Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1930 (Anul 7, nr. 336-351) 240 pag/DimineataCopiilor_1930-1669230692__pages101-150

DIMINEAȚA COPIILOR 9990000000000000000000000000000000000000000e PAG. 5 


dru de vreo șaptesprezece ani, privea înfrico- 
şat lupta. Când văzu că numărul lor scade 
simţitor, prinse curaj şi începu şi el să îm- 
puşte. Curând nu mai rămase în viaţă decât 
seful răsculaților deoparte şi de cealaltă, că- 
pitanul şi fiul său. Căpitanul era rănit la bra- 
tul drept şi încerca să tragă cu mâna stângă. 
Un glonte pornit din puşca şefului răsvrătiţi- 
lor îl culcă şi pe căpitan, lângă tovarășii săi. 

„Fiul său se aruncă disperat peste corpul 
neînsuflețit al tatălui. Şeful răsvrătiţilor în- 
tinse puşca să-l doboare şi pe el. Atunci, din 
ârful catargului m'am năpustit asupra uci- 
gaşului şi l-am isbit cu toată puterea ciocului 
meu în ochiul drept, lăsându-l fără vedere. La 
țipătul de durere al răsvrătitului, fiul căpita- 
nului se desmetici din disperarea sa şi văzând 
pericolul care îl ameninţa, trase un foc de pis- 
tol drept în inima dușmanului său. 

„Pe corabia care sbura purtată de vânt în 
largurile mării, nu mai erau decât două su- 
flete : fiul căpitanului şi eu. Zile în şir am ră- 
tăcit cu corabia prin apele mării. Furtuni în- 
grozitoare ne-au bătut, purtând vasul în voia 
valurilor uriaşe ca pe o coajă de nucă. Nicio 
clipă însă nu m'am despărţit de noul meu to- 
varăş. Simţea, bietul copil, apropierea mea 
prietenească şi nu i se părea că-i singur. Pri- 
meam să mănânc din mâna lui firimituri de 
pâine, grăunţe şi musculiţe şi vremea trecea 
zi după zi. 

„Am aflat, auzindu-l vorbind în somn, că 
il chiamă Zim-Zim, că patria lui e o insulă 
minunată din apele întinse şi calde ale ocea- 
nului Pacific, că îl așteaptă acasă maică-sa, 
două surori şi un frate şi inima mi se sfâşia 
de durere, gândindu-mă la durerea lui. 

e „In sfârşit, după două săptămâni de rătă- 
cire pe apă, am ajuns într'un port mare, 

Acolo Zim-Zim a povestit căpitanului por- 
tului, cum marinarii sau răsvrâtit, cum au 
murit cu toţii, cum el singur a aruncat cadav- 
rele lor în mare după obiceiul marinăresc, în 


ELA HHHH HHHHH 


POVAȚĂ TÂRZIE 
Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ţi era calvar, 
Dacă mâncai Suchard ! 

—— 002 kzn 


PAPA PAAAPAA0APoARARA 0000000000004 


sfârşit, spuse totul cum a fost. Căpitanul por- 
tului îl îmbrăţişă lung şi îi zise. 

„Eşti un om demn, Zim-Zim, și un marinar 
fără pereche. Iţi voi da câțiva oameni credin- 


cioşi să te însoţească până în patria ta. Tu 
vei fi căpitanul lor...“ Şi Zim-Zim corăbierul, 
micul corăbier, porni curând spre patria lui 
depărtată, iar eu spre cuibul meu drag din 
pridvorul casei tale... Noapte bună, gazdă 
bună... cirip-cip-cip-cirip.” 

D. C. Mereanu 


LEA ĂRAAAAARAARAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAARAA ALA aă 


A apărut! A apărut! 


„Ştrengăriile lui Gigi“ 


Minunat ilustrate, cu o 
splendidă copertă in culori 

Un exemplar de 70 pagini, lei 20 
De vânzare la chioșcuri şi librării, 


PAG. 6 


PENTRU CITITORII MAI MICUȚI; 


Po... oo 


păpusile cari, 
pilele“ ei. 


ruşinea! 


e PPP PAPRPEALEICRCLELPOLELERECLOLI AAAA tE AEA H OOOO OARE OEE EHHH HHHH a 


„Fifino, zicea ea supărată, mai mare 
să-ți murdăreşti rochița nouă-nouţă 
şi să o faci toată de noroiu! Abia ieri o spăla- 


sem şi o călcasem şi până astăzi ai murdărit-o 
şi ai motolit-o toată. Doamne, Doamne, ce fe- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


0 o-o- vo oo oc 


Oeu 


tită fără minte! Şi când te gândeşti că ea este 
cea mai mare. 

„Uită-te, Fifino, la Nineta. E mai mică decât 
tine; cu toate acestea, ea nu si-a murdărit ro- 
chița și nu şi-a mototolit-o. 

„Şi dece mă chinueşti aşa şi nu vrei să fii 
cuminte? Să ştii că am să te pedepsesc. Astăzi 
toată ziua nu-ţi dau nimic de mâncare, după 
amiazi nu te iau la plimbare. Am să te las să 
stai singură în cameră şi să plângi de necaz“. 

Aşa vorbeşte Silvia şi îi dă zor cu călcatul 
rochiţei Fifinei, care stă desbrăcată întrun 
colţ. 

Insă, iată că se aude un glas: „Silvio! Silvio, 
vino'ncoa!“ O chema mămica şi după glas se 
cunoştea că mămica e cam supărată pe. Silvia. 

„Da, mămico, viu numai decât!“ răspunse 
Silvia, însă fără să se grăbească să se ducă. 
„Să mai aştepte mama, își zise ea, vorbindu-şi 
singură; am aşa mult de făcut cu copiii mei“. 

Dar în odaie intră Lina, fata din casă, şi-i» 
Silviei „Coniţa e supărată pe d-ta. A 
văzut că şorţişorul pe care nu l-ai pus de- 
cât de două ori, l-ai murdărit tot şi i-ai făcut 
şi o gaură. A zis că eşti un copil, care nu ştie 
să îngrijească de haine şi să le porţi curate. 
Dar du-te mai de grabă, fiindcă nu-i place să 
aştepte când te cheamă“. 


zise 


Cele auzite nu i-au făcut Silviei nici o plă- 
cere. Mai ales că și fetiţele ei păpuşile erau de 
faţă şi auzeau totul. Auzeau tocmai când Silvia 
certa pe Fifina că nu se poartă curat și că îşi 
murdăreşte rochiţa 


AARAA AS SETETE SEESE AAEE EEEEEEEEE EEEE EEEE EEE EEEE EEE EEEE EEEE EEE EEEE EEEE EEEE RAE E 1000900900 PROPOREOORARRRROLOORROROCOPORORRLoRoRoa reteta COFEE 


MÅMICA PĂPUŞILOR 


ilvia calcă de zor cu maşina de călcat 
rochițele păpuşilor. Calcă şi îşi ceartă 
precum ştim, sunt „co 


_ 


PEREMEHE HHH HHH HHH H HHH PRO HHH H HHHH H i H NAA E RARS PAE EA SI Is DERLER S A 


Oa AAAAAAARARAAAAAALA ALLAN ALLAN AAN AAA AAA AA 


Pee PIPPPPPRrttrhrerbe eee etA tettet ttt tettette eee eee re 


ÎPPOPOPPPOPINooPaLoRPOROORLODORROOOReOOOOOOLOOOOPOOPORRAORPeRRROD PRO DOROODOREDOL POPRRARRARRA0ORODARO PORPOOOOODDODODINOOOOOOROOOPOOORAOR000000000000000001000otease 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 


PAG. ? 


Noroc însă că păpuşile nu aveau graiu să 
vorbească şi nici nu ştiau să râdă. Altfel, ar fi 
râs de „mămica“ lor , iar Fifina, care fusese 
aşa de aspru certată, i-ar fi întors vorba şi i-ar 
fi zis: „Mămico Silvio, dar dece nu faci tu mai 
întâiu ceeace ne spui nouă să facem? Vezi că 


şorţişorul şi i-ai făcut o 


şi tu ţi-ai murdărit 
gaură. Şi vezi cum te ceartă şi pe tine mămica 
ta. 

Dacă păpuşa Fifina ar fi vorbit în-felul ace- 
'ă Silvia ar fi rămas încureată şi nu 
prea ar fi avut ce să-i răspundă. 


sta, cred 


Lidora 


IGNORANȚA UNUI GENERAL RUS 


Un general rus află că aghiotantul său plea- 
că în Egipt într'o călătorie de plăcere. 

„Mergi în Egipt? îi zise el. Drum bun, dar 
vreau să-mi faci un serviciu. Am tot auzit vor- 
bindu-se de mumii, însă până astăzi eu n'am 
văzut nici una. De aceea, doresc să am şi eu 
o mumie. Eşti tu capabil să-mi aduci una din 
Egipt? 

— Voi căuta să aduc”, răspunse aghiotan- 
tul. 

Aghiotantul se ţinu de cuvânt şi la întoar- 


~ 


cerea din Egipt, aduse o mumie. Generalul era 
foarte nerăbdător să o vadă cum este. 


Soldaţii aduc în salon sicriul în care era 
pusă mumia, înfășurată în mai multe bucăţi 
de pânză. i 

In sfârşit, pânza e dată la o parte și apare 
mumia. Dar când o vede generalul, se repede 
la aghiotant şi îi strigă furios: „Nenorocitule, 
ce ai făcut? Mi-ai adus o mumie moartă!” 


OZ X0——— 


AAAA AALSL RSE LLEEEEETETTE TETEE EETTETTETTETEETEEYETEEETEE TETTE 


Î1010900000000000000000099000 HAA e 


OHPOOPPEIOLES NOAHO OSTAO A OOOOH I HH A HHHH HHHH H 


PAG. 8 é ;60160000000000600000e00ei DIMINEATA COPIILOR 


$ h SĂ 7 "9 
(A Ez by x A+) P: i 
lată-mă, numit de Haplea, l-am primit, precum se cade, Stăm la masă, coana Frosa 
De franceză profesor, Cu bonboane și cu flori, lar de poftă mi-se plânge, 
Am chemat-o deci pe Frosa, Coanei Frosa mânuşița Când la Haplea se gândeşte, 


Pe Hăplina, Hăplişor. li sărut de patru ori. In gâtlei un nod se strânge. 


„Dar, Moş Nae, zice dânsa, Da, 'ncântat sunt, foarte vesel, Hăplişor şi cu Hăplina 
Când sosesc la Bucureşti, Când mâncarea văd cum piere. Vor să-i semene şi ei. 
lar îmi vine pofta 'ntreagă, „Coană Froso, te felicit, In cinci zile cheltuit-am 


Poţi dar să te 'nveseleşti.” Zău, că simt şi eu plăcere.” Pe mâncare mii de lei. 


DIMINEATA COPIILOR eveeee 


După masă, musafirii Dimineaţa, coana Frosu Eu aştept cu cartea 'n mână, 
Vor un pic de somn să-i tragă, Vrea să-şi facă toaletă. Precum Haplea mi-a cerut, 
Și se culcă, până seara In trei ceasuri nu e gata, Cu gramatica franceză, 

Dorm ei dup’ amiaza 'ntreagă. Căci e straşnic de cochetă Dar nu-i chip de început. 


In Sfârşit, veni şi Frosa „Hai să 'ncepem, zic din purte-mi, „Alfabetul e ca-al nostru, i 
Imbrăcată şi gătită, Să 'nvățăm noi franțuzeşte". Pronunțareu doar se schimbă, 
Poartă rochie cam strâmbă, li explic eu cu răbdare lar franceza, cum se ştie, 
După modă ce-i croită. Cum se scrie, se citeşte. Minunată e ca limbă.” 


Insă Frosa-mi taie vorba : „Sunt Româncă şi-mi ajunge Supărată, ea răspunde. 
„Fie cum o vrea să tie, Să vorbesc eu româneşte... „la vă rog să mă slăbiţi, 
Nu mă pun acum pe carte, — Insă Haplea, coană Froso, Văd că Haplea şi cu tine 
Să slăbesc ca o statie. Vrea să'nveți şi franțuzeşte. Ați ajuns ca doi scrântiți.” 
(Va urma) 


In n-rul viitor: „TRENUL LUI HAPLEA DERAIAZĂ” 


PAG. 10 $000000000000000000900000000000eeeeeteteeeee DIMINEATA COPIILOR 
Copiii silitori cari au obținut premiul l-iu la învățătuză 


1) Fritz Beck, Clasa IV-a, Şcoala 
„lacob și Ca'olina Lobel“,z-Bucureşti. 

2) Cornglia Stoenescu, Cl sa Iza, 
Şcoala Nr. 2 de fete,-Botoşani. 

3) Schnitzer L. Estera, şi Damian 
I. Maria, Clasa III-a, Școala de fete, 
Adjud (jud. Putna). 

4) Dincă A. Ştefan, Clasa Ill-a B., 
Şcoala de băeţi Nr. 26,Bucureşti. 


5) Ana Dereto, Clasa Illza, Şcoala 
de fete Nr. 2,„Foleşti (jud Bălţi). 

6) Anastasiu Eugenia, Clasa l-a de 
liceu,-Câmpina 

7) Melanica Raitman, Clasa Ilza, 
Şcoala „Ortodoxă“,-Galaţi. 

3) Henrieta Veissman, Clasa lzia, 
Şcoala Elena Doamna,-P.+Neamţ. 


9) Anastasiu Georgeta, Clasa Il-a, 
Şcoala de fete Nr. 2+Câmpina 


10) Sonnenfeld Lillyane, Clasa IIlza 
Şcoala Israelito-Română de fete, Galaţi. 


11) Blvira-Elena C. “anellos, Clasa 
IVza, Şcoala de fete Nr. 7,-Galaţi. 

12) Anastasiu Aurelia, Clasa III-a, 
Şcoala de fete Nr. 2,-Câmpina. 


~-i 


"IMINEATA COPIILOR 999909000000000000900000+00000eeceoo0oeeeoee PAG. 11 
Copiii silitori cari au obţinut premiul 


1) Comănescu Iulia, Clasa Illa, 
Şcoala de fete Nr. 1,zDorohoi. 

2) Mărgineanu Ion, Clasa) Il-a, şi 
Mărgineanu Maria, Clasa IV-a, Şcoala 
Lupeasca,-Bucureşti. 

3) Luca V. Achim, Clasa II-a, Școala 
de băeţi Nr. 38,zBucureşti. 

4) Nicolăescu D. Virginia, Clasa 
Ilza, Şcoala pr. de fete din Bodeşti,=jud. 
Vâlcea, 


5) Ionescu G. Mircea, Clasa Iza, 
Școala de băeţi Nr. 2,Ploeşti. 

6) laşa Cuiawsky, Clasa Il-a, Școala 
de băeţi „Moria“, București. 

7) Vasiliu Th, Margareta, Clasa 
IVza, Şcoala de fete Nr. 1,:P.-Neamț. 

8) Bageacu Cornelia, Clasa la, 
Şcoala pr. de fete,+Moreni. 


învăţătură 


9) Goldenberg Tea Lelia, Clasa 
IIIza, Şcoala Nr. 10 „V. Boerescu“, 
Bucureşti 

10) Anghel Gh. Gheorghe, Clasa 
II-a, Şcoala de băcţi Nr. 3, „General 
N. Golescu“,zBucureşti. 

11» Victor Moiş, Clasa III-a, Şcoala 
de băeţi Nr. 1,=SatuzMare. 

12) Gheorghiu Mira, Clasa Ill-a B, 
Şcoala „Tăbăcari“.Bucureşti, 


PAG. 12 +90000% - 


(ÎNSA. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


RR 


ASCULTÂND PE „TATICU“ 


— POVESTE DIN VREMEA RĂZBOIULUI — 


zi dimineaţă în zorii zilei, „tă- 
ticu” a plecat la războiu. A- 
casă, şi-a lăsat soţia şi pe fiul 
lor Păvlică, în vârstă de şapte 
ani şi jumătate. 

Păvlică ţinea mult la tăti- 
cul său şi de aceea a plâns 
ceasuri întregi, aflând că „tă- 
ticu” pleacă la războiu. 

Seara, în ajunul plecării, Păvlică stătea 
strâns lângă „tăticu” şi îi punea tot felul de 
întrebări, silindu-se să-şi înghită lacrimile, 
cari îl năpădeau. 

Dar se făcuseră orele zece. Trecuse adică o 
oră mai mult de când Păvlică trebuia să fie 
în pat. Păvlică însă spunea mereu: „Nu mi-e 
somn! Lăsaţi-mă să stau mai mult în seara a- 
ceasta!”. 

Dar după ce trecuse de zece şi un sfert, „tă- 
ticu” luă pe Păvlică de mână şi-l duse să se 


de Marcu Ionescu 


culce. Insă, în odăiţa lui Păvlică, fiind numai 
ei doi singuri, „tăticu” luă pe Păvlică pe ge- 
nunchi şi după ce îi mângâie părul şi-l sărută 
pe obrajii îmbujoraţi, îi zise, vorbindu-i cu 
toată duioşia: 

„Iubitul meu Păvlică, mâine ne despărţim 
şi poate pentru multă vreme. Să-mi dai însă 
cuvântul că ai să mă asculţi şi ai să faci în- 
tocmai ceiace îţi voiu spune”. 

Păvlică nu răspunse, adică nu putu să răs- 
pundă numai decât. 

Ii năpădiră lacrimile şi i se făcu un nod în 
gâtlej. Işi trecu braţele moi şi rotunde în ju- 
rul gâtului lui „tăticu“ şi stătu asa o bună bu- 
cată de vreme. De altfel, îi plăcea aşa de mult 
lui Păvlică să stea pe genunchii lui „tăticu“ şi 
să-l ţină îmbrățișat ! 

Dar după ce i se mai duse nodul din gâtlej 
şi i se mai opriră lacrimile, căutând să-şi în- 
tărească vocea, răspunse: „Da, tăticule, te 


DIMINEAȚA COPIILOR 900000oooooo0000000ooororoooorooooooooeooooe PAG. 13 


voiu asculta şi voiu face aşa cum îmi vei 
spune!” 

„Tăticu” îl strânse la piept, îl sărută încă o- 
dată şi apoi îi zise: „Tu eşti acuma un băiat 
mare, aşa că mă vei înţelege. De aceea, ascultă 
și ţine bine minte cele ce îţi voiu spune. Eu, 
plec, iar mama rămâne singură. Fii cuminte, 
nu o necăji şi scrie-mi cât mai des. Insă, mai 
mult decât orişice, sileşte-te să faci aşa ca să 
nu o laşi pe máma ta să plângă şi să stea mâh- 
nită şi amărâtă. Când vezi că e tristă şi dusă 
pe gânduri, caută să o distrezi şi să o învese- 
leşti. 

