Arhiva Societǎții științifice și literare din Iași — Nr.3-4 Mar.-Apr. 1900

Б Gallica 


Arhiva Societt[i]i stiintifice si 
literare din lasi [" puis" 
Arhiva. Organul Societt[i]i 
stiintifice si [...] 


Source gallica.bnf.fr / Bibliothèque nationale de France 


470158 Gallica 


„Arhiva Societt[i]i stiintifice si literare din lasi ("puis" Arhiva. 
Organul Societt[i]i stiintifice si literare din lasi ; Revist trimestrial 
de filologie, istorie si cultur romneasc. Organul Societtii istorico- 
filologice din lasi. 1900. 


1/ Les contenus accessibles sur le site Gallica sont pour la plupart des reproductions numériques d'oeuvres tombées 
dans le domaine public provenant des collections de la BnF. Leur réutilisation s'inscrit dans le cadre de la loi n*78- 
753 du 17 juillet 1978 : 

- La réutilisation non commerciale de ces contenus ou dans le cadre d'une publication académique ou scientifique 
est libre et gratuite dans le respect de la législation en vigueur et notamment du maintien de la mention de source 
des contenus telle que précisée ci-après : < Source gallica.bnf.fr / Bibliothèque nationale de France > ou < Source 
gallica.bnf.fr / BnF >. 

- La réutilisation commerciale de ces contenus est payante et fait l'objet d'une licence. Est entendue par réutilisation 
commerciale la revente de contenus sous forme de produits élaborés ou de fourniture de service ou toute autre 
réutilisation des contenus générant directement des revenus : publication vendue (à l'exception des ouvrages 
académiques ou scientifiques), une exposition, une production audiovisuelle, un service ou un produit payant, un 
support à vocation promotionnelle etc. 


CLIQUER ICI POUR ACCÉDER AUX TARIFS ET À LA LICENCE 





2/ Les contenus de Gallica sont la propriété de la BnF au sens de l'article 2112-1 du code général de la propriété 
des personnes publiques. 


3/ Quelques contenus sont soumis à un régime de réutilisation particulier. Il s'agit : 


- des reproductions de documents protégés par un droit d'auteur appartenant à un tiers. Ces documents ne peuvent 
étre réutilisés, sauf dans le cadre de la copie privée, sans l'autorisation préalable du titulaire des droits. 

- des reproductions de documents conservés dans les bibliothèques ou autres institutions partenaires. Ceux-ci sont 
signalés par la mention Source gallica.BnF.fr / Bibliothèque municipale de ... (ou autre partenaire). L'utilisateur est 
invité à s'informer auprès de ces bibliothèques de leurs conditions de réutilisation. 





4] Gallica constitue une base de données, dont la BnF est le producteur, protégée au sens des articles L341-1 et 
suivants du code de la propriété intellectuelle. 


5/ Les présentes conditions d'utilisation des contenus de Gallica sont régies par la loi francaise. En cas de 
réutilisation prévue dans un autre pays, il appartient à chaque utilisateur de vérifier la conformité de son projet avec 
le droit de ce pays. 


6/ L'utilisateur s'engage à respecter les présentes conditions d'utilisation ainsi que la législation en vigueur, 
notamment en matiére de propriété intellectuelle. En cas de non respect de ces dispositions, il est notamment 
passible d'une amende prévue par la loi du 17 juillet 1978. 


71 Pour obtenir un document de Gallica en haute définition, contacter 
utilisation.commerciale@ bnf.fr. 














MARTIE -APRILIE 1900. 







No. 3 şi 4 








DIN 1481 





"Director: A. D. XENOPOL 


m 







APARE ODATA PE LUNA 





SUMARIU : T 






A. D. Xenopol. O călătorie la Dorna in Bucovina 









(urmare și som ў А 93 
Clara. In visuri doar..... (poezie) г à 112 
А. Vojen. Nepăsare, |, Il, Ш (poezii) . 113 
Vespasian Erbiceanu. Școala postivictcantropologie 

penalä шаг £ 116 
D. 6. Iamandi. Danut morților (Baladă) — . . 146 







e Däri de samă 
УЫ Ë Studiu asupra familiilor boereşti a d-lui O, Lecta 











(Docan) `. š 148 
саа asupra ы Уш (à d- m N: (йш. asupra lui 1 
D. Xenopol). > 180 
5 GS ios 
D-nul Vineazi ade ces ooo. ТАВ 


T ABONAMENTUL PE AN 15 Lei 












- Pentru abonamente. trimeteri de bani, comunicări de articole 
şi ori-ce corespondență, а se adresa domnului A. D. Xenopol, Iaşi. 


— 


Tipografia H. Goldner, Str. Primăriei No. 17. 
1900 . 









ШУ, 
ЧА 









E (ШЇ ȘI ji lie ТТ y 


TOM. XI 
ANUL 1900 










ARHIVA 
SHIANTIPIUS  ШЇЇШЇЇ 


"T 
DIN IASI CS) 








: ; IASI 
EDITURA SOCIETATII ȘTIINȚIFICE SI LITERARE 
: 1900 : 














A. D. Xenopol, О călătorie 

Vespasian Erbiceanu, Scoala КОДЫМО орол ск 
penală О . S 5 . 

А. Vojen, Poet . . ` B . . 

T, А. Aguletti, Limba ШО: . T 

A. D. Xenopol, Amintiri de călătorie,în Tirol si is 

Samson Bodnărescu, Idei despre sculptura faţă cu 
pictura . y 

T. Т. Топекси, Cum putem gisi СА ds viață 2 

Gh. Ghibüneseu, Intrebuinfarea participiului prezent 

D, Cadere, Iniţiativa particulară ш cultivarea роро- 
rulií . ` E ` E 

N. Bosnief- Paraschivescu, Торгай i E 

A. D. Xenepol, Amintiri de cälätorie (Austria, "Site: 


ra şi nordul Italiei) . . ` D 
d Rominii si Maghiarii înaintea istorici à 
» Amintiri de călătorie (Lacul celor patru 
Cantoane). Z à à 


» О suire pe Pilatus. Hier . Š 
T. А. Aguletti, Moravurile Heteenilor 
Docan, Cuvintul „Frate“ in documente 
Dr: V. Rogeuletz, Despre microbi ° > 
A. D. Xenopol, Științele naturale si istoria, ` 
Æmilqur, Dragul mamei. Nuvelä — , й D B 











Poezii 


A. Vojen, Ei si el, Veşnica ara Invins, 
Sonet . + . . 
Nepăsare . . . 
Ai vrut dar, Sonet, Tubind, Strotă 
lubitei, Ironie, Ei, р о 
lacrimă, Povestea luneï, Armonie, 
Nihil, Știința, Mingüere . 
Trubadurul, Stinjinei, Stiü doar 
de mult..., A muri, a dormi, poa- 
te a visa... + ` . . 
Giordano, Anacreontice . . 
Epigrame . 1 B 
Sinucis . . . 
Clara, In visuri doar ] . 
D, G. Iamandi, Dantul Mortilor (Traducere) i 
N Bosnief-Paraschivescu, Те-аї stins, Stelei, Zadarnic, 
La mormintul lui Eminescu, Luneï, 
Spes, Izvorul, Oameni si stele . 
Tinereteï, Mi-e dor, Vine toam- 
na, Codrului 
Stelei care a su Sport 
Melancolia 
Emilgar, lubitef . 
Epigrame б 
Epigrame . 


Dári de samá 


Raportul la Academia Belgianä asupra „Principes fon- 
damentaux de l’histoire“ de Xenopol (Iwan Bohl) 

Die geschichtliche Entwicklung der makedonischen 
Frage von Cleanthes Nicolaides (6. Murnu) 

Pluseal, Origina si numele Valachilor (Gh. Nether) — . 

О, Lecca, Familiile boeregti (Docan) 7 . 

N. Iorga, Mihai Viteazul (А. D. Xenopol) 

H. Lecea, Casta Diva (V. Hulubeiu) , 





La Revue encyclopédique asupra Principes fondamen- 
taux de l’histoire . > 

“Răspuns la replica d-lui Ciceron. а (м. Sulu) 

Fantaziile ùralo-altaice ale d-lui Lazăr Sàineanu (Al. 
Brăescu de la Scurta) . . 5 T 3 

О. Гесса, Casta-Diva (Emilgar) š А У š 

Т. Vulcan, Romanul „Fecioara“ (Fmilyar) 3 б 

Ludovie Dauş, Strübunit (Æmilqur) . : 

€. Rădulescu-Motru, Rolul social al Universitililor (E, ), 


Documente 


Două documente slavone de la Alexandru si Stefan 
Voevod (com. de Ge Ghibíneseu) — . à 
Amintiri din viața şi domnia lui Alex. Ioan GR de 
V. G. Fordseu — 
Două Urice din 1518 si 1546 (com de Gk. Ghibinescu) 
Postelnieul si Cavalerul Neculai Istrati de V. A. Fo- 
pese. . б 
Hrisov de la Got Max тока două оше 
de la Ioan Sandu Sturdza (com.de C. Erbiceanu) 
Un manuscript polon vechiii (Em. Grigorovitza) 5 
О călătorie de la Bucureşti la Iaşi de Albert Chevalier 
(1864) е б PA D 
Catastihul moșiilor саа Iordachi ХЫП, E n 


Notiti 


Morala militară de A. Иж. à 4 à à 
„Asupra istoriei naţionale și istoriei universale de Z, Jo 
nescu-Crion à . D ` Т И D 
Dreptul bisericese de D. G, Boroïanu; Comisiunt rogat 
torii dé Q. Marim i . E à i 
Domnul Vinea + i i D à 
D amintire din viaţa lui M de (z, Popu-Radu. 
Nümärul stüdentilor de la Facultăţile din Paris i 
* DoriunicArile d-lui Xenopol 1а congresele din Patis , 





Galeria de portrete a fostilor profesorí de la Uni- 
versitate — . . . < . . ` 
Profesorul Barth asupra les Principes. fondamentaux 


de l'histoire , . B îi . . . 
Albert Dufoureq de la „Bulletin critique“ asupra ace- 
leasí lucrări л " = z Я . 
Lucrările comisiei arhivare din Basarabia de G, Mu- 
ziceseu ^ . ГАМ . . 
Albert Dreyfuss, Magyars et Roumains devant l'hi- 
stoire (Revue blanch T . i . 

j taux de l'histoire 


























- 0 călătorie la Dorna in Bucovina 


(1888). 


.  Cülätorile au cîștigat mult în repeziciune și indámà- 
are prin întroducerea drumurilor de fer; aŭ pierdut 
în interes. Astă-zi zbori peste țări ca un meteor, 
nici o atingere cu ele, fără a dobindi despre natura 
nici o idee lámuritá, fără a face cunoștință cu ele- 
ntul omenesc ce le locueşte. Munţii, riurile, oraşele 
sub ochii călătorului cu iufeala fulgerului. Ceea ce 
văzut într-o zi este atît de variat, încît se amestecă 
minte în o masă confusă, neputind alege nimie din 
imolul de intipăriri ce ţi-au obosit privirea. Ката în- 
loială că, pentru acel ce vrea să cunoască o farà, călă- 
oria cu locomotiva nu este COM maí nimerit, si 
el trebuc să recurgă tot la sistemul cel învechit ţi 
imitiv de călătorie, cu trăsura, călare, sau chiar pe jos, 
entru a veni in stiînsă atingere cu pămîntul si popo- 
pe care vrea să-l studieze, 
„Calatoria ce am întreprins la Dorna în Bucovina, 
procurat iarăşi prilejul de a merge a lene prin o 








2 А, D. Xenopol 





frumoasă țară, locuită de Romini, de a gusta în tot far- - 
mecul lor frumuseţile natureï, de a mă opri unde si cât 
îmi plăcea, de a vorbi cu oamenii, a-i întreba, asupra 
viefeï si a îndeletnicirilor lor, si а dobindi ast-felii o i- 
magine vie și luminoasă atit a naturei încunjurătoare cât 
si a ființelor pe care le adăpostește la sînul er. 










1 





Ріпа la Dorna 






Dorind să scurtez pe cit se putea călătoria cu dru- 
mul: de fer, aleseiü spre a merge la Dorna, calea prin 
Fălticeni. De la Dolhasca ріпа la capitala județului Su- 
ceava se întinde o șosea foarte bine întreținută, lucru 
vrednic de însemnat în țara noastră, unde căile de co- 
municafie nu prea sunt bine îngrijite. Regiunea prin 
care treci, între aceste două puncte, aparține acelei a dea- 
lurilor României ; pămîntul este presurat de colnice, pe- 
tief de păduri si vàr mal late, care iaŭ chipul unor $евигї, 
Semănături gata de a primi secerea se întindeaii aurite 
sub soare, amestecate cu lanuri verzi de päpusor. Finul 
in parte cosit, era strîns în căpiți, adunate si ele pe a- 
locurea în stogurile cele mari. Pe aiurea, încă necopt, ве 
pleca la suflarea vintulut undoind in lumina soarelui 
neregulatele sale virfuri. Satele ве zăreau rari in cale, cu 
aspectul sărăcăcios, cu casele mici, avînd niste găuri în 
loe de ferești, adese-ori fără garduri în jurul lor, în- 
conjurate, în loc de livezi, numai de spini si de mărăcini, - 
Cite un car greoiŭ, eu roatele numai in ciolane, neavînd 
în el nici un dram de fer, tras cu greutate de o păreche 
de boi, ducea in el pe ţăran culcat pe piept, care în- 
drepta dobitoacele sale prin îndemnările cunoscute, de 
care ele ascultati cu о mare exactitate, 

La o întorsătură, se zăriră albind în depărtare, casele 
Fälticenilor, în fundul uneï vái; dar de acolo mai mer- 
serăm încă о oră și jumătate pînă să ajungem în acest 
oras. In sfirsit puserám piciorul în locul ce altă dată era 
centrul cel mai comercial al Moldove. Se făceati pregă- 
tiri pentru iarmarocul de 20 Iulie, ce se apropia. Pe 
fie-ce an, acest iarmaroc e mai puţin cercetat si ia un 






























O călătorie la Dorna în Bucovina 3 


caracter tot mai localnic, pierzind din însămnătatea pe 
care o avea altă dată pentru {ага întreagă. Cauza a- 
cester împrejurări, stă in inriuriréa adusă de drumurile 
de fer asupra negofulut țărei noastre. Inainte, iarmaroa- 
cele și cu deosebire acel de la graniţă, al Fülticenilor, 
era locul de înlilnire al negutätorilor străini, cu toți acei 
_ се aveaii trebuință de fabricatele lamei apusene. Concu- 
renta fiind mare, preţurile erai mici, de unde provinca 
eftinâtatea relativă a obiectelor cumpărate la iarmaroc. 
Pămîntenii aduceaii apoi, spre vînzare, vite si alte pro- 
ducte ale färeï, din preţul cărora își cumpăraii cele tre- 
buineioase. Ast-felin se explică cum de la acest mare 
сій se fâceaii айеѕе-огї afaceri de milioane. Acum însă 
ușurătatea transportului duce mărfurile chiar la locul 
desfacerei. Nu mai sunt de nevoie aceste intilnirí extra- 
ordinare ale vînzătorilor cu cumpărătorii, cînd еї pot fi 
puși în atingere, în orï-ce loc, unii cu alti. Timpul iar- 
maroacelor a trecut, și ele cată să se restringá pe fie-ce 
zi, mai pästrind doară numai o însămnătate localnică. 
Există și astăzi iarmaroace, însă de acele ce corespund 
nouelor mijloace de comunicaţie, care pun cu grăbire în 
legătură punctele cele mai îndepărtate ale pămîntului. 
Acestea sunt locuri de întilnire, nu ale negutätorilor unei 
țări cu mușterii unei alteia, ci acel al producătorilor în- 
semnaţi din întreaga omenire cu cumpărătorii veniți din 
toate părțile pămîntului. Firpoziţiile universale sunt iar- 
maroacele veacului nostru, acele ale drumurilor de fer 
si ale vapoarelor. Căci să nu se creadă că aceste expoziţii 
ай numai un scop teoretic, documentarea propăşirei re- 
alizate de munca omenească. Tinta lor de căpitenie este 
desfacerea produetelor expuse, si cifra afacerilor inche- 
iate la o expoziție universală, se urcă adese-ori la mai 
multe sute de milioane. 
Esind din Fălticeni, urci un deal, de pe culmea că- 
- ruia se vede îndărăpt orașul, într-o poziţie îndestul de fru- 
- moasä, cistigind cu atit mai mult eu cît te îndepărtezi 
de el; un caracter comun tuturor oraşelor din Romănia. 
Indepártarea şterge aspectul uricios al caselor, neregula 
cu care ele sunt presărate, mai curînd de cît așezate, pe 
mărginile stradelor, murdăriile de tot soiul ce umplu mai 
. ales mahalalele; ea lasă să se prevadă, prin ceața ce se 














































4 А. D. Xenopol 


întinde in cîmpul ochiului, numai liniile generale ale 
sezürei omenești, care indată ce este întocmită în o ni 
tură frumoasă, împrumută de la dînsa farmecul се 
acopere. 
Indatä ce aï urcat dealul, te îndrepți cătră apu: 
lăsînd cäträ sud calea Romanului, si intri pe valea rîul 
Moldova, pe саге îl vezi curgînd la o îndepărtare de mai ` 
multe chilometre pe sub dealurile ce-i márginese valea — | 
din partea dreaptä. Din dosul acestor dealuri, se des: 
fac, cu cit inaintezi, trepte de munţi, din ce în ce m. 
mulţi, si care fac să treacă prin nuanțe nesimţite verdele … 
de smaragd al cîmpului, în albastrul auriü al tăriei, Topi - 
aceşti munți sunt dominați de piscul Háleucet care pare | 
a pluti in văzduh са o uriaşă corabie răsturnată, Pe 
partea stîngă a rîului, pe unde merge șoseaua, se làfeste 
un șes întins care, din cînd în cînd, se înalță cîte puţin, 
formînd ca niste vài deschise între două dimburi, în- 
dreptate perpendicular cátrá valea Moldovei, si prin care 
par a se fi devărsat siroaile sale în timpurile geologice, 
cind modestul тїй de astăzi umplea întreaga vale cu — 
apele sale. De pe şosea se văd în depărtare, pe malurile 
Moldovei, satele Baia și Sasca, T 
După cite-va ore de mers ajungi la Cornul-Luncet, 
unde treci granița, si apuci de aici pe soseaua comunală. 
pinà la Gura-Homoret, unde dat în cea imperială care 
leagă Bucovina cu Ardealul. 51: 
Calea comunală era de abea croitá, în parts încă — 
nepietruitä, în cît era foarte greü de străbătut, mar ales 
că în noaptea dinainte căzuse o îmbelșugată ploaie, M. 
miram cum se face ca în Austria, care este renumită 
pentru bunele sale drumuri, să se găsească unul în asa 
de ră stare, Cercetînd ре maï multi oameni, aflăin că 
îngrijirea pentru facerea șoselei fusese lăsată de Stat în 
sarcina comunelor româneşti care se întind de alungul 
ет. Aceste comune însă, după obiceiul rominese, lasă-mii 
să te las, neingrijise de facerea drumului, în cât Statul 
se hotâri să facă şoseaua el, pe socoteala comunelor, 
Chiar cel inti sat romînese Büisestii precum si 
toate celelalte ce le întîlnit în cale : Brăeştii, Berchisest 
Capul-Codrului pînă la Gura-Homorei ша loviră prin. 
aspectul lor bogat și înfloritor, Casele încăpătoare, cele 


vý 
E 


О cálütorie la Dorna in Bucovina 5 


mai multe cu patru odàár, unele chiar cu șase; ferestrele 
lor mari, cu patru вай. șase geamuri, întroducînd înăun- 
tru o lumină înbelșugată ; fie-care casă încunjurată de 

“un gard sănătos, care închidea o curte plină de ham- 
bare, grajdiură, șuri și poiete; din dosul casei mai pre- 
tutindene o livadă sau o grădină. "Țăranii ce-i intilneam. 
егай bine inbrácatí, cu cămașa curată, cu sucmanul ne- 
peticit, cu оріпсї вай cizme în picioare ; femeile numer 
cît umblau indeobstie descult, nu din cauză de lipsă, 
ci după cît am aflat, din obiceiii, poate chiar din coche- 
terie, fiind că picioarele lor, de si muncite, sunt miei si 
frumos formate, Pretutindene, unde vedeam pluguri, erai 
de cele de fer; earăle sătenilor, cu sine la roate, cu o- 
siile de fer, uşoare si îndäinänatice. Tot Romint erati 
de o parte si de alta a graniţei; dar spre rușinea mea 
făceam in mine asămănarea cîtă deosebire între er, din- 
colo şi dincoace de hotar! 

De la Capul-Codrului înainte, valea Moldovei începe 
a-și schimba caracterul ; ea se îngustează mult din ceea 

_ се era mai înainte, iar șesul din stinga se preface trep- 
tat în nişte culmi din ce în ce mai ridicate pînă cînd, 
de ambele sale laturi, ea apare mărginită de două lan- 
{шї de dealuri. Pe cînd însă ináltimele din dreapta ri- 
ului, ce vin mai departe de șosea, capătă prin însuși a 
lor îndepărtare o formă mai nehotărită si mai aburie, 
acelea din partea stingă, aproape de ochiul călătorului, 
desemnează pe cer niște crestături cu linii precize, pe 
care privirea se odihnește ca pe nişte forme architec- 
tonice. 

Intre acestea înoptase, si luna care stătuse palidă si 
ştearsă, cit timp soarele privise la ea, se aprins> tot mai 
viii, cu eit razele lui se stîngeau după dealuri, si în cu- 
rînd ea umplu toată valea cu blinda ei lumină. Stelele 
de asemenea izvoraü pe tărie; iar pe pămînt, prin pă- 
durile asternute pe coastele dealurilor, răsărea din frunzis 
cite o lumină roșietică, aprinsă de ciobanii de pe la 
stine sau de țăranii ce coseaü finul prin poiene — semn 
că obositul muncitor se retrăgea la odihnă în jurul fla- 
cărei pilpütoare, pregătindu-și mîncarea de sară. Din 
marginea riului se întindeaii, pinà în șosea, lanuri înguste 
de gri copt si auriü, despărțite între ele prin alte să- 





6 A. D. Xenopol 


mánáturi ce егай încă verzi. La aburirea vintului spi- 
cele se plecati in valuri regulate care, sub lumina ingà- 
lătoare a luneï, luaii aspectul unor valuri de apă. La 
apropierea unui lan, mă aşteptam să trec peste o 
punte, si cu toate că la fie-care dată recunosteam înșă- 
larea, recădeam necontenit în ea. 

Ajuns la Gura-Homoreï, sat ce-și ia numele de la 
xevărsarea Homorei in Moldova, petrecuï aici noaptea, 
şi a doua zi, ceva după răsăritul soarelui, mă îndreptai 
câtră Cimpu-Lung. Dealurile ce intovárásese cursul Mol- 
doveï, iaŭ din ce în ce maï mult caracterul de munţi; 
cle ай mai toate o formă rotundă, sámánind cu niște 
ceaune uriaşe răsturnate, acoperite cu păduri. După ce 
“treci prin Vama, sat mare rominese, si Æisenau, colonie 
germană, ajungi la Cimpu-lung, orășel îndestul de mare, 
asüzat într-un amfiteatru de munți de formă rotund- 
lungăreaţă ; раге că munții s-ar fine de mînă, si te ai 
aştepta numar de cît să-i vezi învirtind o horă uriașă, 
în jurul aşezărei pe care о închid. 

De la Cimpu-Lung înainte párásesti valea Moldovei 
şi intri pe aceea a Putnei — tot ce poate fi mai deplin 
ca frumuseţe blindă si dulce. Riugorul serpuitor si iute 
sare cînd în dreapta cînd în stînga, pe la baza dealu- 
rilor printre care el curge, silind șoseaua de a-l trece pe 
poduri în nenumărate rînduri. Une-ori, lăsînd cîte un 
crac lăturalnie, ambele braţe ale rîului înconjoară o in- 
sulă de verdeață, ducind în ascunsul crengușului un- ` 
dele lor vii si zburdalnice, care numai se aud soptind 
vesel în umbră. Varietatea nespusă de forme a dealuri- 
lor, schimbarea alternativă de pădure si goliciune, pira- 
ele ce se reped din virful înălțimilor, са niste siroaie, si 
cobor repedea clinä din cascade în cascade, jocul de 
umbră si de lumină produs de razele soarelui in o lume 
atît de bogată, toate acestea încintă privirea, dar ame- 
ţese mintea. Intr-un los, cam la jumătate de cale între 
Cimpu-Lung si satul Valea-Putne?, framusetea blindă de 
pînă aici iea un caracter măreț si impunător. Stineï u- 
riase cobor cătră тій picioarele lor despoiate, pe cînd 
creștetul lor adesea-ori se încunună cu un tufis de brad. 
Pe alocurea, ele strălucesc, albind ca văruite, prin verdele 
închis al pădure! ce le căptușeşte. Văzute de departe, 








O călătorie la Dorna în Bucovina 7 
ele seamănă a fi ruinele unor castele feudale asemenea 
celor ce împodobese malurile Rinului. Bolovani uriași 
rupti din matca stinceï si rostogoliți pînă şi-aii găsit veci- 
nieul lor echilibru, ай esit în unele părți în cursul rîu- 
lut si l-ati silit să încunjoare piedica. Cine ar putea spune 
de cît amar de ani apele furioase ale rîului, stingherit 
în mersul вай, lovesc în nepăsătoarea stincá, вай de cînd 
soptese limpezile valuri cîntecul lor cel trist și monoton 
în umbra pădurei ce le acopere. 

După vre-o trei ore de acest drum fermecător, a- 
jungi la poalele Mesteciinişului, munte înalt peste care 
trece șoseaua imperială, făcînd pe el 13 cotituri pentru 
a alina suisul., Cu cit te urci, cu atita privirea se întinde 
mai departe peste valea străbătută, si ceea ce ochiul gus- 
tase mai înainte bucată cu bucată acuma îl cuprinde în 
întregul вай, închegînd frumuseţile parţiale într-un tot 
încîntător. Cotitura suită se vede de pe a doua ca un 
drum paralel, al căruia capete, fiind ascunse de încovăi- 
turile muntelui, îl crezi cà duce în altă parte, si privind 
Ја el de deasupra lui, nu-ți vine a crede că este acelaşi 
drum ре care:l urcasesí cu un moment mai înainte. A- 
proape de virf se văd deodată şapte șosele cari brăz- 
dează poalele muntelui, toate bine. desemnate, cu coloarea 
lor galbenă паров, pe coasta lui cea verde. Acest 
deal face parte din lanţul ce deosebeşte basinul Moldo- 
vel de acel al Bistriţei. Cum af ajuns în vîrful luf si ai 
început a da la vale, se închide privirea îndărăpt pe va- 
lea Putnei, si se deschide înainte asupra celei a Bistriţei, 
pe care șoseaua începe a o intoväräsi, de la faeobeni pînă 
la Vatra-Dornet. 

Această vale intrecea in farmec tot ce văzuserăm 
pînă atunci. Ea întrunește frumuseţile ce impodobese va- 
lea Patnei cu acele ce desfatà pe acea a Moldovei: in- 
gustă și accidentatä, ca si cea dintiii; străbătută de о 
apà mare, ca si cea de a doua. 

lacobenit este un sat mare rominese, adaus in tim- 
purile din urmă cu o colonie germană, asazatá aici pen- 
tru exploatarea minelor de fer ce se află în apropiere. 
Intreprinzătorul exploatărei, Carol Mantz, s-a ruinat pe 
sine si pe alții cu această afacere nechibzuită. El înce- 
puse trebile cu totul pe marele, zidindu-sí un palat ce 



































































8 A. D. Xenopel 


este astăzi prefăcut in otel, si trăia ca un principe. 

Drumul de la Iaeober* la Vatra Dorneï este aster- 
nut la jumătatea coastei dealului ce însoţeşte cursul Bis- 
trifef pe stînga, încît de pe această înălțime tot-deauna 
vederea cuprinde o întindere în destul de mare a bala- 
urului cu solzi aurii ce se încovăeşte în toate părțile 
pentru a esi din ingustimile munților. Soarele apunea + 
si arunca peste valurile riulut umbra arborilor ce se în- 
siraü pe malul opus. Repedele unde treceaü, cînd seli- 
pitoare in lumina roșietică а soarelui, cînd întunecate 
in umbra verzie-neagrä a arborilor. Coasta dealului din 
susul şoselei este adese-ori dreaptă aproape perpendicu- 
lară, alcătuită din stincí suprapuse, căptuşite cu brazi, 
care асорег așa de bine sălbaticul tärim ce-i hrănește, 
în cît se per un părete de verdeață retezat de foarfe- 
cele- unui grădinar. Numai pe alocurea, unde este cite ò ` 
stirbiturü în garnitura pămîntului, se poate vedea ce 
тїрї si ponoare prăpăstioase se ascund după verdele 
frunzis. 

Cind după o oră de preumblare în această natură ` 
strălucită, intri deodată in Vatra-Dornei, nu poţi impe- 
deca un simfimint de зала се te cuprinde la ve- 
derea еї. Valea se lărgeşte deodată, fiind aici värsätura 
rîului Dorna in Bistrița; munţii ce o înconjoară sunt 
desgoliți, lipsiţi de arbori, ba pe alocurea, din causa ri- 
pilor, chiar fără verdeață, încît cea întiia intipărire ce 
ţi-o lasă Vatra-Dornei este cu mult mai ре jos de cum te 
așteptni. Această desilusiune trebuie pusă in mare parte 
pe socoteala contrastului cu nespusele frumuseți prin 
care te duce fâră încetare calea ріпа acolo. 


IH 
Vatra Dornei 


Vatra-Dorner, вай cum i-ati întors Nemţii numele 
Dorna- Vatra, este un sat de munte, prin urmare foarte 
întins, cale de vre-o două ore pe jos de la un capăt la 
altul, însă îngust, așezat în două, trei rînduri de case, 
pînă la temelia munţilor de a lungul cărora se întinde, 
Locuinţele sunt foarte reschirate, fie-care gospodărie fiind + 


















O călătorie la Doraa in Bucovina 9 









_ încunjurată de un întins loc de finețe, bogăţia muntelui. 
“Satul se lungeste în valea Dorneï, afluentul Bistriţei, și 
anume în sus, pînă la Pódul- Alunulu, unde începe o altă 
omunä, Dorna-Candrenit, iar in jos pînă la vărsarea 
_Neyrei în Bistriţa, de unde înainte începe satul Gura-Ne- 
oi, Din acest sat dat in Dorna-Rominească dincoace de 

À granijá; iar pe Neagra in sus de Sarul-Darnei in Buco- 
Vina. Din Cándreni dai in Piluyam; si de aici in Poiana- 
Stampeï. Toate aceste sate se tin de la olaltä, fárá ca 
. nimie вй te facă a recunoaşte capätul unuia si inceputul 
-  eeluilalt. Este una si aceiași așăzare omenească, întinsă 
n ingustimile munţilor, care ай primit deosebite numiri 
si sai grupat în jurul mai multor centre administrative, 
nima tuturor acestor așăzări a fost în vechime Vatra- 
Dornei, care era oare cum vatra satului întins, pe care 
e ramifică astăzi numele de Dorna. 

Tn mijlocul satului Vatra-Dornet se află băile si o- 
räselul, locuit in mare parte de elemente străine, ре cînd 
“satul ce-l încunjură este alcătuit numai din poporatie 
romînească, Numărul locuitorilor din Vatra-Dornei este de 
vre-o 4000 de suflete, din care 2,600 de ortodoxi si 200 de 
greci-uniți, mai toți Romini; vre-o 600 de catolici, 100 de 
uterani, сеї mai mulţi Germani, 500 de Evrei, T Armeni si 
$ Mahometant. Aceşti de pe urmă sunt rämägifa vechi- 
or exploatatori de cherestele ai țărilor romine, care altă 
dată umpleaü munţii, stapini pe poporul pe care il su- 

uneai la cele mat îngrozitoare chinuri ; astăzi, pacīnicí 
„cetăţeni ат unei lumi pe care nu o mai recunosc, si în 
care numai fesul cel ros, pe care nu-l leapădă nici-odată, 
i mat arată ca un neam deosebit de restul locuitorilor. 
Pe ripa dreaptă a Dornei, aproape de revârsarea еї 1 
^in Bistriţa, se află bogatele izvoare de apă feruginoasă 23 
- care, după analizele fácute, întroe cu mult puterea apelor Em 7 
de Franzensbad si se apropie, prin proportia de oxyd de 
fer ce contin, de acele de la Schwalbach, dar sunt mar 
asimilabile de cît aceste din urmă, în cit întrunesc am- 
bele însuşiri a celor mai renumite ape feruginoase eu- 
ropene. Deşi întocmirea băilor este ineà inapoiatá, desi 
orăşelul este departe de а înfăţoşa toate acele îndămănări 




















































ce se intilnese în băile țărilor civilizate, totuşi numărul Ж 
_ vizitatorilor creşte pe fie-ce an gi întrece adese-ori nu- ^ 


2 E 





———————  — 

















10 A. D. Xenopol 


mărul de 3,000 peste tot sezonul. Marea majoritate a 
lor sunt Evrei care, după cum este cunoscut, umplu 
toate băile austriace, apărînd in ele în un număr mult 
mai mare de cît celelalte naţionalităţi din acest Stat, în- 
cit, dacă te ar lua după proporția Evreilor reprezintait 
la báí, aï putea încheia că fiit lui Israil alcátuese par- 


tea cea maï însămnată а poporatieï austriace. De si lu- - 


crul nu este aga, numărul cel mare al Evreilor la băile 
austriace, provine din deosebita îngrijire pe care această 
rasă o pune pentru păstrarea sănătăței sale. De cite orí 
nu am întîlnit Evrei sărmani care venise la bài, cersi- 
torindu-și și acolo zilnica lor existență, în speranță că 
vor mai putea prelungi mizerabila lor viață"! 

Evreii însă care vin alei la Dorna sunt de ace! din 
Galiţia, cei mat inapoieti de pe tot pămîntul. Portul lor 
e acel primitiv care a început a dispărea de la сеї din 
Romănia : laibere lungi, papuci тії în picioare, căciula 
cea blânită pusă deasupra iarmunculului, pe саге nu-l 
scot nică-odată, nici chiar înaintea împăratului. O păreche 
de peisäh (perciuni) lungi si spiraliformi le încadrează fi- 
gura. Sîmbătă îi vezi cu un fel de sal alb pus în spate, 
la cei bogaţi cusut pe margine cu fir de argint, cu cor- 
nul legat în frunte, cu fifalah (un fel de țărțamuri) a- 
tirnate la briü, si purtind la subtioarä, inválite in un 
servet, cărțile lor de închinare. Ei merg ast-felin pe stradă 
în cârduri numeroase, dondänind, din gură nişte rugă- 
ciuni, la care însă mintea lor ñu prea pare a lua о 
activă parte, de oare-ce se intrerup adesc-orf pentru а 
întreba cîte parăs (bani, para!c) s-a vîndut оса de poaină, 
вай câți »endläh (rotungeï, adică galbeni rotunzi, de la 
rund nemteste-rotund), costă o pareche de boi, urmînd 
apoi, după ce ай primit răspunsul, a murmura înainte 
rugăciunea lor. ^ 


Imi aduc aminte cà ега, între alti Evrer mat de ` 





ваша, si un rabin de la Sadagura, considerat de ei ca 
personagiü sfint. Acesta venea în fie-care zi la baie, în 
o veche caretá trasă de două märtoage, și precedat de 
doï cavaleri care deschideau calea înaintea träsurer, ga- 
lopind pe niste rable lungi si uscate, cu laiberile lor 
umflate de vint са niște baloane si cu perciunii saltind 
în sus la fie-care aruncătură a calului — un spectacol din 












































О călătorie la Dorna în Bucovina 11 


cele mai comice ce mi-a fost dat a vedea vre-odată, dar 
care pe toţi Evreii îi umplea de uimire, în cit exclamaii 
särutindu-si virful degetelor: ai! ai! vi grois! vi sen! 
(ah! eit de mare, cit de frumos!). S-apol, să se zică că 
comicul, că arta este ceva absolut, cu aceiași valoare es- 
tetică pentru toate popoarele ! 

Ceea ce face însă societatea Evreilor nesuferită, și 
deci cam neplăcută petrecerea în Dorna, este mirosul 
particular pe care ci îl räspindese, si care provine din 
îndelungata, ba chiar seculara lor nutrire cu usturoiii, 
către сате se adaogá murdüria proverbialà a îmbrăcă- 
mintel lor. Băile, grădina, apele, trebuind a fi intrebu- 
infate în comun, cura, oră cit de folositoare ar fi ea, în- 
fátoseazà, fără îndoială, o meplăcere îndestul de mare na- 
turelor înzestrate cu simfiri mai delicate. 

Din fericire, respectarea cu sfințenie din partea E- 
vreilor a regulelor in privința mîncărei, îi fine îndepăr- 
taţi de otelurile unde ospáteazà populaţia creștină. La 
preumblári saù excursiuni estf sigur iarăși a nu-i întâlni, 
căci Evreul nu iubeşte natura frumoasă. 

Nimic nu te loveşte mai curios de cit prezența a- 
cesteï rase, care în starea în care se prezintă în Dorna, 
ist bate joe de toate regulile frumosului, în mijlocul în- 
cintătoarer naturi се te înconjoară aici din toate părțile. 
Lîngă cele mat frumoase tablouri cimpenesti, cele mai 
stranii exemplare ale rasei umane. Un prieten al шей făcu 
glumă a pune să se fotografieze în mijlocul unei сїш- 
penit încîntătoare, cite-va din cele mai strasnice tipuri 
de Evret ce mi-a fost dat să văd. Pare cà ar fi niste 
monstri antidiluviani, pripășiți într-un гаїй pàmintesc. 
Dar să lăsăm această rasă prea interesantă, a căreia 
descriere ne ar duce prea departe, si să ne întoarcem 
către partea stătătoare a poporaţiunei Dornei, compusă 
cum am spus, în orășel, si din străini de deosebite neamuri, 
în sat, aproape exclusiv din Romínt. 

Rominit alcătuese împreună cu străinii locului o 
singură comunitate politică, De si străinii infátogazà oare 
cum inteligența comunei, si numărul lor se urcă la a- 
proape o treime din intreaga рор, totuși pînă a- 
euma Rominii ай păstrat puterea ро iticä. In consiliul 
comunal еї ай о însămnată majoritate și primarul co- 








12 A. D. Xenopol 


munei este un Romin Jon Diak care fu reales pentru a 
treia oară, în răstimp de 9 ani, în fruntea comunei. El ` 
nu stie carte, fiind om din vremile vechi; însă prin in- 
teligenta lui si spiritul вай practic, ar bate pe mulți ştiu- 
tori de carte. Toate socotelile comunei le ştie pe de rost, 
umblă în toate părțile ca să vadă prin sine însuși ne- ` 
voile satului, nu deschide punga comunei, de cît pentru 
trebuinfi simţite, si s-a jurat să nu facă cât va fi el pri- 
mar nici o datorie, căci cum îmi spunea el în limbagiul 
кай pitorese: ,omul. cu datorii, e ca sacul cel spart ; 
torni în el si nu-l mai umpli“. Acest от fâră carte pre- 
Queste învățătura, si mi se jăluia adese-ori despre ette. 
greutăți intimpinà în conducerea comunei, din cauza” 
nestinfei sale. „Omul cu carte are patru ochi“, îmi spune 
el la un ospăț dat de dinsul, pentru realegerea sa de 
primar. Acest țăran necult, tinu o cuvîntare pentru a 
cărei idei sănătoase si frumos exprimate, l-ar putea in- 
vidia mulți oratori. El închină un pahar spre propäsirea 
învăţăturei, sfirsind cu următoarele memorabile cuvinte: 
sln vremea mea era veacul întunericului, acuma e acel 
al lumineï. Pare că a fi rostit D-zeü de a doua oară 
cuvîntul „să fie lumină“ si se făcu lumină“, S-apoi moş- 
neagul, necätind la cer 70 de anf pe care îi purta pe 
spetele sale, se prinse în un de bri, pe care îl con- 
duse cu un foe si un avint, care mai că dădea de ru- 
sine pe tinerii ce se țineau de el. La acest dant national 
luară parte aproape toţi invitații si mai cu samă mem- 
brit consiliului пой ales. lutre aceștia eraü mal mulți 
Germani si doi Evrei, căci si dinsif ай în Austria drep- 
turile politice. Frámintaü.si aceste neamuri străine pă- 
mintul, alăturea cu Rominii, si anume după un joc si o 
muzică rominească ! De si se fmbrätisaü si se înfrățiaui 
între pahare, pe ascuns elementele străine căutaii să ră- 
pească de la Homini conducerea politică a comunei, 
Dar și aceștia la rîndul lor ай dobîndit conștiința intere- 
selor lor, si nu vreaü în ruptul capului să lese puterea 
din mini. 





O călătorie la Dorra in Bucovina 


ш 
Imprejurimele Dornei 


Cum: am spus-o mai sus, asäzarea Dornei pierde in- 
tru cât-va, cînd te afli in mijlocul еї, Ea cîștigă iarăşi 
îndată ce te ridici pe munții ce o înconjură. Ast-feliii 
trecînd podul Bistriţei, te poți urca pe înălțimea cea 
mai mică din apropierea еї, pe dealul Miriştei, care co- 
boară prăpăstios în apa Bistriţei ce-1 udă poalele într-o 
albie asa de regulată, ca și cum ar fi fost săpată de mînă 
omenească, De pe dinsul se văd ambele тїштї, Bistriţa si 
Dorna cum curg câtre olaltă si se unese împreună. Din 
valea Bistriţei se vede numai o mică parte, orizontul 
fiind închis de naltit munți ce se ridică cătră Iacobeni. 
Din potrivă, valea Dornei se vede la o întindere îndestul 
de mare, cursul ei fiind drept şi fără cotituri. De am- 

. bele părți ale Dornei, se ridică două şiruri de munţi. Cel 
de pe dreapta este mar nalt si acoperit cu fineţe pînă 
aproape de virf unde încep pădurile. Acel din stinga, 
pe lingă care riul este mai ripos, infátisind ponoare, 
iruge' și stinct rostogolite, acoperit de iarbă numai pe 
creștetul вай, si cu totul desgolit de păduri în partea ce 
vine deasupra orașului. Dorna curgind pe sub poalele 
lanţului ripos, lásà în partea еї dreaptă un ses indestul 
de întins, care se suie trügánat pînă la virful munţilor 
ce îl mărginesc, Cînd te sui pe unul din aceste dealuri, 
se desfásurá o privire din ce în ce mai frumoasă. Na- 
tura începe a predomni asupra așezărei omenești care 
în curînd nu mai apare de cit ca un cuib ascuns în 
poalele munților, Apele Dornei si ale Bistriţei serpuesc 
cu selipitoarele lor valuri în văile adinci, si Ousorul, mun- 
tele cel mai nalt din jurul Dornei, se desfagurä pe ori- 
zont în toată maiestatea lui; pădurile de brazi se astern 
ca o manta neagră pe iarba verde a imagurilor ; ripile 
si ponoaele care stricati armonia tabloului, dispar in sî- 
nul bogăției nespuse de forme ce se înalță din toate 


1. Irugă vra să zică săpăturile lăsate de sivoiurile de аре 
pe coastele dealurilor, Să nu vină oare de la latinese irrigo-are? 











14 A. D. Xenopol 


părțile. Eşti fati cu imensitatea munţilor; o tăcere din 
ce în ce mai mare te învăluie si se coboară în suflet, са 


o liniște adincă; de abia mat sopteste urechei odihnite ` 


slabul murmur ce-l mai trimite orășelul, la această înde- 


părtare, Eşti singur faţă în față cu vesnicul tot; deslipit | 


de ráteaua înjositoare a zilnicilor interese, în stare a în- 
telege si a admira măreția natureï, тїшїї mut faţă cu 
nesfirsitul ce te zdrobeste. 


Una din cele mat frumoase preumblări ce poti face 
nu departe de Dorna, este acea pe drumul de pe lingă _ 


casa răposatului preot Cazacovici, ee vine aproape de 
podul ce trece Dorna, spre a merge la Cändrenr. Acest 
drum merge pe coasta ripoasi a dealurilor, din stînga 
riului, aproape pe la jumătatea înălțimei lor, și slujeşte 
numai! pentru aducerea finului cc se face pe coaste. De pe 
el se vede necontenit Dorna, serpuind la о mare adin- 
cime, adese-ori aproape verticală, sub. picioare. Soptirea 
riului este întreruptă din cînd în cînd de strigătele plu- 
tasilor, pe care ii vezi coborind iute pe repedele curs 
al aper, cîntînd adese-ori cite un cîntee monoton ce a- 


junge la auz ca un echo îndepărtat. De ceea parte a- 


riului, se întinde cîmpia care, departe de a infafisa o- 
chiului un verde monoton, îl desfâteaza prin nuanțele 
cele mar deosebite. Cele mai închise provin din umbra 
aruncată de naltele piscuri, umbră ce pare a izvori cu 
cit soarele se coboară spre asfinţit din văile si pădurile 
unde se tinuse ascunsă. Apoi vin pădurile de brazi de 
un verde închis, care lovite de razele ;oarelui, iaŭ o co- 
loare aibă în părţile Inminate, care contrastează cu atit 
mai puternic cu cea închisă rămasă în umbră. La poa- 
lele pădurilor se întinde imagul, verde ca smaragdul, în- 
trerupt în toate părțile de finețe, in care finul cel copt 
are о coloare verde-galbănă, mat deschisă cît stă finul în 
picioare, mai închisă cînd a fost cosit. Apol timpul deo- 
sebit al coaseï, pentru fie-care täpsan, îi dă iarăşi о co- 
loare deosebită, din causa ierbei verzi care otäveste din 
пой la rădăcina finulur tàiet, Minunat efect fac mat a- 
les arborii singurateci ce stropese din loc în loc verdele 
covor al eimpiei, eu coloarea lor închisă si posomorită, 
în mijlocul veseliei ce se asterne sub er. 

Cînd acești arbori sunt apropieti de malurile gârlei, 






























O cälätorie la Dorca in Bucovina 15 


“atunci se produce un joe de umbre din cele mai fru- 
oase. 'Premurătoarea umbră a copacului, mişcat de vint, 

se oglindește în valul, el însuși tremurător, ce curge la 
oarele sale. La toate aceste si se adauge efectul lu- 

inel cereşti, cînd splendidă si strălucitoare în un ceriü 
bastru si nesfirşit, cînd umbrită de un пог ce se in- 
tinde ре toată natură ca o perdea întunecată. Une-ort 
în lumina strălucitoare, care inundă toată cimpenia, a- 
pare cite o întinsă pată neagră, care aleargă pe pămînt 
u о mare repeziciune, imaginea înmiit de mare a nou- 

- ragului ce trece pe sub soare. Dar ce poate descrie pana 
omencascá din aceste nespuse frumuseți, si maï ales cît 
e slabă trebue să rămînă gîndirea, cînd vrea să repro- 


Pentru te-i în lume mare, geaiul omului e mie. 
Pentru ce-l în suflet mare, graiul вйй este nimic! 


М Două din cele mai încîntătoare preumblări ce le-am 
făcut vre-odatá, fură una cu pluta la Gura Colbului si 
ta eu trăsura la «ituri. 
In ziua de 18 Iulie, fiind timpul frumos, ceea ce 
nenorocire este cam rar în munte, plecarám. o so- 
1 tate îndestul de numeroasă, eu plutele, ca să vizitäm 
Cheile, locul cel mat periculos al plutirei pe Bistriţa si 
el mai máre din máreful curs al acestui sivoiü de 
munte. De dimineață o рісіа deasă acoperea pămîntul 
cit mai nu se vedea om cu om la o mică indepár- 
_ tare. Ріпа sÀ ne pregătim de plecare, soarele sorbi, prin 
“razele sue, vălul gros al neguret се inválea pămintul. 
“Subţiinil aburii, prin căldura sa, ії înălța tot mai sus, si 
dn curînd pătura intunecoasá a cefei se rezolvi in niste 
- mori subțiri si albi, aruncați sus pe albastrul cerului, 
Ceea ce cu un moment maï înainte acoperea pàmintul, 
cuma abea se maï cunoştea in intinderele văzduhului. Soa- 
- rele invingător strălucea eu o mare putere si incálzea 
aerul cam rece ce curge dimineața prin aceste văi, chiar 
în lunile cele mei calde. Cátrà opt ore plecaram, deo- 
imdatà in trăsuri, pînă la Gura-Negreï, unde пе aştepta 
“pluta. Calea ріпа la schele urma partea stingă a Dornei 
i apoi a Bistriţei, de la vărsarea celei dintiiü in ea, co- 





16 A. D. Xenopol 


tigînd picioarele dealului Miristea si a altora ce urmează 
după el, toate ripoase si acoperite, pe creștetul lor, eu 
păduri de brazi. Drumul merge chiar pe marginea rîu- 
urilor, în cît la unele cotituri zăream umbrele noastre 
fugind pe valuri; privirea, cu totul mărginită din partea 
stingă, se întindea pe dreapta peste apele Dornei si ale 
Bistriţei pină la Dealul Negru care mărginește cursul lor 
cătră sud, deal acoperit de iarbă verde strălucitoare în 
partea lui inferioară, și încununat pe crestele sale cu 
tufari de brazi, care páreaü ca nişte cununi negre așăzate 
pe capul verde al culmelor. Din dosul lui se ridica mat 
şters, mai aburos, muntele Cülimanul, pe al căruia pisc 
se întilnese astăzi hotarele a trei țări, pe care natura le 
au unit prin legătura unuia și aceluiași popor: Bucovina, 
Ardealul si Rominia, dar pe care formațiunile istorice le 
{їп despărțite în trei corpuri deosebite. 

Ajunși la Gura-Negrei, văzurăm deodată desfácin- 
du-se spre stinga o parte din cursul Bistriţei, care strü- 
bătea prin o vale largă si măreaţă, mărginită de ambele 
sale părți cu munți înalți, cari păreau a se întinde la o 
mare îndepărtare înaintea noasiră în jurul muntelui Ra- 
răul, deasupra căruia se vedeau albind ca două coarne 
uriaşe Pietrile Doamnei. Pe malul drept al Bistriţei se 
ridică, in Moldova, niște mici dimburi de forme foarte 
curioaze, ce páreaü ca niste întărituri de cetate, admi- 
rabil așezate între un mie ses ce le desparte de apă, si 
nişte munți inalfi ce formează ca un fund al tabloului. 
Aceste dimburi se numese Bifcele® Urtoueï din care se 
scurge, ceva mai la vale, páriul Urtoaer. Pe malul sting, 
în Bucovina, se ridică în dreptul lor Bärnärelul, acoperit 
cu o pădure de brazi. El îşi trage, ca si Birnarul din 
Moldova, numele, de la birnele ce se scot din brazi săi. 
Mai la vale de Bitcele Urtoaer, începe a se înalța ma- 
sivul cel mare al Pietrosului, asternut din trei trepte u- 
riase. Cea din față de lîngă тїй, este un dimb acoperit 
cu pășune si poartă, ca si satul ce se intinde in poalele 
sale si piriul ce se scurge din el, numele de Pusca. 

Deasupra lui se înalță dintr-o vale un al doilea cat 
de munți acoperiți in mare parte cu păduri, numit S/o- 


2. Виса însamnă virf rotund a unui munte вай deal. 





E O călătorie la Dorna in Bucovina 17 
pili; iar al treilea rînd cel mai îndepărtat închide ca 
_ пп cadru vaporos încîntătoarele forme ce le coprinde în 
braţele sale si înalță mult mai sus de cit ele, plesuva 
sa tidva, pînă în norii ce-l brăzdează eu fulgerile si to- 
- rentele lor. Cît tine lungul lant al Pietrosului pe dreapta 
viului, se înalță pe stînga lur mai multe dimburt mari, 
purtind numele de Bitce, din causa formei lor de moşo- 
_ тоаїе rotunde. Una din ele se numește Dita Vărăriei, 
din eausá că conţine cariere de var; alta poartă numele 
de Виса Dranca $i altele—al căror nume nu le-am pu- 
-" tut айа, din causa cá sivoiul Bistriţei devenind cam re- 
“pede, plutagit огай ocupați eu cirmuirea plutei si nu 
aveai timpul a răspunde la întrebările mele. Adese-ori 
“valurile prin care treceam егай aga de repezi, că stropii 
or te udaii chiar pînă la mijlocul plutei. 
După ce se sfirseste Pietrosul, începe lanțul Osoiu- 
né, numit ast-feliu de la păriul cu același nume, ce se 
scurge din el. Acest munte se înalță mult mai apropiat 
de albia riului și coboară pînă în apele sale un părete 
- de verdeață cătrănit. Fáră să simțim, cîmpenia se schim- 
ase cu totul. In locul unei văi largi și unui tablo cu 
„liniile vaste, spaţiul coprins de ochi se restringea necon- 
tenit, Inainte riul părea că se inchide la fio-ce cotitură 
“în amfiteatrul de munţi in care intra, și apoi deodată, 
ара un dimb, vedeai că orizontul s-a închis din dárit 
că întraseși cu pluta în alt amfiteatru. Munţii, din ce 
în ce mai mult acoperiţi de brazi si coborind aproape 
- Vertical păreţii lor în undă, reflectaü în oglinda еї co- 
area lor adînc verzue și-i dedeaü o față aproape nea- 
ота. Cursul Bistriţei devenea din ce în ce mai măreț si 
mai sálbatee; sivoaele numite sipofe în limba plutașilor 
se indesese, si pluta începe a merge cu о repeziciune 
“care te pune în grijă, cînd veză patul riului impresurat 
de stînci de care in fie-ce moment, ea poate să se sfá- 
ime. Dar ochiul si minele plutașilor sunt neobosite. Cu 
› dibăcie minunată fae ei să alunece greoiul pod plu- 
tor printre aseutisul stincelor și numai din cind în cînd 
îl auzi troncănind, cînd se atinge cu fundul său de pie- 
trele ascunse in apa riului— sunet sinistru și pare că de 
тай prevestitor. 
x Osoiul se sfirseste prin un dimb înalt numit Bogol- 
3 





18 A. D. Xenopol 


micul, din care curge un păriii care, ajuns aproape de 
Bistriţa, dispare sub pămînt si întră in matca acesteia, 
sub nivelul er. 

După Озоїй încep munţii numiți Suălorii probabil 
din causa unui echo pe care însă nu l-am putut ade- 
veri, de si toți сії eram pe plută strigam pe mama pă- 
dureï să пе respundă si făceam o gălăgie ne mat pome- 
niti. Un рагїй cu același nume eade vuetor, din cas- 
cadă în cascadă, de pe virful muntelui si se risipește în 
Bistriţa. 

După Sunătorii încep Zigüreni, cu páriul de același 
nume, la picioarele căruia se aşterne satul Mocrestit care 
se întinde pe ambele maluri ale Bistrifel. Ceva mal dé- 
parte dai de satul Cülineshiï, aşezat numai pe partea Bu- 
соуіпеї în faţa muntelui cu același nume, pe cînd pe 
partea Moldovei urmează înainte lanţul Zăgărenilor. 

Cu cit ne apropiam de strimtoarea de la Cei, cu 
atita clina* rîului devenea maï repede și cursul apel maï 
pornit, munții se apropiau tot maj mult de patul Bis- 
tritef pînă-l restring cu totul între doi pärefi prăpăstioşi. 
Partea lor de jos e goală lăsind să apară stinca neagră 
ce pare că e arsă; iar arborii se vád înfipți cu rădăci- 
nele lor pe virful acestor imensi bolovani, sus deasupra 
capetelor plutitorilor. Te miri unde-și pot implinta groa- 
sele trunchiuri rădăcinele lor, pentru a găsi hrana și un 
sprijin în contra vîntului. Une-ori tidva goală si salba- 
tecă a unei stinci plesuve se înalță, са un turn părăsit, 
peste culmea chiar a brazilor. Soarele nu se mai vedea; 
о răcoare pătrunzătoare te străbate, și deodată auzi un 
vuet sălbatec și îngrozitor, care-ţi îngheaţă sîngele in vine, 
Ajunsesem la Colţul Асеў. 

Acest nume contine un înțeles deosebit al euvintu- 
luă acru, anume altul de cît protivnieul notiuneï de dulce. 
Insemnează anume gre, cumplit, spăimîntător, identic eu 
acel al cuvîntului latinese acer, 

După o repede cotitură, intri deodată într-un imens 
salon de o rotunzime matematică, cu páre(if de stinci 
drepte, inalte si crestate, care taie formele lor pe albas- 


3. Cu cit mai frumos si maï rominese e acest cuvint de cit 
ingrozitorul panta, care s-a introdus în limba inginerească, Apoi 
acest cuvint e tot ce poate fi mai latin de la inclino-are. 








О cälätorie la Dorna in Bucovina 19 


trul cerului. Din crăpăturile lor se inaltá brazi саге par 
a fi plantați în mat multe caturi, unul pe crestetul celui- 
Jalt, Prin mijlocul acestui încunjur, de un stil măreț si 
aspru, se repede Bistriţa, cu o furie nespusă cătră un 
dimb ce vine drept în față. După ce izbeste-n el, sivoiul 
apucă prin jurul dimbului, pentru a duce mai departe 
apele rîului. Dibăcia plutasilor stă în aceia de a se feri 
de curentul cel drept si de a cîrmui pluta ре acel ce 
încunjură dimbul. Pluta noastră, fiind mare si încărcată, 
era grei de minuit. Chiar in cursul călătoriei pînă ater, 
bătrînul plutas ce sta la cirma de dinainte, numit Toa- 
der Виа, care de 43 de ani își făcea viaja pe apš,imi 
spuse că pluta noastră era ca un car prea grei pentru 
niste caf slabi, care la vale poate să te dee peste cap. 
Cind întrarăm în repezis, ambii plutasi îşi încordară pu- 
terile, indemnindu-se cu glasul, spre a putea abate pluta 
de la curentul cel drept. Toate silintele lor fură zadar- 
nice, De şi muschit braţelor lor se umflaü, parcă ar fi 
vrut să plesnească, masa greoae a catargurilor pe care 
успеат, nu se supuse aplecărei cirmelor; pluta fu ră- 
pită cu o putere uriașă cătră dimb și zbura cătră el cu 
о repeziciune ameţitoare, acoperită de valurile spumoase 
în mijlocul unui vuet asurzitor. Ciocnirea nu putea fi 
înlăturată. Plutagul dinainte plecă cîrma peste plută. Il 
intrebáí: „80125 — Cum o vrea D-zeu, fu răspunsul 5ай. 
Peste un moment o puternică zguduire si o păriitură a 
pärfet posterioare, care rupse chingile ce o legaü de cea 
anterioară însemnă momentul care ar fi putut să ne fie 
fatal; căci apa Bistriţei este în acest loc adincä, si păre- 
fit de stinei drepte nu daù nici un mijloc de scăpare. 
Pluta însă fiind bine legată si lovitura fácindu-se într-o 
direcţie perpendiculară, ea nu se desfăcu, în cît scăparăm 
numai cu frica. După mult necaz, plutașii izbutiră a da 
cu încetul pluta în curentul încunjurător dimbului, care 
ne transportă într-un alt salon, de aceeași formă ca și 
cel dintiiü, însă ceva mai îngust. Acesta ега de un ca- 
racter mai blind, cuprins între dimbul în jurul căruia 
venisem care era acoperit pe această parte cu o pădurice 
de mesteacäni cu coaja albă si frunzișul gälbuiü, ce con- 
trasta minunat cu coloarea aproape neagră a păretelui 
înconjurător. Pürful Colbul care vine, din cascade in cas- 





20 A. D. Xenopol A 


cade din lăuntrul munţilor aducea, cu un zgomot aproape 
mai mare de cit al Bistriţei, slabul вай tribut de apă 
reginei munţilor. Prin o deschidere a pădurei, razele 
soarelui pătrundeaii in acest raiü pámintese, încălzindu-l 
şi luminindu-l în mijlocul întunerecului şi rácoarei în- 
cunjurătoare. Eram la Gura Colhului, inta excursiunet 
noastre. 


In tot timpul călătoriei, răpit de frumusețea: covir- 
sitoare a natureï, uitasem сц totul de ființele in mijlocul 
cărora mă aflam. Nică nu-mi venise să comunic altora 
impresiunile mele. 

Aspectul frumuseţei te face împărtăşitor, acel al su- 
blimului te amufeste. 

Ajunși la Gura Colbului, ne coborirám de pe plute 
pe un fápsan de iarbă asternutá ca un covor, pe mar- 
ginea püriului. Citr-va din noi apucarăm prin pädure 
peste munți înainte, pe cursul Bistriţei in jos, pentru а 
avea о privire din înălțime peste partea mai din năuntru 
a Cheilor. Ne îndreptarăm pe o potecă îngustă si rîpoasă 
numită Horgeata, care după се urcă un dimb pietros, co- 
boară repede cäträ Bistriţa si apoi apucă peste pietrele 
de pe marginea тїшїшї pînă la un loc numit Coiful, unde 
este iarăși un repezis în feliul aceluia de la Colţul A- 
eret. Aici ега maï înainte, în mijlocul Bistriţei, o piatră 
enormă care пепогосеа pe multi plutasi; acum însă а 
fost sfărîmată prin dinamită, în cît călătoria cu plutele 
prin Chet, nu mai este aga de periculoasă, cu toate că 
nic! acuma nu este cu totul lipsită de primejdie. După 
vre-o oră de mersul cel mal obositor in care ne frin- 
geam picioarele pe ascufisurile pietrelor, ne tiram pe 
brine, ne agățam cu minele de stineï și arbori, pentru 
a nu ne perde cumpătul si a cădea in apa adincă ce 
curgea sub picioarele noastre furioasă si vuetoare, ajun- 
serăm la o cărare săpată în o stincă uriașă și care poartă 
numele de Sfinta tüietă, care ne scoase sub massa unui 
bloc uriaş de piatră lucie ca marmora. De aici apuea-. 
тат pe un drum mai lärgut si indemänatie numit ci- 
rarea peste Roşii înapoi la Gura Соат. 

In acest timp se pregătise de marele nostru stol- 





O călătorie la Dorna in Bucovina 21 


nie Emilian Berariü din Vatra Dornei? о friptură tàl- 
hărească care mi se păru mai gustoasi de cit toate 
mincärile, După prinz, fie-care din nol ist alese cite un 
. colt, de unde să guste mai plăcut această splendidă na- 
tură: саге pe o stincă înaltă la piciorul unui brad, care 
pe o piatră la aruncarea Colbului in Bistriţa, care pe 
tüpsanul de iarbă, întins a lene si cu ochii spre văzduh. 
Ей mă luai pe o cărare ce urea în direcțiunea opusă 
Horgcatei si mă оргії în pădure, la picioarele unui brad 
de unde mi se intàtosà о priveliște pe care mintea nu o 
putea crede, de şi ochiul o vedea. Era cursul Bistriţei, 
Colţul Acrei, Valea Colbului si toate acele minuni prin 
cari trecusem cu cite-va ore mai înainte, văzute acuma 
prin perdeaua de verdeață a pădurei ce se întindea în- 
tre mine si ele, dind acelor locuri un aspect vaporos si 
mehotărit. Pare că aș fi revăzut in vis, cele ce cu un mo- 
ment mat înainte văzusem în realitatea lor. Mă așezăi 
la piciorul bradulur, eu cotul răzămat de un trunchiii 
răsturnat si privind cătră încintătorul tablou, mă apucă 
un fel de piroteală. Mi se păru câ mă furisa somnul, 
cind auzit un suer îndelungat, scos de marele nostru 
stolnic, semnul convenit al plecărei noastre. Pe la 5 ore 
plecarăm înapoi spre Dorna. pe jos, nefiind alt drum de 
cât o îngustă cărare pentru pedestri вай cai de munte, 
pe care însă nu ni-i putusem procura, caii locuitorilor 
fiind la munte. După o încîntătoare preumblare, în ас- 
rul dulce si parfumat al muntelui, timp de mai bine de 
tret ore, ajunseräm la Risca, unde ne asteptaü trăsurile 
care ne înapoiară in Dorna. 


IV 


Gospodăria muntelui ) - 


Gospodăria Vetrer Dorne! si a tuturor satelor ce se 
{їп de ea, este acea a muntelui. Cultura grinelor este 
aproape cu neputinţă, din causa marei înălțimi la care 
se află locul deasupra mărci, aproape 1000 de metri. 


З. Aflu cu durere că acest eminent învăţător şi Romin, a 
murit în urma unei răceli. El era în floarea virstei, de o statură 
si sănătate erculeană. 





2 A. D. Xenopol 


Numai orzul si secara se fae in unii ani, cînd căldurile 
sunt maï mari. Ре alocurea se văd si plantaţii de car- 
tofe. Toată exploatarea pămîntului constă in imașuri si 
fîneţuri, care sunt de o bogăţie si frumusetá nespusă. 
Ele se întind pe coastele si pînă în piscurile munţilor, 
în pajiști înverzite de iarbă mirositoare, presurat eu flori 
de munte, înaltă ріпа la briü si une-orf asa de deasă, 
de împedecă mersul. Țăranii hrănesc din ea numeroase 
cirduri de vite, nu vind nici-odată iarba вай finul ler, 
ci îl desfac, prefăcut în carne vie. 

Indată ce s-aü desprimăvărat, ci pleacă cu vitele 
lor spre munte, pentru a le päsuna. Locurile cele päsu- 
nate intiiü le lasă să otăvească, si cînd anul este bun, 
adese-ori le cosesc cătră toamnă. Acele de prin vài sati 
de lingă așezările lor în sat, unde iarba este maï deasă, 

-le apără de vite prin o îngrăditură, și adunind finul de 
pe cle, îl păstrează pentru iarnă, pe cînd iarba de pe 
munte o pase cu turmele lor în decursul уегеї. Numărul 
vitelor este insemnat în raport cu cel al poporației In 
Vatra Dornei, comuna cea mai săracă în animale sunt, 
la 750 de familii de ţărani, peste 5000 de vite cornute, 
vre-o 800 de cai si aproape 9000 de от. In Cândreni si 
Poiana Stampei, care impreunà nu numárá de cit 400 
de famili, sunt peste 8000 de vite cornute; se infelege 
că numărul animalelor ce le are fie-care locnitor, vari- 
ază după starea lui de bogăţie. Aproape fie care familie 
are cel puţin o vacă si 10—15 от. Multe ай cite doi boi 
si un cal. Majoritatea însă mal mult de atita, între 4 si 
10 boi, si 10 pînă la 30 de ol, și asa mai departe pînă 
Ja fruntagii satelor, precum Vasile Nichitus din Vatra 
Dornei вай Pintilie Vleju din Candreni, cari au de la 150 
pinà la 200 capete vite alb» și mai bine de 1000 de oi, 
o avere întreagă. Oile sunt proporţional cu vitele cor- 
nute, in număr mie, din causa multelor mlástini care le 
umple de gălbează S-ar părea curioz cum să se айо 
mlästini în munte. Lucrul se explică, din nenumăratele 
izvoare, care udă pămîntul în toate părțile. 

Vara, poporatia romineascä este mai toată strămu- 
tată la munte, lingă turmele si cirezile sale. Satele sunt 
aproape deserte de locuitori, afară de Duminică și săr- 
bători, cînd vin de-sí văd de cîte o treabă în sat, oră- 























О cälätorie la Dorna in Bucovina 23 


gel, вай la primărie. De pe piscurile mat inalte se уйй in 
văi, adăpostite după o creastă de pămint вай o limbă 
de pădure, o pînză întreagă de stine вай de cirezi. Ti- 
lincele resuná din toate părţile, și sunetul lor amestecat 
cu mugetul vitelor вай zbieratul oilor si eu strigătul oa- 
menilor, care se poartă în toate părţile, daŭ muntelui o 
viaţă neobicinuită în acele regiuni inalte, unde în de- 
obşte domneşte liniştea si tăcerea. Toamna, vitele se co- 
bor treptat, de pe înălțimi, în văile cele mai adăpostite, 
unde unele cîrduri petrec chiar lunga iarnă, în preajma 
stogurilor de fin din care se hrănes». Acest anotimp, de 
si rece si îndelungat, este însă lipsit de elementul său 
cel mai supărător, vinturile si viscole care bintue cîmpul. 

De si muntele este mult mat puţin productiv de cit 
cîmpul, si deci ne-am putea aştepta ca viața aici să fie 
mal grea si oamenit mar săraci, lucrul stă tocmai din 
potrivă, si țăranii din munte sunt in deobste bogaţi. 
Carnea fiind hrana cea mai scumpă, se înțelege uşor 
cum se face ca muntenii care o produc, să întreacă în 
bogăţie pe producătorii de grine a! sesului. Vitele avînd 
pret bun in Austria si Germania, mai ales de la închi- 
derca granițelor romine, țărani! crescători de vite găsesc 
о bogată resplătire a unei munci, relativ lesnicioasă in 
preţul urcat al vitelor lor. Vaca se vinde de la 100—150 
fiorini, iar boul de la 150—200, adică prețul unei vite, 
variază între 200 si 500 lex. De aceia adese-ori intilnesti 
țărani cari ай în chimirul lor 3 —4000 de fiorini în bani, 
afară de gospodăriile lor întemeiate și de numeroasele 
lor cîrduri de animale. 

Pe lingă creşterea vitelor, locuitorii muntelui se mar 
indeletnieese cu lucrarea cherestelei. Cei mai săraci din 
ci lucrează iarna la taietul si pregătitul arborilor. In 
primăvară, cînd apele vin mari, se întocmesc plutele de 


- gülioane, adică catargurile cele mari, adese-ori ріпа la 
` 40 de metri lungime si așa de groase, că nu se pot 
lega mai mult de trei in o plută. După aceea pleacă . 


ealarqurile, apoi catargelele si mai tirziü, cînd apa scade, 
grinzile si scîndurile tăiate de numeroase ferestrae. Tot 
locuitorii maï săraci fac pe plutasil, cari duc plutele a~ 
dese-ori pînă la Piatra. Cei care au bol, cară lemnul de 
la pădure la rin. Coborirea arborilor la vale cu boii, 











ыер 











24 A. D. Xenopol 


este айеѕс-отї periculoasă acestora. Arborele răpit de 
repeziciunea văei în care coboară, se prăvăle peste ani- 
male si le fringe picioarele. Locuitorii сеї may coprinst 
ай et singuri păduri in proprietate—unii din еї pînă la 
500 de fălci — si fac comerțul cherestelei, posedind si 
forestrăe. 

De și bogaţi, țăranii duc aici tot traiul lor modest 
si eumpátat. Mobilarea în casele lor e simplă. Numai la 
citi-va din fruntașii сеї mari ai satului — oameni de 
50,000 de lei avere — am văzut oglinzi mai mari în pă- 
ret. De obiceiii mobilele sunt de lemn alb, rare ori 
lustruite, in jurul odăiei se întinde un sir de lavite aco- 
perite cu scorturi fără saltele, și саге lavite slujesc si de 
paturi. E destul de curioz că nu se prea întilnesc perne, 
fiind acestea înlocuite cu haine îndoite puse sub cap. 

Mincarea lor este în primul loc màmaliga, nedes- 
părţită de suflarea romineascä, pregătită din făină cum- 
părată in Moldova. Ca udătură, întrebuințează mai ales 
lăptării de tot felul: brînză, lapte dulce, acru, unt, smîn- 
tinà ete. Ca mincare mai de lux ай balmeșul, un fel de 
mămăligă pregătită in smîntână, în loe de apă. Mai mă- 
nîncă apoi si carne, arare ori de vită, mai des de mas- 
cur sau cirlan. Adese-ori taie păsări, eu deosebire rate 
și giste, care de alt-feliii due viața cea mal fericită in , 
sînul apelor ce le intálnese în toate părțile. Hrana este 
prin urmare, în deobste, bună si întăritoare. 

Drept băutură, întrebuinţează mai ales vinul, de si 
acesta e de o calitate proastă si cam scump, fiind im- 
portat în Bucovina, unde nu creşte via, din cauza inal- 
timer locurilor. Afară de vin, se mai bea mied, pregătit 
din miere, precum si bureut, apă mincralà feruginoasá 
plinà eu acid carbonie, care izvoreste pretutindenea in 
munții Dornei. Ast-feli se află afară de Vatra-Dornei 
in Cándreni, lingă Poiana-Negrii, la Sarul-Dornet si în 
alte locuri. Rachiul este foarte putin cáutut si se bea 
numai spre а atita pofta de mincare, 

Indestularea în hrană, băutura întăritoare a burcu- 
tului pe care o întrebuințează toți locuitorii, si aerul cel 
viu al muntelui, săturat eu miresme de brad, fac de tra- 
iul oamenilor este in deobste lung. Am întilnit mat mulţi 


bătrîni, bărbaţi si femei de peste 90 de ani. Lucru ce 









О cälätorie la Dorna їп Bucovina 25 





poate pärea Чевїш! de nefirese, este cá o poporatie asa 
de sănătoasă procreeazä puţini copii. Rar se văd mai mult 
de trei copii 18 casa Rominului. In această privință 
samănă Dornenit cu Sasi: nu că ar întrebuința mijloace 
măiestrite pentru a împedeca inmulfirea odraslelor. Vina 
de căpitenie a slabei lor reproduceri, stă în insurarea 
de tot tirzie a tinerilor, după vrista de 30 de ani, cînd 
puterile le sunt istovite printr-o viață coruptă, căreia mo- 
ravurile muntenilor nu opun o stavilă îndestulătoare. 

Am spus mai sus că, una din ocupatiunele produc- 
tive la care se dedà poporatia Dornei, este lucrarea che- 
restelei. De vre-o citi-va anl, anume de cînd societatea 
Goetz a luat în exploatare munții din Bucovina, ea а 
deschis cu capitaluri mari exploatarea pădurilor, pînă 
acolo unde nu ajunsese nict-odatá mai inainte. Pentru 
a ușura transportul din locurile cele maï retrase si mai 
neumblate, ай construit nişte uluce de lemn ce se co- 
bor din virful munților pînă în vale, pe care brazii tă- 
let alunecă in jos. Romiînii numesc aceste uluce jilipwY, 
nume corupt din germanicul Schleppe. Tot în acest scop, 
numita societate a mai făcut, aproape de obirșiile riurilor 
Dorna și Bistriţa, niște iezături în care se adună apa în- 
tr-o mare cítime, si аро i se dă drumul deodată, în cit 
umflă apa rîului si îl face plutitor chiar înlăuntru mun- 
tilor. Plutele ce stat gata înșirate pe тїй, luate de apele 
umflate cu acest meșteșug, se cobor la vale pînă cînd 
ajung acolo unde Bistriţa unindu-se cu Dorna, apa de- 
vine îndestul de mare pentru a transporta plutele, chiar 
si în timpul secetei, Aceste iazuri se află, pe cursul Dor- 
nei, sub muntele Piatra-Dorneï, nu departe de izvoarele 
riului, iar pe Bistriţa lîngă satul.Cirlibaba Ele se numesc 
în gura țăranilor haitur, cuvînt се pare a veni de la 
germanicul Halte, de si numele lor german întrebuințat 
în localitate este acel de Klasse. Slobozirea apelor din 
haituri fiind, după ce mi se spunea, ceva foarte inte- 
resant de văzut, mă hotáriiü să fae pinä acolo drumul 
tot prin munte si pădure, mai ales că puteam să mai 
descopăr cîte ceva din viața muntelui, cea atit de bo- 
gată si de variată. 












































(Va urma). 











A. VOJEN 


Ei gi el 


Unul ia spus: viaţa un vis, 
A mortei crudă ironie; 

lar tot ce vezi it praf — nimic, 
Căci tonte- par, fără să fie. 


Un altul: lumea suntem noi, 
In minte toate-și aü izvorul, 

Aşa că universu-ntreg d 
E gîndul, care îşi iea zborul. 


Si altul: Domnul а desprins 
Intregul existent din haos, 

Sorțind ca totul, ce-a trăit, 
Să intre-n veşnicul repaos. 


El însă le-a răspuns rizind : 
Multe в-ай spus ві s-or mai spune ; 
Dar lucrurile sunt сит sunt 
Ri-nchipuirele-s nebune 1... 





Veşnica luptă. .. 


Te naști soldat în lupta vieţei 
Si n-o sfirgestí pinä ce mori, 
De-aceia luptă ! .... Știu istetit 
Оа, dacă nu te sul — cobori. 


La toți, ta iea aminte bine; 
Citi semeni ai, atifi vrăjmaşi 
Cu ochi viclenï țintiți spre tine; | 
Te luptă dar; să nu te laşi... 


Invins 


Imi pare că-l un vis urit 
Intreaga viață fără tine; 
Mă iartă-am suferit atit, 

Că singur pling si rid de mine... 


Nu mai sunt ей din alte dati 
Si soarta nu-mi mai pot alege; 
Un dor mai am: să mi-te-aräfi, 
Să am capriciul {йй drept lege! 





(Liliecii). 


E primăvară — sărbătoare : 
Mulţimi de lilieci în floare 
Isi pleacă creanga visătoare 
Та preajma blindelor izvoare, 


Din vară ; ceru-í plin de soare : 
Dulcea petalelor ninsoare 

Se scutură, pălită ; moare 

То preajma blindelor izvoare. 


Gindirea ta luminătoare 
Se-ntunecă de vorbe — moare : 
Un liliac pàlit de soare. 


Iubirea ta neperitoare 
Ingrămădită-n versuri — moare : 
Un liliac pälit de soare!... 

















VESPASIAN ERBICEANU 


ȘCOALA POSITIVISTO-ANTROPOLOGICĂ PENALA 


Crisa actuală a dreptului penal 


Dreptul penal actual trece printr-o adevărată criză. 
Principiile саге alcătuesc piatra fundamentală a acestei 
ştiinți, si care piná ем егай socotite drept adevăruri ne- 
discutate, drept concepţiile cele mai înalte si mat uma- 
nitare ale spiritului modern, sunt azi criticate cu aprin- 
dere si amenințate a fi rästurnate din însăși temelia lor. 
Filosofia pozitivistă si teoriile evoluționiste darviniene ай 
zguduit adinc si discreditat morala spiritualistä, dind in 
acelaș timp lovitura de moarte legislatiunilor penale in 
vigoare, intemeiate pe aceeasí bazi comunä. Acelas spi- 
rit științific care a făcut din istoria universală o ramură 
a științelor naturale, din morală și estetică un apendice 
al fiziologiei și higienei, din roman un curs de psiholo- 
gie, tinde actualminte a reconstitui teoriile vechi juridice 
asupra criminalităței si penalităței, reducind dreptul pe- 
mal la rangul de ştiinţă aplicată si subordonată zoologiei 
si psihiatriei. 

Criza de care astăzi sufere ştiinţa penală este dato- 
riti deer progreselor realizate de filosofia pozitivistä, care 
cu drept cuvint se poate zice, că a inaugurat o adevă- 
rată epocă de descompunere si transformare intelectuală, 














80 Vespasian Erbiceanu 


morală si socială. Polemica ştiinţifică inversunatà ce agită 
şi divizează spiritele penalistilor contimporani, antagonismul 
bizar ce domnește in doctrina si jurisprudența dreptului 
penal, reformele radicale şi hazardate ce se propun, denotă 
că această ştiinţă trece printr-un proces de complectä des- 
agregare, si că chestiunea in sine, avînd o importanță so- 
cială de căpitenie, merită cea mat serioasă si maï profundă 
atentiune. 

In adevăr cine a crezut că va veni vremea să se susțină 
că în materie penală, nesiguranța și indoiala judecătorului nu 
trebuesc interpretate în favoarea inculpatului (in dubio pro 
reo); că deliquentul, desi nu poate fi declarat răspunzător 
de faptele sale, totuşi nu merită compätimire și indulgență ; 
că crima este un produs necesar al organismului ; că poate 
exista criminalitate fără crimă, precum şi aceasta fără cri- 
minalitate, etc. „Afară din justiţia penală mila si indu- 
rarea! zice un fruntaş campion al şcoalei pozitivisto-an- 
tropologice penale. Judecătorul trebue să fie fără сгщаге; 
trebue să taie, să cauteriseze cangrena socială, intocmai ca 
şi chirurgul, pentru că ar fi el insuși un criminal, dacă 
ar ingädui in societate drojdiile si lepădăturile ei. Senti- 
mentele de milă și indurare pentru omul slab si decăzut 
eraü bune cu o sută de ani in urmă, pe vremea lui Bec- 
caria, cind trebuea s-o rupem cu barbarismul nerational 
al Veacului de Mijloc. Astizt insi mijloacele de prote- 
guire socială trebuesc. aplicate, fără umbră macar de sen- 
timentalism. Higiena socială trebue observată fără drama- 
tizm si fără a se tinea samă de vre-o considerafiune es- 
teticà^?), 

Insäsi problemele dreptului penal urmează вй fie 
modificate in totul. Scoala veche penalá considera delictul 
ca un produs al voinţei libere a omului. Astăzi însă li- 
berul arbitru nu se mai admite: el e o rătăcire, o erezie, 
provenită din pricini, că noi nu ne dăm bine samă de 
motivele cari impulsionează voința noastră, Neexistind li- 
berul arbitru, evident că nu mai poate avea rațiune nici 
responsabilitatea si culpa morală, după care instanțele 
noastre judecătoreşti determină și apreciază pedeapsa ce 
aplică inculpatului. Sistemul şcoalei penale clasice, de a nu 
1. Ferdinando Puglia, La Scuola Positiva, 1896, vezi No. 
din Dechembrie р. 18 








Şcoala pósitivisto-adtropologieá penală 31 


pedepsi indivizii dementi, trebue părăsit, pentru cà aceştia 
sunt tot atit de periculoși ca şi criminalii normali psihi- 
ceste. Alcătuirea tribunalelor, instructia si procedura pe- 
паја de asemenea trebuesc transformate. Azi nu mai sunt 
buni de judecători persoane luate din intimplare, cazuisti de- 
prinși a considera infracţiunea numai din punctul de vedere 
formal, ca o violare a legei, ca o vătămare adusă bunu- 
rilor sociale, iar nu ca un fenomen al viefel psihico-or- 
ganice. De rigoare se cere ca magistratul să fie antropolog, 
psiholog si psihiatru profund, pentru ca studiind statica 
și dinamica subiectului, conformatia lui organică, să-l poată 
clasa cu preciziune in cutare saü cutare categorie de de- 
liquenti, pentru a şti apoi la ce regim de corectiune tre- 
bue să-l supue. Imblinzind sistemul nostru de pedepse, 
hc-am slăbit, ne-am anihilat pe noi inşine. Arma de că- 
pitenie în lupta contra criminalităței trebue să fie ertir- 
parea $i eliminarea elementelor antisociale, si dacă, din 
pricina stürel nervoase а societăței noastre, streangul si 
săcurea calului nu funcţionează încă cum ar trebui, se 
impune insi adoptarea altor echivalente, de și poate mai 
costisitoare, dar tot atit de eficace. n 

Tată ideile care străbat încetul cu încetul rutina sta- 
БИА de aproape un secol in domeniul dreptului penal. 
Si lucru mal curioz e faptul, că focarul acestor idei este 
ltalia, țară de care, acum 80 de ant în urmă, diploma- 
tul Metternich vorbea ca despre un simplu termen geo- 
grafic. 


Reforma codului penal, inaugurată la finele veacului 
trecut prin celebra operă a lui Beccaria „Dei delitti e 
della репа“ (1764), a purces de asemenea din Italia. Tot 
italienilor le aparține meritul de a fi inițiatorii nouei mis- 
сії, științifice anti-becariene, pornite de şcoala noni pe- 
пай. (positivisto-antropologică), — şcoală ce-i dreptul cu 
principii mult maï radicale, dar in schimb mai conforme 
caracterului pozitiv al ştiinţei moderne si spiritului rigid 
al veaculuí in care trüim. 

De altmintrelea se explică uşor, pentru .ce in Italia 
mai curind de cit ori unde s-a simţit necesitatea unei re- 
forme radicale a legislatilor penale în vigoare, dacă ținem 
samă de faptul că poporul italian, cu toate că se bucuri 
de un guvernümint constituțional, cu institutiunt liberale 





Vespasian Erbiceanu 


şi democratice, totuși in straturile sale de jos, misunä încă 
moravuri medievale, apucături si instincte criminale, din 
care cauză în această țară criminalitatea a luat proporții 
în adevăr amenintátoare?) Acolo si azi încă mal e cu 
putință injghebarea cu înlesnire a bandelor de hoți in ge- 
nul maffiei siciliene si camorrei neapolitane. 

De mirat e cu toate aceste pentru ce teoriile scoaler 
italiene ай căpătat adepţi, aü prins rădăcini in afară de 
Italia. Socotim că ele s-aü răspîndit în Europa, tocmai 
pentru că in ea domneşte veacul de fer, triumfá forța mi- 
litară, si maï ales pentru că reformele, propuse de această 
școală, satisfac pe deplin necesitățile de ordine și disciplină 
ale societăței moderne. 

Răcirea și înăsprirea moravurilor si raporturilor indi- 
viduale din epoca noastră, pe care cu toţii o constatăm, 
la rindul еї nu e altă ceva de cit un reflex a schimbárel 
concepţiei personale de orientare filosofică, semnalată de 
o bucată de vreme încoace. Filosofia sfirşitului veacului 
al XVIII-lea si inceputului celui prezent, lie ea teistă вай 
ateistă, era totuși pătrunsă de un adine spirit umanitar, 
de sentimentul de iubire a aproapelui, de compätimire 
pentru cel căzut si obijduit. Lumea părea in ochii acelor 
filosofi ca un întreg armonic, egal si solidar din toate 
punctele de vedere. 

Acestei concepții, se contrapune azí natura fizică, cu 
legile ei fatale si neindurate, lumea organică ca o com- 
plexitate de forte în luptă, triumful celui mai tare asupra 
celui mai slab, ѕай așa zisa selectiune naturală, са singu- 
rul mijloc necesar si inevitabil al progresului. ,Räspin- 
direa darvinismului în epoca contimporană, zice filosoful 
penal Tarde, a adus cu sine o adevărată reînviere a ve- 
chiului paganism. Teoria select'unei naturale, cuprinzind 
în sine o justificare științifică a faimosului principiü mi- 
litarist „la force prime le droit“, a trebuit să contribue 
mult la desvoltarea înfricoşată a militarismului din zilele 
noastre, si a pus o stavilă puternică curentului protivnie 
pedepsti cu moarte, care in timpul din urmă lnase pro- 
porții respectabile“*). 


2. Garofalo, Criminologia, pag. 238. 
3. G. Tarde, Etudes pénales et sociales, Paris-Lyon 1892, p. 31. 








Şcoala positivisto-antropologicä penală 


Originea școalei positivisto-antropologice penale și lucrările științifice 
anterioare care ай pregätit-0. 


Întemeerea seoaler positivisto-antropologice penale cu 
drept cuvint se atribue lui Cesar Lombroso, medic de pro- 
fesie, născut în 1836, fost director al institutului de alie- 
па{ї din Pezaro, iar astăzi profesor de psihiatrie și mede- 
cina legală la Universitatea din Turin. Lombroso, precum 
vedem, nu-i nici jurisconsult, nici sociolog ; îndeletnicirea 
lui principală este psihiatria si ştiinţele naturale, in do- 
meniul cărora s-a mărginit intreaga lui activitatea. 

Spiritul siü de naturalist de la capul locului a fost 
preocupat de o idee fundamentală in urmărirea si demon- 
sliarea căreia a consacrat o muncă pasionată de aproape 
jumătate de veac, o imaginație bogată și un talent de in- 
vestigave si generalizare extra-ordinar si adese-ori poate 
exagerat. Ideea aceasta este, că în neamul omenesc existit 
o deosebiti specie de indivizi, caracterizată prin anumite 
particularităţi tipice, formind specia omului criminal. 

Pentru desvoltarea si documentarea acestei teze, a dat 
la lumină, începind încă din 1871, celebra sa operă: 
„IP Uomo delinquente in rapporto all'antropologia, giurispru- 
denza ed alle discipline carcerarie“, apărută mai їпїїїй in 
„Atti del Istituto Lombardo“, si care, după multe si în- 
sňmnate modificări, a ajuns actualminte la a cincea edi- 
fiune. Această operă monumentală, care a provocat atita 
zgomot in lumea savantä din Europa si America, este cu 
drept cuvint socotită ca piatra fundamentală pe care s-a 
clădit intregul edifici al scoalei positivis o-antropologice 
italiene. In ea, savantul autor se incearcá sáaplice desco- 
perirele si metoadele ştiinţelor exacte in domeniul drep- 
tului penal cu o fermitate, erudiție si putere de argu- 
mentare cum arare-ori s-a vázut. Calea deschisi de dinsul 
а fost urmată apoi de o întreagă pleiadă de antropologi, 
juriști si medici, care in lucrările lor imbräfosazä în totul 
вай in parte vederile si teoriile lombrosiene 

In Italia școala nouă e destul de piudilà şi s< 
pătat adepți în primul loc printre medici si n 
din care citäm pe: Morselli, Marro, Tamburini, Virg 


5 





34 ; Vespasian Erbiceanu 


Tamassia, Bianchi, ippi, Bonomi, Mosso, Sepilli, Romiti 
si Amadei. Dintre profesorii universitari саге împărtășesc 
si susțin teoriile positiviste penale, cunoaştem cinci: Hn- 
rico Ferri, în Pisa, Berenini, în Parma, Sehiatarella, în 
Palermo, Rava si Ferdinando Puglia, în Pavia. Pe lîngă. 

știa, mal sunt încă trei profesori privati de sociologie 
criminală : Riccardi, in Modena, Zuccarelli, în Neapole si 
Sergi, in Roma. Apoi mai sunt magistrați si avocați са: 
baronul Rafaelo Garofalo, Porto, Barzilai, Lestinghi, Fio- 
relli, Venezian si Setti, 

Printre corifeii scoalei italiene al doilea loc de onoare, 
după Lombroso, il ocupă profesorul Æ. Ferri, antorul cele- 
brului tratat „Sociologia criminale“ si procurorul tribu- 
naluluï din Neapole, Rafaelo Garofalo, а cürut operă de 
căpitenie este , Criminologin*!). In serierile lor, acestí sa- 
vani caulă mai ales а desbraca teoriile lombrosiene de 
caracterul lor pur naturalist si a le da o formă mai ju- 
ridică, mai practică, complectindu-le si îmbogăţindu-le eu 
date noue si cercetări imprumutate din domeniul sociolo- 
giei şi jurisprudenţei. Tot odată «i angajază polemica în- 
verşunată cu savanții scoalei clasice asupra chestiune) li- 
berului arbitru, responzabilităţer morale etc. ?). 

In afară de Italia, şcoala positivisto-antropologicá pe- 
nali, după mărturisirile însuși ale lui Lombroso, este pu- 
țin răspindită si numără abea ciți-va discipoli з). 

Asa in Franța sunt Lebon, Bournet şi A, Gauthié. 
Lombroso considerá si pe D-rul Laurent ca adept al idei- 
lor sale ; dar acesta aparține mat degrabă ѕсоајеї sociologice 
penale. În Anglia este Havelock Ellis (The criminal 1890), 
In Spania — Talladriez, redactorul principal al Jurnalului 
„Revista de antropologia criminal“ si autorul monografet 
„Raporturile eriminalitijei cu etnografia^, publi 


Т. Afară de Sociologia criminale, Ferri mai are încă urmá- 
toarele scrieri însămnate : La Scuola positiva di dirillo criminale, 
Sienna 1883: Nuovi orizzonti di diritto е della procedura penale, 
Bologna 1884: La scuola criminale positiva, Napoli 1885 : L'oni- 
cidio-suicidio. Responsabilita qiuridiet, Torino 1892, 

2. Vezi E. Ferri, Ni gazione del libero arbitrio, Torino 1890 ; 
cum şi Polemica in difesa della seuolu criminale positwa, 1886, p.117. 

З. Vezi introduceren ѕегіка de Lombroso la cartea / Cri- 
minali nati per Luigi Drago, trad. din limba spaniolă, 1890. 





Şcoala poaitivisto-antropologică penală 35 


„Actes du congrès de Paris“; Salillas, autorul operei Vidal 
penal in Espana. 

Jn Portugalia sunt De Mattos #, Castelo Branco (Estu- 
dios penitenciarios) si Lucas. 

In Rusia, Lombroso consideră ca representanfi „їп 
partibus infidelium“ aï teoriilor sale ре psihiatrul Туой у, 
pe Bajanow, Drill, Dr. Cijj şi Mintlor °) 

La noj in Romi aia singurul care ріпа in prezent s-a 
manifestat in publicitate ca discipol si apărător convins 
al şeoalei positivisto-antropologice, este mult stimatul şi in- 
vätalul тей fost profesor de drept penal la Universitatea 
din Iaşi, D-nul f. T'anoriceanu. In articolele sale întitulate 
„Scoala positivistă penali", publicate in revista „Arhiva“ 
el caută a pune ìn evidenţă avantajele si importanța sti- 
ințifică a teoriilor scoalei italiene față de doctrina veche 
juridică a scoalei clasice, si in acelaş timp se înce: 
le apara de atacurile aduse din partea şcoalei penale 
селе °). Pe terenul principiilor de drept penal, d-sa insă 
a găsit un puternic si competent adversar in D-nul M. Sutu, 
actual consilier al Curțeï de apel din last 7). 

De altmintrelea la ultimul congres internațional de 
antropologie criminală din Geneva (1896), {ага noast 
reprezentată oficial prin persoana D-lui Dr. Minovici, s-a 
pronunțat nu tocmai in favoarea teoriilor scoalei penale 
italiene, Medicul nostru legist din Bucureşti a declarat in 
pliu congres cà, intreprinzind o serie de cercetări si ob- 
servațiuni sistematice asupra criminalilor din Romănia, de- 
ţinuţi in diferite penitenciare, n-a constatat existența ti- 
puluï criminal lombrosian 5); si vom vedea mui la vale 
că chestiunea tipului criminal este cheia bollei pe саге se 
razümà întregul sistem al şcoalei Italiene. 

In America de sud adepti ai scoalei posiliviste sunl : 


4, Opera lui De Mattos este tradusă in italieneste sub titlu 
„La кышу Torino, 1890. 

5. Vezi Luigi Drago, oper. cit. (prefata) şi La nuova scuola 
Positiva russa, in Archivio di psichiatria, V, fase. 2. si 3. 

6. Vezi Arhiva anul Y No, 9—12. 

7. À se vedea interesanta polemică urmati intre dinșii. pu- 
blieata tot in Jurnalul Arhiva. 

8. Vezi Actes du congrès intern. de Genève 1896, p. 215 
si urmare. 





36 Vespasian Erbiceanu 


Pinero, Vieiro, Ramos Mejia si Luigi Drago de a cărui 
scrieri am vorbit maï sus. Aceşti penalistí insă resping 
multe din părerile hazardate ule lui Lombroso asupra a- 
tavismului, tatuajului si caracterelor psihice ale deliquen- 
Шог, din care pricină sunt considerați ca Ёсіпа parte din 
categoria așa numitilor „antropologistes raisonnables“ °). 
Primul organ periodic de publicitate în care membrii 
isto-antropologice $-ай dat la lumină o mare 
rile lor este, Arhivio di psichiatria, scienze 
penali ed antropologia. criminale, per servir allo studio del 
Uomo alienato е delinquente, care apare si astăzi încă in 
Turin, sub redacția şi conducerea directă a lui C. Lombroso. 
Mai în urmă ай apărut in Italia si alte reviste de 
acest gen, ca: Anomalo şi La Scuola positiva nella giu- 
risprudenza civile е penale e nella vita sociale. Această 
din urmă revistă este redactată de E. , R. Garofalo 
si Ferdinando Puglia, urmărind ca scop principal aplicarea 
principiilor pozitiviste ale scoaleí noue, in toate ramurile 
ştiinţelor juridice si sociale. In special tinde a statornici 
o legătură mai intimă intre legislația si jurisprudența ci- 
vili si cerinţele viețeï actuale, de unde se constată că a- 
ceastă școală caută a-şi lărgi din ce în ce mai mult pro- 
gramul ei de activitate. 


Tot in Italia apare de ci[i-va ant Rivista di discipline 
carcerarie în relazione con l'antropologia, col diritto penale, 
con la stalistia, de o mare importanță, reprezentind un 
curent de idei opus scoalei positivisto-antropologice, curent 
caracterisat cu denumirea de naturalism critic (naturalismo 
critico). In fruntea acestui curent noii, staü penalistit Em- 
manuele Carnevale, Bernardino Alimena, Vaccaro şi Cola- 
Janni, ale căror serieri de mare valoare sunt cu drept cuvint 
considerate de Tarde ca „manifestele gcoalet naturalismului 
eritic*'*). Teza de predilecție susţinută de aceşti savanți 
este acțiunea psihologică a pedepsei asupra maselor, de a- 
ceea si tendința lor principală este de a reda pedepsei ca- 
racterul ei specific si funcțiunea tradiţională de intimidare 
(temibilità) st exemplaritate, prin сате, după ideea lor, pe- 


9. Vezi Leveillé, Revue pénitenciaire, 1896, р. 1007; ase- 
menea si Wulfert oper. cit, vol. П, p. 500. 
10. Archives d Antropol. crimin., 7-me année, p. 208. 





Școala positivisto-antropologică penală 37 


deapsa se deosebește de măsurile preventive luate contra 
alienaţilor 11), In decursul lucrărei noastre vom avea oca- 
ziune a vorbi maï pe larg de această insămnată mișcare 
antilombrosiană, în literatura nouă penală. 

In Franţa, independent de publicafiunile arătate, a- 
par două reviste periodice de antropologie criminală : 1). 
, Archives d Antropologie criminelle“, în Lyon, redactată de 
Lacassagne si Tarde; 2). „Bulletin de l'Union. Internatio- 
nale de Droit Pénal“, întemeiată în 1889 de Prins și Van- 
Hamel. In Germania apare încă din anul 1881 revista 
„Zeitschrift für die gesammte Strafrechtswissenschaft" sub 
conducerea ilustrului penalist Fr. von Listz. 

Aceste din urmă publicațiuni nu împărtăşesc vederile 
şi teoriile pozitiviste ale scoalei italiene; ele urmăresc o 
divectiune mai mult sociologică, intermediară intre şcoala 
positivisto-antropologică si şcoala juridică clasică, din care 
cauză foarte adese-ori găsim în coloanele lor polemici și 
critici înverşunate la adresa şcoală italiene 19). 

Şcoala positivisto-antrop logică a devenit mai сипоз- 
cută si a căpătat un renume mai răspîndit de ре la anul 
1885, cînd ай avut loc în Roma, in acelaş timp, două mari 
congrese: unul penitenciaric, “altul antropologic, la care 
в ай desbătut si rezolvit chestiuni importante de drept 
penal. Pe lingă aceste congrese, añ mai fost convocate 
pînă în prezent încă alte tret congrese internaţionale de 
antropologie criminal: la Paris in 1889, la Bruxella in 
1892, si la Geneva în 1896. 

De si şcoala nouă italiani, cum am văzut mai sus, 
pentru intiia dată își face apariţia si se manifestă cu pre- 
tențiuni de originalitate si independenți știinţilica prin 
scrierile lut C. Lombroso (Z'womo delinquente apare pen- 
tru prima oară în 1871), totuşi adevărata obirşie а princi- 
piilor profesate de ea, este firi îndoială cu mult mai ve- 
che si trebue căutată în avintul ce l-au luat fiziologia si 


11. Vezi E. Carnevale, Della pena mella scuola classica е 
mella. criminologia positiva e del suo fondamento razionale, Torino, 
1892; D. Alimena, Naturalismo critico e diritto penale, 1892; A. 
Vaccaro, G nesi e funzione delle leggi penali, Roma, 1889: N. 
Colajanni, La Sociologia criminale, vol. I, П, Catania, 1889. 

19. A se vedea lucrarea noastră ,Concepfia sociologiră а 
dreptului penal“, p. 4. 





38 Vespasian Erbiceanu 


antropologia dupä anii 1835, in urma descoperirilor si 
cercetărilor marilor fiziologi: Wirchow — în Germania, 
Broca — in Franţa, Davis — in Anglia, şi in urma pro- 
greselor enorme realizate în domeniul biologiei, datorite 
lucrărilor lut Lamarck, Walace, Lyell şi Darrin 19). 

Insust Lombroso, in studiul вай intitulat Pro Schola 
mea, publicat in Arhivio di Psichiatria, pune in legătura 
teoriile sale cu cercetările antropologice si antropometrice 
ale savanților aràtați 1*). 

Studii antropologice de aceeaşi natură aŭ fost intre- 
prinse apoi in Italia, şi Lombroso enumeră printre prede- 
cesorii sif pe antropologit Magyiorami, Nicolucei, Mantegazza, 
Morselli şi Riccardi, care s-an distins prin cercetări pale- 
onto'ogice şi prin studit insimnate făcute asupra scheletelor 
locuitorilor primitivi at Italiei, asupra craniilor romane si 
feniciene, asupra anomalielor craniene si formelor brachi- 
celalice si dolicocefalice. 

In afară de antropologii arătați. un alt savant, ale ci 
rub scrieri ай avut inrjurirr considerabiie asupra lormärei 
scoulet | епаје italiene, este incă filologul Marzolo. Opera 
acestuia de o puternică originalitate iutitulatà : Monumenti 
storici rivelati eoll'analisa della parola, in care el, prin stu- 
diile sale asupra originei si formaţiunei graiului omenesc 
primitiv, se încearcă a împăca teoriile psihologice si so- 
matologice referitoare la aceastá chestiune, de si a rămas 
neterminată prin moartea autorului, totuşi si ріпа azi incă 
e considerată ca una din cele mai valoroase lucrări de 
filo'ogie si antropologie preistorică. Lombroso cu drept cu- 
vint poate fi considerat ca unul din cei mat devotați dis- 
cipoli ai Гат Marzolo, mal ales că însuși el numeşte ре 
acesta „Marzolo mio“, Mal cu samă în capitolul II din 
carter sa L'uomo delinquente, în care autorul vorbeşte des- 
pre crimiualitatea la sălbatici, eum si în paragraful „De- 
litti di libidine pudore“ se observă influența puternică a 
lui Marzolo. In acest paragraf, Lombroso analizează si ex- 
plica din punctul de vedere filologice si etimologic diferi- 

13. Mario del Mauro, Sul moderno materialismo in diritto 
penale, 1883 p. 105. 

14. Arhivio di Psichiatria, vol. V, 1884; acelaș studiu e pu- 
blicat si in revista germană а lui Listz: Zeitschrift für die yr- 
гаттіе Strafsw.. vol. ПІ, 1884, No. 5. 








Şcoala positivisto-antropologicá penală 


tele termine si denumiri ale infracțiunilor, si mai toate 


aceste explicatiuní sunt împrumutate de la Marzolo !*). 

Pe baza exploratiunilor si descoperirilor stiintifice a- 
rătate, ilustrul psihiatru de la Turin se decide a aplica în 
studiile și experiențele sale aceleaşi procedeurt si m 
pozitive, care dăduse deja rezultate strălucite in fi 
кі antropoiogie. El întreprinde o serie de observați 
cercetări clinice mat int asupra alienalilor si psihopa- 
filor, iar mai în urmă si asupra deţinuţilor din închisori, 
supunind pe fie-care individ la un examen aprofundat 
sistematic, în ce privește conformatinnea craniană si ci 
cumvolutiunile creerului, anomaliile organice si caracterele 
psihice individuale, gradul de senzibilitate (alhometria) si 
forța musculară (dinamometria), compoziţiu леа uriner elc. 
In special pacienţii ospiciilor de alienaţi si deținuții peni- 
tenciarelor din Turin si din alte oraşe nordice ale Italiei, 
ай servit drept teatru al experiențelor si observaţiilor sale, 
pe care bine-infeles le-au ficut, nu în mod fragmentar si 
intimplätor, ei după un plan bine determinat si chibzuit. 

la examinarea deliquen[ilor si culegerea observaţiilor, 
el procedează după următoarele doui metoade : вай aplică 




















а 
metoada analitică, studiind cu deamäruntul toate caracterele 
specifice ale unui singur deliquent, ori a unel grupe lu- 
ай aparte, — зай intrebuinteazä metonda sintetică, cerce- 
tind si urmărind manifestarea aceluiaș fenomen patologic, 
rind pe rînd, la un număr cît mai mare de deliquenți. 
De aceste două metoude s-a servit de altmintrelea si pro- 
lesorul Wundt, în studiile sale de psihologie experimentală, 
cu singura deosebire numai, că el le numeste metoade de 
observație comparală individuală $i generică 1%). Insăsi 
Lombroso mărturiseşte, că opera sa L'Uomo delinquente nu 
este altii ceva de cit rezultatul sintetizárer observaţiilor 

















15. Vezi L'Uomo delinquente, р. 33. Cite odată explicatiunile 
lui Lombroso sunt chiar ridicole, eum е de pildă următoarea ex- 
plicatiune ce o dă el cuvintului pudoare: „Cuvintul pudoare, d.- 
rivă după Marzolo al тей, de la vorba pufoare, prin care pro- 
babil la început se ascundea si masca efectul neplăcut al seerc- 
țiuner vaginalo“ (per nascondere e maxcherare gli effeti ingrati 
delle secrezioni vaginali). Mai frumos specimen de filologie nici 
cà se ponte! Wulfert, oper. cit. p. 3. 

16. Wundt, Logik, vol. IL, pag. 191 si urm. 











































] 
і 





40 Vespasian Erbiceanu 


sale făcute asupra 1200 deliquenti vii si 101 morți 17), 
Toate aceste cercetări 1-ай întărit si mai mult in con- 
vingerea nesträmutatä ce o avea el si mai înainte, că 
crima e un fenome. de natură congenitală și că erimina- 
lul formează un tip aparte, cu caractere anatomice, psihice 
şi morale absolut distincte, atit de ale omului normal, cit 
si de ale alienatului. La început el credea, că aceste ca- 
ractere specifice айпа numai conformatia fizică externă a 
criminalului, şi de aceea se si apucase să alciătueascii un 
fel de atlas anatomic al tipului criminal. Mai pe urmă 
însă s-a convins, că caracterele de care e vorba, sunt mult 
mai complexe şi numeroase, și se intind asupra tuturor 
organelor si funcțiunilor, atit fiziologice cit si psihice ale 
геї criminalului. Aceasta a si făcut pe capul scoalel po- 
ste penale, să supue pe criminali la niște observații si 
cercetări foarte vaste, scrupulouse si aprofundate, ob[inind : 
in această privință oare-care rezultate științifice în adevăr 
uimitoare. Cu chipul acesta s-a pus bazele științifice ale 
antropologiei criminale, care, după propria sa expresiune, 
complectează programa studiilor antropologice, formulată 
acum 40 de ani în urmă de Broca si Waitz, si a cüref 
problemă de cüpitenie constă tocmai în descoperirea si 
stabilirea definitivă a caracterelor tipului criminal 15). 

De altmintrelea ideea iu sine nu e nouă si nu Lom- 
broso este cel dintiiii care” a întreprins asemenea studii 
asupra criminalilor, Incă de pe la 1820 frenologit Gall si 
Sehpurtzheim ай făcut primele încercări de antropologie 
criminală. Astfeliü Gall susține că funcțiunile si actele 
psihice sunt localizate în creerul omului, si se petrec nu 
indiferent, in orí-ce punct al masei encefalice, ci in anu- 
mite părți ale creerului, avind fie-care organele sale co- 
respunzătoare 1°). In consecinţă, atit aptitudinile cit și vi- 
cile individului sunt inäscute in el si se desvoită paralel 
cu desvoltarea unei părți anumite din creer, care prin cr ș- 

17. Rirista di psichiatria, vol. II, fascicola І, din 1884. 

18. Waitz, Lehrbuch der Psychologie, 1849, p. 189. 

19. Gall, Sur les fonctions du cerveau et sur celles de chacune 
de ses parties, 1822, vol. VI. T'eoriele luf Schpurtzheim le găsim 
expuse in Bruyères, Lu phrénologie, le geste et la physionomie de- 
monstrée par 120 portraits, 1847. Vezi asemenea si Dr. Ackermann, 
Die Gallsche Hirn, ete. 














Şcoala positivisto-antropologică penală 


terea sa, făcînd să ieasă mai bine in relief regiunea cra- 
niană corespunzătoare, ar permite ast-feliü să se cunoască 
cutare вай cutare aptitudine intelectuală, cutare вай cu- 
tare уісій, propriu fireï individului, numai după protube- 
ranfele вай depresiunele ce le observăm în conformatiunea 
craniului (cranioscopia). Atrofia зай hipertrofia unei părți 
oare-care din creer, poate da naștere la diferite infirmitäfi 
și defecte personale. Asa de pildă, după Gali, insuficiența 
вай atrofia organului iubirei materne la femee, o poate 
împinge pe aceasta la pruncucidere ; hipertrofia instinc- 
tului apărărei de sine, deşteaptă în individ aplecarea de а 
omori și a vărsa singe; hipertrofia instinctului de propric- 
tate provoacă patima furatului, etc. 20). 

Insăși Gall a căutat să aplice teoriile sale frenologice 
în domeniul dreptului penal. Părerea lui este că judecă- 
torii trebue să aibă în vedere în primul loc, personalitatea 
psihică a criminalului, iar nu numai faptul material să- 
virsit. El recunoștea că sunt indivizi räü dotați de la 
natură, stäpinifi de vicii incorigibile, care nu cunosc се 
sunt remușcările conștiinței. După dinsul, aceștia ar tre- 
bui pedepsiţi prin tortură, pentru că moartea simplă nu-i 
întimidează. 

Ca si şcoala positivisto-antropologicä, el socotea, că 
analizind anatomiceste structura creerului unui deliquent, 
examinind si másurind conformatia craniului säü, se poate 
descoperi punctul inițial de unde purced aplecärile lui cri- 
minale, se poate determina chiar cam ce fel de crime a 
süvirsit el in viaţă, si în ce categorie de criminali trebu- 
este clasat 2:). Creatorul frenologiei si al cranioscopiei a- 
junsese la concluzii așa de hazardate si de bizare, in cit te- 
oria localizărei funcţiilor şi actelor psihice, căzu sub propria 
ei excentricitate, mai ales în urma puternicilor critice ce 
i s-a adus de cătră Flourens şi Wundt °). 

Cu toate aceste, ideile și conclusiunile lui Gall asupra 
localizărei instinctelor si aptitudinilor personale în anumite 
organe cerebrale, asupra originei congenitale a viciilor si 


20. Gall, opera citată, vol. І, p. 189—200. 

91. Gall, opera citată, vol. IL, p. 93; vol. Шур. 416 şi 447: 
vol, IV, p. 64. 

99, Wundt, L'ésprit et le cerveau, p. 17. 


ža га 





42 Vespasian Erbiceanu 


a criminalităței, asupra cunoașterei caracterului si insusi- 
rilor individuale după structura creerului si conformatinnea 
craniului, cu mici modificări, sunt aproape în totul ad- 
mise de școala positivisto-antropologicä italiană *'. Emi- 
nentul scriitor L. Proal sustine cu multă dreptate eà, între 
doctrina scoaler nouă italiene si vechele teorii frenologice 
şi cranioscopice, există o mare analogie 24), Sistemul fre- 
nologic a lui Gall, observă cu drept cuvînt Wundt, se în- 
temeiază mai ales pe teoria conformatiunel anatomice a 
creerulut, susținută si ăspindita de filosofia materialistă a 
veacului al XVIII-lea, întocmai după cum si şcoala pozi- 
tivisto-antropologică, cu toate tendinţele еї realiste, e pă- 
trunsă in mare parte de acelaş spirit metafizic materialist 25), 
ceea ce in special se poate observa mal ales din opera 
lui E. Ferri „Negazione del libero arbitrio“, in care auto- 
rul își sprijină ideile sale asupra voinței omeneşti pe ci- 
tate extrase din scrierile lui Holbach „Système de la nature“ 
si a lui La Mettrie , L'Homme machine“. 

Frenologia si cranioscopia de si eronate in principiile 
lor fundamentale, aü provocat insă o puternică mișcare 
științifică ce s-a continuat în decursul cîtor-va decenii în 
Franţa, Germania si Anglia, dind naştere uuei bogate serit 
de lucrări asupra anatomiei craniului si creerului, care de 
asemenea ай exercitat o enormă inriurire asupra teorielor 
şcoalei. positivisto-antropologice italiene. 

In Franţa s-au distins prin studiile: lor referitoare la 
deţinuţii din închisori Appert °°), Lauverne **), Ferrus 35), 
Lepelletier de la Sarthe °°), Moreau Christophe *9). 

In Germania semnaläm pe fiziologul Casper 31) si pe 


28. Calucci, H giure penale е la freniatria, p. 218. 
+ L. Proal, Le Crime et la Peine, p. 13. 
5. Wundt, L'ésprit et le cerveau, p. 92. 
. Appert, Bagnes, prisons et criminels, vol. I, II, III, IV, 
Paris, 1836. 
27. Lauvergne, Les forçats considérées sous le rapport phy- 
siologique, moral et intellectuel, observés au bagne de Toulon, 1841. 
28. Ferrus, Des prisonniers, de Vemprisonnement et des pri- 
sons, 1850. 
29. Lepelletier de la Sarthe, Systême penitentiaire, 1856. 
30. M. Christophe, Le monde des coquins, 1863. 
31. Casper, Môrder-Physionomien, 1854, К 





Şcoala positivisto-antropologicá penală 48 


medicul Carl G. Сагиз ??) (1789—1869), с: intre altele, 
susțin că criminalii se disting de obiceiü prin conforma- 
ţia particulară a capului: fruntea îngustă si înclinată în; 
рої, insuficiența desvoltărel occipitalului etc. Aceşti indivizi 
după Carus, n-aü voință nici judecată, sunt stápinili de 
polle bestiale şi aplecatt a duce o viață vegetariană. 

In Anglia в ай indeletnicit cu asemenea studii, antro- 
pologii Clapham si Clarke саге ай făcut vaste cercetări 
comparate asupra criminalilor si alienatilor, găsind că cei 
dintiiü ай. capacitatea craniană mai mică de cit a oame- 
nilor normali #). Wilson afirmă că examinind si másurind 
craniile a 464 deliquen[i, a constatat că la di partea 
craniană occipitală este mai mică *') Winslow 35), Thomp- 
son") şi Maudsley 22), pe baza observaţiilor susțin, că cri- 
minalii adese-ori ай statura si greutatea corpului mai mică, 
sunt predispust la idiotizm, epilepsie și in genere la boli 
psihice. 

Dar adevărații predecesori ai $coaler positivisto-an- 
topologice penale si cei dintiiü întemeetori af psihologiei 
criminale, de care Lombroso face atita caz în scrierile sale, 
pot fi cu drept cuvînt consideraţi savanții doctori Despine 
si Morel. 

După Dr. Despine **), criminalitatea e rezultatul unei 
anomalii psihice, unei imbecilititt morale. Această anomalie 
şi imbecilitate provine din cauza lipsei congenitale a sim- 
{атат moral. „Criminalul este o fiinţă lipsită cu totul de 
sentiment moral, din care cauză el se află intr-o stare 
continuă de surexcitare si pasiune, ceea ce-i perverteste 
inima si intunecá rațiunea“. El e un nebun moral. Ne- 
bunia de si e o stare comünä atit alienatilor cit si crimi- 
nalilor, totuşi nu trebuesc confundați unii cu alti. La 
alienafi nebunia e o stare patologică, rezultatul unei ma- 


32. С. б. Carus, Grundzüge einer neuen und wissenschaftlich 
begründeten Kranioscopie, Stuttgart, 1841. 
33. Clapham and Clarke, The cranial oulline of the insane 
and the criminals, 1846. 
84, Wilson, The moral imbeciety of habitual criminals, 1868. 
. Winslow, Lectures on insanity, 1854. 
. Thompson, Psychology of criminals, 1870. 
. Maudsley, Mental responsability, 1873. 
, Despine, Psychologie naturelle, 1868, 3 volume, 





44 Vespasian Erbiceanu 


ladii mentale, unei infirmitäfi cerebrale; la criminali, din 
contra, nebunia (folie) nu e o boalá, ci e o stare morali 
provenită din cauza unei conformafiuni speciale a cree- 
rului, este o anomalie psihică, compatibilă cu sănătatea 
organismului, Cu toate aceste iutre nebunia morală și ceu 
patologică este oare-care legătură, și aceasta ne explică 
pentru ce mulți psihopati devin criminali 2"). 

Asa dar, după Dr. Despine, crima denotă o anomalie 
psihică; toate crimele sunt dar anomalii psihice. De şi 
criminali sunt cete mai de multe ori iuzestraft cu iuteli- 
geni destul de pătrunzătoare, totuşi din pricină că le 
lipseşte complectamente simțul moral, facultatea de a dis- 
tinge binele de ráü, ei, intocmai ca și alienaţii, nu pot fi 
responzabili de faptele lor. El distinge următoarele trei 
categorii de criminali: 1) nebuni morali ; 2) criminali de 
pasiune, la cari mai tirziă revin remuscärile  congtiinţei ; 
3) criminali de ocuzie, care, trăind într-un mediu bun, cu 
timpul se pot corija. 

D-rul Morel **) sustine că criminalitatea este rezulta- 
tul degenerescentei fizice si morale, provenite din diferite 
cauze ca: alcoolismul, intoxicaliunile paludiene, hrana in- 
suficientă, sifilisul etc., care provoacă predispozijiunt bol- 
năvicioase ce se transmit din generaţie în generaţie. De- 
generescența fizică se manifesti prin diformilá(t organice, 
ca de pildă: insuficiența desvoltäreï corpului, creșterea 
neregulată a dinţilor, diferite afecţiuni rahitice, conforma- 
liunea anormală a craniului (microcefalia) si alte infirmi- 
tăți, ca impotenfa, sterilitatea, etc. Degenerescenfa morală 
consti in slăbirea facultăţilor mentale, perversitatea instinc- 
telur, predispozitiunea la boli nervoase si anomalii psihice, 
etc. Deci, după această teorie, crima nu e altă ceva de 
cit un fenomen morbid, patologic, iar criminalul e un in- 
firm, un degenerat. 

Iată în rezumat aproape întregul substrat de cuno- 
stint şi cercetări științifice, din care a răsărit arborele fal- 
піс al antropologiei criminale. Ideile savanților arătați mai 
sus, ай avut o inriurire capitală asupra penalistilor noi i- 


39. Despine, opera citată, vol. I, p. 258. 
40. Morel, Traité des dégénérescence physiques, intellectuelles 
et morales, 1859; ві Traité des maladies mentales, 1860. 








Şcoala positivisto-antropologică penală 45 


talieni, și în ele găsim toate elementele care alcátuese teo- 
riele antropologice penale. In special studiile psihologice 
ale D-rului Despine, pot fi cu drept cuvint considerate ca 
prototipul acestor teorii. Concluziunile sale asupra naturei 
congenitale a crimei, asupra inrudire еї de aproape cu 
nebunia morală si epilepsia etc., sunt primite fará rezervă 
de şcoala пий italiană. 

După ce am văzut obirșia doctrinei positivisto antropo- 
logice penale, e natural să ne întrebăm si să vedem acum 
dacă şcoala italiană si in special reprezentantul ei cel mai 
autorizat, Dr. C. Lombroso, a ajuns în cercetările sale la 
rezultate deosebite de cit cele arătate mai sus si dacă a 
emis oare-care idei nouă care să arunce o lumină mal mare 
asupra explicărei fenomenului criminalităței. 


Insusindu-sí aproape lot ce s-a produs inainte de el 
în domeniul antropologiei și psihologiei criminale, C. Lom- 
broso în primul loc coordonează și sistematizează, în mod 
riguros logic, materialul ştiinţific existent, complectează și 
“îmbogățește sfera cercetărilor antropologice criminale cu 
observaţii si date împrumutate din domeniul altor stinfi, 
dind în acelaș timp studiilor sale o direcţie mai practică, 
maf pozitivă si înlăturind multe din asertiunile şi interpre- 
tările eronate ale predecesorilor sii. Puţine lucruri în a- 
devăr originale si noui a adaos de la dinsul, și acestea 
ni se par de o valoare științifică problematică. Așa de 
pildă în explicarea criminalitàfel, el dă o importanță pre- 
"eumpünitoare elementului eredităţei, susfinind că crima e 
un rezultat al afavismuluï preistorie si chiar preuman, — 
că e un fel de reintoarcere la starea de barbarie și săl- 
„bătăcie a strămoșilor nostri primitivi. După un lung sir 
de generații dresate si civilizate, zice el, se întimplă si 
ал că se nasc indivizi, care întrunesc in еї toate carac- 
terele organice si psihice ale omului primitiv din vrista 
petrei, cind, din cauza necesităţilor luptei pentru traiü, 
jaful si uciderile, adecá ceea ce numim not criininalitate, 
егай fenomene comune si obișnuite in viața oamenilor *!). 
„In fie-care copil se oglindește trecutul neamului omc- 
Desc, se manifestă germenii criminalităței ca: cruzimea, 
turia, răzbunarea, falsitatea, egoizmul etc. Aceşti germeni 


41. О, Lombroso, opera citată, p. 318. 





Vespasian Erbiceanu 


äului dispar in urmă, sub inriurirea educatiunel si a 

ului in societate; există totuși un anumit procent de 
indivizi la care apucăturile criminale se mențin, si care 
ast-feliii rămîn stigmatizatí pentra întreaga viață“. 

Asa dar, după Lombroso, prezența instinctelor sălba- 
lice la criminalii de azi, se explică prin atavism 
ditate. In această directiune el întinde acțiunea atavismu- 
lui atit de departe, în eit afirmă că la criminali exist 
afinități atavistice nu numai cu omul primitiv, ci chiar 
si cu unele sperii de animale inferioare, din саге ar de- 
riva neamul omenesc. „Crimele cele mai întricoşate si mat 
barbare, zice «1, ай un "punct de plecare atavistic in aceste 
instincte animale“. Criminalul crud ar fi, după această 
teorie, un fel de monstru de un ordin inferior, un fel de 
urangutan вай cimpazeü feroce cu chip omenesc. 

Cu drept cuvint observă unii critici că, teoria lom- 
brosiană a atavismului nu e altă ceva de cit reproducerea 
hipotezei transformiste a descendenfel omului din momitä, 
emisă de Darvin şi acceptată de Buchner si alţi savanți?) 
„Se poate intimpla, zice Darvin, ca aplecárile rele ce se 
manifestă la unii indivizi fără cauze determinate, să con- 
slitue un fel de reîntoarcere la o stare de sălbătăcie de 
care nu ne desparte poate un numär asa mare de gene- 
rajii^'"). Deoschirea numar între Darvin si Lombroso con- 
stă in acea că, ре cînd cel dintiiü prezintà ipoteza sa cu 
о extremă rezervă si sub o aparență foarte problematică, 
acest din urmă consideră acţiunea atavismului în omenire 
ca un adevăr pe deplin demonstrat. 

Dar de оаге-се majoritatea medicilor alienisti văd in 
omul criminal un psihopat şi constată în el prezența tu- 
turor simptomelor patologice ale neurasteniel, epilepsiei si 
a altor boli nervoase, era foarte natural, ca si Lombroso 
sá nu se märgineascä de a explica criminalitatea si a sta- 
bili cum zice el ,eliologia crimei“ pur si simplu numai 
ре baza atavismului. De aceea il si vedem admifind ca 
factori ai criminalitüfer, aliturea cu atavismul, si allí a- 
genti ca de pildă: influența climatului si a rasei, lipsa 


42. А. Gabelli, La scuola di diritto penale in Italia, p. ут! 
L. Lucchini, opera citată, р. 20; Wulfert, opera citată, vol. |, 
Proal, opera citat, p. 19; vezi si Actes du Congrès de "Bome, p. Pra, 

43. Darwin, La. Descendance de l'homme, ediţia a IIa, p. 147. 





Scoala positivisto-antropologică penală 47 


simțului moral, anomalia psihică congenitală, nebunia mo- 

_ rală etc. (teoria D-rului Despine), combinind ast-feliü la 
„un loc lucruri de multe ori cu totul deosebite. Si pentru 
„a justifica acest mod de procedare, el sustine că între boa- 
lele nervoase si atavism, există o strînsă intimitate; că a- 
. cest din urmă adese-ori e provocat de cele dintii, că in 
fine criminalul e nu numai un sälbatec, ci şi un om bol- 
nav. Toți criminalii născuţi, după Lombroso, sunt niste 
nevropafi, neurastenici, ай udese-ori accese manifeste de 
„epilepsie, вай sufăr de asa numită epilepsia latentă (Zpilep- 
sie larvée, amentia occulta), — cu un cuvînt sunt inzestrati 
cu un temperament epileptic, din саге cauză prezintă multe 
carectere asimănătoare eu nebunii (nu matti, ci mattoidi**). 


i (Va urma). 


44. Lombroso, opera citată, р. 241. 





GIORDANO 


Anacreontioe 


Amicului Virgil 


Iarăşi imf vorbeşti de grije, nu vrat să le uiti Virgil, 


Incă un pahar amice, doară nu maï esti copil; 
Zilnie cite-o grijă nouă, itf aduce bätrinete, 
Cit de vechii să fie vinul, îţi aduce tinereţe. 


La podet 


Lasă-mă să tree podetul 

le păcat să mai ceri dare; 
Inţeleg la vin licenţă, 

Apa doar... nu-i lucru mare, 





Anacreontice 


Cu mäsurä 


Cu măsură fă-le toate 

— Ci-că spune-așa-n scriptură — 
Si-o să-ţi fie bine veşnic: 

Deci nu bea fără măsură... 


Toate se pot drege 


Toate se pot drege-n lume, 
Dar să nu uiţi vorba ceea, 
Bune nu-s trei lucruri drese : 
Vinul, cintecul, femeea. 





A. VOJEN 


РОЕТ 


Laeu-ntins — minunea firei —, i-o näframä strávezie, uu te- 
sut de-un verde palid—fata undei adormite—iufloriti-n fir de 
aur din vapaia de la lunà si lucirele de astre;— iar in marele 
departe, lacu, ceru-s toate una... 

In lumi de sus, în tot înaltul, pe drum de-argint se plimbă 
luna: norii albi, plăpinză și gingast, inereţiţi eu o broboadă şi cu 
aurul din raze, o gătese, o fae mireasă: are val, are peteală. 

Ре țărmul lacului se-ngir- mulţimi de lilieci în floare, un far- 
mee le goneste somnul. si ritmic crengile se-ndone, si end pus- 
derif de petale şi troenese cararea. 


Spre fundul intesat cu trestii, — albe ca zapada ierneï, zeci 
de lebede s-arată, atrinsc-n сеге, tinzind aripa, leneș mlădiindu-și 
zitul şi lăsînd să se zirească de sub limpezimea undei pieptul 
rotunzil maestru. 

Ramul verde prins in plise, lasă stropi înceţi să сайл. care 
fură de la astre port bogat — colorit de cureuhec. 

Hăzămindu-se pe aripi, un cristal eu ape lucif si de formă 





Poet 


fericită, eum n-a fost si nu mai este. pe el poartă zina undei: 
„iară umbra sa —lumină — scoborind adine in valuri. tot întinsul 

luminează, si clădeşte-n sinul ареї, mii de forme minunate, de 

arcade ostenite ce se razäm pe pilastri colorați verzui-albaș 

Pe podeala cristalină, nimfe dulci s-aü strins în grupuri, is 
născute-n, spuma undei și ca dinsa-s de ușoare. 

Lingá trepte-un roi din ele, pe Amor copilul vesel. ridica- 
iu-laü pe brațe; din'miini mici putin întinse, intrunind făcut-aii 
ele, pentru Dinsul incăpere. 

Picioruşu-i mie si gol, räzämindu-l pe-a lor mină, El s-a ri- 
dieat voios; arcu-și are-n mina stingă. iar сц dreapta răscoleşte 
a hamacului gütealá — cuib uşor ținut în slavă de a valurilor zinc. 

Printre йге din ţesut, işi aruncă scinteirea si privirea lor 
vione, roză, roșie, albastră, mii gi mii de pietre scumpe. 

Tn hamac, avindu-și rangul printre vesoice minuni, stă pier- 
dută, visătoare, gingaga reginá-a undei, a izvoarelor stăpină: fe 
blinde, dulei, senine şi frumoase pe ales, îi fac strajă: dar a lor 
mulțime mare, deşi farmec si lumină, un cortejiü umil râmine, 
lingă mindra-le stăpină, care singură toli vecii, veşnic oarbele in- 
tinderi, le-ar umplea de zi, de soare, le-ar da suflet, le-ar da viaţă |... 


жеж 


Pe țărm s-avintă Făt-frumos, străbate-n repegiune rürigul 
drag de lilieef în foare; un ram ferit şi altul incă deschide lui 
cărare, asupra-f crengile se scutur și cad petale lenevos, pe plete 
lumei, pe umeri şi-i albăstresc vesmintul, troenindu-l cu fulgii 
viorii. 

Pieptul îngropat in unde, luntrea și-l nelinisteste după rit- 
mul sfint al apei; el uşor in ea páseste....sprinten il mai face 
dorul, deşi огей pe el apasă !.... 


latü-aeum desprinde luntrea s-o îndreaptă ейге larg: lune- 
cind din val în val, către mijlocul de ape legănat ca-nainteazá 
şi lopetile bat ritmul,— din aproape mal aproape fata undei 
ele tae. 

Pletele din páru-i negru, vintului is date pradă, inereţite-i 
сай pe frunte si pe ochit plini de suflet, de iubire si de lacrimi...., 





59 A. Vojen 


Cu migcarea- de-aplecare cînd se lasă pe vintrele, fruntef 
larg îi dă lumină, si privirele întinse a drum lung spre fundul 
zărel, strălucesc din adineimen neagră-a ochilor frumoși. 


* 
ata, 


Tí atita drag in minte-f, cite picături in lac, 
Si atitea chinuri, cite stele strajă nopţii fac... 


Luntrea zboară ca näluca si ridică stropi bataia vislelor in 
strat adine; pe cînd el înaintează, fuge citră fundul zărei minu- 
nat castelul zineï 1.... 

Calea robilor de sus pe lac si ea şi-a răsfrint chipul; dese- 
nată-ï lămurit cu luciri molateci șterse, ca de fulgi căzuţi pe unde, 
calea lacrămilor multe ş-a durerilor din cer... Р 


ate 


Ce pacatl.. te duce gindul să-ţi ingropi lopata, cirma, bra- 
{ш ca şi mintea ta, în întinsul suferinței !!.... 

Calea robilor de sus nu ştii tu că-i drum de lacrimi ?... Eşti 
nebun că să te-avinţi?..... 


Cum nu ţine veacuri traiul ca lung şir de ani întregi, să-l 
momeascä dulci speranţe: poate va ajunge-odată...,.. 


s". 
Esti poet si idealul e ispita ce te-atrage!... Cind naintea-{f 
suferința s-a întins pustiul apei, ce mai näzuesti să-l treci |. 
Te afunzi mereü în cale, n-o să poţi nici să te-ntorci; n-o 





53 


să prinzi macar o rază ce-a căzut pe-a zinei urmă; iar dogarta 
 nüzuinQi îți va stioge-n tine viaţa, te va duce la mormint! 
Inapoi !... Pune capăt alergărilor nebune si dintr-insul fă-n- 
_ серці... te întoarce Ls... 
.. Ce asteptí?... Nu vezi tu cum sä-mpinzeste limurita dulce 
zare în broboadele de aburi; nu vezi cum încet, încet, tot mai 
şters, maï șters s-arată minunata feerie !..... 


* 
ыг 





TH. AVR. AGULETTI 


Limba Heteenilor ') 


După Tiele, „identitatea limbei este semnul de cea mal ` 
inaltă valoare în determinarea originelor“*). Asa si este intr-a- _ 
dévär, căci ,inrudirea limbelor indică în general o înrudire mai 
mult вай mai puţin a raselor“*), de si pe nedrept Halévy zice 
că „chestia rasei n-are nimic de a face cu cea a limbei**). B 

Asa dară limba unui popor fiind un criteriu pentru cerce- _ 
tarea rasei sale, cată să studiem în comparaţie cu alte limbi si 
pe aceea a Heteenilor, spre a vedea ce resultate căpătăm asupra _ 
rasei acestora, 3 


3 
+ ж 
Dintru inceput trebue вй märturisim, cá, de ві ,ceea се ne- 
ar conduce la conelusiuni maf sigur ar fi studiul idiomuluf in care | 
sint scrise textele ce se pot atribui Heteenilor“?), totuși in gene- | 
ral vorbind „această limbă e necunoscută“) вай cel mult „nu se 
cunose pini acum de cit nume propril“?), 


1. Vez Arhiva, No. 5—6, Mai—lunie 1897, No. 5—6. 
Mai—Iunie que gi No. 1—2, Tanuarie—Februarie 1899, у 
. 265. 


КУЗЭ 


‚ Perrot, op. cit. va L'mormami, Journ. d, Sav. 1888, — 
409; Lantsheere, op. cit. 90. " 





Limba Heteenilor 55 


Ba incă chiar aceste nume proprii п-ай ajuns la noi tn ca- 
| ruotere heteene, încă pedeseifeabilos ci uus pin tanactiptinnile 


cină aŭ iM încurcături, si E ce s-aü străduit a studia 
“limba heteană nu ѕ-ай putut înţelege. Căutind să se afle familia 
Ла саге trebue rataşută această limbă, s-aü făptuit cele mar mari 
neexactităţi si îndrăsneli. 
* 
Вб 
Chiar din 1866 egiptologul frances Chabas arăta, zice Le- 
À | normant, „cu excelente argumente imposibilitatea de a se raporta 
_ 1а Cananeenï, Khetai la care toate numele de oameni si locuri 
dovedesc intrebuintarea unui idiom cu totul diferit de acela ul 
| familier semitice“?). Si părerea luf Chabas, din chiar felul rapor- 
„trei еї, se vede a fi îmbrăţişată si de Lenormant. 
Pe de altă parte si renumitul Brugsch, mort mal acum citi. 
a vreme, citind aceste nume heteene, aflate in inscriptiunile hi- 
. eroglife, crede că „aceste nume nu ай pecete semitică вай că cel 
„puţin această pecetă nu e curată“!). Cu alte cuvinte, e greü а 
distinge caracterul linguistic al acestor cuvinte proprii. Brugsch 
e indoegte, el nu afirmă, cum crede Lantsheere, cind zice сї 
Brugsch pe de altă parte arăta imposibilitatea de a ratasa idi- 
„omul acelor cuvinte la familia semitică“), 
„Dar in această chestiune, ducă din partea lui Brugsch n-a- 
afirmără hotărite, în schimb profesorul oxfordian, Sayee, este 
mult maï deciziv. In memoriul вай din Iulie 1880, se zice „nu- 
mele proprii hitite conservate de monumentele egiptene și asiriene 
arată că ПШ nu vorbeaü o limbă semitică“). Ba încă părerea 
şa de decisivă a lui Sayce o intinde şi asupra numelor proprii 
din monumentele asiriene, 
Relativ là această din urmă părere, Lenormant iarăși se a- 
tură, „S-a putut constata“, zice el, că toate numele de persoane 


8. Perrot, id. 
. Lenormant J. d. Sav. 1883, 401, cf. Lantsheere, op. ci 
y 10. Drugsch, apud Perrot, op. єй. 778, nat. 1. cf. Maspéro, 
Rev. critique, 9 Febr. 1880, 108. 
= ll. Lantsheere, ор. cit, 52. 
12, Suyce. Trans. B. Arch, apud Lantsheere, op. eit. 54. 





56 Th. Avr. Aguletti 


si de locuri ale Hatu-ilor procurate de inscriptiunile cuneiforme ` 
ofereaii intocmai acelaşi caracter са acelea descoperite in inscrip- 
(iunile hieroglifice^s). Aşa dară, continuă dinsul, „lucrările cele 
mai recente ale lui Brugsch si Sayce, ай sfirsit prin a demonstra 
imposibilitatea de a considera pe Khetai ca fiind de limbă semi- 
Чеа“и), Heteenit dar, după Lenormant, ca şi după сеї amintiţi 
vorbeaü „о limbă diferită de idiomele semitice‘sr). 

In cercul acestora-și opiniuni se mişcă și Menant., Vorbind 
despre numele heteene in monumentala-i operă asupra glipticef 
orientale, le consideră „еп totul străine formelor semitice“:+). Aga 
dar si după acest orientalist, „limba heteană nu aparţine familiei 
celor semitice“ “). б 


Heteologul si filologul englez Sayce, igi sustine si mal in- 
coace părerile sale, referitoare la această chestiune şi expuse in 
citatul memoriu din 1880. In noua lucrare asupra Heteenilor, ce 
am utilisat-o si în articolele precedente, afirmă că „numele pro- 
pri ale acestora, conservate pe monumentele egiptene şi asiriene, 
probează că еї nu se alăturează la familia semitică“ 1) ; deci Беш 
aceste nume пи-з de origină semitică, 

Putem pune in legäturä eu cele aduse maï sus $i o relatie 
a lui Perrot. In grandioasa-i operă asupra artei antice, cind po. 
meneste de numele proprii heteene culese de savanţi și aflate la 
finele memoriului lui Sayce, dinsul adaogă că „savanții semnalează 
un mare număr din acestea саге par a nu se explica prin voci 
bularul semitic“ зз). Ori şi cum această notitä а lui Perrot e foarte 
moderată, pentru datele în discuţie şi de aceea mal științifică. EL 
erede că numai eite-va „par“ a nu se putea alătura la voeabula- —— 
rul semitic, 


3. Lenormant, Journ, d, Sav., 1883, 401, 

‚ Id. ef, si p. 409. 

. Lenormant, Orig. d. l'Hist. 237, apud Lantsheere. 
. Menant, Glyp. Orient. 103. > 
. Id. Elem. sylb. hit, 12, 24. 

3. Sayce, Les Hétéens, tr. fr. 148. 

. Perrot, op. cit, 





Limba Heteenilor 57 


Din cele ce preced ar urma, că limba heteenä nu e de ori- 
gină semitică, si ast-feliü nici Heteenii, după cele stabilite la ìn- 
ceputul capitolului, nu-s Semiţi. Vom cerceta dacă prima deduc- 
fie e adevărată. z 

Ori si cum, dacă limba Heteenilor nu e semitică, cărei fa- 
milit de limbi aparţine? 

À Fi-va aricä ? De aceastä пїсї vorbä n-a fost din partea vre- 
„unuia din cel amintiţi. Aceştia к-ай mărginit întru a dovedi că 
_ mu e semitică, de oare-ce ауеай pentru acesta oare-care aparente 
. probe. A demonstra însă de este ori nu arică, acest lucru nu 
l-ai făcut, de oare-ce vedeaü clar că pomenitele nume proprii nu 
„aparţin „familiei limbelor arice“, cum ziceaü Lenormant si Menant. 
Dar dacă nu aparţine la nici una din aceste două mari fa 
de limbi, e înteresant totuși a afla în definitiv, ce fel de limbă 
era heteana. . 
` Chestiunea e foarte grea, mai ales că inseriptiunile heteene, 
„care ne ar da cheia problemei, nu pot glăsui. Din pricina acea- 
sta s-a dat naştere la o mulţime nenumărată de păreri, саге de 
care mai ciudate, cum zice chiar Lanisheere: unele vagi — ne- 
- desluşite, altele propuse numaf ea ipoteze, iar altele numai simple 
afirmaţiuni, 
т Infelegem marea dificultate ce ne intimpinà in materie de 
filologie, cînd, са in cazul de faţă, nu se eunose nici macar ele- 
_ mentele limbet Heteenilor, şi cind, referitor la scriitorul acestor 
rindurí, nu se are uzul vre-unei limbi orientale, întru studiarea 
chestiune. 

Totuşi vom expune tot ceea-ce s-a zis în această privinţă. 

. mal serios, curățind părerile una prin alta şi arütind ce se poate 
spune, în starea actuală a ehestiunei, sigur şi preciz. 


* 
** 


Primele inscriptiuni heteene ай inspirat pe Hyde Clarke, 
ea să apropie limba heteană de hymiaritica veche. Mai tirziu а- 
„celaşi autor, intr-o nouă lucrare, o punea in legătură cu poruviana, 
„pe cind Dumbar căuta să o explice eu ajutorul caldeanei, 
Dacă ar fi apoi să expunem cronologiceste părerile, аг tre- 
bui să începem cu Sayce. 
з 





Th. Avr. Aguletti 


In memoriul săă din 1880, cel publicat în „Trans. of Soc. 
Bibl. Arch.*, savantul englez își exprima ast-feliii părerea ва: 
„Pe ей e cu putinţă de a se trage vre-o concluzie din numele 
proprii, limba Heteenilor aparţine aceleași familii са si limbele 
vorbite de Patient, Cilicienf, poporul din Kué, din Semalla, din 
Gangum si din Comagena, de Moschieni, Tibariessieni, Proto-ar- 
menieni si de celelalte triburi care ocupai ţările situate între 
marea Caspică şi Halys, de o parte, si Mesopotamia de altă parte“ 29), 
Aşa dară limba heteană, după acest autor, aparţine acelei familit 
de limb care „s-a numit, pe drept cuvint, ularodiană“ з) gi în- 
tr-una din dialectele cărei familii probabil sunt concepute gi „in- 
seriptiunile încă nedescifrate ale regilor proto-armenieni din Mini 
вай din Van“ si al căreia representant principal ază e „limba geor- 
giană“ 22), 

De această părere este şi Hommel, care „leagă, de o parte 
alarodiana de sumiro-acadianä şi asta de ramura turco-tatară a 
familiei altaice“ **). 

Părerea de mai sus şi-o susţine Sayce si mai tirziü. Ast- 
felii, în noua su lucrare asupra Heteenilor, după ce zice, că „se 
regăseşte această limbă heteanà si spre est de Capadocia, dacă 
este a ne încrede in numele proprii raportate de inseriptiunile 
asiriene“, adaogü numai de cit: „nume cu formă specială hete- 
ană se găsesc pină la frontierele vechiului regat de Ararat, şi se 
poate ca însăși limba din Ararat, vanica, să aparțină aceleiași 
familii“: 2), Reese lămurit credința luf Sayce, că limba heteună face 
parte din familia turanică, că e о limbă turanicd. 

Dar şi Lenormant, chiar după prima apropiere între hete- 
ana si familia turanică făcută de Sayce in 1880, cu trei anf maï 
tirziü, e adus eam cătră același lucru. In citatul articol din „Jour- 
nal des Savants“, acest orientalist seriea: „„Aceluiaşi idiom he- 
tean aparţin si numele proprii de oameni si de locuri, nu numai 
vele din ţările Quoue, Samalla, Patin, Gangum, Laqé, Kumuh — 
ce se pot considera ea subdiviziuni ale {йгеї Heteenilor, in înţe- 


20. Sayce, apud Lantshrere, op. cit. 55. 
21. Idem. 
Idem. 
. Lantsheere, op. cit. 65. 
. Sayce, Les Hétéens, tr. fr. 148—149. 





Limba Heteenilor 59 


lesul cel mai larg — dar chiar si cele din ţările Hilakku (Cilicia) 
si Milid“ з). Drept însă că Lenormant nu boteza eu nici un nume 
această familie de limbi, mărginindu-se a o numi „familie de limbi 
incă nehotărită“2%). 

Cam acelást felii de credinţă, în ceea ce priveşte legătura 
între limba heteană şi familia turanică, stüpine:te si pe Menant. 
In cele mai recente ale sale lucrări, nu hezită de a zice: „Putem 
crede pe bună dreptate că Heteenii vorbeaü o limbă зай un dia- 
lect analog cu acel al popoarelor care оспрай aceleași regiuni... 
spre exemplu in Armenia, Capadocia si {ага Mitanni“), Indată 
apoi adaogă: „interpretarea inseriptiunilor vanice e deja destul 
de înaintată pentru ca să putem înțelege natura acestui idiom 
şi a-l lega de cel al Heteenilor“ *5). 

Asa dar și după Menant limba heteană e turanicá. 

In 1887, luna Maï, apărea la Londra „Altaic Hieroglyphs 
and Hittite Inscriptions“ de Maiorul Conder. In această lucrare, 
de care am luat cunoştinţă din memoriul amintit al lui Lants- 
heere, se vorbeşte si de limba Heteenilor, pe lingă o pretinsă 
deseifrure a serisoaref heteene. Pentru Conder, pare a fi lucru si- 
gur, că limba heteană este turanicá, răminind după dinsul „de 
a hotări dacă această limbă este adevărat acadiană вай dacă se 
apropie maí mult de dialectul zis proto-medic, aliat cu acadiana“. 
Si singur Conder găseşte răspunsul: „Limba heteană este limba 
mamă, din care cele două dialecte in chestiune ай egit. Si apoi 
continuă a erede Conder : „s-a admis chiar de savanți încercaţi, cá 
Lenormant a avut cuvint de a stabili o conexiune între proto- 
medica, acadiana şi limbele ugro-altaice, de o parte. și între fi- 
nica, turca ві maghiara, de altă parte“). 

Acest rezultat al cercetărilor sale îl complecteazü Conder 
şi în 1888, intr-un memorii publicat în ,Quat. S. P. S. F.“ Aci 
susține că: „studiul gramaticeï acadiane, medice, susiene, etrusce, 
ungare si baste, vocabularele acestor limbi, unite eu finica, mand- 


25. Lenormant, J. d. S. 401—402, 1883. 
26. Id. cf. Ménant, Glyp. orient. 103. 
27. Menant, Syl. hét. 27. 

28. Idem 29. 

29. Conder, apud Lantsheere, 69—70, 





60 Th. Avr. Aguletti 


churica, laponica, cercheza, estonica, wotiaca... ай inlesnit ma- _ 
teriulele.... limbei heteene* 20). 

Vra să zică si Conder, exagerind si mai mult lucru, soco- 
teste limba heteană ca apar(inind famili.i limbelor turanice. 

О conclusiune si mal aventuroasă din acest punct de ve- 
dere, scoate americanul Campbell, care in „Etruria Capta“ pu- 
blicat in „P. of the Canadian Inst.“ din 1886, creează „familia 
Jimbelor heteene*. După dinsul se cuprinde in această familie 
„celtiberiana, elruses, lyeiana, frigiann, cypriata, heteana propriu 
zisă, astheca, coreana, siberiana, indiana si cea din munbuilders“ *'), 

Dacă am vroi să ne referim si la propriile păreri ale lui 
Lantsheere, din саге am luat atitea informațiùni, am afla cam a- 
celagi lucru, in teza generală. Memoriul amintit imbráfigeazá a- 
proape conclusiunile lut Sayce*). Lantsheere merge chiar mat 
departe: caută a dovedi opinia ipotetică a oxfordianului autor. 
Spre acest sfirșit se apucă să analizeze si să compare eite-va 
nume. Si „concluziunea“ zice el, a acestor cómpara(iuni, pare а 
fi aceste : limba Heteenilor era înrudită cu acea a popoarelor din 
Gamgum, Patin, Міна, Tabal, Kumuh gi Cilicia“; ba încă „oare- 
care sumne ne fac a crede că, limba Proto-armenilor făcea parte 
din același втор“). Urmează un sir de consideraţiuni care 1-ай 
condus a susține aceasta, încheind că „punctele de comparafiune 
pentru a lămuri оаге-саге particularități ale limbei heteene sint 
de căutat în spre Armenia, pe de o parte, si în spre Cipru pe 
de айа“). ; - 

Fără a maï pomeni părerea lui Ball, că limba heteană ar fi 
arică — întru cit nici vorbă nu mai încape în această direcţie 
nici altele mai mult вай mal putin curioaze — gubrede din ince- 
put, lipsite chiar de o aparenţă sugestivă; ar fi potrivit să expu- 
nem pe acea а luf Halévy. Acesta erede ей, limba heteand e si- 
mitică. Și iind-că opinia lui Halévy, e îmbrățişată şi de noi; rä- 
mine а se vedea din cele următoare. 


**. 


30. Idem 70. 

31. Lantheere, op. cit. 78. 

32. Lantsheere, op. cit. 91. 

33. Idem 95, ef. Lenormant, J. d. S., 1883, 402—403. 
34. Idem 97, 





Limba Heteenilor 61 


Majoritatea cercetărilor — eu caracter mai ştiinţific — asupra 


limbei heteene, a atribuit acesteia o origină turanică, şi implicit 
bànuese aceeași rasă pentru poporul се ne preocupă. 

Dar, ce motive temeinice, îi conduc la atari, conelusiunt ? 
Care sint pricinile de-i fae pe aceşti savanţi să înrudească limba 
heteană, si deci pe Heteeni însuşi, cu cea a Tatarilor, Mongo- 
lilor, Tureilor, Hunilor si Maghiaro-Finilor ? 

Pricina fundamentală nu e de cit lipsa de izvoare pentru 
studiul limbeï heteene si gregita interpretare a putinelor ce existi. 

In adevăr, resturi de limbă heteană s-aü conservat la ve- 
cinit Heteenilor, in hieroglife si cuneiforme. Aceste resturi nu 
consistă de cit in eite-va nume proprii heteene, de persoane si 
de locuri. Numai această onomastică a format obiectul studiului 
limbei heteene, si in deosebi, сеї ce s-aü ocupat cu aceasta, s-aü 
oprit de preferinţă „1а numele de persoane, pentru că, mal bine 
de cit cele de locuri, permit să se studieze limba unul popor, mai 
ales. cînd acel popor a năvălit un teritorii ocupat înaintea lui de 
o rasă diferită“). Ba încă ceea ce i-a făcut să se mărginească 
aci, e şi faptul că „numele de locuri persistă, în general, în mij- 
Jocul schimbărilor etnice“, pe cind „numele de persoane poartă 
„din protivă, un веша naţional цгей de nerecunoscut“ #).  Ast-teliii 

vorbesc savanții amintiţi cu intenţiunea de а preveni totul. 

Aşa dară, după ce că avem puţine urme de limba Hetee- 
nilor, acea neînsemnată onomastică păstrată în hieroglife şi cu- 
meiforme, apoi se mai propune a mărgini studiul, relativ la a- 
ceastă chestiune, numai asupra numelor de persoane. 

Dar de ce вй se facă aceasta. 

Sint oare valabile cele invocate în acest sens? Numele u- 

* mei persoane, individual luat, poartă el un caracter mai naţio- 
nal, de eit numele unui sat, гїй, munte, oras, numit ast-feliit de 
o colectivitate ? Și de ce să punem atita credinţă pe numele de 
persoane în determinarea caracterului unei limbi ? Nu e oare de 
admis, că aceste nume se pot schimba, că un individ poate lua 
un nume de altă origină ? Şi întru ce angajază aceasta chiar ca- 
racterul unei limbi ? 

Pe de altă parte, de се să credem numai de cât, că numele 


35. Lantsheere, 90. 
36. Idem 91. 





62 Th. Avr. Aguletti 


de locuri de pe teritoriul unuf popor aŭ fost date de un alt po- 
por precedent? Care, în definitiv, e crit-riul in măsura, de a 
susține, cá un nume de persoană si nu unul de loc, determină 
caracterul unuï idiom vorbit de poporul din care face parte acea 
persoană ? 

Negresit ceea ce se aduce este un argument, pe care doar 
buna-voinfa il poate primi. Amintifilor cercetători insi le-a ser- 
vit. Cind Halévy a dovedit, după ultima stare a ştiinţei filolo- 
gice, etimologile semitiee a o mulțime de nume de locuri, s-a 
răspuns: „Сеа mai mare parte de numele de locuri sint semitice, 
numele de persoane nu, pentru că Heteenif vorbeaü un idiom ne- 
semitic într-o ţară locuită înaintea lor de Semiţi:: 27), 

Dar aceasta nu se poate susține. 

Si apoi distinsul semitolog Halévy a dovedit pin la evi- 
dență, prin cercetări filologice, că si multe nume de persoane, pe 
cure se pune mai mult preţ, pe nedrept insă, sint tot semitice, 
Ba iusuși Lantsheere, in memoriul săi din care imprumuläm toate 
acestea, adevereste, că numitul semitolog, în lucrarea-i prezentată 
Academiei de Inscripțiuni și Frumoase-Litere cum si Societăţei asia- 
tice — si pe care a publicat-o în „Revue des Etudes juives“, 1887 —. 
a probat „caracterul semitic al limbei Heteenilor“, căci „cele mat 
multe din interpretatiunile savantului autor, sint foarte reușite: 3%), 

Cum rămîne insă, in acest caz, cu susţinerea caracterului 
turanic al limbei heteene ? Argumentul de buna-vointä amintit 
serveşte numai pentru o parte a chestiuneï, dar pentru aceasta 
ultima? Oare recunose acei savanți autori gregala ? 

Da şi nu. 

Pentru dinsif recunoaşterea reușitei interpretărilor semitice 
ale numelor proprii heteene, nu va să zică recunoaşterea carac- 
terului semitic al limbei heteene. Cercetătorii de care e vorba îşi 
aŭ, si în această privință, cuvintele lor, în aparență întemeiate. 

Astfeliü aceștia recunose, că mai multe nume proprii hete- 
ene păstrate în Biblie sint semitice, pe cind cele din alte izvoare 
nu. Și aceasta probează, continuă a crede aceștia, că ele nu-s cu- 
rat heteene, căci вай aparţin Heteenilor Semiti de la llebron, вай 


37. Lantsheere, 88. 
38. Idem 86. 





Limba Heteenilor 


sint ebraizante. Si cu chipul acesía se presupune cá totul e ex- 
plicat. 
З Dar în studiile anterioare, пої am arătat, că nu poate şi nici 
nu există un alt popor deosebit de origină, şi doar avind ace- 
laşi nume cu Heteenii ce ne preocupă, că e unul și același, si că 
„dacă o ramură e dovedită semitică, şi cealaltă ramură a acestui 
popor, întregul neam dur, e semitic, Există un singur popor he- 
tean dar, și dacă acele nume proprii heteene semitice se atribue 
de, savanți fracţiunei din Sud, e de a se înţelege pentru toţi 
Неќеепії. 
Cit pentru chestiunea ebraizäreï, lucrul nu e tocmai stünti- 
fie întru a fi susținut. Dacă ar fi așa, ce ne opreşte ре пої să nu 
socotim са fără valoare pentru cercetarea întreprinsă si numele 
proprii păstrate în hieroglife şi cuneiforme, putind fi cgiptenizaté 
огї asirienizate? Ori faptul că cercetările filologice dovedesc in 
parle o neasăminare intre caracterul acelor nume proprii şi lim- 
„bele egipteană gi asiriană ? Si dacă s-ar fi găsit vre-o asämänare, 


_ се пе impedecă de a erede, că acei savanţi, spre a scăpa apa- 
renta lor teorie, n-ar fi invocat egiptenizarea ori asirienizarea? , 


„Dar unde ne-am mai putea opri cu ast-felit de presupu- 
meri? Ar trebui, de ne-am pune din acest punct de vedere, ca 
oră şi ce relatiune, de orfce natură, ce ne vine despre Heteent 
din izvoarele ebraice, egiptene si asiriene, să nu fie luată іп samă 

cercetările de făcut asupra acestui popor, sub cuvint că poate 

ebraizată, egiptenizată ori asirienizată, ete. 
- Si ne pare că nu se poate sustine acest lucru, nefiind ad- 
misibil din nici un punct de vedere. Neinsemnatele urme de limbă 
“heteanï, nume de locuri ori persoane, fie din izvoare ebraice, ori 
egiptene, ori asiriene, poartă în majoritatea lor un caraeter semi- 
tic; limba întreagă e deci semitică. Vom dovedi in cele următoare 
„ace ista. 


* 
** 


Dacă s-ar contesta origina semitică a numelor de locuri, ne 
am inceren să probäm acea origină. Dar fiind-că e admisă, ne 
märginim a ne mulţumi cu cele ce mai sus am zis, relativ la a- 
cest punet. Semitismul arestui fel de onomastică, constitue un 





64 Th. Avr. Aguletti 


argument întru susţinerea tezei propuse : limba heteană e o limbă 
semitică, 

Cată însă a vedea cum stă chestiunea cu numele de persoane. 

Savanţii pomeniff, analisind numele proprii de persoane, le 
explică prin comparaţia cu cele ale ţărilor învecinate 5). Dar, cum 
prea bine zicea chiar Lenormant, ar trebui „lăsate la o parte a- 
finitätile exterioare încă destul de obscure si vagi“ 10) și să nu 
Še inece numele într-adevăr heteene într-un val de nume ce a- 
partin altor popoare si altor regiuni geografice: a). Ori şi cum 
care e rezultatul acestor nepotrivite apropieri ? 

Oare-care nume de persoane heteene se găsesc si la diferite 
neînsemnate popoare incunjurätoare, care nu făceaii parte din 
neamul hetean şi care se apropiaü prin origină de familie tura- 
mică. Acest fapt a fost considerat drept un puternic argument, 
pentru а se conchide că gi limba heteană trebue să бе turanicä. 
Argument slab din toate punctele de vedere. Si apoi nu se poate ` 
admite că acele nume vor fi fost imprumutate de Неќеепї acelor 
popoare, si că deci nu poate fi legătură între ele şi origina po- 
poarelor de care e vorba? Și lucrul cam așa stă: toate numele 
heteene studiate sint de o dati anterioară similarelor de la po- 
poarele încunjurătoare, ceea ce ar dovedi o influenţă a Heteenilor 
asupra ziselor popoare. Deci nu se poate susţine origina lor tu- 
ranică, рагаў numai pe faptul că ele se găsesc şi la popoare 
turanice, de oare-ce acestea le vor fi împrumutat de la Heteent. 
In origină deci acele nume sint heteene. 

Nu-i vorbă, chiar aga fiind, măcar că ipoteza noastră poate 
fi admisă, totuși, s-a contestat semiticitatea acelor nume, si din 
pricina, că aspectul lor exterior nu e tocmai semitic. Constatăm 
însă, că nici acest chip de susţinere, nu e mai fericit. In adevăr, 
Lucrul acesta poate proveni din faptul ей Egiptenii si Asirienii, 
care ne-ai transmis prin ale lor izvoare numele in chestiune, le . 
pronun(aü greşit, transcriindu-le la fel, limba heteană fiind о va- 
rietate a familiei semitice. Si apoi însăși faptul, că limba ce ne 
E x Cf. Lenormant, J. d. S. 402—103, Lantsheere, op. cit: 

2—95. 
40. Lenormant, J. d. S., 1883, 403, 
41. Halévy, apud Lantsheere 84. 





Limba Heteenilor 65 


preocupă era o varietate dialectală semitică, explică de ce restu- 
rile de aga dimbä п-ай tocmai un aspect obignuit pur semitie. Ва 
încă e de admis, că această neasemänare externă a numelor he- 
teene, să fi provenit si din acea, că acestea vor fi suferit oare-care 
influenţe nesemtice, eu atit maf mult cà „triburile Heteenilor 
vorbeaü diferite dialecte, deosebite probabil unele de altele“ 1), 
Nimic dar nu ne poate face a crede, că neasámünarea externă а 
ziselor nume cu de cele semitice, dovedeşte numai de cit, că nu-s 
тїсї măcar de vre-o varietate dialectală, ci că-s curat turanice. 
Nu se ponte sustine aceasta stiintificeste. 

Si apoi întru eit de la aceasta sintem in drept а deduce 
pentru întreaga limbă heteanä ? 

ImbrisMorit teorie turanice a limbeï heteene, cred a-şi 
putea răzăma concluziunile lor pe observarea, pe aceste neinsem- 
nate resturi de limbă heteană, a două particularităţi fonetice pro- 
prit familiei turanice. Acestea ar fi: 1. „Lipsa de deosebire între 
guturale, lucru eu totul opus geniului limbelor semitice* 13), ceea 
ce ar fi ocazionat o pronunțare la fel a guturalelor şi o dificultate 
pentru vecinii Semifi în a le pronunța si transcrie; şi 2. „Puţina 
sonoritate a nasaleï n înainte de guturale вай dentale“ #4), ceea 
ce o face să dispară în scriere. 

Nici aceste întămpinări nu ni se par hotăritoare. 

Pe сө ne putem baza, spre a admite prima particularitate? Pe 
faptul că în transcrieri, unul si același nume are in un loc gutu- 
rala Q, în altul G, si in altul K? Si de aici să conchidem că 
aceste guturale aveaü aceeași pronunție? Dar nu e mai natural 
a admite gregeli in transcrieri, pe care nu e drept а ne baza in 
deducert fonetice? Si nu-s destule exemple, din acest din urmă 
caz? Oare nume, stiute semitice, sint ele transcrise la fel, fie in 
hieroglife, fie in cuneiforme, fie in Biblie? Cuvinte egiptene, de 
pildi, sint la fel serise in tot acest sir de izvoare ? Si dacă 
lucrul stă aga, de ce să nu presupunem, că zisele particularități, 
fie relative la guturale ori la nasala n, îşi aü origina in neexae- 
titatea transerierei ? 

Socotim, că maï eu temeiă, aşa lucru se ponte sustine. 


42. Sayce, Hótéens, 148. 
43. Lantsheere, op. vit. 95. 
44. Idem 96, 





66 Th. Avr. Aguletti 


Sayce, in deosebi, are alte cite-va observatiunt filologice: 
In memoriul «йй din 1880, se sustine, că ,nominatiul si gene- 
tivul hetean par a se fi terminat in s, са nominativul și gene- 
tivul Proto-armenienilor“ 45). Pentru a proba aceasta compară 
numele hetean Pisiris cu vanicul Argistis, iar pe ambele cu Am- 


baris din Cilicia. Lucrul nu e rezolvat: eite nume curat semitice 
п-ай terminația in s! 

La rîndul вай și Menant pune în legătură fonetică heteana 
şi vanica. Și aceasta din cauza tendinței acestor două idiome „de 
a confunda într-o aceeași expresiune sunetele forte si cele slabe 
ale unui același organ“ 4), Dar acesta nu-i de cit un argument 
de buni-vointà. Cit despre raporturile de dicţionar, același Menant 
şi in acelaşi loc, zice că ele „se reduce la cite-va vagi asămiănări 
de expresiuni“ 17), ceea ce de sigur nu poate motiva o apropiere 
de origină între citatele două limbi. à 

Ca si Sayce, si Menant întră in chestiunea raporturilor de 
gramatică între heteana si vanica. „Cazurile oblice“, zice dinsul, 
par а fi caracterizate prin vocala temel, acuzativul prin termi, 
narea me вай re, prima persoană a verbului pare... ete," 5), nu 
mal continuăm a reproduce, căci, se înțelege de sine, că fiind 
pure „păreri“, ipoteze, nu pot să aibă trăinicia întru a decide. Mat 
tirziü doar, vorba lui Menant, se vor descoperi alte. forme si de- 
zinenfe, care „vor sfirgi de a demonstra asămânarea вай neasi- 
mänarea raporturilor ce există între limba hetean& si cea vanicăt, 


Menant crede a-și mai întemeea părerea sa, părerea tura- 
nistilor, si pe faptul, că „poziţinnea sufixelor și flexiunilor nomi- 
nale orí verbale, care sint, putem zice, materialiceste indicate, nu 
permite de a face să intre idiomul вай dialectele zise heteene, їп 
familia arică ori semitică, ale căror caractere sint foarte net de- 
terminate“ 4), Nici acesta nu poate fi socotit ea temeinic punct 
de plecare. Lucrul poate fi numai o simplă părere : fie că nu cu- 
noastem deplin limba heteană, fie că cuvintele din studiul căror 


45. Trans. S. В. Ar. apud Lantsheere, 55. 
46. Menant, Syl. het. 87. 

47. Idem. 

48. Idem. 

49. Idem 24. 


























Limba Heteenilor 67 


в-ай tras aceste conclusiuni sint de o mare varietate dialectală, 
fie că aceleași cuvinte pot avea vre-o influență nesemitică. 

Maf este însă ceva, care a determinat pe savanţi să con- 
teste semiticitatea limbei heteene. 

Amenophis al IV-lea, fiul lui Amenophis al III-lea si al re- 
ginel Taya, heteană, din cauza prea marei adorări a discului solar 
hetean, ereease o capitali nouă pe malul răsăritean al Nilului, 
spre nord de Assint. Ază toate dărămăturile rămase din faimoasa 
capitală a luf Amenophis, unde se adora zeul Aten, se numesc 
"Tellel-Amarns. In mijlocul acestor ruine, s-a găsit o numeroasă 
colecție de table de argilă, foarte asămănătoare eu cele ce в-ай 
descoperit și se descopăr încă prin ruinele asiro-habilonene. А- 
ceste tăblițe nu-s alt ceva de cit scrisori şi depesi trimise lui 
Amenophis al II-lea si al IV-lea, de cătră şefii şi guvernatorii 
Palestinei, Siriei, Mesopotamiei şi Babiloniei şi aduse din arhivele 
"obe în această din urmă capitală. „Ele sint acoperite cu in- 
seriptiunf în caractere cuneiforme si “concepute in idiomul asiro- 
bubilonean‘ 5), Două din aceste tăblițe, deși serise tot cu cunci- 
forme, şi purcegind, una de la regele din Mitäni şi alta de la 
cel din Arsapi „sint redigiate in idiome necunoscute, foarte di- 
ferite de авігіапа“ *!). 

Cum se pot explien toate aceste ? 

Delattre si Lantsheere văd in авігіапа acelor tàblite, limba 
naţională a acelor ţinuturi. Cit priveşte limba din Mitäni, „еа 
nu era numai asiriană, ci se pare că în acel ţinut se vorbeaii 
două limbi, una poate de popor şi alta de o dinastie cuceritoare^, 
în care predomină Semiţii Rutenini. Apoi „о rasă diferită, Не- 
teenii încep să se arăte in aceeași regiune“. lată dar, după acești 
autori cauza pentru ce tablele din Siria se scrieaŭ in asiriana, 
jar alte cite-va in idiome stráine. 

La rindul вай si Menant se intreabä dacă nu cumva ,,scrie- 
ren cuneiformă nu ascunde, în acele zise tăblițe, heteana вай un 
dialect hetean 5). 

Prin urmare, după cei citati, limba recunoscută in care sunt 


50. Sayce, op. cit. 16. 
51. Lantsheere, op. cit. 8. 
52. Menant, Syl. het. 28, 


р 
@ 
2:6 

у 












68 Th. Avr. Aguletti 


redigiate cele două tăblițe este cea heteană. De aceeaşi pärcre 
suntem şi nof. Dar pe cînd сеї dintiiü fac din acesta un argu- 
ment pentru nesemiticitatea limbei heteene, prin faptul că se 
deosebeşte de asiriana, noi socotim că aceasta nu se poate sus- 
tine: limba heteană, ca si огї-се limbă, se distinga de surorile еї 
prin influenţele de tot soiul ce ай domnit la formarea ef si care 
i-aü dat acel caracter deosebit, 


s*a 
Ne-am mărginit ріпа acum să tăgăduim si să combatem pă- 
rerile contrare teoriei semitice a limbei heteere, din aceasta a 
rezultat ей această limbă, finind compt de chipul de forme al u- 
nei limbi, nu poate fi de cit semitică, 
Vom aduce, de acum, si probe direct afirmative in sprijinul 
părerei noastre. 


„ 
Chr 


Nu se găsesc, oare, nume proprii de persoane curat hete- 
ene si care să fie semitice ? Nu se găsesc si alte indicii care să 


dovedească caracterul semitie al limbei heteene ? 

In memoriul sáü asupra silabarului hetean, Menant ne spune 
că „Tarku este un element foarte räspindit în onomastica hete- 
апй“ 58), de oare-ce se găsește în compunerea a o mulţime de 
nume proprii, ce le ingirà amintitul savant în acel memorii. Dar, 
după cum sa văzut din articolul precedent, cînd am vorbit de 
zeul semit Tarku, unde Tar este pentru Sar, am arătat că acest 
nume este cuvint semitic. Prin urmare toate numele proprii de 
persoane compuse cu el, nu pot fi de cit semitice şi în același 
timp curat heteene. 

Apoi, Sayce, vorbind de faimoasele Amazoane, zice că a- 
cestea „erai preutesele zeiței asiatice, al cărui cult a fost adus din 
Karkemish in toată Asia-Mică de armatele heteene*, adecă егай 
preutese heteene ale zeiţei heteene. In deosebi la Efes, preutesele 
în chestiune eraü puse sub ascultarea unei superioare : „L'Abeille 
Reine“. Dar „cind Efesul trecu în minele Grecilor, se identifică 
acea zeiță cu Artenis, continuind a ființa „une Abeille‘, amin- 


53, Idem 36, 





Limba Heteenilor 69 


tindu-ne ast-fellă că Déborah вай „Abeille“ era numele uneia din 
cele mai mari profetese ale lui Israel“ 51). 

Din aceste zise ale savantului englez, uşor reesä că prima 
preoteasă a тең I heteene, avea numele-ttlu de ,,Deborah*— 
Albina-Reginä, nume curat semitic, ceea ce însuşi Sayce а obser- 
vat, grăbindu-se a-l pune numaf de cit in legătură cu profetesa 
israelită Deborah, Iată dară încă un nume propriii hetean, curat 
semitic, 

In acelaşi sens ne putem referi. şi la Maspero. Cind vor- 
beşte de luptele heteo-egiptene din vremea lui Khitisar $i Ram- 
ses al Il-lea, ilustrul egiptolog, ne spune că: „Fratele prinţului 
hetean, Mizraim, izbuti să ajungă la celalalt Qürm*5). Acest 
nume propriii hetean pe care il avea chiar fratele viteazului Khi. 
fisar este semitic. Mizraim după Biblie este al doilea fiu al lur 
Canaan, ceea ce continuă a sprijini părerea noastră, 

Putem merge si mai departe. Urie, al cărui femee o luase 
David, împăratul-rege evreii, era hetean, cum am văzut in artico- 
lul precedent asupra ,Tipului fizic hetean*. Si acest nume he- 
_(вап e semitic, căci îl găsim și la Semiţii curati. Iesaia, zice: „ŞI 
Juaï cu mine dot credincioşi martori, sacrificatorul Urie si Zaharia 
fiul lui Ieberechias' 5°). 

Lucru afară de orl-ce indoialà deci: Heteenii aveaü о mul- 
time de nume proprii, şi uzitate în manifestările cele mai nafio- 
male, putem zice, ale vietet lor, curat semitice. 

Ce-i dreptul, Menant, vorbind de ast-felit de nume heteene 
zice, că „dacă ele ай о pecetă semitică, саге ar face să se creadă 

. ей acest popor ar aparţine unei rase din aceeași familie, Semiţii 
ай un caracter aga de particular, că-i greü de a-i confunda cu 
poporul învins al Heteenilor 2). Cu alte cuvinte, se poate ca 
acele nume să fie semitice, totuşi Heteenii nu-s Semiti, de оаге- 
ce diferă la tip —ceeu ce se stie că nu-i conform adevărului, 
rüminind demonstrat că acele cuvinte heteene sint semitice si 
deci limba toată semitică. 


54. Sayce, op. cit. 82 

55. Maspero, Hist. ancienne, de peuples de l'Orient, ed. IV, 
pag. 223. 

56. Iesaia, УШ, p. 2. 

57. Menant, Syl. hét, p. 12—13. 





70 Th. Avr. Aguletti 


О mărturisire de semiticitatea limbei heteene, se mai gá- 
seste iu Menant. „Am constatat, zice dinsul, dimpreună eu Sayee, 
o flexiune semitică foarte caracterizată în inseriptiunile de la Ha- 
math: 55). Dar inscripfiunile de la Hamath, in care s-a observat 
acea flexiune semitică, sunt heteene. 


Același savant, vorbind de placa lur Tarkudinune, şi ve- 
nind in chestie un semn cu sensul de rege, zice: „Bănuim cñ 
titlul regal hetean trebue să fi avut aceeași pronunțare, căci alt- 
feliii seribii asirieni, in loc de a transerie acest titlu prin mono- 
grama cuneiformă ca pentru regii asirieni, l-ar fi transcris fonetic, 
cum făceai pentru cifi-va din Siria вай pentru regele Egiptului #), 
Aşa dară chiar titlul de rege, şeful statului hetean, se numea 
„Sar ea si în limba asiriană-semitică, De alt-felit vorba de „тене“ 
în limba heteani se teanscria si de seribii egipteni, prin semne 
се se citese „Sarru-ãâ“, Evident dar că „Sar este expresia fone. 
tick a titlului regal hetean“ 0. Si odată ce am stabilit că vorba 
rege „Sar“ e semitică si e şi la Heteeni, semitice vor fi gi toate 
numele heteene, in compunerea cărora, ca si la Asirieni, întră a- 
cest cuvint, Astfeliă avem: Khiti-Sar, Kily-sar, Sandu-sar-me, 
Uas-sur-me, ete. Si părerea noastră capătă tot mal mult temeiii, 

De semiticitatea уогЪігеї heteene se poate da o măsură si 
faptul, cà „Heteenii, ca si Asirienii, suprimaü cite odată titlul 
regal inaintea numelui Suveranului:: 6), 

Dovezi în sprijinul celor pină aci susținute, se maï pot aduce 
şi următoarele, 

Kar-Kemish, una din capitolele hoteene si poate cea mai 
ilustră, nu-și poate explica numele prin limbéle arice ^t). Numele 
sem'tice găsite in Biblie, hieroglife şi cuneiforme, ne autoriză a 
explica numele de Kar-Kemish printr-o formă semitică, constind 
din Kar—arx si Kemish —Kamosh^). Prin urmare întregul nume 
al capitalei heteene este semitic, ba încă părţi din el intră in 
compunerea а o mulțime de nume proprii, care nu pot fi de cit 


58. Idem p. 89. 
59. Idem 44. 
60. Idem 45. 
61. Idem 47. 
62. Idem 66. 
63. Idem „ 





Limba Heteenilor 7 


tice: Kar-Shua, Kar-Khalli, Kar-Sar-Kin, Kar-Salmanasar, etc. 

