Analele-Brailei-An-05-Nr-01-Ianuarie-martie-1933

sa) 


Е = REVISTĂ DE CULTURĂ REGIONALĂ - Eri 


„FONDATOR: ING. Gh. T. MARINESCU 








APARE TRIMESTRIAL 


ANUL V. — Nr. 





Anul V. Nr. 1. 





„ANALELE BRAILEI“ 
REVISTĂ DE STUDII ȘI CERCETĂRI REGIONALE 





ABONAMENTUL ANUAL : 240 lel pentru particular 
500 lel pentru instituţii, birouri 


— Oricine reține un număr, se consideră prin aceasta 
abonat pe anul în curs si e obligat a plăti abona- 
mentul. 

— Abonamentele, manuscrisele, cărțile pentru recenzii, 
schimbul de publicații si corespondența privitoare la 
redacția şi administrația „Analelor Brăilei“, se vor 
adresa direcției revistei: Ing. Gh. T. Marinescu, 
str. Băiei No. 1, Brăila. 


— Reproducerea fără indicarea isvorului, esie oprită 





Anul V. — Nr. 1. Ianuarie — Martie 1935 


ANALELE BRAILEI 


— REUISTĂ DE CULTURĂ REGIONALĂ — 


FONDATOR: ING. GH. T. MARINESCU 








COMITETUL DE CONDUCERE 


NAE IONESCU RADU PORTOCALĂ 
Profesor Universitar Fost Primar, Deputat de Brăila 
Fost deputat de Brăila şi Decan al Baroului 
PAUL DEMETRIAD GH. T. MARINESCU 
Inginer Inspector General Inginer 


Directorul Docurilor Brăila 


DIRECTOR 


- Ing. GH. T. MARINESCU 
SECRETAR DE REDACŢIE 





MIH. TRUFAȘU 
Licenţiat al Academiei de inalte Studii 
Comerciale și Industriale 


APARE TRIMESTRIAL 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
Inginer GH. T, MARINESCU, Str. Băiei 1, Brăila. 








Costul abonamentului, 240 lei pe an. — Pentru instituţii de Stat și 
particulare, birouri, etc. 500 lei, 


www.dacoromanica.ro 


ANALELE BRAILEI 


ANUL V. — Nr. 1. lanuarie — Martie 1933. 











CUPRINSUL 





STUDII! 

N. IORGA Când, cum şi de ce s'a luat Brăila de 
Turci ? 

N. IORGA De la Brăila la Mecin pe Dunărea 
îngheţată. 

MIH. POPESCU Ştiri despre Brăila veche în Arhivele 
vieneze. 

N. C. ISTRATI Cărţi străine vechi despre Brăila. ; 

I. viRTOSU loan Slătineanu şi loan Penescu. 

I. М. GANE €. Sandu-Aldea. I 


— Viata si opera lui. 
I. VASILESCU-VALJEAN Elevul Panait Cerna. 
— Amintiri. 


MIH. TRUFASU Asociaţia Absolvenţilor Şcoalei Supe- 
rioare de Comerţ din Brăila. 
— Istoric şi scurtă expunere a activităţii. 


G. MIHĂILESCU Aşezările omeneşti din raiaua Brăilei, 
la 1828, în comparaţie cu cele depe 
harta austriacă dela 1790. 


ING. GH. T. MARINESCU Studiul Oraşului şi Ţinutului Brăila. 


N. C. ISTRATI Insemnări bibliogratice privitoare la 
Brăila. 
— Cărţi alcătuite de brăileni şi tipărite la 
Brăila. 
G. MIHAILESCU & Documente şi informaţii istorice pri» 
S. SEMILIAN vitoare la Brăila. 


ING. GH. T. MARINESCU iniormaţii, Note & Insemnări. 
ING. GH. T. MARINESCU Redacţionale & Administrative. 


Acest număr s'a tipărit, 
cu întârziere, în lunie 1935. 


www.dacoromanica.ro 





CÂND, CUM ŞI DE CE S'A LUAT BRAILA DE TURCI? 
de N. IORGA 


Nu se știa până la publicarea volumului XXXIII din 
Studiile şi documentele mele (București, 1913) când sa 
luat de Turci Brăila, care la 1569, după o notă de spion 
german, se afla în stăpânirea lor!): la 12 Iunie din acest 
an se trimete în adevăr un ordin la «Brăila, șchele a 
Țerii-Românești și a Moldovei», pentru о furnitură (leui, 
poate legna, lemne). 

Intr'un raport al lui Nicolae Sieniawshy, castelan de 
Bielz, căpitan de Halicz și de Kolomeia, datat 30 Oc- 
tombre 1540, se află acest раѕасіи: 

« Apoi în Tara Transalpină sau a Muntenilor, de partea 
aceia a Dunărei, același Turc (Sultanul), luând o cetate 
mare și bogată, anume Brăila, a supus-o stăpânirii sale 
și a început a construi o fortăreață de zid» °). 

Domn era în acel moment Radu Paisie (Petru de la 
Argeș), fiu al lui Radu-cel-Mare, om pașnic, care navu 
nimic comun cu ambițiile cele mari ale vecinului său mol- 
dovean, dibaciul și mândrul Petru Rareș. Dar acesta din 
urmă, prin conflictul său cu Polonii, prin atitudinea sa 
de provoca. á iniţiativă faţă de toţi vecinii, stârnise mânia 
puternicului Sultan Soliman și atrăsese atenţia acestuia asupra 
graniţii dunărene. І=сопіпа pe acest incomod, așezând 
cu pază turcească un Domn supus în Moldova, anexând 
la vechea raia Tighinea, din care făcu Benderul său, cu- 
ceritorul turc nu putea pierde din vedere importantul 





1) Hurmuzaki, Documente, 11, 1, р. 589, no puxx: „Per Brilago, scalla 
di Vlachia е di Bogdania“. Cf. lorga, Geschichte des rumänischen Volkes‘ 
Gotha 1905, L p. 192 şi urm. 

2) „in terra deinde transalpinensi seu Muntanorum. ex ea parte Da- 
nubii, civitatem magnam et opulentam, Brahilow nuncupatan, idem 'Thurca 
ademptam, dicioni sue subiugavit, ibidemque arcem muro erigendam cons- 
ruere occepit“; lorga, Studii şi documente, XXIII, p. 46, по. XLY. 





4 N. IORGA 





punct de sprijin pe care-l înfățișa portul bogat al Тегіі- 
Românești. Păstrând pe vasalul său muntean, el dădu pur 
și simplu ordinul de a se așeza o garnizoană turcească, 
de a se instala, pentru comerţ și pescuit, un nazir și de 
a se începe fortificațiile. 





Turcii la Brăila Tablou de Steriade 


Domnul Тегі-Ротапеѕі, care abia scăpase de răs- 
coala lui Şerban Banul și fusese dus apoi la Poartă, primi 
fără rezistență această îngustare și despoiare, pe când se 
știe câte silinți, de multe feluri, au cheltuit toți Domnii 
Moldovei până la sfârșitul acestui secol ca să-și recapete 


www.dacoromanica.ro 








CÂND, CUM ȘI DE CE S'A LUAT BRĂILA DE TURCI? 5 





vechiul hotar. Se poate chiar ca părăsirea Brăilei să fi 
fost о condiţie pentru restabilirea lui în Domnie, căci 
fusese vorba de numirea altui Domn. Fiul său Marcu fu 
lăsat un timp la Turci, revenind numai în Iulie 1546 '). 
Peste câtva timp însă, Radu a fost rechemat la Cons- 
tantinopol și exilat în Egipt”). 

Așezarea Turcilor n'a schimbat de altfel caracterul 
orașului. Aceiași pescari români veniau cu căruțele lor 
de marfă la Brașov. La 1542, socotelile acestui oraș no- 
tează pe Drăgoiu, pe Milea, pe loan, ре Todor, ре „Zyn“, 
pe Stanciul, pe Tudoran, pe Voicul, pe Stoica, pe Mircea, 
pe Mihai, pe Vâlcul, pe Şerban, pe Stan, pe Dragomir, 
pe Grozav, pe Bran, pe Manea, pe Borda, pe Pătru, 
pe Petco, pe Gherghe, pe Dragu, pe Neagu, toți Ro- 
тап”), pe lângă cari si Grecul Mavrodin 1). În anii urmă- 
tori apar un Balotă, un Bucur, un Bran, un Dumitru, un 
Dobre, un Dobrilă, un Ivan, un Condea, un Leca, un 
Mănăilă, un Micola, un «Protovol» (9), un «Sharanck», un 
Cehoslav, un Sava, etc.:). 

La 1546 se întindeau la Brăila trei poduri, bănuin- 
du-se în Ardeal că e vorba de o expediţie in Polonia). 
Brăila, ale cărei întăriri fuseseră terminate, putu adăposti 
pe pribegii înaintea lui Mircea-Vodă Ciobanul, Іа 1548"). 
Acolo fură primiţi Alexandru-Vodă Lăpuşneanu, bătut de 
Ştefan Tomșa, apoi Petru Șchiopul pe care-l izgonise 
loan-Vodă cel Cumplit. 

Brăila deveni astfel un punct de sprijin $1 un punct 
de plecare pentru acţiunile militare ale Turcilor 5). 


1) Iorga, în Hurmuzaki, XI, p. 856. Сї. Quellen der Stadt Kronstadt, 
П, p. 620 si urm. 

2) Cronica munteană, în Magazinul Istoric, IV, p. 272. 

3) Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, Ш, р. 189 şi шт. 

4) 0. рр. 207, 210. 

5) У. ibid., р. 844 Crapi de Brăila, „vulgo Кағаіпуск“, la 1534, ibid., 
. 343. 
4 6) lorga, în Hurmuzaki, XVI, р. 449, no. ССС ХУ. 

Т) lorga, în Hurmuzaki, XI, p. ш. 

8) Iorga, în Hurmuzaki, XI, рр. Хш, ХзҮ—Уз, LA VI, 87, no. CXXXIV; p. 
860, nota 2. 


www.dacoromanica.ro 


DE LA BRĂILA LA MECIN 
PE DUNĂREA INGHEŢATĂ !) 


de N. IORGA 


- Un drum pe Dunărea îngheţată nu e o întâmplare de toate 
zilele şi cine l-a făcut odată, îl ţine minte multă vreme, pentru 
noutatea lui deosebită, pentru frumuseţea lui mare, pentru oarecari 
neplăceri şi primejdii legate de dânsul. 

La mal, nu mai păzeşte sentinela, căci nici п'аг avea de ce 
s'o facă. Dunărea e moartă şi corăbiile au fugit spre alte ape, veşnic 
slobode, sau hibernează înţepenite, jalnice, în iernatul lor din docuri, 
unde se îndeasă unele în altele boturile negre nemişcate, lungile 
catarte prin funiile cărora cântă crivățul de iarnă grea, nemiloasă. 
lci şi colo, se mai vede câte un chip negru rătăcind leneş pe 
puntea îngheţată, ori cânii păzitorilor latră furios câtre cel mai 
mic zgomot şi cea mai mică tresărire în aceste mari întinderi albe, 
mute şi moarte. 

O uşoară pogorire, şi eşti intro Dunăre tot aşa de împietrită 
ca şi ţermul. 

Prin această alunecare a saniei, ai ajuns pe o apă care nu 
te poate înghiţi în adâncurile ei de 10—20 de metri, ci te sprijină 
răbdătoare pe ţestul ei de ghiaţă sigură. Deocamdată, caii înaintează 
greu, zguduindu-ne. Căci supt catifeaua de. blândă zăpadă paşnică 
nu е o. platoşă de luciu гесе, ci lupta însăşi a valurilor, саге, într'o 
clipă de hotăritoare biruinţă a gerului, au rămas pe loc. Și lupta e întru- 
pată în această față zgrenţuroasă, aspră, ţepoasă. Se cunoaşte fiecare 
asalt înţelenit, fiecare avânt împietrit, se înţelege porunca de oprire 
dată fulgerător miilor de duşmani, mânaţi de vânt, cari se încleştau 
în ciocniri, cari se înşelau prin lunecări şi se întreceau în fugă. 
Sînt acolo lespezi late ca acelea de la monumentele din vechile 
noaste cimitire, pietre strâmbe cum se văd în locurile de îngropare 
ale Turcilor şi Evreilor, sfărămături ca de pe urma unui cutremur. 


1) Reprodus din revista „Floarea Darurilor“, Anul 1, No5, Martie 1907, 
p.307 şi No 6, 1907, p. 376. 


www.dacoromanica.ro 








DE LA BRĂILA LA MECIN PE DUNĂREA INGHEŢATĂ 7 





Pare că s'a prăvălit asupra unor uriaşe palate de alabastru străveziu, 
urgia unui mare cutremur, care a dizlocat şi zvâsrlit la pământ toate, 
aşternând, răzămând, fărămînd pietrele. Până'n marginea zării, care 
se pierde în neguri, se întinde această risipire a palatelor ce mau 
fost niciodată şi ale căror năruituri sânt creştete de “valuri, carese 
voriface valuri iarăşi. 


— ттт ssp — — т" 








„„ Pare că s'a prăvălit asupra unor uriaşe palate de alabastru străveziu, 
urgia unui mare cutremur, care a dizlocat şi zvârlit la pământ toate“... 


Sania se târăşte puţin pe pământul presărat cu zăpadă şi apoi 
iarăşi ea intră pe ape potolite de îmbrățişarea ucigaşe а Crivăţului. 
‚ Bordeie de pescari părăsite, luntri strânse între păreţi de ghiață, 
atâta se vede în această pustietate albă, pe care se plimbă vântul 
aspru, jucându-se măestru cu zăpada, din care face cornuri rotunjite, 
fețe uşor scrijelate, mici рһејаге brăzdate, sfârtecături ca ale sta- 
lactitelor şi stalagmitelor din peşteri, horbote de tot supţiri lucrate 
de-a minunea, pe care le va nimici o singură dezmierdare a bunului 
vânt cald ce are să vie. 

La începutul acestui braţ al „Dunării vechi“ e Ghecetul, paza 
turcească din vremuri. Din ce va fi aice, se vede numai o crîşmă 
împărţită în două, unde, supt aceleaşi căciuli lungi cu țuguiul drept 


www.dacoromanica.ro 


8 N. IORGA 





şi dârz, pescari, oameni de la luntrile odihnite, cărăuşi, drumeţi, 
beţivi de profesie, se încălzesc în încăperea caldă a Grecului, 
privesc la tablourile cu biserici brăilene ce sânt sau ce erau să 
fie, adaogă lămuriri cu creionul la caricaturile tăieate ale „Papa- 
galului“ italian şi „Veseliei“ bucureştene, gustă peştişorii în sara- 
mură şi cearcă țuicele calde, vinurile şi berile. 





7. 


УУ 
е E 
5 





Dunărea îngheţată, la Brăila 


Apoi începe luciul. Aici un luciu adevărat, fără nici-o amintire 
de tragedie luptătoare. Numai la picioarele răchiţilor şi sălciilor, 
care, bogate în supţiri crengi negre înfoiate, fac păduri întregi la 
dreapta şi la stânga, s'au aşternut supţirile lespezi de alabastru. 
Incolo nu е altă deosebire decât a gheţei îmbrăcată cu zăpadă sia 
gheţei lunecoasă pe care а măturat-o, în roate, în feţe ascuţite, 
cheful vântului. Nu е alt semn decât al pârtiilor, îndată acoperite, 
pe care birjarul le cată blăstămând. Nu e alt zgomot decât al gheții _ 
саге trosneşte ameninţător drept dedesupt sau, supt înrîurirea greutăţii 
noastre, departe la mal, în mici detunături. Nu е altă grijă, decât 
a copcitor sparte până la apele vii, pentru adăpatul turmelor şi 
cirezelor, Afară de a noastră, nu е altă viaţă decât а săniilor de tot 


www.dacoromanica.ro 





DE LA BRĂILA LA MECIN PE DUNĂREA ІМОНЕТАТА 9 





uşoare, o înjghebătură de lemne uscate pe care le târâşte câte un 
cal costeliv şi de care se ţin Români în scurteici umflate de bumbac, 
în pantaloni scurţi şi ciorapi înnalţi, sau Lipoveni de la Carcaliu, 
cari nu pot îndruga două vorbe în limba noastră. Nu e alt îndemn 
decât al vântului aprig care-ţi cere o apărare de fiecare clipă. 

Vremea nu se poate chibzui; până la Mecin ar ti să fie numai 
un cias şi jumătate, dar totul atârnă dela ştiinţa şi îndrăzneala vi- 
zitiului, de la puterea cailor de a luneca pe gheaţă, de la găsirea 
şi urmărirea unei pârtii, de la puterea vântului care ne loveşte în 
faţă, scormonind prin blăni şi şube şi învârtindu-se furios în jurul 
căciulilor trase pe urechi. O singură dată, avem pe cine întreba în 
această vijelioasă şi aspră pustietate, care aminteşte străbunele vre- 
muri barbare, când luptătorii înfăşurați în blănuri, călări ре sufe- 
ritorii cai de stepă, alergau lacomi de la sărăcia lor de-acasă către 
bogăţia împărăteştilor teri din Răsărit. Pe o gheaţă ca aceasta 
în glume aspre, în chemări scurte, uneori în sunetul grozavelor 
cântări de războiu, treceau pe podul de câteva săptămâni al gheţei 
dunărene, prietenă firească pentru astfel de oaspeţi, Goţi, Huni 
Avari, Slavi, Pecenegi, Cumani, Tătari, cuceritori şi tirani ai pă- 
mânturilor noastre. 

Viaţa lunilor de apă albastră se aminteşte printr'un şir de 
caice, în linii rotunde orientale, cu fine legături de funii la catartele 
îngheţate, care stau în prinsoarea strânsă a sloiurilor unite. Turcii 
din ele nu iese la iveală: înnăuntru, în cămăruţa îngustă, fără aier, 
ei îşi pierd vremea fără preţ a iernei lungi, bând cafeaua ieftenă 
de orz, fumând tutun prost şi visând, cu ochii închişi sau cu ochii 
deschişi. Gâturile cîrjoiate ale caicelor cuprind пите româneşti, 
arare ori câte unul în limba, prigonită astăzi, a grecilor. 

Deodată, pădurile se dau înlături. La stânga se face un loc 
de gheaţă slobodă, pe care rătăcesc nesigur câteva sănii; un feran 
îmbodolit se căzneşte a ridica biata lui gloabă, care a căzut pe 
luciul scânteietor. Aproape de tot, e о înnălţime ce se sprijină pe 
un şir de culmi joase, cu liniile scrijelate, de mari munţi de piatră. 
Case risipite se desfac albe de pe acest fond albastru-fumuriu. 

Aici e Mecinul. 11 şi găsim îndată după câteva horhăieli prin 
zăpada ţermului şi pe oglinda netedă a Dunării îngheţate. Oamenii 
foarte cum se cade cari sânt primatul, judecătorul, poliţaiul пе şi 
aşteaptă, la Club. 

Nu e vorba de un club politic: Dobrogea fără „drepturi“ 


www.dacoromanica.ro 





10 N. IORGA 





mare încă viaţa de mare agitaţie, pentru mici scopuri personale, а 
celor două partide „istorice“. La clubul Mecinului se cetesc ziare, 
se bea cafea sau ceaiu, se joacă biliard, se stă de vorbă; un sub- 
prefect plecat de curând a lăsat vreo 400 de cărți în mai multe 
limbi. Cu bucurie găsim un anunciu care opreşte aspru orice їе] 
de joc de cărţi în cămăruţa luminoasă şi bine încălzită unde ат 
debarcat din sanie. 

„Clubul“ e pe strada de căpetenie a târgului, căruia însă 
localnicii îi zic tot „sat“. Căsuţe de modă turcească au firme şi 
vitrine de prăvălii, care stau la îndemâna celor peste 3000 de lo- 
cuitori ceia ce trebuie pentru viața de toate zilele a oamenilor de 
rând şi pentru meşteşugul pescarilor. Sînt nume româneşti destule 
— văd şi un hotel „Transilvania“ —, dar şi câte unul bulgăresc, 
ici şi colo chiar pronume armeneşti în jan şi cu nume ca „Amparfun“, 
Uliţa cu caldarîm turcesc, căptuşit acuma cu un bun strat de zăpadă 
albă, are borduri de trotuar din vremea Romanilor, ca şi alte stră- 
dițe,—numite cu table albastre de smalţ, risipite uneori prin curţi, — 
care apucă spre stânga —spre şcoli, în dreapta — spre moscheie. 

Sânt două moschei, rămase de pe vremea Turcilor, са şi 
clădirea civilă cu două rînduri în care e adăpostită administraţia. 
Moscheile mecinene, ca toate celelalte din Dobrogea zbuciumată 
şi săracă, mau nimic istoric decât doar câteva pietre de marmoră 
cu frumoase litere arabe, prin curte. Incolo, şi a comunității şi a 
Statului, sînt case de lemn cu două rânduri, cu peron, fereşti şi 
uşi de locuinţă obişnuită; una e văpsită în coloarea verde, de veşnică 
nădejde, a Islamului. 

Aici se văd cei mai mulţi Turci, din cele vre-o sută de familii 
ce au mai rămas încă. Unii calcă leneş cu papucii tari, în care 
picioarele par zgârcite, pe zăpada moale. Au pe cap turbane de 
şal, clădite sus de tot ca nişte căciuli, aşa încât nici nu se mai 
zăreşte micul fes roşu pe care-l înconjoară aşa de mult, încât îl 
ascund. Alţii, tineri cu faţa bronzată, cu mustata rară, cu ochii mari, 
îndrăzneţi, de luptătorii ce şi-au pierdut rostul şi scopul, mînă iute 
cai focoşi la căruţe de lemn cu înnalte margeni. 

Si mai departe, drumul se coboară în vale, între copacii tineri, 
bine îngrijiţi, ai unui bulevard пои. In “dreapta se vede Dunărea, 
tivită de linia neagră a luntrilor prinse şi păzită de alba căsuţă a 
căpităniei portului. Pădurea de pe ostrov îi arată malul: lină, apa 
doarme somnul îngheţului, închizându-şi viaţa în adâncuri. Pe dealul 


www.dacoromanica.ro 





DE LA BRĂILA LA MECIN PE DUNĂREA INGHEŢATĂ 11 





de scorburos lut galben pe care-l tot rod apele, amenințând cărarea, 
ne suim pe lângă vechea cazarmă părăsită a jandarmilor şi ajungem 
în mijlocul gropilor răscolite, de unde ostaşii turci, cuibăriţi în fabia 
ferită, împroşcau încă la 1877 cu ghiulele si gloanţe pe duşmanul 
rus ce venia din Brăila noastră. Acuma, horbota luată fin de vânt 
acoperă aceste cuiburi de războinici, al căror steag s'a plecat de 
mult. Ceva mai încolo, de la şi mai vechi apărători, sînt şanţurile 
cetăţii romane Arrubuim, din care nu sa cules până acum nimic 
pentru cunoaşterea acestor locuri. 

Se clădeşte o şcoală nouă cu colonadă şi turn de ceasornic, 
din cărămidă tare. Lângă dânsa sânt lăcaşurile de învăţătură româ- 
nească întrebuințate până acuma. In curtea şcolii de băeţi se joacă 
prin zăpadă, cu o zburdălnicie de vrăbii cărora nu li pusă de ger 
şi de vânt, vre-o sută de băieţaşi, în căciuli, şi fesuri, şi şalvari, 
cu pieptare vătuite, sumane, cojoace şi jiletce turceşti. Invăţătorii, 
în fruntea cărora stă un Făgărăşean, caută să facă rânduială în 
mijlocul lor, mânându-i în clasele pline de tablouri eroice din trecutul 
nostru. Prind din fugă ре un turculeț ochios, buzat şi oacheş, 
supus şi foarte serios, şi-i cer o poesie: îmi spune una vitejească, 
despre Negru-Vodă şi amestecând puţin sunetele prin roşiile-i buze 
groase, el apasă asupra răpunerii Tătărimii păgâne de odinioară. 

— Bravo băieţele, şi zi, ce eşti tu? Musulman, fireşte, dar, 
încolo Român? 

— Băiatul stă de se gândeşte o clipă, apoi răspunde blând, 
supus, dar hotărit. 

— Nu, Turc. 

In clasă ni se cântă întrun cor perfect disciplinat un imn 
dorobănţesc. Un băiat desgheţat ştie să spuie unde mai sânt Ro- 
mâni azi afară de România, şi e de părere că trebue să-i luăm 
cu arma. Un altul şi mai mic zice, dela el, că nu trebuie să lăsăm 
Nemţilor Putna lui Ștefan cel Маге: ci „să luptăm“. La şcoala de 
fete e cea mai bună rânduială şi curăţenie, şi şcolăriţele în uniforma 
lor nouă, modestă, dar elegant croită, fac cea mai mai bună im- 
presie. Între institutoare sînt foaste studente ale Universităţii din 
Bucureşti. 


Odată erau două biserici în Mecin: una, micuță, a Românilor, 
cari ţineau cu Patriarhul, alta mai mare, ре саге o făcuseră în 
ultimele decenii Bulgarii: bisericuţa Sf. Nicolae şi biserica, în urîtul 
stil muscălesc cu multe cupole în chip de coji de nucă, а Sf, Apostoli, 


www.dacoromanica.ro 


12 N. IORGA 





care ajunse apoi Singurul loc de închinare al vremilor româneşti. 
Cărţile de slujbă ce se află astăzi la aceasta, ştiu să spuie o bună 
parte din povestea Mecinului. 

Odată, un sat de pescari români la marginea bălții, Ei nu vin 
de la Vicina cea veche, schelă italiană pentru grâne dunărene şi 
reşedinţa unui episcop care a luat apoi Scaunul arhieresc muntean. 
Portulanele, practicele hărţi venețiene, genoveze, catalane, înseamnă 
Vicina, al cărei nume mare a face cu Mecinul, departe către guri. 
Prin înnălțarea în bogăţie a Brăilei scăpată de Turci, ajunsă mare 
port al grânelor româneşti, Mecinul se prefăcu şi el, ajungând 
un târguşor. Fruntaşii săi, locuitori de prin ani 1870, Mocani ar- 
deleni, Cojani brăileni, Dobrogeni de baştină, cumpărau Mineiele си 
vieţile de Sfinţi pentru biserica românească a locului, care păs- 
trează din vremi încă mai vechi un 7z;od râmnicean dela 1731. 
Mai pe urmă, Bulgari basarabeni, din cei colonisaţi după 1812, fug 
de serviciul militar, de care fuseseră scutiţi un timp şi vin la câştigul 
sigur din Meciu. Acuma se dăruesc bisericii cărţi ruseşti şi ţarigră- 
dene, cu închinări în cealaltă limbă. Dar, încă din 1867, cu zece 
ani înnainte de cucerirea noastră, preotul dela Sf. Apostoli pune o 
însemnare românească cu litere latine supt o icoană din pridvor. 

