Analele-Brailei-An-02-Nr-01-Ianuarie-martie-1930

ANALELE BRAILEI 


— REVISTĂ DE CULTURĂ REGIONALĂ — 


APARE TRIMESTRIAL 





ANUL. | — Nr. 
lanuarie - Martie 1930 


www.dacoromanica.ro 


Anul IT. Nr. 1 


„ANALELE BRĂILEI 


REVISTĂ DE STUDII ŞI CERCETĂRI CULTURALE LOCALE 





ABONAMENTUL ANUAL : 240 lei pentru particulari 
500 lei pentru instituţii 





— Oricine reține un număr, se consideră prin aceasta 
abonat pe anul în curs gi e obligat a plăti abona- 
mentul. 


— Abonamentele, manuscrisele, cărțile pentru recenzii, 
schimbul de publicaţii si corespondența privitoare la 
redacția şi administrația „Analelor Brăilei“, se vor 
adresa direcției revistei : ing, Gh Т. Marinescu, str. 
Băiei No. 1, Brăila. 


— Reproducerea fără indicarea isvorului, este oprită. 





ТІР. ROMÂNEASCA 
— BRAILA — 


www.dacoromanica.ro 


Anul I — No. 1 Ianuarie-Martie 1930 


ANALELE 


— REVISTĂ DE CULTURĂ REGIONALĂ — 





Apare trimestrial 





COMITETUL DE CONDUCERE 


NAE IONESCU RADU PORTOCALĂ 
Profesor Universitar . . Fost Primar şi Deputat de Brăila 


PAUL DEMETRIAD GH. T. MARINESCU 


inginer Inspector G-ral 
Directorul Docurilor Brăi a Iaginer 


Director Delegat: Ing. GH. T. MARINESCU 





REDACTIA si ADMINISTRATIA 
inginer GH. T. MARINESCU Str. Băiei 1, Brăila 





Costul abonamentului, 24) Lei pe an—Pentru instituţii, 300 Lei 


^ 


WWW.dacoromanica.ro 


ANALELE BRÁILEI 


ANUL Il. — No. 1 lanuar — Mart. 1930 








CUPRINSUL 


IOAN C. FILITTI Organizarea Brăilei sub ocupaţia 
rusă dela 1828—34. 

CĂP. I. MIHĂILESCU Brăila la Expoziţia universală din 
Paris la 1867. 

ION VÎRTOSU La Brăila, trei doctori (1833—36). 

ING. P. DEMETRIAD Tranzitul cerealelor jugo-siave prin 
Brăila 


ING. GH. T. MARINESCU Turism dunărean. — organizarea 
la Brăila a unei secţii de tu- 
rism de apă a Turing-Clubului- 
României. 

ING. GH. T. MARINESCU Serbările centenarului eliberării 
Brăilei de sub Turci. 


* 


— Documente si informatii istorice 
privitoare la Brăila. 


— Informații, Note & Insemnări. 
— Bibliografie, Dări de seamă & Recenzii. 
— Redactionale & Administrative, 


ILUSTRAȚII. 


www.dacoromanica.ro 


Primii ani de organizare ai Bráilei 
după eliberarea de sub Turci !) 


— Sub ocupatia rusá dela 1828 la 1834 — 
de 1. C. FILITTI 





Înainte de toate tiu să fericesc pe Bráileni pentru cá din 
rándurile lor a esit un от cu atâta tragere de inimă pentru cu- 
noagterea coltului sáu natal, ca d. Inginer Marinescu. Nu numai 
cá-i fericesc, dar íi si invidiez, pentru cá am cáutat si eu, dar nu 
am găsit un asemenea om, în alt colt al tárei, la Buzău, de care 
má simt mai de aproape legat. 

Vă puteți mândri cu  pubiicaţiunile cari, prin îngrijirea D-lui 
Marinescu, au apărut, consacrate Brăilei şi trecutului ei. 

Sunt cu atât mai sincer în cele ce spun, cu cât personal aşi 
avea mai de grabă cuvânt să mă plâng de d. Marinescu, căci fă- 
cându-mi cinstea să mă ройеаѕсӣ să fac şi eu о conferinţă în 
ciclul ce a organizat revista „Analele Brăilei“, m'a pus intr'o si- 
tuaţie grea. Intr'adevár, n'am obiceiul să conferenfiez sau să scriu, 
decât atunci când socotesc că am ceva nou de spus. Nu ştiu dacă 
veţi învăţa ceva din cele ce voi expune; ceeace ce ştiu însă, este că 
mă voi întemeia numai pe documente tipărite şi anume pe actele 
celui dintâiu Parlament al nostru, care a fost Obişnuita Obştească 
Adunare, înfiinţată prin Regulamentul Organic la 1831. ' 

La Arhivele Statului din Bucureşti se mai păstrează mult ma- 
terial inedit privitor la Brăila, începând încă dela 1828, dar pe care 
eu nu mai am timpul liber ca sâ-l cercetez. Vă rog dar să privi [i 
conferinţa mea ca o simplă schitare de plan pentru o istorie, pe 


1) Aceasta este una din cele 8 conferințe despre Brăila, ce au alcătuit ciclul organizat de 
„Analele Brăilei“. Celelalte conferinţe se vor publica pe rând în numerele viitoare ale revistei. 


www.dacoromanica.ro 





4 I. C. FILITTI 


care o vor scrie alţii, despre organizarea Brăilei sub ocupaţia ru- 
sească dela 1828 la 1834. 


* 


Precum ştiţi, tratatul ruso-turc încheiat la Adianopol la 1829, 
a însemnat un pas hotáritor în emanciparea politică şi economică 
a Principatelor Române, prin schimbărie pe care le-a introdus în 
raporturile noastre de până atunci cu Turcia. 

Acest tratata dat satisfacţie aspirațiilor de descătuşare politică 
şi economică faţă de Turcia, aspirații pe cari societatea românească 
le nutrea de multă vreme. La 1832, întrun raport către Kiseleff, 
Barbu Ştirbei, viitorul domn, arăta că „de o jumătate de veac oa- 
menii înţelepţi şi adevăraţi patrioţi doreau din suflet о reformă“ 
şi că „toată lumea infelesese că totul trebuia refăcut după un plan 
nou“. 

Această descătuşare, măcar parţială, de Turcia, a făcut cu 
putință aplicarea reformelor prevăzute în acea Constituţie sau 
Cod de legi cunoscut sub numele de Regulament Organic, votat de 
Adunarea Constituantă de la 1831, numită Obştească Extraordinará 
Adunare de revizie a Regulamentului Organic. Acest Regulament a 
fost un compromis între dorinţele exprimate de diferitele categorii 
sociale dela noi şi a însemnat începutul organizărei moderne a 


Satului nostru. 
* 


În actul separat, privitor la Principatele române, încheiat la 
Adrianopole între Ruşi şi Turci la 2/14 Septembrie 1829, se pre- 
vedea între altele că ,vur fi considerate ca făcând parle inte- 
grantá din teritoriul Valah și Moldovenesc toate insulele depen- 
dente de malul stâng al Dunărei, și șenalul (t&alweg) acestui 
fluviu va forma limita celor două Principate, dela intrarea lui în 


Statele Otomane, până la confluența lui cu Prutul. . . + . . 
Orașele turcești aşezate pe malul stâng ol Dunărei, împreună cu 
teritoriile lor (raiâ) vor fi restituite Valahiei . . . . iar for- 


țificaţiile ce existau mai înainte pe acest mal nu vor putea nicio- 
dată fi refăcute. Musulmanii cari posedă imobile neuzurpate dela 
particulari, fie în aceste orașe, fie în orice alt punct al malului 
stâng al Dunărei, vor fi ţinuţi să le vânză indigenilor întrun 
termen de 18 luni“. 1) 


1) Doc. renaşi. I. 326, 


www.dacoromanica.ro 


Primii ani de organizare ai Brailei dupá eliberarea de sub Turci 5 


Ca urmare a acestor stipulaţiuni, a fost înscris în proectul de 
Regulament Organic ce avea să fie supus desbaterilor Adunărei 
extraordinare de revizie, un art. (131) cu următorul conţinut: „Mo- 
şiile cuprinse în raelele Brăila, Giurgiu şi Turnu, precum şi bălțile 
şi ostroavele începând din malul stâng al Dunárei şi până în tahl- 
vegul acestui râu, se vor da după dreptate înapoi adevăraţilor lor 
proprietari. Dar, dacă după trecerea sorocului ce se va da pentru 
arătarea trebuincioaselor documenturi, se vor găsi ceva pământuri 
fără de stăpânitori, acelea vor închipui domeniul statului şi se vor 
cârmui pe seama folosului Statului“. 

Pentru aplicarea acestor dispozitiuni din tratatul de la Adria- 
nopol şi din Regulamentul Organic, s'a instituit la 10 Mai 1830 o 
Comisie, compusă din locotenentul rus Fonton de Verayon, care 
avea să se căsătoreassă cu o româncă, Anastasia Filipescu; din 
marele logofăt Nestor Predescu, un reputat jurist al timpului; din 
Constantin Bălăcianu, Filip Leng, Grigore Racoviţă şi inginerii ho- 
tarnici Teodor Paladi şi Hafta, având de secretar pe Alexandru 
Geanoglu Lesviodax, cari „să cerceteze și să aleagă hotarele vechi 
ale hasurilor (adică domenii particulare ale Sultanului) și ostroa- 
velor si părții de apă întoarse Principatelor de la Turci, pe lângă 
canalul cel mare al râului Dunărea“. 

După doi ani, la 10 Februarie 1832, Kiseleff scria sfatului 
administrativ : „Comisia cercetării drepturilor asupra pământurilor 
întoarse Principatului dela Turci, mi-a înfäțişat pe lângă raportul 
ei, planurile hasurilor fostelor cetăţi Brăila, Giurgiu şi Turnu, 
asemenea și 14 protocoale cu deslugirea lor și toate lucrările a- 
tingátoare : 1) De cea desăvârșită gránifuire a acestor hasuri cu 
alăturatele către dânsele particulare pământuri ; 2) de cercetările 
făcute de aceiaș comisie după întâmplarea cererilor asupra părții 
de арӣ și ostroavelor din canalul râului Dunărea si 3) de darea 
locului de islaz pentru orașele Brăila şi Giurgiu. Eu am găsit cu 
cale ca raportul Comisiei să-l trimit la sfatul administrativ spre 
a-l da Obișnuitei Adunări, care este datoare a intra în cercetarea 
lucrărilor Comisiei şi a le confrunta cu instrucțiile care au fost 
date ei spre pováfuire, (si anume): De a se cunoaște marele ca- 
nal al râului Dunării și hasurile, în ale lor vechi hotare, de 
dreaptă avere a visteriei, cu slobozia cererilor asupra pământu- 
rilor dinăuntru lor, acelora numai cu documenturi date până la 
dnul 1542; [asemenea iarăși și alegerea şi așezarea acestor vechi 


www.dacoromanica.ro 





6 I. C. FILITTI 





hotare (urmează a se face, în tocmai după documenturile care 
mai mult decât altele sunt apropiate de această epocă. . . . 
lar cât se atinge de propunerile Comisiei şi anume : 1) De a se 
opri pe vremea viitoare reclamafiile asupra pământurilor din ve- 
chile hotare ale hasurilor; 2) De mijloacele spre depărtarea pre- 
tenfiunilor la întâmplare când canalul cel mare va face ceva 
schimbări în ostroave și З) De їпіеѕпігйе cu care poate să se 
păzească întregimea hotarelor hasurilor, Obișnuita Adunare va da 
cuviincioasă hotărire potrivit cu obiceiurile pământului si cu îm- 
prejurările pricinuite . . . . ] Când cu acest chip cercetarea 
pricinilor acestora se va săvârşi şi de hotărîrea Obişnuitei Adunări 
se va alcătui protocol şi se va trece în condica protocoalelor, pla- 
nurile şi delele (adică dosarele) trebue a se păzi în Arhiva Princi- 
patului . . . . . Însă spre a fi păzite aceste documenturi, eu 
pun asupra sfatului îndatorirea a scoate câte două copii după ra- 
portul comisiei, protocoalelor şi actelor ce se cuprind în condica 
acestor protocoale, din care una se va opri pentru a sa întrebu- 
intare, iar cealaltă se va trimite, după ce se va adeveri, la împă- 
rătescul rosienesc general consulat din Bucureşti. Pe lângă aceasta 
trebue să se trimită cu aceiaş rânduială copii după planuri încât 
se atinge de islazurile oraşelor Brăila şi Giurgiu. Asemenea şi 
după protocoalele făcute pentru aceste islazuri, ca să se păzească 
la maghistraturile (adică Primăriile) acelora oraşe. [După aceasta 
pentru alte măsuri atingătoare de hasuri, care sunt cuprinse cu 
amănuntul în raportul comisiei, eu pun înainte sfatului adminis- 
trativ, spre pliroforie şi aducere întru împlinire (următoarele ) : 
1) Cát se atinge de îmbunătăţirea acestor hasuri în ale lor vechi 
hotare, care acum s'au făcut dreaptă avere a visteriei, aceasta va 
spânzura dela îngrijirea cârmuitorului ce are să fie; 2) După cer- 
cetarea locuitorilor satelor ce se taie de linia hotarului ce deosi- 
beşte hasurile de pământurile particulare, pentru a se strămuta ei 
în satele dinlăuntrul hasurilor, luând întru considerare că stăpânii 
particulari au “dreptate a lua numai pământuri, fără oameni, eu po- 
runcesc sfatului să dea desăvârşită voe acestora de pe urmă, să 
se mute unde ei voesc; 3) Intrarea particularilor feţe în stăpâni- 
rea pământurilor despărțite de la hasuri în folosul lor, trebue să 
fie făcută pe temeiurile următoare : a) după bileturile visteriei pentru 
fiecare faţă în deosebi; biletul să se dea după ce se va lua partea 
din. cheltuelile câte trebue să cazá аѕиргарӣгіі de pământ ce s'a 


www.dacoromanica.ro 





Primii ani de organizare ai Brăilei după eliberarea de sub Turci. 7 


întors proprietarului; pentru acest sfârşit eu am poruncit Comisiei 
să dea visteriei cât de curând ştiinţă de suma pogoanelor fiecărei 
părți, măcar cu un chip apropiat de adevăr; b) pentru înfăţişarea 
sumei care trebue să fie plătită, când se va lua biletul i 
sä se hotáreascá un soroc până la Martie anului curgător ; c) după 
trecerea acestui soroc, la intâmplare de a nu se aduce banii, vis- 
teria va da în arendá prin publicație, pe un an întreg, fiecare 
parte deosebit si luând cuviincioasă sumă, rămăşița se va da stă- 
pánului*. 1!) 

Această predlojenie a lui Kiseleff s'a citit de către marele 
vistier în sedinta Obşteştei Adunări dela 11 Febr. 1832. S'a început 
apoi citirea rapoartelor Comisiei de deliminare. Cetirea a urmat în 
sedinta următoare si s'a constatat că la unii dintre proprietari se 
iveau pricini ce meritau bágare de seamá. S'a instituit deci o co- 
misie compusă din logofătul Ştefan Bălăcianu, Mihai Cornescu, 
Căiminarul Gheorghe Bibescu, viitorul domn, paharnicul lancu Bălă- 
lăcianu şi serdarul Grigore Obedeanu cari, împreună cu membrii 
Comisiei alegătoare a hotarelor, să citească protocoalele privitoare 
la asemenea „pricinate moşii“. 

Dintre reclamaţiile particularilor, pe cari a avut să le cerce- 
teze apoi Obişnuita Obşească Adunare, cunoaştem din actele publi- 
cate până acum, numai patru. 

In şedinţa de la 1 Martie 1832, s'a citit reclamatia lui Trian- 
dafil Paciurea, epitropul moşiilor Doamnei Safta Ipsilanti, văduva, 
născută Văcărescu, a fostului domn Constantin Ipsilanti, pentru 
moşia Mare de lângă Brăila şi s'a hotárit ca Prea Sfinţitul Pre- 
şedinte al Adunărei să arate zisului Epitrop că documentele înfă- 
țişate pentru acea moşie fiind cu 109 ani în urma leatului 1542—an 
ce se consideră ca fiind al trecerii Brăilei sub stăpânirea turcească— 
nu se pot socoti destoinice ca să i se dea stăpânire după dânsele. 
lată actele ce s'au înfăţişat cu acest prilej: 1) Catastişele Nr. 1 
şi 6 întărite de Obşteasca Adunare a divanurilor Principatului, 
unde se spune la puncturile 1 şi 5 că hrisovul lui Alexandru 
Vodă Ipsilante din 26 Ianuarie 1775, trebue să slujească de temei 
la alegerea şi aşezarea hotarelor Odăii Vizirului despre moşiile 
particulare, spre a se alătura la hasul Brăilei. 2) Acelag catastih 
cu Nr. 1, unde, la punctul 12, pentru moşia Маге, se arată că 
hrisovul lui Matei Basarab din 23 Dec. 1650, s'a cunoscut ne- 


1) An. par]. ll. 435-6. 


www.dacoromanica.ro 





8 1. C. FILITTI 





destoinic..... avându-se de temeiu, spre a se da obştească indrep- 
tare hotarelor hasului Brăilei, cartea boerilor către Mimig Aga 
Turnagibaşa din anul 1764. Este vorba de o delimitare a hotarului 
nostru dunărean ce se făcuse atunci şi ni s'a păstrat în Istoria 
Daciei a lui Dionisie Fotino?) şi s'a publicat şi de d-l Iorga?) dupa 
o condică a Mănăstirei Pantelimonului ce să păstra de fostul meu 
socru, Colonel Mihail Ghica şi care azi este perdută. 3) S'au mai 
infátisat Adunării protocoalele cu Nr. HI si IV ale Comisiei cerce- 
tării drepturilor particulare cu privire la hasul Brăilei si s'a găsit 
că hotarele cuprinse în aceste protocoale corespund în tocmai cu 
cele din cartea boerilor către Мітіѕ Aga si cu hrisovul lui Ale- 
xandru Ipsilanti dela 1775, dar se deosibesc in 3 puncte de ho- 
tărniciile înfăţişate de Triandafil Paciurea pentru moşia Mare. 
Pretenţia Doamnei Safta Ipsilanti de a stăpâni moşia Mare până 
în Jarba Dulce, fiind întemeiată pe pomenitul hrisov a lui Matei 
Basarab, nu poate fi admisă pentru că actul este posterior anului 
15423). 

Altă reclamaţie a fost aceea а unui oarecare Barbă Маге 
pentru satul Gropeni. Adunarea a hotărât că i se va arăta dease- 
menea că documentul pe baza căruia cere stăpânire, fiind cu 86 
de ani în urma anului 1542 şi fără arătare de judeţ, nu poate fi 
luat în considerare). Era vorba de un hrisov dela Leon Vodă 
din anul 163), privitor la o moşie Gropeni şi Adunarea observa 
că în cartea boerilor către Mimiş Aga se menţiona un sat Gro- 
peni cu bălți şi iezere pe lângă hotarul moşii Pietrogani din jude- 
ful Teleorman. In sfârşit, Barbă Mare nu putea dovedi cu nimic 
că marele logofăt Papa pomenit în hrisovul lui Leon Vodă i-ar fi 
fost neam, cum pretindea, пісі nu putea arăta în ce chip acel 


hrisov se coborîse la dânsul’). 
A treia pricină cercecetată de Adunare a fost aceea a boeri- 


lor din Moldova, căminarii Gheorghe Şerban şi Gavril Stamatin 
cari au înfăţişat nişte documenturi, iarăş posterioare anului 1542, 
afară de un hrisov dela Vlad Vodă călugărul din- 1484, pentru 
jumătate moşia Mihoveni, care însă din alte documente sa do- 
vedit cá era afară din fias. Adunarea a socotit că pricina urmează 

1) Trad. Sion 1. 195—6. 

2) Studii si doc. V. 500—4. 

3) An. parl. 0). 440 - 1 456—7. 


4) An. Parl. |! 39. 
5) An. Parl. 11 417. 463. 


www.dacoromanica.ro 


Primii ani de organizare ai Brăilei după eliberarea de la 1829. 9 


să tie cercetată de organele judecătoreşti ale Principatului, cari au 
să hotărească în privinţa drepturilor asupra pământurilor ce s'au 
deosebit dela has în folosul particularilor!). 

A patra pricină, însfârşit, a fost reclamatia paharnicului Iancu 
Rosetti pentru a patra parte din moşia Scheaua ce se învecinea 
cu hasul Brăilei. Si de astă dată, documentele înfăţişate de Iancu 
Rosetti şi de o cucoaná Maria Cărpenişanca erau posterioare 
ocuparei Brăilei de către Turci. De altă parte, recunoaşterea pre- 
tenţiei lui Rosetti ar fi fost spre paguba familiei boerilor Neculeşti 
cari stăpâneau moşia Scheaua. Şi această pricină deci urma să 
fie cercetată de instanţele judecătoreşti, cari să dovedească drep- 
turile părţilor?). 

Odată aceste pretenţii rezolvite, Kiseleff aprobă la 31 Mart. 
1832, votul Adunărei că hasurile Brăilei, Giurgiului şi Turnului 
în hotarele acum întărite, împreună cu canalul cel mare al râului 
Dunăriii despre partea Valahiei, alcătuind avere obştească a Sta- 
tului, trebue să rămâie de apururea neatinse de feţele particulare”). 

Unde sunt catastihele întarite de obştea divanurilor la 1828 
şi 1829 ? Unde sunt protocoalele Comisiei privitoare ia limitarea 
hasurilor şi le cercetarea drepturilor particularilor? Se pare că au 
fost depuse în Arhivele Mitropoliei, odată cu actele privitoare la 
cele 88 de insule, dependente unele de Turnu, altele de Giurgiu, 
altele de canalul Dunărei din Oltenia si cari se înapoiau acum 
Ţării románesti*). Nu ştiu să fi fost publicate. 

Stim numai, dintr'un raport al lui Barbu Ştirbei către Kiseleff 
la 1834, că întinderee tuturor hasurilor înapoiate a fost evaluată 
de Comisie la 448.430 pogoane, din care 180.807 au fost resti- 
tuite proprietarilor cari au putut înfăţişa dovezi autentice ale vechii 
lor stăpâniri, 7648 pogoane, cari formau raionul în jurul Giurgiului 
şi Brăilei, au fost date ca terenuri comunale pentru aceste două 
oraşe, iar restul de 251.075 pogoane au format domeniul Statului5). 

Dar, mai întâi, întrebarea: care erau limitele hasului Brăilei 
ce se întorcea acum în principatul Ţării Româneşti ? Avem pentru 
aceasta studiile apărute în „Analele Brăilei“ şi hărţile publicate de 
D-l Marinescu în Albumul sub titlul „Brăila Veche“. 

1) An. parl. ll. 447—8 463—4. 

2) An. parl. 11 443. 459. 


3) An. pari. И. 57. 470. 


4) Аа. parl. Il. 434. 
5) Conv. lit. XXII p. 1041. 


10 L. C. FILET TIE 


A doua întrebare: care a fost cea dintâi întindere dată ju- 
detului Brăila după dezrobire. Avem pentru aceasta tabloul satelor 
care compuneau acest judeţ la 18311). Judeţul era împărţit atunci 
în două plăsi, Vădenii şi Balta. In plăsa Vădeni erau 20 sate cu 
508 familii dajnice şi 126 nedajnice, iar în plasa Balta 38 sate cu 
898 familii dajnice şi 121 nadajnice, în total 1.406 familii dajnice 
şi 247 nedajnice, sau 1.653 familii în tot judeţul, ceeace ar re- 
Prezenta cam 8.265 locuitori, în afară oraşul Brăila. 

Plasa Vădeni era cuprinsă între Dunăre, Siret, Vádeni 
Nazirul, larba Dulce, Silistraru, Ciucea şi Vársátura de Іа sud de? 
Brăila. 

Plasa Balta era cuprinsă între Chiscani pe Dunăre, Osmanu, 
Imina, Viziru, Pârlita, Ibişu şi Gropeni pe Dunăre. 

Mi se pare astfel că primele hotare ale judeţului Brăila au 
corespuns în linii generale cu hotarele fostei raiale. Nu ştiu când 
ѕ’а dat judeţului Brăila extensiunea pe care о are azi, alipindu-i-se 
de la Buzău, Ruşeţu şi Făurei, iar dela Râmnicul Sărat întregul 
unghiu care, la 1831, era cuprins între judeţul Brăila şi judeţul 
Ialomița si care înainta până la Frecăţei, Stoeneşti şi Bândoiu din 
„Deltă. Poate că această s'a făcut când cu rotunjirea judeţelor 
a 1844. 

