu drept cuvint observă profeso- rul de drept penal al facultăţei de drept din Paris, R. Saleilles, in cartea sa intitulată L'indiridualisation de la peine, ovi cit de doritori am fi ca siguranța socială să fie garantată, totuși mai degrabă am risca pericolul de a ne vedea averea furată si viața amenințată, decît să tolerăm а ne vedea supuși unui regim corecfional, numai pentru simplul motiv cà natureï i-a plăcut să ne inzestreze cu o falcă вай buză asămănătoare tipului criminal stabilit de Lombroso 2%), Ce folos avem dacă în schimbul asigurărei averei si vieței noastre, ni se rădică dreptul de а uza de dinsele după cum dorim, ni se confiscă libertatea, — cel mai scump patrimoniu al nostru. $-арої iu definitiv, cu оаге-саге perspicacitate si prudență, mai lesne ne putem păzi averea si viața contra furilor si asasinilor, decit con- tra erorilor si abuzurilor unui sistem polițienesc, pretențios şi atot-puternic, Chestiunea criminalilor fictivă nu e mal putin gravă, In adevăr, autorul unei crime ar putea cu multă inlesnire să scape de pedeapsă, în caz cind am presupune, că na- tura ar fi uitat să-l stigmatizeze cu pecetea caracteristică a tipului criminal. Admitem chiar, că am avea un mijloc infailibil de a recunoaşte în cutare autor de crime, pe o- mul cinstit, care numai din eroare, dintr-o intimplare ne- prevăzută a sávirsit infracțiunea, fără posibilitate de reci- divă în viitor. Desigur că un asemenea individ, fiind un criminal fictiv, nu trebue pedepsit cu criminalul adevárat. Totuși acest brevet de impunitate, ce justiția voeste a-l acorda indivizilor care aü comis fapte criminale, nu loveşte oare morala publică si cel mai elementar bun simț? De 29. R. Saleilles, L'individualisation de la peine, 1898, Paris, pag. 112, Şcoala positivisto-antropologică penală 137 sigur că da; căci sentimentul si conștiința colectivă a ma- selor reclamă, ca огї-се fapt nelegiuit sà fie lovit de o re- probare socială, a cărei sancţiune e pedeapsa. In tot cazul credem, că dreptul penal trebne să ţie socoteală de acest sentiment popular, dacă nu voeste ca morala publică să fie zdruncinatà din temelie, fapt care ar amenința mai mult ca огї-се siguranța socială. Pină cind concepția sti- inţifică a dreptului penal va răminea privilegiul numai a unui grup restrins de savanți si filozofi, si nu va pătrunde, nu se va generaliza adinc in straturile poporului, această ştiinţă nu se poate debarasa de chipul cum mulțimea a- preciază şi simte, de noţiunea tradițională de dreptate, de morala colectivă a maselor, orí-cit de prejudicioase si ero- nate s-ar părea ele: pentru că deocamdată acestea formează singura bază actuală, pe care se razimă bunele moravuri si ordinea obsteascä. Altmintrelea desigur s-ar da naștere unui cataclism social, care ar ruina intreaga civilizație si ar arunca statul în anarhie si desorganizare complecti. Dar pentru ca chestiunea clasificäret deliquenlilor si а individualizărei pedepsel si poată avea o aplicare prac- ticä, si pentru ca întregul sistem al școalei positivisto- antropologice să poată funcţiona, trebue neaparat să avem un criteriu pozitiv care să permită a distinge cu o pre- ciziune matematică criminalul adevărat de cel fictiv, cri- minalul înăscut și incorigibil de cel de ocazie. Căci, cu drept cuvînt observă Saleilles, pentru ca să putem pune sub mina justiţiei pe un individ, înainte încă de a fi pă- cătuit, trebue mai întiiii de toate să fim absolut sigur că în adevăr avem a face cu un infractor, gata a comite ori- cînd crime; în caz contrar libertatea tuturor e în pericol. Din potrivă, pentru a acorda brevet de cinste unui uci- gas, unuia care s-a însușit pe nedrept din avutul altuia, trebue să fim bine incredinfati că nu ne ingäläm. Cu alte cuvinte, trebue si avem un simptom caracteristie al o- nestităţei tot atit de infailibil, ca si criteriul criminalităței 3"). Ei bine, şcoala positivisto-antropologică pretinde, cà a descoperit acest criteriu positiv al eriminalititei in aga numitul „tip criminal“ ale cărui caractere specifice ar permite de a distrge cu o preciziune în adevăr matema- 30, R. Saleilles, oper, cit. pag, 115. 188 Vespasian Erbiceanu tică diferitele categorii de criminali. In ce constă însă acest „tip criminal“? Fără a intra în analiza detaliată a chestiunel, vom arăta deocamdată numai atit că, după Lombroso si discipolii sif, criminalul inăscut se deosebeste de omul normal prin anumite caractere anatomice si psi- hice foarte numeroase, care interesază maï {оме părţile corpului si în mare parte amintesc in sine conformatia organică a omului primitiv, Numai craniul criminalului аг prezenta vr-o treizeci de aceste anomalii ; apoi braţele, nasul, urechile, ochii, părul, minile, dinţii, fálcile, gustul, mirosul, cum și toate celelalte organe și funcțiuni fizio'o- gice prezintă fie-care anomaliile lor specifice; pînă şi com. pozițiunea chimică a urinei deliquenţilor, se deosebește de а owmenilor normali. Asa de pildă Lombroso, sustine că criminalul inüscut ar fi mai voluminos si mai greù decit individul normal, ar li ambidextru, cu barba rară вай chiar spin (de unde de- rivà poate proverbul: de omul spinatec să te păzeşti, — méfiez-vous de l'imberbe), atins de strabism (încrucişat), cu craniul îngust, sinusurile fronlale fo.rte aparente, frun- lea inclinati inapoi, arcadele sprincenetor proeminente, gropifa occipitală medie bine pronunţată, asimetria figu- rei, configurafiunca specială a nasului, fața zbireită si pa- lidă, maxilarele voluminoase, brațele lungi, degetul cel mare gros, senzibilitatea foarte micșurată (analgesiu) din care cauză suportă cu înlesnire durerile cele mai atroce, odoratul si gustul puţin desvoltate, prognatismul, dalto- nismul, mancinismul, tatuajul, obliterațiunea simțului mo- ral, etc. etc. Aceste caractere si anomalii constitue simptomele dis- tinctive ale „tipului criminal“, саге esi in afară din са- drul tipurilor etnice ale diferitelor popoare, formind un tip cu totul special, internațional, o varietate deosebiti a nea- mului omenesc, de unde s-ar și explica analogia cea mare ce se pretinde că există intre criminalii diferitelor natio- пайї *:). Lombroso sustine nu numai existența unui tip criminal în genere, dar afirmă că toţi criminalii ай o fi- zionomie proprie si aproape specifici fie-căruï gen de cri- ÉL Lombroso, oper. cit, pag. 249: Actes du congrès de Rome, pag. 195. š Scoala positivisto-antropologică penală 139 mMinalitate; el crede că după conformatia nasului si a urechilor, după expresia feţei si a ochilor etc., se pot de- osebi de pildă deliquenţii politici de furi, iar aceștia de ucigași si atentatori la pudoare. Dacă „tipul criminal“ formulat de șeful scoalei ita- liene în adevăr există, atunci lucrul devine foarte simplu : e destul ca un individ să aibă cutare conlormafiune cra- nianä, cutare unghiü facial, si manifeste cutare вай cu- lare aplecári suspecte, cu un cuvint să întrunească carac- terele stiute ale „tipului criminal“ pentru ca să fim siguri că ne găsim in fața unui criminal adevărat, contra căruia trebuesc luate cuvenitele măsuri de siguranță si pază. Di- agnostica in asemenea caz ar fi tot atit de simplă si pre ciză, ca și la tuberculoză.» Indată ce constatăm la o per- soanä oare-care prezența caracterelor „tipului criminali, о putem foarte bine pune sub mina justiţiei, inainte chiar de a fi sivirsit. vre o crimă. De asemenea dacă de pildä, un ucigaș nu întrunește caracterele tipice ale criminalității, putem [i sigur că el e un criminal fals, care nu trebueste pedepsit. După acest sistem, ceea ce face pe cine-va cul- pabil si criminal, este nu fapta sa, ci craniul ғай. lată pentru ce „tipul criminal“ a lui Lombroso este un ele- ment atit de important, este aşa zicind cheia de boltă а şeoalei positivisto-autropologice penale. Odată căzut acest tip, lot sistemul devine inaplicabil și imposibil. Din nefericire pentru școala positivisto-antropologică chestiunea tipului criminal constitue partea cea mai slabă, maï puţin documentată si mai discutată din întreaga doc- tuină positivistà penală. Mai cu samă de la congresul de antropologie criminali din Roma, s-a intreprins їп ştiinţa penală o adevărată expediţie cruciată contra tipului cri- minal, care in cele din urmă а fost combătut si desapro- bat chiar de càtrá antropologii si psihiatrii,- се айа dată îl susfineaü. Astăzi însă, cu toată persistenta lui Lombroso, tipul criminal poate fi considerat ca condamnat si căzut pentru tot-denuna. Antiopologi de frunte ca Minouvrier, Bénédict, Topi- ard, în unanimitate contestă existenţa anomaliilor anato- mice de origine congenitală, care ar caracteriza tipul cii- 140 Vespasian Erbiceanu _ minal 2°). Savantul Herbette, după ce intr-un lung discurs combate cu vehementä această chestiune, conchide cu ur- mătoarele cuvinte: „Cu cit privim mai de aproape fap- tele, zice el, cu atita trebue să desaprobăm mai mult ideea preconcepută a tipului criminal **). Profesorul Lacassagne, asociindu-se la concluziunile luï Herbette, adaogă: „Unele dintre anomaliile anatomice, observate la criminali de şcoala positivisto-antropologică, aŭ ca origine cauze pur sociale“ *). llustrul medic legist Brouardel și filosoful Tarde, cu ace- easi energie combat existența pretinselor anomalii. Cel dintii „considera cercetarea anomaliilor, ca ceva iluzo- гій“), cel de al doilea „crede cu siguranță, ca caracte- rele anatomice ale tipului criminal nu-exist4**), După Maleschotte si antropologul Drill, tipul criminal în senzul proprii al cuvintului, nu există: „ar fi de dorit, zic ei, ca expresiunile de tip criminal şi criminal înäscut, să fie scoase din domeniul antropologiei criminale“ 37), La congresul de antropologie criminală din Paris, sa- vanții, chiar dintre cei mai bine-voitori doctrinei lui Lom- Lroso, ай semnat un fel de plebiscit în următoarea cuprin- dere: 1). „Nu exist îndeajunse date, pentru a determina pretinsele caractere tipice ale criminalului; 2). Deşi se poate întimpla să găsim printre criminali, un mare număr de indivizi -anormali вай bolnavi, aceasta se explică na- turalminte, din cauza neregularităței уіе[еї lor si al me- diului in care trăesc, si nu poate să ne indreptățască a zice, că el ar constitui o varietate antropologică in senzul propriii al cuvintului ; 3). In fenomenul criminalităţei, fac- torul excluziv вай cel puţin factorul principal este factorul social“ 35). Congresul de antropologie criminală din Bruxella, а lost mai categoric in această privință. In adevăr între concluziile formulate de savanții acestui congres, este si 32. Aces du congris de Rome, pag. 193, 257 si 492, Manou- vrier, Les crânes des suppliciés, pag. 18. 33. Actes, pag. 263. . Actes, pag. 165. . Actes, pag. 200. б. Actes, pag. 199. . Actes, pag. 163, 168. . Actes du congrès de Paris, pag. 156, 157. Şcoala positivisto-antropologică penali 141 următoarea : ,Complecta disparitiune a tipului criminal ; asupra netemeiniciei teoriilor Lombrosiene în această pri- vinfä, nică nu mai poate fi discuțiune“**). Unul din cei mal autorizaţi anatomisti italieni, M. Monti, elevul si co- laboratorul lui Callori, preşedintele societifei italiene de antropologie, in remarcabilul зай studiu asupra cranielor conchide: „in studiile noastre comparate asupra scheletu - lui feţei criminalilor, n-am găsit caractere specifice care să-i deosebească de alți indivizi“ +). Antropologul belgian Heger, preşedintele societăţei an- tropologice din Bruxella, expunind rezultatul cercetărilor sale intreprinse asupra unei colecfiunt de 132 cranii, a- parținînd diferiților asasini, actualminte conservate in mu- zeele din Bruxella, Liege si Gand, conchide: „criminalii nu constitue o specie aparte în omenire, deci tipul cri- minal e iluzoriii“::), Si să nu uităm că Heger este una din autorităţile cele mai des citate de autorul operei L'Uo- то delinquente ! Dar faptul cel mal surprinzător si mai semnificativ este, că pe cit se pare, chiar unul din сеї trei stülpi ai scoalei positivisto-antropologice penale, anume baronul R. Garofalo, nu prea impàrtšseste ideele lui Lombroso, asu- pra tipului criminal. La congresul antropologic din Paris, vedem pe Garofalo accentuind în mod special, că adesiunea sa la doctrinele antropologice ale lui Lombroso, nu e de- eit aparentă si provine mai mult din spiritul de „solida- ritate de școală“). Mai mult încă, Garofalo n-a voit de loc să participe la congresul de antropologie criminală din Geneva (1896). După informatiunile date de jurnalul , Ri- vista Penale“ (Marzo 1896), el s-ar fi desbinat cu totul “de şcoala positivisto-antropologici, deschizind un curs li- ber de filosofia penală la colegiul catolic din Neapole , Co/- legio Romano“, in care profesează ideea, că singuri numai religia e în stare a pune o stavilä: criminalităței, ceea ce a și provocat polemică din partea lui Lombroso. 39. Archives de L Antropologie criminelle, 1802, No. 41, (15 Septembre). 2 40. M. Monti, Sui crani dei delinguenti, Bologna 1894, p. 115, 41. Dr. Heger, Caractères craniologiques Bruxelles, 1891, pag. 84. 42. Actes, pag. 73, 251, 256. Vespasian Erbiceanu ш Revenind asupra observatiunilor noastre cu privire la incercarea penalistilor noi de a reconstitui dreptul penal, conchidem următoarele : Teoriile vechi juridice despre liberul arbitru si res- ponzabilitatea morală ale scoaleï clasice căzind, împreună cu metafizica si morala transcedentală, in locul lor apare o ştiinţă penală nouă, cu caracter eminamente pozitiv, si care s-ar părea cá impune cu atit maj mult, cu cit se razimá pe ultimele date si descoperiri ale antropologiei, biologiei, ethnologiei, psihiatriei, sociologiei si statisticel moderne. Aci totul urmează după niște norme si legi sta- tornic stabilite, totul e măsurat si calculat cu compasul craniometrie, totul e observat si controlat cu instrumente de preciziune antropometrice si dinamometrice, cu aparate electrice si fotografice, in fine totul rezultă din calcule matematice, tabele statistice, cartograme, diagrame etc. Teoriile biologice darviniene sunt luate drept bază de ope- rațiune pentru studiile antropologice criminale si pentru cercetările germenilor naturali aï delictului. Se observă climatul, fenomenele meteorologice, aerul ambiant si pre- siunile atmosferice ale localităţei, — se consultă termome- trul şi calendarul, — se examinează cu deamăruntul con- stitutia fizică a criminalului, capacitatea si circomferin{a craniană, aspectul frunfei si lungimea braţelor, — se tine samă de cutare вай cutare aderenţi anatomici, de greu- tatea encefalului, de calitatea materiei cerebrale, de par- ticularitäfile organice, — se consideră ierarhia intelectuală a raselor, —- se cercetează atavismul regresiv si chiar pre- uman, influența ereditifel, a temperamentului, a instinc- telor si aplecărilor naturale, — cu un cuvint se tine soco- teală si se analizază cele mai mici si mai variate cauze liuntrice si externe, care ar putea contribui la explicarea criminalitijei si ar înriuri creşterea вай descresterea ei. Știința penală este ast-feliü complectamente transfor- mată. Cu drept cuvint, ni se par justificate observa[iunile unor penalisti moderni că dreptul penal, osa cum il infe- lege si reconstitue școala positivisto-antropologică, nu mai samănă a fi o disciplină juridică, o știință socială, ci de Şcoala positivisto-antropologicá penale 148 vine un feliü de apendice al fiziologiei si psihiatriei, cu caracter excluziv tehnic si experimental. Dreptul penal reconstituit in chipul arátat maí sus, conrespunde chiar ппеї ramuri speciale a științelor naturale numită terato- logia, adecă studiul monstruozitäfilor morale, pe care so- cietatea, pentru siguranţa sa, trebue să se încerce a le vindeca, iar cind aceasta va fi cu neputinţă, să caute a le elimina si extirpa definitiv din sînul ei **). In capitolele următoare ale lucrăreï noastre, vom a- vea ocaziune a arăta mai pe larg criticele justificate si protestările vii ce a stürnit in literatura penală, această tendinţă a scoalei positivisto-antropologice, de a aservi si ingloba dreptul penal in domeniul ştiinţelor naturale 4). De astă dată ne màrginim a expune numai cite- va aprecieri în această chestiune ale ilustrului profesor din Bolonia, Luigi Lucchini: „Școala antropologică penală, zice el, a exagerat mult aplicatiunea metodei pozitive la studiul delictelor si a pedepselor. Această exagerare se ma- nifesta în două chipuri diferite. In primul loc, savanții scoalel nouă ай luat ca bază pentru studiile si cercetările lor, teze si postulate imprumutate de la științi, mai mult saü maï puţin naturale, ca de pildă antropologia, psihia- tria, psihologia, sociologia etc. Aceste teze si postulate însă, nu sunt tot-deauna intemeiate pe fapte, ast-feliü că exactitatea și siguranţa lor, e departe încă de a fi demon- strată. In al doilea loc, еї ай dat o întindere atit de vastă cercetărilor asupra criminalităței, incit ай depășit cu mult limitele proprii ale dreptului penal, transformind această ştiinţă într-un felia de enciclopedie, al cărei caracter şti- inţific e in opoziţie directă cu tendința de specializare si 48. L. Lucchini, Filosofia del Ziritto e della politica sulle bı- si dell’ evoluzione cosmica, Verone, 1892, pag. 82 si urm. 44. Dintre penaliştii care atacă cu mai multă vehementä și abilitate aplicarea metoadelor experimentale in dreptul penal, cităm în primul loe pe ilustrul profesor italian Luigi Lucchini în opera sa: Z Semplizisti — antropologi, psicologi e sociologi — del diritto penale, care s-a tradus in frantuzeste sub titlul: Le droit pénal et les nouvelles théories (1892); vezi asemenea Frassati, Lo sperimentalismo nel diritto penale, Torino 1892; E. Carnevale, Cri- tica penale (studio di filosofia giuridica), Torino 1892; A. Desjur- dins, La méthode expérimentale appliquée au droit criminel en Italie, Paris 1892, 144 Vespasian Erbiceanu desintegrare, ce guvernează desvoltarea serioasă. și eficace a ştiinţei omeneşti. Infeodind dreptul penal in antropologie, şcoala italiană se pare cu drept cuvint că l-a impins în acelaș abis, în care psihologia era să-și piardă capul înglobindu-se in fi- ziologie. Brown-Séquart, celebrul succesor a lui. Claude Bernard, zicea despre această faimoasă fiziologie cerebrală, că „іп ea totul trebue revăzut“, si Guicciardi avea drep- tate cînd făcea atita caz de observatiunile lui Stuart Mill, că ,orí-cit de imperfecti ar fi psihologia, tot e cu mult mal avansată decit partea conrespunzitoare а fiziologiei*. Teorema sufletului susţinută de spiritualismul scolastie, este condamnată poate pentru tot-deauna; dar nu mai putin condamnată si chiar ridicolă este doctrina secretiu- nei gindirei din creer, acceptată de materialismul empiric modern. Actualminte psihologia aspiră a se degaja de fi- ziologie, după cum si aceasta a scapat de fizică si chimie, Științele trebue să întreție tot-deauna raporturi reciproce, dar nu trebue să se confunde și să se aserveascä unele ре altele, căci aceasta ar intirzia si compromite desvoltarea lor. Aceluș lucru se poate spune si despre raporturile drep- tului penal cu antropologia si cu celelalte stiinli fizice, morale si sociale: el trebue fără îndoială să imprumute de la ele oare-care lucruri proprii si folositoare cercetäri- lor sale, dar în acelaș timp trebue tot-deauna să evite a fi aservit si inglobat de aceste stiinfi, саге aü caractere și metoade absolut distincte. Cea ce Stuart Mill si Claude Bernard zicea de fiziologie, cu atit mai virtos se poate a- plica antropologiei, pe care comparind-o cu dreptul penal, lesne se poate constata cit e de interioară acestuia“ 45). In tot cazul socotim, că metoadele experimentale sunt proprii numai științelor naturale, si nu pot aduce rezultate serioase și eficace, aplicindu-le in domeniul unei științi cu caracter pur sociologic, cum e de pildă dreptul penal, unde cercetătorul cele mai de multe ori, are a studia fapte si fenomene, prea puţin accesibile experimentelor şi analizelor tehnice. Tendinţa $coaleï positivisto-antropologice, de a inte- meia dreptul penal pe ast-feliii de metoade, prezintă multă 5. L. Lucchini, opera citată, pag. 17, 18. , Şcoala positivisto-antropologică penală 145 analogie cu încercarea celebrului istoric englez Buckle, de a deplasa istoria universală a omenirei de pe bazele ei sociologice naturale, si a o reconstitui pe un fundament pur naturalist si artificial*". Sistemul lui Buckle, ori-cit de ingenios a părut in acea vreme, si orl-cit a alarmat lumea științifică, azi însă e părăsit cu desăvirşire şi nu „mai poate avea decit doar o importanţă istor Din cele expuse pini aci am väzut, că antropologia criminală nu-și mărginește investigatiunile sale numai pe cimpul ingust al dreptului penal, considerat ca discipli juridică. Teoriile sale sunt de natură mai mult biologi şi sociologică, explicind cu ajutorul anatomiei, psihiatr şi statisticei originea si insămnătatea criminalităţei, in rìn- dul celorlalte fenomene ale vietei sociale, si fiind-că, după afirmatiunea penalistilor acestei scoule, criminalitatea con- situe in organismul social ceea ce e boala in trupul o- „menesc, de aceea si teoriile ei samănă a fi un feliü de curs de patologie si terapeutică socială. Tema de predilecție a penalistilor acestei sconle este, cñ ei, cu deosebire de scóla spiritualistă, studiază nu infracţiunea considerati in abstracto, ci personalitatea vie a deliquentului. Avind ca punct de plecare principiul corelaţiunei in- . time, dintre firea psihică si cea organică a omului, şcoala noui penală susține, că ori-ce ma .ifestare a voinței ome- nesti, este consecința unui prealabil proces sufletesc, deter- minat si acesta de activitatea organelor psiho-fizice. După cum psihiatria actuală presupune, că ori-ce boală mentală, огї-се maladie psihică are о bază fiziolo- gică, și derivă diu o stare patologică a organelor ce alcă- tuese sediul func[iunilor sufleteşti, tot asa și școala antro- pologioă penală afirmă, cá ori-ce act antisocial, ori-ce infracțiune, are ca pricină o anumită stare subiectivi a organelor gindirei, senzibilităţei si voinței individului. La rindul ei energia si activitatea corpului nostru, fie ea cerebrală вай musculară, este determinată de inriurirea eredităței si a altor agenţi, care transmit din generaţie in generație anumite aptitudini si trăsături caracteristice li- pice, ori de acţiunea mediului social si cosmic, in sinul cäruia omul a crescut si s-a desvoltat. (Va urma). 46. A se vedea lucrarea noastră : „Raporturile dintre istorie şi ştiinţele naturale“, Iaşi 1894. D. G. IAMANDI Danţul morţilor Baladă (Trad. din Goethe). Din turn păzitorul la miezul de noapte Priveşte mormintele-n straturi formate ; A lunei lumină frumos luminează, Ca ziua putea-n cimitir să se vază. Se mişcă întiiii un mormint &-арої altul: Și esă femeia și esă bărbatul In lungi, tiriite cámese. Se scoală gi-ndatà угоевс să petreacă, Deci iată ciolanele-n horă cà joacă, Bătrini ca si tineri, săraci și bogaţi ; Dar toţi de cámese sint impedecaţi. Şi cum nu se-ncape aice rușine Le-azvirle pe ele indată ori-cine Alăturea peste morminte. Si дай din picioare se clatinä toate Fac feluri de feluri de schime ciudate ; Se face un zgomot, trăsnesc si plesnese, Par chiar lemnisoare ce-n tact se lovesc, Si mare haz face de sus păzitorul Ast-feliü îl sopteste lul ispititorul : Hei! du-te li-nșfacă o zdreanță, Poezii Cum zice-n locagul cel tainic s-apucă Prin uşele sfinte pe gin să se ducă. A lunci lumină tot clar străluceşte Tn hora ce-nice grozav se-nvirteşte. Dar iată în fine că-ncep să dispară Si toți în cämese se tirie iară In bortele de sub pămint. Dar unul rämine, cumplit se munceşte Si printre morminte umblind bijbieste, Dar cinstea nu-i e de tovarăși patată, Pe sus deci se duce, cămeşa şi-o cată. A turnului uge-l azvirl cînd el bate, Căci are noroc păzitorul că toate Ай cruci de metal strălucite. Ti trebue cămeşa, odihnă nu are, Ş-acum nu e vremea să stea-n cugelare. Cu minele goticul zid apueind, Pe micele turnuri s-acafä urcind. Ca si un paingin ce-i lung în picioare S-apropie ast-feliü de turnu cel mare, Si val! păzitoru-i perdut! E galbin ca ceara și tremură iată, Cu drag lui cămeșa i-ar da-o îndată, Dar vede o cange de fer că se-ntinde 511 gata sărmanul — de chică il prinde ! Se turbură, trece lumina de lună. Puternic un ceas atunci clopotul sună, Cu zgomot se sfarmă scheletul. DARI DE SAMA Familiile boereşti romine Istoric si genealogie, după izvoare autentice, de Oclave-Georges Lecca, Bucureşti 1899, 1 vol. in 89 de 600 pagini. Am salutat eu plăcere această carte, a cărei aparitiune o aşteptam cu o vie nerăbdare, Incă de anul trecut, căzindu-mi în mină broşura Y a-t-il encore des Bassaraba? aflasem despre in- deletnicirele d-lui Octave-Georges Гесса; si de atunci încă știam că d-sa proiectează să dee la lumină o lucrare complectä asupra genealogiei familiilor nobile romine. Cartea a apărut in sfirșit, si trebue să recunoaștem că ea se prezintă bine, sub forma unui c- legant volum de peste 600 pagini in S", Hirtia si tiparul nu lasă absolut nimie de dorit, si din acest punet de vedere, cartea d-lui Lecea va satisface desigur pe bibliofilul cel mal exigent, „Familiile boeresti romine* a fost primită de întreaga presă cu o deosebită buni-voiufä si cu elogiuri unanime. Critica i-a fost bine-voitoare, multumindu-se a hărăzi operei si autorului c- pitetele cele mai măgulitoare. Pretutindeni curtea a fost găsită o operă serioasă, documentată, demn fruct al unei munci stärui. toare şi fără preget. In acest unanim concert laudativ, voiñ arunca o notă dis- cordantá, Nu pentru а tulbura liniştea d-lui Lecea; dar pentru Dări de samă 149 a examina, în mod serios, lucrarea pe care d-sa o prezintă ca un fel de Carte de aur a nobletei romine. Critica mea va fi cu atit mai ușoară, cu eit mă voiü ocupa numai de noblefa moldovenească, nefiind competinte pentru aceia а {йгеї romünesti. Dar nici pentru nobleta moldovenească critica mea nu va fi compleetá, pentru că lucrarea d-lui Lecca nu se pretează cu uşurinţă la critică, . Nedocumentatä, fără indicatiunf de izvoare, eu genealogiile „croite nu ştim de unde, cartea d-lui Lecca apare ca un ce necri- ticabil, ca o operă nesăbuită, care ar trebui să pourte ca motto vorbele: „Crede si nu cerceta — са şi sfinta scriptură. Căci este multă asămănare între genealogiile date de d-nu Гесса, si intre genealogiile fiilor lui Noe din sfinta scriptură. Ca si sfinta scriptură, d-nu Lecca se mulţumeşte de a spune: „Gheorghe a făcut pe Ion; Ion a făcut pe Vasile; Vasile а fä- + eut pe Ion“, fără de a spune ce anume il indritueşte să susțină aceasta; iar dacă întămplător o face, atunci saü se dovedeşte că filiafiunea indicată de d-sa e imposibilă, вай că documentele pe care d-sa se sprijină n-aü fiinţă. Mărginindu-mi subiectul, mă voi: mulțumi a cerceta scrierea d-lui Lecca, din următoarele puncte de vedere: 1) Voiü cerceta dacă scrierea corespunde titlului ales, a- decă dacă „Familiile hoereşti romine“ contin într-adevăr enume- tarea majoritátei — dacă nu totalitatea — familiilor boeregti mol- dovene, 2). Dacă autorul cunoaște izvoarele. 3). Dacă genealogiile sunt exacte, si pe ctt posibil complecte- РЫ Ordinea adoptată de d-nu Гесса in descrierea familiilor bo- ereşti este cea alfabetică, însă după o prealabilă împărțire a a- cestor famili în mal multe categorii gi anume intiiü : I. Următoarele familii: Abaza, Arbore, Asan, |Balica, Balş, 1Ваѕоќа, Beldiman, Bogdan, tBuhus, Callimaki, Cantacuzino, +Can- temir, |Cirjă, Carp, Catargi, tCeaur, fCerchez, Conachi, Costin, Cuza, Dabija, Donie, Flondor (Bucovina), Mogáldea-Foreseu, Ghyka; 8 150 Dări de samă Goian (Bucovina), Greceanu, THabiüsescu, Hasdeii, Hrisoverghi, Hurmuzachi (Bucovina), Juraşcu, Јога, Кееш (Basarabia), Kogil- niceanu, Kostachi, Krapenski, Leca, Lupu, Miclescu, Moţoc, {Mo- vilă, Negri, Negruti, Pallady, Prăjescu, Racoviţa, Rosetti, Sbiera (Bucovina), Sendrea, Septelici, Sion, Stăreea (Bucovina), Stroie, Sturza, Tšut, |Tomga, Ureche şi Várnav; айса 59 de familii dintre care 10 stinse. Acestea sunt în spiritul d-lui Lecca familii de rangul intiiü, П. Familiile: Arapu, Aslan, Brăescu, Burghele, }Вой, Canano, Cazimir, tCiogolea, {Colceng, Drăguțescu, Duca, Gane, Gherghely, Huru, Neculcea, Pisosky, Räscanu, Razu, Scortescu, Ursachi, a- deci 20 de familii mult mat putin importante, de oare-ce autorul nu le consacră decit cite-va rinduri; dintre aceste 3 sunt stinse, І. „Alte familii boeregtí mai sunt“... aci urmează urmă- toarele nume, care n-aü meritat decit o simplă enumerafiune : Baroti, Busuioc din vornicul Bucioe (71), Holban, Istrati, Iamandi, Cârstea, Morţun, Negură, Vidrașcu — 9 în totul. IV. „Familii de origină străină“: Hrisoscoleü, Lambrino, Mano, Mavrocordat, Mavrojeni, Millo, Moruzi, Rallet, Sutzu — iarăşi 9. V. Tot străine, dar de o mai mică importanță : Arghyro- pulo, Paleologu, Ventura. Dacă recapituläm, ajungem la un total general de una sută. Adică numai una sută de familii bocresti, să fi existat în Mol- dova — de la descälicare si pinä in ziua de astăzi? Numai una sută, socotind si familiile domnitoare, şi acele de origină străină, familiile fanariote şi acele de origină polonă ? E greü de admis, Dacă pe un teritoriă de 94.136 kilometri patrați — atit cit cuprindea Moldova odinioară, socotind Bucovina și Basarabia — dacă ре un teritoriii atit de intins nu ar fi existat, în decurs de şase secole decit una sută de familii hoerești — ceea ce ar face o familie boerească la 940 de kilometri patrați — atunci un boer ar fi trebuit să fie o rara avis, un obiect de mare lux, Şi nu trebue să uităm că d-nu Lecca a enumerat toate fa- miliile, începînd de la cele mai insemnate, cărora le consacră mai multe pagini, şi pînă la acele care nu aŭ meritat decit o simplă menţiune, Dări de samă 151 "О-ва se justifică chiar zicînd (pag. 21): ,,...vedem într-o carte са a lui Sion, ,Arhondologia Moldovei: trecute tot feliul de nume, peste 750 ne pare, din care vre-o 90 numai pot fi con- siderate boeresti! iar ceilalți sunt dintre negustori si oameni de rind“. Justificarea d-lui Lecca e prețioasă; ea contine implicita mărturisire, că Arhondologia lui Sion i-a servit de criteriü pentru determinarea familiilor boerestí din Moldova. Si totuşi ай fost istorici ea Andreas Wolf si alţii, саге ай pretins ей în Moldova se număra pină la 800 de famili boeresti! Suntem însă siliţi a ne inclina dinaintea afirmaţiunei autorului, care arată într-o bogată bibliografie publicati la pag. 5—8, că a consultat nu numai toate izvoarele publicate, dar încă colectiu- nile de documente ale Academiei, ale Arhivei statului ete., fără de a găsi alte familii demne de a fi macar menţionate. Si-mi permită însă autorul, de a-i înşira aici o altă sută de nume de familii „de negustori și oameni de rind“, strüvechi fa- milif nobile, in care boeriile s-aü succedat timp de secole, cu toate ей d-nu Lecca le-a refuzat un brevet de noblefi de care n-aü eitusí de putin necesitate. Asa de pildă: Andrieș, Albu, Albotă, Avraam, Audoca, Boian, Bosie, Buz- dugan, Burchi, Băisan, Bontăș, Bantaş, Buhäeseu, Bucium (Bucin), Bucioc (Bäcioc), Buznea, Baltag, Boldescu, Botüs, Bogza, Bărnov (Bărnovski), Bädili{ä, Bălan, Bărboi, Boteseu, Burnar, Botul, Crämca, Caraiman, Cocea, Ciolpan, Chicos, Cujbš, Codreanu (Dediu), Co- rol Costandachi, Calmutki, Ciucă, Ciudin, Ciornei, Corlat (Corläteseu), Ciocărlan, Contăş, Cucuranu, Ciomărtan, Cozma, Ciolan, Ciocârlie, Danu, Darie, Drăghici, Docan, Dubàü, Drăgă- şescu, Dimachi, Dinga, Dancu, Dociul, Enachi, Festilä, Fotea, Furtună, Gorovei, Gâţă, Ghenghea, Golăe, Grumază, Goia, Grama, Gheuca, Gäleä, Hohulea, Hudici, Hermeziu, Напси, Hasnas, He- reseu (baron de) Hadämbu, Hrizea, Isăcescu, Izmană, Jurgea, Lazu, Luca, Lană, Misihäneseu, Mieréutá, Murgoci, Mandrea: Мода, Maxut, Macri (care?) Murgulet, Mateias, Malay, Nă- dăbaico, Năvrăpăscu, Neagoe, Nacul, Onofrei, Pleşca, Ponici, Popăseu (care ?), Pelipovski, Pancu, Pitie, Pilat, Pelin, Raneti, Rizu, Roşca, Rusul, Ramadan, Rugină, Ramadi, Solomon, Soldan, Siarpe, Stratulat, Silion, Străjescu, Stamati, Scárlet, Stefan, Scin- 152 Dări de samă teie, Sécuian, Talpan, Tuduri, Trotusan, Talabă (Tălabăscu), Talpä, Tureatcá, 'Тїсай, Ticä, Veisa, Vrabie, Veveriţă, Vartic, Värtolomeiü, Udrea, Zmucilă, Zota (care?) si câţi alţii! Iată familiile pe care le-ar fi găsit d-nu Lecca, dacă, in lo- cul cărţei lui Sion, s-ar fi indeletnicit cu studiul documentelor proprietăţilor fonciare rurale — adevărata sursă pentru studiul ge- nealogiilor familiilor boeresti romine. A trece cu vederea numele unor „negustori“: ca Albotă, Bu- cioc, Ciolpan, Dubáü, Ghenghea, Golia, Gheuca ete. etc., cînd af menţionat cu o deosebită grijă numele boerilor Busuioc, Baroti si Leca, este a da dovadă despre o neiertată ușurință, saü despre o ignoranță fenomenală. Căci dacă d-nu Гесса s-ar fi mulţumit, de a răsfoi numaï unele din cărţile pe care d-sa pretinde a le fi consultat, ar fi tre- buit să fie surprins de frequenta cu care, numele acestor boerí se repetă maï la fie-care pagină. Am deci motive prea puternice pentru a crede că d-nu Гесса, contrar afirmatiunilor sale, n-a con- sultat serios izvoarele indicate, Şi în atari condițiuni nu-i era permis atorului, de a alege un titlu atit de pompos ca acela adoptat de d-sa; şi cred că mult mai nimerit și mal just ar fi fost, dacă s-ar fi mărginit a lua un titlu mai puţin general si mai modest, ca de exemplu: Despre cite-va familit boereştă în loc de: Familiile boerestt romine. * РЫ Ceca ce surprinde mai intiiü în studiul d-lui Lecca, este o- rigina străveche şi ilustră pe care o atribue, fără justificatie, mai tuturor familiilor descrise; în această privinţă autorul îmi pare a fi fost direct influenţat de publicatiunea anterioară Livre d'or de la Noblesse Phanariote. Dejà intr'o precedentă brogurü publicată maf anul trecut si intitulată Y a-t-il encore des Bassaraba, d. Lecca dăduse un catalog al „principalelor“ (după D-sa) familii; toate își perdeaü origina in negurele evulului mediu, dacă nu descin- deaü direct din vre-un mare demnitar roman, cum de exemplu: familia Гесса. Dar să luăm cite-va exemple concrete: + Ast-foliü familia Asan se trage din Asan, conducătorul Vlaho- Däri de samă 153 Bulgarilor din 1190: Bălăceanu din eneazu Bálácean вай Balacico care trăia in 1280; Balş direct din Pons, sire de Baux in 990 ; Beldiman dintr-un boer menţionat „într-un hrisov seris pe hirtie groasă cenușie“ anterior anului 1413 (!!?!); Berindey din enea- zul Berindey antagonistul lui Stefan cel Mare 1467: Cullimah-Cál- masu poate din ilustrul Callimachus Experiens: Cantemir poate din Timur-Lenk 1401; Carp de pe țărmurile márei Baltice, în se. colul al XVI-lea; Cerkez sunt Cireazieni ; Costin de la 1392; Cuza din cavalerii Cuzi, în secolul al XIII-lea; Dabija din Sam- son Dabija anterior a. 1250; Cesianu poate din Plautio Caesiano : Гесса din Publius Porcius Laecca, în 192 a. chr.; Miclescu 1488: Moghilă din familia lui Mutius Scaevola, 507 a. chr.; Negrufi din һоегїї Neaniu; Obedeanu din cavalerii italieni Obedino, secolul al XIII-lea; Olänescu 1230; Otetelisanu din contele Otto de Lisch, 1250; Rosetti din Italia, 1810; Sendrea 1395; Sturza dio italienii Stroza, a. 1400; Tăut secolul al XIII-lea: Ureche din regii un- gari Corvin, care si el descind din ginta romană Valeria ete.; Vä- cărescu 1160, ete. ete., căci ag putea să multiplie exemplele. Departe însă de a ne da referintele ре care se întemeiază pentru a sustine ast-feliü de origine fanteziste, d-nu Lecea se màr- gineste pur si simplu a consemna spusele altora. Nu doar cá au- torul pare convins de realitatea acestor origine; dar ingrijirea cu care el notează toate aceste fabule, fără de a le supune ce- lui mal mie control saii celei mai uşoare critici, ne dovedeşte släbäciunea ce o are pentru asemenea aserţiuui, pe care adevărul istorie le exclude. E drept că asemenea bazme nu suportă o cri- Vick serioasă. Și involuntar cind ceteso începuturile si peripetiile pretinşilor descendenţi ale lui Publius Porcius Laecea, imi rea- mintese clasica genealogie pe care și-o alcătuise Despot-Voda. Celebrul aventurier ist tipărise pe la 1558 în Brașov arborele зай genealogic, prin care dovedea că se coboară printr-un filiafiune -neintrerupti de 21 generaţiuni din Eraclide Tleptolem, si са se înrudea cu regii Epirului, împărații Byzantului, Despotii Serbiei, Tari Rusiei si Domnii Moldovei. După 341 de ani, d-nu Lecca îşi tipăreşte „Familiile boe- veşti romine^ poate numai pentru a dovedi, că d-sa descinde din Publius Porcius Lecea ! 154 Dări de samă In atari condițiuni, огі-сіпе poate să-și potrivească o origină cit de ilustră. Să cercetăm acum, dacă genealogiile date de d-nu Lecca, sunt exacte şi complecte. Să luăm spre exemplu genealogia fa- miliei princiare Cuza : * ж »Dupà:cum arată numele, spune d-nu Lecca, origina fami- liei Сила trebue căutată la sudul Balcanilor, unde din evul mediu, în al XIII-lea secol si al XIV-lea trăiaŭ cavalerii Оигї, de ori- gini italiană, si care se produseră in războaie ca strafioff distingi“, Totuşi autorul nu începe genealogia decit din mijlocul secolului al XVII-lea cu: I. Spatarul Todirageu Cuza, căsătorit cu Safta fiica slugeru- lui T. Jora. Todiraçeu e spânzurat la 1716 din ordinul lui M- Racoviţa W. W., și lasă următorii fit: П. a) Totirageu, b) Miron ginerile lui Ion Costin, c) Casandra soţia lui Miron Costin Mutenko; d) Arghirie Vel spatar la 1642 (Hasdeü, Arhiva, III, 28), care a avut de fiu pe: Ш. Ioniţă Vel spatar, Vel pitar Ја 1749, Vel stolnic la 1767, decapitat din ordinul lur C. Moruzi W. W. la 1778, lăsind 4 copil: IV. a) Neculat căminar, b) Arghirie Vel postelnic, spatar, care a avut un fiu Jordachi Vel comis, căsătorit cu fata lui Di- bolu; e) Maria căsâtorită cu Alex. Calimah; d) Jorgu hatman, vornic, ete. Neculai căminarul a avut 5 copii: V. а) futi cásütor tă cu Bondre, b) fată căsătorită cu Docan, e) Gheorghe spatar, hatman, ete, ffürü copii; d) Grigore Vel co- mis, spatar ete; şi e) Jon Vel spatar care a avut un fiu: VI. Alezandru Ion Г, Domnitorul Rominilor, саге a avut 2 бї: УП. Alezandru și Dimitrie, morţi fără posteritate, lar „actualul descendinte al familiei este Alezandru fiul lui Constantin (care ?) Cuza. Aceasta este genealogia familiei Cuza după d-nu Lecca. lată şi adevărata genealogie a acester familii : 1. Dumitraşeu şi nu Todiraseu Cuza, Vel spatar, căsătorit cu Safta fiica slugerului T. Jora; spânzurat la 1716, a avut З copii: рач de samă 155 TI. a) Miron postelnic, serdar, logofat, căsătorit cu Ileana fiica lui Neculai Costin logofăt si cronicar; b) Vlişco, personagiă istorie, de care vorbese cronicarii Muste (Letopisetele, vol. III, p. 57—62), Amiras (p. 124, 198), Chiparissa (р. 66) ete. de care Muste spune că era „hiastru“ lui Miron, dar care a purtat totuşi numele de Cuza, pe саге l-a si transmis descendentet sale, si c) Todirage, spa- tar şi postelnic. Aici d-nu Lecca mai dă un frate, Arghirie, Vel spatar la 1642, Nu e necesitate de studii speciale, pentru ca cine-va să vadă de îndată gregala grosolană a d-lui Гесса, şi lipsa de discernă- mint cu care d-sa a injghebat lucrarea d-sale, Marele spatar, comandant suprem al armatei, era una din cele mai importante boerif, maf ales în secolul al XVII-lea. Dacă admitem un moment numai, că Arghirie Cuza a ajuns vel spatar la 1642, în tânăra vristă de 30 ani — сеза ce desigur e strictul mini- mum—atunet el trebue вй se fi născut pe la 1612; iar dacă admitem, că tatăl вай să fi avut numai 20 de ani la această dată — iarăşi strictul minimum — atunci Dumitraşcu вай Todiraseu Cuza, trebue el însuși să se fi născut la 1592, ceea ce face că avea tocmai 124 ani la 1716, atunci cînd fu spănzurat din ordinul lui Mihai Racoviță Voda! Tată logica d-lui Lecca ! ý Miron Cuza, despre a cărui deseendintá d-nu Lecca nu glă- sueşte nimic, dind prin aceasta a se infelege că nici nu a existat, а avut 4 copil: ШЇ. а) Maria măritată eu pitarul Cucoran ; b) Safta mări- tată eu stolnicul Krupensehi ; e) Constantin postelnic care nu pare a fi avut posteritate, si d) Топ mare spatar, t&iet de Const. Moruz W. W. la 1778, si pe care d-nu Lecca il consideră de fiul fabu- losuluí Arghirie de mai sus. 3 „Acest [on mare spatar a avut 6 сори: IV. a) Alerandru postelnie; b) Catinca măritată eu Negri; в) Ion; d) Neculai căminar; e) Arghirie Vel postelnic căsătorit eu Iinea біса Vornicului Lupu Kostachi; f) Gheorghe spatar. V. d) Neculai cáminaru a avut 6 copii: 1). Gheorghe spatar, care a avut pe Ion si Costachi. саге ай avut descendență, 156 Пан de samă 2) lon căminar a avut pe Dimitrie, Alezandru Ion I gi Soltana. З). Varlaam, arhierei. . Grigore vornia, fost ministru. . Pata măritată cu paharnicul Bondre. + Гоца măritată cu marele căminar P. Docan. . Arghirie Vel postelnie a avut 6 copii : . Safta soţia luf Lupu Rosetti. . Marghioala soţia luf Miclescu. 3). Zoe călugărită sub numele de Fevronia. Profita эз УЫ УА АИ БИБА! . Dimitrie „ 5 5 » Calinie monah, . Jordachi арй, căsătorit cu Catinca, біса paharnieulut . Gheorghe spatar a avut o fiică: . Catinca soţia lui Constantin Värnav. + Veligco Cuza, fiul spatarului Dimitrageu si fratele luf Mi. ron Cuza, a avut un fiu: н II. Jon Cuza logofăt căsătorit cu Ancuţa, саге a avut o fiică: IV. Леана, căsătorită cu Banul Jordachi. П. Todiragcu, al treilea fiu al spatarului Dimitrageu, si despre a cărui descendență d-nu Гесса nu spune nimic, a avut 4 copil : Ш. а) Safta căsătorită cu Sandu Roşca; b) Vasile postel” nie: e) Costachi postelnic; d) Stefan. b). Vasile postelnicul a avut mat mulți copil : 1V. 1) Mihai. i . Safta, si alţii. - Costachi postelnicul a avut copii : - 1) Nastasia, . Grigore. . Joana. . Anisia, - Leana. 5). Constantin. . Maria. . lon. . Gheorghe, Däri de samă d). Stefan a avut un fiu: 1V. 1). Joniţă. Aceasta este adevărata genealogie a familier Cuza, ast-Feliü cum ea rezultă din confruntarea arborelui genealogie oficial, cu documentele autentice. s“ Acum voiü dovedi că d-nu Lecea nu a cetit şi nu cunoaşte nici istoriile, nici cronicarii, nici documentele publicate in Uri- сагій; voiă dovedi că „autorii consultaţi“ sunt buni de consultat; dar că n-aü fost consultaţi de d-nu Lecca. Voit discuta deci din punctul de vedere al erudiţiunei, ge- nealogia familiei Ghyka. Nu numai din cauză că familia Ghyka este una din cele mai însemnate; dar și pentru că mai nu este istorie, cronică вай document, în care să nu se vorbească de cite unul din membrii acestei familii; iar izvoarele fiind toate tipărite, se pot mai uşor consulta si controla de orí-cine. Genealogia acestei importante familii ne va da deci măsura erudifiunef d-lui Lecea. Această genealogie a familiei Ghyka voit diseuta-o față cu cartea d-lui Lecca, de la origina еї si ріпа in întiiul pátrar al se- colului al XIX-lea. După d-nu Lecca, filiatiunea Ghykuleştilor ar fi următoarea : Т. Matei a fácut ре Gheorghe W. W. IL. Gheorghe W. W. a făcut pe Grigore I W. W. Ш. Grigore І W. W. pe Ruxanda căsătorită eu Th. Calli- machi, pe Maria căsătorită eu D. Sturza și pe Matei. IV. Matei a făcut pe Grigore şi pe Alezandru. V. rigore a făcut pe Matei, care n-a avut copii; o fată, $i pe Scarlat, VI. Scarlat а făcut pe Neculai, Mihai, Gheorghe, Grigore, care п-ай avut copii si Alexandru, VIL Alexandru a făcut pe Grigore. VIII. Grigore a făcut pe Alexandru (căciula mare) care n-a avut copii şi cu care s-a stins această bransá. V. Alexandru a făcut pe Grigore si Dumitru (banu bätrinu, strămoșul Ghykulestilor din Valachia). VL Grigore W. W. (1777) a fáeut pe Dumitru Ghyka Co- 9 158 Däri de samă mănești-Deleni; pe Alexandru Ghyka Brigadier; pe Gheorghe, mort fără posteritate; pe Elena si Ecaterina, VII. Dumitru Comăneşti a făcut pe Costachi hatmanu, VIII. Alexandru Brigadier a făcut pe Grigore Gh. W. W. Moldova (1849—1856), ete. In realitate însă, genealogia Ghykulestilor e mult maï com- plicată, Să examinäm deci de la început, punct cu punct, aser- fiunile d-lui Гесса. Fără de a insista asupra deosebitelor păreri si teorii, for- mulate de istoricii care ай avut а se ocupa de originele acestei familii — Engel, Cantemir, Hammer, Wolf, Carra, Stamatiadis, Dora d'Istria şi eif alţii — d-nu Lecca spune: „Origina Ghyku- lestilor este veche din Albania... Matei Ghyca, trunchiul familiei, s-a născut pe la 1565 şi a murit cătră 1620 în Constantinopole. Date mai precize п-ай rămas asupra 101“. Ar fi fost şi greă să rămiie date mai precize decit aceste; căci anii 1565 si 1620, sunt date cit se poate de precize, prea precize chiar, dacă ţinem socoteală de originea prea modestă si umilă a familiei Ghyka. Despre acest ,trunchiü^ al familiei, istoricii — сці ne sunt cunoscuţi nouă — nu pomenese nimic. Nu- mai Livre d'or de la Noblesse Phanariole îl menţionează, fără insi de a da anul nastereï si al morţei sale. Să regretäm încă odată sistemul adoptat de d-nu Lecca într-a su scriere, sistem de а nu da niciodată referințe serioase adică indicatiunea preciză a iz- voarelor din care s-a documentat, si să trecem înainte, Deci, întiiul Ghyka este : I. Mater care a avut de fiu pe: IT. Gheorghe І W. W., personagiü istorie, asupra căruia toc- maï din aceasta cauză nu vom insista. Cu singura- restrietiune că istoricii — tot сеї mai sus citați — spun că era ,sexagenar^ вай ,baátrinë cînd, in 1658, a ajuns la domnia Moldovei, D-nu Lecca spune însă că s-a născut Ја 1600, si a murit la 1664; ia- răși prea multă preciziune, de oare-ce nu e documentată, Soţia lui Gheorghe W. W. se numea Smaranda. D-nu Госса sustine că era fata lui Vlasto: dovedească-o ! Fiul lui Gheorghe W. W. este: Ш. Grigore L W. W. a cărui istorie este cunoscuti. Sofia sa era Maria Sturza, fiica lui Matei Sturza Visternie (Livre d'or Däri de samă 159 р. 141; Jorga, Acte şi Fragmente cu privire la istoria Romanilor, I . Papiu Ilarian, Tezaur de Monumente istorice ; eroniea luf Amiras, in Letopisetele III, p. 155, ete. contra: Miron Costin 237, cf. însă Tanoviceanu, în „Arhiva“, IL, 2, p. 81—82) Grigore W. W. a avut maï mulţi copii, dintre саге ne sunt cunoscuţi 5, şi anume: 1V. a) Ruxanda, măritată cu Kalimah, citată în Livre d'or p. 11, eu toate că acolo se spune că era fiica lui Gheorghe W. W.; citată şi de d-nu Lecca. b). O altă fată, citată tot in „Livre d'or“, si care poate fi Maria, căsătorită cu D. Sturza (cf. Lecca). e), Malet căsătorit cu Ruxanda, біса luí Alex. Mavrocordat Exaporitul ; despre care pomeneşte Amiras la p. 155, iar despre саге scriu maï pe larg, Alex. Papadopulo-Calimah (Despre Ale- xandru Mavrocordat Exaporitul, în Analele Academiei Romine, Seria a lla, Secţia a Il-a, Tom. VI, p. 119), cînd spune: „Aici la Adrianopole, Alexandru Mavrocordat căsători (Martie 1693) ре a doua a sa fiică, după Matei Ghyka-Vodä, fiul Domnului Gri- . gorie Ghyka Voevod“ şi cronicarul Dapontes (apud Erbiceanu, p. 46), „s-a celebrat nunta Doamnei Ruxanda, fiica marelui Drago- man cu Matei Beizadea а lui Gr, Ghyka, pe care i-a cununat, din partea lui Constantin-Vodă Basarab, Mihail Spatarul Canta- cuzin, fiind atunci la Adrianopol“, Dar căsnicia lor n-a durat mult, spune Dapontes (ibidem, p. 56): „Exilează Exaporitul pe ginerele вай. Atunci a trimes in Constantinopol fostul mare Dragoman Alexandru, și a adus in Constantinopol pe ginerile sáü Matei Beizadea a lui Grigorașcu Ghyka-Vodá, care tinea pe fiica sa Ru- xanda, şi îndată ce l-a adus, La surghiunit la Chipru unde sia dat şi datoria obsteaseš. L-a exilat pentru cá era betiv, si a chel- tuit zestra fiicei sale“, Tot ,betiv si destrinat“ il numeşte si Stamatiadis, Biografiile Marilor Dragomani, ediţie románeascá de C. Erbiceanu, Bucureşti 1898 si арий Legrand, Dapontes, Ephé- mérides Daces, Paris 1880—81, II, XLIV. d). Stfänifä pe care il pomeneşte Amiras, Letop. III, p. 155, dar pe care il ignoreazä autorul „Familiilor boereşti“, ceea ce dovedeşte, că d-nu Lecea n-a citit pe Amiras. Acest cronicar spune că Stefani(á a murit fără posteritale, „са mie copil“, „la 1664“ zice Engel, (Aeltere Geschichte der Walachey, pe care încă n-a cetit-o d-nu Lecca, Halle, 1798, în 4°, p. 309—308*, care a- daugă, că Ștefăniță a fost îngropat în biserica Matei-Vodă. 160 Dări де samă Livre d'or dà tot anul 1664, ca data mortei acestuf fiu al lui Grigore W. W. e). Leopold. Se cunosc împrejurările în саге Grigore 1 W. W., a părăsit domnia şi (ara. „Neștiind nimică de intorsul Da- bijit-Vodă, şi-a pornit Doamna cu toată casa lui, de ай trecut in {ага ungureaseă,...“, el apoi a trecut in Polonia. Engel, in citata carte spune (p. 813), că Ghyka-Vodă a fugit în Polonia, iar pe femeea sa Maria Síruja, care ега să nască, о lăsă in Transilvania la Apafi, şi că Apafi o trimese în urmă la dinsul. „Grigore-Vodă nu a zăbovit mult în (ara legasci, si a trecut prin (ara ungurească de gi-aü luat Doamna, și a trecut cu toată casa lui la Beciu, la Impăratul nemtese, si a zăbovit acolo _ciţi-va ani la Beciu“ (Ne- culce). Acolo îl urmări însă urgia Stolnicului Constantin Canta- cuzino, care se duse de îndată la Beciu să părească pe Grigore Vodă, pentru omorul lui Constantin Postelnicul ; in urma căror päri, Ghyka căzu la închisoare şi in mare grijă. Sfátuitu-s-a en un prieten să se facă catolic, ce într-alt chip nu va putea scăpa de moarte: și aşa, primind, şi-a dat si un copil la Impăratul de І-ай botezat, şi iaü pus şi nume copilului Leopold, pre numele Impüratului ^ Ast-feliü grüeste pasagiul din cronicarul Niculce (Letop. 1, p. 194), cronicar necunoscut d-lui Lecca; iar copilul botezat de Impăratul Leopold, este probabil acel născut de Ma- ria Ghyka in Transilvania, la curtea lui Apafi. Se poate са Ghyka să fi avut şi alţi copil, despre care пої nu avem știință. In orice caz, Ștefăniță si Leopold sunt necu- noseuti d-lui Lecca. Matei, fiul luf Grigore W. W. a avut 3 copi: V. a) Grigore IL W. W., a cărui viaţă este cunoscută, Bo- tezat de Impăratul Leopold (Hammer, J. von; Geschichte des Os- manischen Reiches, Pesth. 1834, în 8%, Ш, p. 243; Legrand, Da- pontes, Ephémérides Daces, II, p. XXVII); amănunte asupra sa дай Amiras, Engel, Wolf, ete. ete.; mort in București la 1752, din cauze pe care le descrie pe larg Athanasie Comnen Ipsilant, op. cit. p. 475, şi inmormintat în Biserjea spitalului Sf. Spiridon, zidit de el pentru eiumati (Hammer, op. cit, Ш, 469; Engel, op. eit; 49 Theil, 4 Band, 2 Abtheilung, 19, p. 22). Era căsă- torit eu Zoe (Livre d'or, p. 157); d-nu Гесса fără de a da refe- rinte, spune: „cu o fată a lui Mavrocordat, Dări de samă 161 b). Mărioara, necunoscută d-lui Lecea, dar de care vorbește Amiras, р. 157, zicînd: „Iară cu Domnul din "Țarigrad venise Con- stantin postelnicul, și Andronachi Vlasto cumnatul Domnului, ce ţinea pe sora Domnului, Mărioara, și-l făcuse Comis mare din Ta- rigrad; iar pe urmă la anul l-a făcut Paharnie mare... 4, si la p. 172; mai pe larg vorbeşte cronica lui Athanasie Comnen Ypsilant, op. cit., la anul 1726, р, 465—66: „Mărioara, sora Dragomanului Porti Grigorie Ghyka si fiica Roxandeï, fata luf Alexandru Mavro- cordat, luf Exaporit, se căsătorise cu Lascar Mamona, originar din Morea, unde si in zilele noastre există această familie Mamona. Ea avea acum 2 copii си Mamona; dar bărbatul еї, perzind in- timplător un ochiü, voia să-l lase numai decit, ca s-o іа Andronic Hrisoscoleï, A cerut deci voie de despürtenie de la patriarhul Teremia, dar acesta a refuzat. cu toate stüruintele ale însuși Dra- gomanuluí..^; sila anul 1727, p. 467: „La Tronul patriarhal se ridică Paisie de la Nicomedia. Acesta dă act de despártenie Märioareï, care aștepta sarmana de atita vreme, să iea bărbat după gustul ef, și ast-felit ea se cunună cu Andronie Hrisoscoleü, pe care noul Domn Grigorie Ghyka, са pe un cumnat de soră, il face Comis mare, са să aibi cu ce trăi, căci era foarte sărac, fi- ind un biet tutungiu*. в). Alezandru zis Dragomanul, pentru că ocupase mult timp această demnitate, decapitat la Constantinopol la 10 Februarie 1741, în împrejurări pe care le istoriseste pe larg Chesarie Da- pontes, într-ul süü Catalog istorie, p. 189—90, dar pe care nu le vom reproduce, pentru a nu inmul(i la infinit numărul citatiu- nilor. Căsătorit zice d-nu Гесса, cu о Evpraghioti, fără insă de a da (conform sistemului d-sale) indicaţiunea izvorului de unde a cules această informatiune. V. Grigore П W. W., spune d-nu Lecea, a avut trei copii: о fată şi doi fii, Matei W. W. şi Scarlat W. W. In realitate el a avut 6 copil: VI. a) Scarlat W. W., a cărui istorie este cunoscută; căsă- torit eu Anastasia fiica marelui spatar Jordachi Cantacuzino De- leanu: logodna s-a făcut în Iunie 1729, spune Amiras, care con- sacră acestui eveniment un capitol întreg, („Pentru logodna lui Scarlat Beizadea, fiul cel mai mare al lui Grigorie-Vodá^), adau- gind că viitoarea mireasă nu avea decit 9 ani. Scarlat W. W. а 162 Dări de samă murit la finele anului 1766 in Bucureşti (cf. Iorga, op. cit, I, 391: Livre dor, p. 111), si а fost inmormintat in biserica Sf. Spiridon din Bucurcsti zidită de el, (Engel, op. cit, 49 Theil, 4 Band, 2 Abtheilung). b). Mater W. ҮҮ. al doilea fiu al lui Grigorie W. W., per- sonagiü istoric, asupra căruia nu vom insista, Căsătorit cu fata Hatmanului Jordachi Başa Mihalopol, (Engel, op. cit., p. 22; ero. nica E. Kogălniceanu p. 226): inainte de 1748 încă, (Fotino, П, 157). Hammer il dă născut la 1729, de oare-ce spune (op. cit., p. 370), că in 1753 era în vrista de 24 ani, Totuşi credem că afirmatiunea lui Hammer trebue sí fie greşită, de oare-ce după Matei vine un alt copil Gheorghe (Amiras, p. 172), iar după Gheorghe un copil si mai mie, Alexandru, despre care spune A- miras (p. 168), сй a murit in 7236 adică 1728. Аг urma că Ma- tei ar fi fost mult mai mie decit Gheorghe si Alexandru chiar, ceea ce e desmintit de Amiras (p. 172). Credem deci, că indica- liunea lui Hammer este eronată. €). Gheorghe, necunoscut d-lui Lecca, eu toate că cronica lui Amiras spune (p. 172): „Acest Domn (Grigore II W. W.) a a- vut patru cuconi și o cucoană, şi cel mai mare a fost acesta mai sus reris, Scarlat W. W, si Matei W. W. şi Gheorghe W. W., al patrulea Grigore W. W., si Domnița Smaranda“. Amintit si de Livre d'or. d). Alexandru, iarăși necunoscut d-lui Lecca; pe care Ami- ras nu-l pomeneşte în enumeratiunea de mai sus (p. 172), dar de care spune (p. 168): „In zilele acestui Domn, în anul 7236, fost- aü si boală de friguri foarte multă peste toată Moldova, care se va pomeni multă vreme, că nu unul вай doi într-o casă, ci сї егай toţi zäceaü, si la prostime și la boeri, pinä si în casa Dom- nului a intrat acea boală, din care boală Alexandru Beizadea, — Amiras întrebuinţează indistinct termenul de Beizadea вай Voe- vod, cind vorbeste de un fiu de Domn — ce era maí mie, a si murit, si l-a îngropat in sfete Niculaï cu multă cinste si slavă“. e) Grigore. Continuind pasagiul de mai sus, Amiras ur- mează: „Pentru care Beizadei (Alexandru), а mingăiat Dumnezeü pe Grigore-Vodă cu alt Beizadea, ce l-a născut în ziua sfintuluf Grigorie, numindu-l iară pe acest nume al sfintului, pe care prin Dari de ваша darul luf Dumnezeü si ruga sfintului, poftim să trăiască....“, (p. 168); amintindu-l si la p. 172. Amintit si de Livre d'or, totuși necunoscut d-lui Гесса. f) Smaranda, pomenită de Amiras (p. 172), despre care Enachi Kogălniceanu spune, la a treia domnie a lui Grigore al II-lea Ghyka in Moldova (1747—48): „Intr-această domnie a fá- cut si o logodnă fiicei Mării-Sale eu Dimitrageu Sturza Vel cămă- ras, fiul Sandului Sturza pe care il luasă Domnul încă din ceea domnie la Tarigrad, si făcind masă mare cu toate zicături, agij- dorea si Doamna cu toate jupinesele, si cámürasul deosebit la camară eu toţi neguţitorii, trăgiad si dan(urf prin ograda curții“, Sandu Sturza banul, apoi logofăt era „și din neamul lui Grigorie Ghyka-Vodä, al doilea văr de pe Doamna lut Grigore Liú Vodă“. (Amiras, p. 156). D-nu Гесса nu cunoaște nici numele Smarandei, nici textele citate aei. V. Alexandru Dragomanul, fiul lui Matei Ghyka si frate maï mie al lui Grigore al II-lea W. W., a avut 7 copii, dintre care d-nu Lecca nu cunoaște decit pe 2, pe Grigore si Dimitrie ; $i anume : VI. a). Grigore-Alexandru al III-lea W. W., martirul, decapitat de Turci in beilicul din Iași, la 6 Octombrie 1777 (Ath. Comnen- Ipsilanti, op. cit., p. 501) вай 12 Octombrie (Xenopol, Istoria Ro- minilor V, 228; Andreas Wolf, Beiträge zu einer... Beschreibung des Fürstenthums Moldau, Hermannstadt, 1805, IT, 194; etc). Era căsătorit eu Catinca fiica lui Jacovachi Rizo-Rangabé, per- sonagiü care a jucat un rol insemnat în istoria ţărilor noastre, în a doua jumătate a veacului al XVIII. (Jorga, Doc. Hurmu- zachi, vol. X, 634, 635. b Mater, spatar mare la 1770, necunoscut d-lui Гесса, despre care glăsuese: Тогда, op cit, П, p. 23—26: cronicarul Kogălniceanu, p. 264: „Atuncea s-a lütit oastea (rusască) de la podgorii, ріпа cînd într-o noapte li s-a făcut ziuă in București, oastea tot călărime, ineunjurind curtea domnească pini aü găsit pe Grigore-Vodä Ghyka; şi aşa fácind tot chipul de jac, pini {-ай luat tot се aŭ avut, luindu-l și pe Măria-Sa de 1ай dus în Moldova eu toţi oamenii Mării-Sale, de s-aii impreunat cu ghe- neralul cel mare; şi de acolo ай mers în tara Moschiceascä, avind și po un frate al Mărit-Sale, spatarul Matet, $i pe o Reizadea а 164 Dari de samă lui Ion-Vodi Mavrocordat, si o Beizadea mică a Mării-Sale“, (5 Noembrie 1769); postelnicul M. Drăghici, Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani, Таў 1857, П, 36; Engel, Gesch. d. Wallachey, Il; Papiu Ilarian, esaur, II, 164; Doc. Hurmuzachi, Supl. 1, 1; 312; idem vol. X, 11, ete: tot atitea texte necunoscute d-lui Lecca. €). Catinca, citată de anonimul autor al scrieret „Livre d'or“, care spune (p. 46), că Dapontes istoriseste (unde ?) amănunte de- spre nunta ei cu Dimetrie Gheorghiades, ete, d) Zoe, Livre d'or, p. 20 sus și p. 46, o dă ca măritată cu Vel logofătul Ion Cantaeuzino-Deleanu din Moldova, е). Dumitru, citat si de d-nu Lecca! Mare Ban în Valachia, zis şi „Banu Bátrinu*. Căsătorit de 3 ori, eu Eufrosina Caradja, cu fiica lui Barbu Văcărescu şi cu fata lui Razu, a avut 14 co- рїї, Stabilit în București, el cste trunchiul Ghykulestilor autentici — din (ara românească, Nu ne vom ocupa deci de descendența lui, f). Alexandru, necitat în „Livre d'or“ dar pomenit într-un hrisov din 1777 publicat ìn broşura „Eclaircissements sur la ques- tion des monastères grecs“, Bukarest 1857, de care vorbeşte Dora d'Istria, Gli Albanesi in Rumenia, Storia dei principi Ghyka, Fi- renze, 1873, p. 380—81, care maï citează un hrisov din 1775, prin care Grigore Alexandru Ghyka W. W. dürueste fraţilor sil Dimitrie si Alexandru moșia Hotărnicenii din Basarabia. g). Scarlat, amintit în hrisovul publicat in broşura ,Eclair- vissements...." si de Dora d'Istria, op. cit, p. 380—81. VI. Scarlat Ghyka W. W., fiul lui Grigore II W. W., spune d-nu Lecca că a avut 5 bietí: Neculai, Mihai, Gheorghe, Grigore şi Alexandru. El a avut insă 7 copil: VII. a) Alexandru, cel maï mare dintre fiii săi (Jorga, Acte si Fragmente cu privire la Istoria Rominilor, I, 391, şi Hurmu- zachi, Documente, Supl. І, 1741), căsătorit cu Ruxanda, altă fiică а luf Iacovaclii Rizo Rangabé, si deci cumnat cu Grigore Ш W. W. (Papiu Ilarian, Tezaur de monumente istorice II, fase, VII— XII, Enachi Väcäreseu, istoria pre puternicii Impärätit otomane, p. 279). b). O fată, citată in „Livre d'or, €). Gheorghe. d). Grigore. €). Neculat. Däri de samă 165 1). Milat; despre Gheorghe, Grigore, Neculai si Mihai, „Livre d'or spune că п-ай avut posteritate. g). Iancu, citat în Cronicul protosinghelului Naum Rămni- ceanu (apud Erbiceanu, p. 271): „1807, April 17, Mercuri după Paşti, aŭ venit aici la Bucureşti Beizadea Janeu, fiul fericitului Scarlat-Vodă Ghyka de la Petersburg, general Poruşcie, şi ай găz- duit lu Moruzoaea^. (Idem in Istoria Mitropoliei Moldovei si a Sucevei de C. Erbiceanu, p. 513). VI. Matet W. W. Ghyka, fiul lui Grigorie II W. W., afirmă d-nu Lecca că „n-avu copil“. In realitate însă a avut mai mulți, dintre care 3 sunt pomeniţi în mai multe documente, şi anume: ҮП. a) Grigore, cf. Uricar II, 277—78, document din 7263, 28 Noembrie (1754); Uriear XI, 367, hrisov din 1755, Februarie 5; „Arhiva“, No. 5—6 din 1897, р. 262, hrisov pentru ији” din 7263, Septembrie 25 (1754); hrisov pentru moșia Corcesti (ine- dit) din 7263, 10 Iunie, ete. ete. b). Gheorghe, citat in toate documentele de mai sus. €). Neculai. Aci se leagă o foarte interesantă chestiune. Ce vristă anume trebuea să aibă o Beizadea, pentru ca Domnul să-o facă să figureze într-un document („credinţa noastră şi credința prea iubitilor fil ai domniei mele X vod gi Y уой“)? Punctul acesta nu este încă elucidat. Ast-feliii de exemplu observăm in documentele mai sus citate ca Neculat nu se găseşte citat in hri- soavele din 10 lunie şi 25 Septembrie 7263, pe cind apare în acele din 23 Noembrie 7263 si 5 Februarie 1755. Trebueste ad- mis că domnul punea in hrisoave „credinţa“ fiului вёй de îndată ce acesta era născut, fâră de a mai aştepta o majoritate legală вай excepţională ; căci Matei W. W. născăndu-se pe la 1725, nu putea fi în 1754 chestiune de vre-o majoritate pentru fiii săi. Deducem prin urmare că Neculai Beizadea s-a născut prin Oc- tombre—Noembre 1754. Avut-a Gheorghe, Grigore si Neculai posteritate? Iată o chestiune importantă dar пе tranșată a istoriei Ghykulestilor. VI. Despre Grigore Alexandru al III-lea Ghyka, fiul luf A- lexandru Dragomanul, d-nu Гесса spune (p. 240) că: „este trun- chiul brangelor Ghyka din Moldova“ si că (p. 244): „de la dinsul se despart, prin fiii săi, ramurile familiei Ghyka din Moldova, numite Comăneşti, Deleni, Brigadier ete... Din căsătoria ва cu Elena (2—am arătat mai sus, fapt in deobşte cunoscut, că se nu- 10 166 Dări de samă mea Ecaterina) Rizo-Rangabé, a avut doi fii si două fete: Ale- xandru, Dumitru, Elena si Ecaterina“, adaugind însă la p. 246 un alt fiu, Gheorghe | fără posteritate. Grigore-Alexandru W. W. a avut maf multi copii, dintre care îmi sunt cunoscuţi 8: VIL a) Dumitru, cel mai mare. Paharnicul C. Sion, în Ar- hondologia Moldovei, Iași 1802, p. 61 spune: „Ghyka. Două neamuri, cel d-intiii arnăut, coboritoriü din Beizadea Dimitráche Ghyka, fiul lui Grigorie-Vodi pe саге І-ай tăiet turcii, pentru eá ай dat Bucovina Nemtilor. Sunt niste săraci, trăese cu miloste- nia“, Livre d'or il enumereazä, p. 46, spunînd însă că n-a avut posteritate. De asemenea figurează in niste hrisoave emanate de In părintele вай, ca de exemplu hrisovul din Aprilie 1775 (Uricar XVII, 73); hrisov din Iulie 1777 şi din 1765 Noembrie si 9 Iunie 1766 (citate de d-nu Tanoviceanu, „Arhiva“, No. 5—6 1898), ci- tat in tot-deauna intiiul din fiif lui Grigorie-Voda. lar Postelnicul Manoluchi Dràghier (op. cit. p. 44—45) spune: „Acest sfirsit s- vind (Grigore) Ghyka... „ай rămas două Beizadele săraci, Dimi- trie şi Scarlat ce s-aü ţinut maf mult eu milostenie de pe la bo- eri, şi aŭ trăit in Moldova unde ай si murit in o vristă trecută de bătrineţat:. b). Alezandru, amintit in tonte hrisoavele părintelui вай i- mediat după Dimitrie. In documentele pe care le am enumerat la Matei spatar, fratele luf Grigore Alex. W. W. (Тогда, op. cit, П, 23—6; cronica lui Enachi Kogălniceanu, p. 264; Postelnicul M. Drăghici, op. cit, II, 36) se spune că atunci cînd ,stupaizii ай intrat în Bucureşti (5—6 Noembrie 1769) „ай luat prinşi pe Domnul (árei Grigore Alex. Vodă, pe fratele Märier Sale, Matei spatar, o Beizadea a lui I. Mavrocordat și o Beizadea а Márici Sale si trimese la Petersburg, Acolo însă Impărătenga Ecaterina IX îl primi bine (cf. Ath. Comnen Ipsilante, op. cit. p. 501. D-nu N. lorga, in prefata ce a seris-o la vol. X al Documentelor Hurmu- zachi, zice (p. XII): „Ghyka încă nu se liniştea (la Petersburg) cu un singur sprijin. In Octombrie 1770 el face propuneri Vran- ciel, şi oferă servicii de spionagiü si „mediațiune“ Hușilor, care if dáruese o tabachere cu briliante, ií primese Be'zadeaua in cor- pul eadetilor éte.“. Se poate ca acesta Beizadea să fie Alexandru, care rämänind in armata rusască să fi fost trunchiul unei noi familii de Ghykulesti. Căci știm că Beizadelele Dimitrie si Scarlat ай trăit gi murit in Moldova, Diri de samá 167 c). Iacov. D. Profesor Tanoviceanu a avut meritul de a des” coperi pe acest fiu pină acum absolut necunoscut al lui Grigore Alexandru W. W., în nişte documente aflătoare în Arhiva Sfin- tului Spiridon din lagi (document din Noembrie 1765 pentru mo- Sia Cofofänesti din Putna; document din 9 Iunie 1766 p. moșia Slobozia Báltilor din Basarabia) unde apare în ordinea următoare ; Dumitra, Alexandru, Jacov ; ef. Tanoviceanu, O rectificare de gc- nealogie, în „Arhiva: No. 5—6 din 1898. Faptul insă că lacob nu figurează in documentele posterioare (cum de exemplu: hri- sonvele din Aprilie 1776 şi Iulie 1777 amintite mai sus la Du. mitru VII), ne indrituese a crede că Iacob a murit înainte de 1776. d), Scarlat, amintit în documentele de mai sus, din 1776 şi 1777: dat fiindeă nu figurează în hrisovul moşiei Slobozia Bäl- {йог din 9 Iunie 1766 si că apare în hrisoavele din 1776, s-ar putea deduce că s-a născut după 1766. Un raport al trimesului prusian la Constantinopol Zegelin, cătră regele Prusiei, publicat de d-nu Iorga (op. cit, II, 74—76) cu data de 3 Octombrie 1774 relativ la numirea luf Grigore Alexandru W. W. de Domn al Moldoveï, spune că cel mai tinăr fiu al Domnului era in etate de 12 ani, deci născut in 1762. Rămine de ştiut dacă acest fiu este lacov вай Scarlat, si — mal ales — dacii Zegelin era bine infor- mat. Postelnicul Manolachi Drăghici, urmind eu pasagiul pe care lam reprodus maï sus la Dimitrie (M. Drăghici, op. cit, р. 45), "relativ la Scarlat: „Acel mat mare însă (dintre fiii lui Gr.-Alex. W. W) anume Scarlat, ай avut epitropia scoalef domnești ріпа la sfirgitul vieteï, eu o leafà insümnátoare, pentru că era invitat şi îl sprijinea familia Ghykulease& din Moldova, dar si Domnii Greci il avea bine pentru rangul вай; lui i-ai rămas multe ma- nuscripte nescoase la lumină, pentru că if lipsea inlesnirea de a le tipări, si o bibliotecă din cele mai renumite pe atunci in Mol- dova“. Drăghici greseste cind spune că Scarlat era cel maï шаге, căci în hrisoave el nu vine decit al treilea, resp. al patrulea. Ul- tima însămnare documentală ce o am. despre Scarlat, este acea dată in Uricar VIL, p. 394, unde se arată că in Octombrie 1803 Beizadea Scarlat Ghyka — trecut între ,boerif greci“! — avea 5 „slugi fâră bir, scutite de boeri“ (idem in Uricar VIII, 364). Livre d'or spune (p. 46) că Scarlat n-a avut posteritate, 168 Däri de samă e). Rucsanda — Ruesanda Balș, citată de d-nu Xenopol (op. cit., V, 228, nota 4) si totuşi necunoscută d-lui Lecca! Despre Rucsanda Balş, Andreas Wolf spune (op. cit, П, 194, nota z) că Ghyka W. W. a avut două fiice dintre care cea mal in vristă, Rucsanda, trecuse drept cea mai frumoasă femee din Moldova, si că în realitate era asa. Părintele sáü o căsători la 1776 cu un fiu de boer, Balș. Wolf o cunoştea bine, căci o vindecase în 1780 de o boală gravă, Este clasică istorisirea pe care ea o făcuse lui Wolf, despre asasinarea părintelui вай. D-nu Lecea insă n-are ştiinţă de Ruesanda cum n-are știință nici de soţul еї (vezi Ge- nealogia Balgestilor apud Гесса, p. 33—40) care este Vel Stolnicul Neculai Balş, după cum dovedese și niste documente inedite: 1) „Grigore Alex. Ghyka W. W., bj. ml. g. z, Moldav- skoi. Facem ştire eu acest hrisov al domniei mele tuturor cul se cade a şti, că de vreme ce alte domneşti fiice de Domni ce se айа căsătorite trăind aici în ţară, de milele altor luminaţi Domni ce ай fost mai înainte de nol, cum și de mila noastră п-ай fost lipsite și neajutorite. Socotit-am domnia mea şi pentru prea iu- bita fiica noastră Domnița Roesanda. Care fiind-că am căsătorit-o după credincios boiariul nostru Domnului Nicolae Balş Vel Stol- nic... (Domnul hotüreste cà Ruesanda să aibă a scuti o miie de stupi de desetină si o miie de ої de gostinä si 20 17021). Fară an. 2) Const. Dim. Moruz W. W. la anul 1777 întăreşte acelaş privilegii Domniței Rucsanda soţia lui Neculai Balș biv vel stol- nie. Fiul lui Neculai si a Rucsandei este Grigore Balș biv vel postelnic la 1817, 28 Februarie, si 1823, 23 Iunie; iarăși necu- noscut d-lui Гесса, £). O fată (Maria?) căsătorită cu Alex. Calimah, Livre d'or p. 12, 46. в). O fată căsătorită cu Deleanu (Cantacuzino): „Anul 1769 „Vodă Ghyka... a hotărit а se da Rugilor, de vor lua Bucureștii, şi trimete in secret răspuns ginerelui вай Deleanu de la Iaşi“... (Ath. Comnen Ipsilanti, op. cit., 498). Genealogia Cantacuzinească arată însă că lon Deleanu Vel Logofăt a ţinut pe o soră a lui Ur. Alex, W. W. h). 0 fată (dubios) căsătorită cu Sulgearoglu (Livre d'or). De pe la anul 1750 istoria familiei Ghyka incepe să se in- Däri de samă 169 tunece, gi rămine misterioasă ріпа la începutul secolului al XIX lea. Repet că vorbesc pentru (ihykuleştii din Moldova. Intr-adevär, ре la 1750 intilnim maï multi Ghykulesti, des- pre a căror soartă si descendență nu avem nică un felià de cu- nostintá. Ast-feliii Gheorghe, Grigore, Neculai, Mihai si Taneu, fiii lui Scarlat W. W.; Grigore, Gheorghe, Neculai, fiii lut Mater W. W.: Gheorghe si Grigore fiif luf Grigore al II-lea W. W.; Matei A- lexandru gi Scarlat fiii lui Alexandru dragomanul — 13 Ghyku- lesti despre care nu ştim nimic, pe care if găsim doar citați in vre-un document! In afară de aceï care vor mai fi existat, si despre care nu avem știință ! Si în afară de Ghykulesti rüzleti, intilnifi ici-colo, pe care nu ştim cum săi legăm de Ghykuleştii cunoscuţi Ton Ghyka lo- gofit de taină, 10 Julie 1761, Uricar V; Lupu Ghyka serdar, 21 Noembrie 1731, ete. ete. Dimitrachi, Vel paharnic in Valahia, 1735, 20 Octombrie (Uricarul IX, 128) Beizadea Grigore Gh. mort inainte de 1806, a cărui soţie este Zoe (1827, Uricar VII şi U- ricar X, 238. Uşor este de a sustine, cum а făcut de exemplu anonimul autor al cártef Livre d'or, că fiii lui Scarlat W. W., af lui Mater W. W. ete, ай murit fâră descendență, dind prin aceasta ponte a înţelege că añ murit tineri, poate chiar copii; dar aceustă aser- viune trebue încă demonstrată. A spune, în lipsă de alte indiea- Hunt, că fiit lui Scarlat W. W. ай murit „fără descendență“, fără de a arăta anume ceea-ce îndreptățește a susţine aceasta, nu este a transa chestiunea. Mai cinstit este să spunem pur şi simplu, că despre soarta şi eventuala descendență a acestor 13 Ghykulesti mai sus citați, nu ştim ріпа în ziua de astăzi nimic. CM Am arătat mai inainte, că de pe la 1750 si pinä la inceputul secolului al XIX-lea, istoria familiei Ghyka este invăluită in in- tuneree. Cătră începutul acestui secol găsim deodată in Moldova două branşe Ghykulegti maf importante: Ghykuleștii 2151 Brigadir, şi Ghykulestii de Comănești-Deleni, Dárí de samă Tată genealogiile acestor două familii: Ghykuleștii Brigadir. I. Iordachi. Anonimul autor al Cărțeï de aur nu cunoaşte numele acestui trunchiü al familiei Ghyka Brigadir. Pomelnicul din 7260 (Mar 1752) a Fruntigänilor numera (Uriear XXIII, 981) între „răposaţi vechi ctitori ai Bisericeï si stăpinitori af Frunti- şănilori: următoarele nume: „Mihăiţă Beizadea Racoviţă — Anas- tasia; Ruxanda Domnița — Grigore Costachi comis; Manolachi ; Dumitraşcu ; Anastasia — Iordachi Ghyka Vel logofat“. Tar spita familiei Dediu Codreanu, inrudită cu familia Racoviţă, spune că pe Anastasia, fiica lui Grigore Costachi comis şi a Ruxandei sin Mihai Racoviţă W. W. a tinut-o Iordachi Ghyka logofătul (inedit, comunicat de d-nu (ihibănescu). Iordachi Ghyka a avut, spune Livre d'or, dot fif, Grigore si Alexandru zis Brigadir; iar spita pomenită îi dă patru fi si anume: П. a) Dumitru vornic, căsătorit, spuna spia, cu Ecaterina Canta а avut tref copii: Alecu, Marghiola căsătorită cu Plaghino, si Iordachi, căsătorit cu Safta Razu. b). Grigore, biv vel postelnic in 1757, despre care vorbeşte E. Kogălniceanu la domnia lui Scarlat Grigore Ghyka W. W. (op. cit, p. 531—32). Spita familiei Dediu ara'ă, că a fost apoi vor- nie, si căsătorit ‘eu Eeaterina.., а avut 7 copii. Таг Livre d'or: spune (p. 54) că a ţinut pe Ecaterina Cantacuzino Pagcanu (ceea ce desigur e o confuziune: вай spia, вай Livre d'or gregeste) si că a avut șapte copii: 1) Gheorghe, căsătorit cu Elena Catargi: 2) Neculai, căsătorit cu Elena Rosetti; 3) Alexandru; 4) Vasile, căsătorit cu 1) o Cantacuzino, 2) o Greceanu; D) Casandra, căsă- torită eu Gh, Sturza (ef. si Livre d'or, p. 142); 6) Eufrosina, cá. sătorită cu Balş: 7) Catinca căsătorită eu Vlădoianu. €). Alezandru postelnic, zis Brigadir; căsătorit cu Ecaterina Rizu (Ecat. Rizo-Rangabé spune Livre d'or). Copiii săi sunt: 1) Neculai ; 2) Ioan căsătorit cu Eufrosina Filipescu; 3) КЫШ са- sătorit cu Brăiloi (din Livre d'or, p. 54). d). Јапси comis, dat numai de spita familiei Dediu; fâră , posteritate. Ghykulestii de Comănești Deleni. Т. Costachi hatmanul, apoi logofat, proprietarul Жш Со- mànesti si Deleni, a avut 4 copii: Däri de samă 171 IL. a) Dimitrie pe la 1828—30 era visternie; acesta moste- nise moșia Comăneşti de la Bacáü, de unde descendenţii săi poartă numele de Ghyka-Comänesti (Istoria Mitropoliei Mol- dovei, p. 285). A avut З copii: 1) Helena măritată cu Alex. Sturza vist, (Livre d'or, p. 146; 2) Maria, căsătorită cu Rozaovanu; c) Neculai. b). Alexandru logofăt, personagiü important, capul partidei progresiste din Moldova (Xenopol, Vl, passim; Xenopol si Erbi- ceanu, Serbarea școlară, laşi 1885, ete.): căsătorit eu.... (Livre d'or se contrazice încă odată, spunind (p. 53) cu Roxanda Sturza si (p. 144) cu Elena fata lui Gr. Sturza logofăt. Adevărul este că s-a căsătorit întiiă cu Elena Gr. Sturza, cu care aü avut pe Gri- gore Gh, W. W.; de care apoi despir(indu-se, Elena Sturza s-a căsătorit cu generalul rus Harting). Alexandru а avut doi copii: 1) Elena măritată cu colonelul rus Subin și 2) Grigore Ghyka W. W. €). Gheorghe logofát, proprietarul moșiei Deleni, căsătorit cu Ruxanda біса vornicesei Catinea Balș, a avut 2 fif: 1) Gheorghe, batman (al cărui fiu, maiorul Iorgu Ghyka este părintele D-lui Jean Ghyka magistrat şi al surorilor D-sale); 2) Theodor, şeful actualei ramure Ghyka-Deleni. d). Catinca, măritată 1) cu N. Roznovanu ; 2) eu Alex, Sturza. Aceasta este genealogia ramurei (Ghyka-Comänesti, dată de „Cartea de аш“ si coroboratä de mărturisirea contimporanilor, (Serisoarea lui D. Meleghi cătră Th. Codrescu, Uricar XI, 368). Ñi în afară de aceste două ramuri încă un membru al fa- miliet Ghyka rămine misterios: Gheorghe Ghyka, despre care un document din 15 Nov. (?) 1777 (Uricar 1, 71, XXI, 392) spune că la acea dată era hatman şi nepot al Domnului, şi că fusese mare visternie. Este poate permis de a identifica pe acest Gheorghe Ghyka cu logofătul Iordachi Ghyka, despre care M. Dräghiet (op. cit, IL, 54) arată că în timpul ocupatiunet ruseşti de la 1788, în divanul Moldovei „boerii ce insemna mai mult, era logofătul lordachi Ghyka şi vornicul N. Roznovanu, de la саге Potemkin cerea toată răspunderea“... Dar chiar dacă am a- rata, că hatmanul Gheorghe si Iordachi logofătul ar fi una si a- ceiagí persoană incă nu am ajunge la nici un rezultat neputind dovedi niei ascendenfa, nici descendența sa. Să examinăm acuma ce legătură uneşte genealogia familiilor 172 Рат de samă Ghyka Brigadir si Ghyka Comänesti-Delenï, de genealogia mai sus descrisă a familiei princiare Ghyka. Căci atit Eugene Rizo-Rangabé, autorul cărei „Livre d'or“, cit şi după dinsul d-nu Lecca ай căutat să lege aceste două ra- muri de. trunchiul principal. Faptul că după Grigorie Alexandru W. W. ай rămas copil mici, a căror soartă nu e cunoscută; faptul că familiile Ghyka cu denumirea de Brigadir, şi mal ales Ghyka Comänesti-Delent, apar in Moldova pe la începutul secolului al XIX-lea, aü părut circumstanțe destul de ispititoare pentru a autoriza pe autorul Cartel de aur de a crede că şefii acestor două ramuri, Costachi hatmanul şi Iordachi logofătul, se trag din fiif lui Grigore Ale- xandru W. W. Eugene Hizo-Rangabé fiind străin, nu putea cunoaște mal de aproape nici istoria Moldovei, nici documentele publicate; e- roarea sa ar fi deci scuzabilă. De alt-feliü, el nici nu se pronunţă categoric asupra chestiunei, ci se mulţumeşte de a spune că: „Din Grigorie Alex. W. W. se trag probabil familiile Ghyka Co- măneşti şi Ghyka Brigadir“ (Livre d'or, p. 58). Pentru a ne putea pronunța asupra chestiuneï, e necesar sñ aflăm mai intiiü vrista lui Grigore Alexandru W. W. la 1777, si prin consecinţă anul aproximativ al nasteref sale. Ne mulțumim, în lipsă de documente hotiritoare, de а spune cá in 1777 Gr. Alex. W. W. nu era nici tocmai tinăr, nici prea bátrin: nu era tocmai tinăr, pentru că la 1758 fusese nu- mit mare dragoman (Ath. Comnen Ipsilant, op. ei, p. 477), in locul lui I. Calimah ; nu era insă bătrin, pentru că istoricii (M. Drăghici, op. cit., IL p. 44; D. Fotino, III, p. 122; Xenopol, V, p. 228; mărturia Ruesandei Balş apud Wolf, op. cit, II, p. 195 ete.) descriind peripeţiile dramei din Beilie spun, că Ghyka era un om înalt, corpolent si voinic, şi că, cu toate că era singur şi neinarmat, a ucis cu mina sa may mulţi din zbirii capugiului i nainte de a cădea sub loviturile lor: fapt pe care desigur un mosneag, ori-cit de voinic l-am presupune, nu lar fi putut face. In fine presupunind că Gr. Al. W. W, avea 30 de ani in 1758, cînd i s-a încredinţat importantul post de mare dragoman, ajun- gem la concluzia, că trebue să fi avut eam 50 de ani in 1777, şi că deci trebue să fi fost născut ре la 1728. lar în ceea ce Dări de sumă 173 priveşte data căsătoriei sale, putem iarăși presupune că s-ar fi întimplat pe la 1758, fără de a avea o indicafiune preciză, afară de acea dată de Ath. Comnen Ipsilant care zice că la 1761, Ghyka era deja ginerele lui Тасоуаећі Rizu, Stabilind ast-feliü aproximativ anul nagtereí lui Grigore A- lexandru W. W.; să examinüm acum dacă ramura Ghyka Brigadir poate să se tragă dintr-un fiu al luf Grigore Alexandru W. W. Am zis mai sus că autorul ,Cárter de aur“ nu se pro- nunţi asupra chestiunei: D-nu Lecca însă afirmă categorie, că A- lexandru Beizadea fiul lui Grigore Al. W. W., a avut dor fii: Grigore şi Alexandru, care nu sunt decit doi din cer patru fi, pe саге spiţa familiei Dediu ii atribue lui Iordachi logofătul. Căci вай spifa grăeşte adevărul, si atunci ori-ce legătură directă dintre Ghykulestif Brigadir şi fiif lui Grigore Alex. W. W., apare ca imposibilă — de oare-ce Iordachi logofătul, tatăl luf Gri. gore si Alexandru Brigadir, era deja mort in 1752; şi in acest caz Iordachi Ghyka logofătul, născut pe la finele secolului al XVII-lea, nu poate să se inradească decit cu Grigore I W. W., Вай cu fiif acestuia; — вай spifa greşeşte, si d-nu Lecca are drep- tate: dar in acest caz, pentru ce nu ne dă desa indicatiunea do- cumentelor, din care a cules aceste importante informaţiuni. Dar pini la proba contrară, să ne fie permis de a da mai mult crezămint unei spiţe autentice, decit unor afirmatiunf vagi, lipsite de огї-се dovadă documentală. Pentru пої, Ghykuleştii Bri- gadir pot fi şi Ghykulestt autentici, pot fi descendenți din familia princiară Ghyka, dar nu descind în nici un caz din vre-un fiu al lut Grigore Alexandru W. W. Să examinüm acum chestiunea ramurei Ghyka Comànesti Deleni, al cărei strámos este hatmanul Costachi Ghyka. Aici asistăm la o luptă curioasă intre auto it (Rizo-Rangabé, Lecea) care ай căutat in tot chipul să facă din acest Costachi Ghyka un descendent direct al lui Grigore Alex. W. W., si între tradifiunen orală саге refuză acestei ramure pină şi dreptul de a purta numele de (ihyka. Căci este o opiniune curentă, cunos- cută, susţinută chiar de unii din membrii acestei ramuri, opi- nime după care Costachi hatmanul nu se numea în realitate Ghyka, ci Sulgiloglu, şi ей nu usurpase numele princiar decit după disparitiunea Ghykulestilor autentici din Moldova. n 174 Däri de samă Paharnicul C. Sion care descrie peripeţiile contimporani- lor săi nu s-a făcut decit ecoul acestei tradiţiuni foarte acredi- tate, cînd spune (op. eit, p. 62) după ce a arătat, că urmaşii lut Dumitraşcu Beizadea Ghyka „sunt niște săraci, tráesc cu mi- lostenia^, „Iar cef al doilea care sunt mari şi puternici, din care este şi înălțimea sa Domnul Grigorie Ghyka, ce astăzi șede pe scaunul domniei, Acestu-i drept Sulgilolu, şi fiind-că după táerca Domnului Ghyka ай venit Domn О. Moruz, care era cumnat cu Ghyka şi Doamna lui Moruz fata Sulgilolului își adusese fraţi si veri ciţi-va din "Țarigrad la chiverniseală aice. Moruz са să răz- bune moartea cumnatului săŭ, a închis pe mulți boeri... între boerif ee avea închis, era si un Cantacuzino Deleanu carele avea numa! o fată Măriuţa văduvă tînără, Intricoșindu-l gi pe acela cu sabin, ca să scape a primit ginere pe Costachi Sulgilolu, ce era tînăr holteiii, frate cu Doamna tiranului Moruz, gi і-ай dat porecla tăetului Ghyka; acela aŭ fost şi logofăt mare la domnia lui Alexandru Moruz, si maï de multe ori hatman. Acesta ай născut pe răposatul visternie Dimitrachi Ghyka, pe logofătul A- Jeco Ghyka tatăl Mariei Sale Domnului Gr. Ghyka, si pe logofătul Iorgu Ghyka care încă trăeşte“.... Născut la 179^, f 1858, seriin- du-sf ,,Arhondologia* între anii 1844—56, paharnicul Sion apu- case atit pe hatmanul Costachi Ghyka -„Sulgiloglu“ cit si pe fiit acestuia; scriind liniile reproduse mai sus, Sion nu rezuma in sumă decit opiniunea curentă. Căcí dacă facem abstractiune de bazmul inventat de dinsul pentru a explica origina luf Costachi Ghyka.(Moruz, cumnatul luf Gr. Al. Ghyka, ca să răzbune moartea acestuia ucis de turci, în- chide nişte boeri ete.!), bazmu care face onoare fecundei imagi- naţiuni a autorului, dar care nu conţine un pie de adevăr — a- tunci rămine aceiași idee fundamentală si anume: Ghykuleștii Comăneşti nu sunt Ghyka, ci Sulgearoglu. 'Tradiţiunea orală complicând maf puţin lucrurile decit pa- harnieul Sion, spune că enigmatieul Costachi Ghyka descinde pur şi simplu dintr-una din fiicele luf Gr. AL W. W., fiică pe care ar fi tinut-o un Sulgearoglu, a cărui descendență a purtat numele de Ghyka. Autorul publieagiunet „Livre d'or“ spùne intradevär că pe una din fiicele lui Gr. Al. W, W. a tinut-o un Sulgearoglu, dar Dári de samă 175 omite вй ne arăte de unde anume a luat această indicaţiune: ast- feliü incit nu ştim care este valoarea acestei nfirmaţiuni. Căci poate că Eugène Rangabé nu s-a luat decit după traditiune, care atribue această fiică lut Gr. AL. W. W.; вай poate încă, cunoseind spusele tradiţiunei, a gratificat el sua sponte ре Gr. АІ. W. W. cu o fiică pe care ar fi finut-o un Sulgearoglu, numai pentru así putea menaja ast-foliii o portifä de scăpare prin crearea unei le gături între hatmanul Costachi si Gr. Alex. W. W. Noi am in- semnat pe aceasta hypotetică fiică a lui Gr. Al. W. W. cu men- ţiunea de „dubios“. Am afirmat maï sus, că tradifiunea despre origina „Sulgi- loglu“ a hatmanului Costachi Ghyka este acceptată si susținută de chiar unit din membrii familiei Ghyka. O dovadă despre a- ceasta găsim in „Genealogia Ghykulestilor* alcătuită de răposatul lon Ghyka fost ministru plenipotenţiar la Londra, si publicată în „Arhiva“ (No. 3—4 din Martie—Aprilie 1898, p. 233). După această genealogie, Grigore Alex. W. W. cel ucis de furci la 1777, n-a avut posteritate bărbătească (пої am dovedit mai sus contrariul); pe fiica luf, Catinca, a finut-o capuchihaia Sulgeropol, a cărui urmași aŭ luat numele de Ghyka. Fiul lui Sulgeropol si al Catincăr este logofătul Alecu Ghyka, care a fá- cut pe Grigore Ghyka W. W. Genealogia aceasta are mai multe păcate, dar principalul este acela că: Tatăl logofătului Alecu Ghyka si prin urmare bu- nul luf Grigore Ghyka W. W. nu este cupuchihaia Sulgeropol, ci hatmanul Costachi Ghyka, care nu a ţinut pe Catinca fiica lui Gr. Al. W. W., ei s-a însurat cu Märiufa fata lui Iordachi Can- tacuzino-Paşcanu, Dacă tatăl logofătului Alecu nu ar fi cunoscut, atunci genealogia ast-felit înjghebată ar fi acceptabilă; dar pen- iru că ştim cu toată siguranță că tatăl lui Alecu este hatmanul Costachi Ghyka, de aceea nu putem da nici un crezămint acestei genenlogif, căci ea loveşte şi contrazice adevărul istorie, dovedit eu documente. Fie acum că am admite, că Costachi hatmanul descinde din- tr-o fiică, fie că am admite că descinde dintr-un fiu al lui Gri- gore-Alex. W. W., greutatea rimine aceeași și rezidă în imposi- bilitatea de a dovedi documental una din aceste hypoteze. Eugene Rizo-Rangabé, anonimul autor al mult citatei publi- 176 Dari de samă cafiuni „Livre d'or de la noblesse phanariote“ îşi dăduse samă de această g'eutate. Sfirşind genealogia familiei princiare cu co- piit luă Grigore Alex. W. W., el începe un пой capitol „Ghyku- leştii din Moldova“ în care vorbeşte despre ramurele Comănești si Brigadir, şi pe care îl începe cu vorbele: „(ihykuleștii din Moldova descind poate din Gr. Alex. W. W. fără însă de a fi mai explicit, fárá de a căuta să afirme cum anume urmează filiațiunea, pentru bunul motiv că văzuse dificultatea, pentru că probarea unei filiatiuní directe între martirul de la Вее si hat. manul Costachi i se păruse imposibilă. D-nu Гесса nu a păstrat aceeași rezervă... La pagina 244 a cărței d-sale, d-nu Гесса sustine categorie următoarea fantastică genealogie : „Pr. Dimitrie Ghyka, fiul cel mai mare a lui Vodă Grigorie Alex, Ghyka (#1777), muri in Rusia“ (nof am arătat ck a trăit şi murit in Moldova). „De la el descinde ramura Ghyeilor nu- mifi după moşie Comănești și Deleni. Documente autentice in posesiunea d-lui D. Ghyka Comăneşti, probează filiaţiunea directă între dinsul si fiul вай Constantin Ghyka de Comănești și Deleni (hatmanul-logofăt Costachi Ghyka)“. i D-nu Lecca trece si peste spusele lui Drăghici, care arată că Dim. Beizadea a trăit si murit sărac în ţară; si peste spusele luf Sion care arată, că urmașii lui Dim. Beizadea „sunt săracă“, trăesc cu milostenia! din săracul Dimitrachi face pe tatăl prea bogatului Costachi hatmanul. Mă înscriu in fals in contra afirmatiunilor d-lui Гесса, Nici un feliă de document autentic саге să propeze cá hat- manul Costachi este fiul lui Beizadea Dimitrache вай al ori-cărui alt fiu al lui Grigore Al. W. W., nu există nici la d-nu D. Ghyka Comăneşti, nici alt unde-va, si nici n-a existat decit în imagina- fiunea d-luf Гесса. Desfid pe d-nu Lecca să dovedească contrariul, E Dar să dovedim noi monstruoaza eroare a d-lui Lecca: și pentru aceasta să ne ocupăm, de enigmatica personalitate a hat- manului Costachi Ghyka. Hatmanul Costachi Ghyka, s-a născut în Constantinopole și Dări de samă 177 a murit in Iași la 18 Februarie 1818, in adinci bătrineţe!), Prin înaltele slujbe pe care le ocupase un lung număr de ani, prin colosala sa avere care îi venise in parte de la soţia sa, Costachi Ghyka ocupa un loc de frunte între cei maf mari boeri, si meri- tase numele de a fi unul din cei „șapte stilpi af ţărei“. Prin anii 1785—1802, îl găsim în foarte multe documente ca hatman (U- ricar, 25 volume, passim); pe la 1803 vel logofat al ţărei de jos (post de curind creat): apoi pină pe la 1815 vel logofăt, iar de la această dată dispare din documente. Este permis să presupunem, că o vristă foarte înaintată il silise să se retragă din viața publică; căci pe la începutul seco- luluí, fiii săi Dumitru, Alexandru și Gheorghe, eraü deja oameni in vristă, ocupind cele mai înalte boerif, avind averile lor proprii (Uricar VII, 240, Uriear VIII, 254). - Dacă d-nu Гесса ar fi cetit Uricarul, ar fi trebuit să cu- . moascü aceste împrejurări; si atunci ar fi trebuit să-și facă soco- teală, cà un boer care ajunge hatman 1а 1785, trebue să se fi născut cel mult la 1745 — adică eu mult înaintea lui Beizadea Dimitrache. Iată deci un fiu, care se naşte cu mult inaintea ta- táluf вай! D-nu Tanoviceanu, ocupindu-se si d-sa de chestiunea lui Costachi Ghyka?) (O rectificare de genealogie, în „Arhiva“ No. „1. Piatra sa mormintală am aflat-o intr-o chilie a bisericei Sf. Spiridon din Iaşi. Epitaful sună ast-feliii: „Supt această piatră Constantin Ghyka se odihneste,.... umilite cetitor aşa îl pomeneşte, marile logofăt al {йге cel cu bunătate, tu o (?) ajută săracului de află dreptate. Bizantie te plinge ca pre al sáü fiu născut, Mol- dova mai mult te plinge ca pe patron cunoscut. Sufletul tàü in ceriü eu dreptit să fie asüzat, si ori de care simţitor în veci vei fi neuitat. 51 s-aü mutat din viață la anii de la măntuitor Hristos 1818, Fevruarie 18“, 2, Pentru a da o idee despre colosala avere a lui Costachi Ghyka, enumerăm aici unele din moşiile sale: Comănești (i-a fost dată de Domn la 1804), Dărmăneşti, Mágcanul, Brátulesti (părți) (Bacăti) : Pubucant (Neamţu); 'Tămăoani, Frumusifa, Scinteeşti, Baleni, Plugarii (Covurluiii): Tirgul Vaslui; Thighecl, Cüdentica, opeoiul, Leova cu tirgui, Hărăgaşii ((ireceni): Coropeeni, Stehnae (Orheiii); Solonețu, Ciornita, Cosărniţa. Harbuţeani, Sevirova, Flo- veşti, Mărculești, Perepetea, Ciutulesti, Bahrinesti, Borodniceni (Soroca); Milianea, Tătărășenii (Dorohoi): Havorna (Botoșani): Deleni, Ruși, Oneşti (Hărlăii) ; Baimacli, Castangali, Boroganii de 178 Dări de samă 5—6 din 1898), menţionează un hrisov grecesc din lunie 1777, în care Costachi Ghyki figurează cu titlul de căminar, și adaugă că Costachi Moruz W. W., care a urmat lui Gr. Al. Ghyka W. W. a făcut pe Costachi Ghyka vel aga in primele luni ale dom- niei sale (Document din 28 Ianuarie 1778). Dacă, admitind absurdul, am presupune că Costachi Ghyka avea numat 25 de ani, adică majoritateal egală, atunci cind in anul 1777 figurează cu rangul de căminar între boerii divanu- lui — atunci venim la concluzia, că Costachi Ghyka trebue să se fi născut la 1752, — adică iarăși inaintea tatălui siü! Explice d-nu Lecea acest curios caz de generafiune ! Dacă d-nu Lecea în lipsa Cronicelor, a Istoriilor, a Uricaru- lui, pe care am dovedit eu prisosință că nu le-a cetit — dacă d-nu Гесса, în lipsa acestora, se mărginea numai вй cetească articolul d-lui Tanoviceanu — atunci desigur s-ar fi ferit de îndrăzneala de a afirma existenţa unor inexistente „documente autentice in posesiunea d-lui D. Ghyka Comăneşti“, și nepunind nici pe d-nu Ghyka Comăneşti în cauză, desigur că nu ne-ar fi servit monstru- osul ghiveciü, ре саге l-a făcut din descendența lui Gr. Alex. W. W. şi din Ghykulestit Comăneşti. O concluziune se impune: 1). Hatmanul Costachi Ghyka s-a născut in Constantinopol, intre anii 1740—1750, şi în nici un caz după 1752. Nu se ştie cine a fost tatăl siii. 2). Costachi Ghyka nu a fost fiul lui Grigore Alex. W. W. Căel alt-felit ar fi fost si el pomenit în hrisoave alături cu Dimi- trie, cu Alexandru, Scarlat și Iacov, şi ar fi purtat tot-deauna titlul de Beizadea. З). Costachi Ghyka nu a fost fiul vre-unei din fiicele lui Gr. Alex, W. W., căci s-a născut înainte ca fiicele lui Gr. Alex. W. W. să fie născute, sus, Chieciu, Kiosálüü mare si mie, Jugmanu, Ciobilăcii, Baurcif, Enikioï, Burciacu, Aärguta, Sàdieu, Sasighioi, Huluboaie, Docutbaï, Ciocurmas, Baimacliea, Taraclaü tătărese, Luncesti, Besteleac (Codru). Targul Vaslui i-a fost dat in 1795 de M. Suţu W. W. (Uricar 1, 144). In 1508, Costachi şi fiii săi Dimitrie şi Alexandru scutea de bir pentru trebuintele casei sale 147 de slugi pe cind Beiza- dea Scarlat Ghyka scutea 5! Däri de samă 179 4). Costachi Ghyka nu a venit in farà după uciderea lui Gr. Alex, W. W.: în timpul domniei acestuia era deja boer de divan. B). Costachi Ghyka nu a uzurpat numele de Ghyka in tim- pul domniei lui Moruz, după disparifiunea Ghykulestilor autentici : căci în timpul domniei lui Gr. Alex. W. W., purta deja cu știința domnului numele de Ghyka, fiind hoer de divan. 6). Costachi Ghyka nu a ţinut pe una dia fetele lui Gr. A- lex. W. W. căci înainte de 1777 fetele lui Gr. Alex. afară de Ruc- sanda, eraŭ prea mici; in 1778 el se însoară eu Märiufa sin lor. dachi Cantacuzino Deleanu, de la care căpăta o zestre însemnată. 7). Costachi Ghyka mu era considerat ca o rudă apropiată a lui Gr, Alex, W. W.: alt-felit Domnul Moruz nu s-ar fi grăbit să facă în primele luni ale domniei sale vel aga, pe o rudă apro- piată a aceluia pe care turcii îl decapitaseră ca trădător; era insă rudă eu Moruz (Arhiva Sf. Spiridon, doc. Institutului Grigorian, hrisov de la Alex. Moruz W. W.). 8). Costachi Ghyka trecea drept grec. Wolf spune (op. cit. I, p. 275): „Din principalele case grecești, care se disting, fie prin eleganță, saŭ prin deosebită dărnicie вай ospitalitate, nu am găsit ocaziune de a cunoaşte decit una singură, si anume casa hatmanului Costachi Ghyka“, opiniune justificată prin faptul naş- erei şi a crestereï lui Costachi Ghyka in Constantinopole. "Pinind deci samă de concluziunile noastre, de tradi(iune, cit şi de spia familiei Ghyka alcătuită de Ion Ghyka, pulem conchide ей Costachi Ghyka poate fi fiul зай al vre-unuia din fraţii lui Gr, Alex, W. W. (Mater, Alexandru, Scarlat cu exelu- ziunei lui Dimitrie, a cărui descendență este cunoscută); вай а vre-unui fiu al lui Grigore | вай Grigore al I-lea W. W ; вай în fine — {їпїпй ваша de împrejurarea, ей spa lui Ion Ghyka nu- meste Catinca pe străbunica Ghykuleştilor Comănești — poate fiul Catincăi Ghyka, sora lui Gr. Alcx. W. W., pe care Catincă, ară- {аш că o tinuse un D. Gheorghiades. Fie că acest Gheorghiades ега în realitate un Sulgeroglu : fie că Catinca să fi fost căsătorită, în afară de Gheorghiades, si eu un Sulgeroglu; fie că am presupune că, Costachi Ghyka e fiul natural al Catincăi Ghyka eu un Sulgeroglu hypotezele sunt multiple si toat» sunt acceptabile, Dar origina lui Costachi Ghyka şi prin urmare a ramurei Ghyka Comăneşti, rămine tot о enizmă, 180 Dări de samă cu toate „documentele autentice de care vorbeşte d-nu Lecca. Am arătat și explicat pe larg însușirile cărţei d-lui Lecea, în ceea ce privește Moldova: Ca familii, e absolut necomplecti ; Ca genealogii, е fantezistà ; Ca eruditiune, e nulă; Ca valoare intrinsecä, valorează cit şi Arhondologia lui Sion Incolo, e o carto buna... Docan. NOTA. Dacă s-a publicat acest si făcut nu atit ia vederea cărțet алы Octav Lecca, care nu meriti о aga de nare aminte, cit pentra notițele genealogice importante, conținute în acest studiu al d-lui Docan. Direcfiunea, Mihai Viteazul de N. Torga, o brosurà de 116 pagini. Fostul шей elev, neobositul culegător de documente d-nul N. Iorga rostește, în această broșură ce se indeletniceste cu dom- nia marelui eroii muntean, următoarea părere asupra Istoriei luf Mihai Viteazul, cuprinsă in vol. al IIL-lea al Istoriei Rominilor din Dacia traiană, si cu acest prilej si siopa mea in deobgté : ,D-nul Xenopol care a consacrat lui Mihai Viteazul o mare parte din vol. al III-lea al Istoriei Romir lor, intrebuintazä unele din materialele nouă si dá, pe bază mai ales documentală, o po- vestire interesantă si adevărată in liniile generale. D-sa păcătu- este însă, ca de obiceiü, prin informaţia neindestulătoare. Inedite nu foloseşte de loe, si pentru izvoarele narative, d-sa se razimă numai pe Bălcescu. Acesta si vol. al Ш-1еа si al IV-lea din Hur- muzaki formează baza expunerei celui mai de talent şi maï bine pregătit popularizator al istoriei románestf în ţară si in străină- tate (p. 111). Multámese pentru compliment, dar nu-l primese. După d-nul Iorga ей sunt numai un vulgarizator al Istoriei Rominilor. Dar cum as fi putut vulgariza niste eunostinfi саге inaintea шеа, nu existaü decit în nişte foarte puţine fragmente. Sunt convins că sunt nu numai un popularizator al istoriei romă- nest, ci unul ce am contribuit in mare parte la crearea еї, si anume în două directiuni: Mai intiiü prin cercetare de amărun- a z—— s =s W w w "er aum Dări de samă 181 fimi, eu toată neindestulătoarea mea informatiune, si al doilea a fi prins ей cel intiiü lineamentele cele mari şi obşteşti ale desvol- türeï vietei romänesti. Inainte de mine nu exista o Istorie a Ro- minilor ; aceasta nu se poate tàgádui; alţii vor face mai bine decit mine; dar intiietatea nu mi-o poate ripi nimene. Tot d-nul lorga spune aiurea că lectiunile mele eraü plăcute în formă ; dar că nu conţinea mult miez ştiinţific. Se poate, ca pentru cel ce caută ştiinţa numai în bogăţia citatiunilor și in acea a cunoştinţelor bi- bliografice, idealul ştiinţific al d-lui lorga, cel înzestrat cu o me- morie fenomenală, invátámintul тей să nu fi avut aerul de a fi la înălțimea unei stiinti ast-feliii concepută. Pentru cine însă pre- поо tendinţa după stabilirea adevărului, in cercetările istorice, i descoperirea cauzelor lor, învățămîntul шей posedă, cu toată orma lui cea plăcută — care nu cred să strice — toate cerinţele unui invàtàmint pe deplin științific. Si dacă îmi pare ráü de ceva, e că d-nul Iorga nu a profitat mai mult din acel invátámint, şi de aceea угай să-l intregese aici, prin cite-va observatiuni asupra celor cuprinse in broşura d-sale, observaţiuni ce se referă tocmai ‘la spiritul ştiinţific în care e concepută, а aceeași pagină unde d-sa bine-voeste a rosti o părere, pe саге desigur o Sd „mec plus ultra“ in bine ce se poate spune asupra luerürei mele, apreciază şi pe acea a unui Ungur, Ladislas Szadeezky, profesor la 010], prin următoarele cuvinte care vor pune pe cetitor in adincă uimire; spune anume că „această lucrare ar о carte studiată cinstit asupra Relaţiilor dintre Mihai si Ardeal. N-o pot judeca necunoscind limba, dar sunt in stare a recunoaște însâmnătatea mare a documentelor“. De unde poate sti d-nu Iorga, că e studiată cinstit, dacă nu cunoaşte limba im care e scrisă, și cum poate spune că n-o judecă, cînd spune că e studiată cinstit? ? De pe documentele din anexe, să judeci spiritul si caracterul unei cart, îmi pare cam îndrăzneţ — chiar pentru d-nul lorga, neobosi- tul culegător si adnotator de documente — dacă tocmai nu se stie cum a întrebuințat autorul documentele, cinstit зай necinstit? Apol ce soiii de consecvență in cugetări аге fostul шей elev, cind exprimă in această broșură părerea de гай — cu o văpsea nu e vorbă cam personali — că noul ministru, „cu vederi mai practice, a crezut că o țară reprezintată prin grinele, scoartele si animalele sale, nu mal are nevoie a se recomanda lumei prin trecu- tul вай“, cind tot d-sa in studiul вай La vie intellectuelle des Roumains en 1899, (p. 17), spune iu bataie de joc, că d-l Ureche după alte isprăvi îndeplinite de d-sa pe tărimul culturei naţionale, a vrut вй creeze si o Academie in Romània, zieindu-sf că „un popor de 5 milivane care recoltează grüne bune si creşte vite de calitate superioară, trebue să aibă o Academie, si noi o avuräm“. Aceste cuvinte ironice, la adresa d-lui Ureche, ne arată că d-nul lorga este de părere cà, un popor de 5 milióne care recoltează griü bun si creşte dobitoace nu trebue numai decit să aibă o Academie. Apoi dacă un asemene popor nu trebue să aibă o Academie, după d-nul lorga, pentru ce si nu admită d-sa, cu un ministru să fie şi el de pă- 12 182 Däri de samă rere, că o ţară reprezintatä prin cereale, scoarte si animale nu are nevoie de a se recomanda prin trecutul вай? Acel ministru e de părerea toemai a d-lui lorga, şi ne mirám pentru ce d-sa îl atacă. Doar numai fiind-că d-nul lorga fusese însărcinat, cu redac- tarea unei părți din acel trecut, muncă ce a rămas fără nici un rezultat ! Sá cercetüm acuma, cum stă d-nul lorga, în povestirea vietef lui Mihai Viteazul, faţă cu documentele; d-sa care pretinde că „а expus pe scurt, într-o formă simplă, singurele fapte caracteristice, alese printre cele riguros exacte“. Neavind timpul a studia maf cu deamänuntul scrierea d-lui lorga, ne vom ocupa numai eu două punte foarte insămnate din viaţa eroului muntean, pe care d-nul lorga le expune tocmai, fará a (inea in samă ceea ce spun documentele. D-nu Тогда afirmă la p. 11 са: „amindoi domnii, Mihai si Aron ascultarä indemnul de răscoală care venia din Ardeal“. A- firmarea e absolut neexactă. Aron a ascultat in adevăr de indem- nurile lui Sigismund Batori; dar Mihai nu. Mihut su răsculat in contra Tureilor din propria luf iniţiativă, si a cerut el de la Sigis- mund Batori să fie primit їп alianța anti-turcească. Faptul este - foarte insămnat ; căci, după părerea d-lui Тогда, Mihaï n-ar fi fost, in purtarea lui, decit un reflex al politicei din afară, pe cind, dacă părerea sprijinită de mine ip T+oria Raminilor este cea a- devărată, atunci Miha! ni se arată ca un om care a aruncat de- asupra {йгеї pacostea turcească, din propria luf imboldire ; răscoala Munteniei este datorită inimeï viteze a domnitorului еї, după cum fusese si răscoala lui loan Vodă cel Onmplit din Moldova. Wste o faptă romineasca, nu rezultatul unei imboldiri străine. Tată acuma dovedirea deplină a acestei împrejurări, conți- nutà in vol. al III-lea al Istorie? Hominilor, p. 166—171. expunere pe care d-nul lorga a cunoscut-o, si pe саге deci trebuia s-o ien în consideraţie, întru cit e un rezultat al unui studiu exact al do- eumentelor : Cea întiiă urmă de а injgheba o alianţa anti-otomană, din. partea imparatului german, este o circulară trimisă de papă cátrá mai multe puteri răsăritene, şi anume : regelui Poloniei, lui Sigis- mund principele Transilvaniei, lui Andrei Batori cardinulul, lui Aron Voda domnul Moldovei si voerodulur Munteniei, prin care circulară se eere ajutorul tuturor contra Turcilor. Să se observe cà voerodul MuntenieY nu este arătat și cu numele săi. Aceasta din cauză, că nu se gtiea cine ocupa pe atunci scaunul Munteniei; сева ce era cu atit mai firesc, cu cit nică impăratul Austriei, — mal a- propiat de Muntenia, — nu stiea nici măcar la inceputul anului 1594, un an aproape după ce Mihai se urcase în scaun, că acest domn stătea în fruntea Munteniei. In 3 Martie 1594 găsim anume că scrisoarea, scrisă de împăratul domnului Munteniei, poartă pe ea adresa: lui Stefun Bogdan gospodarul Moldovei, Valahiei (Doc. Dàri de samá 183 Hurmuzaki, JII, p. 184) Impăratul credea deci că tot Stefan Bogdan ocupa ironul, desi acesta fusese inlocuit de Alexandru al {Illea sí acest din urmă de Mihai Viteazul; gi ca să nu se creadă cà era o gresali de adresă вай de condeiü, aducem instruc- (ile din 7 Martie 1594 date de împăratul ambasadorului insár- cinat cu ducerea scrisorilor, in care se spune că „Egregio lohanni in terras Moldaviae, Valahiae profieiseenti, non solum ipsum hospodarem sive Aronem, sive Stephanum Bogdanum etc. (Ibid. . 186). Prin urmare nici impăratul, nici papa nu stieaü, la Martio 1594, cà Mihai Viteazul ocupa scaunul Munteniei. .. Tot aga de puţini siguri, ca de persoana domnitorului Munteniei, агай puterile interesate in lupta contra 'Tureilor, despre scopurile domnului Munteniei (Stefan Bogdan ?). Papa Clement, în instruetiile date solulvi вай, Alexandru Comuleus, ii spune că „in Valahia nu s-ar şti cum staü lucrurile; că eu puţine luni înainte se afla în inchisorile din Camenița, unul ce pretindea acel stat, si care se dădea drept catolic. Oricum însă ar Ji, nu ne pare înţelept а se déstainui acestor ginți un serret de o aşa de mare însămniătate, ducă ти se va dobindi vre-o hotărilă cunoştinţă a scopurilor lor“ (Ibid. 1и, 2, p. 38). Alte instrucţii spun mai lămurit, că „col Valacco non diedi animo а don Alessandro Comuleo d'abboccarsi, giudi- candolo troppo unito et interessato col Turco“ (Ibid. Ilf, 2, p. .. 