In preajma Mecinului, Lipovenii au Carcaliul. In alte sate 
trăiesc oameni de mai multe limbi. Dar numai Români se află în 
marele sat Grecii, care se înseamnă şi prin deosebita frumuseţe, 
măreaţă în proporții mici, a naturii în mijlocul cărăreia s'a aşezat, 
acoperind pe încetul valea şi înconjurând stînca. 

Trăsura mecineană apucă ре un drum bun la capătul stradei 
celei mari. Indată suntem intro largă câmpie dreaptă, din care 
se înnalţă са printro singură sbucnire un şir de munţi cu vârful 
dinţat. Adevăraţi munţi de piatră granitică, fără păduri, aproape fără 
înveliş de ierburi; munţi cu vârfuri ascuţite, cu săpături adânci 
са de gheţare, си surprinderi şi capricii ca la alte înnălțimi decât 
aceia, aşa de umilă, de 3— 400 metri. E o minune să-i vezi măr- 
genind toată zarea cu linia lor mişcată, răscolită, muncită şi cotind 
apoi la dreapta, unde în negura frigului se vede vârful /Jocob-Dealului. 
Celelalte culmi au în parte nume turceşti, ca Даатїт ; în parte, пите 
curat româneşti din vechime: Cfeia, Viţelarul, Pricupanul, Miţii— 
care arată al cui e şi din punctul de vedere istoric, această parte 
de Тага Românească,. 

Ne suim pe una din înnălţimile ce stau în faţa şirului de Alpi 


www.dacoromanica.ro 








DE LA BRĂILA LA MECIN PE DUNĂREA INGHEŢATĂ 13 











pitici. Călcăm ps granit cu puchiţei albi, pe vechi miîluri împetrite, 
verzi-negri, pe pietricele smălțate, cu verde dulce şi cu roşu blând. 

De sus se vede biserica, frumuşică, curată şi în stil bun, casele 
gospodăreşti în curţile mari împrejmuite cu răchită, viile ; la dreapta, 
dincolo de stânca noastră, spre orizontul mărgenit de alte înnălțimi, 
depărtate, cu altă croială şi alt material, se desfăşoară laturea vete- 
ranilor, cu casele făcute trainic de cârmuire şi văpsite ca nişte 
cantoane, de locuitorii cei noi. Undeva în faţă, se poartă, un steag 
alb de o ceată de flăcăi care chiuie de trezesc spre întovărăşire pe 
toţi câinii din sat. Cobani supt glugi, Mocani de departe, mână 
turme de oi, care cercetează de aproape câmpul mănos, descopăr 
colţul de iarbă încă verde şi se păstrează astfel pentru primăvara 
pajiştelor inflorite. 

Ne întoarcem în seara ce cade împreună cu o înceată ninsoare 
blajină. Printre norii ѕиріігі, călătoreşte învăluit ca intro ceaţă 
ocrotitoare de frig, palidul Craiu nou. Tot mai mult se înnegresc pă- 
durile, din саге ne poate veni solia lupilor. Pârtiile se pierd în 
zările unde poate ne aşteaptă copci deschise, pentru a ne „duce 
pe сорса“, De ре caice, din casele de adăpost care scânteie de 
lumină roşie, vin vorbe într'o românească proastă, care mai rău 
încurcă. E o bucurie a tuturor când suntem în sfârşit la cârciuma 
din Ghecet plină de oameni, şi când, pe lângă soldatul rebegit de 
îrig, care păzeşte contrabanda, intrăm pe câmpul de lupă al sloilor 
morţi, care duce îndată la Brăila. 

N. IORGA 


www.dacoromanica.ro 


ŞTIRI DESPRE BRĂILA IN ARHIVELE VIENEZE 
de Prof. MIH. POPESCU. 


Dunărea, una din arterele principale de comunicaţie co- 
mercială a Europei răsăritene, capătă o importanţă deosebită 
odată cu libertatea comercială acordată Țărilor-române їп 
urma păcii de la Adrianopol (1899). 

După această dată dealtfel sa căutat să se ia și pentru 
ea măsuri internaţionale, la fel după cum se luase pentru 
Rin și Escaut. 

Odată deschisă comerțului, vapoarele de tonaj mare au 
început s'o străbată până la Brăila, iar cele de tonaj mic şi 
mijlociu până aproape de îsvoare. 

Cele dintâi vapoare care au plutit pe Dunăre au fost cele 
ale Austriei. Aceasta chiar de la început a căutat prin toate 
mijloacele, pe deoparte să-și deţină monopolul circulației, iar 
pe dealta să îndepărteze orice veleitate de concurenţă, în 
această direcţie, din partea Rusiei. 

Tocmai în timpul acesta, Austriei i se rezervase avântul 
economic al naţiunei germanice către răsărit; și în această 
parte a Europei ea era exponentul a tot ce producea industria 
germană pe acele vremuri. 

Navigaţia pe Dunăre, Austrieclor li se îngăduise încă 
din 1774, ca o favoare dobândită în urma păcii de la Cuciuc- 
Cainarşi, dintre Rusia și Turcia. După această dată a în- 
ceput să іа ființă la Viena о mulţime de societăţi de navigaţie 
cu capital și sub protecţie austriacă. 

Apogeul strădaniei austriece în politica de stăpânire a 
cursului Dunării a fost ajuns cu ocaziunea congresului de la 
Paris (1856), când, susținută fiind și de puterile apusene, Franţa 
și Anglia, reuşeşte să înființeze Comisiunea Europeană а Du- 
nării, din care tot prin stăruințele Austriei a fost înlăturată Rusia. 
Acesteia, sa reușit ca să Í se ia trei judeţe din sudul Basarabiei 
cari au fost redate Moldovei. 

Motivul invocat de Austria pentru înlăturarea Rusiei de 
a avea un reprezentant în Comisiunea Europeană a Dunării, 
era că pe teritoriul Imperiului rusesc nu curge nici un afluent 
al Dunărei. 


* 
* * 


La interesele politico-comerciale ale Austriei pentru stă- 
pânirea desăvârșită a Dunării, sau adăogat și cele militare. 


www.dacoromanica.ro 





ŞTIRI DESPRE BRĂILA IN ARHIVELE VIENEZE 15 





Faptul acesta a dat prilej oamenilor politici de la Viena ca 
să încurajeze toate acţiunile de perfectă cunoaștere, atât a 
cursului, cât și al așezărilor de pe țărmurile acestui fluviu. 
Bibliotecile са şi arhivele din Viena, atât cele de stat cât si 
cele particulare, sunt înzestrate cu un foarte bosat material 
tipărit și netipărit, cu schiţe, planuri, cercetări, studii și vederi 
ale tuturor așezărilor mai de seamă de pe malurile Dunării, în- 
cepând de la isvoare și mergând până la vărsarea în Mare. 

In biblioteca imperială, azi «biblioteca naţională», se găsesc 
nenumărate opere privitoare la cursul Dunărei, precum şi la 
descrierea diferitelor porturi ca: Belgradul, Vidinul, Giurgiul, 
Brăila, Tulcea și Sulina. Brăila, ca schelea cea mai avansată 
pe Dunăre pentru vapoarele mari, se bucură de o atenţie 
deosebită. Numai eu, am înumărat, din întâmplare în aşa 
numita secţie geografică a bibliotecei naţionale, peste 50 de 
hărți, planuri, schițe și vederi privitoare la Brăila, mai toate 
însoțite cu descrieri amănunțite. 

In biblioteca de pe lângă <Arhiva de răsboiu» se găsesc 
apoi o mulțime de lucrări în manuscris copiate după studiile 
făcute de ofițerii de geniu din armata rusească în timpul celor 
două ocupațiuni rusești ale Brăilei!). Acestea sunt studii ce 
nau văzut încă lumina tiparului. Ele, publicate azi, ar aduce 
multă lumină asupra trecutului acestui oraş de seamă al nostru. 

Brăila se găsește studiată în Arhiva de răsboiu de la 
Viena, nu numai ca port, ci și ca cetate. Căci ea a fost după 
cum se știe puternică cetate turcească încă din veacul al 
XVI-lea. Interesante sunt studiile făcute din punct de vedere 
militar; acestea sunt complectate și cu studiile făcute de o- 
fițerii de geniu ruși, în special din timpul răsboiului Ruso- 
Austro-Ture din 1787—1799, când armatele austriece au mers 
cot la cot cu cele rusești înpotriva semilunei. Un studiu special 
asupra asa numitelor raele turcești de pe malul românesc, în 
care studiu o parte însemnată este rezervată raielei Brăilei, se 
află încă în manuscris în Arhiva de răsboiu, în secţia manus- 
criselor. Acest studiu este început din ordinul prințului Eugen 
de Savoia chiar de la începutul ofensivei creștino-austriace 
înpotriva Turcilor. 

Tot în acest timp, “a început și un studiu al orașelor de 
pe țărmurile Dunărei între care se găseşte trecută și Brăila, 
cu vederi din partea de apus și miază zi. 

Ca studiu amănunţit asupra Brăilei, se găsesc lucruri 
importante în actele înregistrate în secția manuscriselor sub 
denumirea de «Coroninischen Akten» dintre anii 1854—1857, 





1) Parte din acestea au fost publicate de mine în numerile trecute ale 
acestei preţioase reviste de studii locale, parte din ele se pot vedea ві în Albumul 
comemorativ publicat de d. Ing. Marinescu. 


www.dacoromanica.ro 








16 Prof. MIH. POPESCU 





când Țările-românești au suferit ocupațiunea austriacă, în 
timpul răsboiului Crimeei. 

е Sunt deci în bibliotecile şi arhivele din Viena о mulţime 
de studii privitoare la Brăila. Şi ar fi bine dacă primăria, pre- 
fectura sau altă autoritate ori dacă o persoană cu dare 
de mână din Brăila, care să aibă tragere de inimă pentru 
nevoile culturale ale acestui oras important al nostru, ar pune 
la îndemâna câtorva tineri, mijloacele necesare pentru o cât mai 
amănunţită cercetare а bibliotecilor și arhivelor din Viena, 
în direcţia mărginită la cercetarea a tot ce sar găsi privitor 
la Brăila. 

In felul acesta, și munca celor strânși în jurul preţicasei 
reviste «Analele Brăilei» condusă cu atâta pricepere şi sâr- 
сиіпіё de d. Ing. Магіпеѕси, аг putea îmbogăţi simţitor foloasele 
aduse culturei brăilene şi ar stârni multă stimulare în acest 
sens şi pentru alte orașe românești. 


CĂRŢI STRĂINE VECHI DESPRE BRĂILA 
de N. C. ISTRATI. 


Paralel cu publicarea listei cărţilor tipărite la Brăila din 
cele mai vechi timpuri!), listă căreia îi va urma un studiu critic 
asupra celor mai de seamă dintre aceste cărţi (acelea cu 
oarecare valoare documentară), începem a înfăţişa una câte una 
şi dintre acele lucrări străine cari, printre rînduri ori în mod spe- 
cial — ceeace e, se'nţelege, foarte гаг — dau informaţiuni sporadice 
despre viaţa şi înfăţişarea Brăilei vechi. 

Gândul nostru era să înşirăm cărţile vechi ce vorbesc despre 
oraşul nostru, într'o ordine strict cronologică. Aceasta presu- 
punea însă o epuizare completă a materialului bibliografic, 
pentru a nu reveni în urmă cu completări. Deşi o bibliografie 
nu trebue considerată niciodată са desăvirşită, socotim că lu- 
crările privind Brăila nu pot fi atât de numeroase, încît să fie 
nevoe să revenim cu ştiri noui aflate din cărți descoperite ulte- 
rior, Cu toate acestea, cercetările mai îndeaproape ne-au dus 
la constatarea înbucurătoare că materialul acesta informativ 
este departe de a fi epuizabil, oricât de scrupulos ar fi cer- 
cetătorul lui. Şi să se noteze că nu ne referim deocamdată decît 
la cărţile aflătoare în Biblioteca Academiei Române. Cite însem- 
nări răzlețe se vor fi mai aflînd şi prin alte cărţi, pe cari, întimplător, 
nu le are această Bibliotecă! Zicem întimplător, pentrucă Biblio- 
teca Academiei a adunat cu sîrguință şi adună încă, pe cit îi 
îngăduesc mijloacele materiale, — singurele cari lipsesc de 
multe ori — toate lucrările româneşti şi străine сагі privesc şi 
direct şi indirect {ага noastră, sub toate aspectele. 

In consecință, vom analiza cărţile străine cari vorbesc 
despre Brăila, în mod special sau în treacăt, după ordinea în 
care ne vor fi parvenit. La început vom da preferință celor mai 
vechi cărţi, pentrucă multe din acestea prezintă o valoare do- 


cumentară deosebită, care a scăpat atenţiunei multor cercetători 
ai istoriei ţării noastre. 
* 


Inregistrăm printre cele dintâi cărți străine vechi, cari 
amintesc între altele şi despre Brăila, cartea lui Iacob Elsner, 
întitulată : Neueste Beschreibung derer Griecfiscfer Christen in 





1) Vezi Notele bibliografice cari s'au publicat în numerele precedente 
ale revistei. 


www.dacoromanica.ro 





18 N. C. ISTRATI 





der Tiirkey, Ausglaubwiirdiger Erzeflung Herrn Afbanasius Do- 
rosthamus Archimandriten des Patriarchen zu Constantinopel... 
Aufgeretzt, erlântert und bestătiget mit neuen Zeugnissen der 
berühmtesten Nachrichten, und eigenen Anmerkungen von lacob 
Elssner. (Cea mai nouă descriere a creştinilor greci-ortodocsi 
din Turcia, după istorisirea demnă de crezare a lui Athanasie 
Dorostam, arhimandrit al patriarhului de Constantinopol... Intoc- 
mită, lămurită şi adeverită cu noui mărturii după cele mai cu- 
noscute ştiri, şi си observafliuni proprii de Iacob Elssner). 

Cartea apare pentru prima oară la Berlin în 1737. 

Inainte de a trece la examinarea lucrării lui Elsner, să 
vedem întreacăt cine a fost autorul. 

lacob Elsner, învățat teolog german, născut la Saalfeld în 
1692 şi mort Іа 1750, studiază teologia şi literile, devenind 
co-rector al şcoalei de reformaţi din Königsberg. Suind mereu 
treptele ierarhiei bisericeşti, el ajunge rector şi prim profesor 
la loachimstall din Berlin. 

Paralel cu studiile teologice, Elsner se ocupă cu pasiune 
şi de limbile orientale, fapt care-i atrage noi demnități și 
titluri academice. 

In Olanda, unde-şi face o parte din studiile sale, publică 
prima sa lucrare (asupra Noului Testament). Acesteia îi urmează 
cartea de care ne ocupăm aici, apărută întâi — cum am spus — 
la Berlin, în 1737, în limba germană şi apoi la 1743 în Leyda — 
Olanda — în limba olandeză. Lucrarea aceasta are о com- 
pletare : „Fortsetzung der neuesten Beschreibung der Griechischen 
Cfrislen іп der Türkeg“, apărută la 1747. 

In afară de aceste scrieri, Elsner mai are şi altele cu un 
caracter pur teologic. 

Cartea care ne interesează este o monografie, avînd ca 
obiect situația creştinilor orientali — greci, cum îi numeşte 
Elsner — şi în deosebi a celor supuşi Turcilor şi altor popoare 
necreştine. In nepulință să se informeze direct, autorul foloseşte 
descrierea pe care Atanasie Dorostam, Arhimandrit la Cons- 
tantinopol, în trecere prin Germania, i-o face cu mult lux de 
amănunte şi, fireşte, cu o competenţă indiscutabilă. 

Această contribuţie însemnată a călătorului grec la cartea 
lui Elsner, îl obligă pe acesta să-i consacre primul capitol, în 
care ne este prezentată personalitatea lui Atanasie sub toate 
aspectele ei. 

In precuvîntarea cărţii sale, după citeva consideraţiuni 
generale asupra situaţiei creştinilor supuşi Turcilor, situaţie puțin 
cunoscută în țările Occidentului, Elsner isi arată părerile sale 
despre valoarea memorialului lui Atanasie, pe care-l găsește 
plin de învăţăminie pentru cel ce vrea să se documenteze asupra 
acestor creştini. 

Pe acest Atanasie Dorostam, despre care nu avem sufi- 


www.dacoromanica.ro 





CĂRȚI STRĂINE VECHI DESPRE BRĂILA 19 





ciente şi sigure informaţiuni, iată cum îl înfăţişează Elefteron- 
dakis Enkiklopedicon Lexicon (Tom. 1): 

„Arhimandrit cu reputaţie rea, care a trăit cam pela 
începutul sec. 18. Plăsmuind o scrisoare de recomandaţie falsă 
ca din partea patriarhului Paisie din Nicomedia, s'a dus în 
Germania spre a strînge milă pentru pretextul de a elibera pe 
Grecii robiţi de Turci la 1715. La Berlin, intră Atanasie în le- 
gătură cu lacob Elsner, căruia îi dă date şi lămuriri cu privire 
la biserica greco-orientală. De aceste date se foloseşte Elsner 
cînd își alcătueşte cartea lui privitoare la situaţia acestei biserici“. 


S= . des Patriare bac 
conturi tinogele n. 





Aşadar, Elsner a cunoscut personal pe Atanasie şi i-a fo- 
losit informaţiunile scrise şi verbale cu privire la subiectul ce 
şi-l propusese teologul protestant să-l trateze. 


www.dacoromanica.ro 





20 N. C. ISTRATI 





Dela Atanasie nu cunoaştem vreo scriere a sa personală. 
Poate că va fi avut; însă nu ne-a parvenit. 

Studiul lui Elsner, cuprinzând peste 400 de pagini, este 
divizat în şapte capitole. 

Primul conţine biografia lui Atanasie Dorostam. Născut 
pela sfîrşitul sec. 17 în Patras (în peninsula Morea) dintr'o 
familie nobilă şi pregătit pentru viața bisericească; ajunge întâi 
diacon în oraşul natal. Călătoreşte, încă de tînăr, în Egipt şi 
Asia Mică, vizitând locaşurile sfinte ale creştinilor din acele 
părți. Сати! prizonier la Turci, pe cînd aceştia ocupau Morea 
la 1715, fu dus la Constantinopol, unde Patriarhul îl răscumpără 
în schimbul a 2000 de taleri. 

Patriarhul, care aprecia capacitatea lui Athanasie, îl numi 
stareț la Mânăstirea Sf. Paraschiva din laşi. De aci trecu la 
Brâila (sau Braeli, cum îi mai zice Elsner) ca Arhimandrit al 
Arhiepiscopului acestui oraş, loaniţiu, sau Ioanichie. Impreună 
cu acesta, face Atanasie cîteva vizite canonice în „Iataria“ 
(Bugeacul şi sudul Ucrainei de astăzi) cari cădeau direct sub 
administraţia canonică a mitropolitului Proilavei. Intre altele, 
vizitează şi Benderul, tocmai cînd acesla era teatrul războiului 
dintre Suedezii lui Carol XII şi Turci. 

Urcînd treptele ierarhiei eclesiastice, Atanasie Dorostam 
este numit mai tirziu Arhimandrit pe lîngă patriarhia din Cons- 
tantinopol. Pe atunci era patriarh acolo, leremia. 

Elsner ne arată apoi ce atribuţii are un arhimandrit pe 
lingă Patriarhia de Constantinopol. Atanasie Dorostam are pe 
lîngă alte însărcinări şi aceea de supraveghetor — din partea 
Patriarhiei — a mânăstirilor dela Muntele Athos. El se bucură 
de o deosebită încredere din partea Patriahului. In toate їтрге- 
jurările grele este consultat şi părerea sa are prioritate. In 
acest timp, el păstrează încă demnitatea de Arhimandrit pe lîngă 
Mitropolia Proilavei. In vremea şederii sale destul de lungi la 
Brăila îşi creiase unele surse de venituri, în afară de acelea 
cari-i reveniau direct din demnităţile sale eclesiastice. Ei bine, 
fiind la Constantinopol el continuă să se folosească de acele 
venituri (probabil dela moşii ale sale sau mănăstirești). 

Inteligența şi energia sa deosebită îi atraseră o misiune de 
mare încredere din partea Patriahului; anume, misiunea plină de 
răspundere şi riscuri de a strînge pomeni din ţările Europei 
Centrale şi Nordice, pentru creştinii aflaţi sub stăpînirea Tur- 
cilor, Tătarilor şi Arabilor. 

In legătură cu această misiune, s'a țesut legenda susţinută 
de unii că Atanasie a confecţionat fără ştirea Patriarhului o 
scrisoare de împuternicire ca din partea acestuia în scopul de 
a strînge milă şi de a-şi însuşi deci banii. Faptul acesta însă 
nu este confirmat de nici o mărturie, pe care să se poată pune 
preț. Sigur este — și aceasta a contribuit mult, de sigur, la 


www.dacoromanica.ro 





CĂRŢI STRĂINE VECHI DESPRE BRĂILA 21 





discreditarea lui Atanasie — că în timpul colindării sale după 
pomeni — el este atacat la graniţele Țării-Româneşti de către 
o ceată de tîlhari, cari-l pradă de toate darurile adunate, omoară 
pe un diacon ce însoţia pe Arhimandrit iar ре el însuşi, casi ре 
ceilalţi rămaşi în viaţă, îi desbracă de haine pînă la cămaşă. 
Abia poate ajunge prin Viena şi Bohemia la Frankfurt pe Oder 
şi apoi la Berlin. В 

Aici, la Berlin, face cunoştinţă cu autorul nostru, ре care-l 
informează asupra situaţiei bisericii creştine din ţările supuse 
Tureilor. 

In capitolele următoare, Elsner ne înfăţişează în mod amplu 
această situaţie, aşa cum i-a fost prezentată de Atanasie Do- 
rostam. Sunt arătate toate detaliile, dela organizarea adminis- 
ігабу& a bisericii ріпа la cele mai mărunte manifestări din viaţa 
acestei biserici (costume, obiceiuri, ceremonii, etc). Ilustrații 
numeroase completează textul cărţii. 

Ediţia din 1737 a cărţii lui Elsner este completată în 1747 
cu un adaos: Fortsetzung der neuesten Beschreibung der Griecfi- 
schen Cfristen in der Türkey... (Continuarea descrierii celei mai 
noi a creştinilor din Turcia). 

Pomenind de Brăila, atunci cînd vorbeşte de legăturile 
lui Atanasie Dorostam cu mitropolia Proilavei, Elsner dă într'o 
notă — şi aceasta ținem să subliniem în special — indicaţiuni 
cu privire la diversele forme pe care le ia numele acestui oraş 
în diferitele scrieri contimporane sau anterioare cari îl amintesc. 

Reproducem această notă, dela pag. 4. 

„Braila, Braeli, Ibraeli, ре greceşte (Proilavon) este un 
mic oraş cu o cetate întărită formată din cinci turnuri, care în 
anul 1711 fu capturată de generalul rus Rönne. Atunci ea fu 
obligată să procure hrană armatei țariste împresurată la Prut, 
după cum afirmă şi Arhimandritul Motraye (2) în Voyage 


Tom. II, p. 206. — ! 
Sub jurisdicţia mitropoliei din Brăila stau cam opt biserici 
din Tataria, inclusiv Benderul. Acest oraş — Brăila — este 


numit de //eineccius in mod deosebit: Prâelabon, Р. 1, pag. 43, 
Presilaboe, la pag. 38, Presilava, la рад. 42. La Tfom. Smit 
însă, în De eccl. Graec., pag. 64, (o Proilavu) este Arhiepiscopia 
acestui oraş. El este deasemenea numit Persthlava şi Presthlabon, 
de către Constantin Porpfirogeenitul în Antiquit. Constantinop. 
v. Anselm Bandurius Imp. Orient. Tom. Il, p. 464“. 

In adaosul dela 1747, Elsner notează că şi Dim. Cantemir 
aminteşte de Brăila în a sa Istorie a Otomanilor. 

Indicaţiile lui Elsner sunt, fără îndoială, foarte preţioase. 
Mica bibliografie citată în legătură cu Brăila, merită să fie cer- 
cetată cu deamănuntul, ceeace ne propunem să o facem într'un 
număr viitor. 

NICOLAE C. ISTRATI. 


www.dacoromanica.ro 


IOAN SLĂTINEANU ȘI IOAN PENESCU 
i ION VÎRTOSU. 


Ca їпіго legendă minunată, Brăila dela 1830 a strîns 
în jurul ei pe aceşti doi bărbați, cari au glorificat cu 
munca vieții lor oraşul ce se întorcea cu hotărîre de 
sub stăpânirea turcească spre cîmpia românească a grînelor. 

In primul an de descătușare al Brăilei, Slătineanu 
era cîrmuitor al judeţului; după câţiva ani, avea să devină 
adevărat «ctitor al oraşului» 1). La doi ani după numirea 
lui Slătineanu, în cetatea care-și dărămase porţile, sosea și 
drumețţul idealist Penescu. El descăleca la Brăila, stăpânit 
de іпійа bucurie a popasului ?). Era chemarea tainică а 
primei svîcniri de viaţă liberă a Brăilei, care îi va reţine pe 
amîndoi. O minunată coincidenţă a chemat în mijlocul vieţii 
brăilene pe ace ti doi oameni, ca să-și toarcă torsul sufle- 
tului lor cu atîta generozitate în gînd și fapte. 

Dinamismul' sufletului brăilean se regăsește minunat 
în activitatea prodigioasă a acestor doi oameni. 

Penescu pregătea generaţiile cari aveau să schimbe 
mica cetate intro metropolă a comerţului romînesc, prin 
activitatea sa culturală, dar mai ales prin îndrumarea prac- 
tică spre care călăuzea el viaţa brăileană. 

Slătineanu, demnul reprezentant al boerimei noastre 
vechi, schiţa, încă din primii ani ai eliberării Brăilei, pro- 
gramul de muncă edilitară și acum începuse, energic, 
clădirea orașului. 

Frămîntînd mereu voinţa prezentului chinuit, Penescu 
și Slătineanu au pus piatra unghiulară a temeliei, dînd 
noului oraș orizont, perspectivă. Dacă viaţa lor nu ne 
este încă cunoscută în amănunt, activitatea lor însă, cristali- 





1) Filitti, (1. C.) Organizarea Brăilei după eliberarea de sub Turci — sub 
ocupația rusă, de la 1628—1854, p. 12. 