Dar dacă luăm in consideraţie, că „numele proprii heteene 

sunt formate în chipul unor nume orientale, cu numele unei di- 

vinităţi, însoţit de un calificativ oare-care*"!), şi că „in inscriptiu- 

nile cuneiforme, prezenţa unei nume divin este indicată prin un 

. prefix, ceea ce exista si in heteana“, nu se adevereşte mai mult 
. semiticitatea ilmbeï heteene ? 


à * 5 * 

Din acest articol se vede mai intiiü, сй nu se poate susţine 
cele puse înainte de amintitif savanţi, si apoi că, in aceeași sa- 
vanţi chiar găsim probe in sprijinul părerei се am emis — că 
limba heteană este semitică. 

Nu-i mai putin adevărat, că oricum ar б lucrul, cata să 
observăm, că „numai studiul onomatologiei heteene e depart» de 

conduce la rezultate hotárite si cu adevărat stiintifice*"5) ; şi că 
toate acele etimologii si comparații, prin care se pretinde а se 
demonstra nesemiticitatea limbei heteene, este un fel de ,,alehimie 
stică, care са orl-ce alehimie nu duce de cit lu aparențele 


ingi 
“unei pietre filosofale“ 5). 
„Si nu fim deci tocmai hotăritori in această chestie, mate- 
rialul nefiind suficient pentru а se da o direcţie decizivà studiilor, 
- de si la rigoare cel cit este ne inerediufeazà de origina semitică 
limbei Heteenilor. 


64. Menant, Karkemish, 
65. Perrot, op. cit. 779. 
66. Lantsheere, op. cit. 82—83. 





DARI DE SAMA 


Raportul D-lui Joan Buhl membru Academici belgiene 
Ја acea Academie, asupra serierei D-lui A. D. Xenopol 
Les Principes fondamentaux de l'Histoire. 


D. A. D. Xenopol, membru al Academiei regale, pro- 
fesor de Istorie la Universitatea din lagi, s-a distins încă 
prin „Istoria Rominilor din Dacia Traiarà^, lucrare pre- - 
mialà de Academia franceză. Am onoarea de a prezenta, 
în numele siü secţiunei literilor o altă lucrare: ,Princi- 
pille fundamentale ale Istoriei“ (Paris, E. Leroux 1899). 
Este o carte plină de idei noue, ale căror mari merite se ` 
pot aprecia chiar neexpunindu-le de cit într-un scurt 
rezumat. 

Ideea fundamentală pe care se razämä studiul D-lui — 
Xenopol, este deosebirea bine stabilità si precizatà pentru 
intiia oară, între faptele coexistente si faptele succesive. 
El consideră ca coexistente—in senzul larg al cuvintului — 
toate fenomenele care se repetă neincetat, fără schimbări _ 
însemnate, atunci chiar cînd această repetire se întimplă 
în cursul timpului, ca bună-oară rotafiunea si revolutiunea 
siderală a pămîntului. 

Asupra faptelor coexistente timpul nu are influență, 
de si este el trebnitor cite-odată la productiunea lor. Fap- 
tele succesive, din potrivă, sunt supuse influenței transfor- 
matoare a timpului ; ele schimbă continu de formă si nu 
se aseamănă nici-odatä perfect, nici în apariţia lor unul 








Dari de samă 73 


după altul, nici in acele ce se desvoltä in mod paralel. 
Faptele coexistente pot fi formulate în legi de producliune 
вай mai bine de reproductiune ; ele se pot tot-deauna pre- 
vedea si prezice ; faptele succesive, din potrivă, deosebin- 
du-se tot-deauna, se lasă numai a fi ìnlănțuite in serii 
longitudinale: seriile istorice; ele nu se pot nici-odatä 
prezice. Singurul lucru la care putem ajunge este de a 
recunoaște, după direcția desvoltärei urmată pină la о e- 
pocă dată, aceea ce-o vor urma faptele, încă necunoscute 
în ele însăși. 

Acestor două ordine de fapte corespund două clase 
de stiinfi: științele teoretice вай științele de legi, si stiin- 
tele istorice. In adevăr, istoria nu e o ştiinţă particulară ; 
iată pentru ce chiar filosofi nu ştiu unde s-o claseze. 

Istoria e un mod de concepţie a lumei, modul su:- 
cesiv, față cu modul coexistent. Toate obiectele cunoștinței 
omeneşti pot fi studiate in chip istoric. Este absolut fals 
de a considera științele naturale са științi de legi si de a 
face din istorie știința fenomenelor spirituale. Spiritul ca 
si materia cuprind o parte neschimbată care se repeti 
veșnic. 

Natura, pe de altă parte, s-a supus unei prelungi 
desvoltiiri, pină să-și fixeze formele sale materiale, prin a- 
paritia omului. 

De atunci, puterea creatoare а naturei s-a transportat 
in domeniul inteligenței, si astăzi scoate de aice forme de 
civilizaţie, într-un chip tot alit de misterios, după cum 
scotea odinioară forme organice noue din nesecatul зай sin. 

Dacă astăzi nu mai e temere de a confunda, pentru 
natură, faptele succesive eu acele coexistente, de oare-ce 
natura nu mai produce de cit de aceste din urmă: pen- 
tru domeniul spiritului, din protivă, confuzia poate tot- 
deauna să subsiste, spiritul dind naştere încă in timpurile 
noastre, ambelor ordine de fapte. 

In această confuzie ай căzut toli sociologii care vor 
si stabilească, si pentru dezvoltarea spiritului, legi de pro- 
ducere a fenomenelor, in genul legi'or fizicei, chimiei, 
astronomiei, etc. 

Legile sunt manifestările acţiunei puterilor nalureï 
prin fazele existenței. Cind aceste din urmă іеай si ele 
o formă generală, cum se intimplä in coexistenlá, feno- 

10 


* 











74 Dări de samă 






menele sunt conduse de ele. Cind, din protivä, intimplä- 
rile se schimbä continuu, cum se întîmplă în succesiune, 
acţiunea statornică a forței, lncrind asupra unor întîmplări 
tot mai deosebite, dă naştere la alt gen de regularitàtt 
longitudinale : seriile. 

D. Xenopol, examinează intr-un lung capitol toate 
legile care ай fost formulate de sociologi, statisticiant, filo- 
logt, si demonstrează cá toate sunt false вай nu corespund 
ideeï de lege. 

El ajunge la concluzia cá fie-care serie de desvoltäri 
constitue ип fapt unic care nu se mai reproduce nici-odatà 
intr-un chip identic. 

Lucrarea contine, in afarü de această desbatere, o 
sumă de alte idei, dint:e cele mar importante, asupra dos- 
voltäret istoriei, precum. şi demonstrarea complectă şi pe 
deplin dovedită a caracterului stii stintific. 

Ea face si reeasă diferența care deosebeşte civilizația 
actuali de acele ce ай precedat-o, si explică pentru ce 
veacul nostru nu este, precum se pretinde, un veac de 
istovire, de degenerare, ci o virstă de tineretä in care o 
via[i nouă se prepară. 


























loan Bohl. 











Macedonien. „Die Geschichtliche Entwickelung 
der Macedonischen Frage im Altertum, im Mittelalter und in der 
neuren Zeit“, von Dr. Cleanthes Nieolaides, 1. vol, 8° 

(p. 1—267), Berlin 1899, : 


















copul acestei publicaţii, după eum ne spune auto- 
rul — cunoseut publicist grec — este de a pregăti terenul 
unei discufiuni stiinlificeste sigură si neprejudecatä, din 
partea cercurilor politice culte din Europa, asupra ehestiunej 
macedonene ; in deosebi ar vroi să schimbe pină la un 
punct opinia germani, pe care o socotește influențată de 
pretenţiile Slavilor. Pentru a dovedi dreptatea cauzei gre- 
ceşti in Macedonia, D-sa trateazi chestiunea din treï 
puncte de vedere — istoric, cultural şi statistic. Concluzia 

















Dări de samă 75 


e că Macedonia a fost in decurs de două тії de ani, fie un 
stat ЛеГепіс de sine stătător, fie membrul unei mari impñ- 
vàlit helene; și că chiar sub domnia 'Turcilor si pină as- 
tiii, helenizmul a rămas cel mai puternic element, numeric 
si cultural al Macedonieï, de care trebue negresit să se Vie 
sumă eu prilejul unei schimbări a stărei actuale. 

Prin urmare D-sa crede că zadarnică e pretenţia Bul- 
garilor și Rominilor asupra Macedoniei ; istoriceste amîn- 
două aceste elemente n-aü nici un drept asupra acestei 
(агї: căci Bulgarii abea de aŭ domnit-o vre o 25 de ani 
(912—927), iar Rominii nici-odată. 

Admite insi, după Tacit, numeroase colonii romane 
în Macedonia dar socotește că ele s-aü elenizat de vreme: 
rămășițele lor sunt actualii pistor? de la Pind, ai cáror 
limbă, ре lingă netăgăduite elemente romanice, are muite 
clemente grecestí, ceea ce face să credem cum că dinsii ar 
fi mar curind o ràmasi din vechii locuitori af Macedoniei. 

Trecind la luptele nationale si culturale din Macedo- 
nia, autorul consacră cite va pagini miscärei romănești. 
Informaţiile sale insă sunt cu totul greșite вай tendentioase. 
Pe lingă alte absurditäfi, găsim afirmaţia cà propaganda 
romînă in Macedonia е condusi de Grec năimiţi ai gu- 
vernului romin — căci, după autor, omi»; in Macedonia 
nu existi, ci numai Culorlahi вай [intari вай Helinovlahi. 
Ast-leliii spre pildă, Apostolos Margaritis impreună cu cei- 
Jalți „agitatori“ гошїпї sunt de origină greacă ; pină si DI. 
А. D. Xenopol din Iaşi (Xenopolos), „reprezentantul romă- 
nizmului în chestiunea macedoneană“, este grec '). 

Cit despre numărul Cuţovlahilor, el il socotește а fi 
pînă la 40,000, pe cind alGrecilor е de 656,300 —- naivă 
precizare în starea haotică a sratisticei din Turcia. Е ne- 
îndoios că cifrele acestea sunt, ori fieluife de autor, ori 
comunicate de Arhiereii Greci, care aŭ obiceiul de a trece 
in lista Grecilor pe toți eredineiogit lor, mücar cà sunt de 
origină deosebită (Rominl, Albanezi, Slavi etc). 

"ágüduirea elementului romin вай reducerea sa nu- 
merici nu ne supără, căci încă Dl. Weigand a fost mai 
generos față de noi. Ne miră insă naivitatea D-lui Nico- 


. , Ca DL Xenopol nu e grec, se vede chiar din numele lui: 
Etvós szrovÀóc, adecă copil străin sau de străin, numit asa, cu un 
supranume, de Greci. 













































| 





76 





Dări de samă 


laides, care persistă in credința, că poate ademeni lumea 
cu cifre închipuite, în ciuda tuturor străinilor care s-aü 
ocupat cu chestiunea macedoneană, si care nici pe departe 
п-ай ajuns la rezultatul la care studiul săi ajunge. De 
alt-feliii chipul cum d-sa tratează această chestiune nu 
ne e străin, cu toată încercarea sa de a introduce vare-care 
obiectivitate in discuţie. Reeunoastem cá din punctul de 
vedere cultural, Grecii ай influențat asupra Macedoniei ; 
dar e vorba de treapta si mai virtos de soiul acelei cul- 
turi — o bucherie stearpă si timpitoare, care, veacuri in- 
терї, a ținut in intunerec popoarele ortodoxe din Răsărit. 
Trecutul istoric, măcar cá e problematic — căci autorul îl 
vrea neîntrerupt de două mii de ani, — totus ar fi el un 
drept, dacă s-ar întemeia cel putin pe o actualitate im- 
punătoare, fie chiar si pe jumătate din cit ne o infáfigazá 
autorul in harta anexată (din care reesă că cel puţin ‘геї 
părți din teritoriul Maceduniei sunt ocupate de Greci). Dar 
Grecii ай groază de prezent. Lucrul e firesc : ei sunt He- 
leni, ei tràesc in trecut, respiră si se inspiră dintrinsul ; 
si inchizind ochii in fata prezentului sarbüd, se mul[u- 
mese să afirme — din inälfimi olimpice — lucruri atit de 
contrazicátoare cu realitatea cea mai vădită, 


6. Murnu. 


Observatiunt asupra articolului D-lui Pluskal 
relativ la origina si numele Valahilor, publicat în „Sbornik“ No. III 
a societäfel de тигей in Mezerici-Valah. 


Articolul D-lui Pluskal, in care la început arată că 
DI. Vaclaveh, în disertatiunea sa cu titlul: O přvodu а 
ment. Valachă (Despre origina si numele Valachilor,: „Sbor- 
піс“ П), întrebuințează pentru ideea sa, pe care intr-alt- 
leliü o găsește justi, niște baze slabe si nesigure, si că va 
complecta explicaţiile pe baze istorice, este cu totul insu- 
ficient, si nu este just sub nici un punct de vedere. 

Ar fi ceva istoric în articolul D-lui Pluskal, dar ba- 
zele menţionate acolo mai mult sunt soviniste, de cit isto- 
rice, de oare-ce se vede că vrea toate cele să le slavizeze, 
şi după ideea mea un sovinist nu este, nici nu trebue să 


















S YA RC 











































Dărï de samă 77 


fie nici istoricgraf, nici critic, de oare-ce priveşte totul din 
punctul siü de vedere pàrlinitor, și ceea ce-i vine sub 
mina, pune la moara sa, fie cá se potriveste acolo, fie сї 
nu. Asemene idei in deobste nici nu se combat faţă cu 
cel ce le-a emis, căci огї-сіпе, stie, că pe şovinist nu-l 
poți scoate din ingustele sale vederi nationale, întocmai 
precum nică Musulmanul pe Creștin, nici Creştinul pe 
Musulman, ori ce dovezi ar pune unul față cu altul, 
nu-l poate convinge, că religiunea celuilalt nu este cea 
adevărată. Discutia despre naţionalitate se asamănă foarte 
mult eu discuția despre religia, de onre-ce ambele părți 
staü pe platforma principiului lor, din care nu угай să 
lese nici о iotă. 

Aceasta să servească drept prolog la explicarea mea, 
pe care о дай mai la vale. 

DI. Pluskal la început aduce in discuţie pe Greci, 
şi susține că printr-o pronunțare greșită și pe baza lipsei 
a literei v în alfabetul grecesc ай făcut din Valahi Pelasgi. 
N-am de gînd să combat această idee; dar nu văd nici o 
bază istorică, că aceşti Pelasgi, de și ай fost locuitori au- 
tohtoni ai Greciei, trebuea să fie numai de cit Slavi. 

Apoi care îl este baza istorică, că denumirea de „Va- d 
lahi* insamnä pe „părinţii cei mari“, si că apoi acest | 
nume s-a intins asupra intregulul popor. Арої ce nume | 
avea acel popor? Poate că dl. Pluskal are cunoștința de | 
vre-un autor vechi elin, despre care alfi laie in clasi- | 
cism nu ştiu nimic; de aceea ași ruga pe dl. Pluskal, să I 
ne impärtäsascä si nouă conținutul relativ al scrierilor a- | 
cestuia, că atit ей, cit si alţi care gîndesc ca si mine, să f 
putem fi convinşi de adevărul celor arătate. 

Derivarea numelui Celtilor din cuvintul curat ceh | 
»celed* mi se pare mult mai mare non-sens, de cit ară- 
larea lui Safarik despre origina Boilor din Galia. О ase- 
mene derivare imí aduce aminte o carte a unuí sovi ist 
maghiar, pe care am cetit-o cu mulți ani înainte, si in 
care sustine cá toate limbele derivá din cea maghiarä, сї 
Adam a fost ungur, cá cuvintele: seno (fin), slama (pae), 
zob (orz), Sreda (Mercuri), Cetvrtak (Joi), Petak (Vineri) 
etc., sunt derivate din cuvintele maghiare : szena, szalma, 
zab, szerda, csótórtók, pentek etc., că Nabuchodonosor а 
fost ungur, si сй deriva din ,Napba chodorozon“ (suit 








78 Däri de samă 


spre soare). dar cred că s-ar potrivi mai bine cu „Ne bo- 
londozzon azur“ (Nu vorbi prostii Domnule); de ce apoi 
n-ar sustine, că cuvintul unguresc ,halgas* (taci) este de- 
rivat din zicütoarea vieneză „Halt die Goschen“ (tinepi 
botu), de oare-ce se asamänă, si ай cam acelas sens. 

Asa mi se pare și analogia cuvintelor: Celli si celed, 
numai fiind-că se potriveşte cu limba cehă si întră in ve- 
derile d-lui Rluskal. Oare aceasta ar putea servi drept 
dovadă că Celtii ай fost slavi? 

Să ne dee alte dovezi, care să fie luate din limba lor il 
Se stie foarte bine că descendenții popoarelor celtice trä- 
esc in Bretania (Franţa), in Wallis si in Irlanda, care mat 
mult вай mai puțin si-ait conservat încă pin astăzi limba 
lor originară, și in care ar trebui să se güseascá semne, 
dacă nu și oare-care forme a vechei lor limbă slavă, și 
aceasta de sigur nu se va găsi, Dacă ar găsi cel puţin 
cite-va; ar putea să convingă intru cit-va pe unit incre- 
dull, de și două, trei cuvinte asămănătoare nu însamnă 
nimic, dacă nu sunt expresiuni de vre-o ocupaliune oare- 
care, precum sunt cuvintele egale вай similare, ce se gă- 
sesc atit la Valahi moravi cit si la Romini, de si dl. Piuskal 
susține că aceste asămiinări nu dovedesc si nu decid nimic. 

Nu mă voiü certa despre chestiunea, dacă Boii, Mar- 
comanii şi Quazii aü fost Slavi, precum pretinde dl. Plus- 
kal, căci: aceasta poate să fie drept, însă poate si să nu 
lie, neavind dovezi plauzibile nici pentru susținere, nici 
pentru combaterea acestei presupuneri ; cu toate aceste, 
dacă Boil ай fost Slavi, şi Cehii sunt descendenţii lor, cum 
se face că aceștia nu si-aü menținut deuumirea de Bo- 
hemi, pe care o ай de la Nemfi, si precum aceștia îl 
numesc si astăzi. pe cind еї însuşi se numesc Celi. Aici, 
cu şi în multe alte, se vede inconsequenfa suslinerilor d-lui 
Pluskal. , 

Supozitia, că in Dacia veche ай locuit Slavii, care 
apoi. scoși de acolo de urmele romane, si de со oniştii lor, 
precum şi de năvălirile barbare, treptat ай emigrat de 

colo, зай, rămași în minoritate, ѕ-ай romänizat, о impür- 
tiişesc si ей, de si nu in senzul d-lui Pluskal, si am arä- 
tat-o în articolul тей publicat în „Arhiva“ No. 2, 1899 ; tot 
odată m-am silit a si explica origina numelui а Valahilor 
moravi, susținînd asemene, că nu Nemţii le-aü dat aceasta 





Däri de samă 79 


denumire, dar nici Slavii, ci că acesta a fost vechiul lor 
nume, pe care probabil şi-l ай adus din partea nordică a 
Romänieï Vestice de аѕійлї, care in vechime trebuea să fie 
purtat nume de „Valahia“. x 

Este aproape sigur că denumirea de Valah a existat!) ; 
dar că aceasta denumire să fi fost a unui popor mare, si a- 
nume slav, aceasta nu se poate dovedi nici în mod istoric, 
nici în mod clasic, căci alt-felia s-ar fi găsit așa ceva si 
din izvoarele vechi, care ай scris multe despre o mulți- 
me mare de po,oare care ай trăit in Europa nordică și 
cea Orientală ; si de si aü schimonosit multe denumiri, 
totuși din ele s-ar putea face concluziuni despre multe 
popoare, dintre care unele s-aü pierdut, iar altele există 
Si astăzi. Că numele ,Valah* nu este slav, se dovedește 
prin faptul, că terminația „ach“ nu este nicăiri in uz la 
Slavi. 

Trec acum asupra combaterei - celor susţinute de 
Safarik, că Boii s-aü perdut în anul 45 inainte de Crist, 
şi că după dinșii ай venit in Bohemia Marcomanii si Quazií 
(tot Slavi după dl. Pluskal). Safarik, precum se poate ve- 
dea din marele siü op: „Starozitnosti“, n-a luat această 
idee din senin, ci a sus[inut-o pe baza. izvoarelor istorice, 
bine studiate, de aceea nu i se poate reproşa eroare istorică, 
pe care putea s-o comită tot numai pe baza istorică, ceea 
ce dl. Pluskal omite a face. 

Despre Borivoista, Darovic, si pădurile Horacine, pre- 
cum botează dl. Pluskal pe Boirebiste, Ariovist si Harz- 
wald (sylva Hercynia) nu pot, de cit să mă refer tot la 
disertațiunea şovinistului maghiar, arătată mai sus, care 
caracterizează destul de bine denaturarea cuvintelor. 

Nu vreaii să combat ideea, că Geţii si Valahii din 
Dacia ай fost acelaș popor °), dar nu se poate dovedi cà 
Geţii ай lost Slavi, de si Theophilact sustine această idee. 
Са este verosimilă, se poate dovedi: 1). Că ай trăit în Da- 


1. Aceasta se vede din denumirea Rominilor, cure li se 
dădea de diferite națiuni, adică: Valah, Voloh, Vloh (de oare-ce 
Polonezii și Rușii schimbă foarte des „a“ in „о°). 

2. DÌ Pluskal face deosebire între Valahi daci si Valahi 
Carpatieni; numele din urmă il dă numai celor moravi, de si în- 
treaga Romänie este incunjurată de Carpați, si se vede prin ur- 
mare si insuficienta cunoştinţă a Geografieï. 





80 Dàri de sam& 


cia, unde de sigur ай locuit Slavi, pinä cind prin rärirea 
lor, cu ocaziunea incursiunilor Kumanilor, Pecenegilor ?), 
s-aü perdut încetul cu încetul, si după descülecarea voe- 
vozilor .transcarpatini Radu Negru si Dragoș treptat, însă 
în totalitate, s-au romanizat. 2). Fiind-că se poate presu- 
pune, cá si Theophilact trebue să fi avut cunoștința din 
izvoare sigure, că aŭ fost „Sclavini“. Dar — este si un dar — 
se stie foarte bine, cá Slavii vechi ай fost de preferen(à 
agricultori, și de oare-ce Dacii ай fost вай partea milită- 
reascá, вай cea pastorală a Daciei, se poate presupune că 
n-aü fost Slavi, desi ай trăit intre Slavi, si — ca militari — 
1-ай aparat pe aceia, care ай fost hrănitorii lor, de incur- 
siunile popoarelor străine, însă fiind necontenit in contact 
cu acești Slavi, care ай fost mai numeroși, probabil in 
parte s-aü slavizat si apoi ай trăit cu ci sub numele co- 
mun de Daci (precum vedem mai tirziü exemple cu Va- 
regi în Rusia, si Bulgarii, care s-au contopit cu Slavii, 
între care s-aü aşezat), şi apoi cu o parte а lor, impinsi 
de coloniștii romani, ай emigrat din țară si s-aü aşezat 
aiurea, unde le-a convenit mai bine. 

Mai am de menţionat încă o neconsequenfä a d-lui 
Pluskal, în ceea ce priveşte pe Valahif moravo silezient. 
El întreabă: „De ce naţionalitate oare puteai fi pretinsit 
Valahi neslavi, dacă totul imprejurul lor a fost slav ?* Asa 
aşi putea întreba şi ей: De ce naţionalitate oare pot fi 
Ungurii si Romănii, dacă împrejurul lor se айай numai 
Slavi? Oare aceasta n-ar fi un non-sens colosal? Dar a- 
tunci oare s-ar putea considera satele cașube în Prusia ca 
slave, dacă totul imprejurul lor este nemţesc ? (de și a- 
cești cașubi vorbesc un dialect slav, care se aseamänä cu 
limba polonă). Acum mai întreb si ей: Cum se face, că 
Valahii moravi, (Cehi curaţi ?) ай conservat, numai pentru 
teritoriul lor mic, numele de Valah, dacă întreaga regiune, 
de la Peloponez pînă dincolo de Carpaţii silezieni, a fost 
locuită de Valahii, care după vederile d-lui Pluskal ай 
fost Slavi ? 

Cred cá „Valahii“, Hanacii etc., care şi-a menţinut 
denumirele lor, fără a se contopi cu Сеһії, a căror limbă 


3. Vezi Sehafarik. „Slovanské Starozitnosti“ 30, Byty Bul- 
harskych Slovanii. 








Dari de sumă 81 


vorbesc, puteaii să fie foarte bine de origina slavă, însă 
puteau şi să nu fie, ci fiind în număr mic, 8-ай slavizal, 
fiind iucunjurați de Slavi. Dl. Pluskal mai spune, că Va- 
lahii ай ajuns numai pină la riul Morava, iar dincolo ай 
fost Boii. Foarte bine, prin urmare trebuea să fie de un 
alt neam slav (dacă Boii ай fost Slavi), deci cum se po- 
triveste, că Valahii vorbesc limba curat cehă, ca si toi 
cealaltă Moravia (natural cu oare care mici exceptiuni dia- 
lectice)? De aceea, dacă acum Valahii vorbesc limba cehă, 
вай, mal bine, fiind-că o vorbesc, ar urma, ca si Valahii 
să fie asemenea descendenții Boilor, care locuiaü dincolo 
de rinl Morava, si n-aü fost in contact cu Valahi. 

DI. Pluskal mai susține, că din simple cuvinte simi- 
lare, aflate în două limbi nu se poate dovedi nimic. Aceste 
sunt adevărate numar în parte. Dar totuși in parte se do- 
vedeste, fie influența naturală a unui popor asupra celui 
lalt, dacă sunt vecini, вай vre-o conlocuire din timpuri 
maï vechi, dacă nu sunt vecini. Dintr-aceste se mai poate 
judeca, după constructiunea etimologică, si despre origina 
lor, de aceea am si combătut ideea, cà cuvintele menlio- 
mute de literați“) sunt romine, (adecă de derivaţia neo- 
latini), negăsind fntrinsa rădăcini latine, dar ele nu sunt 
nică slave originare, de oare-ce chiar literați slavi, ca Mi- 
kloșici, Bartoș etc., nu le recunosc ca atari. 

Ultima dovadă despre rădăcina ab-ot, care se dă a- 
colo ca ceva slav comun, este foarte slabă și, cum se zice, 
trasă de pir, de oare-ce nu se potrivește nici chiar la cu- 
vintele menționate de dl. Pluskal, nici nu s-a menfinul 
cel puţin într-unul dintre dialecte slave, în asemenea ca- 
muri litera „a“ înainte de „b“, са macar printr-o singuri 
excepliune să se poată dovedi о asemene idee. Apoi unele 
dintre aceste cuvinte sunt şi greșite ; căci spre exemplu 
nu se zice: база, ci paga, care este cuvint arabesc, baron 
mu este cuvint slav, ci străin, iar cuvintul brut se potri- 
veste foarte bine cu bruder, frater si dovedește numai а 
nitatea limbelor arice cu cea sanskrità din care deriva 
(de si nici acolo nu se prepune cuvintelor vocala pa“). 

Nu pot trece cu vedere cele snsfinute la urmă de 
dl. Pluskal, adică: cà Ungurii care ай fücut incursiunea 


4, Vezi: „Arhiva“ No, 2, 1899. 











2 Dări de samă 


in Panonia cu Arpad, ar fi fost Slavi; aceasta este culmea 
non-senzului, nici ni se dovedește in mod istorie. Aseme- 
nea nu este de crezut, că о mînă de Cumani, care ай 
invadat Ungaria în secolul al XII-lea, să impună unui ро- 
por intreg limba lor, asa cà din pretinşii Slavi să nu mai 
rămînă nimic: si, dacă elementul cumano-maghiar a fost 





atit de superior, cum se face că nu s-aü maghiarisat Ro-. 


ünil, Slovacii, Croatit si alţii се se găseaii sub dominaţia 
maghiarilor? Dar numele lui Arpad si a generalilor sii, 
oare slave ай fost ? 
Сї Romänif sunt locuitorii mai vechi ai Ungariei de 
cit Maghiarii, despre aceasta nimene, care cunoaşte, istoria, 
nu se poate indoi, doară numai vre-un Maghiar şovinist, 
care, precum dl. Pluskal vrea toate sü le slavizze, si el 
din partea sa vede toate numai prin prizma ungurească. 
Ideea d-lui Kaplan despre origina cuvintului „Valah“ 
(din val-ohna, wolle, vlies, vellus, adecă lină si sufixul de 
ach), de si în realitate nu se potriveşte, totuşi ar putea 
avea oare саге senz, dacă numele de Valuh n-ar fi fost 
atit de intins, cel puțin in timpuri vechi, si asupra Ro- 
mâniei occidentale, si dacă s-ar putea dovedi că toți Va- 
lahii ай fost ciobani. 
aceasta termin explicafiunea mea asupra artico- 











lului d-lul Pluskal, rugindu-l să dovedească ideile sale pe 
baze istorice, de oare-ce intr-altfeliii literatit si istoricii 


nepărtinitori, nu pot nici într-un chip considera cele sus- 
tinute de el ca juste. 


Apendice lu articolul Despre origina şi numele Valahilor 
de Dr, Pluskal, publicat in Sbornik Spolecnosti ve Valaskem Mezirici. 


Extract. 


DI. Dr. Pluskal publică in No. 4 al ziarului „Sbornik 
Spolecnosti Musejni“ din Mezerici Valah un articol, care 
conţine următoarele puncte, la care am răspuns in articolul 
de mai sus, 



















Dări de samă 53 


1) DI. Dr. Pluskal arată cá dl. Vaclavek în arti colul 
| йй, a cărui traductie s-a publicat in уа“, bazează 
ideele sale numai ре hypoteze, inchipuiri și vederi pe 
nale, iar nu pe baze istorice, și prin urmare va complect 
in mod istoric cele arătate. Spune apoi cà Valahit (Valasi) 
aii fost părinţii cei mari, care ca oameni de iniţiativă mu- 
| (ай pe cei deslipli de locul originar, la alte locuri, unde-i 
A si conduceaü. Valahii ай fost aborigeni in Gri si țările 
i balcanice, si Greci (de oare-ce п-ауеай litera V) îi numeau 
| Ç Pelasgi (adecă V—P si sg=s). 
Ë Apoi s-ait Zat in triburi, numit in limba cehi: 
| 











celed (d se pronunţă gh înainte de, precum se pronunlà 
in Moldova spre exemplu, vorbi=vorghi) si diu acest. nume 
- de trib, deduce cuvintul de Celp. 
т La urma urmei sustine că toţi acești Valahi si Celli 
n ай fost Slavi. 

Valahii, după ideea d-lui Pluskal, s-aü 
veacurilor peste Dacia veche și ай ajuns pin 
Le sai așezat mal cu seamă imprejurul Car 
Moravia Sud-Esticá, fiind in legătură cu Slov $ 
care după ideea d-lui Pluskal se numeaü atunci Quadi. 
Mai departe п-ай ajuns Vulahii Carpatieni, de cit pini la 
riul Morava, iar dincolo de acest гій a locuit marele po- 
por al Boilor вай Boernilor, şi că acest popor ай lost slav, 
de oare-ce urmașilor, care $6 numesc astăzi Cehi, vorbesc 

E limba slavă curată, si prin urmare fiind Celjl, aceștia nu 
4 puteaü fi de cit de rasa slavă. 

2). Arată că dl. Safarik in opul кай: „Starozitnosti“ 

Е a spus un mare non-senz, arătind cà „Вой“ ой disparut 

în anul 45 înainte de e rist, si că aici терра să fie чш 








ilit în cursul 
la Alpii si 
ina la 


















rebiste (pe care ‘dl. Pluskal il numeste Borivois a), 
| aceştia unindu-se cu Hebreti, ай luptat cu C 
i 9 invingindu-i, i-a asezat in баһа. 
f 3). Susține că Mercynia sylva. (nemteste Harzwald) in 
a realitate se numea Ногасіпа, si prin urmare о dà ca do- 
> vadă, că acolo ай șezut Slavi. 
4). Conchide că atit Valahit Carpatieni, cât si strămoșii 
lor veniți din Asia, ай fost de naţionalitate slav 
Ў avut chiar la aşezarea lor numele comun de Valah 

















K 
В 
H 


d 
] 











81 Diri de sumă 


a-l fi putut căpăta de la străini, si cu atît mai putin de 
la Хеш. 

5). Geţii asemenea aü fost Slavi, și pentru aceasta sà 
sprijine pe Teofilact, care zice la un loc: Getae seu quod. 
idem est Selavini. Getae hocenim illis (Sclavinis) nomen ve- 
tus est. Teoph I, 3, c. 7. 

lar Valahif Carpatieni se numeaii în istorie Curpir, 
(adecă Croati). Si de oare-ce Croatit fără îndoială, ай lost 
Slavi, si Valahii trebue să fie tot Slavi, şi n-aü avut nevoe 
sä se slavizeze. 

Арої urmeazi сй la anul 105, a sosit timpul trist 
pentru acești Slavi, adică cu năvălirea Romanilor, si ай 
perdut libertatea; iar Traian a umplut golurile lăsate de 
locuitorii Daciei, prin colonişti romani, cu care restul a- 
mestecindu-se, limba curat slavă s-a stricat si s-a format 
limba romină. 

6). După ce combate că pastorii romin! din Galiţia 
ar fi putut coloniza Valahia moravä, fiind-cá în Galiţia n-ai 

istat Romi; trece la origina numelui Valuhilor, si 
à a dovedi, că uu Nemţii puteaü să le dee acest nume, 
de oure-ce de abea în secolul al XII-lea, ай început a se 
strecura prin Moravia. Ў 

7). Combate ideea, сй cuvintele arătate de Miclosici, 
Bartoș, Burada ete., ar putea sà dee vre-o dovadă despre 
romünismul Valahilor moravi,si că aceste cuvinte nu de- 
cid nimic. Mai arată cite va cuvinte, la care în vechime 
Slavii ar fi antepus litera а, care in cursul timpului s-ar 
fi perdut, spe exemplu: bacia=abacia; ban=aban; baron 
abaron з baga=abasa ete. 

Nu este nefundată ideea, că Valahit Moravi ar fi oare- 
cum înrudiţi cu Românii, вай cel putin cu aborigenii lor 
Slavi, dar este nefundat, că elementul maghiar este mai 
vechii de elementul romin. Căci precum spune dl. Plus- 
kal, Maghiarii ѕ-ай aşezat in Ungaria în seco'ul al XII-lea, 
sub nume de Cumani, pe cind сеї sosiți cu Arpad, ar fi 
lost Slavi!!! Straniü chip de expunere si înțălegere a 
faptelor istorice ! 



































G. Nether 





DOCUMENTE 


1)6961 Iunie 12 (1453) 


+ Милостїю Божією mhi SAEAAHADA BOEBOA. FONAADA 
sem М\олудвскои. Знамените чиним nekm нашим листом || 
КАСКА KTO NANA очуонт ИЛИ El QONCMMUMUP NTSWH. WME TOTH 
истинны наши CST, нима бималўтүнсүлү ú Raaou 
Xopmeckya n I|le (pan түнсүлү н Iwan Xopaeck SA asm 
пам право и с'крио, wkm мы ви | д'Бвши правую и в®рнүю CASI- 
кою AO HAC. 15АЛОВААИ ЕСМИ Hy WCOEH2Ió NAWS  MMAOCTIO H даровал 
есми има | оү namin eman една село HA Богдан®& nanma X o p í E- 
їйї к уолу ин у... прінде np мами [и npka нашими коры [n no wy] 
aa доврою HOMO и ирода HAVA wr своего оүрика едно село na Богдан® 
НАИМА | TS WCEUIWH ZA NF SAAT TO RACE БИШЕ ПИСАНО. 
AA ECT HAW оүрик. H сх Rack доходом [MAA равию] и ATEN иу 
равно и OYHS | чугом HYZ H прдоүн8чатом Wy. н NPAYISP'RTOM MX- 
M BACEMS HX HENOPSLWENNO HHKOAMASE на Ek. A үотар || TEM селом. 
по CTApAMS ҳотарв. кеда их БЕКА WiRHEAMH. A HA "TO ЕСТ B'RPA НАШЕ» 
го FOCHOABA више пислинлго || Ялезандра БОЕБОДЫ, и Б®ра кор HAtUHX, 
BRA ПАНА EpAERHNA дворникл. S fpa nana маноила, Б'Брд NAHA CTAH- 
мюла || в'ра пана n'B'rpa DpAKAAARA. &'pa пана (ANA пынтеч B'EpA nana 
Rosmn шандровича. ekpa nana Boeru бры | ша. вра nana Bocre 
дановичә, в'Ера панд шандра XpANOCEKOTO ||. E. п. 'гадора BACROBHNA, 
spa || nana [ragopa монки. в. п. ҳодко КрЕцевичд. к. п. Г'очрича] 
в. п. pAAYAA пыска | в. n. Голна [чашника).... || lips fiind rupt ||... 
Апо НАШЕМ живет... || ...нЕпәр8ших нашего далиїа || ами,..оүтерадил H 
оүкр'кпид.... право и R'kpHo cages. A MA БОМШЕЕ | кр'Бпость roms 
RACEMS БМШЕПИСАННОМЕ БЕМБИ ЕСМИ Hawens DANS !А\нүлил8 Awro- 
BETS || ....писхти H MANS near прив сити KCEMS AHCTS. НАШЕМ. 


пис, ASka оү. Gouaga, gakTo. хөцда 
lonie Bi. 





Ie таа ws 






































ur 86 Documente 


Traducere 


Cu mila lui Dumnez îi Noi Alexandru Voevod, Domn [irit 
Moldovei, înştiinţare facem cu această а noastră carte tuturor, cui 
vor vedea-o sai o vor audi cetindu-li-se; iată că aceste adevărate 1 
slugi ale noastre, anume Sima Tunsulu si Bälos Horjiscul si Str- ў 
fan Tunsulu si Ioan Horjescul, ай slujit поца cu dreptate si cre- 
dint, pentru сагі пої văzind dreapta si credincioasa slujbă cătră 
noi, ne-am milostivit din deosebita noastra milă şi le am dat lor 
în {ага noastră un sat pe Bogdana anume Horjdsti, care le-a... 
se»Inaintea noastră si înaintea boerilor nostri... de bună voe si 
le-ai vindut lor din al йй uric un sat pe Bogdana anume Tur- 
sestt drept 83 z'o[f acela tot seris mai sus (P) să fie lor uric si 
cu toate veniturile, lor deplin si copiilor lor deplin si nepoților 
lor si stränepotilor lor si restränepotilor lor si la tot neamul lor 
nerusuit nici odinioară in veci, Таг hotarul aceluï sat pe vechiul 
hotar pe unde din vechi a umblat, Таг la aceasta este credința 
domniei noastre mal sus scrise Al zamdru Voevod si credința bo- 3 
erilor nostri er, р. Braevict dvornie. cr. p. Маной. er. p. Stanciul. ч 
cr. р. Petru parc. cr. p. Oană Pintece, ег. р. Cozma Sandrovict, 
cr. p. Coste Oris. сг. p. Coste Danovici, cr. p. Șandru de la Hitr- 
lăă, ег. p. Tador Vascovicl, er. p. Tador Moca. cr. p. Hodco 
Crejevict. er. p. Gduriet, сг. p. Radul Piscu, cr. p. Goian pa- 
harnic... iaz după viața noastrá... să nu strice dania noastră, сі 
s'o intărească si s'o imputernicească,... cu dreaptă si credincioasă 
slujbă. Jar spre maj mare tărie a tuturor celor scrise тїї sus am 
poroncit credinciosului ncstru pan Mihail log. să scrie si pecetea 
noastră s'o atirne la această carte a noastră, 

Seris-a Luca in Suceava la anul 6961 (1453) [unie 12. 

NOTA. Pecetea ruptă, pergamentul e gros, dar foarte ros la încteoluri 
şi chiar ros de șoareci. Originalul. fiind foarte șters presintă greutăţi la cetire ; 
apot pasajul subliniat. „Tunseștt drept S3 zloți" e acris de altă mâuă și сп айй 
cerneală, si faţă cu pachetul de acte al Dogdane! prezintă o îndoială, dacă nu 
|} cumva vre-un interes ulterior, a motivat scrierea aceluf rind; origina'al ne a 
fost comunicat de Pr. І. Antonovici, din Bärlad, care stadiază actls Bogdanit. 

















Mace Romeo мы Gre DAN воєвода господар ҳемлн Молдав 

скон. ЭНАМЕНИТО чиним HECAM — MICT2M НАШИМ BACEM КТО HAHEM. 

4 OYEpH'T МАН EFO WTSWH SCAMUIM'T KOMERE. "TOTO. l KOMS RNMIT TIOTpERM SA, 
i npinawina npka нами H npk SOMH НАШИМИ ROAPBI ВЕЛИКИМИ H 
моко ун мь1. H никим дииприсилә || ANN. CASTA, nan ВБрны ПАНК 

\ "TOAAEDA 5ВЫШРАААС® TPH CHOHAM. СЕСТрАМИ, СТАНОЮ H Ларенсо H MA- 
р5шкою и потокмилис® уны || Sc Посполно HX доБрон воли TA WETA- 
МОИ МУНЫ БрАТ8 CECEMS NANS TOAAEpS ZBMHIJAAM, ЕДНО СЕЛО NA- 





| 2). 6977 Oclombrie 25 (1469) 











Documente 87 


MAR ceas 5 B ИЕЛЕ И ГДЕ ЕСТ ЕГО pom na Богдан, a ЕГО 
SHM TpEX сестрам. станы, H МАрЕНЫ. и мар8шци. ово на Было 
EMO ceno НАМЕ ШЕркАНЕШ и [иа Богдан. ино мы Baum 
МЕЖДү HX Дорои воли H 'ТОКМЕЖ. HA TO A Mbi TAKOM ЕСМЫ ДАЛИ H 
ПоТЗрАДИАИ HM SCHA NANS 'TOANEPS XEMIJIAAS СЕГО-СЕЛО ERHIJIEMEUI ГДЕ 
ЕСТ ero дәм. на Богули$. à ЕГО CECTDAM ЦЮБЫ ИМ RRIAO СЕЛО ШЕрКА- 
нин Ha Богда. цовы мм WTHAC | SHAO Брик CA БАСАМ ДоҲоДом 
ПЕПОрЕШЕНО NHKOMERENH, SEM NA Elk им и ДАРЕМ HX, И BHSIATO 
wy. н npckSuswarow ny и прмшБрКтом иу и ЕА |; CEMS ПЛЕМЕНИ HX 
кто им наиклиҗ!їїн [ussephr]. A XoTApb TAM CEAAM IJOBA По CTA- 
POMS Hy үотарю RRIOÏIO к8ды их B'RKA WZGHBAAH. A НА TO ЕСТ ВЕЛИКА 
MARTEpPHA CAM POCHOABAAMI вишписаниаго мы Стефан воєвода H 845- 
NORNEHNI CHh AAE3AHAPA … воари пан (PTAHNSA пркҳлає | Б'Елоградски 
M CHA Его DANA MbIpZA. ПАНА ÑAAHKSA H снь го Пань ASMA Старости 
ҳетинскаго пан [oan прҳкллав Келїєнскаго | и nans Ислка дворник, 
M пан [s&'kapo] прҳкҳлав в'Блоградскы. nahh SARSA HDAKAMAR NEMEI- 
скы, и панк... пракҳлав Килїнскаго [| -NANA iere готи... || чокырлие и 
банк... [юга] постелника | nann Негрило sumta пан Лека cTor 
ика, DANA Har комисл. инн дснт Wr наших волры молдавсых, 
WEMIKNIY H MAANX. а HA ЕВАШЕН | Kp'knocr TOMS БАСЕМБ БИШЕПИСАН- 
HOMS КЕМБЛИ ЕСМЫ НАШЕМВ E'EpNOMS NANS TOMA AWroAETS (писа) тин 
Hawg печат. прив'Ксити | и печать волрь наших прив” сити KCEMS 
НАШЕМВ MICTS. 


пис. Greyko 8 Ïacoy KaTo XAUOS Wy. KE. 


Pergament ros si rupt in 6 bucăţi; comunicat tot de Pr. І. 
Antonovici din Bârlad; Uricul a avut 6 ресе(ї; se păstrează bor- 
tele toate triunghiulare, iar snurul de la 4 peceli e mic si ros: 2 
сй gnur ros, si 2 eu albastru. 


Traducere 


Cu mila lui D-zeü Noi Stefan Voevod, Domn ţării Moldoveï, 
înştiinţare facem cu această carte a noastră tuturor cui vor căuta 
pe dinsa, ori vor auzi-o cetindu-li-se, cui va fi de trebuinţă să stie; 
ială că ай venit inaintea noastră și inaintea tuturor boerilor nostri 
a mari si a tineri (mici) si de mime silit! sluga noastră credin- 
cioasă pan Toaderu Zviştală si cu trei surori ale sale cu Stana si 
Marena si Marugca si S'aù invoit toți la ua loc si de istov de 
bună voia lor si ай lăsat fratelui lor pan Toader Zvistalä, un sat 
anume satul Zvistelesti, unde fi este casa, pe Bogdana, iar celor 
trei surori ale sale, Stanei si Marenei si Marușcăi să le fie un 








88 


sat anume Serbünesli pe Bogdana. Deci пої väzind între ei de 
bună voe tocmală pentru aceasta, si пої asijderca le-am dat si le-am 


intărit lor tutaror, panului Toaderu 
unde î este casa, pe Bogdana, iar surorilor sale să le fie satul 


Serbanesti pe Bogdana, 
nerusuit пісі о dünàoará in ved, lor si copiilor lor şi nepoților 


lor şi stránepotilor 


care li se va alege mai de aproape. Jar holarul acelor sale să [iv 
pe vechiul lor hotar pe unde din vezi a umblat. Si la aceasta este 
marea märturie a însăşi Domniei meala mai sus scrise Not Stefan 
Voevod si a prea iubitului fiù Alexandeu..... boeri pan Slanciul 
parcalab Belgradului şi fiul вай p. Mirza, р: Vlaicul si fiui său p. 
Duma staroste de Hotin, p. Goian parc. Chilieï si p. Isac vorn. si 
p. Sbisrea parc. Cetaţei Albe, р. Albul pare. Neamului si p 
pan Fete Goteá... p. Ciocärlie, si pan … Iuga pos- 
grilà pabarnie, p. Luca stolnic, pan Neag comis si 
ай fost şi alţii din. boeril nostri moldoveneşti a mari si a mici. 
Таг s-re mat mare lârie а 
osului nostru pan. Toma logolàt să scrie si pe- 
aine si peceţile boerilor noştri sd le alirne la a- 


ctastă carte a noastră. 
A scris Stetco in lași, la anul 6977 Out. 25 (1468), 


parc. Chilie 
telnic, pan 








poruncit credincii 
cetea noastră s'o 


OBS. l'on mentul e seris de Etetco, un 
timpului. Fudeo era rutean, 


propri în formularul 
in multe orage în cel 




































Documente 





Zvistalà pe acel sat Zvistelesti, -. 
ea să le fie lor dela nor uric cu toate veniturile 


lor şi preastrànepotilor lor si la tot neamul lor, 





tuturor celor ce s'a seris mai sus am 


ul din сеї mat гай сартай ai 
dovadă rutenismele sale din text, cum gi stilul вай 
deal al actului, Steteo a întovărăşit pe Ștefan cel Mare 


20 ani cit a fost diac. 
Gh. Ghibănescu 


















NOTITE 


Morala militará 


Acum doi ani s-aü îmbogăţit programele de inväfämint ale 
șeoalelor militare inferioare si superioare, cu cite-va chestiuni de 
morală militară, 

Insămnătatea noilor cunoştinţi, se impune singură mintel, 
de aceia argumentele ce s-ar aduce în sprijinul introducerel lor 
in programele şcolare, vor părea slabe; de alt-feliü acelaş lucru 
s-a intimplat, de cite ori s-a incercat a demonstra teoretic, un 
adevăr luminos pe саге inteligența si l-a apropiat singură prin- 
tr-un felii de instinct propriu. 

Totuşi, nu e poate de prisos а stabili importanța moralei 
militare, sprijinind-o pe un examen de fapte. 

Ştiinţa modernă, îndreptindu-și cercetările asupra societäter 
omenești, s-a convins că societatea, statul, e si el un organism 
dotat cu traii propriii, în consecință că viaţa şi activitatea sa, e 
regulată de legi, că el naşte, creşte şi moare în respectul a- 
cestora. 

Mai mult chiar, s-a văzut că o sumă de indivizi, legaţi prin 
interese comune, trăind aproape în aceleași condițiuni, aleätuese 
un organism distinct a cărui evoluţiuni sunt si ele dictate de legi 
fixe; diferitele institufiun, diferitele societăţi sunt dar organisme 
mici însă complecte, datate cu o existenţă proprie, deci si cu legi 
specifice, räminind supuse si consemnelor generale, саге să exercită 
asupra statului din care fac parte. 

12 





90 Notiti 


Dintre toate institutiunile creeate de nevoile timpului in 
statul modern, cea mai remarcabilă, e fără îndoială institutiunea. 
armată, dreptul s&ü de intäictate, sprijinindu-se de o potrivă, pe 
numărul mare de indivizi ce-o aleătuese, ca si pe condiţiunele ex- 
ceptionale de traiü ce li se impune. 

Armata fiind fiinţă socială distinctă, bine afirmatá; îşi are 
activitatea sa dirijată de legi proprii. 


Rind pe rind ştiinţa a enunțat legile după care societatea 
întreagă вай unele din organismele sale de căpitenie evoluiază, 
născind ast-feliii ştiinţele sociale şi morale, obiectul moralei fiind 
tocmai însumarea legelor si preceptelor саге instruese conduita in- 
dividului in societate. Odată stabilit definitiv obiectul moralei in- 
semnátatea ei rámine demonstrată. Pini acum armata nu şi-a gru- 
pat încă într-un condice moral legile, ce impune conduitei celor ce-o 
alcätuese, această sarcină revine oficerului, căci cunoașterea legi- 
lor unui organism social, se sprijină pe o cunoaştere amănunţită 
а structurei intime a acelui organism. Judecind ast-feliüi m-am 
crezut în drept а expune cite-va observa(iuni asupra programului 
care prevede studiul moralei militare. 

Plecind de la principiul necontestat că: morala militară, е 
un ambransament a moralei generale, fiind o specializare a acestui 
е logic ca studiul вйй, si se sprijine pe cunoştinţele generice do- 
bindite din studiul moralei generale. 

Ori programul de care am amintit, pune eub militará 
printre cunoştinţele ce urmează a fi dobindite cu primul an de 
Studiu al seoalelor militare inferioare, pe cind morala generală nu 
se predă de cit in ultimul an, după ce s-aû cistigat cunoștințele 
elementare de psihologie si logică, ре care se sprijină etica. 

Acest fapt constitue o violare a principiului fundamental si 
universalmente admis, anume : cunoștințe trebue predate cu or- 
dine progresive si pornind de la simplu la compus, adecă urmind 
tocmai evolutiunen naturală a desvoltäreï facultăţilor mintale. 

Ce s-ar zice oare de un program, care ar stabili ca algebra 
şi descriptiva să se predea cu anii intiiñ de invätämint iar aritme- 
tica si geometria plană, in cel din urmă ? 

Analogia e perfectă. 

E absolut necesar dar, ca studiul moralei militare să fie a- 
minat, incépindu-se predarea științelor pregătitoare infelegerei 








Кош 91 


sale, adecă a filosofiei; de îndată ce mintele elevilor vor fi des- 
tul de robuste pentru а asimila abstractiunele de care aceasta 
știință nu se poate despărţi. 

Procedind ast-feliü, elevii vor putea înțelege si mai uşor, si 
mai complect preceptele morale, şi se va incunjura tot-odată pri- 
mejdia creată de programul actual, care expune morala militară, 
un element atit de necesar educatiuneï ostäsesti la desgustul in- 
drituit ce inspiră tuturor un lucru pe care nu-l înţelegi și pe 
care eşti nevoit să-l repeti papagaliceste, fiind-că ti se cere să-l 
sti. 

О schimbare a programului de invätämint în senzul indi- 
cat, e deci absolut necesară. 

Sub-Locot. A. Vojen. 


Istoria naţională în Istoria universală 


Raport adresat D-lut Ministru al Instructiunet publice 
de G. I. Ionescu-Gion, Inspector general al Invăţămintului se- 
cundar, Bucureşti 1900. 


DI. Ionescu-Gion deplinge modul cum se predă si se învață 
Istoria in Liceile noastre, supunindu-se pe cit se poate mai mult 
Istoria universală, în legătura sa Istoria națională, După mai 
multe exemple, d-sa încheie : 


„Aceste exemple şi altele multe arată, D-le Ministru, că 
Istoria universală poate servi, în decursul celor 3 ani de studii 
liceale, a improspăta continuu, desvoltindu-le, cunoştinţele се e- 
levii ай despre Istoria patriei din clasa a IV-a primară si din 
clasa a patra gimnazială. 

In limitele ce ni sunt permise de natura Istoriei noastre 
nationale, am ajunge si noi la aceeași ţintă са si istoricii si pro- 
fesorii franceji si germani: am vorbi elevilor cit mai des de fap- 
tele cele mari ale strămoşilor si le-am inlesni privirea deplină а 
unor tabele din Istoria universală, şi anume a acelora in care ei 
ar vedea pe Romini mergind alăturea cu cele mai mari popoare 
europene, spre cinstea neamului si spre marele bine al omenirei. 

Ast-feliii s-ar putea face Istoria naţională în si prin Istoria 
universală“. 





p— n 





92 Notiti 


DI. Vaschide publică in Revue Blanche din Paris un studiu 
asupra mişcărei intelectuale din Romănia. 

Studiul ar fi bun dacă dl. Vaschide ar fi îngrijit măcar ìn- 
tru cit-va corectura numelor romănești, aproape toate schimonosite 
într-un chip îngrozitor. Aşa Gheorghe Lazăr este dat ca Shearghe 
Lafar. Muntenia e scrisă Muntevia. С, Negruzzi devine С. Ne- 
sruffi, iar pentru fiul săii se găseşte mai armonios a-l numi Ne- 
grulzi; N. Gane devine N. Sane; Duiliu Zamfirescu, Dusliu Tam- 
firescu; Convorbirele literare sună Convobici literari, si se laudă 
foarte mult minunata novelă Busciana. Cine o fi Voltrutfa, asta 
numai dl. Vaschide вай za(arul francez poate stie. Madamo Poni 
credem că desemnează pe d-ra Matilda Poni. Cincinat Panelescu, 
Raul Staori, Gh. dia Moldova, Flimon, Noltora, Sherea Dobro- 
geanu, Dumlreseu, Haralonel Lecea, Bengesca, Dalespa, Polipu 
Meciunesti, Petrini Salalgi, Pamfirescu, Теорагї, Grigoresco, A- 
mon, Antactrino!! Lukian, Algrar Scorzeseu, Aurel Condrec. 

Credem ей dl. Vaschide cînd a ingirat numele romăneşti, а 
făcut-o spre а le face cunoscut Europei. Frumoasă cunoştinţă! 
Ne m însă, eum de n-a fost pocit si numele autorului în 
ambrosiana. Articolul, credem, că i-ar fi plăcut tot atit de putin 
precum va plăcea nenorocitilor autori, poeţi, pictori, actori etc., 
sacrificați de d-lui pe altarul zefáriel. 





X. 


D-nul D. G. Boroianu profesor la seminarul Veniamin din 
Таў, a publicat un manual de Drept bisericesc în două volumuri, 
lași 1899; cel Liü cuprinde canoanele ce sunt explicări; cel al 
II-lea expune organizarea bisericeï romine. Lucrarea este merito- 
rie și dă o icoană deplină a tuturor normelor diriguitoare ale bi- 
sericei ortodoxe romine. 


D-nul D. Maxim preşedintele Trib. Secţia a II-a Iași, a scos 
la lumină o importantă broşură de Drept internaţional, privitor 
la Comisiunile rogatorii, despre care „Arhiva“ se va ocupa maf 
pe larg intr-un număr viitor. 





IASI — ТІР. Н. GOLDNEK. STR. PRIMARIEI No. 17. 





ARHIVA 


ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE $I LITERARE 


DIN IAȘI 














Anul XI. Martie și Aprilie 1900. No. 3 și 4. 











A. D. XENOPOL 


0 călătorie la Dorna in Bucovina 


(Urmare). 


v 


Excursiunea la Haituri 


Plecarám din Dorna cu trásurile cătră Cândreni, 

unde gustaràm din minunatul bureut ce iesă dintr-o 
stincà si se-seurge prin un jghiab' într-un avuz. Ne 
 Oopriràm putin la preotul din Cándreni, Iliufä, de la casa 
„căruia, aşăzată lîngă biserică, se vede cea mai frumoasă 
cîmpenie. Dimbul pe care sunt clădite casele și biserica 
este înconjurat, ca un are regulat de cere, de riul Dorna 
care pare a-l încinge cu un „braţ desmierdător“. Peste 
rhi se întinde o cîmpie colorată cu cele mai bogate nu- 

. ante ale verdelui; ea este dominată de două dimburi 
„mai apropiate, acoperite cu o rariste de brazi, si totul 


1. Ulucul de lemn prin care curge apa dintr-un izvor, 



















— 


| 
Ë 
Ё 
Ё 
Ё 


— aee 


"em: 


94 





A. D. Xenopol 


este încununat, ca fund de tabloü, de niște munți înalți 
acoperiți cu păduri de brazi seculari. Din coloarea aces- 
tora care se preface pe nesimţite, din verdele închis si 
aproape negru, într-un albastru suriii care odihneşte pri- 
virea, treci pe nesimţite la vinátul orizonului. Din Сап- 
dreny plecarăm mat departe, prin Pilugani, cătră Poiana- 
Stampei. Pe cît orizonul este restrins din Dorna pînă în 
Cändrenÿ, cum ajungi la Podul-Alunului, el se desface 
de odată într-o panoramă din cele mat märete. In stînga, 
se înalță Ousorul la mai mult de 1000 de metre, de * 
formă conică regulată, ca aceea a unui oŭ, acoperit cu 
brádet pe poalele lui, iar corpul si vîrful lut asternut cu 
o iarbă deasă, pe care de jos se văd mișeîndu-se niste 
puncte albe, vitele ce pase pe el. In dreapta, se întind 
dincolo de dimburi forme curioase de munţi, unul as- 
cuţit ca o suliță care și poartă numele de Ascufitul ; alit 
în formă de turnuri, si dindărătul tuturor, sămănînd mar 
mult a nori de cit a munte, Piatra Dornei, tinta călăto- 
гіеї noastre, prezentind două gheburi eurmate prin o 
imensă prisloapi*. ° 





Cînd ajunseräm în Pilugani, vizitarăm biserica ridi- 
cată de Pintilie Vleju din Căndreni. Din turnul clopot- 
niteï privirea este impunătoare. Ochiul cuprinde de o- 
dată un orizon imens, mărginit în stinga de Ouşorul 
care, văzut din depărtare, desvoltă toată măreţia propor- 
{Шог sale, învălite într-o ceaţă strevázie. Din față, cîr- 
duri de munți, aruncaţi unul peste altul, în mijlocul 
cărora Piatra Dornei se coboară și ea din cerul vaporos 
pe pămînt, între fraţii ваї, pierde maiestoasa ef înălțime 
si aproape nu se mat deosebeşte de ceilalţi munți; iar 
departe în spre dreapta, alți munţi puternici par a arunca 
pînă în ceruri goalele lor titve, asemenea cupolelor u- 
пеї imense catedrale. E Măgura de la hotarul Ardealului ; 
Stinişoura се pare a fum din dosul ei. 











Bisericuța zidită de Vleju in această poziţie incin- 
tătoare este un monument indestul de măreț, între mo- 
destele case presurate in cale piná la ea. Constructia 
еї a costat pe acest locuitor aproape 2000 de galbeni. 


2. Prisloapă вай prislop se numeşte curmătura pe spatele 
unui munte, in forma unei tarnife. 








O călătorie la Dorna in Bucovina 95 


După vre-o două oare de cale ajunserăm la Poiana- 
Stampei, unde trebuea să petrecem noaptea. Inainte de 
culcare, fâcurăm o preumblare înainte pe şoseaua care 
ducea spre Măgura, și pe care era să o părăsim a doua 
zi, pentru a apuca spre Haituri, pe un drum lateral. Era 
o lună са ziua, învălind ‘in blinda et lumină fermecăto- 
rul tabloii ce se desfásurase sub ochir nostri, la lumina 
scînteietoare a soarelui. Soseaua apuca cátrà o vale, unde 
intra într-o pădure de brazi înalți si deşi ca un perete, 
care pădure se întindea la oare-care îndepărtare de şo- 
sea, lăsînd pînă Ја dinsa un tápsan de iarbă. Câtră fun- 
dul acestei văi, descoperirăm un ccho foarte frumos. 
Unul din noi strigă cu o puternică voace de bas: Lupu, 
si după câte-va secunde glasul páduret reproduse, în li- 
nistea deplină a serer, aceste două silabe cu un ton a- 
dine, trist si melancolie care părea cà iesă din mărun- 
taile pămîntului. Fără de voie tresáriràm ca cuprinși de 
o tainică groază, cînd de odată auzirăm pare că soptite 
de virfurile brazilor, са lina adiere a unui vint, iarăși 
cele două silabe, reproduse cu un ton dulce, desmierdă- 
tor și pare că sagalnic. Traserăm un pistol. Efectul fu 
extra-ordinar. După ce-i răspunse din fundul pădurei un 
bubuit ca al unui tun, începu о păriitură strașnică a 
tuturor munţilor, în care pareai că se rup păduri întregi 
sub un orean îngrozitor; apoi urmă o clocotire din ce 
în ce maï întunecată, ca si cînd o mare вай un fluviü 
puternic ar fi repezit valurile sale în văile din ce în ce 
mai îndepărtate. Zgomotul se părea une-ori că se pierde, 
si numai cît il auzeat umflindu se în altă parte, si abea 
după trecerea unei întregi minute, el se stinse, și pădurea 
intră iarăși în liniștea ef obicinuita. 

A doua zi dimineața, ceva după răsăritul soarelui, 
apucarăm cátrà Haituri. Inainte de a cobori valea ce 
duce în pădurea prin care eram să mergem ріпа acolo, 
văzurăm încă odată tabloul cel frumos al munţilor sub 
un aspect cu totul noii. Soarele străbătuse prin vălul 
gros de ceață ce-i acoperise lumina, rupîndu-l in mai 
multe locuri, și främintindu-l în toate părțile, pentru a-l 
alunga de pe pămînt. Ceaţa își stringea necontenit man- 
tia ет forfecată, trágind-o cînd într-o parte, cînd in alta, 
descoperind unele puncte ale tabloului si învălind pe 











96 A. D. Xenopol 


altele, încît dădea ochiului necontenit surprinderi noue. 
Pe dealurile îndepărtate, picla oprindu-se putin, lua de 
departe aspectul unor straturi de zăpadă, care acopereati 
pămîntul, atirna în fulgi de pe arbori, umplea văile, se 
desprindea de pe înălțimi, încît aveai în mijlocul verei 
privirea înșălătoare а ierneï, 

Prin pădure, calea merge necontenit pe malul rîului 
Dorna care, fiind pe aici mai aproape de obirsie, curge 
mult mai repede si may vii. Drumul prin pădure nu 
era de loe monoton; din protivă tablourile se schimbaŭ 
la fie-ce pas. Cotiturile munților făceau de treceam ne- 
contenit din amfiteatre in amfiteatre, cînd înguste, încît 
piscurile munţilor păreaii cà se ating, cînd largi si spa- 
fioase, dînd o deplină intrare bogatelor raze ale soarelur. 
Une-ori mergeam pe lingă un părete înalt de brazi supra- 
puşi care асорегеай cu totul muntele pe care eraii inliptr. 
Alte oră vedeam, pe o culme, о pădure tînără de mo- 
lizi si de jnapini * peste care se înălțaii, rari pie 
nişte brazi uriași, părinţii copiilor ce se grămădeau la 
picioarele lor. Une-ori treceam printre doi pârett de bră- 
.digorr tineri, care împiedecau eu totul privirile, fiind deși 
ca o perie. Se luptaü între dinșii cit-va timp, crescînd 
pe întrecutele, pînă cé acer mai puternici, esind învin- 
gători în lupta pentru viață, inàduseaü pe tovarășii lor, 
її uscaü, si її făceau să putrezească, ingrásind pămîntul 
la picioarele lor. Si aici ca în lumea întreagă vedeam 
reproducindu-se legea fatală a nature), care cere ca сеї 
mici si slabi să slujească de hrană celor tari si puter- 
nică. pina din aleea cea îngustă, se deschide de odată 
o privelişte întinsă peste o coastă de munte care pro- 
ducea însă, in loc de veselie, o impresie fntristätoare. 
Era o pădure căzută sub securea omenească. Lesurile 
arborilor morţi si desgoliți de ramurile lor erai trintite 
în toate părțile, unii întinși lingă ceilalți, alții căzuți 
peste fraţii lor, cărora părea că le dăduse ultima îmbră- 
ligare. Asa trebue să хаса morţii pe un cîmp de războiii. 
Mai înainte lăuntrul muntelui era ferit de asemenea pus- 
tin. Cu progresul civilizației, securea destrugátoare se 


3. Un soiü de conifer circit și neregulat, 





О cälätorie la Dorna in Bucovina 97 


urcă tot mat sus cătră inima lor, si acuma brazii bätrini 
de sute de ani aud cu ingrozire sinistrul ef sunet, cum 
aruncă din viață în moarte pe frații cu care ай trăit a- 
tita timp împreună. 

Dar nu numai omul este dușmanul pädureï. Altul, 
maï puternic, maï cumplit de cit dinsul, este vintul. E- 
fectele sale în pădurile de brazi, ale căror rădăcini nu 
sunt pătrunzătoare, ci se látesc împrejur, este îngrozitor. 
O pădure, bántuità de furtună, înfățoșază o încurcătură 
ne mat pomenită: copaci bătrini răsturnați în cale, unii 
din ei întorși eu rădâcinele în sus, trunchiuri groase 
rupte în două, са o vârguță, prin puterea căderei ; copaci 
tineri străbătind prin trunchiurile putrezite a celor că- 
zu şi totul învălit în o reţea nedescurcatä de plante 
agăţătoare, de frunzele cele late ale ferigelor si de muş- 
chiul cel moale si verde; toate acestea îţi fac efectul ca 
si cînd vintul ar fi amestecat pădurea cu pămîntul. О 
asemenea pădure vrăvuită se numește cizături ; cînd că- 
zătura este mai vechie și este acoperită de huceag, spini 
si tufis, iea numele de swidă. Prin smide maï ales se 
găseşte zmeură, cînd atunci locul unde ea se află, se nu- 
meste zmeurig. 

Si natura lucrează deci la propria er distrugere. 
Alt-felii, unde ar mai rămînea loc pentru atitea vieţi, 
dacă moartea nu ar veni să le mai rărească. Totuşi 
este o deosebire între destrugerea făcută de natură si 
acea provenită din mînă de om. Natura îndreaptă ca 
singură ceea ce a stricat. Trunchiurile răsturnate putre- 
zese si hrănesc cu corpul lor nouele odrasle. Pe unde 
omul a tăiat, pădurea dispare, și cu timpul pinza verde 
a finafulut acopere rădăcinele rămase din arborii căzuți. 
Locul unde a fost o pădure ce s-a tăiet se numește în 
popor schelbe, probabil cuvînt înrudit eu chelbe, chelbos, 
adecă lipsit de părul pămîntului, copacii. 

După vre-o patru oare de călătorie prin pădure, a- 
junseräm la Haituri. Un iaz întins, ca de vre-o doi chilo- 
metrii patraff, iezit în o parte îngustă a văiei Dornei si a- 
dinc de vre-o 30 de metri, întinde la soare suprafața 
lui sclipitoare. El era cu desävirsire plin si devărsa peste 
iezătură. Cum ajunseräm, se dădu ordinul de deschidere а 
opustului. Acesta era prins in un surub/de fer, deve 


XE INA 









98 





A. D. Хепоро1 


ridică in sus, invirtit prin un drug ce era purtat de dot 

oameni. Cu cit se înălța opustul si se lărgea deschide- 

rea, cu atîta apa {еа mai voluminoasă, sub enorma 

presiune căreia era supusă. Canalul: de scurgere ега plin 

de o spumă albă care se înălța une-ori pînă la noi, sub 

forma unui abur umed. Vuetul era asurzitor, ca acela - 
al unei mari cascade, Puternica iezătură se cutremura. 

Repejunea cu care apa tisnea din opust era așa de mare, 

că mai multi bolovani grei егай dust plutind la supra- ` 
față, cale de 15 metri, ріпа it aruncă in bulboana, săpată 
de apă, la capătul canalului. Apa este lăsată treptat din 
iaz, pentru a nu se umfla de odată si a nu apuca pe 
plutasi nepregátiti. Scurgerea ei totală tine vre-o opt oare, 
în care timp ríuletul devine spumos și umflat, capabil 
de a purta plutele pe dinsul. 

Intorcîndu-mă la Poiana-Stampet, mă hotáriiü, ina- 
inte de a má inturna acasă, a vedea si muntele Măgura, 
hotarul între Bucovina si Ardeal, de pe care mi se spu- 
sese că priveliștea este din cele mai márefe. După putin 
timp ajunserăm la piciorul muntelui, peste piscul căruia 
trece șoseaua. Cu cit ne urcam, cu atita se desfâceaü 
munții încunjurători, unul după altul, și orizonul se 
lărgea necontenit. De odată după o cotitură se arătară 
la privirile noastre toți munții Bucovinei spre nord; pu- 
tin după aceea la o altă cotitură apărură acer ar Ardea- 
lulu: care se întindeaii spre sud, Mai rămăseseră numai 
apusul si răsăritul închiși privirilor noastre prin dimbu- 
rile dealului. După ce mai urcaräm cît-va timp, ince- 
pură a se desface intiiü culmele cátrá răsărit, și apoi 
iarăși cu încetul acele cătră apus, încît cînd ajunserăm 
pe culme, întreg orizonul se întindea ca o roată imensă 
a căreia centru eram пої. Munţii se întindea sub ochii 
noștri, ca valurile încremenite ale unei furioase mări, cu 
atit mai apropiaţi unul de altul, cu cit eraü mai depăr- 
taţi еї de noi. Pe marginea extremă a cercului, se apleca 
bolta cerească, ca un dom nemărginit, în centrul câruia 
stătea, pare că neclintit, strălucitorul soare. 

Pe virful muntelui era o ciuhă, cum numesc Buco- 
vinenii punctele trigonometrice înălțate pe piscurile mun- 
tilor lor: tot acolo eraü doi stilpi care însemnaii hotarul 
Bucovinei de Ardeal. 









































О călătorie la Dorna in Bucovina 99 


Cînd má intorceam spre casă, o ploaie repede ne 
cuprinse si, pînă să ajungem în Pilugani, tot cerul era 
acoperit de nouri. Regiunea întreagă părea muiatà in 
apă. Ploile căzute pe pădurile încălzite de razele soare- 
lui, se prefáceaü imediat în aburi, care se ináltan fu- 
megind peste arbori si hräneaü, cu puteri noue, norii 
desfundati. Aceştia turnaü iarâşi apa cu cofa, și ploaia 
hrănită de cer si de pămînt, părea că nu are să se mat 
sfirşască, si că un noii potop trebue să înghită această 
frumoasă natură. 


VI 
Cite-va observaţii 


Cit am stat în Dorna, am fost față la o mulțime de 
petreceri țărănești. Lucrul ce părea extra-ordinar, dar 
care este un fapt neindoelnie, este că în tot timpul de 
mar bine de o lună cît am petrecut acolo, ли am văzul 
nici un singur ţăran beat, si cu atit maï puţin vre-o fe- 
mee. Cu toate aceste, cele mai multe petreceri care se 
întîmplă aici Duminica si sărbătorile, se fac la cărciume, 
unde se încinge dantul între cei tineri, pe cînd cei mai 
stătuți se aşază la masă în jurul paharului. Se bea si la 
Dorna, dar cu cumpătare și nu cu abuz; cel mult se 
amefeste unul sait altul, devine cu chef; dar nict-odatá 
n-am avut priveliștea desgustătoare de a vedea pe om 
coborit mai pe jos de animal. Nu am văzut nici un Ro- 
min oborit de beţie, căzind prin șanțuri, cum ii intil- 
nest Duminicele prin satele noastre. „Dacă nu se îm- 
bată oamenii pe acolo, cum pot să petreacă ?* mă în- 
treba un țăran de la пої, căruia îi povesteam impresiu- 
nile mele din Vatra Dornei. 

Iată eum petrec'ei: vin Duminica (căci în zilele 
de lucru nici vorbă nu poate fi de petrecere) din munți, 
unde май toată săptămîna, în orășelul Dorna, și după 
ce ki aici își caută de trebi, la preot, la primărie sau pe 
la dughent, se opresc grupuri, grupuri, pe stradă în toate 
părţile si stau de vorbă glumind, вай spunindu.si ves- 
tile ce le-au aflat pe unde ай fost. Unit se pun pe bàn- 
eile се se află dinaintea magaziilor, alţii intră în ele pen- 





100 A. D. Xenopol 


tru a tirgui cele de trebuință la vre-o nuntă вай vre-un 
botez ce s-a brodit în timpul săptămînei, te 

Duminica se sfirseste, si a doua zi răsăritul soarelui - 
trebue să le lumineze drumul înapoi spre munte. 

La ospäful pe care-l dete primarul, pentru a-și 
serba realegerea lu, stăturăm ріпа la două din noapte, 
»si cu toate că era vin îndestul, nici un țăran nu esi a- 
metit. Veselia era însă foarte mare. Se jucară diferite 
danţuri, însoțite de chiuituri caracteristice, cele mat multe 
glumete si pline haz. In ele se deosebea mai ales un 
fruntaș din Dorna, Ioan Nacu Odochianu, om се are peste 
140 de vite si o întindere mare de pădure si de fineţe. 
Printre danturi, lăutarii întonară о doină, pe versul că- 
reia, jalnic si trăgănat, hazliul poet potrivea niste strofe 
comice, care contrastaü de minune cu melancolia cînte- 
cului. Pe întorsătura finală el întocmi versurile următoare: 


Căci züü banii de pe muncă, 
Unde pot еї să-mi ajungă ? 
lar din cef de pe hotie 

Beaü şi-mi mai rümin si mie? 


Un ris general izbucni in sală, și însuși poetul nu — - 
şi-l putu stápini, cînd ultimul vers se termină. 

Am spus că la cârciumele din Dorna se află puțin — 
rachiü, care nu prea este întrebat de locuitori. Adese-ori —— 
erügmarit nici nu maï fin rachiü prin cărciumele lor. Imi — | 
aduc aminte cà într-o zi, am trecut granița in Romănia + 
si am dat, în Dorna romănească, peste о cărciumă, unde 
cerînd putin vin, Evreul ce o ținea îmi răspunse cà nu 
are, ci numai rachiti ; căci vinul nu se întreabă. Ca do- - 
vadă vie a spuselor Evreului, văzui ciți-va țărani cu 
femeele lor în ultimul grad de beţie, turnind încă în er 
băutura otrăvitoare. Atunci mi-am: adus aminte că pe 
hotarele vechei Atice, mindrit Atenieni pusese un stilp, 
pe fata cáruia ce venea spre patria lor, ef scrisese cu- 
Vintele: „aici este Айса si nu Peloponezul*. Tot asa 
ar putea serie Bucovinenit pe hotarul ce ne desparte de 
ei: „aici este Bucovina si nu Romănia“. 

Am observat îndeobște, în satele din Bucovina, că 
starea lor de prosperitate este în tot-deauna levată de 











O călătorie la Dorna їп Bucovina 101 


lipsa betiei. La пої s-a discutat mult asupra întrebărei 
dacă betia este cauza sărăciei, хай sărăcia cauz бейет. Se 
erede chiar a se fi descoperit o explicare fiziologică a 
acestui vici; anume hrana săteanului sarac fiind neîn- 
destulătoare, el ar fi nevoit să suplinească lipsurile ef, 
prin introducerea alcoolului. Această explicare este pa- 
tronată mai ales de medicii noştri, si пої înşine am ad- 
mis-o in Studiile economice, pe cînd nu vizitasem încă 
Bucovina. Acuma am revenit cu totul de la acea părere, 
şi sunt convins că moralul joacă un rol mult maï în- 
semnat in läfirea saŭ restringerea acestei patimi. Intr-a- 
devär, dacă beţia ar fi o urmare a uneï nevoi fiziologice, 
atunci ea ar trebui să se intilneascá la toți acei ce nu 
se hrănese cu alimente puternice. Cu toate aceste este 
cunoscut că sunt mulți țărani săraci chiar în Bucovina, 
care nu pun rachiü în gură, si care cu toate aceste nu 
sunt mai lipsiți de putere decit acei ce-l întrebuințază. 
Apoi clasa săracă a Evreilor nu se hrănește mai bine 
decît acea săracă a poporului nostru; cu toate aceste 
beţia între Evrei este о rară excepție. In sfirsit călugări), 
care postese mat toată viața lor, hrănindu-se deer în mo- 
dul cel maï neigienie, sunt în cele mat multe cazuri să- 
nätosi, muncitori si trüese foarte mult, ‘deşi nu intrebu- 
infazà băuturi alcoolice. La aceste exceptiunt ar trebui 
să se gindeaseá acei ce vor să facă din beţie urmarea 
unei legi fiziologice, care ca lege naturală nu poate su- 
feri nici o singură excepție. 

După informatiunt pozitive culese în Bucovina, am 
aflat că mat multe sate, adincite în patima beţiei, ай fost 
vindecate pe deplin, prin spornica lucrare а preoţilor 
care adese-ori pun pe țărani să jure în biserică, că nu 
vor mai bea. Ast-feliü cităm satul Liteni lingă Suceava, 
scăpat de beţie prin preotul Berariu ; de asemenea Ho- 
rodnicul de jos, din care ţăranii alungară cu puterea pe 
un Evrei ce vroia să deschidă o cârciumă, lucru се аг 
fi în România mai mult decît o minune. Cînd poporul 
din un asemenea sat vrea să bea, își aduce o balercă 
cu vin în casa unui Romin,la care se adună асе! ce vor 
să iea parte, si beau cit le trebue. Cind стай cufundate 
în patima betier, aceste sate егай sărace átoase, cu 
aspectul murdar si mizerabil. Astazi, ele inflorese si a- 

2 








































102 A. D. Xenopol 
jung tot mai mult a se apropia de starea acelora în care 
} betia este străină. Iată deci dovadă evidentă, că nu sărăcia 
i este cauza betieï, de oare-ce vedem că niște sate sărace, 

sub influența unui exemplu moral, s-au lăsat de beţie si 
t se imbogátese. Chestiunea este atit de interesantă, încît 
ar trebui să se rindueascá din partea statului nostru o 
i anchetă care să o studieze la fața locului. 

Lucru indestul de extra-ordinar, poporatia cea mat 
| putin supusă din toată Bucovina vitiulur betiet este toc- 
t maï cea romănească, pe cînd cea mai bintuità de dinsul 
| este acea ruteană, care este indeobste si mult mai săracă 
| decit cea romînă. Sá nu se creadă că numai țăranii ro- 
| mint de la munte în Bucovina, sunt bogaţi si cumpätatr, 
| Am văzut mai sus starea înfloritoare a satelor ce se in- 
l tind de la granița romînă pînă la Cimpul-Lung. In ti- 
| nutul Rădăuţului, țăranii staŭ de minune; mulți din еї 
1 ай maï mult de 5000 de fiorini avere, si cîti-va întrec în 
bogăţia lor pe fruntașii din Dorna. 
| Cauza acestei stári mai bune a ţăranului romin din 
i Bucovina, stă în atmosfera morală, care îl înconjură si 
| care este determinată prin trei elemente: preotul, şcoala 
{ si legile ocrotitoare. Să le examinäm pe rînd. 

Hl Preotul in Bucovina nu este numaï un servitor al 
Ë religiei, căci dacă ar fi numar atit, este probabil, că nu 
| аг avea o inriurire atit de mare asupra sătenilor; căci 
| si în Bucovina ca pretutindeni, Rominul nu este bigot. 
M-am informat cà posturile ar fi ținute mat mult de fe- 
f mei si prea putin de bărbaţi. Apor chiar Duminica la 
К biserică, nu аш văzut o grămădeală așa de mare de po- 
$ por. Cu toate aceste, slujba bisericească este fácută aşa 
w ca sà poatà intéresa шаї mult pe popor. La biseriea din 
) Dorna am auzit, într-o Duminecá, o frumoasă euvintare 

ţinută de protoereul Balmus si un cor de țărani înlocuia 
H е cîntarea dascalilor la strană. Preotul este înainte de toate 
| centrul de lumină al comunei, omul superior prin cul- 
w: tura lut care ajută săteanului, prin sfaturi, la nevoile 
ll sale; persoana cu moralitate exemplarä, care slujeste de 
lí model turmei ce este chemat a păstori. Acești preoți din 
f Bucovina sunt, în satele rominestr, toți doctori în teologie 
! de la Universitatea din Оегпації. Fie-care absolvent al 
Facultäter este numit preot în o comună din cele mai 





O călătorie la Dorna in Bucovina 103 


mici, şi după ce si-aú făcut încercarea, sunt înaintați in 
comunele cele mai mari. Dintre aceştia, se aleg cu tim- 
pul сеї mai destoinicï care sunt înălțați la rangul de 
protoerei. Această înălțare se face, luîndu-se în privire 
capacitatea combinată cu vechimea. Este de observat că 
îndeobște, toți funcționarii în Bucovina, precum în toată 
Austria, capătă înaintâri numai după acest sistem. Imi 
aduc aminte că pe cînd eram în Dorna, se întîmplă să 
moară preşedintele Tribunalului local, si ей crezind că 
şi pe acolo cu ceva stâruință poate dobindi cine-va un 
post, felicitaiü pe membrul Tribunalulur de viitoarea sa 
inaintare. El rise si-mi spuse сй, la virsta lut (era de 
vre-o 35 аш), nu ajunge cine-va preşedinte; că mai sunt 
vre-o 18, mai bătrîni decit el, care-și aşteaptă rindul. Pen- 
tru a reveni la preot, mal observ cá poziţia materială a 
lui este din cele mat bune. Pe lingă că are tot-deauna 
o locuință foarte îndemănatică, el mai primește aproape 
la 1000 de fiorini leafá pe an (ceea ce face cam la 200 
de ler pe lună). Leafa însă alcätueste partea cea mai 
neînsemnată a venitului säü. Poporenif săi fiind bogaţi, 
preotul încasază de la еї sume însemnate pentru fie- 
care slujbă religioasă. De îngropăminte ieaü adese-ori 40, 
60 şi pînă la 120 de let, după puterea țăranilor care 
bine-infeles дай din bună voia lor asemenea sume, fiind- 
că ай de unde. In deobste țăranul bucovinean, deşi nu 
bigot, iubeşte mult a dărui preotului si bisericei. Cu a- 
ceasta el se crede că și-a îndeplinit datoria luf de creștin, 
şi că popa e obligat să se roage pentru el care nu prea 
are timp să o facă. De aceea mulți țărani lasă la moar- 
tea lor o parte din pămînt bisericei, de productul că- 
ruia, finul, se foloseşte tot preotul. Poziția acestuia fiind 
din cele maï bune, se înțelege cum de tinerii cef maï 
distinși se grăbesc a imbráfosa cariera preoțească, încît 
in Bucovina, tot ce e maï bun, maï distins, deviné preot. 
La noi eum staü lucrurile în această privință, ne vine 
greü a o spune, pentru respectul ce, si asa, suntem da- 
tori să arătăm servitorilor religiei. 

Preotul fiind învăţat, moral și bogat, înțelegem. în- 
riurirea lut atit de puternică în comună, Fie-care {атап 
se întreabă, la fie-ce faptă a lui, ce va zice preotul, și o 
dojană a acestuia face mar mult decit o pedeapsă a ju- 





104 A. D. Xenopol 


decătoriei. Preotul însă, desi om cu o cultură in totul 
deosebită de acea a ţăranului, a rămas tot în sînul po- 
porului; iea parte la toate petrecerile si durerile sale, 
aducind o măsură in cele dintiiü si o mingiiere în cele 
de al doilea. Casa luy desi mobilată după sistemul a- 
pusan, desi auzi adese-ori resunind din ea un piano, - 
este condusă în chip patriarhal. Fiica preotului, stie să 
execute un vals sau o fantazie pe clavir: dar se duce 
si cu servitoarea în tîrg, cumpará cele necesare, ordonă 
de bucate și îngrijește îndeobşte de toată gospodăria, 
chiar la vîrsta unde fetele noastre se joacă încă cu pă- 
pușele. Cind sunt mal multe fete la un părinte, ele con- 
due gospodăria cu săptămîna. Cultura minfei le este 
dată de guvernante ţinute în casele preoților; dar ele 
fiind deprinse nu numai cu o cultură de salon, ci cu 
una serioasă si muncitoare, devin în deobste nu dame 
strălucite, ci bune și oneste gospodine. 

Fără a critica вай a lăuda această sistemă, deose- 
bită după moravurile {йгеї in care se află, constatăm 
numai că clasa cultă în Bucovina este reprezentată in. 
primul loe prin preofime, si că această clasă nu s-a în- 
străinat de corpul poporului, cum s-a întîmplat cu clasa 
cultă de la пої, care nu mar are nici moravurile, nici 
apucăturile, nici limba, nici portul, într-un cuvînt nimic 
aproape comun cu masa poporului. Preotul romin din 
Bucovina este coborîrea culturei în straturile de jos ale so- 
cietäter, sub figura vie a unei persoane, cea mal sacră, 
mai ascultată si maï respectată. 

Acei care combat religia la noi, ar trebui să meargă 
în Bucovina pentru a vedea efectele salutare ale influ- 
enter preotului asupra poporului; bine-inteles vorbim 
de preotul adevărat, instruit, inteligent si moral, nu de 
negatiunea tuturor acestor calități, îmbrăcată în haine 
lungi. Dar dacă preoţii la noi sunt departe de a cores- 
punde delicate: lor menirf, vina este, în priñul loe, a 
tristei lor poziţii materiale de pînă acum. Religia si pre- 
otul, servitorul еї, ar trebui nu combätutt si desprefuiti, 
eum fac la noi unii vintură-țară, ci ar trebui ridicată 
ştiinţa si moralitatea lor, începînd prin a le îmbunătăți 
starea materială. Știm cà în Bucovina se găsese maï 
multe neajunsuri preoților. Este însă ştiut că nicr-odată 





O călătorie la Dorna în Bucovina 105 


nu ești mulțumit cu ceea ce ar, şi apoi si preoții nu sunt 

decît oameni. Ar trebui însă să cunoască Висоуіпепії 
starea preoţilor din Romănia, spre a pretui, după dreapta 
lor valoare, pe acei din {ага lor. 

Ба cercetàm starea şcolilor, Acele rominesti nu sunt 
vechi în Bucovina. Sunt abea 30 de ani, ele erau necu- 

= noseute, pe cînd acuma nu există comună românească 
_ {ага şeoală poporană. In deosebire de scoalele din Ro- 
mania, copiit ţăranilor хин? ținuți să viziteze şcoala iarna 
şi vara, încît se jertfeste, pentru interesul culturei, acel 
material al locuitorilor, de a-și avea vara copiii lor la 
indäminä, spre a-i ajuta la lucrările cimpulur. Această 
dispoziţie supárase întiiă pe ţăranii romini, si еї cáutaii 
să fugă de școală. Guvernul însă stárui in exacta înde- 
plinire a acestei obligaţiuni, si eu încetul țăranul se de- 
prinse el însuși a prefui bine-facerile inväfaturer, ast-felii 
că astă-zi scoalele romänesti sunt foarte vizitate. 

Am văzut maï sus părerea primarului din Dorna 
asupra bunătăţilor aluse de învățătură, si să nu uităm 
că acea aprefuire esea dintr-o minte nestiutoare. 

Fiind casele foarte răşchirate, copiii din fundul sa- 
tului aŭ adese-ori de făcut o lungă cale, spre a ajunge 

_ la şcoală. Tarna sunt puși într-un саг sau o sanie si a- 
dust la şcoală, sub paza unui om în virstä. Este lucru 
îndestul de însemnat că copiii și anume fetele de la ca- 
раќа] satului Vatra-Dornci, din spre Candrent, care sunt 
mult mai aproape de şcoala din Сапйгепї decit de cea 
din Dorna, vin eu toate aceste la aceasta din urmă, din 
pricină că este mai bine organizată. In şcoala romă- 
nească se învață toate materiile în limba romînă, si pe 
lingă aceste si limba germană, Mulți țărani саге ай tre- 
cut prin școală, cunosc această limbă indestul de bine, 


_ pentru a se sluji cu ea, si toți fără excepție ies din 


şcoală cu cunoștință de carte, de oare-ce dinsii nu uită 
vara cele ce învață iarna. La şcoala superioară primară 
din Vatra-Dornei există o mică bibliotecă, care bine-in- 
teles este mai bogată în cărți germane pentru folosul 
țăranilor decît în cărți romănești, Totuşi acele puţine 
cărți româneşti ce se află în ea, sunt adese-ori impru- 
mutate de copii, pentru a le citi. 

Nu mai puțină inriurire bine-făcătoare asupra mo- , 





106 A. D. Xenopol 


ralului ţăranului, ай si legile care caută să-l ferească de 
exploatarea din partea elementelor străine ce trăese in 
sate aläturea cu el. Dintre aceste, în primul loe ar fi cir- 
ciumarii Evrei care, în Bucovina ca și la noi, se dedau 
la acest negot. In Bucovina, unde Evreii ай drepturile 
politice, nu se poate impedeca asäzaga Evreilor prin 
sate. Lucrarea lor ce ar putea fi dăunătoare: este însă 
împedecată prin legile relative la cîrciume. Se stie în- 
tr-adevăr cà inriurirea pierzătoare а Evreilor asupra 
poporaţiei rurale din Romănia, provine mai ales de la 
rolul cîrciumarului în sate, Pentru a câştiga cît mai mult, 
el are interes a favoriza beţia, la care locuitorii noştri 
se dedaii cu atit mai uşor, cu cît er nu sunt reținuți 
prin nică о putere contrară. Cu cit sărăcesc, cu atit se 
dedaii mai mult acestei patimi degrădătoare, si cu atit 
mai mult se îmbogățește Evreul. Guvernul austriac a 
căutat să impedice această speculă, prin legi severe in con- 
tra beţiei. Insă să nu se creadă că guvernul loveşte nu- 
mai în cel ce bea, ci таў ales caută să pună ип [тїй 
celui cet dă de băut, cireiumarulut, Asa legea pedepsește 
cu închisoarea de la 4 zile pînă la 3 luni, în caz de re- 
cidivă întreită, pe tot omul găsit beat pe stradă. Acel 
individ ce a suterit maximul pedepsei, este afişat în co- 
типй, nici un cireiumar nu mat are voe să-l dea nici 
un singur pahar de băutură, sub pedeapsă de amendă, 
şi la caz de recidivă, închisoare. Pe lîngă aceasta, cir- 
ciumarul nu poate da ţăranului băutură pe datorie, sub 
pedeapsă de a nu putea reclama; el nu poate cumpăra 
în timp de iarnă producte de la locuitori, pe un pret 
mai mic decit cel curent; nu are voe să iea de la țăran 
mai mult decît procentul legal, pentru împrumuturi de 
bani. Ceea-ce este însă important, este că aceste legi se 
aplică; că nu sunt scrise numai pe hirtie. La пої a voit 
să se iea o măsură mai radicală contra elementului e- 
vreese, aceea de a împedeca chiar așezarea lui în sate. 
Ce folos, dacă aplicarea acestei legi nu se face cu stric- 
tefá si în mod statornic! Chiar dacă izgonirea Evreilor e 
ordonată de autorităţile superioare, încă sunt lăsaţi de 
cei maï mică a tinea cârciumi, fie еї înșii, fie prin persoane 
interpuse, și găsesc mii de alte mijloace de a încunjura 
legea, cînd nu o lovese în față. Credem noi oare că vom 





О călătorie la Dorna in Bucovina 107 


putea vreo-dată să inchidem cu desävirsire satele noastre 
elementului evreese? Noi nu sperăm aceasta, și de aceea, 
pe lîngă legea relativă la oprirea agezárei Evreilor în sate, 
credem că ar fi bine să se adaugă niște dispoziții pri- 
vitoare la impedecarea exploatärer ţăranului de сайа 
cîrciumară, ori de ce naţionalitate ar fi er. Bine-infeles 
că legile noastre în această privință ar trebui să fie mult 
mai amärunfite si mai aspre; căci pe cînd în Bucovina 
ele tind a apăra pe locuitori contra unei jáfuirr posibile, 
la пої trebue desrădăcinat un abuz ce strălucește în toată 
floarea lui. Nu infälegem argumentul са această exploa- 
tare a patimei betier, să nu poată fi înfrînată prin legi. 
Tot aga s-ar putea spune de toate celelalte abateri, și nu 
am mai avea nevoe de legiuri penale. 


VII 


De la Dorna la Suceava 


Muntele pe lingă tot farmecul care il înconjoară, 
are şi o parte foarte neplăcută: ploile cele dese care 


cînd se încing, par că nu ar voi să se mai istovească. 
Apoi adese-ori ele ead, pentru a zice ast-feliu, din se- 
піп, încât nu poți fi sigur, decit foarte arare-ori, pe o zi 
întreagă de vreme frumoasă. In timpul petreceret mele 
la Dorna, avui prilejul a primi adese-ori de aceste bài 
luate pe îmbrăcatele. De cite ori plecam de acasă cu 
un soare frumos, neavînd nici măcar grija de a lua cu 
mine o umbrelă, si mă întorceam udat ріпа la oase, după 
cîte-va oare de preumblare prin înconjurimi. De la ex- 
cursiunea făcută la Haituri, cînd furäm botezați cu ploaia 
“cea atit de imbelsugatä, soarele nu se maï văzu răsărind 
deasupra Dornei. 

O perdea nestrăbătută de nori, ceață si apă, ií a- 
coperea strălucitoarea faţă. Din ei se revărsa de dimi- 
пеа{й pînă in seară o ploaie bogată, care in rästimpuri 
numaï se domolea cite putin, pentru a incepe iar cu o 
nouă furie. Orizonul se închidea tot mai tare, sub ne- 
gurile care inváleaü munții, si in curînd abea se mai 
zürea numai baza celor mai apropiaţi. Dorna si Bistrița 
eregteaü mereu, umplind patul lor în toată lărgimea lui, 





108 À. D. Xenopol 


târă a putea să se reverse, fiind restrinsä matca lor între 
dealurile ce le insotese cursul. Oräselul se nämolise cu 
totul prin seursorile de ара care se coboraü, din dealu- 
rile imprejmuitoare, ре stradele cele nepävaluite si pre- 
văzute numai cu nişte trotuare de scînduri. Locul cel 
atit de mindru cu cite-va zile în urmă, devenise o mo- 
cirlă noroioasă, cu neputinţă de străbătut, Era timpul 
de a fugi din el, și toți vizitatorii plecaŭ pe intrecutele, 

Eram hotărît a mă întoarce cu pluta, pe cursul Bis- 

` trițeï pînă la Piatra, si de aceea asteptüi încă cîte-va zile, 
sperînd in îndurarea cerească, Dar norit se tot adunau, 
în loc de a se desface, si une-ori, cînd soarele izbutea a 
răzbate prin er, pentru a furisa cite o rază de căldură 
pe natura înecată, atunci pădurile fumegaü cu o nouă 
putere, trimitind cătră el valuri groase si închise de ne- 
guri care, desfundindu-st coastele, läsait să cadă din ele 
puhoae de ploaie, decît care mat mari nu cred să fi fost 
nici pe vremile potopului. Se încinse o luptă cumplită 
între nori si soare, între apă si foc, si era zadarnic a 
aștepta rezultatul ei, mat ales că apropierea toamnei slă- 
bise puterea soarelui si făcea cam neprobabilă о izbindá 
pe partea lui. 

Mihnit in adine si considerind câlătoria aproape ca 
zădărnicită, mà hotăriiu să plec iarăşi pe unde venisem. 
Dar pentru a varia măcar întru cit-va călătoria, apucăi 
calea prin Suceava. Ріпа la Gura-Homoret, revăzut toată 
acea frumoasă natură, care mă încîntase atit de mult la 
venire, deşi acum era lipsită de farmecul strălucitor al 
soarelui, Totuşi și acuma văzută prin perdeaua de ploaie 
si acoperită în parte cu mantiele zdrenfuite ale neguri- 
lor si norilor, nu înceta de a avea frumuseţile er; căci 
aceasta este darul frumoasef naturi, de а ráminea atare 
în toate timpurile si în toate împrejurările. 

De la Gura-Homoreï, intraï pe o cale ce-mi era ne- 
cunoscută, acea spre Suceava. Regiunea este mai plană, 
orizonul mai întins. Pe alocurea cimpia se întindea cit 
coprindea ochiul, acoperită adese-ori cu porumb, plantă 
ce nu văzusem în-partea muntelui, Adese-orí strábáteam 
prin păduri care, deşi mari si umbroase, erai departe de 
а avea caracterul măreț: şi impunător al celor de la 
munte. 





O călătorie la Dorna in Bucovina 109 


A doua zi seara ajunserăm în vechea capitală a 
Moldovei, Suceava. Oraşul e mic, așezat pe ultimele ra- 
mificări ale Carpaţilor, cure se pierd în șesul Siretului. 
Suceava este asternutä pe mai multe dimburi, care isi 
scaldă picioarele în riul cu același nume și, de cea parte 
de case, se întinde un ses nemărginit, închis de orizon. 
Interesul acestei localităţi stă în zidirile vechi, parte păs- 
trate încă, parte în ruină, ce se întîlnesc aici. Dintre 
bisericele vechi citim acea a Sfintului Dumitru, zidită 
de Stefan cel Mare, care conţine între altele si portretul 
întemeitorului еї, reprezentat cum s-a constatat si la bi- 
serica Sft. Nicolae din last si aiurea încă în timpurile 
din urmă, blond, eu musteatà, barbă prea puțină, încît 
se vede că era spin si smead la față. La această bise- 
rică se află un aer dăruit de Mihail sin David, negutitor 
. bucureştean, in З Noembrie 1764. Altă biserică foarte 
„veche este acuma părăsită si întrebuințată ca magazie, 

încît nici n-am putut pătrunde in ea. Acoperemintul еї 

spart prin mai multe locuri, lasă să pătrundă apa în 

ziduri, si cu toată extraordinara soliditate a bisericilor 

vechi, este probabil că nu va putea sta mult timp în 
. pieioare, faţă eu neingrijirea în саге e lăsată. Și cu toate 

aceste în Germania si Austria ştim că ruinele sunt în- 
_ treţinute spre a infrumusefa locurile si a păstra în min- 
„tea poporului amintirea timpului trecut. Oare pentru ce 
sunt lăsate în părăsire monumentele si ruinele românești ? 
Pentru a віїпре în poporul romin amintirea neamului 
si origineï sale? Aceasta putea să fie mai înainte, pe 
timpul pe cînd germanizarea era maxima politice) ur- 
mată de guvernul austriac față cu nationalitätile impe- 
riulur. De cînd însă această politică a fost părăsită, de 
cînd guvernul central a găsit chiar în Romini un ele- 
ment întăritor contra preponderentei slavismului in Bu- 
covina, bine si înțelept este oare de a lucra pentru stin- 
gerea conștiinței romänesti pe calea istorică? Credem că 
în această privire este ineuibat numai un spirit de ru- 
біла, moştenit din epoca anterioară în aceasta de faţă, 
în care el nu mai are motivul de a fi. Ne aşteptăm deci 
în curînd, ca guvernul să iea măsuri pentru a se scăpa 
de peire si vechile monumente românești, 

Ruina cea mai însemnată a Sucevei, este асса a ce- 

3 





110 A. D. Xenopol 


tățuiei, așezată pe un deal, despărțit de acel pe care se 
întinde orașul prin о гіра adincá, încât pentru a te urca 
pe, el trebue să faci un incunjur îndestul de îndepărtat. 
De pe acest deal se dominează șesul Sucevei si al Sire- 
tului, ріпа se pierde din vedere in negurosul orizon. 
De cite-ori nu a privit Rominit de aici spre acel şes ră- 
săritean, din care atitea nenorociri a venit peste ei! Stînd 
aici pe o fărămătura deslipită, ca un bloc uriaș, din uri- 
asul zid, priveam spre văzduhul neguros ; pare cà ve- 
deam izvorind necontenit din fintàna nesecată a acestui 
orizon fâră fund, roiuri de popoare care se repezeau 
ca nişte lupi flâmînzi pe frumoasele țări locuite de Ro- 
mini. Și acuma chiar negurile îndepărtărei luase în for- 
mele lor fantastică chipul unor armate care inaintaü cu 
pasul greoin iarăși spre a noastră moşie. Vuetul vag wi 
indefinit al vintului ce spotea necontenit, părea a aduce 
tot mai aproape acele vedenit amenințătoare. О piatră 
însă desfaeutá din scobitura în care stăteam, mă trezi 
iarăși la realitatea lucrurilor. 

Inceput a explora ruinele, însă lucrul nu era de loc 
ușor, Recunoseui în curînd că numai un studiü amă- 
runfit si niste săpături ar putea determina forma preciză 
a сеіафшеї, : 

In cele mai multe părţi, mat ales în acele ce pri- 
vesc spre ses, zidurile sunt dárimate pînă în fața pämin- 
tului și därämäturile lor ре de o parte, pe de alta iarba 
ce le acopere, fac cu neputinţă recunoașterea liniei zi- 
dulur. Totuşi în această parte atit de ruinată, se văd 
rămăşiţele paraclisului de pe mai multe figuri de sfinți, 
ai căror urmă se deosebeşte încă în colori pe o surpă- 
tură ceva mai adăpostită. Partea ce vine spre deal este 
mult mal bine conservată. Se află aici încă în “picioare 
о bună parte din zidurile cctäter construite dintr-un a- 
тезісе de piatră si cărămidă prinse într-un ciment atât 
de consistent, încît par a fi devenit o singură bucată, 
Zidul are o înălțime de aproape 8 metri, grosime de 2 
la bază si de unul la virf, încunjurat de un sant lat de 
vre-o 10 metri si mai tot atit de adînc. In partea cea 
mai întreagă a zidului, spre apus, se vede locul unde 
era poarta care dădea în sant si peste care conducea 
probabil un pod miscätor, Pe la mijlocul șanțului se află 





O călătorie la Dorna in Bucovina 111 


o cărare ridicată, lată numai cit ar călea un om, care 
slujea pentru comunicarea obicinuită. Intáriturile cetă- 
fuieï fac un efect impunător si se arată ca niște lucrări 
puternice pentru acele timpuri in care atacul era mult 
maï slab decit astăzi. Ințelegem cînd le vedem, cum de 
o cetätuie atit de mică, comparativ cu enormele întări- 
turí din zilele noastre, putea sã rețină luni intregí armate 
duginane înaintea ei si să scape de atitea-ori neluată de ele. 

Din ceea parte a Sucevei, din partea opusă cetăţuiei, 
spre nord, se айа o mănăstire si dinsa întărită, numită 
Жатса. Această biserică este astăzi armenească si această 
împrejurare pare a lăsa neexplicatä întăriturile ei. Leto- 
pisitele noastre contin însă cheia acestei ghicitori, anume: 
mănăstirea aceusta armenească pare a fi existat mai de 
mult timp în Suceava, poate de la prima aşezare a Ar- 
menilor in Meldova. Pomenirea ei se intilneste însă 
pentru prima oară la domnia lui Constantin Cantemir 
Voevod (1685— 1691) despre care ne spune Neculeea, că 
intoreindu-se craiul Sobieski de prin Moldova de mij- 
loe, unde fusese ріпа la lași, înapoi in Polonia, spre a 
nu-l apuca iarna în țară străină, a lăsat oaste în ceta- 


„tea Neamțului si în Suceava, în mânăstirea armenească 


și în mănăstire în Agapia si în Secul si în Cimpu-Lung 
si în Hangu (Leiopiseţele, ediţia Cogălniceanu laşi, 1853, 
11, p. 264). Cauza pentru care Sobieski nu a lăsat oastea 
lui in cetatuia Sucevei, ci în mănăstirea armenească ne-o 
arată Neculai Mustea, care ne spune că atunci cînd sa 
întors Sobieski din Moldova cătră Polonia, s-a dus la 
Neamţ si l-a luat în tăria sa, si de acolo s-a dus la Su- 
ceava ; iar fiind cetatea Sucevei stricată, ` pus-a de a făcut 
ўан la biserica armenească, punind întrînsa o sumă de 
oaste să-i fie de pază si fiind vremea cam despre iarnă, 


„s-a dus craiul la tara lui (Letopisetele idem III, p. 27). 


Acest loe explică întăriturile mănăstirei armenești de Jinga 
Suceava. 

Suceava ar merita a fi studiată mai cu deamărun- 
tul. Suntem convinși că in vechia capitală a Moldovei 
se ascund încă multe secrete ale istoriei färel. й 

Dar timpul grăbea si mà impingea fáră de voie să 
mă despart de aceste interesante lucruri si să caut ia- 
răși, în viața reflexivă, compensarea frumusetelor ce le 
gustasem în această neuitată vacanță, 


— 





In visuri doar... 


Cind imi las eapul pe minä, 
Seüp-al ginduluY sirag, 

Si mă cred din пой stăpină, 
Tie veşnic mie drag. 


Atunci cite sunt prin lună, 
Cite-n stele sin poveşti, 
"Tree prin mintea mea nebună, 
Socotind că mă iubeşti. 


Dar tresar.... cind de pe mină 
Capu-mi lunecii spre piept, 
Si din visul de regină, 
Trislà roabă mi deștept. 





А. VOJEN 


Nepásare 


d 


Ce-mi pasă mie de dureri 
Mini mi-or părea străine, 

De гїї, de plingf de ce-a fost eri 
Aceiași vreme vine... 


Ce-mi pasă mie de noroc!... 
Speranţa-i nebunie. 

Ма lasă rece-al soartei joc, 
Neroada-f loterie !.... 


Ce-mi pasă mie că ceilalți, 
Nu cred, nu simt са mine: 

„De te cobori, de te inalfi, 
„S-alege praf de tine!“,.. 


Ce-mi pasă mie ce mi-i seris, 
De rid, de pling, stiü bine: 

Са viaja nu-i decit un vis, 
Un vis — ce-o clipă (inel... 





Ce-ti pasă, dacă-s pete-n воаге, 
Cind tu nu te cunoşti pe tine, 

Cind totul naște, totul moare, 
Făr-a fi vrut-o, — de la sine. 


Ce-ti pasă, dacă-n veșnicie 
Se sting, s-aprind mulţimi de stele, 
Cind treci prin viața ta pustie, 
Stráin și pribegind ca ele. 


Züdarnie cati să prinzi misterul 
De-apururi nepátruns al бгеї, 
Nu cucereşte nime cerul 


Tndreaptá-ti gindul înspre tine : 
E tristă soarta omenirei, 
Dar scapi curind — сйсї moartea vine |... 





Ursuză-i vremea.. .. schimbătoare, 
Se zbucium frunzele-n vältoare, 
Se-ndrumá cirduri de cocoare 
Spre ţările scăldate-n soare. 


Departe-s — ce le pasă oare 

Са-п urma lor se stinge, — moare 
Bogata codrului splendoare 

Si pling duioasele izvoare?.... 


Ca stolurile de cocoare 
A mele ginduri călătoare 
Se-ndrum spre tine — al vieţei soare. 


Străin îţi sunt, ce-ţi pasă oare 
Că sufletu-mi se stinge — moare, 
Cind viaţa ta — e-o sărbătoare l... 





VESPASIAN ERBICEANU 


ŞCOALA POSITIVISTO-ANTROPOLOGICÁ PENALĂ 
(Urmare), 


Dreptul penal si antropologia criminală 
I 


Antropologia cuprinde in sine intreaga istorie natu- 
rali a omului: anatomia, fiziologia si psihiatria. Impreună 
cu botanica si zoologia, ea formează asa numita biologie 
generală, care se ocupă cu studiul vielei organice in ge- 
nere, natura anorganică alcătuind obiectul de cercetare al 
altor stint, ca geologia si mineralogia, 

Antropologia criminală, fiind o ramură a antropolo- 
giei generale, își datorește färă îndoială originea еї pro- 
greselor enorme realizate de științele naturale în epoca 
noastră, cum și metoadelor experimentale care ай dat re- 
zultate atit de strălucite in toate ramurile biologiei. Stu- 
diul vieţei psihice a omului in legătură cu firea lui orga- 
nică si cu condiţiunile mediului in care el träeste, — studiu 
bazat pe experiență și observatiune, — a trebuit neaparat 
să provoace interesul de a se examina si cunoaște de a- 
proape natura intimă a criminalului, conformaliunea si 





Scoala positivisto-antropologică penală 117 
p p 


funcțiunile sale fiziologice, asternind cu chipul acesta calea 
unei îndeletniciri speciale cu orizonturi noue, neexplorate 
încă piná atunci. 

Antropologia criminali purcede de la principiul em- 
рігіс, mai mult вай mai puţin documentat, că între con- 
formaţia psihică și cea fiziologică a omului există un ra- 
port atit de statornic și intens, încil absolut toate caracte- 
vile şi particularitütile psihice ale unu individ, se exprim 
şi se resfring în afară prin anumite conformatiunt $i ano- 
malit organice. Bazată pe acest principiu’), pe care-l con- 
sideră drept axiomă, şcoala antropologică penală caută 
tocmai са, după particularitätile şi anomaliile organice ale 
firei criminalului, să descopere caracterele sale sufletești 
şi să determine procesele liuntrice ale viefeï sale psiho- 
fizice, care ar putea conduce la explicarea fenomenului 
criminalităţei. Evident că această tendință a antropologiei 
criminale, nu e altă ceva decit consecința directă a des- 
voltărei actuale a fiziologiei si psihiatriei, — care, după cum 
se stie, proced la determinarea fenomenelor psihice, la 
constatarea maladiilor mentale, orientindu-se după simp- 
tomele şi caracterele organice ale individului 2). 

Pentru a ajunge la această țintă, școala antropologică 
penală intrebuintazä in cercetările si observaţiile sale ace- 
leasi metoade inductive experimentale, aceleaşi procedeuri 
si criterii pozitive, pe care le aplică şi ştiinţele exacte, din 
care cauză ea se mai numeşte si şcoală positivistä (scuola 
positiva). 

- Metoada istorică si cea comparată, întrebuințate atit 
de mult de şcoala sociologică penală si chiar de cea spi- 
ritualistă clasică, sunt părăsite cu desivirsire de școala 
nouă, macar că ріпа la un punct si aceste metoade ar pu- 
tea fi caracterizate cu denumirea de pozitive, întrucit atit 
una cit cealaltă se bazază numai pe fapte, reale si certe. 
In adevăr metoada istorică nu e altă ceva decit expunerea 
analitică a fazelor prin care aŭ evoluat ideile si institutiu- 


LA se vedea critica acestui principiu, făcută de ilustrul 
savant Wundt în opera sa L'ésprit et le cerveau p. 18; vezi asemenea 
şi Tarde, Travaux récents sur la psychologie criminelle, — Revue 
philosophique, Decembre 1887. 
2, Vezi Ribot, Maladies de la mémoire p. 39; cum gi Féré, 
Dégénérescence et criminalité, Paris 1894 pag. 51 şi urm. 
4 





118 Vespasian Erbiceanti 


nile juridice ale unui popor de la obirsia si ріпа la ul- 
tima lor fază actuală, iar metoada comparată constă in 
studiul comparativ al legislatiunilor penale la diferite po- 
poare іп raport cu legislaţia națională a unel ţări oare- 
care. Amindouë aceste metoade joacă un rol predominant 
mai ales in şcoala sociologică si ай adus foloase mari sti- 
infei penale. Studiul istoric descopere geneza ideilor si in- 
stituțiunilor juridice actuale, ne arată legătura lor orga- 
nică cu viața trecută, cum şi necesităţile sociale ce le-aü 
provocat, punindu-ne ast-feliii in stare a aprecia temeini- 
cia si vitalitatea lor. Studiul comparat. urmărind evolu- 
țiunea ideilor și institutiunilor juridice la alte popoare, 
lărgește orizontul vederilor si cercetărilor noastre si ne dă 
posibilitatea de a împrumuta de la alte state institutiunile 
de drept, care ar conrespunde nevoilor noastre sociale, Cu 
chipul acesta necesitatea unei înțelegeri si apropier mai 
mari între state pe terenul unei acțiuni comune și omo- 
gene in materie de represiune penală, devine din ce in 
ce mai simțită, maï evidentă, principiile penale căpătind 
ast-feliii un caracter de universalitate tot mai pronunțat. 

Cu totul de altă natură sunt aspirafiunile și preten- 
lile şcoalei positivisto-antropologice si alte avantagii pre- 
zintă metoadele întrebuințate de ea. 

Inliturind eu desivirsire din sfera cercetărilor sale 
ori-ce concepții apriorice, ori-ce element metafizic, ea se 
menţine strict in marginile experienţei și observaţiei, avind 
ca sarcină fundamentală, după cuvintele lui E. Ferri: 
„studierea genezelor naturale ale delictului în autorul вай, 
in mediul in care el träeste și administrind remedii va- 
viate la cauze diferite“ з). Idealul scoalei positivisto-antro- 
pologice este de a crea o ştiinţă penală cu totul indepen- 
denti de morala spiritualistä, pe care se razimă dreptul 
penal al scoalei clasice. Ea atacă cu vehemenfä principiile 
spiritualiste, încercindu-se a construi în locul lor un sistem 
de morală experimentală, in armonie cu datele științei 
moderne, care să fie în stare a ne da un criteriu sigur 
ii bil de a putea distinge în totalitatea acţiunilor 

pe acele care trebuesc incriminate si pedepsite. 
rului arbitru, responzabilitatea morală a deliquen- 


3. E, Ferri, Sociologia criminale, Torino, 1892 pag. 127, 





Şcoala positivisto-antrupologică penală 119 


tului, noţiunea de merit si demerit, culpa expiatoare etc., 
care alcátuesc piatra fundamentală a legislatiilor penale in 
vigoare, sunt eliminate definitiv, ca unele ce nu maï con- 
respund ştiinţei pozitive de az. 

Dar, după şcoala nouă, defectul cel mai mare al drep- 
tului penal actual, pătruns, după expresiunea lui Ferri, 
de sentimentalism bolnav pentru deliquent, este că el, 
mentinind principiul circumstanțelor atenuante și aplicind 
maxima „in dubio pro reo“, slăbeşte sistemul de repre- 
siune penală si micșurează in mod considerabil garanţiile 
siguranţei sociale. Judecătorii, admi(ind circumstanţele a- 
tenuante si achitind inculpatul pentru că-l găsesc neres- 
ponzabil moraliceste de faptele ce i se impută, saŭ pentru 
că actul săvirșit nu întrunește vre-unul din elementele le- 
gale ale delictului, — manifestă un respect exagerat pen- 
tu drepturile individului, cälcind în picioare interesele 
mai superioare ale societigei. In asemenea împrejurări se 
explică uşor creşterea enormă a criminalitățeï in ziua de 
алй, cum si neputinfa in care se află ştiinţa penală clasică 
de a o stavila. 

Cu drept cuvint dar, şcoala positivisto-antropologicä 
declară, cà dreptul penal al scoalei clasice, împreună cu 
morala metafizică, sunt ajunse la complectă bancrută, pen- 


„tru că pe de o parte se întemeiază pe himere, punind drep- 


turile indivizilor mai presus de interesele comunitäfei so- 
ciale, iar pe de alta — nu dispune de indeajuuse mijloace 
de proteguire socială si se găseşte in neputinţă а opri des- 
voltarea crescindá a criminalitäei, care in Europa a luat 
deja proporţii ingrozitoare *). In special este acuzatii școala 
clasică că se ocupă prea mult cu studiul infracjiunel, con- 
siderată ca entitate juridică abstractă, şi că neglijază cu 
desăvirşire studiul infractorului, ca personalitate ps holo- 
gică. Tocmai de acea şcoala positivisto-antropologică adoptă 
un procedeü cu totul invers: lasă pe al doilea plan teo- 
riile filosofice şi raţionale ale infracțiunei şi a elementelor 
ei constitulive, şi îşi concentrează (олій atenfiunea asupra 
studiului infractorului, imprumutind de la antropologie, 
sociologie, psihologie şi statistică, informatiunile necesare 


4. Asupra crestereï criminalitátei, a se vedea Garofalo, Cri- 
minologia, partea a II-a, cap. I, pag. 299 si urm, 





120 Vespasian Erbiceanu 


referitoare la conformatia organicä, moravurile și inclină- 
rile sale. Deci ea caută a lovi cangrena, nu in ea însăși, 
ci în pacient, în persoana contaminată deja. 


Este foarte interesantă şi caracteristici următoarea a- 
sămănare, pe care o face profesorul de drept penal al U- 
niversititei din Sienne, E. Ferri, între științele fiziologico- 
medicale şi dreptul penal, în introducerea operei sale Nuovi 
Orizzonti del diritto e della procedura penale; „Se stie, 
zice el, cá pinà la inceputul veacului nostru, medicina 
practică urma un metod de cercetare abstract. In medi- 
cină se făcea exclusiv numaï nosologie; boalele eraü stu- 
diate, descrise si tratate într-un mod general, aprioric si 
abstract, ca niște entități metafizice. La patul bolnavului . 
medicul dădea o importanță secundari persoanei, și nu se 
preocupa decit de a descoperi natura afecţiunei morboase. ` 
Odată convins că această afecţiune era de pildă friguri, el, 
fácind abstracție de persoana bolnavului, trata direct fe- 
bra, ca o entitate abstractă. Putin importa dacă bolnavul 
avea un temperament sanguin, limfatic вай nervos, dacă 
avea antecedente ereditare saii personale care ar sta în 
legătură cu maladia de care sufere; febra răminea tot 
febră si era tratată ca atare. De atunci insi medicina 
practică, cu ajutorul mijloacelor noue experimentale, a 
apucat altă direcţie, a început a studia mai cu samă per- 
soana bolnavului, antecedentele sale, modul de viaţă, ma- 
nifestările organice, compoziţia urinei ete. Cu chipul acesta 
sistemul vechiü s-a părăsit si în loc de a se trata boala, 
s-a început tratarea bolnarului, ast-feliü că aceiași afecţiune 
se putea trata prin mijloace diferite, după cum diferite 
sunt condiţiile si cauzele ei*?). 

О mișcare științifică analoagă a avut loe si în do- 
meniul dreptului penal. Școala penală clasică consideră si 
studiază furtul, uciderea, falsul etc. in mod izolat, ca en- 
titäfi abstracte, întocmai cum proceda şi vechea medicină 
cu maladiile sale, rezervind un loc cu totul secundar stu- 
diului persoanei intractorului, temperamentului şi antece- 
dentelor sale. Cea ce o interesază mai pre sus de toate, 
este chestiunea de a şti, dacă faptul material incriminat 


5. E. Ferri, Nuovi orizzonti del diritto e della procedura penale, 
ediția a Ша 1884, p. 15. 





Şcoala positivisto-antropologică penală 21 


intruneste toate elementele delictuale cerute de lege, pen- 
tru ca pedeapsa să poată fi aplicată. 

Școala nouă positivistă, urmind ultimele procedee ale 
medicinei. si fiziologiei, a părăsit acest sistem pe care-l con- 
sideră greșit. Ea în primul loc și in mod principal studiază 
personalitatea psiho-fiziologică a infractorului, antecedentele 
si aplecările sale moștenite sait ciştigate; chestiunea in- 
fracțiunei în sine rämine ceva secundar si accesoriü. E- 
lementele delictuale ale faptului incriminat, cum si pena- 
litatea lui, urmează a fi dictate nu de articolele codului 
penal, ci de cerinţele si nevoile societăței; căci chiar dacă 
faptul material n-ar întruni vre-unul din elementele con- 
stitutive ale culárei вай cutărei infracţiuni, totuşi el trebue 
pedepsit, cînd siguranţa socială, care e mai scumpă decit 
drepturile individului, reclamă aceasta. Școala positivistă 
își propune dar a combate nu infracțiunea în sine, ci in- 
fractorul si prin urmare situaţiunea lucrurilor schimbin- 
du-se cu totul, e natural ca ea sà incerce a face definiţia 
si clasificarea nu a infracțiunilor ca școala clasică, ci a 
infractorilor, orientindu-se după starea psiho-organicä si 

= gradul de perversitate personală a fie-cáruia *). 

Asa dar cea ce constitue fondul doctrinei positivisto- 
antropologice penale si caracterul еї în adevăr distinctiv 
si original, este înlocuirea studiului infracțiunei prin acel 
al infractorului; iar pentru studierea caracterelor psiho- 

„organice ale acestuia, savanții scoaleí noue aŭ creat niște 
“anumite instituţiuni de aplicare numite clinică criminale. 
Infracţiunea în ochii savanților acestei scoale nefiind altă 
ceva decit manifestarea unei organizări defectuoase, a u- 
nei firi bolnave, este necesar ca mai intiiü să cunoaștem 
bine natura infractoruluï, pentru a putea aprecia răul de 
care ea sufere şi a descoperi tratamentul si mijloacele de 
combalere. Prin ele însăși actele criminale nu insamnä 
nimica, n-aü nici o valoare juridică intrinsecă, de aceea 
orí-ce clasificare bazată pe gravitatea și caracterele lor ex- 
terioare, pe natura si importanța prejudiciului cauzat in- 
tereselor private вай ordinei sociale, — este falșă şi trebue 
părăsită. Studiul infraetiunel este subordonat studiului in- 
factorului, a cărui fire mai mult зай mai puţin insocia- 


6, E. Ferri, oper, cit. p. 16, 





Vespasian Eibiceanu 


bilă se manifesti in actele sale criminale. Infractiunea 
dar n-are valoare si importanță decit ca o manifestare ex- 
ternă si materială a aplecărilor fireşti, a caracterelor par- 
ticulare psiho-fiziologice. si a gradului de perversitate per- 
sonal a infractorului. E dar foarte natural ca in scoala 
noui, in loc de clasificarea infracţiunilor să avem o cla- 
sificare a infractorilor. 

Aci însă fiind chestiunea de a se cunoaște și examina 
de aproape firea psiho-organicä si personalitatea infracto- 
ruluï, trebue să spunem că școala positivistă penală se in- 
depărtează cu totul de la concepția despre om acceptată 
de școala clasică. Ea cade chiar într-un feliü de materia- 
lism- exagerat, susfinnt acum o sută de ani în urmă de 
enciclopedistii franceji Diderot, Holbach, La Mettrie, Hel- 
vélius şi de discipolii lor posteriori ca Gall, Spurtzheim, 
Buchner, Dr. Jacoby, Darwin, dar care actualminte este 
desaprobat in stiinfà. Conceplia despre om admisá de co- 
rifeil scoalei noue, C. Lombroso, E. Ferri si R. Garofalo, 
este absolut identică cu acea ре care o găsim în scrierea 
lui La Mettrie ,L'Homme machine“ si a lui Holbach 
= Système de la nature“. „Omul, zice Ferri, nu e altă ceva 
decit o mașină, superioară ce-i dreptul altor lucruri cre- 
ate, dar în definitiv — tot o mașină, adecă un organism 
supus legilor mecanice ale naturei, iar nici cum о ființă 
deosebită in univers“). 

După Lombroso, aceleași legi naturale care domină 
lumea vegetală si animală, guvernează si pe om, de aceea 
toate observajiunile pe care le face el asupra animalelor 
si plantelor le aplică si la om, care nu e decit tot „o ma- 
terie organizată“. In afară de partea fizică, în om nu mai 
e nimic altă ceva, el nu e o ființă morală, cum își inchi- 
pueaü metafizicianii de altă dată. Virtutea, lagitatea, de- 
votamentul, prostituţia, crima sunt secreţiuni necesare ale 
organismului, intocmai după cum şi saliva e un produs al 
glandelor salivare. Actele omului sunt simple dispoziţiuni 
ale creerului; spiritul si voința lui n-aü putere de a se 
determina și nu pot exercita nici o inriurire asupra di- 
recției aplecărilor si impulziunilor sale organice. Intreaga 
activitate omenească e supusă unor forțe superioare fatale, 


7, Е, Ferri, oper. cit. p. 115; La Mettrie, oper, cit, p. 55, 








Scoala positivisto-antropologicá penalà 128 


care nu pot fi nici cirmuite, nici învinse 5. Noţiunea bi- 
nelui si a răului, ideea de dreptate, sentimentele morale 
etc., sunt rezultatul educafiunei вай mal bine zis al dre- 
sărel. „Procedeurile întrebuințate in educafiunea $i dresa- 
rea animalelor sunt esentialminte identice cu acele care 
ай creat morala primitivă. Atit unele cit si altele se in- 
temeiază pe proprietatea fundamentală a celulei nervoasă 
de a ве impresiona și a păstra impresiunele primite“. Cu 
un cuvint întreaga doctrină a școalei positiviste penale e 
pătrunsă de determinismul cel mai riguros, care exclude 
cu desävirsire orí-ce posibilitate de intervenție si iniţiativă 
personală a omului in mersul natural al lucrurilor 9); 
Asemenea principii fiind diametral opuse si absolut 
inconciliabile cu teoriile spiritualiste ale scoalei clasice, de 
la sine se impunea o reformă radicală si profundă in drep- 
tul penal actual, care fiind redactat într-o epocă cind o- 
menirea era stăpinită de alte ideï și aspiraţiuni, cind in 
ştiinţă domnea alt spirit, nu mai satisface nevoile sociale 
ale timpului nostru, și ce e mai principal, nu conrespunde 
concepției materialiste а dreptului, singura acceptată de 
şcoala positivistä penală. Căci dacă omul nu e айй ceva 
decit o materie organizată, dacă in afară de partea fizică 
nu mai e nimic altă în el, apoi de sigur că și chestiunile 
fundamentale ale criminalitijei si penalităţei trebuesc re- 
zolvite tot în senzul acestor idei materialiste. 


Il 


Tncercindu-se a reconstitui știința penală in senzul 
arătat, şcoala positivisto-antropologică, inspirată de teoriile 
evoluționiste darviniene și pe baza datelor și cercetărilor 
noue ale anatomiei si psihiatriei, susține că infracțiunea 
e un fenomen tot atit de natural si inevitabil, ca si nag- 


8. Vezi C. Lombroso, L'Uomo delinquente, p. 228; vezi a- 
semenea si Dr. Buchner, Force et matière p. 297 si urm.; Mario 
del Mauro, Sul moderno materialismo in diritto penale, 1883, p. 83. 

9. Asupra raporturilor doctrinei deterministe eu scoala noui 
penală, a se vedea Francesco Poletti, Di una legge empirica de la 
criminalita, 1882, p. 174; Frassati, Lo sperimentalismo nel di- 
ritto penale, 1892, p. 218; Lombroso, op. cit. p. 235; Letourneau, 
L' Évolution de la morale р. 68. 





124 E Vespasian Erbiceanu 


terea saü moartea, — că e o anomalie organică care se e- 
rediteazä si se transmite din generalie in generalie, si cá 
prin urmare criminalitatea ar avea in sine o bazà fiziolo- 
gic si atavisticä. Actul criminal nu mai este, ca in scoala 
clasică, un act culpabil, imputabil unei voinli perverse, nu 
mai este un abuz, o rea întrebuințare a libertăţei indivi- 
duale, — ci este un rezultat fatal al organismului. După 
cum culoarea ochilor n-are nici un raport cu inteligenta 
individului, tot asa si crima e cu totul independentă de 
voința lui; ea este impusă voinței ca o fatalitate fiziologică. 

Crima fiind o consequentä a conformafiei patologice 
a creerului, fiind o maladie, este evident că autorul ei nu 
poate fi declarat răspunzător de faptele sale. Precum be- 
Муш e un stomah ce simte nevoe de alcool, tot așa si 
criminalul e un creer dedat a se injecta in singe; el e o 
ființă desbrăcată cu totul de sentimente sociale, lipsită de 
simi moral 19). 

După Lombroso, capul scoaleï positivisto-antropologice 
si unul din fundatorii de căpitenie ai antropologiei criminale, 
instinctul de cruzime, jäfuire si răzbunare al omului primi- 
tiv, al sălbatecului, după mii de ani, se transmite prin 
atavism la criminalul actual, care oglindește in sine un 
reflex a stărei de bestialitate a strămoșilor nostri din vre- 
murile preistorice. Criminalii de azi nu sunt altă ceva de- 
cit niște sălbateci, care, după ordinea normală a lucruri- 
lor, ar fi trebuit să trăească in epoca petre, si numai 
printr-o gresalä a natureï ei se nasc in societatea din zi- 
lele noastre. Firea lor organică şi psihică întruneşte toate 
caracterile si instinctele sălbateculul si acest fenomen cu- 
rios se explică numai prin ereditate atavistică 11). 

Criminalitatea este atit de intim legată de organism, 
incit ea se manifestă prin anumite semne si caractere ex- 
terne anatomice si fiziologice, după care putem. cunoaște 
criminalul cu aceiași inlesnire si preciziune precum dis- 
tingem o rasă omenească de alta. Totul deci se explică în 
om prin organism, prin cenformaţiunea fizică, prin volum. 


10. Asupra raporturilor seoalei penale positiviste cu teoriile 
evoluționiste darviniene, a se vedea Proal Le crime et la peine 
pag. 4—11 şi G. Vidal, Principes fondamentaus de la pénalité, 
pog. 430 gi urm, 

11. Lombroso, apera citată, pag. 660, 





Şcoala positivisto-antropologică penală 195 


şi greutate. Viciul ca si virtutea, cinstea ca si prostituția 
sunt rezultate necesare si fatale ale organismului. 

După acest sistem, auxi cei mai pre! 
tiţiei penale sunt anatomia medicală, fiziologia 
gia diferitelor tipuri criminale. Judecata pena 
fi altă ceva decit rezultatul unui examen clinic, iar ma- 
gistratul trebue să fie medic, antropolog și psihiatru, pen- 
iru a fi în stare să măsoare capacitatea craniană, să ob- 
serve conlormaţiunea si circumvoluțiunile creerului, să 
cerceteze anomaliile anatomice ale organismului, să anali- 
zeze urina etc.!*), Cu un cuvint ştiinţa penală și aplicarea 
legilor urmează a fi luate din mina jurisconsullilor, care 
s-aü arătat incapabili de a administra justiţia conform in- 
lereselor societăței, si încredințată specialiştilor, medici si 
antropologi. 

Aci ne permitem si observüm că ni se pare stranie 
şi cu totul greșită asämänarea si confuziunea, pe care o 
fac toți corifeit şcoalei nouă penale, între infracțiune si 
maladie, şi între rolul medicului și acel al jurisconsultului. 
Pe de айй parte, ori cit ar voi această şcoală si lese pe 
al doilea plan studiul infractiuneï, înlocuindu-l prin stu- 
diul persoanei infractorului, totuși infracțiunea in sine, ca 
entitate juridică abstractă, va fi totdeauna o chestiune 
foarte necesară și importantă de studiat. Căci dacă nu vo- 
im să facem din magistrat numai un incriminator al ac- 
fiunilor omenești, iar dreptul penal să-l reducem la un 
simplu comentar de lege, dacă mai ales voim să ne dăm 
bine samă de opera legiuitorului, si apreciem si determi- 
nüm care sunt actele pe care puterea socială are dreptul 
а le reprima, apoi trebue neaparat să pătrundem bine ne- 
cesilätile societäte si să avem o noţiune exactă despre 
infracțiune, considerată din punct de vedere sociologie, mo- 
ral şi juridic, Tocmaï de aceia rolul juris-onsultului es 
cu mult mai vast și mai complex decit rolul medicul 
şi unul nu poate fi confundat cu celalalt. Numai dacă am 
limita pe jurisconsult la ro'ul modest de interpret fidel si 
servil al legei — am putea stabili oare-care comparaţie 
între el si medie; această comparaţie insă devine impo- 
sibilà imediat ce privim lucrurile dintr-un punct de ve- 


12. Actes du congrès de Home, vol. II, pag. 445. 





126 Vespasian Erbiceanu 


dere mai înalt. In adevăr medicul nu creează maladiile; 
ele exist independent de puterea si voinfa lui; el nu face 
altá ceva decit le constatä si combate. Incriminarea fap- 
telor omenești depinde din protivă de puterea si voința 
magistratului si a legiuitorului; ei sunt niște adevăraţi 
cenzori ai moravurilor publice, nişte adevărați păzitori al 
ordinei sociale, si ca atare le este permis si le stă în pu- 
tință de a califica ca antisocială, si prin urmare delictu- 
oasi cutare вай cutare abatere зай acțiune omenească si 
а о гергіта, 

Istoria пе ага!й сй incriminarea faptelor omenesti a 
variat de la o epocă la alta. Ceia ce legiuitorul айй dată 
considera ca delictuos si reprimabil, cu trecerea timpului 
si schimbarea moravurilor, a. devenit un act cu totul nor- 
mal si nedäunätor moralei si ordinei publice. Pe de altă 
parte, de cite ori nu intilnim si astăzi fapte blamabile si 
dăunătoare ordinei sociale, care nu sunt pedepsite si nici 
macar preväzute de codul nostru peual, dar a cáror re- 
primare trebue așteptată desigur de la legiuitorul viitor. 

Deci schimbarea după vremuÚd a idealului social si a 
modului de orientare morală a omului, a determinat în 
acelaș timp evoluarea incriminărei ac[iunelor omenești de 
la 6 epocă a istoriei la alta. Dacă ne scoborim nu mal 
departe decit cu 250 ani în urmă, găsim în Pravilele lui 
Vasile Lupu Voevod o mulţime de abateri și fapte ome- 
nesti, considerate si pedepsite ca crime, dar despre саге 
legiuitorul actual păstrează complectă tăcere. 

Aşa dar rolul magistratului şi al legiuitorului nu poate 
fi nici-odată confundat cu acel al medicului; magistratul 
si legiuitorul totdeauna vor simţi nevoie de a se călăuzi 
în opera lor creatrice de principii filosolice și sociologice 
si de a poseda o noţiune exactă asupra infrac(iunel, con- 
siderată din punct de vedere juridic abstract. 

Tot asa de nerafionatä ni se pare si asămănarea се 
am văzut cà se face între maladie si infracțiune, si care 
se razimă pe o altă asämänare dintre organismul animal 
(sistemul celular vital) si organismul social (societatea), fä- 
cută de filosofii positivisti moderni, ca Auguste Comte, Dar- 
win, Herbert Spencer, si adoptată de penalistii scoalel 


13, Lombroso, oper. cit. pag. 312: Ferri, oper. cit. pag. 115. 





Şcoala positivisto-antropologică penală 127 


noue 12). In adevăr maladia e un proces fiziologic petrecut 
intr-un organism animal, care derivă din anumite cauze 
permanente si neschimbate (microbi, еќс.); ea poate fi com- 
bătută, micsuratä, dar pînă cînd viața organică va continua 
a se desvolta în condiţiile cosmice ale planetei noastre, 
nici-odatä nu va putea fi extirpată cu desăvirșire; ea e 
supusă acelorași legi firesti nestrámutate si fixe ca si or- 
ganismul animal. Infraefiunea in sine, ori-ce sar zice, 
este un fenomen de ordine morală petrecut într-un orga- 
nism social; ea n-are cauze permanente si neschimbate, 
de aceia calificarea si caracterizarea el variază după vre- 
muri, iar existența eï, ca si a organismului social, e su- 
pusi nu legilor naturale fixe, ci legilor psihologice și is- 
torice care evoluează impreună cu progresul spiritului 
omenesc, Iată pentru ce nu putem impärtäsi de loc această 
asümänare ce se face între maladie și infracțiune, între 
rolul medicului si acel al jurisconsultului. 

Revenind iarăși la cele expuse mai sus, constatăm că 
s'oala positivisto antropologică, considerind infracţiunea ca 
un produs fatal al organismului, ca rezultatul unor factori 
pur naturali, exclude cu desávirsire ori-ce idee de culpă, 
de libertate si respundere. Deci sistemul juridic positivist 
se prezintă ca o reacţie directă contra principiilor funda- 
mentale ale scoalei penale clasice, ca un adversar hotărit 
al lor. Pentru Lombroso factorii criminalitäfer sunt pur 
antropologică ; pentru Ferri acești factori sunt mai mult 
socialo-economici 14). Dar fie că infracțiunea provine din 
condițiuni atavistice, fie că derivă din factori socialo-eco- 
nomici, ca mizeria, luxul, corupţia etc, nu mai puţin a- 
devürat este că ea constitue rezultatul necesar al unor 
cauze de caracter pur naturalist, care nu lasă absolut nici 
un loc ideei de libertate si răspundere. Școala clasică este 
prin urmare condamnată în totul. In adevăr dacă infrac- 
fiunea este un fenomen firesc, necesar si inevitabil, dacă 
pe de altă parte infractorul nu poate exercita absolut nici 
о inriurire asupra instinctelor si aplecärilor sale naturale, 
de la sine urmează că el nu poate fi declarat culpabil şi 
nici răspunzător de faptele sale. Penaliştii scoalei noue pre- 


conizază chiar ideea că criminalul se pedepsește nu din 


14. E. Ferri, Sociologia criminale, pag. 107. 





128 Vespasian Erbiceanu 


cauza responzabilitätet si culpabilităţei sale, care dispare 
odată cu liberul arbitru, сі din pricina pericolului (noce- 
volezza, nocuité) ce prezintă pentru societate, Infractiunea 
nu e un тай moral voluntar, ci un pericol pe care trebue 
Sil nimicim, fără a ne preocupa citusi de pulin даса 
autorul ei este răspunzător вай nu, dacă e întreg la minte 
ori bolnav. 

In ochii partizanilor liberului arbitru, crima e im- 
putabilă criminalului nealienat şi normal psihiceşte, pen- 
tru că el posedă liberul arbitru; din contra crima nu 
e imputabilă criminalului alienat, pentru că acesta, din 
cauza boalei, e lipsit de liberul arbitru, Dar dacă atit cri- 
minalul alienat cit si cel sănătos psihiceste n-ati liberul 
arbitru, atunci desigur că adevăratul fundament al impu- 
tabilităţei penale dispare cu desăvirşire, iar odată cu el si 
deosebirea esenţială ce separă individul alienat de cel in- 
treg la minte, de unde consecința că atit unul cit si altul 
urmează a fi supuși aceluiaș tratament, aceluiaș regim co- 
recțional. Ori eit de injustă si nerațională s-ar părea a- 
сеаѕій concluziune a scoaleï positiviste, ori cit s-ar protesta 
contra infligerei suferinței individului dement, care nu e 
decit victima organismului săi, totuși penalistii noi se în- 
cearcă a o justifica. „Dacă aplicarea sulerintei individului 
dement вай sănătos psihiceste, zice Garofalo, este necesari 
in interesul salvărei societăței, ea trebue să aibă loc, ci 
nu putem face altmintrelea. Lumea întreagă nu prezintă 
altă ceva decit un spectacol continuü de asemenea nedrep- 
tati si suferinfi provenite din cauza defectelor trupesti si 
sufletești ale omului. Dreptatea si egalitatea neexistind în 
lume, fericirea sait nefericirea cad asupra oamenilor. (ті. 
vina lor. О asemenea stare de lucrurí este inevitabilă, 
Justitia omenească nu poate decit sii imiteze natura, ex- 
cludind pe сеї ce nu sunt încă adaptati la viața восїа1й& 15), 

La aplicarea pedepsei magistratul n-are а se orienta 
după gravitatea materiali a infractiuneï, ci dupá caracte- 
rele periculoase ale individului. Deci corectiunea nu mai 
reprezintä, ca in scoala clasici, echivalentul faptului să- 
virsit, repararea prejudiciului cauzat, ni mai are caracter 
de expialiune si reprobatiune morali. Mai mult Incă, după 
Garofalo, ori се proportionalitate intre gravitatea infracfiu- 


15. Garofalo, Criminologia, pag. 312 si urm. 





Scoala positivisto-antropologicá репа1& 129 


пеї și acea a pedepsei este cu neputinţă, si de aceea vom 
pedepsi mai pufin aspru pe individul care a furat 20,000 
let, decit pe cel ce а farat 20 bani, in caz cind acest din 
urmă va fi apreciat ca fiind mai periculos pentru socie- 
tate !5). 

După sistemul școalei penale italiene, corec[iunea a- 
plicatá deliquentului nici macar n-are caracterul de pena- 
litate în înţelesul propriu al cuvintului. Ea cel mult se 
poate asămina cu un tratament al cărui unic scop este 
de a atenua si remedia în individ anomaliile psiho orga- 
nice care-l imping la crimă. lar cind această remediare va 
fi cu neputinţă (si aceasta se va intimpla cele mai de 
multe ori), corecţiunea are caracterul pur si simplu al u- 
nei măsuri de siguranță socială, asămănătoare măsurilor 
luate contra animalelor si plantelor periculoase +°). Codul 
penal al şcoalei positiviste nu conţine in sine pedepse, ci 
nişte simple măsuri preventive menite a impedeca produ- 
cerea si repetarea răului in societate. Ceea ce constitue 
insi răul şi pericolul pentru societate, este nu atit infrac- 
liunea in sine, ei persoana însăși a infractorului, tempe- 
vamentul si aplecärile sale criminale, imboldirea latentă 
cure rümine in fondul firei lui si care-l indeamná pururea 
la ucideri, furturi, atentate, falşuri etc. Ce impoartă pe 
societate dacă s-a pedepsit ori nu crima comisă ? Aceasta 
fiind un fapt petrecut deja, un тай consumat, nu se mal 
poate repara. Ceea ce interesază însă mal presus de toate, 
este de a se preintimpina si impedeca crimele viitoare. 
Dar pentru ca sà ajungem la aceasta, trebue neaparat să 
inblinzim si să stürpim instinctele si aplecările criminale 
ale individului, să-i transformàm si ameliorăm fondul na- 
turei lui. Criminalitatea fiind însă o maladie cronică, de- 
rivată dintr-un germene ereditar, va fi oare cu putinţă o 
asemene ameliorare? In cele mai multe cazuri desigur că 
nu: căci, după Lombroso, fondul unui temperament, ceea 
ce formeazá constituția congenitală a unui individ, nu se 
mai poate modifica cu nici un chip. El e atit de convins 
de aceasta, incit recomandă chiar ca copiii mici, la care 


16. Ibidem, pag. 307. 
17. E. Ferri, Sociologia criminale, pag. 215: Vaccaro, Genesi 
e funzione della leggi penali, pag. 79. 





180 Vespasian Erbiceanu 


se observă de timpuriu fenomene de criminalitate inăscută, 
şi care prin urmare nu mai pot fi corijati prin educa- 
tiune, să бе izolaţi in anumite ospicif, unde rolul institu- 
torului să-l îndeplinească gardienii, iar morala si religia 
să fie înlocuite prin gratii si zăvoară de fer 15). 

In ce privește deliquentii majori, constatafi incorigi- 
bili, nu ne rămîne decit să procedám contra lor cu ultima 
гісоаге : să-i suprimäm din societate ca pe nişte elemente 
morbide, inasimilabile corpului social. „Criminalii din so- 
cietätile moderne, zice Garofalo, trebue să dispară cum aü 
dispărut indigenii din America față de populafiunea euro- 
peană aşazată acolo“. Crima fiind rezultatul unei anomalii 
psiho-organice, denotă prin sine însăși o imposibilitate de 
adaptare la viaţa socială. Criminalul este o bestie vätämä- 
toare, un monstru cu chip omenesc care neaparat trebue 
eliminat. „Societatea, ca ori care organism, poate exercita 
reacţie contra elementelor ce o valämä, si această reacție 
consistă in excluderea individului a cărui adaptare la con- 
ditiunile mediului ambiant este necomplectă вай imposi- 
bilà**), 

In consecin{ä pedeapsa cu moarte, fiind mijlocul de 
eliminare cel mai eficace, are toate preferințele in ochii 
penalistilor noi. Ea urmează a fi aplicată cu deosebire cri- 
minalilor lipsiţi cu desávirsire de sentimentul de milă. După 
Lombroso, absența totală a acestui sentiment altruistic, 
constitue o anomalie organică congenitală ; după Garofalo 
insă, formează cel puţin o anomalie psihică permanentă, 
căci „face pe infractor incapabil pentru totdeauna de viața 
socială“), „Prin acest mijloc puterea socială realizază o 
adevărată selectiune artificiali, analoagă aceleia care se 
operează în mod spontaneii în regnul biologic, prin шоаг- 
tea indivizilor neasimilabili la conditiunile particulare ale 
mediului ambiant în care sunt născuţi вай în sinul căruia 
aü fost transportați“2:). Pedeapsa cu moarte devine ast- 
felii un mijloc de purificare a omenirei, iar streangul si 
săcurea calăului un instrument de selectiune artificială. Cu 
cită admiratiune penaliștii italieni vorbesc de infricosatele 

18. Lombroso, opera citată, pag. 139, 

19. Garofalo, opera citată, pag. 231. 

20. Ibidem, pag. 235. 

21. Garofalo, opera citată, pag. 232. 





Şcoala positivisto-antropologică penală 131 


execuţiuni ale lui Henrich al VIII-lea, ale Mariei Tudor 
şi ale Elisabetei, care, dupa ei, aii realizat în Anglia o 
importanti selecțiune socială, Dinşii ar dori chiar ca a- 
ceastă operă de purificare a rasei să fie continuată. „Еа- 
fodul, zice Garofalo, la саге pe fie-care ап se trimit mii 
de deliquentí, a împedecat ca criminalitatea să nu lie azi 
atit de răspindită in masele populatiuneï. Cine ne-ar putea 
spune ce ar fi ajuns in timpul de față biata omenire dacă 
nu s-ar fi operat selec[iunea de care e vorba, dacă ar fi 
fost lăsați deliquenţii să se inmul[ascá, dacă în fine am 
avea încă printre noi progenitura numeroasă a tuturor 
tălharilor si asasinilor veacurilor trecute! Pentru ce dar 
această operă seculară de purificare nu s-ar continua 
тоса 1422). 

Școala nouă propune chiar de a se impedeca pro- 
crearea indivizilor, la care se observă aplecări criminale 
inäscute. ,Anticitatea, zice acelaş penalist, pedepsea firi 
mili fi pentru greselele părinţilor ; epoca noastră, ca mal 
civilizatä, ar trebui si impedece numai procrearea indivi- 
zilor, care, după toate probabilitățile promit a fi fiinli rele 
si abrutizate. Generaţiile viitoare vor putea cu drept cuvint 
să ne reprogeze că, in loc de a extirpa semințele rele, din 
contra le-am lăsat să incolțască si să producă noue si nu- 
meroase legiuni de deliquenți“:*). Ca mijloc mai eficace 
pentru impedecarea procreărei, se recomandă castrarea. 

latü logica simplă dar dealmintrelea implacabilă la 
care se reduc concluziile scoalei positivisto-antropo'ogice. 
Cu drept cuvînt dar, unii penalisti impută acestei scoale, 
că idealul ei este justiția veacurilor de mijloc cu toate 
atrocitățile și barbariile ei 2). 

Chestiunea se schimbă cu desivirgire, cind e vorba de 
infractorii corigibili, care nu prezinti simptome de per- 
versitate înăscută, in viața cărora infracţiunea constitue 


92. Ibidem, pag. 269, 270; vezi și Proal, opera citată pag. 
436, 497. 2 KE: Н 5 
23. Garofalo, па citată, pag. 269. 


24, Luigi Lucchini, Le droi mal et les nouvelles théories, 
pag. 55; E. Brusa, Sul nuova positivismo nella giustizia penale, To- 
rino, pag. 89; G. Vidal, Principes fondamentaux de la pénalité, 
pag. o Aristide Gabelli, La Scuola di diritlo penale in Italia, 
pag. 118. 





132 Vespasian Erbiceanu 


un fenomen mai mult вай mai putin ocazional. $i trecütor, 
şi care prin urmare prea putin diferă de oamenii obișnuiți, 
Această categorie, foarte numeroasă dealtmintrelea (după 
Lombroso 60%/,), cuprinde in sine o serie întreagă de in- 
fractori de diferite nuanțe. Firea lor, nefiind stäpînită de 
pornirí delictuoase iniscute, poate fi îndreptată, și tocmai 
de aceea pedeapsa în cazul de fat are mai mult caracte- 
rul unui regim reparator, unui tratament individual, al 
cărui scop linal este de a destepta si întări in ei sentimen- 
tele si aspiratiunile bune, a le infrina pasiunile si a-l de- 
prinde la viaţă socială. 

Pentru realizarea acestui scop, trebue numai decit 
părăsit sistemul penal clasic, consistind in fixarea prin lego 
a pedepsei după norma abstractă si nerationalä a diviziunet 
infracțiunilor si după gravitatea materială a acestora soy 
Căci după cum in medicină nu se poate spune, de maï 
înainte cit timp anume va dura tratamentul unei maladii 

ге-сате, aceasta depinzind cu totul de natura si orga- 
nizmul bolnavului, — tot asa si in criminologie este absurd 
a se preciza de mai înainte durata regimului de corec- 
lionalizare, in cutare sai cutare infracțiune, fără o cu- 
noastere prealabilă si amărunţită a sufletului infractorului 
şi fără a urmări şi calcula rezultatele treptate, dobindite 
prin aplicarea corecţiunei. Durata pedepsei. va depinde 
deci $1 va varia nu după norma apriorică а diviziunei in- 
fracfiunilor, ci după deosebitele naturi si contormaţiuni 
psiho-organice ale infractorilor, după cum acestea se vor 
preta mai ușor зай mai greü la corecțiune, si nu va in- 
ceta decit odată cu obținerea complectei indreptărī a in- 
divilului. О comisiune specială, instituită pe lingă fie-care 
penitenciar, din care vor face parte procurorul tribunalului 
i judecătorul de instrucţie, va putea elibera condilional 
sai neconditional pe deţinut, inainte chiar de împlinirea 
maximului condamnaţiunei, dacă, din rapoartele direcţiei 
penitenciarului, il vor aprecia ca neprimejdios pentru so- 
cietate. Dacă din contra, după împlinirea maximului con- 
damnaţiunei fixate de tribunal, comisiunea constată totuşi 
că deţinutul este periculos încă societáfel, atunci ea are 


25, E, Carnevale, L'arbitrio del Giudice nell'aplicazione della 
pena, 1897, pag. 109. 





Şcoala positivisto-antropologieà penală 133 


dreptul să dispună prelungirea pedepsei chiar peste maxi- 
mum. De altmintrelen desigur că facem mai mult гай so- 
cietăţei, cind eliberăm deţinuţii pe simplul motiv, că s-aü 
ispășit quantumul pedepsei la care fusese condamnaţi, în 
timp се ef părăsind pragul închisorilor sunt tot atit de 
primejdioși ca si mal înainte °°). 

Asa dar este mai rațional si mai util sistemul de 
condamnaţiune fără durată determinată al şcoaleï positi- 
viste, — fixarea definitivă a quantumului pedepsei, avînd 
loc in urmă, după condamnațiune, $i depinzind de la e- 
fectele ce se va constata, c a avut regimul corec[ional 
asupra firef definutulut, de la pocàinta si móralitatea ma- 
nifestată de el. Prin urmare, in loc de a acomoda pe- 
deapsa după pretinsa gravitate a infrac[iunei, considerati 
exeluziv din punct de vedere obiectiv şi material, trebue 
din contra в о acomodám după natura psihologică a in- 
fractorului. Căci dacă infracţiunea este un fenomen pato- 
logic desigur că pedeapsa, ea mijloc de remediare, trebue 
adaptată la genul de morbiditate crimina'ü pe care voim 
să-l vindecăm, si această operațiune ia criminologie poartă 
denumirea specifică de individualizarea pedepsei. 

Infracţiunea odată săvirşită, capătă dar o importanţi 
cu tolul deosebită de acea ce o are în școala penală cla- 
sică. Ea încetează chiar de a fi un fapt pedepsibil prin 
sine însăşi si nu constitue decit un simplu simptom, care 
ne pune pe cale de a descoperi зай nu in láptuitor, o 
pornire perversă, о aplecare criminală periculoasă. Deci 
valoarea şi însümnätatea infractiuneï, este pur şi simplu 
simptomaticà. 

In doctrina positivistă penală, nici nu poate fi vorba 
de infracţiunea în “sine, ca entitate juridică de sine stă- 
- tüloare, ci pur si simplu numai de aplecări criminale, a- 
deci de cea ce numim noi „criminalitate“, si cea dintiiü 
(infracțiunea) nu implică neaparat pe cea de а doua (cri- 
minalitatea), pentru сй existența uneia nu tot-deauna este 
o dovadă de ființa celeilalte. Infracţiunea e un fapt, pe 
cind criminalitatea e un factor psihologic, si deci avem a 
fice cu doui noţiuni cu totul distincte саге nu se pot 1- 


26, Frédéric Lévy, Les Sentences indéterminées, Paris, 1896, 
p. 18; Ohiaroni, La condanna condizionale, Trévise, 1897, p. 24. 
Ure 





184 Vespasian Erbiceanu 


dentifica. Criminalitatea naste tot-deauna infracţiunea, in 
timp ce aceasta nu derivă numai decît din aplecări crimi- 
nale, Gresala cea mare a şcoalei clasice este, că a identi- 
ficat aceste deuä noţiuni atit de distincte una de alta. 

In interesul unei bune si exacte individualiziri a pe- 
depsel, școala positivisto-antropologică propune a se împărţi 
deliquentii in clase, după anomaliile psiho-organice ce le 
prezintă. Odată stabilită clasificarea lor, antropologii care 
vor examina pe acuzaţi (căci magistraţii vor fi înlocuiţi 
prin experți fiziologisti) nu vor avea decit si determine 
clasa în care trebue pus cutare вай cutare deliquent, pen- 
tru ca ajoï să precizeze cu înlesnire regimul corecfional 
ce urmează a i se aplica. Din nefericire insă tocmal asu- 
pra acestei chestiuni atit de importante, penalistii scoalei 
пої nu pot cădea de acord. Lombroso la luceput deosebea 
deliquenfit in două mari clase, de care in treacăt am a- 
mintit maf sus: deliguenfí incorigibili (delinquenti nati, 
aproape 40%, diu numărul total al deliquentilor) și deli- 
quenti de ocazie (alle cause, aproape 6024). In a patra 
edifiune a -opereï sale L'Uomo delinquente, el distinge cinci - 
catego:il de deliquesfi: 1) deliquenti indsculi si nebuni mo- 
vali (delinquente nato e pazzo morale); 2) epileptict (delin- 
quente-epilettico) ; 3) pasionați. (delinquente d'impeto о 
passione-forza irresistibile) ; 4) nebuni (delinquente pazzo) ; 
5) de ocaziune (delinquente d'uccasione). Enrico Ferri in 
opera sa Sociologia criminale (1893) imparte deliquentit 
їп: 1) nebuni, 2) inäseuli, З) de obiceiù, 4) de ocaziune, 
5) pasionaţi. Primul congres de antropologie criminală ți- 
nut la Roma (1885), s-a declarat solidar cu clasificajiunea 
lui Ferri ??). De această clasificaliune se iine si N. Cola- 
jani, cu deosebire numai că acesta clasifică pe deliquenţii 
politici într-o categorie aparte **). Garofalo, Marro, Ferd. 
Puglia, Lacassagne, Le Bou, Tarde, Bergi, Corré, Lau- 
rent elc. propun fie-care clasilicaţiunile lor. 

Absteacţie fücind de terminologia diferitelor clasificări 
şi dacă ținem samă excluziv numai de motivele $i curac- 
terele psiho-organice pe care se intemeiaz ele, cum si 
mal ales de cerinţele unei exacte individualizări a pedep- 


27. Actes du congrès de Rome, pag, 148. 
28. N. Colajani, Sociologia criminale, Catania vol. I, p. 862. 





Școala positivisto-antropologică penală 135 


sef, toate clasificatiunile propuse pină în prezent de pe- 
nalistit noi, le putem foarte bine simplifica si reduce la 
următoarele patru mari categorii : 

1). Prima categorie formează asa numiții criminali вай 
deliquenfi fictivi, falsi, cu alte cuvinte autori de crime 
fiv criminalitate, firi aplecări criminale. Fondul naturei 
acestor indivizi ë intact : la еї crima e un simplu accident 

„trecător. In asemenea caz aplicarea pedepsei este ceva ne- 
rațional si inutil, pentru că natura lor fiind bună, nu a- 
vem nimic de remediat în ea. Aci există criminalitate ju- 
ridică, firă ca să avem criminalitate naturală. Cel mult 
s-ar putea impune acestor indivizi de a-și schimba mediul 
de viaţă. 5 

2). In a doua categorie intră asa numiții criminali 
suspecți. Cazul aci este invers celui precedent: avem cri- 
minalitate naturală, fără ca să existe încă criminalitate ju- 
ridică. Indivizii din această grupă sunt stäpinifi de aplecără 
criminale vädite, presintă toate simptomele criminalităţei 
naturale, sunt inasimilubili corpului social şi născuţi pen- 
tru viciü, dar n-aü comis încă nici o infracțiune. Cu toate 
aceste ei trebuesc supuşi unui serios regim de suprave- 
ghere şi protectiune, pentru că suntem datori să provenim 
răul, să impedecăm o crimă ce are a se produce inevita- 
bil în viitor. Precum izolăm animalul atins de o boală 
care poate deveni primejdioasă, tot aşa se iinpune să luăm 
măsuri contra unui criminal inainte de a fi sivirsit cri- 
ma; —să ne asiguräm contra tălharului înainte de a-l fi 
prins cu mîna în sac. 

3). A treia categorie formează deliquentii inäscufi, 
incorigibili, refractari ori-cărui regim corectional, care în- 
trunesc atit criminalitatea naturală, cit si cea juridică, 
Aceștia trebuesc eliminaţi cu desävirsire din societate. 

4). In fine a patra categorie e compusă din toate ge- 
nurile de criminali, care de o protivă ай la pasivul lor 

"crime, dar a căror naturi se pot modifica si indrepta. A- 
cești criminali trebuesc studiatí cu deamăruntul şi subim- 
părțiți in grupe similare, pentru că dacă ei toti sunt cori- 
gibili, nu toţi însă pot fi indreptati prin aceleași mijloace. 

Din punct de vedere teoretic st doctrinar, clasificarea 
deliquentilor indicati mai sus, pare a fi cu drept cuvint 
foarte raţională și întemeiată. Cind e vorba însă de apli- 





186 Vespasian Erbiceanu 


carea ef practică, aci chestiunea devine cu totul dificilă. 
In această privință ni se par aproape inadmisibile primele 
două categorii de crimiuali: criminalii de suspiciune si 
criminalii fictivi; cel dintiiă culpabili de criminalitate fără 
a fi comis incă crime, сеї de al doilea fi.in lu-se vinovaţi 
de crime, fără a fi stäpinifi de aplecări criminale. 

Mai intiiü ceea ce ni se pare aproape imposibil de 
realizat, este organizarea unni regim corectional pentru 
criminali! suspecți ; căci cu drept cuvint observă profeso- 
rul de drept penal al facultăţei de drept din Paris, R. 
Saleilles, in cartea sa intitulată L'indiridualisation de la 
peine, ovi cit de doritori am fi ca siguranța socială să fie 
garantată, totuși mai degrabă am risca pericolul de a ne 
vedea averea furată si viața amenințată, decît să tolerăm 
а ne vedea supuși unui regim corecfional, numai pentru 
simplul motiv cà natureï i-a plăcut să ne inzestreze cu o 
falcă вай buză asămănătoare tipului criminal stabilit de 
Lombroso 2%), Ce folos avem dacă în schimbul asigurărei 
averei si vieței noastre, ni se rădică dreptul de а uza de 
dinsele după cum dorim, ni se confiscă libertatea, — cel 
mai scump patrimoniu al nostru. $-арої iu definitiv, cu 
оаге-саге perspicacitate si prudență, mai lesne ne putem 
păzi averea si viața contra furilor si asasinilor, decit con- 
tra erorilor si abuzurilor unui sistem polițienesc, pretențios 
şi atot-puternic, 

Chestiunea criminalilor fictivă nu e mal putin gravă, 
In adevăr, autorul unei crime ar putea cu multă inlesnire 
să scape de pedeapsă, în caz cind am presupune, că na- 
tura ar fi uitat să-l stigmatizeze cu pecetea caracteristică 
a tipului criminal. Admitem chiar, că am avea un mijloc 
infailibil de a recunoaşte în cutare autor de crime, pe o- 
mul cinstit, care numaï din eroare, dintr-o intimplare ne- 
prevăzută a sávirsit infracțiunea, fără posibilitate de reci- 
divà in viitor. Desigur cá un asemenea individ, fiind un 
criminal fictiv, nu trebue pedepsit ca criminalul adevárat. 
Totuși acest brevet de impunitate, ce justiția voeste a-l 
acorda indivizilor care aü comis fapte criminale, nu loveste 
oare morala publică si cel mai elementar bun simt? De 


29. R. Saleilles, L'individualisation de la peine, 1898, Paris, 
pag. 112, 





Şcoala positivisto-antropologică penală 137 


sigur că da; căci sentimentul si conștiința colectivă a ma- 
selor reclamă, ca огї-се fapt nelegiuit sà fie lovit de o re- 
probare socială, a cărei sancţiune e pedeapsa. In tot cazul 
credem, că dreptul penal trebne să ţie socoteală de acest 
sentiment popular, dacă nu voeste ca morala publică să 
fie zdruncinatà din temelie, fapt care ar amenința mai 
mult ca огї-се siguranța socială. Pină cind concepția ști- 
inţifică a dreptului penal va răminea privilegiul numai a 
unui grup restrins de savanți si filozofi, si nu va pătrunde, 
nu se va generaliza adinc in straturile poporului, această 
ştiinţă nu se poate debarasa de chipul cum mulțimea a- 
preciază şi simte, de noţiunea tradițională de dreptate, de 
morala colectivă a maselor, orí-cit de prejudicioase si ero- 
nate s-ar părea ele: pentru că deocamdată acestea formează 
singura bază actuală, pe care se razimă bunele moravuri 
si ordinea obsteascä. Altmintrelea desigur s-ar da naștere 
unui cataclism social, care ar ruina intreaga civilizație si 
ar arunca statul în anarhie si desorganizare complecti. 

Dar pentru ca chestiunea clasificäret deliquenlilor si 
a individualizărei pedepsel si poată avea o aplicare prac- 
ticä, si pentru ca întregul sistem al școalei positivisto- 
antropologice să poată funcţiona, trebue neaparat să avem 
un criteriu pozitiv care să permită a distinge cu o pre- 
ciziune matematică criminalul adevărat de cel fictiv, cri- 
minalul înăscut și incorigibil de cel de ocazie. Căci, cu 
drept cuvînt observă Saleilles, pentru ca să putem pune 
sub mina justiţiei pe un individ, înainte încă de a fi pă- 
cătuit, trebue mai întiiii de toate să fim absolut sigur că 
în adevăr avem a face cu un infractor, gata a comite ori- 
cînd crime; în caz contrar libertatea tuturor e în pericol. 
Din potrivă, pentru a acorda brevet de cinste unui uci- 
gas, unuia care s-a însușit pe nedrept din avutul altuia, 
trebue să fim bine incredinfati că nu ne ingäläm. Cu alte 
cuvinte, trebue si avem un simptom caracteristie al o- 
nestităţei tot atit de infailibil, ca si criteriul criminalitàfei 3"). 

Ei bine, şcoala positivisto-antropologicá pretinde, cá 
a descoperit acest criteriu positiv al eriminalititei in aga 
numitul „tip criminal“ ale cărui caractere specifice ar 
permite de a distrge cu o preciziune în adevăr matema- 


30, R. Saleilles, oper, cit. pag, 115. 





188 Vespasian Erbiceanu 


tică diferitele categorii de criminali. In ce constă însă 
acest „tip criminal“? Fără a intra în analiza detaliată a 
chestiunel, vom arăta deocamdată numai atit că, după 
Lombroso si discipolii sif, criminalul inăscut se deosebeste 
de omul normal prin anumite caractere anatomice si psi- 
hice foarte numeroase, care interesază maï toite pürtile 
corpului si in mare parte amintesc in sine conformatia 
organică a omului primitiv, Numai craniul criminalului 
аг prezenta vr-o treizeci de aceste anomalii ; apoi braţele, 
nasul, urechile, ochii, părul, minile, dinţii, fálcile, gustul, 
mirosul, cum și toate celelalte organe și funcțiuni fizio'o- 
gice prezintă fie-care anomaliile lor specifice; pînă şi com. 
pozițiunea chimică a urinei deliquenţilor, se deosebește de 
а owmenilor normali. 

Asa de pildă Lombroso, sustine că criminalul inüscut 
ar fi mai voluminos si mai greù decit individul normal, ar 
li ambidextru, cu barba rară вай chiar spin (de unde de- 
rivà poate proverbul: de omul spinatec să te păzeşti, — 
méfiez-vous de l'imberbe), atins de strabism (încrucişat), 
cu craniul îngust, sinusurile fronlale fo.rte aparente, frun- 
lea inclinati inapoi, arcadele sprincenetor proeminente, 
gropifa occipitală medie bine pronunţată, asimetria figu- 
rei, configurafiunca specială a nasului, fața zbireită si pa- 
lidă, maxilarele voluminoase, brațele lungi, degetul cel 
mare gros, senzibilitatea foarte micșurată (analgesiu) din 
care cauză suportă cu înlesnire durerile cele mai atroce, 
odoratul si gustul puţin desvoltate, prognatismul, dalto- 
nismul, mancinismul, tatuajul, obliterațiunea simțului mo- 
ral, etc. etc. 

Aceste caractere si anomalii constitue simptomele dis- 
tinctive ale „tipului criminal“, care esi in afară din са- 
drul tipurilor etnice ale diferitelor popoare, formind un tip 
cu totul special, internațional, o varietate deosebiti a nea- 
mului omenese, de unde s-ar $i explica analogia cea mare 
ce se pretinde că există intre criminalii diferitelor natio- 
пайї *:). Lombroso sustine nu numai existența unui tip 
criminal în genere, dar afirmă că toţi criminalii ай o fi- 
zionomie proprie si aproape specifici fie-căruï gen de cri- 


ÉL Lombroso, oper. cit, pag. 249: Actes du congrès de Rome, 
pag. 195. š 





Scoala positivisto-antropologică penală 139 


mMinalitate; el crede că după conformatia nasului si a 
urechilor, după expresia feţei si a ochilor etc., se pot de- 
osebi de pildă deliquenţii politici de furi, iar aceștia de 
ucigași si atentatori la pudoare. 

Dacă „tipul criminal“ formulat de șeful scoalei ita- 
liene în adevăr există, atunci lucrul devine foarte simplu : 
e destul ca un individ să aibă cutare conlormafiune cra- 
nianä, cutare unghiü facial, si manifeste cutare вай cu- 
lare aplecári suspecte, cu un cuvint să întrunească carac- 
terele stiute ale „tipului criminal“ pentru ca să fim siguri 
că ne găsim in fața unui criminal adevărat, contra căruia 
trebuesc luate cuvenitele măsuri de siguranță si pază. Di- 
agnostica in asemenea caz ar fi tot atit de simplă si pre 
ciză, ca și la tuberculoză.» Indată ce constatăm la o per- 
soanä oare-care prezența caracterelor „tipului criminali, 
о putem foarte bine pune sub mina justiţiei, inainte chiar 
de a fi sivirsit. vre o crimă. De asemenea dacă de pildä, 
un ucigaș nu întrunește caracterele tipice ale criminalității, 
putem [i sigur că el e un criminal fals, care nu trebueste 
pedepsit. După acest sistem, ceea ce face pe cine-va cul- 
pabil si criminal, este nu fapta sa, ci craniul ғай. lată 
pentru ce „tipul criminal“ a lui Lombroso este un ele- 
ment atit de important, este aşa zicind cheia de boltă а 
şeoalei positivisto-autropologice penale. Odată căzut acest 
tip, lot sistemul devine inaplicabil și imposibil. 

Din nefericire pentru școala  positivisto-antropologică 
chestiunea tipului criminal constitue partea cea mai slabă, 
maï puţin documentată si mai discutată din întreaga doc- 
tuină positivistà penală. Mai cu samă de la congresul de 
antropologie criminali din Roma, s-a intreprins їп ştiinţa 
penală o adevărată expediţie cruciată contra tipului cri- 
minal, care in cele din urmă а fost combătut si desapro- 
bat chiar de càtrá antropologii si psihiatrii,- се айа dată 
îl susfineaü. Astăzi însă, cu toată persistenta lui Lombroso, 
tipul criminal poate fi considerat ca condamnat si căzut 
pentru tot-denuna. 

Antiopologi de frunte ca Minouvrier, Bénédict, Topi- 

ard, în unanimitate contestă existenţa anomaliilor anato- 
mice de origine congenitală, care ar caracteriza tipul cii- 





140 Vespasian Erbiceanu | 


minal 2°). Savantul Herbette, după ce intr-un lung discurs 
combate cu vehementä această chestiune, conchide cu ur- 
mătoarele cuvinte: „Cu cit privim mai de aproape fap- 
tele, zice el, cu atita trebue să desaprobăm mai mult ideea 
preconcepută a tipului criminal **). Profesorul Lacassagne, 
asociindu-se la concluziunile luï Herbette, adaogă: „Unele 
dintre anomaliile anatomice, observate la criminali de şcoala 
positivisto-antropologică, aŭ ca origine cauze pur sociale“ *). 
llustrul medic legist Brouardel și filosoful Tarde, cu ace- 
easi energie combat existența pretinselor anomalii. Cel 
dintii „considera cercetarea anomaliilor, ca ceva iluzo- 
гій“), cel de al doilea „crede cu siguranță, ca caracte- 
rele anatomice ale tipului criminal nu-exist4**), 

După Maleschotte si antropologul Drill, tipul criminal 
în senzul proprii al cuvintului, nu există: „ar fi de dorit, 
zic ei, ca expresiunile de tip criminal şi criminal înäscut, 
să fie scoase din domeniul antropologiei criminale“ 37), 

La congresul de antropologie criminală din Paris, sa- 
vanții, chiar dintre cei mai bine-voitori doctrinei lui Lom- 
Lroso, ай semnat un fel de plebiscit în următoarea cuprin- 
Чеге: 1). „Nu exist îndeajunse date, pentru a determina 
pretinsele caractere tipice ale criminalului; 2). Deşi se 
poate întimpla să găsim printre criminali, un mare număr 
de indivizi -anormali вай bolnavi, aceasta se explică na- 
turalminte, din cauza neregularităței уіе[еї lor si al me- 
diului in care trăesc, si nu poate să ne indreptățască a 
zice, că el ar constitui o varietate antropologică in senzul 
propriii al cuvintului ; 3). In fenomenul criminalităţei, fac- 
torul excluziv вай cel puţin factorul principal este factorul 
social“ 35). 

Congresul de antropologie criminală din Bruxella, а 
lost mai categoric in această privință. In adevăr între 
concluziile formulate de savanții acestui congres, este si 


32. Actes du congrès de Rome, pag. 193, 257 si 492, Manou- 
vrier, Les crânes des suppliciés, pag. 18. 
33. Actes, pag. 263. 
. Actes, pag. 165. 
. Actes, pag. 200. 
б. Actes, pag. 199. 
. Actes, pag. 163, 168. 
. Actes du congrès de Paris, pag. 156, 157. 





Şcoala positivisto-antropologică penali 141 


următoarea : ,Complecta disparitiune a tipului criminal ; 
asupra netemeiniciei teoriilor Lombrosiene in această pri- 
vinfä, nică nu mai poate fi discuțiune“**). Unul din cei 
mal autorizaţi anatomisti italieni, M. Monti, elevul si co- 
laboratorul lui Callori, preşedintele societifei italiene de 
antropologie, in remarcabilul зай studiu asupra cranielor 
conchide: „in studiile noastre comparate asupra scheletu- 
lui feţei criminalilor, n-am găsit caractere specifice care 
să-i deosebească de alți indivizi“ +). 