Faţă cu această primă întindere a judeţului Brăila, nu se 
aflau în el la 1831, decât 6 boieri proprietari cu calitate de a fj 
aleşi deputati ai judeţului în Obişnuita Obştească Adunare. Acești 
6 erau: Hatmanul Iancu Costandache, moldovean din Focşani, 
care avea în Brăila o moşie cu venit de 2.500 lei; căminarul 
Gheorghe Şerban, moldovean din Тесисі, care avea o moşie cu 
venit de 800 lei; Maiorul lancu Câmpineanu, cu o moşie de 1.500 
lei venit; Costache A. Neculescu, de felul lui din Râmnicul Sărat, 
cu o mosie în Brăila de 2.000 lei venit ; Alecu Neculescu, tot din 
Râmnicul Sărat, cu două moşii având un venit de 2.C00 lei şi în- 
sfârşit Teodorache Perieţeanu, de fel din Ialomiţa, cu o moşie de 
6.000 lei venit. 2) 

În această situaţie, cârmuitorul judeţului, loan Slátineanu, 
ceru instrucţii de la Bucureşti cum trebuia să procedeze pentru 
alegerea unui deputat al judeţului Brăila. I se răspunse că ştiut 


1) An. pari. ll. 478—9. Vezi tabloul publicat la Documente în acest număr. 
2) An. parl. il. 188. ` 


www.dacoromanica.ro 





Primii ani de organizare ai Bráilei dupá eliberarea de Ja 1829. 1T 


fiind că judeţul are proprietari din care unii sunt locuitori în ju- 
deful Focşani, numai decât să se înţeleagă cu cármuitorul de acolo. 
pentru că la adunarea alegătorilor pentru deputatul acelui judeţ să 
să afle de faţă şi proprietarii ce au moşii în judeţul Brăila, aşa 
încât să se aleagă totodată un deputat şi pentru judeţul Brăila. 
Se adăoga că adunarea alegătorilor judeţului Focşani, în lipsă de 
proprietari eligibili ai judeţului Brăila, aveau drept să aleagă de- 
putat chiar dintre dânşii şi pentru judeţul Brăila. In consecinţă, 
s'a întocmit la Focşani o listă amestecată de 54 alegători. Dintre 
aceştia în ziua alegerii, la 24 Noemv. 1831, mau votat decât 36. 
Ei au ales şi pe deputatul de Focşani şi pe cel de Brăila. Pentru 
Brăila (sa ales cu 30 voturi slugerul Costache Neculescu'). 
Acesta a fost deci primul deputat al Brăilei, dar nu şi-a deţinut 
mandatul decât un un, fiind înlocuit în Noemv. 1832, prin pahar- 
nicul loan Câmpineanu. °) 


* 


Regulamentul Organic a inlocuit numele vechi de ispravnic 
ai judeţelor prin acela de ocármuitori. In proectul de regulament 
supus deliberării Adunărei Extraordinare de Revizie, cârmuitorul 
Brăilei era retribuit mai puţin decât colegii săi şi anume numai cu 
750 lei vechi pe lună, în loc de 1.000, iar sameşul sau casierul 
judeţului, numai cu 250 lei în loc de 300. Cancelaria administraţiei 
judeţene mai cuprindea si doi scriitori retribuiţi cu câte 60 lei vechi 
lunar. Adunarea de revizie a egalat însă leafa cârmuitorului Brăilei 
cu a celorlalţi cârmuitori de judeţe, urcând-o deci la 1.001 lei 
vechi) ceeace corespundea cu 1152 lei aur, dinainte de rásboiui 
sau 30.000 lei de acum: o frumoasă leafă, precum vedeţi. 

Francezul Edouard Thouvenel în lucrarea sa Hongrie et Va- 
laquie apărută la Paris in 1849, spune cà loan Slátineanu a pus. 
încă dela 1829, cin însărcinarea lui Kiseleff „baza viitoarei feri- 
ciri a Brailei“. Anul dat de Thouvenel este greşit. loan Slátineanu 
n'a fost cel dintâiu cârmuitor al Brăilei dezrobite. Predecesorii lui 
însă n'au răuşit să mulțumească guvernul central şi să se menfie 
în postul lor. Cea dintâi menţiune despre el în calitate de cârmu- 
itor al Brăilei am găsit-o la 1830, în nişte condice domnesti(^) ce 

1) An. parl. 1]. 179—182. 
2) An. parl. Ш. 84-5. 


в) An. parl. l. 210. 580—1 
*) No. 117 f. 215. No. 106 f. 144. 


www.dacoromanica.ro 


12 I. C. FILITTI 





se pástrau inainte de rásboiu la Arhivele Statului din Bucuresti, 
şi au fost din nenorocire evacuate la Moscova, împreună cu cele 
mai preţioase mărturii ale trecutului nostru. 

Trebue să corectez cele ce am spus de curând în biografia 
lui loan Slătineanu publicată în Analele Brăilei (!). Constat anume 
că Slătineanu a fost neîntrerupt cârmuitor al judeţului Brăila de la 
1830 până la 1837. Regulamentul Organic nu oprea pe cârmuitorii 
de ţinuturi de a fi totodată şi deputaţi їп Obişnuita Obştească 
Adunare, cu singura restricţie, impusă numai de instrucţii date de 
Kiseleff, să nu candideze în chiar judeţele pe care le cârmuiau. 
De aceea loan Slătineanu, în timpul când а fost cármuitor al 
Brăilei a putut fi totodată şi deputat în Obştească Adunare, mai 
întâi ca reprezentant al judeţului Prahova, apoi al judeţului Te- 
leorman. 

Toată organizarea judeţului Brăila în timpul lui Kiseleff şi în 
primii ani ai Domniei lui Alexandru Ghica se făcea astfel sub con- 
ducerea lui loan Slătineanu. Unde şi ce învățase, nu pot spune 
<и siguranţă, dar acest boer mare şi bogat şi-a pus inteligenţa 
înăscută, simţul patriotic şi gospodăresc, în serviciul Brăilei. N'a 
căutat foloase materiale personale de care n'avea nevoe, ci a fost 
mânat de nobila ambiţie de a se distinge într'o activitate de in- 
teres obştesc, meritând pe deplin mărturia ce la 1834 i s'a dat, 
ca şi altor câtorva, de Kiseieff „spre dovada osârdiei şi ostene- 
Шог lor de laudă, ce le-au vărsat..... într'o epocă atât de însem- 
nată si vrednicá de aducere aminte, prin nouile aşezământuri ce 
s'au întrodus spre fericirea patriei lor.?) 

Treaba nu era uşoară. Totul era de făcut. 

La 19 Oct. 1831, Slătineanu cere să i se adaoge un lăgofăt 
си leafă bună ca să ţie intrarea şi eşirea hârtiilor, corespondenţele 
judecătoriei, ale miliției, cărţile ruseşti şi alte întâmplătoare. Маі 
cere adăogirea lefei pomoşnicului (adică ajutorului) sameşului, а 
lefei celorlalţi doi logofeţi, ca să poată găsi mai buni, căci cu 
leafa hotărîtă până acum nu se găsesc decât copii de la şcoală. 
Mai сеге să se adaoge numărul dorobantilor, corespunzători jan- 
darmilor de azi, căci 16 nu erau de ajuns şi anume cere să se 
adaoge 5 la cei 10 dela reşedinţa cârmuirii, 6 la cei 4 de la sub 


1) Anui 1, (1929) p. 78. 
2) 1, C. ЕН, Domniile Románe sub Reg. Org. р. 95-6. 


www.dacoromanica.ro 





Primii ani de organizare ai Brăilei după eliberarea de la 1829. 13 





cârmuiri şi 5 la cei 5 de la poliţie, mai vârtos cá acest oraş este 
graniţă şi se adună în el „mulţime de matrozi cu rele náravuri*.(!) 


ж 


In primul an după constituirea domeniului Braila, veniturile 
acestuia au fost administrate in regie de cârmuitorul judeţului, 
Slătineanu (2). In Aprilie 1831, s'a constituit însă o Comisie care 
să întocmească un regulament pentru organizarea administraţiei 
domeniilor Statului în fostele raiele Brăila, Giurgiu şi Turnu, şi pe 
baza căruia arendarea veniturilor acestor domenii să se poată face 
cu începere de la 1832. (3) 

Veniturile domeniului se compuneau din: Veniturile pescá- 
riilor, adică dreptul de a vâna în toate bălțile domeniului şi de a 
clădi ,talian* (unealtă mare de pescuit) pe limbile Dunári unde 
se va găsi loc îndemânatec pentru prinderea morunului; 2) din 
brudina, adică taxa de trecere, percepută la vadul de la Vădeni 
şi la podul de peste apa Dunări; [la Vádeni se putea face pod 
fie umblător, fie stătător pe mai multe vase, prin învoială cu stă- 
pânul moşiei de dincolo de Siret pentru legatul capului acestui pod 
sau prin tovărăşie cu dânsul] ; aceste poduri însă nu opreau pe 
nimeni din „adevărații locuitori ai Brailei“ ca să aibă caice şi 
luntre cu cari să se negustoreascá pentru treceri de mărfuri, do- 
bitoace, producturi şi oameni ; 3) din taxele percepute de la co- 
borîrea plutelor cu cherestelele ре apa Siretului, după vechiul 
obiceiu ; 4) din taxele pentru poposirea corăbiilor si caicelor în 
portul Brăilei ; 5) din dările şi claca satelor din domeniul Brăilei, 
conform regulelor din Regulamentul Organic privitoare la raporturile 
dintre proprietari şi săteni cuprinzându-se şi monopolul vânzării 
rachiului, vinului şi băcăniilor şi monopolul hanurilor atât prin sate 
cât şi la drumuri ; 6) din taxele pe oile şi vitele păstorilor ,aus- 
trieni“ ce vin în acest domeniu, vara spre păşunat, iarna spre 
adăpostire în bălți. 

Nu erau cuprinse în domeniu, islazul din jurul oraşului, nici 
satele larbá Dulce şi Piscul Brăilei, ale căror venituri erau date în 
folosul oraşului, ca fiind sálágluite pe pământul oragulüi.*) 

Altele erau condiţiile pentru arendarea venitului pescăriilor 
din apa Dunărei ce cade pe malul strâng până în canalul cel 
а) An. parl, П, 81. 

2) Cond. 117 f. 215. Cond. 106 f. 144. 


% An. parl. 1. 600. 
1) An, parl. N. 595 - 8. 


www.dacoromanica.ro 





14 L C. FILITTI 


mare şi dela ostroavele din Dunăre ce s'au întrupat cu Tara Ro- 
mânească. Dintre aceste ostroave, Titcovul, Igiiţa, Mácinul şi Se- 
retul sau Chicea sunt menţionate ca aflându-se „Împotriva liniei 
ce fine hotarul cel vechi al hasului Braila“. 1) 

La 12 Martie 1832, la al treilea mezat, adjudecarea venitului 
domeniului Brăila se face asupra medelnicerului Nicolae Pâcleanu 
pe suma de 294.000 lei vechi. 


* 


Una din preocupările de căpetenie ale Regulamentului Organic 
a fost organizarea carantinelor dealungul hotarului dunărean. Ca- 
rantina de la Brăila era una din cele mari prevăzute de Regula- 
ment, pentru că Brăila este „o schelá mare, mai vârtos pentru co- 
răbiile ce vin încărcate cu feluri de mărfuri turceşti sau evropie- 
neşti, şi unul din cele mai înlesnitoare puncturi pentru scoaterea 
mărfurilor din ţară“. (°). Carantina de la Brăila avea un director, 
un ajutor al directorului, un doftor, o moaşe, tálmaci care trebuia 
să ştie româneşte, turceşte şi o limbă europeană, un secretar, doi 
cinovnici, patru slugi însărcinate cu privegherea călătorilor ce se 
vor afla în carantină şi cu aerisirea şi afumarea mărfurilor şi că- 
lătorilor şi însfârşit 12 slugi în slujba magaziilor. 

In Martie 1832, carantina de la Brăila era una din cele 4 
ale ţării cari aveau toate încăperile după planurile initiale, lipsin- 
du-i numai „perigavorul“ (°) trebuincios pentru a se putea cu bä- 
gare de seamă primi pasagerii şi mărfurile şi a fi în vedere până 
în vremea intrărei lor în carantină (3). In raportul ministrului de 
interne către Ooşteasca Adunare la 21 Martie 1833, se spune cà 
s'au desăvârşit la carantina Brăila, după cererea obştescului ins- 
:pector (саге era Nicolae Mavros) un perigavor cu şanţ împrejur 
şi jghiaburile ce s'au cunoscut de neapărată trebuinţă pentru ex- 
portatie, cum şi două seici şi două cârlaşe cu trebuincioşii oameni 
pentru carantineasca străjuire în port. 5). 

Pentru paza liniei dunărene în dreptul judeţului Brăila, s'au 
instituit 11 pichete din care numai З erau păzite cu miliția înfiin- 


1) An. parl. il. 602. 
?) An. parl. 1. 203. 
3) An. parl. 11. 630. 
4) An. parl. 1). 115. 
2) An. parl. Ш. 574, 





Primii ani de organizare ai Bráilei dupá eliberarea de la 1829. 15 














tată de Regulamentul Organic, ре când paza celorlalte era o în- 
datorire a locuitorilor unor anumite sate învecinate. !). 

Numai la Brăila şi la Giurgiu se afla şi câte un căpitan de 
port, de care atârnau cele 18 caice înfiinţate pentru slujba liniei 


Dunărei. 
* 


Ştiţi cá tratatul de la Adrianopol şi Regulamentul Organic 
proclamau libertatea negotului, cu oarecare restricţii doară pentru 
asigurarea îndestulării interne. Toate produsele pământului sau in- 
dustriei se puteau vinde de acum „,neoprite* celor „ce vor da pre- 
turile cele mai frumoase, după sloboda voinţă întru toate a pro- 
prietarilor şi vânzătorilor, care asemenea le vor putea încărca pe 
însăşi ale lor vase si vor fi slobozi a face negutátorie.. pretutin- 
deni‘. Nu mai exista cu alte cuvinte vechea obligaţie de indestu- 
lare prealabilá a pietei Constantinopolitane. 

In Febr. 1832, marele vistier Alexandru Villara propunea ca 
„pe fiecare an să se deosibească o sumă de bani hotărâtă, pe 
seama casei de rezervă, pentru facerea unui port cum se cade la 
schela Brăilei. Cu acest capital să se pregătească din vreme ma- 
terialurile trebuincioase si, după plan meșteşugit şi doveditor de 
un simţitor folos al Statului, în curgere de vre-o cáfi-va ani să se 
săvârșească portul, întru aceiași asemănare cu alle porturi euro- 
pineşti“. — Mai propunea ca „pentru întinderea comerţului de 
obşte, pe anul următor să se facă cu cea mai mare silintá pentru 
dregerea a două sau trei drumuri ce vor fi mai înlesnitoare... pre- 
cum al marginei Dunárei din Călăraşi până în Brăila“. 2). 

Pentru a Ahvedera rezultatele obţinute pe шта proclamări 
libertăţii negófului, mă mărginesc să dau următoarele cifre: la 1831, 
au intrat în Brăila 111 corăbii; iar la 1833, 384. Importul la Brá- 
ila a trecut de la 570.020 lei, in 1831, la 880.000 lei in 1832, si 
la 1.935.0C0 in 1833. — Exportul la rândul său,a trecut de la 
995.020 lei în 1831, la 6.815.000 în 1832, si la 9.679 000 in 1833. 
Din aceleaşi cifre se poate vedea si cát de mult exportul intrecea 


importul. 
* 


Dar ceea ce vá poate interesa mai mult, sunt ştirile despre 
oragul Bráila. 


1) An. parl. IV. 55. 
2) An. parl. 11. (78-9. 


www.dacoromanica.ro 


16 I. C. FILITTI 





Organizarea oraşului Brăila, ca şi a oraşului Giurgiu, a fost 
făcută de Kiseleff încă înainte de revizuirea şi votarea Regula- 
mentului Organic (1) de către Adunarea Extraordinará de la 1831. 
In inventarele dela Arhivele Statului din Bucureşti am găsit men- 
ționate cândva două dosare din 1830, privitor unul la întocmirea 
sfatu'ui orăşenesc al Brăilei, altul privitor la Comitetul репіги infrumu- 
sefarea Brăilei; din nenorocire nu s'a mai putut da de urma lor. (?). 

Dintr'ua raport ulterior însă, dela 1832, al marelui vornic 
din launtru (adică ministru de interne) către Obişnuita Adunare, 
ştim că sfatul orăşănesc de la Brăila a fost întocmit prin îngrijirea 
unor comisari trimişi de minister, în înțelegere cu cármuitorul ju- 
detului. Mădularele, adică membrii sfatului, au fost aleşi de către 
deputaţi, aleşi la rândul lor de obştea mahalalelor. (3). 

Ceeace numim azi Consiliu Comunal se numea pe atunci „ma- 
ghistrat“, iar primarul de azi se intitula preşedinte al maghistra- 
tului. Erau patru mădulari, din care unul preşedinte şi unul casier. 

In Noemv. 1832, s'a infátisat Obşteştii Adunări un proect ge- 
neral pentru întocmirea sfaturilor orăşeneşti în toată ţara si art. 
42 al acestui regulament prevedea abrogarea regulamentelor ante- 
rioare privitoare la Giurgiu şi Brăila. (4). In acest regulament ge- 
geral, Adunarea a introdus, la art. 5 privitor la alegerea mădula- 
relor sfaturilor orăşeneşti, un aliniat cu urmatorul cuprins : „la ora- 
şele Brăila şi Giurgiu, de nu se va putea îndeplini această trebu- 
infá numai cu pământeni, apoi se vor putea alege şi din străinii 
ce vor locui în aceste oraşe, cari vor avea toate celelalte cerute 
calităţi de alegere şi se vorlepăda de orice protecție străină pentru 
cât priveşte la sfatul orăşănesc“. 5). 

Mandatul lor era gratuit. Aveau însă „dreptul şi cădere de 
nobletá^ câtă vreme se aflau în slujbă, iar cei carierau negustori 
erau scutiţi de patentă. Dacă funcționau trei ani, rămâneau scutiţi 
de patentă pe toată viaţa, erau înscrişi în rândul negustorilor de 
treapta întâi şi dobândeau şi dreptul de a fi aleşi mădulari la ju- 
decătoria de comerţ. 

Alegerile se făceau la 1 Dec. al fiecărui an. Nu sunt în mă- 


1) Conv. lit. 1. с. 850. 

2) Unu! avea No. 24, altul No. 31, in opis, adm. vechi No. 10. 
3) An, рап. 1. 627. 

1) An parl. IN! 180 - 186. 

5) An. parl. ill'. 189, 


www.dacoromanica.ro 





Primii ani de organizare ai Bráilei dupá eliberarea dela 1829. 17 


sură de a spune cine a fost cel dintâi primar şi cei: dintâi con- 
silieri comunali ai Brăilei. 

Poliţia oraşului depindea fireşte de cârmuitorul judeţului, În 
fruntea ei era un ,polit-maister*^, termen împrumutat de ruşi dela 
nemți şi introdus prin Regulamentul Organic la noi, unde cu timpu 
s'a transformat în poliţai. Regulamentul Organic prevedea cá în- 
datotoririle lui se vor urma după regulamentul orăşănesc. Tot el 
avea sarcina îngrijirii închisorilor din oraş. Avea sub ordine 5 
dorobanţi, la cari ат văzut cá Slătineanu a cerut să se adaoge 
alti cinci, iar cancelaria lui se confunda cu а cármuirii județului. +) 
Statul de leafă al poliţiei era cuprins în bugetul oraşului. La 1833, 
polițmaisterul avea 250 lei vechi pe lună de la oraş, în afară de 
leafa ce primea de la stat. Acelaş buget prevedea doi comisari cu 
câte 200 lei pe lună şi 4 vătăşei cu câte 160 lei lunar?). 

Regulamentul orăşenesc, în art. 36, făcea diferenţierea de a- 
tribuţii, stabilind că „toate pricinile ce privesc la paza bunelor o- 
rândueli şi la odihna obştei cad asupra poliţiei, iar toate cele atin- 
gătoare de economia oraşului, asupra sfatului orăşenesc“. 

Dar art. 38 dispunea că „punerile la cale ale sfatului orăşă- 
nesc se vor primi mai întâi de către cârmuitorul judeţului şi în 
urmă se vor aduce întru săvârşire prin polițmaistru“. Intr'adevár, 
ocârmuitorul judeţului, zicea art. 39, are totdeauna căderea se în- 
ştiinţa de toate câte se lucrează de către sfatul orăşenesc şi a-i 
face băgările de seamă la ceeace i se va părea împotriva intere- 
selor oraşului, iar de va socoti de trebuin[á, va raportui de aceasta 
marei vornicii, care din parte-i va cerceta pricina după desluşirile 
ce i se vor da de sfatul orăşănesc. 

Aceste două articole explică rolul pe care loan Slătineanu, 
deşi cârmuitor al judeţului, l'a avut în desvoltarea oraşului Brăila. 
Astfel se explică omagiile pe care străini ca Thouvenel, Saint Marc 
Girardin, William Rey, le aduc activităţii desfăşurate de el la 
Brăila. Cu dreptate deci s'a reînviat în acest oraş amintirea luis 
deşi nui s'a respectat, numele pe una din ulife. 

Raportul de la 21 Martie 1833, al ministrului de interne cátre 
Obsteasca Adunare cu privire la înfăptuirile din cursul anului 1832, 
ocupându-se şi de Brăila, vorbeşte în primul rând de biserica cu 


1) An, parl. 1, 240. 
2) An. parl. 1У!, 395. 


www.dacoromanica.ro 


18 L. C. FILITTI 


hramul Sf. Arhanghel Mihail. Despre aceastá bisericá, Kiseleff spu- 
sese întrun ofis anterior, din Martie 1831, cá „după ce s'au îm- 
preunat Principatului Valahiei oraşele Brăila si Giurgiu, s'au zidit 
în fiecare din acestea câte o bisericuţă orânduită a se pomeni în 
veci slăvitele întâmplări, ale căror sfârşituri norocite pentru a- 
ceastă ţară s'au întărit prin tratatul dela Adrianopol“. — Celei de 
la Brăila cu hramul Sf. Mihail i s'a hărăzit o parte din veniturile 
vânzării peştelui şi venitul unui loc din oraş lângă bulevard în 
întindere de 543 stânjeni pătraţi!). — Acum, la 1833, se spunea 
că în cursul anului 1832, la Brăila s'a înfrumusețat după toată 
cuviinţa biserica cea de sub prăznuirea Sf. Arhanghel Mihail, a 
căreia zidire s'a desăvârşit prin silinta d-lui paharnicul Iancu Slá- 
tineanu. Acel raport mai arată că o parte a pieţei Sf. Mihail s'a 
aşternut cu piatră ; că grădina publică ce s'a făcut în oraş se în- 
grijeşte si se infrumusefeazá din zi în zi pe cát se poate mai bine; 
că S'au tras la linie toate ulițele oraşului şi s'au aşezat pieţele 
târgului după planul ingineresc; că s'au astupat 3009 gropi ce în 
vremea stăpânirii turceşti au fost magazii de grâu; că s'a cum- 
părat şi îmbunătăţit o clădire ce slujeşte de spital ostăşesc ; că 
s'a dărâmat magaziile de peşte ce erau în faţa portului şi prici- 
nuiau o mare urâciune şi putoare în oraş şi însfârşit că s'au aşe- 
zat felinare pe toate ulitele.?) 

Ni s'a păstrat un rezumat de veniturile, cheltuelile şi prisoa- 
sele comunei Brăila, de la înființarea maghistratului până la Oct. 
1831, veniturile obişnuite au fost de 5091 lei şi cheltuelile de tot 
atât ; la 1832, veniturile s'au urcat la 360.589 lei provenind în 
cea mai mare parte din vânzări de terenuri, iar cheltuelile n'au fost 
decât de 83.304 lei, rămânând astfel un excedent de 277.284 lei. 
La 1833, veniturile obişnuite .au fost numai de 19.842 lei, iar chel- 
tuelile de 46.125 lei, adică un deficit de 26.284 lei, care însă, 
mulțumită excedentului anului precedent, lăsa totuşi în casa de 
rezervă frumoasa sumă de 251.000 lei. După București, era 
cea mai mare rezervă a oraşelor; venea apoi la rând Ploeștii, 
cu un excedent însă numai de 36.889 lei.) 