2) Virtosu, (1.) Joan Penescu, animator cultural al Brăilei în primii ani 
după 1529. . 


www.dacoromanica.ro 





IOAN SLĂTINEANU ŞI IOAN PENESCU 23 





zată în atitea opere mari, îi ridică, pentru noi cei de 
zi, pe primul plan. Opera de cultură întreprinsă de Pe- 
nescu, ca și reclădirea edilitară a Brăilei, asa cum o vedea 
înfăptuită Slătineanu, era imperios cerută de vreme și de 
nevoile orașului се renăștea la о nouă viaţă românească. 

«Analele Brăilei» vor comemora în curînd amintirea 
lui Slătineanu, са un pios omagiu pentru înfăptuirile lui 
la Brăila. Către acest bun și mare patriot, închinăm și 
noi aceste gînduri, noi cei depărtaţi cu un secol de epoca 
realizărilor lui. 

Regulamentul Organic, prin programul pe care-l 
statua, făcea cunoscut că «dorind să dea atît рош Bu- 
cureștilor cît și celorlalte orașe slobode ale Valahiei do- 
vada părinteștii sale îngrijiri au socotit să le dăruiască 
drepturi de a-și chivernisi ale lor înteresuri prin sfaturi 
orășenești» 1). 

In această epocă a. Regulamentului Organic, Slăti- 
neanu alcătuește, împreună cu căpitanul Borozyn, însăr- 
cinatul lui Kiselefi, proectul de înfrumusețare al orașului. 
Cu toate greutăţile materiale, în 1835 Slătineanu izbutește, 
după 6 ani de muncă, să dea Brăilei un aspect nou, im- 
punător. Prin cultura și autoritatea sa, prin excepționalul 
său simţ urbanistic și prin energia sa, puse în slujba ri- 
dicării Brăilei, el face adevărate” minuni. 

Căpitanul Вогоғуп, omul lui Kiseleff la Brăila, nu 
apare ca o figură proeminentă. El nu e omul de la care 
pornesc și prin care se înfăptuesc inițiativele. El este 
mai mult un organ de execuţie tehnică. Si nici nu 
putea fi altfel, căci grija reclădirii orașului era încredin- 
tată, din primii ani, unui comitet, supraveghiat de Slătineanu. 

Inceputurile sînt cele mai grele; și tocmai la început 
Borozyn conlucrează си Slătineanu. Primul, са reprezen- 
tant al puterii rusești, cel de al doilea, înțelegător al ne- 
voilor locale, sprijinitor tenace al înfăptuirilor, energie 
românească excepţională. 

Mărturiile vremei pe cari le descoperim noi acum 


1) Regulament pentru sfaturile erășeneşti duprin oraşele Prinţipatului 
Valahiei, 1832, 


www.dacoromanica.ro 





24 ION VÎRTOSU 





despre activitatea lui Slătineanu închinată Brăilei sînt ne- 
bănuit de preţioase. Fiindcă ele distrug?o legendă. Ele în- 





„Ctilorul Brăilei moderne“. 


IANCU SLĂTINEANU 
— Primul ocîrmuitor al Brăilei după eliberarea de sub Turci la 1829 — 


lătură ideea, admisă până acum de tradiţie, că Brăila, 
această nouă Odesă, datorează totul stăpînirei rusești. Dă- 
wWww.dacoromanica.ro 





IOAN SLĂTINEANU ŞI IOAN PENESCU 25 





rîmarea cetăţii mar fi soluționat problema, dacă în locul 
ei nu sar: fi clădit oraşul comerțului, străbătut de suflul 
românesc. Acest postulat era cerut de vreme și constituia 
și o garanţie pentru desvoltarea Brăilei. 

Penescu 1) și Slătineanu au înţeles aceasta. Fi nu și-ar 
fi găsit rostul în Brăila, dacă паг fi mers în consensul 
vremei și al nevoilor ei. Ceiace apare și mai interesant, 
în privința activităţii edilitare a lui Slătineanu, e faptul 
că nici sugestiile tehnice nu aparțin în întregime căpi- 
tanului Porozyn. 

Slătineanu însuși face planuri tehnice; el e acela 
саге dă ideile, care animează întreaga activiiate de or- 
ganizare a noului oraș. 

Aceasta se vede clar în documentele inedite се se 
găsesc la Arhivele Statului și pe cari le vom publica. 

Supt cîrmuirea lui, în 1835 șapte străzi nou deschise 
se pavează cu piatră de Măcin; "piața mare capătă о 
suprafață de 5500 stînjeni patraţi ; se mărește piața mică 
unde era închisoarea poliţiei; iar în piaţa Arhanghelul 
Mihail ia fiinţă centrul orașului. 

Orașul pe care-l visa Slătineanu începe să ia 
ființă. Pentru ca toate planurile acestea mari de viitor 
să poată ființa, trebuiau să poarte siguranța aprobării 
rusești, Borozyn în această operă ега о chezășie în plus. 

Planurile și rapoartele lui Slătineanu treceau prin 
filicra aprobării rusești, după cum tot ceiace lucra Bo- 
rozyn era și în consensul vederilor lui Slătineanu. 

Sar părea curios cum, prin calitatea lui de cîrmuitor 
al judeţului, Slătineanu își leagă totuși amintirea de opere 
cari de drept ar fi trebuit să intre în atribuţia maghis- 
tratului (primarului). Lucru însă se explică. 
| Regulamentul огазепеве stabilea că tot ceiace privea 
economia orașului să intre în atribuţia sfatului orășenesc. 
Valabilitatea hotărîrilor acestui sfat orășenesc, după ace- 
lași regulament, o putea da numai cârmuitorul județului. 
Şi Cîrmuitor era Slătineanu. 





1) Nu am putut găsi până acum un potret a lui Penescu. Rugăm pe cine 
ne poate da vreo indicație în acest sens, să ni comunice, 


www.dacoromanica.ro 





26 ION VÎRTOSU 





In plus, Slătineanu era prețuit în chip deosebit 
de Kiseleff. 

E menţionată „osîrdia și ostenelele ce le-a vărsat. 
întro epocă atit de însemnată şi vrednică de adu- 
cere aminte“ !). 

Prin calitatea și poziţia lui socială și oficială, Slăti- 
neanu este mai norocos decît Penescu. El își poate re- 
vărsa cu generozitate sufletul pentru Brăila și poate privi 
mai tîrziu, mulţumit, realizările sale. Penescu însă, după 
mulți ani de muncă închinaţi Brăilei, când pleacă la Bu- 
curești, iși mai aruncă doar privirea înapoi, întristat, spre 
locul în care-și făcuse jurământul muncii. In 1832 cînd 
sosise la Brăila, din zidurile cetăţii tot mai cădeau cără- 
mizi. Lasă însă la plecare, după 10 ani, un oraș frumos 
în care-și înmormîntase о parte din viaţa sa și idealismul 
său aprins. 

După toate deziluziile și ruina lui materială, primăria 
orașului îi răscumpără lui Penescu zapisul datoriilor, 
făcîndu-l din nou stăpîn pe tipografia sa. Dar, orașului în 
care tinereţea entusiasmului lui nu cunoscuse margini, îi 
lasă în dar tot ceiace primise. Și cu toiagul bătrîneţei lui 
pleacă spre București, adăpostit de Mitropolitul Neofit, şi 
numit profesor al Seminarului. 

Cu o dragoste neţărmurită pentru Brăila, totdeauna 
cu o înțelegere clară a vremii și cu o energie nebiruită, 
Penescu și Slătineanu se poate spune că au fundat, prin 
munca lor, viaţa nouă a Brăilei românești eliberată la 1829. 


ION VÎRTOSU. 


1) L. C. Filitti, op. citat. 


www.dacoromanica.ro 


C. SANDU-ALDEA 
— VIAŢA ŞI OPERA LUI — 
de prof. ION M. GANE. 


I. Viaţa si personalitatea. 


Despre viaţa scriitorului şi agronomului Constantin Sandu- 
Aldea, fiu al Brăilei, s'au scris unele lucruri; dar încă ar mai 
trebui să se culeagă informaţii dela rude şi prieteni, pentru a 
se cunoaşte mai bine sufletul acestei personalităţi, care face 
cinste literaturii şi ştiinţei româneşti. 

Redau, în prima parte a acestui articol, o biografie a lui 
Sandu-Aldea, pe care o socot drept cea mai completă de până 
acum, fiindcă, pe lângă armonizarea datelor biografice disparate 
tipărite până acum, am mai adăugat informaţiile din matricola 
respectivă dela Liceul „N. Bălcescu“ din Brăila, câteva comu- 
nicări orale datorite d-lui Apostolache Dinu din Brăila, un prieten 
din copilărie al scriitorului, precum şi trei fotografii nepublicate 
până astăzi. 

Constantin Sandu (Aldea е un pseudonim literar) s'a 
născut în Tichileşti, sat pe malul Dunării, plasa Vădeni, judeţul 
Brăila, la 22 Noembrie 1874. Tatăl său se numia Petrea Sandu, 
cărăuş sau mai bine zis „tăvălugar“, iar mama sa, Tudora. O 
soră a lui Constantin, anume Mărgărita, trăeşte şi astăzi în Brăila, 
căsătorită cu lancu Anton si are un fiu Gheorghe (nepotul scrii- 
torului). O soră a Tudorei a avut un fiu Sotir, tâmplar în Brăila. 

O fotografie aparținând d-lui I. Untaru, reprodusă aici, ne arată 
casa părintească din Tichileşti: o casă modestă de ţară, aco- 
peritä cu stuf. Pe prispă, sub geamul pătrat, o doniță. In dreapta, 
lipită de casă, o mică magazie. In colţul din dreapta, pe primul 
plan, un puț cu cumpănă şi cu lanţ. In curte, lângă magazie, о 
gâscă cu bobocii ei. In fund, copaci înfrunziţi completează acest 
tablou rustic... 

După puţin timp, Constantin este adus în Brăila, unde lo- 
cueşte mulţi ani, împreună cu părinții, în mahalaua Atârnaţi, strada 
Fortunei nr. 21. Urmează clasele primare la şcoala comunală 


www.dacoromanica.ro 





28 PROF. ION M. GANE 





nr. 2 din oraş, obținând certificatul de absolvire nr. 27 din 25 
August 1886 1). 

La 1 Septembrie 1886 se înscrie la Gimnaziul real din 
Brăila (astăzi Liceul Bălcescu), unde e trecut la nr. matricular 
172. Urmează în anul şcolar 1886—87 clasa I şi rămâne re- 
petent! In anul următor repetă clasa şi promovează, fiind clasi- 
ficat al patrulea din 34 elevi şi premiat. În anul 1888—89 urmează 
clasa II şi promovează clasificat al treilea din 43 elevi. In anul 
1889—90 urmează clasa III şi este clasificat întâiul din 19 elevi. 
In anul 1890—91 urmează clasa IV şi e clasificat iarăşi întâiul 
din 20 elevi (media 9,06). In anul 1891—92 urmează clasa V 
şi e clasificat al doilea din 14 elevi. La 28 Iunie 1892, i se eli- 
berează certificatul пг. 13 de absolvirea celor cinci clase secundare. 

Ciudat cum premiantul de mai târziu debutează prin а ră- 
mânea repetent! Totuşi, este o explicaţie: în anul în care ur- 
mează clasa 1, Constantin a fost dat de părinţii lui, necăjiţi, la stăpân 
şi anume la băcanul Szabovici. Impărţindu-şi timpul între şcoală 
şi băcănie, fireşte că băiatul n'a putut face faţă cerințelor pro- 
fesorilor. Să mai susţinem că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă ? 

Prin 1895—94 dă examen particular de clasa VI şi pro- 
movează; apoi se prezintă la examenul de clasa VII, tot ca 
pregătit în particular, dar este respins la cosmografie. 

In anul 1894—1895 îl găsim elev la şcoala de agricultură 
dela Herăstrău. In Maiu 1895 călătoreşte spre Sinaia, Azuga, 
Predeal, Doftana. În August 1896 trece prin “Turnu-Măgurele. 
În toamna aceluiaş an este în străinătate: în Octombrie la Jever, 
Horumersiel, Oldenburg, iar în Noembrie la Kracovia, Stanislau, 
Izkani. Spre sfârşitul anului se întoarce în ţară, fiindcă la 31 
Decembrie se айё la Focşani. In Maiu 1897 trece pe la Рада 
(în Bărăgan) şi Silistra. 

Termină şcoala de agricultură de la Herăstrău în lunie 1897, 
eşind în fruntea promoţiei. In vara sau toamna aceluiaş an 1897 





1) In cuvântarea ținută la înmormântarea scriitorului (vezi „Viaţa agricolă“ 
din 15 April—1 Maiu 1927, pag. 234), profesorul Traian Săvulescu afirmă că 
el аг fi absolvit şcoala primară „în satul său“, adică în Tichileşti. Dar саге e 
dovada ? In afară de certificatul de absolvire nr. 27 al şcoalei comunale nr. 2 
din Brăila (dovadă evidentă 1), subsemnatul îmi mai sprijin afirmaţia si pe faptul 
că d-l Apostolache Dinu susţine că l-a cunoscut pe Sandu-Aldea la Brăila prin 
1883, când Aldea ега de 9 ani. Se jucau amândoi pe ulițele din mahalaua A- 


târnaţi. In acest timp, С. Sandu era stabilit la Brăila şi deci urma şcoala pri- 
тага în oraş. 


www.dacoromanica.ro 


C. SANDU-ALDEA 29 





face o călătorie în nordul Germaniei. La începutul anului 1898 
se află în Olanda. In 1898 face armata un an și la examenul 
de sublocotenent în rezervă e clasificat Lul şi repartizat la re- 
gimentul I cetate Focşani-Nămoloasa-Galaţi. In 1899 intră ad- 
ministrator la moşia colonelului Anghelescu dela Crivina, unde 
rămâne vreo opt luni. In Maiu 1899 se află la Bucureşti. 





Casa părintească din Tichileşti 


In 1901 pleacă în Franţa, rămânând doi ani şi jumătate la 
ferma Verri€res-le-Buisson a Casei Vilmorin-Andrieu & C-ie. 
Se întoarce în ţară în vara anului 1905, când e numit confe- 
rențiar de agricultură şi zootechnie la ferma model Laza (jud. 
Vaslui), în care calitate rămâne până în 1907. 

In acest timp, iarăşi pleacă în străinătate: în Noembrie 
1904 se află în Germania, la 18 Decembrie în Tirol, iar la 22 
Decembrie acelaş an intră în sanatoriul de tuberculoşi de la 
Davos-Dorf, unde rămâne câteva luni. 

Iarăşi curios cum, în trupul robust al acestui flăcău, a putut 
pătrunde bacilul distrugător! Totuşi, rezistența sa fizică a făcut 
ca în scurt timp să se însănătoşeze într'atâta, încât chiar să se 
poată căsători curând, 


www.dacoromanica.ro 





30 PROF. ION M. GANEA 





Intradevăr, în 1905, câteva săptămâni după nunta poetului 
St. O. losif, la care a luat parte, se căsătoreşte şi el cu Joița 
din comuna Cioroiu, judeţul Ialomiţa. la ca zestre 10.000 lei şi 
circa 100 pogoane de pământ. Pleacă îndată după nuntă în 
Germania. În primăvara anului următor 1906, se află totîn Ger- 
mania, fiindcă „închinarea“ din fruntea romanului „Două nea- 
muri“ e datată: „Berlin, 9/22 April 1906“. 

La Berlin, în 1906, soţia lui naşte o fetiță, Viorica, ре care 
o botează la biserica rusă de acolo. Se întoarce în {ага ca 
doctor al „Inaltei şcoale de agricultură“ din Berlin. 

In 1908 e numit, prin intervenţia lui Kalinderu, conferenţiar 
de agricultură la şcoala de agricultură dela Herăsirău şi apoi 
director al aceleaşi şcoale, în care calitate rămâne din 1908 
până în Martie 1911, apoi din Septembrie 1911 până în 1914 
şi însfârşit din 1919 până la moarte. 

In 1909 e numit profesor de agricultură practică şi selec- 
țiunea cerealelor la aceeaşi şcoală. In acest timp, el se spe- 
cializează mereu în ştiinţa eredității experimentale (genetica). 

La sfârşitul lui Iunie 1910 călătoreşte în Bucovina, iar în 
Maiu şi lunie 1911 prin Dobrogea de Nord. 

In 1913, e numit profesor de ameliorarea plantelor agri- 
cole la aceeaşi şcoală, căreia se devotase şi căreia îi zicea 
„Bătrânica“. Atâta suflet a pus pentru această şcoală, încât пісі 
nu se poate scrie istoricul acestei instituţii, fără să se pome- 
niască la fiecare pagină despre profesorul şi directorul ei, C. 
Sandu-Aldea ! 

In timpul cât nu-l găsim, în două rânduri, director la Не. 
răstrău, el este: 1) subinspector la R. M. S. din Martie până 
în Septembrie 1911 şi 2) inspector la pescăriile statului, din 
1914 până în 1919. 

În 1915 ia parte ca ofițer în campanie. 

In ultimul timp, conducea „biblioteca rurală“ a editurii 
„Cultura Naţională“, în care a publicat el însuşi un volum 
„Despre semănături“, în 1921. 

In 1926, a fost ales membru . corespondent al Academiei 
Române. 

Moare Luni 21 Martie 1927, în vârstă de 52 ani şi ceva. 
Moartea-i prematură este : consecința îndeplinirii datoriei ре 
câmpul de luptă, în timpul războiului cel mare, în calitate de 


www.dacoromanica.ro 





C. SANDU-ALDEA 31 





locotenent comandant al unei baterii. In casă, după moarte, s'a 
găsit suma de... două mii lei! 

A fost înmormântat la 23 Martie la cimitirul Sf. Vineri din 
Bucureşti, urmat de familie, colegi, prieteni, elevi şi autorităţi. 
Au ţinut cuvântări emoţionante: V. Goldiş, ministrul cultelor; 
M. Sadoveanu; D. Busuiccescu, subsecretar de stat la Domenii; 
Prof. 1. Bianu, din partea Academiei Române; N. lorga; С. Ci- 
păianu, preşedintele Societăţii Agronomilor (al cărei preşedinte 
fusese decedatul); О. lonescu-Şişeşti, preşedintele corpului a- 
gronomic ; prof. Traian Săvulescu ; prof. Dr. M. Chiriţescu-Arva, 
din partea Academiei de agricultură din Cluj; C. Ardeleanu, din 
partea Societăţii Scriitorilor Români; Cristodor І. Gheţu, din 
partea Asociaţiei inginerilor agronomi şi I Staicu, din partea 
studenților dela Herăstrău. 

In ziua înmormântării, Camera Deputaţilor aduce omagiu 
dispărutului, prin cuvântările lui М. Sadoveanu, І. Răducanu, 
V. P. Sassu, O. Goga şi Paul Iliescu şi hotărăşte să dea diurna 
pe o zi pentru familia rămasă fără sprijin. 

A doua zi după înmormântare, Senatul aduce deasemenea 
omagiul său, prin cuvintele lui Ghr. Musceleanu, I Lupaş, |, 
A. Bassarabescu, 1. Nistor şi О. O. Mironescu, propunându-se 
să se dea o recompensă națională familiei dispărututui. 

Ca omagiu pentru dispărut, revista „Viaja Agricolă“ în- 
chină numărul din 15 AĂprilie—1 Maiu 1927 memoriei lui C. 
Sandu-Aldea, fost membru în comitetul de redacţie, publicând: 
1) un prim articol de D. G. Chiţoiu; 2) cuvântările rostite la 
înhumare (afară de cele ale lui V. Goldiş şi M. Sadoveanu); 
3) 12 clişee reprezentând pe scriitor la diferite epoce (cea mai 
veche e din 1895), pe tatăl, soţia şi fiica lui, Viorica; 4) cu- 
vântările din Cameră şi Senat şi 5) articolele din ziare despre 
dispărut. 

După un an, în 1928, moare şi fiica scriitorului, Viorica, 
în vârstă de 22 ani. O fotografie a d-lui L Untaru (calendarul 
din perete, indiscret, ne indică anul: 1923), ne-o înfăţişează, ală- 
turi de tatăl său, ca o fată de 17 ani, voinică, frumușşică, cu 
cosite, îmbrăcată întrun minunat costum naţional. Această fo- 
fograiie n'am reprodus-o, nefiind destul de clară, dar este mult 


asemănătoare cu cea reprodusă mai jos. 
р 


www.dacoromanica.ro 





32 PROF. ION M. GANE 





Era acest Sandu-Aldea om nu tocmai înalt, robust, bine 
legat, rumen la fală, vânjos са un stejar. Ochii săi albaştri, blânzi 
şi pătrunzători, arătau însă că această sănătate trupească este 
însoţită şi de o sănătate morală. 

Sufletul lui Sandu-Aldea era o sinteză rară. Toate însuşirile 
strămoşeşti ale neamului, intelectuale şi morale, se strânseseră 
în acest om. Avea o inteligenţă vie, o memorie deosebită, o 
putere rară de muncă, o judecată limpede, care l-au făcut să-şi 
asimileze atâtea cunoştinţe generale şi de specialitate şi să creeze 
(nu fără sbucium sufletesc) în două domenii diferite: ştiinţa şi 
poezia. 





D-na Sandu-Aldea cu fica sa Viorica 


In toată viața lui a dat dovadă de cinste, dreptate, disci- 
plină, punctualitate, energie şi totodată de modestie și dragoste 
amicală. Un adânc cunoscător al oamenilor. Un caracter „de 
bronz“. 

Brăilenii ar trebui să fie mândri de acest „cojan“ din câmpie, 
pildă rară de energie românească pusă în slujba binelui, ade- 
vărului şi frumosului. 

Ca o sinteză a ceiace reprezintă C. Sandu-Aldea pentru 


www.dacoromanica.ro 





C. SANDU-ALDE A 33 


brăileni, reproducem în întregime, de o concentrată energie, îru- 
mosul articol al profesorului şi ziaristului Nae /onescu — el însuşi 
brăilean —, publicat în „Cuvântul“ cu prilejul morţii scriitorului: 


„Le bon géant! Cu Sandu-Aldea, care s'a dus, ne lasă cel mai aw- 
tentic reprezentant al câmpiei dunărene. Era dela Brăila, umblase prin toate 
privalurile Dunării; şi răsirângea în ochii lui albaştri şi senini са de copil, 
îndepărtarea nesfârşită a Bărăganurilor. Om al pământului, simplu şi natural, 
era el însuşi, în persoana lui fizică, întruchiparea stepei româneşti. Mare şi 
domol, de o linişte care mergea în adâncime, cinstit şi bun ca rodul brazdei ; 
şi totuşi capabil suileteşte de încordări năprasnice ; aşa cum sunt toţi oamenii 
de baltă din câmpia Brăilei. 

Te regăsiai în el. {і repăseai toată tradiţia ta de rasă; toată plămada 





Sandu-Aldea cu Viorica, fiica sa. 


ta sufletească. Aşa cum se plămădeşte acolo. Nu există în toată {ага ro- 
mânească aspect al naturii mai impresionant şi mai adânc са cel al Bără- 
ganului. Muntele — e frumos, de sigur. Dar el te apasă; te retează în a- 
vânturile tale spre larg şi te striveşte. Muntele te defineşte în opoziţie cu 
el. Şi tu eşti mic şi mărginit. Şi pe urmă, prea e multă varietate neliniştită şi 
prea multă masivitate agresivă. 

Ре când în Bărăgan !... Bărăganul e nesfârşirea; cât poate să alerge 
ochiul şi dincolo, nestârşirea ; саге te cuprinde din toate părţile, te învălue 
cald, te destramă, Tu şi Bărăganul eşti una; linia tivită a lucrurilor se 


www.dacoromanica.ro 





34. PROF. ION M. GANE 





pierde ; comunici cu existența, una singură ; trăieşti realitatea în resorturile 
ei ascunse minţii şi neînțelese decât trăirii. 

Una cu pământul. Una cu pământul a fost şi Sandu-Aldea al nostru. 
Nu a fost un mare artist ? — Se poate. Nu a fost pentru dumneavoastră. Dar 
pentru noi a fost mai mult decât atâta: a fost o bucată din viaţa vie a 
Bărăganului, după care ne dorim cu toţii, cei cari l-au lăsat pentru toată 
viaţa lumii acesteia şi care nu ne vom regăsi liniştea decât atunci când, 
prin îndurarea lui Dumnezeu, ne vom întoarce pe vecie la el. Literatură ? 
A, nu! Care. este brăileanul adevărat, саге a văzut ре Sandu-Aldea fără 
emoție şi саге nu s'a simţit, privindu-l, cuprins de acea расе adâncă a 
şesurilor natale ? 

Cea mai odihnitoare întruchipare a Brăilei româneşti s'a dus cu Sandu. 
H va plânge de sigur, în felul ei, oficialitatea. Am dori totuşi să nu-l plângă 
decât cei cari au pierdut ceva în el.. Ar îi un suprem omagiu. Meritat! 


II. Opera ştiinţifică. 


Ca agronom, aclivitatea sa constă în străduința de a ame- 
liora plantele agricole, îmbunătățire ре care o socotește capi- 
fală pentru progresul agriculturii româneşti. In acelaş timp, po- 
pularizează cunoştinţele necesare plugarului, prin broşuri şi con- 
ferinţe, expuse limpede şi melodic. 

lată scrierile sale agricole, în ordinea cronologică: 

1. Scrisori către plugari. Bucureşti, 1901. (Biblioteca po- 
pulară a Ad-ţiunei Domeniului Coroanei. Cărticica XIX). 

2. Vilmorin (Henri de). Selecțiunea și efectele ei asupra 
plantelor cultivate. Traducere (din englezeşte). Budapesta, 1906. 

3. Cărticica plugatrului. Bucureşti 1907. 

4. Selecțiunea metodică a cerealelor şi bazele științifice ale 
selecțiunei. Bucureşti 1907. 

5. Sfaturile unui plugar luminat. Cărticica l-a, Bucureşti 
1908 (alte ediţii: 1922, 1928). 

6. Cunoştinţe elementare de Botanică agricolă pentru clasa 
l-a şcoalelor inferioare de agricultură. Bucureşti, 1911. (Din 
publicaţiile Casei şcoalelor) (alte ediţii: 1914, 1922). 

