Analele-Brailei-An-01-Nr-02-03-Martie-iunie-1929

ANALELE BRAILEI 


— REVISTÀ DE CULTURÁ REGIONALÁ — 
Apare la douá luni 





NUMĂR FESTIV 





ANUL I. — Nr. 2-3 
MART.-IUNIE, 1929. 


www.dacoromanica.ro 


Anul | — Nr. 2—3 Martie-Iunie 192% 


ANALELE BRAILEI 


— REVISTĂ DE CULTURĂ REGIONALĂ — 


Asare la două luni 


COMITETUL pe DIRECŢIE 


NAE IONESCU RADU PORTOCALĂ 
Profesor Universitar Fost Primar şi Deputat de Brăila 
PAUL DEMETRIAD 
Inginer Inspector Ded Directorul GH. T. MARINESCU 
Docurilor Brăila Inginer 


Director Delegat: Ing. GH. T. MARINESCU 





Număr festiv la comemorarea cen- 
tenarului eliberării Brăilei de 
sub stăpânirea turcească 


REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA 
Ing. GH. T. MARINESCU, Str. Băiei 1. Brăila 


pauioTag 
Za Atata g 
Costul abonamentului 240 Leper Pentru Instituţii 500 Lea 


www.dacoromanica.ro 





UNDE E ISTORIA BRAILET? 


de N. IORGA. 


Se gândeşte cineva să scrie istoria Brăilei, oraş 
care din toate punctele de vedere ar merita-o ? 

Să nu se grăbească! 

Pentru că o astfel de cercetare pretinde  intáiu 
găsirea, adunarea şi clasarea materialului, care azi, 
afară de o foarte scurtă epocă modernă, de la 1850 
ia 1860 şi, fireşte, de cel privitor la starea de lucruri 
din ultimele decenii, nu ni stă la îndemână. 

Am văzut că unii s'au gândit la Veneţia si la 
Genova, la admirabilele depozite din aceste două mari 
celăți de comerf medieval, şi, cum Român şi „bursă“ 
sînt noțiunile cele mai strâns legate, trebuia să răsară 
la orizont şi candidatul la un stipendiu pentru a-și 
incepe studiile. 

Imi pare rău că trebuie să-l desilusionez. 

Cunosc de mulți ani de zile, din tinerefă, ce se 
păstrează acolo. Nimic, dar absolut nimic, despre Brăila, 
importantă pentru noi, nu destul de importantă pentru 
Apus, încât să trebuiască a i se trimete galere cu 
steagul Sfîntului Marcu sau al Sfîntului Gheorghe. 


www.dacoromanica.ro 





4 ANALELE 3RĂILEI 





Brăila să-şi păstreze deci banii pentru cercetări 
nai modeste, dar mai. rodnice. 

E posibil ca o urmărire stáruitoare a urmelor din 
irecut în tot judeful, să aducă înainte ceva pentru anii 
1400 până la 1550, când acum portul nu mai era al 
nostru decât ca populație. 

Dar săpăturile, acelea ar putea scoate la iveală 
ceva si din construcțiile, cât de subrede, ale anilor 
anteriori instalării lenicerilor. Oricum, de la .dánsele 
atárnà să ştim ce a fost cetatea ridicată de coman- 
„danţii şi dregătorii Sultanului. 

Ele pot începe si de acum, dar pentru aceasta nu 
drebuie bruscat nimic, ci un om deprins cu asemenea 
„lucrări Sá pornească investigații răbdătoare, căci va 
irebui timp ca să se poată spune că s'a făcut ceva 
serios şi util. 

Din rezultatul săpăturilor s'ar putea alcătui un 
Museu al Brăilei, de atâta folos şi pentru şcoli. Bunele 
pânze de astăzi, care ar trebui făcute accesibile ori- 
cui, nau o legătvră cu acest colf de fară, ci vin din 
«laruri, mai ales oficia:e. 

Dar Turcii, stăpânii Brăilei până la 1828, au 
„Arhive. Academia Română li ceruse ceva din hârtiile 
“care ne privesc, şi trimiterea a fost destul de bogată 
„Nimic din ea nu are raport cu Brăila. Ştim însă dintr'o 
anctetă suedeză că avem toate registrele epocei celei 
mai importante, a lui Soliman cel Müáref, deci cea mai 
mare parte din secolul al XVI-lea. 

Ruşii au gonit pe Turci. Nu odată au apărut ei 
înaintea Brăilei. De şi navem relaţii cu  Sovielele, 
printrun cercetător strâin sar putea orândui o astfel 
de anchetă. 


La Viena actele privitoare la comerțul Dunării ar 
Zrebui atent scotocite. 


www.dacoromanica.ro 





UNDE E ISTORIA BRĂILEI? 5 





Este însă un domeniu unde încă de acum se 
poate începe adunarea de material. 

La noi, este o credință greşită d>spre ce e „docu- 
mentul istoric“. Ignorantul, pretenfios sau desprefuitor, 
crede că e un pergament scorfos, «piele de vifel», 
„piele de ciulă“, „piele de porc“ ori „piele de câne“, 
pe care se înseamnă, într'o limbă mai mult sau mai 
pufin neînfeleasă, un „eveniment mare“. Dar istoria 
e viața noastră a tuturora si în ţoate privinfele. 
Orice socoteală de negustor, orice rávas, orice în- 
semnare pe un dos de carte, e o revelație dg viaţă şi 
atárnà de istoric s'o presinte, în legătură cu altele, 
aşa cum trebuie. Până ieri, totul e „document istoric“ 
și lucrurile noastre de azi devin imediat „document 
istorlc". 

` Firmele să-şi caute arhiva. Familiile vechi brài- 
lene, menționate în cartea mea recentă, să deschidă 
dulapurile. Se vor mira fofi de ce poate ieşi de acolo. 

Și, alăturea, orice autoritate så caute la dânsa : 
prefectură, tribunal (unde pot fi acte uitate de la 
procese, de cea mai mare importanță), protopopia, 
căpitănia portului. Sunt gata să arăt ce se poate copiă 
de tineri pe cari uşor i-aş descoperi între elevii miei, 

Intáiu temelia, pe urmă casa ! Cocioabe pe care 
le suflă vântul le-au făcut atâția pentru alte oraşe, cari, 
atunci chiar sau a doua zi — dacă n'o făcuseră, pro- 
steşte, mai de mult, ca Botoşanii, Focşanii, Ploieştii, 
Bucureştii, — şi-au vândut la băcani şi la merari arhi- 
vele. Brâila să facă încet, gospodăreşte şi complect, 
prin opera solidară a tuturor fiilor şi prietenilor ei! 

Celelalte oraşe, clădite sau recládite la 1828: 
Cálárasii, Giurgiul, Turnul- Măgurele, Severinul, chiar 
şi Zimnicea, Cetatea, Corabia, Islazul, Bechetul, de 
ce nu mişcă ? l 


www.dacoromanica.ro 


Raiaua și Cetatea Brăilei. 
DE PROF. MIH. POPESCU 


Doctor în litere şi filosofie. 


Așezată la unirea brațelor Dunărei, după ce au 
îngrădit şi ultima baltă ce-i poartă dealtfel şi numele, aşa 
încât poate fi ancorată uşor gi de vapoarele cu tonagiu. 
de mare, Brăila, a avut de jucat, în decursul timpurilor, 
un rol însemnat în viața de stat politică şi economică a. 
principatului Tàrei-Románesti. 

In privinţa datei înființărei și numelui acestul orag— 
ca dealtfel la mai toate orașele noastre—nu putem spune 
nimic sigur. Judecánd însă, după așezarea sa minunată, din 
punct de vedere al ugurintei de trecere de pe un țărm pe 
celalt al Dunărei, ea trebue să=și aibă existența, dacă nu 
din timpul migrațiunei popoarelor din nord în sudul ma- 
relui fluviu, sigur însă din epoca expansiunei comerciale a 
Grecilor, dacă judecám după rămășițele unei alte așezări 
tot greceşti ceva mai la nord aproape de vărsarea Sire- 
tului — Dinogeteia. Nu se poate ca să fi scăpat agerului 
ochiu eomercial grecesc această minunată poziție pentru 
trecerea Dunărei şi în acelaş timp pentru strângerea pri- 
sosului de bogăție a șesului ce înconjoară acest punct. 

În susţinerea acestei afirmatiuni ne întărește si faptul 
că prima dată când se întâlnește numele oraşului Brăila, 
îl găsim amestecat în afaceri comerciale. Pe lângă aceasta, 
aici fiind un loc minunat pentru schelă, prin care avea să 
se scurgă tot prisosul de muncă al locuitorilor din șesul 
Țăreizromâneșşti, nu se poate să nu fi fost folosit de do= 


www.dacoromanica.ro 








RAIAUA SI CETATEA BRÁILEI 7 





ritorii de a se înbogăți prin negutátorie de cereale si ani= 
male ce prisoseau prin înprejurimi. 

Pentru prima oară numele Brăilei apare în documen= 
tele comerciale încheiate de Mircea cel Bătrân (138621418) 
cu negutátorii poloni, cărora le dădea voe săzşi exercite 
comerțul în tot cuprinsul țării sale «de la Ruşava (Orşova) 
până la Brăila». 

Din această pricină, Turcii în expansiunea lor prin 
Europa răsăriteană —în tendința refacerei Imperiului Biz 
zantin— căruia se socoteau drepți moştenitori, au căutat 
chiar de la început să aibă în stăpânire Brăila şi s'o fo- 
losească, transformánd-zo în cetatezraia, prin adăugarea 
teritorului din jurul său !. 

Prin ocuparea Brăilei, Turcii au căutat să aibă foloase 
economice și politice; pe deoparte să se folosească de 
avantagiile marelui fluviu în acţiunea pătrunderei lor cât 
mai adânc în inima Europei și a scurgerei pe acestaa 
tuturor bogățiilor din valea lui, iar pe dealta pentru su= 
pravegherea si ţinerea în ascultare a Domnilor din Prinz 
cipatele române. De aceia Brăila a fost transformată în 
cetate=raia foarte puternică și în acelaș timp izau dat o 
organizaţie specială. Ca în nici o altă cetatezraia,— şi de 
acestea au avut multe Turcii —aici pe lângă Paşa, coman= 
dantul cetátei si pe lângă comandantul ienicerilor, mai pun 
şi un comandant administrator al teritorului înconjurător, 
sub denumirea de Nazâr 2). 

La Brăila Turcii apoi au vrut să facă centrul religios 
al tuturor creştinilor ortodocşi din celelalte raele, ince- 
pând cu Hotinul şi terminând cu Orşova, % înființând 
aici o mitropolie numită a Proilaviei, % cu hramul Sfin- 


tilor Arhangheli. 


1) D-i N. lorga în Istoria Romanilor, ediţia 1920, Bucureşti, ne spune la 
pagina 181, că Brăila neza fost luată definitiv de Turci în timpul domniei lui 
Radu Paisie (1534— 1546). 

2) Nazâr— guvernator, administrator. In judeţ avem şi satul «Nazârul», 

3) Cetăţizraele au fost: Hotinul înființat 1713 , Benderul, 1538, Ceta- 
tea- Albă 1484, Chilia, 1484, Silistra 13922—1878. Giurgiu 1395—1418? Ni» 
copole mic (Turnul) 1394—1418? Orşova... 

4) Mitropolia avea sub jurisdicţia ei pe creştinii ortodoxi din Jud. Brăila 
de astăzi, o parte din Covurlui, sudul Basarabiei şi nordul Dobrogei. Găsim 
mitropoliți ca : Ioanichie 1716, Calimach 1771, loachim 1774. După răpirea Ba- 
sarabiei 1812, Mitropolia a rămas numai cu Brăila şi apoi la 1829 fu desființată, 


www.dacoromanica.ro 














8 ANALELE BRĂILEI 








Aşa că Brăila s'a bucurat sub stăpânirea Turcilor 

(1544 — 1829) de o deosebită atenție. 
+“ e 

Teritorul adăugat de Turci cetátei n'a fost tot timpul 
acelaș, mărirea lui depinzând de lăcomia comandantului, 1 
așa că asupra întinderei acestuia nu putem să ne pronunz 
fám cu exactitate decât în anumite epoci când avem ştiri 
sigure. Așa în timpul răsboiului RusozAustro— Turc din= 
tre anii 1788— 1792, raiaua Brăilei avea 29 de sate cu 
câte 20—200 case fiecare 2) 

După o hartă ce se păstrează în Biblioteca Naţionala 
de la Viena, secţia geografică (Fig. D putem observa 
că hotarul raelei începea din malul Siretului, nu de= 
parte de vărsarea râului Buzăului, tāia drumul Maàxi- 
nenilor şi alGrădiştei, ce ducea la Râmnicul Sărat, şi apoi 
sub formă de semicerc mergea până în Dunăre, nu dez 
parte de formarea bălței Brăilei, iar în partea nordică (ie 
nea cursul Siretului până dădea iarăși în Dunăre. Nu- 
mărul satelor iu harta de față se ridică la 35 şi obser- 
vânduzle, constatăm că ele poartă nume turceşti mai mult, 
ca: Mostan Hfendi, Odaia Pașei, Uzun, Nazârul. Nadir, 
Odaia Vizirului, (unde se spune că rezida un reprezen» 
tant al víziruf.i, capuchaia, până la 1828) Osmanul etc. 

Teritoriul era destul de mare, cuprinzând aproape ]u= 
dețul de astăzi al Brăilei si venitul trebue să fi fost des- 
tul de însemaat, dacă socotim cà, mai târziu în 1765, când 
numai pentru teritoriul Odăei Vizirului, ce fuse trecut în 
stăpânirea Domnului, de la Bucureşti, trebuia să plătească 
anual 17.500 de piastri Pasei de la Brăila. Adăugând la. 


venitul raelei si pe acela al bălților pentru care, după cum 





1) Cronica anonimă in ed. Laurian şi Bălcescu ne spune la pagina 107 
vol. IV. «Intàiu aceasta că turcii brăileni şi dărstoreni (din Silistra) trecuseră 
hotareie ţării, care le ţineau ţara de Ía început şi se întindeau brăileni, până [à 
oraşul Floei (Piua Ptrei' pe baltă în sus şi despre Rânnic şi Buzău se în intin” 
deau până in apa Buzăului de stăpâneau pământul şi satele şi puse subagi prin 
sate şi scaun pre baltă dc lua vamă de toate cele ce ega din bălți şi fua dijmă 
de pe moşiile ţării... iar Nicolae Vodă (Niculae Mavrocordat) viind domn în 
urma frăţine=său (Ion Mavrocordat) având credinţă şi voe cu toată inima (mă 
car că şi cu cheltuială ca fa Turci)... că au adus poruncă tare la brăileni şi la 
Nazâr, de la înpărăţie ca să-şi ridice stăpânirea de pre pământul Ţăreizzomâneşti: 
ca să ţie numa' până în hotarele cele bătrâne ce au ţinut cei de demult... 

2) Weitzleben : Prinz Friederich lojas von Coburg. Berlin. pagina 384. 


www.dacoromanica.ro 





de stat major după spionările aflate între anii 1788 — 1792. 


www.dacoromanica.ro 











RAIAUA SI CETATEA BRÁILEI 11 





ne spune cronica țării, cá pusese scaun pre baltă de lua 
vamă, numai atunci ne putem da seama cât de mare tre= 
bue să fi fost venitul acestei raele, pe care turcii au stă= 
pânit=0 până la 1829, când în urma tratatului de la A- 
drianopol, sa hotărât desființarea şi trecerea ei sub stăz 
pânirea tárei. 

Un studiu al organizărei şi administrației raelelor tur= 
ceşti, din lipsă de documente, ne lipseşte şi cu aceasta 
istoria trecutului nostru este destul de greu văduvită. 


x 
* * 


In privința felului cum se prezinta cetatea Brăilei, 
avem un plan al acesteia, ridicat de ofițerii austriaci, în 
timpul rásboiului RusozAustrozlurc din 1788— 1792, 
după informațiile culese de la spionii ce se aflau în ser= 
viciul armatelor. 

Planul acesta (Fig. II) reprezintă cetatea Brăilei, aşa 
cum se găsea între anii 1788/89, timpul marei ofensive 
Ruso=Austriacă, şi se păstrează în Arhiva Ministerului 
de Răsboiu, secția geografică, de ia Viena. 

După acest plan, cetatea Brăilei se prezentă astfel : 

Pivotul cetátei — castelul — este înconjurat cu un 
zid de formă patrulateră având o singură deschizătură. 

Colturile acestui zid erau prevăzute cu câte un 
bastion, de formă circulară, având câte trei tunuri mari. 

Aici se afla adevărata cetate unde se găsea la No. 1 
magazia cu pulbere, la No. 2 si 4, magaziile cu provizii; 
la No. 3 cazărmile ienicerilor si la No. 5, moscheia. 
Tot aici se mai aflau si trei fântâni, 

După această întăritură, nu tocmai la mare distanță, 
se observă o a doua întăritură făcură tot din zid şi 
prevăzută şi cu sant zidit. Si această întăritură are forma 
pătrată şi tot numai o singură deschizătură însemnată în 
plan cu No. 10 având o punte ce se putea ridica. La colțu= 
rile întăriturei acesteia, bastioanele erau triunghiulare şi 
nu se observă nici o aşezare pentru tunuri. Intáritura 
apăra casa comandantului ienicerilor si a celorlalți 
ofițeri, însemnată cu No. 6. 