. . Tot la 1833, maghistratul Brăilei cerea să se facă urmátoa- 
rele îmbunătăţiri : 
1) An. parl. 1. 21-2, 224, 583. 


2) An. parl. Ш!. 573. 
3) An. parl. IVi. 312—390 – 3. 


www.dacoromanica.ro 


Primii ani de organizare ai Brăilei după eliberarea dela 1829. 19 


1) 3 poduri de piatră la trei intrări în oraş peste şanţul ce- 
tăţii, potrivit cu lăţimea ulifei, ce este de 10 stânjeni, şi cu ziduri 
de piatră pe amândouă părţile, înălţimea de doi stânjeni, cu stâlp 
de piatră şi parmaclâcuri, adică parapeturi vápsite, şi anume un 
pod pe drumul 'Călăraşilor ce priveşte şi la monnment ; al doilea 
pe drumul Bucureştilor în capul ulifei Kiseleff ; al treilea pe uliţa 
'Galaţului, despre grădina publică. La capul fiecărui pod se vor 
Tace şi căsuțe pentru paznici şi barieră. 

2) Să se aşterne cu caldarâm uliţa lui Kiseleff împreună cu 
táiatul malului, după planul întărit de 04 Plenipotent, cu piatră 
adusă de la Râmnic sau Buzău ; iar în caz de neajungerea sumei 
din casa maghistratului, vor contribui şi proprietarii din acea uliţă 
“după puterea lor. [Totalul stânjenilor pătraţi ce se cuprind în acea 
uliţă până la sceborágs este de 1820, care socotindu-se stânjenul 
pe lei 50, face toatá suma lei 91 000; se mai adaogá si scobo- 
rágul ce urmează a se face după planul chibzuit pentru scoborâşul 
de la carantină, cu ziduri pe lături si caldarám]. 

3) A treia îmbunătăţire cerută de maghistrat era privitoare la 
temniță. Temniţa de la Brăila era una din cele 4 importante ale 
Principatului. In Noemv. 1831, vornicul temnifelor, azi directorul ge- 
meral al închisorilor, arăta cá la temnifele de la Giurgiu şi Brăila 
neputându-se păzi buna oránduialá numai cu poliţiştii oraşelor [din 
pricină că datoriile polițienești fiind povară însemnată şi rămânând 
asuprá-le şi grija temnifelor, fără îndoială urmează a face polifistu 
cusur la una din aceste două îndatoriri,] este de trebuintá a se 
lăsa poliţiştii pentru datoriile polifienesti şi a se orándui într'adins 
îngrijitori de temnițe şi оспе şi să li se oránduiascá un ajutor са 
să poată îndeletnici cu dânşii la împlinirea datoriilor lor, iar la 
vreme de neputinţă a lor să le împlinească locul. De altă parte, 
toți arestafii fiind îndatoraţi prin regulament a se supune la lucru, 
suma dorobanţilor hotărâtă tot prin regulament nu poate fi deajuns 
pentru pază ; de aceea trebue neapărat ca, ori dintre arestaţi să 
se scoată la lucru numai în raport cu numărul dorobanţilor, ori 
mumărul dorobanfilor să se adaoge la fiecare temniţă potrivit cu 
numărul arestaţilor, са să se poată scoate toţi aceştia la lucru, mai 
vârtos la Giurgiu şi Brăila, unde toti arestaţii se trimit intr'aceastá 
osândă a muncii. !) 


1) An. pari. 11. 190— 1. 


www.dacoromanica.ro 





20 I. C. FILITTI 





Intr'adevăr, temnita dela Brăila era una din cele rezervate 
pentru osánditii la munca silnicá!). 

In Martie 1832, ministrul de interne constata însă cá tem- 
nita dela Brăila avea nevoe de meremet, adică de reparaţii, ce nu 
se putuseră face până atunci din cauza holerei?). La 1833, ma- 
ghistratul Brăilei cerea deci şi repararea temnifei. Chibzuirea cápi- 
tanuiui inginer rus Vladimir de Blaremberg, care avea să ia în 
căsătorie pe sora viitorului Domn, Alexandru Ghica, era însă de a. 
se întocmi temnifa dintr'un pogrib, adică hrubă, ce în vremea 
Turcilor slujse de ierbărie şi în care ar putea locui 200—250 
vinovaţi. Acest pogrib era de zid şi boltit şi putea deveni cea mai 
sigură închisoare din Valahia. Pentru desăvârşirea ei nu s'ar cheltui 
decât 60.000 lei în loc de 136.000 cât ar trebui pentru o con- 
irucţie nouă după planul vorniciei temnifelor, aga că ar prisosi 
se vede însă că n'a fost adoptată, căci în Martie 1834 ministrul 
de interne arăta adunărei că abia în vara viitoare să  nádejduia. 
începerea clădirii temnitei din Brăila şi că rezerva casei maghis- 
tratului va putea întâmpina cheltuiala?). 

4) A patra cerere а maghistratului Brăilei la sfârşitul anului 
1833, era să se facă o şcoală naţională, întrebuinţându-se pentru 
aseasta fosta geamie ce atunci servea de arest. 

5) Mai cerea maghistratul ca venitul islazului comunal să se 
lase pe seama grădinei publice, care avea nevoe de desăvârşire: 
şi în care urma să se facă un puf de piatră. 

6) Insfârşit, toţi orăşenii din Brăila se arătau dispuşi să ajute 
la clădirea unei cazărmi pe care о socoteau de mare trebuintà =. 

Avem tabloul detailat al veniturilor şi cheltuelilor oraşului 
Brăila pe timpul de la 1 Ianuarie la 1 Noemv. 1833. Veniturile se 
compun din: zeciueala la capitaţie şi la patentă; accizele sau 
mansupurile pe vin, rachiu, spirt şi tabac străin, arendate la mezat ;.. 
veniturile satelor` Piscu şi larba Dulce ; arenda marchităniei ; chiria 
bufetului-grádinei si, însfârşit, venitul ancorajului din port. Intr'a- 
devăr, prin legea din Noemv. 1832, se stabilise că începând, de la., 





foot! 


1) Cf. legea din 1833 în An. parl. Ш!, 421 sq. 
23) An. parl. 11. 631. 

з) An. parl. IV!. 489. 

4) An. parl. IV!, 318—322. 


www.dacoromanica.ro 


Primii ani de organizare ai Bráilei dupá eliberarea de la 1829. 21 


1 Ianuarie 1833, oricáte caice şi corăbii mari şi mici vor veni din 
alte părţi în portul Brăilei ca să încarce mărfuri şi producturi, vor 
plăti în folosul portului pentru a lor poposire o taxă hotărâtă, sub 
nume de „ancraj“. Acest venit se va aduna de sfatul orăşenesc 
şi se va înscrie într'o partidă deosebită, pentru ca să fie între- 
'buinţat la nevoile portului!). 

Este curios că printre veniturile oraşului nu figurează si 
celelalte prevăzute în regulamentul general orăşenesc şi anume: 
o parte din taxa pe exportatia produselor; venitul cântarului dela 
mărfurile ce se descarcă în oraş, apaltul adică monopolul cărţilor 
de joc, taxa pe fațadele caselor, taxa pe vitele de ham şi de jug 
pe caii de călărie si pe samarii ce intră în oraş, speculaţia saca- 
lelor maghistratului, venitul târgurilor de la sărbători anumite, 
înplinirea  ştrafurilor adică contravenţiilor şi însfârşit parte din 
produsul muncii arestaţilor. 

La cheltueli figura: „statul maghistratului“, „statul poliției“, 
leafa dofrorului, felurite cheltueli ale grădinii, chioşcul grádinei, fa- 
cerea bufetului grădinii ; încât, cum vedeţi, grădina publică era un 
obiect de deosebită atenţie din partea municipalităţii.?) 

Pe anul de la 1 Noemv. 1833 la 1 Noemv. 1834, bugetul 
oraşului se prezinta cu 279.057 lei la venituri şi 41.905 lei la 
cheltueli, aşa în cât să rămâie în casa maghistrutului 237.152 lei 
care că servească la facerea de „binale obşteşti, precum puşcăria 
şi altele“. In acest buget mai găsim şi leafa unui inginer, aşezat 
pentru măsurătoarea locurilor ce se vindeau de comună la parti- 
culari şi pentru aducerea grădinei în bună stare, „leafa slujitori- 
lor“ grădinei şi leafa orânduitului paznic dela monument.?) 

Cu prilejul socotelilor dela 1833 aflăm, pe lângă numele câr- 
muitorului judeţului loan Slătineanu, pe cel al ajutorului său, sa- 
meşul Costache Crâmpu şi pe ale membrilor maghistratului: pre- 
şedinte Panait Robin, cum s'a tipărit în Analele Parlamentare, sau 
Rubin ori Rubini cum a cetit d. lorga în acte posterioare ce a pu- 
blicat de curând, iar membrii, polcovnicul loan, Matache Paras- 
chivescu şi Grigore Ahtaru. Aflăm şi numele preşedintelui de la 
1833, al tribunalului Brăila, Matache Colceag. 

Sfârşind, mai semnalez, pentru cazul că mar fi fost folosit, 


1) An. parl. Il. 138—4. 
2) An. parl. IV1. 890-3. 


www.dacoromanica.ro 


22 I. C. FILITTI 


un voluminos dosar ce se pástreazá la Arhivele Statului din Bucu- 
reşti!) si care cuprinde observaţiile făcute la 5 Aprilie 1835, de 
căpitanul ajutant Borotin, care avea să întocmească mai târziu şi 
un minunat plan al Bucureştilor, asupra unui proiect însoţit de 4- 
planuri trimis ministrului de interne de Ioan Slátineanu, cu privire la 
înfrumusețarea oraşului Brăila. Un plan, zis A, arăta situaţia ora— 
şului şi proectul general de înfrumusețare ; un plan B arăta locul 
cazărmei, al carantinei, a! aşa zisului „foburg“ şi al unui sat din 
marginea oraşului; un plan C arăta marea piaţă publică, lămu- 
rindu-se că principalii locuitori ai Brăilei doreau executarea aces- 
tui plan; si în sfârşitun plan D intra în amănuntele oránduelii pie- 
fei publice. Proectul prevedea cá toate ulițele vor fi aliniate si vor 
fi paralele; cá pe ulițele Kiseleff, Silistra, laşi şi Slátineanu şi pe 
piaţa centrală, casele vor fi cu două caturi, făcute din cărămidă 
sau piatră şi acoperite cu tablă. Fațadele caselor de pe piața pu- 
blică vor fi executate după un anumit plan fixat. Terenurile, pro- 
prietăţi ale oraşului, vor fi vândute la particulari, cu obligaţie însă 
pentru ei de a clădi întrun anumit termen. 
ж 


Ceasul acordat pentru conferinţă а trecut. Vă cer iertare 
pentru plicticoasa înşirare de fapte pe care aţi ascultat-o cu atâta 
îngăduitoare răbdare. 

Fiindcă văd că aci la Brăila există înțelegere si simtire pen- 
tru trecut, îmi permit să propun Onoratului Consiliu Comunal ca 
să încerce să realizeze ceeace la Bucureşti Comisia de nomencla- 
tură, din care fac şi eu parte, nu maipoate din nonorocire realiza 
pe deplin; anume, ca numele date străzilor să oglindească toată 
viața oraşului în întreaga ei evoluţie istorică. Uliţele oraşului аг 
fi astfel са foile unei cărți mereu deschise cetățenilor, un manual 
civic, şi tot odată un imbold pentru cei de mâine să calce pe ur- 
mele înaintaşilor cari s'au străduit spre fotosul oraşului, siguri fiind 
că se va cultiva şi faţă de amintirea lor, floarea prea rară a recu- 
nostinfei. 

Înainte de a ne despărţi vă mai cer voe să vá felicit pentru 
modul cum aţi înţeles să sárbátorifi centenarul desrobirii Brăilei, 
făcând din acest moment începutul unor serioase cercetări asupra; 
oraşului şi judeţului D-voastră. 


1) Adm. noi, No. 6842 roșu, din 1835. 
WWW.dacoromanica.ro 





Primii ani de organizare ai Brailei dupá eliberarea dela 1829. 23 





Tratatul dela Adrianopol a fost întradevăr punctul de ple- 
care spre emanciparea şi întregirea noastră; şi providenfa a vrut 
ca centenarul lui să se împlinească puțin după această întregire, 
care de altă parte aproape a coincidat cu centenarul versurilor 
lui loan Văcărescu : 

O ! de am redobândi 
Câte avem pierdute, 
Atunci ce inimi n'ar grăi, 
Ce guri ar mai sta mute. 

De înălţarea sufletească a unor astfel de clipe cată să ne 
folosim, ca să ni aducem aminte şi de o mare datorie ce stă asu- 
pra-ne : aceea de a păstra neatinse cele dobândite, prin dragostea 
şi unirea între toti cei de o limbă şi de o lege. Această datorie o 
avem mai ales azi când suntem înconjurați de duşmani, când duş- 
mani sunt chiar în mijlocul nostru, când ei se furişează printre noi, 
când ne pândesc şi ne pizmuesc. 

De aceea, mi se pare că sunt încă de actualitate cuvintele 
pe care, acum 70 de ani, după unirea desăvârşită a Principatelor 
Române, în Dec. 1861, le rostea în parlamentul ţării un mare 
român, vărul lui loan Slátineanu, Barbu Catargi. Inchei deci cu 
aceste nemuritoare cuvinte, care ar trebui să figureze în cărţile de 
citire pentru tineri ca şi pentru adulti : 

„Unirea este săvârşită. Acest cuvânt cuprinde făgăduinţa 
mântuirii şi viitorul ţării . . . Sunt încredinţat са dacă există 
nemurirea sufletelor, după cum religia ne asigură, strămoşii noştri 
au simţit şi ei înfiorare şi cu lacrimi de bucurie ne binecuvintează 
din înălțimea cerurilor. Unirea s'a făcut. Nevoia unirii era simțită 
de aceste două popoare de mai mult timp decât ne putem aduce 
noi aminte, dar, de au simtit-o, nu s'au făcut, sau, de s'a făcut, 
ma ţinut de cât o clipă. Pricina neisbutirii au fost mijloacele ce 
întrebuinţară. Aceste mijloace se bizuiau pe puterea materială. Pu- 
terea veacului în care trăim este puterea morală . . . . pentru 
unirea naționalităților. Unirea noastră de azi se face sub scutul 
intelepciunei si infráfirii . . . . ; înfrăţirea între oameni este 
una din cele mai de căpetenie porunci ale religiei noastre. Să zi- 
сет dar ca biserica noastră : ceace Dumnezeu a unit, oamenii să 
nu mai îndrăznească a despărţi. Dar, ca să ne asigurăm contra 
unei asemenea primejdii, nu este destul unirea dintre ţările surori; 


www.dacoromanica.ro 


24  , I. C. FILITTI 


ni trebue unirea între fii lor. La din contra, acea binecuvântare a 
străbunilor nostri, cari ne privesc din sânul vesniciei, se va pre- 
face într'un blestem şi sunt în drept a zice că cel ce va îndrăsni 
de aci înainte a mai arunca tăciunele discordiei între noi, să aibă 
blestemul nostru şi al urmaşilor noştri. Acum, pe drapelul nostru 
înaintea căruia să fim toţi îngenuchiaţi, să scriem azi : totul pentru 
ţară, nimic pentru noi“. 


BRĂILA 


LA EXPOZIȚIA UNIVERSALĂ DELA PARIS (1867) 
de САР. I. M. MIHĂILESCU 


Guvernul francez dorind ca si Románia, noul stat dunárean, 
să ia parte la expoziţia universală dela Paris, ce urma să se 
deschidá in primăvaraara anului 1867, face o invitatiune în acest 
sens guvernului román, in 1866. 

Este pentru prima oară când România ia parte lao expoziţie 
universală. 

Deşi greutăţi de ordin politic si financiar apăsau asupra 
statului, căci între altele, ultimele 2 recolte, din 1855 şi 1866, erau 
Slabe!), totuşi Domnitorul Carol I primeşte cu сеа mai mare în- 
Sufletire această invitaţiune, vroind prin aceasta să arate Europei 
cum se prezintă noua sa patrie; şi la 14 Noembrie 1866, din ini- 
fiativa sa, se formează un comitet sub preşedinţia lui Alexandru 
Odobescu?) care să aducă la îndeplinire acest deziderat. 

Comisiunea princiară a României la această expoziţie se 
formează astfel?) : Alexandru Odobescu, comisar general; It. colonel 
T. Alexandri, vechi agent diplomatic al României la Paris, comisar 
delegat ; Gheorghe M. Şuţu, comisar ajutor; P. S. Aurelian, di- 
rectorul şcoalei de agricultură de la Pantelimon, membru; Gh. 
Steriadi, secretarul comisiunii şi A. Baudry, arhitect, ataşat comi- 
Siunii şi însărcinat cu construirea pavilionului român. 

Această comisiune a lucrat în iarna anului 1866—1867 cu 
toată râvna şi graba la strângerea întregului material ce avea să 
fie expus, apoi date informative, statistice etc., astfel cá în luna 


1) Notice sur la Roumanie, Paris 1868. Pag. XIV, Pref. 
2) Memoriile Regelui Carol I, vol 1l, 17. 
3) Notice sur la Roumanie. Pref. 


www.dacoromanica.ro 


26 САР. i. M. MIHĂILESCU 





Martie 1867, desi mai tárziu de cát celelalte state participante, 
totusi s'a putut deschide la Paris, pavilionul Romániei in ,cámpul 
lui Marte“. 

Comisiunea, în lucrările ei, a avut tot sprijinul în țară din 
partea lui Gh. Şuţu care aduna în special produsele din Moldova 
de sus, toti prefectii de judeţe, Gh. Steriadi secretarul comisiunii ; 
C. Marcovici, vechi secretar al consiliului de stat; Gr. N. Marcu 
directorul arhivelor; C. Troteanu, directorul şcoalei comerciale din 
Galaţi ; G. К. Melidon inspector şcolar etc.'). La Paris au lucrat 
intens lt. colonelul Alexandri şi arhitectul Baudry?). 

Pavilionul românesc a fost construit de arhitectul A. Baudry 
în stilul „cupolelor din România, un specimen de arhitectură greco- 
romană’). 

Secțiunea aceasta roinânească, a fost vizitată în cursul lunei 
Iulie 1867 de principele Carol Anton de Hohenzollern, tatál Dom- 
nitorului nostru, care „о găseşte foarte reuşită şi bine reprezentată 
prin Odobescu şi Alexandri“. Principele Carol Anton e foarte în- 
cântat de ceeace România a putut expune aci şi pentru acest 
motiv „a vizitat-o adesea cu un interes extraordinar“). 

Cu ocazia acestei expoziţii, se tipăreşte sub îngrijirea lui 
Alexandru Odobescu şi un volum în franfuzegte: „Notice sur la 
Roumanie“ în care se cuprind diferite date statistice, relative la 
agricultură, industrie, comerţ, populaţie, apoi notițe istorice etc. O: 
bună parte din acest volum o formează „catalogul special al pro- 
duselor expuse în secţiunea românească“. Acest volum, din diferite 
motive, se tipăreşte târziu, abia în 1868, la Paris. 

Am găsit necesar a extrage din acest volum părţile care 
privesc oraşul sau judeţul Brăila. Sunt date relative la mişcarea 
comercială a portului, culese din statistici oficiale, numele expo- 
zantilor şi a obiectelor expuse, precum şi o notiță foarte impor- 
tantă asupra industriei agricole şi alimentare, destul de desvoltată 
în Brăila, la jumătatea secolului trecut. 


A. 
Date statistice 


Brăila are 25.767 locuitori, este aşezată la 6 leghe sud de 
Galaţi?) şi este la 15 metri deasupra nivelului mării Negre?). 
Judefele din ţară cele mai puţin împădurite sunt: Ismail, 


1) lbid. Pref. XV. 

2) Ibid. Pret. 

3) Ibid. Pref. 

4) Memoriile Regelui Carol 1, vol. 11, 93. 
5) Notice 6. 6) Ibid. 3. 


www.dacoromanica.ro 


BRĂILA LA EXPOZIŢIA DELA PARIS (1867) 27 


Covurlui, Cahul, Ialomiţa si Brăila. „In aceste 2 din urmă județe 
se găseşte imensa câmpie a Bărăganului“!). 

Dintre judeţe de câmpie cu păşunile cele mai întinse, sunt: 
Ialomița şi Brăila. Brăila care are o suprafaţă de 752.690 pogoane, 
posedă 44.211 pogoane livezi şi 598.317 pogoane păşuni”). 

La Craiova, Ploeşti, Galaţi şi Brăila, sunt mari case comer- 
ciale, cari se ocupă în special cu comerțul de lână, ce se ex- 
portă o parte peste munţi, iar cealaltă parte prin porturi în Apus?). 

Judetele cari posedă cel mai mare număr de oi sunt: 
Teleorman, lIalomita, Brăila, Romanați, Dolj şi Buzău‘). 

In 1863 au intrat în portul Brăilei, 63 bastimente de mare 
sub pavilion român, cu un tonaj de 7538 tone şi 369 personal de 
bord. In acelaş an — pentru a ne da seama de  desvoltarea la 
care ajunsese deja Brăila în acest timp — în celelalte porturi du- 
nărene intră: în Galaţi 46 bastimente de mare sub pavilion român, 
Giurgiu 7, Călăraşi 3, Olteniţa 41, Ismail 155). 

In acelaş an, au eşit din portul Brăila 62 vase de mare sub 
pavilion român, cu o capacitate de 7820 tone, 407 oameni echi- 
рај. Din celelalte porturi au egit: Giurgiu 7, Olteniţa 41, Călăraşi 
3, Galaţi 50, Ismail 136). 

Vase de mare sub pavilion străin intrase în portul Brăila în 
1863: 1748 cu 330.782 tone şi 14.7000 oameni echipaj (celelalte 
porturi: Giurgiu 247, Olteniţa 204, Călăraşi 50, Galaţi 1235, Reni 
43, Ismail 169); vase eşite: 1781 cu 333.293 tone şi 16.060 oa- 
meni echipaj (celelalte porturi: Giurgiu 272, Olteniţa 204, Călăraşi 
59, Galaţi 1330, Reni 43, Ismail 171)?). 

Vase fluviale româneşti intrate în portul Brăilei în 1863: 
653 cu 161.220 vase şi 3311 personal (portul Galaţi vine imediat 
după Brăila cu 276 vase); vase eşite: 912 cu 219.100 tone si 
7260 personal (portul Galaţi vine imediat după Brăila cu 651 vase). 

Vase fluviale străine intrate în portul Brăilei, în acelaş an: 
1200 cu 305.161 tone si 9141 personal (Galaţii imediat după 
Brăila cu 804 tone); vase eşite; 804 cu 216.526 tone si 3726 
personal (Galaţii imediat după Brăila cu 313 vase). _ 

Din aceste date, pentru anul 1863 se constătă cá Brăila este 
cu mult înaintea vecinului sáu port Galaţii, atât în ceeace priveşte 
numărul bastimentelor intrate sau eşite cât şi în ceeace priveşte 
tonajul. 

In 1866 -— după datele culese de Comisiunea Europeană a 
Dunărei cu sediul la Galaţi — au egit pentru export prin portul 
Sulina (în aceste date nu sunt cuprinse mărfurile exportate cu 
ajutorul vaselor Loydului austriac, messageries franceze şi com- 


1) Ibid. 76. 2) Ibid. 83. 3) Ibid. 99. 4) Ibid. 104. 5) bid. 182 
6) Ibid. 183. 7) Ibid. 183 si urm. 8) Ibid. 187—190, 9) Ibid. 195, 


www.dacoromanica.ro 


28 САР. I. M. MIHĂILESCU 


pania rusă de navigaţie următoarele mărfuri expediate din Brăila: 

562.881 quarters grâu, 15.215 secară, 166.099 porumb, 
170.447 orz, 4540 ovăz, 1483 fasole, 7321 meiu, 14.283 napi, 
3814 sămânță de in, 40 quintale prune uscate, 96.300 ocale făină, 
2387 quintale seu, 3166 lână, 43.795 bucăţi scînduri, 345.764 
doage, 689 bucăţi lemne de stejar, 118 buc. trunchiuri de arbori, 
50.785 quintale petrol, 145 quintale vin, 691 alcool, 1339 brânză, 
43 boi. 2099 buc. piei de bou, 17.694 quintale oase, 1040 quintale 
táráte. 