7. Cubajuri agricole. Bucureşti 1914 (şi altă ediţie). 

8. Despre semănături. Invăţături pentru plugari. Bucureşti, 
1921. (Cultura Naţională. Biblioteca Rurală). 

9. Câteva idei fundamentale despre ameliorarea plantelor a-~ 
gricole. Conferinţă (în) „Conferinţe din domeniul ştiinţelor a- 
gricole“ ţinute între 8—16 lanuar 1925 în sala Casei şcoalelor. 
Bucureşti 1925. 


C. SANDU-ALDEA 35 





10. La variabilité de quelques ргоргіеіёѕ de Pepi du blé 
roumain. Bucarest 1929 (Extrait des „Annales scientifiques de 
l'Académie de Hautes Etudes agronomiques de Bucarest. Tome D. 

11. Nilsson-Efle (Prof. D. H.) Program pentru selecţiunea 
grâului în România. Traducere din nemţeşte. (Analele Societăţii 
Naţionale de Agricultură. Nr. 1). 


III. Opera literară. 


Sandu-Aldea face parte din categoria acelor prozatori 
(Brătescu-Voineşti, Guy de Maupassant), cari au debutat în li- 
teratură cu versuri lirice mediocre, rămase în umbră, pentru ca 
apoi să treacă la genul epic care i-a consacrat. 

Publică mai întâi câteva poezii în revista Lumea nouă 
literară, prin 1895—96; apoi, din toamna anului 1898, colabo- 
rează regulat la Floare albastră din Bucureşti (de sub direc- 
|iunea lui L'N. Constantinescu-Staus), publicând, în fiecare 
număr, poezii, proză şi note de călătorie, semnate: C Sandu, 
$, Voinea sí C.- Răsvan. 

Redăm, de curiozitate, poezia „Rugă“ publicată în nr. 26; 
anul I, al „Floarei albastre“: 


In stoluri lungi ne vin cocoriin ţară, S'a 'mpodobit câmpia, râde'n soare, 
Adie blând un vânt de primăvară... Se mişcă holda'n vânt tremurătoare, 


Din slăvi ameţitoare-o ciocârlie, Pe când pe sus un nor greoiu se plimbă, 
Coprinsă de nebună bucurie, Şi 'ntr'un torent de grindină se schimbă, 
Urează holde mândre să răsară: Lovind, strivind averea din ogoare 
Pe când pe lan, din zori şipână'n sară, Іп răpăiala lui nimicitoare... 
Semănătorii svârl cu mâna plină Sin urma lui, pământul ars rămâne, 
Sămânţa de noroc şi de lumină, `  Se'nchină trişti sătenii fără рапе: 

Şi inima li-e caldă şi senină. „Coboară-ţi ochii şi 'nspre noi, Stăpâne!“ 


In 1901, îşi începe colaborarea la Sămănătorul, sub pseu- 
donimul Miron Aldea, unde este relevat apoi de d. N. Тогда, care 
chiar îi îmbină numele adevărat cu pseudonimul, pentru a-l fixa 
în literatură sub numele de: C. Sandu-Aldea. 

In 1904 dă la iveală primul volum „Drum şi popas“, cu- 
prinzând note de drum şi schiţe, după care urmează, până în 
1920, alte 6 volume de proză originală. 

Din 1906 până în 1909 mai colaborează şi la „Luceafărul“, 
cu nuvele, schiţe şi articole. 

In răstimpul dela 1908—1923, mai face să apară 7 volume 


www.dacoromanica.ro 














36 PROF. ION M. GANE 





de traduceri, într'o firească limbă românească, din diverşi scri- 
itori străini, volume indicate în bibliografia de mai jos. 

Încadrată în curentul semănătorist, opera lui Sandu Aldea 
este poate cea mai fidelă oglindire a ideilor de bază ale acestui 
curent literar. 

Subiectele lui sunt luate în cea mai mare parte din viaţa 
de la ţară, ре саге o cunoştea minunat. Eroii săi sunt în ge- 
neral caractere instinctive, primitive şi uneori chiar cu înclinare 
spre crimă. Descrierea naturii, în diferitele ei aspecte, ocupă 
în opera-i un loc de frunte, fie că priveliştea e în strânsă le- 
gătură cu starea sufletească а eroului, fie că — aşa cum 
se întâmplă mai ades — această privelişte e redată numai pentru 
frumuseţea ei intrinsecă. E 

Privite sub unghiul estetic, nuvelele şi schiţele lui prezintă 
frumoase calităţi: eroi bine zugrăviți, minunate descrieri, limbă 
naturală, expresii poetice, pitoreşti. Criticii i-au apreciat la vreme 
meritele : аге Cfendi 1-а socotit, prin vigoarea şi bărbăţia operei, 
mai presus de Í. Adam (cu subiecte căutate) şi de I. Ciocârlan 
(cam blajin şi feminin). G. /brâileanu afirmă că „Ghiocel“ (din 
volumul „Pe drumul Bărăganului“) este una din cele mai bune 
schițe din literatura noastră. M. Dragomirescu socoate „Datoria“ 
(din acelaş volum) de o valoare clasică şi afirmă că „Ghiocel“ 
rivalizează cu „Moartea lui Castor“ de Brătescu-Voineşti şi „Puica“ 
de Sadoveanu. 

Singurul său roman, „Două neamuri“, prezintă părţi isbu- 
tite, cum ar fi capitolul „Seceta“ (foarte plastic) şi aceleaşi 
calităţi descriptive şi de stil ca în nuvele. Păcat numai că e 
scris cu tendința de a înfățișa ре străini (greci) ca oameni 
numai răi, iar pe români ca oameni numai buni. Din această 
pricină, eroii mai însemnați (lani Livaridi, Boerul Măceş) пи 
sunt verosimili şi nici unitari, iar romanul nu are obiectivitatea 
necesară oricărei opere artistice. Pentru calităţile sale însă, şi 
această operă se citeşte cu interes şi plăcere. 

Ne-a mai lăsat şi o nuvelă istorică, intitulată „Călugărenii“. 

Peisagiul brăilean deţine un loc de frunte în opera lui 
Sandu Aldea. 

Bărăganul, cu imensitatea şi liniştea lui plină de farmec, 
este înfățişat de mai multe ori în nuvela „Pe drumul Bărăga- 
nului“. lată o altă descriere a lui, din nuvela „Ghiocel“: 

WWW. i 





C. SANDU-ALDEA 37 





„Mă termeca întinderea Bărăganului. Primăvara mi se părea uneori 
că două mări nemărginite se privesc faţă în față : marea verde а holdelor 
unduitoare şi marea albastră a înălțimilor în care pluteau ciocârlii. 

„Imi plăcea Bărăganul vara, când pământul frigea, când văzduhu! era 
plin de ţâriituri de lăcuste şi de sbor de fluturi, când holdele de aur cădeau 
plavie în gura coaselor, când fetele cântau, când lumina juca în depărtările 
din poala cerului ca o apă mare, albă, strălucitoare, când, noaptea, focurile 
de paie de prin armanele îndepărtate păreau nişte răsărituri de lună. Şi-mi 
plăcea Bărăganul şi toamna, când valul subţire al burilor reci şi mărunte 
mă pătrundea până la os şi-mi scurta vederile, împăenienind depărtările 
mute, sure, pustii. Imi plăcea să pribegesc iarna pe întinderea albă peste 
care trecea Crivăţul сгапсеп, şuerând, spulberând zăpada, orbindu-te, 
sfâşiindu-ţi obrazul. 

„Dar mai presus de toate îmi plăcea primăvara când aburi calzi eşiau 
din pământ ca о răsuilare uriaşă a ogoarelor, când răsăriau viorelele prin 
mărăcinişuri, când veniau cocorii în ţară, când înflorea pământul rodnic, 
când plugurile înegreau locurile şi toată tarina mirosia a pământ proaspăt arat“. 


lată o furtună pe Dunăre la Brăila, descriere de un dina- 
mism deosebit, în cuprinsul nuvelei „Radu Saloparu“ : 


Era grozavă de văzut întinderea sgomotoasă a apelor frământate 
de furtună ! 

Un caic pe al cărui catarg nu era întins nici cel mai mic petec de 
pânză, sbura în susul apei mai iute decât cel mai iute tren. 

Un vapor abia putea înainta la vale împotriva vântului, Corăbiile erau 
întoarse cu cârma la deal şi cu ancora la vale, 

Şiepurile goale, singuratece, apropiate de mal erau răsturnate pe 
o coastă. 

Macaralele scârţâiau, lanţurile zuruiau, catargele pârâiau, vapoarele 
şuerau, corăbierii alergau, sbierau, pompau.., Şi peste toate aceste sgomote 
trecea urletul vântului, vuietul valurilor uriaşe ale apelor necruțătoare... 

O corabie ce luase apă se legăpa, odată la dreapta, apoi la stânga 
şi începu a se сиѓипда. Oamenii de pe ea coborau repede în barcă, 

In două minute, corabia fu înghițită de ape. Numai vârful catargului 
se vedea când şi când din valuri ca o mână ce chiamă ajutor... 

Scormonite până în adâncuri, săltate, împinse, rostogolite, biciuite de 
vânt, apele se ridicau unele peste altele cât luntrea, cât omul, cât casa; 
se prăbuşiau gemând, vuind în adâncuri ameţitoare, de unde iar se ridicau, 
mai înalte, mai grele, mai întunecate, mai furioase, mai năpraznice“, 


Tot în această nuvelă se mai află şi alte descrieri ale 
Dunărei la Brăila. i 

O pădure din jurul Baldovineştilor ne este înfăţişată astfel 
în bucata „La goană“: 


„Pădurea era cufundată într'o adâncă linişte. Lumina soarelui cădea 
aurie printre copacii desirunziţi, pe ale căror crăci se zăreau ici-colo bul- 


www.dacoromanica.ro 


38 PROF. ION M. GANE 





găraşi de zăpadă, ce semănau din depărtare cu nişte fantastice flori de 
clocotici. O îrunză galbenă de сег, ре care se risipia о trâmbă de lumină: 
părea un îluture de aur, adormit acolo şi prins de iarnă. lar crengile şi 
crenguțele copacilor tăiau în văzduh linii negre, drepte, frânte, care se 
îndesiau în depărtare, se împletiau în bolți ce uimiau ochii, Era linişte... О 
linişte, de părea că încetase orice viaţă pe pământ“. 


Deasemeni, bucata „Revedere“ din volumul „Drum şi popas“ 
cuprinde un peisaj brăilean : Dunărea, Brăila, dealurile Dobrogei 
şi Lacu-Sărat. 

Cum vedem, frumuseţile pământului brăilean şi ale Dunării 
sunt cu talent redate în opera scriitorului nostru. Proza lui să- 
nătoasă ar trebui cetită şi din acest motiv de brăileni. 

Redau, în ordinea cronologică, volumele de literatură ale lui: 

1. Drum şi popas. Note de drum. Schițe. Bucureşti 1904. 
(alte ediţii: 1908, 1928). 

2. În urma plugului. Nuvele şi schiţe. Bucureşti, 1905 
(alte ediţii: 1908, 1926). 

3. Două neamuri. Bucureşti, 1906 (alte ediţii: 1909, 1919). 

4. Pe drumul Bărăganului, Bucureşti, 1908 (alte ediţii: 
1913, 1924). 

'5, Ape mari. Nuvele şi schițe. Bucureşti 1910. 

6. Pe Mărgineanca. Bucureşti 1912. 

7. Călugărenii. Bucureşti 1920. 

8. Cantonul си ştejari. Bucureşti. (Biblioteca populară Ка. 
săritul nr. 8 

9. Povestiri. Bucureşti (1922). (Pagini alese din scriitorii 
români nr. 64). 

10. Nuvele. Bucureşti. (Pagini alese din scriitorii români пг. 87). 

11. Jon PMăâgură. Bucureşti. (Pagini alese din scriitorii 
români nr. 147), 

Cele 7 opere traduse sunt următoarele : 

1. Andreiew (L). Guvernatorul O pagină din revoluţia rusă. 
Nuvelă. Bucuresti. (Biblioteca Minerva nr. 2). 

2. Andreiew (L). Nuvele. Bucureşti. (Biblioteca Minerva nr. 3). 

3. Ibsen (Henrik). Ziua învierii. Epilog dramatic în trei 
acte. Traducere de Ilarie Chendi şi С. Sandu. Orăştie 1900. 
(altă ediție: Bucureşti 1909, Biblioteca pentru toţi nr. 456). 

4. Loti (Pierre). Pescar de Islanda. Roman. Bucureşti. (ediţia 
doua 1915, a treia 1922). 

5. Stevens (Frank). Prin împărăția furnicilor. Bucureşti 1922. 
(Biblioteca tinerimii). 

6. Sudermann (Hermann). Joan Botezătorul. Tragedie în 5 
acte şi un preludiu. Traducere de Ilarie Chendi şi C. Sandu. 
Orăştie, 1901. (altă ediţie : Bucureşti. Biblioteca pentru toţi nr. 621), 





C. SANDU-A LDEA 39 





7. Tfompson (Ernest Seton). Făpturi alese. Bucureşti 1923. 
(Biblioteca tinerimii). 


Despre C. Sandu-Aldea s'au scris următoarele lucrări, pe 
care le recomandăm celor ce vor să studieze viața şi opera lui: 

1. Filipescu (C.). С. Sandu-Aldea şi О. lonescu-Sişeşti. 
Studiu critic. Bucureşti, (Pagini agrare şi sociale), (1926), 80 pag. 

2. Cfifoiu (D. О.) Agronomul Constantin Sandu Aldea. 
Conferinţă ţinută la Radio la 23 Martie 1931, în ciclul Socie- 
{ії Inginerilor agronomi din România. Bucureşti, („Оіепіа“), 
1931, 11 pag. 

3. Ibrăileanu (G.) C. Sandu-Aldea (Două neamuri şi Pe 
drumul Bărăganului) în „Scriitori şi curente“ (ediţia П.а : 
pag. 198—222). 

4. Lovinescu (Е.) Sămănătorismul muntean : С. Sandu-Aldea 
în „Istoria literaturii române contemporane“ vol. IV (evoluţia 
prozei literare), pag. 162—171. ` 

5. Dragomirescu (M.) (recenzii) în „Convorbiri critice“ 1907 
(pag. 896) şi 1908, (pag. 249). 

6. Iorga (N.) Povestitori de ieri şi de astăzi în „O luptă 
literară“ |, pag. 120, 371. 

7. Chendi (Ilarie), despre „Ape mari“ în „Schițe de critică 
literară“, 1924, pag. 59. 

8. Bogdan-Duică (G.) despre „Drum şi popas“ în „Con: 
vorbiri Literare“ an. XXXVIII, pag. 602. 

9. Bianu (L) raport despre „Pe drumul Bărăganului“ în 
„Analele Academiei Române“ pe 1908—9, pag. 276. 

10. Marinescu (George), despre „Pe drumul Bărăganului“ 
în „Nuvela în literatura română“ pag. 41—44, 

11. Јопеѕси (Traian). Cfitorii : С. Sandu-Aldea în „Universul 
literar“ ап. XLVI, nr. 25 (15 Iunie 1930), pag. 386—387. 

12. Șerbănescu (Tudor). C. Sandu-Aldea în „Luceafărul li- 
terar şi artistic“ (Brăila), an. |, nr. 10-11 (April-Maiu 1930), pag. 5. 

Alte indicaţii bibliografice asupra referinţelor se mai pot 
găsi în lucrarea amintită a lui E. Lovinescu şi în Contribuţiuni 
la bibliografia românească a lui G. Adamescu. 

Poate că ar fi bine ca brăilenii, în semn de recunoştinţă, 
să tipărească o antologie din opera lui Sandu-Aldea, pe care 
să o răspândească mult în ţinutul pe care el l-a iubit şi l-a cântat, 


ION M. GANE. 


www.dacoromanica.ro 


ELEVUL PANAIT CERNA 
— AMINTIRI — 
de I. VASILESCU-VALIJEAN. 


La 1 Septembrie, mam așezat sfios în bancă, cu multă 
precauţie, parcă ași Н așteptat o lovitură din văzduh. Nu cu- 
` по$#еат pe nimeni în clasă. Veneam dela Călăraşi ca să-mi 
fac cursul superior la Brăila, sí intram astfel intro lume cu 
totul necunoscută. Mă simţeam străin, iar pe colegi îi simțeam 
ostili. Aveam sensaţia că sunt «de pripas». Dar m'am înarmat 
cu tot curajul vârstei și am așteptat. Lovitura mi-a venit re- 
pede. In recreaţie, un drac de băiat, mic, neastâmpărat, cu 
părul vâlvoiu sí ochii jucăuși, trecea la darac toată literatura 
vremii: Eminescu, Vlahuţă, Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Dela- 
vrancea și Carageale. 

M'am supărat: — «Сит? Așa înţelege Dumnealui poezia 
lui Coşbuc ?». f 

РЕ Și uitând că sunt venetic, lam apostrofat. Ne-am hăr- 
tuit pe această temă tot timpul гесгеа[іеі. 

A doua zi însă, elevul Cerna sa instalat lângă mine în 
bancă. Ne apropiase chiar ciocnirea de ieri. Și nu ne-am mai 
despărțit până la bacalaureat. Timp de trei ani, am fost du- 
hovnicul lui literar. О frăţie spirituală de care îmi voiu aduce 
aminte cu drag toată viața. 

Nu pot uita nici aspectul orașului din acea epocă. 

Brăila își trăia pe atunci zilele ei de aur. Forfoteala oa- 
nenilor de afaceri, munca în docuri, hamalii în port, pă- 
durea de catarge pe vasele ancorate, totul arăta prosperitatea 
unor timpuri ce păreau sortite să rămână astfel pe vecie. Bel- 
sugul pământului românesc пе hrănia ре іон sí era cerut 
pretutindeni. Vapoare cu nume streine porneau încărcate din 
Brăila pe lungul drum al apei ca să îndestuleze sí alte me- 
leaguri. In ochii tuturor strălucea mulțumirea de a trăi şi 
peste orașul sbuciumat de strădania obştească, plutiă bine- 
cuvântarea nevăzută a păcii. Se găseau și săraci, se înțelege; 


www.dacoromanica.ro 








ELEVUL PANAIT CERNA 41 





dar foarte puțini. Munca îi primea pe toți sí, printre să- 
гас înscrişi la muncă, era și drăcușorul pe care nu-l mai 
puteam despărţi de mine, elevul Panait Cerna. Medită pe fiul 
unui comerciant din Brăila Nicolopol, ca să-şi poată duce zilele. 
Dar nici un sărac din vremea aceea n'a purtat în el atâta bogăţie 
de avânturi mari, de inspiraţie şi de simţire. Desi inegal în 
studiile sale, a fost un elev strălucit și a terminat cursul su- 
perior încununat. Cursurile pozitive și aride ale liceului real 
nu i-au alterat însă delicateţa și frăgezimea unei sensibilităţi 
care a dăruit atâtea poezii de neuitat literaturei noastre. 

Am cunoscut multe exemplare de elită din infinita va- 
rietate a oamenilor. Niciunul însă care să se propage, să se 
multiplce și să se dăruiască си о mai frenetică generozitate. 
ca Panait Cerna. 

Indoita lui viaţă spirituală, de elev consacrat studiilor şi 
de poet în febră de creaţie, par'că nu i-ar fi fost deajuns. 
Plecând dela liceu, mai rătăcea cu mine ore întregi pe străzi, 
comentându-și visul interior, în ale cărui efluvii ar fi vrut să 
cuprindă lumea toată. 

In această fază, n'a simţit deloc prigonirea soartei. Din 
imensul grânar al Brăilei, avea sí el o pâine. 

Mai târziu, prin Facultate, Yau încolţit mai crâncen nevoile. 

In orele de spovedanie nu părea supărat pe destin. Imi 
povestea că e «copil găsit», copilul nimănui, dar crescut sí 
îngrijit de o familie din satul Cerna, în care îl integrase în- 
tâmplarea. lubea și pe acei cari lau crescut, după cum iubea 
$1 {ага în care creștea. 

Cei trei ani .ре cari i-am trăit alături, clasa 5-а, б-а si 
a 7-a, îi păstrez în suflet plini de frumuseţe si astăzi, și când 
vorbesc despre el, parcă ași simţi încă vibrația energiei 
lui spirituale. 

O adolescenţă unică. Revăd și acum frumoșii lui ochi 
albaștrii, mereu uimiţi de revelaţiile vieţii, în admiraţia peisa- 
giului ei nelimitat, căutând lacom să-i priceapă toate їпіеіеѕи- 
rile şi să-i surprindă întreaga poezie. 

Cine a mai privit astfel din pragul tinereţii, viaţa ? 

Ispitit de primii fiori, a încercat din plin să găsească 
toate armoniile, să trăiască toate legendele, să refacă toate 


www.dacoromanica.ro 


42 L VASILESCU-VALJEAN 








miturile și să viseze în toate epopeele. Era centrul lumei și 
lumea nu făcea decât să-l înconjoare. 

Quo non ascendam ? Icar reînnoit, își pornea spre se- 
ninul imaculat al cerului aripele de ceară ale iluziilor, în 
ritmul splendorilor verbale din fiecare strofă. Cele mai multe 
și cele mai bune din poeziile lui își au origina în tumultul 
gândurilor de atunci. 

Cu greu am putea descifra enigmele destinului. S'ar zice 
însă, că, ursitoarele cari i-au menit zile puţine і le-au menit 
pline de foc si de lumină, ca soarele. Copilul de 15 ani, 
supus disciplinei școlare și programului oficial, citise totuși atunci 
pe autorii de seamă ai literaturii universale, cunoștea clasicii, 
se înălța prin propria lui creaţie, trăind intens și ssuduitor 
viața cerebrală, ca şi când ar fi vrut să plece încărcat de 
toate podoabele spiritului la termenul ce i-a fost sorocit. 

Așa lam cunoscut. Și imaginea elevului Panait Cerna 
se confundă în mintea mea cu toate bucuriile inițierii în fru- 
mosul, care va fi să stăpânească odată omenirea. 

А avut o mare înrâurire asupra mea și о іпғос 
cu mândrie. De atâtea ori, ne-am confruntat iluziile cu toate 
frumuseţile naturii, ne-am comunicat tainele și ne-am lărgit 
sufletele pentru o mai mare înţelegere a rostului nostru, încât, 
am impresia că duc si astăzi cu mine făşii din năframa gân- 


durilor lui fermecate. 
ж 


Mă simt indisolubil legat de orașul primelor tresăriri și 
înțelegeri, ale adolescenţei. 

Mi-e dragă Brăila și mi-e drag să-mi amintesc splen- 
doarea ei de altă dată. 

Așezată lângă străvechea Dunăre, Brăila de odinioară, 
rodnică și bogată ca un stup, trăia zile de muncă, hărnicie 
si îndestulare. Fragment din marea Arcadie fericită саге ега 
România, orașul nostru dunărean nu bănuia pe atunci că 
vremile de aur vor fi mai târziu vremile Paradisului pierdut. 
Dar să no plângem pentru tot ce a pierdut din avuţia ei 
materială, ci s'o plângem pentru toate bogăţiile spiritului pe 
care le-a pierdut în ceasul în care Panait Cerna a închis ochii. 


1. VALJEAN. 


www.dacoromanica.ro 


ASOCIAȚIUNEA ABSOLVENŢILOR $COALEI COMERCIALE 
SUPERIOARE DE ВАЕТІ DIN BRAILA 


de МІН. TRUFAŞU. 
Fost Preşedinte al Asociaţiei. 


Mai mult decât în oricare alt organ de publicitate, în pagi- 
nile revistei „Analele Brăilei“1), un istoric al împrejurărilor în cari 
Asociaţiunea noastră a luat ființă şi о înfăţişare a câmpului de 
activitate îmbrăţişat de eapână acum, îşi găsesc cel mai nimerit loc. Pe 
lângă aceasta, e şi un loc de cinste pentru noi. 

Spui aceasta pentru considerentul că, deşi Asociaţiunea noastră 
este astăzi o secţiune a „corpului absolvenţilor şcoalelor superioare 
de comerţ de băeţi* cu sediul în Bucureşti, totuşi, la origină, 
Asociaţiunea brăileană a luat fiinţă fără пісі un fel de amestec din 
partea organizaţiunei centrale din Bucureşti. Şi chiar fără са noi să. 
fi ştiut precis cari sunt programul de lucru şi obiectivele, pe cari 
ținteşte să le atingă această Asociaţiune din capitala ţării. 

Asociaţiunea absolvenţilor şcoalei superioare de comerţ de 
băeți din Brăila poate fi considerată deci ca o realizare izvorită 
din necesităţi locale, trebuind să împlinească anumite lipsuri pe 
care absolvenţii brăileni le întâlniau în drumul carierei lor. 

Pe de altă parte, conducerea revistei „Analele Brăilei“, prin 
directorul ei, d-l ing. Gh. T. Marinescu, a contribuit intro măsură 
hotărîtoare la creearea acestei Asociaţiuni, deoarece organizaţiunea 
noastră poate fi privită ca făcând parte dintrun întreg program de 
activitate culturală cu caracter regional, program care, şi în partea 
lui teoretică ca şi în aceea a realizării practice, este strâns legat 
de numele iniţiatorului, d. ing. Gh. T. Marinescu 2). 


Un scurt istoric. 


In cursul lunei lanuarie 1930, continuând seria conferinţelor 
organizată pentru acel an de conducerea revistei „Analele Brăilei”, 
a fost invitat Ја Brăila să conferenţieze şi d-l "Rădulescu- Motru, 
"profesor universitar. 

D-sa, trebuind să desvolte o anume latură a problemei regio- 
nalismului, а tratat despre „Regionalismul cultural şi învăţă- 
mântul practic“. 


` 4) Acest mic studiu este extras din revista «Analele Brăilei», 
2) A se vedea, în «Analele Brăilei», Nr. 3 (1930), scrisoarea d-lui prof. 
С. Răd,-Motru, în care se emitea ideea întemeerei unei Asociaţiuni са a noastră, 


www.dacoromanica.ro 


Г тенни. РЕНАН NN a UU RR N II 
44 MIH. TRUFAŞU 





In acea conferință, ţinută la 19 Ianuarie, 4-1 prof. Motru s'a 
ocupat de o foarte importantă serie de probleme, unele rămânând 
în cadrul speculaţiunilor teoretice, iar altele privind chestiuni de 
realizări concrete şi imediate. 