395». Atit de neinerezători етай imperialii în Mihai Viteazul, chiar „după ce айй că el ocupă tronul Munteniei, incit cind solul impe- vial Marini Raguseus Intilnegte in Ardeal solii, pe care Mihai Н trimisese aici spre a cere ca ri să fie primit în alianța antioto- mană, după cum ne spune aceasta Anonimul romänese (Mag. ist. 2 1V, р, 277), că Radu Buzescu fusese trimis de Miha! in Trapsil- vania „spre a cere ajutor contra Turcilor* — abia atunci se hoti- reste Raguseus să treacă munţii spre a vizita pe domnul mun- tean ; dar nică atuncea n-o făcu, din cauză că „descoperind în urmă cite-va trădări. n-a mai mers în Valahia“ (Raportul lui Raguseus с. Împăratul, din 1594 ^id. TIL. p. 203). Cum se poate pretinde oare, йара aceste dovezi, cà ,Mihat Viteazul ascultase de indemnul la răscoală саге i venise din Ar- deal“, cind intüü niei se stiea cà el domneşte în Muntenia, apoi față cu teama се se manifestase cütrii domnul acelei țări? Această idea ега o părere gresità a lut Bălcescu, care spune că „solul pa- pei la țarul. Moscovei, Corneliu Drecona fu trimis şi în Moldova Mi Ardeal pentru a răscula pe principii lor in contra Turcilor ; jar la Mihai îi spuse вй nu se ducă, din pricina poziţiei sale eri- tice si fiind-că eraü si siguri pe intenţiile lui (Istoria lur Mihat, p. 37). Si d-nul lorga care a adunat două volume noue de documente în mare parte asupra lui Mihai, reeditează părerea neintemeiatá si lui Balecseu, istoricului-poet, eum îl califică d-nul lorga?! "Tot această împrejurare, anume cererea luf Mihai de а fi primit iar alianța antiotomană, explicà şi impunerea tratatului injositor de vasalitate din partea domnului Ardealului, impunere 184 Dàri de ваша се ar fi absolut de neïn{eles, in cazul cind Sigismund Batori ar fi cerut lui Mihai, să intre in alianța anti-otomană ; căci nu se poate impune o umilire omului de la care ceri o îndatorire. Mie imi pare că dovedirea acestei împrejurări care înalță de două orf pe atita pe Mihai Viteazul si care trebuia pusă în lumină, spre + cinstea eroului muntean, este mal presus de ori-ce indoialà, si este regretabil ca un învăţat care vra să ducă mai departe istoriogra- fia romănească de cum am putut-o duce ей, să rămînă îndărăpt, necunoscind nici documentele care alcătuese obicinuita lui inde- letnicire! Oare să repet si ей complimentul ce mi l-a făcut in L'ètat intellectuel, că d-nul Iorga ignora acele documente? Dar oare pentru ee un tinăr să nu fie mai modest in aprecierile sale asupra celor mal in vristă ? Modestia sede bine mai ales la două clase de oameni: la fefe mari si la învăţaţi. Ori in care din aceste două ipoteze s-ar afla d-nul Тогда, modestia nu i-ar strica. A doua intrebare pe care voim s-o atingem, va întări incă cele spuse pini aici. La p. 56 d-nu lorga povestind trecerea Ar- dealului de cătră Sigismund Batori, împăratului, spune: „Cit despre Mihai, el nu putea primi о veste mai plăcutii decit a re- trageref lui Batori. El pricepu un lucru din schimbarea săvirşită: că în locul unui domn mie în Ardeal, va veni un rege mare; că in locul unui parvenit trufas, va avea drept vecin pe scobo- ritorul uneia din cele mai vechi familii de suverani din Europa; că în locul stăpinului apropiat, va avea ре acel tot-deauna mai suportabil de departe. Apoi cind Sigismund se-ntoarse înapoi, d-nul Iorga zice: „Cit despre Mihai, intoarcerea lui Sigismund insämna întoarcerea timpurilor de umilire si nesiguranţă. Ardealul trebuia redat împăratului, a fost desigur intiiul gind al lui Mihai“ (p. 61). Absolut fals, intiiü ca concepţie de relatif omenești si ca treabá de bun RH apoi ca intemeiere documentală. Mihai ar fi trebuit să nu-și infäleagä de loe interesele, preferind pe Rudolf ca stäpin al Transilvaniei, în locul lui Batori. Acesta era un principe mie, al cărui suzeranitate, desi în aparență foarte strasnicä, in re- alitate nu avea nici un efect. Din protivă suzeranitatea impára- tului putea deveni reală și asupritoare, si să inlocuiascá la nord pe acea de care, după eroice opintiri, scăpase de la sud — a Turcilor, Mihai ar fi trebuit să fie nebun sait idiot, să prefere suzeranitatea lui Rudolf, acelei a lui Sigismund. Să videm deci dacă documen- tele ne pot dovedi că Mihai a avut bunul simt al stüpinitorulut intlept, вай dacă a fost destul de orbit, pentru a justifica apre- ciările d-lui Тогда? Cum aude de tratärile intre impăratul si Ba- tori pentru cesiunea Transilvaniei, Mihai Vodă caută a se împăca cu Turcii, si se incep o serie de tratări foarte caracteristice, fă- cute prin mijlocirea ambasadorului englez și a patriarhului Me- letie Pigas. Aceste tratări se petrec în răstimpul dintre Decemvrie 1597 si Mai 1598, tocmai pe cind se cernea cesiunea Transilva- піеї (vezi o serie de documente privitoare la cercarea lui Mihai de a se impäca eu Turcii în Doc. HurmuzaLi, Ш, р. 518—523). Neizbutind însă Mihai Vodă a păstra față cu '"l'urcif poziţia Düri de samă 185 dobindită prin victoriile sale, el se hotüreste a primi suzeranitatea împăratului. Ne pare evident că încercarea lui Mihai Vodă de a se impáca cu Turcii, era privită de el ca un mijloc de a scăpa de Nemfi, pe care tocmai voia să-i aibă prieteni, insă de departe, şi nu la spatele sale, in Transilvania. D-nul Iorga scrie că Mihai prefera pe impăratul, ca suzeran, lui Sigismund Batori, pentru că „prefera stăpinului mai apropiat pe acel tot-deauna mai suporta- bil de departe“. Ne mirăm cum de n-a vâzut d-nul Iorga cñ im- păratul, devenind stäpinul Transilvanief, devenia de la sine si stüpin apropiat de Мїйаї, dar stápin mult mai puternic decit Ba- tori. Această scăpare de vedere arată o släbäciune in raționament, în pătrunderea istoriei; căci istoria mal cere încă si alte însușiri decit informații indestulátoare. Toate însă cele spuse pini aici sunt numai o inferentà din alte fapte; deel o ipoteză. Există însă şi o dovadă directă, că Mihai Viteazul prefera să vadă in Tran- silvania pe Si und Batori, decit pe Rudolf al II-lea; că deci prefera suzeranitatea mai mult nominală a celui dintiiü celei reale a celui de al doilea. Această împrejurare răstoarnă numai decit „afirmarea d-lui Iorga, că „Ardealul trebuia redat impáratului, a „fost desigur întiiul gind al lut Mihai“, Anume se poate dovedi її inlesnire, că Mihai Viteazul din contra stárueste la imparatul pentru a-l împăca cu Batori, pentru ca acesta să rămină iarăși Stápinul Transilvaniei. Si pentru a face acest pas care putea să supere pe impăratul, Mihai începe prin a redeschide lupta contra Lurcilor, bătindu-i in mai multe rinduri si obligind, prin aceste zbinzi, ре Saturgi-Mohamed pasa să despresoare Oradia Mare ; a- veste incă in Septembrie şi Noemvrie 1598 (Ibid., III, p.526 si HI, 2, p. 298—300). Apoi după ce ай crezut cá ай intrat in inima împăratului, îi serie in 12 Noemvrie 1598 următoarea scrisoare ca- racteristică, pe care n-a infeles-o d-nul Iorga (căci un om inzástrat cu o asa de fericită memorie, e peste putinţă s-o fi uitat) si arată cit de neintemeiată pe documente este afirmarea d-sale, că Mihai doria să redee Transilvania împăratului. Neintemeiat pe docu- mente pentru tot-deauna bine si îndestulător informatul d-nul Тогда pare ceva de necrezut. Si cu toate aceste „quandoque dor- mitat bonus Homierus ! Tată scrisoarea : „Știu că Maiestitei Voastre Và este cunoscut, că Sigismund Batori regele Transilvaniei s-a întors iarăși in (ara sa; nu știu însă ce înțelegere ай avut mai înainte cu M. V si în ce relaţii _ ве află acum cu Ea. Despre aceea sunt încredințat că indatä ce a sosit in ţară, tonte staturile aŭ inclinat spre el, l-ai primit din пой, laŭ imbrățoşat, 1-ай pus principe si iaŭ arătat multi fide- litate şi acum i se supun ca principelui lor şi nici intr-un chip nu vor să se lepede de dinsul. Ba chiar şi boierii şi toate statu- rile din tara mea, fiind-că ай fost tot-deauna uniti $i intelesi în- iru toate cu Ardealul, prea sunt străini de ideea rumperei legá- turilor, si nici nu cred ей, deslipită de Ardeal, Muntenia ar mat putea să rămină sigură sub protecţia crestinätäter. De оаге-се a- 186 Dàri de samá tit mal înainte cit si acum {ага mea se află sub protecţia Ardea- luluï, această schimbare na putin mă pune pe ginduri, mai ales cînd văd si supărarea ce MUY. aveţi în privința Ardealului, si ша gindesc la datoria mea cătră М. V. Văd tot odată ce mare stri- căciune ar urma pentru creştinătate, dacă gratioasa $i pürintensca îngrijire a M. V. s-ar schimba in minie, Si acuma asediarea Ora- iei ȘI groznica pustiere a frumosului ținut din jurul ei, s-a urmat numai din invräjbires celor două părți, după cum m-aŭ asigurat un Тиге notabil, prieten al шей, care învrăjbire dacă se va ràs- pindi maf departe, si dacă M. V. veţi război Ardealul si veți in- drepta arma creştină contra singelui creştin, ginditi-và serios M. V, ce mare striciciune аг urma pentru пої si slaba noastră ţară, Ма ertati M. V. vă rog eu supunere, ţineţi in videre strimtorärile unul servitor așa de credincios, si cred са cu ajutorul lui Dum- nezeü regele Ardealului cu noi dimpreună nu putin am servit M. V. şi întregei creştinătăţi“. După această călduroasă pledoarie în favoarea lui Sigismund, Mihaiü amintește împăratului izbinzile ce le ай repurtat principele Ardealului împreună cu dinsul in contra Tureïlor, si sfirseste rugind pe impăratul „să iea sub protecţia de mai înainte pe regele Ardelean dimpreună cu (ara lui, pentru că rüzboind M. V. această țară, socotese că este peste putință en iara mea să poată răminea scutită de mari primejdii. Mà rog cu supunere de iertare; că a trebuit să vă seriu asemene lucruri; dar am seris din voinţa mea de bine сайга M. V. şi cătră erestinátate" *, Această misivă este alcătuită cu multă ghibăcie diplomatică, Fundamentul ci fiind adevărat, plecarea Transilvaniei cătră Batori mai mult decit câtră stăpinirea germană”, si acest adevăr fiind fară îndoială eunoseut împăratului, scrisoarea lui Mihai Viteazul avea nespusul folos de a lovi pe impăratul tocmai unde îl du~- rea. Apoi legăturile dintre Muntenia si Ardeal eraü arătate în - iradins mult mai strinse si maf simpatice de cum se айай in a- devár, apăsindu-se cu mestegug asupra faptului că boieri, de à căror voinţă domnul muntean trebuia să ţină samă, ar dori mán; ținerea legăturilor cu acea țară. Aceasta insámna iu cuvinte ma limpezi că, la caz de atac al Transilvaniei din parten împăratului: _ Mihai s-ar putea vedea silit, prin boierimea lui, a lun partea lui Sigismund, şi ameninţarea ori cit de acoperită era ea, nu putea lipsi de а nu avea efect, acuma cind împăratul învățase a cu- noaste cit preţuia brațul lui Mihai în cumpăna războiului. Nu maf putin subțire este si amintirea în treacăt despre Turcul prietenul lui Mihai Viteazul, care i-ar fi explicat prieinele pustieref tinutu- lui Oradiei Mari. Mihai vroia să arate împăratului că avea prie- teni si între Turci, care bine intáles la nevoie puteaŭ si se iu- multeascá. Cum вай atunci luerurile eu cele două afirmárí foarte «- acte ale d-lui Iorga? і 9. Mihaït Voda e. impăratul, 12 Noemvrie 1598, Ibid, Ш, р. 819. 3, Raport despre intoa:cerea lui Sigismund Batori în Ardeal, 31 Angust 1598, qid, Ш, 2, p. 391. Dări de samă 187 Este intiiü absolut neexaet că Mihai Vodă să fi fost imbiet _ 1а lupta cu Turcii, de câtră voevodul Ardealului, imbiere саге dacă ar fi existat, ar fi micșurat mult valoarea eroului muutean. Este tot aşa de neexact că Mihai ar fi preferat suzeranitatea marelui împărat al Germaniei, acelei a micului principe transilvă- nean, ceea се dacă ar fi făcut, s-ar fi arătat ca un om cu mintea slabă, dacă nu chiar neîntreagă, Ne mai pune în adincă mirare apoi părerea d-lui Тогда de la p. 76: „Piedecile ce se opunesü acestui lucru erai intreite: opunerea ascunsă a Germanilor, setea de răzbunare a Tureilor, a- liatf aí Poloniei, уесїпісї rivnitori la stapinirea țărilor noastre si ajutaţi de Moldoveni, si în fine ura pe care o purta boierimea ar- deleană „Ungurii“, domnului barbar venit din alte ţări, dintre despretuitit Romini. Pentru a naviga sigur între acste_trel stiner amenințătoare, trebuia o ezerpționulă inteligență politică — pe care Mihai Vodă n-a avut-o“. Ca să me poată spine d-nul Torga, că Mihai Vodă n-a știut - eum că cirmuisese harea destinelor sale, ar trebui să ne fi arătat d-sa eum ar fi trebuit să o conducă: căci nu sé poate judeca că un om _ а gresit, decit atunci cînd arăţi singur care ar fi fost calea cen dreaptă; de altfeliii, dacă ru aï această cale în minte, unde e < criteriul pentru recunoaşterea greşelei? De ce nu ne spune d-nul orga eum ar fi fâcut d-sa, dacă ar fi stat un moment са Mihut Viteazul eu spada — па cu condeiul in mini — călare pe cele trol fiice ale Dacieimume? Si dacă пе ar fi spus-o, am intrebi maf departe: eum ar dovedi d-sa, că povetile pe care d.sa le ar fi dat nenorocitului eroii, ar fi fost cele adevărate? Pentru acea- ste ar trebui să facă o experienţă ! Dar experienţa nefiind cu pu- tinţă în istorie, asemene judecăţi sunt tot atit de pretenfioase pe „cât si do гай gust. Este o rămășiță а vechiului sistem care a- tribuie istoricului rolul destul de ridicul de judecător al veacuri- lor. Mai bine s-ar fi silit d-nul lorga, cum am făcuto eü, cel cu informaţia neindestulătoare, să înțălengă pentru ce a căzut Mihai Viteazul iar nu să-i deo lecții — şi aceste. numai negative — de purtare. Ne pare foarte curioz de-a intilni o asemene concep- ţie învechită a istoriei, la un om care pretinde a fi inarmat cu ultimele metoade de analiză ale acestei stin{i! Si acuma cum stă d-nul Iorga faţă cu afirmärile d-sale, că ìn- vitimintul шей ar fi fost numai amuzant, iar nu științific : că as „ignora multe lucruri si că informaţiile mele ar fi neindestulätoare ? Р Sunt două soiuri de memorii: cea inteligentă вай indirectă, si cea mecanică вай directă. D-nul lorga este inzästrat eu o me- morie directă prodigioasă, uimitoare. Asemene dar firesc este foarte bun, cu condiţie ca inteligența ce o posedă să fie destul ` de puternică, pentru a o stápini, si a nu fi stăpinit de ea: căci la din contra, este înviderat. că memoria sfirseste еп timpul, cind a ‘adunat prea mult. a înăbuși inteligenta cu celelalte facultăţi : 188 Däri de samă puterea de combinaţie, judecata si raționamentul. Care din cele două puteri sufleteşti ce-și dispută întiietatea în conștiința psico- logică a d-lui Iorga, va repurta izbinda ? Eu cred că, cu toate semnele de slăbăciune de cugetare notate in acest articol, tot fa- eultátile superioare vor răminea învingătoare, si că d-nul lorga va ţinea strălucitele făgăduinți pe care le dădea la răsăritul zorilor sale mintale. Alţii cred cá ли. Vom vedea ; căci e încă tinár. A- cuma însă asistăm la o interesantă luptă pentru traii, in adincul sufletului d-lui Iorga, саге va face din d-sa вай un om genial, вай un simplu erudit. К A. D. Xenopol NOTITE D-nul Vineazü (Mr. Chasse). D-nul Vincază (de Georges Feydeau) e o piesă decadentă din —— cele mai decoltate ale scenei franceze, piesă în саге nu se face nimie mal putin decit că actorii şi actrițele se desbracă pe scenă si se culcă. О atare comedie a fost reprezentată pe scena teatru- lui nostru ca mijloc de moralizare a poporului, si lueru mai mo- ral încă este că a fost tradusă de o foarte nostimă doamnă din societatea iașană. O felicităm! De alt-feliii meritoasa traducătoare merită elogiile noastre pentru multa osteneală ce şi-a dat, atit cu alegerea şi prelucrarea subiectului, cit şi cu minutionsa indicare a punerei în scenă. In această privință ne amintim de următoarea înştiinţare apărută de 4 ori în „Evenimentul“: „Reprezentarea piesei, D-nul Vineazä, s-a aminat pentru data de..... harnica traducătoare găsind că rolurile nu sunt indeajuns de studiate“. Acum un detalii: de traducere : saigner à blanc а fost tradus prin: i-a luat singe; gibier empaqueté și gibier empaté. de cuvinte) a fost redat printr-un minunat joc de cuvinte romă- nese: vinat cu pene si fără pene... Actorii s-aü achitat in chip foarte meritorii de rolurile lor. IASI — TIP. H. GOLDNER. STR. PRIMARIEI No. 17. ARHIVA ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE ȘI LITERARE DIN IAȘI Mai și lunie 1900. No. 5 şi 6. A. D. XENOPOL Amintiri de călătorie De cum începe a adia vintul de primăvară, un dor © mesfirsit se aprinde în sufletul meü, dor straniu și nein- feles, care pare la început a nu avea o țintă hotäritä. .. Pieptul mi se umflă si resuflu din adine, de cite ori mă . aflu in sinul frumoasei naturi. Ochii mi se pierd in väz- duhul azuriu; în curind mă prind a urmări norii călători ce plutesc pe bolta cerească, si cind văd cite un cird de ocori вай de răndunele cum vin de la orizon și ridică tot mai sus zborul lor, cu cit se apropie, atunci pare cá ag voi sà am si eŭ aripi, să mă ieaü după acele fericite vietăţi care pot stretăia imensitatea numai cu propriile lor puteri. Păserile imi limurese însă năzuința ; înțeleg dorul care mă munceşte. Este dorul de ducă, dorul dea mă pierde si eü in lumi necunoscute, străine de a mea. „Călătoriile саге ай devenit în vremurile noastre atit de obicinuite, mulfämitä înlesnirilor de strămutare, aduc 190 A. D. Xenopol fără indoială o mare schimbare în monotonia viefei de toate zilele. Nu este numai curiozitatea care impinge pe om la călătorie, ci altă îmboldire mai înaltă, deși mai a- scunsă, de care el poate nu-şi dă samă așa de uşor. Este dorința de a părăsi pentru cit-va timp traiul de toate zi- lele, de a se zmulge din roatele fărămătoare ale vieței practice; a uita, odată cu căutarea mijloacelor de existență, şi această existență însăşi ; a scăpa de grija propriei per- soane ; într-un cuvint este dorința de a se uita pe sine si de a se cufunda in marele tot, din care nu suntem decît o parte desfăcută. De aceea ori-ce călătorie întreprinsă in acest scop, întărește puterile, reinvie mintea, dă iarăși zbor închipui- rel, reinoeste într-un cuvint toată ființa noastră. Si dacă vre-odatà acest mijloc de reimprospătare a sucurilor vieţei a fost trebuincios, apoi fără indoială că in veacul nostru, acel în care lucrarea pentru susţinerea e- xistenfei a devenit atit de grea, atit ‘de incordată. De cum învie primăvara, cirduri tot mal dese de oa- meni părăsesc orașele și se afund în sinul naturei. Codrii, dumbrăvile, munţii și văile se umplu de ei. Drumurile de fer, vapoarele, diligenlele si căruțele nu mai incap de numărul lor; cu toţii se duc insetați, he- mesi după un colț liniștit, unde să poată gusta, fie și numal o clipă, fericirea de a trăi. Căci, ori-ce ar zice pesimiștii asupra valoarel vielel, este un ce netăgăduit: toată natura, atit acea de sine mis- cătoare, cit si acea mai putin vie a vegetalelor, voiește să trăiască, şi un mare filosof a văzut chiar în această ten- dinfä aprigă, cumplită după viaţă, una din cheile infele- suluï acestei lumi. Dacă in välmäsagul vieţei de toate zi- lele, omenirea caută mijloacele de a o susținea, nicăieri iubirea pentru traiü nu se manifestează mai puternic de- cit în dorul după călătorii, în dorul acela de a se bucura fără nică o turburare de dragul existenței. Această tendință obsteascä omenească, își face vint si prin sufletul тей, de cite ori adie vintul de primăvară ; de cite ori văd cirdurile de păsări călătoare stretăind văzdu- hul eu puternicile lor aripi. Vraü să mă pierd in lumi necunoscule, străine de a mea. - Amintiri de călătorie I Prin Tirol Anul acesta, (1892) aleseii de la Viena calea се merge ` drept spre Salzburg, prin Amstetten. Toată regiunea tăiată de calea ferată, este de o nespusă frumuseţe, împrejurare par- = ticularü tuturor liniilor mai însămnate din imperiul aus- triac, care cu toatele parcurg locuri incintätoare. Trecind < peste Salzburg, pe care-l vizitasem intr-o călătorie de maï "inainte, mă oprii la un sätisor mie şi aproape necunoscut călătorilor romini, anume St. Iohann in Pongau, in apro- pierea căruia se afli una din cele mai impunătoare mi- nuni ale natureï, anume Gust rul de la Lichtenstein (Lich- tensteinklamm) prin care trece păriul Ache. Acest guster este in felul celui de la Ragatz din Svifera, însă mult mai măreț si mai impunător. Volumul apei ce-l străbate este maï mare, si în momentul vizitei mele era încă sporit prin loi imbelsugate ce căzuse cu cite-va zile mal înainte. „Stâncile ce s-aü desfăcut desigur sub o acţiune vulcanică, spre a deschide drum puhoiului, se împreuni deasupra ca- pului la о inălțime саге une-ori atinge proporţii ameţitoare. Vügüuna formată prin această scobire produce un ecoü, de o mie de oră repetat, al vuetului valurilor care se präbu- sesc din cascade în cascade, trecînd cu repeziciunea ful- gerului pe sub podurile ce tremură, zguduite de ele. Cu cit înaintezi mai înăuntrul gușterului, lumina slábeste, si se adaogă, pe lingă vuetul cel infernal, și grozăviile intunere- cului. Се abia mai vezi unde pui piciorul, si,cu toate că podul pe care calci este de o neindoelnică tărie, totuşi un felii de groază îți reţine parcă pasul pe loc. Puţini In- drüznesc.a face pînă la capătul ei această preumblare, si eu toate acestea, cu cit mergi inainte, cu atita priveliștea devine mal măreaţă, intipärirea ce o lasă mai sublimă si . mestearsi. Ajungi la un pod aruncat deadreptul curmezis peste un loc, unde apa face deodată o săritură de 10 me- tri. De pe toţi păreţii curg siroae care se prübusesc in fu- vioasa cascadă, si te fac să іеї fără voie o deplină dusä de apă rece. Cum ar trecut puntea, dai de un tunel îngust si jos, prin care trebue să te pleci pentru a putea trece şi 192 A. D. Xenopol care are lungimea indestul de însemnată de 30 de metri. Minunată este această văgăună mică cuprinsă în pintecele văgăunei celei mari. In sînul tunelului e о intunecime de- plină si cînd te incumefi a-ţi băga capul in el, fără să vrei, iți revine în minte inscripţia pusă de Dante pe poarta In- fernului : „Lăsaţi ori-ce speranță voi ce intraţi“. Cu toate acestea, о slabă rază tot licáreste, de lumină si de speranță, trimisă de deschiderea cealaltă a tunelului. Cu cit te a- propii de ea, te lovește în față ca о bură de ploaie, si un vuet asurzitor îţi copleseste creierii, Cind pui piciorul a- fară din tunel, deodată fără voie faci un pas îndărăt. Un munte de apă pare că vra să [i se präbusascä peste cap. Apa face aici o săritură uriașă de 50 de metri. Intrucit toemal deasupra cascadei stincile se mal desprind si last să pătrundă albastrul cerului și razele din soare, ți se pare că puternicul sul de apă se revarsă chiar din cer în acea prübusiturá, prin vranele luj, deschise ca In vremile poto- pulul. Cind esi din cumplitul guster, crezätor вай ateü, WW faci din deprindere o cruce, că aï scăpat iarăși teafár la luminile zilei. Cu totul altă intipărire iW lasă drägälasul lac de Zell, așezat la cîte-va ore depărtare de St, lohann! Blind si dulce, işi leaginä molatecele lui unde, sub poalele unor dealuri acoperite cu iarbă si arbori. E asa de mic că-i faci înconjurul in trei sferturi de oară, pe un vaporas si el in miniatură, pe cînd incunjurul lacului de Geneva se face in 11 oare! Nimic măreț, nimic impunător, nimic sălbatic ; însă așa de frumos, asa de incintätor ! Pentru a mă bucura de toată frumusețea lui, mă ur- căi pe un dimb de pe coastele lui, de pe care puteam privi de sus pe a lui suprafață. Soarele se coborea după dealuri, si umbra lor se läfia tot mai mult pe icoana la- cului. Numai prin știrbătura unui colnic se mai furisa o rază pe valurile lui. Și cum se jucaü valurile cu dinsa! О сеа să scapere în toate părţile, räsfringindo cind unul cind altul, după cum treceaii crestele lor prin zarea ei cea arzătoare; cînd o dungă lungă de lumină ca un fulger fără tunet, cind o ploae de stele вай apoi ca nişte licurici se páreaü că fug pe suprafata apei, fie-care cu cite o stea în frunte. Tot mai slab insă sălta jocul de lumini, Amintiri de călătorie 193 . eu cit se micşora raza ce le dădea ființă. Fulgerul deve- nia tot mai scurt, stelele mai puţine, licurici maï rari. „Deodată fulgerul se rupse în două, apoi în trei, se prefácu _ el insust în stele, — înlocuind pe acele ce dispăruse; apoi acestea se stinserá la rîndul lor una după alta. Din cind în cînd un val ce se înălța mai tare,mai prindea cite o firămătură de rază pe sclipitoare-i frunte. Rüstimpurile în care se aprindeait luminele deveneau tot maï rară; ince- < peam să aştept, dacă jocul se va mai reproduce. Une ori „cînd răstimpul era mare îmi spuneam: S-a sfirsit ; cind deodată un val mat puternic mă dădea de gres. Veni insă timpul cind acela pe care-l crezuiü fu într-adevăr si cel de pe urmă! Jocul de lumini se stinsese pe oglinda aper: umbra devenise stăpină neîmpărţită pe suprafața lacului. d Lumina dispăruse în sînul intunereculuf, cum dis- pare viața în sînul mormintului; deosebire era numai că pe cînd jocul de raze era să reînceapă а doua zi, viaja sfirșită nu mai renaşte, ѕай cel puţin nu în aceiași formă în care а trăit. H In Svitera Mă grăbeam însă a päräsi frumuseţile Tirolului, spre a mà desfăta la acele fără seamân ale Sviferei mürefe, si de aceea mă oprii la Landeck. Aveam de gind să intru în fara munţilor, prin partea ei cea maï impunătoare. prin înalta vale a Engadinului, în care se poate ajunge numai cu trăsura, între altele si din orășelul Landeck Ajuns aici, umblam să (остеѕс o trăsură, cind îmi căzu in mâini un ziar, în care se spunea că in Engadin căzuse о zăpa- dá de jumătate de metru (era pe la 5 Iulie), şi că acolo sus (la 1800 de metri, inàltimea Ceahlăului), ar umbla să- niile. Fiind-că nu aveam de loc gustul de a face iarăși cunoștință cu zăpada, de care abia scăpasem în {ага mea am părăsi proiectul de a vizita Engadinul si m-am indrep- tat prin tunelul Vorarlbergului către partea mai joasă a Sviţerei. Cind trecusem de Buchs si ajunsesem în frumo- 194 А, D. Xenopol sul amfiteatru de munţi de la Ragatz, niste nouri groși a- сорегеай văzduhul si un trăsnet uriaș repetat de zgomo- tosul răsunet al stincilor, părea cá уга a-mi spune să mă ` opresc si de la acea cale, căci dacă in Engadin era să în- tilnesc ninsoarea, în părţile pe unde inaintam, era să дай peste potop. De abia apucăi încă unele urme din razele solare pe _ malurile minunatului lac de Wallen, pe care serpueste ca- lea ferată in tot lungul lui. Admiram păretele cel înalt de stinci care închide patul sáü din spre nord, și care 52 în- ` паца goale si prăspăstioase pină la mai bine de 1000 de metri, Tot. lacul are o privelişte măreaţă si sălbatecă; un- dele lui nu sunt stretăiete nici de carena unui vapor, nici de vislele luntrelor; ni-i o pasăre nu se vede zburind pe- ste valurile sale, si nici o locuință omenească nu se oglin- deste în ele. Nu stiü de ce, dar ţi se stringe inima, cind ` veză o natură așa de impunătoare, lipsită de formele vie- ` fei. Pare c-ai avea înainte-ţi un frumos mormint! Curind însă priveliștea se schimbă cu totul, cind du- - pă ce al cotigit lacul de Wallen, începi a zbura pe ripa sudică a celui de Zurich. Pretutindeni mărginit de colici puţini înalți, plini de verdeață, iarbă si cringuri, în care se _ adăpostesc numeroase sate si locuinți singuratice, stretä- iat în toate părţile de caice si de luntri, printre care din cind în cînd apare fumul unui vapor, lacul de Zurich este tot atit de viü si de plin de mişcare, pe cit de mort si lipsit de ea este acel de Wallen; după mai bine de o oră de desfășurare a lul, pe parcursul căiei ferate, ajungi la orașul ce i-a dat numele. Aici mă aștepta o ploae sviferianá, bogată si îmbel- şugată, ca şi cind lacul întreg, urcat d-odată în nori, s-ar fi desfundat, prin un ciur uriaș, asupra pămîntului. Ne avind nici o speranţă ca să mai inceteze, ba din contra cătră seară luind un caracter de tot ameninfätor, mă hotărăiii să plec din acest oraș, fără a vedea nimic din cele ce contine nici din minunatele sale înconjurimi, si mă îndreptaiii către Lucerna, unde trebuia să ajung trecind lacul de Zug. si apoi urcind de la Arth peste muntele Righi, spre a cobori la Vitznau-pe lacul celor Patru Cantoane. La Zug ploaia incetase, dar nouri groși incă umpleaii atmosfera si mai ales muntele Righi iși pusese o pălărie Amintiri de călătorie 195 "apăsată adînc peste urechi, probabil spre а nu se gutu- ări de timpul cel umed. Pe cind Righi însă își pune pá- via numai cînd plouă, vecinul вай de dincolo de lac, Pilatus, o poartă mai în tot-d-a-una, chiar si pe timpul cel mal frumos, pază igienică care face desnädäjduirea tu- _ristilor ce voesce a se urca pe el. Cu toate că mă aşteptam а па vedea nimic din splen- - didele tablouri ce le înfăţişează suirea si coborirea vesti- tului munte, ajuns fiind pină la piciorul lui, nu mai pu- _ team da indärit si mă hotăriiit să-mi urmez cu statornicie “calea înainte. Vagonul cel impins de locomotiva cu roțile dinţate sosise, şi mă urcai peel impreună cu vre o alţi 30 de nenorocifi tovarăși de călătorie. La Arth se vindea un ziar în format uries care conţinea amäruntimi asupra ti- __ ului federal, serbare mare în țara lui Guillaume Tell. Cu ^ toţii cumpărarăm cite una din aceste foi. Ce bine am fi | ficutsi fi cumpărat mal multe! 2 De ре la 300 metri de urcare, simliräm о răceală estul de rostită fácindu-se in atmosferă. Vedeai pe fie- re miscindu-se, ca si cind nu sar fi aşezat bine pe lo- 1 lui, cînd se suise in vagon. Pe la 500, unii incepurá _ а se încheia la haine, ації a aprinde cite o țigară ; mai | sus damele iși înodară cite o batistă la git, exemplu urmat _ în curind şi de domni, cw toată lipsa de estetică pentru | eia unei asemenea împodobiri. La o mie de metri, înce- pură unif a suera, alții a cinta, alpi a bate din picioare şi a rosti printre dinți cuvinte nu prea clare, dar care de Sigur nu erai accente de minunare pentru frumuseţea naturel, din care nu se vedea nimic. Cînd trecuräm de - 1400 de metri, frigul era de tot simţitor; pare că aveai un sloiii de ghiafà intre umeri, cu toate că dädusem in jos toate perdelele vagonului si пе inchisesem in el ca in- tr-o cușcă neagră. De odată veni unui călător o idee ge- piali. El desfücu ziarul cel mare, cumpărat la Auth, si îndoindu-l în formă de sal, îşi acoperi cu el umerii și gitul. Intr-un moment tot vagonul se prefácu într-o fabrică de şaluri care ne feriri a nu îngheţa de tut ріпа ce ajunse- rám pe culme. Aici era o temperatură de 2 grade. Cu neputinţă de stat. Ne hotărirăm deci cu toţii a apuca după 10 minute pe cel d-intäiü vagon coboritor, spre a părăsi înălțimile încintătoare de reci ale muntelui. 196 A. D. Xenopol Totuşi el ne păstra o surprindere. Pe cînd tocmaï a- junsesem la punctul de unde se poate gusta cea mai fru- moasă privelişte asupra lacului celor Patru Cantoane, ca prin o minune se desficurá nori, sio puternică rază de soare pătrunse toată adincimea de sub noi, aprinzindu-se caldă si sclipitoare în cristalinele lui unde. Prin spärtura cea mare făcută în nori, de odată apăru inaintea privirilor noastre inminunate märeafa icoană a frumosului lac, cos- tisa cea prăpăstioasă a muntelui, pădurile sale seculare о- glindite în verzile valuri, întregul acel lanp neintrerupt de frumuseți ce se resfiri pe malul regelui lacurilor svi- terene. Din pepturile tuturor izbucniră strigăte de bucu- rie si de Inminunare. Dar numai cite-va minute (inu această privelişte incintátoare; negurile iar se prinseră lanţ, si bu- cată cu bucată tntunecará frumosul tabloü, pină ce iar se întinseră ca о pinză nestrăbătută între el si privirile noastre. In tot timpul cit finuse suisul şi coborisul muntelui, un Englez stătuse într-un colț al vagonului, privind. prin ochelarii lui țintă pe paginile unui Baedeker ce ţinea in mină. El fu cam necăjit cînd călătorii din partea luf dă- duse drumul perdelelor, și căută incă un colț de lumină spre a citi mal departe. Nici chiar in timpul cit se des- tășurase vederea lacului prin ruptura negurilor, el nu se despärtise de iubitul sáü călăuz. Intrind cu el în vorbă it observai glumind că foarte bine făcea el de citia în carte descrierea naturei pe care norii o гіреай privirilor noastre, El îmi respunse, cu mare singe rece, că tot-da-una ar face ast-fel; chiar si cind soarele strălucea în toată puterea lui; — nu am nevoe de natură, cind am pe Baedeker cu mine. Citesc minunatele lui descrieri si inchipuirea mea le vede de sigur mult mai frumoase de cum sunt in rea- litate. — Atunci pentru ce mai călătorii il intrebaiü ей ?— Pentru că acasă nu am timp de a má ocupa cu aseme- nea treabă, fu englezescul săi răspuns. Rämine de cercetat dacă englezul nu avea dreptate. In ori-ce caz el nu este expus a suferi desincintarea unei călătorii prin frumoasa natură, cind puterile dușmane sim- fuluï estetic şterg de pe ea farmecul ce o acopere. Ajunseiü in Lucerna, pe o ploae ce cădea şiroae. Des- nădăjduit si neputind intreprinde nici o preumb'are, luát Amintiri de călătorie 197 si eü pe Baedeker iu mini si citi cu gust cite as fi putut vedea, dacă soarele s-ar fi milostivit a-și arăta fața. Mal întăi suirea pe înălțimea Güts‘h de lingă Lucerna, de unde privirea imbräfoseazä partea cea mai blindă a lacu- lui, acea care vine către oraș; apoi acea pe Burgenstock, pe ambele cu un drum de fer funicular, pe care te sui a- proape drept în sus prin un vagon tras de o funie de o- tel. De pe Burgenstock, care are înălțimea însemnată de 800 de metri, privirile se intind asupra pärtei centrale a lacului şi se vede mai ales crucea pe care o alcütuesc ce'e patru braţe ale sale. E de observat că de pe nică o altă înăl- Иште, nici chiar de pe acea a munților Righi (1800 metri) nu se poate vedea de odată towtă întinderea lacului celor Patru Cantoane, din pricina formei lui celei cu totul ne- regulate care ascunde cracurile sale, indoite și răsucite, după piscuri indestul de inalte. Numai Pilatus, de la 2200 de metri, il desvălue in întregul luf. Mai trebuia să gust ne- spusa frumuseţă a şoselei Axenului care coligeste pe ma- Jul lacului, săpată in stincile ce-l mărginesc, la înălțimea de aproape 100 de metri, si dealungul căreia, pe o cule de mai bine de două oare, se vede necontenit de la acea înălțime, oglinda lacului întinsă snb picioare. In el se răs- fring, cu virfurile intoarse, pădurile de brazi cu munţii ce le port, casele orașelor și tarnurile bisericilor ce se in- паца pe malurile sale. Se văd pe adincimea cerului al- bastru, räsfrint în verdele inchis al undelor, pe acea nouă imensitate ce раге a mări incă nesfirsitul universului, icoa- nu întreagă a lumel incunjurátoare, resfrintà de o oglindă măreață ca şi dinsa, icoană idealizată în reproducerea ei, prin tremurul undelor care pare a da viaţă chiar si cor- purilor neinsufleţite. Toate aceste frumuseți ar fi trebuit să le văd. Acum însă făceam si ей ca Englezul; le citeam in Baedeker. Plecăi la Interlaken, unde sunt adunate de natură cu о nespusă dărnicie toate frumusețile, toate incintürile; dar nici aici nu putem vedea absolut nimic, de cit neguri dese, de tăiat cu cuțitul, prin care cu greü puteai vedea virful propriului nas, dar încă acel al muuţilor. Trebuia sii părăsesc Svifera, in care cînd ploile se incuibă, nu este nici un motiv pentru care ele аг mai înceta; căci munții 2 198 А. D. Xenopol udafi de ape, de indată ce sunt atinşi de razele soarelui о aburesc indäräpt, hrünind iarăși nourii cu о nouă pro- vizie de umezeală, și jocul se poate reproduce in dulce in- finitum, dacă vre-un vint, indurätor de nenorocilir càlá- tori, nu pune un capăt acestui schimb de politețe între cer si pàmint. Ajuns la Berna, orașul ursilor, mă hotäri cel puţin a-mi desfăta urechile, dacă ochii trebuiaü să fie atit de infärcati. Un mare concert pe orgă era să fie dat, in ca- tedrala orașului, de unul din cei mai mari organiști ai Eu- ropei, de Carol Hess Intre alte bucăţi, în care, ca de o- Ысеїй in muzica modernă, se intilneste mai multă știință de cit inspiraţie, organistul execută şi marșul funebru din o sonată a lui Beethowen. Cine n-a auzit această compu- nere uriașă executată ре orgă, nu poate să-și facă idee ріпа la се adincimï muzica ajunge să răscolească sufletul omenesc. De la cele d-intăiii tacte grave si sărbătoreşti ale marșului, mintea iți este cu totul răpită; nu maï gindegti - nimic, și eşti transportat într-o lume cu totul alta, acea a harmoniilor cerești. Este adevărat că muzica opreşte lucrarea intelectuală; că in timpul cit ea îţi cuprinde au- zul, mintea nu maï gindeste ; dar in locul gindului își face drum o altă formă de concepţie a lumei, mult mai adincä, mai intensivă; formă ce tinde a pătrunde lucrul în sine şi nu numai aparențele manifestărei, si de aceca este cu neputinţă de dat prin noțiuni. Absorbirea cea deplină a conștiinței noastre de o frumoasă bucată muzicală nu se poate atribui numai unei paraliziri a puterilor intelec- tuale, de oare-ce nici odată nu le simţim asa de puter- піс incordate ca la ascultarea unei asemenea. Atare pier- dere a noastră deplină, în frumosul artistic, se explică nu- mal din faptul, că prin mu se pătrunde maï adinc şi maï d-a dreptul în insusi ființa lucrurilor, în măduva acestei lumi. Această întrebare u fost pusă în lumină de Schopenhauer. Cea-laltă bucată era o composiţie a insuși executantulul Furtuna, minunat lucrată si calculată pe un mare efect, la care, dacă nu mă înșel, organistul se ajuta şi de duruituri de tobe si de fimbale, pent: u a imita bubuitul tunetului. In alcă- tuirea elinsá, am ob:ervat mai multe neajunsuri insem- nate. Apropierea furtunei nu este indestul de continuă si Amintiri de călătorie 199 răstimpurile intre glasurile vijelici, adese-ori prea mari. Pare că uiţi, la auzul melodiei vesele, că ceva cumplit are să izbucnească. De odata furtuna se deslănțueşte în toată furia ei; tunetele si trăsnetele se urmează unele după al- tele, si apoi de odată ea inceteazä, fără acea trăgănată slá- bire a bubuitului, pe care tunetele trebue să-o trimită din depărtare. Cu cit maï bine este caracterizată furtuna in Simfonia Pastorală a lui Beethowen вай in «Oceanul» lui Rubinstein ! Atari petreceri sufletești, cu neputinţă de gustit in Romänia, mă despăgubiră ріпа la un punt de pierderea călătoriei mele prin fara frumuseţilor naturel. Chiar dacă, intr o călătorie Inngà si obositoare, av fi fost singura des- lütare estetică, incă sufletul, însetat după frumosul adevă- rat, ar trebui să fie mulțumit. Numai în atari momente te simți într-adevăr om! HI Lacul de Geneva Lacul de Leman saü de Geneva, este unul din cele mai frumoase ale Sviţerei, printre cele multe frumoase ce numără această țară. Fie-care însă din ele are un caracter deosebit in tiparul frumuseţilor lut. Lacul de Constanţa fiind foarte lat, cînd te afli la mijloc, mai că pierzi din „vedere țărmurile lui si te crezi pe ocean ; lacul de Wallen este sălbatec și pustiu, acele de Zürich si de Zug dulci și drägülase, lacul celor Patru Cantoane impunător și măreț, prin munţii care-l incunjură si se oglindesc în apele sale. Pe lingă această caracteristică obsteascá, fie-care lac are partea lui particulară, forma lui deosebită ca apă și ca Härmuuÿ, încît pe fie-care din ele, il recunoști indatá după ce l-ai văzut. Lacul de Geneva este mai intiiii foarte mare, măsu- rind 85 de chilometri in lungimea luf cea mai mare de la Geneva la Villeneuve, si 14 în cea mai întinsă a lui lä- lime, de la Lausana la Morges. In partea lut dinspre Ge- neva malurile sunt maï joase si el fiind mai îngust, pre- surat in toate părţile de orașele, sate si vile, are asemănare cu lacul de Zürich. De la Lausana înainte, cătră fund, ma- 200 A. D. Xenopol lurile lui devin tot mal nalte; însă munţii ce-l märginese sunt despărțiți prin o oglindă liquidă mult mat lată decit acea ce se întinde iutre malurile lacului celor Patru Can- toane. Privilestea luf devine, prin această împrejurare, de tot măreaţă si impunătoare, Aleseiü ca aşezare pe malurile lut, băile de la Evian care ай căpătat în timpurile din urmă un renume ce spo- reste, pe fie-ce an, numărul vizitatorilor. Dintre multele preumblări pe uscat, ce se pot face pe malul sudic al lacului, din Evian, voiü aminti numai pe acea la castanul cel uriaș, un arbore de proporţii cu totul extraordinare, anume 14 metri de jur împrejur. Cra- cii pe care îl formează. ай еї insi o grosime de 5 вай 6 metri, si întrec pe arborii cei mai groși din pădurile noa- stre; coroana lui este însă zdrobită, parte prin desele trăs- nite ce 1-ай fulgerat, parte prin putrejune, si intregul lui masiv se ma! sustine numai prin scoarța luf, tot lemnul fiind putregăit, si întregul йй trunchiü potrocolit de scor- buri. După grosimea lui fenomenală, asemănată cu alţi ar- bori groși si еї ce se айай in imprejurimea lui si care fiind tàieti s-a calculat veacul lor după numărul straturi: lor din trunchiü, uriașul castan trebue să aibă o vristă de cel putin 800 de ani: dar si el se apropie de sfirsit, ca toate lucrurile în această lume, şi una din generaţiile vi- itoare va mai cunoaște numai locul, în care el altă dată îşi imfibgea puternicele rădăcini, Cele mai ademenitoare din preumb'üri sunt fără in- doială acele pe oglinda apei, în barcă cînd sunt mai a- propiate, pe vapoare pentru locurile mai depărtate. Aproape de Evian, se află vila principesei Brá co- vanu, al cărui bărbat, principele Gheorghe Brăncovanu, fu răpit, nu de mult, dintre cei vii. Principele se asezase de mult lingă Evian-les-Bains, și deveni în curind unul din patronii orașului, construind între altele, din banii luf, un cheii și un far. Orașul îi ridică un monument cu bustul lui, punind sub el inscripția: ,Principelui Brüncovanu, orăşenil recunoscători“, Si astăzi încă principesa prezidează sărbătorile nautice ce se daŭ, in fie-care an, la Thonon lîngă Evian. Pe vila ei filfie steagul romănesc. Vaporasul Amintiri de călătorie 201 ei poartă numele de „Romănia“, si culorile naţionale ro- mánestí impodobesc pălăriile copilaşilor еї. Ne intrebäm insi, pentru ce oare aceste amintiri ale foastel sale patrii, cind s-a înstrăinat de dinsa si cu cor- pul şi cu sufletul; cind averea toată scoasă din țară o cheltueste în locuri străine ; cînd bine-facerile le rüspindeste la un popor străin : cind ousele lor chiar se vor odihni pe pămintul străinătăței ? Dacă nu este ironie, este numai o zadarnică paradă. După ce făcul într-o zi incunjurul lacului superior, admirind din depărtare frumusețea munţilor care-l închid mai ales ale celor septe înalte piscuri ale Dintelui de Mi (Dent du Midi), in alte rinduri, mă oprii la fie-care din staţiile sale cele mai vestite, precum la Bouveret, Ville- neuve, Chillon, Montreux, Territet si altele încă. La Bouveret se aruncă Rhonul in lacul ce nu este decit adunarea apelor sale, in adincitura ce 1-ай format. Te minune, cînd te gindesti cum а putut o vină atit de îngustă să dee naştere la atit amar de apă; s-a cal- culat că dacă lacul s-ar deşerta, ar trebui Rhonului 10 ani pentru a-i umplea din пой albia. Apele fluviului sunt albii si tae, cu dunga lor, albestrul închis al undelor la- cului. Dar de unde provine tocmai această coloare, albastru de safir, a apelor lacului de Geneva, cînd acea a tuturor celorlalte lacuri, nu numai din Еіхејіа, dar chiar si din nordul Italiei, lacurile de Como, de Guarda și Magiore este verde, în lumina smaragdului? Care să fie pricina acestei deosebiri? O explicare а fenomenului nu s-a putut da încă, desi a fost încercată de mai mulți fizici. Unii ай presupus că pricina colorajigi albastre a apelor Le manu- luf ar proveni din materiile minerale, mat ales iodul, con- ţinute in ele. Cred cá o asemenea explicare nu este ra- fionalä, intrucit apa din lac, luată intr-un vas, pierde al- büstrimea eI și devine necoloră, ca toate apele. Apoi albas- tiul undelor se schimbă odată cu limpezimea atmosferei. El ave puterea cea mai mare numai sub razele soarelui, jar cind cerul se acopere de nori, se inchide si el si dă în suriü. Pe alocurea unde fundul e mai puțin adinc, pe un timp schimbător coloarea apelor iea chiar caracterul verziu ce-l ай toate celelalte lacuri, Dacă insă ipoteza prezenței 203 A. D. Xenopol iodului trebue înlăturată, si coloratia albastră atribuită numai nnor fenomene fizice de resfringere a razelor solare si nu unora chimice, atunci care să fie pricina adevărată a deosebireï el de acea a tuturor celorlalte lacuri euro- pene ? In alt rind mă duseiü la Territet care, împreună cu Montreux si alte localităţi mai mici, sunt nisle staţiuni de petrecut iarna, cu clima dulce si ferită de vinturile nor- duluï. De la Territet, un drum de fer funicular se urcă la o înălțime de aproape 500 de metri, aproape perpendicu- lará deasupra lacului, la satul Glion, si unde se айа un mi- nunat otel, înconjurat de un pare incintitor, plantat a- proape tot cu plante tropicale; aleele sunt torte mărginite cu garduri de lămii pitici; magnolii cei cu Morile mari, cactnșii, aloeșii si palmierii răsar pe întrecutele din stra- turi mari de flori, imbätätoare prin mirosul lor. De pe timea prăpăstioasă care se coboară deadreptul in lac, privirile imbrätosazä toată albia lui superioară, cea incon- jurată tcemal de munţi înalți care rüsfring cu toţii, in- depärtati вай apropiaţi, in sînul lui crestele lor rästurnate. О pinzi diafană se intinde deasupra oglinzei apei, care pare a tremura sub căldura razelor solare și, prin mărunta ei oscilare, se prevede jos, departe in fund, mis'area mai rostită a nestatornicei unde. Crestäturile munţilor oglin- dite în valuri, sub îndoitul joc al aerului si apei, par a se mişca si ele in adineimi nemürginite, și insufiețesc natura răsfiîntă, cu mişcarea care lipseşte acelei aievea. Nimic mai frumos decit să petreci după amiaza întreagă, pe te- rasa de la Glion, adăpostit la umbra unor brazi seculari de argifa dogoritoare a soarelui, si să observi treptata schimbare a coloraţiei iutregului tabloii : cer, nouri, munţi şi apă, pînă ce noaptea le cufundá pe toate in nedeose- bita ei umbrire. Cit timp soarele este în toată puterea lui, deasupra sus pe orizon, umbrele sunt scurte, si lumina lui puternică umple aproape toate văile, toute scobiturile. Intregul pămînt pare învălit intr-o mantie de aur, aster- пий ca о gazä străvezie peste albastra hlamidà a lacului. De cum începe a se apleca astral zile! spre asfințit, um- brele încep a se lungi, ele umplu intiiü văile mar joase, pentru a izvori apoi din ele tot ma! sus, cäträ văile supe- rioare. Cind soarele s-a coborit după un pisc mai înalt, Amintiri de călătorie 208 care-l ascunde privirilor noastre, vezi razele lui străbătind cu putere de ambele lui laturi și atingind ca niște săgeți votocoalele de lumină, în care ele se opresc. Cu cit soarele se coboară si lumina începe a se вїїп pe firmament, cu atita acesta jea o coloare albästrie, care L .e tot mai în sur, ре cit e mat indepärtatä. Intretăiată intiiü de vircile galbene ale razelor solare, după ce toate aceste s-aü stins, lumina se întroloacă tot mai mult într-un vinát din ce in ce mat dulce care раге a se tot ingrosa, ascunzind treptat ochiu- lur amänunfimele lumeï încunjurătoare. Curind după a- ceia, prin väzduhul înegrit, паї zărești numaï departe, de- eparte, umbra maï neagră a munţilor mari, și în fund, dedesubt, la o adincime ce pare nemäsuratä, vezi sclipind încă din cînd în cînd cite un val mai nebunatec care, in goana lui pe suprafaţa lacului, a putut tura pentru o clipă lucirea unei stele. De la Territet poţi merge si pe uscat cu un tramvaiü mişcat cu electricitate la castelul Chillon. Stranie intipărire îți lasă acest пой sistem de mişcare, care se face fară in- trebuinfarea nici unei puteri aparente. Cu trăsura vezi caii care trag, eu barca visla care împinge, cu vaporul si locomotiva, aburul care arată puterea ascunsă în pinte- cele lor, Maşina electrică nu lasă prin nimic să se vadă geneza puterei. Vezi efectul producindu-se oare-cum fără cauză, si rim] pentru un moment uimit, chiar cînd ştii si ЩІ dai samă de lucru. Castelul Chillon este aşezat pe o stincă ce răsare din lacul de Geneva la сї va metii de mal, de care este legată prin un pod, Zidit pe la 1328, el slujea de reşedinţă du- cilor de Savoia. Este ridicat în felul castelelor medievale, avind in caturile superioare camere de locuit, in acel de jos temni[i si închisori pentru oamenii urgisift de stăpi- nire. Se văd in acest cat de jos odäile, unde pringii stă- teaü, Гегеса{ї cu lanţuri de fer, de uriaşii stilpi ат bollel. O cameră infifisazi un pat săpat in stincă, cu o parte mai ridicată, pentru aşezat capul; aicí odihneaü cei osindiţi, cea de ре urmă a lor noapte, după care eraü spinzuraţi în o cameră de alăturea si apoi corpurile lor, ingreuiate cu lanţuri, spre a nu mai apărea la suprafață, егай aruncate, pe o deschidere, în lac. Astăzi deschiderea aceea este zidită. Intr-o altă paite 204 A. D. Xenopol se află uitütoarele (oubliettes), in care se coboraü alți osin- diti, spunindu-li-se că pe acolo vor esi din inchisoare, si după cite-va trepte, călcaii pe un pod fals, de pe care că- deaü asupra unor cuțite pentru а face apoi, rupfi si sfi- siatf, un salt în apa ce trebuia si pună un capăt suferin- telor lor. Asa se trata omenirea in vremurile de demult. Castelul Chillon a căpătat renumele siü de la lordul Byron, care prin vestita sa poemă Prizonierul din Chillon cîntă suferinţele de 6 ani ale primului apărător al refor- mei religioase din oraşele sviteriene, Bonnivard. Prins de ducele Filip de Savoia după stáruinfele e- piscopului Geneveï, loan, el fu aruncat in închisoarea саѕ- teluluf, unde petrecu, legat cu lanţul de un stilp, timpul uriaş de sese ani. Se arată încă în stincu, frămîntată de el, urmele picioarelor lut. Cind tocmai i se pregătea sfir- şitul fatal, cetăţenii din Geneva si unii din Berna asediară castelul, îl luară cu puterea si liberară pe prins din ghia- rele călăilor, Intr-o seară aflindu-má la Lausana si prins fiind în o discuţie infocată cu mar mulți cunoscuţi, scipit ultimul vapor ce mergea la Evian. Nevoind să las pe aï mei în- grijii, mà һо!йгїї să trec peste lac în barcă. Pină să aflu ]untrasii, inoptase. Trecerea peste lac trebuia să țină aproape de доці oare, ceea ce nu este de mirat, de oare-ce cu toate că Iu- asem doi luntrași, barca nu înainta la fie care lovitură de vislă decit cu 4 metri si indepärtarea fiind de 12,000 de metri, trebuia 3000 de aruncäturi spre a parcurge inde- părtarea dintre Lausana si Evian. Cind puser piciorul în barcă, luna se ridica de după orizon, inchis dinspre par- tea eí, de lungimea lacului. O dungă de lumină din ce în ce mai puternică, se așternea sclipitoare de la țărm pină aproape de barcă. Pe lac, la acea oară tirzie, тїсї un vas nu se mai intilnea. Barca mea stretäia singură undele diafane, ce páreaü a fi de cristal negru topit. Imprejurul тей o linişte de- plină; se auzea numa! bătaia cadenfatä a vislelor si sfi- riitul valului, rupt la fie-care opintire a bärceï. Noaptea a- coperise întreaga matura cu vălul еї dulce și vaporos, si luna ce se ridica tot mai sus pe orizon, presura pe el ca Amintiri de călătorie 205 o pulbere de aur. Era în natura ce mă inconjura о mă- reţie uimitoare ; cind má gindeam cá de desubtul subțirei coaje ce mà [inea pe lac, se coboria o adincime de 300 de metri, cá pretutindeni mă încunjura la o mare in- depürtare unda „perfidă“, si că nu eram decit o viaţă, atir- nată de un fir de păr, asupra unui abiz, un fior îmi stră- bătea prin crestet. Curind însă, acest simfimint de teamă dispăru înaintea ratiuneï, care-mi spunea că în puterea legilor fizice, eram maï sigur in barcă, de cit în o trăsură pe mal, și mintea mea se lisa în voia ochilor, zburind că- tre țărmurile îndepărtate ale lacului, ce páreaü mal mult un joc de umbre incremenit, de cit forme aievea. Ohipu- rile fantastice ale dealurilor si munților se desfăceaii tot maï limpezi sub lumina luneï şi, cind mă aflam la mijlo- cul lacului, păreaii că se tin de mină gata a începe o horă uriașă împrejurul pinzel licvide. Luna se urease îndestul de sus, pe tăria cerurilor, şi vintul căzînd cu totul, pinza apei luase forma unei oglinzi nemigcate, In ea ве räsfringea astrul ceresc încunjurat mai in depărtare, de cortegiul lui de stele. Imi adusei atunci a- minte de o poezie făcută de Eminescu pe cînd era în Viena, actriţei Baudius, scrisă de el in limba germană si pe care el imi-o dăduse, impreună cu taina sufletului lui, dar pe care o mai posed numai in o traducere rominà fácutà de mine. Poezia, una din cele maï frumoase ce aü egit din pana poetului, nu a fost nici odată publicată pînă acuma. Pentru a gusta toată adincimea frumuseteï ei, аг trebui ca să resune pe un lac ca acel al Genevei incunjurat de tot farmecul unei nopți liniștite, luminată deal «nopților mo- паге». Iat-o: In pară fierbinte ard stelele sus Pe-albastrul întins al tärieï ; Adine îns-in mare Lin tainie apare A Juneï figurä-argintie. Asa i al шей suflet, pe ceriul inalt, Ca stele, gindiri multe, blinde ; In taină profundă, Ca luna rotundă, Icoana еї palid s-ascunde. 206 A. D. Xenopol Din originalul pe care l-am pierdut, imi adue aminte numai de cele 4 versuri finale : Wie Sterne viel Gedanken mild, Im tiefen Grund, Wie Mondenrund, Ihr theures, bleiches Bild. De odată cind trecusem de jumătatea lacului, simţii că barca se leagänä in curmezis, si unul din luntrasi îmi arätà gonind, nu departe de noi, altă barcă mare si incár- catä. „Sono i contrabandieri^ îmi spuse el surizind. Aple- cindu-mă in partea arătată, deosebii şase oameni care vis- leaü cu o furie ne mai pomenită, făcînd aproape să salte pe val greoiul lor vas. Ei duceaü marfă de contrabandă de pe malul sviferan pe acel francez. De sigur că ei nu se ocupaü de frumusețea tabloului, si că suirea tot mai înaltă a lunei pe orizon care-l făcea tot maï încîntător, li se părea foarte uriti, de oare-ce îi expunea a fi descope- rij. Pentru ei frumos nu exista; nu putea să existe, de oare-ce numai interesul le umplea gindul. Dar chiar lun- trasif mel, oameni foarte cinstiți, stăteaii oare mai sus ре scara estetică ? Și cînd le curgea şiroaele de sudoare ре frunte, aveaü еї ragazul a se entuziasma de frumusefa - prin care treceaii ? Trebue atitea condițiuni pentru a gus- ta frumosul, in cit uu este de mirare dacă percepţia lui rămîne păstrată numai atitor de puţini. Imensa majoritate a omenirei este osindită a trece prin această splendidă lu- me, atinsă numai de asculisurile «i, si nu legünatà de dul- cele val al încintărei. Intr-o zi má duseiii la Geneva, la acel mărgăritar mare care încheie siragul acelora ce inconjoară lacul, oras care pare menit mai ales pentru căutarea odihnei și in care cu toate acestea se munceşte atit de mult. Intre alte lucruri interesante, vizităiii si Grădina Engleză, așezată pe marginea lacului, în care grădină se află o miniatură a reliefu- lui masivului întreg al Muntelui Aib (Mont Blanc). Urmirii pe el toate căile ce conduc in deosebitele sale părți, si tot ce citisem in conducători imi apărea in o realitate mică si uşoară de imbráfosit. Văzut drumul pe care trebuia să-l apuci, spre a face urcarea pe piscul săii ; de asemenea acela care conduce la marile St. Bernard, na mai puţin si calea mai lungă, de 6 zile, pe care se poate înconjura Amintiri de călătorie 207 întregul masiv, una din cele mai frumoase și maï ușoare de întreprins din întregii Alpi. Păzitoarea care intrase în camera reliefului îmi atrase luarea aminte asupra formei piscului muntelui Alb, şi mă întrebă cu ce se asamină, Privind mai cu bügare de seomü, văzul că piscul infüfosa- ză două tăeturi, din care una, prin adincime, el pare a forma săpătura unui ochiü iar cealaltă chipul unui nas, Dea- supra celei dintăiii, se întinde o formă lată ca о frunte mare, acoperită de o pălărie. Cu cit priveam mai mult chi- pul de om ce se desficea de pe relief, cu atita ti găseam о asemănare mai mare cu o figură. pe care nu mi o pu- team reaminti. Nu găsiți că este chipul lui Napoleon cel Mare, mă întrebă femeea ? si intr-adevár cà aga era. Fi- gura lui Napoleon, cea frumoasă si plină de energie se de- semna pe creasta muntelui in miniatură ce-l aveam ina- intea mea. Mă gindeam că poate geograful ce săpase acel relief, şi al căruia nume l-am uitat, accentuase el acele linii care aduceaü asemănarea. Care nu fu însă mirarea mea cind putui adeveri, cá însuși muntele aevea infátosa acelas chip, în uriagele sale linii! Plecasem din Geneva către E- vian pe la patru ore după amiază şi pinä să ajungem la Morges inserase de-abinele. Luna ега să se scoale mai tirzià şi o întunecime îndestul de adincă acoperise lacul, Numai văz- duhul în partea lui superioară era incă muiat in o zare luminoasă, ultimul reflex al razelor solare ce se urcaii tot mai sus, spre regiunea eteree din care ele se coborise. De odată prin deschiderea a doi munţi ce mürgineaü la- cul din spre :miaza-zi, văzui in depărtare ca o grămadă mare de zapadă roșiatică. Era muntele Alb ce ardea încă în para asfinfitulul, celui stins de mult pentru restul pă- mintului. Incintat de märeata privelişte ce aveam înaintea mea, mă uitam ţintă la impunătorul munte, cind de o- dată figura lui Napoleon se desfácu din liniile sale, mai clară, mai asemănătoare încă de cum era reprodusă de minia- tura din Grădina Engleză. Stranie intimplare ! Cel mai mare om al veacului să fie închipuit de cel mai înalt munte al continentului. Părea că doarme somnul de veci, pe pos- tamentul celui mai uriaș mormint 1 Ai vrut... dar... Ai vrut să depüsesti fiinţa Şi-n cartea угешеї să citeşti; Ai vrut, dar n-ai găsit putinţă, De-a fi mai mult, de cit ce esti... Din înălțimea uimitoare La care gindul te-a urcat, Te-ai prăbușit, căzut din soare, Şi-n indoelí te-ai cufundat Si prinzi ce sufletul teŭ cere, Ori eit al fi, nu vel putea; In juru-fi toate sunt mistere, Şi-n veci de уесї, — vor răminea.... Inchipueste-fi о clipitä, C-aí fi stäpin pe-ntreagă firea, Si că dorința ta vrăjită, -ar schimba-n fapt inchipuirea. Un secol, două, mai mult poate; Aï fi-ncîntat de-a ta putere, Si din neant cu drag ai scoate, "Tot, tot, ce-un gind nebun — {-аг cere. Dar după veacuri lungi trăite Cum singur tu le-ai vrut pe toate, Vin veacuri іаг.,.. Deisprávite. Cu ce-ai umplea nemărginirea ?.... Cu ce? ?... Intreabá*te, — socoate..... ....Doar moartea.... Moartea-t mintuirea 1 О întîmplare de-o clipitä, Eraï să fif în veșnicie, Tubind — tu schimbi a ta ursitä, Eternă viaa-fi fact să fie. Străin de bine şi de гай, Căci toate, toate, {1-5 tot una, Iubind — tu intineresti тегей, Uiţi chiar, că n-aï fost tot-deauna. In loc să ai stápin norocul Si gîndul morte! mingäere, Tubind — tu aï găsit mijlocul De-a fi, s-a nu simţi durere. Apururi marele nimic, In fel de forme-o să sé-nchege, Iubind — oră cit aï fi de mic Tu eşti al veşniciei rege. Strofá Destul că eşti; fiind ori сит T'e-o-npovora aceias soartă; Ce suntem noi, îs toate : scrum Căci vietile-s а morter poartă, SAMSON BODNARESCU IDEI despre sculptură faţă cu piotura Cine a trecut peste hotarul iubitei noastre patrii, în (ara са» tolică învecinată, și a călătorit mai îngăduitor decit cu grăbitul tren, a avut din cînd în cînd intilnire in cale вай cu Sf. Ion Nepomuc sau eu Sf. Maria — chipuri cioplite, ridicate pe la res- pintit si hotare întru ocrotirea credincioşilor. Impresiunile primite, neapărat că aŭ fost de două soiuri: in prima linie religioase, morale; în a doua, estetice. Cele dintiiü avîndu-și locul lor pe amvon, aice ne sunt de o deosebită importanță cele estetice. Ori şi cine а avut ocaziunea să vadă asemenea chipuri, n-are decit să-și aducă aminte de mișcările şi pornirile su- floteşti ce le-a simţit apoi, cînd a trecut din ţările catolice de la nord în fericita Italie, tot catolică, dar cu alte intrupärt ale sfin- {йог credinţei sale, decit cu cele ale unui preot sculptat în lemn вай peatră si desteptat la o viață neinsuflețită prin colori si zdrente de ornamentică ргео{азса. De sub presiunea unui náduh tulbure ce-ţi zugrumă plăcerea estetică, te găsești deodată ineupjurat de o- biecte de artă, ce deşteaptă fericirea neatirnată, bucuria nevino- vată gi neprihănită, desinterasată a sufletului liber şi zeuitat de nevoile lumit. Aceiaşi sfinţi şi aceleași sfinte, nezugrăvite şi neimbra- cate, produc efectul frumosului si limpezirea sufletului, imblinzind păcatele cárnif. Naste dar întrebarea, саге е farmecul inherent aces- Таеї despre sculptură faţă eu pictura 213 tor chipuri, farmece ademenitor ce goneşte uritul crud din sufletul spectatorului ? Răspunsul este, că îndeplinesc conditiunile în care se întrupează frumosul in materia compactă, Oreaţiunea a supus universul la ascultarea unor legi, vecini- ce, de la care nu se abate nimic din existenţa acestei lumi. Fru- mosul întrupat, prin mijlocirea omului în materia compactă, este numai pentru aceea frumos, că este expresiunea acelor legi, repro- duse prin foeariul purgatoriu al conştiinţei omeneşti (si adaptate ei). Materia compactă brută, adecă netrecută pe sub dalta nici pe sub penelul omului, nu poate si nici nu există altfeliu decit са expresiune in cele trei dimensiuni, care constituese ideia spa- ţiului, anume: în lungime, lăţime gi nălțime вай adincime. Se constitueşte deci ființa ei într-un cuprins. Raportul acestor trei dimensiuni, definite într-un corp compact, dă naştere legei simetriei; iar. puterea inherentă corpurilor, care le împinge unele cüträ al- tele, dă naştere legei atracţiunei вай gravitatef. Indată ce omul nu va ţinea samă de aceste legi, la întruparea frumosului ‘in materia compactă, el nu va da naştere la opere de artă, ci cel mult la niste meşteșugiri născute din deducţiuni logice, numai for- mal poate, nu și material, saü numai material, nu si formal a- devărate, Casele Parisului nou zidit te impresionează plăcut şi linisti- tor—deci frumos; casele de pe Ringul din Viena şi cele din stradele mai frequentate ale Berlinului îţi produc îngrijire prin bănueala, că se pot surpa peste trecător. In natură ştiut este, că stincele, ce atir- mà în coastele munţilor, d. е, acele pe sub care duce drumul de la Tirgul Ocnei cătră Slünieul Moldovei, staii de veacuri in tărie ne- elintită, şi o putere peste aşteptările noastre doară că le-ar pute stir- ni din somnul, in care le-a adormit natura, muma lor. Cu toată con- vingerea noastră despre siguranţa ce-o avem de neclintirea lor, to- tugi sunt mulţi călători ce întorc din cale, si în ruptul capului nu-i poţi face să treacă drumul înainte pe sub ele. 14-1 teamă, că se pot nárui. Şi care este cauza, ce produce în sufletul lor temerea deslántuirit lor din conexul, се le tine? De sigur, cá disarmonia, in care se prezintă viderei, faţă cu legea gravităţel. Aceasta cere, са’ virful perpendicularei duse prin centrul de gravitate al corpului, să cadă în centrul, вай cel puţin în baza cuprinsă de corp. Cu cit căderea eapätului perpendieularet dusă cătră bază, va cădea mai la centrul 4 b. Er 214 Samson Bodnäreseu ef, cu atita corpul ne prezintă mai mare siguranţă in stabili- tatea sa: cu cit deviază acest capăt de centrul bazei, cu atita creşte nesiguranța stabilititel, şi provoacă temerea deslänfuirit şi dislocárif corpului, spre a se supune nestrămutatei legi, de саге ascultă si este stăpănit cu neodihnä, pinä ce și-aa găsit culeugul cerut de poronea legei neertătoare. Ре ringul Vienei, Ercherele atirnate de păreţii caselor, produc pentru ochiü o linie imbulbu- cată, în afară de perpendicularitatea liniei páretilor, si daŭ prin a- ceasta naştere unei deplasări aparente a legel gravităţei; ceea ce ne produce aceiaşi ideo а nesigurantel stabilitütei, casi stinca din călea Slănicului. La Berlin mai toti păreţii de la partere sunt din geamuri de sticlă; stilpit de fier, ce tin masele etajelor de sus, legaţi prin o materie ce prezinta cea mai slabä idee de re- zistenţă, adică prin sticlă, daŭ naștere ingrijireï, să nu se dislonce masele. Si orl-ce produce efectul nesigurantel in spectator, si de- steaptä tulburări în suflet, contra legilor natureï, nu poate inde- plni conditiunile frumosului. Ce-i cu casele din Parisul пой zidit, de ne ating sufletul cu aşa netăgăduită plăcere estetică ? Prin feliul construcţiilor, prezintă in trajecţiunea lor o linie curbă, cătră bază aparent maï larg deschisă şi ingustindu-se cătră crestet — са să zie aga — o '/, elipsă resturnată, Ghibăcia arhitectonică se des- täinueste în faptul, că cerdacele duse în lungimea caselor deseresc în lăţimea sai lărgimea lor, din etaj în etaj, și ochiul primeşte prin această linie impresia si siguranța leget gravitățer, apürindu-t masa ca sprijinită de о bază suficientă. Ast-felii stă masa greoae, în natură si în arhitectură — faţă de legea gravititei—de unde rezultă legea siguranţei, prin stabilitatea lucrurilor. De оаге-се si operele seulpturei sunt întrupări in materie compactă, apoi ele nu se pot abate de la ea. De aceea mersul d. e. in statuă nu e cu putinţă de realizat, întru cit în mers se izvodeste o perpetuă cădere, stăpinită in viaţă de supunerea, ca sprijin corpului, a unuia din picioare, fapt ce se întimplă in timp, element nereprezentabil prin materia neinsufletità. Tot această lege este jignită si în operele, ce infütiseazá pe crucificatul Isus. Isus crucificat, fie sculptat, fie pictat, loveşte din această pricină simţul nostru estetie (nu fiind că ar deştepta in nol durerea ce o sufere). Dar de ce si Isusul pictat? Este si el supus ЕТАР" Ідеї despre sculptură faţă cu pictura 215 leget gruvithtef, cind pictura nu пе prezintă o intrupare in materie compacti? Desi lipseşte aici materia compactă, totuşi şi pictura se realizează în principii în condiţiile materiel, adecă in spaţiu, De- sävirgirea întrupărei nu este nici in pictură cu putință, decit in cele trei dimensiuni. Deosebirea, ce există însă, între chipurile sculptate si cele pictate вай zugrăvite este, că chipurile esite de sub dalta sculptorului se extind realminte în toate cele trei di- mensiun}, pe cînd chipurile izvodite de penel se realizează numai în reproducerea reală a două dimensiuni— lungime si lăţime, dec pe un plan, si fiind lipsite de grosime (adecă : adincime, înălţime) factică, sunt imateriale, Cum primesc ele însă înfăţişarea de chi- puri materiale? Care este mijlocul materializárif nematerialitàtel, ca să zic așa? Este realizarea dimensiunii a treia prin inteligența omu- lui potrivit cu legile opticci. Un orb ne va pute da prin pipăit toate noţiunile despre o statuá— numai coloritul еї va reminea o taină pentru el. Acelag orb nu ne va pute da însă nici o lămu- rire despre chipurile vre unei fotografii, вай ale vre unui tabloü. In privinţa perceptiuner deer, ambele aceste arte, sculptura. şi pictura, se transmit sufletului prin vedere, cu intrupäri în spaţii. Totusi se deosebesc între ele, prin faptul, că chipurile sculptate pot fi percepute gi fără simţul vederei, numai prin acel al tactu- luf, pe cînd cele ale picturef nu există pentru tact, ci numai pentru vedere. Lumina este izvorul legilor optice, — ochiul este organul perceptiv al inteligenței. Materia compactă există însă în întruparea еї in forme, si farà lumină. Proportiunea dimensi- unilor închise in suprafețele materii nu ай de-a face пише cu lumina, adecă existența chipurilor sculpturei nu depinde pentru inteligența omului neaparat de lumină. Contrariul se intimplä cu chipurile pictureï. Existenţa lor pentru inteligenţa omului este condiţionată de lumină si de ochiü. Legile, co nase din reciprocitaten acestora, sunt legi, ce nu privese materialitatea lumei, ci chipul вай modul sub care se prezintă ele ca existente în spaţii. Ава: depárüirile lor unele de altele faţă de izvorul luminci — fapt ce ак naştere legilor perspectivei; raportul | ä-filor atinse de lumină față cu cele neatiner,— fapt, din care se dedue legile clar - ob- scurului; afecțiunea ce o deşteaptă prin lumină asupra ochiului, de unde igi iea naştere legea colorilor : toate aceste împrejurări sunt lipsite dé realitate; sunt numai proprietăți ale materiel 216 Samson Bodnäreseu reale; si asternute sistematie pe un plan, prin penelul omului, ele дай naştere chipurilor intrupate in materialitatea proprietăţilor materiei, Deosebirea aceasta a mijloacelor, in care se realizează sculptura si pictura, ne va lămuri întru cit încalcă вай poate in- călca una in sfera alteia, са perceptiuni ale văzului. "Fie-ce materie compactă reprezintă un conex de proprietăţi. După lămuririle de mai sus, se pot clasifica faţă eu omul, în a- cele ce se percep prin simțul tactului, şi acele ce ай nevoe si de lumină, si se percep prin simțul văzului. Văzul începe însă a fi lucrător numai în urma afecţiunilor luminei. In lumină, corpurile compacte sunt вай opace вай strevezii. Intrebarea ce naşte, este: care din ele pot servi în sculptură ? De ar fi omul înzestrat numai cu tactul, ar trái in intuneree ca și in lumină, fiindu-i indiferentă străvezirea materiei. In accst caz sculptura ar putea întrebuința toate soiurile de corpuri, Iară odată се lucrează ochiul si lumina, lucrul acesta nu mai este indiferent, Fiind corpul străvezu, ma- terialitatea sa afectează ochiul numai ea o urzire nedefinită in spaţiul luminat, și firmele ce-l determină se pierd in deslănţuirea produsă de razele ce trec, fără de.püsare, prin ființa materiel. Lipsa de opaeitate dă naştere ideeï infinitului, Ce se va intimpla, cînd se va boi statua de steclă cu una din colorile inherente unei materii opace? Se va incátusa in pelita boelei străvezietatea steeleï ; razele lumine!, in loc să o străbată, se vor opri si vor co- munica formele corpului in ființa lor pre-isü, Existenţa sticlei, este indiferentă de îndată ce prin boiea a fost făcută opacă, și nu mai preocupă înteresul estetic, Cine nu stie, că slatuele de metal sunt bostere in înteriorul lor? Aceste împrejurări dovedese ne- resturnabil, cá opacitatea materiei este, pentru vederea ei, una din condiţiile sine qua non, precum pentru tact compactitatea eí. E- xistenta seulpturel deci atirnä de la opacitatea corpurilor вай a ma- terieï, in care se intrupeazá, si statua ne va atinge si inrüuri atunci maï plăcut si mai limpede, cind lumina resfrintà de opa- citate va putea comunica ochiului figura in formele еї, reflectin- du-le in efectul clar-obscurului prin ea însă-și ca corp. Adevărul acesta este aşa de netăgăduit, că n'ai decit să te duci noaptea întrun muzeu, cu lampa, și izvorul de lumină afectind statuele mal puternic numai intr'o parte, efectul este tulburător, chiar în faţa celor mai perfecte opere de arta. Amindouë aceste proprie» Ідеї despre sculptură faţă cu pictura 217 tăți se împacă cu! legile spaţiului, ale cărui expresie științifică sunt cole tret dimensiuni. Dar lucrurile fiintazá şi în timp, idee ce apare pe o singură . linie. Constiut, timpul se găseşte to'-deauna in prezent; de la a- „cesta a urmat pe aceeași linie șirul faptelor, unele după altele _ са întimplate, trecute indáiüptul existenței noastre ce nu se „mal poate reintoarce cătră ele în realitate, ci numai ca amintiri; . tot de la acest prezent, se mişcă viaţa cătră viitor si atinge factie întimplările, spre care e dus. Noi ne mişcăm pe linia timpului. Această mişcare, născută din moartea necontenită a mo- mentului prezent, produce o tot asa de necontenită schimbare in lumea insufle(ità, în lumea, in care din duhul invi: ţuitor s-a în- trupat conştiinţa inteligentă. „Artistule! aí dat forma omului, cu dalta ta aseultátoare de poroncele duhului frumusete ce te inspiră. Pututu-i-ai tu da însă si duhul insufletirer? Chiar Fidias de ai fi fost, adoratorul creafiuneï sale, tu tot nu aï fi putut-o face; și „bine ai făcut, ce ai făcut, că de te incercaï să faci invietuirea, nu ficeat decit o păpușă. Materiei compacte opace, suficiente crea- fiuneï tale ca op al sculpturei, i-ai mai fi atirnat si colori si păr şi haine, si de erai Ungur ii рипеаї si pinteni, si арої, arti- stule, tu ştii mai bine de cit mine, pe cine si in ce sens il mul- fumese päpusele Copilul nestiutor încă al legilor lumei, inchi- pueste viaţă si unde nu-i; işi face armäsar prieten din bätul ne- insufletit; se di drept mama рӣриѕеї plăzmuite dintr'o cirpš. Lumea, ce-l incunjurá pe copil este vie, apoi si trebuinfele fiin- {elor reale le aplică copilul Ja chipurile insufletite de el. Päpusa trebue îmbrăcată, cái e frig; ea trebue să mănince, căi e foame. şi trebue să aibă obraji rumeni, са semn de sănătate. Curind însă “începe copilul a înţelege, că nu se petrece si cu păpuşa schim- barea ce se intimplä cu el, si interesul pentru ea îl părăseşte, Liberă de trebuinti, statua întrupează frumosul in formele vecinice rezultate din legile vecinice. Pentru ea nu există nică tre- cut, nici viitor. Momentul, in care s-aŭ sleit in materie formele ei, “rămine vecinie acelaș. Incercarea a o duce pe linia vieteï, a tim- _pului, e deviare de la legile în virtutea cărora există. Tot asa si chipurile pictate, Nu există nici pentru ele, decit un anume mo- mento singură clipă prinsă şi pironită din curgerea neadormită a 218 Samson Bodnărescu timpului, In privința аргоріегеї cătră viaţa reală, figura pictată, dobindeste pute:e din insufletirea imitativă, Fiind согрії picturei figura(í — nu reali — fantazia inte- ligentă apropie prin colori ficţiunea de realitate. Fiind corpif seulpturei reali, rolul fantaziei nu are loc, și deci colorarca statue slàbesle efectul formei lor. Statua colorată e asemenea unui cadavru imbalsamat. Pe cel din urmă l-am văzut pe linia timpului, pină ce l-a părăsit insufletirea. Acum il vedem oprit in descompunerea lui naturală, şi această contrazicere produce nemulţu- mire. Contrazicerea însufleţirei, prin coloare, a materiei neinsufle- tite, produce aceea-și nemulţumire in sens invers. Chipurile pic- tate dobindese, prin perspectivă si color, putinţa de deşteptare — a fantazieï ca să le percepem pe linia timpului în raport cátrá trecut si viitor; exprimă deci näzuinfi si regrete, într-un cuvint: lumea — — sufletească. Maica Domnului cu Isus mort în braţe este in pictură un op de artă. In sculptură însă contrazicerea între moarte si viaţă neputindu-se realiza decit în forme, fie si zugrăvite, e slabă, si grupa e o creaţiune greșită. Sisifus cu piatra, pictat, suind ро un munte, se poate întrupa, punindu-ni-se virful muntelui вай _ calea la deal са ţel al năzuinţei spre viitor. Neputindu-se infáti- ва în sculptură muntele si calea, zisifus cu stinca în spate deşteaptă in пої ideia legei gravităţii si nemulţumeşte, lipsindu-ne de închi- puirea unul timp al desfacerci sale de greutatea ce-l apasă. Tot aga Isus ducind crucea, si ingerul pietat вай sculptat in zbor. ` Co va fi eu gruna de statue? Ce cu grupa in panoptie și — ce cu grupa in рїс!- a? Să asämäluim d. e. Cina cea de taină а lui L. da Vinci cu zacusca lui Bismare din panoptieul din Berlin și să punem între aceste, grupa Niobizilor si cea a piosilor vizitatori a mormintului Archiducesci Cristina din biserica Augustinilor din Viena, de Canova, Ори din urmă arată netăgăduit motivarea mișeă- ref, sleite pe linia timpului, în reprezentarea piramidei mormintale ca țintă factică — realizată. Pentru cine nu cunoaşte mitologia greacă însă, grupa Niobizilor nu satisface în privința momentului realizărei eí pe linia timpului; lipseşte motivul real al acţiunei exprese. Contraziverea, ce există intre lipsa de activare proprie a materiei neinsufletite și a activărei prin sine a materiei insufle- tite, deşteaptă displäceren estetică, în contemplarea priuzulul lul Bismare din panoptic. Prin coloare se încearcă insuflefirea, gi ne- Idei despre sculptură faţă cu pictura 219 putinţa realizăreï еї, caricaturează materia pusă in contrazicere. A- ceiași insuficienfä am simţi-o si atunci, cind ni s-ar prezenta zu- _ grävite statuele din grupa lui Canova. Cu alte cuvinte: Ideea neputinței de а desvolta acţiunea pe linia timpului, se măreşte prin imitarea vieţei, prin colori. Pe materia іпегій aplicăm haina co- loareï mobile fără a-1 putea insufla mobilitate, și chiar realizind-o | ca în päpugele lui Edison —e numai o mobilitate automată, ne- |. conştiută, rezultată din legile fizice, de care ascultă materia ne- - însufleţită. In faţa tablourilor de pictură, te trezeşti, cum observă poetul Heine, că umbli călcind în virful degetelor. Asa este: mo- mentul întrupărei lor pe linia timpului, faţă de trecut si viitor, 3 ө aşa de puternic in pictură, ineit te temi să nu trezeştă, вай mal bine zis, să nu stirneşti lumea ce te ineungiurá, din situaţia in | care a plăzmuit-o penelul genial; caci în pictură mijloacele intru- E pürel ай putinţa să exprime situaţii ce ating sufletul nostru pu- ү. ternie, si ni-l groază, că migeindu-se pe linia timpului, momentul viitor ne-ar distrug» iluzia prezentă, cea mai însemnată ce a putut . insuflti penelul geniului. Stările sufleteşti ex momente ale situa- ` = йог stăpănite de spaţiu, in improtivirea curgătorului timp, rădică pictura din sfera sculpturei, si penelul purtat de geniu nu va pu 15. găsi întruparea pornirilor sale frumoase nici cind in zugrăvirea š | unei statue, fie ea si сева S£ Ion Nepomuc ori chiar а Маісеї т ' | Domnului. d E ' ‘4 T d a M ye i dE 4 XU N. BOSNIEF PARASCHIVESCU Te-ai stins! Te-ai stins! О simt prea bine l.. Simţirea mi se-ncheagă Căci văd si ştia ursita, ce soarta îmi desleagă. Să pling, nu, nu se poate; la ce mi-ar folosi? Ca să-mi asculte plinsul, pe nimeni п-ої găsi. Far lutul ce se stinge, mal fericit e încă Decit viaţa in care durerea mă aruncă; Nepäsator la toate, căci totul ne înşală О viaţă acum se stinge si alta la iveală Urmează aceeași cale, străbate aceeași undă Desi -n clipita-i scurtă ar vrea са s-o pătrundă, Cu gindul la durere, cu inima-mpietrită Remin acuma singur, cu viata-mí pustiită, De-atita chin şi jale. Nu maï mă mişcă—acum Nici viaţa ce se pierde pe-al veciniciei drum Nici moartea ce ne curmă în dulcele repaos Durerile plăcerei şi ne aruncă-n haos, Poezit Stelei In calea mea stingherá In vise af răsărit Luceafär între. stele Cu părul aurit. Ca lăcrămi de lumină Plecate din etern Aşa scinteetorit Таї ochi, ре-аї mel s-aștern. Ca marmora de albă Tntinzí braţele mot; Pustiul vieţei mele Trăit e de-amindof. Dar cînd să aflu rostul Intregei noastre vieţi Te pierzi în strălucirea Albastre dimineti. Zadarnic. Zadarnic frămîntăm elipirea Pe care fruntea o-ntrupează Tot ce-am creat, va stinge vremea Cu mina ei cea nemiloasă. Si-or trece-n haosul uitărei Zi după zi, pin-n-o rămîne Decit lumina уесїпісіеї De-asupra timpului ce-apune, N. Bosnief Paraschivescu fta mormîntul lui Gminescu Plingeţi voi visuri desarte ; lar gindirea-mi rătăcită S-o lăsaţi să treacü-n calea Vecïnicier mult dorită. Căci acolo- alinarea Si dispar fără de urmă Sufletele pline de jale ; lar durerea lor, se curmă Printr-un dulee somn, de-apururi Ce ne lasă reci la toate; Si nici mintea nu-l pricepe Nici să-l stie, nu se poate. Poezii Priveşti-n calea veciniciei О candelă pe un mormint De-a pururi veghe neadormitä `A suferinteï pe pămint. In rătăcirea ta, pustiul Te mingiie ne-incotat ; Cu-o rază luată de la soare Tu fruntea ţi-ai încoronat, Si te cobori in fund de ape Pátrunsá de un adine mister Reginá-a noptilor senine Şi-a lumilor de stele-n cer. Rămăi in depărtare-ulbastrii In noapte să veghezi mereü Cînd moartea—flacăra peiref— Va stinge tot in drumul вай, TH. I. IONESCU Cum putem găsi fericirea In viață. Resumatul conferinței tinute în seara de 16 Decembrie 1899 la Atheneul din Bucureşti. Nu este ușor de a respunde la această chestiune, care e una din cele mai grele, la care omenirea s-a gindit si se va gîndi. Dar această chestiune este tot odată una din cele mai interesante, căci ce poate interesa mai mult pe om, decît cum ar putea găsi fericirea in viața sa? Fericirea e ca si Fata Morgana, care se vede din de- părtare, ne atrage spre ea si cu cit ne apropiem, cu atit ea se îndepărtează mai mult. Toti oamenii caută fericirea, dar puţini о pot găsi, căci cel maï mulți o caută departe de ei si aleargă mult, crezind că ast-feliü vor putea-o găsi; dar se insalà amar! Fericirea nu ё departe de nol, e foarte aproape de noi, dar puţini o putem videa și găsi. De aceea cu multă dreptate zice Chamfort: le bon- heur n'est pas chose aisée, il est dificile de le trouver en nous, impossible de le trouver ailleurs (fericirea nu este un lucru ușor, este greü de a o găsi in noi, imposibil de a 9 găsi aiurea), i Pentru a sti, cum se poate găsi fericirea, nu trebue să ținem seamă de opiniunile multimeï, căci їп ce pri- veste chestiunile umane, nu mulțimea are opiniile cele mai juste; din contra, ea are ideile cele mai greșite, căci se Cum putem găsi fericirea in viaţă 225 iea după curent. Dacă un om, ce i se pare еї superior, socoate ceva ca bun, admite si mulţimea, fie acel lucru bun, fie fi; ceea ce un popor admite ca bun, un altul crede că e reü, de exemplu: la popoarele creștine nu e permis şi nu e moral ca un barbat să aibă mai multe femel; la Turcí însă e permis și moral. Videm dar, că mulțimea nu ne poate da respuns la chestiunile însemnate, ce interesează pe om; prin urmare, nici la chestiunea fericirei nu пе va putea respunde. Res- punsul ni-l va da numai spiritul nostru, si dacă-l vom întreba pe el, atunci cind vom avea timpul liber, cînd vom fi scăpaţi de robia pasiunilor, cînd vom fi cu mintea lim- pede, el ne va mărturisi cu siguranță adevărul, şi con- ştiinţa ne va tortura, dacă am urmat ре un drum fals, și ne va spune: réû am ficut, că am dorit lucruri zadar- nice, că am spus lucruri neadevärate și că am făcut lu- cruri nedrepte, si ne va mai arăta, cá mai toate lucrurile pe care lumea le admiră, pe care le rivueste, de care se laudă unii cătră ації, sunt frumoase si strălucitoare numai în aparență; inliuntru însă sunt vrednice de dispreț. Strá- lucirile și fala lumei sunt ca decorurile unui teatru, nu există ceva in realitate; ființa lucrului în sine lipsește. De exemplu: la o serbare se află muzică, ornamente, lux; dar aceste sunt numai semnul bucuriei, bucuria nu e in tot-deauna acolo, căci ea vine nechemată, Să vedem atuncea, ce este bun în realitate, nu numai în aparență, ce e statornic şi neschimbülor, ce e frumos în interiorul sëñ nevăzut de mulțime; să căutăm prin ur- mare binele adevărat. Nom айа binele adevărat, cind ne vom pune în acord cu raţiunea, care ne va spune să nu ne indepärtäm de natură, căci alt-feliii nu vom găsi binele în sine. Insă aceasta nu o poate face decit acela, care po- sedă o judecată solidă si dreaptă; numai acela care e in- felept. Prin urmare vom dobindi binele adevărat, atunci cind . vom avea o minte sănătoasă, care ne îndeamnă, ca să ne acomodäm cu împrejurările oferite de natură вай de so- cietate, să ne folosim de darurile soartei iar nu sà fim sluga lor, să ne îngrijim de cele ce ne trebue, pentru a putea trăi, însă fără să fim nelinislifi si cu frică, să nu avem prea mare admirație pentru lucrurile materiale. Vom 226 Th. I. Ionescu avea binele adevărat, cind vom avea tăria de suflel ne- învinsă de nici-o povoară a viefeï, de nici-o primejdie вай nenorocire. Cind vom avea tăria de suflet, cînd ne vom stäpini ре пої, vom scăpa de stăpinirea lucrurilor si a oa- menilor. Curajul este o virtute foarte prețioasă si o con- difie neapărată pentru a fi fericiţi, căci viața este o luptă, totul se face cu greutate; deci trebue să avem curaj, ca să izbutim. Este un las, un imbecil, acela care se ascunde, care tremură de frică la cea mai mică furtună. Trebue din contra să avem în minte vorbele infeleptului Roman: tu ne cede malis, sed contra audentior ito (ta nu da îndă- арі faţă cu nenorocirele, dar din contra mergi mai cu îndrăzneală in fața lor). Mar mult încă, să avem atita cu- raj încit să putem zice: Si fractus illabatur orbis, impa- vidum ferient ruinae. (Dacă lumea sfărimată s-ar prübusi, ruinele ei mà vor lovi, fürá să mă sperie). Pe lingă tăria sufletească să fim umani, să fim bunt, blinzi, să ne îngrijim de сеї din jurul nostru; cea mai mare plăcere a noastră să fie disprețul plăcerilor sensuale şi јоѕлісе. Vom dobindi binele adevărat, cînd sufletul nostru va fi liber de frică si de pofte, cind vom avea speranță, cînd vom considera cinstea ca cel mai mare bine si infa- mia ca cel mai mare răi. Lucrurile materiale sunt indi- ferente pentru omul infelept, desi unele din ele sunt pre- ferabile, căci pot intra în planul unei vieţi conduse de ra- fiune; la fericire insă nu contribue mult. Bunurile morale sunt preferabile bunurilor materiale, plăcerilor sensuale și josnice, căci aceste din urmă cauzazü si dureri. Cel ce e dedat plăcerilor josnice se află în o mare robie, căci ele sunt niște adevărați tirani. Plăcerile intelectuale și morale însă sunt cele mat nobile si care contribuesc la fericirea omului. Cind cine-va are un spirit desvoltat, o inteligență superioară, are cel mai scump dar din lume; căci in el, universul (lumea) se oglindește mat bine decit ort unde si are in sine un izvor de plăceri mai mari decit toate cele- lalte; prin urmare el este cel mai fericit. El are nevoe numai de timpul liber (otium), spre a se bucura de avu- {Ше sale interne, a le desvolta. Toate cele-lalte plăceri pro- vin din pofte si aceste cauzazä si dureri; căci chiar dacă ele ай fost satisfăcute, totuși aduc de raulte ori si decep- țiuni amare. Omul insi, care are facultățile intelectuale Cum putem găsi fericirea in viață 22? desvoltate, are pe lingă viața personală si o viață intelec- tualii, care pentru el e viața principală; cea personală e un mijloc pentru cea intelectuală. Pentru cei care sunt săraci la minte, care n-aü o viață intelectuală, timpul liber li este o greutate, si atunci el se dedai la plăceri, la lux, chiar la corupţie, pentru a scăpa de uritul, care îi chinueste. Precum vedem viaţa inte- lectuală scapă pe om de societăţile rele, de cheltuelile za- darnice, de perderi. Aristotel zice: că fericirea е timpul liber, bine infeles pentru сеї care ай spiritul desvoltat si cultivat. ч Nimeni nu poate fi fericit pe deplin, dacă nu e sà- nătos, prin urmare sănătatea pretueste mai mult decit toate bunurile materiale și decit poziţiile inalte, încit se poate spune, că un cerșitor sănătos e mai fericit decit un mi- lionar saü un monareh bolnav. ; Cel care are un corp sănătos, un caracter linistit si vesel, o minte pătrunzătoare si rațională, o voință cumpá- tată și pe lingă toate acestea o conștiință curată, are bu- nuri care nu pot fi înlocuite nici prin avere, nică prin ran- guri înalte. Nimeni nu poate să-i ripească aceste bunuri şi cu dinsele rămine si atunci cînd se află singur, pe cînd averile si cele-lalte bunuri pot fi luate de alții. De aceia dar noi trebue să avem înainte de toate, grija de a ne păstra sănătatea si а ne desvolta facultățile sufletești, iar să nu ne îngrijim numai de a stringe averi; deși asta nu însamnă, ca să nu ne agonisim cele necesare pentru traiü. Nimeni nu poate trăi numai cu aerul! Totuşi oamenii in general se ingrijesc mai mult, са să facă averi, si ceea ce e superior acestor preocupări, сеї mai mulți nici nu sunt în starea să priceapă. Din această cauză, ei neavind plăceri intelectuale şi morale si fiind cuprinsi de urit, căci spiritul cere si fie ocupat cu ceva ca și corpul, еї inlo- cuesc plăcerile intelectuale prin cele sensuale si josnice, care li cer si timp si bani maï mulți; ba unii își risipesc chiar averile, аза că sărăcia intelectuală aduce după sine şi sărăcia materială, Prin urmare dacă voim să fim fericiţi, atunci trebue să nu avem pretenţii mari, în ce priveşte averile și ran- gurile. Noi trebue să ne mărginim, ca să ne satisfacem trebuintele neapărate ori cărui om, care sunt Arana şi бте 258 "Th. I. Ioneseu. brăcămintea. Pentru satisfacerea lor însă, natura nu cere multe mijloace ci mult mai rástrinse, încît omul, cu hăr- nicie şi chibzuinţă le poate căpăta. Dar în timpul în care trăim, noi ne-am deprins a ne crea cerinfi zadarnice, căci nu ne conducem după rațiune, ci пе luim după mulțime și ast-felii ne creăm plăceri zadarnice, josnice, ba chiar nesänätoase. Asa de ex. ne-am deprins să credem că vom fi ma! sănătoși, cind vom ave multe feluri de bucate de- licioase la masă și ne facern o plăcere, ca bucatele să fie cit mai alese si mai scumpe; facem cheltueli mari spre a avea la masă un peste rar, sau păseri scumpe ca făsani, etc. Dar e mult mai higienic a mînca cit mai puţine fe- luri de bucate, desi simple, dar substanţiale si curat pre- parate. A căuta deci să ne punem plăcerea noastră în mul- fimea si scumpetea felurilor de bucate, este a căuta o plă- cere josnică. Tot așa este si cu îmbrăcămintea; nu ne tre- bue multe mijloace, spre a avea o imbrăcăminte bună, curată si acomodată timpului. Ne-am deprins însă, ca im- brăcămintea. să fie cit mai luxoasä, si ţinem са o mindrie a avea cit mai multe rinduri de haine, pe care să le schim- bám des. Uiläm, că scopul hainelor e a ne apăra de in- temperiile atmosferice, iar nu a ne impodobi, căci, cel care e urit din natură, tot urit va fi, ori cit de scumpe haine va imbrăca, și apoi mult mat bine sede cui-va cu niște haine simple si curate, bine lucrate, decit cu haine încărcate cu fel de fel de nimicuri si fără пісі un gust estetic. Omul se simte nefericit, cînd doreşte multe lu- cruri, pe care nu tot-deauna le poate avea. Cel care va dori haine multe si scumpe si mincüri alese si variate, se va simţi nefericit. Cel care însă va avea destulă jude- cată pentru a-și zice : hainele preţioase și variate îmi sunt de prisos, şi mincări multe nu-mi trebue, căci, nici bine nu-mi fac, și nici nu-mi pun plăcerea în mîncare, de oare- ce asta este o plăcere josnică, un om cu o ast-feliii de ju- decată va fi prea fericit, si nu va invidia pe сеї cu hai- ne scumpe si cu mesele bogate. Cel care dorește să facă aver mari, va fi nefericit, căci dorința acesta agitindu-l continuu, nici odată nu o va putea satisface pe deplin, de oare-ce averile sunt ca ара din mare: cu cit o bei, cu atit iți este mai sete. Pentru satisfacerea trebuinfelor ne- aparate, am arătat, că nu е nevoie de multe mijloace, Cum putem găsi fericirea in viaţă 229 deci averea modestă ne ajunge; pe aceasta trebue să ne silim să o avem, căci a nu ne îngriji deloc, spre a avea cu ce trăi, este a fi nesocotiți, a fi expuși a cersi de la ації, вай a fura. Prin urmare din cele spuse urmează, că nu trebue să credem, că vom găsi fericirea in bunurile materiale, în plăcerile senzuale, ci iu virtute, în plăcerile intelectuale și morale. Virtutea ne va scăpa de rele si în locul lor ne va oferi multe bunuri: avind o judecată dreaptă, noi ne vom aştepta la ori-ce întimplare si de aceia nu vom face nici un lucru forțați, căci știm că ori-ce lucru se poate in- timpla; vom sti atunci ce e bine si ce e гай, vom fi li- berí in adevür, cáci am spus cá cea mai grea si mal erudá sclüvie e aceia a pasiunilor, a plăcerilor senzuale si a averilor, de care virtutea ne scapă; nu vom fi opriți de a face vr-un lucru, căci nof vom voi numai lucruri bune si care se pot realiza. Virtutea singură e deajuns spre a ne face fericiţi, căcă cel care şi-a adunat toate a- verile in el, ce trebuință mai poate avea ? Inţeleptul grec Bias, cind patria sa a lost cuprinsă de dușmani si cind toţi luaü ce puteaii, el fiind întrebat de ce nu iea si el ceva, a spus: toate ale mele le port cu mine (omnia mea mecum porto). Acela care n-a ajuns să poseadi deplin virtutea, care nu e deplin virtuos, dar își dă toate silintele ca să fie, meriti indulgență și tot-odată consideratia noastră, căci el s-a ridicat mai mult decit ації. Răutăcioşii însă atacă pe oamenii cet mai virtuogt: aü fost ast-feliii atacate geniile cele mai mari ale ome- nirei, atit in anticitate cit si în timpurile moderne. Li se spunea din partea răutăcioșilor, că vorbesc in un feliü si trăesc in alt-feliü. Dar acei oameni superiori spuneau nu- mai, cum trebue să trăiască omul infülept si ei nu eraü vinovați, dacii împrejurările îi împedecaii să trăiască toc- mai asa precum ei cugetaü. Eï se sileaü să atingă cit mai mult idealul de viaţă, pe care-l sustineaü si dacă nu pu- teaü ajunge acel ideal, cauza егай împrejurări străine de el, Räutäciosit ай atacat si atacă ре omul înţelept care posedă avere si zic: pentru ce cutare se pretinde înțelept, om virtuos si totuși petrece avind avuţii mari? De ce, spune el că trebue despretuite averile si totuși el le are? De ce, spune că nu trebue să [inem mult la viaţă și to- 6 230 Th. І. Топевеп lusí el träeste ? De ce, spune el, că sănătatea spiritului e maï principali ca a corpului, si totuși el se ingrijeste de sănătatea corpului său, ba se ingrijeste atit de mult, încit ajunge ріпа la adinci bàtrinefe si incă plin de putere ? Dar înțeleptul, omul virtuos, nu spune că averea trebuie desprețuiti, ci că nu trebuie să căutăm să facem avere cu ori-ce pret: el spune, că nu trebue să fim in- tristaţi, dacă n-avem avere, si că e mai bine sărac și o- nest, decit avut si necinstit, vitios, lipsit de sentimente umane. Înțeleptul nu refuză darurile, pe care i le face soarta. Într-adevăr eui її va încredința soarta avutiile mal bine, decit aceluia care le va da înapoi, cind va fi nevoie, Гага să se plingă? Infeleptul nu iubește avuliile, dar le preferă sărăciei, căci el nu se crede nevrednic de darurile soartei. El primește averile în casă, iar nu în suflet ca oamenii de rind si nici nu le risipește in vint, ci le păs- trează pentru ca, cu ajutorul lor si poată exercita maï bine virtutea, să facă cit mai mult bine, celor care-l me- тїй. Avind avere, omul înțelept poate exercita mai multe virtuti, ca: dărnicia, mărinimia, cumpătarea etc. Dacă el va fi slab la trup, nu se va simţi nefericit, totuși ar prefera să fie mai voinic; el va suporta boala, totuși va prefera sănătatea si se va sili s-o capete: tot asemene va suferi sărăcia, dar va prefera аущійе, Căci sunt lucruri de care putem fi lipsiţi, fără să perdem cu totul binele; totuşi ele adaugă ceva la veselia noastră. Intre aceste lucruri sunt avutiile, care înveselese pe omul înţălept intocmai ca o zi bună, ca un loc unde iarna bate soarele. Fie cineva cit de intälept, totuși va trebui вй recu- noască, cá avuţiile nu trebuesc despretuite cu totul, Dar e mare deosebire între oamenii de rind, si între cel pe care-i putem numi infälepti: pentru oamenii de rind a- vutile sunt idealul lor, scopul оіеіеї lor, şi dacă le ar perde, s-ar crede si еї perduti. [nfeleptul insi consideră avuţiile ca ceva, care poate contribui la bunul traiü, dar nu sunt indispensabile pentru el, şi dacă le-ar perde, le-ar perde pe ele numai, nu și pe sine însuși. Pentru înţelept bogăţiile sunt ale lui, pentru oamenii de rind este cu to- tul contrar: ei sunt ai bogățiilor. ` Nu se poate dar interzice averea filosofilor, ei nu pot Cum putem güsi fericirea în viaţă 231 fi condamnaţi la sărăcie. Infeleptul poate avea bogății, dar ele nu vor fi ripite de la nimeni, nu vor fi fost cis- tigate prin nedreptate, origina lor va fi tot aga de curată ca si sfirşitul lor; pentru aceste averi nimene nu va sus- pina, afară de răutăcioși. El va putea să le mărească chiar, căci nimene nu va putea zice, că se află în ele vre-un lucru din ale sale. Inteleptul nu se va mindri, nici nu se va rusina de averea dobinditi prin onestitate. Va putea chiar să se mindreascä, cînd va fi în stare ca, chemind pe toli cetăţeni in casa sa, să poată zice: să iea fiecare ce va cunoaşte că e al săi. Dacă nu s-ar găsi nimene, să poată reclama un lucru ca al sáü, atuncea fnfäleptul va fi pe drept bogat. El nu va primi așa dar în casa sa nici un ban pe nedrept, insi nu va refuza darurile soartei si fructul virtutei sale. Inteleptul nu va ascunde averile sale, căci asta o face un om cu sentimente josnice și mărginite, nici nu le va risipi, căci numai un nebun ar face asta. Putea-va el să zică, că аущійе sunt inutile, вай că nu ştie ce să facă cu ele? Desigur că nu. Precum un om care ar putea merge pe picioare, totuşi preferă să se suie în trăsură, mai cu samă cînd are de făcut un drum lung, tot aga si înțeleptul: dacă va fi posibil să fie avut cu dreptate si cu cinste, va fi. Ce va face înțeleptul cu avu- fille, oare le va dărui? Da, le va dărui; dar nu la toți, nici fără o alegere. El va dărui numai celor buni вай celora, pe care i-ar putea face buni prin darurile sale; va dărui celor care merită, celor vrednici, știind că trebue sà dea socoteală de darurile date ca si de cele primite. N-ar incuraja oare la lene, pe un om sănătos, care ar pu- tea munci si fi folositor societäfer, dacă el i-ar dărui bani si tot ce-i trebue pentru traiti, fără ca acela să muncească ? Inţăleptul va avea punga gata de ajutor, insă nu spartă, din care es multe daruri, dar nu cad. Cel care ureste însă virtutea si pe cel care o practică, face întocmul ca ani- malele de noapte, care fug de lumina zilei; cáci chiar primele raze ale soarelui le amefesc, si se ascund in vi- zuinele lor, unde nu pătrunde lumina. In zadar îşi chi- nuesc limba lor injurind pe cei buni si căscînd gura să muşte, maï degrabă isi fring dinţii, decit iY уйа în car- nea celuis, pe care vor să-l muște. Omul tare de caracter nu va da atenţie la răutatea aceasta plină de venin, și nu 232 Th. I. Ioneseu va fi împiedecat ca să urmeze virtutea. Cum nu se va aştepta omul virtuos să fie atacat de aceia, care n-aü cru- iat si nu сгща pe oamenii cei mai mari si care л-ай ni- mica sfint, decît stomacul lor? Pentru aceşti oameni ar fi. o plăcere, ca nimene să nu fie bun, căci virtutea altora este ca o desaprobare a vifilor lor. Ex fac comparaţie in- tre curăţenia celor virtuoșă și între murdăria lor, si nu se văd cît de mult pierd prin această comparaţie. Căci dacă cum zic еї, сеї ce caută virtutea sunt avari, stricafi, ce sunt ei, cărora le inspiră ură, chiar numele de virtute ? Ei sunt destul de spirituali, spre a insulta pe alţii, dar n-aü ochii atit de buni spre a vedea, in ce vespar de pa- limi se află ei. Omul virtuos merită stimă, chiar cînd n-a ajuns la perfeclie, căci desi nu face toL ce vorbeşte, totuşi ce face, el concepe cu mintea onesti. Silintele folositoare trebuesc liudate, chiar cind n-aü putut avea efect imediat. Cel care s-a suit pe un munte, ce e de vină, dacă n-a putut să se suie ріпа in virful lui? Oare n-a avut el intenția să se suje? Oare n-a folosit el din astă urcare, cäpätind aer, făcînd mișcare? Trebue să avem stimă pentru aceia, care incearcă lucruri mari, chiar dacă nu izbutesc. Oare Nansen, dacă n-a putut ajunge pînă la polul.nord, nu merită el consideraţie foarte multă? Oare n-a inavulit el ştiinţa prin descoperirile ce le-a făcut? Dacă nu vom a- vea idealuri, cum se va face progresul ? Din toate cele ce am spus rezultă dar că: putem găsi fericirea în viața noastră, cînd prin ajutorul ratiuneï, rì- dicindu-ne deasupra mulţimei, nu dorim lucruri pe care nu trebue să le dorim, nici nu ne temem de lucruri, de care nu trebue să ne temem. S-ar zice insă, că atuncea am sămăna cu pietrele, căci si ele n-aü nic dorință, nici frică ; dar nu ne putem asämäna cu ele, căci ele п-ай conștiință de fericirea lor. Se pot pune din contra aläturea cu pietrele, aceia care sunt nesim[itori la lucrurile nobile si morale, si care nu se deosebesc de animale; căci dacă animalele n-aü rațiune, еї ай o rațiune perversi si care e sorgintea răului. Acela va fi fericit, care va fi în stare să zică: „eu volü sta față de moarte cu acelaş curaj, cu care vorbesc de ea: îmi voiü face datoria, ori-cit de grea va fi ea; pe Cum putem găsi fericirea in viaţă 233 avutii nu voiü pune mare preț, nu mă voiü întrista, cind nu le voiü avea, nici nu voiu fi mindru, cind le voiü a- vea. Cind soarta mi-ar lua avufiile, nu má voiii prea su- pära; та voiii îngriji totuşi ca să am cele necesare ; voit trăi asa, ca si cum аў sli, că m-am născut și pentru al- lii; ceea ce voiii avea nici nu voiù păstra numai pentru mine in mod egoist, nici nu voii împrăștia cu risipă; voiü crede, сі numai asupra acelor lucruri am dreptul de proprietate, pe cure le am cistigat cu meritul тей ; bine- facerile ce le voiü primi, nu le voiü aprecia nici dupá număr, nici după greutate ; nu voiü lucra pentru opinia lumei, ei pentru conştiinţa mea, ea imi va fi consilierul meü; ceea ce voiu face cînd voiü fi singur, voiü crede, că fac in fața poporului; pentru mine scopul măncărei si a büuturei va fi indestularea cerințelor naturale și nimica mai mult. Asa dar eu voit fi bun pentru ami leal cu duşmanii, voiii răspunde la rugăciunile oneste, voii sti că Dumnezeii este în jurul meii si deasupra mea, si că el e cenzorul faptelor mele. Cind Dumnezeü imi va cere să plec din viaţă, уоїй pleca putind să mărturisesc: cá am a- vut conştiinţa curată, cà am iubit binele, că n-am ripit libertatea nimüruia, bucurindu- mă de а mea“. Intr-un cuvint vom găsi fericirea in viață, cînd vom avea o judecată sănătoasă si limpede, o conștiință curată, o tărie de caracter ЖООШ cind ne vom face datoria, ştiind că prima datorie e acea cătră patrie. GH. GHIBANESCU INTREBUINTAREA PARTICIPIULUI PREZENT (gerundiul) О chestiune importantă in gramatica rominească e inlrebu- infarea participiului. prezent. 1) Dinsul se iea în propoziţie ca determinare adverbială a predicatului : La dealul barbat Pe drumul sapat Merge häulind Merge chiuind Mihu copilas.... (V. Alexandri, „Mihu Copilul“), 2) Se ien ca complimre atributivă a unui substantiv Am văzut pe tata întrind în casă. L-am auzit rdenind. Omul pătimind multe se intelepteste 3) Formează predicatul unei propoziţiuni zisă de рагїсїрїй, în care găsim toate elementele unei propozitiuni. „Dar lipsit de floarea și cea maï mare parte а cavalerie; sale, mică rămăşiţă fiind stoarsă de obosală, ce oare putea face marele eroii al Moldovei ?* (Hajdeu „Ion Vodă cel Cumplit“). Aici „mica rămăşiţă find stoarsă de obosală“, e о propoziţie Intrebuinjarea participiului prezent (gerundiul) 935 întreagă, căci subiectul e „mica rămășiță“, predicatul „fiind stoarsă“, „de obosală“ compliment nedrept (cauza). Toate propozitiunile partieipiale sunt faţă cu principala niște subordonate circumstantiale. 4) Intră în alcătuirea modului presumpliv si oblic. Existenţa acestor două moduri. e de curind recunoscută. Gra- maticile de cursul secundar nu le recunosc, de cát in parte; far în gramaticile cursului primar ай fost introduse de cînd eu a- probarea cărţilor în 1894. In presumptie, participiul prezent se construeşte eu viitorul l de la verbul a fi, luat în forma populară, Yar în oblic, part. pre. zent se construeste eu prezentul condiţionalului de la verbul a fi. oiü fi ag fi îi fi ai fi o fi ar fi om fi am fi iti fi ați fi or fi ar fi Exemple : Cumätrul acum o fi rîdicînd dealul din pădure ;— Nu întru, că o fi stînd la masă. — О fi dormind boerul, nu ştiu bine. Tn toate exemplele aduse, se arată din partea vorbitorului o nesiguranţă, o îndoială asupra faptului, pe care il spune, îndoială provenită din neştiinţa lucrului. Cind zie: yeumătrul acum o fi ridicind dealul din pădure“, nu ştiu sigur dacă chiar ridică вай nu; bănuese însă după cu- nostinta ce am de timpul de cînd a plecat, de distanţa de aici pănă la dealul din pădure, că probabil sue dealul în momentul vorbei. Dar cu ochii mei nu-l věd, căci s-a putut întîmpla să se rupă un cuiii la căruţă вай alt-ceva, si cumătrul oră să fi suit dealul în momentul, cînd vorbesc, ori să nu fi ajuns încă la el. Formele даг: o fi suind о fi маста о fi stind o fi dormind o fi avind spun, una prezentul în lucrare, dat supt formă de îndoială de presupunere dar, că fapta se petrece în momentul vorbiret ; 236 Gh. Ghibăneseu alta că fapta bănuită e anterioară momentului vorbirei, deci trecută. "Tot asa cind zicem: егей că o fi sind la masă, vorbitorul dă ca nesigur obiectul credinței sale, sederea la masă, dar in- doiala o dă са a lui, nu ca provenind de la alții. Cind însă prezint o îndoială, o bănuială asupra unui fapt ca provenind de la altcineva, limba imi dă altă formă spre а exprima gindiren mea: „Lumea zice că moș Niculeea ar fi avînd bani, dar mie nu-mi vine să егей“. i „Sluga zice că boerit ar fi stind la masă, numai ca să mé ție afară“. Forma aceasta de mod se numeşte modul oblic. N-am greşi, dacă in loe de-a inmulfi numărul modurilor per- sonale cu două moduri nouă, am lua în gramatică aceste două forme si am zice că: Viitorul anterior [popular] construit eu participiul prezent [зай trecut] arată o bănuială, o îndoială dată de vorbitor, Conditionalul perfect construit eu part. prezent [вай trecut] arată o bănuială, o îndoială dată de айй. 5) Această părere o indreptštim cu alt fapt de limbă ce vine des in cronicari, si pe care limba de azi la perdut, adică că participiul prezent se construia și cu perfectul compus, for- mind un al doilea perfect anterior (mai mult ca perfectul), cu înţeles schimbat. Iată exemple culese din cronicari : „Doce pescarii l-ai dus la casa unui boiarin Unguresc, ca- rele ай fost avind prietesug mare eu Petru Vodă“. „Тага cînd a venit aice în ţară, la domnia lui Ilieș Vodă, numai de-abia s-a Jost cunoscînd nasul că-i tiat", „Gheorghe Stefan Vodă, cind era logofăt mare, ай fost ge- vind o dată in divan cu toiagul în gură“, (L. Neculce „О samă de cuvinte“) Intre aü fost ajungind si a fost ajuns nü fost avind si a lost avut ай fost cunoscind si а fost cunoscut ай fost sezind si a fost stat e deosebire și de formă gi de înțeles, Intrebuinţarea participiului prezent (gerundiul) 297 Cind zicem : [i-am fost lăsat vorba ре Ion, numesc о actiu- ne anterioară altet lucrări trecute ; am putea zice îţi lăsasem vorbă pe Ion. Cind însă zicem : „гай fost ajungind un popă, nu numaï arăt că fapta e mal mult ca trecută, dar mi-o inchipuiü ca continuă si în curs de e- xecutare. Зай cind zicem : „carele ай fost avînd prietejug mare cu Petru Vodă“, arăt că fapta continuă și se repetă şi în momentul altei fapte, ante- rioare vorbei mele. Perfectul anterior compus, construit eu part. present arată o continuare de acţiune anterioară momentului sávárgirel altei acţiuni. Pare a avea multă înrudire cu imperfeetul, căci şi el a- Tată o acţiune anterioară momentului vorbireï, dar continui orf repetitä. S-ar putea numai un timp frequentativ. Azi limba nu maf cunoaşte această formă de timp. Cătă forță de stil nu dă ea frazeï ! Ce imagini vizuale puternice nu ne rede- steaptš ea nouă ! 6) Participiul prezent se construeste si cu prezentul conjunc, tivului de la verbul a fi: să Aie; cain exemplul următor luat din Miron Costin. „Inţeles-am din boeri bătrăni cum să lie rind Vasile Vodă în Suceava, atunci să-și despartă fata de Domnul вай "Ragivil". (Editura Soece pag. 47). Forma să hi vind, să hi dormind, să hi vrind, cte. arată tot o îndoială, o nesiguranţă in hotărirea de luat, gi pe cit ştim se nude chiar azi foarte des în graiul viü al poporului. Nu e dar o formă arhaică, ca а fost avind. In rezumat, am văzut că part. prezent întră în alcătuirea a 4 forme verbale a) Presumptivul| b) Oblicul | e) Frequentativ | d) Dubitativ (arhaic) (ea hotărire) oïu fi avind aş fi avind am fost avind | să fi (Ый) avind îl fi avind ai fi avind ат fost avind | să fi ta) avind o fi avind ar fi avind a fost avînd lan fi (hie) avind om fi avind am fi avind | am fost avind | sá fi (him) avind itf fi avind aţi fi avind | aţă fost avind | să fi (hifi) avind or fi avind ar fi avind ай fost avind | să fi (hie) avind 7 D. CĂDERE Iniţiativa particulară în cultivarea poporului *), Onorat auditor, ` Vă mărturisese că simt o vie mulțumire, văzînd cu câtă bunăvoință v-aţi grăbit a contribui cu obolul р-у. la opera de binefacere. Multumirca mi-i îndoit de mare, știind ce slabă e iniţiativa particulară la noi în atare chestiuni. Cu aceasta nu voesca zice, că societatea e lip- sită de sentiraente caritabile, dar lipsese iniţiatorii; îndată ce aceştia apar, toți se grábese, să-i urmeze. Exemplul cel mai fericit îl am inainte-mi ! Si cu atit se simte ma! mult nevoea acestor inifi- … atori, cu cît se stie, cá o ţară nu poate progresa numai prin elementele conducătoare; acelor ce guvernează nu le stă în putință, de a satisface toate trebuintele unui popor; еї nu snnt decît acei care unesc si îndrumează cătră calea progresului toți factorii, toate forțele pe care un popor le poate desfásura in desvoltarea sa. De aceea ж). Conferinţa ţinulă la serbarea de la Ștefănești pentru in- fiinţarea cantineï şcolare (1899). Inițiativa particulară in cultivarea poporului 239 nouă tuturor, ni se impune datoria de a pune umărul si cu puteri unite să ajutăm la închegarea operei mă- refe a consolidărei neamului rominese, luminindu-l de- steptind si întărind în el conştiinţa naţională, şi să con- tribuim la îmbunătățirea stáreí lui materiale! Aceiaşi ţintă o urmărese conducătorii nostri, aga că rolul nostru e mult ușurat; căci ne vom mărgini numai a seconda pe aceştia în opera lor. Sunt atitea institnțiuni, pentru a căror bună stare si înflorire, Statul pune toate silintele; îngrijește de Biserică, menită să întărească cre- dinta oamenilor în Cel a Тоё Puternic; de Şcoală, me- nită să lumineze si să formeze caracterele copiilor nostri; apoi Armata, Administrația, Justiţia, menite să apere a- ушш, viaţa si cinstea cetățenilor; în sfirșit atitea alte insti- tuti. E de datoria noastră să învăţăm a iubi si respec- ta legile si instituţiile färeï, a ajuta de bună voe, ori de câte ort va cere trebuinta, pe reprezentanți! lor, in inde- plinirea grelei sarcini ce li se impune. Statul îngrijește asemenea de a ridica cît mai multe aşezăminte publice ca: biserică, şcoli, spitale; apoi așezăminte menite să procure mulfämire minfei și sufletului, precum. biblio- tecă, teatre, statui, s. a. La toate acestea, пої trebue să contribuim bucuros eu prisosul avutului nostru, dacă mai avem un pie de dragoste pentru Tara noastră. Aș fi nedrept, să afirm, că în toate îmbunătățirile publice, inițiativa particulară s fost slabă la not. Insă, socot că voit avea deplină dreptate să afirm, că pentru lumina- rea semenilor nostri, rar găsim o mină de ajutor în- tinsă dezinteresat conducătorilor färeï, care încearcă sin- guri această grea sarcină. Căci dacă comparăm ceia ce s-a făcut Ja nol, cu activitatea pe acest teren în alte țări, apoi cu durere în suflet vom constata, că am rămas în urmă nu a sta- telor cu civilizație bütrinà si mar bogată са a noastră, dar în urma unor state mai sărace cu mult, cum e Da- nemarca, de pildă, Aproape în toate țările Europene, ac- tivitatea Statului pentru cultivarea maselor se intilneste la fie-care pas cu activitatea particulară, pornită tot în acest scop, Sunt țări, precum Anglia, Danemarca, Sue- do-Norvegia, unde n-ași putea mărturisi cu siguranță, 240 D. Cádere care din aceste două curente ай contribuit mai mult la luminarea poporului. Biblioteci populare pline de cărți folositoare se gă- sese nu numa! prin oraşe, dar si prin sate; gcolile de adulți sunt numeroase st destul de frequentate; confe- rinft instructive și predici pline de învățături morale se {їп destul de des, pînă în cele mai restrinse centre de activitate omenească ; chiar cursuri complecte universi- tare si foarte cercetate de doritorii de a cunoaşte tot ce mintea si simfirea omenească a produs mai inalt ca gin- dire, mai bogat ca formă, mai puternice ca sentiment. Protesori universitari, studenți, preoți, învățători, advocati, în sfirsit toți lucrătorii cu mintea, ca niște a- devärati apostoli, avînd inainte-le ca îndemn un ideal atit de frumos: „Luminavea şi inăltarea morală şi cultu- rală a semenilor tăi“, străbat cu hotärire neinfrintà sa- tele si orașele, si cu graiul cald si ademenitor propovă- duese în masele poporului, iubirea de aproapele, dra- gostea de muncă, ascultare de legile si autoritățile ță- ref, respect de bunul altuia, шарама. vifülor ce rui- nează sănătatea si injosesc demnitatea de om; întăresc în еї credința strübuná si le deşteaptă dorul de a ceti si de a se cultiva. Eí sunt acer ce întăresc puterea de rezistență a naţiunilor; toți îl ascultă cu drag, si roa- dele cele bune ale stăruitoarei munci mu intirzie a se arăta, In Suedo-Norvegia, alcoolismul, ruinătoarea plagä, ce stăpînea tot atit de puternic populaţia ca si la пої, a ajuns a fi încetul cu încetul redus; nu va trece mult, si un popor întreg va fi mîntuit de o nenorocire sigu- ră. Acelaș exemplu îl avem în Bucovina, grație unei stă- ruitoare propagande din partea unor preoți de inimă. In Danemarca, numărul celor ce nu stiü carte, e abia 11°, pe cînd la noi e de 88°; căci Danemarca аге biblioteci populare, şcoli de adulți, Universităţi popu- lare. Acelas lucru se observă in Anglia, Belgia, Germa- nia, Franţia, Statele-Unite, etc Si după o așa de fericită escursiune, intorcindu- mà, să vedem ce s-a făcut la noi pe acest cîmp larg de activitate pentru filantropi, trebue să mărturisim, că ne simțim vinovaţi de o neiertată gresalá pentru indiferența Inițiativa particulară în cultivarea poporului 241 condamnabilă ce ne stápineste față de poporul romă- nese.