Iată ce îţi cer. M'ai înţeles? 

— Am înţeles, tăticule. Ai să vezi cât de bun 
şi cuminte am să fiu... Despre aceasta îţi va 
scrie mama. 

— Să-mi trăeşti, copilul meu! Acum, noapte 
bună!” zise „tăticu”. Sărută pentru cea din 
urmă oară pe Păvlică şi-l culcă în pat. 

Păvlică, însă, își trecu încă odată braţele de 
gâtul lui „tăticu” şi-l mai tinu aşa câteva mi- 
nute. 

In dimineaţa zilei următoare, un tren lung, 
nesfârşit de lung, luă pe „tăticu” şi-l duse la 
războiu. Păvlică şi mamă-sa stătură pe peron, 
fluturând mereu batistele şi ştergându-şi me- 
reu ochii până ce la o cotitură pieri din vede- 
rea lor şi ultimul vagon al trenului. 

Cu durerea în suflet şi cu ochii plini de la- 
crimi, se întoarseră ei doi acasă. 

Zile întregi, mama lui Păvlică lucra, cusea, 
scria, iar în fiecare dimineaţă aştepta cu ne- 
răbdare să vie factorul. 

Scrisorile de la „tăticu” veneau destul de 
des şi în fiecare din aceste scrisori îi scria lui 
Păvlică: „Adu-ţi aminte de ce ţi-am cerut şi 
ține-te de promisiunea dată. > 

— Ce ţi-a cerut „tăticu” şi ce i-ai promis?” 
îl întreba mereu mamă-sa. 

Insă, în loc să răspundă şi să-i spună, Pă- 
vlică o îmbrățişa și o săruta pe ochii în care 
vedea lacrimi. 

Păvlică îşi amintea bine ce-i ceruse „tăticu“ 
şi ce-i promisese el. 

Când se juca în odaie lângă mamă sa, de 
câte ori nu-şi ridica ochii spre ea, ca să vadă 
dacă plânge sau nu, dacă e tristă sau nu! Şi 
îndată ce vedea că mămica e dusă pe gânduri, 
că oftează sau că două lacrimi îi izvorăsc din 
ochii ei, Păvlică sărea în sus, o apuca de braţ 
şi îi se ruga, zicându-i: „Mămico, hai să ne ju- 
căm amândoi.” 

Şi nu se lăsa băiatul, până ce mama nu-i fă- 
cea în voe. 


Dacă era o zi cu timp frumos, Păvlică o ruga 
pe mama să iasă să se joace în grădină sau 
să meargă la plimbare afară din comună. 

Şi la câte nu se gândea şi câte nu născocea 
Păvlică, numai şi numai să o facă să se 
distreze şi să nu mai fie tristă ! Şi ce mulţu- 
mit şi fericit se simţea, el, când vedea că mă- 
mica, mai îndepărtează grijile şi gândurile 
negre și arată mai bine dispusă ! 

Insă e adevărat că nu izbutea totdeauna. Cu 
toate stăruinţele lui şi cu toată veselia lui pre- 
făcută, mămica stătea tristă şi îngândurată, 
nu era atentă la joc şi n'asculta ce-i spunea 
Păvlică. 

Mai ales într'una din zile, mămica era mai 
tristă decât oricând. 

Multe mai încercă băiatul să-i alunge tris- 
tatea, dar văzând că nu izbutește, îi zise: 
„Mămico, dece nu vrei să te joci, aşa cum se 
juca „tăticu” cu mine ?” 

„Tăticu“ ! Auzind cuvântul acesta, mamei i 
se umplură ochii de lacrimi. Păvlică o îmbră- 
țişe şi privind-o drept în ochi, îi zise: „Ştiu, 
mămico, dece plângi şi eşti tristă. Ştiu că ţi-e 
greu fără tăticu. Dar şi mie îmi este greu fără 
el... Dacă-i aşa, hai să ne jucăm într'altfel : să 
vorbim în toate zilele despre „tăticu”. Să ne 
gândim la el, dar să ne gândim tare, nu în tă- 
cere. E bine aşa, mămico ? 

— E bine, dragul meu, e bine !” 

Din ziua aceea, au început „să se gândească 
tare”, adică să vorbească mereu despre „tă- 


ticu”. Asa fac în fiecare zi şi în fiecare seară. 


Războiul s'a teminat, iar „tăticu“ s'a întors 
dela războiu teafăr şi sănătos. S'a întors având 
pe piept două decoraţii ca răsplată a vitejiei 
ce arătase. 

„Te-ai ţinut de cuvânt, Păvlică?* în întrebă, 
după ce îl sărută de mai multe ori şi îl îmbră- 
țişe cu toată dragostea. 

„Să-ţi spună mama“, răspunse băiatul. 

Iar „mama“ nu ştia cum să laude mai mult 
frumoasa purtare a lui Păvlică. 

Marcu Ionescu 
LILI LLLLLILIILLEL LILI ILIILLIILL] 


Citiţi cu toţii 


POVEŞTI CU NOROC 


DE ALI-BABA (N. Batzaria) 


Această carte apărută în format mare cu- 
prinde 60 de poveşti alese printre cele mai fru- 
moase. Fiecare poveste este bogat împodobită 
cu splendide ilustraţii în culori. 


PĂG. 14 


— ROMAN PENTRU TINERET — 


7) Mari întâmplări in viaţa lui Toma şi Marin. 


In timpul când se petrece tot ce povestim ai- 
cea, în ţară la noi nu erau căi ferate. Ba şi în 
celelalte ţări abia se începuse să se constru- 
- iască. 

De aceea, drumul dela o ţară la alta se făcea 
cu nişte trăsuri mari în care încăpeau mai 
multe persoane. Trăsurile acestea se numeau 
diligente. 

Frații Toma și Marin plecară deci într'o dili- 
genţă, ca să facă drumul până în Italia. Era 
un drum lung, care ţinea vreo douăzeci şi cinci 
de zile. Insă pentru dânşii, băeţi tineri, drumul 
acesta, în loc de a-i speria 'sau obosi, era prilej 
de plăcere. Puteau să vadă şi să cunoască mai 
de aproape o mulţime de locuri şi de oraşe. 

Dar ce se gândiră harnicii noştri tineri? 
„Noi, îşi ziceau ei, nu cunoaştem limba italia- 
nă, aşa că ne va fi greu să ne înţelegem cu oa- 
menii de acolo. Ce ar fi însă, dacă ne-am cum- 
păra o carte şi tot timpul călătoriei — că tot 
n'avem altceva de făcut — ne-am sili să învă- 
tăm ceva italieneşte? In chipul acesta şi dru- 
mul ni se va părea mai scurt şi când ajungem 
la Milano tot vom sti două, trei cuvinte din 
limba italiană”. 

Şi făcură, precum ziseră. Cumpărară din pri- 
mul oraş o metodă şi o gramatică a limbei ita- 
liene şi se puseră să citească şi să studieze cu 
toată sârguinţa. 

Zi de zi, se întărea într'însii dorinţa de a în- 
văţa limba italiană şi zi de zi li se părea mai 
uşoară. Seara, unde poposeau, îşi repetau cele 
învăţate în cursul zilei. Ba după câteva zile în- 
cpură să facă altceva. 

Folosindu-se de cuvintele şi de propoziţiuni- 
le învăţate, începură să vorbească între dânşii 
italieneşte. Bine înțeles, la început mergea 
greu şi râdeau şi ei înşişi de încercările lor. 
Mai ales făceau haz când, neștiind sau negă- 


1 


DIMINEAȚA COPI!LOR 


Adaptare după Schmid 


sind cuvântul italian potrivit, întrebuinţau în 
locul lui un cuvânt românesc, însă căutând a-i 
da o formă italiană. 

Insă, treptat, treptat, începură să capete u- 
şurinţă şi să-şi înmulțească numărul de cu- 
vinte şi expresiuni italiene. 

Pentru a le ţinea mai bine minte şi pentru a 
se obicinui cu accentul limbei şi cu forma de 
frază italiană, Toma şi Marin învățau în fie- 
care zi pe din afară câte o istorioară sau câte 
o poezie în limba italiană. 

De altfel vedeau că pentru un român învăța- 
rea acestei limbi aşa de dulci şi frumoase nu 
prezinta vreo greutate mare. 

Aşa, tot citind şi studiind, fraţii Toma şi Ma- 
rin sosiră la Milano, mergând direct la otelul 
unde ştiau că locuesc d-na şi domnul Filescu. 

Aceştia se bucuraseră mult văzându-i, iar 
d-nul Filescu trimise îndată ca să cheme la 
otel pe cei doi meşteri la cari cei doi tineri ur- 
mau să se desăvârşească în meseria lor. 

Infăţişarea lui Toma şi Marin produse asu- 
pra celor doi meşteri o impresie plăcută. Dar 
plăcerea fu şi mai mare, iar mirarea doamnei 
şi domnului Filescu fu nespusă, când, la dife- 
rite întrebări puse de meșteri, Toma şi Marin 
răspunseră — şi încă destul de corect — în 
limba italiană. 

„Dar când şi unde aţi învăţat italieneste? 
îi întrebă d. Filescu, surprins din cale afară. 

— Ne-am căznit să învăţăm ceva pe drum”, 
îi răspunseră ei cu toată modestia. 

La meşterii cei noi, Toma și Marin se distin- 
seră, de asemenea, prin priceperea şi îndemâ- 
narea lor, prin obicinuita lor dragoste de 
muncă şi prin frumoasa lor purtare. Mesterii 
începură a-i iubi ca pe proprii lor copii şi îi so- 
cotiră ca făcând parte din familiile lor. 

Pe altă parte, Toma şi Marin, muncind cu 


DIMINEAȚA COPIILOR 0%00000009000900000000000000000000000oooeeee PAG. 15 


toată puterea tinereţii lor şi fiind destul de 
bine plătiţi, putură, mai ales că erau foarte 
economi, să trimită mici sume de bani la pă- 
rinţii lor. Zilele în cari primeau banii aceştia, 
erau zile de mare bucurie pentru Ion Telea şi 
soţia sa. Plângeau de înduioşare, văzând cât 
de buni şi de recunoscători sunt copiii lor. Iar 
cu banii primiţi puteau să-şi cumpere unele 
lucruri trebuincioase. Altfel, fiind oameni să- 
raci, s'ar fi lipsit de ele. 

Insă, după o trecere de câţiva ani, pe capul 
acestor oameni aşa de buni cu toţii căzu un 
mare necaz şi o mare grije. Izbucni războiul. 

Pe atunci, atât la noi, cât şi în celelalte ţări, 
armata nu era organizată aşa cum este astăzi. 
Nu exista serviciul militar regulat şi obligato- 
riu, aşa cum este în zilele noastre, ci, atunci 
când izbucnea războiul sau era o primejdie de 
războiu, erau chemaţi să apere ţara toţi băr- 
baţii, începând cu tinerii de douăzeci de ani. 

Tinerii aceştia trăgeau la sorţi. Cei cari tră- 
geau „sorţul bun”, erau scutiţi de serviciul 
militar. 

Aşa dar, izbucnind războiul, Toma, care toc- 
mai împlinise douăzeci de ani, se întoarse din 
Italia. Merse mai întâiu direct acasă, vrând să 


HHHHHH 


stea două, trei zile cu părinții săi, iar după 
aceea să se ducă la oraş şi să tragă la sorţi. 

Părinţii săi erau foarte neliniştiţi şi îngri- 
joraţi. Insă Toma tânăr viteaz şi curagios de 
felul său, căuta să-i încurajeze. 

„Liniştiţi-vă, le spunea el. Nu mi-e frică să 
fiu soldat. Dimpotrivă, socotesc o datorie, dar 
şi o mândrie să mă lupt cu arma în mână pen- 
tru apărarea scumpei noastre ţări”. 

La ziua hotărîtă, Toma se duse la oraş şi 
trase la sorţi..... Insă îi eşi „sorţul cel bun”, a- 
dică scutirea de serviciul militar. 

Ofiţerilor le păru foarte rău că le scapă un 
flăcău aşa de voinic şi de bine făcut. Dar pă- 
rinţii lui Toma erau în culmea bucuriei şi nu 
mai ştiau cum să mulţumească lui Dumnezeu 
că le ocrotise pe iubitul lor copil. 

Anul următor veni lui Marin rândul să tra- 
gă la sorţi. Era nevoe de soldaţi, fiindcă răz- 
boiul continua şi pierderile în oameni erau 
mari. 

Marin se întoarse, de asemenea, acasă cu 
câteva zile mai înainte de a trage la so*ţi. 
Marin nu semăna în această privință vu fra- 
tele său, 

(Va urma) 


EEEO HHA 


HHHH 


DE VORBĂ CU CITITORII 


An. Gh.—Chişinău.— La revista noastră—o revistă scrisă 
româneşte—ceice vor să colaboreze, trebue să scrie în limba 
română. Dacă, dintr'un motiv sau altul, nu cunosc în deaz 
juns această limbă, sâzşi dea osteneala să o înveţe şi apoi 
să încerce a colabora. De altfel. nu-i nici o grabă de oarece 
— precum am dat dat de veste de nenumărate ori—noi nu 
ducem nici o lipsă de materie, 

Em. Cap —Vlaşca.—Mai întâi, te rugăm să iai cuno- 
ştinţă că manuscrisele trimise, spre publicare nu se scriu 
pe ambele feţe ale hârtiei. Cât despre povestirea cu „Via“, 
asa cum e redactată; pare mai de grabă comunicarea unui 
apt petrecut în comună, decât o bucată cu caracter literar. 
Regretăm, prin urmare, că nu o putem publica i 

C. I. Dr.—Ploeşti,— Ca o încurajare, îţi publicăm „In- 
tâmplarea“. Insă d-ta să nu te grăbeşti să crezi că ai şi 
ajuns scriitoare, ci să munceşti înainte şi să treci clasa cu 
succes. 

Gh. Păl.—Loco,— Slăbuţă încercarea „Mihai“. Este mai 
de grabă o declamație puţin reuşită, în Care nici rimele nu 
sunt la locul lor, nici versurile nu au un număr potrivit 
de silube. Am spus de mai multe ori că poeziile în gen paz 
triotic_ sunt printre cele mai greu de făcut. 

Al. I. P.—Vasilaţi.— Din cele 2 poezii trimese de d-ta, 
îţi publicăm „Rândunica“:. Poezia .,Glasul mamei“ nu este 
destul de clară şi are repeţiri inutile. 

Er. Kr.— Loco. Traducerea „Ghicitorul“ e copiată aşa 
de greşit la maşina de scris, că trebue scrisă din nou. Te 


rugăm, dăzți "d-ta "osteneala aceasta, transcriindzo din nou 
şi cu mai multă îngrijire. 

N. Pav.—Loco.— , Prieteni buni“ ar merge, cel mult, 
întrun manual de şcoală. dar prin faptul că nare nici o 
actiune, se potriveste puţin pentru revista.nOastră.. 

N. A. C.— Galaţi — „Noaptea“ d-tale e prea grea pentru 
micuţii cititori ai revistei noastre. Genul în care scrii d-ta 
nu este al literaturei pentru copii. 

M. Z.—Loco.— „Grădinița şi pisoiul“ are prea multe 
diminutive şi prea aproape unele de altele (,micuţă“, 
„pisicuţă“, „mânuţă!* etc) In afară de aceasta, multe verz 
suri cam „şchioapătă“, atât prin numărul nepotrivit al 
silabelor. cât şi prin rimele lor. Dzta ai nevoe de îndruz 
mări, acum la început. 

Er. Kr. . Loco.— La traduceri, nu te ţine prea mult de 
textul original, ci caută ca frazei săzi dai o formă cât mai 
românească. Evită să începi propoziţia cu pronumele perz 
sonale (el, ea, ei), fiindcă in limba română nu este uevoe 
de ele. De asemenea fii mai atent când transcrii bucăţile la 
maşină. 

G. Şv.--Iaş'.— De ce ne trimiți acum o poezie cn subiez 
ctul „Primăvara“ şi n'ai trimiszo atunci, când am anunțat 
un concurs literar cu acelaş subiect? Acum nu mai avem 
ce să facem cu ea, mai ales că— slavă Domnului—de poezii 
nu ducem nici o lipsă. Dimpotrivă, hu ştim cesă ne facem 
cu atâtea poezii ce ni se trimit zi[nic. 


TR: ——— on kn 


PAG. 16 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Pagina distractivă 


Rezultatul concursului lunar Nr. 33 


DEZLEGĂTORII JOCURILOR 


Au deslegat PATRU JOCURI ur- 
mătorii cititori din 


PROVINCIE 
BĂLȚI: Boris  Bronștein; Luzer 
Morgenștein. 


COMANA: Iona Visan. 

CLUJ: Suty V. Z. Zupan. 

CAMPINA: Sandu Reiter. 

GALAȚI: Lillyane şi Eugenie Son- 
nenfeld; Irina Urania Zoiso; Frida 
Han; Elvira C. Canellos. 


Au deslegat TREI JOCURI urmă- 
torii cititori din 


PROVINCIE 
BĂLȚI: Gherş M. Grünberg. 
BISTRIȚA: Aurel Moldovanu. 
BRĂILA: Marioara Florescu: 
BRAŞOV: Rolanda și Arold Ber- 
gheanu. 
CAMPINA: Sanda Rottenştein. 
CLUJ: Victoria Constanța Chihaia. 
COMARNIC: Lucia Bertescu. 
CRAIOVA: Sandy Eliezer. 
DOEŞTI: Popescu Victor. 
DĂRMĂNEŞTI: Matilde Rufel Pu- 
iu, Nelly şi Zizi. 
GALAȚI: Mircea și Didy Medallys. 
IAŞI: Selly Haber; Gh. Palaghia. 
PITEȘTI: N. Ciuraru. 
PRIGORODOE: Mila Costin-Geor- 
gescu. 
SEGARCEA: Eugen Eugeniu şi Se- 
ver Avramoiu. 
TIGHINA: Ssevolod Hamaritov. 


Au deslegat DOUA JOCURI urmă- 
torii cititori din 
PROVINCIE 


ARAD: Valeria Voivodiceanu. 
CÂMPINA: Alexandru Boeru. 


HHHH HHHH HHA 


CHIIŞINĂU: Izabela Florescu; M. 