' Acestor două întărituri cu zid, le urma o a treia 
făcută din sant şi parapet de gard de nuele în formă 


www.dacoromanica.ro 





12 ANALELE BRĂILEI 





pentagonală, având două deschizături una No. 7, numită 
poarta principală prevăzută de asemeni cu punte ce se 
ridica şi alta No. 8 care se mai numea şi poarta apei 
şi pe unde se putea merge la Ghecet, aşezat pe celâlalt 
mal al Dunărei şi însemnat aici cu No. 16, 

Întărirea aceasta deşi mai rudimentală era foarte bine: 
aperată, fiind prevăzută cu cinci bastioane, trei de formă 
triunghiulară şi două semicirculară, fiecare bastion având 
până la zece tunuri, precum şi şanţuri pentru mine, Tot 
apărărea aceasta mai avea o redută mare cu şapte tunuri 
şi alta mai mică cu două tunuri, ambele strejuind poarta 
prineipală No. 7; mai avea apoi pe latura de N=Vincă o 
redută cu cinci tunuri, iar pe cea de N-E alta cu două 
tunuri precu şi un şanţ pentru mine înseninat cu No. 17. 

În spatele acestei întărituri nu se afla nici o locuință, 
locul fiind lăsat liber pentru exerciţii, precum era şi cel 
din faţa ei. 

Locul pe care se aflau aceste trei întărituri, până 
astăzi poartă numele de cetățuia şi e în partea de N-E 
a ora;uui Brăila. 

Acestor trei întărituri le urma oa patra ce pleca 
chiar din malul Dunărei înconjurând pe cele descrise mai 
sus. Întăritura aceasta deasemene era făcută din șanț cu 
parapet de pământ sprijinit pe gard de nuele şi pari. Forma 
îi era semicirculară neregulată şi era străbătută de două 
deschizături, una în No. 9 numită Poarta Pandurnlui şi 
alta în No. 8 numită Poarta Apei, 

Pe aceasta nu se observă decât două şanţuri pentru 
mine pe partea de N. E. în No, 17. 

Ruşii ocupând Brăila în 1772 au prelungit această 
întăritură până în apa Dunărei, fácándu-i în partea dinspre 
Galaţi şi o redută, probabil de teama unui atac turcesc 
ce ar fi putut surveni din partea Ismailului. Pe această 
prelungire făcută de Ruşi, se afla poarta Galaţilor al cărui 
drum ridica malul prin vadul Gherghișan. 

În jurul acestor întărituri ce formau vestita cetate a 
Brăilei, de care s'au isbit de nenumărate ori oştile ruseşti, 
se aflau casele locuitorilor aşezate în formă de semicerc. 

Casele ce formau craşul Brăilei erau aşezate ca în 
toate orașele orientale în mod neregulat, intregul oraş fiind 


www.dacoromanica.ro 


pese EN 


t 43725 p xS 
Ax Lco m s nacti ven n 
T bue At RU RAMS zi Cit at ne di 
| ud LM eame tns Rapid Ă Tas uet Va 
i 


I 


| CE RN, $ : za 
€ " ar cS RCM Ee pată, A oor / A AF 
inpar ecler REVITA » j V ; 





Fig ll; m ds cetti Brăila (1789), 





RAIAUA SI CETATEA BRĂILEI 15 





străbătut de foarte puţine străzi, deasemenea neregulate, 
Cele mai multe din locuințe erau din lemn înprejmuite 
cu gard de nuele. Printre locuinţele orășenilor, în planul 
nostru observăm în No. 15 pe aceia a Nazírului, admi- 
nistratorul raelei, iar în No. 18 al doilea rând de magazii 
cu provizii, 

In timpul războiului mai sus amintit, sa fácut o 
altă întăritură —a cincia — tot din gant si val de pământ 
sprijinit pe gard de nuele, cu menirea de a fi apărate si 
aşezările locuitorilor de un eventual atac RusozAustriac. 

Această ultimă întăritură, ce pleca iarăşi din malul 
Dunărei avea forma semicirculară fiind prevăzută cu şapte 
bastioane rotunde având fiecare câte cinci tunuri, iar 
redutele în număr de paisprezece, câte trei tunuri, 

Ultima apărare avea trei deschizături : prima în No. 11, 
lângă care se afla si un şanţ pentru mine, se numea 
poarta Pandurului şi pe ea mergra la vadul cu acelaș 
nume, la Cuptoare si la Odaia Vizirului ; a doua deschi- 
zătură în No. 12 se numea Poarta cea mare sau Poarta 
Dracului si se mergea pe ea la Buzău si la Râmnicul= 
Sărat, trecând apa Buzăului pe la Grădişte, şi în fine a 
treia deschizătură în No. 13 se numea Poarta mică sau 
Măxineni, pe care se mergea la satul cu acelaș nume și 
de aici la Focşani. 

Locuinţele orășenilor se întindeau si peste a cincea 
apărare, dar numai în partea de vest a oraşului, dinspre 
care parte nu se putea întâmpla nici un atac dușman. 

Urmele ultimei întărituri se păstrează până astăzi şi 
se numeşte chiar şanţ, ceiace pe turcește însemnează 
întăritură, 

Astfel se prezinta cetatea Brăilei pe la 1788/789 după 
planul întocmit de căpitanul de Stat major lohann von 
Vermatti. 

Cetatea în timp normal era apărată de 1500 de 
ieniceri si 1000 de Cavaleristi. 

In oraş se aflau la data ridicărei planului, 2580 de 
case cu o populaţie între 25— 30.000 de oameni, compuse 
din români, în majoritate, greci, armeni, bulgari şi foarte 
puţini evrei. 

O observare mai clară a felului de întărire al acestei 


www.dacoromanica.ro 








16 ANALELE BRĂILEI 





«cetăți o putem avea dacă privim profilul A-B. din 
partea de jos a planului, Scara este de 1: 5000. 

In partea Dunărei Brăila era apărată de flotila tur- 
«cească ce apare destul de numeroasă în plan. O altă 
apărare — cap de pod ~ observăm apoi la Măcin unde 
sunt ridicate două redute lângă care apare si o cafenea, 

Astfel se prezinta cetatea până în 1828 când fiind 
«in nou ocupată de Rusi şi arsă iar în urma păcei de la 
Adrianopol 1829 fu trecută Ţării Româneşti ,înpreună 
„cu celelalte raele. Giurgiu şi Turnu. Generalul Kisselef 
guvernatorul tárei după amintita pace, a căutat s'o refacă 
<ură planul Odesei, dar n'avu noroc, căci trebui să páráz 
sească tara înainte de a=şi vedea dorința înplinită. 

wx 

Brăila, așezată in partea cea mai sudzestică a Ţării 
“Românești a avut de înfruntat multe în decursul veacurilor 
mu numai din partea Turcilor, ci și din partea fraților 
“Moldoveni. 

Aşa, Stefan cel Mare în dorința de a-si avea un 
vwecin credincios, spre azi fi de ajutor la nevoe, când vru 
să aducă domn în țară pe placul său brăilenii cărora se 
adresase ca să | ajute ii răspund «cá de vrea cu arme, 
cu arme se vor bate şi că vor pica până la unul numai 
fara nu i-o vor închina», 

Jn înprejurimile Brăilei, Vlad Ţepeş prinse pe Hamza 
Paşa şi pe grecul Catabolinos ce veneau să-l prindă 
fiindcă se opusese dorinței Sultanului de a-i da tribut 
«le sânge. 

Cât timp a fost apoi sub Turci Brăila fu adese ori 
atacată şi arsă când de Moldoveni, în timpul lui Ștefan 
«<el mare mai cu seamă când de Munteni, atacul lui 
Mihai Viteazul. l 

Si apoi în timpul ofensivei ruseşti înpotriva semilunei 
«din secolul al XVII-lea pănă în secolul al XIX-lea mai 
aa fost rásboi în care să nu fie atăcată si arsă. 

Figura Ill-eia ne reprezintă atacul Brăilei făcut de 
armatele rusești sub comanda marelui principe Mihail,’ ce 
apare în figură în planul întâiu cu mâna întinsă, dând 
«comanda. Atacul a avut loc în 1828 Iunie 15 si tine 


www.dacoromanica.ro 











RAIAUA ŞI CETATEA BRĂILEI l 19 





până în ziua de 18 Iunie când reuşind să explodeze 
ultima mină, Turcii fură constránsi să capituleze: Asediul 
însă tinu 4 săptămâni, ceia ce ne dovedeşte că era bine 
întărită si apărată. Rusii de altfel au reuşit să pună mâna 
pe oras, prin trádarea grecului Hagi Pavel Pistol. 

In această figură apare numai cetatea cu cele trei 
întărituri descrise mai sus şi atacul este pornit din partea 
Nord-Est, încât în planul din stânga în fund, avem 
Dunărea, unde se observă flotila turcească ce ia si ea 
parte la luptă, precum şi redutele de pe malul drept al 
Dunărei. Scena atacului este puţin cam romantică şi e 
lucrată de Wunder din Nărenburg după desenul lui 
Geissler Junior. 

In 1877 Ruşii au trecut Dunărea pe la Brăila la 
Măcin, iar în 1878 când în urma congresului de la 
Berlin ni sa cedat Dobrogea din partea Turcilor, arma- 
tele române sub comanda Domnitorului Carol trecură 
ca să ia în primire noua provincie — Dobrogea — tot 
pe la Brăila. 


www.dacoromanica.ro 


RAIFAUA BRAILEI 


de SERBAN CIUNTU 


Si astăzi mai pomenesc încă bătrânii octogenari de vestita 
„Raiaua Brăilei“ care, până la dărâmarea cetăţi i: luptele dintre 
Ruși și Turci din anul 1828 şi alipirea ei apoi la Tara Româ- 
neascá, prin tratatul de pace, încheiat în anul următo”, la Adria- 
-nopole, cuprindea târgul Brăilei, înconjurat de un tiup de moșie, 
cât vedeai cu ochii de întins şi cu zeci de sate, ráspánd te, ca 
nişte avant posturi, jur împrejurul întărit:i fortărețe turceşti. 

Timp de aproape 300 ani, această bucată de pământ smulsă 
din trupul Ţării Româneşti, a fost cuibul celor mai lacomi gi mai 
spurcati la jafuri şi omoruri din credincioşii Sultanului, 

Cea dintâi așezare a Turcilor pe aceste locuri s'a înfăptuit 
în anul 1540, în timpul domniei lui Radu Paisie, fiul lui Radu- 
Vodă Călugărul. 

Turcii, cari ajunseră să stăpânească Ungaria, făcând-o tri- 
butară Porjii încă de la lupta de la Mohaci, la 1526, găsiseră 
prilej să profite de slăbiciunea Domnilor şi de intr gile şi desbi- 
nàrle dint e partidele boeresti din Tara Românească, pentru a 
pune stăpânire, una câte una, şi pe cetăţile de pe malul stâng 
al Dunăre! ca : Turnu sau Nicopo'ea Mică, Severinul şi Giurgiu. 

Când Radu Vodă Paisie fu chemat pentru a doua oară în 
domnie de către boierii ţării, Turcii se stabilesc şi în cetatea 
dunăreană Brăila, iar Domaul, cu voie fárá voie, consfinţi fără 
nici o opunere, chiar din primii ani ai suirei sale pe tron, noua 
stăpânire turcească. Sa iniiintat astiel pe pământul Țării 
Românești, v nouă raia, sub numele de raiaua Brăilei. 

Cea dintâi hotărnicie a raielei Brăilei s'a făcut după 1544, 
sub domnia lui Mircea Ciobanul, urmașul lui Radu Vodă, fiind 


www.dacoromanica.ro 








RAIAUA BRĂILEI 21 





rânduiţi pentru punerea pietrelor de hotare doi din boierii ţării + 
Coadă Vornicul si Teodosie, marele Bun al Craiovei. (lorga, 
Istoria Românilor în chipuri şi icoane. Vol. 2 pag. 100) 

Raiaua Brăilei cuprindea la început cetatea cu locurile și 
satele din prejur si cu bălțile, stuhăriile şi pădurile din cele două 
braţe ale Dunaărei. 

Pământul Ţării Româneşti, care a mai rămas în afară de 
raia, după alegerea hotarului făcută de cei doi boirii ai lui 
Mircea Ciobanul, s'a alipit la judeţul Slam. Râmnic (Râmnicul- 
Sărat) cu care se mărginea raiaua. 

Ajunşi stăpâni cu voia ţării pe pământul românesc, Turci? 
din raia s'au dedat chiar dela început la prădăciuni, hoţii, încăl- 
cări de hotare şi tot felul de neom:nii —mijloace, ce le asigurau 
repede o folosire atâta pământurilor cât şi a avuturilor locuitorilor 
mărginaşi raielei, români cari părăsiau in masă așezările lor, vân- 
zând uneori pe nimic Turcilor vitele şi tot ce-şi aveau agonisit; 
de cele mai multe ori însă, erau bucuroşi să scape numai cu 
viaţa, lăsând pustii locurile şi satele, de groaza atâtor jafuri şi 
cruzimi ce aveau de suferit din partea acestor venetici nepoitiţi, 
cari nu respectau, nu numai drepturile de proprietatate, dar nici 
chiar autoritatea domnescă. 

Incălcările hotarelor Ţări Româneşti dinspre partea raiele> 
Brăilei și jafurile Turcilor stabiliţi prin aceste locuri, au dat mult 
de lucru si Domnilor Munteni. Aceştia trimeteau mereu plângeri 
la Poartă pentru desele jafuri si răpiri de pământur, făptuite de 
Turcii Brăilei. 

Incă din timpul domniei lui Antonie-Vodă din Popeşti (1667), 
făcându-se reclamatiune Porții pentru călcarea hotarului, s'a tri- 
mis în țară firman şi agá împărătesc, care mergând împreună 
cu Seiban, Marele Spătar, Domn mai în urmă și el, și împreună 
cu Cadii şi cu Turcii mărgiaași, au reușit să stabilească, cu mare 
anevoinţă, dar mai ales cu multă cheltueială, vechile hotare, 
punând din nou pietrele pe unde fusese mai nainte, pe toată 
marginea ţării dela Ruşava până la Brăila, (Iorga-Chip și icoa- 
ne pag. 101). 

In timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, faptul repe- 
tându-se, Vodă Brâncoveanu trimite o deputaţiune de boieri 
compusă din: Vornicul Alex indru Cernea, Brăiloiu, Constantin 
Ciorogârleanu, Radu Isvoreanu, Bunea Grădişteanu şi Vergu 

Delegaţia de boieri ajungând la Poartă tocmai în timpuF 
iernei, se prezintă cu plângerea țării — pentru aiâta cheltuială 
şi atâta jaf, dar mai ales pentru încălcările făcute dinspre raiaua 
Brăilei. (lorga. Constantin Brâncoveanu pag. 102). 

Luând în cercetare jalba boierilor munteni, Poarta trimite 
spre Tara Românească un capegiu împărătesc, pe lusui=Bei, 
fiul fostului Vizir, Suleiman-Paga. Trimisul Porții ajungând la 


www.dacoromanica.ro 











22 ANALELE BRĂILEI 








București a fost primit de Vodá-Bráncoveanu cu toate onorurile 
Şi încărcat cu daruri, în credința cá acest sol al Porții va indre- 
pta răul. Capegiul împărătesc însă, caracter uguratic, se lăsă 
mituit de Turci Brăileni, iar aceștia au făcut apoi din el 
ce-au vrut, lăsând hotarele raielei tot pe locunle ce i-au arătat 
Turcii, rămănâd Țara Românească numai cu cheltuelile. 

Văzând cá nu sa făcut nici o dreptate ţării, Brâncoveanu 
pornește din nou la Odreiu (Adrianopole) cu o plângere, pe doi 
din boierii ţării: pe Marele Spătar Mihail Cantacuzino și pe 
Constantiu Ciorogărleanu. Impărăţia, ţinând seamă de plân- 
gerea Brâncoveanului, a trimis a doua oară în Țara Românească 
pe un capegi-başa și pe un Cadiu, anime Movella, ca să facă 
iarăşi cercetări. De data asta, deși Turcii Bráileni n'au voit să 
mai ia parte la judecată, delegaţii Porții, cercetând prin alți 
Turci márginagi, a găsit dreaptă plângerea ţării şi a restabilit 
vechile hotare, mutând pietrele pe locurile pe unde se cunoșteau 
semnele vechi. (Istoria Moldo-României pag. 231—237). 

O altă restabilire de hotare, care a urmat pe aceia de 
sub Brâncoveanu, s'a făcut în anul 1717, de către loan Mavro- 
cordat. 

lată cum descrie cronicarul grija pentru interesele ţării a 
acestui domn fanariot, precum si a urmașului sáu, îrate, Nicolae 
Mavrocordat, sub a cărui domnie s'a adus la îndeplinire actul 
de hotárnicie. 

„Lângă alte bunătăţi mari ce-au făcut Domnul pământului 
„acestuia, cari sunt vrednice de a se scrie ca să ştie cei din 
„urma noastră câte nevoinţi au făcut acest domn, de au mân- 
„tuit fara de aceste ràutá(i ce venise asupra ţării: întâiu aceasta 
„că Turcii Brâileni si Dârstoreni trecuse hotarele ţării, cari le 
„ținea dela început; şi se tindea Brăilenii până la oraşul Floci 
„pre baltă în sus si despre Râmnic și Buzău se tindea până în 
„apa Buzăului, de stăpânea pământul si satele și pusese subasl 
„prin sate şi scaun pe baltă de luă vamă din toate cele ce 
„ieşeau din bălți, si dijmă de pe moşiile țării. lar Domnul Nicolae 
„Vodă, fiind domn în urma îrăţini-său având credință si voie 
„vegiată dela Turci, şi puind nevoinfá cu toată inima (măcar cá 
„Şi cu cheltuială la Turci), au isprávit precum i-au fost pofta 
„inimei ; că au adus poruncă tare de la împărăție la Brăileni, 
„la Nazir, ca să-și ridice stăpânirea de pre pământul Ţării Ro- 
„mâneşti, şi sá«si ţie numai până în hotarele cele bătrâne ce-au 
„ținut cei de demult. Care poruncă viindu-le, într'alt chip mau 
„mai putut face, ci au lăsat pământurile ţării și au ţinut după 
cum au ținut cei de mai 'nainte, si au rămas (ara odihnită de 
aceasta“ 1). 