Antropologul belgian Heger, preşedintele societăţei an- 
tropologice din Bruxella, expunind rezultatul cercetărilor 
sale intreprinse asupra unei colecfiunt de 132 cranii, a- 
parținînd diferiților asasini, actualminte conservate in mu- 
zeele din Bruxella, Liege si Gand, conchide: „criminalii 
nu constitue o specie aparte în omenire, deci tipul cri- 
minal e iluzoriii“::), Si să nu uităm că Heger este una 
din autorităţile cele mai des citate de autorul operei L'Uo- 
то delinquente ! 

Dar faptul cel mal surprinzător si mai semnificativ 
este, că pe cit se pare, chiar unul din сеї trei stülpi ai 
scoalei positivisto-antropologice penale, anume baronul R. 
Garofalo, nu prea împărtășește ideele lui Lombroso, asu- 
pra tipului criminal. La congresul antropologic din Paris, 
vedem pe Garofalo accentuind în mod special, că adesiunea 
sa la doctrinele antropologice ale lui Lombroso, nu e de- 
eit aparentă si provine mai mult din spiritul de ,solida- 
ritate de școală“). Mai mult încă, Garofalo n-a voit de 
loc s participe la congresul de antropologie criminală din 
Geneva (1896). După informatiunile date de jurnalul , Ri- 
vista Penale“ (Marzo 1896), el s-ar fi desbinat cu totul 
“de şcoala positivisto-antropologici, deschizind un curs li- 
ber de filosofia penală la colegiul catolic din Neapole , Co/- 
legio Romano“, in care profesează ideea, că singuri numai 
religia e în stare a pune o stavilä: criminalităței, ceea ce 
a și provocat polemică din partea lui Lombroso. 


39. Archives de L Antropologie criminelle, 1802, No. 41, (15 
Septembre). 2 

40. M. Monti, Sui crani dei delinguenti, Bologna 1894, p. 115, 

41. Dr. Heger, Caractères craniologiques Bruxelles, 1891, 


pag. 84. 
42. Actes, pag. 73, 251, 256. 





Vespasian Erbiceanu 


ш 


Revenind asupra observatiunilor noastre cu privire la 
incercarea penalistilor noi de a reconstitui dreptul penal, 
conchidem urmätoarele : 

Teoriile vechi juridice despre liberul arbitru si res- 
ponzabilitatea morală ale scoaleï clasice căzind, împreună 
cu metafizica si morala transcedentală, in locul lor apare 
o ştiinţă penală nouă, cu caracter eminamente pozitiv, si 
care s-ar părea cá impune cu atit maj mult, cu cit se 
razimá pe ultimele date si descoperiri ale antropologiei, 
biologiei, ethnologiei, psihiatriei, sociologiei si statisticel 
moderne. Aci totul urmează după niște norme si legi sta- 
tornic stabilite, totul e măsurat si calculat cu compasul 
craniometrie, totul e observat si controlat cu instrumente 
de preciziune antropometrice si dinamometrice, cu aparate 
electrice si fotografice, in fine totul rezultă din calcule 
matematice, tabele statistice, cartograme, diagrame etc. 
Teoriile biologice darviniene sunt luate drept bază de ope- 
rațiune pentru studiile antropologice criminale si pentru 
cercetările germenilor naturali aï delictului. Se observă 
climatul, fenomenele meteorologice, aerul ambiant si pre- 
siunile atmosferice ale localităţei, — se consultă termome- 
trul şi calendarul, — se examinează cu deamăruntul con- 
stitutia fizică a criminalului, capacitatea si circomferin{a 
craniană, aspectul frunfei si lungimea braţelor, — se tine 
samă de cutare вай cutare айегепї anatomici, de greu- 
tatea encefalului, de calitatea materiei cerebrale, de par- 
ticularitäfile organice, — se consideră ierarhia intelectuală 
a raselor, —- se cercetează atavismul regresiv si chiar pre- 
uman, influența ereditifel, a temperamentului, a instinc- 
telor si aplecărilor naturale, — cu un cuvint se tine soco- 
teală si se analizază cele mai mici si mai variate cauze 
liuntrice si externe, care ar putea contribui la explicarea 
criminalitijei si ar înriuri creşterea вай descresterea ei. 

Știința penală este ast-feliü complectamente transfor- 
mată. Cu drept cuvint, ni se par justificate observa[iunile 
unor penalisti moderni că dreptul penal, osa cum il infe- 
lege si reconstitue școala positivisto-antropologică, nu mai 
samănă a fi o disciplină juridică, o știință socială, ci de 





Şcoala positivisto-antropologicá penale 148 


vine un feliü de apendice al fiziologiei si psihiatriei, cu 
caracter excluziv tehnic si experimental. Dreptul penal 
reconstituit in chipul arátat maí sus, conrespunde chiar 
ппеї ramuri speciale a științelor naturale numită terato- 
logia, adecă studiul monstruozitäfilor morale, pe care so- 
cietatea, pentru siguranţa sa, trebue să se încerce a le 
vindeca, iar cind aceasta va fi cu neputinţă, să caute a 
le elimina si extirpa definitiv din sînul ei **). 

In capitolele următoare ale lucrăreï noastre, vom a- 
vea ocaziune a arăta mai pe larg criticele justificate si 
protestările vii ce a stärnit in literatura penală, această 
tendinţă a scoalei positivisto-antropologice, de a aservi si 
ingloba dreptul penal in domeniul ştiinţelor naturale 4). 

De astă dată ne màrginim a expune numai cite- 
va aprecierí in aceastä chestiune ale ilustrului profesor din 
Bolonia, Luigi Lucchini: „Școala antropologică penală, 
zice el, a exagerat mult aplicatiunea metoudeï pozitive la 
studiul delictelor si a pedepselor. Această exagerare se ma- 
nifesta în două chipuri diferite. In primul loc, savanții 
scoalel nouă ай luat ca bază pentru studiile si cercetările 
lor, teze si postulate imprumutate de la științi, mai mult 
saü maï puţin naturale, ca de pildă antropologia, psihia- 
tria, psihologia, sociologia etc. Aceste teze si postulate 
însă, nu sunt tot-deauna intemeiate pe fapte, ast-feliü că 
exactitatea și siguranţa lor, e departe încă de a fi demon- 
strată. In al doilea loc, еї ай dat o întindere atit de vastă 
cercetărilor asupra criminalităței, incit ай depășit cu mult 
limitele proprii ale dreptului penal, transformind această 
ştiinţă într-un felia de enciclopedie, al cărei caracter şti- 
inţific e in opoziţie directă cu tendința de specializare si 


48. L. Lucchini, Filosofia del Ziritto e della politica sulle bı- 
si dell’ evoluzione cosmica, Verone, 1892, pag. 82 si urm. 

44. Dintre penaliştii care atacă cu mai multă vehementä 
și abilitate aplicarea metoadelor experimentale in dreptul penal, 
cităm în primul loe pe ilustrul profesor italian Luigi Lucchini în 
opera sa: Z Semplizisti — antropologi, psicologi e sociologi — del 
diritto penale, care s-a tradus in frantuzeste sub titlul: Le droit 
pénal et les nouvelles théories (1892); vezi asemenea Frassati, Lo 
sperimentalismo nel diritto penale, Torino 1892; E. Carnevale, Cri- 
tica penale (studio di filosofia giuridica), Torino 1892; A. Desjur- 
dins, La méthode expérimentale appliquée au droit criminel en Italie, 
Paris 1892, 





144 Vespasian Erbiceanu 


desintegrare, ce guvernează desvoltarea serioasă. și eficace 
a ştiinţei omeneşti. 

Infeodind dreptul penal in antropologie, şcoala italiană 
se pare cu drept cuvint că l-a impins în acelaș abis, în 
care psihologia era să-și piardă capul înglobindu-se in fi- 
ziologie. Brown-Séquart, celebrul succesor a lui. Claude 
Bernard, zicea despre această faimoasă fiziologie cerebrală, 
că „іп ea totul trebue revăzut“, si Guicciardi avea drep- 
tate cînd făcea atita caz de observatiunile lui Stuart Mill, 
că ,orí-cit de imperfecti ar fi psihologia, tot e cu mult 
mal avansată decit partea conrespunzitoare а fiziologiei*. 
Teorema sufletului susţinută de spiritualismul scolastie, 
este condamnată poate pentru tot-deauna; dar nu mai 
putin condamnată si chiar ridicolă este doctrina secretiu- 
nei gindirei din creer, acceptată de materialismul empiric 
modern. Actualminte psihologia aspiră a se degaja de fi- 
ziologie, după cum si aceasta a scapat de fizică si chimie, 
Științele trebue să întreție tot-deauna raporturi reciproce, 
dar nu trebue să se confunde și să se aserveascä unele ре 
altele, căci aceasta ar intirzia si compromite desvoltarea 
lor. Aceluș lucru se poate spune si despre raporturile drep- 
tului penal cu antropologia si cu celelalte stiinli fizice, 
morale si sociale: el trebue fără îndoială să imprumute 
de la ele oare-care lucruri proprii si folositoare cercetäri- 
lor sale, dar în acelaș timp trebue tot-deauna să evite a 
fi aservit si inglobat de aceste stiinfi, саге aü caractere și 
metoade absolut distincte. Cea ce Stuart Mill si Claude 
Bernard zicea de fiziologie, cu atit mai virtos se poate a- 
plica antropologiei, pe care comparind-o cu dreptul penal, 
lesne se poate constata cit e de interioară acestuia“ 45). 

In tot cazul socotim, cà metoadele experimentale sunt 
proprii numai științelor naturale, si nu pot aduce rezultate 
serioase și eficace, aplicindu-le in domeniul unei științi cu 
caracter pur sociologic, cum e de pildă dreptul penal, unde 
cercetătorul cele mai de multe ori, are a studia fapte si 
fenomene, prea puţin accesibile experimentelor şi analizelor 
tehnice. 

Tendinţa $coaleï positivisto-antropologice, de a inte- 
meia dreptul penal pe ast-feliii de metoade, prezintă multă 


5. L. Lucchini, opera citată, pag. 17, 18. 





, 
Şcoala positivisto-antropologică penală 145 


analogie cu încercarea celebrului istoric englez Buckle, de 

a deplasa istoria universală a omenirei de pe bazele ei 

sociologice naturale, si a o reconstitui pe un fundament 

pur naturalist si artificial*". Sistemul lui Buckle, ori-cit 

de ingenios a părut in acea vreme, si orl-cit a alarmat 

lumea științifică, azi însă e părăsit cu desăvirşire şi nu 
„mai poate avea decit doar o importanţă istor 

Din cele expuse pini aci am väzut, că antropologia 
criminală nu-și mărginește investigatiunile sale numai pe 
cimpul ingust al dreptului penal, considerat ca discipli 
juridică. Teoriile sale sunt de natură mai mult biologi 
şi sociologică, explicind cu ajutorul anatomiei, psihiatr 
şi statisticei originea si insămnătatea criminalităţei, in rìn- 
dul celorlalte fenomene ale vietei sociale, si fiind-că, după 
afirmatiunea penalistilor acestei scoule, criminalitatea con- 
situe in organismul social ceea ce e boala in trupul o- 
„menesc, de aceea si teoriile ei samănă a fi un feliü de 
curs de patologie si terapeutică socială. 

Tema de predilecție a penalistilor acestei sconle este, ci 
ei, cu deosebire de scóla spiritualistă, studiază nu infracţiunea 
considerati in abstracto, ci personalitatea vie a deliquentului. 

Avind ca punct de plecare principiul corelaţiunei in- 

. time, dintre firea psihică si cea organică a omului, şcoala 
noui penală susține, că ori-ce ma .ifestare a voinței ome- 
nesti, este consecința unui prealabil proces sufletesc, deter- 
minat si acesta de activitatea organelor psiho-fizice. 

După cum psihiatria actuală presupune, că ori-ce 
boală mentală, огї-се maladie psihică are о bază fiziolo- 
gică, și derivă diu o stare patologică a organelor ce alcă- 
tuese sediul func[iunilor sufleteşti, tot asa și școala antro- 
pologioă penală afirmă, cá ori-ce act antisocial, ori-ce 
infracțiune, are ca pricină o anumită stare subiectivi a 
organelor gindirei, senzibilităţei si voinței individului. 

La rindul ei energia si activitatea corpului nostru, fie 
ea cerebrală вай musculară, este determinată de inriurirea 
eredităței si a altor agenţi, care transmit din generaţie in 
generație anumite aptitudini si trăsături caracteristice li- 
pice, ori de acţiunea mediului social si cosmic, in sinul 


cäruia omul a crescut si s-a desvoltat. 
(Va urma). 


46. A se vedea lucrarea noastră : „Raporturile dintre istorie 
şi ştiinţele naturale“, Iaşi 1894. 





D. б. IAMANDI 


Dantul mortilor 


Baladă 
(Trad. din Goethe). 


Din turn păzitorul la miezul de noapte 

Priveşte mormintele-n straturi formate ; 
A luneï lumină frumos luminează, 

Ca ziua putea-n cimitir să se vază. 

Se mişcă întiiii un mormint &-арої altul: 
Și esă femeia și esă bărbatul 

In lungi, tiriite cámese. 


Se scoală gi-ndatà угоевс să petreacă, 
Deci iată ciolanele-n horă cà joacă, 
Bătrini ca si tineri, săraci și bogaţi ; 
Dar toţi de cámese sint impedecaţi. 
Şi cum nu se-ncape aice rușine 
Le-azvirle pe ele indată ori-cine 
Alăturea peste morminte. 


Si daü din picioare se clatinä toate 

Fac feluri de feluri de schime ciudate ; 
Se face un zgomot, trăsnesc si plesnese, 
Par chiar lemnisoare ce-n tact se lovesc, 
Si mare haz face de sus păzitorul 
Ast-feliü îl sopteste lul ispititorul : 
Hei! du-te li-nșfacă o zdreanță, 





Poezii 


Cum zice-n locagul cel tainic s-apucă 
Prin uşele sfinte pe gin să se ducă. 
A lunci lumină tot clar străluceşte 
Tn hora се-аїсе grozav se-nvirteşte. 
Dar iată în fine că-ncep să dispară 
Si toți în cämese se tirie iară 

In bortele de sub pămint. 


Dar unul rämine, cumplit se munceşte 
Si printre morminte umblind bijbieste, 
Dar cinstea nu-i e de tovarăși patatä, 
Pe sus deci se duce, cămeşa şi-o cată. 
A turnului uge-l azvirl cînd el bate, 
Căci are noroc păzitorul că toate 

Ай cruci de metal strălucite. 


Ti trebue cămeşa, odihnă nu are, 
Ş-acum nu e vremea să stea-n cugelare. 
Cu minele goticul zid apueind, 

Pe micele turnuri s-acafä urcind. 

Ca şi un paingin ce-i lung în picioare 
S-apropie ast-feliă de turnu cel mare, 
Si val! păzitoru-i perdut! 


E galbin са ceara si tremurä iată, 

Cu drag lui cămeșa i-ar da-o îndată, 
Dar vede o cange de fer că se-ntinde 
511 gata sărmanul — de chică il prinde ! 
Se turbură, trece lumina de lună. 
Puternic un ceas atunci clopotul sună, 
Cu zgomot se sfarmă scheletul. 





DARI DE SAMA 


Familiile boeresti romine 


Istorie. si genealogie, după izvoare autentice, 
de Oclave-Georges Lecca, Bucureşti 1899, 1 vol. in 89 
de 600 pagini. 


Am salutat eu plăcere această carte, a cărei aparifiune о 
aşteptam cu o vie nerăbdare, Incă de anul trecut, căzindu-mi în 
mină broşura Y a-t-il encore des Bassaraba? aflasem despre in- 
deletnicirele d-lui Octave-Georges Гесса; si de atunci încă știam 
că d-sa proiectează să dee la lumină o lucrare complectä asupra 
genealogiei familiilor nobile romine. Cartea a apărut in sfirșit, si 
trebue să recunoaștem că ea se prezintă bine, sub forma unui с- 
legant volum de peste 600 pagini in S", Hirtia si tiparul nu lasă 
absolut nimie de dorit, si din acest punet de vedere, cartea d-lui 
Lecea va satisface desigur pe bibliofilul cel mal exigent, 

„Familiile boeresti romine* a fost primită de întreaga presă 
cu o deosebită buni-voiufä si cu elogiuri unanime. Critica i-a 
fost bine-voitoare, multumindu-se a hărăzi operei si autorului c- 
pitetele cele mai măgulitoare. Pretutindeni curtea a fost găsită o 
operă serioasă, documentată, demn fruct al unei munci stärui. 
toare şi fără preget. 

In acest unanim concert laudativ, voiñ arunca o notă dis- 
cordantá, Nu pentru а tulbura liniştea d-lui Lecea; dar pentru 








Dări de samă 149 


a examina, în mod serios, lucrarea pe care d-sa o prezintă ca un 
fel de Carte de aur a nobletei romine. 

Critica mea va fi cu atit mai ușoară, cu eit mă voiü ocupa 
numai de noblefa moldovenească, nefiind competinte pentru aceia 
а {йгеї romünesti. 

Dar nici pentru nobleta moldovenească critica mea nu va 
fi compleetá, pentru că lucrarea d-lui Lecca nu se pretează cu 
uşurinţă la critică, . 

Nedocumentatä, fără indicatiunf de izvoare, eu genealogiile 
„croite nu ştim de unde, cartea d-lui Lecca apare ca un ce necri- 
ticabil, ca o operă nesäbuitä, care ar trebui să poarte ca motto 
vorbele: „Crede si nu cerceta — са şi sfinta scriptură. Căci este 
multă asămănare între genealogiile date de d-nu Гесса, si intre 
genealogiile fiilor lui Noe din sfinta scriptură. 

Ca si sfinta scriptură, d-nu Lecca se mulţumeşte de a spune: 
„Gheorghe a făcut pe Ion; Ion a făcut pe Vasile; Vasile а fä- 
+ eut pe Ion“, fără de a spune ce anume il indritueşte să susțină 
aceasta; iar dacă întămplător o face, atunci вай se dovedeşte că 
filiafiunea indicată de d-sa e imposibilă, вай că documentele pe 
care d-sa se sprijină n-aü fiinţă. 

Mărginindu-mi subiectul, mă voi: mulțumi a cerceta scrierea 
d-lui Lecca, din următoarele puncte de vedere: 

1) Voiü cerceta dacă scrierea corespunde titlului ales, a- 
decă dacă „Familiile hoereşti romine“ contin într-adevăr enume- 
tarea majoritátei — dacă nu totalitatea — familiilor boeregti mol- 
dovene, 

2). Dacă autorul cunoaște izvoarele. 

3). Dacă genealogiile sunt exacte, si pe ctt posibil complecte- 

РЫ 

Ordinea adoptată de d-nu Гесса in descrierea familiilor bo- 
eresti este cea alfabetică, însă după o prealabilă împărțire a a- 
cestor famili în mal multe categorii gi anume intiiü : 

I. Următoarele familii: Abaza, Arbore, Asan, |Balica, Balş, 
1Ваѕоќа, Beldiman, Bogdan, tBuhus, Callimaki, Cantacuzino, +Can- 
temir, |Cirjă, Carp, Catargi, tCeaur, fCerchez, Conachi, Costin, 
Cuza, Dabija, Donie, Flondor (Bucovina), Mogáldea-Foreseu, Ghyka; 

8 








150 Dări de samă 


Goian (Bucovina), Greceanu, THabiüsescu, Hasdeii, Hrisoverghi, 
Hurmuzachi (Bucovina), Juraşcu, Јога, Кееш (Basarabia), Kogil- 
niceanu, Kostachi, Krapenski, Leca, Lupu, Miclescu, Moţoc, {Mo- 
vilă, Negri, Negruti, Pallady, Prăjescu, Racoviţa, Rosetti, Sbiera 
(Bucovina), Sendrea, Septelici, Sion, Stăreea (Bucovina), Stroie, 
Sturza, Tšut, |Tomga, Ureche şi Várnav; айса 59 de familii 
dintre care 10 stinse. Acestea sunt în spiritul d-lui Lecca familii 
de rangul intiiü, 

П. Familiile: Arapu, Aslan, Brăescu, Burghele, }Вой, Canano, 
Cazimir, tCiogolea, {Colceng, Drăguțescu, Duca, Gane, Gherghely, 
Huru, Neculcea, Pisosky, Räscanu, Razu, Scortescu, Ursachi, a- 
deci 20 de familii mult mat putin importante, de oare-ce autorul 
nu le consacrä decit cite-va rinduri; dintre aceste 3 sunt stinse, 

І. „Alte familii boeregtí mai sunt“... aci urmează urmă- 
toarele nume, care n-aü meritat decit o simplă enumerafiune : 
Baroti, Busuioc din vornicul Bucioe (71), Holban, Istrati, Iamandi, 
Cârstea, Morţun, Negură, Vidrașcu — 9 în totul. 

IV. „Familii de origină străină“: Hrisoscoleü, Lambrino, 
Mano, Mavrocordat, Mavrojeni, Millo, Moruzi, Rallet, Sutzu — 
iarăşi 9. 

V. Tot străine, dar de o mai mică importanță : Arghyro- 
pulo, Paleologu, Ventura. 

Dacă recapituläm, ajungem la un total general de una sută. 
Adică numai una sută de familii bocresti, să fi existat în Mol- 
dova — de la descälicare si pinä in ziua de astăzi? Numai una 
sută, socotind si familiile domnitoare, şi acele de origină străină, 
familiile fanariote şi acele de origină polonă ? 

E greü de admis, 





Dacă pe un teritoriă de 94.136 kilometri patrați — atit cit 
cuprindea Moldova odinioară, socotind Bucovina și Basarabia — 
dacă ре un teritoriii atit de intins nu ar fi existat, în decurs de 
şase secole decit una sută de familii hoerești — ceea ce ar face 
o familie boerească la 940 de kilometri patrați — atunci un boer 
ar fi trebuit să fie o rara avis, un obiect de mare lux, 

Şi nu trebue să uităm că d-nu Lecca a enumerat toate fa- 
miliile, începînd de la cele mai insemnate, cărora le consacră mai 
multe pagini, şi pînă la acele care nu aŭ meritat decit o simplă 
menţiune, 


Dări de samă 151 


"О-ва se justifică chiar zicînd (pag. 21): ,,...vedem într-o 
carte са a lui Sion, ,Arhondologia Moldovei: trecute tot feliul 
de nume, peste 750 ne pare, din care vre-o 90 numai pot fi con- 
siderate boeresti! iar ceilalți sunt dintre negustori si oameni de 
rind“. 

Justificarea d-lui Lecca e prețioasă; ea contine implicita 
mărturisire, că Arhondologia lui Sion i-a servit de criteriü pentru 
determinarea familiilor boerestí din Moldova. 

Si totuşi ай fost istorici ea Andreas Wolf si alţii, саге ай 
pretins ей în Moldova se număra pină la 800 de famili boeresti! 
Suntem însă siliţi a ne inclina dinaintea afirmaţiunei autorului, 
care arată într-o bogată bibliografie publicati la pag. 5—8, că a 
consultat nu numai toate izvoarele publicate, dar încă colectiu- 
nile de documente ale Academiei, ale Arhivei statului ete., fără 
de a găsi alte familii demne de a fi macar menţionate. 

Si-mi permită însă autorul, de a-i înşira aici o altă sută de 
nume de familii „de negustori și oameni de rind“, strüvechi fa- 
milif nobile, in care boeriile s-aü succedat timp de secole, cu 
toate ей d-nu Lecca le-a refuzat un brevet de noblefi de care 
n-aü eitusí de putin necesitate. Asa de pildă: 

Andries, Albu, Albotä, Avraam, Andoca, Boian, Bosie, Buz- 
dugan, Burchi, Băisan, Bontăș, Bantaş, Buhäeseu, Bucium (Bucin), 
Bucioc (Bäcioc), Buznea, Baltag, Boldescu, Botüs, Bogza, Bărnov 
(Bărnovski), Bädili{ä, Bălan, Bărboi, Boteseu, Burnar, Botul, Crämca, 
Caraiman, Cocea, Ciolpan, Chicos, Oujbä, Codreanu (Dediu), Co- 
rol Costandachi, Calmutki, Ciucă, Ciudin, Ciornei, Corlat 
(Corläteseu), Ciocărlan, Contăş, Cucuranu, Ciomărtan, Cozma, 
Ciolan, Ciocârlie, Danu, Darie, Drăghici, Docan, Dubàü, Drăgă- 
şescu, Dimachi, Dinga, Dancu, Dociul, Enachi, Festilä, Fotea, 
Furtună, Gorovei, Gâţă, Ghenghea, Golăe, Grumază, Goia, Grama, 
Gheuca, Gäleä, Hohulea, Hudici, Hermeziu, Напси, Hasnas, He- 
reseu (baron de) Hadämbu, Hrizea, Isăcescu, Izmană, Jurgea, 
Lazu, Luca, Lană, Misihäneseu, Mieréutá, Murgoci, Mandrea: 
Мода, Maxut, Macri (care?) Murgulet, Mateias, Malay, Nă- 
däbaico, Năvrăpăscu, Neagoe, Nacul, Onofrei, Pleşca, Ponici, 
Popăseu (care ?), Pelipovski, Pancu, Pitie, Pilat, Pelin, Raneti, 
Rizu, Roşca, Rusul, Ramadan, Rugină, Ramadi, Solomon, Soldan, 
Siarpe, Stratulat, Silion, Străjescu, Stamati, Scárlet, Stefan, Scin- 





152 Dări de samă 


teie, Sécuian, Talpan, Tuduri, Trotusan, Talabă (Tălabăscu), 
Talpä, Tureatcá, 'Тїсай, Ticä, Veisa, Vrabie, Veveriţă, Vartic, 
Värtolomeiü, Udrea, Zmucilă, Zota (care?) si câţi alţii! 

Iată familiile pe care le-ar fi găsit d-nu Lecca, dacă, in lo- 
cul cărţei lui Sion, s-ar fi indeletnicit cu studiul documentelor 
proprietăţilor fonciare rurale — adevărata sursă pentru studiul ge- 
nealogiilor familiilor boeresti romine. 

A trece cu vederea numele unor „negustori“: ca Albotă, Bu- 
cioc, Ciolpan, Dubáü, Ghenghea, Golia, Gheuca ete. etc., cînd af 
menţionat cu o deosebită grijă numele boerilor Busuioc, Baroti si 
Leca, este a da dovadă despre o neiertată ușurință, вай despre o 
ignoranță fenomenală. 

Căci dacă d-nu Гесса s-ar fi mulţumit, de a răsfoi numaï 
unele din cărţile pe care d-sa pretinde a le fi consultat, ar fi tre- 
buit să fie surprins de frequenta cu care, numele acestor boerí 
se repetă maï la fie-care pagină. Am deci motive prea puternice 
pentru a crede că d-nu Гесса, contrar afirmatiunilor sale, n-a con- 
sultat serios izvoarele indicate, 

Şi în atari condițiuni nu-i era permis atorului, de a alege 
un titlu atit de pompos ca acela adoptat de d-sa; şi cred că mult 
mai nimerit și maï just ar fi fost, dacă s-ar fi mărginit a lua un 
titlu mai puţin general si mai modest, ca de exemplu: Despre 
cite-va familit boereştă în loc de: Familiile boerestt romine. 


* 
РЫ 


Ceca ce surprinde mai intiiü în studiul d-lui Lecca, este o- 
rigina străveche şi ilustră pe care o atribue, fără justificatie, mai 
tuturor familiilor descrise; în această privinţă autorul îmi pare a 
fi fost direct influenţat de publicatiunea anterioară Livre d'or de 
la Noblesse Phanariote. Dejà intr'o precedentă brogurü publicată 
maf anul trecut si intitulată Y a-t-il encore des Bassaraba, d. Lecca 
dăduse un catalog al „principalelor“ (după D-sa) familii; toate 
își perdeaŭ origina in negurele evulului mediu, dacă nu descin- 
deaü direct din vre-un mare demnitar roman, cum de exemplu: 
familia Гесса. 

Dar să luăm cite-va exemple concrete: + 
Ast-foliü familia Asan se trage din Asan, conducătorul Vlaho- 





Däri de samă 153 


Bulgarilor din 1190: Bălăceanu din eneazu Bálácean вай Balacico 
care trăia in 1280; Balş direct din Pons, sire de Baux in 990 ; 
Beldiman dintr-un boer menţionat „într-un hrisov seris pe hirtie 
groasă cenușie“ anterior anului 1413 (!!?!); Berindey din enea- 
zul Berindey antagonistul lui Stefan cel Mare 1467: Cullimah-Cál- 
masu poate din ilustrul Callimachus Experiens: Cantemir poate 
din Timur-Lenk 1401; Carp de pe țărmurile márei Baltice, în se. 
colul al XVI-lea; Cerkez sunt Cireazieni ; Costin de la 1392; 
Cuza din cavalerii Cuzi, în secolul al XIII-lea; Dabija din Sam- 
son Dabija anterior a. 1250; Cesianu poate din Plautio Caesiano : 
Гесса din Publius Porcius Laecca, în 192 a. chr.; Miclescu 1488: 
Moghilă din familia lui Mutius Scaevola, 507 a. chr.; Negrufi din 
һоегїї Neaniu; Obedeanu din cavalerii italieni Obedino, secolul 
al XIII-lea; Olänescu 1230; Otetelisanu din contele Otto de Lisch, 
1250; Rosetti din Italia, 1810; Sendrea 1395; Sturza dio italienii 
Stroza, a. 1400; Tăut secolul al XIII-lea: Ureche din regii un- 
gari Corvin, care si el descind din ginta romană Valeria ete.; Vä- 
cărescu 1160, ete. ete., căci ag putea să multiplie exemplele. 


Departe însă de a ne da referintele ре care se intemeiazä 
pentru a sustine ast-feliü de origine fanteziste, d-nu Lecea se màr- 
gineste pur si simplu a consemna spusele altora. Nu doar cá au- 
torul pare convins de realitatea acestor origine; dar ingrijirea 
cu care е1 notează toate aceste fabule, fără de a le supune ce- 
lui mal mie control saii celei mai uşoare critici, ne dovedeşte 
släbäciunea ce o are pentru asemenea aserţiuui, pe care adevărul 
istorie le exclude. E drept că asemenea bazme nu suportă o cri- 
Vick serioasă. Și involuntar cind ceteso începuturile si peripetiile 
pretinşilor descendenţi ale lui Publius Porcius Laecea, imi rea- 
mintese clasica genealogie pe care și-o alcätuise Despot-Voda. 
Celebrul aventurier ist tipărise pe la 1558 în Brașov arborele зай 
genealogic, prin care dovedea că se coboară printr-un filiafiune 
-neintrerupti de 21 generaţiuni din Eraclide Tleptolem, si са se 
înrudea cu regii Epirului, împărații Byzantului, Despotii Serbiei, 
Tari Rusiei si Domnii Moldovei. 

După 341 de ani, d-nu Lecca îşi tipăreşte „Familiile boe- 
veşti romine^ poate numai pentru a dovedi, că d-sa descinde din 
Publius Porcius Lecea ! 





154 Däri de вата 


In atari condițiuni, огі-сіпе poate să-și potrivească o origină 
cit de ilustră. 

Să cercetăm acum, dacă genealogiile date de d-nu Lecca, 
sunt exacte şi complecte. Să luăm spre exemplu genealogia fa- 
miliei princiare Сила: 


* 
ж 


»Dupà:cum arată numele, spune d-nu Lecca, origina fami- 
liei Сила trebue căutată la sudul Balcanilor, unde din evul mediu, 
în al XIII-lea secol si al XIV-lea trăiaŭ cavalerii Оигї, de ori- 
gini italiană, si care se produseră in războaie ca strafioff distingi“, 
Totuşi autorul nu începe genealogia decit din mijlocul secolului 
al XVII-lea cu: 

I. Spatarul Todirageu Cuza, căsătorit cu Safta fiica slugeru- 
lui T. Jora. Todiraçeu e spânzurat la 1716 din ordinul lui M- 
Racoviţa W. W., și lasă următorii fit: 

П. a) Totirageu, b) Miron ginerile lui Ion Costin, c) Casandra 
soţia lui Miron Costin Mutenko; d) Arghirie Vel spatar la 1642 
(Hasdeü, Arhiva, III, 28), care a avut de fiu pe: 

Ш. Ioniţă Vel spatar, Vel pitar Ја 1749, Vel stolnic la 
1767, decapitat din ordinul lur C. Moruzi W. W. la 1778, lăsind 
4 copil: 

IV. a) Neculat căminar, b) Arghirie Vel postelnic, spatar, 
саге a avut un fiu Jordachi Vel comis, căsătorit cu fata lui Di- 
bolu; e) Maria căsâtorită cu Alex. Calimah; d) Jorgu hatman, 
vornic, ete. Neculai căminarul a avut 5 copii: 

V. а) futi cásütor tă cu Bondre, b) fată căsătorită cu Docan, 
e) Gheorghe spatar, hatman, ete, ffürü copii; d) Grigore Vel co- 
mis, spatar ete; şi e) Jon Vel spatar care a avut un fiu: 

VI. Alezandru Ion Г, Domnitorul Rominilor, саге a avut 2 бї: 

УП. Alezandru și Dimitrie, morţi fără posteritate, 

lar „actualul descendinte al familiei este Alezandru fiul lui 
Constantin (care ?) Cuza. 

Aceasta este genealogia familiei Cuza după d-nu Lecca. 

lată şi adevărata genealogie a acester familii : 

1. Dumitraşeu şi nu Todiraseu Cuza, Vel spatar, căsătorit cu 
Safta fiica slugerului T. Jora; spânzurat la 1716, a avut З copii: 





рач de samă 155 


TI. a) Miron postelnic, serdar, logofat, căsătorit cu Ileana fiica 
lui Neculai Costin logofăt si cronicar; b) Vlişco, personagiă istorie, 
de care vorbese cronicarii Muste (Letopisetele, vol. III, p. 57—62), 
Amiras (р. 124, 198), Chiparissa (р. 66) ete. de care Muste spune 
că era „hiastru“ lui Miron, dar care a purtat totuşi numele de 
Cuza, pe саге l-a si transmis descendentet sale, si c) Todirage, spa- 
tar şi postelnic. Aici d-nu Lecca mai dă un frate, Arghirie, Vel 
spatar la 1642, 

Nu e necesitate de studii speciale, pentru ca cine-va să vadă 
de îndată gregala grosolană a d-lui Гесса, şi lipsa de discernă- 
mint cu care d-sa a injghebat lucrarea d-sale, 


Marele spatar, comandant suprem al armatei, era una din 
cele mai importante boerif, maf ales în secolul al XVII-lea. Dacă 
admitem un moment numai, că Arghirie Cuza a ajuns vel spatar la 
1642, în tânăra vristă de 30 ani — сеза ce desigur e strictul mini- 
mum—atunet el trebue вй se fi născut pe la 1612; iar dacă admitem, 
că tatăl вай să fi avut numai 20 de ani la această dată — iarăşi 
strictul minimum — atunci Dumitraşcu вай Todiraseu Cuza, trebue 
el însuși să se fi născut la 1592, ceea ce face că avea tocmai 
124 ani la 1716, atunci cînd fu spănzurat din ordinul lui Mihai 
Racoviță Voda! Tată logica d-lui Lecca ! ý 

Miron Cuza, despre a cărui deseendintá d-nu Lecca nu glă- 
sueste nimic, dind prin aceasta a se infelege că nici nu a existat, 
а avut 4 copil: 

ШЇ. а) Maria măritată eu pitarul Cucoran ; b) Safta mări- 
tată eu stolnicul Krupensehi ; e) Constantin postelnic care nu pare 
a fi avut posteritate, si d) Топ mare spatar, t&iet de Const. Moruz 
W. W. la 1778, si pe care d-nu Lecca il consideră de fiul fabu- 
losuluí Arghirie de mai sus. 3 


„Acest [on mare spatar a avut 6 сори: 
IV. a) Alerandru postelnie; b) Catinca măritată cu Negri; 
в) Ion; d) Neculai căminar; e) Arghirie Vel postelnic căsătorit 
eu Iinea біса Vornicului Lupu Kostachi; f) Gheorghe spatar. 
V. d) Neculai cáminaru а avut 6 copii: 
1). Gheorghe spatar, care a avut pe Ion si Costachi. саге ай 
avut descendență, 





156 Пан de samă 


2) lon cäminar a avut pe Dimitrie, Alezandru Ion I gi 
Soltana. 
З). Varlaam, arhierei. 
. Grigore vornia, fost ministru. 
. Pata măritată cu paharnicul Bondre. 
+ Гоца măritată cu marele căminar P. Docan. 
. Arghirie Vel postelnie a avut 6 copii : 
. Safta soţia luf Lupu Rosetti. 
. Marghioala soţia luf Miclescu. 
3). Zoe călugărită sub numele de Fevronia. 
Profita эз УЫ УА АИ БИБА! 
. Dimitrie „ 5 r » Calinie шопаһ, 
. Jordachi арй, căsătorit cu Catinca, біса paharnieulut 


. Gheorghe spatar a avut o fiică: 
. Catinca soţia lui Constantin Värnav. 
- Veligco Cuza, fiul spatarului Dimitrageu si fratele luf Mi- 
ron Cuza, a avut un fiu: н 
II. Jon Cuza logofăt căsătorit cu Ancuţa, саге a avut o fiică: 
IV. Леана, căsătorită cu Banul Jordachi. 
П. Todiragcu, al treilea fiu al spatarului Dimitrageu, si despre 
a cărui descendență d-nu Гесса nu spune nimic, a avut 4 copil : 
Ш. а) Safta căsătorită cu Sandu Roşca; b) Vasile postel” 
nie: e) Costachi postelnic; d) Stefan. 


b). Vasile postelnicul a avut mat mulți copil : 
1V. 1) Mihai. i 

‚ Safta, si alţii. 

- Costachi postelnicul a avut copii : 

- 1) Nastasia, 

. Grigore. 

. Joana. 


. Anisia, 
- Leana. 
5). Constantin. 
. Maria. 
. lon. 
. Gheorghe, 





Däri de samă 


d). Stefan a avut un fiu: 

1V. 1). Joniţă. 

Aceasta este adevărata genealogie a familier Cuza, ast-Feliü 
cum ea rezultă din confruntarea arborelui genealogie oficial, cu 
documentele autentice. 


s“ 

Acum voiü dovedi că d-nu Lecea nu a cetit şi nu cunoaşte 
nici istoriile, nici cronicarii, nici documentele publicate in Uri- 
сагій; voiă dovedi că „autorii consultaţi“ sunt buni de consultat; 
dar că n-aü fost consultaţi de d-nu Lecca. 

Voit discuta deci din punctul de vedere al erudiţiunei, ge- 
nealogia familiei Ghyka. Nu numai din cauză că familia Ghyka 
este una din cele mai însemnate; dar și pentru că mai nu este 
istorie, cronică вай document, în care să nu se vorbească de cite 
unul din membrii acestei familii; iar izvoarele fiind toate tipărite, 
se pot mai uşor consulta si controla de orí-cine. Genealogia acestei 
importante familii ne va da deci măsura erudifiunef d-lui Lecea. 

Această genealogie a familiei Ghyka voit diseuta-o față cu 
cartea d-lui Lecca, de la origina еї si ріпа in întiiul pátrar al se- 
colului al XIX-lea. 

După d-nu Lecca, filiatiunea Ghykuleştilor ar fi următoarea : 

Т. Matei a fácut ре Gheorghe W. W. 

IL. Gheorghe W. W. a făcut pe Grigore I W. W. 

Ш. Grigore І W. W. pe Ruxanda căsătorită cu Th. Calli- 
machi, pe Maria căsătorită eu D. Sturza si pe Matei. 

IV. Matei a făcut pe Grigore şi pe Alezandru. 

V. rigore a făcut pe Matei, care n-a avut copii; o fată, $i 
pe Scarlat, 

VI. Scarlat а făcut pe Neculai, Mihai, Gheorghe, Grigore, 
care п-ай avut copii si Alexandru, 

VIL Alexandru a făcut pe Grigore. 

VIII. Grigore a făcut pe Alexandru (căciula mare) care n-a 
avut copii şi cu care s-a stins această bransä. 

V. Alexandru a făcut pe Grigore si Dumitru (banu bätrinu, 
strămoșul Ghykulestilor din Valachia). 

VL Grigore W. W. (1777) a ficut pe Dumitru Ghyka Co- 

9 





158 Däri de samă 


mănești-Deleni; pe Alexandru Ghyka Brigadier; pe Gheorghe, 
mort fără posteritate; pe Elena si Ecaterina, 

VII. Dumitru Comăneşti a făcut pe Costachi hatmanu. 

VIII. Alexandru Brigadier a făcut pe Grigore Gh. W. W. 
Moldova (1849—1856), ete. 

In realitate însă, genealogia Ghykulestilor e mult maï com- 
plicată, Să examinäm deci de la început, punct cu punct, aser- 
fiunile d-lui Гесса. 

Fără de a insista asupra deosebitelor păreri si teorii, for- 
mulate de istoricii care ай avut а se ocupa de originele acestei 
familii — Engel, Cantemir, Hammer, Wolf, Carra, Stamatiadis, 
Dora d'Istria şi eif alţii — d-nu Lecca spune: „Origina Ghyku- 
lestilor este veche din Albania... Matei Ghyca, trunchiul familiei, 
s-a născut pe la 1565 şi a murit cătră 1620 în Constantinopole. 
Date mai precize п-ай rămas asupra 101“. 

Ar fi fost şi greă să rămiie date mai precize decit aceste; 
căci anii 1565 si 1620, sunt date cit se poate de precize, prea 
precize chiar, dacă ţinem socoteală de originea prea modestă si 
umilă a familiei Ghyka. Despre acest ,trunchiü^ al familiei, 
istoricii — сці ne sunt cunoscuţi nouă — nu pomenese nimic. Nu- 
mai Livre d'or de la Noblesse Phanariole îl menţionează, fără insi 
de a da anul nastereï si al morţei sale. Să regretäm încă odată 
sistemul adoptat de d-nu Lecca într-a su scriere, sistem de а nu 
da niciodată referințe serioase adică indicatiunea preciză a iz- 
voarelor din care s-a documentat, si să trecem înainte, 

Deci, întiiul Ghyka este : 

I. Mater care a avut de fiu pe: 

IT. Gheorghe І W. W., personagiü istorie, asupra căruia toc- 
maï din aceasta cauză nu vom insista. Cu singura- restrietiune 
că istoricii — tot сеї mai sus citați — spun că era „sexagenar“ 
вай „bătrin cînd, in 1658, a ajuns la domnia Moldovei, D-nu 
Lecca spune însă că s-a născut Ја 1600, si a murit la 1664; ia- 
răși prea multă preciziune, de oare-ce nu e documentată, 

Soţia lui Gheorghe W. W. se numea Smaranda. D-nu Госса 
sustine că era fata lui Vlasto: dovedească-o ! Fiul lui Gheorghe 
W. W. este: 

Ш. Grigore L W. W. a cărui istorie este cunoscuti. Sofia 
sa era Maria Sturza, fiica lui Matei Sturza Visternie (Livre d'or 





Däri de samă 159 


р. 141; Jorga, Acte şi Fragmente cu privire la istoria Romanilor, І. 
Papiu Ilarian, Tezaur de Monumente istorice ; eroniea luf Amiras, 
in Letopisetele III, p. 155, ete. contra: Miron Costin 237, cf. 
însă Tanoviceanu, în „Arhiva“, IL, 2, p. 81—82) Grigore W. W. a 
avut maï mulţi copii, dintre саге ne sunt cunoscuţi 5, şi anume: 

1V. a) Ruxanda, măritată cu Kalimah, citată în Livre d'or 
p. 11. eu toate că acolo se spune că era fiica lui Gheorghe W. 
W.; citată şi de d-nu Lecca. 

b). O altă fată, citată tot in „Livre d'or“, si care poate fi 
Maria, căsătorită cu D. Sturza (cf. Lecca). 

e), Malet căsătorit cu Ruxanda, біса luí Alex. Mavrocordat 
Exaporitul ; despre care pomeneşte Amiras la p. 155, iar despre 
саге scriu maï pe larg, Alex. Papadopulo-Calimah (Despre Ale- 
xandru Mavrocordat Exaporitul, în Analele Academiei Romine, 
Seria a lla, Secţia a Il-a, Tom. VI, p. 119), cînd spune: „Aici 
la Adrianopole, Alexandru Mavrocordat căsători (Martie 1693) ре 
a doua a sa fiică, după Matei Ghyka-Vodä, fiul Domnului Gri- . 
gorie Ghyka Voevod“ şi cronicarul Dapontes (apud Erbiceanu, p. 
46), „s-a celebrat nunta Doamnei Ruxanda, fiica marelui Drago- 
man cu Matei Beizadea а lui Gr, Ghyka, pe care i-a cununat, 
din partea lui Constantin-Vodă Basarab, Mihail Spatarul Canta- 
cuzin, fiind atunci la Adrianopol“, Dar căsnicia lor n-a durat mult, 
spune Dapontes (ibidem, p. 56): „Exilează Exaporitul pe ginerele 
вай. Atunci a trimes in Constantinopol fostul mare Dragoman 
Alexandru, și a adus in Constantinopol pe ginerile вай Matei 
Beizadea a lui Grigorașcu Ghyka-Vodá, care tinea pe fiica sa Ru- 
xanda, şi îndată ce l-a adus, La surghiunit la Chipru unde sia 
dat şi datoria obsteascä. L-a exilat pentru cá era betiv, si a chel- 
tuit zestra fiicei sale“, Tot ,betiv si destrinat“ il numeşte si 
Stamatiadis, Biografiile Marilor Dragomani, ediţie románeascá de 
C. Erbiceanu, Bucureşti 1898 si арий Legrand, Dapontes, Ephé- 
mérides Daces, Paris 1880—81, II, XLIV. 

d). Stfänifä pe care il pomeneşte Amiras, Letop. III, p. 
155, dar pe care il ignoreazä autorul „Familiilor boereşti“, ceea 
ce dovedeşte, că d-nu Lecea n-a citit pe Amiras. Acest cronicar 
spune că Stefani(á a murit fără posteritale, „са mie copil“, „la 
1664“ zice Engel, (Aeltere Geschichte der Walachey, pe care încă 
n-a cetit-o d-nu Lecca, Halle, 1798, în 4°, p. 309—308*, care a- 
daugă, că Ștefăniță a fost îngropat în biserica Matei-Vodă. 





160 Däri de ваша 


Livre d'or dà tot anul 1664, ca data mortei acestuf fiu al lui 
Grigore W. W. 

e). Leopold. Se cunosc împrejurările în саге Grigore 1 W. 
W., a părăsit domnia şi (ara. „Neștiind nimică de intorsul Da- 
bijit-Vodă, şi-a pornit Doamna cu toată casa lui, de ай trecut in 
{ага ungureaseă,...“, el apoi a trecut in Polonia. Engel, in citata 
carte spune (p. 813), că Ghyka-Vodă a fugit în Polonia, iar pe 
femeea sa Maria Síruja, care ега să nască, о lăsă in Transilvania 
la Apafi, şi că Apafi o trimese în urmă la dinsul. „Grigore-Vodă 
nu a zăbovit mult în (ara legasci, si a trecut prin (ara ungurească 
de gi-aü luat Doamna, și a trecut cu toată casa lui la Beciu, la 
Impăratul nemtese, si a zăbovit acolo _ciţi-va ani la Beciu“ (Ne- 
culce). Acolo îl urmări însă urgia Stolnicului Constantin Canta- 
cuzino, care se duse de îndată la Beciu să părească pe Grigore 
Vodă, pentru omorul lui Constantin Postelnicul ; in urma căror 
päri, Ghyka căzu la închisoare şi in mare grijă. Sfátuitu-s-a eu 
un prieten să se facă catolic, ce într-alt chip nu va putea scăpa 
de moarte: și aşa, primind, şi-a dat si un copil la Impăratul de 
1-ай botezat, şi iaü pus şi nume copilului Leopold, pre numele 
Impüratului ^ Ast-feliü grüeste pasagiul din cronicarul Niculce 
(Letop. 1, p. 194), cronicar necunoscut d-lui Lecca; iar copilul 
botezat de Impăratul Leopold, este probabil acel născut de Ma- 
ria Ghyka in Transilvania, la curtea lui Apafi. 

Se poate са Ghyka să fi avut şi alţi copil, despre care пої 
nu avem știință. In orice caz, Ștefăniță si Leopold sunt necu- 
noseuti d-lui Lecca. 

Matei, fiul luf Grigore W. W. a avut 3 copi: 


V. a) Grigore IL W. W., a cărui viaţă este cunoscută, Bo- 
tezat de Impăratul Leopold (Hammer, J. von; Geschichte des Os- 
manischen Reiches, Pesth. 1834, în 8%, Ш, p. 243; Legrand, Da- 
pontes, Ephémérides Daces, II, p. XXVII); amănunte asupra sa 
дай Amiras, Engel, Wolf, ete. ete.; mort in București la 1752, 
din cauze pe care le descrie pe larg Athanasie Comnen Ipsilant, 
op. ей. p. 475, şi inmormintat în Biserjea spitalului Sf. Spiridon, 
zidit de el pentru eiumati (Hammer, op. cit, Ш, 469; Engel, 
op. eit; 49 Theil, 4 Band, 2 Abtheilung, 19, p. 22). Era căsă- 
torit eu Zoe (Livre d'or, p. 157); d-nu Гесса fără de a da refe- 
rinte, spune: „cu o fată a lui Mavrocordat, 





Däri de заша 161 


b). Mărioara, necunoscută d-lui Lecea, dar de care vorbește 
Amiras, р. 157, zicînd: „Iară cu Domnul din "Țarigrad venise Con- 
stantin postelnicul, și Andronachi Vlasto cumnatul Domnului, ce 
ţinea pe sora Domnului, Mărioara, și-l făcuse Comis mare din Ta- 
тїдгай; iar pe urmă la anul l-a făcut Paharnie mare... 4, si la p. 
172; mai pe larg vorbeşte cronica lui Athanasie Comnen Ypsilant, 
op. cit., la anul 1726, р, 465—66: „Mărioara, sora Dragomanului 
Porții Grigorie Ghyka şi fiica Roxandeï, fata luf Alexandru Mavro- 
cordat, lut Exaporit, se căsătorise cu Lascar Mamona, originar din 
Morea, unde si în zilele noastre există această familie Mamona. 
Ea avea acum 2 copii си Mamona; dar bărbatul еї, perzind in- 
timplător un ochiü, voia să-l lase numai decit, са s-o іа Andronic 
Hrisoscoleï, A cerut deci voie de despürtenie de la patriarhul 
Teremia, dar acesta a refuzat. cu toate stüruintele ale însuși Dra- 
gomanuluí..^; sila anul 1727, p. 467: „La Tronul patriarhal 
se ridică Paisie de la Nicomedia. Acesta dă act de despártenie 
Märioareï, care aștepta sarmana de atita vreme, să iea bărbat după 
gustul ef, și ast-felit ea se cunună cu Andronie Hrisoscoleü, pe 
care noul Domn Grigorie Ghyka, са pe un cumnat de soră, il 
face Comis mare, са să aibi cu ce trăi, căci era foarte sărac, fi- 
ind un biet tutungiu*. 

в). Alezandru zis Dragomanul, pentru că ocupase mult timp 
această demnitate, decapitat la Constantinopol la 10 Februarie 
1741, în împrejurări pe care le istoriseste pe larg Chesarie Da- 
pontes, într-ul süü Catalog istorie, p. 189—90, dar pe care nu le 
vom reproduce, pentru a nu inmul(i la infinit numărul citatiu- 
nilor. Căsătorit zice d-nu Гесса, cu о Evpraghioti, fără insă de 
a da (conform sistemului d-sale) indicaţiunea izvorului de unde 
a cules această informatiune. 

V. Grigore П W. W., spune d-nu Lecea, a avut trei copii: о 
fată şi doi fii, Matei W. W. şi Scarlat W. W. In realitate el a 
avut 6 copil: 

VI. a) Scarlat W. W., a cărui istorie este cunoscută; căsă- 
torit eu Anastasia fiica marelui spatar Jordachi Cantacuzino De- 
leanu: logodna s-a făcut în Iunie 1729, spune Amiras, care con- 
sacră acestui eveniment un capitol întreg, („Pentru logodna lui 
Scarlat Beizadea, fiul cel mai mare al lui Grigorie-Vodá^), adau- 
gind că viitoarea mireasă nu avea decit 9 ani. Scarlat W. W. а 





162 Däri de samá 


murit la finele anului 1766 in Bucureşti (cf. Iorga, op. cit, I, 
391: Livre d'or, p. 111), si a fost inmormintat їп biserica Sf. 
Spiridon din Bucurcsti zidită de el, (Engel, op. cit, 49 Theil, 4 
Band, 2 Abtheilung). 

b). Mater W. ҮҮ. al doilea fiu al lui Grigorie W. W., per- 
sonagiü istoric, asupra căruia nu vom insista, Căsătorit cu fata 
Hatmanului Jordachi Başa Mihalopol, (Engel, op. cit., p. 22; ero. 
nica E. Kogălniceanu p. 226): inainte de 1748 încă, (Fotino, 
П, 157). 

Hammer îl dă născut la 1729, de oare-ce spune (op. cit., 
p. 370), că in 1753 era in vrista de 24 ani, Totuşi credem că 
afirmatiunea lui Hammer trebue sí fie greşită, de oare-ce după 
Matei vine un alt copil Gheorghe (Amiras, p. 172), iar după 
Gheorghe un copil si maï mie, Alexandru, despre care spune A- 
miras (p. 168), сй a murit in 7236 adică 1728. Ar urma cá Ma- 
teï ar fi fost mult mai mie decit Gheorghe si Alexandru chiar, 
ceea ce e desmintit de Amiras (p. 172). Credem deci, єй indica- 
liunea lui Hammer este eronată. 


€). Gheorghe, necunoscut d-lui Lecca, eu toate că cronica lui 
Amiras spune (p. 172): „Acest Domn (Grigore II W. W.) a a- 
vut patru cuconi și o cucoană, şi cel mai mare a fost acesta mai 
sus reris, Scarlat W. W, si Matei W. W. şi Gheorghe W. W., 
al patrulea Grigore W. W., si Domnița Smaranda“. Amintit si de 
Livre d'or. 

d). Alexandru, iarăși necunoscut d-lui Lecca; pe care Ami- 
ras nu-l pomeneşte în enumeratiunea de mai sus (p. 172), dar de 
care spune (p. 168): „In zilele acestui Domn, în anul 7236, fost- 
ай si boală de friguri foarte multă peste toată Moldova, care se 
va pomeni multă vreme, că nu unul вай doi într-o casă, ci сї 
егай toţi zäceaü, si la prostime și la boeri, pinä si în casa Dom- 
nului a intrat acea boalä, din care boalà Alexandru Beizadea, — 
Amiras intrebuinteazä indistinct termenul de Beizadea вай Voe- 
vod, cind vorbeste de un fiu de Domn — ce era maí mie, a si 
murit, si l-a îngropat in sfete Niculaï cu multă cinste si slavă“. 

e), Grigore. Continuind pasagiul de mai sus, Amiras ur- 
mează: „Pentru care Beizadei (Alexandru), а mingăiat Dumnezeü 
pe Grigore-Vodă cu alt Beizadea, ce l-a născut în ziua sfintuluf 
Grigorie, numindu-l iară pe acest nume al sfintului, pe care prin 





Dari de ваша 


darul luf Dumnezeü si ruga sfintului, poftim să trăiască....“, (p. 
168); amintindu-l si la p. 172. Amintit si de Livre d'or, totuși 
necunoscut d-lui Lecca. 

f) Smaranda, pomenită de Amiras (p. 172), despre care 
Enachi Kogălniceanu spune, la a treia domnie a lui Grigore al 
II-lea Ghyka in Moldova (1747—48): „Intr-această domnie a fá- 
cut si o logodnă fiicei Mării-Sale cu Dimitrageu Sturza Vel cămă- 
ras, fiul Sandului Sturza pe care il luasă Domnul încă din ceea 
domnie la Tarigrad, si făcind masă mare cu toate zicături, agij- 
dorea si Doamna cu toate jupinesele, si cámürasul deosebit la 
camară eu toţi neguţitorii, trăgiad si dan(urf prin ograda curții“, 
Sandu Sturza banul, apoi logofăt era „și din neamul lui Grigorie 
Ghyka-Vodä, al doilea văr de pe Doamna lut Grigore Liú Vodă“. 

(Amiras, p. 156). D-nu Гесса nu cunoaște nici numele Smarandei, 
nici textele citate aei. 

V. Alexandru Dragomanul, fiul lui Matei Ghyka si frate 
maï mie al lui Grigore al II-lea W. W., a avut 7 copii, dintre 
care d-nu Lecca nu cunoaște decit pe 2, pe Grigore si Dimitrie ; 
$i anume : 

VI. a). Grigore-Alexandru al III-lea W. W., martirul, decapitat 
de Turci in beilicul din Iași, la 6 Octombrie 1777 (Ath. Comnen- 
Ipsilanti, op. cit., p. 501) вай 12 Octombrie (Xenopol, Istoria Ro- 
minilor V, 228; Andreas Wolf, Beiträge zu einer... Beschreibung 
des Fürstenthums Moldau, Hermannstadt, 1805, IT, 194; etc). 
Era căsătorit eu Catinca fiica lui Jacovachi Rizo-Rangabé, per- 
sonagiü care a juent un rol insemnat în istoria ţărilor noastre, 
în a doua jumătate a veacului al XVIII. (Jorga, Doc. Hurmu- 
zachi, vol. X, 634, 635. 

b Mater, spatar mare la 1770, necunoscut d-lui Гесса, 
despre care glăsuese: Тогда, op cit, П, p. 23—26: cronicarul 
Kogălniceanu, p. 264: „Atuncea s-a lütit oastea (rusască) de la 
podgorii, ріпа cînd într-o noapte li s-a făcut ziuă in București, 
oastea tot călărime, ineunjurind curtea domnească pini ай găsit 
pe Grigore-Vodä Ghyka; şi aşa fácind tot chipul de jac, pini 
{-ай luat tot се aŭ avut, luindu-l și pe Măria-Sa de 1ай dus în 
Moldova eu toţi oamenii Mării-Sale, de s-aii impreunat cu ghe- 
neralul cel mare; şi de acolo ай mers în tara Moschiceascä, avind 
și po un frate al Mărit-Sale, spatarul Matet, $i pe o Reizadea а 





164 Dari de samă 


lui Ion-Vodi Mavrocordat, si o Beizadea mică a Mării-Sale“, (5 
Noembrie 1769); postelnicul M. Drăghici, Istoria Moldovei pe 
timp de 500 de ani, Таў 1857, П, 36; Engel, Gesch. d. Wallachey, 
Il; Papiu Ilarian, esaur, II, 164; Doc. Hurmuzachi, Supl. 1, 1: 
312; idem vol. X, 11, ete: tot atitea texte necunoscute d-lui Lecca. 

€). Catinca, citată de anonimul autor al scrieret „Livre d'or“, 
care spune (р. 46), ей Dapontes istoriseste (unde ?) amänunte de- 
spre nunta ei cu Dimetrie Gheorghiades, ete, 

d) Zoe, Livre d'or, p. 20 sus și p. 46, o dă ca măritată cu 
Vel logofătul Ion Cantaeuzino-Deleanu din Moldova, 

е). Dumitru, citat si de d-nu Lecca! Mare Ban în Valachia, 
zis şi „Banu Bátrinu*. Căsătorit de 3 ori, eu Eufrosina Caradja, 
cu fiica lui Barbu Văcărescu şi cu fata lui Razu, a avut 14 co- 
рїї, Stabilit în București, el cste trunchiul Ghykulestilor autentici — 
din (ara românească, Nu ne vom ocupa deci de descendența lui, 

f). Alexandru, necitat în „Livre d'or“ dar pomenit într-un 
hrisov din 1777 publicat ìn broşura „Eclaircissements sur la ques- 
tion des monastères grecs“, Bukarest 1857, de care vorbeşte Dora 
d'Istria, Gli Albanesi in Rumenia, Storia dei principi Ghyka, Fi- 
renze, 1873, р. 380—81, care maï citează un hrisov din 1775, 
prin care Grigore Alexandru Ghyka W. W. dürueste fraţilor sil 
Dimitrie si Alexandru moșia Hotărnicenii din Basarabia. 

g). Scarlat, amintit în hrisovul publicat in broşura ,Eclair- 
vissements...." si de Dora d'Istria, op. cit, p. 380—81. 

VI. Scarlat Ghyka W. W., fiul lui Grigore II W. W., spune 
d-nu Lecca că a avut 5 bietí: Neculai, Mihai, Gheorghe, Grigore 
şi Alexandru. El a avut insă 7 copil: 

VII. a) Alexandru, cel maï mare dintre fiii săi (Jorga, Acte 
si Fragmente cu privire la Istoria Rominilor, I, 391, şi Hurmu- 
zachi, Documente, Supl. І, 1741), căsătorit cu Ruxanda, altă fiică 
а luf Iacovaclii Rizo Rangabé, si deci cumnat cu Grigore Ш W. 
W. (Papiu Ilarian, Tezaur de monumente istorice II, fase, VII— 
XII, Enachi Väcäreseu, istoria pre puternicif Impärätit otomane, 
p. 279). 

b). O fată, citată in „Livre d'or, 

€). Gheorghe. 

d). Grigore. 

е). Neculat. 





Däri de samă 165 


1). Milat; despre Gheorghe, Grigore, Neculai si Mihai, „Livre 
d'or spune că п-ай avut posteritate. 

g). Iancu, citat în Cronicul protosinghelului Naum Rămni- 
ceanu (apud Erbiceanu, p. 271): „1807, April 17, Mercuri după 
Paşti, aŭ venit aici la Bucureşti Beizadea Janeu, fiul fericitului 
Scarlat-Vodă Ghyka de la Petersburg, general Poruşcie, şi ай găz- 
duit lu Moruzoaea^. (Idem in Istoria Mitropoliei Moldovei si a 
Sucevei de C. Erbiceanu, p. 513). 

VI. Matet W. W. Ghyka, fiul lui Grigorie II W. W., afirmă 
d-nu Lecca că „n-avu copil“. In realitate însă a avut mai mulți, 
dintre care 3 sunt pomeniţi în mai multe documente, şi anume: 

ҮП. a) Grigore, cf. Uricar II, 277—78, document din 7263, 
28 Noembrie (1754); Uriear XI, 367, hrisov din 1755, Februarie 
5; „Arhiva“, No. 5—6 din 1897, р. 262, hrisov pentru ији” din 
7263, Septembrie 25 (1754); hrisov pentru moșia Corcesti (ine- 
dit) din 7263, 10 Iunie, ete. ete. 

b). Gheorghe, citat in toate documentele de mai sus. 

€). Neculai. Aci se leagă o foarte interesantă chestiune. Ce 
vristă anume trebuea să aibă o Beizadea, pentru ca Domnul să-o 
facă să figureze într-un document („credinţa noastră şi credința 
prea iubitilor fil ai domniei mele X vod gi Y vod..")? Punctul 
acesta nu este încă elucidat. Ast-feliii de exemplu observăm in 
documentele mai sus citate ca Neculat nu se găseşte citat in hri- 
soavele din 10 lunie şi 25 Septembrie 7263, pe cind apare în 
acele din 23 Noembrie 7263 si 5 Februarie 1755. Trebueste ad- 
mis că domnul punea in hrisoave „credinţa“ fiului вёй de indatä 
ce acesta era născut, fâră de a mai aştepta o majoritate legală 
вай excepţională ; căci Matei W. W. născăndu-se pe la 1725, nu 
putea fi în 1754 chestiune de vre-o majoritate pentru fiii săi. 
Deducem prin urmare că Neculai Beizadea s-a născut prin Oc- 
tombre—Noembre 1754. 

Avut-a Gheorghe, Grigore si Neculai posteritate? Iată o 
chestiune importantă dar пе tranșată a istoriei Ghykulestilor. 

VI. Despre Grigore Alexandru al III-lea Ghyka, fiul luf A- 
lexandru Dragomanul, d-nu Гесса spune (p. 240) că: „este trun- 
chiul brangelor Ghyka din Moldova“ si că (p. 244): „de la dinsul 
se despart, prin fiii săi, ramurile familiei Ghyka din Moldova, 
numite Comăneşti, Deleni, Brigadier ete... Din căsătoria ва cu 
Elena (2—am arătat mai sus, fapt in deobşte cunoscut, că se nu- 

10 





166 Däri de samă 


mea Ecaterina) Rizo-Rangabé, a avut doi fii si două fete: Ale- 
xandru, Dumitru, Elena si Ecaterina“, adaugind însă la p. 246 
un alt fiu, Gheorghe | fără posteritate. Grigore-Alexandru W. W. 
a avut maf multi copii, dintre care îmi sunt cunoscuţi 8: 

VIL a) Dumitru, cel mai mare. Paharnicul C. Sion, în Ar- 
hondologia Moldovei, Iași 1802, p. 61 spune: „Ghyka. Două 
neamuri, cel d-intiii arnăut, coboritoriü din Beizadea Dimitráche 
Ghyka, fiul lui Grigorie-Vodi pe саге І-ай tăiet turcii, pentru eá 
ай dat Bucovina Nemfilor. Sunt niste săraci, trăese cu miloste- 
nia“, Livre d'or il enumereazä, p. 46, spunînd însă că n-a avut 
posteritate. De asemenea figurează în nişte hrisoave emanate de 
In părintele вай, ca de exemplu hrisovul din Aprilie 1775 (Uricar 
XVII, 73); hrisov din Iulie 1777 şi din 1765 Noembrie si 9 Iunie 
1766 (citate de d-nu Tanoviceanu, „Arhiva“, No. 5—6 1898), ci- 
tat in tot-deauna intiiul din fiif lui Grigorie-Voda. lar Postelnicul 
Manoluchi Draghier (op. cit. p. 44—45) spune: „Acest sfirsit s- 
vind (Grigore) Ghyka... „ай rămas două Beizadele săraci, Dimi- 
trie şi Scarlat ce s-aü ţinut maf mult cu milostenie de pe la bo- 
eri, şi aŭ trăit in Moldova unde ай si murit in o vristă trecută 
de bătrineţat:. 

b). Alezandru, amintit in tonte hrisoavele părintelui вай i- 
mediat după Dimitrie. In documentele pe care le am enumerat 
la Matei spatar, fratele luf Grigore Alex. W. W. (Тогда, op. cit, 
П, 23—6; cronica lui Enachi Kogălniceanu, p. 264; Postelnicul 
M. Drăghici, op. cit, II, 36) se spune că atunci cînd ,stupaizii 
ай intrat în Bucureşti (5—6 Noembrie 1769) „ай luat prinşi pe 
Domnul (árei Grigore Alex. Vodă, pe fratele Märier Sale, Matei 
spatar, o Beizadea a lui I. Mavrocordat și o Beizadea а Márici 
Sale si trimese la Petersburg, Acolo însă Impărătenga Ecaterina 
IX îl primi bine (cf. Ath. Comnen Ipsilante, op. cit. p. 501. D-nu N. 
lorga, in prefata ce a scris-o la vol. X al Documentelor Hurmu- 
zachi, zice (p. XII): „Ghyka încă nu se liniştea (la Petersburg) 
cu un singur sprijin. In Octombrie 1770 el face propuneri Vran- 
ciel, şi oferă servicii de spionagiü si „mediațiune“ Hușilor, care 
if dáruese o tabachere cu briliante, if primese Be'zadeaua in cor- 
pul eadetilor éte.“. Se poate ca acesta Beizadea să fie Alexandru, 
care rämänind in armata rusască să fi fost trunchiul unei noi 
familii de Ghykulesti. Căci știm că Beizadelele Dimitrie si Scarlat 
ай trăit gi murit in Moldova, 





Diri de samá 167 


c). Iacov. D. Profesor Tanoviceanu a avut meritul de a des” 
coperi pe acest fiu pină acum absolut necunoscut al lui Grigore 
Alexandru W. W., în nişte documente aflătoare în Arhiva Sfin- 
tului Spiridon din lagi (document din Noembrie 1765 pentru mo- 
Sia Cofofänesti din Putna; document din 9 Iunie 1766 p. moșia 
Slobozia Báltilor din Basarabia) unde apare în ordinea următoare ; 
Dumitra, Alexandru, Jacov ; ef. Tanoviceanu, O rectificare de gc- 
nealogie, în „Arhiva: No. 5—6 din 1898. Faptul insă că lacob 
nu figurează in documentele posterioare (cum de exemplu: hri- 
sonvele din Aprilie 1776 şi Iulie 1777 amintite mai sus la Du. 
mitru VII), ne indrituese a crede că Iacob a murit înainte de 1776. 


d), Scarlat, amintit în documentele de mai sus, din 1776 şi 
1777: dat fiindeă nu figurează în hrisovul moşiei Slobozia Bäl- 
{йог din 9 Iunie 1766 si că apare în hrisoavele din 1776, s-ar 
putea deduce că s-a născut după 1766. Un raport al trimesului 
prusian la Constantinopol Zegelin, cătră regele Prusiei, publicat 
de d-nu Iorga (op. cit, II, 74—76) cu data de 3 Octombrie 1774 
relativ la numirea luf Grigore Alexandru W. W. de Domn al 
Moldoveï, spune că cel mai tinăr fiu al Domnului era in etate de 
12 ani, deci născut in 1762. Rămine de ştiut dacă acest fiu este 
lacov вай Scarlat, si — mal ales — dacii Zegelin era bine infor- 
mat. Postelnicul Manolachi Drăghici, urmind eu pasagiul pe care 
lam reprodus maï sus la Dimitrie (M. Drăghici, op. cit, р. 45), 
"relativ la Scarlat: „Acel mat mare însă (dintre fiii lui Gr.-Alex. 
W. W) anume Searlat, ай avut epitropia scoalef domnești ріпа 
la sfirgitul vieteï, eu o leafà insümnátoare, pentru că era invitat 
şi îl sprijinea familia Ghykulease& din Moldova, dar si Domnii 
Greci il avea bine pentru rangul вай; lui i-ai rămas multe ma- 
nuscripte nescoase la lumină, pentru că if lipsea inlesnirea de a 
le tipări, si o bibliotecă din cele mai renumite pe atunci in Mol- 
dova“. Drăghici greseste cind spune că Scarlat era cel maï шаге, 
căci în hrisoave el nu vine decit al treilea, resp. al patrulea. Ul- 
tima însămnare documentală ce o am. despre Scarlat, este acea 
dată in Uricar УП, p. 394, unde se arată că in Octombrie 1803 
Beizadea Scarlat Ghyka — trecut între ,boerif greci“! — avea 5 
„slugi fâră bir, scutite de boeri“ (idem in Uricar VIII, 364). 
Livre d'or spune (р. 46) că Scarlat n-a avut posteritate, 





168 Däri de samă 


e). Rucsanda — Ruesanda Balș, citată de d-nu Xenopol (op. 
cit, V, 228, nota 4) si totuşi necunoscută d-lui Lecca! Despre 
Rucsanda Balş, Andreas Wolf spune (op. cit, П, 194, nota z) că 
Ghyka W. W. a avut două fiice dintre care cea mal in vristă, 
Rucsanda, trecuse drept cea mai frumoasă femee din Moldova, si 
că în realitate era asa. Părintele sáü o căsători la 1776 cu un fiu 
de boer, Balș. Wolf o cunoştea bine, căci o vindecase în 1780 de 
o boală gravă, Este clasică istorisirea pe care ea o făcuse lui 
Wolf, despre asasinarea părintelui вай. D-nu Lecea insă n-are 
ştiinţă de Ruesanda cum n-are știință nici de soţul еї (vezi Ge- 
nealogia Balgestilor apud Гесса, р. 33—40) care este Vel 
Stolnicul Neculai Balş, după cum dovedesc și nişte documente 
inedite: 1) „Grigore Alex. Ghyka W. W., bj. ml. g. z, Moldav- 
skoi. Facem ştire eu acest hrisov al domniei mele tuturor cul se 
cade a şti, că de vreme ce alte domneşti fiice de Domni ce se 
айа căsătorite trăind aici în ţară, de milele altor luminaţi Domni 
ce ай fost mai înainte de nol, cum și de mila noastră п-ай fost 
lipsite și neajutorite. Socotit-am domnia mea şi pentru prea iu- 
bita fiica noastră Domnița Roesanda. Care fiind-că am căsătorit-o 
după credincios boiariul nostru Domnului Nicolae Balş Vel Stol- 
nic... (Domnul hotüreste cà Ruesanda să aibă a scuti o miie de 
stupi de desetină si o miie de ої de gostinä si 20 17021). Fară 
an. 2) Const. Dim. Moruz W. W. la anul 1777 întăreşte acelaş 
privilegii Domniței Rucsanda soţia lui Neculai Balș biv vel stol- 
nie. Fiul lui Neculai si a Rucsandei este Grigore Balș biv vel 
postelnic la 1817, 28 Februarie, si 1823, 23 Iunie; iarăși necu- 
noscut d-lui Гесса, 


£). O fată (Maria?) căsătorită cu Alex. Calimah, Livre d'or 
р. 12, 46. 

в). O fată căsătorită cu Deleanu (Cantacuzino): „Anul 1769 
„Vodă Ghyka... a hotărit а se da Rugilor, de vor lua Bucureștii, 
şi trimete in secret răspuns ginerelui вай Deleanu de la Iaşi“... 
(Ath. Comnen Ipsilanti, op. cit., 498). Genealogia Cantacuzinească 
arată însă că lon Deleanu Vel Logofăt a ţinut pe o soră a lui 
Gr. Alex, W. W. 

h). 0 fată (dubios) căsătorită eu Sulgearoglu (Livre d'or). 

De pela anul 1750 istoria familier Ghyka incepe вй se in- 





Däri de ваша 169 


tunece, gi rămine misterioasă ріпа la începutul secolului al XIX 
lea. Repet că vorbesc pentru (ihykuleştii din Moldova. 

Intr-adevär, ре la 1750 intilnim maï multi Ghykulesti, des- 
pre a căror soartă si descendență nu avem nică un felià de cu- 
nostintá. 

Ast-feliii Gheorghe, Grigore, Neculai, Mihai si Taneu, fiii lui 
Scarlat W. W.; Grigore, Gheorghe, Neculai, fiii lut Mater W. W.: 
Gheorghe si Grigore fiif luf Grigore al II-lea W. W.; Matei A- 
lexandru gi Scarlat fiii lui Alexandru dragomanul — 13 Ghyku- 
lesti despre care nu ştim nimic, pe care if găsim doar citați in 
vre-un document! In afară de aceï care vor mai fi existat, si 
despre care nu avem știință ! 

Si în afară de Ghykulesti rüzleti, intilnifi ici-colo, pe care 
nu ştim cum săi legăm de Ghykuleştii cunoscuţi Ton Ghyka lo- 
gofit de taină, 10 Julie 1761, Uricar V; Lupu Ghyka serdar, 21 
Noembrie 1731, ete. ete. Dimitrachi, Vel paharnic in Valahia, 
1735, 20 Octombrie (Uricarul IX, 128) Beizadea Grigore Gh. mort 
inainte de 1806, a cărui soie este Zoe (1827, Uricar VII si U- 
ricar X, 238. 

Uşor este de a sustine, cum а făcut de exemplu anonimul 
autor al cártef Livre d'or, că fiii lui Scarlat W. W., af lui Matei 
W. W. ete, ай murit fâră descendență, dind prin aceasta ponte 
a înţelege că añ murit tineri, poate chiar copii; dar aceustă aser- 
viune trebue încă demonstrată. A spune, în lipsă de alte indica- 
ţiuni, că fiit lui Scarlat W. W. ай murit „fără descendență“, fără 
de a arăta anume ceea-ce îndreptățește a susţine aceasta, nu este 
a transa chestiunea. 

Mai cinstit este să spunem pur şi simplu, că despre soarta 
şi eventuala descendență a acestor 13 Ghykulesti mai sus citați, 
nu ştim ріпа în ziua de astăzi nimic. 

CM 

Am arătat mai inainte, că de pe la 1750 si pinä la inceputul 
secolului al XIX-lea, istoria familiei Ghyka este invăluită in in- 
tuneree. Cătră începutul acestui secol găsim deodată in Moldova 
două branşe Ghykulegti maf importante: Ghykuleștii 2151 Brigadir, 
şi Ghykulestii de Comănești-Deleni, 





Dárí de samă 


Tată genealogiile acestor două familis: 

Ghykuleștii Brigadir. 

I. Iordachi. Anonimul autor al Cărțeï de aur nu cunoaşte 
numele acestui trunchiü al familiei Ghyka Brigadir. Pomelnicul 
din 7260 (Mar 1752) a Fruntigänilor numera (Uriear XXIII, 981) 
între „răposaţi vechi ctitori ai Bisericeï si stăpinitori af Frunti- 
şănilori: următoarele nume: „Mihăiţă Beizadea Racoviţă — Anas- 
tasia; Ruxanda Domnița — Grigore Costachi comis; Manolachi ; 
Dumitraşcu ; Anastasia — Iordachi Ghyka Vel logofat“. Tar spita 
familiei Dediu Codreanu, inrudită cu familia Racoviţă, spune că 
pe Anastasia, fiica lui Grigore Costachi comis şi a Ruxandei sin 
Mihai Racoviţă W. W. a tinut-o Iordachi Ghyka logofătul (inedit, 
comunicat de d-nu (ihibănescu). Iordachi Ghyka a avut, spune 
Livre d'or, dot fif, Grigore si Alexandru zis Brigadir; iar spita 
pomenită îi dă patru fi si anume: 

П. a) Dumitru vornic, căsătorit, spuna spia, cu Ecaterina 
Canta а avut tref copii: Alecu, Marghiola căsătorită cu Plaghino, 
si Iordachi, căsătorit cu Safta Razu. 

b). Grigore, biv vel postelnic in 1757, despre care vorbeşte 
E. Kogălniceanu la domnia lui Scarlat Grigore Ghyka W. W. (op. 
cit, p. 531—32). Spita familiei Dediu ara'ă, că a fost apoi vor- 
nie, si căsătorit ‘eu Eeaterina.., а avut 7 copii. Таг Livre d'or: 
spune (p. 54) că a ţinut pe Ecaterina Cantacuzino Pagcanu (ceea 
ce desigur e o confuziune: вай spia, вай Livre d'or gregeste) si 
că a avut șapte copii: 1) Gheorghe, căsătorit eu Elena Catargi: 
2) Neculai, căsătorit cu Elena Rosetti; 3) Alexandru; 4) Vasile, 
căsătorit cu 1) o Cantacuzino, 2) o Greceanu; Б) Casandra, căsă- 
torită cu Gh, Sturza (ef. si Livre d'or, р. 142); 6) Eufrosina, сй. 
sătorită cu Balş: 7) Catinca căsătorită eu Vlădoianu. 

е). Alezandru postelnic, zis Brigadir; căsătorit cu Ecaterina 
Rizu (Ecat. Rizo-Rangabé spune Livre d'or). Copiii săi sunt: 1) 
Neculai ; 2) Ioan căsătorit cu Eufrosina Filipescu; 3) КЫШ са- 
sătorit cu Brăiloi (din Livre d'or, p. 54). 

d). Јапси comis, dat numai de spita familiei Dediu; fâră , 
posteritate. 

Ghykulestii de Comănești Deleni. 

Т. Costachi hatmanul, apoi logofat, proprietarul mopiloc Co- 
mànesti si Deleni, a avut 4 copii: 





Däri de samă 171 


IL. a) Dimitrie pe la 1828—30 era visternie; acesta moste- 
nise moșia Comăneşti de la Bacáü, de unde descendenţii săi 
poartă numele de Ghyka-Comänesti (Istoria Mitropoliei Mol- 
dovei, p. 285). A avut З copii: 1) Helena măritată cu Alex. Sturza 
vist, (Livre d'or, p. 146; 2) Maria, căsătorită cu Rozaovanu; с) 
Neculai. 

b). Alexandru logofăt, регвопарїй important, capul partidei 
progresiste din Moldova (Xenopol, Vl, passim; Xenopol si Erbi- 
ceanu, Serbarea școlară, laşi 1885, ete.): căsătorit eu.... (Livre d'or 
ве contrazice încă odată, spunind (p. 53) cu Roxanda Sturza si 
(р. 144) cu Elena fata lui Gr. Sturza logofăt. Adevărul este că 
s-a căsătorit întiiă cu Elena Gr. Sturza, cu care aü avut pe Gri- 
gore Gh, W. W.; de care apoi despir(indu-se, Elena Sturza s-a 
căsătorit cu generalul rus Harting). 

Alexandru а avut doi copii: 1) Elena măritată cu colonelul 
rus Subin și 2) Grigore Ghyka W. W. 

€). Gheorghe logofát, proprietarul moșiei Deleni, căsătorit eu 
Ruxanda біса vornicesei Catinea Balș, a avut 2 fif: 1) Gheorghe, 
batman (al cărui fiu, maiorul Iorgu Ghyka este părintele D-lui 
Jean Ghyka magistrat şi al surorilor D-sale); 2) Theodor, şeful 
actualei ramure Ghyka-Deleni. 

d). Catinca, măritată 1) cu N. Roznovanu ; 2) eu Alex, Sturza. 

Aceasta este genealogia ramurei (Ghyka-Comänesti, dată de 
„Cartea de аш“ si coroboratä de mărturisirea contimporanilor, 
(Serisoarea lui D. Meleghi cătră Th. Codrescu, Uricar XI, 368). 

Ñi în afară de aceste două ramuri încă un membru al fa- 
miliet Ghyka rămine misterios: Gheorghe Ghyka, despre care 
un document din 15 Nov. (?) 1777 (Uricar 1, 71, XXI, 392) 
spune că la acea dată era hatman şi nepot al Domnului, şi că 
fusese mare visternie. Este poate permis de a identifica pe acest 
Gheorghe Ghyka cu logofătul Iordachi Ghyka, despre care M. 
Dräghiet (op. cit, IL, 54) arată că în timpul ocupatiunet ruseşti 
de la 1788, în divanul Moldovei „boerii ce insemna mai mult, 
era logofătul lordachi Ghyka şi vornicul N. Roznovanu, de la 
саге Potemkin cerea toată răspunderea“... Dar chiar dacă am a- 
rata, că hatmanul Gheorghe si Iordachi logofătul ar fi una si a- 
ceiagí persoană incă nu am ajunge la nici un rezultat neputind 
dovedi niei ascendenfa, nici descendența sa. 

Să examinăm acuma ce legătură uneşte genealogia familiilor 





172 Рат de samă 


Ghyka Brigadir si Ghyka Comänesti-Delenï, de genealogia mai sus 
descrisă a familiei princiare Ghyka. 

Căci atit Eugene Rizo-Rangabé, autorul cărei „Livre d'or“, 
cit şi după dinsul d-nu Lecca ай căutat să lege aceste două ra- 
muri de. trunchiul principal. 

Faptul că după Grigorie Alexandru W. W. ай rămas copil 
mici, a căror soartă nu e cunoscută; faptul că familiile Ghyka 
cu denumirea de Brigadir, şi mal ales Ghyka Comänesti-Delent, 
apar in Moldova pe la începutul secolului al XIX-lea, ай părut 
circumstanțe destul de ispititoare pentru a autoriza pe autorul 
Cartel de aur de a crede că şefii acestor două ramuri, Costachi 
hatmanul şi Iordachi logofătul, se trag din fiif lui Grigore Ale- 
xandru W. W. 

Eugene Hizo-Rangabé find sträin, nu putea cunoaste mal 
de aproape nici istoria Moldovei, nici documentele publicate; e- 
roarea sa ar fi deci scuzabilă. De alt-feliü, el nici nu se pronunţă 
categoric asupra chestiunei, ci se mulţumeşte de a spune că: 
„Din Grigorie Alex. W. W. se trag probabil familiile Ghyka Co- 
măneşti şi Ghyka Brigadir“ (Livre d'or, p. 58). 

Pentru a ne putea pronunța asupra chestiuneï, e necesar sñ 
aflăm mai intiiü vrista lui Grigore Alexandru W. W. la 1777, 
si prin consecinţă anul aproximativ al nasteref sale. 

Ne mulțumim, in lipsă de documente hotiritoare, de а 
spune cá in 1777 Gr. Alex. W. W. nu era nici tocmai tinăr, nici 
prea bátrin: nu era tocmai tinăr, pentru că la 1758 fusese nu- 
mit mare dragoman (Ath. Comnen Ipsilant, op. ei, p. 477), in 
locul lui I. Calimah ; nu era insă bătrin, pentru că istoricii (M. 
Drăghici, op. cit., IL p. 44; D. Fotino, III, p. 122: Xenopol, V, 
p. 228; mărturia Ruesandei Balş apud Wolf, op. cit, II, p. 195 
ete.) descriind peripeţiile dramei din Beilie spun, că Ghyka era 
un om inalt, corpolent si voinie, si ей, cu toate сй era singur si 
neinarmat, a ucis cu mina sa may mulţi din zbirii capugiului i 
nainte de a cüdea sub loviturile lor: fapt pe care desigur un 
mosneag, orf-cit de voinic l-am presupune, nu lar fi putut face. 
In fine presupunind єй Gr. Al. W. W, avea 30 de ani in 1758, 
cînd i s-a încredinţat importantul post de mare dragoman, ajun- 
gem la concluzia, că trebue să fi avut eam 50 de ani in 1777, 
şi că deci trebue să fi fost născut ре la 1728. lar în ceea ce 





Dări de sumă 173 


priveşte data căsătoriei sale, putem iarăși presupune că s-ar fi 
întimplat pe la 1758, fără de a avea o indicafiune preciză, afară 
de acea dată de Ath. Comnen Ipsilant care zice că la 1761, 
Ghyka era deja ginerele lui Тасоуаећі Rizu, 

Stabilind ast-feliü aproximativ anul nagtereí lui Grigore A- 
lexandru W. W.) să examinüm acum dacă ramura Ghyka Brigadir 
poate să se tragă dintr-un fiu al luf Grigore Alexandru W. W. 

Am zis mai sus că autorul ,Cárter de aur“ nu se pro- 
nunţi asupra chestiunei: D-nu Lecca însă afirmă categorie, că A- 
lexandru Beizadea fiul lui Grigore Al. W. W., a avut dor fii: 
Grigore şi Alexandru, care nu sunt decit doi din cer patru fi, 
pe саге spiţa familiei Dediu ii atribue lui Iordachi logofătul. 

Căci вай spifa grăeşte adevărul, si atunci ori-ce legătură 
directă dintre Ghykulestif Brigadir şi fiif lui Grigore Alex. W. W., 
apare ca imposibilă — de oare-ce Iordachi logofătul, tatăl luf Gri. 
gore si Alexandru Brigadir, era deja mort їп 1752; şi in acest 
caz Iordachi Ghyka logofătul, născut pe la finele secolului al 
XVII-lea, nu poate să se inradească decit cu Grigore I W. W., 
Вай cu fiif acestuia; — вай spifa greşeşte, si d-nu Lecca are drep- 
tate: dar in acest caz, pentru ce nu ne dă desa indicatiunea do- 
cumentelor, din care a cules aceste importante informatiunt. 

Dar pini la proba contrară, să ne fie permis de a da mai 
mult crezămint unei spiţe autentice, decit unor afirmatiunf vagi, 
lipsite de огї-се dovadă documentală. Pentru пої, Ghykuleştii Bri- 
gadir pot fi şi Ghykulestt autentici, pot fi descendenți din familia 
princiară Ghyka, dar nu descind în nici un caz din vre-un fiu al 
lut Grigore Alexandru W. W. 

Să examinüm acum chestiunea ramurei Ghyka Comànesti 
Deleni, al cărei strámos este hatmanul Costachi Ghyka. 

Aici asistăm la o luptă curioasă intre auto it (Rizo-Rangabé, 
Lecea) care ай căutat in tot chipul să facă din acest Costachi 
Ghyka un descendent direct al lui Grigore Alex. W. W., si între 
tradifiunen orală саге refuză acestei ramure pină şi dreptul de 
a purta numele de (ihyka. Căci este o opiniune curentă, cunos- 
cută, susţinută chiar de unii din membrii acestei ramuri, opi- 
nime după care Costachi hatmanul nu se numea în realitate 
Ghyka, ci Sulgiloglu, şi ей nu usurpase numele princiar decit 
după disparitiunea Ghykulestilor autentici din Moldova. 

и 





174 Däri de samă 


Paharnicul C. Sion care descrie peripeţiile contimporani- 
lor săi nu s-a făcut decit ecoul acestei tradiţiuni foarte acredi- 
tate, cînd spune (op. eit, p. 62) după ce a arătat, că urmaşii 
lut Dumitraşcu Beizadea Ghyka „sunt niște săraci, tráesc cu mi- 
lostenia^, „Iar cef al doilea care sunt mari şi puternici, din care 
este şi înălțimea sa Domnul Grigorie Ghyka, ce astăzi șede pe 
scaunul domniei, Acestu-i drept Sulgilolu, şi fiind-că după táerca 
Domnului Ghyka ай venit Domn О. Moruz, care era cumnat cu 
Ghyka şi Doamna lui Moruz fata Sulgilolului își adusese fraţi si 
veri ciţi-va din "Țarigrad la chiverniseală aice. Moruz са să răz- 
bune moartea cumnatului săŭ, a închis pe mulți boeri... între 
boerif ee avea închis, era si un Cantacuzino Deleanu carele avea 
numa! o fată Măriuţa văduvă tînără, Intricoșindu-l gi pe acela 
cu sabin, ca să scape a primit ginere pe Costachi Sulgilolu, ce 
era tînăr holteiii, frate cu Doamna tiranului Moruz, gi і-ай dat 
porecla tăetului Ghyka; acela aŭ fost şi logofăt mare la domnia 
lui Alexandru Moruz, si maï de multe ori hatman. Acesta ай 
născut pe răposatul visternie Dimitrachi Ghyka, pe logofătul A- 
Jeco Ghyka tatăl Mariei Sale Domnului Gr. Ghyka, si pe logofătul 
Iorgu Ghyka care încă trăeşte“.... Născut la 179^, f 1858, seriin- 
du-sf ,,Arhondologia* între anii 1844—56, paharnieul Sion apu- 
case atit pe hatmanul Costachi Ghyka -„Sulgiloglu“ cit si pe fiit 
acestuia; scriind liniile reproduse mai sus, Sion nu rezuma in 
sumă decit opiniunea curentă. 

Căcí dacă facem abstractiune de bazmul inventat de dinsul 
pentru a explica origina luf Costachi Ghyka.(Moruz, cumnatul luf 
Gr. Al. Ghyka, ca să răzbune moartea acestuia ucis de turci, în- 
chide nişte boeri ete.!), bazmu care face onoare fecundei imagi- 
naţiuni a autorului, dar care nu conţine un pie de adevăr — a- 
tunci rămine aceiași idee fundamentală si anume: Ghykuleștii 
Comăneşti nu sunt Ghyka, ci Sulgearoglu. 

'Tradiţiunea orală complicând maf puţin lucrurile decit pa- 
harnieul Sion, spune că enigmatieul Costachi Ghyka descinde pur 
şi simplu dintr-una din fiicele luf Gr. AL W. W., fiică pe care ar 
fi tinut-o un Sulgearoglu, a cărui descendență a purtat numele de 
Ghyka. 

Autorul publieagiunet „Livre d'or“ spùne intradevär că pe 
una din fiicele lui Gr. Al. W, W. a tinut-o un Sulgearoglu, dar 





Dári de samă 175 


omite вй ne arăte de unde anume a luat această indicaţiune: ast- 
feliü incit nu ştim care este valoarea acestei nfirmaţiuni. Căci 
poate că Eugène Rangabé nu s-a luat decit după traditiune, care 
atribue această fiică lut Gr. AL. W. W.; вай poate încă, cunoseind 
spusele tradiţiunei, a gratificat el sua sponte ре Gr. АІ. W. W. 
cu o fiică pe care ar fi finut-o un Sulgearoglu, numai pentru así 
putea menaja ast-feliü o portifä de scăpare prin crearea unei le 
gäturt între hatmanul Costachi si Gr. Alex. W. W. Noi am in- 
semnat pe aceasta hypotetică fiică a lui Gr. Al. W. W. cu men- 
ţiunea de „dubios“. 

Am afirmat maï sus, că tradifiunea despre origina „Sulgi- 
loglu“ a hatmanului Costachi Ghyka este acceptată si susținută 
de chiar unit din membrii familiei Ghyka. O dovadă despre a- 
ceasta găsim in „Genealogia Ghykulestilor* alcătuită de räposatul 
lon Ghyka fost ministru plenipotenţiar la Londra, si publicată in 
„Arhiva“ (No. 3—4 din Martie—Aprilie 1898, p. 233). 

După această genealogie, Grigore Alex. W. W. cel ucis de 
furci la 1777, n-a avut posteritate bărbătească (пої am dovedit 
mai sus contrariul); pe fiica luf, Catinca, a finut-o capuchihaia 
Sulgeropol, a cărui urmași aŭ luat numele de Ghyka. Fiul lui 
Sulgeropol si al Catincăr este logofătul Alecu Ghyka, care a fá- 
cut pe Grigore Ghyka W. W. 

Genealogia aceasta are mai multe păcate, dar principalul 
este acela că: Tatăl logofătului Alecu Ghyka si prin urmare bu- 
nul luf Grigore Ghyka W. W. nu este cupuchihaia Sulgeropol, ci 
hatmanul Costachi Ghyka, care nu a ţinut pe Catinca fiica lui 
Gr. Al. W. W., ei s-a însurat cu Märiufa fata lui Iordachi Can- 
tacuzino-Paşcanu, Dacă tatăl logofătului Alecu nu ar fi cunoscut, 
atunci genealogia ast-felit înjghebată ar fi acceptabilă; dar pen- 
iru că ştim cu toată siguranță că tatăl lui Alecu este hatmanul 
Costachi Ghyka, de aceea nu putem da nici un crezămint acestei 
genenlogif, căci ea loveşte şi contrazice adevărul istorie, dovedit 
eu documente. 

Fie acum că am admite, că Costachi hatmanul descinde din- 
tr-o fiică, fie că am admite că descinde dintr-un fiu al lui Gri- 
gore-Alex. W. W., greutatea rimine aceeași și rezidă în imposi- 
bilitatea de a dovedi documental una din aceste hypoteze. 

Eugene Rizo-Rangabé, anonimul autor al mult citatei publi- 





176 Dari de samă 


cafiuni „Livre d'or de la noblesse phanariote“ îşi dăduse samă 
de această g'eutate. Sfirşind genealogia familiei princiare cu co- 
piit luă Grigore Alex. W. W., el începe un пой capitol „Ghyku- 
leştii din Moldova“ în care vorbeşte despre ramurele Comănești 
si Brigadir, şi pe care îl începe cu vorbele: „(ihykuleștii din 
Moldova descind poate din Gr. Alex. W. W. fără însă de a 
fi mai explicit, fárá de a căuta să afirme cum anume urmează 
filiațiunea, pentru bunul motiv că văzuse dificultatea, pentru că 
probarea unei filiatiuní directe între martirul de la Вее si hat. 
manul Costachi i se păruse imposibilă. 
D-nu Гесса nu a păstrat aceeași rezervă... 


La pagina 244 a cărței d-sale, d-nu Гесса sustine categorie 
următoarea fantastică genealogie : 

„Pr. Dimitrie Ghyka, fiul cel mai -mare a lui Vodă Grigorie 
Alex, Ghyka (#1777), muri in Rusia“ (nof am arătat ck a trăit 
şi murit in Moldova). „De la el descinde ramura Ghyeilor nu- 
mifi după moşie Comănești și Deleni. Documente autentice in 
posesiunea d-lui D. Ghyka Comăneşti, probează filiaţiunea directă 
între dinsul si fiul вай Constantin Ghyka de Comănești și Deleni 
(hatmanul-logofăt Costachi Ghyka)“. i 

D-nu Lecca trece si peste spusele lui Drăghici, care arată că 
Dim. Beizadea a trăit si murit sărac în ţară; si peste spusele luf 
Sion care arată, că urmașii lui Dim. Beizadea „sunt săracă“, trăesc 
cu milostenia! din săracul Dimitrachi face pe tatăl prea bogatului 
Costachi hatmanul. 


Mă înscriu in fals in contra afirmatiunilor d-lui Гесса, 

Nici un feliă de document autentic саге să propeze cá hat- 
manul Costachi este fiul lui Beizadea Dimitrache вай al ori-cărui 
alt fiu al lui Grigore Al. W. W., nu există nici la d-nu D. Ghyka 
Comăneşti, nici alt unde-va, si nici n-a existat decit în imagina- 
fiunea d-luf Гесса. 

Desfid pe d-nu Lecca să dovedească contrariul, E 

Dar să dovedim noi monstruoaza eroare a d-lui Lecca: și 
pentru aceasta să ne ocupăm, de enigmatica personalitate a hat- 
manului Costachi Ghyka. 


Hatmanul Costachi Ghyka, s-a născut în Constantinopole și 





Dări de samă 177 


a murit in Iași la 18 Februarie 1818, in adinci bătrineţe!), Prin 
înaltele slujbe pe care le ocupase un lung număr de ani, prin 
colosala sa avere care îi venise in parte de la soţia sa, Costachi 
Ghyka ocupa un loc de frunte între cei maf mari boeri, si meri- 
tase numele de a fi unul din cei „șapte stilpi af ţărei“. Prin anii 
1785—1802, îl găsim în foarte multe documente ca hatman (U- 
ricar, 25 volume, passim); pe la 1803 vel logofat al ţărei de jos 
(post de curind creat): apoi pină pe la 1815 vel logofăt, iar de 
la această dată dispare din documente. 

Este permis să presupunem, că o vristă foarte înaintată il 
silise să se retragă din viața publică; căci pe la începutul seco- 
luluí, fiii săi Dumitru, Alexandru și Gheorghe, eraü deja oameni 
in vristă, ocupind cele mai înalte boerif, avind averile lor proprii 
(Uricar VII, 240, Uriear УШ, 254). - 

Dacă d-nu Гесса ar fi cetit Uricarul, ar fi trebuit să cu- 

. moascü aceste împrejurări; si atunci ar fi trebuit să-și facă soco- 
teală, cà un boer care ajunge hatman 1а 1785, trebue să se fi 
născut cel mult la 1745 — adică eu mult înaintea lui Beizadea 
Dimitrache. Iată deci un fiu, care se naşte cu mult inaintea ta- 
táluf вай! 


D-nu Tanoviceanu, ocupindu-se si d-sa de chestiunea lui 
Costachi Ghyka?) (O rectificare de genealogie, în „Arhiva“ No. 


„1. Piatra sa mormintală am aflat-o intr-o chilie a bisericei Sf. 
Spiridon din Iaşi. Epitaful sună ast-feliii: „Supt această piatră 
Constantin Ghyka se odihneste,.... umilite cetitor aşa îl pomeneşte, 
marile logofăt al {йге cel cu bunătate, tu o (?) ajută săracului 
de айа dreptate. Bizantie te plinge ca pre al sáü fiu născut, Mol- 
dova mai mult te plinge ca pe patron cunoscut. Sufletul {йй in 
ceriü eu dreptit să fie asüzat, si ori de care simţitor în veci vei 
fi neuitat. 51 s-aü mutat din viață la anii de la măntuitor Hristos 
1818, Fevruarie 18“, 

2, Pentru a da o idee despre colosala avere a lui Costachi 
Ghyka, enumerăm aici unele din moşiile sale: Comănești (i-a fost 
dată de Domn la 1804), Dărmăneşti, Mágcanul, Brátulesti (părți) 
(Bacăti) : Pubucant (Neamţu); 'Tămăoani, Frumusifa, Scinteeşti, 
Вайепї, Plugarii (Covurluiii): Tirgul Vaslui; Thighecl, Cüdentica, 

opeoiul, Leova cu tirgui, Hărăgaşii ((ireceni): Coropeeni, Stehnae 
(Orheiii); Solonețu, Ciornita, Cosărniţa. Harbuţeani, Sevirova, Flo- 
veşti, Mărculești, Perepetea, Ciutulesti, Bahrinesti, Borodniceni 
(Soroca); Milianea, Tătărășenii (Dorohoi): Havorna (Botoșani): 
Deleni, Ruși, Oneşti (Hărlăii) ; Baimacli, Castangali, Boroganii de 





178 Dări de samă 


5—6 din 1898), menţionează un hrisov grecesc din lunie 1777, 
în care Costachi Ghyki figurează eu titlul de căminar, și adaugă 
că Costachi Moruz W. W., care a urmat lui Gr. Al. Ghyka W. 
W. a făcut pe Costachi Ghyka vel aga in primele luni ale dom- 
niei sale (Document din 28 Ianuarie 1778). 

Dacă, admitind absurdul, am presupune că Costachi Ghyka 
avea питаї 25 de ani, adică majoritateal egală, atunci cind in 
anul 1777 figurează cu rangul de căminar între boerii divanu- 
lui — atunci venim la concluzia, că Costachi Ghyka trebue să se 
fi născut la 1752, — adică iarăși inaintea tatălui siü! 

Explice d-nu Lecea acest curios caz de generafiune ! 

Dacă d-nu Lecea în lipsa Cronicelor, a Istoriilor, a Uricaru- 
lui, pe care am dovedit eu prisosință că nu le-a cetit — dacă d-nu 
Гесса, în lipsa acestora, se mărginea numai вй cetească articolul 
d-lui Tanoviceanu — atunci desigur s-ar fi ferit de îndrăzneala 
de a afirma existenţa unor inexistente „documente autentice in 
posesiunea d-lui D. Ghyka Comăneşti“, și nepunind nici pe d-nu 
Ghyka Comăneşti în cauză, desigur că nu ne-ar fi servit monstru- 
osul ghiveciü, ре саге l-a făcut din descendența lui Gr. Alex. W. 
W. şi din Ghykulestit Comăneşti. 

O concluziune se impune: 

1). Hatmanul Costachi Ghyka s-a nüseut in Constantinopol, 
intre anii 1740—1750, si in nici un caz după 1752. Nu se stie 
cine a fost tatăl siii. 

2). Costachi Ghyka nu a fost fiul lui Grigore Alex. W. W. 
Căel alt-felit ar fi fost si el pomenit în hrisoave alături cu Dimi- 
trie, cu Alexandru, Scarlat și Iacov, şi ar fi purtat tot-deauna 
titlul de Beizadea. 

З). Costachi Ghyka nu a fost fiul vre-unei din fiicele lui Gr. 
Alex, W. W., căci s-a născut înainte ca fiicele lui Gr. Alex. W. 
W. să fie născute, 


sus, Chieciu, Kiosálüü mare si mie, Jugmanu, Ciobilăcii, Baurcif, 
Enikioï, Burciacu, Aärguta, Sàdieu, Sasighioï, Huluboaie, Docutbaï, 
Ciocurmas, Baimacliea, Taraclaü tătărese, Luncesti, Besteleac 
(Codru). Targul Vaslui i-a fost dat in 1795 de M. Suţu W. W. 
(Uricar 1, 144). 

In 1508, Costachi si fiii săi Dimitrie şi Alexandru scutea 
de bir pentru trebuintele casei sale 147 de slugi pe cind Beiza- 
dea Scarlat Ghyka scutea 5! 





Däri de samă 179 


4). Costachi Ghyka nu a venit in farà după uciderea lui Gr. 
Alex, W. W.: în timpul domniei acestuia era deja boer de divan. 

5). Costachi Ghyka nu a uzurpat numele de Ghyka in tim- 
pul domniei luf Moruz, după disparifiunea Ghykulestilor autentici : 
căci în timpul domniei lui Gr. Alex. W. W., purta deja cu știința 
domnului numele de Ghyka, fiind hoer de divan. 

6). Costachi Ghyka nu a ţinut pe una dia fetele lui Gr. A- 
lex. W. W. căci înainte de 1777 fetele lui Gr. Alex. afară de Ruc- 
sanda, eraŭ prea mici; in 1778 el se însoară eu Märiufa sin lor. 
dachi Cantacuzino Deleanu, de la care căpăta o zestre însemnată. 

7). Costachi Ghyka mu era considerat ca o rudă apropiată 
a lui Gr, Alex, W. W.: alt-felit Domnul Moruz nu s-ar fi grăbit 
să facă în primele luni ale domniei sale vel aga, pe o rudă apro- 
piată a aceluia pe care turcii îl decapitaseră ca trădător; era insă 
rudă си Moruz (Arhiva Sf. Spiridon, doc. Institutului Grigorian, 
hrisov de la Alex. Moruz W. W.). 

8). Costachi Ghyka trecea drept grec. Wolf spune (op. cit. 
I, p. 275): „Din principalele case grecești, care se disting, fie 
prin eleganță, saŭ prin deosebită dărnicie вай ospitalitate, nu am 
găsit ocaziune de a cunoaşte decit una singură, si anume casa 
hatmanului Costachi Ghyka“, opiniune justificată prin faptul naş- 
erei şi a crestereï lui Costachi Ghyka in Constantinopole. 

"Pinind deci samă de concluziunile noastre, de tradi(iune, 
cit şi de spia familiei Ghyka alcătuită de Ion Ghyka, pulem 
conchide ей Costachi Ghyka poate fi fiul зай al vre-unuia din 
fraţii lui Gr, Alex, W. W. (Matei, Alexandru, Scarlat cu exelu- 
ziunei lui Dimitrie, a cărui descendență este cunoscută); вай а 
vre-unui fiu al lui Grigore | вай Grigore al I-lea W. W ; вай în 
fine — {їпїпй ваша de împrejurarea, ей spa lui Ion Ghyka nu- 
meste Catinca pe străbunica Ghykuleştilor Comănești — poate fiul 
Catincăi Ghyka, sora lui Gr. Alcx. W. W., pe care Catincä, ară- 
{аш că o tinuse un D. Gheorghiades. 

Fie că acest Gheorghiades ега în realitate un Sulgeroglu : 
fie că Catinca să fi fost căsătorită, in afară de Gheorghiades, si 
eu un Sulgeroglu; fie că am presupune că, Costachi Ghyka e fiul 
natural al байпейї Ghyka eu un Sulgeroglu hypotezele sunt 
multiple si toat» sunt acceptabile, Dar origina lui Costachi Ghyka 
şi prin urmare a ramurei Ghyka Comăneşti, rămine tot о enizmă, 





180 Däri de samă 


cu toate „documentele autentice de care vorbeşte d-nu Lecca. 
Am arătat și explicat pe larg însușirile cărţei d-lui Lecea, 
în ceea ce privește Moldova: 
Ca familii, e absolut necomplecti ; 
Ca genealogii, е fantezistà ; 
Ca eruditiune, e nulă; 
Ca valoare intrinsecä, valorează cit şi Arhondologia lui Sion 
Incolo, e o carto bună... 


Docan. 


NOTA. Dacă s-a publicat acest si făcut nu atit ia vederea cărțet 
алы Octav Lecca, care пи meriti о aga de nare aminte, cit pentra notițele 
genealogice importante, conținute în acest studiu al d-lui Docan. 

Direcfiunea, 


Mihai Viteazul de N. Torga, o brosurà de 116 pagini. 


Fostul шей elev, neobositul culegător de documente d-nul 
N. Iorga rostește, în această broșură ce se indeletniceste cu dom- 
nia marelui eroii muntean, următoarea părere asupra Istoriei luf 
Mihai Viteazul, cuprinsă in vol. al IIL-lea al Istoriei Rominilor 
din Dacia traiană, si cu acest prilej si siopa mea in deobgté : 

,D-nul Xenopol care a consacrat lui Mihai Viteazul o mare 
parte din vol. al III-lea al Istoriei Romir lor, intrebuintazä unele 
din materialele nouă si dă, pe bază mai ales documentalä, o po- 
vestire interesantă si adevărată in liniile generale. D-sa păcătu- 
este însă, ca de obiceiü, prin informaţia neindestulătoare. Inedite 
nu foloseşte de loe, si pentru izvoarele narative, d-sa se razimă 
numai pe Ба1сезси. Acesta si vol. al Ш-1еа si al IV-lea din Hur- 
muzaki formează baza expunerei celui mai de talent şi таї bine 
pregătit popularizator al istoriei romünestf in ţară si in străină- 
tate* (p. 111). 

Multámese pentru compliment, dar nu-l primese. 

După d-nul Iorga ей sunt numai un vulgarizator al Istoriei 
Rominilor. Dar cum as fi putut vulgariza niste eunostinfi саге 
inaintea шеа, nu existaü decit in nişte foarte puţine fragmente. 
Sunt convins că sunt nu numai un popularizator al istoriei romă- 
nest, ci unul ce am contribuit in mare parte la crearea еї, si 
anume în două directiuni: Mai intiiü prin cercetare de amărun- 


a z—— s =s W w w 


Rte 





Dări de samă 181 


fimi, eu toată neindestulătoarea mea informatiune, si al doilea a fi 
prins ей cel intiiü lineamentele cele mari şi obşteşti ale desvol- 
türeï vietei romänesti. Inainte de mine nu exista o Istorie a Ro- 
minilor ; aceasta nu se poate tàgádui; alţii vor face mai bine decit 
mine; dar intiietatea nu mi-o poate ripi nimene. Tot d-nul lorga 
spune aiurea că lectiunile mele eraü plăcute în formă ; dar că nu 
conţinea mult miez ştiinţific. Se poate, ca pentru cel ce caută 
ştiinţa numai în bogăţia citatiunilor și in acea a cunoştinţelor bi- 
bliografice, idealul ştiinţific al d-lui lorga, cel înzestrat cu o me- 
morie fenomenală, invátámintul тей să nu fi avut aerul de a fi 
la înălțimea unei stiinti ast-feliii concepută. Pentru cine însă pre- 
поо tendinţa după stabilirea adevărului, in cercetările istorice, 
i descoperirea cauzelor lor, învățămîntul шей posedă, cu toată 
orma lui cea plăcută — care nu cred să strice — toate cerinţele 
unui inväfimint pe deplin științific. 

Si dacă îmi pare ráü de ceva, e că d-nul Iorga nu a profitat 
mai mult din acel invátámint, şi de aceea угай să-l intregese aici, 
prin cite-va observatiuni asupra celor cuprinse in broşura d-sale, 
observaţiuni ce se referă tocmai ‘la spiritul ştiinţific în care e 
concepută, 

а aceeași pagină unde d-sa bine-voeste а rosti o părere, pe 
саге desigur o AS „nec plus ultra“ їп bine ce se poate spune 


asupra luerürei mele, apreciază şi pe acea a unui Ungur, Ladislas 
Szadeczky, profesor la Ĉluj, prin următoarele cuvinte care vor pune 
pe cetitor in adincă uimire; spune anume că „această lucrare ar 


o carte studiată cinstit asupra Relatiilor dintre Mihai si Ardeal. 
N-o pot judeca necunoscind limba, dar sunt ìn stare a recunoaşte 
însâmnătatea mare a documentelor“. De unde poate sti d-nu Iorga, 
că e studiată cinstit, dacă nu cunoaşte limba în care e scrisă, și 
cum poate spune că n-o judecă, cînd spune că e studiată cinstit? ? 
De pe documentele din anexe, să judeci spiritul si caracterul unei 
cart, îmi pare cam îndrăzneţ — chiar pentru d-nul lorga, neobosi- 
tul culegător si adnotator de documente — dacă tocmai nu se stie 
cum a întrebuințat autorul documentele, cinstit зай necinstit? 

Apol ce soiii de consecvență in cugetări аге fostul шей elev, 
cind exprimă in această broșură părerea de гай — cu o văpsea 
nu e vorbă cam personali — că noul ministru, „cu vederi mai 
practice, a crezut că o țară reprezintată prin grinele, scoartele si 
animalele sale, nu mal are nevoie a se recomanda lumei prin trecu- 
tul вай“, cind tot d-sa in studiul вай La vie intellectuelle des Roumains 
en 1899, (р. 17), spune iu bataie de joc, că d-l Ureche după alte 
isprăvi îndeplinite de d-sa pe tărimul culturei naţionale, a vrut 
вй creeze si o Academie in Romània, zieindu-sf că „un popor de 
5 milivane care recoltează grüne bune si creşte vite de calitate 
superioară, trebue să aibă o Academie, si noi o avuräm“. Aceste 
cuvinte ironice, la adresa d-lui Ureche, ne arată că d-nul lorga este 
de părere cà, un popor de 5 milióne care recoltează griü bun si creşte 
dobitoace nu trebue numai decit să aibă o Academie. Apoi dacă 
un asemene popor nu trebue să aibă o Academie, după d-nul lorga, 
pentru ce si nu admită d-sa, cu un ministru să fie şi el de pă- 


12 





182 Däri de samă 


rere, că o ţară reprezintatä prin cereale, scoarte si animale nu 
are nevoie de a se recomanda prin trecutul вай? Acel ministru 
e de părerea toemai a d-lui lorga, şi ne mirám pentru ce d-sa îl 
atacă. Doar numai fiind-că d-nul lorga fusese însărcinat, cu redac- 
tarea unei părți din acel trecut, muncă ce a rămas fără nici un 
rezultat ! 

Sá cercetüm acuma, cum stă d-nul lorga, în povestirea vietef 
lui Mihai Viteazul, faţă cu documentele; d-sa care pretinde că „а 
expus pe scurt, într-o formă simplă, singurele fapte caracteristice, 
alese printre cele riguros exacte“. 

Neavind timpul a studia maf cu deamänuntul scrierea d-lui 
lorga, ne vom ocupa numai eu două punte foarte insămnate din 
viaţa eroului muntean, pe care d-nul lorga le expune tocmai, fará 
a (inea in samă ceea ce spun documentele. 

D-nu Тогда afirmă la p. 11 са: „amindoi domnii, Mihai si 
Aron ascultarä indemnul de răscoală care venia din Ardeal“. A- 
firmarea e absolut neexactă. Aron a ascultat in adevăr de indem- 
nurile lui Sigismund Batori; dar Mihai nu. Mihut su răsculat in 
contra Tureilor din propria luf iniţiativă, si a cerut el de la Sigis- 
mund Batori să fie primit їп alianța anti-turcească. Faptul este - 
foarte insămnat ; căci, după părerea d-lui Тогда, Mihaï n-ar fi fost, 
in purtarea lui, decit un reflex al politicei din afară, pe cind, 
dacă părerea sprijinită de mine ip T+oria Raminilor este cea a- 
devărată, atunci Mihaï ni se arată ca un om care a aruncat de- 
asupra {йгеї pacostea turcească, din propria luf imboldire ; răscoala 
Munteniei este datorită inimeï viteze a domnitorului еї, după cum 
fusese si răscoala lui loan Vodă cel Onmplit din Moldova. Fste 
o faptă romineasca, nu rezultatul unei imboldiri străine. 

Tată acuma dovedirea deplină a acestei împrejurări, conți- 
nutà in vol. al III-lea al Istorie? Hominilor, p. 166—171. expunere 
pe care d-nul lorga a cunoscut-o, si pe саге deci trebuia s-o ien 
în consideraţie, întru cit e un rezultat al unui studiu exact al do- 
eumentelor : 

Cea întiiă urmă de а injgheba o alianţa anti-otomană, din. 
partea imparatului german, este o circulară trimisă de papă cátrá 
mai multe puteri răsăritene, şi anume : regelui Poloniei, lui Sigis- 
mund principele Transilvaniei, lui Andrei Batori cardinulul, lui 
Aron Voda domnul Moldovei si voerodulur Munteniei, prin care 
circulară se сеге ajutorul tuturor contra Turcilor. Să se observe 
cà voerodul MuntenieY nu este arătat și cu numele săi. Aceasta din 
cauză, că nu se gtiea cine ocupa pe atunci scaunul Munteniei; сева 
ce era cu atit mai firesc, cu cit nică impăratul Austriei, — mal a- 
propiat de Muntenia, — nu stiea nici măcar la inceputul anului 1594, 
un an aproape după ce Mihai se urcase în scaun, că acest domn 
stătea în fruntea Munteniei. In 3 Martie 1594 găsim anume că 
scrisoarea, scrisă de împăratul domnului Munteniei, poartă pe ea 
adresa: lui Stefun Bogdan gospodarul Moldovei, Valahiei (Doc. 





Dàri de samă 183 


Hurmuzaki, JII, p. 184) Impăratul credea deci că tot Stefan 
Bogdan ocupa tronul, deşi acesta fusese înlocuit de Alexandru 
al {Illea sí acest din urmă de Mihai Viteazul; gi ca să nu se 
- eroadă cà era o gresali de adresă вай de condeiü, aducem instruc- 
(ile din 7 Martie 1594 date de împăratul ambasadorului insár- 
cinat cu ducerea scrisorilor, in care se spune că „Egregio lohanni 
in terras Moldaviae, Valahiae profieiseenti, non solum ipsum 
hospodarem sive Aronem, sive Stephanum Bogdanum etc. (Ibid. 
. 186). Prin urmare nici impăratul, nici papa nu stieaü, la Martio 
1594, cà Mihai Viteazul ocupa scaunul Muntenieï. 
.. Tot aga de puţini siguri, ca de persoana domnitorului Munteniei, 
агай puterile interesate in lupta contra 'Tureilor, despre scopurile 
domnului Munteniei (Stefan Bogdan ?). Papa Clement, în instruetiile 
date solulvi вай, Alexandru Comuleus, ii spune că „in Valahia nu 
s-ar şti cum staü lucrurile; că eu puţine luni înainte se afla în 
inchisorile din Camenița, unul ce pretindea acel stat, si care se 
dădea drept catolic. Oricum însă ar Ji, nu ne pare înţelept а se 
déstainui acestor ginți un serret de o aşa de mare însămniătate, ducă 
ти se va dobindi vre-o hotărilă cunoştinţă a scopurilor lor“ (Ibid. 
11, 2, p. 38). Alte instrucţii spun mai lămurit, că „col Valacco 
non diedi animo а don Alessandro Comuleo d'abboccarsi, giudi- 
candolo troppo unito et interessato col Turco“ (Ibid. Ilf, 2, p. 
.. 395». Atit de neinerezători етай imperialii în Mihai Viteazul, chiar 
„după ce айй că el ocupă tronul Munteniei, incit cind solul impe- 
vial Marini Raguseus Intilnegte in Ardeal solii, pe care Mihai Н 
trimisese aici spre a cere ca ri să fie primit în alianța antioto- 
mană, după cum ne spune aceasta Anonimul romänese (Mag. ist. 
2 1V, р, 277), că Radu Buzescu fusese trimis de Miha! in Trapsil- 
vania „spre a cere ajutor contra Turcilor* — abia atunci se hoti- 
reste Raguseus să treacă munţii spre a vizita pe domnul mun- 
tean ; dar nică atuncea n-o făcu, din cauză că „descoperind în urmă 
cite-va trădări. n-a mai mers în Valahia“ (Raportul lui Raguseus 
с. Împăratul, din 1594 ^id. TIL. p. 203). 
Cum se poate pretinde oare, йара aceste dovezi, cà ,Mihat 
Viteazul ascultase de indemnul la răscoală саге i venise din Ar- 
deal“, cind intüü niei se stiea cà el domneşte in Muntenia, apoi 
față eu teama се se manifestase cütrii domnul acelei țări? Această 
idea ега o părere gresità a lut Bălcescu, care spune că „solul pa- 
pei la țarul. Moscovei, Corneliu Drecona fu trimis şi în Moldova 
Mi Ardeal pentru a răscula pe principii lor in contra Turcilor ; 
jar la Mihai îi spuse вй nu se ducă, din pricina poziţiei sale eri- 
tice si fiind-că егай si siguri pe intenţiile lui (Istoria lur Mihat, p. 
37). Si d-nul lorga care a adunat două volume noue de documente 
în mare parte asupra lui Mihai, reeditează părerea neintemeiatá 
si lui Balecseu, istoricului-poet, eum îl califică d-nul lorga?! 
"Tot această împrejurare, anume cererea luf Mihai de а fi 
primit iar alianța antiotomană, explicà şi impunerea tratatului 


injositor de vasalitate din partea domnului Ardealului, impunere 





154 Dàri de ваша 

се ar fi absolut de neïn{eles, in cazul cind Sigismund Batori ar 
fi cerut lui Mihai, să intre in alianța anti-otomană ; căci nu se 
poate impune o umilire omului de la care ceri o îndatorire. Mie 
imi pare că dovedirea acestei împrejurări care înalță de două orf 
pe atita pe Mihai Viteazul si care trebuia pusă în lumină, spre 
+ cinstea eroului muntean, este mal presus de ori-ce indoialà, si este 
regretabil ca un învăţat care уга să ducă mai departe istoriogra- 
fia romănească de cum am putut-o duce ей, să rămînă îndărăpt, 
necunoscind nici documentele care alcătuese obicinuita lui inde- 
letnicire! Oare să repet si ей complimentul ce mi l-a făcut in 
L'ètat intellectuel, că d-nul Iorga ignora acele documente? Dar 
oare pentru ee un tinăr să nu fie mai modest in aprecierile sale 
asupra celor mal in vristă ? Modestia sede bine mai ales la două 
clase de oameni: la fefe mari si la învăţaţi. Ori in care din aceste 
două ipoteze s-ar afla d-nul Тогда, modestia nu i-ar strica. 

A doua intrebare pe care voim s-o atingem, va întări incă 
cele spuse pini aici. La p. 56 d-nu lorga povestind trecerea Ar- 
dealului de cătră Sigismund Batori, împăratului, spune: „Cit 
despre Mihai, el nu putea primi о veste mai plăcutii decit a re- 
trageref lui Batori. El pricepu un lucru din schimbarea săvirşită: 
că în locul unui domn mie în Ardeal, va veni un rege mare; 
că in locul unui parvenit trufas, va avea drept vecin pe scobo- 
ritorul uneia din cele mai vechi familii de suverani din Europa; 
că în locul stăpinului apropiat, va avea ре acel tot-deauna mai 
suportabil de departe. Apoi cind Sigismund se-ntoarse înapoi, d-nul 
Iorga zice: „Cit despre Mihai, intoarcerea lui Sigismund insämna 
întoarcerea timpurilor de umilire si nesiguranţă. Ardealul trebuia 
redat împăratului, a fost desigur intiiul gind al lui Mihai“ (p. 61). 

Absolut fals, intiiü ca concepţie de relatif omenești si ca 
treabá de bun RH apoi ca intemeiere documentală. Mihai ar fi 
trebuit să nu-și infäleagä de loe interesele, preferind pe Rudolf ca 
stäpin al Transilvaniei, în locul lui Batori. Acesta era un principe 
mie, al cărui suzeranitate, desi în aparență foarte strasnicä, in re- 
alitate nu avea nici un efect. Din protivă suzeranitatea impára- 
tului putea deveni reală și asupritoare, si să inlocuiascá la nord 
pe acea de care, după eroice opintiri, scăpase de la sud — a Turcilor, 
Mihai ar fi trebuit să fie nebun sait idiot, să prefere suzeranitatea 
lui Rudolf, acelei a lui Sigismund. Să videm deci dacă documen- 
tele ne pot dovedi că Mihai a avut bunul simt al stüpinitorulut 
intlept, вай dacă a fost destul de orbit, pentru a justifica apre- 
ciările d-lui Тогда? Cum aude de tratärile intre impăratul si Ba- 
tori pentru cesiunea Transilvaniei, Mihai Vodă caută a se împăca 
cu Turcii, si se incep o serie de tratări foarte caracteristice, fă- 
cute prin mijlocirea ambasadorului englez și a patriarhului Me- 
letie Pigas. Aceste tratări se petrec în răstimpul dintre Decemvrie 
1597 si Mai 1598, tocmai pe cind se cernea cesiunea Transilva- 
піеї (vezi o serie de documente privitoare la cercarea lui Mihai 
de a se impäca eu Turcii în Doc. HurmuzaLi, Ш, р. 518—598). 

Neizbutind însă Mihai Vodă a păstra față cu '"l'urcif poziţia 





Düri de samä 185 


dobinditä prin victoriile sale, el se hotüreste a primi suzeranitatea 
împăratului. Ne pare evident că încercarea lui Mihai Vodă de a 
se impáca cu Turcii, era privită de el ca un mijloc de a scăpa 
de Nemfi, pe care tocmai voia să-i aibă prieteni, insă de departe, 
şi nu la spatele sale, in Transilvania. D-nul Iorga scrie că Мїһаї 
prefera pe impăratul, ca suzeran, lui Sigismund Batori, pentru că 
„prefera stăpinului mai apropiat pe acel tot-deauna mai suporta- 
bil de departe“. Ne mirăm cum de n-a vâzut d-nul Iorga cñ im- 
păratul, devenind stäpinul Transilvanief, devenia de la sine si 
stüpin apropiat de Мїйаї, dar stápin mult mai puternic decit Ba- 
tori. Aceastá вейраге de vedere aratá o släbäciune in rationament, 
in pătrunderea istoriei; căci istoria mal cere încă si alte însușiri 
decit informații indestulátoare. Toate însă cele spuse pini aici 
sunt numai o inferentà din alte fapte; deel o ipoteză. Există 
însă şi o dovadă directă, că Mihai Viteazul prefera să vadă in Tran- 
silvania pe Si und Batori, decit pe Rudolf al II-lea; că deci 
prefera suzeranitatea mai mult nominală a celui dintiiü celei reale 
a celui de al doilea. Această împrejurare răstoarnă numai decit 
„afirmarea d-lui Iorga, că „Ardealul trebuia redat impáratului, a 
„fost desigur întiiul gind al lut Mihai“, Anume se poate dovedi 
її inlesnire, că Mihai Viteazul din contra stárueste la imparatul 
pentru a-l împăca cu Batori, pentru ca acesta să rămină iarăși 
 Stápinul Transilvaniei. Si pentru a face acest pas care putea să 
supere pe impăratul, Mihai începe prin a redeschide lupta contra 
Lurcilor, bătindu-i in mai multe rinduri si obligind, prin aceste 
zbinzi, ре Saturgi-Mohamed pasa să despresoare Oradia Mare; a- 
veste incă in Septembrie şi Noemvrie 1598 (Ibid., III, p.526 si HI, 
2, p. 298—300). Apoi după ce ай crezut cá ай intrat in inima 
impüratului, îi serie in 12 Noemvrie 1598 următoarea scrisoare ca- 
racteristicä, pe care n-a infeles-o d-nul Iorga (căci un om inzástrat 
cu o asa de fericită memorie, e peste putinţă s-o fi uitat) si arată 
cit de neintemeiată pe documente este afirmarea d-sale, că Mihai 
doria să redee Transilvania împăratului. Neintemeiat pe docu- 
mente pentru tot-deauna bine si îndestulător informatul d-nul 
Тогда pare ceva de necrezut. Si cu toate aceste „quandoque dor- 
mitat bonus Homierus ! 
Tată scrisoarea : 
„Știu că Maiestitei Voastre Và este cunoscut, că Sigismund 
Batori regele Transilvaniei s-a întors iarăși în (ага sa; nu știu 
însă ce înțelegere ай avut mai înainte cu M. V si în ce relaţii 
_ ве află acum cu Ea. Despre aceea sunt încredințat că indatä ce 
a sosit in ţară, tonte staturile aŭ inclinat spre el, l-ai primit din 
пой, laŭ imbrățoşat, 1-ай pus principe si iaŭ arătat multi fide- 
litate şi acum i se supun ca principelui lor şi nici intr-un chip 
nu vor să se lepede de dinsul. Ba chiar şi boierii şi toate statu- 
rile din {ага mea, fiind-că ай fost tot-deauna uniti $i intelesi în- 
iru toate cu Ardealul, prea sunt străini de ideea rumperei legă- 
turilor, si nici nu cred ей, deslipită de Ardeal, Muntenia ar mat 
putea să rămină sigură sub protecţia crestinätäter. De оаге-се a- 





186 Dàri de samá 


tit mal înainte cit si acum {ага mea se află sub protecţia Ardea- 
luluï, această schimbare na putin mă pune pe ginduri, mai ales 
cînd văd si supărarea ce MUY. aveţi în privința Ardealului, si 
ша gindesc la datoria mea cătră М. V. Văd tot odată ce mare stri- 
căciune ar urma pentru creştinătate, dacă gratioasa $i pürintensca 
îngrijire a M. V. s-ar schimba in minie, Si acuma asediarea Ora- 
iei ȘI groznica pustiere a frumosului ținut din jurul ei, s-a urmat 
numai din invräjbires celor două părți, după cum m-aŭ asigurat 
un Тиге notabil, prieten al шей, care învrăjbire dacă se va ràs- 
pindi maf departe, si dacă M. V. veţi război Ardealul si veți in- 
drepta arma creştină contra singelui creştin, ginditi-và serios M. 
V, ce mare striciciune аг urma pentru пої si slaba noastră ţară, 
Ма ertati M. V. vă rog eu supunere, ţineţi in videre strimtorärile 
unul servitor așa de credincios, si cred са cu ajutorul lui Dum- 
nezeü regele Ardealului cu noi dimpreună nu putin am servit M. 
V. şi întregei creştinătăţi“. După această călduroasă pledoarie în 
favoarea lui Sigismund, Mihaiü amintește împăratului izbinzile ce 
le ай repurtat principele Ardealului împreună cu dinsul in contra 
Tureïlor, si sfirseste rugind pe impăratul „să iea sub protecţia de 
mai înainte pe regele Ardelean dimpreună cu (ara lui, pentru că 
rüzboind M. V. această țară, socotese că este peste putință en 
iara mea să poată răminea scutită de mari primejdii. Mà rog cu 
supunere de iertare; că a trebuit să vă seriu asemene lucruri; dar 
am seris din voinţa mea de bine сайга M. V. şi cătră erestinátate" *, 

Această misivă este alcătuită cu multă ghibăcie diplomatică, 
Fundamentul ci fiind adevărat, plecarea Transilvaniei cătră Batori 
mai mult decit câtră stăpinirea germană”, si acest adevăr fiind 
fară îndoială eunoseut împăratului, scrisoarea lui Mihai Viteazul 
avea nespusul folos de a lovi pe impăratul tocmai unde îl du~- 
rea. Apoi legăturile dintre Muntenia si Ardeal eraü arătate în - 
iradins mult mai strinse si maf simpatice de cum se айай in a- 
devár, apäsindu-se cu mestegug asupra faptului cà boierl, de à 
cäror voinţă domnul muntean trebuia să ţină samă, ar dori mán; 
ținerea legăturilor cu acea țară. Aceasta insámna iu cuvinte ma 
limpezi că, la caz de atac al Transilvaniei din parten împăratului: | 
Mihai s-ar putea vedea silit, prin boierimea lui, a lun partea lui 
Sigismund, şi ameninţarea ori cit de acoperită era ea, nu putea 
lipsi de а nu avea efect, acuma cind împăratul învățase а cu- 
noaste cit preţuia brațul lui Mihai în cumpăna războiului. Nu maf 
putin subțire este si amintirea în treacăt despre Turcul prietenul 
lui Mihai Viteazul, care i-ar fi explicat prieinele pustieref tinutu- 
lui Oradiei Mari. Mihai vroia să arate împăratului că avea prie- 
teni si între Turci, care bine intáles la nevoie puteaŭ si se iu- 
multeascá. 

Cum вай atunci luerurile eu cele două  afirmárí foarte «- 
acte ale d-lui Iorga? і 


9. Mihaït Voda e. impăratul, 12 Noemvrie 1598, Tbid., Ш, р. 819. 


3, Raport despre intoa:cerea lui Sigismund Batori în Ardeal, 31 Angust 1598, 
qid, Ш, 2, p. 391. 





Dări de samă 187 


Este intiiü absolut neexaet că Mihai Vodă să fi fost imbiet 
_ 1а lupta cu Turcii, de câtră voevodul Ardealului, imbiere саге 
dacă ar fi existat, ar fi micșurat mult valoarea eroului muutean. 

Este tot aşa de neexact că Mihai ar fi preferat suzeranitatea 
marelui împărat al Germaniei, acelei a micului principe transilvă- 
nean, ceea се dacă ar fi făcut, s-ar fi arătat ca un om cu mintea 
slabă, dacă nu chiar neîntreagă, 

Ne mai pune în adincă mirare apoi părerea d-lui Тогда de 
la p. 76: „Piedecile ce se opunesü acestui lucru erai intreite: 
opunerea ascunsă a Germanilor, setea de răzbunare a Tureilor, a- 
liatf aí Polonieï, уесїпісї rivnitori la stapinirea țărilor noastre si 
ajutaţi de Moldoveni, si în fine ura pe care o purta boierimea ar- 
deleană „Ungurii“, domnului barbar venit din alte ţări, dintre 
despretuitit Romini. Pentru a naviga sigur între acste_trel stiner 
amenințătoare, trebuia o ezerpționulă inteligență politică — pe care 
Mihai Vodă n-a avut-o“. 

Ca să me poată spine d-nul Torga, că Mihai Vodă n-a știut 

- eum că cirmuisese harea destinelor sale, ar trebui să ne fi arătat d-sa 
eum ar fi trebuit să o conducă: căci nu sé poate judeca că un om 
_ а gresit, decit atunci cînd arăţi singur care ar fi fost calea cen 
dreaptă; de altfeliii, dacă ru aï această cale în minte, unde e 
< criteriul pentru recunoaşterea greşelei? De ce nu ne spune d-nul 
orga eum ar fi fâcut d-sa, dacă ar fi stat un moment са Mihut 
Viteazul eu spada — па cu condeiul in mini — călare pe cele 
trol fiice ale Dacieimume? Si dacă пе ar fi spus-o, am intrebi 
maf departe: eum ar dovedi d-sa, că povetile pe care d.sa le ar 
fi dat nenorocitului eroii, ar fi fost cele adevărate? Pentru acea- 
ste ar trebui să facă o experienţă ! Dar experienţa nefiind eu pu- 
tinţă în istorie, asemene judecăţi sunt tot atit de pretenfioase pe 
„cât si do гай gust. Este o rămășiță а vechiului sistem care a- 
tribuie istoricului rolul destul de ridicul de judecător al veacuri- 
lor. Mai bine s-ar fi silit d-nul Тогда, cum am făcuto ей, cel cu 
informaţia neindestulătoare, să înțălengă pentru ce а căzut Mihai 
Viteazul iar nu să-i deo lecții — şi aceste. numai negative — de 
purtare. Ne pare foarte curioz de-a intilni o asemene concep- 
ţie învechită a istoriei, la un om care pretinde a fi inarmat cu 
ultimele metoade de analiză ale acestei stin{i! 

Si acuma cum stă d-nul Iorga faţă cu afirmärile d-sale, că ìn- 
vitimintul шей ar fi fost numai amuzant, iar nu științific : că as 
„ignora multe lucruri si că informaţiile mele ar fi neindestulätoare ? 
Р 

Sunt două soiuri de memorii: cea inteligentă вай indirectă, 
si cea mecanică вай directă. D-nul lorga este inzästrat eu o me- 
morie directă prodigioasă, uimitoare. Asemene dar firesc este 
foarte bun, cu condiţie ca inteligența ce o posedă să fie destul 

` de puternică, pentru a o stápini, si a nu fi stăpinit de ea: căci la 
din contra, este înviderat. că memoria sfirseste еп timpul, cind a 
‘adunat prea mult. a înăbuși inteligenta cu celelalte facultăţi : 





188 Däri de samă 


puterea de combinaţie, judecata si raționamentul. Care din cele 
două puteri sufleteşti ce-și dispută întiietatea în conștiința psico- 
logică a d-lui Iorga, va repurta izbinda ? Eu cred că, cu toate 
semnele de slăbăciune de cugetare notate in acest articol, tot fa- 
eultátile superioare vor răminea învingătoare, si că d-nul lorga va 
ţinea strălucitele făgăduinți pe care le dădea la răsăritul zorilor 
sale mintale. Alţii cred cá ли. Vom vedea ; căci e încă tinár. А- 
cuma însă asistăm la o interesantă luptă pentru traii, in adincul 
sufletului d-lui Iorga, саге va face din d-sa вай un om genial, 
вай un simplu erudit. К 


A. D. Xenopol 


NOTITE 


D-nul Vineazü (Mr. Chasse). 


D-nul Vincază (de Georges Feydeau) e o piesă decadentă din —— 


cele mai decoltate ale sceneï franceze, piesă in care nu se face 
nimie mal putin decit că actorif si actrițele se desbrae pe scenă 
si se culcă. О atare comedie a fost reprezentată pe scena teatru- 
lui nostru ea mijloc de moralizare a poporului, si lueru mai mo- 
ral încă este că a fost tradusă de o foarte nostimă doamnă din 
societatea iașană. O felicităm! De alt-feliii meritoasa traducătoare 
merită elogiile noastre pentru multa osteneală ce şi-a dat, atit cu 
alegerea şi prelucrarea subiectului, cit şi cu minutionsa indicare 
a punerei în scenă. 

In această privință ne amintim de următoarea înştiinţare 
apărută de 4 ori în „Evenimentul“: 

„Reprezentarea piesei, D-nul Vineazä, s-a aminat pentru data 
de..... harnica traducătoare găsind că rolurile nu sunt indeajuns de 
studiate“. Acum un detalii: de traducere : saigner à blanc а fost 
tradus prin: i-a luat singe; gibier empaqueté și gibier empaté. 
de cuvinte) a fost redat printr-un minunat joc de cuvinte romă- 
nese: vinat cu pene si fără pene... Actorii s-aŭ achitat in chip 
foarte meritorii de rolurile lor. 





IASI — TIP. H. GOLDNER. STR. PRIMARIEI No. 17. 





ARHIVA 


ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE ȘI LITERARE 


DIN IAȘI 








Mai și lunie 1900. No. 5 şi 6. 














A. D. XENOPOL 


Amintiri de călătorie 


De cum începe a adia vintul de primăvară, un dor 
- mesfirsit se aprinde în sufletul meü, dor straniu și nein- 
eles, care pare la început a nu avea o țintă hotäritä. 
.. Pieptul mi se umflă si resuflu din adinc, de cite ori mă 
. aflu in sinul frumoasei naturi. Ochii mi se pierd in väz- 
duhul azuriu; în curind mă prind a urmări norii călători 
ce plutesc pe bolta cerească, si cind văd cite un cird de 
ocori вай de răndunele cum vin de la orizon și ridică 
tot mai sus zborul lor, cu cit se apropie, atunci pare că 
ag voi sà am si eŭ aripi, să mă ieaü după acele fericite 
vietăţi care pot stretăia imensitatea numai cu propriile lor 
puteri. Păserile imi limurese însă năzuința ; înțeleg dorul 
care mă munceşte. Este dorul de ducă, dorul dea mă 
pierde si ей in lumi necunoscute, străine de а mea. 
„Călătoriile саге ай devenit în vremurile noastre atit 
de obicinuite, mulfämitä înlesnirilor de strămutare, aduc 





190 A. D. Xenopol 


fără tndoialä o mare schimbare in monotonia viefei de 
toate zilele. Nu este numai curiozitatea care impinge pe 
om la călătorie, ci altă îmboldire mai înaltă, deși mai a- 
scunsă, de care el poate nu-şi dă samă așa de uşor. Este 
dorința de a părăsi pentru cit-va timp traiul de toate zi- 
lele, de a se zmulge din roatele fărămătoare ale vieței 
practice; a uita, odată cu căutarea mijloacelor de existență, 
şi această existență însăşi ; a scăpa de grija propriei per- 
soane ; într-un cuvint este dorința de a se uita pe sine si 
de a se cufunda in marele tot, din care nu suntem decît 
o parte desfăcută. 

De aceea ori-ce călătorie întreprinsă in acest scop, 
întărește puterile, reinvie mintea, dă iarăși zbor închipui- 
rel, reinoeste într-un cuvint toată ființa noastră. 

Si dacă vre-odatà acest mijloc de reimprospătare a 
sucurilor vieţei a fost trebuincios, apoi fără indoială că in 
veacul nostru, acel în care lucrarea pentru susţinerea e- 
xistenfei a devenit atit de grea, atit ‘de incordată. 

De cum învie primăvara, cirduri tot mal dese de oa- 
meni părăsesc orașele și se afund în sinul naturei. Codrii, 
dumbrăvile, munţii și văile se umplu de ei. 

Drumurile de fer, vapoarele, diligenlele si căruțele nu 
mai incap de numărul lor; cu toţii se duc insetați, he- 
mesi după un colț liniștit, unde să poată gusta, fie și 
numal o clipă, fericirea de a trăi. 

Căci, ori-ce ar zice pesimiștii asupra valoarel vielel, 
este un ce netăgăduit: toată natura, atit acea de sine mis- 
cătoare, cit si acea mai putin vie a vegetalelor, voiește să 
trăiască, şi un mare filosof a văzut chiar în această ten- 
dinfä aprigă, cumplită după viaţă, una din cheile infele- 
suluï acestei lumi. Dacă in välmäsagul vieţei de toate zi- 
lele, omenirea caută mijloacele de a o susținea, nicăieri 
iubirea pentru traiü nu se manifestează mai puternic de- 
cit în dorul după călătorii, în dorul acela de a se bucura 
fără nică o turburare de dragul existenței. 

Această tendință obsteascä omenească, își face vint si 
prin sufletul тей, de cite ori adie vintul de primăvară ; de 
cite ori văd cirdurile de păsări călătoare stretăind văzdu- 
hul eu puternicile lor aripi. Угай să mă pierd in lumi 
necunoscule, străine de a mea. - 





Amintiri de călătorie 


1 
Prin Tirol 
Anul acesta, (1892) aleseii de la Viena calea се merge 


` drept spre Salzburg, prin Amstetten. Toată regiunea tăiată de 
calea ferată, este de o nespusă frumuseţe, împrejurare par- 


= ticularü tuturor liniilor mai însămnate din imperiul aus- 


triac, care cu toatele parcurg locuri incintätoare. Trecind 

< peste Salzburg, pe care-l vizitasem intr-o călătorie de maï 
"inainte, mă oprii la un sätisor mie şi aproape necunoscut 
călătorilor romini, anume St. Iohann in Pongau, in apro- 
pierea căruia se afli una din cele mai impunătoare mi- 
nuni ale natureï, anume Gust rul de la Lichtenstein (Lich- 
tensteinklamm) prin care trece päriul Ache. Acest guster 
este in felul celui de la Ragatz din Svifera, însă mult mai 
măreț si mai impunător. Volumul apei ce-l străbate este 
maï mare, si în momentul vizitei mele era încă sporit prin 
loi imbelsugate ce căzuse cu cite-va zile mal înainte. 
„Stâncile ce s-aü desfăcut desigur sub o acţiune vulcanică, 
spre a deschide drum puhoiului, se împreuni deasupra ca- 
pului la о inălțime саге une-ori atinge proporţii ameţitoare. 
Vügüuna formată prin această scobire produce un есой, de 
o mie de oră repetat, al vuetului valurilor care se präbu- 
sesc din cascade in cascade, trecînd cu repeziciunea ful- 
gerului pe sub podurile ce tremură, zguduite de ele. Cu 
cit inaintezi mai înăuntrul gușterului, lumina slábeste, si se 
adaogă, pe lingă vuetul cel infernal, și grozăviile intunere- 
cului. Се abia mai vezi unde pui piciorul, si,cu toate că 
podul pe care calci este de o neindoelnică tărie, totuşi un 
felii de groază îți reţine parcă pasul pe loc. Puţini In- 
drüznesc.a face pînă la capătul ei această preumblare, si 
eu toate acestea, cu cit mergi inainte, cu atita priveliștea 
devine mal măreaţă, intipärirea ce o lasă mai sublimă si 

_ mestearsi. Ajungi la un pod aruncat deadreptul curmezis 
peste un loc, unde apa face deodată o săritură de 10 me- 
tri. De pe toţi păreţii curg siroae care se prübusesc in fu- 
vioasa cascadă, si te fac să іеї fără voie o deplină dusä de 
apă rece. Cum ar trecut puntea, dai de un tunel îngust si 
jos, prin care trebue să te pleci pentru a putea trece şi 





192 A. D. Xenopol 


care are lungimea indestul de însemnată de 30 de metri. 
Minunată este această văgăună mică cuprinsă în pintecele 
văgăunei celei mari. In sînul tunelului e о intunecime de- 
plină si cînd te incumefi a-ţi băga capul in el, fără să vrei, 
iți revine în minte inscripţia pusă de Dante pe poarta In- 
fernului : „Lăsaţi ori-ce speranță voi ce intraţi“. Cu toate 
acestea, о slabă rază tot licáreste, de lumină si de speranță, 
trimisă de deschiderea cealaltă a tunelului. Cu cit te a- 
propii de ea, te lovește în față ca о bură de ploaie, si un 
vuet asurzitor îţi copleseste creierii, Cind pui piciorul a- 
fară din tunel, deodată fără voie faci un pas îndărăt. Un 
munte de apă pare că vra să [i se präbusascä peste cap. 
Apa face aici o săritură uriașă de 50 de metri. Intrucit 
toemal deasupra cascadei stincile se mal desprind si last 
să pătrundă albastrul cerului și razele din soare, ți se pare 
că puternicul sul de apă se revarsă chiar din cer în acea 
prübusiturá, prin vranele luj, deschise ca In vremile poto- 
pulul. 

Cind esi din cumplitul guster, crezätor вай ateü, îţi 
faci din deprindere o cruce, că ai scăpat iarăși teafár la 
luminile zilei. 

Cu totul altă intipărire iW lasă drägälasul lac de Zell, 
așezat la cîte-va ore depărtare de St, lohann! Blind si 
dulce, işi leaginä molatecele lui unde, sub poalele unor 
dealuri acoperite cu iarbă si arbori. E asa de mic că-i 
faci înconjurul in trei sferturi de oară, pe un vaporas si el 
in miniatură, pe cînd incunjurul lacului de Geneva se face in 
11 oare! Nimic măreț, nimic impunător, nimic sălbatic ; 
însă așa de frumos, asa de incintätor ! 

Pentru a mă bucura de toată frumusețea lui, mă ur- 
căi pe un dimb de pe coastele lui, de pe care puteam 
privi de sus pe a lui suprafață. Soarele se coborea după 
dealuri, si umbra lor se läfia tot mai mult pe icoana la- 
cului. Numai prin știrbătura unui colnic se mai furisa o 
rază pe valurile lui. Și cum se jucaü valurile cu dinsa! 
О сеа să scapere în toate părţile, räsfringindo cind 
unul cind altul, după cum treceaii crestele lor prin zarea 
ei cea arzătoare; cînd o dungă lungă de lumină ca un 
fulger fără tunet, cind o ploae de stele вай apoi ca nişte 
licurici se páreaü că fug pe suprafata apei, fie-care cu cite 
o stea în frunte. Tot mai slab insă sălta jocul de lumini, 





Amintiri de călătorie 193 


. eu cit se micşora raza ce le dădea ființă. Fulgerul deve- 
nia tot mai scurt, stelele mai puţine, licurici maï rari. 
„Deodată fulgerul se rupse în două, apoi în trei, se prefácu 
_ el insust în stele, — înlocuind pe acele ce dispăruse; apoi 
acestea se stinserá la rîndul lor una după alta. Din cind 
în cînd un val ce se înălța mai tare,mai prindea cite o 
firămătură de rază pe sclipitoare-i frunte. Rüstimpurile în 
care se aprindeait luminele deveneau tot maï rară; ince- 
< peam să aştept, dacă jocul se va mai reproduce. Une ori 
„cînd răstimpul era mare îmi spuneam: S-a sfirsit ; cind 
deodată un val mat puternic mă dădea de gres. Veni insă 
timpul cind acela pe care-l crezuiü fu într-adevăr si cel 
de pe urmă! 
Jocul de lumini se stinsese pe oglinda aper: umbra 
devenise stăpină neîmpărţită pe suprafața lacului. 
4 Lumina dispăruse în sînul intunereculuf, cum dis- 
pare viața în sînul mormintului; deosebire era numai că 
pe cînd jocul de raze era să reînceapă а doua zi, viaja 
sfirșită nu mai renaşte, ѕай cel puţin nu în aceiași formă 
în care а trăit. 


H 


In Svitera 


Mă grăbeam însă a päräsi frumuseţile Tirolului, spre 
a mà desfăta la acele fără seamân ale Sviferei mürefe, si 
de aceea mă oprii la Landeck. Aveam de gind să intru 
în fara munţilor, prin partea ei cea maï impunătoare. prin 
înalta vale a Engadinului, în care se poate ajunge numai 
cu trăsura, între altele si din orășelul Landeck Ajuns 
aici, umblam să (остеѕс o trăsură, cind îmi căzu in mâini 
un ziar, în care se spunea că in Engadin căzuse о zăpa- 
dá de jumătate de metru (era pe la 5 Iulie), şi că acolo 
sus (la 1800 de metri, inàltimea Ceahlăului), ar umbla să- 
niile. Fiind-că nu aveam de loc gustul de a face iarăși 
cunoștință cu zăpada, de care abia scăpasem în {ага mea 
am părăsi proiectul de a vizita Engadinul si m-am indrep- 
tat prin tunelul Vorarlbergului către partea mai joasă a 
Sviţerei. Cind trecusem de Buchs si ajunsesem în frumo- 





194 А, D. Xenopol 


sul amfiteatru de munţi de la Ragatz, niște nouri groși a- 
сорегеай văzduhul si un trăsnet uriaș repetat de zgomo- 
tosul răsunet al stincilor, părea cá уга a-mi spune să mă ` 
opresc si de la acea cale, căci dacă in Engadin era să în- 
tilnesc ninsoarea, în părţile pe unde inaintam, era să дай 
peste potop. 

De abia apucăi încă unele urme din razele solare pe _ 
malurile minunatului lac de Wallen, pe care serpueste ca- 
lea feratä in tot lungul lui. Admiram püretele cel inalt de 
stinci care închide patul sáü din spre nord, și care 52 în- ` 
паца goale si prăspăstioase pină la mai bine de 1000 de 
metri, Tot. lacul are o privelişte măreaţă si sălbatecă; un- 
dele lui nu sunt stretăiete nici de carena unui vapor, nici 
de vislele luntrelor; ni-i o pasăre nu se vede zburind pe- 
ste valurile sale, si nici o locuință omenească nu se oglin- 
deste în ele. Nu stiü de ce, dar ţi se stringe inima, cind ` 
veză o natură așa de impunătoare, lipsită de formele vie- ` 
fei. Pare c-ai avea înainte-ţi un frumos mormint! 

Curind însă priveliștea se schimbă cu totul, cind du- - 
pă ce aï cotigit lacul de Wallen, începi a zbura pe ripa 
sudică a celui de Zurich. Pretutindeni mărginit de colici 


puţini înalți, plini de verdeață, iarbă si cringuri, în care se _ 


adăpostesc numeroase sate si locuinți singuratice, в\ге!й- 
iat în toate părţile de caice si de luntri, printre care din cind 
în cînd apare fumul unui vapor, lacul de Zurich este tot 
atit de viü si de plin de mişcare, pe cit de mort si lipsit 
de ea este acel de Wallen; după mai bine de o oră de 
desfășurare a lul, pe parcursul căiei ferate, ajungi la orașul 
ce i-a dat numele. 

Aici mă aștepta o ploae sviferianá, bogată si îmbel- 
şugată, ca şi cind lacul întreg, urcat d-odată în nori, s-ar fi 
desfundat, prin un ciur uriaș, asupra pămîntului. 

Ne avind nici o speranţă ca să mai inceteze, ba din 
contra cătră seară luind un caracter de tot ameninfätor, 
mă hotărăiii să plec din acest oraș, fără a vedea nimic din 
cele ce contine nici din minunatele sale înconjurimi, si mă 
îndreptaiii către Lucerna, unde trebuia să ajung trecind 
lacul de Zug. si apoi urcind de la Arth peste muntele Righi, 
spre a cobori la Vitznau-pe lacul celor Patru Cantoane. 

La Zug ploaia incetase, dar nouri groși incă umpleaii 
atmosfera si mai ales muntele Righi iși pusese o pălărie 





Amintiri de călătorie 195 


_ apäsatä adînc peste urechi, probabil spre а nu se gutu- 
ări de timpul cel umed. Pe cind Righi însă își pune pá- 
via numai cînd plouă, vecinul вай de dincolo de lac, 

Pilatus, o poartă mai în tot-d-a-una, chiar si pe timpul 

cel mal frumos, pază igienică care face desnädäjduirea tu- 

_ristilor ce voesce a se urca pe el. 

Cu toate că mă aşteptam а па vedea nimic din splen- 

- didele tablouri ce le înfăţişează suirea si coborirea vesti- 

tului munte, ajuns fiind pină la piciorul lui, nu mai pu- 

= team da indärit si mă hotăriiit să-mi urmez cu statornicie 

“calea înainte. Vagonul cel impins de locomotiva cu roțile 

dinţate sosise, şi mă urcai peel impreună cu vre o alţi 30 
de nenorocifi tovarăși de călătorie. La Arth se vindea un 
ziar în format uries care conţinea amäruntimi asupra ti- 

__ ului federal, serbare mare în țara lui Guillaume Tell. Cu 

^ toţii cumpărarăm cite una din aceste foi. Ce bine am fi 

|  ficutsi fi cumpărat mal multe! 

2 De ре la 300 metri de urcare, simliräm о răceală 
estul de rostită fácindu-se in atmosferă. Vedeai pe fie- 
re miscindu-se, ca si cind nu sar fi aşezat bine pe lo- 
1 lui, cînd se suise in vagon. Pe la 500, unii incepurá 

_ а se încheia la haine, ації a aprinde cite o țigară ; mai 

| sus damele iși înodară cite o batistă la git, exemplu urmat 

_ în curind şi de domni, cw toată lipsa de estetică pentru 

| eia unei asemenea împodobiri. La o mie de metri, înce- 
pură unif a suera, alții a cinta, alpi a bate din picioare 
şi a rosti printre dinți cuvinte nu prea clare, dar care de 

Sigur nu erai accente de minunare pentru frumuseţea 

naturel, din care nu se vedea nimic. Cînd trecuräm de 

- 1400 de metri, frigul era de tot simţitor; pare că aveai 
un sloiii de ghiafà intre umeri, cu toate că dädusem in 
jos toate perdelele vagonului si пе inchisesem in el ca in- 
tr-o cușcă neagră. De odată veni unui călător o idee ge- 
piali. El desfücu ziarul cel mare, cumpărat la Auth, si 
îndoindu-l în formă de sal, îşi acoperi cu el umerii și gitul. 

Intr-un moment tot vagonul se prefácu într-o fabrică de 

şaluri care ne feriri a nu îngheţa de tut ріпа ce ajunse- 

rám pe culme. Aici era o temperatură de 2 grade. Cu 
neputinţă de stat. Ne hotărirăm deci cu toţii a apuca după 

10 minute pe cel d-intäiü vagon coboritor, spre a părăsi 

înălțimile încintătoare de reci ale muntelui. 





196 A. D. Xenopol 


Totuşi el ne păstra o surprindere. Pe cînd tocmaï a- 
junsesem la punctul de unde se poate gusta cea mai fru- 
moasă privelişte asupra lacului celor Patru Cantoane, ca 
prin o minune se desficurá nori, sio puternică rază de 
soare pătrunse toată adincimea de sub noi, aprinzindu-se 
caldă si sclipitoare în cristalinele lui unde. Prin spärtura 
cea mare făcută în nori, de odată apăru inaintea privirilor 
noastre inminunate märeafa icoană a frumosului lac, cos- 
tisa cea prăpăstioasă a muntelui, pădurile sale seculare о- 
glindite în verzile valuri, întregul acel lanp neintrerupt 
de frumuseți ce se resfiri pe malul regelui lacurilor svi- 
terene. Din pepturile tuturor izbucniră strigăte de bucu- 
rie si de inminunare. Dar numai cite-va minute (inu această 
privelişte incintátoare; negurile iar se prinseră lanţ, si bu- 
cată cu bucată tntunecará frumosul tabloü, pinä ce iar se 
întinseră ca о pinză nestrăbătută între el si privirile 
noastre. 

In tot timpul cit finuse suisul şi coborisul muntelui, 
un Englez stătuse într-un colț al vagonului, privind. prin 
ochelarii lui țintă pe paginile unui Baedeker ce ţinea in 
mină. El fu cam necăjit cînd călătorii din partea luf dă- 
duse drumul perdelelor, și căută incă un colț de lumină 
spre a citi mal departe. Nici chiar in timpul cit se des- 
tășurase vederea lacului prin ruptura negurilor, el nu se 
despärtise de iubitul sáü călăuz. Intrind cu el în vorbă it 
observai glumind că foarte bine făcea el de citia în carte 
descrierea naturei pe care norii o гіреай privirilor noastre, 
El îmi respunse, cu mare singe rece, că tot-da-una ar face 
ast-fel; chiar si cind soarele strălucea în toată puterea 
lui; — nu am nevoe de natură, cind am pe Baedeker cu 
mine. Citesc minunatele lui descrieri si inchipuirea mea 
le vede de sigur mult mai frumoase de cum sunt in rea- 
litate. — Atunci pentru ce mai călătorii il intrebaiü ей ?— 
Pentru că acasă nu am timp de a má ocupa cu aseme- 
nea treabă, fu englezescul săi răspuns. 

Rämine de cercetat dacă englezul nu avea dreptate. 
In ori-ce caz el nu este expus a suferi desincintarea unei 
călătorii prin frumoasa natură, cind puterile dușmane sim- 
fuluï estetic şterg de pe ea farmecul ce o acopere. 

Ajunseiü in Lucerna, pe o ploae ce cădea şiroae. Des- 
nădăjduit si neputind intreprinde nici o preumb'are, luát 





Amintiri de călătorie 197 


si ей pe Baedeker iu mini si citi eu gust cite as fi putut 
vedea, dacä soarele s-ar fi milostivit a-și arăta fața. Mal 
întăi suirea pe înălțimea Güts‘h de lingă Lucerna, de 
unde privirea imbräfoseazä partea cea mai blindă a lacu- 
lui, acea care vine către oraș; apoi acea pe Burgenstock, 
pe ambele cu un drum de fer funicular, pe care te sui a- 
proape drept în sus prin un vagon tras de o funie de o- 
tel. De pe Burgenstock, care are înălțimea însemnată de 
800 de metri, privirile se intind asupra pärtei centrale a 
lacului şi se vede mai ales crucea pe care o alcütuesc ce'e 
patru braţe ale sale. E de observat că de pe nică o altă înăl- 
Иште, nici chiar de pe acea a munților Righi (1800 metri) 
nu se poate vedea de odată towtă întinderea lacului celor 
Patru Cantoane, din pricina formei lui celei cu totul ne- 
regulate care ascunde cracurile sale, indoite și răsucite, 
după piscuri indestul de inalte. Numai Pilatus, de la 2200 
de metri, il desvălue in întregul luf. Mai trebuia să gust ne- 
spusa frumuseţă a şoselei Axenului care coligeste pe ma- 
Jul lacului, săpată in stincile ce-l mărginesc, la înălțimea 
de aproape 100 de metri, si dealungul căreia, pe o cule 
de mai bine de două oare, se vede necontenit de la acea 
înălțime, oglinda lacului întinsă snb picioare. In el se răs- 
fring, cu virfurile intoarse, pădurile de brazi cu munţii 
ce le port, casele orașelor și tarnurile bisericilor ce se in- 
паца pe malurile sale. Se văd pe adincimea cerului al- 
bastru, räsfrint în verdele inchis al undelor, pe acea nouă 
imensitate ce раге a mări incă nesfirsitul universului, icoa- 
nu întreagă a lumel incunjurátoare, resfrintà de o oglindă 
măreață ca şi dinsa, icoană idealizată în reproducerea ei, 
prin tremurul undelor care pare a da viaţă chiar si cor- 
purilor neinsufleţite. 

Toate aceste frumuseți ar fi trebuit să le văd. Acum 
însă făceam si ей ca Englezul; le citeam in Baedeker. 

Plecăi la Interlaken, unde sunt adunate de natură cu 
о nespusä dărnicie toate frumusețile, toate incintürile; dar 
nici aici nu putem vedea absolut nimic, de cit neguri 
dese, de tăiat cu cuțitul, prin care cu greü puteai vedea 
virful propriului nas, dar încă acel al muuţilor. Trebuia 
sii părăsesc Svifera, in care cînd ploile se incuibă, nu este 
nici un motiv pentru care ele аг mai înceta; căci munții 

2 





198 A. D. Xenopol 


udafi de ape, de indatä ce sunt atinşi de razele soarelul 
о aburesc indäräpt, hrünind iarăși nourii cu о nouă pro- 
vizie de umezeală, si jocul se poate reproduce in dulce in- 
finitum, dacă vre-un vint, indurätor de nenorocitit càlá- 
tori, nu pune un capăt acestui schimb de politețe între 
cer si pàmint. 

Ajuns la Berna, orașul ursilor, mă hotäri cel puţin 
a-mi desfăta urechile, dacă ochii trebuiaü să fie atit de 
infärcati. Un mare concert pe orgă era să fie dat, in ca- 
tedrala orașului, de unul din cei mai mari organiști ai Eu- 
ropei, de Carol Hess Intre alte bucăţi, în care, ca de o- 
Ысеїй in muzica modernă, se intilneste mai multă știință 
de cit inspiraţie, organistul execută şi marșul funebru din 
o sonată a lui Beethowen. Cine n-a auzit această compu- 
nere uriașă executată ре orgă, nu poate să-și facă idee 
ріпа la се adincimï muzica ajunge să răscolească sufletul 
omenesc. De la cele d-intăiii tacte grave si sărbătoreşti ale 
marșului, mintea iți este cu totul răpită; nu maï gindegti - 
nimic, și eşti transportat într-o lume cu totul alta, acea 
a harmoniilor cerești. Este adevărat că muzica opreşte 
lucrarea intelectuală; că in timpul cit ea îţi cuprinde au- 
zul, mintea nu maï gindeste ; dar in locul gindului își face 
drum o altă formă de concepţie a lumei, mult mai adincä, 
mai intensivă; formă ce tinde a pătrunde lucrul în sine 
şi nu numai aparențele manifestărei, si de aceca este cu 
neputinţă de dat prin noțiuni. Absorbirea cea deplină a 
conștiinței noastre de o frumoasă bucată muzicală nu se 
poate atribui numai unei paraliziri a puterilor intelec- 
tuale, de oare-ce nici odată nu le simţim asa de puter- 
піс incordate ca la ascultarea unei asemenea. Atare pier- 
dere a noastră deplină, în frumosul artistic, se explică nu- 
mal din faptul, că prin mu se pătrunde maï adinc 
şi maï d-a dreptul în insusi ființa lucrurilor, în măduva 
acestei lumi. Această întrebare u fost pusă în lumină de 
Schopenhauer. 

Cea-laltă bucată era o composiţie a insuși executantulul 
Furtuna, minunat lucrată si calculată pe un mare efect, la 
care, dacă nu mă înșel, organistul se ajuta şi de duruituri de 
tobe si de fimbale, pent: u a imita bubuitul tunetului. In alcă- 
tuirea elinsá, am observat mai multe neajunsuri insem- 
nate. Apropierea furtunei nu este indestul de continuă si 





Amintir de cälätorie 199 


răstimpurile intre glasurile vijeliei, adese-orí prea mari. 
Pare cá uiţi, la auzul melodiei vesele, cá ceva cumplit are 
să izbucnească. De odata furtuna se deslănțueşte în toată 
furia ei; tunetele si trăsnetele se urmează unele după al- 
tele, si apoi de odată ea inceteazä, fără acea trăgănată slá- 
bire a bubuitului, pe care tunetele trebue să-o trimită 
din depărtare. Cu cit maï bine este caracterizată furtuna 
in Simfonia Pastorală a lui Beethowen вай in «Oceanul» 
lui Rubinstein ! 

Atari petreceri sufletești, cu neputinţă de gustit in 
Romänia, mă despăgubiră ріпа la un punt de pierderea 
călătoriei mele prin fara frumuseţilor naturel. Chiar dacă, 
intr o călătorie Inngà si obositoare, av fi fost singura des- 
lütare estetică, incă sufletul, însetat după frumosul adevă- 
rat, ar trebui să fie mulțumit. Numai în atari momente 
te simți într-adevăr om! 


HI 
Lacul de Geneva 


Lacul de Leman saü de Geneva, este unul din cele 
mai frumoase ale Sviţerei, printre cele multe frumoase ce 
numără această țară. Fie-care însă din ele are un caracter 
deosebit in tiparul frumuseţilor lut. Lacul de Constanţa 
fiind foarte lat, cînd te afli la mijloc, mai că pierzi din 
„vedere țărmurile lui si te crezi pe ocean ; lacul de Wallen 
este sălbatec și pustiu, acele de Zürich si de Zug dulci și 
drägülase, lacul celor Patru Cantoane impunător și măreț, 
prin munţii care-l incunjură si se oglindesc în apele sale. 
Pe lingă această caracteristică obsteascá, fie-care lac are 
partea lui particulară, forma lui deosebită ca apă și ca 
Härmuuÿ, încît pe fie-care din ele, il recunoști indatá după 
ce l-ai văzut. 

Lacul de Geneva este mai intiiii foarte mare, măsu- 
rind 85 de chilometri in lungimea luf cea mai mare de 
la Geneva la Villeneuve, si 14 în cea mai întinsă a lui lä- 
lime, de la Lausana la Morges. In partea lui dinspre Ge- 
neva malurile sunt maï joase si el fiind mai îngust, pre- 
surat in toate părţile de orașele, sate si vile, are asemănare 
cu lacul de Zürich. De la Lausana înainte, cătră fund, ma- 





200 A. D. Xenopol 


lurile lui devin tot mal nalte; însă munţii ce-l märginese 
sunt despărțiți prin o oglindă liquidă mult mat lată decit 
acea ce se întinde iutre malurile lacului celor Patru Can- 
toane. Privilestea luf devine, prin această împrejurare, de 
tot măreaţă si impunătoare, 

Aleseiü ca aşezare pe malurile lut, băile de la Evian 
care ай căpătat în timpurile din urmă un renume ce spo- 
reste, pe fie-ce an, numărul vizitatorilor. 

Dintre multele preumblări pe uscat, ce se pot face 
pe malul sudic al lacului, din Evian, voiü aminti numai 
pe acea la castanul cel uriaș, un arbore de proporţii cu 
totul extraordinare, anume 14 metri de jur împrejur. Cra- 
cii pe care îl formează. ай еї insi o grosime de 5 вай 6 
metri, si întrec pe arborii cei mai groși din pădurile noa- 
stre; coroana lui este însă zdrobită, parte prin desele trăs- 
nite ce 1-ай fulgerat, parte prin putrejune, si intregul lui 
masiv se ma! sustine numai prin scoarța luf, tot lemnul 
fiind putregăit, si întregul йй trunchiü potrocolit de scor- 
buri. După grosimea lui fenomenală, asemănată cu alţi ar- 
bori groși si еї ce se айай in imprejurimea lui si care 
fiind tàieti s-a calculat veacul lor după numărul straturi: 
lor din trunchiü, uriașul castan trebue să aibă o vristă de 
cel putin 800 de ani: dar si el se apropie de sfirsit, ca 
toate lucrurile în această lume, şi una din generaţiile vi- 
itoare va mai cunoaște numai locul, în care el altă dată 
îşi imfibgea puternicele rădăcini, 

Cele mai ademenitoare din preumb'üri sunt fără in- 
doială acele pe oglinda apei, în barcă cînd sunt mai a- 
propiate, pe vapoare pentru locurile mai depărtate. 

Aproape de Evian, se află vila principesei Brá co- 
vanu, al cărui bărbat, principele Gheorghe Brăncovanu, 
fu răpit, nu de mult, dintre cei vii. Principele se asezase 
de mult lingă Evian-les-Bains, și deveni în curind unul din 
patronii orașului, construind între altele, din banii luf, un 
cheii și un far. Orașul îi ridică un monument cu bustul 
lui, punind sub el inscripția: ,Principelui Brüncovanu, 
orăşenil recunoscători“, Si astăzi încă principesa prezidează 
sărbătorile nautice ce se daŭ, in fie-care an, la Thonon 
lîngă Evian. Pe vila ei filfie steagul romănesc. Vaporașul 





Amintiri de călătorie 201 


ei poartă numele de „Romănia“, si culorile naţionale ro- 
mánestí impodobesc pălăriile copilaşilor еї. 

Ne intrebäm insi, pentru ce oare aceste amintiri ale 
{оав!е1 sale patrii, cind s-a instrüinat de dinsa si cu cor- 
pul şi cu sufletul; cind averea toată scoasă din țară o 
cheltueste în locuri străine ; cînd bine-facerile le rüspindeste 
la un popor străin : cind ousele lor chiar se vor odihni pe 
pămintul sträinätäfer ? Dacă nu este ironie, este numai o 
zadarnică paradă. 

După ce făcul într-o zi incunjurul lacului superior, 
admirind din depărtare frumusețea munţilor care-l închid 
mai ales ale celor septe înalte piscuri ale Dintelui de Mi 
(Dent du Midi), in alte rinduri, mă oprii la fie-care din 
staţiile sale cele mai vestite, precum la Bouveret, Ville- 
neuve, Chillon, Montreux, Territet si altele încă. 

La Bouveret se aruncă Rhonul in lacul ce nu este 
decit adunarea apelor sale, in adincitura ce 1-ай format. 
Te minune, cînd te gindesti cum а putut o vină atit 
de îngustă să dee naştere la atit amar de apă; s-a cal- 
culat că dacă lacul s-ar deşerta, ar trebui Rhonului 10 
ani pentru a-i umplea din пой albia. Apele fluviului sunt 
albii si tae, cu dunga lor, albestrul închis al undelor la- 
cului. 

Dar de unde provine tocmai această coloare, albastru 
de safir, a apelor lacului de Geneva, cînd acea a tuturor 
celorlalte lacuri, nu numai din Еіхејіа, dar chiar si din 
nordul Italiei, lacurile de Como, de Guarda și Magiore 
este verde, în lumina smaragdului? Care să fie pricina 
acestei deosebiri? O explicare а fenomenului nu s-a putut 
da încă, desi a fost încercată de mai mulți fizici. Unii ай 
presupus că pricina colorajigi albastre a apelor Le manu- 
luf ar proveni din materiile minerale, mat ales iodul, con- 
ţinute in ele. Cred cá o asemenea explicare nu este ra- 
fionalä, intrucit apa din lac, luată intr-un vas, pierde al- 
büstrimea eI și devine necoloră, ca toate apele. Apoi albas- 
tiul undelor se schimbă odată cu limpezimea atmosferei. 
El ave puterea cea mai mare numai sub razele soarelui, 
jar cind cerul se acopere de nori, se inchide si el si dă în 
suriü. Pe alocurea unde fundul e mai puțin adinc, pe un 
timp schimbätor coloarea apelor iea chiar caracterul verziu 
ce-l ай toate celelalte lacuri, Dacă insă ipoteza prezenței 








209 A. D. Xenopol 


iodului trebue înlăturată, si coloratia albastră atribuită 
numai nnor fenomene fizice de resfringere a razelor solare 
si nu unora chimice, atunci care să fie pricina adevărată 
a deosebireï el de acea a tuturor celorlalte lacuri euro- 
pene ? 

In alt rind mă duseiü la Territet care, împreună cu 
Montreux si alte localităţi mai mici, sant nisle staţiuni de 
petrecut iarna, cu clima dulce si ferită de vinturile nor- 
duluï. De la Territet, un drum de fer funicular se urcă la 
o înălțime de aproape 500 de metri, aproape perpendicu- 
lará deasupra lacului, la satul Glion, si unde se айа un mi- 
nunat otel, înconjurat de un pare incintitor, plantat a- 
proape tot cu plante tropicale; aleele sunt torte mărginite 
cu garduri de lămii pitici; magnolii cei cu Morile mari, 
cactnșii, aloeșii si palmierii răsar pe întrecutele din stra- 
turi mari de flori, imbätätoare prin mirosul lor. De pe 

timea prăpăstioasă care se coboară deadreptul in lac, 
privirile imbrätosazä toată albia lui superioară, cea incon- 
jurată tcemal de munţi înalți care rüsfring cu toţii, in- 
depärtati вай apropiaţi, in sînul lui crestele lor rästurnate. 
О pinzi diafană se intinde deasupra oglinzei apei, care 
pare a tremura sub căldura razelor solare și, prin mărunta 
ei oscilare, se prevede jos, departe in fund, mis'area mai 
rostită a nestatornicei unde. Crestäturile munţilor oglin- 
dite în valuri, sub îndoitul joc al aerului si apei, par a se 
mişca si ele in adineimi nemürginite, și insufiețesc natura 
răsfiîntă, cu mişcarea care lipseşte acelei aievea. Nimic 
mai frumos decit să petreci după amiaza întreagă, pe te- 
rasa de la Glion, adăpostit la umbra unor brazi seculari 
de argifa dogoritoare a soarelui, si să observi treptata 
schimbare a coloraţiei iutregului tabloii : cer, nouri, munţi 
şi apă, pînă ce noaptea le cufundá pe toate in nedeose- 
bita ei umbrire. Cit timp soarele este în toată puterea lui, 
deasupra sus pe orizon, umbrele sunt scurte, si lumina 
lui puternică umple aproape toate văile, toute scobiturile. 
Intregul pămînt pare învălit intr-o mantie de aur, aster- 
пий ca о gazä străvezie peste albastra hlamidà a lacului. 
De cum începe a se apleca astral zile! spre asfințit, um- 
brele încep a se lungi, ele umplu intiiü văile mar joase, 
pentru a izvori apoi din ele tot ma! sus, cäträ văile supe- 
rioare. Cind soarele s-a coborit după un pisc mai înalt, 





Amintiri de călătorie 208 


care-l ascunde privirilor noastre, vezi razele lui sträbätind 
cu putere de ambele lui laturi și atingind ca niște săgeți 
votocoalele de lumină, în care ele se opresc. Cu cit soarele 
se coboară si lumina începe a se вїїп pe firmament, cu 
atita acesta jea o coloare albästrie, care L .e tot mai în sur, ре 
cit e mat indepärtatä. Intretăiată intiiü de vircile galbene 
ale razelor solare, dupä ce loate aceste s-aü stins, lumina 
se întroloacă tot mai mult într-un vinát din ce in ce mat 
dulce care раге a se tot ingrosa, ascunzind treptat ochiu- 
lur amänunfimele lumeï incunjurätoare. Curind după a- 
ceia, prin väzduhul înegrit, паї zărești numaï departe, de- 
eparte, umbra maï neagră a munţilor mari, și în fund, 
dedesubt, la o adincime ce pare nemäsuratä, vezi sclipind 
încă din cînd in cînd cite un val mai nebunatec care, in 
goana lui pe suprafaţa lacului, a putut tura pentru o clipă 
lucirea unei stele. 