Vorbind despre problema învăţământului profesional, d-sa a 
stăruit'nu numai asupra importanţei ре care acest învățământ trebue 
să-l aibă în economia ţării noastre, — importanţă şi grijă pe care re- 
prezentanţii noştri oficiali wau manifestat-o îndeajuns, probabil şi 
dintro lipsă de înţelegere a acestei probleme — dar s'a ocupat d-l 
prof. Motru şi despre necesitatea ca învăţământul practic profesional 
căruia se desvoltă. І 

Vorbind despre necesitatea са şcoala să fie un organism viu, 
totdeauna în ritm cu realităţile mediului înconjurător, d-sa a 
stăruit asupra ideii că o şcoală trebuie să-şi aibă o personalitate a ei 
bine definită iar de ea ar trebui să rămână legaţi, în chip organizat, toţi 
foştii ei elevi. Aceştia, după ce au isbutit să-şi creieze o situaţie 
socială, trebuie să se simte obligați ca să ajute efectiv şi pe nouii absol- 
venţi în drumul carierii lor şi să ajute şi şcoala, ca instituţie în 
care s'au format. 

Trecând dela partea pur teoretică la înfăptuirea practică a 
acestei idei, în după amiaza aceleaşi zile de 19 Ianuarie 1930, au 
fost invitaţi de către „Anale“, la Biblioteca Comunală, profesori din în- 
văţământul secundar şi profesional, pentru a se consfătui asupra trecerii 
în fapt a unora dintre ideile preconizate de d-l prof. Rădulescu-Motru. 

La această consfătuire a fost invitat şi d-l profesor V. Cazacu, 
directorul Şcoalei Superioare de Comerţ de бадеї din localitate, 
fiindcă se hotărîse dinainte de către „Analele Brăilei“ ca Școala de 
Comerţ locală să fie aceea pe lângă care să se încerce organizarea 
absolvenţilor în Asociaţie. 

S'a întâmplat atunci o coincidenţă foarte fericită. D. profesor 
V. Cazacu avea şi d-sa în programul său de activitate, ideia unei 
. Asociaţii care să strângă în jurul şcoalei toate rândurile absolven- 
Шог. Sugestiile şi ideile expuse de d. profesor Rădulescu-Motru 
au prins astfel întrun teren pregătit. Ele au venit la timp ca să 
precizeze concepția Asociaţiei şi să dea impulsul înfăptuirii ei. 

Nu mult dela această dată a consfătuirii dela Bibliotecă, d-l 
profesor V. Cazacu a lansat invitaţiuni către toţi absolvenţii şcoalei 
aflători în oraş, prin cari îi-ruga să participe la o reuniune. Ea s'a 
ținut în cancelaria şcolii, şi d. prof. Cazacu a arătatând că ţine să 
aibă adeziunea tuturora pentru a se începe organizarea Asociaţiunei. 

A fost un schimb de vederi generale asupra oportunității şi 
utilității unei atari Asociaţiuni. A venit atunci în discuţiune cu acest 
prilej şi proectul de înfiinţare a unei Bănci populare „cooperativă de 
credit“, care ar fi urmat să activeze pe lângă şcoala comercială 
Superioară de băeţi. 


www.dacoromanica.ro 











ASOC. ABSOLVENŢILOR ŞCOALEI COMERC. SUPER DIN BRAILA 45 





Ideia întiinţărei Asociaţiei şi a Băncii a fost primită cu entu- 
ziasm de toţi absolvenţii participanţi, în număr de vreo 20. 

In aceiaşi şedinţă de constătuire s'a luat şi hotărîrea redac- 
tărei statutelor Asociaţiunei. 

Pentru alcătuirea acestor statute s'a numit o comisie de trei, 
compusă din d-nii: Gh. Hasnaş, prof., Corneliu Runtag, contabil la 
Moara Românească şi subsemnatul. 

Din cauze diferite, doi membrii n'au putut participa la lu- 
crările pentru elabcrarea statutelor ; astfel că mie mi-a revenit în- 
treaga sarcină a redactării statutelor, cari, cu mici modificări, au 
fost votate mai târziu. 

După această consfătuire, la 22 Aprilie 1930, în Sărbătorile 
Paştelui, când s'au întors în Brăila şi absolvenţii studenţi, a avut loc 
în clădirea şcolii Adunarea de constituire а Asociaţiunei. 

S'au votat atunci statutele şi s'a ales primul comitet de con- 
ducere al Asociaţiei. 


Activitatea şi realizările Asociaţiei. 


Imediat după adunarea de constituire, comitetul de conducere, 
prezidat de subsemnatul, a alcătuit un program de activitate în 
spiritul prevederilor statuare. 

In alcătuirea acestui program şi în fixarea metodelor de lucru, 
am folosit mult experienţa ce o aveam, sugestiile şi ide le ce le-am 
prins din contactul strâns ce Pam păstrat cu conducătorii şi activi- 
tatea „Analelor Brăilei“. 

Am conceput astfel un plan de lucru, care avea să atingă 3 
obiective precise: 

1. Realizări cari să sprijine pe membrii Asociaţiei în drumul 
profesiunei lor. 

2. Infăptuiri сагі să sporiască patrimoniul moral al şcoalei. 

3. O acţiune culturală, care să aducă oraşului, mai ales în 
domeniul economic, o contribuţie nouă. 

Pentru ca totul să se desfăşoare în cele mai legale forme, 
ne-am îngrijit ca Asociaţia noastră să obţină calitatea de persoană 
juridică, fapt care, prin stăruința d-lui Cezar Vlăşceanu, avocat şi 
fost prefesor al şcoalei, l-am dobândit, aşa cum se constată prin 
sentinţa Tribunalului Brăila, secţia 1 No. 371 din 20 Noembrie 1930, 
sentință rămasă definitivă şi învestită cu formula executorie 
la No, 85/931. 

Pentru ca Asociaţia să aducă opiniei publice locale o contri- 
Бије la desluşirea unor probleme social-economice, am organizat 
o serie de 15 conferinţe, cari au avut loc în cursul anului 1930/1931 
în localul Şcoalei Superioare de Comerţ. 

Aceste conferințe au avut un răsunător ecou în opinia publică 
şi un strălucit succes moral, dat fiind numărul mare al asistenţilor, 
precum şi aprecierele făcute de presa brăileană şi revistele de 


www.dacoromanica.ro 








46 MIH. TRUFAŞU 

















specialitate din Bucureşti. lată subiectele şi numele conferenţiarilor: 

1. Filip Crișan: Apărarea producţiei agricole naţionale față 
de criza mondială. | 

2. Inginer Petre loan: Valorificarea energiei electrice şi a 
căderilor de apă în România. 

3. Petre Mirescu, profesor: Substratul social al asigurărilor. 

4. Aristide Vidas, licențiat al Academiei de Comert Bucu- 
гез: Raţionalizarea în producţie. Fordismul. 

5. Ше Gr. Cristescu, director Soc. „Podgoria“: Importanţa 
producţiei viticole a României, legislaţia şi ocrotirea ei. 

6. Leopold Margulis, licențiat al Academiei de Comerţ din 
Anvers : Stabilizarea Monetară. 

7. Andrei Antipov, profesor: Importanţa bogățiilor noastre 
forestiere. i 

8. Ing. G6. T. Martinescu : Locul Brăilei în ansamblul eco- 
nomiei noastre naționale. 

9. Cezar Vlăsceanu, avocat: Cooperaţia în România, înainte 
şi după războiu. 

10. Marcel Sigallg, profesor: Factorul economic, cauză їп 
provocarea şi suprimarea războaelor. 

11. Mifail Trufaşu, funcționar la Banca Naţională : Evoluţia 
instrumentelor de schimb, moneda. Funcționarea băncilor de emisiune. 

12. N. N. Mateescu, avocat: Factorul social în raport cu 
factorul economic. 

13. Vasile Bâncilă, profesor: Invăţământul profesional şi so- 
cietatea românească. 

14. C. lanculescu, avocat, fost decan а! baroului Brăila : 
Solidarismul social. Idei mai noui şi idei mai vechi. 

Conferinţele au fost ascultate de un public numeros şi ales. 

După terminarea acestei serii de conferințe încheiată cu aşa 
de răsunător succes moral, în zilele de 28 şi 29 lunie 1931, Aso- 
ciaţiunea noastră, de acord си direcţiunea şcoalsi, au sărbătorit, în 
mod public, 12 ani dela înființarea şcoalei superioare de comerţ 
de băeţi din Brăila. 

Punctele principale ale programului acestei festivități au fost 
următoarele : dimineaţa, un serviciu religios în localul şcoalei, după 
care serviciu s'au ţinut cuvântări ocazionale. La prânz, a fost o masă 
comună pe terasa restaurantului dela Monument. A doua zi seara, 
a avut loc, în sala „Teatrului Comunal“, un festival artistic, compus 
din două piese de teatru, cor, recitări şi muzică instrumentală. 
Partea artistică a acestui festival a fost executată aproape în între- 
gime de absolvenţii şcoalei. Notăm că la această sărbătorire au 
participat, pe lângă absolvenţii Asociaţiei din toate seriile, şi elevii 
cu părinţii lor şi un public numeros. Au participat deasemenea si 
d-nul Vasile Albu, prefectul judeţului, d-nul C. lonescu-Berechet, 


www.dacoromanica.ro 








ASOC. ABSOLVENŢILOR ŞCOALEI COMERC. SUPER. DIN BRĂILA 47 





senator, precum şi d-nul Matei Sassu, fost deputat şi senator al 
Brăilei, un sprijinitor al şcoalelor, 


ж 


După сит spuneam la începutul acestui articol, în Bucureşti 
există „Corpul Absolvenţilor $Şcoalelor Comerciale Superioare de 
Băeți“, care este о organizaţiune generală a tuturor absolvenţilor 
din ţară. 





Un grup de absolvenţi, membrii ai Asociaţiei (1932) , 


Deşi Asociaţia noastră la origină este о creaţiune regională, 
născută fără nici un amestec sau sugestie a organizaţiuni centrale 
din Bucureşti, totuşi pentrucă voiam să îndoim puterile noastre de 
muncă şi să stabilim un program unitar de activitate, în ale cărei linii 
să intre şi directivele de care este preocupată Asocia iunea din 
Bucureşti, am invitat, cu prilejul acestei sărbătoriri dela 28—29 
lulie, şi Asociaţiunea din Bucureşti ca să participe prin unul s'au mai 
mulţi delegaţi ai săi. 

Ni s'a făcut cinstea să fie delegat în această împrejurare, ca 
reprezentant al corpului, d-l Pefre Drâgânescu-Brateș, doctor în 
ştiinţele economice, funcţionar superior în Banca Naţională şi di- 
rector al „Revistei de comerţ şi contabilitate“. 

Cu această ocazie, a prezenţei d-sale, am tratat afilierea noastră 


www.dacoromanica.ro 








48 MIH. TRUFAŞU 


s 








pe lângă organizafiunea centrală din Bucureşti, fapt care s'a realizat 
după câteva săptămâni. 

O altă înfăptuire practică, care figura ca un punct principal în pro- 
gramul nostru de activitate, a fost plasarea în diferite servicii a acelora 
dintre membrii Asociaţiei noastre, cari şi-au găsit locuri. 

In adevăr, la înființare, Asociaţiunea noastră număra cam vreo 
15 absolvenţi, şomeuri. 

Erau printre aceștia, unii cu serviciul militar satisfăcut şi chiar 
cu licența Academiei de Comerţ. 

Prin stăruința pe care Asociaţia a depus-o la Primărie, am 
reuşit să fie plasați un număr de 9 absolvenți. 

In felul acesta, am rezolvat în oarecare măsură problema şo- 
majului la Asociaţiunea noastră, făcând totodată ca Primăria Brăila 
să aibă în serviciile ei funcţionari cu o pregătire profesională 
de specialitate. 

Totuşi, noi considerăm această realizare а plasării membrilor 
noştri la Primărie ca un succes de circumstanţă; deoarece nu scăpăm 
nici un moment din vedere că drumul nostru trebuie să fie către 
comerţ şi industrie, oricât de mari ar fi sacrificiile pentru cucerirea 
acestor redute. 

Semnalăm cu satisfacție faptul că, cu prilejul sărbătorirei a 12 
ani de existenţă а școalei comerciale, prin îngrijirea comitetului am 
făcut să apară primul număr al Buletinului Asociaţiei noastre. 

Acesta este organul de publicitate al Asociaţiei noastre. Primul 
număr din Buletin a fost consacrat comemorării a 12 ani dela inte- 
meierea şcoalei, întrunind colaborarea membrilor Asociaţiei din diverse 
serii, precum şi a unora dintre foștii profesori ai şcoalei. 

Asociaţia noastră își propune să facă ca acest Buletin să apară 
de cel puţin 2 ori pe an. 

Conferințele care au avut loc în cursul anului 1931—1932, 
formând a doua serie, sânt următoarele : 

1. 2-1 Petre Drăgănescu-Brateş, doctor în ştiinţele economice: 
„Capitalism și Cooperaţie“. 

2. D-l N, Cioroiu, avocat: „Socialism și Naţionalism“. 

3. 0-1 S. Semilian, abs. sc. сот. sup., publicist: „Reacţiunea 
Capitalistă față de ofensiva economică a Rusiei sovietice“. 

4. D-I N. N. Mateescu, avocat, publicist: „Federalizarea Sta- 
telor Unite ale Europei“ (Problemă analizată din punct de vedere 
economic şi politic). . 

5. Р-1 Stănică Popescu, licenţiat Academia de Comerţ din 
Anvers: „Tehnica Criselor Economice”. 

6. D-I Dr. C. Andreescu, docent universitar: „Biopolitica“. 

7. D-I Ionel Orășanu, abs. Academia de Comerţ: „Casele 
de Conpensaţie şi Of. Poştale de Virament“. 

8. D-i Dan Gabrielescu, avocat, publicist: „Două reforme, 
Exproprierea şi Conversiunea“. 


www.dacoromanica.ro 





ASOC. ABSOLVENŢILOR ŞCOALEI COMERC. SUPER. DIN BRAILA 49 





9. D-l George Hilt, Prof. fost inspector general al Invăţ. 
Comercial: „Economia valorilor sufleteşti“. 

10. D-/ Ттапси lași: „Problemele economice si clasa dirigentă“. 

11. Ing. Gf. T6. Marinescu : „Studiul Regiunei Brăila“. 

12. 0-1 Ше Gr. Cristescu, comerciant: „Problemele Portului şi 
Oraşului Braila (din punct de vedere istoric si actual). 

Problemele care au format obiectul preocupărilor comitetului 
în ultimul timp, cât am fost preşedinte al Asociaţie, au fost următoarele: 

1. Reglementarea profesiunei de contabili în sensul că a= 
ceastă profesiune să fie exercitată numai de cetățeni români. 

2. Organizarea unui control cât mai riguros asupra între 
prinderilor cari întrebuințează personal stâin şi пи respectă 
prevederile legii pentru ргоіесїипеа muncii naționale. 

3. Modificarea art. 5, 4 şi 5 în sensul că profesioniștii 
contabili autorizați și experții contabili să fie cetățeni români. 

4. O energică intervenţie la forurile competinte pentru a 
se modifica votarea proectului de lege care prevede interzicerea 
absolvenților $. C. $. de a fi funcţionari la stat. 

5. Organizarea unui birou de plasare а absolvenţilor 
б. С s, atât pentru Brâila cât sí în alte orașe. 

Acest biurou va lucra de acord cu sprijinul Camerilor de 
Comerț şi Industrie. 

6. Intervenția pe lângă Ministerul Instr. Publice pentru a 
admite ca Abs. д. C. Š. cari trec examenul de bacalaureat, să 
se poată înscrie la ori саге din Facultățile din București. 

Acestea fiind principalele înfăptuiri în mai puțin de 2 ani, Aso- 
ciațiunea noastră Cu încredere în forțele ei, în puterile ei de rea- 
lizare, a continuat munca începută. Adunarea generală care a 
fost convocată la Paşti 1932 a ales un nou comitet, în frunte cu d. 
1. Orăşeanu. In toamna aceluiaşi an, frânele conducerii a trecut în 
mâinile d-lui Hrizu, până în vacanţa Paştelui din anul acesta, când 
a fost ales preşedinte d. Stănică Popescu. 

In acest timp, Asociaţia noastră a trecut prin unele crize. 
Acestea însă nu trebuiesc privite decât ca nişte crize fireşti în viața 
unei Аѕосіайипі care-și caută formula ei definitivă. Pot fi chiar 
interpretate ca crize de creştere a unui organism plin de vitalitate. 
Dovada e făcută: anul acesta vieața Asociaţiei și-a regăsit echilibrul 
Şi-şi urmează drumul еі rodnic. Pentru anul 1933 — 34, 
Аѕосіайипеа noastră îşi propune să realizeze un Cerc de studii 
economice şi sociale la care să se dezbată în mod public proble- 
mele sociale şi economice de actualitate. Pentru luminarea proble- 
melor sociale şi economice, Asociaţiunea noastră va face apel la tot 
ceiace oraşul nostru are mai distins ca intelectualitate. 

Dorinţa noastră este ca să publicăm în Buletinul Asociaţiunii 
noastre toate aceste conferințe cari vor forma о contribuțiune a 
noastră la studiul problemelor ce privesc interesele țării şi ale ora- 
şului nostru, în special. 


www.dacoromanica.ro 








50 MIH. TRUFAŞU 





In ceiace priveşte plasarea membrilor noştri, ne vom îngriji ca 
şi până acum ca toți membrii Asociaţiei să fie ocupați, urmărind însă 
obiectivul principal, care este acela ca absolvenţii şcoalei de comerț 
să se îndrepte către comerț și industrie. In cursul anului acesta, și 
chiar anul trecut, prin îngrijirea Asociaţiei am isbutit să mai găsim 
locuri câtorva membrii; iar pe alții i-am stimulat şi i-am sprijinit 
ca să se prezinte la examenele ce s'au ţinut de către Ministerul de 
Finanţe pentru ocuparea unor posturi. În această direcţie, ne-a fost 
de un folos excepţional legătura pe care am făcut-o cu d. prof. M. 
Manoilescu, fost ministru. Cu prilejul venirei d-sale la Brăila, în 
Martie 1933, pentru a ţine o conferință, — s'a organizat si o cons- 
fătuire a d-sale cu organizările profesionale din Brăila. Intre acestea, 
а fost şi Asociaţia noastră, pe care am avut cinstea s'o reprezint 
eu. La această consfătuire, am putut obține toate desluşirile şi cele 
mai bune sfaturi pentru interesele profesionale ale membrilor noştri. 
Am fost onoraţi cu această prețioasă legătură şi am păstrat-o şi mai 
departe, spre folosul Asociaţiei noastre. 

Alt punct principal realizat din propramul nostru, a fost orga- 
nizarea unei Biblioteci economice. Ea e la început, însă avem din 
toate părțile multe promisiuni de cărți. In curând, sperăm să facem 
din această bibliotecă un eficace instrument de muncă intelectuală 
pentru noi. 

Vom forma un punct principal din programul de activitate al 
Asociaţiunii noastre de a înființa o Bancă a Asociaţiei — „Coopera- 
tivă de credit“ — al cărei rost va fi, pe lângă acela de ajutor re- 
ciproc al membrilor, şi acela de a da prilejul absolvenţilor şi viito- 
torilor absolvenţi ai şcoalelor de comerţ, să se obişnuiască cu ope- 
rațiunile şi spiritul bancar, căpătând educaţiune practică profesională 
în acest sens. 

Intenţionăm să întăptuim şi un Cerc de studii, restrâns numai 
la numărul membrilor Asoc. noastre, cu scopul de a studia structura 
economiei noastre regionale, încadrată în economia naţională. 

Acest Cerc de studii ne-ar ajuta, credem noi, са față de criza 
Și dezorientarea în care se zbate tineretul economic al generaţiei 
noastre, să găsim drumul cel bun pe care trebuie să se îndrepte 
avântul și puterea noastră de muncă. 

Cam acestea fiind principalele preocupări de prezent şi viitor 
ale Asociaţiunei noastre, avem nestrămutată credință că, lucrând 
totdeauna de acord cu conducerea şcoalei, vom reuşi să atingem 
cele trei tinte ce le urmărim : 

1. Asociaţiunea noastră să fie de un real sprijin membrilor 
ei, lucrând mereu pentru îndreptarea absolvenților noștri către 
carierele libere ale comerțului, industriei şi exploatărilor de to: 
felul. Ne vom creia astfel o nouă mentalitate, alla decât aceia 
a funcționarismului steril şi ucigător de inițiative. Nu pierdem 
din vedere legătura ce trebuie să o facem între activitatea noastră 


www.dacoromanica.ro 








ASOC. ABSOLVENŢILOR ŞCOALEI COMERC. SUPER. DIN BRĂILA 51 





sí caracteristicele naturale ale mediului local brăilean. In acest sens, 
îmbrăfişearea comerțului de cereale, navigație, etc, se impune 
în primul rând tineretului economic al Brăilei. 

2. Asociaţia să întăriască și să amplifice personalitatea 
şcolii pe băncile căreia noi ne-am pregătit viața. 

3. Să aducem, prin activitatea noastră teoretică și practică, 


о  confribufiune originală în cultura orașului şi  finutului 
nostru natal 


MIHAIL TRUFAȘU 
Licenţiat al Academiei Comerciale, 
Fost preşedinte al Asociaţiei. 


b 


AŞEZĂRILE OMENEŞTI DIN RAIAUA BRAILEI, LA 1828, IN 
COMPARAȚIE CU CELE DEPE HARTA AUSTRIACĂ DELA 1790. 

De prof. GH. MIHĂILESCU. 
° L Consideratiuni generale asupra hărţii austriace, 
dela 1790, în legătură cu raiaua Bràilei. 

La începutul secolului al XVIII-lea, apar, pentru prima 
oară, sumare schițe cartografice în legătură cu Principatele 
Româneşti, iar „de aci înainte hărţile încep să devie, cel puţin 
în parte, documente geografice“ !). 

Intre toate însă, prin multiplicitatea indicaţiunilor carto- 
grafice, se impune harta marelui Stat Major austriac, cunoscută 
sub numele de „Harta austriacă dela 1790“. Dar cercetările 
topografice continuă şi după această dată, iar materialele adu- 
nate „nu sunt publicate decât subt forma unei clare hărţi sim- 
plificate, tocmai la 1812“ 2). 

Pentru identificarea aşezărilor omeneşti din raiaua Brăilei, 
este necesar să precizăm, din capul locului, graniţele, ре cari 
le are raiaua Brăilei, la începutul ultimei decade din veacul 
al XVIII-lea. 

In această privință, harta austriacă ne edifică complect, 
pentrucă, pe foaia corespunzătoare câmpiei brăilene, raiaua 
îşi аге cartografiate numai granițele 2), precizându-se în tot lungul 
lor: Grănze der Raya von Braila; iar în explicaţiunile ce însoțesc 
planşa, printre altele, găsim : „Raiaua Brăilei nu apare în această 
hartă din cauză că era ocupată de Turci şi în virtutea armisti- 
{шш nu se putea trimite nici un ofiţer înăuntru“ *). 

După această hartă, trei din graniţe sunt naturale: Siretul, 
la Nord; Dunărea, la Est; Călmăţuiul, la Sud. Singurul hotar 
convențional îl găsim spre Vest şi ar trece prin actualele sate: 





1) Ср. Vâlsan, O fază în popularea Ţărilor Românești, Buletinul societăţii 
regale române de geografie, anul 1912, pag. 205. 

2) Ibidem, pag. 207. Afirmația s'a făcut după lucrarea: Topographische 
Karte der Grossen und Kleinen Valachey aus verschiedenen Recognoscirungs 
Planen des k. k. (kaiserlichen königlichen) general Quartiers Meisters Staabs im 
lahre 1790 zusammengetragen. Hrsg (herausgezogen) in 1812. 1 

3) Harta graniţelor raielei Brăilei, la 1790, se găseşte în Albumul Brăila 
Veche, întocmit si publicat de d. ing. Gh. Marinescu, sub auspiciile 
«Analelor Brăilei». 

4) Redăm textul german : Die Raya von Braila erscheinet von derowegen 
іп dieser Karte nicht, weil selbe von Türken besetzt, und vermoeg: Waffen- 
stillstandes keine Officiere hinein geschicket werden konnten. 


www.dacoromanica.ro 





SATELE DIN RAIAUA BRĂILEI LA 1828, FAŢĂ CU CELE DELA 1790. 53 





Cotu-Lung, Oancea, Gemenele, Suţeşti (10—15 km. depărtare), 
Deduleşti, Filipeşti, Surdila-Găiseanca şi Batogul (harta n-rul 1). 
S'ar părea, la prima vedere şi dacă se face abstracţie de por- 
țiunea cuprinsă între apa Buzăului şi această limită 1), că raiaua 
Brăilei a avut graniţe oarecum fixe, întrucât era încadrată între 
hotare naturale. In realitate, hotarul sudic a fost supus la dese 
modificări. „Sub Mircea Ciobanul, după 1544, s'a făcut cea 
d'întăiu alegere a hotarului Brăilei, şi hotarnicii, Banul Teodosie 
şi boierul Coadă, luară în cercetare toată graniţa: atunci s'a 
tăiat „drumul Banului“. Ştim că au făcut tot astfel Alexandru Mircea 
şi Mihnea Turcitul înnainte de anul 1600. Hotărnicia săvirşită 
pentru acesta din urmă s'a şi păstrat: ea priveşte raiaua Giur- 
giului şi a Turnului. Alte asemenea lucrări sau făcut în 1667, 
când era Domn Апіопіе-Уоаё din Popeşti, în 1717, supt Ioan- 
Vodă Mavrocordat, şi în 1764. Rezultatul desbaterilor s'a păs- 
trat pentru сеа d'intăiu şi pentru сеа din urmă, care, aceasta, 
priveşte întregul hotar, „de la Adacalesi“ — insula de la 
Vîrciorova — până la Brăila. Hotărnicia din 1717 a fost adusă 
la îndeplinire abia peste vre-un an, doi, supt Nicolae Mavro- 
cordat. E păcat că actul încheiat cu acest prilej s'a pierdut pentrucă, 
după spusele cronicii lui Nicolae-Vodă, încălcările fuseseră aşa 
de mari, cum nu se mai pomenise. Turcii în raiele se folosiseră 
de peirea lui Brîncoveanu în 1714, de a lui Ştefan Cantacuzino, 
de prinderea lui Nicolae Mavrocordat şi de împrejurările răz- 
boiului, rășluind pentru raiaua Brăilei tot pământul până la apa 
Buzăului la Apus, şi în jos pănă la gura Ialomiței, adecă jude- 
tele Riîmnicu-Sărat şi Brăila, întregi. Şi în lalomiţa şi Шоу 
pătrunseră Turcii de la Silistra, luînd întregul mal stîng al 
Dunării, cu bălțile pînă la Greaca. Dar prin anii 1760 se că- 
pătă înnapoi, pentru un adaus la tribut, marea moşie a Sultanului 
din judeţul Brăila: Odaia Vizirului 2). 