—Unde ne sunt conferentiarit populari? unde ne sunt predicatorii? Avem no! biblioteci populare, orí scolt de adulți? Caci, e constatat prin o experiență indelun- gată, că pătura conducătoare, fie din munca intelectu- аја adesa desproportionatä cu puterile fizice, fie din di- ferite alte cauze, mai curînd вай mal tîrziŭ degenerează si mulți dintre urmaşii lor devin пеарії de a mai con- duce destinele unei țări. De aceea se simte nevoca, ca această pătură să fie necontenit improspätatä si întărită prin elemente de un fizic si intelect viguros, recrutate din masele poporului, prin o alegere naturală. Noi suntem datori, să favori- zăm această recrutare, oferind putinţa la cit mai mulți fit de-ar poporului, să se poată lumina, usurindu-le stră- baterea căilor lung! si întortochiate ale culturei; ast fel alegerea va fi mai norocoasă, cînd o facem din o masă maï mare. Si cum vroifi să se obtie elemente viguroase dacă vom lăsa ca ruina fizică și decăderea morală să se întindă ca paingenea cea rea, sub forma de alcoolism, mizerie şi atitea boli molipsitoare și omoritoare, în ma- sa poporului, în acest rezervor de regenerare a claselor dirigente? In sfîrşit, iată o idee, care pare că vine să aràte oamenilor de inimă, unul dintre mijloacele de а con- tribui la rădicarea poporului nevoeș; aceasta e fericita iniţiativă a Ministerului Cultelor si Instructiunet Publice, e ideea întemeerei de Cantine şcolare. A vorbi de nece- sitatea acestei instituții, ar fi să spunem oamenilor, că pentru a trăi, trebue să respire și să se nutrească! Nu e numai ușurarea soartel celor nevoieși, care stind de- parte de localul seoaler, aŭ de îndurat lipsa, asprimea gerului si nesiguranța drumurilor, bintuite iarna de lupi fioroși; nu e numa! asigurarea, că se vor obținea rezul- tate maï simfitoare în cultivarea elementelor sătești; dar e mai presus de toate încrederea ce vom sădi în sufle- le oamenilor față de reprezentanții culturei si mal ales la sate. Cu toată buna-voinfa îşi va da nevoesul, copi- lul la școală, cînd ştie că acolo se găseşte un pat de o- dihnă si făină, brînză, fasole, etc., o ingrijire omenească fără să-l coaste ceva. 242 D. Cădere Ей, poate-s prea optimist, însă văd în această por- nire un început de activitate spornică, începutul unei ere de luptă pentru stîrpirea relelor de care sufere po- porul nostru. Tată, pentru ce nu găsesc destule cuvinte să mul- țămese publicului binevoitor, de-a ajuta cu obolul sáü o operă de caritate pornită din inițiativa unor oameni de inimă si buni romini, eum am găsit în comitetul local, care a organizat atit de minunat această serbare! Fiţi siguri, că fapta D-v. va avea un puternie răsunet în su- fletu] tuturor acelor ce-și iubese neamul si fara! Noi studenții ieşeni, după lăudabila iniţiativă ad-lut Rector A. D. Xenopol si cu pretiosul D-v. ajutor, am luat hotärirea să ne îndrumăm activitatea extra-universi- tară pe calea poporanismului și 'a naționalismului cel mai larg, si să oferim modestul nostru ajutor, acelor care luptă pentru cultivarea si ridicarea stârei morale si materiale a poporului. Si acum să petrecem cu toții, să petrecem cu îndoită mul(ámire: întăiii, că serbarea e minunat organizată, a- poi multámitr de gîndul că petrece cind chiar, putem con- tribui la usurarea nevoilor semenilor nostri. N. BOSNIEF PARASOHIVESCU IMPRESII I In cimitir 'Treceam incet, oprindu-ne la fie-care mormint, să'ci- tim inscripţiile săpate pe cruci. In mijlocul naturei tăcute, eram pätrunst de respectul locaşului veciniciei, care se reflecta pe feţele noastre iu- tr-o tristeță adincă.—Nu vorbeam; ni se părea că vorba ar fi turburat somnul de veci al celor dus. Simtiam o lume de gindun, care asedia conștiința, ca să strübatà fioros de trist mintea ; să ne spună cum materia inertă se stin- ge in consumarea еї, si cum iluziile viefeï viitoare se in- grădesc în cele cinci scînduri care te acopăr. Citi viaţă stinsă, fără să fie putință de ase mai їп. toarce in raiul pämintesc ! Güsisem multe nume cunoscute ale unor oameni, pe care i-am văzut, i-am auzit si care acum impoporaii acest oras vecinic tăcut. $ Aci nu mai e durere ; ре noi însă ne doare. Invidia, ura, dispar înaintea legei fatale, moartea. In groapa rece şi umedă, nu ne mai sbuciumă nimic ; fericirea visată in viaţă ai perdut-o, cu timpul care [i-a furat viața. Nici ra- zele soarelui nu te mai incälzese ; nică plutitoarea lună nu 244 N. Bosnief Paraschivescu te mai farmecă ; totul e stins. — [n zadar stelele sclipesc, şi luna se furișează printre ramurí; nu-s nici ochi care să vadă, nici minte care să priceapă. Viaţa nu există de cit în nof și dispare cu noi. Cu toate astea sunt fericiți сеї ce nu știu si nu cunosc, că dincolo de astă lume nu maï e nimic. Cit eram de fericit, cînd copil ascultam povestea lu- mei viitoare ! Și credeam ! Ce nerozie | dar cu citi bucurie! Religia e salvatoarea sufletelor ; dar dacă nu o aï? In- cotro să-ți duci pașii tăi? Cine să-ţi dea siguranța pe ca- re ţi-a furat-o știința? Suntem prea încrezători, cînd so- “cotim că e mulfümitor lucru, să dăm sufletului formula rece și respingătoare a legeï natureï, evoluția . . . In fața unei cruci de piatră, se opri Gheorghe cu faţa palidă, cu ochit udafí de lacrimi si ingenunchié înaintea mormântului. Se uita atit de trist, că-mi părea că se stinge si el асі. Alăturea ascultam in adincă tăcere rugăciunea lui: „Те-аї dus tată si cu tine fericirea mea de veci; su- „fletul meü te chiamă să mal revii odată in viața! să „mă asculți, destăinuindu-ți suferinţele“. Se uita lung, par'că.ar fi așteptat ceva ! dar nici un respuns! Un plins inäbusit esi din pieptul lui, zbuciu- mat de durere.... După cite-va momente se ridicà in sus. Plecarăm, după се am luat cite o floare de pe mormint.... Soarele atuncea trimitea ultimele raze care іпгоѕеай. cerul. Privirile mele se pierdeaii de-alungul cimitivului, la crucile care se ridicaü, să privească palidele raze ale apu- sului ce se stingea. Departe doar într-un tufis, o buhă, cintäreata loca- şului sfint, turbura liniştea, anuntind oara odihncă. Ici... colea... cite o candelă licărea, pierzindu-și lumina, in lu- mina argintie a lunci care se ridicase—ea însăşi candelă uriășă — în vechiul cimitir, Impresii H Speranta Colo, în eternul nemárginit, plutește de veacuri, în calea nemurirei, o stea mai lucitoare, sclipind inlăcrămată, sub povara timpului care o mină. E O privesc din odaia mea lücutá, in fie-care sară, cind cerul e senin, si sub farmecul ei adorm adeseori. Odată jn vis mi s-a părut că ea s-a coborit din inalt, intrupindu-se, ca o marmură sculptată, in o copilă cu ochii mari care ardeaii în flacäri albastre, si cu un păr scăldat în razele de lună. Mé privea gales. —,„Eù sunt speranța, vino mai aproape, colea lingă „mine; te mingie sub farmecul priviret mele. Ей cirmuesc „lumea, de la cel din urmă muritor până la impărat. Și vai ! „dacă, un moment măcar, am lipsit cuiva. „Dacă soarta nemiloasă v-a dat ast-feliu de viaţă, ca sub „povara desiluziei să vë zdrobiţi sufletul, ей vé reculeg si „vă arăt un пой fel de a trái, pentru realizarea căruia „luptați. Care dintre vor nu s-a simțit fericit sub farme- „cul puterei mele ? Fără mine viața nu e nimic, de si pe „mine cine mé poate ajunge?“ — Să viu, da! gîndirea-mi te-aduce vecinic în minte, şi atunci parcă sunt altul care cuget; viaja mi se pare o poveste, iar viitorul o realitate. Ce fericit sunt, că pot trăi o clipă iarăşi, sub puterea farmecului téü! Cum aşi vrea, ca gindirei mele să-i dai mai mult razăm; să uit cu totul durerea vietei! Rupe-mi o floare din cununa care ifi în- coronează fruntea si dă mi-o. Cind véd seninul cerului al- bastru pe care il porți sub fruntea ta aurită, nu ași vroi să mé mai despart; dar trebue s-o fac cu toatea astea, căci tu ești nemuritoare si eü sunt muritor, Cînd m-am desteplat, în cuprinsul odăi era pustii, 8 246 N. Bosnie? Paraschivescu far privirile mele rätäceai in intunerec. Sficios mé uitam prin geam in depărtare, acolo de unde pornea raza tremu- rütoare a stelei care pătrundea continuu taina sufletului meü. Și o vedeam veghind ca o păzitoare asupra privi- rilor mele. Sperantš, stea! amindouà atit de frumoase, de încîntătoare! dar amindoué atit de departe si de inge- lătoare ! DARI DE SAMA CASTA DIVA, piesă in 4 acte, de Haralamb G. Leca. Nu e fárà nici un merit lucrarea dramatică a d-lur Leca. H vom schița subiectul prin urmare, ca cetitorul singur sà găsască cusururile. In două cuvinte: piesa arată o nenorocire urmată din înșălarea, intief dragoste. Si tocmai faptul că autorul cu ori-ce preţ, a vrut să ne aducă un ast-feliii de exem- plu, l-a făcut să nu ne dea o lucrare artistică mai de- săvîrșită ; cetitorul simte, din întreaga lucrare, teza ce și-a propus scriitorul dramatic. Dar să arătăm cuprinsul. Gina, о fată săracă si orfană, s-a logodit cu Dinu, un student în medicină, tînăr cu stare. Tinerii se iubesc cu pasiune, cum e gi de înțeles la vrista lor şi la în- tăia dragoste. Dinu cade însă în cursa întinsă de Lelia, o mătu- ҳа a Gineï, văduvă din principiu, gi tocmai cînd, infele- gînd prăpastia în care singur căzuse si de саге vroia să-și ferească logodnica, vroia acum să scape de Lelia si o mustra de imoralitatea ef, e surprins de Gina. De aci nenorocirea Gineí. Dar ce fel de nenorocire} Credeţi c-a inebunit, s-a omorît, ori altă ceva, care să ne facă să simțim o durere de compătimmire sufletească ? Nu; s-a cå- 248 Dàrí de seamă sătorit, a devenit adulterá; se divorțează; devine săracă si nu poate cîştiga cu се trăi, nici chiar ca amantă azi a unuia, mine a altuia, ci se face servitoare într-o fa- milie, unde Dinu о intilneste după opt ani. Dinu, care o mai iubește, îi propune a se căsători și a întemeia pe viitor o fericită familie ; Gina refuză, preferind a sta ca servitoare umilită, și piesa se încheie aci. Să desvoltăm acţiunea piesii act cu act pentru ca cetitorul să-și dea mai bine samă de cele ce spunem, La ridicarea cortinei în actul întăi, vedem pe tine- гії logoditt eintind „Casta-Diva“ la piano. Dinu trebuia să plece la București. E bine redată scena între Dinu si Gina. Tinerii se iubesc fără márgini, si la o așa dragoste gura nu poate spune vorbe multe; abea cite un cuvînt, două; inima si ochii spun totul. Баш rîndurile de mai jos, din care se va putea înţelege puterea dragostei, Dinu. A cut ești? Gina Ata. (Lipindu-gi-eapul de sinul lui Dinu). Dinu. О să-ţi fie dor de mine? Gina. - Nici n-ai plecat şi pling..... dar tie? Dinu. Te iubesc. Gina. Si n-ai să mă uiţi? Dinu. Poate murind, Gina. Si аї sá-mi serii? Dinu. In fie-care sară. Gina. Si are să-ți fie gindul numai la mine ? Dinu. Numai la tine. (О sărută). Tinerii sunt tulburatí in destăinuirile inimii, căci a- par în odae mosul, mătuşa, ete. Dinu si Gina se retrag într-un salonas, unde se văd convorbind tainic. Oara plecării trenului se apropiase. Plecaii din Galaţi la Bu- cureşti: Lelia, mătușa Gineï, cu fiul ei /йліей candidat la bacalaureat, si Dinu. Totul pregătit pentru plecarea la gara. Gina refuză a merge ріпа la gară. Dinu. Ce ai? Те doare capul mai гай, de nu poți merge? Gina. Asta n-ar fi nimic.... dar... simt că nu mrasí putea „ се am in Dări de samă 249 In fine, datorită meșteșugulni autorului, actul intàr se ispráveste cît se poate de bine. Căci pe cînd toți pă- răsiseră odaia, fie pentru a merge la gară, fie pentru a zice ultimul adio la scara trăsurii, si numai Gina rámá- sese în casă, apare Dinu grăbit și fără veste: Dinu. Gina? (Pe soptite. Gina tresare). А mea ești? Gina. Eşti al шей. Dinu. Naat să mă uiţi ? Gina. Să nu mă uiţi. (Se sărută ві pleacă. Gina izbucnește in plins). Actul al doilea. Trei luni trecuse de la despästirea logodnicilor. In acest timp Lelia, care-și pusese gînd тай pe Dinu — si drept vorbind nu înțălegem de ce, căci ea era mătușa G/neí — invirteste lucrurile aşa fel, că Dinu ве mută în gazdă la dinsa în București. In casă la dînsa i-a fost lesne Leliei să prindă în mreje pe un tinár logodit numai, fie el chiar si un om bun cum e Dinu. Dinu își uită de cursuri, si în Iunie e respins de la examen, La începutul actuluï al doilea, vedem pe Dinu trist, posomorit, neputindu-l inveseli nimenea, nică chiar Gina. ` Gina. (Lângă Dinu.) Eşti supărat pe mine ? Dinu. Nu, dragă. Gina. Nu mă maï iubeşti ? Dinu. O Gina. Atunci de ce mă ocolești? Cind suntem cu toţii, te ч ascunzi intr-un colț si stai trist. Cind răminem sin- guri, nu-mi zici nici un cuvint, Dinu. (fără a respunde). Să cad ей la examenl.. . Ah!.... Gina. Şi-n loe вй te apropii de mine, să mă laşi să te min- gii, să-ţi ajut să uiti, — din zi in zi te depărtezi Co ai? . Nu ţi-am spus? . Dar înainte de examen, că nu-mi scrieai decit odată pe săptămini, ce aveai? . (Ineurcat, privind în jos.) Aveam de lucru... Invăţam. . . Nu te uita-n jos... Să te cred? 250 Dări de samă Dinu. (nervos.) Dac-am început de pe acum să ne indoim unul de altul, » Gina si verile еї se pregătesc să meargă ріпа Ја Iz- vor; eredea să meargă si Dinu, care se pregătea chiar a însoţi pe Gina. Dar vipera de Lelia îi sopteste: „să nu te duci“ şi Dinu, spre mirarea (ine), revine si respunde la rugămintele ei: Dinu, Vrei să mă împedeci de a lucra? Dacă vrei,.. bine.. In fine Gina împreună eu verile ei pleacă, Dinu remine în cameră. După mai multe scene, petrecute în- tre alte personagit, si în care Dinu avusese prilejul să spue că pleacă la Paris, са să studieze acolo medecina, rămîne singur o clipă, în care își face reflecții asupra soartei sale. Sfirsitul monologului sună ast-feliu, de unde se vede caracterul lui Dinu. E Dinw МО g. Sa wi ae О” ЛЛ E Mh БЕ 2 . un vinovat între donă femei; disprefuin- du-se pe sino însuși, si ncindriznind nici să ceară ertare celei care-l iubeşte, nici să înfrunte pe cea criminală. Lelia apare pe neașteptate si începe: Lelia. Adevărat că pleci? Dinu, (Tresare si intoarce capul.) Credeam că...... Lelia, Cá e Gina. Nu e aga? (nici un respuns.) Cine te-a hotárit să pleci? Dinu, Nimeni. Lelia, Atunci, ce te-a hotărit să pleci? Dinu. (După ce vede că nimene nu-i poate auzi.) Dum- neata ! Те urăsc. Е Lelia. De cind? Рїпй acum o săptiimini mă adoraf. Dinu, Pentru ей pini acum o săptămînă eram un nebun, pentru că eşti fâră inimă, pentru că te-ai folosit de nepriceperea mea,... af făcut din mine un minciunos... Lelia îl apucă în braţe şi-l sărută, cînd toemal a- pare Gina care rămîne ca lovită de trăsnet; se retrage fără a fi văzută, iar cortina cade. Nu pricepem cum în loc de a se trăda imediat prin vre-un fipet celor pe care i văzuse, ea are puterea de a se duce nesimțită. E de admis ? Däri de samă 951 Actul al treilea are loc a doua zi dimineaţă. Gina, după cele ce văzuse, petrecuse toată noaptea in plins. Toți ai casei, a doua zi, erai. îngrijiţi si nelinistitt, căci nu ştia ce avea Gina. Nimenea nu bănuia de durerea care o mistuia. Toţi, cum era și firesc, întreabă pe Dinu, că poate el a supărat-o eu ceva; însă Dinu respunde Profirei. Zoescu : Dinu. Nimic. Nici n-am vorbit eu ea de eri. Am bătut de două orí în ușă: gi asară si odinioarä,—dar nu mi-a deschis, Profira. Та cearcă. Dacă nu-i mingiia-o tu; că noi... Apoi în scena ce urmează: Dinu. (Ginol.. De ce fugi de mine? De ce nu-mi vorbeşti ? s Се aï? Ce tiam făcut? Gina. M-ai omorit! Mà încredeam in tine, si tu mintai! "i-am ascultat cuvintele de dragoste, si tu mintaí! Imi jurat sta- tornicie, si mintafl Aï răsădit în inima mea cel mai dulce şi in acelaş timp cel mai veninos simfimint : iubirea; m-ai îndemnat să fae din line sprijinul шей; m-ai lăsat să mă ridie pe aripele vi- surilor mele, pînă la cele mai frumoase înălțimi ale nădejdei in viitor, — de ce? Ca să mà perzi Nu știam ce e bănuiala: tu mi-ai arătat-o ! Nu eunosteam făţărnicia: în tine am văzut-o! Desgustul încă nu-l simtisem nici odată: il simt acum prin tine! M-ai izbit de cea dintăi deceptie a vietel, — şi cel ce provoacă prima deceptie, e criminal ! ` Dinu. Care ?...., De ce ?..... Cind?..... Gina. Care ?..... Minciuna ! De ce? Pentru că m-ai insšlat! Cind ? Ен l... Nu bünuiam nimie. Si am plecat; sj m-am intors fără gind ascuns; si v-am văzut...! Te-am văzut în braţele ei; am auzit-o zmulgindu-ti făgăduiala plecării; cinci minute întregi, am fost martoră la fericirea voastră, fericire stoareñ din dispera- rea mea. Siam rămas mută de groază! M-am închis în odaie, "Голій noaptea am plins;—iar durerea de erf, s-a prefăcut in ho- türirea de azi, Scena e bine condusă, plină de emotiune si sfir- geste, cînd apar Lelia si Profira. La întrebarea grăbită a acesteia „се este ?“: Gina respunde linistit: Gina. Nimie, nimic, Nu te speria. Vorbeam cu amantul mă- tusii mele. a Dar de samá Cortina cade. Acest act al III-lea este cel mai bun al piesei, este foarte bine condus, plin de scene intere- sante; în el se vede talentul dramatic al autorului. Trecem la actul al patrulea, саге are loe, tot in Bu- euresti, după opt ani. Dinu plecase la Paris, sfirgise stu- diile si rămăsese doctor acolo, căci îi plăcea: „mai bine al optzecelea la Paris, decit al doilea în Bucureşti“. Se repezise acum în Bucureşti numa! ca să vindá averea lăsată de mamă-sa, cu gînd să plece înapoi imediat, A doua zi însă face o vizită lut Fănică Răducanu fiul Le- lieí, avocat si căsătorit. Minunat de bine lunecá convor- birea asupra personajului (inci, Evident, că cel intàiü lucru, de care poţi întreba pe un prietin, după o lipsă de opt ani, este dacă e însurat; și mai ales cînd Dinu îl vede pe Fănică căsătorit si cu copii, era natural са şi el să fie întrebat, Și încă un alt fapt împingea pe Pinică să întrebe. In adevăr: Fănică. Singur ai venit ? ~ Dinu. Dar nu înțăleg de ce m-ai întrebat: „singur“? Iar Fănică apucindu-i degetul pe care văzuse ine- lul, în care timp Dinu se posomoräste, Fănică, Cum o cheamă ? E frumoasă ? De citi anf este? Dinu. Avea 20 ani. Era frumoasă. O chema.... Gina. Fănică. Inelul ei ? Dinu. De ce mi-atí adus aminte ?..... Mi-aţi dărămat într-un minut, ce am clădit in 8 ani. Veriga Gineï aduce după sine trezirea trecutului. Si trezirea se face cu o putere și mat mare, cînd Dinu află de soarta Gineí din gura lui Fânică si a soției a- cestuia, cînd adică află că a ajuns în serviciii la dingii, Чара o viață de destrábülare. Nu infülegem pentru ce Gina să ajungă servitoare toemat în casa fiului mátuset sale, Nu putea găsi aiurea? In Dinu se naşte dorința dea vedea pe Gina. Fiind sara, toţi al casei plecaseră fiind invitati aiurea. Gina, singură la piano cîntînd „Casta- Diva“; aude sunind clo- potelul si mai apoi față în față eu Dinu. Gina. Unde mă găseşti ? Däri de samă Dinu. Mă mulfumese că te-am găsit. Gina. Opt ant !..... Dinu. Nu m-ai uitat de tot? Gina. Cind aí sunat, mă gindeam la tine. Și cind їшї aduc aminte cum ne-am despărţit ! Dinu. Dar atunci ?..... De mult... după ce. Gina. După ce aï plecat? Am căzut, de unde mă înălțaseși, ca să întind mîna unui om, pe care nu numai că nu-l iubiam, dar mi-era oroare să-l privesc. M-am măritat !.... Ce n-am găsit în căsnicie, am cătat în adulter: de prisos! Am minţit, am înşălat: de prisos! Copilul pe care-l aşteptam ca o mingiere, ca un to- varäs, ca o scăpare, l-am născut: de prisos... Eram perdutà! Dinu. Apoi? Сіпа. M-a gonit—mal săracă decit mă luase si mal de plins decit sunt azi. . . . . 5 Dinu. In sfirgit ? Gina. In sfirgit, într-o sară de iarnă, doborită de frig gi foame—după ce mă coborisem pină la ultima treaptă a vieţii ce- lei din urmă dintre femei — neavînd puterea să-mi zugrum zi- lele si să sfirgese, am venit si am bătut la uşa fiului aceleia, care îmi даве prima lovitură. Nici atunci nu m-a cruțat soarta l... Si mai departe urmează : Gina, Ei! Dac-aş fi fost crescută alt-fel, dac-ag fi ştiut de atunci ce este viaţa, — aş fiiertat. Si cine stie unde am fi azi... Dinu. Ascultă : m-ai izgonit, — m-am întors. Te credeam a altuia, — esti liberă, Vreai să scapi de aice ?.... Vreaí să mergi cu mine? Aice începe d-l. Leca а da deznodămîntul cu de- sävirgire nepotrivit, Ce aţi fi voit să facă Gina? Am fi dorit ori-ce, afară de refuzul propunerii lut Dinu. Ea re- fuză întăi, spunînd că nu i-ar putea fi decit ce a fost altora: amantă. Cînd Dinu îi spune că o vrea soție, si atunci refuză cu stüruin(á. Și nu ştiù 2ай de ar fi cu putință, față cu o propunere de felul celeia a lut Dinu să se dea respuns ca acesta: Gina. $i ей mai bine rămin aice umilită, caleată in picioare, decit să-ți iaŭ si ultima iluzie, pe care aï putea-o păstra despre p 254 Dare de ваша mine. Vreaü, cind vei mai rosti vre-odată aceste două cuvinte „Casta-Diva“, să te gindesti la mine cu părere de răi. Iubirea nu-mi ingädue să-ţi бй prietină ; trecutul má impedică să-ţi fü soră ; cele ce (i-am spus îmi iaŭ dreptul să-ţi fiù soţie. Dinu însă îi repetă că „nu vrea să știe nimic de trecut, că o iubeşte, că e bucuros că acum a regăsit-o pentru са să realizeze fericirea visată ; Gina însă în fi- losofează, insistind în refuzul ei.neadmisibil. Doar nu- mai pentru că dorința autorului a fost să arăte nenoro- cirea, ca urmare a înșălărei primei dragoste. Пат aice frazeologia (ni, pentru a se vedea jus- tificarea finală — căci mai sus spusese că vrea ca Dinu să-și amintească cu părere de тай despre dinsa — a re- fuzului еї indárátnie. Dinu incheese cu „spre a realiza fericirea visată“. Gina. Fericirea n-o poți nică face, — dar încă reface. Si a poi, nu maï am putere să incep o viață nouă. Sufleteste vorbind am îmbătrinit. Am ajuns la acel somn final, din care nu mă maï pot destepta, In inima mean zadar cauţi simtimintele pe care le aprinseși odinioară ; le găsești arse, stinse, — (dar atunci de ce spusese lui Dinu la inceputul acestei întrevederi că se gindea tocmai la dinsul, si de ce cinta «Casta-Dira» ?) și-n cenușa lor nu mai poţi citi eit de viii fusese odată focul. Cu eit mă apro- рії de sfirsit, dacă mi-arune ochii înapoi să mal văd pe unde am trecut, — patimile, simfimintele, durerile, bucuriile, toate îmi apar mieșorate, aproape şterse, perdute-n zare. Mă cuprinde о nepä- sare fárü samün. $i nepăsarea e cea maï dulce mingiiere: e sim- fimintul саге ne adoarme fiinţa, pentru а ne usura sfirgitul... Si s-a sfirşit, In fine Dinu infelegind cà nu e de chip de îndu- plecat, se pregăteşte să plece, zicindu-i: Dinu. Vra să zică, mà lași să plec | Gina. Du-te. Dinu. N-o să-ți fie dor de mine? Gina. Să nu-ţi fie dor de mine. Dinu, Si n-o să mă uiţi? Gina. Uită-mă. lar cortina cade încheind piesa, Dšrí de samă 255 Am spus maï sus că din însăşi expunerea subieo- tului va esi critica. Ori cine vede ce silit e sfirsitul, ce simfiminte nefiresti cl dă pe față. Se vede eñ e un des- nodämint croit ad-hoe pentru o piesă ce nu-l are în sine. Cu toate aceste nu se poate tăgădui talentul drama- matic al d-lui Н. Leca, si piesa ori cît ar fi de nefiresti unele situatiunf, a interesat publicul, cea mat bună do- vadă cá are merite: Sfâtuim pe d. Leca ca să studieze mai bine subiec- tele și să nu uite principiul esenţial al artei dramatice că personajele si situafiunile din o piesă de si nu tre- buie numai decît să fie reale, se cere numai decît ca ele să fie verisimile, Valeriu Hulubeiu. A apărut în Révue Eneyelopédique No. din 24 Martie 1900, următoarea dare: de хаті, asupra principi- ilor fundamentale ale istoriei, ediția franceză, а d-lui А, D. Xenopol. Darea de samă е însoțită de portretul autorului. Istoria e o ştiinţă. Cunoaşterea trecutului poate a se înte- meia pe principii care îi conferă un caracter științific. Aceste principii, 0-1 Xenopol îşi propune a le determina și a le pre- ciza in chipul acela, еа metodele întrebuințate pentru investiga- ţiunea istorică, să fie provocate nu de instinct, dar de reflexiune asupra naturel intime a fenomenelor. S-a contestat caracterul ştiinţific al istoriei. Aceasta a pro- venit de acolo, că nu s-a ştiut вай nu s-a cunoscut distinctiunea capitali a faptelor coexistente si a faptelor succesive. Cele dintii sunt acele care se repetă în mod continuu, fără schimbări apre- ciabile, nici in ele insele nici în modul lor de producere. Fap- tele succesive din contra, desväluese pentru fie-care ordin parti- cular de fenomene, schimbări continue în cursul timpului, „Ele nu se asămănă nici odată in mod complect, si diferența care lọ 256 Däri de samă distinge va fi în tot-deauna elementul lor caracteristic“, Istoria, care are de obiect aceste fenomene succesive, nu va fi o știință particulară ca fiziologia, care stabileşte legi indepen- dente de elementul timpului, dar ea va constitui un mod de con- cepţiune a lumei, modul succesiv, opus modului permanent. Propo- ziţiunile sale de si nu sunt universale, nu vor fi mal putin ştiinţi- fice, numai să fie probate. E deci o gregalá distrugătoare a căuta вй se aplice la istorie pur gi simplu principiile de investigatiune uzitate in știin- tele naturale. Diferenţa in obiect trebue să atragă după sine di- ferenta în metodă, Istoria va cunoaşte mai bine faptele generale de cît faptele particulare ; aceasta provine de acolo, că cele din- tăi nu sunt de cit rezultatele celor de al doilea, și, „un rezul- tat poate fi constatat, măcar că nu se cunoaşte ceia ce la pro- dus“, Aceste fapte nu pot fi cunoscute de cit într-un mod indi- rect pentru că ele-s trecute; de aici (urmează) o dificultate care nu fintazä pentru cele-lalte stünti; dar aceste fapte fiind succe- sive, explicarea lor cauzal” superioară acelei a faptelor соехів- tente. Astfeliü, avantajele si inconvenientele ştiinţelor de ordine deosebite se compensează, și nu s-ar putea afirma superioritatea incontestabilă a unora asupra celor-lalte, căci ele ай aceeași ţintă: aflarea adevărului şi explicarea lui cáuzalá. Caracterul ştiinţific al istorief fiind ast-fel stabilit, DI. Xe- nopol caută principiile fundamentale, care îl servesc de bază. El le studiază în ordinea următoare : 1. Factori! constanft aï istoriet sunt după D-sa mediul gi таза. Aceste influenţe a mediului sia rasei se combină, şi ele ne- fiind aceleaşi pentru fie-care popor, nu daŭ nici odată naştere unor verităţi universale, de unde vin greselele pretinselor legi natu- rale formulate de Buckle, Herder ete, 2. Forțele istorice, care determină desvoltarea diferitelor gru- pări, din care se compune umanitatea: ele n-ar putea fi reduse la o singură serie de cauze. — „Viaţa e complicată; desvoltarea еї e încă şi maï mult; explicarea sa nu poate avea același ca- raeter", 3. Materiatul istoriei, sunt faptele istorice, pe care Dl. Xe- nopol le definește „fapte sociale, adică faptele generale, зай în le- Dári de samă 257 gătură cu cele generale, care pot fi inläntuite in succesiune şi care, prin urmare, trebuesc să aibă consequenți intelectuale“, 4. Seriile istorice, rezultat al actiunet forţelor asupra mate- rialului istoriei. Opera se termină prin consideraţiuni interesante asupra metodei istorie]. Această chestiune a metodei, pretutindeni importantă, e aici încă si mai mult, căci e vorba de a reconstitui faptele, inainte de a incerca de a se discerne cauzele lor. Nick in- ductiunea, nici deduetiunea, care izbutese pentru faptele coexis- tente, nu pot fi intrebuintate in istorie. Această reuneste in a- devér unele eu altele fapte individuale; înlânţuirea lor se face de asemenea intr'un mod individual; nu se produc de căt odată în cursul timpului. Operaţiunea intelectuală prin care istoricul va descoperi necunoscutul individual, prin mijlocul cunoscutului tot individual, va fi inferenja. Această inferen(á va putea fi: fie sui- toare, fie laterală, fie descendentă, după cum faptul căutat va fi anterior, simultan вай posterior faptului cunoscut. Analisa noastră sumară nu poate da ideea profunziunel ve- derilor filosofice, ştiinţei minufionse, eriticef subtile şi pătrunză- toare, pe care le dovedește opera D-lut Xenopol. S-ar dori totuşi maï puţină bogăţie, mai multă preciziune in plan, si claritate în expunere, Dar cartea de si une oră pare a te rätäci, tot-deauna te face să gindestr. ж а * | Domnul A. D. Xenopol a fost numit dupá propunerea co- + misiunei administrative membru de onoare a Societäfer de arheo- logie din Bruxela. ж cs * Reproducem după revista Polybiblion următoarea apreciare asupra вогіегеї D-lui A. De Bertha privitoare la chestiunea ro- mănească din Transilvania : „Chestiunea maghiaro-rominească nu- maï puţin învăluită în negură nici mat puţin iritantă decit chestiunea macedoneană, şi aspirafiunile contradictorii ale popoarelor rivale provoc, dintr-o parte şi din altă, publicarea de opere, în care sunt expuse pretenţiunile competitorilor. In această literatură a luat un loc important Istoria Rominilor, de рі Xenopol, a сйгеї o editiune franceză, scurtată în două volume, a apărut în librăria Leroux, 258 Dari de samă sunt acum ciţi-va ani (Polybiblion t. LXXVI p. 517—518), Un- gurii opun lucrărilor D-lui Xenopol pe acele ale D-rulut Ianesó, cele mai considerabile prin materialul si prin întinderea cerce- tărilor; dar, eum o asemenea operă, e putin accesibilă mediei ceti- torilor, cum înţelegerea еї, spune D-l Bertha, presupune o mulți- me de noţiuni cu care Ungurii sunt familiarizați, dar care sunt putin înţelese in afară de ţara lor“, D-l. Bertha ne dă astă-zi, nu o traducere, dar un fel de prescurtare sintetică, adaptată cunog- tintelor mărginite ale publicului European. Cu toate silintele pe care le fac savanții pentru a compli- ca discufiunes, ca apare totuși indestul de clară. Tot Vestul Un- gariei e locuit de o populatiune románeascá, identică sub rapor- turile etnografice, limbistice si religioase, cu acea a regatului Ro- mâniei. Aceşti Romini, tratați са nişte parias de către Unguri, aspir a se reuni politiceste cu fraţii lor emancipaţi ; iar Ungurii găsesc tare deplasate aceste veleitaţi de independenţi. In fond, noi vedem roproducinidu-se acolo, sub o formă nouă, vechea chestiune a naționalităților: Ungurii aŭ fost indelung timp, oprimati de guvernämintul centralist din Viena, după ce ne-a înduioșat asupra soartei lor, ай cucerit autonomia; еї se fo. losese, abuzind chiar, şi întore eum le convine lor nefericita ma- șină constituţională austro-ungară, Rominii şi Slavii din Sud, ай fost puși, prin compromisul de la 1868, în aceiași situatiune față de Unguri, ca aceea pe саге о aveaü aceștia, mai înainte cu jumătate de secol, față de Ger- mani; Ungurii se arată acum tot aga de netoleran(l, tot aga de tiran, tot asa de exclusivisti ca altă dată Germanii; во spune chiar că-i întrec; si еї, care proclamaü atunci, că revolta e cel mal sfint drept al popoarelor oprimate, nu găsese destulă indig- nare, pentru a vesteji revendicările, modeste pentru moment, ale nefericitelor popoare, ale căror soartă s-a unit cu a lor printr-un capriciu а politicei. Aceasta-i teza pe саге D-1 Bertha caută să o sustie ; sub aparen- tele exterioare ale unei opere de pură ştiinţă, nu se va găsi in realitate, decit sicane perfide si insinuaţiuni atingătoare, care п-ай nimic comun cu munca imparţială a istoriei. La suprafață se vede numai aparatul științific; în fond nui decit un pamflet, Däri de samă 259 + + * ` Asupra aceleaşi cărţi in care chestiunea rominească este de- naturată într-un mod ingrozitor si care nu e decit țesătura de neadevăruri îmbrăcate într-o aparenţă de ştiinţă, D-l. A. D. Xe- nopol a făcut o comunicare la Academia, în care а dat pe faţă „toate uneltirile iutrebuinfate de autori pentru a scoate pe Un- gurl victime ві pe RominI agresori, în luptele naţionale de peste „munți. Comunicarea d-luf A. D. Xenopol a fácut cel mal bun e- „feet in Bucureşti. D-sa a tradus-o in franfuzeste si o va tipšrisi la Paris, spre a o împărţi la toate somitätile Europene, ce se vor întilni la expoziţie. Tot odată cerindu-i-se din partea Directorului revistei Germane „Deutsche Litteratur Zeitung“ din Berlin, o dare „de samă asupra єйг{еї D-lui Bertha, D-l. Xenopol s-a folosit de prilej, spre a trimete un extract din critica desalo revistel ger- mane *). ñ Era neaparat а se da pe faţă toate mijloacele nepermise „întrebuințate de autorul Ungur, spre a arunca pulbere in ochit publicului nespecialist. In numărul de vacanţie, Archiva va pu- blica comunicarea făcută la academie. .") Prelucrarea germană a si apărut în revista din Berlin No, „20 din 12 Maï a. с. Comunicarea făcută academiei va fi repro- dusă in Arhiva, fasciculul pe vaeantie. DOCUMENTE Ain dr Viata gi Domnia Mi AMesandr hul um de V. A. FORESCU Alexandru loan I. Cuza era fiul lut I. Cuza, romin din familiile vechi ale Moldovei. Cucoana Soltana, muma sa, era Greacă, năs- cută Cozadini; abia vorbea romineste. Făcind studiile în străinătate, el s-a întors, ві era unul din cei mai buni tineri din țară, si fra- tele săii Dimitrie era încă cu mult superior lui; ocupind posturi în magistratură in mai multe rînduri, cînd revolutiunea de la 1848 începuse a se urzi, Cuza a fost unul din сеї саге ай luat parte activă la ез. Intre tinerii revoluționari de la 1848, si între acel ce s-nü găsit de cătră prinţul Dimitrie Sturdza ві prinţul Grigo- rie Sturdza, în sara de 29 Martie 1848, la Alecu Mavrocordat la Сорой, se afla si Alexandru Cuza 1), Sub domnia lui Voda Grigorie Ghica, el a fost părealab (prefect) în mai multe rinduri la Galaţi; după retragerea luf Vodă Ghica, la anul 1856, a venit caimacan visternicul Todirifä Balş, (proprietarul moșiei Halăuceştii):; dar Cuza, n-a vrut să осире nick 1) Lista de toţi acei tineri si bătrîni complicati în miare de Ја 1818, se găseşte la mine, remasă printre hirtiile lui A. Ba- șota, surgunit la moșia Șoldănești, Documente 261 o funcţiune, căci era un mare partizan al unirei principatelor Moldova si Valahia. Y După sävirgirea din viaţă a lui Todiriţă Balș, a venit cai- - macam, prinţul Emanoil Vogoride, ginerile lui N. Conachi, mare proprietar, bogatas, avind mai multe moşii, mai eu samă fru- moasa moșie Tigünestit de lingă Tecuci, Prietin cu enimaeanul Vogoride, Alexandru Cuza, s-a ho: lürit să între in armată, si, după cum se füceaü inaintárile pe a+ tuncă, nu trecu mult timp si Cuza ajunse colonel, vice hatman, uşa ей, pe cind a fost ales domn, el făcea parte din oștirea moldovenească. Alexandru Cuza avea mult duh, dar era şi riză- tor; afacerile serioase nu eraii pe placul lui; lucrul îi era urit, Era mare curtezan ; femeile frumoase il amefeaü, desi avea o femee frumoasă, bine crescută si de familie mare din ţară. La Galaţi avea casa părințască, si deosebit avea maï multe case la Dunărea, In una din zile, aflindu-mä la Galatz, ca să plec la Pesta cu vaporul Seceny, am auzit vorbindu-se, că Alex. Cuza într-o sară, lu lansquenet pierduse 8000 galbeni si că neavind bani ca să achite datoria, a doua zi, pentru acea sumă, a vindut, pe un preţ foarte jos, casa сеа mare de la port, unde astă-zi e bursa Galaţului, Peste vre-o eite-va zile însă, el a cîştigat si mai mult decit suma ce pierduse, şi atunci cumpărătorul casei a vrut s-o înapoească ; nu zise el, odată vindută, norocul e al d-tale, căci casa valorează mai mult decit ceea ce ai dat pe ea. Soţia lui era d-na Elena, născută Rossetti Solescu proprietarul moșiei Soleşti din ţinutul Vaslui; ea avea o soră Zoe, care s-a măritat cu aga Iordachi Lambrino, si dot frați Dimitrie si Todiriţă. Alex. Cuza mergea des la Banca, moşia lui Lambrino, o oară de Birlad; acolo adeseori se aduna multă lume ; căci pe atuncea, casa lui Iordaki Lambrino se chiema, la Birlad, casa lui Avram. La Banca, intilaea adeseori pe C. C. Catinca Fedeasea, ре C. C. Elena біса sa, poreclită de Сила, Vasilea, pe Scarlat Lambrino cu soţia sa Smaranda, născută Romalo, si pe Neculai Lambrino poreclit Soposolitu. Cuza era foarte sincer, era prietin cind arăta el prietesug ; dar si cine nu-i plăcea, se simţea indată, căci fajarnie nu era, 10 969 Documente Altfeliü era eu acei pentru care elavea simpatie, si alt-feliii pen- tru ceilalți. In timpul alegerilor generale la Divanul Adhoc, Cuza a. fost ales deputat la Galaţi cu mare majoritate ; căci din cauza cinstei lui, a caracterului săi frane si leal, a bunătăţei lui, era foarte iubit în ţinuturile Covurlui, Tecuci, Tutova si Расій, unde lumea îl cunoştea mai bine; înainte de a se convoca camera Moldovei, el s-a unit cu partidul national, respingind atit par- tidul fostului Domnitor Mihail Sturdza, cit si pe acel a fiului вйй Beizade Grigorie Sturdza ; convocindu-se divanul in mare majo- ritate, afară de 6 Deputaţi în care făcea parte si Episcopul de Roman, Hermeziu, s-a pronunțat pentru acele patru puncte : 1. Unirea principatelor sub numele de Romănia. 2. Autonomia țărilor. . Un domn străin din familiile domnitoare din Europa. 4, Un guvern constitutional şi reprezentativ, Convenţia de la Paris, a hotărit, ca Moldova și Muntenia să poarte numele de Principatele-Unite; fie-care țară să alcagă domnul вай pe viaţă, fără însă ea fit lor să fie mostenitorit tro- nurilor; să fie o singură curte de casaţie, și 1а Focşani Comisi- unea Centrală care să pregătească legi pentru amindouă camerele, In virtutea acestei Convenţiuni, partidele în ţară aŭ început а sa pregăti pentru a avea pe tronul Moldovei, domnul ales de аша deputaţii partidului, Asa, partizanii lui Mihail Sturdza, in frunte eu Logofătul Stefan Catargiu, fost unul din сеї trei cai- macani după convenţie, si Hatmanul Todirag Bals si alții ай tri- mis la Paris pe Logofătul Petrachi Rosseti Bălănescu, intovärà- sit de Mihăiţă Mihalaki, ca să invite pe fostul domn Mihail Sturd- za să vie in ţară, să se pregătească pentru a fi ales; partizanii lui Beizade Grigorie Sturdza, în frunte cu vornicul Constantin Hurmuzaki, eu postelnicul Grigorie Balş, cu hatmanul Alecu As- lan, si alţii cáutaü a-i face majoritate în cameră, ca să poată fi ales domn; iar partidul naţional, în frunte eu Lascar Catargiu, Vasile Sturdza, Anastasie Panu, Vasile Alexandri, Costaki Ne- gri, Petraki Mavroieni, Manolachi Costachi Epureanu, угоеай să fie ales domn unul dintre ef, ori care ar căpăta majoritatea de- putaţilor, iar după angajamentul luat la vornicul Dimitrie Ralet, Documente la Cabinetul de Istorie Naturală, minoritatea trebue să se unească cu majoritatea, la vot. Aşa grupurile din camera Moldovei eraü împărţite în trei; Voda Sturdza avea 16 deputaţi hotăriţi pentru el, Beizadea Gri- gorie uvea iarăşi 16 deputati, iar partidul naţional avea foarte uniţi si decig 32 deputaţi, între care face parte si colonelul Cuza; ei jurase între ei, a nu se deslipi, si a nu (inea la unul din gru- purile cele două citate mai sus, Mihail Sturdza sosise în lagi, impreună eu Doamna Sma- randa, soția sa, fiica prințului Vogoride, şi furi găzduiţi la D-na Maria Roznovanu, născută Ghika, iar Beizade Grigorie sta în саза părintească, strada Lozonski, și acolo primea partizanii săi, care căutaii a zmulge voturi atit de acele din partidul tatălui вай cit şi din partidul naţional, Oamenii devotați lui Vodă Mihut Sturdza căutaii şi prin co- rupţie a aduna voturi pentru el; asa 6f кай incercat a atrage din partidul lui Beizade Grigorie pe doi deputaţi grigorinni, si dacă et ar fi dobindit numărul trebuitor de deputaţi, atunci acei corupți s-ar fi folosit. Iată o copie de pe o chitantä care un fra- io а unui deputat grigorian dăduse pentru suma de 1600 gal- bent се ise promisese: «1600, una mie şase sute galbeni am pri- mit în al шей depozit, pînă se va alege domn înălțimea sa Mi- hat Sturdza, stăpinitor {йгеї; atuncea sunt dator a da aceşti bani persoanelor cu care añ pus ramagag, d-lui aga Ioniță Botez ; iară dacă nu se va alege, sunt dator a-i înapoi, şi să primească 41 aga patru sute galbeni de la acele persoane, si spre ştiinţă am dat această adeverinţă. 1858, Decembrie 30. Vüzénd însă deputaţii naţionali, ce voeaii a alege un domn dintre вї, iar nici cum pe Mihail Sturdza вай pe fiul зей, că nu ве ien o hotărire ; că amindoi, tatăl şi fiul, lucrează pentru a mări numărul deputaţilor, prin feluri de mijloace, s-aú hotărit a se a- duna la vornicul Dimitrie Ralet, саге sta în casele foaste a lui Costaki Greceanu Creţu, din strada Golia, unde este şi acum Ca- binetul de Istorie Naturală, şi unde în antret este un schelet a unui elefant mare. Pe atunci se vorbea în Iași, că de la Elefant are să iasi domnul, 9264 Documente Cu cinci zile înainte de 5 Ianuarie, acci 32 se adunase iarăşi la Elefant ca să se înţeleagă între ei despre alegerea unui domn. Candidaţii la domnie eraii: Lascar Catargi, Costaki Negri, Pe- traki Mavroieni si Vasile Alexandri; despre colonelul Cuza nici nu era vorba; nimenea încă nu se gindea la candidatura lui. Unii deputati sprijineaü pe Catargiu, si eraü сеї mai mulţi la numér; alţii voiaü a avea pe Alexandri; Petrachi Mavroieni avea cinci amici care il propusese, iar Negri avea pentru el opt deputati, intre care eraü si Vasile Sturdza si Manolachi Kostaki 1). Laa 3-a zi, văzindu-se că nu se pot înţelege asupra persoanei ce trebueaü să aleagă, Vornicul Costaki Rolla, la ога 1 după miezul пор(еї, închiind usa cu cheia, a strigat cu glas puternic; „Nimene nu va egi de-aci, înainte de a ne hotări in astă sară si а subscrie actul intre noi; in partidele opuse se lucrează, se fac sacrificiuri, se întrebuințează bani, se fac promisiuni, si пої aice nu ne putem incă intelege ; așa dar propun un balotagiü: candidaţii сеї mai cu puţine voturi, să se pue iu balotagiü cu a- cei ce aü adunat mai multe pănă ce vom avea o majoritate, şi minoritatea să se supue cu ori ce preţ majorităţei“. Propunerea lui Rolla, partizanul lui Alexandri, a fost pri- mită cu entuziasm; dar atunci numai, deputatul de Dorohoiii Panaite Casimir a propus pe colonelul Cuza, sprijinit de alți patru deputaţi din partea Moldovei de sus; propunerea la domnie a lui Colonel Cuza l-a surprins și ре el, si cum şedea cu fața la gura sobei, pe un jilf mare, sculindu-se la auzul numele luí, а zis: „Domnilor, aice este de lucrat serios ; candidatura mea nu poate fi agreată, căci ей sunt puţin cunoscut in (ara de sus“, Balotagiul a urmat: voturile lui Petrachi Mavroeni ай tre- cut la Negri; în urmă voturile lui Negri aü trecut la Alexandri ; ale lui Alexandri Ја Cuza, şi în urmă 14 voturi ale lui Catargiu ай trecut far la Cuza; căci Catargiu, înainte de a se pune in balo- tagiu candidatura lui, declarase că va vota cu toţi amicii luf pentru colonelul Cuza. La ora 3 actul se subscrisese de 31 deputaţi naţionali, că 1. Pot enumăra numele deputaţilor sprijinitorii candida- tului lor. Documente 265 la 5 Ianuarie vor vota pentru colonelul Cuza, са domn al (аге Moldovei. Mihail Kogalniceanu, fiind bolnav, nu luase, în acea sară, parte la consfătuirea deputaţilor, la acea memorabilă si pa- triotică întrunire, „Colonelul Cuza nici avea ca venit suma de 6000 de galbeni, ce se cerea de la un candidat la domnie, după convenţia din Paris; dar pentru ca să poată fi ales, îndată s-au făcut preteluirea averei, si suma de 6000 galbeni era alcătuită atit de pe venitul © mogief, cit şi al caselor din Galați. La oara 3'/, după ce s-a subseris actul de acei 31 de deputaţi presenti, ca alesul lor la 5 Ianuarie va fi colonelul Cuza, Leon Ghika $i Ianeu Paladi s-aü dus la M. Kogălniceanu, l-aŭ trezit din somn, ca să-i врие cine va fi ales domn in Moldova : .. „Cucoane Mihalaki, nici prin minte nu are să-ţi treacă pen- tru eine в-ай hotărit deputati naţionali să voteze la 5 Ianuarie“. „Ori pentru cine iscălese, zice Kogălniceanu, afară de cit pentru Negri si Alexandri nu; căci nu voese ca (ara вй fie dată pe шапа lui Docan, să fie Do:an puternicul zilei; $i atunci . spuindu-i-se că colonelul Cuza a intrunit toate voturile ; «à Lascar Catargiu a renunțat la candidatura sa şi din contra a indemnat pe prietenii lui a vota pentru Cuza, imediat a subscris si el actul, si a găsit alegerea foarte nemeritä, foarte huni pentru ţară. Colonelul Cuza esind pe la oara pateu din noapte de la Elefant, s-a dus la soţia ва; care era găzduită la d-na Catinca Stoianovici, jar colonelul Cuza era la Hotel Hilaire, foasta casă din strada Mare a lui Jon Neculeea Mutul. Trezindu-o din somn o întreabă : „Eleno, nu at visat că ai să fii doamnă!“ şi atuneí colo- nelul a povestit soţiei sale, tot co a urmat in acea noapte dela 1 la З oare, în З Ianuarie, la Elefant. A doua zi 4 Ianuarie s-a ştiut in tot orașul și mai in toate oraşele principale, despre hotărirea acelor 32 deputaţi naţionali aga că partidele sturdziste pierduse cu totul nădejdea de a putea reuși. Nici într-un fel deputaţii grigoriani nu ай voit să treacă la Mihail Sturza, şi nici Mihail Sturza nu a cedat fiului вей acele 16 voturi de care dispunea ; dacă acele două grupuri s-ar fi unit 266 Documente s-ar fi putut са doi din deputaţii naţionali să treacă la Sturdza, saü pentru interes, saü pentru a ocupa posturi inalte. Norocul cel mare al partidului naţional a fost că grupurile sturdziste nu s-aü putut intelege, din cauză cá nici tatăl, nică fiul, nu voeai a ceda candidatura la domnie, In ziua de 5 Iauuarie, conform cu convenţia din Paris, de- putaţii s-aü adunat la Mitropolie, unde s-a făcut Te-deum; după săvirşirea rugăciunilor, deputaţii s-aü dus la cameră; strada de la Mitropolie pănă la palat era tixità de lume ; pe piața palatului era așezată oștirea Moldovei cità s-a putut aduna, că după alege- rea de domn, ea trebue să jure credința domnului ales. La oara 2 după amează-zi a inceput votarea, si numărul de 32 deputaţi naţionali de la Elefant se suise la 48, căci dintre deputaţii mihailenf si grigorient ай dat votarile lor pentru co- lonelul Cuza. Atuncea Mihail Kogălniceanu a ţinut acel frumos discurs, care a stors lacrimi, în care a comparat pe Alexandru Cuza eu Alexandru Voevod cel Bun. După votare, Vodă Cuza a luat friile guvernului, şi oştire a jurat credinţă lui Alexandru Ion I, cel întâi domn ales în țară de câtră ţară. Măria sa a ţinut o frumoasă cuvintare ostireï, şi i-a spus ea fi- cind parte din ea, va avea o deosebită dragoste pentru osteanul romin. Puterile streine ай fost indată instiintate, aseminea $i ca- mera deputaţilor din București ; nu trecu mult si Iaşul era plin de lume străină, din toate oraşele și orășelele din farà, ca вй vadă pe domnul ţărei. Bucuria era la culme, entusiasmul ега mare, si lumea se lua după Vodă, îndată ce il intilnia pe străzi. Indat& ce s-aii ştiut in București despre alegerea lui colonel Cuza ca domn in Moldova, fruntașilor deputaţi din Bucureşti le-a venit din пой ideea unirei, si deputaţii: Beizade Dimitrie Ghika, Vasile Boerescu, Alexandru Golescu, fraţii Stefan si Neculai Go- lescu, Scarlat Fălcoianu, Teodor Brăteanu, Dimitrie si Ion Brá- teanu, Costachi A. Roseti, s-aü pus în mișcare si ай început a lucra ca la 24 Ianuarie să aleagă si ei domn pe Vodă Cuza și combăteaii alegerea foştilor domni Barbu Ştirbei si Alex. Ghika. Atit in societate cit si în popor, ideea despre unirea Muntenilor cu Moldovenii luase așa avint, in cit pe străzi, prin cafenele, Documente 267 = birtum, erisme, nu se vorbea decit de unire, de alegerea lui Vodă Cuza Moldoveanul şi ел domn pentru tara Muntenească. Та ziua de 24 Ianuarie, cu mare majoritate, Vodă Cuza fu ales domn și în Bucureşti, și a treia zi deputaţii din partea ca- x шегої: Alexandru Florescu, C. A. Rosetti, Petru Oprean și încă „doi deputaţi ale căror nume le-am uitat, ай sosit în Iași, ca să x depue frinile guvernului în minile domnitorului lor. C. A. Rosetti _ а telegrafiat amicilor sti: „Le choix est excellent; le prince est sublime“, vorbind de Vodă Cuza. Cind telegrama din Bucureşti a anuntat'cá Vodă Cuza e ales $i în Muntenia, telegramă remisi lui Vodă Cuza de căpitanul Costaki Silion, adiotant, entuziasmul în Iași a fost ne mal văzut, nemai pomenit ; hora unirei se juca iarna - prin zapada, in fata hotelului Petru Bacalu, astii-zi Hotel Traian; din tonte tinutu- rile din Moldova si Valahia, din toate tirgurile mari şi mici, mii și mif de telegrame воѕеай ; urärile nu se mai curmaii intre „deputaţii moldoveni și munteni ; Mitropoliţii, Episcopii, Vlädicit „ fáceaü rugăciuni prin Biserici ca să mulțumească lui Dumnezeii, „că dorința lor, unirea Principatelor are să fie un fapt împlinit. Atuncea toţi separatiștii, in cap cu şeful lor postelnicul si cavaler Neculai Istrati ай văzut că cauza lor e pierdută; еї ай văzut în această îndoită alegere că unirea principatelor se va face ре urmă; mal ales că consulii francezi: Place in Iași și Béelard. in Bucureşti sustineaü cu multă căldură pe deputaţii u- nionisti, se presupunea acum că Napoleon III imparatul France- zilor, va sprijini cătră puteri definitiva unire a principatelor sub numele de Prineipatele-Unite. Secretarul comisiunei europene, ce a plecat la Constanti- nopole, са să comunice ambasadorilor dorinţa ţărilor că voese u- mire, era Mr. Le Sourd, si Istrati atuncea a zis: , Monsieur le Sourd va retourner aussi muet de Constantinople“: căci Istrati nädäj- duia ca ambasadorii Austriei si Rusiei nu vor consimţi nici odată la îndoita alegere a lui Vodă Cuza. Vodă Cuza a format în Moldova un minister sub prese- dentia lui V. Sturza, iar la Bucureşti sub președinția lui I G. Filipeseu. La începutul lui Februarie, Vodă Cuza, cu adiotanţii lui, Cole. . nel Kostachi Roseti, Colonel Iorgu Roznovanu, intoväräsit de Dimi* ра: aa RU s t 268 Documente trie A. Sturza, ca secretar intim al lui, Anastasie Panu, M. Kogăl- niceanu, N. Docan, N. Pisoski, Dr. Alecu Grecianu, Alecu Jora, Alex. Beldiman, Iorgu Philipescu, Iorgu Catargiu, С, Silion, V. Forescu, a plecat la Bucureşti si a ajuns la Băneasa pe la oara două, pe un timp de toată frumuseţă, cald si senin. De la poştă de la Seftica, sute de călăreţi intovüràgenü pe domnitor ; sute de trăsuri se găseaŭ la Băneasa si Sosea. La întiiul rond, ministri, biuroul camerei, si mulţi proprie- lari, funcționari, negustori, ete. așteptaii pe Măria sa; un cal de călărie cu sea frumoasă a luf Beizadea Scarlat Ghika, si o caretă mare cu patru cai егай pregătiţi. Măria sa coborindu-se din сирей, s-a suit în caretă, avind la stinga pe primul-ministru, iar dinainte pe prefectul judeţului si pe Dimitrie A. Sturdza secretarul; a plecat Ја pas spre Mitropolie, unde a depus jurămintul in faţa tuturor autorităţilor din Bucureşti, Toate străzile eraü impodo- bite cu flori, covoare ; mii de persoane släteaü prin balcoane si fe- resti са să vadă trecînd cortegiul princiar, să vază pe domnito- rul ţării care aducea cu el unirea principatelor. Cine n-a văzut in aceea zi Bucureştii, nu-și poate inchipui märeata primire ce s-a făcut lui Voda Cuza. Nu se poate compara entuziasmul din aceea zi cu lot ce s-a văzut de atunce în coace, La Iaşi se tri- mise lui Vodă Cuza și cite un oficier din toate regimentele, A- şa d-l colonel loan Ghica reprezinta statul major şi era adio- tantul luf Vodă; căpitanul Grigorie Borăneseu, infanteria ; locote- nentul Vladimir Ghica, lancierii, si sub-locotenentul Efrem Gher- mani, eadetif. Vodă Cuza a ajuns in Bucureşti cu o durere de müsea a- tit de violentă, incit nu putea vorbi; parcursul de la Băneasa la Mitropolie, timpul eit a durat Tedeumul şi rugăciunile, primirea 1а Palat a mitropolitului Nifon, a episcopilor, a vlädicilor, а mi- nistrilor, a deputaţilor, a fancţionarilor mari, a curților, tribuna- lelor i-a părut un an. Durerea” nu-i contenea, si numai pe la 7 oare sara, s-a putut pune Vodă în pat, obosit de durere, obosit de drumul de 36 oare din lași la Bucureşti, obosit de ceremonia ce trebuia să i se facă ca domn. A doua zi, ne mai putind su- feri durerea, a adus un dentist ca să-i scoată acea măsea ; insi dentistul neavind noroe, а rupt, trăgind miiseaua, așa că durerea se adaose gi i-se umilă obrazul, Documente 269 In acea zi Vodă trebuia să primească vizita foștilor cai- macami, Ioan Manu, I. Filipescu si Em. Băleanu; însă din cauza boaleï, a refuzat să primească ре toţi acel ce veniseră. Refuzul lui Voda Cuză, de a se duce la balul dat de d-na Catinca Vlădoeanu, numai în onoarea Máriei Sale, a indispus foarte mult boierimea bucureşteană si nemulțumiri se iscase acum in societate. „Cu durere a intrat în Bucureşti, ziceai unii, cu mai mare durere are să se ducă de unde a venit.“ Puţine persoane din boerimea bucureșteană, ай rămas ata- gate domnului; acele numai ce Vodă cunoştea din străinătate si din Iaşi. š Celui maï mare om de Stat din tară, lui Barbu Catargiu, Vodă Cuza nu i-a plăcut; el tot-dauna spunea, că nu a fost făcut să fie domn, căci îl lipsea si seriositatea şi nepärtinirea; prea iubea pe unii, prea ura pe alfif; numai cind Barbu Catargiu fu însăr- cinat de-a forma ministerul, numai atuncea a pus piciorul în palat. Barbu Catargiu voia să facă legeá pentru împroprietărirea locuitorilor ; legea era făcută și sigur era că marea majoritate а camerei o va vota, căci el era iubit de deputaţi, talentul lui ora- toric, francheta luf, caracterul lui cinstit, leal si serios intrase în inima marei majorităţi a camerei. Legea însă, cum era pregătită de Catargiu, nu plăcea lui Vodă Cuza, si nici vroea ea ea să treacă prin cameră. Vodă Cuza vroea să facă o lege, ca toată popularitatea să fie pentru el; de piedici, căuta feluri de pricini, întrebuința camarila lui са să facă ca Barbu Catargiu să se retragă din minister; dar avind o imensă majoritate, Catargiu nu părăsea puterea. Nici lui Vodă Cuza, nici liberalilor din camera nu plăcea legea lui Catargiu ; s-a zis atuncea că Barbu Catargiu a fost a- sasinat chiar de cătră prefectul de poliţie D. Bibescu, om devotat lui Cuza şi foarte intim prietin eu căpiteniile liberale, Se ştie că atit tronul eit si liberalii vroeaü cu orifte preţ să dispară acest mare barbat, care ajunsese a avea o mare influenţă atit în Va- lahia cit si în Moldova. Acest nepilduit orator, acest om drept, cinstit, capabil, intelig- t, nu plăcea celor ce aveai o ură inver- gunatá contra ui. Esind de la cameră, Barbu Catargiu alăturea cu şeful po- liţiei Neculai Bibescu, în o dross + eu poclitul rädicat, îndată ce а п 270 Documente egit de sub clopornita Mitropoliei a fost impuşeat la ceafă cu un pistol cu două teví; amindoué gloantele ай sfirmat osul spinšrel de la ceafă, aşa că moartea a fost instantanee. După trăsura lui Barbu Catargiu, vinea indatä trăsura vor- nicului Dimitrie Corne şi a vornicului Alecu Foreseu, care amindot se duceaü acasă la Catargiu, fiind poftiţi la masă ; acești doi de- putatí nu ай vazut pe nimene coborindu'se din trăsura lui Ca- targiu, nici nu ай văzut pe nimenea fugind in spre grădina Mi- tropolieï ; cercetări s-aü făcut îndată, însă ucigașul nu s-a putut afla si nici s-a aflat. Lumea spunea că ucigașul a fost însuși pre- fectul de poliţie. In tot Bucureştii imediat s-a vestit această mare nenorocire, nenorocire pentru familia lui, nenorocire pentru partidul conser- vator şi pentru ţară. Legea lui Catargiu cam ast-feliü alcătuită era: 1) Locuitorii fără deosebire cu вай fără vite, trebue să aibă ešte două si jumătate fălci. 2) Acel locuitori се voinü a avea 5 fălci de casă, puteaii să se invoiască eu proprietariul moșiei, plătindui, în timp de 25 ani, ca şi acele două si jumătate fălci date de Stat. 3) Locuitorii nu puteai pretinde din moşia boereascü decit a 4-а parte din ea, loc de arat, imag si fänat. I 4) Locuitorii ce nu puteaii avea mal mult decit а 4-a parte din moșia boerenseü, puteaŭ cumpara si à se strămuta pe moșiile bisericeşti, însă nu si pe moșiile măniistireşti grecești, ca să nu se dee loc la procese. 5) Preţurile de plată eraü împănţite in trei categorii: pă- minturile de clasa I, de a doua şi a treia; locuitorii de munte nu егай să plătească tot acel preţ са locuitorii din ţinuturile : Roman, Neamtz, Suceava, Bacău, Vaslui, ete, 6) Preţurile păminturilor eraü fixate la 24 galbeni, Ја 16 galb. si 8 galb. falcea, cogditiunt avantagioase loenitorilor după. localităţi si după poziţia lor. Lui Vodă Cuza, nici liberalilor, legea lui Catargiu nu le plăcea; nu voeaă ca această lege sii vie de la boeri si de la Barbu Catargiu. După moartea lui Catargiu, Mihail Kogălniceanu fu chiemat să fee presidentia ministerului, si el formase un minister ca el să fie totul, cei-l-alţi miniştrii să nu aibă nici un cuvint, niel o pre- Documente 271 tenţie. Sub ministerul luf Kogălniceanu s-a făcut secularisarea a- verilor mănăstirești şi a acelor greceşti şi a acelor pämintesti, Sub ministerul lui s-aü impämintenit locuitorii; el a făcut lovitura de Stat la 2 Mai 1864. Toti funcţionarii, choar- acei din magistratură, care nu ай subscris actul de la 2 Mai, că bine s-a făcut lovitura de Stat, ай fost depürtatf, si din ziua de 2 Mat o formidală opoziţie s-a făcut ; toți vechii luf prieteni І-ай părăsit, chear din liberali s-aü unit cu boerit din Bucureşti, ca să evite palatul. Vodă Cuza nu re- mäsese decit cu favoriţii lui, cu cei се se foloseaü de sprijinul și favorurile domneşti. Nu trecu mult si camera dăduse un vot, вй nu se plătească de contribuabili dările cătră Stat; desi acea cameră se alesese după legea electorală făcută de Cuza, totuşi o mare majoritate nu era în favoarea guvernului; la senat regretatul Costaforu făcea _ o opoziţie crincenă, și chiar vrc-o căte-va amendamente, propuse de el la respunsul mesagiuluf trecură ; în cameră Vasilache Boe. reseu cu Tel, Dimitrie Brătianu, se luptaii; dar totuși nu putură răsturna pe Kogălniceanu. S-a intimplat ca vre-o cüfi-va mari proprietari neplătind dă- rile, ай fost sechestrați şi averea sechestrată văndută; la Vaslur un boer bătrân, Drägichi, s-a opus cu arme la punerea sechestrului gi acesta fu dat judecăţei. Tribunalul de Vaslui il condamná; dar viind la Curtea de apel, aparat de Panu, de C. Hurmuzachi, Di- mitru А. Sturdza, deveniți infocaţi opozanți ai lui Cuza, el a fost achitat cu majoritatea de patru contra 8 membri; сеї patru membri aü fost pe rînd înlocuiţi. In una din zile, vlădica Melhisedee, episcop de Buzeü се era foarte bun prieten cu Vodă Cuza mergind: să-l vadă, Vodă i întreabă, să-i spue drept ce se zice in ţară despre elsi guvernul luf, şi dacă opositia e mare si puternică. Apoi respunde vládica, dacă voesti Măriă (а să ştii tot adevărul, trebue să vi-l spun; așa е, nemulţumirile sunt mari, oposifia e mare si a inceput a se mişca, si guvernul Müriei tale e slab, nu poate să lupte cu ma- joritätile formate în cameră si senat. Asa e, respunse Măria ва, văd că şi mie nu-mi merge prea bine, căci ай început a slăbi. ..... nu se mai s. ca înainte, 272 Documente Vlădica infuriindu-se a plecat îndată, jurănd că în veci să nu maï calce piciorul în palat, Vodă Cuza schimba foarte des ministerile s-aü văzut mi- nistere cari nu aü ţinut 6 вёр!ёшйпї, el căuta = epuizeze, să ni- miceasc* tot ce era cu influenţă în ţară, incepár à chiar a lovi în oameni сэ l-ati rădicat pe tronul Principatelor-! site, 5 Voċá Cuza nu avea lux la palat, masa 10: nu era mal bună decit multe mese la case bune; echipagiile lui егай foarta simple ; avea pasiunea cailor de călărie, insă încăleca puţin, era гей călăreț; rare-orí mergea la teatru, şi numai la operă si cind era vre-o cin- täreafä care îi plăcea lui; el iubea femeile, cheltuea mult cu ele; a făcut economii, pănă ce a putut cumpara moșia Ruginoasa din ţinutul Sucevei de la elironomii Logăfătului Costachi Sturdza ; în- dată a făcut multe reparaţiuni la palat, a făcut multe atenanse, a făcut o grădină foarte frumoasă și toate clădirile trebuitoare gospodăriei. Doi oameni căpătară increderea lui; Fechter fostul grădinar la Cepleniţa luf Mihalachi Paseanu şi Paraschiv, fost vatav de ogradă, tot la Mihalachi Cantaeuzin Pageanu. Măria sa doamna Elena nu fusese in Bucureşti decit trei ani după alegerea de domn а soţului ef. Măria sa doamna sta în lagi, în casele d-nei Ecaterina N. Ghika Comăneşti si în fie-care Luni da foarte frumoase soarel: Măria sa doamna vara sta la Ruginoasa. Vodă însă pleca la Lai în străinătate spre a-și îndrepta sănătatea. Iu anul 1863 Vodă Cuza si Măria doamna, prin tribu- nalul de Suceava ай adoptat doi büeti şi anume: Alexandru si Dimitrie, Pe cind ега la băile de la Ems, o încercare de revolutiuno s-a făcut în București, însă guvernul sub presedentia lui Necula! Creţulescu, fiind ministrul de răsboiii generalul Ion Florescu ай Inädusit uşor revoluţia, si revoluționarii, închiși în hanul lui Manuc, ай egit pe din dos, numai după două lovituri de tun în zidul hanului, Pe la 15 August, Voda Cuza se-ntoarce în ţară prin Galiţia; la 6 August 1865, orașul Fălticeni arzind in mare parte, căci 400 locuinfi а“ fost prada focului, mif de oameni rămăsese fără adă- post, si mulți оугеї rămăsese cu totul săraci; Voda Cuza, ingtiin- fat încă la Lemberg despre acest mare incendii, intrase în ţară Documente 273 a vrut să ocoleescă orașul, să nu vază pe acei nenorociţi locui- tori, şi aga prefectul sáü Nicu Cantacuzino, esind la Nimerceni, graniţa Moldovei si a Bucovinei, a dus pe Vodă prin drumuri laterale; dar populaţiunea oraşului aflind despre aceasta, o mul- (ime de locuitori frunta í оугеї si creştini, în frunte cu vornicul Alecu Forescu, cu aga A'wcu Botez şi cu vornicul Iorgu Razu ай ţinut calea lui Vodă, si la hanul de la Spătăreşti, pe unde tre- buia să treacă Vodă, cu toţi в-ай pus inainte, aga, că ajungind trăsura domnească acolo, a trebuit să se oprească, si făgăduind că guvernul va da un ajutor, scoase chiar din pungă 300 de galbeni, ca să fie împărţiţi de odată la acei lipsiţi cu totul. Pe lingă Vodă Cuza, era cumnatul süü Iordachi Lambrino gi maiorul Neculai Pisoschi, adiotantul вай, Din zi în zi opoziţia sporea; nici unul din fruntașii ţării nu mal voiaü a primi să facă parte din guvern, si cu chipul acesta ministeriile nu duraü decit foarte scurt timp. In iarna dela 1865 la 1866, se găseaii lipite afişe pe palatul domnesc: casă de inchiriet. Cind Vodă Cuza esia la plimbare, puţină lume îl saluta”; trecătorii nu se uitai spre el. La balu- rile co da, boierimea nu lua parte, ci numai nişte funcţionari și militari. __ Măria sa doamna sta în apartamentul din curte; puţine da- me din societate o vizita, desi era iubită, din cauza inimeí sale bună si milostivă. După stăruința Mariei sale, s-a făcut Institu- tul care poartă numele de Azilul Elena Doamna. In toamna anului 1865, începuse a se complota pentru de- tronarea luf Vodă Cuza ; fruntașii ţărei, atit din Bucureşti, din Taşi cit si de prin provincii, егай juratí că vor lucra pentru res- turnarea luf. Nick-odată, dintre cei ce cunosteaü scopul nu vor- beaü trei față unul de altul, ci numai cite două persoane se în- telegenü. La Cernăuţi se tipärea un jurnal „Clopotul“: No. 1 a in- irat in ţară prin Mihăileni; No. 2 prin Fălticeni, adus de cătră un ovreii, Hausvater; No. 3 iarăşi s-a adus pe la graniţa Cornu- luncei ; No. 4 a fost prins la graniţa de la Burdujeni in parte, iar parte se trimese în București la adresa d-lui Iancu Canta- cuzin Pagcanu Zizin. 274 Documente La 1 anuar, balul de la Curte nu a reușit. Afară de mili- tari cu damele lor si de funcţionari, nu a luat parte la bal mat nimene. S-a observat că nici negustorimea cea mare n-a fost, In sara de 6 Fevruarie, pe timpul unui alt bal Vodă Cuza era să fie luat din palat si dus la C. Ciocirlan, unde i-se pregătise șederea cit ar fi lăsat in ţară; însă neluindu-se toate măsurile, gi neizbutindu-se scopul, complotasif se vorbiră ca ridicarea să se facă în altă zi si cu orkce pret. S-a hotărit sara de 11 Fevruarie, chiar cu riscul vietet lor. Colonelul Haralamb, comandantul regimentului de artilerie a pregătit trupa sa; tunurile trebuiaü să treacă pe podul Mogo- şoaei pini in fata teatrului; roţile tunurilor eraü învălite pină şi copitele cailor erai infüsurate ca să nu se facă vuet pe cal- qarim; colonelul Mitică Crețulescu eu un ;regiment de infanterie trebuia să se găsească iarăşi în faţa teatrului; colonelul Cali- nescu cu regimentul lui, in strada Sf. Ionică gi in strada Aca- demief, iar majorul Dimitrie Lecca, comandantul vinătorilor, gi care era de pază în acea noapte la palat, dăduse ordin sentinele- lor si ofiţerilor de gardă să iese să treacă in palat pe ori cine se va prezinta. Negustorii aceï ce füceaü parte din complot егай de cu sară înştiințaţi, ca să fie pregătiți la ori-ce întimplare ; iar căpiteniile complotului se găseaŭ adunate la Beizade Ion Ghika, ginerile doamnei Profira Blaremberg, în odăile lui Neculai Blarem- berg, unul din сеї maï activi revoluționari. Un domn Orășanu, găsindu-se din întimplare in prävälia lui Staicoviei, cam vis-a-vis de palat, а auzit vorbindu-se despre rădicarea în noaptea aceea a lui Vodă Cuza; esind de acolo, el s-a dus drept la palat, ca sñ spue ceea ce auzise ; їпвй Vodă Cuza era dus să facă partida sa de Wist la d-na M. O. Orăşanu merse acolo ; Vodă Cuza juca cărți cu numita doamnă şi eu d. Dimitrie Sakelaridis. Arătindu-i ce auzise, nu numal că nu a pus temeiü pe vorba lui, ci din contra l-a dat afară, ordo- nind să-i deie 10 napoléont. Pe la 12 oare noaptea, domnitorul s-a întors la Palat, şi îndată a chiemat pe generalul Zefcari si pe prefectul de poliţie Alecu Beldiman și le-a spus ceea ce venise si-f spue Orásanu, Amindoi aceşti oameni de credinţă aü plecat in inspecţie Documente ‚ 22% prin oraş, cel întăi ca comandant de piaţă, cel al doilea ca pre- fect de poliţie. După o oră de alergare prin străzile principale, amindoi в-ай întors la palat, asiguränd pe Miria sa că totul e in linişte, şi ca să doarme în pace, că tot ce i-a spus acel Orüsanu nu a fost decit minciuni. Amindof iaŭ respunderea asupra lor. La ora 2!/, tunurile începuse a intra pe Podul Ed pe la bariera Băneasa. Precum am zis roţile tunurilor eraü invä- - lite, copitele cailor aseminea, regimentele erai sosite. La ora tret d-nif căpitan Lipoeanu, căpitan Costescu si căpitan Pilat (astü-zi general de divizie) aŭ intrat in Palat, trecînd pe lăngă usa co. lonelului Pisoski ; suindu-se sus, ef ай intrat întăi în odaia unde dormea Neculai L.... Mergind la odaia de dormit a domnului, eï ай găsit usa închisă; dar, zăvoarile nefiind trase, ci lăsate des. chise de cătră Stefan, camardinerul lui Vodă, acei trei căpitani aü intrat în odae. 5 Îndată s-a aprins un chibrit si Vodă Cuza a sărit din pat. — Poporul și armata voesce ca Măria ta să abdice, fiind ne- mulţumire mare în toată țară; iată si Gu de abdicare pe care Măria ta trebue să-l subserif. — Cine mal sunt din comandanții regimentelor, zise Vodă Cuza ? Colonelit Haralamb si Cretzuleseu sunt si ei amestecați ? ; — Da, respunse căpitanul Pilat, si plecind spatele lui, Vodă Cuza a subscris actul de abdicare; nu l-a lăsat să-l subsserie pe masă, căci eraü două pistoale. După ce s-a îmbracat, coborindu-se pe scările din fața pa- latuluf, s-a suit in cupeaua luf Beizadea Ioan Ghika, și in loc de vezetiü era C. Ciocärlan, la care fu si dus Vodă Cuza. Vodă Cuza în cele de pe urmă avea puţină lume atașată luf. Värul вей Neculsi Docan, colonelul N. Pisoski si vre-o doi prie- tení din şcoală rămăsese numai pe lingă el. El mai avea pe Li- brecht care fusese adus in ţară de vornicul Iorgu Razujea servitor „al lui şi luat din Ostenda unde era oberkellner la Otel. Librecht, după се Razu l-a recomendat lui Vodă Cuza, а intrat maï întăi la telegraf în Galaţi; după un scurt timp, el a devenit acolo șeful poştei si al telegrafului. Nu trecu mult si Vodă Cuza il transferi in Bucureşti; acolo se insurâ cu d-çoara Malaxa, și puţin după aceea a fost numit director general al telegrafului si poştei 276 Documente Sluga lui Razu, era acum om mare, intimul intimilor luf Vodă Cuza. In strada Dionisie, el a zidit un palat, a făcut o grădină admirabilă ; avea echipagiuri splendide ; colonel, adiotant dom- nese, după 5 ani de slujbă, el dispunea de-o avere însemnată, şi era un mister, cum acest individ, în așa scurtă vreme, a ajuns adiotant domnesc, a zidit un palat si avea bani la bănci. Casa luf Librecht astă-zi aparţine fostului mareșal al curţei regale, Iorgu Filipescu. După 10 zile de sedere la Ciocirlan, Vodă Cuza părăsise ţara ре la Braşov; el se opri mai întâi la Viena, unde cumpără o vilă la Dóbling; maf tárziü cumpără o altă vilă si la Florența in Italia, unde se asezà. Doamna Cuza a venit la Ruginoasa, unde sta iarna cu copiii. adoptați. 5 Boala de astmă agravindu-se, Cuza а venit la Heidelberg, ca să se caute cu un profesor de acolo; el voea să moară la moșia sa Ruginoasa, lángá soţia sa, lăngă copiii luf, și să aibă pe lingă el puţinii prieteni ce 1 maf remüsese. Pentru aceasta ceruse si voe guvernului romăn de a se in- toarce în ţară; însă loan Brătianu i-a refusat cererea, trimeţind la Lemberg unde se găsea Vodă Cuza pe prefectul de Suceava Grigorie Cozadini, să-i врие, că în consiliul do miniştrii s-a hotärit а impiedeca intrarea lui în ţară. Atunci Vodă Cuza s-a întors la Heidelberg si nu trecu mult timp, că acolo s-a sávárgit din viaţă. Rămășițele luf aŭ fost aduse la Ruginoasa, unde îi s-aü fácut o îngropare cu mare pompă. Generalul Florescu era rin. duit din partea guvernului вй facă onorurile militare; un regi- ment de artilerie, unul de cavalerie, unul de infanterie aü fost la inmormintare, Preşedintelui Tribunalului de Suceava (Vasile A. Foreseu) s-a încredinţat testamentul lui Vodă Cuza, care testament după trei zile dela inmormintare в-а deschis in faţa Măriei sale doamnei $i а amicilor şi rudelor sale. Fiind copii minori, s-a înfiinţat un consiliu de familie, care ай luat toate dispoziţiile, conform cu voinţa Márie sale. Testamentul prevedea ca nici o rudă a luf, nici de pe soţie nici de pe el să nu facă parte în consiliul de “familie; iar exe” Documente 271 cutorii testamentului erai Mitropolitul Calinic Micleseu şi Efrem Ghermani. Vodi Cuza a avut un secretar intim, Francezul Balligot el i-a fost recomendat de Iancu Alexandri, ag ntul trei la Paris. “Acest domn făcea corespondentele scerete ale lui Vodă Cuza, $i după moartea lui, Măria sa doamna i-a încredinţat lui educatiunea, creşterea şi învăţătura tinerilor Сила; el primea pentru aceasta, suma de 36 de mii de lef pe an. Unul din băeţi începuse a-şi pierde sănătatea ; el se simțea atacat, şi în una din zile în odaia tatalui вей de lingă salonul eel mare, el s-a împuşcat. Acesta era prinţul Dimitrie, al doileu fit. Prințul Alexandru, care un moment a crezut că are partid în ţară—fiind-că jurnalul «Adevărul», a reposatului A'ecu Bel- diman era contra dinastică Prințului Carol, si susținea candidatura sala domnie—s-a însurat, luind de sotie pe Princessa Maria Moruzi, fica luf Beizade Alecu Moruzi Pecheanu și a Print=ser Adela, născută Sturdza. Nu mult timp după căsătorie, Prinţul Alexandru suferind de inimă, în un voiaj ce а fâcut in Portugalia si în Ispania, s-a süvürgit din viaţă la Madrid, si prin testament a lasat toată a- veroa lui, Ruginoasa, Bárbogii si Hocenif, soţiei sale; rémisifele lui fură aduse la Ruginoasa şi depuse în mormîntul lingă ale tatalut вей Vodă Cuza şi ale fratelui вей Prinţul Dimitrie. Doamna Cuza după pierderea fiilor eí adoptați, s-a retras maï întăi în Iași lângă fratele ef Dimitrie Roseti, si pe lingă nepotul ei colonelul Alexandru Lambrino, în urmă şi-a zidit o casă în oraşul Piatra, unde stă si astă-ză. Vodă Cuza trăgea bine cu pistolul. Intr-o zi, la Banca, eraü intinse cămeși de pe o funie la uscat; Vodi Cuza la al 4-lea impuşeătură a parvenit să rupă cu plumbul funia, si toată lingeria a picat în noroi, căci plouase în acea zi. Vodă Cuza la Slănic a stricat o farfurioară cu plumbul de la un pistol de odae, farfu- тїолга ţinută de cătră d-soara Lola Paladi; tot la Slănic, după al 3-lea impuşiătură, a spart o carte, asul de cupă. Documente 3). Uric din 7026 (1518), Ghen, 28. Милхгетїю Homigo мы бтефдн аокводл. господара zeman Mor- Аавскои, SHAMENHTO чиним HCCHAV листом нашим BZCRA кто HA NEM EAÀpWT HAM чити єго оүсмишит. WARE пріидоша прад HAMM H прад MAMHAME молдавскими | воаре CASTA HAUT HH CT W pA. и CECTRA ЕГО тВдора METH станини H племеници Hy варвара H АН8ШКА CECTQMMHMEBE XE AI A A A. по My доврон воли. никим непонвздени мииприсихәвани и рлхд'лиса || прож CORON свои праєви W'THHNS WT сону npagaro SpHKAH испрвилїе yio мни имали WT AAA гоепздвАМЫ CTO- почившаго Gre DAHA goegogi едно село nanwk Mlepeaneyin MA Богдан na три части |! дасгалосд casa'k HAE Weropă H сестри ero Тодори една част село wr шерканери HA Borgan a Nae- MENMUN HX варвари AACTAA9CA ЕН ЧАСТ CEAO ДрЕГАА ЧАСТ WT ШЕрБАНЕЏІН A пак ПАЕМЕНИЦИ || амешки дасталоса ен "третю част село WT IWER- камери. инә мы BMA' BIUH HX докрон волнои рахаКлеце. A лы TAKON- APE и WT MAC AAM H NOTBPZĄHAN ECMBI casei nawems Hucrops и сестри ero || ГБдорд н племеницал ny Варвари и ЯнБШКи TOE ВЫШЕПИ- САНЕ село nane Шерканеџи на Богдан како длест им WT нас Брик H ск асем доҳодом ма и ARTEM ну и ѕивматом нү и np Sur wy | и npdyiSpaTew Wy. M EACEMS род8 HX кто са HM MEREDET HANG- мн нїн AMMKMSAA CÁ своими части мепорвшено никоме NA BRKI Я yoTaps roms ceas Hama upset na Borgank да ger || wr ovenx сторон no старом yoraps по кеда их fikra wangan. A HA TO ECT wkpa нашего господва вышепислинагә мы CTEPAIA вовкоди H tipa трів ҳудювленнаго мы Брата nerpa. и Bipa gomp Hamuy || к. п, near в. n. Петра дворник в. n. шандра в. D, негрила B. H. [kogma] п. п. BACKA B. п. ГринкКовИЧА H пана CTAMARS пракалавил, XOTHNCKATO |. п. касте и пана KONApM паркаллким немецекых. R, I. Петрика H пана Тоздера паркллави новоградском8. к. n. Леки ApRSDE noprapk CSMABCKOEA. в, п. Храна || enarapk. в. n. Gpemia BHOTEpNHCA.E. N. Ulap- пе постелника, в. `D, CAKSIAA машинка, B- H. Страчи CTOMIHKS. в. 0. Maugwkuek комиса. H вра влах вомаровя || молдавских великих H MAMY,- (încheerea obișnuită) БЕМЕЛИ ЕСМИ НАШЕМВ B'RpHOMS кол - рин8 RSDAHS тотрвшдн8 логәфетВ писати H наше печат mHpHü kanri KCEMS. ACTE НАШЕМВ. Писал wanya 8 X8CWy- вмто 3ko meya, Ген ки ih. Documente Traducere Cu mila lut D-zeü Noi Stefan Voevod, Domn ţări! Moldovit, înştiinţare facem cu această carte a Domnie noastre tuturor cui vor căuta pe dinsa вай o vor auzi cetinduii-se; Iată ай venit inaintea noastră si înaintea boerilor noştri ai Moldovei, sluga noastră Nis/oru şi вога lui Tudora, copii Stant si rudele lor. Var- vara şi Алиса, nepoate de soră lui Scăşală, de bună voea lor, de nime siliţi, niet asuprifi şi ай împărțit intre sine a lor dreaptă ocină din a lor drept uric din privilegiile ce le-a avut de la bu- nul domniei mele sfint răposatul Stefan Voevod, un, sat anume Serbanestt pe Bogdana, din trei părți s-aü cuvenit slugif noastre lut Nistor şi surorii sale Tudoreï o parte de sat din Serbanestit de pe Bogdana, far rudei sale, Varvare i s-a cuvenit ca parte altă parte din sat din Serbünegti si in fine celeilalte. rude - Amugci! i ва cuvenit a treia parte din sat din Serbiünesti. Deci пої văzînd a lor de bună voe împărțală, si пої asijderea şi dela nof iam dat gi iam întărit slugif monstre lui Nis- tor, și surorii sale Tudorei și rudelor sale Varvarei si Anugcáf acel de maf sus seris sat anume Serbáneglf pe Bogdana, ca să-l fie luf si de la пої uric si eu toate veniturile luf si copiilor lui şi nepoților luf gi strünepotilor lui si rástrünepotilor luí si la tot neamul lui ce i se va alege mai de aproape dar fie-care cu putea sa neruşuit nici o dănăoari in veci. Iar hotarul acelui sat anume Serbšnesti pe Bogdana să fie din toate părţile după ve- -chiul hotar pe unde din vechi ай umblat. Si la aceasta este cre- dina domniei noastre maf sus scrise Noi Stefan Voevod şi cre- dinfa prea iubitului nostru frate Petru şi credința boiarilor nostri er. p. Isac, er. p. Petru dvornie, er. p. Șandru, er. p. Negrilă, er. (Cozma) p. cr. р. Vasca, er. p. Grineovief şi p. Talabä parcalabi de Hotin, er p. Coste sip. Condre parcalabi de Neamţ, cr. p. Pe- tricu si p. Toader parealabi de Novograd, cr. p. Luca Arbure portar Sucevei, er. p. Hrană spatar, er. p. Eremiia visternie, ег. p. Sarpe postelnic, ег. p. Saeuian paharnic, ег. p. Stărce stolnic, er. p. Catelean comis, si credința tuturor boerilor Moldovenești а mari si а mici... am poroncit credinciosului nostru boer jupän 280 Documente Totruganu logofătul a scrie $i a atirna pecetea noastră la această carte a noasiră. A scris Oanță în Huşi la anul 7026 (1518) luna Ghenar 28 zile. Obs. Pergamentul rupt, n-are nici şnur nici peecte: e lipit pe alt pergament pentru а se putea păstra. Ne-a fost încredințat de Par. I. Antonovici, profesor de religie in Bérlad, E al răzeșilor din Bogdana, cu a cărui istorie se ocupă Sf. sa. 4). Uric din 7054. Магі. 23 (1540). + Милостию Komigo ММ ПЕТр® ВОЕВОДА l'OCIIQA2 fA. SEMAN Mor- AARCKON, DHAMENHTO чиним HECHA листом НАШИЛ КАСАМ КТО HAHEW Bagar man wrs Бслишит. wae npingowa npka нами jiu neka mumun АМолдавскыми RON pH. наши слуги C'TAHNSA H RpATHA ero NA SW H гаврил H сестра ng naka yer Lwna Toyi- СЕЛА, H БАЛОБАН HAM REAMKON 25АлОБОЮ | CA КЕМИКБЮ MAp'repiEIo, CA эуколнїмн HX MERÜMUH Мн pEKSYH АЖЕ ПрИЕНМЕ IO MMAM WE, MX lwn Tsnesa ga Ksnemnoe wr родите господвами Стефано ков- води HA HX село HA 'т8нЕ | amao виль кепил Wrst ny hys TŠHCOVAN OT MAPA XA три CTA SAATH TATAPCKHX, A TAA Hy DDHRHATE HZ SRHAA, KOAM. HXTODHA BCE СЕЛО, HNO МЫ АЫ] Wy великою жало | Бою CA BEMIKOK MAPTOPIEIO уо HAM MA торисали СА WKOMIHAMH HX мєҗїмшими. A MH TAKON H WP HAC кми ДАМИ H пәтвраундн CABPHM нашим Станчев H кратіла || єго AASWp8 H PABpHAS м сестри wy МАКИ Coe БИШЕИНСАНИОЕ село маиле Тенсеуін цо Ha Богдана, KAKO да ECT H WP иле Брик H CÁ BACEM доҳодом HX H yk- тем My Ó вивчмгом иу | н прЕвивчатол ny и праерКтом иу M BACEMS PONS My KTO СА ИМ HEREpET HAHSAHAQUM НЕПОрЕШЕННО НИКОЛИЕ HÀ вки, A yoTAp TOMS БИШЕрЕЧЕННӘМВ село паии || rStceon ДА ECT WT SCHX сторон по старом8 KOTAS по кеда HX B'RKA моидаи. A AUJIEMICA. MEHAHAST мии привилїн wr rere Gemedans BoE вода pEROMIM AAKS CT A || A TD np ЧИГДЕ дА ne HMAET... EANA. ХАКАН Прад НАШИМИ ПрїБИАЙАЛМ!. A NA TO ЕСТ BEPA НАШЕГО ГОС пода кышкпнсдином8В Петра RCEROAA и Е'Ерд пр'Ккаҳлювленных снови || господвлми Înitaa n Gere [ana n Косгантина и кра котар Wy: B. Documeule 281 m. XSp8 дворника. в. n [ума] в. n. Борчи w nana GTEPZA DpAKAAA- вове XOTHHCKMX. B'kpa nana || ysps M nana Мирона пр®кдллвоБЕ Heme- ICKY, в. п. Шандра M. n. TAMNA DpARAMMROBE HOBOTDAACKBIY, B. H. петр BApTHKOBHNA портар'Е CoNAECKATO, в. п. |l opia спатара, в. n. МОГИЛА BHCTEPHHK\, B. П Xpz&opa NOCTEAHHKA, 8, П. NETPAUIKA МАШННКА в n. H'krSAA romina, в. п. плаза || комис И B'bpa RACAX BOIAPOR Many Молдлескиу, ВЕЛИКИХ H МАЛИХ. A ПО НАШЕМ ЖИВОТА KTO RSAET ГоСПодАрА HAWEN SEMAH MOAAABCKOH, WT ARTEM HAWHY HAH WT НАШЕГО род || или ПАК RSA кого БОГА MZREPET ГОСПОДАрЕМ БИТИ НАШЕН ZEMNI MONAAGCKOH TOT RH имь НЕПОрВШИА НАШЕГО Aaania и TIT Rf/AZSAENIA. x AMIRH HAW. STEDAAHA H ВкрЕпил. SABRE || емы HM AAAH H потврддунди SA о ECT ИМЬ DpAEAA W'THHHA. A HA ROMIEE кр®пәст и потврАж ДЕНЕ TOMS БАСЕМВ ВМШЕПИСАННОМ8, БЕЛБАН ЕСМЫ НАШЕМ Bios | nans MATIAS логофетЕ ПИСАТИ И НАШЕ ПЕЧАТ прик'Б сити KCEMS ЛИСТЕ НАШЕМ. Mira RODA DHCAA Š RACABH. BATO. EH. MCA март кг Anh. Traducere Cu mila lui Dumnezeü Noi Petru Voevod, Domn ţării Mol- dovel; înştiinţare facem cu această carte a norstrá tuturor cui vor căuta pe dinsa вай o vor auzi cetindu-se; iată că ай venit inaintea noastră şi înaintea boerilor noştri moldovenești, slugile noastre Stanchul și frații luf Lazăr și Garril, şi вога lor, copiii lut Jom Tunsul, şi ѕ-ай tinguit nouă cu mare jalobá, cu mare măr- turie de la megiesii lor de prin prejur, zicind cum că dresele si privelegiile, ce le-a avut tatal lor Ion Tunsul de cumpăratură de la părintele domniei mele, de la Stefan Voevod pe satul lor 'l'unsegli, pe care l-a fost cumpărat tatăl lor de la Iga (?) eu 300 zloți tătărăşti: dar că acele dires: le-a pierdut, cînd a ars tot satul, Deci noi văzind a lor mare jalobă eu mare mărturie, că ni-a măr- turisit nouă cu megiesif lor de prin prejur, si nof aşijderea de la noi, le-am dat si le-am întărit slugilor noastre lui Stancrul si fra- (йог săi Lazër şi Gavril şi surorii lor Ilca acel de mai sus seris sat Tunsestit ce-s pe Bogdanr, са să-i fie şi de la noi uric si cu toate veniturile, lor si copiilor lor si nepoților lor si stránepotilor lor si rästränepotilor lor si la tot neamul lor, care li se va alege Documente mai de aproape neruguit nici odinioară in veci. Iar hotarul acelui sat de mai sus scris anume Tunsesti să fie dinspre toate pártile după vechiul hotar, pe unde din veci a umblat, Jar dacă s-ar айа niscai-ra direase de Та acel Stefan Vorvod, poreclit Lăcustă, acele direase să nu aibă nicl-odată vre о lege înaintea privilegiilor noa tre, Si la aceasta este credința Гошпіеї noastre mal sus scrise Petru Voevod si credința prea iubiţilor fil af Domnici mele ling şi Stefan si Constantin si eredința boerilor nostri er. p. Huru vor- nie, er. p. Hamza, cr. p. Borcea şi p. Sturzea parcalubi de Hotin, cr. p. Huru si p. Miron, parealabi de Neamţ, cr. p. Sandru și p. "апра parcalabi de Novograd (Roman), er. p. Varticovici portar de Suceava, er. p. Iuriia Spatar, er. p. Moghila Visternir, cr. p. Hrübor postelnie, er. p. Petraşco ceagnie, ег. p. Neagul stolnic» er. p. Plaxa comis, si credinţa tuturor boerilor noştri Moldovenești a mari și a mici. Iar după viața noastră, cine va fi Domn țării noastre a Moldovei, din copiii nostri вай din neamul nostru, вай pe ori-câre l-ar alege D-zeü să fie in (ara noastră a Moldovei, acela nici într-un fel să nu strice dania şi întăritura noastră ce le-am întărit şi împuterit, pentru că пої le-am dat și le-am întărit ca să le fie lor dreaptă ocină. Таг spre mai mare tărie si impute" rire a celor serise mai sus, am poroncit credinciosului nostru boez pan Matriaş logofét să serie şi pecetea noastra s-o айгпе la a- ceastă carte. a noastră, Mihailă Borza а seris. In Vaslui la anul 7054 luna Mart! 23 zile. Obs. Pecetea e ruptă, se păstrează numai şnurul de ma- tasă fraise. Pergamentul e lung de 0:34, Serierea e ștearsă pe alocurea pergamentul ros aga că abia s-a putut întregi, prin ге” petarea stilulului oficial. Comunicat de Рг. I. Antonovici. Cuvinte Toyucss, cram, Sheet, /ZIAKECTA, MATODHCANI. Frasa „lar dacă s-ar айа niscai-va privilegii de la acel Stefan Voevod, poreclit Laeusta* arată răutate si vrájmàgie politică între Petru Rares si Lăcustă Vodă. Gh. Ghibănescu Notite NOTITE O amintire din viaţa lux Eminescu Stim eu toti, cà la anul 1884 Octombrie in 21, se impli- niri 100 de ani de la moartea marelui erou si martir Horia, care в-а perdut viaţa într-un mod aga de tragic, pentru cauza romă- nilor din Transilvania. Acea zi a fost sărbătorită peste tot locul, unde a bătut o inimă de romăn, La пої în Iași a avut loc în salonul hotelului Traian, un banchet ец 150 de tacimuri, la саге ай luat parte mai “mulţi cetățeni de aieí, precum și mai toți Romănii transilvăneni, саге se айай pe atunci in lagi, între care eram si ей. Toata lu- . mea care a luat parte la acel banchet a primit căte o cocardă cu ire-eolorul romăn, in mijlocul căreia erai tipărite pe un buton alb C. L. H., ceea ce însemnează „Centenarul lui Horia“, iar im- prejurul acestor iniţiale era tipărită următoarea legenda: , „21 Octombre 1784-1884 — Iaşi“. Eraŭ ceasurile opt, cind ne-am aşezat eu toţii la masă. După ce ne-am pus stomahul in regu'ă si după ce gustarüm din necta- rurile podgorilor noastre, se incepurä toasturile la rind, fie-care după eum era inseris. F Cu acea ocasiune am cunoscut pe dl. A. A. Bădărău, care - ridicase un toastin sănătatea Romănilor din Transilvania, si care toast se termina cam ast-fel: „Веай in sănătatea romănilor din "Transilvania, ale căror dorintí încă nu sunt realizate“, cuvintare caro fu acoperită eu aplauze frenetice. Am întrebat pe dl. pro- fesor Rom. Ionașcu, pe atunci stadent in litere, că cine este acest domn, care a vorbit: acum, el mi-a răspuns: Asta-i Al. Bàdüriu, care acum a venit de la Paris, unde a studiat dreptul. Venindu-mi si mie rindul, am cîntat următorul cintec: Vribiuţă de pe deal Ziboară de grab’ în Ardeal fi viind apoi ne spune ri vești rele oră veşti bune Si ne spune de mai sunt Frați de aí noştri pe acel pămînt, cte. După ce am isprüvit cintecul, decedatul profesor Stefan E- milian, a venit la mine si mi-a strins mina, zicandu-mi : „Da bine mai cánti frăţioare“. Acum era pe la sfârşitul banchetului, si mesenilor li se cam suise nectarulla сар; de-o dată văd pe cine-va că se вше in pi- cioare pe masă, Era mult regretatul lon Creangă, care începuse 284 М.т să strige in gura шаге, cu aerul lui obieipnit comic, cam ast-fel: „D-apoi bine Domnilor, s-a băut în sănătatea cutäruia ...., gi cu- tăruia Să-mi daţi voie să vă amintese, că numai în sănătatea aceluia care a făcut poesia „De la Nistru рап’ la Tisa, tot Ro- mánul plinsu-mi-s-a ete, nu s-a băut. „Beaii deci în sănătatea lut. Mihai Eminescu“. Eí bine, са şi cum un curent electric ar fi -tre- cut prin vinele fie-căruia, eu toţii la о laltă, am început să stri găm : Trăiască Eminescu! Emineseu.... Eminescu să vorbiască ! Eminescu .... Nemuritorul poet pare că nici nu айла, nici nu vedea се se petrece în jurul lui, atit era de indifirent la entu- ziasmul conmesenilor lui. Numaï din cind in cind zimbea căte putin, ineretindu-si fruntea cen lată, даг fără să vorbească un cuvint; era trist, melancolie, După ce ne sculurăm cu toţii de la masă pentru a ne duce acasă, văzul un grup de domni pe ` terasa hotelului ; mé аргоріаї de acel grup şi véd Ja mijloc pe Creangă, care spunea de Eminescu, că nu-i pare de loc sănătos, | si că încă atit de abătut ca astă seară nici o-dută nu l-a văzut, Din aceea zi, Eminescu al nostru, se prevmbla foarte des pe strada Lăpuşneanu, apueiad în Păcurari, pănă la capul asfal- tului, la respintea unde coboară, din str. Păcurari, str. Cismeaua Păcurari, şi unde se afla о bară de lemn care exista pănă mal. dàuniá-zi. Acolo se ageza el, cu coatele pe ea, si privea ceasuri întregi. la tabloul care i-se desfăşura inaintea ochilor, euprinzind dealu- rilo Galata, Cetăţuia şi Repedea, pierzindusse in zarea albastră. Intr-una din zile, trecînd ей pe acolo, îl găsesc ständ ră- zñmat eu coatele pe bară, privind spre Galata; îl intrebat ce face acolo ? El îmi răspunse: Ce se fac, admir natura ; uite d-le Radu, spune-mi cine ar fi in stare să-mi pue pe härtie tabloul acesta care ni se presintă inaintea ochilor, Doamne! exclamă el, ce po- - zie frumoasă are Iaşul! De aş avea ей bani, аў pune si se | facă un pod de aici pănă ре dealul Galatei, Inchipui-tf cind acest sta, să stai in mijlocul lui, ce privelişte frumoasă al a- ауса. Cred în lumea întreagă nu s-ar mai găsi püreche!!l Si avea dreptate, căci uşa si este. : După aceia fáră să mai zică un cuvint, îmi intoarse spatele. şi porni de-a lungul stradei Picurari spre oraş, mergind numai pe lingă zidurile caselor, nebägând in seamă pe nimeni, nete- zindu-şi părul cel lung, din cînd în cind. Gh. Popa Radul E Anul XI. lulie si August 1900. No. 7 si 8. ARHIVA ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE $I LITERARE DIN IAȘI A. D. XENOPOL Amintiri de călătorie Prin Austria, Sufera si Nordul Italiei i І ` E Semmeringul. T De la Viena apucií, pe la gara de sud, pe frumosul drum cătră Semmering. După ce mergi, cale de mal bine de оогӣ, prin o eimpie deschisă, in care oräselele și satele _ par a se fine de mină, si pe suprafaţa căreia lanurile in- verzite se preschimbi cu fabrici de tot soiul ce inegresc ori- zonul cu norii lor de fum, ajungi la Glognitz, unde calea ferată începe a urca. Aici trenul se oprește ceva mai mult, spre a schimba masina, înlocuind pe cea obicinuită, prin o puternică lozomotivă de munte, de o greutate aproape “îndoită de a celor ordinare саге, prin apăsarea еї mai mare "asupra şinelor, să facă cu putință urcarea clineï. De aici pănă la Mürzzuschlag, trenul urmează un drum си totul accidentat, croit prin stînci si prăpăstii, peste care, înainte de a fi el construit, al fi putut crede că nu- BEEN 135807 A. D. Xenopol mai vulturii si soimii isi pot duce sborul; dar pe care spornica activitate a omului a asternut o măreaţă punte ce leagă acuma, fără nici o greutate, ambele laturi ale mun- telui. Tunelurile urmează după tuneluri, și intervalurile dintre ele sunt legate prin viaducuri, din care unele se înalță din adincimi atit de mari, în cit a trebuit ca ele să fie construite pe doué вай chiar pe trei rinduri de bolți suprapuse. Unul din tuneluri, mai lung de cit cele-lalte, înfăţişează un deosebit interes, prin deschiziturile co le are asupra văei, si care fac să pătrundă, de-odată cu lumina, in întunerecul prin care treci, încăntătoarele privelişti ale frumoasei сїтрепії, incadrate pare că de negrele bolți, ca nişte feerice tablouri. De la un timp, bolțile se schimbă in niște arcade, despărțite una de alta numai prin un puter- nic pilastru, asa cá, în repeziciunea migcürel ce te duce, lumina si umbra, tablourile si păretele alternind in chip re- gulat, îți fac efectul unei puteri magice ce ar chiema ne- contenit incintätoarea vedenie, spre а-о cufunda larügi in nimieul din care pare сй izvoreste. In tot timpul urcäreï, ochiul nu se poate siütura de frumuseta naturei înconjurătoare. Cu cit trenul înaintează în munte, cu atita se deschid perspective din ce in ce mat märele, amfiteatre de munţi inalfí, coronal unul cu un castel locuit, precum este acel al principelui de Lichtenstein, altul cu o ruină a Veacului de Mijloc, precum acea de la Klamm. Valea remăne tot mai jos, zărindu-se în ea, din ce în ce mai departe, oräselele și satele ce se ascund ochiului, la. numeroasele coliturí, La fie-ce moment tabloul se schimbă, devenind cind dulce și blind, cînd măreț si impunător. Mi- nunat se desface ma! ales, adinc in fundul văei, șoseaua ce leagă intre ele deosebitele așezări omenești ре саге valea le adăpostește. Cu cit urci mai mult, cu atita te coprinde răcoreala muntelui. Un aer mul dulce, mai fin iţi umple pláminif. Te apropii de puntul culminant care este stațiunea Sem- meringului, unde ajungi după esirea din un scurt tunel. Ре locul ceva mai larg de cit acel al celor lalte staţiuni de pe această cale, se află ridicat un monument inginerului ce a construit-o, cavalerul de Ghega. Acest drum de fer este cea întăi îndrăsneață incercare de-a străbate, cu loco- motiva, neumblatele regiuni ale munților, De atunci, cite Amintiri de călătorie . drumuri de fer de acest feliii nu s-aü construit, care ай lăsat cu totul indárát creatiunea lui Ghega, prin greutăţile tech- nice ale executărei! Voiü avea prilejul, in aceste amintiri, a maï vorbi despre alte două drumuri de fer, unice in „felul lor, acel al Vorarlbergului si acel al muntelui St. = Gotthard, = De la stația Semmeringulur, urci vre-o jumătate de oară, pănă la vestitul otel cea fost ridicat pe punctul cel mai inalt al muntelui, si care adună astă-zi in el, pentru timpul уегеї, o sumă de persoane doritoare de-a petrece acest anotimp, la récoare. Numeroasele camere ale otelului sunt toate reţinute de mai inainte, in cit in lunile lut Iu- lie și August nu se găseşte nicr-olată vre-una liberă, Mai toți vizitatorii sunt Evrei din Viena, bogatasi „cari nu se tem de prețurile urcate ale vieteï pe Semmering. De pe esplanada ce se intinde inaintea otelului, ve- = derea este intr-adevér minunată, și priveliștea poate fi gus- tată cu atita mai bine, cu cit nimic din cele trebuincioase vieței nu-ți lipsește pe Semmering. Masa si băuturile sunt = foarte bune, si aceste nevoi ale vieler materiale nu sunt de despretuit într-un loc, unde aerul cel ascuţit al mun- telul face asupra stomahului efectul celui тїї puternic stimulent. Ori ce s ar zice, frumosul este o trebuinlá de lux „a отепігеї, și el nu poate fi gustat in to tà deplinitatea lui, pănă cind nevoile interioare ale vieţei nu ай fost potolite; şi de aceea desfitarea la frumosul natură crește în pro- porjia indämnärilor ce o mijlocesc. Priveliştea cea frumoasă exista acolo si inainte de spargerea drumului de fer, si inainte de zidirea otelului. Cipi insă егай aceia ce se des- fataŭ la vederea ei! Si apoi chiar acei ce puteaü ajunge cu greoiul picior pe aceste luminate piscuri, aveaü ei tot răgazul si toată liniştea trupească si sufletească trebuitoare „spre a gusta, în deplină mulfämire, frumuseţa naturei ? De aceea să nu se spună că industria omului, că drumurile de ^ fer ай alungat poezia muntelui. Si oare, ce tabloü mar poetic . ве poate, de cit acela ce-l dă neagra locomotivă, tirînd după ea corpul de balaur al trenului, prin cotiturile ascunse ale unui munte, mai inainte pustiü si neumblat: și ce sunet ncîntat vre-o dată mai mult urechea, de cit ecoul, re- percutat de zecimi de ori, al sueratului masitreï ! A. D. Xenopol Il Drumul de fer al Vorarlbergului. Neputind găsi nici un adăpost pentru noapte pe Sem- mering, petrecui noaptea la Mürzzuschlag, localitate Tarüsi renumită in Viena, ca loc de petrecere pentru vară, dar care este lipsită de toată indămănarea ce de obiceiü se in- tilneste in asemenea locuri. Oteluri proaste, toate de а treia mănă, și o mincare desgustătoare, atit prin pregătire cit si modul cum este servită, iată ce aşteaptă pe ne- fericitul călător ce se opreşte in Mürzzuschlag. De accea a doua zi, des-de-dimineață, mé grăbii a părăsi oraşul, în- dreptindu-mä către Innsbruck, unde ajunsă, după о călă- torie de septe oare cu trenul expres. Tot percursul intre Sem- mering si Innsbruck este din cele mai interesante, prin na- tura pe care о srábate. Calea ferată merge fără incetare - prin vă, trecînd din aceea a unui riuşor in aceea a unul altuia, pănă la Wörgl, unde dá 1n bogata vale a Innuluf, unul din puternicele afluente ale Dunárei. Aceste văi sunt toate mărginite, de ambele laturi, cu dealuri înalte, cele mai multe păduroase вай coperite cu frumoase și bogate fineţe, în cît tot timpul pari a trece printr-o adevărată grădină. Nică nu știi cind ajungi în capitala Tirolului, stind tot timpul cu capul la fereastră și admirind frumuseța tablourilor ce se desfăşoară înaintea ochilor, ca o lungă, ne- slirşită, panoramă. Inainte de a ajunge la Zell-am-See, o plăcută surprindere adaogă încă la incintarea de care ești cuprins. De-o dată după o intorsäturä, daï cu ochif de un frumos lac, acel de Zell, închis între dealuri înalte, care oglindesc, in adincimea lui, virfurile lor rásturnate. "Tocmai cind ajunsesem pe marginile lui, soarele se apleca spre asfintite, aruncind puternica umbră a dealurilor peste va- lurile sale. Insă repejunea mersului abia te lasă să gusti frumuseta unui tabloü, și în curind el trece in cimpul ` amintirei ; şi nici aceasta nu este liberă, fiind necontenit in- tunecată prin alte vedenii ce-ţi zboară pe dinaintea ochiului. Trebue să treacă cit-va timp, să te opresti pe loc, să ţi-se în- timple ca mie, a fi țintuit, vre-o trei séptémäni de ploaie continuă, in mult de Dumnezeii adăpatele bài de la Ischl, - Amintiri de călătorie pentru ca mintea să reimprospăteze cu putere si vioiciune întipăririle primite ; pentru ca întregul lanţ al tabloului să se reproducă viii si frumos înaintea gindirei odihnite. š La Innsbruck më оргії pentru o zi. Orașul este prea plăcut, așezat la baza unor munți înalți si udat de fru- _ mosul curs al Innului. Poziţia cea frumoasă a orașului si "aerul cel vit al muntelui ce-l insufleteste, fac din el un loc _ de petrecere vara. De si numără numai 20,000 de locuitori, . posedá nişte oteluri splendide prin luxul si întreţinerea lor, care sunt tot-deauna pline în timpul verei. Insbruckul este însă interesant, nu numai prin incántit area lui asüzare. — El mai are si colectiuni vrednice de a fi văzute, intre altele muzeul orașului, care conţine antichități din Tirol; ga- leria de tablourí eare cuprinde mai multe pinze de maestri . vestifl, precum Rembrandt, Tintoretto, Rubens si Tenier i, ceea ce poate părea mai neașteptat, cite-va din cimpeniile cele mal frumoase ale marelui peisagist francez Claude Eorrain. Lucrul cel mai interesant de văzut in Innsbruck, este mormîntul impăratului Maximilian I (mort în 1495), asñzat in mijlocul bisericel Franciscanilor. El constă din un sarcofaj de marmoră, împodobit cu 24 de frumoase baso- eliefuri, si este incunjurat de 28 de statui colosale, in bronz, reprezentind deosebite personagit, bărbaţi și juni, de - la eurtea lui, imbräcafi în costumul timpului, lucrate toate cu multă măestrie. Te apucă un soiü de groază respec- - toasă, cînd te vezi în mijlocul acelei societăţi impietrite а “trecutului. À De la Innsbruck inainte, incepe vestitul drum de fer - ай Vorarlbergului, una din construc[iunile cele mai uriase ale timpurilor noastre. El strábate maiestoasa vale а In- „nului, vestită prin ingrámádirea frumuseţilor naturale, măr- . ginită de ambele ei părți de munţi înalți, din care cei din [und poartă ghețari vecinice pe goalele lor titve. Formele „cele mai fantastice desfătează privirea, si pretutinedene cas- cadele spumeginde Чай viață până şi coastelor celor de „piatră moartă, lipsite de vegetaţie. Din cind în cînd se deschide căte o vale laterală, lăsind să se intrevadă, in a- dincimele еї, piscuri uriaşe, coperite cu mări întregi de = ghiatá scinteietoare la lumina soarelui. Ele ne fac a între- vedea, ce trebue să fie intinsele masivuri ale Elveţiei, a că- - reia poartă o deschid cu măreție. 290 A. D. Xenopol După ce drumul de fer a lungit această vale, pänä la Landeck, începe a urca, pregätindu se ast-felit a trece ultimul și cel mai огей pas al sáü, muntele Arlbergului ре care, neputinbu-l urca, îl sparge prin un tunel colosal, al treilea din lume prin lungimea lui, după acele ce străbat munţii Cenis si St. Gotthard. De cum începe calea a se urca pe deal, minunile făcute, pentru a aduce la îndeplinire această urcare, mar că fe fac а uita frumuselele naturei prin care treci. Aproape totalitatea drumului este așăzată pe lucrări uriașe Mai nicäerï trenul na lunecă pe pămînt firesc, si toată calea lui este productul sirguinței omeneşti, Ці vine pare că a zice, că concepţiunea drumului nu a fost grea, si că ori-care inginer ar fi putut o efectua, de oare ce, unde calea intilneste un munte, îl sparge prin un tunel; unde dă de o prăpastie, o trece pe un pod; unde intil- nesce o adincime, o umple cu un viaduct; asa că întregul - drum între Landeck si tunelul cel mare este numai o suc- cesiune aproape neintreruptă de tuneluri, viaducuri și põ- duri, din care nu știi a cărora constructiune s-o admiri mat mult. Calea ferată urmează in tot parcursul acesta, de a- - ргоаре 60 de kilometri, ripa dreaptă a Innului, urcînd ne- contenit pe coasta muntelui, pe care pare acățată, și lá- sind tot mai jos cursul Innului si valea in care el curge. Natura devine din ce în ce mai măreață, cu cit te apropii de Arlberg; de la o vreme lampele se aprind în vagoane, si de odată lumina zilei dispare, Aï ajuns in tunelul cel mare, si te afunzi in măruntaele pimintului pentru timpul de ` vr o 20 de minute. Acest tunel are o lungime de 10,270 de metri, cale deci de o oră si jumătate pănă la doue cu trásura. El este construit in linie dreaptă, in cit, de la un capăt al lui, vezi deschizätura cea-laltá. Enorma îndepărtare face însă să apară lumina, ce pătrunde prin bolta cea mare a tunelului, croit pentru 2 rindurí de sine, ca o stea de a doua mărime. Lucru care abia ne poate da o idee despre lungimea tunelului, este că, după 10 minute de mersul iute al trenului expres, fun- dul lut este încă atit de departe, in cit steaua nu s-a mărit de loc. Abia după aceea, ea începe a deveni mai mare și creşte apoi tot mai repede, spre a ajunge, cind te apropii de ea, proporţiile bolfei. Această stea mi- Amintiri de călătorie nunată pare, văzută de la capătul de dincoace al tunelului, nu mai puţin îndepărtată ca acele de pe firmament, si cînd soarele străluceşte pe orizon, insilarea optică este asa de deplină, în cit [i se pare intr'adevér a vedea sclipind, în noaptea intunecoasä, un astru luminos. După esirea din tunel calea ferată apucă coborisul eY, nu mai putin interesant de cit suișul, pănă ajunge la Fridkirch, de unde o ramură laterală duce la staţia Buchs, la hotarul Elveţiei. ш Ragatz, Pfeffers, Via-Mala. La Buchs mă oprii ceva mat lung, timpul cit trebuia pentru o maï mult formalnică cercetare a bagajelor, la vama elveţiană. După aceea apucät catră Ragatz, una din ‘băile cele mai noue și mai la modă ale Elvetier. Luindu- mé după Baedeker, vestitul călăuz al celor mal mulli că- litori, am tras la hotelul cel mai bun din aceste bii, la Quellenhof, unde însă, după trei zile, am văzut că sunt des- poiat cam peste măsură, luindu-mi-se 16 lei pe zi numai pentru odae. Ast-feliú fácui cunostință cu renumita efti- nătate elveţiană. Si nu remâne îndoială, că Elveţienii ar fi vrednici de ris, dacă nu ar despoia pe cit le stă prin putință pe călătorii care aleargă cu droaia, cerind, vugindu se să fie despoiati. Dacă ei nu ar ști să se folo- seascä de asemenea împrejurări, ar merita să fie luaţi drept rostí şi nepricepuţi. Dar această știință nu le lipseşte de oc, si cine îşi închipue că poste călători în Elveţia cu le miri ce, va fi aspru pedepsit pentru zadarnica lui inchi- puire. Să se mai adaugi împrejurarea, că locuitorii acestei țări aŭ fost stricatí prin Englejii сеї cu punga groasă, și acuma el sunt deprinsi a vedea tot Engleji în toți vizita- torii munţilor lor. Ori-cit de scump ar veni călătoria în Elveţia, fie că meriti. Tare e aşa de frumoasă, așa de incintätoare, in cit banii cheltuiţi sunt resplătiți cu prisosință. Aceasta iarăși о experimentăi, cum pusei piciorul pe pămîntul clasic al framusetelor naturei. Chiar la Ragatz este de văzut ceva ce var ist întilneşte pärechea in lume; anume, giturile 292 A. D. Xenopol Taminei (ce se află lingă băile de la Pfeffers), piràü nă- prasnie ce se aruncă in Inn. Această vägäunä, despre care тїсї o pană in lame nu va fi in stare a-I descrie grozü- viile, se află la о jumătate de oară de Ragatz, in munţii ce domineazá baia din spre sud. Drumul ce duce intr-acolo, asternut ре la baza unor stinci şi mărginit în partea cea- laltá, prin cursul de sivoiü al Taminel, străbate o vale din ce in ce mal îngustă, in carestincile goale se înalță drept în sus perpendicular, pănă la 400—500 de metri, si in care lumina soarelui nu poate străbate de cit 2—3 oare pe zi, atunci cind astrul se află în zenit. Ele se mai îndepărtează însă puţin, pe locul unde a fost construită, în timpul Vea- cului de Mijloc о mănăstire (care acuma este preficutà intr-un stabiliment de bif) pentru a se apropia apoi din пой si mai tare și a forma ingrozitorul guster, pe unde, spumegătoare si sălbatecă, rostogoleste Tamina urlütoarele ei valuri. Să-și inchipue cine-va niste păreţi de stincă uriaşă, înalți ре alocurea pănă Ја 100 de metri, prăvălii unul către altul, si sprijinindu-se parcă mutual, spre а nu cădea ре capul îndrăzneţului călător ce se avintă in pintecele lor. In jos, la o adincime de alți 100 de metri, sub galeria pe care te afli, vuetoasa Taminä se repede turbatä, din cascade in cascade, spre a esi, cit mal in grabă, din ingrozitoarea prin- soare in care a intrat. Răsunetul zgomotului, lovit si resfrint de päretit in- chisi ai stincilor, este atit de puternic, in cit огї-се in- cercare, de a comunica prin vorbă, devine zadarnică. Vezi numai buzele miscindu-se, iar un sunet din ele pare că nu iesi. După ce ai mers prin această văgăună inspáiminti- toare vre o cite-va minute, vezi de-o dată niște aburi groși esind pe gura unei găuri negre, şi cînd te apropii, o cäl- dură ca de la fierberea unei căldări te loveşte in faţă. Eşti inaintea gurer iadului, căreia vigăuna de pănă aci a slujit de pridvor. Un om ce stă lingă această deschizătură, iți aprinde o lumănare si te polteşte liniştit in liuntuu. De si cu oare-care sfială, il urmezi in peşteră, unde dom- neşte о călduiă de vre-o 30 grade, produsă prin puternicul izvor de apă termală ce esi din fundul еї. Călăuzul ili scoate cu un fel de mare polonic o portie de арй care este cu totul lipsită de ori-ce gust вай miros si, după ce ai Amintiri de călătorie 293 büut din această aghiasmä, te grăbești a esi; căci ori cit de sigur aï fi pe tráinicia păreţilor stincei în pintecele că- reia ai intrat, tot te gindesti că ar fi destul ca pămintul să se scuture puţin, pentru ca nici-odată să nu mai tevezi lumina zilei. Cind părăseşti vágüuna cea ferbinte si eşi deodată, cu fala aprinsă si inädusitä, în aerul cel rece a- lungat de Tamina ре sub boltele stincilor, iti face efectul unei duse de apă rece, după o bae de архит. De la Ragatz, luăi trenul pentru a merge la Coire, unde se sfirgeste calea ferată si trebue, pentru a trece în Italia prin pasul Splügenului, să cälätoresti cu tràsura. 