De la Territet poţi merge si pe uscat cu un tramvaiü 
mişcat cu electricitate la castelul Chillon. Stranie intipărire 
îți lasă acest пой sistem de mişcare, care se face fară in- 
trebuinfarea nici unei puteri aparente. Cu trăsura vezi 
caii care trag, eu barca visla care împinge, cu vaporul si 
locomotiva, aburul care arată puterea ascunsă în pinte- 
cele lor, Maşina electrică nu lasă prin nimic să se vadă 
geneza puterei. Vezi efectul producindu-se oare-cum fără 
cauză, si rim] pentru un moment uimit, chiar cînd ştii 
si ЩІ dai samă de lucru. 

Castelul Chillon este aşezat pe o stincă ce răsare din 
lacul de Geneva la сї va metii de mal, de care este legată 
prin un pod, Zidit pe la 1328, el slujea de reşedinţă du- 
cilor de Savoia. Este ridicat în felul castelelor medievale, 
avind in caturile superioare camere de locuit, in acel de 
jos temni[i si închisori pentru oamenii urgisift de stăpi- 
nire. Se văd in acest cat de jos odäile, unde pringii stă- 
teaü, Гегеса{ї cu lanţuri de fer, de uriaşii stilpi ат bollel. 

O cameră infifisazi un pat săpat in stincă, cu o 
parte mai ridicată, pentru aşezat capul; aicí odihneaü cei 
osindiţi, cea de ре urmă a lor noapte, după care eraü 
spinzuraţi în o cameră de alăturea si apoi corpurile lor, 
ingreuiate cu lanţuri, spre a nu mai apărea la suprafață, 
егай aruncate, pe o deschidere, în lac. 

Astăzi deschiderea aceea este zidită. Intr-o altă paite 





204 A. D. Xenopol 


se află uitütoarele (oubliettes), in care se coboraü alți osin- 
diti, spunindu-li-se că pe acolo vor esi din inchisoare, si 
după cite-va trepte, călcaii pe un pod fals, de pe care că- 
deaü asupra unor cuțite pentru а face apoi, rupfi si sfi- 
siatf, un salt in apa ce trebuia si pună un capăt suferin- 
telor lor. 

Asa se trata omenirea in vremurile de demult. 

Castelul Chillon a căpătat renumele siü de la lordul 
Byron, care prin vestita sa poemă Prizonierul din Chillon 
cîntă suferinţele de 6 ani ale primului apărător al refor- 
mei religioase din oraşele sviteriene, Bonnivard. 

Prins de ducele Filip de Savoia după stáruinfele e- 
piscopului Geneveï, loan, el fu aruncat in închisoarea саѕ- 
teluluf, unde petrecu, legat cu lanţul de un stilp, timpul 
uriaş de sese ani. Se arată încă în stincu, frămîntată de 
el, urmele picioarelor lut. Cind tocmai i se pregătea sfir- 
şitul fatal, cetăţenii din Geneva si unii din Berna asediară 
castelul, îl luară cu puterea si liberară pe prins din ghia- 
rele călăilor, 

Intr-o seară aflindu-má la Lausana si prins fiind în 
o discuţie infocată cu mar mulți cunoscuţi, scipit ultimul 
vapor ce mergea la Evian. Nevoind să las pe aï mei în- 
grijii, mà һо!йгїї să trec peste lac în barcă. Pină să aflu 
]untrasii, inoptase. 

Trecerea peste lac trebuia să țină aproape de доці 
oare, ceea ce nu este de mirat, de oare-ce cu toate cà Iu- 
asem doi luntrași, barca nu înainta la fie care lovitură de 
vislă decit cu 4 metri si indepärtarea fiind de 12,000 de 
metri, trebuia 3000 de aruncäturi spre a parcurge inde- 
părtarea dintre Lausana si Evian. Cind puser piciorul în 
barcă, luna se ridica de după orizon, inchis dinspre par- 
tea eï, de lungimea lacului. O dungă de lumină din ce 
în ce mai puternică, se așternea sclipitoare de la țărm 
pină aproape de barcă. Pe lac, la acea oară tirzie, тїсї un 
vas nu se mai intilnea. 

Barca mea stretäia singură undele diafane, ce páreaü 
a fi de cristal negru topit. Imprejurul тей o linişte de- 
plină; se auzea numa! bătaia cadenfatä a vislelor si sfi- 
riitul valului, rupt la fie-care opintire a bärceï. Noaptea a- 
coperise întreaga matura cu vălul еї dulce și vaporos, si 
luna ce se ridica tot maï sus pe orizon, presura pe el ca 





Amintiri de călătorie 205 


o pulbere de aur. Era în natura ce mă inconjura о mă- 
reţie uimitoare; cînd mă gindeam că de desubtul subțirei 
coaje ce mă [inea pe lac, se coboria o adincime de 300 
de metri, că pretutindeni mă încunjura la o mare in- 
depürtare unda „perfidă“, si că nu eram decit o viaţă, atir- 
nată de un fir de păr, asupra unui abiz, un fior îmi strá- 
bătea prin crestet. Curind însă, acest simfimint de teamă 
dispăru înaintea ratiuneï, care-mi spunea că în puterea 
legilor fizice, eram maï sigur in barcă, de cit în o trăsură 
pe mal, și mintea mea se Таза în voia ochilor, zburind că- 
tre țărmurile îndepărtate ale lacului, ce рйгеай mal mult 
un joc de umbre incremenit, de cit forme aievea. Ohipu- 
rile fantastice ale dealurilor si munților se desfăceaii tot 
maï limpezi sub lumina luneï şi, cind mă aflam la mijlo- 
cul lacului, păreaii că se tin de mină gata a începe o horă 
uriașă împrejurul pinzel licvide. 

Luna se urease îndestul de sus, pe tăria cerurilor, şi 
vintul căzînd cu totul, pinza apei luase forma unei oglinzi 
nemigcate, In ea ве räsfringea astrul ceresc încunjurat mai 
in depărtare, de cortegiul lui de stele. Imi adusei atunci a- 
minte de o poezie făcută de Eminescu pe cînd era în Viena, 
actriţei Baudius, scrisă de el in limba germană si pe care 
el imi-o dăduse, impreună cu taina sufletului lui, dar pe 
care o mai posed numai in o traducere romînă făcută de 
mine. Poezia, una din cele maï frumoase ce aü egit din 
pana poetului, nu a fost nici odată publicată pînă acuma. 
Pentru a gusta toată adincimea frumuseteï ei, аг trebui ca 
să resune pe un lac ca acel al Genevei incunjurat de tot 
farmecul unei nopți liniștite, luminată deal «nopților mo- 
паге». Iat-o: 


In pară fierbinte ard stelele sus 
Pe-albastrul întins al tärieï ; 
Adine îns-in mare 
Lin tainie apare 
A Juneï figurä-argintie. 


Aşa în al шей suflet, pe ceriul înalt, 
Ca stele, gindiri multe, blinde ; 
In taină profundă, 
Са luna rotundă, 
Icoana еї palid s-ascunde. 





206 A. D. Xenopol 


Din originalul pe care l-am pierdut, imi adue aminte 

numai de cele 4 versuri finale : 
Wie Sterne viel Gedanken mild, 
Im tiefen Grund, 
Wie Mondenrund, 
Ihr theures, bleiches Bild. 

De odată cind trecusem de jumătatea lacului, simţii 
că barca se leagänä in curmezis, si unul din luntrasi îmi 
arätà gonind, nu departe de noi, altă barcă mare si incár- 
catä. „Sono i contrabandieri^ îmi spuse el surizind. Aple- 
cindu-mă in partea arătată, deosebii şase oameni care vis- 
leaü cu o furie ne mai pomenită, făcînd aproape să salte 
pe val greoiul lor vas. Ei duceaü marfă de contrabandă 
de pe malul sviferan pe acel francez. De sigur că ei nu 
se ocupaü de frumusețea tabloului, si că suirea tot mai 
înaltă a lunei pe orizon care-l făcea tot maï încîntător, li 
se părea foarte uriti, de oare-ce îi expunea a fi descope- 
rij. Pentru ei frumos nu exista; nu putea să existe, de 
oare-ce numai interesul le umplea gindul. Dar chiar lun- 
trasif mel, oameni foarte cinstiți, stăteaii oare mai sus ре 
scara estetică ? Și cînd le curgea şiroaele de sudoare ре 
frunte, aveaü еї ragazul a se entuziasma de frumusefa - 
prin care treceaii ? Trebue atitea condițiuni pentru a gus- 
ta frumosul, in cit uu este de mirare dacă percepţia lui 
rămîne păstrată numai atitor de puţini. Imensa majoritate 
a omenirei este osindită a trece prin această splendidă lu- 
me, atinsă numai de asculisurile «i, si nu legünatà de dul- 
cele val al încintărei. 

Intr-o zi má duseiii la Geneva, la acel mărgăritar 
mare care încheie siragul acelora ce inconjoară lacul, oras 
care pare menit mai ales pentru căutarea odihnei și in 
care cu toate acestea se munceşte atit de mult. Intre alte 
lucruri interesante, vizităiii si Grădina Engleză, așezată pe 
marginea lacului, în care grădină se află o miniatură a reliefu- 
lui masivului întreg al Muntelui Aib (Mont Blanc). Urmirii 
pe el toate căile ce conduc in deosebitele sale părți, si tot 
ce citisem in conducători imi apărea in o realitate mică 
si uşoară de imbráfosit. Văzut drumul pe care trebuia 
să-l apuci, spre a face urcarea pe piscul săii ; de asemenea 
acela care conduce la marile St. Bernard, na mai puţin 
si calea mai lungă, de 6 zile, pe care se poate înconjura 





Amintiri de călătorie 207 


întregul masiv, una din cele mai frumoase și maï ușoare 
de întreprins din întregii Alpi. Păzitoarea care intrase în 
camera reliefului îmi atrase luarea aminte asupra formei 
piscului muntelui Alb, şi mă întrebă cu ce se asamină, 
Privind mai cu bügare de seomü, văzul că piscul infüfosa- 
ză două tăeturi, din care una, prin adincime, el pare a forma 
săpătura unui ochiü iar cealaltă chipul unui паз. Dea- 
supra celei dintăiii, se întinde o formă lată ca о frunte 
mare, acoperită de o pălărie. Cu cit priveam mai mult chi- 
pul de om ce se desficea de pe relief, cu atita ti găseam 
о asemănare mai mare cu ofigurä, pe care nu mi o pu- 
team reaminti. Nu găsiți că este chipul lui Napoleon cel 
Mare, mă întrebă femeea ? si intr-adevár cà aga era. Fi- 
gura lui Napoleon, cea frumoasä si plină de energie se de- 
semna pe creasta muntelui in miniatură ce-l aveam ina- 
intea mea. Mă gindeam că poate geograful ce săpase acel 
relief, şi al căruia nume l-am uitat, accentuase el acele linii 
care aduceaü asemănarea. Care nu fu însă mirarea mea 
cind putui adeveri, cá însuși muntele aevea infátosa acelas 
chip, în uriagele sale linii! Plecasem din Geneva către E- 
vian pe la patru ore după amiază şi pinä să ajungem la Morges 
inserase de-abinele. Luna ега să se scoale mai tirzià şi o 
întunecime îndestul de adincă acoperise lacul, Numai văz- 
duhul în partea lui superioară era incă muiat in о zare 
luminoasă, ultimul reflex al razelor solare ce se urcaii tot 
mai sus, spre regiunea eteree din care ele se coborise. 
De odată prin deschiderea a doi munţi ce mürgineaü la- 
cul din spre :miaza-zi, văzui in depărtare ca o grămadă 
mare de zapadă roșiatică. Era muntele Alb ce ardea încă 
în para asfinfitulul, celui stins de mult pentru restul pă- 
mintului. Incintat de märeata privelişte ce aveam înaintea 
mea, mă uitam ţintă la impunătorul munte, cind de o- 
dată figura lui Napoleon se desfácu din liniile sale, mai 
clară, mai asemănătoare încă de cum era reprodusă de minia- 
tura din Grădina Engleză. Stranie intimplare ! Cel mai mare 
om al veacului să fie închipuit de cel mai înalt munte al 
continentului. Părea că doarme somnul de veci, pe pos- 
tamentul celui mai uriaș mormint 1 





Ai vrut... dar... 


Ai vrut să depüsesti fiinţa 

Şi-n cartea угешеї să citeşti; 

Ai vrut, dar n-ai găsit putinţă, 
De-a fi mai mult, de cit ce esti... 


Din înălțimea uimitoare 

La care gindul te-a urcat, 
Te-ai prăbușit, căzut din soare, 
Şi-n indoelí te-ai cufundat 


Si prinzi ce sufletul teŭ cere, 

Ori eit al fi, nu vel putea; 

In juru-fi toate sunt mistere, 

Şi-n veci de уесї, — vor răminea.... 





Inchipueste-fi о clipitä, 

С-аї fi stäpin pe-ntreagă firea, 
Si că dorința ta vrăjită, 

-ar schimba-n fapt inchipuirea. 


Un secol, două, mai mult poate; 

Aï fi-ncîntat de-a ta putere, 

Si din neant cu drag ai scoate, 

"Tot, tot, ce-un gind nebun — {-аг cere. 


Dar după veacuri lungi trăite 
Cum singur tu le-ai vrut pe toate, 
Vin veacuri іаг.,.. Deisprávite. 


Cu ce-ai umplea nemărginirea ?.... 
Cu ce? ?... Intreabá*te, — socoate..... 
....Doar moartea.... Moartea-t mintuirea 1 





О intimplare de-o clipitä, 

Егаї să fif în vesnicie, 

Tubind — tu schimbi a ta ursitä, 
Eternă viaa-fi fact вй fie. 


Străin de bine gi de гай, 

Căci toate, toate, {1-5 tot una, 
Tubind — tu intineresti mereü, 
Uiţi chiar, că n-aï fost tot-deauna. 


In loc să ai stápin norocul 
Si gîndul morte! mingäere, 
Tubind — tu aï găsit mijlocul 
De-a fi, s-a nu simţi durere. 


Apururi marele nimic, 

In fel de forme-o să sé-nchege, 
Iubind — oră cit aï fi de mic 
Tu eşti al veşniciei rege. 





Strofá 


Destul că eşti; fiind ori сит 
T'e-o-npovora aceias soartă; 
Ce suntem noi, îs toate : scrum 


Căci vietile-s а morter poartă, 





SAMSON BODNARESCU 


IDEI 
despre sculpturá fatá ou piotura 


Cine a trecut peste hotarul iubitei noastre patrii, in (ara са» 
tolică învecinată, și a călătorit mai îngăduitor decit cu grăbitul 
tren, a avut din cînd în cînd intilnire in cale вай cu Sf. Ion 
Nepomuc sau eu Sf. Maria — chipuri cioplite, ridicate pe la res- 
pintit si hotare întru ocrotirea credincioşilor. Impresiunile primite, 
neapărat că aŭ fost de două soiuri: in prima linie religioase, 
morale; în a doua, estetice. Cele dintiiü avîndu-și locul lor pe 
amvon, aice ne sunt de o deosebită importanță cele estetice. 

Ori şi cine а avut ocaziunea să vadă asemenea chipuri, 
n-are decit să-și aducă aminte de mișcările şi pornirile su- 
floteşti ce le-a simţit apoi, cînd a trecut din ţările catolice de la 
nord în fericita Italie, tot catolică, dar cu alte intrupärt ale sfin- 
{йог credinţei sale, decit cu cele ale unui preot sculptat în lemn 
вай peatră si desteptat la o viață  neinsuflețită prin colori si zdrente 
de ornamentică ргео{азса. De sub presiunea unui náduh tulbure 
ce-ţi zugrumă plăcerea estetică, te găsești deodată ineupjurat de o- 
biecte de artă, ce deşteaptă fericirea neatirnată, bucuria nevino- 
vată gi neprihănită, desinterasată a sufletului liber şi zeuitat de 
nevoile lumit. Aceiaşi sfinţi şi aceleași sfinte, nezugrăvite şi neimbra- 
cate, produc efectul frumosului si limpezirea sufletului, imblinzind 
păcatele cárnif. Naste dar întrebarea, саге е farmecul inherent aces- 














Таеї despre sculptură faţă eu pictura 213 


tor chipuri, farmece ademenitor ce goneşte uritul crud din sufletul 
spectatorului ? Răspunsul este, că îndeplinesc conditiunile în care 
se întrupează frumosul in materia compactă, 

Oreaţiunea a supus universul la ascultarea unor legi, vecini- 
ce, de la care nu se abate nimic din existenţa acestei lumi. Fru- 
mosul întrupat, prin mijlocirea omului în materia compactă, este 
numai pentru aceea frumos, că este expresiunea acelor legi, repro- 
duse prin foeariul purgatoriu al conştiinţei omeneşti (si adaptate 
ei). Materia compactă brută, adecă netrecută pe sub dalta nici 
pe sub penelul omului, nu poate si nici nu există altfeliu decit 
са expresiune in cele trei dimensiuni, care constituese ideia spa- 
ţiului, anume: în lungime, lăţime gi nălțime вай adincime. Se 
constitueşte deci ființa ei într-un cuprins. Raportul acestor trei 
dimensiuni, definite într-un corp compact, dă naştere legei simetriei; 
iar. puterea inherentă corpurilor, care le împinge unele cüträ al- 
tele, dă naştere legei atracţiunei вай gravitatef. Indată ce omul 
nu va ţinea samă de aceste legi, la întruparea frumosului ‘in 
materia compactă, el nu va da naştere la opere de artă, ci cel 
mult la niste meşteșugiri născute din deducţiuni logice, numai for- 
mal poate, nu și material, вай numai material, nu si formal a- 
devărate, 

Casele Parisului nou zidit te impresionează plăcut şi linisti- 
tor—deci frumos; casele de pe Ringul din Viena şi cele din stradele 
mai frequentate ale Berlinului îţi produc îngrijire prin bănueala, că 
se pot surpa peste trecător. In natură ştiut este, că stincele, ce atir- 
mà în coastele munţilor, d. е, acele pe sub care duce drumul de la 
Tirgul Ocnei cătră Slünieul Moldovei, staii de veacuri in tărie ne- 
elintită, şi o putere peste aşteptările noastre doară că le-ar pute stir- 
ni din somnul, in care le-a adormit natura, muma lor. Cu toată con- 
vingerea noastră despre siguranţa ce-o avem de neclintirea lor, to- 
tugi sunt mulţi călători ce întorc din cale, si în ruptul capului nu-i poţi 
face să treacă drumul înainte pe sub ele. 14-1 teamă, că se pot nárui. 
Şi care este cauza, ce produce în sufletul lor temerea deslántuirit 
lor din conexul, се le tine? De sigur, cá disarmonia, in care se 
prezintă viderei, faţă cu legea gravităţel. Aceasta cere, са’ virful 
perpendicularei duse prin centrul de gravitate al corpului, să cadă 
în centrul, вай cel puţin în baza cuprinsă de corp. Cu cit căderea 
eapätului perpendieularet dusă cătră bază, va cădea mai la centrul 

4 








b. 
Er 

















214 Samson Bodnäreseu 


ef, cu atita corpul ne prezintă mai mare siguranţă in stabili- 
tatea sa: cu cit deviază acest capăt de centrul bazei, cu atita 
creşte nesiguranța stabilititel, şi provoacă temerea deslänfuirit şi 
dislocárif corpului, spre a se supune nestrămutatei legi, de саге 
ascultă si este stăpănit cu neodihnä, pinä ce și-aa găsit culeugul 
cerut de poronea legei neertătoare. Ре ringul Vienei, Ercherele 
atirnate de păreţii caselor, produc pentru ochiü o linie imbulbu- 
cată, în afară de perpendicularitatea liniei páretilor, si daŭ prin a- 
ceasta naştere unei deplasări aparente a legel gravităţei; ceea ce 
ne produce aceiaşi ideo а nesigurantel stabilitütei, casi stinca din 
călea Slănicului. La Berlin mai toti păreţii de la partere sunt 
din geamuri de sticlă; stilpit de fier, ce {їп masele etajelor de 
sus, legaţi prin o materie ce prezinta cea mai slabä idee de re- 
zistenţă, adică prin sticlă, daŭ naștere ingrijireï, să nu se dislonce 
masele. Si orl-ce produce efectul nesigurantel in spectator, si de- 
steaptä tulburări în suflet, contra legilor natureï, nu poate inde- 
plni conditiunile frumosului. Ce-i cu casele din Parisul пой zidit, 
de ne ating sufletul cu aşa netăgăduită plăcere estetică ? Prin 
feliul construcţiilor, prezintă in trajecţiunea lor o linie curbă, cătră 
bază aparent maï larg deschisă şi ingustindu-se cătră crestet — са 
să zie aga — o '/, elipsă resturnată, Ghibăcia arhitectonică se des- 
täinueste în faptul, că cerdacele duse în lungimea caselor deseresc 
în lăţimea sai lărgimea lor, din etaj în etaj, și ochiul primeşte 
prin această linie impresia si siguranța leget gravitățer, apürindu-t 
masa ca sprijinită de о bază suficientă. Ast-felii stă masa greoae, 
în natură si în arhitectură — faţă de legea gravititei—de unde 
rezultă legea siguranţei, prin stabilitatea lucrurilor. 

De оаге-се si operele seulpturei sunt întrupări in materie 
compactă, apoi ele nu se pot abate de la ea. De aceea mersul 
d. e. in statuă nu e cu putinţă de realizat, întru cit în mers se 
izvodeste o perpetuă cădere, stăpinită in viaţă de supunerea, ca 
sprijin corpului, a unuia din picioare, fapt ce se întimplă in timp, 
element nereprezentabil prin materia neinsufletità. Tot această 
lege este jignită si în operele, ce infütiseazá pe crucificatul 
Isus. Isus crucificat, fie sculptat, fie pictat, loveşte din această 
pricină simţul nostru estetie (nu fiind că ar deştepta in nol 
durerea ce o sufere). Dar de ce si Isusul pictat? Este si el supus 





ЕТАР" 


Ідеї despre sculptură faţă cu pictura 215 


1едеї gruvithtef, cind pictura nu пе prezintă o intrupare in materie 
compacti? Desi lipseşte aici materia compactă, totuşi şi pictura se 
realizează în principii în condiţiile materiel, adecă in spaţiu, De- 
sävirgirea întrupărei nu este nici in pictură cu putință, decit in 
cele trei dimensiuni. Deosebirea, ce există însă, între chipurile 
sculptate si cele pictate вай zugrăvite este, că chipurile esite de 
sub dalta sculptorului se extind realminte în toate cele trei di- 
mensiun}, pe cînd chipurile izvodite de penel se realizează numai 
în reproducerea reală a două dimensiuni— lungime si lăţime, dec 
pe un plan, si fiind lipsite de grosime (adecă : adincime, înălţime) 
factică, sunt imateriale, Cum primesc ele însă înfăţişarea de chi- 
puri materiale? Care este mijlocul materializárif nematerialitàtel, ca 
să zic așa? Este realizarea dimensiunii a treia prin inteligența omu- 
lui potrivit cu legile opticci. Un orb ne va pute da prin pipăit 
toate noţiunile despre o statuá— numai coloritul еї va reminea o 
taină pentru el. Acelag orb nu ne va pute da însă nici o lămu- 
rire despre chipurile vre unei fotografii, вай ale vre unui tabloü. 
In privinţa perceptiuner deer, ambele aceste arte, sculptura. şi 
pictura, se transmit sufletului prin vedere, cu intrupäri în spaţii. 
Totusi se deosebesc între ele, prin faptul, că chipurile sculptate 
pot fi percepute gi fără simţul vederei, numai prin acel al tactu- 
luf, pe cînd cele ale picturef nu există pentru tact, ci numai 
pentru vedere. Lumina este izvorul legilor optice, — ochiul este 
organul perceptiv al inteligenței. Materia compactă există însă 
în întruparea еї in forme, si farà lumină. Proportiunea dimensi- 
unilor închise in suprafețele materii nu ай de-a face пише cu 
lumina, adecă existența chipurilor sculpturei nu depinde pentru 
inteligența omului neaparat de lumină. Contrariul se intimplä 
cu chipurile pictureï. Existenţa lor pentru inteligenţa omului este 
condiţionată de lumină si de ochiü. Legile, co nase din reciprocitaten 
acestora, sunt legi, ce nu privese materialitatea lumei, ci chipul 
вай modul sub care se prezintă ele ca existente în spaţii. Ава: 
depárüirile lor unele de altele faţă de izvorul luminci — fapt ce 
ак naştere legilor perspectivei; raportul | ä-filor atinse de lumină 
față cu cele neatiner,— fapt, din care se dedue legile clar - ob- 
scurului; afecțiunea ce o deşteaptă prin lumină asupra ochiului, 
de unde igi iea naştere legea colorilor : toate aceste împrejurări 
sunt lipsite dé realitate; sunt numai proprietăți ale materiel 





516 Samson Bodnäreseu 


reale; si asternute sistematie pe un plan, prin penelul omului, 
ele дай naştere chipurilor intrupate in materialitatea proprietăţilor 
materiei, Deosebirea aceasta a mijloacelor, in care se realizează 
sculptura si pictura, ne va lămuri întru cit încalcă вай poate in- 
călca una in sfera alteia, са perceptiuni ale văzului. 

"Fie-ce materie compactă reprezintă un conex de proprietăţi. 
După lămuririle de mai sus, se pot clasifica faţă eu omul, în a- 
cele ce se percep prin simțul tactului, şi acele ce ай nevoe si de 
lumină, si se percep prin simțul văzului. Văzul începe însă a fi 
lucrător numai în urma afecţiunilor luminei. In lumină, corpurile 
compacte sunt вай opace вай strevezii. Intrebarea ce naşte, este: 
care din ele pot servi în sculptură ? De ar fi omul înzestrat numai 
cu tactul, ar trái in intuneree ca și in lumină, fiindu-i indiferentă 
străvezirea materiei. In accst caz sculptura ar putea întrebuința toate 
soiurile de corpuri, Iară odată се lucrează ochiul si lumina, 
lucrul acesta nu mai este indiferent, Fiind corpul străvezu, ma- 
terialitatea sa afectează ochiul numai ea o urzire nedefinită in 
spaţiul luminat, și firmele ce-l determină se pierd in deslănţuirea 
produsă de razele ce trec, fără de.püsare, prin ființa materiel. 
Lipsa de opaeitate dă naştere ideeï infinitului, Ce se va intimpla, 
cînd se va boi statua de steclă cu una din colorile inherente 
unei materii opace? Se va incátusa in pelita boelei străvezietatea 
steeleï ; razele lumine!, in loc să o străbată, se vor opri si vor co- 
munica formele corpului in ființa lor pre-isü, Existenţa sticlei, 
este indiferentă de îndată ce prin boiea a fost făcută opacă, și nu 
mai preocupă înteresul estetic, Cine nu stie, că slatuele de metal 
sunt bostere in înteriorul lor? Aceste împrejurări dovedese ne- 
resturnabil, cá opacitatea materieï este, pentru vederea ei, una din 
condiţiile sine qua non, precum pentru tact compactitatea eí. E- 
xistenta seulpturel deci atirnä de la opacitatea corpurilor вай a ma- 
terieï, in care se intrupeazá, si statua ne va atinge si inrüuri 
atunci maï plăcut si mai limpede, cind lumina resfrintà de opa- 
citate va putea comunica ochiului figura in formele еї, reflectin- 
du-le in efectul clar-obscurului prin ea însă-și ca corp. Adevărul 
acesta este aşa de netăgăduit, că n'ai decit să te duci noaptea 
întrun muzeu, cu lampa, și izvorul de lumină afectind statuele 
mal puternic numai intr'o parte, efectul este tulburător, chiar în 
faţa celor mai perfecte opere de arta. Amindouë aceste proprie» 





Ідеї despre sculptură faţă cu pictura 217 


täti se împacă cu! legile spaţiului, ale cărui expresie științifică 
sunt cole tret dimensiuni. 


Dar lucrurile fiintazá şi în timp, idee ce apare pe o singură 

. linie. Constiut, timpul se găseşte to'-deauna in prezent; de la a- 
„cesta a urmat pe aceeași linie șirul faptelor, unele după altele 
_ са întimplate, trecute indáiüptul existenței noastre ce nu se 
„mal poate reintoarce cătră ele în realitate, ci numai ca amintiri; 
. tot de la acest prezent, se mişcă viaţa cătră viitor si atinge 
factie întimplările, spre care e dus. Noi ne mişcăm pe linia 
timpului. Această mişcare, născută din moartea necontenită a mo- 
mentului prezent, produce o tot asa de necontenită schimbare in 
lumea insufle(ità, în lumea, in care din duhul invi: ţuitor s-a în- 
trupat conştiinţa inteligentă. „Artistule! aí dat forma omului, cu 
dalta ta aseultátoare de poroncele duhului frumuseteï ce te inspiră. 
Pututu-i-ai tu da însă si duhul insufletirer? Chiar Fidias de ai fi 
fost, adoratorul creafiuneï sale, tu tot nu aï fi putut-o face; și 
„bine ai făcut, ce ai făcut, că de te incercaï să faci inviefuiren, nu 
ficeat decit o păpușă. Materiei compacte opace, suficiente crea- 
fiuneï tale ca op al sculpturei, i-ai mai fi atirnat si colori si 
păr şi haine, si de erai Ungur ii рипеаї si pinteni, si арої, arti- 
stule, tu ştii mai bine de cit mine, pe cine si in ce sens il mul- 
fumese päpusele Copilul nestiutor încă al legilor lumei, inchi- 
pueste viaţă si unde nu-i; işi face armäsar prieten din bätul ne- 
insufletit; se di drept mama рӣриѕеї plăzmuite dintr'o cirpä. 
Lumea, ce-l incunjurá pe copil este vie, apoi si trebuinfele fiin- 
{elor reale le aplică copilul Ja chipurile insufletite de el. Päpusa 
trebue imbräcatä, cái e frig; ea trebue să mänince, căi e foame. 
şi trebue să aibă obraji rumeni, са semn de sănătate. Curind însă 
“începe copilul a înţelege, că nu se petrece si cu păpuşa schim- 
barea ce se intimplä cu el, si interesul pentru ea îl părăseşte, 
Liberă de trebuinti, statua întrupează frumosul in formele 
vecinice rezultate din legile vecinice. Pentru ea nu există nică tre- 
cut, nici viitor. Momentul, in care s-aŭ sleit in materie formele ei, 
“rămine vecinie acelaș. Incercarea a o duce pe linia vieteï, a tim- 
_pului, e deviare de la legile în virtutea cărora există. Tot asa si 
chipurile pictate, Nu există nici pentru ele, decit un anume mo- 
mento singură clipă prinsă şi pironită din curgerea neadormită a 





218 Samson Bodnărescu 


timpului, In privința аргоріегеї cătră viaţa reală, figura pictată, 
dobindeste pute:e din insufletirea imitativă, 

Fiind согрії picturei figura(í — nu reali — fantazia inte- 
ligentă apropie prin colori ficţiunea de realitate. Fiind corpif 
seulpturei reali, rolul fantaziei nu are loc, și deci colorarca 
statue slàbesle efectul formei lor. Statua colorată e asemenea 
unui cadavru imbalsamat. Pe cel din urmă l-am văzut pe linia 
timpului, pină ce l-a părăsit insufletirea. Acum il vedem oprit in 
descompunerea lui naturală, şi această contrazicere produce nemulţu- 
mire. Contrazicerea însufleţirei, prin coloare, a materiei neinsufle- 
tite, produce aceea-și nemulţumire in sens invers. Chipurile pic- 


tate dobindese, prin perspectivă si color, putinţa de deşteptare — 


a fantazieï ca să le percepem pe linia timpului în raport cátrá trecut 


si viitor; exprimă deci näzuinfi si regrete, într-un cuvint: lumea — — 


sufletească. Maica Domnului cu Isus mort în braţe este in pictură 
un op de artă. In sculptură însă contrazicerea între moarte si 
viaţă neputindu-se realiza decit în forme, fie si zugrăvite, e slabă, 
si grupa e o creaţiune greșită. Sisifus cu piatra, pictat, suind ро 
un munte, se poate întrupa, punindu-ni-se virful muntelui вай _ 
calea la deal са tel al năzuinţei spre viitor. Neputindu-se infáti- 
ва in sculptură muntele si calea, zisifus cu stinca in spate deşteaptă 
in пої ideia legei gravităţii si nemulţumeşte, lipsindu-ne de închi- 
puirea unul timp al desfacerci sale de greutatea ce-l apasă. Tot aga 
Isus ducind crucea, si ingerul pietat вай sculptat in zbor. 

` Co va fi eu gruna de statue? Ce cu grupa in panoptie și — 
ce cu grupa in рїс!- a? Să asämäluim d. e. Cina cea de taină а 
lui L. da Vinci cu zacusca lui Bismare din panoptieul din Berlin 
și să punem între aceste, grupa Niobizilor si cea a piosilor vizitatori 
a mormintului Archiducesci Cristina din biserica Augustinilor din 
Viena, de Canova, Ори din urmă arată netăgăduit motivarea mișeă- 
ref, sleite pe linia timpului, în reprezentarea piramidei mormintale 
ca țintă factică — realizată. Pentru cine nu cunoaşte mitologia 
greacă însă, grupa Niobizilor nu satisface în privința momentului 
realizărei eí pe linia timpului; lipseşte motivul real al acţiunei 
exprese. Contraziverea, ce există intre lipsa de activare proprie a 
materiei neinsufletite și a activărei prin sine a materiei insufle- 
tite, deşteaptă displäceren estetică, în contemplarea priuzulul lul 
Bismare din panoptic. Prin coloare se încearcă insuflefirea, gi ne- 








Idei despre sculptură faţă eu pictura 219 


putinţa realizăreï еї, caricaturează materia pusă in contrazicere. A- 

ceiași insuficienfä am simţi-o si atunci, cind ni s-ar prezenta zu- 

_ grävite statuele din grupa lui Canova. Cu alte cuvinte: Ideea 

neputinței de а desvolta acţiunea pe linia timpului, se măreşte 

prin imitarea vieţei, prin colori. Pe materia іпегій aplicăm haina co- 

loareï mobile fără a-1 putea insufla mobilitate, și chiar realizind-o 

| ca în päpugele lui Edison —e numai o mobilitate automatä, ne- 

| conştiută, rezultată din legile fizice, de care ascultă materia ne- 

- însufleţită. In faţa tablourilor de pictură, te trezeşti, cum observă 

poetul Heine, că umbli călcind în virful degetelor. Asa este: mo- 

mentul întrupărei lor pe linia timpului, faţă de trecut si viitor, 3 
ө aşa de puternic in pictură, ineit te temi să nu trezeştă, вай mal 
bine zis, să nu stirneşti lumea ce te ineungiurá, din situaţia in 
| care a plăzmuit-o penelul genial; caci în pictură mijloacele intru- 
E pürel ай putinţa să exprime situaţii ce ating sufletul nostru pu- 
ү. ternie, si ni-l groază, că migeindu-se pe linia timpului, momentul 
viitor ne-ar distrug» iluzia prezentă, cea mai însemnată ce a putut 

. insuflti penelul geniului. Stările sufleteşti ex momente ale situa- ` 
= йог stăpănite de spaţiu, in improtivirea curgătorului timp, rădică 

pictura din sfera sculpturei, si penelul purtat de geniu nu va pu 

' 18 găsi întruparea pornirilor sale frumoase nici cind în zugrăvirea š 

| unei statue, fie ea si сева S£ Ion Nepomuc ori chiar а Маісеї 


т 














' | Domnului. 
d E 
' ‘4 
T 
d 
a 
M 
ye 
i 
dE 4 


d 





N. BOSNIEF PARASCHIVESCU 


Te-ai stins! 


Te-ai stins! О simt prea bine l.. Simţirea mi se-ncheagă 
Căci văd si ştia ursita, ce soarta îmi desleagă. 

Să pling, nu, nu se poate; la ce mi-ar folosi? 

Ca să-mi asculte plinsul, pe nimeni п-ої găsi. 

Far lutul ce se stinge, mal fericit e încă 

Decit viaţa in care durerea mă aruncă; 

Nepäsator la toate, căci totul ne înşală 

О viaţă acum se stinge si alta la iveală 

Urmează aceeași cale, străbate aceeași undă 

Desi -n clipita-i scurtă ar vrea са s-o pătrundă, 


Cu gindul la durere, cu inima-mpietrită 
Remin acuma singur, cu viata-mí pustiită, 
De-atita chin şi jale. Nu maï mă mişcă—acum 
Nici viaţa ce se pierde pe-al veciniciei drum 
Nici moartea ce ne curmă în dulcele repaos 


Durerile plăcerei şi ne aruncă-n haos, 





Poezit 


Stelei 


In calea mea stingherá 
In vise af rüsürit 
Luceafär între. stele 
Cu părul aurit. 


Ca lăcrămi de lumină 
Plecate din etern 

Aşa scinteetorit 

Таї ochi, ре-аї mel s-aștern. 


Ca marmora de albă 
Tntinzí braţele mot; 
Pustiul vieţei mele 
Trăit e de-amindof. 


Dar cînd să aflu rostul 
Intregei noastre vieţi 
Te pierzi în strălucirea 
Albastre dimineti. 


Zadarnic. 


Zadarnic frămîntăm elipirea 

Pe care fruntea o-ntrupează 
Tot ce-am creat, va stinge vremea 
Cu mina ei cea nemiloasă. 


Si-or trece-n haosul uitărei 
Zi după zi, pin-n-o rămîne 
Decit lumina уесїпісіеї 
De-asupra timpului ce-apune, 





N. Bosnief Paraschivescu 


fta mormîntul 
lui Gminescu 


Plingeţi voi visuri desarte ; 
lar gindirea-mi rătăcită 
S-o läsati вй treacü-n calea 
Vecïnicier mult dorită. 


Căci acolo- alinarea 

Si dispar fără de urmă 
Sufletele pline de jale ; 
Таг durerea lor, se curmă 


Printr-un dulee somn, de-apururi 
Ce ne lasă reci la toate; 

Si nici mintea nu-l pricepe 

Nici să-l stie, nu se poate. 





Poezii 


Priveşti-n calea veciniciei 

О candelă pe un mormint 

De-a pururi veghe neadormitä 
`A suferinteï pe pămint. 


In rätäcirea ta, pustiul 
Te mingiie ne-incotat ; 
Cu-o rază luată de la soare 
Tu fruntea ţi-ai încoronat, 


Si te cobori in fund de ape 
Pátrunsá de un adine mister 
Reginá-a noptilor senine 
Şi-a lumilor de stele-n cer. 


Rămăi in depărtare-ulbastrii 
In noapte să veghezi mereü 
Cînd moartea—flacăra peiref— 
Va stinge tot în drumul вай, 





TH. I. IONESCU 


Cum putem găsi fericirea In viață. 


Resumatul conferinței tinute în seara de 16 Decembrie 
1899 la Atheneul din Bucureşti. 


Nu este ușor de a respunde la această chestiune, care 
e una din cele maï grele, la care omenirea s-a gindit si 
se va gîndi. Dar această chestiune este tot odată una din 
cele mai interesante, căci ce poate interesa mai mult pe 
om, decît cum ar putea găsi fericirea in viața sa? 

Fericirea e ca si Fata Morgana, care se vede din de- 
părtare, ne atrage spre ea si cu cit ne apropiem, cu atit 
ea se îndepărtează mai mult. Toti oamenii caută fericirea, 
dar puţini о pot găsi, căci cel mai mulți o caută departe 
de ei si aleargă mult, crezind că ast-feliü vor putea-o găsi; 
dar se insalà amar! Fericirea nu ё departe de nol, e foarte 
aproape de noi, dar puţini o putem videa și găsi. 

De aceea cu multă dreptate zice Chamfort: le bon- 
heur n'est pas chose aisée, il est dificile de le trouver en 
nous, impossible de le trouver ailleurs (fericirea nu este un 
lucru ușor, este greü de a o găsi in noi, imposibil de a 
9 găsi aiurea), i 

Pentru a sti, cum se poate găsi fericirea, nu trebue 
să ținem seamă de opiniunile multimeï, căci їп ce pri- 
veste chestiunile umane, nu mulțimea are opiniile cele mai 
juste; din contra, ea are ideile cele mai greșite, căci se 





Cum putem găsi fericirea in viaţă 225 


iea după curent. Dacă un om, ce i se pare еї superior, 
socoate ceva ca bun, admite si mulţimea, fie acel lucru 
bun, fie fi; ceea ce un popor admite ca bun, un altul 
crede că е гей, de exemplu: la popoarele creștine nu e 
permis şi nu e moral ca un barbat să aibă mai multe 
femel; la Turcí însă e permis și moral. 

Videm dar, că mulțimea nu ne poate da respuns la 
chestiunile însemnate, ce interesează pe om; prin urmare, 
nici la chestiunea fericirei nu пе va putea respunde. Res- 
punsul ni-l va da numai spiritul nostru, si dacă-l vom 
întreba pe el, atunci cind vom avea timpul liber, cînd vom 
fi scăpaţi de robia pasiunilor, cînd vom fi cu mintea lim- 
pede, el ne va mărturisi cu siguranță adevărul, şi con- 
ştiinţa ne va tortura, dacă am urmat ре un drum fals, 
și ne va spune: réû am ficut, că am dorit lucrurí zadar- 
пісе, că am spus lucruri neadevärate și că am făcut lu- 
cruri nedrepte, si ne va mai arăta, cá mai toate lucrurile 
pe care lumea le admiră, pe care le rivueste, de care se 
laudă unii cătră ації, sunt frumoase si strălucitoare numai 
în aparență; inliuntru însă sunt vrednice de dispreț. Strá- 
lucirile și fala lumei sunt ca decorurile unui teatru, nu 
există ceva in realitate; ființa lucrului în sine lipsește. De 
exemplu: la o serbare se află muzică, ornamente, lux; 
dar aceste sunt numai semnul bucuriei, bucuria nu e in 
tot-deauna acolo, căci ea vine nechemată, 

Să vedem atuncea, ce este bun în realitate, nu numai 
în aparență, ce e statornic şi neschimbülor, ce e frumos 
în interiorul sëñ nevăzut de mulțime; să căutăm prin ur- 
mare binele adevărat. Nom айа binele adevărat, cind ne 
vom pune în acord cu raţiunea, care ne va spune să nu 
ne indepärtäm de natură, căci alt-feliii nu vom găsi binele 
în sine. Insă aceasta nu o poate face decit acela, care po- 
sedă o judecată solidă si dreaptă; numai acela care e in- 
felept. 

Prin urmare vom dobindi binele adevárat, atunci cind 

. vom avea o minte sănătoasă, care ne îndeamnă, ca să ne 
acomodäm cu împrejurările oferite de natură вай de so- 
cietate, să ne folosim de darurile soartei iar nu sà fim 
sluga lor, să ne îngrijim de cele ce ne trebue, pentru a 
putea trăi, însă fără să fim nelinislifi si cu frică, să nu 
avem prea mare admirație pentru lucrurile materiale. Vom 





226 Th. I. Ionescu 


avea binele adevürat, cind vom avea täria de suflel ne- 
învinsă de nici-o povoară a viefeï, de nici-o primejdie вай 
nenorocire. Cind vom avea täria de suflet, cind ne vom 
stäpini ре пої, vom scăpa de stăpinirea lucrurilor si a oa- 
menilor. Curajul este o virtute foarte prețioasă si o con- 
difie neapărată pentru a fi fericiţi, căci viața este o luptă, 
totul se face cu greutate; deci trebue să avem curaj, ca 
să izbutim. Este un las, un imbecil, acela care se ascunde, 
care tremură de frică la cea mai mică furtună. Trebue 
din contra să avem în minte vorbele infeleptului Roman: 
tu ne cede malis, sed contra audentior ito (ta nu da îndă- 
арі faţă cu nenorocirele, dar din contra mergi mai cu 
îndrăzneală in fața lor). Mar mult încă, să avem atita cu- 
raj încit să putem zice: Si fractus illabatur orbis, impa- 
vidum ferient ruinae. (Dacă lumea sfărimată s-ar prübusi, 
ruinele ei mà vor lovi, fürá să mă sperie). 

Pe lingă tăria sufletească să fim umani, să fim bunt, 
blinzi, să ne îngrijim de сеї din jurul nostru; cea mai 
mare plăcere a noastră să fie disprețul plăcerilor sensuale 
şi јоѕлісе. Vom dobindi binele adevărat, cînd sufletul nostru 
va fi liber de frică si de pofte, cind vom avea speranță, 
cînd vom considera cinstea ca cel mai mare bine si infa- 
mia ca cel mai mare răi. Lucrurile materiale sunt indi- 
ferente pentru omul infelept, desi unele din ele sunt pre- 
ferabile, căci pot intra în planul unei vieţi conduse de ra- 
fiune; la fericire insă nu contribue mult. Bunurile morale 
sunt preferabile bunurilor materiale, plăcerilor sensuale și 
josnice, căci aceste din urmă cauzazü si dureri. Cel ce e 
dedat plăcerilor josnice se află în o mare robie, căci ele 
sunt niște adevărați tirani. Plăcerile intelectuale și morale 
însă sunt cele mat nobile si care contribuesc la fericirea 
omului. Cind cine-va are un spirit desvoltat, o inteligență 
superioară, are cel mai scump dar din lume; căci in el, 
universul (lumea) se oglindește mat bine decit ort unde si 
are in sine un izvor de pliceri maï mari decit toate cele- 
lalte; prin urmare el este cel mai fericit. El are nevoe 
numaï de timpul liber (otium), spre a se bueura de avu- 
{Ше sale interne, a le desvolta. Toate cele-lalte plăceri pro- 
vin din pofte si aceste cauzazä si dureri; căci chiar dacă 
ele ай fost satisfăcute, totuși aduc de raulte ori si decep- 
țiuni amare. Omul insi, care are facultățile intelectuale 





Cum putem găsi fericirea in viață 22? 


desvoltate, are pe lingă viața personală si o viață intelec- 
tualii, care pentru el e viața principală; cea personală e 
un mijloc pentru cea intelectuală. 

Pentru cei care sunt săraci la minte, care n-aü o viață 
intelectuală, timpul liber li este o greutate, si atunci el se 
dedai la plăceri, la lux, chiar la corupţie, pentru a scăpa 
de uritul, care îi chinueste. Precum vedem viaţa inte- 
lectuală scapă pe om de societăţile rele, de cheltuelile za- 
darnice, de perderi. Aristotel zice: că fericirea е timpul 
liber, bine infeles pentru сеї care ай spiritul desvoltat si 
cultivat. ч 

Nimeni nu poate fi fericit pe deplin, dacä nu e sà- 
nätos, prin urmare sănătatea pretueste mai mult decit toate 
bunurile materiale și decit poziţiile inalte, încit se poate 
spune, că un cerșitor sănătos e mai fericit decit un mi- 
lionar saü un monareh bolnav. 

; Cel care are un corp sänätos, un caracter linistit si 
vesel, o minte pătrunzătoare si rațională, o voință cumpá- 
tată și pe lingă toate acestea o conștiință curată, are bu- 
nuri care nu pot fi înlocuite nici prin avere, nică prin ran- 
guri înalte. Nimeni nu poate să-i ripească aceste bunuri 
şi cu dinsele rămine si atunci cînd se află singur, pe cînd 
averile si cele-lalte bunuri pot fi luate de alții. De aceia 
dar noi trebue să avem înainte de toate, grija de a ne 
păstra sănătatea si а ne desvolta facultățile sufletești, iar 
să nu ne îngrijim numai de a stringe averi; deși asta nu 
însamnă, ca să nu ne agonisim cele necesare pentru traiü. 
Nimeni nu poate trăi numai cu aerul! Totuşi oamenii in 
general se ingrijesc mai mult, са să facă averi, si ceea 
ce e superior acestor preocupări, сеї mai mulți nici nu 
sunt în starea să priceapă. Din această cauză, ei neavind 
plăceri intelectuale şi morale si fiind cuprinsi de urit, căci 
spiritul cere si fie ocupat cu ceva ca și corpul, еї inlo- 
cuesc plăcerile intelectuale prin cele sensuale si josnice, 
care li cer si timp si bani maï mulți; ba unii își risipesc 
chiar averile, аза că sărăcia intelectuală aduce după sine şi 
sărăcia materială, 

Prin urmare dacă voim să fim fericiţi, atunci trebue 
să nu avem pretenţii mari, în ce priveşte averile și ran- 
gurile. Noi trebue să ne mărginim, ca să ne satisfacem 
trebuintele neapărate ori cărui om, care sunt Arana şi бте 





258 "Th. I. Ioneseu. 


brăcămintea. Pentru satisfacerea lor însă, natura nu cere 
multe mijloace ci mult mai rástrinse, încît omul, cu hăr- 
nicie şi chibzuinţă le poate căpăta. Dar în timpul în care 
trăim, noi ne-am deprins a ne crea cerinfi zadarnice, căci 
nu ne conducem după rațiune, ci пе luim după mulțime 
și ast-felii ne creăm plăceri zadarnice, josnice, ba chiar 
nesänätoase. Asa de ex. ne-am deprins să credem că vom 
fi ma! sănătoși, cind vom ave multe feluri de bucate de- 
licioase la masă și ne facern o plăcere, ca bucatele să fie 
cit mai alese si mai scumpe; facem cheltueli mari spre a 
avea la masă un peste rar, sau păseri scumpe ca făsani, 
etc. Dar e mult mai higienic a mînca cit mai puţine fe- 
luri de bucate, desi simple, dar substanţiale si curat pre- 
parate. A căuta deci să ne punem plăcerea noastră în mul- 
fimea si scumpetea felurilor de bucate, este a căuta o plă- 
cere josnică. Tot așa este si cu îmbrăcămintea; nu ne tre- 
bue multe mijloace, spre a avea o imbrăcăminte bună, 
curată si acomodată timpului. Ne-am deprins însă, ca im- 
brăcămintea. să fie cit mai luxoasä, si ţinem са o mindrie 
a avea cit mai multe rinduri de haine, pe care să le schim- 
bám des. Uiläm, că scopul hainelor e a ne apăra de in- 
temperiile atmosferice, iar nu a ne impodobi, căci, cel 
care e urit din natură, tot urit va fi, ori cit de scumpe 
haine va imbräca, si apoi mult mat bine sede cui-va cu 
niște haine simple si curate, bine lucrate, decit cu haine 
încărcate cu fel de fel de nimicuri si fără пісі un gust 
estetic. Omul se simte nefericit, cînd doreşte multe lu- 
cruri, pe care nu tot-deauna le poate avea. Cel care va 
dori haine multe si scumpe si mincüri alese si variate, 
se va simţi nefericit. Cel care însă va avea destulă jude- 
cată pentru a-și zice : hainele preţioase și variate îmi sunt 
de prisos, şi mincări multe nu-mi trebue, căci, nici bine 
nu-mi fac, și nici nu-mi pun plăcerea în mîncare, de oare- 
ce asta este o plăcere josnică, un om cu o ast-feliii de ju- 
decată va fi prea fericit, si nu va invidia pe сеї cu hai- 
ne scumpe si cu mesele bogate. Cel care dorește să facă 
aver mari, va fi nefericit, căci dorința acesta agitindu-l 
continuu, nici odată nu o va putea satisface pe deplin, de 
oare-ce averile sunt ca ара din mare: cu cit o bei, cu 
atit iți este mai sete. Pentru satisfacerea trebuinfelor ne- 
aparate, am arătat, că nu е nevoie de multe mijloace, 





Cum putem găsi fericirea in viaţă 229 


deci averea modestă ne ajunge; pe aceasta trebue să ne 
silim să o avem, căci a nu ne îngriji deloc, spre a avea 
cu ce trăi, este a fi nesocotiți, a fi expuși a cersi de la 
ації, saü a fura. 

Prin urmare din cele spuse urmează, că nu trebue 
să credem, că vom găsi fericirea in bunurile materiale, în 
plăcerile senzuale, ci iu virtute, în plăcerile intelectuale și 
morale. Virtutea ne va scăpa de rele si în locul lor ne va 
oferi multe bunuri: avind o judecată dreaptă, noi ne vom 
aştepta la ori-ce întimplare si de aceia nu vom face nici 
un lucru forțați, căci știm că ori-ce lucru se poate in- 
timpla; vom sti atunci ce e bine si ce e ráü, vom fi li- 
berí in adevür, cáci am spus cá cea mai grea si mal 
erudá sclüvie e aceia a pasiunilor, a plăcerilor senzuale 
si a averilor, de care virtutea ne scapă; nu vom fi opriți 
de a face vr-un lucru, căci nof vom voi numai lucruri 
bune si care se pot realiza. Virtutea singură e deajuns 
spre a ne face fericiţi, căcă cel care şi-a adunat toate a- 
verile in el, ce trebuință mai poate avea ? 

Inţeleptul grec Bias, cind patria sa a lost cuprinsă 
de dușmani si cind toţi luaü ce puteaii, el fiind întrebat 
de ce nu iea si el ceva, a spus: toate ale mele le port cu 
mine (omnia mea mecum porto). Acela care n-a ajuns să 
poseadi deplin virtutea, care nu e deplin virtuos, dar își 
dă toate silintele ca să fie, meriti indulgență și tot-odată 
consideratia noastră, căci el s-a ridicat mai mult decit 
ації. Răutăcioşii însă atacă pe oamenii cet mai virtuogt: 
aü fost ast-feliii atacate geniile cele mai mari ale ome- 
nirei, atit in anticitate cit si în timpurile moderne. Li se 
spunea din partea răutăcioșilor, că vorbesc in un feliü si 
trăesc in alt-feliü. Dar acei oameni superiori spuneau nu- 
mai, cum trebue să trăiască omul infülept si ei nu eraü 
vinovați, dacii împrejurările îi împedecaii să trăiască toc- 
mai asa precum ei cugetaü. Eï se sileaü să atingă cit mai 
mult idealul de viaţă, pe care-l sustineaü si dacă nu pu- 
tea ajunge acel ideal, cauza егай împrejurări străine de 
el, Räutäciosit ай atacat si atacă ре omul înţelept care 
posedă avere si zic: pentru ce cutare se pretinde înțelept, 
om virtuos si totuși petrece avind avuţii mari? De ce, 
spune el că trebue despretuite averile si totuși el le are? 
De ce, spune că nu trebue să [inem mult la viaţă și to- 

6 





280 Th. І. Топевеп 


lusí el träeste ? De ce, spune el, că sănătatea spiritului e 
maï principali ca a corpului, si totuși el se ingrijeste de 
sănătatea corpului său, ba se ingrijeste atit de mult, încit 
ajunge ріпа la adinci bàtrinefe si incă plin de putere ? 

Dar înțeleptul, omul virtuos, nu spune că averea 
trebuie desprețuiti, ci că nu trebuie să căutăm să facem 
avere cu ori-ce pret: el spune, că nu trebue să fim in- 
tristaţi, dacă n-avem avere, si că e mai bine sărac și o- 
nest, decit avut si necinstit, vitios, lipsit de sentimente 
umane. Înțeleptul nu refuză darurile, pe care i le face 
soarta. Într-adevăr eui її va încredința soarta avutiile mal 
bine, decit aceluia care le va da înapoi, cind va fi nevoie, 
Гага să se plingă? Infeleptul nu iubește avuliile, dar le 
preferă sărăciei, căci el nu se crede nevrednic de darurile 
soartei. El primește averile în casă, iar nu în suflet ca 
oamenii de rind si nici nu le risipește in vint, ci le păs- 
trează pentru ca, cu ajutorul lor si poată exercita maï 
bine virtutea, să facă cit mai mult bine, celor care-l me- 
тїй. Avind avere, omul înțelept poate exercita mai multe 
virtuti, ca: dărnicia, mărinimia, cumpătarea etc. 

Dacă el va fi slab la trup, nu se va simţi nefericit, 
totuși ar prefera să fie mai voinic; el va suporta boala, 
totuși va prefera sănătatea si se va sili s-o capete: tot 
asemene va suferi sărăcia, dar va prefera аущійе, Căci 
sunt lucruri de care putem fi lipsiţi, fără să perdem cu 
totul binele; totuşi ele adaugă ceva la veselia noastră. 
Intre aceste lucruri sunt avutiile, care înveselese pe omul 
înţălept intocmai ca o zi bună, ca un loc unde iarna bate 
soarele. 

Fie cineva cit de intälept, totuși va trebui вй recu- 
noască, cá avuţiile nu trebuesc despretuite cu totul, Dar 
e mare deosebire între oamenii de rind, si între cel pe 
care-i putem numi infälepti: pentru oamenii de rind a- 
vutile sunt idealul lor, scopul оіеіеї lor, şi dacă le ar 
perde, s-ar crede si еї perduti. [nfeleptul insi consideră 
avuţiile ca ceva, care poate contribui la bunul traiü, dar 
nu sunt indispensabile pentru el, şi dacă le-ar perde, le-ar 
perde pe ele numai, nu și pe sine însuși. Pentru înţelept 
bogăţiile sunt ale lui, pentru oamenii de rind este cu to- 
tul contrar: ei sunt ai bogățiilor. ` 

Nu se poate dar interzice averea filosofilor, ei nu pot 





Cum putem güsi fericirea în viaţă 231 


fi condamnaţi la sărăcie. Infeleptul poate avea bogății, 
dar ele nu vor fi ripite de la nimeni, nu vor fi fost cis- 
tigate prin nedreptate, origina lor va fi tot aga de curată 
ca si sfirşitul lor; pentru aceste averi nimene nu va sus- 
pina, afară de răutăcioși. El va putea să le mărească 
chiar, căci nimene nu va putea zice, că se află în ele vre-un 
lucru din ale sale. Inteleptul nu se va mindri, nici nu 
se va rusina de averea dobinditi prin onestitate. Va putea 
chiar să se mindreascä, cînd va fi în stare ca, chemind 
pe toli cetăţeni in casa sa, să poată zice: să iea fiecare 
ce va cunoaşte că e al săi. Dacă nu s-ar găsi nimene, să 
poată reclama un lucru ca al sáü, atuncea fnfäleptul va 
fi pe drept bogat. El nu va primi așa dar în casa sa nici 
un ban pe nedrept, insi nu va refuza darurile soartei si 
fructul virtutei sale. Inteleptul nu va ascunde averile sale, 
căci asta o face un om cu sentimente josnice și mărginite, 
nici nu le va risipi, căci numai un nebun ar face asta. 
Putea-va el să zică, că аущійе sunt inutile, вай că nu 
ştie ce să facă cu ele? Desigur că nu. Precum un om 
care ar putea merge pe picioare, totuşi preferă să se suie 
în trăsură, mai cu samă cînd are de făcut un drum lung, 
tot aga si înțeleptul: dacă va fi posibil să fie avut cu 
dreptate si cu cinste, va fi. Ce va face înțeleptul cu avu- 
fille, oare le va dărui? Da, le va dărui; dar nu la toți, 
nici fără o alegere. El va dărui numai celor buni вай 
celora, pe care i-ar putea face buni prin darurile sale; 
va dărui celor care merită, celor vrednici, știind că trebue 
sà dea socoteală de darurile date ca si de cele primite. 
N-ar incuraja oare la lene, pe un om sănătos, care ar pu- 
tea munci si fi folositor societäfer, dacă el i-ar dărui bani 
si tot ce-i trebue pentru traiti, fără ca acela să muncească ? 
Inţăleptul va avea punga gata de ajutor, insă nu spartă, 
din care es multe daruri, dar nu cad. Cel care ureste însă 
virtutea si pe cel care o practică, face întocmul ca ani- 
malele de noapte, care fug de lumina zilei; cáci chiar 
primele raze ale soarelui le amefesc, si se ascund in vi- 
zuinele lor, unde nu pătrunde lumina. In zadar isi chi- 
nuesc limba lor injurind pe cei buni si căscînd gura să 
muşte, maï degrabă isi fring dinţii, decit iY уйа în car- 
nea celuis, pe care vor să-l muște. Omul tare de caracter 
nu va da atenţie la răutatea aceasta plină de venin, și nu 





232 Th. I. Ioneseu 


va fi împiedecat ca să urmeze virtutea. Cum nu se va 
aştepta omul virtuos să fie atacat de aceia, care n-aü cru- 
iat si nu сгща pe oamenii cei mai mari si care л-ай ni- 
mica sfint, decît stomacul lor? Pentru aceşti oameni ar fi. 
o plăcere, ca nimene să nu fie bun, căci virtutea altora 
este ca o desaprobare a vifilor lor. Ex fac comparaţie in- 
tre curăţenia celor virtuoșă și între murdăria lor, si nu se 
văd cît de mult pierd prin această comparaţie. Căci dacă 
cum zic еї, сеї ce caută virtutea sunt avari, stricafi, ce 
sunt ei, cărora le inspiră ură, chiar numele de virtute ? 
Ei sunt destul de spirituali, spre a insulta pe alţii, dar 
n-aü ochii atit de buni spre a vedea, in ce vespar de pa- 
limi se află ei. 

Omul virtuos merită stimă, chiar cînd n-a ajuns la 
perfeclie, căci desi nu face toL ce vorbeşte, totuşi ce face, 
el concepe cu mintea onesti. Silintele folositoare trebuesc 
liudate, chiar cind n-aü putut avea efect imediat. Cel 
care s-a suit pe un munte, ce e de vină, dacă n-a putut 
să se suie ріпа in virful lui? Oare n-a avut el intenția 
să se suje? Oare n-a folosit el din astă urcare, cäpätind 
aer, făcînd mișcare? Trebue să avem stimă pentru aceia, 
care incearcă lucruri mari, chiar dacă nu izbutesc. Oare 
Nansen, dacă n-a putut ajunge pînă la polul.nord, nu 
merită el consideraţie foarte multă? Oare n-a inavulit el 
ştiinţa prin descoperirile ce le-a făcut? Dacă nu vom a- 
vea idealuri, cum se va face progresul ? 

Din toate cele ce am spus rezultă dar că: putem găsi 
fericirea în viața noastră, cînd prin ajutorul ratiuneï, rì- 
dicindu-ne deasupra mulţimei, nu dorim lucruri pe care 
nu trebue să le dorim, nici nu ne temem de lucruri, de 
care nu trebue să ne temem. S-ar zice insă, că atuncea 
am sămăna cu pietrele, căci si ele n-aü nic dorință, nici 
frică ; dar nu ne putem asämäna cu ele, căci ele п-ай 
conștiință de fericirea lor. Se pot pune din contra aläturea 
cu pietrele, aceia care sunt nesim[itori la lucrurile nobile 
si morale, si care nu se deosebesc de animale; căci dacă 
animalele n-aü rațiune, еї ай o rațiune perversi si care 
e sorgintea răului. 

Acela va fi fericit, care va fi în stare să zică: „eu 
volü sta față de moarte cu acelaş curaj, cu care vorbesc 
de ea: îmi voiü face datoria, ori-cit de grea va fi ea; pe 





Cum putem gäsi fericirea in viatá 233 


avutii nu voiü pune mare preț, nu mă voiü întrista, cind 
nu le voiü avea, nici nu voiu fi mindru, cind le voiü a- 
vea. Cind soarta mi-ar lua avufiile, nu má voiii prea su- 
pära; та voiii îngriji totuşi ca să am cele necesare ; voit 
trăi asa, ca si cum аў sli, că m-am născut și pentru al- 
lii; ceea ce voiii avea nici nu voiù păstra numai pentru 
mine in mod egoist, nici nu voii împrăștia cu risipă; 
voiü crede, сі numai asupra acelor lucruri am dreptul de 
proprietate, pe cure le am cistigat cu meritul тей ; bine- 
facerile ce le voiü primi, nu le voiü aprecia nici dupá 
număr, nici după greutate ; nu voiü lucra pentru opinia 
lumei, ei pentru conştiinţa mea, ea imi va fi consilierul 
meü; ceea ce voiu face cînd voiü fi singur, voiü crede, 
că fac in fața poporului; pentru mine scopul măncărei si 
a büuturei va fi indestularea cerințelor naturale și nimica 
mai mult. Asa dar eu voit fi bun pentru ami leal cu 
duşmanii, voiii răspunde la rugăciunile oneste, уоїй sti că 
Dumnezeii este în jurul meii si deasupra mea, si că el e 
cenzorul faptelor mele. Cind Dumnezeü imi va cere să 
plec din viaţă, уоїй pleca putind să mărturisesc: cá am a- 
vut conştiinţa curată, cà am iubit binele, că n-am ripit 
libertatea nimüruia, bucurindu- mă de а mea“. 

Intr-un cuvint vom găsi fericirea in viață, cînd vom 
avea o judecată sănătoasă si limpede, o conștiință curată, 
o tărie de caracter ЖООШ cind ne vom face datoria, 
ştiind că prima datorie e acea cätr patrie. 





GH. GHIBANESCU 


INTREBUINTAREA PARTICIPIULUI PREZENT (gerundiul) 


О chestiune importantă in gramatica rominească e inlrebu- 
infarea participiului. prezent. 


1) Dinsul se iea în propoziţie ca determinare adverbială a 
predicatului : 


La dealul barbat 

Pe drumul sapat 

Merge häulind 

Merge chiuind 

Mihu copilas.... 

(V. Alexandri, „Mihu Copilul“), 
2) Se ien ca complimre atributivă a unui substantiv 

Am văzut pe tata întrind în casă. 
L-am auzit rdenind. 
Omul pătimind multe se intelepteste 


3) Formează predicatul unei propoziţiuni zisă de рагїсїрїй, 
în care găsim toate elementele unei propozitiuni. 


„Dar lipsit de floarea și cea maï mare parte а cavalerie; 


sale, mică rămăşiţă fiind stoarsă de obosală, ce oare putea face 
marele eroii al Moldovei ?* 


(Hajdeu „Ion Vodă cel Cumplit“). 
Aici „mica rămăşiţă find stoarsă de obosală“, e о propoziţie 





Intrebuinjarea participiului prezent (gerundiul) 935 


întreagă, căci subiectul e „mica rămășiță“, predicatul „fiind stoarsă“, 
„de obosală“ compliment nedrept (cauza). 

Toate propozitiunile partieipiale sunt faţă cu principala niște 
subordonate circumstantiale. 

4) Intră în alcătuirea modului presumpliv si oblic. 

Existenţa acestor două moduri. e de curind recunoscută. Gra- 
maticile de cursul secundar nu le recunosc, de cát in parte; far 
în gramaticile cursului primar ай fost introduse de cînd eu a- 
probarea cărţilor în 1894. 

In presumptie, participiul prezent se construeşte eu viitorul 
l de la verbul a fi, luat în forma populară, ar în oblic, part. рге. 
zent se construeste eu prezentul condiţionalului de la verbul a fi. 

oiü fi ag fi 
îi fi ai fi 
o fi ar fi 
om fi am fi 
iti fi ați fi 
or fi ar fi 

Exemple : Cumätrul acum o fi rîdicînd dealul din pădure ;— 
Nu întru, că o fi stînd la masă. — О fi dormind boerul, nu ştiu 
bine. 

Та toate exemplele aduse, se arată din partea vorbitorului o 
nesiguranţă, o îndoială asupra faptului, pe care il spune, îndoială 
provenită din neştiinţa lucrului. 

Cind zie: yeumătrul acum o fi ridicind dealul din pădure“, 
nu ştiu sigur dacă chiar ridică вай nu; bănuese însă după cu- 
nostinta ce am de timpul de cînd a plecat, de distanţa de aici 
pănă la dealul din pădure, că probabil sue dealul în momentul 
vorbei. Dar cu ochii mei nu-l věd, căci s-a putut întîmpla să se 
rupă un cuiii la căruţă вай alt-ceva, si cumătrul oră să fi suit dealul 
în momentul, cînd vorbesc, ori să nu fi ajuns încă la el. 


Pormele даг: 


o fi suind 
о fi маста 
о fi stind 
o fi dormind 
o fi avind 


spun, una prezentul în lucrare, dat supt formă de îndoială 
de presupunere dar, că fapta se petrece în momentul vorbiret ; 





236 Gh. Ghibăneseu 


alta că fapta bănuită e anterioară momentului vorbireï, deci 
trecută. 

"Tot asa cind zicem: егей că o fi sind la masă, vorbitorul 
dă ca nesigur obiectul credinței sale, sederea la masă, dar in- 
doiala o dă са a lui, nu ca provenind de la alții. 

Cind însă prezint o îndoială, o bănuială asupra unui fapt 
ca provenind de la altcineva, limba imi dă altă formă spre а 
exprima gindiren mea: „Lumea zice că moș Niculeea ar fi avînd 
bani, dar mie nu-mi vine să егей“. i 

„Sluga zice că boerit ar fi stind la masă, numai ca să mé 
ție afară“. 

Forma aceasta de mod se numeşte modul oblic. 

N-am greşi, dacă in loe de-a inmulfi numărul modurilor per- 
sonale cu două moduri nouă, am lua în gramatică aceste două 
forme si am zice că: 

Viitorul anterior [popular] construit eu participiul prezent 
[зай trecut] arată o bănuială, o îndoială dată de vorbitor, 

Conditionalul perfect construit eu part. prezent [вай trecut] 
arată o bănuială, o îndoială dată de айй. 

5) Această părere o indreptäfim eu alt fapt de limbă ce 
vine des in cronicari, si pe care limba de azi la perdut, adică 


că participiul prezent se construia și cu perfectul compus, for- 
mind un al doilea perfect anterior (mai mult ca perfectul), cu 
înţeles schimbat. 


Iată exemple culese din cronicari : 


„Doce pescarii l-ai dus la casa unui boiarin Unguresc, ca- 
rele ай fost avind prietesug mare eu Petru Vodă“. 
„Тага cînd a venit aice în ţară, la domnia lui Ilieș Vodă, 
numai de-abia s-a Jost cunoscînd nasul că-i tiat", 
„Gheorghe Stefan Vodă, cind era logofăt mare, ай fost ge- 
vind o dată in divan cu toiagul în gură“, 
(L. Neculce „О samă de cuvinte“) 
Intre 
ай fost ajungind si a fost ajuns 
ай fost avind si a lost avut 
ай fost cunoscind si а fost cunoscut 
ай fost sezind si a fost stat 


e deosebire și de formă gi de înțeles, 





Intrebuinţarea participiului prezent (gerundiul) 297 


Cind zicem : [i-am fost lăsat vorba ре Ion, numesc о actiu- 
ne anterioară altet lucrări trecute ; am putea zice îţi lăsasem vorbă 
pe Ion. 

Cind insä zicem : 

„гай fost ajungind un popă, nu numaï arăt că fapta e mal 
mult ca trecută, dar mi-o inchipuiü ca continuă si în curs de e- 
xecutare. 

Зай cind zicem : 

„carele ай fost avînd prietejug mare cu Petru Vodă“, arăt 
că fapta continuă și se repetă şi în momentul altei fapte, ante- 
rioare vorbei mele. 

Perfectul anterior compus, construit eu part. present arată 
o continuare de acţiune anterioară momentului sávárgirel altei 
acţiuni. Pare a avea multă înrudire cu imperfeetul, căci şi el a- 
Tată o acţiune anterioară momentului vorbireï, dar continui orf 
repetitä. S-ar putea numai un timp frequentativ. 

Azi limba nu maf cunoaşte această formă de timp. Cătă forță 
de stil nu dă ea frazeï ! Ce imagini vizuale puternice nu ne rede- 
steaptš еа nouă ! 

6) Participiul prezent se construeste si cu prezentul conjunc, 
tivului de la verbul a fi: să Aie; cain exemplul următor luat din 
Miron Costin. 

„Inţeles-am din boeri bătrăni cum să Ме rind Vasile Vodă 
în Suceava, atunci să-și despartă fata de Domnul вай "Ragivil". 
(Editura Soece pag. 47). 

Forma să hi vind, să hi dormind, să hi vrind, cte. arată 
tot o îndoială, o nesiguranţă in hotărirea de luat, gi pe cit ştim 
se nude chiar azi foarte des în graiul viü al poporului. Nu e dar 
o formă arhaică, ca а fost avind. 

In rezumat, am văzut că part. prezent întră în alcătuirea 
a 4 forme verbale 
a) Presumptivul| b) Oblicul | e) Frequentativ | d) Dubitativ 

(arhaic) (ea hotărire) 


oïu fi avind aş fi avind am fost avind | să fi (Ый) avind 
îl fi avind ai fi avind ат fost avind | să fi ta) avind 
o fi avind ar fi avind a fost avind lan fi (hie) avind 
om fi avind am fi avind | am fost avind | sá fi (him) avind 
itf fi avind aţi fi avind | aţă fost avind | să fi (hifi) avind 
or fi avind ar fi avind ай fost avind | să fi (hie) avind 


7 





D. CĂDERE 


Iniţiativa particulară în cultivarea poporului *), 


Onorat auditor, ` 


Vă mărturisese că simt o vie mulțumire, văzînd cu 
câtă bunăvoință v-aţi grăbit a contribui cu obolul р-у. 
la opera de binefacere. Multumirca mi-i îndoit de mare, 
știind ce slabă e iniţiativa particulară la noi în atare 
chestiuni. Cu aceasta nu voesca zice, că societatea e lip- 
sită de sentiraente caritabile, dar lipsese iniţiatorii; îndată 
ce aceştia apar, toți se grábese, să-i urmeze. Exemplul 
cel mai fericit îl am inainte-mi ! 


Si cu atit se simte ma! mult nevoea acestor inifi- ` 
atori, cu cît se stie, cá o ţară nu poate progresa numai 
prin elementele conducătoare; acelor ce guvernează nu 
le stă în putință, de a satisface toate trebuintele unui 
popor; еї nu snnt decît acei care unesc si îndrumează 
cătră calea progresului toți factorii, toate forțele pe care 
un popor le poate desfásura in desvoltarea sa. De aceea 


ж). Conferinţa ţinulă la serbarea de la Ștefănești pentru in- 
fiinţarea cantineï şcolare (1899). 





Inițiativa particulară in cultivarea poporului 239 


nouă tuturor, ni se impune datoria de a pune umărul 
si cu puteri unite să ajutăm la închegarea operei mă- 
refe a consolidărei neamului rominese, luminindu-l de- 
steptind si întărind în el conştiinţa naţională, şi să con- 
tribuim la îmbunătățirea stáreí lui materiale! 

Aceiaşi ţintă o urmărese conducătorii nostri, aga că 
rolul nostru e mult ușurat; căci ne vom mărgini numai 
a seconda pe aceştia în opera lor. Sunt atitea institnțiuni, 
pentru a căror bună stare si înflorire, Statul pune toate 
silintele; îngrijește de Biserică, menită să întărească cre- 
dinta oamenilor în Cel a Тоё Puternic; de Şcoală, me- 
nită să lumineze si să formeze caracterele copiilor nostri; 
apoi Armata, Administrația, Justiţia, menite să apere a- 
ушш, viaţa si cinstea cetățenilor; în sfirșit atitea alte insti- 
tuti. E de datoria noastră să învăţăm a iubi si respec- 
ta legile si instituţiile färeï, a ajuta de bună voe, ori de 
câte ort va cere trebuinta, pe reprezentanți! lor, in inde- 
plinirea grelei sarcini ce li se impune. Statul îngrijește 
asemenea de a ridica cît mai multe aşezăminte publice 
са: biserică, şcoli, spitale; apoi așezăminte menite să 
procure mulfämire minfei și sufletului, precum. biblio- 
tecă, teatre, statui, s. a. La toate acestea, пої trebue să 
contribuim bucuros eu prisosul avutului nostru, dacă 
mai avem un pie de dragoste pentru Tara noastră. Aș 
fi nedrept, să afirm, că în toate îmbunătățirile publice, 
inițiativa particulară s fost slabă la not. Insă, socot că 
voit avea deplină dreptate să afirm, că pentru lumina- 
rea semenilor nostri, rar găsim o mină de ajutor în- 
tinsă dezinteresat conducătorilor färeï, care încearcă sin- 
guri această grea sarcină. 

Căci dacă comparăm ceia ce s-a făcut Ja nol, cu 
activitatea pe acest teren în alte țări, apoi cu durere 
în suflet vom constata, că am rămas în urmă nu a sta- 
telor cu civilizație bütrinà si mar bogată са a noastră, 
dar în urma unor state mai sărace cu mult, cum e Da- 
nemarca, de pildă, Aproape în toate țările Europene, ac- 
tivitatea Statului pentru cultivarea maselor se intilneste 
la fie-care pas cu activitatea particulară, pornită tot în 
acest scop, Sunt țări, precum Anglia, Danemarca, Sue- 
do-Norvegia, unde n-ași putea mărturisi cu siguranță, 





240 D. Cádere 


care din aceste două curente ай contribuit mai mult la 
luminarea poporului. 

Biblioteci populare pline de cărți folositoare se gă- 
sese nu numa! prin oraşe, dar si prin sate; gcolile de 
adulți sunt numeroase gi destul de frequentate; confe- 
rinft instructive și predici pline de învățături morale se 
{їп destul de des, pînă în cele mai restrinse centre de 
activitate omenească ; chiar cursuri complecte universi- 
tare si foarte cercetate de doritorii de a cunoaşte tot ce 
mintea si simfirea omenească a produs mai inalt ca gin- 
dire, mai bogat ca formă, mai puternice ca sentiment. 

Protesori universitari, studenți, preoți, învățători, 
advocati, în sfirsit toți lucrătorii cu mintea, ca niște a- 
devärati apostoli, avînd inainte-le ca îndemn un ideal 
atit de frumos: „Luminavea şi inăltarea morală şi cultu- 
rală a semenilor tăi“, străbat cu hotärire neinfrintà sa- 
tele si orașele, si cu graiul cald si ademenitor propovă- 
duese în masele poporului, iubirea de aproapele, dra- 
gostea de muncă, ascultare de legile si autoritățile ță- 
теї, respect de bunul altuia, шарама. vifülor ce rui- 
neazä sănătatea si injosesc demnitatea de om; întăresc 
în еї credința strübuná si le deşteaptă dorul de a ceti 
si de a se cultiva. Eí sunt acei ce întăresc puterea de 
rezistență a naţiunilor; toți îl ascultă cu drag, si roa- 
dele cele bune ale stăruitoarei munci nu intirzie a se 
arăta, 

In Suedo-Norvegia, alcoolismul, ruinătoarea plagä, 
ce stăpînea tot atit de puternic populaţia ca si la пої, 
a ajuns a fi încetul cu încetul redus; nu va trece mult, 
si un popor întreg va fi mîntuit de o nenorocire sigu- 
ră. Acelaș exemplu îl avem în Bucovina, grație unei stă- 
ruitoare propagande din partea unor preoți de inimă. 
In Danemarca, numărul celor ce nu stiü carte, e abia 
11°, pe cînd la noi e de 88°; căci Danemarca аге 
biblioteci populare, şcoli de adulți, Universităţi popu- 
lare. Acelas lucru se observă in Anglia, Belgia, Germa- 
nia, Franţia, Statele-Unite, etc 

Si după o așa de fericită escursiune, intorcindu- 
mă, să vedem ce s-a făcut la noi pe acest cîmp larg de 
activitate pentru filantropi, trebue să mărturisim, că ne 
simțim vinovaţi de o neiertată gresalá pentru indiferența 





Inițiativa particulară în cultivarea poporului 241 
condamnabilă ce ne stápineste față de poporul romă- 
nese.—Unde ne sunt conferentiarit populari? unde ne 
sunt predicatorii? Avem no! biblioteci populare, orí scolt 
de adulți? Caci, e constatat prin o experiență indelun- 
gată, că pătura conducătoare, fie din munca intelectu- 
аја adesa desproportionatä cu puterile fizice, fie din di- 
ferite alte cauze, mai curînd вай mal tîrziŭ degenerează 
si mulți dintre urmaşii lor devin пеарії de a mai con- 
duce destinele unei țări. 

De aceea se simte nevoca, ca această pătură să fie 
necontenit improspätatä si întărită prin elemente de un 
fizic si intelect viguros, recrutate din masele poporului, 
prin o alegere naturală. Noi suntem datori, să favori- 
zăm această recrutare, oferind putinţa la cit mai mulți 
fit de-ar poporului, să se poată lumina, usurindu-le stră- 
baterea căilor lung! si întortochiate ale culturei; ast fel 
alegerea va fi mai norocoasă, cînd o facem din o masă 
maï mare. Si cum vroifi să se obtie elemente viguroase 
dacă vom lăsa ca ruina fizică și decăderea morală să 
se întindă ca paingenea cea rea, sub forma de alcoolism, 
mizerie şi atitea boli molipsitoare și omoritoare, în ma- 
sa poporului, în acest rezervor de regenerare a claselor 
dirigente? 

In sfîrşit, iată o idee, care pare că vine să aräte 
oamenilor de inimă, unul dintre mijloacele de а con- 
tribui la rădicarea poporului nevoeș; aceasta e fericita 
iniţiativă a Ministerului Cultelor si Instructiunet Publice, 
e ideea întemeerei de Cantine şcolare. A vorbi de nece- 
sitatea acestei instituții, ar fi să spunem oamenilor, că 
pentru a trăi, trebue să respire și să se nutrească! Nu 
e numai ușurarea soartel celor nevoieși, care stind de- 
parte de localul seoaler, aŭ de îndurat lipsa, asprimea 
gerului si nesiguranța drumurilor, bintuite iarna de lupi 
fioroși; nu e numa! asigurarea, că se vor obținea rezul- 
tate maï simfitoare în cultivarea elementelor sătești; dar 
e mai presus de toate încrederea ce vom sădi în sufle- 
le oamenilor față de reprezentanții culturei si mal ales 
la sate. Cu toată buna-voinfa îşi va da nevoesul, copi- 
lul la școală, cînd ştie că acolo se găseşte un pat de o- 
dihnă si făină, brînză, fasole, etc., o ingrijire omenească 
fără să-l coaste ceva. 





242 D. Cădere 


Ей, poate-s prea optimist, însă văd în această por- 
nire un început de activitate spornică, începutul unei 
ere de luptă pentru stîrpirea relelor de care sufere po- 
porul nostru. 

Tată, pentru ce nu găsesc destule cuvinte să mul- 
țămese publicului binevoitor, de-a ajuta cu obolul sáü o 
operă de caritate pornită din inițiativa unor oameni de 
inimă si buni romini, eum am găsit în comitetul local, 
care a organizat atit de minunat această serbare! Fiţi 
siguri, că fapta D-v. va avea un puternie răsunet în su- 
fletu] tuturor acelor ce-și iubese neamul si fara! 

Noi studenții ieşeni, după lăudabila iniţiativă ad-lut 
Rector A. D. Xenopol si cu pretiosul D-v. ajutor, am 
luat hotärirea să ne îndrumăm activitatea extra-universi- 
tară pe calea poporanismului și 'a naționalismului cel 
mai larg, si să oferim modestul nostru ajutor, acelor 
care luptă pentru cultivarea si ridicarea stârei morale si 
materiale a poporului. 

Si acum să petrecem cu toții, să petrecem cu îndoită 
mul(ámire: întăiii, că serbarea e minunat organizată, a- 
poi multámitr de gîndul că petrece cind chiar, putem con- 
tribui la usurarea nevoilor semenilor nostri. 





N. BOSNIEF PARASOHIVESCU 


IMPRESII 


I 
In cimitir 


'Treceam incet, oprindu-ne la fie-care mormint, să'ci- 
tim inscripţiile săpate pe cruci. 

In mijlocul naturei tăcute, eram pätrunst de respectul 
locaşului veciniciei, care se reflecta pe feţele noastre iu- 
tr-o tristeță adincă.—Nu vorbeam; ni se părea că vorba 
ar fi turburat somnul de veci al celor dus. Simfiam o 
lume de gindun, care asedia conștiința, ca să strübatà fioros 
de trist mintea ; să ne spună cum materia inertă se stin- 
ge in consumarea еї, si cum iluziile viefeï viitoare se in- 
grădesc în cele cinci scînduri care te acopăr. 

Citi viaţă stinsă, fără să fie putință de ase mai їп. 
toarce in raiul pämintesc ! 

Güsisem multe nume cunoscute ale unor oameni, pe 
care i-am văzut, i-am auzit si care acum impoporaii acest 
oras vecinic tăcut. $ 

Aci nu mai e durere ; ре noi însă ne doare. Invidia, 
ura, dispar inaintea legeï fatale, moartea. In groapa rece 
şi umedă, nu ne mai sbuciumă nimic ; fericirea visată in 
viaţă ai perdut-o, cu timpul care [i-a furat viața. Nici ra- 
zele soarelui nu te mai incälzese ; nică plutitoarea lună nu 





244 N. Bosnief Paraschivescu 


te mai farmecä ; totul e stins. — [n zadar stelele sclipesc, 
şi luna se furișează printre ramurí; nu-s nici ochi care 
să vadă, nici minte care să priceapă. Viaţa nu există de 
cit în nof și dispare cu noi. Cu toate astea sunt fericiți 
сеї ce nu știu si nu cunosc, că dincolo de astă lume nu 
maï e nimic. 

Cit eram de fericit, cînd copil ascultam povestea lu- 
mei viitoare ! Și credeam ! Ce nerozie | dar cu citi bucurie! 

Religia e salvatoarea sufletelor ; dar dacă nu o aï? In- 
cotro să-ți duci pașii tăi? Cine să-ţi dea siguranța pe ca- 
re ţi-a furat-o știința? Suntem prea încrezători, cînd so- 
“cotim că e mulfümitor lucru, să dăm sufletului formula 
rece și respingătoare a legeï natureï, evoluția . . . 
In fața unei cruci de piatră, se opri Gheorghe cu faţa 
palidă, cu ochit udafí de lacrimi si ingenunchié înaintea 
mormântului. 

Se uita atit de trist, că-mi părea că se stinge si el 
асі. Alăturea ascultam in adincă tăcere rugăciunea lui: 

„Те-аї dus tată si cu tine fericirea mea de veci; su- 
„fletul meü te chiamă să mal revii odată in viața! să 
„mă asculți, destăinuindu-ți suferinţele“. 

Se uita lung, par'că.ar fi așteptat ceva ! dar nici un 
respuns! Un plins inäbusit esi din pieptul lui, zbuciu- 
mat de durere.... După cite-va momente se ridicà in sus. 
Plecaräm, după се am luat cite o floare de pe mormint.... 


Soarele atuncea trimitea ultimele raze care іпгоѕеай. 
cerul. Privirile mele se pierdeaii de-alungul cimitivului, la 
crucile care se ridicaü, să privească palidele raze ale apu- 
sului ce se stingea. 

Departe doar într-un tufis, o buhă, cintäreata loca- 
şului sfint, turbura liniştea, anuntind oara odihncă. Ici... 
colea... cite o candelă licărea, pierzindu-și lumina, in lu- 
mina argintie a lunci care se ridicase—ea însăşi candelă 
uriășă — în vechiul cimitir, 





Impresii 


H 


Speranta 


Colo, în eternul nemárginit, plutește de veacuri, în calea 
nemurirei, o stea mai lucitoare, sclipind inlăcrămată, sub 
povara timpului care o mină. ` 

O privesc din odaia mea lücutá, їп fie-care sară, cind 
cerul e senin, si sub farmecul ei adorm adeseori. Odată 
jn vis mi s-a părut că ea s-a coborit din inalt, intrupindu-se, 
ca o marmură sculptată, in o copilă cu ochii mari care 
ardeaii în flacäri albastre, si cu un păr scăldat în razele 
de lună. 

Mé privea gales. 

—,„Eù sunt speranța, vino mai aproape, colea lingă 
„mine; te mingie sub farmecul priviret mele. Ей cirmuesc 
„lumea, de la cel din urmă muritor până la impărat. Și vai ! 
„dacă, un moment măcar, am lipsit cuiva. 

„Dacă soarta nemiloasă v-a dat ast-feliu de viaţă, ca sub 
„povara desiluziei să vë zdrobiţi sufletul, ей vé reculeg si 
„vă arăt un пой fel de a trái, pentru realizarea căruia 
„luptați. Care dintre vor nu s-a simțit fericit sub farme- 
„cul puterei mele ? Fără mine viața nu e nimic, de si pe 
„mine cine mé poate ajunge?“ 

— Să viu, da! gîndirea-mi te-aduce vecinic în minte, 
şi atunci parcă sunt altul care cuget; viaja mi se pare o 
poveste, iar viitorul o realitate. Ce fericit sunt, că pot trăi 
o clipă iarăşi, sub puterea farmecului téü! Cum aşi vrea, 
ca gindirei mele să-i dai mai mult razăm; să uit cu totul 
durerea vietei! Rupe-mi o floare din cununa care ifi în- 
coronează fruntea si dă mi-o. Cind véd seninul cerului al- 
bastru pe care il porți sub fruntea ta aurită, nu ași vroi să 
mé mai despart; dar trebue s-o fac cu toatea astea, căci 
tu ești nemuritoare si ей sunt muritor, 

Cînd m-am desteplat, în cuprinsul odăi era pustii, 

8 





246 N. Bosnie? Paraschivescu 


far privirile mele rätäceai in intunerec. Sficios mé uitam 
prin geam in depărtare, acolo de unde pornea raza tremu- 
rütoare a stelei care pătrundea continuu taina sufletului 
шей. Și o vedeam veghind ca o păzitoare asupra privi- 
rilor mele. Sperantš, stea! amindouă atit de frumoase, 
de încîntătoare! dar amindoué atit de departe si de inge- 
lătoare ! 





DARI DE SAMA 


CASTA DIVA, piesă in 4 acte, de Haralamb G. Leca. 


Nu e fárà nici un merit lucrarea dramatică a d-lur 
Leca. H vom schița subiectul prin urmare, ca cetitorul 
singur sà găsască cusururile. 

In două cuvinte: piesa arată o nenorocire urmată 
din înșălarea, intief dragoste. Si tocmai faptul că autorul 
cu ori-ce preţ, a vrut să ne aducă un ast-feliii de exem- 
plu, l-a făcut să nu ne dea o lucrare artistică mai de- 
săvîrșită ; cetitorul simte, din întreaga lucrare, teza ce și-a 
propus scriitorul dramatic. Dar să arătăm cuprinsul. 

Gina, о fată săracă si orfană, s-a logodit cu Dinu, 
un student în medicină, tînăr cu stare. Tinerii se iubesc 
cu pasiune, cum e gi de înțeles la vrista lor şi la în- 
tăia dragoste. 

Dinu cade însă în cursa întinsă de Lelia, o mătu- 
ҳа a Gineï, văduvă din principiu, gi tocmai cînd, infele- 
gînd prăpastia în care singur căzuse si de саге vroia 
să-și ferească logodnica, vroia acum să scape de Lelia si 
o mustra de imoralitatea ef, e surprins de Gina. De aci 
nenorocirea Gineí. Dar ce fel de nenorocire} Credeţi c-a 
inebunit, s-a omorît, ori altă ceva, care să ne facă să 
simțim o durere de compătimmire sufletească ? Nu; s-a cå- 





248 Dàrí de seamă 


sätorit, a devenit adulterá; se divorteazä; devine sáracá 
si nu poate cîştiga cu се trăi, nici chiar са amantă azi 
a unuia, mine a altuia, ci se face servitoare într-o fa- 
milie, unde Dinu о intilneste după opt ani. Dinu, care 
o mai iubește, îi propune a se căsători si a întemeia pe 
viitor o fericită familie ; Gina refuză, preferind a sta ca 
servitoare umilită, și piesa se încheie aci. 

Să desvoltăm acţiunea piesii act cu act pentru ca 
cetitorul să-și dea mai bine samă de cele ce spunem, 

La ridicarea cortinei în actul întăi, vedem pe tine- 
гії logoditt eintind „Casta-Diva“ la piano. Dinu trebuia 
să plece la București. E bine redată scena între Dinu si 
Gina. Tinerii se iubesc fără márgini, si la o așa dragoste 
gura nu poate spune vorbe multe; abea cite un cuvînt, 
două; inima si ochii spun totul. Dám rîndurile de mai 
jos, din care se va putea înţelege puterea dragostei, 


Dinu. A cut ești? 

Gina Ata. (Lipindu-gi-eapul de sinul lui Dinu). 

Dinu. О să-ţi fie dor de mine? 

Gina. - Nici n-ai plecat şi pling..... dar tie? 

Dinu. Te iubesc. 

Gina. Si n-ai să mă uiţi? 

Dinu. Poate murind, 

Gina. Si аї sá-mi serii? 

Dinu. In fie-care sară. 

Gina. Si are să-ți fie gindul numai la mine ? 

Dinu. Numai la tine. (О sărută). 

Tinerii sunt tulburatí in destăinuirile inimii, căci a- 
par în odae mosul, mătuşa, ete. Dinu si Gina se retrag 
într-un salonas, unde se văd convorbind tainic. Oara 
plecării trenului se apropiase. Plecaii din Galaţi la Bu- 
cureşti: Lelia, mătușa Gineï, cu fiul ei /йліей candidat 
la bacalaureat, si Dinu. Totul pregătit pentru plecarea 
la gara. Gina refuză a merge ріпа la gară. 


Dinu. Ce ai? Те doare capul mai гай, de nu poți merge? 
Gina. Asta n-ar fi nimic.... dar... simt că nu mrasí putea 
„ се am in 





Dări de samă 249 


In fine, datorită meșteșugulni autorului, actul intàr 
se ispráveste cît se poate de bine. Căci pe cînd toți pă- 
răsiseră odaia, fie pentru a merge la gară, fie pentru a 
zice ultimul adio la scara trăsurii, si numai Gina rámá- 
sese în casă, apare Dinu grăbit și fără veste: 


Dinu. Gina? (Pe soptite. Gina tresare). А mea ești? 

Gina. Eşti al шей. 

Dinu. Naat să mă uiţi ? 

Gina. Să nu mă uiţi. (Se sărută ві pleacă. Gina izbucnește 

in plins). 

Actul al doilea. Trei luni trecuse de la despästirea 
logodnicilor. In acest timp Lelia, care-și pusese gînd тай 
pe Dinu — si drept vorbind nu înțălegem de ce, căci 
ea era mătușa G/neí — invirteste lucrurile aşa fel, că 


Dinu ве mută în gazdă la dinsa în București. In casă 


la dînsa i-a fost lesne Leliei să prindă în mreje pe un 
tinár logodit numai, fie el chiar si un om bun cum e 
Dinu. 

Dinu își uită de cursuri, si în Iunie e respins de la 
examen, La începutul actuluï al doilea, vedem pe Dinu 
trist, posomorit, neputindu-l inveseli nimenea, nică chiar 
Gina. ` 

Gina. (Lângă Dinu.) Eşti supărat pe mine ? 

Dinu. Nu, dragă. 

Gina. Nu mă maï iubeşti ? 

Dinu. O 

Gina. Atunci de ce mă ocolești? Cind suntem cu toţii, te 

ч ascunzi intr-un colț si stai trist. Cind räminem sin- 

guri, nu-mi zici nici un cuvint, 

Dinu. (fără a respunde). Să cad ей la examenl.. . Ah!.... 

Gina. Şi-n loe вй te apropii de mine, să mă laşi să te min- 

gii, să-ţi ajut să uiti, — din zi in zi te depărtezi 
Co ai? 

. Nu ţi-am spus? 

. Dar înainte de examen, că nu-mi scrieai decit odată 
pe săptămini, ce aveai? 

. (Ineurcat, privind în jos.) Aveam de lucru... Invăţam. . 

. Nu te uita-n jos... Să te cred? 





250 Düri de samă 


Dinu. (nervos.) Dae-am început de pe acum să ne indoim 


unul de altul, » 

Gina si verile еї se pregătesc să meargă ріпа Ја Iz- 
vor; credea să meargă si Dinu, care se pregătea chiar a 
însoţi pe Gina. Dar vipera de Lelia îi sopteste: „să nu te 
duci“ şi Dinu, spre mirarea (ine), revine si respunde la 
rugămintele ei: 

Dinu, Vrei să mă împedeci de a lucra? Dacă vrei,.. 
bine.. In fine Gina împreună eu verile ei pleacă, Dinu 
тешїпе în cameră. După mai multe scene, petrecute în- 
tre alte personagit, si în care Dinu avusese prilejul să 
spue că pleacă la Paris, са să studieze acolo medecina, 
rămîne singur o clipă, în care își face reflecții asupra 
soartei sale. Sfirsitul monologului sună ast-feliu, de unde 
se vede caracterul lui Dinu. E 

Dinw МО g. Sa wi 21 О” ЛЛ E Mh БЕ 

2 . un vinovat între donă femei; disprefuin- 
du-se pe sino însuși, si ncindriznind nici să ceară 
ertare celei care-l iubeşte, nici să înfrunte pe cea 
criminală. 

Lelia apare pe neașteptate si începe: 

Lelia. Adevărat că pleci? 

Dinu, (Tresare si intoarce capul.) Credeam că...... 

Lelia, Са e Gina. Nu e aga? (nici un respuns.) Cine te-a 

hotárit să pleci? 

Dinu, Nimeni. 

Lelia, Atunci, ce te-a hotărit să pleci? 

Dinu. (După ce vede că nimene nu-i poate auzi.) Dum- 

neata ! Те urăsc. Е 
Lelia. De cind? Рїпй acum o săptiimini mă adoraf. 
Dinu, Pentru ей pini acum o săptămînă eram un nebun, 

pentru că eşti fâră inimă, pentru că te-aï folosit de 

nepriceperea mea,... af făcut din mine un minciunos... 

Lelia îl apucă în braţe şi-l sărută, cînd toemal a- 
pare Gina care rămîne ca lovită de trăsnet; se retrage 
fără a fi văzută, iar cortina cade. Nu pricepem cum în 
loc de a se trăda imediat prin vre-un fipet celor pe care 
i văzuse, ea are puterea de a se duce nesimțită. E de 
admis ? 





Däri de samă 951 


Actul al treilea are loc a doua zi dimineaţă. Gina, 
după cele ce văzuse, petrecuse toată noaptea in plins. 
Toți ai casei, a doua zi, erai. îngrijiţi si nelinistitt, căci 
nu ştia ce avea Gina. Nimenea nu bănuia de durerea 
care o mistuia. Toţi, cum era și firesc, întreabă pe Dinu, 
că poate el a supărat-o eu ceva; însă Dinu respunde 
Profirei. Zoescu : 

Dinu. Nimic. Nici n-am vorbit eu ea de eri. Am bătut de 
două orí în ușă: gi asară si odinioarä,—dar nu mi-a 
deschis, 

Profira. Та cearcă. Dacă nu-i mingiia-o tu; că noi... 

Apoi în scena ce urmează: 

Dinu. бїпо!.... De ce fugi de mine? De ce nu-mi vorbeşti ? 
s Се aï? Ce tiam făcut? 

Gina. M-ai omorit! Mà încredeam in tine, si tu mintai! 
"i-am ascultat cuvintele de dragoste, situ mintaí! Imi jurat sta- 
tornicie, si mintafl Aï răsădit în inima mea cel mai dulce şi in 
acelaş timp cel mai veninos simfimint : iubirea; m-ai îndemnat să 
fae din line sprijinul шей; m-ai lăsat să mă ridie pe aripele vi- 
surilor mele, pînă la cele mai frumoase înălțimi ale nădejdei în 
viitor, — de ce? Ca să mà perzi Nu știam ce e bănuiala: 
tu mi-ai arătat-o ! Nu eunosteam făţărnicia: în tine am văzut-o! 
Desgustul încă nu-l simtisem nici odată: il simt acum prin tine! 
M-ai izbit de cea dintăi deceptie a vietel, — şi cel ce provoacă 
prima deceptie, e criminal ! ` 

Dinu. Care ?...., De ce ?..... Cind?..... 

Gina. Care ?..... Minciuna ! De ce? Pentru că m-ai insšlat! 
Cind ? Eri l... Nu bünuiam nimie. Si am plecat; sj m-am intors 
fără gind ascuns; si v-am văzut...! Te-am văzut în braţele ei; 
am auzit-o zmulgindu-ti făgăduiala plecării; cinci minute întregi, 
am fost martoră la fericirea voastră, fericire stoareñ din dispera- 
rea mea. Siam rămas mută de groază! M-am închis în odaie, 
"Голій noaptea am plins;—iar durerea de erf, s-a prefăcut in ho- 
türirea de azi, 

Scena e bine condusă, plină de emotiune si sfir- 
geste, cînd apar Lelia si Profira. La întrebarea grăbită 
a acesteia „ce este ?*: Gina respunde linistit: 

Gina. Nimie, nimic, Nu te speria. Vorbeam cu amantul mă- 
tusii mele. a 





Dar de samá 


Cortina cade. Acest act al III-lea este cel mai bun 
al piesei, este foarte bine condus, plin de scene intere- 
sante; în el se vede talentul dramatic al autorului. 

Trecem la actul al patrulea, саге are loe, tot in Bu- 
euresti, după opt ani. Dinu plecase la Paris, sfirgise stu- 
diile si rămăsese doctor acolo, căci îi plăcea: „mai bine 
al optzecelea la Paris, decit al doilea în Bucureşti“. Se 
repezise acum în Bucureşti numa! ca să vindá averea 
lăsată de mamă-sa, cu gînd să plece înapoi imediat, A 
doua zi însă face o vizită lut Fănică Răducanu fiul Le- 
lieí, avocat si căsătorit. Minunat de bine lunecá convor- 
birea asupra personajului (ner, Evident, că cel intàiü 
lucru, de care poţi întreba pe un prietin, după o lipsă 
de opt ani, este dacă e însurat; si mai ales cînd Dinu 
îl vede pe Fănică căsătorit si cu copii, era natural са 
şi el să fie întrebat, Și încă un alt fapt împingea pe 
Pinică să întrebe. In adevăr: 


Fănică. Singur ai venit ? 
~ 


Dinu. Dar nu înțăleg de ce m-ai întrebat: „singur“? 
Iar Fănică apucindu-i degetul pe care văzuse ine- 


lul, în care timp Dinu se posomoräste, 


Fănică, Cum o cheamă ? E frumoasă ? De citi anf este? 

Dinu. Avea 20 anï. Era frumoasă. O chema.... Gina. 

Fănică. Inelul ei ? 

Dinu. De ce mi-atí adus aminte ?..... Mi-aţi dărămat într-un 
minut, ce am clădit in 8 ani. 


Veriga Gineï aduce după sine trezirea trecutului. 

Si trezirea se face cu o putere și mat mare, cînd Dinu 
află de soarta Gineí din gura lui Fânică si a soției a- 
cestuia, cînd adică află că a ajuns în serviciii la dingii, 
Чара o viață de destrábülare. Nu infülegem pentru ce 
Gina să ajungă servitoare toemat în casa fiului mátuset 
sale, Nu putea găsi aiurea? 

In Dinu se naşte dorința dea vedea pe Gina. Fiind 
sara, toţi al casei plecaseră fiind invitati aiurea. Gina, 
singură la piano cîntînd „Casta- Diva“; aude sunind clo- 
potelul si mai apoi față în față eu Dinu. 

Gina. Unde mă găseşti ? 





Däri de samă 


Dinu. Mă mulfumese că te-am găsit. 

Gina. Opt ani !..... 

Dinu. Nu m-ai uitat de tot? 

Gina. Cind ai sunat, mă gindeam la tine. Și cind їшї aduc 

aminte cum ne-am despărţit ! 

Dinu. Dar atunci ?..... De mult... după ce. 

Gina. După ce aï plecat? Am căzut, de unde mă înălțaseși, 
ca să întind mîna unui om, pe care nu numai că nu-l iubiam, 
dar mi-era oroare să-l privesc. M-am măritat !.... Ce n-am găsit în 
căsnicie, am cătat în adulter: de prisos! Am minţit, am înşălat: 
de prisos! Copilul pe care-l aşteptam ca o mingiere, ca un to- 
varäs, ca o scăpare, l-am născut: de prisos... Eram perdutà! 

Dinu. Apoi? 

Сіпа. M-a gonit—mal săracă decit mă luase si mal de plins 

decit sunt azi. . . . . 5 


Dinu. In sfirgit ? 
Gina. In sfirgit, într-o sară de iarnă, doborită de frig gi 
foame—după ce mă coborisem pină la ultima treaptă a vieţii ce- 


lei din urmă dintre femei — neavînd puterea să-mi zugrum zi- 
lele si să sfirgese, am venit si am bătut la uşa fiului aceleia, care 
îmi даве prima lovitură. Nici atunci nu m-a cruțat soarta l... 

Si mai departe urmează : 

Gina, Ei! Dac-aş fi fost crescută alt-fel, dac-ag fi ştiut de 
atunci ce este viaţa, — aş fiiertat. Si cine stie unde am fi azi... 

Dinu. Ascultă : m-ai izgonit, — m-am întors. Te credeam a 
altuia, — esti liberă, Vreai să scapi de aice ?.... Vreaí să mergi 
cu mine? 


Aice începe d-l. Leca а da deznodămîntul cu de- 
sävirgire nepotrivit, Ce aţi fi voit să facă Gina? Am fi 
dorit ori-ce, afară de refuzul propunerii lut Dinu. Ea re- 
fuză întăi, spunînd că nu i-ar putea fi decit ce a fost 
altora: amantă. Cînd Dinu îi spune că o vrea soție, si 
atunci refuză cu stüruin(á. Și nu ştiù 2ай de ar fi cu 
putință, față cu o propunere de felul celeia a lut Dinu 
să se dea respuns ca acesta: 


Gina. $i ей mai bine rămin aice umilită, caleată in picioare, 
decit să-ți iaŭ si ultima iluzie, pe care aï putea-o păstra despre 
p 





254 Dare de ваша 


mine. Vreaü, cind vei mai rosti vre-odată aceste două cuvinte 
„Casta-Diva“, să te gindesti la mine cu părere de răi. Iubirea 
nu-mi ingädue să-ţi бй prietină ; trecutul má impedică să-ţi fü 
soră ; cele ce (i-am spus îmi iaŭ dreptul să-ţi fiù soţie. 

Dinu însă îi repetă că „nu vrea să știe nimic de 
trecut, că o iubeşte, că e bucuros că acum a regăsit-o 
pentru са să realizeze fericirea visată ; Gina însă în fi- 
losofează, insistind în refuzul ei.neadmisibil. Doar nu- 
mai pentru că dorința autorului a fost să arăte nenoro- 
cirea, ca urmare a înșălărei primei dragoste. 

Пат aice frazeologia (ni, pentru a se vedea jus- 
tificarea finală — căci mai sus spusese că vrea ca Dinu 
să-și amintească cu părere de тай despre dinsa — a re- 
fuzului еї indárátnie. Dinu incheese cu „spre a realiza 
fericirea visată“. 

Gina. Fericirea n-o poți nică face, — dar încă reface. Si a 
poi, nu maï am putere să incep o viață nouă. Sufleteste vorbind 
am îmbătrinit. Am ajuns la acel somn final, din care nu mă maï 
pot destepta, In inima mea, 4n zadar cauţi simtimintele pe care 
le aprinseși odinioară ; le găsești arse, stinse, — (dar atunci de 
ce spusese lui Dinu la inceputul acestei întrevederi că se gindea 
tocmai la dinsul, si de ce cinta «Casta-Dira» ?) sin cenusa lor 
nu mai poți citi eit de viii fusese odată focul. Cu eit mă apro- 
рії de sfirsit, dacă mi-arune ochii înapoi să mal văd pe unde am 
trecut, — patimile, simfimintele, durerile, bucuriile, toate îmi apar 
mieșorate, aproape şterse, perdute-n zare. Mă cuprinde о nepä- 
sare fárü samün. $i nepăsarea е cea maï dulce mingiiere: e sim- 
fimintul саге ne adoarme fiinţa, pentru а ne ușura sfirgitul... 

Si s-a sfirşit, 

In fine Dinu infelegind cà nu e de chip de îndu- 
plecat, se pregăteşte să plece, zicindu-i: 

Dinu. Vra să zică, mà lași să plec | 

Gina. Du-te. 

Dinu. N-o să-ți fie dor de mine? 

Gina. Să nu-ţi fie dor de mine. 

Dinu, Si n-o să mă uiţi? 

Gina. Uită-mă. 

lar cortina cade încheind piesa, 





Däri de samă 255 


Am spus maï sus că din însăşi expunerea subiec- 
tului va esi critica. Ori cine vede ce silit e sfirsitul, ce 
simfiminte nefiresti cl dă pe față. Se vede că e un des- 
nodämint croit ad-hoe pentru o piesă ce nu-l are în sine. 

Cu toate aceste nu se poate tăgădui talentul drama- 
matic al d-lui Н. Leca, si piesa ori cît ar fi de nefiresti 
unele situatiunf, a interesat publicul, cea mat bună do- 
vadă cá are merite: 

Sfâtuim pe d. Leca ca să studieze mai bine subiec- 
tele și să nu uite principiul esenţial al artei dramatice 
că personajele si situafiunile din o piesă de si nu tre- 
buie numai decît să fie reale, se cere numai decît ca ele 
să fie verisimile, 


Valeriu Hulubeiu. 


A apărut în Révue Eneyelopédique No. din 24 


Martie 1900, următoarea dare: de Sant, asupra principi- 
ilor fundamentale ale istoriei, ediția franceză, а d-lui 
А, D. Xenopol. Darea de samă е însoțită 
de portretul autorului. 


Istoria e o ştiinţă. Cunoaşterea trecutului poate a se înte- 
meia pe principii care îi conferă un caracter științific. Aceste 
principii, 0-1 Xenopol îşi propune a le determina și a le pre- 
ciza in chipul acela, еа metodele întrebuințate pentru investiga- 
fiunea istorică, să fie provocate nu de instinct, dar de reflexiune 
asupra naturel intime a fenomenolor. 

S-a contestat caracterul ştiinţific al istorieï. Aceasta a pro- 
venit de acolo, că nu s-a ştiut вай nu s-a cunoscut distinctiunea 
capitali a faptelor coexistente si a faptelor succesive. Cele dintii 
sunt acele care se repetă în mod continuu, fără schimbări apre- 
ciabile, nici in ele insele nici în modul lor de producere. Fap- 
tele succesive din contra, desväluese pentru fie-care ordin parti- 
cular de fenomene, schimbări continue în cursul timpului, „Ele 
nu se asămănă nici odată in mod complect, si diferența care lọ 





956 Däri de samă 


distinge va fi în tot-deauna elementul lor caracteristic“, 

Istoria, care are de obiect aceste fenomene succesive, nu va 
fi o știință particulară ca fiziologia, care stabileşte legi indepen- 
dente de elementul timpului, dar ea va constitui un mod de con- 
cepţiune a lumei, modul succesiv, opus modului permanent. Propo- 
ziţiunile sale de si nu sunt universale, nu vor fi mal putin ştiinţi- 
fice, numai să fie probate. 

E deci o gregalá distrugătoare a căuta вй se aplice la 
istorie pur gi simplu principiile de investigatiune uzitate in știin- 
tele naturale. Diferenţa in obiect trebue să atragă după sine di- 
forenta în metodă, Istoria va cunoaşte mai bine faptele generale 
de cît faptele particulare ; aceasta provine de acolo, că cele din- 
tăi nu sunt de cit rezultatele celor de al doilea, și, „un rezul- 
tat poate fi constatat, măcar că nu se cunoaşte ceia ce la pro- 
dus“, Aceste fapte nu pot fi cunoscute de cit într-un mod indi- 
rect pentru că ele-s trecute; de aici (urmează) o dificultate care 
nu fintazä pentru cele-lalte stünti; dar aceste fapte fiind succe- 
sive, explicarea lor cauzal” superioară acelei a faptelor соехів- 
tente. Astfeliü, avantajele si inconvenientele ştiinţelor de ordine 
deosebite se compenseazä, si nu s-ar putea afirma superioritaten 
incontestabilă a unora asupra celor-lalte, căci ele ай aceeași ţintă: 
aflarea adevărului şi explicarea lui cáuzalá. 

Caracterul ştiinţific al istorief fiind ast-fel stabilit, DI. Xe- 
nopol caută principiile fundamentale, care îl servesc de bază. El 
le studiază în ordinea următoare : 

1. Factori! constanft aï istoriet sunt după D-sa mediul gi 
таза. Aceste influenţe a mediului sia rasei se combină, şi ele ne- 
fiind aceleaşi pentru fie-care popor, nu daŭ nici odată naştere unor 
verităţi universale, de unde vin greselele pretinselor legi natu- 
rale formulate de Buckle, Herder ete, 

2. Forțele istorice, care determină desvoltarea diferitelor gru- 
pări, din care se compune umanitatea: ele n-ar putea fi reduse 
la o singură вегїе de cauze. — „Viaţa e complicată; desvoltarea 
еї e încă şi maï mult; explicarea sa nu poate avea același ca- 
raeter", 

3. Materiatul istoriei, sunt faptele istorice, pe care Dl. Xe- 
nopol le definește „fapte sociale, adică faptele generale, зай în le- 





Dári de samă 257 


gătură cu cele generale, care pot fi inläntuite in succesiune şi care, 
prin urmare, trebuesc să aibă consequenți intelectuale“, 

4. Seriile istorice, rezultat al actiunet forţelor asupra mate- 
rialului istoriei. Opera se termină prin consideraţiuni interesante 
asupra metodei istorie]. Această chestiune a metodei, pretutindeni 
importantă, e aici încă si mai mult, căci e vorba de a reconstitui 
faptele, inainte de a incerca de a se discerne cauzele lor. Nick in- 
ductiunea, nici deduetiunea, care izbutese pentru faptele coexis- 
tente, nu pot fi intrebuintate în istorie. Această reuneşte in a- 
devér unele eu altele fapte individuale; înlânţuirea lor se face 
de asemenea intr'un mod individual; nu se produc de căt odată 
în cursul timpului. Operaţiunea intelectuală prin care istoricul va 
descoperi necunoscutul individual, prin mijlocul cunoscutului tot 
individual, va fi inferenja. Această inferen(á va putea fi: fie sui- 
toare, fie laterală, fie descendentă, după cum faptul căutat va fi 
anterior, simultan вай posterior faptului cunoscut. 

Analisa noastră sumară nu poate da ideea profunziunel ve- 
derilor filosofice, ştiinţei minufionse, eriticef subtile şi pătrunză- 
toare, pe care le dovedește opera D-lut Xenopol. S-ar dori totuşi 


maï puţină bogăţie, mai multă preciziune in plan, si claritate în 
expunere, Dar cartea de si une oră pare a te rätäci, tot-deauna te 
face să gindestr. 


ж а 
* 


| Domnul A. D. Xenopol a fost numit după propunerea co- 
+ misiunei administrative membru de onoare a Societäfer de arheo- 


logie din Bruxela. 


ж cs 
* 


Reproducem după revista Polybiblion următoarea apreciare 
asupra вогіегеї D-lui A. De Bertha privitoare la chestiunea ro- 
mănească din Transilvania : 

„Chestiunea maghiaro-rominească nu- maï putin învăluită 
în negură nici mat puţin iritantă decit chestiunea macedoneană, 
şi aspirafiunile contradictorii ale popoarelor rivale provoc, dintr-o 
parte şi din altă, publicarea de opere, în care sunt expuse 
pretenţiunile competitorilor. In această literatură a luat un loc 
important Istoria Rominilor, de рі Xenopol, a сйгеї o editiune 
franceză, scurtată în două volume, a apărut în librăria Leroux, 





258 Dari de samă 


sunt acum ciţi-va ani (Polybiblion t. LXXVI p. 517—518), Un- 
gurii opun lucrărilor D-lui Xenopol pe acele ale D-rulut Ianesó, 
cele mai considerabile prin materialul si prin întinderea cerce- 
tărilor; dar, eum o asemenea operă, e putin accesibilă mediei ceti- 
torilor, cum înţelegerea еї, spune D-l Bertha, presupune o mulți- 
me de noţiuni cu care Ungurii sunt familiarizați, dar care sunt 
putin înţelese in afară de ţara lor“, D-l. Bertha ne dă astă-zi, nu 
o traducere, dar un fel de prescurtare sintetică, adaptată cunog- 
tintelor mărginite ale publicului European. 

Cu toate silintele pe care le fac savanții pentru a compli- 
ca discufiunes, ca apare totuși indestul de clară. Tot Vestul Un- 
gariei e locuit de o populatiune románeascá, identică sub rapor- 
turile etnografice, limbistice si religioase, cu acea a regatului Ro- 
mâniei. Aceşti Romini, tratați са nişte parias de către Unguri, 
aspir a se reuni politiceste cu fraţii lor emancipaţi ; iar Ungurii 
găsesc tare deplasate aceste veleitaţi de independenţi. 

In fond, noi vedem roproducinidu-se acolo, sub o formă nouă, 
vechea chestiune a naționalităților: Ungurii aŭ fost indelung 


timp, oprimati de guvernämintul centralist din Viena, după ce 
ne-a înduioșat asupra soartei lor, ай cucerit autonomia; еї se fo. 
losese, abuzind chiar, şi întore eum le convine lor nefericita ma- 
șină constituţională austro-ungară, 


Rominii şi Slavii din Sud, ай fost puși, prin compromisul 
de la 1868, în aceiași situatiune față de Unguri, ca aceea pe саге 
о aveaü aceștia, mai înainte cu jumătate de secol, față de Ger- 
mani; Ungurii se arată acum tot aga de netoleran(l, tot aga de 
tiran, tot asa de exclusivisti ca altă dată Germanii; во spune 
chiar că-i întrec; si еї, care proclamaii atunci, că revolta e cel 
mal sfint drept al popoarelor oprimate, nu găsese destulă indig- 
nare, pentru a vesteji revendicările, modeste pentru moment, ale 
nefericitelor popoare, ale căror soartă s-a unit cu a lor printr-un 
capriciu а politicei. 

Aceasta-i teza pe саге D-1 Bertha caută să o sustie ; sub aparen- 
{ele exterioare ale unei opere de pură ştiinţă, nu se va găsi in 
realitate, decit sicane perfide si insinuaţiuni atingătoare, care п-ай 
nimic comun cu munca imparţială a istoriei. La suprafață se vede 
numai aparatul științific; în fond nui decit un pamflet, 





Däri de samă 259 
+ + 
* 

` Asupra aceleaşi cărţi in care chestiunea rominească este de- 
naturată într-un mod ingrozitor si care nu e decit țesătura de 
neadevăruri îmbrăcate într-o aparenţă de ştiinţă, D-l. A. D. Xe- 
nopol a făcut o comunicare la Academia, în care а dat pe faţă 
„toate uneltirile iutrebuinfate de autori pentru a scoate pe Un- 
gurl victime ві pe RominI agresori, în luptele naţionale de peste 
„munți. Comunicarea d-luf A. D. Xenopol a făcut cel mal bun e- 
„feet in Bucureşti. D-sa a tradus-o in franfuzeste si o va tipări.şi 
la Paris, spre a o împărţi la toate somitätile Europene, ce se vor 
întilni la expoziţie. Tot odată cerindu-i-se din partea Directorului 
revistei Germane „Deutsche Litteratur Zeitung“ din Berlin, o dare 
„de samă asupra єйг{еї D-lui Bertha, D-l. Xenopol s-a folosit de 
prilej, spre a trimete un extract din critica desalo revistel ger- 

mane *). ñ 
Era neaparat а se da pe faţă toate mijloacele nepermise 
„întrebuințate de autorul Ungur, spre a arunca pulbere in ochit 
publicului nespecialist. In numărul de vacanţie, Archiva va pu- 

blica comunicarea făcută la academie. 


.") Prelucrarea germană a si apărut în revista din Berlin No, 
„20 din 12 Maï a. с. Comunicarea făcută academiei va fi repro- 
dusă in Arhiva, fasciculul pe vaeantie. 





DOCUMENTE 


Ain dr Viata gi Domnia Mi AMesandr hul um 


de 


V. A. FORESCU 


Alexandru loan I. Cuza era fiul lut I. Cuza, romin din familiile 
vechi ale Moldovei. Cucoana Soltana, muma sa, era Greacă, năs- 
cută Cozadini; abia vorbea romineste. Făcind studiile în străinătate, 
el s-a întors, ві era unul din cei mai buni tineri din țară, si fra- 
tele săii Dimitrie era încă cu mult superior lui; ocupind posturi 
în magistratură in mai multe rînduri, cînd revolutiunea de la 1848 
începuse a se urzi, Cuza a fost unul din сеї care ай luat parte 
activă la ea. Intre tinerii revoluționari de la 1848, si intro acel 
ce s-nü găsit de cătră prinţul Dimitrie Sturdza si prinţul Grigo- 
rie Sturdza, în sara de 29 Martie 1848, la Alecu Mavrocordat la 
Сорой, se afla si Alexandru Cuza 1), 

Sub domnia lui Voda Grigorie Ghica, el a fost părealab 
(prefect) în mai multe rinduri la Galaţi; după retragerea luf Vodă 
Ghica, la anul 1856, a venit caimacan visternicul Todirifä Balş, 
(proprietarul moșiei Halăuceştii):; dar Cuza, n-a vrut să осире nick 


1) Lista de toţi acei tineri si bătrîni complicati în miare 
de Ја 1848, se găseşte la mine, remasă printre hirtiile lui A. Ba- 
șota, surgunit la moșia Șoldănești, 





Documente 261 


o funcţiune, căci era un mare partizan al unirei principatelor 

Moldova si Valahia. 

Y După sävirgirea din viaţă a lui Todirifä Balș, a venit cai- - 
macam, prinţul Emanoil Vogoride, ginerile lui N. Conachi, mare 

proprietar, bogatas, avind mai multe moşii, mai eu samă fru- 

moasa moșie Tigünestit de lingă Tecuci, 

Prietin cu enimaeanul Vogoride, Alexandru Cuza, s-a ho: 
lürit să între in armată, si, după cum se füceaü inaintárile pe a+ 
tuncă, nu trecu mult timp si Cuza ajunse colonel, vice hatman, 
uşa ей, pe cind a fost ales domn, el făcea parte din oștirea 
moldovenească. Alexandru Cuza avea mult duh, dar era şi riză- 
tor; afacerile serioase nu eraii pe placul lui; lucrul îi era urit, 
Era mare curtezan ; femeile frumoase il amefeaü, desi avea o 
femee frumoasă, bine crescută si de familie mare din ţară. 

La Galaţi avea casa părințască, si deosebit avea maï multe 
case la Dunărea, 

In una din zile, aflindu-mä la Galatz, ca să plec la Pesta 
cu vaporul Seceny, am auzit vorbindu-se, că Alex. Cuza într-o 
sară, lu lansquenet pierduse 8000 galbeni si că neavind bani ca 
să achite datoria, a doua zi, pentru acea sumă, a vindut, pe un 
preţ foarte jos, casa сеа mare de la port, unde astă-zi e bursa 
Galaţului, Peste vre-o eite-va zile însă, el a cîştigat si mai mult 
decit suma ce pierduse, şi atunci cumpărătorul casei a vrut s-o 
înapoească ; nu zise el, odată vindută, norocul e al d-tale, căci 
casa valorează mai mult decit ceea ce ai dat pe ea. Soţia lui era 
d-na Elena, născută Rossetti Solescu proprietarul moșiei Soleşti 
din ţinutul Vaslui; ea avea o soră Zoe, care s-a măritat cu aga 
Iordachi Lambrino, si dot frați Dimitrie si Todiriţă. 

Alex. Cuza mergea des la Banca, moşia lui Lambrino, o oară 
de Birlad; acolo adeseori se aduna multă lume ; căci pe atuncea, 
casa lui Iordaki Lambrino se chiema, la Birlad, casa lui Avram. 
La Banca, intilaea adeseori pe C. C. Catinca Fedeasea, ре C. C. 
Elena біса sa, poreclită de Сила, Vasilea, pe Scarlat Lambrino 
cu sofia sa Smaranda, născută Romalo, si pe Neculai Lambrino 
poreclit Soposolitu. 

Cuza era foarte sincer, era prietin cind arăta el prietesug ; 
dar si cine nu-i plăcea, se simţea indată, căci fajarnie nu era, 

10 





969 Documente 


Altfeliü era eu acei pentru care elavea simpatie, si alt-feliii pen- 
tru ceilalți. 


In timpul alegerilor generale la Divanul Adhoc, Cuza a. 
fost ales deputat la Galaţi cu mare majoritate ; căci din cauza 
cinstei lui, a caracterului săi frane si leal, a bunătăţei lui, era 
foarte iubit în ţinuturile Covurlui, Tecuci, Tutova si Расій, unde 
lumea îl cunoştea mai bine; înainte de a se convoca camera 
Moldovei, el s-a unit cu partidul national, respingind atit par- 
tidul fostului Domnitor Mihail Sturdza, cit si pe acel a fiului вйй 
Beizade Grigorie Sturdza ; convocindu-se divanul in mare majo- 
ritate, afară de 6 Deputaţi în care făcea parte si Episcopul de 
Roman, Hermeziu, s-a pronunțat pentru acele patru puncte : 

1. Unirea principatelor sub numele de Romănia. 

2. Autonomia țărilor. 

. Un domn străin din familiile domnitoare din Europa. 
4, Un guvern constitutional şi reprezentativ, 


Convenţia de la Paris, a hotărit, ca Moldova și Muntenia 
să poarte numele de Principatele-Unite; fie-care țară să alcagă 
domnul вай pe viaţă, fără însă ea fit lor să fie mostenitorit tro- 
nurilor; să fie o singură curte de casaţie, și 1а Focşani Comisi- 
unea Centrală care să pregătească legi pentru amindouă camerele, 


In virtutea acestei Convenţiuni, partidele în ţară aŭ început 
а sa pregăti pentru a avea pe tronul Moldovei, domnul ales de 
аша deputaţii partidului, Asa, partizanii lui Mihail Sturdza, in 
frunte eu Logofătul Stefan Catargiu, fost unul din сеї trei cai- 
macani după convenţie, si Hatmanul Todirag Bals si alții ай tri- 
mis la Paris pe Logofătul Petrachi Rosseti Bălănescu, intovärà- 
sit de Mihăiţă Mihalaki, ca să invite pe fostul domn Mihail Sturd- 
za să vie in ţară, să se pregătească pentru a fi ales; partizanii 
lui Beizade Grigorie Sturdza, în frunte cu vornicul Constantin 
Hurmuzaki, eu postelnicul Grigorie Balş, cu hatmanul Alecu As- 
lan, si alţii cáutaü a-i face majoritate în cameră, ca să poată fi 
ales domn; iar partidul naţional, în frunte eu Lascar Catargiu, 
Vasile Sturdza, Anastasie Panu, Vasile Alexandri, Costaki Ne- 
gri, Petraki Mavroieni, Manolachi Costachi Epureanu, угоеай să 
fie ales domn unul dintre ef, ori care ar căpăta majoritatea de- 
putaţilor, iar după angajamentul luat la vornicul Dimitrie Ralet, 





Documente 


la Cabinetul de Istorie Naturalà, minoritatea trebue вй se uneascä 
cu majoritatea, la vot. 

Aşa grupurile din camera Moldovei eraü împărţite în trei; 
Voda Sturdza avea 16 deputaţi hotăriţi pentru el, Beizadea Gri- 
gorie uvea iarăşi 16 deputati, iar partidul naţional avea foarte 
uniţi si decig 32 deputaţi, între care face parte si colonelul Cuza; 
ei jurase între ei, a nu se deslipi, si a nu (inea la unul din gru- 
purile cele două citate mai sus, 

Mihail Sturdza sosise în lagi, impreună eu Doamna Sma- 
randa, soția sa, fiica prințului Vogoride, şi furi găzduiţi la D-na 
Maria Roznovanu, născută Ghika, iar Beizade Grigorie sta în саза 
părintească, strada Lozonski, și acolo primea partizanii săi, care 
căutaii a zmulge voturi atit de acele din partidul tatălui вай cit 
şi din partidul naţional, 

Oamenii devotați lui Vodă Mihut Sturdza căutaii şi prin co- 
rupţie a aduna voturi pentru el; asa 6f кай incercat a atrage 
din partidul lui Beizade Grigorie pe doi deputaţi grigorinni, si 
dacă et ar fi dobindit numărul trebuitor de deputaţi, atunci acei 
corupți s-ar fi folosit. Iată o copie de pe o chitantä care un fra- 
io а unui deputat grigorian dăduse pentru suma de 1600 gal- 
bent се ise promisese: «1600, una mie şase sute galbeni am pri- 
mit în al шей depozit, pînă se va alege domn înălțimea sa Mi- 
hat Sturdza, stăpinitor {йгеї; atuncea sunt dator a da aceşti bani 
persoanelor cu care añ pus ramagag, d-lui aga Ioniță Botez ; 
iară dacă nu se va alege, sunt dator a-i înapoi, şi să primească 
41 aga patru sute galbeni de la acele persoane, si spre ştiinţă 
am dat această adeverinţă. 1858, Decembrie 30. 

Vüzénd însă deputaţii naţionali, ce voeaii a alege un domn 
dintre вї, iar nici cum pe Mihail Sturdza вай pe fiul зей, că nu 
ве ien o hotărire ; că amindoi, tatăl şi fiul, lucrează pentru a mări 
numărul deputaţilor, prin feluri de mijloace, s-aú hotărit a se a- 
duna la vornicul Dimitrie Ralet, саге sta în casele foaste a lui 
Costaki Greceanu Creţu, din strada Golia, unde este şi acum Ca- 
binetul de Istorie Naturală, şi unde în antret este un schelet a unui 
elefant mare. Pe atunci se vorbea în Iași, că de la Elefant are 
să iasi domnul, 





9264 Documente 


Cu cinci zile înainte de 5 Ianuarie, acci 32 se adunase iarăşi 
la Elefant ca să se înţeleagă între ei despre alegerea unui domn. 
Candidaţii la domnie eraii: Lascar Catargi, Costaki Negri, Pe- 
traki Mavroieni si Vasile Alexandri; despre colonelul Cuza nici 
nu era vorba; nimenea încă nu se gindea la candidatura lui. 

Unii deputati sprijineaü pe Catargiu, si eraü сеї mai mulţi 
la numér; alţii voiaü a avea pe Alexandri; Petrachi Mavroieni 
avea cinci amici care il propusese, iar Negri avea pentru el opt 
deputati, intre care eraü si Vasile Sturdza si Manolachi Kostaki 1). 

Laa 3-a zi, văzindu-se că nu se pot înţelege asupra persoanei 
ce trebueaü să aleagă, Vornicul Costaki Rolla, la ога 1 după 
miezul пор(еї, închiind usa cu cheia, a strigat cu glas puternic; 

„Nimene nu va egi de-aci, înainte de a ne hotări їп astă 
sară si а subscrie actul intre noi; in partidele opuse se lucrează, 
se fac sacrificiuri, se întrebuințează bani, se fac promisiuni, si пої 
aice nu ne putem incă intelege ; așa dar propun un balotagiü: 
candidaţii сеї mai cu puţine voturi, să se pue iu balotagiü cu a- 
cei ce ай adunat mai multe pănă ce vom avea o majoritate, şi 
minoritatea să se supue cu ori ce preţ majorităţei“. 

Propunerea lui Rolla, partizanul lui Alexandri, a fost pri- 
mită cu entuziasm; dar atunci numai, deputatul de Dorohoiii 
Panaite Casimir a propus pe colonelul Cuza, sprijinit de alți patru 
deputaţi din partea Moldovei de sus; propunerea la domnie a 
lui Colonel Cuza l-a surprins și ре el, si cum şedea cu fața la 
gura sobei, pe un jilf mare, sculindu-se la auzul numele luí, а zis: 
„Domnilor, aice este de lucrat serios ; candidatura mea nu poate 
fi agreată, căci ей sunt puţin cunoscut in {ага de sus“, 


Balotagiul a urmat: voturile lui Petrachi Mavroeni ай tre- 
cut la Negri; în urmă voturile lui Negri ай trecut la Alexandri ; 
ale lui Alexandri Ја Cuza, şi în urmă 14 voturi ale lui Catargiu 
ай trecut far 1а Cuza; căci Catargiu, înainte de a se pune în balo- 
tagiu candidatura lui, declarase că va vota cu toţi amicii luf 
pentru colonelul Cuza. 


La ora 3 actul se subscrisese de 31 deputaţi naţionali, că 


1. Pot enumăra numele deputaţilor sprijinitorii candida- 
tului lor. 





Documente 265 


la 5 Ianuarie vor vota pentru colonelul Cuza, са domn al (аге 
Moldovei. Mihail Kogalniceanu, fiind bolnav, nu luase, in acea 
sară, parte la consfătuirea deputaţilor, la acea memorabilă si pa- 
triotică întrunire, 

„Colonelul Cuza nici avea ca venit suma de 6000 de galbeni, 
ce se cerea de la un candidat la domnie, după convenţia din 
Paris; dar pentru ca să poată fi ales, îndată s-au făcut preteluirea 
averei, si suma de 6000 galbeni era alcătuită atit de pe venitul 

- mogief, cit şi al caselor din Galați. 

La oara 3'/, după ce s-a subseris actul de acei 31 de deputaţi 
presenti, ca alesul lor la 5 Ianuarie va fi colonelul Сила, Leon 
Ghika $i Ianeu Paladi s-aü dus la M. Kogălniceanu, l-aŭ trezit din 
somn, ca să-i врие cine va fi ales domn in Moldova : 

.. „Cucoane Mihalaki, nici prin minte nu are să-ţi treacă pen- 
tru eine в-ай hotărit deputati naţionali să voteze la 5 Ianuarie“. 

„Ori pentru cine iscălese, zice Kogălniceanu, afară de cit 
pentru Negri si Alexandri nu; căci nu voese ca (ara вй fie datä 
pe шапа lui Docan, să fie Do:an puternicul zilei; $i atunci 

. spuindu-i-se că colonelul Cuza a intrunit toate voturile ; «à Lascar 
Catargiu a renunțat la candidatura sa şi din contra a indemnat 
pe prietenii lui a vota pentru Cuza, imediat a subscris si el actul, 
si a găsit alegerea foarte nemeritä, foarte huni pentru ţară. 


Colonelul Cuza esind pe la oara pateu din noapte de la Elefant, 
s-a dus la soţia ва; care era găzduită la d-na Catinca Stoianovici, 
jar colonelul Cuza era la Hotel Hilaire, foasta casă din strada 
Mare a lui Jon Neculcea Mutul. 

Trezindu-o din somn o întreabă : 


„Eleno, nu at visat că ai să fii doamnă!“ şi atunci colo- 
nelul a povestit soţiei sale, tot co a urmat in acea noapte dela 1 
la З oare, în З Ianuarie, la Elefant. 

A doua zi 4 Ianuarie s-a ştiut in tot orașul și mai in toate 
oraşele principale, despre hotărirea acelor 32 deputaţi naţionali 
aga că partidele sturdziste pierduse cu totul nădejdea de a putea 
reuși. 

Nici într-un fel deputaţii grigoriani nu ай voit să treacă la 
Mihail Sturza, şi nici Mihail Sturza nu a cedat fiului вей acele 
16 voturi de care dispunea ; dacă acele două grupuri s-ar fi unit 





266 Documente 


s-ar fi putut са doi din deputaţii naţionali să treacă la Sturdza, 
вай pentru interes, вай pentru a ocupa posturi inalte. Norocul cel 
mare al partidului naţional a fost că grupurile sturdziste nu s-aü 
putut intelege, din cauză cá nici tatăl, nică fiul, nu voeai a ceda 
candidatura la domnie, 

In ziua de 5 Iauuarie, conform cu convenţia din Paris, de- 
putaţii s-aü adunat la Mitropolie, unde s-a făcut Te-deum; după 
săvirşirea rugăciunilor, deputaţii s-aü dus la cameră; strada de la 
Mitropolie pănă la palat era tixità de lume ; pe piața palatului 
era așezată oștirea Moldovei cità s-a putut aduna, că după alege- 
rea de domn, ea trebue să jure credința domnului ales. 

La oara 2 după amează-zi a inceput votarea, si numărul de 
32 deputaţi naţionali de la Elefant se suise la 48, căci dintre 
deputaţii mihailenf si grigorient ай dat votarile lor pentru co- 
lonelul Cuza. 

Atuncea Mihail Kogălniceanu a ţinut acel frumos discurs, 
care a stors lacrimi, în care a comparat pe Alexandru Cuza eu 
Alexandru Voevod cel Bun. 

După votare, Vodă Cuza a luat friile guvernului, şi oştire 
a jurat credinţă lui Alexandru Ion I, cel întâi domn ales în țară 
de câtră ţară. 

Măria sa a ţinut o frumoasă cuvintare ostireï, şi i-a spus ea fi- 
cind parte din ea, va avea o deosebită dragoste pentru osteanul romin. 

Puterile streine ай fost indată ingtiinfate, aseminea $i ca- 
mera deputaţilor din București ; nu trecu mult si Iaşul era plin 
de lume străină, din toate oraşele și orășelele din farà, ca вй vadă 
pe domnul ţărei. Bucuria era la culme, entusiasmul ега mare, si 
lumea se lua după Vodă, îndată ce il intilnia pe străzi. 

Indat& ce s-aii ştiut in București despre alegerea lui colonel 
Cuza ca domn in Moldova, fruntașilor deputaţi din Bucureşti le-a 
venit din пой ideea unirei, si deputaţii: Beizade Dimitrie Ghika, 
Vasile Boerescu, Alexandru Golescu, fraţii Stefan si Neculai Go- 
lescu, Scarlat Fălcoianu, Teodor Brăteanu, Dimitrie si Ion Brá- 
teanu, Costachi A. Roseti, s-aŭ pus în mișcare si ай început a 
lucra ca la 24 Ianuarie să aleagă si ei domn pe Vodă Cuza și 
combăteaii alegerea foştilor domni Barbu Ştirbei si Alex. Ghika. 
Atit in societate cit si în popor, ideea despre unirea Muntenilor 
cu Moldovenii luase așa avint, in cit pe străzi, prin cafenele, 





Documente 267 


= birtum, erisme, nu se vorbea decit de unire, de alegerea lui Vodă 
Cuza Moldoveanul şi en domn pentru tara Muntenească. 

Та ziua de 24 Ianuarie, cu mare majoritate, Vodă Cuza fu 
ales domn și în Bucureşti, și a treia zi deputaţii din partea ca- 
x шегої: Alexandru Florescu, C. A. Rosetti, Petru Oprean și încă 

„doi deputaţi ale căror nume le-am uitat, ай sosit în Iași, ca să 

x depue frinile guvernului în minile domnitorului lor. C. A. Rosetti 

_ а telegrafiat amicilor sti: „Le choix est excellent; le prince est 
sublime“, vorbind de Vodă Cuza. 

Cind telegrama din Bucureşti a anuntat'cá Vodă Cuza e ales 

$i în Muntenia, telegramă remisi lui Vodă Cuza de căpitanul 
Costaki Silion, adiotant, entuziasmul în Iași a fost ne mal văzut, 
nemai pomenit ; hora unirei se juca iarna - prin zapada, in fata 
hotelului Petru Bacalu, astii-zi Hotel Traian; din tonte tinutu- 
rile din Moldova si Valahia, din toate tirgurile mari şi mici, 
mii și mif de telegrame воѕеай ; urärile nu se mai curmaii intre 
„deputaţii moldoveni și munteni ; Mitropoliţii, Episcopii, Vlädicit 
„ fáceaü rugăciuni prin Biserici ca să mulțumească lui Dumnezeii, 
„că dorința lor, unirea Principatelor are să fie un fapt împlinit. 

Atuncea toţi separatiștii, in cap cu şeful lor postelnicul si 
cavaler Neculai Istrati ай văzut că cauza lor e pierdută; еї ай 
văzut în această îndoită alegere că unirea principatelor se va 
face ре urmă; mal ales că consulii francezi: Place in Iași și 
Béelard. in Bucureşti sustineaü cu multă căldură pe deputaţii u- 
nionisti, se presupunea acum că Napoleon III imparatul France- 
zilor, va sprijini cătră puteri definitiva unire a principatelor sub 
numele de Prineipatele-Unite. 

Secretarul comisiunei europene, ce a plecat la Constanti- 
nopole, са să comunice ambasadorilor dorinţa ţărilor că voese u- 
mire, era Mr. Le Sourd, si Istrati atuncea a zis: , Monsieur le Sourd 
va retourner aussi muet de Constantinople“: căci Istrati nädäj- 
duia ca ambasadorii Austriei şi Rusiei nu vor consimţi nici odată 

la îndoita alegere a lui Vodă Cuza. 

Vodă Cuza a format în Moldova un minister sub prese- 
dentia lui V. Sturza, iar la Bucureşti sub președinția lui I. G. 
Filipeseu. 

La începutul lui Februarie, Vodă Cuza, cu adiotanţii lui, Cole. 

. nel Kostachi Roseti, Colonel Iorgu Roznovanu, intoväräsit de Dimi* 





ра: а s t 


268 Documente 


trie A. Sturza, ca secretar intim al lui, Anastasie Panu, M. Kogäl- 
niceanu, N. Docan, N. Pisoski, Dr. Alecu Grecianu, Alecu Jora, 
Alex. Beldiman, Iorgu Philipescu, Iorgu Catargiu, С, Silion, V. 
Forescu, a plecat la Bucureşti si a ajuns la Băneasa pe la oara 
două, pe un timp de toată frumuseţă, cald si senin. 

De la poştă de la Seftica, sute de călăreţi intovüràgenü pe 
domnitor ; sute de trăsuri se găseaŭ la Băneasa si Sosea. 

La întiiul rond, ministri, biuroul camerei, si mulţi proprie- 
lari, funcționari, negustori, ete. așteptaii pe Măria sa; un cal de 
călărie cu sea frumoasă a luf Beizadea Scarlat Ghika, si o caretă 
mare cu patru cai егай pregătiţi. Măria sa coborindu-se din сирей, 
s-a suit în caretă, avind la stinga pe primul-ministru, iar dinainte 
pe prefectul judeţului si pe Dimitrie A. Sturdza secretarul; a 
plecat Ја pas spre Mitropolie, unde a depus jurămintul in faţa 
tuturor autorităţilor din Bucureşti, Toate străzile eraü impodo- 
bite cu flori, covoare ; mii de persoane släteaü prin balcoane si fe- 
resti са să vadă trecînd cortegiul princiar, să vază pe domnito- 
rul ţării care aducea cu el unirea principatelor. Cine n-a văzut 
in aceea zi Bucureştii, nu-și poate inchipui märeata primire ce 
s-a făcut lui Voda Cuza. Nu se poate compara entuziasmul din 
aceea zi cu lot ce s-a văzut de atunce în coace, La Iaşi se tri- 
mise lui Vodă Cuza și cite un oficier din toate regimentele, A- 
şa d-l colonel loan Ghica reprezinta statul major şi era adio- 
tantul luf Vodă; căpitanul Grigorie Borăneseu, infanteria ; locote- 
nentul Vladimir Ghica, lancierii, si sub-locotenentul Efrem Gher- 
mani, eadetif. 

Vodă Cuza a ajuns in Bucureşti cu o durere de müsea a- 
tit de violentă, incit nu putea vorbi; parcursul de la Băneasa la 
Mitropolie, timpul cit a durat Tedeumul şi rugăciunile, primirea 1а 
Palat a mitropolitului Nifon, a episcopilor, a vlädicilor, а mi- 
nistrilor, a deputaţilor, a fancţionarilor mari, a curților, tribuna- 
lelor i-a părut un an. Durerea” nu-i contenea, si numai pe la 7 
oare sara, s-a putut pune Vodă în pat, obosit de durere, obosit 
de drumul de 36 oare din lași la Bucureşti, obosit de ceremonia 
ce trebuia să i se facă ca domn. A doua zi, ne mai putind su- 
feri durerea, a adus un dentist ca să-i scoată acea măsea ; insi 
dentistul neavind noroe, а rupt, trăgind miiseaua, așa că durerea 
se adaose gi i-se umilă obrazul, 





Documente 269 


In acea zi Vodă trebuia să primească vizita foștilor cai- 
macami, Ioan Manu, I. Filipescu si Em. Băleanu; însă din cauza 
boaleï, a refuzat să primească ре toţi acel ce veniseră. 

Refuzul lui Voda Cuză, de a se duce la balul dat de d-na 
Catinca Vlădoeanu, numai în onoarea Máriei Sale, a indispus 
foarte mult boierimea bucureşteană si nemulțumiri se iscase acum 
in societate. „Cu durere a intrat în Bucureşti, ziceai unii, cu mai 
mare durere are să se ducă de unde a venit.“ 

Puţine persoane din boerimea bucureșteană, ай rămas ata- 
gate domnului; acele numai ce Vodă cunoştea din străinătate si 
din Iaşi. š 

Celui maï mare om de Stat din tară, lui Barbu Catargiu, 
Vodă Cuza nu i-a plăcut; el tot-dauna spunea, că nu a fost făcut 
să fie domn, căci îl lipsea si seriositatea şi nepärtinirea; prea iubea 
ре unii, prea ura pe alfif; numai cind Barbu Catargiu fu însăr- 
cinat de-a forma ministerul, numai atuncea a pus piciorul în palat. 

Barbu Catargiu voia să facă legeá pentru împroprietărirea 
locuitorilor ; legea era făcută și sigur era că marea majoritate а 
camerei o va vota, căci el era iubit de deputaţi, talentul lui ora- 
toric, francheta luf, caracterul lui cinstit, leal si serios intrase 
în inima marei majorităţi a camerei. 

Legea însă, cum era pregătită de Catargiu, nu plăcea lui 
Vodă Cuza, si nici vroea ea ea să treacă prin cameră. Vodă Cuza 
vroea să facă o lege, ca toată popularitatea să fie pentru el; de 
piedici, căuta feluri de pricini, întrebuința camarila lui са să facă 
ca Barbu Catargiu să se retragă din minister; dar avind o imensă 
majoritate, Catargiu nu părăsea puterea. 

Nici lui Vodă Cuza, nici liberalilor din camera nu plăcea 
legea lui Catargiu ; s-a zis atuncea că Barbu Catargiu a fost a- 
sasinat chiar de cătră prefectul de poliţie D. Bibescu, om devotat 
lui Cuza şi foarte intim prietin eu căpiteniile liberale, Se ştie că 
atit tronul eit si liberalii vroeaü cu orifte preţ să dispară acest 
mare barbat, care ajunsese a avea o mare influenţă atit în Va- 
lahia cit si în Moldova. Acest nepilduit orator, acest om drept, 
cinstit, capabil, intelig- t, nu plăcea celor ce aveai o ură inver- 
gunatá contra ui. 

Esind de la cameră, Barbu Catargiu alăturea cu şeful po- 
liţiei Neculai Bibescu, în o dross + eu poclitul rädicat, îndată ce а 

п 





270 Documente 


egit de sub clopornita Mitropoliei a fost impuşeat la ceafă cu un 
pistol eu doué teví; amindoué gloantele ай sfirmat osul spinšrel 
de la ceafă, aşa că moartea a fost instantanee. 

După trăsura lui Barbu Catargiu, vinea indatä trăsura vor- 
nicului Dimitrie Corne şi a vornicului Alecu Foreseu, care amindot 
se duceaü acasă la Catargiu, fiind poftiţi la masă ; acești doi de- 
putatí nu ай vazut pe nimene coborindu'se din trăsura lui Ca- 
targiu, nici nu ай văzut pe nimenea fugind in spre grădina Mi- 
tropolieï ; cercetări s-aü făcut îndată, însă ucigașul nu s-a putut 
afla si nici s-a aflat. Lumea spunea că ucigașul a fost însuși pre- 
fectul de politie. 

In tot Bucureştii imediat s-a vestit această mare nenorocire, 
nenorocire pentru familia lui, nenorocire pentru partidul conser- 
vator şi pentru ţară. 

Legea lui Catargiu cam ast-feliü alcătuită era: 

1) Locuitorii fără deosebire cu вай fără vite, trebue să aibă 
ešte două si jumătate fălci. 

2) Acel locuitori се voinü a avea 5 fălci de casă, puteaii 
să se invoiască eu proprietariul moșiei, plătindui, în timp de 
25 ani, ca şi acele două si jumătate fălci date de Stat. 

3) Locuitorii nu puteai pretinde din moşia boereascü decit 
a 4-а parte din ea, loc de arat, imag si fänat. I 

4) Locuitorii ce nu puteaii avea mal mult decit а 4-a parte 
din moșia boerenseü, puteaŭ cumpara si à se strămuta pe moșiile 
bisericeşti, însă nu si pe moșiile măniistireşti grecești, ca să nu 
se dee loc la procese. 

5) Preţurile de plată eraü impitite in trei categorii: pă- 
minturile de clasa I, de a doua 51 a treia; locuitorii de munte 
nu егай să plătească tot acel preţ са locuitorii din ţinuturile : 
Roman, Neamtz, Suceava, Bacău, Vaslui, ete, 

6) Preţurile păminturilor eraü fixate la 24 galbeni, Ја 16 
galb. si 8 galb. falcea, cogditiunt avantagioase loenitorilor după. 
localităţi si după poziţia lor. 

Lui Vodă Cuza, nici liberalilor, legea lui Catargiu nu le plăcea; 
nu voeaă ca această lege sii vie de la boeri si de la Barbu Catargiu. 

După moartea lui Catargiu, Mihail Kogălniceanu fu chiemat 
să fee presidentia ministerului, si el formase un minister ca el să 
fie totul, cei-l-alţi miniştrii să nu aibă nici un cuvint, niel o pre- 





Documente 271 


tenţie. Sub ministerul luf Kogălniceanu s-a făcut secularisarea a- 
verilor mănăstirești şi a acelor greceşti şi a acelor pämintesti, 
Sub ministerul lui s-aü impämintenit locuitorii; el a făcut lovitura 
de Stat 1а 2 Mai 1864. 


Toti funcţionarii, choar- acei din magistratură, care nu ай 
subscris actul de la 2 Mai, că bine s-a făcut lovitura de Stat, ай 
fost depürtatf, si din ziua de 2 Mat o formidală opoziţie s-a făcut ; 
toți vechii luf prieteni І-ай părăsit, chear din liberali в-ай unit 
cu boerit din Bucureşti, ca să evite palatul. Vodă Cuza nu re- 
mäsese decit cu favoriţii lui, cu cei се se foloseaü de sprijinul 
și favorurile domneşti. 


Nu trecu mult si camera dăduse un vot, вй nu se plătească 
de contribuabili dările cătră Stat; desi acea cameră se alesese 
după legea electorală făcută de Cuza, totuşi o mare majoritate nu 
era în favoarea guvernului; la senat regretatul Costaforu făcea 

_ о opoziţie crincenă, și chiar vrc-o căte-va amendamente, propuse 
de el la respunsul mesagiuluf trecură ; în cameră Vasilache Boe. 
reseu cu Tel, Dimitrie Brătianu, se luptaii; dar totuși nu putură 
răsturna pe Kogălniceanu. 


S-a intimplat ca vre-o cüfi-va mari proprietari neplătind dă- 
rile, ай fost sechestrați şi averea sechestrată văndută; la Vaslur 
un boer bătrân, Drägichi, s-a opus cu arme la punerea sechestrului 
gi acesta fu dat judecăţei. Tribunalul de Vaslui il condamná; dar 
viind la Curtea de apel, aparat de Panu, de C. Hurmuzachi, Di- 
mitru А. Sturdza, deveniți infocaţi opozanți ai lui Cuza, el a fost 
achitat cu majoritatea de patru contra 8 membri; сеї patru 
membri ай fost pe rînd înlocuiţi. 


In una din zile, vlădica Melhisedee, episcop de Buzeü се era 
foarte bun prieten cu Vodă Cuza mergind: să-l vadă, Vodă i 
întreabă, să-i spue drept ce se zice in ţară despre elsi guvernul 
luf, şi dacă opositia e mare si puternică. Apoi respunde vládica, 
dacă voesti Măriă (а să ştii tot adevărul, trebue să vi-l spun; așa 
е, nemulţumirile sunt mari, oposifia e mare si a inceput a se 
mişca, si guvernul Müriei tale e slab, nu poate să lupte cu ma- 
joritätile formate în cameră si senat. Asa e, respunse Măria ва, 
văd că şi mie nu-mi merge prea bine, căci ай început a slăbi. ..... 
nu se mai в. ca înainte, 





272 Documente 


Vlădica infuriindu-se a plecat îndată, jurănd că în veci să 
nu maï calce piciorul în palat, 

Vodă Cuza schimba foarte des ministerile s-aü văzut mi- 
nistere cari nu aü ţinut 6 вёр!ёшйпї, el căuta = epuizeze, să ni- 
miceasc* tot ce era cu influenţă în ţară, incepár à chiar a lovi în 
oameni сэ l-ati rădicat pe tronul Principatelor-! site, 5 

Voċá Cuza nu avea lux la palat, masa 10: nu era mal bună 
decit multe mese la case bune; echipagiile lui егай foarta simple ; 
avea pasiunea cailor de călărie, insă încăleca puţin, era гей călăreț; 
rare-orí mergea la teatru, şi numai la operă si cind era vre-o cin- 
täreafä care îi plăcea lui; el iubea femeile, cheltuea mult cu ele; 
a făcut economii, pănă ce a putut cumpara moșia Ruginoasa din 
ţinutul Sucevei de la elironomii Logăfătului Costachi Sturdza ; în- 
dată a făcut multe reparaţiuni la palat, a făcut multe atenanse, 
a făcut o grădină foarte frumoasă și toate clădirile trebuitoare 
gospodăriei. Doi oameni căpătară increderea lui; Fechter fostul 
grădinar la Cepleniţa luf Mihalachi Paseanu şi Paraschiv, fost 
vatav de ogradă, tot la Mihalachi Cantaeuzin Pageanu. 

Măria sa doamna Elena nu fusese in Bucureşti decit trei ani 
după alegerea de domn а soţului ef. Măria sa doamna sta în 
lagi, în casele d-nei Ecaterina N. Ghika Comăneşti si în fie-care 
Luni da foarte frumoase soarel: Măria sa doamna vara sta la 
Ruginoasa. Vodă însă pleca la Lai în străinătate spre a-și îndrepta 
sănătatea. 

Та anul 1863 Vodă Cuza și Măria doamna, prin tribu- 
nalul de Suceava ай adoptat doi büeti şi anume: Alexandru si 
Dimitrie, 

Pe cind ега la băile de la Ems, o încercare de revolutiuno 
s-a făcut în București, însă guvernul sub presedentia lui Necula! 
Creţulescu, fiind ministrul de răsboiii generalul Ion Florescu ай 
Inädusit uşor revoluţia, si revoluționarii, închiși în hanul lui Manuc, 
ай egit pe din dos, numai după două lovituri de tun în zidul 
hanului, 

Pe la 15 August, Voda Cuza se-ntoarce în ţară prin Galiţia; 
la 6 August 1865, orașul Fălticeni arzind in mare parte, căci 400 
locuinfi а“ fost prada focului, mif de oameni rămăsese fără adă- 
post, si mulți оугеї rămăsese cu totul săraci; Voda Cuza, ingtiin- 
fat încă la Lemberg despre acest mare incendii, intrase în ţară 





Documente 273 


a vrut să ocoleescă orașul, să nu vază pe acei nenorociţi locui- 
tori, şi aga prefectul sáü Nicu Cantacuzino, esind la Nimerceni, 
graniţa Moldovei si a Bucovinei, a dus pe Vodă prin drumuri 
laterale; dar populaţiunea oraşului aflind despre aceasta, o mul- 
(ime de locuitori frunta í оугеї si creştini, în frunte cu vornicul 
Alecu Forescu, cu aga A'wcu Botez şi cu vornicul Iorgu Razu ай 
ţinut calea lui Vodă, si la hanul de la Spătăreşti, pe unde tre- 
buia să treacă Vodă, cu toţi в-ай pus inainte, aga, că ajungind 
trăsura domnească acolo, a trebuit să se oprească, si făgăduind 
că guvernul va da un ajutor, scoase chiar din pungă 300 de galbeni, 
ca să fie împărţiţi de odată la acei lipsiţi cu totul. Pe lingă Vodă 
Cuza, era cumnatul süü Iordachi Lambrino gi maiorul Neculai 
Pisoschi, adiotantul вай, 

Din zi în zi opoziţia sporea; nici unul din fruntașii ţării nu 
mal уоїай a primi să facă parte din guvern, si cu chipul acesta 
ministeriile nu duraü decit foarte scurt timp. 

In iarna dela 1865 la 1866, se găseaii lipite afişe pe palatul 
domnesc: casă de inchiriet. Cind Vodă Cuza esia la plimbare, 
puţină lume îl saluta”; trecătorii nu se uitai spre el. La balu- 
rile co da, boierimea nu lua parte, ci numai nişte funcţionari și 
militari. 


__ Măria sa doamna sta în apartamentul din curte; puţine da- 
me din societate o vizita, desi era iubită, din cauza inimeï sale 
bună si milostivă. După stăruința Mariei sale, s-a făcut Institu- 
tul care poartă numele de Azilul Elena Doamna. 

Та toamna anului 1865, începuse a se complota pentru de- 
tronarea luf Vodă Cuza ; fruntașii ţărei, atit din Bucureşti, din 
Taşi cit si de prin provincii, егай juratí că vor lucra pentru res- 
turnarea luf. Nick-odată, dintre cei ce cunosteaü scopul nu vor- 
beaü trei față unul de altul, ci numai cite două persoane se în- 
telegenü. 

La Cernăuţi se tipärea un jurnal „Clopotul“: No. 1 a in- 
irat in ţară prin Mihăileni; No. 2 prin Fălticeni, adus de cătră 
un ovreii, Hausvater; No. 3 iarăşi s-a adus pe la graniţa Cornu- 
luncei ; No. 4 a fost prins la graniţa de la Burdujeni in parte, 
iar parte se trimese în București la adresa d-lui Iancu Canta- 
cuzin Pagcanu Zizin. 





274 Documente 


La 1 Ianuar, balul de la Curte nu a reușit. Afară de mili- 
tari eu damele lor si de funcţionari, nu a luat parte la bal mat 
nimene. S-a observat că nici negustorimea cea mare n-a fost, 

In sara de 6 Fevruarie, pe timpul unui alt bal Vodă Cuza 
era să fie luat din palat si dus la C. Ciocirlan, unde i-se pregătise 
șederea cit ar fi lăsat in ţară; însă neluindu-se toate măsurile, gi 
neizbutindu-se scopul, complotasif se vorbiră ca ridicarea să se 
facă în altă zi si cu orkce pret. 

S-a hotărit sara de 11 Fevruarie, chiar cu riscul vietet 
lor. Colonelul Haralamb, comandantul regimentului de artilerie 
a pregătit trupa sa; tunurile trebuiaü să treacă pe podul Mogo- 
şoaei pini in fata teatrului; roţile tunurilor eraü învălite pină 
şi copitele cailor erai infüsurate ca să nu se facă vuet pe cal- 
qarim; colonelul Mitică Crețulescu eu un ;regiment de infanterie 
trebuia să se găsească iarăşi în faţa teatrului; colonelul Cali- 
nescu cu regimentul lui, in strada Sf. Ionică gi in strada Aca- 
demief, iar majorul Dimitrie Lecca, comandantul vinătorilor, gi 
care era de pază în acea noapte la palat, dăduse ordin sentinele- 
lor si ofiţerilor de gardă să iese să treacă in palat pe ori cine se 
va prezinta. Negustorii aceï ce füceaü parte din complot егай de 
cu sară înştiințaţi, ca să fie pregătiți la ori-ce întimplare ; iar 
căpiteniile complotului se găseaŭ adunate la Beizade Топ Ghika, 
ginerile doamnei Profira Blaremberg, în odăile lui Neculai Blarem- 
berg, unul din сеї maï activi revoluționari. 

Un domn Orășanu, găsindu-se din întimplare in prävälia 
lui Staicoviei, cam vis-a-vis de palat, а auzit vorbindu-se despre 
rădicarea în noaptea aceea a lui Vodă Cuza; esind de acolo, el 
s-a dus drept la palat, ca să spue ceea co auzise ; їпвй Vodă Cuza 
era dus să facă partida sa de Wist la d-na M. O. 

Orăşanu merse acolo ; Vodă Cuza juca cărți cu numita doamnă 
şi eu d. Dimitrie Sakelaridis. Arătindu-i ce auzise, nu numal că 
nu a pus {ешеїй pe vorba lui, ci din contra l-a dat afară, ordo- 
nind să-i deie 10 napoléont. 

Pe la 12 oare noaptea, domnitorul s-a întors la Palat, şi 
îndată a chiemat pe generalul Zefcari si pe prefectul de poliţie 
Alecu Beldiman și le-a spus ceea ce venise si-f spue Orásanu, 

Amindoi aceşti oameni de credinţă ай plecat în inspecţie 





Documente ‚ 22% 


prin oraş, cel întăi ca comandant de piaţă, cel al doilea ca pre- 
fect de poliţie. 

Dupá o orá de alergare prin sträzile principale, amindoï 
в-ай întors la palat, asiguränd pe Miria sa că totul e in linişte, 
şi ca să doarme în pace, că tot ce i-a spus acel Orüsanu nu a fost 
decit minciuni. Amindof iaŭ respunderea asupra lor. 

La ora 2!/, tunurile începuse a intra pe Podul Ed 
pe la bariera Băneasa. Precum am zis roţile tunurilor eraü invä- 

- lite, copitele cailor aseminea, regimentele erai sosite. La ora tret 
d-nif căpitan Lipoeanu, căpitan Costescu si căpitan Pilat (astá-zY 
general de divizie) aŭ intrat in Palat, trecînd pe lăngă usa co. 
lonelului Pisoski ; suindu-se sus, ef ай intrat întăi în odaia unde 
dormea Neculai L.... Mergind la odaia de dormit a domnului, 
eï ай găsit usa închisă; dar, zăvoarile nefiind trase, ci lăsate des. 
chise de cătră Stefan, camardinerul lui Vodă, acei trei căpitani 
ай intrat în odae. 

5 Indatä s-a aprins un chibrit si Vodă Cuza a sărit din pat. 

— Poporul și armata voesce ca Măria ta să abdice, fiind ne- 
mulţumire mare în toată țară; iată si Gu de abdicare pe care 
Măria ta trebue să-l subserif. 

— Cine mal sunt din comandanții regimentelor, zise Vodă 
Cuza ? Colonelit Haralamb si Cretzuleseu sunt si ei amestecați ? 

; — Da, respunse căpitanul Pilat, si plecind spatele lui, Vodă 
Cuza a subscris actul de abdicare; nu la lăsat să-l subsserie pe 
masă, căci eraü două pistoale. 

După ce s-a îmbracat, coborindu-se pe scările din fața pa- 
latuluf, s-a suit in cupeaua luf Beizadea Ioan Ghika, și in loc de 
vezetiü era C. Ciocärlan, la care fu si dus Vodă Cuza. 

Vodă Cuza în cele de pe urmă avea puţină lume atașată luf. 
Värul вей Neculsi Docan, colonelul N. Pisoski si vre-o doi prie- 
tení din şcoală rămăsese numai pe lingă el. El mai avea pe Li- 
brecht care fusese adus in ţară de vornicul Iorgu Razujea servitor 

„al lui şi luat din Ostenda unde era oberkellner la Otel. Librecht, 
după се Razu l-a recomendat lui Vodă Cuza, а intrat maï întăi 
la telegraf în Galaţi; după un scurt timp, el a devenit acolo 
șeful poştei si al telegrafului. Nu trecu mult si Vodă Cuza il 
transferi in Bucureşti; acolo se insurâ cu d-çoara Malaxa, și puţin 
după aceea a fost numit director general al telegrafului si poştei 





276 Documente 


Sluga lui Razu, era acum om mare, intimul intimilor luf Vodă 
Cuza. In strada Dionisie, el a zidit un palat, a făcut o grădină 
admirabilă ; avea echipagiuri splendide ; colonel, adiotant dom- 
nese, după 5 ani de slujbă, el dispunea de-o avere însemnată, 
şi era un mister, cum acest individ, în așa scurtă vreme, a ajuns 
adiotant domnesc, a zidit un palat si avea bani la bănci. 

Casa luf Librecht astă-zi aparţine fostului mareșal al curţei 
regale, Iorgu Filipescu. 

După 10 zile de sedere la Ciocirlan, Vodă Cuza părăsise ţara 
ре la Braşov; el se opri mai întâi la Viena, unde cumpără o 
vilă la Dóbling; maf tárziü cumpără o altă vilă si la Florența 
in Italia, unde se asezà. Doamna Cuza a venit la Ruginoasa, 
unde sta iarna cu copiii. adoptați. 5 

Boala de astmă agravindu-se, Cuza а venit la Heidelberg, ca 
să se caute cu un profesor de acolo; el voea să moară la moșia 
sa Ruginoasa, lángá soţia sa, längä copiii luf, și să aibă pe lingă 
el puţinii prieteni ce 1 maf remüsese. 

Pentru aceasta ceruse si voe guvernului romăn de a se in- 
toarce în ţară; însă loan Brătianu i-a refusat cererea, trimeţind 


la Lemberg unde se găsea Vodă Cuza pe prefectul de Suceava 
Grigorie Cozadini, să-i врие, că în consiliul do miniştrii s-a hotärit 
а impiedeca intrarea lui în ţară. 


Atunci Vodă Cuza s-a întors la Heidelberg si nu trecu mult 
timp, că acolo s-a sávárgit din viaţă. 

Rămășițele luf aŭ fost aduse la Ruginoasa, unde îi s-aü 
fácut o îngropare cu mare pompă. Generalul Florescu era rin. 
duit din partea guvernului вй facă onorurile militare; un regi- 
ment de artilerie, unul de cavalerie, unul de infanterie ай fost la 
inmormintare, 


Preşedintelui Tribunalului de Suceava (Vasile A. Foreseu) 
s-a încredinţat testamentul lui Vodă Cuza, care testament după 
trei zile dela inmormintare в-а deschis in faţa Măriei sale doamnei 
$i а amicilor şi rudelor sale. Fiind copii minori, s-a înfiinţat un 
consiliu de familie, care ай luat toate dispoziţiile, conform cu 
voinţa Márie sale. 


Testamentul prevedea ca nici o rudă a luf, nici de pe soţie 
nici de pe el să nu facă parte în consiliul de “familie; iar exe” 





Documente 271 
cutorii testamentului erai Mitropolitul Calinic Micleseu şi Efrem 
Ghermani. 

Vodi Cuza a avut un secretar intim, Francezul Balligot 
el i-a fost recomendat de Iancu Alexandri, ag ntul trei la Paris. 

“Acest domn făcea corespondentele scerete ale lui Vodă Cuza, $i 
după moartea lui, Măria sa doamna i-a încredinţat lui educatiunea, 
creşterea şi învăţătura tinerilor Сила; el primea pentru aceasta, 
suma de 36 de mii de lef pe an. Unul din băeţi începuse a-şi 
pierde sănătatea ; el se simțea atacat, şi în una din zile în odaia 
tatalui вей de lingă salonul eel mare, el s-a împuşcat. Acesta era 
prinţul Dimitrie, al doileu fit. 

Prințul Alexandru, care un moment a crezut că are partid 
în ţară—fiind-că jurnalul «Adevărul», a reposatului A'ecu Bel- 
diman era contra dinastică Prințului Carol, si susținea candidatura 
sala domnie—s-a însurat, luind de sotie pe Princessa Maria Moruzi, 
fica luf Beizade Alecu Moruzi Pecheanu si a Print=ser Adela, 
născută Sturdza. 

Nu mult timp după căsătorie, Prinţul Alexandru suferind 
de inimă, în un voiaj ce а fâcut in Portugalia si în Ispania, s-a 
süvürgit din viaţă la Madrid, si prin testament a lasat toată a- 
veroa lui, Ruginoasa, Bárbogii şi Hocenif, soţiei sale; rémisifele 
lui fură aduse la Ruginoasa şi depuse în mormîntul lingă ale 
tatalut вей Vodă Cuza şi ale fratelui вей Prinţul Dimitrie. 

Doamna Cuza după pierderea fiilor eí adoptați, s-a retras 
maï întăi în Iași lângă fratele ef Dimitrie Roseti, si pe lingă 
nepotul ei colonelul Alexandru Lambrino, în urmă şi-a zidit o casă 
în oraşul Piatra, unde stă si astă-ză. 

Vodă Cuza trăgea bine cu pistolul. Intr-o zi, la Banca, 
егай intinse cămeși de pe o funie la uscat; Vodi Cuza la al 4-lea 
impuşeătură a parvenit să rupă cu plumbul funia, si toată lingeria 
a picat în noroi, căci plouase în acea zi. Vodă Cuza la Slănic a 
stricat o farfurioară cu plumbul de la un pistol de odae, farfu- 
тїолга ţinută de cătră d-şoara Lola Paladi; tot la Slănic, după 
al 3-lea impuşiătură, a spart o carte, asul de cupă. 





Documente 


3). Uric din 7026 (1518), Ghen, 28. 


Милхгетїю Homigo мы бтефдн аокводл. господара zeman Mor- 
Аавскои, SHAMENHTO чиним HCCHAV листом нашим BZCRA кто HA NEM 
EAÀpWT HAM чити єго оүсмишит. WARE пріидоша прад HAMM H прад 
MAMHAME молдавскими | воаре CASTA HAUT HH CT W pA. и CECTRA ЕГО 
тВдора METH станини H племеници Hy варвара H АН8ШКА 
CECTQMMHMEBE XE AI A A A. по My доврон воли. никим непонвздени 
мииприсихәвани и рлхд'лиса || прож CORON свои праєви W'THHNS WT сону 
npagaro SpHKAH испрвилїе yio мни имали WT AAA гоепздвАМЫ CTO- 
почившаго Gre DAHA goegogi едно село nanwk Mlepeaneyin MA 
Богдан na три части |! дасгалосд casa'k HAE Weropă H 
сестри ero Тодори една част село wr шерканери HA Borgan a Nae- 
MENMUN HX варвари AACTANOCĂ ЕН ЧАСТ CEAO ДрЕГАА ЧАСТ WT ШЕрБАНЕЏІН 
A пак ПАЕМЕНИЦИ || амешки дасталоса ен "третю част село WT IWER- 
камери. инә мы BMA' BIUH HX докрон волнои рахаКлеце. A лы TAKON- 
APE и WT MAC AAM H NOTBPZĄHAN ECMBI casei nawems Hucrops и 
сестри ero || ГБдорд н племеницал ny Варвари и ЯнБШКи TOE ВЫШЕПИ- 
САНЕ село nane Шерканеџи на Богдан како длест им WT нас Брик 
H ск асем доҳодом ма и ARTEM ну и ѕивматом нү и np Sur 
ny | и npdyiSpaTew Wy. M EACEMS род8 HX кто са HM MEREDET HANG- 
AM AMMKMSAA CÁ своими части мепорвшено никоме NA BRKI 
Я yoTaps roms ceas Hama ш'®рваниун na Borgank да ger || wr ovenx 
сторон по старом yoraps по кеда их fikra wangan. А HA TO ECT 
wkpa нашего господва вышепислинагә мы CTEPAIA вовкоди H tipa 
трів ҳудювленнаго мы Брата nerpa. и Bipa gomp Hamuy || к. п, near 
в. n. Петра дворник в. n. шандра в. M, негрила B. H. [kogma] п. 
п. BACKA B. п. ГринкКовИЧА H пана CTAMARS пракалавил, XOTHNCKATO 
|. п. касте и пана KONApM паркаллким немецекых. R, I. Петрика H 
пана Тоздера паркллави новоградском8. к. n. Леки  ApRSDE noprapk 
CSMABCKOEA. в, п. Храна || enarapk. в. n. Gpemia BHOTEpNHCA.E. N. Ulap- 
пе постелника, в. `D, CAKSIAA машинка, B- H. Страчи CTOMIHKS. в. 0. 
Maugwkuek комиса. H вра влах вомаровя || молдавских великих H 
MAMY,- (încheerea obișnuită) БЕМЕЛИ ЕСМИ НАШЕМВ B'RpHOMS кол - 
рин8 RSDAHS тотрвшдн8 логәфетВ писати H наше печат mHpHü kanri 
KCEMS. ACTE НАШЕМВ. 