Faţă de Galaţi, Brăila este superioară la toate cantităţile de 
mărfuri exportate ; numai la făină, scânduri şi vin, Brăila e între- 
cută de Galaţi cari au exportat їп 1866 respectiv: 1.550.000 
ocale făină, 462.100 buc. scânduri şi 1469 kintale vin. 


B. 


Expozanţii bráileni şi obiectele expuse de aceştia 
la Paris în 1867 


La grupa 3-a, mobile şi obiecte destinate uzului casnic, 
expun: Fraţii Dimitriu din Brăila : cuverturi româneşti!) ; Doamna 
Stana 'Tudoriţa din Filipeşti: velinţe, stofă în „cadrill“ si fete de 
pernă de láná?); Frischmann : hârtie de parfumat?). 

La grupa 4-а, vestminte, expun: Doamna Stana Tudoriţa 
din Filipesti: ştergare de int): E. Dimitriu din Brăila: îmbrăcă- 
minte pentru ambele sexe; Comuna Filipeşti: sorfuri pentru femei, 
căciuli de blană). 

La grupa 5-a, produse (brute sau lucrate) ale industriilor 
extractive, expun: 

The principalities petroleum refining company a Braila: gaz 
şi petrol; parafină) S. Popper: produse extrase ale petrolului. 

Produse forestiere : consiliul departamental al judeţului Brăila : 
rogojini şi împletituri”). 

Produse de vânătoare, pescuit şi culesul fructelor: Stanciu 
Stan din. Filipeşti expune piei de vulpi’). 

Produse agricole de uşoară conservare:  Calotescu T., din 
Şuţeşti); Coda H. şi Vernescu ; Apostol S., din Brăila, expune 
diferite sorfuri de lână!0). 

Produse chimice şi farmaceutice: Raph (Pinéhas) din Brăila 
expune : pudră desinfectantă!t). 

Instrumente şi procedee de artă uzuală: Administraţia Dome- 
niilor Statului: Planul domeniului Brăila!2). 


1) lbid. 232. 2) Ibid. 235. 3) Ibid. 242. 4) Ibid. 248. 5) Ibid. 268. 
6) Ibid. 284. 7) Ibid. 290. 8) Ibid. 292. 9) lbid. 295. 10) Ibid. 296. 
11) Ibid. 304. 12) Ibid. 306. 


www.dacoromanica.ro 


BRĂILA LA EXPOZIŢIA DELA PARIS (1867) 29 


Material şi procedee ale uzinelor agricole şi industriilor ali- 
mentare : Gerbolini şi Borghetti: planuri de fabrici (mori) de făină 
şi biscuiţi (pesmeti) pentru marină; 4 plange lucrate de A. 
Schwanhauser.!) 

Masini si aparate de mecanicá generalá: Loewenthal expune 
desen şi descrierea unei mari prese de vin.?) 

Material de lucrări publice şi arhitectură : consiliul municipal 
al oraşului Brăila expune : olane de pământ ars si cárámizi.?) 

Alimente (proaspete şi conservate) în diferite faze de  pre- 
paratie: Gerbolini şi Borghetti: fáinuri*) şi biscuiţi (pesmefi) pen- 
tru marină.) 

Petcu Toma din Brăila: grâu greu, (adică bun, cu greutate: 
hectolitrică mare), orz şi porumb.^) 


* 


Din cercetarea catalogului publicat de comisiunea románá la. 
expoziţie din 1867, în „Notice sur la Roumanie“ si din compara- 
(ia între ceeace s'a expus de către oraşul si judeţul Brăila la a- 
ceastă expoziţie, faţă de celelalte judeţe din ţară, constatăm că, 
din diferite motive pentru care nu e locul şi timpul a le discuta, 
Brăila se prezintă destul de slab. 


С. 


Din acelaş volum „Notice sur la Roumanie“, după сит ат 
arătat mai sus, avem date preţioase asupra industriei brăilene de 
la jumătatea secoluiui trecut: morăritul şi industria alimentară.?) 

In această ramură, stabilimentele industriale ale italienilor 
asociați.: Gerbolini si Borghetti, existau în Brăila încă din 1859 
şi urmau о cale succesivă de desvoltare. 

In 1866 aceste întreprinderi aveau în funcţiune 5 mori de 
făină cu anexele : 4 localuri complecte de cernut făina (sistem 
francez), 2 localuri cu aparate de cernut cu perii (sistem englez), 
2 săli cu unelte pentru cernare, 2 sisteme de curățit de mare e- 
fect, o spălătorie cu uscătorie, etc. 

In ramura industriei alimentare şi ca urmare a industriei a- 
gricole, aceaşi asociaţie poseda: o brutărie mecanică pentru fa- 
bricarea biscuiţilor (pesmeţilor) pentru marină cu 5 cuptoare Ro- 
Папа, căpistere de frământat, acelaş sistem cu cilindri compre- 
sori, etc. . 

Pentru buna funcţionare a acestor industrii si pentru a nu 
se apela la alte ateliere similare din oraş care poate nici nu e- 
xistau, Gerbolini şi Borghetti aveau la îndemână: un atelier de 
lăcătuşerie şi tâmplărie pentru repararea a tot felul de maşini, a- 


1) Ibid. 31]. 2) Ibid. 313. 3) Ibid. 317. 4) Ibid. 327. 5) Ibid. 828. 
6) Ibid. 321. 7) Ibid. 312. — | 


www.dacoromanica.ro 


30 САР. I. M. MIHĂILESCU 


tât din cele ce se întrebuinţează in stabilimentele lor, cât şi pentru 
public. 

Ca anexe aveau: douá magini Watt verticale cu condensare, 
acuplate, cu o forță de 100 cai, deservind stabilimentele ; o pompă 
cu vapori în forţă de 12 cai, furnizând apa necesară pentru con- 
densatoare, încălzitoare şi brutărie. 

Apa caldă dela condensare alimentează o spălătorie pe care 
Gerbolini si Borgetti au înfiinţat-o cu cheltueliala lor în folosul 
săracilor. 

Măcinatul grâului de pae după sistemul englez cu pietre de 
moară „de la Ferté^. In acest timp (1866), nu se macină decât 
numai făizuri ordinare, căci numai pentru ele se găseau debugeuri, 
sigure pe pieţele şi schelele Levantului. 

Producţia unei mori de făină era de 160.000 saci anual a 
77 kgr. sacul. Deci o moară producea 12.320.000 kgr. făină, iar 
cele 5 mori ale celor 2 asociaţi aveau o producţie totală anuală 
de 6160 vagoane făină. 

Producţia anuală a brutăriei în ceeace priveşte biscuifii (pes- 
meti) pentru marină era de circa 700,000 kgr. *). 


D. 


In ceeace priveşte recompensele acordate de organizatorii 
expoziţiunei din 1867, şi aci se observă acelaş inconvenient: s'au 
distins mai puţin de cât trebuia, din cauza întârzierei deschiderii 
pavilionului român. La data când el s'a deschis, diferite comisiuni 
ale expoziţiunii deja îşi depuseseră rapoartele lor?). 

Pentru expozanfii bráileni din lista celor distinşi cu ,men- 
[ипе onorabilă“ 3) din pavilionul român, găsim numai 2: Bor- 
ghetti ш pentru fáinuri si Реїси Toma pentru gráu greu 
(bun). * 


1) lbid. 311. — 2) Ibid. — 3) Alţi expozantii roniáni, au fost dis. 
tingi cu medalia de aur, argint etc. — 4) lbid. 352. 


www.dacoromanica.ro 


LA BRĂILA, TREI DOCTORI” 


(1833—1836) 
de ION VÎRTOSU 


Abia au trecut trei ani?) de când s'au deschis pentru totdea- 
una porţile cetăţii Brăila si orágenii au şi plecat prin ţară in cáu- 
tarea unui doctor, care să îngrijească de sănătatea locuitorilor a- 
cestui oraş. În Muntenia ca şi în Moldova, practica medicinii era 
absolut liberă. Doctorii cu ştiinţă de carte, în majoritate streini 
veniţi de peste graniţă, colindau oraşele mai însemnate ale țării, 
oferindu-şi serviciile, stabilindu-se pentru un an sau doi acolo 
unde erau bine plătiţi, pentruca în urmă să-şi reia drumul spre 
patria lor. 

Aci la Brăila, unde schela era des cercetată de negustorii 
streini veniţi mai ales din Orient, vor fi existat şi înainte de а- 
ceastă dată, doctori. 

Oficial însă, apar abia în anul 1833. Încă din anul „trecut, 
dvornicia din lăuntru insárcinase pe magistratul oraşului „să în- 
grijească a găsi un dohtor pentru felurime de boale ce sar în- 
tâmpla între orașeni“. În luna lui Ghenar 1833, o deputăţie de 
orăşeni plecase la Bucureşti în căutarea unui asfel de doctor ce 
ar accepta să vină la Brăila pentru un timp mai îndelungat. 

Sortii cad în cele din urmă asupra doctorului Fabrif, „a cá- 
ruia vrednicie iaste cunoscută“. 


1)- Cf. şi Iorga (N): Cel d'intdi ani tn noua Brăilă romineascá, Buc. 1929 
*) La 10 Noemvrie 1832 vornicia din láuntru însărcinează pe magistratul 
oraşului să caute un doctor, pe care să-l plătiască din Casieria magistratului. 


www.dacoromanica.ro 





32 . ION VÍRTOSU 





Despre doctorul Fabriciu sau Fabrit, cum e numit ín cores- 
pondenfa oficială, nu avem ştiri mai detailate. Ca doctor al ora- 
sului Galaţi, la care apelaserá in multe rînduri si locuitorii Brăi- 
lei, Fabriciu căpătase încrederea si simpatia locuitorilor acestui 
oraş. La Brăila îl găsim fuuctionind pînă la 7 Aprilie 1834, cu o 
leafá de 12.000 lei, plătită de magistratul oraşului, cînd, „împli- 
nindu-se sorocul de un an, au și plecat în patria sa“. 

La 13 August 1834, doctorul Alcibiade de  Tavernier, ca 
unul ce poseda şi diplomă în ştiinţa doctoricescá, face cunoscut 
magistratului că „s'a alcătuit dohtor al acestui oraș Brăila“. 1) 
Semnînd un contract pe timp de un an,?) se obligă să stea la 
dispoziţia orăşenilor săraci, fără nici un fel de paltă, să caute pe 
cei ce se vor abona, 'să cerceteze cel puţin odată pe săptămână 
persoanele „prenomerarisite“, chiar fără a fi chemat, in schimbu 
sumei de 4000 de lei sau piaştri valahi. 

Fără îndoială, generos, vădind un larg concurs pentru mul- 
fimea nevoiaşă a oraşului, pe care o va fi cunoscut în timp de 
cel puţin 5 апі pe cari i-a petrecut în fará,?) totuşi nu-şi poate 
îndeplini obligaţiile contractate. 

Judecata urmată în Bucureşti în acest an, între el şi Clucerul 
Dinu, arendaşul moşiei Herăstrău, „un proces criminel qui despuis 
quatre ans est resté en liiige“, lipsa dela obligaţiile lui zi de zi, 
ca si nesupunerea la plată a celor abonaţi, fac să scadă simpa- 
tiile şi entuziasmul dintro parte cit si dintr'alta. 

Din cauza conflictului ivit între el şi Antonie Fatuta, magis- 
tratul Brăilei înştiinţează departamentul despre „răspunsul си to- 
tul obraznic al dohtorului Tavernier“, ceia ce face şi mai impo- 





!) Din cartea pe саге o publică în București în anul 1831, Amăruntur 
apărătoare şi higienice pentru mizerere sau holera-morbus și alte boale epi- 
demice, aflăm că era doctor de medicină, cavaler al ordului de Ierusalim, 
strănepot al vestitului călător cu acest пите (Tavernier, Jean-Baptiste, voia- 
jor, născut in Paris la 1605 şi mort in Moscova la 1689), și doctor de căpe- 
tenie al inspecției generale din Valahia. Cartea e publicată în |. franceză şi 
romină, pe două coloane. 

2) Vezi contractul în pag. următoare. 

3) Probabil că era mai de mult în Muntenia, deoarece îndeplinea funcția 
de inspector sanitar; şi afară de асгаза, de 4 am dura procesul dintre el si 
Clucerul Dinu. 





LA BRĂILA, TREI DOCTORI (1833 —1837) 33 











sibilă prelungirea contractului.!) Pleacă înainte de a se împlini 
anul, încasînd leafa în întregime şi lăsîna în locul său, dela 22 
Iunie 1835, pe Constantin Epites. 

Dacă pentru doctorul Tavernier, bráilenii nu găsesc nici un 
motiv de laudă sau de mulțumire, Constantin Epites însumează 
cea mai mare simpatie din partea lor. Intr'un stil aproape ame- 
nintátor, cei aproape 70 de negustori bráileni ce semnează jalba 
către magistrat,*) cer cu insistenţă ca în locul doctorului Taver- 
nier care „acum s'au şi depărtat d'aici“, să se alcătuiască doctor 
al oraşului, Constantin Ipites, „ca unul ce au ajutat a cunoaște 
atit clima acestui oras cit gi caturile noastre, pentrucă рі toată 
vremea, deși au fost alți dohtori alcătuiți pentru oraş, dar noi 
la poinenitul Ipiles am alergat“.) 

© Motivele nu le cunoaştem, dar după o lună şi jumătate, 15 
August 1835, în locul lui C. Epites, Epaminonda Ghiorgandopu- 
los face cunoscut, prin contractul încheiat, că va rămîne doctor al 
acestui oraş timp de un an.) 

Nimic din activitatea acestui doctor nu cunoaştem, după 
cum nu ştim cine l'a înlocuit după împlinirea contractului si nici 
regimul pe care Pau avut apoi doctorii în Brăila 5) 


1) De alfel, Tavernier nu pierde prilejul să se certe la Bucureşti si cu 
1. Eliade. 

2) Vezi jalba, la pag. 35. 

3) Constantin Hepites sau Epites s'a născut în апи! 1802 la Mănăstirea 
Cernica (Iltov), si a murit la 7 August 1890 în Brăila. A fost pe rind. farma- 
cist, doctor şi profesor. In 1883 intiinteazá la Brăiia o farmacie. 1n 1840 este 
ales prezident a! oraşului pină la 1856. A făcut si pus în lucrare 
planul orașului Brăila și al grădinii publice. De la 1857, chemat în Bucu- 
resti a stat piná la 1864 ca profesor al scoalei de medicină şi şef al servi- 
ciului ştiinţific din directiunea sanitară. Reintorsla Brăila, organizează un co- 
mitet pentru înființarea bibliotecii publice si a muzeului, fiind președinte al 
acestui comitet pină în апи! 1890. 

Ct. Diaconovici. (Dr. C.), Enciclopedia romînă, Sibiu 1898. 

La Academia Romină se păstrează două volume manuscrise cu cores- 
pondenta din București și străinătate a membrilor familiei Hepites din sec. XIX 
(ms. 4806, 4807). 

4) Vezi contractul la pag. 36. 


5) In dos. Ministerului de Interne, divizia Comunală, Nr. 52/1841, gă- 
sim un număr de rețete, datate dela 1 Februarie 1843, pînă la 31 Martie 1543. 
Deasemenea, mai găsim in dos. No. 111/1544. ale aceluiași Minister, divizia 
sanitară, un alt număr de reţete, datate dela 1 Ianuarie 1844 piná la 1 Iunie 
1844, semnate toate de Epaminonda Ghiorgandopulos, în calitate de doctor 
al spitalului veneric din Brăila. 


www.dacoromanica.ro 


34 ION VÍRTOSU 


DOCUMENTE 





1 1834, August 13 


Doctorul Alcibiade de Tavernier se învoește a fi doctor al 
orașului Brăila, dela 13 August 1834 pînă la 13 August 1835, 
cu o leafă anuală de 4000 tei. 


CONTRACT!) 


Anul 1834, luna August 13 zile, jos iscălitul fac cunoscut, 
printr'acest contract ce îl dau cinstitului maghistrat, că m'am al- 
cátuit dohtor acestui oraş Brăila spre căutarea orăşanilor ce să 
vor îmbolnăvi: pentru care mi să va răspunde din casa cinsti- 
tului maghistrat legiuita plată precum este hotărît de stăpînire, 
căte 4000 lei pe an, adică patru mii lei, şi aceşti bani mi să vor 
slobozi pe fieştecare tetramenie, iar pentru cele mai însemnate per- 
soane să vor ave mulţumire a să prenumera pentru căutarea fa- 
miliilor lor din ceia ce să vor însemna în foaia de prenomeratie 
pă jumătate vor îi datori a-mi răspunde acum înainte şi pe jumă- 
tate la împlinirea anului, pentru care să vor face două asemenea 
liste, dintre care una va sta la mine şi una la acel ce să va îm- 
povăra cu strîngerea banilcr, şi eu împotriva acestei plăţi mă în- 
datorez a îndeplini cele următoare: 

1) Să am a căuta pe toti orăşanii săraci fără a pretinde de 
la dînşii vre un interes pentru osteneala mea în orice vreme, mă 
vor chema, ziua sau noaptea sînt dator a merge şi a-i căuta cu 
toată userdia pînă cînd nu va mai avea bolnavul trebuintá de dohtor. 

2) Pentru cei abonaţi asemenea mă îndatorez a fi supus ori 
pe ce vreme má vor chema spre cercetarea bolnavului, urmînd cu 
al vizitarisi pînă cînd să va însănătoşa fără a arăta vre o prici- 
nuire sau zăbavă. 

3) Mă îndatorez a căuta şi slugile a celor abonarisite per- 
soane cînd să vor bolnăvi. 

4) La prenomivarisitele persoane má îndatorez cá ре toată 
săptămîna, cel puţin cîte odată, să merg în cercetare şi fără a fi 
chiemat. 

5) De mă voi arăta cu vre o cerere de interis la vre unul 
din bolnavii orăşani, sau abonaţi, ori nu voi urma cu căutarea 
lor pînă la cel desávirgit însănătoşare, ori că mau chemat şi nu 
am urmat cu a mă duce, o asemenea împotrivă a mea urmare 
dovedindu-să, cinstitul maghistrat cu tot cuvîntul dreptăţii va ra- 
portui stăpînirei de a mă depărta din această slujbă. 

6) Asemenea şi persoanele abonate de vor vedea că nu-mi 
urmez datoria cátrá dinsele precum mă leg mai sus, vor avea 


1) Arhivele Statului Buc., Arhiva Primăriei Brăila, dosare nearanjate. 


www.dacoromanica.ro 


LA BRÁILA, TREI DOCTORI (1833—1836) 35 


dreptate aşi găsi alt dohtor si pe urmă să mă îndepărteze, nerá- 
mîindu-mi nici un cuvînt de pretenţie. Şi spre a să păzi din par- 
te-mi i din partea cinstitului maghistrat şi abonaților coprinderea 
acestui contract, s'au făcut i două asemenea. 

Le D-r Alcibiade de Tavernier 


Кеси mon traitement d'un an en entier, c'est à dire 4000 


piastres de Valahie. 
Ibrail, le 3 Mai 18351) 


D-r Alcibiade de Tavernier 
ж 


2. 
1835, Iulie 1 
Deputdfia negustorilor brăileni cer magistratului ca să fie 
numit doctor al orașului, Constantin Hepites, plătindu-i-se o leafá 
de 4000 lei. 


Cinstitului maghistrat al oraşului Brăili. 


Noi cei mai jos însemnați negustorii acestui oraş facem cu- 
noscut că apropiindu-se sfârşitul contractului ce au  iscálit dum- 
nealui doctorul Tavernie pentru căutarea bolnavilor acestui oraş, 
carele pin această implinire acum s'au şi depărtat d'aici luindu-si 
leafa sa pă deplin pă un an şi în locul său au lăsat doctor al 
oraşului pă dumnealui doctorul Constantin lpetes, ne rugăm а 
binevoi cinstitul maghistrat ca pă următorul an să se alcătuiască 
doctor al oraşului acel doctor Constantin Ipetes, statornicindu-l cu 
acea Іеаїа dă lei 4200, ce să dă din casa cinstitului maghistrat, 
ca nu numai din atita vreme ce să află aici a ajutat a cunoaşte 
atît clima acestui oraş cît şi caturile noastre ; pentru că pi toată 
vremea deşi au fost alţi dohtori alcătuiți pentru oraş, dar noi mai 
mult la pomenit Ipites am alergat la orice boală dă întîmplare, 
carele s'au arătat cu cea mai mare rîvnă şi gata la orişice am 
avut trebuintá fără di a să împărtaşi dă vreun folos, sau a se 
arăta pentru vericine cu cît de puţină pricină dă împiedecare. 

Avînd pildă cinstitul maghistrat şi aceasta că pi toată vre- 
теа ce să айа lipsă doctorul Tavernie din oraş păn Bucureşti 
în trebuinfele sale, tot doctor lIpetes îndeplinea această sarcină 
fárá leafă. 

lar mai vîrtos cá Ipetes tămădui în toată viaţa noastră. 

Ajutorul ce am cunoscut pînă să bîntuiască oraşul nostru dă 
năprasnica boală a holerii nepătat a arătat nici atunci vre o răs- 
plătire. Luînd dar aceasta a noastră cerere în băgare de seamă 
va binevoi a o şi pune în lucrare, căci din potrivă că vom înainta 





1) Cf. şi Iorga N.: Cei dintâi ani în noua Brăilă готіпеаѕсӣ, Вис, 1929 
р. 48. Contractul e publicat fragmentar de d-l Iorga. 


www.dacoromanica.ro 


36 ION VÍRTOSU 








cu această cerere chiar către înaltă stăpânire, de unde sîntem 
bine incredinfati cá vom şi dobândi. 
1635, Iulie 1 


Matei Moceag, loan Varnac, Constantin Crâmpu, Anton Fa- 
tuta, Theodorovici, Dumitrache Ştefan, Nicolae Marcea, Atanasie 
Doiciu, Raiciu Băcan, Ştefan Bacal, Stoian Ştefan, Hristea Panait, 
Radi Dimitriu, loani Hristo, Velisarie Guta, Theodorache Caraghioz, 
Velicu Bácan, Sideri Zeliade, Dracu Anastasiu, Toma Ignatovici, 
Gheorghe Emanoil, Dimitrie Hagi-Hristea, Polihroni Dimitriu, Ma- 
rincea Tinoviz, Hagiveliu, Gheorghe Dimitriu, Hagi Radul, Hagi 
Pătru, Hagi loan, Hagi Theodoru, Theodor Sabe, Mihai sin Nico- 
lae, Stefani Dimitriu, Stoian Cavafu, Stoian sin Ше, Dimitrie Dia- 
mandi, Vasile Paleologu, loan Grigoriadi, Mihai Dobre, Miu Dobre, 
Radu Gheorghe bogasier, Petrovici, loan Alecu deputat, Hagi Pa- 
vel, deputat, Dima Moară-Bună, loan Mătăsar, deputat, Іоапі Ca- 
ridi, Mihai Chiriac, Elefterie Papa-loanu, Hristos Gheorghiu, Israil 
Iacov, Ше Mavropulo, lordan Constandinovici, Hagi Anastase, de- 
putat, Zelei Dimitre, Couz Pop  vechil-hargi, Zamfir Dedoman, 
Petru Hagi-Nedelco, О iscáliturá armenească, Ісопоторшо  Vasi- 
lache, Dan Croitor, O iscáliturá ovreiascá, Dumitru Dracule, O is- 
cáliturá armeneascá, Theoharie, vechilhargi, Nitu Drandabur, Nico- 
lae Dămboviceânu. 


Copie pi in tocinai după cea adivărată. 
* 
3. 
1835, August 14 
Doctorul Epaminonda Gheorgandopulos se ínvoiegte а fi 


doctor al orașului Brăila începând dela I4 August 1835 pînă la 
44 Aug. 1836, cu un salar de 4000 lei anual. 