Aşadar este în afară de orice discuţie şi constatările 
domnului prof. N. lorga sunt edificatoare că, la sfârşitul seco- 
lului al XVIII-lea, terenul din Sudul Călmățuiului fusese redat 
Ţării-Româneşti, iar raiaua se întindea numai până în apropiere 
de această apă. Constatarea concordă întocmai cu harta gra- 
niţelor raielei, pe саге ат citat-o. Dealtfel, în legătură си a- 
ceastă chestiune, mai avem un document dela începutul veacului 
al XIX-lea şi anume din 1808, al lui Constantin Filipescu 5), 
vistier al Ţării Româneşti în acea vreme *). 

1) Dealtfel, la începutul secolului al XVIII-lea, Turcii au avut în stăpânire 
întregul ţinut din Apus, până în apa Buzăului, după cum reese din textul cita- 
tului ce urmează în corpul articolului. 

2) N. lorga, Istoria Românilor în chipuri și icoane, pag. 457—158. 

3) C. Filipescu a întemeiat la 1840 satul Filipeşti. situat în Sud-Estul 
câmpiei Brăilei, întrucât era mare proprietar în această, regiune. 

4) Documentul a fost publicat de d-l T. Gh. Bulat în revista «Arhivele 
Basarabiei», anul I (1929), n-rul 3. 


www.dacoromanica.ro 





54 PROF. GH. MIHĂILESCU 








Vistierul C. Filipescu a trimis oameni, la faţa locului, 
pentru a se informa temeinic asupra situații reale, în sensul 
de a stabili hotarele raielei. 

După acest document, hotarul sudic al raielei Brăilei, se 
precizează în felul următor: „Altă linie să începe din Odaea 
Vizirului 1) şi merge până la Cuptoară °), în malul Dunării, unde 
este hotarul ce să cheamă Movila Calului °), pă care este şi bise- 
rică şi să stăpâneşte dă ţinutul raielei. Sânt şi pă această linie 
alte sate ale raielii însă: lazegiul, Pehlivanul, lerchin Osman 
aga, Ismail aga, Curtul Maamut aga, Cuptoarăle din Deal şi 
Cuptoarăle din Vale“ *). 

Din sumara expunere de mai sus, reese Suficient și destul 
de clar, că la sfârșitul secolului al XVIII-lea si începutul celui 
de al XlX-lea, fotarul sudic al raielei Brăilei nu trecea apa 
Călmățuiului, întrucât toate satele indicate sunt în Nordul lui"). 
Ceva mai mult, toate aceste așezări omenești sunt puțin în іп- 
teriorul câmpiei, la o depărtare în medie de 10 Km. ceeace se 
observă sí ре barta Marelui Stat Major austriac. 

П. Așezările omenești din raiaua Brăilei, la 1828, 
în comparaţie cu cele de pe hartu ausiriacă dela 1790. 

După catagrafia serdarului Grigore Tăut 5), existau la 1828, 
în afară de Brăila, în tot cuprinsul raielei, 38 aşezări omeneşti: 
Vădeni, Baldovineşti, Pietroiu, Mumbaş”), Nazâru, Colbăit?), 
Odaia-Pașşei, Căpitan, Isminu, Scorţaru, Отег-Ешда %), Vărsă- 
tura, Chiscani, Ciucea, Muftiu, Silistraru, Tichileşti, Frumuşica, 
Osmanu, Emirul, Cosorul, Gropeni-de-câmp, Cârmâlâu, Gropeni- 


1) S'ar părea la prima vedere că, Odaea Vizirului este cu totul altă age- 
zare omenească decât Vizirul. De fapt, este una şi aceiaşi, pentrucă pe harta 
Marelui Stat Major austriac, în jocul шшш de astăzi, există Odaia Vizirului 
(Odae Wiziratu), 

2) Cuptoară, Cuptoarele de pe harta n-rul 1. 

3) Movila Calului, pe harta Serviciului geografic al armatei române, se 
găseşte în Sudul satului Tufești, la o depărtare de 2 km. де Cuptoarele, după 
cum reese de altfel şi din textul documentului. 

4) Câteva din satele indicate, în textul citatului, nu sunt menţionate pe 
hărţile din secolul al XVII-lea şi al XIX-lea. S'au putut identilica: Pellivanul, 
Palivan pe harta n-rul 1; Curtul Maamut aga, care nu poate fi altul decât 
Chiurtul de pe aceiași schiţă cartogratică ; Cuptoarele din Deal şi Cuptoarele 
din Vale, primul aşezat pe muchia luncii Dunării, iar al doilea pe luncă, în ime- 
diată, vecinătate. 

5) Moşia Vizirului, în prima jumătate a sec. al XIX-lea, se întindea, după 
un plan din 1869: «Planul topografic al moşiei mari din districtul Brăila, pro- 
prietatea reposatei Contese Sofia P. Roma, născută Îpsilant», în partea de Nord 
a Călmățuiului, până la o linie саге ar trece prin Viziru-Tuteşti, 

6) Catagralia a fost publicată, în întregime, de «Analele Brăilei», cu un 
studiu introductiv şi se datoreşte d-lui prof. Mihail Popescu, sub-director la 
Arhivele Statului din Bucureşti. 

7, 8, 9) Satele: Mumbaş, Colbăit şi Omer-Fulea, n'au putut fi localizate 
în cuprinsul raielei. Socotim însă că, toate sunt aşezate în partea de Nord-Vest 
a Brăilei, întrucât făceau parte din plasa Vădeni. 


www.dacoromanica.ro 





SATELE DIN RAIAUA BRĂILEI LA 1828, РАТА CU CELE DELA 1790. 55 





de-mal, Valea-Cânepei, Tâmpul, Tufeşti 1), Ceacârul 2), Viziru, 
Satu-Nou °), Porumboiu, Rama, Cuptoarele, lbiş-Roşu, Pelivan, 
Chiurtul, Pârlita şi Boul‘) (harta n-rul 1), cu un total de 1558 
familii 5) sau 7790 locuitori, dacă socotim ca multiplicator de- 
mografic ре 5°). 

Г 


In afară de harta granițelor raielei, Marele Stat Major al 
armatei austriace a ridicat o alta, compleciată şi си raiaua, 
după spionările făcute de ofiţeri, în interior. Dar partea curioasă 
şi care nu se poate explica decât printr'o simplă eroare făcută 
de cartograf, o găsim în faptul că hotarul sudic al raielei este 
trasat în Sudul Călmățuiului. 

După această schiță cartografică (harta n-rul 2), în afară 
de Brailow, se mai găsesc 36 formaţiuni omeneşti: Mustafusczopa: 
Baldogineszti, Soliman-Pirlit, Kambesz, Hadzsikapitan, Ihmisz, 
Mostan-Efendi, Nazirinu, Katzkany, Lakosaratu, Lakodiszoja, 
Odoja-Paszi, Barbarusi, Tikileszti, Uzunu, Birla, Artzar, Gropeni, 


1, 2) Pe hartă nu s'a stabilit nici una din aceste așezări omeneşti, ci s'a 
însemnat în dreptul actualului sat Tufeşti : Ceacârul-Tufeşti, punându-le în ordine 
alfabetică. Dacă, erau clasiticate după vechime, Tufeştii aveau prioritate, pentrucă, 
era menţionat încă dela 1785, pe harta lui Gusseleld, fiind notat Tufeschty. 
Ceacârul a apărut mai târziu şi probabil că această denumire i s'a dat dela un 
cătun din apropiere. Astăzi există numai satul Tufeşti, iar în Dicţionarul geo- 
grafic al judeţului Brăila, de I. Delescu, B. Demetrescu-Oprea şi N. Vâlcu este 
dată următoarea explicaţie, în legătură cu Ceacârul : «Satul este aşezat în lungul 
muchei, înfiinţat la 1832, eompus din sătişoarele : Tufesci, Ibişi, Porumbarul, 
Cuptoarele, Ciatâr, Chirtul, şi Hama, care erau pe teritoriul acestei comune» 

ag. 79). 
E Н Satu-Nou пи а fost trecut pe harta n-rul 1, întrucât nu se cunoaşte 
exact locul unde exista. Pe harta austriacă, în care este menţionată şi raiaua 
Brăilei, este citat, într'adevăr, un sat cu denumirea Satonou, puţin în Nordul 
Vizirului, dar care actualmente nu mai figurează ca unitate separată. Cu sigu- 
ranță însă, că Satonou nu poate fi altul decât partea de Nord а Vizirului, care 
şi astăzi poartă numele de Satul-Nou. 

4) Satul Boul. care în «Extractul de suma plugarilor şi muncitorilor lo- 
cuitori prin satele acestui .Prinţipat supt răspundere de capitaţie, і de sumele 
banilor acestei capitaţii încheiate de fieşcare sat si an (publicat în Analele Par- 
lamentare tomul I, pag. 479), era denumit Iboul, a fost localizat ре schiţa car- 
togratică cu n-rul 4, anexată articolului : Note asupra populaţiei 51 satelor din 
câmpia Brăilei, de Gh. Mihăilescu, «Analele Brăilei», anul 1V (1932), n-rul 2—3, 
pag. 83, în lunca Siretului, aproape de Vădeni. In urma ultimelor cercetări, re- 
lativ la evoluţia aşezărilor omeneşti din câmpia Brăilei, facem rectilicarea acestei 
localizări, în sensul că trebuie fixat în balta Brăilei, aşa cum este indicată în 
harta п-го] 4, întrucât în acest punct exista încă din vremea Turcilor o mică 
târlă cu acest nume. 

5) Număr indicat în recapitularea catagrafiei serdarului Grigore Таш, 
«Analele Brăilei», anul ]V, n-rul 4, pag. 55. 

6) Cifra de 5 este obișnuită ca multiplicator demografic, în toate stu- 
аше demografice. Explicații ample, asupra exactităţii ei sunt date în studiul : 
Populaţia Brăilei, de Gh. Mihăilescu, «Analele Brăilei», anul 1V, (1952), pag. 109. 


www.dacoromanica.ro 





56 PROF. GH. MIHĂILESCU 





Inina, Tataru !), Timpul, Tarakin, Kutorle, Walakinizy, Biziraklar, 
Kokzei, Nadir, Satonou, Odae-Wiziratu, Makhmut, Kiort, Wa- 
duszeicz, Berlitza °), Berteszta şi încă două cari nu pot fi 
descifrate 3). 


Aşezările omeneşti din ra- 


Tablou comparativ de așezările 2 ⁄ 
P + iaua Brăilei, la 1828, în com- 


omenești cari au perşistat 











între 1790—1828 +). paraţie cu cele dela 1790, se 
— ADrOpiau numericeşte. Deose- 
1790 1828 birea, pentrucă еа se des- 
——l prinde imediat се sunt puse 

Brailow Brăila față în faţă, există în ceeace 
Baldogineszti | Baldovinești priveşte denumirile lor. In in- 
Gropeni Gropenide та!) tervalul 1790—1825 au dis- 
Hadzsikapitan | Căpitan părut peste 20 sate, dar în 
Ihmisz Isminu schimb au apărut aproape 25. 
Katzkany Chiscani S'au menţinut 15 comune, 
Kutorle Cuptoarele dintre cele mai însemnate ca 
Kiort Chiurtul populaţie şi s'au fundat altele, 
Odae-Wiziratu | Vizirul cari sau impus chiar dela 
Odoja-Paszi Odaia Paşii început ca mari centre să- 
Nazirinu Nazâru teşti: Scorţaru, Silistraru, etc. 
Satonou Satul nou Dispoziţia aşezărilor ome- 
`Tikileszti Tichilesti neşti în cuprinsul raielei, atât 
Timpul Tâmpul după harta austriacă cât şi 


W alakintzy Valea-Cânepei | din catagrafia dela 1828, se 
încadrează în sistemul general 








de populare al câmpiei dunărene, reeşit din însăşi necesilăţile 
` de viaţă ale locuitorilor. Popularea câmpiei Brăilei s'a făcut la 


1) Tataru sau Tătaru este aşezat în Sudul Călmățuiului şi nu în interioruţ 
câmpiei Drăilei, cum din eroare a fost trecut pe harta austriacă. 

2) S'ar părea că Derlitza nu poate ti alt sat decât actualul Berleşti. In cazul 
aceata trebuia localizat în Sud-Estul raielei şi în Nordul Călmățuiului. Dar în 
momentul când facem apel la Dicţionarul Geogratic al judeţului Brăila, interpre- 
tarea noastră, cade, întrucât înfiinţarea satului Berleşti este indicată pentru anul 
1849. Atunci ne rămân două, posibilităţi în restabilirea adevărului: sau data а fost 
greşit redată sau a existat пи cătun cu acest nume şi la data menţionată, a luat 
fiinţă satul în altă parte. i 

3) Două aşezări n'au putut fi descifrate: prima, în lunca Siretului şi a 
Dunării, care nu poate fi alta decât Vădenii; iar a doua, în Sudul Brăilei, unde 
până în vremea noastră a fost satul Vărsătura, 

4) S'au omis satele: Tataru, Berlitza şi Bertezsta, ре cari le socotim din 
eroare trecute în ţinutul raielei. 

5) După catagrafia serdarului Grigore Tăut, apar: Gropeni de mal, Gropeni 
de câmp şi Cârmălâu, 

fârmâlâu probabil că a existat şi la 1790, întrucât este o parte din satul 
Gropeni, iar Gropenii de câmp cu siguranţă că s'au format la începutul secolului al 
XIX-lea, din locuitori imigraţi, în special, din localitatea dela care își trag denumirea, 


www.dacoromanica.ro 





SATELE DIN RAIAUA BRĂILEI LA 1828, FAŢĂ CU CELE DELA 1790. 57 





Harta n-rul 2. 





z F | 
E i 
` Q А + 
d Н b о 
о Б ў ' Э. ЗА 
2809 Z AY > į <Ç 
& уп n * 2, AS > "qa 
a & ч 7 Ё ñ „Pre 
4 k i m , 
ү V sr 
N Я { an-A) 
їч 


: Harta raielei Brăilei trasată de ofițerii de Stat Major austriaci după spionările 
făcute în interior între anii 1788—1792, 


www.dacoromanica.ro 


SATELE DIN RAIAUA BRĂILEI LA 1828, FAŢĂ CU CELE DELA 1790. 59 





început, fiind dependentă de locul de aşezare, care trebuia ales 
în aşa fel, încât avutul lor să fie în perfectă siguranță, iar a- 
ceasta se lega de evenimentele istorice obişnuite (conflictele 
armate), al căror teatru de luptă sau de perindare a armatelor 
era în deosebi raiaua Brăilei, fiind puntea de legătură între 
Moldova şi Muntenia şi punct strategic de mâna întâi pentru 
armatele turceşti. 

In secolul al XVIII-lea, întrucât înainte de această epocă, 
ochiul cercetătorului nu poate pătrunde din lipsă de/schiţe car- 
tografice, aşezările omeneşti erau grupate în lungul Dunărei. 
Pe harta lui Giissefeld din 1785, sunt indicate în interiorul raielei 
patru formaţiuni omeneşti: Braila, Baldovineschty, Odaja Visiratu 
şi Tufeschty, din care numai a treia ега în câmpie, dar la o 
depărtare de 10 km. de Dunăre !). 

După 1785, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul 
celui de al XIX-lea, apar alte sate în lunca Dunării: Vărsătura, 
Chiscani, Tichileşti, Gropeni, etc. 

„In bălțile şi gârlele regiunilor inundabile, hrana era mai 
ușor de dobândit“ şi aceste locuri erau căutate „mai ales pentru 
regularitatea cu care bălțile se umpleau în fiecare primăvară 
cu peşte, şi pentru uşurinţa pescuitului în lunile de secetă, 
când apa se scurge iarăşi în Dunăre“ 2). 

Mai târziu, când populaţia satelor iniţiale a crescut, s'a 
produs fenomenul caracteristic de emigrare а locuitorilor în 
largul câmpiei, dar în vecinătatea Dunărei, care pentru ei a 
format întotdeauna axa principală de care își legau existenţa. 
Pe lângă aceasta, în vremi de bejenie, şi erau destul de dese, 
„luncile ofereau, pe lângă hrană, şi bune adăposturi: în оѕігоа- ` 
vele cu păduri de sălcii, plopi, răchită şi cătină, localnicii se 
puteau ascunde, ca şi cei ce trăiesc în pădurile ecuatoriale“ 3), 
unde urmărirea ега cu neputinţă. 

Bălţile Dunărei au format, în tot timpul, locul sigur de 
adăpostire al locuitorilor din câmpia română de Est, aşa cum 
muntele îl constituia pentru populaţia dealurilor şi chiar a 
câmpiei, uneori. 

In secolul al XIX-lea, până la 1828, locuitorii au ieşit în 
câmpie, iar ocupațiile şi le-au schimbat în raport cu elementele 
principale pe care natura li le oferea: pământ fertil şi sufi- 
cient pentru agricultură şi păşuni întinse şi la dispoziţia oricui 
pentru păşunatul oilor şi animalelor de muncă. Odată cu dis- 
persarea populaţiei într'o sumedenie de sătulețe în interiorul 
câmpiei, apare şi un început de specializare profesională. Sa- 
tele pe muchia luncii Dunărei făceau aproape numai pescuit: 





1) Chiar şi astăzi locuitorii Vizirului au legături strânse cu balta Brăilei. 

2) S. Mehedinţi, Dacia pontică şi Dacia carpatică, publicat în Buletinul 
societăţii regale române de geografie, 1928, pag. 8. 

3) S. Mehedinţi, op. cit. pag. 8. 


www.dacoromanica.ro 





60 PROF. GH. MIHĂILESCU 





Gropenii chiar sunt socotiți ca una dintre cele mai vechi аѕе- 
zări pescăreşti de pe Dunăre 1); iar cele mai depărtate au 
intrat în legătură cu păstorii ardeleni sau munteni, s'au influienţat 
şi aceia au adoptat o nouă ocupaţiune, păstoritul, pe care de 
alifel, o cunoşteau şi ei, dar au avut-o poate ca auxiliară. 

` Păstorii s'au înfrățit în ocupaţiuni cu imigrații din chiar 
interiorul câmpiei, în deosebi agricultori şi au format aşezări 
omeneşti stabile. Din această înfrățire de populație s'a câştigat 
mult: satele s'au îmmulţit numericeşte şi s'a început stabilizarea 
lor pe pământul de unde îşi scoteau existenţa. 

Să stabilim acum regiunile naturale în care să grupăm a- 
şezările omeneşti dela 1828. 

In această privință, eminentul geograf dela universitatea 
din Paris, d-l Em. de Martonne, a făcut studii ample încă din 
primii ani ai secolului al XX-lea şi care au fost publicate în 
Buletinul societăţii regale române de geografie, din anul 1902, 
semestrul al li-lea, sub titlul: Recherches sur la distribution 
géographique de la population еп Valachie. 

D-l prof. Em. de Martonne împarte Valahia (Muntenia şi 
Oltenia) în regiuni naturale (régions naturelles), având ca prin- 
cipii călăuzitoare în această determinare toate caracterele fizice 
şi economice ale ținutului °). După aceste criterii, se stabilesc 
în câmpia dintre Buzău, Dunăre şi lalomița două regiuni na- 
turale : terasa joasă a Buzăului (la basse terrasse du Buzeu), 
în care intră şi raiaua Brăilei în cea mai mare parte a ei şi 
terasa danubiană a Munteniei (la terrasse danubienne de Mun- 
tenie), cuprinzând, dela gura Călmățuiului şi până la vărsarea 
" Siretului în Dunăre, o bună parte din regiunea noastră. 

In concluzie, din cercetările făcute constatăm că: 

1. Cele mai vechi aşezări omeneşti din raiaua Brăilei sunt 
aşezate în lunca Dunăriei şi aproape toate au denumiri româneşti 
(Vădeni, Vărsătura), etc. 

Datorită multiplelor posibilităţi de viață, ele întrunesc in- 
dividual numărul cel mai mare de familii: Dunărea cu bălțile 
ei le-a înlesnit pescuitul, iar lunca fertilă i-a îndemnat la agri- 
cultură şi păstorit. 

2. Dimpotrivă, satele din câmpie apar mai târziu, cele mai 





1) Cu prilejul unei conferinţe ţinute Ја Brăila în lunie 1959 de 4-1 prof. 
S. Mehedinţi, d-sa şi-a exprimat dorinţa ca cineva să întoemească o monogratie 
a Gropenilor, întrucât aceasta ar ti necesară în toate studiile în legătură cu 
pescuitul de pe Dunăre. | 

2) La division de la Valachie en régions naturelles est le fondement de 
notre travail (pag. 78)... D'apres ce que nous avons dit sur la definition de la 
region naturelle adoptée, on conçoit que ce principe a été celui de la géo- 
graphie physique, Ce sont les caractères du relief du sol, de la géologie, de 
W'hydrographie et de la végétation qui nous ont guidés. (Pag. 83). 


www.dacoromanica.ro 











SATELE DIN RAIAUA BRĂILEI LA 1828, FAŢĂ CU CELE DELA 1790. 61 








multe perzistând sub formă de târle însă până la sfârşitul se- 
colului al XIX-lea (Ciucea, Tâmpul, etc.) şi au în cea mai mare 
parte nume turceşti. (Muftiu, Osmanu, Viziru, etc.). 

După calagrafia serdarului Grigore Таш, numărul fami- 
liilor locuitoare în fiecare din ele este cu mult inferior satelor 
dunărene (excepţie face Viziru, care rămâne cea mai mare for- 
matiune omenească din raia, în afară de Brăila). 

Ш. Caracterul toponimic al aşezărilor omenești 
din raiaua Brăilei, la data eliberării de sub Turci. 

Din simpla lectură a formațiunilor omeneşti din raiaua 
Brăilei, se desprinde, în plină evidenţă, caracterul străin al tu- 
turor denumirilor. Intr'adevăr, din 38 de sate, 15 se deosebesc 
prin nomenclatura lor turcească şi care este în legătură cu 
nume şi funcţii (dregătorii) caracteristice fostului imperiu otoman. 

Cfiortul sau CfBiurtul cum se găseşte mai târziu, în toate 
însemnările privitoare la câmpia Brăilei, derivă dela numele în- 
temeietorului: Curtul Maamut aga, din care s'a păstrat numai 
primul cuvânt; prima silabă s'a modificat, îmmuindu-se sunetul, 
aşa cum se obişnueşte în limbajul popular. 

Cosorul, dela Osman aga Cosor, în denumirea satului 
păstrându-se numai ultima parte a numelui. 

Cârmăâlâu sau Cărmăldu formează astăzi partea nordică 
a Gropenilor. Explicații complecte, în ceeace priveşte existența 
acestei aşezări, se găsesc în Dicţionarul geografic al judeţului 
Brăila: „Din bătrâni se spune că pe timpul dominaţiunei turceşti 
în localitate (Gropeni) erau 2 câşle (casa proprietăţii) a doi 
paşi şi erau separate prin strada de azi, Vadu-Soarelui. In partea 
de N. a stradei era posesiunea lui Crâm-paşa, de la care şi-a 
luat numele această parte a satului de Cârmălâu“. 

Emirul, rămas din Emirul Osman aga ipac, prima denumire 
pe care a avut-o comuna. 

ismin, după numele fundatorului. In vremea noastră, nu se 
mai cunosc urmele satului, dar se ştie, că împreună cu o altă 
formaţie omenească, Cazac, s'au contopit şi au dat naştere 
Cazasului 1), comună situată în Vestul Brăilei, la o depărtare 
de 7 km. 

Muftiu sau Satul Muftiului, aminteşte pe întemeietori Meemet 
reizu Мии, împărţitor de dreptate într'o unitate administrativă, 
în interiorul raielei, întrucât reizu corespunde românescului ocol 

Mumbaş, probabil dela turcescul mäbasyr, intrat în limba 
română sub forma de mumbașir, înţelegându-se prin acesta, 
persoana care se ocupă cu strângerea dărilor 2). 

Nazârul, derivat din cuvântul пах, titlu dat însărcinatului 


1) Dicţionarul geografic al judeţului Brăila, la comuna Cazasu. . 
2) Candrea si Adameseu, Dicţionarul enciclopedic al limbei române, la 
cuvântul mumbaşir. i 





62 PROF. GH. MIHĂILESCU 





cu strângerea proviziilor din principate, prin raiele, pentru a fi 
trimise la Constantinopol. In ce priveşte această funcţiune, ne 
lămureşte d-l prof. N. lorga. „La 1550, vestila Brăilă, poarta 
deschisă spre Răsărit a Ţerii-Romăneşti, își avea şi ea Беди; 
un nazir avea grija pescăriilor şi a celorlalte venituri, care 
erau acum împărăteşti“!). Informaţii similiare se găsesc şi într'o altă 
lucrare:. „Furnitura de grâu fu numită Zacherea, asimilată си 
proviziile de războiu, iar Domnii, invitaţi în 1756 întâiaşi dată 
să dea în primirea nazârului din Brăila, cantitatea trebuincioasă 
pentru hrana locuitorilor capitalei °). 

Omer-Fulga. 

Osman, grad militar superior în armata otomană. Nu putem 
preciza numele adevărat dela care s'a păstrat denumirea satului, 
prin funcţia intemeietorului, întrucât în raiaua Brăilei, ca de- 
altfel în toate raielele, s'au perindat numeroşi osmani, fiindcă 
aveau un caracter militar, pe lângă cel economic. 

Pelivan, dela forma iniţială Peflivan, саге în limba turcă 
însemnează luptător. Mai târziu, din Pelivan, s'a schimbat în 
Palivan, aşa cum este astăzi trecut pe harta Serviciului geografic 
al armatei române (scara 1: 100.000) °). 

Scorfarul sau Satul lui Musa Scorfarul*), înţelegându-se 
prin acesta Scorţarul-Vechiu din vremea noastră, care este 
aşezat în mijlocul câmpiei Brăilei. Pe harta Serviciului geo- 
grafic al al armatei române, se indică în paranteză, o a doua 
denumire: Mola. Cu siguranță că la începutul secolului al 
XIX-lea, existau două formaţiuni deosebite, dar din eroare, sau 
fiindcă Mola era neînsemnat ca populaţie, s'a menţionat numai 
Scorţarul. Interpretarea poate fi socotită dreaptă, întrucât pe 
„Harta rusească dela 1853“, sunt precizate separat, dar în ime- 
diată vecinătate. 