Cuşculei; Anatolie Holban. 
FOCŞANI: Rozalie Mnitzler. 
GALAȚI: D. Schor; Sioma Şumle- 

vici; Aurelia Popa Radu; Şteluța 

Antonovici; Nisan Sechtman. 
NEHOI: Netty Zeitinger. 
R.-VALCEA: Radu Savopol. 
R.-SĂRAT: Henriette Wertenștein. 
TG.-OCNA: Leon Elberg. 


Au deslegal UN JOC următorii cl- 
titori din 
PROVINCIE 


AZUGA: Dan Patrichi. 

BAZARGIC: Gheorghiu Mircea. 

BĂLȚI: Teodor Madan. 

BRĂILA: Ţica Nemecic. 

BÂRLAD: Berta Zittmann. 

BRAŞOV: Ana Stoica; Ana Todor, 
Apostolescu Victor. 

BUZĂU: Preda Ioana. 

BOTOȘANI: Nicolae Botez. 

BOLGRAD: loan Nicor. 

BELINȚŢ: Ionel Colniceanu. 

CETATEA-ALBĂ: David Şterenşis. 

CAMPINA: Alois Redl; Sidonia Pe- 
trovici. 

CÂMPULUNG: Răducanu Ion. 

CHIŞINĂU: N. Raileanu; 
Sternberg; Fistisin Grigorie. 
FĂLTICENI: Harri Ziissman. 

GALAȚI: Blanche Frișberg; Elise 
Edelștein; Steluţa Ştov; Baciu M. 
Ioan; Renée Ruckenștein. 

IAŞI: Iţicovici Michel; Manoilescu 
D. Mircea;  Nathansohn Henry; 
Harry Rosenbaum. 


Fritz 


ORŞOVA: Raia I. Petre; Victorie 
Babut. 

PAJIŞTE: Constantin Gireş. 

PLOEŞTI: Marcela Abels. 

POGOANELE: Costică V. Buga; 
Mitică Rădulescu. 

PITEŞTI: M. Zamfirescu şi Matei 
Nicolae. 

RĂCARI: Popescu M. Mircea. 

ROMAN: Sch. Mayer; Goldştein Mi- 
riam; Pascal Eugenia. 

SĂSCUT: Ticu Lupeş. 

SICLĂU: Rusu G. Ghiţă. 

SLOBOZIA: Sumgiu N. Gheorghe. 

TIGHINA: Liudmila Zanevschi. 

TG.-NEAMȚ: Marioara Trihenea. 

TG.-LĂPUȘNULUI: Gherman Octa- 
vian. 

TIMIŞOARA: Gheorg Pascu. 

VARVIZ: Ilse Zignornik. 


oz esente 
PREMIAŢII : 


Prin tragere la sorți au reuşit ur- 
mătorii premiaţi: 


I: D-ra Liliane Meltzer (Bucureşti) 
II: D-ra Iona Visan (Comana) 
III: D-ra Frida Han (Galaţi) 

IV : Anton Ef. Antonescu (Bucureşti) 
V : Suty V. Z. Zupan (Cluj) 


Premiaţii din provincie sunt ru- 
gaţi a ne trimite adresele complecte 
spre a le expedia premiile, iar cei din 
Capitală se pot prezenta personal la 
redacţia revistei. 


HHHH RAH HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH 


Citiţi cu toţii noua şi minunata carte 


STRENGĂRIILE LUI GIGI 


MOŞ NAE 


Cuprinde mai multe povestiri foarte hazlii şi distractive. 
Toate paginile bogat ilustrate. 
O carte care nu trebue să lipsească din biblioteca nici unui cititor. 


Un exemplar de 70 de pagini, Lei 20 
De vânzare la chioşcari și la librării. 


Atelierele „ADEVERUL“, 5. A. 


ANUL VI i MINE ATA 
[343 COPiiL.O 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


„Uite, Gică, fotografiază un Fluture care sboară“. PREȚUL ELA 


PAG. 2 


Pe drumul nostru 


Copiii vor merge la școală, iar noi cu „Dimi- 
neaţa Copiilor“ vom merge înainte pe drumul 
pe care mergem de aproape şapte ani de zile. 
Vom continua adică să publicăm în revistă 
lucruri cât mai interesante, mai distractive şi 
mai folositoare. Toate bucăţile vor continua 
să fie scrise cu aceiaşi îngrijire, într'o limbă 
cât mai lesne de înţeles şi cât mai româ- 
nească. 

Nu vom publica decât lucruri, cari nau fost 
publicate până acum. De altfel, lunga -expe- 
rienţă ce am câştigat, ne serveşte drept o că- 
lăuză bună şi sigură. 

Vom căuta ca tiparul să fie cât mai bine în- 
grijit şi bucăţile împodobite cu desene şi ilus- 
traţiuni cât mai multe şi mai ia trai a 

i i pi 


Greşelile de tipar. 


O domnişoară — dar o domnişoară curioa- 
să —doreşte să ştie din ce cauză uneori în re- 
vistă unele cuvinte es greşit tipărite. Sau lip- 
seşte o literă sau e pusă altă literă în locul 
celei ce trebue. „A cui e vina ?* întreabă dră- 
guța noastră cititoare. 

'Răspundem că pentru aceste greşeli, cari se 
numesc „greşeli de tipar”, vina trebue împăr- 
țită. | 

Aşa, în primul rând, este vinovat autorul că 
n'a, scris destul de citeţ. Mai este vinovat co- 
rectorul, că n'a citit bucata tipărită cu atenți- 
une şi n'a însemnat toate greșelile de tipar. Şi 
numai în rândul al treilea este de vină lucră- 
torul tipograf, numai că vina lui este mult mai 
mică. 


Ce este „sonetul'“ ? 


Drăguţul nostru cititor Mih. Pet. dela Galaţi 
doreşte să şitie ce fel de poezie este sonetul. 
Pe semne, vrea să ajungă şi el poet şi vrea să 
scrie sonete. De aceea, să-l lămurim. 

„Sonetul” este o poezie de 14 versuri, îm- 
părţite în patru strofe. Primele două strofe au 
câte patru versuri, iar cele de la urmă câte 
trei versuri.. 


D!MINEAȚA COPIILOR 


In literatura română, unul din cele mai fru- 
moase sonete este vestitul sonet, închinat Ve- 
neţiei şi scris de nemuritorul nostru poet Mi- 
hail Eminescu. E un sonet, care începe cu ver- 
sul: „S'a stins viaţa falnicei Veneţii”. 

pe r RARA Copiilor” am publicat câteva 
sonete. 


Poezii despre „toamnă“. 


Dacă am fi păstrat toate poeziile despre 
„toamnă“ ce ni s'au trimis dela apariţia re- 
vistei şi până astăzi, am fi umplut cu ele biu- 
roul redacţiei. Şi se continuă a ni se trimite, 
deşi toamna e încă departe. 

Fug rândunelele, sboară  cocorii, cad frun- 
zele, se veştejesc livezile, se trec florile, plouă, 
se lasă ceaţă: toate lucrurile acestea, pe cari 
le vedem cu toţii, sunt arătate mereu în ver- 
suri și tălmăcite în fel şi chip. 

Dragii mei cititori, mai domol cu versurile 
despre „toamnă“ şi în genere cu versurile. Cre- 
deţi-mă şi pe mine când vă spun că trimiţân- 
du-mi zilnic o grămadă de versuri, nu-mi fa- 
ceţi vre-un serviciu şi nu-mi înlesniţi munca. 

Dimpotrivă. Mă faceţi să pierd cu cercetarea 
lor timpul pe care vreau să-l întrebuinţez tot 
spre binele şi folosul vostru. 

Şi spun şi aci, ceeace am spus în nenumărate 
rânduri: fiţi cititori mai harnici şi nu vă gră- 
biţi să fiţi şi colaboratori. 

Avem materie din belşug, atât în proză, cât 
şi în versuri — mai ales în versuri. 


Din eroare n'a fost trecută printre deslegă- 
toarele concusului de jocuri No. 33, cititoarea 
Eugenia Weissbliith, Bucureşti. 


A apărut! A apărut! 


v en S s H74 
„Strengăriile lui Gigi 
Minunat ilustrate, cu o 
splendidă copertă în culori 


Un exemplar de 70 pagini, lei 20 


De vânzare la chioșcuri și librării, 


7 Septembrie 1930 — Nr.: 343 


ABONAMENTE : 


ma AT paraseste 


DIMINEAT 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 


BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar) 12. — TELEFON 6/67. 


1 AN 
6 LUNI 100 „ 


Director: N. BATZARIA 


200 sal UN NUMAR 5 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


mmemnreneneeeere 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LAAAAAAAAAAAAAAAĂ 


DORUL DE MAMĂ 


S'enoptat. Adoarme satul 
Străjuit ascuns de dealuri. 
Din salcâmii plini de floare 
Cad petale — albe valuri. 


Dorm căsuțele in umbră, 
Boii dorm în bătătură. 
Drumu-i gol sub raza lunei. 
Doarme'n sat orice făptură. 


La pustra mea fereastră 

Plâng în glastră 

Lăcrămioare, 

Le-am păstrat ca într'o groapă, 
Fără apă, 

Fără soare... 

Vântul vuvue prin ramuri, 

lar la geamuri 

Flori plăpânde 


E vară. Cerul e senin, 
Și stele-s multe, multe 
lară pârâul cristalin, 
Se leagănă în unde, 


Printr'o streaşină nvechită 
Luna îşi trimite o rază, 
Intr'o biată căscioară 
Vede-o mamă ce oiteuză: 


„Lună, ia-mi cu tine dorul 
Și să-l duci, lună, departe, 
Unde mi-i plecat feciorul 
La oraş sănveţe carte ! 


———— ocn knn 


rEZ IDUNE 


Mor în noaptea care duce 

Și aduce 

Gânduri blânde. 

Si în noaptea care duce 

Și aduce 

Croncănitul 

Făâlfăitul 

Stolului de corbi și cioare, 

Eu Te văd întins pe cruce 
000 RD — — — 


VARA 


Și copilaşii goi 

Cu bucle aurii, 

Si obrăjiorii moi, 

Se joacă în câmpii. 
——— Mk — 


„Te strecoară pe fereastră 
In micuța lui odae, 

Și sărută-i, lună, ochii, 

Și cosita lui bălae !“ 


Luna a plecat departe 
Către fiul mult dorit, 
L-a găsit visându-şi mama 
In pătucu-i adormit. 
Lucreția Dăscălescu 


Dându-ţi sufletul din Tine 

In apusul trist de soare; 
Mulţumit totuși că vine, 

Să-ţi aline 

Suferința, 

Biruinţa, 

Vesel stolul de corbi şi cioare... 


Toma Rădulescu-Ghenu 


E vară, copii. Vă bucuraţi 

De ale lumei bunuri, 

Dar aveţi milă și ajutați 

Pe cei ce stau pe drumuri. 
Otilia Jeanna-Ghiulea 


PAG. 4  ORPOPet DOOI Aadan 


DIMINEATA COP:ILOR 


x. ~.. 


POVESTE TĂTARĂ — 


Prelucrare de Ali-Baba 


fost o dată un sat, locuit de 
oamenii cei mai săraci ce s'au 
văzut pe faţa pământului. Ne- 
norociţii aceştia trăiau în niş- 
te bordee vechi şi dărăpănate, 
dar nici bordeiele, nici pămân- 
tul pe care erau clădite nu 
erau ale lor. Totul era al boe- 
rului Mirza, singurul om bogat din sat. 

Conacul de pe moşia sa era mai frumos de- 
cât un palat. Avea pământuri întinse, multe 
turme de oi, civezi de vaci şi herghelii de cai. 
Şi cu cât sărăceau ţăranii depe moşiile sale, 
cu atâta Mirza se îmbogăţea mai tare. Ii îm- 
prumuta cu dobânzi grele şi fiindcă ţăranii nu 
puteau să plătească, Mirza îi prefăcea în robi, 
punându-i să-i muncească toată viaţa. 

Mai era acest Mirza un om rău, fără pic de 
milă şi fără suflet. 

De aceea, nu era fiinţă de om, care să-l iu- 
bească. 

Ca să vedeţi cât era de rău, trebue să vă 
spun că până şi Scaraoţehi din fundul iadu- 
lui sa scârbit de atâta răutate și a hotărât 
să-l pedepsească. Trimise, aşa dar, pe unul 
din ucenicii săi, poruncindu-i să facă asa ca 
Mirza să fie pedepsit pentru răutatea lui. 

Aghiuţă veni şi întâlnind pe câmp pe Os- 
man, țăranul cel mai sărac din satul lui Mir- 


DIMINEAȚA COPIILOR 200000.0000000000000000000000000000000000ooe 


za, îi zise: „Ascultă, Osmane, am venit să-ţi 
fac un bine şi să vă răsbun pe toţi împotriva 
păcătosului de Mirza. Pentru acesta, am să 
mă prefac într'un măgar frumos şi voinic, aşa 
cum nu sa văzut până astăzi. După amiazi, 
când Mirza, aşa cum îi este obiceiul, va sta la 
soare la poarta conacului său, tu, călare pe 
mine, să treci de câteva ori pe dinaintea lui. 

„Mirza va rămânea uimit, văzând aşa fru- 
museţe de măgar. 

Te va chema şi îţi va cere să mă cumpere. 
Tu să-i ceri o sută de galbeni şi să nu laşi un 
ban mai eftin. Ce se va întâmpla pe urmă, a- 
ceasta e treaba mea.“ 

Osman se învoi bucuros şi  Necuratul se 
prefăcu pe loc întrun măgar cum nu se vă- 
zuse până atunci un altul de neamul lui. 

In după amiaza aceleiaşi zile, pe când Mir- 
za stătea la soare pe o bancă dela poarta co- 
nacului moşiei, iată că trece Osman călare pe 
un măgăruş, care scotea spume la gură şi fu- 
gea mai iute decât armăsarul cel mai sprin- 
ten.. Mirza priveşte şi nu-i vine să creadă o- 
chilor. De unde ar fi putut să găsească Osman 
un măgar aşa de frumos şi de voinic ? 

Il chemă şi-i zise : „Osmane, de unde ai tu 
măgarul acesta ? 

— Mi l-a trimis socrul meu, răspunse Os- 
man minţind. 

— Şi nu mi-l vinzi mie ? 

— Ţi-l vând, dacă îmi dai pe el o sută de 
galbeni. 

— Eşti nebun ? strigă Mirza, sărind în sus. 
Dar cu o sută de galbeni eu îţi cumpăr o tur- 
mă întreagă de măgari. 

— N'ai decât!“ îi răspunse Osman, dând 
pinteni măgarului, care fugi ca săgeata. 

Mirza nu mai putea de necaz, dar în acelaş 
timp ardea şi de dorinţa de a pune mâna pe 
un astfel de măgar. Nu trecură decât puţine 
minute, şi iată că Osman se întoarse din nou 
călare pe armăsarul său cu urechile lungi. 
Mirza îl opri şi-i zise : „Osmane, îţi dau zece 
galbeni pe măgarul acesta. 

— Nici un ban sub o sută de galbeni“, şi 
Osman vroi să-şi caute iarăşi de drum. 

Insă Mirza îl opri iarăşi. „Douăzeci de gal- 
beni, treizeci, patruzeci“, zicea el urcând me- 
reu preţul. Dar Osman nu eşea din preţul dela 
început. 

La urma urmelor, Mirza intră în conac pe 
furiș, ca să nu-l vadă nevastă-sa, care l-ar fi 
oprit dela nebunia aceasta, luă o sută de gal- 
beni şi-i numără lui Osman. Acesta îi dete 
măgarul, zicându-i : „Să-ţi trăiască !“ 

Osman îşi văzu de drum, iar Mirza încălecă 


$ 


Pa 


PAG. 5 


numai decât pe măgar, vroind să-l încerce. 
Era o minune, era mai mult decât se aştep- 
tase el. Păcat numai că nu-l vedea nimeni, 
fiindcă toţi oamenii din sat erau duşi la mun- 
că afară, pe câmp! 

La marginea satului era un puț, iar în jurul 
puţului o băltoacă de noroiu în care măgarul * 
trânti pe Mirza, iar el sări în puț. Mirza se 
sculă anevoie şi plin de noroiu şi se duse la 
marginea puţului, privind înlăuntru. Văzu că 
măgarul scotea capul din apă şi râdea. Numai 
că în loc de urechi avea o pereche de coarne. 

Mirza întindea mâna să-l apuce, dar mă- 
garul tocmai atunci se afunda din nou în apă. 
Aşa se chinui el zadarnic până seara, când îl 
găsiră acolo ţăranii, cari se întorceau dela 
câmp. Insă Mirza, îndată ce-i văzu, îi strigă 
zicându-le : „Veniţi să-mi daţi o mână de aju- 
tor, ca să scoatem din put măgarul ce am cum- 
părat chiar astăzi, plătind o sută de galbeni. 

— Un măgar o sută de galbeni ?! răspunse- 
ră ţăranii în culmea mirărei. Aşa ceva nu sa 
pomenit de când lumea şi pământul“. Şi în- 
cepură să creadă că boerul Mirza nu este în 
toate minţile, mai ales că îl vedeau plin de no- 
roiu. 

Cu toate acestea, veniră cu toţii în jurul pu- 
tului şi priviră înlăuntru. Insă nu vedeau ni- 
mic. Dar Mirza le striga: „Uite-l! Nu vedeţi 
cum scoate capul din apă, cum îmi rânjeşte 
şi cum în loc de urechi, are două coarne? 

— Boerul a înebunit !“ îşi şoptiră ţăranii în- 
tre dânşii şi se duseră să-i dea cucoanei lui 
de veste. 

Soţia lui Mirza veni alergând, iar Mirza îi 
zise şi ei: „Vino să scoatem din apă măgarul 
ce am cumpărat astăzi cu o sută de galbeni. 

— Dar dela cine ai cumpărat măgarul de 
care tot vorbeşti ? îl întrebă ea. 

— Dela Osman, răspunse el. 

Insă Osman, care era de faţă, zise că boerul 
visează şi că el n'a avut nici o dată un măgar. 

„Bărbatu-meu a înebunit !* îşi zise în gând 
soţia lui Mirza, frângându-şi mâinile de dure- 
re. 
Fu chemat un doctor, care a zis că Mirza 
trebue închis pentru câtăva vreme la casa de 
nebuni. Acolo, soţia sa mergea să-l vadă în 
toate zilele şi de fiecare dată el îi vorbea de 
măgarul căzut în put. 