CONTRACT 


Anul 1835 luna August 14 zile. Jos iscălitul fac cunoscut: 
printr'un acest contract al meu ce îl dau cinstitului maghistrat că 
după dezlegarea cinstitului departament al treburilor din lăuntru, 
din 19 ale trecutului Iulie subt Nr. 4483, mam alcătuit dohtor а 
acestui oraş pentru un an de zile, socotit de la 14 August anul! 
următor 1835 şi pînă la asemenea zi şi lună a anului viitoriu 1836, 
cu leafá hotáritá de stăpânire cîte 4000 lei pe an adecă patru 
mii lei cu condiţiile următoare : 

1) Eu mă îndatorez a căuta pe toţi orăşanii bolnavi din cei 
săraci cu toată osărdia şi fără a pretendarisi dela ei vre un inte- 
res pentru osteneala mea si în orice vremi mă vor смета sînt 
datoriu a merge, pînă cînd bolnavu nu va mai avea trebuintá. 
de dohtor. 

2) Pentrucă între boalele întâmplătoare sunt şi cronice, еш 


www.dacoromanica.ro 


LA BRÁILA, TREI DOCTORI (1833 —1836) 37 


sint datoriu a le cáuta pe toate deopotrivá fárá de vre un cuvint 
de pricinuire. 

3) Cînd eu mă voi abate cit de puţin din datoriile sus cu- 
prinse, cinstitul maghistrat va face lucrarea sa după regulele ce are. 

4) Banii 4009 lei, leafa mea, cinstitul maghistrat va fi dato- 
riu a mi-o răspunde în patru vremi adică ра fieştecare tritamenit 
înainte, şi pentru a să păzi toate acestea întocmai, s'au făcut 
două asemenea contracturi, unul subt iscálitura mea si altu subt 
a cinstitului maghistrat. 


Epaminonda Gheorgandopulos!) 


1) Semnătură cu caractere greceşti. 


www.dacoromanica.ro 


TRANZITUL CEREALELOR JUGO-SLAVE PRIN 
PORTUL BRÁILA!) 


— PĂRERI DIN CERCURILE JUGO-SLAVE — 
de Ing. Insp. G-ral PAUL DEMETRIAD 


' Sub titlul: „Viitoarea navigatiune internațională pe Dunăre“, 
Revista politico-literară franceză „Les Annales“ din 1927 publică 
interesante informaţiuni, cu privire la tranzitul de mărfuri străine, 
în special jugo-slave, prin portul Brăila. 

Articolul este semnat de D-l Borivoie B. Mirkovitch, care 
este, după cum se vede în cele scrise, un bun cunoscător al 
chestiunei. 

D-sa schifeazá marea problemă a legárei Dunărei cu Rinul 
‚ Si deci a drumului direct între Rotterdam—Brăila— Sulina. 

Lungimea totală a căiei fluviale dela Marea Neagră până la 
Marea Nordului, prin Dunăre şi Rin, este apreciată la 3.437 km. 
din care 1057 km. se găsesc pe teritoriul german (367 km pe 
Rin, 310 km. pe Mein, 172 km. ín canal si 208 km. pe Dunáre). 

Lungimea totală a căiei navigabile pe Dunăre este apreciată 
la 2380 km. 

După părerea unor techniciani şi financiari cunoscători ai 
problemei, acest vechiu proect de legare a Dunărei cu Rinul până 
la Marea Nordului, ar fi posibil de executat în maximum 3 ani. 

O societate pe acţiuni fondată în 1921, în care majoritatea 
acţionarilor sunt din Bavaria şi Wiirtemberg, se ocupă de regula- 
rea Dunărei în partea de sus (partea din Germania) şi de execu- 
tarea canalelor necesare. 


1) Articolul e scris mai de mult, din 1927; însă e valabil și pentru 
situaţia de acum, mai ales în urma ultimelor evenimente economice, cari 
impun o solidarizare agrară între România si Jugo-Slavia. — Nota red. 


www.dacoromanica.ro 


TRANZITUL JUGO-SLAV PRIN BRÁILA 39 


Lucrárile ar fi foarte costisitoare, de oarece un canal їп lun- 
gime de numai un kilometru, reprezintá circa 33 milioane lei, iar 
complexul lucrárilor s'ar urca la 45 miliarde lei. 

Afară de legătura între Marea Nordului şi Marea Neagră, se 
va obţine prin aceste lucrări şi o energie electrică, din care peste 
400.000 Н. P. sunt deja realizaţi şi vânduți folositorilor. 

Adâncimea canalelor va fi astfel ca şlepurile de 2.000 tone 
să poată naviga cu uşurinţă. 

Prin aceste lucrări, partea navigabilă din Dunăre se va în- 
tinde de la Ulm până la Kolheim, iar legătura directă cu Rotter- 
dam va fi astfel realizată. 

Partea de Dunăre, revenind regatului Jugo-Slav, ar fi de 591 
km. adică cam a şeasea parte din această nouă arteră. 

Totalul import-exportului Jugo-Slav pe Dunăre este apreciat 
la un milion tone (100.000 vagoane) iar D-l Мігсоуісі speră cá 
acest trafic va fi de irei ori mai mare pe apă, odată cu înfăptui- 
rea sus citatelor lucrări. 

О mare cantitate de cereale din Jugo-Slavia sunt exportate, 
în situația de azi, la Rotterdam prin Brăila, cu o întârziere de 
60 zile si prin intervenţiile unei serii de intermediari de la pro- 
dücátori până la consumator. 

Prin noul proect de legătură Rin-Dunăre şi regularea cursului, 
se speră, pentru regatul Jugo-Slav, mari avantaje, întru cât ex- 
portul în Franţa, Germania, Elveţia şi Olanda, se va face direct 
în susul Dunării fără transbordările de la Brăila. Numai diferența 
la cheltuelile de transport, între calea maritimă spre aceleaşi {агі 
prin Brăila şi cheltuelile prin noul drum direct, este apreciată la 
câte-va sute milioane dinari pe an (un dinar ar fi circa 3 lei). 

Or, după statisticele vamale ale portului Brăila şi studiile 
sub-semnatului, în anul 1925 Jugo-Slavia a transbortai 418.760 
tone cereale, iar Їп 1926 o cantitate de 407.041 tone tot cereale ; 
cu olte cuvinte, aproape jumătate din traficul pe Dunăre al Jugo- 
Slaviei s'a operat ín portul Bráila. 

Tot după studiile sub-semnatului, aportul de cereale străine 
manipute în tranzit cu elevatoarele plutitoare ale portului Brăila şi 
încărcate în vapoarele maritime pentru transport pentru Occident, 
se prezintă în plină creștere, cum nu a mai existat vre-o dată 
în acest port. Cel mai mare tranzit de cereale străine nu depágise 
ante-belic 144.646 tone, pe când în 1925 sa înregistrat 444.581 
tone, iar în 1926 o cantitate şi mai mare: 481.297 tone. 

Din acest trafic, majoritatea o forma deci cerealele jugo- 
slave, astfel că intentiunile acelei ţări de a se folosi pe viitor de 
transporturi pe noul canal navigabil Dunăre-Rin, în loc de a mai 
întrebuința calea maritimă cu transbordul la Brăila, va da o mare 
lovitură portului nostru. 

Statul, armatorii particulari de elevatoare din Brăila, precum 


www.dacoromanica.ro 


40 ING. INSP. G-al P. DEMETRIAD | 


şi comerciantii de cereale, trebue să caute să prezinte avantaje, 
cari să compenseze oferta navigaţiunei ре noul canal; altfel, se va 
înregistra şi la tranzitul pe apă al portului Brăila, tranzit bine res- 
tabilit dela răsboi încoace, aceiaşi criză care a lovit traficul în- 
cărcărilor de la vagoanele sosite pe calea ferată pentru exportul 
cu vapoarele maritime. 

In încheere, la acest articol, D-l Marcovici, mărturişeşte cá 
deşi regatul Jugo-Slav are o importantă flotă pe Dunăre, totuşi 
se simte lipsa santierelor de reparatiuni şi aceste lucrări se plă- 
tesc foarte scump în străinătate. 

D-l Marcovici confirmă că porturile acelui Stat nu sunt încă a- 
menajate, ceiace trebuie să se facă cát mai curând. 

Toate aceste lucrări se cunoşteau deja la Ministerul nostru 
de Comunicaţii, prin rapoartele inginerilor serviciului nostru hi- 
draulic. 

D-l Marcovici termină acel articol al sáu, cu optimismul că 
flota pe Dunăre a Jugo-Slaviei, transformată, desvoltată, bine e- 
chipată din punct de vedere technic, gata pentru un mare trafic 
pe Dunăre, va putea să facă concurenţă Societăților străine de 
navigatiune existente, precum şi celor în formaţiune. 


II 
VIITORUL MARINEI COMERCIALE JUGO-SLAVE 


Tot în aceiaş Revistă politico-literară franceză „Les Anna- 
les“, se publică de către D-l Borivoie-B. Mirkovitch, o dare de 
seamă asupra marinei comerciale Jugo-Slave. 

Coasta accesibilă la Marea Adriatică este apreciată la 1550 
kim. lungime, deservită de porturi naturale şi construite în număr 
destul de mare, prevăzut cu hinterlande bogate, astfel că naviga- 
tiunea maritimă se va putea bine desvolta. 

Ajutorul Statului pentru desvoltarea marinei comerciale a fost 
aproape neglijabil în ultimii ani de după răsboiu. 

Din contra, iniţiativa privată dispunând de bogate resurse 
materiale a contribuit enorm la desvoltarea navigatiunei Jugo-Slave 
în Adriatica. 

După tratatul de Saint-Germain, s'a împărţit regatului Jugo- 
Slav din flota comercială a marinei Austro-Ungare, un tonagiu 
destul de mare: 116.000 tone (cât de mic este tonajul obţinut de 
România din aceleaşi împărțiri! N. R.) Reparaţiuni costisitoare au 
trebuit însă să fie făcute acestor vase pentru a fi folosite. Totuşi 
în anul 1925 marina comercială a Jugo-Slaviei este trecută cu 
214.000 tone, ceiace indică o creştere de 98.000 tone în 6 ani. 

Creşterea flotei comerciale s'ar datori aproape exclusiv cum- 
părăturei de vase moderne în străinătate. Astfel, în anul 1926 ini- 
fiativa privată reprezentată prin Societatea de navigatiune Ocianică 


www.dacoromanica.ro 




















TRANZITUL JUGO-SLAV PRIN BRÁILA 41 


»lvo-Ratchitch^ a cumpărat din străinătate două mari transatlan- 
tice: „Douchan-Silni“ şi Miloch-Obilitch*. 

Flota comercială italiană este serios concurată de către noua 
îlotă jugo-slavá: la 43 linii de coaste jugo-slave ar corespunde 
numai 23 linii italiene. 

Afară de aceasta, navigatiunea maritimă  jugo-slavă este în 
legătură cu toate porturile din nordul Europei prin curse diferite. 
In 1925 societatea „Transociania“ a înființat o cursă lunară regu- 
lată până în insulele Canare, iar compania de ,Navigatiune Adri- 
atică“ („Yadranska Plovidba“) asigură serviciul până in Marea 
Egee, Marea Neagră şi întregul Orient. 

Am comentat mai deaproape acest articol al D-lui Marcovici 
pentru a se vedea ceace face Jugo-Slavia pentru flota maritimă 
de Comerţ, atunci când societăţile noastre private îşi vând vapoa- 
rele, iar Statul este atât de încet in complectarea şi refacerea 
flotei sale maritime de comert. 


www.dacoromanica.ro 


CADRUL TURISTIC AL BRĂILEI 1) 
de ION CONEA 


Geograf, asistent la Universitatea din Bucureşti. 





La dreptul vorbind, nu vom scrie aici despre întreg cadrul 
turistic al bătrânei cetăţi dunărene, — ci ne vom opri, în puţine 
cuvinte, numai asupra ramei răsăritene a cadrului; asupra părţii 
celei mai frumoase a lui — cu alte cuvinte. 

Sună ciudat — nu ? — să spui, din capul locului, că puţine 
oraşe ale ţării noastre au împrejurimi atât de frumoase, cum sunt 
cele ale Brăilei. Şi totuşi — asa e: puţine oraşe ale României 
Mari se pot lăuda cu podoabele şi frumuseţile naturale pe care 
le întâlnim aici. Deaceea, secţiunea brăileană a Turing-Clubului 
României, de curând inaugurată, are dreptul să se aştepte la cea 
mai frumoasă reuşită şi prosperitate. 

In amintirea escursiunii pe care, sub auspiciile Turing-Clubului 
României, secţia Dunárea-de-Jos, cincizeci din studenţii Institutului 
de Geografie ai Universităţii din Bucureşti au făcut-o, sub condu- 
cerea domnului Profesor Mehedinţi, în zilele de 1 si 2 Iunie cor., 
în împrejurimile estice ale Brăilei. Si pentru ca cititorii acestei re- 

1) Proectasem ca articolul acesia al d-lui Conea să-l încadrăm într'o expunere mai largă 
şi mai de amănunt asupra activităţii și programului de lucru al secţiei locale T. C. R. de tu- 
rism dunărean, de curând întemeiată, expunere ce urma s'o publicăm în acest loc. Insă, întâr- 
ziind executarea, clişeelor ce trebuiau să însoţească neapărat expunerea noastră, a trebuit să-i 
amânăm tipărirea. pentru numârul viitor. Asa se explică lipsa din sumarul acestui număr, acel 
tipărit în pagina 2, a acestui articol, în locul căruia a apărut titlul (Turism dunărean...) expu- 
nerei noastre, pe care, atunci când am tipărit sumarul, speram s'o putem publica in acest număr, 
dar care a trebuit s'o amânăm pe numârul viitor. Cuin numărul viitor al „Analelor Brăilei“, va 
upare in Octombrie (şi va fi dublu, în 128 pag.), vom avea atunci, şi timpul suficient, şi spaţiul 
deajuns, pentru a da o expunere cât mai detailatà a activităţii şi programului 'sectiunei 7-а 


C. R. «Dunărea de jos»—Brăila. De aitfel, de acum inainte, fiecare număr al «Analelor Brăilei» 
va cuprinde cel puţin 8 pagini privitoare la activitatea turistică de apă, locală. — 


Gh. T. Marinescu 


www.dacoromanica.ro 


CADRUL TURISTIC AL BRÁILEI 43 


visté să-şi poată face o cát de palidă idee despre frumuseţea cu 
care natura a imprejmuit in partea dinspre rásárit, Bráila, — sá 
mergem împreună, cu amintirea si cu gândul, pe drumul escursi- 
unii pomenite : 


* 


Sigur pe sinele si traversele de sub el, trenul goneşte ca o 
fantomă. Coşul locomotivei dudue ca un mic vulcan în eruptie, iar 
fumul lui — neavând vreme să se risipească anapoda în aer — se 
culcă deadreptul pe spatele trenului, într'o lungă şi groasă calval- 
cadă de suluri întunecate. O seară plumburie îşi ţese şi-şi aşterne 
pânzele — ca pe nişte aripi — peste trupul obosit al câmpului 
Brăilei. Totuşi, dela un timp, pe măsură ce ne apropiem, începe 
să isvorască, din zarea de plumb şi ceaţă, dinspre răsărit, splen- 
dida siluetă sinelie a Pricopanului ; coama lui zimtuitá ca o creastă 
de pasăre, se vede —. iată ! — destul de clară. 

La vederea muntelui, o bucurie neaşteptată — pe care drept 
să vă spun, nu ştiu de ce-mi vine în minte să o compar cu aceia 
pe care halucinaţii marinari ai lui Columb o avură în clipa în care 
după săptămâni întregi de călătorie pe marea nesfârşită, zăriră în 
sfârşit, uscatul,— о bucurie neaşteptată, zic, năvăli, ca un val în- 
viorător de aer proaspăt, într'unul din vagoanele trenulului: al 
nostru — şi, în semn de omagiu, tinerii escursionişti cari tocmai 
pentru bătrânii Măcinului munţi porniseră la drum, încetară cân- 
tecul— şi numele Pricopanului cules de acolo, de pe munte, cu 
un semn făcut cu mâna, poposi pe buzele tuturor. 

Am ajuns. Am ajuns în Brăila, ca invitaţi şi oaspeţi ai re- 
vistei „Analele Brăilei“. 

А doua zi, când zorile îşi despleteau pe ape primele şuviţe, 
un vaporaş plin de neastâmpăr ca o nevăstuică îşi cerca puterile, 
despicând apele Dunării din sus de Brăila, cu noi pe dânsul. 
Mititel cum e, si muindu-şi botul în purpura cu care dimineaţa 
poleeşte fata fluviului, vaporaşul aleargă pe Dunăre ca o insectă 
harnică, pornită după provizii. Pentru puterea cea imensă a fluviu- 
lui, care îşi râde de dânsul, coborându-l şi suindu-l din val în val 
ca ре о jucărie, vaporasul nostru trebue să fie uşor cât o frunză. 

Soarele, ieşit de după munte, s'a ridicat sus, pe spatele a- 
cestuia, şi a poposit acolo, aruncând în Dunăre nesiârşite jerbe 


www.dacoromanica.ro 


44 ION CONEA 


de flori de aur — si topindu-se, colo pe creasta muntelui, de 
par'c'ar vrea să-i dee foc. 

Dela o vreme, sălciile care întovărăşesc Dunărea pe ambele 
ei maluri, sunt atât de dese şi întunecate, încât îţi fac impresia 
unui mal masiv, de pământ negru... mai ales că malul cel ade- 
vărat de-abia dacă răsare, pe alocuri numai, din apele fluviului, 
purtând în spate salteaua, grea, de sălcii. Aceste sălcii, toate, 
sunt atât de deopotrivă de înalte, încât par anume tunse cu foar- 
еса. Apele Dunării sunt mari, acum: au crescut, îngropând în 
ele trunchiul copacilor şi ajungând până la subsuoarea coroanelor. 
Şi Fluviul geme din greu, lunecând pe sub acoperământul pădurii 
ca o vietate enormă, care se confundă cu pământul. Dar apele 
Dunării, oricât de mari sunt acum, se poate să vină şi mai mari, 
uneori: atunci pădurea îşi îngroapă sub ape şi parte din coroana 
copacilor ei; ba câteodată, pe alocuri, deabia vârfurile acestora 
de mai răsar din ape, în chipul unor insule de vegetaţie pluti- 
“toare. Atunci Dunărea se despleteşte la nesfârşit, deabia dibuin- 
du-şi drumul, prin zeci şi sute de braţe, pe care le îndoaie în 
toate părţile şi direcţiile, ca pe nişte şerpi de ape. 

Ce ciudată întocmire si ce . neaşteptată alăturare! —: colo 
sus, pe malul stâng al Dunărei, începe o câmpie întinsă, netedă 
ca "n palmă, setoasă mereu de арӣ şi goală pe  de-antregul de 
copaci, — în vreme ce, lipită de ea, se întinde imensa Baltă a 
Dunării, întinsă cât o ţară de pe vremuri, cu veşnic noian de 
ape, cu nesfârşit vestmânt de pădure, cu nenumărate neamuri de 
pasări şi jivine. Aici vieata se ţese bogată la tot pasul, dincolo — 
-aproape nimic, afară de om. 

Anul trecut, un naturalist german a scris o carte despre Delta 
Dunării noastre (şi Deltei, trebuiesc alăturate, din toate punctele 
«de vedere, si cele două bălți: a Brăilei şi a Ialomiţei), numind-o, 
„pe aceasta, —: Paradisul de păsări al Europei. Cursul de jos al 
Dunării este, în adevăr, din atâtea puncte de vedere, un paradis 
— un paradis care, astă-zi, ne aparţine în întregime nouă — dar 
pe care, totuşi, noi încă nu ne-am deprins a-l prefui; şi nu-l 
preţuim, pentru că nu-l cunoaștem. Doar oamenii de şti- 
intá,  naturaliştii, numai ei îl cunosc, numai ei şi-l ргеішеѕс şi 
numai ei îl iubesc. Si în vreme ce vara, snobii şi bogafii noştrii 
„pleacă aiurea, peste graniţă, în cáutareu frumuseţelor elveţiene si 


www.dacoromanica.ro 


CADRUL TURISTIC AL BRÁILEI 45 


“franceze, — dinspre apus, în fiece an, oamenii de ştiinţă care 
ştiu mai bine ce însemnă frumos şi interesant decât cei ai noştrii 
de mai sus, vin încoace, spre noi, la frumuseţile naturale ale Ro- 
mâniei, să le descopere şi să ni le arate pe urmă, şi nouă. 

Nu există curs de apă mai frumos, mai bogat în viaţă şi 
mai interesant, de cât Balta şi Delta Dunărei noastre. Câţi dintre 
noi, totuşi, le cunosc ? Şi сай brăileni, la urma urmei, cunosc si 
prețuesc, la justa lor valoare, comorile de frumuseți ale Dunărei 
de alături ? ! 

Dar să ne întoarcem gândul şi privirile la vaporaşul şi la 
drumul nostru. Soarele s'a ridicat puţin şi, purpurei care juca, adi- 
neaori, risipită pe ape, o mână nevăzută aruncă, de undeva de 
sus, un pumn de fluturaşi de mică albă, în apa fárámatá în va- 
luri mărunte a fluviului. Câte un drum întunecat, păzit în dreapta 
şi stânga de zidul sălciilor, se deschide, în pădure, perpendicular 
pe Dunare. In lungul lui vederea surprinde mersul domol al ape- 
lor revărsate sub pădure. Curg mereu — ca o pânză continuă. 

Drept în faţă, iată, se iveşte Mácinul; întors cu fața spre 
apus priveşte spre Brăila: priveşte spre asfinţit fiind zidit 
pe o coastă care şi ea priveşte la fel. Casele albe, par toate date 
cu var; două moschei îşi înalţă în aer minaretele înalte, domnind 
peste orăşel. Incolo, afară de clădirea masivă a unei biserici or- 
todoxe, niciuna alta mai a cătării. 

Aplecat pe o rână, vaporaşul se întoarce în loc, luptând din 
greu cu apele fluviului, şi-i priponit cuminte de fárusii malului de 
piatră. Coborim din el drept în faţa unei cariere de granit. Tre- 
cem, după aceia, prin Măcin, străbătându-l dela o margine la ala: 
curat, de par'c'ar fi un cartier din Turcia de dinaintea lui Kemal 
Paşa, orăşelul acesta, prin neamurile multe pe care le conţine, ar 
putea fi socotit şi ca un rezumat al mozaicului etnic din Dobro- 
gea. Peste câţiva ani când, dacă va mai trăi Ghazi Mustafà, 
Turcia se va europeniza pe de-a întregul, etnografii turci vor 
putea veni la noi, în Dobrogea, spre a studia vechiul fel de trai, 
îmbrăcămintea şi ocupațiile turceşti. Grábim— si iată-ne depártafi de 
Măcin, pe câmpia care se destăşură, netedă, până în poalele Pri- 
copanului: este, această câmpie, un vechiupat al Dunării, o terasă 
— pe care fluviul şi-a purtat odinioară apele. Mergem pe dânsa 
cale de câţiva kilometri: verde şi înviorată de duhul Bălții de 


www.dacoromanica.ro 


46 ION CONEA 


aláturea, prispa se întinde, acoperită de lanuri de grâu si porumb, 
pâna sub muntele care, din locul lui, ne cheamă mereu spre dân- 
sul. Grăbim, că ni-i timpul măsurat. Ne apropiem. Şi, pe măsură 
ce privirea ni-l cuprinde tot mai deaproape, muntele apare cu fața 
tot mai fărâmată ; la început, se pare că roiuri de pietre se des- 
fac, din loc în loc, din trupul lui, turburându-i faţa relativ liniş- 
tită ; după aceea, apropiindu-ne, vedem că pietrele cresc mereu 
în mărime, până ce, de jos, din poale, mărimea lor ajunge să te 
spaimânte. Nu există, în adevăr, în toți Carpaţii nostri, un alt 
munte care să aibă majestatea sălbatecă a înfăţişării Pricopanului. 
Nu este, aceasta, o afirmaţie aproximativă pe care condeiul nos- 
tru a aruncat-o, negândindu-se la ceeace ar vroi ea să spună, — 
ci este adevăr adevărat: Pricopanul e unul din munţii cei mai 
sălbateci şi mai vrednici de văzut din toată România. Drept aceea, 
chiar dacă, cititorule, te vei fi suit pe toţi munţii Europei, să sui, 
neapărat, şi pe Pricopanul. 