1). N. Bălcescu — Magazin istoric pentru Dacia Tom. IV. pag. 107-8. 


www.dacoromanica.ro 





RAIAUA BRĂILEI 23 








Turcii din raiaua Brăilei folosindu-se de moartea lui Brân- 
coveanu, de aceia a lui Stefan Cantacuzino, de prinderea lui 
Nicolae Mavrocordat şi de împrejurările războiului ce izbucnise 
între Poartă și Austriaci, răşluiră tot pământul până în apa Bu- 
zăului la Apus, și în jos până la gura Ialomiţei; adică judeţele 
Râmnicu!-Sărat şi Brăila întregi 2). 

De aci înainte încep răsboaiele între Ruşi şi Turci, ce se 
sfârșesc in anul 1774, prin pacea dela Kuciuk-Kainargi şi in 
care, referitor la Ţările Române, se prevedea între altele şi con- 
difiunea ca Poarta să înapoieze ţărilor stăpânite de Turci teri- 
teritoriile din jurul cetăților: Brăila, Hotinul şi Bender, rămânând 
numai cu cetăţile; iar prin convenţia dela Akerman, subscrisă în 
anul 1826 de câte Ruși şi Turci, Tara Românească dobândeşte 
cetăţile și toate locurile stăpânite de Turci de pe malul stâng 
al Dunării, prin urmare şi Brăila, desfiin(ándu-se raielile. 

Nerespectarea însă a acestei Convenții a adus răsboiut 
Ruso-Turc din 1828, în urma cărui raiaua Brăilei destiințându-se 
pentru totdeauna, tot pământul din cuprinsul fostei raiele, având 
o suprafață de 102, 210 ha., a trecut ca proprietate a statului 
sub numele de «Domeniul Brăilei». 

lată care erau după Dionisie Fotino, hotarele raielei Brăilei 
despre Tara Românească în anul 1818 3); 

Din râu Siretului, unde se desparte hotarul Moldovei și a 
Ţării Româneşti se începe hotarul Brăilei. 

Pe marginea Siretului s'a făcut hotar dela sine o movilă, 
şi din movila până la Palfiuna s'a pus piatră. 

De acolo la Zadna spre podul Badea s'a făcut movilă; si 
de acolo în luncă, pe marginea Turluiului s'a tăcut movilă, si 
pe drumul cel vechiu în luncă s'a pus piatră; şi pe dinaintea 
odăii lui Sar-hai-ali-Celibi în ratul despre sud s'a pus piatră; 
şi pe drumul Ba/dovineştilor despre răsărit s'a pus piatră ; şi pe 
locul bisericei dela Baldovineşti între doi stâlpi de piatră s'a 
pus şi altă piatra. Si dela Baldovinești spre nord este o movilă. 

De aici mai 'nainte sunt alte trei movile si pe vârful uneia 
din ele s'a pus piatră ; şi pe movilele dela Gemeni, uude se 
întinde drumul tntre movili, este altă piatră; si la Odaia lui 
SarieSuleiman pe alături cu satu este o piatră albă veche si în 
față cu piatra aceia o movilă şi în satul Ciutaci la movilă, unde 
se ingroapă turcii, este hotar vechiu : şi pe la Odaia lui Sulei- 
man-Agă, unde este o piatră veche, în dreptul ei sa făcut 
movilă ; si pe la Odaia Oeneşti este o movilă, în vârful căreia 


2). Iorga— Chipuri şi icoane Vol. 2. pag 101. 
3). Dionisie Fotino — Istoria generală a Daciei traducere de G. Sion. 
Vol, III. pag. 196. 


www.dacoromanica.ro 


N 





24 v ANALELE BRĂILEI 





s'a pus piatră şi despre partea nordică a Tusului, unde era o 
piatră veche s'a mai pus una nouă: si pe coasta Anţii (Encii ? 
nota autorului) unde este movila Dulăni si o piatră veche roşie 
s'a tăcut movilă ; pe movila Săpatul despre coasta Anţii, unde 
este o piatră albă veche s'a făcut aproape de ea movilă. 

Şi siliştea lui Sterian este tot a Ţării Româneşti; iar la 
pod şi pe locul insulei lui Emir este o movilă, care se chiamă 
Leşinuta, şi pe vârful movilei este o piatră si la /ovaneli 
sunt trei mici movili, pe vârful uneia din ele s'a pus piatră şi 
aproape de aceia s'a mai făcut una. 

Odaia Vizirului până la cinci Gorgani este tot pe partea 
“Ţării Româneşti unde este hotar vechiu şi din aceste cinci mo- 
vile, una este pe la mijlocul Curţii Oddii şi pe movila Calului 
s'a pus piatră, tăindu-se movila în două şi rămânnâd jumatate a 
Turciei şi jumătate a Țării Românești ; movila din coasta satului 
Cuptor s'a pus piatră; de acolo înainte merge până la locul unde 
se chiamă Nisipurile sau Solin până la locul unde se chiamă 
Orăţeni şi de acolo merge In satul Boul, sau movila Boului, 
unde chiar pe hotarul Țării Românești a zidit Mhaiu Cantacu- 
gino o biserică. 

De aici înainte se întinde hotarul până la marginea Duná ei 
și dela Odaia lui /asigi-Suleiman până la putul Tiganului, unde 
ste iarăşi o movilă cu cărbuni ; de aci până la puţul B»toiului 
unde este o movilă cu cărbuni şi de acolo se întinde iarăşi până 
la movila Catârului. unde este altă movilă cu cărbuni şi se 
întinde încă până în drumul Brăilei, unde mai este o movilă cu 
cărbuni. 

De aci încolo, Dunărea se face hotar Ţării Româneşti, care 
după Hatihumaiumul împărăției, merge chiar pe matca râului, 
peste care Turcii nu au voie ca să treacă: pe lângă aceste şi 
insulele cari sunt în mijlocul Dunării, unde vin în partea Ţării 
Româneşti, iar altele în partea Turciei, stăpânite de Nazirul. 


Satele din Raiaua Brăilei. 


In cuprinsul raielei, am arătat că se găseau şi multe sate, 
din cari unele din ele ființau ca așezări românești mai 'ninte 
ca acest pământ să cadă sub Turci, iar altele [le-au înființat 
Turcii, după stabilirea lor în raia, pentru a le servi ca cuiburi 
4e pradă în timp de pace, iar în timpul luptelor, ca mijloace de 
aprovizionare şi ca puncte de sprijin ale armatelor. 

Locuitorii satelor din raia prezentau deseori plângeri de 


www.dacoromanica.ro 








RAIAUA BRĂILEI 25 





modul cum înființau Turcii fel de fel de sate, mai ales prin 
lunca Dunărei 1). 

In partea de miazăzi si apus a raielei, se afla un intins 
domeniu cu un sat mare numit Odaia Vizirului °) (turceşte 
Vizir-K'slasi 1), proprietate a Satanei Sofia, vădăvă de vizir. 
Odaia Vizirului administrată prin Turcii Bostangii, devenise adă- 
postul tuturor Turcilor fără de nici un căpătâiv, cari sub protecţia 
numitei sultane se ţineau numai de jeaturi şi hoţii la drumul mare. 

In 1765, în a doua domnie a lui Scarlat Vodă Ghica, Odaia 
Vizirului pricinuind ţării mari pagube, numitul domn a hotărât 
să mijlocească prin Nazirul din Brăila alipirea acestui domeniu 
de pământul Tarii Româneşti, în schimbul obligaţiunei ce-şi luă 
ca să se plătească anual din visteria ţării 25 mii lei sultanei 
văduve şi 3500 lei Nâzirului. 

Veniturile domeniului sultanei, în 1763, adică înainte de 
încorporarea lui la Tara Românească eră de 52 284?/s iei vechi, 
repartizându.se la următoarele dări: 

1400 familii, ce locuiau atunci, plăteau pentru ţinerea cailor 
și a dobitoacelor şi încălzitul ofiţerilor, o căruță de fân si una 
de lemne fiecare familie. 

In natură nu se luă de cât 700 care de fân şi 300 de lemne, 
celelalte s'au plătit în bani. . . e.e s . «rr, 

Pentru fân, socotit căruţa câte un leu, . . . . .740 lei 

Pentru lemne, socotit căruţa a 30 parale. . . . .855 , 

Pentru privilegiul exclusiv de a face şi de a vinde 

brânzeturi . . . . eese soo. oo o «250 o 

Pentru máritigul fetelor si al văduvelor; cele dintâi 2 lei 

$i cele de al doilea un leu și jumătate ziua 

de nuntă. . .,. .... .. eee. e 215 lei 
Leafa comisarului însărcinat de Nazir spre a strânge 

capitalld. 4 4 e « & e oo: eooo o o e3833 w 
Dare asupra oilor, câte o parà si jumătate de oaie 

atât mică cât și mare. . . . e e e . . e «2.500 „ 

Dijmă o zecime din averea morţilor. -. e e . .431 „ 

Venitul vámii după tarifa particulară a satului . . 3801/s, 

Dare asupra albinelor, câte 4 parale de stup. . .140 „ 

Dare asupra vinului facut pe loc, dacă e puţin 


1). in Arhiva Senatorilor din Chişinău d. Radu Roseti a găsit între alte 
dosare şi o reclamaţiune a locu'toritor raelei Brăilei contra deselor infiinfári 
a acestor sate turceşti. 

2). Dionise Foti1o pag. 162-3 Tom. II-lea). 


1). Satul Viziru de astăzi, cu o populaţie de 7000 suflete, reşedinţa plăşi 
cu acelaş nume. 


www.dacoromanica.ro 





26 ANALELE BRĂILEI 





câte o pară de măsură, dacă e mult, câte 3 lei 

butia . . . ..-.. ... .... .. ooo + 180 lei 
Dare asupra vinului strein (care nu e făcut pe loc) 

câte 3 lei si 10 parale de butie ,. . . . . 580 , 
Amenda in bani. s . . . . .. Wow o a oce a 2800 
Chiria prăvăliilor Sultanei. . . . s ee e. ...380 , 
Saliani, sau birul ce se ia de Paşte până în toamnă, 

adică 4 lei de fiecare om, o jumătate leu de 

vită de plug, un leu de suta de oi și 20 la 

sută din totalul birului, peste tot. . . . . 11.000 „ 
Dijma asupra grânelor, mierei şi altor producte. 61.500 „ 


Total. . . .82.28f/s, 


In 1766, adică la un an după încorporare, veniturile acestui 
domeniu erau de 25.139 lei vechi, repartizându-se la următoarele 


dări. 


Lei Par, 
1) Capitaţia câte 2 lei de om.. . e s e .. .  6.794,— 
2) Saliani. . s e s s e e ee ae ee 10.038,— 
3) Birul ţiganilor. . . ss secen ono 25,— 
4) Dima grâneior. ........... 1.282,— 
5) Venitul pentru 70 mii oi . . s e e e s e e  7.000,— 


Total . € e o 25.139, — 


Dijma asupra gránelor s'a destinfat mai de tot dupá incor- 
porarea acestui domeniu, pentrucá nici ceilalți supuși ai Prin« 
cipatului nu o plàteau. 

Toate dările, după încorporarea acestui'domeniu se încasau 
prin ispravnici si logofeti, ca si în restul ţării. 

In anul următor (1767), Prinţul Alexandru Ghica a scos din 
acest domeniu 30.211 lei. 1) 

2 
€ * 

Din satele care au fácut parte din raia, unele existá si astázi, 
iar altele s'au desființat cu timpul, formându-se in locul lor 
alte sate. 

Din cele cari mai fiinfeazá astăzi, afară de Viziru, mai sunt: 

1) Cazasu, așezat la 6 km. spre apus de orașul Brăila. 
Bătrânii satului Cazasu spun că acest sat este format din con- 
topirea a altor două sate vechi, cari purtau numele a doi turci: 
Ismen şi Cazas-Omer. Vatra satului vechiu eră la 1 km. mai 
spre miazănoapte de cel actual. In timpul stăpânirei turceşti, pe 
locul vechiului sat, se află un mare depozit de iarbă de pușcă. 


1) Carra. Istoria Moldovei si a României (pag. 268 - 271) 


www.dacoromanica.ro 








RAIAUA BRÁILEI 27 





Locul acesta deyeni apoi cartier general al Rugilor, în timpul 
luptelor dintre Ruși şi Turci la luarea Brăilei, în anul 1828. 

2) Chiscani, situat pe malul stâng al Dunării vapoarelor, la 
10 km. spre miazăzi de Brăila. 

Acest sat este foarte vechiu. In anul 1783, locotenentul 
austriac Franţ Mihanovics menţionează şi satul Chiscani, in ra- 
portul sáu pentru călătoria ce-a facut pe Dunăre ca trimis împă- 
rătesc. 1) 

3) Tichileşti, pe malul Dunărei la 17 km. spre miazăzi de 
Brăila. 

In raportul trimisului împărătesc din anul 1783, acest sat 
este trecut sub numele de Likiristie. In ziua trecerei sale pe 
Dunăre, O-brie 20 1783, locot. Franţ Mihanovics arată că in 
dreptul acestui sat se aflau acostate 4 bolozoane (corăbii turcești). 

4) Gropeni, situat pe malul stâng al Dunării vapoarelor la 
23 km spre miazăzi de Brăila. i 

Pe vremuri, sub administraţia raielei, se zice cá mai la 
vale de acest sat ar îi existat alte două sate mai mici stăpânite 
fiecare de câte un pagá. 

Si acest sat este menţionat in raportul locotenentului austriac. 

5) Vádeni, situat pe malul drept al râului Siret (lângă vi- 
roaga Sirefelul, la 11 km spre miazănoapte de Brăila. 

Despre acest sat găsim in Letopiseţele Moldovei, că Vasile 
Lupu în anul 1638, fiind bătut de Mateiu Basarab, fugi la Brăila; 
iar de aici fiind urmărit, într'o noapte, trecu prin satul Vădeni 
spre Galaţi. 1) 

6) Ciucea, astăzi mic cătun la 5 km. spre miazăzi şi apus 
de satul Tichilesti. 

7) Naziru, situat la 12 km. spre miazănoapte și apus de 
oraşul Brăila. 

Vechiul sat era așezat mai spre miazăzi, pe hotarul moşiei, 
Ja locul numit Siliştea Naziîrului, iar numele ce-l poartă ne arată 
că a aparţinut în vechime unui Nazir, titlu ce însemna inten- 
dent al Sultanului pentru primirea zaherelei (provizia cerealelor 
cerute de Poartă), 

8) Scorjaru Vechi, comună situată la 18 km. departe de 
Brăila, pe şoseaua judeţeană, Brăila—R. Sărat. Bătrânii satului 
cari își mai aduc aminte spun cá în vechime satului Scorfaru 
Vechi i se zicea Mola, dela un turc Mola-Braim care aveă titlul 
de muitiu. Mai târziu, satul trece prin vânzare ca proprietate 
unui alt turc numit Scorfaru, numindu-se Mola-Scor[aru. 


1) Analele Academiei Rom. Memoriile secției istorice. Tom. XXXVI 
(pag. 141). 
1) Letopisetele Moldovei Tom. I pag. 307. 


www.dacoromanica.ro 





28 ANALELE BRĂILEI 


9) Muftiu, este satul care astăzi se numește Traian, situat 
lângă staţia de cale ferată ce poartă si acum numele de Muftiu. 
Se zice cá şi acest sat eră proprietatea tot a Muftiului Mola» 
Braim. 

In anul 1879, pe moşia satului Muitiu s'au împropriefărit 
-200 de insuráfei, veniţi de prin satele învecinate. 

Satele din timpul raielei, cari s'au desfiinţat in urmă, for- 
mándu.se din ele alte sate, erau următoarele: 

1) Vărsâtura, sat care a existat pe malul stâng al Dunării, 
ia 2 km. spre miazănoapte de satul Chiscani. 

In mineiul lunei Ianuarie dela biserica st. Spiridon din 
Brăila, rămas dela vechea mitropolie (vezi Cap. Mitropolia Proi- 
lavia) pe fata din urmă, se află scrisă în românește următoarca 
însemuare ; să se știe de când m'am hirotonit eu Preotul Nicolae 
din Popa Dumitru ot Brăila, Protopop Brăilei şi m'am hirotonisit 
la hramul lui Sf. Nicolae, la biserica din Vărsatură, Veleat 1814 
danı arie 13. 

Astăzi, pe locul unde a ost vatra satului vechiv, expus 
inurdatiei, se mai văd numai câteva bordeie locuite de zarza- 
vagii bulgari. 

Tufesti, fostul sat Ceacâru, format după 1832, (la 32 km. 
spre miazăzi de Brăila) cu locuitorii satelor turcești desființate : 
Porunboia, Cuptoarele, Ceacáru, Cluintu, Rama şi Ibis. 

Pe locul vechiului sat Rama s'a înființat în anul 1895 satul 
model Țibaneştii-Noi, așezat pe deal, spre 'miazăzi de satul 
"Tutesti. 

Celelalte sate turcești erau mai toate aşezate în lunca Du- 
nürei, spre miazăzi gi răsărit de satul Ceacâru. 


Administraţia turcească din timpul raielei. 


Raiaua Brăilei, ca si toate celelalte raiele turceşti de pe 
malul D.nárei, au fost în tot timpul cârmuite după sistemul gu- 
vernului otoman. 

Turcii, după ce puneau stăpânire pe un vad de seamă pe 
malurile Dunirei şi stabileau raia, incredintau administraţia raielei 
unui pagá cu titlul de Beiu. 