A trecut așa ca vreo lună, până când într'o 
zi soţia sa îi zise: 

„Dacă vrei să scapi de aicea, să nu mai vor- 
beşti de măgarul pe care ai fi dat o sută de 
galbeni. 

— Dar dacă e adevărat că am plătit banii 


PAG. 6 +00000000000000000000000000000000000000e0oee DIMINEAȚA COPIILOR 


aceştia şi că măgarul a căzut în puț ! îi răs- 
pundea Mirza cu încăpăţănare. 

— Chiar să fie adevărat, nu trebue să mai 
vorbeşti. De aceea, mâine, când o veni docto- 
rul să te vadă, să faci pe miratul şi să spui că 
n'ai cumpărat nici o dată un măgar cu o sută 
de galbeni“. 

Ziua următoare, doctorul, intrând la Mirza, 
îl întrebă : „Ei, ce-ţi mai face măgarul ? 

— Care măgar ? zise Mirza, prefăcându-se 
foarte mirat. 

— Măgarul care a căzut în put. 

Nici un măgar nu mi-a căzut în put. 

— Măgarul acela pe care l-ai plătit cu o 

sută de galbeni. 


— Ha-ha-ha ! doctore, văd că ai poftă să 
glumeşti. S'a pomenit vreodată ca să dai o 
sută de galbeni pe un măgar ?“ 

A doua şi a treia zi, Mirza vorbi la fel, iar 
doctorul, încredinţându-se că sa făcut iarăși 
bine, i-a dat drumul. 

Mirza eşi dela casa de nebuni, însoţit de 
soţia sa. Pe când treceau lângă puț, Mirza se 
opri o clipă şi zise : „Ştiu, măgăruşule, că eşti 
aicea, dar tac din gură, fiindcă, altfel, mă în- 
chide iarăşi la casa de nebuni.“ 

Insă, din ziua aceea Mirza îşi schimbă pur- 
tarea faţă de ţărani. 

Ali Baba 


Â07” 10999000 Pa0teaPepapp0000000peROPPORPAROPRARAARARAPARA NIRO E EEEE N aAa aa Aaaa Aaaa A AAAA EAA SAIAS A AAAA LELES E LEE ETE EEEE AAEE 


TOMA RĂDULESCU-GHENU 


— UN PRIETEN AL COPIILOR (1905 —- 1926) — 


Dragi copii, 


Acela care vă scrie aceste rânduri este unul 
care a fost când-va ca şi voi, mic şi fără griji, 


fericit şi iubitor de poveşti. Nu sunt mulţi ani 
decând puteam spune şi eu cum spuneţi voi: 
„Când voiu fi mare“... 
Ei bine, dragi copii, ştiţi voi că de la o vre- 
me toate visurile şi toate poveştile devin mai 
serioase ? 


Dar cele mai frumoase amintiri rămân ace- 
lea din copilărie, de pe vremea când fiecare 
noapte, în vis, mergeam cu Făt-Frumos de 
mână prin palate de aur şi grădini înflorite... 

Scumpii mei, am avut şi eu un prieten pe 
care îl chema Toma Rădulescu — Ghenu — 
Deşi era ca şi voi, D-zeu îl înzestrase cu da- 
rul minunat de a putea scrie istorioare şi po- 
ezii. Şi le scria aşa de frumos, că d. Batzaria 
i le publica întotdeauna la locul de cinste în 
„Dimineaţa Copiilor“. 

Ei bine, dragii mei frăţiori, prietenul meu 
Toma era prea bun la D-zeu şi avea prea mult 
talent, aşa că într'o noapte geroasă de Fe- 
bruarie în anul 1926, l-a luat la ceruri. 

Mămica lui scumpă, surioarele lui, Dorina 
şi Lucişor pe care o cânta în poezii, şi cu mine 
l-am plâns mult pe bunul nostru Tomel, dar 
D-zeu n'a mai vrut să ni-l dea înapoi. 

El s'a arătat în vis lui Lucişor şi i-a spus 
că şi acolo face poezii pe cari D-zeu i le pu- 
blică în „Revista îngerilor“. 

Atunci noi ne-am sfătuit să i-l lăsăm lui 
D-zeu, dar amintirea lui să o ţinem veşnic vie 
în sufletul nostru, pentru că a fost un copil 
cuminte care nu supăra pe mămica. 

La şcoală avea la toate obiectele nota 10 şi 
toți camarazii îl iubeau ca pe un sfânt. 

Voi şi cu mine, scumpii mei, să ne oprim o 
clipă jocul vieţii şi să ne gândim la sufletul 
aceluia care a fost Toma Rădulescu-Ghenu, 
un copil genial pe care l-a luat D-zeu, c'avea 
nevoe de el în ceruri... 

Cezar Retzeanu 


DIMINEAȚA COPIILOR 000000000000000000 PAG. ? 


E... L-s-L-L-o-L-o-L-L-P- PL V-o-C-L-L-o- A 


PENTRU CITITORII MAI MICUŞI ? 


Â0006-+1299000000090000000900900000000000000009000900000003000010000300009P000P060000000000000000'600000000900 19000000 9900000000006000090000-0-00-000000-0-9-0-0-44440 


DOARME VIOREL 


Doarme 'n patu-i Viorel, 
Ca un înger mitittel. 
Vede'n vis pe mama mare, 
Cum îi dă o sărutare 

Şi începe o poveste, 

Mai frumoasă cum nu este, 
Cu pitici, cu zâne, zmei, 
Feţi-Frumoşi şi paralei, 
C'o îetiță mică, mică, 

Şi drăguță, frumuşică. 

Dar întreabă Viorel: 
„Mamă mare, stai niţel, 
Pe fetița din poveste 

Cum o cheamă, unde este?” 
Şi-i răspunde mama mare: 
„Pe fetița, cum îmi pare, 
Viorel, aşa o cheamă 

Şi e singură la mamă.” 
Viorel e mulțumită 

Şi zâmbeşte fericită, 
Doarme somnu-i lin, uşor, 
Insă Mitu Miţişor, 

lan priviţi-l ce făcea 
Farturia tot lingea, 
Picătură nu lăsa. 


Î9-9-9-99-4-9-99090900000000009PP900900900PPePePePeteePeeerPeeRARAePoAePRRPRPRP0P0009000009090900 ettette 


Lidora 
Poe oeenoereeeeeeoeaeeeeoeeaeeeeoeoooRORooLoOOOOLeOLoeooteee joveeeeeereee roeeoeseteaeeooeoeoeoooeeenoreoeeooeoereeoeee .. 
i 
$ 
> 
- 
Daia iai iai Aaaa aaa aaa ia aaa aaa HHHH băaaaaiaiadaaiaaa iii EE EEEE aaa ada lili ii giririririt) 


CARTEA DE POVEŞTI 


Cartea-aceasta mare, groasă, 
Nu ştiţi, zău, cât e îrumosă 
Este plină de poveşti, 

Să tot stai să le citeşti. 


Lina aaaalaaaaaaai 


Dar, iubite cititor, 
Fii cuminte, silitor, 
Sănveţi literele bine, 


Altfel, dragă, e ruşine. 
Maica Lina i 


Â079900090090090000990900009000000400000000009400000ere 


Miiiiiiiiiiiiiiiiitaiadiaiiiaaal HADOOH aia iai aia aaa AAA AAA AAAAALALA AAA aia aid lili iii i 


PAG. 8 > 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 


1N 


RE 


30) Trenul lui Haplea deraiază. 


Din Paris soseşte astăzi „Scump Moş Nae, din Geneva Vino deci cu aeroplanul, 
Dela Haplea o scrisoare, Când să ple:, mă pregăteam, Te duc gratis la Paris, 
Frosa, Hăplişor, Hăplina Vine unul şi îmi zire: — Ji non poftă per sburare, 


S'o citesc nu au răbdare. „Vreau tova 'ăş să te am. Franţuzeşte eu i-am zis. 


„Nu mai sbor eu ca nebunii, „Am pornit frumos cu trenul, „Cum e drumul, pe-unde trece, 


Prin văzduh, prin ceaţă, nori, Lângă geam m'am aşezat, De mă'ntrebi, îți spun cinstit, 
Am pățit cu Lipezenul,, Cam pe unde vine Franța, Nam putut vedea nimica, 


Nu mă prinzi de două ori. Mai întâi am întrebat. Fiindcă..., findc'am adormit. 


PAG. 9 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Dar aud o gălăgie, „Văd că-i noapte şi'ntunerec, „Chesche fet? întreb pe unul, 
Simt că's tare sguduit, Şi suntem pe câmp afară, Ins'am dat de un smintit. 
Par'că trenul se răstoarnă, Călătorii urlă, ţipă, Mă'mbrânceşte, mă trânteşte, 


Tocma-atuncea- m'am trezit. Din vagoane vor să sară. Ş'apoi fuge zăpăcit. 


PP" 


) a 
AL PI) 
AZS 
„Eu mă scol, îmi iau valiza, „Dintr'un alt vagon o doamnă „Merg şin cârcă iau cucoana. 
lau şi traista cu mâncare, Strigă, ţipă disperată. Chesche? ’ntreb, ce s'a întâmpla! 
Mă cobor să văd ce este, „Vit, mossiu! ea mă tot cheamă. Spre maşină ea mi-arată. 
Ce-i această întâmplare. — Ji venir, madame, îndată“. Trenul, văd a deraiat. 


AR 


4 Sc 2 
„Bodaproste, zic în gându-mi, „După trei sau patru ore „Am de-aci să-ţi scriu mai multe, 
Că nimica n'am păţit. Am putut pleca noi iară, Dar nu pot de oboseală, 
Las cucoana, pe răniții La Paris ne duce trenul, Şi din ce-am văzut pe drumuri, 
Să-i ajut eu m'am grăbit. Tocmai când se face seară. Incă-mi vine ameţeală“. 


In n-rul viitor: „La ce s'a gândit coana Frosa”, 


PAG. 10 40000000000000000000000000000000000000000000 DIMINEAȚA COPIILOR 
Copiii silitori cari au obținut premiul l-iu la învăţătură 


1) Bandel Z. Cecilia, Clasa Iza, 
Şcoala „Principesa Maria“,=Bucureşti. 

2) Aron Simona, Clasa Ilza, Şcoala 
Instrucţiunea „Goldfarb“,-C2ucureşti, 

3). Nicuşor Giurgescu, Clasa Iza, 
Şcoala de băeți Nr 1,-Constanţa, 

4) Ellenbogen Aron, Clasa ka, 
Şcoala de băeți Nr. 4,Bârlad. 


5) Stan Alexandru, Clasa IV-a, 
Școala de băeți Nr. 5,-Galați 

6) Suzanne Averbuch, Clasa IVza, 
Şcoala de fete Nr. 15,Chişinău. 

7) Drăgănescu Nicolae, Clasa III-a, 
Şcoala „Sft, Elefterie“,-Bucureşti. 

8) Grunberg S. Ichiel, Clasa Ilza, 
Şcoala „T. F. Malbim“,-Bucureșşti. 


9) Geo:gescu N. Radu- Cănuţă. 
Clasa 1Vza, Şcoala de băeți „General 
Golescu “,-Bucureşti. 

10) Nicolae Ştelănescu, Clasa IVea, 
Şcoala de băeţi Nr. 16,-Bucuresti, 

11) Sebastian Haber, Clasa Iza, 
Şcoala „Sft. Andrei“, Bucureşti. 

12) Lăzărescu Vurgii-Alexandru, 
Clasa 1Vea, Şcoala „Principele Mihai“,2 
Bucureşti. 


"IMINEATA COPIILOR ceeseeeeoeeoeb00060000v.2000090000000000000w PAG. 11 


1) Victoria Bues u, Clasa Vaza, 
Şcoala Institutul «Sf. Maria»,-Bucureşti. 

2 Dreapta Jeana Sofia M. Hociung, 
i stânga, Eva Gh. Cristea, Clasa III-a, 
titi de fete Moineşti,-jud. Băcău. 


3) Niculae N. Neguş, Clasa Ilsa, 
Școala de băeţi Nr. 4.+T.+Severin. 


4) Ada Braunştein, Clasa Ilza, 
Şcoala de fete Nr. 2,-Renizjud. Ismail. 


5) Rodica Ramira Kauimann, Clasa 
II-a, Şcoala de fete,-Suceava. 

6) Helman M. Leizer, Clasa IV-a, 
Şcoala de băcți,- Vaslui. 

7) Puiu Moscovic , Clasa I-a, Şcoala 
„Gh. Asache“,Iaşi. 

8) Focşaner A. Hary, Clasa Ila, 
Şcoala „Gen. Golescu“,-Bucureşti. 

9) Moldoveanu Ilie, Clasa Il-a B., 
Şcoala Mixtă din Cəm. Golentina,Ilfov. 


10 Corinna Zentner, Clasa IVza B., 
Şcoala de fete Suceava (Bucovina). 

1!) I Pau! Constantinescu, Cl. Iza, 
II Iuliu Cezar Nicolau, Clasa ka, 
şi III Alexandru Constantinescu, 
Clasa Il-a, Școala de băeţi Nr. 2 Silistra,» 
Durostor. 

12) Achill Petrescu, Clasa IIlza, 
Şcoala „Carmen Sylva“,Sinaia, 


x s n 
PAG. 12 9000000000000000Â00ooo00000000000ooeoeooeeee DIMINEATA COPIILOR 


3: Adi i 


MAI REA DECÂT NECURATUL 


: POVESTE POPULARĂ — 


on şi soţia sa Ioana trăiau unul 
cu altul în cea mai bună înţele- 
gere. In zadar un ucenic de ai 
lui Scaraoţehi se muncea şi se 
căznea în fel şi chip să-i facă 
să se certe şi să se urască. Se 
trudise Aghiuţă acesta vreo doi 
ani de zile, dar fără nici un 


spor. 

La urmă, îşi luă nădejdea de a putea face ce- 
va. De aceea, cu capul în jos și cu coada între pi- 
cioare, porni pe drumul care ducea la iad. 

li eşi însă înainte o babă bătrână, bătrână şi a 
a cărei inimă era plină de răutate şi otravă. Şi 
baba îi zise dracului: „Dacă promiţi să-mi dai o 
pereche de cisme și o pereche de mânușşi, eu mă 
leg ca până mâine Ion și Ioana să se certe și să 
se sfâşie între ei”. 

Ucigă-l crucea îi promise bucuros, iar baba, 
prefăcându-se că e o cerșetoare, se duse la casa 
acestor oameni. 

Ion era la câmp, aşa că acasă nu era decât Ioa- 
na, care îi dede babei și pâine şi brânză şi tot 
ce-i ceruse. . 

După ce puse totul în traistă, baba începu să-i 


de Marin Opreanu 
vorbească Ioanei şi să-i zică: „O, cât eşti de bu- 
nă! Ce inimă de aur şi ce bunătate de suflet! 

îşti o adevărată comoară, aşa că bărbatul tău 
trebue să ție mult la d-ta. Şi fiindcă ai fost aşa de 
milostivă cu mine, am să-ţi spun o taină, ca să te 
iubească şi mai mult. 

— Ce taină? întrebă loana mirată şi încreză- 
toare. 

— Bărbatul tău, grăi mai departe bătrâna vră- 
jitoare, are în vârtul capului un fir de păr alb. 
Dacă îi tai firul acesta de păr, însă fără ca el să 
te simtă, să ştii că iubirea lui pentru d-ta va fi 
fără sfârşit. 

— Şi cum trebue să fac? întrebă din nou Ioa- 
na în care se trezi curiozitatea. 

— lată cum: la amiazi îi vei duce la câmp 
mâncare. la însă şi un cuţit, pe care să-l ascunzi 
bine. După ce mâncaţi, spune-i să se culce puţin 
pe genunchii tăi, ca să se odihnească. Indată ce 
vezi că a adormit, scoate cuțitul şi taie-i firul 
de păr alb“. 

Ioana îi mulțumi babei şi îi mai făcu și un dar 
pe deasupra. 

Plecând de acolo, baba merse glonț pe câmp, 
unde lucra Ion. 


DIMINEATA COPIILOR 90000o..0ooo0o0000v000000000oo0ee0oeeedbea+ PAG. 13 


„Fătul meu, îi zise ea, fiindcă ştiu cât eşti de 
bun, am venit să-ți spun că te pândeşte o mare 
primejdie. Nevastă-ta Ioana și-a pus în gând să 
te omoare şi apoi să se mărite cu un vecin al vo- 
stru. Chiar astăzi îţi va spune să te culci pe ge- 
nuchii ei şi după ce vei adormi, te va înjunghia 
cu cuțitul.” z 

Lui Ion nu-i venea să creadă, cu toate acestea 
îşi zise: „Să ne deschidem ochii. Paza bună tre- 
ce primejdia rea”. 

La prânz, nevastă-sa îi aduse mâncarea, iar 
după masă îi spuse să se culce pe genuchii ei, ca 
să se mai odhinească. 

„Ha, ha! îşi zise Ion în gând, văd că baba mi-a 
spus adevărul”. 

Se culcă, închise ochii şi se prefăcu că doarme. 

Atunci Ioana scoase cuțitul, ca să-i taie firul 
de păr alb din vârful capului. 


Dar Ion sări, de culcat cum era, îi smulse din 
mână cuțitul și începu să o bată şi să o ocă- 
rască. 


Ucigă-l crucea vedea totul şi nu-i venea să crea- 
dă ochilor. Luă apoi o prăjină cât mai lungă, a- 
găţă de un capăt o pereche de cizme şi o pereche 
de mânuși şi îi strigă babei: „a-ţi plata, fiindcă 
mi-e frică să mă apropiu de tine. Am văzut că tu 
eşti mult mai deşteaptă şi mai pricepută decât 
mine”. 

Insă, nici baba, nici dracul n'au văzut că chiar 
în seara aceleaşi zile Ion şi Ioana, întorcându-se 
de la câmp acasă, sau lămurit, au înţeles că fu- 
seseră minţiţi şi înșelaţi de baba cea rea și au 
început să trăiască din nou chiar mai bine decât 


* până în ziua aceea. 


Marin Opreanu 


Â009000000090900000ereet PP Pte0eeeett00009P0e000090000000900000 0000009000000 0000OPO EEEE EEE EE EEEE EE EE EE EE E E EE E E EEEE EE EEEE E E E EE E E EE E E EEE E EE E E E EEEE EE E E EE a 


— ROMAN PENTRU TINERET — 


Adaptare după Schmid 


8) Mari întâmplări în viaţa lui Toma şi Marin. 