Să facem însă, o pauză, până ce vom urcă sus în уап. 
Am aiuns şi aci, în sfârşit, — după un urcuş cu adevărat alpin. 
Să ne oprim — şi să privim de jur împrejurul nostru. Şi acum, 
dacă vă veţi fi amintind de faimosul pasagiu din Lusiadele lui 
Camoens, acela în care Adamastor povesteşte, împietrit sub for- 
ma unei mari şi severe stânci dela capul Bunei Speranţe, lui 
Vasco de Gama, — îi povesteşte, zic, chipul în care Zeus a sfâ- 
râmat revolta Giganţilor, îngrămădind stânci cât munţii de mari 
peste dânşii şi îngropându-i sub ele,—atunci aflaţi că, în faţa Pri- 
copanului, eşti ispitit să crezi cá aci s'a desfăşurat mitologica 
luptă: atât de fárámat, în blocuri enorme, haotic îngrămădite е 
înfăţişează muntele dobrogean din fața Brăilei. Uite colo, la poale 
se întinde până în Dunărea, blândă şi netedă, câmpia sau terasa 
de саге am vorbit mai sus. Pe cât de blândă şi netedă e ea, pe 
atâta de sálbatec şi de svăpăiat e muntele de sub picioarele no- 
astre : pare clădit, precum am spus, dintr'o massá de bolovani 
enormi, aruncaţi unul peste altul. L'a măcinat vremea, bietul; pen- 
trucă, drept vorbind, Pricopanul nu mai e, astazi, un munte, ci 
este rădăcina unui munte care trăia, întreg, cu sute de milioane, 
de ani în urma noastră. E mult de atunci! Pe vremea lui Tutan- 
camon, totuşi, Pricopanul nu era mai înalt decât astăzi. Ce puţin 
lucru este istoria oamenilor pe lângă aceea a pământului! Si cât 


www.dacoromanica.ro 


CADRUL TURISTIC AL BRÁILEI 47 





timp îi trebuie naturii numai spre a şlefui, cu ajutorul ploii şi a 
vântului, unul din bolovanii uriaşi de granit de dinaintea noastră ! 
Câtă răbdare pune ea în toate câte le face! 

Un simplu ciot de munte, aşa dară; rădăcina unuia din cei 
mai vechi munţi ai pământului. Ce tineri Carpaţii — pe lângă el. 
Şi totuş, sau tocmai pentru aceea, Pricopanul abia dacă suie până 
la înălţimea de 360 de m. Aceasta e statura lui. Şi i-am spus, 
totuş, munte: pentru înfăţişarea lui sălbatecă, severă, majestoasă ; 
pentru granitul, vechi de milioane de ani, care-l formează; pentru 
faptul că rocele care-l formează sunt aşa de cutate şi de răsucite, 
acolo în rărunchii ciotului acestuia, cum numai în inima munţilor 
cei mai autentici sunt cutate şi răsucite; şi, insfárgit, pentru că, 
aşa cum Pricopanul răsare dintr'odată in marginea joasă şi ne- 
tedă a Bălții Dunării şi a Bărăganului; el pare cu mult mai înalt de 
cum este, în adevăr. Până la Negoiu, de pildă, sui mereu, treaptă 
după treaptă, munte după munte, până ce, pe nesimţite, aproape, 
te pomeneşti sus — pe dânsul. Aci, însă, lucrul se schimbă: din 
şesul neted ca 'n palmă, începe unul din cele mai anevoioase ur- 
cuşuri ; nici o treaptă intermediară, deci, — сі, dintr'odatá, pe o- 
glinda apelor Dunării, te pomenesti sus, pe creasta muntelui alpin. 
Dar nu numai omul de ştiinţă, bazându-se pe dovezile de mai sus, 
spune Pricopanului: munte, ci şi oameni locului, sătenii dela poa- 
lele lui, tot aşa îi spun: munte. 

Muntele Pricopanului îşi datoreşte înfăţişarea lui sălbatică, 
întâi de toate, unui climat de stepă, care, cu vânturile lui puter- 
nice şi cu ploile lui repezi şi vijelioase, a deşghiocat pătură după 
pătură din trupul muntelui, măcinându-l mereu, până ce a ajuns, 
de i-a desvelit sâmburele de granit, pe care, la rându-i, îl fără- 
miţează, mereu, precum se vede azi, în blocuri cât coliba. Si 
mâine, — un mâine geologic — nimic nu va mai rămâne din 
trupul muntelui, înalt de mii de metri odinioară; va rămânea nu- 
mai o grămadă de bolovani granitici, ca un morman de dărămături 
pe urma unui palat sau templu antic. Dar ce este şi mai curios 
la Pricopanul, e faptul că aceste blocuri au fost dispuse de hazard 
în aşa fel pe alocuri, încât toate monumentele megalitice, preisto- 
rice, din Apusul Europei, se găsesc reproduse aci, de natură: 
întâlneşti, sus pe spinarea largă a muntelui, menhire: blocuri 
lunguefe, săltate în picioare şi înfipte, cu un capăt în munte; 


www.dacoromanica.ro 


48 ION CONEA 





cromlecuri: şiruri de menhire dispuse circular, — şi în sfârşit, 
adevărate dolmenuri : adăposturi naturale, rezultate din suprapu- 
nerea, ca acoperiş, a unei pietre peste alte două ridicate în 
picioare. Mai sunt şi în alte părţi ale pământului munţi cu înfă- 
fátisare la fel; şi când se întâmplă ca în preajma lor să locueascá 
vreo seminţie sálbatecá, atunci munţii aceia sunt pentru  primitivii 
locului, locuri de pelerinaj şi închinăciune. Blocurile sunt socotite, 
acolo, ca având suflet şi primesc ofrande; lumea îngenunche la 
picioarele lor şi-şi lipeşte, în rugăciune, fruntea de patina pe care 
vremea a depus-o pe ele. 

Ia uitaţi-vă colo, ce netezite — de vânt şi de ploi — sunt 
blocurile de dinaintea noastră: par date cu polei. Şi uite, dincolo: 
cum s'au îngrămădit întreolaltă, vorbindu-şi, parcă, asemeni unui 
stol de păsări, celelalte ! Ai impresia unei îngrămădiri de sloiuri 
de gheaţă, primăvara, pe un fluviu — sau a unor buşteni mari cât 
o casă, aduşi de ape si îngrămădiţi în dosul unor zágaze. 

Aruncaţi-vă, însă, şi mai departe privirile: şi priviţi ce ne- 
sfârşită pare Balta Dunării. Limba românească păcătueşte, faţă de 
acest fermecător colt al pământului românesc... şi păcătueşte prin 
aceia că, atunci când pronuntám cuvântul Baltă, în mintea noastră 
se infiripá o imagine care nici pe departe nu aduce ‘си aceia а 
imensei întinderi de apă dela picioarele noastre, de o dureroasă 
frumuseţe. Te dor privirile, privind-o: fie dimineaţa, când zorile 
se gonesc ре suprafaţa еі, albă са argintul, fie seara, când îşi 
pâlpâie agonia de purpură pe trupul ei însângerat. Ca un păr de 
zână, asa se despleteşte Dunărea pe întinderea nesfárgità a Bălții; 
îşi înconvoie brațele în cele mai ciudate chipuri, si le apropie, 
le uneşte, iar le desface, iar le depărtează: — şerpi de apă, cari 
se alungă unul pe altul, în drumul lor spre Mare. Brăila, aplecatá 
spre apele fluviului, stă răsturnată, într'ânsul ; iar mai în sus de 
dânsa, în dreapta Baldovineştilor, Siretul îşi face drum spre Du- 
năre priatr'o vale mai largă chiar decât a acesteia: o înseninare 
de ape... lar spre apus, ceas de seară cum e, aburii au prins să 
suie, din aceleaşi bălți ale aceleaşi Dunári, spre văzduhu! care-i 
cheamă, însetoşat, spre el. Puţine locuri sunt pe tot cuprinsul ţării, 
care să-ţi poată oferi un tablou asemeni acestuia. Şi cu greu 
mintea îşi poate închipui unul mai frumos. Dar, să terminăm... 

Şi, înainte de a cobori, fără să fi spus toate câte se pot 


www.dacoromanica.ro 


CADRUL TURISTIC AL BRÁILEI 49 


spune despre cele de pe aici, să mai privim odată spre câmpia 
netedă din vale : 

Adineaori, când suiam, nişte nouri repezi se jucau, destrá- 
mându-se, pe sus, şi alergau în neastâmpăr, ca o turmă,... iar jos, 
pe câmpie, umbrele lor alergau, impártind-o pe aceasta in petece 
de umbră şi lumină, alergau în fâşii, ca nişte pânze de mătase 
târâte pe faţa unei ape liniştite. Dar acum, — soarele a coborât, 
şi coborînd, îşi desface evantaiul de raze peste trupul Bălții si 
al Bărăganului. Si acum, pe coasta Pricopanului apusul începe 
să-şi întindă hlamida de purpură, un tablou aşijderea celui din 
sonetul Antoniu $i Cleopatra al lui Hérédia se cere adus aminte: 

Tous deux, ils regardaient dela haule terrasse 
І’ Egypte, s'endormir sous un ciel étouffant, 
Et le Fleuve, à travers le Delta noir qu'il fend 
Ver Bubaste ou sais rouler son onde grasse... 

„Şi cele ce am scris aici, desi s'ar părea, poate, pe alocuri, 
că sunt închipuire, — nu sunt decât o infidelă şi incomplectă, în 
ceeace priveşte tăria de frumuseţe a locului, zugrăvire a regiunii 
atâta de frumoase şi interesante de văzut, din preajma Brăilei. 
Dar puţini, prea puţini, cunoaştem locurile astea. Şi-i păcat. Şi 
„Analelor Brăilei“, ca şi secţiunii locale a Turing-Clubului Român, 
— îi incumbă datoria de a face cunoscute, cât mai cunoscute, 
aceste minunate locuri. 


SERBÁRILE CENTENARULUI ELIBERĂRII BRĂILEI 
DE SUB TURCI 


de Ing. GH. T. MARINESCU 


La 15 Decembrie 1929, Brăila a sărbătorit centenarul elibe- 
rării sale de sub Turci. Incă de acum doi ani, noi am semnalat 
însemnătatea asestui eveniment istoric, pentru oraşul nostru; şi de 
atunci am îndreptat mereu, prin presă şi prin „Analele Brăilei“, 
atenţia publică asupra îndatoririi ce-i revenea Brăilei de а orga- 
niza în chipul cel mai demn comemorarea acestui centenar. Publi- 
casem şi un program, care urmărit pe'ndelete ar fi condus la o 
temeinică organizare а serbărilor de comemorare, aşa ca ele să 
lase în urmă înfăptuiri, cari să însemne autentice bunuri spirituale 
intrate in patrimonul cultural al Brăilei şi să afirme mândra con- 
ştiinţă de sine a unui oraş ce-şi simte rostul sáu specific în an- 
samblul vieții nationale. Scriam cu câte-va luni înainte de data 
serbărilor, în „Analele Brăilei“, lanuar-Febr. 1929, pag. 29, aşa: 
„Brăila trebue să conceapă organizarea acestei serbări, nu în ca- 
drul restrâns al unei festivități de stil şi proporţii locale, ci in ca- 
drul ei larg şi firesc, de serbare a întregii Dunăre românești. Şi 
aceasta, nu numai pentrucă la 1829, întreaga Dunăre românească 
începe să simtă zorile unei vieţi libere şi active, dar pentrucă 
Brăila este, după tradiția istorică, metropola Dunărei românești“. 
Si schijam, atunci, punctele principale de program: 

1) Organizarea unu muzeu al Brăilei, in care să se adune tot ce 
poate înfăţişa individualitatea oraşului şi ținutului ; 2) Organizarea 
une: expoziţii economice. 3) scrierea unei istorii a Brăilei, com- 
plectată cu o colecţie de documente, cu un album, o mono- 
grafie a portului, monografii mai restrânse, broşuri de informaţii 
şi lămuriri, etc. ; 4) alcătuirea unei vaste monografii a Dunărei în- 
tregi, la care să colaboreze toate oraşele dunărene ; 5) organizarea 
unei biblioteci speciale a Dunărei, care să strângă tot ce s'a scris 
despre Dunăre, etc., etc. 

Cu toate aceste semnalări făcute din vreme, oficialităţile s'au 
mişcat prea târziu. De aceea, nici n'au putut fi serbările ia data 
lor firească, la 14 Septembrie ; şi mai ales, ele m'au putut avea 
amploarea şi conţinutul la care s'ar fi ajuns, dacă pregătirile ince- 
peau din vreme şi erau susținut conduse. 

Totuşi, aceste serbări de comemorare ale Brăilei au avut un 
decent caracter festiv ; au isbutit să rețină un moment, printr'o 
largă şi entuziastă colaborare a presei din capitală mai ales, atenţia 
întregei tárei asupra Brăilei ; au lăsat în urmă câteva înfăptuiri 
culturale de seamă; şi, în sfârşit, a animat ambianța culturală a 
Brăilei, încărcând-o de câteva idei noui, de multe sugestii şi parcă 


www.dacoromanica.ro 


CENTENARUL ELIBERĂRII BRĂILEI 51 


de oarecare bună voinţă pentru a duce mai departe începuturile 
bune fácute cu acest prilej. 

Vom insemna aici in scurte ránduri felul cum au decurs ser- 
bárile şi vom sublinia înfăptuirile culturale şi începuturile determi- 
nate de acest prilej. 

In dimineaţa zilei de Duminică 15 Dec., tot centrul oraşului 
e pavoazat. Divizia de Dunăre a marinei militare, sub comanda 
domnului amiral Gavrilescu, a ancorat din vreme în raza portului, 
iar la ora 7 dimineaţa, când zorii zilei mijeau de dincolo de munţii 
Măcinului, excadra salută cu 21 lovituri de tun, bătrâna cetate 
a Brăilei. Regimentul 3 artilerie, cel mai vechiu regiment de tunari 
al ţării, răspunde. 

La ora 9, miniştrii ţării, veniţi să aducă Brăilei omagiul guver- 
nului, coboară din tren pe peronul gărei. A venit ministrul ar- 
matei, general Cihosky ; ministrul agriculturei, d. L Mihalache; 
ministrul muncii, d. I. Răducanu; şi ministrul Banatului, d. Sever 
Bocu. Primarul oraşului le aduce cuvântul de bună venire, înalţilor 
oaspeţi. D. profesor lorga, invitat în chip special de primarul ora- 
şului, pentru a împărtăşi brăilenilor cuvinte de tălmăcire a istoriei 
oraşului lor, a coborît mai de vreme, primit cu aleasă cinste şi cu 
mespusă însufleţire de oraşul întreg. 

La ora 10 s'a oficiat Te-Deum-ul în biserica Sf. Arhangheli. 
Apoi, primarul oraşului, a rostit în numele Brăilei o frumoasă cu- 
vântare. Pentru aleasa ei sobrietate o redăm în întregime în aceste 
„Anale“, spre a rămâne viitorimei ca un cuprinzător document : 

„Mulţumesc lui Dumnezeu, că m'a învrednicit, ca la împli- 
nirea unui veac dela eliberarea Brăilei sub jugul turcilor, să salut 
în numele cetăţii brăilene, distinsa adunare ce participă la serbă- 
rile de azi. 

Nu este intentia mea să fac aci istoricul oraşului Brăila; se 
găseşte printre noi d-l profesor Nic. lorga, gloria ştiinţei româneşti, 
şi nimeni mai bine ca d-sa nu ne poate face să trăim vremurile 
prin care a trecut acest oraş. 

Eu mă voi strădui numai să pun în evidență câteva etape 
interesante din trecutul plin de giorie al cetáfei noastre. 

Pentru prima oară, Brăila apare în mărturiile istorice la 1368 
sub domnia lui Vlaicu Vodă. Intr'un privilegiu acordat neguţătorilor 
din Braşov şi din {ага Bârsei, se pomeneşte de Brăila, care încă de 
pe atunci se desemna ca un centru economic important. 

După modesta mea părere este însă exclus ca la îmbucătura 
-acestor două braţe ale Dunării, într'o regiune atât de mult hărăzită 
de natură си avufii, cu bălți imense şi cu păşiuni bogate, să nu 
îi fost încă cu mult mai înainte de data pronunţată în istorie, te- 
meinice aşezări româneşti în aceste locuri. 

E probabil că pe aici să se fi desfăşurat o vie viață economică 
până la 1540, când Brăila a căzut sub domnia turcească. 


www.dacoromanica.ro 


52 INGINER GH. T. MARINESCU 


Până la infiltrarea turcilor pe Dunăre, Brăila а fost cea mai 
importantă schelă pentru legăturile comerciale dintre tara româ- 
nească şi Orient. 

La 1540 Brăila cade în stăpânirea turcilor. 

Dela 1829, după răsboiul eliberării de atunci, începe la Brăila 
o viaţă cu adevărat românească. Tot depe atuncea datează pri- 
mele lucrări pentru crearea Brăilei de astă-zi. 

Este de datoria mea ca primar al Brăilei să folosesc acest 
prilej, şi să aduc un pios omagiu de recunoştinţă tuturor ctitorilor 
brăileni, cari au făcut din acest oraş oriental, municipiul civilizat: 
de astăzi. 

Dacă din punct de vedere economic, răsboiul a stânjenit 
viaţa locală, din punct de vedere cultural, putem să fimm ândrii.. 

Avem orgoliul ca din munca noastră să rămână ceva în 
urmă, iar tânăra generaţie care ne va lua locul, să continue cu 
aceeaş tragere de inimă opera întru realizarea căreia au ostenit 
timp de un secol atâtea generaţii de jertfă. 

Inchei cuvântarea mea, mulţumind încă odată din suflet, 
celor cari au primit să cinstească cu prezenţa lor, sărbătoarea po- 
pulatiei brăilene“. 

A vorbit apoi ministrul armatei în cuprinzătoare cuvinte, energic 
tăiate, aducând Brăilei salutul armatei. Ministrul agriculturei a ţinut 
să aducă Brăilei, portul cel mare al cerealelor româneşti, cuvântul 
său autorizat de recunoaştere a rolului unic ce l'a jucat Brăila în: 
economia agricolă românească, si a ţinut să afirme credinţa sa de- 
ministru al agriculturei, în viitorul economic al Brăilei. 

La urmă, P. S. S. Episcopul Ghenadie al Buzeului a ţinut 
abstractă predicá savantă, din care însă a lipsit tocmai aceea ce 
trebuia spus cu privire la marile rosturi bisericeşti pe care le-a 
avut Mitropolia Proilaviei pentru viaţa creştinească din cuprinsul: 
raelelor. 

După terminarea serviciului religios au urmat defilările, tre-. 
cerea în revistă a excadrei de Dunăre şi banchetul pe bordul va-- 
sului „Principele Carol“. 

După amiază, oaspeţii şi pubicul au vizitat expoziţia agricolă 
şi de industrie casnică, organizată de d. Luciliu Opreanu, în palatul 
agricol. După aceea, la ora 4 p. m., a urmat un festival la Teatrul 
Comunal, unde d. profesor N. lorga a vorbit despre trecutul istoric 
al Brăilei, aducând contribuţii şi interpretări noui. Nădăjduim să. 
putem publica pe larg conferinţa d-lui profesor Iorga, într'unul din 
numerile viitoare. Inainte de a-şi ţine conferinţa, o jumătate de oră. 
de cercetări la biserica Sf. Spiridon, i-a dat prilejul d-lui lorga 
să descopere în biblioteca bisericii, vechi cărţi bisericeşti cu 
notații de mână pe marginea filelor. Documentele acestea, de cea 
mai mare însemnătate, confirmă existenţa unei bine închegate vieţi. 
româneşti, chiar sub turci, în cuprinsul raelelor dela Dunăre. D-l 
Iorga a transcris aceste documente şi sperăm că le va publica im 
„Analele Brăilei“. — După conferinţa d-lui Iorga, festivalul a con-- 


www.dacoromanica.ro 


CENTENARUL ELIBERĂRII BRĂILEI 53 





tinuat, insuflefit mai ales de compoziţia muzicală a d-lui Jean 
Andrian, care a prelucrat si a armonizat folklor muzical din ţinutul 
Brăilei. Mult interes a stârnit şi filmul istoric cu vederi din tre- 
cutul Brăilei. 

Seara, un banchet la care a vorbit d. Ministru Sever Bocu 
a încheiat prima zi a festivităților. A doua zi, festivitățile au con- 
tinuat. 
Să enumărăm acum înfăptuirile prăejuite de aceste festivități. 
Am menţionat compoziţia muzicală a d-lui Jean Adrian şi filmul 
istoric al Brăilei. Sá adáogám: scoaterea la lumină şi larga rás- 
pândire a multor imagini necunoscute din trecutul istoric al Brăilei 
— dela stampele, planurile, hărţile brăilene, unele vechi de 150 de 
ani, ce le-am găsit eu prin arhivele bucureştene, şi până la atâtea 
alte imagini, fotografii, pe cari brăileni cu iubire pentru oraşul lor, 
ca d-l Faltis şi alţii, le-au scos la iveală şi le-au făcut cunoscute. 
Aceste imagini au fost reproduse, si în film, si de fotogrăfii locali, 
cari şi-au împodobit vitrinile în chip atrăgător şi instructiv. Apoi, 
sub auspiciile revistei noastre, am înfăptuit lucrarea „Albumul 
Brăila Veche“ şi am inaugurat „Colecţia documentelor privitoare 
la Brăila“, alcătuind primul volum. Lucrările acestea au putut 
aduce, după cum însuşi d. lorga s'a exprimat în conferinţa sa, un 
real prestigiu intelectual, festivităților. 

Vreau să subliniez în special inaugurarea  „Colecţiei docu- 
mentelor privitoare la Brăila“, fiindcă prin aceasta istoria Brăilei 
începe să fie reconstituită temeinic, începându-se lucru, cum tre- 
buie, dela temelie. Noi nădajduim că Primăria Oraşului va continua 
să sprijine complectarea acestei colecţii, tipărind şi volumele ur- 
mătoare, pe cari noi, în chip gratuit, ne oferim a le alcătui. S'ar 
mai putea enumera contribuţiile numeroase ce le-au adus răspân- 
dirii cunoştinţelor despre istoria Brăilei, presa locală şi acea din 
Bucureşti, în bună parte pe baza materialului documentar avut la 
îndemână din unele periodice brăilene, ca „Analele Brăilei“, 
„Luceafărul“, etc. Expoziţia organizată de Camera Agricolă, prin 
energia d-lui Luciliu Opreanu, se aliniază între realizările preţioase 
ocazionate de centenarul Brăilei. Şi nu ştiu dacă nu uit ceva, 
încheind această îmbucurătoare enumerare prin menţionarea insta- 
.árii Bibliotecii Comunale în localul său firesc, nespus de frumos 
amenajat, instalare care ia proporţiile unui adevărat eveniment 
cultural al Brăilei, mai ales pentru cine cunoaşte toate peripetiile 
acestei Biblioteci, în luptă cu greutăţi de tot felul. 

Acestea sunt înfăptuiri cari opresc cu adevărat luarea aminte 
şi dovedesc cât de fololositor se poate lucra pentru întărirea 
culturii brăilene. 

Ceeace s'a înfăptuit trebue considerat ca un bun început, 
care obligă a fi perseverent continuat şi desvoltat. Numai aga, 
comemorarea unui veac dela eliberarea de sub Turci, va da Bráilei 
întreg rodul unei reculegeri sufleteşti şi a unei încordări de viaţă. 


WwWW.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE ŞI INFORMAȚII PRIVITOARE LA BRĂILA.. 


I 
DOCUMENTE 
1. 
Anul 1633 
Iunie 26. Carte a lui Matei Basarab’). 


„prietenului Domniei mele jupân Badea negufátor din Brăila, 
să-i fie moşie in lasul din judeţul Brăila, partea lui Stoica Filianu; 
cumpárátor de la acesta si de la fii lui si de la Stoica Gheloiu si 
de la Rusea din lasu?)...* 


* 


2. 
Hotarele raelei Brăilei în 1808*) 


In „Anuarul de Geografie si Antropogeografie^ pe 1911 d. 
К. Perianu s'a ocupat de Raiaua Brăilei. D-sa afirmă în acest 
studiu că întinderea raialei nu s'a putut hotărî decât după o cer- 
cetare pe teren şi raportarea rezultatelor dobândite la izvoarele 
scrise. O mărturie scrisă a unei cercetări la fel găsim în cele ce 
urmeazá*) Ruşii dorind să cunoască hotarele spre Turci cer in- 


1) Comunicat de d. T. C. Filitti. 