Писал wanya 8 X8CWy- 
вмто 3ko meya, Ген ки ih. 





Documente 


Traducere 


Cu mila lut D-zeü Noi Stefan Voevod, Domn ţări! Moldovit, 
înştiinţare facem cu această carte a Domnie noastre tuturor cui 
vor căuta pe dinsa вай o vor auzi cetinduii-se; Iată ай venit 
inaintea noastră si înaintea boerilor noştri ai Moldovei, sluga 
noastră Nis/oru şi вога lui Tudora, copii Stant si rudele lor. Var- 
vara şi Алиса, nepoate de soră lui Scăşală, de bună voea lor, 
de nime siliţi, niet asuprifi şi ай împărțit intre sine a lor dreaptă 
ocină din a lor drept uric din privilegiile ce le-a avut de la bu- 
nul domniei mele sfint răposatul Stefan Voevod, un, sat anume 
Serbanestt pe Bogdana, din trei părți s-aü cuvenit slugif noastre 
lut Nistor şi surorii sale Tudoreï o parte de sat din Serbanestit 
de pe Bogdana, far rudei sale, Varvare i s-a cuvenit ca parte 
altă parte din sat din Serbünegti si in fine celeilalte. rude 

- Amugci! i ва cuvenit a treia parte din sat din Serbiünesti. 
Deci пої văzînd a lor de bună voe impärtalä, si пої asijderea 
şi dela nof iam dat gi iam întărit slugif monstre lui Nis- 
tor, si surorii sale Tudorei și rudelor sale Varvarei si Anugcáf 
acel de maf sus seris sat anume Serbáneglf pe Bogdana, ca să-l 
fie luf si de la пої uric si eu toate veniturile luf si copiilor lui 
şi nepoților luf şi strünepotilor lui si rástrünepotilor luí si la tot 
neamul lui ce i se va alege mai de aproape dar fie-care cu 
putea sa neruşuit nici o dănăoari in veci. Iar hotarul acelui sat 
anume Serbšnesti pe Bogdana să fie din toate părţile după ve- 
-chiul hotar pe unde din vechi ай umblat. Si la aceasta este cre- 
dina domniei noastre maf sus scrise Noi Stefan Voevod şi cre- 
dinfa prea iubitului nostru frate Petru şi credința boiarilor nostri 
er. p. Isac, er. p. Petru dvornie, er. p. Șandru, er. p. Negrilă, er. 
(Cozma) p. cr. р. Vasca, er. p. Grineovief si p. Talabä parcalabi 
de Hotin, er p. Coste sip. Condre parcalabi de Neamţ, cr. p. Pe- 
tricu si p. Toader parealabi de Novograd, cr. p. Luca Arbure 
portar Sucevei, er. p. Hrană spatar, er. p. Eremiia visternie, ег. 
p. Sarpe postelnic, ег. p. Saeuian paharnic, ег. p. Stărce stolnic, 
er. p. Catelean comis, si credința tuturor boerilor Moldovenești а 
mari si а mici... am poroncit credinciosului nostru boer jupän 





280 Documente 


Totruganu logofătul a scrie $i a atirna pecetea noastră la această 
carte a noasiră. 


A scris Oanță în Huşi la anul 7026 (1518) luna Ghenar 
28 zile. 


Obs. Pergamentul rupt, n-are nici şnur nici peecte: e lipit 
pe alt pergament pentru a se putea păstra. Ne-a fost încredințat 
de Par. I. Antonovici, profesor de religie in Bérlad, E al răzeșilor 
din Bogdana, cu a cărui istorie se ocupă Sf. sa. 


4). Uric din 7054. Магі. 23 (1546). 


+ Милостию Komigo ММ METPA БОЕБОДА l'OCIIQA2 fA. SEMAN Mor- 
AARCKON, DHAMENHTO чиним HECHA листом НАШИЛ КАСАМ КТО HAHEW 
Bagar man wrs Бслишит. wae npingowa npka нами jiu neka 
mumun АМолдавскыми RON pH. наши слуги C'TAHNSA H RpATHA 
ero NA SW H гаврил H сестра ng naka yer Lwna Toyi- 
CSA H БАЛОБАН HAM REAMKON 25АлОБОЮ | CA КЕМИКБЮ МАрТОрЇЕЮ, CA 
эуколнїмн HX MERÜMUH Мн pEKSYH АЖЕ ПрИЕНМЕ IO MMAM МГЕ MX 
lwn Tsnesa ga Ksnemnoe wr родите господвами Стефано ков- 
води MA HX село HA 'т8нЕ | amao виль кепил Wrst ny hys TŠHCOVAN 
OT MAPA SA три CTA SAATH TATAPCKHX, A TAA Hy DDHRHATE 
HZ SRHAA, KOAM. HXTODHA BCE СЕЛО, HNO МЫ кнн 
Wy великою жало | Бою CA BEMIKOK MAPTOPIEIO уо HAM MA торисали 
СА WKOMIHAMH HX мєҗїмшими. A MH TAKON H WP HAC кми ДАМИ H 
пәтвраундн CABPHM нашим Станчев H кратіла || єго AASWp8 H PABpHAS 
м сестри wy МАКИ Coe БИШЕИНСАНИОЕ село маиле Тенсеуін цо Ha 
Богдана, KAKO да ECT H WP иле Брик H CA BACEM доҳодом HX H yk- 
тем My Ó вивчмгом иу | н прЕвивчатол ny и праерКтом иу M 
BACEMS PONS My KTO СА ИМ HEREpET HAHSAHAQUM НЕПОрЕШЕННО НИКОЛИЕ 
HÀ вки, A yoTAp TOMS БИШЕрЕЧЕННӘМВ село паии || rStceon ДА 
ECT WT SCHX сторон по старом8 KOTAS по кеда HX B'RKA моидаи. 
A AUJIEMICA. MEHAHAST мии привилїн wr rere Gemedans BoE 
вода pEROMIM AAKS CT A || A TD np ЧИГДЕ дА ne HMAET... 
EANA. ХАКАН Прад НАШИМИ ПрїБИАЙАЛМ!. A MA TO ЕСТ BEPA НАШЕГО ГОС 
пода кышкпнсдином8В Петра RCEROAA и Е'Ерд пр'Ккаҳлювленных снови || 
господвлми Înitaa n Gere [ana n Косгантина и кра котар Wy: B. 





Documeule 281 


п. XSp8 дворника. в. n [ума] в. п. Борчи w nana GTEPZA праклала 
вове XOTHHCKMX. B'kpa nana || ysps M nana Мирона пр®кдллвоБЕ Heme- 
ICKY, в. п. Шандра M. n. TAMNA Пр®КАААБОВЕ HOBOTDAACKBIY, B. H. 
петр BApTHKOBHNA портар'Е CoNAECKATO, в. п. [| opia спатара, в. n. 
МОГИЛА BHCTEPHHK\, B. П Xpz&opa NOCTEAHHKA, B П. NETPAUIKA МАШННКА 
в n. H'krSAA romina, в. п. плаза || комис И B'bpa RACAX BOIAPOR 
Many Молдлескиу, ВЕЛИКИХ H МАЛИХ. A ПО НАШЕМ ЖИВОТА KTO RSAET 
ГоСПодАрА HAWEN SEMAH MOAAABCKOH, WT ARTEM HAWHY HAH WT НАШЕГО 
род || или ПАК RSA кого БОГА MZREPET ГОСПОДАрЕМ БИТИ НАШЕН ZEMNI 
MONAAGCKOH TOT RH имь НЕПОрВШИА НАШЕГО Aaania и TIT Rf/AZSAENIA. 
À AMIRH HAW. STEDAAHA H ВкрЕпил. SABRE || емы HM AAAH H потврддунди 
- EA о ECT ИМЬ DpAEAA W'THHHA. A HA ROMIEE кр®пәст и потврАж ДЕНЕ 
TOMS БАСЕМВ ВМШЕПИСАННОМ8, БЕЛБАН ЕСМЫ НАШЕМ Bios | nans 
MATIAS логофетЕ ПИСАТИ И НАШЕ ПЕЧАТ прик'Б сити KCEMS ЛИСТЕ 
НАШЕМ. Mira RODA DHCAA Š RACABH. 


BATO. EH. MCA март кг Anh. 


Traducere 


Cu mila lui Dumnezeü Noi Petru Voevod, Domn ţării Mol- 
dovel; înştiinţare facem cu această carte a norstrá tuturor cui 
vor căuta pe dinsa вай o vor auzi cetindu-se; iată că ай venit 
inaintea noastră şi înaintea boerilor noştri moldovenești, slugile 
noastre Stanchul și frații luf Lazăr și Garril, şi вога lor, copiii 
lut Jom Tunsul, şi ѕ-ай tinguit nouă cu mare jalobá, cu mare măr- 
turie de la megiesii lor de prin prejur, zicind cum că dresele si 
privelegiile, ce le-a avut tatal lor Ion Tunsul de cumpăratură de 
la părintele domniei mele, de la Stefan Voevod pe satul lor 
'l'unsegli, pe care l-a fost cumpărat tatăl lor de la Iga (?) eu 300 
zloți tătărăşti: dar că acele dires: le-a pierdut, cînd a ars tot satul, 
Deci noi văzind a lor mare jalobă eu mare mărturie, că ni-a măr- 
turisit nouă cu megiesif lor de prin prejur, si nof aşijderea de la 
noi, le-am dat si le-am întărit slugilor noastre lui Stancrul si fra- 
(йог săi Lazër şi Gavril şi surorii lor Ilca acel de mai sus seris 
sat Tunsestit ce-s pe Bogdanr, са să-i fie şi de la noi uric si cu 
toate veniturile, lor si copiilor lor si nepoților lor si stránepotilor 
lor si rästränepotilor lor si la tot neamul lor, care li se va alege 





Documente 


mai de aproape neruguit nici odinioară in veci. Iar hotarul acelui 
sat de mai sus scris anume Tunsesti să fie dinspre toate pártile 
după vechiul hotar, pe unde din veci a umblat, Jar dacă s-ar айа 
niscai-ra direase de Та acel Stefan Vorvod, poreclit Lăcustă, acele 
direase să nu aibă nicl-odată vre о lege înaintea privilegiilor noa tre, 
Si la aceasta este credința Гошпіеї noastre mal sus scrise Petru 
Voevod si credința prea iubiţilor fil af Domnici mele ling şi 
Stefan si Constantin si eredința boerilor nostri er. p. Huru vor- 
nie, er. p. Hamza, cr. p. Borcea şi p. Sturzea parcalubi de Hotin, 
cr. p. Huru si p. Miron, parealabi de Neamţ, cr. p. Sandru și p. 
"апра parcalabt de Novograd (Roman), er. p. Varticovici portar 
de Suceava, er. p. Iuriia Spatar, er. p. Moghila Visternir, cr. p. 
Hrübor postelnie, er. p. Petraşco ceagnie, ег. p. Neagul stolnic» 
er. p. Plaxa comis, si credinţa tuturor boerilor noştri Moldovenești 
a mari și a mici. Iar după viața noastră, cine va fi Domn țării 
noastre a Moldovei, din copiii nostri вай din neamul nostru, вай 
pe ori-câre l-ar alege D-zeü să fie in (ara noastră a Moldovei, 
acela nici într-un fel să nu strice dania şi întăritura noastră ce 
le-am întărit şi împuterit, pentru că пої le-am dat și le-am întărit 
ca să le fie lor dreaptă ocină. Таг spre mai mare tărie si impute” 
rire a celor serise mai sus, am poroncit credinciosului nostru Ъоег 
pan Matriaş logofét să serie şi pecetea noastra s-o айгпе la a 
ceastă carte. a noastră, 


Mihailă Borza а seris. In Vaslui la anul 7054 luna Mart! 
23 zile. 


Obs. Pecetea e ruptă, se păstrează numai şnurul de ma- 
tasă fraise. Pergamentul e lung de 0:34, Serierea e ștearsă pe 
alocurea pergamentul ros aga că abia s-a putut întregi, prin ге” 
petarea stilulului oficial. Comunicat de Рг. I. Antonovici. 

Cuvinte Toyucss, cram, "Sce, /ZIAKECTA, млрторисллн, 

Frasa „lar dacă s-ar айа niscai-va privilegii de la acel Stefan 
Voevod, poreclit Laeusta* arată răutate si vrájmàgie politică între 
Petru Rares si Lăcustă Vodă. 

Gh. Ghibănescu 





Notite 


NOTITE 


O amintire din viaţa lux Eminescu 


Ştim eu toţii, că la anul 1884 Octombrie în 21, se impli- 
niri 100 de ani de la moartea marelui erou si martir Horia, care 
в-а perdut viaţa într-un mod aga de tragic, pentru cauza romă- 
nilor din Transilvania. 

Acea zi a fost sărbătorită peste tot locul, unde a bătut o 
inimă de romăn, La пої în Iași a avut loc în salonul hotelului 
Traian, un banchet ец 150 de tacimuri, la саге ай luat parte mai 
“mulţi cetățeni de aieí, precum și mai toți Romănii transilvăneni, 
саге se айай pe atunci in lagi, între care eram si ей. Toata lu- 

. mea care a luat parte la acel banchet a primit căte o cocardă cu 
ire-eolorul romăn, in mijlocul căreia erai tipărite pe un buton 
alb C. L. H., ceea ce însemnează „Centenarul lui Horia“, iar im- 
prejurul acestor iniţiale era tipărită următoarea legenda: , „21 
Octombre 1784-1884 — Iaşi“. 

Eraŭ ceasurile opt, cind ne-am aşezat eu toţii la masă. După 
ce ne-am pus stomahul in regu'ă si după ce gustarüm din necta- 
rurile podgorilor noastre, se incepurä toasturile la rind, fie-care 
după eum era inseris. 

F Cu acea ocasiune am cunoscut ре dl. А. А. Bădărău, care 
- ridicase un toastin sănătatea Romănilor din Transilvania, si care 
toast se termina cam ast-fel: „Веай in sănătatea romänilor din 
"Transilvania, ale căror dorinţi încă nu sunt realizate“, cuvintare 
caro fu acoperită eu aplauze frenetice. Am întrebat pe dl. pro- 
fesor Rom. Ionașcu, pe atunci stadent in litere, că cine este acest 
domn, care a vorbit: acum, el mi-a răspuns: Asta-i Al. Зайагїп, 
care acum a venit de la Paris, unde a studiat dreptul. Venindu-mi 
si mie rindul, am cîntat următorul cintec: 

Vribiuţă de pe deal 

Ziboară de grab’ în Ardeal 

fi viind apoi ne spune 

ri vești rele oră veşti bune 

Si ne spune de mai sunt 

Frați de aí noştri pe acel pămînt, cte. 

După ce am isprüvit cintecul, decedatul profesor Stefan E- 
milian, a venit la mine si mi-a strins mina, zicandu-mi : „Da bine 
mai cánti frăţioare“. 

Acum era pe la sfârşitul banchetului, si mesenilor li se cam 
suise nectarulla сар; de-o dată văd pe cine-va că se вше in pi- 
cioare pe masă, Era mult regretatul lon Creangă, care începuse 





284 М.т 


să strige in gura шаге, cu aerul lui obicinnit comic, cam ast-fel: 
„D-apoi bine Domnilor, s-a băut în sănătatea cutäruia ...., gi cu- 
tăruia Să-mi daţi voie să vă amintese, că numai în sănătatea 
aceluia care a făcut poesia „De la Nistru рап’ la Tisa, tot Ro- 
mánul plinsu-mi-s-a ete, nu s-a băut. „Beaii deci în sănătatea lut. 
Mihai Eminescu“. Eí bine, са şi cum un curent electric ar fi -tre- 
cut prin vinele fie-căruia, eu toţii la о laltă, am început să stri 
găm : Trăiască Eminescu! Emineseu.... Eminescu să vorbiască ! 
Eminescu .... Nemuritorul poet pare că nici nu auz.a, nici nu 
vedea се se petrece în jurul lui, atit era de indifirent la entu- 
ziasmul conmesenilor lui. Numaï din cind in cind zimbea căte 
putin, ineretindu-si fruntea cen lată, даг fără să vorbească un 
cuvint; era trist, melancolie, După ce ne sculurăm cu toţii de 
la masă pentru a ne duce acasă, văzul un grup de domni pe ` 
terasa hotelului ; mé аргоріаї de acel grup şi véd Ja mijloc pe 
Creangă, care spunea de Eminescu, că nu-i pare de loc sănătos, | 
si că încă atit de abătut ca astă seară nici o-dută nu l-a văzut, 
Din aceea zi, Eminescu al nostru, se prevmbla foarte des pe 
strada Lăpuşneanu, apueiad în Păcurari, pănă la capul asfal- 
tului, la respintea unde coboară, din str. Păcurari, str. Cismeaua 
Păcurari, şi unde se afla о bară de lemn care exista pănă mal. 
dàuniá-zi. Acolo se ageza el, cu coatele pe ea, si privea ceasuri întregi. 
la tabloul care i-se desfăşura inaintea ochilor, euprinzind dealu- 
rilo Galata, Cetăţuia şi Repedea, pierzindusse in zarea albastră. 
Intr-una din zile, trecînd ей pe acolo, îl găsesc ständ ră- 
zñmat eu coatele pe bară, privind spre Galata; îl intrebat ce face 
acolo ? El îmi răspunse: Ce se fac, admir natura ; uite d-le Radu, 
spune-mi cine ar fi in stare să-mi pue pe härtie tabloul acesta 
care ni se presintă inaintea ochilor, Doamne! exclamă el, ce po- - 
zie frumoasă are Iaşul! De aş avea ей bani, аў pune si se | 
facă un pod de aici pănă ре dealul Galatei, Inchipui-tf cind acest 
sta, să stai in mijlocul lui, ce privelişte frumoasă al a- 
ауса. Cred în lumea întreagă nu s-ar mai găsi рагесһе!!! Si 
avea dreptate, căci uşa si este. : 
După aceia fără să mai zică un cuvint, îmi intoarse spatele. 
şi porni de-a lungul stradei Picurari spre oraş, mergind numai 
pe lingă zidurile caselor, nebägând in seamă pe nimeni, nete- 


zindu-şi părul cel lung, din cînd în cind. 


Gh. Popa Radul 





E Anul XI. lulie si August 1900. No. 7 si 8. 


ARHIVA 


ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE $I LITERARE 


DIN IAȘI 























A. D. XENOPOL 


Amintiri de călătorie 


Prin Austria, Sufera si Nordul Italiei 


к І 
` 


E Semmeringul. 


T De la Viena apucií, pe la gara de sud, pe frumosul 
—— drum cătră Semmering. După ce mergi, cale de mal bine 
de оогӣ, prin o eimpie deschisă, in care oräselele și satele 
_ par a se fine de mină, si pe suprafaţa căreia lanurile in- 
verzite se preschimbi cu fabrici de tot soiul ce inegresc ori- 
zonul cu norii lor de fum, ajungi la Glognitz, unde calea 
ferată începe a urca. Aici trenul se oprește ceva mai mult, 
spre a schimba masina, înlocuind pe cea obicinuită, prin 
o puternică lozomotivă de munte, de o greutate aproape 
“îndoită de a celor ordinare саге, prin apăsarea еї mai mare 
"asupra şinelor, să facă cu putință urcarea clineï. 
De aici pănă la Mürzzuschlag, trenul urmează un 
drum си totul accidentat, croit prin stînci si prăpăstii, peste 
care, înainte de a fi el construit, al fi putut crede că nu- 


BEEN 


135807 





A. D. Xenopol 


mai vulturii si soimii isi pot duce sborul; dar pe care 
spornica activitate a omului a asternut o măreaţă punte 
ce leagă acuma, fără nici o greutate, ambele laturi ale mun- 
telui. Tunelurile urmează după tuneluri, și intervalurile 
dintre ele sunt legate prin viaducuri, din care unele se 
înalță din adincimi atit de mari, în cit a trebuit ca ele 
să fie construite pe doué вай chiar pe trei rinduri de bolți 
suprapuse. Unul din tuneluri, mai lung de cit cele-lalte, 
înfăţişează un deosebit interes, prin deschiziturile co le are 
asupra văei, si care fac să pătrundă, de-odată cu lumina, 
in întunerecul prin care treci, încăntătoarele privelişti ale 
frumoasei сїтрепії, incadrate pare că de negrele bolți, ca 
nişte feerice tablouri. De la un timp, bolțile se schimbă in 
niște arcade, despărțite una de alta numai prin un puter- 
nic pilastru, asa cá, în repeziciunea migcürel ce te duce, 
lumina si umbra, tablourile si păretele alternind in chip re- 
gulat, îți fac efectul unei puteri magice ce ar chiema ne- 
contenit incintätoarea vedenie, spre а-о cufunda larügi in 
nimieul din care pare сй izvoreste. 

In tot timpul urcäreï, ochiul nu se poate siütura de 
frumuseta naturei înconjurătoare. Cu cit trenul înaintează 
în munte, cu atita se deschid perspective din ce in ce mat 
märele, amfiteatre de munţi inalfí, coronal unul cu un 
castel locuit, precum este acel al principelui de Lichtenstein, 
altul cu o ruină a Veacului de Mijloc, precum acea de la 
Klamm. Valea remăne tot mai jos, zărindu-se în ea, din ce 
în ce mai departe, oräselele și satele ce se ascund ochiului, la. 
numeroasele coliturí, La fie-ce moment tabloul se schimbă, 
devenind cind dulce și blind, cînd măreț si impunător. Mi- 
nunat se desface ma! ales, adinc in fundul văei, șoseaua ce 
leagă intre ele deosebitele așezări omenești ре саге valea le 
adăpostește. 

Cu cit urci mai mult, cu atita te coprinde răcoreala 
muntelui. Un aer mul dulce, mai fin iţi umple pláminif. 
Te apropii de puntul culminant care este stațiunea Sem- 
meringului, unde ajungi după esirea din un scurt tunel. 
Ре locul ceva mai larg de cit acel al celor lalte staţiuni de 
pe această cale, se află ridicat un monument inginerului 
ce a construit-o, cavalerul de Ghega. Acest drum de fer 
este cea întăi îndrăsneață incercare de-a străbate, cu loco- 
motiva, neumblatele regiuni ale munților, De atunci, cite 





Amintiri de călătorie 


. drumuri de fer de acest feliii nu s-aü construit, care ай lăsat 
cu totul indárát creatiunea lui Ghega, prin greutăţile tech- 
nice ale executărei! Voiü avea prilejul, în aceste amintiri, 
a maï vorbi despre alte două drumuri de fer, unice in 
„felul lor, acel al Vorarlbergului si acel al muntelui St. 
= Gotthard, 
= De la stația Semmeringulur, urci vre-o jumătate de 
oară, pănă la vestitul otel cea fost ridicat pe punctul cel 
mai inalt al muntelui, si care adună astă-zi in el, pentru 
timpul уегеї, o sumă de persoane doritoare de-a petrece 
acest anotimp, la récoare. Numeroasele camere ale otelului 
sunt toate reţinute de mai inainte, in cit in lunile lut Iu- 
lie și August nu se găseşte nicr-olată vre-una liberă, 
Mai toți vizitatorii sunt Evrei din Viena, bogatasi 
„cari nu se tem de prețurile urcate ale vieteï pe Semmering. 
De pe esplanada ce se intinde inaintea otelului, ve- 
= derea este intr-adevér minunată, și priveliștea poate fi gus- 
tată cu atita mai bine, cu cit nimic din cele trebuincioase 
vieței nu-ți lipsește pe Semmering. Masa si băuturile sunt 
= foarte bune, si aceste nevoi ale vieler materiale nu sunt 
de despretuit într-un loc, unde aerul cel ascuţit al mun- 
telul face asupra stomahului efectul celui тїї puternic 
stimulent. Ori ce s ar zice, frumosul este o trebuinlá de lux 
„a отепігеї, și el nu poate fi gustat in to tà deplinitatea lui, 
pănă cind nevoile interioare ale vieţei nu ай fost potolite; 
şi de aceea desfitarea la frumosul natură crește în pro- 
porjia indämnärilor ce o mijlocesc. Priveliştea cea frumoasă 
exista acolo si inainte de spargerea drumului de fer, si 
inainte de zidirea otelului. Cipi insă егай aceia ce se des- 
fataŭ la vederea ei! Si apoi chiar acei ce puteaü ajunge 
cu greoiul picior pe aceste luminate piscuri, ауеай ei tot 
răgazul si toată liniştea trupească si sufletească trebuitoare 
„spre a gusta, în deplină mulfämire, frumuseţa naturei ? De 
aceea să nu se spună că industria omului, că drumurile de 
^ fer ай alungat poezia muntelui. Si oare, ce tabloii mar poetic 
. ве poate, de cit acela ce-l dă neagra locomotivă, tirînd după 
ea corpul de balaur al trenului, prin cotiturile ascunse ale 
unui munte, mai inainte pustiü si neumblat: și ce sunet 
ncîntat vre-o dată mai mult urechea, de cit ecoul, re- 
percutat de zecimi de ori, al sueratului таўїпеї! 





A. D. Xenopol 


Il 
Drumul de fer al Vorarlbergului. 


Neputind găsi nici un adăpost pentru noapte pe Sem- 
mering, petrecui noaptea la Mürzzuschlag, localitate Tarüsi 
renumită in Viena, ca loc de petrecere pentru vară, dar 
care este lipsitä de toatà indámánarea ce de obiceiü se in- 
tilneste in asemenea locuri. Oteluri proaste, toate de а 
treia mănă, si o mincare desgustătoare, atit prin pregătire 
cit si modul cum este servită, iată ce aşteaptă pe ne- 
fericitul cälätor ce se opreste in Mürzzuschlag. De accea 
a doua zi, des-de-dimineatá, mé grăbii a părăsi oraşul, în- 
dreptindu-mä către Innsbruck, unde ajunsäi, după o călă- 
torie de septe oare cu trenul expres. Tot percursul intre Sem- 
mering si Innsbruck este din cele mai interesante, prin na- 
tura pe care о srábate. Calea ferată merge fără incetare - 
prin vă, trecînd din aceea a unui riuşor in aceea a unul 
altuia, pănă la Wörgl, unde dá 1n bogata vale a Innuluf, 
unul din puternicele afluente ale Dunárei. Aceste văi sunt 
toate mărginite, de ambele laturi, cu dealuri înalte, cele 
mai multe păduroase вай coperite cu frumoase și bogate 
fineţe, în cît tot timpul pari a trece printr-o adevărată 
grădină. Nică nu știi cind ajungi în capitala Tirolului, stind 
tot timpul cu capul la fereastră și admirind frumuseța 
tablourilor ce se desfăşoară înaintea ochilor, ca o lungă, ne- 
slirşită, panoramă. Inainte de a ajunge la Zell-am-See, o 
plăcută surprindere adaogă încă la incintarea de care ești 
cuprins. De-o dată după o intorsäturä, daï cu ochif de un 
frumos lac, acel de Zell, închis între dealuri înalte, care 
oglindesc, in adincimea lui, virfurile lor rásturnate. "Tocmai 
cind ajunsesem pe marginile lui, soarele se apleca spre 
asfintite, aruncind puternica umbră a dealurilor peste va- 
lurile sale. Insă repejunea mersului abia te lasă să gusti 
frumuseta unui tabloü, și în curind el trece in cimpul ` 
amintirei ; şi nici aceasta nu este liberă, fiind necontenit in- 
tunecată prin alte vedenii ce-ţi zboară pe dinaintea ochiului. 
Trebue să treacă cit-va timp, să te opresti pe loc, să ţi-se în- 
timple ca mie, a fi țintuit, vre-o trei séptémäni de ploaie 
continuă, in mult de Dumnezeii adăpatele bài de la Ischl, - 





Amintiri de călătorie 


pentru ca mintea să reimprospăteze cu putere si vioiciune 
întipăririle primite ; pentru ca întregul lanţ al tabloului să 
se reproducă viii si frumos înaintea gindirei odihnite. 
š La Innsbruck më оргії pentru o zi. Orașul este prea 
plăcut, așezat la baza unor munți înalți si udat de fru- 
_ mosul curs al Innului. Poziţia cea frumoasă a orașului si 
"aerul cel vit al muntelui ce-l insufleteste, fac din el un loc 
_ de petrecere vara. De si numără numai 20,000 de locuitori, 
. posedá nişte oteluri splendide prin luxul si întreţinerea lor, 
care sunt tot-deauna pline în timpul verei. Insbruckul este 
însă interesant, nu numai prin incántit area lui asüzare. 
— El mai are şi colectiuni vrednice de a fi vézute, intre altele 
muzeul orașului, care conţine antichități din Tirol; ga- 
leria de tablourí eare cuprinde mai multe pinze de maestri 
. vestifl, precum Rembrandt, Tintoretto, Rubens si Tenier 
i, ceea ce poate părea mai neașteptat, cite-va din cimpeniile 
cele mal frumoase ale marelui peisagist francez Claude 
Eorrain. Lucrul cel mai interesant de văzut in Innsbruck, 
este mormîntul impăratului Maximilian I (mort în 1495), 
asizat in mijlocul bisericel Franciscanilor. El constă din 
un sarcofaj de marmoră, împodobit cu 24 de frumoase baso- 
eliefuri, si este incunjurat de 28 de statui colosale, in 
bronz, reprezentind deosebite personagit, bărbaţi și juni, de 
- la eurtea lui, imbräcafi în costumul timpului, lucrate 
toate cu multă măestrie. Te apucă un soiü de groază respec- 
- toasă, cînd te vezi în mijlocul acelei societăţi impietrite а 
“trecutului. À 
De la Innsbruck inainte, incepe vestitul drum de fer 
- ай Vorarlbergului, una din construc[iunile cele mai uriase 
ale timpurilor noastre. El strábate maiestoasa vale а In- 
„nului, vestită prin ingrámádirea frumuseţilor naturale, măr- 
_ ginită de ambele ei părți de munţi înalți, din care cei din 
[und poartă ghețari vecinice pe goalele lor titve. Formele 
„cele mai fantastice desfătează privirea, si pretutinedene cas- 
cadele spumeginde Чай viață până şi coastelor celor de 
„piatră moartă, lipsite de vegetaţie. Din cind în cînd se 
deschide căte o vale laterală, lăsind să se intrevadă, in a- 
dincimele еї, piscuri uriaşe, coperite cu mări întregi de 
= ghiatá scinteietoare la lumina soarelui. Ele ne fac a între- 
vedea, ce trebue să fie intinsele masivuri ale Elveţiei, a că- 
_ reia poartă o deschid cu măreție. 





290 A. D. Xenopol 


După ce drumul de fer a lungit această vale, pänä la 
Landeck, începe a urca, pregätindu se ast-felit a trece 
ultimul si cel mai greù pas al sáü, muntele Arlbergului ре 
care, neputinbu-l urca, îl sparge prin un tunel colosal, al 
treilea din lume prin lungimea lui, după acele ce străbat 
munţii Cenis si St. Gotthard. De cum începe calea a se 
urca pe deal, minunile făcute, pentru a aduce la îndeplinire 
această urcare, mar că fe fac а uita frumuselele naturei 
prin care treci. Aproape totalitatea drumului este așăzată 
pe lucrări uriașe Mai nicäerï trenul na lunecă pe pămînt 
firesc, si toată calea lui este productul sirguinței omeneşti, 
Ці vine pare că a zice, că concepţiunea drumului nu a fost 
grea, si că ori-care inginer ar fi putut o efectua, de oare 
ce, unde calea intilneste un munte, îl sparge prin un tunel; 
unde dă de o prăpastie, o trece pe un pod; unde intil- 


nesce o adincime, o umple cu un viaduct; asa că întregul - 


drum între Landeck si tunelul cel mare este numai o suc- 
cesiune aproape neintreruptă de tuneluri, viaducuri și põ- 
duri, din care nu știi a cărora constructiune s-o admiri 
mat mult. 


Calea ferată urmează in tot parcursul acesta, de a- - 


ргоаре 60 de kilometri, ripa dreaptă a Innului, urcînd ne- 
contenit pe coasta muntelui, pe care pare acățată, și lá- 
sind tot mai jos cursul Innului si valea in care el curge. 
Natura devine din ce în ce mai măreață, cu cit te apropii 
de Arlberg; de la o vreme lampele se aprind în vagoane, si 
de odată lumina zilei dispare, Aï ajuns in tunelul cel mare, 


si te afunzi in măruntaele pimintului pentru timpul de ` 


уг о 20 de minute. 

Acest tunel are o lungime de 10,270 de metri, cale 
deci de o oră și jumătate pănă la doue cu trăsura. El este 
construit in linie dreaptă, în cit, de la un capăt al lui, vezi 
deschizätura cea-laltă. 

Enorma îndepărtare face însă să apară lumina, ce 
pătrunde prin bolta cea mare a tunelului, croit pentru 2 
rindurí de sine, ca o stea de a doua mărime. Lucru care 
abia ne poate da o idee despre lungimea tunelului, este că, 
după 10 minute de mersul iute al trenului expres, fun- 
dul lut este încă atit de departe, in cit steaua nu s-a 
mărit de loc. Abia după aceea, ea începe a deveni 
mai mare și creşte apoi tot mai repede, spre a ajunge, 
cind te apropii de ea, proporţiile bolfei. Această stea mi- 








Amintiri de călătorie 


nunată pare, văzută de la capătul de dincoace al tunelului, 
nu mai puţin îndepărtată ca acele de pe firmament, si 
cînd soarele străluceşte pe orizon, insilarea optică este asa 
de deplină, în cit [i se pare intr'adevér a vedea sclipind, în 
noaptea intunecoasä, un astru luminos. 

După esirea din tunel calea ferată apucă coborisul eY, 
nu mai putin interesant de cit suișul, pănă ajunge la 
Fridkirch, de unde o ramură laterală duce la staţia Buchs, 
la hotarul Elveţiei. 


ш 


Ragatz, Pfeffers, Via-Mala. 


La Buchs mă oprii ceva mat lung, timpul cit trebuia 
pentru o maï mult formalnică cercetare a bagajelor, la 
vama elveţiană. După aceea apucät catră Ragatz, una din 
‘băile cele mai noue și mai la modă ale Elvetier. Luindu- 
mé după Baedeker, vestitul călăuz al celor mal mulli că- 
litori, am tras la hotelul cel mai bun din aceste bii, la 
Quellenhof, unde însă, după trei zile, am văzut că sunt des- 
poiat cam peste măsură, luindu-mi-se 16 lei pe zi numai 
pentru odae. Ast-feliú fácui cunostință cu renumita efti- 
nătate elveţiană. Si nu remâne îndoială, că Elveţienii 
ar fi vrednici de ris, dacă nu ar despoia pe cit le stă 
prin putință pe călătorii care aleargă cu droaia, cerind, 
vugindu se să fie despoiati. Dacă ei nu ar ști să se folo- 
seascä de asemenea împrejurări, ar merita să fie luaţi drept 
rostí şi nepricepuţi. Dar această știință nu le lipseşte de 
oc, si cine îşi închipue că poste călători în Elveţia cu le 
miri ce, va fi aspru pedepsit pentru zadarnica lui inchi- 
puire. Să se mai adaugi împrejurarea, că locuitorii acestei 
țări aŭ fost stricatí prin Englejii сеї cu punga groasă, și 
acuma el sunt deprinsi a vedea tot Engleji în toți vizita- 
torii munţilor lor. 

Ori-cit de scump ar veni călătoria în Elveţia, fie că 
meriti. Tare e aşa de frumoasă, așa de incintätoare, in cit 
banii cheltuiţi sunt resplătiți cu prisosință. Aceasta iarăși 
о experimentăi, cum pusei piciorul pe pămîntul clasic al 
framusetelor naturei. Chiar la Ragatz este de văzut ceva 
ce var ist-intilneste pärechea in lume; anume, giturile 





292 A. D. Xenopol 


Taminei (ce se află lingă băile de la Pfeffers), piràü nă- 
prasnie ce se aruncá in Inn. Aceastä vägäunä, despre care 
тїсї o pană in lame nu va fi in stare a-I descrie grozü- 
viile, se află la о jumătate de oară de Ragatz, in munţii ce 
domineazá baia din spre sud. Drumul ce duce intr-acolo, 
asternut ре la baza unor stinci şi mărginit în partea cea- 
laltá, prin cursul de sivoiü al Taminel, străbate o vale din 
ce їп ce mal îngustă, in carestincile goale se înalță drept 
în sus perpendicular, pănă la 400—500 de metri, şi іп care 
lumina soarelui nu poate străbate de cit 2—3 oare pe zi, 
atunci cind astrul se află în zenit. Ele se mai îndepărtează 
însă puţin, pe locul unde a fost construită, în timpul Vea- 
cului de Mijloc о mănăstire (care acuma este preficutà 
intr-un stabiliment de bif) pentru a se apropia apoi din 
пой si mai tare și a forma ingrozitorul guster, pe unde, 
spumegătoare si sălbatecă, rostogoleste Tamina urlätoarele 
ei valuri. 

Să-și inchipue cine-va niște pärefi de stincă uriaşă, înalți 
ре alocurea pănă Ја 100 de metri, prăvălii unul către altul, 
si sprijinindu-se parcă mutual, spre а nu cădea ре capul 
îndrăzneţului călător ce se avintă in pintecele lor. In jos, 
la o adincime de alți 100 de metri, sub galeria pe care 
te afli, vuetoasa Taminä se repede turbatä, din cascade in 
cascade, spre a esi, cit mai in grabă, din ingrozitoarea prin- 
soare in care a intrat. 

Răsunetul zgomotului, lovit si resfrint de päretit in- 
chisi ai stincilor, este atit de puternic, in cit огї-се in- 
cercare, de a comunica prin vorbă, devine zadarnică. Vezi 
numai buzele miscindu-se, iar un sunet din ele pare că nu 
iesi. După ce ai mers prin această văgăună inspáiminti- 
toare vre o cite-va minute, vezi de-o dată niște aburi groși 
esind pe gura unei găuri negre, şi cînd te apropii, o cäl- 
dură ca de la fierberea unei căldări te loveşte in faţă. Eşti 
inaintea gureï iadului, căreia vigăuna de pănă aci a slujit 
de pridvor. Un om ce stă lingă această deschizătură, 
iți aprinde o lumănare si te polteşte liniştit in liuntuu. 
De si cu oare-care sfială, il urmezi in peşteră, unde dom- 
neşte о călduiă de vre-o 30 grade, produsă prin puternicul 
izvor de apă termală ce esi din fundul еї. Călăuzul ili 
scoate cu un fel de mare polonic o portie de арй care este 
cu totul lipsită de ori-ce gust вай miros și, după ce ai 








Amintiri de călătorie 293 


büut din această aghiasmä, te grăbești a esi; căci ori cit 
de sigur aï fi pe tráinicia păreţilor stincei în pintecele că- 
reia ai intrat, tot te gindesti că ar fi destul ca pămintul 
să se scuture puţin, pentru ca nici-odată să nu mai tevezi 
lumina zilei. Cind părăseşti vágüuna cea ferbinte si eşi 
deodată, cu fala aprinsă si inädusitä, în aerul cel rece a- 
lungat de Tamina ре sub boltele stincilor, iti face efectul 
unei duse de apă rece, după o bae de архит. 

De la Ragatz, luăi trenul pentru a merge la Coire, 
unde se sfirgeste calea ferată si trebue, pentru a trece în 
Italia prin pasul Splügenului, să cälätoresti cu träsura. 
'Poemil o trăsură privată care in 7 oare trebuia să me pună 
în satul Splügen, la piciorul muntelui peste care trebuia 
să (гес, 

La inceput, drumul merge prin o vale mai largă, 
foarte bogată în vederi frumoase, precum sunt in genere 
toate căile prin Elveţia. Ajuns la Thusis mă folosii de po- 
pasul cailor, spre a vizita în grabă frumoasă ruină Hohe- 
Raetia, care se înalță pe un pisc singuratec ce domineazä 
valea Rinului. De pe virful piscului, pe care se văd incă 
puternice rămășiți de zidărie, privirea se întinde plini de 
măreție, de-o parte asupra váel deschise prin care curge 
Rinul, şi саге pare a se sfirși la o mare indepärtare in 
рїге|її riposi ai unui munte acoperit de zăpadă ; de alta 
asupra strimtoarel din care esi tînărul fluviu, celebrá intre 
frumuseţile naturei, si cunoscută sub numele de Via-Mala, 
adecă drumul cel той. Numele acesta nu mai este de loc 
corespunzător війгеї de astă-zi a cüei de comunicaţie care 
este o şosea din cele mai frumoase și mai bine întreţinute, 
El aminteşte însă timpuri cînd lucrurile stäteaü alt-feliü, si 
cînd călătorii, zdrobiți de obosală prin sträbaterea unui 
drum zgrunțuros, mai eraü răşluiți, la esirea din el, de se- 
niorii euibăriți în castelul de la Hohe-Raetia. 

Nu credem că pe atunci să fi venit multor, din cei 
ce străbăteaii prin Via-Mala, gustul de a admira frumu- 
selile pe care natura, cu o așa de bogată mină, le-a să- 
minat în această vale; căci ei aveaii alt ceva de făcut de 
cil de a se minuna de mindrele privelişti. Acum însă, cînd 
industria omenească a prefăcut Via-Mala într-un drum pe 
care călătorul, molatee legänat де mersul cel dulce al trä- 
sureï, lasă să-i. plutească privirea pe tablourile ce se des- 

з 





904 A. D. Xenopol 


ага fără încetare înaintea ochilor ; astá-zi, zicem, călă- 
toria prin această strimtoare poate fi privită ca una din 
cele mai înalte desfătiiri la frumuseţile naturer. Si intr'a- 
devär cine ar fi in stare să descrie bogăţia cea nesfirgità 
a formelor sale, care schimbă tabloul la fie-care cotitură. 

Ori de unde, un peisaj luat pe Via-Mala întrece tot ce 
pictura a putut închipui ca ideal în domeniul frumosului 
naturel. Pretutindeni rámài incintat, uimit de mîndreța 
ре care natura e in stare să o desfüsoare, si te gindesti 
oare pentru cine a pregătit ea atitea frumuseți, dacă nu- 
mai culmea sirguinței omenești poate face cu putință gus- 
tarea lor? 

Cu toate acestea să nu se creadă, că Via-Mala este 
o vägäunä in felul acelei de la Pfeflers, si după cum pare 
a o descrie Baedeker, care de sigur nu a văzut-o, Este o 
vale îngustă, insă luminată de soare. al cărui lumină toc- 
mai friută si impiedecată la fie-ce pas de colțurile si in- 
crestáturile stincilor, umple valea pe care cade, cu acel 
joc nesfirsit de bogat de lumine si de umbre, care adaugă 
farmecul sáü la acel al formelor pe care se resfringe. 

Cu deosebire impunătoare devine valea Rinului la aga 
numitul Pod-al- Diavolului care trece peste Rin, la înălţi- 
me de aproape 80 de metri peste patul acestuia, strins 
între doi păreți de stinci, care pe alocurea par cá voesc 
să-l acopere. Apa lui constrinsä de îngustimea patului, si 
împinsă de prävälisul siü cel cu totul repede, [isneste ca 
dintr-o pompă, se främintä, spumegă si se aruncă furioasă, 
раге că ar vrea să restoarne piedicele stincilor. 

Ai zice că undele sale viforoase sunt chemate de o 
putere magică către marea in care trebue să dispară; că 
stincile ce se opun nepäsätoare la izbiturile lor, ar voi să 
rețină cu blândeţe pe nebunatecul ñuviü de a nu alerga 
el singur la propria luf peire; dar el trebue să asculte de 
puterea superioară care-l impinge înainte. «N-am vreme, 
n-am vreme, lisati-má să mă duc,» iată ce pare că spun 
necontenit frămintatele sale valuri. 

Intrarea si esirea din această vale admirabilă incu- 
nună toate frumuseţile ei. Pätrunzi in ea prin un tunel, 
la esirea din umbra căruia, vezi de-odatä desfisurindu-se 
acel lant de tablouri, care mai de care maï mindru și mai 
impunător, ce pare că nu о să se mai sfirșască. La eşi- 





Amintiri de călătorie 295 


vea din ea, după mai multe oare de mers, treci prin o 
frumoasă arcadă naturală de peatră, poarta unui splendid 
salon format de un părete rotund de stinci col[urate si 
fantastice prin formele lor. Soarele strălucea tocmaï in ze- 
nil, cînd trecui peste umbra proiectată de arcadă. Mă gin- 
deam atunci, ce trebue să fie aici, cînd luna cuprinde toată 
această feerie in blinda si armonioasa ei lumină ! 


Тү: 


Soseaua Splügenului 


De la Splügen înainte luii diligenfa, un fel de arca 
lui Noe, in care incap aproape 10 persoane si bagaj la 
nesfirsite, trasă de 4 cai, ghemuiţi, dar puternici. Avuí 
norocul a putea ocupa locul pe banchetä, cum s-ar zice 
la noi in coada trăsurei, afară, de unde vederea este li- 
berü si nu împedicati са in cupea. De Ја Splügen, sat 
german la confluența riului Splügen cu Rinul și care este 
aşezat la o înălțime de 1000 de metri asupra mărei, mai 
urci încă timp de vr-o trei oare peste muntele cu aceiași 
numire, pînă ce ajungi creasta gitului, la 2117 metri, re- 
giune in care am găsit zăpadă pe la sfîrşitul Juneï lui 
lulie, La puntul cel mat nalt, unde se айа granița italiană, 
zăpada se întindea de ambele laturi ale șoselei prin șan- 
țurile ce o mărginesc. De pretutindeni se aruncă casca- 
de spnmeginde provenite din topirea întinselor grámezí de 
zăpadă sub razele soarelui. Aerul era viii si răcoare, însă 
nu rece, în cit să fit nevoit a te investminta mai gros. 
Ce e drept, era pe la mijlocul zilei. In spre sară вай di- 
mineaţa, trebue să fie rece de a binele. De şi urci către 
culme un piept de deal, care de jos îţi pare aproape ver- 
tical, totuşi şoseaua face atitea cotituri în cit cai о urcă 
farà greutate, cu tot uriesul car ce-l trag după еї. A- 
ргоаре de culme, intri într-un soiii de tunel, care este 
însă o apărătoare contra câderilor de zăpadă ce se întim- 
рій foarte des în primăvara, și care ar putea impedeca cir- 

. eulatia. 

Partea interesantă a drumului incepe insă la coborisul 
lui, pe coasta italiană. Aici problema de deslegat era din 
cele mai grele. Muntele Splügen, care urcă mai încet pe: 





236 A. D. Xenopol 


partea Elveţiei, se räpede präpästios si drept cătră Lom- 
bardia si şoseaua trebuia să coboare un părete aproape per- 
pendicular, de o înălțime de mai bine de 2000 de metri. Cum 
să asterni o şosea pe un asemenea tărim ? Intr-adevär, da- 
că mintea si iscusinta omenească a fost pusă vre-odată la 
încercare, este de sigur la asterneréa acestui drum, cel 
mai extraordinar din toate căile de comunicaţie, afară 
poate de linia de drum de fer de la St. Gotthard. Şoseaua 
trebuind să coboare o clinà aproape verticală, ea nu pu- 
tea face aceasta de cit folosindu-se de aschiile neregulate 
ale stincilor, ale căror interval fu umplut cu construcţii de 
zidărie, pentru a aşterne apoi, pe acest pat măestrit, culcu- 
sul şoselei, înventită si răsucită în nenumărate zig-zagurl. 
Cind apari d-asupra prăpăstiei și vezi de odată fundul 
văei in care ai să te cobori, nu-ți vine a crede, nici mă- 
car un moment, că greoaia trăsură in care te afli va fi în 
stare să îndeplinească acest pogoris, si te aștepți la vre-un 
drum ascuns, cotit in lăuntrul muntelui, o vale îndepăr- 
tată care să iasă iar la șoseaua ce o vezi albind în fundul 
prăpăstiei, în grosimea unei funii. Cu cit insi inaintezi, 
cu atita vezi că şoseaua coboară de a dreptul clina prà- 
păstioasă a muntelui, Unde nu poate face alt-fel, sparge 
muntele prin tuneluri; unde dă de o ripá peste putinţă 
de umplut, o trece prin un pod atirnat și asa, învingind 
toate greutăţile, ajunge încet încet a se tiri ca un șarpe 
ріпа în fundul vàei, neavînd nicăieri o inclinare maï mare 
de 6"/, cea mai potrivită pentru urcatul si coboritul cu 
trăsura. De la un timp, unde muntele devine cu totul pră- 
păstios, vezi de pe bancheta diligentei sub tine o serie de 
balconage atirnate de coasta muntelui. Prin toate a- 
cele balconase al să trecă, căci nu sunt decit cotiturile ṣo- 
selei prevăzute cu parapete de o soliditate foarte mare, 
neapărate pentru a înlătura nenorocirile. După ce a co- 
borit îngrozitoarea cliná, alt soiü de tabloü asteapti pe 
călător. Abia intrat in vale, treci prin un loc acoperit 
de sfirämäturile unui munte. Un potop de stinci, de o 
coloare neagră închisă, unele de o mărime asa de uriașă 
încit cred că toate maşinele de aburi ale, pamintului, 
n-ar fi in stare, unindu-si puterile lor, si le misce 
din loc nici de un centimetru, staü rostogolite in toate 
pürlile, unele urcate în două caturi peste altele де vio- 





Amintiri de călătorie 297 


lenta căderei. Brazi si fagi seculari cresc printre ele, drepți 
şi neatingi, ceea-ce arată că sfárámátura muntelui este mult 
mal veche decit răsărirea arborilor. Șoseaua, de şi ar pu- 
tea urma aici о cale mai dreaptă, este nevoită să se în- 
coliceasci pe după piedicile nenumărate pe care impräs- 
tierea stincilor i le opune, şi ea urmează înainte a face 
numeroase cotituri, spre a esi din dedalul de stinci, du- 
pă cum făcuse mai inainte, spre a egi din acel al mun- 
telui. 

După alte 7 oare puse de diligență, spre a cobori 
coasta meridională a Splügenului, ajungi la Chiavenna, un- 
de iei iarăși drumul de fer care, într-o oară şi jumătate, 
te duce la Colico, pe marginile lacului de Сото, 


Ye 
Lacul de Como 


Cum ai esit din omnibusul ce te transpoartä de la 
gară la debarcaderă, vezi inaintea ochilor o pinză albas- 
{гй de o apă limpede si prevăzie. Munți înalți, prelungi- 
rile Alpilor prin care ai trecut, o înconjoară de ambele 
părți, rüsfringind in adincul еї oglinda virfurilor lor rästur- 
nate. In curind clopotul vaporului chiamă pe trecátoi 
imbarcare, si vuetul cadenfat al roţilor sale te deşteaptă 
din uimirea in care. te pune sublimul spectacol al unei 
mări in miniatură, ascunsă între piscurile munţilor. Co- 
titurile lacului fac сй tablouri se schimbă necontenit, ca- 
re de care mai mindru si mai incintător. Toată intinde- 
rea mürginilor lacului este presuratä de locuinfi omenești: 
maï pe jos vile singuratice, sate si orășele; mai pe sus 
locuinţele proprietarilor de vii, ce se astern în trepte, a- 
Чеве-огї pînă la culmea piscului cele adăposteşte. Căldura 
atmosfereï, stimpáratà numai prin adiereu aerului, pus in 
mişcare de mersul vaporului, te face să simţi că te-ai co- 
borit in calda Italie. După trei oare de o incintätoare pre- 
umblare, ajungi la Bellagio, oräsel aşezat la bifurcarea la- 
cului de Сото in cele două braţe sudice ale sale: lacul 
de Como propriii zis și lacul de Lecco. 

Aici mă oprii vr-o sese zile, petrecind tot timpul in pre- 
umbläri pe lac, вай în vizitarea splendidelor vile ce sunt 





298 A. D. Xenopol 


așezate in acest raiü pămintesc. Chiar in Bellagio sunt 
două vile vrednice de văzut: Vila comitelui de Melzi si 
aceea a comitelui Serbelloni, acum dată în arendă si pre- 
făcută în otel. Aceasta de pe urmă este așezată chiar pe 
vîrful promontoriului ce desparte cele două brațe ale la- 
cului. Frumuseta parcului ce se coboară de ambele рії 
câtră cele două lacuri, este mai presus de ог1 ce descriere. 
Din desișul cel mai nepätruns, se deschide de odată o pri- 
vire asupra lacului, ce se întinde maiestos si tăcut la poa- 
lele inälfimeï. Pe alocurea pinza maí subțire a frunzișului 
lasă să se prevadă ca prin vis argintiile unde. Aiurea nisce 
bolți regulate de verdeață, formate de ramurile îmbinate 
ale unor brazi seculari, plintafi, cine ştie de cînd la o 
egali îndepărtare, imparte cimpenia in tot atitea măreţe si 
încîntătoare tablouri, Nimic nu este mai frumos decît su- 
prafaja liniştită a unui lac, văzută de la o înălțime oare- 
care. Cu cit te urci mai sus peste nivelul lui, cu atit un- 
da devine mai diafană ; cu atita contururile devin mai 
molatice ; stratul de aer ce se îngroașă mereü între lac și 
privitor aruncă pe întregul tabloü o nuanță albăstrie ; o 
poezie nemärginilä, provenită din indefinitul liniilor, se a- 
daogă la frumusefa formelor si ripeste cătră nesfirsit o- 
chiul incintat. 

De cite-ori n-am admirat, in scurtele zile petrecule 
pe marginile sale, frumuseţile acestui rege al lacurilor! Di- 
mincaţa, cînd soarele résárea din dosul munţilor și ilumi- 
na de odată adincimele lui cu splendoarea focului sii; la 
amiază, cînd căldura pare că tremură pe unde; sara mai 
ales, cătră asfinţitul soarelui, зай mai frumos incă după 
ce dinsul dispărea și-i lua blinda lui soră, argintia lună, 
locul pe firmament. Mai tot-d-a-una cătră sfirsitul zilei se 
ridică un vint, care zbirceste intiiü fata apelor ; după a- 
ceea, intárindu se, o ridicä in valuri, din ce in ce maï pro- 
nunfate, care poartă fie-care pe fruntea lui cite o creastă, 
argintată de alba lumină a astrulut пореї. Atunci, legä- 
nat de mersul unei bărci, mă duceam fără scop pe un- 
dele lui si, ajuns la mijloc, unde privirea se poate afan- 
da în cele trei ramuri ce-l alcătuesc, spuneam vislaşului să-şi 
retragă vislele si, legănat în mijlocul apelor, gustam іл- 
tr-adevăr fericirea de a trăi, 

Eram așa de departe de tot ce poate aduce în viață 





Amintiri de călătorie 299 


turburele orizoane. Nici o grijă, nică o teamă, nici o ne- 
linişte. Oamenii, pe care îi văzusem ziua îmi erai indi- 
ferenti. Ori-ce legături cu ei se mürginaü вай la schim- 
barea unor relatiuní de politetä, зай la acele ale unora 
de interes; însă un interes ușor de deslegat, prin numá- 
rarea preciză a unei sumi de bani cunoscută de mai in- 
nainte. Lipseaii intrigile, clevetirile, scandalul, ipocrizia, 
falsele protestări de amicilie вай semnele de dușmănie 
văzute si pe față care-ţi însoțesc fie-ce pas pe care-l faci 
în {ага ta, cu oamenii pe care îi cunoşti si cu care stai 
în necontenite legături. Acesta este adevăratul farmec al 
călătoriilor în ţări străine, că te indepärtezi tot mal mult 
de elementul omenesc si te apropii de natură вай de artă, 
ambele nepersonale, ambele neînteresate, ambele dindu-tí 
totul, Ёга a-ţi cere nimica în schimb. Te simți pentru 
cite-va zile, cîte-va săptămini, fu însuţi. Eşti neatirnat, 
eşti liber. Iată adevărata libertate, iar nu acea garantată 
numai pe hirtie, care ascunde adese-ori cea mai cumpli- 
tă robie! 

Cea mai frumoasă din vilele ce se oglindesc în lacul 
de Como este fără indoialà Villa Carlotta, asa numită de 
la proprietara ei, princesa Carlotta de Prusia. Așezarea ei 
nu este aşa de romantică ca aceea a Vilei Serbelloni. Bo- 
gülia artistică și raritatea arborilor gramádifi în parcul ce 
о înconjoară, fac insă din ea un obiect de curiozitate pen- 
tru toţi vizitatorii lacului de Como. Printre operile de 
artă, voiii enumera reliefurile în stil antic făcute de ves- 
titul sculptor svedez Thorwaldsen, care reprezintă trium- 
ful lui Alexandru-cel-Mare, si aü fost cumpărate pentru 
suma însemnată de 400,000 de Іеї; apoi statuele originale 
cele mai frumoase ale lui Canova : Amor sărutind pe Psihe 
si Magdalena in rugăciune. 

Parcul este ceva cu totul extra-ordinar. Intilnesti in 
el o vegetaţie tropicală în toată puterea cuvintului: pă- 
duri de cleandri, amestecați cu camelii arborescente, mult 
maï nalte de. un stat da om. Ciparosi, aloeși, palmieri, do- 
minati de inaltele trunchiuri ale magnoliilor cu frunzele 
mari si catifelate si cu Morile uriese, mari cit titva unui 
"copil, albe si imbălatoare prin mireazma lor. Intre rarită- 
(ile cele maí marí, am observat un arbore de papirus. 

Timpul insi in care ей veniam la lacul de Como, nu 





800 A. D. Xenopol 


era cel mai potrivit pentru cälatoria în aceste regiuni. Era 
prea cald şi de aceea nu риш sta maï mult de o septäminä, 
hotărindu-mă a mă intoarce în munţii Elveţiei care, in ori-ce 
caz, sunt un adăpost mult maï răcoros pentra petrecerea 
vereï, decit cimpia inundată de soare a Lombardiei. 

"iind însă eram asa de aproape de Milan, mă ho- 
táriiü, chiar cu icul de a fi prăjit, a nu părăsi Italia, 
înainte de a fi vizitat acest frumos oras. 


VI. 


Milanul. Lacul Magiore 


De la Bellagio 1айї batelul ріпа la Como, avind ast- 
fel prilejul a vedea cu deamăruntul si frumuseţile brațe- 
lui de lac ce se întind cătră acel oras, şi pe care le între- 
văzusem de pe inällimele Vilei Serbelloni. De la Como, 
intro oră si jumătate cu drumul de fer, ajunseï la Milano. 
Cum inträi in otelul Rebechinno, unul din cele mai fru- 
moase ale orașului, mă lovi decorația cea minunată a să- 
lei de mincare, întocmită în stil pompeian, cu un gust de- 
osebit, in alegerea si combinarea colorilor. Recunosti in- 
dată că aï intrat într-o ţară de artisti, unde arta se intil- 
nesle la fie-ce pas; unde cele rnaï mici obiecte îmbracă о 
formă plăcută ochiului. A doua zi des de dimineață mă 
dusei să vizitez orașul. Cel mai insemnat monument care, 
dacă ar exista singur in Milano, încă ar face din el unul 
din oraşele cele mai interesante din lume, este domul, a- 
dicä biserica catedralà. Productul cel maï pur al stilului 
golic, această zidire, începută in 1386, abia a fost termi- 
nali pe-timpul lui Napoleon cel Mare, pe la începutul se- 
colului nostru, după 414 ani de construirea еї. Mărimea 
eï este colosală : 8500 de metri pătraţi suprafatä liberă in 
liuntrul bisericei care este formată din 5 bolți susținute 
de 54 pilastrii de o grosime de aproape 2 metri în dia- 
metru si de o înălțime de cel putin 30 de metri. Acești 
54 de stilpi împart biserica in un-spre-zece compartimente 
in direc(iunea transversală boltelor. Fie-care comparti- 
ment este de mărimea mitropoliei celef nouă de la Iași, 
сеа mai mare biserică din Rominia, incit încăperea do- 
mului din Milano răspunde la de 11 oră acea a mitro- 





Amintiri de călătorie * 301 


polie iesene!! Intr-o parte a acestei uriese zidiri eraü 
ocupați vre-o cinci-zeci de oameni la niste reparatiuni, cea 
ce nu jignea întru nimic serviciul religios care se făcea 
în altă parte a eï. Cupola cea mare de la mijloc, înaltă 
de 49 de metri, este, lucru de admirat, lucrată în ajur, 
în cit invoeste luminei a pătrunde prin ea in liuntrul 
domului. Pe din afară biserica e nu mai puţin minunată. 
E lucrată toată ca în filigrantà ; greutatea pietrei pare a se 
nimici, si impresia ce-ţi o face pare a suprima materia 
din care este alcătuită, spre a-ţi lăsa numai întipărirea 
formelor ei elegante si uşoare, ca si cînd ar fi un castel 
forfecat din hîrtie, Si cu toate acestea poate nu există pe 
pămiut o construcţie mat solidă decit această catedrală. 
Lucratä toată din marmoră albă ріпа si acoperemintul, 
care este format din lespezi de acelaşi material; imbina- 
rea pietrelor si alipirea lor una de alta este așa de desevăr- 
şită incit iţi pare că întregul monument e turnat dintr-o 
singură bucată, din crestet ріпа în temelie. Pentru a cu- 
prinde cu ochiul intr-un chip mai amărunt construcția 
domului pe din afară, e neapărat să te urci în turnul 
săii, din care poli vedea de odată toată nesfirsita bogăţie 
de forme ce face să treacă treptat imensa masă a cate- 
dralei în turnul său subțire si elegant. Inüllimea lui este 
de 109 metri și te urci în virful lui pe 492 trepte, toate 
de marmorä. La început, cit timp sui în liuntrul edificiu- 
luf, simţi oare-care obosală ; de indată însă ce ai trecut 
de acoperemintul corpului principal şi incepi a urca in 
regiunile superioare, de unde descoperii una cite una toate 
părţile clădirei, uiţi de oboseală și o inminunare din ce in 
ce mai mare te cuprinde, cu atit mai mult că orizonul 
märindu se necontenit, ai dincolo de biserică o privire tot 
mai întinsă asupra orașului, a înconjurimei sale şi pănă 
în crestele acoperite cu vecinice zăpezi ale Alpilor. Nu ştii 
ce să priveşti mai mult, frumuseţea monumentului вай a- 
ceea a tabloului măreț pe care înălțimea ţi-l desväleste, 
Dar singur faptul că catedrala este in stare să-ți detragă 
asupra еї ochii de pe întinsul orizon ce se desfäsurä in 
jurul turnului, dovedeşte cit de măreaţă trebue să fie a- 
ceastă construcţie, ca dinsa să poată lupta, şi chiar invinge 
în luptă, frumosul tabloii al naturei incunjurütoare. 
Afară de dom mai sunt de insemnat in Milano, între 
3 





302 A. D. Xenopol 


monumentele arhitecturale, pasajul coperit cu sticlă de 
lingă strada Vittore Emmanuele, cel mai măreț din lume, 
Apoi arcul de triumf ridicat de Napoleon cel Mare la 
Poarta Simplonului, precum si mai multe palate private. 

Ре la 10 oare vizitäi galeri ia de tablouri de la Brera, 
bogată in producții ale scoalelor italiane, dar aproape cu 
totul lipsită de acele ale altor şcoli 

Fiind-că pictura italiană a fost aproape exclusiv re- 
ligioasá, apoi intipürirea Brerei este ceva, monotonă. Prea 
mulli sfinți, pentru timpurile noastre cele atit de puţin cu- 
cernice. Această inferi tea muzeelor de pictură italiană 
asupra celor din Germania și Franţa, cred că se poate in- 
tinde chiar sila cele mai bogate colectiunt din această țară, 
precum la cele din Roma зай Flo:enţa. Pretutindeni nu în- 
tülnestí de cit pe [sus Hristos, fecioara Maria, apostoli, îngeri, 
sfinți; aproape nicăiri lumesc ceva afarü decit in ta- 
blourile mitologice ale lui Corregio вай Rafael. Cu cit mai 
bogată ca varietate, este galeria din Miinich suit acea din 
Dresda, unde pe lingă tablourile religioase ale maeștrilor 
italieni, intilnesti admirabile créafiuni atit religioase cit si 
profane ale celor olandezi si flamanzi, scene de janru, 
cimpenit, pictură istorică si nu tot una si aceeși lemä, repe- 
tată la nesfirsite pănă la "obosirea. privitor ului. Brera insă 
posedă cite- -va nepreluite giuvaerwī de Tilian, Tintoretto 
şi maï ales vestitul tabloù al lui Rafael Logodna Mariei cu 
Josif, într-adevăr admirabil prin ordonanța cea atit de ar- 
monioasă a figurilor si coloritul seit cel dulce si caracteristic. 

Altă celebritate a Milanului este mănästirea sf. Maria 
della Grazia, in care se află tabloul lui Leonardo da Vin- 
сі, Cina сеа de taină, zugrăvită de vestitul pictor pe pä- 
retele sălei de mincare, spre desfătarea sfinților părinți din 
această măniăsti:e. 

Tabloul care după cum se stie a fost foarte daunat 
prin mai multe împrejurări, este încă un obiect de admi- 
ralie prin mäestria compoziției lui si expresiunea cea atit 
de variată a celor 13 figuri ce conţine. Aș mar fi putut 
vizita încă multe lucruri în vechiul oraş italian, dacă 
căldura tropicală care mă alungase de pe marginile la- 
cului de Como nu m-ar fi îndemnat să-mi iaü cit mat 
curînd înapoi calea spre Elveţia. 

Mă indreptai cu drumul de fer cäträ Arona la capä- 





Amintiri de călătorie 303 


tul inferior al lacului Magiore, de unde 1айї batelul spre 
a străbate in toată lungimea lui acest lac care, ca mări- 
me, întrece pe acel de Como, si in frumuseţe nu-i stă mult 
indärät. Ba chiar pe alocurea, precum pe la insulele Bo- 
romee, este mai măreț si mai impunător decit fratele siü 
oriental. După cinci ore de o incintätoare călătorie ajunsei 
la Locarno, unde petrecui noaptea in splendidul otel Lo- 
сагпо, pentru ca a doua zi să apuc pe drumul de fer prin 
tunelul sf, Gottharduluï, саго să mă ducă înapoi in {ага 
“munţilor. 


VIL 


Drumul de fer al St. Gothardului 


Dintre toate minunatele construcțiuni industriale rì- 
dicate de timpul nostru, nici una nu se poate măsura cu 
drumul de fer ce străbale muntele St. Gotthardului, care 
s-ar putea numi cea mai îndrăzneață concepfiune a ge- 
niului omului din cele realizate pînă acuma de mina 
luí. Masivul St. Gotthardului, de si foarte inalt, este 
vipos de ambele sale părţi si nu infálisazà o desvălire de 
cline asa, ca să facă cu putință trecerea peste el cu calea 
ferată, El a trebuit să fi străbătut prin un tunel, cel mai 
lung din lume, 14,912 metri, al cărui constructiune a ți- 
nut aproape 10 ani de zile, costind numai perforarea lui 
firi lucrările de zidărie si cele-lalte, 2,800 de lei de metru, 
adecă in total 41,853,600 de lei. С 

Si nu se creadă insi cá partea cea mai grea a lu- 
crürei a fost spargerea virfulut muntelui. Toată  chestiu- 
nea era tocmai cum să ajungă la el, pe un loc asa de 
putin desvälit ca ambele laturi ale sale, pästrind totuşi în- 
clinarea neapărată pentru mersul trenului ? Suisul ега a- 
sa de repede pe alocurea in cit era peste putință de in- 
deplinit această conditiune esenţială. Se recurse atunci la 
următoarea ingenioasă constructiune : pentru a urca păr- 
lile de tot abrupte, se inchipuiri nişte tuneluri in spira- 
là, care invirtind suisul pe loc, puturä вй lungeascä clina 
si să o domoale. Aceste tuneluri in spirală produc efec- 
tul cel mai curioz. Ele se ridică une ori chiar perpendi- 
cular asupra puntului de intrare în munte, și intr-un loc 





804 A. D. Xenopol 


chiar se vede repetat lucrul de două ori, în cit trenul itt 
face efectul de a fi suit la catul al treilea, cel intiiü si 
cel al doilea pe unde ai trecut, vázindu-se adinc sub a- 
cel superior. Vezi cu ochii si nu crezi, cum ai putut ur- 
ca cu greaua maşină muntele deadreptul ca pe o scară, 
ba încă nu numai odată, ci de două ori! Explicarea se 
găsește în drumul subteran, construit în spirală, și care 
esă tocmai deasupra punctului de intrare; dar de care 
neavind constiinti, din cauza intuncrecului prin care strá- 
baţi, vezi deodată rezultatul, fără a-ţi da samă si de mij- ` 
locul întrebuințat spre a-l aduce. Greutatea acestor luc- 
rári și-o poate cine-va inchipui, fiind vorba de a lucra în 
întunerecul muntelui fără nici un mijloc de orientare, o 
spirală incolăcită asupra ei insäsi, în care bolta tunelului 
trebue să re incalece si să iasă tocmai la punctul insem- 
nat de mai inainte de traseul căei ferate. Putem spune că 
în aceste construc[iuni neasemănate, ştiinţa inginerească a 
desvälit întreaga ei inălțime. 151 inchipue cine-va uşor ce 
trebue sa fie podurile aruncate peste prăpăstiile muntelui 
din care poate nici unul nu infálisazi mai multe si mal 
inspămintătoare prin ameţitoarea lor adincime de cit St. 
Gotthardul. Podurile asternute pe asemenea prăpăstii sunt 
cele mai multe atirnate, unele sprijinite la mijloc cu cite 
un stilp de fer care se razämä in partea lur inferioară pe 
vre-o muchie de stincš. Călători din tren п-ай conștiință 
de locul prin care trec, căci, repejiunea cea mare a mis- 
cărei de abia le invoeste a züri prăpastia ; apoi eí nu pot 
vedea pe ce soit de pod trec el peste o asemenea des- 
fundătură. Acela insă cure vede zburind trenul ce duce 
în el atitea vieţi omenești, pe acele poduri, ai putea zice 
aeriane, nu poate înăbuși un simfimint de groază ce-i 
stringe inima, desi numai pentru o scurtă clipă. 

Natura prin care treci este de o impunătoare müre- 
tie. Tablourile ce le fnfäsi sunt aproape toate sait säl- 
batice вай sublime, și trebue să te apropii de-o parte si 
de alta de vale, pentru ca peisajele să imbrace o frumu- 
sefà mai puţin fioroasi. Eşti in inima chiar a Alpilor, 
unde natura desfisurä pe întrecutele toate bogățiile sale, ~ 
inadins pare cà spre a pune in uimire pe călătorul ce în- 
drüzneste a pătrunde in aceste tainite. 

Și atit e de măreaţă si de splendidă natura în aceste 








Amintiri de cälätorie 305 


locuri, în cit ea întrece ori-ce putere а inchipuirei. Ori 
cit {1-аї incorda dinainte imaginaţia, spre a-ţi inchipui im- 
punătoarele privilesti ce te așteaptă pe St. Gotthard, cind 
le veză in realitate, răspindite în toate părţile cu cea mai 
mare dărnicie, trebue sa recunostt că imaginaţia cea mil 
bogată rămine stearpă faţă cu bogăția naturel. 


Imaginaţia noastră departe de a putea intrece mä- 
surile şi proporţiile naturei, nici nu este in stare să le a- 
jungă. Să se încerce cine-va a-și inchipui mărimea pámin- 
tului si va vedea cit trebue să rămînă concepliunea sa 
îndărătul dimensiunilor lui! De aceea inchipuirea ome- 
nească trebue să-și aleagă alt tărim unde poate întrece 
natura, nu prin mărimea formelor, ci prin armonia lor, şi 
acest tărim este arta care, într-un cadru restrins, dă min- 
{еї noastre o tot alit de deplină hrană estetică, ca si i- 
mensa natură şi vastele et tablouri. Natura şi arta ай două 
tărimuri cu totul deosebite, si de aceea frumosul natureï 
si acel al artei se vor distinge tot-d-a-una puternic unul 
de altul, Precum natura nu poate fi artă, așa si arta nu 
poate fi natură si în această deosebire stă condamnarea 
definitivă a realismului in artă. 


Dar să ne intoarcem la calea St. Gotthardului. Acest 
drum minunat, care leagă acuma ambele laturi ale Alpi- 
lor, mai că era să rămină numai cit o pripilà incercare. 
Ca tot-d-a-una aga si aici socoteala din lirg şi cea de a- 
casă nu se potrivirä si, după ce lucrările se începură, se 
văzu că devizul fusese greșit numai cu suma де 102,000,000 
de leï!! De unde să se iea această sumă colosală, cu a- 
tita mai ales că mai multe intrigi locale se opuneaü 5й- 
virsirei întreprindere, intiigi puse în lucrare de diversele 
companii de drum de fier, care aveaü interes de a croi 
trecătoarea peste Alpi in regiunile deservite de drumurile 
lor de fier, si anume: una trügind in spre Splügen, alla 
in spre Lukraanier. Suma de 102,000,000 care lipsia, fi- 
ind peste putință de adunat, compania St. Gotthardului 
era în ajunul de a da faliment, dacă nu ar fi fost spri- 
jinită de statele interesate la crearea liniei. Totuşi nici I- 
talia, Germania si Svifera nu егай dispuse a acorda sub- 
sidii asa de mari care nu puteaü nici odată să fie acope- 
rite prin veniturile liniei. Se numi un пой inginer-sef, d. 





806 A. D. Xenopol 


Bridel, care prin suprimarea mai multor linii laterale svi- 
{егіепе, si prin o reducere însemnată in cheltuelele con- 
structiuneï, reduse deficitul numai la 40,000,000, din care 
10 eraü să fie date de Italia, cite 8 de Germania si de El- 
velia, iar restul de 12 trebuia să бе giisit de companie. 
Ast-felii deslegarea gréutäfer financiare înlătură pierderea 
nespusă pe care omenirea europeană ar fi incereal-o, dacă 
linia St. Gcttbarduluf ar fi trebuit si inä numai cil o 
zadarnică incercare. Astăzi ea este terminată și călătorul 
poate să treacă, prin pintecele Alpilor, pe. molaticele ca- 
napele ale vagoanelor. 


үш. 
Lacul celor Patru Cantoane. Lucerna. 


Drumul de fier al St. Gothardului se sfirseste la Flüe- 
len, in coada lacului celor Patru Cantoane. Aici luái va- 
porul, spre a vedea in toată liniștea frumusețile acestui 
lac, celui mai renumit dintre lacurile elvetiane. Pentru a 
avea în toată puterea еї intipărirea acestor frumuseți, s-ar 
fi cerut două condițiuni pe саге ей nu le indeplineam, 
întiiù să nu fi văzut lacurile italiane si al doilea să fi în- 
ceput strübaterea lacului de la Lucerna spre Flüelen si 
nu ast-fcliü precum о făceam ей, căci părţile cele maï 
splendide ale sale se айй cătră fundul săii,unde incep ma- 
sivurile de munţi si nu cătră oraşul Lucerna aşezat maï 
in spre locurile sese. Cu toate aceste condițiuni defavo- 
rabile, in care mi se infüfisa lacul celor Patru Cantoane, 
pot spune că întipărirea ce mi-a lăsat o va rüminea ne 
ştearsă cel puţin alăturea, dacă nu chiar deasupra celer 
produse de lacurile Lombard сеа ce face farmecul sii 
deosebit este neregularitatea formelor sale, poate cele mat 
capricioase din toate lacurile pămintului. De nicăirea nu-i 
poli descoperi întreaga lui întindere, vederea fiind impie- 
dicată de numeroasele sale cotitură, de promontoriile ce 
se înaintează adese-ori pină la o mică îndepărtare de ma- 
lul cel-lalt si care de departe par a-l inchide. De la fie- 
care cotitură se destășură insă alt tabloü, fie-care mai fru- 
mos decit cel-lalt. Grupurile de munţi ce insotesc malu- 
vile sale se adună tot mai compact la fie-care întorsătură, 





Amintiri de călatorie 307 


formind apelor o tot mai bogată cingătoare oglindită in 
ele. Pe tot lungul malurilor, e așternută o șosea minuna- 
tä si deasupra şoselei trec pe partea stingă, cum vii de la 
Flüelen, drumul de fier. Adesa-ori întilnești două tune- 
Imi suprapuse sait alăturate, unul prin care (гес trásu- 
rile si altul prin care zboară locomotiva, Aceasta contri- 
bue nu puţin а da viață lacului, al cărui maluri de alt- 
генй, cel puţin în partea lui superioară, sunt departe de a 
fi aşa de bogate în agezäri omenești ca acele ale lacurilor 
italiene, Cu cit te apropii de Lucerna, cu atit malurile se 
coboară şi munţii se retrag mai în fund, mărind orizonul 
si micsorind însemnătatea pinzel de apă ce nu se mal 
poate măsura cu el. O singură dată lacul pare a face o 
silință de a domina înconjurimea lui, la asa numita cruce, 
de unde se văd deodată cele patru braţe ale sale. Dar a- 
ceasta ține numai un moment. In ‘curind promontoriile 
micşorează iarăși întinderea lui, si ochiul părăsește stră- 
lucitoarea lui oglindă, zburind сага culmile munfi'or Ri- 
ghi şi Pilatus, cei doi stilpari colosali, care par a deschi- 
de porţile lumei munţilor călătorului ce vine din cimpü. 

Lacul celor Patru Cantoane este renumit nu numai 
ca frumuseți naturali. El mai are si o însemnătate isto- 
vicii, Pe malurile lui в-ай petrecut cele mai mindre din 
scenele neperitoare, care aù întemeiat libertatea p? clasi- 
cul pümint al republicei în Europa. Lingä orașul Brun- 
nen, se айа vestita piatră solitarä, Mythenstein, ce se ìn- 
пай în mijlocul apei ca un con ascuţit si pe care re- 
publica puse să se graveze o inscripție colosală in litere 
aurite, în memoria lui Friderich Schiller, nemuritorul cin- 
tăreţ al lui Wilhelm 'Tell, eroul libertätet elveţiene. Ceva 
mal departe, se intilneste cimpia sintă, Grätli, un mic tăp- 
şan de cite-va sute de metri pătrați, încunjurat de maluri 
ripoase, unde tradiția pune întilnirile capilor conjura[iei 
din 1307. Fiind locul potrivit pentru construirea unui o- 
tel, speculafiunea iși pusese ochiul pe el, cînd un strigăt 
de indignare se ridică in toată Confederaţia ; se făcu in- 
dată o colectä băneuscă, cu care locul fu răscumpărat. si 
dăruit naţiunei întregi, spre a-l păstra tot-d-a-una nea- 
lins si neprofanat. Mai încolo întilnești о mică capelă rì- 
dicată în amintirea lui Tell, pe locul unde el, sărind din 
barca lui Gessler, în timpul tartunei, o respinse cu picio- 





308 Dr 


rul in valurile înfuriate. Dacă te abafi puţin de la Brun- 
nen cătră maluri'e micului lac de Lowertz, dai de orüse- 
lul Schwitz, capitala cantonului de aceeași numire, cel mar 
mic din toate cantoanele Elveţiei, insi acela ce avu ono :- 
rea а strămula numele siü asupra întregei confederaţii 
ce-și urzise începuturile sale pe frumosul săi pămînt. Nu 
numai numele, dar si armele confederației, crucea albă pe 
un fund ros sunt tot acele ale simburelui din care ea 
a esit. 


Astleliii pretutindeni frumuseţile, grämädite de natu- 
ră cu о nespusă dărnicie pe pămintul Elveţiei, stai in 
legătură cu vre o însemnată imprejurate istorică a popo- 
rului siü. Cum deel să nu-și iubească poporul elveţian 
țara sa сеа bine-cuvintată, cind din ea radiază pe lumea 
încunjurătoare nu numai splendoarea munţilor săi, dar si 
lumina vie a unei libertăţi de mai multe ori seculari! 
Fericit este poporul care, fiind аўа de mărunt, a putut să 
apese atit de grei in cumpăna progresului, si pe dinsul 
ar trebui totdauna să-l aibă in vedere popoarele mici, El 
le poate convinge, că mărimea lucrurilor omeneşti nu se 
humàrà, ci se cintàreste. i 


Ajuns la Lucerna, găsi cu mare greutate о сатен 
de oare-ce, fiind in dricul anotimpului, afluenta călători- 
lor in acest oraș era urieșă, Presimţii aceasta încă de pe 
batel, când vedeam la fie-ce staţie coborindu-se și urcin- 
du-se în el călătorii cu sutele Lucerna este un orăşel de 
oteluri care toate impreună pot conţine respectabila cifră 
de 20,000 de persoane si incă ele nu ajung: de aceea se 
fac in fie-care an construcliuni noue. Monumentul prin- 
cipal de văzut aici este vestitul ѕай leii. Acest monument 
а fost ridicat de oraș, în amintirea celor cite-va sute de 
Elveţieni care formaü garda personali a lui Ludovic al 
XVI-lea, și care periră aproape cu toţii spre a-l apăra. El 
reprezintă, prin o frumoasă alegorie, un leii dindu-si su- 
fletul, rănit de o săgeată. Este sculptat in păretele unei 
slinci de sculptorul Thorwaldsen si încunjurat de o in- 
Scripte comemorativă. La marginea orașului se айй pen- 
siunea Gütsch, aşezată pe o înălțime, din care se desfä- 
şură o privire minunată pe oras, pe lac si pe ambii munţi 
ce-l domină, Pilatus si Righi. Urcarea la această pensi- 





Amintiri de călătorie 309 


une se face pe un drum de fer funicular, in forma de 
roată, eu două lanțuri, din care unul urcă cînd celalalt 
coboară. Olina este foarte repede, de 53 la sută. 


IX 
Muntele Rigi si drumul sáu de fer 


După ce stituiü cite-va zile în Lucerna, apucát în- 
tro dimineaţă cu batelul spre Vifenau, de unde pleacă 
calea ferată, care urcă în virful muntelui Righi, 1800 de 
metri. Clina liniei este mult maï repede de cum -ar pu- 
tea-o urca o trăsuri, pe alocurea ріпа la 27%, si pentru 
a face cu putinţă o asemenea urcare locomotivei, ea este 
inzestratii cu o roată cu dinţi, care se prind în crestătu- 
vile unei şine, aşezată la mijlocul celor-lalte două, pe care 
merg roţile cele ordinare. Fie-care locomotivă duce un 
singur vagon incäpätor pentru 60 de persoane, pe care-l 
împinge la deal pe din dărăt, iar la vale îi merge inain- 
te, şi vagonul este aşa întocmit, in cit la caz de pericol 
să poată fi desprins de locomotivă si să se oprească pe loc. 
Азией s a luat toate măsurile, spre a înlătura cu totul 
teama pentru siguranța personală, care ar putea jigni gus- 
tarea admirabilului tabloü ce se desfásurà sub privirile 
călătorului in tot timpul de mai bine de o oară cit fine 

suisul. 

1 Problema suisului era însă mai ușor de dezlegat de 
cit acea a coborisului, cînd trebue impedicatä tocmal o 
prea repede pornire а trenului. Și aceasta fu rezolvată 
prin intrebuințarea aerului comprimat, care trebuind să 
fie alungat alternativ din cele două compartimente ale 
pistonului, regulează invirtirea roţilor şi le menţine intr-o 
repeziciune normală. Este de admirat ușurința cu care ti 
se pare că maşina impinge înaintea ei greoiul vagon, ре 
un pept de munte, ce adesa-ori se arată mai curind cao 
pedicá de cit ca un drum. 

De cum päräsesti malul lacului si începi a urca, ta- 
bloul cîştigă necontenit proporții mai mari si devine mai 
frumos. Cotiturile lacului se desfäsurä cind una, cînd altă, 
după acele ce le face trenul în a lui urcare. La unele 
punte ele se impreuneazà in un tot mai întins, si apel 

4 





310 A. D. Xenopol 


iarăși se rup si se fragmenteazi, pentru a se întruni ia- 
rásí mai sus într-un corp si mai mare. Cu cit crește la- 
cul sub picioarele călătorilor, cu atita îndepărtarea tot 
mai mare de el, il micșorează, în cit cînd dobindesti in- 
tregimea tabloului săii, acest întreg este poate redus la 
mai mult de jumătate. Indepărtarea mai are însă side e- 
lect a șterge toate unghiurile cele prea rüsiritoare, a le 
da un contur molatic si dulce, a cuprinde întreaga na- 
tură, peste care te înalţi, intr o atmosferă vaporoasă. Al- 
bastrul aer care colorează prin adincimea lut bolta cerească, 
interpunindu-se între ochi si tabloul indepürtat, albästre- 
ste puţin întregul ton al coloritului. Munţii, apele, pădu- 
rile, de și fie-care cu coloarea lor particulară, par a im- 
bärca o mantie comună, străvezie, tesutà in urzală de un- 
dele subțiri ale albastrului aer si în bătătură de galbe- 
nele raze de foc ale ferbintelui soare. După vre-o jumă- 
tate de oră de urcare, treci printr-un mie tunel si la e- 
sirea din el dai de o punte, ce si dinsa este înclinată, si 
care este sprijinită de două poprele aga de subțiri si u- 
şoare, cit nu-ţi poţi inchipui cînd o vezi de jos că va pu- 
tea duce greutatea ce trece peste ea. Sub punte se des- 
chide tocmai o vale prăbușită ce cade aproape perpendi- 
cular în lac. Înălţimea fiind foarte mare, peste 1000 de 
metri, te apucă amefala cînd priveşti direct in prăpastia 
pe lingă care treci, si de sigur că impresiunea ar fi şi 
mai mare, dacă al putea avea conștiința, si de usurätatea 
puntei peste care te avinți. Curind după trecerea punfei 
ajungi la Righi-Kaltbad, unde este un mare stabiliment 
de idroterapie. După aceea ajungi la Righi-Staffel, stali- 
unea din care se desface a doua ramură a liniei drumu- 
lui de fer ce coboară cătră Arth-Goldau de cea parte a 
muntelui Righi lingă lacul de Zug, si in sfirsit în virful 
muntelui la Righi-Kulm. Aici este un otel foarte mare, 
unde se grămădese toti acei ce voiesc sà aştepte răsăritul 
soarelui. Fiind-că barometrul căzuse de tot si muntele Pi- 
latus îşi purta briul săii cel aducător de ploaie de aceea 
nu petrecuiü noaptea ре Righi, сі mă cobori cătră Arth. 

Nu stiü, вай condiţiile atmosferice nu eraü de tot 
favorabile, вай vederea de pe Righi nu este asa Че fru- 
moasă cum i-a făcut-o reputația lui, вай mai bine recla- 
ma, ей cred că, in ori-ce caz, această vedere nu poate fi 





Amintiri de călătorie 811 


din cele mai frumoase ale Alpilor si iată pentru ce. Este 
cunoscut că farmecul cel mai mare al unei privelişti de 
pe munți consti în desfășurarea orizonului, care se intin-- 
de ca o roată împrejurul privitorului, care roată este cu 
alita mai mare, cu cit puntul este mai urcat. Regulari- 
tatea lormei orizonului nu jigneste de loc impresia este- 
(іса, din pricina variaţiei tabloului conţinut. Linia sferică 
regulată a orizonului face efectul unui cadru al tabloului, 
- limitează în mod precis bogăţia formelor conţinute, si le 
dă unitatea fürü de care nu poate impresiunea frumosu- 
lui, Pe Righi tocmai această linie sferică a orizonului pare 
a fi ruptă, pentru motivul că, ре de o parte, vederea este 
mărginită de inalții munţi ai Alpilor ce se-ntind сайа 
Sud, dinspre Nord, ea se-ntinde asupra părței sese a El- 
velie ce vihe cătră Zurich, Vederea fiind mai limitată 
сйїгї Sud de cit cäträ Nord, rupe continuitatea si unita- 
lea tabloului. Aceasta nu împiedică са privirea asupra 
lanţului de munţi schinteitoră la soare prin titvele lor pur- 
litoare de zăpadă, să fie într-adevăr măreaţă. Pentru a о 
avea insi, nu este de nevoie a te urca pe Righi. Nenu- 
märate alte punte din Elveţia deschid perspectiva asupra 
munţilor săi precum din Perna, din Geneva, si chiar din 
Lucerna pe înălțimea de la Gütsch. Cer iertare vestitului 
Righi, că ей poate cel intiiü, îndrăznesc a arunca îndoială 
asupra reputației sale, dar nu m-am putut împiedica de 
a resimli o desilusie cind m-am văzut pe culmea lui. Pe 
cit de incintätor fu suisul pănă in virf, pe atita, odată 
sus, tabloul perde din farmecul stii. Më aşteptam la mult 
mai mult, de cit ceea ce vedeam, lucru ce de obiceiii nu 
se intàmpli cu tablourile naturei, unde realitatea intrece 
in tot-d-a-una cea mai bogată închipuire. Pricina acestei 
nemulțumiri de care nu-mi dădui pe deplin samă atunci, 
însăşi limpede în mintea mea maï tirziü cind më urcäi 
pe Pilatus"). Tot atit de puţin înteresant este coborisul 
“pe partea din spre Arth-Goldau, in cotro mergi mai tot 
limpul prin o pidure ce nu invoeste nici o vedere maí 
indepürtati. Numai către vale, unde începi iarăși a vedea 
ambele lacuri, acel ul celor Patru Cantoane si acel de Zug, 
incepe iarăşi frumosul а te coprinde. 


1. Vezi O suire pe Pilatus, mai la vale, 





312 A. D. Xenopol 


Aici la Arth mă оргії puţin, spre а vedea urmele cum- 
plitei surpări a muntelui Jossberg care, de $i s-a intăm- 
plat tocmai in 1806, ай lăsat urme ce nu se vor mai 
şterge in veci din acea localitate. In fie-care an la 2 Sep- 
tembrie se face o slujbă in biserica din Arth in amintirea 
ingrozitoarei catastrofe, care dürimá aproape tot oraşul si 
aruncă in mormint vr-o 500 de oameni. Se vede foarte 
bine de jos partea muntelui care s-a rupt si nămolul de 
pietre si de bolovani rostogolili este inspäimintätor. Spre 
a da o idee de puterea ciocnireï, ne märginim a relata 
că coloana de aer, dislocată prin violența cüderei, ridică 
pe lacul de Lowertz un val atit de puternic, în cit el a- 
coperi cu totul orașul Sween ce vine tocmai la cel l-alt 
capăt al lacului. 


x 


Lacul de Zug. Cäderea Rinului. 


De la Arth luai vaporul spre a merge la Zug. Lacul 
de aceeași numire este unul din-cele maï dragalage ale 
Elveţiei. Este o miniatură pe lingă cele-l-alte, însă lucrat de 
mestera natură en o deosebită máestrie, E] nu înfăţişează 
frumuseţile măreţe ale lacului celor patru Canloane, ci 
este dulce si blind са o gingașă idilă. Si cu toile acestea, 
nici o dată să te increzi in perfida undă, Acest lac atit 
de grațios a provocat sunt acuma cifi-va ani, o mare 
nenorocire pe malurile sale. O parte din oraşul Zug s-a sur- 
pat şi a fost înghițită, cu mai mulţi locuitori, de valurile 
sale. Malul lingă Zug este foarte adinc şi ripos. Se vede că 
apa sa infiltrat in nişte straturi de pămint poroase, care 
i-aü rupt consistenţa si l-a făcut а se prübusi în lăuntrul 
apei. Locul unde s-a intimplat sinistrul, înfăţişează o ingro- 
zitoară privelişte, De la cheiul, ce este rupt, apa lacului a 
inaintat ca la 50 de metri in liuntrul uscatului, E partea 
unde sa iutimplat surparea. Casele de prin prejur sunt 
toate mai mult вай mai puţin rästurnale si chiar сеје 
mai îndepărtate sunt pustii si nelocuite. 

De la Zug apucai direct către Safuza, spre a pune 
cununa tuturor frumuseţilor văzute prin acea а căderei 
Rinului. 





Amintiri de călătorie 313 


Tocmai in sara cînd ајарѕеї la Dachsen, staţiune de 
lingă Şafuza, unde se alli căderea, mi se spuse cà їп a- 
cea noapte cataracta era să fie luminată cu locuri ben- 
galice. Luaï îndată omnibusul spre a merge într-acolo. 
Un lucru imi părea neexplicabil, anume faptul cá, de si 
ajunsesem aproape de locul unde se айа cascada, nu au- 
zeam de loc vuetul pe care mă aşteptam să-l facă. Сіпа 
ajunset la castelul de Laufen, mi se spuse să mai aştept 
ceva în otel, căci usa incă nu-i descuiată. Fiind noapte 
nu-mi puluí da seama despre această ghicitoare, ca să ai 
nevoe de a trece printr-o uşi pentru a vedea miiestoasa 
cascadă. Intr-aceste suna un clopoțel, si toată lumea care 
era adunată se repezi, îmbrăncindu-se unii pe alţii, spre 
a vedea iluminalia, a căreia foc începuse a se Zatl. Tre- 
curám dintro curte inchisă întrun coridor lung, de acolo 
intr-o odaie din care, coborind cite-va trepte, esiräm in- 
te-un balcon cu ferestrele inguste, si acele închise. Lumea 
se repezi la ele deschizindu-le cu violență, si numai aceia 
apucară вй vadă ceva, саге prinseră maï inainte locul la 
ele, вай care erat înzestrați de natură cu o talie maï pre- 
sus de comunul muritorilor. Din cele ce putuï vedea nu-mi 
facui o mare idee despre frumuseţea cascadei, şi într 
deviir mă întorsei cam desilusionat de la această privelişte. 
Insă fui nedrept; căci a doua zi imi dădui samă despre 
toată frumuseţea ei, cînd putui s-o contimplez la lumina 
soarelui în toată intinderea ci, si nu numai in părţile a- 
cele pe cari cădea lumina artificială in sara de mai inainte, 

A doua zi trecul íarüsi prin aceleaşi incăpai pentru 
a ajunge la cascadă, si atunci avui esplicarea. роцеї prin 
саге trebue вй treci şi a [rancului ce trebue să-l plăteşti 
pentru а vedea cascada. Nici mai mult nici mai puţin, 
oamenii ай pus stăpânire pe acest admirabil spectacol şi 
ай ficut din el un obiect de speculație, lucru care jicneste 
mult impresinnea frumosului, cînd ea se imbinează cu a- 
semenea mizerii omenești. Frumuseta cascadei este însă 
stinghirită si din altă împrejurare: anume cascada este 
imprejuratä pe ambele sale maluri de zidiri, бага de саге 
exploatarea еї ar f fost peste putință. Ea pate a curge 
deci intr-o casă, si inconjurimea cea frumoasă а naturei 
libere si neincätusate lipseşte splendidului fenomen. 

Qu toate aceste neajunsuri, efectul produs de cata- 





814 А. D. Xenopol 


raetă este uriaș, mai ales cînd (е cobori la piciorul еї şi 
priveşti ара cum se prübuseste in jos cu o putere si un 
zgomot infernal. Acest vuet este impedicat à pătrunde 
mai departe din causa inaltelor zidirí cari înconjoară cas. 
cada. Si aici se găsește mijlocul de-a scoate din punga că- 
lătorului 50 de bani, prin oferirea unui mantel impermeabil, 
саге să-l fereas:à de stropiturile cascadei. In asemenea mo- 
mente, cînd mintea-{i este perdutà si inima ili bate cu o 
repejune îndoită in fața răpilorului spectacol, a viri mina 
în buzunar este atit de deprimător, în cit îți vine să dai 
dracului pe toţi Elveţienii. Dar ce să le faci ? Sunt oameni, 
si caută să tragă folos din toate privelistele pe care le în- 
fățişază frumoasa lor ţară. 

De la Dachsen, după 10 minute do călătorie cu dru- 
mul de fer, ajungi la Safuza, de unde poți merge la Con- 
stanfa și pe batel. Alesei acest mijloc de transport, însă 
călătoria pe Rin nu presenta in aceste раці nici un ìn- 
teres, cu atit maï puțin pentru mine care văzusem tablou- 
rile admirabile desfäsurate de lacurile de Como, Maggiore, 
al celor Patru Cantoane si de Zug. Tot atit de palidă este 
străbaterea marelui lac de Constanţa, care nu se deose- 
beşte prin nimic alt-ceva, decit prin insemnata lui intin- 
dere, care pe la mijlocul sëù, unde ambele sale maluri se 
pierd aproape din vedere, ili face efectul unei mări. Acest 
efect fu cu atit mat pronunțat cu cit ridicindu-se un vint 
puternic, avui pe vapor si spectacolul nu prea producător 
de apelit a boalet de mare. In sfirsit dupä multä scutu- 
räturä, ajunsei la Lindau, de unde in 7 ore trenul mà 
puse in München. 

Atci státui cile-va zile spre a vizita bogatele galerii 
de pictură şi de sculptură, şi după acea plecai la Ischl pe 
care il părăsii după zece zile de ploae aproape continu, 
spre a mă intoarce in ţară. 





N. BOSNIEF PARASCHIVESCU 


Spes. 


Albastrul din cununi de flori 
Si-al ochilor albastru, 

^ Revarsă liniștea de veci 
А tristului sihastru. 


Раги negru—rupt din noapte, 
Alene să räsfata 

Pe albul sinulu săi gol — 
Eternă dimineaţă. ў 


Plutind prin aer са un пог 
Se duce-n depărtare. 

In urma eï rämin cu dor; 
Pustie viata-mf pare ! 





N. Bosnief Paraschiveseu 


Szvorul 


Cind blind її povesteste luna 
Izvorul scinteiazä, 

Sub raza palidä-adoarme 
Si viața o visază. 


Таг cînd apoi coboarä-n lume 


Norocul să-și incerce, 
Durerile-i răsar în cale 
El murmură si trece, 





Qameni și stele 


In depărtările albastre 

. Multimt de stele strălucesc, 
Sin viaţa lor de veacuri lungă 
Cite ursite nu-mplinese 
Cite mistere nu {гйеве! 


Dar cine să le înţeleagă... 
Omul ? sărmanul muritor, 
Cărui se par neperitoare, 
Desi tot elipă-i viaţa lor 
In nesfirsitul vremilor ! 





A. D. XENOPOL 


ROMINI $I MAGHIARII INAINTEA ISTORIEI 


Respuns D-lui A. DE BERTHA 


A. de Bertha, Magyars et Roumains dérant l'histoire, Paris 
1899; un vol. in 8° de 483 de pagini. 

Este ultima scriere apărută de curind din pană ungurească 
asupra. chestiunei Rominilor din Transilvania; cuprinde un re- 
zumat, făcut pentru străini, al scrierei în 3 volumuri, în limba 
maghiară, a d-lui Benedict Јапево : Istoria şi starca actuală а 
tendințelor naţionale rominestr. 

Lucrarea d-lui de Bertha urmăreşte scopul de а infräfi pe 
Romini cu Maghiarii pe baza adevărului istoric, „afin qu'en sor- 
tant des lices, il soit aisó deux adversaires de se tendre la main 
loyalement, sans arrière pensée, au profit de la paix du monde, 
du progrès de leur pays et de la civilisation en général“ (p. V). 

Се soiü de istorie, si deci ce soiü de adevăr, înțelege 4-1 
de Bertha a scoate la lumină, se vede de îndată, de pe chipul 
cum d-sa pune chestiunea romineascá, 

Rominii sunt stăpiniţi, după d-sa, dincolo și dincoace de У 
Carpaţi de tendinţa unificării neamului lor într-un singur stat. 
Unirea naţională constitue idealul rominese, Existenţa Ungariei 





Rominii şi Maghiarii inaintea istoriei 319 


le stă in cale. Eí doresc dară risipirea acestui stat. De aici ura 
de moarte, pe care Rominii ай jurat-o Ungurilor: „Exiger que 
les Roumains donnent la raison réelle de leur haine contre les 
Magyars, c'est-à-dire qu'ils avouent ouvertement leur désir de 
s'emparer de la Transylvanie, serait excessif“ (p. 9). 

Pe ce se intemeiazä, urmează mai departe d-l de Bertha, 
pretentiunea Rominilor la statul lor unitar? Numai si numai pe 
falsa închipuire a originei lor dacice,—să se observe, nu se maf 
zice originea romană, ci dacică,— adecä pe sprijinirea stäruin- 
{еї neîntrerupte a locuinţei lor in Dacia Traiană. Din acest punct 
de vedere, se naşte nevoia pentru acel ce ай interes a combate 
aceste năzuinţi politice ale Rominilor de а surpa temelia isto- 
rică pe care ele se înalță, pentru ca să nu se mai poată răză- 
ma Rominii pe adagiul prior tempore protior jure. 

Interesul politie străbate de la un capăt la altul scrierea 
d-lor Jancsó-Bertha, și nimic nu poate turbura mai mult percep- 
ţiunea adevărului decit amestecul interesului in el. De aceea să 
nu ne aşteptăm la o expunere rece si ştiinţifică а chestiuneï, ci 
la una preconceputä si mestesugitä, menită a respinge nişte sta- 
fif pe care Ungurii ай interes a le arăta ca nelinistindu-le viaţa. 

“Dar, să cercetüm intiiü dacă punctul de vedere, pe care se 
aşterne cartea, este cel adevürat? Rominif de dincoace şi de din- 
colo de munţi tind ef oare in adevăr la contopirea lor într-un 
singur stat ? Deși atare ideal nu ar fi de loc extraordinar să ră- 
„sară pe orizontul minfeï rominestí, nu el este acela care deter- 
mină protestările si activitatea pe care Котіпії o desfăşoară in 
jurul chestiunei naţionale. Ba, dacă se ieaü în privire împrejură- 
rile politice, Rominii aii interes ca Ungaria să fie tare, pentru 
ca, împreună cu ca, să se poată opune primejdiei precumpäni- 
ref Slavonilor, care ameninţă să inghifä de la o laltă si pe Un- 
gură şi pe Romini. Aceste două popoare sunt singurele ce apar- 
fin unor rase deosebite in sinul oceanului de Slavi ce le incun- 
jură aproape din toate părţile. Pe de altă parte se poate între- 
vedea într un viitor, mat mult вай mai putin îndepărtat, desfa- 
cerea Austriei în elementele ce o alcătuese, alipirea Germanilor 
cătră corpul cel mare, intrarea Slavilor în sfera de acţiune a po- 
-liticeï ruseşti, iar Maghiarii si Rominii räminind isolaţi in mij- 
“locul acestor două mari curente centralisătoare, Rominii deci nu 





320 A. D. Xenopol 


pot dori ruinarea statului unguresc— bine înţeles cu o singură 
conditiune : ca Ungurii să nu se atingă de naționalitatea romi- 
nească de sub a lor obläduire, să o lase să se desvolte in spiritul 
si facultăţile sale, pentru că poporul rominese vrea să-și ducă 
viaţa ca naţiune, cu comoara lui particulară de idei, de concep- 
{їшї si de simfiminte ; să adaogă încă o coardă la armoniosul in- 
strument al civilisaţiunei universale. Pentru aceasta însă se cere 
neaparat să nu ise îngusteze baza etnică, să nu i-se restringä tă- 
rimul, de ре care el îşi recrutează geniile și talentele, menite a 
înălța pe întregul luf neam. 

Rominif nu tind la contopirea, intr-o singură {art a Ro- 
miniel cu Transilvania și districtele ungurești locuite de Romini. 
Ei însă resping cu cea de pe urmă energie tendința Ungurilor 
de a le distruge individualitatea. Nu el atacă, cum susţin d-nii 
Bertha si Janesó—par nobile fratrum—ci se apără. Aceasta fiind 
pozifiunea respectivă a ambelor părţi între care se desbate pro- 
cesul secular, se înţelege de la sine că Rominif sunt puși, prin 
însăși a lor stare, in o condifiune mai prielnică pentru pătrun- 
derea adevărului decit Ungurii. Căci să se observe un lucru: t- 


na din cele două părți trebue să aibă dreptate. E vorba numat de 
a vedea pe partea cui ea poate să slea, pe acea a Ungurilor ѕай 
pe a acea a Rominilor. 


s". 

Este cu neputinţă a urmări pe d-l de Bertha cu de-amä- 
nuntul in toată lunga si complicata d-sale demonstrafiune a 
dreptăţei cauzei Ungurilor faţă eu Rominii; căci ar trebui să 
seriem un volum, poate încă și mai mare decit acel al d-sale. Va 
fi destul de arătat cum d-sa procede in demonstratiunea d-sale, 
spiritul care insuflefeste scrierea d-sale, ideile conducătoare pe 
care ea se aşterne, şi atunci ne vom putea da samă de valoarea 
știinţifică—căci numaï de aceasta poate fi vorba in o lucrare is- 
toricá—a scriereï ce analizăm, 

Să vedem întiiii cum expune d-l de Bertha cucerirea ro- 
mană? Expediţiunea lui Traian contra Dacilor nu a fost, după 
d-sa, ceva de o mare valoare; a fost mai mult o faptă strălucită 
decit de samă. Traian арої nu s-a acoperit de o luminoasă glo- 
rie, dacă se iea în privire disproportiunea puterilor în luptă. Ve- 





Rominit si Maghiarii înaintea istoriel 321 


derile aceste sunt originale, căci nimeni nu le-a ma! propus pinä 
acum; in ştiinţă însă, originalitatea are o valoare numai cînd e 
adevărată, adecă atunci cind ве descopere un adevăr пой. Aceste 
păreri alo d-lor Janesü-Bertha sunt contrazise de autorii romini, 
care spun că, de la războaele punice, Roma nu avuse de spriji- 
nit o luptă maf crincenă; de columna lut Traian, ridieatá in Ro- 
ma anume pentru celebrarea acestef victorii ; de jocurile cele ex- 
traordinare, care (inurá 127 de zile si in care periră 10,000 de 
gladiatori si 11,000 de fiare sălbatice ; de felicitärile trimise Im- 
păratului din toate părţile împărăției, pină si din depărtatele 
Indii, ete. ete. 

Adevărul nu stă în accea că expedifiunea lui Traian nu ar 
fi avut însemnătate, ci aiurea, unde însă d-l de Bertha nu era 
să se alunece, deşi a fost pus în lumină de nol, anume în aceia 
că а doua expediţiune a luf Traian contra Dacilor şi prefacerea 
Daciei in provincie romană, era o gresalà politică comisă de 
Traian, care nu aseultase decit de imboldirea rüsbunáref, cînd 
plecase а doua oară contra regelui dae. De aceea și Traian do- 
rind să îndrepte această greşală, luă măsuri cu totul particulare 
pentru întărirea Daciel ca posesiune romană. El aduse aici colo- 
nit mult maï numeroase de cum obicinuiaü Romanii a strämuta 
în provinciile alipite de a lor impärätie (1). D-1 de Bertha este 
dimpotrivi de părere că «la situation de la Dacie dans le cadre 
de l'empire romain n'était pas de nature à imposer au guverne- 
ment central l'obligation de recourir aux mesures extraordinaires 
qu'une romanisation si rapide eût exigée» (p. 19). B-l de Bertha. 
numesce «phrase prétentieuse» cuvintele lui Eutropius că Traian 
ar fi strămutat in Dacia «infinitas copias hominum, ad agros et 
urbes colendas», dar primeşte fără nici o rezervă rapoartele au- 
torilor romani asupra рӣгӣхігеї Daciei, cu toate eriticele mult mai 
întemeiate ce se pot îndrepta împotriva lor (2). Cine nu vede, 
în această îndoită măsură cu care se cintărese izvoarele de ace- 
laşi fel, tocmai tendința de a dovedi o teză? 

Cind ajunge la năvălirea barbară, d-l de Bertha urmează 
înainte a susţinea püreren lui Rösler asupra ocupărei Daciei de 


(0 A. D. Xenopol, Histoire des Roumains de la Dacie trojanc, Paris 1896, T. 
(8) idem. 





322 A. D. Xenopol 


Goff cu toate că 4-1 Hasdeü a dovedit in Istoria critică, cunos- 
cutii autorului, că Goţii, nici odată, nici inainte, nică după năvă- 
lirea Hunilor, 375, nu s-aü aşezat in Dacia. Cind se ocupă eu 
vizita lui Priscus la Attila, iarăși sustine că scriitorul grec ar fi 
trecut prin Banat, unde ar fi trebuit să întilnească Daco:Romant, 
dacă ei ar fi locuit în Dacia pe acea vreme. D-l de Bertha însă 
nu desbate întrebarea analizată de пої: prin care parte a Bana- 
tului a trecut Priscus ? El strübàtuse această regiune prin partea 
еї apusani, șesă, în afară de valul roman care mărginea provin- 
cia Dacia Romană, parte in care Daco-Romanii nu se vor mai fi 
avintat, ascunzindu-se dimpotrivă în regiunea răsăriteană a Ba- 
natuluf, în munţii lui. X 


Este de observat însă că acesta este un sistem adoptat de 
toţi scriitorii unguri, in ce privește intrebarea stăruinței Romini- 
lor. Eí nu respund nici odată la întimpinările aduse impotriva 
argumentelor formulate chiar de la început (Rösler, Hunfalvy), 
ci se prefac a nu le cunoaște, pentru a-și susţinea tot vechile 
lor teorii. Aşa s-a redus la adevărata lui proportiune insemnita- 
ten elementului grecesc adus de colonii în Dacia şi s-a arătat din 
studiul amănunțit al înscripţiunilor, însemnătatea celui roman. D-l 
de Bertha urmează mai departe a susţinea că coloniştii în Dacia 
егай în majoritate de alte rase decit cea romană si єй acest c- 
lement era cu totul neînsemnat. S-a arătat, apoi, că timpul in- 
vocat ca neîndestulător pentru romanizarea provinciei nu era mai 
scurt decit acel în care se romanizase alte provincii (1). La toate 
aceste argumente nouă, nu se respunde nimic, ci se invoacă me- 
тей tot argumentele vechi, formulate încă de Rösler, Vom ve- 
dea că acest sistem al tăcerei, вай al prefăcutei nestiinte, pre- 
domneşte in tot decursul serieref d-lui de Bertha, adaos încă cu 
alte metoade nouă de investigatiune istorică, precum lunecarea 
pe furis вай trunchiarea documentelor importante, traducerea falșă 
a textelor, interpretări mestesugite ete, ete, 

In chestiunea imigrărei Rominilor din Peninsula Balcanică 
în Dacia Traiană, d-l de Bertha nu se mărginește, precum аг 
cere-o adevărul, la un adaos de propor(iune rominenscă venită 
din sud la nord, şi care imigrare se explică prin strămutările sil- 


(1) Ibidem. 





Еошїпїї si Maghiarii înaintea istoriei 323 


nice intimplate din pricina bintuielelor năvălirilor barbare, ci ad- 
mite că întreaga formaţiune а nafionalitäteï romine s-a indepli- 
nit la sudul Dunărei. Ba încă, întemeindu-se pe visările filologi- 
ce ale compatriotului säü, 4-1 Rethy, sprijină părerea сй poporul 
rominese întreg și-ar datori origina sa unei emigrări a păstorilor 
Apeninilor, din Exarchatul Raveneï şi din Romagna. De 'aici, 
străbunii Rominilor s-ar fi îndreptat intiiü spre nord-est; apoi 
prin Friul s-ar fi coborit cătră Dalmația si Albania, de unde s-ar 
fi urcat îndărăt iar la stinga Dunäreï. Argumentul d-sale, im. 
prumutat de Ја 4-1 Rethy, este că limba romînă preface pe c şi 
qu in p, precum si pe l în r, ca si dialectele italiene din regiu- 
nea arătată. Pe aceste două analogii în schimbările fonetice, d-l 
Rethy si, după el, d-nii Janesă-Bertha clădese o întreagă teorie 
„nouă asupra origine! Rominilor. In zadar fenumitul romanist ger- 
man Meyer-Lübke a intimpinat că asemenea schimbări ale gutu- 
ralelor in labiale se intilnesc si in dialectul sard, ba si in lim- 
bile galică şi irlandeză; iar despre prefacerea lui | in r, a obser- 
vat că în rominegte ea s-ar intilni numai între vocale, pe cind 
in italienegte, această prefacere se petrece in tot-dauna înaintea 
consonelor. In zadar încheie 1-1 Meyer-Lübke darea de samă a- 
supra fantaziilor filologice ale d-lui Rethy си observarea că: 
„cum procedează 4-1 Rethy, am putea tot aga de ușor aduce ре 
Romini din Alpii Cotici, unde n a avut întocmai aceeași soartă 
ca in romineşte, вай din nordul Spaniel, unde e s-a prefăcut in 
ie aproape în aceeași întindere; și că chestiunea romină, prin 
broşura d-lui Rethy, nu numai că nu a fost deslegată, dar n-a 
înaintat cu nici un pas“ (1). D-l de Bertha aplică $i aici siste- 
mul săii de a trece sub tăcere intimpinärile aduse contra teori- 
ilor iubite şi le buciumä ca adevăruri nerüsturnabile, pentru naivi 
вай neştiutori. 

Pentru a dovedi că Rominii ай locuit în vechime în Pe- 
ninsula Balcanică, d-l de Bertha citează cite-va din textele ce-i 
amintese în aceste regiuni. Insă d-sa este mai intiiü foarte ne- 
complect în această enumerare. Dacă ar fi consultat vol. I al Js- 
toriet Rominilor publient de mine, ar fi putut să se ineredinteze 


(0) Lilteraturlat für germanisehe und romanische Philologie, Iulie 1897, 
pag. 236. 





324 A. D. Xenopol 


că toate, dar absolut toate citaţiunile, mult mai numeroase de- 
cit acele ale d-lui de Bertha, se refer la locuri unde şi astă-zi 
Rominif se află trăitori in Peninsula Balcanului. Pentru ce aduce 
d-sa aceste dovezi nu se spune; probabil însă spre a dovedi că 
Rominii &-aü strămutat din acele locuri la nordul Dunárei. Aici 
se vede că a vrut să împrumute argumentul adus de Rösler; 
dar numai l-a stricat și schimonosit. Inteligentul si ghibaciul 
Rösler cel puţin stia să acopere reaua credință а argumentărei 
sale prin sofisme mestesugite şi anevoios de răsturnat, El susti- 
nea, în această privinţă, că Rominii fusese cind-va foarte nume- 
rosí în Mesia (Bulgaria) si că astă-zi el, ne maï aflindu-se aici, 
dispariţiunea lor ar trebui explicată printr-o efüigrare la nordul 
Dunärel. Amestecind deci Mesia, unde Rominii nu s-aii aflat nici 
odată, cu părţile din sudul Balcanului, unde ei sunt adeverifi, 
dar unde există si astă-zi, Rösler deducea trecerea lor in Dacia 
Traiană, La această meșteşugită prefacere a adevărului, i-am 
respuns prin o analiză amănunţită a tuturor citafiunilor ce po- 
menesc pe Romini in Peninsula Baleanului, dovedind că toate 
aceste citaţiuni se refer la locuri din care Rominii nu `ай dispi- 
rut, cá еї în Mesia n-aü locuit nici odată si că deci teoria emi- 
grărel trans-dunărene, pe această cale cel putin, nu se poate sus- 
ţinea (2). Asa se putea respunde ghibaciului și priceputului Rüs- 
ler. D-1 de Bertha, in loc de a răspunde argumentaţiunei nous- 
tre, se întoarce pur si simplu la teoria lui Rüsler, pe care însă 
mo înţelege si pe care o strică si.o ciunteste. 

Mal adaoge d-l de Bertha argumentul, împrumutat tot de 
la Rösler, eá Rominii nu gkaü putut însuși elementul sud slavie 
al limbei lor decit de la Selavinit (mai tirziü Bulgarii) de peste 
Dunăre. Lui Rösler însă i s-a răspuns de mult, de d-l Hasdeii 
şi de mine, că Selavinii inecase întiiii Dacia Traiană si că nu- 
mai ceea ce a prisosit a trecut Dunărea ; dovezile s-aü luat din 
eminentnl scriitor grec Procopiü. Dar nu este mai тай orb decit 
cel ce nu vrea să vadă si mai тай surd decit cel ce nu vrea să 
audi! 

Lucru maf grav este însă ей, acolo unde probele pentru 
stăruința Rominilor sunt invederate, d-l de Bertha procede in- 


(2) Histoire des Roumains, І. 





Rominii si Maghiarii inaintea istoriei 325 


tr-un chip mai radical, anume le trece sub tăcere, вай lunecă a- 
supra lor, fără a se opri la a lor analiză, si dacă le aminteşte, o 
face numai a nu i-se imputa că nu lo-a citat — procedare demnă 
_ de un advocat ce apără o cauză rea, dar nu de un istorie. — А- 
„nume, în capitolul privitor la intrebarea: Dacă Rominit se aflaü în 
Ungaria la aşezarea Ungurilor în ea, 4-1 de Bertha nu pomeneşte, 
prin nici un cuvint, de documentul cel insemnat al lui Bela IV, 
din 1247, care aminteşte existenţa a două principate rominesti 
în munții Munteniei, al lui Lythuon aşezat în dreapta Oltului, in 
Oltenia, şi al lui Seneslaii in Muntenia Mare, despre care docu- 
mentul spune: „quas terras Olachis relinquimus prout iidem hac- 
tenus tenuerunt* (1). De asemenea nu pomeneste nimie despre 
cronica persană a luf Fazel-Ulah-Raschid, care spune că la 1241 


à Tütarif вай bătut in Oltenia cu banul Basarab (Lythuon al do- 


X 


eumentulu din 1247) si in faţa Braşovului cu Negrii Valachi 
(Seneslaü al aceluiași doc.). Dacă Rominii eraü nişte păstori no- 
mazi, in felul Tiganilor, cum putea spune Bela IV că le lasă 
(ага in stăpinire precum o avuse şi pînă atunci şi cum se puteaü 
el bate cu Tätarit pentru apărarea acelor ţinuturi. 


Dar nu e vorba de a discuta cu d-l de Bertha valoarea a- 
cestor arătări, de oare-ce d-sa le subtilizează. Această procedare 
arată însă nelinistea sufletească, cu care reprezentantul interese- 
lor ungurestí se dá drept reprezentantul adevărului. 

Iată deci modul eum 4-1 de Bertha procede, în stabilirea 
părţei intiia a chestiunei, a acelei părţi care, prin îndepărtarea 
ei, ar trebui să îngădue mai multă obiectivitate în a еї tractare, 
dar pe care autorul o actualizează prin faptul că o iea de teme- 
lie а stărei de azi a lucrurilor, La ce ne putem aştepta, in păr- - 
{ile cele-lalte două ale scrieref sale, саге apropiind evenimentele 
de пої, turburä si mai mult limpedea undă a istoriei eu nămolul 
patimilor politice ? 

+ ж 
* › 

D-l de Bertha intitulează а doua parte a scrierei sale: Re- 
lajiun între Unguri şi Romint pînă la sfirsitul wcaculuY al 
XVIlea. 


(1) Documentul este amintit în treacăt fără indicarea locului celu însemnat 
din el, la pag. 93, 


6 





326 A. D. Xenopol 


Inainte de a ne rosti asupra apreciereï cu care autorul în- 
cheie această a doua parte a expunereï sale, să urmărim maf de- 
parte modul acestei expuneri însăşi, din care se va întări încă 
şi mai mult adevărul stabilit la cercetarea párfef întiia, anume 
că in serierea d-lui de Bertha putem intilni orl-ce, numai știința 
si metoda istorică nu, 

Să cercetäm intiiñ modul cum 4-1 de Bertha intrebuintazà 
documentele istorice. Intr-unul din 1222, Regele Andreiü II dă- 
rucste mănăstirei de Kercz o bucată de pămint, despre care spu- 
ne cé era «exempta de Віаесіз». D-l de Bertha traduce această 
frază: „en ayant d'abord éloigné le Valaques*. Terram excmp- 
tam de Blaccis însamnă însă pămint luat de la Romini. Pentru 
ce oare traducerea liberă a d-lui de Bertha? Iată pentru ce. Da- 
că desa traducea cum e lucrul, atunci admitea implicit сї Ro- 
minif eraü asezatf ре acel pămînt, lucru ce trebuie înlăturat nu- 
maf decit, pe cind, traducind că regele ar fi îndepărtat pe Ro: 
mini, se dă a înţelege că erai nomazi. 

Asupra importintilui document din 1931 4-1 de Bertha 
trece foarte repede, fără a reproduce locul insemnat, în care se 
spune că fostul proprietar al unei bucăţi de pümint din Făgă- 
ras, Trul fiul lui Cioru, un Romio, stăpinia reel pămint „а ten:- 
poro jam humanam memoriam transcunte*, Pentru ce? Pentru 
că el dovedeşte: întiii dreptul de proprietate al unui Romin in 
ținutul Făgăraşului si al doilea o foarte mare vechime a acestei 
proprietăţi, deci origina băștinașă a el. 

Un alt document din 1291 a fost reprodus de d-l de Ber- 
tha într-un chip si maï caracteristic, anume ciuntindu-l şi trur- 
chiindu-l, spre a înăbuși in el argumentul ce vine în favoarea 
Rominilor, Citind din el numaï o frază, în cursul analizei, d-l 
de Bertha poate scoat', pentru necunoscători, огї-се înțeles ii 
place. D-sa spune: „Il faut que les Roumains renoncent à la 
participation de leur peuple aux dietes de Gyulafejervar et sur- 
tout à l'interprétation fantaisiste, avce laquelle on a rendu la fa- 
meuse phrase: cum universis Nobilibus, Saxonibus, Siculis et 0- 
lachis pro reformatione status corundem congregationem cum iis 
fecissemus. On se eramponne aux paroles pro reformatione sta 
tus eorundem, pour démontrer que l'assemblée de Gyulafejervar 
était une assemblée législative. Or, latencur du document, se rap- 





Rominii si Maghiarii inaintea istoriei 327 


portant à la restitution des biens de maitre Ugrin, explique 
clairement qu'il s'agit là simplemnnt d'une assemb'ée consacrée 
à une affaire litigicuse et que les Roumains n'y figurent que 
comme témoins“ (p. 91. 

Tată începutul acestui document, in intrenga lui cuprindere, 
din care se poate scoate adevăratul lul înţeles: 

«Nes Andreas... Quod eum universis Nobilibus, Saxonibus, 
Siculis et Olachis, in partibus Transilvanis apud albam Jule, pro 
reformatione status eorundem, congregationem cum iisdem fecis- 
semus... magister Ugrinus suas possessiones Fugros et Zumba- 
thely voentas, iuxta fluvium Olth existentes, asserens a se indu- 
bite alienatas, surgendo in ipse congregacione nostra, sibi redi 
postulasset.» 

Este invederat că Regele venise la Alba-Iulia вргө а a (inea 

_ о adunare eu Nobilii, Suxonii, Secuii şi Rominii, spre а рәисе 
star. a are-tora, politică вай juridică, si că cu acest prilej magis- 
trul Ugrinus, ecu'îndu-s: în adunare, ceru de la Rige restituirea 
moșiilor sale, lucru ce nu era decit prea firesc în organizaron die- 
telor Veacului de Mijloc, în care se tractaü fáră “deosebire toate 
pricinile, Dar cum se poate referi, în buna credință, fraza «pro 

- reformalione status eorundem», care precedeazä seularea loj U- 
grinus, la procesul acestuia? 

Acesta însă este modul de întrebuințare si de citare al Un- 
gurilor, în istoria privitoare pe Romiri. 

Tot asa combate d-l de Rertha susfinerile Rominilor că еї 
în vremile maf vechi ar fi avut o organizare particulară a lor. 
sub Voivozi şi Cneji, un drept obiemuelnie propriii, o nobleţă a 
lor si o organizare militară, în care еї purtaü numele de iobba- 
gioncs castrorum, Aici însă rüstülmücirca si alunecarea tăcută si 
für a da lueruluf o înseînnătate, nu mai ajungeaü, de оагс-се nu 
un document, ci sute si chiar mit constată aceste fapte. D-l de 
Bertha recurge aic la alt mijloc pentru a răsturna puterea do- 
veditonre a actelor trecutului, anume la arma ironiei şi a batjo- 
curcă, comparind pe Voivozii romini si Ardealului cu Voivozi 
"Diganilor. Fiind-că approhatae constitutiones oprese de la un timp 
alegerea mat departe de Voivozi ţigăneşti, apoi dJ de Bertha 
serie: «Les Tsiganes pourraient done prouver que ce furent les 
approbatae et les compilatae qui les privèrent de leurs chefs na- 





328 A. D. Xenopol 


tionaux, de leur administration et juridiction» (p. 109)! Mulţă- 
mim d-lui de Bertha pentru asemăluirea făcută; dar îl amintim 
numai că, atunci cînd se revoltarä Voivozii Maramureşului si 
cind zdrobiră armatele lui Ludovie-cel-Mare al Ungariei, alun- 
gindu-l din Moldova, de sigur că strübunit d-lui de Bertha nu se 
gindiaü a face astfeliii de comparatiuni. Voivozit Rominilor sunt 
tot-deauna тагї proprietari, numiţi adese-ori Comiti în documen- 
te, si aveai o putere ce devenia une-ori chiar un pericol pentru 
гевії Ungariei. Fiind peste putință de a ne ocupa mai cu de-a- 
mănuntul de această chestiune, ne referim la silintele suprau- 
mane ale d-lui de Bertha de a intuneea această parte a chestiu- 
nei rominești, si suntem convinşi că -ori-cine va ceti capitolul 
d-lui de Bertha asupra organizărei militare a Rominilor va vedea 
printre rinduri tocmai ceea ce autorul vrea să ascundă, adecä ex- 
xistenfa organizărei atit politice, cit și sociale si militare а po- 
porului romin în primele timpuri ale stăpinirei maghiare. 

Ce interes însă are d-l de Bertha — $i este curios ea, in 
analiza unei lucrări istorice, să ne intrebüm necontenit asupra 
interesului autorului — ce interes are d-sa de a tăgădui poporu- 
lui romin dreptul la proprietate, la participarea în dietele. türet, 
precum gi organizarea luf socială, politică si militară ? Răspunsul 
este foarte uşor de găsit. Dacă Rominii dispuneaü de asemenea 
drepturi în vremurile mat vechi ale căderei lor sub Unguri si 
le perd pe toate în timpurile mat nouă, teoria imigrüreï lor maï 
tirzii, ascunse si tăinuite, în felul imigrărei "Țiganilor, nu maï 
poate fi susținută, și ipoteza continuităței se impune da la sine, 
Căci, cum poate să-şi inchipue cine-va că imigranții Romint sub 
forma păstorilor, să fi căpătat îndată toate acele drepturi, de care 
ei se bucuraii în vremurile mai vechi, si аро! să le fi perdut 
mai tirziü; cînd este cunoscut că în asemenea cazuri popoarele 
imigrante sunt reduse în sclàvie, precum tocmai s-a intimplat lu- 
егш cu Тіварії şi Tătarii, вай sunt tractate foarte тїй, cum s-a 
intimplat lucrul cu Evreii. Dacă, dimpotrivă, admitem supune- 
rea Rominilor de Unguri, atunci înrăutățirea condiţiunei lor se 
înţelege de la sine, sub propäsirea neîncetată a unei арйвйгї, la 
început mai temátoare. 

Și numai asa se înțeleg revolutiunile repetate pornite de 
Romini contra Ungurilor, une-ori in unire cu ţăranii Unguri, maï 





Rominif si Maghiarii înaintea istoriei 329 


lirziü singuri, D-l de Bertha vrea să arăte că revolutiunea din 
1437 a fost făcută de ţăranii Unguri, cătră care se alipiră apoi 
si Rominii. Chiar dacă este lucrul așa pentru revolutiunile -din 
1324, 1437, 1480 si 1514, aceasta ar dovedi numai că in vre- 
mile mai vechi eraü si ţărani Unguri in Transilvania, precum 
eraü și nobili Romini, dar că cu timpul majoritatea absorbi pe 
minoritate si nobilii deveniră toţi Unguri, iar ţăranii toţi Ro- 
„mini, și de aceea revolufiunile maf dincoace : 1600 pe timpul luf 
Mihaiü Viteazul, 1784 Horia si 1848, sunt făcute numai de ţă- 
- ranif Romini, Dar nu ай fost numni aceste mari mişcări contra 
naţiunilor domnitoare, făcute de națiunea apăsată а Rominilor. 
Revolutiunea era permanentă şi, lueru caracteristic, Rominii cău- . 
бай, maï ales prin dare de foc, să räpunä ре prigonitorii lor. 
D-l de Bertha nu vede nimic în această crimă decit răutatea 
 Hominilor și indreptütirea măsurilor aspre luate împotriva lor. 
of vedem încă alt ceva: simtimintul réshundrer. Nu eraü cri- 
me ordinare cruzimile Rominilor, fäptuite din năzuinţa de a se 
îmbogăţi pe socoteala altora; ci, cind dădcaŭ pradă flacârei a- 
„verile popoarelor stăpinitoare, єї dovedeaü ura si invergunarea 
sădită în inimile lor prin veacuri întregi de nedreptate, de in- 
călcări si de despoiare a lor de vechi drepturi exercitate de еї. 
Cum erat tractaţi Rominii, in urma acestor acte, ne-o spune is- 
toricul ungur W. Bethlen : „că nici odută furcile, temnitele, se- 
„curile, cirligele, ştreangurile si colţurile stincilor n-ati omorit mai 
mul criminali ca Rominil“ (1), si cînd Principele Coroaneï, 
Iosif, fiul Mariei Tereze, vine in Transilvania spre a se convin- 
„de de visu, de starea lucrurilor, guvernul trebue să iea măsuri 
„de a se curăţi drumurile de cadavrele Rominilor în descompunc- 
. re, lăsate inadins in cale, spre a ingrozi pe trecători. 
Dar 41 de Bertha găseşte si aicea mijlocul de a apăra pe 
. conafionalif ваї. Ştiţi pentru ce Ungurii reduceaü necontenit ре 
Romini in serbire? Pentru a-i civiliza! Fiind-că lucrul poate pă- 
rea cam greü de crezut, reproducem locul «Et comme la grande 
masse des Roumains se composait de paysans et ne possédait 
aucune caste sociale, en dehors des Knèzes, l'Etat hongrois ne 
pouvait la conquérir pour la civilisation, qu'en lui imposant le 


(1) Historia de Rebus Transilvanieis, IV, p. 128. Comp, St. Szamosküzi, în 
Mon. Hung, historica, Scriptores, XXVIII, p. 342. 





330 A. D. Xenopol 


servage el, par la, indirectement, l'agriculture. Quand les lois | 

admettuitent done que les nobles pussent faire des serfs, et mémo 

de vive force, de tous les Roumains vagabonds, sans tenir compte | 
de l'endroit où il les ont pris, ce n'est pas leur asservissement 

qu'elles visent, mais leur civilisation» (p. 148). Despre calificarea 

de vagabond datà poporului rominese, ne mulțumim d-a observa ` 
єй acest epitet ii este dat de un coboritor al neamului Hunilor. 
Cit despre civiliaztiunea, pe care nobilii unguri o introduecaü în 
sinul poporului romin, iată în ce consta această civilizatiune : 
Nobilii ауеай asupra țăranilor juridicţiunea supremă, atit pentru 
a-i scoate de pe moșii, cit si pentru a-i bate, închide şi chiar pe- 
depsi cu moartea. Stăpinul fiind si judecător al ţăranului, aceata 
era oprit a reclama în contra lui, Iobagul trebuia să muncească 
de la 4—6 zile pe săptămînă stăpinului său, chiar în zilele de 
sărbătoare ortodoxă, ncrespectate de religiunile domnitoare ale 
Transilvanier. Dacă se inmulfia familia iobagului, toţi bielif ce 
puteai munci eraü luaţi de-a valma cu tatul lor la lucrul boerese; 
adese-ori eraŭ ţinuţi în locuri depărtate cite 3—4 săptămîni, asa 
că nu mai puteai griji de nimica din propria lor gospodărie, Fe- 
meile si fetele iobagului eraü întrebuințate la cusut, la tors вай 
la ţesut, вай chiar la slujbe de rînd, pe lingă că fetele maï erati 
indatorate a se supune la jus primae noctis, După ce aproape tot 
timpul săteanului era răpit de nobil, el mal era supus si la o su- 
mă de däjdit cătră stăpin. Ii dădea in bani pe an cite 2 florini 
33 de eruceri, un stinjen de lemne și o cofă de unt; unit din io- 
bagi eraü indatoriţi de a cumpăra vin de al boeruluf pentru 25 
de florini si a-l plăti numai decit, fie bun, fie гай. La naşterea 
unui prune boerese, fie-care iobag era dator a aduce plocon cite 
o găină; la Paste, două coaste de pore afumat вай o găină; la 
Sf. Gheorghe, un miel gras; la Crăciun, o găină si 10 ouis vara, 
cite doi pui, două măsuri de ovăz, 200 de culbeci si o bucată 
de rășină. Pin pescuitul făcut де iobag, cl da stápinulut вай, din 
doi peşti. unul. La vinat iobagul nu avea voie să umble, căci 
nu putea purta arma, sub pedeapsă de a perde mina dreaptă, 
Tobagii eraü datori să cumpere carnea de Ја vitele moarte ale bo- 
erului ; preoţii eraü datori să erneze cinii lui de vinat; la podu- 
rile stăpinului, iobagul plătia vamă, chiar cind se purta prin 
trebi boereşti; nu puteaü să-și macine făina acasă la еї, ci nu- 





Rominii si Maghiarii înaintea istoriei 331 


maï la moara stăpînului, plătindu-i o taxă pe măsură; gunoiul 
de la vitele lor trebuiaü să-l care pe ogoarele stăpinului Feme- 
ile iobagilor, pe lingă că cultivată cînepa si inul stăpinului ріпа 
„ce le prefü^eaü în pinză, mai сгай datoare să-și ducă, la timpul 
„cuvenit, gistele în curtea boerului, ca să le smulgă acolo și să 
„rămînă boerului puful și penele lor (1). Știm că si în Europa a- 
-pusani eraü lucrurile aproape tot aga; dar nici unui scriitor nu 
i-a venit în minte să susțină că reducerea poporaţiunei în nse- 
. menen stare: degradată constituia o măsură civilisătoare; ba, nu 
. este minte înţelenptă саго să nu recunoască că asemenea fâră- 
_4с-1едї огай rămăşiţele unei epoce de barbarie si că civilizaţiunea 
se manifestă tocmai prin desfiinţarea lor. Singur dl de Bertha 

le consideră ca mijloace civilizătoare. 
Nu prea înţelegem nevoia ce impingen pe d-l de Bertha a 
„expune istoria domniilor din ţările remine, Muntenia si Moldo- 
„va, pentru а limpezi întrebările privitoare la Rominii ardeleni. 
| Doar pentru a o face după tipicul maghiar și a avea prilegiul de 
„a vorbi de frädürile repetate ale Rominilor faţă cu Ungurif, de 
„Mircea, Vlad Dracul, Vlad Тереў si maï ales de Mihniă Vitea- 
ul, acest spin ce va sta vecïnie în ochiul Ungurilor. Asupra lui, 
Al de Bertha, саго în tot decursnl lucrüref sale plictiseşte pe cc- 
_ titor eu judecăţile sale, cele mat multe nici măcar in legături 
cu împrejurările, rosteste următoarea apretuire: «Criminel par 
се qu'il a fait et plus criminel encore par ce qu'il a voulu en- 
treprendre, Michelle-Drave n'a pour excuse que sa fin perma- 
turée» (p. 195). Pentru ce criminal, nu înţelegem, nici măcar din 
punctul de vedere ungurese, dz oare-ce Mihaiü Viteazul, cînd cu- 
cerești Transilvania, vrea sătși intemecze puterea in en pe baza 
elementului maghiar, ba chiar pedepseşte pe Rominii се ве răs- 
ошай contra aceluia, în speranță că Voevodul lor îi va mintui, 
ceea се însuşi @-1 de Bertha recunoaşte (р. 110). Cit despre mo- 
dul cum 4-1 de Bertha expune istoria Voevodului muntean, el do- 
dovedeşte același respect pentru adevăr care caracterizează în: 
trenga d-sale lucrare. După d-sa Mihaiü a fost bătut de Turcă la 
Calugürent şi a fugit în munţi cu fárimáturile oştireï sale. Cind 
Sigismund Batori vine la Stoeneşti, în ajutorul lui Mihaiü, 4-1 


(0) Bariţiă, Părţi alese din istosiu Transiloeniei, 1, 1889, p. 475—118 1481. 





332 A. D. Xenopol 


de Bertha serie: «Sigismond Batori y recueillit les troupes dé- - 
bandées de Michel ot, avec ses 60,000 hommes, il attaque sans 
tarder les Tures, de qui (sic) il reprit Tirgovist et Bucarest en - 
quelques jours» (р. 205). Ar fi să perdem timpul, dară ne-am o 
cupa cu respingerea acestor păreri, pe temeiuri documentale. 
Vom arăta numai, ca un exemplu bätätor la ochi, modul cum — 
91 de Bertha intrebuinfazi documentele, de îndată ce ele pot - 
fi aduse contra Rominilor: Se ştie că Mihaiü fu arestat și, în ` 
urma împotrivire! sale, ucis din ordinul lui Basta, sub invinovü- - 
Wire, că ar fi seris nişte scrisori trădătoare cătră Turci Aceste 
scrisori fusese trimise de Sigismund Batori înaintea luptei de la — 
Goroslov, în care ambii Gencralf, Мїһаїй si Basta, trebuiaü să 
lupte contra fostului Principe al 'Pransilvanici. Scrisorile егай 
nişte plăsmuiri, menite a arunca discordia între ambii generali 
înainte de luptă si a slăbi deci armata imperială. Basta nu v 

să le dea atunci nică o crezare, dovadă că lasă pe Mihaiü să lupte _ 
alături eu el, atita se vedea mestesugirea lor. După bătăile însă, 
luindu-se cu Mihaiü la ceartă de la nişte tunuri şi steaguri pe 
care domnitorul voia să le trimită deosebit Impăratului, ca din 
partea lur, Basta îşi aduce aminte de scrisori şi voeste, prin tri- 
misul lui, să aresteze pe Mihaiü ca trădător, Dacă din înseși а 
ceste împrejurări se vede cit de puţină crezare meritaü acele scri 
sori, din cuprinsul lor falsificarea reese eu invederare, Una din 
scrisori este adresată chip de Mihaiü Viteazul cäträ boerit säi 
Udrea Bipsoi Banul, Negrea Supre Logofătul si Stoichiţă Pos 
telnicul din Muntenia. După ce începe prin a spune cia inche- 
iat eu Sacratisimul Impărat о convenţiune despre toate cele și 
că a dobindit şi un număr de militari ca să ocupe Transilvania, 
Moldova si Valachia, schimbă de-odată tonul, urmind maï depar- _ 
te: «că el (Mihaiü) nu maf poate sta în această împărăție, în mij - 
locul oamenilor neștiutori şi nebuni care îl încunjură ві care nu-s ` 
de nici o treabă. Impăratul este un om de o ştiinţă de rind și f; 
fară măsură. Mă rog dar lui Dumnezeŭ ca să mă elibereze d-aci, 
să pun iarăși mina pe Transilvania cu cele două principate, Mol- ` 
dova si Valachia, si să mă pot orindui iar sub aripa si protegiu- 
irea Impăratului Turcilor care străluceşte peste tot pămîntul». | 
Mat intiiü trebue să ne mire, cum de Mihaiii-Vodă, care cu atita 
trudă dobindise ertarea si favoarea Impăratului, avea îndrăznea, 





Rominii si Maghiarii inaintea istoriei 333 


14 a serie, chiar din {ага nemţască, o atare scrisoare cătră nişte boieri 
aflători sub stăpinirea dugmanuluf вай, Simion Movilă, si să ocă- 
rască in ea atit de гай pe Impăratul si pe toată curtea luf. Apoi 
apretuirea lui Mihaiü Viteazul asupra nestiinter Impăratului si a 
sfetnicilor săi este de tot nostimă, cunoscut fiind ей Mihaiü el 
însuși numaf prin știiaţă nu se prea deosebia. Pentru 4-1 de Ber- 
{һа asemenea consideraţiuni nu aŭ nici un rost. Pentru d-sa «le 
doute n'était plus possible, Michel trahissait», și această premisă 
if slujeşte spre a stabili concluziunea asupra asasinatului lui Mi- 
"halit: «Justice sommaire contre laquelle le sentiment moral af- 
finé du XIX-ème siècle se révolte incontestablement, mais jus- 
tice vengeresse des trahisons et des ingratitudes passées, et jus- 
lice préventive, pour celles également que le voyvode n'aurait 
pas manqué de commettre plus tard, en ayant pris par trop le 
goût et l'habitude» (p. 213). 

Poate că s-ar pretinde prea mult de la pătrunderea istori- 
că a d-lui de Bertha, ca d-sa singur să fi găsit criteriile pentru 
apreţuirea scrisorilor atribuite luf Mihaiü Viteazul. Dar întru cit 
lucrul s-a făcut de ації (1), d-sale nu-i era permis а nu le cu- 
noaşte, dacă e inväfat, вай a se preface că nu le cunoaşte, dacă 
e istorie, 


Capitolul asupra lui Mihaiü Viteazul ne maï dă putinţa de 
a judeca si statornicia ideilor d-lui de Bertha şi deci seriozitatea 
lucrărei d-sale. D-sa susţine pe de o parte că Mihaiü Viteazul 
«n'a pas négligé les avantages qu'il pouvait tirer du concours 
de ses compatriotes habitant la Transylvanie, espérant qu'ils al- 
laient grossir les rangs de ses armées et faciliter ainsi ва tàche 
de compétiteur au trône de ce pays». Ceva mai jos însă dl de 
Bertha uită cele ce a spus, si arată că: «la manière énergique 
dont Michel se servit pour réprimer les révolutions des paysans 
roumains, lui valut une certaine sympathie chez les Magyars» 
(p. 208 si 210). 

Care din două e adevărat? Mihaiü incuraja pe Romini pen- 
tru a răpune pe Unguri, вай apăra pe aceștia de atacul celor 
dintiiü ? 

Acuma, după ce am expus destule fapte, din care reesă de 


(1) Histoire des Roumains, |. 





934 A. D, Xenopol 


се fel erai relaţiunile Rominilor cu Ungurii pină la sfirgitul 
veacului al XVII-lea, să vedem cum se potriveşte, cu aceste 
constatări, încheierea d-lui de Bertha ? 

“En terminant cette rapide esquisse de la première période 
des relations entre Magyars et Roumains, compatriotes ou voisins, 
on ne peut que regretter ces relations (sic), à cause de la cor- 
dialité qui les a caractérisées. S'ils eurent quelques difficultés à 
régler entre eux les armes à la main, ils vivaient ordinairement 
en bonne intelligence, et la tutelle que la Hongrie et la Tran- 
sylvanie ont exercée sur les voyvodies roumaines et sur leurs 
propres habitants s'explique aisément par leur ancienneté et leur 
civilisation relative, en faee d'un Etat et d'un peuple en forma- 
tion. Dans ce cas-lă, ne pas abuser de sa supériorité etla mettre 
méme au service du plus faible est une réelle et rare vertu. Les 
Magyars l'eurent, et les Roumains leur en furent plus d'une fois 
reconnaissants» (p. 251). D-1 de Bertha putea serie asemenea cu- 
vinte induleitoare, pentru că a ascuns din expunerea d-sale toate 
grozăviile care caracterisaü adevăratele relaţinni dintre Unguri și 
Romini: revolufiunile si dările de foc, streangurile, tepile, furcile 
si marea de singe omenese ce ай despărţit tot-deauna de aceste 
popoare. Dar chiar pentru scopul urmărit de 4-1 de Bertha, de 
a împăca pe Romini cu a lor maghiarisare, nu era permis să se 
dea un asa desghin istoriei, adecă adevărului. 

#°+ 

A treia gi ultima parte a scriereï d-lui de Bertha poartă 
titlul: Rominit în slujba reicfiunel, parte in care autorul trebuia 
sa ajungă culmea in denaturarea, schimonosirca și răstălmăcirea 
adevărului, interesul вай de a apăra cauza ungurească devenind 
cu atit mal ascuţit, cu cit ne apropiem de timpurile in care 
trăim, 

Capitolele dintăi din această a treia parte tractează despre 
unirea Bisericei romine cu cea catolică şi despre revolutiunca luf 
Horia din 1784. 

Ideia fandamentalä dezvoltatä de 4-1 de Bertha este сй 
ambele aceste mişcări rominesti tindeaii a lovi în constitutions- 
lismul Transilvanief. Așa autorul încheie capitolul săă asupra 
Unireï cu cuvintele următoare: «Te's furent les résultats des ef- 
forts tentés pendant quatre-vingt-dix ans par les hommes d'Etat 





Rominii si Maghiarii inaintea istoriei 335 


autrichiens, en vue de l'unification de la monarchie sur la base 
du catholicisme, et telle était l'attitude des Roumains en face de 
leur tentative. Il n'en*est pas moins vrai qu'il se forma un cou- 
rant extra-constitutioneel derrière les Magyars, entre Vienne et 
les églises unies et non unies, qui ne cesse plus de menacer 
les Hongrois depuis et dont on devait fatalement se servir tot 
ou tard, quand il s'agit de les combattre, en leur qualité de gar- 
diens fidèles du constitutionalisme» (р. 303*. 

Тоб aşa si eu revoluţiunea lui Horia, d-l de Bertha о con- 
sideră „comme l'effet de l'attitude anti-constitutionnelle de Jo- 
seph IL sur l'imagination des Roumains. Dans leur ignorance, 
les Roumains croyaient que lcs actes du philosophe impérial n'a- 
vaient pour mobile que la haine contre la noblesse magyare, 
objet de la leur également, et que cette communauté de senti- 
ments leur proeurerait tót au tard la réalisation de leur voeux, 
ou plus exactement l’assouvissement de leur appétits“ (p. 319). 
Ne întrebăm eum de ponte fi vorba de ură între Unguri si Ro- 
mini, în mintea d-lui de Bertha, cind d-sa eu cite-va pagine maï 
sus găsia între aceste două popoare reluţiuni cordiale? Se vide 
deci că autorul вай nu crede, вай nu stie cele ce spune. „Or, c» 
que l'on peut reprocher à l'Empereur à juste titre c’est d'avoir 
voulu transporter ces rêves humanitaires dans un milieu, où les 
hommes n'y étaient préparés ni par l'instruction ni par l'éduca- 
tion, où ses spéculations philosophiques ne pouvaient être que 
mal comprises. De се côté-là, il lui revient incontestablement 
une part de responsabilité dans les atrocités commises par les 
insurgés roumains, si sa bonne foi ne peut être mise en Поці; 
on doit supposer aussi que Horia et Kloska furent les victimes 

 convaincues des ses cocquetteries philantropiques* (p. 337), Do 
aceoa şi d-l de Bertha aprobă pe Iosif II, cind, la sfirsit, el se 
leapădă de ideile cele reformătoare și revine iar Ја respectarea 
constituţiunei Transilvaniei: „Joseph II retracta à l'approche de 
su fin toutes les mesures arbitraires, au moyen desquelles il a- 
vait régné a l'encontre des dispositions les plus explicites de la con- 
stitution hongrois, l'Emperenr abasdon»a d'un seul coup ses idées 
Ls plus chères au sujet de l'affranchissement des serfs“ (p. 839). 

Ce vrea să spună d-l de Bertha prin aceste vorbe, iată un 

punet însemnat al desbaterei dintre Romini si Unguri, căci ne 





336 A. D. Xenopol 


va destäinui cugetările ascunse pe care si astăzi încă le hrănesc 
aceşti din urmă în privirea celor dintiiii. 

Este invederat că d-l de Bertha dojenegte pe Romini, pe 
cit şi pe Impăratul, fiind-cá voiaü să atace constituţiunea Tran- 
silvaniei, că deci ambele elemente se gindiaü a da o lovitură rc- 
acționară acestei constituţiuni. (Amintim că titlul párfef а treia 
este: Rominit în slujba rearțiunel). 

Pină acum ne-am oprit eu deadinsul de a caracteriza va- 
loarea judecăților d-lui de Bertha asupra tuturor faptelor ce le 
intilneste in cale, judecăţi care devin plictisitoare prin amestceul 
neincetat al personalităței istoricului în faptele raportate de el. 
Noi suntem anume de părere că istoricul trebue să judece cit se 
poate mai putin si să se mărginească la expunerea adevărată a 
împrejurărilor si la descoperirea nexulu? lor causal, Dacă am avea 
a face cu o lucrare istorică, ar fi de ajuns a desnproba modul 
de tractare al d-lui de Bertha. Dar cînd autorul găseşte de cu- 
viüntä a lovi in Romini în fic-care moment, a-I arăta ca nedrepţi 
în pretentiunile lor, lacomi si răpitori in apucăturile lor, neștiu- 
tori cu mintea si barbari cu cugetul, pe cînd Ungurii sunt înfă- 
tosatí ca reprezentanții civilizafiunef apusene aici la hotarele Ră- 
săritului, apoi si пої suntem împinși, fără de voia noastră, a mă- 
sura lucrurile cu măsura morală, la lumina progresului si a ci- 
vilizafiuneï, si să vedem dacă 4-1 de Bertha, care sprijină con- 
stituţiunea Transilvaniei, poate fi privit tocmaf ca un reprezen- 
tant el ideilor inulte pe саге pare cá voeste să le imbräfiseze. 

Si într-adevăr, ce insamnä oare terminul de constitufiune, 
aplicat la întocmirea de atunci a Transilvaniei? Dacă am alipi 
de acest cuvint înţelesul luf actual, însemnind domnia legilor ìn- 
ioemite pe principiile egalităţei si а libertăţei, am comite сеа 
mal mare greșală. Constituţiunea Transilvaniei, a căreia încălcare 
trezește părerea de гйй a d-lui de Bertha, era toemaï tăgăduirea, 
cea mai deplină a acestei forme de viață a statului, Insuși 4-1 
de Bertha ne spune, în cuvintele reproduse maï sus, că consti- 
tutiunca Transilvaniei consta în dreptul de şerbire а calor trei 
naţiuni domnitoare asupra poporului romin. Unde dusese această 
constitutiune, am văzut-o mai sus: la asuprirea cea mai neome- 
noasă din partea popoarelor privilegiate asupra Rominilor su- 





Rominit si Maghiarii înaintea istoriei 337 


puși, la exploatarea cea mai lacomă şi mai răpitoare а munceí 
unui popor întreg în folosul unei minorităţi imbuibate, la apă- 
sarea cea maf nedreaptă a celor slabi din partea celor tari si in 
sfirșit la o ură si o înverșunare din cele mari între clasa zugru- 
mată si zugrumätori. Iată ce era constitutiunea Transilvaniei, ро 
care o apără d-l de Bertha si care are simpatiile d-sale. 

Este cunoscut însă că propăşirea se realisază in (геї direc- 
(iuní: în aceea a adevărului, prin descoperirea legilor care ocir- 
muese universul şi prin care ajungem pe de o parte la stăpini- 
rea intelectuală a lumeï (ştiinţa), pe de alta la stăpinirea ci ma- 
terială (industria), în aceea a frumosului, prin саге creăm izvoa- 
ro nouă de dezvoltare sufletească, si în aceea a binelui, prin care 
so realizează tot maf mult impärtäsirea tuturor oamenilor la bu- 
curările procurate de cele-lalte două izvoare de propăşire. Din- 
tro toate căile pe care propäsiren toemaf se avintă, realizarea bi- 
nelut este fâră îndoială cea mai de samă, de oarece ea indepli- 
negle mai desivirgit idealul omenesc. A susţinea deci о intoc- 
mire de stat care este toemaï tăgăduirea celui mai insemnat fac- 
tor al propăşirel si a arăta păreri de răii pentru răsturnarea ef, 
este a dovedi un cuget înapoiat şi o minte nedeschisă la lumi- 
nile civilizaţiunei. 

Să notăm în treacăt o erezie a d-lui de Bertha. Ea se ra- 
poartă la starea Olteniei sub Germani, în răstimpul dintre 1715 
si 1739. 0-1 de Bertha, voind să explice cauzele emigrărei Mun- 
tenilor cătră Transilvanig de pe timpul Fanariotilor, spune că 
„cotte prédilection de l'émigration: pour la Hongrie avait une 
raison particulière. Elle était motivée par le bonheur dont les 

- Roumains de la Petite Valachie jouirent pendant vingt ans sous 
la domination autrichienne, c’est-à-dire depuis la paix de Passa- 
rowitz 1718 jusqu'au traité de Belgrade“ (p.307). Tot ce poate 
fi maï neexact! Documentele austriace din acel timp ne arată 
tocmai adinea nemulţumire a poporatiunei din Oltenia eu ocir- 
muirea germană si emigrarea aproape totală a poporului din ju- 
detele anexate cătră Muntenia cea rămasă sub oblăduirea veche 
romineascü. Cauzele acestei nemulțumiri nu le putem spune aici; 
dar ele ай fost consemnate de пої (1) şi ne mirám cum de d nii 


(1) Histoire des Roumains, II. 





338 A. D. Xenopol 


Jancso-B.rtha se apucă de seris istorie, cind sunt așa de puţin 
informaţi asupra faptelor ре care le ating. Apoi este cu desävir- 
Sire neexact că emigrarea în vremea Fanariotilor s-ar fi indrep- 
tat cătră Ungaria, unde Rominif stiañ ce soartă ií așteaptă, dea 
fi prinşi cu arcanul de naţiunile domnitoare. Emigrarea Romini- 
lor din Muntenia se îndreaptă cătră Bulgaria şi Serbia, iar a ce- 
lor din Moldova cătră Rusia, Niel un document nu arată o cmi- 
urare a Rominilor din principate cătră Ungaria. 

Revenind după această observatiune lăturalnică, iar la firul 
expunerei d-lui de Bertha, constatăm că d-sa, părăsind de la 1848 
inainte imputarea de anti-constitu(ionalism a Rominilor, incepe de 
acolo a-i mustra pentru anti-liberalismul lor, pentru că devin a- 
liaţii ocirmuirei vieneze si ai Țarului rusesc, organele reacțiune 
fütige şi vădite, în lupta contra Ungurilor, саге ar fi sprijinit 
nobila cauză a libertäter. Revoluţiunea din 1848 а Rominilor nu 
fu decit „alliance longtemps préparée de la réaction et du rou- 
manisme“ (p. 407) si aiurea, unde simtimintul copleseste pe 41 
de Bertha, el dà Rominilor o lectiune mai rostită: » Aujourd'hui 
les Roumains voudraient imposer leur loi, ne leur en déplaise, 
tout simplement en raison des services qu'ils ont rendu, non pas 
à la liberté, à la civilisation ou au progrès, mais à la réaction le 
plus sotte et le plus odieuse, qu'ils ont secourue sciemment ou 
inconsciemment, avec un zèle digne d'un meilleur sort (p. 264). 

Oare pentru ce poporul rominese, in intregimea lui, el care 
toemal avea nevoie de libertate si de egalitate, pentru a egi din 
mizerabila lui stare, se aruncă mai curind pe partea reacționa- 
rismuluï austriac decit pe acea a liberalismului maghiar? D-l de 
Bertha stie numaï să invinuiaseà pe Romini pentru că s-aü aliat 
еп reacţiunea; dar nu arată cauza care i-a impins la această pur- 
tare. S-o arătăm noi. 

Principiile proclamate de Unguri la 1548 ай fost intr-ade- 
vår liberale, însă numat pentru еї, faţă cu Austriacif, iar nu şi 
faţă cu naţionalităţile nemaghiare din Ungaria. Faţă cu acestea, 
predomina, in rindurile Maghiarilor, politica cea mai nedreaptă 
$i mai absolută. Așa unirea Transilvaniei cu Ungaria s-a votat 
de dieta aleasă după sistemul vechii, in care eraü reprezentate 
numai naţiunile domnitoare, iar Rominii, majoritatea proportiu- 
пеї, de loc. Intrebăm, dacă acest sistem de a se impune o lege, 





Rominii si Maghiarii înaintea istoriei 339 


de minoritate, majorităţei locuitorilor, era o măsură liberală ? Un- 
gurif арої votară o lege de presă foarte liberală pentru dins 
în acelaşi timp însă această lege edicta caufiuai foarte mari pen- 
tru presa nemaghiară și pedepse foarte aspre pentru tonte seri- 
erile ce ar fi îndreptate contra unităţei perfecte a statului ma- 
ghiar. Ne întrebăm iar, unde este egalitatea înaintea legeï, prin- 
cipiul nedespärfit de ori-ce tendinţă liberală? Dar aceste două 
măsuri urmäriaü uu scop dat pe faţă de oameni politici maghiari 
af timpului: Széchényi, Wesselényi, Kossuth, anume maghiari- 
zarea poporaţiunilor de altă rassă si cu deosebire acea a Romi- 
nilor (1). Intre alte legi votate de dieta din 1848, amintim pe 
acea a azilelor de copif, care urmăria maghiarizarea copiilor din 
сел maï fragedă a lor virstă. Răpirea bunului celui mai scump 
al unui popor, limba şi firea lui naţională, iată tinta Maghiarilor 
încă din 1848, si cu toate acestea d-l de Dertlia, cum făcea si 
Széchényi altă dată, nu se poate opri a mărturisi «qu'il est im- 
possible qu'une nation puisse oceuper une place honorable dans 
le conseil des peuples, sans avoir à sa disposition une langue 

_ cultivée» (p. 365). Cu ce drept însă Ungurii угеай să ripeastă 
altor popoare ceea ce privesc pentru еї ca un bun neprefuit? Si 
dacá o fae aceasta, se mai poate susţinea, cu 4-1 de Bertha, că 
"Ungurii s-ar deosebi «par leur supériorité morale et intellectuelle, 
la droiture des principes et la fidelité à la foi jurée» ? (P. 190). 
Ne întrebăm eum poate cine-va să serie asemenea lucruri, cînd 
fie-care fapt, din o mie de ani de istorie, desminte pe acel ce le 
sustine? > 

Prin urmare, dacă constituţionalismul maghiar tindea a dis- 
truge viaja materială a poporului romîn, liberalismul maghiar îşi 
punea са țintă distrugerea viefer sale morale зі intelectuale. 

E insemnätoare împrejurarea că d de Bertha nu arată 
nici neimpărtășirea Rominilor la votarea unirej, nici legea de 
presă, nici aceea asupra azilelor de copii. D-l de Bertha are însă 
grijă de a reproduce proiectul de lege votat in 21 iulie 1849, 
atunci cînd, revolutiunea ungurească fiind aproape de a fi zdro- 
bită, Ungurii căutaii să împace pe Romini, spre a-i atrage in 
partea lor. lată cuprinsul acestei legi, interesantă din punctul de 


1) Asupra acextur punet a se volea articolul publicat de nuïin Rerne de Géo- 
graphie a dat Ludovic Drapeyron: A propos du Millenium magh s, 1896. 





840 A. D. Xenopol 


vedere al tacticeï Ungurilor, tiritoare cind puterea le e slabä, 
mindră si respingătoare cînd е mare şi rästitä: «Les dispositions 
qui s'y rapportent aux Roumains, ne spune 1-1 de Bertha, sont 
ls suivantes: on n'emploieru plus le nom de Valaques, en vou- 
lant désigner les Roumains; il est permis aux départements, ou 
les Roumains sont еп majorité, de se servir du roumain dans 
l'administration et dans lcs écoles, ainsi que devant les tribu- 
naux; il est loisible aux Roumains de pétitionner dans leur langue 
maternelle; au ministère du cultes il y aura une section spéci- - 
ale avec des employés roumains spéciaux, pour les affaires de 
l'église orthodoxe; on traitera leurs églises et leurs écoles de la 
même manière que celles des autres religions; on installera à 
l'Université de Pesth une faculté théologique orthodoxe; dans — 
les communes, ce seront les Roumains „qui eommanderont la 
garde nationale; dans les administrations gouvernamentales, on 
admettra les Roumains au méme titre que les Magyars; les ré- 
voltés roumains, en déposant les armes, seront amnistiés, à con- 
dition de prêter serment à l'indépendance hongroise. Voté dans 
les derniers jours de Juillet, ce projet de loi sombra, avec beau- 
coup d'autres, quelques semaines après, dans le terrible naufrage 
de la cause hongroise, tout en démontrant la bonne volonté des — 
hommes d'Etat magyars» (p. 437). Ne mirám mult de lipsa de 
bun simt a d-lui de Bertha, cum nu vede d-sa cà un astfeliü de 
proiect de lege, votat in momentul cind Ungurii егай cu cuțitul 
la git si despre care proect nu s-a maï pomenit д-аќипеї, arală 
tocmai lipsa desăvirşită de bună-voință din partea oamenilor de 
stat ai Ungariei? Dacă această bună-voință există, pentru ce un 
astfeliü de proiect nu a mai revenit pe tapet, de cînd Ungurii 
aŭ redevenit stăpinii situațiunei? Các Rominii s-ar mulfämi eu 
aplicarea cinstită a legei din 21 Iulie 1848. 

Istoria compromisului austro-ungar este intocmită iarăși de 
91 de Bertha așa, ca să arăte pe Unguri, politica $i năzuințele 
lor, in chipul eel maï favorabil. Aici 4-1 de Bertha devine sen- 
timental, intonează accente lirice, tot așa de гай gust pe cit si 
de neadevárate. D-sa spune că întoarcerea Сиг{еї de Austria cătră - 
Ungaria fu datorită intervenirei personale a tinerei gi frumoasei 
soţii а Impăratului Francise-Iosif, Elisabeta de Bavaria: <L/amé- 
lioration de la situation de la Hongrie devint une certitude, le 





Romii! şi Maghiarii iasintea istoriei зи 


jour (24 Avril 1854) où François-Joseph conduisit à l'autel la 
princesse Elisabeth de Bavière. C'était installer sur le trône, sous 
l'égide de la beauté et des charmes, l'ange tutélaire des Magyars, 
vers qui (sic) la jeune impératrice se sentait attirée, en souve- 
nir de sa sainte patronne, la personnification idéale de la cha- 
rité chrétienne, issue de la famille de Arpad» (p. 451). De la 
Impărăteasă era firesc lucru ca simpatia să treacă la Impăratul, 
și aicea 1-1 de Bertha ne arată că: «les succes purement mo- 
raux de l'émigration hongroise, la désinvolture avec laquelle la 
question hongroise fut traitée lors de la conclusion de la paix 
de Villafranca démontrerent clairement à la Hongrie qu'elle n'a- 
vait rien a attendre de l'étranger, qu'elle ne devait chercher son 
salut que dans sa réconciliation sincere avec Frauçois-Joseph, à 
qui revenait la couronne de St. Etienne, méme d'apres la con- 
stitution hongroise. Ce fut done en aparence la nécessité qui fit 
éclater la secrète sympathie que le souverain et la nation avaient 
de tout temps ressentie l'un pour l'autre, dont on avait traitreu- 
sement interrompu le courant et qui, unissant le trône et les 
chaumières, rend la Hongrie d'aujourd'hui si glorieuse, prospere 
et florissante» (p. 454), si, ureind tot mal sus diapazonul lirismu- 
lui, di de Bertha adaoge cu prilejul încoronărei Impiüratulul ca 
Rege de Ungaria: «Ce qui émouvait c'était la pensée que l'on 
assistait à la réconciliation sincère d'un souverain et d'une na- 
Чоп également bien intentionnés, mais n'ayant pu se comprendre 
tout d'abord; que l'on applaudissait au dénouement d'un drame 
commencé dix-neuf ans auparavant, par l'avènement au trône de 
François-Joseph, dans une froide matinée d'hiver au fond de la 
sombre forteresse d'Olmütz, et finissant au seuil de l'été, au mi- 
lieu d'une foule ivre de bonheur, sur les bords poëtiques du Da- 
nube, par son couronnement comme Roi de Hongrie. Trente-deux 
ans sont déjà passés depuis que celle-ci a recouvert ses droits 
séculaires, depuis que l'oeuvre de Deak subsiste, et l'Autriche- 
Hongrie est aujourd'hui plus puissante, plus estimée et plus 
respectée que jamais. Gloire à tous ceux qui y ont contribué! 
Trois fois gloire à François-Joseph, qui Га consommé avec la 
simplicité d'un homme loyal et la dignité d'un grand Roil» (P. 
472), După această tiradä, nu ar putea veni decit muzică 11 





849 A. D. Xenopol 


Să cercetäm acuma cum ай fost lucrurile in realitate cu 
compromisul austro-ungar. 

Dupà 1848 Kossuth se expatriazä si incepe a luera pentru 
provocarea unei bogate emigrări, a căreia scop era imbárbütarea 
naţiune maghiare spre dobindirea neatirnärei de Austria, folo- 
sindu-se de o eventuală complicaţiune a trebilor europene. In 
războiul italiano-austriae din 1859, Uugurit daŭ legiuni de aju- 
tor pentru dușmanii împărăției, şi tot astfeliü si în 1866, Toate 
aceste fapte reesă din documentele și mărturisirile chiar ale luf 
Kossuth, cuprinse în Scrisorile sale din emigrare (1). lată ce va 
să zică, traduse in prosa rece a istoriel cuvintele pompoase ale 
„d-lui de Bertha, ca «fidélité à la foi jure», si sprijiniri inchi- 
puite, ca «les succèes purement moraux et l'émigration» ! Ideile 
kossuthiane erai însă îmbrăţişate de imensa majoritate а popo- 
rului maghiar si c] astăzi ele aleàtuese fondul cugetărei sale 
politice, dovadă tendinţa de a se desface tot ma! mult də Aus- 
tria, prin despărțirea armatei, a vàmilor, ete. Compromisul а 
fost privit de Unguri numai са o punte de trecere câlră acest i- 
deal. Asa slăteaŭ lucrurile pe partea Ungmilor. Să vedem pe 
acea a Germanilor, 


Tinpăratul primise о mare lovitură prin pacea de la Villa- 
franca, la care se aduoseră în curind greutăţile financiare, ur- 
mare fatală a războiului perdut. De indată co Ungurii văzură pe 
Impárat in o pozi(iune mai incurealä, еї începură să înalțe ca- 
pul, de oare-ce Împăratul nu mai putea să-i infrineze, precum 
făcuse după 1848. In 1864 se încep tractärile pentru cedarea 
cătră еї a principatului Transilvaniei si, in 1865 Iunie, Impäratul 
-se duce la Pesta, unde desfiinţează tribunalele excepționale pen- 
“tru Maghiari. Toemaï pe atunci, ineureindu-se din ce in ce mai 
mult trebile Schleswig-Holsteinului si asteptindu-se izbucnirea u- 
nul rüzboiü cu Prusia, Ungurii se siliaü să capete cit mai multe 
concesiuni, Ei trăgănează inadins negocierile, asteptind са o in- 
fringere a Austriei să le întărească poziţiunea. Impäratul, cerind 
de la dieta Ungariei ca să se rostească asupra poziţiunei viitoare 
a Ungariei fati cu țările cele-lalte ale monarchică si faţă cu 


1) Ludovic Kossutl/s Schriften aus der fmiyration, JI, р. 615, după Brote, 
Die rumünische Froge in Sisbenbürgén und Ungarn, Berlin 1895, p. 40. 





Rominii si Maghiarii inaintea istoriel 343 


principatele autonome "Transilvania si Croatia, dieta, care se in- 
trunise încă din 10 Decembre 1875, dă răspuns tocmai în 8 Fe- 
bruarie 1866, si atuneï ridicind pretenţiuni aşa de mari, iu cit 
gla că Impăratul va fi nevoit să maï trăgăneze cu hotărirea si, 
in acest timp, războiul va izbueni. Eí сегеай anume recunoaste- 
rea corstituţiunei ungurești die 1818. Impăratul refuză si me- 
sagiul lui cătri dietă este ascultat de aceasta sezind, in contra 
obiceiului. hnpüratul însă, pentru a reduce  pretontiunile Ungu- 
rilor în această parte, le concede unexarea 'Pransilvaniei, dispu- 
nind ca dicta acestei ţări, care trebuia să se rostească asupra 
unire, să fio аопуосаій după legea veche din 1791, care exclu- 
dea cu totul pe Homini din sinul ої. Austria, fiind bătută la Sa- 
dova, e nevoită sñ primească toate condi(iunile Ungurilor, anu- 
me reinnoirea intregel constituţiuni din 1848, şi aşa compromi- 
sul este incheiat în 17 Februarie 1867. 

- . Unde е loc, in asemenea țesătură de imprejurári, pentru 
mişcări simpatice și sentimentale, cind Impăratul nu făcea decit 
pleca capul sub apăsarea necesităţii celei asa de bine exploatate 
de Unguri? Tată cum se serie istoria de cătră dl de Bertha. 

Sá venim acum la ultimul act ul dramei ce se desfășoară 
dincolo de Carpaţi. 

Dualismul era constituit şi în mintea infierbintatá a Un- 
gurilor incepuse a lieári zorile statului lor neatirnat, Dar pe ce 
să-l întemeieze? Pe baza șubredă a unei poporatiuni neinsem- 
ate de 45.000.000 de suflete? Nu eraü Ungurii aga de nein- 
(elepií, ca вй nu .infeleagä nemernicia unei atari concep{iunt, 
Dar leacul ега găsit incă de maf mult timp; de atuneï cînd pen- 
tru prima oară rüsárise in mintea lor dorul de neatirnare + din 
anul revolu(iunei 1848. Era maghiarizarea poporatiunilor de alt 
neam cuprinse in teritoriul ungurese şi, in primul loe, maghiari- 
zarea Rominilor, 

Dualismul dindu-le putinţa de a pune puterea intregeï im- 
рації în slujba cauzei lor, se înţelese cá ef егай ва lucreze a- 
cuma întru îndeplinirea (intei lor cu mult mai mare rivná de 
cum о făcuse cu 18 ani în urmă. 

Partea aceasta insă nu convine d-lui de Bertha să о trac- 
teze, lunecii asupra ef, atingind-o numai prin cite-va puncte; dar 
оста se va vedea pină unde poate merge nerespectarea ade- 





344 A. D. Xenopol 


vărurilor celor mai patente, cind interesul se amestecă. Voim să 
cităm un singur exemplu, însă acesta credem că va fi mai mult 
decit indestulător, spre a caracteriza modul de procedare al d-lui 
de Bertha. D-sa spune că «les procès de presse jugés par nos 
jurys sont suffisamment rares, et encore plus de 50 pour 100 
des accusés sont-ils acquittés. П n'y a eu que 13 écrivains rou- 
mains de condamnés dans l'espace de vingt-quatre ans! Et méme 
parmi ces 13, il y en a qui ne furent condamnés qne sur la 
requête d'accusateurs privés, pour calomnies ou injures graves» 
(р. 480). Adevărul е cu totul altul: anume in timp de 10 ant, 
de la 1884—1894 numai, nu in 24, cum spune d-l de Bertha, 
sa judecat de cătră juratif unguri, pentru delicte de presă si 
politice, nu private, de injurii, 44 de cauze gi s-añ condemnat 86 
de scriitori romini la un total de închisoare de 60 ani gi 10.000 
de florini amendă. 0-1 Brote și-a dat osteneala de a face o listă 
nominativi a tuturor acestor procese, cu indicarea incriminăreï 
şi a condemnárilor rostite (1), si d- de Bertha are curajul a scă- 
dea numărul acestor condemnări de la 86 la 13! Această ultimă 
opintire a d-lui de Bertha este vrednicä de toate cele-lalte şi ìn- 
tăreşte caracteristica scriereï d sale, care tinde de la un capăt la 


altul al ef la falgificarea adevărului, ascunzind această SUC 
sub titlul nepártinitor de istorie. 


* o£ 
* 


Ciite-va cuvinte, spre a încheia această cercetare, pe саге 
cunoscătorii o vor privi de sigur ca o muncă de prisos, dar care 
era de nevoie, spre a pune pe marele public în cunoștința pro- 
cedeurilor ştiinţifice ale Ungurilor în materie de istorie, 

Та deobste tonul cärteï se deosebeşte mult de scrierile ana- 
longe anterioare asupra chestiune! rominestí. Desi adevărul este 
pretutindenea trunchiat si răstălmăcit in interesul unguresc, to- 
tugí 4-1 de Bertha întinde Rominilor o mină prietenească, tinde 
a împăca pe Romini cu Unguri, Această tendinţă explică cum 
se face de Мїһаїй Viteazul nu mai este tractat de aventurier și 
de cap de bande, cum de revolufiunea lui Horia nu mai este a- 
rătată ca isprava unor cete de hoţi şi cum de acea din 1848 


1) Уел Brote, op. cit, Anhang, No. 46, р 395, 





Rominií si Maghiarii înaintea istoriei 345 


nu mai este pusă in lumina trädäreï, ci numai in acea a unei 
nechibzuite alipiri pe lingă o mişcare de reacțiune. 