Incă dela 1550 cetatea şi Raiaua Brăilei, Turcii o numeau 
Ibrail, igi avea beiul e', întocmai cum își aveau şi celelalte cetăți 
turceşti: Turnv, Giurgiu si Severinul. 1) 

Beii sau begii raielei Brăila erau comandanții oştirilor turceşti 
şi isi aveau garnizoana în Brăila. Trupele turceşti lăsate în îngri- 
jirea beilor trebuiau să fie totdeauna gata, atât pentru apărarea 


1) lorga, Negotul şi Meşteşugul în trecutul românesc pag. 101. 


www.dacoromanica.ro 





RAIAUA BRĂILEI 29 





raielei, cât si pentru a fi puse la ordinul Porții, la ori ce mișcare 
de nesupunere ce se semnala in Țările Române din partea dom- 
nilor; iar când se întâmpla ca Turcia să poarte vrun rázboiu 
mai greu, fie contra unui domn rezvrátit, fie contra uneia din 
cele două ţări cu care Poarta a avut mai multe războaie. Rusia 
şi Austria, armatele cetăților dunărene erau cele dintâi trimise 
spre a (ine piept oştirilor dușmane, până la sosirea armatelor 
zegulate turceşti. 

Sultanul încredința uneori pașalelor din serhafuri (cetăţile 
dunărene) titlul de Serasker, bucurându-se de o mare încredere 
pe lângă Inalta Poartă. 

In anul 1595, M'haiu Viteazul, după ce bătu pe Turci și 
supuse cetatea Brăila, incredintá cârmuirea acestei cetăţi unui 
nou demnitar, necunoscut până atunci, cu titlu de Ban de Brăila 
şi Buzău. Acest ban, pe lângă îndatorirea de a administra cele 
două judeţe mărginaşe, mai avea şi pe aceia de a priveghia cu 
armata sa pentru paza ţării în partea de răsărit. 1) 

Luptele lui Mihaiu cu Turciii si cu ceilalţi dușmani ai țării, 
dar mai ales scurta sa domnie, nu i-a îngăduit să-şi vadă pla» 
nurile sale realizate; iar cetatea Brăila a rămas ca mai'nainte, 
tot sub administraţia turcească. 

In afară de Beiul care era guveriatoral cetății Brăila, mai 
avea şi alti mari demnitari ca: 

Chehaia, beiu sau Capuch haia care era ajutorul guverna- 
torului. In anul 1821 Capuchilaia de Brăila anunță ciuma ce s'ar 
ii ivit în acel oraş si satele de prin prejur ?) 

Nazârul, însărcinat cu adunarea veniturilor pescăriilor şi 
cu primirea şi predarea proviziilor cerealelor, ce erau îndatorate 
Ţările Române să le predea la schela Brăilei, pentru a se tri- 
mete de două ori pe an, (primăvara şi toamna) la Constantinopole. 

Nazârii, persoane de increderca Porții, căpătau încă pe lângă 
însărcinarea de intendent pentru primirea zaherelei şi pe aceia de 
guvernatori ai cetăţii. 

Cadii erau judecătorii, înaintea căror se aduceau pricinele 
de judecată ale locuitorilor din raia. 

Adesea ori Cadii primeau înputernicirea Porții de a lua 
parte ca judecători ale tuturor neînțelegerilor şi pricinelor dintre 
Domnii ţării și Turcii raielei, pantru iîncălcărl de hotare, morţi 
etc. fáptuite pe pământul Țări Româneşti. Cadiul Brăilei este 
rânduit să cerceteze şi să judece în anul 1824 pe Gherasim, 
episcopul de Roman! 


1) Iorga, documente Vol. XII pag. 313) f 
2) Idem Vol. X pag. 270. 
3) Iorga. Din rapoaite consulare din laşi şi Bucureşti Vol. X peg. 584. 


www.dacoromanica.ro 





30 ANALELE BRÁILEI 





Muftii erau preoţii cultului lui Mohamet. Autoritatea muf- 
tiilor se mărginea numai asupra credincioșilor musulmani. Creş- 
tinii din raia s'au bucurat în totdeauna de deplina libertate reli- 
gioasă, exercitată prin M.tropolifii Proilaviei (autoritatea superioară 
bisericească înființată de Turci pentru păstoria creștinilor din raia). 

Giumrucgiul era iuncfionarul, care avea ca însărcinare 
stringerea vámilor. : 

Pentru serviciile aduse Porții, toţi puternicii demnitari ai 
raielei căpătau pentru venitul lor personal şi dreptul de a se 
folosi de toate venituriie satelor şi a moșiilor ce le aparţinea 
de a lua dijmă, de a încasa vamă, etc. 

La aceste venituri se mai adăogau și desele daruri, plocoane, 
îmblânziri, cumpărări de proptele, etc, pe cari Domnii țării tre- 
buiau să le trimeată în fiecare an tuturor pașelcr din raia. 

Din visteria Curţii domnești au ieşit sute de milioane în sec. 
XVI-lea si XVII-lea, dar nici odată atât de mult ca în dom- 
nia Brâncoveanului. 

Pe lângă haraciul (tributul) ţării, Brâncoveanu trimetea pe 
fiecare an plocoane Serask'erului Brăilei 1), 





1). Gion. Istoria Bucureştilor pag 120. 


www.dacoromanica.ro 


Asediul din 1828 a Cetăți Brăila 


Compliatie dupe Memoriile Mareşalului von Moltke, care 
a asistat la luptele ruso-turce de atunci. 


de COLONEL C. G. DEMETRIADE 
Fost Comand. al Reg. Pontonieri din Brăila 





Armata rusă sub Wittgenstéin trecu la 7 Mai 1828 Prutul 
cu Corpul 6 și 7. Corpul 6 se dirigiă spre Bucureşti, iar Corpul 
7 se îndreptă spre Cetatea Brăila, spre a o asedia sub comanda 
Generalului Voinow si sub direcţia superioară a Marelui Duce 
Mihail. Singur Corpul 7 avea Parcul de asediu al Rugilor și 
artilerie de asediu, 


Descrierea oraşului şi cetăfei Bràila din anul 1828. 


Brăila avea 40.000 locuitori cari puteau da 7 până la 8,000 
oameni ca apărători ai cetăţii și cari erau Turci. 

Brăila este situată pe un platou cu înclinare mică spre 
cetate și care era închisă pe uscat, Pe Dunăre era deschisă, însă 
mărginită cu păreţi de argilă verticali de 80 picioare (24 m.) 
înalte. Pe malul celalt se întind vaste câmpii, in mare parte băl- 
toase, până la Măcin, Cetatea nu era dominată de nicăeri, cum 
era obiceiul în alte cetăţi turcești, 

Traseul incintei (a zidurilor cetáfei) forma pe înălțime un 
semicerc poligonal cu 8 laturi si legându-se cu uvrajul (fortificaţie) 
închis B, în partea de jos a fluviului. ") 

Cele 9 bastioane erau foarte spaţioase, flancurile lor aveau 
20—30 pași (6—9 metri) lungime şi fețele lor 50—60 pași 
(15—18 metri), 

Pe fiecare din flancuri erau două tunuri pe platformă de lemn 
și trei tunuri pe fete. 

Tunurile trăgeau prin ambrajuri cáptugite cu lemn şi fascine 
în toată lungimea fortificației, pe fronturi neatacate, 

Pe curtina (intervalul între bastioane) mai puțin ridicată cu 
câteva picioare se aflau mortierele, 


*) Vezi planul în P268 w dacoromanica.ro 





32 ANALELE BRĂILEI 





In profilul acestei cetăţi, escarpa era ridicată cu 20 picioare 
(6 m.) deasupra pământului natural și dădea astiel încintei prin- 
cipale oarecare comandament asupra terenului îuconjurător, co- 
mandament care lipsea cu totul celorlalte cetăți turcești, 

Taluzul interior al valului cetăţei era căptușit cu gard de 
nuele si tăiat vertical, fiindcă permitea aceasta terenul argilos. 
Taluzul interior al parapetului era căptușit cu palissade, cari 
treceau de creasta lui cu câteva degete (câţiva centimetri), 
greşeală comună la fortificațiile turceşti de atunci (Silistra, Hâr- 
şova, Isaccea si Varna), 

Grosimea parapetului era de 16 picioare (4, 80) 

Lărgimea șanțului înaintea fefelor era 5—6 stânjeni (16— 
12 metri), şi înaintea curtinei de 8— 10 stánjeni (16— 20m) 

Escarpa și contraescarpa construite în 1821 erau în cea 
mai bună stare, 

Cetatea Braila n'avea fortificaţii exterioare 1), 

Citadela A situată în interiorul cetăţei, avea același prolil, 
dar șanțul avea dimensiuni mai mici, 

Citadela era apărată de tunuri în loc de bastioane și ar- 
mate cu prisosinfá. 

Uvrajul B era destinat a comanda Dunărea. O baterie cu 
trei caturi indeplinea acest scop. 

Stradele orașului erau cu totul neregulate si íntortochiate. 
Casele erau clădite foarte ușor din pământ, vălătuci şi acoperite 
cu frunzare și trestie, 

Turcii își făceau adăposturi contra bombelor, săpând esca- 
vafiuni la spatele curtinelor, Stâlpii acestor adăposturi subterane 
erau îngropați până la capetele lor. Acoperișul adăposturilor era 
de scânduri groase de 6 toli (18 cm.) și acoperite cu pământ de 
un picior (0,33 m.) grosime, 

Aprovizionările de grâu se păstrau în gropi, în formă de 
damigeană, în argilă arsă și uscate întocmai silozurilor arabe, 
Cetatea era foarte abundent  aprovizionatá și se putea reinoi 
cu ușurință prin Măcn, atât timp cât flotila turcă stăpânea 
Dunărea, 

Armamentul cetăței Braila era de 278 tunuri și mortiere, 

Cetatea Braila în 1828 era deci cea mai tare cetate dela 
Dunărea de jos, chiar neexceptând Vidinul, 

Garnizoana turcească a Brăilei era de 8000 oameni, în mare 
parte locuitori înarmaţi, ea avea de toate, Se putea aștepta 
armata rusă să întâlnească o rezistență viguroasă. Comandantul 
cetátei era Soliman Paga. 





Fortul stelat X pe plan pare a nu fi fost în 1828 în legătură cu cetatea 
El exista în 1910 ruinat, dar vizibil. 


www.dacoromanica.ro 


ASEDIUL BRAILEI DE CATRE RUSI 


$ 
lucrările de apropiere, în anul 1828 


















x d 





Scara in past (ZA 75m =/pas) 


-m 


WWW.dacoromanica.ro 





— — —  — 
amo ex x 





ASEDIUL BRÁILEI 35 
Asediul Brăilei 


Corpul 7 de armată rusesc, întărit cu un parc de geniu și 
artilerie, un batalion de săpători—mineri si două de pionieri, fu 
destinat a conduce lucrările de asediu ale cetăţei Brăila, 

Corpul rusesc de asediu număra 16—18.000 oameni, format 
din toate armele. 

Generalul Suchasaniet îndeplinea funcțiunile de Şef de Stat 
Major pe lângă Marele Duce Mihail. 

Generalii Gerois și Trusson Il conduceau in special ope- 
raţiunile geniului la asediu. 

La 11 Mai 1828 primele trupe ale Corpului 7 ajunseră 
înaintea Brăilei si la 21 Mai 1828 ajunse și grosul armatei cu 
artilieria de asediu, având 100 tunuri, 

Lucrările începură la răsărit de cetate, prin construirea 
redutei No. 1 si a bateriilor No. 2 și 3; 100 săpători și 400 
lucrători le terminară fără pierdere în noaptea de 19 Mai 1828, 

Scopul construirei acestei redute și baterii era de a bate 
flotila turcească, precum și bateriile turcești situate în B și în 
același timp' de a lăsa asediaţilor turci încertitudinea asupra 
punctului de atac. Aceste lucrări erau așezate la 3000 pași 
(2250 m.) de liniile turcești. 

Artileria rusă nu produse aproape nici un efect, 

Se părăsiră aceste lucrări și se construirá alte 2 baterii, 
No. 4 si 5, de 12 funfi (6 kg.) ghiuleaua, fiecare de 6 tunuri, 
cari mai târziu contribuiră la victoria flotilei ruse pe Dunăre 
asupra acelei a Turcilor. 

Ruşii aveau asupra cetáfei Brăila date cu totul nesigure 
în privinţa puterei garnizoanei și a naturei fortificațiilor, 

După un plan ridicat în 1810 și trimes dela St. Petersburg 
prin îngrijirea direcţiei geniului, Rușii credeau că linia a, d, e, f, 
era adevăratul traseu al incintei orașului fără bastioane, escarpe 
și contraescarpe de zid, 1) 

Se credea deasemenea că Turcii în cetatea Braila nu erau 
decât 3—4000 ! 

Corpul de asediu se putea adăposti în ruinele cartierului 
desfiinţat, așezat sub Cetatea Braila pe Dunăre, pe când la cele- 
lalte laturi ale cetáfei nu se putea înainta decât în câmpie 
got cea Această particularitate decise alegerea aci a punctului 

e atac, 

La 21 Mai începu construcţia bateriei No. 6, care dură două 
nopți ; pentru a deturna atenfiunea asediaţilor se intrefinu prin 
bateriile No. 4 și 5 un foc foarte viu asupra cetátei, care răspunse 
cu multă vigoare, însă cu puţină justeţă. 

Turcii neglijará de a face o eșire contra bateriei No. 6 care 
nu era terminată. Bateria fu armată în parte cu tunuri de 24 
funti (12 kg.) shiuleau și în parte cu tunuri de 12, pentru a 
demonta artileria turcească a frontului de atac, 


1) Vezi planul 





www.dacoromanica.ro 





36 ANALELE BRĂILEI 





Dela 21 la 25 Maiu 1828, Rușii se ocupară exclusiv cu 
stabilirea a două baterii și cu prepararea gabioanelor si iascinelor 
necesare lucrărilor de asediu. Din cauza lipsei de nuele, se întrebu- 
infará trestia si papura care erau ușoare și foarte solide. 

In noaptea de 25-26 Mai 1828, Rușii deschiserá prima paralelă, 
grație poziţiei cartierului desființat, care paralelă avea flancul 
stâng g la o depărtare de 8—900 pași (675 m.) si flancul h la 
depărtare de 5—600 paşi (450 m.) numai, dela contraescarpa 
. cetátei, —S'a numit prima paralelă partea dela g la bateria No. 
7 şi a doua paralelă cealaltă parte dela h, unde iranşeea 
se lega cu bateria No, 7. 

Lucrarea paralelelor se făcură cu prudenţă și în cea mai 
mare tăcere si cum Turcii nu împiedecară lucru, Ruşii construirá 
şi bateria No. 10 de mortiere. 

Turcii nu zăriră construirea acestei baterii decât când răsări 
luna, către dimineaţă și dirijară focul tunurilor lor asupra acestui 
punct, fără a pricinui vreo perdere Rusilor. . 

Ruşii deschiserá două comunicaţii largi cu depouri de tranșee, 
în aceeag noapte, 

La 26 și 29 Mai 1828 Ruşii construiră bateria de demontare 
No. 8 și 9, însă se lucră numai noaptea, fie din prevedere, fie 
din cauza "căldurii zilei, 

Turcii îndreptară focul tunurilor lor mai cu seamă asupra 
bateriei No, 6 căreia-i făcură mari stricăciuni ambrazurilor şi 
demontará 2 tunuri, ui l 

Rușii, tot pin această baterie No. 6, bombardará cu vigoare 
bastionul IL Poarta valului principal al cetájei era așa de îngä- 
urită de bombe, încât se putea vedea în interiorul orașului; o 
explozie de munifiuni in cetate produse un vastincendiu, pe care 
ploaia'l stinse în mare parte. 

Turcii aprinseră focuri mari pe val, spre a putea cunoaște 
starea exactă a lucrărilor, fără însă a le putea întrerupe. 

Turcii intrefineau un foc stragnic, dar artileria lor nu trăgea 
decât asupra oamenilor izolați, ce záreau deasupra gi ín interiorul 
trangeei, Cea mai bună apărare a Turcilor era în focul morti- 
erelor îndreptate cu precizie și succes asupra paralelei a doua, 
producând o perdere zilnică de 10—15 oameni în tranșee şi 
omora sau ránea un mare număr de ofiţeri, 

Turcii fácurá și mici eșiri cu o mare vigoare, fără însă a 
produce vre-un efect, 

In noaptea de 31 Mai spre 1 lunie 1828, Rușii construirá 
bateria No. 7 pentru a demonta bateriile turcești din bastionul 
II, situat la flancul stâng al cetăţei, baterie a cărei existenţă Turcii 
abia o descoperirà. 

Rușii nu știau sigur dacă cetatea avea bastioane cu flancuri 
şi fefe sau erau humai turnuri ca la citadelă, fiindcă buzele 
ambrazurelor, rotunjite la partea exterioară, erau amenajate în am- 
brazurele unghiurilor de spate, care se micșorau în afară, dând 


www.dacoromanica.ro 





ASEDIUL BRĂILEI 37 





bastioanelor o aparenţă rotundă. Din această cauză și din cauza 
marei înălțimi a bastionului, Rușii neglijară construirea de baterii 
de ricoșet, lucru pe care Rușii îl considerau ca nefolositor chiar 
contra curtinelor. 

Pentru a proteja prima paralelă, Rușii construirá eduh 
No. 11 pe aripi. In toate nopțile lucrau 2—3000 oameni si la 3 
Iunie 1828 se terminará șanțurile de comunicație, cari trbuiau 
să ducă la a treia paralelă c. 