'Poemil o trăsură privată care in 7 oare trebuia să me pună în satul Splügen, la piciorul muntelui peste care trebuia să (гес, La inceput, drumul merge prin o vale mai largă, foarte bogată în vederi frumoase, precum sunt in genere toate căile prin Elveţia. Ajuns la Thusis mă folosii de po- pasul cailor, spre a vizita în grabă frumoasă ruină Hohe- Raetia, care se înalță pe un pisc singuratec ce dominează valea Rinului. De pe virful piscului, pe care se văd incă puternice rămășiți de zidărie, privirea se întinde plini de măreție, de-o parte asupra váel deschise prin care curge Rinul, şi саге pare a se sfirși la o mare indepärtare in рїге|її riposi ai unui munte acoperit de zăpadă ; de alta asupra strimtoarel din care esi tînărul fluviu, celebrá intre frumuseţile naturei, si cunoscută sub numele de Via-Mala, adecă drumul cel той. Numele acesta nu mai este de loc corespunzător війгеї de astă-zi a cüei de comunicaţie care este o şosea din cele mai frumoase și mai bine întreţinute, El aminteşte însă timpuri cînd lucrurile stäteaü alt-feliü, si cînd călătorii, zdrobiți de obosală prin sträbaterea unui drum zgrunțuros, mai eraü răşluiți, la esirea din el, de se- niorii euibăriți în castelul de la Hohe-Raetia. Nu credem că pe atunci să fi venit multor, din cei ce străbăteaii prin Via-Mala, gustul de a admira frumu- selile pe care natura, cu o așa de bogată mină, le-a să- minat în această vale; căci ei aveaii alt ceva de făcut de cil de a se minuna de mindrele privelişti. Acum însă, cînd industria omenească a prefăcut Via-Mala într-un drum pe care călătorul, molatee legänat де mersul cel dulce al trä- sureï, lasă să-i. plutească privirea pe tablourile ce se des- з E A. D. Xenopol ага fără încetare înaintea ochilor ; astá-zi, zicem, călă- toria prin această strimtoare poate fi privită ca una din cele mai înalte desfătiiri la frumuseţile naturer. Si intr'a- devär cine ar fi in stare să descrie bogăţia cea nesfirgità a formelor sale, care schimbă tabloul la fie-care cotitură. Ori de unde, un peisaj luat pe Via-Mala întrece tot ce pictura a putut închipui ca ideal în domeniul frumosului naturel. Pretutindeni rámài incintat, uimit de mîndreța ре care natura e in stare să o desfüsoare, si te gindesti oare pentru cine a pregătit ea atitea frumuseți, dacă nu- mai culmea sirguinței omenești poate face cu putință gus- tarea lor? Cu toate acestea să nu se creadă, că Via-Mala este o vägäunä in felul acelei de la Pfeflers, si după cum pare a o descrie Baedeker, care de sigur nu a văzut-o, Este o vale îngustă, insă luminată de soare. al cărui lumină toc- mai friută si impiedecată la fie-ce pas de colțurile si in- crestáturile stincilor, umple valea pe care cade, cu acel joc nesfirsit de bogat de lumine si de umbre, care adaugă farmecul sáü la acel al formelor pe care se resfringe. Cu deosebire impunătoare devine valea Rinului la aga numitul Pod-al- Diavolului care trece peste Rin, la înălţi- me de aproape 80 de metri peste patul acestuia, strins între doi păreți de stinci, care pe alocurea par cá voesc să-l acopere. Apa lui constrinsä de îngustimea patului, si împinsă de prăvălişul siü cel cu totul repede, [isneste ca dintr-o pompă, se frămîntă, spumegă si se aruncă furioasă, раге că ar vrea să restoarne piedicele stincilor. Ai zice că undele sale viforoase sunt chemate de o putere magică către marea in care trebue să dispară; că stincile ce se opun nepäsätoare la izbiturile lor, ar voi să rețină cu blândeţe pe nebunatecul ñuviü de a nu alerga el singur la propria luf peire; dar el trebue să asculte de puterea superioară care-l impinge înainte. «N-am vreme, n-am vreme, lisati-má să mă duc,» iată ce pare că spun necontenit frămintatele sale valuri. Intrarea si esirea din această vale admirabilă incu- nună toate frumuseţile ei. Pätrunzi in ea prin un tunel, la esirea din umbra căruia, vezi de-odatä desfisurindu-se acel lant de tablouri, care mai de care maï mindru și mai impunător, ce pare că nu о să se mai sfirșască. La eşi- Amintiri de călătorie 295 vea din ea, după mai multe oare de mers, treci prin o frumoasă arcadă naturală de peatră, poarta unui splendid salon format de un părete rotund de stinci col[urate si fantastice prin formele lor. Soarele strălucea tocmai în ze- nil, cînd trecui peste umbra proiectată de arcadă. Mă gin- deam atunci, ce trebue să fie aici, cînd luna cuprinde toată această feerie in blinda si armonioasa ei lumină ! Тү: Soseaua Splügenului De la Splügen înainte luii diligenfa, un fel de arca lui Noe, in care incap aproape 10 persoane si bagaj la nesfirsite, trasă de 4 cai, ghemuiţi, dar puternici. Avuí norocul a putea ocupa locul pe banchetă, cum s-ar zice la noi in coada trăsurei, afară, de unde vederea este li- berü si nu împedicati са in cupea. De Ја Splügen, sat german la confluența riului Splügen cu Rinul și care este aşezat la o înălțime de 1000 de metri asupra mărei, mai urci încă timp de vr-o trei oare peste muntele cu aceiași numire, pînă ce ajungi creasta gitului, la 2117 metri, re- giune in care am găsit zăpadă pe la sfîrşitul Juneï lui lulie, La puntul cel mat nalt, unde se айа granița italiană, zăpada se întindea de ambele laturi ale șoselei prin șan- țurile ce o mărginesc. De pretutindeni se aruncă casca- de spnmeginde provenite din topirea întinselor grámezí de zăpadă sub razele soarelui. Aerul era viii si răcoare, însă nu rece, în cit să fit nevoit a te investminta mai gros. Ce e drept, era pe la mijlocul zilei. In spre sară saü di- mineaţa, trebue să fie rece de a binele. De şi urci către culme un piept de deal, care de jos îţi pare aproape ver- tical, totuşi şoseaua face atitea cotituri în cit cai о urcă farà greutate, cu tot uriesul car ce-l trag după еї. A- ргоаре de culme, intri într-un soiii de tunel, care este însă o apărătoare contra câderilor de zăpadă ce se întim- рій foarte des în primăvara, și care ar putea impedeca cir- . eulatia. Partea interesantă a drumului incepe insă la coborisul lui, pe coasta italiană. Aici problema de deslegat era din cele mai grele. Muntele Splügen, care urcă mai încet pe: 236 A. D. Xenopol partea Elveţiei, se räpede präpästios si drept cătră Lom- bardia si şoseaua trebuia să coboare un părete aproape per- pendicular, de o înălțime de mai bine de 2000 de metri. Cum să asterni o şosea pe un asemenea tărim ? Intr-adevär, da- că mintea si iscusinta omenească a fost pusă vre-odată la încercare, este de sigur la asterneréa acestui drum, cel mai extraordinar din toate căile de comunicaţie, afară poate de linia de drum de fer de la St. Gotthard. Şoseaua trebuind să coboare o clinà aproape verticală, ea nu pu- tea face aceasta de cit folosindu-se de aschiile neregulate ale stincilor, ale căror interval fu umplut cu construcţii de zidărie, pentru a aşterne apoi, pe acest pat măestrit, culcu- sul şoselei, înventită si răsucită în nenumărate zig-zagurl. Cind apari d-asupra prăpăstiei și vezi de odată fundul văei in care ai să te cobori, nu-ți vine a crede, nici mă- car un moment, că greoaia trăsură in care te afli va fi în stare să îndeplinească acest pogoris, si te aștepți la vre-un drum ascuns, cotit in lăuntrul muntelui, o vale îndepăr- tată care să iasă iar la șoseaua ce o vezi albind în fundul prăpăstiei, în grosimea unei funii. Cu cit insi inaintezi, cu atita vezi că şoseaua coboară de a dreptul clina prà- păstioasă a muntelui, Unde nu poate face alt-fel, sparge muntele prin tuneluri; unde dă de o ripá peste putinţă de umplut, o trece prin un pod atirnat și asa, învingind toate greutăţile, ajunge încet încet a se tiri ca un șarpe ріпа în fundul vàei, neavînd nicăieri o inclinare maï mare de 6"/, cea mai potrivită pentru urcatul si coboritul cu trăsura. De la un timp, unde muntele devine cu totul pră- păstios, vezi de pe bancheta diligentei sub tine o serie de balconage atirnate de coasta muntelui. Prin toate a- cele balconase al să trecă, căci nu sunt decit cotiturile ṣo- selei prevăzute cu parapete de o soliditate foarte mare, neapărate pentru a înlătura nenorocirile. După ce a co- borit îngrozitoarea cliná, alt soiü de tabloü asteapti pe călător. Abia intrat in vale, treci prin un loc acoperit de sfirămăturile unui munte. Un potop de stinci, de o coloare neagră închisă, unele de o mărime asa de uriașă încit cred că toate maşinele de aburi ale, pamintului, n-ar fi in stare, unindu-si puterile lor, si le misce din loc nici de un centimetru, staü rostogolite in toate pürlile, unele urcate în două caturi peste altele де vio- Amintiri de călătorie 297 lenta căderei. Brazi si fagi seculari cresc printre ele, drepți şi neatingi, ceea-ce arată că sfárámátura muntelui este mult mal veche decit răsărirea arborilor. Șoseaua, de şi ar pu- tea urma aici о cale mai dreaptă, este nevoită să se în- coliceasci pe după piedicile nenumărate pe care impràs- tierea stincilor i le opune, şi ea urmează înainte a face numeroase cotituri, spre a esi din dedalul de stinci, du- pă cum făcuse mai inainte, spre a egi din acel al mun- telui. După alte 7 oare puse de diligență, spre a cobori coasta meridională a Splügenului, ajungi la Chiavenna, un- de iei iarăși drumul de fer care, într-o oară şi jumătate, te duce la Colico, pe marginile lacului de Сото, Ye Lacul de Como Cum ai esit din omnibusul ce te transpoartă de la gară la debarcaderă, vezi inaintea ochilor o pinză albas- {гй de o apă limpede si prevăzie. Munți înalți, prelungi- rile Alpilor prin care ai trecut, o înconjoară de ambele părți, rüsfringind in adincul eí oglinda virfurilor lor rästur- nate. In curind clopotul vaporului chiamă pe trecátoi imbarcare, si vuetul cadenlat al roţilor sale te desteaptà din uimirea in care. te pune sublimul spectacol al unei mări in miniatură, ascunsă între piscurile munţilor. Co- titurile lacului fac eñ tablouri se schimbă necontenit, ca- re de care mai mindru si mai incintător. Toată intinde- rea mürginilor lacului este presuratä de locuinfi omenești: maï pe jos vile singuratice, sate si orășele; mai pe sus locuinţele proprietarilor de vii, ce se astern în trepte, a- Чеве-огї pînă la culmea piscului cele adăposteşte. Căldura atmosfereï, stimpáratà numai prin adiereu aerului, pus in mişcare de mersul vaporului, te face să simţi că te-ai co- borit in calda Italie. După trei oare de o incintätoare pre- umblare, ajungi la Bellagio, oräsel aşezat la bifurcarea la- cului de Сото in cele două braţe sudice ale sale: lacul de Como propriii zis și lacul de Lecco. Aici mă oprii vr-o sese zile, petrecind tot timpul in pre- umbläri pe lac, вай în vizitarea splendidelor vile ce sunt 298 A. D. Xenopol așezate in acest raiü pămintesc. Chiar in Bellagio sunt două vile vrednice de văzut: Vila comitelui de Melzi si aceea a comitelui Serbelloni, acum dată în arendă si pre- făcută în otel. Aceasta de pe urmă este așezată chiar pe vîrful promontoriului ce desparte cele două brațe ale la- cului. Frumuseta parcului ce se coboară de ambele рії câtră cele două lacuri, este mai presus de orf ce descriere. Din desișul cel mai nepätruns, se deschide de odată o pri- vire asupra lacului, ce se întinde maiestos si tăcut la poa- lele inälfimeï. Pe alocurea pinza maí subțire a frunzișului lasă să se prevadă ca prin vis argintiile unde. Aiurea nisce bolți regulate de verdeață, formate de ramurile îmbinate ale unor brazi seculari, plintafi, cine ştie de cînd la o egali îndepărtare, imparte cimpenia in tot atitea măreţe si încîntătoare tablouri, Nimic nu este mai frumos decît su- prafaja liniştită a unui lac, văzută de la o înălțime oare- care. Cu cit te urci mai sus peste nivelul lui, cu atit un- da devine mai diafană ; cu atita contururile devin mai molatice ; stratul de aer ce se îngroașă mereü între lac și privitor aruncă pe întregul tabloü o nuanță albăstrie ; o poezie nemärginilä, provenită din indefinitul liniilor, se a- daogă la frumusefa formelor si ripeste cătră nesfirsit o- chiul incintat. De cite-ori n-am admirat, in scurtele zile petrecule pe marginile sale, frumuseţile acestui rege al lacurilor! Di- mincaţa, cînd soarele résárea din dosul munţilor și ilumi- na de odată adincimele lui cu splendoarea focului sii; la amiază, cînd căldura pare că tremură pe unde; sara mai ales, cătră asfinţitul soarelui, зай mai frumos incă după ce dinsul dispărea și-i lua blinda lui soră, argintia lună, locul pe firmament. Mai tot-d-a-una cătră sfirsitul zilei se ridică un vint, care zbirceste intiiü fata apelor ; după a- ceea, intárindu se, o ridică in valuri, din ce în се maï pro- nunfate, care poartă fie-care pe fruntea lui cite o creastă, argintată de alba lumină a astrulut пореї. Atunci, legä- nat de mersul unei bărci, mă duceam fără scop pe un- dele lui si, ajuns la mijloc, unde privirea se poate afan- da în cele trei ramuri ce-l alcătuesc, spuneam vislaşului să-şi retragă vislele si, legănat în mijlocul apelor, gustam іл- tr-adevăr fericirea de a trăi, Eram așa de departe de tot ce poate aduce în viață Amintiri de călătorie 299 turburele orizoane. Nici o grijă, nică o teamă, nici o ne- linişte. Oamenii, pe care îi văzusem ziua îmi erai indi- ferenti. Ori-ce legături cu ei se mürginaü вай la schim- barea unor relatiuní de politetä, зай la acele ale unora de interes; însă un interes ușor de deslegat, prin numă- rarea preciză a unei sumi de bani cunoscută de mai in- nainte. Lipseaii intrigile, clevetirile, scandalul, ipocrizia, falsele protestări de amicilie вай semnele de dușmănie văzute si pe față care-ţi însoțesc fie-ce pas pe care-l faci în {ага ta, cu oamenii pe care îi cunoşti si cu care stai în necontenite legături. Acesta este adevăratul farmec al călătoriilor în ţări străine, că te indepärtezi tot mal mult de elementul omenesc si te apropii de natură saü de artă, ambele nepersonale, ambele neînteresate, ambele dindu-tí totul, Ёга a-ţi cere nimica în schimb. Te simți pentru cite-va zile, cîte-va săptămini, fu însuţi. Eşti neatirnat, eşti liber. Iată adevărata libertate, iar nu acea garantată numai pe hirtie, care ascunde adese-ori cea mai cumpli- tă robie! Cea mai frumoasă din vilele ce se oglindesc în lacul de Como este fără indoialà Villa Carlotta, asa numită de la proprietara ei, princesa Carlotta de Prusia. Așezarea ei nu este aşa de romantică ca aceea a Vilei Serbelloni. Bo- gülia artistică și raritatea arborilor gramádifi în parcul ce о înconjoară, fac insă din ea un obiect de curiozitate pen- tru toţi vizitatorii lacului de Como. Printre operile de artă, voiii enumera reliefurile în stil antic făcute de ves- titul sculptor svedez Thorwaldsen, care reprezintă trium- ful lui Alexandru-cel-Mare, si aü fost cumpărate pentru suma însemnată de 400,000 de Іеї; apoi statuele originale cele mai frumoase ale lui Canova : Amor sărutind pe Psihe si Magdalena in rugăciune. Parcul este ceva cu totul extra-ordinar. Intilnesti in el o vegetaţie tropicală în toată puterea cuvintului: pă- duri de cleandri, amestecați cu camelii arborescente, mult maï nalte de. un stat da om. Ciparosi, aloeși, palmieri, do- minati de inaltele trunchiuri ale magnoliilor cu frunzele mari si catifelate si cu Morile uriese, mari cit titva unui "copil, albe si imbălatoare prin mireazma lor. Intre rarită- (ile cele maí marí, am observat un arbore de papirus. Timpul insi in care ей veniam la lacul de Como, nu $00 À. D. Xenopol era cel mai potrivit pentru cälatoria in aceste regiunr. Era prea cald si de aceea nu putui sta maï mult de o septäminä, hotărindu-mă a mă intoarce în munţii Elveţiei care, in ori-ce caz, sunt un adăpost mult maï răcoros pentra petrecerea vereï, decit cimpia inundată de soare a Lombardiei. "iind însă eram asa de aproape de Milan, mă ho- táriiü, chiar cu icul de a fi prăjit, a nu părăsi Italia, înainte de a fi vizitat acest frumos oras. VI. Milanul. Lacul Magiore De la Bellagio luii batelul ріпа la Como, avind ast- fel prilejul a vedea cu deamăruntul si frumuseţile brațe- lui de lac ce se întind cătră acel oras, şi pe care le între- văzusem de pe inällimele Vilei Serbelloni. De la Como, intro oră si jumătate cu drumul de fer, ajunsei la Milano. Cum inträi in otelul Rebechinno, unul din cele mai fru- moase ale orașului, mă lovi decorația cea minunată a să- lei de mincare, întocmită în stil pompeian, cu un gust de- osebit, in alegerea si combinarea colorilor. Recunosti in- dată că aï intrat într-o ţară de artisti, unde arta se intil- nesle la fie-ce pas; unde cele rnaï mici obiecte îmbracă о formă plăcută ochiului. A doua zi des de dimineață mă dusei să vizitez orașul. Cel mai insemnat monument care, dacă ar exista singur in Milano, încă ar face din el unul din oraşele cele mai interesante din lume, este domul, a- dică biserica catedrală. Productul cel mai pur al stilului golic, această zidire, începută in 1386, abia a fost termi- nali pe- timpul lui Napoleon cel Mare, pe la începutul se- colului nostru, după 414 ani de construirea еї. Mărimea eï este colosală : 8500 de metri pătraţi suprafatä liberă in liuntrul bisericei care este formată din 5 bolți susținute de 54 pilastrii de o grosime de aproape 2 metri în dia- metru si de o înălțime de cel putin 30 de metri. Acești 54 de stilpi împart biserica in un-spre-zece compartimente in direc(iunea transversală boltelor. Fie-care comparti- ment este de mărimea mitropoliei celef nouă de la Iași, сеа mai mare biserică din Rominia, incit încăperea do- mului din Milano răspunde la de 11 oră acea a mitro- Amintiri de călătorie * 301 polie iesene!! Intr-o parte a acestei uriese zidiri eraü ocupați vre-o cinci-zeci de oameni la niste reparatiuni, cea ce nu jignea întru nimic serviciul religios care se făcea în altă parte a el. Cupola cea mare de la mijloc, înaltă de 49 de metri, este, lucru de admirat, lucrată în ajur, în cit invoeste luminei a pătrunde prin ea in liuntrul domului. Pe din afară biserica e nu mai puţin minunată. E lucrată toată ca în filigrantà ; greutatea pietrei pare a se nimici, si impresia ce-ţi o face pare a suprima materia din care este alcătuită, spre a-ţi lăsa numai întipărirea formelor ei elegante si uşoare, ca si cînd ar fi un castel forfecat din hîrtie, Si cu toate acestea poate nu există pe pămiut o construcţie mat solidă decit această catedrală. Lucratä toată din marmoră albă ріпа si acoperemintul, care este format din lespezi de acelaşi material; imbina- rea pietrelor si alipirea lor una de alta este așa de desevăr- şită incit iţi pare că întregul monument e turnat dintr-o singură bucată, din crestet ріпа în temelie. Pentru a cu- prinde cu ochiul intr-un chip mai amărunt construcția domului pe din afară, e neapărat să te urci în turnul săii, din care poli vedea de odată toată nesfirsita bogăţie de forme ce face să treacă treptat imensa masă a cate- dralei în turnul său subțire si elegant. Inüllimea lui este de 109 metri și te urci în virful lui pe 492 trepte, toate de marmorä. La început, cit timp sui în liuntrul edificiu- luf, simţi oare-care obosală ; de indată însă ce ai trecut de acoperemintul corpului principal şi incepi a urca in regiunile superioare, de unde descoperii una cite una toate părţile clădirei, uiţi de oboseală și o inminunare din ce in ce mai mare te cuprinde, cu atit mai mult că orizonul märindu se necontenit, ai dincolo de biserică o privire tot mai întinsă asupra orașului, a înconjurimei sale şi pănă în crestele acoperite cu vecinice zăpezi ale Alpilor. Nu ştii ce să priveşti mai mult, frumuseţea monumentului вай a- ceea a tabloului măreț pe care înălțimea ţi-l desväleste, Dar singur faptul că catedrala este in stare să-ți detragă asupra еї ochii de pe întinsul orizon ce se desfäsurä in jurul turnului, dovedeşte cit de măreaţă trebue să fie a- ceastă construcţie, ca dinsa să poată lupta, şi chiar invinge în luptă, frumosul tabloii al naturei incunjurütoare. Afară de dom mai sunt de insemnat in Milano, între 3 302 A. D. Xenopol monumentele arhitecturale, pasajul coperit cu sticlă de lingă strada Vittore Emmanuele, cel mai măreț din lume, Apoi arcul de triumf ridicat de Napoleon cel Mare la Poarta Simplonului, precum si mai multe palate private. Ре la 10 oare vizităi galeri ia de tablouri de la Brera, bogată in producții ale scoalelor italiane, dar aproape cu totul lipsită de acele ale altor şcoli Fiind-că pictura italiană a fost aproape exclusiv re- ligioasá, apoi intipürirea Brerei este ceva, monotonă. Prea mulli sfinți, pentru timpurile noastre cele atit de puţin cu- cernice. Această inferi tea muzeelor de pictură italiană asupra celor din Germania și Franţa, cred că se poate in- tinde chiar sila cele mai bogate colectiunt din această țară, precum la cele din Roma зай Flo:enţa. Pretutindeni nu în- tülnestí de cit pe [sus Hristos, fecioara Maria, apostoli, îngeri, sfinți; aproape nicăiri lumesc ceva afarü decit in ta- blourile mitologice ale lui Corregio вай Rafael. Cu cit mai bogată ca varietate, este galeria din Miinich suit acea din Dresda, unde pe lingă tablourile religioase ale maeștrilor italieni, intilnesti admirabile créafiuni atit religioase cit si profane ale celor olandezi si flamanzi, scene de janru, cimpenil, pictură istorică si nu tot una si aceesl lemä, repe- tată la nesfirsite pănă la "obosirea. privitor ului. Brera insă posedă cite- -va nepreluite giuvaerwī de Tilian, Tintoretto şi maï ales vestitul tabloù al lui Rafael Logodna Mariei cu Josif, într-adevăr admirabil prin ordonanța cea atit de ar- monioasă a figurilor si coloritul seit cel dulce si caracteristic. Altă celebritate a Milanului este mănästirea sf. Maria della Grazia, in care se află tabloul lui Leonardo da Vin- сі, Cina сеа de taină, zugrăvită de vestitul pictor pe pä- retele sălei de mincare, spre desfătarea sfinților părinți din această măniăsti:e. Tabloul care după cum se stie a fost foarte daunat prin mai multe împrejurări, este încă un obiect de admi- ralie prin mäestria compoziției lui si expresiunea cea atit de variată a celor 13 figuri ce conţine. As mar fi putut vizita încă multe lucruri în vechiul oraş italian, dacă căldura tropicală care mă alungase de pe marginile la- cului de Como nu m-ar fi îndemnat să-mi iaü cit mat curînd înapoi calea spre Elveţia. Mă indreptai cu drumul de fer cäträ Arona la capä- Amintiri de călătorie 303 tul inferior al lacului Magiore, de unde 1айї batelul spre a străbate in toată lungimea lui acest lac care, ca mări- me, întrece pe acel de Como, si in frumuseţe nu-i stă mult indärät. Ba chiar pe alocurea, precum pe la insulele Bo- romee, este mai măreț si mai impunător decit fratele ай oriental. După cinci ore de o incintätoare călătorie ajunsei la Locarno, unde petrecui noaptea in splendidul otel Lo- сагпо, pentru ca a doua zi să apuc pe drumul de fer prin tunelul sf, Gottharduluï, саго să mă ducă înapoi in {ага “munţilor. VIL Drumul de fer al St. Gothardului Dintre toate minunatele construcțiuni industriale rì- dicate de timpul nostru, nici una nu se poate măsura cu drumul de fer ce străbale muntele St. Gotthardului, care s-ar putea numi cea mai îndrăzneață concepfiune a ge- niului omului din cele realizate pînă acuma de mina luí. Masivul St. Gotthardului, de si foarte inalt, este vipos de ambele sale părţi si nu infálisazà o desvălire de cline aga, ca să facă cu putință trecerea peste el cu calea ferată, El a trebuit să fi străbătut prin un tunel, cel mai lung din lume, 14,912 metri, al cărui constructiune a ți- nut aproape 10 ani de zile, costind numai perforarea lui firi lucrările de zidărie si cele-lalte, 2,800 de lei de metru, adecă in total 41,853,600 de lei. С Si nu se ereadá insi cá partea cea mai grea a lu- crürei a fost spargerea virfulut muntelui. Toată chestiu- nea era tocmai cum să ajungă la el, pe un loc asa de putin desvälit ca ambele laturi ale sale, pästrind totuşi în- clinarea neapărat pentru mersul trenului ? Suisul era a- sa de repede pe alocurea in cit era peste putință de in- deplinit această conditiune esenţială. Se recurse atunci la următoarea ingenioasă constructiune : pentru a urca păr- lile de tot abrupte, se inchipuiri nişte tuneluri in spira- là, care invirtind suisul pe loc, puturä sà lungească clina si să o domoale. Aceste tuneluri in spirală produc efec- tul cel mai curioz. Ele se ridică une ori chiar perpendi- cular asupra puntului de intrare în munte, și intr-un loc 804 A. D. Xenopol chiar se vede repetat lucrul de două ori, în cit trenul itt face efectul de a fi suit la catul al treilea, cel intiiü si cel al doilea pe unde ai trecut, vázindu-se adinc sub a- cel superior. Vezi cu ochii si nu crezi, cum ai putut ur- ca cu greaua maşină muntele deadreptul ca pe o scară, ba încă nu numai odată, ci de două ori! Explicarea se găsește în drumul subteran, construit în spirală, și care esă tocmai deasupra punctului de intrare; dar de care neavind constiinti, din cauza intuncrecului prin care strá- baţi, vezi deodată rezultatul, fără a-ţi da samă si de mij- ` locul întrebuințat spre a-l aduce. Greutatea acestor luc- rári și-o poate cine-va inchipui, fiind vorba de a lucra în întunerecul muntelui fără nici un mijloc de orientare, o spirală incolăcită asupra ei insäsi, în care bolta tunelului trebue să re incalece si să iasă tocmai la punctul insem- nat de mai inainte de traseul căei ferate. Putem spune că în aceste construc[iuni neasemănate, ştiinţa inginerească a desvälit întreaga ei inălțime. 151 inchipue cine-va uşor ce trebue sa fie podurile aruncate peste prăpăstiile muntelui din care poate nici unul nu infálisazi mai multe si mal inspămintătoare prin ameţitoarea lor adincime de cit St. Gotthardul. Podurile asternute pe asemenea prăpăstii sunt cele mai multe atirnate, unele sprijinite la mijloc cu cite un stilp de fer care se razämä in partea lur inferioară pe vre-o muchie de stincš. Călători din tren п-ай conștiință de locul prin care trec, căci, repejiunea cea mare a mis- cărei de abia le invoeste a züri prăpastia ; apoi eí nu pot vedea pe ce soit de pod trec el peste o asemenea des- fundătură. Acela insă care vede zburind trenul ce duce în el atitea vieţi omenești, pe acele poduri, ai putea zice aeriane, nu poate înăbuși un simfimint de groază ce-i stringe inima, desi numai pentru o scurtă clipă. Natura prin care treci este de o impunătoare müre- tie. Tablourile ce le fnfäsi sunt aproape toate sait säl- batice saü sublime, si trebue să te apropii de-o parte si de alta de vale, pentru ca peisajele să imbrace o frumu- sefà mai puţin fioroasi. Eşti in inima chiar a Alpilor, unde natura desfisurä pe întrecutele toate bogățiile sale, ~ înadins pare cà spre a pune in uimire pe călătorul ce în- drüzneste a pătrunde in aceste tainite. Și atit e de măreaţă si de splendidă natura în aceste Amintiri de călătorie 305 locuri, în cit ea întrece ori-ce putere а inchipuirei. Ori cit {1-аї incorda dinainte imaginaţia, spre a-ţi inchipui im- punătoarele privilesti ce te așteaptă pe St. Gotthard, cind le veză in realitate, răspindite în toate părţile cu cea mai mare dărnicie, trebue sa recunostt că imaginaţia cea mil bogată rămine stearpă faţă cu bogăția naturel. Imaginaţia noastră departe de a putea intrece mä- surile şi proporţiile naturei, nici nu este in stare să le a- jungă. Să se încerce cine-va a-și inchipui mărimea pámin- tului si va vedea cit trebue să rămînă concepliunea sa îndărătul dimensiunilor lui! De aceea inchipuirea ome- nească trebue să-și aleagă alt tărim unde poate întrece natura, nu prin mărimea formelor, ci prin armonia lor, şi acest tărim este arta care, într-un cadru restrins, dă min- {еї noastre o tot alit de deplină hrană estetică, ca si i- mensa natură şi vastele er tablouri. Natura şi arta ай două tărimuri cu totul deosebite, si de aceea frumosul natureï si acel al artei se vor distinge tot-d-a-una puternic unul de altul, Precum natura nu poate fi artă, așa si arta nu poate fi natură si în această deosebire stă condamnarea definitivă a realismului in artă. Dar să ne intoarcem la calea St. Gotthardului. Acest drum minunat, care leagă acuma ambele laturi ale Alpi- lor, mai că era să rămină numai cit o pripilà incercare. Ca tot-d-a-una aga si aici socoteala din lirg şi cea de a- casă nu se potrivirä si, după ce lucrările se începură, se văzu că devizul fusese greșit numai cu suma де 102,000,000 de ler!! De unde să se iea această sumă colosală, cu a- tita mai ales că mai multe intrigi locale se opuneaü 5й- virsirei întreprindere, intiigi puse în lucrare de diversele companii de drum de fier, care aveaü interes de a croi trecătoarea peste Alpi in regiunile deservite de drumurile lor de fier, şi anume: una trügind in spre Splügen, alla in spre Lukraanier. Suma de 102,000,000 care lipsia, fi- ind peste putință de adunat, compania St. Gotthardului era în ajunul de a da faliment, dacă nu ar fi fost spri- jinită de statele interesate la crearea liniei. Totuşi nici I- talia, Germania si Svifera nu егай dispuse a acorda sub- sidii asa de mari care nu puteaü nici odată să fie acope- rite prin veniturile liniei. Se numi un пой inginer-sef, d. 806 A. D. Xenopol Bridel, care prin suprimarea mai multor linii laterale svi- {егіепе, si prin o reducere însemnată in cheltuelele con- structiuneï, reduse deficitul numai la 40,000,000, din care 10 eraü să fie date de Italia, cite 8 de Germania si de El- velia, iar restul de 12 trebuia să бе giisit de companie. Ast-felii deslegarea gréutäfer financiare înlătură pierderea nespusă pe care omenirea europeană ar fi incereal-o, dacă linia St. Gcttbarduluf ar fi trebuit si inä numai cil o zadarnică incercare. Astăzi ea este terminată și călătorul poate să treacă, prin pintecele Alpilor, pe. molaticele ca- napele ale vagoanelor. үш. Lacul celor Patru Cantoane. Lucerna. Drumul de fier al St. Gothardului se sfirseste la Flüe- len, in coada lacului celor Patru Cantoane. Aici luái va- porul, spre a vedea in toată liniștea frumusețile acestui lac, celui mai renumit dintre lacurile elvetiane. Pentru a avea în toată puterea еї intipărirea acestor frumuseți, s-ar fi cerut două condițiuni pe саге ей nu le indeplineam, întiiù să nu fi văzut lacurile italiane si al doilea să fi în- ceput strübaterea lacului de la Lucerna spre Flüelen si nu ast-fcliü precum о făceam ей, căci părţile cele maï splendide ale sale se айй cătră fundul săii,unde incep ma- sivurile de munţi si nu cătră oraşul Lucerna aşezat maï in spre locurile sese. Cu toate aceste condițiuni defavo- rabile, in care mi se infüfisa lacul celor Patru Cantoane, pot spune că întipărirea ce mi-a lăsat o va rüminea ne ştearsă cel puţin alăturea, dacă nu chiar deasupra celer produse de lacurile Lombard сеа ce face farmecul sii deosebit este neregularitatea formelor sale, poate cele mat capricioase din toate lacurile pămintului. De nicăirea nu-i poli descoperi întreaga lui întindere, vederea fiind impie- dicată de numeroasele sale cotitură, de promontoriile ce se înaintează adese-ori pină la o mică îndepărtare de ma- lul cel-lalt si care de departe par a-l inchide. De la fie- care cotitură se destășură insă alt tabloü, fie-care mai fru- mos decit cel-lalt. Grupurile de munţi ce insotesc malu- vile sale se adună tot mai compact la fie-care întorsătură, Amintiri de călatorie 307 formind apelor o tot mai bogată cingătoare oglindită in ele. Pe tot lungul malurilor, e așternută o șosea minuna- tä si deasupra şoselei trec pe partea stingă, cum vii de la Flüelen, drumul de fier. Adesa-ori întilnești două tune- Imi suprapuse sait alăturate, unul prin care (гес trásu- rile si altul prin care zboară locomotiva, Aceasta contri- bue nu puţin а da viață lacului, al cărui maluri de alt- генй, cel puţin în partea lui superioară, sunt departe de a fi aşa de bogate în agezäri omenești ca acele ale lacurilor italiene, Cu cit te apropii de Lucerna, cu atit malurile se coboară şi munţii se retrag mai în fund, mărind orizonul si micsorind însemnătatea pinzel de apă ce nu se mal poate măsura cu el. O singură dată lacul pare a face o silință de a domina înconjurimea lui, la asa numita cruce, de unde se văd deodată cele patru braţe ale sale. Dar a- ceasta ține numai un moment. In "curind promontoriile micşorează iarăși întinderea lui, și ochiul părăsește stră- lucitoarea lui oglindă, zburind сага culmile munfi'or Ri- ghi şi Pilatus, cei doi stilpari colosali, care par a deschi- de porţile lumei munţilor călătorului ce vine din cimpü. Lacul celor Patru Cantoane este renumit nu numai ca frumuseți naturali. El mai are si o însemnătate isto- vicii, Pe malurile lui в-ай petrecut cele mai mindre din scenele neperitoare, care aù întemeiat libertatea p? clasi- cul pümint al republicei în Europa. Lingä orașul Brun- nen, se айа vestita piatră solitarä, Mythenstein, ce se ìn- пай în mijlocul apei ca un con ascuţit si pe care re- publica puse să se graveze o inscripție colosală in litere aurite, în memoria lui Friderich Schiller, nemuritorul cin- tăreţ al lui Wilhelm 'Tell, eroul libertätet elveţiene. Ceva mal departe, se intilneste cimpia sintă, Grätli, un mic tăp- şan de cite-va sute de metri pătrați, încunjurat de maluri ripoase, unde tradiția pune întilnirile capilor conjura[iei din 1307. Fiind locul potrivit pentru construirea unui o- tel, speculafiunea iși pusese ochiul pe el, cînd un strigăt de indignare se ridică in toată Confederaţia ; se făcu in- dată o colectä băneuscă, cu care locul fu răscumpărat. si dăruit naţiunei întregi, spre a-l păstra tot-d-a-una nea- lins si neprofanat. Mai încolo întilnești о mică capelă rì- dicată în amintirea lui Tell, pe locul unde el, sărind din barca lui Gessler, în timpul tartunei, o respinse cu picio- 308 AD. Benoa rul în valurile înfuriate. Dacă te abați puțin de la Brun- nen cătră maluri'e micului lac de Lowertz, dai de orüse- lul Schwitz, capitala cantonului de aceeași numire, cel mar mic din toate cantoanele Elveţiei, insi acela ce avu ono :- rea а strămula numele siü asupra întregei confederaţii ce-și urzise începuturile sale pe frumosul săi pămînt. Nu numai numele, dar si armele confederației, crucea albă pe un fund ros sunt tot acele ale simburelui din care ea a esit. Astfeliü pretutindeni frumuseţile, grämädite de natu- ră cu о nespusă dărnicie pe pămintul Elveţiei, stai in legătură cu уге o însemnată imprejurate istorică а popo- rului siü. Cum deel să nu-și iubească poporul elveţian țara sa сеа bine-cuvintată, cind din ea radiază pe lumea încunjurătoare nu numai splendoarea munţilor săi, dar si lumina vie a unei libertăţi de mai multe ori seculari! Fericit este poporul care, fiind as« de mărunt, a putut să apese atit de grei in cumpăna progresului, si pe dinsul ar trebui totdauna să-l aibă in vedere popoarele mici, El le poate convinge, că mărimea lucrurilor omeneşti nu se humàrà, ci se cintàreste. 1 Ajuns la Lucerna, güsil cu mare greutate о сатен de oare-ce, fiind in dricul anotimpului, afluenta călători- lor in acest oras era urieșă, Presimţii aceasta încă de pe batel, când vedeam la fie-ce staţie coborindu-se și urcin- du-se în el călătorii cu sutele Lucerna este un orăşel de oteluri care toate impreună pot conţine respectabila cifră de 20,000 de persoane si incă ele nu ajung: de aceea se fac in fie-care an construcliuni noue. Monumentul prin- cipal de văzut aici este vestitul săi leii. Acest monument а fost ridicat de oraș, în amintirea celor cite-va sute de Elveţieni care formaü garda personali a lui Ludovic al XVI-lea, și care periră aproape cu toţii spre a-l apăra. El reprezintă, prin o frumoasă alegorie, un leii dindu-si su- fletul, rănit de o săgeată. Este sculptat in păretele unei slinci de sculptorul Thorwaldsen si încunjurat de o in- Scripte comemorativă. La marginea orașului se айй pen- siunea Gütsch, aşezată pe o înălțime, din care se desfä- şură o privire minunată pe oras, pe lac si pe ambii munţi ce-l domină, Pilatus si Righi. Urcarea la această pensi- Amintiri de călătorie 309 une se face pe un drum de fer funicular, in forma de roată, eu două lanțuri, din care unul urcă cînd celalalt coboară. Olina este foarte repede, de 53 la sută. IX Muntele Rigi si drumul sáu de fer După ce stituiü cite-va zile în Lucerna, apucát în- tro dimineaţă cu batelul spre Vifenau, de unde pleacă calea ferată, care urcă în virful muntelui Righi, 1800 de metri. Clina liniei este mult maï repede de cum -ar pu- tea-o urca o trăsuri, pe alocurea ріпа la 27%, si pentru a face cu putinţă o asemenea urcare locomotivei, ea este inzestratii cu o roată cu dinţi, care se prind în crestătu- vile unei şine, aşezată la mijlocul celor-lalte două, pe care merg roţile cele ordinare. Fie-care locomotivă duce un singur vagon incäpätor pentru 60 de persoane, pe care-l împinge la deal pe din dărăt, iar la vale îi merge inain- te, şi vagonul este aşa întocmit, in cit la caz de pericol să poată fi desprins de locomotivă si să se oprească pe loc. Азией s a luat toate măsurile, spre a înlătura cu totul teama pentru siguranța personală, care ar putea jigni gus- tarea admirabilului tabloü ce se desfásurà sub privirile călătorului in tot timpul de mai bine de o oară cit fine suisul. 1 Problema suisului era însă mai ușor de dezlegat de cit acea a coborisului, cînd trebue impedicatä tocmal o prea repede pornire a trenului. Și aceasta fu rezolvată prin intrebuințarea aerului comprimat, care trebuind să fie alungat alternativ din cele două compartimente ale pistonului, regulează invirtirea roţilor şi le menţine intr-o repeziciune normală. Este de admirat ușurința cu care ti se pare că masina impinge înaintea ei greoiul vagon, ре un pept de munte, ce adesa-ori se arată mai curind cao pedicá de cit ca un drum. De cum päräsesti malul lacului si începi a urca, ta- bloul cîştigă necontenit proporții mai mari și devine mai frumos. Cotiturile lacului se desfäsurä cind una, cînd altă, după acele ce le face trenul în a lui urcare. La unele punte ele se impreuneazà in un tot mai întins, si apel 4 310 A. D. Xenopol iarăși se rup si se fragmenteazi, pentru a se întruni ia- rásí mai sus într-un corp si mai mare. Cu cit crește la- cul sub picioarele călătorilor, cu atita îndepărtarea tot mai mare de el, il micșorează, în cit cînd dobindesti in- tregimea tabloului săii, acest întreg este poate redus la mai mult de jumătate. Indepărtarea mai are însă side e- lect a șterge toate unghiurile cele prea rüsiritoare, a le da un contur molatic si dulce, a cuprinde întreaga na- tură, peste care te înalţi, intr o atmosferă vaporoasă. Al- bastrul aer care colorează prin adincimea lut bolta cerească, interpunindu-se între ochi si tabloul indepürtat, albästre- ste puţin întregul ton al coloritului. Munţii, apele, pădu- rile, de și fie-care cu coloarea lor particulară, par a im- bärca o mantie comună, străvezie, tesutà in urzală de un- dele subțiri ale albastrului aer si în bătătură de galbe- nele raze de foc ale ferbintelui soare. După vre-o jumă- tate de oră de urcare, treci printr-un mie tunel si la e- sirea din el dai de o punte, ce si dinsa este înclinată, si care este sprijinită de două poprele aga de subțiri si u- şoare, cit nu-ţi poţi inchipui cînd o vezi de jos că va pu- tea duce greutatea ce trece peste ea. Sub punte se des- chide tocmai o vale prăbușită ce cade aproape perpendi- cular în lac. Înălţimea fiind foarte mare, peste 1000 de metri, te apucă amefala cînd priveşti direct in prăpastia pe lingă care treci, si de sigur că impresiunea ar fi şi mai mare, dacă al putea avea conștiința, si de usurätatea puntei peste care te avinți. Curind după trecerea punfei ajungi la Righi-Kaltbad, unde este un mare stabiliment de idroterapie. După aceea ajungi la Righi-Staffel, stali- unea din care se desface a doua ramură a liniei drumu- lui de fer ce coboară cătră Arth-Goldau de cea parte a muntelui Righi lingă lacul de Zug, si in sfirsit în virful muntelui la Righi-Kulm. Aici este un otel foarte mare, unde se grămădese toti acei ce voiesc sà aştepte răsăritul soarelui. Fiind-că barometrul căzuse de tot si muntele Pi- latus îşi purta briul săii cel aducător de ploaie de aceea nu petrecuiü noaptea ре Righi, сі mă cobori cătră Arth. Nu stiü, вай condiţiile atmosferice nu eraü de tot favorabile, вай vederea de pe Righi nu este asa de fru- moasä cum i-a făcut-o reputația lui, вай mai bine recla- ma, ей cred cà, in ori-ce caz, această vedere nu poate fi Amintiri de călătorie 311 din cele mai frumoase ale Alpilor si iată pentru ce. Este cunoscut că farmecul cel mai mare al unei privelişti de pe munți consti în desfășurarea orizonului, care se intin-- de ca o roată împrejurul privitorului, care roată este cu alita mai mare, cu cit puntul este mai urcat. Regulari- tatea lormei orizonului nu jigneste de loc impresia este- (іса, din pricina variaţiei tabloului conţinut. Linia sferică regulată a orizonului face efectul unui cadru al tabloului, - limitează în mod precis bogăţia formelor conţinute, si le dă unitatea fürü de care nu poate impresiunea frumosu- lui, Pe Righi tocmai această linie sferică a orizonului pare a fi ruptă, pentru motivul că, ре de o parte, vederea este mărginită de inalții munţi ai Alpilor ce se-ntind сайа Sud, dinspre Nord, ea se-ntinde asupra părței sese a El- velie ce vihe cătră Zurich, Vederea fiind mai limitată cülrü Sud de cit cäträ Nord, rupe continuitatea si unita- lea tabloului. Aceasta nu împiedică са privirea asupra lanţului de munţi schinteitoră la soare prin titvele lor pur- litoare de zăpadă, să fie într-adevăr măreaţă. Pentru a о avea insi, nu este de nevoie a te urca pe Righi. Nenu- märate alte punte din Elveţia deschid perspectiva asupra munţilor săi precum din Perna, din Geneva, si chiar din Lucerna pe înălțimea de la Gütsch. Cer iertare vestitului Righi, că ей poate cel intiiü, îndrăznesc a arunca îndoială asupra reputației sale, dar nu m-am putut împiedica de a resimli o desilusie cind m-am văzut pe culmea lui. Pe cit de incintätor fu suisul pănă in virf, pe atita, odată sus, tabloul perde din farmecul stii. Më aşteptam la mult maï mult, de cit ceea ce vedeam, lucru ce de obiceiii nu se intàmpli cu tablourile naturei, unde realitatea intrece in tot-d-a-una cea mai bogată închipuire. Pricina acestei nemulțumiri de care nu-mi dădui pe deplin samă atunci, însăşi limpede în mintea mea maï tirziü cind më urcäi pe Pilatus"). Tot atit de puţin înteresant este coborisul “pe partea din spre Arth-Goldau, in cotro mergi mai tot limpul prin o pidure ce nu invoeste nici o vedere maí indepürtati. Numai către vale, unde începi iarăși a vedea ambele lacuri, acel ul celor Patru Cantoane si acel de Zug, incepe iarăşi frumosul а te coprinde. 1. Vezi O suire pe Pilatus, mai la vale, 312 A. D. Xenopol Aici la Arth mă оргії puţin, spre а vedea urmele cum- plitei surpări a muntelui Jossberg care, de $i s-a intăm- plat tocmai in 1806, ай lăsat urme ce nu se vor mai şterge in veci din acea localitate. In fie-care an la 2 Sep- tembrie se face o slujbă in biserica din Arth in amintirea ingrozitoarei catastrofe, care dürimá aproape tot oraşul si aruncă in mormint vr-o 500 de oameni. Se vede foarte bine de jos partea muntelui care s-a rupt si nămolul de pietre si de bolovani rostogolili este inspäimintätor. Spre a da o idee de puterea ciocnireï, ne märginim a relata că coloana de aer, dislocată prin violența cüderei, ridică pe lacul de Lowertz un val atit de puternic, în cit el a- coperi cu totul orașul Sween ce vine tocmai la cel l-alt capăt al lacului. x Lacul de Zug. Căderea Rinului. De la Arth luai vaporul spre a merge la Zug. Lacul de aceeași numire este unul din-cele maï dragalage ale Elveţiei. Este o miniatură pe lingă cele-l-alte, însă lucrat de mestera natură en o deosebită máestrie, E] nu înfăţişează frumuseţile màrele ale lacului celor patru Cantoane, ci este dulce si blind са o gingașă idilă. Si cu toile acestea, nici o dată să te increzi in perfida undă, Acest lac atit de grațios a provocat sunt acuma cifi-va ani, o mare nenorocire pe malurile sale. O parte din oraşul Zug s-a sur- pat şi a fost înghițită, cu mai mulţi locuitori, de valurile sale. Malul lingă Zug este foarte adinc şi ripos. Se vede că apa sa infiltrat in nişte straturi de pămint poroase, care i-aü rupt consistenţa si l-a făcut а se prübusi în lăuntrul apei. Locul unde s-a intimplat sinistrul, înfăţişează o ingro- zitoară privelişte, De la cheiul, ce este rupt, apa lacului a inaintat ca la 50 de metri in liuntrul uscatului, E partea unde sa iutimplat surparea. Casele de prin prejur sunt toate mai mult вай mai puţin rästurnale si chiar сеје mai îndepărtate sunt pustii si nelocuite. De la Zug apucai direct către Safuza, spre a pune cununa tuturor frumuseţilor văzute prin acea а căderei Rinului. Amintiri de călătorie 313 Tocmai in sara cînd ajupseí la Dachsen, staţiune de lingă Şafuza, unde se alli căderea, mi se spuse cà їп a- cea noapte cataracta era să fie luminată cu locuri ben- galice. Luaï îndată omnibusul spre a merge într-acolo. Un lucru imi părea neexplicabil, anume faptul cá, de si ajunsesem aproape de locul unde se айа cascada, nu au- zeam de loc vuetul pe care mă aşteptam să-l facă. Сіпа ajunset la castelul de Laufen, mi se spuse să mai aştept ceva în otel, căci usa incă nu-i descuiată. Fiind noapte nu-mi puluí da seama despre această ghicitoare, ca să ai nevoe de a trece printr-o uşi pentru a vedea miiestoasa cascadă. Intr-aceste suna un clopoțel, si toată lumea care era adunată se repezi, îmbrăncindu-se unii pe alţii, spre a vedea iluminalia, a căreia foc începuse a se Zatl. Tre- curám dintro curte inchisă întrun coridor lung, de acolo intr-o odaie din care, coborind cite-va trepte, esiräm in- te-un balcon cu ferestrele inguste, si acele închise. Lumea se repezi la ele deschizindu-le cu violență, şi numai aceia apucară вй vadă ceva, саге prinseră mai inainte locul la ele, вай cure erati înzestrați de natură cu o talie mai pre- sus de comunul muritorilor. Din cele ce putui vedea nu-mi facui o mare idee despre frumuseţea cascadei, şi într deviir mă întorsei cam desilusionat de la această privelişte. Insă fui nedrept; căci a doua zi imi dădui samă despre toată frumuseţea ei, cînd putui s-o contimplez la lumina soarelui în toată intinderea ci, si nu numai in părţile a- cele pe cari cădea lumina artificială in sara de mai inainte, A doua zi trecul íarüsi prin aceleaşi incăpai pentru a ajunge la cascadă, si atunci avui esplicarea. роцеї prin саге trebue вй treci şi a [rancului ce trebue să-l plăteşti pentru a vedea cascada. Nici mai mult nici mai puţin, oamenii ай pus stăpânire pe acest admirabil spectacol şi ай ficut din el un obiect de speculație, lucru care jicneste mult impresinnea framosului, cînd ea se imbinează cu a- semenea mizerii omenești. Frumuseta cascadei este însă stinghirită si din altă împrejurare: anume cascada este imprejuratä pe ambele sale maluri de zidiri, бага de саге exploatarea еї ar f fost peste putință. Ea pate a curge deci intr-o casă, si inconjurimea cea frumoasă а naturei libere si neincätusate lipseşte splendidului fenomen. Qu toate aceste neajunsuri, efectul produs de cata- 314 A. D. Xenopol raetă este uriaș, mai ales cînd (е cobori la piciorul еї şi priveşti ара cum se prübuseste in jos cu o putere si un zgomot infernal. Acest vuet este impedicat а pătrunde mai departe din causa inaltelor zidirí cari înconjoară cas. cada. Si aici se găsește mijlocul de-a scoate din punga că- lătorului 50 de bani, prin oferirea unui mantel impermeabil, саге să-l fereas:à de stropiturile cascadei. In asemenea mo- mente, cînd mintea-{i este perdutà si inima ili bate cu o repejune îndoită in fața răpilorului spectacol, a viri mina în buzunar este atit de deprimător, în cit îți vine să dai dracului pe toţi Elveţienii. Dar ce să le faci ? Sunt oameni, si caută să tragă folos din toate privelistele pe care le în- fățişază frumoasa lor ţară. De la Dachsen, după 10 minute do călătorie cu dru- mul de fer, ajungi la Safuza, de unde poți merge la Con- stanfa si pe batel. Alesei acest mijloc de transport, însă călătoria pe Rin nu presenta in aceste раці nici un ìn- teres, cu atit maï puțin pentru mine care văzusem tablou- rile admirabile desfăşurate de lacurile de Como, Maggiore, al celor Patru Cantoane si de Zug. Tot atit de palidă este străbaterea marelui lac de Constanţa, care nu se deose- beşte prin nimic alt-ceva, decit prin insemnata lui intin- dere, care pe la mijlocul sëù, unde ambele sale maluri se pierd aproape din vedere, ili face efectul unei mări. Acest efect fu cu atit mat pronunțat cu cit ridicindu-se un vint puternic, avui pe vapor si spectacolul nu prea producător de apelit a boalet de mare. In sfirsit după multă scutu- rătură, ajunsei la Lindau, de unde in 7 ore trenul mà puse in München. Atci státui cile-va zile spre a vizita bogatele galerii de pictură şi de sculptură, şi după acea plecai la Ischl pe care il părăsii după zece zile de ploae aproape continu, spre a mă intoarce in ţară. N. BOSNIEF PARASCHIVESCU Spes. Albastrul din cununi de flori Si-al ochilor albastru, ^ Revarsă liniștea de veci А tristului sihastru. Раги negru—rupt din noapte, Alene să räsfata Pe albul sinulu săi gol — Eternă dimineaţă. ў Plutind prin aer са un пог Se duce-n depărtare. In urma еї rămîn cu dor; Pustie viata-mf pare ! N. Bosnief Paraschiveseu Szvorul Cind blind її povesteste luna Izvorul scinteiazä, Sub raza palidä-adoarme Si viața o visază. Таг cînd apoi coboarä-n lume Norocul să-și incerce, Durerile-i răsar în cale El murmură si trece, Qameni și stele In depărtările albastre . Multimt de stele strălucesc, Sin viaţa lor de veacuri lungă Cite ursite nu-mplinese Cite mistere nu {гйеве! Dar cine să le înţeleagă... Omul ? sărmanul muritor, Cărui se par neperitoare, Desi tot elipă-i viaţa lor In nesfirsitul vremilor ! A. D. XENOPOL ROMINI $I MAGHIARII INAINTEA ISTORIEI Respuns D-lui A. DE BERTHA A. de Bertha, Magyars et Roumains dérant l'histoire, Paris 1899; un vol. in 8° de 483 de pagini. Este ultima scriere apărută de curind din pană ungurească asupra. chestiunei Rominilor din Transilvania; cuprinde un re- zumat, făcut pentru străini, al scrierei în 3 volumuri, în limba maghiară, a d-lui Benedict Јапево : Istoria şi starca actuală а tendințelor naţionale rominestr. Lucrarea d-lui de Bertha urmăreşte scopul de а infräfi pe Romini cu Maghiarii pe baza adevărului istoric, „afin qu'en sor- tant des lices, il soit aisó deux adversaires de se tendre la main loyalement, sans arrière pensée, au profit de la paix du monde, du progrès de leur pays et de la civilisation en général“ (p. V). Ce soiü de istorie, si deci ce soiü de adevăr, înțelege 4-1 de Bertha a scoate la lumină, se vede de îndată, de pe chipul cum d-sa pune chestiunea romineascä, Rominii sunt stăpiniţi, după d-sa, dincolo și dincoace de У Carpaţi de tendinţa unificării neamului lor într-un singur stat. Unirea naţională constitue idealul rominese, Existenţa Ungariei Rominii şi Maghiarii inaintea istoriei 319 le stă in cale. Eí doresc dară risipirea acestui stat. De aici ura de moarte, pe care Rominii aü jurat-o Ungurilor: ,Exiger que les Roumains donnent la raison réelle de leur haine contre les Magyars, c'est-à-dire qu'ils avouent ouvertement leur désir de s'emparer de la Transylvanie, serait excessif“ (p. 9). Pe ce se intemeiazä, urmează mai departe d-l de Bertha, pretentiunea Rominilor la statul lor unitar? Numai si numai pe falsa închipuire a originei lor daciee,—sš se observe, nu se maf zice originea romană, ci dacică,— adecă pe sprijinirea stäruin- {еї neîntrerupte a locuinţei lor in Dacia Traiană. Din acest punct de vedere, se naşte nevoia pentru acel ce ай interes a combate aceste năzuinţi politice ale Rominilor de а surpa temelia isto- rică pe care ele se înalță, pentru ca să nu se mai poată răză- ma Rominii pe adagiul prior tempore protior jure. Interesul politie străbate de la un capăt la altul scrierea d-lor Jancsó-Bertha, și nimic nu poate turbura mai mult percep- ţiunea adevărului decit amestecul interesului in el. De aceea să nu ne aşteptăm la o expunere rece si ştiinţifică а chestiuneï, ci la una preconceputä si mestesugitä, menită a respinge nişte sta- fif pe care Ungurii ай interes a le arăta ca nelinistindu-le viaţa. “Dar, să cercetüm intiiü dacă punctul de vedere, pe care se aşterne cartea, este cel adevürat? Rominif de dincoace şi de din- colo de munţi tind ef oare in adevăr la contopirea lor într-un singur stat ? Deși atare ideal nu ar fi de loc extraordinar să ră- „sară pe orizontul minfeï rominestí, nu el este acela care deter- mină protestările si activitatea pe care Котіпії o desfăşoară in jurul chestiunei naţionale. Ba, dacă se ieaü în privire împrejură- rile politice, Rominii aii interes ca Ungaria să fie tare, pentru ca, împreună cu ca, să se poată opune primejdiei precumpäni- ref Slavonilor, care ameninţă să inghifä de la o laltă si pe Un- gură şi pe Romini. Aceste două popoare sunt singurele ce apar- fin unor rase deosebite in sinul oceanului de Slavi ce le incun- jură aproape din toate părţile. Pe de altă parte se poate între- vedea într un viitor, mat mult вай mai puţin îndepărtat, desfa- cerea Austriei în elementele ce o alcătuese, alipirea Germanilor cătră corpul cel mare, intrarea Slavilor în sfera de acţiune a po- -liticeï ruseşti, iar Maghiarii si Rominii räminind isolaţi in mij- “locul acestor două mari curente centralisătoare, Rominii deci nu 320 A. D. Xenopol pot dori ruinarea statului unguresc— bine înţeles cu o singură conditiune : ca Ungurii să nu se atingă de naționalitatea romi- nească de sub a lor oblăduire, să o lase să se desvolte în spiritul si facultăţile sale, pentru că poporul rominese vrea să-și ducă viaţa ca naţiune, cu comoara lui particulară de idei, de concep- {їшї si de simfiminte ; să adaogă încă o coardă la armoniosul in- strument al civilisaţiunei universale. Pentru aceasta însă se cere neaparat să nu ise îngusteze baza etnică, să nu i-se restringä tă- rimul, de ре care el îşi recrutează geniile și talentele, menite a înălța pe întregul luf neam. Rominif nu tind la contopirea, intr-o singură {art a Ro- miniel cu Transilvania și districtele ungurești locuite de Romini. Ei însă resping cu cea de pe urmă energie tendința Ungurilor de a le distruge individualitatea. Nu el atacă, cum susţin d-nii Bertha si Janesó—par nobile fratrum—ci se apără. Aceasta fiind pozifiunea respectivă a ambelor părţi între care se desbate pro- cesul secular, se înţelege de la sine că Rominif sunt puși, prin însăși a lor stare, in o condifiune mai prielnică pentru pătrun- derea adevărului decit Ungurii. Căci să se observe un lucru: t- na din cele două părți trebue să aibă dreptate. E vorba numat de a vedea pe partea cui ea poate să slea, pe acea a Ungurilor ѕай pe a acea a Rominilor. s". Este cu neputinţă a urmări pe d-l de Bertha cu de-amä- nuntul in toată lunga si complicata d-sale demonstrafiune a dreptăţei cauzei Ungurilor faţă eu Rominii; căci ar trebui să seriem un volum, poate încă și mai mare decit acel al d-sale. Va fi destul de arătat cum d-sa procede in demonstratiunea d-sale, spiritul care insuflefeste scrierea d-sale, ideile conducătoare pe care ea se aşterne, şi atunci ne vom putea da samă de valoarea știinţifică—căci numaï de aceasta poate fi vorba in o lucrare is- toricá—a scriereï ce analizăm, Să vedem întiiii cum expune d-l de Bertha cucerirea ro- mană? Expediţiunea lui Traian contra Dacilor nu a fost, după d-sa, ceva de o mare valoare; a fost mai mult o faptă strălucită decit de samă. Traian арої nu s-a acoperit de o luminoasă glo- rie, dacă se iea în privire disproportiunea puterilor în luptă. Ve- Rominit si Maghiarii înaintea istoriel 321 derile aceste sunt originale, căci nimeni nu le-a ma! propus pinä acum; in ştiinţă însă, originalitatea are o valoare numai cînd e adevărată, adecă atunci cind se descopere un adevăr пой. Aceste păreri alo d-lor Janesü-Bertha sunt contrazise de autorii romini, care spun că, de la războaele punice, Roma nu avuse de spriji- nit o luptă maf crincenă; de columna lut Traian, ridicată in Ro- ma anume pentru celebrarea acestef victorii ; de jocurile cele ex- traordinare, care (inurá 127 de zile si in care periră 10,000 de gladiatori si 11,000 de fiare sălbatice ; de felieitárile trimise Im- păratului din toate părţile împărăției, pină si din depărtatele Indii, ete. ete. Adevărul nu stă în accea că expedifiunea lui Traian nu ar fi avut însemnătate, ci aiurea, unde însă d-l de Bertha nu era să se alunece, deşi a fost pus în lumină de nol, anume în aceia că а doua expediţiune a luf Traian contra Dacilor şi prefacerea Daciei in provincie romană, era o gresalà politică comisă de Traian, care nu aseultase decit de imboldirea rüsbunáref, cînd plecase а doua oară contra regelui dae. De aceea și Traian do- rind să îndrepte această greşală, luă măsuri cu totul particulare pentru întărirea Daciel ca posesiune romană. El aduse aici colo- nit mult maï numeroase de cum obicinuiaü Romanii a strămuta în provinciile alipite de a lor impärätie (1). D-1 de Bertha este dimpotrivi de părere că «la situation de la Dacie dans le cadre de l'empire romain n'était pas de nature à imposer au guverne- ment central l'obligation de recourir aux mesures extraordinaires qu'une romanisation si rapide eüt exigée» (p. 19). B-l de Bertha. numesce «phrase prétentieuse» cuvintele lui Eutropius că Traian ar fi strămutat in Dacia «infinitas copias hominum, ad agros et urbes colendas», dar primeşte fără nici o rezervă rapoartele au- torilor romani asupra рӣгӣхігеї Daciei, cu toate eriticele mult mai întemeiate ce se pot îndrepta împotriva lor (2). Cine nu vede, în această îndoită măsură cu care se cintărese izvoarele de ace- laşi fel, tocmai tendința de a dovedi o teză? Cind ajunge la năvălirea barbară, d-l de Bertha urmează înainte a susţinea püreren lui Rösler asupra ocupărei Daciei de (0 A. D. Xenopol, Histoire des Roumains de la Dacie trojanc, Paris 1896, I. (8) idem. 322 A. D. Xenopol Goff cu toate că 4-1 Hasdeü a dovedit in Istoria critică, cunos- cutii autorului, că Goţii, nici odată, nici inainte, nică după năvă- lirea Hunilor, 375, nu s-aü aşezat in Dacia. Cind se ocupă eu vizita lui Priscus la Attila, iarăși sustine că scriitorul grec ar fi trecut prin Banat, unde ar fi trebuit să întilnească Daco:Romant, dacă ei ar fi locuit în Dacia pe acea vreme. D-l de Bertha însă nu desbate întrebarea analizată de пої: prin care parte a Bana- tului a trecut Priscus ? El strübàtuse această regiune prin partea еї apusani, sesš, în afară de valul roman care mărginea provin- cia Dacia Romană, parte in care Daco-Romanii nu se vor mai fi avintat, ascunzindu-se dimpotrivă în regiunea răsăriteană a Ba- natuluf, în munţii lui. X Este de observat insá сй acesta este un sistem adoptat de toţi scriitorii unguri, in ce privește intrebarea stăruinței Romini- lor. Eí nu respund nici odată la întimpinările aduse impotriva argumentelor formulate chiar de la început (Rösler, Hunfalvy), ci se prefac a nu le cunoaște, pentru a-și susţinea tot vechile lor teorii. Aşa s-a redus la adevărata lui proportiune insemnita- ten elementului grecesc adus de colonii în Dacia şi s-a arătat din studiul amănunțit al înscripţiunilor, însemnătatea celui roman. D-l de Bertha urmează mai departe a susţinea că coloniştii în Dacia егай în majoritate de alte rase decit cea romană si єй acest c- lement era cu totul neînsemnat. S-a arătat, apoi, că timpul in- vocat ca neîndestulător pentru romanizarea provinciei nu era mai scurt decit acel în care se romanizase alte provincii (1). La toate aceste argumente nouă, nu se respunde nimic, ci se invoacă me- тей tot argumentele vechi, formulate încă de Rösler, Vom ve- dea că acest sistem al tăcerei, вай al prefăcutei nestiinte, pre- domneşte in tot decursul serieref d-lui de Bertha, adaos încă cu alte metoade nouă de investigatiune istorică, precum lunecarea pe furis вай trunchiarea documentelor importante, traducerea falșă a textelor, interpretări mestesugite ete, ete, In chestiunea imigrărei Rominilor din Peninsula Balcanică în Dacia Traiană, d-l de Bertha nu se mărginește, precum аг cere-o adevărul, la un adaos de propor(iune rominenscă venită din sud la nord, şi care imigrare se explică prin strămutările sil- (1) Ibidem. Rominii si Maghiarii înaintea istoriei 323 nice intimplate din pricina bintuielelor năvălirilor barbare, ci ad- mite că întreaga formaţiune а nafionalitäteï romine s-a indepli- nit la sudul Dunărei. Ba încă, întemeindu-se pe visările filologi- ce ale compatriotului säü, 4-1 Rethy, sprijină părerea сй poporul rominese întreg și-ar datori origina sa unei emigrări a păstorilor Apeninilor, din Exarchatul Raveneï şi din Romagna. De 'aici, străbunii Rominilor s-ar fi îndreptat intiiü spre nord-est; apoi prin Friul s-ar fi coborit cătră Dalmația si Albania, de unde s-ar fi urcat îndărăt iar la stinga Dunäreï. Argumentul d-sale, im. prumutat de Ја 4-1 Rethy, este că limba romînă preface pe c şi qu in p, precum si pe l în r, ca si dialectele italiene din regiu- nea arătată. Pe aceste două analogii în schimbările fonetice, d-l Rethy si, după el, d-nii Janesă-Bertha clădese o întreagă teorie „nouă asupra origine! Rominilor. In zadar fenumitul romanist ger- man Meyer-Lübke a intimpinat că asemenea schimbări ale gutu- ralelor in labiale se intilnesc si in dialectul sard, ba si in lim- bile galică şi irlandeză; iar despre prefacerea lui | in r, a obser- vat că în rominegte ea s-ar intilni numai între vocale, ре cind in italienegte, această prefacere se petrece in tot-dauna înaintea consonelor. In zadar încheie 1-1 Meyer-Lübke darea de samă a- supra fantaziilor filologice ale d-lui Rethy cu observarea că: „cum procedează 4-1 Rethy, am putea tot aga de ușor aduce ре Romini din Alpii Cotici, unde n a avut întocmai aceeași soartă ca in romineşte, вай din nordul Spaniel, unde e s-a prefăcut in ie aproape în aceeași întindere; și că chestiunea romină, prin broşura d-lui Rethy, nu numai că nu a fost deslegată, dar n-a înaintat cu nici un pas“ (1). D-l de Bertha aplică $i aici siste- mul săii de a trece sub tăcere intimpinärile aduse contra teori- ilor iubite şi le buciumä ca adevăruri nerüsturnabile, pentru naivi вай neştiutori. Pentru a dovedi cà Rominii ай locuit în vechime în Pe- ninsula Balcanică, d-l de Bertha citează cite-va din textele ce-i amintese în aceste regiuni. Insă d-sa este mai intiiü foarte ne- complect în această enumerare. Dacă ar fi consultat vol. I al Js- toriet Rominilor publient de mine, ar fi putut să se ineredinteze (0) Lilteraturlat für germanisehe und romanische Philologie, Iulie 1897, pag. 236. 324 A. D. Xenopol că toate, dar absolut toate citaţiunile, mult mai numeroase de- cit acele ale d-lui de Bertha, se refer la locuri unde si astă-zi Rominif se află trăitori in Peninsula Balcanului. Pentru ce aduce d-sa aceste doveză nu se spune; probabil însă spre a dovedi că Rominii &-aü strămutat din acele locuri la nordul Dunárei. Aici se vede că a vrut să împrumute argumentul adus de Rösler; dar numai l-a stricat și schimonosit. Inteligentul si ghibaciul Rösler cel puţin stia să acopere reaua credință а argumentărei sale prin sofisme mestesugite şi anevoios de răsturnat, El susti- nea, în această privinţă, că Rominii fusese cind-va foarte nume- rosí în Mesia (Bulgaria) si că astă-zi el, ne maï aflindu-se aici, dispariţiunea lor ar trebui explicată printr-o efüigrare la nordul Dunärel. Amestecind deci Mesia, unde Rominii nu s-aii aflat nici odată, cu părţile din sudul Balcanului, unde ei sunt adeverifi, dar unde există si astă-zi, Rösler deducea trecerea lor in Dacia Traiană, La această meșteşugită prefacere a adevărului, i-am respuns prin o analiză amănunţită a tuturor citafiunilor ce po- menesc pe Romini in Peninsula Baleanului, dovedind că toate aceste citaţiuni se refer la locuri din care Rominii nu 'aü dispi- rut, cá еї în Mesia n-aü locuit nici odată si că deci teoria emi- grărel trans-dunărene, pe această cale cel putin, nu se poate sus- ţinea (2). Asa se putea respunde ghibaciului și priceputului Rüs- ler. D-1 de Bertha, in loc de a răspunde argumentaţiunei nous- tre, se întoarce pur si simplu la teoria lui Rüsler, pe care însă mo înţelege si pe care o strică si.o ciunteste. Mal adaoge d-l de Bertha argumentul, împrumutat tot de la Rösler, eá Rominii nu gkaü putut însuși elementul sud slavie al limbei lor decit de la Selavinit (mai tirziü Bulgarii) de peste Dunăre. Lui Rösler însă i s-a răspuns de mult, de d-l Hasdeii şi de mine, că Selavinii inecase întiiii Dacia Traiană si că nu- mai ceea ce a prisosit a trecut Dunărea ; dovezile s-aü luat din eminentnl scriitor grec Procopiü. Dar nu este mai тай orb decit cel ce nu vrea să vadă si mai тай surd decit cel ce nu vrea să audi! Lucru maf grav este însă ей, acolo unde probele pentru stăruința Rominilor sunt invederate, d-l de Bertha procede in- (2) Histoire des Roumains, І. Rominii si Maghiarii inaintea istoriei 325 tr-un chip mai radical, anume le trece sub tăcere, вай lunecă a- supra lor, fără a se opri la a lor analiză, si dacă le aminteşte, o face numai a nu i-se imputa că nu lo-a citat — procedare demnă . de un advocat ce apără o cauză rea, dar nu de un istorie. — А- „nume, în capitolul privitor la intrebarea: Dacă Rominit se aflaü în Ungaria la aşezarea Ungurilor în ea, 4-1 de Bertha nu pomeneşte, prin nici un cuvint, de documentul cel insemnat al lui Bela IV, din 1247, care aminteşte existenţa a două principate rominesti în munții Munteniei, al lui Lythuon aşezat în dreapta Oltului, in Oltenia, şi al lui Seneslaii in Muntenia Mare, despre care docu- mentul spune: „quas terras Olachis relinquimus prout iidem hac- tenus tenuerunt* (1). De asemenea nu pomeneşte nimie despre cronica persană a luf Fazel-Ulah-Raschid, care spune că la 1241 x Tütarif вай bătut in Oltenia cu banul Basarab (Lythuon al do- X eumentulu din 1247) si in faţa Braşovului cu Negrii Valachi (Seneslaü al aceluiași doc.). Dacă Rominii eraü nişte păstori no- mazi, în felul Țiganilor, cum putea spune Bela IV că le lasă (ага in stăpinire precum o avuse şi pînă atunci şi cum se puteaü el bate cu Tätarit pentru apărarea acelor ţinuturi. Dar nu e vorba de a discuta cu d-l de Bertha valoarea a- cestor arătări, de oare-ce d-sa le subtilizează. Această procedare arată însă nelinistea sufletească, cu care reprezentantul interese- lor ungurestí se dá drept reprezentantul adevărului. Iată deci modul eum 4-1 de Bertha procede, în stabilirea părţei intiia a chestiunei, a acelei părţi care, prin îndepărtarea ei, ar trebui să îngădue mai multă obiectivitate în a еї tractare, dar pe care autorul o actualizează prin faptul că o iea de teme- lie а stărei de azi a lucrurilor, La ce ne putem aştepta, in păr- - {ile cele-lalte două ale scrieref sale, саге apropiind evenimentele de пої, turburä si mai mult limpedea undă a istoriei eu nămolul patimilor politice ? + ж * › D-l de Bertha intitulează а doua parte a scrierei sale: Re- lajiun între Unguri şi Romint pînă la sfirsitul wcaculuY al XVIlea. (1) Documentul este amintit în treacăt fără indicarea locului celu însemnat din el, la pag. 93, 6 326 A. D. Xenopol Inainte de a ne rosti asupra apreciereï cu care autorul în- cheie această a doua parte a expunereï sale, să urmărim maf de- parte modul acestei expuneri însăşi, din care se va întări încă şi mai mult adevărul stabilit la cercetarea párfef întiia, anume că in serierea d-lui de Bertha putem intilni orl-ce, numai știința si metoda istorică nu, Să cercetäm intiiñ modul cum 4-1 de Bertha intrebuintazà documentele istorice. Intr-unul din 1222, Regele Andreiü II dă- rucste mănăstirei de Kercz o bucată de pămint, despre care spu- ne cé era «exempta de Віаесіз». D-l de Bertha traduce această frază: „en ayant d'abord éloigné le Valaques*. Terram excmp- tam de Blaccis însamnă însă pămint luat de la Romini. Pentru ce oare traducerea liberă a d-lui de Bertha? Iată pentru ce. Da- că desa traducea cum e lucrul, atunci admitea implicit сї Ro- minif eraü asezatf ре acel pămînt, lucru ce trebuie înlăturat nu- maf decit, pe cind, traducind că regele ar fi îndepărtat pe Ro: mini, se dă a înţelege că erai nomazi. Asupra importintilui document din 1931 4-1 de Bertha trece foarte repede, fără a reproduce locul insemnat, în care se spune că fostul proprietar al unei bucăţi de pümint din Făgă- ras, Trul fiul lui Cioru, un Romio, stăpinia reel pămint „а ten:- poro jam humanam memoriam transcunte*, Pentru ce? Pentru că el dovedeşte: întiii dreptul de proprietate al unui Romin in ținutul Făgăraşului si al doilea o foarte mare vechime a acestei proprietăţi, deci origina băștinașă a el. Un alt document din 1291 a fost reprodus de d-l de Ber- tha într-un chip si maï caracteristic, anume ciuntindu-l şi trur- chiindu-l, spre a inäbusi in el argumentul ce vine în favoarea Rominilor, Citind din el numaï o frază, în cursul analizei, d-l de Bertha poate scoat', pentru necunoscători, огї-се înțeles ii place. D-sa spune: „Il faut que les Roumains renoncent à la participation de leur peuple aux dietes de Gyulafejervar et sur- tout à l'interprétation fantaisiste, avce laquelle on a rendu la fa- meuse phrase: cum universis Nobilibus, Saxonibus, Siculis et 0- lachis pro reformatione status corundem congregationem cum iis fecissemus. On se eramponne aux paroles pro reformatione sta tus eorundem, pour démontrer que l'assemblée de Gyulafejervar était une assemblée législative. Or, latencur du document, se rap- Rominii si Maghiarii inaintea istoriei 327 portant à la restitution des biens de maitre Ugrin, explique clairement qu'il s'agit là simplemnnt d'une assemb'ée consacrée à une affaire litigicuse et que les Roumains n'y figurent que comme témoins“ (p. 91. Tată începutul acestui document, in intrenga lui cuprindere, din care se poate scoate adevăratul lul înţeles: «Nes Andreas... Quod eum universis Nobilibus, Saxonibus, Siculis et Olachis, in partibus Transilvanis apud albam Jule, pro reformatione status eorundem, congregationem cum iisdem fecis- semus... magister Ugrinus suas possessiones Fugros et Zumba- thely voentas, iuxta fluvium Olth existentes, asserens a se indu- bite alienatas, surgendo in ipse congregacione nostra, sibi redi postulasset.» Este invederat că Regele venise la Alba-Iulia spre a a (inea _ о adunare eu Nobilii, Suxonii, Secuii şi Rominii, spre а рәисе star. a are-tora, politică вай juridică, si că cu acest prilej magis- trul Ugrinus, ecu'îndu-s: în adunare, ceru de la Rige restituirea moșiilor sale, lucru ce nu era decit prea firesc în organizaron die- telor Veacului de Mijloc, în care se tractaü fáră “deosebire toate pricinile, Dar cum se poate referi, în buna credință, fraza «pro - reformalione status eorundem», care precedeazä seularea loj U- Erinus, la procesul acestuia? Acesta însă este modul de întrebuințare si de citare al Un- gurilor, în istoria privitoare pe Romiri. Tot asa combate d-l de Rertha susfinerile Rominilor că еї în vremile maf vechi ar fi avut o organizare particulară a lor. sub Voivozi şi Cneji, un drept obiemuelnie propriii, o nobleţă a lor si o organizare militară, în care еї purtaü numele de iobba- gioncs castrorum, Aici însă rüstülmücirca si alunecarea tăcută si fără a da lucrului o înseînnătate, nu mai ajungeaü, de оагс-се nu un document, ci sute si chiar mii constată aceste fapte. D-l de Bertha recurge aic la alt mijloc pentru a răsturna puterea do- veditonre a actelor trecutului, anume la arma ironiei şi a batjo- curcă, comparind pe Voivozii romini si Ardealului cu Voivozi "Diganilor. Fiind-că approhatae constitutiones oprese de la un timp alegerea mat departe de Voivozi ţigăneşti, apoi dJ de Bertha serie: «Les Tsiganes pourraient done prouver que ce furent les approbatae et les compilatae qui les privărent de leurs chefs na- 328 A. D. Xenopol tionaux, de leur administration et juridiction» (p. 109)! Mulţă- mim d-lui de Bertha pentru asemăluirea făcută; dar îl amintim numai că, atunci cînd se revoltarä Voivozii Maramureşului si cind zdrobiră armatele lui Ludovie-cel-Mare al Ungariei, alun- gindu-l din Moldova, de sigur că strübunit d-lui de Bertha nu se gindiaü a face astfeliii de comparatiuni. Voivozit Rominilor sunt tot-deauna тагї proprietari, numiţi adese-ori Comiti în documen- te, si aveai o putere ce devenia une-ori chiar un pericol pentru гевії Ungariei. Fiind peste putință de a ne ocupa mai cu de-a- mănuntul de această chestiune, ne referim la silintele suprau- mane ale d-lui de Bertha de a intuneea această parte a chestiu- nei rominești, si suntem convinşi că -ori-cine va ceti capitolul d-lui de Bertha asupra organizărei militare a Rominilor va vedea printre rinduri tocmai ceea ce autorul vrea să ascundă, adecä ex- xistenfa organizărei atit politice, cit și sociale si militare а po- porului romin în primele timpuri ale stăpinirei maghiare. Ce interes însă are d-l de Bertha — $i este curios ea, in analiza unei lucrări istorice, să ne intrebüm necontenit asupra interesului autorului — ce interes are d-sa de a tăgădui poporu- lui romin dreptul la proprietate, la participarea în dietele. türet, precum si organizarea luf socială, politică si militară ? Răspunsul este foarte uşor de găsit. Dacă Rominii dispuneaü de asemenea drepturi în vremurile mat vechi ale căderei lor sub Unguri si le perd pe toate în timpurile mat nouă, teoria imigrüreï lor maï tirzii, ascunse si tăinuite, în felul imigrărei "Țiganilor, nu maï poate fi susținută, și ipoteza continuităței se impune da la sine, Căci, cum poate să-şi inchipue cine-va că imigranții Romint sub forma păstorilor, să fi căpătat îndată toate acele drepturi, de care ei se bucuraii în vremurile mai vechi, si аро! să le fi perdut mai tirziü; cînd este cunoscut că în asemenea cazuri popoarele imigrante sunt reduse în sclàvie, precum tocmai s-a intimplat lu- егш cu Тіварії şi Tătarii, вай sunt tractate foarte тїй, cum s-a intimplat lucrul cu Evreii. Dacă, dimpotrivă, admitem supune- rea Rominilor de Unguri, atunci înrăutățirea condiţiunei lor se înţelege de la sine, sub propäsirea neîncetată a unei арйвйгї, la început mai temátoare. Și numai asa se înțeleg revolutiunile repetate pornite de Romini contra Ungurilor, une-ori in unire cu ţăranii Unguri, maï Rominif si Maghiarii înaintea istoriei 329 lirziü singuri, D-l de Bertha vrea să arăte că revolutiunea din 1437 a fost făcută de ţăranii Unguri, cătră care se alipiră apoi si Rominii. Chiar dacă este lucrul așa pentru revolutiunile -din 1924, 1437, 1480 si 1514, aceasta ar dovedi numai că in vre- mile mai vechi eraü si ţărani Unguri in Transilvania, precum eraü și nobili Romini, dar că cu timpul majoritatea absorbi pe minoritate si nobilii deveniră toţi Unguri, iar ţăranii toţi Ro- „mini, și de aceea revolufiunile maf dincoace : 1600 pe timpul luf Mihaiü Viteazul, 1784 Horia si 1848, sunt făcute numai de ţă- - ranif Romini, Dar nu ай fost numni aceste mari mişcări contra naţiunilor domnitoare, făcute de națiunea apăsată а Rominilor. Revolutiunea era permanentă şi, lueru caracteristic, Rominii cău- . бай, maï ales prin dare de foc, să räpunä ре prigonitorii lor. D-l de Bertha nu vede nimic în această crimă decit răutatea Hominilor și indreptütirea măsurilor aspre luate împotriva lor. of vedem încă alt ceva: simtimintul réshundrer. Nu eraü cri- me ordinare cruzimile Rominilor, fäptuite din năzuința de a se îmbogăţi pe socoteala altora; ci, cind dădcaŭ pradă flacârei a- „verile popoarelor stăpinitoare, єї dovedeaü ura si invergunarea sădită în inimile lor prin veacuri întregi de nedreptate, de in- călcări si de despoiare a lor de vechi drepturi exercitate de еї. Cum erat tractaţi Rominii, in urma acestor acte, ne-o spune is- toricul ungur W. Bethlen : „că nici odută furcile, temnitele, se- „curile, cirligele, ştreangurile si colţurile stincilor n-ati omorit mai mul criminali ca Rominil“ (1), si cînd Principele Coroaneï, Iosif, fiul Mariei Tereze, vine in Transilvania spre a se convin- „de de visu, de starea lucrurilor, guvernul trebue să iea măsuri „de a se curăţi drumurile de cadavrele Rominilor în descompunc- . ге, lăsate inadins in cale, spre a ingrozi pe trecători. Dar 41 de Bertha găseşte si aicea mijlocul de a apăra pe . conafionalif ваї. Ştiţi pentru ce Ungurii reduceaü necontenit ре Romini in serbire? Pentru a-i civiliza! Fiind-că lucrul poate pă- rea cam greü de crezut, reproducem locul «Et comme la grande masse des Roumains se composait de paysans et ne possédait aucune caste sociale, en dehors des Knèzes, l'Etat hongrois ne pouvait la conquérir pour la civilisation, qu'en lui imposant le (1) Historia de Rebus Transilvanieis, IV, p. 128. Comp, St. Szamosküzi, în Mon. Hung, historica, Scriptores, XXVIII, p. 342. 330 A. D. Xenopol servage el, par la, indirectement, l'agriculture. Quand les lois | admettuitent done que les nobles pussent faire des serfs, et mémo de vive force, de tous les Roumains vagabonds, sans tenir compte | de l'endroit où il les ont pris, ce n'est pas leur asservissement qu'elles visent, mais leur civilisation» (p. 148). Despre calificarea de vagabond datà poporului rominese, ne mulțumim d-a observa ` єй acest epitet ii este dat de un coboritor al neamului Hunilor. Cit despre civiliaztiunea, pe care nobilii unguri o introduecaü în sinul poporului romin, iată în ce consta această civilizatiune : Nobilii ауеай asupra țăranilor juridicţiunea supremă, atit pentru a-i scoate de pe moșii, cit si pentru a-i bate, închide şi chiar pe- depsi cu moartea. Stăpinul fiind si judecător al ţăranului, aceata era oprit a reclama în contra lui, Iobagul trebuia să muncească de la 4—6 zile pe săptămînă stăpinului său, chiar în zilele de sărbătoare ortodoxă, ncrespectate de religiunile domnitoare ale Transilvanier. Dacă se inmulfia familia iobagului, toţi bielif ce puteai munci eraü luaţi de-a valma cu tatul lor la lucrul boerese; adese-ori eraŭ ţinuţi în locuri depărtate cite 3—4 săptămîni, asa că nu mai puteai griji de nimica din propria lor gospodărie, Fe- meile si fetele iobagului eraü întrebuințate la cusut, la tors вай la ţesut, вай chiar la slujbe de rînd, pe lingă că fetele maï erati indatorate a se supune la jus primae noctis, După ce aproape tot timpul săteanului era răpit de nobil, el mal era supus si la o su- mă de däjdit cătră stăpin. Ii dădea in bani pe an cite 2 florini 33 de eruceri, un stinjen de lemne și o cofă de unt; unit din io- bagi eraü indatoriţi de a cumpăra vin de al boeruluf pentru 25 de florini si a-l plăti numai decit, fie bun, fie гай. La naşterea unui prune boerese, fie-care iobag era dator a aduce plocon cite o găină; la Paste, două coaste de pore afumat вай o găină; la Sf. Gheorghe, un miel gras; la Crăciun, o găină si 10 ouis vara, cite doi pui, două măsuri de ovăz, 200 de culbeci si o bucată de rășină. Pin pescuitul făcut де iobag, cl da stápinulut вай, din doi peşti. unul. La vinat iobagul nu avea voie să umble, căci nu putea purta arma, sub pedeapsă de a perde mina dreaptă, Tobagii eraü datori să cumpere carnea de Ја vitele moarte ale bo- erului ; preoţii eraü datori să erneze cinii lui de vinat; la podu- rile stăpinului, iobagul plătia vamă, chiar cind se purta prin trebi boereşti; nu puteaü să-și macine făina acasă la еї, ci nu- Rominii si Maghiarii înaintea istoriei 331 maï la moara stăpînului, plătindu-i o taxă pe măsură; gunoiul de la vitele lor trebuiaü să-l care pe ogoarele stăpinului Feme- ile iobagilor, pe lingă că cultivată cînepa si inul stăpinului ріпа „ce le prefü^eaü în pinză, mai сгай datoare să-și ducă, la timpul „cuvenit, gistele în curtea boerului, ca să le smulgă acolo și să „rămînă boerului puful și penele lor (1). Știm că si în Europa a- -pusani eraü lucrurile aproape tot aga; dar nici unui scriitor nu i-a venit în minte să susțină că reducerea poporaţiunei în nse- . menen stare: degradată constituia o măsură civilisătoare; ba, nu . este minte înţelenptă саго să nu recunoască că asemenea fâră- - de-legi огай rămăşiţele unei epoce de barbarie si că civilizaţiunea se manifestă tocmai prin desfiintarca lor. Singur dl de Bertha le consideră ca mijloace civilizătoare. Nu prea înţelegem nevoia ce impingen pe d-l de Bertha a „expune istoria domniilor din ţările remine, Muntenia si Moldo- „va, pentru а limpezi întrebările privitoare la Rominii ardeleni. | Doar pentru a o face după tipicul maghiar și a avea prilegiul de „a vorbi de frädürile repetate ale Rominilor faţă cu Ungurif, de „Mircea, Vlad Dracul, Vlad Тереў si maï ales de Mihniă Vitea- ul, acest spin ce va sta vecïnie în ochiul Ungurilor. Asupra lui, Al de Bertha, саго în tot decursnl lucrüref sale plictiseşte pe cc- _ titor eu judecăţile sale, cele mat multe nici măcar in legături cu împrejurările, rosteste următoarea apretuire: «Criminel par се qu'il a fait et plus criminel encore par ce qu'il a voulu en- treprendre, Michelle-Drave n'a pour excuse que sa fin perma- turée» (p. 195). Pentru ce criminal, nu înţelegem, nici măcar din punctul de vedere ungurese, dz oare-ze Mihaiü Viteazul, cînd cu- cerești Transilvania, vrea sătși intemecze puterea in en pe baza elementului maghiar, ba chiar pedepseşte pe Rominii се ве răs- ошай contra aceluia, în speranță că Voevodul lor îi va mintui, ceea се însuşi d-l de Bertha recunoaşte (p. 110). Cit despre mo- dul cum 4-1 de Bertha expune istoria Voevodului muntean, el do- dovedeşte același respect pentru adevăr care caracterizează în: trenga d-sale lucrare. După d-sa Mihaiü a fost bătut de Turcă la Calugürent şi a fugit în munţi cu fárimáturile oştireï sale. Cind Sigismund Batori vine la Stoeneşti, în ajutorul lui Mihaiü, 4-1 (0) Bariţiă, Părţi alese din istosiu Transiloeniei, 1, 1889, p. 475—118 și 481. 332 A. D. Xenopol de Bertha serie: «Sigismond Batori y recueillit les troupes dé- - bandées de Michel ot, avec ses 60,000 hommes, il attaque sans tarder les Tures, de qui (sic) il reprit Tirgovist et Bucarest en - quelques jours» (р. 205). Ar fi să perdem timpul, dară ne-am o cupa cu respingerea acestor păreri, pe temeiuri documentale. Vom arăta numai, ca un exemplu bätätor la ochi, modul cum — 91 de Bertha intrebuinfazi documentele, de îndată ce ele pot - fi aduse contra Rominilor: Se ştie că Mihaiü fu arestat și, în ` urma împotrivire! sale, ucis din ordinul lui Basta, sub invinovü- - Wire, că ar fi seris nişte scrisori trădătoare cătră Turci Aceste scrisori fusese trimise de Sigismund Batori înaintea luptei de la — Goroslov, în care ambii Gencralf, Mihaiü si Basta, trebuiaü să lupte contra fostului Principe al 'Pransilvanici. Scrisorile егай nişte plăsmuiri, menite a arunca discordia între ambii generali înainte de luptă si a slăbi deci armata imperială. Basta nu v să le dea atunci nică o crezare, dovadă că lasă pe Mihaiü să lupte - alături eu el, atita se vedea mestesugirea lor. După bătăile însă, luindu-se cu Mihaiü la ceartă de la nişte tunuri şi steaguri pe care domnitorul voia să le trimită deosebit Impăratului, ca din partea lur, Basta îşi aduce aminte de scrisori şi voeste, prin tri- misul lui, să aresteze pe Mihaiü ca trădător, Dacă din înseși а ceste împrejurări se vede cit de puţină crezare meritaü acele seri sori, din cuprinsul lor falsificarea reese eu invederare, Una din scrisori este adresată chip de Mihaiü Viteazul cătră boerit sl Udrea Bipsoi Banul, Negrea Supre Logofătul si Stoichiţă Pos telnicul din Muntenia. După ce începe prin a spune cia inche- iat eu Sacratisimul Impărat о convenţiune despre toate cele și că a dobindit şi un număr de militari ca să ocupe Transilvania, Moldova si Valachia, schimbă de-odată tonul, urmind maï depar- - te: «că el (Mihaiü) nu maf poate sta în această împărăție, în mij - locul oamenilor neștiutori şi nebuni care îl încunjură ві care nu-s ` de nici o treabă. Impăratul este un om de o ştiinţă de rind și f; fară măsură. Mă rog dar lui Dumnezeŭ ca să mă elibereze d-aci, să pun iarăși mina pe Transilvania cu cele două principate, Mol- ` dova si Valachia, si să mă pot orindui iar sub aripa si protegiu- irea Impăratului Turcilor care străluceşte peste tot pămîntul». | Mat intiiü trebue să ne mire, cum de Mihaiii-Vodă, care cu atita trudă dobindise ertarea si favoarea Impăratului, avea îndrăznea, Rominii și Maghiarii inaintea istoriei 333 14 a serie, chiar din {ага nemţască, o atare scrisoare cătră nişte boieri aflători sub stăpinirea dugmanuluf вай, Simion Movilă, si să ocă- rască in ea atit de гай pe Impăratul si pe toată curtea luf. Apoi apretuirea lui Mihaiü Viteazul asupra nestiinter Impăratului si a sfetnicilor săi este de tot nostimă, cunoscut fiind ей Mihaiü el însuși numaf prin știiaţă nu se prea deosebia. Pentru d-l de Ber- {һа asemenea consideraţiuni nu aŭ nici un rost. Pentru d-sa «le doute n'était plus possible, Michel trahissait», și această premisă if slujeşte spre a stabili concluziunea asupra asasinatului lui Mi- "halit: «Justice sommaire contre laquelle le sentiment moral af- finé du XIX-ème siècle se révolte incontestablement, mais jus- tice vengeresse des trahisons et des ingratitudes passées, et jus- lice préventive, pour celles également que le voyvode n'aurait pas manqué de commettre plus tard, en ayant pris par trop le goût et l'habitude» (p. 213). Poate că s-ar pretinde prea mult de la pătrunderea istori- că a d-lui de Bertha, ca d-sa singur să fi găsit criteriile pentru apreţuirea scrisorilor atribuite luf Mihaiü Viteazul. Dar întru cit lucrul s-a făcut de ації (1), d-sale nu-i era permis а nu le cu- noaşte, dacă e inväfat, вай a se preface că nu le cunoaşte, dacă e istorie, Capitolul asupra lui Mihaiü Viteazul ne maï dă putinţa de a judeca si statornicia ideilor d-lui de Bertha şi deci seriozitatea lucrărei d-sale. D-sa susţine pe de o parte că Mihaiü Viteazul «n'a pas négligé les avantages qu'il pouvait tirer du concours de ses compatriotes habitant la Transylvanie, espérant qu'ils al- laient grossir les rangs de ses armées et faciliter ainsi ва tàche de compétiteur au trône de ce pays». Ceva mai jos însă dl de Bertha uită cele ce a spus, si arată că: «la maniere énergique dont Michel se servit pour réprimer les révolutions des paysans roumains, lui valut une certaine sympathie chez les Magyars» (p. 208 si 210). Care din două e adevărat? Mihaiü incuraja pe Romini pen- tru a răpune pe Unguri, вай apăra pe aceștia de atacul celor dintiiü ? Acuma, după ce am expus destule fapte, din care reesă de (1) Histoire des Roumains, |. 934 A. D, Xenopol ce fel erai relaţiunile Rominilor cu Ungurii pină la sfirgitul veacului al XVII-lea, să vedem cum se potriveşte, cu aceste constatări, încheierea d-lui de Bertha ? “En terminant cette rapide esquisse de la première période des relations entre Magyars et Roumains, compatriotes ou voisins, on ne peut que regretter ces relations (sic), à cause de la cor- dialité qui les a caractérisées. S'ils eurent quelques difficultés à régler entre eux les armes à la main, ils vivaient ordinairement en bonne intelligence, et la tutelle que la Hongrie et la Tran- sylvanie ont exercée sur les voyvodies roumaines et sur leurs propres habitants s'explique aisément par leur ancienneté et leur civilisation relative, en faee d'un Etat et d'un peuple en forma- tion. Dans ce cas-lă, ne pas abuser de sa supériorilé etla mettre méme au service du plus faible est une réelle et rare vertu. Les Magyars l'eurent, et les Roumains leur en furent plus d'une fois reconnaissants» (p. 251). D-1 de Bertha putea serie asemenea cu- vinte induleitoare, pentru că a ascuns din expunerea d-sale toate grozăviile care caracterisaü adevăratele relaţinni dintre Unguri și Romini: revolufiunile si dările de foc, streangurile, tepile, furcile si marea de singe omenese ce aü despărţit tot-deauna de aceste popoare. Dar chiar pentru scopul urmărit de 4-1 de Bertha, de a împăca pe Romini cu a lor maghiarisare, nu era permis să se dea un asa desghin istoriei, adecă adevărului. #°+ A treia gi ultima parte a scriereï d-lui de Bertha poartă titlul: Rominit în slujba reicfiunel, parte in care autorul trebuia sa ajungă culmea in denaturarea, schimonosirca și răstălmăcirea adevărului, interesul вай de a apăra cauza ungurească devenind cu atit mal ascuţit, cu cit ne apropiem de timpurile in care trăim, Capitolele dintăi din această a treia parte tractează despre unirea Bisericei romine cu cea catolică şi despre revolutiunca luf Horia din 1784. Ideia fundamentală dezvoltată de 4-1 de Bertha este сй ambele aceste mişcări rominesti tindeaii a lovi în constituţiona- lismul Transilvanief. Așa autorul încheie capitolul săă asupra Unireï cu cuvintele următoare: «Te's furent les résultats des ef- forts tentés pendant quatre-vingt-dix ans par les hommes d'Etat Rominii si Maghiarii inaintea istoriei 335 autrichiens, en vue de l'unification de la monarchie sur la base du catholicisme, et telle était l'attitude des Roumains en face de leur tentative. Il n'en*est pas moins vrai qu'il se forma un cou- rant extra-constitutioneel derrière les Magyars, entre Vienne et les églises unies et non unies, qui ne cesse plus de menacer les Hongrois depuis et dont on devait fatalement se servir tot ou tard, quand il s'agit de les combattre, en leur qualité de gar- diens fidèles du constitutionalisme» (р. 303*. Тоб aşa si eu revoluţiunea lui Horia, d-l de Bertha о con- sideră „comme l'effet de l'attitude anti-constitutionnelle de Jo- seph IL sur l'imagination des Roumains. Dans leur ignorance, les Roumains croyaient que lcs actes du philosophe impérial n'a- vaient pour mobile que la haine contre la noblesse magyare, objet de la leur également, et que cette communauté de senti- ments leur proeurerait tót au tard la réalisation de leur voeux, ou plus exactement l’assouvissement de leur appétits“ (p. 319). Ne întrebăm eum de ponte fi vorba de ură între Unguri si Ro- mini, în mintea d-lui de Bertha, cind d-sa eu cite-va pagine maï sus găsia între aceste două popoare reluţiuni cordiale? Se vide deci că autorul вай nu crede, вай nu stie cele ce spune. „Or, c» que l'on peut reprocher à l'Empereur à juste titre c’est d'avoir voulu transporter ces rëves humanitaires dans un milieu, ой les hommes n'y étaient préparés ni par l'instruction ni par l'éduca- tion, où ses spéculations philosophiques ne pouvaient être que mal comprises. De се côté-là, il lui revient incontestablement une part de responsabilité dans les atrocités commises par les insurgés roumains, si sa bonne foi ne peut être mise en Поці; on doit supposer aussi que Horia et Kloska furent les victimes convaincues des ses cocquetteries philantropiques* (p. 337), Do aceoa şi d-l de Bertha aprobă pe Iosif II, cind, la sfirsit, el se leapădă de ideile cele reformătoare și revine iar Ја respectarea constituţiunei Transilvaniei: „Joseph II retracta à l'approche de su fin toutes les mesures arbitraires, au moyen desquelles il a- vait régné a l'encontre des dispositions les plus explicites de la con- stitution hongrois, l'Emperenr abasdon»a d'un seul coup ses idées Ls plus chères au sujet de l'affranchissement des serfs“ (p. 839). Ce vrea să spună d-l de Bertha prin aceste vorbe, iată un punet însemnat al desbaterei dintre Romini si Unguri, căci ne 336 A. D. Xenopol va destäinui cugetările ascunse pe care si astăzi încă le hrănesc aceşti din urmă în privirea celor dintiiii. Este invederat că d-l de Bertha dojenegte pe Romini, pe cit şi pe Impăratul, fiind-cá voiaü să atace constituţiunea Tran- silvaniei, că deci ambele elemente se gindiaü a da o lovitură rc- acționară acestei constituţiuni. (Amintim că titlul párfef а treia este: Rominit în slujba rearțiunel). Pină acum ne-am oprit eu deadinsul de a caracteriza va- loarea judecăților d-lui de Bertha asupra tuturor faptelor ce le intilneste in cale, judecăţi care devin plictisitoare prin amestceul neincetat al personalităței istoricului în faptele raportate de el. Noi suntem anume de părere că istoricul trebue să judece cit se poate mai putin si să se mărginească la expunerea adevărată a împrejurărilor si la descoperirea nexulu? lor causal, Dacă am avea a face cu o lucrare istorică, ar fi de ajuns a desnproba modul de tractare al d-lui de Bertha. Dar cînd autorul găseşte de cu- viüntä a lovi in Romini în fic-care moment, a-I arăta ca nedrepţi în pretentiunile lor, lacomi si răpitori in apucăturile lor, neștiu- tori cu mintea si barbari cu cugetul, pe cînd Ungurii sunt înfă- tosatí ca reprezentanții civilizafiunef apusene aici la hotarele Ră- săritului, apoi si пої suntem împinși, fără de voia noastră, a mă- sura lucrurile cu măsura morală, la lumina progresului si a ci- vilizafiuneï, si să vedem dacă 4-1 de Bertha, care sprijină con- stituţiunea Transilvaniei, poate fi privit tocmaf ca un reprezen- tant el ideilor inulte pe саге pare cá voeste să le imbräfiseze. Si într-adevăr, ce insamnä oare terminul de constitufiune, aplicat la întocmirea de atunci a Transilvaniei? Dacă am alipi de acest cuvint înţelesul luf actual, însemnind domnia legilor ìn- ioemite pe principiile egalităţei si а libertăţei, am comite сеа mal mare greșală. Constituţiunea Transilvaniei, a căreia încălcare trezește părerea de гйй a d-lui de Bertha, era toemaï tăgăduirea, cea mai deplină a acestei forme de viață a statului, Insuși 4-1 de Bertha ne spune, în cuvintele reproduse maï sus, că consti- tutiunca Transilvaniei consta în dreptul de şerbire а calor trei naţiuni domnitoare asupra poporului romin. Unde dusese această constitutiune, am văzut-o mai sus: la asuprirea cea mai neome- noasă din partea popoarelor privilegiate asupra Rominilor su- Rominif si Maghiarii înaintea istoriei 337 puși, la exploatarea cea mai lacomă şi mai răpitoare а munceí unui popor întreg în folosul unei minorităţi imbuibate, la apă- sarea cea maf nedreaptă a celor slabi din partea celor tari si in sfirșit la o ură si o înverșunare din cele mari între clasa zugru- mată si zugrumätori. Iată ce era constitutiunea Transilvaniei, ро care o apără d-l de Bertha si care are simpatiile d-sale. Este cunoscut însă că propăşirea se realisază in (геї direc- (iuní: în aceea a adevărului, prin descoperirea legilor care ocir- muese universul şi prin care ajungem pe de o parte la stăpini- rea intelectuală a lumeï (ştiinţa), pe de alta la stăpinirea ci ma- terială (industria), în aceea a frumosului, prin саге creăm izvoa- ro nouă de dezvoltare sufletească, si în aceea a binelui, prin care so realizează tot maf mult impärtäsirea tuturor oamenilor la bu- curările procurate de cele-lalte două izvoare de propăşire. Din- tro toate căile pe care propäsiren toemaf se avintă, realizarea bi- nelut este fâră îndoială cea mai de samă, de oarece ea indepli- negle mai desivirgit idealul omenesc. A susţinea deci о intoc- mire de stat care este toemaï tăgăduirea celui mai insemnat fac- tor al propăşirel si a arăta păreri de răii pentru răsturnarea ef, este a dovedi un cuget înapoiat şi o minte nedeschisă la lumi- nile civilizaţiunei. Să notăm în treacăt o erezie a d-lui de Bertha. Ea se ra- poartă la starea Olteniei sub Germani, în răstimpul dintre 1715 si 1739. 0-1 de Bertha, voind să explice cauzele emigrărei Mun- tenilor cătră Transilvanig de pe timpul Fanariotilor, spune că „cotte prédilection de l'émigration: pour la Hongrie avait une raison particulière. Elle était motivée par le bonheur dont les - Roumains de la Petite Valachie jouirent pendant vingt ans sous la domination autrichienne, c’est-à-dire depuis la paix de Passa- rowitz 1718 jusqu'au traité de Belgrade“ (p.307). Tot ce poate fi maï neexact! Documentele austriace din acel timp ne arată tocmai adinea nemulţumire а poporaţiunei din Oltenia eu ocir- muirea germană şi emigrarea aproape totală a poporului din ju- detele anexate cătră Muntenia cea rămasă sub oblăduirea veche romineascü. Cauzele acestei nemulțumiri nu le putem spune aici; dar ele ай fost consemnate de пої (1) şi ne mirám cum de d nii (1) Histoire des Roumains, II. 338 A. D. Xenopol Jancso-B.rtha se apucă de seris istorie, cind sunt așa de puţin informaţi asupra faptelor ре care le ating. Apoi este cu desävir- Sire neexact că emigrarea în vremea Fanariotilor s-ar fi indrep- tat cătră Ungaria, unde Rominif stiañ ce soartă ií așteaptă, dea fi prinşi cu arcanul de naţiunile domnitoare. Emigrarea Romini- lor din Muntenia se îndreaptă cătră Bulgaria şi Serbia, iar a ce- lor din Moldova cătră Rusia, Niel un document nu arată o cmi- urare a Rominilor din principate cătră Ungaria. Revenind după această observatiune lăturalnică, iar la firul expunerei d-lui de Bertha, constatăm că d-sa, părăsind de la 1848 inainte imputarea de anti-constitu(ionalism a Rominilor, incepe de acolo a-i mustra pentru anti-liberalismul lor, pentru că devin a- liaţii ocirmuirei vieneze si ai Țarului rusesc, organele reacțiune fütige şi vădite, în lupta contra Ungurilor, саге ar fi sprijinit nobila cauză a libertäter. Revoluţiunea din 1848 а Rominilor nu fu decit „alliance longtemps préparée de la réaction et du rou- manisme“ (p. 407) si aiurea, unde simtimintul copleseste pe 41 de Bertha, el dà Rominilor o lectiune mai rostită: » Aujourd'hui les Roumains voudraient imposer leur loi, ne leur en déplaise, tout simplement en raison des services qu'ils ont rendu, non pas à la liberté, à la civilisation ou au progrès, mais à la réaction le plus sotte et le plus odieuse, qu'ils ont secourue sciemment ou inconsciemment, avec un zèle digne d'un meilleur sort“ (p. 264). Oare pentru ce poporul rominese, in intregimea lui, el care toemal avea nevoie de libertate si de egalitate, pentru a egi din mizerabila lui stare, se aruncă mai curind pe partea reacționa- rismuluï austriac decit pe acea a liberalismului maghiar? D-l de Bertha stie numaï să invinuiaseà pe Romini pentru că s-aü aliat еп reacţiunea; dar nu arată cauza care i-a impins la această pur- tare. S-o arătăm noi. Principiile proclamate de Unguri la 1548 ай fost intr-ade- vår liberale, însă numat pentru еї, faţă cu Austriacif, iar nu şi faţă cu naţionalităţile nemaghiare din Ungaria. Faţă cu acestea, predomina, in rindurile Maghiarilor, politica cea mai nedreaptă $i mai absolută. Așa unirea Transilvaniei cu Ungaria s-a votat de dieta aleasă după sistemul vechii, in care eraü reprezentate numai naţiunile domnitoare, iar Rominii, majoritatea proportiu- nei, de loc. Intrebăm, dacă acest sistem de a se impune o lege, Rominii și Maghiarii înaintea istoriei 339 de minoritate, majorităţei locuitorilor, era o măsură liberală ? Un- gurif арої votară o lege de presă foarte liberală pentru dins în acelaşi timp însă această lege edicta caufiuai foarte mari pen- tru presa nemaghiară și pedepse foarte aspre pentru tonte seri- erile ce ar fi îndreptate contra unităţei perfecte a statului ma- ghiar. Ne întrebăm iar, unde este egalitatea înaintea legeï, prin- cipiul nedespärfit de ori-ce tendinţă liberală? Dar aceste două măsuri urmäriaü uu scop dat pe faţă de oameni politici maghiari af timpului: Széchényi, Wesselényi, Kossuth, anume maghiari- zarea poporaţiunilor de altă rassă si cu deosebire acea a Romi- nilor (1). Intre alte legi votate de dieta din 1848, amintim pe acea a azilelor de copif, care urmăria maghiarizarea copiilor din сел maï fragedă a lor virstă. Răpirea bunului celui mai scump al unui popor, limba şi firea lui naţională, iată tinta Maghiarilor încă din 1848, si cu toate acestea d-l de Dertlia, cum făcea si Széchényi altă dată, nu se poate opri a mărturisi «qu'il est im- possible qu'une nation puisse oceuper une place honorable dans le conseil des peuples, sans avoir à sa disposition une langue _ cultivée» (p. 365). Cu ce drept însă Ungurii угеай să ripeastă altor popoare ceea ce privesc pentru еї ca un bun neprefuit? Si dacá o fae aceasta, se mai poate susţinea, cu d-l de Bertha, că "Ungurii s-ar deosebi «par leur supériorité morale et intellectuelle, la droiture des principes et la fidelité à la foi jurée» ? (P. 190). Ne întrebăm eum poate cine-va să serie asemenea lucruri, cînd fie-care fapt, din o mie de ani de istorie, desminte pe acel ce le sustine? > Prin urmare, dacă constituţionalismul maghiar tindea a dis- truge viaja materială a poporului romîn, liberalismul maghiar îşi punea са țintă distrugerea viefer sale morale зі intelectuale. E insemnätoare împrejurarea că d de Bertha nu arată nici neimpărtășirea Rominilor la votarea unirej, nici legea de presă, nici aceea asupra azilelor de copii. D-l de Bertha are însă grijă de a reproduce proiectul de lege votat in 21 iulie 1849, atunci cînd, revolutiunea ungurească fiind aproape de a fi zdro- bită, Ungurii căutaii să împace pe Romini, spre a-i atrage in partea lor. lată cuprinsul acestei legi, interesantă din punctul de 1) Asupra acextur punet a se volea articolul publicat de nuïin Rerne de Géo- graphie a dat Ludovic Drapeyron: A propos du Millenium magh s, 1896. 340 A. D. Xenopol vedere al tacticeï Ungurilor, tiritoare cind puterea le e slabă, mindră si respingătoare cînd e mare şi răstită: «Les dispositions qui s'y rapportent aux Roumains, ne spune 1-1 de Bertha, sont ls suivantes: on n'emploieru plus le nom de Valaques, en vou- lant désigner les Roumains; il est permis aux départements, ou les Roumains sont еп majorité, de se servir du roumain dans l'administration et dans lcs écoles, ainsi que devant les tribu- naux; il est loisible aux Roumains de pétitionner dans leur langue maternelle; au ministère du cultes il y aura une section spéci- - ale avec des employés roumains spéciaux, pour les affaires de l'église orthodoxe; on traitera leurs églises et leurs écoles de la même manière que celles des autres religions; on installera à l'Université de Pesth une faculté théologique orthodoxe; dans — les communes, ce seront les Roumains „qui eommanderont la garde nationale ; dans les administrations gouvernamentales, on admettra les Roumains au méme titre que les Magyars; les ré- voltés roumains, en déposant les armes, seront amnistiés, à con- dition de prêter serment à l'indépendance hongroise. Voté dans les derniers jours de Juillet, ce projet de loi sombra, avec beau- coup d'autres, quelques semaines après, dans le terrible naufrage de la cause hongroise, tout en démontrant la bonne volonté des — hommes d'Etat magyars» (p. 437). Ne mirám mult de lipsa de bun simt a d-lui de Bertha, cum nu vede d-sa cà un astfeliü de proiect de lege, votat in momentul cind Ungurii егай cu cuțitul la git si despre care proect nu s-a maï pomenit д-аќипеї, arală tocmai lipsa desăvirşită de bună-voință din partea oamenilor de stat ai Ungariei? Dacă această bună-voință există, pentru ce un astfeliü de proiect nu a mai revenit pe tapet, de cînd Ungurii aŭ redevenit stápinif situațiunei? Các Rominii s-ar mulfämi eu aplicarea cinstită a legei din 21 Iulie 1848. Istoria compromisului austro-ungar este intocmită iarăși de 91 de Bertha așa, ca să arăte pe Unguri, politica $i năzuințele lor, in chipul eel maï favorabil. Aici 4-1 de Bertha devine sen- timental, intonează accente lirice, tot asa de гай gust pe cit si de neadevárate. D-sa spune că întoarcerea Сиг{еї de Austria cătră - Ungaria fu datorită intervenirei personale a tinerei gi frumoasei soţii а Impăratului Francise-Iosif, Elisabeta de Bavaria: <L/amé- lioration de la situation de la Hongrie devint une certitude, le Romii! şi Maghiarii iasintea istoriei зи jour (24 Avril 1854) où François-Joseph conduisit à l'autel la princesse Elisabeth de Bavière. C'était installer sur le trône, sous l'égide de la beauté et des charmes, l'ange tutélaire des Magyars, vers qui (sic) la jeune impératrice se sentait attirée, en souve- nir de sa sainte patronne, la personnification idéale de la cha- rité chrétienne, issue de la famille de Arpad» (p. 451). De la Impărăteasă era firesc lucru ca simpatia să treacă la Impăratul, și aicea 1-1 de Bertha ne arată că: «les succes purement mo- raux de l'émigration hongroise, la désinvolture avec laquelle la question hongroise fut traitée lors de la conclusion de la paix de Villafranca démontrerent clairement à la Hongrie qu'elle n'a- vait rien a attendre de l'étranger, qu'elle ne devait chercher son salut que dans sa réconciliation sincere avec Frauçois-Joseph, à qui revenait la couronne de St. Etienne, méme d'apres la con- stitution hongroise. Ce fut done en aparence la nécessité qui fit éclater la secrète sympathie que le souverain etla nation avaient de tout temps ressentie l'un pour l'autre, dont on avait traitreu- sement interrompu le courant et qui, unissant le tróne et les chaumières, rend la Hongrie d'aujourd'hui si glorieuse, prospere et florissante» (p. 454), si, ureind tot mal sus diapazonul lirismu- lui, di de Bertha adaoge cu prilejul încoronărei Impiüratulul ca Rege de Ungaria: «Ce qui émouvait c'était la pensée que l'on assistait à la réconciliation sincère d'un souverain et d'une na- Чоп également bien intentionnés, mais n'ayant pu se comprendre tout d'abord; que l'on applaudissait au dénouement d'un drame commencé dix-neuf ans auparavant, par l'avènement au trône de François-Joseph, dans une froide matinée d'hiver au fond de la sombre forteresse d'Olmütz, et finissant au seuil de l'été, au mi- lieu d'une foule ivre de bonheur, sur les bords poëtiques du Da- nube, par son couronnement comme Roi de Hongrie. Trente-deux ans sont déjà passés depuis que celle-ci a recouvert ses droits séculaires, depuis que l'oeuvre de Deak subsiste, et l'Autriche- Hongrie est aujourd'hui plus puissante, plus estimée et plus respectée que jamais. Gloire à tous ceux qui y ont contribué! Trois fois gloire à François-Joseph, qui Га consommé avec la simplicité d'un homme loyal et la dignité d'un grand Roil» (P. 472), După această tiradă, nu ar putea veni decit muzică 11 849 A. D. Xenopol Să cercetäm acuma cum ай fost lucrurile in realitate cu compromisul austro-ungar. După 1848 Kossuth se expatriază și începe a lucra pentru provocarea unei bogate emigrări, a căreia scop era imbárbütarea naţiune maghiare spre dobindirea neatirnärei de Austria, folo- sindu-se de o eventuală complicaţiune a trebilor europene. In războiul italiano-austriae din 1859, Uugurit daŭ legiuni de aju- tor pentru dușmanii împărăției, şi tot astfeliü si în 1866, Toate aceste fapte reesă din documentele și mărturisirile chiar ale luf Kossuth, cuprinse în Scrisorile sale din emigrare (1). lată ce va să zică, traduse in prosa rece a istoriel cuvintele pompoase ale „d-lui de Bertha, ca «fidélité à la foi jure», si sprijiniri inchi- puite, ca «les succèes purement moraux et l'émigration» ! Ideile kossuthiane erai însă îmbrăţişate de imensa majoritate а popo- rului maghiar si c] astăzi ele aleàtuese fondul cugetărei sale politice, dovadă tendinţa de a se desface tot ma! mult də Aus- tria, prin despărțirea armatei, a vàmilor, ete. Compromisul а fost privit de Unguri numai са o punte de trecere câlră acest i- deal. Asa slăteaŭ lucrurile pe partea Ungmilor. Să vedem pe acea a Germanilor, Tinpăratul primise о mare lovitură prin pacea de la Villa- franca, la care se aduoseră în curind greutăţile financiare, ur- mare fatală a războiului perdut. De indată co Ungurii văzură pe Impárat in o pozi(iune mai incurealä, еї începură să înalțe ca- pul, de oare-ce Împăratul nu mai putea să-i infrineze, precum făcuse după 1848. In 1864 se încep tractärile pentru cedarea cătră еї a principatului Transilvaniei si, in 1865 Iunie, Impäratul -se duce la Pesta, unde desfiinţează tribunalele excepționale pen- “tru Maghiari. Toemaï pe atunci, ineureindu-se din ce in ce mai mult trebile Schleswig-Holsteinului si asteptindu-se izbucnirea u- nul rüzboiü cu Prusia, Ungurii se siliaü să capete cit mai multe concesiuni, Ei trăgănează inadins negocierile, asteptind са o in- fringere a Austriei să le întărească poziţiunea. Impăratul, cerind de la dieta Ungariei ca să se rostească asupra poziţiunei viitoare a Ungariei fati cu țările cele-lalte ale monarchică si faţă cu 1) Ludovic Kossutl/s Schriften aus der fmiyration, JI, р. 615, după Brote, Die rumünische Froge in Sisbenbürgén und Ungarn, Berlin 1895, p. 40. Rominii si Maghiarii inaintea istoriel 343 principatele autonome "Transilvania si Croatia, dieta, care se in- trunise încă din 10 Decembre 1875, dă răspuns tocmai în 8 Fe- bruarie 1866, si atuneï ridicind pretenţiuni aşa de mari, iu cit gla că Impăratul va fi nevoit să maï trăgăneze cu hotărirea si, in acest timp, războiul va izbueni. Eí сегеай anume recunoaste- rea corstitutiuneí ungurești die 1818. Impăratul refuză si me- sagiul luf cütrü dietă este ascultat de aceasta sezind, in contra obiceiului. hnpüratul însă, pentru a reduce pretontiunile Ungu- rilor in această parte, le concede anexarea 'Pransilvaniei, dispu- nind ca dicta acestei ţări, care trebuia să se rostească asupra unire, să fio аопуосаій după legea veche din 1791, care exclu- dea cu totul pe Homini din sinul ої. Austria, fiind bătută la Sa- dova, e nevoită sñ primească toate condi(iunile Ungurilor, anu- me reinnoirea intregel constituţiuni din 1848, şi aşa compromi- sul este incheiat în 17 Februarie 1867. - . Unde е loc, in asemenea țesătură de imprejurári, pentru mişcări simpatice și sentimentale, cind Impăratul nu făcea decit pleca capul sub apăsarea necesităţii celei asa de bine exploatate de Unguri? Tată cum se serie istoria de cătră dl de Bertha. Sá venim acum la ultimul act ul dramei ce se desfășoară dincolo de Carpaţi. Dualismul era constituit şi în mintea infierbintatá a Un- gurilor incepuse a lieári zorile statului lor neatirnat, Dar pe ce să-l întemeieze? Pe baza șubredă a unei poporatiuni neinsem- ate de 45.000.000 de suflete? Nu eraü Ungurii aga de nein- (elepií, ca вй nu .infeleagä nemernicia unei atari eonceptiuni, Dar leacul era găsit incă de maf mult timp; de atuneï cînd pen- tru prima oară rüsárise în mintea lor dorul de neatirnare + din anul revolu(iunei 1848. Era maghiarizarea poporatiunilor de alt neam cuprinse in teritoriul ungurese şi, in primul loe, maghiari- zarea Rominilor, Dualismul dindu-le putinta de a pune puterea intregeí im- рації în slujba cauzei lor, se înţelese cá ef егай ва lucreze a- cuma întru îndeplinirea (intei lor cu mult mai mare rivná de cum o făcuse cu 18 ani în urmă. Partea aceasta insă nu convine d-lui de Bertha să о trac- teze, lunecii asupra ef, atingind-o numai prin cite-va puncte; dar оста se va vedea pină unde poate merge nerespectarea ade- 344 A. D. Xenopol vărurilor celor mai patente, cind interesul se amestecă. Voim să cităm un singur exemplu, însă acesta credem că va fi mai mult decit indestulător, spre a caracteriza modul de procedare al d-lui de Bertha. D-sa spune că «les procès de presse jugés par nos jurys sont suffisamment rares, et encore plus de 50 pour 100 des accusés sont-ils acquittés. П n'y a eu que 13 écrivains rou- mains de condamnés dans l'espace de vingt-quatre ans! Et méme parmi ces 13, il y en a qui ne furent condamnés qne sur la requête d'accusateurs privés, pour calomnies ou injures graves» (р. 480). Adevărul е cu totul altul: anume in timp de 10 ant, de la 1884—1894 numai, nu in 24, cum spune d-l de Bertha, s-a judecat de cătră juratif unguri, pentru delicte de presă si politice, nu private, de injurii, 44 de cauze gi s-añ condemnat 86 de scriitori romini la un total de închisoare de 60 ani gi 10.000 de florini amendă. 