Această blindetà neașteptată în calificarea faptelor romi- 
nesti se explică însă prin tendințele generale ale politicei maghi- 
are. Este si cartea d-lui de Bertha una din verigele noului lanţ 
се Ungurii voesce să-l arunce in gitul Rominilor, anume acela al 
ademenirei, după ce ай văzut că cu asprimea si măsurile draco- 
nice nu izbutese la nimica. Noi credem însă că nici cu acest sis- 
tem nu vor ajunge mai departe, pentru că Rominul crede că este 
cea mai mare cinste, cea mai mare fală gi cea mai mare fericire 
de a trăi ca Romin, iază nu ca Ungur, 





А. VOJEN 


Subitei 


Lueirea lumilor astrale 
Se-ntuneiä treptat și moare, 
Cind ploaiea razelor de soare 
Le intilneste-n а sa cale. 


Tot astfeliü, cînd indrepti spre mine 
Privirea ta mingăetoare, 


Durerea ca de-o vrajă moare; 
Gindirele-mi devin senine. 


Pe negrul nopţilor zübralnie 
Aprinde noaptea mil de stele, 
Fantastic conturind cu ele 
Zodiele, — destinul jalnic. 


Tot astfeliü, azi cind esti departe, 
In sufletu-mi cernit s-aprinde, 
Regretul;..... dorul mé cuprinde. 
Revin, — să am de soare parte. 





Sronie.... 


Ne-am despărțit după un an 
De căsnicie şi durere; 
Ast-feliü cit timp ne-am cunoscut, 
De două orí am fost avut; и 
Şi пої o singură părere: . 
Cind ne-am luat, şi peste-un an. 


Verigele ce ne-ai legat 

Destinele pe veșnicie, 
Lé-am scos din deget fie-care ; 
Veriga mea drept dat& are 

» Deapururea*,. ... Ce ironie 
Verigele ce ne-aü legat. 





Gi 


Apari ca-n vis sub bolțile de lilieci in floare, 

Atit de mindră te desprinzi cu-a chipului splendoare 
Din vioriul lenevos al umbrei parfumate, 

Menit-a fi, în vecl de veci, cuib dulcelor pacate. 


Zadarnie însă-l mai aștepți, şi I-te daf cu gindul 

Ela plecat; n-o să-L mal vezi,.... вай o să-L vezi visindu-L. 
Norocul cliper fericite, trăite de-amindol, 

Perdut e veşnic pentru tine — departe іпарої.... 





Departatei 


Neintrecuta frumuseţă 

A minunatei flori de crin, 
"Ţi-ai insusit-o ре deplin, 
Pe albul dragului téü sin; 
Neasamanata strălucire 

A razelor de soare, 

Doar părul téü o are; 

In pătimaşa scinteire 

A unui rar smarald 
Privirele-ţi îşi вса1й.... 
Neintrecuta frumusetà. 


Nu vreaü o altà fericire, 

De cit a crinului ce moare* 
Pe sinul adoratei ; . 

Nu vreaü o altă fericire 

De cit a razelor de soare 
Din părul neuitatei; 

Nu vreaü o altă fericire 

De cit să simt mingáetoare 
Privirea depărtate. 





O lacrimá 


Priotenului С. Preda 


Deprinderea — doar ea, îţi poartă mina pe petale, 
Gindu-i drumet, tovarăș Lut pe-a visurilor cale; 
Din jocul firului sglobiü, durerea te trezeşte : 
Siretul ac te-a pedepsit, şi crinul să-nroșeşte, 


О lacrimă de geana ta, rämine atirnată, 

911 rar-n ochii de femee, o lacrimă curată... . 
Cacti plinsul vostru-i prefăcut, e armü-n lupta vieții 
Venin subtil de саге mor, nebunii și-nţălepţii. 


A trebuit са pe furis, durerea să te-ajungă 

Ca stropul mie de diamant, din geana ta cea lungă, 
S-aprindă poate pentru-ntăi, si cea din urmă oară, 

Mat sfintä de cit ori si ce, — а Incrämeï comoară. 


Dar unde-i d, en să-l vrüjesti cu umeda-{i privire, 

Sa-l вриї încet gi dureros: „Egt... Ти,... ce fericire...“ 
lar lacrima din ochii tăi, eum ar maï soarbe-o dinsul 
Incredinţat că lipsa, ţi-a smuls din ochi-ti plinsul. 


Femee esti şi-n suflet porţi, o lume de-ntunerie, 
In care patimele arde, nesitios himerie ; 

Si nud nimica mai perfid, in nesfirsirea vremel, 
Ca vorba ta, ca un suris si tremuratul genei. 





Povestea lunel 


Pe cer — o cupă de opal 
Se plimbă amoroasă luna ; 
Din cind în cînd o-neac-un val 
Nor stráveziü са de cristal. 
Cochetă e ca-n tot-deauna : 
Din părul ei lăsat să cadă, 
So naşte a razelor cascadă. 


Cea mai perfidă curtezană, 
E sigur luna dintre toate: 
Pe chipul ef urit—o rană 
Ea pune mască si vicleană 
Zimbind, pe-ndrägostifi îi scoate 
Din minţi, eu ce-a furat din soare ; 
Căci a murit a ei splendoare, 


Si tot aga precum în cer, 
Pluteste-a lene luna moartă, 
Ей mortul viii ce nu mai sper, 
Vrüjit de-al dragostei mister, 
"Pi-ascult îndemnul ce mé poartă, 
Prin viaţa mea, străină mie, 
Iubit-o 1... soare pe vecie. 





À. Vojen 


Grmonie 


Prietenului ©). JHirlescu 


Cuností vre-un glas mai drag, mai sfint, 
Ca tristul geamăt al pădurei ?... 

Ей cred c-al frunzei dornic cint, 

E jalea orgilor natureï. 


Te-nseli: căci plinsul de isvor, 
E mai frumos de cit ве poate; 
Prin el neadormitul dor, 
Isi spune păsurile toate. 


Dar de cit versu-ndurerat, 

Al filomelelor stinghere, 

Cuností ceva mai minunat 

Mai plin de lacrămi, de durere ?... 


Cind amintirele în gind, 
Cuvintul mamei tale-nvie, 

Ей cred că-i clipa sfintă cind, 
Auzi deplina armonie. 


Аўа-1; dar ropotul istet, 

Ce-l are-n spus şi-n ris o fată, 
E-atit de fraged si glumet 

Cum n-a fost grai de om vre-odată. 


Uiţi însă murmurul duios 

Ca-l unel flori căzind pe strună, 
Acel acord misterios, 

Al buzelor ce se-mpreună. 





Subitei 


In cupa parfumată a unei tuberoză 
A primei flori tesute de dor în paradis, 
Un flutur cu aripa brodată de o roză, 


So tupilase dornic să-şi schimbe viaţa-n vis. 


Tu Lai zărit. Capriciul, te-a indemnat a-l prinde 
Ca-nlănţuit sürmanul de-un bold, la piept să-l ai; 
Sfărmindu-i ast-felii visul si viaţa-i, ce cuprinde 
Intreaga poesie a florilor de Mai. 


De-atuncea ginduri negre şi-o tristă presimţire, 
Imi spun să fug, căci veşnic tu n-o să poţi iubi ... 
— Rümin..; şi Гага voe simtesc o fericire 
Sperind că poate-acolo, са dinsul voiü muri. 





DARI DE SAMA 


Răspuns la replica d-lui Cic, Protopopescu 


D-nul Cic. Protopopescu publică in No. 11—12 1899 ` 
al „Arhivel“, sub titlul „Scoala italiană şi antropologia 
criminală“, un pretins „răspuns criticelor d-lor I. Tano- 
viceanu și M. Suţu“, în realitate, o replică la răspunsu- 
rile fácute de пої eriticer d-sale asupra lucrărei mele 
despre şcoala pozitivistă penală, 

D-nul Protopopescu are aer de a zice cá, publicind 
un studii asupra antropologiei criminale, d. Tanoviceanu 
si ей am fi făcut critica acelui studiii, Таг acum d-sa 
răspunde la criticele noastre, pe cînd este tocmai con- 
trarul. Cetitorit cari se înteresează de aceste chestii. si 
care aŭ urmat polemica dintre пої !), pot ușor constata 
cum stan lucrurile în astă privință. 

De sigur, asemine răsturnare a rolurilor respective 
nu are mare importanță ; denotă însă o lipsă de preci- 
ziune în prezentarea faptelor, nepermisá unui critic atit 
de sever ca d. Protopopescu. 

Cu aceași ușurință declară d-sa că nu răspunde de 


1. „Arhiva“ No, 1—2 1896, 3—4 1898, 7—8 1898, 11—12 ` 
1898, 11—12 1899. 





Dări de samă 355 


“cât d-lui Tanoviceanu sub cuvînt că critica subsemnatului, 
nefiind decit o aparare a d-lui Tanoviceanu, îl scuteste 
“de un răspuns a parte, 

Mai întăi, n-am avut a apara, nici am aparat pe 
d. Tanoviceanu ; m-am aparat însumi ráspunzind la cri- 
tica d-lui Protopopescu. 

Apoi, d. Tanoviceanu n-a atins decit un singur punet 
din critica d-lur Protopopescu °), pe cînd ей răspuns-am 
asupra tuturor punctelor relative la chestiile examinate 
în studiul mei?) si în privința cărora demonstram cá 
d. Protopopescu se mulfumise a enumera oare-care prin- 
cipit fâră а combate si a slăbi cit de puţin concluziile 
mele, desi, la începutul articolului зей, promitea o dis- 
cuţie serioasă asupra fie-cărei din acele chestii. 

De astă-dată însă, contradictorul mei nu maï po- 
meneste de ele, reducîndu-și replica la unicul punct dis- 
cutat de d. Tanoviceanu; cea ce mé face să cred cá a- 
devăratul motiv pentru care d. Protopopescu nu-mi re- 
plică mie personal, este că n-a mai voit să continue o 
polemică cam anevoioasă si de un succes problematic. 

Ast-fel fiind, ar fi fost aproape de prisos ca să re- 
plic la rîndul meii, dacă d. Protopopescu, părăsind lupta 
față de mine, nu mi-ar fi aruncat săgeata Partulur, in- 
vocînd în defavoarea mea cíte-va cuvinte ale d-lui Raoul 
de la Grasserie, colaborator al „Revistei internaţionale de 
sociologie din Paris“. 

Vom vedea îndată cît cintäreste apreciarea scriito- 
rului francez, reprodusă de d. Protopopescu după zisa 
Revistă ; dar, mai înainte, fiind că replica mi se impune, 
să lichidăm socotelile din trecut. 

Care a fost obiectul principal, pot zice unie, al eri- 
ticei d-lui Protopopescu ? 

In studiul шей asupra şeoalei pozitiviste penale, zi- 
ceam că antropologia criminală este o creatiune a scoalei 
italiane, ale cărei lucrări ай pus fundamentul acestei 
ştiinţe nouë, Faptul, recunoscut de toți învățații si scrii- 
torii carí в-ай ocupat pănă astă-zi de antropologie cri- 


2. Origina antropologiei criminale. 
3. Clasificarea criminalilor, neresponsabilitatea criminalilor, 
justificarea pedepset în sistemul pozitivist. t 





356 Dări de samă 


minală, este contestat, pentru prima oară, de d, Ciceron 
Protopopescu. D-sa a susținut că asemine propunere con- 
stitue „o neiertată amestecare“ între știința întemeiată 
de școala italiană și știința clădită de „adevărații antro- 
pologisti^, mai cu samă de antropologistii francezi ; și 
aceasta pentru motiv că cea dintáf s-a mărginit la cer- 
cetări fizio-psihologice asupra criminalitäfer, pe cînd сеї 
din urmă ай întins aceste cercetări si pe terenul socio- 
logic. Лат Protopopescu îl s-a părut că evoluția antro- 
pologiei criminale spre sociologie însamnă nașterea une! 
ştiinţe noue, distinctă de ştiinţa înființată de școala ita- 
Папа; d-sa nu-și a dat samă cà desvoltarea studiului 
sociologie al criminalitäter, al cărui așezare se datoreste, 
de alt-fel, tot unuia din capit scoaler italiane 4), nu este 
de cît efectul progresului de care e susceptibilă antro- 
pologia criminală ca si veri-care știință. Această eroare 
a d-lui Protopopescu, am pus-o în evidență, d. Tano- 
viceanu şi ей, în răspunsurile noastre la critica d-sale. 

D. Protopopescu însă nu s-a mulțumit cu atita. 
Pentru a fi consecuent cu sine, tot-odată pentru a-și în- 
tări teza asupra originei antropologiei criminale, a tre- 
buit necesarminte să ne spună care e ştiinţa întemeiată 
de şcoala italiană; căci, dacă пи antropologia criminală, 
fireşte altă știință a făcut si face obiectul studiilor si serie- 
rilor reprezentanţilor iei. Si atunc! vine cu acea stranie 
afirmare că știința în chestie e psihiatria, adaogind ast-fel 
la prima sa eroare o eroare nouă, de astă-dată, în a- 
devăr, „piramidală“. 

In urma răspunsurilor noastre, mai cu samă al d-lui 
Tanoviceanu care, precum am zis mai sus, s-a oprit la 
acest singur punct din critica d-lui Protopopescu, acest 
din urmă, recunoscind în replica sa, că ar fi „о ne- 
iertată gresalà^ de а zice cà psihiatria este o ştiinţă în- 
fiinfatà de școala italiană, protestează în acelaș timp cu 
cea mai mare energie în contra imputărei ce-i se face. 

„Cînd am spus ей că psihiatria ай infiintat-o d-nii 
Lombroso, Garofalo, Ferry °) ?.... în ce pagină anume 


4, Ferri, (Sociologia criminală). 
5. „Arhiva“ No, 11—12 1899, p. 742. 
6. Dececuy? 





Däri de samă 857 


am scris cá psihiatria e o producție italiană ? . . 

am consacrat ре Garofalo са mare psihiatrist *) ? ... Ni- 
căeri în încercarea mea critică asupra antropologiei cri- 
minale nu se уа găsi vre-un cuvînt вай vre-o frază care 
să justifice încriminările de maï sus °)“, Е 

Si dnpà această protestare, pe cît de energică pe 
alit si de temerară, precum vom vedea îndată, d. Proto- 
popeseu, pentru a làmuri cea ce a zis sait ce a voit să 
zică, ne prezintă o sumă de explicaţii care ай un singur 
defect, că nu pot şterge cele scrise "). 

Unde? Infeleg să at memorie scurtă faţă de vorbe 
zburătoare ; dar să sus(if că п-аї seris cea ce al seris, cînd 
lucrul este asa uşor de controlat, aceasta nu о pricep 
nici chiar din partea unur critic tînăr si nesficios са d. 
Protopopescu. 

Unde? iată unde: 

„Arhiva“ No. 8—4 1898, 

Pag. 221 „Astă-ză е ştiut de toți aceia cari sunt în 
curent cu noile idei ce străbat și zgudue dreptul criminal, 
că pe cînd Lombroso, Garofalo 19), Ferri, lucrează spre 
A PUNE FUNDAMENTUL unetstinte А LOR PROPRIE, 
PSIHIA'PRIA, bazată pe teoriile eronate si exagerate ale 
lui Lombroso . . . .* 

Pag. 215, in пой ,Aice e locul sá spunem са Lom- 
broso, Ferri, Garofalo, Marro, Colajanni, ай clădit o ştiinţă 
A LOR PROPRIE si pe care AU NUMIT-O PSI- 
HIATRIE. .. .* 

Se poate zice mar clar si mai lămurit că Lombroso 
şi adepții lut añ creat psihiatria ? 

In zadar se încearcă d. Protopopescu a dovedi că 
confuzia este în lucrarea mea si nu in a d sale '"). Мат 
bine își făcea mea culpa !*), de cit să tăgăduiască eroarea 

‚ sa manifestă. 

Să venim acum la Revista internaţională de socio- 

logie din Paris, si la apreciarea d-lui Raoul de la Gras- 


De ce nu psihiatru ? 

Aceași pag. 

Scripta manent. 

Iată si Garofolo, a cărui nume se repetă si mai јоз, 
Tot paiul si birna. 

Errare humanum est, 


10 





858 Däri de samă 


serie, pe care îl invoacă d. Protopopescu ca judecător 
între noi. 

Considerind, se vede, articolul seii critie ca o lu- 
erare de o valoare deosebită, d. Protopopescu a crezut 
de cuviință să-l răspîndească și în străinătate pentru a 
se folosi si alţii, nu numai пої, de cunoştinţele sale an- 
tropologice ; îl comunică d-lui Raoul de la Grasserie, si 
acest din urmă, luindu-se după critica corespondentului 
вей 15), emite în sus zisa Revistă o apreciare, în adevăr, 
putin mágulitoará asupra stadiului тей. 

Si d. Protopopescu cîntă victorie, 

Si nu-și dă ваша cît e de ușor a triumfa cu ase- 
mine procedare. Voeşti să se decerne autorului X un 
testimoniu de incapacitate ? Fá o critică de fantazie a- 
supra scrierilor lui, împută-i tot ce-ţi trece prin minte 
şi supune-ți lucrarea unui al treilea care să te creadă 
pe cuvînt; vei izbuti negresit !*). 

Dacă d. Protopopescu se mulțumește eu asemine 
succes, este, de astă dată, modest, 

Cit pentru mine, neputind trece peste observaţiile 
nedrepte ale d-lui Raoul de la Grasserie, if am seris ma- 
nifestindu-mi mirarea cum a putut aprecia in mod asa ` 
defavorabil un studiu ре care nu-l cunoaște, pe temeiul 
numai unei critice ale cărei erori vădite erati de natură 
a-l face să n-o primească de cit sub beneficiu de inventar. 

D-sa îmi răspunde ??) mai întăi că nu maï are sub 
mină broşura d-lui Protopopescu, spre a putea controla 
erorile asupra cărora îi atrăgeam atenția. 

Apoi, se justifică observîndu-mi că în darea de samă 
a acelei brosure nici m a numit, nici a întrebuințat alt 
mod de a vorbi de cît modul eonditional, de oare-ce 
isi întemeia părerea pe о scriere care putea cuprinde 
enunciări greșite 1°), 

13. Presupun că n-a cetit-o de cit în mod superficial, căci 
alt-fel nu-i scăpa teza ciudată asupra огіріпеї psihiatriei, şi nu 
punea temel pe о lucrare cuprinzind asemine „neiertată greşală“, 
precum o califică însuşi d. Protopopescu. 

14. Qui n'entend qu'une cloche, n'entend qu'un son; cine 
nu o stie? 

15. Pästrez scrisoarea. 

16. ,Comme cette citation (a d-lui Protopopescu) pouvait 
être erronnée, j'ai indiqué qu'il s'agissait d'une citation, je ne 
vous ai pas nommé et j'ai employé le mode conditionnel“, 





Dări de samă 359 


Și, în adevăr, cetind recensiunea reprodusă de d. 
Protopopescu, constatăm rezerva prudentă cu care se ex- 
primă autorul. 

Asa dar, se invoacă în contra mea o apreciare con- 
ditionalá, apreciare care 'eade de la sine din moment ce 
se stabileşte falsitatea punctului ei de plecare, pretinsa 
confuzie ce mi se impută de d. Protopopescu. 

Si pentru a nu lasa nici o umbră de îndoială a- 
supra netemeiniciei acestei imputäri, voit complecta prin 
eite-va cuvinte răspunsul meu la replica d-lui Proto- 
popescu. 

Т-ва recunoaşte, precum am văzut, că ar fi о gre” 
şală neiertată de a atribui seoaler italiane paternitatea 
psihiatriei 13); persistă însă în а. tăgădui numitei seoale 
intemeiarea antropologiei criminale si în a susținea cá 
reprezentanții iei nu fae, nu produc '*) antropologie cri- 
minalà, ei psihiatrie, fie вай nu această din urmă ştiinţă 
creațiunea lor. 

D. Protopopescu însă nici prezintă vre-o conside- 
rafie nouă în sprijinirea tezei sale, nici se încearcă a 
combate cele expuse de d. Tanoviceanu si de mine în 
răspunsurile noastre la articolul ѕей critic. 

In zadar, argumentind atit din intitularea cit si din 
natura operelor seoaler italiane, al căror punct de ple- 
care este studiul antropologie al omului criminal, dove- 
deste d. Tanoviceanu în mod регешріог că Lombroso, 
Garofalo, Ferri, Marro, sunt adevărații întemeietori ar 
antropologiei criminale ; în zadar invoacá d, Tanovieeanu 
recunoaşterea lui Tarde însuși 1") cà Lombroso este fon- 
datorul nouet scoale de antropologie criminală *). D. Proto- 
popescu, eu o stáruintá demnă de o cauză mai bună, 


„17, Dacă a comis вай nu asemine gresalá, cetitorul a a- 
preciat deja acest punct. 

18. După eum se exprimă criticul шей. 

19. Unul din intemeictorii antropologiei criminale după d. 
Protopopescu. 

30. „Philosophie pénale“ p. 44. In cit, după d. Protopo- 
pescu, Tarde nu ştie ce spune atribuind lui Lombroso paterni- 
tatea unei ştiinţe înfiinţată de dinsul, de Manouvrier, Lacassagne.... 





360 Dări de samă 


își menține concluziile si le repetă la infinit?), spre a 
le da, cel puţin în aparenţă, o tărie care le lipsește în 
realitate. 

Si, fiind că întreaga sa argumentare se razämä pe 
deosebirea dintre şcoala italiană si „noua școală de an- 
tropologie criminală“, d Protopopescu reproduce în re- 
plică, revăzute si corectate, consideraţiile din articolul 
вей critic asupra acestei deosebiri ; apoi, de teamă să nu 
fi fost bine înţeles ??), insirá si în două coloane caracte- 
rele distinctive ale celor două scoale 23). 

D. Protopopescu își dă multă osteneală pentru a 
infunda use deschise. 

Cine tágádueste deosebirea dintre şcoala italiană de 
antropologie criminală si şcoala franceză pe care mai 
cu samă o are în vedere criticul mei cînd vorbeşte de 
„noua școală de antropologie criminală“ ? Cine contestă 
că cea dintă! studiază mai mult factorul individual al 
crimei, iar cea din urmă acordă mai mare importanță 
factorului social *:) ? 

Dar chestia nu este de a se sti dacă există sau nu 
vre-o deosebire între cele două scoale. 

Chestia este de a se sti dacă din deosebirea care 


există în realitate, se poate deduce că una e știința în- 
temeiată de antropologistif italiani, alta e știința propo- 


21. Cu oare-care variante, pentru a evita monotonia: „Аг- 
hiva^ No. 11—12, 1899. 

p. 742 „Lombroso si adepţii lui lucrează spre a pune fun- 
damentul si spre reconstituirea unef științe numită psihiatrie“. 

р. 743 „еї fae psihiatrie criminală вай psiho-patologie, вай 
orl-ce alt ceva, dar nici de cum antropologie criminală“. 

р. 744 „еї nu pot produce antropologie criminală exactă, ci 
psihiatrie criminală, psihopatologie в. a.“ 

p. 745 „ei produc psihiatrie, dar nu antropologie criminală“ 

aceași p. „еї nu fac antropologie criminală propriii zisă, ci 
psihiatrie criminală“, 

aceași p. „еї nu fac antropologie criminală, ci psihiatrie“, 

aceaşi p. „еї se ocupă de psihiatrie, dar în nici un caz a- 
ceasta nu se ţine de antropologia criminală propriii zisă“, 

92. Poate eu drept cuvint. 

23. Adaoge însă cite un efe. în josul fie-cäreï coloane, faţă 
de care cetitorul remine perplex. 

24. Iată, nu în două coloane, dar in două cuvinte si fárü 
etc., deosebirea dintre cele două scoale dé antropologie criminală, 





Däri de samă 361 
văduită de antropologistit francezi вай de altă nationa- 
litate. Acesta este obiectul discuție! dintre d. Protopo- 
peseu, de-o parte, d. Tanoviceanu si mine, de altă parte ; 
d-sa menţine, în contra evidenter, că Lombroso, Garo- 
falo, Fersi, fac „psihiatrie вап ori-ce alt ceva, dar nici 
de eum antropologie criminală“. 

Si, lucru curios, d. Protopopescu își închipue că 
Raoul de la Grasserie, pe саге el invoacă in ajutorul вей, 
її dă câștig de cauză, pe cînd seriitorul francez se pro- 
nun(à în mod neîndoelnie in contra teoriei lui. i 

Punindu-l în curentul discuţiei dintre d. Protopo- 
pescu si mine, d. de la Grasserie imf comunică părerea 
sa în сйе-уа cuvinte. Dinsul împarte ştiinţa pozitivistä 
penală în două ramure, antropologia criminală si socio- 
logia eriminalá, si pune în capul celei dintâi pe Lom- 
broso, în capul celei din urmă pe Ferri, recunoscind ast- 
fel ca un fapt necontestat, cà atit antropologia cît si în- 
sast sociologia criminală, care face obiectul principal al 
studiilor antropologice actuale, își ait fundamentul lor în 
lucrările şeoalei italiane. 

Poate însă că d. Protopopescu nu vrea să stie de 
scrisoarea d-lui de la Grasserie. 

Dar oare se rostește alt-fel scriitorul francez in ar- 
ticolul reprodus de d. Protopopescu din Revista interna- 
fionalà de sociologie din Paris? 

Citez #5); TR 

- „бейне brochure très courte °°) a le mérite de mettre 
bien en relief la distinction des écoles contemporaines 
* d'anthropologie criminelle souvent confondues“. 

D. de la Grasserie arată mai departe care sunt cele 
două scoale contimpurane de antropologie criminală ; din 
aceste cîte-va rînduri însă reiesă deja diverginta dintre 
numitul si d. Protopopescu, care nu admite, precum am 
văzut, de cît o singură școală de antropologie criminală 
pe care o opune „şcoalzi italiane de psihiatrie“. 

Am zis mai înainte că d. de la Grasserie trebue să 
fi cetit în mod superficial lucrarea corespondentului sei ; 
adaog că, în tot cazul, n-a infeles-o, de vreme ce, deo- 


25. „Arhiva“ No. 11—12, 1899, р. 736. nota 2. 
26, Critica d-lui Protopopescu, 





862 Diüri de samă 


sebirea ce se încearcă d. Protopopescu a o stabili între 
„adevarata şcoală de antropologie criminala“ si „școala 
italiană de psihiatrie“, autorul francez o ica drept deo- 
sebire dintre doua scoale de antropologie criminală 27), 

Pentru a demonstra pănă la ce punct s-a ingàlat 
d. Raoul de la Grasserie asupra tezei susţinută de d. 
Protopopescu, si în acelaşi timp cît de adine e deza- 
cordul dintre iei asupra chestici în discuţie, nu-mi! тешіпе 
decit să citez rîndurile următoare din articolul sus men- 
tionat : 

„Tel est le point de départ pour définir les deux 
écoles modernes, adversaires de la théorie classique, mais 
dissidentes entre elles: l'école de criminologie anthropo- 
logique et l'école de criminologie sociologique, la première 
fondée par Lombroso, la seconde par Enrico Ferri“, 

Iatá seoalele contimpurane de antropologie erimi- 
nalá, protivniee scoaler clasice, disidente între ele: şcoala 
de criminologie antropologică si şcoala de criminologie ` 
sociologică, adică școala de antropologie criminală pro- 
priu zisă si școala de sociologie criminală, cea dintàt în- 
temeiată de Lombroso, cea de а doua, de Ferri. 

Asa dar, nu Manouvrier, Lacassagne, Tarde, Mo- 
leschott, Maudsley.... sunt întemeietorii antropologiei cri- 
minale, ei Lombroso, şeful scoalef italiane; și nici evo- 
lutia antropologiei cătră sociologie nu se datorește „пео- 
antropologistilor*, ci lui Ferri, alt reprezentant al seoaler 
italiane. 

Asa dar, nu psihiatrie „вай ori-ce alt-eeva^ produce ` 
școala italiană, сі adevărata antiopologie criminală în 
primul loe, sociologie criminală in al doilea loc. 

Această părere a d-lui Raoul de la Grasserie, arbi- 
trul ales de d. Protopopescu, constitue, în adevăr „cel 
mai eloeuent răspuns“ nu pentru d-nii Tanovieeanu si ` 
Suţu, cum zice d-sa**), ci pentru însuși d. Protopopescu. 

- Satisfactia de a vedea publicată in „Arhiva“ o a- 
preciare a lucrărei sale, în aparență mägulitoarä, а de- 
terminat pe adversarul тей ca să reproducă recensiunca 


27. ME întreb încă o-dată ce valoare poate avea apreciaren 
studiului шей emisă de d. de Ja Grasserie, chiar conditional, pe 
temeiul unei critice pe care а inteles-o aga de гай, 

-28. Асеа 1 pag. si notă. 





Däri de samă 263 


d-lui de la Grasscrie fără să-şi deie samă că, in reali- 
tate, teoria sa е condemnată de autorul francez, si că 
concluziile acestuia ar fi fost eu totul altele, dacă ar fi 
pătruns adevăratul iei înțeles. 

Terminind declar că, pentru mine, dezbaterile sunt 
închise. Am avut cuvîntul fie-care cîte de două ori; ju- 
dece cetitorul impartial. 

M. Sutu 


Fantaziile uralo-altaice ale Domnului Lazăr Säineanu 


Resfoind numărul din 15 Mai al Convorbirelor Li- 
terare, am dat de un articol intitulat influenta orientală 
asupra limbei şi culturei romine ; este de notat că această 
scriere se anunță ca introductia unei lucrări mai intin- 
se, care va purta același titlu. _ 

Articolul debutează cu un fel de clasificare al idi- 
omelor uralo-altaice $1 eu asternerca unor regule filo- 
logice stabilite de finezul Costrén ; iar lectorul este pre- 
vestit că acele regule or s-ajute са, în datoriile ce 
aù contractat Rominit si de la neamul "Turanie, să se 
determine partea realizatà de la fie-care grup in parte. 
Un fel de tablou de ordinea creditorilor. 

Impresia mea cea d'intiit este, că de oare-ce lim- 
bele sanscrite si ironice sunt lăsate la o parte, în arti- 
colul în chestie, el ar fi putut fi intitulat mai exact si 
maï cu franchetà : influenta ce ай avut limbele uralo-al- 
taice şi neamul turanic, asupra neamului rominese şi limba 
sa latină. 

Să ne finem maf cu samă de partea filologică a 
acestei lucrări: «Elementul tătărese, spune autorul în 
stocul tureismelor Romane (această expresie îmi reamin- 
teste firma vestită : la Inglesul Romin) se referă la tra- 
iul însuşi al tătarilor Crimleni si Nogai, care in timp de 
aproape două secole au venit în continuă atingere cu 
Moldovenii. De aceea vorbele tătare figurează parte ca 





864 Dàári de samă 


termini teenici in litopisite, parte ele (sic) ай persistat 
pînă azi in grupul moldovenese, lipsind їп cel munte- 
nese si in idiomele Balcanice, afară cînd aceştia ай a- 
doptat forma paralelă osmanlie», 

In prima categorie de tätârisme, autorul ne arată 
că se găseşte în cronicarii nostri о serie de substantive 
si adjective tátáresti curate, precum : mirzoc, asoul serimt, 
bunciuc, ciombur, duium, hon etc., si face mare caz din 
asta, pînă intr-atit, că uită вай nu vede că aceste ter- 
mene sunt întrebuințate de cît numai cînd e vorba de 
tatarí; ce mai simplu, maï firesc lucru de a menţine 
vorbele proprie pentru a exprima nişte raporturi care 
sunt streine ! Tot asa se exprim Francezii despre vecinii 
lor Arabii algerieni, mentinind cuvintele rozzia, gum, 
spahi, cadi ; asa menționează si Americanii cuvintele care 
deseriii lucrurile si moravurile Pielor-Rose, precum Ma- 
nitu, tomhavae, vigvam, sqav, calumet, etc. si nimárut nu 


i-a venit să dea o maï mare însemnătate unui fenomen - 


Lapolinian. Dar această expunere era neaparatá ca tran- 
sifie pentru a ajunge la afirmarea că în dialectul Mol- 
dovenese (nu ştiam că noi Moldovenii avem un dialect) 
există o serie de vorbe tătărești care se-ntrebuinfeazá în 
mod zilnic, cu care ne-am fnavutit limba si care sunt 
rezultatul contactului nostru îndelungat cu acest grup 
turanie ; (amestecul de singe se subinfelege negresit !) si 
in sprijinul acestei teze citează cuvintele următoare: ar- 
сап, cobuz, capcană, haraba, sahaidae, bahmet badie (?) 
total şapte plus un ete, care si el subintelege mult. 

Moldovan de viţă si eu pretenţie de a cunoaşte mol- 
dovenismurile, am rámas foarte nedumerit față cu unele 
din aceste substantive exotice, pretinse populare, și mi-a 
trebuit să mă daii la investigări metodice pentru a afla 
ce este sahaidae si bahmet, de nu admite desmintiren 
ce daù autorului, propun un jurii de Moldoveni ca să 
se pronunțe in ultima instanță. 

Dacă procedâm prin eliminare, găsim cuvintele co- 
buz, arcan, capcană si haraba care pot fi considerate ca 
expuneri usuale curente si care sunt în adevăr moldo- 
venismuri; dar lucru ciudat! tocmai aceste cuvinte intru 
în categoria cuvintelor teenice de care a vorbit autorul, 
in categoria intiia si a fost firesc lucru să le zicem ре 





Dür de samă 365 


numele lor, toate aceste pentru a le deosebi de altfeliü de 
„unelte analoage ce ехіѕіай la Romani cu numele lor de 
laf, căruţa si cursă ; cuvîntul cobuz, un fluer de os, s-a 
impus ca si cuvintele trombon si contra-bas, care sunt 
adoptate de popoarele cele mai diverse fără vr-o influ- 
ent etnică filologică вай culturală să fie în joc si să 
merite de a fi notată. O simte asta si D-l L. Șâineanu, 
autorul scriereï, recunoaşte si el că cu atita nu se poate 
serie un volum cu un titlu atit de bombastie, de acea 
s-avînta mai departe ; trece la Munteni si își propune 
să tartarizeze două importante denumiri orografice; ce 
glorie pentru d-sa să demonstreze că Baraganul e un 
cuvînt tătărese ! și să împlinte drapelul, pardon, bunciu- 
cul tätärese, pe cel mai înalt pise al Carpaţilor pe Bu- 
серї, demonstrind că e un cuvint nogaie, вай giagataic. 

Domnu Lazăr Säineanu пе spune că acest nume de 
Baragan pentru d-sa e enigmatic; si prin urmare tot ce 
e enigmatic trebue să fie tătăresc! Apoi este si o ana- 
logie eu cuvintul buragan care în giagataic si in mon- 
gol, уга să zică virtej, furtună si de oare-ce Baraganul 
are monopolul viscolului si a furtunelor a trebuit să se 
numească asa pe tàtüreste. ` 

Astăzi, nime nu se mai cäläuzeste după asonante, 
după analogie pentru a stabili filiatiunea cuvintelor, 
căci cu așa sistem am ajunge departe ; s-ar putea dove- 
di că gi cuvîntul francez ouragan e tătărese scofind nu- 
mai pe b de la buraganul d-sale. 

Mai dintiiu d-l Sáineanu în calitatea sa de filolog 
patentat era dator să cunoască scrierea mea din Convor- 
biri, Ciortolum in care ar fi putut afla că formațiunea 
denumirilor orografice este supusă la regule invariabile; 
denumirile geografice sunt descriptive вай comemorative ; 
cele descriptive sunt toate : 1-1й rominesti, 2-lea slavonesti 
traduse de pe romineste, 3-lea inductibile enigmatice cum 
zice d-sa si se găsesc că ай un înțeles descriptiv, cu a- 
jutorul limbelor sanscrite si ironice! așa sunt cuvintele 
plopenit, care pe slavoneste se traduce topolog (topol= 
plop) şi Sarul Dornei cuvînt ireductibil dar niei de cum 
tătărese, căci sar vra să zică virf în limbele ironice. 

Din denumirile comemorative avem Teleorman poate 
Cumanie, Medjidie care se referă la un fapt recent (1855) 

n 





866 Diii de smà 


Halta Saligny si mai recent si denumire са Glavi-eioe ` 
Cotusca. Crasnaleoca care se referă la niște imigrári de 
Bulgari si de Ruteni după cum rezultă din caracterul fi- 
lologie al acelor cuvinte. 

Pentru cuvîntul baragan nu există nică um prece- 
dent istoric care să autorize pe d. Șăineanu să declare 
acest nume ca introdus de tatari, căci exista ab antiquo ; 
legile fonetice protestează si ele in contra reducerei cu- 
vîntului baragan la acel de buragan; si necesarminte 
trebue sà recurgem la originele ariane: 

Bh care se mai serie H/r? вай Bár este radicalul 
cuvîntului a purta (here bara). Go şi vo care devin în 
terminatie gu si ги sunt. echivalenta cuvintelor rominesti 
hgità si vită ; bhr-|- gu, bhr -+ vu sunt în sanscrit de- 
numiri de podişuri, de locuri înalte dar cu înţeles de 
susținătoare, de nutritoare de vite, căci în țările calde, 
locurile de pășune sunt totdauna în părțile muntoase ; 
cu asa înțeles de locuri alpestre s-au dat denumirile de 
Beregu si Berevu la positii muntoase de la noi din Car- 
pati—; la Germani Bhr--gu s-a specializat eu desävir- 
sire; a remas cu înţelesul numai de altitudine $i a de- 
venit Berg, la cuvintele Beregu si Berevu eu înțeles de 
pășune alpestru, dindu-se o formă adjectivală an, Bhr-|- 
g+an a devenit Baragan; cred cà teoria aceasta pre- 
zintă o consistență filologic: 

Dar îmi va obiecta d. Saineanu, cuvintul Baragan 
exista din Crimea. din Persia; ceea ce este exact, si mă 
va întreba ce semnificare poate avea aceasta : — îi voit 
respunde: cuvintul Baragan in Crimea a putul fi adus 
oră din Persia ori din Dacia, сйсї ciobanii din Carpaţi 
pînă mai în secolul al XVIII-lea purtaü vitele lor prin 
toată stepa. 

Cuvintul Baragan a putut fi împrumutat de la Perst 
și s-a putut forma și-n mod paralel. Să Чай un exem- 
plu de formaţiune paralelă a unor nume identice, din 
aceleaşi rădăcini şi cu deosebire fonetică, 

Cuvîntul Cioban există în tot orientul, din Persia 
pînă în Carpaţi; formațiunea lute din Ciu=pecus, oie, 
vită mică si ban=cap conducător, de unde avem бан si 
banat; noi intrebuintam cuvîntul Cioban din vremurile 
cele mai străvechi, dar avem și o formațiune a noastră 








Dări de samă 367 


proprie ban-l-eiu—baeiti : numele ciobanului șef la stină 
şi probă că baciu e o formaţie din ban--eiu e că for 
ma Banciu a existat si ea si persistă sub forma de nu 
me propriu la Munteni din Ardeal si de la noi: Banciu 
Bineilă. 

Dar ecea'ce nu-i pot ierta, fratelui în Hristos, d. 
Saineanu, este tentativa sa de a tartariza în frumosul 
nostru Bucegiu, pe baza unei simple analogii între cu- 
vintul acesta si Bugeagu tătărese din Basarabia! 

Toate legile orogralice precedent expuse sunt vio- 
late, legile foneticer si a gramaticei sunt de asemenea 
ultragiate; asemănările vagi de asonante nu pot duce 
departe, putem găsi eu un aga sistem raport între tar- 
tar şi мал, eu atit mai mult că mulți jidani sunt de 
origina Kazară, cu toate aceste tirtan vine de la Un- 
lerthan (supus) si nu are nimie comun nici cu tartan = 
pled invălitoare, nici cu vestitul "Tartariu. Cu toate a- 
ceste un domn care se numia tot Sáineamu, n-a ezitat 
a atribui cea mai mare antichitate în fara jidanilor nu- 
măi pe baza unei analogii dintre cuvintele jidan si ji- 
dovinä | teorie care a avut mare succes în toată lumea 
savantă ovreaseü. "Го! asa si cu tărtăromania d-sale саге 
va fi de sigur apreciată si gustată niult de savanții de 
la Buda-Pesta. Dar să revenim la cuvîntul Bucegiu, el 
are forma ddjectivală, se zice Bucegiu, munţii Bucegr 
la plural si cînd se zice Bucegea, se subintelege cuvin- 
tul înnălțimei la care se referă: e dar un cuvînt cali- 
ficativ -nu e nici slavon, nici latin, il putem căuta in 
limbele ariane primitive, în sanserit avem radicalu bukka 

entru (ap. cuvint саге la Germani a făcut bock si la 
'гапселї bouc, forma bukka în zend a devenit бий si 
în mat multe dialecte ironiane butz şi bucci, După regu- 
lele, că denumirile primordiale reductibile la sanserit şi 
la dialectele ironice trebue să fie descriptive si din viața 
păstorală, eu presum că cuvîntul Bucegiu este egal cu 
caprárie sau pășune de capre si că tot de la radicalul 
ironian Buz s-a format numele si a intregef regiune 
Buzéu,—de altmintrelea e singura regiune din Carpaţii 
noştri саге ріпа astăzi a adăpostit capra neagră (cha- 
mois) pe masivurile sale. 

Mot d. Sáineanu turcise muntele Caraiman fiind du- 





886 Dări de samă 


pă d-sa format din Kara-Imau—popä negru, adevărul 
e că Carai în dialectele ironice vra să zică munte si 
man este un augmentativ. Carai-+ man= munte mare—; 
dar ва dovedesc: avem Caraman denumire de munte 
in Franţa (Seine et Oise) si fiind са in patria lut Tar- 
tariu nu s-au găsit incă tartaromoni; Caraman e consi- 
derat ca nume de origină celtică ; a dat loc denumiret 
unei familie istorice les Caraman- Chimay — Caramania 
în Asia minoară, este acea regiune care a fost ocupată 
de Celti, care aü perzistat pinà la invazia Arabilor si a 
Turcilor, si vra să zică Muntenia mare. 

D-nu L. Sáineanu, ar vrea să turcească şi cuvîntul 
Caracal, noroc că este anterior Osmanliilor; de aceea 
vrea să-l cumanizeze—. Kara—negru, Kale—cetate, dar 
atuncï, dupà legile fonetice, ar trebui вй se pronunfe 
Caracale ca Ada kale Sukumkale, si apoi o altă pa- 
coste, cuvintul Kale nu are cum să fie cumanie, este 
arian si n-aü avut cumanii de unde să-l ice. Proba că 
cuvîntul cale e sanscrit кай ironie, e că-l găsim la po- 
poare ironice si împrumutat de la el si de cătră limbe 
semite; în combinaţie cu maha formează cuvintele mah 
-keale=tortereţe în dialectele copte si abisinien, mah- 
kale la Evrei antici (nn la сеї moderni), era un orășel, 
patria lui Samson ; denumirea este evident din orogra- 
fia Filistenilor, popor de origină ariană si vecini cu tri- 
bul lui Dan, afară dacă nu sustine d. Säineanu că Sam- 
son era Tătar—Maha+ cale a mai dat loc Ja formațiunea 
mahala, uzitată la Persiani, la popoarele din Asia mi- 
noarà si adoptată şi de пої si de Turci їпіосшаї ca cu- 
vintul cioban mai sus menţionat. 3 

Ce este dar cuvîntul Caracal ? ei bine! D-nu Баї- 
neanu să facă ca si mine; să se abfie, să zică nu știu ; 
e аўа de usor de ce nu face o tragedie in cineï acte, 
spunea un critic unui dramaturg ! 

Turcismurile d-lui Säincanu, desi mai recente tre- 
buesc de asemene revizuite cu îngrijire; cuvîntul Pha- 
nar nu e un turcism, e un grecism, si e denumirea ne- 
cesară al acelei mahalale din Constantinopol, n-are a face 
cu cuvintele fanar și felinar care amindouă provin din 
latinitatea populară fanale, după toate legile fonetice ro- 
mine, Dusman nu e turcesc, e comun Grecilor si Ro- 





Dări de samă 369 


minilor ca și cuvintele drum si frică; se găseşte în orf 
ce lexicon grecesc, De si se găseşte în Codex Cumani- 
eus, e probilitatea că ei l-au luat de la noi, вай să facă 
bine să-mi arăte radicalul turanic după principiul alle- 
gando probandum. est.— Manila laptuca vine din latineste ; 
Grecii aŭ luat cuvîntul de la Romani din Machedonia, 
Moldovenii l-aü luat de la Greci sub forma marola, ra- 
calu est cuvintul latin amarus. 

Habar, în limba schipetarä vra să zică cunoștință, 
el a trecut din dialectul macedo-romin si de acolo s-a 
introdus în limba romînă—e tot aşa pentru o sumă de 
tureisme care de altmintrele se şterg din limbă dimpre- 
ună cu amintirea raporturilor care ай dispărut. 

Concluzia ! Ar fi multe de spus—cercetările care nu 
sunt duse într-o direcţie constantă nu pot avea consis. 
tanță. Observațiile, pentru ca să dee un concept priin- 
cios, presupun un ideal preexistent în jurul cărui se a- 
dună. Cind idealul e slab вай lipseşte, conceptele sunt 
slabe si ele, вай devin paradoxale. 

Fratele în Hristos d-nu Lazăr $áineanu a devenit 
creștin, e mult! Remine ca să-și romanizeze si ideile 
cum şi-a crestinit cugetul, si atunci se va lepada de 
tartarizare cum s-a lepădat si de Satana, și teoriile sale 
vor deveni si mai exacte si mai princionse, căci este 
corelațiune între ce e bun, ce e bine şi ce e adevărul! 


Al. Brăescu dela Scurta 


Asupra Castei-Diva 


In general criticile noastre, sunt încărcate de păreri rătăcite ; 
aproape nici una din ele nu prezintă limpezime, fineță si mal cu 
samă judecată nepărtinitoare. Cele de maï multe ori intr-insele, nu-s 
decit vederi înguste, saü preten{iuni absolut personale. Criticul no- 
stru cere aulorului să-i satisfacă gustul lui ргоргій. Avind atilia 
critici îşi poate cineva inchipui, cit de greü e, ca într-o lucrare 
în care ţi-ai propus să studiezi un anume sentiment, să alcätuesti 
părţi, care să vie la socoteala fie-căruia din еї. 

Unii zeifică iubirea, alții ertarea, о parte ura, restul răzbuna- 
rea, Intrupeazi deci o ființă, care să iubească urind, să ierte răz- 





370 Dări dé samă 


bunindu-se; si cu toate acestea, asa ar trebui croit un tip, ca ĉe- 
tit de fie-care crilie în parte, să-i salislacă fie-căruia dorinţa pe 
deplin. Mai toți, läsind la o раме menirea artei, о incäluseazà in 
formule „personale“, nedindu-i drept la puterea de expansiune ce 
ea cere. Arta nu poate fi roabà, de cit cel mult talentului. Viaţa 
ei se manifestă printr-o deslän{uire de forme veșnic nouă, gătite în 
haina desävirsitel frumuseți si a libertăţei nelármurite ; a-i punesta- 
vilă, a o condensa sub greutatea unei aceleiași inspira(i este а-о o- 
mori distrugindu-i caracterul esențial, acel «ce» netrăit incă elemen- 
tul vital. La пої, a esi din felnl de «a fi» вай «а vedea» al criti- 
cului nostru, «e a nu fi» artist ; a serie in alară de genul ce lul îl 
place, e a nu scrie, asa că foarle des, se proclamă lipsa de artist 
din lipsa de critici. D 

In adevăr, aceștia din urmă, nüzuind тегей cătră aceiași 
lucire de frumos, isvorità din acelaș talent istovit de a se repeta 
îndeobşte, nu-și daŭ samă că dacă inspiraliunea nu se reinoeste, 
moare cu o vremelnică si bolnavă licärire, ascultind sentința fata- 
là, care ordonă că tot ce nu se preschimbá să piară. Focul deapu- 
ruri acelaș, răminind nestins, e astă-zi subiect de basme, căci ştiut 
e că însăși sorii se sting ca să re-nvie tineri. 

Criticii nostri se ocupă de nodul cum ar fi trebuit sfirgitit 
вай incepulä lucrarea, fără să-și dea sami, că menirea unul critic 
nu e de a discuta subiectul lucräreï, ci modul eum autorul si-a 
invälit ideile pe el, modul cum a fost tratat, Criticul in ама nu e 
un căutător de teză, după cum în istorie, nu-i e permis a nu fi 
un inchisitor al timpului, adică a faptelor ce se desvălue în el. 

Menirea lui, e in а ne spune, dacă aulorul a reușit să пе re 
deie ceea се el şi-a propus а ne reda ; subiectul poate fi absurd 
pentru dinsul. Asta nu-l priveşte; destul că acest absurd e bine 
condus de la inceput ріпа la stirşit, adică bine studiat, bine pre- 
zentat privirilor si minfef noastre ; in care caz lucrarea е bună, 
si pe lingă talent, probează un ce rar: originalitatea. 

Originalitatea în ochii tuturor, are putin din absurdul ce ne 
face pentru momentul, a о condamna. Ea e іостаї nola саге dă 
armonia, însă numa! unei urechi muzicale; pentru огї-саге alla 
însă, e о disonantä. 

Criticul trebue să iasă din ori-ce nuanţă falsä a părerel lui, 
ráminind impartial, si judecind lucrarea din punctul de vedere ar- 
listic, avind tot-deauna în minte, intenția creatorului, 





Dări de samă 871 


Fie-care din noi vedem alt-leliii, unui critic însă i se cere a 
vedea ca toți. Numai asa el cistigä dreptul a-și arunca părerile pe 
hirtie, alingind subtilitatea unul artist, căci a-i atinge lucrarea, e 
a-l atinge +intimul, sufletului вай. Numai atunci poţi a-ţi da pă- 
rerea asupra unei lucrări artistice ; cind, lăsindu-ţi personalitatea 
ta la o parte, te adaplezi intim fie-căru! subiect, te indentifici cu 
fie-ce personaj, faci cauză comună cu orl-care tip. 

In ori-ce lucrare insă, subiectul e proprietatea autorului, si 
numaï forma ce-l îmbracă e terenul, în care criticul are dreptul 
a-şi exercita activitatea. 

Cind mai zilele trecute am cetit in numărul trecut al revis- 
lel darea de samă asupra piesei Casta-Diva, datorită d-lui Hara- 
lamb Lecca, am rămas mirat de unele pretenții, ce criticul le are 
faţă de această piesă. Imediat mi-am închipuit că D-lui, e unul din- 
tre acel, се văd numai intr-un acelaş fel, că D-lui e deprins cu 
aceleași lesinurl, cu aceleași (ipete, eu aceleaşi acţiuni ajunse atit 
de banale astă-zi. Sunt piese, care le vezi pentru întiiași dată, şi 
eu toate acestea ghicesli dinainte gesturile si acţiunile pe care per- 
sonajele din ea le vor face; de sfirsit nici пи’ vorbese, îl ştii de 
la primul act: moartea зай împăcarea eroilor. 

Aceasta, pentru-că toate sunt brodate pe aceiași temă sai 
ca să lii mai prozaic, lesule cu aceleași fire netoarse. Cind vine 
unul care să tragă o limită acestui fel de a produce, il certăm 
că ne-a scos din vechiul cintec! Puterea obișnuinței e cea mat 
mare rivală a artei, care in fie-care clipă trebue să fie alta. In- 
tocmai după cum un peisaj, o figură, orï-ce alt ceva, îşi prefac ca- 

- racterul cind sunt scăldate in lumini diferite ; tot ast-eliü arta își 
reinoiește intipärirele sub inräurirea diferitelor idei — raze a soa- 
relui din lumea intelectuale — care lucrează lot diferit asupra a- 
celuiasi fond. 

Criticul se miră mult cum in actul al II-lea al acestei drame, 
eroina ei Gina, prinzindu-sí logodnicul in brațele mütusei sale, nu 
leginá, вай nu dă măcar un (ipet. Oare nu e absurd a ne face o 
asemenen intrebare? Oare criticul п-а auzit de dureri mute, de du- 
reri ce-ţi impetrese sufletul, ce-ţi îneacă cuvintele in valul unui 
regret zdrobitor ? N-a auzit de inti ce staii martore la cele mai 
mari nenorociri, lără puterea de a scoate o singură vorbă? Lesi- 
nul fiinţei асі e inlocuit prin paralezia voinței, care ne dà mäsu- 
ra unei adevărate lovituri, 





879 Däri de samă 


După D-lui nu ede admis ca Gina față la o asemenea scenă să 
nu scoată un lipet, care să trezască pe culare burghez din galerie. 

А lesina, а (ipa, însamnă «a fi real: după D-lui; însă dacă, 
ar trebui sä-1 daŭ dreptate, cu alte cuvinte, dacă ași infelege rea- 
litatea ca D-lui, aşi impula D-lui Leca; că n-a pus pe Gina să 
sară la bătae, san mai știu eu, să provoace la duel rivala sa, cînd 
desigur etectul n-ar fi lipsit. 

Gina e însăşi ființa pentru care durerile mari, durerile ade- 
vărate sunt tăcute. Sufletul ei le cuprinde, le păstrează ca singura 
probă a ferieirei trecute, Durerile in tot-deauna ne amintese feri- 
cirea si tocmai pentru aceasta Gina se jertfeste, incadrindu-st dure- 
rea prezentului in rama trecutului atit de drag. 

In actul al Ш lea, cu alte cuvinte, toemaï acolo unde criti- 
cul găsește partea cea mai bine reușită a ріевеї, Gina încetează de 
a mai fi ființa al căreia suflet iartă, trăind din trecut, prin faptul 
că, in fata celor două femei, din care una e însăşi amanta logod- 
nicului вай, ea exclamă fraza următoare: «nimic, nimic, пи ѓе spe- 
ria, Vorbiam cu amantul mătugri mele». Aici Gina nu maï este 
pentru mine, blinda, nobila Gina. Nu. Aci e o femee ca toate ce- 
le-lalte, căci se răzbună in mod comun, incelind de a mai fi sim- 
bolul durereï infrinte de mindrie, de respectul de sine dupä cum 
о vedem apärind eu mai mare strälucire in actul al IV-lea. 

Cu această frază, autorul a căutat să producă un efect de 
scenă, o lovitură de rampă, si a reușit. Cercelind insă de aproape, 
vedem că e o anomalie în starea psichologică а Ginel, starea de con- 
ştiinţă ce se afirmă prin fraza citată, care face din Gina o altă ființă, 

Slirgitul actului al IV-lea e admirabil, Gina intrupind cum 
nu se poate mai bine, caracterul femeel pasionale, care se aruncă 
în brațele desfriulu pentru a-și uita nenorocirea, păstrind însă cu 
sfințenie amintirea primei și ultimei el iubiri. Lucrul s-ar părea 
banal, e totuşi real din nenorocire. Putem spune și noi «e trist, 
pentru că e adevărat şi e adevărat pentru că-i trist». Antitheza a- 
ceasta, fiind compatibilă încă cu epoca lui Shakspeare, n-ar trebui 
să ne mire că se adaptează atit de bine astă-zi secolului nostru, 
acel al sentimentalizmului înrudit prostituţiei. 

Gina își aruncă corpul în brațele tuturor acelor ce nu stiü 
să iubească, dă sărutul tuturor acelor ce nu sliü să respecte, dar 
plătesc, sufletul insă îi rămîne imaculat ca un templu măreț pe- 
ste care au trecut fără urmă injuriele уғешеї, 





Dari de samă 878 


E foarte duioasä scena, cind Dinu revenind, aude dupä atila 
limp aria Castel-Diva. Gina ist cîntă trecutul, într-o melodie ce 
le indumnezeise altä datà iubirea cu comoara ei de armonie. Su- 
fletul eï rămine acelaş ca-nainte, dar sufletu-i inchis in corp, in 
corpul tävalit in ruşinea palimei omeneşti, ca un sfint intr-un zà- 
bralnie murdar. De dinsul nu se mai putea atinge, deci el cel slăvit 
a visului dinlàiü, căci ea înțelege iubirea, fiind с-а regretat, suferit si 
plins și fiind că dorește a-l da numai partea imaculatä a ființei sale 
și cum aceasta, nu-i omeneste posibil, ea se refuză. 

Prin aceasta Gina iși cucereşte dreptul de a se gindi cu drag 
la zilele trecute si arată că, preferă durerea celor viitoare, inain- 
tea renegärel celor apuse. 

Renun(area еї admirabilă, e sfintá ! 

D-| Н. Гесса a avut poate fericirea să inlilneascá in calea 
vieței fünti de acestea, care pentru altul ar fi rămas neobservate 
dar care grație impresionabilităței lu! de artist devin icoane. 

Ia adevăr, partea cea mal frumoasä a piesei e sfirsitul, e re- 
nun(area Ginet. E un ce aparte, un ce care nu s-a mai trăit in scrie- 
rile noastre si care in teatrul nostru e original. A fi insost el a nu 
fi un altul, aceasta e acordul fundamental al talentului D-lut Lecca. 

Si toemal talentul acesta e partea cea rea în ochii d-lui cri- 
Че. Să ne amintim că marele Tolstoi, in o lucrare a cărei traduc- 
fie e posterioară Casteï-Diva, intr-o problemă psihologică, enun- 
tata la fel, si pe care o rezolvă în Romannl «Hesurection> con- 
duce acţiunea aproape în mod analog, oprindu-se la aceiași solu- 
ție, modificată doar de variațiunele iroprejorätilor cu care își in. 
cadrează eroina, 

- Arta trebue lăsată a se desvolta in afară de domeniul regu- 
lelor despotice, pe care nu le admite de cit in mod aparent; a se 
reinoi veşnic, aceasta cere «a si un ce care se reinoiește тегей, 
nu poate avea regule riguroase impuse repelire sale. Arlă trebue 
să rămiie deci liberă pentru a se putea preface, alt-feliu e menită 
să moară, căci : 

«Tot ce nu se poate prefuce, moare». 


Emilgar. 


Notă. Paginele acest adresate Direcfionet Revistei, ап fost publicate pen"; 
rata că „Arhiva deschida paginele sale, taturor ideilor chiar protivnice, 
unt de pret. 

12 





DOCUMENTE 


Postelnicul si Cavaler Neculai. Istrati. 
de 
V. А. FORESCU 


Familia Istrati e din judeţul Васйй, proprietari mici (răzăși) 
din satul Șerbești. Gavril Istrati a avut patru copii: Iancu, Mi- 
halachi, Neculai si călugărița Veniamina care a stat în mănăs- 
tirea Agapia, unde s-a și săvirşit din viaţă. 

Iancu Istrati a fost însurat cu Elena, fiica luf Adamachi, 
sora lui Vasile Adamachi care a lăsat averea Academiei. 

Taneu Istrati a avut un bäet, care a fost și Procuror gene- 
ral, si o fată care s-a măritat cu profesorul Roșu, fiul preutulur 
Ioniţă Roşu din Fălticeni, crescut si dat la şcoli de reposatul 
Vornie Alecu Forescu, căci tatăl йй era preot de casa familiei 
Forescu. 

Gavril Istrati a dus büe{it la şcoala din Iași, ві se ocupa 
foarte mult de еї; în urmă fie-care din ei a luat o slujbă. Iancu 
Istrati a intrat la vornicia de aprozi, si in urmă la comisia epitro- ` 
picească. Necula! Istrati a fost luat de casier de cäträ Teodor Balş 
proprietarul moşiei Fläminzir. Mihalache Istrati, avind glas pu- 
ternic si frumos, a fost luat în mitropolie de eătră mitropolitul | 
Veniamin Costachi, după stăruința arhimandritului de scaun Fe- 





Documente 375 


odorit, si dupä recomendatia psaltului de la strana dreapta; iar 
Safta, în urma Veniamina s-a călugărit în Agapia. 

Po cind băeţii егай puşi la cale, Gavril Istrati era posesor 
(arendag); el a ţinut mult timp Pascanif în arendă, ai logofătului 
Necula! Roznovanu, şi făcuse acolo parale ; se ştiea că Gavril a- 
vea acuma avere. Hoţii aflind despre aceasta, s-a dus spre sară 
şi Тай prădat de o mare sumă de bani și lucruri din casă, cum 
şi de toate armele ce avea. In lupta ce a avut-o cu hoţii, unul 
din hoţi а tras așa de aproape cu pistolul, în cit toată faţa luf а 
fost arsă si din aceea cauză, el a rămas cu pete negre pe obraz, 
și a avut noroe mare, că haliciurile ай trecut alăturea de cap, 
fiind că el a avut vreme а impinge pistolul cu mina. 

Necului Istrati, după ce a trecut ca secretar a lui Todirag 
Balş, hatmanul, care avea casa Ja Copoii, era om de credinţă а 
lui, însă se respindise vorba ей біса lui "Todiras Balș, Anica, care 
in urmă s-a măritat eu hatmanul Gh. Iordachi Lâteseu, avea dra- 
goste pentru Istrati, si atuncea el fu depărtat si s-a retras in 
mitropolie la fratele вай, care se fücuse diacon la 20 ani, sub. 
numele de Meletie. 


Mitropolitul Veniamin iubea foarte mult pe Meletie, care 
devenise arhi-diaconul mitropoliei, si pentru hatirul lui, mitro- 
politul numise pe Neculai Istrati scriitor; pe urmă la inaintat, 
fücindu-l director dicasteriet mitropoliei, 

Cind mitropolitul Veniamin, la anul 1842, din cauza poli- 
сеї, a opoziţiei erincene ce făcea lui Voda Mihail Sturdza, s-a 
retras din mitropolie şi s-a așezat la mănăstirea Slatina din ju- 
detul Suceava, atit Meletie cit si Neculai Istrati ай părăsit Mi- 
tropolia si s-aü dus cu mitropolitul la Slatina. 

După moartea lui Veniamin mitropolitul, ingropat lingă bi- 
serica cea mare din mănăstire, biserica zidită de Vodă Alexan- 
dru Lăpușneanu, Meletie Istrati, numit arhimandrit, a fost numit 
egumen la mănăstirea ; era foarte iubit de călugări pe atunci in 
număr de vre-o 100, cit si de toţi locuitorii din toate cotunele 
şi satele care apar(ineaü mănăstirei: Rădiișenii, Oprigenif, Valea 
Sacă din Bucovina şi altele, Asemenea el avea foarte multi pri- 
etoni în Fălticeni, mai ales familia Conta si familia Forescu. 

In anul 1848, cind a fost holera cea шаге, la mănăstirea 
Slatinei se adunase mai toată boierimea din Fălticeni și a stat 





376 Documente 


acolo lunile Maiü, Iunie, Iulie si August, Ispravnie la ţinutul 
Sucevel, era atuncea aga Alecu Foreseu, nepot de уйг primar 
al mitropolitului Veniamin. 

Pe la sfârşitul anului 1849, pe cind se dusese din ţară 
Mihail Sturdza, şi că toţi surgunitii si arestaţii acuma eraü liberi, 
Neculai Istrati, părăsind pe fratele вей, s-a dus la Iași ві s-a сйвй- 
torit cu fiica luf Ion Ciudin, vechil la spatarul Mihalachi Can- 
tacuzin-Paşeanu, si a Mariel, născută Nicoletti. 

După plecarea lui Sturdza, a venit domn neuitatul Grigoro 
Ghika саге a domnit pănă la anul 1856. In timpul domniei lut - 
Vodă Ghica, Neculai Istrati a fost numit director la departamentul 
bisericesc, unde era ministru postelnicul Grigorie Cuza ; atunci Istra- 
ti ajcumparat în Таўї, in Strada Mare, casa de la vornicul Ioan Can- 
tacuzino, poreclit Ghidult; ear după moartea lui Istrati, casa a fost 
vândută lui Neculai Drosu. 

După retragerea lui Vodă Ghika din domnie, s-a numit de 
Poartă caimacam 'Todiriţă Balș, iear dupa вйуйгвігеа acestuia din 
viaţă, caimacam a fost numit Beizade Emanuel Vogoride, gine- - 
rile logofătului N. Conaki. In vremea aceasta, Vodă Ghika ince- 
puse a lucra, eu prietenii luf pentru unirea principatelor sub un 
domn străin, ales din o familie domnitoare din Europa; de pe 
atuncea încă incepuse а se forma partizi în ţară, unil егай pentru 
unirea Moldovei si Munteniei, cu un domn străin; alţi! eraŭ contra 
unirei, şi pentru un domn pămintean, dar ales ре viaţă, 

In timpul caimamiei lut Vogoride, partidele începuse a luora 
cu mare activitate; ele formaü comitete si prin ţinuturi; aceste 
comitete căutaii a inmulfi căt maf mult partizanii lor. Partidul 
unionist alesese preşedinte pe logofătul Stefan Catargiu, ear par- 
tidul separatist avea ea gef în toată țară ре: postelnicul Necula! 
Istrati. 

„După ce s-a insurat Neculai Istrati, a cumparat moşia Roto- 
păneștii din judeţul Suceava, în urma sävärgirei din viaţă а luf 
aga Alecu Lazu, atuncea președinte la tribunalul de Suceava. 
Moșia Rotopăneștii a fost din vechime, până la Istrati, proprietatea 
familiei boeresti Lazu. 

Neculai Istrati, acuma in capul separatistilor si mutat Ја 
țară, adunase pe toţi separatiștii din județe : pe comisul Lupu Bo- 
tez, clucerul Alexandru Ciurea, Gheorghe Ghiteseu, fratit Teodor 





Documente 377 


și Scarlat Romalo, fraţii Grigore și Lupu Refüvanu, frafi Топ, 
Mandachi, Matei, Stefan, Alecu gi Costache Ciudin ete, lsprav- 
nieul, recomendat de Istrati, era spatarul Iordachi Vàrnav. 

In lagi Neculai Istrati avea mare influență pe lăngă caima- 
camul şi miniştrii luf; consulul austriac Gödel ега unul din cef 
mai buni prieteni aí lui, mai ales că Austria era contră unirel 
principatelor. In Fülticenf agentul cel maí activ, maf devotat а 
lui Istrati ora doctorul Ion Diaconovici, consulul austriac; el 
purta corespondenţa între consulul Güdel şi Istrati; el era mijlo- 
eitorul cătră Istrati a acelor ce voeaü să fie căpătuiţi, să aibă 
slujbe, să facă afacerile lor, să fie ajutaţi de guvern ; inse şi el 
trăgea foloase din toate aceste. 

Sosind vremea alegerilor, pentru ca (ara să se pronunţe a- 
supra celor ce dorea $i găsea de folos pentru ea, și fiind alege- 
vile foarte înriurite de cătră guvern prin felurimi de ameninţări 
si fagădueli, si titluri de boeri, toţi unioniştii, conform hotäriret 
luate de comitetul central din Iași, nu aŭ luat parte la vut, $i 
atuncea, în judeţul Suceava, post. Neculai Istrati gi comisul Lupu 
Botez ай fost aleşi deputati, inse cu puţine voturi din cef înscrişi. 


Comisiunea europeană însă a raportat cele petrecute, a pre- 
zentat miniştrilor respectivi ai ţărilor lor protesturile ce li se dă- 
duse din partoa tuturor ținuturilor, și puterile, luind in conside- 
rațio protesturile, sprijinite de cálrá comisiunea europeaná ай 
casat acele alegeri, ordonind а se face altele din пой, sub pro- 
tectiunea acelei comisiuni. 

La nouele alegeri, nici Istrati, nici Lupu Botez nu ай maï fost 
aleşi, si în locul lor s-aü ales vornicul Iorgu Varnav Liteanu si 
vornicul Alecu Foreseu; iar la colegiul al doilea s-a ales Costache 
Morţun, în oraş postelnicul Dimitrie Grigoriu Vasescu, gi la cole- 
giul sătesc fu ales Pavel a Oanei din satul Rádágenif. Acestea a- 
legeri в-ай fücut pe baza convenţiunei din Paris si a legei electo- 
rale cuprinse în convenfiune. 

Adunarea convocată a dat maro majoritate : 

1, Pentru unirea principatelor, sub nume de Romănia. 

2. Pentru autonomia ţărilor, 

3. Pentru un domn străin din familie Domnitoare din Europa. 

4. Pentru un guvern constitutional şi reprezentativ. 

Numai sese deputaţi au fost contra acestor puncte, 





878 Documente 


Votul adunărei ad-hoc a fost comunicat de cătră comisiunea 
europeană conferentei din Paris, sub preşedinţia comitelui Wa- 
lewski, 

Convenţia însă nu primise cererile divanului ad-hoc; ea ho- 
tarise să fie patru colegiuri electorale, domnul să fie ales din țară, 
să fie o singură curte de casa(ie si o Comisie Centrală in Focsani, 
spre a pregăti legi pentru ambele adunări legislative, 

Conform dar conventiuneï, camerile в-ай ales pentru ca fie- 
care să aleagă pe domnitorul вей. 

Neculai Istrati ne mai avind mare interes a face parte din 
acea adunare, s-a retras la moşia sa Rotopăneştii si se ocupa cu 
agricultura, se ocupa cu literatura, seriea foarte mult, atit piese de 
teatru cit si poesif. 

Istrati era un om foarte cult, inteligent şi sociabil; el se 
facuse iubit de toţi acei ce il cunosteaü, iar unioniştii fiind con- 
sideraţi de el ca duşmanii ai ţărei, el nu se pusese in relaţiuni 
cu el gi pănă la sfârşitul vieteï sale, el ве ferea а se pune in re- 
laţiuni intime cu еї. 

Cu toate aceste, chear eu oamenii cari eraü devotați lui, 
de care s-a slujit el, el era foarte aspru. Aristocratul cel may 
înapoiat nu ar fi fost atit de mindru cu ei. Mulţi din acel ce 
mergeaü la el la Rotopänesti егай rare-ori primiţi si atuncea if 
ținea in picioare; rare-orí cind oprea pe cine-va la el Ја masă, 
El if chiema, le da poveti, le da ordine, si îndată if trimeten 
înapoi. Cucoana Bita Istrati, soţia lui, nici odată nu se arata in 
odaia unde primea el lumea. 

Ispravnicul, preşedintele tribunalului eraü toţi la poruncile 
lui; toate дереве eraii văzute, controlate de dinsul; acele tele- 
grame се if păreaŭ suspecte, din partea unioniștilor era oprite, 
De aceea si unionistii la rindul lor ай fácut ca posta să fie mal 
întăi observată de еї, gi numai ordinele curente se lasaü să treacă, 
dar ce era atingător de politica se oprea, Postele eraü atuncea 
ținute de aga Alecu Millo, mare unionist, si toţi eăpitanii de poștă 
eraü oamenii lui. E вісе locul să spunem că înainte de alegeri 
pentru divanul ad-hoc, tinerii Dimitrie Stamati, Constantin Ple- 
sescu, Vasile Forescu ай fost însărcinaţi de comitet, са să intre- 
rupă comunicațiile prin telegraf, şi în înţelegere cu vr-o doi ti- 
nerf pietreni și doi Romascani vre-o 50 stilpi de telegraf aŭ fost 





Documente 379 


tăieți noaptea, strmele tăete, aşa ей mult timp a trecut până 
cînd liniile ай fost restabilite, pănă atuncea alegerile avuse loc. 
Nici o dată nu в-ай putut descoperi fáptuitoril acelei operaţiuni. 
Тага era atuncea în o adevărată revolutiune. 

Istrati, in tot timpul cît s-a lucrat pentru unire, nua cäl- 
cat in tirg, cücï i se trimisese respuns că va fi maltratat răi in 
oraș; el însă a venit prin ascuns $i noaptea la comisul Lupu 
Botez, ca să se-ntilnească cu D-r. Ioan Diaconovici, omul de cre- 
dință şi a consulului Gödel si al lut. 

Istrati a facut mult, foarte mult pentru locuitorii lut de pe 
moşiile Rotopănești si Mihăeşti; aga, cea intàf şcoală bine zidită 
a fost pe moșia ва Rotopineştii; büetif si fetele ştieaŭ a scrie și 
ceti; el făcuse chiar un teatru mic şi bäefit şi fetele ай jucat piese 
compuse de el; mulţi băeţi crescuţi de el, cu cheltueala lui, ай 
fost funcţionari buni ; el a zidit la anul 1856 o biserică cu hra- 
mul Schimbarea la faţă, a dat acelaşi patron bisericel са si acel 
dat la mănăstirea Slatinel. 

Neculai Istrati a avut doi bšett, pe D. Titus Istrati, care s a 
căsătorit eu d-na Natalia născută Bastachi, şi pe Nicu, care s-a 


săvirşit din viaţă in vrista de 16 anl, de boala de piept. 

Văzând că puterile streine nu încuviințase a se face unirea 
definitivă, şi sub un domn strein, Neculai Istrati, spre amintirea 
evenimentelor naţionale si a luptei date de el, a ridicat în ograda 
bisericeï o statuă de piatră, reprezentind Moldova; acea statui 


este şi astă-zl în (interimul Bisericei. 

Pentru învăţătura büetilor si а fetelor, ca sü-nvefe а juca 
pe scenă. el adusese din Iași pe actorul Gallino, si ca să le in- 
vele muzica, pe G. Mezzeti; aceştia aŭ stat mai mult timp la Ro- 
topâneşti pe cheltueala luf Istrati, plătindu-le lefí bune. 

i La egirea 101 N. Istrati din dicasteria mitropoliei, rămăsese 
locţiitor de mitropolit, arhimandritul Feodorit Gonciu, dar odată 
ce afost ales Mitropolit, Meletie Lefter, Episcopul de Roman şi 
Arhimandritul Feodorit s-aii retras la Fălticeni lingă familia lor. 

La plecarea d-lui Istrati si a arhimandritului Feodorit din 
mitropolie, tot ce era mai insemnat in mitropolie s-au luat de 
d-lor. Nu se poate ştie dacă acele odoare: lucruri, tablouri, cărţi 
etc, 1е-ай fost daruite вай nu; se sti insă că tablourile din mi- 
tropolie, biblioteca, ornicul şi bastonul mitropolitilor Iacob şi Ga- 





380 Documente 


vril au fost luate si duse, parte la Rotopänesti, parte la Necula! 
Gonciu, 

Se stie cá mitropolitul Gavril, după ce a părăsit episcopia 
de Rădăuţi, după luarea Bucovinei s-a dus în Iaşi ca mitropolit 1). 

Păreţii saloanelor de la casă eraü pline de tablourile din 
mitropolie ; arhimandritul Feodorit a luat ornicul pe саге 1-а dă- 
ruit unui general rus, si care ornie, astăzi estela Petersburg, in 
tresoria împărătească ; bastonul a fost cumpărat la mezat de ch- 
trá D. Vasile Foreseu, baston lucrat eu multă artă, de la gine- 
rile d-lui Neculai Gonciu, Constantin Forescu, si dăruit pă urmă 
de cătră 4-1. Foreseu, d-lui general Scarlat Scheleti, cu o seri- 
soare originală a arhimandritului Feodorit cătră fratele вай $). 
Alte mici lucruri s-aü împărţit la mai mulți, după încetarea din 
viaţă a d-lui N. Istrati, şi după vinzarea moşiei Rotopänesti u- 
nui Armean din Botoşani, Doamna Biţa Istrati a dăruit cea maf 
mare parte din tablouri defunctului Mihail Cogälaiceanu, în to- 
tul 98 bucăţi, iar parte din cărţile aflate în lazi, le-a dat D-lui 
Dimitrie A. Sturdza, alegind tot ce a fost mai de valoare, 

: D.* Neculai Istrati era înalt, bine făcut, foarte frumos bar- 
bat; el avuse multe aventururi amoroase, care і-ай zdruncinat mult 
sănătatea. In urmă o boală primejdioasă s-a declarat, si după trei 
lunt de suferință el s-a sávirsit din viaţă în orașul Fălticeni, in 
casele protoereului Dimitrachi, bun prieten al lui. Inmormintarea 
s-a făcut la moșia sa Rotopăneşti, încunjurat fiind de toate rude- 
le sale. 

D-. Alecu Holban, prietinul şi secretarul lui Neculai Istrati 
trebue să aibă multe manuseripte de ale defunctului, multe cores- 
pondente politice ce defunctul a avut atit cu consulul austriac 
Gödel, cit şi cu marele vizir. 

El avea decoraţiuni austriace si turceşti, care trebue să se 
găsască la d-l. Titus Istrati, š 

Pe cînd se pregătea ca la Huşi să se aleagă un episcop, în 
locul vlădicăi Sofronie Miclescu, ales mitropolit în locul lui Me- 
letic Lefter, arhimandritul Meletie Istrati, egumenul de la mă- 

1). Decoraţiile mitropolitului Gavril sunt toate la d-l. Nicu 
Stamati, Inginer la Fălticeni, ca stránepot a lui. 


2) Acest baston se poate vedea la 0-1 general, el e de o 
frumuseţă rară. 





Documente 381 


nästirea Slatina, a fost hirotonisit vlădică şi ales episcop la Huși. 

La plecarea lui la Iași din Slatina, el s-a oprit la prietinul 
lui Alecu Forescu, care i-a dat un banchet mare, urindu-i-se ca 
să fie ales episcop. La acest banchet aluat parte postelnicul Ian- 
cugor Cantacuzino, alt prietin al lut gi alți prietini din Falticeni. 


Vlădica Istrati era foarte iubit de toţi acei ce îl cunosteaü; 
mulți din călugări din Slatina, şi arhimandritul Iosif Gheorghian, 
Gherman, si alţii ай intovürügit pe vlădiea la Huşi: asemenea si 
preoţii Arhipescu, si Meletie psaltul. у 

Hugenif il iubeaü foarte mult, si mare fu jalea cind acest 
iubit episcop s-a sävirgit din viaţă in urma unor frigurt tifo- 
ide, In biserica de la episcopia din Huși este ingropat acest me- 
ritos episcop. 

Neculai Istrati și Mihail Cogălniceanu aù fost un moment 
presupust a fi fost spionii lui Mihail Sturdza de la anul 1847 la 
1848, asa că un moment revoluționarii de la 848 evitau a se pune 
în relaţiuni cu aceşti doi inteligenţi barbaţi. Mai tirziu s-a dove- 
dit ct acele intrigă aŭ fost făcute din partea oamenilor de credin- 
{а a lui Vodă Sturdza, са să inlätureze din partidul revoluţionar 
pe doi, сеї maf activi şi maï buni scriitori de pe atuncea. 

In Bucureşti s-a tipărit un pamflet ca din partea lui Cogál- 
niceanu şi Istrati contra boerilor moldoveni, că eï aŭ fost şi sunt 
duşmanii {агеї. 

Kogălniceanu, îndată ce a văzut ucel pamflet, a publicat o 
protestare, la anul 1848 Iulie 22; acea protestare tipărită e la 
dl, Vasile A. Foreseu. Prin ea dl. Kogălniceanu probează buna 
sa credință, probează că acel pamflet nu era subscris de el, şi din 
contra el arăta cit a lucrat tot-deauna boerii pentru fericirea türel. 

Lui Neculai Istrati Kogălniceanu i-a comunicat acea pro- 
testatie, la care s-a unit gi el; si în urmă amindoi aceşti ай res- 
puns acuzărilor ce li s-aü imputat. 3 

Lut Neculai Istrati, i-se atribui suplica ce notabili Bueovi- 
neni ай adresat mitropolitului Moldovei Meletie la 1848 Maiü 28, 
ca înalt prea sfinfia sa să deie ajutor revoluţionarilor, ca să scăpe 
guvernul lui Mihail Sturdza '). Asemenea nişte poezii făcute, pri- 


1). Această suplisä tipărită se află la Vasile A. Forescu, дй- 
sită în hărtiile repausatului An. Başotă. 


13 





882 Documente 


vitoare la satul Rädäsenif, si deosebit nişte poezii puse pe muzică. 
Neculai Istrati avea inimă bună cu toţi acel ce erai devotați 
şi credincioşi lui; el era insă foarte cuvios pentru toţi acei ce 
eraii superiori lui. š 
Tot lui Istrati se atribue poezia făcută contra unionistilor, 
ca răspuns la poesia luf Alexandri, Blástámul de la 1857; acea 
poezie blästäma pe acel ce voiaŭ unirea principatelor, precum. şi 
poezie luf Alexandri, blăstăma pe acei ce nu eraü pentru unire. 
De la anul 1817 luna Octombrie, Neculai Istrati venise in 
Slatina, iar in luna Martie 1848, el a fost surgunit in acea mă- 
nästire, şi era sub paza ispravnieului de Suceava, са să nu co- 
respundă cu tinerii fugiţi din Iași, şi refugiaţi în Bucovina, parte 
la satul Baigesti, proprietatea d-lui Pantazi, si parte la satul 
Valea Sacă, arendas fiind postelnicul Panaite Moldovanu. 
Istrati, după plecarea lut Vodă Sturdza din ţară, a plecat 
la Iași și s-a pus in relafiune iarăși cu vechii luf prietini si bu- 
nele lui cunoscinţi. ў 
Istrati era foarte mult protejat de spatarul Mihalaki Can- 
tacazino-Pageanu ; adese-orf Pageanu îi dase frumoase daruri. Casa 
cumparată de Istrati dela Log. Iancu Cantacuzino i-a fost plătită 
de Paşeanu, gi aceasta numai pentru că Istrati era ginerile luf 
Ionică Ciudin, omul de casa lui Pascanu. 


Hrisov pentru mănăstirile închiriate de la 
Const. Mavrocordat. 


. Io Constantin Neculai Voevod Бај. mitos. Gasp. Zemli 
Moldavski. 

De vreme ce toate bunätätile si sufletești si trupesti si 
toată stäpinirea si puterea dela unul adevăratul D-zeü atot stă- 
pinitorul de avem. Dela carele şi nouă dintru singură mila Sfin- 
fieï sale, dindu-ni-se Stăpina Doamna ţară Moldovă, eu aceste 
daruri cu toate ce ni-âă dat D-zeü, să cade să-l slujim şi să-l 
cinstim fieşi-care după asa putinţă si a arăta înaintea sa cele се 





Documente 383 


să văd spre multämita și fapte bune. Avind dară si Doamnă 
mea această râvnă spre slujirea și cinstea luf D-zeü întru inima 
nósirá înrădăcinată, luatam aminte de rândul Sfintelor Mănăs- 
tiri ce să află aicea în ţară, care sunt locașuri D-zeeşti, întru 
care deapururea se săvârşeşte jertfa сеа fără de singe a Pom- 
nului şi Mântuitorului nostru Is. Christos. Carele cu prea sfân- 
tul şi prea cinstitul săi sânge añ rădicat pecatul atólà lumea. 
Si n-a vrut D-zeü să se chivernisască sfintele legt eu alt mijloc, 
fară numai cu mila s pravostavnicilor creştini—precum se vede 
— c сеї ce ай zidit sfintele Mănăstiri, le aŭ si întărit cu multe 
daruri pentru starea lor. Aga dar si пої fiind indemnatí de ràv- 
па cea d-zeească si datoria crestineascä spre miluirea sfintelor 
Biserici, si de vreme că si cinstit reposatul părintele Doamnei 
mele Neculai Voevod, avind evlavie asupra Monastirilor ай fä- 
eut această începătură de milă spre folosul sfintelor Mânăstiri 
ertindu-le dejdea lor. Aseminea dară și Dómma mea, măcar cá 
din tâmplările vremilor {ага ай ajuns acum si la mai mare slă- 
bäciune si cheltuelele (eret se tot adaugă, ci пої de acesta nu 
ne-am spâmintat că ni va fi v-o scădere ci mai vârtos am so- 
cotit că ruga sfintelor rugi ni va ajuta maï spre mult врогій si 
ne am lăsat cu toată nădejdea si cu tot razemul in oteñrmucala 
lui D-zeü. Si eati că şi în blagoslovenia a patru aï nostri ai ţărei 
Sfinţi Arhiereï: Kiv Antonie Arhiepiscop şi Mitropolit (агеї, 
Kiv Atanasie, Episcopul Romanului şi Kiv Misail Episcopul 
Radăutzilor, Kiv Ghedeon Episcop Hușilor si cu tot sfatul nos- 
iru, boerit сеї mari si cef mici. Am socotit si am făcut mila cu 
Sfintele Mănăstiri cu tóte, precum cele de ţară, asa si a Ierusa- 
limuluf şi a Stetagarei а Sinael şi tóte şi pe ciurele inchi- 
riate si liam ertat daptea lor gi am scos-o din totala visti- 
егіеї, ca să nu dea dejde nici odată. Numaï ci să aibă a ruga pe 
milostivul D-zeii pentru sănătatea noastră și iertarea păcatelor 
nôstre și a părinţilor nostri, si ca să-și întâreă D zeii mila spre 
{ага aceasta si să ne ferească viaţa în domnia cu linişte si fără 
primejdie. Si după petrecerea уіеќеї nóstre să пе invredniceascá 
împărăției cerești a fi partași. Insă să aibă toţi Egumenii a purta 
mare grijă de sfintele Mănăstiri. Si care Egumeni vor fi vred- 
nici şi silitori spre sporul Mänästirilor, nici odată fără pricină 
și fără ştirea Domniei să nu se schimbe din Egumenie. Precum 





384 Documente 


și care s-or pune Egumeni, unde va fi trebuinjá, după alegerea 
sfinţiei sale părintelui Mitropolitului si a Soborului, să-l aducă 
pe acel Egumen, să iea toiag din mina Domnului. Și fies-care - 
Egumen de la tótă Mănăstirea la Bobotează să vie, să dea sa- 
mă la cine va orândui Domnul, de tóte bucatele si veniturile | 
Mänästirel ce i s-aû dat pe samă, Ca sa se arüte a fieste-cüruin _ 
silinţa si sporul la care sa purta cu vrednieie, va remânea ne - 
schimbat. Ear carele va arăta nesilinfa вай paguba Münistiret, 

ве va scoate si va lua si platä dupä vina sa. 

Insă Călugării de la o Mänästire la alta să nu se mute cu 
Egumenia, ci de la fie-care Mănăstirea sa să se facă Egumen. 
Și satele Măniistireşti, inchiriste pe la boeri să nu fie, ci călu- 
gării să le stăpinească, să aducă folosul si venitul la Mănăstire. 
Nici moşiile Mänästiresti să ru fie volnici călugării a le vinde, 
măcar la ori ce trebuin(á. Deci precum inchiem mila ce am fá- 
cut cu tóte sfintele mănăstiri asa să remáe neclintite si stătă- 
târe in toate zilele domnie) nóstre și întralte zile viitére, Аза 
dară poftim pe care va milui D-zeü cu Domnia {агеї Moldovei 
ca nici odată să nu strice mila si legătura aceasta, ce s-aú făcut 
de folosul sfintelor mănăstiri. Să nu se lupte cu biserica lut Chris- 
tos, ei mai vârtos să adaugă ca mila, si вй întărească, ca și D-zeü 
pe acel blagovistiv Domn să 1 cinstoască si să-l miluiască intra 
а sa stăpânire in lină pace si în cela veac ce va să fie, 1а odihnă 
să fie sufletul, Ear cine nu va cinsti, nic va întări și va indräzni 
a strica şi a se lupta eu biserica lui Christos, ог domn stăpâni- 
tor, вай boear sfütuitor, cine va lipsi şi va strica mila sfintelor 
Biserici, unul ca acela să aibă răsplătire de la domnul D-zeü şi 
de la prea curata Maica Sfinţiei Sule și de la 12 Apostoli si de 
1а 318 părinți sfinţi, de la Soborul Nichea si de toţi sfinţii să fie 
legat şi afurisit şi dat anatemii, si în tâtă viaţa lur procopsulă 
să nu aibă si tot prilejul lui să ardă în foe, şi parte să aibi ca 
Iuda vinzätorul si ca hulitorul Arie si ca toţi Ereticit și impro- 
tivnicit lui Christos si a Sfintei Biserici si să i se şteargă numele 
din cartea viefeï са acelora de la Sodoma si Gomora. Si pärisi 
să fie toţi Sfinţii — hramurile sfintelor mânăstiri, la înfricoşatul 
judeţ — amin, Vleat. 7242.(1734) Luna Noemvr. 7. 


І. 8. 


Iscàlit: Noi Constantin Voevod. той 





Documente 


Două documente de Ioan Sandu Sturza 


I 


Ioan Sandu Sturdza Voevod cu mila luf D-zeü, Domn tàrer 
Moldovei, 

Preasfințite şi al nostru duhovnicese părinte, Kirio Kir Ve- 
niamin, Mitropolit al {йгеї, Incungiurările nevoite, care ай fost 
neaparat trebuitóre întru ţinerea si indestularea oștilor prea pu- 
ternicului imparat, pricinuind simfitóre cheltueli {&геї, aŭ supus 
pümiutensca vistierie de atuncea sub o impovărată sarcină de da- 
torie, cătră care in necurmare primim necontenite tinguiri prin 
jaluba, cerind fieşte care dreptul вай cu саге ай credarisit-o. In a- 
tâtea rânduri prin domnestele noastre fidule, в-ай poruncit obstier 
boereşti că adunându-se la un loc, să iscaleascä chipul şi locul de 
unde se cuvine a se rădica această sarcină de datoriile drepte a 
Vürei, cu care вй dispăgubească particularnicile stări се ай cre- 
darisit-o. Intru care cercetând Doamnia mea pricina neaducerei 
întru sñvirsire a acestor fidule, ne am încredințat că cea mal 
multă parte din obştia boeriei pripuacă asupra somelor cheltuite а 
metohurilor întrebuințate spre hrana oștilor, precum: of, vaci, 
pâine s-ar fi motabririsit catuhrisuri nemárginite in folosințe per- 
sonalicesti, pentru acea. dar, fiind-că asura acestora am fost rìn- 
duit pe D-l Banul Mihalachi Pascul, carele trebue să aibă tótă 
ştiinţa de tâte; Preasf. noastre, să slobozifi carge de blestem a- 
supra numitului cu această cuprindere, că atit pentru sfeterisi- 
mosurile ce însuși le-aü făcut, вай le-ai uneltit pentru alţii, вай 

~ cea mai mică știință si prepunere de are că, вай urmat de cătră 
alt care va intru această osade, inscris să le mărturisască, Pen- 
tru ca fâră prelungire si nof să dăm după dreptate hotărire, 


Iaşi, 1823. Junie 12. 
Iscálit: (Preot. Vel. Logofat) 


(Pecete roşie) 





Documente 


п 

Тоап Sandu Sturdza Voevod eu mila luf D-zeü domn {геї 
Moldovei. 

Cinstit al nostru duhovnicese părinte, Preasfinţite Kir Ve- 
niamine, Arhiepiscop si Mitropolit Moldover, 

Tubitorilor de D-zeü Kir Gherasim, Episcop sfintei Episco- - 
pii Romanului. 

Cinstiţi credincioși boeri domniei mele: 


D-ta Dimitrie Sturdza biv vel Logofát. 
D-trá Velitit boeri ai Divanului. 

D-ta Constantin Catargiu biv vel Logofat. 
D-ta Iordachi Catargiu biv vel Visternie. 
D-ta Costachi Conachi biv vel Vornic. 
D-ta Petrache Sturdza biv vel Visternic. 
D-ta Necolaí Dimachi biv vel Vornic. 


Pentru moşiile si acareturile mănăstirilor de aicea ce sunt 
închiriate la mănăstirile de jos, avind a se plăti cmbatieurile pe 
fieste-care an, o a treia parte din tâtă suma ce va eupriade ve- 
niturile unul an a acestor moșii si acareturi; Find trebuinţă a ве 
deosebi pentru embaticuri o a treia parte din suma veniturilor 
cu care в-ай vindut moșiile si acareturile mănăstirești, vă veţi 
aduna D voastră la sfinta Metropolie şi veţi face această deose- 
bire pe anul 1823 si 1824 scofind din suma vinzărei peste tot 
drepte, veniturile moșiilor si a acareturilor grecești ce в-ай vån- 
dut impreună cu cele mănăstirești, si apoi din suma ce va remi- 
nea vinzarea celor mănăstirești scotind scäderile ce au urmat 
din vinzarea pentru părți de moșii și moșii ce s-aŭ luat din stă- 
pinirea cumpărătorilor, găsindu-se unele impresurări și alte care 
s-aii dat mănăstirilor, din suma ce va răminea curată, și se va 
lămuri că s-aü luat veniturile acestor moşii şi acareturi să se de- 
osebească o a treia parte, ca să se dea pentru embatieurile mă- 
năstirilor din jos si pentru eit va fi această o a treia parte ре a- 
nul 1823 si osebit pe anul 1824 prin anafora să ne facă arktare 
atit pentru sumă cit si po veniturle următoare si înainte, ca du- 
pă acea să se si urmeze neaparat respundere la mănăstirile din 
jos pentru embatieurile pe tot anul acea a treia parte din suma 
veniturilor acestor moșii si acareturi. 1825, Martie 17. 


Iscălit: (Vel Visternic) (Pecete rogi) 
(Com. de DI. C. Erbiceanu). 





NOTITE 


In raportul asupra inväfämintului superior din Franţa pe 
anul 1809, se constată că numărul Rominilor înscriși in faeultà- 
(ile din Paris, este următorul : 

120 la drept 
74 la medicină 
32 la ştiinţă. 

La litere, nu este dat numărul lor; dar Rominia este ela- 

sată între țările acele ca contingent mie la această facultate, 
onte 4—5. [п total deci, sunt în Paris 236 dejstudenți romini. 
umărul e mult mai mie decit in 1860, cînd eraŭ aproape de 
500. Cauza acestei scăderi este, răspìndirea Rominilor la alte u- 
niversitäfi, si maf ales la cele germane. — ' 


D. A. D. Xenopol a plecat la Paris pentru a lua parte la 
două congrese: la acel al învățămîntului superior și la acel de 
istorie generală si diplomatică. La cel inti, d-sa a trimis o co- 
municare în secţiunea ce se va îndeletnici cu reforma studiului 
Istorică în universităţi, asupra nevoiei de a se introduce un curs 
în privinţa teorier istoriei, care este atit de dubitată astăzi. 

In lipsa unei concepţiuni temeinice a acestei ştiinți ea mer- 
ge fără busolă, risipind numar puterile cercetătorilor. Este invide- 
габ crearea unul asemenea curs, care ar concentra ideile asupra 
acestei prea însemnate întrebări, și că s-ar ajunge cu timpul la 
păreri maf exacte asupra naturel istorief. 

In congresul al doilea, d. Xenopol a trimis o comunicare 
asupra Jpotezet în istorie în care, după ce arată natura si rolul 
ipotezei în istorie, procedeü ce se aplică totdeauna cind lip- 
sese dovezile directe, si se întrebuințează metode indirecte pen- 
tru a se dovedi, вай mai bine pentru a se sprijini faptul sau 





388 Noti 


cauza cercetată. D. Xenopol aduce ca exemplu de ipoteză în is- 
torie chestiunea stăruințer  Rominilor în Dacia, analizind argu- 
mentele generale ce se aduc pro si contra acestei ipoteze. Meri- 
tul comunicărei stă în aceea, că argumentele aduse fiind de na- 
tura generală, pot fi uşor ţinute minte si pătrunse si de oameni 
ce nu se indeletnicese in special cu istoria Rominilor. Este unul 
din mijloacele cele mai ingenioase de a demonstra stăruința Ro- 
minilor in Dacia si de a o face să pătrundă în conştiinţa lumet 
învăţate. 

Cu acelaşi prilej de mergere în capitala Frantief, d. Xeno- 
pol va împărţi pe la toţi oameni de samă din Europa, învăţaţi, 
miniştrii, capete incoronate, ediţia franceză a studiului asupra D-lui 
Al. de Bertha reprodus în acest număr al Arhivei. Se ştieleă a= 
cest studiu a fost publicat de d-sa și în limba germană Deutsche 
Lilteraturzeitung din Berlin, încit silinjele Ungurilor de a lovi 
in Rominia eu prilegiul expoziţiei din Paris, se va intoarce în 
defavorul lor, muljämitä intervenţiei d-lui Xenopol 


Posesorif portretelor lui J/timie Murgu, Theodor Stamati, 
Neculat Docan, Alexandru Călinescu, Pelru Cimpeanu, Uristean 
Flechtenmacher sunt rugaţi a le comunica Rectoratului universi- 
абет din ași, unde urmează a se înfiinţa -o galerie a tuturor 


membrilor inväfämiatului superior ce ай funcţionat in şeoalele 


Moldovei de la 1835, data infiintáref Academiei Mihailene. Toute 
ziarele sunt rugate вй reproducä acest apel. 





IASI — ТЇР. Н. GOLDNER. STR. PRIMARIEI No. 17, 





ARHIVA 


ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE $I LITERARE 


DIN IAŞI 









A. D. XENOPOL 


Amintiri de călătorie 


Lacul celor Patru Cantoane 





Väzusem in maï multe rinduri Lacul celor Patru Can- 
toane, supranumit nu fără cuvint regele lacurilor svițerene ; 
dar in tot-d'a-una maï mult din fugă, fără a putea gusta 
cu deamăruntul inaltele lui frumuseți. In anul 1893 gàsiiü 
răgazul trebuitor spre а da ființă unei dorinți de mult 
hränite. Vroisem intàï să mă asez pe Burgenstock, poziție 
înalțatä ca de 600 de metri deasupra lacului, pentru a-mi 
putea sátura privirea de întinsa oglindá a apelor sale; dar 
negăsind acolo nici o locuință, mă hotüriiü a rămănea in 
Lucerna. Aici insă Ёсіпа centrul preumblárilor mele, nu 
lăsam să treacă o zi, fără a intreprinde cite una in incin- 





tătoarele lui imprejurimi. Dimineaţa, putin după răsăritul 
soarelui, apucam cu piciorul pe drumurile зай cărările ce 
sürpuesc pe malurile apei ; iar după gustare, cind căldura 
începea să ardă mai viii, luam vaporul spre a cerceta sta- 
fiunile insirate pe incunjurul lui ; вай trăsura pentru a mă 
afunda în frumoasele cimpenii ce-l incunjoará. Sara o preum- 








890 À. D. Xenopol 


blare in barcă вай cu un vaporaş in miniaturi, incheia o 
zi plină de neutate intipäriri. Fie-care din aceste moduri 
de strămutare avea farmecul său, si din fie-care am cules 
cite un sir de amintiri ce lucesc si vor luci de-a pururea, 
ca nişte icoane luminoase, în întunericul vietei de toate 
zilele. 

Cum să spun ей însă, cele се am văzut; cum să de- 
scriu, în cuvintele sărace, minunata bogăţie a viei realități ? 
Limba аге doar în primul loc de ţintă a transmite idei, si 
dacă ea trezeşte icoane, aceste trebuie să se alle de mai 
înainte în conştiinţă. Ideile nefiind decit о räsfringere a 
lumei din afară în mintea acelui ce le incheagä, cu cit 
mai palidă trebue să fie această rüsfringere în mintea acelui 
căruia le transmili, si cit de slăbit trebuie să fie acest al 
doilea răsunet al aevei celei mindre și impunätoare! De 
aceea simt că, de și gîndul тей infierbintat pare că vrea 
să sfürime îngustele forme în care їе nevoit să se inghe- 
zuiascä, rețeaua de fier a limbei îl fine pe loc si nu-i dă 
voie să desfäsure largile si puternicile sale aripi. 

Dar e asa de dulce a reproduce prin scris gindirile 
ce-ţi frămintă mintea! О cugetare scrisă te privește par-că 
de sub umeda cerneală ; cind o stergï, o refaci si о poleesti, 
ea samănă a lua о formă tot mai deplină, și cind in sfirsit o 
уел tipărită, ea pare a-ți suride ca portretul unui prietin 
din privazul ce-l cuprinde. Cind vor trece aceste rinduri, 
pe sub ochii acelor ce ай văzut lucrurile descrise, se va 
intimpla poate ca un cuvint fericit, o inläntuire de gin- 
diri potrivită, să recheme, ca prin lovitura unei várgulf 
năsdrăvane, în mintea cetitorului, incintätoarele tablouri ce 
aü lucit cind-va sub ochii lui la lumina soarelui, вай ай 
licărit pe sub genele luf, la zarea arnurgitoare а visătoarei 
luni. Cel ce nu a avut fericirea dea le vedea, va fi adus 
cel putin a visa frumuseţile descrise ; si de cite-ori visul 
nu fine el in viață, chiar locul lumei aevea ! 


ít 
Intr-o dimineaţă apuciiü pe coasta stingă a lacului, 


peste podul cel mare, pe drumul ce mergea spre Kasta- 
nienbaum, una din stațiunile cele mai apropiate ale vapoa- 





Amintiri de călătorie 


relor ce merg prin brațul de Alpnach. Soseaua, netedi 
ca palma, se aslernea acoperită cu un praf alburiü, între 
două tapsane, de un verde de smaragd, zmältuité cu flori 
de cimp si presurate cu pilcuri de copiei de deosebite 
soiuri, maï ales brazi вай pini, care pe partea dinspre lac 
îşi dădeaii mina in o pinză aproape neintreruptă. So- 
geaua cotigea lacul, cind mai pe mal, cînd mai pe de- 
parte, si sclipirea valurilor, luminate de soarele ce se urca 
necontenit, pătrundea cînd mai viii cind mai slab, prin de- 
sişul frunzisului. Nu este mai frumoasă priveliște decit ve- 
derea unei ape prin pinza unei păduri Tremurul undelor, 
însoţit de scinteierea soarelui pe gingasul lor joe, ве str 
coară prin mreaja țăsută de frunze, ca prin un pai 
interpus intre ochiü si tabloul la care priveşti. Formele 
ast-feliü zărite parcă ar fi din altă lume și ar trimite nu- 
mai resfringerea lor, in aevea ce ne incunjurä ; pare că 
le-am visa, de si le videm cu ochii, зай mai bine, pare 
că am privi, în zarea minţei noastre, icoanele unui trecut 
cu atita mai îndepărtat, cu cit mreaja e mai deasă. Cind 
pinza de pădure se îngroșea, ripindu-mi cu totul vederea 
lacului, pare că dragile icoane, ce fusese cind-va, dispá- 
veaü în întunericul uilürei, si арої iar se făcea o lumi 
prin țăsătura frunzelor, şi acele icoane lar păreaii ü se a- 
rată pe orizonul minfei mele. Dar cu cite alte amin 

vürate nu impoporam ей vedeniile dintre frunze ? Trecutul 
întreg se trezea in mine, maï apropidl вай mai indepärtat, 
tot-d'a-una însă plin de acel farmec de melancolie ráspin- 
dit peste lucrurile ce ай fost cînd-va — si care nu aŭ să 
mal fie. Dulceața amintireï si durerea pierdereï se ameste- 
сай in suflet in o măeastră îmbinare, dind naștere unui 
simfimint nedefinit, al căruia cumpănă însă atirna mai mult 
pe partea tristelei. 

Ast-feliü pierdut în ginduri, eram dus de picioare, 
fără cuget si fără voinţă, si numai prin o imboldire in- 
stinctivà, rodul voinței initiale. 

Ajungind la Sanct-Niklausen, fost sat de piscari, prefá- 
cut in o impreunare de vile pentru călătorii ce doresc singu- 
rătatea, drumul aici esia chiar pe marginea lacului, apucind 
pe o limbă de pämint ce înainta puţin in el, lăsind în dreapta 
pinza de pădure. Se desficu de-odati inaintea mea о ve- 
dere de o nespusi măreție, care mă opri pe loc, In faja 





392 A. D, Xenopol 


mea se întindea lacul, de o coloară galbänä aurie, rásfrintà 
de undele sale din văzduhul întreg ce părea scaldat în 
о pară arzătoare. Soarele cu cit se urca, cu atita lăsa si 
cadă pe pámint o ploaie de raze dogoritoare. Intreg orizo- 
nul era aprins, si nesfirsita intindere părea un cuptior uries 
ce avea, drept boltă, rotunda tárié, De ceea parte de арй 
se ridica o grămadă nesfirsità de coline, dealuri si munţi 
ce se urcaü, unele după spetele altora, ca niste trepte u- 
riese ce duceaii cătră ceriü. Cei de pe marginea lacului, 
acoperiți cu păduri de un verde catitelat și infibgind parcă 
adincile lor rădăcini pănă în fundul “apelor in care se răs- 
frîngeaŭ, păstraii aspectul viii al nemijlocitei realităţi. Cu 
cit insă se indepärtaü, cu atita formele lor deveneaü mai 
vaporoase, mai aeriane : trupurile lor se arătaii ca invälite 
în o ușoară gază de aburi luminosí, iar piscurile ce plu- 
teaii pe deasupra, păreaii fesute din o urzală de raze din 
ce în ce mai străvezie ce se perdea cătră orizon, în oceanul 
de lumină ce inunda totul. 

Pämintul întreg se părea prefăcut in arătări ale väz- 
duhului ; totul era asa de limpede, asa de ușor! Munţi u- 
rieși, păduri întunecoase, prăpăstii infiorátoare, ghețari reci, 
cascade spumoase, totul era învălit în una si aceiași mantie 
de Inmină tremurätoare ; păreaii nişte fine închegări aeriane 
ce trebuiaü să dispară la cea d'intiiii adiere, desfăcîndu-se 
în eterul din care ele se tesuse. 

In stinga, departe, muntele Righi se ridica lin si trá- 
günat, iar in dreapta, Pilatus desemna pe cer capricioasele 
luf erestáturi; drept in faţă înălța Stanserhorn, cătră soa- 
rele ce ardea de-asupra-i, conul lui cel ascuţit. Lacul tri- 
mitea cătră сегій aburul undelor sale, munţii îşi descope- 
reaü capul învălit pănă atunci în comanacele de neguri 
care se desprindeau de pe ei în forme fantastice. Unul părea 
că încunună un pisc, ca fumul unui vulcan ; altul că se 
clatină la vint, ca „uriaşa pană a unei uriașe pălării; altul 
părea o luntre mare ce se desprinsese de pe un virf pen- 
tru a luneca spre un altul. Si nu apucai bine a prinde 
pe una cu ochii, că cele-l-alte se schimbaii, se prefáceaü 
în mii de chipuri, tot atit de repede ре cit de nesimlit, 
pentru a se stinge apoi si a se topi în noianul fără fund 
al luminei. Sub căldura învietoare a soarelui, brazii de pe 
lingă lac páreaü cà piriie sub năvălirea seveï ce-i hránia; 





Amintiri de călătorie 393 
auziai pave-că cum creştea iarba de pe marginea drumului. 
In întreaga natura, sus în ceriul depărtat ca si jos pe pă- 
mîntul pe care stăteam, viața circula cu o putere uriaşă, 
grübindu-se a trăi măsuratul trait al verei. De si nici o 
frunză nu se mişca ре arburi, de și nici un val nu plesnea 
pe lac, de şi nici o pasere nu ciripea în crengus, totuşi 
credeam că aud liicerea soptindu-mí in urechi, si din în- 
tregul imens orizon par-c se ridică o mare simfonie 
pentru a serba pe Dumnezeul а tot ce există, pe dităto- 
rul binelui, al luminei si al уіе(еї pe pämint, strülucito- 
rul soare. 

O răcoare adiere veniti de pe ape umplu väzduhul 
cu mireasma imbälsämatä a brazilor printre al cărora frunzis 
se rüsfira. Sufletul era transportat in regiuni superioare, 
se desprindea de trup, pentru a zbura cătră acele sfere 
limpezi si curate, unde se zämislea lumina, părăsind gre- 
oiul lui invälis de carne si de oase, și devenind numai 
suflare curată, țăsătura de rază, călduri invietoare. Uitam 
că trăiam ; ființa mea se ficuse una cu totul ce mé încun- 
jura, si cu toate aceste, in adinca uimire, sim[iam răsu- 
nînd o notă melancolică : simțeam o dorință nelämuritä, 
ceva care imi lipsia, ca o durere ascunsă. 

Prin o reacțiune firească, conștiința existenței mele 
proprii se desficea din sinul naturei, în care pentru un 
moment se afundase ; o notă zbirnăiloare răsunase in ar- 
monia naturei, ca o coardă ce s-ar rupe la o һай. Tocmai 
cînd mai puternic bate valul viefeï, simți ca prin instir 
si fără a te gîndi, că totul pentru noi este trecător; cà 
în curind se va aşterne о pătură de țărnă pe ochii in- 
miounafi de frumusețile naturei ; că moartea va veni să 
stingă pentru noi strălucirile ce ne incintă. Simteam mai 
mult de cit imi dădeam limpede samă, că acei munți feu- 
mosi, acele dimburi colforate, acea pinzi de apă in саге 
se oglindiaii, acea ţesături de aer și lumină, vor remánea 
pentru vecie, pe cînd ochiul ce le resfringea se va cufunda 
în noianul mormintului. Se trezise in adincul ființei mele, 
simtimintul nimicniciei omului față cu formele vecinicei 
naturi. 

Trebui însă să mă zmulg din contemplarea tabloului fer- 
măcător, căci carnea care si ea părea a fi fost inlăturată din 
alcătuirea. ființei mele, incepu а cere cu putere dreptul ei 


























394 A. D. Xenopol 


la trait. Preumblarea in aerul curat al dimineţei avuse 
efectul săii neapărat si asupra stomahului. Cu toată ru- 
sinea mea, trebui să-mi mărturisesc că-mi era foame. Vă- 
zind la fereasta unei case, pe care nu înțeleg pentru ce am 
luat-o drept un birt, o fetiță scuturind cu mare putere 
niște covoare, o intrebaiü dacă nu mi-ar putea da un păhar 
de lapte? „Cum nu, zise ea, rog să așteptați putin pe acea 
bancă“. Mă asázaiü jos cu privirea pe lac, în adăstarea 
băuturei răcoritoare. După vr-un sfert de oară, văzînd că 
nu mai vine, intrebaiñ o femee din casa de alăturea. Ea 
imi respunse că degeaba aşteptam, căci acolo nu ar fi os- 
pătărie, ci o vilă particulară. Ea îmi arată unde ași putea 
găsi ceea ce doriam. Cind mă depărtam înspre locul a- 
rátat, văzui pe diavolul de fată impreuni cu o altă, rizind 
din toată inima, după o poartă si arătindu-mă cu degetul: 
„Ei dar laptele, o întrebaiii ?* — Nu ай venit incă va- 
cile, — respunse ea, si o rupse de fugä pe niște scări in 
sus, împreună cu tovărășița ei, de părea cá se näruesc 
casele sub picioarele lor. Tinerelà fericită, imi zisei ей 
surizind ! 


п. 


Altă dată, apucáiü pe malul sting al lacului in spre 
Meggen. In loc insi dea merge pe drumul ce lungeste 
chiar marginile lui, luăi un altul ce ducea mai pe deal 
si care, cind urca, cind coboria, trecind pe ls deosebitele 
vile presurate pe malurile apei. Schimbarea necontenitä a 
înălțimei de la care cătam la tabloul ce se desfășura ina- 
inte-mi, dădea priveliştei un caracter necontenit schimbător, 
Cind urcam pe un dimb, lacul părea că se coboară și im- 
preună cu el și dealurile ce-l márgineaü din partea cea- 
l-altă, pentru a se sui iar, cind ей mă coboriam. Cu cit 
má inallam, cu atita coloratia apei se schimba, luînd un lon 
mai albástriü; privelistea părea că pierde din via sa na- 
tură, pentru a îmbrăca formele inchipuireï, ale unei lucrări 
de artă. Nu mai auziam clăpocitul valurilor, nici sfiriitul 
roatelor vapoarelor ce strătăiai suprafața apei ; nu mai 
videam peşti saltind in văzduhul inflacärat, pentru a se juca 
vare-cum cu moartea si apoi a cădea iar în elementul ce 
le dădea viaja; nu mai urmam cu ochii mișcarea brațelor 





Amintiri de călătorie 395 


şi a corpurilor luntrasilor, în legănarea ei cadenfatä, cu 
care împingeaii sprintenul lor vas. Zăriam numai dunga lă- 
sată în urmă-le de vapoarele ce păreaii luntri, de luntri 
ce simănaii coji de nuci; din săritura peştilor sclipea nu- 
mai o ploaie de scintei pe suprafața lacului ; iar legánarea 
mută a valurilor se insamna numai prin räsfringerea ra- 
zelor solare pe jocul уесїпіс acelaş al crestelor lor. Läsam 
pleoapele să se apropie unele de altele si prin tremurul ge- 
nelor, priviam la încăntătorul tabloù ce lua tot mai mult 
forma unei vedenii zărite prin vis; apoi inchideam ochii 
de tot, pentru a-i redeschide numai prin clipite. Părea 
că-mi stráfulgeraü prin minte dragele icoane, pentru a se 
ascunde apoi iarăși sub întunericul pleoapelor mele. Nu 
este mijloc mai minunat de a te bucura de frumuseţile 
unei priveliști, de cit a o face să treacă in aşa scurte rás- 
timpui prin lumina conștiinței. Acelas metod aplicat la 
lucrările de artă, le face să învie înaintea minţei, de oare- 
ce formele lor infäpenite par a executa într-adevăr, іп scurta 
clipită, mişcarea ce-o înfăţişază ; schima pare a se îndeplini, 
piciorul a päsi, gura a suride. Contrastul între mișcarea 
arătată si incremenirea formei dispare pentru un moment, 
si crezi a vedea forma aevea, in loc de reproducerea el 
fixată pentru vecie. Acuma căutam însă, prin privirea in- 
treruptă, să ajung la un rezultat tocmai opus, să fixez pen- 
tru un moment natura vecinic schimbătoare, să statorni- 
cesc pentru o clipă formele ei cele pururea în mișcare, să 
prefac natura in tabloü, după cum alte däti, înaintea con- 
cepţiilor artistice, vroiam, prin acelaș mijloc, să prefac ta- 
bloul in natură, 

Intre artă si natură e o apropiere atit de mare, incit 
amestecarea uneia cu cealaltă ne pare lucrul cel mai firesc. 
Arta nu e frumoasă decît atunci cind poate fi luată drept 
natură; dar nici natura nu e frumoasă decit atunci cind 
îmbracă forme artistice. "Trebue oare deci ca arta să fie 
realistă? Се vra să zică aceasta ? Să culeagă ea toate mur- 
dăriile acestei vieţi si să le încorporeze în formele sale, spre 
a scoate din ea tablouri ? De sigur că nu; ci după cum 
natura, nu poate tot-d'a-una să ne dee întipăriri plăcute, 
aşa nieí arta nu trebuie să reproducă din natură, decit a- 
cele părţi ce pot imbrăca forme estetice. 

lu curind, altă priveliște a lacului me întări încă și mal 





59b A. D. Xenopol 


mult in aceastá curgere de gindiri. Ajunsesem la un loc, 
unde drumul lungea pe o îndepărtare destul de mare, mar- 
ginea lacului pe sus. Soseaua era plintatä de ambele ei 
părți, cu niște puternici arbori de teiü, așezați la о egală 
îndepărtare unii de alţii, şi ai căror coroane aproape a- 
tingîndu-se, tàiaü în spre partea lacului, nişte bolți sime- 
trice, prin care se prevedea priveliștea lui. Bolţile cuprinse 
între arbori alcătuiaii nişte adevărate privazuri, саге, [йг- 
murind nesfirsitul măcar pe latură, adincea incă frumusela 
încunjurată. In märginirea din care resărea impunătoarea 
natură, ea părea mai vie, mai frumoasă, mai strălucitoare. 
Ingustarea era răscumpărată prin tăria întipărirei. Par-că 
vedeam tablouri uriașe, atirnate de cuie nevăzute, pe ne- 
sfirsitul tärier. k 


m. 


In o zi plecàiü spre Fluelen, -stație din capătul opus 
al laculuï, cu scopul de a ráminea acolo peste noapte. Cu 
mine se sui pe vapor, un englez bogat cu care ficusem 
cunoştinţă la Sweizerhof, cel mai mare si mai vestit otel 
din Lucerna. Dupà el mergea un groom purtind pe brat o 
încărcătură, de care nu-mi dădui samă ce putea să fic. 
Pe vapor adiea un vint cam răcoare. Cum puse piciorul 
pe vas, Englezul grăi cite-va cuvinte cătră sluga lui. Acesta 
scoase un termometru din buzunar si îi răspunse ceva. 
Vüzui pe Englez cáutind in buzunar un portofel şi după 
ce îl räsfoi, spuse grabnic cătră sluga lui alte vorbe, pe care 
nu leauziiü bine, dar pe care chiar dacă le-asi fi auzit, poate 
nu le-ași fi ințăles. Văzui pe groom punind încărcătura pe o 
bancă și căutind cu răpejune in ea. In acest răstimp Englezul 
se desbrăcase de haina lui de deasupra. Sluga desfacu un 
morman de paltoane, blăni și pardesiuri și căuta cu mare 
grübire, dar nu găsia, repetind mai multe goddammuri 
neapărate. Englezul тей incepu de-odată a strănuta, şi în- 
torcindu-se câtră mine, îmi spuse cu amărăciune: „Toate 
mijloacele le intrebuintez spre a menținea in jurul шей o 
temperatură statornică sia nu räci, si mă vezi că am că- 
pătat iarăși un afurisit de guturaiü 1 

Cum ajunseiü la Fluelen, mé hotăriiii ca să fac pe jos 
© .preumblare pe șoseaua Axenului, care se întinde pe malul ` 





Amintiri de cälätorie 397 


lacului inapoi spre Brunnen. Cum ieşi pe ea din Fluelen, 
incepe a urca; trece peste un pod, pe sub care curge' un 
șivoiui de munte се dà in lac, zburind inspumat peste. un. 
tunel, săpat pe sub fundul lut! Drumul pe aici, apropiin- 
du-se mereü de lac, incepe a fi apárat dinspre el, cu niste 
birne, mai apoi cu stilpi de piatră, care de la un limp se 
prefac într-un meterez neintrerupt, clina ripei dinspre lac 
devenind din ce în ce mai inaltä si mai prăpăstioasă. De 
la о vreme ajungi la un colț ce esi asupra lacului, ca un 
balcon uriaş. Drumul e tăiet, aici in pintecele stinceï, a сй-: 
reia cap pare a se pierde in nouri, Yar picioarele se a-. 
fundä adinc dedesupt in lac. Cind te tntorci spre püretele 
de piatră, te apucă groaza, văzind acele turnuri uriașe ce 
se ridici sus, tot mai sus, si care numai, prin tăria mate- 
rialului lor, se maï lin in picioare, căci după legile greu- 
tăţei, ar trebui să se prübusascá pest indrüzne[ul călător, 
се se incumătă si se apropie de ele, si să-l îngroape sub dă- 
rămăturile lor. Apleci capul pe spate, pănă ce te apucă a- 
melala, și nu parvii a vedea crestele stincilor. Trupul gol 
al pietrei iesă pretutindene la iveală, lipsit de cămașa de 
iarbă, cu atit mai mult de haina, mai acoperitoare incă, a 
arborilor. Unde și unde vr-un biet brad rătăcit și-a găsit 
locul să crească pe un colţ mai răsărit, din cremenea сеа. 
moartă. Cum aï întors spetele de la această privelişte in- 
grozitoare si te uiţi spre lac, te cupinde o incintare. fără . 
de samăn. Adinc sub locul pe care stai, se aşterne ca о 
oglindă, apa cea mindrü. Munţii se prevăd in fundul ei, 
colorindu-i pinza cu cele mat bogate rásfringeri. Liniştea 
ci atit de deplină se coboară si in suflet; par-cá о mină 
iubită te-ar desmierda pe frunte. De-o parte frumosul, in 
în toată a lui strălucire, de alta sublimul ca impunátoarea 
lui măreție. Și ți stă pe deplin in voie să treci de la osim- 
tire la alta ; să aduci în suflet зай tremurul вай incintarea. 
N-ai decit a-ţi strămuta ochii, cind pe munte, cind pe apă. 
La colțul intorsáturei, cade stinca aşa de drept în lac, 
încit a trebuit ca şoseaua s-o spargă prin un tunel, spre 
a-și urma calea. Tunelul infajosazi spre lac, mari deschi- 
zături în. formă de uriaşe bolți care prind ïàrăşi, ca si în 
arcurile dintre ter, frumuse{a nehotăriti a nature in priva- 
zul unor mărețe tablouri. Stătui acolo piná în sară, Arun- 
cam pietre în lac şi măsuram timpul ce trecea intre ve- 





398 A. D. Xenopol 


derea roţilor de valuri, provenite din atingerea apei, si su- 
netul ce-mi lovea urechea. Il găsiii în mijlocii egal cu 5 
secunde. Imi aduseii aminte de formula matematică, pen- 
tru calculul inältimelor din căderea corpurilor, care este 


R Е т yu 
= 5-15 adecă spaţiul este egal cu repejunea mijlocie, 


inmulliti cu pătratul timpului, si aducindu-mi aminte că, 
repegiunea in prima secundă, este apronpe 10 m., și a- 
plicind-o, айаї că stam de-asupra lacului, la înălțimea de - 
125 de metri. Oare de cit de sus priveaü la mine virfurile 
stincilor? Iată lucru ce de sigur niminea nu l-ar putea 
măsura, prin metoada intrebnintatà de mine; căci picior 
de om pămintean nu cred să fi atins вай sñ atingă vre-o 
dată feciorelnicele lor înălţimi, 

Puntul în care stam deasupra apei imi părea cu atita 
mai înalt, cu cit adäugeam în gind la a lui îndepărtare, a- 
dincimea cea insämnatä a apelor, care in acest loc intrece 
300 de metri. 3i cu toate aceste hăul infricosat era acoperit 
si tăinuit de un invälis atit de fermecător! Afundurile eraŭ 
ascunse sub valul cel moale al apelor, colțurile stincelor 
dispăreaii sub perdeaua ce le acoperea. Vedeam o oglindă 
lucie ce, ca un ochiü plin de magnet, te fermeca și te a- 
trăgea spre el; auziam numai tactul liniștit al valurilor ce 
se fringeaü de mal si ca o voace dulce străbătea in sus, 
monotonul lor cint, îmbiindu-mă par-că îndată să cobor in 
ricoroasele lor adincimi. Páreaü că îngină draga cintare a 
zinei apelor lui Goethe: 


Ah! wüsstest du wie wohlig's ist 
Dem Fischlein auf dem Grund 
Du stiegst herein so wie du bist 
Und würdest erst gesund, 


Ah! de ai sti tu ce desfátat. 
Stä pestele pe prund, 

Te ai cobori așa cum eşti 
Spre sünätate-n fund. 


Și într-adevăr, ce ar trebui pentru a pune un capăt 
şi frumuseţilor, dar si zbncinmului acestei vieţi ? Un salt 
peste meterezul apărător. Cite-va secunde te-ai învirti prin 





Amintiri de călătorie 399 


aer; apoi o cläpocire in apa ce s-ar deschide, spre a te 
primi; ciji-va stropi aruncaţi in sus si recüzuli inapoi. 
Peste cite-va minute si cercurile trezite pe suprafața 1а- 
cului s-ar stinge cu incetul; valurile, o clipă si ingherite în 
legănatul lor, ar reintra in el, şi totul ar fi zis! Și lucru 
curioz, cînd te uiţi mai mult timp spre adincime în lac, 
її vine par-că aceasta poftà îngrozitoare, şi cu toate că te 
reţine tremurul fricoasei cărni, mintea par-că te împinge a 
face pasul cel fatal. De unde să provină oare această а- 
tragere a abizului, fenomen atit de cunoscut, dar atit de 
puţin explicat? Este o indepărtată urmare а legei gravi- 
tatiuneï. A sta sus, nu este o asäzare fireascä pentru cor- 
purile grele. Ele trebuie să tindă tot mai mult spre păr- 
{Ше joase, spre a se apropia de centrul pămintului. Ma- 
teria neconştintă se supune orbește acestei legi neinduple- 
cate ; în sufletul conștient, ea trebue să se prefacă in o 
tendinţă intelectuală, care nu poate fi altă ceva de cit vroinfa 
de-a executa ceea ce corpurile brute îndeplinesc fără de 
vrointà, şi dacă raţiunea nu ar veni să reţină pe ош, el 
ar trebui chiar să ascultă de acea fatală lege. 

Inoptase și tot nu mă puteam deslipi de farmecul ce 
mà cuprinsese. О pinză tot mal groasă de umbre se as- 
{егпеа pe toată natura. Lacul părea că dispăruse spre a lăsa 
in locu-f o groapă cumplită, o prăpastie în a căreia neagră 
văgăună se stingeaü silintele vederei. De-odatä zürii sub 
mine о stea, apoi alta, si alla, constelaţiuni întreg, apoi 
calea robilor; ba o stea chiar tăia о dungă pe cerul sub- 
pămintean ce se întinsese la picioarele mele. Lacul refleta, 
in limpedea lui oglindă, spatiurile fără fund, şi eu nemer- 
nicul, firul de nisip, stăteam cuprins între доці nesfir- 
şituri | 

De-odată nişte sunete armonioase părură a-mi atinge 
auzul. Ce să fie? Eraii asa de dulci si páreaü că vin de 
la o așa de mare îndepărtare! Par-că se suiai de pe lac 
spre mine, și iarăși pare că se coboriaü din înältimele văz- 
duhului. Un moment avui iluziunea că ега armonia si 
relor, văsunetul noatelor adinci şi a acoardelor ce răsar 
din invärtirea milioanelor de corpuri cereşti ce umplu spa- 
tiul nemárginit! In curind însă mă convinseiù că acele 
sunete aveaü o origină pămintească. Un punt luminos a- 
pürea pe lac din spre Brunnen. Mergea iute, apropiindu-se 





A. D. Xenopol 


$1 crescind тегей în proportiuni. Era ultimul vapor ce venea 
din Lucerna spre Fluelen si care aprinsese fanarele lui in 
intunerecul пор{еї Pe el se afla о bandă de muzicanți ră- 
tăcitori ce destătaii pe călători, cu bucățile cintate de еї. 
Lucru curios, mi se păru că bucata ce o executaü, tocmai 
cînd treceau pe sub înaltul balcon, unde ей mà aflam, 
avea un caracter.romünesc, si cu toate aceasta, era un 
vals. Cunoscui îndată insă, că era Gangurul lui Schelety, 
care se cintä la Viena și in Austria, și fusese invájat si de 
muzican|ii de pe vapor. У 

Cu cit vaporul se apropia, cu atita se fücea in jurul 
lui o sferă maï mare de lumină. Văzut întăi prin cap, el 
arăta tot mai mult coasta pe care se ingiraü fanarele lui 
colorate deosebit : galbăn, ros, albastru, verde. Cu cit înainta 
mai spre mine, cu atita se destăcea cite o lungă diri de 
lumină corăspunzătoare, în valurile peste care trecea. Cind 
fu drept in față, se coboriaü din el pini la adincimi ce 
püreaü nesfirsite fâşii de lumină colorată, pe care neagra 
lui cutie părea cà lunecă înaripată. Muzica atunci lovind 
în plin urechile si ochii fermecafi de incintütoarea prive- 
list, stăteam pe deplin sub imperiul frumosului, ce mă 
cuprindea pe ambele cài. pe care el poate străbate cătră 
suflet, prin văz si auz. Eram subjugat de puterea întipă- 
ririlor simțurilor. De gindit nici vorbă nu era; tot ce era 
abstract în mine dispăruse, si mă prefăcusem par-că in o 
mașină foto si fono-grafică ce räsfringea in ea vedeniile si 
înregistra sunetele, cu deosebire namai că era o mașină 
vie, care pricepea si simfia ca frumos intipăririle din 
afară. 

Cînd mă intorceam, fui ajuns din urmă de 0 companie 
întreagă de velocipedisti ce соһогїай clina șoselei, ducin- 
du-şi de căpestre caii lor de fre. Al dracului Romint! 
imi ziseiü ; nici muntele nu scapă de еї. Si apoi pare сй 
nu văzusem într-o zi un velocipedist ре арӣ. Pe apă ? Cum 
se poate, Prea bine. Era calare pe un velociped, care in 
loc de a mișca roata cu cauciuc, invirtea o roată cu lopett 
се, bàtind in apă ca acele a le unui vapor, făcea să îna- 
inteze barca cu o mare repegiune. Se înțelege că ea mai 
mică aplecare a lui în o parte вай în alta, putea să räs- 
toarne călăria, făcîndu-l pe el cal si ре lunire călăreț, nu 
spre mai marea lui mulțămire ; dar naiba de om se tinea 





Amintiri de călătorie 401 
tapin, ca şi cînd ar fi înghițit o frigare si zbura pe lac 
ca un tricoliciu, 

IV. v 4 = 

A doua zi, după ce trecui incă-odată tunelul muntelut 
St. Gotthard, şi luài dejunul la Airolo, mă оргії spre a lua 
prinzul la Göschenen si ajungind la Fluelen inapoi, mă 
urcăi pe cel de pe urmă vapor, care trebuia să mă pună 
noaptea în Lucerna. 

Puțin timp după plecare, soarele se cobori după munții 
ce veniaü pe dreapta. Umbre din ce în ce maï lungi se 
asterneaü pe apă, pănă ce treceaü din colo de ea, si se 
urcaü pe clina malului opus, ca niște balauri mincători 
de lumină, De și vaporul nostru mergea în umbră, sus 
în văzduh, se vedea că soarele era încă deasupra orizonului, 
căci razele lui strălucitoare il umpleaü încă. Căldura lui 
se simţea că pătrundea încă din înălțimi cătră пої, prin 
pătura interpuselor umbre Piscurile de pe malul din partea 
răsăritului inotaü încă, pănă la jumătate, in rosietica lui 
lumină care părea că lupta cu valul necontenit crescător 

- al umbrelor ce se urcaü din adincile vài. Ca o apă neagră, 
ele páreaü de-odată că se înalță si acopár un colnic cin- 
sorit, stergind de pe a lui frunte strălucirea ce-l învălea ; 
si acolo unde umbra pusese piciorul, nu maí da indäräpt. 
Urmüriam cu interes această luptă între lumină si intunerec, 
luptă ce trebuia să se sfirşască prin izbinda celui din urmă, 
pentru ca a doua zi dimineaţă să fie la rindul lui răpus, 
alungat si silit să ascundă prin peşteri si văgăuni. Tre- 
cusem colțul de la Brunnen, cind și pricurile cele mai în- 
depărtate si inhobotaü in negru. Soarele asfintise nu numai 
pentru lac, ci și pentru toată lumea din acele regiuni. 
Numai în văzduh, sus, cătră bolta învineţită, se mal vedea 
un stol de raze aurii pierzindu-se cütrá înălţimele cerești. 
Eraü să dispară si ele, aprinzind par-că pe cer mulțimea 
stelelor ce izvoriaü tot mai numeroase din noianul nesfirsit. 

Inoptase. 

Vaporul isi urma calea cu repejune, bätind apa cu 
roţile sale, cum bate paserea aerul cu aripele ei. Cu cit 
se stinsese lumina, cu atita părea că se string mai la o laltá 
călătorii depe vapor, Se formaü tot grupuri; cunoscuți 





402 A. D. Xenopol 


intre ei вай necunoscuţi inchegaü convorbiri, schimburi de 
idei. Ей stăteam la partea dinainte a corăbiei, singur, dus 
pe ginduri. Auziam în liniştea пореї sforäitul masinei, 10 
virea repede a lopetilor de la roți si clocotirea apeï tati 
de ele. Imi părea că mà duc cătră altă lume ; că in curind 
vaporul o să se prübugascà ju о văgăună fără fund, cit 
acea ce-mi apăruse de pe soşeaua Axenului in sara de 
mai inainte. Nu ştiii pentru ce, dar acest mers iute si sfo- 
räitor al vaporului, pe unda inegrità de funinginele nopjei, 
avea ceva infiorător. Omul însă cu toate se deprinde şi 
dela o vreme scäpäiü de aceste cugetări apăsătoare si 5 
sam să-mi rătăcească ochii prin intunerecul ce mă Incun- 
jura. De si noaptea era adincá, totusi era preväzie, si prin 
zarea ei, se răstira întreaga natură înconjurătoare. Dar ce 
privelişte stranie oferea ea ochilor ce sorbiaü cu lăcomie 
slăbite licăriri ale stinsei lumini ? Bogăția formelor dispă- 
ruse, umflăturile si colora(ia deosebită a stincelor, aspectul 
si văpselele vegetației, deosebirea între aproape şi departe— 
totul se stersese, pentru a lăsa numai liniamentele märgi- 
nitoare ale ridicáturilor pămintului pe zarea mai prevăzie 
a ceriurilor. Figura malurilor părea desemnată cu cărbuni 
pe o lungă pinză, ce se întindea de ambele părți ale la- 
culmi. Aspectul ce-l avea dispăruse odată cu bogăţia si co- 
loarea care-i dădea viața. Răminea nurnaï scheletul formelor 
architectonice, fârä nici о poboabă invietoare. Toate dealu- 
rile, toţi munţii, chiar și in depărtare colforatul Pilatus 
pierduse proporțiile lor; eraü cu toții mai mică, mai ne- 
însemnați ; pare-că treceam prin o decorație maestrită, tăietă 
din carton negru, alipită pe un fund mai deschis. 
De-odată mise păru că crestăturele desemnate de maluri 
pe vinetala pînzei văzduhului se intunecaü tot maï tare si 
că fundul pe care ele rásüriaü, devenia mai limpede, ma! 
strüveziü. Incepurü să se zărească pe firmament jürbil de 
raze, ce izvoraü din un centru nevăzut încă, dar care 
umpleaü tot cu mai mare vioiciune bolta cerească. Inţe- 
lesăiii că luna trebuia să răsară, și de-odată la un со 
maï puţin inalt al malului, care lăsa să se deschidă o a- 
dincă perspectivă asupra lumei munților, văzul în prisloapa 
a două piscuri coperite cu ghiaţă, o lumină scînteitoare ce 
părea a-și trage focul pe de-desubt. Putin timp după aceea 
о geană ca de flacări apăru în fundul prisloapei, care geană 





Amintiri de călătorie 403 


se tot mări, rotunzindu-se, pănă de-odată ea sări din lu- 
mea cea-l-altă, de unde venia, pe orizonul acestui pămînt. 
Luna räsärise, umplind întregul firnament cu blinda ei 
lumină. Ea se inillà destul de repede asnpra munților din 
care se desficuse, mulțumită par-că de a se fi desprins 
din coaja piimintului. Se rídicü tot mai sus, legănată de 
propria sa cumpenire, uşoară ca un glob de foc, ce ar 
zbura cătră nefirşit. De cum apäru astrul nopleï, tot 
aspectul naturei se schimbă ca prin minune. Malurile prin- 
tre care trecusem ріпа atunci ca printre nişte decoraţii 
zugrăvite întunecat, luară iarăși formele lor depline, aeve, 
de dimbari, colnici si munţi, coperifi cu verdeață ; coloratia 
stincelor plintate cu păduri se desemnä din пой ochiului, 
obosit pănă atunci de umbra cea adincă ; natura reluá iar 
formele sale depline, cuprinse de trei dimensiuni, în locul 
unei crestături de umbre mai negre pe umbra ma! clară 
a ceriulut; ea recistigà iar trupul său firesc, ce apăsa a- 
supra unef temelii si nu mal părea numai niște jocuri ale 
fantaziei, croite în văzduh. 

Toate aceste forme însă, de si aevea, greoae și pline, 
luai, sub lumina dulce si misterioasă a luneï, un aspect 
fantastic; ele páreaü mai mult visate decit văzute, şi în 
visul cel treaz sub imperiul căruia te aflai, {1 se părea că 
o lume din altă timpuri se strümutase in ale noastre. Mă 
apropiam de partea lacului unde puternicile metereze ale 
Burgenstockului si înaintează în el. Cimpeniile inchipuite din 
vremile geologice păreaii că se întrupează înaintea ochilor. 
Animalele uriașe ce impoporaü pe atunci pämintul, le vedeam 
îngrămădite în jurul frumosului lac. Malurile lui, capricios 
inghebosete, Іцай sub pinza de lumină, pe jumătate stră- 
vezie, aspectul unor mamul!, mastodonți вай vierí uriesi 
ce venise din lumea munţilor să-şi ude Jabele in undele 
adinci si se umple vastul lor pintece cu apa răcoritoare. 
Parcă-i aşteptam, la apropierea vaporului, să-și ridice in aer 
uriasele lor trompe, si dind niște tipete infiorätoare, so 
rupă de (пой înapoi spre crestele munţilor, fácind să se cu- 
tremure pămîntul sub tropotul copitelor lor. Dar cu cit 
mă apropiam de formele încântătoare, imbrobodirea lor 
fantastică dispărea, pentru a redeveni ceea ce era într- 
devär, blocuri uriaşe de piatră fixe si nestrămutate, plintate 
în adincimea lacului. Apoi vaporul se indepărta de ele; 





404 А.-р, Xenopol 


jar le invălea lumina visitoaref lumi ; iar se inhobolaü de 
negura noptel, si aspectul lor fantastic coplesia iarăşi mintea 
înmărmurită de atita frumuse{ä, de atita incintare, ; 

Cind mà apropiam de Lucerna, un vuet şi o mişcare 
neobicinuită îmi lovi auzul. Se dădea o sărbătoare nau- 
tică. Lacul era cutrierat în toate părțile de o mulțime de 
bărci si de vapoare pline de lumini de deosebite colori ;ma- 
lurile lui, încovăete in formă de potcoavă, dela un capät la 
altul, páreaü o pinza bătută de fanare, lámpi, lampioane si 
tocuri bengalice. Toate otelurile, aşezate pe munți, de pe 
Gütsch, Burgenstock, Stanserhorn, Righi si Pilatus aprin- 
sese cite un soare electric ce luminaü din depürtare ca 
nişte mari lucefuri coborili pe pămint. Pe Stansehorn al 
cáruia drum de fier funicular trebuia вй fie deschis chiar 
zilele acelea, întreaga cale de sus pinä jos, era ilumihată, 
si tremurul flacărilor se părea corpul unui lung balaur се 
se zbătea pe coasta muntelui. Lacul rüsfringind in sinul 
lui, aceste lumini de deosebite colori putere si apropiere, 
părea a aprinde sub marea de apă, o alta de foc. 


Si asa treceaü zilele una după alta ; simţeam repedea lor 
curgere, tot mai prăpăstioasă, cu cît se apropia timpul cind 
trebuia să părăsesc acest izvor vecinic de nestirşite emo- 
tiuni. De si vremea părea cá se opreşte cit timp stăteam 
sub farmecul lor, ea pleca şi maï repede la goană, după 
aceea, de îndată ce mintea mea reincăpea sub imperiul cu- 
getärel. Frumosul are doar acest elect minunat asupra su- 
fletulut, de-a face să dispară concepţia timpului cu care e 
imbinată curgerea si sfîrşitul, si a face să арага lucrurile 
în forinele lor vecinici si neperitoare, Cugetarea raţională din 
potrivă îți readuce aminte lumea aevea се nu stă nici un 
moment pe loc, ci se schimbă si se preface necontenit, îm- . 
brácind să fie la moment o formă, spre a face din ea să 
învie altele. Dar frumosul este numai o іо аге si un vis. 
In curind realitatea se insărcinează să te destepte din el. 





А. VOJEN 


Nihil 
D-lui Q. D. Xenopol 
De unde-va 
Spre nu ştii unde 


Mină ceva 
A vieţei unde. 


Și indárát 

Si înainte 

Nu ţi s-arăt 9 
1] Decit morminte. 


Sfirşeşti si-ncepí 
Fár-a о cere 
Si-atit pricepi 
Са totul piere. 


Ба fii ce-ai fost 
Din noi te chiamă 
Al mortei rost — 
О tristă vamă. 


Căci viaţa-i тіс 
Punt de-ntälnire 
Intre nimic 

Si nesfirsire 1). 








1) Atragem luare aminte а cetitorului asupra acestei minunate poezii, în ; 
care cugetările cala mai grelo sunt inghezuite in o formă de vers atit do îngustă. E | 
E o adevărata capo-d’operä atit ca formă, cit si ca fond. 


Directiunea. 
8 





Ştiinţa 
Știinţa-i şir de ipoteze 
Ce mintea cearcă să creeze 


A noastre simţuri nasc himere 
Pe care le numim mistere, 


Ce este, n-are scop, nici taină: 
Păpturele-s a vremei haină. 


Nimic nu e cum ni se pare 
Intregul e ceva-n migenre. 


Vecia n-are domn nici cirmă 
Not o-mbrăcăm în legi ca-n sirmä. 


Dar jocul forţelor eterne 
In haos lumile aşterne. 





Poezii 407 3 


P Mingăere 


Vremea mă duce inainte 
Dorul mă chiamă-napoi 
Cu glas duios de clipe sfinte. 


Ce nebunie pe-amindoï ! 
Cind de trecut mi-adue aminte 
Nu pot să cred c-am fost tot nol. 


Dar toate-s de prisos de-acuma: 
Viata-f un val, iubirea spuma. 


Uitarea— somnul conştiinţei 
Va pune capăt suferinţei. 





TH. AVR. AGULETTI 


Moravurile Heteenilor *) 
(artistice, politice, sociale). 


Са manifestaţiuni ale tipului psihic sau ale sufletului, cum 
s-ar zice, negresit că pot fi socotite şi cele ce noi numim mora- 
vuri: fie că acestea privesc arta, fie că privesc viaţa politică ori 
socială a unui popor. Ca atare, cercetătorul etnic- trebule vrind 
nevrind să fie samă de ele în determinarea origineï unui popor 
si maï ales acel cercetător care e încredințat de faptul, că viaţa 
psihică a unei naţiuni, sub toate ale еї feţe, nu se poate împru- 
muta de la o altă naţiune, ci cel mult uşor influența, dacă fon- 
dul etnic permite asa ceva. 

Să vedem dar, се rasă ne destäinuïese moravurile artistice, 
politice si sociale ale Heteenilor. 

* 
ж 

In privinţa artei heteene avem de la savanții, citați in ar- 
ticolele precedente, diferite mărturisiri — unele maï vagi, altele 
mai hotăritoare — care indirect conduc tot la conclusiunele trase 
de пої ріпа acum, adecă la invederarea caracterului semitie al 
neamului hetean. 

Mal inti de toate avem mărturisirea d-lui Sayce, clară si 


*). Vezi Arhiva, No. 5—6, Mat—Iunie 1897; No. 1—9, Ianu- 
arie-— Februarie 1899 si No кг Tanuarie—Februarie 1900, 





Moravurile Heteenilor 409 


precizä, că «arta heteană e strîns unită cu religia»). Numaï a- 
tit să ştim, gi tot ar fi de ajuns ca să cunoaştem rasa ce destäi- 
nueste arta heteană, de vreme ce am demonstrat, сй religiunea 
Heteenilor ne vorbeşte fárá dor si poate de rasa semitică. 

Nu: vorbă si renumitul profesor de la Oxford și toţi cei-laltt 
învăţaţi admit posibilă teoria unei influenţi puternice, a uneï 
quasi-imprumutárí, si în domeniul arteï. S-ar părea deci că cele 
ce am zis imediat maï sus, nu s-ar putea sustine. De o cam dată, 
pentru o sistematică procedare, să arătăm ce cred fie-care din 
principalii savanţi, referitor la această chestiune. 


In renumita-i operă asupra glipticeï orientale, Menant zice 
— vroind să ne arüte că scrierea heteană era proprie acestui po- 
por — că „contrar всгіегеї, desvoltarea artistică a avut loe la 
Heteeni sub o influență străină“ °). Se vede că autorul nu vrea 
să determine maï de aproape această a sa influență, Ceva mai 
preciz, desi într-o sferii mai restrinsă, este Menant, cind vor- 
beste de gravurile în piatră ale Heteenilor. In aceste incrusta- 
{їшї „stilul artef este împrumutat, zice el, dela diverse popoare, 
in mijjocul cărora Heteenii ай trăit: Asirienii, Caldeenii, Egip- 
tonit 3). 

La rindul вей, Lenormant, in articolul ,Les inseriptions 
hittiques^, spune același lucru, afirmindu-ne єй „arta heteană, in 
genere destul de grosieri, procede direct din influenţa artei caldeo- 
babylonene a celor mai vechi epoce“ 4). Recunoaste totuși, si e 
bine această recunoaştere, că „arta heteanä are о fisionomie a- 
parte, originalitatea s» proprie“ 5). 

Renumitul archeolog francez Perrot, publicind in „Revue 
archéologique“ scrisoarea profesorului Socolowski asupra monu- 
mentului de la Yflatun în Lieaonia— monument recunoscut са he- 
tean, după cercetările ulterioare—o precede de-o observare pro” 
prie a sa, în care zice că „printre acele monumente primitive ale 
Asieï-Mici, саге par inspirate de modelele si traditiuuile plasticei 


1. Sayce, Les. Het., 124. 
2, Menant, Glypt. or. 111. 
3. Idem 122. 
4. 
5 


Lenorm, Journ. d. S. 413. Of. Gazette arch. 195. 
Idem, 





410 Th. Avr. Aguletti 


orientale... este și cel de la Yflatun**). Din acestea se vedo der. 
tul de lămurit că Perrot socoate întreaga artă heteană ca inspirată 
din plastica orientală“. Să reținem această expresiune. Ea e mai 
potrivită împrejurărilor de cit cea întrebuințată de susținătorii in- 
fluenţei „asiro-babilonene“, Este un termen mal general şi prin- 
tr-aceasta poate maï propriii. De altmintrelea aşa ceva general 
ne dăduse ilustrul archeolog și mai de înainte, cînd, vorbind de 
diverse bazo-reliefuri de prin Asia-Mică — recunoscute azi ca artă 
heteană —zisese că-s de un „stil asiatic“ ?). 

Acesta-și savant, cînd acum 40 ani, făcuse o călătorie în 
Asia-Mică şi-şi publicase notele archeologice luate cu acea oca- 
ziune, zicea, vorbind de ruinele dela Boghaz-Keui: „Aceste cu- 
rioaze monumente ne reamintesc între toate palatele de la Korsabad, 
Nimrud, Kujundgik“#). Apoi după ce arată resultatul grabnicilor 
săpături pentru desgroparea palatului de aci, ne врипе că de 
ambele părţi ale porteï stai în picioare dol mari sfinxi de granit 
care „prin ansamblul formelor lor și prin detaliile ornamenta- 
țiunel lor, fac să ne găndim numai de cit la Egipt^.., pe cînd 
„grupa animalelor luptătoare саге decoraü lungul vestibul, bazo- 
reliefurile tăiate, ca gi toate cele-l-alte sculpturi... ne transportă 
la Ninive“). Perrot era de părere, că aci era vorba deo influență 
asiro-egipteană, 

Pentru clarificare să urmărim cercetarea. 

In al вёй epilog-coneluziune a nExploraţiunei archeologice 
prin Asia Mică“, cetit înaintea Institutului Franţel si publicat in 
» Revue archéologique“, Perrot mărturiseşte in partea a 2-a a acestei 
concluzii, că parta Asiei Mici este originală, prin materialele ce 
întrebuințează de preferinţă, prin oare-care dispoziţiuni, prin cu- 
tare ori cutare simboale, prin cutare ori cutare detalii de cestiune*, 
dară că „пе rémine a căuta dacă e născută prin ea însă-și, вай 
dacă ne invederează o influență streină 2255 

Să ne luăm după eruditul archeolog si să vedem ce rezul- 
tate ne dă într-această privință. 


6. Revue arch., 1885, p. 257. 

7. Id. 1866, p. 437. 

8. Perrot, Souvenir d'un vog. en. As. Min. 420. 
9. Id. p, 421—422. 

10, Rev. arch., 1873, p. 372. 





Moravurile Heteenilor 411 


Urmărindu-l pas eu pas, de-ocamdată aflăm că forma mor- 
mintelor găsite prin Asia-Mică „de la Fenicia le-ai imprumutat 
cei mai vechi locuitori ai Asiei-Mici“, neuitind a reaminti demon- 
strarea luf Renan că „mormintul fenician purcede de la cel egip. 
tean, si punind drept inchieere, că mormintele Asiel-Mici—adecă 
ale Heteenilor—eraü „о îngenioasă combinatiune architecturală, 
саге din depărtatul Egipt a trecut pină in Frigia 11)“. Tot în ra- 
mura architectonică fiind, Perrot ne mai spune, că monumentul 
de Ја Boghaz-Keui „prin toate ale sale „ne face să ne gindim la 
palatele din Ninive#)*. Peste cite-va rinduri numai, reintäresce 
această observaţie pentru ruinele de la Euyuk, care „ne repre- 
sintä ca o reductie provincială a enormelor palate din Ninive“. 
Da pentru că, la Euyuk sunt niște sfinxi, in loc de tauri aripati 
si mitrafi, Perrot, erede, că făptuitorul acestui palat a fost de 
sigur „un artist format în tradiţiunile asiriene, саге şi-a apropriat 
un motiv egiptean si l-a tratat ast-feliü, ca să nu fie de cit o va- 
riantă a formei convenţionale si scumpe Niniviţilor!)“. In scurt 
deci, în ceea ce priveşte arhitectura heteană, marele archeolog 
conchide cá „planul palatelor capadociene ne reamintește marile 
edificii de pe ţermii Tigrului* 4). 

Același lucru resultă din spusele luf Perrot si cu privire la 


sculptura heteană. 


In cele din urmă conclude, acest savant, că „огї-се parte a 
artel s-ar considera, architectura, planurile şi ornamentatiunea вай 
sculptura, procedeurile вай conven(iunile, raportul între monu- 
mentele Asieï-Mici si acele ale Asiriei este frapant, incontestabil“, 
aşa că pină la ivirea geniului grec, n-a fost pentru Asia-Mică „alt 
centru de civilisatie, de cit marile capitale din valea Tigrulut si 
Eufratelur 15), 

Fără a mal intra in amärunte particularejsá trecem a vedea, 
eam ce ne spune— in linii generale bine înţeles — $i Sayce. 

De-ocamdată l-am văzut, mai sus, afirmind că arta Hetee- 


Idem p. 374. 
ldem p. 375. 
Idem. 
Idem p. 378. 
Idem, 





412 Th. Avr. Aguletti 


nilor este in strinsa legătură cu religia lor. Din aceasta am putea 
deduce, religia fiind semitică si neimprumutind acest caracter al 
еї de nicăiri, că si arta lor e semitică, fără a deveni ast-feliü 
prin vre-o imprumutare onre-care. Asa că Heteenii ar fi semiti, 
judecind si după ale lor manifestări artistice, 

Dar Sayce dindu-ne cu de-amäruntul caracterele artei he- 
teene, să-l urmărim în această parte. 

nArta heteană era modificarea artei babiloniene“ t$), zice 
dinsul, neintirziind a adăoga spre întărire, că „arta heteană era 
cu totul babiloniană їп ce priveşte origina sa“, вай că „сопсер- 
iiunea generală а fost scoasă din arta babiloniană“, sai in fine 
întors că „elementele artei babiloniene se regăsesc in arta he- 
teană“17). Sá nu negligem însă de-a raporta, ей însuși Sayce a- 
dăoga, privitor la aceste elemente originare din Babilon, că „s-a 
modificat profund in miinele artiştilor heteeni“ 15). 

In scurt, relativ la această influență asiriano-babiloneană, 
Sayce spune clar, că „a fost o vreme cind Heteenii ай fost cu 
totul imbibati de civilisafiunea, religia si arta Caldeii si poate 
chiar înainte de stabilirea lor in Siria*!9). Iar mai jos, după ce 
observă „о influentá trecătoare a Egiptului“, adaogă „la o dată 
posterioară influența babiloniană a fost absorbită de cea a A- 
siriel:*20), 

aa 

Din cele ce mai sus am adus, se vede, că mai toți învățații 
socotesc arta heteană, ca fiind de origină asiro-babiloniană, modi- 
ficată întru cit-va de artiştii heteeni. 

Primul studiă referitor la origina Heetenilor a invederat 
de-ajuns, credem, ce păreri avem asupra împrumuturilor $i in- 
fluentelor de soiul acesta, In același sens am revenit şi cind am 
vorbit de religia Heteenilor. Aici insă suntem aduşi, prin natura 
faptelor, să repetăm câ manifestările spiritului вай psihicului unui 
popor nu se pot imprumuta de la alt popor, de cit, dacă însuși 


Sayce, op. cit. 125, 
Idem, 125—126. 
Idem. 





Moravurile Heteenilor 418 


psihicul poporului in chestiune, s-a apropiat de al „imprumută- 
torului“ prin ineruciseri, De aci; drept corolar, se înţelege, că dacă 
oarecare manifestări psihice se aseamănă, ele ne destăinuesc un 
fond psihic comun, 

Ast-feliü stă lucrul eu arta heteană, Negresit, Heteeni fiind 
de un fond psihic semit, şi anume din ramura nordică, liniamen+ 
tele generale ale manifestărilor artistice, vor fi comune cu ale 
fondului psihic din care fae parte. Asa se explică comunitatea 
trăsurilor generale ale religiei, ale artef si în genere, aproape ale 
întregei civilisațiuni heteene cu ale celei asiro-babiloniene şi cu 
ale ecler celor-l-alţi semitf nordici. Pe de altă parte, deosebirile, 
се se observă, cînd cercetătorul întră mai în amärünfimi, provin, 
cum am mai spus-o, din deosebirea etnică proprie acestui popor 
faţă de fraţii lui semifi, unită cu deosebirea decursă din legea 
geografică, De aceea se si zice, că „arta heteană s-a modificat in 
minele Heteenilor, fiind la origine asiro-babilonianá^; de oare-ce 
Heteenit егай în cit-va şi in psihic deosebiți de foo 'Babilonieni 
şi de oare-ce împrejurările geografice, ай accentuat si mai mult 
această diferentiare. 

Nu se poate susţine deci, că un popor de-o altă rasă poate 
împrumuta o întreagă civilisafie, şi în cazul de faţă, arta, de la 
un alt popor. 

De alt-fel, de această părere este și distinsul nostru archeo- 
log şi profesor Odobescu, cind într-o conferență ţinută la Ateneul 
Romiăn, în 17 Dec. 1872, sub titlul „Artele în Romănia in pe- 
riodul preistoric“, zicea: 

„Este un fapt netăgăduit, că fie-care semintie omeneascä,— 
am putea zice chiar, fie-care ramură a semintiilor, fiecare popor, 
are în geniul вей un mod special de-a concepe şi de-a produce 
frumosul plastic... Există dar o caracteristică a popoarelor, sub 
raportul artistic. Aceea bine explorată, bine studiată, bine explis 
cată, poate fi cel mai puternic auxiliar al ştiinţelor etnografice; 
precum chiar si al istoriei'**!). 

Ast-feliŭ fiind lucrul, cînd vom constata asemănare de civi- 
lizatie, bine înţeles în linii generale, vom sti că avem de-a face 

21. Odobescu, Scrieri literare, IL ed. 1887, p. 254, 255, 

4 





И Ау Арс 


cu popoare de aceeași rasă, de același fond etnie, psihic, eu po- 
poare de aceeaşi origină, 

Negresit, pot fi influenţe deeurse din legea geografică, dar 
am stabilit mai înainte, că nu ele determină caracterul general al 
civilizafiuneï unui popor. Cel mult ele se pot observa in amănunte, 
dar nici deeum nu pot constitui trăsurile principale si caracteris- 
tice ale unei civilizatiuni, ale unei manifestări psihice, eu alte vorbe. 

Aceasta se vede bine în civilizaţia vanică şi medo-persică, 
unde, deși legea geografică a adus cu sine influenţe străine, n-a 
izbutit însă a-f imprima întregul caracter străin, Si prin aceasta, 
ceea ce sustindm capătă o mal mare întărire, căci Urastienit şi 
Medo-Persii, ре de-oparte aŭ fost în maï des în contact cu Asiro- 
Babilonienii, si pe de altă parte егай de altá rasă. Intreaga lor 
civilizație, cu toate acele mici influenți, n-a căpătat o pecetie a- 
siro-babiloniană, de oare-ce fondul etnic, s-a opus. 

Stabilind că : 

a) Arta heteeană se aseamănă în linií generale, după spu- 
sele savanților citați cu cea asiro-babiloniană — influența de la 
Egiptieni, fiind trecătoare ; că, 

b) Arta heteană, în consideratiuni mai speciale, se diferen- 
tiazä mult de cea asiro-babiloniană ; că, 

€) Civilizaţia unui papor in total вай în parte, este o ma- 
nifestare de psihic; că, 

d) Comuna manifestare heteană $i asiro-babilonianä nu 
poate pureede, de cit dintr-un comun tip psihie вай etnic; că, 

e) Nu se poate admite influen{a unei rase asupra alteia, 
fără ca însăși fondurile lor psihice, să nu se asemene ; 

deducem spre incheierea acestei părți, că 

Tipul psihie asiro-babilonian, fiind semit, tot semit va fi şi 
tipul general psihic al Heteenilor, de oare-ce comune sunt ma- 
nifestările artistice ale acestor două tipuri. Asa dar, moravurile 
artistice heteene, ne destăinuesc şi ele origina semitică a Heteenilor. 

Asupra moravurilor politice вай asupra vietef politice a Не- 
teenilor, avem de spus mai același lucru. Nu ne vom întinde așa 
de mult, de oare-ce izvoarele, care ne-ati servit nouă, incă п-ай tratat 
maï pe larg viaţa politică heteană — liysindu-ne datele de trebu- 
inti—si noíin consecinţă, nu prea avem de unde să scoatem 
coneluziunile necesare teoriei noastre, Dar și din mult pufinul, 





Moravurile Heteenilor 415 


ce avem, se poale invedera elar, ceca ce am sustinul si piuà acum. 

Ast-feliii, Lenormant, in cunoscutul articol din „Journal des 
Savants“, ne dá o icoană a vieţei politice heteene, spunindu-ne 
сй Heteenii constituiaii, cum se vede din izvoarele egiptene, „un 
imperiu foarte bine organizat, cu o administratiune regulată şi o 
cancelarie desvoltali/**). Apoi pentru a ne da informaţiuni maï 
amănunțite, continuă întru a ne arăta, că „un rege guvernează 
națiunea“, că acest rege „are sub el şefi de districte“, şi „са 
vasali are alţi regi са cei din Qadi, Kilbu, Qadesh si cá în fine 
acești vasali se supun poruncilor sale“ 23). 

Tot acest orientalist adaogă : „Та deoseb rüsboiul fusese ma- 
rele obiectiv al Khetailor*, pentru că „armata lor era numeroasă 
şi perfect diseiplinatá*!), Mai jos aflăm, că această armată asa 
de bine organizată „se compunea din două elemente distincte : 
trupele nationale si auxiliarii вай mercenarii streini“ 22), " 

Din aceste relatiuni, scoase din excelentul articol citat, pen- 
{ги un bun cunoscător al istorici semitice, adevăratul caracter al 
vieţui politice heteene ar apărea numai de cit semitic. Il vom 
invedera са atare şi mai mult după ce vom vedea ce zice intr-a- 
coastă privință si savantul eu teoria turană, profesorul Sayce. 

Acesta vorbind de întinsul imperiu hetean, de formidabila 
lui dominatiune, adaogă : „Си toate acestea, cind vorbim de un 
imperiu hetean trebue să làmurim bine, ceea ce vroim вй infe- 
legem priu acest cuvint. Explicările, care urmează sunt destul 
de limurite pentru a se vedea cit pledează ele fără voia lor, în 
favoarea teoriei de semiticitate a rasei heteene. „Nu era, zice Sayce, 
un imperiu ea cel al Romei... nu era cu atit maï mult un impe- 
riu ca cel al Pergilor*?*) —ceea ce e foarte afirmativ. si tot de-o- 
dată foarte adevărat. 

Dar atunci, eum era imperiul hetean ? Lämuririle trebuin- 
cioase nu întirzie de-a ni le da savantul englez, 

Ni se arată mai întiiă, eum егай imperiile asiriene, si egip- 
iene în deosebire de cele romane și persane. Primele aveaü „un 


Lendim,, Journ. de. Savants, loc. cit, p. 413 = 
Idem. I 


Idem. 
Sayce, op. cit, 79, 





416 Th. Avr. Aguletti 


caracter cu totul diferit“, de oare-ce imperiul roman orf persan so 
bazaŭ pe „о nouă idee, care nu fusese niciodată pină aci reali- 
sată“27), Ast-felit statul asirian si cel egiptean, departe de a se 
bizui pe un guvernămint central, cu aceleași legi si autoritate, 
care să unească toate provinciile imperiului, din contra „se re- 
zemaü pe forța militară si personală a monarhului“, Aşa fiind, 
„atit timp cit regii Asiriei şi Egiptului puteaü conduce armatele 
lor în țările depărtate, puterea lor se întindea asupra асевіога“*%); 
dar pe cit de grabnic le supuseră, tot pe atit de ușor, ele se răs- 
culaü și „moartea cuceritorului, aducea aproape tot-d'a-una răs- 
coala generală“. Cu alte vorbe deci, „imperiul asirian si egiptean 
nu existaü de cit, atit, cit cuceritorul putea să se facă respectat 
şi cât luptele pentru libertate puteai fi inübugite^?"). , 

In astfeliü de chip, ne zugrăvește Sayce, caracterul i impe- 
riului ssi iian si egiptean, in oposifie eu cel roman gi persan, 
„in care provinciile supuse erai unite printr-un guvernămiat 
central, supunindu-se acelorași legi si aceleiași autorități“ 3%). Avem 
de-o parte concepţia arică a vietel de stat, de altă fonsor jio se- 
mitică a aceleiași vieţi. 

Acum să ne întrebăm: cărei din acesteia concepţiuni de 
viaţă politică, se poate atribui cea heteaná ? Să ne spună tot 
Bayce. 

După ce ne lămureşte in de-ajuns viața polities asiriană si 
egipteană, invederindu-ne caracterul si concepţia acestor imperii 
dinsul adaogä imediat: „Un imperii de acest fel, întemeiară He- 
teenif in Авіа-Місй“3 ). Vra să zică, concepția heteană a vietet 
- de stat, era întru-totul asămănătoare cu cea asiriană şi egipteană. 

Si era asămănătoare si cu cea feniciană si cu cea ebraică, 
la adevăr, un stat evreii a existat numai in condifiunile arătate 
mai sus. Tot asa a fost si cu imperiul fenician. Un monarh slab— 
în concepţia semitică a statului: egiptean, asiro-babilonian, hetean, 
ebraic, fenician — aducea disolutiunea ше Чошїпа{їипї, între- 
gului imperi. 


27. Idem. 
28. Idem 80. 
29. Idem. 

. Idem 79. 
31. Idem 80. 





Moravurile Heteenilor 47 


Aga dar, toate popoarele semitice concep viaa politică în 
acelaşi chip, ай nişte comune moravuri politice. Side оаге-се a- 
ceastă concepţie o găsim perfect identică şi la Heteeni, o dovadă 
mai mult că psihiceste eraü şi eï identici cu ceilalți Semiţi, eraü 
Semiţi. Asupra întimpinărei de imprumuturi de influențe, nu mai 
însistăm, căci am stabilit mai dinainte, cum trebue să primim 
atari intimpinürf. 

Moravurile politice heteene, ca şi cele artistice, adue dar si 
ele un contizent însemnat spre susţinerea teoriei noastre că; He- 
teenii sunt Semiţi, ? 

s". 

Sú vorbim ceva si despre moravurile sociale ale acestui 
popor. 

Din acest punct de vedere vom avea si maï puţin de zis, 
dată fiind odată lipsa de informaţiuni аѕирга-ї, Izvoarele de care 
noi ne servim, toţi scriitorii cercetaţi pină acum, ай cules si ele 
foarte puţine relaţiuni intr-aceasta privinţă, neputindu-se avea incă 
deplină cunoştiinţă de viaţa socială heteană. Ori-cit de neindestu- 
lătoare însă vor fi relatările ce vom aduce, totuşi confirmă si ele 
teoria noastrü de pină acum. 

In excelentul artieul al lui Lenormant, se zice: ,Khetaif. 
sunt un popor industrial si comercial“ 2), deducere din studiul 
monumentelor egiptene si întărită si maï mult de Sayce. 

Acesta vorbind de oraşul Karkhemishişi de importanța a- 
costuia, zice: „Heteenii осирай o. pozitiune excepţională... în ceea 
ce privește comerţul şi industria^**). Таг intr-un aliniat mai jos: 
„Karkemish fu, de fapt centrul tranzitului Asioj-Occidentale*, a- 
diiogind, că regii asirieni, căutaii să supuie acest oraș si pe He- 
{еепї pentru „а lua succesiunea comerțului si a bogăției, ce năvă- 
lese la prinții neguţitori aï orașului hetean“ 34), 

O relaţie analoagă scoatem şi din memoriul d-lui Menant, 
spunindu-ne єй „Karkemish era centrul unui mare comerț“ 35), 


Len. op. cit, 409. 
Sayce, op. cit. 153. 
Idem 154. 

Menant, Karkemish, 2, 





418 Th. Avr. Aguletti 


Din puţinele aduse mai sus rcesă că Hetcenit aŭ fost un 
popor foarte industrial şi comercial; ba încă spre a ne servi de 
însă-şi vorbele luf Ѕаусе, ei ай fost „unul din cele maï шагї po- 
poare comerciale ale lumei vechi“ 56). 

Dar un adinc cunoscător al istoriei zise orientale, ştie de 
sigur, că negustorii mari ai lumeï ай fost şi Evreii şi Fenicienii— 
mai ales aceşti din urmă, care tráiaü numai prin si pentru comert— 
gi еї n-ai de-a face nimic cu Grecii, mult mai inferiori in această 
privinţă. Si acum, cine nu stie că Evreii şi Fenicienii eraü Semiti? 
Prin urmare rasa sèmiticä avénd prin excelență darul natural de 
speculă comercială, si Heteenii posedind si еї acest dar, reesă ne 
indoios că si еї eraü Semiţi. Negresit, cum tot-d'a-una am 'spus-o, 
a influențat Ја acele popoare semitice in sensul acesta şi legea 
geografică, dar in raport mie faţă cu cea etnică. 

Ori-cum ar fi în sfirsit lucrul, un popor aga de comercial 
ea Heteenii, nu putea fi іа nici-un caz turanic. Am fi absolut ne- 
cunoscători de apucăturile neamului turanie, spre a-i atribui о 
fire neguţitorească, S-apoï să nu uităm un lucru. Ori cit ar crede 
cine-va, că poziţia geografică face pe un popor, iar nu rasa, co- 


mercial, meditind mai mult, ar renunţa la această credinţă. In- 
tr-adevăr, azi locurile pe unde Evreii, Fenicienii si Heteenii și-au 
desfășurat comerţul lor, există încă în aceiași stare, Ceea ce nu 
mal există însă, este vechea splendoare comercială, De ce minu- 
nata posiţiune geografică nu mai produce si azi comercianți abili 
са Semitii de odinioară. Explicarea stă tocmai în chestia de rasă: 
sunt locurile, dar nu mai sunt oamenii. 


Si moravurile sociale, puţine cite le cunoaştem, ne destii- 
nuesc încă-odată origina semitică a Heteenilor, 
PME 
Din cele ce cuprinde articolul de faţă, se vede nu se poate 
mai lămurit, că aceea ce numim moravuri artistice, politice gi so- 
ciale la Heteeni, presintă un tip comun cu ale tuturor popoarelor 
semitice. De aci conclusia noastră e că după cum tipul fizic, 


96. Sayce, 155. 





Moravurile Heteenilor 


după eum religia, după cum limba Heteenilor ne-aŭ destăinuit o- 
rigina lor semitică, același lucru face si restul vieteï psihice he- 
teene: moravurile. 

Intregul tip psihic si fizic hetean fiind semitie, neindoios, 
ca concluzie generală, trebue admis că heteenii sunt de origină se- 
mită, si eu atit mai putin turanicä. 





GIORDANO 


Biruri 


Bir pe scrieri n-aţi pus inei. — 
Pentru ce, n-am infeles-o. 

Ей sint om cu prevedere: 
Epigrama mi-am ales-o. 


Oratorului Favo 


Cusururi două are Favo. 

Şi nici-o-dată n-o să placă: 
Intăiii nu stie să vorbească, 
Şi-apoi nu stie са să tacă. 





La nebuni 


Un ospiciü am vizitat, 

Doctorul bátea pe unul, 
Ей întreb atunci, mirat: 
Din ei care e nebunul ? 


Lui V. 


Cind vezi un om bogat сй trece 
De ce-l salutf cu-ușa sfială 
Tu de slávesti atita banul, 
Salutä „Banca Naţională“, 


Cintăreţei Mimi 


„Cind dai elan suavei voci 
Cutite par-că ne implinti, 
As stărui din răsputeri, 
Să-ţi dee-o bursă... să nu cìnți. 





ERATE 


Notiţa do față —fárà de-a căuta să explice fenomenul—nu 
are de cit scopul de-a semnala o dificultate care intimpinatà in 
practică, in cetirea vre-unuf document vechiü, este de natură a 
ingreuia considerabil cercetările genealogice si chiar a conduce 
la concluziuni greşite. Această dificultate consistă intr-o intre- 
buinfare curioasă şi neașteptată a cuvintului frate. 

Frate este în limba romînă calificativul dat Ја don вай mat 
multe persoane, ce ай ambii autori imediați— tatăl şi mama — 
comuni, şi prin extensiune chiar acelora ce ай numai un autor 
comun, fie tatăl fie mama. In acest din urmă caz, se intrebuin- 
tează pentru mai multă precisiune locuţiunea frate vitreg în locul 
vechelor cuvinte ,fastru, hiastru“ вай „vitreg“, astă-zi esite din~ 
uzi), şi pe cari unii cronicari le intrebuin(aü indistinet?). 

In baza acestora, am conchide firește că de cite-orí două 
persoane purtind acelaș nume de familie, sunt întimpinate în vre- 
un document eu calificarea de „fraţi“, aceste persoane trebue 
numai de cit să aibă acelaș tată şi mamá (fratres germani) вай 
cel putin acelaş tată (fratres consanguinei) ; si de cite-ori dou 


1. Letopiselele {#геї Moldovei de M. Kogälniceanu, Bucuresti, 
1872, 3 v. în 8°: М. Costin I, 385 T. Neculce П, 231, 941; N. 
Muste ПІ, 58, 59, 60, ete. 

2, Ibidem, Ñ, Muste, IU, 58, 60. 





Frate 423 


persoane purtind nume de familie deosebite sunt de-asemine nu- 
mite „frați“, ele trobuese necesarminte să aibă aceiași mama şi 
taţi deosebiți, fiind intr-acest caz fraţi uterini (fratres uterini). 

Rationind numai ast-feliŭ, ne-am expune să cădem în erori 
si să croim genealogii puțin exacte, căci vom aduce exemple din 
cară reesă єй vorba frate a fost une-ori întrebuințată în documente 
în locul cuvintelor cumnat şi vér. 

Ca figură retorică, o asemenea întrebuințare se explică foarte 
bine. Intr-adevăr, căsătoria confundind printr-o ficţiune pe bărbat 
si femeie într-o singură fiinţă —un trup cu doué suflete вай cum 
se exprimă pravila: „Incă sé mai kiam însurarea, cînd сй să 
,impreun: si să facă amindoi oună trupă, după cumă ай zis 
„Domnulă Nostru Isus Hristos"?)— fücea tot prin ficţiune, ca ru- 
dele unuia să devină în acelaș grad şi rudele celuilalt soţ: ast- 
feliii părinţii unuia егай considerati şi de cel-l-alt ca niste adevăraţi 
părinți, dovadă expresiunile fată socru, mamă soueră, uzitate si 
astă-ză ; la rîndul lor socrul si soacra consideraü pe ginere са pe 
un adevărat fiu, după cum arată de pildă următorul zapis de im- 
părţeală de pe la 1770—80: „Vasile Buhăescul biv vel pah. A- 
„diverez eu această scrisoare a mea, să se ştie că avînd ей danie 
„de la măriia sa Ioan vod, o bucată di locu din locul domneseu, 
nla margine tirgului Iaşii dispre copou care să începe din sfirsi- 
„tul caselor în sus o sută di stinjini in lungul locului si o sută 
„stinjăn în eurmezis, după cum arată ispisocul cel domnesc de 
„danie locului, din care locu, pi giumätat am dat fiiului nostru 
„lui Stefan şi nunorit noastre Пеапії, iar pe giumätat di locu ci 
„aŭ maf rămas despre apus l-am dăruit fiului nostru ginerului 
„Sandul Miclescul şătr, si ficit noastre Măriuţii, pentru care să le 
„fie lor moşie stătătoare ori casă ori ci vor vre să-l facă să-l stă- 
„pănească ca dreaptă moşie lor si alţi din fiii nostri să nu s-ames- 
жесе, sam iscălit. Vasile Buhàeseul biv vel pah, adiverezu. 
„fan Buháeseul biv vel comis adiverez. Marie păharniceasa adi- 
„уегели'“* 4), Acest document, interesant si pentru vechea topo- 


3. Indreptarea legit... In Tirgoriste 7160. (Pravila lui Matei 
Basarab), ed. 1652. p. 171. 

4. Din documentele de proprietate ale d-lui V. Bogza pen- 
tru un loe din ași. 





424 Docan 


grafie a Iasilor5), lasă deja să se intrevadä dificultăţile la care 
poate da naştere interpretarea acestei întrebuinţări licentionse а 
cuvintului fiu. 

Pe de-o parte Buhiiescu numeşte pe Miclescu fiu, pe de alta 
dă a înțelege că mai are şi alți fi. Admitind că s-ar găsi un do- 
cument de la acești fii, şi intre aceştia s-ar găsi unii cu nume de 
familie deosebite: nu am sti într-acest caz, dacă acești fil ай 
fost in realitate gineri вай copii vitregi. 