Lucrările au fost trasate până acolo cu ajutorul Íagcinelor 
şi erau în parapete de tranșee, fără gabioane, dupe metoda 
sapelor volante, 

Rușii inaintará intrebuintánd alternativ sapa plină și sapa 
semi-plină, fiindcă tragerea Turcilor foarte vie si bine îndreptată, 
începea să producă mari perderi. 

Pentru a apăra drumurile făcute sp ăpitea, Ruşii agezará în 
capul drumurilor câteva obuziere ușoare, care aduseră excelente 
servicii ziua în respingerea Turcilor. Aceste mortiere ușoare erau 
așezate în ruinele cartierului desființat prin care se ducea lu- 
crările de asediu. In acest fel, paralela a treia, depărtată de 120 
—150 paşi (112, 50 m.) de contraescarpă, fu terminată la 4—6 
Iunie 1828 si cele două ramuri ale sapei fură duse până la câţiva 
stâjeni dela creasta glacisului. 

Rușii nemulţumiţi de efectul produs de noua baterie, 
care se compunea din tunuri de 12 și 14, așezară în paralela 
treia bateriile 12 și 13 și bateria morii No. 14, ínál(ánd bateria 
No. 6, pentru a putea trage cu cele 24 tunuri peste lucrările 
înaintate. Tranșeele fură săpate atât de adânci, in tot lungul lor, 
în cât se putea circula în ele călare. Lucrările aveau o lărgime 
de 18—20 picioare (6 m) în paralele și 12 picioare (3,60 m.) în 
drumuri, pentru ca să poată circula cu inlesnire tunurile. 

S'a dobândit astfel parapete foarte rezistente, dar lucrul și 
timpul întrebuințat pentru construcţia lor erau considerabile și 
nu produceau un avantagiu proporţional. 

In paralele și drumuri, Rușii aşezară banchete cu trepte și 
în intervale, mai ales:în apropierea cetăţei, s'au amenajat crenele 
pentru .trăgători cu ajutorul sacilor de pământ așezați pe gabioane. 
Gabioanele au fost coronate cu fascine așezate transversal și 
destinate a le împedeca să fie răsturnate prin împingerea pă- 
mántului, Rușii făceau gabioane pentru construcția bateriilor și 
a sapelor, care gabioane aveau 4 picioare (1,20 m.) înălțime pe 
2— 2/4 picioare (0,75 m.) grosime. Dacă aceste gabioane' ar fi fost 
construite din nuele erau aproape imposibil să fie purtate de un 
singur om; însă, negăsindu-se nuele, s'a întrebuințat trestie și 
papură gi erau deci ușoare. 

Fascinele aveau lungime de 18 picioare (5,40 m) şi erau 
purtate de 2 oameni. Traseul lucrărilor de apropiere al Rușilor 
s'a făcut în parte cu astfel de fascine și în parte cu ajutorul 
sabioanelor așezate succesiv pe aliniament de oamenii trupei, 


www.dacoromanica.ro 





38 ANALELE BRĂILEI 





La lucrarea tranșeelor se socotea un om de gabion, însă jumătate 
numai din acești oameni lucrau de odată. In aceste lucrări de 
terasament, Rușii trebuiră să se servească de târnăcop; o treime 
de lucrători aveau târnăcoape, fiindcă terenul era tare şi argilos. 

Pentru a masca înaintarea dublei sape plină, Ruşii se servirá 
de trei gabioane umplute cu bumbac, lungi de 6 picioare (1,80 m.) : 
şi largi de 4 picioare (1,20 m.). Din acestea, primul gabion era 
rostogolit spre a acoperi intervalul care separa pe celelalte două 
gabioane. Gabioanele acestea nu era făcute din trestie și papură 
ca celelalte, ci din nuele. 

Sapa dirijiată contra bastionului II, pe flancul stâng al liniei 
de atac, trecând printr'un cimitir turcesc, prezenta o greutate cu 
totul particulară. Se știe că turcii așează pietre mari pe morminte 
şi cum spaţiul nu le lipsește, nu desgroapă morţii; rezultă astfel 
că cimitirele lor au o întindere mare. Rușii avură multă muncă 
de a ridica pietrele acestea și pe căldura mare, cadavrele des- 
gropate infectau aerul din tranșee, în urma cărora se iveau boale 
“grave, Ruşii ajungând cu sapa înaintea crestei glacisului se așe- 
zară în acest loc.în două cuiburi semicirculare, construite cu 
profil de sapă și construiră încă o baterie No. 15 îndreptată, în 
parte, contra fafelor bastionului atacat și în parte contra flancurilor 
bastionului alăturat. 

Atunci numai, Rușii cunoscură frontul de atac și decissrá 
de a înainta prin ajutorul minelor pentru a face. breșe. 

La 7 Iunie 1828 începu atacul. 


Apărarea Turcilor. 


Focul mortierelor turcești devenea cu atât mai eficace, 
cu cât atacul rusesc se apropia de cetate. Turcii aruncau bom- 
bele lor la o mare înălţime si cu mare îndemânare, resultând cá 
cele mai multe proectile se spărgeau în aer și pricinuiau mai 
mare pagubă decât dacă explozia s'ar fi făcut după căderea lor. Focul 
armelor era foarte viu, Turcii întrebuinţau cu mare preciziune mai 
ca seamă puști lungi de parapet, Eșirile Turcilor se făceau în 
masse, pe grupe de 50—100 oameni, mai întotdeauna la aceiași 
oră dimineaţa ; dar fiindcă egirile nu aveau un scop determinat, 
erau fără rezultat, cu toată vitejia unor Turci, cari se năpustiau 
orbește asupra Rușilor, cu pistoalele în mâini și cu iataganele 
în dinți, 

Atacul Cetáfei prin Mine. 

Ruşii așezară : 

1. Un glob compresor A, care trebuia să răstoarne contra- 
escarpa și'să dărâme: escarpa bastionului I. Această mină era 
încărcată cu 300 puduri (4800 Kgr.) de pulbere (fig. 2). ") 

2. Patru camere de mine B încărcate toate împreună, cu 


*) Vezi planul. . 
www.dacoromanica.ro 





ASEDIU BRĂILEI 39 





aproximativ 50 chintale (2400 Kgr.) şi un glob compresor C cu 
mai mult de 100 chintale (4800 Kgr.) încărcat cu pulbere si care 
trebuia să facă breșă la curtina dintre bastioanele I și II si flancu- 
rile vecine (fig. 2). 

3. Patru camere de mine D la spatele contraescarpei și 
alte patru E, la spatele escarpei bastionului II, fiecare având 37 
puduri încărcătură (492 Kgr.) (fig. 2). 

La 15 lunie 1928 toate minele erau încărcate, Ruşii, pentru 
a încerca asaltul imediat ce minele ar fi făcut breșe, înaintară 
ziua cu trupele lor în tranșee, astfel că Turcii văzură această 
mișcare și putură să ia măsuri de apărare, 

La 15 lunie 1928 ora 9 dim. trebuia să se tragă succesiv 
trei rachete, semnal pentru a se da foc minelor, 

Trupele rusești primiseră ordin de a înainta la asalt prin 
breșe, căci |se socotea că breșele vor fi practicabile, întrucât 
dupe calcule, minele primiseră încărcătură suficientă, 

Rușii împărţiră trupele lor în două coloane și fiecare co- 
loană în alte două secţiuni, 

Una din aceste secţiuni era compusă din lucrători cari a- 
veau ordin de a se stabili pe cele două breșe făcute în valul 
cetátei. Această operaţie trebuia să se facă prin șiruri de gabi- 
oane pline, cu care se credea că se putea închide gâturile celor 
două bastloane pline pe cari le atáca. 

Celelalte două secţiuni aveau ordin de a înainta în oraș, 
pe când secţiunea a patra rămânea în rezervă. 

Toate preparativele atacului fură terminate la orele indi- 
cate, Cele trei rachete de semnal trebuia să fie aprinse la in- 
terval de 10 minute. 

Ofiţerul rus însărcinat să dea foc globului compresor A 
avea ceasornicul său în mână și văzu prima rachetă. Zece mi- 
nute trecură și a doua rachetă nu se zări. Enervat de nerăbdare, 
ofiţerul rus așteptă 20 minute, când zări altă rachetă. Socoteala 
timpului strecurat, între zărirea cestor;douá rachete'l înșelă com- 
plect gil făcu să creadă că ultima rachetă ce zărise era a treia 
şi că poate racheta a doua nu o zărise. 

Atunci el. dete foc minei. Dar cum racheta ce o zărise în 
ultimul moment, nu era decât racheta a doua și că era o întâr- 
ziere accidentală de zece minute în darea focului rachetei, ex- 
plozia globului compresor A se făcu prea de timpuriu. O grindă 
de lemn aruncată de explozie, căzu asupra ofițerului rus, care 
trebuia să dea foc minelor B și C şi-l rásturná la pământ, ame- 
țindu-l complect. Acest ofiţer fiind din nenorocire singur, nu i se 
cunoscu accidentul și când, zece minute mai târziu, racheta a treia 
se înălța în aer, minele D si E explodară, pe când minele B și 
C nu explodară. 

Mina A răsturnă numai contraescarpa. Minele D şi E 
atinseră scopul lor și deschiseră o descindere practicabilă în 
şanţ, precum si o breșă largă de 30—40 pași (12 m.). 


www.dacoromanica.ro 

















40 ANALELE BRĂILEI 








Conform instrucţiunilor primite, trupele ruse se năpustiră 
imediat la asalt, fără a face vreo recunoaștere. 

Fumul pulberei, pământurile aruncate în aer ascundeau 
Rușilor vederea escarpei. 

Două părţi din coloanele de asalt cu 120 voluntari în capul 
lor se nápustirá cu toate acestea in gant, prin rampele făcute în 
A si D. Ambele erau conduse de generali și ofiţeri. Prima secţie 
din coloane de asalt se aruncă în șanțul de lângă Dunăre, în A. 

Degeaba voluntarii ruși care preceda trupa, cáutará breșa: 
în escarpă, unde li se spusese că este una; în van încercară dea 
se sui pe val în apropierea ambrazurelor și unde escarpa mai exista, 

Turcii îi primiră cu sulițe lungi, cu căngi și cu un foc de 
arme foarte bine îndreptat, care venea din fundul ambrazurelor. 
cum si dupe creasta parapetului. 

Rușii continuară să se bată cu o îndârjire desperată, în cât 
din toti voluntarii nu rămase în viaţă de cât un olifer, care fu 
aruncat dupe înălțimile fortificațiilor, în Dunăre și putu să 
scape înot. 

Rușii văzând că nu pot urca valul în acest punct, apucară 
la stânga în şanţ, pentru a încerca să pătrundă în brega E. Rușii 
nu cunoșteau bine localităţile, căci dacă luau la dreapta în gant, 
ar li putut întoarce bastionul lipit de Dunăre și a se sui dupe 
țărmul fluviului pe un talus redepe, dar escalatabil, în gâtul bas- 
tionului rău apărat al cetátei. Un astfel de act ar fi prezintat 
avantajul de a fi împărțit forțele turcești și de a-i fi luat pe la 
spate. 

In acest interval de timp, coloana de asalt a fost mai puţin 
norocoasă la aripa stângă, căci cu toate că mina E făcuse o 
breșă practicabilá în corpul cetáfei, solul, rávágit violent de ex- 
plozie, intárzia mersul asalturilor rugilor. 

Adevárata coloaná de asalt fiind urmatá prea de aproape 
de voluntarii antegardei şi de lucrători, se produse o înghesuială şi 
oarecare desordine în acest teren atât de dificil, 

Luarea aminte a Turcilor a fost degteptatá prin prematura 
explozie a minei gi prin mișcările preparatoare ale Rugilor în tranșee 
în plină zi, astfel că Ruşii întâlniră pe breșă o rezistenţă din cele 
mai aprige. 

Armamentul Turcilor era foarte bun pentru lupta corp la 
corp, căci acela care apără o breşă are totdeauna un avantaj 
considerabil asupra asaltatorului, dacă curagiul nu-l pásásegte în 
momentul pericolului. 

Garnizoana turcească a cetáfei Braila se luptă admirabil. 

Se întâmplă că coloana de asalt rusească care ataca, sus- 
ținea lupta cea mai îndârjită contra Turcilor și coloana din 
dreapta înainta de asemenea contra acestei breșe strâmte. 

Massa trupelor rusești fu mult mărită, nu însă și luptătorii 
$i cum Turcii agezará câteva tunuri de câmp în flancurile basti- 
onului I, indreptará în gant un foc viu de arme și cu viociune 


www.dacoromanica.ro 





ASEDIUL BRĂILEI 41 





mare aruncará pietre, grenade de mână și grinzi. Ruşii căpătară 
certitudinea cá trebuie să părăsească asaltul. ° 

Trupele ruse nu puteau să mai înainteze, dar nici nu voiau 
sä dea înapoi. Trupele ruse meritară toată lauda pentru vitejia 
lor. Generalii şi oliferii ruși nu se deosebiau în vitejie de trupa 
lor. Generalul Voino:w comandantul Corpului 7 voi să se arunce 
însuşi în cea mai mare vâltoare a luptei și cu mare greutate fu 
reţinut. 

In fine, Marele Duce Mihail, după ce toate trupele ruse cu 
rezerva lor fură angajate, se decise a da ordin de retragere, 

Regimentul de infanterie rus din Kasan, ocupase două lo- 
caguri făcute în sapa volantă şi stabilă pe creasta glacisului, ca 
şi bateria No. 15, susținură retragerea coloanelor ruse care co- 
boarau în șanț şi reocupară prin sapă, paralela a treia. Rușii 
pierdură atunci mulți oameni, căci Turcii întreţineau un foc de 
arme foarte viu și foarte bine îndreptat. Mai multe eșiri ale Tur- 
cilor fură însă respinse de numitul reg.ment. 

Această luptă teribilă se termină la ora 11 h. 30 m. la a- 
miazi 15 lunie 1928, 

Ruşii n'au putut curona pâlniile minelor explodate în contra- 
escarpă pertrua se menţie și au fost siliți să se retragă in tran- 
şeele lor. 

Turcii n'au reușit să distrugă nici o tranșee, nici de a se 
stabili solid pe contraescarpă și se reintoarseră în cetate prin 
breșă, fără a o închide. : 

Ruşii au pierdut în această luptă pe Generalii Wolf și Fimrod, 
morți pe câmpul de luptă. 

1 General, 3 Colonei, 16 ofițeri superiori, 15 ofițeri infe- 
riori răniți, 640 subofiţeri și soldați morti, 1340 subofiteri si sol- 
dati, răniți. 

Soliman Pașa comandantul cetátei Braila respinse cu mân- 
drie propunerea ce i se făcu de a se preda. 


Lupta flotilei ruse pe Dunăre la Brăila. 


Prezenţă flotei ruse pe Dunăre sub comanda Vice-Ami- 
ralului Zawadowsky influenţă loarte mult asupra asediului Bră- 
ilei. Flotila rusă ajunse aproape de cetatea Braila în noaptea 
care urmă trecerea armatei ruse la Satu Nou 8—9 lunie 1928 şi 
atacă la ora 12, numai cu 18 șalupe, flotila turcească bara Du- 
nărea și brațul care ducea la Măcin. 

Vice Amiralul rus înaintă, fără a trage, până la bătaia mi- 
traliei a bateriilor inamice și deschise de o dată un foc uci- 
gător din toate tunurile sale. = 

Turcii se retraserá şi pierdurá 13 șalupe, mai multe alte 
furá scufundate și restul părăsi poziţia dihaintea Brăilei, pentru a 
se retrage către Silistra, 


www.dacoromanica.ro 





42 ANALELE BRĂILEI 





Capitularea Măcinului. 


Capitularea Măcinului, urmând de aproape asaltului asupra 
Brăilei, atenuă mult rezultatele defavorabile. Colonelul Bagofski 
nu făcu un asediu regulat contra Măcinului, ci numai bombardă 
cetatea Măcin. Garnizoana turcească a Măcinului capitulă la 10 
Iunie 1828, fárá să se fi făcut-vre-o breșă şi probabil de teamă 
că nu ar fi putut obţine condițiuni avantajoase după căderea Brăilei, 


Continuarea şi terminarea asediului prin 
capitularea cetàfei Brăila. 


Infrângerea flotilei turceşti, capitularea Măcinului si marea 
şi extrema vitejie cu care Ruşii mergeau la asalt, sguduiră 
curajul lui Soliman Pașa. 

La 16 Iunie 1828, cele două mine B şi C neexplodate, 
explodară ; una răsturnă contraescarpa şi cealaltă făcu o gaură 
mare în șanțul cetátei Brăila. 

Soliman Pașa oferi la 17 lunie 1828 să predea cetatea, cu 
condiţie de a se permite garnizoanei turcești eşire liberă cu 
arme și bagaje şi să se retragă la Silistra. 

Soliman Pașa încheiă capitularea prin cei doi subcomandanti 
ai lui, Ciubuciu—Oglu şi Mustafa—Aga. Soliman Paga însă era 
de față la negocieri, cari se făcură întrun cort așezat înaintea 
cetăţei. Aceste tratative durará 16 ore, şi înainte de a le încheia 
definitiv, Soliman Pașa declară că mai vrea să ia un prânz în 
cetate, ceia ce i se acordă. 

Generalul Conte Suchtelen care în răsboiul Rușilor contra 
Persiei studiase moravurile Orientalilor, contribui mult la succesul 
negocierilor.—Se acordă garnizoanei Brăilei, nu numai de a părăsi 
cetatea cu arme și bagaje, dar și de a putea lupta din nou contra 
Rusiei în acest răsboi ;, mai. toţi oamenii din cetatea Braila se 
duseră la Silistra. 

Aprovizionările găsite în cetatea Braila erau suficiente 
pentru a putea continua apărarea pe timpul mai multor luni. 