0-1 Brote și-a dat osteneala de a face o listă nominativi a tuturor acestor procese, cu indicarea incriminăreï şi a condemnárilor rostite (1), si d- de Bertha are curajul a scă- dea numărul acestor condemnări de la 86 la 13! Această ultimă opintire a d-lui de Bertha este vrednicä de toate cele-lalte şi ìn- tăreşte caracteristica scriereï d sale, care tinde de la un capăt la altul al ef la falgificarea adevărului, ascunzind această SUC sub titlul nepártinitor de istorie. ж а * Cite-va cuvinte, spre a încheia această cercetare, pe care cunoscătorii o vor privi de sigur ca o muncă de prisos, dar care era de nevoie, spre a pune pe marele public în cunoștința pro- cedeurilor ştiinţifice ale Ungurilor în materie de istorie, Та deobste tonul cärteï se deosebeşte mult de scrierile ana- longe anterioare asupra chestiune! rominestí. Desi adevărul este pretutindenea trunchiat si răstălmăcit in interesul unguresc, to- {щи d-l de Bertha întinde Rominilor o mină prietenească, tinde a împăca pe Romini cu Unguri, Această tendinţă explică cum se face de Mihaiü Viteazul nu mai este tractat de aventurier si de cap de bande, cum de revolufiunea lui Horia nu mai este a- rătată ca isprava unor cete de hoţi şi cum de acea din 1848 1) Уел Brote, op. cit, Anhang, No. 46, р 395, Rominií si Maghiarii înaintea istoriei 345 nu mai este pusă in lumina trädäreï, ci numai in acea a unei nechibzuite alipiri pe lingă o mişcare de reacțiune. Această blindetà neașteptată în calificarea faptelor romi- nesti se explică însă prin tendințele generale ale politicei maghi- are. Este si cartea d-lui de Bertha una din verigele noului lanţ се Ungurii voesce să-l arunce in gitul Rominilor, anume acela al ademenirei, după ce aü văzut că cu asprimea si măsurile draco- nice nu izbutese la nimica. Noi credem însă că nici cu acest sis- tem nu vor ajunge mai departe, pentru că Rominul crede că este cea mai mare cinste, cea mai mare fală gi cea mai mare fericire de a trăi ca Romin, iază nu ca Ungur, А. VOJEN Subitei Lueirea lumilor astrale Se-ntuneiä treptat și moare, Cind ploaiea razelor de soare Le intilneste-n а sa cale. Tot astfeliü, cînd indrepti spre mine Privirea ta mingăetoare, Durerea ca de-o vrajă moare; Gindirele-mi devin senine. Pe negrul nopţilor zübralnie Aprinde noaptea mil de stele, Fantastic conturind cu ele Zodiele, — destinul jalnic. Tot astfeliü, azi cind esti departe, In sufletu-mi cernit s-aprinde, Regretul;..... dorul mé cuprinde. Revin, — să am de soare parte. Sronie.... Ne-am despărțit după un an De căsnicie şi durere; Ast-feliü cit timp ne-am cunoscut, De două orí am fost avut; и Şi пої o singură părere: . Cind ne-am luat, şi peste-un an. Verigele ce ne-ai legat Destinele pe veșnicie, Lé-am scos din deget fie-care ; Veriga mea drept dat& are » Deapururea*,. ... Ce ironie Verigele ce ne-aü legat. Gi Apari ca-n vis sub bolțile de lilieci in floare, Atit de mindră te desprinzi cu-a chipului splendoare Din vioriul lenevos al umbrei parfumate, Menit-a fi, în vecl de veci, cuib dulcelor pacate. Zadarnie însă-l mai aștepți, şi I-te daf cu gindul Ela plecat; n-o să-L mal vezi,.... вай o să-L vezi visindu-L. Norocul cliper fericite, trăite de-amindol, Perdut e veşnic pentru tine — departe іпарої.... Departatei Neintrecuta frumuseţă A minunatei flori de crin, "Ţi-ai insusit-o ре deplin, Pe albul dragului téü sin; Neasamanata strălucire A razelor de soare, Doar părul téü o are; In pătimaşa scinteire A unui rar smarald Privirele-ţi îşi scald... . Neintrecuta frumusetà. Nu vreaü o altà fericire, De cit a crinului ce moare* Pe sinul adorateï ; . Nu vreaü o altă fericire De cit a razelor de soare Din părul neuitatei; Nu vreaü o altă fericire De cit să simt mingáetoare Privirea depărtate. O lacrimá Priotenului С. Preda Deprinderea — doar ea, îţi poartă mina pe petale, Gindu-i drumet, tovarăș Lut pe-a visurilor cale; Din jocul firului sglobiü, durerea te trezeşte : Siretul ac te-a pedepsit, şi crinul să-nroșeşte, О lacrimă de geana ta, rämine atirnată, 911 rar-n ochii de femee, o lacrimă curată... . Cacti plinsul vostru-i prefăcut, e armü-n lupta vieții Venin subtil de саге mor, nebunii și-nţălepţii. A trebuit са pe furis, durerea să te-ajungă Ca stropul mie de diamant, din geana ta cea lungă, S-aprindă poate pentru-ntăi, si cea din urmă oară, Mat sfintä de cit ori si ce, — а Incrämeï comoară. Dar unde-i d, en să-l vrüjesti cu umeda-{i privire, Sa-l вриї încet gi dureros: „Egt... Ти,... ce fericire...“ lar lacrima din ochii tăi, cum ar maï soarbe-o dinsul Incredinţat că lipsa, ţi-a smuls din ochi-ti plinsul. Femee esti şi-n suflet porţi, o lume de-ntunerie, In care patimele arde, nesitios himerie ; Si nud nimica mai perfid, in nesfirsirea vremel, Ca vorba ta, ca un suris si tremuratul genei. Povestea lunel Pe cer — o cupă de opal Se plimbă amoroasă luna ; Din cind în cînd o-neac-un val Nor stráveziü са de cristal. Cochetă e ca-n tot-deauna : Din părul ei lăsat să cadă, So naşte a razelor cascadă. Cea mai perfidă curtezană, E sigur luna dintre toate: Pe chipul ef urit—o rană Ea pune mască si vicleană Zimbind, pe-ndrägostifi îi scoate Din minţi, eu ce-a furat din soare ; Căci a murit a ei splendoare, Si tot aşa precum în cer, Pluteste-a lene luna moartă, Eü mortul viii ce nu mai sper, Vrüjit de-al dragostei mister, "Pi-ascult îndemnul ce mé poartă, Prin viaţa mea, străină mie, Iubit-o 1... soare pe vecie. A. Vojen Grmonie Prietenului ©). JHirlescu Cuností vre-un glas mai drag, mai sfint, Ca tristul geamăt al pădurei ?... Ей cred c-al frunzei dornic cint, E jalea orgilor natureï. Te-nseli: căci plinsul de isvor, E mai frumos de cit ве poate; Prin el neadormitul dor, Isi spune păsurile toate. Dar de cit versu-ndurerat, Al filomelelor stinghere, Cuností ceva mai minunat Mai plin de lacrămi, de durere ?... Cind amintirele în gind, Cuvintul mamei tale-nvie, Eü cred că-i clipa sfintă cind, Auzi deplina armonie. Asa; dar ropotul istet, Ce-l are-n spus şi-n ris o fată, E-atit de fraged si glumet Cum n-a fost grai de om vre-odată. Uiţi însă murmurul duios Ca-l unel flori căzind pe strună, Acel acord misterios, Al buzelor ce se-mpreună. Subitei In cupa parfumată a unei tuberoză A primei flori tesute de dor în paradis, Un flutur cu aripa brodată de o roză, So tupilase dornic să-şi schimbe viaţa-n vis. Tu Lai zărit. Capriciul, te-a indemnat a-l prinde Ca-nlănţuit sürmanul de-un bold, la piept să-l ai; Sfărmindu-i ast-felii visul si viaţa-i, ce cuprinde Intreaga poesie a florilor de Mai. De-atuncea ginduri negre şi-o tristă presimţire, Imi spun să fug, căci veşnic tu n-o să poţi iubi ... — Rümin..; şi Гага voe simtesc o fericire Sperind că poate-acolo, са dinsul voiü muri. DARI DE SAMA Răspuns la replica d-lui Cic, Protopopescu D-nul Cic. Protopopescu publică in No. 11—12 1899 ` al „Arhivel“, sub titlul „Scoala italiană si antropologia criminală“, un pretins „răspuns criticelor d-lor I. Tano- viceanu și M. Suţu“, în realitate, o replică la răspunsu- rile fácute de пої eriticer d-sale asupra lucrărei mele despre şcoala pozitivistă penală, D-nul Protopopescu are aer de a zice cá, publicind un studii asupra antropologiei criminale, d. Tanoviceanu si ей am fi făcut critica acelui studiii, Таг acum d-sa răspunde la criticele noastre, pe cînd este tocmai con- trarul. Cetitorit cari se înteresează de aceste chestii. si care aŭ urmat polemica dintre пої !), pot ușor constata cum stan lucrurile în astă privință. De sigur, asemine răsturnare a rolurilor respective nu are mare importanță ; denotă însă o lipsă de preci- ziune în prezentarea faptelor, nepermisá unui critic atit de sever ca d. Protopopescu. Cu aceași ușurință declară d-sa că nu răspunde de 1. „Arhiva“ No, 1—2 1896, 3—4 1898, 7—8 1898, 11—12 ` 1898, 11—12 1899. Dări de samă 355 “cât d-lui Tanoviceanu sub cuvînt că critica subsemnatului, nefiind decit o aparare a d-lui Tanoviceanu, îl scuteste “de un răspuns a parte, Mai întăi, n-am avut a apara, nici am aparat pe d. Tanoviceanu ; m-am aparat însumi ráspunzind la cri- tica d-lui Protopopescu. Apoi, d. Tanoviceanu n-a atins decit un singur punet din critica d-lur Protopopescu °), pe cînd ей răspuns-am asupra tuturor punctelor relative la chestiile examinate în studiul mei?) si în privința cărora demonstram cá d. Protopopescu se mulfumise a enumera oare-care prin- cipit fâră а combate si a slăbi cit de puţin concluziile mele, desi, la începutul articolului зей, promitea o dis- cuţie serioasă asupra fie-cărei din acele chestii. De astă-dată însă, contradictorul mei nu maï po- meneste de ele, reducîndu-și replica la unicul punct dis- cutat de d. Tanoviceanu; cea ce mé face să cred cá a- devăratul motiv pentru care d. Protopopescu nu-mi re- plică mie personal, este că n-a mai voit să continue o polemică cam anevoioasă si de un succes problematic. Ast-fel fiind, ar fi fost aproape de prisos ca să re- plic la rîndul meii, dacă d. Protopopescu, părăsind lupta față de mine, nu mi-ar fi aruncat săgeata Partulur, in- vocînd în defavoarea mea cíte-va cuvinte ale d-lui Raoul de la Grasserie, colaborator al „Revistei internaţionale de sociologie din Paris“. Vom vedea îndată cît cintäreste apreciarea scriito- rului francez, reprodusă de d. Protopopescu după zisa Revistă ; dar, mai înainte, fiind că replica mi se impune, să lichidăm socotelile din trecut. Care a fost obiectul principal, pot zice unie, al eri- ticei d-lui Protopopescu ? In studiul шей asupra şeoalei pozitiviste penale, zi- ceam că antropologia criminală este o creatiune a scoalei italiane, ale cărei lucrări aü pus fundamentul acestei ştiinţe nouë, Faptul, recunoscut de toți învățații si scrii- torii carí в-ай ocupat pănă astă-zi de antropologie cri- 2. Origina antropologiei criminale. 3. Clasificarea criminalilor, neresponsabilitatea criminalilor, justificarea pedepset în sistemul pozitivist. t 356 Dări de samă minală, este contestat, pentru prima oară, de d, Ciceron Protopopescu. D-sa a susținut că asemine propunere con- stitue „o neiertată amestecare“ între știința întemeiată de școala italiană și știința clădită de „adevărații antro- pologisti^, mai cu samă de antropologistii francezi ; și aceasta pentru motiv că cea dintáf s-a mărginit la cer- cetări fizio-psihologice asupra criminalitäfer, pe cînd сеї din urmă aii întins aceste cercetări si pe terenul socio- logic. Лат Protopopescu îl s-a părut că evoluția antro- pologiei criminale spre sociologie însamnă nașterea une! ştiinţe noue, distinctă de ştiinţa înființată de școala ita- Папа; d-sa nu-și a dat samă cà desvoltarea studiului sociologie al criminalitäter, al cărui așezare se datoreste, de alt-fel, tot unuia din capit scoaler italiane 4), nu este de cît efectul progresului de care e susceptibilă antro- pologia criminală ca si veri-care știință. Această eroare a d-lui Protopopescu, am pus-o în evidență, d. Tano- viceanu si ей, în răspunsurile noastre la critica d-sale. D. Protopopescu însă nu s-a mulțumit cu atita. Pentru a fi consecuent cu sine, tot-odată pentru a-și în- tări teza asupra originei antropologiei criminale, a tre- buit necesarminte să ne spună care e ştiinţa întemeiată de şcoala italiană; căci, dacă nv antropologia criminală, fireşte altă știință a făcut si face obiectul studiilor si serie- rilor reprezentanţilor iei. Si atunc! vine cu acea stranie afirmare că știința în chestie e psihiatria, adaogind ast-fel la prima sa eroare o eroare nouă, de astă-dată, în a- devăr, „piramidală“. In urma răspunsurilor noastre, mai cu samă al d-lui Tanoviceanu care, precum am zis mai sus, s-a oprit la acest singur punct din critica d-lui Protopopescu, acest din urmă, recunoscind în replica sa, că ar fi „о ne- iertată gresalà^ de а zice cà psihiatria este o ştiinţă în- fiinfatà de școala italiană, protestează în acelaș timp cu cea mai mare energie în contra imputărei ce-i se face. „Cînd am spus ей că psihiatria ай infiintat-o d-nii Lombroso, Garofalo, Ferry °) ?.... în ce pagină anume 4, Ferri, (Sociologia criminală). 5. „Arhiva“ No, 11—12 1899, p. 742. 6. De ce cu y? Däri de samă 857 am scris cá psihiatria e o producție italiană ? . . am consacrat ре Garofalo са mare psihiatrist *) ? ... Ni- căeri în încercarea mea critică asupra antropologiei cri- minale nu se уа găsi vre-un cuvînt вай vre-o frază care să justifice încriminările de maï sus °)“, Е Si dnpà această protestare, pe cît de energică pe alit si de temerară, precum vom vedea îndată, d. Proto- popeseu, pentru a làmuri cea се a zis sait ce a voit sà zică, ne prezintă o sumă de explicaţii care ай un singur defect, că nu pot şterge cele scrise "). Unde? Infeleg să at memorie scurtă faţă de vorbe zburătoare ; dar să sus(if că п-аї seris cea ce al seris, cînd lucrul este asa uşor de controlat, aceasta nu о pricep nici chiar din partea unur critic tînăr si nesficios са d. Protopopescu. Unde? iată unde: „Arhiva“ No. 8—4 1898. Pag. 221 „Astă-ză е ştiut de toți aceia cari sunt în curent cu noile idei ce străbat și zgudue dreptul criminal, că pe cînd Lombroso, Garofalo 19), Ferri, lucrează spre A PUNE FUNDAMENTUL unetstinte А LOR PROPRIE, PSIHIA'PRIA, bazată pe teoriile eronate si exagerate ale lui Lombroso . . . .* Pag. 215, in пой ,Aice e locul sá spunem са Lom- broso, Ferri, Garofalo, Marro, Colajanni, ай clădit o ştiinţă A LOR PROPRIE si pe care AU NUMIT-O PSI- HIATRIE. .. .* Se poate zice mar clar si mar lămurit că Lombroso si adepții lut añ creat psihiatria ? In zadar se încearcă d. Protopopescu a dovedi că confuzia este în lucrarea mea si nu in a d sale '"). Мат bine își făcea mea culpa !*), de cit sà tăgăduiască eroarea ‚ sa manifestă. Să venim acum la Revista internaţională de socio- logie din Paris, si la apreciarea d-lui Raoul de la Gras- De ce nu psihiatru ? Aceași pag. Scripta manent. Iată si Garofolo, a cărui nume se repetă si mai јоз, Tot paiul si birna. Errare humanum est, 10 358 Däri de samă serie, pe care îl invoacă d. Protopopescu ca judecător între noi. Considerind, se vede, articolul seii critie ca o lu- erare de o valoare deosebită, d. Protopopescu a crezut de cuviință să-l răspîndească și în străinătate pentru a se folosi si alţii, nu numai пої, de cunoştinţele sale an- tropologice ; îl comunică d-lui Raoul de la Grasserie, si acest din urmă, luindu-se după critica corespondentului вей 15), emite în sus zisa Revistă o apreciare, în adevăr, putin mágulitoará asupra stadiului тей. Si d. Protopopescu cîntă victorie, Si nu-și dă ваша cît e de ușor a triumfa cu ase- mine procedare. Voeşti să se decerne autorului X un testimoniu de incapacitate ? Fá o critică de fantazie a- supra scrierilor lui, împută-i tot ce-ţi trece prin minte şi supune-ți lucrarea unui al treilea care să te creadă pe cuvînt; vei izbuti negresit !*). Dacă d. Protopopescu se mulțumește eu asemine succes, este, de astă dată, modest, Cit pentru mine, neputind trece peste observaţiile nedrepte ale d-lui Raoul de la Grasserie, if am seris ma- nifestindu-mi mirarea cum a putut aprecia in mod asa ` defavorabil un studiu ре care nu-l cunoaște, pe temeiul numai unei critice ale cărei erori vădite erati de natură a-l face să n-o primească de cit sub beneficiu de inventar. D-sa îmi răspunde !°) mai întăi că nu maï are sub mină broşura d-lui Protopopescu, spre a putea controla erorile asupra cărora îi atrăgeam atenția. Apoi, se justifică observîndu-mi că în darea de samă a acelei brosure nici m a numit, nici a întrebuințat alt mod de a vorbi de cît modul eonditional, de oare-ce isi întemeia părerea pe о scriere care putea cuprinde enunciări greșite 1°), 13. Presupun că n-a cetit-o de cit în mod superficial, căci alt-fel nu-i scăpa teza ciudată asupra огіріпеї psihiatriei, şi nu punea temel pe о lucrare cuprinzind asemine „neiertată greşală“, precum o califică însuşi d. Protopopescu. 14. Qui n'entend qu'une cloche, n'entend qu'un son; cine nu o stie? 15. Pästrez scrisoarea. 16. ,Comme cette citation (a d-lui Protopopescu) pouvait ëtre erronnée, j'ai indiqué qu'il s'agissait d'une citation, je ne vous ai pas nommé et j'ai employé le mode conditionnel“, Dări de samă 359 Și, în adevăr, cetind recensiunea reprodusă de d. Protopopescu, constatăm rezerva prudentă cu care se ex- primă autorul. Asa dar, se invoacă în contra mea o apreciare con- ditionalá, apreciare care 'eade de la sine din moment ce se stabileşte falsitatea punctului er de plecare, pretinsa contuzie ce mi se impută de d. Protopopescu. Si pentru a nu lasa nici o umbră de îndoială a- supra netemeiniciei acestei imputäri, voit complecta prin cite-va cuvinte răspunsul meu la replica d-lui Proto- popescu. Т-ва recunoaşte, precum am văzut, că ar fi o gre” şală neiertată de a atribui seoaler italiane paternitatea psihiatriei 13); persistă însă în а. tăgădui numitei seoale intemeiarea antropologiei criminale si în a susținea cá reprezentanții iei nu fae, nu produc '*) antropologie cri- minalà, ei psihiatrie, fie вай nu această din urmă ştiinţă creațiunea lor. D. Protopopescu însă nici prezintă vre-o conside- rafie nouă în sprijinirea tezei sale, nici se încearcă a combate cele expuse de d. Tanoviceanu si de mine în răspunsurile noastre la articolul ѕей critic. In zadar, argumentind atit din intitularea cit si din natura operelor seoaler italiane, al căror punct de ple- care este studiul antropologie al omului criminal, dove- deste d. Tanoviceanu în mod регешріог că Lombroso, Garofalo, Ferri, Marro, sunt adevărații întemeietori ar antropologiet eriminale ; in zadar invoacá d. Tanovieeanu recunoaşterea lui Tarde insusí'°) cà Lombroso este fon- datorul nouet scoale de antropologie criminală *). D. Proto- popescu, eu o stáruintá demnă de o cauză mai bună, „17, Dacă a comis вай nu asemine gresalá, cetitorul a a- preciat deja acest punct. 18. După eum se exprimă criticul шей. 19. Unul din intemeietorif antropologiei criminale după d. Protopopeseu. 30. „Philosophie pénale“ p. 44. In cit, după d. Protopo- pescu, Tarde nu ştie ee spune atribuind, lui Lombroso paterni- tatea unei ştiinţe înfiinţată de dinsul, de Manouvrier, Lacassagne.... 360 Dări de samă își menține concluziile si le repetă la infinit?), spre a le da, cel puţin în aparenţă, o tărie care le lipsește în realitate. Si, fiind că întreaga sa argumentare se razämä pe deosebirea dintre şcoala italiană si „noua școală de an- tropologie criminală“, d Protopopescu reproduce în re- plică, revăzute si corectate, consideraţiile din articolul вей critic asupra acestei deosebiri ; apoi, de teamă să nu fi fost bine înţeles ??), insirá si în două coloane caracte- rele distinctive ale celor două scoale 23). D. Protopopescu își dă multă osteneală pentru a infunda use deschise. Cine tágádueste deosebirea dintre şcoala italiană de antropologie criminală si şcoala franceză pe care mai cu samă o are în vedere criticul mei cînd vorbeşte de „noua școală de antropologie criminală“ ? Cine contestă că cea dintă! studiază mai mult factorul individual al crimei, iar cea din urmă acordă mai mare importanță factorului social *:) ? Dar chestia nu este de a se sti dacă există sau nu vre-o deosebire între cele două scoale. Chestia este de a se sti dacă din deosebirea care există în realitate, se poate deduce că una e știința în- temeiată de antropologistif italiani, alta e știința propo- 21. Cu oare-care variante, pentru a evita monotonia: ,Ar- hiva^ No. 11—12, 1899. p. 742 ,Lombroso si adeptii luf luereazá spre a pune fun- damentul si spre reconstituirea unef științe numită psihiatrie“. р. 743 „еї fae psihiatrie criminală вай psiho-patologie, вай orl-ce alt ceva, dar nici de cum antropologie criminală“. р. 744 „еї nu pot produce antropologie criminală exactă, ci psihiatrie criminală, psihopatologie s, a.“ p. 745 „ei produc psihiatrie, dar nu antropologie criminală“ aceași p. „еї nu fac antropologie criminală propriii zisă, ci psihiatrie criminală“, aceași p. „еї nu fac antropologie criminală, ci psihiatrie“, aceaşi p. „еї se ocupă de psihiatrie, dar în nici un caz a- ceasta nu se ţine de antropologia criminală propriii zisă“, 92. Poate eu drept cuvint. 23. Adaoge însă cite un efe. în josul fie-cäreï coloane, faţă de care cetitorul remine perplex. 24. Iată, nu în două coloane, dar in două cuvinte si fárü etc., deosebirea dintre cele două scoale dé antropologie criminală, Dări de samă 361 văduită de antropologistit francezi вай de altă nationa- litate. Acesta este obiectul discuție! dintre d. Protopo- peseu, de-o parte, d. Tanoviceanu şi mine, de altă parte ; d-sa menţine, în contra evidenter, că Lombroso, Garo- falo, Fersi, fac „psihiatrie вап ori-ce alt ceva, dar nici de cum antropologie criminală“. Si, lucru curios, d. Protopopescu își închipue că Raoul de la Grasserie, pe саге el invoacă în ajutorul вей, її dă câștig de cauză, pe cînd seriitorul francez se pro- nun(à în mod neîndoelnie in contra teoriei lui. i Punindu-l în curentul discuţiei dintre d. Protopo- pescu si mine, d. de la Grasserie imf comunică părerea sa în сйе-уа cuvinte. Dinsul împarte ştiinţa pozitivistä penală în două ramure, antropologia criminală si socio- logia eriminalá, si pune în capul celei dintâi pe Lom- broso, în capul celei din urmă pe Ferri, recunoscind ast- fel ca un fapt necontestat, cà atit antropologia cît si în- sast sociologia criminală, care face obiectul principal al studiilor antropologice actuale, își ait fundamentul lor în lucrările şeoalei italiane. Poate însă că d. Protopopescu nu vrea să stie de scrisoarea d-lui de la Grasserie. Dar oare se rostește alt-fel scriitorul francez in ar- ticolul reprodus de d. Protopopescu din Revista interna- fionalà de sociologie din Paris? Citez #5); TR - „бейне brochure très courte °°) a le mérite de mettre bien en relief la distinction des écoles contemporaines * d'anthropologie criminelle souvent confondues“. D. de la Grasserie arată mai departe care sunt cele două scoale contimpurane de antropologie criminală ; din aceste cîte-va rînduri însă reiesă deja diverginta dintre numitul si d. Protopopescu, care nu admite, precum am văzut, de cît o singură școală de antropologie criminală pe care o opune „şcoalzi italiane de psihiatrie“. Am zis mai înainte că d. de la Grasserie trebue să fi cetit în mod superficial lucrarea corespondentului зей; adaog că, în tot cazul, n-a infeles-o, de vreme ce, deo- 95. „Arhiva“ No. 11—12, 1899, p. 736. nota 2. 26, Critica d-lui Protopopescu, 362 Diüri de samă sebirea ce se încearcă d. Protopopescu a o stabili între „adevarata şcoală de antropologie criminala“ si „școala italiană de psihiatrie“, autorul francez o ica drept deo- sebire dintre doua scoale de antropologie criminală 27), Pentru a demonstra pănă la ce punct s-a ingàlat d. Raoul de la Grasserie asupra tezei susţinută de d. Protopopescu, si în acelaşi timp cît de adine e deza- cordul dintre iei asupra chestici în discuţie, nu-mi! тешіпе decit să citez rîndurile următoare din articolul sus men- tionat : „Tel est le point de départ pour définir les deux écoles modernes, adversaires de la théorie classique, mais dissidentes entre elles: l'école de criminologie anthropo- logique et l'école de criminologie sociologique, la première fondée par Lombroso, la seconde par Enrico Ferri“, Iată seoalele contimpurane de antropologie crimi- nalá, protivniee scoaler clasice, disidente între ele: şcoala de criminologie antropologică si şcoala de criminologie ` sociologică, adică școala de antropologie criminală pro- priu zisă si școala de sociologie criminală, cea dintàt în- temeiată de Lombroso, cea de a doua, de Ferri. Asa dar, nu Manouvrier, Lacassagne, Tarde, Mo- leschott, Maudsley.... sunt întemeietorii antropologiei cri- minale, ei Lombroso, şeful scoalef italiane; și nici evo- lutia antropologiei cătră sociologie nu se datorește „пео- antropologistilor*, ci lui Ferri, alt reprezentant al seoaler italiane. Asa dar, nu psihiatrie „вай ori-ce alt-eeva^ produce ` școala italiană, ci adevărata antiopologie criminală în primul loe, sociologie criminală in al doilea loc. Această părere a d-lui Raoul de la Grasserie, arbi- trul ales de d. Protopopescu, constitue, în adevăr „cel mai eloeuent răspuns“ nu pentru d-nii Tanovieeanu si ` Suţu, cum zice d-sa**), ci pentru însuși d. Protopopescu. - Satisfactia de a vedea publicată in „Arhiva“ o a- preciare a lucrărei sale, in aparență mägulitoarä, а de- terminat pe adversarul тей ca să reproducă recensiunca 27. ME întreb încă o-dată ce valoare poate avea apreciaren studiului meü emisă de d. de Ja Grasserie, chiar conditional, pe temeiul unei critice pe care а inteles-o aga de гай, -28. Асеа 1 pag. si notă. Däri de samă 263 d-lui de la Grasscrie fără să-şi deie samă că, in reali- tate, teoria sa е condemnată de autorul francez, si că concluziile acestuia ar fi fost eu totul altele, dacă ar fi pătruns adevăratul iei înțeles. Terminind declar că, pentru mine, dezbaterile sunt închise. Am avut cuvîntul fie-care cîte de două ori; ju- dece cetitorul impartial. M. Sutu Fantaziile uralo-altaice ale Domnului Lazăr Säineanu Resfoind numărul din 15 Mai al Convorbirelor Li- terare, am dat de un articol intitulat influenta orientală asupra limbei şi culturei romine ; este de notat că această scriere se anunță ca introductia unei lucrări mai intin- se, care va purta același titlu. — _ Articolul debutează cu un fel de clasificare al idi- omelor uralo-altaice $1 eu asternerca unor regule filo- logice stabilite de finezul Costrén ; iar lectorul este pre- vestit că acele regule or s-ajute са, în datoriile ce aù contractat Rominit si de la neamul "Turanie, sà se determine partea realizatà de la fie-care grup in parte. Un fel de tablou de ordinea creditorilor. Impresia mea cea d'intiit este, că de oare-ce lim- bele sanscrite si ironice sunt lăsate la o parte, în arti- colul în chestie, el ar fi putut fi intitulat mai exact si maï cu franchetà : influenta ce ай avut limbele uralo-al- taice şi neamul turanic, asupra neamului rominese şi limba sa latină. Să ne finem maf cu samă de partea filologică a acestei lucrări: «Elementul tătărese, spune autorul în stocul tureismelor Romane (această expresie îmi reamin- teste firma vestită : la Inglesul Romin) se referă la tra- iul însuşi al tătarilor Crimleni si Nogai, care in timp de aproape două secole au venit în continuă atingere cu Moldovenii. De aceea vorbele tătare figurează parte ca 864 Dàári de samă termini teenici in litopisite, parte ele (sic) ай persistat pînă azi in grupul moldovenese, lipsind їп cel munte- nese si in idiomele Balcanice, afară cînd aceştia ай a- doptat forma paralelă osmanlie», In prima categorie de tătărisme, autorul ne arată că se găseşte în cronicarii nostri о serie de substantive si adjective tátáresti curate, precum : mirzoc, asoul serimt, bunciuc, ciombur, duium, hon etc., si face mare caz din asta, pînă intr-atit, că uită вай nu vede că aceste ter- mene sunt întrebuințate de cît numai cînd e vorba de tatarí; ce mai simplu, maï firesc lucru de a menţine vorbele proprie pentru a exprima nişte raporturi care sunt streine ! Tot asa se exprim Francezii despre vecinii lor Arabii algerieni, mentinind cuvintele rozzia, gum, spahi, cadi ; asa menționează si Americanii cuvintele care deseriii lucrurile si moravurile Pielor-Rose, precum Ma- nitu, tomhavae, vigvam, sqav, calumet, etc. si nimárut nu i-a venit să dea o maï mare însemnătate unui fenomen - Lapolinian. Dar această expunere era neaparatá ca tran- sifie pentru a ajunge la afirmarea că în dialectul Mol- dovenese (nu ştiam că noi Moldovenii avem un dialect) există o serie de vorbe tătărești care se-ntrebuinfeazá în mod zilnic, cu care ne-am fnavutit limba si care sunt rezultatul contactului nostru îndelungat cu acest grup turanie ; (amestecul de singe se subinfelege negresit !) si in sprijinul acestei teze citează cuvintele următoare: ar- сап, cobuz, capcană, haraba, sahaidae, bahmet badie (?) total şapte plus un ete, care si el subintelege mult. Moldovan de viţă si eu pretenţie de a cunoaşte mol- dovenismurile, am rámas foarte nedumerit față cu unele din aceste substantive exotice, pretinse populare, și mi-a trebuit să mă daii la investigări metodice pentru a afla ce este sahaidae si bahmet, de nu admite desmintiren ce daù autorului, propun un jurii de Moldoveni ca să se pronunțe in ultima instanță. Dacă procedâm prin eliminare, găsim cuvintele co- buz, arcan, capcană si haraba care pot fi considerate ca expuneri usuale curente si care sunt în adevăr moldo- venismuri; dar lucru ciudat! tocmai aceste cuvinte intru în categoria cuvintelor teenice de care a vorbit autorul, in categoria intiia si a fost firesc lucru să le zicem ре Dür de samă 365 numele lor, toate aceste pentru a le deosebi de altfeliü de „unelte analoage ce ехіѕіай la Romani cu numele lor de laf, căruţa si cursă ; cuvîntul cobuz, un fluer de os, s-a impus ca si cuvintele trombon si contra-bas, care sunt adoptate de popoarele cele mai diverse fără vr-o influ- ent etnică filologică вай culturală să fie în joc si să merite de a fi notată. O simte asta si D-l L. Șâineanu, autorul scriereï, recunoaşte si el că cu atita nu se poate serie un volum cu un titlu atit de bombastie, de acea s-avînta mai departe ; trece la Munteni si își propune să tartarizeze două importante denumiri orografice; ce glorie pentru d-sa să demonstreze că Baraganul e un cuvînt tătărese ! și să împlinte drapelul, pardon, bunciu- cul tätärese, pe cel mai înalt pise al Carpaţilor pe Bu- серї, demonstrind că e un cuvint nogaie, вай giagataic. Domnu Lazăr Säineanu ne spune că acest nume de Baragan pentru d-sa e enigmatic; si prin urmare tot ce e enigmatic trebue să fie tătăresc! Apoi este si o ana- logie eu cuvintul buragan care în giagataic si in mon- gol, уга să zică virtej, furtună si de oare-ce Baraganul are monopolul viscolului si a furtunelor a trebuit sà se numească asa pe tàtüreste. ` Astăzi, nime nu se mai cäläuzeste după asonante, după analogie pentru a stabili filiatiunea cuvintelor, cñel cu asa sistem am ajunge departe ; s-ar putea dove- di că gi cuvîntul francez ouragan e tătărese scofind nu- mai pe b de la buraganul d-sale. Mai dintiiu d-l Sáineanu în calitatea sa de filolog patentat era dator să cunoască scrierea mea din Convor- biri, Ciortolum in care ar fi putut afla că formațiunea denumirilor orografice este supusă la regule invariabile; denumirile geografice sunt descriptive вай comemorative ; cele descriptive sunt toate : 1-1й rominesti, 2-lea slavonesti traduse de pe romineste, 3-lea inductibile enigmatice cum zice d-sa si se găsesc că ай un înțeles descriptiv, cu a- jutorul limbelor sanscrite si ironice! așa sunt cuvintele plopenit, care pe slavoneste se traduce topolog (topol= plop) şi Sarul Dornei cuvînt ireductibil dar niei de cum tătărese, căci sar vra să zică virf în limbele ironice. Din denumirile comemorative avem Teleorman poate Cumanie, Medjidie care se referă la un fapt recent (1855) n 366 Diii de smà Halta Saligny si mai recent si denumire са Glavi-eioe ` Cotusca. Crasnaleoca care se referă la niște imigrári de Bulgari si de Ruteni după cum rezultă din caracterul fi- lologie al acelor cuvinte. Pentru cuvîntul baragan nu există nică um prece- dent istoric care să autorize pe d. Șăineanu să declare acest nume ca introdus de tatari, căci exista ab antiquo ; legile fonetice protestează si ele in contra reducerei cu- vîntului baragan la acel de buragan; si necesarminte trebue sà recurgem la originele ariane: Bh care se mai serie H/r? вай Bár este radicalul cuvîntului a purta (here bara). Go şi vo care devin în terminatie gu si ги sunt echivalenta cuvintelor rominesti hgită si vita; bhr-|- gu, bhr -+ vu sunt în sanscrit de- numiri de podişuri, de locuri înalte dar cu înţeles de susținătoare, de nutritoare de vite, căci în țările calde, locurile de pășune sunt totdauna în părțile muntoase ; cu asa înțeles de locuri alpestre s-au dat denumirile de Beregu si Berevu la positii muntoase de la noi din Car- pati—; la Germani Bhr--gu s-a specializat cu desävir- sire; a remas cu înţelesul numai de altitudine $i a de- venit Berg, la cuvintele Beregu si Berevu eu înțeles de pășune alpestru, dindu-se o formă adjectivală an, Bhr-|- g+an a devenit Baragan; cred cà teoria aceasta pre- zintă o consistență filologic: Dar îmi va obiecta d. Saineanu, cuvintul Baragan exista din Crimea. din Persia; ceea ce este exact, si mă va întreba ce semnificare poate avea aceasta : — îi voit respunde: cuvintul Baragan in Crimea a putul fi adus oră din Persia ori din Dacia, сйсї ciobanii din Carpaţi pînă mai în secolul al XVIII-lea purtaü vitele lor prin toată stepa. Cuvintul Baragan a putut fi împrumutat de la Perst și s-a putut forma și-n mod paralel. Să Чай un exem- plu de formaţiune paralelă a unor nume identice, din aceleaşi rădăcini şi cu deosebire fonetică, Cuvîntul Cioban există în tot orientul, din Persia pînă în Carpaţi; formațiunea lute din Ciu=pecus, oie, vită mică si ban=cap conducător, de unde avem бан si banat; noi intrebuintam cuvîntul Cioban din vremurile cele mai străvechi, dar avem și o formațiune a noastră Dări de samă 367 proprie ban-l-eiu—baeiti : numele ciobanului șef la stină şi probă că baciu e o formaţie din ban--eiu e că for ma Banciu a existat si ea si persistă sub forma de nu me propriu la Munteni din Ardeal si de la noi: Banciu Bineilă. Dar ecea'ce nu-i pot ierta, fratelui în Hristos, d. Saineanu, este tentativa sa de a tartariza în frumosul nostru Bucegiu, pe baza unei simple analogii între cu- vintul acesta si Bugeagu tătărese din Basarabia! Toate legile orogralice precedent expuse sunt vio- late, legile foneticer si a gramaticei sunt de asemenea ultragiate; asemănările vagi de asonante nu pot duce departe, putem găsi eu un aga sistem raport între tar- tar şi мал, eu atit mai mult că mulți jidani sunt de origina Kazară, eu toate aceste tirtan vine de la Un- lerthan (supus) si nu are nimie comun nici cu tartan = pled invălitoare, nici eu vestitul "Tartariu. Cu toate a- ceste un domn care se numia tot Sáineamu, n-a ezitat a atribui cea mai mare antichitate in fara jidanilor nu- mäi pe baza ипеї analogii dintre cuvintele jidan si ji- dovină | teorie care a avut mare succes în toată lumea savantă ovreaseü. "Го! asa si cu tărtăromania d-sale саге va fi de sigur apreciată si gustată niult de savanții de la Buda-Pesta. Dar să revenim la cuvîntul Bucegiu, el are forma ddjectivală, se zice Bucegiu, munţii Bucegr la plural si cînd se zice Bucegea, se subintelege cuvin- tul înnălțimei la care se referă: e dar un cuvînt cali- ficativ —nu e nici slavon, nici latin, il putem căuta in limbele ariane primitive, in sanserit avem. radicalu bukka entru (ap. cuvint саге la Germani a făcut bock si la l'raneezi bouc, forma bukka în zend a devenit бий si în mat multe dialecte ironiane butz şi bucci, După regu- lele, că denumirile primordiale reductibile la sanserit şi la dialectele ironice trebue să fie descriptive si din viața păstorală, eu presum că cuvîntul Bucegiu este egal cu caprárie sau pășune de capre si că tot de la radicalul ironian Buz s-a format numele si a intregef regiune Buzéu,—de altmintrelea e singura regiune din Carpaţii noştri саге ріпа astăzi a adăpostit capra neagră (cha- mois) pe masivurile sale. Mot d. Sáineanu turcise muntele Caraiman fiind du- 886 Dări de samă pă d-sa format din Kara-Imau—popä negru, adevărul e că Carai în dialectele ironice vra să zică munte si man este un augmentativ. Carai-+ man= munte mare—; dar sà dovedesc: avem Caraman denumire de munte in Franţa (Seine et Oise) si fiind са in patria lut Tar- tariu nu s-au găsit incă tartaromoni; Caraman e consi- derat ca nume de origină celtică ; a dat loe denumiret unei familie istorice les Caraman- Chimay — Caramania în Asia minoară, este acea regiune care a fost ocupată de Celti, care aü perzistat pinà la invazia Arabilor si a Turcilor, si vra să zică Muntenia mare. D-nu L. Sáineanu, ar vrea sà turceascá şi cuvîntul Caracal, noroc că este anterior Osmanliilor; de aceea vrea să-l cumanizeze—. Kara—negru, Kale—cetate, dar atunci, după legile fonetice, ar trebui sà se pronunțe Caracale ca Ada kale Sukumkale, si apoi o altă pa- coste, cuvintul Kale nu are cum să fie cumanie, este arian si n-ati avut cumanii de unde să-l ice. Proba că cuvîntul cale e sanscrit кай ironie, e că-l găsim la po- poare ironice și împrumutat de la el și de cătră limbe semite; în combinaţie cu maha formează cuvintele mah -keale=tortereţe în dialectele copte si abisinien, mah- kale la Evrei antici (nn la сеї moderni), era un orășel, patria lui Samson ; denumirea este evident din orogra- fia Filistenilor, popor de origină ariană si vecini cu tri- bul lui Dan, afară dacă nu sustine d. Säineanu că Sam- son era Tătar—Maha+ cale a mai dat loc Ja formațiunea mahala, uzitată la Persiani, la popoarele din Asia mi- noarà si adoptată şi de пої si de Turci їпіосшаї ca cu- vintul cioban mai sus menţionat. 3 Ce este dar cuvîntul Caracal ? ei bine! D-nu Баї- neanu să facă ca si mine; să se abfie, să zică nu știu ; e asa de ușor de ce nu face o tragedie in cinci acte, spunea un critic unui dramaturg ! Turcismurile d-lui Säincanu, desi mai recente tre- buesc de asemene revizuite cu îngrijire; cuvîntul Pha- nar nu e un turcism, e un grecism, si e denumirea ne- cesară al acelei mahalale din Constantinopol, n-are a face cu cuvintele fanar și felinar care amindouă provin din latinitatea populară fanale, după toate legile fonetice ro- mine, Dusman nu e turcesc, e comun Grecilor si Ro- Dări de samă 369 minilor ca și cuvintele drum si frică; se găseşte în orf ce lexicon grecesc, De si se găseşte în Codex Cumani- eus, e probilitatea că ei l-au luat de la noi, вай să facă bine să-mi arăte radicalul turanic după principiul alle- gando probandum. est.— Manila laptuca vine din latineste ; Grecii aŭ luat cuvîntul de la Romani din Machedonia, Moldovenii l-aü luat de la Greci sub forma marola, ra- calu est cuvintul latin amarus. Habar, în limba schipetarä vra să zică cunoștință, el a trecut din dialectul macedo-romin si de acolo s-a introdus în limba romînă—e tot aşa pentru o sumă de tureisme care de altmintrele se şterg din limbă dimpre- ună cu amintirea raporturilor care ай dispărut. Concluzia ! Ar fi multe de spus—cercetările care nu sunt duse într-o direcţie constantă nu pot avea consis. tanță. Observațiile, pentru ca să dee un concept priin- cios, presupun un ideal preexistent în jurul cărui se a- dună. Cind idealul e slab вай lipseşte, conceptele sunt slabe si ele, вай devin paradoxale. Fratele în Hristos d-nu Lazăr $áineanu a devenit creștin, e mult! Remine ca să-și romanizeze si ideile cum şi-a crestinit cugetul, si atunci se va lepada de tartarizare cum s-a lepădat si de Satana, și teoriile sale vor deveni si mai exacte si mai princionse, căci este corelațiune între ce e bun, ce e bine şi ce e adevărul! Al. Brăescu dela Scurta Asupra Castei-Diva In general criticile noastre, sunt încărcate de păreri rătăcite ; aproape nici una din ele nu prezintă limpezime, fineță si mal cu samă judecată nepărtinitoare. Cele de maï multe ori intr-insele, nu-s decit vederi înguste, ѕай preten{iuni absolut personale. Criticul no- stru cere aulorului să-i satisfacă gustul lui ргоргій. Avind atilia critici îşi poate cineva inchipui, cit de greü e, ca într-o lucrare în care ţi-ai propus să studiezi un anume sentiment, să alcätuesti părţi, care să vie la socoteala fie-căruia din еї. Unii zeifică iubirea, alții ertarea, о parte ura, restul răzbuna- rea, Intrupeazi deci o ființă, care să iubească urind, să ierte răz- 370 Dări dé samă bunindu-se; si cu toate acestea, asa ar trebui croit un tip, ca ĉe- tit de fie-care crilie în parte, să-i salislacă fie-căruia dorinţa pe deplin. Mai toți, läsind la o раме menirea artei, о incäluseazà in formule „personale“, nedindu-i drept la puterea de expansiune ce ea cere. Arta nu poate fi roabà, de cit cel mult talentului. Viaţa ei se manifestă printr-o deslän{uire de forme veșnic nouă, gătite în haina desävirsitel frumuseți si a libertăţei nelármurite ; a-i punesta- vilă, a o condensa sub greutatea unei aceleiași inspira(i este а-о o- mori distrugindu-i caracterul esențial, acel «ce» netrăit incă elemen- tul vital. La пої, a esi din felnl de «a fi» вай «а vedea» al criti- cului nostru, «e a nu fi» artist ; a serie in alară de genul ce lul îl place, e a nu scrie, asa că foarle des, se proclamă lipsa de artist din lipsa de critici. D In adevăr, aceștia din urmă, nüzuind тегей cătră aceiași lucire de frumos, isvorità din acelaș talent istovit de a se repeta îndeobşte, nu-și daŭ samă că dacă inspiraliunea nu se reinoeste, moare cu o vremelnică si bolnavă licärire, ascultind sentința fata- là, care ordonă că tot ce nu se preschimbá să piară. Focul deapu- ruri acelaș, răminind nestins, e astă-zi subiect de basme, căci ştiut e că însăși sorii se sting ca să re-nvie tineri. Criticii nostri se ocupă de nodul cum ar fi trebuit sfirgitit вай incepulä lucrarea, fără să-și dea sami, că menirea unul critic nu e de a discuta subiectul lucräreï, ci modul eum autorul si-a invälit ideile pe el, modul cum a fost tratat, Criticul in ама nu e un căutător de teză, după cum în istorie, nu-i e permis a nu fi un inchisitor al timpului, adică a faptelor ce se desvălue în el. Menirea lui, e in а ne spune, dacă aulorul a reușit să пе re deie ceea се el şi-a propus а ne reda ; subiectul poate fi absurd pentru dinsul. Asta nu-l priveşte; destul că acest absurd e bine condus de la inceput ріпа la stirşit, adică bine studiat, bine pre- zentat privirilor si minfef noastre ; in care caz lucrarea е bună, si pe lingă talent, probează un ce rar: originalitatea. Originalitatea în ochii tuturor, are putin din absurdul ce ne face pentru momentul, a о condamna. Ea e іостаї nola саге dă armonia, însă numa! unei urechi muzicale; pentru огї-саге alla însă, e о disonantä. Criticul trebue să iasă din ori-ce nuanţă falsä a părerel lui, ráminind impartial, si judecind lucrarea din punctul de vedere ar- listic, avind tot-deauna în minte, intenția creatorului, Dări de samă 371 Fie-care din noi vedem alt-leliii, unui critic însă i se cere a vedea ca toți. Numai asa el cistigä dreptul a-și arunca părerile pe hirtie, alingind subtilitatea unul artist, căci a-i atinge lucrarea, e a-l atinge +intimul, sufletului вай. Numai atunci poţi a-ţi da pă- rerea asupra unei lucrări artistice ; cind, lăsindu-ţi personalitatea ta la o parte, te adaplezi intim fie-căru! subiect, te indentifici cu fie-ce personaj, faci cauză comună cu orl-care tip. In ori-ce lucrare insă, subiectul e proprietatea autorului, si numaï forma ce-l îmbracă e terenul, în care criticul are dreptul a-şi exercita activitatea. Cind mai zilele trecute am cetit in numărul trecut al revis- lel darea de samă asupra piesei Casta-Diva, datorită d-lui Hara- lamb Lecca, am rămas mirat de unele pretenții, ce criticul le are faţă de această piesă. Imediat mi-am închipuit că D-lui, e unul din- tre acel, се văd numai intr-un acelaş fel, că D-lui e deprins cu aceleași lesinurl, cu aceleași (ipete, eu aceleaşi acţiuni ajunse atit de banale astă-zi. Sunt piese, care le vezi pentru întiiași dată, şi eu toate acestea ghicesli dinainte gesturile si acţiunile pe care per- sonajele din ea le vor face; de sfirsit nici пи’ vorbese, îl ştii de la primul act: moartea зай împăcarea eroilor. Aceasta, pentru-că toate sunt brodate pe aceiași temă sai ca să lii mai prozaic, lesule cu aceleași fire netoarse. Cind vine unul care să tragă o limită acestui fel de a produce, il certăm că ne-a scos din vechiul cintec! Puterea obișnuinței e cea mat mare rivală a artei, care in fie-care clipă trebue să fie alta. In- tocmai după cum un peisaj, o figură, orï-ce alt ceva, îşi prefac ca- - racterul cind sunt scăldate in lumini diferite ; tot ast-eliü arta își reinoiește intipärirele sub inräurirea diferitelor idei — raze a soa- relui din lumea intelectuale — care lucrează lot diferit asupra a- celuiasi fond. Criticul se miră mult cum in actul al II-lea al acestei drame, eroina ei Gina, prinzindu-sí logodnicul în brațele mătușei sale, nu leşină, вай nu dă măcar un (ipet. Oare nu e absurd a ne face o asemenea întrebare? Oare criticul n-a auzit de dureri mute, de du- reri ce-ţi impetrese sufletul, ce-ţi îneacă cuvintele in valul unui regret zdrobitor ? N-a auzit de inti ce staii martore la cele mai mari nenorociri, lără puterea de a scoate o singură vorbă? Lesi- nul fiinţei асі e inlocuit prin paralezia voinței, care ne dà mäsu- ra unei adevărate lovituri, 372 Däri de samă După D-lui nu ede admis ca Gina față la o asemenea scenă să nu scoată un lipet, care să trezască pe culare burghez din galerie. А lesina, а (ipa, însamnă «a fi real: după D-lui; însă dacă, ar trebui sä-1 daŭ dreptate, cu alte cuvinte, dacă ași infelege rea- litatea ca D-lui, aşi impula D-lui Leca; că n-a pus pe Gina să sară la bătae, san mai știu eu, să provoace la duel rivala sa, cînd desigur etectul n-ar fi lipsit. Gina e însăşi ființa pentru care durerile mari, durerile ade- vărate sunt tăcute. Sufletul ei le cuprinde, le păstrează ca singura probă a ferieirei trecute, Durerile in tot-deauna ne amintese feri- cirea si tocmai pentru aceasta Gina se jertfeste, incadrindu-st dure- rea prezentului in rama trecutului atit de drag. In actul al Ш lea, cu alte cuvinte, toemaí acolo unde criti- cul găsește partea cea mai bine reușită a ріевеї, Gina încetează de a mai fi ființa al căreia suflet iartă, trăind din trecut, prin faptul că, in fata celor două femei, din care una e însăşi amanta logod- nicului вай, ea exclamă fraza următoare: «nimic, nimic, пи ѓе spe- ria, Vorbiam cu amantul mătugri mele». Aici Gina nu maï este pentru mine, blinda, nobila Gina. Nu. Aci e o femee ca toate ce- le-lalte, căci se răzbună in mod comun, incelind de a mai fi sim- bolul durerei infrinte de mindrie, de respectul de sine după cum o vedem apărind cu mai mare strălucire în actul al IV-lea. Cu această frază, autorul a căutat să producă un efect de scenă, o lovitură de rampă, si a reușit. Cercelind insă de aproape, vedem că e o anomalie în starea psichologică а Ginel, starea de con- ştiinţă ce se afirmă prin fraza citată, care face din Gina o altă ființă, Slirgitul actului al IV-lea e admirabil, Gina intrupind cum nu se poate mai bine, caracterul femeel pasionale, care se aruncă în brațele desfriulu pentru a-și uita nenorocirea, păstrind însă cu sfințenie amintirea primei și ultimei el iubiri. Lucrul s-ar părea banal, e totuşi real din nenorocire. Putem spune și noi «e trist, pentru că e adevărat şi e adevărat pentru că-i trist». Antitheza a- ceasta, fiind compatibilă încă cu epoca lui Shakspeare, n-ar trebui să ne mire că se adaptează atit de bine astă-zi secolului nostru, acel al sentimentalizmului înrudit prostituţiei. Gina își aruncă corpul în brațele tuturor acelor ce nu stiü să iubească, dă sărutul tuturor acelor ce nu sliü să respecte, dar plătesc, sufletul insă îi rămîne imaculat ca un templu măreț pe- ste care au trecut fără urmă injuriele уғешеї, Dari de samă 878 E foarte duioasă scena, cind Dinu revenind, aude după atila limp aria Castel-Diva. Gina își cîntă trecutul, într-o melodie ce le indumnezeise altă dată iubirea cu comoara еї de armonie. Su- fletul eï rămine acelaş ca-nainte, dar sufletu-i inchis in corp, in corpul tävalit in ruşinea palimei omeneşti, ca un sfint intr-un zà- bralnie murdar. De dinsul nu se mai putea atinge, deci el cel slăvit a visului dinlàiü, căci ea înțelege iubirea, fiind с-а regretat, suferit si plins și fiind că dorește a-l da numai partea imaculatä a ființei sale și cum aceasta, nu-i omeneste posibil, ea se refuză. Prin aceasta Gina iși cucereşte dreptul de a se gindi cu drag la zilele trecute si arată că, preferă durerea celor viitoare, inain- tea renegärel celor apuse. Renun(area еї admirabilă, e sfintá ! D-| Н. Гесса a avut poate fericirea să inlilneascá in calea vieței fünti de acestea, care pentru altul ar fi rămas neobservate dar care grație impresionabilităței lu! de artist devin icoane. Ia adevăr, partea cea mal frumoasä a piesei e sfirsitul, e re- nun(area Ginet. E un ce aparte, un ce care nu s-a mai trăit in scrie- rile noastre si care in teatrul nostru e original. A fi insost el a nu fi un altul, aceasta e acordul fundamental al talentului D-lui Lecca. Si toemal talentul acesta e partea cea rea în ochii d-lui cri- Че. Să ne amintim că marele Tolstoi, in o lucrare a cărei traduc- fie e posterioară Casteï-Diva, intr-o problemă psihologică, enun- tata la fel, si pe care o rezolvă în Romannl «Hesurection> con- duce acţiunea aproape în mod analog, oprindu-se la aceiași solu- ție, modificată doar de variațiunele iroprejorätilor cu care își in. cadrează eroina, - Arta trebue lăsată a se desvolta in afară de domeniul regu- lelor despotice, pe care nu le admite de cit in mod aparent; a se reinoi veşnic, aceasta cere «a si un ce care se reinoiește тегей, nu poate avea regule riguroase impuse repelire sale. Arlă trebue să rămiie deci liberă pentru a se putea preface, alt-feliu e menită să moară, căci : «Tot ce nu se poate prefuce, moare». Emilgar. Notă. Paginele acest adresate Direcfionet Revistei, au fost publicate pen"; rata că „Arhiva deschida paginele sale, taturor ideilor chiar protivnice, unt de pret. 12 DOCUMENTE Postelnicul si Cavaler Neculai. Istrati. de V. A. FORESCU Familia Istrati e din judeţul Васйй, proprietari mici (răzăși) din satul Șerbești. Gavril Istrati a avut patru copii: Iancu, Mi- halachi, Neculai si călugărița Veniamina care a stat în mănăs- tirea Agapia, unde s-a și săvirşit din viaţă. Iancu Istrati a fost însurat cu Elena, fiica luf Adamachi, sora lui Vasile Adamachi care a lăsat averea Academiei. Taneu Istrati a avut un bäet, care a fost și Procuror gene- ral, si o fată care s-a măritat cu profesorul Roșu, fiul preutulur Ioniţă Roşu din Fălticeni, crescut si dat la şcoli de reposatul Vornie Alecu Forescu, căci tatăl йй era preot de casa familiei Forescu. Gavril Istrati а dus bšetif la şcoala din Iași, ві se ocupa foarte mult de еї; în urmă fie-care din ei a luat o slujbă. Iancu Istrati a intrat la vornicia de aprozi, si in urmă la comisia epitro- ` picească. Necula! Istrati a fost luat de casier de cäträ Teodor Balş proprietarul moşiei Fläminzir. Mihalache Istrati, avind glas pu- ternic si frumos, a fost luat în mitropolie de eătră mitropolitul ` Veniamin Costachi, după stăruința arhimandritului de scaun Fe- Documente 375 odorit, și după recomendatia psaltului de la strana dreapta; iar Safta, în urma Veniamina s-a călugărit în Agapia. Po cind băeţii егай puşi la cale, Gavril Istrati era posesor (arendag); el a ţinut mult timp Pascanif în arendă, ai logofătului Necula! Roznovanu, şi făcuse acolo parale ; se ştiea că Gavril a- vea acuma avere. Hoţii aflind despre aceasta, s-a dus spre sară şi Тай prădat de o mare sumă de bani și lucruri din casă, cum şi de toate armele ce avea. In lupta ce a avut-o cu hoţii, unul din hoţi а tras așa de aproape cu pistolul, în cit toată faţa luf а fost arsă si din aceea cauză, el a rămas cu pete negre pe obraz, și a avut noroe mare, că haliciurile aü trecut alăturea de cap, fiind că el a avut vreme a impinge pistolul cu mina. Necului Istrati, după ce a trecut ca secretar a lui Todirag Balş, hatmanul, care avea casa Ja Copoii, era om de credinţă а lui, însă se respindise vorba ей біса lui "Todiras Balș, Anica, care in urmă s-a măritat eu hatmanul Gh. Iordachi Lâteseu, avea dra- goste pentru Istrati, si atuncea el fu depărtat si s-a retras in mitropolie la fratele вай, care se fücuse diacon la 20 ani, sub numele de Meletie. Mitropolitul Veniamin iubea foarte mult pe Meletie, care devenise arhi-diaconul mitropoliei, si pentru hatirul lui, mitro- politul numise pe Neculai Istrati scriitor; pe urmă la inaintat, fücindu-l director dicasteriet mitropoliei, Cind mitropolitul Veniamin, la anul 1842, din cauza poli- сеї, a opoziţiei erincene ce făcea lui Voda Mihail Sturdza, s-a retras din mitropolie şi s-a așezat la mănăstirea Slatina din ju- detul Suceava, atit Meletie cit si Neculai Istrati ай părăsit Mi- tropolia si s-aü dus cu mitropolitul la Slatina. După moartea lui Veniamin mitropolitul, ingropat lingă bi- serica cea mare din mănăstire, biserica zidită de Vodă Alexan- dru Lăpușneanu, Meletie Istrati, numit arhimandrit, a fost numit egumen la mănăstirea ; era foarte iubit de călugări pe atunci in număr de vre-o 100, cit si de toţi locuitorii din toate cotunele şi satele care apar(ineaü mănăstirei: Rădiișenii, Oprigenif, Valea Sacă din Bucovina şi altele, Asemenea el avea foarte multi pri- etoni în Fălticeni, mai ales familia Conta si familia Forescu. In anul 1848, cind a fost holera cea шаге, la mănăstirea Slatinei se adunase mai toată boierimea din Fălticeni și a stat 376 Documente acolo lunile Maiü, Iunie, Iulie si August, Ispravnie la ţinutul Sucevel, era atuncea aga Alecu Foreseu, nepot de уйг primar al mitropolitului Veniamin. Pe la sfârşitul anului 1849, pe cind se dusese din ţară Mihail Sturdza, şi că toţi surgunitii si arestaţii acuma eraü liberi, Neculai Istrati, părăsind pe fratele вей, s-a dus la Iași ві s-a сйвй- torit cu fiica luf Ion Ciudin, vechil la spatarul Mihalachi Can- tacuzin-Paşeanu, si a Mariel, născută Nicoletti. După plecarea lui Sturdza, a venit domn neuitatul Grigoro Ghika саге a domnit pănă la anul 1856. In timpul domniei lut - Vodă Ghica, Neculai Istrati a fost numit director la departamentul bisericesc, unde era ministru postelnicul Grigorie Cuza ; atunci Istra- ti ajcumparat în Таўї, in Strada Mare, casa de la vornicul Ioan Can- tacuzino, poreclit Ghidult; ear după moartea lui Istrati, casa a fost vândută lui Neculai Drosu. După retragerea lui Vodă Ghika din domnie, s-a numit de Poartă caimacam 'Todiriţă Balș, iear dupa вйуйгвігеа acestuia din viaţă, caimacam a fost numit Beizade Emanuel Vogoride, gine- - rile logofătului N. Conaki. In vremea aceasta, Vodă Ghika ince- puse a lucra, eu prietenii luf pentru unirea principatelor sub un domn străin, ales din o familie domnitoare din Europa; de pe atuncea încă incepuse а se forma partizi în ţară, unil егай pentru unirea Moldovei si Munteniei, cu un domn străin; alţi! eraü contra unirei, şi pentru un domn pămintean, dar ales ре viaţă, In timpul caimamiei lut Vogoride, partidele începuse a luora cu mare activitate; ele formaü comitete si prin ţinuturi; aceste comitete căutaii a inmulfi căt maf mult partizanii lor. Partidul unionist alesese preşedinte pe logofătul Stefan Catargiu, ear par- tidul separatist avea ea gef în toată țară ре: postelnicul Necula! Istrati. „După ce s-a insurat Neculai Istrati, a cumparat moşia Roto- păneștii din judeţul Suceava, în urma sävärgirei din viaţă а luf aga Alecu Lazu, atuncea președinte la tribunalul de Suceava. Moșia Rotopăneștii a fost din vechime, până la Istrati, proprietatea familiei boeresti Lazu. Neculai Istrati, acuma in capul separatistilor si mutat Ја țară, adunase pe toţi separatiștii din județe : pe comisul Lupu Bo- tez, clucerul Alexandru Ciurea, Gheorghe Ghiteseu, fratit Teodor Documente 377 și Scarlat Romalo, fraţii Grigore și Lupu Refüvanu, frafi Топ, Mandachi, Matei, Stefan, Alecu gi Costache Ciudin ete, lsprav- nieul, recomendat de Istrati, era spatarul Iordachi Vàrnav. In lagi Neculai Istrati avea mare influență pe lăngă caima- camul şi miniştrii luf; consulul austriac Gödel ега unul din cef mai buni prieteni aí lui, mai ales că Austria era contră unirel principatelor. In Fülticenf agentul cel maí activ, maf devotat а lui Istrati ora doctorul Ion Diaconovici, consulul austriac; el purta corespondenţa între consulul Güdel şi Istrati; el era mijlo- eitorul cătră Istrati a acelor ce voeaü să fie căpătuiţi, să aibă slujbe, să facă afacerile lor, să fie ajutaţi de guvern ; inse şi el trăgea foloase din toate aceste. Sosind vremea alegerilor, pentru ca (ara să se pronunţe a- supra celor ce dorea $i găsea de folos pentru ea, și fiind alege- vile foarte înriurite de cătră guvern prin felurimi de ameninţări si fagădueli, si titluri de boeri, toţi unioniştii, conform hotäriret luate de comitetul central din Iași, nu aŭ luat parte la vut, $i atuncea, în judeţul Suceava, post. Neculai Istrati gi comisul Lupu Botez ай fost aleşi deputati, inse cu puţine voturi din cef înscrişi. Comisiunea europeană însă a raportat cele petrecute, a pre- zentat miniştrilor respectivi ai ţărilor lor protesturile ce li se dă- duse din partoa tuturor ținuturilor, și puterile, luind in conside- rațio protesturile, sprijinite de cálrá comisiunea europeaná ай casat acele alegeri, ordonind а se face altele din пой, sub pro- tectiunea acelei comisiuni. La nouele alegeri, nici Istrati, nici Lupu Botez nu ай maï fost aleşi, si în locul lor s-aü ales vornicul Iorgu Varnav Liteanu si vornicul Alecu Foreseu; iar la colegiul al doilea s-a ales Costache Morţun, în oraş postelnicul Dimitrie Grigoriu Vasescu, gi la cole- giul sătesc fu ales Pavel a Oanei din satul Rádágenif. Acestea a- legeri в-ай fücut pe baza convenţiunei din Paris si a legei electo- rale cuprinse în convenfiune. Adunarea convocată a dat maro majoritate : 1, Pentru unirea principatelor, sub nume de Romănia. 2. Pentru autonomia ţărilor, 3. Pentru un domn străin din familie Domnitoare din Europa. 4. Pentru un guvern constitutional şi reprezentativ. Numai sese deputaţi au fost contra acestor puncte, 878 Documente Votul adunărei ad-hoc a fost comunicat de cătră comisiunea europeană conferentei din Paris, sub preşedinţia comitelui Wa- lewski, Convenţia însă nu primise cererile divanului ad-hoc; ea ho- tarise să fie patru colegiuri electorale, domnul să fie ales din țară, să fie o singură curte de casa(ie si o Comisie Centrală in Focsani, spre a pregăti legi pentru ambele adunări legislative, Conform dar conventiuneï, camerile в-ай ales pentru ca fie- care să aleagă pe domnitorul вей. Neculai Istrati ne mai avind mare interes a face parte din acea adunare, s-a retras la moşia sa Rotopăneştii si se ocupa cu agricultura, se ocupa cu literatura, seriea foarte mult, atit piese de teatru cit si poesif. Istrati era un om foarte cult, inteligent şi sociabil; el se facuse iubit de toţi acei ce il cunosteaü, iar unioniştii fiind con- sideraţi de el ca duşmanii ai ţărei, el nu se pusese in relaţiuni cu el gi pănă la sfârşitul vieteï sale, el ве ferea а se pune in re- laţiuni intime cu еї. Cu toate aceste, chear eu oamenii cari eraü devotați lui, de care s-a slujit el, el era foarte aspru. Aristocratul cel may înapoiat nu ar fi fost atit de mindru cu ei. Mulţi din acel ce mergeaü la el la Rotopänesti eraü rare-ori primiţi si atuncea if ținea in picioare; rare-orí cind oprea pe cine-va la el Ја masă, El if chiema, le da poveti, le da ordine, si îndată if trimetea înapoi. Cucoana Bita Istrati, soţia lui, nici odată nu se arata in odaia unde primea el lumea. Ispravnicul, preşedintele tribunalului eraü toţi la poruncile lui; toate дереве eraii văzute, controlate de dinsul; acele tele- grame се if păreaŭ suspecte, din partea unioniștilor era oprite, De aceea si unionistii la rindul lor ай fácut ca posta să fie mal întăi observată de еї, gi numai ordinele curente se lasaü să treacă, dar ce era atingător de politica se oprea, Postele eraü atuncea ținute de aga Alecu Millo, mare unionist, si toţi eăpitanii de poștă eraü oamenii lui. E вісе locul să spunem că înainte de alegeri pentru divanul ad-hoc, tinerii Dimitrie Stamati, Constantin Ple- sescu, Vasile Forescu ай fost însărcinaţi de comitet, са să intre- rupă comunicațiile prin telegraf, şi în înţelegere cu vr-o doi ti- nerf pietreni și doi Romascani vre-o 50 stilpi de telegraf aŭ fost Documente 379 tăieți noaptea, strmele tăete, aşa ей mult timp a trecut până cînd liniile ай fost restabilite, pănă atuncea alegerile avuse loc. Nici o dată nu в-ай putut descoperi fáptuitoril acelei operaţiuni. Тага era atuncea în o adevărată revolutiune. Istrati, in tot timpul cît s-a lucrat pentru unire, nua cäl- cat in tirg, cücï i se trimisese respuns că va fi maltratat răi in oraș; el însă a venit prin ascuns $i noaptea la comisul Lupu Botez, ea să se-ntilnească cu D-r. Ioan Diaconovici, omul de cre- dință şi a consulului Gödel si al lut. Istrati a facut mult, foarte mult pentru locuitorii lut de pe moşiile Rotopănești si Mihăeşti; aga, cea intàf şcoală bine zidită a fost pe moșia ва Rotopineştii; büetif si fetele ştieaŭ a scrie și ceti; el făcuse chiar un teatru mic şi bäefit şi fetele ай jucat piese compuse de el; mulţi băeţi crescuţi de el, cu cheltueala lui, ай fost funcţionari buni ; el a zidit la anul 1856 o biserică cu hra- mul Schimbarea la faţă, a dat acelaşi patron bisericel са si acel dat la mănăstirea Slatinel. Neculai Istrati a avut doi bšett, pe D. Titus Istrati, care s a căsătorit eu d-na Natalia născută Bastachi, şi pe Nicu, care s-a săvirşit din viaţă in vrista de 16 anl, de boala de piept. Văzând că puterile streine nu încuviințase a se face unirea definitivă, şi sub un domn strein, Neculai Istrati, spre amintirea evenimentelor naţionale si a luptei date de el, a ridicat în ograda biserieəf o statuă de piatră, reprezentind Moldova; acea statui este şi astă-zl în (interimul Bisericei. Pentru învăţătura büetilor si а fetelor, ca sü-nvefe а juca pe scenă. el adusese din Iași pe actorul Gallino, si ca să le in- vele muzica, pe G. Mezzeti; aceştia aŭ stat mai mult timp la Ro- topâneşti pe cheltueala luf Istrati, plătindu-le lefí bune. i La egirea 101 N. Istrati din dicasteria mitropoliei, rămăsese locţiitor de mitropolit, arhimandritul Feodorit Gonciu, dar odată ce afost ales Mitropolit, Meletie Lefter, Episcopul de Roman şi Arhimandritul Feodorit s-aii retras la Fălticeni lingă familia lor. La plecarea d-lui Istrati si a arhimandritului Feodorit din mitropolie, tot ce era mai însemnat in mitropolie s-au luat de d-lor. Nu se poate ştie dacă acele odoare: lucruri, tablouri, cărţi etc, le-aü fost daruite вай nu; se sti insă că tablourile din mi- tropolie, biblioteca, ornicul şi bastonul mitropolitilor Iacob şi Ga- 380 Documente vril au fost luate si duse, parte la Rotopánesti, parte la Necula! Gonciu, Se stie că mitropolitul Gavril, după ce a părăsit episcopia de Rădăuţi, după luarea Bucovinei s-a dus în Iaşi ca mitropolit 1). Păreţii saloanelor de la casă eraü pline de tablourile din mitropolie ; arhimandritul Feodorit a luat ornicul pe саге 1-а dă- ruit unui general rus, si care ornie, astăzi estela Petersburg, in tresoria împărătească ; bastonul a fost cumpărat la mezat de ch- trá D. Vasile Foreseu, baston lucrat cu multă artă, de la gine- rile d-lui Neculai Gonciu, Constantin Forescu, si dăruit pă urmă de cătră 4-1. Foreseu, d-lui general Scarlat Scheleti, cu o seri- soare originală a arhimandritului Feodorit cătră fratele вай $). Alte mici lucruri s-aü împărţit la mai mulți, după încetarea din viaţă a d-lui N. Istrati, şi după vinzarea moşiei Rotopänesti u- nui Armean din Botoşani, Doamna Biţa Istrati a dăruit cea maf mare parte din tablouri defunctului Mihail Cogälaiceanu, în to- tul 98 bucăţi, iar parte din cărţile aflate în lazi, le-a dat D-lui Dimitrie A. Sturdza, alegind tot ce a fost mai de valoare, : D.* Neculai Istrati era înalt, bine făcut, foarte frumos bar- bat; el avuse multe aventururi amoroase, care і-ай zdruncinat mult sănătatea. In urmă o boală primejdioasă s-a declarat, si după trei lunt de suferință el s-a sávirsit din viaţă în orașul Fălticeni, in casele protoereului Dimitrachi, bun prieten al lui. Inmormintarea s-a făcut la moșia sa Rotopăneşti, încunjurat fiind de toate rude- le sale. D-. Alecu Holban, prietinul şi secretarul lui Neculai Istrati trebue să aibă multe manuseripte de ale defunctului, multe cores- pondente politice ce defunctul a avut atit cu consulul austriac Gödel, cit şi cu marele vizir. El avea decoraţiuni austriace si turceşti, care trebue să se găsască la d-l. Titus Istrati, 4 Pe cînd se pregătea ca la Huşi să se aleagă un episcop, în locul vlădicăi Sofronie Miclescu, ales mitropolit în locul lui Me- letic Lefter, arhimandritul Meletie Istrati, egumenul de la mă- 1). Decoraţiile mitropolitului Gavril sunt toate la d-l. Nicu Stamati, Inginer la Fălticeni, ca stránepot a lui. 2) Acest baston se poate vedea la 0-1 general, el e de o frumuseţă rară. Documente 381 nästirea Slatina, a fost hirotonisit vlădică şi ales episcop la Huși. La plecarea lui la Iași din Slatina, el s-a oprit la prietinul lui Alecu Forescu, care i-a dat un banchet mare, urindu-i-se ca să fie ales episcop. La acest banchet aluat parte postelnicul Ian- cugor Cantacuzino, alt prietin al lut gi alți prietini din Falticeni. Vlădica Istrati era foarte iubit de toţi acei ce îl cunosteaü; mulți din călugări din Slatina, şi arhimandritul Iosif Gheorghian, Gherman, si alţii ай intovürügit pe vlădiea la Huşi: asemenea si preoţii Arhipescu, si Meletie psaltul. у Hugenif il iubeaü foarte mult, si mare fu jalea cind acest iubit episcop s-a sävirgit din viaţă în urma unor friguri tifo- ide, In biserica de la episcopia din Huși este ingropat acest me- ritos episcop. Neculai Istrati și Mihail Cogălniceanu aù fost un moment presupust a fi fost spionii lui Mihail Sturdza de la anul 1847 la 1848, asa că un moment revoluționarii de la 848 evitau a se pune în relaţiuni cu aceşti doi inteligenţi barbaţi. Mai tirziu s-a dove- dit ct acele intrigă aŭ fost făcute din partea oamenilor de credin- {а a lui Vodă Sturdza, са să inlätureze din partidul revoluţionar pe doi, сеї maf activi şi maï buni scriitori de pe atuncea. In Bucureşti s-a tipărit un pamflet ca din partea lui Cogál- niceanu şi Istrati contra boerilor moldoveni, că eï aŭ fost şi sunt duşmanii tàref. Kogălniceanu, îndată ce a văzut ucel pamflet, a publicat o protestare, la anul 1848 Iulie 22; acea protestare tipărită e la dl, Vasile A. Foreseu. Prin ea dl. Kogălniceanu probează buna sa credință, probează că acel pamflet nu era subscris de el, şi din contra el arăta cit a lucrat tot-deauna boerii pentru fericirea türel. Lui Neculai Istrati Kogălniceanu i-a comunicat acea pro- testatie, la care s-a unit gi el; si în urmă amindoi aceşti ай res- puns acuzărilor ce li s-aü imputat. 3 Lut Neculai Istrati, i-se atribui suplica ce notabili Bueovi- neni ай adresat mitropolitului Moldovei Meletie la 1848 Maiü 28, ca înalt prea sfintia sa să deie ajutor revoluţionarilor, ca să scăpe guvernul lui Mihail Sturdza '). Asemenea nişte poezii făcute, pri- 1). Această suplisä tipărită se află la Vasile A. Forescu, gá- sită în hărtiile repausatului An. Başotă. 13 382 Documente vitoare la satul Rädäsenif, si deosebit nişte poezii puse pe muzică. Neculai Istrati avea inimă bună cu toţi acel ce erai devotați şi credincioşi lui; el era insă foarte cuvios pentru toţi acei ce eraii superiori lui. š Tot lui Istrati se atribue poezia făcută contra unionistilor, ca răspuns la poesia luf Alexandri, Blástámul de la 1857; acea poezie blästäma pe acel ce voiaŭ unirea principatelor, precum. şi poezie luf Alexandri, blăstăma pe acei ce nu eraü pentru unire. De la anul 1817 luna Octombrie, Neculai Istrati venise in Slatina, iar in luna Martie 1848, el a fost surgunit in acea mă- nästire, şi era sub paza ispravnieului de Suceava, са să nu co- respundă cu tinerii fugiţi din Iași, şi refugiaţi în Bucovina, parte la satul Baigesti, proprietatea d-lui Pantazi, si parte la satul Valea Sacă, arendas fiind postelnicul Panaite Moldovanu. Istrati, după plecarea lut Vodă Sturdza din ţară, a plecat la Iași și s-a pus in relafiune iarăși cu vechii luf prietini si bu- nele lui cunoscinţi. ў Istrati era foarte mult protejat de spatarul Mihalaki Can- tacazino-Pageanu ; adese-orf Pageanu îi dase frumoase daruri. Casa cumparată de Istrati dela Log. Iancu Cantacuzino i-a fost plătită de Paşeanu, gi aceasta numai pentru că Istrati era ginerile luf Ionică Ciudin, omul de casa lui Pascanu. Hrisov pentru mănăstirile închiriate de la Const. Mavrocordat. . Io Constantin Neculai Voevod Бај. mitos. Gasp. Zemli Moldavski. De vreme ce toate bunätätile si sufletești si trupesti si toată stăpinirea si puterea dela unul adevăratul D-zeü atot stă- pinitorul de avem. Dela carele şi nouă dintru singură mila Sfin- fieï sale, dindu-ni-se Stăpina Doamna ţară Moldovă, eu aceste daruri cu toate ce ni-âă dat D-zeü, să cade să-l slujim şi să-l cinstim fieşi-care după asa putinţă si a arăta înaintea sa cele се Documente 383 să văd spre mulțămita și fapte bune. Avind dară si Doamnă mea această râvnă spre slujirea și cinstea luf D-zeü întru inima nósirá înrădăcinată, luatam aminte de rândul Sfintelor Mănăs- tiri ce să află aicea în ţară, care sunt locașuri D-zeeşti, întru care deapururea se săvârşeşte jertfa сеа fără de singe a Pom- nului şi Mântuitorului nostru Is. Christos. Carele cu prea sfân- tul şi prea cinstitul săi sânge añ rădicat pecatul atólà lumea. Si n-a vrut D-zeü să se chivernisască sfintele legt eu alt mijloc, fară numai cu mila s pravostavnicilor creştini—precum se vede — c сеї ce ай zidit sfintele Mănăstiri, le aŭ si întărit cu multe daruri pentru starea lor. Aga dar si пої fiind indemnatí de ràv- па cea d-zeeaseá si datoria crestineascä spre miluirea sfintelor Biserici, si de vreme că si cinstit reposatul părintele Doamnei mele Neculai Voevod, avind evlavie asupra Monastirilor ай fä- eut această începătură de milă spre folosul sfintelor Mânăstiri ertindu-le dejdea lor. Aseminea dară și Dómma mea, măcar cá din tâmplările vremilor {ага aú ajuns acum si la mai mare slă- bäciune si cheltuelele (eret se tot adaugă, ci пої de acesta nu ne-am spâmintat că ni va fi v-o scădere ci mai vârtos am so- cotit că ruga sfintelor rugi ni va ajuta maï spre mult врогій si ne am lăsat cu toată nădejdea si cu tot razemul in oteñrmucala lui D-zeü. Si eati că şi în blagoslovenia a patru aï nostri ai ţărei Sfinţi Arhiereï: Kiv Antonie Arhiepiscop şi Mitropolit (агеї, Kiv Atanasie, Episcopul Romanului şi Kiv Misail Episcopul Radăutzilor, Kiv Ghedeon Episcop Hușilor si cu tot sfatul nos- iru, boerif сеї mari si cef mici. Am socotit si am făcut mila cu Sfintele Mănăstiri cu tóte, precum cele de ţară, asa si a Ierusa- limuluf şi a Stetagarei а Sinael şi tóte şi pe ciurele inchi- riate si liam ertat daptea lor şi am scos-o din totala visti- егіеї, ca să nu dea dejde nici odată. Numai ci să aibă a ruga pe milostivul D-zeii pentru sănătatea noastră și iertarea păcatelor nôstre și a părinţilor nostri, si ca să-și întâreă D zeii mila spre {ага aceasta si să ne ferească viaţa în domnia cu linişte si fără primejdie. Si după petrecerea уіеќеї nóstre să пе invredniceascá împărăției cerești a fi partași. Insă să aibă toţi Egumenii a purta mare grijă de sfintele Mănăstiri. Si care Egumeni vor fi vred- nici şi silitori spre sporul Mänästirilor, nici odată fără pricină și fără ştirea Domniei să nu se schimbe din Egumenie. Precum 384 Documente și care s-or pune Egumeni, unde va fi trebuinjá, după alegerea sfinţiei sale părintelui Mitropolitului si a Soborului, să-l aducă pe acel Egumen, să iea toiag din mina Domnului. Și fies-care - Egumen de la tótă Mănăstirea la Bobotează să vie, sñ dea sa- mă la cine va orândui Domnul, de tóte bucatele si veniturile | Mänästirel ce i s-aû dat pe samă, Ca sa se arüte a fieste-cüruin _ silinta si sporul la care sa purta cu vrednieie, va remânea ne- - schimbat. Ear carele va arăta nesilinfa вай paguba Münistiret, ве va scoate si va lua si plată după vina sa. Insă Călugării de la o Mänästire la alta să nu se mute cu Egumenia, ci de la fie-care Mănăstirea sa să se facă Egumen. Și satele Măniistireşti, inchiriste pe la boeri să nu fie, ci călu- gării să le stăpinească, să aducă folosul si venitul la Mănăstire. Nici moşiile Mänästiresti să ru fie volnici călugării a le vinde, măcar la ori ce trebuin(á. Deci precum inchiem mila ce am fá- cut cu tóte sfintele mănăstiri asa să remáe neclintite si stătă- târe in toate zilele domnie) nóstre și întralte zile viitére, Аза dară poftim pe care va milui D-zeü cu Domnia {агеї Moldover ca nici odată să nu strice mila si legătura aceasta, ce s-aü făcut de folosul sfintelor mănăstiri. Să nu se lupte cu biserica lut Chris- tos, ei mai vârtos să adaugă ca mila, si вй întărească, ca și D-zeü pe acel blagovistiv Domn să 1 cinstoască si să-l miluiască intra а sa stăpânire in lină pace si în cela veac ce va să fie, 1а odihnă să fie sufletul, Ear cine nu va cinsti, nic va întări și va indrázni a strica şi a se lupta eu biserica lui Christos, ог domn stăpâni- tor, saü boear sfütuitor, cine va lipsi şi va strica mila sfintelor Biserici, unul ca acela să aibă răsplătire de la domnul D-zeü şi de la prea curata Maica Sfinţiei Sule și de la 12 Apostoli si de 1а 318 părinți sfinţi, de la Soborul Nichea si de toţi sfinţii să fie legat şi afurisit şi dat anatemii, si în tâtă viaţa lur procopsulă să nu aibă si tot prilejul lui să ardă în foe, şi parte să aibi ca Iuda vinzätorul si ca hulitorul Arie si ca toţi Ereticir și impro- tivnicit lui Christos si a Sfintei Biserici si să i se şteargă numele din cartea viefeï са acelora de la Sodoma si Gomora. Si pärisi să fie toţi Sfinţii — hramurile sfintelor mânăstiri, la înfricoşatul judeţ — amin, Vleat. 7242.(1734) Luna Noemvr. 7. І. 8. Iscàlit: Noi Constantin Voevod. той Documente Două documente de Ioan Sandu Sturza I Ioan Sandu Sturdza Voevod cu mila luf D-zeü, Domn tàrer Moldovei, Preasfințite şi al nostru duhovnicese părinte, Kirio Kir Ve- niamin, Mitropolit al tire, Incungiurările nevoite, care ай fost neaparat trebuitóre întru ţinerea si indestularea oștilor prea pu- ternicului imparat, pricinuind simfitóre cheltueli {&геї, aŭ supus pümiutensca vistierie de atuncea sub o impovărată sarcină de da- torie, cătră care in necurmare primim necontenite tinguiri prin jaluba, cerind fieşte care dreptul вай cu саге ай credarisit-o. In a- tâtea rânduri prin domnestele noastre fidule, в-ай poruncit obstier boereşti că adunându-se la un loc, să iscaleascä chipul şi locul de unde se cuvine a se rădica această sarcină de datoriile drepte a Vürei, cu care вй dispăgubească particularnicile stări се ай cre- darisit-o. Intru care cercetând Doamnia mea pricina neaducerei întru sñvirsire a acestor fidule, ne am încredințat că cea mal multă parte din obştia boeriei pripuacă asupra somelor cheltuite а metohurilor întrebuințate spre hrana oștilor, precum: of, vaci, pâine s-ar fi motabririsit catuhrisuri nemárginite in folosințe per- sonalicesti, pentru acea. dar, fiind-că asura acestora am fost rìn- duit pe D-l Banul Mihalachi Pascul, carele trebue să aibă tótă ştiinţa de tâte; Preasf. noastre, să slobozifi carge de blestem a- supra numitului cu această cuprindere, că atit pentru sfeterisi- mosurile ce însuși le-aü făcut, вай le-ai uneltit pentru alţii, вай ~ cea mai mică știință si prepunere de are că, вай urmat de cătră alt care va intru această osade, inscris să le mărturisască, Pen- tru ca fâră prelungire si nof să dăm după dreptate hotărire, Iaşi, 1823. Junie 12. Iscálit: (Preot. Vel. Logofat) (Pecete roşie) Documente п Тоап Sandu Sturdza Voevod cu mila luf D-zeü domn {геї Moldovei. Cinstit al nostru duhovnicese părinte, Preasfinţite Kir Ve- niamine, Arhiepiscop si Mitropolit Moldover, Tubitorilor de D-zeü Kir Gherasim, Episcop sfintei Episco- - pii Romanului. Cinstiţi credincioși boeri domniei mele: D-ta Dimitrie Sturdza biv vel Logofát. D-trá Velitit boeri ai Divanului. D-ta Constantin Catargiu biv vel Logofat. D-ta Iordachi Catargiu biv vel Visternie. D-ta Costachi Conachi biv vel Vornic. D-ta Petrache Sturdza biv vel Visternic. D-ta Necolaí Dimachi biv vel Vornic. Pentru moşiile si acareturile mănăstirilor de aicea ce sunt închiriate la mănăstirile de jos, avind a se plăti cmbatieurile pe fieste-care an, o a treia parte din tótá suma ce va eupriade ve- niturile unul an a acestor moșii si acareturi; Find trebuinţă a ве deosebi pentru embaticuri o a treia parte din suma veniturilor cu care s-aü vindut moșiile si acareturile mănăstirești, уй veţi aduna D voastră la sfinta Metropolie şi veţi face această deose- bire pe anul 1823 si 1824 scofind din suma vinzărei peste tot drepte, veniturile moșiilor si a acareturilor grecești ce в-ай vån- dut impreună cu cele mănăstirești, si apoi din suma ce va remi- nea vinzarea celor mănăstirești scotind scäderile ce au urmat din vinzarea pentru părți de moșii și moșii ce s-aŭ luat din stă- pinirea cumpărătorilor, găsindu-se unele impresurări și alte care s-aii dat mănăstirilor, din suma ce va răminea curată, și se va lămuri că s-aü luat veniturile acestor moşii şi acareturi să se de- osebească o a treia parte, ca să se dea pentru embatieurile mă- năstirilor din jos si pentru eit va fi această o a treia parte ре a- nul 1823 si osebit pe anul 1824 prin anafora să ne facă arktare atit pentru sumă cit si po veniturle următoare şi înainte, ca du- pă acea să se si urmeze neaparat respundere la mănăstirile din jos pentru embatieurile pe tot anul acea a treia parte din suma veniturilor acestor moșii si acareturi. 1825, Martie 17. Iscălit: (Vel Visternic) (Pecete rogi) (Com. de DI. C. Erbiceanu). NOTITE In raportul asupra inväfämintului superior din Franţa pe anul 1809, se constată că numărul Rominilor înscriși in faeultà- (ile din Paris, este următorul : 120 la drept 74 la medicină 32 la ştiinţă. La litere, nu este dat numărul lor; dar Rominia este ela- sată între țările acele ca contingent mie la această facultate, onte 4—5. [п total deci, sunt în Paris 236 dejstudenți romini. umărul e mult mai mie decit in 1860, cînd erai aproape de 500. Cauza acestei scăderi este, răspindirea Rominilor la alte u- niversitäfi, şi maf ales la cele germane. — ' D. A. D. Xenopol a plecat la Paris pentru a lua parte la două congrese: la acel al învățămîntului superior și la acel de istorie generală si diplomatică. La cel inti, d-sa a trimis o co- municare în secţiunea ce se va îndeletnici cu reforma studiului Istorică în universităţi, asupra nevoiei de a se introduce un curs în privinţa teorier istoriei, care este atit de dubitată astăzi. In lipsa unei concepţiuni temeinice a acestei ştiinți ea mer- ge fără busolă, risipind numar puterile cercetătorilor. Este invide- габ crearea unul asemenea curs, care ar concentra ideile asupra acestei prea însemnate întrebări, și că s-ar ajunge cu timpul la păreri maf exacte asupra naturel istorief. In congresul al doilea, d. Xenopol a trimis o comunicare asupra Jpotezet în istorie în care, după ce arată natura si rolul ipotezei în istorie, procedeü ce se aplică totdeauna cind lip- sese dovezile directe, si se întrebuințează metode indirecte pen- tru a se dovedi, saü mai bine pentru a se sprijini faptul sau 388 Noti cauza cercetată. D. Xenopol aduce ca exemplu de ipoteză în is- torie chestiunea stăruințer Rominilor în Dacia, analizind argu- mentele generale ce se aduc pro si contra acestei ipoteze. Meri- tul comunicărei stă în aceea, că argumentele aduse fiind de na- tura generală, pot fi uşor ţinute minte si pătrunse si de oameni ce nu se indeletnicese in special cu istoria Rominilor. Este unul din mijloacele cele mai ingenioase de a demonstra stăruința Ro- minilor in Dacia si de a o face să pătrundă în conştiinţa lumet învăţate. Cu acelaşi prilej de mergere în capitala Frantief, d. Xeno- pol va împărţi pe la toţi oameni de samă din Europa, învăţaţi, miniştrii, capete incoronate, ediţia franceză a studiului asupra D-lui Al. de Bertha reprodus în acest număr al Arhivei. Se ştieleă a= cest studiu a fost publicat de d-sa și în limba germană Deutsche Lilteraturzeitung din Berlin, încit silinjele Ungurilor de a lovi in Rominia eu prilegiul expoziţiei din Paris, se va intoarce în defavorul lor, mulţămită intervenţiei d-lui Xenopol Posesorif portretelor lui J/timie Murgu, Theodor Stamati, Necula Docan, Alexandru Călinescu, Pelru Cimpeanu, Uristean Flechtenmacher sunt rugaţi a le comunica Rectoratului universi- абет din ași, unde urmează a se înfiinţa -o galerie a tuturor membrilor inväfämiatului superior ce ай funcţionat in şeoalele Moldovei de la 1835, data infiintáref Academiei Mihailene. Toute ziarele sunt rugate să reproducă acest apel. IASI — TIP. H. GOLDNER. STR. PRIMARIEI No. 17, ARHIVA ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE $I LITERARE DIN IAŞI A. D. XENOPOL Amintiri de călătorie Lacul celor Patru Cantoane Väzusem in maï multe rinduri Lacul celor Patru Can- toane, supranumit nu fără cuvint regele lacurilor svițerene ; dar in tot-d'a-una maï mult din fugă, fără a putea gusta cu deamăruntul inaltele lui frumuseți. In anul 1893 gàsiiü răgazul trebuitor spre а da ființă unei dorinți de mult hränite. Vroisem intàï să mă asez pe Burgenstock, poziție înalțatä ca de 600 de metri deasupra lacului, pentru a-mi putea sátura privirea de întinsa oglindá a apelor sale; dar negăsind acolo nici o locuință, mă hotüriiü a rămănea in Lucerna. Aici insă Ёсіпа centrul preumblárilor mele, nu läsam să treacă o zi, fără a intreprinde cite una in incin- tătoarele lui imprejurimi. Dimineaţa, putin după răsăritul soarelui, apucam cu piciorul pe drumurile saü cărările ce sürpuesc pe malurile apei ; iar după gustare, cind căldura începea să ardă mai viii, luam vaporul spre a cerceta sta- fiunile insirate pe incunjurul lui ; вай trăsura pentru a mă afunda în frumoasele cimpenii ce-l incunjoará. Sara o preum- 890 A. D. Xenopol blare în barcă вай cu un vaporaş în miniaturi, incheia o zi plină de neutate intipäriri. Fie-care din aceste moduri de strămutare avea farmecul său, si din fie-care am cules cite un sir de amintiri ce lucesc si vor luci de-a pururea, ca nişte icoane luminoase, în întunericul vietei de toate zilele. Cum să spun ей însă, cele се am văzut; cum să de- scriu, în cuvintele sărace, minunata bogăţie a viei realități ? Limba аге doar în primul loc de ţintă a transmite idei, si dacă ea trezeşte icoane, aceste trebuie să se alle de mai înainte în conştiinţă. Ideile nefiind decit о räsfringere a lumei din afară în mintea acelui ce le incheagä, cu cit mai palidă trebue să fie această rüsfringere în mintea acelui căruia le transmili, si cit de slăbit trebuie să fie acest al doilea răsunet al aevei celei mindre și impunätoare! De aceea simt că, de și gîndul тей infierbintat pare că vrea să sfürime îngustele forme în care їе nevoit să se inghe- zuiascä, rețeaua de fier a limbei îl fine pe loc si nu-i dă voie să desfäsure largile si puternicile sale aripi. Dar e asa de dulce a reproduce prin scris gindirile ce-ţi frămintă mintea! О cugetare scrisă te privește par-că de sub umeda cerneală ; cind o stergï, o refaci si о poleesti, ea samănă a lua о formă tot mai deplină, și cind in sfirsit o уел tipărită, ea pare a-ți suride ca portretul unui prietin din privazul ce-l cuprinde. Cind vor trece aceste rinduri, pe sub ochii acelor ce aü văzut lucrurile descrise, se va intimpla poate ca un cuvint fericit, o inläntuire de gin- diri potrivită, să recheme, ca prin lovitura unei várgulf năsdrăvane, în mintea cetitorului, incintätoarele tablouri ce aü lucit cind-va sub ochii lui la lumina soarelui, вай ай licărit pe sub genele luf, la zarea arnurgitoare а visătoarei luni. Cel ce nu a avut fericirea dea le vedea, va fi adus cel putin a visa frumuseţile descrise ; si de cite-ori visul nu fine el in viață, chiar locul lumei aevea ! ít Intr-o dimineaţă apuciiü pe coasta stingă a lacului, peste podul cel mare, pe drumul ce mergea spre Kasta- nienbaum, una din stațiunile cele mai apropiate ale vapoa- Amintiri de călătorie relor ce merg prin brațul de Alpnach. Soseaua, netedi ca palma, se aslernea acoperită cu un praf alburiü, între două tapsane, de un verde de smaragd, zmältuité cu flori de cimp si presurate cu pilcuri de copiei de deosebite soiuri, maï ales brazi вай pini, care pe partea dinspre lac îşi dădeaii mina in o pinză aproape neintreruptă. So- geaua cotigea lacul, cind mai pe mal, cînd mai pe de- parte, si sclipirea valurilor, luminate de soarele ce se urca necontenit, pătrundea cînd mai viii cind mai slab, prin de- sişul frunzisului. Nu este mai frumoasă priveliște decit ve- derea unei ape prin pinza unei păduri Tremurul undelor, însoţit de scinteierea soarelui pe gingașul lor joe, ве str coară prin mreaja țăsută de frunze, ca prin un pai interpus intre ochiü si tabloul la care priveşti. Formele ast-feliü zărite parcă ar fi din altă lume și ar trimite nu- mai resfringerea lor, in aevea ce ne incunjurä ; pare că le-am visa, de si le videm cu ochii, зай mai bine, pare că am privi, în zarea minţei noastre, icoanele unui trecut cu atita mai îndepărtat, cu cit mreaja e mai deasă. Cind pinza de pădure se îngroșea, ripindu-mi cu totul vederea lacului, pare că dragile icoane, ce fusese cind-va, dispá- veaü în întunericul uilürei, si арої iar se făcea o lumi prin țăsătura frunzelor, şi acele icoane lar păreaii ü se a- rată pe orizonul minţei mele. Dar cu cite alte amin vürate nu impoporam ей vedeniile dintre frunze ? Trecutul întreg se trezea in mine, maï apropidl вай mai indepärtat, tot-d'a-una însă plin de acel farmec de melancolie ráspin- dit peste lucrurile ce ай fost cînd-va — şi care nu aŭ sà mal fie. Dulceața amintireï si durerea pierdereï se ameste- сай in suflet in o măeastră îmbinare, dind naștere unui simfimint nedefinit, al căruia cumpănă însă atirna mai mult pe partea tristelei. Ast-feliü pierdut în ginduri, eram dus de picioare, fără cuget si fără voinţă, si numai prin o imboldire in- stinctivà, rodul voinței initiale. Ajungind la Sanct-Niklausen, fost sat de piscari, prefá- cut in o impreunare de vile pentru călătorii ce doresc singu- rătatea, drumul aici esia chiar pe marginea lacului, apucind pe o limbă de pämint ce înainta puţin in el, lăsind în dreapta pinza de pădure. Se desficu de-odati inaintea mea о ve- dere de o nespusi măreție, care mă opri pe loc, In faja 392 A. D. Xenopol mea se întindea lacul, de o coloară galbänä aurie, rásfrintà de undele sale din văzduhul întreg ce părea scaldat în о pară arzătoare. Soarele cu cit se urca, cu atita lăsa si cadă pe pámint o ploaie de raze dogoritoare. Intreg orizo- nul era aprins, si nesfirsita intindere părea un cuptior uries ce avea, drept boltă, rotunda tárié, De ceea parte de арй se ridica o grămadă nesfirsità de coline, dealuri si munţi ce se urcaü, unele după spetele altora, ca niste trepte u- riese ce duceaii cătră ceriü. Cei de pe marginea lacului, acoperiți cu păduri de un verde catitelat și infibgind parcă adincile lor rădăcini pănă în fundul “apelor in care se răs- frîngeaŭ, păstraii aspectul viii al nemijlocitei realităţi. Cu cit insă se indepärtaü, cu atita formele lor deveneaü mai vaporoase, mai aeriane : trupurile lor se arătaii ca invälite în o ușoară gază de aburi luminosí, iar piscurile ce plu- teaii pe deasupra, păreaii fesute din o urzală de raze din ce în ce mai străvezie ce se perdea cătră orizon, în oceanul de lumină ce inunda totul. Pämintul întreg se părea prefăcut in arătări ale väz- duhului ; totul era asa de limpede, asa de ușor! Munţi u- rieși, păduri întunecoase, prăpăstii infiorátoare, ghețari reci, cascade spumoase, totul era învălit în una si aceiași mantie de Inmină tremurätoare ; păreaii nişte fine închegări aeriane ce trebuiaü să dispară la cea d'intiiii adiere, desfăcîndu-se în eterul din care ele se tesuse. In stinga, departe, muntele Righi se ridica lin si trá- gănat, iar în dreapta, Pilatus desemna pe cer capricioasele luf crestături; drept in faţă înălța Stanserhorn, cătră soa- rele ce ardea de-asupra-i, conul lui cel ascuţit. Lacul tri- mitea cătră сегій aburul undelor sale, munţii îşi descope- reaü capul învălit pănă atunci în comanacele de neguri care se desprindeau de pe ei în forme fantastice. Unul părea că încunună un pisc, ca fumul unui vulcan ; altul că se clatină la vint, ca „uriaşa pană a unei uriașe pălării; altul părea o luntre mare ce se desprinsese de pe un virf pen- tru a luneca spre un altul. Si nu apucai bine a prinde pe una cu ochii, că cele-l-alte se schimbaii, se prefáceaü în mii de chipuri, tot atit de repede ре cit de nesimlit, pentru a se stinge apoi si a se topi în noianul fără fund al luminei. Sub căldura învietoare a soarelui, brazii de pe lingă lac páreaü cà piriie sub năvălirea seveï ce-i hránia; Amintiri de călătorie 393 auziai pave-că cum creştea iarba de pe marginea drumului. In întreaga natura, sus în ceriul depărtat ca si jos pe pă- mîntul pe care stăteam, viața circula cu o putere uriaşă, grübindu-se a trăi măsuratul trait al verei. De si nici o frunză nu se mişca ре arburi, de și nici un val nu plesnea pe lac, de şi nici o pasere nu ciripea în crengus, totuşi credeam că aud liicerea soptindu-mí in urechi, si din în- tregul imens orizon par-c se ridică o mare simfonie pentru a serba pe Dumnezeul а tot ce există, pe dităto- rul binelui, al luminei si al уіе(еї pe pàmint, strülucito- rul soare. O răcoare adiere veniti de pe ape umplu văzduhul cu mireasma imbälsämatä a brazilor printre al cărora frunzis se rüsfira. Sufletul era transportat in regiuni superioare, se desprindea de trup, pentru a zbura cătră acele sfere limpezi si curate, unde se zämislea lumina, părăsind gre- oiul lui invälis de carne si de oase, și devenind numai suflare curată, țăsătura de rază, călduri invietoare. Uitam că trăiam ; ființa mea se ficuse una cu totul ce mé încun- jura, si cu toate aceste, in adinca uimire, sim[iam răsu- nînd o notă melancolică : simțeam o dorință nelämuritä, ceva care imi lipsia, ca o durere ascunsă. Prin o reacțiune firească, conștiința existenței mele proprii se desficea din sinul naturei, în care pentru un moment se afundase ; o notă zbirnăiloare răsunase in ar- monia naturei, ca o coardă ce s-ar rupe la o һай. Tocmai cînd mai puternic bate valul viefeï, simți ca prin instir si fără a te gîndi, că totul pentru noi este trecător; cà în curind se va aşterne о pătură de țărnă pe ochii in- miounafi de frumusețile naturei ; că moartea va veni să stingă pentru noi strălucirile ce ne incintă. Simteam mai mult de cit imi dădeam limpede samă, că acei munți feu- mosi, acele dimburi colforate, acea pinzi de apă in саге se oglindiaii, acea ţesături de aer și lumină, vor remánea pentru vecie, pe cînd ochiul ce le resfringea se va cufunda în noianul mormintului. Se trezise in adincul ființei mele, simtimintul nimicniciei omului față cu formele vecinicei naturi. Trebui însă să mă zmulg din contemplarea tabloului fer- măcător, căci carnea care si ea părea a fi fost inlăturată din alcătuirea. ființei mele, incepu а cere cu putere dreptul ei 394 A. D. Xenopol la traiü. Preumblarea in aerul curat al diminelel avuse efectul săii neapărat si asupra stomahului. Cu toată ru- sinea mea, trebui să-mi mărturisesc că-mi era foame. Vă- zind la fereasta unei case, pe care nu înțeleg pentru ce am luat-o drept un birt, o fetiță scuturind cu mare putere niște covoare, o intrebaiü dacă nu mi-ar putea da un păhar de lapte? „Cum nu, zise ea, rog să așteptați putin pe acea bancă“. Mă asázaiü jos cu privirea pe lac, în adăstarea băuturei răcoritoare. După vr-un sfert de oară, văzînd că nu mai vine, intrebaiñ o femee din casa de alăturea. Ea imi respunse că degeaba aşteptam, căci acolo nu ar fi os- pătărie, ci o vilă particulară. Ea îmi arată unde ași putea găsi ceea ce doriam. Cind mă depărtam înspre locul a- rátat, văzui pe diavolul de fată impreuni cu o altă, rizind din toată inima, după o poartă si arătindu-mă cu degetul: „Ei dar laptele, o întrebaiii ?* — Nu ай venit incă va- cile, — respunse ea, si o rupse de fugä pe niște scări in sus, împreună cu tovărășița ei, de părea cá se näruesc casele sub picioarele lor. Tinerelà fericită, imi zisei ей surizind ! п. Altă dată, apucáiü pe malul sting al lacului in spre Meggen. In loc insi dea merge pe drumul ce lungeste chiar marginile lui, luăi un altul ce ducea mai pe deal si care, cind urca, cind coboria, trecind pe ls deosebitele vile presurate pe malurile apei. Schimbarea necontenitä a înălțimei de la care cătam la tabloul ce se desfășura ina- inte-mi, dădea priveliştei un caracter necontenit schimbător, Cind urcam pe un dimb, lacul părea că se coboară și im- preună cu el și dealurile ce-l márgineaü din partea cea- l-altă, pentru a se sui iar, cind ей mă coboriam. Cu cit mă inallam, cu atita coloratia apei se schimba, luînd un lon mai albástriü; priveliștea părea că pierde din via sa na- tură, pentru a îmbrăca formele inchipuireï, ale unei lucrări de artă. Nu mai auziam clăpocitul valurilor, nici sfiriitul roatelor vapoarelor ce strătăiai suprafața apei ; nu mai videam peşti saltind in văzduhul inflacärat, pentru a se juca vare-cum cu moartea si apoi a cădea iar în elementul ce le dădea viaja; nu mai urmam cu ochii mișcarea brațelor Amintiri de călătorie 395 şi a corpurilor luntrasilor, în legănarea ei cadenfatä, cu care împingeaii sprintenul lor vas. Zăriam numai dunga lă- sată în urmă-le de vapoarele ce păreaii luntri, de luntri ce simănaii coji de nuci; din săritura peştilor sclipea nu- mai o ploaie de scintei pe suprafața lacului ; iar legánarea mută a valurilor se insamna numai prin räsfringerea ra- zelor solare pe jocul уесїпіс acelaş al crestelor lor. Läsam pleoapele să se apropie unele de altele si prin tremurul ge- nelor, priviam la încăntătorul tabloù ce lua tot mai mult forma unei vedenii zărite prin vis; apoi inchideam ochii de tot, pentru a-i redeschide numai prin clipite. Părea că-mi stráfulgeraü prin minte dragele icoane, pentru a se ascunde apoi iarăși sub întunericul pleoapelor mele. Nu este mijloc mai minunat de a te bucura de frumuseţile unei priveliști, de cit a o face să treacă in aşa scurte rás- timpui prin lumina conștiinței. Acelas metod aplicat la lucrările de artă, le face să învie înaintea minţei, de oare- ce formele lor infäpenite par a executa într-adevăr, In scurta clipită, mişcarea ce-o înfăţişază ; schima pare a se îndeplini, piciorul a päsi, gura a suride. Contrastul între mișcarea arătată si incremenirea formei dispare pentru un moment, si crezi a vedea forma aevea, in loc de reproducerea el fixată pentru vecie. Acuma căutam însă, prin privirea in- treruptă, să ajung la un rezultat tocmai opus, să fixez pen- tru un moment natura vecinic schimbătoare, să statorni- cesc pentru o clipă formele ei cele pururea în mișcare, să prefac natura in tabloü, după cum alte däti, înaintea con- cepţiilor artistice, vroiam, prin acelaș mijloc, să prefac ta- bloul in natură, Intre artă si natură e o apropiere atit de mare, incit amestecarea uneia cu cealaltă ne pare lucrul cel mai firesc. Arta nu e frumoasă decît atunci cind poate fi luată drept natură; dar nici natura nu e frumoasă decit atunci cind îmbracă forme artistice. "Trebue oare deci ca arta să fie realistă? Ce vra să zică aceasta ? Să culeagă ea toate mur- dăriile acestei vieţi si să le încorporeze în formele sale, spre a scoate din ea tablouri ? De sigur că nu; ci după cum natura, nu poate tot-d'a-una să ne dee întipăriri plăcute, aşa nieí arta nu trebuie să reproducă din natură, decit a- cele părţi ce pot imbrăca forme estetice. lu curind, altă priveliște a lacului me întări încă și mal 59b A. D. Xenopol mult in această curgere de gindiri. Ajunsesem la un loc, unde drumul lungea pe o îndepărtare destul de mare, mar- ginea lacului pe sus. Soseaua era plintatä de ambele ei părți, cu nişte puternici arbori de teiü, așezați la о egală îndepărtare unii de alţii, şi ai căror coroane aproape a- tingîndu-se, tàiaü în spre partea lacului, nişte bolți sime- trice, prin care se prevedea priveliștea lui. Bolţile cuprinse între arbori alcătuiaii nişte adevărate privazuri, саге, [йг- murind nesfirsitul măcar pe latură, adincea incă frumusela încunjurată. In märginirea din care resărea impunătoarea natură, ea părea mai vie, mai frumoasă, mai strălucitoare. Ingustarea era răscumpărată prin tăria întipărirei. Par-că vedeam tablouri uriașe, atirnate de cuie nevăzute, pe ne- sfirsitul tärier. k m. In o zi plecàiü spre Fluelen, -stație din capătul opus al laculuï, cu scopul de a ráminea acolo peste noapte. Cu mine se sui pe vapor, un englez bogat cu care ficusem cunoştinţă la Sweizerhof, cel mai mare si mai vestit otel din Lucerna. Dupà el mergea un groom purtind pe brat o încărcătură, de care nu-mi dădui samă ce putea sà fic. Pe vapor adiea un vint cam răcoare. Cum puse piciorul pe vas, Englezul grăi cite-va cuvinte cătră sluga lui. Acesta scoase un termometru din buzunar si îi răspunse ceva. Vüzui pe Englez cáutind in buzunar un portofel şi după ce îl räsfoi, spuse grabnic cătră sluga lui alte vorbe, pe care nu leauziiü bine, dar pe care chiar dacă le-asi fi auzit, poate nu le-ași fi ințăles. Văzui pe groom punind încărcătura pe o bancă și căutind cu răpejune in ea. In acest răstimp Englezul se desbrăcase de haina lui de deasupra. Sluga desfacu un morman de paltoane, blăni și pardesiuri și căuta cu mare grübire, dar nu găsia, repetind mai multe goddammuri neapărate. Englezul тей incepu de-odată a strănuta, şi în- torcindu-se câtră mine, îmi spuse cu amărăciune: „Toate mijloacele le intrebuintez spre a menținea in jurul шей o temperatură statornică sia nu räci, si mă vezi că am că- pătat iarăși un afurisit de guturaiü 1 Cum ajunseiü la Fluelen, mé hotăriiii ca să fac pe jos © .preumblare pe șoseaua Axenului, care se întinde pe malul ` Amintiri de călătorie 397 lacului inapoi spre Brunnen. Cum ieşi pe ea din Fluelen, începe a urca; trece peste un pod, pe sub care curge' un șivoiui de munte ce dà in lac, zburind inspumat peste. un. tunel, săpat pe sub fundul lut! Drumul pe aici, apropiin- du-se mereü de lac, incepe a fi apárat dinspre el, cu niste birne, mai apoi cu stilpi de piatră, care de la un limp se prefac într-un meterez neintrerupt, clina ripei dinspre lac devenind din ce în ce mai inaltä si mai prăpăstioasă. De la о vreme ajungi la un colț ce esi asupra lacului, ca un balcon uriaş. Drumul e tăiet, aici in pintecele stinceï, a сй-: reia cap pare a se pierde in nouri, Yar picioarele se a-. fundä adinc dedesupt in lac. Cind te tntorci spre püretele de piatră, te apucă groaza, văzind acele turnuri uriașe ce se ridici sus, tot mai sus, si care numai, prin tăria mate- rialului lor, se maï lin in picioare, căci după legile greu- tăţei, ar trebui să se prübusascá pest indrüzne[ul călător, се se incumătă si se apropie de ele, si să-l îngroape sub dă- rămăturile lor. Apleci capul pe spate, pănă ce te apucă a- melala, și nu parvii a vedea crestele stincilor. Trupul gol al pietrei iesă pretutindene la iveală, lipsit de cămașa de iarbă, cu atit mai mult de haina, mai acoperitoare incă, a arborilor. Unde și unde vr-un biet brad rătăcit și-a găsit locul să crească pe un colţ mai răsărit, din cremenea cea. moartă. Cum aï întors spetele de la această privelişte in- grozitoare si te uiţi spre lac, te cupinde o incintare. fără . de samăn. Adinc sub locul pe care stai, se aşterne ca о oglindă, apa cea mindrü. Munţii se prevăd in fundul ei, colorindu-i pinza cu cele mat bogate rásfringeri. Liniştea ci atit de deplină se coboară si in suflet; par-cá о mină iubită te-ar desmierda pe frunte. De-o parte frumosul, in în toată a lui strălucire, de alta sublimul ca impunátoarea lui măreție. Și ți stă pe deplin in voie să treci de la osim- tire la alta ; să aduci în suflet зай tremurul вай incintarea. N-ai decit a-ţi strămuta ochii, cind pe munte, cind pe apă. La colțul intorsáturei, cade stinca aşa de drept în lac, încit a trebuit ca şoseaua s-o spargă prin un tunel, spre a-și urma calea. Tunelul infajosazi spre lac, mari deschi- zături în. formă de uriaşe bolți care prind ïàrăşi, ca si în arcurile dintre ter, frumuse{a nehotăriti a nature in priva- zul unor mărețe tablouri. Stătui acolo piná în sară, Arun- cam pietre în lac şi măsuram timpul ce trecea intre ve- 398 A. D. Xenopol derea roţilor de valuri, provenite din atingerea apei, si su- netul ce-mi lovea urechea. Il găsiii în mijlocii egal cu 5 secunde. Imi aduseii aminte de formula matematică, pen- tru calculul inältimelor din căderea corpurilor, care este R Е т yu = 5-15 adecă spaţiul este egal cu repejunea mijlocie, inmulliti cu pătratul timpului, si aducindu-mi aminte că, repegiunea in prima secundă, este apronpe 10 m., și a- plicind-o, айаї că stam de-asupra lacului, la înălțimea de - 125 de metri. Oare de cit de sus priveaü la mine virfurile stincilor? Iată lucru ce de sigur niminea nu l-ar putea măsura, prin metoada intrebnintatà de mine; căci picior de om pămintean nu cred să fi atins вай sñ atingă vre-o dată feciorelnicele lor înălţimi, Puntul în care stam deasupra apei imi părea cu atita mai înalt, cu cit adäugeam în gind la a lui îndepărtare, a- dincimea cea insämnatä a apelor, care in acest loc intrece 300 de metri. 