Fire blândă şi liniştită, navea curajul lui 
Toma şi nu simţea nici o atracţie pentru ser- 
viciul militar. Părinţii săi, ascunzându-şi pro- 
pria lor teamă şi neliniște, se sileau să-i întă- 
rească şi să-i înalțe curajul. Insă, totul era în 
zadar. Marin era descurajat şi nespus de trist. 

Tremurând şi cu inima cât un purece, se du- 
se la oraş, ca să tragă la sorţi. 

Când se întoarse dela oraș, era la faţă galben 
ca turta de ceară. Intră în casă, se trânti în- 
tr'un scaun şi abia putu să zică: „Sa sfârşit 
cu mine, sunt soldat !“ 

Oricât de mult se căzniră părinţii săi să-l 
consoleze, era de prisos. Marin plângea şi se 
văeta într'una. 

După o lună Marin trebuia să plece cu cei- 
lalţi recruți tineri. Insă, în ajunul acelei zile, 
Toma sosi pe neaşteptate acasă. „Am aflat din 
telegrama voastră, zise el, că Marin trebue să 
plece la armată. Insă, fiindcă ştiu că lui nu-i 


place milităria, am venit să mă înrolez eu în 
locul lui”. 

(Pe vremea aceea se permiteau astfel de în- 
locuiri). 

Cuvintele acestea umplură de bucurie inima 
lui Marin. Totuşi, nu vroi să primească dintr'o 
dată. 

„Iubitul meu frate, zise el, ar fi să împingi 
prea departe dragostea ce îmi porţi şi să înduri 
din cauza mea şi în locul meu toate oboselile 
războiului şi să-ţi pui viaţa în primejdie. 

— O fac cu dragă inimă, răspunse Toma. 
Sunt fericit că pot să dau fratelui meu şi ţărei 
mele o dovadă pipăită- de dragostea ce le port”. 

Această hotărîre- de devotament generos 
înduioşă într'atât pe Marin şi pe părinţii lot, 
că tustrei izbueniră în lacrimi şi nu mai găseau 
cuvinte de laudă pentru vitejia lui Toma. Insă 
Toma, pe cât de generos, pe atât de modest, le 
zise: 


PĂG. 14 090000000000000000000000eooove. /0000oeooooce DIMINEATA COP!!'LOR 


„E adevărat că nu-mi lipseşte curajul. Insă 
curajul este un dar hărăzit de Dumnezeu, asa 
că eu nam pentru aceasta vreun merit. Dar 
acum, scumpul meu frate Marin, îţi cer să-mi 
promiţi lucrul următor: să ai grije de iubiții 
noştri părinţi şi să le dai toate economiile ce 
ai putea face. Eu, ca soldat, nu pot câştiga a- 
proape nimic. Iar dacă îmi va fi scris să mor 
pe câmpul de luptă, tu să fii sprijinul bătrâ- 
neţelor lor”. 

Toma şi Marin merseră apoi la oraş la ofiţe- 
rul recrutor şi Toma ceru să fie primit ca înlo- 
cuitor al fratelui său. 


vorba să-şi ia rămas bun, sărmana femeie iz- 
bucni îi şiroaie de lacrimi. 

„Nu te prăpădi cu firea, buna şi iubita mea 
mamă, îi zise Toma. Oriunde am fi, Dumnezeu 
veghiază asupra noastră şi fără voia Lui nu 
va cădea un fir de păr din capul nostru. Acela 
pe care Dumnezeu îl ocroteşte, este tot aşa de 
sigur pe câmpul de luptă, ca şi în sânul fami- 
liei. Roagă-te, aşa dar, pentru mine şi nu-ţi 
pierde curajul“. 

Amărîta mamă se duse în camera ei şi se 
întoarse numai decât, ţinând în mână o me- 
dalie. „Toma, îi zise ea, iată un cadou ce l-am 


Ofiţerul, plăcut impresionat de gestul acesta 
de curaj şi devotament, îi zise: 

„E foarte frumos din partea ta că te oferi 
de bună voe să-ţi serveşti ţara. Să dea Dum- 
nezeu ca toţi recruţii noştri să gândească la 
fel“. 

Toma a fost înscris, iar Marin a fost decla- 
rat scutit de serviciul militar. 

După un timp de instrucţie militară, când 
Toma fu socotit vrednic de a fi trimis pe câm- 
pul de luptă, el nu se îndură să plece, până 
nu-şi ia încă o dată rămas bun dela familie. 
Se întoarse, aşa dar, acasă, îmbrăcat într'o 
uniformă nouă-nouţă, încins cu sabia şi având 
pe cap o cască strălucitoare. 

Mamă-sa, văzându-l, în loc să se bucure, se 
sperie de noua lui înfăţişare. Iar când a fost 


primit dela naşul meu. E o medalie de aur pe 
care, în tinereţele mele, o purtam la gât legată 
de o panglică de mătase. După căsătoria mea, 
mi s'a întâmplat deseori, atunci când duceam 
lipsă de bani, să o pun amanet; dar am avut 
totdeauna grija să o răscumpăr. Te rog, să nu 
te desparţi niciodată de această medalie. Este 
o amintire foarte prețioasă pentru mine. Pri- 
veşte: poartă chipul Sfântului Gheorghe. 

— E adevărat, răspunse Toma. Ei bine, Sf. 
Gheorghe îmi va servi ca model. Mă voi sili să 
ajung, ca şi dânsul, un soldat viteaz. 

— Insă nu uita, îi observă maică-sa, să fii 
faţă de oamenii săraci şi necăjiţi tot aşa de 
bun şi de milostiv ca el. 

N E PEPELEA 5 E E E E E EEE, DA e 


(Citiţi urmarea în pag. 15 jos) 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 15 


NICUŞOR SCRIE DELA ȚARĂ 


Dragul meu prieten Nelu, 


stăzi se împlineşte săptămâna de când 
am venit la ţară. O, ce bine este aicea! 
Mult mai bine de cât la oraş. Aicea am 
prieteni mulţi. Dacă ai fi şi tu, ar fi 
şi mai bine. 

Dar să-ţi povestesc tot ce am făcut pe ziua 
de ieri. M'am sculat de vreme, fiindcă la ţară 
trebue să te scoli cât mai de dimineaţă. Aşa 
face aici toată lumea. 

După ce m'am spălat cu apă rece şi mi-am 
luat gustarea, m'am dus în grădină. Acolo au 
venit şi câţiva din prietenii mei: Mitu, Tică, 
Gina şi alţii pe cari tu nu-i cunoşti. 

„Să ne jucăm de-a birjarul!” le am zis eu. 

Am luat masa din grădină şi am răsturnat-o. 


(Urmare din pag, 14) 

— ţi promit să fac totul întocmai, îi întări 
vorba Toma, sărutând mâna mamei sale. 

Ora de despărţire fu tristă şi  sfâşietoare. 
Plângeau toţi ai casei, iar Toma, cu toate sfor- 
tările ce făcea şi cu toată puterea sa de voinţă, 
nu-și putu opri lacrimile. Aşa plecă el de a- 
casă, mergând la oraş, de unde trebuia să por- 
nească pe câmpul de luptă. 

(Va urma) 


„Uite, zic eu, masa aceasta e trăsura, iar eu 
sunt birjar. Am să vă duc pe toţi la gară, dar 
aşteptaţi să fiu gata”. 

Am pus în partea de dinainte a mesei un 
scăunel. „Scăunelul, am zis eu, este capra de 
la trăsură”. 

M'am aşezat pe capră cu biciul în mână, 
dar n'aveam cal. Atunci Mitu a adus de acasă 
la e] calul său de lemn. L-am înhămat şi aşa 
ne am dus la gară. 

„Acum să ne jucăm de-a soldaţii! Eu suni 
generalul”. 

Mitu avea calul său de lemn, avea o sabie 
de lemn şi un coif de hârtie. 

Tică avea o puşcă de lemn, o cască de hâr- 
tie şi un băț, legat la un capăt cu o sfoară. 
Băţului acestuia i-am zis cal. Pe Gina am fă- 
cut-o soră de caritate. 

După ce i-am orânduit frumos, le-am co- 
mandat: „Inainte, marş!” Şi aşa ne am dus 
la râu. 

„Hai să ne scăldăm! zise Mitu, 
mai mare şi mai voinic. 

— N'am voe să mă scald singur, i-am răs- 
puns eu. 

— Nici eu n'am voe, zise Nelu. 

— Nici eu”, zise Gina. 

Mitu însă s'a desbrăcat şi sa aruncat în 


care este 


PAG. 16 90000.o000o00000000000Â000o00oe00eoeveoeeo) / MI NEATA COPIILOR 


apă. Se sbătea şi înota ca un peşte. Imi făcuse 
şi mie poftă să mă desbrac şi să mă arunc 
în apă. 

Dar iată că am auzit glasul tatei, care îmi 
strigă: „Nicuşor, hai acasă!” 

A trebuit să ascult şi să mă despart de prie- 
tenii mei. Ne am dat însă vorbea să ne întâl- 
nim din nou în grădina casei noastre şi să 
mergem împreună la pădure. 

Insă după amiazi s'a pornit o ploaie, aşa că 
n'am putut să es din casă. Dar ne vom duce 
astăzi şi Mitu ne a spus că el ştie un loc unde 
sunt multe mure. Am să-ţi trimit şi ţie un 
coşuleţ. 

Al tău prieten iubit, 
Nicuşor 


Liana aaa HHHH HHHH dă aa i AA 


DE VORBĂ CUCITITORII 


O rugăminte tutul'or.— Rugăm pe toţi câţi ne trimit 
manuscrise spre publicare să nu scrie rândurile îndesate, 
ci să lase mai mult spatiu între ele, ca să putem face 
mi ile îndreptări de care se simte nevoe li mai rugăm să 
scrie cât mai clar cu putinţă si să semneze tot aşa de citeţ. 
Mulţi au, în adevăr, crudatul obiceiu de a semna așa, că e 
kapati să le citeşti numele. 

ar. M.. Cralova.—E adevărat că „vrajba“ are totdeauna 
urmări rele, însă povestea dzi-le—o poveste cu subiect 
popular — e sciisă cu multe neologisme. Cuvinte ca 
„angaje“, „cedă“, „pretinse“ etc., n'au ce căuta în asemenea 
povestiri, 

Bı. 0. M.-Brăila.— „Vitejia celor trei fraţi“. Basme cu 
balauri cu sapte capete s'au scris multe şi — te rugăm să 
ne crezi — mult mai frumos decât cel trimis de d-ta Astfel 
de subiecte lusăzle în grija co aboratorilor noştri obişnuiţi 
şi mai experimentați. 

El. P.- oco. —Iți publicăm o glumă. Burata despre 
anotimpul verei este mai degrabă o compoziţie de clasă 
destul de bunişoară. 

Cu această ocaziune, te sfătuim să te fereşti de intrez 
buinţarea fără folos a unor cuvinte răsunătocre, dar cari 
nu spun c'ne ştie ce. 

Fr. Z.-Galați. — Legenda despre „Floarea soarelui“ se 
publică. 

Ai. R.-Loco. — Iţi publicăm poezia „Un sat în munţi“, 
cu toute ca nu e în genul literaturei pentru copii. Insă 
s erăm să fie gustată de cititorii m-i mari. 

N. E. Nis.- Loco, — Gluma cu „măgarul şi alcoolul“ îi 
îndeamna pe oameni la beţie. Deta esti încă prea mic, aşa 
că este în interesul dstale să continui a fi cititor. Nici 
gluma cu „Ministrul linguşitor“ nu este bine scr să. 


t 


CEOE DETETA T ETETA T E ae E t E E E i ia 


Să nu lipsească din biblioteca nimănui ur- 
mătoarele cărți: 


1. Poveşti cu noroc, o carte apărută chiar a- 
cum în volum format mare şi cu toate pagi- 
nile împodobite în minunate ilustrații şi cu- 
lori. 

2. Inelul pierdut — roman foarte înduioşă- 
tor pentru tineret. 


Glume 


Puiu şi Nicu se joacă în pace, dar deodată 
încep să se certe, 

„Să-ţi fie ruşine, zice Puiu, tatăl tău e pan- 
tofar şi tu umbli cu ghete rupte”. 

„Şi tatăl tău, răspunde Nicu necăjit, e den- 
tist şi sorioara ta cea mică n'are încă nici un 
dinte!” 

tte 
Băiatul: „De ce cântă doi oameni odată?” 
Tatăl: „Ca să termine mai repede!” 

eso 

Profesorul: „Care din voi îmi spune trecutul 
dela a se trezi?” 

Elevul: „Am dormit!” 

Trimise de Ştefan Baciu-Braşov 


Cumpăraţi cu toții noua carte 


STnEGARiLE 


GiGi. 


PREŢUL 20 LEi 


m" DIMINEATA 
|344 COPIILOR 


DinecToA: N. BATZARIA. 


„Nu vrea zmeul să se înalțe, poate, fiindcă wam fost cuminte.“ PREŢUL, LE! 5 


PAG. 2 


? 


Pentru cei nerăbdători. 


Ştim că, în genere, copiii sunt nerăbdători. 
Dacă ne au trimis ceva spre publicare sau 
dacă ne au scris în vre-o chestiune, vor ca răs- 
punsul să apară chiar a doua zi în revistă. 

Dorim şi noi să le facem în voe, dar dacă nu 
se poate! 

In fiecare zi primim mai multe scrisori şi 
manuscrise. Le cercetăm cu atențiune şi serim 
însemnările noastre pentru rubrica „De vorbă 
cu cititorii”. Insă răspunsurile nu pot să apa- 
ră decât treptat, treptat, în ordinea în icare ni 
şa scris şi tinând seamă de spațiul de care 
dispunem la revistă. 

De aceea, spunem din nou tutulor cititorilor 
cari ne scriu să aibă răbdare, fiind siguri că li 
se va răspunde. De asemenea, le mai spunem 
că este cu totul de prisos să ne scrie că doresc 
răspunsul în n-rul cutare sau cutare al revistei. 

Răspunsul va apare în n-rul în care va fi cu 
putință. 


Tot fotografiile premianților. 


Acelaş lucru spunem şi despre fotografiile 
şcolarilor cari au obținut premiul întâiu. Ele 
se vor publica, bine înteles acelea despre care 
ni se trimite din partea şcolii dovada că în a- 
devăr eleva sau elevul care îşi trimite fotogra- 
fia a obținut premiul întâiu. 

De aceea, este de prisos să fim întrebaţi: 
„Când va apare fotografia cutărei eleve sau a 
cutărui elev?” Răspundem — un răspuns cel 
dăm pentru toţi — că va apare atunci când îi 
va veni rândul. 

Iată. am sacrificat din aceste fotografii încă 
o pagină din revistă, așa că de câteva nume- 
re încoace, dăm două pagini cu fotografii. Mai 
mult decât atâta n'avem ce face. 

Mai anunţăm că fotografiile trimise spre 
publicare nu se înapoiază, ci se distrug după 
apariţie. mai ales că se murdăresc la zinco- 
grafie şi la tipografie. 


Căldura şi ploaia. 


Cititorul nostru I. Ghef. din Capitală doreş- 
te să ştie dece înainte şi după ploae soarele ar- 
de mai tare. 


DIMINEATA COPIILOR 


Ii răspundem că soarele arde cu aceiaşi pu- 
tere, dar nouă ni se pare că dă o căldură mai 
puternică. Aşa, înainte de ploae, atmosfera 
este mai greoaie şi din cauza apropiatei schim- 
bări de temperatură, simţim o zăpuşală. 

De asemenea, după ploae; credem că este 
mai cald, din cauza că în tot “timpul cât a 
plouat, a fost mai răcoare. Trecerea dela o zi 
răcoroasă la o zi caldă face să ni se pară că 


este mai cald. 


Cumpăraţi cu toţii noua carte 


JīniNGAnilE 


Çi GI. 


PREȚUL 20 LEI ) 


DIMINEAT 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar) 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 zi UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 1% „,„ IN STRAINATATE DUBLU 


14 Septembrie 1930 — Nr. 344 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 
Lasati iti taia iti a iti ttiRaaa atatea aaa a aaa 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


CÂNTEC DE LEAGÂN 


A venit un îngeraş S'a întors cwn văl de-arzint A întins lângă pătuț 
Lângă pat. Subțirel Vraia lui. 
A privit chipul gingaş Şi cu flori de mărgărint, ` „Puişorule micut, 
Şi-a zis: „Nani, copilaş Şi cu zâne care mint; Dormi, să creşti frumos, năltuț, 
Mititel şi drăgălas !” Și mpreiuru-ți, cu alint, Căci asemeni de drăguţ 
Şi-a plecat. Frumuşel, Altul nu-i !! 
gi Aurel Marin 
r OCR 0 — 
CINE NE-ADUCE VARA? 

Zâmbete senine, Seri încântătoare, 

Zbor de îluturaşi, De sfârşit de Mai; . 

Flori inmirezmate, Soapte şi cuvinte'n 

Veseli copilaşi. Cel mai dulce grai. 

Cânt de păsărele, Vraia depărtării 

Murmur de izvor, Plină de avânt; | 

Doine fermecate, Basme povestite 

Tainice, de dor. De bătrânul vânt. 

Dora Morlova 
CLASELE PRIMAR 

P'arcă eri m'aduse tata Pe doamnele'nvățătoare, ° Bun rămas, clase primare ! 
De mănuță'n clasa'ntâi. Rog frumos ca să mă erte, Azi am terminat cu voi, 
Vremea trece-aşa de iute, Dacă'n patru ani de şcoală, Deacum eu voi îi tot mare, 
Nici nu ştiu când isprăvii. Le-am făcut ca să mă certe. Voi rămâneți tot napoi. 
Vă spun drept, îmi vine-a plânge Mulţumiri, recunoştinţă, Nu mă bucur, căci de-acuma 
Că de azi n'o să mai fiu Azi le aduc ca un prinos, Nu voi mai veni aici 
Mică'n clasele primare ! Căci mi-au dat învățătură Şi vă las ca amintire, 
Ce voi fi 2... nici eu nu ştiu ! Ce-mi va fi de mult folos. Anişorii mei cei mici 7... 


Nicol. Ganea 


is | DOC 0 — — = 


p 


PAG. 4 


DIMINEATA COPIILOR 


URIAŞUL „TUNET“ ŞI PITICII 


—POVESTE— 


Sa ică a fosto vreme când pămân- 

d tul era locuit și de fiinţe cu 
chipuri omeneşti, dar care se 
deosibeau mult de noi oame- 
nii. Fiinţele acestea erau zâ- 
nele, uriașii și piticii. 