Vizirul sau Odae Wiziratu, cum ni-l indică harta austriacă 
deia 1790 (Căşla Vizirului după documentul lui C. Filipescu), 
îşi trage numele dela marea demnitate otomană a viziratului. 

Se observă, din această înșiruire de aşezări omenești, ca- 
racterul absolut turcesc al denumirilor, după cum sa mai afirmat 
dealtfel, care reprezintă nume proprii (Cfiortul, Cosorul, Cât- 
mâlâu, Ismin, Omer-Fulga, Osmanu) și dregătorii (Emirul, Na- 
zârul, Vizirul) sau titluri de funcțiuni (Wlufliu, Mumbaş), ai 


1) N. Iorga, Negoţul şi meşteşugurile în trecutul romănesc, рар. 101. 

2) Z. Furnică, Industria şi desvoltarea ei în ţările româneşti, pag. 20. 

3) Bătrânii din Viziru îşi amintesc că, în apropriere, la punctul numit 
Palivanu, Turcii, în zilele de sărbătoare, făceau lupte între ei, iar celui mai 
puternic i se dădeau distincţiuni. 

4) După documentul lui C. Filipescu. Socotim că la origine satul s'a 
„numit : Satul lui Musa, iar mai târziu і s'a adăugat Scorţarul. Afirmația 
noastră se bazează, poate, ре îaptul că toţi locuitorii raielei, trecuţi pe 
listele ce însoțesc catagrafia dela 1528, îşi au, pe lângă nume şi o poreclă 


www.dacoromanica.ro 





SATELE DIN RAIAUA BRĂILEI LA 1828, FAŢĂ CU CELE DELA 1790. 63 





căror titulari erau în legătură directă cu populația. O singură 
comună, Pelivan, îşi are originea toponimică legală de un 
substantiv comun : pefilivan-luptător. 

In afară de satele caracterizate prin denumiri turceşti, ce- 
lelalte au nume curat românești: Boul, Baldovinești, Colbăit, 
etc. ; sau românizate, adică transplantate, prin traducere, în limba 
noastră şi intrate astfel în limbajul popular: Căpitan (Hadszi- 
capitan pe harta austriacă), Ceacârul (probabil dela Ceatâr), etc. 

Dacă în raiaua Brăilei, la 1828, imediat după eliberarea 
de sub Turci, se găseau numeroase aşezări omeneşti, ce încă 
purtau pecetea stăpânirii de până atunci, s'ar putea trage concluzia 
că, în timpul raialâcului, s'au făcut colonizări de populaţie tur- 
cească. O asemenea interpretare ar fi fundamental greşită, 
întrucât, din colecţiile noastre de documente, cari au fost cer- 
cetate cu toată seriozitatea si, în aceactă privință d-l prof. N. 
Iorga este autoritatea de necontestat, reese, că Turcii n'au ur- 
mărit în raiele o politică de colonizare, după cum dealtfel n'au 
avut-o nicăeri, ci au căutat să se afirme ca o mare putere mi- 
litară, cu tendinţa permanentă de a stăpâni cât mai multe ţări, 
cari trebuiau neapărat să le producă banii, necesari în conflictele 
armate, şi provizii suficiente pentru aprovizionarea capitalei. 

Dar, o dovadă indiscutabilă pentru а înțelepe atmosfera 
de românism, саге a subzistat în tot timpul raialâcului, se gă- 
seşte prin cercetarea catagrafii serdarului Grigore Tăut, de ne- 
tăgăduit mai valoroasă decât toate constatările rezultate din 
cercetarea documentelor relative la Brăila. Intr'adevăr, dacă se 
face lectura amănunțită a tuturor listelor de locuitori din fosta 
raia şi cari însoțesc catagrafia pentru fiecare sat în parle, se 
observă că atât numele şi pronumele, cât şi poreclele lor sunt 
româneşti, ceeace denotă că Românii au trăit complect izolați 
și în afară de orice influență turcească, păstrându-și neatinse 
toate formele lor de viaţă. Așadar, cadrul în care sa fixat 
viața românească după 1828, a avut o „solidă bază națională“ \), 
iar mersul evolutiv al populării câmpiei Brăilei sa făcut normal 
şi cu toată vigurozilatea ce caracterizează poporul nostru. 


GH MIHĂILESCU. 





1) N. lorga, în prefața făcută catagrafiii serdarului Grigore Таш, dată 
Ja iveală de 4-1 Mihail Popescu şi publicată de Analele Brăilei: Catagrafia 
din 1828 a locuitorilor şi venitului din oraşul şi judeţul Brăila. 
WWWw.dacoromanica.ro 


STUDIUL ORAȘULUI ȘI JUDEȚULUI BRAILA 
de ING. GI. Т. MARINESCU. 


Acest număr deschide colecţia anului V al publicaţiei 
noastre periodice, de studii și cercetări privitoare la vieaţa 
ce sa urzit în acest frământat colt de {ага al Brăilei. Lăsăm 
în urma noastră, după 4 ani încheiaţi de muncă intelectuală 
dăruită orașului și judeţului în care am crescut, acest rod: 
14 volume ale «Analelor Brăilei», 9 broșuri extrase, 1 volum 
de documente privitoare la Brăila sí un Album de stampe, 
hărţi, planuri brăilene. Aceste cărţi, închid în cele aproape 
2000 de pagini ale lor, efortul nostru de а desluși, prin studii 
documentate, structura vieţii brăilene, în tot ce are ea mai 
esenţial și mai specific, în felul сит a fost ţesută această viaţă 
la răsboiul istoriei și așa cum a fost ea determinată de mediul 
cosmic din părţile acestea de bărăganuri întinse și de ape 
mari dunărene. 

In aceste câteva pagini pe cari ni le-am rezervat, am 
dori să trasăm câteva din liniile principale ce se pot des- 
prinde din documentarea adunată și din studiile pe cari 
le-am putut închega până acum privitoare la Brăila. 

Este de la sine înţeles că nu urmărim să facem o sin- 
teză a materialului publicat până acum. Aceasta ru sar 
putea strânge numai în 4 pagini. Poate о vom face în 
numărul viitor, dublu, al «<Analelor Brăilei», care va apare 
în Septembrie, în 160 pagini. Şi nici materialul adunat nu-i 
încă suficient pentru o sinteză а vieţii istorice brăilene cu 
cadrul mai larg și cu ţeșătura mai deasă. Deși, ceeace am 
publicat privitor la vieaţa brăileană din secolul al XIX-lea 
sar putea topi într'o sinteză interesantă, cu multe aspecte 
noui desprinse din materialul inedit ce lam găsit. 

Pentru vremea dinainte de 1898, când ţinutul Brăilei a 
fost efectiv stăpânit de Turci timp de aproape 3 veacuri, ma- 
terialul inedit ce Гат putut aduna е cu mult mai redus. 





STUDIUL ORAŞULUI ŞI JUDEŢULUI BRAILA 65 





De aci înainte, ne propunem, ca o preocupare principală, 
să adunăm sistematic documentarea necesară spre a lămuri 
secolul XVIII al vieţii brăilene, cu prelungirea lui, firească 
pentru Brăila, dela 1800 până la 1828. Perioadă extrem de 
interesantă pentru vieaţa brăileană, fiindcă expansiunea aus- 
triacă pe Dunăre în jos și opintirile rusești la gurile Dunărei, 
și de aci pe Dunăre în sus, făceau ca vieața Brăilei, încătu- 
şată de Turci încă dela 1540, să presimtă, încă din pragul 
acestui al XVIII-lea veac, zorile eliberării și a prosperității. 
Pentru această vreme, se găsește o documentare bogată chiar 
în materialul publicat până acum de istoriografia noastră. 
El așteaptă numai să fie selecționat şi topit într'o interpretare, 
din punctul de vedere al istoriei Brăilei. Dar pe lângă acest 
material publicat, vom găsi și o destul de însemnată docu- 
mentare brăileană inedită. Avem indicii cari ne arată drumul 
acestor noui descoperiri. 

Pentru secolul XVI şi ХҮП, — vreme tot de stăpânire 
turcească — istoria vieţii brăilene se poate întrucâtva recons- 
titui pe baza documentării ce se găsește în colecţiile şi lucrările 
istoriografiei româneşti. Firește, nu poate fi vorba de o recons- 
trucție în amănunt a vieţii interne din oraşul şi raiaua Brăilei; 
reconstrucție care, în amănunt, numai pentru veacul XIX se poate 
încerca. Dar, o reconstrucţie, schiţată numai, care să dea о 
idee generală despre țesătura vieţii brăilene din secolul XVI 
şi XVII, — și mai ales despre uzeala românească a acestei 
țesături de viaţă cosmopolită — aceasta, cred, se poate încerca. 

Ceeace, însă, trebuie încercat printrun studiu atent, alcă- 
tuit cu un deosebit efort, atât pentru amănunt, cât şi pentru linia 
sintetică, este reconstruirea istoriei brăilene în epoca dinainte 
de 1540, când Brăila era încă românească. 

Şi, mai ales, din această epocă, ni apare interesantă pe- 
rioada dela 1350—1450, — vremea închegărei Munteniei ca 
organizaţie de stat bine definită. In veacul acesta, Brăila a 
trăit prima еі tinereţă, cu viață de şchelă românească. Istoria 
o pomeneşte ca „marea şcfelă a Brăilei”. «Маге», — cât putea 
fi un oraș româuesc la 1400, dar desigur, mare, în privinţa 
rolului pe care l-a jucat aceste părţi ale Dunărei brăilene, in 
acea vreme când rassa noastră recucerea, în formă organizată 
politică, Dunărea-de-jos, — aceste părți ale Dunărei-de-jos, 


www.dacoromanica.ro 





66 ING. GH. T. MARINESCU 


de cari, etnic vorbind, noi sântem legaţi, în chip continuu. 
de milenii. In această perioadă cade și creiarea acelui mare 
drum de negof Brâila-Braşov, — cea mai veche si mai vie 
arteră de legătură între Ardeal $1 Dunăre. Acest mare drum 
de negoţ, cu capătul la Brăila, sa păstrat deatunci dealungul 
veacurilor. Parcă a fost, acest drum Brăila-Braşov, bătut de 
cărăuşi, de negustori, de ciobani, de armate, de stafete, de 
Domnitori, de pribegi, de călători străini, de poștalioane, un 
simbol al unităţii neamului nostru şi al unirei politice саге, 
peste șease veacuri, avea să devie realitate. 

Un studiu asupra acestui drum a şi început a se alcătui de 
de către colaboratorii noştri. El va apare, probabil, chiar în 
toamnă. 

Pe urma acestui studiu de natură teoretică, care va pune 
în lumină clară legăturile istorice atât de strânse si continui | 
între Brăila şi Braşov, — legături cari, dealtfel, sânt intrate 
prin tradiţie în conştiinţa publică ale ambelor orașe — vom 
trece la organizarea unor manifestaţiuni culturale mai practice, 
cari să amplifice şi să adâncească, în cadrul preocupărilor de 
azi, legăturile aşa de fireşti dintre Braila şi Braşov. 

Revista <Tara Bârsei» şi Soc. «Astra», desigur că vor sta 
alături de noi în această iniţiativă. 

Lucrând pe această linie, nădăjduim să ajungem а al- 
cătui o istorie valabilă a vieţii brăilene, bine încadrată în 
conturul istoriei naţionale. Şi după aceea, putem intra, pentru 
unele perioade, şi în amănunt, încercând astfel să surprindem 
şi unele aspecte particulare ale vieţii sociale brăilene. 


* 


Aşa, de pildă, pentru veacul al XIX-lea, asemenea as- 
pecte particulare ale vieţii sociale brăilene se pot surprinde 
cu destulă preciziune din cercetările ce le-m publicat până acum. 

Mă gândesc, în primul rând, la aspectul economic. Am 
mai scris, în treacăt, şi altă dată în revista noastră că aspectul 
social-economic ale vieţii brăilene din veacul XIX prezintă 
laturi atât de interesante, încât un studiu care să îmbrăţișeze 
această perspectivă ar aduce contribuţiuni пош istoriei eco- 
nomice româneşti. Și nu numai contribuţiuni în ce priveşte 
documentarea şi informaţia economică, dar chiar vederi noui 
în ce priveşte perspectiva ideilor. 


www.dacoromanica.ro 

















STUDIUL ORAŞULUI ŞI JUDEŢULUI BRĂILA 67 


lată un exemplu care dovedește aceasta: din unele do- 
cumente publicate de noi se vede clar еѓегуеѕсепіа econo- 
mică în care intrase schela Brăilei imediat după eliberarea, 
a ei $ a întregei Dunăre româneşti, dela 1829. 

Ега еѓегуегѕсеп{а, înnoitoare, în care intrase atunci, nu 
numai Brăila, ci întreaga economie românească; fiindcă 
și regimul nostru social-economic patriarhal intrase în prefa- 
cerile adânci cari îndreptau societatea românească spre re- 
gimul burgezo-capitalist. 

Sociologia românească, atât cât o avem, a identificat si 
a fixat acest proces de adânci prefaceri. 

Dar nicăieri nu se poate urmări mai clar acest proces 
social-economic ca la Brăila. 

Toate instituţiile noului regim capitalist, aci, la Brăila și 
la Galaţi, iau naștere întâi. Firește, la început, în forme rudi- 
mentare. Ele erau aduse de negustorii străini, veniţi în por- 
turile noastre dunărene. Aceștia aduceau cu ei spiritul econo- 
miei banului, metodele, instituțiile. Cele dintâi societăți de asi- 
gurare, bănci (zărăfii), întreprinderi de navigaţie, organizaţii 
pentru export de cereale (altfel alcătuite decât cele ce se pu- 
teau închiega sub regimul, turcesc, dinainte de 1829), la Brăila 
prind a se inchega întâi. 

In primele două decenii după eliberare, dela 1830—1850, 
ținutul Brăilei este un adevărat laborator social, unde se poate 
observa, cu o claritate suprinzătoare., transformarea social- 
economică în care intrase vieața românească. 

Datele de amănunt pe cari le-am cules și continuăm a 
le urmări, vor aduce preciziuni concludente pentru cunoaşterea 
acestor prefaceri. 

Tot asa, scrutând si alte aspecte ale vieţii sociale brăi- 
lene, vom putea aduce, pe baza unei documentări locale, 
inedite, contribuţiuni de seamă. 

Așa dar, putem spera ca atunci când «Analele Brăilei» 
își vor sărbători aniversarea únuí deceniu (!), — toate aceste 
proecte de studii, şi încă altele, vor fi coborite în fapt! 


ING. GH. T. MARINESCU. 


INSEMNARI BIBLIOGRAFICE PRIVITOARE LA BRAILA 
— CĂRŢI ALCĂTUITE DE BRĂILENI ŞI TIPĂRITE LA BRĂILA — 


de N. C. ISTRATI. 


Completări la perioada 1859—1885. 


Comptu Яе încassările și respunderile Comunei Urbei 
Brăila Efectuate în Anulu 1878. (Semnat: Pentru Primar 
М. N. Duilliu). 
Brăila. Tipographia Pericle M. Pestemalgioglu. 1879. 1 
br. 20 p. -+ 1 tabelă. Formatul: 30 X 25 cm. (Ro- 
mania Primăria Urbei Brăila). 


Raportu assupra administraţiunei $1 trebilor Comunei 
Urbei Brăilei — Supusu Consiliului Comunalu — In se- 
siunea ordinarie a lunei Octombre din anulu 1880 — 
Conform art. 65 din legea Comunală. (Semnat: Primar 
R. S. Campiniu). 
Brăila — Constanţa. Ântâia Tipografie Pericle M. Peste- 
malgioglu. 1880. 1 br. 11 (—14) p. Formatul: 50 X 23 cm. 


Comptu de încassările și respunderile Comunei Urbei 
Brăila Efectuate în cursul anului financiar 1884—1885. 
(Semnat: Primar, G. / Berceanu). 
Brăila. Дпіёіа Tipo-Lithografie Pericle M. Pestemalgioglu 
1885. 1 br. 22 p. + 1 tabelă. Formatul: 32 X 23 cm. 
(Regatul Român. Primăria Urbei Brăila). 


Perioada 1886—1887 !) 


Ralli (Héraclës G). 
Echos de ma lyre. Recueil de poésies. 
Brăila — Prem. Tipo-Lithogr. P. M. Pestemalgioglu 
1886 1 br. 29 (— zi) p. Formatul 25 X 15 cm. 


1) Perioada aceasta se caracterizează prin apariţia în Brăila a nume- 
roase cărţi geceşti şi bulgărești. Le vom menţiona cu altă ocazie, împreună 
cu un comentariu critic. 


www.dacoromanica.ro 





INSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 69 





Compt de Incassările și: Respunderile Comunei Urbei 
Brăila, Efectuate în cursul anului financiar 1885—1886 
(Semnat: Primar С D. Stamu). 
Brăila. Antâia Tipo-Lithografie Pericle М. Pestemal- 
gioglu. 1886. 1 br. 22 p. Formatul: 30 X 23 cm. 


Primăria Urbei Brăila. Regulament pentru înmormântări 

la Cimitirele Ortodoxe construite pe Islazul acestei Urbe 

în anul 1876, precum şi la Cimitirele de alte rituri. 
Brăila. Antâia Tipo-Lit. Pericles М. Pestemalgioglu. 
1886. 1 br. 8 p. Formatul 50 X 23 ст. 


Raportu asupra administrațiunei şi trebilor Comunei 
Urbei Brăila. Pe anul Financiar 1885—1886 — Supusu 
Consiliului Comunalu In şedinţa de la 17 Martie 1886 — 
Conform Art. 41 din legea Comunală (Semnat: Primar 
G. L Berceanu). 
Brăila. Antêia Tipo-Lith. Pericle M. Pestemalgioglu 
1886. 1 br. 21 p. Formatul: 31 X 23 cm. 


Budgetul pentru veniturile şi cheltuelile Comunei Urbei 

Brăila. Pe eserciţiul anului financiar 1887—1888. Inceput 

de la 1-iu Aprilie 1887. (Semnat: Primar R. $. Campiniu). 
Brăila Апіёіа Tipo-Lithosrafie Pericle M. Pestemal- 
gioglu. 1887. 1 br. 20 p. Formatul: 32 X 24 p. (Re- 
gatul Român. Primăria Urbei Brăila). 


Caiet de sarcine pentru punerea în adjudecare а antre- 
prisei alimentărei cu apă filtrată a oraşului Brăila. Admis 
de Cansiliul Comunal și aprobat de Consiliul Technicu 
sí de Ministerul de Interne Anul 1887. Cahier de Charges 
pour la mise еп adjudecation de Гепігергіѕе de Pali- 
mentation d'eau filtrée de la ville de Braila. Admis par 
le Conseil Comunal et approuvé par le Conseil Technique 
et le Ministre de l'Intérieur Fan 1887. (Semnat: Primar: 
R. S. Campiniu). 

Brăila. Antâia Tipo-Lithografie Pericle М. Pestemal- 

gioslu. 1887. 1 br. 51 p. Formatul: 30 X 23 cm. (Re- 

gatul României Primăria Urbei Brăilei). 


www.dacoromanica.ro 





70 N. C. ISTRATI 





Primăria urbei Brăila. Resulament Pentru înmormântări 
la Cimitirele Ortodoxe construite pe Islazul acestei Urbe 
în anul 1876 precum şi la Cimitirele de alte rituri. (Semnat: 
Primar R. S. Campiniu). 
Brăila. Tipo-Lith. Pericle M. Pestemalgioglu. 1887. 1 br. 
25 p. Formatul: 19 X 12 cm. (Regatul Român). 


Regulamentulu şi Programulu Secţiuniloru Institutului pri- 
vat din Brăila «Lumina». Dirigiatu de professorii P. Spet- 
zieri şi M. Sporidi. (Urmează titlul în grecește.) (Text ro- 
mânesc şi grecesc). 
Brăila. (Tipo-Litografia P. M. Pestemalgioglu) 1887. 1 
br. 32 p. Formatul: 17,5 XX 13 cm. 


Historicul Regimentului 3 de Artillerie. Volumulu [-їш 
1860—1887. 
Brăila. Tipo-Lith. Pericle М. Pestemalgioglu. 1887. 1 
vol. 62 p. Formatul: 29 X 23 cm. 


вооа а аа о 


Club d'Escrime «Concordia». Statuts. 
Brăila. Impr. et Lithographie de Pericles M. Pestemal- 
gioglu. 1887. 1 br. 8 p. Formatul: 22 X 145 cm. 


Primăria Urbei Brăila. Regulament pentru Perceperea 
Taxei Colonialelor, Comestibililor și Materiilor de fabri- 
caţiune, Sancţionat prin Inaltul Decret Regal No. 29 din 
12 lanuarie 1887. 
Brăila. Tipo-Lith. Р. M. Pestemalgioglu. 1887. 1 br. 8 p. 
Formatul: 22 X15 cm. (Regatul Român). 


Milarov (5.) 
(Ancien chef de section au ministère des affaires 
étrangères à Sofia; auteur de plusieurs écrits, his- 
toriques, politiques et littéraires, ex-redacteur de 
«L'Echo des Balcans» a Philippopoli, etc.) 
La question bulgare. Le fatale aventure de 6—18 Sep- 
tembre 1885 — Sour la régence — Le cannibales en 
Europe — L'Esprit des Ténèbres — Les mines de lintri- 
gue. — Le Gros but de lintrigue — Où est l'Europe. 
Brăila. Imprimerie de P. M. Pestemalgioglu. 1887. 1 br. 
46 p. Formatul: 22 X 15 cm. 


www.dacoromanica.ro 





INSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE — — 71 





Statutele Societăţii pentru ajutorulu scolariloru săraci din 
Orașul și Judeţulu Brăila. 
Brăila. Tipo-Lith. Pericle M. Pestemalsioglu. 1887 1 br. 
20 p. Formatul: 20 X 13 cm. 


Comptu de încassările şi respunderile Urbei Brăila Efec- 
tuate în cursul anului financiar 1886—1887. (Semnat: 
Primar R. S. Campiniu). 
Brăila. Ant&ia Tipo-Lithografie Pericle M. Pestemalgioglu 
1887. 1 br. 23 p. Formatul: 30 X 24 cm. (Regatul Ro- 
mân. Primăria Urbei Brăila). 


Budeanu. (Const. S.) (Inginer Civil). 
Un podu existent pe Dunăre la Brăila. 
Brăila. Tipo-Lith. Pericle M. Pestemalgioglu. 1887. 1 br. 
12 p. Formatul: 23 X 15 cm. 


Cestiunea mijlocitorilor translatori şi închirietori de co- 
răbii din Brăila faţă cu D-nul Z. Câmpineanu, ex Ministru 
de Comerciu şi Externe. 
Brăila. Tipo-Litografia G. Bălăşeșcu, Str. Bucuresci 
1886. 1 br. 8 p. Formatul: 24 X 16 cm: 


Anuarulu gimnasiului real din Brăila pe Anulu școlaru 
1886—1887 întocmit de At. Popescu directorulu acestui 
gimnasiu. 
Brăila. Intâia Tipo-Lith. P. M. Pestemalgioglu. 1887. 
1 br. 82 p. Formatul: 18 X 14 cm. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE ŞI INFORMAŢII ISTORICE PRIVITOARE 
LA BRĂILA. 


I 


DOCUMENTE). 
SECOLUI, AL XIX-LEA. 


Culese de prof. G. MIHĂILESCU. 
1 


Raportul cu n-tul 36 din 9 Iunie, 1867, al institutorului 
superior din Brăila, către primarul oraşului, în care arată nu- 
таги! școlilor particulare străine existente, precum și starea lor 
din punct de vedere didactic, al curățenii localului, etc. 


Romănia 


Institutorulu Superior 1867 luniu 9. 
din Brăila 
No. 36 


Domnule Primaru | 


Conformu айгеѕѕеі Dv. No. 1994: ат revisuitu scoalele Israi- 
lițiloru şi alle altor particolari, ce am mai găsitu în drumulu meu, 
şi am constatatu, că aceste scoale afară de nisce mici escepţiuni, 
cari se arată în tabloulu anexatu aci nu numai că nu urmează ab- 
solutu nici uá programă ; de sciinţele cerute într'uă disciplină şcolară ; 
deară şi împrivinţa localităţiloru se găsescu în cea mai complectă 
miserie де necurăţenie şi obscuritate unde nenorociţii elevi în locu 
d'aşi lumina înteligenţa, ei degeneră în toate privinţele. 

Afară de acestea, toți dascălii Israiliţi, nu numai că mau nici 
un actu de studiile ce vor fi făcutu şi de moralitatea loru; deară 
unii dintr'ănşii fugia la presentarea теа ca nişte salbatici şi nu 
voiau а da respunsu de numerulu şcolariloru loru ce ziceau că 
este contra legii a se numera, şi aceste respunsuri le primiamu prin 
alţii fiindu că ei spuneau că пи sciu rumănesce ! la unele şcoli elevi 
maveau cărţi de studiu ci ascultau numai la сеа ce le spuneau dascali 
după biblie etc. altele nu representa de cătu unu feliu de dădăcie. 

Pentru toate aceste observaţiuni sub-scrisulu este de părere 
a nu se mai tolera nisce asemenea şcoale ci să se închiză dânduse 





1) Documentele mai jos sunt inedite şi au fost transcrise din arhiva pri- 
mării municipiului Brăila. 
2) In transcriere s'au păstrat toate particularităţile posibile, 


www.dacoromanica.ro 





“DOCUMENTE ŞI INFORMAȚII PRIVITOARE LA BRĂILA 73 





apoi în cunoscința capiloru comunităţi Israilite seau de a forma 
scoli regulate seau dea face să se trimiţă copii la scoalele publice. 
Primiţi Domnule Primaru stima şi încedinţarea osebitei mele 
considerații. 
Institutore superioru, 
semnătura indesciirabilă. 


Anexă la raportul mai sus menționat. 


1, Scoala Israiliţiloru de la piaţa mare Sub urbia sf. George 
strada largă No. 174 Sub: direcţia D-lui Bercu Rosental fără acte 
şi programă, deară localulu bunu cu 12: Elevi şi ий fată clasa I. 

2,, ldemu la hanulu ovreescu strada sf: Petru Suburbia Sf: 
Petru No. 16. Sub: direcţia D-lui Şrul Tuhsăru- No. Eleviloru 35 
băeţi şi 12 fete. cu iocalulu foarte rău. fără acte şi autorisaţie. 