Ruşii găsiră în Brăila la capitulare : 17000 puduri de pulbere 
(8500 kg.) și aproape 300 tunuri. Aceste tunuri proveneau din 
Turcia, Austria, Anglia si Franţa. Tunurile erau de tuciu și de 
bronz de diferite mărimi 1), 

Erau tunuri de 36 care aruncau ghiulele de 36 funfi (18 kg. 
Greutate, Mortiere care aruncau bombe de 150 liore (75 kg.) si 
chiar de 200 livre (100 kgr.). 

Mortierele ce produceau cel mai mare efect erau mortierele 





1) Parte din aceste tunuui se găsesc azi, două la Poarta de jos din strada 
Mihai Vodă a Arsenalului Armatei, iar parte sunt aşezate în vestibulul de intrare 
a Arsenalului, afară de tunuirile de bronz care au fost luate de Germani în 1917, 
Tunurile au fost aşezate [a Arsenal, de răposatul General Petre V. Năsturel care 
era comandantul Arsenalului, 


www.dacoromanica.ro 





ASEDIUL BRĂILEI 43 








mici transportibile, cari aruncau ghiulele de 7 livre (3,500 kgr,), 
Cu acestea Turcii trăgeau foarte bine la distanțe apropiate și cu 
încărcătură redusă. Ghiulelele turcești, foarte rău turnate, erau 
foarte rar sferice. Tunurile erau așezate amestecate în cetate, 
fără a avea în vedere mărimile lor; gihulele de toate mărimile, 
goale sau pline, zăceau împrejurul tunurilor. Dacă ghiulelele 
erau prea mici, Turcii învăliau ghiulelele cu piei de oaie. Pul- 
berea era înmagazinată, fie în case particulare, fie în cavităţi 
practicate sub mal sau în magazii de scânduri. Turcii încărcau 
tunurile şi mortierele cu lopata, n'aveau sáculeje cu pulbere. 


Apărarea cetáfei Brăilă 'de Turci. 

Cu toate lipsurile acestea, artileria turcească din cetate a 
tras totdeauna bine si știa să arunce bine bombele mortierelor. 

O ghiulea de 12 livre (6 kgr.) intr'o zi strápunse parapetul 
din pământ argilos, gros de 19 picioare (5,70 'în.) a unei baterii 
rusești la 600 pași distanţă, (4,50 m.). Cauza era că Turcii trăgeau 
cu tunurile de încărcătură mare. 

Turcii însă n'aveau cunoştinţă de mersul regulat al unui 
asediu și nu prolitau de ocazii, când artileria lor putea produce 
cel mai mare efect. In loc de a îndrepta tragerea lor asupra 
bateriilor ruseşti în construcție sau asupra tranşeelor, ei trăgeau 
asupra oamenilor izolaţi. 

Turcii au menţinut artileria lor pe flancurile breșei, până 
în momentul asaltului. Puşca de parapet, precum şi pușca obi- 
cinuită au făcut mari ravagii printre Ruși. Fiecare Turc, soldat 
sau locuitor, avea o pușcă şi-şi procurau singuri gloanțe si pulbere. 

Casele din Brăila, neoferind siguranţă contra focului Rușilor, 
aproape toată populaţia bărbătească era așezată ziua după para- 
petul valului, unde fiecare ochia gi trăgea în un Rus. 

Asa se explică marea și vioaia apărare a cetáfei Brăila, 
mai cu seamă în ultimele faze ale asediului. 

i Turcii au opus la Braila o rezistență onorabilă și viguroasă. 
Cetatea Braila, tără fortificafiii exterioare, s'a apărat contra unui 
atac regulat 27 zile după deschiderea tranșeelor, - însă numai 2 
zile după ce s'a făcut o breșă practicabilă în încinta principală 


E 


Atacul cetáfei Brăila de Ruși. 


Artileria rusească era, în număr și calibru, inferioară aceleia 
a Turcilor. Nenumărând tunurile de câmp ale Corpului 7, artileria 
rusă avra: 12 tunuri de 24 funți (12 ksr.), 48 tunuri de 18—12 
lunti (9—6 kgr.) şi 30 mortiere mari si un mic număr de mortiere 
mici. Bateriile ruseşti au fost construite în 24 ore după des- 
chiderea tranșeelor și nu erau construite în acelaș timp, căci 
erau executate de aceiaşi săpători. Bateriile rusești se găseau 


www.dacoromanica.ro 





E ANALELE BRĂILEI 





depărtate unele de altele, adeseori 1200 —1800 pași (900—1360 
m.) și deci aveau puţin efect. După capitularea Brăilei se constată 
că cele mai multe ambrazure ale frontului de atac fură găsite în 
o stare bună, ceeace era de mirat că ambrazurile erau complect 
căptușite, Rușii neglijară să bombardeze curtina frontului de atac 
prin un foc de ricoșet, care ar fi vătămat considerabil efectul 
focului artileriei și puștilor turcești. In tot timpul asediului, armata 
rusă întrebuință 40,260 lucrători, ceea ce face 1700 pe zi. 

„Rușii au tras asupra cetátei Brăila 14789 lovituri de tun. 
Incárcáturile fiind mari se consumă o mare cantitate de pulbere, 
După datele Rușilor, ei au perdut la Braila: 4 Generali, 18 
oliteri superiori, peste 100 ofiţeri inferiori și 2251 soldaţi. Asaltul 
dela 15 lunie 1828 a costat pe Ruși 2000 oameni. Corpul 7 rus 
a perdut la asediul cetátei 4000 oameni. Rușii gásírá la Isaccea 
și Braila 8000 chintale de pulbere in butoiase. 


Concluziuni. 


Asa a redevenit oraș românesc Braila, din cetate turcească 
care a durat aproape 300 ani, 

În răsboiul nostru pentru întregirea neamului din 1916—1918, 
Braila căzu . iar în mâna Nemţilor, Turcilor și Bulgarilor. 

Turcii bombardará și .distruseră atunci Monumentul ridicat 
de Ruși pe movila de unde Marele Duce Mihail observa în 1828 
asaltul asupra Brailei,— Acest monument era format din o mică 
piramidă trunchiată în care era infiptă o cruce mare format ru- 
sesc, de fier, infiptá în o semilună turcească, 

În 1919, când am fost ultima oară la Braila, un vechi și 
bătrân prieten, Mavromati, foarte cunoscut și foarte iubitlin Brăila, 
sub numele de al 3-lea monument al Brailei (Intâiul monument 
era Monumentul rusesc, al doilea Biserica Ai cu măreaţa 
ei cupolă și al 3-lea bietul și venerabilul Mavromati), mi-a spus 
că după incheerea păcei din 1918 al guvernului neamtofil, s'a 
ținut un Te-Deum de autorităţile românești și nemfesti pentru a 
preaslăvi acest act. Biserica în care se serba acest Te-Deum, 
avea acoperișul de aramă. Nemţii desfăceau acoperișul de aramă 
spre a-l căra în Germania, pe când în interior se mulțumea lui 
Dumnezeu pentru încheerea păcei impuse de dușman. 

Ce timpuri triste și cari nu vor mai reveni! Așa să fie! 


i ef 
La Brăila, în preajma Unirii . 
(1857) 
; " DE EMIL VÀRTOSU 


- ! . 

„Pentru marele gând, ce avea sá.se iniáptuiascá deabia in 
1859, bătălia începuse cu mult inainte. Mai aprigă, însă, numai 
după ce tratatul dela Paris (1856) luminase zarea şi deslipise 
solzii de pe atâţia ochi, orbi încă. Se convocase și un divan 
adehoc, pentru toamna anului 1857, ce avea să aducă la cunoș- 
linfa puterilor garante, dorinţele adânci si nemásluite ale Româe 
nilor, exprimate mai ales printr'una singură: unirea. 

Bucureştii aveau febră. Cine nu era cu unirea, era împotriva 
ei. Vad între aceste două extreme, cu neputinţă! In cele din urmă, 
curentul de opinie publică, favorabil unirii, capătă o formă or- 
ganizată prin instituirea unui «comitet central al unirii» şi prin 
acceptarea unui program, Ca un lampadafor mistic, gândul acesta 
aleargă peste şesuri şi văi sin urma lui răsar pretutindeni, în 
Moldova ca şi în Muntenia, comitete ale unirii, luminife aprinse 
din flacăra eternă. In clipele acelea toți uitaseră ce-i despürtia, 
strângându-se supt faldurii unui singur stindard, al interesului ge- 
neral. Proteste, implorári si blasteme răsunară dealungul și dealatul, 
din pieptul celor ce până atunci nu aveau glas, nici pentru bucurie, 
nici pentru durere. 

Președintele comitetului central, Constantin A. Crezzulescu, 
candidează la Brăila. Inainte de -alegeri semnează, împreună cu 
alţi candidaţi, un «inscris» de îndatoririle ce-şi luau că vor sus- 
ține” în divanul ad-hoc, «dorinţele Românilor». Desigur, peste 
toate plaiurile moldosvalahe, un înscris similar va ti fost fluturat, 
alb porumbel la a cărui vedere să se învioreze privirile vlăguite 
ale celor dornici de marea îaptă. Repoducem în întregime acest 
înscris, inedit până acum: 1) 


1) loate cele suc "tt expuse până aici, se găsesc detailate şi documentate 
în Acte şi documente relative la istoria renascerei României, Tom. IV, V, 
1-2, passim. 


www.dacoromanica.ro 








46 ANALELE BRĂILEI 





Inscris de îndatorire. 


„Noi “Subsemnaţii, ne legám înaintea lui Dumnezeu şi-a oa- 
menilor;cá, la întâmplare deea îi aleşi deputaţi pentru Divanul 
ad-hoc, îndată după constituirea acestui divan vom declara si 
în tot cursul lucrărilor vom sustine cu conştiinţă şi vom vota, pe 
față iar nu cu vot secret, punturile următoare : 

l=iu. Chezáguirea autonomii ş'a drepturilor noastre interna- 
` ţionale, după cum sunt hotărite amândouă prin capitulaţiile din 
anii 1393, 1460 şi 1513, încheeate între ţările române şi Inalta 
Poartă Suveraná, precum şi neutralitatea teritorului moldo-român ; 

2-lea. Unirea ţărilor Româniea şi Moldav ea într'un singur Stat 
şi subt un singur guvern; 

3-lea. Principe strein, cu moştenirea tronului, ales dintr'o 
dinastie domnitoare d'ale Europei, ai cárii moştenitori născuţi in 
țară am dori să fie crescuţi în religia ţării; 

4-lea. Guvern constitutional reprezentativ şi, după datinile 
cele vechi ale ţării, o sirgură adunare obştească, care va îi in» 
temeiată pe o bază electorală largă, încât să reprezenteze inte- 
resele generale ale populaţii române. 


Anul 1857, Septemvrie 14, Brăila. 


I. Bagdad C. Barbat 

(Indesciirabil) I. Niculescu 

Gr. Filipescu Ilie Vrábiescu 

Iordan Şărban Alexandru Chiriac 

Ion Chiriac . Constantin A. Crezzulescu" 1). 


Din semnatarii inscrisului sunt aleși deputaţi doi: Aga 
Constantin Crezulescu şi clucerul Grigore N. Filipescu, pentru 
marii proprietari. Ceilalţi aleşi sunt tot partizani ai Unirii: Marcu 
N, Duilie, pentru micii proprietari, Mihalache Marghiloman, pentru 
oraşul Brăila şi Stroe Ivaşcu pentru ţărani. lată şi o minunată ca- 
racterizare a lor: «M. l'aga Constantin Cretzulesco appartient à 
lune des plus anciennes et dest plus vénérées familles du pays; 
de tout temps, en effet, les Cretzulesti ont tenu pour les droits 
de la nation. Constantin a servi dans l'armée nationale; plus 
tard, il a été préiét du district de Braila A la suite de la revo- 
lution, il s'expatria volontairement. Revenu dans le pays, il se 
tenait à l'écart, lorsqu'au commencement de cette année, de 
jeunes patriotes, voulant fonder le journal «la Concordia», lui en 
offirirent la direction: il l'accepta bravement, ce qui lui valut d’être 
nommé .président du comité central de l'union, C'est un homme 
qui posséde de vastes counaisances; on doit regretter seulement 
qu'il n'ait pas le don de l'orateur, 


1) [n transeriere, am suprimat u; originalul, în Arhiva C. Basarab Brân- 
coveanu din Bucureşti, 


www.dacoromanica.ro 





LA BRĂILA IN PREAJMA UNIRII 47 





M. Grégoire Philippesco est membre de la haute cour de 
justice; c'est un magistrat intégre, mais manque peut-étre de 
savoir. Il a franchement embrassé la cause unioniste. Mm. 
Duilius 1) et Marghiloman sont deux jeunes gens pleins d'ardeur 
et de foi: le premier est avocat, le second est membre du tri- 
bunal de commerce de Braila; ils ont pris tous deux une part 
active aux événements de 1848 et montré un patriotisme à toute 
épreuve ?). 

Deputaţii Brailei şi-au ţinut cu demnitate legământul. In 
şedinţa dela 8 Octombrie 1857, Constantin A, Crezzulescu ceteste 
în adunare, „dorințele Românilor“, cele patru puncte din înscris, 
cu lămuririle si tălmăcirile necesare, cerând ca „adunarea să 
declare aceste patru puncturi ca dorința unanimă a nafiei română... 
ca expresia cea mai exactă a trebuinţelor tuturor claselor socie- 
tăţii şi ca o condiţie căreia sunt subordonate orice alte dorinţe 
ce deosebitele clase ar mai putea îi chemate a exprima in 
privinţa reformelor dinăuntru ë)“, Comisia însărcinată cu studierea 
acestei propuneri îşi ceteşte a doua zi prin glasul lui loan Bră- 
tianu, rapurtul favorabil. Adunarea exulsă, aprobă cu entusiasm 
şi ca o mărturie nepieritoare, Chr. Tell propune «a se bate o 
medalie în memoria acestei zile de fericire şi de putere naţională». 
Adunarea primi propunerea si... se despărț', strigând: Să trăiască 
România si puterile garante 1). 

Se săvârşise într'adevăr o faptă mare ; răsunase o chemare 
de dincolo de oameni, din imperativul veacurilor, aducând cu 
sine verdictul justiţiei imanente. Contimporanii leau înțeles şi 
unirea s'a zămislit, pentru totdeauna ! i 





1) Marcu N. Duillie sau Duiliu (cum îi spuneau cei mai mulți). Aşezat 
în Brăila, probabil băştinaş, între 1841—1848 e ajutor şi apoi grefier la tribunal 
(Arhivele Statului, dosarul Duiliu, |, p. 774). Il regăsim advocat, cu clientela 
formată mai ales din negustorii mari ai Brăilei. In Divanul Ad=hoc e deputat şi 
ales în comisia pentru redactarea regulamentului interior al Adunării, împreună, 
între alţii, cu loan şi D. Brătianu, C. 44. Crezzulescu. (Acte și documente, 
VI-2, p. 9): ia de câteva ori cuvântul, fără strălucire (Ibidem p. 48, 70, 95—96 
132). De pe la 1865 e aproape neîntrerupt consilier comunal şi judejean. Intre 
1879—1880 e ajutor de primar şi nu se poate interesa de transportarea la Brăila, 
cu vaporul, a statuei lui Eliad, sosită atunci dela Livorno gi descărcată pe cheiul 
Galaţilor. Comitetul instituit la Bucureşti pentru ridicarea acestei statui trece 
senatorului C. Varlan, din Galaţi, însărcinarea de a transporta opera lui Ettore 
Ferrari cu trenul direct la Bucureşti (Arhivele Statului). Dosarul Duiliu, 1l, f. 
804—904'. Meritul mare a lui Duillie s/d în sprijinul acordat lui Eliad si 
Ínfüptuirilor sale culturale şi politice. Interesanta corespondenţă dintre ei 
(1844— 1869) ne dă putinţa să urmărim în parte şi activitatea din acest răstimp 
a lui Duillie (Corespondenfa e publicată în: Vártosu (Emil) I. Eliade Rădu- 
lescu. Acle și scrisori: Bucureşti 1928). 

2)Acle și documente, V, p. 658—9, altă caracterizare, ibidem, V. p. 676 

3) Acte şi documente, Vl=2 p. 28—29: 

1) Acte şi documente, VI-2, p. 30—46. 


www.dacoromanica.ro 


| Din aspectele Brăilei în prima jumătate 
| a secolului XIX 


DE ION VÀRTOSU 


Pentru evoluția primului port muntean, ca și pentru viața 
desfășurată în orașul Brăila şi în foburgurile ce s'au ridicat în 
afara șanţurilor vechii cetăți turceşti, amănuntele ce se pot des- 
prinde din actele oficiale, ca și din corespondenfzle figurilor 
proeminente ale acestui oraș, pot fi mai ample și mai darnice 
în ştiri, decât pentru secolele anterioare. 

Urmărită sub diferite aspecte, viața acestui oraș ar con- 
stitui una dintre cele mai interesante monografii din Principatul 
Munteniei. Cu creșterea însemnată a producției și a schimbului 
de mărfuri cu Orientul în acest port, a crescut și importanța nume- 
ricá și comercială a orașului. In măsura în care, crescând 
agricultura, s'a desvoltat și comerțul de cereale, creind un sur- 
plus peste nevoile imediate ale acestui oraș, s'a schimbat com- 
plect aspectul rustic al schelei și al cetății întrun oraș şi un 
port modern. 

In afară de interesul istcric-politic, este tot atât de nouă și 
de interesantă viața comercială desfășurată în acest port, 

Pe lângă elementul autohton, viața negustorilor străini, 
venind din orient, cu port și obiceiuri streine, —ce mozaic inte- 
resant ar constitui pentru istoricul desfășurării comerţului brăilean ! 