Cele spuse pină acum relativ la raporturile dintre socrii şi 
giner se aplică intocmai si la raporturile dintre cumnaţi, cäsäto- 
ria fücind ea fraţii unuia să fie considerati ca nişte adevăraţi fraţi 
si de cătră cel-l-alt sot, cum spre exemplu arată următorul zapis 
din 1671: „Vasile Cantacuzino biv paharnic. Fac ştire eu această 
perisoare a mea tuturor cui se cade a auzi, cum am socotit gi de 
na noastră bună-voe am dat satul Preutestit ce este la ţin. Niam- 
„tului, pe apa Moldovii eu tot locul gi vinitul si cu toţi vecinii 
„ee se vor afla drepți vecini den acesta sat. Acest sat l-am dat 
„fratelui si cumnatului шей Vasile Kostaki vel vornic si surorii 
„mele Catrinii,...* ete. 7189. Mai 2°). Cit pentru verf explicatiu- 
nea este încă mal ușoară: ef ай, ea si fraţii, autori comuni find 


fii de frați, fratres patrueli, eum le zicea Cicero, pe cind Ovidiu 
îi numea încă шаї simplu: fratres. 

Acestea fiind date, rămine să spunem cite-va cuvinte des- 
pre valorea relativă pe care o poate avea o indicafiune docu- 
mentală. 


In materie de acte vechi, o primă distine(iune firească si 


„5, Din studiul documentelor acelui loc, reesă că pe la 1760 
punctul extrem al oraşului era cimitirul bisericei 40 de Mucenici 
(40 de Sfinţi), după care, spre deal, era loc domnesc, nelocuit. 
Locul dat lui Buhăescu avea atit de puţină valoare, incit Maria 
Miclescu n-a stăpănit nici-udată porţiunea ce i-o dăduse tatăl еї; 
din această cauză locul fu impresurat de bogatul vel Vornie Ior- 
dachi Kantacuzino-Deleanu şi alipit la ograda caselor sale; far după 
moartea acestuia trecu dimpreună ец casa in stăpinirea ginerului 
seii hatmanullogofét Costachi Ghyka. Locul se întindea între 
biserică şi casa Kantaeuzino-Ghyka aflătoare pe terenul Univer- 
sitäter noi, „peste drumul Botosanilor*, si făcea parte din ma- 
halaua Muntenimea de sus. 

6. V. A. Urechia. Miron Costin, opere complecte. Bucureşti 
1856—83, 2 v. în S°. II, 531—392, 





Frate 425 


importantă este de füeut intre actele private emanate de la par- 
ticulari, si între actele publice emanate din cancelaria domnească 
şi uşor se poate înțelege pentru ce o indicatiune genealugică luată 
dintr-un act publie: uric, hrisov вай ispisoe, are altă tărie şi tre. 
bue în regulă generali să fie mai exactă de cit о indieatiune luată 
din unele acte private precum : o însemnare ғай scrisoare parti- 
culară. Actele publice eraii mal tot-d'a-uma titluri confirmative 
de proprietate, iar partea вай părţile ce le solicitaii aveaü ip tot- 
d'a-una tot înteresul de-a da indicatiunile cele mai exacte mai 
ales în cea ce privea genealogia, pentru a-şi îngrădi cit mai valabil 
și mai trainic drepturile lor si pentru a evita apoi procese ne- 
sfirşite ; într-un act publie ori-cine caută să fie cit mai precis. 
Intr-o hirtie privată un astfeliü de rise nu există: stilul propriu 
al fie-cüruin se desfăşura neingrüdit si nu e rar să intilnim in 
scrisori vechi două persoane seriindu-gi са si astă-zi „al D-tale 
frate“ вай „ca un frate", „mai mie ficiorul D-tale* вай „са un 
fecior al D-tale*. 

Dar distineţiunea între actele publice si cele private nu o- 
feră nică dinsa un criteriu sigur pentru apreciarea acestei valori 
relative a indicafiunilor documentale : ast-feliii sunt acte cari, desi 
emanate din cancelaria domnească, pot contine date eronate, d. ex.: 
actele publice obţinute pe temeiü de acte falge; chiar actele sin- 
cere, exacte in cea ce privea pe părţi, dar inexacte in сеа ce 
privea pe terti si genealogiile acestora. Pe de altă parte, dacă 
unele indicaţiuni din hărtiile private nu trebuesc primite de cit 
sub beneficiu de inventar— cum ar fi indica(iunile referitoare la 
epoce mai îndepărtate, memoria omului fiind supusă erorilor —арої 
alte acte private merită incredere : ast-feliü zapisele de vînzare, 
schimb, împărţeală ete. Cu o deosebită atentiune trebuese exami- 
nate unele acte de mărturii, dintre cari multe егай făcute cu 
rea credinţă şi în vederea unor scopuri ilicite. 

Dificultatea prin urmare se va prezinta mai ales cind, fie 
într-un ispisoc вай hrisov domnesc, fie în vre-o mărturie solemnă 
вай intr-o carte de judecată vom intilni doi вай mai multi boerí 
cu nume diferite si numiţi fraţi. Dar intr-acest caz, trebueste încă 
ţinut seamă de obiceiul comun tuturor popoarelor de-a întrebuința 
ca titulaturi calificativele de înrudire, obiceiii odinioară in mare 
cinste la noi. 

Cuvintele fată, frate, văr aŭ fost ast-felià mult întrebuințate 





426 Docan 


în acest sens. Capetele incoronate obicinuiai si obicinuese și astii-zt 
a se intitula frate in corespondentele lor; de la începutul вес. 
al XVI-le regii Franciei dádeaü titlu de oër principilor din casa 
regală, cardinalilor, archiepiscopilor, la duci, mareșali ai armatei, 
mari oficieri aí coroanei, unor principi străini ete. In Italia cava- 
lerii ordinului suprem al Anonciadei se numesc veri de către rege; 
în Spania unii granzt se bucură si еї de dreptul la acest titlu; 
în fine exemplele s-ar putea inmulti foarte mult. 

La пої e cunoscută intrebuinfarea cuvintelor de părinte. și 
maică ca titluri reverentioase cătră feţele bisericeşti, iar in tim- 
puri, domnii {ёгеї numeaii pe mitropoliți si episcopi „аї noștri ru- 
gători“ si „părinţi“?), iar pe călugări „frați“, Ast-felii se ceteste 
într-un urie eu data de 4 Februarie 7130 (1552), emanat de la 
Stefaniță Vodă fiul lur Bogdan inerucigatul: „....ай schimbat 
»абе1 mai sus seris sat, anume Petinea pe Basé... cu rugütorul 
„mostru ea Ioanichie egumenul si eu toți fraţii din mănăstirea 
noastre de la Moldaviţa. Tar rugätorul nostru Ioanichie egumenul 
„Și cu toți fraţii din Moldavita ай dat.... iar toate hărtiele încă 
»leaü dat în miinele rugătorului nostru Ioanichie egumen si tu- 
sturor fraţilor de la Moldavita, dinaintea noastră si dinaintea boe- 
„ilor nostri... ete,^*). Vorbele „frate“ si „vere“ se intrebuin- 
{еалй, fără a trage vre-o consequență, in conversafiunea curentă, 
Se cunoaşte de asemenea frfia particulară ce resulta din înfră- 
tirea de singe (frate de cruce), obiceiii str&vechiu ce există la mat 
multe popoare”), rămas astä-zi la (éran, dar саге pare a fi fost 
altă dati in onoare chiar la boeri, după cum se arată de croni- 
carul Neeuleea: „Ѕеов-ай atunce si pe Velieieo din hätmänie si 
»1-ай pus vornic mare de (eara de sus şi hatman ай pus pe gi- 
„nere-săii Bogdan. Deci Iordache vornicul ай si legat frätie cu 
„Bogdan hatmanul, văzind că este ginere lui Cantemir Vodă... 
(pe la 1685—93, sub Cantemir cel bătrin) 19), 

Părintele Melchisedek a semnalat cel dintiiii, încă o intre- 


. Uricar, ХУШ, p. 58, hrisov de la Stefan cel mare din 
6698 Mart 15 (1490). 
S. Ibidem, p. 90—97. 
ineanu. Tacercare asupra Semasiologiei limbei romine, 
1887, 8° mare, 57—58. 
Neculeea în Letopisete, П, 235. 





Frate 427 


buinfare curioasă a cuvintelor părinte si ficior, in înţeles de fiu, 
usitate ca titulaturi în corespondențe oficiale : e vorba de marele 
vornic al {ёгеї de jos, care adresindu-se agenţilor sub-alterni ií 
titluia de feciorii săi, pe Gad acesteia îl numiaii părintele lor. In 
acest sens el citează o carte emanată de la vel vornicul Nicoară ; 
„Nicoară Velikii Dvornie dolnei zemli. Pisem sinovom naşim Uriad- 
„nicom ot Brălad i desugubinari Fáleiiskoe volost (Nieoará ve] 
„vornie al {ёгеї de jos. Seriem ficiorilor noştri uriadnicilor de la 
„Bărlad si degugubinarilor de la ţinutul Fäleiului). Dacă veţi 
„vedea cartea noastră... ete.“ (pe la 1617) "). Aceşti agenţi se 
intitulaü ei însuşi de feciori aï vornicului: „Adecă eu Pavalasco 
sficiort Ghenghit/Voraieulut, sriü si mărturisesc cu zapis că 
„am găsit o moarte de om ре apa Bărladului.... et.“ 7144 (1636) ©), 
iar pe vornicit сеї mari if numeaii părinți! lor, după eum rezultă 
din următoarea mărturie : „Citră părintele nostru bun si pre după 
„Christos din cer cu nădejde, Dumnealui Ureche 15) Vel Voraie 
„de {ага de jos. Eatü dám ştire Dumitale ca părintelui nostru, сй 
һай venit Calina femeia lui Gavril Roşca en cinstita scrisoare Du- 
„mitale, seriind Ja feciorul Dumitale Isak dregătorul $i la пої 
»toti.... etc.: (ss) Maï mie feciorul Dumitale Isak dregătorul și 
„cu toţi orășenii din Валад, dăm știre“ '*). Tot părintele Melchi- 
sedek arată că uriadnicii şi desugubinarii aveaü gi ef agenţi sub- 
ordonaţi lor pe cară ií trimeteaii pe la sate pentru gloabe si pe 
cari îi intitulaü tot de feciort 18). 

După cum funcţionarii mari si mici obieínuiaü in raportu” 
vile lor o titulatură compusă din calificative de înrudire cari in 
alte condițiuni ar lăsa să se presupună o legătură de singe, tot 
ast-felit si boeri se serveaü între dinşii de atari termene si se 
titluiaü, fie în actele solemne, fie in acte private, de frat. De 
exemplu : 

7140 Mat 26 (1632) Mărturie de vinzare de pămînt. „lată 


11. Episcopul Mélchisedek. Cronica Hușilor. Bucureşti, 1869 
in 8° p. 52 si Al. Papadopol-Calimach, Notiţă istorică despre 
Barlad. Валай 1889 in S", p. 58. 

3. Al. Papadopol-Cilimah, op. cit. 50 si 51. 
Grigore Ureche cronicarul. 
AL. Papadopol-Calimah, ор. cit. 52—53. 
Melchisedek, ор. cit. 32. 





428 Docan 


„noi Топаўсо Ganeiul vel logofăt i Lupul vel vornie {ёгеї de jos 
ni lonaseo Kujbea vel vornie {ёгеї de sus i Jorasco Basotü hat- 
„man i püreülab Sucevei i (urmează alți 10 Боен) scriem si 
„facem știut eum ай venit înaintea noastră Platon pitar şi ай 
„văndut dreapta ocină strămoşească.... fratelui si prietenului nostru 
»Dumitrasco Soldan vel stolnic....; Ionagco Creţu de la Susmä- 
пеў... a vindut a patra parte din Susmänesti… tot fratelur si 
„prietenului nostru Dumitraşeo Soldan....; gi s-aŭ sculat fratele 
„și prietenul nostru D. Soldan Vel Stolnic si ай plătit deplin acei 
„maï sus scriși bani.... ete.“ 16). 

7147. Februar 4. (1639). Mărturie de vinzare de pămînt. „Iată 
„moi Gavrilas vel logofăt i Toader Petriceico vel vornie {ёгеї de 
„sus i (urmează alți 22 boeri) seriem şi mürturisim.... cum ай venit 
pinnintea noastră Petrea si eu frate-seii Stefan... şi ай vindut 
»^ lor dreaptă ocină.... fratelui nostru D-sale Dumitrașco Soldan 
„marelui vornic al {ëreï de jos drept 45 taleri, si s-aü sculat fra- 
ntele nostru.... ete.“ 17), 

7157. August 16 (1649). Mărturie. „Seu bomi Varlaam Ar. 
„hiepisepă i Mitropolit Suceavski i Gavril hatman, i Toma vel 
»dvornie i (urmează alţi 15 boeri) seriem si mărturisim.... eum... 
„вегївай D-lui fratele nostru giupănul Tordaki marele visterni 
„D-lui visternieul s-aü sculat si ай dat D-sale fratelui nostru giu- 
»pànului "odirasco logofătul cel mare 120 ughi.... ete. 18). 

7211 Mai 22 (1703) Mărturie, „Seu bomi Neculai Donici vel 
»logof, Iordachi Roset vel vornic (urmează alți 23 boeri) facem 
„ştire eu această mürturie... (cà) scriind Măria sa Vodă o carte 
„la D-lui fratele nostru Savin vel ban... ete.“ 19), 

7262 August 22 (1754). Carte de judecată. „Iordachi Kanta- 
„билїпо се ай fost logofăt mare si Manolachi Kostake vel vornie : 
„(urmează 2 boeri) instin(ám eu această carte a noastră precum 
»Siaü cerşut judecată fratele nostru D-lui Radul Racoviţă vel lo- 
50144... pentru satul Cărstănicii.... pre care sat піай arătat fra- 


16. Uricar, XVI р. 12—15. 

17. Ibidem, p. 27—29. j 

18. C. Erbiceanu. Istoria Mitropoliei Moldaviet şi a Sucevei, 
Bucureşti, 1888 in 4*, p. 1—2. 

19. Uriear XVI, 44—47. 





Frate 429 


„tele nostru ispisoeu .. am hotărit să-şi stăpănească fratele nostru 
satul întreg... ete. 20). 

7192 Noembre 28. (1683). Serisoarea boerilor Ilie Moţoc. şi 
Savin Smucilă cătră clucerul Cantemir şi ali bwr: „AX nostri cin- 
„stiți fraţi dumnealor Cantemir şi alți boeri carii dumnevoastră 
sunteţi strüinati din ocini.... ete.“ *). 

Ne oprim căci am putea iamulti citatiunile la infinit, docu- 
mente de aceste aflindu-se cu prisosinţă. 

Din exemplele aduse reesă cu evidenţă, că ia atarí impre- 
jurări nu poate exista nici o îndoială asupra adevăratului înţeles 
ce trebueste dat cuvintului „frate“. Cind de pildă Mitropolitul 
Varlaam, Gavril hatmanul, vornicul Тоша si alţi cinci-spre-zece 
boerí numesc intr-acelas act pe visternieul Iordachi *°) „fratele 
nostru“, este vederat cñ visternieul Iordachi nu era de-odată neam 
si cu mitropolitul, si cu toţi acești boeri; cuvintul frate, intre- 
buintat numai ca titulatură nu implică de cit ideia unei simili- 
tudini de condiţiune socială, şi nici de cum acea a unei legături 
вай alianţe de singe. 

Insă interpretarea, lesnicioasă la ast-feliü de acte, devine în- 
finit mai grea atunci cînd, fie în vre-o scrisoare fie mai ales in 
vre-un zapis intülnim numai doi boeri dindu-și eu tot dinadinsul 
titlul de frate. Cind ast-felit de exemplu boerul Lupu Prüjeseul*?) 
se adresează într-o scrisoare visternicului Dimitrie Buhuș, zicin- 
dui: „Dumneata frate cumetre vistearnice Buhuș“, şi sfirseste 
iscălind : „brat vg mlt Lupul Prăjescul“ 2); вай cînd hatmanul 
Ciauru dă următorul zapis: ,Adiverezu eu Vasilie hatmanul, 
„teriu şi mărturisescu eu acest zapiz al meu cum de bună voia 
„mea, am vindut a mia driaptă otcină şi moşie, sat întreg Pope- 
nil... dumisale лае? nostru Dabijei vornicului cel mare....*), 
atunet cercetătorul se opreşte nedumerit neștiind ce sens să a- 
tribue euvintuluí frate, şi intrebindu-se dacă insemnenzü în rea- 


90. Idem, XI, 307—10. 

91. „Arhiva“, anul VIII (1897) No. 11—12 p. 716. 

22. Kantaeuzino. 

23. Fiul visternicului Nicoară Prăjescul. 

24. Serisoare din 20 August (fără an); originalul in docu- 
mentele moşiei Dădeşti din arhiva Sf. Spiridon din Iaşi.—In rea- 
litate D. Buhuș si L. Prájeseu eraŭ veri primari. 

25, Uriear XI, 209, zapis din 7166 Febr. 16 (1658). 

6 





80 Docan 
litate foarte vitreg вай dacă nu e de eit un simplu termen de po- 
litetá, Vom vedea că dificultate devine încă mai mare cit doi 
Ђоегї sunt numiţi frați într-un act publie, pe cînd cercetările ge- 
nealogice le atribue un alt grad de înrudire. 

In fine încă un punct interesant de cercetat este acela de-a 
se sti dacă cuvintul frate ca titulatură putea fi întrebuințat in- 
distinct de toți boerii unii faţă de alţii, вай dacă se cerea deja 
pentru a se putea usa de dinsul o similitudine saii egalitate 
între ranguri, avere, vrista ete.; cu alte cuvinte, dacă nu se 
puteaü întitula frați de cit boerii din aceleași clase. Ast-feliü mi- 
tropolitul si alţi 17 boeri mari, numeaii frate ре Iordachi Kan- 
tacuzino, cînd acesta era deja vel visternie, ginere al vel vorni- 
cului Coste Bucice si al vel logofătului Gavrilag Mateiaş și pro- 
prietarul unei averi mari; se naşte întrebarea, dacă l-ar fi numit 
tot frate atunci, cînd el nu ocupa încă de cit boerii inferioare, 
вай cînd nu era de cit simplu jupăn 2 Nu insistäm asupra ches- 
tiunci, multumindu-ne numai de а-о expune, 

Sfirsind cu aceste preliminarii, să revenim la fapt, 


Intiiul document, саге ne-a atras aten(iunea a fost actul de 
închinăciune а mănăstirel Bărboiu : 

1) 7177 Martie 12 (1669). „Cu mila lui Dumnezeii, Noi Ioan 
„Duca W. W., Domn {ёгеї Moldovei. Facem ştire eu acest hrisov 
„al nostru, tuturor carii pre dinsul vor căuta вай cetindu-se il 
„vor auzi, că ай venit înaintea noastră si înaintea tuturor boe- 
„rilor nostri a Moldovei, а mari si mici, credincioşii noştri şi cin- 
„stiţi boeri Grigorie Häbäseseu marele vornic al {ёгеї de sus si 
„Soția sa Safta, fiica lui Mafteiii fostul marele biv vel vistiarnic, 
„Şi fraţii săi Alexandru si Kiriacu Sturza biv vel jitniciariii și 
„Ше Sturza biv vel stolnicu si Toderașe Sturza biv vel spătariu 
„și Andrieș biv vel sätrariu si jupineasa lui Marinuta біса vis- 
wternicului Sturza, de a lor bună voe, de nimene siliţi, nici a- 
nSuprifi, şi s-aü dat si s-aii închinat cu biserica lor, unde este 
„hramul sfinţilor Verchovnici Apostoli Petru şi Pavel, ce este 
pin tărgul Iașii, zidită si făculă de răposatul Bárboiu biv vel 





Frate 481 


vornieu, fratele moşului lor Hatmanul Sturza,..... ete.“ 2%), 
Documentul e foarte explicit, prea explicit chiar, in cit la 
prima vedere nu pare a dovedi nimic; cetiudu-l însă cu luare 
aminte, rezultă că Grigore Hăbăşescu, fraţii Sturza si șătrarul 
Andrieş егай fraţi, eu toate că, tot documentul explică că in rea- 
litate eraü fii si ginerit luf Maftei Sturza biv vel visternie, cum 
pe de altă parte!se arată şi in genealogia oficială a familiei Sturza, 
tipărită in lagi?" După această genealogie visternicul Matei 
Sturza”), a avut 7 copii şi anume: 1) Vasilca sterpă; 2) Aleran- 
dra căsătorită cu Preda Pallady ; 8) Märicuța cás. cu Andreï săr- 
dar; 4) Kiriac paharnic; 5) Ilie stolnic; 6) Toderaşco spatar si 
7) Safta сав. cu Gr. Hăbăşescu. Această descendenţi alcătuit pe 
baza unei anaforale din Iulie 1766 si mai ales pe temeiul diplo- 
mel lui Apafi2), nu este complecti, de oare-ce lipsese încă: 8) 
Alexandru dat in documentul de mai sus, si 9) Maria, soţia lui 
Grigore І Ghyka W. W., asupra căreia numai există discuţie 29). 
Comisiunea însărcinată cu facerea genealogiei nu cunoscuse acest 
document, de oare-ce nu avusese euriositatea de-a cerceta măcar 
actele bisericei Sturzesti din Iaşi! In cazul de faţă hipoteza unei 
{щй vitrege între Gr. Hăbiișescu, fraţii Sturza si șătrarul Andrieş 
este absolut imposibilă ; admi(ind însă că aceşti boeri s-ar fi prins 
de înainte fraţi de cruce, ne întrebăm dacă această înrudire sui 
generis lăsată netermurit la buna voie a fie-cüruia ar fi putut avea 
efecte mai puternice de cit înrudirea legală ce-i unia, pentru a 
indreptäti pe domn să-i numească fraţi, cind nu eraü de cit 
cumnaţi ? Tată in огі-се caz un exemplu cind frate=cumnat. 


26. Melehisedek, episcopul Romanului : Notiţe istorico și ar- 
cheologice adunate de pe la 48 mănăstiri... Bucureşti, 1885 in 8°, 
p. 269—5; Uriear X, 143—406. 

97. Genealogia. familiei Sturza seau Turzo cu Arborul Spitex 
şi cu stema еї.... Tagi, Institutul Albineï, 1842 in fol. de 12 pp. 
si o planşă (alcătuită de о comisiune compusă din Dim. Sturza 
logof., Топ Neculce vorn., Al. Sturza vist, K. Sturza vorn, şi 
aga Gh. Asaki). 

28. Ре la 1652—58. 

29. V. diploma lui M. Agapi din 1679, prin care se eon- 
feră demnitatea princiară familiei Sturza, in Arhiva Statului, dos. 
1216, op. 201, fila 58 seqq. 

30.  Tanovicermu în „Arhiva“, IL 2, p. 81—82 ; „Arhiva“ 
XI, 3—4, p. 158—9. 





432 Docan 


2) 7145 Aprilie 12 (1637). Zupie de danie. „Adecă єй Du- 
rmitrasco Soldan dvornicul cel mare de {ага de sus, si cu jupă- 
„measa mea Safta, mărturisim cu cest zapis al. nostru, eum am 
„dat și am dăruit partea noastră de ocină din silistea Dädestilor 
„ce iaste pre Sirca, din a opta parle de sat jumătate, fratelur 
„nostru Dumitru Buhus visternie, ca să-i fie dumisale dreaptă ocină 
„și dare de la nol... #1). 

Din textul acestui document s-ar înţelege ca Buhuș si Soldan 
eraii fraţi vitregi ; explieatiunea adevărată ne-o dă insi genealogia 
familiei Präjeseu, comunicată de d. profesor Tanoviceanu. ` 

După această genealogie, Ioan Prăjescul ce trăia pe la 1550 — 
1580, a avut nouă copii, 5 fii si 4 fiice, şi anume: 

a) Nicoară visternieul, căsătorit cu Maria, a avut 3 copil: 
1) Cornilie 93), 2) Lupu вай Lupasco căs. cu Safta Ghenghea si 
3) Iunaşeo ейв. cu Maria біса lui Gh. Bagotä visternicul. 

b) Savin vornic, căs. cu fiica logofătului Nichifor Beldiman, 
fără posteritate. 

e) Stefan stolnic, avut 3 сори: 1) Gheorghe, 2) Ioan, 3) 
Maria, căsătorită cu vornicul Hăbăşescu, 

d) Arpintie postelnic. 

€) Măriuţa а avut 2 fiice: 1) Sofronia, soţia lui Patrageo 


Ciogolen si 2) Grozava căsătorită eu paharnicul Stratulat Dolea?3). 

f) Nastasia, căsătorită (?) а) eu Christea  Buhug?'), b) cu 
Joan Caraiman а avut 2 copii: 1) Dimitrie Бийи visternic; 9) 
Safta (facută poate eu Caraiman) soţia vel vornicului Dumitrașco 
Soldan 3%), 


31. Arhiva Sf, Spiridon din Iași. Documentele moşiei Dă- 
desti. Inventar No. 9. 

32. Inedit. 

33. In realitate genealogia dă pe Sofronia căsătorită cu 
Bolea si pe Grozava eu Oiogolea; insă niște zapise ре сан le vom . 
publica mai la vale dovcdese contrariul. 

34. Inedit. 

35. _ Această parte din genealogie o confirmă încă căte-va 
acte: 1) 7125 Ghen. 16, în care se pomeneşte de visternieul D. 
Buhus si de sora sa Safta (Arhiva Sf. Spiridon, documentele mo- 
şiei Vulpüsesti de la Roman): 2) 7134 Octv. 11. Ispisoc domnese 
intäritor lui D. Soldan şi jupănesei sale Safta sora luf Buhuș, pe 
З moșii: Rosiori, Popeşti si Simionesti (in documentele moșiei 
Rosiori de la Roman) ; З) 7150 Mart 23. Zapis de impürtealá între 
Savin Prüjeseu, Dim. Bahug si soru-sa Safta Soldan, Lupul Pră- 
jeseu ete, 





Frate 433 


g) Agafia căsătorită cu visternicul Th. Boul. 

h) Vorontar căsătorit cu Salomia.... a avut: 1) o fată mă- 
ritată cu Bucium. 

i) Irina, a avut 2 fiice: 1) Maria, 2) Todosca. 

Această genealogie arată că Dimitrie Buhuș si vornicul D. 
Soldan егай cumnaţi. 

3) 7145 Aprilie 12 (1637). Zapis?de danie. „Adecă ей So- 
„[ronia jupăneasa Ciogolei si eu fiit miei Constantin Ciogolea 
„dvornicul de Botoşani si Patragco Ciogolea päreälabul de Hotin 
„şi Miron Ciogolea si fien mea Tofana, mărturisimu cu cestu zapis 
„al nostru cum am dat si am “dăruit partea noastră de ocină cătă 
„st va aleage din săliştea Dädestilor, fratelui nostru Dumitru Bu- 
„huş visternie, ca să-i fie dumisale CERES ocină şi dare de la 

nof... 30), 

Din genealogia publicată sub documentul precedent se con- 
stată că Sofronia şi D. Buhuș eraii veri primari, mamele lor fiind 
surori, Iată prin urmare un caz cînd frate e întrebuințat in loc 
de vèr primar. 

4) 7150 Martie 23 (1642). Zapis de danie. „Adeca пої Gro- 
„zava jupineasa răposatului Stratulu се ай fost paharnic, si Con- 
„stantin Ciogolen prăcalabul şi Pătraşeo Ciogolea sétrariul cel 
„mare, și Miron Ciogolea şi soru-noasträ Tofana... scriem și măr- 
„turisim cu cest zapis al nostru cum am dat și am dăruit... fra- 
„telu nostru Dumitru Buhuș ce ай fost visternie, cu 5 fürtae de 
vie la Cotnar.... 87), 

După cum Buhuș era ver cu Sofronia, tot ast-feliü era văr 
primar si cu Grozava Stratulat Bolea; prin urmare, încă un caz 
cînd frate e luat pentru vër primar. E de notat cá hipoteza unei 
friki vitrege вай a unei frăţii de cruce între Buhuș, Sofronia 
Grozava şi Soldan este absolut imposibilă. 

5) 7165 Iunie 12 (1657). Ispisoc slavon de întăritură. „То 
»Ghiorghi Ghyka voevod, eu mila lui Dumnezeü domn {ёгеї Mol- 
„dovei. Iată aceşti adevăraţi ai noştri credincioşi boeri Miron Bu” 


36. Arhiva Sf. Spiridon. Documentele moșiei Dădeşti, In- 
ventar No. 7. 
37. Idem, ibidem. No. 18, 





434 Docan 


»cioc biv vel sulgiar si fratele вей Neculaï Buhus vel elueiar, 
»leam dat şi le-am întărit lor... moşia Dădeştit з), 

Visternicul Dimitrie Buhuș unul din сеї mat fruntaşi boeri 
dia iotäia jumătate а suter a XVII-a s-a născut pe la sfirgitul 
secolului al XVI, si muri la 15 Martie 1647 lu moşia sa Criveştii 
din ţinutul Neamţului, unde a si fost înmormîntat *). La 1615, 
1620, 1623 il intälnim diae*^), la 1629 si 1631 visternic*!), la 
1632 logofăt, adică riori вай frati logofăt $2), de la 1643 inainte 
vel vistiarnie 3), pe la 1645 biv vel vistiarnic 44) după ce fusese 
poate părcălab de Hotin **) si in fine este numit vel spatar în 
care demnitate si moara #). Buhns fusese căsătorit poate „cu 
o primă soţie Elena t), in ori-ce caz la 1639 era deja însurat cu 
Dafina fiica comisului Mihail Furtunà +) gi a soţiei acestuia Căr- 
stina ), eu саге avem motive de-a crede că a trăit pănă la moartea 
sa; Dafina deveni în urmă sofia lui Istrati Dabija W. W. 5), Cu 
Dafina, Buhus a avut mai mulţi copil, între cari : 

a) Anastasia, doamna lui Ioan Duca voevod. 

b) Todosea căsătorită eu vel stolnicul Miron Bucioc. 

e) Maria— poate!) — căsătorită cu vel postelnicul Jordachi 
Roset. 

d) Neculai, vel logofăt, personagiü istorie. 

e) Lupasco, vel spatar 5*) căsătorit cu Safta fiică a vel vis- 
ternicului Jordachi Kantacuzino 5). 


38. Arhiva Sf. Spiridon. Documentele moşiei Dădeşti. In- 
ventar No. 17. 
Melchisedek. Notiţe.... (ep: cit.) p. 129. 
Ghibäneseu in Uriear X VIII, 530, 506, 452, 494. 
Ibidem. 
Vel logofăt fiind Ionașco Ghengea. 
Document in proprietatea noastră, 
Uricar X, 109. 
Uricar XIV, 9%. 
СЕ. şi Erbiceanu, Ist. Mitropoliei Mold. p. 8. 
Dubios, 
Uricar XX, 246. 
Uriear XXIII, 73, 
Neculcea in Letopisete, p. 192, ete. 
51. Erbiceanu, Ist. Mitrop, Mold., p. 8; N. Costin in Letop., 
16—18 si 23. Mari 
52. Fost vel spatar in Valahia, unde a si murit pe la 


78: Neculce in Letop., 192, 195, 210 seqq. 
Neculce, 199—5, 





Frate 


f) Alexandru hatman, căsătorit cu Alexandra 5). 

g) Irina. 

h) Elena 5), 

Vel logofătul Neculai Buhuș a jucat un rol insemnat în 
istoria politică a {ёгеї; după ce fusese pe rind јіспісег %), vel 
medelnicer %), vel stolnic 2%), ajunsă la cea mai înaltă demnitate, 
la vel logofetie °"); de el vorbeşte cronicarul °). Căsătorit eu Ana 
вай Anita ©). Iar Miron Bucioc era din neamul faimosului vornic 
Coste Bueioe pe care Skender Paşa il trăsese în ţeapă la 1621 
după răscoala luf Gaspar Vodă“); familia Bucioc se inrudea cu 
familiile visterniculut Jordachi Kantacuzino, Moţoc, Mälaiü, D. 
Soldan şi cu însuși Vasile Lupu Vodă“), Căsătoria lui Bucioc cu 
Todosca Buhuș lega două familii însemnate, demne în totul una 
de alta; Bucioe şi Buhuș eraü insă cumnaţi si nu froff eum ii 
numeşte sus citatul ispisoc domnesc. 

6) 7167 Iulie 18 (1659). Hrisov de întăritură : „Io Gheorghi 
„Ghica voevod, eu mila lui Dumnezeü Domn {ёгеї Moldover. A- 
„dică Domniiă mea am dat şi am întărit boiarilor nostri Miron 
„Bucioe сі aŭ fost sulgiar mare si /răţine-său Neculai Buhug ce 
„ай fost eluciar mare, pre a lor diriaptă ocină si moşie sälistea 
»Dádegtilor.... care saliste ай fostu de ocolu Tărgului Frumos ...* #1). 

7) 7168 Ianuar 30 (1660). Hrisov de întăritură: „lo Stefan 
„Voevod, eu mila lui Dumnezeii domn {ёгеї Moldoveb Adecă 


54. Mort са hatman in 1684 si înlocuit în hntmanie de 
Zosin Başotă. Neculce vorbeşte eu entusiasm de calităţile gi is- 
prüvile acestul militar p. 195—224 (anii 1669—84). 

55. Of. actul de danie a Nastasiei Duca din 15 Iulie 1695, 
in Ærbiceanu, Ist. Mitrop. Mold. p. 8, cum si toate documentele 
mai vechi publicate acolo împreună cu „Pomeanicul“ dela p. LIX. 

5 riear УП p. 

In 1660: Uricar XXIII, 248. 

In 1663: Uricar X, 155. 

1665. icar ХУП, 8; VIII, 13; X, 230, 242, 243 ete. 

Miron Costin in predoslovie, Letopisete I, 4. 

Uricar XVII, 8. 

Miron Costin in Letop. 209, 270, 273. 

Uricar XXII, 961, 303, V, 365; ХУШ, 476, ete, 
Papadopol-Calimah, Notit despre Bárlad, p. 37, 57 ; acelaş, Gheor- 
ghe Stefan Voevod, Bucureşti 1886 în 8°, p. 28 unde sunt date 
alte referințe, ete, 

64, Arhiva Sf. Spiridon. Documentele moşiei Dădeşti. In- 
ventar No. 20. 





436 Docan 


»Domniia mea am dat si am întărit boiarilor noştri Miron Bucioc 
nee ай fost sulgiar mare si früfine-séw Neculai Buhus medelniciar 
„mare, pre a lor deriaptă ocină si moşie sâliştea Dädestit ce iaste 
„la ținutul...“ 65). 

Aceiași explieatiune, In rezumat iată {геї acte publice din 
epoce deosebite numind frați pe doi boeri ce егай 'eumnatí în 
realitate. 

8) 7208 Iunie 15 (1695). Hrisov de danie a doamnei. Anas- 
tasia Duca pentru zidirea mitropoliei din laşi: ,....Socotitam si 
„pentru locul casei a cinstit răposatului părintelui nostru, Dumi- 
„tru Buhuș spătarul, hiind oasele fraților miei astrucate la acea 
psfintă rugă, a lut Miron Bucioc ce ай fost stolnic si a jupäneset 
„Dumisale 'Тойовса şi a cuconilor Dumilor-sale, a lui Neculai 
„Buhuș ce ай fost logofat mare și a fiică-sa Пеапії ce ай fost 
peăminăroae mare și a altori cuconi a Dumilor-sale, si a Irinii şi 
»а Ursului ficiorul luf Buhuș, datu-sau și acel loc la casa sfintel 

` „Mitropolii са să li se pomenească numele.... ete.“ 66). 

Explicafiunea se găseşte mai sus in comentarul de sub do- 
cumentul 5, de unde se vede că Neculai Buhuș era în adevăr 
frate cu Anastasia Duca ; Miron Bucioc însă cumnatul еї. 


Incă cite-va exemple : 

Pentru tălmăcirea acestora, dovada documentală ne lipseşte; 
vom căuta totuși să le discutăm rémánind ca cercetări ulterioare 
să ne arăte dacă ne-am greşit вай nu In hipotezele noastre : 

1) Vornicul Bárboiu şi hatmanul Sturza. Să continuăm cu 
citafiunea actului de închinăciune а mänästiret Bárboiu, începută 
mai sus: ,..biseriea lor... ce este în tărgul Iașii, zidită si făcută 
pde răposatul Bărboiii biv vel vornie, fratele moşului lor hatma- 
„mul Sturza... ete.“. Cine sunt acești дої boeri ? 

Ambii sunt personagii istorice, pe cari Miron Costin In'r-al 
вей Lealopiset al {ёгеї Moldovei îi pomenește de mai multe ori. 
Ast-feliii la domnia întăia a lui Stefan Tomşa vodă (1611—1615) 
scrie: „Il urise (pe Tomșa) şi boiarii, cari măcar că era mal toţi 

65. Ibidem. Juventér No. 22. 

66. C. Erbiceanu. Istoria Mitrop. Mold. p, 8, 





Frate 437 


„de casa lui, anume: Beldiman logofătul, Bárboiu vornicul, Sturza 
„hatmanul, Boul visternieul, iară niei еї fără grija moitit nu 
era..." V) ; mai departe : ,,....deeí si boierii carii în cotro ай putut 
һай plecat fuga, din carii în loc ай prins pre Bürboiu vornicul si 
„apoi și pre feciorii lui. Dece, pre Bărboiu cel bătrân îndată 1-ай 
„înţăpat, denlaturea tărgului ; iară pre feciorul lui aŭ trimis de 
„l-ai spânzurat în poarta casei tătăne-sču. Iară Beldiman, si Sturza 
„şi Boul scăpase...“ *5); dar după lupta de la Tătăreni: „ай 
„fugit Stefan Vodă în (ara Muntenească, şi mergind aproape de 
„Focșani laŭ tümpinat eeausif împărăteşti, cu Beldiman logofătul 
„şi cu Sturzea hatmanul si еп Boul visternieul în obezi... Deci 
„016 iaŭ adus cinușii, îndată le-aü tăiat capetele si le-aü aruncat 
„trupurile în Siret“ *)). 

Din Miron Costin rezultă decf, сй Bărboiii vornicul si hat 
manul Sturza eraii contimporani, că ocupaii pe la 1615 cele mai 
înalte dregătorii din ţară, ceea ce dă a înţălege ей trebue să fi fost 
deja într-o vristä inaintată, şi că aŭ murit în acelaş an do moarte 
violenti. Aici vine o primă dificultate în cea ce priveşte descen- 
denta lui Bürboiu: într-adevăr, textul publicat de d. Urechiă 7), 
ври „aŭ prins pre Вагроій vornicul, si apoi si рге feciorii 
plui; iar pre feciorul lut...“ cea се dă a in(ülege că Bărboi 
ar fi avut mai mulţi fiii, dintre cari unul a fost spănzurat; ре 
cînd edifiunea Kogălniceanu ?!) transcrie: ,....au prins pe Bárboiü 
„vornicul si pre feciorul lui ;.... iară pre feciorul lui Bărboiii....*, 
cea ce nu înlătură presupunerea existenţei mai multor descen- 
denti, dar e mult mai puţin categorie. Noi credem în lipsă de 
dovezi contrarii că Bürboiü a avut mai mulți fil cari ай supra- 
vietuit părintelui lor, sprijinindu-ne într-această presupunere ре 
un document publicat de părintele Melchisedek in eroniea Husilor 7): 
„7125 Mat 8 (1617). Mitrofan episcop de Huşi. Scriem si dám ştire 
„cu această a noastră scrisoare pentru viile panului Dimitrie Goia 


Letopisete, I. p. 263 si V. A, Urechia, Miron Costin, 


Ibidem p. 264. 
Ibidem p. 265. 
Op. cit. p. 463. 
Letopisete p. 264, 
Op. cit. p. 65. 





438 огап 


„marele dvornie... O vie la Dricu, се о ай cumpărat D-lui cu 
»dreptii вёї bani de la fiul răposatului Bărboiii ce ай fost dvor- 
„nic mare... ete.“. Tinind seamă de obiceiul timpului presupunem 
că acest fiu al lui Bárboiü se afla în viaţă la 1617, căci alt-fel- 
este probabil că Mitrofan l-ar fi numit „reposatul fiu al réposa- 
tului Bürboiü*, Aceasta e pură hipoteză: amintim numai că și 
d. Ghibäneseu erede că Bărboiii a avut maï mulţi fiii 73), 

O altă dificultate ni se prezintă în cea ce priveşte pe Sturza 
hatmanul. In catalogul boeriior Moldovei alcătuit de d. Ghibä- 
певец *, întălnim doi hatmani Sturza; unul Ioan Sturza вай 
Sturzieviei, pe la 7060 subt Ilics W. W. (1546—1551), şi altul 
în Martie — August 7123 (1615). Acești hatmani Sturza sunt două 
persoane bine distincte pentru bunul motiv că de la 1546 la 1615 
fiind 69 de ant si admiţind că Sturza ar fi avut numai 30 de ani 
în 1546, ajungem <š ar fi trebuit să aibă 99 de ani în 1615, cind 
la tăiat Tomşa vodi—cea ce este absurd, căci nu se vede bine 
înteresul ce l-ar fi avut domnul de a ucide pe un atit de vene- 
rabil patriarh! Si mai grozav greşeşte însă genealogia Sturzească 75), 
cînd, confundind aceste douë personagif, spune că acelaşi Топ 
Sturza era hatman la 7003, 7060 şi 7089, adică 1495—1581, timp ` 
de 86 ani: eroarea este prea evidentă pentru а-о mai discuta. 
Cu toate că existenţa acestor doi hatmani Sturza este bine do- 
vedită, totuși după cum am arătat-o, genealogia nu cunoaște de 
cit pe un singur hatman Sturza care după dinsa este tatăl bu. 
nicului boerilor Sturzesti din actul de la 1669. 

Prin actul lor de închinăciune boerii Sturzesti, arată ей bi- 
serica fusese zidită de Bărboiii fratele mosuluï lor hatmanul Sturza, 
mos avind înţelesul de ascedent si nu de unchiii eum il are astă-ză, 
Dacă arătările genealogiei Sturzesti sunt exacte măcar în această 
privinţă, apoi atunci tatăl luf Maftei visternieul era Dimitrie Sturza 
tot visternie, iar tatăl acestuia, Топ Sturza hatmanul. In cazul 
acesta deci, Bărboiii vornicul era fratele acestui hatman Ion Sturza: 
si totuşi genealogia nu cunoaște pe acest frate al hatmanului Ion, 
cu toate că fusese un personagiü destul de insemnat și vel vor- 
nie al téref de jos. Та schimb genealogia menţionează pe la 7100— 


Uricar XVIII p, 476. 
Uriear XVIII p. 444—530, 
Op. cit. în plansa. 





Frate 439 


7195 adică intre 1652—1687 pe un obscur Kneazul Bărboiii frate 
eu Mafteiü visternieul, dind ast-feliü visternicului Dimitrie trei 
copii: 1) Vasile, 2) Mafteiii vist., 3) Kneazul Dárboiü. Or, nu Ја 
acest kneaz Bárboiü füceaü aluziune boerii Sturzesti în actul lor, 
pentru maï multe motive: 1) pentru că nu este admisibil ca ei 
să-și fi cunoscut atit de putin neamurile cele maï-apropiate, in 
cât să fi confundat pe fratele strămoșului cu fratele tatălui adică 
cu unchiul lor 2) pentru că еї declară categorie că Bärbniü, era 
deja răposat, pe cînd se ştie că kneazul Bărboiii trăia încă in 1687. 

Prin urmare, dacă în această privință genealogia merită în- 
credere, atunci la un interval de o jumătate de secol ne găsim 
în faţa а doi boeri Bărboiŭ : Bărboiŭ vornicul, fratele hatmanului 
Ton Sturza, și Bărboiii Kneazul fratele visternicului Mafteiü, In 
această situatiune importi înainte de toate а sti ce insemneazä 
în realitate acest nume de Bărboiii, cu alte cuvinte dacă Bărboiii, 
este un nume de botez вай un nume de familie, 

Pini acum genealogiele isbindu-se de dificultate suseitatà de 
presenta cuvintului frate, ай lăsat să se infeleegü că Dürboiü ar 
fi un nume de botez, vre-o formă particulară a onomasticului 
Barbu, Cartea de aur a nobleţei fanariote 7%), a fost chiar mar 
categorică, arătind că visternieul Dimitrie a avut un fiu Barbou 
mort fără posteritate. Din confruntare insă se constată că autorul 
Cârţei de aur, nu a făcut de cit să reproducă genealogia Sturzască, 
traducind însă pe Bărboii prin Barbu. 

Această interpretatiune liberă are avantagiul de-a fi expe 
ditivă şi ingenioasă, si de-a dispensa de cercetări ulterioare. Nouă 
însă nu ne convine pentru că nu ni se pare verosimila. Noi cre- 
dem că Bárboiü nu este un nume de botez, vre-o formă particu- 
lară a lui Barbu, ci un nume de familie. 

Birboiit nu pote fi un nume de botez, maï intiiü, pentru că 
Barbu nu a fost un nume întrebuințat în Moldova; si apoi chiar 
dacă ar fi fost întrebuințat, de nicăeri nu rezultă că ar fi existat 
vre-odată si forma Bárboiü; dovadă sunt toate pomelnicele mai 
vechi publicate pinä acuma. О altă dovadă că Bărboii este un 
patronimic mai rezultă, credem noi, din citatele pasagi ale lui 


76. Livre d'or de la noblesse phanariote (de Eug. Rhizo 
Rangabé), Athena 1892 in 45, 





440 Docan 


Miron Costin, їп care cronicarul enumerä pe boerit persecutați eu 
cu numele lor de familie, scriind de mai multe ori Beldiman lo- 
gof, Bărhoiii vorn., Sturza hat, si Boul vist. Si ast-fel fiind во 
naşte întrebarea, dacă Bărboiii nu este cum-va numele adevărat 
corect și romünese, scăpat de influenţa slăvonă, a vechel familii 
moldovenești Barbovski ? 

Este cunoscută împrejurarea că in sec, XV si XVI Moldova 
aflindu-se cu totul în sfera de influenţă polonă, boerii luaseră o- 
bicoiul de a-și slaviza numele. Cel dintii document luat dovedesce 
aceasta cu prisosinţă : toţi boerit moldoveni apar cu nume termi- 
nate in ici, itski, ovski, inski, vici, ete. Ast-feliii avem Sturzeviet 
si tot ast-feliii Barbovski, 

Bărhoiii—Barbovski, credem пої că este adevărata tülmäcire. 
Si în această convingere ne întăreşte încă împrejurarea că una 
din copiile сгопісеї lui Miron Costin şi anume Codicele Racovitian 
serie într-un loe ,Barboiü*, iar in cel-l-alt „Barbovski“ (YS rye 
Codicele Racoviţean asigură d. Urechia, ей ar fi singura copie a- 
proape directă făcută intre 1704—1716 de pe manuscrisul ori- 
ginal al lut Miron Costin 7); se înţelege deci cit ne este de pre- 
fioasä această confirmare. 

Dar dacă Bărboiii este Barbovski, atunci de ce natură era 
Frăția care la jumătate de secol de interval lega pe vornicul 
Bürboiü cu hatmanul Sturza şi pe Kneazul Bürboiü cu visterni- 
cul Dimitrie. O dublă fràtie vitregă este inadmisibilii : cu atit mai 
naturală însă pare explicaţiunea noastră, după care Bärboi ar 
fi fost vărul primar вай încă mai probabil cumnatul Sturzei, iar 
kneazul Bárboiü fit al unui fiu al vornicului, venea la rindul вей 
văr in al 2de ѕай al 3-lea grad cu visternicul Dimitrie, si prin 
urmare bine era numit în documente frate al acestuia. Таг pentru 
a sfirși, să notăm ci genealogia Sturzească аг trebui corectată 
cam în acest chip: 

Ton Sturza hatman, 

Піе Sturza cel bătrin.... 2). 


77. V.A. Urechia, Miron Costin I, p. 463, nota R. 98, 

78. Ibidem. p. 6, 60. 

79. Rüzisi moșiilor Cübäesti, Ciorästi, Buda, Horodistea si 
Părjolteni din vechiul ţinut Orkeiu (astá-zi Kişineu) din Basarabia 
trag stüpänirea acestor moșii dintr-un uric din 7049 prin care 





Frate 


Sturza hatman, cumnat вай văr primar cu vornicul Bárboiü, 
a avut fiu pe: 

Dimitrie, văr cu fiii lui Bărboi, a avut ре Vasile şi Mateiü. 

Mateii, văr in al... grad cu Kneazul Bărboi, a avut 
următorii copii: 1) Vasilea, 9) Alexandra Pallady, 3) Márieuta 
Andrieş...., 4) Chiriac, 5) Ше, 6) Toader, 7) Safta Häbäzescu, 8) 
Alexandru, 9) Maria Ghika. 

Pe cind genealogia oficială dă următoarea filiafiune : 

Ton Sturza hatman a avut pe Dimitrie; Dimitrie pe Vasile, 
Matei şi Bărboiii; Matei pe Vasile, Alexandra, Măricuţa, Chiriac, 
Ше, Toader, și Safta. 

2) Gheorghe Stefan W. W. şi Mater Sturza visternicul, După 
cum istoria recunoaşte o legătură de iurudire între Gh. Stefan 
W. W. si hatmanul Vasile Ceauru, tot ast-fel recunoaşte o inru- 
dire între Gh. Stefan si visternieul Maftei Sturza; ast-fel serie 
Miron Costin la domnia Ghicät Vodă: „(Gheorghe) Stefan Vodă, 
„socotind iar acea socoteală ce socotise şi Vasilie Vodă їп Ghica 
„Vornicul, eum este om de Kapikihaie, ne avind gind să poată 

` „eşi unul ea dinsul la domnie, І-ай făcut de casa sa cu o nepoată 
pu sa, fata Sturzii vornicul 5), după feciorul luf, Grigoraseo pos- 
,telnieul èI)“, Peste zece ani Grigoraseu Ghyka voevod, era sá se 
prevaleze de această înrudire: anume după moartea lui Stefan 
vodă întimplată la Stettin, Ghyka, fugar si el în Austria începe 
a face domersuri pentru a fi pus in posesiunea resturilor colosalei 
averi a lui Gheorghe Stefan. Ast-fel este cunoscută scrisoarea po 
care е1 o adresează din Viena, cu data de 12 Aprilie 1668 cătră 


Petru W. W. a miluit cu aceste moșii pe Todirasco Vel Spatar 
și soţia sa Ileana fata luf Mie Sturza cel bătrăn. Toderagco а a- 
vut copii pe Andoni Mageriu Vel logf. (?), Gavril Vel hänäsar gi 
Nedelea pe care a (inut-o Vasile Drulea, iar pe Ioana fiica Ne- 
delei а finut-o boerul Andrei Cotujanul, căruia mai multi domni, 
i-ai întărit stăpănirea si din care descind in Jinie directă răzăşii 
de astă-zi. De notat este că Ilie Sturza, Todirasco vel spat. şi fiii 
sti lipsesc în catalogul d-lui Ghibánescu, întocmit totuşi pe nu- 
meroase documente. 

Că acest Sturza a fost în realitate Matei visternicul а 
dovedit-o cu prisesintà dl. profesor Tanoviceanu, într-un studiu 
Suirea K tron a primului Ghica, publicat în „Arhiva“ anul II 
(1890) No. 2, p. 81. 

81, Letopisete, I, 357 şi Urechit, Miron Costin І, 650, 





442 Doean 


lacob Nagy de Harsänyi, in care după ce arată că pretinsa soţie 
a defuncfului, era in realitate о coneubinii, insistă asupra faptului 
că Maria Ghyka este nepoata lui Gheorghe Stefan: „Nu maï pu- 
„ţin îţi este cunoscut, cum că principesa mea,” Maria 'Turzana 
„Ghyka, e adevărata nepoată a numitului domn principe Stefan, 
„în a cărui curte crescu si se educă, si în urmă mi se dete mie 
pin căsătorie legitimă ca si o fiică а sa proprie. Principesa este 
„aci eu mine. gi după legi oa întră si succede ca erede, si еї se 
„cuvin după legi sculele cari ай fost ale principilor апіосевогі“8:), 
Din pasagiile citate rezultă cu evidență existenţa unei legături 
de familie intre Gheorghe Stefan si visternicul Mateiü Sturza, 
tatal Mariei Ghyka; dar care era natura acestel legături ? 

Explicaţiunea ne-o dă întru cil-va un document publicat de 
d. Iorga si anume, un raport al lui Neumann representantul bran- 
deburgie la Viena, adresat cătră Friederich-Wilehelm electorul de 
Brandeburg ; eu data de 1/,, April 1668 Neumann serie: „Als 
sich mein underthenigstes Schreiben fortschiken wollen, hat der 
nvertrichene Fürst aus der Wallachei, Herr Gregorius Ghyka, wel- 
scher des verstorbenen Fürsten aus der Moldau, Georgi Stephani, 
„Bruders Tochter zur Ehe hat... ete, 81), adică arată că Grigoro 
Ghyka (inea in căsătorie pe fiica fratelui răposatului Gheorghi 
Stefan, 

Să ne oprim puţin asupra acestei indica(iuni: de sigur ea 
este departe de-a avea tăria afirmaţiunei unui hrisov вай măcar 
a unei indicaţiuni оаге-сагї interne; desigur încă, că ea este si 
remüne supusă cauţiunei, că putea fi eronată si că in orice caz 
are puţină forţă probatorie. Dar încă ne pare ей Neumann nu ar 
fi comunicat acest prea putin interesant detaliu electorului, dacă 
insusí nu ar fi auzit sustinindu-se cu siguranţă ей Gh. Stefan şi 
Mateiü Sturza eraü frați. Remăne deci de elucidat natura acestei 
frăţii, şi credem că ar fi greü de admis că Stefan Vodă, care era 
deja un fel de frate (poate vitreg) cu hatmanul Vasile Ceauru, 
să maï fi fost incă frate vitreg si cu M. Sturza, 


82. N. Iorga. Acte si fragmente cu privire la Istoria Ro- 
mănilor. I, Bucureşti 1895 în 8, р. 286—8 si A. Papiu Ilarian, 
Tesaur de monumente istorice pentru Romănia, București, 1862—5, 
în 4°, III, 101—104. 

83. Torga, op. cit, I, 989. 





Frate 443 


Stefan si Sturza ай fost poate eumnati, acesta e o simplii 
presupunere pe care o facem. Fie că Sturza a ținut in căsătorie 
pe sora lui Stefan Si), fie că Stefan a ţinut in primă cásnücie o 
soră a lul Sturza 5), бе că amindoi ай avut de soţii două surori 
din familia Вой *') — iată cea се ver elucida cercetări ulterioare. 

ущ bio vel vornicului Ioan. Balş. Hrisov de întăritură din 
20 Iunie 7263 (1755): „lo Matei Ghyea Voevod Вјіеіо Mlstiio 
„Gospodar Zemli Moldavski. Facem ştire cu acest ispisocul dom- 
„miei mele tuturor cui să cadi a sti, că viind inaintea domnii mele, 
„și denainte a tuturor a lor nostri moldovenești boiari, a mari și 
„mici, cinstit şi credincios boiarul domnii miale dumnealui Lupul 
„Balşe biv vel ban, ай făcut jalobă ziciad că la anii 7217 *) a- 
»vind prea puternica noastră impäräfiia oștirea cu împărăţia Mos- 
„eului, şi apropiindu-se ostile moskiceasti de hotarăle Moldovii, 
„її-ай străns dumnealui banul Lupul scrisorile de moşia ce ай a- 
„vut şi le-añ dus în turnul mănăstirii Dragomirnif *) socotindu 
„că acolo vor sta maï bine. Şi pe urmă viind Monih feldmargal 
„cu oștile moskicensti, di aŭ călcat pămăntul Moldovii, в-ай in- 
„demnat căți-va din Moldoveni, făcindu-se catane (şi haine; sj 
„ştiind acei moldoveni ce s-aü hainitlprecum că cäfi-va din boiari 
„şi din egumeni, ай dus се ай avut în turnul Dragomirni, ай 
„dat a înţelege oștilor moskiceaşti ce se eoborüse in gios. Si aşa 
„cu toţii fiind ouniiatf la pradă ай mérsu la Dragomiuna, gi-aü 
„spartu turnul in care era scrisorile si alte multe lucruri, şi-au 
„prădat tot ci ай găsit. Care de acfasta ştiu și dumnilor toţi bo- 
„iaril cef mare păminteni. Și între alte multe serisori aŭ arătat 
„dumnealui Lupul banul că ай fost si serisorile се ай ре părţile 
„din satul Corceastil, ce este la ţinutul Hărlăului, şi ай mai, fost 
„şi scrisorile оцпії hălăşteu iară a dumisale, din hotarul Durnias- 
„Шог ce sunt Durniastit la ţinutul Dorhoiului, si toate serisorile 


84. Genealogia Sturzească nu arată nimic în această pri- 
vinti. 
“м. Asemenea Stefan a fost întâi căsătorit cu o jupuneasă 
care a murit pe cînd era boer. (Neculce in Letopiseţe, O seamă 
de cuvinte, & 28 р. 187. 

Neculce ibidem; p. 187. 
87. 1739, 
88, In Bucovina; fundată de vel logof. Lupul Stroici, 





444 Docan 


„acele le-aü prădat cătanele, şi numai impár(ala се ай avut tatăl 
„dumisale Lupului, răposatul Jon Balşe bir vel vornic cu fraţii du- 
„misale Andreï Balşe şi Anita Bălşoaie si Adam Luca biv vel 
„sulger si Toader Başotă şetrar de moșiile di pe părinţii dumilor- 
„sale Bülgest, la văleatul 7227 (1719), aceia au scăpat fiind într- 
„alte serisori aiurile la alt loe...“ ete, 5%). 


Este aproape sigur ей Ion Balș Adam Luca si Toader Ba- i 


sotä nu puteaŭ fi de cit eumnafi; nu mi-a fost insă cu putinţă 
să controlez aceasta, ne-avind la îndămână nici o genealogie a fa- 
miliei Balş, notia publicată în această privinţă de d. profesor 
Ghibănescu ?°) fiine necomplectă. Biv vel vornicul Ion зай Ionasco 
Balş, este fiul lui Bejan, nepotul lui Lupu si strănepotul vorni- 
cului Christea Balş din 1598; fiul вей biv vel banul Lupu este 
un регѕопарій istorie, care a jucat un rol insemnat în istoria {éreï, 
mai cu seamă sub ocupaţiunea rusască din 1769—1774. 


S0. Proprietate a d:nei Ath. Cantaeuzino-Dagotü. ~ 
90. Uricar XXIII, 112—114. 





М. BOSNIEF-PARASCHIVESCU 


Tinereteï 


Tinerete ! Tinerete ! 

Dată fără voia mea 

Tu mé faci să dorese viața 
Care este atit de grea. 


Şi-mi redai speranță multă 
Aprinzind-o din scîntei 
Cari licärese o clipă 

Si dispar din calea ei. — 


ie dor 


Mi-e dor de liniştea püdurel 
De lungi poteci ce п-ай sfirgit 
De cintec în amurgul sereï; 

De pribegit, 


Mi-e dor de murmur de izvoare 
Să-mi ducă dorul тей la ea; 
De palida lumină-a lunei 

De draga mea. 





N. Bosnief Paraschivescu 


Vine Toamna 


Vine Toamna 

Risipită-i frunza-n cring 

Toate gindurile mele 
se-alung. 


Vine Toamna 
Trist se-mbracä ceru-acum 
Meluncolicul тей suflet 

e pe drum, 


Imi ieaü dorul 

Pleciad paserile toate ; 

Dar se-ntoarce singuratec 
ре-порќаќе, 


Si ràmin 

Pierdute-n cale cite stiu, 

Pe cind toamna incet vine 
din pustiu.... 





81 Iulie. 


Codrule 


Codrule, cînd bate vintul 
Tu te pleci să-mi айі gindul 
lar din frunze cind doinesti 
Tu de dragoste vorbeşti. 
Codrule cu frunza deasă 
Cine oare nu te lasă; 

De-ţi ascunzi potecele 

Să nu vie fetele 

Să-ţi culeagă florile 

Mie sărutările ? — 

— Codrul pare cii vrăjit 
Căci se clatinà rărit; 

Și prin ramuri furişază 
Cerul care scinteează 
Luna-n haină de argint 
Ochi de flacări ce ne mint, 
Deschide potecele 

Ca să vină fetele 

Să-ţi culeagă florile 

Mie sărutările, 





Unei doamne 


La căţelușu-i alb si eret, 

Ca si la dinsa de mult tine, 

E singura prietenie 

Ce ştii, a uneï „miji“ сип „eine“, 


Bulgarilon 


N-aţi înţeles de ce Bulgarii 
Patrioţii пе omor ? 

Eí vor să fure de Ja dinşii 

Un pie de „suflet“ pentru-ai lor, 


Unui amic 


Imi spui тегей c-o să te-nsori 
Dar nu te cred, ce vrei. 

Un pic de minte-or fi avind 
Sărmanele femei! 





Epigrame 


D-lui В, 


Că a maï scos încă „un“ Spencer 
Nu-i de mirare pentru пої, 
Herbert e dintre aceia 

Care pretuese cit „doit, 


Părerei mele asupra polemiceï d-lui B. cu d, С, 


Spencerii la „Dumnealui“* 
Fiind atit de mulți ca spuza, 
Sigur va mai scoate unul, 
Pentru a zdrobi ре Cuza. 


Lui H, Spencer 


"Te-ai „gindit“ atit de mult, 

Са toţi azi spusa ta ascult. 

Dar c-o să fii înlocuit, 

Răspunde-mi Herbert, te-ai „gindit“ ? 


Unui amic 


Cind ne făceai „beţivi“, „nebuni“ 
Pe toţi ne bucurai, 

Väzind că din prietenie 

Chiar ,,calitätile-fi ne dar, 





Desnádejde 


După Paul Verlaine 


Imi moare iubirea 
Si toate se sting! 
-In amintirea 

Lor sfintä, pling! 


Pe-a chinuluï cale 
Săpată-n pustiü, 
Pásese cu jale 

Tn spre вісгій! 


Deci, bine de viață 

Să nu-mi mai spuneți; 
Më simt de ghiatà ! 
Tüceti, tüceti! 





DĂRI DE SAMA 


Asupra romanului „Fecioara“ 


Domnul Petru Vulcan, directorul literar al < Revistei 
Poporului», care apare în Constanţa, а dat la lumină anul 
acesta, un roman intitulat «Fecioara». Maï inainte de-a 
spune ceva despre această lucrare, avem nevoe de-a arăta 
cite-va din părțile prefețeï, scrisă de însuși autorul, pentru 
a vedea întru cît şi cum a ştiut D-lui, a se ține de făgă- 
duelile făcute in ea, tuturor acelor care-l vor ceti. 

Iată dar ce ne spune d. Vulcan: «S-a săturat lumea 
înteligentă de romanele cari ай de obiect descrierea Don-jua- 
nilor aventurieri, sait a: eroinelor. depravate. 

Un public înteligent en drept să сёй autorilor descrie- 
vea persénelor sünütóse, bine equilibrate, а le căror. suferințe 
merită 1010 atenţiunea şi ale (sic) căror sentimente ne înalță 
sufletul. 

Nu toţi stricatit, nu toţi. pervergit să пе defileze în pa- 
gină de romane. Scopul suprem al omeniret este perfecțiunea, 
nu degenerarea. Să luăm pildă de la сеї bună şi mari, пи 
cetind. isprăvile perversilor, tinerimea noastră să cunoască răul 
fără limite. Nouă ne trebue persoane sănătoase». 

Arütindu-ne aceste, d. Vulean ne promite a ne da un 
roman în care: 

«Să vedem şi pe acei eroi care nu-şi mat substitue par- 
Неша de la пите, însă pe асеў eroi cu nobleta în suflet şi în 
fapte, pe acei ce п-ай văzut încă masa verde dela Monaco, 





Däri де samă 


lagunele Veneţiei, sau lupanarile Parisului, pé acei се ай 
contribuit prin felul lor de a fi intr'un medii aşa cum îl 
avem în ţară la пої, la progresul social». 

Căci, mai adaogă d-lui: «Nu crime fioroase, nu. sinu- 
cidert, nu adultere si divor[uri пе pot înălța sufletul ; elimin 
acestea şi am dat o nouă direcţie romanului, direcție sănă- 
108й, care va aduce la luminarea mintet şi la inobilirea. 
înime), căcă nimic nu poate influența mat bine asupra tine- 
rimei ca acest gen de literatură». 


x" a 

Cunoscind aspiraţiile d-lux Vulcan, putem schiţa unele 
din personajele D-sale; personaje asa zise „sănătoase“, 
(fără îndoială că autorul înțelege prin acesta sâniitatea fi 
zică nu cea morală), prin conduita cărora, D-lui crede că 
poate să ne îndrume, pe o cale mai luminoasă de cît cea 
de ріпа acum. Iată cum ne face cunoscut autorul, perso- 
nalitatea lui Barbu Niculcea, eroul romanului său: «Fire 
însuşi problematecă se devotase filosofiei în vîvna de а secu- 
moaşte mai bine». In altă parte însă, ne spune tot despre 
el că nu putea «să împace firea lui de atlete cu împreju- 
rarea Incrurilor:. Mai încolo, vroind să ne arăte regretul 
lui Barbu, de-a se fi căsătorit cu Silvia, întrupează urmă- 
toarea frază, în corpul căreia mai adaogă o calitate per- 
ѕоапеї lui: «АЛ / Silvio n-ai putut înțelege că poeţii nu хе 
împace си amorurile ordinare». 

Filosof, atlet, poet ! Nu zic că această /rinitate nu s-ar 
putea întrupa la urma urmei, їп persoana unui singur om. 
Dar mai poate fi filosof si poet acela care se repede asupra 
soţiei sale, pentru a-i astupa gura «си podul palmei» ? 
Oare Barbu ca filosof, n-ar fi găsit un alt mijloc de argu- 
mentare, de cit acela de a-și exercita mușchii de atlete ? 
Dar tocmai faptul că Barbu nu era nici filosof пісї poet, 
ci simplu atlete, e că ráminea incurcat în fața situafiunelor 
mai grele, căutînd a le inàdusi си podul palmei. 

Atletismul insă e mania d-lui Vulcan ; căci să nu cre- 
deli că Silvia e mai putin tare ca soțul ei. Nu. In prima 
seară, cind el voia să se apropie de dinsa, ea «Va lovit 
peste mâna eu o putere herculană, fapt care învedera indea- 
juns furia et culminantă > 





Dări de samă 458 


In scena de mai sus, mai bine zis in scena in care 
Silvia ca Hercule învinge pe Barbu ca atlet, intervine (de 
pudoare) un tur de forță a d-lui Vulcan, care invirteste 
lucrurile ast-feliu in cit in prima noapte conjugală, mama 
şi sora Silviei să aştepte ivirea diminefeï in aceiași cameră 
cu noii căsătoriți, silindu-l pe Barbu a incremeni pe scaun. 

Simţul de pudoare însă, аг fi trebuit să intervină mai 
tirziu, cînd avind nevoe a introduce pe Barbu in camera 
Fecioarei, ne descrie modul cum a fost primit de dinsa in 
paragraful următor: «97 nu stete mult la îndoială, îşi des- 
prinse rochita din copse, şi fücind să í alunece pe solduri 
în jos, se lasă în cămăşuță, care nu-i putea ascunde de loc 
pulpele ; ist resfirä përul pe ambii umeri şi se întinse in 
erival, ascuzéndu-st formele sub un cearsaf de in, brodat 
artistic in cele patru laturi. Bratul sting îl făcu semicerc 
împrejurul capului, iar cel drept îl lasă în voie ре lângă 
marginea crivatului. Fiind cu fata în sus, încercă să închidă 
pleoapele. Ca să пи slea ca o luminare dréplä, dete picio- 
rulut sting o directiune oblică, scoténdu-l pe jumătate afară ! 
Si mai in colo, cind Lia prietena Fecioarei «gindin- 
du-se ип moment, mat 1ий o bucată de rahat din cutie, o a- 
se pe fața mesei, şi apucând into mână. forfecele ale 
cüror extremități se terminaŭ printr'un cioc de burză, începu 
й cresteze bucata de rahat pe la muchii şi colțuri, dându-i 
o formă cilindrică, си o scobilur la а doua treime. Vir- 
ginia urmărea cu atenţie ce lucra Lia, până ce roşindu-se 
la faţă, o opri brusc din lucrare, strigând : 

— Vai, ce a năibilor esti... ce te învață dracu să 
faci |... 

— На, ha, ha isbueni Lia, întrun ris nervos, apoi 
luând bucata de rahat cilindrică de o extremitate, ii zise 
їп şoaptă : 

— Vrei să-ţi ofer gi tie jumătate, ori o mănânc ей 1йй.... 

— Ménánco, münánco, nu vreau, du-te, fagi... Dómne, 

mam mai văzut fată mai afurisită ca tine....». 

Si domnul Vulcan are neruşinarea a se da drept a- 
postolul romanului sänätos si moral, cind scrie asemene 
lucruri vrednice de țiganii ce joacă päpusele, fără însă a 
avea si spiritul lor! 





454 Фат de samă 


Dar cel putin, dacà in stilul Fecioarei, am putea gási 
comparații, imagini, descrieri care să ne atragă atenfiunea 
şi să dăm măcar în această parte oare-care merit autorului 
ei. Din nefericire nu dăm peste nimic. Stilul ii este greoiü 
si fără să exagerez a-și putea spune geometrie. El е plin 
de expresiuni care arată marea afinitate ce există între d. 
Vulcan si această ramură а matematicilor. D-sa ne spune 
că Virginia, pentru aarăta fraților ei intimitatea ce exista 
între ea si Barbu «intindea mânuţele deasupra capului lui, 
i soptea ceva misterios, apoi cu navitate (sic) «йла capu- 
lui еї directiune oblică gi potrivindu-st degetul arătător in 
dreptul guret си braţul în semi-cere, clipea din gene». Barbu 
într-un moment de voiosie, pentru a săruta pe Silvia, аге 
nevoe de a-i așeza «capul în sens orizontal». [n alt moment 
de violență «iși stringe pumnii finind ambile mini în linie 
paralelă cu membrile inferioare». Această frază te sileste 
a te gindi imediat la un manual de gimnastică a d-lui 
Negrutzi. 

Expresii ca: «oblic, orizontal, semicere, cere, cilindric, 
elipsoidal», etc., se găsesc aproape mai la fie-care pagină, 
arátindu-[i că trebue si fil bun geometru, pentru ca să 
înţelegi studiile psicho-sociologice ale d-lui Vulcan. Apol 
limba in care e scris romanul abundează în neologisme 
proprii D-sale са: <briantin, abandon, sucombat, culminant» 
etc., ca și cînd d. Vulcan a crezut că prin aceste cuvinte 
pompoase ar da o mai mure strălucire lucrărei sale; Unele 
din ele lipsesc chiar de-a fi pusă la locul lor, ceea ce ne 
arată, că autorul nu le-a înțeles pe deplin. 

Dar nota caracteristică a autorului Fecioarei, e în a- 
ceia de a ne sili, să vedem ca și D-lui lucruri prea banale 
pentru a fi de un interes artistic. Ne spune d. ех. că usa. 
se învirtia in țăţăni»>, (sie) ca si cum s-ar fi putut învirti 
şi-n alt-ceva: cum că <hecurile se aprinse deja pe străzi 
şi prin grădinele publice, de ¿menit serviciului. municipal». 
Ca si cind cetitorii D-lui ar fi convinşi că în capitală, fie- 
care cetățean își are in primirea sa un felinar, cu obligaţie 
de a-l aprinde. 

La scena intre Lia si Virginia пе arată că «bucăţile 
de rahat erau roze şi de mărimea cutiet în lungime». Dacă 
d-sa crede că asemenea particularități pot să inlereseze 
pe celitor, se insalà grozav. 





Din de semă 455 


Cind scena ar fi fost condusă cu artă, puţin ar fiìn- 
teresat pe cetitori dacă în locul rahatului, (care in ori-ce 
caz nu putea să fie mai mare ca cutia), ar fi fost soco- 
lată вай bomboane ruseşti. Dar vedeţi: pentru ca Lia să 
poată triumfa си pornografieul ei simbol, nu putea а se 
folosi de cît de-o bucată de rahat. 


* 

Insă ce e mai curioz, e că autorul Fecioarei mai fa- 
güdueste apariţia unui пой roman întitulat <Mizerabilit 
noştrii», care va fi tradus şi-n limba germană. (Lucrul a- 
cesta ne-a făcut să izbucnim intru-n ris homeric). Nu mai 
încape vorbă cà e liber să facă aceasta, eu toate că ar trebui 
să se gindească la prestigiul literaturei noastre, dacă nu la 
acel al persoanei D-sale. Intre aceia ce D-lui gindeste sà 
facă si ceia ce produce, e odiferenfä ca între cer si pümint, 
cu alte cuvinte ca între talent și D sa. 

Domnul Vulcan ar trebui dat in judecata curfei cu 
juri, pentru a fi pus la locul stu si pentru a se opri la 
limp si cu drept cuvint scrieri de categoria Fecioarei. 

Scriitori ca dl. Vulcan, trebuesc infrinatí prin ori-ce 
mijloace, de a da la iveală lucrări atit de däunätoare, scoase 
nu din iubire de artă, ci numai dintr-o înteresare josnicä. 


Emilgar.. 





DOCUMENTE 


Un înteresant manuscript polon vechii, în care ве vorbeşte 
mult despre țările noastre, а fost descoperit de curind in Berlin, 
de compatriotul nostru d. prof. Em. Grigorovitza, ce-și face actu- 
almente studiile superioare de filologie germană acolo, si ne sem- 
nalează descoperirea sa, precum urmează : 


Secţia de manuscripte de la Biblioteca regală din 
Berlin are marele privilegiu că de cîte ori se întîmplă, 
ca unul din profesorii universitari din localitate вай sa- 
vanti germani recunoscuţi, ar avea nevoea să consulte 


vr-un manuscript original din archive si bibliotecă străine, 
să întervină imediat pe cale oficială si diplomatică la 
statul respectiv si se ceară transmiterea originalului în 
chestiune la Berlin, unde se păstrează apoi sub supra- 
veghierea custozilor, pentru ca specialistul interesat să se 
poată folosi în toată tichna de izvorul științific dorit. 
Precum obtinusem încă de la venirea mea la studii 
în Berlin, precioasa autorizaţie de-a lucra în secţia de 
manuscripte a bibliotecer sus menționate, am avut ocazie 
să văd într-o zi o colecţie de manuseripte interesante po- 
lone, sosite dela vestita bibliotecă а universitäter iage- 
lonice din Cracovia, Profesorul de limbi slave, cunoscutul 
savant, d. Dr. Brückner, care-și procurase aceste tesaure 
spre consultare, a avut extrema amabilitate a-mi arăta 
prefioasa colecţie si mie. Spre nespusa mea uimire, am 
dat de un dosar de memorii, serise pe la anul 1641, 
de polonul arian Zigmund Lubiemicki, între care si un 
jurnal de 37 de file, în care se descrie zilnic si cu multe 
amănunte călătoria unei misiuni diplomatice a regelui 





Doeumente 457 


polon Sigismund, ce a traversat, în calea er de la Cra- 
covia spre Stambul, țările noastre, toemal în timpul, cînd 
se resboiait domnul Moldovei, Vasile Lupu, cu domnul 
Munteniei, Mateiii Basarab. Misiunea în chestiune, din 
care scriitorul jurnalului făcea însuşi parte în calitate de 
voluntar aspirant la serviciul de diplomatie, avea de scop 
încheierea unui tractat de pace şi alianță cu sultanul de 
pe atunci, si, precum situaţia ambelor țări románesti era 
controversată in ce priveşte relatiunile diplomatice hete- 
rogene ale fie-căreia din țări față de regatul polon, im- 
presiunea ce rezultă din primirea călătorilor in Mol- 
dova adversară si Valachia amică, dă notitelor seriito- 
rului acelui jurnal un deosebit caracter, interesant în toată 
privinţă. 

Avînd fericirea a cunoaşte binigor limba polonă, 
am copiat cu îngrijire cele 37 de fete ale manuserip- 
tului, care se ocupă în special cu câlătoria prin {ага 
noastră, adică de la atingerea hotarului moldovenesc, sa- 
tul Tabăra (lingă Cirniceani) si ріпа la îmbarcarea că- 
Jatorilor pe Dunărea, de unde ait apucat арої drumul 
spre Silistria. Am dat cea mai mare atenție deseurcáret 
textului manuscriptului, care pe lingă că pare a fi fost 
redactat în grabă și într-o limbă originală prin formele 
ci căutate, maf este încă si împestrițată cu multe lati- 
nisme si cuprinde, în șirul expuñerilor, une-orí incohe- 
renti ciudate. Revizuind in urmă încă-odată textul, am 
hotărît ca la prima ocazie să traduc cuprinsul pe romà- 
neste, de oare-ce, am ajuns la convingerea că este bine 
că aceste interesante relațiuni asupra țărilor si oamenilor 
noștri, într-o epocă atit de împortantă, să fie scoase la 
iveală, şi am hotărit publicarea lor precum o дай aci, а- 
daopind si сйе-уа reflexiunt referitoare la unele din 
părțile mai de samă ce prezintă raportul zilnic al serii- 
torului polon. 

De-o camdată anexez următorul 


REZUMAT 


Titlul pe care-l poartă jurnalul manuscript referitor 
la călătoria misiunei diplomatice în chestiune este: Dia- 
riuse drogi tureckiei. Misiunea trimisă de regele polon 





458 Documente 


Sigismund se compunea din mai multe persoane, între 
care cele mai remarcabile : capul delegațiunei, cámüra- 
sul Wojciech Miaskowski, sfetnicii Kossowski si Ciscnieki, 
tălmaciul Romaszkiewiez, secretarul Krakowski, un con- 
fesor catolic si aliit, în numérul căror se afla asemenea 
si practicantul voluntar de diplomație, Zigmunt Lubjemiecki. 
Acesta era un nobil polon, dintr-o familie vestità pentru 
näzuinfi literare proprii si mecenare, avind un deosebit 
renume prin faptul, сй se ținea de credința sectară а 
Arianilor. Din familia lui demult însă nu mat există nici 
un descendent, 

Jurnalul seris de Lubiemiecki este împărțit pe 
date exacte zilnice si cuprinde notifi scrise cînd mai pe 
larg, cînd mat pe scurt, precum eran și peripetiile vo- 
iagiului misiunei numite. Plecarea s-a făcut din Lemberg 
şi poartă data de 15 Februarie; sosirea la hotarul Mol. 
doveï are data de 3 Martie 1840, ajungerea la malul 
Dunäreï, вай cu alte cuvinte trecerea din ţările romänesti 
în imperiul turcesc propriii zis, data de 1 April. 

Inceputul călătoriei prin teritoriul Moldovei, îl sem- 
nalează scriitorul jurnalului, dînd mat intiiü o copie e- 
xactä de pe interesantul salv-conduct, ce se pare că a 
parvenit şefului misiunei polone înainte de-a calca pá- 
mintul (quasi inamic) al principatului moldovenesc, El 
zice: «Copia ipsatego Hospodora Wloskiego listu—tenor 
talis»: ceea се va să zică pe romäneste că «Copia însăşi 
a respectivei scrisort de recomandatie, date de acest domn 
moldovan, glăsueşte ast-feliŭ> : 

Wielmozne mosci pani podkomorzy lwowski, moj wieloc 
mosci panie y przyjacielu ;—adecă : Mult puternicul, Gra- 
ciosul Meu Domn Subcămăraş...... spunînd, ей în urma 
serisorii primite de la stăpînul șefului misiunei, prin care-ï 
se dă ştire de trecerea delegaților respectivi prin Moldova 
spre Constantinopole, se bucură de a-ï vedea pe numiții | 
traversind {ага sa si se simte dator a-ï incunostiinta 
înainte de toate cá de si avidissime i-a aşteptat вй so- 
sească, totuși, trebue să li comunice despre schimbarea, 
се s-a petrecut rerum vicissitudo în domnia înaltei Porţi 
otomane, împaratul sultanul, Murad, la care delegatiunea 
aceasta avea să se ducă, sávirsindu-se (suum diem tran- 
segit) și în locul săii suindu-se pe tron inruditul luf, noul 





Documente 459 


sultan Jbrahims..... Urmează apoi, odată cu aceste, obser- 
vatiuni semnificative, obicinuitele urări de bună călătorie, 
zicînd că hătmanii coroanei ай si primit ordinele cu- 
venite pentru ca călătoria misiunei luminatului vecin re- 
gal să fie ocrotită de slujbasii térif, ete. etc., semnat la 
lași, eu data de 26 Fevruarie, 1640 de adevăratul amie 
si servitor Vasili Voevod gi hospodar al țărilor moldoveneşti 
(iter. Hospodar Ziem Moldawskich). Apoi se succed re- 
latiunile zilnice. incepind cu data de 3 Martie, adică ple- 
сатса delegaților din localitatea Stepanowiee (probabil Ste- 
fänesti) unde li еза întru intimpinare un pârcălab mol- 
dovan cu cîte-va zecimi de Cazaci si urează şefului 
misiunii în numele {аге} bun venit. 

In 4 Martie, misiunea face popas la satul T'abàra si 
soseşte spre noptare la localitatea Cirniceani. Aci se po- 
meneste de o luptă ce ar fi avut loc înainte, între prin- 
cipele polon Korecki, cu hetmanul вей Zolkiewski si între 
Moldoveni, descriindu-se triunghiul strategic de la Ļu- 
fora, în care se intárise dinșii (nu departe de malul Pru- 
tului, lingă satul Tutora), cu movilele si resturile de ma- 
terial de apărare, ce se gâsiau, pe cit se pare împrăş- 
tiate si în acel moment încă la locul deseris. 

Scriitorul jurnalului nu omite a observa aci, cum 
răceala primirei în Moldova începea să se resimte în sînul 
misiunei prin faptul, că la Cirniceani nu li s-a trivuis de 
cătră domnul moldovean nimene întru întimpinare, de 
şi ріпа la reședința färeï nu ега de cît depărtare de trei 
mile, etc, ete. 

In ziua de 5 Martie, spre sară, misiunea ajunge la 
Iaşi, intimpinatá fiind de însuși fratele lui Vodă, cance- 
larul său, toţi spátaril, cu sese steaguri de Cazaci, oştire 
pedestră si muzică militară; hospodarul însuși însă,—pre- 
cum spune Lubiemiecki си oare-care sarcasm, —n-a găsit 
de cuviință să iasă înaintea ositilor, pentru a nu da, 
cum se auzise (liter. ferunt, sic credere fas est), prea mare 
atenţie trimisilor, ete. ete. Se desvoltă apoi din asta un 
prea înteresant conflict, cu detailuri intime din ambele 
рані, pe care polonul cu jurnalul le expune eu colo: 
ritul omului interesat în cauză comună. Se daŭ afară de 
asta, și amănunte curioaze asupra vietei de la curtea lui 
Vasile Lupu, asupra Iașului, ca orâș de reședință, ete. ete 





460 Documente 


La 12 Martie misiunea pleacă de la Iaşi si petrece 
noaptea în satul Scînteia, la care loc se deserie în jur- 
nal traversarea drumului pînă la Vaslui, cu amănunte de 
tot hazlii, dar si naive. Ruinele foastelor curți domneşti 
din acest tirg îl motivează pe scriitor a pretinde că vi- 
teazul devastator nu a fost altul de cit principele polon 
Korecki, 

La 14 Martie misiunea sosește în localitatea Culica, 
unde tinguirele asupra relei îngrijiri a călătorilor şi cailor 
lor se înăsprese, în cit notija finală spune: «Omnia pro- 
prio ore musielismi (trebuiräm) nobis et famulis procu- 
rare». In !5 Martie ай sosit numiții la Bérlad, în 16 la 
Tecuci, Таг în ziua de 17 la Focşani, unde descrierea 
călătoriei începe a lua o formă nouă şi întră în detailuri 
elogioase de toată mina, prin faptul că misiunea este pe 
cale a esi din Moldova neprietenoasă, trecînd hotarul spre 
mult așteptată țară amică al domnului simpaticeí Va- 
lachii. Semnele de primire excelentă, cordială, se arată 
chiar de la traversarea adineului riu Siret, cu ajutorul, 
bravilor si, —se exprimă jurnalul — neîntrecuților inno- 
tatort $i falnici Multani (asa numese adică Polonii pe 
Munteni, pe cînd Moldovenilor li spun Vloci). Asemenea 
primirea si îngrijirea călătorilor in toate locurile de oprire 
este amintită cu multe elogii și vorbe măgulitoare. Totust 
se pomenește si de suita moldovenească, care a însoțit 
pe poloni pînă la hotar, unde ist iea în fine in mod deo- 
sebit de ceremonios rémas bun de la șeful misiuneï. 

In ziua de 18 Martie, delegatiunca soseşte la Rimnie 
(în manuscript se vede numele adevărat al acestui tîrg, 
adică «Rybnik», bogat în peşti). Aci şefnl misiunet pri- 
meste de la domnul Valachieï un alt salv-conduct cu 
cuprins extrem de simpatie si nesfirsite asigurări de dra- 
goste si prietenie, ete. etc., avînd semnătura: Matheusz 
Baszaraba Woewoda, hospodar ziem Multanskich, care era 
apoi repetità si cu slove turcești, jos la sfirsitul scrisorer, 

Inbolnăvindu-se şeful delegației Wojcieh Mjaskowski, 
misiunea se opreşte douë zile în Bimnic, de care prilej 
profită scriitorul jurnalului pentru a nara diferite lucruri 
înieresante, între care si intimplarea unui cutremur de 
pămînt. La 20 Martie sosesc apoi la Buzeü. Observatiu- 
nile asupra localităţilor percurse, mai ales bogăţia #ërer 





Documente 461 


in vinat, buna impresie a locuitorilor, alaiul militar de 
care erati însoțiți călătorii, si diferite întîmplări sunt în- 
sirate în jurnal. La 23 Martie ajung în tirgusorul Gher- 
сца si de acolo continuă drumul spre Bucureşti. De 
aci încep apoi descrieri foarte detailate si expuneri sim- 
patice relativ la primire. In Bucureşti, trimisul polon își 
face corespondenţă spre stápinul séü, raportindu-i despre 
toate si la 29 Martie, pleacă misiunea întreagă mai de- 
parte, însoţită de un alaiü splendid si sosește sara in 
satul Mieziresti. Intr-o localitate, pe care scriitorul o nu- 
meste < Раресї» (1!), se îmbarcă in sfirsit misiunea, trimi- 
find maï înainte ре doi din membrii delegaţiei la Silistria, 
са să ceară de la pasa guver:ator al noului sultan, in 
modul obicinuit, ospitalitate s dreptul trecerei spre Con- 
stantinopole. 
Em. Grigorovitza 
Berlin, 18 Mat, 1900. 


0 călătorie de la București la lagi 


Scrisoarea lui Albert Chevalier către Baligot de Beyne din 1864 


Jassy, 10/22 Mars 1804. 
Mon Cher Monsieur Baligot, 


Combien de fois, depuis 15 jours, vous êtes vous demandé : 
Pourquoi le Capitaine ne m'écritil pas? Pourquoi ce silence ? 
L'air de la Moldavie Vaurait-il transformé au point de le rendre 
négligent ou oublieux ?. Non rien de cela, heureusement pour 
moi; je vais commencer mon bavardage de voyageur, et, avec 
votre indulgence ordinaire, j'espere que lorsque vous m'aurez lu, 
que vous m'absoudrez. 

Nous avons mis neuf jours pour arriver à Jassy! Partis, le 
mereredi 12/24 Février, à 1 heure, le général Mano et son neveu 

10 





462 Documente 


montés dans un Drouzka; le capitaine Cantilli, Grechiano (un pa- 
rent du général), Alexandre Mano, compagnon de route de votre 
serviteur montés dans une formidable diligence mue par la force 
de 8 bons chevaux, firent la route 'de Bukarest à Ploesti, assez 
rapidement pour y arriver vers les 6 heures du soir. Notre convoi 
s'arrêta dans la cour de la maison Cantilli où une splendide hos- 
pitalité nous attendait. 

Le lendemain matin, nous nous mimes de bonne heure еп 
route. Les frères Cantilli avaient eu, la veille, l'extrème obligeance 
de nous prévenir que nous aurions de nombreuses tribulations à 
essuyer, une fois sortis de Ploesti Notre vieille gabarre qui pen- 
dant la première journée de route, s'était assez bien comportée, 
nous donnait cependant d'assez vives inquiétudes: sa pesanteur 
doublée par la hauteur de sa construction provoquait un roulis 
incessant à donner des maux de coeur à de plus vieux loups de 
mer que nous. Nous allions avoir, à franchir d'aprés le tableau 
qui nous en avait été fait à Ploesti, des rivières et des torrents 
sans ponts; des terres impossibles, les chausseés étant impracti- 
cables surla plus grande partie de leur étendue, puis des ponts 
aussi impossibles; mais il n'y avait pas à hésiter, il faller aller 
en avant; notre brave général formait l'avant-garde, le corp d'ar- 
mée devait done forcément le suivre; c'est ce que nous fimes. 

A notre sortie de Ploesti, la première difficulté que nous 
rencontrümes sur la route, fut le passage à gué d'une petite ri- 
vière au fond vaseux, appelée Ialomița; heureusement pour nous 
la fonte des neiges ne l'avait pas encore gouflée, et, au moyen 
d'un mouvement en forme de S fait sur son fond moelleux, notre 
vieux bâtiment, mü par la vapeur de 12 chevaux, s'en retira 
d'une manière assez honorable et pas inquiétante. En sortant de 
ce pas difficile, nous nous élancámes sur la route, mais, elle 
était si mauvaise, que ce ne fût qu'à la tombée de la nuit, que 
notre convoi put faire son entrée dans la cour de l'Archevêché 
de Buzau, oü nous devions passer la nuit, Nous n'avons pü étro 
présentés à S. E. qu'après son souper et qu'après le notre, qui 
par malheureusement quoique avec une certaine profusion, ne 
nous invita nullement à lui faire honneur, quoiqu'il у eut autour 
de la table six ventres affamés. Potage, viandes et légumes a- 
vaient une piteuse mine et exhalaient une odeur atroce de carême 








Documente 463 


orthodoxe; il y avait bien sur la table un petit cochon de lait, 
euit au four, et dont la surface dorée, nous invitait à 1ш faire 
honneur; mais au moment où je m'en emparais pour le découper, 
je m'appergus qu'il avait le derrière tout grignoté, comme si, 
un autre rat, eût conçu la même pensée de la fable du bon La 
Fontaine, en perçant cette entrée, pour se retirer du monde ; per- 
sonne n’en voulut manger; puis pour couronner ce magnifique 
diner, un vin détestable, un vrai vin de purgatoire! Et dire que 
nous étions dans la maison du bon Dieu!.... Hélas oui, nous y 
étions dans la maison du Bon Dieu, et cette pensée nous ramena 
à des idées religieuses; nous nous résignämes, mais non pas sans 
envoyer, du plus profond de notre coeur, cuisine et cellier de l'Ar- 
chevéché, à tous les diables passés, présents et à venir ! En com- 
pensation, pour notre dessert, il nous fut permis de nous pré- 
senter à S. E. qui nous a acceuilli très-gracieusement et que nous 
aurions trouvée eneore bien plus gracieuse si elle nous avait 
fait servir une meilleure table ; (hospitali Cantilli поиз avait 
entièrement gatés, lu veille), S. E. est un assez beau personnage, tres 
affable, qui m'a fait l'effet d'avoir de l'érudition, porté pour le 
progrès et parlant très-agréablement le français ; nous ne vimes 
près de lui, qu'un certain monsieur, qu'on m'a dit étre le Préfet 
et qui m'a paru être greffó sur avocat, Le lendemain matin, on 
nous a servi un assez bon café: puis nous avons été prendre 
songé de S, E. qui a daigner nous présenter sa main à baiser en 
échange d'un autre sur le front, que chacun reçu ainsi que votre 
serviteur, qui, la veille avait bien trouvé moyen de se soustraire 
au baise-main; mais cette fois il lui fut impossib'e de le faire 
sans s'exposer à être tant soit peu ridicule aux yeux du prêtre 
et du général., C'est cependaut la première fois de ma vie, que Je 
m'incline sur la main d'un prêtre, et dire que je men suis pas mort. 
Quelle Providence !. 





Le temps qui depuis deux jours était resté couvert, suait 
l'eau assez abondamment ou moment où nous remontaâmes, le 
général à bord de son léger yacht et nous 4 à bord de notre for- 
midable vaisseau. Notre coeur se serra un peu, quand nous fümes 
eu route et hors de la ville. On nous avait fait un récit peu ras- 
surant sur le passage à gué du redoutable Buzau; aussi notre 
brave général avait-il eu la paternelle prévoyance d'augmenter la 


464 Documente 


force motrice de notre bâtiment, en lui donnant un supplément 
de 4 chevaux, ce qui formait un attelage de 16 chevaux, dévelop- 
pant une queue presque rivale de celle d'une comète queleonque, 
sauf qu'ici, c'était la queue qui entrainait le corps. Enfin nous 
approchâmes de cette terrible rivière ; son aspect était vraiment 
sinistre; sa largeur moyenne n'avait pas moins d'un kilomètre 
avec ses rivages marécageux et parsemés de trous et de flaques 
d'eau. La légère voiture de notre général passa assez heureuse- 
ment sur ce sol perfide et ateignit le bord principal de la rivière, 
Notre machine dût cherchor et prendre un terrain plus solide ; à 
notre tour, nous arrivâmes aussi sur le bord principal de cette ri- 
vitre mais се ne fut qu'après avoir failli verser plus de dix fois, 
surtout dans un endroit où nous fümes obligés de passer dans un. 
pli de terrain n'ayant pas moins de 2^ de profondeur et rempli 
d'eau à la moitié. Notre impossible machine se fiant sur l'habileté 
des postillons et la bonne volonté des bétes, plongea hardiment 
dedans. Deux formidables occilations nous envoyèrent brutale- 
ment de tribord à babord et de babord à tribord; l'eau était 
entré dans notre voiture et nos jambes y tempaient ; nous cründes 
un instant à la fin du monde, Quand nous reprimes nos sens, nos 
regards égarés s'interrogenient mutuellement et paraissaient tout 
étonnés de se rencontrer, et cependant ce n'était encore qu'un 
faible échantillon du danger réel; nous approchions du rivage du 
styx moderne. Le Buzau roulaient ses eaux rapides et boueuses, 
mais leur hauteur permettait encore de pouvoir le passer. La 
voiture du général était déja entrée dans la rivière ; l'eau la rem- 
plissait presque; arrivée au */, de son trajet, le cheval du pre- 
mier postillon s'abatait et déja los flots entrainaient ce dernier ; 
mais il se redressa bientôt, revint courageusement à son cheval 
qui s'était relevé lui-même, le saisit par la bride et le 92 postillon 
enlevant à propos ses chevaux, général et voiture abordèrent en- 
fin heureusement, C'etait à notre tour maintenant, mais double- 
ment avertis, nous descendimes courageusement de notre loco- 
motive, et. nous la laissâmes seule opérer son dangereux passage 
ce qu'elle fit très bien et d'un petit air narquois qui était de 
circonstance car nous etions restés tout quatre sur la rive per- 
chés sur nos jambes comme des dindons, n'osant pas faire un pas, 
de crainte de nous embourber. Des marins de cette localité qui 





Documente 465 


se trouvaient sur la rive opposée, appercevant notre détresse, 
détacherent un petit batelet et vinrent au nombre d'une demi- 
douzaine, à notre secours. Arrivés à nous, ils formèrent pardeux, 
au moyen de leurs bras et de leur mains une chaise à por- 
teur et nous transportèrent dans le batelet et enfin de l'autre 
coté de la rivière, Là tout le terrain du rivage était plus ferme, 
plus sablonneux et plus caillouteux, Enfin après ?/, d'heures de 
mortelles angoises, nous nous retrouvions tous réunis, nous félicitant 
d'avoir échappé si providentiellement à toutes les embüches ten- 
dues par cet infernal Buzau. Nous avions bien franchi la riviere, 
mais pour être venus chercher ce gué possible, il avait fallu nous 
détourner considérablement de notre route, et pour la rejoindre, 
il nous fallait traverser des terres impossibles sur une étendue de 
4 à 5,000 mètres environ et dans lesquelles, les aubes de notre 
bâtiment plongeaient à une profondeur de 50 à 60 cts. Notre at- 
telage de 16 chevaux ne pouvant vaincre cette grande difficulté, 
il fut remplacé par celui de 12 boeufs qui donnèrent à notre 
marche un air de gravité tout-à-fait solennelle. Rentrés sur la 
voie que nous devions parcourir, nos 16 chevaux remplacerent 
nos bonnes bêtes; notre machine prit une allure assez allègre et 
à 3 heures et demie, nous entrions dans Focsani, où nous devions 
coucher; mais dans Focşani même, nos aventures devaient se 
prolonger. Notre général nous avait précédé depuis longtemps dans 
cette ville et en avait profité pour faire visite à quelques amis; 
en arrivant nous ne pümes savoir à quel hôtel il était’ descendu, 
mais dans l'espérance de rencontrer sur notre passage une indi- 
cation, nous poursuivimes notre route sur la grande rue, escortés 
par un double claquement des fouets de nos postillons, ce qui fit 
mettre passablement de monde aux fenêtres et sur les portes ; 
c'était presque une entrée triomphale. Déjà nous avions fait de 
nombreux détours, lorsque nous fümes rejoints par un gendarme 
qui vint de nous donner avis de nous rendre à l'hotel de l'Europe, 





où le général allait nous rejoindre. Cela était facile à entendre, 
mais bien plus difficile à exécuter. Il s'agissait de faire une contre- 
marche et de l'exécuter ауес notre gros bâtiment et avec 16 che. 
vaux dans une rue qui n'avait que 8? de largeur; c'etait un 
probleme à résoudre. Gráce à notre haute intelligence, il fut 
résolu aussitót; il s'agissait tout simplement de découvrir une 





466 Documente 


habitation possédant une cour assez vaste pour que notre équipage 
püt faire une conversion, afin de pouvoir retourner sur nos pas. 
A quelques centaines de pas nous trouvâmes ce que nous pouvions 
désirer. Notre entrée fut mirobolante, mais elle se fit avee un tel 
tapage, qu'elle jeta la terreur dans cette habitation. Oies, poules, 
canards, dindons et pigeons, s'enfuirent en poussant des cris 
d'alarme; les habitants eux-mémes étaient pleins d'effroi et je ne 
sais pas si le flot de boue qui nous suivait, ne recula pas, épou- 
vanté, Déjà notre conversion touchait à sa fin, lorsque tout-à-coup, 
ilse fit un brusque temps d'arrét; bétes et machine se refusa- 
ient énergiquement à faire un pas de plus. Nous ne pouvions 
pas non plus descendre, le sol de la ,cour était couvert littéra- 
lement d'une boue moelleuse d'une épaisseur de 30 centimètres 
que dissimulait une jolie couche de neige. La dame de ce do- 
maine qui nous avait vu passer devant elle eut pitié de notre 
position tout soit peu ridicule; elle nous envoya des confitures 
par un de ses domestiques, eu nous faisant demander qui 
nous étions, je m'empressai de le faire au nom de сев 4 mous” 
quetaires de nouvelle espèce: puis elle nous envoya du café, qui 
motiva de ma part un second billet dans lequel j'avais tourné 
un assez galant remerciment. Cependant tous ces actes de politesse 
réciproque ne nous sortaient pas de notre fausse position. Nous 
étions encore à combiner une sortie honorable, lorsque nous vimes 
entrer dans 1а cour, notre général et son nevou, qui, étant à 100 
lieues de se douter que l'équipage enroulé sur lui méme, qu'il 
appercevait au loin, renfermait son état major, n'y prit pas garde, 
descendit de voiture, entra dans la maison et demanda aux 
maîtres de céant, s'il n'était pas venu des officiers; ils lui ré- 
pondirent que non, mais qu'ils supposaient que ceux qu'il cher- 
chait devaient être les officiers qui se trouvaient renfermós dans 
une grande voiture et qui auraient dü venir présenter leurs ex- 
exeuses pour avoir violé leur territoire aussi brutalement oü du 
moins faire acte de courtuoisie. Le général surpris accourut sur 
le perron; nous découvrit, éclata de rire et nous demanda ce que 
nous faisions là. Notre explication burlesque donna lieu à tout. 
le monde de rire à nos dépens. Cependant, gráce à l'arrivée de 
notre général, nous pümes nous retirer assez honorablement de ce 
bourbier. Il rentra dans l'intérieur de la maison suivi de tout la 





Documente 467 


monde; la drouzka dans lequel il était arrivé était au bas du perron; 
Alexandre, moi et Gréchiano, nous nous précipitimes hors du notre 
malencontreuse voiture; monter dans la drouzka et nous sauver 
à toute bride à l'hôtel fut execute aussi rappidement que la pensée. 
Notre général ne tarda pas à venir nous réjoindre, riant encore 
de notre aventure. Notre bâtiment rentra deux heures après nous, 
atelló de 8 boeufs. Son entrée dans la cour fut majestueuse ; nous 
avions eu bien tort de n'y étre pas restés. 

Nous avions pensé dans la matinée ne pas nous arréter 
à Focşani, afin d'arriver plus tôt à Roman; mais il était trop tard 
pour nous mettre en route; le temps était menaçant de neige et 
nous avions un peu d'appétit. Le général, son neveu et Cantilli, 
allèrent diné chez М" Cartagiu, père du lieutenant; Alexandre 
n'était pas très bien portant, et resta à l'hôtel avec nous ; il prit 
un thé et Gréchiano et moi nous primes un espèce de potage qui 
ne valait pas grand chose, ainsi que des pommes de terre et un 
morceau de viande servie sous le titre pompeux de bifftek; le vin 
était assez potable. Bref, il n'y avait de bien dans cet hótel qu'une 
magnifique salle de bal, dans laquelle, la nuit précedente c'était 
donné une soirée dansante suivie d'un pique-nique, par les gros 
légumes des environs, mâles et mâlesses. 

Le lendemain à 5 heures du matin, nous étions en route, 
moins notre général et son neveu. Nous ‘devions lattendre à 
la maison de campagne de Mr. Catargiu, ой il devait nous rejoin- 
dre, avec lui dans son coupé de voyage. Nous, nous étions monté 
dans le drouzka du général; la diligence et nos ordonnances 
suivaient, Malgré l'abondante neige qui était tombée pendant 
la nuit et celle qui tombait encore, nous arrivàmes de bonne 
heure à Maragesti. 

Le gónéral ne vint nous rejoindre que 5 heures plus tard ; 
notre présentation faite à Mr. Catargiu, on ne tarda pas à nous 
faire passer dans la salle à manger où on nous servit un fort joli 
et bon diner, Le café pris, malgré les vives instances de Mr. Ca- 
targiu, pour nous faire rester jusqu'au lendemain, nous primes 
congé de lui et шопійтеѕ dans nos voitures respectives. 

Nous nous étions, de beaucoup, détournés dela route pour 
nous arrêter à la maison de campagne Catargiu, aussi nous fal- 
lutil, pour aller la retrourer, traverser uno assez grande óten- 





468 Documente 


due de terres labourables. Dieu sait, combien de traits-cordes, se 
se sont cassés ! combien de fois notre monument s'arrêta, combien 
d'occilations mirent notre courage à l'épreuve ! Et cependant no- 
tre général, tout en conservant encore une bonne opinion de 
notre machine roulante, avait du devoir surcharger son léger 
drouzka, de Cantilli et de Grechiano, et au moment de nous 
précéder, il nous laissa un Dorobanz, en cas d'un événément; 
cette sage précaution fut fort heureuse pour nous par la suite. 
La neige et le vent n'avaient cessé pendant toute la journée; 
la nuit était complétement venue lorsque nous nous trouvions 
encore au */, de la poste, où probablement nous ne serions 
pas restés, si un autre malheur ne fut point arrivé. Nous étions 
en vue d'un village que quelques lumières nous signalaient; 
mais pour y arriver, i| nous fallait descendre dans un bas 
fond dans lequel on n'arrivait qu'un passant une espèce de défilé, 
ouvert dans un pli de terrain. Il se trouva que ce passage quoi- 
que peu long, était très rapide et complètement défoncé, A cet 
aspect nous n'y vimes pas un grand danger, mais nous flairions 
un embétement positif. Notre malheureuse déligenee avait la 
veille éprouvé un accident à son train de devant, et 1й où nous 
nous trouvions il allait à avoir à subir une rude épreuve. Nous 
avions franchi presque les 3/, de ce coupe-gorge, lorsque tout- 
à-coup, un sinistre craquement viaent justifier nos craintes; le train 
de devant venait de se briser completement; la. voiture était en- 
foncée dans (0 centim. d'une boue généreusement épaisse; le 
soldat qui était resté ауес nous et qui avait voulu rester placé 
sur le siège de l'imperial, alla, lui, son fusil et sa houpelante, 
piquer une tête dans une boue plus liquide que celle où nous étions 
enterrés ; il en fut quitte, heureusement, pour une légère émo- 
tion à ce que je puis supposer, et à un débarbouillage général au 
moyen de la neige qui se trouvait à sa portée. Alexandre envoya 
le Dorobanz au village que nous apercevions, afin d'y découvrir 
une voiture queleonque pour ne pas étre obligés de passer aussi 
agréablement une nuit d'hiver. Son absence fut longue ; il pa- 
rait qu'il avait du chercher longtemps; enfin apres deux mor- 
telles heures d'attente, uous entendimes au loin, des Hue ! Hue ! 
se rapprochant progressivement de l'endroit où nous avions é- 
choué puis bientôt, nous vimes poindre la tête de notre doro- 





Documente 469 


ban, puis sa bête, puis enfin un curouza et des boeufs. La navire 
de sauvetage ayant pu accoster notre vieille gabarre, on nous 
aida à nous transborder et nous étant enveloppés le mieux que 
nous pümes de toutes nos eapotes et fourrures, nous reprimes 
notre route ауес un attelage de 8 chevaux. Un affreux chasse- 


neige vient nous assaillir en pleine-figure pour augmenter les dan, 


gers que nous avions encore à courir. Enfin après une heure et 


demie de souffrances et d'impatience, nous arrivâmes enfin à la 
Poste de Coupou et entrâmes dans la cour de l'auberge où notre gé- 
néral s'était arrêté. Nous et le carouza ne formions plus qu'un 
morceau de neige roulant. C'est sous ce linceul qu'on nous retira 
ауес peine. Grâce à de bonnes chambres chuudes que notre bon 
général nous avait fait préparer, notre résurrection se fit promp- 
tement, et nous pümes alors lui expliquer les motifs d'un retard 
aussi prolongé (4 heures 1/1), que l'avait plongé dans de très vi- 
- ves inquiótudes. Mais toutes nos pénibles émotions disparurent aus- 
sitôt à la vue du bon super auquel nous fimes tous honneur. 
Vers la fin de notre repas, notre bâtiment était rentré au port, 
il fut livré au charron pour qu'il le mette en état de rouler avec 
sécurité jusqu'à Roman; puis chacun alla goûter d'un repos qui 
lui était bien nécessaire. 
Notre voiture ne se trouva reparée le lendemain, que vers 
10 heures. Aussitôt après notre déjeuner, c'est-à-dire, vers 11 
heures, nous nous remimes en route. Notre général voulant ab- 
solument arriver le lendemain à Roman, avait décidé que nous 
voyagerions toute la journée et toute Ia nuit; mais lemau- 
vais état de la route ne nous permettait pas d'avancer plus ra- 
pidement, quoique nous eussions, un attelage de 16 cheveaux ; 
mais quels chevaux! Il faisait presque nuit lorsque nous arri- 
vâmes à l'éntrée d'un pont d'une longueur désespérante, dont la 
hauteur et le genre de sa construction nous donnèrent un mortel 
frisson, Nous étions si vivement impressionnés, que personne parmi 
nous ne songea dans le moment à descendre de voiture, et 
lorsque cette pensée nos vint, il était trop tard, notre locomotive se 
trouvait déjà engagée sur le pont. Је vous prie de croire, mon 
cher Monsieur Baligot, que nous avons passé un terrible moment, 
ear sentir craquer à chaque tour de roues de notre lourde machine, 
Je tablier, composé de poutrelles non consolidées, d'un pont sus- 
п 





470 Documente 


pendu à plus de 12 mètres audessus d'un interminable gouffre 
au fond rempli d'une eau somble et glacée, il y avait là, une si- 
tuation à troubler le courage à de plus intrépides que nous. Grâce 
à une mystérieuse proteetion, notre traversée s'effectua avec bon- 
heur. Pas une poutrelle ne se rompit; rien ne se brisa dans no” 
tre misérable machine et pas un cheval de notre équipage de 16 
bêtes, ne broncha; sans quoi, nout aurions été precipités, en- 
gloutis et f... sans miséricorde acuune. Sauvés de cet affreux dan- 
дег, nous continuâmes notre route; mais nos coeurs restèrent 
longtemps encore oppressés. Dans la nuit et vers le matin, à 4 
kilomètres et demi environ d'une des postes franchies, les cordes 
d'attelage étaient en si mauvais état, quoique le tirage ne fut pas 
trop pénible, que des 20 pas en 20 pas, elles se rompaient, et nos 
chevaux n'y ayant plus confiance se refusèrent obstinément à aller 
plus loin. Dieu sait, combien de jurons sortirent de nos bouches 
profanes? Eufin un de nos postillons se détacha pour rotourner 
à la poste et y pendre un renfort de chevaux. Il mit plus de 
deux heures pour revenir, et lorsque nous atteignimes la poste 
suivante, nousco nstatimes que nous avions mis 6 heures pour la 
parcourir. Nouvelles inquiétudes de notre général, qui forma 
aussitôt un conseil, dans lequel il fut résolu, à l'unanimité, que 
notre malencontreuse machine ayant perdu toute notre con- 
fiance, elle serait abandonnée à Roman ; qu' Alexandre, Grechiano 
et moi, monterions dans un droutzka, loué à eet effet et que nos 
ordonnances marcheraient seules en accompagnant la voiture 
qui devait transporter tous nos bagages. Et bien nous prit de 
cette sage résolution, саг au grand jamais, nous n'aurions pu 
faire les 3 mauvaises postes qui existent entre Roman et Јавву, 
surtout celles de Tirgu-Formos à Jassy. 

Dans la matinóe nous eümes encore à passer un long pont 
et à solidité douteuse; mais il faisait jour et son aspect était 
loin d'être aussi sinistre que celui du pont de la Mort, franchi 
la veille. Enfin Roman se découvrit à nous, gracieusement assis 
sur son căteau; en avant de son faubourg, nous rencontrâmes un - 
pont, dont les abords doivent étre assez inquiétants lorsque les 
eaux sont hautes; nous le traversámes sans trop de difficultés et 
à 3 heures du jour, nous descendions à l'hotel de Paris, sains et ` 
saufs, Nous y trouvâmes des parents de notre général qui nous 





Documente 471 


attendaient pour nous conduire dans sa famille, où nous devions 
diner et où il nous avait précédé depuis longtemps. Chacun s'em- 
pressa da faire un peu de toilette et nous partimes en coupé. 
J'y ai reneontré une aimable personne dans M-me Mano et une 
belle demoiselle à marier, en M-elle Nathalie sa fille, qui adore 
son père, comme son pere la fille, et dans l'institutrice des nièces 
du général, M-elle Aspasie, une française, un peu maigre, mais 
ires aimable et surtout une artiste de premier ordre sur le piano. 

Au moment de quitter cette hospitalière maison, où nous 
venions de passer une soirée trés agréable, M-me Mano et M-elle 
Mano, nous inviterent au diner et à la soirée dansante du len- 
demain qu'elles donnnaient en l'honneur de notre excellent géné- 
ral. Cette soirée fut vraiment charmante ; le nombre des dames 
invitées ne dépassait pas le chiffré de 18, toutes aimables, gràci- 
euses, la plupart jolies, surtout une petite brune, très piquante que 
j'aurais bienvoulu connaitre plus longtemps. Les hommes étaient en 
nombre, parmi lesquels se trouvaient de bons et infatiguables dan- 
seurs. C'est M-elle Mano quia été la reine de cette délicieuse 
soirée et Alexandre Mano, le danseur galant, le danseur infati- 
guable, qui plus-tard eut à souffrir de douloureuses palpitations 
de coeur. A trois heuresdu matin, on servit un splendide souper 
ot à 6 heures et demie nous étions rentrés à l'hôtel, après avoir 
pris un congé définitif de ces dames. Deux heures de repos nous 
suffirent pour être en état de nous remettre en route. Nos nou- 
veaux préparatifs de départ terminés, et après avoir absorbé une 
large et bonne tasse de café au lait, précédée d'un bifftek sup- 
portable, nous partimes pour aller coucher à Tirgu-Frumos, et 
le lendemain à 2 heures et demie, neuf jours après notre dé- 
port de Bukarest, nous faisons notre entrée dans Jassy, dont 
je n'ai pu voir de la hauteur en avant son faubourg, le Pano- 
roma, atendu que toute la ville était voilé par un brouillard as- 
sez épais. Co fut pendant le parcours de ces 4 dernières postes de 
notre voyage, excepté celle de Mircesti à Tirgu-Formos, que nous 
eümes lieu de nous applaudir d'avoir laissé notre vieux bâtiment 
à Roman; car il était certain, comme nous avons été à méme de 
le constater, que cette fois, nous n'eussions pu échappé à une 
catastrophe quelconque. 





Documente 


Malgré que toute la nature fut plongée dans son sommeil 
d'hiver, j'ai pu cependant, mon cher Monsieur Baligot, me rendre 
compte que tout le pays que je venais de pareourir devait étre 
admirable, quand il se trouvait complètement en possession de 
toutesa végétation; que la fertilité de ses plaines immenses ainsi 
que celle des collines et des côteaux devait être prodigieuse. Si 
ces belles contrées se trouvaient entre des mains habile set intelli- 
gentes et qu'elles fussent administrées par des hommes éclairés, 
dévoués et surtout honnêtes, peu de pays sauraient être plus 
riches qu’elles. Mais malheureusement tout cela manque, pas 
même une bonne voie de communication, pas même la grande voie 
qui les traverses d'un bout à l'autre. Ainsi sur 27 postes qui 
séparent Bukarest de Jassy, je n'en ai réellement rencontré que 
2 bonnes, une avant d'arriver à Ploesei et l'autre avant d'arri- 
ver à Tirgu-Formos; puis une petite partie de chaussée faite 
par les troupes Autrichienes pendant leur occupation. Des ponts 
impossibles auxquels il y aurait peu de chose à faire, c’est-à-dire 
peu de dépense, pour qu'ilsne fu ssent pas l'effroi des voyageurs ; 
Des guérets qu'on pourrait consolider, ou pour mieux dire, rendre 
stables, un moyen de pieux enfoncés de distance en distance, 
maintenant un passage à fond pierreux, sans pour cela géner le 
cours d'eau; des villes dont les rues principales sont presque 
infranchissables pendant la mauvaise saison qui se transforment 
alors en des véritables rivières de boues, d'une profondeur de 50 
à 60 centimètres: telles sont Buzau, Rimnie, Focșani, Bacau, un 
peu Roman, mais principalement Tirgu-Formos, sur toute l'éten- 
due de sa grande artère qui est très longue. J'en vois que tous les 
administrateus de ces villes doivent être bien incapables et bien 
coupables, 

Focsani, par exemple, est admirablement située au milieu 
de la vaste et riche plaine qui l'entoure; cette ville, pendaniyla. 
belle saison, doit être le point central d'un grand commerce. J'ai 
remarqué aussi, qu'en raison den sa position topographique, c'est 
là que devrait-âtre la capitale des deux provinces, et en faire une 
immeuse place de guerre. Il п'у a pas une butte de terre qui 
commande cet emplacement, avec une bonne et simple ceinture 
de fortification comme celles de Paris, avec de larges et profonds 
fossés, alimentés par les eaux de la rivière de la Putna, et pro- 





Doeumente ÿ 478 


tégée, sur les points les plus accessibles par quelques bons ou- 
vrages à cornes, cette capitale deviendrait rapidement un centre 
commercial très important et comme place de guerre, une puis- 
sante et redoutable position stratégique qui imposerait aux ap- 
pétits féroces de ces deux oiseaux de proie, appelés Russe et 
Autrichien. Roman, au besoin par sa position élevée, pourrait 
devenir, au moyen de quelque bons travaux de défense, une 
bonne tête de pont, couvrant la capitale, ainsi que Tecuciu, si- 
tué sur la rive droite du Seret. Il n'y a rien à faire à Jassy, 
dominé par tout par les hauteurs; les redoutes qu'on pourrait y 
établir ne serviraient absolument à rien, pas méme pour d 
momentanément Roman et la capitale. 





le Directeur du Directeur 


2 Alb. Chevalier 





NOTITE 


Profesoral Paul Barth de la Universitatea din Leipzig, a- 
nuntä prin următoarele cuvinte in Litterarischer Centralblatt für 
Deutschland, aparitiunea lucrărei d-lui Xenopol: Les Principes 
fondamentaux de l'histoire : 

` 


ile pe care cartea de faţă voeste să le dea, sunt de 3 
soiuri, Intiiü vrea să dovedească caracterul stintifie al istoriei; al 
doile, fiind-că elementul de căpitenie trebue să ocupe centrul ex- 
punerei, caută să arăte unde trebue căutat elementul de căpite- 
nie al schimbărilor istorice, problemă care duce numai decit la 
luminarea critică a tuturor părerilor unilaterale asupra istoriei ; 
al treilea, dă la sfirsit un scurt capitol asupra metodelor cerce- 
tărei istoriei. Această împărțire ia trei reiesă de fapt, de si nu 
se arată în orinduirea exterioară a materiei. Cel mal mare spaţiii 
il ocupă a doua din cele trei teme, cu toate ей autorul nu a cău- 
tat să istovească materia. Xenopol vrea să considere viaja statului, 
dar nu izolată de cele-l-alte tărimuri ale vieţei cu care stă in re- 
ciprocă înriurire, ea elementul de căpitenie al istoriei. Tintele pe 
care Xenopol le pune istoriei sunt: 1) reproduire les” faits ; 2) ex- 
pliquer les faits, en exposant leur. enchainement causal ; З) rechercher 
dans cet enchainement les séries historiques qui le constituent et. par. 
leur. moyen enserrer le déveleppement dans ses linéaments généraux. 
Cum se poate ingala, in eit trele direc(iunile (р. 305—323) este 
demonstrat prin bune exemple. Tot ce autorul spune este minu- 
nat și bine cumpánit, d. e. сева ce el aduce din faptele istoriei 
contra vuetoareï teorii a materialismului istoric. Xenopol este de 
profesiune istorie, dar nu fără cultură filosofică. Literatura mai 
nouă a temei lui este, de şi nu deplin, totuşi cu mare bogăţie 
întrebuințată. Cartea lui merită să fie luată în serioasă conside- 
rațiune de istorici si de filosofi. 

Р. В. 





Notit 475 


Revista din Paris Bulletin critique (No. 20, 15 Iulie 1900), 
spune asupra seriereí d-lui A. D. Xenopol: La principes. fondu- 
mentaux de l'histoire : 


Toate faptele ce se produc pot si trebuie să fie orinduite 
în două tabere : unele sunt asümünátoare si pot să se repete (сй- 
derea unui pietre); aceste sunt fapiele coexistente ; cele-l-alte 
sunt tot-d'a-una si neaparat neasămănătoare între ele (moartea lui 
Napoleon); aceste sunt faptele succesive. Istoria nu este o știință 
particulară; este un mod de concepție a lumeï, modul succesiv com- 
ceput în opoziție си modul coexistent. Știința universală se împarte 
deci în dou ramuri: 1) Ştiinţele teoretice care studiază fenome- 
mele coexistente asupra cărora timpul nu pune în lucrare nici o 
inriurire (fizica, chimia, astronomia, biologia, fiziologia ;—psicho- 
logia, logica, dreptul, economia politică.....); 2) Ştiinţele istorice 
care ай de obiect fenomenele succesive, supuse înriurirei trans- 

 formiitoare a timpului (geologia, paleontologia..., istoria politică, 






religions... Istoria ast-feliii concepută (ştiinţele istorice), este o 
stiință, clef ştiinţa se defineşte prin ideea dorezet si istoria dove- 
deste şi trebue să dovedească ; ea este si trebue să fie ştiinţifică - 
şi nu patriotică вай estetică (cap. I—III). După ce a definit ast- 
felit adevărata natură a istoriei, d. Xenopol studiază condiţiile 
et nemutabile (mediul, rasa, cap. IV) ; apoi puterile indreptitoare !) 
evoluţia, mediul intelectual, expanziunea, lupta pentru trait, reac- 
ţiunea, imitagiunea, individualitàtile, intimplarea (cap. V—VII) ; 
in sfirgit faptele constitutive (faptele istorice si seriile, cap. IX—XI). 
Cartea d-lui Xenopol atinge multe idei, suggereazü multe 








1. După d. Xenopol (p. 197) iată legile care reguleazi lu- 
erarea puterilor istorice : 1) propășirea spiritului omenesc, este 
statornică si nemărginită ; nu este insă neîntreruptă; ca esto o- 
pera elitei gi se coboară cu încetul in gramadă.— Există tot-d'a-una. 
о corespondenţă între faptele intelectuale si starea obsteascá a 
spiritelor.— Expansiunea este cu atita maï puternică cu cit se in- 
tinde mai mult în spatii şi maï ales în timp; ea procede ca și 
evoluţia prin valuri propäsitoare şi inapoitoare.— lupta pentru traii 
aduce dispariţia elementului învins și, une-ori, naşterea unui пой 
product intelectual.—Reactiunea este in proporfiunea inversă cu 
acţiunea. — Imitaţiunea împiedică propüsirea, cind ea se aplică la 
formele in ființă; ea o favoregte, cînd se aplică ideilor nouă.— 
Imitaţiunea dă naştere unor succesiuni istorice numai atuncea 
cînd se aplică la elemente succesive, deci neasämänätoare ete, ete 





476 4 Хоні 


cugetări, provoacă si unele critice. Nu vom nota de cit esentialul. 
D. Xenopol recurge tot-d'a-una la istorie, pentra a dovedi ideile 
ce le pune înainte, Erudiţia lui este foarte întinsă și pare foarte 
sigură 3), Păstrez totuşi oare-eare їпйоеЙ asupra exactitäfer oare- 
căror, fapte pe caro le citează: cunoștințele noastre despre trecut 
nu sunt de aga feliü in cit se poate elădi pe ele cu atita siguranță; 
mulţimea cunoștințelor d. Xenopol mă sparie si mé nelinisteste 
putin?). Mai mult încă decit metoda lui de cercetare, metoada lui. de 
expunere dá loc Ја critică, Expunerea logică a tezelor d-lui Xe- 
nopol este pretutindenea întemeiată de expunerea вай răspingerea 
ideilor unui cutăruia: Herder вай Mougcolle bună-oară (p. 347). 
Cartea d-lui Xenopol ar fi cîştigat mult, егей ей, mai ales in cla- 
ritate, dacă tonte aceste confirmüri вай răspingeri ar fi fost arun- 
cate în nişte note, D. Xenopol apoi, în jocul puterilor pe care ni 
le descrie, nu se lasă el a fi înșelat prin cuvinte ? Este la el o 
mitologie întreagă a evoluţiunei 4), a imitatiunef, a expansiuner 
(p. 100, 185, ).D. Xenopol vede fără îndoială, sub ele ide. 
clare si lümurite; mč tem са acel ce-l vor ceti să nu aibă tot- 
d'a«una aceeași fericire,- 

Aceste rezerve făcute, sunt în tot largul тей spre a spune 
tot binele pe care-l merită cartea d-lui Xenopol. Intinderen cer- 
cetărilor, seriozitatea cugetäreï, îi дай o insămniătate deosebită. 
Este cea dintiia încercare, cind se face o silinfä atit de constiin- 
cioasă pentru a pune in rinduială ideile ascunse pe care se ra- 
zimă lucrarea istoricului si а le face să treacă din lumea | intune- 


2. D. Xenopol este el însuși istoric. Este cunoscută a lui 
Histoire des Roumains de la Dacie Trajane depuis les origines jusqu’ 
à l'union du principautés 1859, a lut Roumains au Moyen-Age; ete. 

3. D. Xenopol vorbeşte in două rinduri de Henri Taine (р. 
310—311); nu este invederat de cit o scăpare de "vedere. D. Xe- 
nopol serie (p. 150): revoluţia din 1818 in deosebitele țări ale 
Europei n-a fost de ci o imitatiune a miscäreï ce a izbucnit in a- 
cela an la Paris, Cu neputinţă de a se insala mar deplin. D. Xenopol 
n-are despre istoria creştinismului, de cit o cunoştinţă foarte super- 
ficinlă; el samănă a reduce creștinismul la ascetism. Nu уоїй critica 
toate eriticele d-lui Xenopol (mai ales p.308). D. Xenopol nu uită 

й, că sunt unele cauze precize ale unor fapte necu- 
noscute din pricina lipsei textelor ? 

4, D. Xenopol pare a uita că evolutiunea, nu are valoare 
de cit din punetul de vedere filosofie: ipoteza ne dă putinţa de 
a ne unifica ideile; dar din punetul de videre științific, ea este 





кош 


соавй a inconştientului in sfera ideilor lämurite. Cite neînţelegeri 
si cite confuzii ale căror izvoare se ascund in niste noţiuni ne-ana- 
lizate, crezindu-le inviderate prin ele ingile! Este a face operă 
meritorie de a încerca să se aducă puţină rinduială în acest haos, 
Ideia stápinitoare a cărei, nu merită mai puţine laude, decit 
silința ce i-a dat naștere. Istoria reală nu este productul legilor ; 
„legile“ de care vorbeşte d. Xenopol nu ocirmuese desvoltarea 
reală a vietef вай a spiritului: „Огї-се încercare de a formula 
Jegi reale de desvoltare, legi care să reproducă modul de mani- 
festare al fenomenelor suceesive вай legi care să le explice, nu 
va esila nici un capăt (р. 198). In ştiinţele faptelor coexistente, 
legea este generalizarea unui singur fenomen, reprodus sub dife- 
rite aspecte. Elementele adunate pentru a-i da naștere sunt ele- 
mente asăminătoare. Adevărul ştiinţific există prin singura lege, 
trasă din fenomene asămănătoare, care reprezintă clasa întreagă. 
Cu totul alt-feliü staü lucrurile cu fenomenele succesive. Cuno- 
stinfn unei idei generale, care exprimă o serie de fapte succesive 
nu are nici o valoare, fără acea a faptelor însuși care iaŭ slujit 
de bază (р. 199); pretinsele legi sociologice in care a vrut să se 
închidă istoria, sunt absolut zadarnice (с. VIII). Este o sferă a 
individualului radical deosebită de sfera universalului (р. 336)°). 

Cartea d-lui Xenopol, nu este o metodologie a istoriei (p. 342), 
este o contribuţie meritorie la organizarva unui metodologici obşteşti, 


Albert Dufourcq 


pănă acuma neindestulătoare și contrazisă de două fapte; indoi- 
iul «hiatus» care desparte materia netrăitoare de materia trăitoare 
si materia neginditoare de materia ginditoare. 

5. Cum că concepem SE reciprocă a universalului gi 


a individualului». Cu toate silintele d-lui Xenopol, mă tem că che- 
stiunea va remănea încă mult timp întunecată. ^ 
12 





Notiţi 
ТРУДЫ 
Бессарабекой Губенрекой 


Ученой Архивной Коммисїн 


Mult poate iniţiativa privati, dacă inițiatorii sunt de bună 
credinţă, pentru serviciile binelui publie. 

In faţa mea stă cartea intitulată „lucrările comisiunef Ar- . 
hivară din Besarabia“, tomul I, Kiginiu 1900. 

Cartea e tipărită in 4° si cuprinde 488 pagini, cu harta o- 
rasuluf Kisinäu din timpul exilului poetului rus Pugchin in capi- 
tala Besarabieï, şi cu potretul poetului. 

Inainte de-a analisa cuprinsul acestei cürfi, cred că e bine 
să daŭ o mică deslusire despre această „Comisie Arhivarü*. 

Sunt 15 ani impliniti de cind răposatul Imparat Alexandru 
al IILlea a aprobat propunerea consiliului de Ministri, de-a înființa 
„Comisiunile Arhivare“ în toate guberniile, si de-ocamdatä, sub 
formă de încercări, s-a instituit asemenea comisiuni in guberniile : 
Twer, Tambov, Riazan si Orel. 

Scopul acestor comisiuni, era: „înfiinţarea museelor locale, 
„studierea arhivelor si descrierea antichitätilor acelei localităţi, des- 
„voltarea activităţii arheologice si arheografice locale“. 

Ideia si iniţiativa infiintäreï acestor comisiuni se datorește 
senatorului Academic Nicolae Vasilievici Calaciov, născut la 1821 
şi mort la 1885. 

Primele comisiuni arhivare, ай dat rezultatele dorite, aşa 
că azi mal în toate guberniile ruse, se găsesc asemenen omisiuni 
și musee, Remăsese în urmă Besarabia, si cu toate ей Directorul 
$coalei reale din Kiginäu, consilierul de stat Codreanu, ай atras 
de mai multe-ori atenţiunea Guvernatorului Besarabieï că D-sa e 
gata să-şi depue serviciile sale în scop de-a cerceta istorin, do- 
cumentele, antichităţile locale, ete, dar Gubernatorul a tot înlă- 
turat înâiinţarea unei asemenea comisii arhivare, sub cuvint: вай 
că lipsesc persoane ce ar putea forma o asemene comisiune (!). 
вай din lipsa de fonduri (l). A trebuit са Inspectorul general al 
scoalelor, din circomscripţia Odeseï, d. Chrisant Solschit să pro- 
pue oficial Gubernatorului Besarabieï, că e timpul ca si in Kisinñu 
sà se înfiinţeze o comisiune arhivară. Propunerea aceasta s-a făcut 
in Noemvrie 1897, iar la 23 August 1898, а avut loc inaugurarea 
,Comisiunei Arhivare“ in oraşul Kişinău, în presenta Archiepis- 
copului, Guvernatorului, a tuturor autorităţilor civile, clericalo si 
a unui numeros publie. s 

De la. data inaugurării si piná la finele anului 1899, comi- 
siunea prin Directorul seü d, І. N. Halippa, a dat la lumină pri- 
mul tom al lucrărilor Comisiunei Arhivare, care cuprinde lucrări 
privitoare emenamente pe Besarabia şi prin urmare şi pe Moldova. 

. Iată ordinea materiilor cuprinse in acest volum. 5 








Notiti 479 


1°. Ideia comisiunilor Arhivare si înfiinţarea unei asemenea 
comisiuni in Kişinău. Studiü făcut de Directorul Comisiunei I 
Halippa. 

20, Terarehil bisericef răsăritului, carii ş-aŭ găsit asil în ju- 
risdieţia Eparchiei Kișinăului în timpul revoluţiei greceşti 1821—28. 
Acest material a fost luat din arhiva spiritualului consistoriü al 
Kişinăului, In fruntea deserierel acestei părţi, este tipărit în ro- 
müneste cu litere chirilice apelul făcut în :folosul grecilor fugiţi 
de iataganul turcesc si care s-a refugiat cu deosebire in Besarabia. 
Acest apel e semnat de Kneazul Alexandru Golitzin, Apoi ur- 
miează despre : Veniamin Kostaki, Mitropolit Moldovei; Grigorie 
Mitropolit Irinopolief, fost igumen In Monastirea Golia din Iaşi; 
Innocentis, Mitropolit Irinopoliei, fost epitrop monastirilor inchi- 
nate din Moldova; Nectarie al Sardieï, fost igumen monastireï sf. 
Spiridon din Iaşi; Neofit episcop Dalmatie; Constandie episcop 
al Buzăului ; Filotei mitropolit Neapoleï; si alţi ierarehi, de toţi 15. 
Lucrarea e făcută de Directorul comisiei Z. N, Halippa. 

30, Amintiri despre oeupatiunile arheologice, de А. Crilow. 

49, Fintina zinelor, de J. N. Halippa. 

50, Genmiile turceşti din Besarabia, transformate în. biserici, 
între ani 1808—13. De Z. N. Halippa. 

60, Orașul Kişinău, pe cind a trăit in el poetul Puschin 
(1821—1828), si planul oraşului din timpul acela, de IL N. 
Halippa. < 

Aci între altele se deseriu institutiunile timpului aceluia ; 
casele boerestí, modul lor de petrecere, ete. 

Sunt de asemenea reproduse si cite-va documente din se- 
colul XVI—XVIII, privitoare la măsurătoarea diferitelor moșii 
ale Kișinăului, efectuate in 1818. 

Documentele sunt reproduse in limba timpului aceluia. A- 
sa este Cartea Domnului Moldovei Petru W. de la 25 Aprilio 
7084 К) сї traducerea fácutá in moldoveneste la anul 1789. 

ată eum cepe acest document tradus in moldoveneste : 
„Precum ай venit înaintea Domniei mele şi inaintea alornóstri 
nboeri, vasutea fata maricăi“, ete... Suret di pe ispisoeul de la 
„Petru voevod pe satul pe kisináü: din letul sam: 

Un alt document al luf Radul W. din 29 Noemvrie 7125 
(1617) eu traducerea din 25 April 1729. 

Un document a luf Vasile W. din 4 August 7149 (1641). 
In total sai reprodus XXI de documente a diferiților Domni 
în diferite cestiuni. 

Aceste documente ай fost colectate şi sistematizate de d. 
Halippa. 

Urmează apoi 11 documente scoase din colecţia documen- 
telor vechi ale familiei D-nei Z. F, Donici, născută Carp-Ruso. 

Tar spre sfirşitul lucrării, sunt publicate dárile de seamă, 
despre diferitele institutiuni contimporane, si specialminte, des- 
pre aetivitatea diferitelor comisiuni, ee ай fost instituite in dife- 





Notit 


rite timpuri, in ce priveşte regularea archivelor, ceia ce a si pre- 
gătit actuala societate вай insütufiunea archivară. 

Inainte d'a încheia prezenta dare de samă despre această 
lucrare, foarte importantă pentru neamul rominese, cred, că e 
bine să reproduc adresa acestei comisiuni archivare Besarabiene, 
ce poartă data de 7 August 1900, No. 535, spre аве vedea cum 
stă cunoștința limbei moldoveneşti în zilele noastre în Besarabia, 

Reprodue exact eu ortografia acelei adrese: 


Domwiel-sale D-lui Profesor 
Gavriil Muzicesco 
Honorate D-le Profesor! 


Comisiunea Besarabiană archivară, unul singur institut, de- 
dicat studiilor despre epoacele de mult trecute ale Besarabiel, în 
primul an al existenţei sale (e fondată la 1898, August in 23) ай 
pus baza edifiuneï acestor studii, sub nume de „Lucrări a Comi- 
siunel^, a cărora primul volum а apărut la 28 Ianuarie 1900, 
Cu stimă prezentindu-vă acest volum, comisiunea vă roagă să-i 
veniţi în ajutor cu cel felii de susţinere (in formă de sacrifici 
de cărţi, manuscripte etc.), care va fi mai lesne, Credem, că, ca 
un fost basarabian, D-voastre nu ni-fi lasa fără atenfiune acest 
sincer rwgámint. 

Cu stimă cătră persoana D-voastre rămânu 


Director al afacerilor comisieT 


lon Nicolai Halippa: 


Dacă toată societatea cultă a Moldovenilor din Besarabia 
ştiii tot așa de bine a cugeta si a scrie romineşte, ca d. Halippa, 
cestiunea rominismului е salvată în Besarabia, căci de poporul 
de Ја ţară nu trebue să ne ingrijim, el își păstrează limba în casă, 
са cel mai scump odor. Taranii Basarabieni nică рїпй azi, de la 
1812, n-ai învăţat rusește, ci din contra, а silit dese-ori pe preotul 
rus, să înveţe moldoveneste, înlesnindu-l si cu cărţi bisericeşti a- 
duse din Moldova. 

Acum însă, cînd ni-se presintă ocasiunea аза de favorabilă 
de-a înlesni invajarea—in mod indirect—a limbei romine, prin 
formarea biblioteceí societütef basarabiene Archiva, cred că ser- 
viciul eel mai real il putem face, trimifind donaţiuni de cărţi cu 
conţinut istorie şi literar, la adresa acestei instituţiuni, căci alt- 
felii eam greü vor resbate cărţile noastre in Besarabia, unde toţi 
rominii vor avea ocasiune să se adape din izvorul bine-fácitor al 
cunoștinței limbei moderne. 


G. Muzicescu 





IASI TIP. H. GOLDNER. STRADA PRIMARIEI No. 17 





ARHIVA 


ORGANUL SOCIETĂȚII STIINTIFICE ȘI LITERARE 


DIN IAŞI 














Anul XI. Noembrie și Decembrie 1900. No. îi si 12. 

















A. D. XENOPOL 


Amintiri de călătorie 


D suire pe Pilatus 


Pilatus este un munte, aşezat aproape de Lucerna, 
ре malul Lacului celor patru Cantoane. E mai înalt de 
cit Righi cu vr-o 400 de metri, mult maï drept însă si 
mai ripos decit el. De cit-va timp s-a făcut pe Pilatus un 
drum de fier cu roți dintate, spre urcare in virful lui; 
aici se айй un otel incäpätor si prea bine întocmit, unde 
poți sta peste noapte si chiar petrece mai mult timp, da- 
că te prinde gustul a privi la nouri si pe partea lor de 
deasupra. Z: 

Drumul de fier care te urcă ріпа în virful munte- 
luí, este mult mai repede decit acel de pe Righi; clina 
lui ajunge adese ori plecarea maximalà de 48°, mai pe 
jumätate apropierea de verticali, constructie de o indräz- 
neală ne mal pomenită. Calea este tăiată mai toată in 
stincă, și adese ori nu este mai largă decit a fost de ne- 
voie pentru așezarea sinelor, cuprinsă “fiind intre un pă- 
rete uries de piatră si prăpăstii infricosate, cu adincimi ce 





A. D. Xenopol 


trec une-ori peste 1000 de metri. Vagonul, fiind mai lat 
decit osiile roţilor îmbucate in șine, cint te afli in el, nici 
nu vezi pămintul: ce te susţine, ci prin ferestile vagonulut 
privirea se cufundá de odată in noianul prăpastiei. Tot 
timpul ai întipărirea cà strábati o punte, aşezată la o a- 
metitoare înălțime deasupra văei peste care treci, si vrind 
nevrind, trebue să-ți pierzi liniştea sulletească. Cu toate 
aceste, nici un pericol real nu te amenință, căci mai în- 
tăi roțile cu dinți se îmbucă orizontal in scripetele de o- 
tel, şi nu vertical, aşa că fac cu neputinţă o esire a va- 
gonului din şine ; apoi la cea mai mică scrintire a ma- 
sineï, niște popritori puternici stavilese vagonul pe loc. In- 
crederea deplină a călătorilor în siguranfa căei si că face de 
asemenea suisuri pe roți dințate, se ráspindesc pretutinde- 
ne, atit în Svifera cit si pe aiurea. De la 1871, cînd s-a 
deschis pentru prima oară un drum de fier cu dinți pe 
Righi, si piná astă-zi, nu s-a intimplat nici aici, піст ni- 
cüirí aiurea vre-un accident. Ва numai odată s-a intim- 
plat așa ceva, cu ultimul tren се coboria de pe Righi 
în Octombrie 1883, si care ducea spre vale 1паї multe o- 
biecte de la otelurile de pe culme, ce trebuiaü închise in 
timpul ierrei. Vagonul fiind prea incarcat, peste greutatea 
regulamentarä, se rupseră frinele, si vagonul cu locomo- 
tiva apucarä la vale cu o răpejune furtunoasă, se dădu- 
ră peste cap, sărind din sine în prăpastie, unde se zdro- 
biră in mii de bucăţi de asculisurile stincilor. Masinistul 
avu timpul să sară. Numai un bucătar sürmanul ce adu- 
сеа pojijia casnică de la oteluri, îşi pierdu viaţa in acea- 
sli nenorocire. 

Suisul pe Pilatus (ine mai mult de o oară, urcarea 
ne fücindu-se decit cite un metru pe secundă, si tot aşa 
si coborisul. Putin timp după ce ai părisit staţiunea Stan- 
stadt, aşezată pe marginea lacului, pierzi din vedere pinza 
de apă, întrind în liuntrul muntelui, pe unde singur a fost 
cu putință a se tăia calea. Rar numai și pe apucatele se 
mai zăreşte cite putin umeda cîmpie, peste care^te inalți, 
si in tot timpul suisuluí nu vezi aproape decit stinci u- 
riase, prăpăstii ameţitoare, păduri seculare siü treci prin 
tunelurí—septe în totul, din саге unul in destul de lung. 
In deobste, drumul îţi face o întipărire cam apăsătoare, 
fiind ci ai înainte numai grozävia muntelui, fără ca ea 





Amintiri de călătorie 


să fie intoyäräsitä, ca in calea de pe Righi, de desfásu- 
rarea unei privelişti incintátoare pe fața lacului si pe cim- 
penia mai îndepărtată. Acolo sufletul ţi-e impärtit între 
teama instinclivá a urcărei în aparență primejdioasă, si 
incintärile aduse prin intipiririle frumosului. Pe Pilatus 
drumul päriod mult mai primejdios, simtimintul conser- 
уйгеї individuale este mai adinc răscolit ; el av jigni pro- 
babil chiar întipăriri frumoase, dacă ele s-ar arăta ochiu- 
lui îngrijit; acesta neavînd inainte-i decît partea infio- 
rütoare a muntelui, fără al siü farmec linistitor, nu se 
naşte în suflet o luptă intre frumos și frică, ci întipări- 
rea grozavului adăugindu-so cătră acest din urmă simți- 
mint, toropeste mintea si o nemulfämeste. Cind ai ajuns 
sus, răsufli cu putere si, dacă ești credincios, ili faci o 
cruce ascunsă, că ai scăpat teafăr. Suișul pe Pilatus nu 
are nimic fermecător, si după ce îți mulțămeşte curiozi- 
tatea, nu doreşti să-l reincepi. 

Otelul este intors cu fața spre valea inch 


prin ca- 


re aï urcat, aşa că vederea din el este țărmurită de niște 
stinci urieşe si goale si de nişte prăpăstii ce par farà fund. 
Acciast intipürire întristătoare apasă asupra sulletului, si 
după ce te afli in siguranţă la ferestrile camerei. Numai 


din dosul otelului se află o terasă, de pe care se deschide un 
orizon nemärginit si de unde ochiul poate să se afunde 
deodată si aproape vertical în jos spre baza muntelui, la o 
adincime cam de 1500 de metri. Une ori un nour mai le- 
nes-se tirie tăganat pe sub ochi, înterpunîndu-se între 
el şi valea adincă, si арої încet, incet, trügindu-si man- 
tia zdrentuità de vint, descopere cind ici, cind colea, 
cite o parte a tabloului ascuns de el. Drumurile ce șer- 
puesc la baza muntelui prin verdele cimpieï, раг niște fi- 
re de aţă si, dacă trec pe ele cară, cal зай oameni, aceș- 
tia samänä a fi numai niște punte mişcătoare, 

Privind in jos de pe ameţitoare înălțime, mi-am pus 
o întrebare. Pentru ce oare lucrurile văzute de sus in jos, 
de la înălțimi, par mai mici decit privite la aceiași dis- 
Хао in plan orizontal ? Acesta este un simfimint obștesc, 
şi nu se va intilni un om care, urcat la o înălțime chiar 
nu prea mare, bună-oară un turn, să nu să mire de cit 
de mici îi par lucrurile de sub el. 

Chestiunea nu poate fi explicată numai pe calea fi- 








A. D. Xenopol 


zică a opticeï, prin aceea cá unghiul vizual sub care se 
văd obiectele s-ar micşura, cînd privim la ele їп direcți- 
unea de sus in jos; căci aceasta poate să se înlimple nu- 
mai pentru obiectele ce stai vertical față cu pămîntul, nu 
pentru acele ce ай o întindere paralelă, orizontală, si pen- 
tru саге privirea de sus nu micşorează unghiul vizual. 
Se infilege bună oară, ca un copac văzut din înălțime să 
ne pară mai mic, decit văzut de pe planul pe care el se 
află, întru cit îl videm tot mal mult prin creștetul săi; 
dar nu in[àlegem pentru ce am vedea mai mic un car, 
o grindă, un om culcat, si asa mai departe. 

Credem că explicarea acestui fenomen trebuie cüu- 
tată și în partea psichologică, si nu numai in cea fizi- 
că а întipăririlor. Ochiul nostru este deprins a müsu- 
ra proporţiile obiectelor de la distanțe orizontale, şi cind 
e adus a о face pe linie verticală, este strămutat pe un 
cîmp pe care nu e deprins. Dar nu numai atita: omul e 
învățat să trăiască pe pieptul pămîntului, şi огї-се depä- 
sire a nivelului obicinuit este intovărăşită de o intipárire de 
neliniște, chiar in cazul cînd înălțimea nu s-ar putea im- 
bina cu teama pentru conservarea individuală. Din a- 
ceastă cauză se explică ameţala de care sunt cuprinși a- 
cei nedeprinsi cu urcarea înălțimilor, chiar ale celor mai si- 
gure. Ori ce înălțime, pusă sub un om, îl scoate din si- 
guranfa sa personală şi-i inspiră teama, fie ea cit de ne- 
rațională, că ar putea cădea. Distanţa de sus in jos inspi- 
ră omului frică. Acest simfimint are însă de efect mări- 
rea cauzei ce-l produce: în cazul nostru, distanța pare 
mult mai mare decit este în realitate, şi, ca o urmare, о- 
biectele văzute la acea distanță se par mai mici. 

In curind însă, cugetarea mea fu răpită cătră un alt 
curs de idei ce se raportaii mai mult la o interesantă în- 
trebare estetică, anume la efectul pe care-l are înălțimea, 
de unde stai, asupra frumosului naturei. 

Este de netăgăduit că o înălțime moderată sporeşte 
farmecul unei cimpenii, şi nu este anevoie să ne dăm sa- 
mă pentru ce: Mai întăi, ori-ce înălțare din regiunea 
unde se desfâșură viața omenească, te subtrage de la a 
еї inriurire, te pune în fața naturei ca o oglindă ce rüs- 
fringe numai razele frumosului, fără a se împărtăși oa- 
re cum la viaja pămintului, şi-ţi dă acea liniște si acea 





Amintiri de călătorie 485 


seninătate sufletească ce te fac mai in stare a gusta înti- 
păririle estetice. Aceasta pe partea subiectului. 

Pe acea a obiectului, cimpenia privită de la o inălți- 
me oare-care, se desface într-o mai mare întindere ; păr- 
file deosebite din acäror întrolocare frumosul se alcätu- 
este, se grupeazä mai deplin spre o totală intipärire, si 
cele maï depărtate іеай rolul de cadru pentru cele mai 
apropiate, un privaz el însuș frumos. Cimpenia văzută de 
sus ie aspectul unui tablou zugrăvit, mat mult decit acel 
al unei vedenit aevea. Se adaugă cütrá frumosul neasă- 
minat al nature si acel farmec al frumosului artistic 
care are puterea de a prinde cerul, luna, stelele, marea 
si chiar infinitul in privazul îngust din părete. Cu cit 
deci mai puternic, mai impunător, trebue să ne alingă 
insus natura, cu proportiile ei cele vaste si mürete, cind 
ea însăși este prefăcută in un imens tablou înaintea o- 
chilor nostri ? 

Lucrul se schimbă cu totul de pe înălțimele cele mari, 
precum de pe Righi, mai mult incă de pe Pilatus. La- 
cul celor patru Cantoane, regele celor sviterene, cea mai 
frumoasă imbinare cu putință de munte si apă, ne apa- 
те de pe uriega statură a lui Pilatus ca o baltă lățită, in 
mijlocul unor moșinoaie si încunjurată de un tufáris de 
ierburi apatice. Forma lut cea atit de frămintată si care 
incinta ochiul prin measteptatele schimbări de intipăriri, 
văzută din o singură ochire si desbrácalá de privazul cel 
frumos'al munţilor ce o încunjură, iea aspectul uricios al 
unei cracatije desmüdulate. Orașul Lucerna si toate in- 
cunjurimile, atit de incintätoare cind treci prin ele, se prind 
în monotona uniformitate a unui şes ce nu mai infüfo- 
şază mal nici o variaţie in formele sale. Frumosul s-a 
şters cu totul de marea îndepărtare si, din regele lacuri- 
lor sviterene, a rămas numai o caricatură, 

Pricina pentru care frumosul trebue să dispară la o 
îndepărtare mai mare, este iarăși ușor de găsit. Intipári- 
rea frumosului provine mai ales din bogăţia formelor si 
din contrastul armonios între tonuri si colori, într-un cu- 
vint din nesfirsita varietate a naturei. Aceste elemente a- 
le frumosului nu pot fi insă percepute, dacă indepärtarea 
din care sunt privite, întrece o margine oare-care. 

Pe cînd aceste cugetări se resfiraü în gindul тей, 





A. D. Xenopol 


auziam necontenit pe lingă mine înminunări asupra fru- 
musetei tabloului ce se desfășura la picioarele noastre. 
Cäruia simtimint räspundeaü oare aceste cxclama[iuni, si 
cine avea dreptate, ей вай mulțimea? Cred că acel ce 
admiraü priveliștea, amesteca două simfiminte cu totul 
deosebite, dar care pentru minţile nedeprinse cu caracte- 
rizarea mai fină si mal preciză a cutremurilor sufletești, 
pot uşor fi luate unu! drept celalalt. Cugetele mai pe de 
a întregul nu vor deosebi decit simfimintele cu totul pro- 
tivnice; bună oară nu vor amesteca nici odată ura cuiu- 
birea; dar invidia вай dorința de răzbunare va fi uşor lu- 
nti drept ură, si de aceia cu atita mil uşor vor ameste- 
teca ele simtimintele maf nepersonale, de îndată ce vor 
infatosa afinități si asümünári. Simfimintul frumosului 
era amestecat de acei ce se inminunaü de frumusela 
tabloului, cu alt simtimint analog, dar cu toate aceste cu 
totul deosebit, acel al sublimulut. Căci cine poate tăgădui, 
cu toată dispariţia formelor incintátoare ale Lacului ce- 
lor patru Cantoane, că privirea de ре Righi вай de pe 
Pilatus nu produce cea mai puternică înlipărire asupra 
sulletului, si pentru a putea judeca in toată întinderea еї 
această covirsitoare întipărire, voi incerca să schitez un 
răsărit de soare văzut de pe Esel, o stincă uriaşă ce se 
înalță încă cu 300 de metri peste locul unde este aşezat 
otelul de pe Pilatus. 

Nonptea incepea a-și retrage mantia ei de umbre, de 
peste cercul întins al orizonului si într-o parte à lui, spre 
răsărit, țesătura intunericului era parcă spartă de un sul 
de raze necontenit crescător. De sub cupola imensă, răză- 
mată de marginea pămintului, izvoraü tot mar departe, cu 
cît lumina inainta, cirduri nesfirsite де munţi, grümüdifi 
unul peste altul, care păreaii că înaintează spre răsărit, 
indesindu-se tot mai mult spre porţile luminei. Unii 
din еї apăreau, din umbra ce-i acoperea incă, imbro- 
boditt cu о тагата de zăpadă ce albea chiar din intu- 
nerec; alții, lipsiţi de atare podoabă, stăteaii mai negri si 
maï posomoriţi lingă fraţii lor. O grupă de nouri, cu for- 
mele fantastice ale unor zmei din poveşti, stăteaii de stra- 
jă la poarta raiului, ре care ега să iasă, din adincimile 
în care era cufundat, strălucitorul soare. Pinza de lumi- 
nà se fesea tot mai bătută pe tăria ceriurilor, învălind, 





Amintiri de călătorie 


in albeaja ei străvezie, pinza umbrită a noplei. De odată 
colțul unui nour sus așăzat se coloră eu o vie rosatä. Era 
prima săgeată aruncată de arcaşul zilei, prevestitoare a- 
propietei sale sosiri. Curind gurile bälaurilor nourosí se 
acoperiră cu carmin și cu ocru, са si cind ar fi lăsat din 
corpul lor cel plin, să le curgă singele cu care se hrănise; 
apoi trupul lor întreg începu a arde, ca in o văpae din 
ce în ce mai fierbinte. 

Pe partea opusă a ceriului, departe, mult departe, la 
mărginile Apusului, incepură unul cîte unul munţii a se 
colora, maï întăi in galbăn; apoi se aprindea pe fruntea 
fie căruia din cei înhobotaţi cu năframe de ghia(á cite 
o stea strălucitoare ca un diamant ce și Lar fi pus in 
frunte, spre a saluta pe astrul zilei. De și mult mai inde- 
pârtați decît пої — mai departe cel putin pentru nol, 
căci pentru soare ce deosebire era? — eí il văzuseră mai 
întăi, căci eraü mal înalți decit piscul pe care stăteam, 
şi-l salutaii cu o scinteire, in solemna lor mulire. Fásii 
mari de lumină incepurá a aprinde întregul răsărit si cu- 
rînd după aceia izbucni clocotirea unei mări de foc ce 
părea că vra să se reverse peste orizon. Peste сїїе-үа mo- 
mente globul de aur topit îşi arată muchea în prisloapa 
unui munte; apoi se desfácu repede de pămintul ce voia 
să-l reţină, si se înălță in ceriuri, strălucitor si mindru. 
Soarele răsărise; lumina se revărsase pe pămînt. 

Asemenea inlipáriri nu aparțin domeniului frumosu- 
lui. Insolite de o teamă, de un cutremur al întregei noa- 
sire fünfi, ele trezesc in noi, prin contrastul între măre- 
ţia fire si nimicnicia noastră, conștiința personalitäfet ca- 
re tocmai dispare în contemplarea frumosului. De si a- 
ceastă trezire se fave într-un chip întunecat si de care nu 
ne putem da bine samă, ca nu exist maï puţin puterni- 
că si vie; omul se simte zdrobit faţă cu măreţia privi- 
liştei ce se desfsurä inainte, si prin instinct el simte cu- 
tremurindu-se in el legătura adincă care-l uneşte cu to- 
tul ce-l incunjurü. Pe cind frumosul te face să uiţi per- 
sonalitatea, să te culunzi desăvirșit in alui contemplare, 
witind chiar că mai trüesti, sublimul iucordenzá pînă la 
gradul cel mai extrem simţimintul existenței personale, 
nu însă ca existența egoistă, în practica acestei lumi, ci 
са un element trmscendental în sinul natareí insisí, O- 





488 A. D. Xenopol 


mul răsfringînd neintáleasa natură, se räsfringe asupra 
propriei sale neinfälese făpturi ; el se simte ca fácind par- 
te din totul acel imens pe care în zadar se frămintă cu 
mintea са să-l pătrundă. Se cutremurá ființa lui inaintea 
necunoscutului ; dar in loc de a se cutremura de groază 
se cutremurá de farmec. 5 

Acest simtimint al sublimului ne cuprinde si atunci, 
cînd cerul inflăcărat, brăzdat de mii de fulgere, străbătut 
de trăsnete ale căror sunet se repercutează de inmiitul ecoii 
al nourilor, revarsă un potop de apă pe pămintul innecat ; 
вай cind privim ре faţa liniștită a oceanului Ёга mar- 
gini, acărui valuri moi si cadenfate vin să mingiie näsi- 
pul de pe mal; вай cînd de pe stinca înaltă ce-l domină 
videm acelaș element înfuriat de biciuirea vintului, izbind 
cu uriaşa lui pntere stavilele ce-i pun hotar. In liniște ca 
şi în furie, natura înfățoşază adese ori privelişti се trec 
peste marginile frumosului si, imbinind încîntarea sufletu- 
lui cu teama de necunoscut, prefac acest simfimint în a- 
cel maï adinc al sublimului. 

Cînd mă coboram de pe Pilatus, văzul o floare de mäze- 
riche ce creştea pe marginea drumului. Intinzind mina din 
vagon, o culeseiü. Uscată, ea îmi va aminti pentru tot- 
deauna momentele petrecute pe Pilatus. De ce este oare 
viața omului atit de scurtă, cind sunt atitea lucruri fru- 
moase de văzut pe pămînt ! 


In vâile înalte. 


Părăsind Lucerna, am vrut înainte dea mă despărți 
de Svitera, să дай un ocol prin regiunea еї cea mat 
înaltă, spre a indeplini o lipsă ce stirbise tot-deauna ta- 
bloul zugrăvit in mintea mea de intipäririle acestei nea- 
sămănate țări. Planul călătoriei ce-mi propusesem să fac, 
era următorul: sá ies întăi cu trenul la Airolo, de ceea 
parte a muntelui St. Gothard, si de acolo, luind o trăsuri, 
să trec înapoi peste acel munte pînă la Hospenthal, apoi 
să mă abat la Furca și să vizitez ghețarul Ronului; să 
revin la Hospenthal şi de acolo prin Andermatt la Gö- 
schenen, la intrarea tunelului celui mare. De aici apoi era 
să schimb trăsura iarăși pe balaurul înaripat, ce ne duce 





Amintiri de călătorie 


peste pămint cu repegiunea fulgerului, spre а mă întoar- 
ce in țară 

Trecui pentru a patra oară, pe calea cea admirabilă 
ce urcă din Fluelen cătră tunel, si o revüzui poate cu 
mai mare interes, decit in dáfile anterioare, căci cunos- 
cind-o, aşteptam la fie-ce pas să reapară inaintea ochilor 
mei minunile neasemánate ale acestui drum. Aici găsiiii 
prilejal a face cite-va observaţii asupra repetüref impre- 
siunilor. Se spune adese orf, că reproducerea unei intipá- 
riri ce a fost primità odatä de suflet, produce mai putin 
efect decit atunci, cînd pentru prima oară îl atinge. Se 
rosteste ca de obiceiü într-un chip prea obştesc, un ade- 
уйг relativ si aplicabil numai in oare care împrejurări. 
Cind impresiunea primită nu are vre-o însemnătate dco- 
sebllä, este înviderat că reproducerea eí este percepută 
cu maï puţină plăcere decit intäia oară. Aşa vedem о o- 
perelă вай o comedie de intrigi зай o farsă comună; este 
inviderat că nu vom [inea mult a asista la o a doua re- 
prezentaţie, chiar după ce un timp maf îndelungat ar des- 
părţi pe cea de a doua de cea dintăi. Ea a atilat numai 
curiozitatea noastră si, odată aceasta mulțumită, nimic nu 
ne mai atrage ѕріе а о videa din пой. \ 

Cu cât însă valoarea estetică a întipărirei e mai mare, 
cu alita se va (осі mai puţin simţul nostru pentru ea, si 
de cite ori se va întățoșa prilejul de a reimprospăta în 
cuget icoanele ce ea le deşteaptă, îl vom imbràtosa cu 
plăcere. Cine poate spune, că desi a văzut pe Hamlet, 
pe Misantropul, ай auzit o simfonie de Buthoeren, uver- 
tura din Tannhauser, зай а cetit o poezie de Eminescu, 
n-ar vroi să le mal audă, sà le mai vadă, să le mai ci- 
tească incă odată si încă odată, și de 10 ori si de 100 de 
ої? Pentru ce? Pentru că aici nu mai е in joc numai 
mulțămirea curiozităţei noastre, dorinţa de a cunoaște ceva 
necunoscut, ci acea a unui simfimint mult mai adinc, 
mai vast si mai puternic, simfimintul frumosului care nu 
are nimic a face cu acel al curiozitáfei. 

Bucurarea sufletului nostru cind vine in atingere cu 
el, nu provine numai din aceia că, videmn ceva ce pînă 
atunci nu eunoscusem, încit memoria să poate inlocui ac- 
tualitatea intipărirei. Ea işi are pricina in mulțumirea sim- 

„burilor noastre, în pläcerec nemijlocită, deșteptată in su- 
2 





A. D. Xenopol 


flet prin intipäririle văzului si ale auzului, вай prin trezi- 
rea icoanelor închipuirei, si aceste efecte nu pot fi nicio- 
dată înlocuite prin facultatea mai mult вай mai putin ab- 
stractă a memoriei; ba din potrivă, memoria aici in loc 
de a mulfämi mintea, o afifi si о zădăreşte, si palidele 
figuri ce le putem revoca cu ajutorul ei din fundul con- 
ştiinţei, se grăbesc a-și improspăta si a-și reinvia puterea 
1а atingerea cu pricina lor zemislitoare. 

Ajuns la Airolo de ceia parte de tunel după ce in- 
sărase, petrecui noaptea acolo. La cină mi se servi o bu- 
telcă de minunat vin italian Asti moscato spumante, ce 
împroașcă ca și sampania şi aduce cu ea la gust. Dimi- 
neatá, la 6 oare, plecarám cătră regiunile înalte. "l'rásura ce 
trebuia să mă ducă era trasă de un cal de munte mic, 
dar vinjos ; carucierul era un Italian inteligent si vorbă- 
ret care in tot lungul drumului îmi atrase luarea amin- 
te asupra mai multor lucruri interesante, pe care de alt- 
felii le-aş fi putut trece cu vederea, 

De şi eram în August și soarele strălucea in toată 
puterea lui pe un ceriü limpede ca cristalul, totuşi aerul 
era îndestul de rece. Vintul ce aluneca pe coastele ghe- 
țarilor, in jos cătră vale, aducea pe aripele lui răceala pe- 
ste care sufla. Apucarüm spre munte, care înalță deasu- 
pra tunelului puternicile sale straturi de stincă. Suisul e- 
ra lin si trăgănat, incoväindu-se drumul în toate părţile, 
spre a nu depăşi clina hotărită de 6%, pe care o păstrea- 
ză in tot cursul suisului pe cil si a coborișului pe сеа. 
laltă parte a muntelui. 

Airolo aşezat la 1100 de metri, este încă incunjurat 
de păduri puternice de brazi; dar mai sus, pe la 1700 de 
metri, vegetaţia incepe a se micsura, apoi a dispărea in for- 
mele ei maf înalte; numai ierburi și flori singuratice mai 
impodobese pe ici pe colea sálbateca stincă. Mă opream, 
din cind in cind, pentru a culege cile un exemplar maï 
frumos, mat interesant, diu plintele alpestre. Unele din ele 
eraü de o delicateţă de structura uimitoare, si te minu- 
пай cum putea natura să se întirzie a lucra aga de bo- 
gate încrestături in frunze вай a aşterne atita delicateţi 
de colorit pe petale, acolo unde traiul verei este asa de 
scurt și moartea iernei atit de lungi ! Natura devine din 
ce în ce de о sälbälä ie mii impunătoare; nic un vuet 





Amintiri de călătorie * 


datorit vieteï, afară de caleatul greoiü si suflarea puter- 
nică a calului şi din cind in cind cite o pocniturá a bi- 
ciului si o încurajare din partea cărucerului. Cit despre 
mine eram așa de tăcut, că auziam parecă in lăuntrul 
тей cum furca vieteï torcea firul еї din caerul morfei. 
"Poate sunetele ce atingeaii urechea nu provineaü decit de 
la puterile mecanice ce se desläntuiañ neoprite si libere 
in aceastä lume supra-päminteascä. Vintul vijia peste mu- 
chile stincilor, tăindu-se ca un suer de ascutisurile lor; 
pare că era o coasă ce fisia in ierburile uscate. Ce glas 
sinistru! Ce departe era el de a produce dulcea melanco- 
lie ce Le cuprinde cind il auzi fosnind prin frunzarul pá- 
durilor ! Acolo este plin de armonie, aducător de gin- 
duri, trezitor de simţiri ; aice pe recele înălțimi, ре go- 
lătatea crestetelor descoperite ale munţilor, el uscă parecă 
totul, şi naturii si gindire si simtire. Din cind in cînd 
cite o detunäturä, repercutatä de ecourile insutite, as- 
cunse in vägäunele văilor adinci, dădea o notă mai gra- 
vă in sălbatecul concert. Eraü bucăți de stincă ce se ru- 
реай din înălțimi si se prăbușati in prăpăstii, ridicind in 
căderea lor lungi coloane de fum, datorite prafului dislo- 
cat de ele. Páreaü niste ghiulele slobozite cătră iad de gi- 
gani ce-l părăsise. 

Sălbateca natura prin care trecă, coboară în suflet o 
adincă triste. Munţii ce inchid priveliştea din toate păr- 
(ile, par a fi impietrirea unor forme monstruoase, ce ай 
stüpinit cînd-va aceste locuri neumblate. Unul pare un u- 
ries aşternut cu fața in sus, de a lungul crestelor pe care 
stă culcat, cäscind un ochiü obit cătră spaliurile nesfir- 
site; altul samănă cu un vultur ce ar fi fost prins de stincă 
în momentul cind deschidea aripele, spre a se înălța in 
văzduh ; un al treilea, cu un urs puternic, a căruia la- 
be ar fi lipite de pămîntul invirtosat ре ele. Mai departe 
se înalță, pe creștetul unui pisc, o cetate măreaţă întărită 
prin puternice bastioane, cu fereşti si uși mari boltite în 
stinca vie; pare că aşteptai să iasă pe acele deschizături 
largi, popoare întregi de ființi fantastice, din alle lumi, 
care să se prindă la jocuri şi danturi pe tápsanele goale 
ale muufilor, să-și răcorească drăceasca lor fire in recele 
ape ce se scurg din ghefare, să trezască apoi prin atin- 
gerea lor fârmecată ființele impietrite din stincile munți- 





492 £ A D: Xenopol 


lor si cn toţii să înceapă o horă uriaşă, cüleind si sfirä- 
mind blocurile de piatrá, sub puternicele lor copite. Cite 
nu-ţi trec prin minte la vederea formelor capricioase ee 
le îmbracă goalele piscuri la fie-ce pas! Si cu toate a- 
cestea, nici o așteptare nu se îndeplinește; formele in- 
mărmurite rámin astfeliü, lipsite de viaţă, și numai mintea 
trezindu-se cu milioane de ani înapoi, împoporează aceste 
pustietăţi cu fini dispărute acum, ce s-aü desfătat oda- 
tă pe scoarța päminteascä. 

Ajunserăm la un loc (2200 de metri) unde poposirăm 
spre a odihni calul. Pe partea din stinga se desficea un 
mare täpsan asternut cu un muschin verde si des, In fun- 
dul tăpșanului se ridica o stîncă mare ce părea căzu- 
tă acolo din un pisc inalt ce o domina pe din dărăpt. Ca- 
rucierul îmi spuse să mă cobor, ca să-mi arăte ceva. Il 
urmaiü. Cáleam pe covorul de muschiü, ca pe о saltea 
din cele mai moi; unde şi unde cite o mică floare de 
munte, tăia monotonia frumosului verde. Ajunși la picioa- 
rele stinceï, călăuzul тей imi arătă o inscripție săpată in 
ea si care începuse a se șterge. Descifrüi următoarele : 
«1806 VIII Suvarovii victoriis». 

Pe aice deci си vr. o 90 de ani in urmă, vestitul gene- 
ral rus trecuse Alpii. Si cind te gindesti, că pe atunci 
nu se asternea minunata șosea ce serpueste astü-zi pe 
coastele lor; că natura era încă in toată a ei sälbätäcie ; 
că Suvaroff trebuise să urce cu puterea brațelor soldați- 
lor săi tunurile sale peste crestele munţilor, rămii înmăr- 
murit inaintea unei indrăzneli atit de supraumane. De a- 
ceea şi ce rari sunt generalii care ай îndrăznit să-și con- 
ducă oştiri'e prin aceste neumblate văgiuni ! Annibal, Na- 
poleon cel Mare, Suvaroff, iată singurele nume pe care 
istoria le pomeneste. 

Intreagă aceasta vale a Ticinului este presuratä cu 
întărituri pe care confederatia le-a ridicat in protiva Ita- 
liei. Ce päcätoase iți раг lucrările omenești, forturile si 
bastioanele ridicate de еї faţă cu acele ridicate de natură 
si се uşor este de a întări o poziţie asa de tare prin ea 
iusiși ? 

Poposirăm la ospitiü, uude prinziiü si mă mai încăl- 
ziiii putin si apoi plecarăm spre vale, 

După ce coboriiü o bună parte din muntele St. Go- 





Amintiri de călătorie 


tard, ajunseiü la Hospenthal, de unde însă, în loc de-a urma 
mai departe cătră Andermatt si Göschenen, apucüiü jar 
la deal in direcția muntelui Furca, al căruia pisc domină 
ghețarul Ronului, una din minunile Șviţerei. Calea străbate 
iar prin un sir de cotituri pe marginea munților si se 
urcă incet dar statornic către regiunile superioare. După 
vr-o doué oare de mers, ajunseiü Ја Realp, mic sat de 
munţi, așezat în mijlocul unui tapçan de un verde închis 
şi dulce, Ріпа să adăpe calul, apucäi pe jos inainte, nu 
pe sogea, ci deadreptul prin iarba deasă și mirositoare, pre- 
surată cu flori de munte din cele mat rari și mai înte- 
resante. In capătul tapşanului, unde se präbusea de-odată 
о vale adincä și ripoasi de stînci präpästuite, pe marginea 
căreia sürpuia mai departe soseaua, se ridica un pisc in 
formă de con drept şi ascuţit, de pe care viderea se 
adinceste pină în fundul văei asternute la poalele lui. De 
sus se vedea, în adinca îndepărtare, un riu format din apa 
ghețarilor; dar valurile lui nu se zireaü miscindu-se ; pà- 
reaü înghețate, lucru pe care erai plecat a-l crede și din 
pricina recelei temperaturei. Cascadele ce se repeziaü de pe 
coasta opusă a large] si adinceï vil, pireaü si ele incre- 
menite; vuetul ficut de undele lor nu se auzia, încit miş- 
carea apei nu maï era percepute nici prin văz, nici prin 
auz, Numai la o privire maï afintitä vedeai din cînd in 
cînd cite o umflare a unui val maï puternic si ți se părea 
ca întreagă dungă de un alb cam suriü se mişcă asemene 
unui balaur „cu capul lui în vale, cu coada între stinci*. 

Cu cit urcam, cu atita iar se sălbăticia natura și 
mà apuca lar acea triste si teamă ascunsă, de саге cram 
aprins pe creștetul St. Gotardului. Vintul sufla din ce in 
ce mai vijelios ; cerul se cam înourase și mă aşteptam, de 
şi era in August, să fiü surprins de vre-un viscol cu zà- 
padä. Din cînd in cind intilniam cite un turist cu bájul 
lung de muute in mini, cu pălăria impodobità cu pene la 
ceafă. Faţa tuturcra era îngrozitoare. Nasurile rosi si um- 
fate, obrazul besicat, ochii ascunși după nişte mari sticle 
verzi le dădea un aspect uricios si răspingător. In aga stare 
îi adusese recele vînt al ghețarilor, care are proprietatea de 
a ataca epiderma, са o materie corozivä. Și cu toate acestea, 
îi vedeai coborind clinele prăpăstioase, sărind peste crăpă- 
їшї, dindu-și drumul pe povirnisele răpezi ale prăpăstiilor, 





A. D. Хепоро1 


de te cuprindea groaza pentru primejdia vieţei lor. Unul 
din еї stătea pe un pisc înalt deasupra şoselei, cu mantia 
fluturatà de vint, răzămat pe băţul săi, în contra puterei 
oreanului desläntuit. Părea că era zăul muntelui ce chema 
la el vinturile și furtuna. Admiram pe acești oameni ce-și 
expun chiar viaţa, numai pentru plăcerea de-a domina na- 
tura; de-a pune piciorul lor acolo unde nici căprioarele nu 
îndrăznesc a-l pune pe al lor; numar pentru plăcerea de 
a-şi măsura puterea lor mărginită, cu acea a naturei cea 
mare si nesfirsiti. 