2) Publicat astfel de generalul P. Vasiliu Năsturel, ,,Getieologia Nastu- 
геог“, (Revista de ist. arh. si filologie. vol. XI, partea I-a, Buc. 1910, pag. 50). 

з) Nota aceasta a publicat-o d. T. G. Bulat in revista „Arhivele Basas 
rabiei”, Anu! J, No. З Iulie-Sept. 1929. Tot pentru această chestiune, a ho- 
tarului raelei Brăilei, a se vedea minunata hartă austriacă din 1790 a Mun- 
teniei, din care am reprodus, în „Albumul Brăila veche*, planşele ce redau 
foarte exact graniţa raelei Brăilei. Harta aceasta se află în original la Acade- 
mia Română.—ân. T. M. 

+) Arh. Senat Chişinău „Dela“ No. 552, din 1808, 


www.dacoromanica.ro 











DOCUMENTE ŞI INFORMAȚII PRIVITOARE LA BRĂILA 55 


formaţii dela Vistierul Țării Româneşti, care era pe atunci Con- 
stantin Filipescu. Acesta, pentru o exactă cunoaştere a imprejurá- 
rilor, a trimis oameni la fata locului. Rezultatul se dá în cele ce 
urmează. Informaţiunea îndeplineşte dubla însuşire de a fi fost fă- 
cută pe teren cât şi de a ne fi căzut sub ochi în preajma serbă- 
rilor oraşului Brăila ! 


Excelenţă, 


Priimind cu cinste scrisoarea Dumitale către mine dă la 30 
ale trecutului Octombrie cu No. 2782 am făcut îndată cercetare 
dă hotarăle locurilor, pentru care mi s'au făcut întrebăciune, dar 
fiindcă din cele ce am aflat dă aici numai, nu am putut lua îndă- 
stulă pliroforie, au făcut trebuinţă de а trimite spre cercetare si 
la fata locului. Aşa dar trimițând înadins oameni aleşi dăstoinici 
de a săvârşi această slujbă, şi făcându-să acolo cercetare prin oa- 
meni cu bună stintá dá hotarăte raelái Brăilei şi a ţării aceştia 
Sau găsit a fi hotarăle, prin саге să dăsparte о ţară de alta, cu 
adevăru acestea adică: o linie să începe din apa Siretului unde 
să cheamă Pietroiul şi este şi chiar pietroiul hotar şi merge până 
la Vizir Căşlasa, şi pă aceasta linie sânt aceste sate ale raelăi 
însă : Căpitan Meemet, Carabátul, Tungii, Scorţarul, Odaia Nază- 
rului, Meemet reizu Muftiu, Odaia Beiolui, si Osman aga Cosor, 
Emirul Osman aga ipac, Satul Nou, Emin aga, Tâmpul, Vizir Câş- 
lasa. Din malul Buzăului, şi până în hotarele aceştii linii, la ca- 
pul dáspre Siret este cale dă două ceasuri şi jumătate, la mij- 
Joc, patru ceasuri şi jumătate. lar la căpătăiui dă la Vizir Căşlasă 
şase ceasuri. Altă linie să începe din Odaea Vizirului şi merge 
până la Cuptoară în malul Dunării, unde este hotarul ce să cheamă 
Movila Calului, pă care este şi biserică şi să stăpâneşte dă ţinutul 
raelei. Sánt şi pă această linie alte sate ale raelii însă: lazegiul, 
Pehlivanul, lerchin Osman aga, Ismail aga, Curtul Maamut aga, 
Cuptoarăle din Deal şi Cuptoarále din vale. Din malul Buzăului 
şi pân intr'aceastá linie sânt ca zece ceasuri. Acestea sânt hota- 
răle care dăspart raeaoa dă către Ţara Rumâneasă. Şi acel codru 
dă loc ce-l pretenferisesc stăpânitorii raelii este al ţării aceştia. 

Aceasta este instünfarea ce am luat dă la cercetătorii trimişi 
în faţa locului, care după osârdia ce am a sluji Ex. tale, mă gră- 
besc să o fac cunoscută fără zăbavă. 


Bucureşti 1808 Decembrie 9, . 


Constantin Filipescu Vistier 


www.dacoromanica.ro 


56 ANALELE BRĂILEI 


II. 


Satele din raiaua Brăilii ce cad pă hotarul Ţării Rumá- 
nesti din apa Siretului si рапа la Odaia Vizirului. 


Vádenii ai Supaşii pă hotar ín malu Siretului unde este şi 
pod peste Siret, Petroiu al Hangiului, Baldovineştii din deal, Bal- 
dovineştii din vale ai lui Mehmet, Baldovineştii dă mijloc, Satul 
lui Mola cel mure, Satul lui Inge Mustafa, Satu lui Musa Scorta- 
rul, Satul lui Ismail aga, Satu lui Mehmet Raise, Tunsii cumnatu- 
sáu (Mehmet Raise), Satul Muftiului, Satul Petelmagiului, Satul 
Melezoglu, Satul Nou, Támpul lângă Odaia Vizirului. 

Toate aceste sate turceşti sânt pă hotarele Ţării Rumánesti, 
însă nu hotaru din vechime ci până unde s'au întins Turcii după 
vremi şi au rămas paşii aceşti pă hotar. 

* 
3. 
Anul 1831, iunie 
EXTRACT) 


de suma plugarilor si muncitorilor locuitori prin satele acestui 
Prinfipat supt respundere de capitajfie, i de snmele banilor aces- 
lei capitații încheiate pe јіеѕсаге sat și an. 


JUDETUL BRÁILA 























Sumele de bani în- | .$ 

+ t — 

3 ë | casate pe fiecare |5.-.— PES 
Š NUMIREA ЕЕ sat şi anul Esz| sz 
to SATELOR ФЕ [1r831|1532|925 8| se 
z s - z © 2 

E Lei | Lei B 

1 Vüdeni 92 1380 | 2760 20 

2 Iboul 33 450 990 2 ima 

3 Odaia Pasii 8 120 240 — 

4 Pietroiu 20 278 600 4 = 

5 Inimitu š 25 345 150 1 i 

6 Omireni 72 330 660 1 

7 Seorfarul 1 1140 2280 4 к=] 

8 Muttáu 40 585 1200 2 

9 Carabitu 10 150 300 — = 
10 Cosoru 29 435 570 4 > 
11 Silistrari 20 285 600 1 

12 Postea-Puturtle 6 90 180 — 

23 Vărsătură 27 455 810 1 

14 Iarba Dulce 17 240 510 5 că 
15 Cazasul 22 330 660 5 ue 
16 Isminu 16 225 480 2 

17 Nazáru 23 345 690 1 e 
18 Molaoa 3 45 90 70 mE 
19 Baldovinești — — — 11 

20 Ciucea 19 240 570 2 ` 

Report 598 7360 14640 146 


1) Publicat în «Analele Parlamentare» Тот. І, pag. 479. Documentul are o deosebită 
însemnătate, Ніпасаӣ, intài, ne arată ce sate existau în Judeţul Brăila la 1831, deci 2 ani după 


www.dacoromanica.ro 





DOCUMENTE SI INFORMAȚII PRIVITOARE LA BRĂILA 57 


























Sumele de bani în- |.-.2 
Б < 5 | casate pe fiecare Roll S 
E NUMIREA EX sat sí anul ЖБ-Б == 
Б= |————— Ft" e, 
Š SATELOR 2E | s3:|1832|9^8| sŠ 
2 а = ====2о°| Z 
Lei | Lei à 
. Transport 508 7360 14640 146 
21 Timpuli Imina 51 705 1530 2 
22 Ozmanu 3i 465 1110 = 
23 Imiru 9 135 270 — cs 
24 Satu) Nou 16 150 480 1 m 
25 Tutestii 31 540 1110 3 €: 
26 Postea Rama 9 135 270 — 
27 Pelivanu 22 330 660 3 ДЫ 
28 Pirlita 18 210 540 1 
25 Chiurtu 31 450 430 1 m 
30 Viziru 234 2985 7020 26 
31 Ibisu Rosu 55 825 1650 4 
32 Cuptoarele 24 345 720 6 cs 
33 Rama 20 300 600 2 
34 Valea Cânepii 23 295 690 3 o 
35 Tichileşti 63 945 1590 15 c 
36 Gropeni 136 2040 4050 16 
37 Frumuşica 55 525 1650 4 uni 
38 Chiscanii 58 510 2740 34 C. 
Total 1408 20040 | 42180 241 
ЖИР ИЛГЕНИ ЕЕЕ ТЕ Ке ————с и 
* 
II 


INFORMATII ASUPRA TRECUTULUI ISTORIC AL BRÁILEI 
— EXTRAS DIN CÁRTILE, IN CARI E MENTIONATÁ BRÁILA — 





Din cartea : Znscriptii din Bisericile României 
de №. Iorga. Vol. ЇЇ Buc. 1908. 


Inscriptii din Bisericiie Brăilei 


Biserica Sf. Spiridon. Pe o icoană: „această sfântă icoană 
s'a făcut cu cheltuiala... Istrati, Rtămati, Dimitriu; 1846 Octombrie ; 
Gheorghe zugrav.“ (No. 151, pag. 52). 

— „Pe o evanghelie (in greceşte): Matei Coltachi Раһагпіс, 
Ion Zevcari Stolnic, Constantin Topliceanu Medelnicer, loan Gri- 
gorie Papadopulo, Naum Vechilharii, advocat al Tribunalului, Ste- 
fan Doicescu vátaf de aprozi. Această lucrare Hristoase plăsmuitor 
al stihurilor tale, am scris-o са dar. Primeşte-le cu bună voinţă 


eliberare ; şi, în al doilea rând, ne arată cât de slab era populat atunci județul Brăila: 1406 
familii in tot județul.. E de notat însă cà pe atunci judeţul mavea graniţele de azi: probabil. era 
cam cât fosta, таја, adică nici jumătatea judeţului actual. Se dovedeşte. aşa dar, că ţinutul Bră- 
ilei e judef de recentă colonizare. în сен mai mare parte. Fenomenul acesta e cunoscut ca fă- 
când parte din fenomenul general antropogeografic de îndesire a populaţiei din câmpia dună- 
zeană, prin coborirea, mai ales in prima jumătate a veacului al XIX-lea, a locuitorilor din re- 
punea dealurilor. In adevăr, în aceeași statistică găsim, de pildă, pentru jud. Buzău, Slam- 

Amnic, populaţie mult mai deasă: 10.410 familii şi 12.305, respectiv; де есе ori mai deasă. 
Chiar jud. Ialomiţa are 6860 familii; aceasta, fiindcă lalomifa ma fost raià, golită de turci 


după 1829, G. T. M. 


www.dacoromanica.ro 


58 ANALELE BRÁILEI 





şi nestrámutatá la sfintele-ţi locaşuri, Constantin Calistrat, Medel- 
nicer; anul anul Mântuirii 1832, Februarie 1, Brăila“. 

— Molitvenic bogat din 1835, lunie 25. 

— Ceaslar mare, bogat, Buzeu, 1837, „subt direxia dum- 
nealui Vasile Manole*. 

— Molitvenic bogat din Neamţ 1848*. (No. 152, pag. 153). 

Biserica sf. Niculaie Pe o icoaná: ,Aceastá s (fántá) icoaná 
s'au făcut cu cheltuiala d. Pitarului Pană Stefan şi s'au fierasát 
s (fintei) biserici a s (fântului) Nicolai din oraşu Brăila spre veşnica 
pomenire ; 839, Mai 10. 

— Pe alta: „această s (fântă) icoană a'au zugrăvit cu chel- 
tuiala d. chir. Poli... spre veşnica pomenire; 18 Fev. 11“... 

— Biserica e clădită în 1835—37 şi după focul din 6 Oct. 
1859, făcută din nou (pag. 53“):). 


* 


Din cartea: Istoria comerțului. Vol. I, de N. lorga, 1915 
Bráila inainte de 1540 


„Brăila ni e cunoscută in începuturile sale. Pe la 1450 o- 
raşul avea încă legături cu Chilia şi Gurile Dunárii?). Niciun ne- 
gustor străin nu apare între cei cari se duc cu carăle la Braşov. 
Numele lor sânt curat româneşti: Nicula, Bucur, Filip, Stoica, 
Aldea, ba unul chiar.e moldovenesc-maramureşean, Domuncuş?), 
într'o vreme când, pe de altă parte, negustorii din Bârlad şi alte 
oraşe ale Moldovei poartă nume caracteristice muntene. Braşovenii 
încercară pe la 1490 să facă ei ingii cumpărăturile lor de peste 
la Dunăre, dar fură impiedecati de Domnie. Vlad-Vodá ii scrie 
cu mustrare: „Altă dată oamenii voştri cumpărau doar peştele şi 
tot ce li trebuia de la oamenii noştrii, şi n'au fost niciodată 
volnici aşa cum sânt“). Alături de „boierii bráileni^, de „cnezii“ 
satelor libere din prejur?), orăşenii se înfăţişează ca un corp de- 
osebit, cu obişnuitele drepturi ale oraşelor muntene ; ат văzut că 
străinii, Grecii, de sigur, „Letineţii“ din Ragusa, cari se agezau în 
mijlocul lor, îşi părăsiau dreptul lor deosebit. Nu lipsiau nici copii 
la învăţătură ai Bragovenilor*). Orăşenii plătiau bine Domniei, dar 
deosebit, nu la un loc cu țara”). Ei aveau scaun de judecată, si 





1) Aceste date au fost extrase si ne-au fost comunicate de d. căpitan 
int. T. Mihăilescu. 

2) Hurmuzachi, XV, p. 38. 

3) Quellen 1, m 2153, 26, 28. Găsim şi câte un »Bralay”, după un- 
gureste ; и 

4) Bogdan, Relatiile, pp. 93-4. 

5) Ibid. p. 282 si urm. 

6) Hurmuzaki VV, p. 51, nota 3. 

7) Bogdan Doc.regeste pp. 336—7. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE ŞI INFORMAŢII PRIVITOARE LA BRĂILA 59 





corespundeau cu cetăţile sáseti de peste  munte“!). (pagina 166). 
* 


Brăila, după căderea sub Turci, la 1540 


„Turcii luaseră Brâila, în care ostaşii prădalnici ai lui Mihai 
Viteazul găsiră o mare avere, ce e dreptul:) dar care nu-şi păstră 
nici pe departe importanţa economică pe care o avea înainte de 
această anexare silită, pe vremea lui Radu Paisie, la 1540, în- 
cepánd a face şi cetatea). 

Mai jos, ei, cari aveau in Dobrogea Mácinul si Hârşova, 
vestite cuiburi de hoţi, nu crezurá cá trebuie să adaoge la pose- 
siunile lor de pe malul stâng  Târgu!-de-Floci, care rămase în 
mâna Domnilor munteni, cu vechilei rosturi de păscărie, ce se tot 
îngusta însă. Avem şi câte un act municipal de aice, ca acela din 
„varoş Floci“, sau „oraş de Floci“, ce-şi avea „județul“ (slavon 
„judţul“), párgarii cei doisprezece şi „bătrânii“. Aceşti judeti sânt 
la începutul veacului al XVIII-lea, români: Radul, Radul Stănislă- 
vel, ca şi locuitorii: Dobromir, Dragsin, Buda, Stan Mititel, Pătru 
Sulinariul, Fiera, Andonie, s. a.*). Se pare că prádáciunea cea 
mare a Tatarilor la căderea lui Constantin Basarab distruse pentru 
totdeauna tirgul (1658))* (p. 264). 


* 


Din cartea : Istoria Comerţului românesc. 
Voi ll, de N. Iorga. 1925. 


Braila. cu puţini ani înainte de 1829 


„Galaţii luau după 1812 un şi mai mare avânt, fără concu- 
renta Brăilei, încă un port turcesc cu mai puţină însemnătate, nu- 
mai pentru Turci, al căror Paşă stabilise acolo odată un monopol 
de grâne pentru el6)“ (pag. 125). 


* 


Brăila, imediat după 1829. 


„Cu mândrie Anuarul principatului muntean se rostea astfel 
despre creafiunea lui Ghica-Vodă: „Brăila a ajuns debuşeul de 
căpetenie al negotului muntean cu străinătatea. In timpul cel bun 


1) Ibd. si р. 309, no. CLXXXV. 

2) Chilia si Cetatea Albă, p. 210. 

3) Studii si Doc., XXIL, р. 46, No. XLV. 

4) Studii şi Doc. V, pp. 605-6. Pentru „sfânta mănăstire Flămânda 
din varoş Floci la începutul veacului a! XVIII, Arh. Statului, Radu-Vodă, X, 
No. 21 сї. ibid. XXVII, 7. 

5) Paul de Alep., ]. c., p. 229. 

6) Doc. Callimachi, I, p. 184, No. CXXX ; p. 358. No. XXXI. 








60 ANALELE BRÁILEI 





al anului, portul e plin de corăbii turceşti, greceşti, austriace, sâr- 
beşti, franceze, engleze şi ruseşti, care vin să încarce tot felul de 
produse muntene, pe cari le transportă la Constantinopol, Genova, 
Marsilia şi alte porturi din Mediterana; câteva încărcături s'au 
expediat chiar deadreptul în Anglia. E de observat însă că pavi- 
lioanele prusian, danes, suedes si hanseeatic mau apărut încă la 
Brăila“. Si se vor nota la 1840, 321 vase turceşti, 197 greceşti, 
48 sarde, 39 ruseşti, 32 austriace, 7 ionice, 7 românești, 5 napo- 
litane, 3 engleze, câte unul din Franţa şi din Samos, luându-se 
mai mult grâne şi porumb, pe lângă cară sămânță de in, lână şi 
său. !) Faima Brăilei era aşa de mare, încât la 1836, locuitorii 
Silistrei, Bulgari, Greci, Români ca Triful, se oferereau a trece la 
Călăraşi, care astfel „se va face dacă nu cu mult mai mare decât 
Brăila, cel puţin cât dânsa“. (pag. 146—7). 

Si mai departe „Galaţii, liberi de vamă după cererea din 
1834 a negustorilor, exportau în 1833 numai de 2.802.000 fr. 
faţă de 8.000.000 fr. ai Brăilei, unde veniau 480 de vase, astep- 
tându-se în curând 60023) si la Brăila era numai formidabilul ex- 
port de grâu, fără import, cu vase închiriate dela Turci, cari erau 
vreo 200, dar începeau a se face ale noastre. °) Aici din 600 de 
case turceşti în 1629 se ajungea peste patru ani la 6000, popu- 
latia se inzecise, iar Galaţii aveau 18.000 locuitori. Slátineanu era 
considerat ca adevăratul creator al Brăilei“. (pag. 148). 


1) Studii şi doc., ХІ, pp. 6. 17, nota 1. 
2) Hurmuzaki, XVII, p. 377. Odessa primea numai 629 (ibid). 
3) ibid., p. 375 (casa Argeniis din Brăila era franceză, ibid., p. 376). 


www.dacoromanica.ro 


INFORMATIUNI, NOTE & ÎNSEMNĂRI 


Informatiuni 


— Ciclul de conferințe privitoare la Brăila, organizat de ,Ana- 
tele Brăilei“. Ciclul de conferințe proiectat de noi şi anunţat in No. 2-3 de anul trecut 
al revistei (p. 95) s'a deschis la 19 Ianuar a. c, cu conferinţa d-lui profesor C. Rădulescu- 
Motru, tratând despre : ,Regionalismul cultural si înuăţământul nostru practic“. Au ur- 
mat apoi, conferințele: Arhim. I. Scriban: Din vechea viaţă bisericeasă a Brăilei (2 Februa- 
rie a. c.); Prof. I. Simionescu: Frumuseţile naturii în regiunea Dunării-de-jos (23 Februa- 
rie a. с); Em. Bucufa: Turism de apă (9 Martie a. c); Ap. Culea: Folkor dunărean (23 
Martie a. c.) Urmează conferințele d-lor: I. C. Filiti, ing. T. Vidragcu, S. Mehedinţi. 

Conferințele ţinute până acum au avut un frumos succes. Fără îndoială că, in pri- 
mul rând, publicul a fost atras de autoritatea si talentul consacrat al conferenţiarilor invitati. 
Dar poate că a atras si faptul că subiectele, inadins alese, ale conferentelor, au privit 
însăși viaţa brăileană, înfățișată in diverse aspecte sintetice, frumos luminate, aga cum nu 
pot fi uşor desprinse de orice localnic, care in genere, trăieşte numai în amănuntul cotidiau. 

Conterenţiurii au fost, după conterinţe, călduros înconjurați de intelectualii brăileni ; 
împreună, au avut consfütuiri privind unele aplicaţii practice ale ideilor expuse în conferinţe; 
sau a fost organizată câte o excursie pe Dunăre, oferindu-se prin asta prilejul realizării unei 
mai strânse legături între oaspeţii conterenţiari și oamenii de cultură localnici. Astfel, d, prof. 
C, Rădulescu-Motru, într'o constătuire ţinută după conferință іп sala Bibliotecii Comunale, 
a discutat cu mulţi dintre iutelectualii bráileni, сао aplicare a ideilor expuse in conferința sa, 
modul de organizare pe lângă fiecare școală practică — şcoala de meserii locală, şcoala de 
comerț, etc., — a unei Asociaţii a tuturor absolvenţilor. Această Asociaţie ar avea scopul ca 
să ajute efectiv, intim, scoala respectivă, aga ca legâtura dintre vechii absolvenţi si cei! nouj 
să fie cât mai strânsă, Absolvenţii vechi, cu o situaţie socială formată, ră ajute efectiv— după 
un anumit mecanism condus de Asociaţie, — pe nouii absolventi, pentru ca aceştia să-şi poată 
găsi un drum temeinic in carieră şi, totodată, toţi fiii crescuţi de aceeaşi școală să facă dina 
lor «alma mater» o instituție de prestigiu, o adevărată personalitate morală. S'au și pus ba- 
zele unei asttel de Asociuţie pe lângă Şcoala Superioară de Comerţ. Inchegarea şi evoluţia, a- 
cestei Asociaţii, — pe care ne place s'o privim si ca un rod al iniţiativei şi activităţii cultu- 
rale din jurul «Analelor Brăilei», — o vom urmări deaproape. 

Pe lângă această realizare practică, am mai urmărit încă una, atunci când am rugat 
pe d-nii I. Simionescu şi Em. Bucuţa să ne ţină conferințele cu subiecte înrudite: „Frumu- 
setiie naturii în regiunea Dunărei-de-jos* şi „Turism de apă“. Si anume, am urmărit, са о a- 
plicare а ideilor gi sugestiilor date de aceste conferinţe, organizarea la Brăila a unei Asocia- 
tii de turism dunărean. Creiarea unei asemenea Asociaţii, chemată să valoritice turistic mi- 
nunata regiune а Dunărei-de-jos, ni s'a impus cu necesitate de însuși programul și spiritul 
în care concepem şi conducem noi activitatea culturală imtiatá de „Analele Brăilei". Toate 
aceste inițiative 31 înfăptuiri se leagă între ele prin liniile fundamentale ale sistemului, în 
care am conceput noi că trebuia desfăşurată o activitate culturală locală, 

Si în adevăr, după conferințele d-lor Simionescu şi Bucuţa, cari au fermecat publi- 


www.dacoromanica.ro 





62 ANALELE BRĂILEI 





cul auditor şi Гап pregătit pentru înfăptuirea urmărită; după consfătuirile ce s'au ţinut în 
urma fiecăreia din cele două conferinţe, în ziua de 9 Martie a.c.—în prezenţa d-lui Em. 
Виса сате avea oarecum şi calitatea oficială de conducător al Direcţiei Turismului din 
Ministerul Sănătăţii — s'a înfăptuit Asociaţia de turism dunărean. Forma de organizare prac- 
tică am găsit-o în a afilia această asociaţie locală, Turing-Clubului României. Si astfel, cu a- 
sentimentul entuziast şi cu sfaturile d-lui Mihail Haret, preşedintele T,-C.-R.-ului, a luat 
fiinţă, la Brăila, са а 7-a secţiune а Turing-Clübului-Romániei,—sectiunea de turism de apă 
»Dunárea-de-jos". Despre organizarea şi activitatea acestei secţiuni locale de turism vom 
da detalii în numărul viitor al revistei. 