In prima jumătate a secolului XIX, portul Brăilei pentru 
Muntenia, ca si al Galaţului pentru Moldova, dar într'o măsură 
mai mare de cât acesta, deţinând destinele comerţului din Prin- 
cipatul Tárei Românești, exporta dincolo de orient au- 
rul $ránelor din Bărăgan, Datorită așezării sale naturale la 


www.dacoromanica.ro 





BRÁILA IN PRIMA JUMĂTATE A SEC. XIX 49 





malul Dunárei, ca o primă consecință pentru comerțul des- 
voltat cu grâne, deveni un centru quasi oficial, atrăgând în pri- 
mul rând pe locuitorii județelor din jur, cari nu puteau găsi o 
piață mai apropiată și mai sigură pentru desfacerea surplusului 
de grâne, 

Este momentul culminant al manifestărilor, determinând carac- 
terul specific al vieţii bráilene. 

Aceasta era, de altfel, și intenţia negustorilor, căci cu oca- 
zia vizitei Domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica la 1840, în 
Brăila, 1) prin jalha formulată în scris,?) au cerut «de a să con- 
centra la Tribunalul Brăilii, trebile comerciale a vreo cinci ju- 
defe din prejur,“ si „Stăpânirea, care presimțind folosul aceștii 
propuneri au întărit vremelnicegte, și ca o cercare, legiuirea 
concentraţiei comerciale a Tribunalelor a toate judeţele ?). 

Cu aceiași ocazie, pentru a veni „şi mai mult în ajutorul 
comerțului brăilean, Domnitorul poruncește Departamentului ca 
să fie sfătuiţi. „industriașii plugari, pe la sate“, să-și clădească 
pătule și coșare, si să nu'şi mai conserve grânele prin gropi; de 
a stărui să se introducă pretutindeni, la másuratul gránelor, kila 
cea olicialà de 400 oca; dar mai ales să chibzuiască strângerea 
banilor necesari pentru începerea și inființarea unui ambarcader, 
„carele înlesnind încărcarea chiar din ţărmuri a multor corăbii 
deodată, să poată sluji şi spre statornica tămăduire a înne- 
cüciunii". +) 

Desigur, abia în anul următor s'a putut începe construirea 
digului și a portului, dar n'avem nici o știre oficială până acum, 
spre a şti cât timp a durat. Ingreuind exportul de cereale, ar fi 
prejudiciat cea mai intensă ramură de activitate a Brăilei, fapt 
ce ne face să conchidem că a fost terminat destul de repede, 

După căderea lui Alexandru Dimitrie Ghica, şi în timpul 
domniei lui Gheorghe Dimitrie Bibescu *) portul orașului era ter- 





1) Cf. Anexa. 

2) Jalba de care pomeneşte ofisul domnesc, negăsindu=se în dosarul în 
care se ailă ofisul, nu putem şti dacă negustorii n'au cerut şi alte lucruri, pe 
care Domnitorul să nu le fi aprobat. 

3) Cf. Anexa. E 

4) idem. - 

5) Alexandru Dimitrie Ghica domneşte din luna Aprilie 1834 pană la 7 
„Octombrie 1842. 

George Dimitrie Bibescu domneşte de [a 1 Ianuarie 1842 până la 25 
lunie 1848. 

Cf. lorga N. Histoire des Roumains et de leur civilisation. Cultura Na- 
ţională, Bucureşti, 1922, p. VIII. 


www.dacoromanica.ro 








50 ANALELE BRAILEI 








minat și amenajat cu un ponton pentru poposirea vaporului au- 
striac, ce a sosit în anul 1847 la Brăila venind de la Con- 
stantinopol !), 

Aceasta este primul vapor ce sosegte in portul Bráilei, pe 
când la Galaţi, in afară de vaporul austriac, sosise în anul 1846 
la 27 lunie, vaporul rusesc Petru cel Mare, venind din Odesa, 
cu încărcătură de 540 puduri 2), şi 12 pasageri) Deși se obti- 
finuse aprobarea de la Generalul Feodorov, reprezentantul Ru- 
siei, ca vaporul menţionat să viziteze şi portul Brăilei, se pare 
că n'a sosit până în 1848, când Colonelul Codrialschi, împuter- 
ternicitul guvernului austriac, menţionează că s'a aprobat să an- 
coreze la Brăila pairu vapoare austriace 4). 

In anul 1838, „după irebuin]d şi după punerea la cale de 
Inalta Stăpânire“ mărindu-se orașul „fără împrejur“, s'au mutat 
şi bariere'e vechei cetăţi, la care strejuind vameșii, încasau taxe 
pentru orice se cumpăra din oraș. 

Foburgurile nou statornicite în afară de șanțul cetăţii „nu 
pot intra în catego'ia oraşului, nici de drepturiie orăşenilor să 
nu vie a se folosi locuitorii foburgurilor, ci rămâne ca aceste 
să se socotească ca toate celelalte sate, şi Eforia Vămilor ur- 
mează a-şi regularisi pretenţiile, potrivit cu această cădere“ ?), 

O veche obignuinfá, păstrată din timpul administraţiei tur- 
ceşti, de a se plăti vamă pentru orice se cumpără în cuprinsul 
cetăţii şi urmează să treacă în afară de barieră, Departamentul o 
mai menţine si in anui 1839, 

Cât era de excesivă această dispoziţie ne-o relatează însăși 
corespondenţa cficială, căci un oarecare „Covaci după foburg, 
care cumpărând din lăuntru șanțului trei patru oca fiare şi cár- 
buni pentru trebuinfa lucrului meșteșugului său, sau apucat de 
au plătit vamă“, 

Pe bulevardul nou tăiat, ce dădea la Dunăre, Inginerul A- 
lexandru Popovici, raportând Departamentului, constată că îm- 
proprietăririle s'au făcut pe o întindere de 27834,7 stânjeni pa- 


1) Cf. Arhivele Statului, Ministerul de Interne; divizia administrativă, 
pach. 4, dos. 2. 


2) Másurá de greutate rusească, Pudul cântărește 40 kgr. 
3) Idem. 
4) Idem. 


5) Cf. Arhivele Statului, Ministerul de Interne, divizia comunală, Pach. 
I. dos 16, p. 44. 


www.dacoromanica.ro 





BRĂILA IN PRIMA JUMĂTATE A SEC. XIX 51 





traţi, şi, că pe majoritatea locurilor nu numai cá nu s'au ridicat 
case, dar au rămas și neimprejmuite !). 

“Cu sfârşitul primei jumătăți a secolului XIX, oraşul Brăilei, 
pentru care la 1840 locuitorii ceruseră privilegiul pentru înfiin- 
tarea «unei al doilea spiferii», mărindu-se, se întinse si peste 
locurile care la 1840 serveau pentru pășunatul oilor, « Acestea coboură 
toamna din munți şi trec prin :slaz în bălțile de peste Dunăre, 
pentru ca primăvara să se întoarcă iarâşi înapoi», și pentru 
care negustorii ceruseră Domnitorului să mărească islazul, de- 
oarece vitele locuitorilor nu mai au ce paște din cauza acestor 
turme „ce rod colțul erbi" ?). 

Dăm mai departe, în transcriere, ofisul domnesc, al cărui 
original se găseşte în conservarea Arhivelor Statului din București 


OFISUL DOMNITORULUI AL. GHICA 
pentru înlesnirile ce trebuesc aduse negofului din orașul Brăila 
1840 


Nr. 5020, . Primită 20 Octombrie 
Nr. 2598, 


NOI ALEXANDRU DIMITRIE GHICA VOEVOD 


cu mila lui Dumnezeu, Domn a toată Țara Românească 


Către Depar tamentul trebilor din láuntru. 


La sosirea Noastră in orașul Brăila, negujátorii acestui 
oraș au intrat cu jalbă către noi cerând ca spre- mai multă spo- 
rire şi îndestulare a negofului, ce se urmează . în portul Brăilii, 
să se indestuleze trebuinfele ce în osebit inscris ne-au infățişat tot 
deodată. 

Luând dar Domnia Mea in băgare de seamă această pro- 
punere, -trimitem acelui Departament pomenita jalbă şi cu mai 
sus zisa alăturare, și poruncim cele următoare: 

1. Cererea ca izlazul acum în ființă pentru pășunea vitelor 
să ia o întindere mai mare, fiindcă muncitori: orașului sau în- 





1) Idem, P. 155 : 
2) Idem, pach. 95 p. 8—9. In acest an în orașul Băila se aflau 12739 ca: 
jpete de vite. 
/ Oi 8203 


Vitei 278. 

Boi şi vaci 2251 T 
Cai — 974 Capre 820. 
Rivoli . 22 Porci 341. 


www.dacoromanica.ro 





52 ANALELE BRĂILEI 





multit, cunoscánd-o și Domnia Mea bine cuvântată, Departa- 
mentul va face punerea la cale ca prin măsurătoare la faţa lo- 
cului, să însemneze după trebuintá ocolul izlazului de págunea 
vitelor, S 
2. Poprirea ce cer a sá face de a sá mai cládi magazii a- 
fară de linia pe care acum să clădeşte, văzând Domnia Mea cá 
propunerea este întemeiată pă cuvântul stării locului şi a trebu- 
infii circulații pă dinsul, lo primind, şi Departamentul va porunci 
a să face ceruta proprie în viitor, 

3. Pentru dorinţa ce arată ca spre mai bună preţuire a pro- 
cucturilor acestui Prinţipat în comerțul exportaţiei, să facă tnde- 
mnári industriasilor plugari, ce la sate, a nu mai ţinea prin 
gropi bucatele lor; li se va arăta că este iu folosul neguţătorilor 
de obște, si că Stăpânirea privind și ca o însemnătoare trebuintá 
de a fi apărate satele de paguba ce cearcă, dispretuindu-se numai 
din felul păstrării agonisita lor muncă, au și rostit încă din tre- 
cutii ani, prin Departamentul din lăuntru, măsuri spre indemnarea 
şi inlesnirea locuitorilor întru clădire de pătule și coşari, și a- 
ceastă dispoziţie înaintează din zi în zi pe unde localităţile au 
arătat, dar că de odată nu se poate popri o așa veche deprin- 
dere, mai vârtos pe acolo unde nevoia au introdus-o si în sfârșit 
că Stăpânirea şi cu acest prilej al dorinţii nesofului Brăilii au po- 
runcit Departamentului a stărui mai cu osebire în dispoziţiile 
sale întru aceasta, 

4, Pentru de a să înfiinţa vreo tărie împotriva înnecăciunii 
ce se se face portului când se varsă Dunărea, nefiind îndestule 
mijloacele acum în ființă, li se va arăta că Departamentul din 
lăuntru are întocmite proiect şi plan de un abarcadez, carele în- 
lesnind încărcarea chiar din ţărmuri a multor corăbii deodată, să 
poată sluji si spre statornica tămâduire a înnecăciunii portului şi 
poruncim Departamentului ca să chibzuiască înlesnirea sumelor 
trebuincioase spre începerea şi înfiinţarea izlazului a unui îndes- 
tulat parc a acestui ambarcader. 

5. Cererea de a să concentra la Tribunalul Brăilii trebile 
comerciale a vreo cinci judeţe din prejur nu va fi scăpată din 
băgarea de seamă a Stăpânirei, carea presimtind folosul acestii 
propuneri, au întărit vremelnicește, și ca o cercare, legiuirea 
concentrații comerciale al Tribunalelor a toate județele. 

6. Pentru sloboda vânzare a peștelui în Siret și întocmirea 
de pește la Izvoară şi Bechet, Departamentul va supune în chib- 
zuirea Sfatului administrativ extraordinar spre putinţa sa în- 
destulare. 

7. Departamentul va lua în bágare de seamă plângerea pro- 
pusă pentru osebirea baniţilor şi întrebuinţarea meșterilor ce mij- 
locesc la másurátoarea bucatelor prin ţară, şi íntelegándu-se cu 
dumnealor vânzătorii va îndriti a e» :—7:-235:2 peituludeni kia 
cea oficială de patru sute oca, iar intrebuinfarea cântarului, ca 





BRĂILA IN PRIMA JUMĂTATE A SEC. XIX 53 











oca ce spânzură cu totul de slobodele tocmeli ce pot face între 
dânșii industriașii plugari cu neguțătorii nu poate fi poprită. 

8. Asemenea va îngriji Departamentul si pentru cererea aici 
înfățișată, de deschiderea unci al doilea spițării combinând și 
pentru aceasta ca gi pentru orce aşezământ de obgteascá tre- 
buinfá, ca nu cumva unul să fie păgubita altuia, și pentru urmare 
să rămâe orașul neasigurat despre asemenea trebuincioasă în- 
Grijire. 

9. Mai cu dinadinsul și fără zăbavă va îngriji Departa- 
mentul a se mustra și a se desființa spre viitor orice impiede- 
care s'ar îmtâmpina de către arendași sau proprietari locurilor 
comunii întru slobodele tranzacții ce fac asupra producturilor lor. 

Dumnealui şeful Departamentului trebilor din láuntru va a- 
duce la îndeplinire această a Noastră poruncă. 


ALEXANDRU GHICA. 
Secretarul Statului, C. CANTACUZINO 


No. 632. 
București, Octombrie 19, 1840. 


www.dacoromanica.ro 


EVOLUTIA NEGOTULUI INTER- 
NATIONAL AL BRĂILEI 


— Probleme economice regionale — 
de RADU PORTOCALA 


De câţiva ani se prohodeşte o  închipuită moarte a 
portului Brăilei. - 

Insuficienta inițiare a lumii oficiale, o totală lipsă de 
pregătire a celorlalte cercuri şi deci un prea superficial 
examen al problemei, a revărsat pretutindeni un psesimism 
exagerat asupra vittorului Brăilei. Adevărul este si de data 
aceasta, la mijloc: fără a mai putea reveni, poate, la în= 
florirea comercială de odinioarâ, portul nostru nu va muri 
însă. O scurtă analiză a situației ne va arăta că, desfășurând 
o muncă rațională şi intensă, cu ajutorul capital al Statului, 
Brăila se va putea ridica mult de asupra nivelului de astăzi, 
pe axele unei renașteri economice a ţării întregi; în pers 
spectivele de viitor nu trebuie ignorat progresul industrial 
evident ce oraşul nostu face, continuu şi sigur, dacă deci 
terenul comercial propriu zis a pierdut din însemnătate, 
viața economică sporită câștigă în varietate şi ansamblu. 

Aspectul general al problemei este luminat de cifre 
concludente. 

Inaintea războiului, traficul fluvial pe întreaga Dunăre 
românească prezinta o medie anuală de 5.520.000 tone; 
din această cantitate 2.250 000 tone reprezintau intrările şi 
ieşirile din portul Brăilei, adică un procent de 40%. După 
războiu traficul total indică o mişcare de 2.895.000 tone 
medie anuală, din care o medie de 1.000.000 tone aparţin 
Brăilei, adică un procent de 35% Traficul maritim ante» 
belic prezinta o medie anuală de 4.120.000 tone, din cari 
numai Brăila încărca 1.500.000 tone, adică un procent de 


409/y. După război, Dugărea maritimà şi Constanţa exportă 








EVOLUȚIA NEGOTULUI INTERNATIONAL AL BRĂILEI 55 





o medie anuală de 2.156.000 tone, din cari 930.000 în 
medie se încarcă prin Brăila, ceeace reprezintă un procent 


de 440, 


Traficul Brăilei pe apă în tone:5 - 


fluvial maritim 
1911... 2.600.000 . . 1.860.000 <1.600.000 export» 
medie antebelică .. 1.850.000 . . 1.250.000 «1.000.000, 
1926 ...........21.557.974.. 1.288.571 (1.261.548 , 
din care 1.178.669 numai cereale» 
1927 ..... DU MSN 1.090.000.. 860.262 (914.024 epxorty 
1025 sete dea aa 581.612.. 422718 (375.293 


n 

Anul 1911 a dat maximum cunoscut de trafic bràáie 
lean, deci nu poate servi ca termen de comparatie.— 
Concluziunile cifrelor sunt următcarele : 

a) Traficul fluvial general dinaintea războiului scade, 
după război, cu peste 509/5, traficul fluvial brăilean scade 
cu 300/0. s 

b) Traficul maritim generai dinaintea războiului scade, 
după râzboi, cu peste 509/o, traficul maritim brăilean scade 
numai cu 38%), . 

c) Procentul fluvial brăilean scade ca 13%; procentul. 
traficului maritim brăilean creşte cu 10%). 

O altă paralelă ne arată însă că exportul general al 
Statului suferă aproape aceleaşi variaţiuni ca si grafica 
Brăilei. 

Exportul mărfurilor ^? 





ANUL 1911 |antebellcă 








medie | 1926 | 1927 | 1928 | 


Brăila (90% cereale) 1.800.000] 1.000.000) 784.483) 914.024] 375.298] 








l STATUL l - | - 6.103.675 | 7.346.816 | 5.884.974 





- — --1088488|-- 4274631 — 522584 





Balanța: Statului în 
miliarde lei 











1) Buletinele Camerii de Comerţ Brăila ; directiunea d, Const. Gágiulescu, 
secretarul g:neral al Camerii. 
2) Banque Nationale de Roumanie; Bulletin d'information et de documena= 


tation, Juin 1929. g 
WWNW.dacoromanica.ro 


7 





56 . ANALELE ‘BRĂILEI 








Ingáduie oare aceste rezultate pozitive deprimarea în 
care se complânge piața brăileană ? Oare aceste raporturi 
de forțe nu cuprind, din potrivă, dovada că portul Brăilei 
Sa menținut în chip multumitor, în mijlocul dezastrului 
general, cu toate că a fost lovit side cauze speciale, ne= 
cunoscute celorlalte porturi? In cea mai complexă si in» . 
delungată criză economică, el si-a verificat necesitatea 
existentii pentru negoful si traficul fluvial, iar pentru cel 
maritim a dovedit o superioritate necontestată, 


* 
* 5 


Ne aflăm, prin urmare, în fata unor îndoite efecte 
ale crizei şi anume o decădere generală, agravată pentru 
Brăila de una specială. 