3i cu toate aceste hăul infricosat era acoperit si tăinuit de un invälis atit de fermecător! Afundurile eraŭ ascunse sub valul cel moale al apelor, colțurile stincelor dispăreaii sub perdeaua ce le acoperea. Vedeam o oglindă lucie ce, ca un ochiü plin de magnet, te fermeca și te a- trăgea spre el; auziam numai tactul liniștit al valurilor ce se fringeaü de mal si ca o voace dulce străbătea in sus, monotonul lor cint, îmbiindu-mă par-că îndată să cobor in ricoroasele lor adincimi. Páreaü că îngină draga cintare a zinei apelor lui Goethe: Ah! wüsstest du wie wohlig's ist Dem Fischlein auf dem Grund Du stiegst herein so wie du bist Und würdest erst gesund, Ah! de ai sti tu ce desfátat. Stă peştele pe prund, Te ai cobori așa cum eşti Spre sünätate-n fund. Și într-adevăr, ce ar trebui pentru a pune un capăt şi frumuseţilor, dar si zbncinmului acestei vieţi ? Un salt peste meterezul apărător. Cite-va secunde te-ai învirti prin Amintiri de călătorie 399 aer; apoi o cläpocire in apa ce s-ar deschide, spre a te primi; ciji-va stropi aruncaţi in sus si recüzuli inapoi. Peste cite-va minute si cercurile trezite pe suprafața la- cului s-ar stinge cu incetul; valurile, o clipă si ingherite în legănatul lor, ar reintra in el, şi totul ar fi zis! Și lucru curioz, cînd te uiţi mai mult timp spre adincime în lac, її vine par-că aceasta poftà îngrozitoare, şi cu toate că te reţine tremurul fricoasei cărni, mintea par-că te împinge a face pasul cel fatal. De unde să provină oare această а- tragere a abizului, fenomen atit de cunoscut, dar atit de puţin explicat? Este o indepărtată urmare а legei gravi- tatiuneï. A sta sus, nu este o asäzare firească pentru cor- purile grele. Ele trebuie să tindă tot mai mult spre păr- {Ше joase, spre a se apropia de centrul pămintului. Ma- teria neconştintă se supune orbește acestei legi neinduple- cate ; în sufletul conștient, ea trebue să se prefacă in o tendinţă intelectuală, care nu poate fi altă ceva de cit vroinfa de-a executa ceea ce corpurile brute îndeplinesc fără de vrointà, şi dacă raţiunea nu ar veni să reţină pe om, el ar trebui chiar să ascultă de acea fatală lege. Inoptase și tot nu mă puteam deslipi de farmecul ce mà cuprinsese. О pinză tot mal groasă de umbre se as- {егпеа pe toată natura. Lacul părea că dispăruse spre a lăsa in locu-f o groapă cumplită, o prăpastie în a căreia neagră văgăună se stingeaü silintele vederei. De-odată zürii sub mine о stea, apoi alta, si alla, constelaţiuni întreg, apoi calea robilor; ba o stea chiar tăia о dungă pe cerul sub- pămintean ce se întinsese la picioarele mele. Lacul refleta, in limpedea lui oglindă, spatiurile fără fund, şi eu nemer- nicul, firul de nisip, stăteam cuprins între доці nesfir- şituri | De-odată nişte sunete armonioase părură a-mi atinge auzul. Ce să fie? Eraii asa de dulci si páreaü că vin de la o așa de mare îndepărtare! Par-că se suiai de pe lac spre mine, și iarăși pare că se coboriaü din înältimele văz- duhului. Un moment avui iluziunea că ега armonia si relor, văsunetul noatelor adinci şi a acoardelor ce răsar din invärtirea milioanelor de corpuri cereşti ce umplu spa- tiul nemárginit! In curind însă mă convinseiù că acele sunete aveaü o origină pămintească. Un punt luminos a- pürea pe lac din spre Brunnen. Mergea iute, apropiindu-se A. D. Xenopol $1 crescind тегей în proportiuni. Era ultimul vapor ce venea din Lucerna spre Fluelen si care aprinsese fanarele lui in intunerecul пор{еї Pe el se afla о bandă de muzicanți ră- tăcitori ce destătaii pe călători, cu bucățile cintate de еї. Lucru curios, mi se păru că bucata ce o executaü, tocmai cînd treceau pe sub înaltul balcon, unde ей mà aflam, avea un caracter.romünesc, si cu toate aceasta, era un vals. Cunoscui îndată insă, că era Gangurul lui Schelety, care se cintä la Viena și in Austria, și fusese invájat si de muzican|ii de pe vapor. У Cu cit vaporul se apropia, cu atita se făcea în jurul lui o sferă maï mare de lumină. Văzut întăi prin cap, el arăta tot mai mult coasta pe care se ingiraü fanarele lui colorate deosebit : galbăn, ros, albastru, verde. Cu cit înainta mai spre mine, cu atita se destăcea cite o lungă diri de lumină corăspunzătoare, în valurile peste care trecea. Cind fu drept in față, se coboriaü din el pini la adincimi ce püreaü nesfirsite fâşii de lumină colorată, pe care neagra lui cutie părea cà lunecă înaripată. Muzica atunci lovind în plin urechile si ochii fermecafi de incintütoarea prive- list, stăteam pe deplin sub imperiul frumosului, ce mă cuprindea pe ambele cài. pe care el poate străbate cătră suflet, prin văz si auz. Eram subjugat de puterea întipă- ririlor simțurilor. De gindit nici vorbă nu era; tot ce era abstract în mine dispăruse, si mă prefăcusem par-că in o mașină foto si fono-grafică ce räsfringea in ea vedeniile si înregistra sunetele, cu deosebire namai că era o mașină vie, care pricepea si simfia ca frumos intipăririle din afară. Cînd mă intorceam, fui ajuns din urmă de 0 companie întreagă de velocipedisti ce coboriaü clina șoselei, ducin- du-şi de căpestre caii lor de fre. Al dracului Romint! imi ziseiü ; nici muntele nu scapă de еї. Si apoi pare сй nu văzusem într-o zi un velocipedist ре арӣ. Pe apă ? Cum se poate, Prea bine. Era calare pe un velociped, care in loc de a mișca roata cu cauciuc, invirtea o roată cu lopett се, bàtind in apă ca acele a le unui vapor, făcea să îna- inteze barca cu o mare repegiune. Se înțelege că ea mai mică aplecare a lui în o parte вай în alta, putea să räs- toarne călăria, făcîndu-l pe el cal si ре lunire călăreț, nu spre mai marea lui mulțămire ; dar naiba de om se tinea Amintiri de călătorie 401 tapin, ca şi cînd ar fi înghițit o frigare si zbura pe lac ca un tricoliciu, IV. "I = A doua zi, după ce trecui incă-odată tunelul muntelut St. Gotthard, şi luài dejunul la Airolo, mă оргії spre a lua prinzul la Göschenen si ajungind la Fluelen inapoi, mă urcăi pe cel de pe urmă vapor, care trebuia să mă pună noaptea în Lucerna. Puțin timp după plecare, soarele se cobori după munții ce veniaü pe dreapta. Umbre din ce în ce maï lungi se asterneaü pe apă, pănă ce treceaü din colo de ea, si se urcaü pe clina malului opus, ca niste balauri mincători de lumină, De si vaporul nostru mergea in umbră, sus in văzduh, se vedea că soarele era încă deasupra orizonului, căci razele lui strălucitoare il umpleaü încă. Căldura lui se simţea că pătrundea încă din înălțimi cătră пої, prin pătura interpuselor umbre Piscurile de pe malul din partea răsăritului inotaü încă, pănă la jumătate, in rosietica lui lumină care părea că lupta cu valul necontenit crescător - al umbrelor ce se urcaü din adincile vài. Ca o apă neagră, ele páreaü de-odată că se înalță si acopár un colnic cin- sorit, stergind de pe a lui frunte strălucirea ce-l învălea ; si acolo unde umbra pusese piciorul, nu mai da îndărăpt. Urmüriam cu interes această luptă între lumină si intunerec, luptă ce trebuia să se sfirşască prin izbinda celui din urmă, pentru ca a doua zi dimineaţă să fie la rindul lui răpus, alungat si silit să ascundă prin peşteri si văgăuni. Tre- cusem colțul de la Brunnen, cind și pricurile cele mai în- depărtate si inhobotaü in negru. Soarele asfintise nu numai pentru lac, ci și pentru toată lumea din acele regiuni. Numai în văzduh, sus, cătră bolta învineţită, se mal vedea un stol de raze aurii pierzindu-se cütrá înălţimele cerești. Eraü să dispară si ele, aprinzind par-că pe cer mulțimea stelelor ce izvoriaü tot mai numeroase din noianul nesfirsit. Inoptase. Vaporul isi urma calea cu repejune, bătind apa cu roţile sale, cum bate paserea aerul cu aripele ei. Cu cit se stinsese lumina, cu atita părea cà se string mai la o laltá călătorii depe vapor, Se formaü tot grupuri; cunoscuți 402 A. D. Xenopol intre ei вай necunoscuţi inchegaü convorbiri, schimburi de idei. Ей stăteam la partea dinainte a corăbiei, singur, dus pe ginduri. Auziam în liniştea пореї sforäitul masinei, 10 virea repede a lopetilor de la roți si clocotirea apeï tati de ele. Imi părea că mà duc cătră altă lume ; că in curind vaporul o să se prübugascà ju о văgăună fără fund, cit acea ce-mi apăruse de pe soşeaua Axenului in sara de mai inainte. Nu ştiii pentru ce, dar acest mers iute si sfo- räitor al vaporului, pe unda inegrità de funinginele nopjei, avea ceva infiorător. Omul însă cu toate se deprinde şi dela o vreme scäpäiü de aceste cugetări apăsătoare si 5 sam să-mi rătăcească ochii prin intunerecul ce mà Incun- jura. De si noaptea era adincă, totuşi era prevăzie, si prin zarea ei, se răstira întreaga natură înconjurătoare. Dar ce privelişte stranie oferea ea ochilor ce sorbiaü cu lăcomie slăbite licăriri ale stinsei lumini ? Bogăția formelor dispă- ruse, umflăturile si colora(ia deosebită a stincelor, aspectul si văpselele vegetației, deosebirea între aproape şi departe— totul se stersese, pentru a lăsa numai liniamentele märgi- nitoare ale ridicáturilor pămintului pe zarea mai prevăzie a ceriurilor. Figura malurilor părea desemnată cu cărbuni pe o lungă pinză, ce se întindea de ambele părți ale la- culmi. Aspectul ce-l avea dispăruse odată cu bogăţia si co- loarea care-i dădea viața. Răminea nurnaï scheletul formelor architectonice, fârä nici о poboabă invietoare. Toate dealu- rile, toţi munţii, chiar și in depărtare colforatul Pilatus pierduse proporțiile lor; eraü cu toții mai mică, mai ne- însemnați ; pare-că treceam prin o decorație maestrită, tăietă din carton negru, alipită pe un fund mai deschis. De-odată mise păru că crestăturele desemnate de maluri pe vinetala pînzei văzduhului se intunecaü tot maï tare si că fundul pe care ele rásüriaü, devenia mai limpede, ma! strüveziü. Incepurü să se zărească pe firmament jürbil de raze, ce izvoraü din un centru nevăzut încă, dar care umpleaü tot cu mai mare vioiciune bolta cerească. Inţe- lesăiii că luna trebuia să răsară, și de-odată la un со maï puţin inalt al malului, care lăsa să se deschidă o a- dincă perspectivă asupra lumei munților, văzul în prisloapa a două piscuri coperite cu ghiaţă, o lumină scînteitoare ce părea a-și trage focul pe de-desubt. Putin timp după aceea о geană ca de flacări apăru în fundul prisloapei, care geană Amintiri de călătorie 403 se tot mări, rotunzindu-se, pănă de-odată ea sări din lu- mea cea-l-altă, de unde venia, pe orizonul acestui pămînt. Luna răsărise, umplind întregul firnament cu blinda ei lumină. Ea se inillà destul de repede asnpra munților din care se desficuse, mulțumită par-că de a se fi desprins din coaja piimintului. Se rídicü tot mai sus, legănată de propria sa cumpenire, uşoară ca un glob de foc, ce ar zbura cătră mefirgit. De cum apäru astrul nopleï, tot aspectul naturei se schimbă ca prin minune. Malurile prin- tre care trecusem ріпа atunci ca printre nişte decoraţii zugrăvite întunecat, luară iarăși formele lor depline, aeve, de dimbari, colnici si munţi, coperifi cu verdeață ; coloratia stincelor plintate cu păduri se desemnä din пой ochiului, obosit pănă atunci de umbra cea adincă ; natura reluá iar formele sale depline, cuprinse de trei dimensiuni, în locul unei crestături de umbre mai negre pe umbra ma! clară a ceriulut; ea recistigà iar trupul său firesc, ce apăsa a- supra unef temelii si nu mal părea numai niște jocuri ale fantaziei, croite în văzduh. Toate aceste forme însă, de si aevea, greoae și pline, luai, sub lumina dulce si misterioasă a luneï, un aspect fantastic; ele páreaü mai mult visate decit văzute, şi în visul cel treaz sub imperiul căruia te aflai, {1 se părea că o lume din altă timpuri se strümutase in ale noastre. Mă apropiam de partea lacului unde puternicile metereze ale Burgenstockului si înaintează în el. Cimpeniile inchipuite din vremile geologice păreaii că se întrupează înaintea ochilor. Animalele uriașe ce impoporaü pe atunci pämintul, le vedeam îngrămădite în jurul frumosului lac. Malurile lui, capricios inghebosete, Іцай sub pinza de lumină, pe jumătate stră- vezie, aspectul unor mamul!, mastodonți вай vierí uriesi ce venise din lumea munţilor să-şi ude Jabele in undele adinci si se umple vastul lor pintece cu apa răcoritoare. Parcă-i aşteptam, la apropierea vaporului, să-și ridice in aer uriasele lor trompe, si dind niște tipete infiorätoare, so rupă de (пой înapoi spre crestele munţilor, fácind să se cu- tremure pămîntul sub tropotul copitelor lor. Dar cu cit mă apropiam de formele încântătoare, imbrobodirea lor fantastică dispărea, pentru a redeveni ceea ce era într- devär, blocuri uriaşe de piatră fixe si nestrămutate, plintate în adincimea lacului. Apoi vaporul se indepărta de ele; 404 A.-D. Xenopol iar le invălea lumina visitoaref lumi; iar se inhobolaü de negura noptel, si aspectul lor fantastic coplesia iarăşi mintea înmărmurită de atita frumuselš, de atita incintare, ; Cind mà apropiam de Lucerna, un vuet şi o mişcare neobicinuită îmi lovi auzul. Se dădea o sărbătoare nau- tică. Lacul era cutrierat în toate părțile de o mulțime de bărci si de vapoare pline de lumini de deosebite colori ;ma- lurile lui, încovăete in formă de potcoavă, dela un capàt la altul, páreaü o pinza bătută de fanare, lámpi, lampioane si tocuri bengalice. Toate otelurile, aşezate pe munți, de pe Gütsch, Burgenstock, Stanserhorn, Righi si Pilatus aprin- sese cite un soare electric ce luminaü din depărtare ca niste mari lucefuri coborili pe pămint. Pe Stansehorn al cáruia drum de fier funicular trebuia вй fie deschis chiar zilele acelea, întreaga cale de sus pinä jos, era ilumiñatš, si tremurul flacărilor se părea corpul unui lung balaur се se zbătea pe coasta muntelui. Lacul rüsfringind in sinul lui, aceste lumini de deosebite colori putere si apropiere, părea a aprinde sub marea de apă, o alta de foc. Si asa treceaü zilele una după alta ; simţeam repedea lor curgere, tot mai prăpăstioasă, cu cît se apropia timpul cind trebuia să părăsesc acest izvor vecinic de nestirşite emo- tiuni. De si vremea părea cá se opreşte cit timp stăteam sub farmecul lor, ea pleca şi maï repede la goană, după aceea, de îndată ce mintea mea reincăpea sub imperiul cu- getärel. Frumosul are doar acest elect minunat asupra su- fletulut, de-a face să dispară concepţia timpului cu care e imbinată curgerea si sfîrşitul, si a face să арага lucrurile în forinele lor vecinici si neperitoare, Cugetarea raţională din potrivă îți readuce aminte lumea aevea се nu stă nici un moment pe loc, ci se schimbă si se preface necontenit, îm- . brácind să fie la moment o formă, spre a face din ea să învie altele. Dar frumosul este numai o іо аге si un vis. In curind realitatea se insărcinează sà te destepte din el. А. VOJEN Nihil D-lui Q. D. Xenopol De unde-va Spre nu ştii unde Mină ceva A vieţei unde. Și indárát Si înainte Nu ţi s-arăt 9 1] Decit morminte. Sfirşeşti si-ncepí Fár-a о cere Si-atit pricepi Са totul piere. Ба fii ce-ai fost Din noi te chiamă Al mortei rost — О tristă vamă. Căci viaţa-i тіс Punt de-ntälnire Intre nimic Si nesfirsire 1). 1) Atragem luare aminte a cetitorului asupra acestei minunate poezii, în ; care cugetările cala mai grelo sunt inghezuite in o formă de vers atit do îngustă. E- | E o adevărata capo-d’operä atit ca formă, cit si ca fond. Directiunea. 8 Ştiinţa Știinţa-i şir de ipoteze Ce mintea cearcă să creeze A noastre simţuri nasc himere Pe care le numim mistere, Ce este, n-are scop, nici taină: Păpturele-s a vremei haină. Nimic nu e cum ni se pare Intregul e ceva-n migenre. Vecia n-are domn nici cirmă Not o-mbrăcăm în legi ca-n sirmä. Dar jocul forţelor eterne In haos lumile aşterne. Poezii 407 3 P Mingăere Vremea mă duce inainte Dorul mă chiamă-napoi Cu glas duios de clipe sfinte. Ce nebunie pe-amindoï ! Cind de trecut mi-adue aminte Nu pot să cred c-am fost tot nol. Dar toate-s de prisos de-acuma: Viata-f un val, iubirea spuma. Uitarea— somnul conştiinţei Va pune capăt suferinţei. TH. AVR. AGULETTI Moravurile Heteenilor *) (artistice, politice, sociale). Са manifestaţiuni ale tipului psihic sau ale sufletului, cum s-ar zice, negresit că pot fi socotite şi cele ce noi numim mora- vuri: fie că acestea privesc arta, fie că privesc viaţa politică ori socială a unui popor. Ca atare, cercetătorul etnic- trebule vrind nevrind să fie samă de ele în determinarea origineï unui popor si maï ales acel cercetător care e încredințat de faptul, că viaţa psihică a unei naţiuni, sub toate ale еї feţe, nu se poate împru- muta de la o altă naţiune, ci cel mult uşor influența, dacă fon- dul etnic permite asa ceva. Să vedem dar, се rasă ne destäinuïese moravurile artistice, politice si sociale ale Heteenilor. * ж In privinţa artei heteene avem de la savanții, citați in ar- ticolele precedente, diferite mărturisiri — unele maï vagi, altele mai hotăritoare — care indirect conduc tot la conclusiunele trase de пої ріпа acum, adecă la invederarea caracterului semitie al neamului hetean. Mal inti de toate avem mărturisirea d-lui Sayce, clară si *). Vezi Arhiva, No. 5—6, Mat—Iunie 1897; No. 1—9, Ianu- arie-— Februarie 1899 si No кг Tanuarie—Februarie 1900, Moravurile Heteenilor 409 preciză, că «arta heteană e strîns unită cu religia»). Numaï a- tit să ştim, si tot ar fi de ajuns ca să cunoaştem rasa ce destäi- nueste arta heteană, de vreme ce am demonstrat, cà religiunea Heteenilor ne vorbeşte fárá dor si poate de rasa semitică. Nu-i vorbă si renumitul profesor de la Oxford și toţi cei-laltt învăţaţi admit posibilă teoria unei influenţi puternice, a uneï quasi-imprumutárí, si în domeniul arteï. S-ar părea deci că cele ce am zis imediat maï sus, nu s-ar putea sustine. De o cam dată, pentru o sistematică procedare, să arătăm ce cred fie-care din principalii savanţi, referitor la această chestiune. In renumita-i operă asupra glipticeï orientale, Menant zice — vroind să ne arüte că scrierea heteană era proprie acestui po- por — că „contrar всгіегеї, desvoltarea artistică a avut loe la Heteeni sub o influență străină“ °). Se vede că autorul nu vrea să determine maï de aproape această a sa influență, Ceva mai preciz, desi într-o sferii mai restrinsă, este Menant, cind vor- beste de gravurile în piatră ale Heteenilor. In aceste incrusta- {їшї „stilul artef este împrumutat, zice el, dela diverse popoare, in mijjocul cărora Heteenii ай trăit: Asirienii, Caldeenii, Egip- tonit 3). La rindul вей, Lenormant, în articolul „Les inseriptions hittiques^, spune același lucru, afirmindu-ne єй „arta heteană, in genere destul de grosieri, procede direct din influenţa artei caldeo- babylonene a celor mai vechi epoce“ 4). Recunoaste totuși, si e bine această recunoaştere, că „arta heteanä are о fisionomie a- parte, originalitatea s» proprie“ 5). Renumitul archeolog francez Perrot, publicind in „Revue archéologique“ scrisoarea profesorului Socolowski asupra monu- mentului de la Yflatun în Lieaonia— monument recunoscut са he- tean, după cercetările ulterioare—o precede de-o observare pro” prie a sa, în care zice că „printre acele monumente primitive ale Asieï-Mici, саге par inspirate de modelele si traditiuuile plasticei 1. Sayce, Les. Het., 124. 2, Menant, Glypt. or. 111. 3. Idem 122. 4. 5 Lenorm, Journ. d. S. 413. Of. Gazette arch. 195. Idem, 410 Th. Avr. Aguletti orientale... este și cel de la Yflatun**). Din acestea se vedo der. tul de lămurit că Perrot socoate întreaga artă heteană ca inspirată din plastica orientală“. Să reținem această expresiune. Ea e mai potrivită împrejurărilor de cit cea întrebuințată de susținătorii in- fluenţei „asiro-babilonene“, Este un termen mal general şi prin- tr-aceasta poate maï propriii. De altmintrelea aşa ceva general ne dăduse ilustrul archeolog și mai de înainte, cînd, vorbind de diverse bazo-reliefuri de prin Asia-Mică — recunoscute azi ca artă heteană —zisese că-s de un „stil asiatic“ ?). Acesta-și savant, cînd acum 40 ani, făcuse o călătorie în Asia-Mică şi-şi publicase notele archeologice luate cu acea oca- ziune, zicea, vorbind de ruinele dela Boghaz-Keui: „Aceste cu- rioaze monumente ne reamintesc între toate palatele de la Korsabad, Nimrud, Kujundgik“#). Apoi după ce arată resultatul grabnicilor săpături pentru desgroparea palatului de aci, ne spune că de ambele părţi ale porteï stai în picioare dol mari sfinxi de granit care „prin ansamblul formelor lor și prin detaliile ornamenta- țiunel lor, fac să ne găndim numai de cit la Egipt^.., pe cînd „grupa animalelor luptătoare саге decoraü lungul vestibul, bazo- reliefurile tăiate, ca gi toate cele-l-alte sculpturi... ne transportă la Ninive“). Perrot era de părere, că aci era vorba deo influență asiro-egipteană, Pentru clarificare să urmărim cercetarea. In al вёй epilog-coneluziune a nExploraţiunei archeologice prin Asia Mică“, cetit înaintea Institutului Franţel si publicat in » Revue archéologique“, Perrot mărturiseşte in partea a 2-a a acestei concluzii, că parta Asiei Mici este originală, prin materialele ce întrebuințează de preferinţă, prin oare-care dispoziţiuni, prin cu- tare ori cutare simboale, prin cutare ori cutare detalii de cestiune*, dară că „пе rémine a căuta dacă e născută prin ea însă-și, вай dacă ne invederează o influență streină 2255 Să ne luăm după eruditul archeolog si să vedem ce rezul- tate ne dă într-această privință. 6. Revue arch., 1885, p. 257. 7. Id. 1866, p. 437. 8. Perrot, Souvenir d'un vog. en. As. Min. 420. 9. Id. p, 421—422. 10, Rev. arch., 1873, p. 372. Moravurile Heteenilor 411 Urmărindu-l pas eu pas, de-ocamdată aflăm că forma mor- mintelor găsite prin Asia-Mică „de la Fenicia le-ai imprumutat cei mai vechi locuitori ai Asiei-Mici“, neuitind a reaminti demon- strarea luf Renan că „mormintul fenician purcede de la cel egip. tean, si punind drept inchieere, că mormintele Asiel-Mici—adecă ale Heteenilor—eraü „о îngenioasă combinatiune architecturală, саге din depărtatul Egipt a trecut pină in Frigia 11)“. Tot în ra- mura architectonică fiind, Perrot ne mai spune, că monumentul de Ја Boghaz-Keui „prin toate ale sale „ne face să ne gindim la palatele din Ninive#)*. Peste cite-va rinduri numai, reintäresce această observaţie pentru ruinele de la Euyuk, care „ne repre- sintä ca o reductie provincială a enormelor palate din Ninive“. Da pentru că, la Euyuk sunt niște sfinxi, in loc de tauri aripati si mitrafi, Perrot, erede, că făptuitorul acestui palat a fost de sigur „un artist format în tradiţiunile asiriene, саге şi-a apropriat un motiv egiptean si l-a tratat ast-feliü, ca să nu fie de cit o va- riantă a formei convenţionale si scumpe Niniviţilor!)“. In scurt deci, în ceea ce priveşte arhitectura heteană, marele archeolog conchide cá „planul palatelor capadociene ne reamintește marile edificii de pe ţermii Tigrului* 4). Același lucru resultă din spusele luf Perrot si cu privire la sculptura heteană. In cele din urmă conclude, acest savant, că „огї-се parte a artel s-ar considera, architectura, planurile şi ornamentatiunea вай sculptura, procedeurile вай conven(iunile, raportul între monu- mentele Asieï-Mici si acele ale Asiriel este frapant, incontestabil“, aşa că pină la ivirea geniului grec, n-a fost pentru Asia-Mică „alt centru de civilisatie, de cit marile capitale din valea Tigrulut si Eufratelur 6), Fără a mal intra in amărunte particularejsá trecem a vedea, eam ce ne spune— in linii generale bine înţeles — $i Sayce. De-ocamdată l-am văzut, mai sus, afirmind că arta Hetee- Idem p. 374. ldem p. 375. Idem. Idem p. 378. Idem, 412 Th. Avr. Aguletti nilor este in strinsa legătură cu religia lor. Din aceasta am putea deduce, religia fiind semitică si neimprumutind acest caracter al еї de nicăiri, că si arta lor e semitică, fără a deveni ast-feliü prin vre-o imprumutare onre-care. Asa că Heteenii ar fi semiti, judecind si după ale lor manifestări artistice, Dar Sayce dindu-ne cu de-amäruntul caracterele artei he- teene, să-l urmărim în această parte. nArta heteană era modificarea artei babiloniene“ t$), zice dinsul, neintirziind a adăoga spre întărire, că „arta heteană era cu totul babiloniană in ce priveşte origina sa“, вай că „сопсер- iiunea generală а fost scoasă din arta babiloniană“, sai in fine întors că „elementele artei babiloniene se regăsesc in arta he- teană“17). Sá nu negligem însă de-a raporta, ей însuși Sayce a- dăoga, privitor la aceste elemente originare din Babilon, că „s-a modificat profund in miinele artiştilor heteeni“ 15). In scurt, relativ la această influență asiriano-babiloneană, Sayce spune clar, că „a fost o vreme cind Heteenii ай fost cu totul imbibati de civilisafiunea, religia si arta Caldeii si poate chiar înainte de stabilirea lor in Siria*!9). Iar mai jos, după ce observă ,o influentá trecătoare a Egiptului“, adaogă „la o dată posterioară influența babiloniană a fost absorbită de cea a A- siriel:*20), aa Din cele ce mai sus am adus, se vede, că mai toți învățații socotesc arta heteană, ca fiind de origină asiro-babiloniană, modi- ficată întru cit-va de artiştii heteeni. Primul studiă referitor la origina Heetenilor a invederat de-ajuns, credem, се păreri avem asupra împrumuturilor $i in- fluentelor de soiul acesta, In același sens am revenit şi cind am vorbit de religia Heteenilor. Aici insă suntem aduşi, prin natura faptelor, să repetăm câ manifestările spiritului вай psihicului unui popor nu se pot imprumuta de la alt popor, de cit, dacă însuși Sayce, op. cit. 125, Idem, 125—126. Idem. Moravurile Heteenilor 418 psihicul poporului in chestiune, s-a apropiat de al „imprumută- torului“ prin ineruciseri, De aci; drept corolar, se înţelege, că dacă oarecare manifestări psihice se aseamănă, ele ne destăinuesc un fond psihic comun, Ast-feliü stă lucrul eu arta heteană, Negresit, Heteeni fiind de un fond psihic semit, şi anume din ramura nordică, liniamen+ tele generale ale manifestărilor artistice, vor fi comune cu ale fondului psihic din care fae parte. Asa se explică comunitatea trăsurilor generale ale religiei, ale artef si în genere, aproape ale întregei civilisațiuni heteene cu ale celei asiro-babiloniene şi cu ale ecler celor-l-alţi semitf nordici. Pe de altă parte, deosebirile, се se observă, cînd cercetătorul întră mai în amärünfimi, provin, cum am mai spus-o, din deosebirea etnică proprie acestui popor faţă de fraţii lui semifi, unită cu deosebirea decursă din legea geografică, De aceea se si zice, că „arta heteană s-a modificat in minele Heteenilor, fiind la origine asiro-babilonianá^; de oare-ce Heteenit егай în cit-va şi in psihic deosebiți de foo 'Babilonieni şi de oare-ce împrejurările geografice, ай accentuat si mai mult această diferentiare. Nu se poate susţine deci, că un popor de-o altă rasă poate împrumuta o întreagă civilisafie, şi în cazul de faţă, arta, de la un alt popor. De alt-fel, de această părere este și distinsul nostru archeo- log şi profesor Odobescu, cind într-o conferență ţinută la Ateneul Romiăn, în 17 Dec. 1872, sub titlul „Artele în Romănia in pe- riodul preistoric“, zicea: „Este un fapt netăgăduit, că fie-care semintie omeneascä,— am putea zice chiar, fie-care ramură a semintiilor, fiecare popor, are în geniul вей un mod special de-a concepe şi de-a produce frumosul plastic... Există dar o caracteristică a popoarelor, sub raportul artistic. Aceea bine explorată, bine studiată, bine explis cată, poate fi cel mai puternic auxiliar al ştiinţelor etnografice; precum chiar si al istoriei'**!). Ast-feliŭ fiind lucrul, cînd vom constata asemănare de civi- lizatie, bine înţeles în linii generale, vom sti că avem de-a face 21. Odobescu, Scrieri literare, IL ed. 1887, p. 254, 255, 4 И Ау Арс cu popoare de aceeași rasă, de același fond etnie, psihic, eu po- poare de aceeaşi origină, Negresit, pot fi influenţe deeurse din legea geografică, dar am stabilit mai înainte, că nu ele determină caracterul general al civilizafiuneï unui popor. Cel mult ele se pot observa in amănunte, dar nici deeum nu pot constitui trăsurile principale si caracteris- tice ale unei civilizatiuni, ale unei manifestări psihice, eu alte vorbe. Aceasta se vede bine în civilizaţia vanică şi medo-persică, unde, deși legea geografică a adus cu sine influenţe străine, n-a izbutit însă a-f imprima întregul caracter străin, Si prin aceasta, ceea ce sustindm capătă o mal mare întărire, căci Urastienii şi Medo-Persii, ре de-oparte aŭ fost în maï des în contact cu Asiro- Babilonienii, si pe de altă parte егай de altá rasă. Intreaga lor civilizație, cu toate acele mici influenți, n-a căpătat o pecetie a- siro-babiloniană, de oare-ce fondul etnic, s-a opus. Stabilind că : a) Arta heteeană se aseamănă în linií generale, după spu- sele savanților citați cu cea asiro-babiloniană — influența de la Egiptieni, fiind trecătoare ; că, b) Arta heteană, în consideratiuni mai speciale, se diferen- tiazä mult de cea asiro-babiloniană ; că, €) Civilizaţia unui papor in total saü în parte, este o ma- nifestare de psihic; că, d) Comuna manifestare heteană $i asiro-babilonianä nu poate pureede, de cit dintr-un comun tip psihie вай etnic; că, e) Nu se poate admite influenţa unei rase asupra alteia, fără ca însăși fondurile lor psihice, să nu se asemene ; deducem spre incheierea acestei părți, că Tipul psihie asiro-babilonian, fiind semit, tot semit va fi şi tipul general psihic al Heteenilor, de oare-ce comune sunt ma- nifestările artistice ale acestor două tipuri. Asa dar, moravurile artistice heteene, ne destăinuesc şi ele origina semitică a Heteenilor. Asupra moravurilor politice вай asupra vietef politice a Не- teenilor, avem de spus mai același lucru. Nu ne vom întinde așa de mult, de oare-ce izvoarele, care ne-ati servit nouă, incă п-ай tratat maï pe larg viaţa politică heteană — liysindu-ne datele de trebu- inti—si noíin consecinţă, nu prea avem de unde să scoatem coneluziunile necesare teoriei noastre, Dar și din mult pufinul, Moravurile Heteenilor 415 ce avem, se poale invedera elar, ceca ce am sustinul si piuà acum. Ast-feliii, Lenormant, in cunoscutul articol din „Journal des Savants“, ne dá o icoană a vieţei politice heteene, spunindu-ne сй Heteenii constituiaii, cum se vede din izvoarele egiptene, „un imperiu foarte bine organizat, cu o administratiune regulată şi o cancelarie desvoltali/**). Apoi pentru a ne da informaţiuni maï amănunțite, continuă întru a ne arăta, că „un rege guvernează națiunea“, că acest rege „are sub el şefi de districte“, şi „са vasali are alţi regi са cei din Qadi, Kilbu, Qadesh si cá în fine acești vasali se supun poruncilor sale“ 23). Tot acest orientalist adaogă : „Та deoseb rüsboiul fusese ma- rele obiectiv al Khetailor*, pentru că „armata lor era numeroasă şi perfect diseiplinatá*!), Mai jos aflăm, că această armată asa de bine organizată „se compunea din două elemente distincte : trupele nationale si auxiliarii вай mercenarii streini“ 22), " Din aceste relatiuni, scoase din excelentul articol citat, pen- tru un bun cunoscător al istorici semitice, adevăratul caracter al vieţui politice heteene ar apărea numai de cit semitic. Il vom invedera са atare şi mai mult după ce vom vedea ce zice intr-a- coastă privință si savantul eu teoria turană, profesorul Sayce. Acesta vorbind de întinsul imperiu hetean, de formidabila lui dominatiune, adaogă : „Си toate acestea, cind vorbim de un imperiu hetean trebue să làmurim bine, ceea ce vroim вй infe- legem priu acest cuvint. Explicările, care urmează sunt destul de limurite pentru a se vedea cit pledează ele fără voia lor, în favoarea teoriei de semiticitate a rasei heteene. „Nu era, zice Sayce, un imperiu ea cel al Romei... nu era cu atit maï mult un impe- riu ca cel al Pergilor*?*) — сееа ce e foarte afirmativ. si tot de-o- dată foarte adevărat. Dar atunci, eum era imperiul hetean ? Lämuririle trebuin- cioase nu întirzie de-a ni le da savantul englez, Ni se arată mai întiiă, eum егай imperiile asiriene, si egip- iene în deosebire de cele romane și persane. Primele aveaü „un Lendim,, Journ. de. Savants, loc. cit, p. 413 = Idem. I Idem. Sayce, op. cit, 79, 416 Th. Avr. Aguletti caracter cu totul diferit“, de oare-ce imperiul roman orf persan so bazaŭ pe „о nouă idee, care nu fusese niciodată pină aci reali- sată“27), Ast-felit statul asirian si cel egiptean, departe de a se bizui pe un guvernămint central, cu aceleași legi si autoritate, care să unească toate provinciile imperiului, din contra „se re- zemaü pe forța militară si personală a monarhului“, Aşa fiind, „atit timp cit regii Asiriei şi Egiptului puteaü conduce armatele lor în țările depărtate, puterea lor se întindea asupra асевіога“*%); dar pe cit de grabnic le supuseră, tot pe atit de ușor, ele se răs- culaü și „moartea cuceritorului, aducea aproape tot-d'a-una răs- coala generală“. Cu alte vorbe deci, „imperiul asirian si egiptean nu existaü de cit, atit, cit cuceritorul putea să se facă respectat şi cât luptele pentru libertate puteai fi inübugite^?"). , In astfeliü de chip, ne zugrăvește Sayce, caracterul i impe- riului ssi iian si egiptean, in opositie eu cel roman gi persan, „in care provinciile supuse erai unite printr-un guvernămiat central, supunindu-se acelorași legi si aceleiași autorități“ 3%). Avem de-o parte concepţia arică a vietel de stat, de altă fonsor jio se- mitică a aceleiași vieţi. Acum să ne întrebăm: cărei din acesteia concepţiuni de viaţă politică, se poate atribui cea heteaná ? Să ne spună tot Bayce. După ce ne lămureşte in de-ajuns viața polities asiriană si egipteană, invederindu-ne caracterul si concepţia acestor imperii dinsul adaogä imediat: „Un imperii de acest fel, întemeiară He- teenif in Авіа-Місй“3 ). Vra să zică, concepția heteană a vietet - de stat, era întru-totul asămănătoare cu cea asiriană şi egipteană. Si era asămănătoare si cu cea feniciană si cu cea ebraică, la adevăr, un stat evreii a existat numai in condifiunile arătate mai sus. Tot asa a fost si cu imperiul fenician. Un monarh slab— în concepţia semitică a statului: egiptean, asiro-babilonian, hetean, ebraic, fenician — aducea disolutiunea ше Чошїпа{їипї, între- gului imperi. 27. Idem. 28. Idem 80. 29. Idem. . Idem 79. 31. Idem 80. Moravurile Heteenilor 47 Aga dar, toate popoarele semitice concep viaa politică in acelaşi chip, ай nişte comune moravuri politice. Side оаге-се a- ceastă concepţie o găsim perfect identică şi la Heteeni, o dovadă mai mult că psihiceste eraü şi eï identici cu ceilalți Semiţi, eraü Semiţi. Asupra întimpinărei de imprumuturi de influențe, nu mai însistăm, căci am stabilit mai dinainte, cum trebue să primim atari intimpinürf. Moravurile politice heteene, ca şi cele artistice, adue dar si ele un contizent însemnat spre susţinerea teoriei noastre că; He- teenii sunt Semiţi, ? s". Sú vorbim ceva si despre moravurile sociale ale acestui popor. Din acest punct de vedere vom avea si maï puţin de zis, dată fiind odată lipsa de informaţiuni аѕирга-ї, Izvoarele de care noi ne servim, toţi scriitorii cercetaţi pină acum, ай cules si ele foarte puţine relaţiuni intr-aceasta privinţă, neputindu-se avea incă deplină cunoştiinţă de viaţa socială heteană. Ori-cit de neindestu- lătoare însă vor fi relatările ce vom aduce, totuşi confirmă si ele teoria noastrü de pină acum. In excelentul artieul al lui Lenormant, se zice: ,Khetaif. sunt un popor industrial si comercial“ 2), deducere din studiul monumentelor egiptene si întărită si maï mult de Sayce. Acesta vorbind de oraşul Karkhemishişi de importanța a- costuia, zice: „Heteenii осирай o. pozitiune excepţională... în ceea ce privește comerţul şi industria^**). Таг intr-un aliniat mai jos: „Karkemish fu, de fapt centrul tranzitului Asioj-Occidentale*, a- diiogind, că regii asirieni, căutaii să supuie acest oraș si pe He- {еепї pentru „а lua succesiunea comerțului si a bogăției, ce năvă- lese la prinții neguţitori aï orașului hetean“ 34), O relaţie analoagă scoatem şi din memoriul d-lui Menant, spunindu-ne єй „Karkemish era centrul unui mare comerț“ 35), Len. op. cit, 409. Sayce, op. cit. 153. Idem 154. Menant, Karkemish, 2, 418 Th. Avr. Aguletti Din puţinele aduse mai sus rcesă că Hetcenit aŭ fost un popor foarte industrial şi comercial; ba încă spre a ne servi de însă-şi vorbele luf Ѕаусе, ei ай fost „unul din cele maï шагї po- poare comerciale ale lumei vechi“ 56). Dar un adinc cunoscător al istoriei zise orientale, ştie de sigur, că negustorii mari ai lumeï ай fost şi Evreii şi Fenicienii— mai ales aceşti din urmă, care tráiaü numai prin si pentru comert— gi еї n-ai de-a face nimic cu Grecii, mult mai inferiori in această privinţă. Si acum, cine nu stie că Evreii şi Fenicienii eraü Semiti? Prin urmare rasa sèmiticä avénd prin excelență darul natural de speculă comercială, si Heteenii posedind si еї acest dar, reesă ne indoios că si еї eraü Semiţi. Negresit, cum tot-d'a-una am 'spus-o, a influențat Ја acele popoare semitice in sensul acesta şi legea geografică, dar in raport mie faţă cu cea etnică. Ori-cum ar fi în sfirsit lucrul, un popor aga de comercial ea Heteenii, nu putea fi іа nici-un caz turanic. Am fi absolut ne- cunoscători de apucăturile neamului turanie, spre a-i atribui о fire neguţitorească, S-apoï să nu uităm un lucru. Ori cit ar crede cine-va, că poziţia geografică face pe un popor, iar nu rasa, co- mercial, meditind mai mult, ar renunţa la această credinţă. In- tr-adevăr, azi locurile pe unde Evreii, Fenicienii si Heteenii și-au desfășurat comerţul lor, există încă în aceiași stare, Ceea ce nu mal există însă, este vechea splendoare comercială, De ce minu- nata posiţiune geografică nu mai produce si azi comercianți abili са Semitii de odinioară. Explicarea stă tocmai în chestia de rasă: sunt locurile, dar nu mai sunt oamenii. Si moravurile sociale, puţine cite le cunoaştem, ne destii- nuesc încă-odată origina semitică a Heteenilor, PME Din cele ce cuprinde articolul de faţă, se vede nu se poate mai lămurit, că aceea ce numim moravuri artistice, politice gi so- ciale la Heteeni, presintă un tip comun cu ale tuturor popoarelor semitice. De aci conclusia noastră e că după cum tipul fizic, 96. Sayce, 155. Moravurile Heteenilor după eum religia, după cum limba Heteenilor ne-aŭ destăinuit o- rigina lor semitică, același lucru face si restul vieteï psihice he- teene: moravurile. Intregul tip psihic si fizic hetean fiind semitie, neindoios, ca concluzie generală, trebue admis că heteenii sunt de origină se- mită, si eu atit mai putin turanicä. GIORDANO Biruri Bir pe scrieri n-aţi pus inei. — Pentru ce, n-am infeles-o. Eü sint om cu prevedere: Epigrama mi-am ales-o. Oratorului Favo Cusururi două are Favo. Şi nici-o-dată n-o să placă: Intăiii nu stie să vorbească, Şi-apoi nu stie са să tacă. La nebuni Un ospiciü am vizitat, Doctorul bătea pe unul, Ей întreb atunci, mirat: Din ei care e nebunul ? Lui V. Cind vezi un om bogat сй trece De ce-l salutf cu-ușa sfială Tu de slávesti atita banul, Salută „Banca Naţională“, Cintăreţei Mimi „Cind dai elan suavei voci Cutite par-că ne implinti, As stărui din răsputeri, Să-ţi dee-o bursă... să nu cìnți. ERATE Notita do față —fárà de-a căuta să explice fenomenul—nu are de cit scopul de-a semnala o dificultate care intimpinatà in practică, in cetirea vre-unuf document vechiü, este de natură a ingreuia considerabil cercetările genealogice si chiar a conduce la concluziuni greşite. Această dificultate consistă intr-o intre- buinfare curioasă şi neașteptată a cuvintului frate. Frate este în limba romînă calificativul dat Ја don вай mat multe persoane, ce ай ambii autori imediați— tatăl şi mama — comuni, şi prin extensiune chiar acelora ce ай numai un autor comun, fie tatăl fie mama. In acest din urmă caz, se intrebuin- tează pentru mai multă precisiune locuţiunea frate vitreg în locul vechelor cuvinte ,fastru, hiastru“ вай „vitreg“, astă-zi esite din~ uzi), şi pe cari unii cronicari le intrebuin(aü indistinet?). In baza acestora, am conchide firește că de cite-orí două persoane purtind acelaș nume de familie, sunt întimpinate în vre- un document eu calificarea de „fraţi“, aceste persoane trebue numai de cit să aibă acelaș tată şi mamá (fratres germani) вай cel putin acelaş tată (fratres consanguinei) ; si de cite-ori dou 1. Letopiselele {#геї Moldovei de M. Kogălniceanu, Bucureşti, 1872, 3 v. în 8°: М. Costin I, 385 T. Neculce П, 231, 941; N. Muste ПІ, 58, 59, 60, ete. 2, Ibidem, Ñ, Muste, IU, 58, 60. Frate 423 persoane purtind nume de familie deosebite sunt de-asemine nu- mite „frați“, ele trobuese necesarminte să aibă aceiași mama şi taţi deosebiți, fiind intr-acest caz fraţi uterini (fratres uterini). Rationind numai ast-feliŭ, ne-am expune să cădem în erori si să croim genealogii puțin exacte, căci vom aduce exemple din cară reesă єй vorba frate a fost une-ori întrebuințată în documente în locul cuvintelor cumnat şi vér. Ca figură retorică, o asemenea întrebuințare se explică foarte bine. Intr-adevăr, căsătoria confundind printr-o ficţiune pe bărbat si femeie într-o singură fiinţă —un trup cu doué suflete вай cum se exprimă pravila: „Incă sé mai kiam însurarea, cînd сй să ,impreun: si să facă amindoi oună trupă, după cumă ай zis „Domnulă Nostru Isus Hristos"?)— fücea tot prin ficţiune, ca ru- dele unuia să devină în acelaș grad şi rudele celuilalt soţ: ast- feliii părinţii unuia егай considerati şi de cel-l-alt ca niste adevăraţi părinți, dovadă expresiunile fată socru, mamă soueră, uzitate si astă-ză ; la rîndul lor socrul si soacra consideraü pe ginere са pe un adevărat fiu, după cum arată de pildă următorul zapis de im- părţeală de pe la 1770—80: „Vasile Buhăescul biv vel pah. A- „diverez eu această scrisoare a mea, să se ştie că avînd ей danie „de la măriia sa Ioan vod, o bucată di locu din locul domneseu, nla margine tirgului Iaşii dispre copou care să începe din sfirsi- „tul caselor în sus o sută di stinjini in lungul locului si o sută „stinjăn în eurmezis, după cum arată ispisocul cel domnesc de „danie locului, din care locu, pi giumätat am dat fiiului nostru „lui Stefan şi nunorit noastre Пеапії, iar pe giumätat di locu ci „aŭ maf rămas despre apus l-am dăruit fiului nostru ginerului „Sandul Miclescul şătr, si ficit noastre Măriuţii, pentru care să le „fie lor moşie stătătoare ori casă ori ci vor vre să-l facă să-l stă- „pănească ca dreaptă moşie lor si alţi din fiii nostri să nu s-ames- жесе, sam iscălit. Vasile Buhàeseul biv vel pah, adiverezu. „fan Buháeseul biv vel comis adiverez. Marie păharniceasa adi- „уегели'“* 4), Acest document, interesant si pentru vechea topo- 3. Indreptarea legit... In Tirgoriste 7160. (Pravila lui Matei Basarab), ed. 1652. p. 171. 4. Din documentele de proprietate ale d-lui V. Bogza pen- tru un loe din ași. 424 Docan grafie a Iaşilor), lasă deja să se întrevadă dificultăţile la care poate da naştere interpretarea acestei întrebuinţări licentionse а cuvintului fiu. Pe de-o parte Buhiiescu numeşte pe Miclescu fiu, pe de alta dă a înțelege că mai are şi alți fi. Admitind că s-ar găsi un do- cument de la acești fii, şi intre aceştia s-ar găsi unii cu nume de familie deosebite: nu am sti într-acest caz, dacă acești fil ай fost in realitate gineri saü copii vitregi. Cele spuse pină acum relativ la raporturile dintre socrii şi giner se aplică intocmai si la raporturile dintre cumnaţi, cäsäto- ria fücind ea fraţii unuia să fie considerati ca nişte adevăraţi fraţi si de cătră cel-l-alt sot, cum spre exemplu arată următorul zapis din 1671: „Vasile Cantacuzino biv paharnic. Fac ştire cu această perisoare a mea tuturor cui se cade a auzi, cum am socotit gi de na noastră bună-voe am dat satul Preutestit ce este la ţin. Niam- „tului, pe apa Moldovii eu tot locul gi vinitul si cu toţi vecinii „ee se vor afla drepți vecini den acesta sat. Acest sat l-am dat „fratelui si cumnatului шей Vasile Kostaki vel vornic si surorii „mele Catrinii,...* ete. 7189. Mai 2°). Cit pentru verf explicatiu- nea este încă mal ușoară: ef ай, ea si fraţii, autori comuni find fii de frați, fratres patrueli, eum le zicea Cicero, pe cind Ovidiu îi numea încă шаї simplu: fratres. Acestea fiind date, rămine să spunem cite-va cuvinte des- pre valorea relativă pe care o poate avea o indicafiune docu- mentală. In materie de acte vechi, o primă distine(iune firească si „5, Din studiul documentelor acelui loc, reesă că pe la 1760 punctul extrem al oraşului era cimitirul bisericei 40 de Mucenici (40 de Sfinţi), după care, spre deal, era loc domnesc, nelocuit. Locul dat lui Buhăescu avea atit de puţină valoare, incit Maria Miclescu n-a stăpănit nici-udată porţiunea ce i-o dăduse tatăl еї; din această cauză locul fu impresurat de bogatul vel Vornie Ior- dachi Kantacuzino-Deleanu şi alipit la ograda caselor sale; far după moartea acestuia trecu dimpreună ец casa in stăpinirea ginerului seii hatmanullogofét Costachi Ghyka. Locul se întindea între biserică şi casa Kantaeuzino-Ghyka aflătoare pe terenul Univer- sitäter noi, „peste drumul Botosanilor*, si făcea parte din ma- halaua Muntenimea de sus. 6. V. A. Urechia. Miron Costin, opere complecte. Bucureşti 1386—88, 2 v. în S°. II, 531—32, Frate 425 importantă este de füeut intre actele private emanate de la par- ticulari, şi între actele publice emanate din cancelaria domnească şi uşor se poate înțelege pentru ce o indicatiune genealugică luată dintr-un act publie: uric, hrisov вай ispisoe, are altă tărie şi tre. bue în regulă generali să fie mai exactă de cit о indieatiune luată din unele acte private precum : о însemnare ғай scrisoare parti- culară. Actele publice eraii mal tot-d'a-uma titluri confirmative de proprietate, iar partea вай părţile ce le solicitaii aveaü ip tot- d'a-una tot interesul de-a da indicatiunile cele mai exacte mai ales în cea ce privea genealogia, pentru a-şi îngrădi cit mai valabil și mai trainic drepturile lor si pentru a evita apoi procese ne- sfirşite ; într-un act publie ori-cine caută să fie cit mai precis. Intr-o hirtie privată un astfeliü de rise nu există: stilul propriu al fie-cüruin se desfăşura neingrüdit si nu e rar să intilnim in scrisori vechi două persoane seriindu-gi са si astă-zi „al D-tale frate“ вай „ca un frate", „mai mie ficiorul D-tale* вай „са un fecior al D-tale*. Dar distineţiunea între actele publice si cele private nu o- feră nică dinsa un criteriu sigur pentru apreciarea acestei valori relative a indicafiunilor documentale : ast-feliii sunt acte cari, desi emanate din cancelaria domnească, pot contine date eronate, d. ex.: actele publice obţinute pe temeiü de acte falge; chiar actele sin- cere, exacte in cea ce privea pe părţi, dar inexacte in сеа ce privea pe terti si genealogiile acestora. Pe de altă parte, dacă unele indicaţiuni din hărtiile private nu trebuesc primite de cit sub beneficiu de inventar— cum ar fi indica(iunile referitoare la epoce mai îndepărtate, memoria omului fiind supusă erorilor —арої alte acte private merită incredere : ast-feliü zapisele de vînzare, schimb, împărţeală ete. Cu o deosebită atentiune trebuese exami- nate unele acte de mărturii, dintre cari multe егай făcute cu rea credinţă şi în vederea unor scopuri ilicite. Dificultatea prin urmare se va prezinta mai ales cind, fie într-un ispisoc вай hrisov domnesc, fie în vre-o mărturie solemnă вай intr-o carte de judecată vom intilni doi вай mai multi boerí cu nume diferite si numiţi fraţi. Dar intr-acest caz, trebueste încă ţinut seamă de obiceiul comun tuturor popoarelor de-a întrebuința ca titulaturi calificativele de înrudire, obiceiii odinioară in mare cinste la noi. Cuvintele fată, frate, văr aŭ fost ast-felià mult întrebuințate 426 Docan în acest sens. Capetele incoronate obicinuiai si obicinuese și astii-zt a se intitula frate in corespondentele lor; de la începutul вес. al XVI-le regii Franciei dádeaü titlu de oër principilor din casa regală, cardinalilor, archiepiscopilor, la duci, mareșali ai armatei, mari oficieri aí coroanei, unor principi străini ete. In Italia cava- lerii ordinului suprem al Anonciadei se numesc veri de către rege; în Spania unii granzt se bucură si еї de dreptul la acest titlu; în fine exemplele s-ar putea inmulti foarte mult. La пої e cunoscută intrebuinfarea cuvintelor de părinte. și maică ca titluri reverentioase cătră feţele bisericeşti, iar in tim- puri, domnii {ёгеї numeaii pe mitropoliți si episcopi „аї noștri ru- gători“ si „părinţi“?), iar pe călugări „frați“, Ast-felii se ceteste într-un urie eu data de 4 Februarie 7130 (1552), emanat de la Stefanitá Vodă fiul lur Bogdan inerucigatul: „....ай schimbat »абе1 mai sus seris sat, anume Petinea pe Basé... cu rugütorul „mostru ea Ioanichie egumenul si eu toți fraţii din mănăstirea noastre de la Moldaviţa. Tar rugätorul nostru Ioanichie egumenul „Și cu toți fraţii din Moldavita ай dat.... iar toate hărtiele încă »leaü dat în miinele rugătorului nostru Ioanichie egumen si tu- sturor fraţilor de la Moldavita, dinaintea noastră si dinaintea boe- „ilor nostri... ete,^*). Vorbele „frate“ si „vere“ se intrebuin- {еалй, fără a trage vre-o eonsequentš, in conversafiunea curentă, Se cunoaşte de asemenea frfia particulară ce resulta din înfră- tirea de singe (frate de cruce), obiceiii str&vechiu ce există la mat multe popoare”), rămas astä-zi la (éran, dar саге pare a fi fost altă dati in onoare chiar la boeri, după cum se arată de croni- carul Neeuleea: ,Scos-añ atunce si pe. Velieieo din hätmänie si »1-ай pus vornic mare de (eara de sus şi hatman ай pus pe gi- „nere-săii Bogdan. Deci Iordache vornicul ай si legat frätie cu „Bogdan hatmanul, văzind că este ginere lui Cantemir Vodă... (pe la 1685—93, sub Cantemir cel bătrin) 19), Părintele Melchisedek a semnalat cel dintiiii, încă о intre- . Uricar, ХУШ, p. 58, hrisov de la Stefan cel mare din 6698 Mart 15 (1490). S. Ibidem, p. 90—97. ineanu. Tacercare asupra Semasiologiei limbei romine, 1887, 8° mare, 57—58. Neculeea în Letopisete, П, 235. Frate 427 buinfare curioasă a cuvintelor părinte si ficior, in înţeles de fiu, usitate ca titulaturi în corespondențe oficiale : e vorba de marele vornic al {ёгеї de jos, care adresindu-se agenţilor sub-alterni ií titluia de feciorii săi, pe Gad acesteia îl numiaii părintele lor. In acest sens el citează o carte emanată de la vel vornicul Nicoară ; „Nicoară Velikii Dvornie dolnei zemli. Pisem sinovom naşim Uriad- „nicom ot Brălad i desugubinari Fáleiiskoe volost (Nieoará ve] „vornie al {ёгеї de jos. Seriem ficiorilor noştri uriadnieilor de la „Bărlad si degugubinarilor de la ţinutul Fäleiului). Dacă veţi „vedea cartea noastră... ete.“ (pe la 1617) "). Aceşti agenţi se intitulaü ei însuşi de feciori aï vornicului: „Adecă eu Pavalasco sficiort Ghenghit/Voraieulut, sriü si márturisese cu zapis că „am găsit o moarte de om ре apa Bărladului.... et.“ 7144 (1636) ©), dar pe vornicit сеї mari if numeaii părinți! lor, după eum rezultă din următoarea mărturie : „Citră părintele nostru bun si pre după „Christos din cer cu nădejde, Dumnealui Ureche 15) Vel Voraie „de {ага de jos. Eatü dám ştire Dumitale ca părintelui nostru, сй һай venit Calina femeia lui Gavril Roşca en cinstita scrisoare Du- „mitale, seriind Ja feciorul Dumitale Isak dregătorul $i la пої »toti.... etc.: (ss) Maï mie feciorul Dumitale Isak dregătorul și „cu toţi orășenii din Валад, dăm știre“ '*). Tot părintele Melchi- sedek arată că uriadnicii şi desugubinarii aveaü gi ef agenţi sub- ordonaţi lor pe cară ií trimeteaii pe la sate pentru gloabe si pe cari îi intitulaü tot de feciort 18). După cum funcţionarii mari si mici obieínuiaü in raportu” vile lor o titulatură compusă din calificative de înrudire cari in alte condițiuni ar lăsa să se presupună o legătură de singe, tot ast-felit si boeri se serveaü între dinşii de atari termene si se titluiaü, fie în actele solemne, fie in acte private, de frat. De exemplu : 7140 Mat 26 (1632) Mărturie de vinzare de pămînt. „lată 11. Episcopul Mélchisedek. Cronica Hușilor. Bucureşti, 1869 in 8° p. 52 si Al. Papadopol-Calimach, Notiţă istorică despre Barlad. Валай 1889 in 8°, p. 58. 3. Al. Papadopol-Cilimah, op. cit. 50 si 51. Grigore Ureche cronicarul. AL. Papadopol-Calimah, ор. cit. 52—53. Melchisedek, op. cit. 32. 428 Docan „noi Топаўсо Ganeiul vel logofăt i Lupul vel vornie {ёгеї de jos ni lonaseo Kujbea vel vornie {ёгеї de sus i Jorasco Basotü hat- „man i püreülab Sucevei i (urmează alți 10 Боен) scriem si „facem știut eum ай venit înaintea noastră Platon pitar si aü „văndut dreapta ocină strămoşească.... fratelui si prietenului nostru »Dumitrasco Soldan vel stolnic....; Ionagco Creţu de la Susmä- пеў... a vindut a patra parte din Susmánestí... tot fratelur gi „prietenului nostru Dumitraseo Soldan....; gi s-aŭ sculat fratele „și prietenul nostru D. Soldan Vel Stolnic si ай plătit deplin acer „maï sus scriși bani.... ete.“ 16). 7147. Februar 4. (1639). Mărturie de vinzare de pămînt. „Iată „moi Gavrilas vel logofăt i Toader Petriceico vel vornie {ёгеї de „sus i (urmează alți 22 boeri) seriem şi mürturisim.... cum ай venit pinnintea noastră Petrea si eu frate-seii Stefan... şi ай vindut »^ lor dreaptă ocină.... fratelui nostru D-sale Dumitrașco Soldan „marelui vornic al {ëreï de jos drept 45 taleri, si s-aü sculat fra- ntele nostru.... ete.“ 17), 7157. August 16 (1649). Mărturie. „Seu bomi Varlaam Ar. „hiepisepă i Mitropolit Suceavski i Gavril hatman, i Toma vel »dvornie i (urmează alţi 15 boeri) seriem si mărturisim.... eum... „вегївай D-lui fratele nostru giupănul Tordaki marele visterni „D-lui visternieul s-aü sculat si ай dat D-sale fratelui nostru giu- »pànului "odirasco logofătul cel mare 120 ughi.... ete. 18). 7211 Mai 22 (1703) Mărturie, „Seu bomi Neculai Donici vel »logof, Iordachi Roset vel vornic (urmează alți 23 boeri) facem „ştire eu această mürturie... (cà) scriind Măria sa Vodă o carte „la D-lui fratele nostru Savin vel ban... ete,“ 19), 7262 August 22 (1754). Carte de judecată. „Iordachi Kanta- „билїпо се ай fost logofăt mare si Manolachi Kostake vel vornie : „(urmează 2 boeri) instin(ám cu această carte a noastră precum „şi-ati cerşut judecată fratele nostru D-lui Radul Racoviţă vel lo- 50144... pentru satul Cărstănicii.... pre care sat піай arătat fra- 16. Uricar, XVI p. 12—15. 17. Ibidem, p. 27—29. j 18. C. Erbiceanu. Istoria Mitropoliei Moldaviet şi a Sucevei, Bucureşti, 1888 in 4*, p. 1—2. 19. Uriear XVI, 44—47. Frate 429 „tele nostru ispisoeu .. am hotărit să-şi stăpănească fratele nostru satul întreg... ete. 20). 7192 Noembre 28. (1683). Serisoarea boerilor Ilie Moţoc. şi Savin Smucilă cătră clucerul Cantemir şi ali bwr: „AX nostri cin- „stiți fraţi dumnealor Cantemir şi alți boeri carii dumnevoastră sunteţi strüinati din ocini.... ete.“ *). Ne oprim căci am putea iamulti citatiunile la infinit, docu- mente de aceste aflindu-se cu prisosinţă. Din exemplele aduse reesă cu evidenţă, că ia atarí impre- jurări nu poate exista nici o îndoială asupra adevăratului înţeles ce trebueste dat cuvintului „frate“. Cind de pildă Mitropolitul Varlaam, Gavril hatmanul, vornicul Тоша si alţi cinci-spre-zece boerí numesc intr-acelas act pe visternieul Iordachi *°) „fratele nostru“, este vederat cñ visternieul Iordachi nu era de-odată neam si cu mitropolitul, si cu toţi acești boeri; cuvintul frate, intre- buintat numai ca titulatură nu implică de cit ideia unei simili- tudini de condiţiune socială, şi nici de cum acea a unei legături saü alianţe de singe. Insă interpretarea, lesnicioasă la ast-feliü de acte, devine în- finit mai grea atunci cînd, fie în vre-o scrisoare fie mai ales in vre-un zapis intülnim numai doi boeri dindu-și eu tot dinadinsul titlul de frate. Cind ast-felit de exemplu boerul Lupu Pršjeseul23) se adresează într-o scrisoare visternicului Dimitrie Buhuș, zicin- dui: „Dumneata frate cumetre vistearnice Buhuș“, şi sfirseste iscălind : „brat vg mlt Lupul Prăjescul“ 2); вай cînd hatmanul Ciauru dă următorul zapis: ,Adiverezu eu Vasilie hatmanul, „teriu şi mărturisescu eu acest zapiz al meu cum de bună voia „mea, am vindut a mia driaptă otcină şi moşie, sat întreg Pope- nil... dumisale лае? nostru Dabijei vornicului cel mare....*), atunet cercetătorul se opreşte nedumerit neștiind ce sens să a- tribue euvintuluí frate, şi intrebindu-se dacă insemnenzü în rea- 90. Idem, XI, 307—10. 21. „Arhiva“, anul VIII (1897) No. 11—12 p. 716. 22. Kantaeuzino. 23. Fiul visternicului Nicoară Prăjescul. 24. Serisoare din 20 August (fără an); originalul în docu- mentele moşiei Dădeşti din arhiva Sf. Spiridon din Iaşi.—In rea- litate D. Buhuș si L. Prájeseu eraŭ veri primari. 25, Uriear XI, 209, zapis din 7166 Febr. 16 (1658). 6 80 Docan litate foarte vitreg вай dacă nu e de eit un simplu termen de po- litetá, Vom vedea că dificultate devine încă mai mare cit doi Ђоегї sunt numiţi frați într-un act publie, pe cînd cercetările ge- nealogice le atribue un alt grad de înrudire. In fine încă un punct interesant de cercetat este acela de-a se sti dacă cuvintul frate ca titulatură putea fi întrebuințat in- distinct de toți boerii unii faţă de alţii, вай dacă se cerea deja pentru a se putea usa de dinsul o similitudine saii egalitate între ranguri, avere, vrista ete.; cu alte cuvinte, dacă nu se puteaü întitula frați de cit boerii din aceleași clase. Ast-feliü mi- tropolitul si alţi 17 boeri mari, numeaii frate ре Iordachi Kan- tacuzino, cînd acesta era deja vel visternie, ginere al vel vorni- cului Coste Bucice si al vel logofătului Gavrilag Mateiaş și pro- prietarul unei averi mari; se naşte întrebarea, dacă l-ar fi numit tot frate atunci, cînd el nu ocupa încă de cit boerii inferioare, вай cînd nu era de cit simplu jupăn 2 Nu insistäm asupra ches- tiunci, multumindu-ne numai de а-о expune, Sfirsind cu aceste preliminarii, să revenim la fapt, Intiiul document, саге ne-a atras aten(iunea a fost actul de închinăciune а mănăstirel Bărboiu : 1) 7177 Martie 12 (1669). „Cu mila lui Dumnezeii, Noi Ioan „Duca W. W., Domn {ёгеї Moldovei. Facem ştire eu acest hrisov „al nostru, tuturor carii pre dinsul vor căuta вай cetindu-se il „vor auzi, că ай venit înaintea noastră si înaintea tuturor boe- „rilor nostri a Moldovei, а mari si mici, credincioşii noştri şi cin- „stiţi boeri Grigorie Häbäseseu marele vornic al {ёгеї de sus si „Soția sa Safta, fiica lui Mafteiii fostul marele biv vel vistiarnic, „Şi fraţii săi Alexandru si Kiriacu Sturza biv vel jitniciariii și „Ше Sturza biv vel stolnicu si Toderașe Sturza biv vel spătariu „și Andrieș biv vel sätrariu si jupineasa lui Marinuta біса vis- wternicului Sturza, de a lor bună voe, de nimene siliţi, nici a- nSuprifi, şi s-aü dat si s-aii închinat cu biserica lor, unde este „hramul sfinţilor Verchovnici Apostoli Petru şi Pavel, ce este pin tărgul Iașii, zidită si făculă de răposatul Bárboiu biv vel Frate 481 vornieu, fratele moşului lor Hatmanul Sturza,..... ete.“ 2%), Documentul e foarte explicit, prea explicit chiar, in cit la prima vedere nu pare a dovedi nimic; cetiudu-l însă cu luare aminte, rezultă că Grigore Hăbăşescu, fraţii Sturza si șătrarul Andrieş егай fraţi, eu toate că, tot documentul explică că in rea- litate eraü fii si ginerit luf Maftei Sturza biv vel visternie, cum pe de altă parte!se arată şi in genealogia oficială a familiei Sturza, tipărită in lagi?" După această genealogie visternicul Matei Sturza”), a avut 7 copii şi anume: 1) Vasilca sterpă; 2) Aleran- dra căsătorită cu Preda Pallady ; 8) Märicuța cás. cu Andreï săr- dar; 4) Kiriac paharnic; 5) Ilie stolnic; 6) Toderaşco spatar si 7) Safta сав. cu Gr. Hăbăşescu. Această descendenţi alcătuit pe baza unei anaforale din Iulie 1766 si mai ales pe temeiul diplo- mel lui Apafi2), nu este complecti, de oare-ce lipsese încă: 8) Alexandru dat in documentul de mai sus, si 9) Maria, soţia lui Grigore І Ghyka W. W., asupra căreia numai există discuţie 29). Comisiunea însărcinată cu facerea genealogiei nu cunoscuse acest document, de oare-ce nu avusese euriositatea de-a cerceta măcar actele bisericei Sturzesti din Iaşi! In cazul de faţă hipoteza unei {щй vitrege între Gr. Hăbiișescu, fraţii Sturza si șătrarul Andrieş este absolut imposibilă ; admi(ind însă că aceşti boeri s-ar fi prins de înainte fraţi de cruce, ne întrebăm dacă această înrudire sui generis lăsată netermurit la buna voie a fie-cüruia ar fi putut avea efecte mai puternice de cit înrudirea legală ce-i unia, pentru a indreptäti pe domn să-i numească fraţi, cind nu eraü de cit cumnaţi ? Tată in огі-се caz un exemplu cind frate=cumnat. 26. Melehisedek, episcopul Romanului : Notiţe istorico și ar- cheologice adunate de pe la 48 mănăstiri... Bucureşti, 1885 in 8°, p. 269—5; Uriear X, 143—406. 97. Genealogia. familiei Sturza seau Turzo cu Arborul Spitex şi cu stema еї.... Tagi, Institutul Albineï, 1842 in fol. de 12 pp. si o planşă (alcătuită de о comisiune compusă din Dim. Sturza logof., Ion Neculce vorn., Al. Sturza vist, K. Sturza vorn, şi aga Gh. Asaki). 28. Ре la 1652—58. 29. V. diploma lui M. Agapi din 1679, prin care se eon- feră demnitatea princiară familiei Sturza, in Arhiva Statului, dos. 1216, op. 201, fila 58 seqq. 30. Tanovicermu în „Arhiva“, IL 2, p. 81—82 ; „Arhiva“ XI, 3—4, p. 158—9. 432 Docan 2) 7145 Aprilie 12 (1637). Zupie de danie. „Adecă єй Du- rmitrasco Soldan dvornicul cel mare de (ara de sus, si cu jupă- „measa mea Safta, mărturisim cu cest zapis al. nostru, eum am „dat și am dăruit partea noastră de ocină din silistea Dädestilor „ce iaste pre Sirca, din a opta parle de sat jumătate, fratelur „nostru Dumitru Buhus visternie, ca să-i fie dumisale dreaptă ocină „și dare de la nol... 3). Din textul acestui document s-ar înţelege ea Buhuș si Soldan eraii fraţi vitregi ; explieatiunea adevărată ne-o dă insi genealogia familiei Präjeseu, comunicată de d. profesor Tanoviceanu. ` După această genealogie, Ioan Prăjescul ce trăia pe la 1550 — 1580, a avut nouă copii, 5 fii şi 4 fiice, şi anume: a) Nicoară visternieul, căsătorit cu Maria, a avut 3 copil: 1) Cornilie 93), 2) Lupu вай Lupasco căs. cu Safta Ghenghea si 3) Iunaşeo ейв. cu Maria біса lui Gh. Bagotä visternicul. b) Savin vornic, căs. cu fiica logofătului Nichifor Beldiman, fără posteritate. e) Stefan stolnic, avut 3 сори: 1) Gheorghe, 2) Ioan, 3) Maria, căsătorită cu vornicul Hăbăşescu, d) Arpintie postelnic. €) Măriuţa а avut 2 fiice: 1) Sofronia, soţia lui Patrageo Ciogolen si 2) Grozava căsătorită eu paharnicul Stratulat Dolea?3). f) Nastasia, căsătorită (?) а) eu Christea Buhug?'), b) cu Joan Caraiman а avut 2 copii: 1) Dimitrie Бийи visternie; 9) Safta (facută poate eu Caraiman) soţia vel vornicului Dumitrașco Soldan 3%), 31. Arhiva Sf, Spiridon din Iași. Documentele moşiei Dă- desti. Inventar No. 9. 32. Inedit. 33. In realitate genealogia dă pe Sofronia căsătorită cu Bolea si pe Grozava eu Oiogolea; insă niste zapise ре сан le vom . publica mai la vale dovcdese contrariul. 34. Inedit. 35. _ Această parte din genealogie o confirmă încă căte-va acte: 1) 7125 Ghen. 16, în care se pomeneşte de visternieul D. Buhuș și de sora sa Safta (Arhiva Sf. Spiridon, documentele mo- şiei Vulpüsesti de la Roman): 2) 7134 Octv. 11. Ispisoc domnese intäritor lui D. Soldan şi jupănesei sale Safta sora luf Buhuș, pe З moșii: Rosiori, Popeşti si Simionesti (in documentele moșiei Rosiori de la Roman); З) 7150 Mart 23. Zapis de impürtealá între Savin Prüjeseu, Dim. Bahug si soru-sa Safta Soldan, Lupul Pră- jeseu ete, Frate 433 g) Agafia căsătorită cu visternicul Th. Boul. h) Vorontar căsătorit cu Salomia.... a avut: 1) o fată mă- ritată cu Bucium. i) Irina, a avut 2 fiice: 1) Maria, 2) Todosca. Această genealogie arată că Dimitrie Buhuș si vornicul D. Soldan егай cumnaţi. 3) 7145 Aprilie 12 (1637). Zapis?de danie. „Adecă ей So- „[ronia jupăneasa Ciogolei si cu fiit miei Constantin Ciogolea „dvornicul de Botoşani si Patragco Ciogolea părcălabul de Hotin „şi Miron Ciogolea si fien mea Tofana, mărturisimu cu cestu zapis „al nostru cum am dat si am “dăruit partea noastră de ocină cătă „st va aleage din săliştea Dädestilor, fratelui nostru Dumitru Bu- „huş visternie, ca să-i fie dumisale CERES ocină şi dare de la nof... 30), Din genealogia publicată sub documentul precedent se con- stată că Sofronia şi D. Buhuș eraii veri primari, mamele lor fiind surori, Iată prin urmare un caz cînd frate e întrebuințat in loc de vèr primar. 4) 7150 Martie 23 (1642). Zapis de danie. „Adeca пої Gro- „zava jupineasa răposatului Stratulu се ай fost paharnic, si Con- „stantin Ciogolen prăcalabul şi Pătraşeo Ciogolea sétrariul cel „mare, și Miron Ciogolea şi soru-noasträ Tofana... scriem și măr- „turisim cu cest zapis al nostru cum am dat și am dăruit... fra- „telu nostru Dumitru Buhuș ce ай fost visternie, cu 5 fürtae de vie la Cotnar.... 87), După cum Buhuș era ver cu Sofronia, tot ast-feliü era văr primar si cu Grozava Stratulat Bolea; prin urmare, încă un caz cînd frate e luat pentru vër primar. E de notat cá hipoteza unei friki vitrege вай a unei frăţii de cruce între Buhuș, Sofronia Grozava şi Soldan este absolut imposibilă. 5) 7165 Iunie 12 (1657). Ispisoc slavon de întăritură. „То »Ghiorghi Ghyka voevod, eu mila lui Dumnezeü domn {ёгеї Mol- „dovei. Iată aceşti adevăraţi ai noştri credincioşi boeri Miron Bu” 36. Arhiva Sf. Spiridon. Documentele moșiei Dădeşti, In- ventar No. 7. 37. Idem, ibidem. No. 18, 434 Docan »cioc biv vel sulgiar si fratele вей Neculaï Buhuș vel elueiar, »leam dat şi le-am întărit lor... moşia Dădeştit з), Visternicul Dimitrie Buhuș unul din сеї mat fruntaşi boeri dia iotäia jumătate а suter a XVII-a s-a născut pe la sfirgitul secolului al XVI, si muri la 15 Martie 1647 lu moşia sa Criveştii din ţinutul Neamţului, unde a si fost înmormîntat *). La 1615, 1620, 1623 il intälnim diae*^), la 1629 si 1631 visternic*!), la 1632 logofăt, adică riori вай frati logofăt $2), de la 1643 inainte vel vistiarnie 3), pe la 1645 biv vel vistiarnic 44) după ce fusese poate părcălab de Hotin **) si in fine este numit vel spatar în care demnitate si moara #). Buhns fusese căsătorit poate „cu o primă soţie Elena t), in ori-ce caz la 1639 era deja însurat cu Dafina fiica comisului Mihail Furtunà +) gi a soţiei acestuia Căr- stina ), eu саге avem motive de-a crede că a trăit pănă la moartea sa; Dafina deveni în urmă sofia lui Istrati Dabija W. W. 5), Cu Dafina, Buhus a avut mai mulţi copil, între cari : a) Anastasia, doamna lui Ioan Duca voevod. b) Todosea căsătorită eu vel stolnicul Miron Bucioc. e) Maria— poate!) — căsătorită cu vel postelnicul Jordachi Roset. d) Neculai, vel logofăt, personagiü istorie. e) Lupasco, vel spatar 5*) căsătorit cu Safta fiică a vel vis- ternicului Jordachi Kantacuzino 5). 38. Arhiva Sf. Spiridon. Documentele moşiei Dădeşti. In- ventar No. 17. Melchisedek. Notite.... (ep: cit.) p. 129. Ghibäneseu in Uriear X VIII, 530, 506, 452, 494. Ibidem. Vel logofăt fiind Ionașco Ghengea. Document in proprietatea noastră, Uricar X, 109. Uricar XIV, 9%. СЕ. şi Erbiceanu, Ist. Mitropoliei Mold. p. 8. Dubios, Uricar XX, 246. Uriear XXIII, 73, Neculcea în Letopisete, p. 192, ete. 5l. Erbiceanu, Ist. Mitrop, Mold., p. 8; N. Costin in Letop., 16—18 si 23. Mari 52. Fost vel spatar in Valahia, unde a si murit pe la 78: Neculce in Letop., 192, 195, 210 seqq. Neculce, 199—5, Frate f) Alexandru hatman, căsătorit cu Alexandra 5). g) Irina. h) Elena 5), Vel logofătul Neculai Buhuș a jucat un rol insemnat în istoria politică a tërel; după ce fusese pe rind јіспісег %), vel medelnicer %), vel stolnic 2%), ajunsă la cea mai înaltă demnitate, la vel logofetie °"); de el vorbeşte cronicarul °). Căsătorit eu Ana вай Anita ©). Iar Miron Bucioc era din neamul faimosului vornic Coste Bueioe pe care Skender Paşa il trăsese în ţeapă la 1621 după răscoala luf Gaspar Vodă“); familia Bucioc se inrudea cu familiile visterniculut Jordachi Kantacuzino, Moţoc, Mälaiü, D. Soldan şi cu însuși Vasile Lupu Vodă“), Căsătoria lui Bucioc cu Todosca Buhuș lega două familii însemnate, demne în totul una de alta; Bucioe şi Buhuș eraü insă cumnaţi si nu froff eum ii numeşte sus citatul ispisoc domnesc. 6) 7167 Iulie 18 (1659). Hrisov de întăritură : „Io Gheorghi „Ghica voevod, eu mila lui Dumnezeü Domn {ёгеї Moldover. A- „dică Domniiă mea am dat şi am întărit boiarilor nostri Miron „Bucioe сі aŭ fost sulgiar mare si /răţine-său Neculai Buhug ce „ай fost eluciar mare, pre a lor diriaptă ocină si moşie sälistea »Dádegtilor.... care saliste ай fostu de ocolu Tărgului Frumos ...* #1). 7) 7168 Ianuar 30 (1660). Hrisov de întăritură: „lo Stefan „Voevod, eu mila lui Dumnezeii domn {ёгеї Moldoveb Adecă 54. Mort са hatman in 1684 si înlocuit în hntmanie de Zosin Başotă. Neculce vorbeşte cu entusiasm de calităţile gi is- prüvile acestul militar p. 195—224 (anii 1669—84). 55. Of. actul de danie a Nastasiei Duca din 15 Iulie 1695, in Ærbiceanu, Ist. Mitrop. Mold. p. 8, cum si toate documentele mai vechi publicate acolo împreună eu , Pomeanicul* dela p. LIX. 5 riear УП p. In 1660: Uricar XXIII, 248. In 1663: Uricar X, 155. 1665. icar ХУП, 8; VIII, 13; X, 230, 242, 243 ete. Miron Costin în predoslovie, Letopisete I, 4. Uricar XVII, 8. Miron Costin in Letop. 209, 270, 273. Uricar XXII, 961, 303, V, 365; ХУШ, 476, ete, Papadopol-Calimah, Notit despre Bárlad, p. 37, 57 ; acelaş, Gheor- ghe Stefan Voevod, Bucureşti 1886 în 8°, p. 28 unde sunt date alte referințe, ete, 64, Arhiva Sf. Spiridon. Documentele moşiei Dădeşti. In- ventar No. 20. 436 Docan sDomniia mea am dat si am întărit boiarilor noştri Miron Bucioc nee ай fost sulgiar mare si früfine-séw Neculai Buhus medelniciar „mare, pre a lor deriaptă ocină si moşie sâliştea Dädestit ce iaste „la ținutul...“ 65). Aceiast explieatiune, In rezumat iată {геї acte publice din epoce deosebite numind frați pe doi boeri ce егай 'eumnatí în realitate. 8) 7208 Iunie 15 (1695). Hrisov de danie a doamnei. Anas- tasia Duca pentru zidirea mitropoliei din laşi: ,....Socotitam si „pentru locul casei a cinstit răposatului părintelui nostru, Dumi- „tru Buhuș spătarul, hiind oasele fraților miei astrucate la acea psfintă rugă, a lut Miron Bucioc ce ай fost stolnic si a jupäneset „Dumisale 'Тойовса şi a cuconilor Dumilor-sale, a lui Neculai „Buhuș ce ай fost logofat mare și a fiică-sa Пеапії ce ай fost peăminăroae mare și a altori cuconi a Dumilor-sale, si a Irinii şi »а Ursului ficiorul luf Buhuș, datu-sau și acel loc la casa sfintel ` „Mitropolii са să li se pomenească numele.... ete.“ 66). Explicafiunea se găseşte mai sus in comentarul de sub do- cumentul 5, de unde se vede că Neculai Buhuș era în adevăr frate cu Anastasia Duca ; Miron Bucioc însă cumnatul еї. Incă cite-va exemple : Pentru tălmăcirea acestora, dovada documentală ne lipseşte; vom căuta totuși să le discutăm rémánind ca cercetări ulterioare să ne arăte dacă ne-am greşit вай nu In hipotezele noastre : 1) Vornicul Bárboiu şi hatmanul Sturza. Să continuăm cu citafiunea actului de închinăciune а mänästiret Bárboiu, începută mai sus: ,..biseriea lor... ce este în tărgul Iașii, zidită si făcută pde răposatul Bărboiii biv vel vornie, fratele moşului lor hatma- „mul Sturza... ete.“. Cine sunt acești дої boeri ? Ambii sunt personagii istorice, pe cari Miron Costin In'r-al вей Lealopiset al {ёгеї Moldovei îi pomenește de mai multe ori. Ast-feliii la domnia întăia a lui Stefan Tomşa vodă (1611—1615) scrie: „Il urise (pe Tomșa) şi boiarii, cari măcar că era mal toţi 65. Ibidem. Juventér No. 22. 66. C. Erbiceanu. Istoria Mitrop. Mold. p, 8, Frate 437 „de casa lui, anume: Beldiman logofătul, Bárboiu vornicul, Sturza „hatmanul, Boul visternieul, iară niei еї fără grija moitit nu era..." V) ; mai departe : ,,....deeí si boierii carii în cotro ай putut һай plecat fuga, din carii în loc ай prins pre Bürboiu vornicul si „apoi și pre feciorii lui. Dece, pre Bărboiu cel bătrân îndată 1-ай „înţăpat, denlaturea tărgului ; iară pre feciorul lui aŭ trimis de „l-ai spânzurat în poarta casei tătăne-sču. Iară Beldiman, si Sturza „şi Boul scăpase...“ *5); dar după lupta de la Tătăreni: „ай „fugit Stefan Vodă în (ara Muntenească, şi mergind aproape de „Focșani laŭ tümpinat eeausif împărăteşti, cu Beldiman logofătul „şi cu Sturzea hatmanul si eu Boul visternieul în obezi... Deci „016 iaŭ adus cinușii, îndată le-aü tăiat capetele si le-aü aruncat „trupurile în Siret“ *)). Din Miron Costin rezultă decf, сй Bărboiii vornicul si hat manul Sturza eraii contimporani, că ocupaii pe la 1615 cele mai înalte dregătorii din ţară, ceea ce dă a înţălege cii trebue să fi fost deja într-o vristä inaintată, şi că aŭ murit în acelaş an do moarte violenti. Aici vine o primă dificultate în cea ce priveşte descen- denta lui Bürboiu: într-adevăr, textul publicat de d. Urechiă 7), ври „aŭ prins pre Вагроій vornicul, si apoi si рге feciorii plui; iar pre feciorul lut...“ cea се dă a in(ülege că Bărboi ar fi avut mai mulţi fiii, dintre cari unul a fost spănzurat; ре cînd edifiunea Kogălniceanu ?!) transcrie: ,....au prins pe Bárboiü „vornicul si pre feciorul lui ;.... iară pre feciorul lui Bărboiii....*, cea ce nu înlătură presupunerea existenţei mai multor descen- denti, dar e mult mai puţin categorie. Noi credem în lipsă de dovezi contrarii că Bürboiü a avut mai mulți fil cari ай supra- vietuit părintelui lor, sprijinindu-ne într-această presupunere ре un document publicat de părintele Melchisedek in eroniea Husilor 7): „7125 Mat 8 (1617). Mitrofan episcop de Huşi. Scriem si dăm ştire „cu această a noastră scrisoare pentru viile panului Dimitrie Goia Letopisete, I. p. 263 si V. A, Urechia, Miron Costin, Ibidem p. 264. Ibidem p. 265. Op. cit. p. 463. Letopisete p. 264, Op. cit. p. 65. 438 огап „marele dvornie... O vie la Dricu, се о ай cumpărat D-lui cu »dreptii вёї bani de la fiul răposatului Bărboiii ce ай fost dvor- „nic mare... ete.“. Tinind seamă de obiceiul timpului presupunem că acest fiu al lui Bárboiü se afla în viaţă la 1617, căci alt-fel- este probabil că Mitrofan l-ar fi numit „reposatul fiu al réposa- tului Bürboiü*, Aceasta e pură hipoteză: amintim numai că și d. Ghibäneseu erede că Bărboiii a avut maï mulţi fiii 73), O altă dificultate ni se prezintă în cea ce priveşte pe Sturza hatmanul. In catalogul boeriior Moldovei alcătuit de d. Ghibš- певец *, întălnim doi hatmani Sturza; unul Ioan Sturza вай Sturzieviei, pe la 7060 subt Ilics W. W. (1546—1551), şi altul în Martie — August 7123 (1615). Acești hatmani Sturza sunt două persoane bine distincte pentru bunul motiv că de la 1546 la 1615 fiind 69 de ant si admiţind că Sturza ar fi avut numai 30 de ani în 1546, ajungem <š ar fi trebuit să aibă 99 de ani în 1615, cind la tăiat Tomşa vodi—cea ce este absurd, căci nu se vede bine înteresul ce l-ar fi avut domnul de a ucide pe un atit de vene- rabil patriarh! Si mai grozav greşeşte însă genealogia Sturzească 75), cînd, confundind aceste douë personagif, spune că acelaşi Топ Sturza era hatman la 7003, 7060 şi 7089, adică 1495—1581, timp ` de 86 ani: eroarea este prea evidentă pentru а-о mai discuta. Cu toate că existenţa acestor doi hatmani Sturza este bine do- vedită, totuși după cum am arătat-o, genealogia nu cunoaște de cit pe un singur hatman Sturza care după dinsa este tatăl bu. nicului boerilor Sturzesti din actul de la 1669. Prin actul lor de închinăciune boerii Sturzesti, arată ей bi- serica fusese zidită de Bărboiii fratele mosuluï lor hatmanul Sturza, mos avind înţelesul de ascedent si nu de unchiii eum il are astă-ză, Dacă arătările genealogiei Sturzesti sunt exacte măcar în această privinţă, apoi atunci tatăl luf Maftei visternieul era Dimitrie Sturza tot visternie, iar tatăl acestuia, Топ Sturza hatmanul. In cazul acesta deci, Bărboiii vornicul era fratele acestui hatman Ion Sturza: si totuşi genealogia nu cunoaște pe acest frate al hatmanului Ion, cu toate că fusese un personagiü destul de insemnat și vel vor- nie al téref de jos. Та schimb genealogia menţionează pe la 7100— Uricar XVIII p, 476. Uriear XVIII p. 444—530, Op. cit. în plansa. Frate 439 7195 adică intre 1652—1687 pe un obscur Kneazul Bărboiii frate eu Mafteiü visternieul, dind ast-feliü visternicului Dimitrie trei copii: 1) Vasile, 2) Mafteiú vist., 3) Kneazul Dárboiü. Or, nu Ја acest kneaz Bárboiü füceaü aluziune boerii Sturzesti în actul lor, pentru maï multe motive: 1) pentru că nu este admisibil ca ei să-și fi cunoscut atit de putin neamurile cele шаїаргоріаќе, in cât să fi confundat pe fratele strămoșului cu fratele tatălui adică cu unchiul lor 2) pentru că еї declară categorie că Bärbniü, era deja răposat, pe cînd se ştie că kneazul Bărboiii trăia încă in 1687. Prin urmare, dacă în această privință genealogia merită în- credere, atunci la un interval de o jumătate de secol ne găsim în faţa а doi boeri Bărboiŭ : Bărboiŭ vornicul, fratele hatmanului Ton Sturza, și Bărboiii Kneazul fratele visternicului Mafteiü, In această situatiune importi înainte de toate а sti ce insemneazä în realitate acest nume de Bărboiii, cu alte cuvinte dacă Bărboiii, este un nume de botez saü un nume de familie, Pini acum genealogiele isbindu-se de dificultate suseitatà de presenta cuvintului frate, ай lăsat să se infeleegü că Dürboiü ar fi un nume de botez, vre-o formă particulară a onomasticului Barbu, Cartea de aur a nobleţei fanariote 7%), a fost chiar mar categorică, arătind că visternieul Dimitrie a avut un fiu Barbou mort fără posteritate. Din confruntare insă se constată că autorul Cârţei de aur, nu a făcut de cit să reproducă genealogia Sturzască, traducind însă pe Bărboii prin Barbu. Această interpretatiune liberă are avantagiul de-a fi expe ditivă şi ingenioasă, si de-a dispensa de cercetări ulterioare. Nouă însă nu ne convine pentru că nu ni se pare verosimila. Noi cre- dem că Bárboiü nu este un nume de botez, vre-o formă particu- lară a lui Barbu, ci un nume de familie. Birboiit nu pote fi un nume de botez, maï intiiü, pentru că Barbu nu a fost un nume întrebuințat în Moldova; si apoi chiar dacă ar fi fost întrebuințat, de nicăeri nu rezultă că ar fi existat vre-odată si forma Bárboiü; dovadă sunt toate pomelnicele mai vechi publicate pinä acuma. О altă dovadă că Bărboii este un patronimic mai rezultă, credem noi, din citatele pasagi ale lui 76. Livre d'or de la noblesse phanariote (de Eug. Rhizo Rangabé), Athena 1892 în 4°, 440 Docan Miron Costin, in care cronicarul enumerä pe boerit persecutați eu cu numele lor de familie, scriind de mai multe ori Beldiman lo- gof, Bărhoiii vorn., Sturza hat, si Boul vist. Si ast-fel fiind во naşte întrebarea, dacă Bărboiii nu este cum-va numele adevărat corect și romünese, scăpat de influenţa slăvonă, a vechel familii moldovenești Barbovski ? Este cunoscută împrejurarea că in sec, XV si XVI Moldova aflindu-se cu totul în sfera de influenţă polonă, boerii luaseră o- bicoiul de a-și slaviza numele. Cel dintii document luat dovedesce aceasta cu prisosinţă : toţi boerit moldoveni apar cu nume termi- nate in ici, itski, ovski, inski, vici, ete. Ast-feliii avem Sturzeviet si tot ast-feliü Barbovski, Bürboiti—Barbovski, credem пої că este adevărata tülmiücire. Si in această convingere ne întăreşte încă împrejurarea că una din copiile сгопісеї lui Miron Costin şi anume Codicele Racovitian serie într-un loe ,Barboiü*, iar in cel-l-alt „Barbovski“ ШЕТ Codicele Racoviţean asigură d. Urechia, ей ar fi singura copie a- proape directă făcută intre 1704—1716 de pe manuscrisul ori- ginal al lut Miron Costin 7); se înţelege deci cit ne este de pre- fioasä această confirmare. Dar dacă Bšrboiú este Barbovski, atunci de ce natură era Frăția care la jumătate de secol de interval lega pe vornicul Bürboiü cu hatmanul Sturza şi pe Kneazul Bürboiü cu visterni- cul Dimitrie. O dublă fràtie vitregă este inadmisibilii : cu atit mai naturală însă pare explicaţiunea noastră, după care Bärboi ar fi fost vărul primar вай încă mai probabil cumnatul Sturzei, iar kneazul Bárboiü fit al unui fiu al vornicului, venea la rindul вей văr in al 2de ѕай al 3-lea grad cu visternicul Dimitrie, şi prin urmare bine era numit în documente frate al acestuia. Таг pentru a sfirși, să notăm ci genealogia Sturzească ar trebui corectată cam în acest chip: Ton Sturza hatman, Піе Sturza cel bătrin.... 2). 77. T. A. Urechia, Miron Costin I, p. 463, nota R. 98, 78. Ibidem. p. 6, 60. 79. Rüzisi moșiilor Ciibăeşti, Ciorästi, Buda, Horodistea si Părjolteni din vechiul ţinut Orkeiu (astá-zi Kişineu) din Basarabia trag stüpänirea acestor moșii dintr-un uric din 7049 prin care Frate Sturza hatman, cumnat вай văr primar cu vornicul Bárboiü, a avut fiu pe: Dimitrie, văr cu fiii lui Bărboi, a avut ре Vasile şi Mateiü. Mateii, văr in al... grad cu Kneazul Bărboi, a avut următorii copii: 1) Vasilea, 9) Alexandra Pallady, 3) Márieuta Andrieş...., 4) Chiriac, 5) Ше, 6) Toader, 7) Safta Häbäzescu, 8) Alexandru, 9) Maria Ghika. Pe cind genealogia oficială dă următoarea filiafiune : Ton Sturza hatman a avut pe Dimitrie; Dimitrie pe Vasile, Matei şi Bărboiii; Matei pe Vasile, Alexandra, Măricuţa, Chiriac, Ше, Toader, și Safta. 2) Gheorghe Stefan W. W. şi Mater Sturza visternicul, După cum istoria recunoaşte o legătură de iurudire între Gh. Stefan W. W. si hatmanul Vasile Ceauru, tot ast-fel recunoaşte o inru- dire între Gh. Stefan si visternieul Maftei Sturza; ast-fel serie Miron Costin la domnia Ghicät Vodă: „(Gheorghe) Stefan Vodă, „socotind iar acea socoteală ce socotise şi Vasilie Vodă in Ghica „Vornicul, eum este om de Kapikihaie, ne avind gind să poată ` „eşi unul ea dinsul la domnie, І-ай făcut de casa sa cu o nepoată pu sa, fata Sturzii vornicul 5), după feciorul luf, Grigoraseo pos- ,telnieul èI)“, Peste zece ani Grigoraseu Ghyka voevod, era sá se prevaleze de această înrudire: anume după moartea lui Stefan vodă întimplată la Stettin, Ghyka, fugar si el în Austria începe a face domersuri pentru a fi pus in posesiunea resturilor colosalei averi a lui Gheorghe Stefan. Ast-fel este cunoscută scrisoarea po care el o adresează din Viena, eu data de 12 Aprilie 1668 cătră Petru W. W. a miluit cu aceste moșii pe Todirasco Vel Spatar și soţia sa Ileana fata luf Jue Sturza cel bătrăn. Toderagco а a- vut copii pe Andoni Mageriu Vel logf. (?), Gavril Vel hänäsar si Nedelea pe care a (inut-o Vasile Drulea, iar pe Ioana fiica Ne- delei а finut-o boerul Andrei Cotujanul, căruia mai multi domni, i-ai întărit stăpănirea si din care descind in Jinie directă răzăşii de astă-zi. De notat este că Ilie Sturza, Todirasco vel spat. şi fiii sti lipsesc în catalogul d-lui Ghibánescu, întocmit totuşi pe nu- meroase documente. Că acest Sturza a fost în realitate Matei visternicul а dovedit-o cu prisesintà dl. profesor Tanoviceanu, într-un studiu Suirea K tron a primului Ghica, publicat în „Arhiva“ anul II (1890) No. 2, p. 81. 81, Letopisete, I, 357 şi Urechit, Miron Costin І, 650, 442 Doean lacob Nagy de Harsányi, in care după ce arată că pretinsa soţie a defuncfului, era in realitate о coneubinii, insistă asupra faptului că Maria Ghyka este nepoata lui Gheorghe Stefan: „Nu maï pu- „ţin îţi este cunoscut, cum că principesa mea,” Maria 'Turzana „Ghyka, e adevărata nepoată a numitului domn principe Stefan, „în a cărui curte crescu si se educă, si în urmă mi se dete mie pin căsătorie legitimă ca si o fiică а sa proprie. Principesa este „aci eu mine. gi după legi oa întră si succede ca erede, si еї se „cuvin după legi sculele cari ай fost ale principilor апіосевогі“8:), Din pasagiile citate rezultă cu evidență existenţa unei legături de familie intre Gheorghe Stefan si visternicul Mateiü Sturza, tatal Mariei Ghyka; dar care era natura acestel legături ? Explicaţiunea ne-o dă întru cil-va un document publicat de d. Iorga si anume, un raport al lui Neumann representantul bran- deburgie la Viena, adresat cătră Friederich-Wilehelm electorul de Brandeburg ; eu data de 1/,, April 1668 Neumann serie: „Als sich mein underthenigstes Schreiben fortschiken wollen, hat der nvertrichene Fürst aus der Wallachei, Herr Gregorius Ghyka, wel- scher des verstorbenen Fürsten aus der Moldau, Georgi Stephani, „Bruders Tochter zur Ehe hat... ete, 81), adică arată că Grigoro Ghyka (inea in căsătorie pe fiica fratelui răposatului Gheorghi Stefan, Să ne oprim puţin asupra acestei indica(iuni: de sigur ea este departe de-a avea tăria afirmaţiunei unui hrisov вай măcar a unei indicaţiuni оаге-сагї interne; desigur încă, că ea este si remüne supusă cauţiunei, că putea fi eronată si că in orice caz are puţină forţă probatorie. Dar încă ne pare ей Neumann nu ar fi comunicat acest prea putin interesant detaliu electorului, dacă insusí nu ar fi auzit sustinindu-se cu siguranţă ей Gh. Stefan şi Mateiü Sturza eraü frați. Remăne deci de elucidat natura acestei frăţii, şi credem că ar fi greü de admis că Stefan Vodă, care era deja un fel de frate (poate vitreg) cu hatmanul Vasile Ceauru, să maï fi fost incă frate vitreg si cu M. Sturza, 82. N. Iorga. Acte si fragmente cu privire la Istoria Ro- mănilor. I, Bucureşti 1895 în 8, p. 286—8 si A. Papiu Ilarian, Tesaur de monumente istorice pentru Romănia, București, 1862—5, în 4°, III, 101—104. 83. Torga, op. cit, I, 989. Frate 443 Stefan si Sturza ай fost poate eumnati, acesta e o simplii presupunere pe care o facem. Fie că Sturza a ținut in căsătorie pe sora lui Stefan Si), fie că Stefan a ţinut în primă cásnücie o soră a lul Sturza 5), бе că amindoi ай avut de soţii două surori din familia Вой *') — iată cea се ver elucida cercetări ulterioare. ущ bio vel vornicului Ioan. Balş. Hrisov de întăritură din 20 Iunie 7263 (1755): „lo Matei Ghyea Voevod Вјіеіо Mlstiio „Gospodar Zemli Moldavski. Facem ştire cu acest ispisocul dom- „miei mele tuturor cui să cadi a sti, că viind inaintea domnii mele, „și denainte a tuturor a lor nostri moldovenești boiari, a mari și „mici, cinstit şi credincios boiarul domnii miale dumnealui Lupul „Balşe biv vel ban, ай făcut jalobă ziciad că la anii 7217 *) a- »vind prea puternica noastră impäräfiia oștirea cu împărăţia Mos- „eului, şi apropiindu-se ostile moskiceasti de hotarăle Moldovii, „її-ай străns dumnealui banul Lupul scrisorile de moşia ce ай a- „vut şi le-añ dus în turnul mănăstirii Dragomirnif *) socotindu „că acolo vor sta maï bine. Şi pe urmă viind Monih feldmargal „cu oștile moskicensti, di aŭ călcat pămăntul Moldovii, saü in- „demnat căți-va din Moldoveni, făcindu-se catane (şi haine; sj „ştiind acei moldoveni ce s-aü hainitlprecum că cäfi-va din boiari „şi din egumeni, ай dus се ай avut în turnul Dragomirni, ай „dat a înţelege ostilor moskiceaşti ce se eoborüse in gios. Si aşa „cu toţii fiind ouniiatf la pradă ай mérsu la Dragomiuna, gi-aü „spartu turnul in care era scrisorile si alte multe lucruri, şi-au „prădat tot ci ай găsit. Care de acfasta ştiu și dumnilor toţi bo- „iaril cef mare păminteni. Și între alte multe serisori aŭ arătat „dumnealui Lupul banul că ай fost si serisorile се ай ре părţile „din satul Corceastil, ce este la ţinutul Hărlăului, şi ай mai, fost „şi scrisorile оцпії hălăşteu iară a dumisale, din hotarul Durnias- „Шог ce sunt Durniastit la ţinutul Dorhoiului, si toate serisorile 84. Genealogia Sturzească nu arată nimic în această pri- vinti. “м. Asemenea Stefan a fost întâi căsătorit cu o jupuneasă care a murit pe cînd era boer. (Neculce in Letopiseţe, O seamă de cuvinte, & 28 р. 187. Neculce ibidem; p. 187. 87. 1739, 88, In Bucovina; fundată de vel logof. Lupul Stroici, 444 Docan „acele le-aü prădat cătanele, şi numai impár(ala се ай avut tatăl „dumisale Lupului, răposatul Jon Balşe bir vel vornic cu fraţii du- „misale Andreï Balşe şi Anita Bălşoaie si Adam Luca biv vel „sulger si Toader Başotă şetrar de moșiile di pe părinţii dumilor- „sale Bülgest, la văleatul 7227 (1719), aceia au scăpat fiind într- „alte serisori aiurile la alt loe...“ ete, 5%). Este aproape sigur ей Ion Balș Adam Luca si Toader Ba- i sotä nu puteaŭ fi de cit eumnafi; nu mi-a fost insă cu putinţă să controlez aceasta, ne-avind la îndămână nici o genealogie a fa- miliei Balş, notia publicată în această privinţă de d. profesor Ghibănescu *") fiine necomplectă. Biv vel vornicul Ion зай Ionasco Balş, este fiul lui Bejan, nepotul lui Lupu si strănepotul vorni- cului Christea Balş din 1598; fiul вей biv vel banul Lupu este un регѕопарій istorie, care a jucat un rol insemnat în istoria {éreï, mai cu seamă sub ocupaţiunea rusască din 1769—1774. S0. Proprietate a d:nei Ath. Cantaeuzino-Dagotü. ~ 90. Uricar XXIII, 112—114. М. BOSNIEF-PARASCHIVESCU Tinereteï Tinerete ! Tinerete ! Dată fără voia mea Tu mé faci să dorese viața Care este atit de grea. Şi-mi redai speranță multă Aprinzind-o din scîntei Cari licärese o clipă Si dispar din calea ei. — Xe dor Mi-e dor de liniştea püdurel De lungi poteci ce п-ай sfirgit De cintec în amurgul sereï; De pribegit, Mi-e dor de murmur de izvoare Să-mi ducă dorul meü la ea; De palida lumină-a lunei De draga mea. N. Bosnief Paraschivescu Vine Toamna Vine Toamna Risipită-i frunza-n cring Toate gindurile mele se-alung. Vine Toamna Trist se-mbracă ceru-acum Meluncolicul тей suflet e pe drum, Imi ieaü dorul Pleciad paserile toate ; Dar se-ntoarce singuratec ре-порќаќе, Si ràmin Pierdute-n cale cite ştiu, Ре cind toamna încet vine din pustiu... 81 Iulie. Codrule Codrule, cînd bate vintul Tu te pleci să-mi айі gindul lar din frunze cind doinesti Tu de dragoste vorbeşti. Codrule cu frunza deasă Cine oare nu te lasă; De-ţi ascunzi potecele Să nu vie fetele Să-ţi culeagă florile Mie sărutările ? — — Codrul pare cii vrăjit Căci se clatinà rărit; Și prin ramuri furişază Cerul care scinteează Luna-n haină de argint Ochi de flacări ce ne mint, Deschide potecele Ca să vină fetele Să-ţi culeagă florile Mie sărutările, Unei doamne La căţelușu-i alb si eret, Ca si la dinsa de mult tine, E singura prietenie Ce ştii, a uneï „miji“ сип „eine“, Bulgarilor N-aţi înţeles de ce Bulgarii Patrioţii пе omor ? Eï vor să fure de la dinşii Un pie de „suflet“ pentru-ai lor, Unui amic Imi spui тегей c-o să te-nsori Dar nu te cred, ce vrei. Un pic de minte-or fi avind Sărmanele femei! Epigrame D-lui B, Că a maï scos încă „un“ Spencer Nu-i de mirare pentru пої, Herbert e dintre aceia Care pretuese cit „doit, Părerei mele asupra polemiceï d-lui B. cu d, С, Spencerii la „Dumnealui“* Fiind atit de mulți ca spuza, Sigur va mai scoate unul, Pentru a zdrobi pe Cuza. Lui H, Spencer "Te-ai „gindit“ atit de mult, Са toţi azi spusa ta ascult. Dar c-o să fii înlocuit, Răspunde-mi Herbert, te-ai „gindit“ ? Unui amic Cind ne făceai „beţivi“, „nebuni“ Pe toţi ne bucurai, Väzind că din prietenie Chiar ,,calitätile-fi ne daï. Desnádejde După Paul Verlaine Imi moare iubirea Si toate se sting! -In amintirea Lor sfintă, pling! Pe-a chinului cale Săpată-n pustii, Pásese cu jale Tn spre вісгій! Deci, bine de viață Să nu-mi mai spuneți; Më simt de ghiatà ! Tüceti, tüceti! DĂRI DE SAMA Asupra romanului „Fecioara“ Domnul Petru Vulcan, directorul literar al < Revistei Poporului», care apare in Constanţa, а dat la luminá anul acesta, un roman intitulat «Fecioara». Mai înainte de-a spune ceva despre această lucrare, avem nevoe de-a arăta cite-va din părţile prefetei, scrisă de însuși autorul, pentru a vedea întru cît şi cum а ştiut D-lui, a se ține de făgă- duelile făcute in ea, tuturor acelor care-l vor ceti. Iată dar ce ne spune d. Vulcan: «S-a săturat lumea înteligentă de romanele cari ай de obiect descrierea Don-jua- nilor aventurieri, sait a ` eroinelor. depravate. Un public înteligent en drept să сёй autorilor descrie- vea persénelor sünütóse, bine equilibrate, а le căror. suferințe merită 1010 atenţiunea şi ale (sic) căror sentimente ne înalță sufletul. Nu toţi stricatit, nu toţi. pervergit să пе defileze în pa- gină de romane. Scopul suprem al omeniret este perfecțiunea, nu degenerarea. Să luăm pildă de la сеї bună şi mari, пи cetind. isprăvile perversilor, tinerimea noastră să cunoască răul fără limite. Nouă ne trebue persoane sănătoase». Arütindu-ne aceste, d. Vulean ne promite a ne da un roman în care: «Să vedem şi pe acei eroi care nu-şi mat substitue par- Неша de la пите, însă pe асеў eroi cu noblela în suflet şi în fapte, pe acei ce п-ай văzut încă masa verde dela Monaco, Däri de samă lagunele Veneţiei, sau lupanarile Parisului, pé acei се ай contribuit prin felul lor de a fi întrun mediii aşa cum îl avem în ţară la пої, la progresul social». Căci, mai adaogă d-lui: «Nu crime fioroase, nu. sinu- cidert, nu adultere si divor[uri пе pot înălța sufletul ; elimin acestea şi am dat o nouă direcţie romanului, direcție sănă- 108й, care va aduce la luminarea mintet şi la inobilirea. înime), căcă nimic nu poate influența mat bine asupra tine- rimei ca acest gen de literatură». PI Cunoscind aspiraţiile d-lux Vulcan, putem schiţa unele din personajele D-sale; personaje asa zise „sănătoase“, (fără îndoială că autorul înțelege prin acesta sâniitatea fi zică nu cea morală), prin conduita cărora, D-lui crede că poate să ne îndrume, pe o cale mai luminoasă de cît cea de ріпа acum. Iată cum ne face cunoscut autorul, perso- nalitatea lui Barbu Niculcea, eroul romanului său: «Fire însuşi problematecă se devotase filosofiei în vîvna de а secu- moaşte mai bine». In altă parte însă, ne spune tot despre el că nu putea «să împace firea lui de atlete cu împreju- rarea Incrurilor:. Mai încolo, vroind să ne arăte regretul lui Barbu, de-a se fi căsătorit cu Silvia, întrupează urmă- toarea frază, în corpul căreia mai adaogă o calitate per- ѕоапеї lui: «АЛ / Silvio n-ai putut înțelege că poeţii nu хе împace си amorurile ordinare». Filosof, atlet, poet ! Nu zic că această /rinitate nu s-ar putea intrupa la urma urmei, in persoana unui singur om. Dar mai poate fi filosof si poet acela care se repede asupra soţiei sale, pentru a-i astupa gura «си podul palmei» ? Oare Barbu ca filosof, n-ar fi găsit un alt mijloc de argu- mentare, de cit acela de a-și exercita mușchii de atlete ? Dar tocmai faptul că Barbu nu era nici filosof nici poet, ci simplu atlete, e că ráminea incurcat în fața situafiunelor mai grele, căutînd a le inàdusi си podul palmei. Atletismul insă e mania d-lui Vulcan ; căci să nu cre- deli că Silvia e mai putin tare ca soțul ei. Nu. In prima seară, cind el voia să se apropie de dinsa, ea «Va lovit peste mâna eu o putere herculană, fapt care învedera indea- juns furia et culminantă > Dări de samă 458 In scena de mai sus, mai bine zis in scena in care Silvia ca Hercule învinge pe Barbu ca atlet, intervine (de pudoare) un tur de forță a d-lui Vulcan, care invirteste lucrurile ast-feliu in cit in prima noapte conjugală, mama şi sora Silviei să aştepte ivirea diminefeï in aceiași cameră cu noii căsătoriți, silindu-l pe Barbu a incremeni pe scaun. Simţul de pudoare insi, ar fi trebuit să intervină mai tirziu, cînd avind nevoe a introduce pe Barbu in camera Fecioarei, ne descrie modul cum a fost primit de dinsa in paragraful următor: «97 nu stete mult la îndoială, îşi des- prinse rochita din copse, şi fücind să í alunece pe solduri în jos, se lasă în cămăşuță, care nu-i putea ascunde de loc pulpele ; ist resfirä përul pe ambii umeri şi se întinse in erival, ascuzéndu-st formele sub un cearsaf de in, brodat artistic in cele patru laturi. Bratul sting îl făcu semicerc împrejurul capului, iar cel drept îl lasă în voie ре lângă marginea crivatului. Fiind cu fata în sus, încercă să închidă pleoapele. Ca să пи slea ca o luminare dréplä, dete picio- rulut sting o directiune oblică, scoténdu-l pe jumătate afară ! Si mai in colo, cind Lia prietena Fecioarei «gindin- du-se ип moment, mat 1ий o bucată de rahat din cutie, o a- se pe fața mesei, şi apucând into mână. forfecele ale cüror extremități se terminaŭ printr'un cioc de burză, începu й cresteze bucata de rahat pe la muchii şi colțuri, dându-i o formă cilindrică, си o scobilur la а doua treime. Vir- ginia urmărea cu atenţie ce lucra Lia, până ce roşindu-se la faţă, o opri brusc din lucrare, strigând : — Vai, ce a năibilor esti... ce te învață dracu să faci |... — На, ha, ha isbueni Lia, întrun ris nervos, apoi luând bucata de rahat cilindrică de o extremitate, ii zise їп şoaptă : — Vrei să-ţi ofer gi tie jumătate, ori o mănânc ей ttd... — Ménánco, münánco, nu vreau, du-te, fagi... Dómne, mam mai văzut fată mai afurisită ca tine....». Si domnul Vulcan are neruşinarea a se da drept a- postolul romanului sänätos si moral, cind scrie asemene lucruri vrednice de țiganii ce joacă päpusele, fără însă a avea si spiritul lor! 454 Фат de samă Dar cel putin, dacš in stilul Fecioarei, am putea gási comparații, imagini, descrieri care să ne atragă atenlinnea şi să dăm măcar în această parte oare-care merit autorului ei. Din nefericire nu dăm peste nimic. Stilul ii este greoiü si fără să exagerez a-și putea spune geometrie. El e plin de expresiuni care arată marea afinitate ce există între d. Vulcan si această ramură а matematicilor. D-sa ne spune că Virginia, pentru aarăta fraților ei intimitatea ce exista între ea si Barbu «intindea mânuţele deasupra capului lui, i soptea ceva misterios, apoi cu navitate (sic) «йла capu- lui еї directiune oblică gi potrivindu-st degetul arătător in dreptul guret си braţul în semi-cere, clipea din gene». Barbu într-un moment de voiosie, pentru a săruta pe Silvia, аге nevoe de a-i așeza «capul în sens orizontal». [n alt moment de violență «iși stringe pumnii tinind ambile mini în linie paralelă cu membrile inferioare». Această frază te sileste a te gindi imediat la un manual de gimnastică a d-lui Negrutzi. Expresii ca: «oblic, orizontal, semicere, cere, cilindric, elipsoidal», etc., se găsesc aproape mai la fie-care pagină, arátindu-[i că trebue si fil bun geometru, pentru ca să înţelegi studiile psicho-sociologice ale d-lui Vulcan. Apol limba in care e scris romanul abundează în neologisme proprii D-sale са: <briantin, abandon, sucombat, culminant» etc., ca și cînd d. Vulcan a crezut că prin aceste cuvinte pompoase ar da o mai mure strălucire lucrărei sale; Unele din ele lipsesc chiar de-a fi pusă la locul lor, ceea ce ne arată, că autorul nu le-a înțeles pe deplin. Dar nota caracteristică a autorului Fecioarei, e în a- ceia de a ne sili, să vedem ca și D-lui lucruri prea banale pentru a fi de un interes artistic. Ne spune d. ех. că usa. se învirtia in țăţăni»>, (sie) ca si cum s-ar fi putut învirti şi-n alt-ceva; cum cà <hecurile se aprinse deja pe străzi şi prin grădinele publice, de ¿menit serviciulut municipal». Ca si cind cetitorii D-lui ar fi convinşi că în capitală, fie- care cetățean își are in primirea sa un felinar, cu obligaţie de a-l aprinde. La scena intre Lia si Virginia пе arată că «bucăţile de rahat erau roze şi de mărimea cutiet în lungime». Dacă d-sa crede că asemenea particularități pot să inlereseze pe celitor, se insalà grozav. Din de semă 455 Cind scena ar fi fost condusă cu artă, puţin ar fiìn- teresat pe cetitori dacă în locul rahatului, (care in ori-ce caz nu putea să fie mai mare ca cutia), ar fi fost soco- lată вай bomboane ruseşti. Dar vedeţi: pentru ca Lia să poată triumfa си pornografieul ei simbol, nu putea а se folosi de cît de-o bucată de rahat. * Insă ce e mai curioz, e că autorul Fecioarei mai fa- güdueste apariţia unui пой roman întitulat <Mizerabilit noştrii», care va fi tradus şi-n limba germană. (Lucrul a- cesta ne-a făcut să izbucnim intru-n ris homeric). Nu mai încape vorbă cà e liber să facă aceasta, eu toate că ar trebui să se gindească la prestigiul literaturei noastre, dacă nu la acel al persoanei D-sale. Intre aceia ce D-lui gindeste sà facă si ceia ce produce, e odiferenfä ca între cer si pümint, cu alte cuvinte ca între talent și D sa. Domnul Vulcan ar trebui dat in judecata curfei cu juri, pentru a fi pus la locul stu si pentru a se opri la limp si cu drept cuvint scrieri de categoria Fecioarei. Scriitori ca dl. Vulcan, trebuesc infrinatí prin ori-ce mijloace, de a da la iveală lucrări atit de dăunătoare, scoase nu din iubire de artă, ci numai dintr-o înteresare josnicä. Emilgar.. DOCUMENTE Un înteresant manuscript polon vechii, în care ве vorbeşte mult despre țările noastre, а fost descoperit de curind in Berlin, de compatriotul nostru d. prof. Em. Grigorovitza, ce-și face actu- almente studiile superioare de filologie germană acolo, si ne sem- nalează descoperirea sa, precum urmează : Secţia de manuscripte de la Biblioteca regală din Berlin are marele privilegiu că de cîte ori se întîmplă, ca unul din profesorii universitari din localitate вай sa- vanti germani recunoscuţi, ar avea nevoea să consulte vr-un manuscript original din archive si bibliotecă străine, să întervină imediat pe cale oficială si diplomatică la statul respectiv si se ceară transmiterea originalului în chestiune la Berlin, unde se păstrează apoi sub supra- veghierea custozilor, pentru ca specialistul interesat să se poată folosi în toată tichna de izvorul științific dorit. Precum obtinusem încă de la venirea mea la studii în Berlin, precioasa autorizaţie de-a lucra în secţia de manuscripte a bibliotecer sus menționate, am avut ocazie să văd într-o zi o colecţie de manuseripte interesante po- lone, sosite dela vestita bibliotecă а universitäter iage- lonice din Cracovia, Profesorul de limbi slave, cunoscutul savant, d. Dr. Brückner, care-și procurase aceste tesaure spre consultare, a avut extrema amabilitate a-mi arăta prefioasa colecţie si mie. Spre nespusa mea uimire, am dat de un dosar de memorii, serise pe la anul 1641, de polonul arian Zigmund Lubiemicki, între care si un jurnal de 37 de file, în care se descrie zilnic si cu multe amănunte călătoria unei misiuni diplomatice a regelui Doeumente 457 polon Sigismund, ee a traversat, în calea er de la Cra- covia spre Stambul, țările noastre, toemal în timpul, cînd se resboiait domnul Moldovei, Vasile Lupu, cu domnul Munteniei, Mateiii Basarab. Misiunea în chestiune, din care scriitorul jurnalului făcea însuşi parte în calitate de voluntar aspirant la serviciul de diplomatie, avea de scop încheierea unui tractat de pace şi alianță cu sultanul de pe atunci, si, precum situaţia ambelor țări románesti era controversată in ce priveşte relatiunile diplomatice hete- rogene ale fie-căreia din țări față de regatul polon, im- presiunea ce rezultă din primirea călătorilor in Mol- dova adversară si Valachia amică, dă notitelor seriito- rului acelui jurnal un deosebit caracter, interesant în toată privinţă. Avînd fericirea a cunoaşte binigor limba polonă, am copiat cu îngrijire cele 37 de fete ale manuserip- tului, care se ocupă în special eu câlătoria prin (ara noastră, adică de la atingerea hotarului moldovenesc, sa- tul Tabăra (lingă Cirniceani) si ріпа la îmbarcarea că- Jatorilor pe Dunărea, de unde ait apucat арої drumul spre Silistria. Am dat cea mai mare atenție deseurcáret textului manuscriptului, care pe lingă că pare a fi fost redactat în grabă și într-o limbă originală prin formele ci căutate, maf este încă si împestrițată cu multe lati- nisme si cuprinde, în șirul expuñerilor, une-orí incohe- renti ciudate. Revizuind in urmă încă-odată textul, am hotărît ca la prima ocazie să traduc cuprinsul pe romà- neste, de oare-ce, am ajuns la convingerea că este bine că aceste interesante relațiuni asupra țărilor si oamenilor noștri, într-o epocă atit de împortantă, să fie scoase la iveală, şi am hotărit publicarea lor precum o дай aci, а- daopind si eite-va reflexiunt referitoare la unele din părțile mai de samă ce prezintă raportul zilnic al serii- torului polon. De-o camdată anexez următorul REZUMAT Titlul pe care-l poartă jurnalul manuscript referitor la călătoria misiunei diplomatice în chestiune este: Dia- riuse drogi tureckiei. Misiunea trimisă de regele polon 458 Documente Sigismund se compunea din mai multe persoane, între care cele mai remarcabile : capul delegațiunei, cámüra- sul Wojciech Miaskowski, sfetnicii Kossowski si Ciscnieki, tălmaciul Romaszkiewiez, secretarul Krakowski, un con- fesor catolic si aliit, în numérul căror se afla asemenea si practicantul voluntar de diplomație, Zigmunt Lubjemiecki. Acesta era un nobil polon, dintr-o familie vestità pentru näzuinfi literare proprii si mecenare, avind un deosebit renume prin faptul, că se ținea de credința sectară a Arianilor. Din familia lui demult însă nu mat există nici un descendent, Jurnalul seris de Lubiemiecki este împărțit pe date exacte zilnice si cuprinde notifi scrise cînd mai pe larg, cînd mat pe scurt, precum eran și peripetiile vo- iagiului misiunei numite. Plecarea s-a făcut din Lemberg şi poartă data de 15 Februarie; sosirea la hotarul Mol. doveï are data de 3 Martie 1840, ajungerea la malul Dunäreï, вай cu alte cuvinte trecerea din ţările romänesti în imperiul turcesc propriii zis, data de 1 April. Inceputul călătoriei prin teritoriul Moldovei, îl sem- nalează scriitorul jurnalului, dînd mat intiiü o copie e- xactä de pe interesantul salv-conduct, ce se pare că a parvenit şefului misiuner polone înainte de-a calca pá- mintul (quasi inamic) al principatului moldovenesc, El zice: «Copia ipsa tego Hospodora Wloskiego listu—tenor talis»: ceea се va să zică pe romäneste că «Copia însăşi a respectivei scrisoră de recomandatie, date de acest domn moldovan, glăsueşte ast-feliŭ> : Wielmozne mosci pani podkomorzy lwowski, moj wieloc mosci panie y przyjacielu ;—adecă : Mult puternicul, Gra- ciosul Meu Domn Subcămăraş...... spunînd, ей în urma serisorii primite de la stăpînul șefului misiunei, prin care-ï se dă ştire de trecerea delegaților respectivi prin Moldova spre Constantinopole, se bucură de a-ï vedea pe numiții | traversind (ara sa si se simte dator a-ï incunostiinta înainte de toate cá de si avidissime i-a aşteptat вй so- sească, totuși, trebue să li comunice despre schimbarea, се s-a petrecut rerum vicissitudo în domnia înaltei Porţi otomane, împaratul sultanul, Murad, la care delegatiunea aceasta avea să se ducă, sávirsindu-se (suum diem tran- segit) si în locul săii suindu-se pe tron inruditul luf, noul Documente 459 sultan Jbrahims..... Urmează apoi, odată cu aceste, obser- vatiuni semnificative, obicinuitele urări de bună călătorie, zicînd că hătmanii coroanei ай si primit ordinele cu- venite pentru ca călătoria misiunei luminatului vecin re- gal să fie ocrotită de slujbasii térif, ete. etc., semnat la lași, eu data de 26 Fevruarie, 1640 de adevăratul amie si servitor Vasili Voevod gi hospodar al țărilor moldoveneşti (iter. Hospodar Ziem Moldawskich). Apoi se succed re- latiunile zilnice. incepind cu data de 3 Martie, adică ple- сатса delegaților din localitatea Stepanowiee (probabil Ste- fänesti) unde li еза întru intimpinare un pârcălab mol- dovan cu cîte-va zecimi de Cazaci si urează şefului misiunii în numele {аге} bun venit. In 4 Martie, misiunea face popas la satul T'abàra si soseşte spre noptare la localitatea Cirniceani. Aci se po- meneste de o luptă ce ar fi avut loc înainte, între prin- cipele polon Korecki, cu hetmanul вей Zolkiewski si între Moldoveni, descriindu-se triunghiul strategic de la Ļu- fora, în care se intárise dinsir (nu departe de malul Pru- tului, lingă satul Tutora), cu movilele si resturile de ma- terial de apărare, ce se gâsiau, pe cit se pare împrăş- tiate si în acel moment încă la locul deseris. Scriitorul jurnalului nu omite a observa aci, cum răceala primirei în Moldova începea să se resimte în sînul misiunei prin faptul, că la Cirniceani nu li s-a trivuis de cătră domnul moldovean nimene întru întimpinare, de şi ріпа la reședința färeï nu ега de cît depărtare de trei mile, etc, ete. In ziua de 5 Martie, spre sară, misiunea ajunge la Iaşi, intimpinatá fiind de însuși fratele lui Vodă, cance- larul său, toţi spátaril, cu sese steaguri de Cazaci, oştire pedestră si muzică militară; hospodarul însuși însă,—pre- cum spune Lubiemiecki eu oare-care sarcasm, —n-a găsit de cuviință să iasă înaintea ositilor, pentru a nu da, cum se auzise (liter. ferunt, sic credere fas est), prea mare atenţie trimisilor, ete. ete. Se desvoltă apoi din asta un prea înteresant conflict, cu detailuri intime din ambele рані, pe care polonul cu jurnalul le expune eu colo: ritul omului interesat în cauză comună. Se daŭ afară de asta, și amănunte curioaze asupra vietei de la curtea lui Vasile Lupu, asupra Iașului, ca orâș de reședință, ete. ete 460 Documente La 12 Martie misiunea pleacă de la Iaşi si petrece noaptea în satul Scînteia, la care loc se deserie în jur- nal traversarea drumului pînă la Vaslui, cu amănunte de tot hazlii, dar si naive. Ruinele foastelor curți domneşti din acest tirg îl motivează pe scriitor a pretinde că vi- teazul devastator nu a fost altul de cit principele polon Koreeki. La 14 Martie misiunea sosește în localitatea Culica, unde tinguirele asupra relei îngrijiri a călătorilor şi cailor lor se înăsprese, în cit notija finală spune: «Omnia pro- prio ore musielismi (trebuiräm) nobis et famulis procu- rare». In !5 Martie ай sosit numiții la Bérlad, în 16 la Tecuci, Таг în ziua de 17 la Focşani, unde descrierea călătoriei începe a lua o formă nouă şi întră în detailuri elogioase de toată mina, prin faptul că misiunea este pe cale a esi din Moldova neprietenoasă, trecînd hotarul spre mult așteptată țară amică al domnului simpaticeí Va- lachii. Semnele de primire excelentă, cordială, se arată chiar de la traversarea adineului riu Siret, cu ajutorul, bravilor si, —se exprimă jurnalul — neîntrecuților inno- tatori $i falnici Multani (asa numese adică Polonii pe Munteni, pe cînd Moldovenilor li spun Vloci). Asemenea primirea si îngrijirea călătorilor in toate locurile de oprire este amintită cu multe elogii și vorbe măgulitoare. Totust se pomenește si de suita moldovenească, care a însoțit pe poloni pînă la hotar, unde ist iea in fine in mod deo- sebit de ceremonios rémas bun de la șeful misiune). In ziua de 18 Martie, delegatiunca soseşte la Rimnie (în manuscript se vede numele adevărat al acestui tîrg, adică «Rybnik», bogat în peşti). Aci şefnl misiunet pri- meste de la domnul Valachieï un alt salv-conduct cu cuprins extrem de simpatie si nesfirsite asigurări de dra- goste si prietenie, ete. etc., avînd semnătura: Matheusz Baszaraba Woewoda, hospodar ziem Multanskich, care era apoi repetità si cu slove turcești, jos la sfirsitul scrisorer, Inbolnăvindu-se şeful delegației Wojcieh Mjaskowski, misiunea se opreşte douë zile în Bimnic, de care prilej profită scriitorul jurnalului pentru a nara diferite lucruri înieresante, între care si intimplarea unui cutremur de pămînt. La 20 Martie sosesc apoi la Buzeü. Observatiu- nile asupra localităţilor percurse, mai ales bogăţia #ërer Documente 461 in vinat, buna impresie a locuitorilor, alaiul militar de care erati însoțiți călătorii, si diferite întîmplări sunt în- sirate în jurnal. La 23 Martie ajung în tirgusorul Gher- сца si de acolo continuă drumul spre Bucureşti. De aci încep apoi descrieri foarte detailate si expuneri sim- patice relativ la primire. In Bucureşti, trimisul polon își face corespondenţă spre stápinul séü, raportindu-i despre toate si la 29 Martie, pleacă misiunea întreagă mar de- parte, însoţită de un alaiü splendid si sosește sara in satul Mieziresti. Intr-o localitate, pe care scriitorul o nu- meste < Раресї» (1!), se îmbarcă in sfirsit misiunea, trimi- find maï înainte ре dor din membrii delegaţiei la Silistria, са să ceară de la pasa guver:ator al noului sultan, in modul obicinuit, ospitalitate s dreptul trecerei spre Con- stantinopole. Em. Grigorovitza Berlin, 18 Mat, 1900. 