In vremea aceea, trei solda- 
ți, cari fuseseră la războiu, se 
întorceau în satul lor. Li era foame şi se sim- 
teau foarte obosiţi de drumul lung ce făcuse- 
ră până atunci. Şi iată că zăresc de departe 
ceva care semăna cu un cort. 

„Mergem la cortul acela, zise Ghenea, unul 
din cei trei soldaţi. Poate că ne-or primi şi ne 
or da şi de mâncare”. 

Dar când ajunseră la cort, se mirară de felul 
cum era făcut. N'avea nici o intrare în el. In 
cort nu era nimeni, iar ca lucruri, nu se găsea 
măcar o scândură. In loc de aşternut, era pă- 
mânt pe care crescuse iarbă verde. 


ata CÀ 2ARESCDE 

DE FALCIE CEVA CA- 

-QE SEMĀNA CU 
UN COAT. 


S ttofescy 


Cei trei soldaţi se culcară şi adormiră nu- 
mai decât; Dormiră duşi toată noaptea, însă a 
doua zi când se treziră, ce le fu dat să vadă? 
De o dată cortul se ridică dela sine în aer. 

N'avură timp să stea şi să se gândească, 
fiindcă în aceiaşi clipă se înfăţişă înaintea lor 
un uriaş. Dar ce fel de uriaş? Dacă din cei cari 
mă citesc, s'ar pune în înălţime trei unul peste 
altul, şi încă n'ar fi putut să-i ajungă până la 
genunchi. 

„Ce căutaţi aicea? îi întrebă uriaşul cu un 
glas de care răsunară munţii şi pădurile. 

— Ia, dormeam sub un cort, care a sburat în 


2 


Prelucrare de Ali-Baba 


aer“, răspunse Ghenea care era mai isteț la 
vorbă. 

Uriaşul isbucni în hohote de râs. „Ha-ha-ha! 
Aţi dormit sub un cort, care a sburat în aer! 
Asta-i bună! Dar ceeace aţi crezut că a fost 
cort, e căciula mea, pe care am luat-o şi am 
pus-o în cap“. 

Soldaţii văzură în adevăr că uriașul purta 
în cap cortul care îi ţinea loc de căciulă. Şi 
o cam sfecliră, neștiind ce gânduri are uria- 
sul cu dânşii. Insă uriaşul îi linişti zicându-le: 
„Nu vă temeţi, că nu vă fac nici un rău. Eu 
sunt uriașul Tunet, stăpânul acestor munţi şi 
v'aş da bucuros o mână de ajutor, dacă aveţi 
vre-o nevoe. 

— De o camdată, îi întoarse Ghenea vorba, 
nu mai putem de foame. 

— Las'că vă dau eu să mâncaţi“, se grăbi să 
răspundă Tunet. Şi scoase dintr'un buzunar al 
hainei sale o friptură... Adică ce friptură? Că 
era un bou întreg pus la frigare. 

Cei trei soldaţi fsi tăiară cu săbiile câte o 
brrată mai mare şi își potoliră foamea. 

„Acum v'o fi sete“, zise uriaşul şi scoase din- 
trun alt buzunar al hainei un butoiu cu vin, 
din care soldaţii băură după pofta inimii. 

„Alt ceva ce mai doriţi? îi întrebă el. 

— Dacă e cu putinţă, să ne arăţi drumul, ca 
să eşim din muntii acestia. 

— Veniţi după mine!” Şi uriaşul Tunet porni 
înainte. 

Dar poftim să te ţii cu el la drum! Pentru un 
pas de al lui soldaţii trebuiau să facă cel puţin 
douăzeci de paşi. 

„Văd că nu e chip să mergem aşa“, le zise el 
râzând. Si cuprinzându-i pe tustrei cu o mână 
îi vârt într'unul din buzunarele sale. Aşa stră- 
bătu Tunet vre-o şapte munţi; iar în vremea 
aceasta cei trei soldaţi adormiseră. 

Când ajunse la marginea unei păduri, scoa- 
se încet pe soldaţii dim buzunar, îi puse pe jos 
şi se culcă și el, vrând să mai doarmă şi să se 
mai odihnească. Insă, după câteva minute, 
soldaţii se treziră speriaţi. Auzeau un bubuit 
de un tunet groaznic. 

„Vine o furtună!” îşi ziseră ei. SE se duseră 
să-l scoale pe Tunet, ca să plece mai departe. 
daparte. Dar când se apropiară de Tunet, vă- 
zură că bubuitul de care se speriaseră, nu era 
altceva decât sforăelile uriaşului. 


DIMINEAȚA COPIILOR 900000.00ooo00000009000000000000000000000ooo PAG.5 


Cu toate acestea, îl treziră zicându-i: „Ajun- 
ge cât te-ai odihnit!“ 

Tunet vroi să se scoale, dar văzu că nu poa- 
te face nici o mişcare. 

„Ah, păcătoşii! Ah, blestemaţii! începu el să 
urle. M'au legat cobză! 

— Cine te-a legat? întrebară miraţi solda;jii 
cari nu vedeau nici un fel de legătură. 

— Piticii, păcătoşii, blestemaţi de pitici, cu 


A 2LoTESȚu 


pai K 


ceri sunt în duşmănie. Dar loviți cu săbiile 
voastre pe pământ în jurul meu. Aşa o să tăiaţi 
firele ce nu puteţi vedea“, 

Cei trei soldaţi îşi închipuiră că uriaşul Tu- 
net nu este în toate minţile. Cu toate acestea, 
îi făcură pe plac şi începură să dea cu săbile 
în jurul lui. 

Tunet începu să ridice capul, apoi un braţ, 
după aceea braţul celalt, apoi picioarele, până 
ce, în sfârşit, putu să se scoale întreg în pi- 
cioare. De mulţumire, scoase un suspin aşa de 
puternic, încât Ghenea, care era mai aproape 
de el, fu asvârlit cât colo, par'că ar fi fost un 
fuig luat de vânt. 

„Dar, ce-i asta? Din pământ, din nişte cră- 
pături ce abia se vedeau, se porniră să iasă 
mulţimi nenumărate de pitici. Omuleţii aceş- 
tia nu erau mai mari decât lăcustele. Cu toate 
acestea se repeziră asupra uriaşului Tunet. 
Drept arme, aveau nişte lănci mici cât un ac 
de cusut. 

Tunet, după ce spuse celor trei soldaţi să se 
dea la o parte, smulse din pământ un stejar 


cu rădăcini, cu tot şi începu să isbească în mul- 
ţimea piticilor. Piticii erau striviţi cu sutele, 
dar alţii le luau locul şi nu se dădeau bătuţi. 
Se căţărau pe picioarele, pe braţele şi pe ca- 
pul uriaşului şi-l înţepau cu lăncile lor ascu- 
tite, făcându-l să urle de durere. 

Lupta era să se termine cu biruinţa lor. In 
adevăr, Tunet, cât era de uriaş, căzu în genu- 
chi, pregătindu-se să ceară ertare. 


SOLDAȚII îNCEPURA SA DEA 
Cu sĂMIILE IN JURUL Lui 
TUNET, 


Insă, tocmai atunci se ıvı zana Arina, care 
era zâna Binelui şi le zise: „Staţi şi opriți-vă 
din luptă!” 

Piticii ascultară de ea şi Tunet făcu la fel. 

„Dece v'aţi apucat iar să vă bateţi? întrebă 
ea cu glas de mustrare. 

— Uriaşul Tunet, răspunseră piticii, vrând 
să ne facă rău, s'a culcat tocmai deasupra ora- 
şului nostru de sub pământ şi ne-a dărâmat 
toate casele. 

— N'am ştiut că sub locul acesta este oraşul 
piticilor, zise Tunet. M'am culcat, fiindcă eram 
obosit, iar ei au venit pe când dormeam şi 
m'au legat. 

— Impăcaţi-vă, le porunci zâna. Tu, Tunet, 
vei clădi din nou casele piticilor, iar voi, pitici 
veţi plăti lui Tunet o despăgubre pentru rănile 
ce i-aţi tăcut“. 

Ajutat de cei trei soldaţi, Tunet clădi din 
nou casele piticilor. Insă, când a fost vorba ca 


piticii să-i dea şi lui o despăgubire, el nu pri- 


(Citiţi urmare în pag. 8 jos), 


PAG. 6 


DIMINEAȚA COPIILOR 


UN CONCURS LITERAR IN VERSURI 


Publicăm aci un desen, reprezintând pe o 
bunică îmbrăţişată de nepoţica ei. Amândouă 
sunt vesele şi râd. 

Care e cauza veseliei lor? 

Cauzele pot fi mai multe. De pildă, bunica 
locueşte la ţară, nepoţica la oraş. Nu s'au vă- 
zut de mai multă vreme și nepoţica s'a dus la 
ţară să stea o lună, două 


Sau se poate să locuiască împreună, dar au 
primit vreo veste îmbucurătoare, cum ar fi o 
scrisoare dela tatăl fetiţei, care este fiul 


bătrânei. 
Sau cauza veseliei poate fi alta. De exemplu, 


(Urmare din pagina 5). 
mi nimic, ci zise ca partea ce i se cuvenea să 
se dea celor trei soldaţi. ă 

Aşa se făcu că fiecare din cei trei soldaţi pri- 
mi câte o traistă de galbeni cu care se întoar- 
seră la casele lor şi trăiră în belşug până la 
sfârşitul vieţii lor. 


de Ali-Baba 
——— onk 00 ——— 


bunica i-a cumpărat nepoţichii o păpuşă sau 
i-a făcut cadou un căţel ori altceva, Iar nepo- 
ţica a venit să-i mulțumească. 

In sfârşit, fiecare cititor e liber să găsească 
o cauză, care crede că e mai adevărată. 

Din partea noastră spunem că, luând acest 
desen drept subiect, cititoarele şi cititorii, cari 
cred că au darul poeziei, să facă o poezie — cel 


mult de 6—8 strofe — în care să povestească 
pricina veseliei bunicăi şi nepoatei. 

Pentru concursul acesta literar dăm două 
premii: premiul întâiu este un abonament gra- 
tuit pe un an la „Dimineaţa Copiilor”, iar pre- 
miul al doilea, un abonament gratuit pe şease 
luni. 

Cei cari doresc să ia parte la concursul aces- 
ta, sunt datori să trimită poeziile făcute de 
dânşii cel mai târziu în 15 zile dela apariția 
numărului de faţă şi să arate în acelaş timp 
clasa în care sunt. 

DIRECȚIUNEA 
—— ock Z200—— 


DIMINEATA COPIILO RSS PAG. ? 


PENTRU CITITORII MAI MICUȚI; 


oe 


Lă 


EAEE H pompe ii aaa HHH HHHH HHH H HHHH HH AHAHHH HHH 


URSU, NERO ŞI GRI VEI | 


| Ei, dar ce-i, ce s'a întâmplat? 
f 
i 
f 
f 
f 


Cine 'n poartă a sunat? 
Cine sgomt a făcut 
Și "n ferastră a bătut? 


Ursu, Nero şi Grivei, 

la priviți-i cum tustrei, 
Stau ş'ascultă — ng cumve 
Vreun hoț la ei intra, 


Dac'ar îi vreun tâlhar, 
O să fie vai ş'amar, 

O să plec scărmănat, 
Poate chiar şi sfâşiat, 


Ursu, Nero şi Grivei, 

De glumit nu e cu ei, 
Pazhici buni şi credincioşi, 
Tari în colți si curagioşi. 


Lache 
PHHH HH oo obteteteretettotee LIHHHHH HHH AAAA AARAA AAAA AAAA AAAA A LIESTE EAEE EERTE] 
La A aa AA nd ni i pa pa pete PA 1 PARAHIA OAA A t HHHH 


CARE VĂ PLACE? 


Dintre toți aceşti căţei, Cam pe care îl doriţi, A | Da, aşa e, mam gândit: 
Toți drăguți şi mititei, Insă bine să-i priviţi. Eu pe toți i-aş fi dorit. ; 
Rog să-mi spuneți voi pe rând, Cât de mine, ce să zic? Toţi sunt buni şi sunt frumoşi, 


Dar să-mi scrieți mai curând, Staţi să mă gândesc un pic. Toți îmi par  prietenoşi. 
Moş Nicoară 


LEARE EREE E REEE AEREE EEA REAR KEERA ETTET E ATAARE EEEE ETERA TEARRE AAA AA EEEE AEA AAA EEA AAA ARARE EAA AE AE AEAEE AAA AAE AAAA AAAA AAA AAA AARAA AAAA tre 


PPPP0900909900000000000000000004 AAAA 


DIMINEATA COPIILOR 


Au trecut vr'o şase zile, Insă factorul soseşte Dar văzând că Haplea'ncepe 
Haplea iarăşi nu ne scrie. Cu scrisoarea mult dorită. Să ne scrie franțuzeşte, 
Ingriiată, Frosa zice: l-o smulge Frosa'ndată, O asvârle ea cât colo, 
„Să mă'ngroape vrea de vie”. S'o citească-i prea grăbită. Ocărând pe româneşte; 


„Blestemut să tie ceasul „S'a-apucat de franțuzeşte ! „Ştii ce mă gândesc, Moş Nae? 
De când Haplea a pornit Piu, să-i tie chiar ruşine, Să-l dau dracului, să-l las 
Haimana să umble'n lume, Când işi uită limba noastră Şi să stau mereu la tine, 


Că de-atuncea s'a scrântii, ŞI iși bate joc de mine. Ca să crape de necaz. aa 


DIMINEAȚA COPIILOR oteceseecesejade se PAG. 9 


„Merg şi car de-acasă totul, „Incăpem dar toți la tine, Auziţi ce spune Frosa ? 

lau găini şi un purcel, Eu igătesc, ajut în casă, Şi vorbeşte serios. — 

lau pisica, Urechilă, Mămăligă şi pastramă, De-aşa chilipir pe gratis 
lau şi câinele Dorel. O s'avem la orice masă”. Mulţumesc eu prea frumos. 


C 


(7, 


f 


| 


De pastramă, mămăligă Vreau să-mi duc eu bătrânețea, Când e vorba de prieteni, 
Si de bunătăţi la fel Până azi cum am trăit, Cititorii să-mi trăiască, 
Lipsă — şi de Urechilă, Fără griji şi fără sgomot, Fie Frosa cât mai bine, 
De pisici şi de Dorel. Singurel şi liniştit. Dar la ea să locuiască. 


Dar o iau cu binişorul: „Să rămâe Haplea singur ? Tot vorbind în felul ăsta, 

„Coană Froso, mulțumesc, Fericirea să-i zdrobeşti ? Frosa'ncet se potoleşte, 

Dar propunerea-ţi — mă iartă — Cum se poate, vai de mine ! Zice: „la de jos scrisoarea 

Nu e chip ca s'o primesc. Văd cai poftă să glumeşti”. Şi citeşte-o româneşte”. 
(Va urma 


In n-rul viitor: „SOSIREA LUIHAPLEA LA PARIS”, 


e apetit pica E Dee bdabevebo se DIMINEAȚA COPIILOR 


Copiii silitori cari au obținut premiul Iiu la învățătură 


1) Elisa Leibovici, Clasa II-a, Şcoala 
No. 3 de fete, Botogani. 

2) Emil G. Ortenberg: Clasa Ilsa, 
Şcoala A'hiepiscopală „Bucureşti. 

3) Titi St bric, Clasa IIIa, Institue 
tul Santa Maria. [Severin 

4) Paul Segall, Clasa l-a, Şcoala 
Iacob şi Carolina Lâbel.„București. 


5) Sache Rosenhaupt, Clasa Iza, 
Şcoala Notre Dame de Sion,zlaşi 

6) Harry  Nerlingher, Clasa 
Şcoalele Unite de bărți,Bucureşti. 

7) Ştefănescu Valentina, Clasa IV-a, 
Școala de fete Nr. 3,+Bucureşti. 

8) Ionescu-Sima Emil, Clasa ‘IIa, 
Şcoala ebştei Evreilor d'n Piteşti. 


Iza, 


9) Gherber Didi, Clasa Isa, Şcoala 
Instrucţiunea „Goldfarb“,-Bucureşti. 

10) Grimiei!d I. Puiu, Clasa lza B., 
Şcoala de baeţi Nr. 1.sFocşani. 


11) Tănăsescu G. Constantin- 
Florian, Clasa Iza, Şcoala de băeţi Nr. 
2pCalăruşi. 

12) Creţu Iulian, Clasa IV, Liceul 
„Codreanu“,„Bâ' iad. 


D.MINEATA COPIILOR 


PAG. ii 


1) Christiane  Boisguerin, Clasa 
lza, Şcoala de fete Nr. 3 «Romanescu», 
Bucureşti. 

2) Mira S. Paschievici, Clasa I-a, 
şi Marigela S. Paschievici, Clasa 
Îllza, Şcoala de fete Nr. 18 «Precupeți 
Noui», București. 

3) Cojocaru V. Maria, Clasa Ilsa, 
Şcoala primară rurală mixtă, -Comuna 
Bobocu jud. Buzău). 

4) Mircea Manj, Clasa III-a, Şcoala 
de stat.*Mercurea Ciuc. 


5) Ionel Pr. C-tin Badea, Clasa 
IV-a, Şcoala de băeți din Budişteni,s 
Muscel, 

6) Nina Vanberg, Clasa IIlsa Şcoala 
de fete Nr. 15,Chişinău. 

7) Furduescu E. Gabriel, Clasa 
Illsa, Şcoala de băeți «Gh. Şincai»,s 
Bucureşti. 

8) Pascariu 1. Constantin, Clasa 
Ilsa, Şcoala de băcți Nr. 5 „Vasile 
Alceaadri“ „aşi. - 


9) Iosef Sippmayer, Clasa IVza, 
Şcoala „Sf. Andrei “,„Bucureşti. 

10) Hofman Ana, Clasa “Iza, Şcoala 
Isr.„Rom.*Fălticeni. 

11) Vasilescu Horia, Clasa IVza, 
Şcoala de stat Nr. 1„Sibiu, 

12) Teodoru C. Gheorghe, Clasa 
Ilsa B., Şcoala Arhiepiscopală «Sft. 
Andrei», „Busuřeçti, ; 


PAG. 12 DIMINEAȚA COPIILOR 


CĂLIN BĂIATUL CEL BUN 


— POVESTE ENGLEZA — de Thomas Day 


n ziua aceea, micul Călin plecă 
disdedimineaţă de acasă. A- 
vea de dus într'un sat aşezat 
la o depărtare de vreo patru 
kilometri o scrisoare din par- 
tea tatălui său. Fiindcă nu era 
să se întoarcă decât seara, îşi 
luase într'o traistă merinde 

pentru toată ziua. 