`З„ Idemu lângă templulu sub direcţia D-lui Usăru dascălu 
No. eleviloru 45 băeţi şi 10fete localulu cellu mai miserabelu No. 
casi 17 Strada Sf: Petru Sub urbia sf: Petru. 

4, ldemu {дети la No. 13, regulată cu programa şi praf: de 
limba română sub: direcția D-lui 1. Rosenfeldu numai ca dilininte 
având 3 Profesori de limba Română, Germană, şi Ebraica 22 elevi 
în clasa I şi 6 în clasa Il. 

5,, ldem pe strada frumoasă No. 41, fără nici uă regulă şi acte 
iară localulu mediocru sub direcţia D-lui Haim dascălu şi a lui 
Moise Şmel elevi 19, fete 8. 

б„ Idemu ia No. 58, strada frumoasă sub îngrijirea D-lui. So- 
lomonu Hacăr băeţi 6 fete 3 : localu foarte rău. 

T, Idemu pe strada frumoasă No. 43 sub direcţia D-lui Samoil 
Salomonescu 23 elevi din cari 6 mergu la scoala publică şi 4 fete 
localulu mediocru. 

8, Idemu la Cetăţue No. 10 sub urbia maici Domnului Sub 
îngrijirea D-lui Bercu Verşefschi dascălu 6 elevi şi 2 fete. 

9, Scoala greacă în .otelulu Marcoci strada Galați fără limba 
Română şi programă elevii 20 din cari classa I 10, 7, HI 3, — 
directată de D-lu Dimitrie Constantin. 

10, Scoala confesionale dirijiată de Preotulu Protestantu Hor- 
nomami regulată în obecte curățenie deară fără classe şi limba ro- 
mână elevi 20, strada maici Domnului No. casei 28. 

11,, Scoala Bulgară de la sf : Petru sub direcţia D-lui Voinicovu 
redeschisă de la 1 lanuariu anulu curentu cu trei classe fregventate 
de 50 elevi cu programă şi limba Română predată de D-lu Dimitrie 
Іопеѕси Institutorulu scoalei divisionare de bàeti numai de 40 zile încă, 


www.dacoromanica.ro 











74 S. SEMILIAN 








II 


INFORMAȚII ASUPRA TRECUTULUI ISTORIC AL BRĂILEI 
— EXTRAS DIN CĂRȚILE IN CARI E МЕМТІОМАТА BRĂILA — 





Din Dărilv de seamă ale şedinţelor Camerei de co- 
mert, dela înfiinţarea ei până azi 1). 


Camera de comerţ şi industrie din Brăila a luat ființă la 22 
Februarie 1868, având ca circumscriptie judeţul Brăila şi Buzău. 

Compunerea primului consiliu a fost următoarea: C. C. Hepites, 
Tiberie Colotescu, Ahilia C. Zerlente, Ştefan Miuri, Manole Podeanu, 
Ştefan Duinitriu şi Pavel Eliad. 

Primul comitet de direcţie sau cum s'au numit atunci, primul 
oficiu, a fost compus din: С. С. Hepites, președinte, А. С. Zer- 
iendi, vice preşedinte, Stefan Dumitriu casier şi P. Eliad, secretar. 

Din rezumatele dărilor de seamă ale şedinţelor cari s'au ținut 
dela data înfiinţării, rezumate făcute de d. Ghearghe G. Perlea, şef 
al biuroului de informaţie şi statistică, pentru un istoric al activităţii 
Camerei de comerţ şi industrie, extragem unele date mai importante 
cu privire la portul Brăila şi mai ales la comerţul de cereale. 

— Măsuri pentru prefntâmpinarea incendiilor în port. 13 Dec., 
1868. In anul 1868, în şedinţa dela 13 Decewbrie, Camera de co- 
mert pentru a preîntâmpina incendiile în port, hotărăşte a se interveni 
pe lângă prefectul judeţului, pentru a se lua următoarele măsuri: 

să se desființeze focurile prin bărăcile de scânduri, cărucioare, 
afară de cafenele şi casinurile, cari servesc pentru adăpostirea şi 
repauzul comercianților; să se opriască şi să se desființeze adă- 
postirea oamenilor prin orice fel de stabilimente, cari fiind construite 
din lemn se pot aprinde dela focul ce-l fac muncitorii pentru încăl- 
zitul lor; să se ordone comisarilor polițienești din port și coman- 
danţilor de gardişti să supravegheze cu severitate şi stricteţe aplicarea 
acastor măsuri, neîngăduind sub nici un motiv a se fuma, pentrucă 
de la mucurile de ţigări, aruncate pe locurile unde rămâne o mul- 
time de paie dela descărcarea productelor din carăle sătenilor, se 
pot ivi foarte lesne incendii şi preface în cenuşă nu numai întregul 
port în care este concentrată întreaga avere a comercianților în 
productele pe cari le au la magazii, dar şi tot oraşul. 

— Alecu Cecropide este recomandat ca samsar. 17 Aug.. 1876. 
La şedinţa dela 17 August, 1876, se recomandă ca samsar în port, 
Alecu Cecropide, tatăl decedatului ziarist Bart. Cecropide. 

— Măsuri contra speculei valutare. 17 Aug., 1876. In aceeaş 


şedinţă, membrul consilier Anghelache Dumitru propune să se іа 
măsuri ca sistemul monetar să fie unul şi acelaş, atât în oraş cât 


1) Extrasele de mai jos au fost făcute de d. 5. Semilian. 


www.dacoromanica.ro 





INFORMAŢII ASUPRA TRECUTULUI BRĂILEI 75 





şi în port, unde lira engleză se plăteşte cu 63 lei vechi. Țăranii сагі 
vând cerealele cu 63 lei vechi; după cursul legal, sunt astfel păgubiţi. 

— Un pod de lemn pentru depozitarea mărfurilor în port. 
13 Sept., 1876. In şedinţa dela 13/25 Septembrie, 1876, se intervine 
pe lângă prefect, ca acesta, în calitatea sa de preşedinte al comi- 
tetului diriginte al fondului de !/„ °|, să ia măsuri pentru a se 
înfiinţa în port, pe locul destinat debarcării mărfurilor, aduse de 
vapoarele ce mau agenţii şi magazii, cum sunt în special cele en- 
gleze, un pod de lemn aşezat pe ghile, spre a se feri mărfurile 
de stricăciuni şi mai ales de ploi sau de inundația Dunărei, terenul 
fiind mai jos, 

— Starea deplorabilă a terenurilor dintre liniile ferate din port. 
23 Nov., 1876. In şedinţa dela 23 Noembrie, 1876, s'a decis să se 
facă o intervenţie pe lângă Ministrul Lucrărilor Publice, pentru în- 
Jătun area piedicilor cari se pun comerţului, din cauza stării deplorabile 
a terenurilor dintre liniile ferate din port, care face imposibilă pă- 
trunderea căruţelor la vagoane, pentru descărcarea productelor. 

Se arată, totodată, că societatea drumurilor de fier profită chiar 
се neîndeplinirea îndatoririlor sale, încasând sume considerabile de 
la comercianţi, ca amenzi pentru întârzierea descărcării vagoanelor, 
întârziere ce nu se poate însă evita până ca acele terenuri nu 
se vor umple şi împietrui. 

Se intervine de asemenea pe lângă primar, pentruca acesta 
să ia urgente dispoziţii, pentru astuparea lacului și curățirea nămo- 
lului format la punctul de lângă capul liniilor ferate din port, care 
împiedică си totul comunicatia căruţelor cu cereale şi alte poveri. 

— Măsuri pentru protejarea țăranilor cari vin cu producte la 
obor. Febr., 1877. in şedinţa de la 15 Februarie, 1877, s'a decis 
ca dragomanii să nu se mai amestece la măsurat. Numai ţăranii 
vânzători au dreptul de-a rade baniţele la vânzarea productelor. 

Totodată se interzice a se mai opri un franc pentru ocaua 
de vin (aldămaş) şi ca socoteala să se facă în cârciumi izolate 
unde mişună pungaşii de buzunare. Comisarul comunal dela obor, 
care liberează borderoul de vânzerea productelor, să preciseze 
preţul în borderou, spre a nu mai fi înşelaţi ţăranii la socoteală, 
în privinţa preţului. 

Aceasta până la aprobarea regulamentului dragomanilor de 
către Ministerul Agriculturei, Comerţului şi Lucrărilor publice. 

— Arendarea veniturilor taxei de 1, °|,. 20 lan., 1878. In şedinţa 
dela 20 lanuarie 1878, se ia deciziunea să se facă o adresă Mi- 
nistrului Agric. Com. şi Lucr. publ. prin care să fie rugat а trimite 
Camerei de Comerţ un exemplar din condiţiile generale în care 
se va face arendarea venitului taxei de !/, 9], pentru toate porturile, 
spre a se studia şi a se da părerea, conf. art. 19 din legea Ca- 
merelor de Comerţ, asupra modificărilor ce s'ar putea aduce acelor 


www.dacoromanica.ro 








76 S. SEMILIAN 





condițiuni, astfel ca ele să fie puse în armonie cu interesele tuturor 
porturilor, spre a se evita interpretări după bunul plac al antre- 
prenorilor, cari nu urmăresc altceva decât să tragă beneficii, unul 
mai mult decât altul, ceeace este, desigur, în prejudițiul comerţului. 

— Se refuză primirea rublelor vechi, 24 lan., 1878. In şe- 


діпја dela 24 Ianuarie, 1878, s'a decis a se aduce la cunoştinţă 
ministrului de resort, că contrar dispoziţiilor luate şi publicate pela 
casele publice de-aici, se refuză primirea rublelor ruseşti vechi, 
cari sunt şterse şi pe cele găurite, ceeace a produs mare confuzie 
în piaţă, “împiedicându-se operaţiile comerciale. 

Cei puţini avuţi dintre cetăţeni suferă mai mult, căci sunt 
nevoiți a da asemenea ruble la schimbători, cu scăzământ de 
câte 40—50 bani. 

Ministerul de finanţe este rugat să dea ordine urgente în sensul 
de-a se reveni asupra ordinului dat!). 

— Un raport cu doleanțele portului, prezentat Domnitorului 
Carol 1.31 Oct., 1878. La şedinţa dela 31 Oct., 1878, s'a decis са 
Alteța Sa Regală, Domnitorul Românilor, urmând a veni la Brăila, 
Camera să prezinte un raport în care să arate că interesul general 
al guvernului, al comerţului, reclamă terminarea cheiului, prelun- 
girea liniei ferate în port până la cheiu, balastarea terenurilor dintre 
liniile ferate ale tranşeei adusă până în valea portului 2), spre а 
putea căruțele străbate la vagoanele cu mărfuri şi, totodată, mai 
presus de toate, reclamă înființarea magaziilor pentru antrepozite 
conform legei generale a vămilor. 

— О magazie pentru adăpostirea mărfurilor supuse taxei 
de !|, la sută. Conform aceleiaşi legi, să se intervie la minister, 
pentru a ordona Comitetului portului, са din fondul de !/, °|, să 
înființeze sau să închirieze o magazie, pentru adăpostirea mărfurilor 
supuse taxei de !/„ °|, până la revizuirea şi taxarea lor de an- 
treprenor, evitându-se astfel ca mărfurile să fie expuse intemperiilor 
şi pierderilor. 

— Necesitatea arbitrajului. In raport să se mai aducă la 
cunoştinţa ministerului, că neînțelegerile ce se ivesc între comercianți 
şi în special între vânzătorii şi cumpărătorii de producte în port, 





1) In privinţa rublelor vechi şi uzate rămase dela oştile ruseşti, găsim 
următoarele amănunte în lucrarea „Russia leită, poleită, aşa cum este“ a lui 
I. C. Lerescu, despre care am publicat un larg studiu în „Analele Brăilei“: 

„Casierilor generali li s'a dat ordine a primi rublele şterse şi tocite. 
Apo; când ei le-au înaintat, li s'a refuzat primirea. Casa de depuneri şi Con- 
semnaţiuni a trimis Primăriei Brăila lei 30.000 în atari monede. Ele si astăzi 
stau în lădiţe, aşa cum s'au primit. S'a cerut adunării Deputaţilor un credit 
anume pentru a acoperi părţi din pierderile tesaurului public, provenind din 
operaţiunile acestui zaratlâc, nedemn de guverne“. (pag. 124) 

2) Tranşee făcute la începutul răsboiului ruso-româno-turc, pentru adă- 
postirea trupelor cari cooperau contra turcilor. 


www.dacoromanica.ro 








INFORMAȚII ASUPRA TRECUTULUI BRĂILEI 77 


reclamând o urgenţă soluţie. Camera este de părere să se facă o 
lege căre să ordone, ca asemenea neînțelegeri să se rezolve prin 
arbitraj, căci după procedura codului comercial, asemerea neînţe- 
legeri nu se rezolvă decât după trecere de timp prea îndelungat, 
ceeace este în detrimentul comerţului. 

— Piedicele pe cari le întâmpină operațiunile din port, din 
cauza risipirei materialului destinat  consiruirii portului: şi a 
pavajelor deteriorate. 28 Nov., 1878. In şedinţa dela 28 Noemb,, 
1878, s'a pus în discuţie piedicile pe cari le întâmpină operaţiunile 
din port, din cauza risipirei materialului destinat construirii cheiului 
pe toată întinderea malului şi pieţei portului. 

Acostarea bastimentelor, încărcarea şi descărcarea mărțuritor 
se face de aceia cu mari greutăţi. 

Pe stradele dintre magazii şi pe toată piaţa portului, comu- 
nicaţia sau circulaţia căruţelor а ajuns aproape imposibilă, căci pa- 
vajele fiind prea vechi şi niciodată reparate, s'au format o mulţime 
de gropi, cari mai cu seamă în timpuri ploioase, umplându-se cu 
noroiu, periclitează caii şi căruțele şi astfel transportarea productelor 
dela vagoane la magazie şi dela magazii la bastimente se face cu 
prea mari greutăţi şi cu cheltueli însemnate, cari cad în sarcina 
producţiunii ţării. 

Pentru a evita transportul la magaziile din port, ţăranii preferă 
a-şi vinde productele cu 5 sau 10 lei la chilă mai eftin, cu con- 
diția de-a descărca maria în magaziile din oraş. 

— Specula societăților de navigaţie 12 моу., 1903. In şe- 


dinţa dela 12 Noembrie 1903, s'a luat în discuţie chestiunea socie- 
tăţilor de navigaţie, cari scumpesc mereu navlul pe mare aducând 
astfel un enorm prejudiţiu cerealelor noastre. 

Faţă de această speculă, comercianții au intervenit la soc. de 
navigaţie „Destieni & lanulatos“ din Pireu, prin reprezentantul său 
P. Vaglianatos din localitate, ca să transporte cu vapoarele sale 
cerealele româneşti. 

Camera ia decizia de-a se interveni la guvern, pentru a se 
acorda şi acestei socletăţi avantagiile acordate celorlalte, си condiţia 
să nu se carteleze cu celelalte şi să urce navlul. 


INFORMAȚIUNI, NOTE & INSEMNĂRI 


INFORMAŢIUNI. 


— Al IV-lea ciclu de conferinţe organizat de 
„Analele Brăilei“. — In Octombrie 1932, cercul revistei 
noastre a deschis al IV-lea ciclu de conferințe. Deschiderea a 
fost onorată de d. prof. V. Vâlcovici, fost ministru, cu prele- 
gerea sa despre: «О nouă îndrumare naţională». 

Ciclul a fost format din 9 conferințe. El sa încheiat în 
Іипіе 1933 (în luna când apare, cu întârziere, acest număr al 
revistei). 

lată prelegerile cari sau ţinut: 


1) 9 Oct. 1932. Prof. V. Vâlcovici, fost ministru. 
— O nouă îndrumare naţională. 
2) 25 Oct. 1959, |. Vasilescu-Valjean. 
— Statul burghez. 
3) 27 Nov. 1932. lon Marin Sadoveanu. 
— Oscar Wilde 
4) 6 Dec. 1932. Prof. Gheron Netta. 
— Politica socială şi economia noastră 
: naţională 
5) 18 Dec. 1932. Ing. Cezar Popescu, Secretar g-ral al Mi- 
ninsterului Industriei. 
— Libertate economică sau economie 
dirijeată ? 
6) 18 Арг. 1933. Arhimandrit г. Scriban. 
— Frământările vremurilor de azi. 
7) 23 Арг. 1933. Prof. Nae lonescu, Directorul ziarului 
«Cuvântul». 
— Paul et Virginie, sau «Liga împotriva 
bolşevizării». 
8) 5 Іипіе 1955. C. Argentoianu, fost ministru. 
— Stat Agrar. 
9) 11 lunie 1983. Prof. G. K. Constantinescu, deputat de 
Brăila. 
— Agricultura în noua structură a sta- 
tului român. 


Am însumat până azi, în cele 4 serii de conferințe 
încheiate, 43 prelegeri. Brăila n'a avut până acum o asemenea 
organizare de conferințe, realizată sisiematic, cu conferenţiari 
reprezentativi şi, mai ales, condusă întrun susținut spirit de 
continuitate. După 4 ani de perseverenţă, sa format un ade- 
vărat public pentru conferinţe. Folosul, pentru animarea vieţii 
intelectuale locale, e de netăgăduit. Roadele inițiativei noastre 
se resimt si altfel: stimulate de noi, au început și alte cercuri 
culturale locale să organizeze conferinţe. 

Fără îndoială, n'ar fi deloc prea mult, pentru un oraş ca 
Brăila, dacă în fiecare Duminică, ar fi câte o conferinţă. Dar 


www.dacoromanica.ro 


INFORMAŢIUNI, NOTE & INSEMNĂRI 79 





ar fi bine ca, seriile de conferinţe ce se organizează, în loc 
să cuprindă, cum sânt acuma, subiecte alese ecletic, ele să 
formeze adevărate cicluri, adică o serie de conferinţe să aibă 
O singură temă, aşa cum am organizat noi, de pildă, primul 
ciclu din 1930, cu tema: aspecte ale vieţii regiunei Brăila. 

Astfel organizate, conferințele ar fi şi mai folositoare 
decât acum. 

— Catagrafia locuitorilor şi a venitului din oraşul 
şi Judeţul Brăila în 1828. Acest document de mare valoare 
pentru Brăila găsit şi transcris de d. prof. Mih. Popescu, Гат 
tipărit într'o broșură prefațată de d. Prof. N. Iorga. 

— Pentru Oct. 1933, — „Analele Brăilei“ organi- 
zează marea comemorare a lui lon Slătineanu, cel 
dintâi primar al Erăilei după 1829. Se pregătește un bogat 
volum, cu o documentare inedită, care să puie în lumină 
viața și activitatea acestui «cititor al Brăilei moderne». Revista 
noastră ia deasemenea și inițiativa ridicărei unui bust lui L 
Slătineănu. Bustul va fi aşezat pe locul fostei case a Slătinea- 
nului, azi dărămată. 

Se cuvine ca această comemorare să fie impunătoare, 
așa cum о merită un adevărat întemeietor ае ога. O- 
rasul nostru e cu atât mai dator să organizeze frumos a- 
ceastă comemorare, cu cât, până la apariţia revistei noastre, 
Brăila nu știa care i-a fost primul еі ocîrmuitor după elibe- 
гагеа de sub Turci din 1828. Şi, :nai ales, nu cunoștea rolul 
unic pe care l-a jucat Slătineanu în vieaţa ei citadină. 

— Secţia de turism de apă dela Brăila а Turing- 
Clubului - României. Sânt mai mult de doi ani de când 
«Analele Brăilei», a luat iniţiativa şi a întemeiat la Brăila o 
secție de turism de apă, pe саге a afiliat-o T.-C.-R.ului. A 
fost luată de noi această inițiativă, pentru a face o aplicaţie 
practică a ideilor de regionalism cultural, pe cari se întemeiază 
întreaga noastră activitate. E aceasta, una dintre aplicaţiile prac- 
tice, alături de altele. inspirate toate de aceleași ideie de cul- 
tură crescută firesc din mediul specific local. Aplicațiile acestea 
sânt, precum se știe: înfăptuirea unui Muzeu regional, a unei 
Biblioteci a Dunărei, etc. 

Secţia aceasta de turism a Brăilei, întemeiată cu mari 
nădejdi în Martie 1951, cu ajutorul preţios al d-lui Bucuţa și 
a d-lui Prof. L Simionescu, cari au conferenţiat atunci în le- 
gătură cu această iniţiativă a noastră, a lucrat, o recunoaștem, 
prea puţin până acum. 

In vara asta însă, ea va fi cu siguranță reanimată. Un 
substanțial program de lucru aşteaptă să fie înfăptuit, spre 
folosul Brăilei. E deajuns să reamintim principalele puncte de 
program ale secţiei noastre: construirea a două case de adă- 
post — similare cabanelor de pe Carpaţi — una la lacul Şerban, 


ñ 
www.dacoromanica.ro 
б ¿AC 





80 ING. GH. T. MARINESCU 





în inima Bălții Brăilei, și a doua ре munţii Mecinului; apoi 
construirea unui parc de bărci, cu vâsle și vele și, a unei șalupe 
proprii, care să stea la dispoziţia membrilor T.-C.-R-ului și a 
grupurilor de excursioniști ce vin din {ага în regiunea noastră. 
Reamintim, deasemenea, organizarea unui birou, a unui oficiu 
de turism al Brăilei, care să atragă si să coordoneze siste- 
matic, şi cu cele mai moderne mijloace, mișcarea turistică în 
părțile noastre. 

Brăila, care e centrul firesc al pieisajului turistic dela Du- 
nărea-de-jos, chiar până la Deltă, nar avea decât foloase mo- 
rale și materiale, de pe urma unei afluenţe turistice, pe care 
ar atrage-o spre ea, printr'o propagandă inteligentă și printr'o 
organizare sistematică. Autorităţile locale, dacă vor să mai 
iasă din biurocratism, trebuie să sprijine efectiv o asemenea 
inițiativă serioasă. Orașele de azi utilizează toate mijloacele 
moderne pentru a-și anima vieaţa. Turismul e unul dintre cele 
mai eficace mijloace moderne, pentru acest scop. 


. 


REDACTIONALE & ADMINISTRATIVE 


— Cu acest număr care deschide anul V al revistei noastre, 
am îmbunătăţit simţitor condiţiile tehnice în cari apar „Analele 
Brăilei“. Am mărit numărul paginilor nuui caiet trimestrial, dela 
56, câte erau pănă acum, la 80. Hârtia semivelină am înlocuit-o cu 
velină; şi am introdus clişeele. Acesta va fi de aci înainte tipul 
revistei noastre. 

Cu toate aceste îmbunătăţiri, costul abonamentului a rămas 
acelaşi. 

— Numărul viitor al „Analelor Brăilei“ va fi dublu, în 160 
de pagini, cu un bogat material şi cu rubrici noui. Va apare la 15 
Septembrie, a. c. Astiel, isbutim să ajungem cu revista exact la zi. 

— Cerem scuze celor ce ni-au trimes revistele în schimb şi 
lucrări pentru recenzat, că nu am putut, din pricina lipsei de spaţiu, 
nici măcar să le menţionăm în acest număr. Incepând cu numărul 
viitor, rubrica recenziilor va rămâne permanentă şi i se va da toată 
desvoltarea cuvenită. 

— Deasemenea, rugăm pe prietenii се ni-au trimes articole 
spre publicare, să îngăduie amânarea tipăririi articolelor în numărul 
viitor. In special, regretăm în chip deosebit că n'am putut publica 
în acest număr studiul d-lui inginereinsp.-g-al Paul Demetriad, despre 
Activitatea Portului Braila în 1932. Articolul face parte din seria 
studiilor similare pe cari le-a publicat d. ing. Paul Demetriad în 
fiecare an în revista noastră, înfăţişând sintetic activitatea anuală 
a portului Brăilei. 

— Rugăm călduros pe toţi abonaţii noştri să ni plătească abo- 
namentul. Celor ce ni-au plătit, îi rugăm să primească cele mai vii 
mulțumiri. Numai datorită concursului d-lor si sacrificiilor noastre 
am isbutit să creem Brăilei această publicaţie periodică ce-i aduce 
atâta folos cultural şi un prestigiu intelectual neatins până acum. 
Brăila n'a avut până acum o revistă care să dureze 5 апі, — şi încă 
o revistă de studii! 

ING. GH. T. M. 


www.dacoromanica.ro 


CARȚI APARUTE SUB AUSPICIILE „ANALELOR BRAILEI“: 


„ALBUMUL BRĂILA VECHE“ de ING. GH. T. MARINESCU. 
„ COLECŢIA „DOCUMENTE PRIVITOARE LA BRAILA*- VOL. І 
. BRAILA VECHE — Schiţă a evoluţiei istorice, din antichitate până 
în sec. al XIX, de ING. GH. T. MARINESCU. 
4. CEI DINTÂI ANI (1828—34) DE REORGANIZARE Al BRĂILEI, 
DUPĂ ELIBERAREA DE SUB TURCI — de IOAN C. FILITL 
5. ERA NOUA — de M. MANOILESCU. 
6. IOAN PENESCU, — ANIMATOR AL BRĂILEI CULTURALE în 
prima jumătate a sec. al XIX-lea — de L. VÎRTOSU. 
7. ACTIVITATEA PORTULUI BRĂILA IN 1931 FAŢĂ DE ANII 
PRECEDENŢI, de ING. INSP.-G-ral PAUL DEMETRIAD. 
$. CATAGRAFIA LOCUITORILOR ŞI A VENITULUI DIN JUDEŢUL 
BRĂILA IN 1828, — de Prof. MIH. POPESCU. 
ASOCIAŢIA ABSOLVENŢILOR ŞCOALEI SUPERIOARE COMER- 
CIALE DE BĂEŢI. — Istoric şi expunere a activităţii — 
de MIH. TRUFAŞU. 


ом н 


© 


VOR APARE : 


1. VECHIUL DRUM DE NEGOȚ BRAŞOV-BRAILA — monogratie 
istorică, de ING. GH. T. MARINESCU. 

. EDILITATEA BRAILEI — de ING. GH. T. MARINESCU. 

. NOILE CONDIȚII АГЕ DUNĂREI — (сопіегіпій) de N. IORGA 

. NAȚIONALIZAREA ORAŞELOR NOASTRE — (conferință) de 
S. MEHEDINȚI. 

5. O COLECȚIE DE VEDERI ISTORICE SI ACTUALE ALE 

BRĂILEI, de ING. GH. T. MARINESCU 


> Со e) 


www.dacoromanica.ro 


Prețul, Lei 65. 





DUNĂREA 
INSTITUT DE ARTE GRAFICE 
— BRĂILA — 





www.dacoromanica.ro