0 călătorie de la București la lagi Scrisoarea lui Albert Chevalier către Baligot de Beyne din 1864 Jassy, 10/22 Mars 1804. Mon Cher Monsieur Baligot, Combien de fois, depuis 15 jours, vous êtes vous demandé : Pourquoi le Capitaine ne m'écritil pas? Pourquoi ce silence ? L'air de la Moldavie Vaurait-il transformé au point de le rendre négligent ou oublieux ?. Non rien de cela, heureusement pour moi; je vais commencer mon bavardage de voyageur, et, avec votre indulgence ordinaire, j'espere que lorsque vous m'aurez lu, que vous m'absoudrez. Nous avons mis neuf jours pour arriver à Jassy! Partis, le mereredi 12/24 Février, à 1 heure, le général Mano et son neveu 10 462 Documente montés dans un Drouzka; le capitaine Cantilli, Grechiano (un pa- rent du général), Alexandre Mano, compagnon de route de votre serviteur montés dans une formidable diligence mue par la force de 8 bons chevaux, firent la route 'de Bukarest à Ploesti, assez rapidement pour y arriver vers les 6 heures du soir. Notre convoi s'arrêta dans la cour de la maison Cantilli où une splendide hos- pitalité nous attendait. Le lendemain matin, nous nous mimes de bonne heure en route. Les frères Cantilli avaient eu, la veille, l'extrème obligeance de nous prévenir que nous aurions de nombreuses tribulations à essuyer, une fois sortis de Ploesti Notre vieille gabarre qui pen- dant la première journée de route, s'était assez bien comportée, nous donnait cependant d'assez vives inquiétudes: sa pesanteur doublée par la hauteur de sa construction provoquait un roulis incessant à donner des maux de coeur à de plus vieux loups de mer que nous. Nous allions avoir, à franchir d'aprés le tableau qui nous en avait été fait à Ploesti, des rivières et des torrents sans ponts; des terres impossibles, les chausseés étant impracti- cables surla plus grande partie de leur étendue, puis des ponts aussi impossibles; mais il n'y avait pas à hésiter, il faller aller en avant; notre brave général formait l'avant-garde, le corp d'ar- mée devait done forcément le suivre; c'est ce que nous fimes. A notre sortie de Ploesti, la premiere difficulté que nous rencontrümes sur la route, fut le passage à gué d'une petite ri- vière au fond vaseux, appelée Ialomița; heureusement pour nous la fonte des neiges ne l'avait pas encore gouflée, et, au moyen d'un mouvement en forme de S fait sur son fond moelleux, notre vieux bâtiment, mü par la vapeur de 12 chevaux, s'en retira d'une manière assez honorable et pas inquiétante. En sortant de ce pas difficile, nous nous élancámes sur la route, mais, elle était si mauvaise, que ce ne fût qu'à la tombée de la nuit, que notre convoi put faire son entrée dans la cour de l'Archevêché de Buzau, oü nous devions passer la nuit, Nous n'avons pü étro présentés à S. E. qu'après son souper et qu'après le notre, qui par malheureusement quoique avec une certaine profusion, ne nous invita nullement à lui faire honneur, quoiqu'il y eut autour de la table six ventres affamés. Potage, viandes et légumes a- vaient une piteuse mine et exhalaient une odeur atroce de carême Documente 463 orthodoxe; il y avait bien sur la table un petit cochon de lait, euit au four, et dont la surface dorée, nous invitait à lui faire honneur; mais au moment où je m'en emparais pour le découper, je m'appergus qu'il avait le derrière tout grignoté, comme si, un autre rat, eût conçu la même pensée de la fable du bon La Fontaine, en perçant cette entrée, pour se retirer du monde ; per- sonne n’en voulut manger; puis pour couronner ce magnifique diner, un vin détestable, un vrai vin de purgatoire! Et dire que nous étions dans la maison du bon Dieu!.... Hélas oui, nous y étions dans la maison du Bon Dieu, et cette pensée nous ramena à des idées religieuses; nous nous résignämes, mais non pas sans envoyer, du plus profond de notre coeur, cuisine et cellier de l'Ar- chevéché, à tous les diables passés, présents et à venir ! En com- pensation, pour notre dessert, il nous fut permis de nous pré- senter à S. E. qui nous a acceuilli très-gracieusement et que nous aurions trouvée eneore bien plus gracieuse si elle nous avait fait servir une meilleure table ; (Phospitaliti Cantilli поиз avait entièrement gatés, lu veille), S. E. est un assez beau personnage, tres affable, qui m'a fait l'effet d'avoir de l'érudition, porté pour le progrès et parlant très-agréablement le français ; nous ne vimes près de lui, qu'un certain monsieur, qu'on m'a dit étre le Préfet et qui m'a paru être greffó sur avocat, Le lendemain matin, on nous a servi un assez bon café: puis nous avons été prendre songé de S, E. qui a daigner nous présenter sa main à baiser en échange d'un autre sur le front, que chacun reçu ainsi que votre serviteur, qui, la veille avait bien trouvé moyen de se soustraire au baise-main; mais cette fois il lui fut impossib'e de le faire sans s'exposer à ótre tant soit peu ridicule aux yeux du prêtre et du général., C'est cependaut la première fois de ma vie, que Je m'incline sur la main d'un prêtre, et dire que je men suis pas mort. Quelle Providence !. Le temps qui depuis deux jours était resté couvert, suait l'eau assez abondamment ou moment où nous remontaâmes, le général à bord de son léger yacht et nous 4 à bord de notre for- midable vaisseau. Notre coeur se serra un peu, quand nous fümes eu route et hors de la ville. On nous avait fait un récit peu ras- surant sur le passage à gué du redoutable Buzau; aussi notre brave général avait-il eu la paternelle prévoyance d'augmenter la. 464 Documente force motrice de notre bâtiment, en lui donnant un supplément de 4 chevaux, ce qui formait un attelage de 16 chevaux, dévelop- pant une queue presque rivale de celle d'une comete queleonque, sauf qu'ici, c'était la queue qui entrainait le corps. Enfin nous approchâmes de cette terrible rivière ; son aspect était vraiment sinistre; sa largeur moyenne n'avait pas moins d'un kilomètre avec ses rivages marécageux et parsemés de trous et de flaques d'eau. La légère voiture de notre général passa assez heureuse- ment sur ce sol perfide et ateignit le bord principal de la rivière, Notre machine dût cherchor et prendre un terrain plus solide ; à notre tour, nous arrivâmes aussi sur le bord principal de cette ri- vitre mais се ne fut qu'après avoir failli verser plus de dix fois, surtout dans un endroit où nous fümes obligés de passer dans un. pli de terrain n'ayant pas moins de 2^ de profondeur et rempli d'eau à la moitié. Notre impossible machine se fiant sur l'habileté des postillons et la bonne volonté des bétes, plongea hardiment dedans. Deux formidables occilations nous envoyèrent brutale- ment de tribord à babord et de babord à tribord; l'eau était entré dans notre voiture et nos jambes y tempaient ; nous cründes un instant à la fin du monde, Quand nous reprimes nos sens, nos regards égarés s'interrogenient mutuellement et paraissaient tout étonnés de se rencontrer, et cependant ce n'était encore qu'un faible échantillon du danger réel; nous approchions du rivage du styx moderne. Le Buzau roulaient ses eaux rapides et boueuses, mais leur hauteur permettait encore de pouvoir le passer. La voiture du général était déja entrée dans la rivière ; l'eau la rem- plissait presque; arrivée au */, de son trajet, le cheval du pre- mier postillon s'abatait et déja los flots entrainaient ce dernier ; mais il se redressa bientôt, revint courageusement à son cheval qui s'était relevé lui-même, le saisit par la bride et le 92 postillon enlevantà propos ses chevaux, général et voiture abordărent en- fin heureusement, C'etait à notre tour maintenant, mais double- ment avertis, nous descendimes courageusement de notre loco- motive, et. nous la laissâmes seule opérer son dangereux passage ce qu'elle fit très bien et d'un petit air narquois qui était de circonstance car nous etions restés tout quatre sur la rive per- chés sur nos jambes comme des dindons, n'osant pas faire un pas, de crainte de nous embourber. Des marins de cette localité qui Documente 465 se trouvaient sur la rive opposée, appercevant notre détresse, détacherent un petit batelet et vinrent au nombre d'une demi- douzaine, à notre secours. Arrivés à nous, ils formèrent pardeux, au moyen de leurs bras et de leur mains une chaise à por- teur et nous transportèrent dans le batelet et enfin de l'autre coté de la rivière, Là tout le terrain du rivage était plus ferme, plus sablonneux et plus caillouteux, Enfin après ?/, d'heures de mortelles angoises, nous nous retrouvions tous réunis, nous félicitant d'avoir беһаррё si providentiellement à toutes les embüches ten- dues par cet infernal Buzau. Nous avions bien franchi la riviere, mais pour étre venus chercher ce gué possible, il avait fallu nous détourner considérablement de notre route, et pour la rejoindre, il nous fallait traverser des terres impossibles sur une étendue de 4 à 5,000 mètres environ et dans lesquelles, les aubes de notre bâtiment plongeaient à une profondeur de 50 à 60 cts. Notre at- telage de 16 chevaux ne pouvant vaincre cette grande difficulté, il fut remplacé par celui de 12 boeufs qui donnèrent à notre marche un air de gravité tout-à-fait solennelle. Rentrés sur la voie que nous devions parcourir, nos 16 chevaux remplacerent nos bonnes bêtes; notre machine prit une allure assez allègre et à 3 heures et demie, nous entrions dans Focşani, ой nous devions coucher; mais dans Focşani méme, nos aventures devaient se prolonger. Notre général nous avait précédé depuis longtemps dans cette ville et en avait profité pour faire visite à quelques amis; en arrivant nous ne pümes savoir à quel hôtel il était’ descendu, mais dans l'espérance de rencontrer sur notre passage une indi- cation, nous poursuivimes notre route sur la grande rue, escortés par un double claquement des fouets de nos postillons, ce qui fit mettre passablement de monde aux fenétres et sur les portes ; c'était presque une entrée triomphale. Déjà nous avions fait de nombreux détours, lorsque nous fümes rejoints par un gendarme qui vint de nous donner avis de nous rendre à l'hotel de l'Europe, où le général allait nous rejoindre. Cela était facile à entendre, mais bien plus difficile à exécuter. Il s'agissait de faire une contre- marche et de l'exécuter ауес notre gros bâtiment et avec 16 che. vaux dans une rue qui n'avait que 8? de largeur; c'etait un probleme à résoudre. Gráce à notre haute intelligence, il fut résolu aussitót; il s'agissait tout simplement de découvrir une 466 Documente habitation possédant une cour assez vaste pour que notre équipage püt faire une conversion, afin de pouvoir retourner sur nos pas. A quelques centaines de pas nous trouvâmes ce que nous pouvions désirer. Notre entrée fut mirobolante, mais elle se fit avee un tel tapage, qu'elle jeta la terreur dans cette habitation. Oies, poules, canards, dindons et pigeons, s'enfuirent en poussant des cris d'alarme; les habitants eux-mémes étaient pleins d'effroi et je ne sais pas si le flot de boue qui nous suivait, ne recula pas, épou- vanté, Déjà notre conversion touchait à sa fin, lorsque tout-à-coup, ilse fit un brusque temps d'arrét; bétes et machine se refusa- ient énergiquement à faire un pas de plus. Nous ne pouvions pas non plus descendre, le sol de la „cour était couvert littéra- lement d'une boue moelleuse d'une épaisseur de 30 centimètres que dissimulait une jolie couche de neige. La dame de ce do- maine qui nous avait vu passer devant elle eut piti de notre position tout soit peu ridicule; elle nous envoya des confitures par un de ses domestiques, eu nous faisant demander qui nous étions, je m'empressai de le faire au nom de сев 4 mous" quetaires de nouvelle espëee; puis elle nous envoya du café, qui motiva de ma part un second bille& dans lequel j'avais tournó un assez galant remerciment. Cependant tous ces actes de politesse réciproque ne nous sortaient pas de notre fausse position. Nous étions encore à combiner une sortie honorable, lorsque nous vimes entrer dans la cour, notre général et son neveu, qui, étant à 100 lieues de se douter que l'équipage enroulé sur lui méme, qu'il appercevait au loin, renfermait son état major, n'y prit pas garde, descendit de voiture, entra dans la maison et demanda aux maîtres de céant, s'il n'était pas venu des officiers; ils lui ré- pondirent que non, mais qu'ils supposaient que ceux qu'il cher- chait devaient être les officiers qui se trouvaient renfermós dans une grande voiture et qui auraient dü venir présenter leurs ex- exeuses pour avoir violé leur territoire aussi brutalement oü du moins faire acte de courtuoisie. Le général surpris accourut sur le perron; nous découvrit, éclata de rire et nous demanda ce que nous faisions là. Notre explication burlesque donna lieu à tout. le monde de rire à nos dépens. Cependant, gráce à l'arrivée de notre général, nous pümes nous retirer assez honorablement de ce bourbier. Il rentra dans l'intérieur de la maison suivi de tout la Documente 467 monde; la drouzka dans lequel il était arrivé était au bas du perron; Alexandre, moi et Gréchiano, nous nous précipitimes hors du notre malencontreuse voiture; monter dans la drouzka et nous sauver à toute bride à l'hôtel fut execute aussi rappidement que la pensée. Notre gónóral ne tarda pas à venir nous réjoindre, riant encore de notre aventure. Notre bâtiment rentra deux heures après nous, atelló de 8 boeufs. Son entrée dans la cour fut majestueuse ; nous avions eu bien tort de n'y étre pas restés. Nous avions pensé dans la matinée ne pas nous arréter à Focşani, afin d'arriver plus tôt à Roman ; mais il était trop tard pour nous mettre en route; le temps était menaçant de neigeet nous avions un peu d'appétit. Le général, son neveu et Cantilli, allèrent diné chez М" Cartagiu, père du lieutenant; Alexandre n'était pas très bien portant, et resta à l'hôtel avec nous ; il prit un thé et Gréchiano et moi nous primes un espèce de potage qui ne valait pas grand chose, ainsi que des pommes de terre et un morceau de viande servie sous le titre pompeux de bifftek; le vin était assez potable. Bref, il n'y avait de bien dans cet hótel qu'une magnifique salle de bal, dans laquelle, la nuit précedente c'était donné une soirée dansante suivie d'un pique-nique, par les gros légumes des environs, mâles et mâlesses. Le lendemain à 5 heures du matin, nous étions en route, moins notre général et son neveu. Nous ‘devions lattendre à la maison de campagne de Mr. Catargiu, ой il devait nous rejoin- dre, avec lui dans son coupé de voyage. Nous, nous étions monté dans le drouzka du général; la diligence et nos ordonnances suivaient, Malgré l'abondante neige qui était tombée pendant la nuit et celle qui tombait encore, nous arrivàmes de bonne heure à Maragesti. Le gónéral ne vint nous rejoindre que 5 heures plus tard ; notre présentation faite à Mr. Catargiu, on ne tarda pas à nous faire passer dans la salle à manger où on nous servit un fort joli et bon diner, Le café pris, malgré les vives instances de Mr. Ca- targiu, pour nous faire rester jusqu'au lendemain, nous primes congé de lui et шопійтеѕ dans nos voitures respectives. Nous nous étions, de beaucoup, détournés dela route pour nous arrâter à la maison de campagne Catargiu, aussi nous fal- lutil, pour aller la retrourer, traverser uno assez grande óten- 468 Documente due de terres labourables. Dieu sait, combien de traits-cordes, se se sont cassés ! combien de fois notre monument s'arrêta, combien d'occilations mirent notre courage à l'épreuve ! Et cependant no- tre général, tout en conservant encore une bonne opinion de notre machine roulante, avait du devoir surcharger son léger drouzka, de Cantilli et de Grechiano, et au moment de nous précéder, il nous laissa un Dorobanz, en cas d'un événément; cette sage précaution fut fort heureuse pour nous par la suite. La neige et le vent n'avaient cessé pendant toute la journée; la nuit était complétement venue lorsque nous nous trouvions encore au */, de la poste, où probablement nous ne serions pas restés, si un autre malheur ne fut point arrivé. Nous étions en vue d'un village que quelques lumières nous signalaient; mais pour y arriver, i| nous fallait descendre dans un bas fond dans lequel on n'arrivait qu'un passant une espèce de défilé, ouvert dans un pli de terrain. Il se trouva que ce passage quoi- que peu long, était très rapide et complètement défoncé, A cet aspect nous n'y vimes pas un grand danger, mais nous flairions un embétement positif. Notre malheureuse déligenee avait la veille éprouvé un accident à son train de devant, et là où nous nous trouvions il allait à avoir à subir une rude épreuve. Nous avions franchi presque les 3/, de ce coupe-gorge, lorsque tout- à-coup, un sinistre eraquement viaent justifier nos craintes; le train de devant venait de se briser completement; la. voiture était en- foncée dans 00 centim. d'une boue généreusement épaisse; le soldat qui était resté avee nous et qui avait voulu rester placé sur le siège de l'imperial, alla, lui, son fusil et sa houpelante, piquer une tête dans une boue plus liquide que celle où nous étions enterrés ; il en fut quitte, heureusement, pour une légère émo- tion à ce que je puis supposer, et à un débarbouillage général au moyen de la neige qui se trouvait à sa portée. Alexandre envoya le Dorobanz au village que nous apercevions, afin d'y découvrir une voiture queleonque pour ne pas étre obligés de passer aussi agréablement une nuit d'hiver. Son absence fut longue ; il pa- rait qu'il avait du chercher longtemps; enfin apres deux mor- telles heures d'attente, uous entendimes au loin, des Hue ! Hue ! se rapprochant progressivement de l'endroit où nous avions é- choué puis bientôt, nous vimes poindre la tête de notre doro- Documente 469 ban, puis sa bête, puis enfin un curouza et des boeufs. La navire de sauvetage ayant pu accoster notre vieille gabarre, on nous aida à nous transborder et nous étant enveloppés le mieux que nous pümes de toutes nos eapotes et fourrures, nous reprimes notre route ауес un attelage de 8 chevaux. Un affreux chasse- neige vient nous assaillir en pleine-figure pour augmenter les dan, gers que nous avions encore à courir. Enfin après une heure et demie de souffrances et d'impatience, nous arrivâmes enfin à la Poste de Coupou et entrâmes dans la cour de l'auberge où notre gé- néral s'était arrêté. Nous et le carouza ne formions plus qu'un morceau de neige roulant. C'est sous ce linceul qu'on nous retira ауес peine. Grâce à de bonnes chambres chuudes que notre bon général nous avait fait préparer, notre résurrection se fit promp- tement, et nous pümes alors lui expliquer les motifs d'un retard aussi prolongé (4 heures 1/1), que l'avait plongé dans de très vi- - ves inquiótudes. Mais toutes nos pénibles émotions disparurent aus- sitôt à la vue du bon super auquel nous fimes tous honneur. Vers la fin de notre repas, notre bâtiment était rentré au port, il fut livré au charron pour qu'il le mette en état de rouler avec sécurité jusqu'à Roman; puis chacun alla goûter d'un repos qui lui était bien nécessaire. Notre voiture ne se trouva reparée le lendemain, que vers 10 heures. Aussitôt après notre déjeuner, c'est-à-dire, vers 11 heures, nous nous remimes en route. Notre général voulant ab- solument arriver le lendemain à Roman, avait décidé que nous voyagerions toute la journée et toute Ia nuit; mais lemau- vais état de la route ne nous permettait pas d'avancer plus ra- pidement, quoique nous eussions, un attelage de 16 cheveaux ; mais quels chevaux! Il faisait presque nuit lorsque nous arri- vâmes à l'éntrée d'un pont d'une longueur désespérante, dont la hauteur et le genre de sa construction nous donnèrent un mortel frisson, Nous étions si vivement impressionnés, que personne parmi nous ne songea dans le moment à descendre de voiture, et lorsque cette pensée nos vint, il était trop tard, notre locomotive se trouvait déjà engagée sur le pont. Је vous prie de croire, mon cher Monsieur Baligot, que nous avons passé un terrible moment, ear sentir craquer à chaque tour de roues de notre lourde machine, Je tablier, composé de poutrelles non consolidées, d'un pont sus- п 470 Documente pendu à plus de 12 mètres audessus d'un interminable gouffre au fond rempli d'une eau somble et glacée, il y avait là, une si- tuation à troubler le courage à de plus intrépides que nous. Grâce à une mystérieuse proteetion, notre traversée s'effectua avec bon- heur. Pas une poutrelle ne se rompit; rien ne se brisa dans no” tre misérable machine et pas un cheval de notre équipage de 16 bêtes, ne broncha; sans quoi, nout aurions été precipités, en- gloutis et f... sans miséricorde acuune. Sauvés de cet affreux dan- ger, nous continuámes notre route; mais nos coeurs resterent longtemps encore oppressés. Dans la nuit et vers le matin, à 4 kilometres et demi environ d'une des postes franchies, les cordes d'attelage étaient en si mauvais état, quoique le tirage ne fut pas trop pénible, que des 20 pas en 20 pas, elles se rompaient, et nos chevaux n'y ayant plus confiance se refusèrent obstinément à aller plus loin. Dieu sait, combien de jurons sortirent de nos bouches profanes? Eufin un de nos postillons se détacha pour rotourner à la poste et y pendre un renfort de chevaux. Il mit plus de deux heures pour revenir, et lorsque nous atteignimes la poste suivante, nousco nstatimes que nous avions mis 6 heures pour la parcourir. Nouvelles inquiétudes de notre général, qui forma aussitót un conseil, dans lequel il fut résolu, à l'unanimité, que notre malencontreuse machine ayant perdu toute notre con- fiance, elle serait abandonnée à Roman ; qu' Alexandre, Grechiano et moi, monterions dans un droutzka, loué à eet effet et que nos ordonnances marcheraient seules en accompagnant la voiture qui devait transporter tous nos bagages. Et bien nous prit de cette sage résolution, ear au grand jamais, nous n'aurions pu faire les 3 mauvaises postes qui existent entre Roman et Јавву, surtout celles de Tirgu-Formos à Jassy. Dans la matinóe nous eümes encore à passer un long pont et à solidité douteuse; mais il faisait jour et son aspect était loin d'être aussi sinistre que celui du pont de la Mort, franchi la veille. Enfin Roman se découvrit à nous, gracieusement assis sur son căteau; en avant de son faubourg, nous rencontrâmes un - pont, dont les abords doivent étre assez inquiétants lorsque les eaux sont hautes; nous le traversámes sans trop de difficultés et à 3 heures du jour, nous descendions à l'hotel de Paris, sains et ` saufs, Nous y trouvâmes des parents de notre général qui nous Documente 471 attendaient pour nous conduire dans sa famille, où nous devions diner et où il nous avait précédé depuis longtemps. Chacun s'em- pressa da faire un peu de toilette et nous partimes en coupé. J'y ai reneontré une aimable personne dans M-me Mano et une belle demoiselle à marier, en M-elle Nathalie sa fille, qui adore son père, comme son pere la fille, et dans l'institutrice des nièces du général, M-elle Aspasie, une francaise, un peu maigre, mais ires aimable et surtout une artiste de premier ordre sur le piano. Au moment de quitter cette hospitalière maison, où nous venions de passer une soirée trés agréable, M-me Mano et M-elle Mano, nous inviterent au diner et à la soirée dansante du len- demain qu'elles donnnaient en l'honneur de notre excellent géné- ral. Cette soirée fut vraiment charmante ; le nombre des dames invitées ne dépassait pas le chiffré de 18, toutes aimables, gràci- euses, la plupart jolies, surtout une petite brune, très piquante que j'aurais bienvoulu connaitre plus longtemps. Les hommes étaient en nombre, parmi lesquels se trouvaient de bons et infatiguables dan- seurs. C'est M-elle Mano quia été la reine de cette délicieuse soirée et Alexandre Mano, le danseur galant, le danseur infati- guable, qui plus-tard eut à souffrir de douloureuses palpitations de coeur. A trois heuresdu matin, on servit un splendide souper ot à 6 heures et demie nous étions rentrés à l'hôtel, après avoir pris un congé définitif de ces dames. Deux heures de repos nous suffirent pour être en état de nous remettre en route. Nos nou- veaux préparatifs de départ terminés, et après avoir absorbé une large et bonne tasse de café au lait, précédée d'un bifftek sup- portable, nous partimes pour aller coucher à Tirgu-Frumos, et le lendemain à 2 heures et demie, neuf jours apres notre dé- port de Bukarest, nous faisons notre entrée dans Jassy, dont je n'ai pu voir de la hauteur en avant son faubourg, le Pano- roma, atendu que toute la ville était voilé par un brouillard as- sez épais. Co fut pendant le parcours de ces 4 dernières postes de notre voyage, excepté celle de Mircesti à Tirgu-Formos, que nous eümes lieu de nous applaudir d'avoir laissé notre vieux bâtiment à Roman; car il était certain, comme nous avons été à méme de le constater, que cette fois, nous n'eussions pu échappé à une catastrophe quelconque. Documente Malgré que toute la nature fut plongée dans son sommeil d'hiver, j'ai pu cependant, mon cher Monsieur Baligot, me rendre compte que tout le pays que je venais de pareourir devait étre admirable, quand il se trouvait complètement en possession de toutesa végétation; que la fertilité de ses plaines immenses ainsi que celle des collines et des côteaux devait être prodigieuse. Si ces belles contrées se trouvaient entre des mains habile set intelli- gentes et qu'elles fussent administrées par des hommes éclairés, dévoués et surtout honnêtes, peu de pays sauraient être plus riches qu’elles. Mais malheureusement tout cela manque, pas même une bonne voie de communication, pas même la grande voie qui les traverses d'un bout à l'autre. Ainsi sur 27 postes qui séparent Bukarest de Jassy, je n'en ai réellement rencontré que 2 bonnes, une avant d'arriver à Ploesei et l'autre avant d'arri- ver à Tirgu-Formos; puis une petite partie de chaussée faite par les troupes Autrichienes pendant leur occupation. Des ponts impossibles auxquels il y aurait peu de chose à faire, c’est-à-dire peu de dépense, pour qu'ilsne fu ssent pas l'effroi des voyageurs ; Des guérets qu'on pourrait consolider, ou pour mieux dire, rendre stables, un moyen de pieux enfoncés de distance en distance, maintenant un passage à fond pierreux, sans pour cela géner le cours d'eau; des villes dont les rues principales sont presque infranchissables pendant la mauvaise saison qui se transforment alors en des véritables riviéres de boues, d'une profondeur de 50 à 60 centimètres: telles sont Buzau, Rimnie, Focșani, Bacau, un peu Roman, mais principalement Tirgu-Formos, sur toute l'éten- due de sa grande artère qui est tres longue. J'en vois que tous les administrateus de ces villes doivent être bien incapables et bien coupables. Focsani, par exemple, est admirablement située au milieu de la vaste et riche plaine qui l'entoure; cette ville, pendant belle saison, doit être le point central d'un grand commerce. J'ai remarqué aussi, qu'en raison den sa position topographique, c'est là que devrait-âtre la capitale des deux provinces, et en faire une immeuse place de guerre. Il n'y a pas une butte de terre qui commande cet emplacement, avec une bonne et simple ceinture de fortification comme celles de Paris, avec de larges et profonds fossés, alimentés par les eaux de la rivière de la Putna, et pro- Doeumente ÿ 478 tégée, sur les points les plus accessibles par quelques bons ou- vrages à cornes, cette capitale deviendrait rapidement un centre commercial très important et comme place de guerre, une puis- sante et redoutable position stratégique qui imposerait aux ap- pétits féroces de ces deux oiseaux de proie, appelés Russe et Autrichien. Roman, au besoin par sa position élevée, pourrait devenir, au moyen de quelque bons travaux de défense, une bonne tête de pont, couvrant la capitale, ainsi que Tecuciu, si- tué sur la rive droite du Seret. Il n'y a rien à faire à Jassy, dominé par tout par les hauteurs; les redoutes qu'on pourrait y établir ne serviraient absolument à rien, pas méme pour d momentanément Roman et la capitale. le Directeur du Directeur 2 Alb. Chevalier NOTITE Profesoral Paul Barth de la Universitatea din Leipzig, a- nuntä prin următoarele cuvinte in Litterarischer Centralblatt für Deutschland, aparitiunea lucrărei d-lui Xenopol: Les Principes fondamentaux de l'histoire : ` ile pe care cartea de faţă voeste să le dea, sunt de 3 soiuri, Intiiü vrea să dovedească caracterul stintifie al istoriei; al doile, fiind-că elementul de căpitenie trebue să ocupe centrul ex- punerei, caută să arăte unde trebue căutat elementul de căpite- nie al schimbărilor istorice, problemă care duce numai decit la luminarea critică a tuturor părerilor unilaterale asupra istoriei ; al treilea, dă la sfirsit un scurt capitol asupra metodelor cerce- tărei istoriei. Această împărțire ia trei reiesă de fapt, de si nu se arată în orinduirea exterioară a materiei. Cel mal mare spaţiii il ocupă a doua din cele trei teme, cu toate ей autorul nu a cău- tat să istovească materia. Xenopol vrea să considere viaja statului, dar nu izolată de cele-l-alte tărimuri ale vieţei cu care stă in re- ciprocă înriurire, ea elementul de căpitenie al istoriei. Tintele pe care Xenopol le pune istoriei sunt: 1) reproduire les” faits ; 2) ex- pliquer les faits, en exposant leur. enchainement causal ; З) rechercher dans cet enchainement les séries historiques qui le constituent et par leur moyen enserrer le déveleppement dans ses linéaments généraux. Cum se poate ingala, in eit trele direc(iunile (p. 305—323) este demonstrat prin bune exemple. Tot ce autorul spune este minu- nat și bine cumpánit, d. e. сева ce el aduce din faptele istoriei contra vuetoareï teorii a materialismului istoric. Xenopol este de profesiune istorie, dar nu fără cultură filosofică. Literatura mai nouă a temei lui este, de şi nu deplin, totuşi cu mare bogăţie întrebuințată. Cartea lui merită să fie luată în serioasă conside- rațiune de istorici si de filosofi. Р. В. Notit 475 Revista din Paris Bulletin critique (No. 20, 15 Iulie 1900), spune asupra seriereí d-lui A. D. Xenopol: La principes. fondu- mentaux de l'histoire : Toate faptele ce se produc pot si trebuie să fie orinduite în două tabere : unele sunt asümünátoare si pot să se repete (сй- derea unui pietre); aceste sunt fapiele coexistente ; cele-l-alte sunt tot-d'a-una si neaparat neasămănătoare între ele (moartea lui Napoleon); aceste sunt faptele succesive. Istoria nu este o știință particulară; este un mod de concepție a lumeï, modul succesiv com- ceput în opoziție си modul coexistent. Știința universală se împarte deci în dou ramuri: 1) Ştiinţele teoretice care studiază fenome- mele coexistente asupra cărora timpul nu pune în lucrare nici o inriurire (fizica, chimia, astronomia, biologia, fiziologia ;—psicho- logia, logica, dreptul, economia politică.....); 2) Ştiinţele istorice care ай de obiect fenomenele succesive, supuse înriurirei trans- formiitoare a timpului (geologia, paleontologia..., istoria politică, religions... Istoria ast-feliii concepută (ştiinţele istorice), este o stiință, clef ştiinţa se defineşte prin ideea dorezet si istoria dove- deste şi trebue să dovedească ; ea este si trebue să fie ştiinţifică - şi nu patriotică вай estetică (cap. I—III). După ce a definit ast- felit adevărata natură a istoriei, d. Xenopol studiază condiţiile et nemutabile (mediul, rasa, cap. IV) ; apoi puterile indreptitoare !) evoluţia, mediul intelectual, expanziunea, lupta pentru trait, reac- ţiunea, imitagiunea, individualitàtile, intimplarea (cap. V—VII) ; in sfirgit faptele constitutive (faptele istorice si seriile, cap. IX—XI). Cartea d-lui Xenopol atinge multe idei, suggereazü multe 1. După d. Xenopol (p. 197) iată legile care reguleazi lu- erarea puterilor istorice : 1) propășirea spiritului omenesc, este statornică si nemărginită ; nu este insă neîntreruptă; ca esto o- pera elitei gi se coboară cu încetul in gramadă.— Există tot-d'a-una. о corespondenţă între faptele intelectuale si starea obsteascá a spiritelor.— Expansiunea este cu atita maï puternică cu cit se in- tinde mai mult în spatii şi maï ales în timp; ea procede ca și evoluţia prin valuri propäsitoare şi inapoitoare.— lupta pentru traii aduce dispariţia elementului învins și, une-ori, naşterea unui пой product intelectual.—Reactiunea este in proporfiunea inversă cu acţiunea. — Imitaţiunea împiedică propüsirea, cind ea se aplică la formele in ființă; ea o favoregte, cînd se aplică ideilor nouă.— Imitaţiunea dă naştere unor succesiuni istorice numai atuncea cînd se aplică la elemente succesive, deci neasämänätoare ete, ete 476 4 Notiti cugetări, provoacă si unele critice. Nu vom nota de cit esentialul. D. Xenopol recurge tot-d'a-una la istorie, pentra a dovedi ideile ce le pune înainte, Erudiţia lui este foarte întinsă și pare foarte sigură 3), Păstrez totuşi onre-care indoeli asupra exactitäfer oare- căror, fapte pe caro le citează: cunoștințele noastre despre trecut nu sunt de aga feliü in cit se poate elădi pe ele cu atita siguranță; mulţimea cunoștințelor d. Xenopol mă sparie si mé nelinisteste putin?). Mai mult încă decit metoda lui de cercetare, metoada lui. de expunere dá loe Ја critică, Expunerea logică a tezelor d-lui Xe- nopol este pretutindenea întemeiată de expunerea вай răspingerea ideilor unui cutăruia: Herder вай Mougcolle bună-oară (p. 347). Cartea d-lui Xenopol ar fi cîştigat mult, егей ей, mai ales in cla- ritate, dacă tonte aceste confirmüri вай răspingeri ar fi fost arun- cate în nişte note, D. Xenopol apoi, în jocul puterilor pe care ni le descrie, nu se lasă el a fi înșelat prin cuvinte ? Este la el o mitologie întreagă a evoluţiunei 4), a imitatiunef, a expansiuner (p. 100, 185, ).D. Xenopol vede fără îndoială, sub ele ide. clare si lümurite; mč tem са acel ce-l vor ceti să nu aibă tot- d'a«una aceeași fericire,- Aceste rezerve făcute, sunt in tot largul тей spre a spune tot binele pe care-l merită cartea d-lui Xenopol. Intinderen cer- cetărilor, seriozitatea cugetäreï, îi дай o insămniătate deosebită. Este cea dintiia încercare, cind se face o silinfä atit de constiin- cioasă pentru a pune in rinduială ideile ascunse pe care se ra- zimă lucrarea istoricului si а le face să treacă din lumea | intune- 2. D. Xenopol este el însuși istoric. Este cunoscută a lui Histoire des Roumains de la Dacie Trajane depuis les origines jusqu’ à l'union du principautés 1859, a lut Roumains au Moyen-Age; ete. 3. D. Xenopol vorbeşte in două rinduri de Henri Taine (р. 310—311); nu este invederat de cito scăpare de "vedere. D. Xe- nopol serie (p. 150): revoluţia din 1818 in deosebitele țări ale Europei n-a fost de ci o imitatiune a miscäreï ce a izbucnit in a- cela an la Paris, Cu neputinţă de a se insala mar deplin. D. Xenopol n-are despre istoria creştinismului, de cit o cunoştinţă foarte super- ficinlă; el samănă a reduce creștinismul la ascetism. Nu voiü critica toate eriticele d-lui Xenopol (mai ales p.308). D. Xenopol nu uită й, că sunt unele cauze precize ale unor fapte necu- noscute din pricina lipsei textelor ? 4, D. Xenopol pare a uita că evolutiunea, nu are valoare de cit din punetul de vedere filosofie: ipoteza ne dă putinţa de a ne unifica ideile; dar din punetul de videre științific, ea este Notit coasă a inconştientului in sfera ideilor lämurite. Cite neînţelegeri si cite confuzii ale căror izvoare se ascund in niste noţiuni ne-ana- lizate, crezindu-le inviderate prin ele ingile! Este a face operă meritorie de a încerca să se aducă puţină rinduială în acest haos, Ideia stápinitoare a cărei, nu merită mai puţine laude, decit silința ce i-a dat naștere. Istoria reală nu este productul legilor ; „legile“ de care vorbeşte d. Xenopol nu ocirmuese desvoltarea reală a vietef вай a spiritului: „Огї-се încercare de a formula Jegi reale de desvoltare, legi care să reproducă modul de mani- festare al fenomenelor suceesive saü legi care să le explice, nu va esila nici un capăt (р. 198). In ştiinţele faptelor coexistente, legea este generalizarea unui singur fenomen, reprodus sub dife- rite aspecte. Elementele adunate pentru a-i da naștere sunt ele- mente asăminătoare. Adevărul ştiinţific există prin singura lege, trasă din fenomene asămănătoare, care reprezintă clasa întreagă. Cu totul alt-feliü staü lucrurile cu fenomenele succesive. Cuno- stinfn unei idei generale, care exprimă o serie de fapte succesive nu are nici o valoare, fără acea a faptelor însuși care iaŭ slujit de bază (p. 199); pretinsele legi sociologice in care a vrut să se închidă istoria, sunt absolut zadarnice (c. VIII). Este o sferă a individualului radical deosebită de sfera universalului (р. 336)°). Cartea d-lui Xenopol, nu este o metodologie a istoriei (p. 342), este o contribuţie meritorie la organizarva unui metodologici obşteşti, Albert Dufourcq pănă acuma neindestulătoare și contrazisă de două fapte; indoi- iul «hiatus» care desparte materia netrăitoare de materia trăitoare si materia neginditoare de materia ginditoare. 5. Cum că concepem SE reciprocă a universalului şi a individualului». Cu toate silintele d-lui Xenopol, mă tem că che- stiunea va remănea încă mult timp întunecată. ^ 12 Notiţi ТРУДЫ Бессарабекой Губенрекой Ученой Архивной Коммисїн Mult poate iniţiativa privati, dacă inițiatorii sunt de bună credinţă, pentru serviciile binelui publie. In faţa mea stă cartea intitulată „lucrările comisiunef Ar- . hivară din Besarabia“, tomul I, Kiginiu 1900. Cartea e tipărită in 4% si cuprinde 488 pagini, cu harta o- rasuluf Kisinäu din timpul exilului poetului rus Pugchin in capi- tala Besarabiei, şi cu potretul poetului. Inainte de-a analisa cuprinsul acestei cürfi, cred că e bine să daŭ o mică deslusire despre această „Comisie Arhivarü*. Sunt 15 ani impliniti de cind răposatul Imparat Alexandru al IILlea a aprobat propunerea consiliului de Ministri, de-a înființa „Comisiunile Arhivare“ în toate guberniile, si de-ocamdatä, sub formă de încercări, s-a instituit asemenea comisiuni in guberniile : Twer, Tambov, Riazan si Orel. Scopul acestor comisiuni, era: „înfiinţarea museelor locale, „studierea arhivelor si descrierea antichitätilor acelei localităţi, des- „voltarea activităţii arheologice si arheografice locale“. Ideia si iniţiativa infiintäreï acestor comisiuni se datorește senatorului Academic Nicolae Vasilievici Calaciov, născut la 1821 şi mort la 1885. Primele comisiuni arhivare, ай dat rezultatele dorite, aga că azi mal în toate guberniile ruse, se găsesc asemenen omisiuni și musee, Remăsese în urmă Besarabia, si cu toate ей Directorul $coalei reale din Kiginäu, consilierul de stat Codreanu, ай atras de mai multe-ori atenţiunea Guvernatorului Besarabieï că D-sa e gata să-şi depue serviciile sale în scop de-a cerceta istorin, do- cumentele, antichităţile locale, ete, dar Gubernatorul a tot înlă- turat înâiinţarea unei asemenea comisii arhivare, sub cuvint: вай că lipsesc persoane ce ar putea forma o asemene comisiune (!). вай din lipsa de fonduri (l). A trebuit са Inspectorul general al scoalelor, din circomscripţia Odeseï, d. Chrisant Solschit să pro- pue oficial Gubernatorului Besarabieï, că e timpul ca si in Kisinñu sà se înfiinţeze o comisiune arhivară. Propunerea aceasta s-a făcut in Noemvrie 1897, iar la 23 August 1898, а avut loc inaugurarea ,Comisiunei Arhivare“ in oraşul Kişinău, în presenta Archiepis- copului, Guvernatorului, a tuturor autorităţilor civile, clericalo si a unui numeros publie. s De la. data inaugurării si piná la finele anului 1899, comi- siunea prin Directorul seü d, І. N. Halippa, a dat la lumină pri- mul tom al lucrărilor Comisiunei Arhivare, care cuprinde lucrări privitoare emenamente pe Besarabia şi prin urmare şi pe Moldova. . Iată ordinea materiilor cuprinse in acest volum. 5 Notiti 479 1°, Ideia comisiunilor Arhivare si înfiinţarea unei asemenea comisiuni in Kişinău. Studiü făcut de Directorul Comisiunei I Halippa. 20, Terarehil bisericef răsăritului, carii ş-aŭ găsit asil în ju- risdieţia Eparchiei Kișinăului în timpul revoluţiei greceşti 1821—28. Acest material a fost luat din arhiva spiritualului consistoriü al Kişinăului, In fruntea deserierel acestei părţi, este tipărit în ro- müneste cu litere chirilice apelul făcut în :folosul grecilor fugiţi de iataganul turcesc si care s-a refugiat cu deosebire in Besarabia. Acest apel e semnat de Kneazul Alexandru Golitzin, Apoi ur- miează despre : Veniamin Kostaki, Mitropolit Moldovei; Grigorie Mitropolit Irinopolief, fost igumen In Monastirea Golia din Iaşi; Innocentis, Mitropolit Irinopoliei, fost epitrop monastirilor inchi- nate din Moldova; Nectarie al Sardieï, fost igumen monastireï sf. Spiridon din Iaşi; Neofit episcop Dalmatie; Constandie episcop al Buzăului ; Filotei mitropolit Neapoleï; si alţi ierarehi, de toţi 15. Lucrarea e făcută de Directorul comisiei Z. N, Halippa. 30, Amintiri despre oeupatiunile arheologice, de А. Crilow. 49, Fintina zinelor, de J. N. Halippa. 50, Genmiile turceşti din Besarabia, transformate în. biserici, între ani 1808—13. De Z. N. Halippa. 6%, Orașul Kişinău, pe cind a trăit in el poetul Puschin (1821—1828), si planul oraşului din timpul acela, de IL N. Halippa. < Aci între altele se deseriu institutiunile timpului aceluia ; casele boerestí, modul lor de petrecere, ete. Sunt de asemenea reproduse si cite-va documente din se- colul XVI—XVIII, privitoare la măsurătoarea diferitelor moșii ale Kișinăului, efectuate in 1818. Documentele sunt reproduse in limba timpului aceluia. A- sa este Cartea Domnului Moldovei Petru W. de la 25 Aprilio 7084 К) cu traducerea făcută in moldoveneste la anul 1739. ată eum cepe acest document tradus in moldoveneste : „Precum ай venit înaintea Domniei mele si inaintea alornóstri nboeri, vasutea fata maricăi“, ete... Suret di pe ispisoeul de la „Petru voevod pe satul pe kisináü: din letul sam: Un alt document al lui Radul W. din 29 Noemvrie 7125 (1617) eu traducerea din 25 April 1729. Un document a luf Vasile W. din 4 August 7149 (1641). In total sai reprodus XXI de documente a diferiților Domni în diferite cestiuni. Aceste documente ай fost colectate şi sistematizate de d. Halippa. Urmează apoi 11 documente scoase din colecţia documen- telor vechi ale familiei D-nei Z. F, Donici, născută Carp-Ruso. Tar spre sfirşitul lucrării, sunt publicate dárile de seamă, despre diferitele institutiuni contimporane, si specialminte, des- pre aetivitatea diferitelor comisiuni, ee ай fost instituite in dife- Notit rite timpuri, in ce priveşte regularea archivelor, ceia ce a si pre- gătit actuala societate вай institutiunea archivară. Inainte d'a încheia prezenta dare de samă despre această lucrare, foarte importantă pentru neamul rominese, cred, că e bine să reproduc adresa acestei comisiuni archivare Besarabiene, ce poartă data de 7 August 1900, No. 535, spre аве vedea cum stă cunoștința limbei moldoveneşti în zilele noastre în Besarabia, Reprodue exact eu ortografia acelei adrese: Domwiel-sale D-lui Profesor Gavriil Muzicesco Honorate D-le Profesor! Comisiunea Besarabiană archivară, unul singur institut, de- dicat studiilor despre epoacele de mult trecute ale Besarabiel, în primul an al existenţei sale (e fondată la 1898, August in 23) ай pus baza edifiuneï acestor studii, sub nume de „Lucrări a Comi- siunel^, a cărora primul volum а apărut la 28 Ianuarie 1900, Cu stimă prezentindu-vă acest volum, comisiunea vă roagă să-i veniţi în ajutor cu cel felii de susţinere (in formă de sacrifici de cărţi, manuscripte etc.), care va fi mai lesne, Credem, că, ca un fost basarabian, D-voastre nu ni-fi lasa fără atenfiune acest sincer rwgámint. Cu stimă cătră persoana D-voastre rămânu Director al afacerilor comisieT lon Nicolai Halippa: Dacă toată societatea cultă a Moldovenilor din Besarabia ştiii tot așa de bine a cugeta si a scrie romineşte, ca d. Halippa, cestiunea rominismului e salvată in Besarabia, căci de poporul de Ја ţară nu trebue să ne ingrijim, el își păstrează limba în casă, са cel mai scump odor. Taranii Basarabieni nică pin& azi, de la 1812, n-ai învăţat rusește, ci din contra, а silit dese-ori pe preotul rus, să înveţe moldoveneste, înlesnindu-l si cu cărţi bisericeşti a- duse din Moldova. Acum însă, cînd ni-se presintă ocasiunea asa de favorabilă de-a înlesni invajarea—in mod indirect—a limbei romine, prin formarea biblioteceí societütef basarabiene Archiva, cred că ser- viciul eel mai real il putem face, trimifind donaţiuni de cărţi eu conţinut istorie şi literar, la adresa acestei institutiuni, căci alt- felii eam greü vor resbate cărţile noastre in Besarabia, unde toţi rominii vor avea ocasiune să se adape din izvorul bine-fácitor al cunoștinței limbei moderne. G. Muzicescu IASI TIP. H. GOLDNER. STRADA PRIMARIEI No. 17 ARHIVA ORGANUL SOCIETĂȚII STIINTIFICE ȘI LITERARE DIN IAŞI Anul XI. Noembrie și Decembrie 1900. No. îi si 12. A. D. XENOPOL Amintiri de călătorie D suire pe Pilatus Pilatus este un munte, aşezat aproape de Lucerna, ре malul Lacului celor patru Cantoane. E mai înalt de cit Righi cu vr-o 400 de metri, mult maï drept însă si mai ripos decit el. De cit-va timp s-a făcut pe Pilatus un drum de fier cu roți dintate, spre urcare in virful lui; aici se айй un otel incäpätor si prea bine întocmit, unde poți sta peste noapte si chiar petrece mai mult timp, da- că te prinde gustul a privi la nouri si pe partea lor de deasupra. Z: Drumul de fier care te urcă ріпа în virful munte- luí, este mult mai repede decit acel de pe Righi; clina lui ajunge adese ori plecarea maximalà de 48°, mai pe jumătate apropierea de verticali, construcţie de o indrüz- neală ne mal pomenită. Calea este tăiată mai toată in stincă, și adese ori nu este mai largă decit a fost de ne- voie pentru așezarea sinelor, cuprinsă “fiind intre un pă- rete uries de piatră si prăpăstii infricosate, cu adincimi ce A. D. Xenopol trec une-ori peste 1000 de metri. Vagonul, fiind mai lat decit osiile roţilor îmbucate in șine, cint te afli in el, nici nu vezi pămintul: ce te susţine, ci prin ferestile vagonulut privirea se cufundá de odată in noianul prăpastiei. Tot timpul ai întipărirea cà strábati o punte, aşezată la o a- metitoare înălțime deasupra văei peste care treci, si vrind nevrind, trebue să-ți pierzi liniştea sulletească. Cu toate aceste, nici un pericol real nu te amenință, căci mai în- tăi roțile cu dinți se îmbucă orizontal in scripetele de o- tel, şi nu vertical, aşa că fac cu neputinţă o esire a va- gonului din şine ; apoi la cea mai mică scrintire a ma- sinel, niște popritori puternici stavilese vagonul pe loc. In- crederea deplină a călătorilor în siguranfa căei si că face de asemenea suisuri pe roți dințate, se ráspindesc pretutinde- ne, atit în Svifera cit si pe aiurea. De la 1871, cînd s-a deschis pentru prima oară un drum de fier cu dinți pe Righi, si piná astă-zi, nu s-a intimplat nici aici, піст ni- cüirí aiurea vre-un accident. Ва numai odată s-a intim- plat asa ceva, cu ultimul tren се coboria de pe Righi în Octombrie 1883, si care ducea spre vale 1паї multe o- biecte de la otelurile de pe culme, ce trebuiaü inchise in timpul ierrei. Vagonul fiind prea incarcat, peste greutatea regulamentarä, se rupseră frinele, si vagonul cu locomo- tiva apucarä la vale cu o răpejune furtunoasă, se dădu- ră peste cap, sărind din sine în prăpastie, unde se zdro- biră in mii de bucăţi de asculisurile stincilor. Masinistul avu timpul să sară. Numai un bucătar sürmanul ce adu- сеа pojijia casnică de la oteluri, îşi pierdu viaţa in acea- sli nenorocire. Suisul pe Pilatus (ine mai mult de o oară, urcarea ne fücindu-se decit cite un metru pe secundă, si tot aşa si coborisul. Putin timp după ce ai părisit staţiunea Stan- stadt, aşezată pe marginea lacului, pierzi din vedere pinza de apă, întrind în liuntrul muntelui, pe unde singur a fost cu putință a se tăia calea. Rar numai și pe apucatele se mai zăreşte cite putin umeda cîmpie, peste care^te inalți, si in tot timpul suisuluí nu vezi aproape decit stinci u- riase, prăpăstii ameţitoare, păduri seculare siü treci prin tunelurí—septe în totul, din саге unul in destul de lung. In deobste, drumul îţi face o întipărire cam apăsătoare, fiind ci ai înainte numai grozävia muntelui, fără ca ea Amintiri de călătorie să fie intoyäräsitä, ca in calea de pe Righi, de desfásu- rarea unei privelişti incintátoare pe fața lacului si pe cim- penia mai îndepărtată. Acolo sufletul ţi-e impärtit între teama instinclivá a urcărei în aparență primejdioasă, si incintärile aduse prin intipiririle frumosului. Pe Pilatus drumul päriod mult mai primejdios, simtimintul conser- уйгеї individuale este mai adinc răscolit ; el av jigni pro- babil chiar întipăriri frumoase, dacă ele s-ar arăta ochiu- lui îngrijit; acesta neavînd inainte-i decît partea infio- rütoare a muntelui, fără al siü farmec linistitor, nu se naşte în suflet o luptă intre frumos și frică, ci întipări- rea grozavului adăugindu-so cătră acest din urmă simți- mint, toropeste mintea si o nemulfämeste. Cind ai ajuns sus, răsufli cu putere si, dacă ești credincios, ili faci o cruce ascunsă, că ai scăpat teafăr. Suișul pe Pilatus nu are nimic fermecător, si după ce îți mulțămeşte curiozi- tatea, nu doreşti să-l reincepi. Otelul este intors cu fața spre valea inch prin ca- re aï urcat, aşa că vederea din el este țărmurită de niște stinci urieşe si goale si de nişte prăpăstii ce par farà fund. Acciast intipürire întristătoare apasă asupra sulletului, si după ce te afli in siguranţă la ferestrile camerei. Numai din dosul otelului se află o terasă, de pe care se deschide un orizon nemärginit si de unde ochiul poate să se afunde deodată si aproape vertical în jos spre baza muntelui, la o adincime cam de 1500 de metri. Une ori un nour mai le- nes-se tirie tăganat pe sub ochi, înterpunîndu-se între el şi valea adincă, si арої încet, incet, trügindu-si man- tia zdrentuità de vint, descopere cind ici, cind colea, cite o parte a tabloului ascuns de el. Drumurile ce șer- puesc la baza muntelui prin verdele cimpieï, раг niște fi- re de aţă si, dacă trec pe ele cară, cal зай oameni, aceș- tia samänä a fi numai niște punte mişcătoare, Privind in jos de pe ameţitoare înălțime, mi-am pus o întrebare. Pentru ce oare lucrurile văzute de sus in jos, de la înălțimi, par mai mici decit privite la aceiași dis- Хао in plan orizontal ? Acesta este un simfimint obștesc, şi nu se va intilni un om care, urcat la o înălțime chiar nu prea mare, bună-oară un turn, să nu sà mire de cit de mici îi par lucrurile de sub el. Chestiunea nu poate fi explicată numai pe calea fi- A. D. Xenopol zică a opticei, prin aceea cá unghiul vizual sub care se văd obiectele s-ar micşura, cînd privim la ele їп direcți- unea de sus in jos; căci aceasta poate să se înlimple nu- mai pentru obiectele ce stai vertical față cu pămîntul, nu pentru acele ce aü o întindere paralelă, orizontală, si pen- tru саге privirea de sus nu micşorează unghiul vizual. Se infilege bună oară, ca un copac văzut din înălțime să ne pară mai mic, decit văzut de pe planul pe care el se află, întru cit îl videm tot mal mult prin creștetul săi; dar nu in[àlegem pentru ce am vedea mai mic un car, o grindă, un om culcat, si asa mai departe. Credem că explicarea acestui fenomen trebuie cüu- tată și în partea psichologică, si nu numai in cea fizi- că а întipăririlor. Ochiul nostru este deprins a müsu- ra proporţiile obiectelor de la distanțe orizontale, şi cind e adus a o face pe linie verticală, este strămutat pe un cîmp pe care nu e deprins. Dar nu numai atita: omul e învățat să trăiască pe pieptul pămîntului, şi огї-се depä- sire a nivelului obicinuit este intovărăşită de o intipárire de neliniște, chiar in cazul cînd înălțimea nu s-ar putea im- bina cu teama pentru conservarea individuală. Din a- ceastă cauză se explică ameţala de care sunt cuprinși a- cei nedeprinsi cu urcarea înălțimilor, chiar ale celor mai si- gure. Ori ce înălțime, pusă sub un om, îl scoate din si- guranfa sa personală şi-i inspiră teama, fie ea cit de ne- rațională, că ar putea cădea. Distanţa de sus in jos inspi- ră omului frică. Acest simfimint are însă de efect mări- rea cauzei ce-l produce: în cazul nostru, distanța pare mult mai mare decit este în realitate, şi, ca o urmare, о- biectele văzute la acea distanță se par mai mici. In curind însă, cugetarea mea fu răpită cătră un alt curs de idei ce se raportaii mai mult la o interesantă în- trebare estetică, anume la efectul pe care-l are înălțimea, de unde stai, asupra frumosului naturei. Este de netăgăduit că o înălțime moderată sporeşte farmecul unei cimpenii, şi nu este anevoie să ne dăm sa- mă pentru ce: Mai întăi, ori-ce înălțare din regiunea unde se desfâșură viața omenească, te subtrage de la a еї inriurire, te pune în fața naturei ca o oglindă ce rüs- fringe numai razele frumosului, fără a se împărtăși oa- re cum la viaja pămintului, şi-ţi dă acea liniște si acea Amintiri de călătorie 485 seninătate sufletească ce te fac mai in stare a gusta inti- păririle estetice. Aceasta pe partea subiectului. Pe acea a obiectului, cimpenia privită de la o inălți- me oare-care, se desface într-o mai mare întindere ; păr- file deosebite din acäror întrolocare frumosul se alcătu- este, se grupează mai deplin spre o totală intipärire, si cele maï depărtate іеай rolul de cadru pentru cele mai apropiate, un privaz el însuș frumos. Cimpenia văzută de sus ie aspectul unui tablou zugrăvit, mat mult decit acel al unei vedenit aevea. Se adaugă cütrá frumosul neasă- minat al nature si acel farmec al frumosului artistic care are puterea de a prinde cerul, luna, stelele, marea si chiar infinitul in privazul îngust din părete. Cu cit deci mai puternic, mai impunător, trebue să ne alingă insus natura, cu proporţiile ei cele vaste si mürete, cind ea însăși este prefăcută in un imens tablou înaintea o- chilor nostri ? Lucrul se schimbă cu totul de pe înălțimele cele mari, precum de pe Righi, mai mult incă de pe Pilatus. La- cul celor patru Cantoane, regele celor sviterene, cea mai frumoasă imbinare cu putință de munte si apă, ne apa- те de pe uriega statură a lui Pilatus ca o baltă lățită, in mijlocul unor moșinoaie si încunjurată de un tufáris de ierburi apatice. Forma lut cea atit de frămintată si care incinta ochiul prin measteptatele schimbări de intipăriri, văzută din o singură ochire si desbrácalá de privazul cel frumos'al munţilor ce o încunjură, iea aspectul uricios al unei cracatije desmüdulate. Orașul Lucerna si toate in- cunjurimile, atit de incintätoare cind treci prin ele, se prind în monotona uniformitate a unui şes ce nu mai infüfo- şază mal nici o variaţie in formele sale. Frumosul s-a şters cu totul de marea îndepărtare si, din regele lacuri- lor sviterene, a rămas numai o caricatură, Pricina pentru care frumosul trebue să dispară la o îndepărtare mai mare, este iarăși ușor de găsit. Intipári- rea frumosului provine mai ales din bogăţia formelor si din contrastul armonios între tonuri si colori, într-un cu- vint din nesfirsita varietate a naturei. Aceste elemente a- le frumosului nu pot fi insă percepute, dacă indepärtarea din care sunt privite, întrece o margine oare-care. Pe cînd aceste cugetări se resfiraü în gindul meii, A. D. Xenopol auziam necontenit pe lingă mine înminunări asupra fru- musetei tabloului ce se desfășura la picioarele noastre. Cäruia simtimint räspundeaü oare aceste cxclama[iuni, si cine avea dreptate, ей вай mulțimea? Cred că acel ce admiraü priveliștea, amesteca două simfiminte cu totul deosebite, dar care pentru minţile nedeprinse cu caracte- rizarea mai fină si mal preciză a cutremurilor sufletești, pot uşor fi luate unu! drept celalalt. Cugetele mai pe de a întregul nu vor deosebi decit simfimintele cu totul pro- tivnice; bună oară nu vor amesteca nici odată ura cuiu- birea; dar invidia вай dorința de răzbunare va fi uşor lu- nti drept ură, si de aceia cu atita mil uşor vor ameste- teca ele simtimintele maf nepersonale, de îndată ce vor infatosa afinități si asümünári. Simfimintul frumosului era amestecat de acei ce se inminunaü de frumusela tabloului, cu alt simtimint analog, dar cu toate aceste cu totul deosebit, acel al sublimului. Căci cine poate tăgădui, cu toată dispariţia formelor incintátoare ale Lacului ce- lor patru Cantoane, că privirea de ре Righi вай de pe Pilatus nu produce cea mai puternică înlipărire asupra sulletului, si pentru a putea judeca in toată întinderea еї această covirsitoare întipărire, voi incerca să schitez un răsărit de soare văzut de pe Esel, o stincă uriaşă ce se înalță încă cu 300 de metri peste locul unde este aşezat otelul de pe Pilatus. Nonptea incepea a-și retrage mantia ei de umbre, de peste cercul întins al orizonului si într-o parte à lui, spre răsărit, țesătura intunericului era parcă spartă de un sul de raze necontenit crescător. De sub cupola imensă, răză- mată de marginea pămintului, izvoraü tot mar departe, cu cît lumina inainta, cirduri nesfirsite де munţi, grümüdifi unul peste altul, care păreaii că înaintează spre răsărit, indesindu-se tot mai mult spre porţile luminei. Unii din еї apăreau, din umbra ce-i acoperea incă, imbro- boditt cu о тагата de zăpadă ce albea chiar din intu- nerec; alții, lipsiţi de atare podoabă, stăteaii mai negri si maï posomoriţi lingă fraţii lor. O grupă de nouri, cu for- mele fantastice ale unor zmei din poveşti, stăteaii de stra- jă la poarta raiului, ре care ега să iasă, din adincimile în care era cufundat, strălucitorul soare. Pinza de lumi- nà se fesea tot mai bătută pe tăria ceriurilor, învălind, Amintiri de călătorie in albeaja ei străvezie, pinza umbrită a noplei. De odată colțul unui nour sus așăzat se coloră eu o vie rosatä. Era prima săgeată aruncată de arcaşul zilei, prevestitoare a- propietei sale sosiri. Curind gurile bălaurilor nourosí se acoperiră cu carmin și cu ocru, са si cind ar fi lăsat din corpul lor cel plin, să le curgă singele cu care se hrănise; apoi trupul lor întreg începu a arde, ca in o văpae din ce în ce mai fierbinte. Pe partea opusă a ceriului, departe, mult departe, la mărginile Apusului, incepură unul cîte unul munţii a se colora, maï întăi in galbăn; apoi se aprindea pe fruntea fie căruia din cei înhobotaţi cu năframe de ghia(á cite o stea strălucitoare ca un diamant ce și Lar fi pus in frunte, spre a saluta pe astrul zilei. De și mult mai inde- pârtați decît пої — mai departe cel putin pentru nol, căci pentru soare ce deosebire era? — eí il văzuseră mai întăi, căci eraü mal înalți decit piscul pe care stăteam, şi-l salutaii cu o scinteire, in solemna lor mulire. Fásii mari de lumină incepurá a aprinde întregul răsărit si cu- rînd după aceia izbucni clocotirea unei mări de foc ce părea că vra să se reverse peste orizon. Peste cite-va mo- mente globul de aur topit îşi arată muchea în prisloapa unui munte; apoi se desfácu repede de pămintul ce voia să-l reţină, si se înălță in ceriuri, strălucitor si mindru. Soarele răsărise; lumina se revărsase pe pămînt. Asemenea inlipáriri nu aparțin domeniului frumosu- lui. Insolite de o teamă, de un cutremur al întregei noa- sire fünfi, ele trezesc in noi, prin contrastul între măre- ţia fire si nimicnicia noastră, conștiința personalitäfet ca- re tocmai dispare în contemplarea frumosului. De si a- ceastă trezire se fave într-un chip întunecat si de care nu ne putem da bine samă, ca nu exist maï puţin puterni- că si vie; omul se simte zdrobit faţă cu măreţia privi- liştei ce se desfsurä inainte, si prin instinct el simte cu- tremurindu-se in el legătura adincă care-l uneşte cu to- tul ce-l incunjurü. Pe cind frumosul te face să uiţi per- sonalitatea, să te culunzi desăvirșit in alui contemplare, witind chiar că mai trüesti, sublimul iucordenzá pînă la gradul cel mai extrem simţimintul existenței personale, nu însă ca existența egoistă, în practica acestei lumi, ci са un element trmscendental în sinul natareí insisí, O- 488 A. D. Xenopol mul răsfringînd neintáleasa natură, se räsfringe asupra propriei sale neinfälese făpturi ; el se simte ca fácind par- te din totul acel imens pe care în zadar se frămintă cu mintea са să-l pătrundă. Se cutremurá ființa lui inaintea necunoscutului ; dar in loc de a se cutremura de groază se cutremurá de farmec. 5 Acest simtimint al sublimului ne cuprinde si atunci, cînd cerul inflăcărat, brăzdat de mii de fulgere, străbătut de trăsnete ale căror sunet se repercutează de inmiitul ecoii al nourilor, revarsă un potop de apă pe pămintul innecat ; вай cind privim ре faţa liniștită a oceanului Ёга mar- gini, acărui valuri moi si cadenfate vin să mingiie näsi- pul de pe mal; saü cînd de pe stinca înaltă ce-l domină videm acelaș element înfuriat de biciuirea vintului, izbind cu uriaşa lui pntere stavilele ce-i pun hotar. In liniște ca şi în furie, natura înfățoşază adese ori privelişti се trec peste marginile frumosului si, imbinind încîntarea sufletu- lui cu teama de necunoscut, prefac acest simfimint în a- cel maï adinc al sublimului. Cînd mă coboram de pe Pilatus, văzul o floare de mäze- riche ce creştea pe marginea drumului. Intinzind mina din vagon, o culeseiü. Uscată, ea îmi va aminti pentru tot- deauna momentele petrecute pe Pilatus. De ce este oare viața omului atit de scurtă, cind sunt atitea lucruri fru- moase de văzut pe pămînt ! In vâile înalte. Părăsind Lucerna, am vrut înainte dea mă despărți de Svitera, să дай un ocol prin regiunea еї cea mat înaltă, spre a indeplini o lipsă ce stirbise tot-deauna ta- bloul zugrăvit in mintea mea de intipäririle acestei nea- sămănate țări. Planul călătoriei ce-mi propusesem să fac, era următorul: sá ies întăi cu trenul la Airolo, de ceea parte a muntelui St. Gothard, si de acolo, luind o trăsuri, să trec înapoi peste acel munte pînă la Hospenthal, apoi să mă abat la Furca și să vizitez ghețarul Ronului; să revin la Hospenthal şi de acolo prin Andermatt la Gö- schenen, la intrarea tunelului celui mare. De aici apoi era să schimb trăsura iarăși pe balaurul înaripat, ce ne duce Amintiri de călătorie peste pămint cu repegiunea fulgerului, spre а mă întoar- ce in țară 'Precui pentru a patra oară, pe calea cea admirabilă ce urcă din Fluelen cătră tunel, si o revüzui poate cu mai mare interes, decit in dáfile anterioare, căci cunos- cind-o, aşteptam la fie-ce pas să reapară inaintea ochilor mei minunile neasemánate ale acestui drum. Aici găsiiii prilejul a face cite-va observaţii asupra repetüref impre- siunilor. Se spune adese orf, că reproducerea unei intipá- riri ce a fost primită odată de suflet, produce mai putin efect decit atunci, cînd pentru prima oară îl atinge. Se rosteste ca de obiceiü într-un chip prea obştesc, un ade- văr relativ si aplicabil numai in oare care împrejurări. Cind impresiunea primită nu are vre-o însemnătate dco- sebllä, este înviderat că reproducerea eí este percepută cu maï puţină plăcere decit intäia oară. Aşa vedem о o- perelă вай o comedie de intrigi зай o farsă comună; este inviderat că nu vom [inea mult a asista la o a doua re- prezentaţie, chiar după ce un timp maf îndelungat ar des- părţi pe cea de a doua de cea dintăi. Ea a atilat numai curiozitatea noastră si, odată aceasta mulțumită, nimic nu ne mai atrage ѕріе а о videa din пой. \ Cu cât însă valoarea estetică a întipărirei e mai mare, cu alita se va (осі mai puţin simţul nostru pentru ea, si de cite ori se va întățoșa prilejul de a reimprospăta în cuget icoanele ce ea le deşteaptă, îl vom imbràtosa cu plăcere. Cine poate spune, că desi a văzut pe Hamlet, pe Misantropul, ай auzit o simfonie de Buthoeren, uver- tura din Tannhauser, зай а cetit o poezie de Eminescu, n-ar vroi să le mal audă, sà le mai vadă, să le mai ci- tească incă odată si încă odată, și de 10 ori si de 100 de ої? Pentru се? Pentru că aici nu mai е in joc numai mulțămirea curiozitàjei noastre, dorinţa de a cunoaște ceva necunoscut, ci acea a unui simfimint mult mai adinc, mai vast si mai puternic, simfimintul frumosului care nu are nimic a face cu acel al curiozitáfei. Bucurarea sufletului nostru cînd vine in atingere cu el, nu provine numai din aceia că, videm ceva ce pînă atunci nu eunoscusem, încit memoria să poate inlocui ac- tualitatea intipărirei. Ea işi are pricina in mulțumirea sim- „burilor noastre, în pläcerec nemijlocită, deșteptată in su- 2 A. D. Xenopol flet prin intipäririle văzului si ale auzului, вай prin trezi- rea icoanelor închipuirei, si aceste efecte nu pot fi nicio- dată înlocuite prin facultatea mai mult вай mai putin ab- stractă a memoriei; ba din potrivă, memoria aici in loc de a mulfämi mintea, o afifi si о zădăreşte, si palidele figuri ce le putem revoca cu ajutorul ei din fundul con- ştiinţei, se grăbesc a-și improspăta si a-și reinvia puterea 1а atingerea cu pricina lor zemislitoare. Ajuns la Airolo de ceia parte de tunel după ce in- sărase, petrecui noaptea acolo. La cină mi se servi o bu- telcă de minunat vin italian Asti moscato spumante, ce împroașcă ca și sampania şi aduce cu ea la gust. Dimi- neatá, la 6 oare, plecarám cătră regiunile înalte. "l'rásura ce trebuia să mă ducă era trasă de un cal de munte mic, dar vinjos ; carucierul era un Italian inteligent si vorbă- ret care in tot lungul drumului îmi atrase luarea amin- te asupra mai multor lucruri interesante, pe care de alt- felii le-aş fi putut trece cu vederea, De şi eram în August și soarele strălucea in toată puterea lui pe un ceriü limpede ca cristalul, totuşi aerul era îndestul de rece. Vintul ce aluneca pe coastele ghe- țarilor, in jos cătră vale, aducea pe aripele lui răceala pe- ste care sufla. Apucarüm spre munte, care înalță deasu- pra tunelului puternicile sale straturi de stincă. Suisul e- ra lin si trăgănat, incoväindu-se drumul în toate părţile, spre a nu depăşi clina hotărită de 6%, pe care o păstrea- ză in tot cursul suisului pe cil si a coborișului pe сеа. laltă parte a muntelui. Airolo aşezat la 1100 de metri, este încă incunjurat de păduri puternice de brazi; dar mai sus, pe la 1700 de metri, vegetaţia incepe a se micsura, apoi a dispărea in for- mele ei maf înalte; numai ierburi și flori singuratice mai impodobese pe ici pe colea sálbateca stincă. Mă opream, din cind in cind, pentru a culege cile un exemplar maï frumos, mat interesant, diu plintele alpestre. Unele din ele eraü de o delicateţă de structura uimitoare, si te minu- пай cum putea natura să se întirzie a lucra aga de bo- gate încrestături in frunze вай a aşterne atita delicatelà de colorit pe petale, acolo unde traiul verei este asa de scurt și moartea iernei atit de lungi ! Natura devine din ce în ce de о sälbälä ie mii impunătoare; nic un vuet Amintiri de călătorie * datorit vieteï, afară de caleatul greoiü si suflarea puter- nică a calului si din cind in cind cite o pocniturá a bi- ciului si o încurajare din partea cărucerului. Cit despre mine eram așa de tăcut, că auziam parecă in lăuntrul тей cum furca vieteï torcea firul еї din caerul morfei. "Poate sunetele ce atingeaii urechea nu provineaü decit de la puterile mecanice ce se desläntuiañ neoprite si libere in această lume supra-päminteascä. Vintul vijia peste mu- chile stincilor, tăindu-se ca un suer de ascutisurile lor; pare că era o coasă ce fisia in ierburile uscate. Ce glas sinistru! Ce departe era el de a produce dulcea melanco- lie се (е cuprinde cînd il auzi fosnind prin frunzarul pä- durilor ! Acolo este plin de armonie, aducător de gin- duri, trezitor de simţiri ; aice pe recele înălțimi, ре go- lătatea crestetelor descoperite ale munţilor, el uscă parecă totul, şi naturii si gindire si simtire. Din cind in cînd cite o detunäturä, repercutatä de ecourile insutite, as- cunse in vägäunele văilor adinci, dădea o notă mai gra- vă in sălbatecul concert. Eraü bucăți de stincă ce se ru- peaü din înălțimi si se prăbușati in prăpăstii, ridicind in căderea lor lungi coloane de fum, datorite prafului dislo- cat de ele. Páreaü niste ghiulele slobozite cătră iad de gi- gani ce-l părăsise. Sălbateca natura prin care trecă, coboară în suflet o adincă triste. Munţii ce inchid priveliştea din toate păr- (ile, par a fi impietrirea unor forme monstruoase, ce ай stüpinit cînd-va aceste locuri neumblate. Unul pare un u- ries aşternut cu fața in sus, de a lungul crestelor pe care stă culcat, cäscind un ochiü obit cătră spaliurile nesfir- site ; altul samănă cu un vultur ce ar fi fost prins de stincă în momentul cind deschidea aripele, spre a se înălța in văzduh ; un al treilea, cu un urs puternic, a căruia la- be ar fi lipite de pămîntul invirtosat ре ele. Mai departe se înalță, pe creștetul unui pisc, o cetate măreaţă întărită prin puternice bastioane, cu fereşti si uși mari boltite în stinca vie; pare că aşteptai să iasă pe acele deschizături largi, popoare întregi de ființi fantastice, din alle lumi, care să se prindă la jocuri şi danturi pe tápsanele goale ale muufilor, să-și răcorească drăceasca lor fire in recele ape ce se scurg din ghefare, să trezască apoi prin atin- gerea lor fârmecată ființele impietrite din stincile munți- 492 £ A D: Xenopol lor si cn toţii să înceapă o horă uriaşă, cüleind si sfirä- mind blocurile de piatră, sub puternicele lor copite. Cite nu-ţi trec prin minte la vederea formelor capricioase ee le îmbracă goalele piscuri la fie-ce pas! Si cu toate a- cestea, nici o așteptare nu se îndeplinește; formele in- mărmurite rámin astfeliü, lipsite de viaţă, și numai mintea trezindu-se cu milioane de ani înapoi, împoporează aceste pustietăţi cu fini dispărute acum, ce s-aü desfătat oda- tă pe scoarța päminteascä. Ajunserăm la un loc (2200 de metri) unde poposirăm spre a odihni calul. Pe partea din stinga se desficea un mare täpsan asternut cu un mușchi verde și des, In fun- dul tăpșanului se ridica o stîncă mare ce părea căzu- tă acolo din un pisc inalt ce o domina pe din dărăpt. Ca- rucierul îmi spuse să mă cobor, ca să-mi arăte ceva. Il urmaiü. Cáleam pe covorul de muschiü, ca pe о saltea din cele mai moi; unde şi unde cite o mică floare de munte, tăia monotonia frumosului verde. Ajunși la picioa- rele stinceï, călăuzul тей imi arătă o inscripție săpată in ea si care începuse a se șterge. Descifrüi următoarele : «1806 VIII Suvarovii victoriis». Pe aice deci си vr. o 90 de ani in urmă, vestitul gene- ral rus trecuse Alpii. Si cind te gindesti, că pe atunci nu se asternea minunata șosea ce serpueste astü-zi pe coastele lor; că natura era încă in toată a ei sälbätäcie ; că Suvaroff trebuise să urce cu puterea brațelor soldați- lor săi tunurile sale peste crestele munţilor, rămii înmăr- murit inaintea unei indrăzneli atit de supraumane. De a- ceea si ce rari sunt generalii care ай îndrăznit să-și con- ducă oştiri'e prin aceste neumblate văgiuni ! Annibal, Na- poleon cel Mare, Suvaroff, iată singurele nume pe care istoria le pomenește. Intreagă aceasta vale a Ticinului este presuratä cu întărituri pe care confederatia le-a ridicat în protiva Ita- liei. Ce păcătoase iți par lucrările omenești, forturile si bastioanele ridicate de еї faţă cu acele ridicate de natură si се uşor este de a întări o poziţie asa de tare prin ea iusiși ? Poposirăm la ospitiü, uude prinziiü si mă mai încăl- ziiii putin si apoi plecarăm spre vale, După ce coboriiü o bună parte din muntele St. Go- Amintiri de călătorie tard, ajunseiü la Hospenthal, de unde însă, în loc de-a urma mai departe cătră Andermatt si Göschenen, apucüiü jar la deal in direcția muntelui Furca, al căruia pisc domină ghețarul Ronului, una din minunile Șviţerei. Calea străbate iar prin un sir de cotituri pe marginea munților si se urcă incet dar statornic către regiunile superioare. După vr-o doué oare de mers, ajunseiü Ја Realp, mic sat de munţi, așezat în mijlocul unui tapçan de un verde închis şi dulce, Ріпа să adăpe calul, apucäi pe jos inainte, nu pe sogea, ci deadreptul prin iarba deasă și mirositoare, pre- surată cu flori de munte din cele mat rari și mai înte- resante. In capătul tapşanului, unde se präbusea de-odată о vale adincä și ripoasi de stînci präpästuite, pe marginea căreia sürpuia mai departe soseaua, se ridica un pisc in formă de con drept şi ascuţit, de pe care viderea se adinceste pină în fundul văei asternute la poalele lui. De sus se vedea, în adinca îndepărtare, un riu format din apa ghețarilor; dar valurile lui nu se zireaü miscindu-se ; pà- reaü înghețate, lucru pe care erai plecat a-l crede și din pricina recelei temperaturei. Cascadele ce se repeziaü de pe coasta opusă a large] si adinceï vil, pireaü si ele incre- menite; vuetul ficut de undele lor nu se auzia, incit miş- carea apei nu maï era percepute nici prin văz, nici prin auz, Numai la o privire maï aţiutită vedeai din cînd in cînd cite o umflare a unui val maï puternic si ți se părea ca întreagă dungă de un alb cam suriü se mişcă asemene unui balaur „cu capul lui în vale, cu coada între stinci*. Cu cit urcam, cu atita iar se sălbăticia natura și mà apuca lar acea triste si teamă ascunsă, de саге cram aprins pe creștetul St. Gotardului. Vintul sufla din ce in ce mai vijelios ; cerul se cam înourase și mă aşteptam, de şi era in August, să fiü surprins de vre-un viscol cu zà- padä. Din cînd in cind intilniam cite un turist cu bájul lung de muute in mini, cu pălăria impodobità cu pene la ceafă. Faţa tuturcra era îngrozitoare. Nasurile rosi si um- fate, obrazul besicat, ochii ascunși după niste mari sticle verzi le dădea un aspect uricios si răspingător. In aga stare îi adusese recele vînt al ghețarilor, care are proprietatea de a ataca epiderma, ca o materie corozivä. Și cu toate acestea, îi vedeai coborind clinele prăpăstioase, sărind peste crăpă- їшї, dindu-și drumul pe povirnisele răpezi ale prăpăstiilor, A. D. Xenopol de te cuprindea groaza pentru primejdia vieţei lor. Unul din еї stătea pe un pisc înalt deasupra şoselei, cu mantia fluturatà de vint, răzămat pe băţul săi, în contra puterei oreanului desläntuit. Părea că era zăul muntelui ce chema la el vinturile și furtuna. Admiram pe acești oameni ce-și expun chiar viaţa, numai pentru plăcerea de-a domina na- tura; de-a pune piciorul lor acolo unde nici căprioarele nu îndrăznesc a-l pune pe al lor; numar pentru plăcerea de a-şi măsura puterea lor mărginită, cu acea a naturei cea mare si nesfirsiti. Dapä vre o alte patru oare de suis trăgănat, ajunseiü la otelul de la Furca, un mic otel de munte, destul de indemänatie peutru locul unde e zidit, cu multe camere, | însă mici si joase, pentru a încăpea cit de multe ip pro- portiile lui restrinse. Ceruï să-mi fiarbe doué ouă proaspete; mi se răspunse cá nu sosise transportul cu ouele, si «Ја пої la munte știți găinile nu trăesc şi apoi, chiar dacă ar trăi, nu s-ar oua, din cauza frigului, Ceruí un biftek, Mi se răs- punse: „la пої la munte nu se află tot-da-una muşchii“, Cearșaful era cam întrebuințat; сегаї un altul mai curat: . „la пої la munte nu se pot spala rufele așa de des“. La fie- ` care observație sait cereri, mă aşteptam cu vecinicul refren „la пої la munte.....* si renunţăi de-a mal arăta vre-o pretenţie, hotărindu-mă a mă mulțumi cu ce mi se va da. Si intr-adevăr, cind te gindesti că otelul este așezat la vre-o 3000. de metri şi într-un loc asa de depărtat de ori-ce a- sezire omenească, trebue să fii mulfämitor, că nu esti ne- voit să stai afară, să dormi în văgăuna vre unei stinci şi si mäninci bureli şi ciuperci. Noaptea mi se păru că otelul intreg trebuia să zboare din loc, sub puternica suflare a vintu- Таў, In vis mi se păru că se desprinsese de ре stînca pe care e așezat, și că se ridica în chipul unui balon înaripat peste munţi si peste văi. Vedeam sub mine spectacolul cel mii măreț. Mi se părea că pluteam, la o mare înălțime, peste lumea minunată ce o văzusem la răsăritul sonrelui de pe muntele Pilatus. О mare întreagă de munţi, cu va- lurile incremenite în formă de piscuri, se asterneau sub mine. Văi de adincimi incomensurabile se afundaü între prăpăstioasele lor inüllimi. Vedeam sub mine lacuri ca niște ochiuri de apă, riurí ca dungi de matasä și înălțimea tot creștea тегей ; mă urcam mai sus, tot maï sus; tre- Amintiri de călătorie 495 ceam de nouri, care, cind imi асорегеай, cind îmi desco- pereaü incintätorul tabloü, dar si infioritoarea prăpastie. De-odatä arca ce ne transporta se lovi de ceva, poate de-o planetă вай de vre-o stea, şi incepurám a cădea сп о re- pejune din ce in ce iute, mai ameţitoare. Mergeam intiiü ca vintul, apoi ca glonful, in sfirsit ca gindul. О strasnicà ciocnire, si mà (гелій drept in picioare, in mijlocul ca- mere). Oblonul de la fereastra se desprinsese si, izbit de vint, spărsese geamul si imprástiase firămăturile piná ре patul unde dormeam. Mă gindiiü, de şi trezit în chip nà- prasnic, la fenomenul psichologic, nici astá-zi incă pe deplin explicat; al legăturei inapoi cu un lant intreg de gînduri armonice, al celui adus încă în viaja neconstinfà a somnului, prin o puternică zguduire din afară. Emotiunea fusese aşa de mare, că nu mai putui adormi ; apoi era chiar ziua mare. Erau 6 oare. Avind de gind a vedea ghețarul Ronului şi a mă intoarce tot în a- cea zi pină la Göschenen, m-am sculat. Gàsi pe căruța- sul тәй înhămind calul. Puțin timp după aceea, urcam iarăși în pas intre o cotitură de care îndată ce trecui, se desfășura inaintea ochilor mel partea de deasupra a ghefa- vului, din care Ronul își iea obirsia. De la cotitură, apuca- rüm la vale spre a ne apropia de un punt pe unde pu- tea sñ te cobori chiar pe ghețar. Acesta pare a fi o mare ce a îngheţat în clipa celei mai strașnice a еї infurieri, atit e de coltoratä, de ruptă si de frămintată a lui supra- față. Un Italian scobise in pintecele unui uries dărab de ghiafä, o pestere müestriti, de care ne apropiaräm pe o cărare stretăietă de o mulțime de piräiage provenite din topirea stratului de deasupra al ghețarului, atins de raze- le soarelui. Miile de scurgeri se întrunesc toate là cupă- tul lui de jos in una singură, care iea numele de Ron, si e menilă a duce in caldul azur al Mediteranei, unda rece desprinsă din virfurile munţilor. Poate se va întreba cine va, că vara înțelege ca ghețarul să deje naştere unui гій prin topirea luí; dar iarna, cind apa se solidificà, cum mui poate ea curge si hrăni matca lui? Ràspunsul stá in o minunată chibzuire a naturef. Se stie anume, că apa аге cea mai mare densitate la 4? deasupra pun tului ei de in- ghetare si cñ gheața se dilatează si este mal uşoară decit apa. De aici urmează, că apa, mal caldă decit ghista, dar 496 A. D. Xenopol mai grea decit ea, cade la fund, iar ghiafa, mai rece dar mai ușoară, se urcă la suprafagà. Apoi ghiața fiind răi conducătoare de căldură, alcátueste ca o haină pentru apa de desubt, nelăsăndu-o să i se coboare temperatura si si îngheţe si ea. De aceea, riurile si in deobste apele mai întinse, în care răceala nu poate pătrunde și prin coastă, îngheață numai la suprafață, iar în lăuntrul lor ramin tot lievide. Dacă natura n-ar fi făcut excepție cu singură apa, la regula că toate corpurile se contrag la frig, viaţa întreagă a planetei noastre аг (i fost periclitată; apa ar fi înghețat in intregimea ci iarna, riurile n-ar mai fi curs, elementul licvid s-ar fi imputinat pe pămînt; pestit n-ar mal fi putut trăi în fundul apelor, toate ființele ar fi fost lipsite de elementul neapărat al apei și existența animalelor si a vegetalelor ar fi fost pusă în cumpănă. Ce minunată prevedere a natureï, de a infringe ea însăși le- gile ei—contragerea la frig—pentru а fice cu putinţă in- trelinerea viefel. Cind ne mai amintim de celalalt mare fenomen tot aşa de minunat al armoniei între nutrirea plintelor care inghit acidul carbonic şi daü din ele oxigenul si respirația animalelor care înghit oxigenul si leapădă acidul carbo- nic, ne vine foarte greü de a primi teoria oarbei desvol- tări a puterilor naturel, si nu putem face altfeliii decit a ad- mite o finalitate în lume, o creatiune făcută de o mare in- teligentä care toate le a făcut in chip infilept spre a se ajuta şi menținea viața pe pämint. După o jumătate de oară de coborire a șoselei ре lîngă ghețar de care te apropii prin partea lui mijlocie, la o co- titură se desfăcea de odată dintre munți marea lui fáp- tură. Era un strat de ghiatä gros de vr-o 30 de metri deasupra pămintului, pe o lăţime de aproape un chilome- tru si o lungime de vr-o 5. Obirsia lui se ascundea in prisloapa adincă formată de munţii Gatterstock si Furca, şi de acolo se coboria ca о limbi urieșă către valea care se prelungea departe sub пої, lăsind să se scurgă din virful ei un рігїй ce nu era altceva decit fluviul Ron: copil aici, barbat la Geneva, bitrin lîngă Marsilia. "Stäteam si mă gindeam cit timp trebuie oare valului ce se desfácea din ghiafa, pentru a ajunge la marea cátrá care pleca cu grü- bire si pare că cu plăcere. Poate că-l atrăgea căldura Me- Amintiri de călătorie 497 diteraneï, peste care trece asa de des fierbintele vint al pustiului. Stiea el doară că unda lui va fi prinsă acolo de suflarea însătată a deșertului, spre a zbura iar cătră ce- rinl cel înalt, spre a colinda iar văzduhul si a se duce să cadă cine stie unde, si apoi iar să se piardă în si- nul mamei comune a tuturor riurilor—marea—- Dar u- nele picături sunt nefericite. Prinse de ghețari si duse prin tirirea lor in unele părţi umbrite, nici odată atinse de privirile soarelui, ele іпсгетепеѕс acolo pe vecie si nu mal revăd nici oceanul cel vecinie mișcat, nici urcă ina- рої treptele vazduhulur. Este nedreptate pănă și în natura neinsufletilà! Ghețarul are un aspect främintat, compus din blo- curi adese-ori uriese de ghiaţă, rupte, sfärämate, intoarse si răsucite in formele cele maï stranii, sub urieșa greu- tate ce-l coboară necontenit mat jos cátr vale, unde căl- dura mai mare îl topeşte şi-l preface în apă. Arătarea Јаї nu este albă, strălucitoare, ci necurăţită adese-ori de lut ori de pämint, rupt de el din frecarea lui de muchi- le stincitor. De vegetaţia mare nici vorba ; ierburi însă de o nespusi framuseţă crese prin crăpăturile stincilor ce-l mnürginesc; ades piciorul lor e udat de apa cea rece care le dà insă viaţa, în loc de a le omori. Mà coboriiü, spre a vizita grota artificială de ghialš a Italianului, ce a găsit acest mijloc, spre a scoate ceva bani de la călătorii ce vin pină acolo. După o ultimă — poate chiar in deplinul infáles al cuvintului, căci cine ştie dacă voi mai revedea acele locuri — zic după o ul- limă privire asupra mürefei privilesti a ghețarului, mă ur- căi înapoi în trăsură si, dupi се ne intoarserüm iarăși la otelul Furca, apucarăm spre vale. In mai puţin de З oare ajunserăm la Andermatt. Nu mi aşteptam ca cele ce eram să văd aici, să în- treacă in sălbătăcie măreață si în măreție sălbatecă uriașa natura prin care trecusem ; dar in Svifera te poţi astep- {а in fie-ce moment la surprinderí noue. Cetisem anume in Baedeker—insă nu ca Englezul, cînd treceam chiar prin acele minuni, ci inainte de a incepe călătoria, măsură ce ar trebui îndeplinită de tot acel ce nu уга săpiardă tim- pulsaü să scape nevăzută o mulțime du lucruri interesante —cetisem zic, sfatul, că trebue făcută pe jos călătoria de la 3 A.D. Xenopol | Andermatt la Güschenen prin vestita vale a riului Reuss ce hrăneşte lacul celor Patru Cantoane, intrind in el pe la Fluelen. Valea aceasta е de o măreție nemaipomenită. In- gustală din ce in ce mai tare, între doi päreff uriesi dé o stincă neagră și pusomorită, în care soarele nu se vede de cit o oară вай două pe zi, ea parea stringe în braţele eí vina de apă ce se zbate si fisneste furioasă, vroind să iasă din lumea întunecată cătră soare şi lumină. Un vint puternic stirnit de curentul vijelios al apei, te impinge dindărăt cind cobori a ei clină, вай te oprește pe loc cînd vrai să o urci. La un loc trebue să trecă o punte pentru că dru- mul se strămută pe ceea parte a riului. „Mina la pălărie“ îmi strigă carucierul care vinea după mine cu calul în pas; dar era prea tirziü: pălăria mea zburase si, după ce se legănase cît-vu timp in văzduh, ca și cum i-ar fi pă- rut тай a părăsi titva ce o umbrise atita timp, își luă ca fulgerul zborul, către fundul adinc al văei în care fier- bea clocotitoarea apă. „Der Hutschelm* adecă turul de pălării își pusese industria lui in lucrare asupra unul ne- vinovat călător ce-i incäpuse în capcană. Până la Găsche- nen trebui să merg cu capul gol; nu e vorba că mer- geam la umbră, ceea ce însă nu impiedeca pe turiștii mai experienți ce má intilneaü in cale și care toţi вай isi fineaü pălăriile cu mina зай le prinsese cu o panglică, să mă salute cu haz si să ridá de mine. > Ajuns la Góschenen, vizitaiii pănă la sosirea trenu- juï mai multe prăvălii cu colecţii de pietre de munte, ca- re de care mai frumoase si mai stranii prin formele lor. Una mai ales nu-mi va esi nici odată din minte. Era un adevărat castel medieval cu turnuri si bastioane, alcătuit de natură din o stincă de bazalt neagră si stiálucitoare. Interlaken Unul din cele mai vestite centre de petrecere ale Svi- feret este Interlaken. Pentru a ajunge aice din Lucerna, fei calea ferată peste muntele Friinnig, una din cele mai fru- moase asternute pe înălțimi. Mai în tot timpul parcu- sului, ai în stinga un munte ripos, in al cărui stincă a fost săpată calea ; în dreapta o vale incintätoare care se Amintiri de câlătorie 499 tot adincesté cu cit urci cu trenul cátrá creasta muntelui, pentru a se urca apoi îndărăpt la nivelul ochilor, cu cit te cobori. Interlaken este aşezat intre cele doué lacuri, de Thun şi de Brienz, aşezare care i-a dat și numele; nici una din ` cele două ape nu se vede chiar din localitate, și numai dacă te sul pe vre-o inälfime, ai viderea cind pe una cind pe alta, cînd chiar pe amindouă. Renumele cel mare al Înterlakenului i-a venit mai ales de la muntele Jungfrau (Fe- cioara), care inaltä statura lui acoperită de zăpadă din crestet aproape pină la poale, drept in fața ingrämädireï de oteluri si vile ce alcätuesc orăşelul. Märturisesc însă că dimineaţa, cind deschizind fereastra de la pansionul Beau-Site (ajunsesem sara), mi-am aruncat privirile asupra Fecioarei, frumuse{a ei fu departe de a mă fermeca, după cum mă aşteptam. Albul cel nu prea curat al zăpezei ei face, în mijlocul verdelui celui atit de puter- nic al munţilor si colnicilor ce-l precedează, un efect cam deprimător ; apoi, lucru curios, de si nu e departe si are înălțimea uriașă de 4000 de metri, nu pare înaltă ; nu do- mina restul naturei cu o impunătoare măreție; pare mai mult un fund de tabloü, decit un element de căpitenie al frumuseţilor locului. Care să fie pricina acestei desiluziuni ? Nu este alta decit imprejurarea că după cele cetite si auzite despre mi- .munele acestui colț de pămînt, mi-l inchipuisem mai fru- mos de cum il vedeam, si ciocnirea între vedeniile minfei şi formele realitijei trebuia sí provoace o nemulfämire estetică. Imi aminteam atunci de Englezul, cu care cobori- sem de pe muntele Righi si care nu vroia să se uite la fru- musefile naturei încunjurătoare, spunînd că gustă mai mult descrierea lor în Baedecker, decît în vederea formelor lor aevea. Poate că avea dreptate: mintea noastră intrece a- dese-ori, cu icoanele inchipuireï, frumuseţile firești. Și în- tr-adevăr pentru ce nu ar fi așa? Este nătăgăduit, că arta reproduce frumosul mai deplin de cum il crează natura care nu pare a fi avut ca scop producerea formelor fru- mouse. Apoi dacă aceasta este adevărat pentru figura o- menească, pentru ce nu și-ar păstra valoarea și pentru for- mele naturei ? La figuri, cu elementele date de natură: ochi, nas, gură, păr, forma feței, alcătuim tipuri de fru- 500 A. D. Xenopol muse{à, precum natura nu ni le poate oefri. Pentru ce a- деса nu am face tot ast-feliü cu munți păduri, арй, cer, nouri, lună si soare ? Dacă tăgăduim putinţa minfei ome- nesti de a crea forme mai depline decit natura, atunci tă- găduim existența artei insäsi, întru cit aceasta, dacă are о rațiune de a fi, este numai in superioritatea frumuseței for- melor ei asupra celor ale naturei; де alt-felii, lipsită de viață, trebuie să-i rămină tot-dea una inferioară. Imi explicasem întipărirea produsă de neprihănita Fe- cioară. Zugravul intern al conștiinței mele injghebuse in mintea mea, sub imboldirea fantaziel, un tabloü atit de fer- mecător al framusetelor Interlakenului, in cit viderea rea- litățeï se arăta mai pe jos de concepliunea intelectuală; de aice deci desiluziunea si desincintarea ! Cu toate aceste este o margine in intrecerea naturei de cătră inchipuirile. inteligenţei. Aceasta din urmă nu poate crea nimic prin ea însăși, ci poate numar combina în modul cel mai variat si mai neașteptat, formele perce- pute din natură. Materialul deci cu care lucrează trebue să fie dat de lumea din afară; cel mult poate mintea să mirească si să micsureze, pănă la un punt peste care nu poate. trece, dimensiunile formelor existente. Asa bunü-oará pe cînd raţiunea ne spune cá impärfirea unui corp poate fi dusă pănă la infinit, viderea acestei împărțiri cu ochiul intern al inteligenţei, di indatä de o limită peste care nu poate trece. Ori de cite-ori ne-am inchipui cà se repetă impárfirea particelelor corpului, aceste vor pastra o mă- rime anumită, pe care cu toate sforfärile inteligenței, nu vom ajunge a o mai putea micșura, căci la fie-care tăieturi din noii închipuită, va reapărea aceeaşi mărime ca ultima rostire а subimpărțirei. De asemene si cu dimensiile in mare. După cele mai mari distante văzute, omul își face o închipuire a unei distanțe maxime, peste care nu poate trece, orl-cit s-ar opinti а-о face, si dacă vrea si o lun- gească în minte prin partea ei dinnainte, se scurtează din dáript. De aceea bună-oară, de și putem avea ideia distanţei a 1, 10, 100 de chilometri chiar, va fi peste putință a ne in- chipui în minte pe acea a 1000, 10,000 вай 100,000 ! Dacă avem în minte, văzută bună-oară de pe Domoglet, munte de lingă Mechadia, întinderea județului Mehedinţi, va fi absolut. cu neputinţă а ne inchipui pe acea a României, Amintiri de călătorie 501 cu atita mai putin a Franfiel, a Rusiei, а Europei. Ideea acestor intinderi se poate căpăta numai pe cale raţională prin rostirea cifrelor, nu pe cale intuitivă, prin icoanele imaginaţiei. De aceea bună-oară mintea noastră, cu toate sfortärile еї, nu va fi în stare a-şi inchipui un corp maï mare ca pămintul, de oare-ce despre însuși volumul acestuia nu poate să-și facă nici cea mai mică idee. Dis- tantele ce ne despart de astre sunt văzute nesfirsit de mult mai mici de cit cum sunt într-adevăr. Cum am putea să ne inchipuim o lume mai maí mare decit a- cea ce ne încunjură, cind infinitul ei ne zdrobeste si пе reduce la nimic? Se poate deci ca in sfera frumosului, mărginit tot-deauua de raza vizuală, inchipuirea sà intreacá natura ; nici odată însă acea а sublimului pe care infinitul il pătrunde din toate părţile si nu poate permite slabei minţi omeneşti o concepfiune snperioară. De aceea bună- oară, de si închipuirea ce-mi fücusem despre frumuseţile muntelui Jungfrau era mai pe sus de realitate, nici-odatä п-аў fi putut ajunge cu simpla putere a inchipuireï să-mi zugrüvesc un tabloü așa de măreț, ca acel văzut de pe Righi sau de pe Pilatus вай acel al mărei nestirșite, veci- піс legánate de jalnicul ei cint. 2 Interlaken este insi si fără muntele ce, cu вай fără drept, i-a făcut renumele, o localitate din cele mai plăcute pentru a pierde în ea două luni pe an. А le pierde? Ce rostire nepotrivită! Dar cind pierdem пої timpul cel atit de preţios al scurtei noastre vieți ?. Fără îndoială cá nu a- tunci, cind, fârmecaft de framuseţile naturel, gustám in- tr-adevär fericirea de a trái; atunci cînd fie-ce clipă tre- cută o regrefi si pare c-ai vra să se întoarcă iară ! Nu a- tunci cînd valul vieţei umple până în gură albia in ca- re curge. О nu! atunci nu pierdem timpul; ci de sigur că-l pierdem si cu el și viața noastră, cînd luptăm cu greutăţile еї, cind simțim cum fie-ce ascutis ne brăzdea- ză sufletul, cum fie-ce cotitură ne face să ne cutremurăm de teama necunoscutului ! A. VOJEN Trubadurul Pe ţărmul mărei de topaz Viu şi sclipitor atlaz, Se-mbrobode-n năframa sărei Castelul cu străvechi pilastri Coloraţi verzul-albastri, A dormiţi sub bolta seürei. Blajin, tinguitor, domol Si tremurat ca glas de sol, * Un cint de trubadur străbate, Sub poala codrului de-aproape. ' Ecou duce să-l îngroape Sub cripta crengei parfumate. Päsind intinderele lungi, Pe care-abia gindind le-ajungi, "Trecut-a munţi şi codri-n cale Si iată-l ca-n poveşti răsare Pe tärm din umbra de cărare; lar praful l-a-mbrácat în zale. O clipă cată ginditor Päsind al florilor covor, Spre scară-n urmă se îndreaptă, .. E-nchis zăvorul user grele; In geam un pumn de pietricele Le-aruncă-atunci pe rînd, ş-aşteaptă. st. Poezii Cind perdeaua de dantelă, Alba camerei umbrelă, S'adună-n falduri spre părete De-apare mindra castelanä, Se-ndoae el, ca-n vint o pan& Si-1 scaldă fata negre plete. Văzind veşmintu-i zdrenfuit Ca cerşitor l-a-nchipuit Si deschizind fereasta-n laturi T-a spus: „te du la poarta mare Ti se va da ajutorare“. Și a-nchis a geamului canaturi. Atunci frumosul trubadur Legind de-al coardelor murmur Minunea voacei sale blinde, A fărmecat tăcerea sărei Cu triste spusele cîntărei Rostite-n noate suspininde. * ы * „Prin lume umblu ей pribeag Purtind în suflet chipul drug | Ce-n visul unei nopţi de vară, Mi-a luminat pustiul vietet Cu raza dulce-a diminetet Бай cu luceafărul de sară. „Fără de preget rătăcese Uitind castelul strămoșesc Străin de toţi si toate cele, Căci unde mindră ea apare, Nu unde soarele răsare, E răsăritul viete mele. A. Vojen „Ca sufletul îndurerat Al mortului neingropat Ca un strigoiii dintr-o poveste, Cotind în lung şi-n larg pămintul Ей caut precum mi-am dat cuvintul Pe cine-atit de dragă-mi este. „Dac-aş trăi noian de vieţi Cum astrif sunt etern drumetf As fi şi ей in veci cătind-o, lar draga-mI de n-ar fi in lume S-ar duce clipele-mi са spume Si as muri, in vecí plingind-o“. — Mat stàí fărmecălor truver; Frumoase sunt cit stele-n cer. Toate sscultind romanta asta S-or indrügi nebun de tine; Dar nime te-a iubi ca mine — Deschisă-n larg i-acum fereasta. „Nu eşti mireasa mea din vis Deci lasă-mă, să plec; mi-i scris Să nu iubesc decit odata“. Porneşte. — О floare її aruncă, O floare veştedă de luncă Ca inima-i insingeratá. Şiînjînei De-nalţi ce sunt Tremurá-n vint Stinjinef, Plini de lene Ca lungi gene De femel. Din petale Cad a jale Stropi de plins; Flori şi stele Simt și ele Dor nestins, Dragă floare In. coloare De-ametist, ‚ Tu mi-al redat ^ ^. Inläcramat ы Ochiu-f trist. A. Vojen Ştiu doar de mult... *Müresei sufletului mei». К-аўї mal fi vrut să te-intilnesc in cale Să-mi luminezi din пой pustiul vietel Cu ochi mari — povestitori de jale; Nici n-aş fi vrut ca vraja frumusetet Din toate tu, şi toate ale tale S'aprindă iar văpaia tinerefel. “Ştii doar de mult, cá dragostea-i otravă, Prăpastie în care cazi, din slavă. O ştiii de mult, și totuşi n-am putere Să fug cum vraii; căci cugetul o cere, Я muri, a dormi, poate a visa... (Shakespeare) £ui Gmilgar Mi-e silă de ziua de az Si groază de ziua de mine; Sätul sunt de-atita nacaz Deci moartea e tot ce-mi rámine. Dar eterna, grea dilemă Ce-ascunde adinc taina morţii, ` Stil! zice-n clipa supremă Cind vrai să arunci jugul sorții. Somnul de apururi e poate Luminat de ginduri de visuri, Pe care o forţă le scoate Din a trecutului abisurl. A veciniciel povoară Simţită-n vis din cind in cind Si mal grozavă o să-ți pară Ca viaţa ce trece plingind. „Nu te ucide“! Cit trăeşti, Plutind în neguri cu mistere, Ai drept să speri. Etern cind esti Spaţiul, timpul, nădejdea piere. Dornie să mor, am priceput Că nicăirea nu-i scăpare; De-i nenoroc că te-al născut, Că simţi, e încă mult mai mare. Dr. V. ROSCULETZ DESPRE MICROBI Conferinţă publică ținută la Sasi. Suntem într-o epocă, cînd noţiunile căpătate prin rationa- mente speculative asupra faptelor din natură, nu-și mal află cre- zümint si statornicie in concepfiunele ştiinţifice, Astă-zi fie-cărui fenomen i-se caută cauza care-l produce, stiruindu-se prin obser- vaţiuni îndelungate si prin cercetări experimentale in cunoaşte- rea еї maï sigură şi maï lămurită. Omul de ştiinţă a devenit re- zervat si presupuelnie ca un diplomat cuminte, căci prea multe neadevăruri s-aü spus in socoteala ştiinţei; ceeace un învățat sustine, alţi o sută controlează, confirmă вай infirmă mai întăi îndrumările urmate, si apoi caută să limpezească rezultatele că- pătate. In sinul științei nu trebuie să intre decit adevărul, clar ea apa izvorului cristalin. Ast-feliii se decretează in știință ros- tul celor existente. Aceea ce nu s-a statornicit într-un mod des- lusit prin priceperea lucrurilor din lumea reală, insemneazü un produs cerebral banal, poate o iluzie raţionată, un înţeles şu- bred, fără fundament, supus a fi spulberat în neant la cea din- tăi suflare a adevărului scos la iveală prin experiență; asa gin- deaü si construiaii ştiinţa dascalif şcoalei abstracte, alt-felit ju- Despre mierobi 509 deciim пої, pozitivistit, discipolit realit&tel si aï faptelor care vor- bese prin însăși ele. Ei concepeaü hymere dintr-o lume inchipu- ită, noi analizăm fapte, spre a cunoaște lumea care există. Prin descoperirea microbilor şi a rolului lor în natură, s-a materializat agentul misterios si necunoscut, care de veacuri stă- pinea cauzalitätile fermentatief şi putrefactieï; cunoaşterea vi ţuirei unora din el, ne a înlocuit prin fapte palpabile vechile hypoteze asupra specificităţei cauzale а boalelor infecțioase şi contagioase. Doctrina spontaneitátei morbide a bătut in retrage- re, iar pe cimpul biruinfel s-aü ridicat fortificațiile: hygiena preventivă si therapeutica antiseptică, si ast-feliii ne-am creat pu- tinta de a lupta cu succes în potriva unuï inamic, care а deve- nit cu atit mai puţin de temut cu cit din zi ce merge il cunoa- stem mai bine în obiceiurile gi firea lui. Calea experimentală ne este deschisă : am învăţat să disecám natura şi să-i facem cu- nostinfä in miiruntaele еї, Cei din trecut nu eredeaü în microbi, căci nu puteaü pri- cepe fiinţa si natura Jor. Nu sunt maï mult de vr-o 80 de ani, pe cind unii învăţaţi abia îndrăzneaii să presupună, că sunt boale datorite microbilor; пої acum, am ajuns să ne întrebăm, dacă їп adevăr mai sunt boale, pe care microbii să nu le mijlocească in nașterea saü desvoltarea lor. Cind m-am decis вй aleg ca subiect de conferinţă, „despre microbi“, am avut în vedere, sănătatea poporului, Această pro- blemă socială, superioară tuturor celor-lalte, a fost un stimulent puternie pentru mine, care am sarcina să fiü unul dintre apără- torit sănătăţei publice. Microbit ocupă un loc important in ex- plicarea acestei probleme, și astă-zi fie-cine este dator să stie cele ce condiţionează microbii în mersul vietei. De la naştere si pînă la sfirgitul vieţei sale, omul este nc- întrerupt supus inriuririlor din afară; frig, căldură, lumină, în- tuneric, uscăciune, umezeală, si pe lingă acestea o întocmire de traii mai mult вай mai puţin potrivit, îi modifică starea orga- nismuluY; îl otüleste вай îl släbeste, si în cazul din urmă, fi- reasca luf alcătuire ajunge in neputinta de а resista microbilor, care înainte eraü victimele luf, cînd incercaü să-l doboare ; acum еї devin victorioși și-l scurtează вай îi curmă firul vieţei. Dar ce sunt oare microbii? Ce sunt aceste fiinţe, care s-a- 510 Dr. V. Rosculetz mestecă aşa de mult în traiul si viaja noastră? Unde sunt el, si care este rolul și felul vietuiret lor? Microbil sunt nişte fiinţe (plante si animale) uimitor de mici; aşa de mici, incit ochiul cel mai ager nui poate percepe, nu-i poate vedea, decit cu ajutorul unui aparat optie, numit microscop. La botezat Sédillot,in 1878, cu numele de microbi, şi numele dat de acest învăţat ne defi- nete mica lor făptură (uizgo = mie, ó Bios = viațā). Aceste fiin- le infinit de mici, tršese in aer, in apă, pe pámint, în pämint, pe nol, in noi, pe toate si in toate vietuitoarele. Unii mierobi, sunt trebuincioși vietef noastre, alţii sunt o cauză a inbolnäviret şi morţii noastre. Lumea de demult nu i-a putut cunoaşte, căci lipseaü mij- loacele de a imputernici vederea; lipsea microscopul, acest mi- nunat aparat optic, cu care vedem părticele din corpuri si fiinţe vieţuitoare mai mici decit a o mia parte dintr-un milimetru. Cel dintăiii саге a descoperit acesta invizibile fiinţe, a fost natutalistul holandez Leuwenhoeck; el şi-a construit singur len- tile optice de o putere remarcabilă, si cu ajutorul lor a văzut a- ceste organisme inferioare, pe care le-a descris sub numele de animaleule in publieaţiunea intitulată: Arcana naturae detecta, din anul 1689. Mai tirzi cu 100 de ani, savantul danez, Müller le-a clasat între infuzorii, si le-a dat, după forma corpului lor, nume pe care le păstrăm şi astă-ză: vibrion, bacill, spiril ete, Insă departe de еї a fost adevăratul intäles al existenţei acestor fiinţe, Streini eraü ei si cef după еї de rolul important ce-l ай aceste vietăţi in viaţa noastră si în mediul in care trăim. Dintr-un amalgam bizar şi nebulos de cunoştinţe, de ob- servaţiuni, de hipoteze si de basme se diferenţiază d-odată pe orizontul ştiinţei, strălucitoare ca un soare, descoperirea lui Pas- teur; — acesta, bazat pe experienţe, iși afirmă geniala sa con- cepfiune asupra fermentafief si combätind pe marele Liebig, se ceartă cu trecutul si pune fundamentul microbiologier. Revoluţiunea provocată în ştiinţă prin descoperirile luf Pasteur și ale lui Koch, a spulberat în neant nămolul de intá- lesuri inchipuite asupra fermentaţiei, putrefactie si asupra boa- lelor infecțioase ; iar în locul lor s-a construit eu multă măestrie Bacteriologia, ştiinţa care scrutează si urmăreşte rostul vietet u- Despre microbi 511 nor ființe microscopice asa de puternice in prefacerile mediului material al omului. Deslegindu-se problema fermentaţiei de Pasteur, prin des- coperirea microbilor cari o mijloceste, ştiinţa intră într-o nouă eră de îndrumări, spre a-și putea reprezenta unele fenomene din natură. Experiențele dovedesc, că mustul nu se face vin, pini ce nu intervin anumiţi microbi ; tot aşa din vin nu se face oţet pînă ce alți mierobi n-aü provocat fermentația acetic; că borea, borşul, braga, dospirea piinei ete. sunt condiţionate de mierobi si de produsele lor. Cercetările întreprinse in această directiune, ай călăuzit la stabilirea identitätet fermentaţier cu putrefacţia si la soluţiunea marei chestiuni a generaţiuner spontanee. Fie-mi permis o mică digresiune : se credea că din amestecul unor substanţe, puse în oare-eare condițiuni se formează „sponte sua“, ființe vieţuitoare. Ideile cele mal extravagante născoceaii crierii unor oameni, care nu eraü de loe comuni; ast-feliii Needham se ceartă cu Voltaire, că acesta nu vrea în ruptul capului să creadă, că din făină gi o- {еб se nasc chişcarii (12), mai nostim este Van-Helmont care a dat formula pentru producerea spontanee a goarecilor: „Luaţi, zicea celebrul profesor din Louvin, o cămaşă murdară, infásuratí în ea grüunte de griü, puneţi toate acestea la căldură şi veţi vedea după un oare-care timp, transformarea griului in şoareci“. De sigur, că aceştia егай niste poznasi; dar nu este maï puţin a- devürat, că mulți învăţaţi iluştri credeau de-abinele si cãutaŭ să dovedească că multe ființe inferioare își iaŭ naştere dintr-un a- mestec de substanțe. S-a probat însă in mod peremptoriü de Pasteur si de alţii in urmă, că generaţia spontanee nu există, şi că fiinţele care se credeaü inainte, că și-aii luat naştere prin pro- сово fizico-chemice dintr-un amestec de materii, sunt urmaşii al- tor ființe eu existență determinată. Am zis că putrefae(ia este identică cu fermentația si că am- bele sunt provocate de mierobi. In vederea putrefacţiei, dati-mí voe să glăsuesc cu psaltistul: „că mari și minunate sunt ispră- vile microbilor tăi Doamne“, еї bine, ce ne-am face пої fără a- ceste miraculoase vietäti! cine ar transforma si descompune ca- davrele, erburile şi toate materiile organice in substanţe indis- penzabile traiului vicfuitoarelor! Cine ar curăţi pămîntul de pus- 512 Dr. V. Rosculetz deria de organisme moarte, dacă n-ar fi microbii putrefacţiei. Un exemplu frumos ni-l dă l'histoire d'un savant racontée par un ignorant, citată în cartea lui Schmitt: „Сев microbes sont les maîtres du monde, et si par la pensée on les supprimait, la sur- face du. globe, encombrée de matières organiques deviendrait inhabitable", Da, mulţi microbi ne sunt folositori; să aruncăm numai о scurtă privire asupra agrieulturef si asupra diferitelor industrii, în care prefacerile determinate de unii microbi bine-făcători, pre- gütese erburilor, cerealelor, legumelor, pomilor elementele tre- buincioase eresteref şi fructificárel lor, пе daŭ băuturi plăcute gustului, ne aromatizează unele substanțe alimentare, ne inles- neste destrămarea fibrelor din vegetale cu care se pregătesc mul- te ţesături pentru îmbrăcăminte, si cite alte beneficii пе mijlo- сезе aceste micufe vietäfi. Numai cite-va exemple, si veţi vedea ce foloase realisăm prin concursul microbilor. Să incepem cu pinea, unul din alimentele de căpitenie în hrana oamenilor. Pentru ca făina să devie gustoasă, provocăm dospirea aluatului ; această dospire se face la căldura sub influ- enia drojdiilor ; drojdiile sunt un amestec de microbi fermentf: (acetic, alcoolic, laetie, ete.) şi produsele lor, substanţele din făină sub înriurirea acestor microbi sunt intervertite în alcool, zahar, acid lactic, acetic, ete. si pune în libertate acid carbonic. La un klgr. de pine dospitä, sunt 2'/, grame alcool si aproape 3 gr. a- cid carbonic; acest din urmă formează acele besici care se văd in pinea dospiti şi bine coaptä. Fermentatiel se datoregte gustul pineï si inlesnirea mistuireï еї. Untul conţine in tot-deauna foarte mulţi microbi (bacterii). Fischer a făcut socoteala numărului microbilor dintr-un gram de unt de la o prăvălie din München ; închipuiţi-vă, că a găsit nu maï puţin de 25 milioane de microbi, care petreceaii comod са în raiul lui Mohamed, in bucäfica de unt. Cite maï de miliarde inghifim пої Іа o mincare!! Insă bacteriile дай untului acea a- romă vanilată, de care face atita caz burdufosul bavarez înaintea stacanului de bere, Un product al laptelui este kefirul, o băutură uşor aleoo- licá si spumoasă preparată din lapte de vacă saü de iapă ; se fabrică prin influenţa combinată a două specii de microbi, bac- Despre Mierobi teriile acidului lactic si zaharomicile. Cele din urmă transformă zaharul din lapte (lactosa), în zahar de strugure (glucosa), alcool si acid carbonic, cele dintat ií impărtășește prin producerea aci- dului lactic un gust aerigor şi îngrijește de transformarea foarte digestibilă a caseineï. Inul şi cinema, se pun în apă pentru că sub influența u- nor microbi numiţi plectridium s. a. să se determine o fermen- tatie, disolvind lamelele celulelor care tin fibrele legate de pàr- {Пе lemnoase ale plantei. In industria tutunului formentatia bacteriilor joacă un rol important. Bacteriile care daŭ aroma ţigărei de Havana se culti- vä şi s-aŭ făcut încercări ca cu ajutorul lor să se dea tutunuri- lor ordinare arome plăcute. У Ү-аўї putea da nenumărate exemple despre foloasele ce tra- gem de la uni microbi, dar nu pentru cunoașterea microbilor nevinovaţi si bine-făcători am chibzuit această conferință. Sunt alţii, asupra cărora vă atrag deosebită luare aminte, căci aceştia sunt inforätoarele cauze саге produe boalele cele mai cumplite si maï omoritoare, da! ci sunt ciuma, holera, tifusul, turbarea, oftica, difteria, scarlatina, vărsatul, sifilisul, ete. ete., еї formează un nenumärat sir de verigi la lanţul de suferințe si de nevoi, саге zbuciumä, nemerniceste si distruge această sărmană omeni- re! Microbii aceştia se numese pathogeni, toate boalele infeeti- oase sunt cauzate de ei. Pátrunzind aceste vietăți în organism, cu aerul, cu apa, cu mincările, printr-o cit de imperceptibilă zgi- rietură ete. şi găsind acolo un loc prielnic desvoltărei si inmul- fire lor, provoacă turburări mat mult saü mai puţin grave, du- pă felul mierobului, si în raport indirect cu puterea de rezisten- tă a organismului. Pentru ca să và puteţi forma o părere mai limurită, îmi permit să vă prezint organismul omenesc ea o for- türealt. Tatärit pe din afară, corpul omenese cu elemente de {e- sătură organizalä, ea se opune pátrunderei microbilor in orga- nism, eità vreme funcțiunile acestei țesături sunt normale, In in- teriorul corpului sunt organe, ca ficatul, stomaehul, şi nenumă- rate alte glande, care, ca si tunurile varsă foe distrugător, se- eretind substanţe otrăvitoare asupra microbilor, care ай îndrăznit să pătrundă în zona de apărare a organismului, In fine, dacă cu toate acestea mierobii tot ай rezistat si añ încoput acţiunea 5 514 Dr. V. Roseuletz lor, atunci întră in luptă soldaţii organismului, fagocitele, un fel de celule care ай proprietatea de a incorpora şi digera mierobil. Aceste celule ай fost studiate de Metschnikoff, unele sunt dota- te de mişcări, altele sunt fixe; fagocitele mobile se aduná in ju- rul microbilor si dacă aceştia nu le paralizează mişcările prin se- cretiunile lor, ele emit prelungiri din corpul lor, înconjoară mi- crobul şi-l inchid în substanța din саге le este format corpul (protoplasma), aci microbul este mistuit. De la pătrunderea microbilor în organism si pinä la dicla- rarea boaleï, tot-deauna trece un oare-care timp, timpul de in- cubatie; să luăm d. e. după Fischer, evoluţia boalei într-un caz de holeră: „De la pătrunderea bacilului virgula (v. Fig.) descope- rit de Koch, pînă la manifestarea holerei, trece de obiceiü 1—8 zile“, după individ. In acest timp, microbii încearcă să ве imul- Ҳеввсй, simptomele boalei nu se observă încă, вай cel mult se a- rată printr-o simplă indispozitie. Se încinge o luptă crincenà ìn- tre microbi si fagocite, care se adună la locul unde a poposit învinge organismul deja la început, boala nu se mai declară si asemenea împrejurări le putem aplica la multe indis- poziliuni fizice ; dacă însă mi:robii nu intilnesc o rezistenţă sufi- cientă din partea organismului, atuneí lupta urmează şi devine tot mai inversunatü între gazdă si hainul musafir, între orga- „nism si parazit, atunci se deslántuese acele simptome ingrijitoa- re, semnele boalei, dacă victima este вай nu este pregătită şi rezistentă, este saü nu este fortificată prin ajutor medical, victo- ria dintr-o parte вай alta, se constată prin vindecarea вай moar- tea individului. In definitiv, toate aceste fenomene nu sunt decit procese a- semuitoare fermentaţiei вай putrefacţiei, dedublări de materii or- ganice şi creare de substanțe пої, toxine ete, adevărate otrăvuri a căror înriurire paralizează sati exaltează la exces funcțiunea e- lementelor constituitive ale organismului. Ca consecință, se pro- | duce un desechilibru în nurmala funcţionare a organismului, des- echilibru care are de rezultat peirea lui saii modificarea mai mult вай mai putin favorabilă durabilităţei sale. Dar nu tot-deauna si nu în огї-се organism animal вай o- menese, microbií pot exercita rolul lor distrugător. In vederea unei sistematizări în expunere, este nevoie de Despre Microbt 515 o reprezentare separată a microbilor pathogeni, felul lor, tere- nurile pe care se desvoltă şi se imulfese, conditiunile modifică toare exterioare, mecanismul si legile infectiuneï, asociatiunile si antagonismul dintre microbi, repartizarea boa'elor microbiene, si în fine combaterea acestor boale. Microbit pathogen, unii sunt animale inferioare protozoare, alţii sunt plante inferioare, bacterii. zi Bacteriologistit într-o vreme ereaserá un regn aparte, regnul mierobilor.In prezent, bacteriologia dispunind de mijloace tech- nice perfecţionate, a ajuns să-și dea maï bine seamă de aceste mici fiinţe si să le claseze unde le este locul în natură. Intre microbii pathogeni maï bine studiati pină acuma sunt din regnul animal clasa protozoarelor următoareler specii: 1. Rhizopodele se găsesc în scaunele dizentericilor, si se a- tribue lor dizenteria la copii. 