Pe drum, întâlni un câine pe jumătate mort, 
care dedea din coadă şi părea că-l roagă să 
aibă milă de el. 

Călin, băiat bun la suflet, îi dete câinelui o 
parte din mâncarea sa. Câinele înghiţi mân- 
carea, ca şi când n'ar fi mâncat nimic de două 
săptămâni, iar când Călin îşi văzu înainte de 
drum, câinele se luă după el, sărind şi arătân- 
du-i prin lătrături vesele toată dragostea şi 
recunoştinţa. 

Mergând mai departe, Călin întâlni un cal, 
care zăcea lungit la pământ, gemând dureros. 
Se apropie de el şi văzu că de slab ce era, nu 
putea să se ridice. 

„Mi-e teamă, își zise Călin, să nu întârziu şi 
să nu mă apuce noaptea pe drum. Totuşi, 
nu-l pot lăsa pe bietul cal, fără să-i viu în a- 
jutor.” 

Smulse nişte iarbă din livede şi o apropie 
de gura calului, care începu să mănânce cu 
atâta poftă, ca şi cum n'ar fi avut altă boală 
decât foamea. 

Dela un izvor, îi aduse — şi chiar de câteva 
ori — apă în pălărie. Calul o bău cu lăcomie 
şi se simţi aşa de uşurat, că se sculă în picioa- 
re şi începu să pască iarbă, 


DIMINEAȚA COPIILOR 9000000000000000000900090000000000000000000e PAG. 13 


Călin își văzu după aceea de drum, dar 
puţini paşi mai încolo văzu un om bătrân, care 
umbla într'o mocirlă şi nu putea să iasă. 

„Ce faci acolo, moşule ? îi strigă Călin. 

— Vai, flăcăule, fi răspunse omul din mo- 
cirlă. Am căzut în mocirla aceasta şi nu pot 
eşi, fiindcă sunt orb, aşa că nu văd pe unde ar 
fi mai uşor să ies. 

— Intinde-mi braţul, îi zise Călin, şi am să 
mă căznesc să te seot de aicea.” 

Bătrânul orb întinse braţul, iar Călin îl a- 
pucă şi intră în apă, pipăind şi călcând cu 
grije, ca să nu se afunde. In sfârşit, veni lângă 
bătrân, îl luă de mână şi-l scoase din mocirlă. 

Bietul orb nu mai știa cum să-i mulţumeas- 


că şi fi zise că acum va putea să-și găsească 


singur drumul până acasă la el. 

Călin merse mai departe, dar iată că întâlni 
un soldat invalid de amândouă picioarele şi 
sprijinindu-se cu greu în cârji. 

„Voinice, îi zise soldatul, mi-am pierdut pi- 
cioarele în războiul în care am luptat pentru 
apărarea țării. Dar acum sunt un neputincios, 
precum mă vezi, şi nu mai pot de foame”. 

Călin îi dete toată mâncarea ce mai avea în 
traistă, însă îi zise : „Te rog numai un singur 
lucru : să conduci până la satul vecin pe un 
orb bătrân, pe care îl vei întâlni în drum, us- 
cându-și hainele la soare. Aveţi acelaş drum, 
iar el, fiindcă nu vede, se poate rătăci. 

— Voi face precum spui, răspunse soldatul. 
Chiar dacă nu știan că trebue să ne ajutăm 
unii pe alţii, d-ta m'ai învățat lucrul acesta.” 

Călin își văzu înainte de drum, iuțind pasul. 
Ajunse în satul în care trebuia să meargă, 
dete cui trebuia scrisoarea tatălui său şi luă 
din nou drumul spre casă. 

Dar nici nu făcuse o jumătate de drum, că 
se lăsă o noapte întunecoasă fără lună si fără 
stele. Călin se rătăci şi se pomeni în miilocul 
unei păduri, de unde nu mai putea să iasă. 

Nu mai putea umbla de foame şi de obo- 
seală. Se aseză. asa dar. la rădăcina unui ar- 
bore si se porni să plângă. Dar iată că veni la 
el câinele. care nu-l părăsise de loc, si îi aduse 
în gură o batistă primsă cu un ac şi pe care 
o pierduse vreun călător, pe când trecea prin 
pădure. 


Călin o desfăcu şi găsi înlăuntru bucăţi de. 


pâine şi bucăţi de carne friptă. Mâncă cu poftă 
și își potoli foamea. „Iată, zise el, dovada că un 
bine. făcut chiar unui câine, nu se pierde nici 
o dată.” 

Incercă din nou să iasă din pădure, însă în- 
cercarea i-a fost zadarnică. Şi-a sgâriat doar 


- 


picioarele de spini şi mărăcini şi a alunecat în 
noroiu. 

Insă, tocmai când se aştepta mai puţin, zări 
că înaintea sa paşte un cal. Se apropie la lu- 
mina lunei, care începea să se arate şi putu să 
vadă că era calul pe care îl ajutase în ziua 
aceea. 

„Poate, îşi zise Călin, calul acesta îmi va da 
e să-l încalec și mă va ajuta să es din pă- 

ure.” 

Se apropie de cal, ti vorbi cu binişorul, îl 
mângăie. Calul stătu nemişcat, îl lăsă să i se 
suie în spinare şi umblând încet, îl scoase la 
drumul mare. 

Călin nu mai putea de bucurie. „Dacă azi di- 
mineaţă, zise el nu l-aş fi scăpat pe acest cal 
dela moarte, aş fi fost nevoit să stau toată 
noaptea în pădure.” 

Insă pe Călin îl aştepta o primejdie şi mai 
mare. La o cotitură a drumului, doi tâlhari de 
codru săriră asupra lui şi vroiau să-l desbrace 
de haine. Dar câinele muşcă pe unul din tâl- 
hari cu o putere aşa de mare, că tâlharul lăsă 
pe Călin și se luă după câine, care fugi lătrând. 

Im aceiași clipă se auzi un glas care striga: 
„Hoţii! Săriţi, pe ei!” 

De strigătul acesta se sperie aşa de mult al 
doilea tâlhar, că o luă la fugă. 

Călin ridică ochii și recunoscu pe soldatul 
invalid, care se suise în spatele bătrânului 
orb. 

„Ah, d-ta eşti? îi zise soldatul. Va să zică 
am venit la timp, ca să-ți facem și noi un ser- 
viciu în schimbul binelui ce ne-ai făcut. Pe 
când mă odihneam sub un gard, am auzit pe 
tâlharii aceștia, cari îşi vorbeau să jefuiască 
pe un băiat ce era aşteptat să treacă pe aicea. 
Mi s'a părut, după cele*ce spuneau ei, că era 
vorba de d-ta. Insă, fiindcă sunt fără picioare, 
n’aş fi putut să viu aşa de repede în aiutorul 
tău, dacă nu întâlneam pe bunul bătrân orb, 
care m'a luat în cârcă, pe când eu îi arătam 
drumul.” 

Călin le mulţumi pentru ajutorul ce i-au 
dat si îi pofti pentru noaptea aceea la casa pă- 
rintilor Imi, unde fură ospătati si găzduiţi. 

Cât despre câine, acesta rămase toată viaţa 
la Călin, fiind un prieten credincios şi nedes- 
părţit. 

In româneşte de Marcu Ionescu 


Citiţi cu toţii 


POVEŞTI CU NOROC 


DR E Y 


PAG. 14 


DIMINEATA COPIILOR 


— ROMAN PENTRU TINERET — 


Adaptare după Schmid 


9) O veste zdrobitoare 


Toma se tinu cu credinţă de promisiunea ce 
făcuse părinţilor săi de a le scrie din când în 
când. Conţinutul scrisorilor sale semăna prin 
aceia că nu le scria decât lucruri plăcute şi li- 
niştitoare. 

Cât despre Marin, el nu mai plecă în străină- 
tate, ci se duse în oraşul vecin la primul său 
meşter, care îl chemase să lucreze din nou la 
el. De ziua onomastică a mamei sale, Marin 
veni în comună, vrând să petreacă această zi 
împreună cu părinţii săi. li găsi însă pe aceş- 
tia foarte neliniştiţi şi supăraţi, din cauză că 
trecuse multă vreme, fără să primească vreo 
veste dela Toma. 

Insă Marin îi linişti şi îi făcu să se bucure, 
zicându-le: „Vă aduc o scrisoare pentru voi. 
Am găsit-o în scrisoarea ce mi-a trimis mie 
Toma. Iată-o. Cu toate că nu conţine ceva ură- 
ri pentru sărbătoarea de astăzi, de oarece este 
scrisă de mai bine de trei luni şi, pe semne, s'a 
rătăcit în drum, totuşi, sunt sigur că cuprin- 
sul ei vă va face o nespusă plăcere. Ascultaţi!” 


Marin citi scrisoarea din care dăm părţile 
mai însemnate. 


„Lubiţii mei părinţi, 


„Mulțumită lui Dumnezeu, sunt bine şi să- 
nătos. Aceasta mai ales că am luat parte la 
unele lupte foarte sângeroase; însă, până as- 
tăzi Dumnezeu m'a apărat şi m'a făcut să ră- 
mân teafăr şi neatins în ploaia de gloanţe şi 
ghiulele dușmane. Sunt sigur, iubiții mei pă- 
rinţi, că mi-a fost de folos şi ce aţi făcut pen- 
tru mine — mai cu seamă rugăciunile tale, 
scumpă mamă. Fiţi, vă rog, fără grijă pentru 
mine, fiindcă Dumnezeu mă va ocroti şi de aci 
încolo”. 

Urmau salutări respectuoase şi asigurări de 
recunoștință pentru doamna și domnul Files- 


pentru familia Telea. 


cu, pentru preot, învăţător, pentru intenden- 
tul moșiei, pentru meşterul său tâmplar şi pen- 
tru toţi binefăcătorii şi prietenii săi. 

Apoi continua în felul următor: 

„Să mărturisim cu recunoştinţă că Dumne- 
zeu ne-a trimis totdeauna oameni buni, ca să 
ne ajute şi să ne ocrotească. Aşa, şefii mel, 
d-nii ofiţeri, îmi arată o bunăvoință măguli- 
toare. 

„Inchipuiţi-vă, scumpii mei părinţi, că abia 
am intrat în armată, şi iată că m'au făcut ser- 
gent. Aceasta, graţie vouă cari, cu toată sără- 


cia voastră, m'aţi ţinut la şcoală, unde, nu nu- 


mai că am învăţat să citesc bine şi să scriu tot 
aşa de bine, dar am mai învăţat să aştern pe 
hârtie tot ce vedeam sau auzeam mai intere- 
sant. 

„De aceea, superiorii mei sunt foarte multu- 
miţi de rapoartele mele. Acum îmi dau seamă 
de marele folos al cunoştinţelor geografice, că- 
pătate la școală, şi de faptul că ştiu să mă o- 
rientez şi să găsesc drumul, conducându-mă 
după o hartă geografică. 

„Mai mulţumesc din suflet harnicului învă- 
țţător pentru ostenelile sale şi pentru pricepe- 
rea cu care mi-a împărtăşit o învăţătură aşa 
de prețioasă. í Å 

„Am neclintită încredere că Dumnezeu mă 
va apăra şi în viitor de gloanţele şi baionetele 
dușmanului. De aceea, mi-am luat ca lozincă 
două cuvinte: „Curaj şi veselie!” Fiţi şi voi, 
iubiții mei părinţi, tot aşa de curagioşi și ve- 
seli, precum sunt și eu”. 


La citirea acestei scrisori, Ion Telea şi soţia 
sa simţiră o mare mulţumire şi bucurie. Soţia 
lui Telea se duse la bucătărie, ca să gătească 
o masă mai bună și mai bogată decât în cele- 
lalte zile. 

In timpul mesei, Marin şi părinţii săi nu vor- 


si 


DIMINEATA COPIILOR 00000000000000000000000000000000000000o00eee PAG. 15 


biră decât despre Toma. li se aduceau laude 
nesfârşite pentru credința sa în Dumnezeu, 
pentru curajul cu care făcea faţă primejdiilor, 
precum şi pentru dragostea ce arăta către pă- 
rinţii şi către fratele său. 

Câteşi trei se bucurau cu speranţa să-l vadă 
întorcându-se mai repede sănătos şi vesel. A- 
ceasta, pentrucă se svonise peste tot că în cu- 
rând războiul va lua sfârşit şi se va încheia 
pacea. 

O sticlă de vin vechiu, adusă de Marin dela 
oraş, îi făcu să fie şi mai bine dispuşi. Băură 


şi ciocniră de ma multe ori în sănătatea vitea- 
zului şi bunului Toma. 

„Zău, zise Ion Telea, de mult n'am mai avut 
parte de o zi aşa de frumoasă!” 

Insă, nici nu isprăvise bine vorbele acestea, 
că văzură apropiindu-se de casă un soldat slab, 
palid şi sprijinindu-se în cârje. 

Dintru început, cei din casă îşi închipuiră 
că este Toma, fiindcă toată vremea n'au făcut 
decât să vorbească despre Toma. Dar când 
soldatul invalid intră în cameră, văzură că 
este fiul unui ţăran dintr'un sat vecin. 

Rănit pe câmpul de luptă, tânărul acesta 
fusese dus şi îngrijit într'un spital militar. In- 


să, după ce se vindecase de rănile primite, s'a 
văzut că nu mai poate servi în armată. A fost, 
prin urmare, liberat şi trimis la vatră, unde 
venea așa de slab şi de palid, că aproape nu-l 
puteai recunoaşte. 

„Vă aduc, zise el intrând, salutări din par- 
tea lui Toma, sergentul nostru. 

— Dela Toma al nostru? strigară tustrei, să- 
rind în sus. Cum îi mai merge? 

— Mai bine de cum îi merge acum, răspunse 
soldatul, n'are cum să-i meargă cuiva pe acest 
pământ nenorocit, unde ne chinuim aşa ^^ 


tantur, 


TN | 


rău. Sergentul Toma a murit pe câmpul de 
luptă de o moarte de erou. 


Vestea aceasta căzu ca o lovitură de trăznet 
pe capul părinților şi fratelui lui Toma. O bu- 
nă bucată de vreme, tustrei rămaseră ca îm- 
pietriţi locului. Nu erau în stare nici să plângă 
nici să spună ceva. Se auzeau numai oftaturi 
adânci și gemete de durere. 


Ion Telea fu cel dintâiu care își mai putu 
veni în fire. „Şezi pe scaunul acesta, dragă An- 
drei, îi zise el. Ia loc şi spune-ne ceva amănun- 
te despre nenorocirea care ne-a lovit”. 

Soldatul șezu pe un scaun, iar mama lui To- 


pisi d. în 


PEPI" IP >> 


PAG. 16 000000000000000000000000000000000000te000e00D | MINEAȚA COPIILOR 


ma îi umplu, cu o mână ce-i tremura, un pa- 
har cu vin şi îi oferi o bucată de plăcintă. 

Soldatul începu să povestească în felul ur- 
mător: 

„Armata dușmană ne-a atacat, dar noi i-am 
tinut piept cu toată înverşunarea. Sergentul 
nostru, adică Toma, a fost lovit de un glonte, 
care l-a răsturnat la pământ. De oarece nu pu- 
team şti cum are să fie soarta luptei, am venit, 


„Jun soldat şi eu, să-l ducem pe Toma într'un 


“loc unde să fie la adăpost. L-am transportat, 
“așa dar, într'un câmp de secară coaptă şi foar- 
te înaltă. După ce l-am pus jos cât se putea 
“mai încet şi mai cu băgare de seamă, am înce- 
_ „put să-i şterg sângele ce-i curgea din rană 

 »Lasă-mă, îmi zise Toma, orice îngrijire este 
de prisos. Lasă-mă şi întoarce-te la luptă, ca 
să-ți ajuţi camarazii, cari sunt strânşi de a- 
proane de duşman”. 

„Abia spusese cuvintele acestea, că se simţi 
foarte rău. ; 

„Andrei, îmi zise el cu o voce care slăbea, 

“am sub cămașă, atârnată la piept, o medalie 
de aur, legată cu o sfoară de mătase neagră. 
Ta-o şi du-o bietei mele mame și dă din partea 
mea, atât ei. cât si tatălui meu. salutările mele 
cele mai respectuoase. Salută. de asememea şi 
pe fratele meu Marin si du-i din partea-mi a- 
cest ultim sărut de rămas bun”. 

„Spunând acestea, anronie de mine gura în- 
sângerată si mă sărută. Ohservână însă că-mi 
lăsase urme de sânge. adăugă oftând: „Du-i 
acest sărut de sânge. Dumnezeu să se îndure 
și să primească sufletul meu!” 

„Apoi... închise ochii si îsi dete sufletul. Ca- 
maradul meu si eu ne-am întors numai decât 
la luptă. care a tinut până moantea târziu. Si- 
liti să dăm înanoi în fata oastei dusmane. care 
era în număr mult mai mare, am fost respinși 
vreo câtiva kilometri. 

„Dimineata următoare, dusmanul, care în 
timpul noptii primise si alte aiutoare, încenu 
din nou lunta. Noi am fost înfrânti si resninsi 
mai mult decât în aiun. însă ne-am retras în 
ordine. Tn glonte m'a izbit în piciorul drent si 
iată că de atumci sunt nevoit să mere în cârii. 

„In noaptea ce a urmat zilei aceleia, căpita- 
nul nostru primi ordin să înceteze lupta şi să 
se retragă numai decât cu  băgare de seamă. 
Duşmanul atăcase în acelaş timp nu numai 
regimentul nostru, ci întregul front de luptă. 
Asa s'a făcut că noi am părăsit în întregime 
ținutul. acela”. 

Andrei scoase apoi medalia de aur cu pan- 
glica de mătase neagră şi o dete mamei lui 


. 


Toma. La vederea medaliei, sărmana femee 
care, palidă ca moartea, nu putuse supnepână 
atunci o vorbă şi nu putuse face o mişcare, 
zbucni deodată în lacrimi şi începu să poves- 
tească, repetând cuvânt cu cuvânt, tot ce spu- 
sese lui Toma în ora în care îi dăduse medalia. 

„Ei bine, zise soldatul, viteazul nostru Toma 
n'a uitat nici una din poveţele acestea. Faţă de 
duşman a fost viteaz şi îndrăzneţ, însă era cât 
se poate de blând şi prietenos faţă de ceilalţi 
oameni şi faţă de ţăranii la cari eram încuar- 
tiraţi. 