Ceilalţi doi conferentiari, cari şi-au desvoltat conferințele până acum, Părintele Ar- 
himandrit Scriban si d. Ap. Culea, au fost primiţi și inconjurati cu aceiași căldură de pu- 
blicul brăilean şi de numeroșii prieteni ce-i au, amândoi, în Brăila. 

Toate conferințele ciclului le vom publica, pe гапа, in revista noastră; după aceea, 
pe fiecara în extras si, apoi, toate laolaltă, intr'un volum. In acest chip, cunoştinţele despre 
Brăila se vor putea răspândi mai bine. 

In numărul viitor vom nota sl despre celelalte 3 conferințe ce urmează, а d-lor: I 
©. Раі, ing. I. Vidragcu şi S. Mehedinți. 


— „Analele Brăilei“ organizează la Brăila o secţie de turism 
de apă a T-O-R-ului. La 9 Martie a. c. s'a întemeiat la Brăila, din iniţiativa publicaţiei 
noastre, а 7-a secţiune a Turing-Clubului-Romániei, secţiune de turism dunărean, denumită 
secţiunea „Dunărea de jos“ T.-C.-R. Această secţiune de turism de apă e chemată să promo- 
veze Brâila, aşa cum în chip firesc e indicată, ca centru turistic ul întregii regiuni a Dună- 
nürei-de-jos, dela Balta Brăilei până în Deltă, împreună cu paysajul dobrogean din unghiul 
nord-vestic. Comitetul a fost alcâtuit în chipul următor: Preşedinte de onoare: Amiral Gavri- 
leseu, comandantul diviziei de Dunăre: preşedinte activ: comandor Octav Nedelcu; vlce-pre- 
şedinţi: d. Vasile Gorag, directorul liceului şi d. С. Tomescu, administratorul pescăriilor sta- 
tului: secretar g-ral ing. Gh. T. Marinescu ; secretar local: ing. C. Atanasiu, şeful serv. 
tehnic al judeţului; casier: V. Málinescu, directorul Băncii Creditul Agrar; membrii: C. Io- 
mescu-Berechet, farmacist; Chr. Dumitriu, dir. Banca italiană şi rom; Dr. Stamatescu; Dr. 
Belafronte : ing. Daniel, director-proprietar al carierelor de piatră Turcoaia; ing. Gheorghiade, 
directorul soc. de navigaţie S. R. D. 

Sediul Societății este la: ing. C. Atanasiu — serviciul Tehnic, Prefectura judeţu- 
lui Brăila, 


— La toamnă vom începe Тиски pentru creiarec la Brăila a 
unei Biblioteci speciale a Dunărei, în care să se adune tot materialul, român 
şi străin, care privește Dunărea sub toate aspectele. Prin această instituţie de inaltă cultură 
legata de caracterul său specific de mare port dunărean cu сеа mai veche tradiţie, Brăila va 
dărui ţării iastrumentul cultural de cercetare şi cunoaştere a Dunărei, această axă a pământului 
și neamului românesc. Oricine îşi va propune să studieze chestiuni privitoare la Dunăre, să 
ştie сї se găseşte la Brăila o Bibliotecă special creiată, pentru documentări în această vastă 
problemă. Ne stă în gándca, în jurul acestei Biblioteci a Dunărei, să stărulm a se organiza ип Сеге 
de studii dunărene — dacă n'ar suna prea pretenţios i-am spune chiar «Institut al Dună- 
rei». Acest Institut si-arlua sarcina, între altele, să înfăptuiască și o vastă monografie a Du- 
nărei, prin colaborarea tuturor învăţaţiior noştri cari s'an ocupat de câte un aspect al Dunárei. 
Această mare carte a Dunărei este o lucrare de bază care lipsește culturii româneşti — tot 
aşa cum lipseşte, de pildă, o altà carte de bază: o monografie a Carpaţilor. 

Р Sperăm сї aceste gânduri índrásnefe nu vor rămâne nişte «romanțe pentru mai 
IZiu» ... 

— Sa strâns întreg materialul pentru alcătuirea volumului 
al IX din «Colecţia documentelor privitoare la Brăila». Se stie cà a- 
ceastă colecţie a fost inaugurată snh auspiciile „Analelor Brăilei“ iarna trecută, cu prilejul 
serbărilor centenarului eliberării Brăilei de sub Turci. Atunci a apărut vol. I. Асот, al II-lea 
volum aşteaptă tiparul. Dar e greu să ştim când se va putea tipări. Fiindcă Primăria Ora- 
'Şului, care are datoria, nu să sprijine numai, dar să tipărească ea însăşi, această colecţie 
de documente, ce va fi baza scrierii unei istorii a Brăilei, se arată inditerentă, dacă пи 
prea puţin infelegitoare, faţă de munca pe саге noi o dárulm oraşului nostru. 


* 


www.dacoromanica.ro 


INFORMATIUNI, NOTE & ÎNSEMNĂRI 63 


NOTE 


— MM 


MITROPOLIA PROILAVIEI | 
— SÁ SE RIDICE О CRUCE PE LOCUL SFÁNTULUI LOCAS, А21 DÁRÁMAT — 





Acum, când trecutul istoric al Brăilei prinnde a reînvia şi cată 
să-şi facă loc în conştiinţa socială a celor ce-şi simt viaţa legată 
de locurile brăilene, amintirea vieţii religioase ce-au avut-o sub 
turci, timp de trei veacuri, românii şi ceilalţi ortodoxi din cetatea 
Brăilei şi raiaua Brăilei, trebuie să stăruie în centrul preocupărilor 
moastre. 

Fără îndoială că pritre cei ce slujesc cu râvnă în altarele 
bisericii brăilene, se vor găsi unii preoţi care să se gândească că 
în şirul înfăptuirilor ce s'au schiţat astă iarnă cu prilejul serbărilor 
centenarului eliberărei Brăilei, trebue să se amintească cu toată 
cinstea şi de biserica ortodoxă din raialele turceşti, biserică ce şi-a 
avut centrul în cetatea noastră la „Mitropolia Proilaviei.* 


Mitropolia aceasta îşi are istoria ei deosebit de interesantă 
şi adâncă. Fiindcă ea era chemată să aducă alinare şi sfântă re- 
culegere pentru toţi românii rămaşi sub turci, în raiale, adică їп 
acele ţinuturi româneşti din lungul Dunărei şi al Nistrului, rupte 
din pământul de margine al Valahiei şi Moldovei şi stăpânite direct 
şi efectiv de musulmani. Şi doar ştim că în acele vremuri de de- 
mult, viaţa sufletească a poporului Ja umbra crucii sta adăpostită. 
Şi aceasta, cu atât mai mult, cu cât pentru acei dintre ai noştrii 
rămaşi între minarete, alt simbol al credinței lor strămoşeşti nu 
era decât acest mândru „mitropolit Proilav“, învestit cu mare cin- 
ste de patriarhia ortodoxă. Тоў românii, deci, — şi ceilalţi cre- 
ştini — cari locuiau їп raiale sau se mişcau în lumea aceia tur- 
cească din schelele dunărene — ale Brăilei, Silistrei, Giurgiului, 
Turnului,— sau din raialele Bugeacului şi ale Nistrului, toti se în- 
dreptau către apărătorul credinţei lor creştineşti din Mitropolia 
Proilavei. 


Nu cunoaştem în amănunte felul cum şi-a îndeplinit Mitro- 
polia Proilaviei rostul aceasta mare şi greu. Istoria Bisericii noastre 
lămureşte întru cât-va acest rost. Dar e departe de a ni-l reda, 
aşa cum ar putea s'o facă o monografie, un studiu aparte al Bi- 
sericii româneşti din ţinutul raialelor, prelucrând din nou materialul 
documentar cunoscut, îmbogăţit cu alte noui cercetări şi topit în- 
trun tot unitar cu centrul de perspectivă în această Mitropo- 
lie a Proilavei. Această proslăvire adusă bisericii din părţile noa- 
Stre ar fi încă şi mai bine meritatá şi mai aşteptată, dacă ne gân- 
dim că una din marile probleme ale istoriei noastre, care, pe noi 
brăilenii ne interesează în chip deosebit — „istoria raialelor* — 
este aşa de puţin cercetată. 


64 ANALELE BRĂILEI 


Fireşte că o operă ca aceasta, închinată vieţii religioase a 
locurilor brăilene, cere timp îndelungat ca să se plămădească şi 
să crească aşa cum trebuie. Pentru viitor, o aşteptăm dela preoții 
noştri brăileni, care de la o vreme aduc un devotament adânc şi 
o înaltă înţelegere în îndeplinirea misiunii lor. 

Deocamdată însă, se poate face, fără prea mari greutăţi, alt 
lucru în amintirea Sfintei Mitropolii a Proilavei. 

Şi anume, pe locul unde a fost acest înalt locaş de recule- 
gere, de rugă şi de mare răspundere pentru păstrarea trează a 
credinţei creştineşti rămasă in umbra semilunei, să se ridice o 
cruce, o troiță. 

Dacă locul e ajuns acuma în proprietate particulară, să se 
exproprieze ; să se creeze o grădină în jur şi să se amenajeze: 
frumos înaltul mal de lut galben —căci la malul Dunărei a fost 
Mitropolia— săpându-se, de pildă, largi trepte până jos întărite în 
granit. O candelă să ardă lângă această cruce, privind la Dună- 
rea noastră şi, încă mai departe, spre acel răsărit bizantin, de unde 
pe lângă mărfuri, moravuri, oameni şi corăbii —ne-a venit cultură 
şi credință creştină ortodoxă. 

Astfel, o cruce, un monument modest, dar cu evlavie ridicat, 
va vorbi vremurilor viitoare, de revelatoarea noastră aducere 
aminte. Căci tot aşa, modest şi plin de evlavie, a fost si loca- 
şul Sfintei Mitropolii brăilene de odinioară. 

In stampele vechi ale Brăilei nu se vede nici o cupolă îm- 
podobită de semnul crucii. Singure minaretele svelte îşi înalță si- 
gure de ele, deasupra caselor mici şi îngrămădite ale schelei noa- 
stre dunărene, semiluna, în albastrul cerului românesc. Până mai 
acum vre-o 70 de ani ni se păstra locaşul fostei mitropolii, sub 
numele de „Biserica veche“. Şi astă-zi, localnicii dinspre capătul 
Străzii Vechi şi depe strada Malului păstrează amintirea sfântului 
locaş, care, îmbătrânit de ani, stăruia între ei. Dar întrun an s'a 
surpat malul şi zidurile au căzut. Atunci odăjdiile au fost culese 
şi au înzestrat altă biserică —Sf. Spiridon— iar preoţii au devenit 
slujitorii acestui nou altar. 

..g9i astfel a fost amestecat cu pământul acel locaş istoric al 
Brăilei, în liniştea căruia şi-au înălţat ruga, veacuri dearándul, si 
simplul cioban venit cu oile din Carpaţi la schelea Brăilei; şi ne- 
gustorii români, greci, bulgari, aduşi de treburi în această bogată 
piaţă de desfacere plină de multe mărfuri ; şi bietul român răi- 
lean, ajuns străin în noua lume turcească, din jur, dar înfrățit cu 
pământul ţării lui, de care n'a vrut să se despartă. 


de Inginer GII. T. MARINESCU 


INFORMATIUNI, NOTE & ÎNSEMNĂRI 65 


NEGUSTORII DIN TRECUT АІ BRĂILEI 


de Ing. GH. T. MARINESCU 





Preşedintele Camerei de Comerţ din Bucureşti, 4-1 Th. V. 
Orghidan a luat iniţiaţiva de a aduna materialul documentar pri- 
vitor la viaţa negustorilor bucureşteni din trecut. Din acest mate- 
rial, prelucrat, se vor reconstitui vieţile marilor negustori, cari an 
cinstit viaţa economică românească de altă dată. Monografiile vor 
alcătui colecţia „Negustorilor români de odinioară“. 

Mai multe broşuri din această colecţie au şi apărut. Una re- 
constitue viaţa marelui negustor bucureştean de manufactură, 
Stancu Becheanu. Urmează, monografia marelui angrosist de fe- 
rărie, Stefan Hagi-Stefan; apoi, a insemnatului toptangiu de pe 
vremuri, Tudor Hagi 7 udorachy, etc. 

Această iniţiativă întregeşte iniţiativele mai de demult ale a- 
celeaşi Camere de Comerţ, şi anume: inițiativa creierei unui ,,Mu- 
zeu de documente comerciale“ şi a unei „Galerii de tablouri cu 
portretele marilor negustori de odinioară“. 

Nu poate fi o mai fericită iniţiativă pentru întărirea viefei 
noastre economice. Se va dovedi că această viaţă are o tradiţie şi 
un trecut, vrednice de respect, cu toată vitregia împrejurărilor 
istorice, cari au ţinut, veacuri dearândul, poporul nostru în simpla 
şi săraca econonmie patriarhală. Se va vedea cá s'au ridicat în 
trecut dintre ai noştri, negustori puternici, cu întinse legături peste 
graniţe, cinstind numele de român prin frumoasele virtuţi de eco- 
nomie, inițiativă, harnicie, chibzuinţă şi păstrare a cuvântului dat. 
Cunoscând viața acestor mari negustori ai noştri de odinioară, ne 
vom da seama, mai viu decât dintr'o abstractă carte de istorie, 
cât de greşită e părerea că viaţa noastră economică din trecut a 
fost întemeiată numai de străini, fără participarea elementului au- 
tohton, rămas la păstorie şi la munca câmpului, fiindcă m'avea 
aptitudini pentru comerţ şi meserii. 

Revizuirea acestei păreri se impune; ea e prețioasă în lupta 
de afirmare românească ce trebuie s'o ducem în toate oraşele ro- 
mâneşti şi mai ales în lumea porturilor noustre, rămasă în bună 
parte cosmopolită şi azi. Un robust sentiment de încredere în 
aptitudinele economice ale poporului nostru trebuie creiaf, sprijiniți 
pe cunoașterea şi dovezile trecutului istoric. 

De aceea, lumea economică  brăileană ar trebui să urmeze 
pilda Camerei de comerţ din Bucureşti. Fiindcă şi în viaţa brăi- 
leană din trecut s'au ridicat dintre români, mari negustori, cu a- 
celeaşi virtuti de statornicie şi cinste, migcándu-se siguri de ei, 
ca oameni ai pământului, în lumea aceea nesigură a veneticilor 
aventurieri, lacomi de câştig  necinstit. Cunoaşterea acestor ne- 
gustori români, cari s'au ridicat şi au însemnat ceva în Brăila de 
odinioară, ar fi cu atât mai prețioasă, cu cât valul de străini a 


www.dacoromanica.ro 


66 ANALELE BRÁILEI 


fost in oraşul nostru totdeauna mai mare şi mereu reînoit — aşa 
cum de altfel se întâmplă în orice port. 

Procesul acesta de afirmare a elementelor autohtone, împo- 
Шуа străinilor trecători, nu apare nicăeri mai distinct, şi mai ca- 
racteristic, decât întrun mediu de oraş-port ca al Brăilei. 

Paralel cu. acest proces social-economic, un altul s'ar putea 
desprinde din studiul vieţii economice  brăilene. Mă gândesc la: 
procesul integrării în ritmul vieţii româneşti a străinilor stabiliți şi 
mai apoi Chiar la asimilarea lor. Brăila a cunoscut, pe la jumătatea 
secolului trecut, mulţi străini stabiliţi în oraş şi cari, deși î în prima 
fază a asimilării lor, au jucat totuşi roluri importante în viaţa e- 
conomică brăileană. Descendenji de-ai acestoia, ajunşi in a treia 
şi a patra generaţie, îi găsim chiar în societatea de azi a Brăilei, 
aducând cele mai mai bune servicii: intereselor vieţii economice 
româneşti. O bună parte din ei s'au asimilat complect. Categoria 
acestor negustori străini, cari s'au integrat, până la asimilare, în 
viaţa românească, desigur cá e vrednică de · cunoscut, atât ca 
grup, cát şi în exemplarele ce s'au afirmat, ieşind din comun. 

Nu mai puţin interesantă este categoria străinilor neasimilia— 
bili, veniţi trecător, cu gânduri: de repede exploatare nemiloasă, 
fără respect de fara care-i primeşte şi fără scrupule. Din aceştia 
au fost totdeauna la noi şi sunt şi azi. Istoria pomeneşte, de 
pildă, de aşa numiții Lazi, negustori-hoţi veniţi din Asia-Mică si 
cari terorizau porturile noastre în cel mai sălbatic chip. Nici turcii, 
cari stăpâneau schelele noastre, nu-i puteau stăpâni. În formă 
modernă, sunt şi acum Lazi de aceştia. Aventurieri cinici, сагі 
înşeală, corup, eludează orice lege, ei îşi găsesc loc mai ales 
prin porturile noastre, pentru a le fi mai uşoară fuga їп ţările 
unde nu mai pot fi prinşi. 

Dar definirea acestor categorii social-economice şi a curen- 
telor generale ce-au străbătut viaţa economică a oraşului nostru 
este o operaţie mai grea, care ar îi să se facă la alcătuirea unei 
istorii economice complecte a oraşului nostru. Până la această lu- 
crare de sinteză, monografii ca acelea ale negustorilor brăileni pot 
ii de cel mai mare folos. 

Din trecutul mai îndepărtat, de pe vremea stăpânirii turceşti 
la Brăila, nu ştiu dacă se vor putea strânge vre-o dată destule 
documente, ca să putem cunoaşte măcar liniile generale ale vie- 
tii româneşti din schelele dunărene si din raiale. Aceasta e o pro- 
blemă nerezolvată încă a istoriografiei noastre. Documentele mai 
principale, cari ne dădeau ştiri despre viaţa romînească din raiale, 
şi cari se aflau strânse în Arhivele Statului, iau fost evacuate la 
Moscova. Astfel, a dispărut singurul isvor principal, din care se 
putea reconstitui mai amănunțit istoria Brăilei dintre 1540—1829. 

Pentru veacul al XlX-lea, însă, avem destule isvoare, din 
cari putem reconstitui viaţa brăileană. Din această vreme, avem 


www.dacoromanica.ro 


INFORMATIUNI, NOTE & ÎNSEMNĂRI 67 


putinţa să reînviem câteva din personalităţile vieţii economice brăilene. 
Ele s'au mişcat în cadrul unor adânci prefaceri economice-sociale şi 
S'au putut manifesta în adevăr caracteristic, în mediul brăilean de 
pe atunci. Căci, după 1829, în nici o altă parte a ţării acestea 
prefaceri n'au fost aşa de vii şi de adânci ca în părţile dunărene, 
şi mai ales ca la Brăila şi Galaţi. E de ajuns să ne gândim, de 
pildă, la marea invazie de mărfuri şi oameni din Apus; la coloni- 
zările judeţului prin ţărani din regiunea de densă populaţie Buzău- 
Râmnic-Focşani, în locul turcilor plecaţi din raiă ; la fixarea şi în- 
tărirea elementului ardelean în Brăila, etc. Mai ales istoria acestor 
„ardeleni veniţi la Brăila — şi drumul Brăilei ei îl bat de pe la 
1350 — este una din cele mai frumoase probleme istorice. Din 
ciobani, din înstăriți economi de vite, aceşti stáruitori mocani a- 
jung puternici negustori de vite si de lână, în prima fază după 
1829 : iar după aceea, când cerealele au înlocuit întinsele păşuni 
„ale ținutului Brăilei, şi când oraşul Brăila se  desvolta în noua 
lui structură, aceiaşi mocani, îi găsim ca agricultori cupringi, ne- 
gustori de cereale sau bogaţi negustori în oraş. Ardelenii au dat 
Brăilei renumitii „braşoveni“, „lipscani“. Şi azi, aceşti mocani for- 
mează cel mai solid element românesc ai clasei negustoreşti 
din Brăila. 

Deasemenea, din lumea meseriaşilor brăileni au fost unii cari 
S'au ridicat la situaţii frumoase, şi în meseria lor, şi în viaţa so- 
cială. Au fost vremuri când în viaţa oraşelor noastre conducerea 
au avut-o breslele de meseriaşi, nu numai negustorii. Şi la Brăila 
a fost aşa. Breslele erau temeinic organizate şi aveau о superioară 
viaţă sufletească. Multe din bisericile Brăilei, de pildă, sunt ridi- 
cate prin munca şi stăruința acestor bresle. Dintre aceşti mese- 
tiaşi brăileni, cojocarii au fost desigur oameni bogaţi si cu mari 
afaceri; ei prelucrau pieile sutelor de mii de oi şi vite, cari creş- 
teau în judeţul Brăila. Brăila a avut, apoi, cei mai iscusi(i mese- 
riaşi în lucrarea stofelor cu fir. Rotarii şi caretaşii brăileni erau 
renumiţi pretutindeni, pentru un anume tip de căruţe creiat 
de ei, etc. 

Toate aceste lucruri ale trecutului trebuiesc studiate cu iubire 
şi cu răbdare. Odată cunoscute şi valorificate, un suflu nou de 
legitimă mândrie şi de încordare spre progres va străbate sufletul 
negustorilor şi meseriaşilor noştri. Atunci vor înţelege mai limpede 
rostul lor mare în societatea românească, care aşteaptă, mai ales 
-azi, deplina afirmare a energiei româneşti ín viața economică a 
României întregite. 


68 REDACTIONALE & ADMINISTRATIVE 


REDACTIONALE & ADMINISTRATIVE 


— Numărul viitor al ,,Analelor Brăilei“ va fi dublu (No. 2-3; 
Aprilie-Sept. 930), în 128 pagini, cu ilustraţii, grafice, facsimile, 
şi va apare la 20 Octombrie a. c. ~ 

— Anul acesta „Analele Brăilei“ vor apare trimestrial, însă 
cu un număr sporit de pagini, anume în 64 pagini fiecare număr.. 

Incepând cu numărul viitor, vom deschide rubrici noui, printre 
cari semnalăm o bogată rubrică de recenzii şi dări de seamă a 
tuturor lucrărilor ce privesc Brăila şi a periodicilor cu caracter- 
regionalist-cultural ; si o altă rubrică, de bibliografie a lucrărilor 
tipărite la Brăila sau cari privesc, total sau parţial, Brăila. 

— Rugăm ре dd. abonaţi să ne comunice dacă n'au primit 
vreunul din numerile precedente ale revistei. Deasemenea, rugăm 
pe cei ce nu vor să se aboneze, să aibă atenția față de noi şi 
de munca noastră, restituindu-ne acest număr, precum noi am fost: 
atenți cu domniile lor, atunci când le-am trimis revista. 


Cărţi și reviste primite la redacţie: 





I. Hagi-Mosco . . ..... Lupta dela Roibánesti 
2. Arhivele Olteniei . . . . . Craiova 

З. Analele Banatului . . . . Timişoara 

4. Arhivele Basarabiei . . . Chişinău 

5. Tara Bârsei. . ..... Braşov 

6. Cronica numismatică si arheologică . . Bucureşti 
7. Soveja. . . . . .. . .. Buc. 

8. Boebe de grâu. . . . . . Buc. 

9. Revista Archivelor . . . .Buc. 

10. Luceafărul Literar si Artistic Brăila 





CĂRŢI APĂRUTE SUB AUSPICIILE .,.ANALELOR BRĂILEI": 


1. „ALBUMUL BRĂILA VECHE“ de ing. Gh. T. Marinescu 
2. COLECŢIA „DOCUMENTELOR PRIVITOARE LA BRĂILA *— VOL. I 


3. BRĂILA VECHE — Schit& a evoluţiei istorice din antichitate până în sec. al 
XIX-lea, de ing. Gh. T. Marinescu 

4. CEI DINTÂI ANI (1828—34) DE REORGANIZARE AI BRĂILEI, DUPĂ ELIBERAREA 
DE SUB TURCI — de IOAN C. FILITTI. 


VA АРАКЕ: 


4. NOUĂ CONFERINŢE DESPRE BRĂILA (ţinute de d.: N lorga, C. Rüd.- 
Motru, I. Simionescu, Em. Bucuţa, Ing. I. Vidraşcu, Arhim. I. Scriban, Ap. 
Culea, I. C. Filitti, S. Mehedinţi). 


5. VECHIUL DRUM DE NEGOT BRASOV-BRÁILA — топоргаһе istorică — 
de ing. Gh. T. Marinescu 


6. EDILITATEA BRAILEI — de ing. G. T. M. 


Prețul acestui număr: 68 Lei www.dacoromanica.ro