2. Specia sporozoarelor, varietatea haematophilum m riae, вай haema'ozoarul lui Laveran, (v. Fig, 1). Laveran l-a des coperit in sîngele bolnavilor de friguri palustre. Acest animaleul se prezintă sub maï multe forme si determină turburürile obser- vate la bolnavii atinsi de friguri palustre. Dr. V. Roseuletz 3. Coccidile s-aü observat la oamenii in unele lesiuni ale ficatului, care ай determinat moartea individului. 4. Sarcosporidele, infusorii, varietăţi din aceste mici ani- maleule, joacă roi important in origina unor boale. Regnul vegetal ne dă însă сеї mai periculoși microbi. Aci avem clasa bacteriilor si merită de a fi expusă maï си deami- nuntul: bacteriile sunt, unele pathogene, iar altele nepathogene Această floră microscopică, nu prezintă specii perfect gră- nițărite in forma lor; există вай ай existat intermediare între diferitele tipui care reprezintă specia. Pe cind in organismele superioare, specia a devenit aproape fixă, cu dispariţia interme- diarelor prin selectiune. La individele de o treaptă inferioară în scara vieteï, ni se oferă un mare numér de generatiunt succesi- ve. Fiintele care nase si sfirşese cariera lor in cite-va Ore вай in cite-va zile, sunt acelea, pentru care transformismul este 0 re- alitate vizibilă. Cu toate acestea, există forme a căror cunoaştere este indispensabilă reprezentatie ce trebue să ne facom despre aceste micro-organisme, Formele sunt: 2 Staphylo- coccus Cocci, aceştia ай o formă rotundă glohuloasă si sunt dis- puși, cite 401; ,diplococci^, d, e. diplococeul pneumoniei, mai Despre Mierobi 517 mulţi in formă de lant; „streptococci“, d. e. streptococul erizi- pelului, maï multi grupați în formă de strugure; ,staphilococci^ , d. e. staphilococeul piogen aureü, cite patru prezentind un cua- drat; ptetragen“, d. e. micrococeus tetragenus, grupaţi cite patru faţă în faţă, avind aspectul unui cub; ,sarcine“, d. e. sarcina lutea (v. fig. 2 si 3). Sarcina, Bacilli, aceştia se prezintă sub formă de bastonaşe (de la cuvintul latin „bacullum“) mai lungi вай mai scurte, cu extre- mitätile rotunzite, drepte вай chiar uşor escavate d. e. bacillul tubereulosei, antraxului, diphteriei ete. (v. fig. 4 si 7); strepto- bacilli, sunt bacilli dispuşi in formă de lant (v. fig. 5). Vibrionul este un bacill scurt curbat in virgulă. Bacteriul este ovoid şi scurt. Leptotrix, erenotrix, beggiotoa sunt firisoare lungi. Cladotrix aunt firişoare ramificate. Spirilli ай o formă in spirală ca un tir-buşon (fig. 6). Intre aceste sunt forme de transiţiune, pentru aceea nici o elasifieatie bazată pe morpholo- gie nu este posibilă. Denominaţiunea unei specii trebue dară să cuprindă mai multe cuvinte, primul cuvint este o indicație mor- phologică, iar al doilea cuvint indică totdeauna proprietăţile ce- e mai marcante ale speciei d. e, staphilococeul piogen, bacillul 51 Dr. V. Rosculetz tubereuloseï, diplocoeul pneumoniel, vibrionul еріс, ete. ete, (v. figura 8). Aceşti microbi, ca ori-ce ființă vieţuitoare ай trebuință ds alimente pentru traiul lor, ei își procură nutrimentul din dife- rite medii proprii existent í lor. A constata numai in mod ne- definit prezenţa microbilor în apă, în aer, pe diferite substanţe etc., descoperirea lor, n-ar însemna mal mult, decit cunoaşterea unei fiinţe din imensitatea regnului organizat. Dar nu, oamenii de știință nu s-aü mulțumit eu atit, еї aŭ vrut să știe care sunt particularitätile traiului acestor vietăţi. Pentru aceea s-aü căutat mijloace, spre a-i putea izola si sst-felit s-a putut limpezi multe din manifestatiunile biologice ale microbilor. Numai prin culturi s-a putut ajunge la studiul si intensitatea proprietăților patho- gene ale unor bacterii. Tot lui Pasteur si in special lui Koch $, a, se datoreste modul de cultivare al microbilor. Posibilitatea de înmulţire pe anumite medii si peirea lor sub influenţa diferitelor acţiuni chimice вай fizice, пе-ай înlesnit multe cunoștința preți- oase, spre a ne putea apăra de ei şi spre a-i distruge. Dacă lăsăm expusă la aer o jumătate cartofă fieartă, supra- fata cartofei se acopere după un oare-care timp, de mici pete, Despre microbi datorite desvoltărei unor micro organisme. Еіс-саге pată este for- mată prin inmultirea mai multor elemente diatr-o singură specie. Unii microbi căzuţi din almosferii pe cartofă fieartă, care este un mediu favorabil de nutriţiune pentru unele varietăţi, germincază si se înmulţesc, Nu toţi mierobii crese si se înmulţesc pe ace: leas! medii de cultură, din această cauză există o serie intreagü de mijloace technice pentru cultivarea si studierea microbilor, sliinta care se oco] á de «le, cste bacteriolcgia. Intelegeti d-voastre, cit este de importantă peniru patologia experimentală cunoaşterea mediilor pe care pot trăi diferi(ii mic- robi. Cu ajutorul culturilor putem stabili dacă cutare boală este вет гы: angină-difterică вай numai o boală care ii seamănă în unele fenomene exterioare, dacă avem a face cu adevărată holeră вай numai eu un complex de simptome holeriforme datorite cine scie cărei intoxicafiunt alimentare, dacii in cutare apă, atmosferă вай sol există microbi саге daŭ naştere tifosului sau altor boale epi- demice și in acest mod ne lămurim pe lingă diagnoza boalei a- tit originea contagiului cit şi modul lui de propagare. Cei maf mulţi microbi vegetează si se înmulţesc la tempe- ratura camerei de --15° 20°, alţii nu se pot inmulti la aecastá 520 Dr. V. Rogeuletz temperatură si ай nevoe de o căldură mai mare. Există tot- deauna un maximum şi un minimum de temperatură favora- bilă desvoltării microbilor, această temperatură este variabilă pentru diferitele specii. Intrecind maximum aau scoborind maï jos de minimum de temperaturi proprie desvoltärit lor, microbii nu se mai înmulțesc si degenerează. Pentru distrugerea lor sunt necesare insă temperatură foarte ridicate, une-ori de peste--100" вай foarte scăzute de —30°. Ast-feliii pentru a omori bacillul da- lacului, se impune o temperatură umedă de 4+-110” timp de 5 mi- nute, ear sporit lut după Miquel si Koch nu mor nici chiar la căldură useată de 4+-145%; bacillul ofticei suportă căldură uscată peste +-120°. Scăderile de temperatură sunt mai puţin omori- toare pentru microbi, sporii dalaeului, după Pittet -şi Jung, ай rezistat la groaznicul îngheţ de —130°, prin urmare nu este mi- rare, că cu gheaţa să se întroducă în alimente si băuturi germc- nii unor boale infecțioase. " Printre varietățile de microbi, sunt unii, cari ай nevoe de oxigen pentru traiul lor, aceștia sunt bacteriile aerobe si in a- ceastä clasă intră mare parte din microbii, cari provoacă supu- таа; alţii nu pot trăi în aer, oxigenul îi omoară, aceştia sunt Despre Microbt numiţi anaerobi, eum este bacillul tetanosului, vibrionul septie, ete. alţii pot suporta ambele medii, еї sunt facultativi, asa este spirillul holerei, bacillul difterief şi al febrei tifoide, s. a. In medii favorabile de cultură, mierobi se-nmulțese cu iu- ţeală extraordinară. Următorul calcul luat după Schmitt, este foarte interesant în ceea ce priveşte înmulţirea bacteriilor. Dacă un coceus exige o oară pentru a se segmenta, la finele zilei a treia, numărul coecilor ar ajunge la fabuloasa cifră de 47 tri- lioane. De asemenea admitind, că greutatea specifică a unui mierob ar fi egală cu greutatea apei, atunci am avea in 24 оге, 1/1, din CAMES «n 659.6. = greutatea unui miligram, după 48 oare, 442 de grame, si la sfir- şitul celei de a treia zi, nici mai mult nici mai puţin de 7'/,mi- lioane de chilograme, tocmai 750 de vagoane, adecă сї{ї hamali ar trebui pentru atita bagaj? Cohn şi Fischer ne dau cite-va calcule interesante asupra greutăţii microbilor, ast-feliü, stafilococeul cel mai frecuent mi- crob al supurafieï, avind un diametru de 8 microni (un micron este 1Л у, de milimetru), volumul unui coceus ar fi de '/1;.,00.000:000 milimetru cub. 522 Dr. V. Roseuletz In o picătură de apă ar inota comod 17,000,000,000 de cocci af supurafier. Ast-feliii in „timp de 5 zile, bacteriile, сосеї estf dintr-un singur germen аг umplea capacitatea oceanului Atlantic. Bine intáles, că pentru asemenea înmulţire prodigioasă sunt indispensabile condițiuni de desvoltare extraordinară, ceea 'ce în realitate, nici odată nu se întimplă ; ici o rază de soare, colea un vint sec, mai dincolo o altă ființă care-i culege pentru pro- pria еї hrană, şi asa se fine echilibrul celor din natură. După cum am zis, microbit se pot izola și cultiva pe dife- rite substanţe numite medir de cultură (d. ex. cartonfa багій, ge- latina, boulionul, serul singelui, apa zabaratä, agar-agar ete.), ìn- să un loe de căpitenie, pe care trebue să-l ocupe în judecata noastră noțiunea despre microbi, este fără îndoială cunoașterea cit mai lămurită a distribuire si traiului lor în marele laborator al naturei incunjurätoare ; mai ales ne interesează acel cari sunt cau- za înbolnăvirilor, bacteriile pathogene si care pe nesimţite și in- sidios pătrund din mediul exterior într-un mod oare-care în or- ganismul nostru. Aerul, apa si solul contine un număr formida- bil de microbi, din care multe specii pot fi periculoase sănătăţei oamenilor și animalelor. i Despre Mierobi In atmosferă numărul microbilor este variabil, după locali- tate, climă, anotimp si chiar după schimbările zilnice determina- te de fenomenele meteorologice. Ef sunt ridicaţi si împrăștiați prin curenți de aer, vinturile, eu colbul gi cu micile părticele de corpuri organice luate de pe suprafața solului. Germenii boa- lelor sunt însă mul rari gi nu toate speciile pot trăi in atmos- ferü. Baeteriologii ай izolat din aer cite-va specii de bacterii pa- thogene, ast-feliü Hildebrandt a constatat. shrepfococew] erizipelu- lut; Pavlosky, diplococcul pneumoniet; Cour, bacillul tuberculoset ; Héricourt, pe acel al holerel, s-a signalat de asemenea prezența bacillulu tific, 21 antrazuluf (dalacului), vibrionului septic ete, Atmosfera nu este tocmai unul din mediile cele mai favo- rabile pentru traiul microbilor. Uscăciunea, razele soarelui, per- turbaţiunile atmosferice, descărcările electrice, ozonificările sunt atitea și atitea cauze de destructiune activă si fatală existenţei microbilor. De altmintrelea, gravitatiunea îi împedică de a sta multă vreme suspendatí, maf ales într-o atmosferă rarificatä, iar ploaea îi transportă la pămînt, curăţind atmosfera de bacterii şi colburi. După Miquel, bacteriile se imputineazä in atmosferă că- trá sfirgitul tonmnet si în timpul ernei, devin si se menţin ex- tra-ordinar de numeroase în tot timpul sezonului cald. Tot acest învăţat ne arată prin interesantele sale cercetări, că sunt varia- ţiuni zilnice în cantitatea de bacterii conținute de atmosferă; e- xistă un minimum cătră două ore de dimineaţă si cătră septe ore seara, şi un maximum cătră opt ore de dimineaţă și de seară. Apa, care sealdă suprafaţa solului şi care circulă prin stra- turile permeabile ale scoarţei terestre, culege, cultivă si trans- portează o imensitate de microbi. Apa este mult mai bogată în bacterii decit aerul, pentru că aci micrc-organismele sunt mai pu- {їп supuse cauzelor de destructiune pe care le-am enumerat mai sus; acest mediu este mal favorabil germinărei si inmultirei mi- erobilor, fiind mai avut in materii nutritive. Cu toate acestea, a- pele se purifică în drumul lor prin precipitare şi sedimentatie, prin aeraţie, care provoacă oxidarea materiilor organice, prin ac- ţiunea luminei şi prin numeroas-le organisme, care găsesc in mi- erobi nutrimentul lor, însă ocaziunile de contaminare sunt ne- numărate, mai cu seamă pentru apele de la suprafaţa solului, făntinele, izvoarele, piraele, riurile şi lacurile, dacă nu sunt ga- 524 Dr. V. Roseuletz rantate prin dispozitive si dispozitiunt Serioase, devin receptacu- lele a tot ce cade si se poate transporta in ele din sinul si de pe suprafaţa solului, ast-feliŭ apele ajung să fie vehiculul celor mal periculoși germeni ai unor boale infecțioase. Este dovedit într-un mod absolut si invederat, că multe si groaznice epidemii de holeră si de febră tifoidă sunt datorite numai contamináre] a- pelor de bšut prin microbii acestor boale, proveniți prin dejec- (iunile unui singur bolnav, care ай putut ajunge într-un mod оаге-саге in acea apă. Cite-va exemple interesante vor fi de a- juns са să intüreascá această afirmatiune, Tn 1882, la Auxer in Franţa, pe la inceputul lui Septem- brie, izbueneste de-odată o epidemie de febră tifoidă şi in nu mai mult de două luni se inbolnàvirà msi multe sute de oa- meni, din саге nu mai puţin de 93 ай apucat calea veciniciei. Se constată că această epidemie era exact distribuită pe partea orașului, care se alimenta cu apă dintr-o sursă care trecea pe lingă o grămadă de gunoiii, unde fusese aruncate exercmentele uuei tinere femei, care zăcuse in August de febră tifoidă, D-rul Dionis cercetind originea contagiului, vărsă pe acest gunoiii o solutiune colorantă si după 20 de minute, apa menţionatei surse se boi; prin acest procedeii, ingeniosul medie a stabilit că sursa comunică cu gunoiul. S-a înlăturat gunoiul, s-a curăţit sursa si sa oprit popora(ia un oare-care timp de a consuma aceasta apă, și curind după accea prin izolare serioasă, epidemia a încetat, (v. Traité de Médecine et de Therap. publ. p. Brouardel ot Gilbert). Marea epidemie de la Foesani din 1896, recunoaște o cauză sigură în contaminarea apei la uu loc unde conductele de distri- butie в-ай găsit sparte. Acum vr-o З ani, o puternică si omori- toare epidemie de febră tifoidă se declară in capitula fürel, ori- ginea contagiului fiind stabilită, eficacitatea măsurilor luate n-a dat greș, tot apa a fost cauza răului, Multe asemenea epidemii ivite și propagate prin apă, v-aş putea enumăra, însă nici timpul, nici cuprinsul unei conferinţe, nu-mi дай voe să tree peste o simplă expunere de noţiuni ele- mentare, culese din marele cimp stüntifie al bacteriologiei. Solul, este mediul cel mai bogat în microbi, el este recep- taculul natural al celor, care sunt conţinute în aer, în apă și a tot ce se naşte, creşte şi moare pe suprafaţă lui; în sînul lui se Despre Microbi 595 ascunde moartea si din ol la razele strălucitorului soare isi ia naştere viaţa, el este leagănul si mormintul a tot се tršeste ре el si in el. Ca eel mai avut in materif organice, in elemente nutritive el oferă microbilor, cele maï favorabile condițiuni pentru conser- varea gi înmulţirea lor, In pămînt, mierobii se pot sustrage lu- mineï solare şi uscäciunef, iar cet anaerobi, găsesc la o mică a- dincime un loc prielnic desvoltărei, căci sunt apáratf de acţiunea distrugătoare a oxigenului din aerul atmosferic. Fără îndoială, că spre suprafaţă, pămîntul este maï bogat în materii organice, pentru aceca si mierobif sunt maï numeroși decit în straturile sale profunde care sunt maï sărace în substanțe nutritive şi care din această cauză, nu conţin decit foarte puţini microbi вай nici de cum, afară de cazul cînd ar fi fost transportați de apă saü prin corpuri ajunse acolo într-un mod accidental sai prin voin- {а omului. De obiceiii, nu se maï găsesc baeterir la o adincime de 8—6 metri de pämiat. Apa din straturile subterane profunde, de re- gulă, este liberă de mierobi, însă în drumul ei spre suprafaţă, ea poate intilni terenuri inpreguate cu germeni pathogeni, devenind ast-feliü un focar de inbolnävire pentru oameni вай pentru a- nimale. Analisa apeï si a solului ай fost adesea obiectul unor mi- nuţioase cercetări bacteriologice, si de multe ori gratie acestei in- tervenţiuni ştiinţifice s-a putut preveni izbucnirea unor funeste epidemii, вай s-a putut impiedeca propagarea lor, căci cunoscin- du-se originea şi cauza îmbolnăvirilor, s-au aplicat din timp mă- surile indicate. Dar nu numai aerul, apa şi solul pot mijloci contagiul si infectiunea, cercetările bacteriologice ne mai denunţă o mulţime de alimente, care slujese de receptacule saü de vehicule unor re- dutabili germeni pathogeni. Cărnurile şi laptele provenite de la animale tubereuloase, cu toate experiențele contradictorii, sunt cu drept cuvint, considerate ca suspecte, laptele unor vaci bol- nave, а fost acuzat in Anglia, că ar da scarlatina, ete. ete. In adevăr, in ori-ce loc şi in ori-ce timp alimentele de o- rigină animală şi vegetală precum si produsele întrebuințate pen- tru numeroasele noastre trebuinte, pot fi cauze de îmbolnăvire 526 Dr. V. Rosculetz prin germenii care i suportă вай îi primese din mediul ambiant, Та sfirgit, animalele şi omul însăşi slujeşte de lăcaşi unor microbi, printre care se găsese şi specii cu proprietăți pathogene, o potrivire de împrejurări favorabile lor si mai curind вай mai tirziu fiinţele superioare le devin pradă. Pe pele, în gură, nas, urechi si în toate orificiile organismului omenesc, mişună miliarde de microbi. Bacteriologia ne-a denunţat multe din caracterile lor biologice si pe foarte mulţi din еї i-a surprins atacindu-sí gazda рїпй а-о omori, ast-feliii sunt streptococci eari produc acele angini pseudo-membranoase așa de asemuitoare cu difteria, ast-feliii sunt colibacilli atit de virulenfi în uncle împrejurări $. a. Dar pe lingă aceşti microbi locatari obicínuiti aï corpului omenesc s-au mai găsit si germeni unor boale temerare, ai pneumonici, difteriel, febrei tifoide. Cour arată că a găsit bacillul tuberculose in ori- ficiile nasului la o treime din persoanele care frecventaü o sală într-un spital de oftigost. Mulţi microbi pathogent trüese une-ort in mod silentios in noi si acest parazitism latent atit de luminos explicat de ilustrul Verneuil, ne dă cheia deslegšrer problemei a- supra originei unor boale infecțioase, care se ivesc cite-odată fără să se poată găsi urmele positive în mediul înconjurător. Acum, după ce ne-am inavuţit cunoștințele eu cite-va date asupra microbilor, in mod firesc, (prin instinctul de conservare) se impune cugetărei noastre următoarele întrebări g. a., care sunt mijloacele de apărare în potriva microbilor pathogeni, cășunătorii alitor boale infecțioase si cum ne putem pune sănătatea la adi. post de pericolul fatalei lor inriurirí, cind știm de mai înainte, că mediul în care trăim si chiar corpurile noastre sunt adese-ori lä- cagul acestor invizibile ființe? Pentru-ce numai o parte din ome- nire contractează unele boale microbiene, se infectează, desi con- ditiunile de molipsire, într-un anumit timp şi loc, pot fi aceleași pentru un grup de indivizi? La primele întrebări ne răspunde higiena modernă, dindu-ne instrucţiuni admirabile, a căror eficacitate fiind dovedită prin nu- meroase experienţe nu se mai poate pune la îndoială. Prevenim contagiul prin îngrijirea corpului si îmbrăcămintei noastre, prin grija ce o punem evitind contactul cu сеї molipsitf, izolăm bol- navif contagioşi si căutim a pune ре cei sănătoși în afară de ori-ce pericol, desinfectind вай distrugind agenţii вай lucrurile Despre Microbi care pot mijloci propagarea infecţiunei. Cercetim alimentele si băuturile şi luăm aminte ca ele să fie libere de microbi pathogeni, înlăturind din consumatie pe cele suspecte, вай sterilizindu-le, le purificăm potrivit eu natura lor prin procedee fisice вай chimice d. e. prin căldură ridicată, prin substanţe microbicide, ozonizare ete, Modificám receptivitatea organismului prin vaccinäri si ino- culaţiuni preventive. In sfirgit, societatea condusă de ştiinţă, a adoptat si legiferat o serie de măsuri generale şi speciale în scup de-a preveni şi com- bate boalele molipsitoare, obligind la supunere pe fie-care cetăţean pentru propriul seü salut. Respunzind la ultima întrebare, ştiinţa constată, cá diferi- tele organisme sunt înzestrate cu calităţi speciale, ele nu reac- tioneazä decit foarte puţin, вай nică de cum atacului germenilor unor boale infecțioase; organismul lor este imun (scutit de boa- la). Imunitatea este conferită acestor individe prin selec{iune, piin împrejurările оїцеї din trecut, prin condițiunile traiului prezent, Şi pentru unele boale, în mod artificial prin intervențiunea — ştiinţei imunizind prin vaceinări şi inoculațiuni preventive. Tată rezultatele pe саге ni l.-aü dat curentul bacteriologic, călăuzit de mulți savanţi pe temeiul indrumärilor deschise prin descoperirile lui Pasteur și Koch. Medicina modernă se afirmă de ce merge maï clară si mai luminoasă. Viitorul ne suride, şti- inta adevărată descoperind cauzele шог{еї, va şti să apere şi să prelungească viaţa. Dacă nu пої, urmaşii noştri vor ajunge vre- muri cînd nu se vor mai teme de ciumă, holeră, cftigă și alte boale microbiene, ci işi vor face drumul în viaţă, uza(f numai de vreme şi de nevoile traiului. GIORDANO Sinucis Sárücücios era convoiul Si doar'avea prieteni omul, Prieteni... frunzele ce zboară, Cind frigul, greii apasă pomul, Sint morţi uşori si greï in lume Cu el—ugor..—mergeaü grabit. Se zguduia cadavru "n raclă, „Са si ^n viaţă zguduit, Departe i-aü săpat mormintul, Departe ei Vaii ingrădit; Aud că-i pildi—dar по eredeti— Doar' pentru acei cari ай murit. „Vă resbunafi? Fácut-a vouă Vre-un тїй acest făr'-de-noroc ? Cum? Voi nu-i daţi un loc aice, Cind între vif va dat un loc. A. D. XENOPOL Stintele naturale si istoria *) Secolul al XIX asupra cüruia putem arunca o privire re- trospeetivă, fiind acum trecut, a fost incontestabil o epocă de mare și legitim triumf pentru istorie. Nu numaï că studiul еї a fost re- inoit gi aşezat pe baze solide si nestramutabile, даг spiritul et a pătruns peste tot locul in cele alte ştiinți. Aproape toate ай făcut să reiasă adevăruri noue din faptele lor, tratate din punctul de ve- dere al desvoljárei, si ideea atit de rodnică a evoluţiei, care nu e în fond de cit principiul istoriei aplicat la toate cunoștințele umane, a venit să întăriască şi să dee viață concluziilor stiintel. Un rol atit de important jucat de istorie, nu putea da greș de a atrage atenţiunea asupra natureï si asupra procedurilor a- cestui mod de investigaţiune. Si de aceea secolul trecut numără multe încercări саге ай de obiect, într-un mod mai mult зай maf putin complect, teoria istoriei. Aceste idei, asupra metodei de aplicat în istorie desvoltin- du-se în sinul unui spirit stăpinit si chiar subjugat de ştiinţele *) Articolul a apărut în Revue philosophique din Paris a алат Th. Ribot fn numărul din Octombrie 1900, 1 530 À. D. Xenopol naturei, era foarte natural, ca cele dintăi încercări de formare a logiceï în istorie вй tindă a o subordona celor-l-alte stiintt. Pon- tru a ridica și istoria la rangul de ştiinţă, trebuia să i se aplice metoda întrebuințată în ştiinţele numite naturale. Această părere fu susținută, nu numi de cătră naturalisti, la care nu era nimic paradoxal, dar și de istorici care, uimiţi de rezultatele străluci- toare la care ajunsese ştiinţele natureï, eredeaü să ridice poate disciplina lor la același nivel, dacă ar fi tratată după aceiaşi me- toadă. Fură mai cu seamă sociologii, acel care revendicară onoarea de а ageza, prin sociologie, istoria pe adevăratele sale baze stiinti- lice si de а-о transforma ast-feliă, dintr-o expunere estetică într-o expunere adevărată a realitäfeï treente. . Cu toate acestea încetul cu încetul o reacţie începu a se face în teoriile relative la natura istoriei. Ajunseră a vedea ci istoria urmărea un alt scop de cit ştiinţele naturale, si că, scopul fiind deosebit, mijlocul, adică metoda, ttebuia să fie și el tot ast- felii. Afară de observaţiile ocazionale, cuprinse în lucrările cele mai deosebite, cite-va scrieri maï întinse apărură asupra acester chestiuni atit de împortante, printre care reamintim pe a noastră întitulată Principes fondamentaux de l'histoire 1899, care а fost obiectul unei critici a d-lui Lucien Arréat, inserată chiat în a- ceastă revistă, 'Drel ani înaintea aparitiunef acestei lucrări, d. Hentie Rickert, profesor la Universitatea din Fribourg în Brisgau, pu- blicase întăia parte а unci Inlroducert logice în ştiinţele istorice 1). Nu ştiam nimic de această carte, cu toată osteneala ce-mi: dădu- sem de a nu omite nici o publicatiune importanti relativă la che- stiunea de care mă ocupas m. Totuși nu o regret; căcă faptul că d. Rickert si ей, am ajuns aproape la aceleași rezultate, cu toate că plecaţi din puncte de vedere eu desávirgire deosebite, nu în- cetează de-a fizo dovadă că soluţiunea acestei grele probleme se găseşte pe calea cea bună. Cartea d. Rickert, pe care o avem în special in vedere în acest studit, e un tratat logie foarte complex și plin de detali interesante, la care din nenorocire nu ne putem opri Pentru ma- teria care voim a o trata, va fi de ajuns de a examina principi- ile generale pe care se sprijină, 1, Die naturw’ssenschaftlichs Bègriffabildung. tine logische. Einleitung die historischen Wissenschaft n, von Hciarich Kickert, Leipzig, 1896. A Științele naturale si istoria 581 Тева pe саго d. R. iși propune de a demonstra este că , ten- іа de a aplica metoda ştiinţelor naturale, istoriei, se sprijină pe o confuzie саге işi are origina in lipsa de distin: ție lămurită dintre obiectul acestor două discipline ale spiritului omenese; că, a trata investigația istorică ca o știință naturală este o pro- blemă imposibilă de rezolvit; o adevărată contradicţie logică“ (p. 21). Pentru a ajunge la demonstrarea acestui adevăr, autorul cau- tă să determine, în prima parte a studiului său (partea doua nu a apărut încă), care sunt limitele hotărite de logica cunoştinţelor procurate prin ştiinţele аза numite naturale, Dincolo de aceste limite, spiritul concepe un alt mijloc de a pătrunde în esenţa lucrurilor, mijloc care formează istoria. Autorul începe a demonstra că, fără ajutorul noţiunilor, spi- ritul nostru nu ar putea lua posesiunea varietitei infinite а uni- versului, atit extensivă in cantitate cit şi intensivă în calitate; că noţiunea are de scop de a distruge cit mai mult posibil percepti- unea reală x lucrurilor si de a reduce pe aceste din urmă la sim- ple elemente raţionale; că pentru a ajunge la acesta, ea substi- tue în tot-d'a-una maï complect, in concepţia lucrurilor, acea а relaţiunilor dintre elementele care le compun; că aceste relatiuni sunt date prin judecăţi de formă generală şi necesară; prin ur- mare prin legi; că tendinţa generală a tuturor științelor care pri- vese corpurile materiale, este de n reduce toate aceste din ur- mă în mișcări, deci la relaţii atomice. Atomul ar fi cel din urmă obiect eare nu ar putea fi prefăcut în nici o altă noţiune de rela- ţie; dar această noţiune de obiect — ultim — e însuși atit de ab- stractăi, in cit echivalează cu o noţiune de relaţie. Fenomenele intelcetuale nu ar putea fi tratate în alt chip prin logică, Pentru а le înțelege, e nevoie si la ele de noţiuni gene- rale; trebue de asemenea reduse noţiunile de lucruri, în noţiuni de relaţiune. Cu toate că psihologia nu e tot atit de înaintată ca ști- intele corpurilor, există o tendinţă foarte justificată de a reduce fenomenele psihologice la mişcări, la relaţii de fenomene primi- tive, senzaţii. Fenomenele intelectuale nu se disting întru ni- mie, sub raportul logie, de ecrpurile materiale şi de fenomene care le prezintă aceste din urmă. Termenul de пишт? trebue dar să se întindă si asupra lor. Este arbitar si fără nici un fond lo- gic o distinctiune intre ştiinţele materiei (ştiinţele numite natu- 532 A. D. Xenopol rale) si ştiinţele spiritului. „Psihologia, ne zice d. R. e dar o ştiinţă naturală, căci ea e ştiinţa naturei spiritului, adică ştiinţa spiritului conceput, nu în opoziţia lumel corporale, dar în opozi- fie cu arta, cultura, moravurile, istoria; o contimitate existentă prin ea însăși și condusă prin legi imanente, care caută a con- cepe viaţa spiritului ca un tot, cu privire la generalitätile pe care le prezintă“. (p. 212). Această concepţie a ştiinţelor naturel, care cuprinde gi psi- hologia, cind e tratată din punctul de vedere general al notiu- nilor abstracte, anihiliază cu desävirgire vechea opoziţie între şti- intele naturei şi acele ale spiritului şi lasă cimpul liber une) alter distincţiuni logice; științele care se ocupă cu generalul вай ști- infele naturei, si științele care ве ocupă cu coneretul вай cu in- dividualul, ştiinţele istorice; aceasta, pentru că „nu sunt decit două moduri de a considera lucrurile: din punctul de vedere al genera- lulu! вай din acela al particularului; un al treilea punct de ve- dere este imposibil“ (pag. 299). Științele naturale, în această extenziune pe care le o dă D. Rickert nu pot să se ocupe, după d-sa, decit de relatiunile ge- nerale și abstracte între fenomenele, atit fisice cit si psihice. Ele nu pot nici odată studia realitatea însăşi, gi „limita formărel no- fiunilor în științele naturale, care nu poate să fie nici odată de- păşită, este dată tocmai de această realitate empirică însăși“, (pag. 239). Din contra, istoria are de scop de a concepe gi de a des- coperi această realitate în forme sa vie și individuală. Fundamentul logie al acestei distineţiuni se găsește în prin- cipiul dat mal sus, că spiritul nu poate lua cunoştinţă de lucrur; decit în două moduri: prin mijlocul noţiunilor generale, вай prin ajutorul perceptiunilor individuale. Primul din aceste două fe- luri dă naștere la ştiinţele legilor (ştiinţe naturale în senzul larg arătat maf sus); iar al doilea dă naștere științelor istorice. Pen- tru a da mai clar gindirea autorului, reproducem încă cite-va lo- curi: „Realitatea, zice el, devine natură cînd este considerată din punctul de vedere general; ea devine istorie cind este conside- rată din punctul de vedere individual“ (pag. 254). ,Orl-ce reali- tate este dar istorie“ (p. 257). Prin termenul „istorie“ nol in(&- legem orice formaţiune individuală, și nu numai ceea-ce se în- Științele naturale si istoria 533 samnă în chip obicinuit prin acest termin“ (p. 286). „Intreaga realitate empirică în care trăim trebue să fio considerată ca un procedeii istoric care se schimbă necontenit“ (pág. 276). Asupra celei din urmă fraze: „care se schimbă necontenit“, vom face mai jos observatiunile trebuitoare. Acest felii de a înţelege istoria ni se pare cam silit. El întinde această noţiune dincolo de aceea ce trebue să cuprindă in realitate ; pentru că lasă la o parte elementul caracteristic al is- torieï, desvoltarea sa în timp, spre a nu se sprijini decit pe natura individuală a fenomenelor sale, care nu este cu toate as- tea: decit consecința transformürel lor în cursul timpului. Dar d. К. trebuia să ajungă la această soluţie, indută ce pleca de la un criteriii logie, pentru a stabili deosebirea care există în cele două mari moduri de conceptiune a lumeï. Crito- riul logic find subiectiv, nu poate să servească de bază loo dis- tinctiune între fenomenele externe, obiective, pe care natura le prezintă percepţiunei noastre. Criteriul trebue să бе de asemene obiectiv, căutat in natura deosebită a fenomenelor, stadiate si nu în conceptiunile pe care aceste fenomene le deşteaptă în conştința noastră, Este adevărat că știința este o operațiune a spiritului nostru; dar ea, ne fiind de cit reflexul raţiunei lucrurilor in propria noastră rațiune, in tot-deauna lucrurile trobue să determine modul cum spiritul iea cunoștința de realitatea exterioară, Nu este spi- ritul care întroduce ideia generalului în fenomenele pe care le stu- diuză; acest element existé şi spiritul nu face ult de cit sül con- state, Nu este spiritul care concepe individualul; indiridualul este asemene impus de formațiunile. realitäer, . Dacă, dar, considarăm fenomenele, care oste diferenţa care пе izbeşte mai intiiü ? Este acea că unele din fenomene nu sunt modificate prin intervenirea timpului si se repetă fáră mbare în cursul lui; pe cind altele se modifică intr-una, fiind tot- deauna deosebite de acea ce eraü ieri. Cele dintăi repetindu-se fără întrerupere, constituese in definitiv pentru fie-care fenomen, un singur şi acelaş tip, care poate să fie reprodus printr-o sin- gură expresiune а gindire” — aceiași pentru toate— printr-o loge. Din contra, fenomenele care se schimbă în urma interveniret tim- pului, sunt toate distincte unele de altele ; ele ай o formă indi- 584 А, D. Xenopol vidualá, care nu se lasă а fi incütugatà in formula legilor. Ceea ce dă naştere istoriei este intervenirea. timpului, ca element modifi- calor. Fără aceasta intervenire, istoria nu ar putea fi. Nu este, dar, cunoştinţa individualului, prin el singur, care determineazü. cuno- stinta istoriei, dar acea а transformattunilor pe care timpul le im- pune fenomenelor realitter Nu va putea exista concep(iune isto- rieñ fárà intervenirea timpului, Această interventiune este ceea ce individualizează fenomenele; pentru că ele ne producindu-se de cit odată în cursul timpurilor şi ne mai reproducindu-se nici o- dată, este evident că noi avem a face cu formaţiuni unice, in- dividuale. Individualul, dar, in concepţia istorică, este o conse- cinfä а interventiunei modificătoare a timpului, Dar individualul poate încă proveni si din alte izvoare. De exemplu in artă, el este produs de originalitatea artistului ; în elementele geografice— cur- surile de apă, orașele — el este o consecință a constituţiunei lor particulare. Istoria nu se ocupă de loc de aceste diferite genuri de fenomene individuale; ea nu studiază de cât individualul pro- dus- prin transformatiunile timpului. De altfeliü d. Rickert însuşi nu poate face alt-feliü de cit să părăsească principiul вйй prea absolut si să conceadă timpului rolul cei se cuvine în producerea istoriei. Nu voim să citim din lucrarea sa de cit cite-va locuri, unde intervenirea timpului în istorie este admisă pe faţă вай implicit: „Materia ponderabilă, cînd se consideră masele de atomi drept condensaţiuni ale eterului, comparate eterului însuşi, nu este de cit un procedeü istoric, care, in mad eventual, are un început si un sfirsit, ca ort-ce lucru particular, despre care ar putea să existe o istorie (pag. 275). Intreaga realitate în care trăim trebue să fie considerată ca un procedei , istorie care se schimbă fără încetare (pag. 276). Motive pe care le presupunem cunoscute, deşteaptă problema constantei speciilor, si prin acesta un punct de vsdere istoric se pune, maf a- les în chestia originef speciilor în biologie. Nu este de cit prea na- tural са cine-va să se gindeasci la caracterul istorie al materiei vii, şi de sigur, este prea comuu obiceiul astă-zi, de-a considera lumea vie ca un ргосейей istoric care a trebuit să айй un în- ceput şi probabil va avea si un sfirgit (p. 281). S-ar putea crede că reprezentaţiuni de volitiune вай de sentimente n-aŭ existat tot deauna și că se ține sama de istoria lor. (pag. 986). Expu- Stüntele naturale gi istoria 535 пбгеа de cercetări de această natură trebue să poseadă forma unet cercetări istorice, adică ea poresteste cea се s-a întămplat în timpurile anterioare“. (pag. 277). In sfirsit să reproducem pasagiul cel mai caracteristie care arată in mod evident. că în gindul d. R., timpul joacă un rol în istorie: „O ştiinţă care nu se ocupă de ceea-ce este alirnat de un timp oare-care, dar nimic de cit de ceeace are o valoare pentru ori-ce spafiü si pentru огї-се timp, cu toată înalta sa importanţă, nu va putea istovi necesitatea noastră de a sti. Pentru-că, în sfirşit, пої voim a cunoaşte si ceea ce se petrece în realitate, aici вай acolo, acum вай atunci şi ceea ce s-a petrecut mat înainte în lume; cum era lucrurile si сит ай devenit ceea-ce sunt? Un răspuss la ast-feliü de chestiuni nu poate fi dat de cit de-o ştiinţă cu desävirgire deosebită de cea-l-altă“, (pag. 250). р Dar, dacă d. R., admite timpul ca un element esenţial ul istoriei, atunci punctul süü de vedere logic, care consideri istoria ca cunoștința individualului, este zdruncinat. Pentru-cii, ca proceduii de cunoştinți, spre luarea în posesiune a fenomenelor de cătră spirit, in cele două singure forme de percepjiune pe care acest din urmă le poate întrebuința pentru a ajunge acolo, timpul este un element eu desăvirșire indiferent; se poate fonrte bine per- cepe individualul independent de timp, și iată pentru ce şi d. R. пе zice, că ori-ce realitate, ori-ce formaţiune individuală aparţine istorie. Dacă individualul constitue istoria, ce nevoe are aceasta de timp, pentru ca să existe, si cum se explică atunci rolul pe care d. R. acordă, cu toate acestea, acestui element in constituirea istorici ? Dar nu este nimie mai convingător pentru existența unui adevár, de eit contrazicerea in care cad cele'mai puternice spirite, îndată ce trec alăturea cu el, şi aceasta contrazicere a eminen- tului logician dovedeşte mai bine de cit ori-zare alt argument, temeinicia teoriei noastre. D. Rikert se mai înșală încă, credem, cînd își închipue că “nică timpul, nici spaţiul nu sunt necesare la perceperea legilor generale. Ast-feliii el zice că noţiunile noastre generale (legile) trebue să fie formate ast-feliii ca ele să se poată aplica la ori-ce formaţiune a universului; ele, dar, trebue să fie independente de elementul spațiului ; asemene si de acela al timpului. Conţinutul 536 A. D. Xenopol une noţiuni care trebue să servească a concepe totalitatea uni- versului, nu trebne să conţină nimic care să se poată lega de timp (pag. 64). Legile, în adevăr, nu pot să existe dacă nu ай o va- loare eternă, adică dacă ele nu sunt independente de elementul timpului. In ceea ce priveşte spațiul, el nu poate să fie exclus din concepția Tor, pentru că ог1-се fenomen nu poate să aibă loe de cit pe un вра{їй, gi aceasta chiar pentru fenomenele intelectuale саге ай, са sediŭ al lor, creerul omului. A face abstracție de timp, este un lucru posibil, întru cit acest elemènt nu este esențial pen- tru fenomenele care se repetă; dar a face abstractiune de spatiii, este cu totul imposibil, fie pentru fenomenele de repetitiune fie pentru acele care se schimbă. Natura, în sensul larg al euvintulut si istoria Чай naştere fenomenelor lor tot-deauna pe un вра{їй; pentru istorie, timpul joacă un rol trănsformator $i prin con- secinlà esenţial; pentru natură, timpul nu dă de cit posibilitatea percepţiunei. Timpul este dar pentru istorie un element de care nu se poate face abstracție, pe cind pentru a formula legile na- turale, această abstracţie se impune. Aceasta nu va să zică că timpul nu esto un element tot aga de necesar la producerea fe- nomenelor naturale; dar acest element ne exercitind nici o in. riurire modificätoare asupra fenomenelor care se repetă, se poate face abstracţie de cl, cînd e vorba de-a se formula legi. Ast-feliii invärtirea pămîntului imprejurul soarelui si rotația sa imprejurul axel sale ай nevoe de niște intervale de timp pentru a se putea indeplini; dar pentru a formula legile care domină aceste două mişcări alo planetei noastre, timpul nu este nevoe de-a fi luat în considerație, Din cele două mari forme sub care apar fenomenele uni- versului, spațiul nu va putea fi nici odată eliminat din spiritul nostru, pentru că огї-се fenomen se îndeplineşte într-un spaţiu; spațiul este baza neinlüturabilà de tot ce există; el este funda- mentul întregului univers, Timpul joacă un rol ceva mal putin cuprinzător, El este un curs de apă care rostogolește valurile sele in sinul spaţiului şi transporlà toate fenomenele sale, din care nu disolve în el de- cit o parte din ele, acele care constitue istoria. Nor admitem dar teoria d-lui R. care distinge Ştiinţele naturale (in sensul larg arătat mai sus, cuprinzind si științele spiritulul) sau ale generalu- . Stintele naturale şi istoria lui si ştiinţele istorice вай ale individualuluf; dar пої caracteri- zăm alt-feliii aceste două moduri de concepţie ale universului. Ştiinţele naturale sunt pentru noi, acele саге se ocupă de feno- menele de repetiție care пи alîrnă de elementul timpului şi devin prin aceasta vecinice și prin urmare generale; ştiinţele istorice se ocupă de fenomenele care se transformă sub ас(іипса timpului și care prin aceasta devin individuale, Rolul pe care timpul il joacă in privința fenomenelor, le dă singur caracterul general saii individual, Este indiferent de exemplu, pentru conceptiunea legilor, dacă fenomenele sunt ge- nerale вай individuale in ceea-ce priveşte spaţiul; este de ajuns ca ele să fie intr-unul вай cela-lalt caz, vecinice, Inclinarea dife- rită a axelor planetelor pe planul orbitelor lor— pentru pămînt de 23 grade, pentru Jupiter aproape verticală și aproape orizon- tală pentru Venus—sunt fenomene cu totul individuale in pri- vin(a spaţiului, pentru că nu se intilnese decit odată. Cu toate acestea, se vorbeşte si cu drept cuvint, de legea anotimpurilor pe fie-care din aceste planete, pentru că această înclinare fiind constantă, dă loc la o repetiţie vecinică de fenomene, repetiţie formulată printr-o lege. Afară de aceste două mari chestiuni relative, una la lipsa de temeinieie a impàr(irei ştiinţelor in sticti ale materiei (na- turale în sensul îngust al cuvintului) si în ştiinți ale spiritului, şi alta la ingülegerea istoriei ca una din cele două mari moduri de concepţie a lumeï, D. К. a fost dus a atinge și raportul din- tre sociologie si istorie. Autorul consideră sociologia ea o ştiinţă naturală lato sen- su, a cărei obiect este cercetarea legilor care domină fenomenele sociale; deci o știință care caută să perceapă elementul general in fenomenele prezintate de societatea omenească. Sociologia nu va putea fi o ştiinţă a individualului; ea nu va putea deci să fie confundată cu istoria. D. R. exprimă cu multă energie convingerea sa în această privință. El zice: „cu toate că societatea este un element istorie de un grad superior, viaţa so- cială care interesează istoria va putea fi cu atit mai puţin con- fundatii în noţiunea sociologiei, cu cît aceasta din urmă a devenit mal mult ştiinţă naturală, adecă cu eit noțiunile sale ай căpătat o valoare mal generală. Trebue dar să facem o deosebire între 8 538 A. D. Xenopol 9 expunere ştiinţifică naturală si o expunere istorică a societáter omeneşti, tot ast-feliü cum trebue să facem o deosebire inire bi- ologia ca știință naturală si biologia istorică. Dacă пої nu putem obiecta nimic contra unei sociologii tratată ca ştiinţă naturală, susţinem eu energie imposibilitatea unei. istorii concepute in a- celas spirit, adică sociologia nu poate nici odată să inlocueasei istoria. Sociologia dar, trebue combătută eu cea de pe urmă e- nergie, îndată ce isi înalță pretenţia de a fi singura știință a vieţei sociale a omului si mal ales de a fi o ştiinţă istorică“ (pa- gina 294). Noi am susținut acviaş idee din puntul nostru de vedere, deosebit de acel al D. R. Noi am admis asemene că pe cit timp nu este vorba decit de fapte coexistente, adecá de fapte de re- petiție, sociologia poate foarte bine formula legi. Dar iadatü ce e vorba de fapte sociale succesive si prin urmare individuale, le- gile sociale sunt false. Legile de succesiune formulate de sociologi aü un caracter cu totul neobicinuit: ele sunt generalizări, de moduri de suecesi- une; serii de evenimente analoage, produsul abstracliunilor cu- lese de pe aceste serii. "'eoriciunul acestui fel de a procede al so- ciologilor pentru a stabili legile lor, D. Lamprecht, formuleazá principiul următor: „Se pot reduce seriile de fapte paralele, prin izolarea elementelor lor, la un conţinut identic si considera acest conţinut ca esenţa acestor serii— absolut acelaş precedeu al gin- direi ştiinţifice ca acela pe care ea il aplică in științele natu- rale“ 1). Noi am criticat acest Гей dea vedea, observind e prin generalizarea seriilor, se șterge toemaï caracterul lor istorie, par- ticular, individual pentru fie-care din ele, si că cu cit această ge- neralizare este mai întinsă, cu atit mar puţin еа samănă cu se- riile de ре care ea a fost ubatrasă, Rațiunea pentru care generalizarea ajunge să formuleze legi adevărate asupra fuptelor care se repetă este, că aceste fapte sunt asemene, вай mal bine zis identice, pe cînd seriile istorice fiind neasimănătoare, si toemai diferenţa lor constituind partea lor e- senfialñ, lepădarea acestui element de diferenţiare, în faptul ge- 1) Was iq Kulturgeshichte, in Zeitschrift far Geschichtauissentehafe 1896- 97, pagina 84. tiințele naturale si istoria 539 5 neralizáref, răpeşte seriilor caracterul lor specific, si legile obti- пше pe această cale nu mai sunt decit nişte /lu/us vocis. D. Lucien Arréat, în critica lucrărei mele, admite într-un sens, justeta acestei observatiunt, şi recunoaşte ей istoricul se găseşte nevoit de-a localiza şi de-a individualiza acţiunile ome- negti care sunt materia istoriei; dar el pretinde că ей exagerez întinderea acestei observa(juni; că de este drept să condamnäm încercările sociologilor, cind еї caută uu fapt dominant in func- ţiunile căruia toate cele-l-alte trebue 54 varieze, silindu-se ast-feliü de-a găsi un fapt care domineazà toată istoria, nu este nerational de-a no sili a degaja evolutiunile parțiale din seriile sociologice ; S-ar putea snume ca o serie istorică determinată să prezinte într-un relief mai rostit, un aspect carc-care particular de evo- lutiune, în ordinul intelectual, economie, juridic ete. Pentru-ce ar fi oprit sociologului do-a marea aceste evolufiuni și aceste mo- mente în cursul istorici ? Din adevăruri de această natură— nu imporlà de loc dacă le numim /uple вай /eyí—sociologia este fá- cută, în ultima analiză, вай trebue să fie fücutà*!). D. Arréat, pare a crede că între sociologie si istorie nu este vorba de cit de mai mult вай de mai puțin. Noi nu credem că a- coste concesiuni satisfac pe sociologi. Pretenţia acestora este cu mult maí mare. Sociologia voeşte să бе ştiinţă şi în numele a- cestel ştiinţi, combate procedeurile întrebuințate pină acum de către istorici, în stabilirea adevărului asupra faptelor trecute. Ка pretinde că istoria trebue numai de cit să fie bazată pe legile desvoltărei, pentru că nu poate să existe ştiinţă fárá legi, si vo- este să găsească aceste legi în generalizarea seriilor istorice. Este o chestie de principiü, o chestie fundumentală, pe care trebue să o rezolvăm, iar nu să concedăm sociologiei dreptul de-a specula, cînd îi se va părea că este bine, asupra faptelor istoriei, prin ob- servüri de caracter mai general. Istoria este ea вай nu o ştiinţă, cu toată incapacitatea ei de-a formula legi, saü trebue ea să aştepte ca să-i fie dat caracterul stünfifie de câtre sociologie, prin ajuto- rul legilor sociologice, scoase prin abstrac(iune din seriile istorice? Iată adevăratul fond al desbatereï ре care am angajat-o în cartea 1. Revue philosophique, 1900, p. 190, 540 A. D, Xenopol noastră. Avem dreptate вай nu avem. In această chestie, destul de clar pusă, nu poate fi loc la rezerve şi nici la concesiuni. Тоб вай nimic: iată singura soluţie. Insă noi susţinem că am demonstrat, nu numaï in principii, imposibilitatea generalizărei seriilor istorice; dar încă, printr-o analiză minuțioasă a tuturor legilor sociologice formulate pinä acum, că toate, —dar absolut toate— nu sunt de cit generalizări arbitrare. Cit timp demoustratiunea noastră care este bazată pe fapte, nu va fi resturnată, nu se va putea vorbi de loc de legi sociolo- gice, nici de legile desvoltărei, pe temeiul cărora ar trebui să în- temeiem istoria-stiintä. D. Arréat confundă lucrurile cînd susține că „istoricul se va vedea asemene constrins, pentru a stabili seriile sale, de-a neglija unele diferențe pe care le judecă secun- dare“, si cînd arată, că єй însumi „am recomendat de-a alege fap- tele care singure merită de-a fi luate în consideraţie, în masa acelora care constitue trecutul omenesc“. A [alege faptele, ìn- semnează a lua dintrej faptele nenumerate pe care trecutul il prezentă, pe acele singure саге ай o importanţă istorică; dur a. ceste fapte sunt luate în întregul lor; ele nu sunt despoiate de păr- tile lor caracteristice, pentru a putea fi rezumate, prin operaţia generalizărei, în legile desvoltiirei. Individualul, care este elementul esenţial al istoriei, ве o- pune la generalizare. El nu i se va putea supune, de cit sub pe- deapsa de-a perde caracterul său si de-a nu mai fiistorie, D. Ri- kert, zice asemene că: „istoria, din contra, nu poate nick-odată căuta a întocmi materialul său intr-un sistem de noţiuni generale care este cu atit mai perfeet, cu cit conţine mai puţine elemente din realitatea însăşi“. (pag. 255) 1 D-sa maí este de párere „сй chiar in sociologie, este o chestie prea discutabilă, daca este posibil a ajunge pinä la no- tiunea de legi, căreia s-ar putea recunoaşte o valoare superioară de cit legilor empirice; pentru că in general, procedeul ştiinţelor naturale va avea cu atit mai mulți sorţi de a reuși, cu cit noti- unea sub care se aşează materialul va fi mai obștească, şi va fi cu - atit maï greü de a ajunge la noţiunea de lege, cu cit istoricul (in- dividualul) pe care am voi să-l tratiim după principiile ştiinţelor naturale, va fi mai sus aşezat, adecă mai complicat“ (p. 288). Si, cu toate astea sunt legi în istorie! Se pot formula prin- - Ştiinţele naturale si istoria 541 cipit generale, independente de timp—caracter esenţial pentru exis- tenta unei legi—de careattrnà produetiunea seriilor istorice care se desvoltă în timp. ,Ast-feliu de generalităţi trebue să existe în isto- rie, întru cit toate puterile naturei, atit acele care susţin coexistenta (care produc faptele repetate) cit şi acele caro determină desvol- tarea, manifesteazi acţiunea lor prin regularitäti care nu sunt su- puse acţiune timpului şi care nu suferă nică o excepţie, deci prin legi. Aceste regularitšt( vecinice constituese legile abstracte, atit pe acele ale repetitiunei cit şi pe acele ale succesiuneï. Dar aceste legi, manifestaţiuni de forte, pentru a da naștere fenome- nelor, trebue să se încorporeze în circumstanțe ; pentru că faptele de repetiţie, cum gi acele succesive nu sunt de cit produsul for- telor şi prin urmare al modului lor de manifestare al legilor, prin prijloeul circumstanțelor existenţei. Cind aceste circumstanţe sunt permanente și nu se schimbă cu timpul, acţiunea forţelor, for- mulată prin legilo abstracte, dă naştere la legi concrete care do- minează faptele ; cind legile abstracte se incorporează in circom- stanțe care se schimbă prin intervenirea timpului, nu se mai obțin legi, ci serii isiorice unice şi particulare ')“. Ca exemplu unei ast-feliü de legi a desvoltüref, citām uurmătoareu: Осе desvoltare se îndeplineşte prin sus, adică prin elementele superioare ale existenţei. Pentru societăţile omeneşti, această lege iea forma: Orl-ce despollare se îndeplineşte prin sus, si de sus în jos. Aceasta este o lege cu totul generală, care se regăseşte la tonte popoa- rele gi la tonte epocele istorice; dar această lege nu dă naştere la legă concrete de productiune de fapte istorice, ci numaï la serii diferite de fapte, la diverse epoce si la diferite popoare de pe pimint. Iată singurul domeniii unde sociologia poate să se atingă cu istoria. Pentru rest, sociologia trebue să se limiteze la studiul legilor faptelor sociale de repetiţie. Suntem fericiţi de a putea aduce în sprijinul ideilor noastre pe acele a învățatului profesor din Friburg. D. Rikert zice ase- mene că „noi trebue să ne dăm bine seamă de faptul cà con- strucția logică a unei expuneri care ne zice că primele fiiați vie- {uitoare ай fost amibele, care aŭ fost urmate de moreade, apoi de blasteade, etc., se distinge in+-principiü de construcția logică de d. Ies principes fondamentaux de l'histoire de A, D. Xenopol pag. 192. 542 A. D. Xenopol idei care zice că, în imensa cantitate de fiioți, acele singure se pot conserva care se adaptează mai bine la mediü. Legile de des- vollare пи пе Spun nimic asupra descoltärer însăşi. Biologia, ca ştiinţă naturală, ne-ar putea da cunoştinţa tuturor legilor care do- mină viața organismelor, si cu toate astea noi nu am şti de cit foarte puţin lucru asupra istoriei acestor organizme, Si din contra s-ar putea cunoaște istoria vielei pe pámint, fără a se cunoaşte legilo biologice. Din punctul de videre logic, trebue sà distingem între biologia са stinà naturală si biologia istorică“ (pag. 291). Istoria se găseşte intocmai in acelaş raport fati de sociologie. Aceasta din urmă nu poate formula de cit legilo abstracte ale desvoltărei, analoage legilor biologice; nici-odată legi de mani- festatiune ale faptelor istorice insüsi. Dar, bine înţeles că, după cum biologia pentru a stabili legile sale de desvoltare, are ne- voe de o spəeula asupra desvoltărei fiinţelor, sociologia, pentru a formula legile de desvoltare ale societăţilor omenești, se güsesto în necesitate de-a specula asupra desvoltărei umanităței, Ni se pare cà, prin aceste consid-ratiuni, domeniile sociologiei și ale isto- riei sunt delimitate în mod preciz. In sfirşit, să arătăm încă un punct asupra căruia cădem de acord eu D. Rickert. In Principes fondamentaux, {тайпа despre metoda aplicată in istorie, am căutat să demonstrăm, că nici in- duefiunea nici dedueţiunea nu sunt aplicabile pentru stabilirea acestor adevăruri; că istoria trebue să intrebuinteze un procedeü deosebit, si să înlocuiască concluziunea de la general la particu- lar вай de la particular Ја general, prin concluziunea de la par- ticular la particular, metodă care n-a fost nici odată luată în se- rioază considerație de câtră logiciani, Noi n-am putut decit ex- prima un desideratum care se grăbea sub pana noastră, maï ales că logica, ast-feliii cum a fost tratată piuá acum, ca logica de- ductivă (Aristotel) şi logica inductivă (Bacon si Mill), nu istove- ste întregul cimp de speculatiuni logice, si că ar trebui să se a- daoge la logica generalului, logica individualului. D. R., cu auto- ritatea sa de logician, complecteazá ideia noastră. EL zice fără ìn- cunjur, că „logica n-a considerat pînă acum decit ştiinţele care urmărese o expunere a generalului si n-a băgat de samă ceeu-ce trehue să fie perdut într-o ast-feliü de expunere, Cum logica, eu foarte puţine excepţii, n-a considerat pînă acum decit procedeul Ştiinţele naturale şi istoria stiintifie care absoarbe particularul în general, ea trebuia fatal- mente вй se desvolie într-un mod unilateral, ca logica științelor naturale. In eare sens trebue cercetat complementul acestei uni- lateralităţi, acesta va fi obiectul consideratiunilor posterioare“ (pagina 248). Analiza сйг{еї D. Rickert şi ideile pe cafe ni le a suggorat, ай servit pentru a stabili adevărurile următoare, de o importanţă capitală, pentru a lumina caracterul si natura istoriei, 1) Ştiinţele nu se disting în ştiinţi de corpuri materiale si ştiinţă ale spiritului; dar în ştiinţe naturale, în care sunt cuprin- se acele ale spiritului care tratează fenomenele de repetiţie!) și în ştiinţe istorice, în care se cuprind şi acele ale corpurilor mate- riale, care tratează despre faptele care se schimbă. 2) Primele sunt singure capabile a formula legi de produc- iune ale fenomenelor; cele de al doile^nu pot înregistra decit legi abstracte ale actiuneï forţelor naturale care, incorporate in fapte reale, daŭ naştere seriilor istorice, unice si particulare, З) Sociologia, ca știință naturală şi ocupindu-se de fapte so- ciale de repetiţie, poate formula legile de producţiune ale aces- tor fapte. Pentru faptele schimbătoare, ea nu poate formula de cît legile abstracte ale acţiunei forţelor istorice naturale, si а lăsa istoriei expunerea seriilor istorice ale faptelor succesive, schimbă- toare şi individuale. 4) Та studiul faptelor istorice, individuale, nu s-a putoaa- plica nică metoda deduetivà nică aceea a indue(iunef, dar o me- toadá nouă care n-a fost încă expusă clar de cătră logică si care trebue să complecteze această știință. 1. Noi întrebuințăm acest termen în locul acelur de fenomene coezistente, caro se găsesc in Principiile fundamentale si care au sthnit oarecare critici in ceea-ce priveşte extenziunea asupra fenomenelor în langa! timpului, EMILGAR Unei cintárete Atit de sus îți ridici glasul C-aseará cind l-am auzit, Căzind din înălţimea ceia Peste timpan, mi l-a strivit! Statuei lui Ştefan cel Mare — De ce te-aii aşezat cu dosul Spre templul lor, cei „inţelepţi“ ? — Spre-a nu sili privind la dinşii, Sa fie tot-d'a-una „drepţi“.— Statuelor lui Miron Costin şi Asachi Сет doi Romini slăviţi de {ага Spre teatru-ntoars-aii a lor spate, Nu vor să vadă lacrimi falşe Eí, care-aü plins adevărate! Tramvaiului electric Intr-un tramvaiü două curente Servese pe bietul musafir. Unul îl duce unde cere, Celalalt drept la cimitir. Epigrame Unui ofiţer pensionar Pe-atunci cînd făceai datorii Tü suna vesel „goarna“. Acuma ca să le plätesti Tii bate „darabana“, Unui anatomist Dintre tot, mai mult în parte Ella „ereer“ se opreşte. E si logie pe de-o parte, A găsit, ce îi lipseşte. Poetilor Cit de lipsiţi, săracă ar fi Aceï ce vesnie se inspiră, La еї ori cind tot poţi găsi De nu mai mult, măcar o liră. Notaţiunei liniare Credeţi că noua notatiune O să vă schimbe psaltichia ? Nu sunteți tot сеї cu poteapul - De епа purtaţi şi pălăria ? EMILGAR. :DRAGUL MAMEI“ (Nunelă) Tinindu-sf capul rezemat de mină, Tudor stătea in nestire, cu privirea pierdută in lumina slabi a luminüri- lor, care-și plingeaü incet si trist lacrimele lor de ceară, Din cînd în cind își trimitea privirile să învăluească fala гесе si îngălbenită a mamei lui, cu dor nestins de a-i re- insuflefi cu ele măcar pentru о clipă viaţa, ce se dusese aşa cu răutate și fir de grija jalei impietrită ce lisa in — — urmă! In singurătatea dureroasă din odaia martoră alitor nopţi de trudă, Inerernenirea morței nu era neliniștit de- — cit de glasul cobilor al ceasornicului din părete, ce ingro- pa nepüsitor ca lot-deauna, una după alta, clipele moarte şi ele pe uriașul altar al vremei! О putere neinlileasi îl silea să-și mai trăiască din пой trecutul, aproape de aceea lîngă care petrecuse cea mai frumoasă si cea mai tistä parte din el Vrind ne- vrând, gîndul îl fura în urmă, în urmă cu Огой, si i se opria în fala casei de țară în care el copilärise. Pürüsit Че singura ființă ce-i da îndrăzneala de a püsi înainte, gindurile aceste ii mingiiaii singurătatea, sfatuindu-l alina- tor si dulce! Casa părintească i se intrupa asa cum fu- sese pe atuncea, mică, molotolilà ca un bol de humă, a- coperità întreagă de ramurile imbütrinile ale unui nuc in- ^ Dragul mameï ghebosat, ce ti-se părea că se razümá de casă cind te ui- lab la dinsul, sait casa de el cind o ргіхеаї pe ea. May încolo i se zugrüvea livada, o pinzà albă [esulà in flori de visini si ciresi, pe fata căreia razele soarelui se aster- neaü poleite ca niste fire de peteală pe rochia unei mi- rese. In. fund, în fund de tot, de abia dacă se mai zărea un petec de cer albastru, incilcit si dinsul în virfurile u- nor plopi înalţi si subțiri, ca nişte fire impletite in ma- tasă verde, căzind desfăcute din mantia primävereï. In mijlocul acestui alb de omăt, acestui verde de mă- lasă, acestor fire de peteală, zimbetul mamei lui îi răsărea ca о ploaie de lumină ce-l invăluia in farmec si in feri. cire! Tatul lui murise cînd el avea numai un an, iubi- rea lui nu întilnise decit chipul Sandel, a mamei ce-l iu- bise întru atita, și-l ferise in tot-deauna de tot ce ar fi putut să-i fie lui spre тай! Urmindu-și fivul lor gindurile il рачай tot inainte» aducindu-l pini in ziua cind se vedea eu corona de ver- deafä pe cap, sfirsind cea din urmă clasă a şeoulei din satul lul, unde fusese sirbüloril si iubit de toţi dascalii ce-l avusese. Insusirile lui umpleaü de fericire pe biata lui mamă si o intinereaii parcă. Cind se uită la dinsul s rutindu-l îi zicea: «Dragul mamels, părea că ani de viatä її măvăleaii în suflet, ca niște sclipiri ce-i alungati intu- - merieul suferințelor. Apol cînd fu sà plece la Bucureşti, ce mai lacrimi, ce mai suspine pe Sanda si peel! Dar trebuia să se duci si înveţe mal departe şi să «prindă infelepciuni din cărti» cum îi zicea moș Radu. Proprietarul moşiei, un boier bo- gal si bun, nici că voia să audă de rămas. El il lua la București pe sama lui și Sanda se încrezu, căci era om cu suflet desi dintre cei bogatast. La Crăciun, la Paşti, de vacanța cea mare, figiduise să-l aducă cu el. Toate a- cestea ficu pe Tudor si pe Sanda, ca într-o după amiază Si se suie in căruța lui mos Radu, si să întindă drumul pini la lași, De aici trebuia să plece singur, căci boerul se dusese mui înainte dupi niște afaceri. Tot drumul biata Sunda se ийа la Tudor cuprinsă de durere; dar ce era si facă, El o privia cu coada ochiului si nu scotea nici о vorbă, de frică si nu-l podideaseă plinsul. Dacă măcar ar fi fost la Iași, dar așa tocmai incolo, departe, peste Emilgar cimpuri, livezi şi ape! Cind Tudor se gindia că in cu- rind masina de fier il va duce acolo unde trebuia să pe- treacă atilia ani ingrámüdit in strimtul băncilor de la li- сей, un nod i se suia in git, inăduşindu-l chinuitor, la {ага fusese in școală, dar acolo lucrurile егай alt-feliü; cum esia din clas fugia pe cimpuri impestritate de flori, se juca pe maluri de ape fugátoare ѕай pe lanuri de gri- ne aurite. Acolo însă unde era să se ducă dinsul ; in grü- mada caselor вай in ingustul străzilor ? Işi inchipuia el după Iaşi pe care-l văzuse de cite-va ori, cum trebue să fie si Bucureştii ceia, de care i se spusese atitea si ati- tea lucruri ! Cum sosirä in oraș se mal odihniră puţin la un han, apoi ай pornit cu toţii la gară. Acolo, lanțul cel lung de vagoane, imbulzeala călătorilor, strălucirea scinteietoare a ochilor roși de lumină, tipitul hamalilor il ametirä, iar pe Sanda o speriase cu tot dinadinsul. Se oprir in fața vagonului si rămase citest trei adincili in jale. Mai apoi, înecat de durere, cu lacrimile gata să se rostogolească de pe gene, luă gitul mamei sale și-l atrase spre dinsul. San- da nu putea scoate nici o vorbă, doar îl săruta pe ochi, pe frunte, pe gură, umplindu-i fața de lacrimi fierbinţi ca jaratecul, iar auzul de sughițuri indurerate. In urmă cu mina tremurătoare, cu mina care-l dezmierdase de atitea ori fără să-l atingă nici odată mai tare de cum atingi o pană, îl puse în palmă o pungulifä cu ce păstrase si еа! El nu vroi să primească, dar ea i-o dădu cu sila, iar printre suspinurí de abia îi esirá de ре buze cite-va cuvin- te slabe ca niște sunete rătăcite dintr-o dureroasă doină : „la-o, ia-o dragul mamei“. Un sunet asurzitor de clopot, un ,Suili-và in vagoane“, smulse pe Tudor din brațele Sandei si trenul porni încet, încet, desamorfindu-se intr- un resuflet greoiü. Tudor se rezimă de fereastră cu ochii pierduţi în privirea Sandel, care strigindu-i încă odată cu ` toată iubirea ei: „dragul mamei“, căzu cu hohote de plins pe brațul lui moș Radu, care-și usca cu minica cămeșii o lacrimă, ce de mult bătea incă la poarta vestejililor lui Si trenul esind din gară, se adinci în întuneric, Ce noapte de chinuri, de suferințe pînă la Bucureşti. Cînd ajunse acolo, boerul îl aștepta la gară si văzindu-l cu o- chii inrositi, îl întrebă dojenitor: «Ai plins toată noap- Dragul mamei 549 tea nu e asa? Се d-zeii, doar nu eşti fată ! Hai cu mine». Il luă în trăsură şi-l duse acasă. Tot timpul sederei lui la dinsul nu avu a se plinge de nimic, zilele treceañ una cite una, şcoala mergea bine, căci Tudor învăţa din răsputeri. Nn vroia să necinstească așteptările mamel, nici bunătatea с luă ce-l ajuta. La ìn- ceput venise regulut la toate апе. După cei patru ani insi, studiul se ingreuias Tudor ne mai vrind să stee pe spetele altora luă in pre- paraţie niste copii, cu toute impotrivirile binefäcätorului si, asa că lucrul acesta b lua si din хасащії. Nu putea si mai vie acasă la Crăciun si la Paști, iar din vară nu- maï o lună o petrecea lingă scumpa lui mamă, care-l do- jenia blind, zicindu-ï ci prex o uitä cu învățătura lui. Cuvintele aceste il dureaü in sullet și-i luai din pu- terea de a munci, Aceasta însă pentru puţin timp, E gindindu-se la fericirea ef se puse din пой pe lucru, ter- mină liceul, isi luă bacalaureatul si veni întins acasă, ho- tit si iee pe Sanda si sà se mute cu ea la Iași, unde să-și facă facultatea. Ir plăcea literile si voia să le urmeze, In ziua de sosire, Sanda cu toate mätusele din sat il agteptaü la hotar, Le rngase cu cinci zile înainte sà vie sii-l primească odorul. Cind trăsuri se opri si Tudor säri dintr-insa, Sanda il si înconjurase cu brațele-ï slăbite si plingind ca la plecare, dar acum de bucurie, ií strigă ca bună venire cum atunci if urase de drum bun: <dra- gul, dragul mamei»! Aceste егай cuvintele саге pentru dinsa intrupaü intreaga iubire ce avea pentru Tudor, Mä- tusele il inconjurară si ele, și-n faţa acestuï domn cu haine negre, cu pălărie tare, nu avară puterea de a iscodi o nouă urare si toate într-un glas, molipsite de la Sanda, iï strigarà pline de iubire şi admiraţie ; «dragul mamei, dra- gul mamei»! Cu alaiul in care fu primit, cu acelaşi porni spre last cu Sanda. Trăsura dispäruse in depärtatul cenu- siü al drumului si sătenii tot îi mai urmáreaü cu privi- vile lor induiosate ! De abia ajunsese însă la jumătatea drumului si se incinsi o ploaie rece, rece ca de ghialá, ce părea că si acuma inci îl mai udă cu picăturile еї cele mari. Pürea că mai simte încă lremurul biete San- dei, care invälitä într-un silut subțire se inghesuise în el. TA. 29 550 Emilgar La plecare fiind timp frumos. luase o trăsură de fară, așa că pe асе; ploaie de toamnă neprevázutà de dinșii, trebuiră si facă drumul pini in tirg. Cum ajunse in Taşi Sanda se inbolnüvi, Doctorul chemat in grabă spuse de о parle si incet lui Tudor, că mama lui are o pneumonie şi că trebue ingrijită bine. G chinuri, nevoi, cheltueli si cite, cite ye capul bietalui Tudor, care nu dormia nopți întregi ! Cele cile-va. sute desleï agonisite de dinsul cit preparase, lunecaù in- cetul eu incetul în buzunările doctorului si ale spilerilor. Dar cel puţin fu cu folos; Tudor nu maï putu de bucu- rie, cind intr-o sară doctorul îi spuse că Sanda e in а- fară de ori-ce primejdie. „Totuşi trebue ingrijire, îngrijire multă, pneumonia e o boală care last urme“, maj adau- gi dinsul. Şi-n adevär, Sanda desi scăpă de boală, totuși linjea, nu maï era cea de altă dat lubütrinise de tot, zilele le petrecea tristă cu ochii pe Tudor al ei, iar nop- file într-o tusà abraşă care părea i rupe din suflet lui bietu Tudor! Cu toate nevoile și grijele lui, nu se dădu învins, găsise și aici de preparat, scria la un jurnal si nici cursurile Ја facultate nu le lisa în părăsire, Incordarea asta insă il slibea şi de multe ori mama lui il opria nopțile din citit, trimițindu-l la culcare cu vorbele : «Te prăpădești dragul mamei cu păcatul ăsta de învățături», d Tudor avea talent la scris si cele dintii nuvele ale lui fară primite bine. Aceasta (сц pe directorul jurnalu- lui să-l ajute mai mult. Avea cu ce trăi, era mulţumit ре de o parte, dar grija de necurmata slăbire a Sandei îi arunca un nour negru ре micul senin al vielei lui. Doc- torul chemat să-și mai spuie părerea, îi dete a înțelege сї bătrineţa nu poate esi cu totul biruitoare dintr-o luptă cu o boală ca aceia care o avusese eu, Рат maf dureros era că Sanda ist presimțea slirsi- tul. Mereü isi pierdea privirea în aceea a lui Tudor si u- ne-orí cite o lacrimă fierbinte i se prävälea din ochi pe culele obrazului ! Tudor se făcea că nu le vede şi fugea alară pentru a vărsa mai multe. Serile le petreceau îm- preuni; Sanda il ruga să-l citească ceva seris de dinsul şi Tudor se punea pe un scaun lingă patul ei și începea a-i citi rar și deslegat nuvelele lui. Sanda se uita la dinsul Dragul mamei 551 şi cu toate cá nu infelegea mai nimic, la fie-care s(irsit adăuga cu mulțumire si fericire: „Frumos, frumos dragul mamei“. De cite-ori serile Tudor întorcîndu-se acasă, nu о găsia cu privirile ascunse intr-un jurnal, mai tot-dea- una întors pe dos, dar cu ochii pironifi pe locul unde stia că Tudor it citise bucăţile lur! EI îi luă jurnalul cu bună voință spunindu-í că-și oboseste ochii. Ea îi răspundea trist: «Dacă nu pot ceti si ей»! Intr-o seară ea il chema lingă dinsa și-l spuse cam ruşinată: „Dragul mamei, în- уа[й-тё si pe mine să citesc“. Tudor se uită mirat, dar infelegind pe clipi dorul Sandeï, îi sărută mina şi-i rüs- punse: «Bine mamă, bine, te-oiü învăța». Nici odată nu spusese „nu“ la rugămintele еї, De aci încolo in fie-care seară, unul lingă altul, urmaü slovile sugubete: „d, d ma- ma... aceala-l о“, si ea răspundea blajin ca un copil ce în- valá a ceti: „o, dragul mamei“. Apoi încetul cu incetul ochi! i se inchideaü, isi ridica ochelarii pe frunte si ador- mea dusă cu capul pe umărul lui Tudor. Munca mințeï о obosia cu totul, ca după zile intregi de neodihnă. Tu- dor i| lua binisor capul, i-l punea pe pernă si cădea pe ginduri ! Ce de viață străduită fără ca să poată a-i face feri- cirea! Suferinja ef il mistuia grozav ! Intăiul si singurul cuvînt pe care Sanda inväfä a-l silabisi fu: Tudor. Acuma ținea ziarul drept, căci căuta cite un ceas întreg ріпа găsia scris „Tudor“, cu litere mari si negre în josul unei coloane. Ziarul pentru dinsa era о mare, literile valuri ce о ameliaü, iar „Tudor“ bu- sola care o ținea pe drumul drept. # LJ * 'Trocuse iarna, primăvara se inciripise de a binele, copacii se infisuraü in flori ca n pinze albe, rindunelele tàiaŭ seninul ca niste sigeli scüpate din arcuri întinse lare, piimintul se gătea in verde, iar albele lücrümioare imbătaŭ albul zilei cu parfumul lor ametitor. Numai San- da în mijlocul acestei renașteri, da mereu, егей înapoi. Vara veni in fuga mare și pentru Sanda se duse tot aşa. Intr-un jill, cu coatele rüzemate de fereastră, își plim- 552 Emilgat ba vesteda ei privire pe proaspätul naturei! Florile i sé páreaü mai mari, mai frumoase si de cite ori "Tudor ru- pea cite una să-i dea, ea ií spunea cu mihuire : De ce le rupi; lasă-le sà trăiască“. In acest „lasă-le să trăiască“, Tudor infälegea blinda mustrare ce ea arunca celui a tot puternic, care o rupea si pe dinsa de pe tulpina vielei. Se implinise un an de cind venise în last, Toamna gal- рапа de ciudă începea să smulgă cele dintii frunze, să olilească cele dintăi petale. Intr-o zi cum era soare si fru- mos afară, o ultimă licärire a vereï ce sträbätea prin ine- gurala toamnă, Tudor deschisese fereastra si Sanda din fundul patului unde de vre-o săptămină stătea тегей, auzi țipetele jalnice de „rămas bun“ al şirurilor de cocoare. Se infiorá de odată si intrebà: „Se duc cocoarele Tudo- re?“ — „Se duc mamà*..... .— după cit-va timp ,Sprijinà-mé р şi ей“. Tudor îi dele braţul si vezimată de dinsul se duse in privazul ferestrei. ,Unde-s*? Tudor і le urâtă cu dege- tul, iar ea îşi indrepta slabile-i priviri pe nemărginitul al- bastru, Văzu ea şirul frint al paserilor călătoare? Cine ştie! Nu spuse nimic lui Tudor, dar rămase aga cu pri- virele rătăcite în înalt, ріпа ce tipetul se pierdu din се în ce, ca sunetul unei note scoase din coarda unei vioare! Sprijinită tot de Tudor se sui din noii pe pat si de data aceasta pentru a nu se mai scobori! In cele din urmă slăbise cu totul, puterile i se scur- geaŭ ca о picătură de apă pe întinsul unui geam: De a- bia тат putea să lege cite-va cuvinte incete. Tusa o nă- cijea cumplit. Doctorul nu mai da nici o speranță, căci era prea bătrină si prea slabă pentru a pulea lupta cu boala. Tudor simiea о ură neimpácati în potriva acestei bätrineli, care-l despür(ia de singura ființă ce iubia pe lume. Dar cine poate rüminea vesnie tinür! Chiar el se simţea îmbătrinit cu totul; necazurile trecuse peste din- sul ca roata unui car încărcat cn pietre de moară, frin- gindu-l în două si nelăsindu-i decit puterea de а suferi ! Intr-o dimineaţă, după о noapte de nesomn si chin а Sandei, o găsi aproape stinsă. Un horcăit înăduşit îi esia din piept; aripa mortel era aproape. Se sperie gro- хау. Trimise iar la doctor, dar acesta nu уеп). Sanda care la apropierea lui ciipătase încă o ѕсіпіее de viață, il apu- Dragul mamei case strîns de mină, nelüsindu-l să se deslipească de pa- tul ei. Inlemnit de spaimă si durere, aştepta eu inima strinsă ca în pumnul unui uries, să-i vadă obstescul sfirsit. Sanda mereü il privea, cele din urmá licáriri de viaţă si le stingea in privirea lui, a scumpului odor ce-i umpluse viața întreagă, a icoanei, a credinţei ei! Tudor igi simlia sufletul sfisiat în bucăţi; nu putea scoate un gemät, un suspin. Îşi aplecă fruntea, infăşurat in zăbral- nicul singurätäfei ce se ridica amenințătoare si atit de cu- тіпа! El sim[ia cum mina er se răcia din ce in ce, cum sîngele i se liniştea in vine, pentru a îngheţa peste putin. De odată Sanda scoase un oflat adinc și se ridică eu sfirșita-i putere inspre dinsul. H ingrádi gitul cu mi- nele, îl privi rugátor în ochi. si muncindu-se strasnic, scoase cu greü, sfisietor, si pentru cea din urmă dată, acel „Dragul mamei“ care pentru dinsa însemna întreaga fericire si iubire păminteascii. Apoi căzu lin pe pernă, ti- nindu-i încă capul în inclestatelei mini! - Tudor rămase pierdut cu faţa îngropată în sînul el, sub incleștarea braţelor nemiscate. Jugul morfei părea că-l ţintuise si pe dinsul, lingă aceea de care ar fi dorit să nu se maï despartă nici odată, nici odată ! Sfiriitara unei lumini il trezi din visul trist al vie- {еї lui. Lumea aevea îl scoase din vedeniile ce-l munciaii. Se sculă, indrepta cu degetul mucul luminiirei, ne- simțind arsura flacärei. Se uită rătăcit imprejur. De odatá din tăcerea odäet înecată în jale, răsări aga din nimic, un glas sfint, duios și iubitor ca altă dati, un glas care pä- rea că-l chiamă la diusul goplindu-i dulce: „Dragul ma- mei“! Un fior її trecu prin tot trupul. Intr-o clipă i se 7 perindä din пой trecutul pe care odinioară îl tors suri întregi. Apoi, zugrumat de amarul dureret că hohote de plins lingă sicriü, strigind cu desnädejdea vie- {еї dui intregi, ca o schimbată și sfintă inginare a cu- vintelor auzite: „Mamă dragă“ ! N. BOSNIEF-PARASCHIVESCU ` Stelei care a răsărit D-lui а. D. Kenopol Soarele s-a coborit din cer In asfintit Tar printre norit de aramă, AL răsărit, „De ce priveşti, rătăcitoare Cu ochi de foc? Destin al cut eşti tu în lume ŞI-I porţi noroc? — Eü fae ce o nesfirsire face, Nus numai eŭ; — In haosul de lumi aprinse, Lucese тегей, Făptura mea destin nu poartă, | Nici infülege; Cu omenirea nu am nimica Ce să mă logo. — = Еа seinteie maf viii acuma Spre asfintit, Pentru ca mine вй reapară La răsărit, Poezii SPERANȚA Prietenului meu N. Conta O ! treci, О! treci măeastră ca luna printre stele Căci singură dai viaţă tu gindurilor mele; Prin lacrime de aur te du in infinit In calea nemurireí din care ai venit ; Са dacă porți fiptură: „izvor de fericire“ In ochii tăi de sfintă e-a lumei mintuire. JKelancolie Satul pare-nmormiotat, Luna i candelă aprinsă; Un lătrat pustiu si trist Plinge lumea astă stinsă. Numai dorul singurel Coborit din zarc-albastră Ca un înger ce ве roagă Vine tainice la fereastră. — „Du-te dorule pribcag „Lasă somnul ca să vină „Căci in vise i fericirea „Sulletelor ce suspină“.— DĂRI DE SAMA Asupra romanului „Străbunii“ «Străbunii» e o nouă lucrare a d-lui Ludovic Daus. Nu rămîne îndoială că d, Dauş e un scriitor de talent şi că romanul „Străbunii” ne dà apreciărei părţi bune si fru- moase, în ceea ce privesto descrierea inchipuitü. Aceste părți însă ar fi fost cu mult maï biue reușite si pe lingă frumusețea descrierei ar fi avut si preţul adevărului, da- că ele ar fi fost luate din timpul în care trăim. Roman- cierul care trebue si fie drept, si пе deie lucrurile sub adevărata lor formă si nuanță chiar atunci cînd le poeti- zeazi, trebue să-și aleagă părți din viața văzută, pipăită $i intipărită bine în mintea luf. Fie care artist ar trebui să aibă са chestiune de conștiință zugrăvirea lumel in care träeste. Cînd citind romanul, d. Daus îți lunecă ochii pé ùr- mätorul rind: „era în anul două sute cinci zeci şi unu“ esti cuprins de o mare neincredere pentru scriitorul de la începutul secolului al XX-lea, care nu vrea să facă is- torie, ci un roman in care să ne arăte starea sufletească a. oamenilor de pe acele vremuri. A te cobori cu 1600 de ani în urmă, pentrua face artă din subtilitätile vielei unei epoci asa de „misterioasă cum este? (vezi prefata d. Daus) e o absurditate. Ori cit Diii de samă aşi fi de bine-voitor nu pot crede că d. Daus а avut pu- terea ca în mijlocul Rominiei din 1900, să poată trái co- rect daco-roman pe timpul al 251-lea an al erei creștine. Subiectul tratat in „Străbunii“ e un adevăr istoric stabilit deja de mult, si un adevăr ştiinţific odată bine întemeiat, nu mai poate prezenta interes din punctul de vedere al noului. D. Daug l-a luat asa cum istoria i l-a dat (nici nu mai era nevoe si ne-o spue in prefață) l-a imbrácat in cite-va iscodite intimplàrt a vieţei daco-ro- mane si a prezentat lucrarea publicului. In studiul d lui Daus nu zărim decit un ce știut; modul de formare a poporului rominesc. ,Strübunii^ nu pot fi priviţi ea lucrare originală si de valoare din două puncte de vedere: Iutiiul, pentru că după cum ат mai spus miezul lucrárei aparţine. tuturor istoricilor care s-aü . ocupat cu origina poporului nostru. Al doilea, pentru ci părțile cele-lalle care aparţin d-lui Daus, nu ne poate in- spira nici un pie de incredere. Acest al doilea motiv пе sileste a nu da o insemnälale nici acestei рїї а lucrü- геї, in care s-ar părea că e singura originalitate а auto- torului, in măsură ce poate să insemne originalitate, sce- ne atit de aproape taturor romanelor de senzaţie. Astü-zi cînd gresim in descrierea si analiza sentimentelor celor ce trăese impreună cu пої, nu o să cădem in gresalá față de analiza celor cu 1600 de ani în urmă? A imbrüca citeva personaje in haine dace вай romane, nu insamnü că i-am prefăcut in daci вай romani. A pune pe o curte- zanü să-și Dată sclavele, вай să-și înroșască obrazul cu flori de mac, nu уга să zică cà am romanizat-o. D. Daus nu poate întra de loc în cercetarea psihologică a personajelor d-sale. Ura cea puternică dintre romani si daci, ne-o re- prezintă prin expresii trufase care şi-le aruncă unii al- lora. Aici ar fi avut părți admirabile de analiză; dar cum putea s-o facă cu nişte fiinfi pe care de abia le atingea cu inchipuirea. Chiar dacă ar fi incercat-o, ar fi dat un ce iscodit. Pentru ca să poată întrupa toate aceste expresii (locţiitoare analizei) în roman, d. Dans silește pe romani şi daci, ca mat inainte de a-și începe luptele, să și le a- svirle de la o distanță cind mai logică ar fi fost zbirniirea săgeților decit a vorbelor. In scena, cînd dacii urmăriți, trec prăpastia pe un brad ca punte(!) si se pun in sigu- Dări de samă ranfá prăvălindu-l apoi în adinc, romanii domnului Dauş sunt siliți (de càtrá d-lui) să se mulțumească cu laude în loc de a-și întinde arcurile pentru а trimite săgețile dincolo de prăpastia, peste care ei nu puteaü trece. Dar intinzin- du-le arcurile, autoral trebuia si le închidă gura și aceasta nu venea la socoteala d-sale. E o mare greşală de a alerga cu atita timp în urmă. Cine-va nu poate scrie un roman istoric decit вай studi- ind descrierile moravurilor epocei despre care ne vorbește вай inchipuindu-si-le cum ай fost. Cum ştiut este însă сй nici nu există descrierea vietei din munți a dacilor, nu-i rämine d-lui Daus decit inchipuirea si e bine întemeiat că iuchipuirea e departe de adevăr. Unde mai punem, că dacü ar fi rămas descrierile unei epoci atit de îndepărtate ele nu ar putea fi de sprijin pentru un romancier, de oare-ce s-ar găsi falsificate chiar de cătră acei ce le-aü ficut. Spiritul de dreaptă observare s-a născut cu mult mi tirziii, Scriitorul însă care și-a ales un atare subiect, e silit să le primească ast-feliü, de oare-ce descrierile nu sunt opere de artă, cum de ex.: un tabloü, o statue, de ale căror calităţi вай defecte ne putem da seamă singuri, D. Daus a pus o grozav de mare încordare pentru a nu-şi moderniza personajele, cu toate că nu a reuşit si nici putință nu i a reuși intr-un asemenea caz. Suntem încredințaţi că d. Dans ar fi bine în lucrări studiate in lumea ce-l înconjoară. Lipsa modelor vii laü silit a a- lerga la alte mijloace cu totul străine romanului modern, pentru a destepta interesul cetitorului. Dacă d. Dauș ar fi luat de la început drept esta- vili» neputinţă de a reinoi ceva mort, ar fi lăsat trecu- tul şi s-ar fi aplecat cu aceiaşi patimă spre prezent, dind la lumină ceva de pret. Cum avem încredere in talentul d-lui Dauș, aşteptăm cu bucurie a-l regăsi în alt roman, cu totul modernizat, Emilgar. Däri de samă ROLUL SOCIAL AL UNIVERSITATILOR articol de d. C. Rădulescu Motru In numărul de la 15 Ncemvrie din „Nouă Revistă Romină“, d. C. Rădulescu Motru publică un articol prea însemnat asupra rolului universităților si a färeï, deducînd de aci nedreapta si däunätonrea plänuire de a se desfin- {а facultăţile de drept şi de medicină dela Universitatea din Iaşi. Cu drept cuvint d. Rădulescu Motru spune că: „descomplectarea proectatà insamnä de fapt suprimarea intregei universități“. Cuvintele acestea ar trebui ascul- tate, ele fiind pornite de la un glas cu autoritate şi mai cu samă de la un glas care răsună tocmai din cea-laltá parte a färeï, Această e o probă mal mult, că în faţa u- nui pericol ca acesta toţi oamenii însemnați at lürer si-aü pus inteligenţa în serviciul unei cauze atit de sfinte. Nu putem decit mulţumi d-lui Rădulescu Motru, a- sigurindu-l cà toţi сеї de aci, luptători în această ches- tiune, ай primit articolul d-sale cu bucurie, dindu í în- semnitatea pe care fără de îndoială o merită cu adevărat, E DOCUMENTE Catastihul moșiilor Vornicului lordachi Ruset 1732 (7240) Febr. 25, Iaşi Academia Romină pachet XVIII No. 89. Hotinul, 18 moşii: Aacinfi pe Nistru, 500 lei; Varti- căuții, 500 lei la leat 7177 (1669); 540 let Jtacinţi ce se cheamă | Mihäledul; Cosiutir у 100 lei Tolosinea ; 100 lei Hrubna; 280 lei Cumarăul pe. Nistru ; 800 lei. Hrimicitutit, leat 7201; пй; 70 — lei Vaceritit din jumittate de sat a 3-a parte; 800 ^e Térsautir pe Prut; Mileanea la Dorohoi, la un loe cu 'Tărsăuţii, in acelaș zapis si tot cu preţul de 280 leí amindouă moșii; 50 161 Näs- Ійиса, din 5 părți, 2 părţi, 720 lei; 150 lei satul Hlinicen și So- macintit a U, parte din Năshiuea pe părăul Haclanieit, 7205; 110 lei Molodora eu 40 de vecini, 7204: un vecin anume Onofreiü Morarul danie vornicului Iordachi de la Dumitraşcu Drăgușescu ; 350 lei Briceanit cu vecinii de la Hrubna şi cu vecinii de la Bri- ceanif, 1202; 200 lei Jacotenit pe apa Tecucea, 7206. Soroca: 150 lei Leneăuţii la püräul Niistăucii 7216; 350 lei Cosanciuţii 7167 ; 140 lei Nemfenil, 7107 ; 300 lei Trifanțit, 1124, | Orheiu: Budeşti, cumpărături mai mult de la гае ç 800 lei dur si umblă in D bătrini, . Do:um. nte 561 Dorohoiu : 350 lei întreg Sûrenit pe Bàseu ea vecini; Miteanca, 7207 ; sat Durnestit si iar Durnesti. Hârlâu : si cu vecini; 100 la Рез pe apa Mi- hotinului, 7284; 200 let 3 siliști anume Chiforenit și Curenir si (йойсенїї pe apa Miletinului 7245 ; sat întreg Norueit eu vecinii, 7177; sat întreg Drăygumul eu vecini, sat pentru 18 pungi de la bani, leat 7198. Un ispisoe de la Grigorie Ghica V. V. si o măr. turie de la boerií сої mari precum s-aŭ pärit dumnealut vornicul Constantin Roset fiul reposatuluf vornicului Iordachi cu vecinii din sat de Dragşani si i-ai remas de la divan care si izvod de vecini iaste anume cu “pecete gospod, 7225 ; 130 lef sat întreg Rüdenit 7284 ; 300 lei vechi sat întreg Drégsunit şi părţile din Cioran) po Sihna, 7231; sat întreg Lieştir eu vecini pe apa Sihneï ; 275 lei un sat întreg Zugravit pe Miletin; Neculai Costin vinde 5 vecini moldoveni, anume Ilie Curlat, să brat ego Pricop si Cos- stantin Paiul să brat ego Ion și Dumitrașco Tibucanul din sat din Jüibucant 150 lei vechi, 7238. Tasii: 400 leï sat intreg Pusaduicir pe Jijia, 7198; sat Co Sdceanit tij pe Jijia; 400 let sat întreg Foreşti? lingă Тавії din sus, 7201; 100 lei sat intreg Scheea peste Prut, 7216; toată par- tea din sat din Siem: de pe Prut partea luf Iosip, 7179; toată partea lui Trohin din Chiyírer, 7180, Cárligátura: Helesteu de la Tirgul-frumos. Suceava: 500 101 sat intreg Cosmeslir si Mircestii cu ve- cinii gi un pod pe Siret, 7198, Tecuciul: 960 stinjini la Poiană, 7214 Vad de moară pe apa Birladuluí din hotarul tirgului Tecuciu, cu loe de sat, din 7200 E 1800 stinjini din Bosinceşti si Туе şi Fundul pe Bërlad, 7214; 800 lei Hulubestit cu o bucată de loc ce-i zic Бойу! pe Vilna, la Vaslui; 3 büirint din satul G/erlestir şi 3 bälti de peşte la vatra satului despre câmp si (рай vatra satului cu pomeţi, cu vii pă- răsite, si peste Siret între Sireţel pol baltă, Ruptura si vii gata facute, iar stinjini peste tot 1174, leat 7214 ; Edipotenit pe Berhe- ciu, cu vecini, cu loc de moară, de prisáet, cu livezi de pomi, eu codru, eu poeni, eu delnif de fin ; 60 păminturi şi 24 stinjini la Obirgia Berlecivlut, danie de la popa Histodor, 7215; 42 let stinjint din Zăhiieani pe Gerul; 20 pasi tij Zihiicani 7177; partea lui 1: 562 Documente Tanasă Sugarul in gura (forului, 7191 : loc de prisaeá de la Negulesti, 7191; vad de moară la L mbräresti, 7172. Tutova: sit Cinestit, 7172, Putna: un vad de шома cu 7 păminturi in gira. Putne din sus si alt vad de тола ce se numește vadul lui Золотой eu З păminturi, 7215: sut intreg Бегер cu casă, eu heleşteu, cu moară; sat Dobrotești! pe Sirotu, 7200 ; 50 let a trecu parte din sat din. Godäsestt, 7217; Towlsestif şi Drsicieestit și Fiureglit din jog de Domnești; vad de moară de Vortichiot în fermurele Milco- vului despre munte, 7298; vad de moară dinaintea morit 45 lei; grădină la (bes pe gürla Putnei; toată partea din Jtomiluegti a popei lui Dumitrasco, 7169; toată partea lui Timotei din Ko- münegt ; Mihăileşti 13 cumpărături : Micleştii 18. cumpărături ; Torceştit 16 cumpărături; Bodeyir 3 cumparături, Viile ce sunt de oumpărătură și danie, 7240 Foy. 20. На: 648 lei fac banii daţi pe toate viile da la Hug. Tassii : via la Sorogart drept 65 ughi, 7171 ; 89 leí Ја Xo- ојаг, 71215 уй la Sorogari, 7173; vit la Sorogart. Hărlău : 70 lei vit din dealu Mindru la Cotnar, 7173; la - tirgul Hărlăului cu pomet, fua despre Oclenr danie ot lonagco Ghergnina din Sătät, 7177, Putna : 200 leí pogoane vii ot Odobeşti, 7201; 33 tij Odo- legit, 7207; 27 tij Odobesti, 7207 3 tij, Odobeşti danie, 72015. 120 tij Odobeşti, 7213; 55 tij Odobesti, 7212 : tij Odobeştt danie, 7204; la Pogoneşt, 7213: la Ciorbestr, 7275; 140 ot Odobesti, 7914. Neamţul : 450 lei sat intreg (лал ре apa Ceaciului, 7205; sat întreg Roznovul pe Bistriţa cu vecini, 7165; 500 lef sat întreg Tibucanit eu vecini, 7224; 500 lei Мерле ісп vecini 7205. Romanul: 40 lei pol sat Höbäyeştiy cu vecini, 7226; 500 lei pol sat tij Hăbäseşt; 500 lef pol sat (итуе cu vecini, cu casă, cu pivniță de piatră, 7216; RO lel pol sat G/urgeslif, 7218; satul întreg Ser pe Siretu, cu bizeriză do piatră care a fost tirg domnese dut de Constantin Cantemir Vodă pentru 5 pungi de bani ce luase de la vuraicul Iordachi ete; bucată de loc din sat din Schei là movila eca шаге cum merge spre Răcătăiă Documente în dreptul Baciului; 350 lei sat întreg Pifinceanit, hotărit 230 päminturi eite de 30 pași, 7206; 200 let sat întreg Craulestit cu vatră de sat, hotărit 116 păminturi, 7206. Vaslui: 80 lei toată partea din Rules, 7244 ; 1/, sat din For- эйи, 7191; Ciorteşti și Piteanir, 7218; sat întreg Pribestir 3 silişti Düncestit, Paseanit şi Glodeanit ; 170 pšminturí la Dănceşti, 118 pümiatur la Paşcani, 94 püminturíla Glodeni ; pámintul de 20 past, 7216: 386 păwminturi în 5ешийсиганї şi Moiceştť din jos de Scintee pe Rebricea, 7207 ; 74 păminturi de la răzeşii din J'oAofestr, 7220; Siliştea Comanesti! tij pe Rebri:ea : 2 bštrinf, 111 pámin- kuri, 7218; 1 siliste din gura Teleajnef co să chiamă Мосе: 900 let Hocestit, Stopul, Habasenit, 1200; о siliste Ciocârleşti pe apa Rebriceí: 83 păminturi in țarină in partea din jos; 46 delniţi de fin ales de o parte in partea Poenit de sus, 7216; 2 bătrini din Лога; de ре Vilna ; 26 păminturi parte de sus, 12 pămin- turf partea din jos, 7216; 280 de păminturi si o bucată de loc ce se chiamă locul Boaber din gura Taleajaei cite pămintul, 20 pași, 7216 ; 234 pâminturi la //ocestit si 220 păminturi la Möcreşt și 80 päminturí la бийлей, pămiatul cite 20 paşi pe Rebricea, 7216 ; 1 sat întrog Hidturestit, care в-ай aflat 300 de păminturi fără vlad- nice de fina(e nemüsurate, 7016; iar pentru vecinii de Hultu- regt este ispisocul lui Mihat Vodă si mărturia mitropolitului gi a boerilor celor mari, precum і-ай dat de grumazi de la divan vor- nieul Iordachi, din 7112; 1 sat întreg Cod/testir ; 200 let 1 sat întreg Negoeştii, 200 lei jumătate sat, jumătate danie si cumpărătnri gi їй mat cumpărat vornicul Iordachi 34 páminturí pol de la fecio- rif lui Pureel 20 ughf, 7205; 1 sat intreg Mànjestir danie, şi ай maï cumpărat pe urmă Iordachi Vornieul 19 păminturi pol cite un leü pümintul, 7206; 1 sat întreg Surnestit, 7207 ; 1 sat întreg Todi- reif eu 322 taleri pe 322 püminturi, 7170; Zlotäreytit, 394 de păminturi din tot locul cu tot venitul, eumpärätura de la Arte- nie Bontas, eu toată seminfia luf, 220 páminturi si dela Va- silie Ardare eu sumintin lut, 67 păminturi 44 lei si de la Ursul si toți frati lui, 83. păminturi, let 55, si de la Vasile. si toți fraţii si rezagit lor 25 păminturi 25 lei si un zlot care se fac peste toL 283 let tot satul ЖЇЛК нй; 800 lei un sat în- \trog Ризі lângă Codšestí; а cincea parte din trei bătrîni din Sirlolesli, 7174; 4 lei partea din Sirbotestf a lut Stefan Pluga- Documente rul, 7185; partea lui Tordachi Pureel din parta. Toloeztilor cât se va alege din Sřrboteyti, 7194 ; toată partea lui Jonaseu, 7194; partea lui Nichifor, 7194; toată partea ce se va alege din Buz- dugani, T172; partea hui Ionaşeu cu frate seit Vasilie etc, 7172; lei eumparatà 20 galbeni, 7175 ; toată partea a po- dintie eumpärätura 40 lei, 7174; un sat introg (їори. + sat Fiptuleştii, 1 sat intreg Soleşti 480 pământuri, ВЕУ, päminturt din Soles/ii; 300 lei sat intreg Seheea lingă Soleşti 203 päminturi ; 12 lei '/, sat Boldesti Yàngà Soleşti, 7214: 40 let 47 pšminturí din Joiceşti, 7250; 8 silisti din fuudul Crasner in jos de Faleiu, anume : Dollestir, Boineunit, Giurgestit 87 phmln- turi, Stroeştii, 927 pümintur; Тате, 24 püminturt, Jane Canit, 80 păminturi si 30 pâminturi ot Bosie, Martinestit 130 pä- minturi, (ydsndsani, 7117; 112 păminturi din Jurnasti, toată partea Anesef din sat din Pârăseni, 7144; toată partea din Ro- manul in trei bütrin. О carte a Dueat Vodă, precum ай venit sătenii de Sireant si ай párit pre niste oameni de ai lor din sat că вай pus ciilărași, si ei sintü vecini; si de la divan iaü dat să-i ien de grumazi, 7179 ; o esrte de la Пісаў Vodă Alexandru dată lut Racoviță să-și string vecinii de Sireani pusi anume în carte din 7175; 1000 lei Cripeovul pe ара Cripcovului şi satul Marcoretul la Hotin eu vecinit, 1000 ughi de aur, 7099 ; 1000 Jet Ustia pe Nistru, 7175; toată partea luf Mardarie ficiorul Ileanet din Mihuceani danie Logofátulut Racoviță, seotindu-l de la ștreangu pentru un furtisag de bor, 7178; Zancinlit, Lalova eu. tot vevi- tul şi eu seadnie in Nistru; 800 ler Văscăuţii pe Nistru, 2 bă- trini din sat din Rädeanï; Y, sat Leusanir eu vecini; 300 let Telinegtii, 7206; Tohanut, Lăpuşna: "+ sat Vésneunit şi pol sat Policeanit, 600 lef; 400 lei Oancea; \/ din satdin Bürlädestt drept 40 ughi, 7177 ; t/, sat Pietrosul 40 lei, 7174; partea luf Neculai din Mirinici, danie lui Racoviţii Hat. cüer І-ай scos de la ştreung că era să peae pen- tru un furtişag, 7179; un bätrin din sat din Troenestt, TATA; un sat Petrosu eu ispisoc de la Gligorie Vodă, 7145; toată par- tea luf Grajdian din Breabiicany, danie Logof. Racoviţă, 7178; 50 lei partea Fulgăi din bătrinul Onciulut la Văsicani, 7218; pe Co- gălniceanul cel mie, 7172, Р Fäloiul: Stănilești! ре Prat; Maicanit lângă Stănilești, a- Documente pol satele Pintestit, Horjesti, Patinestit pe Crasna, 7205; 20 let părţi din jumătate de bătrin din Crejuna, 7189: 100 lef bátiin întreg de la Stresnesf la Cărhana, 7176; toată partea din Dobo- gant a lui Damian, 7177; toată partea Uriteï, 7198; 80 de pă- mioturf, pămîntul 1 pas din Roşiory ре Crasna drept 80 taleri 7188; 18 păminturi tij din /% 7216; 14 păminturi pol din. Crăsnăşeni, 7214; 80 let. Verdesent de la codrul Chigenciulut, 7179 ; toată partea din sat din Mäneşt danie lui Racoviță, 7191; loc de prisucă pe Tohan, 7194; partea lui Marcu cu femeea lui Chi- sana се se va alege din sat din Piseanr pe valea Elanului, 7199; 20 lei partea din sat din Munteni a Albului săi Costachi ot Căp- sesti, 7216; 15 lei partea lui Gavrilas sin Savin Boian din sat din Berisant 15 lei si o vacă, 7216; 70 păminturi cite 30 равї din sat din Munteni de la Oprea Ples, 7216; 70 lei Balosenii pe Prut; 192 păminturi câte 30 paşi 60 lei; pămiatul din sat dn Dăni- leşti pe Prut ce se chiamă acum Hänsurir, 7214; 15 leí toată partea din Sruchina lângă Hănsari, 7218; 59 lei 13 bătrîni din sutul din Se/rigoara ce este pe Sarata, 7279; t/, sat Bălănești pe Bujor; 120 let Sopärlenit, 7172; păminturi în frunte din apa Bir- ladului pânii într-un sat ce se chiamă Bosincegtit cu tot venitul eu siliste de sat, eu cimpie, cu țarină, cu săpătură în dumbravă, 7194; 24 lei 3 vii paragină eu pomät din coala Rupturer. Nichiri nu se poate vedea pe de-o parte urisselo avert teritoriale posedate de unit boieri ; pe de alta modul cum acest: averi ай fost adunate, prin o tot atit. de uriegi macătorie ds moşii răzășăşti, Pentru co răzeși se despoiwü de pămin- turile lor, cine ar may putea o ști în бе care caz anumit. Faptul general ај consti- nirof proprietăților marl din înghiţirea celor mici, reiesk iasă în chip limpede si netăgăduit, din ispisocal mosiilor vorniculut Iordache Ruset. NOTITE La Revue Blanche (15 Oct, 1900) publică, subsemnat de Al- bert Dreyfuss, vimiiitoarea spre(uire asupra brogurel d-lut Xeno- pol, Magyar et. Roumains devant Phistoire. Recriminatiunt istorice. D. de Bertha este un învățat isto- ric ungur; D. Xenopol un învăţat profesor din Taşi, Eruditia lor aţiţă cearta între popoarele lor, Ет se pirüse, sc dcsmint, se sapă. Nic odată nu vof ajunge să егей că părerea ce trebue admisă asupra obirgici istorice а Romirilor şi asupra meritelor вай eri- melor luf Mihaf Viteazul, să fie un element de justiţie in um proces de acest feli; nică că istoria så aibă virtutea de à da soluţiunca antagonismului de rasă вай de naționalitate; ea lo veri | ; niceste, in loe de a le sfirgi. Cu naivitate serie d. Xenopol: „Una din cele douñ părți trebue să aibă dreptate“; dar aceasta nu esto de loe dovedit; clo pot foarte bine să nu aibă dreptate nici una nici alta. Ron din Transilvania eompromit unitaten ungu- renasci. Maghiaril apasă pe Bominií din Transilvania, închid geon- lole lor, pun la opreală pe scriitori! lor. Rominit din Rominia prigonese pe Evrel, le pun căluşul în gură, îi rod. Jidanii din Ungaria se aliază in chip brutal cu Ungurii, Dar Romini, Ma- ghiarif, Jidanii ай drepturi și datorii egale, in ciuda istorică, pen- tru că sunt oameni; ar fi timp să se vadă acest lucru! Subsemnătura Albert Dreyfus si finalul explică aprotuiren. La Revue historique din Paris їп numărul еї Noemvrie-De- cemvrie 1900, publică următoarea apretuire а cărței dlui A, D. Xonopol, Les Principes fondamentaux de histoire, apretiare sub- semnat de Gal Monod celebrul profesor de la École des Hautes — Etudes. Lucraroa d-luf Xenopol asupra Principiilor fundamentale ala istoriei (E. Leroux) ridică un usa de mare număr de probleme si Notit 567 atinge un numür asa de insămnat de chestiuni, că nu poate fi cuprinsă în o scurtă analiză; ar merita un lang stadii, Chiar im- portantul articol a d-lui Lacombe in есше de Synthèse historique ` nu teateazii aproape decit numai cite-va punete, asupra căror d. Lacombe se află maf cu sumă în deosebire de păreri cu d. Xe- nopol. Este adevárat că conceptinnea d-lui Lacombe asupra is- tarici, considerată ca ştiinţă, este de adreptul ориғй celei a d-lui Xenopol, D: Lacombe (ca şi d L, Bourdeau în cartea sa l'histoire et les historiens, dar cu maï puţină exagerare paradoxală) deosebeşte în istorie faptele particulare sub forma lor intimplátoare pe care le numeşte evenemeñte, si faptele саге se reproduc gi se leagá cu олге-одго stalornieie si pe саго le numeşte ayizïminte. Cele de pe urmă fapte sunt singure in stare de-a fi constatate gştiinţiliceşte și de a da loe la generalizări științifice ; singura pat da naştere unor legi istorice, D, Xenopol din contra supune unei critici foarte vil sistemul d-lul Lacombe si caută a demonstra nepulia- fa de a deosebi evenimentele de agüzüminte, aceste din urmă fiind mat la urmă alcătuite din evenemente. El critică, eu nu mal puţină violeiune, protinsele legi sociologice prin care а vrat să se explice evolutiunea religioasă sau acia politică; merge chiar pină a pune în îndoială legile statistice! judecătoreşti вай economice. Pentru dinsul nu există decit fapte legate intra ele prin cauze, gi ceea ce alcătuoște știința istorică, este de a căuta în istorie nu legi de coaxistență ei legi de suecesiuue. Соба es a font să aiu- roze pe toţi ncel ce ай vorbit de știința istoriel, este că ай admis și În ea, ca mal în toate celelalte științi fenomene coexistente, ре cind însuşirea științei istoriei esto de a stabili șirul fenomenelor succesive. Din neest punct de videre, istoria caro este studiul fe- nomenelor succesive ale spiritului, poate fi apropiată de geologio şi de paleontologie care sunt studiul fenomenelor succesive ale materiei. D. Xenopol este adus prin această videro generală a con- sidera, ca obiect principal al istoriel, deavoltarea socială și politică, adecă viața statului, lucru pentru care d. Lacombe il mustra, că ar reeádea in gresala acelora care văd inainte de toate, in istorie, evenementele politice şi nu ideile gi agüzimintele. D. Xe- i поро! a răspuns, de mal înainte acestei critice, dovedind cá pen- {ти desa viaţa statului e condiţionată de toată evolufiunen idei» 568 Notit lor, de puterile economice si de evelutiune in deobstie; dar el nu crede că se poate despărți acest element pe care-l numeşte cultural, de studiul agäzämintelor, evencmentelor, nici de acţiunea oamenilor mari care le ай creat, dat la lumină вай modificat. Pun- tul de videre al d-lui Xenopol îi permite să ţină samă de toate elementele istoriei, afară de faptele care se subtrag de la rapor- tarile de cauzalitate si care apar ca in'implátoare și fără legătură, şi de aici se vede cit de strimtă şi de stearpă este concepţie ma- terialistă a istoriei care pretinde a readuce toata faptele la nişte cauze curat economice; teorie ce nu a fost iscodită in adevăr decit pentru a indreplá(i teoria socialistă a luptei claselor $i a nece- sităţer coleetivismulut Pentru d. Xenopol, mobilele morale in- dreaptă faptele materiale mult mat mult, de cum aceste din ur- mă дай naştere ideilor morale. Dacă ne am cobori în analiza ve: derilor d-luf Xenopol, ne am opri la o mulţime de punte ami. runte care chiamă desbaterea; am vedea anume, că îndată ce d-lui vra să ajungă la niște generalizări, зай dă o prea mare ìn- sămniitate unor elemente de o valoare foarte contestabilă şi în ori ce caz cu neputinţă de definit, ca acel al rasei, вай legile pe care lo pune pentru evolutiunca istorică, pentru cauzafiune, pen- tru succesiune, sunt de un caracter аза de general, că ele івай a- parenja unor locuri comune, descoperindu-se cu grei utilitatea lor pentru iuţelegerea istoriei, D. Xenopol prezintă o serie de observaţii foarte ingenioase asupra falselor explicări date de istorici despre unui şir de evenemente ; dar explicările pe care le dă el, nu sunt decit acele ale unui om inteligent, învăţat şi băgător de samă; nu se vede relaţia necesară a lor cu teoria d-sale asupra istoriei. Orí cum ar fi insă, cartea sa este plină de băgări de samă și de cu- gutâri vrednice de luat în considerație; teoria sa fundamentală merită examenul cel mai serios şi recomandăm cu tot deadinsul această carte tuturor spiri! de sinteză istoriă si de. IASI TIP. li. GOLDNER STRADA PRIMARIEI No, 17 m IC «De aUi mda se AE i XL renal Wii ШЇ lr Ц 3 à DIN IAŞI "Am 3 gen Director: A. D. XENOPOL Ы UE APARE ODATA PE LUNA SUMARIU : A. D. Xenopol. O călătorie la Dorna in Bucovina . A. Vojen. Ei si el, Vesnica luptă... Invins, Sonet (Liliecii, poe | Vespasian Erbiceanu. Școala REA lea penală Giordano. Anacreontice | A. Vojen. Poet 3 а 4 Th. Avr. Aguletti. Limba Heteenilor i Däri de samă "Raportul asupra вегіегеї d-lui A. D. Xenopol „Les d Ргівсіреѕ fondamentaux de l'Histoire‘ (Ioan Bohl) . і Studiul asupra chestiunei macedonene (G. Murnu) . | Ohservaţiuni asupra articolului d-lui Pluskal, relativ la origina st numele Valahilor (G. Nether) Documente: "Două documente slavone ale Domnitorilor táreí Mol- dovei, Alexandru Voevod și Ştefan Voevod (comunicat de Gh. Ghibănescu) E ABONAMENTUL PE AN 15 Lei Pentru abonamente, trimeteri de bani, comunicări de articole i ог1-се corespondenţă, а se adresa domnului A. D, Xenopol, last. — Tipografia H. Goldner, Str. Primáriei No. 17. 1900 ~ \ ХАК. | ARHIVA їшї МЇ Wala š ln DIN IAȘI Director: A. D. XENOPOL M APÂRE ODATA PE LUNA b ut SUMARIU: X ET A. D. Xenopol, Amintiri de călătorie Я : 189 А. Vojen. At vrut.. dar; Sonet; Iubind Strofá (poezii) А Samson Войийгевел. Idei d spre, sculptură faţă gos cu pictura) . 3 à 212 N. Bosnief-Parasehiyeseu, Te-ai stins! Stolei. Za- | darnic. La mormintul lui Eminescu. Lunel. (poezii) 220 "Th. L Ionescu. Cum putem găsi fericirea in v 224 Gh. Ghibaneseu. Intrebuinţarea participiului pre- zent (gerundiu) ç 22 D. Cadere. Inițiativa particulară in cultivarea B poporului es. 938 „N. Bosuief-Paraseliivesen. Impresii Ы i 212 Dari de samă „Casta-Diva, piesă de Н. б. Lecca (Valeriu Hulubeiu) 247 | Darea de samă in Revue Encyelopédique asupra Prineipiilor fundamentale, ediția franecză, de A. D. Xenopol Л E A t 255 Ç Documente: „Amintiri din viața si domnia luf Alexandru Ioan I. Cuza (V. A. Foreseu) г °. i i 260 Urie din 7026 (1518). idem din 7054 (1546) (Gh, Ghibáneseu) 5 278 Notiti: _ |. O amintire din viaţa lut Eminescu (Gh. Popa Radul) — 383 Loo 2 da e ашшы = ш ш: ABONAMENTUL PE AN 15 Lei Pentru abonamente, trimeteri de bani, comunicări de articole "si ori-ce corespondență, a se adresa domnului A. D. Xenopol, last, m Tipografia H. Goldner, Str. Primăriei No. 17. 1900 AUGUST 1900. — Ne îşi 8 : Wil ii їйї \ mn DIN IAȘI / Director: A. D. XENOPOL РСР АРАКЕ ODATA PE LUNA SUMARIU: X m Amintiri de călătorie ^ ief-Paraschivesou. Spes. Isvorul. Oameni Stele (poezit) Xenopol Бошай și Maghiarii Vete stories. (Respuns D-lui ç A. de Bertha). 2 jen. lubitef. Troni Eí. Deprrtater O la- crimă. Armonie, [poen Á ubiteï. (poezie). M Dări de samă a pia D-lui Ciceron Protopopescu lo клы. ale D-lu Lazăr Șiinoanu Brăescu de la Scurta) У Castel-Diva. (Emilgar) Documente: icul i Cavaler Neculai Istrati (V. A. Fo- pentru *mänästirele inchiriate de la Const. Mavrocordat documente de Ton Sandu Sturdza КО de Dl. C. КОР j ABONAMENTUL PE AN 15 Lei V pink abonamente, trimeteri de bani, comunicări de articole ori-ce coresponden „а se adresa domnului A. D. Xenopol, Taşi. —— = Tipogratia H. Goldner, Str. Primăriei No. 17. 2 1900 Anul XL SEPTEMBRIE—OCTOMBRIE 1900. No. 9si 10 ARHIVA ТЕШ КЕ DIN IASI Director: А. D. XENOPOL APARE ODATA PE LUNA SUMARIU : A D. Xenopol. Amintiri de călătorie A. Vojen. Nihil. Știința. Mingüere (poezii) Th. Avr. Aguletti. Moruvurile Heteenilor . Giordano. Epigrame ў š 4 T Docan. Cuvintul „Frate“ în documente 5 i N. Bosnief-Paraschiveseu. Tinereter. Mi-e dor. Vine Toamna. Codrule (poezi) Emilgar. Epigrame č t б Dări de samă Asupra romanului „Fecioara“ de Vulcan (Emilgar) 451 Documente: Un interesant manuscript polon vechii (Em. Grigorovitza) 156 O călătorie de la Bucureşti la Iaşi (Alb. Chevalier) 461 Notiti: Profesorul Barth de la Universitatea din Lipsca asupra lucrârei d-lui Xenopol: „Les principes fondamentaux de l’histoire“ . 477 Revista din Paris „Bulletin critique“ asupra a- celeast lucrări (Albert Dufourcq) 1 478 Lucrärile comis. arhivare din Besarabia (G. Muziceseu) 481 ABONAMENTUL PE AN 15 Lei Pentru abonamente, trimeteri de bani, comunicări de articole şi ori-ce corespondenţă, а se adresa domnului A. D. Xenopol, Iaşi, —— Tipograña H. Golduer, Str. Primăriei No. 17; 1900 * Anul XL NOEMBRIE—DECEMBRIE 1900. No. 11 şi 12 „ARHIVA АТ ЛҮ Sume şi Све DIN IAȘI Director: A. D. XENOPOL APARE ODATA PE LUNA SUMARIU: A. D. Xenopol. Amintiri de călătorie А. Vojen. Trubadurul. Stinjinei, Știu doar de mult... A muri, a dormi, poate a visa... (poezii) . s à À А Dr. V. Rogeuletz. Despre Mierobi . a Giordano. Sinueis (poezie) А Š A A. D. Xenopol. Științele naturale și istoria Emilgar. Epigrame à + D Dragul mamei (Nuvelă) i E N. Bosnief-Parasehiveseu. Stelei care a răsărit. Speranţa. Melancolie (poezii) Däri de samă Asupra romanului ,Sträbunit“ (Emilgar) x Rolul social al Universitätilor de C. Rüdulescu- Motu (Emlga) . — . —. Documente: Catastihul moșiilor Vornicului Iordachi Ruset Notiţi: Albert Dreyfuss asupra Magyars et Roumains de- vant l'histoire . < i: Ë G. Monod asupra Les Prineipes fondamentaux de l'histoire ^ . 5 ABONAMENTUL PE AN 15 Lei Pentru abonamente, trimeteri de banf, comunicări de articole „şi ori-ce corespondenţă, а se adresa domnului A. D. Xenopol, Iaşi. —— Tipografia Н. Goldner, Str. Primăriei No. 17. 1900