„De sigur, avea grijă ca soldaţii de sub ordi- 
nele lui să aibă tot ce le era de trebuimță. Dar 
nici odată nu dedea voe ca soldaţii să depă- 
şească măsura şi să ceară mai mult decât li 
se cuvenea. 

„N'am văzut un soldat, care să nu-l iubeas- 
că. Deasemenea, toți ofițerii ţineau mult la 
dânsul. Dacă ar fi trăit mai mult, sunt sigur 
că ar fi ajuns și el ofițer”. 


Bieţii oameni mulţumiră soldatului Andrei, 
oricât vestea adusă era zdrobitoare pentru 
dânşii. Ii mulțumiră însă pentru sentimentul 
de milă şi de dragoste ce arătase faţă de Toma 
în ultimele momente ale acestuia, precum şi 
pentru că le adusese medalia de aur. 

Plângeau cu toţii și tânărul invalid se des- 
părți de dâmsii cu ochii scăldaţi în lacrimi și 
luă șchiopătând, drumul care ducea în satul 
său. 


(Va urma) 
DE VORBĂ CU CITITORII 


ca subiect însă cam lacă de dorit în ce priveste modul 
cum e povestită E povestită cam monoton. aproape fără 
dialas si cu inutile -r-petițiri (De  exemnlu, scena de trei 
ori renet-tă cu baba ce'esea fetelor în drum). Mai ni neolo- 
gicme. Dacă o poți reface, ținând seamă „de observaţiile 
acestea, trimite-o din nou. : : y 

R. Rot.-Loco. — Am văzut cu bucurie. mică si drăguță 
domnisoa'ă că ai copiat foarte hine o paveste de Ander: 
sen şi că dana înstitutoare tisa nus nota zece. Te felicităm. 
=- R Dr.-Loco.—Cele două giume trimise de dsta. au fost 
de sigur copiate din vreo revistă sau din vreun ziar. Insă, 
văzând cum:ne scrii, că n'ai decât opt ani:ori — mulți 
înainte — bănuim că nici nu este scrisul d-tale. Este seri- 
sul unei persoane mai mari. 

S. S.-Peldru. — „Acolo, dragă mamă“. Exprimi o dorință 
destul de poetică. numai că nu putem -petrece viața stând 
mereu pe o pajiște si nefăcând nimic. In viață trebue să 
muncim mereu, odihnindu-ne numai din când în când. 


Atelierele „ADEVERUL”, S. A. 


"u DIMINEATA 
[345 COPHLOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 


KS 


N 


gA 
2 2 
F 


KAS 


TANN 
St nenule 


PAG. 2 


Pagina distractivă 


CONCURSUL LUNAR Nr. 34 


La acest concurs acordăm 5 premii şi anume: “ 
- PREMIUL I.— Cărţi în valoare de Lei 300 
II 


PREMIUL T Cărţi alese în valoare de Lei 150 


” n ” ” „n n n 100 


JOCURILE PENTRU DEZLEGARE: 


1) „Aritmogrif“ 
I 


1.2.9 RFS Cărbune de lemn 


16 78 91011 Locaiitate  Istorică în 
= Români + 
10 8:12 13 12 11 Judeţ în Moldova 


8 13 14 81511 2 Ţară în Europa 


14:19:.2 3 Nume la masculin 
12 2 5 5 21716 7/2 Oraş în Spania pe malul 
 Ebrului 

16 51013 5 Râu cunoscut în România 
7 212 Animal de apă 
Tai i E DE Oraş în Bulgaria, 

12 11 31211 Număr 

1153 TI 6 Organ prețios omului 


II: Vertical va da un rege dintr'un stat vecin. 


2) Joc de cuvinte. 


Din următoarele cuvinte să se reconstituiască rânduri 
dintr'o foarte cunoscută poezie: 

Du-te, fară, flori, cu, va,la, încoronat, 
pentru, şi, ți, oştire, mormântul, mori, 
fi. 


L 


3) Metagramă. 


Cu B sunt petrecere. 

Cu C sunt animal domestic. 
Cu M mărginesc apele. 

Iar cu $ vă apăr de frig. 


VSNUDNNENNNRRERNSUNNCONNNSECUCANCDANGENCNOUNOACENCNSNERNDEB, 


Fiecare dezlegător este rugat ca odată cu desle- 
gările trimise, să adaoge și cuponul de mai jos. 


| CUPON PENTRU CONCURS 34 | 


_4) Carte de vizită magică. 


SLATINA i = 


Schimbândusse ordinea literelor, se va afla funcțiunea 


personagiului de mai sus, precum şi localitatea unde şiz0 
exercită. a : 


SBECURTDONACEOECANADUNACSONNEUNNTNCANSSOSNEPENENRNENGERTPR 


i TOT o Mie Ic 


œ 


| În .curând 
reincep 
pA = organizate de = 


DIMINEATA —- 
—— COPI iLOR 


DIMINEAȚA COPIILOR 


LL] y „ » LL] „ „ fe 50 "e 


. frumoasele. gezălori 


Di | 


è 


21 Septembr'e 1930 — Nr. 345 


ABONAMENTE : 


DIMINEATA / 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MR (Sărindar) 12. — TELEFON 6/67. 


1 AN 
6 LUNI 100 


Director: N. BATZARIA 


200 aj UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LAAAAAAAAAAAAAAAĂ 


DESTĂINUIRI DE COPII 


Mama mea e mamă bună. 
Niciodată nu mă bate. 
Imi citeşte, îmi adună 
Și m'adoarme pe 'nserate. 


In povești cu zmei și zâne, 
Cu pitici ca: Statu-Palmă, 
Barbă-Cot cel fără frâne 
Și țigani ce dorm deavalma. 


La biserică, plimbare, 
Tot cu ea de mână merg. 
Ea îmi dă şi de mâncare, 
Mă învaţă să mă şterg. 


Nicuşor, acum poetul 


Ce ţi-a spus poveşti mereu, 


Te învață alfabetul 


Ca să zici că nu-i prea greu. 


Mai întâi am pus la cale 


Să înveți fără de zor 


Primele dintre vocale, 


Ce le poți rosti uşor: 


— Mama mea e doamnă mare, 


N'o să stea lângă copii, 
E în vizite, plimbare, 
La concerte, comedii. 


Freulein mâna îmi suceşte 
Si mă bate ne "'ncetat. 
Si-apoi tot ea se răsteşte 
Dacă eu mam întristat. 


— Spune-o mamei, Florizel, 
Pe nemțoaica ce te bate. 
Tatăl tău? S'o certe el 


Și-amândoi să-ți dea dreptate. 


—————— 90 = 00 s 


— De-o spui mamei, tot pe mine 
Mă închide în gr ajd, 

Până ce tăticu vine 

Si mă dă lui Freulein gaj. 


Freulein, ziua următoare, 
Indoit mă pedepsește. 
Ba mă dă la vrăjitoare, 


-Ba cu apă mă stropeşte... 


Doamne' Ti mulțumesc fierbinte, 
Că n'am Freulein să mă bată! 
Tu mi-ai dat mamă cuminte 
Si cu inima curată... 


Gallia Tudor 


VOCALA O 


0” 
39 


O”: să spui, deschide gura, 
Că-i rotund ca un covrig 


Ce sar da uşor d'a dura, 


Dar e prins cu un cârlig. 


E la fel, însă mai mare, 


Când cu el ai inceput, i 


lată cum: 


„O pungă mare 


Cu bomboane am pierdut”. 


Văd că n'am prea nimerit-o, 
Că te superi; nu-i nimic 
lată punga-ai regăsit-,,0”, 
Și termin cu „o” cel mic. 


Nichita Macedonski 


————— = kn 


PĂQG. 4 


ită-te la mine, fetiţo dra- 
gă !“ zise o femeie pali- 
dă şi slabă fetiţei sale, 
care stătea în faţa ei. 
S'a oprit însă dintr'o da- 
tă şi a început să-i mân- 
găie căpşorul. Uitase că 
iubita ei Ileana este a- 


cum oarbă. 

După ce a tăcut puţin, uitându-se la trăsă- 
turile fine ale fetiţei, femeia continuă par'că 
o poveste începută. 

„„Uită-te la mine, a spus odată o fetiţă mi- 
că şi drăguță, care purta totdeauna o scufiţă 
roşie... Asta vreau să-ţi povestesc, o poveste 
frumoasă. Ascultă-mă bine, Ileano dragă!... 
Şi pe fata aceea o chema Scutiţa roşie. 

— Roşie..., roşie, repetă Ileana trist şi din 
ochii ei închişi începură să curgă lacrimi. 
Mămico dragă, îţi aduci aminte că vara tre- 
cută, când încă puteam să văd, purtam şi eu 
o scufiţă roşie? Nu-i aşa, mămico?” 

Femea a tăcut şi nu continuat povestea. 
Copila era distrată şi se gândea totdeauna la 
lucruri la cari, după sfatul medicilor, nu tre- 
buia să se gândească de loc. 

„Dar ce coloare are rochiţa ce port acum ?" 

Faţa palidă a femeiei s'a îmbujorat, dar pes- 
te câteva clipe s'a liniştit şi a spus, ca şi cum 
ar fi glumit. 


PĂPUŞA ARE OCHI 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— POVESTE RUSEASCĂ — 


„Ah, Ileano, astăzi nu eşti cuminte. Mama 
vrea să-ţi spună o poveste frumoasă, iar tu 
vorbeşti fleacuri şi nu vrei să asculţi“. 

Şi continuă : „Scutiţa roşie mergea la pă- 
dure unde stătea bătrâna ei bunică şi totdeau- 
na îi aducea lucruri bune şi gustoase...“ 

Ileana o întrerupse din nou. „Aş dori să 
merg şi eu la bunica. Mă iubeşte aşa de mult! 
Şi dece să nu merg iarăşi la bunica?” 

Femeia strânse pe copila în braţe, ca să-şi 
mai aline durerea inimei şi închise ochii. Din 
piept i-a eşit un suspin adânc. Degetele îi um- 
blau nervos, potrivindu-şi rochia, care îi se 
făcuse mare şi largă. Ce tare slăbise biata ma- 
mă a fetiţei oarbe! 

Era trasă la faţă, palidă, minunatul ei păr 
blond, strâns cu negligenţă, abia stătea pe ca- 
pul ei obosit şi chinuit. Acum totul îi era in- 
diferent. Din ziua în care iubita ei Ileana își 
pierduse vederea, nici ea nu s'a mai uitat în 
oglindă. Nu mai vrea să vadă nimic şi sin- 
gurul ei gând este cum să îndure marea neno- 
rocire. 

„Dacă mă întrerupi încă odată, îi zise ea fe- 
titei, n'am să-ţi mai povestesc nimic“, 

Ileana a promis să nu mai întrerupă şi să 
asculte. S'a aşezat pe un scăunel, plecându-şi 
căpşorul pe genunchii mamei sale. Mămica 
ei povestea mereu, iar Ileana asculta liniştită. 


D.MINEATA COPIILOR 00000000000000000000000000000000000000o000te PAG. 5 


„Ei, cum ţi-a plăcut ?* a întrebat-o mama, 
când S'a isprăvit povestea, 

Ileana nu se grăbea să răspundă. Cu toate 
că mama ei căutase să imite glasul bunichii, 
al Scufiţei roşii, al lupului, gândurile copilei 
s'au strâns asupra unui singur punct: 

„Spune-mi, mămico, lupul are ochi — nu-i 
aşa ?“ 

Mama s'a prefăcut că n'a auzit întrebarea. 
Izbită par'că de ceva greu dela spate, s'a aple- 
cat şi pe urmă sa sculat repede. Astfel de 
gânduri ale Ileanei trebuiau neapărat alun- 
gate şi numai decât. 

„lleano, vrei să ne jucăm împreună ? Şi ce 
joc îţi place ?“ 

Ileanei nu-i plăcea să se joace. Şi-a îndrep- 
tat doar spre fereastră ochii săi stinşi şi în- 
chişi. Maică-sa a priceput ce doreşte fetiţa. 
Trebuia să deschidă fereastra, să se uite în 
stradă şi să-i povestească tot ce se petrece a- 
colo. 

Când a dat la o parte perdelele şi a deschis 
fereastra, camera s'a luminat şi aerul s'a um- 
plut de ciripitul păsărilor. 

„Ah, mămico, auzi cum cântă păsările ? As- 
tea sunt rândunelele, nu-i aşa ? Anul trecut, 
la moşie au fost aşa de multe! Işi făcuseră 
cuibul sub streaşină. In cuib stăteau puişorii 
lor şi deschideau aşa de drăguţ guriţele !“ 

Faţa Ileanei s'a luminat de o bucurie mare. 

„A venit apoi mama lor şi le-a dat să mă- 
nânce. Eu, mămico, am văzut toate astea. O, 
era aşa de frumos atunci !* 

Vocea copilei sa întrerupt. Mamă-sa des- 
chise ochii mari, cuprinsă par'că de groază, 
dar nu scoase nici un cuvânt. Pe stradă se au- 
zeau paşii unui trecător. Faptul acesta a în- 
drumat gândurile Ileanei într'altă direcţie. 

„Cine trece ? întrebă ea. 

Nu ştiu, drăguţo, e un domn necunoscut. 
Dar iată că vine doamna Botea, a trecut şi a 
intrat în curte. 

— Cum e îmbrăcată ? 

— Poartă o rochie verde închis şi o pălărie 
albastră. Acum trece soţia învățătorului cu 
băiatul ei. 

— A, îl cunosc bine pe Lică, e un băiat dră- 
guţ. Ascultă pe mamă-sa ? 

— Da, e foarte bun.“ 

Ileana sa ridicat şi a întrebat: „Dar acum 
cine face gălăgie ? 

— E Mitru, fiul cizmarului, un băiat rău. 

— Mămico, lasă-mă să privesc şi eu puţin. 
Cum aş dori să văd şi eu toate astea !“ 

Iar mama ei a început repede să-i 


poves- 


tească despre multe lucruri, închipuite de ea, 
că s'ar fi petrecut în stradă, aşa ca să nu-i dea 
Neanei timp să-şi repete dorinţa. 

„Mămico, vreau să văd şi eu astea! se rugă 
Ileana plângând și agăţându-se de rochia ma- 


mei sale. Hai să stăm acolo, în colţul acela 
unde e întunerec, şi de acolo am să privesc şi 
eu pe fereastră.“ 

Cu mâinile întinse înainte, aşa cum merg 
orbii, copila a condus pe mama ei până la un 
scaun, a aşezat-o şi s'a dus spre fereastră. 

„Ah, acum văd totul !“ strigă Ileana. Lumi- 
na a€rului îi acoperea căpşorul ei frumos şi o 
adiere uşoară de vânt cald îi flutura părul ei 
blond. 

Bucuroasă, sărmana fetiţă oarbă stătea a- 


PAG. 6 00000000000000000000000000000000000ooeeeeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


plecată lângă fereastră şi vroia să arate ca şi 
cum în adevăr vede totul. ; 

Râdea cu poftă şi dădea din mâini, dar tră- 
'săturile feţei îi erau aspre, iar râsul trist de 
tot. 

„Bună ziua, doamnă Botea! striga ea fă- 
când gesturi. Ah, mămico, domnul învăţător 
mă salută. Bună ziua, domnule învăţător! Ce 
mai faceţi ? Ce mai fac copiii, vă ascultă? In- 
vaţă bine ? Complimente din partea mea. 

— Taci, Ileano !* i-a strigat mama ei, dar 
cuvintele acestea au eşit cu o voce înăbușită, 
care abia se auzia. Ileana vorbea înainte : 


„lată-o pe Eliza,“ care aduce bere . pentru 
proprietarul nostru. Şi ce basma frumoasă 


poartă ! E roşie şi e de mătase.“ 

Dar deodată tonul vocei i sa schimbat si 
Ileana a început să vorbească mài aprins. A- 
cum spunea lucruri simţite în adevăr. 

„Mămico, auzi cum latră Floxy ? Iți amin- 
teşti, când a rupt hainele unui cerşetor, care 
a intrat în curtea noastră ?* 

Ileana a ascultat cu mult interes cum lătra 
câinele, pe-urmă sa întors către mama ei şi, 
ca si cum s'ar fi simţit vinovată, a întrebat-o 
în soapte ,Mămico, nu-i asa că si câinele are 
ochi ?* 

Nici un răspuns ma venit din colţul came- 
rei, de unde'îl aştepta Ileana. Acolo, cu faţa 
spre fereastră, cu mâinile strângând genun- 
chii, mama ei stătea plângând. Pe faţa-i ofili- 
tă se vedeau dureri nemărginite, iar nenoro- 
cirea ştersese pentru totdeauna orice bucurie. 

„Mămieco!” strigă Ileana înspăimântată. Ne- 
primind nici un răspuns, i sa părut că pă- 
trunde într'o prăpastie neagră. „Mămico, eşti 
aicea ?* 

Frica bolnăvicioasă, care a,sunat în între- 
barea aceasta, a scos-o pe femeie din gându- 
rile în cari se afundase. A închis ochii, a oftat 
si a zis-încet: 

„Da, da, micuţo ! Sunt aicea“. 

Ileana a alergat repede spre mama ei şi a 
mceput să-i sărute mâinile. Pe urmă a luat o 
păpuşă, cumpărată de curând. Era o păpuşă 
mare, îmbrăcată  într'o rochie roşie, spunea 
„papa“, „mama”, iar când o culcai, închidea 
ochii. 

Ileana a luat păpuşa pe genunchi şi a înce- 
put să-i pipăe şi să-i mângăe rochiţa şi capul 
acoperit cu păr vâlvoiu... Dar deodată a simţit 
cum se mişcă ochii sticloşi ai păpuşei. Dusă 
pe gânduri, Ileana a zis: „Mămico, păpuşa 
are ochi!“ 


Mama ei a tresărit, sa ridicat şi s'a uitat 
speriată la fetiţă. 

„Mămico, păpuşa are ochi !“ 

Cuvintele Ileanei sunau triste și plângătoa- 
re. Pe stradă, era lumina veselă şi strălucitoa- 
re a soarelui şi era viaţă şi bucurie. In casă, 
însă, biata fetiţă oarbă mângăia cu mânuţele 
ei capul păpuşei. 

Mama ei încercă din nou să o distreze, spu- 
nându-i alte poveşti, dar Ileana îi tăie vorba 
zicându-i : „Mămico, dece toţi au ochi, numai 
eu n'am ? 

Mămico, dece. Nu cumva n'am fost bună şi 
ascultătoare ?* 

In româneşte de L, F. 


Cumpăraţi cu toţii noua carte 


PREŢUL 20 LEI?