Dapä vre o alte patru oare de suis trăgănat, ajunseiü 
la otelul de la Furca, un mic otel de munte, destul de 
indemänatie peutru locul unde e zidit, cu multe camere, | 
însă mici si joase, pentru a încăpea cit de multe ip pro- 
portiile lui restrinse. Ceruï să-mi fiarbe doué ouă proaspete; 
mi se răspunse cá nu sosise transportul cu ouele, si «Ја пої 
la munte știți găinile nu trăesc şi apoi, chiar dacă ar trăi, 
nu s-ar oua, din cauza frigului, Ceruí un biftek, Mi se răs- 
punse: „la пої la munte nu se află tot-da-una muşchii“, 
Cearșaful era cam întrebuințat; сегаї un altul mai curat: . 
„la пої la munte nu se pot spala rufele așa de des“. La fie- ` 
care observație sait cereri, mă aşteptam cu vecinicul refren 
„la пої la munte.....* si renunţăi de-a mal arăta vre-o 
pretenţie, hotărindu-mă a mă mulțumi cu ce mi se va da. 
Si intr-adevăr, cind te gindesti că otelul este așezat la vre-o 
3000. de metri şi într-un loc asa de depărtat de ori-ce a- 
sezire omenească, trebue să fii mulfämitor, că nu esti ne- 
voit să stai afară, să dormi în văgăuna vre unei stinci şi 
si mäninci bureli şi ciuperci. Noaptea mi se păru că otelul 
intreg trebuia să zboare din loc, sub puternica suflare a vintu- 
Таў, In vis mi se păru că se desprinsese de ре stînca pe care 
e așezat, și că se ridica în chipul unui balon înaripat 
peste munţi si peste văi. Vedeam sub mine spectacolul cel 
mii măreț. Mi se părea că pluteam, la o mare înălțime, 
peste lumea minunată ce o văzusem la răsăritul sonrelui 
de pe muntele Pilatus. О mare întreagă de munţi, cu va- 
lurile incremenite în formă de piscuri, se asterneau sub 
mine. Văi de adincimi incomensurabile se afundaü între 
prăpăstioasele lor inüllimi. Vedeam sub mine lacuri ca 
niște ochiuri de apă, riurí ca dungi de matasä și înălțimea 
tot creștea тегей ; mă urcam mai sus, tot maï sus; tre- 





Amintiri de călătorie 495 


ceam de nouri, care, cind imi acopereaŭ, cind îmi desco- 
pereaü incintätorul tabloü, dar si infioritoarea prăpastie. 
De-odatä arca ce ne transporta se lovi de ceva, poate de-o 
planetă вай de vre-o stea, si incepurám a cádea сп о re- 
pejune din ce in ce iute, mai ameţitoare. Mergeam intiiü 
ca vintul, apoi ca glonful, in sfirsit ca gindul. O strasnicà 
ciocnire, si mă (гелій drept in picioare, in mijlocul ca- 
mere). Oblonul de la fereastra se desprinsese și, izbit de 
vint, spărsese geamul si imprástiase firămăturile piná ре 
patul unde dormeam. Mă gindiiü, de şi trezit în chip nà- 
prasnic, la fenomenul psichologic, nici astá-zi incă pe deplin 
explicat; al legăturei inapoi cu un lant intreg de gînduri 
armonice, al celui adus încă în viaja neconstinfà a somnului, 
prin o puternică zguduire din afară. 

Emotiunea fusese aşa de mare, că nu mai putui 
adormi ; apoi era chiar ziua mare. Erau 6 oare. Avind de 
gind a vedea ghețarul Ronului şi a mă intoarce tot în a- 
cea zi pină la Göschenen, m-am sculat. Güsit pe căruța- 
sul тәй înhămind calul. Puțin timp după aceea, urcam 
iarăși în pas intre o cotitură de care îndată ce trecui, se 
desfășura inaintea ochilor mel partea de deasupra a ghefa- 
vului, din care Ronul își iea obirsia. De la cotitură, apuca- 
rüm la vale spre a ne apropia de un punt pe unde pu- 
tea să te cobori chiar pe ghețar. Acesta pare a fi o mare 
ce a îngheţat în clipa celei mai strașnice a еї infurieri, 
atit e de coltoratä, de ruptă si de frămintată a lui supra- 
față. Un Italian scobise in pintecele unui uries dărab de 
ghiafä, o pestere müestriti, de care ne apropiaräm pe o 
cărare stretăietă de o mulțime de piräiage provenite din 
topirea stratului de deasupra al ghețarului, atins de raze- 
le soarelui. Miile de scurgeri se întrunesc toate là cupă- 
tul lui de jos in una singură, care iea numele de Ron, si 
e menilă a duce in caldul azur al Mediteranei, unda rece 
desprinsă din virfurile munţilor. Poate se va întreba cine 
va, că vara înțelege ca ghețarul să deje naştere unui гій 
prin topirea luí; dar iarna, cind apa se solidificà, cum 
mui poate ea curge si hräni matca lui? Ràspunsul stá in 
o minunată chibzuire a naturef. Se stie anume, că apa аге 
cea mai mare densitate la 4? deasupra pun tului ei de in- 
ghetare si cñ gheața se dilatează si este mai uşoară decit 
apa. De aici urmează, că apa, mal caldă decit ghista, dar 





496 A. D. Xenopol 


mai grea decit ea, cade la fund, iar ghiafa, mai rece dar 
mai ușoară, se urcă la suprafagà. Apoi ghiața fiind răi 
conducătoare de căldură, alcátueste ca o haină pentru apa 
de desubt, nelăsăndu-o să i se coboare temperatura si si 
îngheţe si ea. De aceea, riurile si in deobste apele mai 
întinse, în care răceala nu poate pătrunde și prin 
coastă, îngheață numai la suprafață, iar în lăuntrul lor 
ramin tot lievide. Dacă natura n-ar fi făcut excepție cu 
singură apa, la regula că toate corpurile se contrag la frig, 
viaţa întreagă a planetei noastre аг (i fost periclitată; apa 
ar fi înghețat in intregimea ci iarna, riurile n-ar mai fi 
curs, elementul licvid s-ar fi imputinat pe pămînt; pestit 
n-ar mal fi putut trăi în fundul apelor, toate ființele ar 
fi fost lipsite de elementul neapărat al apei și existența 
animalelor si a vegetalelor ar fi fost pusă în cumpănă. Ce 
minunată prevedere a natureï, de a infringe ea însăși le- 
gile ei—contragerea la frig—pentru а fice cu putinţă in- 
tréfinerea viefel. 

Cind ne mai amintim de celalalt mare fenomen tot 
aşa de minunat al armoniei între nutrirea plintelor care 
inghit acidul carbonic şi дай din ele oxigenul si respirația 
animalelor care înghit oxigenul si leapădă acidul carbo- 
nic, ne vine foarte greü de a primi teoria oarbei desvol- 
tări a puterilor naturel, si nu putem face altfelit decit a ad- 
mite o finalitate in lume, o creatiune făcută de o mare in- 
teligentä care toate le a făcut in chip infilept spre a se 
ajuta si menținea viaja pe pämint. 

După o jumătate de oară de coborire a șoselei pe lîngă 
ghețar de care te apropii prin partea lui mijlocie, la o co- 
titură se desfăcea de odată dintre munți marea lui fáp- 
tură. Era un strat de ghiatä gros de vr-o 30 de metri 
deasupra pămintului, pe o lăţime de aproape un chilome- 
tru si o lungime de vr-o 5. Obirsia lui se ascundea in 
prisloapa adincă formată de munţii Gatterstock si Furca, 
şi de acolo se coboria ca о limbi urieșă către valea care 
se prelungea departe sub пої, lăsind să se scurgă din virful 
ei un рігїй ce nu era altceva decit fluviul Ron: copil aici, 
barbat la Geneva, bitrin lîngă Marsilia. "Stäteam si mă 
gindeam cit timp trebuie oare valului ce se desfácea din 
ghiafa, pentru a ajunge la marea cátrá care pleca cu grü- 
bire si pare сй cu plicere. Poate cá-latrágea cäldura Me- 





Amintiri de cälätorie 497 


diteraneï, peste care trece asa de des fierbintele vint al 
pustiului. Stiea el doară că unda lui va fi prinsă acolo 
de suflarea însătată a deșertului, spre a zbura iar cătră ce- 
rinl cel înalt, spre a colinda iar văzduhul si a se duce 
să cadă cine stie unde, si apoi iar să se piardă în si- 
nul mamei comune a tuturor riurilor—marea—- Dar u- 
nele picături sunt nefericite. Prinse de ghețari si duse prin 
tirirea lor in unele părţi umbrite, nici odată atinse de 
privirile soarelui, ele іпсгетепеѕс acolo pe vecie si nu 
mal revăd nici oceanul cel vecinie mișcat, nici urcă ina- 
рої treptele vazduhulur. Este nedreptate pănă și în natura 
neinsufletilà! 

Ghețarul are un aspect främintat, compus din blo- 
curi adese-ori uriese de ghiaţă, rupte, sfärämate, intoarse 
si răsucite in formele cele maï stranii, sub urieșa greu- 
tate ce-l coboară necontenit mat jos cátr vale, unde căl- 
dura mai mare îl topeşte şi-l preface în apă. Arătarea 
Јаї nu este albă, strălucitoare, ci necurăţită adese-ori de 
lut ori de pämint, rupt de el din frecarea lui de muchi- 
le stincitor. De vegetaţia mare nici vorba ; ierburi însă de 
o nespusi framuseţă crese prin crăpăturile stincilor ce-l 
mnürginesc; ades piciorul lor e udat de apa cea rece care 
le dà insă viaţa, în loc de a le omori. 

Mà coboriiü, spre a vizita grota artificială de ghialš 
a Italianului, ce a găsit acest mijloc, spre a scoate ceva 
bani de la călătorii ce vin pină acolo. După o ultimă — 
poate chiar in deplinul infáles al cuvintului, căci cine 
ştie dacă voi mai revedea acele locuri — zic după o ul- 
limă privire asupra mürefei privilesti a ghețarului, mă ur- 
căi înapoi în trăsură si, dupi се ne intoarserüm iarăși la 
otelul Furca, apucarăm spre vale. In mai puţin de З oare 
ajunserăm la Andermatt. 

Nu mi aşteptam ca cele ce eram să văd aici, să în- 
treacă in sălbătăcie măreață si în măreție sălbatecă uriașa 
natura prin care trecusem ; dar in Svifera te poţi astep- 
{а in fie-ce moment la surprinderí noue. Cetisem anume 
in Baedeker—insă nu ca Englezul, cînd treceam chiar prin 
acele minuni, ci inainte de a incepe călătoria, măsură ce 
ar trebui îndeplinită de tot acel ce nu уга săpiardă tim- 
pulsaü să scape nevăzută o mulțime du lucruri interesante 
—cetisem zic, sfatul, că trebue făcută pe jos călătoria de la 

3 





A.D. Xenopol | 


Andermatt la Güschenen prin vestita vale a riului Reuss 
ce hráneste lacul celor Patru Cantoane, intrind in el pe la 
Fluelen. Valea aceasta e de o măreție nemaipomenită. In- 
gustală din ce in ce mai tare, între doi päreff uriesi dé 
o stincä neagră si pusomorită, in care soarele nu se vede de 
cit o oară вай două pe zi, ea parea stringe în braţele eí vina 
de apă ce se zbate si fisneste furioasă, vroind să iasă din 
lumea întunecată cătră soare şi lumină. Un vint puternic 
stirnit de curentul vijelios al apei, te impinge dindărăt cind 
cobori a ei clină, вай te oprește pe loc cînd vrai să o 
urci. La un loc trebue să trecă o punte pentru că dru- 
mul se strămută pe ceea parte a riului. „Mina la pălărie“ 
îmi strigă carucierul care vinea după mine cu calul în 
pas; dar era prea tirziü: pălăria mea zburase si, după ce 
se legănase cît-vu timp in văzduh, ca și cum i-ar fi pă- 
rut тай a părăsi titva ce o umbrise atita timp, își luă 
ca fulgerul zborul, către fundul adinc al văei în care fier- 
bea clocotitoarea apă. „Der Hutschelm* adecă turul de 
pălării își pusese industria lui in lucrare asupra unul ne- 
vinovat călător ce-i incäpuse în capcană. Până la Găsche- 
пеп trebui să merg cu capul gol; nu e vorba că mer- 
geam la umbră, ceea ce însă nu impiedeca pe turiștii 
mai experienți ce má intilneaü in cale și care toţi вай 
isi fineaü pălăriile cu mina зай le prinsese cu o panglică, 
să mă salute cu haz si să ridá de mine. > 

Ajuns la Góschenen, vizitaiii pănă la sosirea trenu- 
juï mai multe prăvălii cu colecţii de pietre de munte, ca- 
re de care mai frumoase si mai stranii prin formele lor. 
Una mai ales nu-mi va esi nici odată din minte. Era un 
adevărat castel medieval cu turnuri si bastioane, alcătuit 
de natură din o stincă de bazalt neagră si stiálucitoare. 


Interlaken 


Unul din cele mai vestite centre de petrecere ale Svi- 
feret este Interlaken. Pentru a ajunge aice din Lucerna, fei 
calea ferată peste muntele Friinnig, una din cele mai fru- 
moase asternute pe înălțimi. Mai în tot timpul parcu- 
sului, ai în stinga un munte ripos, in al cărui stincă a 
fost săpată calea ; în dreapta o vale incintätoare care se 





Amintiri de câlătorie 499 


tot adincesté cu cit urci cu trenul cátrá creasta muntelui, 
pentru a se urca apoi îndărăpt la nivelul ochilor, cu cit te 
cobori. 

Interlaken este aşezat intre cele doué lacuri, de Thun 
şi de Brienz, aşezare care i-a dat și numele; nici una din 

` cele două ape nu se vede chiar din localitate, și numai 
dacă te sul pe vre-o inälfime, ai viderea cind pe una cind 
pe alta, cînd chiar pe amindouă. Renumele cel mare al 
Înterlakenului i-a venit mai ales de la muntele Jungfrau (Fe- 
cioara), care inaltä statura lui acoperită de zăpadă din crestet 
aproape pină la poale, drept in fața ingrämädireï de oteluri 
si vile ce alcätuesc orăşelul. 

Märturisesc însă că dimineaţa, cind deschizind fereastra 
de la pansionul Beau-Site (ajunsesem sara), mi-am aruncat 
privirile asupra Fecioarei, frumuse{a ei fu departe de a mă 
fermeca, după cum mă aşteptam. Albul cel nu prea curat 
al zăpezei ei face, în mijlocul verdelui celui atit de puter- 
nic al munţilor si colnicilor ce-l precedează, un efect cam 
deprimător ; apoi, lucru curios, de si nu e departe si are 
înălțimea uriașă de 4000 de metri, nu pare înaltă ; nu do- 
mina restul naturei cu o impunătoare măreție; pare mai 
mult un fund de tabloü, decit un element de căpitenie al 
frumusetilor locului. 

Care să fie pricina acestei desiluziuni? Nu este alta 
decit imprejurarea că după cele cetite si auzite despre mi- 
.munele acestui colț de pămînt, mi-l inchipuisem mai fru- 
mos de cum il vedeam, si ciocnirea între vedeniile minfei 
şi formele realitijei trebuia sí provoace o nemulfämire 
estetică. Imi aminteam atunci de Englezul, cu care cobori- 
sem de pe muntele Righi si care nu vroia să se uite la fru- 
musefile naturei încunjurătoare, spunînd că gustă mai mult 
descrierea lor în Baedecker, decît în vederea formelor lor 
aevea. Poate că avea dreptate: mintea noastră intrece a- 
dese-ori, cu icoanele inchipuireï, frumuseţile firești. Și în- 
tr-adevăr pentru ce nu ar fi așa? Este nătăgăduit, că arta 
reproduce frumosul mai deplin de cum il crează natura 
care nu pare a fi avut ca scop producerea formelor fru- 
mouse. Apoi dacă aceasta este adevărat pentru figura o- 
menească, pentru ce nu și-ar păstra valoarea și pentru for- 
mele naturei ? La figuri, cu elementele date de natură: 
ochi, nas, gură, păr, forma feței, alcătuim tipuri de fru- 





500 A. D. Xenopol 


muse{à, precum natura nu ni le poate oefri. Pentru ce a- 
деса nu am face tot ast-feliü cu munți păduri, арй, cer, 
nouri, lună si soare ? Dacă tăgăduim putinţa minfei ome- 
nesti de a crea forme mai depline decit natura, atunci tă- 
găduim existența artei insäsi, întru cit aceasta, dacă are о 
rațiune de a fi, este numai in superioritatea frumuseței for- 
melor ei asupra celor ale naturei; де alt-felii, lipsită de 
viață, trebuie să-i rămină tot-dea una inferioară. 

Imi explicasem întipărirea produsă de neprihănita Fe- 
cioară. Zugravul intern al conștiinței mele injghebuse in 
mintea mea, sub imboldirea fantaziel, un tabloü atit de fer- 
mecätor al framusetelor Interlakenului, in cit viderea rea- 
litätei se arăta mai pe jos de concepliunea intelectuală; de 
aice deci desiluziunea si desincintarea ! 

Cu toate aceste este o margine in intrecerea naturei 
de cătră inchipuirile. inteligenţei. Aceasta din urmă nu 
poate crea nimic prin ea însăși, ci poate numar combina 
în modul cel mai variat si mai neașteptat, formele perce- 
pute din natură. Materialul deci cu care lucrează trebue 
să fie dat de lumea din afară; cel mult poate mintea să 
mirească si să micsureze, pănă la un punt peste care nu 
poate. trece, dimensiunile formelor existente. Asa bunü-oará 
pe cînd raţiunea ne spune cá impärfirea unui corp poate 
fi dusă pănă la infinit, viderea acestei împărțiri cu ochiul 
intern al inteligenţei, di indatä de o limită peste care nu 
poate trece. Ori de cite-ori ne-am inchipui cà se repetă 
impárfirea particelelor corpului, aceste vor pastra o mă- 
rime anumită, pe care cu toate sforfärile inteligenței, nu 
vom ajunge a o maï putea micsura, căci la fie-care tăieturi 
din noii închipuită, va reapărea aceeaşi mărime ca ultima 
rostire а subimpărțirei. De asemene si cu dimensiile in 
mare. După cele mai mari distante văzute, omul își face 
o închipuire a unei distanțe maxime, peste care nu poate 
trece, orl-cit s-ar opinti а-о face, si dacă vrea si o lun- 
gească în minte prin partea ei dinnainte, se scurtează din 
dáript. De aceea bună-oară, de și putem avea ideia distanţei 
a 1, 10, 100 de chilometri chiar, va fi peste putință a ne in- 
chipui în minte pe acea a 1000, 10,000 вай 100,000! Dacă 
avem în minte, văzută bună-oară de pe Domoglet, munte 
de lingă Mechadia, întinderea județului Mehedinţi, va fi 
absolut. cu neputinţă а ne inchipui pe acea a României, 





Amintiri de călătorie 501 


cu atita mai putin a Franfiel, a Rusiei, а Europei. Ideea 
acestor intinderi se poate căpăta numai pe cale raţională 
prin rostirea cifrelor, nu pe cale intuitivă, prin icoanele 
imaginaţiei. De aceea bună-oară mintea noastră, cu 
toate sfortärile еї, nu va fi în stare a-şi inchipui un corp 
maï mare ca pămintul, de oare-ce despre însuși volumul 
acestuia nu poate să-și facă nici cea mai mică idee. Dis- 
tantele ce ne despart de astre sunt văzute nesfirsit de 
mult mai mici de cit cum sunt într-adevăr. Cum am 
putea sà ne inchipuim o lume mai maí mare decit a- 
cea ce ne încunjură, cind infinitul ei ne zdrobeste si пе 
reduce la nimic? Se poate deci ca in sfera frumosului, 
mărginit tot-deauua de raza vizuală, inchipuirea să intreacá 
natura ; nici odată însă acea а sublimului pe care infinitul 
il pătrunde din toate părţile si nu poate permite slabei 
minţi omeneşti o concepfiune snperioară. De aceea bună- 
oară, de si închipuirea ce-mi fücusem despre frumuseţile 
muntelui Jungfrau era mai pe sus de realitate, nici-odatä 
п-аў fi putut ajunge cu simpla putere a inchipuireï să-mi 
zugrüvesc un tabloü așa de măreț, ca acel văzut de pe 
Righi sau de pe Pilatus вай acel al mărei nestirșite, veci- 
піс legánate de jalnicul ei cint. 2 

Interlaken este insi si fără muntele ce, cu вай fără 
drept, i-a făcut renumele, o localitate din cele mai plăcute 
pentru a pierde în ea două luni pe an. А le pierde? Ce 
rostire nepotrivită! Dar cind pierdem пої timpul cel atit 
de preţios al scurtei noastre vieți ?. Fără îndoială cá nu a- 
tunci, cind, fârmecaft de framuseţile naturel, gustám in- 
tr-adevär fericirea de a trái; atunci cînd fie-ce clipă tre- 
cută o regrefi si pare c-ai vra să se întoarcă iară ! Nu a- 
tunci cînd valul vieţei umple până în gură albia in ca- 
re curge. О nu! atunci nu pierdem timpul; ci de sigur 
că-l pierdem si cu el și viața noastră, cînd luptăm cu 
greutăţile еї, cind simțim cum fie-ce ascutis ne brăzdea- 
ză sufletul, cum fie-ce cotitură ne face să ne cutremuräm 
de teama necunoscutului ! 





A. VOJEN 


Trubadurul 


Pe ţărmul mărei de topaz 
Viu si sclipitor айал, 
Se-mbrobode-n näframa sărei 
Castelul cu străvechi pilastri 
Coloraţi verzul-albastri, 

A dormiţi sub bolta seürei. 


Blajin, tinguitor, domol 
Si tremurat ca glas de sol, 

* Un cint de trubadur străbate, 
Sub poala codrului de-aproape. ' 
Ecou duce să-l îngroape 
Sub eripta crengeï parfumate. 


Päsind intinderele lungi, 

Pe care-abia gindind le-ajungi, 
"Trecut-a munţi si codri-n cale 
Si iată-l ca-n poveşti răsare 
Pe tärm din umbra de cărare; 
lar praful l-a-mbrácat în zale. 


O clipă cată ginditor 

Päsind al florilor covor, 

Spre scară-n urmă se îndreaptă, .. 
E-nchis zăvorul user grele; 

In geam un pumn de pietricele 
Le-aruncă-atunci pe rînd, ş-aşteaptă. 


st. 





Poezii 


Cind perdeaua de dantelă, 
Alba camerei umbrelă, 
S'adună-n falduri spre părete 
De-apare mindra castelanä, 
Se-ndoae el, ca-n vint o pan& 
Si-1 scaldă fata negre plete. 


Văzind veşmintu-i zdrenfuit 

Ca cerşitor l-a-nchipuit 

Si deschizind fereasta-n laturi 
T-a spus: „te du la poarta mare 
Ti se va da ajutorare“. 

Și a-nchis a geamului canaturi. 


Atunci frumosul trubadur 
Legind de-al coardelor murmur 
Minunea voacei sale blinde, 

A fărmecat tăcerea sărei 

Cu triste spusele cîntărei 
Rostite-n noate suspininde. 


* ы * 
„Ргїп lume umblu ей pribeag 
Purtind în suflet chipul drag | 
Ce-n visul unei nopţi de vară, 
Mi-a luminat pustiul vietet 
Cu raza dulce-a diminetet 
Бай cu luceafărul de sară. 


„Fără de preget rătăcese 
Uitind castelul strămoșesc 
Străin de toţi si toate cele, 
Căci unde mindră ea apare, 
Nu unde soarele răsare, 

E răsăritul viete mele. 





А. Vojen 


„Ca sufletul îndurerat 

Al mortului neingropat 

Ca un strigoiii dintr-o poveste, 
Cotind în lung şi-n larg pămintul 
Ей caut precum mi-am dat cuvintul 
Pe cine-atit de dragă-mi este. 


„Dac-aş trăi noian de vieţi 
Cum astrif sunt etern drumetf 
As fi şi ей in veci cătind-o, 
lar draga-mI de n-ar fi in lume 
S-ar duce clipele-mi са spume 
Si as muri, in veci plingind-o*. 


— Mat stàí fărmecălor truver; 
Frumoase sunt cit stele-n cer. 
Toate sscultind romanta asta 
S-or indrägi nebun de tine; 
Dar nime te-a iubi ca mine — 


Deschisä-n larg i-acum fereasta. 


„Nu eşti mireasa mea din vis 
Deci lasă-mă, să plec; mi-i scris 
Să nu iubesc decit odata“. 
Porneşte. — О floare її aruncă, 
O floare veştedă de luncă 

Ca inima-i insingeratá. 





Фїїпйїпөї 


De-nalţi ce sunt 
Tremurá-n vint 
Stinjinef, 
Plini de lene 
Ca lungi gene 
De femel. 


Din petale 
Cad a jale 
Stropi de plins; 
Flori şi stele 
Simt și ele 


Dor nestins, 


Dragă floare 

In. coloare 
De-ametist, 

‚ Tu mi-al redat 

^ ^. Inläcramat 

ы Ochiu-f trist. 





A. Vojen 


Ştiu doar de mult... 


*Müresei sufletului mei». 


К-аўї mal fi vrut să te-intilnesc in cale 
Să-mi luminezi din пой pustiul vietel 
Cu ochi mari — povestitori de jale; 


Nici n-aş fi vrut ca vraja frumusetet 
Din toate tu, şi toate ale tale 
S'aprindă iar văpaia tinerefel. 


“Ştii doar de mult, cá dragostea-i otravă, 
Prăpastie în care cazi, din slavă. 


O ştiii de mult, și totuşi n-am putere 
Să fug cum vraii; căci cugetul o cere, 





Я muri, а dormi, poate a visa... 
(Shakespeare) 


£ui Gmilgar 


Mi-e silă de ziua de az 

Si groază de ziua de mine; 

Sätul sunt de-atita nacaz 

Deci moartea e tot ce-mi rámine. 


Dar eterna, grea dilemă 
Ce-ascunde adinc taina morţii, ` 
Stil! zice-n clipa supremă 

Cind vrai să arunci jugul sorții. 


Somnul de apururi e poate 
Luminat de ginduri de visuri, 
Pe care o forţă le scoate 
Din a trecutului abisurl. 


A veciniciel povoară 
Simţită-n vis din cind in cind 
Si mal grozavă o să-ți pară 
Ca viaţa ce trece plingind. 


„Nu te ucide“! Cit trăeşti, 
Plutind în neguri cu mistere, 

Ai drept să speri. Etern cind esti 
Spaţiul, timpul, nădejdea piere. 


Dornie să mor, am priceput 

Că nicăirea nu-i scăpare; 

De-i nenoroc că te-al născut, 
Că simţi, e încă mult mai mare. 





Dr. V. ROSCULETZ 


DESPRE MICROBI 


Conferinţă publică ținută la Jasi. 


Suntem într-o epocă, cînd noţiunile căpătate prin rationa- 
mente speculative asupra faptelor din natură, nu-și mal află cre- 
zümint si statornicie in concepfiunele ştiinţifice, Astă-zi fie-cărui 
fenomen i-se caută cauza care-l produce, stiruindu-se prin obser- 
vaţiuni îndelungate si prin cercetări experimentale in cunoaşte- 
rea еї maï sigură şi maï lămurită. Omul de ştiinţă a devenit re- 
zervat si presupuelnie ca un diplomat cuminte, căci prea multe 
neadevăruri s-aü spus in socoteala ştiinţei; ceeace un învățat 
sustine, alţi o sută controlează, confirmă вай infirmă mai întăi 
îndrumările urmate, si apoi caută să limpezească rezultatele că- 
pătate. In sinul științei nu trebuie să intre decit adevărul, clar 
ea apa izvorului cristalin. Ast-feliii se decretează in știință ros- 
tul celor existente. Aceea ce nu s-a statornicit într-un mod des- 
lusit prin priceperea lucrurilor din lumea reală, insemneazü un 
produs cerebral banal, poate o iluzie raţionată, un înţeles şu- 
bred, fără fundament, supus a fi spulberat în neant la cea din- 
tăi suflare a adevărului scos la iveală prin experiență; asa gin- 
deaü si construiaii ştiinţa dascalif şcoalei abstracte, alt-felit ju- 





Despre mierobi 509 


deciim пої, pozitivistit, discipolit realit&tel si aï faptelor care vor- 
bese prin însăși ele. Ei concepeaü hymere dintr-o lume inchipu- 
ită, noi analizăm fapte, spre a cunoaște lumea care există. 

Prin descoperirea microbilor şi a rolului lor în natură, s-a 
materializat agentul misterios si necunoscut, care de veacuri stă- 
pinea cauzalitätile fermentatief şi putrefactieï; cunoaşterea vi 
ţuirei unora din el, ne a înlocuit prin fapte palpabile vechile 
hypoteze asupra specificităţei cauzale а boalelor infecțioase şi 
contagioase. Doctrina spontaneitátei morbide a bătut in retrage- 
re, iar pe cimpul biruinfel s-aü ridicat fortificațiile: hygiena 
preventivă si therapeutica antiseptică, si ast-feliii ne-am creat pu- 
tinta de a lupta cu succes în potriva unuï inamic, care а deve- 
nit cu atit mai puţin de temut cu cit din zi ce merge il cunoa- 
stem mai bine în obiceiurile gi firea lui. Calea experimentală ne 
este deschisă : am învăţat să disecám natura şi să-i facem cu- 
nostinfä in miiruntaele еї, 

Cei din trecut nu eredeaü în microbi, căci nu puteaü pri- 
cepe fiinţa si natura Jor. Nu sunt maï mult de vr-o 80 de ani, 
pe cind unii învăţaţi abia îndrăzneaii să presupună, că sunt boale 
datorite microbilor; пої acum, am ajuns să ne întrebăm, dacă 
їп adevăr mai sunt boale, pe care microbii să nu le mijlocească 
in nașterea вай desvoltarea lor. 

Cind m-am decis вй aleg ca subiect de conferinţă, „despre 
microbi“, am avut în vedere, sănătatea poporului, Această pro- 
blemă socială, superioară tuturor celor-lalte, a fost un stimulent 
puternie pentru mine, care am sarcina să fiü unul dintre apără- 
torit sănătăţei publice. Microbit ocupă un loc important in ex- 
plicarea acestei probleme, și astă-zi fie-cine este dator să stie 
cele ce condiţionează microbii în mersul vietei. 

De la naştere si pînă la sfirgitul vieţei sale, omul este nc- 
întrerupt supus inriuririlor din afară; frig, căldură, lumină, în- 
tuneric, uscăciune, umezeală, si pe lingă acestea o întocmire de 
traii mai mult вай mai puţin potrivit, îi modifică starea orga- 
nismuluY; îl otüleste вай îl släbeste, si în cazul din urmă, fi- 
reasca luf alcătuire ajunge in neputinta de а resista microbilor, 
care înainte eraü victimele luf, cînd incercaü să-l doboare ; acum 
еї devin victorioși și-l scurtează вай îi curmă firul vieţei. 

Dar ce sunt oare microbii? Ce sunt aceste fiinţe, care s-a- 





510 Dr. V. Rosculetz 


mestecă aşa de mult în traiul si viaja noastră? Unde sunt el, 
si care este rolul și felul vietuiret lor? Microbil sunt nişte fiinţe 
(plante si animale) uimitor de mici; aşa de mici, incit ochiul cel 
mai ager nui poate percepe, nu-i poate vedea, decit cu ajutorul 
unui aparat optie, numit microscop. La botezat Sédillot,in 1878, 
cu numele de microbi, şi numele dat de acest învăţat ne defi- 
nete mica lor făptură (uizgo = mie, ó Bios = viațā). Aceste fiin- 
le infinit de mici, tršese in aer, in apä, pe pámint, in pämint, 
pe nol, in noi, pe toate si in toate vietuitoarele. Unii mierobi, 
sunt trebuincioși vietef noastre, alţii sunt o cauză a inbolnäviret 
şi morţii noastre. 


Lumea de demult nu i-a putut cunoaşte, căci lipseaü mij- 
loacele de a imputernici vederea; lipsea microscopul, acest mi- 
nunat aparat optic, cu care vedem părticele din corpuri si fiinţe 
vieţuitoare mai mici decit a o mia parte dintr-un milimetru. 

Cel dintăiii саге a descoperit acesta invizibile fiinţe, a fost 
natutalistul holandez Leuwenhoeck; el şi-a construit singur len- 
tile optice de o putere remarcabilă, si cu ajutorul lor a văzut a- 
ceste organisme inferioare, pe care le-a descris sub numele de 
animaleule in publieaţiunea intitulată: Arcana naturae detecta, 
din anul 1689. Mai tirzi cu 100 de ani, savantul danez, Müller 
le-a clasat între infuzorii, si le-a dat, după forma corpului lor, 
nume pe care le păstrăm şi astă-ză: vibrion, bacill, spiril ete, 
Insă departe de еї a fost adevăratul intäles al existenţei acestor 
fiinţe, Streini егай ei si cef după еї de rolul important ce-l ай 
aceste vietăţi in viaţa noastră si în mediul in care trăim. 


Dintr-un amalgam bizar şi nebulos de cunoştinţe, de ob- 
servaţiuni, de hipoteze si de basme se diferenţiază d-odată pe 
orizontul ştiinţei, strălucitoare ca un soare, descoperirea lui Pas- 
teur; — acesta, bazat pe experienţe, iși afirmă geniala sa con- 
cepfiune asupra fermentafief si combätind pe marele Liebig, se 
ceartă cu trecutul si pune fundamentul microbiologier. 


Revoluţiunea provocată în ştiinţă prin descoperirile luf 
Pasteur și ale lui Koch, a spulberat în neant nămolul de їп{й- 
lesuri inchipuite asupra fermentaţiei, putrefactie si asupra boa- 
lelor infecțioase ; iar în locul lor s-a construit eu multă măestrie 
Bacteriologia, ştiinţa care scrutează si urmăreşte rostul vietet u- 





Despre microbi 511 


nor ființe microscopice așa de puternice in prefacerile mediului 
material al omului. 

Deslegindu-se problema fermentaţiei de Pasteur, prin des- 
coperirea microbilor cari o mijloceste, ştiinţa intră într-o nouă 
eră de îndrumări, spre a-și putea reprezenta unele fenomene din 
natură. Experiențele dovedesc, că mustul nu se face vin, pini 
ce nu intervin anumiţi microbi ; tot aşa din vin nu se face oţet 
pînă ce alți mierobi n-añ provocat fermentația acetic; că borea, 
borşul, braga, dospirea piinei ete. sunt condiţionate de mierobi 
si de produsele lor. 

Cercetările întreprinse in această directiune, ай călăuzit la 
stabilirea identitätet fermentafier cu putrefacţia si la soluţiunea 
mare chestiuni a generaţiuner spontanee. Fie-mï permis o mică 
digresiune : se credea că din amestecul unor substanţe, puse în 
oare-eare condițiuni se formează „sponte sua“, ființe vieţuitoare. 
Ideile cele mal extravagante născoceaii crierii unor oameni, care 
nu eraü de loe comuni; ast-feliii Needham se ceartă cu Voltaire, 
că acesta nu vrea în ruptul capului să creadă, că din făină gi o- 
{еб se nasc chişcarii (12), mai nostim este Van-Helmont care a 
dat formula pentru producerea spontanee a goarecilor: „Luaţi, 
zicea celebrul profesor din Louvin, o cămaşă murdară, infásuratí 
în ea grüunte de griü, puneţi toate acestea la căldură şi veţi 
vedea după un oare-care timp, transformarea griului in şoareci“. 
De sigur, că aceştia егай niste poznasi; dar nu este maï puţin a- 
devürat, că mulți învăţaţi iluştri credeau de-abinele si cãutaŭ să 
dovedească că multe ființe inferioare își iaŭ naştere dintr-un a- 
mestec de substanțe. S-a probat însă in mod peremptoriü de 
Pasteur şi de alţii in urmă, că generaţia spontanee nu existá, si 
că fiinţele care se credeaü inainte, ей și-aii luat naştere prin pro- 
сово fizico-chemice dintr-un amestec de materii, sunt urmaşii al- 
tor ființe eu existență determinată. 

Am zis că putrefae(ia este identică cu fermentația si că am- 
bele sunt provocate de mierobi. In vederea putrefacţiei, dati-mí 
voe să glăsuesc cu psaltistul: „că mari și minunate sunt ispră- 
vile microbilor tăi Doamne“, еї bine, ce ne-am face пої fără a- 
ceste miraculoase vietäti! cine ar transforma si descompune ca- 
davrele, erburile şi toate materiile organice in substanţe indis- 
penzabile traiului vicfuitoarelor! Cine ar curăţi pămîntul de pus- 





512 Dr. V. Rosculetz 


deria de organisme moarte, dacă n-ar fi microbii putrefactiei. 
Un exemplu frumos ni-l dă l'histoire d'un savant racontée par 
un ignorant, citatä in cartea lui Schmitt: „Сев microbes sont les 
maîtres du monde, et si par la pensée on les supprimait, la sur- 
face du. globe, encombrée de matières organiques deviendrait 
inhabitable", 

Da, mulţi microbi ne sunt folositori; să aruncăm numai о 
scurtă privire asupra agrieulturef si asupra diferitelor industrii, 
în care prefacerile determinate de unii microbi bine-făcători, pre- 
gütese erburilor, cerealelor, legumelor, pomilor elementele tre- 
buincioase eresteref şi fructificárel lor, пе daŭ băuturi plăcute 
gustului, ne aromatizează unele substanțe alimentare, ne inles- 
neste destrămarea fibrelor din vegetale cu care se pregătesc mul- 
te ţesături pentru îmbrăcăminte, si cite alte beneficii пе mijlo- 
сезе aceste micufe vietäfi. Numai cite-va exemple, si veţi vedea 
ce foloase realisăm prin concursul microbilor. 

Să incepem cu pinea, unul din alimentele de căpitenie în 
hrana oamenilor. Pentru ca făina să devie gustoasă, provocăm 
dospirea aluatului ; această dospire se face la căldura sub influ- 
enia drojdiilor ; drojdiile sunt un amestec de microbi fermentf: 
(acetic, alcoolic, laetie, ete.) şi produsele lor, substanţele din făină 
sub înriurirea acestor microbi sunt intervertite în alcool, zahar, 
acid lactic, acetic, ete. si pune în libertate acid carbonic. La un 
klgr. de pine dospitä, sunt 2'/, grame alcool si aproape 3 gr. a- 
cid carbonic; acest din urmă formează acele besici care se văd 
in pinea dospiti şi bine coaptä. Fermentatiel se datoregte gustul 
pineï si inlesnirea mistuireï еї. 

Untul conţine in tot-deauna foarte mulţi microbi (bacterii). 
Fischer a făcut socoteala numărului microbilor dintr-un gram de 
unt de la o prăvălie din München ; închipuiţi-vă, că a găsit nu 
maï puţin de 25 milioane de microbi, care petreceaii comod са 
în raiul lui Mohamed, in bucäfica de unt. Cite maï de miliarde 
inghifim пої Іа o mincare!! Insă bacteriile дай untului acea a- 
romă vanilată, de care face atita caz burdufosul bavarez înaintea 
stacanului de bere, 

Un product al laptelui este kefirul, o băutură uşor aleoo- 
licá si spumoasă preparată din lapte de vacă вай de iapă ; se 
fabrică prin influenţa combinată a două specii de microbi, bac- 





Despre Mierobi 


teriile acidului lactic si zaharomicile. Cele din urmă transformă 
zaharul din lapte (lactosa), în zahar de strugure (glucosa), alcool 
si acid carbonic, cele dintat ií impărtășește prin producerea aci- 
dului lactic un gust aerigor şi îngrijește de transformarea foarte 
digestibilă a caseineï. 

Inul şi cinema, se pun în apă pentru că sub influența u- 
nor microbi numiţi plectridium s. a. să se determine o fermen- 
tatie, disolvind lamelele celulelor care tin fibrele legate de pàr- 
{Пе lemnoase ale plantei. 

In industria tutunului formentaţia bacteriilor joacă un rol 
important. Bacteriile care daŭ aroma ţigărei de Havana se culti- 
vă şi s-aŭ făcut încercări ca cu ajutorul lor să se dea tutunuri- 
lor ordinare arome plăcute. У 

Ү-аўї putea da nenumărate exemple despre foloasele ce tra- 
gem de la uni microbi, dar nu pentru cunoașterea microbilor 
nevinovaţi si bine-făcători am chibzuit această conferință. Sunt 
alţii, asupra cărora vă atrag deosebită luare aminte, căci aceştia 
sunt inforätoarele cauze саге produe boalele cele mai cumplite 
si maï omoritoare, da! ci sunt ciuma, holera, tifusul, turbarea, 
oftica, difteria, scarlatina, vărsatul, sifilisul, ete. ete., еї formează 
un nenumärat sir de verigi la lanţul de suferințe si de nevoi, 
саге zbuciumä, nemerniceste si distruge această sărmană omeni- 
re! Microbii aceştia se numese pathogeni, toate boalele infeeti- 
oase sunt cauzate de ei. Pátrunzind aceste vietăți în organism, 
cu aerul, cu apa, cu mincările, printr-o cit de imperceptibilă zgi- 
rietură ete. şi găsind acolo un loc prielnic desvoltărei si inmul- 
fire lor, provoacă turburări mat mult вай mai puţin grave, du- 
pă felul mierobului, si în raport indirect cu puterea de rezisten- 
tă a organismului. Pentru ca să và puteţi forma o părere mai 
limurită, îmi permit să vă prezint organismul omenesc са o for- 
Bread. Tatärit pe din afară, corpul omenese cu elemente de {е- 
sătură organizali, ea se opune pátrunderei microbilor in orga- 
nism, eità vreme funcțiunile acestei țesături sunt normale, In in- 
teriorul corpului sunt organe, ca ficatul, stomachul, şi nenumă- 
rate alte glande, care, ca si tunurile varsă foe distrugător, se- 
eretind substanţe otrăvitoare asupra microbilor, care ай îndrăznit 
să pătrundă în zona de apărare a organismului, In fine, dacă 
cu toate acestea mierobii tot ай rezistat si añ încoput acţiunea 

5 





514 Dr. V. Roseuletz 


lor, atunci întră in luptă soldaţii organismului, fagocitele, un fel 
de celule care ай proprietatea de a incorpora şi digera mierobii. 
Aceste celule ай fost studiate de Metschnikoff, unele sunt dota- 
te de mişcări, altele sunt fixe; fagocitele mobile se adană in ju- 
rul microbilor si dacă aceştia nu le paralizează mişcările prin se- 
cretiunile lor, ele emit prelungiri din corpul lor, înconjoară mi- 
crobul şi-l inchid în substanța din саге le este format corpul 
(protoplasma), aci microbul este mistuit. 

De la pătrunderea microbilor în organism si pinä la dicla- 
rarea boaleï, tot-deauna trece un oare-care timp, timpul de in- 
cubatie; să luăm d. e. după Fischer, evoluţia boalei într-un caz 
de holeră: „De la pătrunderea bacilului virgula (v. Fig.) descope- 
rit de Koch, pînă la manifestarea holerei, trece de obiceiü 1—8 
zile“, după individ. In acest timp, microbii încearcă să ве imul- 
Ҳеввсй, simptomele boalei nu se observă încă, вай cel mult se a- 
rată printr-o simplă indispozitie. Se încinge o luptă crincenà ìn- 
tre microbi si fagocite, care se adună la locul unde a poposit 

învinge organismul deja la început, boala nu se mai 
declară si asemenea împrejurări le putem aplica la multe indis- 
poziliuni fizice ; dacă însă mi:robii nu intilnesc o rezistenţă sufi- 
cientă din partea organismului, atuneí lupta urmează şi devine 
tot mai inversunatü între gazdă si hainul musafir, între orga- 
„nism si parazit, atunci se deslántuese acele simptome ingrijitoa- 
re, semnele boalei, dacă victima este вай nu este pregătită şi 
rezistentă, este вай nu este fortificată prin ajutor medical, victo- 
ria dintr-o parte вай alta, se constată prin vindecarea вай moar- 
tea individului. 

In definitiv, toate aceste fenomene nu sunt decit procese a- 
semuitoare fermentaţiei вай putrefacţiei, dedublări de materii or- 
ganice şi creare de substanțe пої, toxine ete, adevărate otrăvuri 
a căror înriurire paralizează sati exaltează la exces funcțiunea e- 
lementelor constituitive ale organismului. Ca consecință, se pro- . 
duce un desechilibru în nurmala funcţionare a organismului, des- 
echilibru care are de rezultat peirea lui saii modificarea mai mult 
вай mai putin favorabilă durabilităţei sale. 

Dar nu tot-deauna si nu în огї-се organism animal вай o- 
menese, microbií pot exercita rolul lor distrugător. 

In vederea unei sistematizări in expunere, este nevoie de 





Despre Microbt 515 


o reprezentare separati a microbilor pathogeni, felul lor, tere- 
nurile pe care se desvoltă şi se imulfese, conditiunile modifică 
toare exterioare, mecanismul si legile infectiuneï, asociatiunile si 
antagonismul dintre microbi, repartizarea boa'elor microbiene, si 
în fine combaterea acestor boale. 


Microbit pathogen, unii sunt animale inferioare protozoare, 
alţii sunt plante inferioare, bacterii. zi 

Bacteriologistit într-o vreme ereaserá un regn aparte, regnul 
mierobilor.In prezent, bacteriologia dispunind de mijloace tech- 
nice perfecţionate, a ajuns să-și dea maï bine seamă de aceste 
mici fiinţe si să le claseze unde le este locul în natură. 

Intre microbii pathogeni maï bine studiati pină acuma sunt 
din regnul animal clasa protozoarelor următoareler specii: 

1. Rhizopodele se găsesc în scaunele dizentericilor, si se a- 
tribue lor dizenteria la copii. 


2. Specia sporozoarelor, varietatea haematophilum m 


riae, вай haema'ozoarul lui Laveran, (v. Fig, 1). Laveran l-a des 
coperit in sîngele bolnavilor de friguri palustre. Acest animaleul 
se prezintă sub maï multe forme si determină turburürile obser- 
vate la bolnavii atinsi de friguri palustre. 





Dr. V. Roseuletz 


3. Coccidile s-aü observat la oamenii in unele lesiuni ale 
ficatului, care ай determinat moartea individului. 

4. Sarcosporidele, infusorii, varietăţi din aceste mici ani- 
maleule, joacă roi important in origina unor boale. 

Regnul vegetal ne dă însă сеї mai periculoși microbi. Aci 
avem clasa bacteriilor si merită de a fi expusă maï си deami- 
nuntul: bacteriile sunt, unele pathogene, iar altele nepathogene 

Această floră microscopică, nu prezintă specii perfect gră- 
nițărite in forma lor; există вай ай existat intermediare între 
diferitele tipui care reprezintă specia. Pe cind in organismele 
superioare, specia a devenit aproape fixă, cu dispariţia interme- 
diarelor prin selectiune. La individele de o treaptă inferioară în 
scara vieteï, ni se oferă un mare numér de generatiunt succesi- 
ve. Fiintele care nase si sfirşese cariera lor in cite-va Ore вай 
in cite-va zile, sunt acelea, pentru care transformismul este 0 re- 
alitate vizibilä. Cu toate acestea, există forme a căror cunoaştere 
este indispensabilă reprezentatie ce trebue să ne facom despre 
aceste micro-organisme, 

Formele sunt: 


2 Staphylo- 
coccus 


Cocci, aceştia ай o formă rotundă glohuloasă si sunt dis- 
puși, cite 401; ,diplococci^, d, e. diplococeul pneumoniei, mai 





Despre Mierobi 517 


mulţi in formă de lant; „streptococci“, d. e. streptococul erizi- 
pelului, maï multi grupați în formă de strugure; ,staphilococci^ , 
d. e. staphilococeul piogen aureü, cite patru prezentind un cua- 
drat; ptetragen“, d. e. micrococeus tetragenus, grupaţi cite patru 
faţă în faţă, avind aspectul unui cub; ,sarcine“, d. e. sarcina 
lutea (v. fig. 2 si 3). 


Sarcina, 


Bacilli, aceştia se prezintă sub formă de bastonaşe (de la 
cuvintul latin „bacullum“) mai lungi вай mai scurte, cu extre- 
mitätile rotunzite, drepte вай chiar uşor escavate d. e. bacillul 
tubereulosei, antraxului, diphteriei ete. (v. fig. 4 si 7); strepto- 
bacilli, sunt bacilli dispuşi in formă de lant (v. fig. 5). 


Vibrionul este un bacill scurt curbat in virgulă. Bacteriul 
este ovoid si scurt. Leptotrix, erenotrix, beggiotoa sunt firisoare 
lungi. Cladotrix aunt firişoare ramificate. Spirilli ай o formă in 
spirală ca un tir-buson (fig. 6) Intre aceste sunt forme de 
transiţiune, pentru aceea nici o elasifieatie bazată pe morpholo- 
gie nu este posibilă. Denominaţiunea unei specii trebue dară să 
cuprindă mai multe cuvinte, primul cuvint este o indicație mor- 
phologică, iar al doilea cuvint indică totdeauna proprietăţile ce- 
e mai marcante ale speciei d. e, staphilococeul piogen, bacillul 





51 Dr. V. Rosculetz 


tubereuloseï, diplocoeul pneumoniel, vibrionul еріс, ete. ete, 
(v. figura 8). 

Aceşti microbi, ca ori-ce ființă vieţuitoare ай trebuință ds 
alimente pentru traiul lor, ei își procură nutrimentul din dife- 
rite medii proprii existent í lor. A constata numai in mod ne- 
definit prezenţa microbilor în apă, în aer, pe diferite substanţe 
etc., descoperirea lor, n-ar însemna mal mult, decit cunoaşterea 
unei fiinţe din imensitatea regnului organizat. Dar nu, oamenii 
de știință nu s-aü mulțumit eu atit, еї aŭ vrut să știe care sunt 
particularitätile traiului acestor vietăţi. Pentru aceea s-aü căutat 


mijloace, spre a-i putea izola si sst-felit s-a putut limpezi multe 
din manifestatiunile biologice ale microbilor. Numai prin culturi 
s-a putut ajunge la studiul si intensitatea proprietăților patho- 
gene ale unor bacterii. Tot lui Pasteur si in special lui Koch $, 
a, se datoreste modul de cultivare al mierobilor. Posibilitatea de 
inmul(ire pe anumite medii si peirea lor sub influenţa diferitelor 
acţiuni chimice вай fizice, пе-ай înlesnit multe cunoștința preți- 
oase, spre a ne putea apăra de ei şi spre a-i distruge. 

Dacă lăsăm expusă la aer o jumătate cartofă fieartă, supra- 
fata cartofei se acopere după un oare-care timp, de mici pete, 





Despre microbi 


datorite desvoltărei unor micro organisme. Еіс-саге pată este for- 
mată prin inmultirea mai multor elemente diatr-o singură specie. 
Unii microbi căzuţi din almosferii pe cartofă fieartă, care este un 
mediu favorabil de nutriţiune pentru unele varietăţi, germincază 
si se înmulţesc, Nu toţi mierobii crese si se înmulţesc pe ace: 
leas! medii de cultură, din această cauză există o serie intreagü 
de mijloace technice pentru cultivarea si studierea microbilor, 
sliinta care se ocu] á de «le, cste bacteriolcgia. 

Intelegeti d-voastre, cit este de importantă peniru patologia 
experimentală cunoaşterea mediilor pe care pot trăi diferiţii mic- 
robi. Cu ajutorul culturilor putem stabili dacă cutare boală este 

вет гы: 


angină-difterică вай numai o boală care ii seamănă în unele 
fenomene exterioare, dacă avem a face cu adevărată holeră вай 
numai eu un complex de simptome holeriforme datorite cine scie 
cărei intoxicafiunt alimentare, dacii in cutare apă, atmosferă вай 
sol există microbi саге daŭ naştere tifosului sau altor boale epi- 
demice și in acest mod ne lămurim pe lingă diagnoza boalei a- 
tit originea contagiului cit si modul lui de propagare. 

Cei maf mulţi microbi vegetează si se înmulţesc la tempe- 
ratura camerei de --15° 20°, alţii nu se pot inmulti la aecastá 





520 Dr. V. Rogeuletz 


temperatură si ай nevoe de o căldură mai mare. Există tot- 
deauna un maximum şi un minimum de temperatură favora- 
bilă desvoltării microbilor, această temperatură este variabilă 
pentru diferitele specii. Intrecind maximum aau scoborind maï 
jos de minimum de temperaturi proprie desvoltärit lor, microbii 
nu se mai înmulțesc si degenerează. Pentru distrugerea lor sunt 
necesare insă temperatură foarte ridicate, une-ori de peste--100" 
вай foarte scăzute de —30°. Ast-feliii pentru a omori bacillul da- 
lacului, se impune o temperatură umedă de 4+-110” timp de 5 mi- 
nute, ear sporit lut după Miquel si Koch nu mor nici chiar la 
căldură useată de 4+-145%; bacillul ofticei suportă căldură uscată 


peste +-120°. Scăderile de temperatură sunt mai puţin omori- 
toare pentru microbi, sporii dalaeului, după Pittet -şi Jung, ай 
rezistat la groaznicul îngheţ de —130°, prin urmare nu este mi- 
rare, că cu gheaţa să se întroducă în alimente si băuturi germc- 


nii unor boale infecțioase. " 

Printre varietățile de microbi, sunt unii, cari ай nevoe de 
oxigen pentru traiul lor, aceștia sunt bacteriile aerobe si in a- 
ceastä clasă intră mare parte din microbii, cari provoacă supu- 
таа; alţii nu pot trăi în aer, oxigenul îi omoară, aceştia sunt 





Despre Microbt 


numiţi anaerobi, eum este bacillul tetanosului, vibrionul septie, 
ete. alţii pot suporta ambele medii, еї sunt facultativi, asa este 
spirillul holerei, bacillul difterief şi al febrei tifoide, s. a. 

Та medii favorabile de cultură, mierobi se-nmulțese cu iu- 
ţeală extraordinară. Următorul calcul luat după Schmitt, este 
foarte interesant în ceea ce priveşte înmulţirea bacteriilor. Dacă 
un coceus exige o oară pentru a se segmenta, la finele zilei 
a treia, numărul coccilor ar ajunge la fabuloasa cifră de 47 tri- 
lioane. 

De asemenea admifind, că greutatea specifică a unui mierob 
ar fi egală cu greutatea apei, atunci am avea in 24 оге, 1/1, din 


CAMES 


«n 


659.6. = 


greutatea unui miligram, după 48 oare, 442 de grame, si la sfir- 
şitul celei de a treia zi, nici mai mult nici mai puţin de 7'/,mi- 
lioane de chilograme, tocmai 750 de vagoane, adecă сї{ї hamali 
ar trebui pentru atita bagaj? 

Cohn şi Fischer ne dau cite-va calcule interesante asupra 
greutăţii microbilor, ast-feliü, stafilococeul cel mai frecuent mi- 
crob al supurafieï, avind un diametru de 8 microni (un micron 
este 1Л у, de milimetru), volumul unui coceus ar fi de '/1;.,00.000:000 
milimetru cub. 





522 Dr. V. Roseuletz 


In o picătură de apă ar inota comod 17,000,000,000 de 
cocci al supurafier. Ast-feliii in „timp de 5 zile, bacteriile, сосеї 
estf dintr-un singur germen аг umplea capacitatea oceanului 
Atlantic. 

Bine intäles, că pentru asemenea înmulţire prodigioasă sunt 
indispensabile condițiuni de desvoltare extraordinară, ceea 'се în 
realitate, nici odată nu se întimplă ; ici o rază de soare, colea 
un vint sec, mai dincolo o altă ființă care-i culege pentru pro- 
pria еї hrană, şi asa se fine echilibrul celor din natură. 

După cum am zis, microbit se pot izola și cultiva pe dife- 


rite substanţe numite medir de cultură (d. ex. cartonfa багій, ge- 
latina, boulionul, serul singelui, apa zabaratä, agar-agar ete.), ìn- 
să un loe de căpitenie, pe care trebue să-l оепре in judecata 
noastră noțiunea despre microbi, este fără îndoială cunoașterea cit 
mai lămurită a distribuire si traiului lor în marele laborator al 
naturei incunjurätoare ; mai ales ne interesează acel cari sunt cau- 
za înbolnăvirilor, bacteriile pathogene si care pe nesimţite și in- 
sidios pătrund din mediul exterior într-un mod oare-care în or- 
ganismul nostru. Aerul, apa si solul contine un număr formida- 
bil de microbi, din care multe specii pot fi periculoase sănătăţei 
oamenilor și animalelor. i 





Despre Mierobi 


In atmosferă numărul microbilor este variabil, după locali- 
tate, climă, anotimp si chiar după schimbările zilnice determina- 
te de fenomenele meteorologice. Ef sunt ridicaţi si împrăștiați 
prin curenți de aer, vinturile, eu colbul gi cu micile părticele 
de corpuri organice luate de pe suprafața solului. Germenii boa- 
lelor sunt însă mul rari gi nu toate speciile pot trăi in atmos- 
ferü. Baeteriologii ай izolat din aer cite-va specii de bacterii pa- 
thogene, ast-feliü Hildebrandt a constatat. shrepfococew] erizipelu- 
lut; Pavlosky, diplococeul pneumoniet; Cour, bacilul tuberculoset ; 
Héricourt, pe acel al holerel, s-a signalat de asemenea prezența 
bacillulu tific, 21 antrazuluf (dalacului), vibrionului septic ete. 

Atmosfera nu este tocmai unul din mediile cele mal favo- 
rabile pentru traiul microbilor. Uscăciunea, razele soarelui, per- 
turbaţiunile atmosferice, descărcările electrice, ozonificările sunt 
atitea și atitea cauze de destructiune activă si fatală existenţei 
microbilor. De altmintrelea, gravitatiunea îi împedică de a sta 
multă vreme suspendatí, maf ales într-o atmosferă rarificatä, iar 
ploaea îi transportă la pămînt, curăţind atmosfera de bacterii şi 
colburi. După Miquel, bacteriile se imputineazä in atmosferă că- 
trá sfirgitul tonmnet si în timpul ernei, devin si se menţin ex- 
tra-ordinar de numeroase în tot timpul sezonului cald. Tot acest 
învăţat ne arată prin interesantele sale cercetări, că sunt varia- 
ţiuni zilnice în cantitatea de bacterii conținute de atmosferă; е- 
xistă un minimum cătră două ore de dimineaţă si cătră septe ore 
seara, şi un maximum cătră opt ore de dimineaţă și de seară. 

Apa, care sealdă suprafaţa solului şi care circulă prin stra- 
turile permeabile ale scoarţei terestre, culege, cultivă si trans- 
portează o imensitate de microbi. Apa este mult mai bogată în 
bacterii decit aerul, pentru că aci micrc-organismele sunt mai pu- 
{їп supuse cauzelor de destructiune pe care le-am enumerat mai 
sus; acest mediu este mal favorabil germinărei si inmultirei mi- 
erobilor, fiind mai avut in materii nutritive. Cu toate acestea, a- 
pele se purifică în drumul lor prin precipitare şi sedimentatie, 


prin aeraţie, care provoacă oxidarea materiilor organice, prin ac- 
ţiunea luminei şi prin numeroas-le organisme, care găsesc in mi- 
erobi nutrimentul lor, însă ocaziunile de contaminare sunt ne- 
numărate, mai cu seamă pentru apele de la suprafaţa solului, 
făntinele, izvoarele, piraele, riurile şi lacurile, dacă nu sunt ga- 





524 Dr. V. Roseuletz 


rantate prin dispozitive si dispozitiunt serioase, devin receptacu- 
lele a tot ce cade si se poate transporta in ele din sînul si de 
pe suprafaţa solului, ast-feliii apele ajung să fie vehiculul celor 
mal periculoși germeni ai unor boale infecțioase. Este dovedit 
într-un mod absolut si invederat, că multe si groaznice epidemii 
de holeră si de febră tifoidă sunt datorite numai contamináre] a- 
pelor de bäut prin microbii acestor boale, proveniți prin dejec- 
(iunile unui singur bolnav, care ай putut ajunge într-un mod 
оаге-саге in acea apă. Cite-va exemple interesante vor fi de a- 
juns са să intüreascá această afirmatiune, 

Tn 1882, la Auxer in Franţa, pe la inceputul lui Septem- 
brie, izbueneste de-odată o epidemie de febră tifoidă şi in nu 
mai mult de două luni se inbolnàvirà msi multe sute de oa- 
meni, din саге nu mai puţin de 93 ай apucat calea veciniciei. 
Se constată că această epidemie era exact distribuită pe partea 
orașului, care se alimenta cu apă dintr-o sursă care trecea pe 
lingă o grămadă de gunoiii, unde fusese aruncate exercmentele 
uuei tinere femei, care zăcuse in August de febră tifoidă, D-rul 
Dionis cercetind originea contagiului, vărsă pe acest gunoiii o 
solutiune colorantă si după 20 de minute, apa menţionatei surse 
se boi; prin acest procedeii, ingeniosul medie a stabilit că sursa 
comunică cu gunoiul. S-a înlăturat gunoiul, s-a curăţit sursa si 
sa oprit popora(ia un oare-care timp de a consuma aceasta apă, 
și curind după accea prin izolare serioasă, epidemia a încetat, 
(v. Traité de Médecine et de Therap. publ. p. Brouardel ot Gilbert). 

Marea epidemie de la Focşani din 1896, recunoaște o cauză 
sigură în contaminarea apei la uu loc unde conductele de distri- 
butie в-ай găsit sparte. Acum vr-o З ani, o puternică si omori- 
toare epidemie de febră tifoidă se declară in capitula {йгеї, ori- 
ginea contagiului fiind stabilită, eficacitatea măsurilor luate n-a 
dat greș, tot apa a fost cauza răului, 

Multe asemenea epidemii ivite și propagate prin apă, v-aş 
putea enumăra, însă nici timpul, nici cuprinsul unei conferinţe, 
nu-mi дай voe să tree peste o simplă expunere de noţiuni ele- 
mentare, culese din marele cimp stüntifie al bacteriologiei. 

Solul, este mediul cel mai bogat în microbi, el este recep- 
taculul natural al celor, care sunt conţinute în aer, în apă și a 
tot ce se naşte, creşte şi moare pe suprafaţă lui; în sînul lui se 





Despre Microbi 595 


ascunde moartea si din ol la razele strălucitorului soare isi ia 
naştere viaţa, el este leagănul si mormintul a tot се träeste ре 


el si in el. 

Ca eel mai avut in materif organice, in elemente nutritive 
el oferă microbilor, cele maï favorabile condițiuni pentru conser- 
varea gi înmulţirea lor, In pămînt, mierobii se pot sustrage lu- 
mineï solare şi uscäciunef, iar cet anaerobi, găsesc la o mică a- 
dincime un loc prielnic desvoltărei, căci sunt apáratf de acţiunea 
distrugătoare a oxigenului din aerul atmosferic. Fără îndoială, 
că spre suprafaţă, pămîntul este maï bogat în materii organice, 
pentru aceca si mierobif sunt maï numeroși decit în straturile 
sale profunde care sunt maï sărace în substanțe nutritive şi care 
din această cauză, nu conţin decit foarte puţini microbi вай nici 
de cum, afară de cazul cînd ar fi fost transportați de apă вай 
prin corpuri ajunse acolo într-un mod accidental sai prin voin- 
{а omului. 

De obiceiii, nu se maï găsesc bacterit la o adincime de 8—6 
metri de pämiat. Apa din straturile subterane profunde, de re- 
gulă, este liberă de mierobi, însă în drumul ei spre suprafaţă, ea 
poate intilni terenuri inpreguate cu germeni pathogeni, devenind 
ast-feliü un focar de inbolnävire pentru oameni вай pentru a- 
nimale. 

Analisa apeï si a solului ай fost adesea obiectul unor mi- 
nuţioase cercetări bacteriologice, si de multe ori gratie acestel in- 
terventiuni ştiinţifice s-a putut preveni izbucnirea unor funeste 
epidemii, вай s-a putut impiedeca propagarea lor, căci cunoscin- 
du-se originea şi cauza îmbolnăvirilor, s-au aplicat din timp mă- 
surile indicate. 

Dar nu numai aerul, apa şi solul pot mijloci contagiul si 
infectiunea, cercetările bacteriologice ne mai denunţă o mulţime 
de alimente, care slujese de receptacule вай de vehicule unor re- 
dutabili germeni pathogeni. Cărnurile şi laptele provenite de la 
animale tubereuloase, cu toate experiențele contradictorii, sunt 
cu drept cuvint, considerate ca suspecte, laptele unor vaci bol- 
nave, а fost acuzat in Anglia, că ar da scarlatina, ete. ete. 

In adevăr, in ori-ce loc şi in ori-ce timp alimentele de o- 
rigină animală şi vegetală precum si produsele întrebuințate pen- 
tru numeroasele noastre trebuinte, pot fi cauze de îmbolnăvire 





526 Dr. V. Roşeuletz 


prin germenii care i suportă вай îi primese din mediul ambiant. 

Та sfirgit, animalele şi omul însăşi slujeşte de Jücast unor 
microbi, printre care se găsese si specii cu proprietăți pathogene, 
o potrivire de împrejurări favorabile lor si mai curind вай mai 
tirziu fiinţele superioare le devin pradă. Pe pele, în gură, nas, 
urechi si în toate orificiile organismului omenesc, mişună miliarde 
de microbi. Bacteriologia ne-a denunţat multe din caracterile lor 
biologice si pe foarte mulţi din еї i-a surprins atacindu-sí gazda 
рїпй а-о omori, ast-feliii sunt streptococci eari produc acele angini 
pseudo-membranoase așa de asemuitoare cu difteria, ast-feliii sunt 
colibacilli atit de virulenfi în uncle împrejurări $. a. Dar pe lingă 
aceşti microbi locatari obicínuiti aï corpului omenesc s-au mai 
găsit si germeni unor boale temerare, ai pneumonici, difteriel, 
febrei tifoide. Cour arată că a găsit bacillul tuberculose in ori- 
ficiile nasului la o treime din persoanele care frecventaü o sală 
într-un spital de oftigoşi. Mulţi microbi pathogent trüese une-ort 
in mod silentios in noi si acest parazitism latent atit de luminos 
explicat de ilustrul Verneuil, ne dă cheia deslegüreï problemei a- 
supra originei unor boale infecțioase, care se ivesc cite-odată fără 
să se poată găsi urmele positive în mediul înconjurător. 

Acum, după ce ne-am inavuţit cunoștințele eu cite-va date 
asupra microbilor, in mod firesc, (prin instinctul de conservare) 
se impune cugetărei noastre următoarele întrebări g. a., care sunt 
mijloacele de apărare în potriva microbilor pathogeni, cășunătorii 
alitor boale infecțioase si cum ne putem pune sănătatea la айй. 
post de pericolul fatalei lor inriurirí, cind știm de mai înainte, că 
mediul în care trăim si chiar corpurile noastre sunt adese-ori lä- 
cagul acestor invizibile ființe? Pentru-ce numai o parte din ome- 
nire contractează unele boale microbiene, se infectează, desi con- 
ditiunile de molipsire, într-un anumit timp şi loc, pot fi aceleași 
pentru un grup de indivizi? 

La primele întrebări ne răspunde higiena modernă, dindu-ne 
instrucţiuni admirabile, a căror eficacitate fiind dovedită prin nu- 
meroase experienţe nu se mai poate pune la îndoială. Prevenim 
contagiul prin îngrijirea corpului si îmbrăcămintei noastre, prin 
grija ce o punem evitind contactul cu сеї molipsitf, izolăm bol- 
navif contagioşi si căutim a pune ре cei sănătoși în afară de 
ori-ce pericol, desinfectind вай distrugind agenţii вай lucrurile 





Despre Microbi 


care pot mijloci propagarea infecţiunei. Cercetim alimentele si 
băuturile şi luăm aminte ca ele să fie libere de microbi pathogeni, 
înlăturind din consumatie pe cele suspecte, вай sterilizindu-le, le 
purificăm potrivit eu natura lor prin procedee fisice вай chimice 
d. e. prin căldură ridicată, prin substanţe microbicide, ozonizare 
ete, Modificám receptivitatea organismului prin vaccinäri si ino- 
culaţiuni preventive. 

In sfirgit, societatea condusă de ştiinţă, a adoptat si legiferat 
o serie de măsuri generale şi speciale în scup de-a preveni şi com- 
bate boalele molipsitoare, obligind la supunere pe fie-care cetăţean 
pentru propriul seü salut. 

Respunzind la ultima întrebare, ştiinţa constată, cá diferi- 
tele organisme sunt înzestrate cu calităţi speciale, ele nu reac- 
tioneazä decit foarte puţin, вай nică de cum atacului germenilor 
unor boale infecțioase; organismul lor este imun (scutit de boa- 
la). Imunitatea este conferită acestor individe prin selec{iune, piin 
împrejurările оїцеї din trecut, prin condițiunile traiului prezent, Şi 
pentru unele boale, în mod artificial prin intervențiunea — ştiinţei 
imunizind prin vaceinări şi inoculațiuni preventive. 

Tată rezultatele pe саге ni l.-aü dat curentul bacteriologic, 
călăuzit de mulți savanţi pe temeiul indrumärilor deschise prin 
descoperirile lui Pasteur și Koch. Medicina modernă se afirmă 


de ce merge maï clară si mai luminoasă. Viitorul ne suride, şti- 
inta adevărată descoperind cauzele шог{еї, va şti să apere şi să 
prelungească viaţa. Dacă nu пої, urmaşii noştri vor ajunge vre- 
muri cînd nu se vor mai teme de ciumă, holeră, cftigă și alte 
boale microbiene, ci işi vor face drumul în viaţă, uza(f numai 
de vreme şi de nevoile traiului. 





GIORDANO 


Sinucis 


Sárücücios era convoiul 

Si doar'avea prieteni omul, 
Prieteni... frunzele ce zboară, 
Cind frigul, greii apasă pomul, 


Sint morţi uşori si greï in lume 
Cu el—ugor..—mergeaü grabit. 
Se zguduia cadavru "n raclă, 
„Са si ^n viaţă zguduit, 


Departe i-aü săpat mormintul, 
Departe ei Vaii ingrădit; 

Aud că-i pildi—dar по eredeti— 
Doar' pentru acei cari ай murit. 


…Vä resbunafi? Fácut-a vouă 
Vre-un тїй acest für'-de-noroc ? 
Cum? Voi nu-i daţi un loc aice, 
Cind între vif va dat un loc. 





A. D. XENOPOL 


Stintele naturale si istoria *) 


Secolul al XIX asupra cüruia putem arunca o privire re- 
trospectivä, fiind acum trecut, a fost incontestabil o epocă de mare 
și legitim triumf pentru istorie. Nu numaï că studiul еї a fost re- 
inoit gi aşezat pe baze solide si nestramutabile, даг spiritul et a 
pătruns peste tot locul in cele alte ştiinți. Aproape toate ай făcut 
să reiasă adevăruri noue din faptele lor, tratate din punctul de ve- 
dere al desvoljárei, si ideea atit de rodnică a evoluţiei, care nu 
e în fond de cit principiul istoriei aplicat la toate cunoștințele 
umane, a venit să întăriască şi să dee viață concluziilor stiintel. 

Un rol atit de important jucat de istorie, nu putea da greș 
de a atrage atenţiunea asupra natureï si asupra procedurilor a- 
cestui mod de investigaţiune. Si de aceea secolul trecut numără 
multe încercări саге ай de obiect, într-un mod mai mult зай maf 
putin complect, teoria istoriei. 

Aceste idei, asupra metodei de aplicat în istorie desvoltin- 
du-se în sinul unui spirit stăpinit si chiar subjugat de ştiinţele 

*) Articolul a apărut în Revue philosophique din Paris a алат Th. Ribot 
fn numărul din Octombrie 1900, 

1 





530 À. D. Xenopol 


naturei, era foarte natural, ca cele dintät încercări de formare a 
logiceï în istorie вй tindă a o subordona celor-l-alte stiintt. Pon- 
tru a ridica și istoria la rangul de ştiinţă, trebuia să i se aplice 
metoda întrebuințată în ştiinţele numite naturale. Această părere 
fu susținută, nu numi de cătră naturalisti, la care nu era nimic 
paradoxal, dar și de istorici care, uimiţi de rezultatele străluci- 
toare la care ajunsese ştiinţele natureï, сгейеай să ridice poate 
disciplina lor la același nivel, dacă ar fi tratată după aceiaşi me- 
toadă. Fură mai cu seamă sociologii, acel care revendicară onoarea 
de а ageza, prin sociologie, istoria pe adevăratele sale baze stiinti- 
lice si de а-о transforma ast-feliă, dintr-o expunere estetică într-o 
expunere adevărată a realitäfeï treente. . 

Cu toate acestea incetul cu inectul o reactie incepu a se 
face in teoriile relative la natura istoriei. Ajunseră a vedea ci 
istoria urmărea un alt scop de cit ştiinţele naturale, si că, scopul 
fiind deosebit, mijlocul, adică metoda, ttebuia să fie și el tot ast- 
felii. Afară de observaţiile ocazionale, cuprinse în lucrările cele 
mai deosebite, cite-va scrieri maï întinse apărură asupra acester 
chestiuni atit de împortante, printre care reamintim pe a noastră 
întitulată Principes fondamentaux de l'histoire 1899, care а fost 
obiectul unei critici a d-lui Lucien Arréat, inserată chiat în a- 
ceastă revistă, 'Drel ani înaintea aparitiunef acestei lucrări, d. Hentie 
Rickert, profesor la Universitatea din Fribourg în Brisgau, pu- 
blicase întăia parte а unci Inlroducert logice în ştiinţele istorice 1). 
Nu ştiam nimic de această carte, cu toată osteneala ce-mi: dădu- 
sem de a nu omite nici o publicatiune importanti relativă la che- 
stiunea de care mă ocupas m. Totuși nu o regret; căcă faptul că 
d. Rickert si ей, am ajuns aproape la aceleași rezultate, cu toate 
că plecaţi din puncte de vedere eu desávirgire deosebite, nu în- 
cetează de-a fizo dovadă că soluţiunea acestei grele probleme se 
găseşte pe calea cea bună. 

Cartea d. Rickert, pe care o avem în special in vedere în 
acest studit, e un tratat logie foarte complex și plin de detali 
interesante, la care din nenorocire nu ne putem opri Pentru ma- 
teria care voim a o trata, va fi de ajuns de a examina principi- 
ile generale pe care se sprijină, 


1, Die naturw’ssenschaftlichs Bègriffabildung. tine logische. Einleitung 
die historischen Wissenschaft n, von Hciarich Kickert, Leipzig, 1896, A 





Științele naturale si istoria 581 


Тева pe саго d. R. iși propune de a demonstra este că , ten- 
іа de a aplica metoda ştiinţelor naturale, islorieï, se sprijină 
ре o confuzie саге işi are origina in lipsa de distin: (ie lămurită 


dintre obiectul acestor două discipline ale spiritului omenese; 
că, a trata investigația istorică ca o știință naturală este o pro- 
blemă imposibilă de rezolvit; o adevărată contradicţie logică“ (p. 
21). Pentru a ajunge la demonstrarea acestui adevăr, autorul cau- 
tă să determine, în prima parte a studiului său (partea doua nu 
a apărut încă), care sunt limitele hotărite de logica cunoştinţelor 
procurate prin ştiinţele аза numite naturale, Dincolo de aceste 
limite, spiritul concepe un alt mijloc de a pătrunde în esenţa 
lucrurilor, mijloc care formează istoria. 

Autorul începe a demonstra că, fără ajutorul noţiunilor, spi- 
ritul nostru nu ar putea lua posesiunea varietitei infinite а uni- 
versului, atit extensivă in cantitate cit şi intensivă în calitate; că 
noţiunea are de scop de a distruge cit mai mult posibil percepti- 
unea reală x lucrurilor si de a reduce pe aceste din urmă la sim- 
ple elemente raţionale; că pentru a ajunge la acesta, ea substi- 
tue în tot-d'a-una maï complect, in concepţia lucrurilor, acea а 
relaţiunilor dintre elementele care le compun; că aceste relatiuni 
sunt date prin judecăţi de formă generală şi necesară; prin ur- 
mare prin legi; că tendinţa generală a tuturor științelor care pri- 
vese corpurile materiale, este de n reduce toate aceste din ur- 
mă în mișcări, deci la relaţii atomice. Atomul ar fi cel din urmă 
obiect eare nu ar putea fi prefăcut în nici o altă noţiune de rela- 
ţie; dar această noţiune de obiect — ultim — e însuși atit de ab- 
stractăi, in cit echivalează cu o noţiune de relaţie. 

Fenomenele intelcetuale nu ar putea fi tratate în alt chip 
prin logică, Pentru а le înțelege, e nevoie si la ele de noţiuni gene- 
rale; trebue de asemenea reduse noţiunile de lucruri, în noţiuni de 
relaţiune. Cu toate că psihologia nu e tot atit de înaintată ca ști- 
intele corpurilor, există o tendinţă foarte justificată de a reduce 
fenomenele psihologice la mişcări, la relaţii de fenomene primi- 
tive, senzaţii. Fenomenele intelectuale nu se disting întru ni- 
mie, sub raportul logie, de ecrpurile materiale şi de fenomene 
care le prezintă aceste din urmă. Termenul de пишт? trebue dar 
să se întindă si asupra lor. Este arbitar si fără nici un fond lo- 
gic o distinctiune intre ştiinţele materiei (ştiinţele numite natu- 





532 A. D. Xenopol 


rale) si ştiinţele spiritului. „Psihologia, ne zice d. R. e dar o 
ştiinţă naturală, căci ea e ştiinţa naturei spiritului, adică ştiinţa 
spiritului conceput, nu în opoziţia lumel corporale, dar în opozi- 
fie cu arta, cultura, moravurile, istoria; o contimitate existentă 
prin ea însăși și condusă prin legi imanente, care caută a con- 
cepe viaţa spiritului ca un tot, cu privire la generalitätile pe care 
le prezintă“. (p. 212). 

Această concepţie a ştiinţelor naturel, care cuprinde gi psi- 
hologia, cind e tratată din punctul de vedere general al notiu- 
nilor abstracte, anihiliază cu desävirgire vechea opoziţie între şti- 
intele naturei şi acele ale spiritului şi lasă cimpul liber une) alter 
distincţiuni logice; științele care se ocupă cu generalul вай ști- 
infele naturei, si științele care ве ocupă cu coneretul вай cu in- 
dividualul, ştiinţele istorice; aceasta, pentru că „nu sunt decit două 
moduri de a considera lucrurile: din punctul de vedere al genera- 
lulu! вай din acela al particularului; un al treilea punct de ve- 
dere este imposibil“ (pag. 299). 

Științele naturale, în această extenziune pe care le o dă D. 
Rickert nu pot să se ocupe, după d-sa, decit de relatiunile ge- 
nerale si abstracte intre fenomenele, atit fisice cit si psihice. Ele 
nu pot nici odată studia realitatea însăşi, şi „limita formărel no- 
fiunilor în științele naturale, care nu poate să fie nici odată de- 
păşită, este dată tocmai de această realitate empirică însăși“, 
(pag. 239). 

Din contra, istoria are de scop de a concepe gi de a des- 
coperi această realitate în forme sa vie și individuală. 

Fundamentul logie al acestei distineţiuni se găsește în prin- 
cipiul dat mal sus, că spiritul nu poate lua cunoştinţă de lucrur; 
decit în două moduri: prin mijlocul noţiunilor generale, вай prin 
ajutorul perceptiunilor individuale. Primul din aceste două fe- 
luri dă naștere la ştiinţele legilor (ştiinţe naturale în senzul larg 
arătat maf sus); iar al doilea dă naștere științelor istorice. Pen- 
tru a da mai clar gindirea autorului, reproducem încă cite-va lo- 
curi: „Realitatea, zice el, devine natură cînd este considerată din 
punctul de vedere general; ea devine istorie cind este conside- 
rată din punctul de vedere individual“ (pag. 254). ,Orl-ce reali- 
tate este dar istorie“ (р, 257). Prin termenul „istorie“ nol in(&- 
legem orice formaţiune individuală, și nu numai ceea-ce se în- 





Științele naturale şi istoria 533 


samnă în chip obicinuit prin acest termin“ (p. 286). „Intreaga 
realitate empirică în care trăim trebue să fio considerată ca un 
procedeii istoric care se schimbă necontenit“ (pág. 276). Asupra 
celei din urmă fraze: „care se schimbă necontenit“, vom face 
mai jos observatiunile trebuitoare. 

Acest felii de a înţelege istoria ni se pare cam silit. El 
întinde această noţiune dincolo de aceea ce trebue să cuprindă in 
realitate ; pentru că lasă la o parte elementul caracteristic al is- 
torieï, desvoltarea sa în timp, spre a nu se sprijini decit pe 
natura individuală a fenomenelor sale, care nu este cu toate as- 
tea: decit consecința transformürel lor în cursul timpului. 

Dar d. К. trebuia să ajungă la această soluţie, indută ce 
pleca de la un criteriii logie, pentru a stabili deosebirea care 
există în cele două mari moduri de conceptiune a lumeï. Crito- 
riul logic find subiectiv, nu poate să servească de bază loo dis- 
tinctiune între fenomenele externe, obiective, pe care natura le 
prezintă percepţiunei noastre. Criteriul trebue să бе de asemene 
obiectiv, căutat in natura deosebită a fenomenelor, stadiate si nu 
în conceptiunile pe care aceste fenomene le deşteaptă în conştința 
noastră, 

Este adevărat că știința este o operațiune a spiritului nostru ; 
dar ea, ne fiind de cit reflexul raţiunei lucrurilor in propria 
noastră rațiune, in tot-deauna lucrurile trobue să determine modul 
cum spiritul iea cunoștința de realitatea exterioară, Nu este spi- 
ritul care întroduce ideia generalului în fenomenele pe care le stu- 
diuză; acest element existé şi spiritul nu face ult de cit sül con- 
state, Nu este spiritul care concepe individualul; indiridualul este 
asemene impus de formațiunile. realitäer, 

. Dacă, dar, considarăm fenomenele, care oste diferenţa care 
пе izbeşte mai întiiii ? Este acea că unele din fenomene nu sunt 
modificate prin intervenirea timpului si se repetă fárá mbare 
în cursul lui; pe cind altele se modifică intr-una, fiind tot- 
deauna deosebite de acea ce eraü ieri. Cele dintăi repetindu-se 
fără întrerupere, constituese in definitiv pentru fie-care fenomen, 
un singur şi acelaş tip, care poate să fie reprodus printr-o sin- 
gură expresiune а gindire” — aceiași pentru toate— printr-o loge. 
Din contra, fenomenele care se schimbă în urma interveniret tim- 
pului, sunt toate distincte unele de altele ; ele ай o formă indi- 





584 А, D. Xenopol 


vidualá, care nu se lasă а fi incütugatà in formula legilor. Ceea ce 
dă naştere istoriei este intervenirea. timpului, ca element modifi- 
calor. Fără aceasta intervenire, istoria nu ar putea fi. Nu este, dar, 
cunoştinţa individualului, prin el singur, care determineazü. cuno- 
stinta istoriei, dar acea а transformattunilor pe care timpul le im- 
pune fenomenelor realitter Nu va putea exista concep(iune isto- 
гій fárà intervenirea timpului, Această intervenţiune este ceea 
ce individualizează fenomenele; pentru că ele ne producindu-se 
de cit odată în cursul timpurilor şi ne mai reproducindu-se nici o- 
dată, este evident că noi avem a face cu formaţiuni unice, in- 
dividuale. Individualul, dar, in conceptia istoricä, este о conse- 
cinfä а interventiunei modificătoare a timpului, Dar individualul 
poate încă proveni și din alte izvoare. De exemplu în artă, el este 
produs de originalitatea artistului ; în elementele geografice— cur- 
surile de apă, orașele — el este o consecință a constituţiunei lor 
particulare. Istoria nu se ocupă de loc de aceste diferite genuri 
de fenomene individuale; ea nu studiază de cât individualul pro- 
dus- prin transformatiunile timpului. 

De altfeliü d. Rickert însuşi nu poate face alt-feliü de cit 
să părăsească principiul вйй prea absolut si să conceadă timpului 
rolul cei se cuvine în producerea istoriei. Nu voim să citim din 
lucrarea sa de cit cite-va locuri, unde intervenirea timpului în 
istorie este admisă pe faţă вай implicit: „Materia ponderabilă, cînd 
se consideră masele de atomi drept condensaţiuni ale eterului, 
comparate eterului însuşi, nu este de cit un procedeü istoric, 
care, in mad eventual, are un început si un sfirsit, ca ort-ce lucru 
particular, despre care ar putea să existe o istorie (pag. 275). 
Intreaga realitate în care trăim trebue să fie considerată ca un 
ргосейей , istorie care se schimbă fără încetare (pag. 276). Motive 
pe care le presupunem cunoscute, deşteaptă problema constantei 
speciilor, si prin acesta un punct de vsdere istoric se pune, таї а- 
les în chestia origineï speciilor în biologie. Nu este de cit prea na- 
tural ca cine-va să se gindeasci la caracterul istorie al materiei 
vii, şi de sigur, este prea comun obiceiul astă-zi, de-a considera 
lumea vie ca un ргосейей istoric care a trebuit să айй un în- 
ceput şi probabil va avea si un sfirgit (p. 281). S-ar putea crede 
că reprezentaţiuni de volitiune вай de sentimente n-aŭ existat 
tot deauna și că se ține sama de istoria lor. (pag. 986). Expu- 





Stüntele naturale gi istoria 535 


пбгеа de cercetări de această natură trebue să poseadă forma 
unet cercetări istorice, adică ea poresteste cea се s-a întămplat în 
timpurile anterioare“. (pag. 277). In sfirsit să reproducem pasagiul 
cel mai caracteristie care arată in mod evident. că în gindul d. 
R., timpul joacă un rol în istorie: „O ştiinţă care nu se ocupă 
de ceea-ce este alirnat de un timp oare-care, dar nimic de cit de 
ceeace are o valoare pentru ori-ce spafiü si pentru огї-се timp, 
cu toată înalta sa importanţă, nu va putea istovi necesitatea 
noastră de a sti. Pentru-că, în sfirşit, пої voim a cunoaşte si ceea 
ce se petrece în realitate, aici вай acolo, acum вай atunci şi ceea 
ce s-a petrecut mat înainte în lume; cum era lucrurile si сит ай 
devenit ceea-ce sunt? Un răspuss la ast-feliü de chestiuni nu poate 
fi dat de cit de-o ştiinţă cu desävirgire deosebită de cea-l-altă“, 
(рад. 250). р 

Dar, dacă d. R., admite timpul ca un element esenţial ul 
istoriei, atunci punctul süü de vedere logic, care consideri istoria 
ca cunoștința individualului, este zdruncinat. Pentru-cii, ca proceduii 
de cunoştinți, spre luarea în posesiune a fenomenelor de cătră 
spirit, in cele două singure forme de percepjiune pe care acest 
din urmă le poate întrebuința pentru a ajunge acolo, timpul este 
un element eu desăvirșire indiferent; se poate fonrte bine per- 
cepe individualul independent de timp, și iată pentru ce şi d. R. 
пе zice, că ori-ce realitate, ori-ce formaţiune individuală aparţine 
istorie. Dacă individualul constitue istoria, ce nevoe are aceasta 
de timp, pentru ca să existe, si cum se explică atunci rolul pe 
care d. R. acordă, cu toate acestea, acestui element in constituirea 
istorici ? 

Dar nu este nimie mai convingător pentru existența unui 
adevár, de eit contrazicerea in care cad cele'mai puternice spirite, 
îndată ce trec alăturea cu el, şi aceasta contrazicere a eminen- 
tului logician dovedeşte mai bine de cit ori-zare alt argument, 
temeinicia teoriei noastre. 

D. Rikert se mai înșală încă, credem, cînd își închipue că 
“nică timpul, nici spaţiul nu sunt necesare la perceperea legilor 
generale. Ast-feliii el zice că noţiunile noastre generale (legile) 
trebue să fie formate ast-feliii ca ele să se poată aplica la ori-ce 
formaţiune a universului; ele, dar, trebue să fie independente de 
elementul spațiului ; asemene si de acela al timpului. Conţinutul 





536 A. D. Xenopol 


une noţiuni care trebue să servească a concepe totalitatea uni- 
versului, nu trebne să conţină nimic care să se poată lega de timp 
(pag. 64). Legile, în adevăr, nu pot să existe dacă nu ай o va- 
loare eternă, adică dacă ele nu sunt independente de elementul 
timpului. In ceea ce priveşte spațiul, el nu poate să fie exclus din 
concepția Tor, pentru că ог1-се fenomen nu poate să aibă loe de 
cit pe un вра{їй, gi aceasta chiar pentru fenomenele intelectuale 
саге ай, са sediŭ al lor, creerul omului. A face abstracție de timp, 
este un lueru posibil, intru cit acest elemènt nu este esențial pen- 
tru fenomenele care se repetă; dar a face abstractiune de вра{їй, 
este cu totul imposibil, fie pentru fenomenele de repetitiune fie 
pentru acele care se schimbă. Natura, in sensul larg al euvintulut 
si istoria Чай naştere fenomenelor lor tot-deauna pe un вра{їй; 
pentru istorie, timpul joacă un rol trănsformator $i prin con- 
secinlà esenţial; pentru natură, timpul nu dă de cit posibilitatea 
percepţiunei. Timpul este dar pentru istorie un element de care 
nu se poate face abstracție, pe cind pentru a formula legile na- 
turale, această abstracţie se impune. Aceasta nu va să zică că 
timpul nu esto un element tot aga de necesar la producerea fe- 
nomenelor naturale; dar acest element ne exercitind nici o in. 
riurire modificätoare asupra fenomenelor care se repetă, se poate 
face abstracţie de cl, cînd e vorba de-a se formula legi. Ast-feliii 
invärtirea pămîntului imprejurul soarelui si rotația sa imprejurul 
axel sale ай nevoe de niște intervale de timp pentru a se putea 
indeplini; dar pentru a formula legile care domină aceste două 
mişcări alo planetei noastre, timpul nu este nevoe de-a fi luat în 
considerație, 

Din cele două mari forme sub care apar fenomenele uni- 
versului, spațiul nu va putea fi nici odată eliminat din spiritul 
nostru, pentru că огї-се fenomen se îndeplineşte într-un spaţiu; 
spațiul este baza neinlüturabilà de tot ce există; el este funda- 
mentul întregului univers, 

Timpul joacă un rol ceva mal putin cuprinzător, El este un 
curs de apă care rostogolește valurile sele in sinul spaţiului şi 
transporlà toate fenomenele sale, din care nu disolve în el de- 
cit o parte din ele, acele care constitue istoria. Nor admitem 
dar teoria d-lui R. care distinge Ştiinţele naturale (in sensul larg 
arătat mai sus, cuprinzind si științele spiritulul) sau ale generalu- . 





Stintele naturale şi istoria 


lui si ştiinţele istorice вай ale individualuluf; dar пої caracteri- 
zăm alt-feliii aceste două moduri de concepţie ale universului. 
Ştiinţele naturale sunt pentru noi, acele саге se ocupă de feno- 
menele de repetiție care пи alîrnă de elementul timpului şi devin 
prin aceasta vecinice și prin urmare generale; ştiinţele istorice 
se ocupă de fenomenele care se transformă sub ас(іипса timpului 
și care prin aceasta devin individuale, 

Rolul pe care timpul il joacă in privința fenomenelor, le 
dă singur caracterul general saii individual, Este indiferent de 
exemplu, pentru conceptiunea legilor, dacă fenomenele sunt ge- 
nerale вай individuale in ceea-ce priveşte spaţiul; este de ajuns 
ca ele să fie intr-unul вай cela-lalt caz, vecinice, Inclinarea dife- 
rită a axelor planetelor pe planul orbitelor lor— pentru pămînt 
de 23 grade, pentru Jupiter aproape verticală și aproape orizon- 
tală pentru Venus—sunt fenomene cu totul individuale in pri- 
vin(a spaţiului, pentru că nu se intilnese decit odată. Cu toate 
acestea, se vorbeşte si cu drept cuvint, de legea anotimpurilor 
pe fie-care din aceste planete, pentru că această înclinare fiind 
constantă, dă loc la o repetiţie vecinică de fenomene, repetiţie 
formulată printr-o lege. 

Afară de aceste două mari chestiuni relative, una la lipsa 
de temeinieie a impàr(irei ştiinţelor in sticti ale materiei (na- 
turale în sensul îngust al cuvintului) si în ştiinți ale spiritului, 
şi alta la ingülegerea istoriei ca una din cele două mari moduri 
de concepţie a lumeï, D. К. a fost dus a atinge și raportul din- 
tre sociologie si istorie. 

Autorul consideră sociologia ea o ştiinţă naturală lato sen- 
su, a cărei obiect este cercetarea legilor care domină fenomenele 
sociale; deci o știință care caută să perceapă elementul general 
in fenomenele prezintate de societatea omenească. 

Sociologia nu va putea fi o ştiinţă a individualului; ea nu va 
putea deci să fie confundată cu istoria. D. R. exprimă cu multă 
energie convingerea sa în această privință. El zice: „cu toate că 
societatea este un element istorie de un grad superior, viaţa so- 
cială care interesează istoria va putea fi cu atit mai putin con- 
fundatii în noţiunea sociologiei, cu cît aceasta din urmă a devenit 
mal mult ştiinţă naturală, adecă cu eit noțiunile sale ай căpătat 
o valoare mal generală. Trebue dar să facem o deosebire între 

8 





538 A. D. Xenopol 


о expunere ştiinţifică naturală si o expunere istorică a societáter 
omeneşti, tot ast-feliü cum trebue să facem o deosebire inire bi- 
ologia ca știință naturală si biologia istorică. Dacă пої nu putem 
obiecta nimic contra unei sociologii tratată ca ştiinţă naturală, 
susţinem eu energie imposibilitatea unei. istorii concepute in a- 
celas spirit, adică sociologia nu poate nici odată să inlocueasei 
istoria. Sociologia dar, trebue combătută eu cea de pe urmă e- 
nergie, îndată ce isi înalță pretenţia de a fi singura știință a 
vieţei sociale a omului si mal ales de a fi o ştiinţă istorică“ (pa- 
gina 994). 

Noi am susținut acviaş idee din puntul nostru de vedere, 
deosebit de acel al D. R. Noi am admis asemene că pe cit timp 
nu este vorba decit de fapte coexistente, adecá de fapte de re- 
petiție, sociologia poate foarte bine formula legi. Dar їайа{й ce 
e vorba de fapte sociale succesive si prin urmare individuale, le- 
gile sociale sunt false. 

Legile de succesiune formulate de sociologi ай un caracter 
cu totul neobicinuit: ele sunt generalizări, de moduri de suecesi- 
une; serii de evenimente analoage, produsul abstracliunilor cu- 
lese de pe aceste serii. "'eoriciunul acestui fel de a procede al so- 
ciologilor pentru a stabili legile lor, D. Lamprecht, formuleazá 
principiul următor: „Se pot reduce seriile de fapte paralele, prin 
izolarea elementelor lor, la un conţinut identic si considera acest 
conţinut ca esenţa acestor serii— absolut acelaş precedeu al gin- 
direi ştiinţifice ca acela pe care ea il aplică in științele natu- 
rale“ 1). Noi am criticat acest Гей dea vedea, observind e prin 
generalizarea seriilor, se șterge toemaï caracterul lor istorie, par- 
ticular, individual pentru fie-care din ele, si că cu cit această ge- 
neralizaré este mai întinsă, cu atit mar puţin еа samănă cu se- 
riile de ре care ea a fost ubatrasă, 


Rațiunea pentru care generalizarea ajunge să formuleze legi 
adevărate asupra fuptelor care se repetă este, că aceste fapte sunt 
asemene, вай mal bine zis identice, pe cînd seriile istorice fiind 
neasimănătoare, si toemai diferenţa lor constituind partea lor e- 
senfialñ, lepădarea acestui element de diferenţiare, în faptul ge- 


1) Was iq Kulturgeshichte, in Zeitschrift far Geschichtauissentehafe 1896- 
97, pagina 84. 





tiințele naturale si istoria 539 
5 


neralizáref, răpeşte seriilor caracterul lor specific, si legile obti- 
пше pe această cale nu mai sunt decit nişte /lu/us vocis. 


D. Lucien Arréat, în critica lucrărei mele, admite într-un 
sens, justeta acestei observatiunt, şi recunoaşte ей istoricul se 
găseşte nevoit de-a localiza şi de-a individualiza acţiunile ome- 
negti care sunt materia istoriei; dar el pretinde că ей exagerez 
întinderea acestei observa(juni; că de este drept să condamnäm 
încercările sociologilor, cind еї caută uu fapt dominant in func- 
ţiunile căruia toate cele-l-alte trebue 54 varieze, silindu-se ast-feliü 
de-a găsi un fapt care domineazà toată istoria, nu este nerational 
de-a no sili a degaja evolutiunile parțiale din seriile sociologice ; 
S-ar putea snume ca o serie istorică determinată să prezinte 
într-un relief mai rostit, un aspect carc-care particular de evo- 
lutiune, în ordinul intelectual, economie, juridic ete. Pentru-ce ar 
fi oprit sociologului do-a marea aceste evolufiuni și aceste mo- 
mente în cursul istorici ? Din adevăruri de această natură— nu 
imporlà de loc dacă le numim /uple вай /eyí—sociologia este fá- 
cută, în ultima analiză, вай trebue să fie fücutà*!). 


D. Arréat, pare a crede că între sociologie si istorie nu este 
vorba de cit de mai mult вай de mai puțin. Noi nu credem că a- 
coste concesiuni satisfac pe sociologi. Pretenţia acestora este cu 
mult maí mare. Sociologia voeşte să бе ştiinţă şi în numele a- 
cestel ştiinţi, combate procedeurile întrebuințate pină acum de 
către istorici, în stabilirea adevărului asupra faptelor trecute. Ка 
pretinde că istoria trebue numai de cit să fie bazată pe legile 
desvoltărei, pentru că nu poate să existe ştiinţă fárá legi, si vo- 
este să găsească aceste legi în generalizarea seriilor istorice. Este 
o chestie de principiü, o chestie fundumentală, pe care trebue să 
o rezolvăm, iar nu să concedăm sociologiei dreptul de-a specula, 
cînd îi se va părea că este bine, asupra faptelor istoriei, prin ob- 
вегуйгї de caracter mai general. Istoria este ea вай nu o ştiinţă, 
cu toată incapacitatea ei de-a formula legi, вай trebue еа să aştepte 
ca să-i fie dat caracterul stünfifie de câtre sociologie, prin ajuto- 
rul legilor sociologice, scoase prin abstrac(iune din seriile istorice? 
Iată adevăratul fond al desbatereï ре care am angajat-o în cartea 


1. Revue philosophique, 1900, p. 190, 





540 A. D, Xenopol 


noastră. Avem dreptate вай nu avem. In această chestie, destul 
de clar pusă, nu poate fi loc la rezerve şi nici la concesiuni. Тоб 
вай nimic: iată singura soluţie. 

Insă noi susţinem că am demonstrat, nu numaï in principii, 
imposibilitatea generalizărei seriilor istorice; dar încă, printr-o 
analiză minuțioasă a tuturor legilor sociologice formulate pinä 
acum, că toate, —dar absolut toate— nu sunt de cit generalizări 
arbitrare. Cit timp demoustratiunea noastră care este bazată pe fapte, 
nu va fi resturnată, nu se va putea vorbi de loc de legi sociolo- 
gice, nici de legile desvoltărei, pe temeiul cărora ar trebui să în- 
temeiem istoria-stiintä. D. Arréat confundă lucrurile cînd susține 
că „istoricul se va vedea asemene constrins, pentru a stabili 
seriile sale, de-a neglija unele diferențe pe care le judecă secun- 
dare“, si cînd arată, că єй însumi „am recomendat de-a alege fap- 
tele care singure merită de-a fi luate în consideraţie, în masa 
acelora care constitue trecutul omenesc“. A [alege faptele, ìn- 
semnează a lua dintrej faptele nenumerate pe care trecutul il 
prezentă, pe acele singure саге ай o importanţă istorică; dur a. 
ceste fapte sunt luate în întregul lor; ele nu sunt despoiate de păr- 
tile lor caracteristice, pentru a putea fi rezumate, prin operaţia 
generalizărei, în legile desvoltiirei. 

Individualul, care este elementul esenţial al istoriei, ве o- 
pune la generalizare. El nu i se va putea supune, de cit sub pe- 
deapsa de-a perde caracterul său si de-a nu mai fiistorie, D. Ri- 
kert, zice asemene că: „istoria, din contra, nu poate nick-odată 
căuta a întocmi materialul său intr-un sistem de noţiuni generale 
care este cu atit mai perfeet, cu cit conţine mai puţine elemente 
din realitatea însăşi“. (pag. 255) 1 

D-sa maí este de párere „сй chiar in sociologie, este o 
chestie prea discutabilă, daca este posibil a ajunge pinä la no- 
tiunea de legi, căreia s-ar putea recunoaşte o valoare superioară 
de cit legilor empirice; pentru că in general, procedeul ştiinţelor 
naturale va avea cu atit mai mulți sorţi de a reuși, cu cit noti- 
unea sub care se aşează materialul va fi mai obștească, şi va fi cu - 
atit maï greü de a ajunge la noţiunea de lege, cu cit istoricul (in- 
dividualul) pe care am voi să-l tratiim după principiile ştiinţelor 
naturale, va fi mai sus aşezat, adecă mai complicat“ (p. 288). 

Si, cu toate astea sunt legi în istorie! Se pot formula prin- - 





Ştiinţele naturale si istoria 541 


cipit generale, independente de timp—caracter esenţial pentru exis- 
tenta unei legi—de careattrnà produetiunea seriilor istorice care se 
desvoltă în timp. ,Ast-feliu de generalitä{i trebue să existe în isto- 
rie, întru cit toate puterile naturei, atit acele care susţin coexistenta 
(care produc faptele repetate) cit şi acele caro determină desvol- 
tarea, manifesteazi acţiunea lor prin regularitäti care nu sunt su- 
puse ac(iunef timpului şi care nu suferă nică o excepţie, deci 
prin legi. Aceste regularitšt( vecinice constituese legile abstracte, 
atit pe acele ale repetitiunei cit şi pe acele ale succesiuneï. Dar 
aceste legi, manifestaţiuni de forte, pentru a da naștere fenome- 
nelor, trebue să se încorporeze în circumstanțe ; pentru că faptele 
de repetiţie, cum gi acele succesive nu sunt de cit produsul for- 
telor şi prin urmare al modului lor de manifestare al legilor, prin 
prijloeul circumstanțelor existenţei. Cind aceste circumstanţe sunt 
permanente și nu se schimbă cu timpul, acţiunea forţelor, for- 
mulată prin legilo abstracte, dă naştere la legi concrete care do- 
minează faptele ; cind legile abstracte se incorporează in circom- 
stanțe care se schimbă prin intervenirea timpului, nu se mai 
obțin legi, ci serii isiorice unice şi particulare ')“. Ca exemplu 
unei ast-feliü de legi a desvoltüref, citām uurmătoareu: Осе 
desvoltare se îndeplineşte prin sus, adică prin elementele superioare 
ale existenţei. Pentru societăţile omeneşti, această lege ica forma: 
Orl-ce despollare se îndeplineşte prin sus, si de sus în jos. Aceasta 
este o lege eu totul generală, care se regăseşte la tonte popoa- 
rele gi la tonte epocele istorice; dar această lege nu dă naştere 
la legă concrete de productiune de fapte istorice, ci numaï la serii 
diferite de fapte, la diverse epoce si la diferite popoare de pe 
pimint. Iată singurul domeniii unde sociologia poate să se atingă 
cu istoria. Pentru rest, sociologia trebue să se limiteze la studiul 
legilor faptelor sociale de repetiţie. 

Suntem fericiţi de a putea aduce în sprijinul ideilor noastre 
pe acele a învățatului profesor din Friburg. D. Rikert zice ase- 
mene că „noi trebue să ne dăm bine seamă de faptul cà con- 
strucția logică a unei expuneri care ne zice că primele fiiați vie- 
{uitoare ай fost amibele, care aŭ fost urmate de moreade, apoi de 
blasteade, etc., se distinge in+-principiü de construcția logică de 


d. Ies principes fondamentaux de l'histoire de A, D. Xenopol pag. 192. 





542 À. D. Xenopol 


ideï care zice єй, in imensa canlitate de fiintí, acele singure se 
pot conserva care se adapteazä mai bine la mediü. Legile de des- 
vollare пи пе Spun nimic asupra descoltärer însăşi. Biologia, ca 
ştiinţă naturală, ne-ar putea da cunoştinţa tuturor legilor care do- 
mină viața organismelor, si cu toate astea noi nu am şti de cit 
foarte puţin lucru asupra istoriei acestor organizme, Si din contra 
s-ar putea cunoaște istoria vielei pe pámint, Їйга a se cunoasto 
legile biologice. Din punctul de videre logie, trebue să distingem 
între biologia са stinà naturală si biologia istorică“ (pag. 291). 
Istoria se găseşte intocmai in acelaş raport fati de sociologie. 
Aceasta din urmă nu poate formula de cit legilo abstracte ale 
desvoltărei, analoage legilor biologice; nici-odată legi de mani- 
festatiune ale faptelor istorice insüsi. Dar, bine înţeles că, după 
cum biologia pentru a stabili legile sale de desvoltare, are ne- 
voe de o spəeula asupra desvoltărei fiinţelor, sociologia, pentru a 
formula legile de desvoltare ale societăţilor omenești, se güsesto 
în necesitate de-a specula asupra desvoltărei umanităței, Ni se 
pare cà, prin aceste consid-ratiuni, domeniile sociologiei și ale isto- 
riei sunt delimitate în mod preciz. 

In sfirşit, să arătăm încă un punct asupra căruia cădem de 
acord eu D. Rickert. In Principes fondamentaux, {тайпа despre 
metoda aplicată in istorie, am căutat să demonstrăm, că nici in- 
duefiunea nici dedueţiunea nu sunt aplicabile pentru stabilirea 
acestor adevăruri; că istoria trebue să intrebuinteze un procedeü 
deosebit, si să înlocuiască concluziunea de la general la particu- 
lar вай de la particular Ја general, prin concluziunea de la par- 
ticular la particular, metodă care n-a fost nici odată luată în se- 
rioază considerație de câtră logiciani, Noi n-am putut decit ex- 
prima un desideratum care se grăbea sub pana noastră, maï ales 
că logica, ast-feliii cum a fost tratată piuá acum, ca logica de- 
ductivă (Aristotel) şi logica inductivă (Bacon si Mill), nu istove- 
ste întregul cimp de speculatiunt logice, si că ar trebui să se a- 
daoge la logica generalului, logica individualului. D. R., cu auto- 
ritatea sa de logician, complecteazá ideia noastră. EL zice fără ìn- 
cunjur, că „logica n-a considerat pînă acum decit ştiinţele care 
urmărese o expunere a generalului si n-a băgat de samă ceeu-ce 
trehue să fie perdut într-o ast-feliü de expunere, Cum logica, eu 
foarte puţine excepţii, n-a considerat pînă acum decit procedeul 





Ştiinţele naturale şi istoria 


stiintifie care absoarbe particularul în general, ea trebuia fatal- 
mente вй se desvolie într-un mod unilateral, ca logica științelor 
naturale. In eare sens trebue cercetat complementul acestei uni- 
lateralităţi, acesta va fi obiectul consideratiunilor posterioare“ 
(pagina 248). 

Analiza сйг{еї D. Rickert şi ideile pe cafe ni le a suggorat, 
ай servit pentru a stabili adevărurile următoare, de o importanţă 
capitală, pentru a lumina caracterul si natura istoriei, 

1) Ştiinţele nu se disting în ştiinţi de corpuri materiale si 
ştiinţă ale spiritului; dar în ştiinţe naturale, în care sunt cuprin- 
se acele ale spiritului care tratează fenomenele de repetiţie!) și 
în ştiinţe istorice, în care se cuprind şi acele ale corpurilor mate- 
riale, care tratează despre faptele care se schimbă. 

2) Primele sunt singure capabile a formula legi de produc- 
iune ale fenomenelor; cele de al doile^nu pot înregistra decit 
legi abstracte ale actiuneï forţelor naturale care, incorporate in 
fapte reale, daŭ naştere seriilor istorice, unice si particulare, 

З) Sociologia, ca știință naturală şi ocupindu-se de fapte so- 
ciale de repetiţie, poate formula legile de producţiune ale aces- 
tor fapte. Pentru faptele schimbătoare, ea nu poate formula de 
cît legile abstracte ale acţiunei forţelor istorice naturale, si а lăsa 
istoriei expunerea seriilor istorice ale faptelor succesive, schimbă- 
toare şi individuale. 

4) Та studiul faptelor istorice, individuale, nu s-a putoaa- 
plica nică metoda deduetivà nică aceea a indue(iunef, dar o me- 
toadá nouă саге n-a fost încă expusă clar de cătră logică si care 
trebue să complecteze această știință. 


1. Noi întrebuințăm acest termen în locul acelur de fenomene coezistente, caro 
se găsesc in Principiile fundamentale si care au sthnit oarecare critici in ceea-ce 
priveşte extenziunea asupra fenomenelor în langa! timpului, 





EMILGAR 


Unei cintárete 


Atit de sus îți ridici glasul 
C-aseará cind l-am auzit, 
Căzind din înălţimea ceia 
Peste timpan, mi l-a strivit! 


Statuei lui Ştefan cel Mare 


— De ce te-aii aşezat cu dosul 
Spre templul lor, cei „inţelepţi“ ? 
— Spre-a nu sili privind la dinşii, 
Sa fie tot-d'a-una „drepţi“.— 


Statuelor lui Miron Costin şi Asachi 


Сет doi Romini slăviţi de {ага 
Spre teatru-ntoars-aii a lor spate, 
Nu vor să vadă lacrimi falşe 
Eí, care-aü plins adevărate! 


Tramvaiului electric 


Intr-un tramvaiü două curente 
Servese pe bietul musafir. 
Unul îl duce unde cere, 
Celalalt drept la cimitir. 





Epigrame 


Unui ofiţer pensionar 


Pe-atunci cînd făceai datorii 
Tü suna vesel „goarna“. 
Acuma ca să le plätesti 

Tii bate „darabana“, 


Unui anatomist 


Dintre tot, mai mult în parte 
Ella „ereer“ se opreşte. 

E si logie pe de-o parte, 

A găsit, ce îi lipseşte. 


Poetilor 


Cit de lipsiţi, săracă ar fi 

Aceï ce vesnie se inspirá, 

La еї ori cind tot poţi găsi 

De nu mai mult, măcar o liră. 


Notaţiunei liniare 


Credeţi că noua notatiune 

O să vă schimbe psaltichia ? 

Nu sunteți tot сеї cu poteapul 
- De епа purtaţi şi pălăria ? 





EMILGAR. 


:DRAGUL MAMEI“ 


(Nunelă) 


Tinindu-sf capul rezemat de mină, Tudor stătea in 
nestire, cu privirea pierdută in lumina slabi a luminüri- 
lor, care-și plingeaü incet si trist lacrimele lor de ceară, 
Din cînd în cind își trimitea privirile să învăluească fala 
гесе si îngălbenită a mamei lui, cu dor nestins de a-i re- 
insuflefi cu ele măcar pentru о clipă viaţa, ce se dusese 
aşa cu răutate și fir de grija jalei impietrită ce lisa in — — 
urmă! In singurătatea dureroasă din odaia martoră alitor 
nopţi de trudă, Inerernenirea morței nu ега neliniștit de- — 
cit de glasul cobilor al ceasornicului din părete, ce ingro- 
pa nepüsitor ca lot-deauna, una după alta, clipele moarte 
şi ele pe uriașul altar al vremei! 

О putere neinlileasi îl silea să-și mai trăiască din 
пой trecutul, aproape de aceea lîngă care petrecuse cea 
mai frumoasă si cea mai tistä parte din el Vrind ne- 
vrând, gîndul îl fura în urmă, în urmă cu Огой, si i se 
opria în fala casei de țară în care el copilärise. Pürüsit 
Че singura ființă ce-i da îndrăzneala de a püsi înainte, 
gindurile aceste ii mingiiaii singurătatea, sfatuindu-l alina- 
tor si dulce! Casa părintească i se intrupa asa cum fu- 
sese pe atuncea, mică, molotolilà ca un bol de humă, a- 
coperità întreagă de ramurile imbütrinile ale unui nuc in- 





^ Dragul mamer 


ghebosat, ce ti-se părea că se razümá de casă cind te ui- 
lab la dinsul, sait casa de el cind o ргіхеаї pe ea. Mai 
încolo i se zugrüvea livada, o pinză albă [esulà in flori 
de visini si ciresi, pe fata căreia razele soarelui se aster- 
neaü poleite ca niște fire de peteală pe rochia unei mi- 
rese. In. fund, în fund de tot, de abia dacă se mai zärea 
un petec de cer albastru, incilcit si dinsul în virfurile u- 
nor plopi înalţi si subțiri, ca nişte fire impletite in ma- 
tasă verde, căzind desfăcute din mantia primävereï. 

In mijlocul acestui alb de omăt, acestui verde de mă- 
lasă, acestor fire de peteală, zimbetul mamei lui îi răsărea 
ca о ploaie de lumină ce-l invăluia in farmec si in feri. 
cire! Tatul lui murise cînd el avea numai un an, iubi- 
rea lui nu întilnise decit chipul Sandel, a mamei ce-l iu- 
bise întru atita, și-l ferise in tot-deauna de tot ce ar fi 
putut să-i fie lui spre тай! 

Urmindu-și fivul lor gindurile il рачай tot inainte» 
aducindu-l pini in ziua cind se vedea eu corona de ver- 
deafä pe cap, sfirsind cea din urmă clasă а şeoulei din 
satul lui, unde fusese sărbătorii si iubit de toţi dascalii 
ce-l avusese. Insusirile lui umpleaü de fericire pe biata lui 
mamă si o intinereaii parcă. Cind se uită la dinsul s 
rutindu-l îi zicea: «Dragul mamels, părea că ani de viatä 
її măvăleaii în suflet, ca niște sclipiri ce-i alungati intu- 
- merieul suferințelor. 

Apol cînd fu sà plece la Bucureşti, ce mai lacrimi, 
ce mai suspine pe Sanda si peel! Dar trebuia să se duci 
si înveţe mal departe şi să «prindă infelepciuni din cărti» 
cum îi zicea moș Radu. Proprietarul moşiei, un boier bo- 
gal si bun, nici că voia să audă de rămas. El il lua la 
București pe sama lui și Sanda se încrezu, căci era om 
cu suflet desi dintre cei bogatast. La Crăciun, la Paşti, 
de vacanța cea mare, figiduise să-l aducă cu el. Toate a- 
cestea ficu pe Tudor si pe Sanda, ca într-o după amiază 
Si se suie in căruța lui mos Radu, si să întindă drumul 
pini la lași, De aici trebuia să plece singur, căci boerul se 
dusese mui înainte dupi niște afaceri. Tot drumul biata 
Sunda se ийа la Tudor cuprinsă de durere; dar ce era 
si facă, El o privia cu coada ochiului si nu scotea nici 
о vorbă, de frică si nu-l podideaseă plinsul. Dacă măcar 
ar fi fost la Iași, dar așa tocmai incolo, departe, peste 





Emilgar 


cimpuri, livezi si ape! Cind Tudor se gindia сй in cu- 
rind maşina de fier il va duce acolo unde trebuia să pe- 
treacă atilia ani ingrámüdit în strimtul băncilor de la li- 
сей, un nod i se suia in git, inăduşindu-l chinuitor, 

la {ага fusese in școală, dar acolo lucrurile егай alt-feliü; 
cum esia din clas fugia pe cimpuri impestritate de flori, 
se juca pe maluri de ape fugátoare ѕай pe lanuri de gri- 
ne aurite. Acolo însă unde era să se ducă dinsul ; in grü- 
mada caselor вай in ingustul străzilor ? Işi inchipuia el 
după Iaşi pe care-l văzuse de cite-va ori, cum trebue să 
fie si Bucureştii ceia, de care i se spusese atitea si ati- 
tea lucruri ! 

Cum sosirä in oraș se mal odihniră puţin la un han, 
apoi ай pornit cu toţii la gară. Acolo, lanțul cel lung de 
vagoane, imbulzeala călătorilor, strălucirea scinteietoare a 
ochilor roși de lumină, tipitul hamalilor il ametirä, iar 
pe Sanda o speriase cu tot dinadinsul. Se oprir in fața 
vagonului si rămase citest trei adincili in jale. Mai apoi, 
înecat de durere, cu lacrimile gata să se rostogoleascä de 
pe gene, luă gitul mamei sale și-l atrase spre dinsul. San- 
da nu putea scoate nici o vorbă, doar îl săruta pe ochi, 
pe frunte, pe gură, umplindu-i fața de lacrimi fierbinţi ca 
jaratecul, iar auzul de sughițuri indurerate. In urmă cu 
mina tremurătoare, cu mina care-l dezmierdase de atitea 
ori fără să-l atingă nici odată mai tare de cum atingi o 
pană, îl puse în palmă o pungulifä cu ce păstrase si еа! 
El nu vroi să primească, dar ea i-o dădu cu sila, iar 
printre suspinurí de abia îi esirá de ре buze cite-va cuvin- 
te slabe ca niște sunete rătăcite dintr-o dureroasă doină : 
„la-o, ia-o dragul mamei“. Un sunet asurzitor de clopot, 
un ,Suili-và in vagoane“, smulse pe Tudor din brațele 
Sandeï si trenul porni încet, încet, desamorfindu-se intr- 
un resuflet greoiü. Tudor se rezimä de fereastră cu ochii 
pierduţi în privirea Sandeï, care strigindu-i încă odată cu ` 
toată iubirea ei: „dragul mamei“, căzu cu hohote de plins 
pe brațul lui moș Radu, care-și usca cu minica cămeșii 
o lacrimă, ce de mult bătea incă la poarta vestejililor lui 

Si trenul esind din gară, se adinci în întuneric, 
Ce noapte de chinuri, de suferințe pînă la Bucureşti. Cînd 
ajunse acolo, boerul îl aștepta la gară si văzindu-l cu o- 
chii inrositi, îl întrebă dojenitor: «Ai plins toată noap- 





Dragul mamei 549 


tea nu e asa? Се d-zeii, doar nu eşti fată ! Hai cu mine». 
Il luă în trăsură şi-l duse acasă. 

Tot timpul sederei lui la dinsul nu avu a se plinge 
de nimic, zilele treceañ una cite una, şcoala mergea bine, 
căci Tudor învăţa din răsputeri. Nn vroia să necinstească 
așteptările mamel, nici bunătatea с luă ce-l ajuta. La ìn- 
ceput venise regulut la toate апе. 

După cei patru ani insi, studiul se ingreuias 
Tudor ne mai vrind să stee pe spetele altora luă in pre- 
paralie nişte copii, cu toute impotrivirile binefäcätorului 
si, asa că lucrul acesta b lua si din хасащії. Nu putea 
si mai vie acasă la Crăciun si la Paști, iar din vară nu- 
maï o lună o petrecea lingă scumpa lui mamă, care-l do- 
jenia blind, zicindu-ï сй prex o uitä cu învățătura lui. 

Cuvintele aceste il dureaü in sullet și-i luai din pu- 
terea de a munci, Aceasta însă pentru puţin timp, E 
gindindu-se la fericirea ef se puse din пой pe lucru, ter- 
mină liceul, isi luă bacalaureatul si veni întins acasă, ho- 
tărit si iee pe Sanda si sà se mute cu ea la Iași, unde 
să-și facă facultatea. 

Ir plăcea literile si voia să le urmeze, 

In ziua de sosire, Sanda cu toate mätusele din sat il 
agteptaü la hotar, Le rngase cu cinci zile înainte să vie 
sii-l primească odorul. Cind trăsuri se opri si Tudor säri 
dintr-insa, Sanda il si înconjurase cu brațele-ï slăbite 
si plingind ca la plecare, dar acum de bucurie, ií strigă 
ca bună venire cum atunci if urase de drum bun: <dra- 
gul, dragul mamei»! Aceste егай cuvintele саге pentru 
dinsa intrupaü intreaga iubire ce avea pentru Tudor, Mä- 
tusele il inconjurară si ele, și-n faţa acestuï domn cu haine 
negre, cu pălărie tare, nu avară puterea de a iscodi o 
nouă urare si toate într-un glas, molipsite de la Sanda, iï 
strigarà pline de iubire şi admiraţie ; «dragul mamei, dra- 
gul mamei»! Cu alaiul in care fu primit, cu acelaşi porni 
spre last cu Sanda. Trăsura dispäruse in depärtatul cenu- 
siü al drumului si sătenii tot îi mai urmáreaü cu privi- 
vile lor induiosate ! De abia ajunsese însă la jumătatea 
drumului si se incinsi o ploaie rece, rece ca de ghialá, 
ce părea că si acuma inci îl mai udă cu picăturile еї 
cele mari. Pürea că mai simte încă lremurul biete San- 
dei, care invälitä într-un silut subțire se inghesuise în el. 











Т^, 


29 

















550 Emilgar 


La plecare fiind timp frumos. luase o trăsură de fară, 
așa că pe асе; ploaie de toamnă neprevázutà de dinșii, 
trebuiră si facă drumul pini їп tirg. Cum ajunse in Taşi 
Sanda se inbolnüvi, Doctorul chemat in grabă spuse de 
о parle si incet lui Tudor, că mama lui are o pneumonie 
şi că trebue ingrijită bine. 

G chinuri, nevoi, cheltueli si cite, cite ye capul 
bietalui Tudor, care nu dormia nopți întregi ! Cele cile-va. 
sute desleï agonisite de dinsul cit preparase, lunecaù in- 
cetul eu incetul în buzunärile doctorului si ale spilerilor. 
Dar cel puţin fu cu folos; Tudor nu maï putu de bucu- 
rie, cind intr-o sară doctorul îi spuse că Sanda e in а- 
fară de ori-ce primejdie. „Totuşi trebue ingrijire, îngrijire 
multă, pneumonia e o boală care last urme“, maj adau- 
gi dinsul. Şi-n adevär, Sunda desi scăpă de boală, totuși 
linjea, nu maï era cea de altă dat lubütrinise de tot, 
zilele le petrecea tristă cu ochii pe Tudor al ei, iar nop- 
file într-o tusà abraşă care părea i rupe din suflet lui 
bietu Tudor! Cu toate nevoile și grijele lui, nu se dădu 
învins, găsise și aici de preparat, scria la un jurnal si 
nici cursurile Ја facultate nu le lisa în părăsire, 

Incordarea asta insă il slibea şi de multe ori mama 
lui il opria nopțile din citit, trimițindu-l la culcare cu 
vorbele : «Te prăpădești dragul mamei cu păcatul ăsta de 
învățături», d 

Tudor avea talent la scris si cele dintii nuvele ale 
lui fară primite bine. Aceasta (сц pe directorul jurnalu- 
lui să-l ajute mai mult. Avea cu ce trăi, ега mulţumit 
ре de o parte, dar grija de necurmata slăbire a Sandei îi 
arunca un nour negru ре micul senin al vielei lui. Doc- 
torul chemat să-și mai spuie părerea, îi dete a înțelege сї 
bătrineţa nu poate esi cu totul biruitoare dintr-o luptă 
cu o boală ca aceia care o avusese eu, 

Dár maf dureros era că Sanda ist presimțea slirsi- 
tul. Mereü isi pierdea privirea în aceea a lui Tudor si u- 
ne-orí cite o lacrimă fierbinte i se prävälea din ochi pe 
culele obrazului ! Tudor se făcea că nu le vede şi fugea 
alară pentru a vărsa mai multe. Serile le petreceau îm- 
preuni; Sanda il ruga să-l citească ceva seris de dinsul 
şi Tudor se punea pe un scaun lingă patul ei și începea 
a-i citi rar și deslegat nuvelele lui. Sanda se uita la dinsul 







































Dragul mamei 551 


şi cu toate cá nu infelegea mai nimic, la fie-care s(irsit 
adăuga cu mulțumire si fericire: „Frumos, frumos dragul 
mamei“. De cite-ori serile Tudor întorcîndu-se acasă, nu 
о găsia cu privirile ascunse intr-un jurnal, mai tot-dea- 
una întors pe dos, dar cu ochii pironifi pe locul unde stia 
că Tudor it citise bucăţile lur! EI îi luă jurnalul cu bună 
voință spunindu-í că-și oboseste ochii. Ea îi răspundea 
trist: «Dacă nu pot ceti si ей»! Intr-o seară ea il chema 
lingă dinsa și-l spuse cam ruşinată: „Dragul mamei, în- 
уа[й-тё si pe mine să citesc“. Tudor se uită mirat, dar 
infelegind pe clipi dorul Sandeï, îi sărută mina şi-i rüs- 
punse: «Bine mamă, bine, te-oiü învăța». Nici odată nu 
spusese „nu“ la rugămintele еї, De aci încolo in fie-care 
seară, unul lingă altul, urmaü slovile sugubete: „d, d ma- 
ma... aceala-l о“, si ea răspundea blajin ca un copil ce în- 
valá a сей: „o, dragul mamei“. Apoi încetul cu incetul 
ochi! i se inchideaü, isi ridica ochelarii pe frunte si ador- 
mea dusă cu capul pe umărul lui Tudor. Munca mințeï 
о obosia cu totul, ca după zile intregi de neodihnă. Tu- 
dor i| lua binisor capul, i-l punea pe pernă si cădea pe 
ginduri ! 

Ce de viață străduită fără ca să poată a-i face feri- 
cirea! Suferinja ef il mistuia grozav ! 

Intăiul si singurul cuvînt pe саге Sanda inväfä a-l 
silabisi fu: Tudor. Acuma ținea ziarul drept, căci căuta 
cite un ceas întreg ріпа găsia scris „Tudor“, cu litere 
mari si negre în josul unei coloane. Ziarul pentru dinsa 
era о mare, literile valuri ce о ameliaü, iar „Tudor“ bu- 
sola care o ținea pe drumul drept. 


# 
* * 

Mrécuse iarna, primăvara se inciripise de a binele, 
copacii se infisuraü in flori ca n pinze albe, rindunelele 
tàiaŭ seninul ca niște sigeli scüpate din arcuri întinse 
lare, piimintul se gătea in verde, iar albele lücrümioare 
imbătaŭ albul zilei cu parfumul lor ametitor. Numai San- 
da în mijlocul acestei renașteri, da mereu, егей înapoi. 

Vara veni in fuga mare și pentru Sanda se duse 
tot aşa. 

Intr-un jill, cu coatele rüzemate de fereastră, își plim- 





552 Emilgat 


ba vesteda ei privire pe proaspätul naturei! Florile i sé 
páreaü mai mari, mai frumoase si de cite ori "Tudor ru- 
pea cite una să-i dea, ea ií spunea cu mihuire : De ce le 
rupi; lasä-le să trăiască“. In acest „lasă-le să trăiască“, 
Tudor infälegea blinda mustrare ce ea arunca celui a tot 
puternic, care o rupea si pe dinsa de pe tulpina vielei. 
Se implinise un an de cind venise în last, Toamna gal- 
рапа de ciudă începea să smulgă cele dintii frunze, să 
olilească cele dintăi petale. Intr-o zi cum era soare si fru- 
mos afară, o ultimă licärire a vereï ce sträbätea prin ine- 
gurala toamnă, Tudor deschisese fereastra si Sanda din 
fundul patului unde de vre-o săptămină stătea тегей, auzi 
țipetele jalnice de „rămas bun“ al şirurilor de cocoare. 
Se infiorá de odată si intrebà: „Se duc cocoarele Tudo- 
re?“ — „Se duc mamà*..... .— 

după cit-va timp ,Sprijinà-mé р 

şi ей“. Tudor îi dele braţul si vezimată de dinsul se duse 
in privazul ferestrei. ,Unde-s*? Tudor i le urâtă cu dege- 
lul, iar ea îşi indrepta slabile-i priviri pe nemárginitul al- 
bastru, Văzu ea şirul frint al paserilor cälätoare?l Cine 
ştie! Nu spuse nimic lui Tudor, dar rămase aga cu pri- 
virele rătăcite in înalt, ріпа ce tipetul se pierdu din се în 
ce, ca sunetul unei note scoase din coarda unei vioare! 
Sprijinită tot de Tudor se sui din пой pe pat si de data 
aceasta pentru a nu se mai scobori! 

In cele din urmă slăbise cu totul, puterile i se scur- 
geaŭ ca о picătură de apă pe întinsul unui geam: De a- 
bia тат putea să lege cite-va cuvinte incete. Tusa o nă- 
cijea cumplit. Doctorul nu mai da nici o speranță, căci 
era prea bătrină si prea slabă pentru a pulea lupta cu 
boala. Tudor simiea о ură neimpácati în potriva acestei 
bätrineli, care-l despür(ia de singura ființă ce iubia pe 
lume. Dar cine poate rüminea vesnie tinür! Chiar el se 
simţea îmbătrinit cu totul; necazurile trecuse peste din- 
sul ca roata unui car încărcat cn pietre de moară, frin- 
gindu-l în două si nelăsindu-i decit puterea de а suferi ! 

Intr-o dimineaţă, după о noapte de nesomn si chin 
а Sandei, o găsi aproape stinsă. Un horcăit înăduşit îi 
esia din piept; aripa mortel era aproape. Se sperie gro- 
хау. Trimise iar la doctor, dar acesta nu уеп). Sanda care 
la apropierea lui ciipătase încă o ѕсіпіее de viață, il apu- 





Dragul mamei 


case strîns de mină, nelüsindu-l să se deslipească de pa- 
tul ei. Inlemnit de spaimă si durere, aştepta eu inima 
strinsă ca în pumnul unui uries, să-i vadă obstescul sfirsit. 

Sanda mereü il privea, cele din urmá licáriri de 
viaţă si le stingea in privirea lui, a scumpului odor ce-i 
umpluse viața întreagă, a icoanei, a credinţei ei! Tudor 
igi simlia sufletul sfisiat în bucăţi; nu putea scoate un 
gemät, un suspin. Îşi aplecă fruntea, infăşurat in zăbral- 
nicul singurätäfei ce se ridica ameninfätoare si alit de cu- 
тіпа! El sim[ia cum mina ei se răcia din ce in ce, cum 
sîngele i se liniştea in vine, pentru a îngheţa peste putin. 

De odată Sanda scoase un oflat adinc si se ridică 
eu sfirșita-i putere inspre dinsul. H ingrádi gitul cu mi- 
nele, îl privi rugátor în ochr. si muncindu-se strasnic, 
scoase cu greü, sfisietor, si pentru сеа din urmä dati, 
acel „Dragul mamei“ care pentru dinsa însemna întreaga 
fericire si iubire păminteascii. Apoi căzu lin pe pernă, ti- 
nindu-i încă capul în inclestatelei mini! 

- Tudor rămase pierdut cu faţa îngropată în sînul el, 
sub incleștarea braţelor nemiscate. Jugul morfei părea că-l 
ţintuise si pe dinsul, lingă aceea de care ar fi dorit să nu 
se maï despartă nici odată, nici odată ! 


Sfiriitara unei lumini il trezi din visul trist al vie- 
{еї lui. Lumea aevea îl scoase din vedeniile ce-l munciaii. 

Se sculă, indrepta cu degetul mucul luminiirei, ne- 
simțind arsura flacärei. Se uită rătăcit imprejur. De odatá 
din tăcerea odäet înecată în jale, răsări aga din nimic, un 
glas sfint, duios și iubitor ca altă dati, un glas care pä- 
rea că-l chiamă la diusul goplindu-i dulce: „Dragul ma- 
mei“! Un fior її trecu prin tot trupul. Intr-o clipă i se 

7 perindä din пой trecutul pe care odinioară îl tors 

suri întregi. Apoi, zugrumat de amarul dureret că 
hohote de plins lingă sicriù, strigind cu desnădejdea vie- 
{еї dui intregi, ca o schimbată și sfintă inginare a cu- 
vintelor auzite: „Mamă dragă“ ! 





N. BOSNIEF-PARASCHIVESCU ` 


Stelei care a răsărit 


D-lui а. D. Kenopol 


Soarele s-a coborit din cer 
In asfintit 

Tar printre norit de aramă, 
AL răsărit, 


„De ce priveşti, rătăcitoare 
Cu ochi de foc? 

Destin al cut eşti tu în lume 
ŞI-I porţi noroc? 


— Ей fae ce o nesfirsire face, 
Nu-s numai eŭ; — 

In haosul de lumi aprinse, 
Lucese тегей, 


Făptura mea destin nu poartă, | 
Nici infülege; 

Cu omenirea nu am nimica 
Ce să mă logo. — 


= 


Еа seinteie maf viii acuma 
Spre asfintit, 

Pentru ca mine вй reapară 
La răsărit, 





Poezii 


SPERANȚA 


Prietenului meu N. Conta 


O ! treci, О! treci măeastră ca luna printre stele 
Căci singură dai viaţă tu gindurilor mele; 

Prin lacrime de aur te du in infinit 

In calea nemurireí din care ai venit ; 

Са dacă porți fiptură: „izvor de fericire“ 

In ochii tăi de sfintă e-a lumei mintuire. 


JKelancolie 


Satul pare-nmormiotat, 
Luna i candelă aprinsă; 
Un lătrat pustiu si trist 
Plinge lumea astă stinsă. 


Numai dorul singurel 

Coborit din zarc-albastră 
Ca un înger ce ве roagă 
Vine tainice la fereastră. 


— „Du-te dorule pribcag 
„Lasă somnul ca să vină 
„Căci in vise i fericirea 
„Sulletelor ce suspină“.— 





DĂRI DE SAMA 


Asupra romanului „Străbunii“ 


«Străbunii» e o nouă lucrare a d-lui Ludovic Daus. 
Nu rămîne îndoială că d, Dauş e un scriitor de talent şi 
că romanul „Străbunii” ne dà apreciărei părţi bune si fru- 
moase, în ceea ce privesto descrierea inchipuitü. Aceste 
părți însă ar fi fost cu mult maï biue reușite si pe lingă 
frumusețea descrierei ar fi avut si preţul adevărului, da- 
că ele ar fi fost luate din timpul în care trăim. Roman- 
cierul care trebue si fie drept, si пе deie lucrurile sub 
adevărata lor formă si nuanță chiar atunci cînd le poeti- 
zeazi, trebue să-și aleagă părți din viața văzută, pipăită 
$i intipărită bine în mintea luf. Fie care artist ar trebui 
să aibă ca chestiune de conștiință zugrăvirea lumel in 
care träeste. 

Cînd citind romanul, d. Daus îți lunecă ochii pé ùr- 
mätorul rind: „era în anul două sute cinci zeci şi unu“ 
esti cuprins de o mare neincredere pentru scriitorul de 
la începutul secolului al XX-lea, care nu vrea să facă is- 
torie, ci un roman in care să ne arăte starea sufletească a. 
oamenilor de pe acele vremuri. 

A te cobori cu 1600 de ani în urmă, pentrua face 
artă din subtilitätile vielei unei epoci asa de „misterioasă 
cum este? (vezi prefata d. Daus) e o absurditate. Ori cit 





Diii de samă 


aşi fi de bine-voitor nu pot crede că d. Daus а avut pu- 
terea ca în mijlocul Rominiei din 1900, să poată trái co- 
rect daco-roman pe timpul al 251-lea an al erei creștine. 

Subiectul tratat in „Străbunii“ e un adevăr istoric 
stabilit deja de mult, si un adevăr ştiinţific odată bine 
întemeiat, nu mai poate prezenta interes din punctul de 
vedere al noului. D. Daug l-a luat asa cum istoria i l-a 
dat (nici nu mai era nevoe si ne-o spue in prefață) l-a 
imbrácat in cite-va iscodite intimplàrt a vieţei daco-ro- 
mane si a prezentat lucrarea publicului. 

In studiul dlui Daus nu zărim decit un ce știut; 
modul de formare a poporului rominesc. ,Strübunii^ nu 
pot fi priviţi ea lucrare originală si de valoare din două 
puncte de vedere: Iutiiul, pentru că după cum ат mai 
spus miezul lucrárei aparţine. tuturor istoricilor care s-aû . 
ocupat cu origina poporului nostru. Al doilea, pentru ci 
părțile cele-lalle care aparţin d-lui Daus, nu ne poate in- 
spira nici un pie de incredere. Acest al doilea motiv пе 
sileste a nu da o însemnătate nici acestei părți а lucră- 
геї, in care s-ar părea că e singura originalitate a auto- 
torului, în măsură ce poate să insemne originalitate, sce- 
ne atit de aproape taturor romanelor de senzaţie. Astü-zi 
cînd gresim in descrierea si analiza sentimentelor celor 
ce trăese impreună cu пої, nu о să cădem in gresalá față 
de analiza celor cu 1600 de ani în urmă? A imbrüca 
citeva personaje in haine dace вай romane, nu insamnü 
că i-am prefăcut in daci вай romani. A pune pe o curte- 
zanü să-și Dată sclavele, вай să-și înroșască obrazul cu flori 
de mac, nu уга să zică că am romanizat-o. D. Daus nu 
poate întra de loc în cercetarea psihologică a personajelor 
d-sale. Ura cea puternică dintre romani si daci, ne-o re- 
prezintă prin expresii trufase care şi-le aruncă unii al- 
lora. Aici ar fi avut părți admirabile de analiză; dar cum 
putea s-o facă cu nişte fiinfi pe care de abia le atingea 
cu inchipuirea. Chiar dacă ar fi incercat-o, ar fi dat un ce 
iscodit. Pentru ca să poată întrupa toate aceste expresii 
(locţiitoare analizei) în roman, d. Dans silește pe romani 
şi daci, ca mat inainte de a-și începe luptele, să și le a- 
svirle de la o distanță cind mai logică ar fi fost zbirniirea 
săgeților decit a vorbelor. In scena, cînd dacii urmăriți, 
trec prăpastia pe un brad ca punte(!) si se pun in sigu- 





Dări de samă 


rantá prăvălindu-l apoi în adinc, romanii domnului Dauş 
sunt siliți (de càtrá d-lui) să se mulțumească cu laude în 
loc de a-și întinde arcurile pentru а trimite săgețile dincolo 
de prăpastia, peste care ei nu puteaü trece. Dar intinzin- 
du-le arcurile, autoral trebuia si le închidă gura și aceasta 
nu venea la socoteala d-sale. 

E o mare greşală de a alerga cu atita timp în urmă. 
Cine-va nu poate scrie un roman istoric decit saü studi- 
ind descrierile moravurilor epocei despre care ne vorbește 
вай inchipuindu-si-le cum ай fost. Cum ştiut este însă сй 
nici nu există descrierea vietei din munți a dacilor, nu-i 
rämine d-lui Daus decit inchipuirea si e bine întemeiat 
că iuchipuirea e departe de adevăr. Unde mai punem, că 
dacü ar fi rămas descrierile unei epoci atit de îndepărtate 
ele nu ar putea fi de sprijin pentru un romancier, de 
oare-ce s-ar găsi falsificate chiar de cătră acei ce le-aü 
ficut. Spiritul de dreaptă observare s-a născut cu mult 
mi tirziii, Scriitorul însă care și-a ales un atare subiect, 
e silit să le primească ast-feliü, de oare-ce descrierile nu 
sunt opere de artă, cum de ex.: un tabloü, o statue, de 
ale căror calităţi вай defecte ne putem da seamă singuri, 

D. Daus a pus o grozav de mare încordare pentru a 
nu-şi moderniza personajele, cu toate că nu a reuşit si 
nici putință nu i a reuși intr-un asemenea caz. Suntem 
încredințaţi că d. Dans ar fi bine în lucrări studiate in 
lumea ce-l înconjoară. Lipsa modelor vii 1-ай silit a a- 
lerga la alte mijloace cu totul străine romanului modern, 
pentru a destepta interesul cetitorului. 

Dacă d. Dauș ar fi luat de la început drept esta- 
vili» neputinţă de a reinoi ceva mort, ar fi lăsat trecu- 
tul şi s-ar fi aplecat cu aceiaşi patimă spre prezent, dind 
la lumină ceva de pret. Cum avem încredere in talentul 
d-lui Dauș, aşteptăm cu bucurie a-l regăsi în alt roman, 
cu totul modernizat, 


Emilgar. 





Däri de samă 


ROLUL SOCIAL AL UNIVERSITATILOR 
articol de d. C. Rădulescu Motru 


In numărul de la 15 Ncemvrie din „Nouă Revistă 
Romină“, d. C. Rădulescu Motru publică un articol prea 
insemnat asupra rolului nniversităților si a {йгеї, deducind 
de aci nedreapta si däunätonrea plănuire de a se desfiin- 
{а facultăţile de drept şi de medicină dela Universitatea 
din Iaşi. Cu drept cuvint d. Rădulescu Motru spune că: 
„descomplectarea proectatà insamnä de fapt suprimarea 
intregei universități“. Cuvintele acestea ar trebui ascul- 
tate, ele fiind pornite de la un glas cu autoritate şi mai 
cu samă de la un glas care răsună tocmai din cea-laltá 
parte a färeï, Această e o probă mal mult, că în faţa u- 
nui pericol ca acesta toţi oamenii însemnați at lürer si-aü 
pus inteligenţa în serviciul unei cauze atit de sfinte. 

Nu putem decit mulţumi d-lui Rădulescu Motru, a- 
sigurindu-l cà toţi сеї de aci, luptători în această ches- 
tiune, ай primit articolul d-sale cu bucurie, dindu í în- 
semnitatea pe care fără de îndoială o merită cu adevărat, 


E 





DOCUMENTE 


Catastihul moșiilor Vornicului lordachi Ruset 
1732 (7240) Febr. 25, Iaşi 


Academia Romină pachet XVIII No. 89. 


Hotinul, 18 moşii: Aacinfi pe Nistru, 500 lei; Varti- 
căuții, 500 lei la leat 7177 (1669); 540 let Jtacinţi ce se cheamă | 
Mihäledul; Cosiutir у 100 lei Tolosinea ; 100 lei Hrubna; 280 lei 
Cumarăul pe. Nistru ; 800 lei. Hrimicitutit, leat 7201; пй; 70 — 
lei Vaceritit din jumittate de sat a 3-a parte; 800 ^e Térsautir 
pe Prut; Mileanea la Dorohoi, la un loe cu 'Tărsăuţii, in acelaș 
zapis si tot cu preţul de 280 leí amindouă moșii; 50 161 Näs- 
Ійиса, din 5 părți, 2 părţi, 720 lei; 150 lei satul Hlinicen și So- 
macintit a U, parte din Năshiuea pe părăul Haclanieit, 7205; 110 
lei Molodora eu 40 de vecini, 7204: un vecin anume Onofreiü 
Morarul danie vornicului Iordachi de la Dumitraşcu Drăgușescu ; 
350 lei Briceanit cu vecinii de la Hrubna şi cu vecinii de la Bri- 
ceanif, 1202; 200 lei Jacotenit pe apa Tecucea, 7206. 

Soroca: 150 lei Leneăuţii la püräul Niistăucii 7216; 350 lei 
Cosanciuţii 7167 ; 140 lei Nemfenil, 7107 ; 300 lei Trifanțit, 1124, | 

Orheiu: Budeşti, cumpărături mai mult de la гае ç 
800 lei dur si umblă in D bătrini, . 





Do:um. nte 561 


Dorohoiu : 350 lei întreg Sûrenit pe Bàseu ea vecini; 
Miteanca, 7207 ; sat Durnestit si iar Durnesti. 

Hârlâu : si cu vecini; 100 la Рез pe apa Mi- 
hotinului, 7234; 200 let 3 siliști anume Chiforenit și Curenir si 
(йойсенїї pe apa Miletinului 7245 ; sat întreg Norueit cu vecinii, 
7177; sat întreg Drăygumul eu vecini, sat pentru 18 pungi de 
la bani, leat 7198. Un ispisoe de la Grigorie Ghica V. V. si o măr. 
turie de la boerii сої mari precum s-aŭ pärit dumnealut vornicul 
Constantin Roset fiul reposatuluf vornicului Iordachi cu vecinii 
din sat de Dragşani si i-ai remas de la divan care si izvod de 
vecini iaste anume cu “pecete gospod, 7225 ; 130 lef sat întreg 
Rüdenit 7284 ; 300 lei vechi sat întreg Drégsunit şi părţile din 
Cioran) po Sihna, 7231; sat întreg Lieştir eu vecini pe apa Sihneï ; 
275 lei un sat întreg Zugravit pe Miletin; Neculai Costin vinde 
5 vecini moldoveni, anume Ilie Curlat, să brat ego Pricop si Cos- 
stantin Paiul să brat ego Ion și Dumitrașco Tibucanul din sat 
din Jüibucant 150 lei vechi, 7238. 

Tasii: 400 leï sat intreg Pusaduicir pe Jijia, 7198; sat Co 
Sdceanit tij pe Jijia; 400 let sat întreg Foreşti? lingă Тавії din 
sus, 7201; 100 lei sat intreg Scheea peste Prut, 7216; toată par- 
tea din sat din Siem: de pe Prut partea luf Iosip, 7179; toată 
partea lui Trohin din Chiyírer, 7180, 

Cárligátura: Helesteu de la Tirgul-frumos. 


Suceava: 500 101 sat intreg Cosmeslir si Mircestii cu ve- 
cinii gi un pod pe Siret, 7198, 


Tecuciul: 960 stinjini la Poiană, 7214 Vad de moară pe 
apa Birladuluí din hotarul tirgului Tecuciu, cu loe de sat, din 7200 E 
1800 stinjini din Bosinceşti si Туе si Fundul pe Bërlad, 7214; 
800 lei Hulubestit cu o bucată de loc ce-i zic Jorăştii pe Vilna, la 
Vaslui; 3 büirint din satul Gherlestir şi 3 bälti de peste la vatra 
satului despre câmp si (рай vatra satului cu pomeţi, cu vii pă- 
răsite, si peste Siret între Sireţel pol baltă, Ruptura si vii gata 
facute, iar stinjini peste tot 1174, leat 7214 ; Edipotenit pe Berhe- 
ciu, cu vecini, cu loc de moară, de prisáet, cu livezi de pomi, cu 
codru, eu poeni, eu delnif de fin ; 60 păminturi şi 24 stinjini la 
Obirgia Berlecivlut, danie de la popa Histodor, 7215; 42 let stinjint 
din Zăhiieani pe Gerul; 20 pasi tij Züliicant; 7177; partea lui 

1: 





562 Documente 


Tanasă Sugarul in gura (forului, 7191 : loc de prisaeá de la Negulesti, 
7191; vad de moară la L mbräresti, 7172. 

Tutova: sit Cinestit, 7172, 

Putna: un vad de шома cu 7 păminturi in gira. Putner 
din sus şi alt vad de тола ce se numește vadul lui Золотой cu 
З păminturi, 7215: sut intreg Бегер cu casă, eu heleşteu, cu 
moară; sat Dobrotești! pe Sirotu, 7200 ; 50 let a trecu parte din 
sat din Godäsestt, 7217; Towlsestif şi Drăeieeştit și Fiureglit din jog 
de Domnești; vad de moară de Vortichiot în fermurele Milco- 
vului despre munte, 7295; vad de moară dinaintea morii 45 lei; 
grădină Ја (bes pe gürla Putnei; toată partea din Jtomiluegti 
a popei lui Dumitrasco, 7169; toată partea lui Timotei din Ko- 
münegt ; Mihăileşti 13 cumpărături : Micleştii 18. cumpărături ; 
Torceştit 16 cumpărături; Bodeyir 3 cumparături, 


Viile ce sunt de oumpărătură și danie, 7240 Foy. 20. 
На: 648 lei fac banii daţi pe toate viile da la Hug. 


Tassii : via la Sorogart drept 65 ughi, 7171 ; 89 leí Ја Xo- 
ојаг, 71215 уй la Sorogari, 7173; vit la Sorogart. 


Härläu : 70 lei vit din dealu Mindru la Cotnar, 7173; la - 
tirgul Hărlăului cu pomet, fua despre Oclenr danie ot lonagco 
Ghergnina din Sătät, 7177, 

Putna : 200 leí pogoane vif ot Odobeşti, 7201; 33 tij Odo- 
Фе, 7207; 27 tij Odobesti, 7207 3 tij, Odobeşti danie, 72015. 120 
tij Odobeşti, 7213; 55 tij Odobesti, 7212 : tij Odobeştt danie, 7204; 
la Pogoneşt, 7213: la Ciorbestr, 7275; 140 ot Odobesti, 7914. 


Neamţul : 450 lei sat intreg (лал ре apa Crachulut, 
7205; sat întreg Roznovul pe Bistriţa cu vecini, 7165; 500 lef sat 
întreg Tibucanit eu vecini, 7224; 500 lei Мерле ісп vecini 7205. 

Romanul: 40 lei pol sat Höbäyeştiy cu vecini, 7226; 500 
lei pol sat tij Hăbäseşt; 500 lef pol sat (итуе cu vecini, 
cu casă, cu pivniță de piatră, 7216; RO lel pol sat G/urgeslif, 
7218; satul întreg Ser pe Siretu, cu bizeriză do piatră care a 
fost tirg domnese dut de Constantin Cantemir Vodă pentru 5 pungi 
de bani ce luase de la vuraicul Iordachi ete; bucată de loc 
din sat din Schei là movila eca шаге cum merge spre Răcătăiă 





Documente 


în dreptul Baciului; 350 lei sat întreg Pifinceanit, hotărit 230 
päminturi eite de 30 pași, 7206; 200 let sat întreg Craulestit 
cu vatră de sat, hotărit 116 păminturi, 7206. 

Vaslui: 80 lei toată partea din Rules, 7244 ; 1/, sat din For- 
эйи, 7191; Ciorteşti și Piteanir, 7218; sat întreg Pribestir 3 silistt 
Düncestit, Paseanit şi Glodeanit ; 170 pămintură la Dănceşti, 118 
pümiatur la Paşcani, 94 püminturíla Glodeni ; pámintul de 20 
past, 7216: 386 păwminturi în 5ешийсиганї şi Moiceştť din jos de 
Scintee pe Rebricea, 7207 ; 74 păminturi de la răzeşii din J'oAofestr, 
7220; Siliştea Comanesti! tij pe Bebrizea : 2 bătrint, 111 pámin- 
kuri, 7218; 1 siliste din gura Teleajnef co să chiamă Мосе: 
900 let Hocestit, Stopul, Habasenit, 1200; о siliste Ciocârleşti pe 
apa Rebriceí: 83 păminturi in țarină in partea din jos; 46 delniţi 
de fin ales de o parte in partea Poenit de sus, 7216; 2 bătrini 
din Лога; de ре Vilna : 26 păminturi parte de sus, 12 pămin- 
turf partea din jos, 7216; 280 de păminturi si o bucată de loc ce 
se chiamă locul Boaber din gura Taleajaei cite pămintul, 20 pași, 
7216 ; 234 pâminturi la //ocestit si 220 păminturi la Möcreşt și 80 
päminturí la Colirlegtj, pămiatul cite 20 paşi pe Rebricea, 7216 ; 
1 sat întrog Multureytit, care в-ай aflat 300 de păminturi fără vlad- 
nice de fina(e nemüsurate, 7016; iar pentru vecinii de Hultu- 
regt este ispisocul lui Mihat Vodă si mărturia mitropolitului gi a 
boerilor celor mari, precum 1-ай dat de grumazi de la divan vor- 
nieul Iordachi, din 7112; 1 sat întreg Cod/testir ; 200 let 1 sat întreg 
Negoeştii, 200 lei jumătate sat, jumătate danie si cumpărătnri gi 
їй mat cumpărat vornicul Iordachi 34 páminturí pol de la fecio- 
rif lui Pureel 20 ughf, 7205; 1 sat intreg Mänjextit danie, şi ай maï 
cumpărat pe urmă Iordachi Vornieul 19 păminturi pol cite un 
leü pümintul, 7206; 1 sat întreg Surnestit, 7207 ; 1 sat întreg Todi- 
reif eu 322 taleri pe 322 püminturi, 7170; Zlotäreytit, 394 de 
păminturi din tot locul cu tot venitul, eumpärätura de la Arte- 
nie Bontas, eu toată seminfia luf, 220 páminturi si dela Va- 
silie Ardare eu sumintin lut, 67 păminturi 44 lei si de la Ursul 
si toți frati lui, 83. păminturi, let 55, si de la Vasile. 
si toți fraţii si rezagit lor 25 păminturi 25 lei si un zlot care se 
fac peste toL 283 let tot satul ЖЇЛК нй; 800 lei un sat în- 
\trog Ризі lângă Codiesti ; а cincea parte din trei bătrîni din 
Sirlolesli, 7174; 4 lei partea din Sirbotestf a lut Stefan Pluga- 





Documente 


rul, 7185; partea lui Tordachi Pureel din parta. Toloeztilor cât 
se va alege din Sřrboteyti, 7194 ; toată partea lui Jonaseu, 7194; 
partea lui Nichifor, 7194; toată partea ce se va alege din Buz- 
dugani, T172; partea hui Ionaşeu cu frate seit Vasilie etc, 7172; 
lei eumparatà 20 galbeni, 7175 ; toată partea a po- 

dintie eumpärätura 40 lei, 7174; un sat introg (їори. 

+ sat Fiptuleştii, 1 sat intreg Soleşti 480 pământuri, ВЕУ, 
päminturt din Soleşti; 300 lei sat intreg Seheea lingă Soleşti 
203 păminturi ; 12 lei '/, sat Boldesti Yàngà Soleşti, 7214: 40 let 
47 păminturi din Moicesti, 7250; 8 silisti din fuudul Crasner in 
jos de Faleiu, anume : Dollestir, Boineunit, Giurgestit 87 phmln- 
turi, Stroeştii, 927 pümintur; Тате, 24  püminturt, Jane 
tenir, 80 păminturi si 30 pâminturi ot Bosie, Martinestit 130 pä- 
minturi, (ydsndsani, 7117; 112 păminturi din Jurnasti, toată 
partea Anesef din sat din Pârăseni, 7144; toată partea din Ro- 
manul in trei bütrin. О carte a Dueat Vodă, precum ай venit 
sătenii de Sireant si ай párit pre niște oameni de ai lor din sat 
că вай pus ciilărași, si ei sintü vecini; si de la divan iaü dat 
să-i ien de grumazi, 7179 ; o esrte de la Пісаў Vodă Alexandru 
dată lut Racoviță să-și string vecinii de Sireani pusi anume în 
carte din 7175; 1000 lei Cripeovul pe ара Cripcovului şi satul 
Marcoretul la Hotin eu vecinit, 1000 ughi de aur, 7099 ; 1000 Jet 
Ustia pe Nistru, 7175; toată partea luf Mardarie ficiorul Ileanet 
din Mihuceani danie Logofátulut Racoviță, seotindu-l de la ștreangu 
pentru un furtisag de bor, 7178; Zancinlit, Lalova eu. tot vevi- 
tul şi eu seadnie in Nistru; 800 ler Văscăuţii pe Nistru, 2 bă- 
trini din sat din Rädeanï; Y, sat Leusanir eu vecini; 300 let 

Telinegtii, 7206; Tohanut, 

Lăpuşna: "+ sat Vésneunit şi pol sat Policeanit, 600 lef; 

400 lei Oancea; \/ din satdin Bürlädestt drept 40 ughi, 7177 ; t/, 
sat Pietrosul 40 lei, 7174; partea luf Neculai din Mirinici, danie 
lui Racoviţii Hat. cüer І-ай scos de la ştreung că era să peae pen- 
tru un furtişag, 7179; un bätrin din sat din Troenestt, TATA; 
un sat Petrosu eu ispisoc de la Gligorie Vodă, 7145; toată par- 
tea luf Grajdian din Breabiicany, danie Logof. Racoviţă, 7178; 50 
lei partea Fulgăi din bătrinul Onciulut la Văsicani, 7218; pe Co- 
gălniceanul cel mie, 7172, Р 
Fäloiul: Stănilești! ре Prat; Maicanit lângă Stănilești, a- 





Documente 


pol satele Pintestit, Horjegtit, Patinestit pe Crasna, 7205; 90 let 
părţi din jumătate de bătrin din Crejuna, 7189: 100 lef bátiin 
întreg de la Sbregnezlf la Cárhana, 7176; toată partea din Dobo- 
gant a lut Damian, 7177; toată partea Uriteï, 7198; 80 de pă- 
mioturf, pămîntul 1 pas din Roşiory pe Crasna drept 80 taleri 
7188; 18 päminturi tij din /% 7216; 14 păminturi pol din. 
Crüsnasent, 7214; 80 let. Verdesent de la codrul Chigenciulut, 7179 ; 
toată partea din sat din Mäneşt danie lui Racoviță, 7191; loc 
de prisucă pe Tohan, 7194; partea lui Marcu cu femeea lui Chi- 
sana се se va alege din sat din Piseanr pe valea Elanului, 7199; 
20 lei partea din sat din Munteni a Albului săi Costachi ot Căp- 
sesti, 7216; 15 lei partea lui Gavrilas sin Savin Boian din sat 
din Berisant 15 lei si o vacă, 7216; 70 păminturi cite 30 равї din 
sat din Munteni de la Oprea Ples, 7216; 70 lei Balosenii pe Prut; 
192 păminturi câte 30 paşi 60 lei; pămiatul din sat dn Dăni- 
leşti pe Prut ce se chiamă acum Hänsurir, 7214; 15 leí toată 
partea din Sruchina lângă Hănsari, 7218; 59 lei 13 bătrîni din 
sutul din Se/rigoara ce este pe Sarata, 7279; t/, sat Bălănești pe 
Bujor; 120 let Sopärlenit, 7172; păminturi în frunte din apa Bir- 
ladului pânii într-un sat ce se chiamă Bosincegtit cu tot venitul 
eu siliste de sat, eu cimpie, cu țarină, cu săpătură în dumbravă, 
7194; 24 lei 3 vii paragină eu pomät din coala Rupturer. 


Nichiri nu se poate vedea pe de-o parte urisselo avert teritoriale posedate 
de unit boieri ; pe de alta modul cum acest: averi ай fost adunate, prin o tot atit. 
de uriegi macătorie ds moşii răzășăşti, Pentru co răzeși se despoiwü de pămin- 
turile lor, cine ar may putea o ști în бе care caz anumit. Faptul general ај consti- 
tniref proprietăților marl din înghiţirea celor mici, reiesk iasă în chip limpede si 
netăgăduit, din ispisocal mosiilor vornicului Iordache Ruset. 





NOTITE 


La Revue Blanche (15 Oct, 1900) publică, subsemnat de Al- 
bert Dreyfuss, wimütourea spre(uire asupra brogurel d-lut Xeno- 
pol, Magyar et. Roumains devant Phistoire. 


Recriminatiunt istorice. D. de Bertha este un învățat isto- 
ric ungur; D. Xenopol un învăţat profesor din Taşi, Eruditia lor 
aţiţă cearta între popoarele lor, Ет se pirüse, sc dcsmint, se sapă. 
Nic odată nu vof ajunge să егей că püreren ce trebue admisă 
asupra obirgici istorice а Romirilor şi asupra meritelor вай eri- 
melor luf Mihaf Viteazul, să fie un element de justiţie in um 
proces de acest feli; nică că istoria så aibă virtutea de à da 


solu(iunca. antagonismulut de rasă вай de naționalitate; ea lo veri | ; 


niceste, in loe de a le sfirgi. Cu naivitate serie d. Xenopol: „Una 
din cele dou părți trebue să aibă dreptate“; dar aceasta nu esto 
de loe dovedit; clo pot foarte bine să nu aibă dreptate nici una 
nici alta. Ron din Transilvania eompromit unitaten ungu- 
renasci. Maghiaril apasă pe Rominit din Transilvania, închid geon- 
lole lor, pun la opreală pe scriitori! lor. Rominit din Rominia 
prigonese pe Evrel, le pun căluşul în gură, îi rod. Jidanii din 
Ungaria se aliază in chip brutal eu Ungurii, Dar Romini, Ma- 
ghiarif, Jidanii ай drepturi și datorii egale, in ciuda istorică, pen- 
tru că sunt oameni; ar fi timp să se vadă acest lucru! 
Subsemnătura Albert Dreyfus si finalul explică aprotuiren. 


La Revue historique din Paris їп numărul еї Noemvrie-De- 
cemvrie 1900, publică următoarea apretuire а cărței dlui A, D. 
Xonopol, Les Principes fondamentaux de histoire, apretiare sub- 
semnat de Gal Monod celebrul profesor de la École des Hautes — 
Etudes. 


Lueraron d-luf Xenopol asupra Principiilor fundamentale ala 
istoriei (E. Leroux) ridică un usa de mare număr de probleme si 











Кың 567 






atinge un numür asa de insămnat de chestiuni, că nu poate fi 
cuprinsă în o scurtă analiză; ar merita un lang stadii, Chiar im- 
portantul articol a d-lui Lacombe in есше de Synthèse historique 

` nu teateazii aproape decit numai cite-va punete, asupra căror d. 
Lacombe se află maf cu sumă în deosebire de păreri cu d. Xe- 
nopol. Este adevárat că conceptinnea d-lui Lacombe asupra is- 
tarici, considerată ca ştiinţă, este de adreptul ориғй celei a d-lui 
Xenopol, 

D: Lacombe (ca şi d L, Bourdeau în cartea sa l'histoire et 
les historiens, dar cu maï puţină exagerare paradoxală) deosebeşte 
în istorie faptele particulare sub forma lor intimplátoare pe care 
le numeşte evenemeñte, si faptele саге se reproduc gi se leagá cu 
олге-одго stalornieie si pe саго le numeşte ayizïminte. Cele de pe 
urmă fapte sunt singure in stare de-a fi constatate gştiinţiliceşte 
și de a da loe la generalizări științifice ; singura pat da naştere 
unor legi istorice, D, Xenopol din contra supune unei critici 
foarte vil sistemul d-lul Lacombe si caută a demonstra nepulia- 
fa de a deosebi evenimentele de agüzüminte, aceste din urmă 
fiind mat la urmă alcătuite din evenemente. El critică, eu nu mal 
puţină violeiune, protinsele legi sociologice prin care а vrat să se 
explice evolutiunea religioasă sau acia politică; merge chiar pină 
a pune în îndoială legile statistice! judecătoreşti вай economice. 
Pentru dinsul nu există decit fapte legate intra ele prin cauze, 
gi ceea ce alcătuoște știința istorică, este de a căuta în istorie nu 
legi de coaxistență ei legi de suecesiuue. Соба es a font să aiu- 
roze ре toţi acel ce aŭ vorbit de știința istoriel, este că ай admis 
și În ea, ca mal în toate celelalte științi fenomene coexistente, ре 
cind însuşirea științei istoriei esto de a stabili șirul fenomenelor 
succesive. Din neest punct de videre, istoria caro este studiul fe- 
nomenelor succesive ale spiritului, poate fi apropiată de geologio 
şi de paleontologie care sunt studiul fenomenelor succesive ale 
materiei. D. Xenopol este adus prin această videro generală a con- 
sidera, ca obiect principal al istoriel, deavoltarea socială și politică, 
adecă viața statului, lucru pentru care d. Lacombe il mustra, 
că ar recñden in gresala acelora care văd inainte de toate, in 
istorie, evenementele politice şi nu ideile gi agüzimintele. D. Xe- 

i поро! a răspuns, de mal înainte acestei critice, dovedind cá pen- 
{ти desa viaţa statului e condiţionată de toată evolufiunen idei» 



































568 Notit 


lor, de puterile economice si de evelutiune in deobstie; dar el 
nu crede că se poate despărți acest element pe care-l numeşte 
cultural, de studiul agäzämintelor, evencmentelor, nici de acţiunea 
oamenilor mari care le ай creat, dat la lumină вай modificat. Pun- 
tul de videre al d-lui Xenopol îi permite să ţină samă de toate 
elementele istoriei, afară de faptele care se subtrag de la rapor- 
tarile de cauzalitate si care apar ca in'implátoare și fără legătură, 
şi de aici se vede cit de strimtă şi de stearpă este concepţie ma- 
terialistă a istoriei care pretinde a readuce toata faptele la nişte 
cauze curat economice; teorie ce nu a fost iscodită in adevăr decit 
pentru a indreplá(i teoria socialistă a luptei claselor $i a nece- 
sităţer coleetivismulut Pentru d. Xenopol, mobilele morale in- 
dreaptă faptele materiale mult mat mult, de cum aceste din ur- 
mă дай naştere ideilor morale. Dacă ne am cobori în analiza ve: 
derilor d-luf Xenopol, ne am opri la o mulţime de punte ami. 
runte care chiamă desbaterea; am vedea anume, că îndată ce 
d-lui vra să ajungă la niște generalizări, зай dă o prea mare ìn- 
sămniitate unor elemente de o valoare foarte contestabilă şi în 
ori ce caz cu neputinţă de definit, ca acel al rasei, вай legile pe 
care lo pune pentru evolutiunca istorică, pentru cauzafiune, pen- 
iru suecesiune, sunt de un caracter аза de general, că ele івай a- 
parenja unor locuri comune, descoperindu-se cu grei utilitatea lor 
pentru iuţelegerea istoriei, D. Xenopol prezintă o serie de observaţii 
foarte ingenioase asupra falselor explicări date de istorici despre 
unui şir de evenemente ; dar explicările pe care le dă el, nu sunt 
decit acele ale unui om inteligent, învăţat şi băgător de samă; nu 
se vede relaţia necesară a lor cu teoria d-sale asupra istoriei. Orí 
cum ar fi insă, cartea sa este plină de băgări de samă și de cu- 
gutâri vrednice de luat în considerație; teoria sa fundamentală 
merită examenul cel mai serios şi recomandăm cu tot deadinsul 
această carte tuturor spiri! 

de sinteză istoriă si de. 


IASI ТІР. li. GOLDNER STRADA PRIMARIEI No, 17 





m 


IC «De aUi mda se AE i 


XL 

















il Seti ШЇ lr 


Ц 3 
à DIN IAŞI "Am 


3 gen 
Director: A. D. XENOPOL Ы UE 


APARE ODATA PE LUNA 


SUMARIU : 


A. D. Xenopol. O călătorie la Dorna in Bucovina . 
A. Vojen. Ei si el, Vesnica luptă... Invins, Sonet 
(Liliecii, poe 


| Vespasian Erbiceanu. Școala REA lea 


penală 
Giordano. Anacreontice 
| A. Vojen. Poet 3 а 4 
Th. Avr. Aguletti. Limba Heteenilor 
i Däri de samă 
"Raportul asupra вегіегеї d-lui A. D. Xenopol „Les 
d Ргівсіреѕ fondamentaux de 
l'Histoire‘ (Ioan Bohl) . і 
Studiul asupra chestiunei macedonene (G. Murnu) . 
| Ohservaţiuni asupra articolului d-lui Pluskal, relativ 
la origina st numele Valahilor (G. Nether) 
Documente: 


"Două documente slavone ale Domnitorilor táreí Mol- 
dovei, Alexandru Voevod și Ştefan Voevod 
(comunicat de Gh. Ghibănescu) E 





ABONAMENTUL PE AN 15 Lei 


Pentru abonamente, trimeteri de bani, comunicări de articole 
i ог1-се corespondenţă, а se adresa domnului A. D, Xenopol, last. 


— 


Tipografia H. Goldner, Str. Primáriei No. 17. 
1900 


~ 


\ ХАК. 





























| ARHIVA 
їшї МЇ Wala š ln 


DIN IAȘI 





Director: А. D. XENOPOL 


M 


APÂRE ODATA PE LUNA 


b ut SUMARIU: X ET 


A. D. Xenopol, Amintiri de călătorie Я : 189 
А. Vojen. At vrut.. dar...; Sonet; Iubind 
Strofá (poezii) А 
Samson Войийгевел. Idei d spre, sculptură faţă 
gos cu pictura) . 3 - 212 
N. Bosniel-Paraschiveseu, Te-ai stins! Stolei. Za- 
| darnic. La mormintul lui 















Eminescu. Lunet. (poezii) 220 
"Th. L Ionescu. Cum putem găsi fericirea in v 224 
Gh. Ghibaneseu. Intrebuinţarea participiului pre- 
zent (gerundiu) ç 22 
D. Cadere. Inițiativa particulară in cultivarea 
B poporului es. 938 
„N. Bosuief-Paraseliivesen. Impresii Ы i 212 


Dari de samă 
„Casta-Diva, piesă de Н. б. Lecca (Valeriu Hulubeiu) 247 
| Darea de samă in Revue Encyelopédique asupra 
Prineipiilor fundamentale, ediția franecză, 
de A. D. Xenopol Л E A t 255 
Ç Documente: 
„Amintiri din viața si domnia luf Alexandru Ioan I. 
Cuza (V. A. Foreseu) г °. i i 260 
Urie din 7026 (1518). idem din 7054 (1546) 





(Gh, Ghibáneseu) 5 278 
Notiti: 
_ |. O amintire din viaţa lut Eminescu (Gh. Popa Radul) — 383 
Loo 2 da e ашшы = ш ш: 





ABONAMENTUL PE AN 15 Lei 


Pentru abonamente, trimeteri de bani, comunicări de articole 
"si ori-ce corespondență, a se adresa domnului A. D. Xenopol, last, 








m 
Tipografia Н. Goldner, Str. Primăriei No. 17. 
1900 








AUGUST 1900. — Ne îşi 8 














: Wil ii їйї \ mn 


DIN IAȘI / 


Director: A. D. XENOPOL 
> 
APARE ODATA PE LUNA 





SUMARIU: 
X m Amintiri de călătorie ^ 
ief-Paraschivesou. Spes. Isvorul. Oameni 
Stele {poezit) 


Xenopol Romini și Maghiarii ТШЕ T 
stories. (Respuns D-lui 


ç A. de Bertha). 2 
jen. lubitef. Troni Eí. Deprrtater O la- 
crimă. Armonie, [poen 


Á ubiteï. (poezie). 
M Dări de samă 
a pia D-lui Ciceron Protopopescu 


lo клы. ale D-lu Lazăr Șiinoanu 
Brăescu de la Scurta) У 
Castel-Diva. (Emilgar) 
Documente: 


icul i Cavaler Neculai Istrati (V. A. Fo- 


pentru *mänästirele inchiriate de la Const. 


Mavrocordat 
documente de Ton Sandu Sturdza КО 


de Dl. C. КОР j 


ABONAMENTUL PE AN 15 Lei 


V pink abonamente, trimeteri de bani, comunicări de articole 
ori-ce coresponden „а se adresa domnului A. D. Xenopol, Taşi. 
—— = 
Tipogratia H. Goldner, Str. Primăriei No. 17. 
2 1900 








Anul XI. SEPTEMBRIE—OCTOMBRIE 1900. No. 9si 10 


ARHIVA 
(шїї Sul ШЇ si Шш 


DIN IASI 


Director: А. D. XENOPOL 














APARE ODATA PE LUNA 





SUMARIU : 


A D. Xenopol. Amintiri de călătorie 

A. Vojen. Nihil. Știința. Mingüere (poezii) 

Th. Avr. Aguletti. Moruvurile Heteenilor . 

Giordano. Epigrame ў š 4 T 

Docan. Cuvintul „Frate“ în documente 5 i 

N. Bosnief-Paraschiveseu. Tinereter. Mi-e dor. 
Vine Toamna. Codrule (poezii) 

Emilgar. Epigrame č р б 


Dări de samă 


Asupra romanului „Fecioara“ de Vulcan (Emilgar) 451 


Documente: 


Un interesant manuscript polon vechii (Em. Grigorovitza) 156 
O călătorie de la Bucureşti la Iaşi (Alb. Chevalier) 461 


Notiti: 


Profesorul Barth de la Universitatea din Lipsca 

asupra lucrârei d-lui Xenopol: „Les 

principes fondamentaux de l’histoire“ . 477 
Revista din Paris ,Bulletin critique“ asupra a- 

celeast lucrări (Albert Dufourcq) 1 478 
Lucrärile comis. arhivare din Besarabia (G. Muziceseu) 481 





ABONAMENTUL РЕ AN 15 Lei 


Pentru abonamente, trimeteri de bani, comunicări de articole 
şi ori-ce corespondenţă, а se adresa domnului A. D. Xenopol, Iaşi, 


—— 
Tipograña H. Golduer, Str. Primăriei No. 17; 
1900 








* Anul XL NOEMBRIE—DECEMBRIE 1900. No. 11 şi 12 


„ARHIVA 
mm etii Sume şi Шш 


DIN IAȘI 














Director: A. D. XENOPOL 


APARE ODATA PE LUNA 





SUMARIU : 


A. D. Xenopol. Amintiri de călătorie 1 

А. Vojen. Trubadurul. Stinjiet. Știu doar de 
mult... A muri, a dormi, poate a visa... 
(poezii) . s à À А 

Dr. V. Rogeuletz. Despre Mierobi . a 

Giordano. Sinueis (poezie) А Š A 

A. D. Xenopol. Științele naturale și istoria 


Emilgar. Epigrame à + 
D Dragul mamei (Nuvelă) i E 
N. Bosnief-Parasehiveseu. Stelei care a răsărit. 
Speranţa. Melancolie (poezii) 


Däri de samă 
Asupra romanului ,Sträbunit“ (Emilgar) x 
Rolul social al Universitätilor de C. Rüdulescu- 
Motu (Emlga) . — . —. 
Documente: 
Catastihul moșiilor Vornicului Iordachi Ruset 
Notiţi: 


Albert Dreyfuss asupra Magyars et Roumains de- 
vant l'histoire . < i: Ë 

G. Monod asupra Les Prineipes fondamentaux 
de l'histoire ^ . 5 








ABONAMENTUL PE AN 15 Lei 


Pentru abonamente, trimeteri de banf, comunicări de articole 
„şi ori-ce corespondenţă, а se adresa domnului A. D. Xenopol, Iaşi. 
—— 
Tipografia Н. Goldner, Str. Primăriei No. 17. 
1900