Decăderea întregului negot şi trafic fluvial si maritim, 
este provocată de cauze generale şi comune. Nu este locul 
să le desvolt acum, ele trebuesc însă amintite în treacăt, 
pentru situarea problemei în cadrul tuturor datelor ei, 

Este un adevăr banalizat astăzi că principala cauză 
stă în micşorarea producției agricolei provocată de ex» 
proprierea proprietăților mari şi mijlocii, de lipsa culturei 
tehnice pe proprietatea țărănească si de micimea parcelelor. 
In al doilea rând, lipsa unui credit agricol imbelsugat si 
ieftin, a lipsit fara de posibilitatea unei intensificári a cul- 
turei si unei perfectionári a metodelor de lucru. lar pe 
dezasupra tuturor, seceta continuă ce a bântuit țara dela 
1916 până astăzi, sa adăogat ca una din pricinele funda- 
mentale ale decăderii. 
~ ` Remedierea unora dintre cauzele generale face posibilă 
îndulcirea crizei, chiar în anii de secetă. Aceasta stă în 
înțelegerea si voinţa noastră. Pentru acest rezultat trebuie 
ca pesimismul să facă loc încrederii în puterile noastre. 
Însă, fără visuri deşarte ; valul de iluzii în serii care, după 
război, a tulburat atât de profund organismul nostru social, 
nu neza lăsat în urma lui decât deziluzii si mizerie, altoite 


-pe o gravă dezaxare a ideii de muncă. De astăzi înainte trebuie 


să urmeze. o epocă severă de restaurare a tuturor oblia 
gaţiilor individuale către societate, în fágagurile lor. Rein» 
tegrarea factorilor economici in rosturile lor naturale, este 
o cerință vitală a independenfii noastre economice. Odini- 


www.dacoromanica.ro 





EVOLUŢIA NEGOTULUI INTERNATIONAL AL BRĂILEI 57 





oară, prin aplicarea principiului solidarizmului social, dreptul 
de propieate a pământului a fost socotit ca o funcţiune 
socială şi de aceea supus exproprierii în interes social şi 
naţional. Dar de ce oare nezam oprit la jumătatea drumu= 
lui? Oare pământul parcelat nu trebuie să continue a 
îndeplini rolul său social? Şi dacă el se sustrage acestui 
imperativ economic si national prin rodul prost şi puţin ce 
produce, oare proprietarii lui de astăzi nu trebuiesc obligați 
a realiza aceiaşi producție cantitativă şi calitativă, pe care 
acelaşi pământ, în alte mâini, o dădea țării? — O nedreaptă 
aşezare a impozitelor, care echivalează cu exonerarea acelor 
ce constituie massa cea mai mare a alegătorilor, contribuie 
şi ea la dezechilibrul economic, căci este materialmente cu 
neputinţă ca un pumn de orășeni să susțină greul impozite» 
lor directe, într'o țară-cu 18 milioane locuitori. Tot atât 
de istovitor este sistemul în virtutea căruia o emisiune — 
hârtie de 19 miliarde lei (şi câte oare vor fi circulând în, 
realitate ?), trebuie să acopere un buget de aproape 40 de 
miliarde ; precum, paradoxală este şi retragerea de hârtie 
care se face astăzi, deşi ramurile productive se zbat în 
cea mai cumplită lipsă de numerar si sunt ruinate de 
dobânzi uzurare. Înaintea războiului erau în circulafiune 
câte 80 lei—aur de cap de locuitor, astăzi sunt aproxiz 
mativ câte :40. 
& i & 

Portul Brăilei a suferit însă şi lovituri proprii, cari 
Sau repercutat direct asupra negoţului şi traficului sáu, 
ele sunt provocate de cauze speciale, 

Cea dintâi este noua configuraţie politică a Europei, 
care a deplasat axele mişcărilor economice, a despărțit 
prin noi granițe pieţele. de desfacerea cerealelor de cens 
trele lor de aprovizionare, schimbând şi căile „exportului. 
Astfel, deficitul de export al Rusiei a produs în Polonia 
un gol, pe care îl umplu cerealele din Moldova, sustrase 
Brăilei. Austria se aprovizionează din Oltenia şi Mun» 
tenia, pe calea Dunării în sus, răpind portului nostru o 
mare parte din recolta bazinului dunărean. Ardealul ridică, 
din aceiași regiune, cerealele de care are trebuinfà. 

Nu fără o simțitoare însemnătate a fost si politica 





58 ANALELE BRĂILEI 





muncitorească a portului. Organizațiile muncitorești ale 
portirilor Galaţi, Reni si Constanța au făcut o aprigă 
“concurență Sindicatelor brăilene , căci, deşi stabileau îm= 
preună tarife uniforme de muncă, pentru toate porturile, 
totuși la incheerea contractelor ele consimțeau preţuri in= 
ferioare celor hotărîte, atrăgând astfel o mare parte din 
traficul destinat Brăilei. Această procedură s'a repetat şi 
în primăvara -anului 1929, dovedind încă odată cà în 
organizațiile fără pregătire culturală şi sufleteaseă sufi- 
-cientă, dezasupra celor mai înaintate şi transcendente prin» 
cipii politice, guvernează cel mai sălbatec materializm. Pe 
când deci în celelalte porturi organizaţiile muncitoreşti 
negociază preţurile în așa chip, încât să nu piardă nici o 
partidă, Sindicatele profesionale brăilene consideră pretu- 
rile ca pe niște principii imuabile, cari în schimb le aduc 
şomajul în locul muncii, iar portului îi micşorează tarifcul. 
Dovada o face alăturatul tablou statistic ; pe când tonajul 
lucrat de portul Brăilei prezintă o neînsemnată variaţiune, 
tonajul cerealelor exportate prin porturile concurente indică 
O progresivitate îngrijorătoare pentru noi. 


Exportul cerealelor pe tone: 


1925 1926 1927 
Constanţa . . . . . 123.749 . .. ..285608 .. .. 335.858 
Galați 2433 r$ 42.807 .... 148118 .. . . 289.113 
Reni ........ 10.051 .... 107.056... . 405171 
Brăila ....... 420.254 . . . . 654257 ... . 614613 
Deci :; 
1925 1926 1927 
Porturile concurente. . 176.647 . . 540.872 . . 1.029.642 
Brāila e eu iara ad 420.254 .. 654257 .. 6145613 


Lesne de tras concluzii pentru viitor si invátáminte 
pentru muncitori. . 

D-Í inginer-insp2gen. Paul Demetriad ne dă un exemplu 
foarte plastic de neintelegerea propriilor lor interese materiale 
de către muncitori 5: «In general tonaje e sunt în descreştere 


1) Ing. P. Demetriad.— Viaţa din 1927 a portului Brăila faţă de activi 
tatea din trecut. (Analele Brăilei. Anul | Nr. 1). 


www.dacoromanica.ro 





EVOLUȚIA NEGOTULUI INTERNATIONAL AL BRÂILEI 59 





aproape la toate articolele, iar ca exemplu vom cita tubus» 
rile şi accesoriile de sondaje, cari in anul 1924 figurează 
cu 8.446 tone, pentru a nu mai figura în 1927 decât cu 
470 tone. Reducerea importului la articolele de sondaj se 
datorește numai mentalităţii muncitorilor dockeri, cari prea 
tind un supliment de 500/ pentru descărcarea tuburilor, 
sub cuvânt că este vătămător catranul de la capete, pe 
când la Constanţa, unde s'a strămutat acest trafic, nu se 
prevede în tarifele muncitoreşti un atare supliment» 

Organizarea rațională a muncii portului Brăila este o prob- 
lemă de cea mai urgentă necesitate. Politica Sindicatelor profez 
sionale socialiste tinde la n.onopolizarea mişcării portului, 
de către munca manuală; concepţia autorităților urmăreşte 
monopolizarea prin munca mecanică, Evident că ambele 
sisteme, fiind exagerate, sunt greşite. Cele două feluri dis» 
tincte de muncă sunt necesare, fiindcă au particularități 
neasimilabile. Munca mecanică prezintă superiorități incon= 
testabile de intenzitate şi durată ; ea i ds mai metodic 
si mai ieftin, cantităţile prea mari. Dar munca manuală 
execută lucrări de cari e incapabilă cea dintâi. Astfel, ea 
este singura aplicabilă în manipularea mărfurilor variate, 
în munca pe distanțe neregulate şi interioare, dar cu deo- 
sebire în munca de specialitate <rujăritul cerealelor, stie 
vuitul mărfurilor, arimatul cărbunilor, etc.). 

lată puternice motive cari reclamă armonizarea ama 
belor sisteme, concilierea lor într'o colaborare comună. 
Voiu dezvolta altă dată această complexă problemă; deo» 
camdată, în enumărarea schematică a unor tulburări ecos 
nomice, imi voiu îngădui numai a enunța formula ce 
propun în această materie: maşinizmul alături cà muncitorii. 
Idela «acțiunilor de muncă» ce'si face loc în industrie sub 
forma participării la beneficii, poate fi aplicată și în ore 
ganizarea muncii celui mai mare port al țării. In acest 
sistem, singurul pe carezl cred efectiv si radical, sar ine 
temeia o societate anonimă potrivit sisteniului comercialie 
zărilor, între Stat, exportatorizimportatoriscapitalişti şi mune 
citori. Aportul Statului. ar consta în imobilele şi utilajul 
portului, al particularilor în capital, iar al muncitorilor, cari 
ar trebui selecționați, în muncă. Societatea ar avea cons 
cesiunea intregei mişcări a portului care, având astfel un 


www.dacoromanica.ro 





60 ANALELE BRĂILEI 





organizm unic de gândire şi coordonarea activităților, ar 
putea realiza o muncă ieftină şi perfecționată, care ar 
atrage iarăşi mărfurile de odinioară. Munca din porturi, 
cu inexorabilul ei caracter mixt, ce nici când nu s'ar putea 
despărți, nu poate fi asemuită celorlalte feluri de muncă; 
concilierea mecanicei cu manualii constituie un imperativ 
vital pentru o funcționare normală şi armonică a portului, 
și în acelaşi timp singura soluție practică. 

De aceea, formula nu trebuie să sperie pe nimeni. 
Să privim limpede: principii foarte înaintate stau astăzi la 
baza organizării Statului nostru, precum: exproprierea, votul 
egal, opt ore de muncă, închirieri forţate, arendări silite 
şi reglementate, etc. De multă vreme principiile abstracte 
burgheze au făcut concesiuni radicale. Cât despre sociaz 
listi, cu tendința lor exclusivistă de acaparare a muncii 
porturilor, nu trebuie nici ei să uite că principiile tranz 
scendente de libertate absolută a muncii și desființarea 
capitalului, au dat cel mai fraudulos faliment. Verificarea 
este.prea ușoară astăzi. Lenin scria la 1917 '): «Exproz 
prierea capitaliştilor va atrage o dezvoltare neauzită a 
forțelor productive ale societății omeneşti». Consecințele 
funeste ce ucid Republica Sovietelor de astăzi, distrugerea 
industriei, goana după capitalul american si toate celelalte 
manifestări contrarii teoriei, dezmint cu violență adevărul 
lui Lenin. Pe de altă parte, avem pilda eloquentă din 
Belgia: luptei dintre capital şi muncă, socialiștii au. opus 
colaborarea. Anseele scrie: «Capitalul, şi munca trebuie 
să facă împreună gospodărie serioasă... f 

Nu ne gândim de fel să luăm meseriașilor proprietatea 
instrumentelor de muncă, nici micilor comercianți propriez 
tatea prăvăliilor, nici cultivatorilor proprietatea petecului 
lor de pământ. Socialiştii, departe de a despuia pe mun : 
citori de proprietatea lor, voiesc săi facă si pe ei pros 
prietari... Proprietatea nu se suprimă decât. în măsura în care e 
asociata muncei». lar declarația Uniunii sticlarilor pros 
clamá: <Trebuie cunoscută limita unde să ne oprim, 
pentru a nu se rupe echilibrul necesar menținerii stabiliz 
tății capitalului cu munca... Trebuie să ne îngrijim de 





1) LENIN, Staat un revolution, Berna 1917. 


www.dacoromanica.ro 








EVOLUȚIA NEGOTULUI INTERNATIONAL AL BRĂILEI 61 





public, care are fonduri de plasat, care creiază uzinele, : 
care satisface nevoile financiare ale industriei şi care deci 
nu trebuie alarmat». 

lată deci adevărul economic: nu poate exista, nici li- 
bertatea absolută a muncii, nici independența complectă 
a capitalului. ci numai raporturi de interdependenţă, cone 
tinue și variate. Suntem robiti unii altora prin necesitățile 
materiale ; cele metafizice ne supun aceleaşi leg: inflexibile, 
aceluiaşi fenomen de fiziologie umană : „instinctul spontan 
de sociabilitate“.: Prin urmare, socialiștii cari vor să vadă 
realitatea, trebuie ca muncii robite din Rusia, să prefere 
proprietatea muncii libere din Belgia. 

% 

O altă cauză care lovește adânc portul Brăilei si-l 
amenință foarte grav pentru viitor, dacă nu va fi înlătu= 
rată prin măsuri radicale, este bara de la gura Sulinei şi 
tariful exagerat al Comisiunei Europene a lDunárii. Până 
în anul 1894, gura Sulinei nu se împotmolea; de atunci 
însă, în mod pieriodic bi=anual, canalul de la gura braţului 
se obstruează, prin formarea unui banc din nisipul Şi năz 
molul azvârlit în mare de gurile brațului Chilia si împins 
de curentul dela Nord spre Sulina; cu deosebire, gura 
Stari-Stambul varsă cea mai mare cantitate de depozite. 
Inaintea războiului se izbutise, printr'un dragaj continuu 
si intens, să se menţină bara În o adâncime aproape conz 
Statată de 24 picioare engleze (1 picior egal cu 30 cm), 
permitáüd trecerea în mod curent a vaselor mari încărz 
cate. De la 1914 și până la 1920, C. E. D. a întrerupt 
complect lucrările de întreținere, fapt care a agravat si- 
tuatiunea locală. În urmă, ele au fost reluate,: farà însă 
prea multă intensitate, astfel încât adâncimea barei variază 
de la 15 până la 24 de picioare, în Aprilie 1926 a avut 
Chiar 14 picioare 1). Scăderea barei constituie o adevà- 
rată plagă a exportului. Un vapor care ia 23 picioare 
poate trece cu 7200 tone cereale; la 18 picioare nu mai 


poate trece decât cu 44J0 tone; în acest caz el trebuie 
Li 


1) C. E. D. ~ Statistique de Ía navigation à l'embouchure du Danube, 
pour l'année 1926. 





www.dacoromanica.ro 





62 ANALELE BRĂILEI 





să descarce 3000 de tone, să treacă bara gi apoi să le 
reîncarce, ceeace necesită cheltueli enorme. De cele mai 
multe ori, vaporul nu încarcă în portul de plecare, decât 
caricul redus, iar diferența îl urmează în slepuri până la 
Sulina ; acolo se face în radă operaţiunea de transbordare, 
cu un surplus de speze şi cu desele avarii provocate de 
schimbarea bruscă a timpului; iar când vremea rea im» 
piedecă ancorarea în radă, vapoarele și șlepurile aşteptă în 
port, cu preţul contrasstaliilor ruinătoare. Pentru lecuirea 
răului, sunt soluţiuni provizorii, precum : dragarea intensă 
şi continuă ; închiderea gurei Stari-Stambul, cea mai de 
sud a brațului Chilia ; prelungirea canalului Sulina în mare 
cu încă doikilometrii, printr'un dig spre nord şi altul spre sud. 

Soluţiunea definitivă, radicală si de o urgentă necez 
sitate. este una singură: abandonarea canalului Sulinei. 
In această materie, solutiunea este comandată de impres 
jurarea gravă că Delta înaintează în mare, prin aluviunile 
aduse de la Nord, cu o viteză de 1 km pe an (d. Vintilă 
Brătianu) şi cu o suprafață medie anuală de 65 Ha <d. in- 
giner I. Vidrașcu). Este probabil ca în eâţiva ani gura 
Sulinei să se închidă, cu toate lucrările normale de întrez 
tinere ce s'ar face (d. inginer E. T. Waard, şeful serv. 
tehnic C. E. D) Deci toate sforțările ce presupunem că 
ar face C. E. D. si cari ar necesita cheltueli din ce în 
ce mai mari, ce s'ar resfrânge asupra producţiei agricole, 
nu ar folnsi decât provizoriu. Necesitatea unui alt canal 
ne pune în prezența a trei proecte. Cel mai puţin intere= 
sant este proiectul unui canal CernazVodă=Constanţa, 
care ar fi si cel mai scump de realizat, necesitând vreo 
zece miiarde lei. El ar avea consecința funestá de a dese 
ființa porturile Brăila, Galţii, Renii, Izmail, Chilia şi Sulina, 
care ar rămâne numai pentru micul cabotaj (traficul inte» 
rior» El ar mai necesita creiarea unui mare port local, 
cu o capacitate de trafic, pentru import si export, egală 
cu a celor şase porturi, ceeace reclamă legarea cu Bue 
curestii şi Brăila prin linii duble de drum de fier şi inzes» 
trarea cu material rulant îmbelşugat. Ar prezinta, în schimb, 
un important folos, cu îndoit caracter politic şi economic: 
caducitatea Comisiei Europene, prin lipsa veniturilor. Al 
doilea proect este acela al creierei unui canal maritim, cu 


www.dacoromanica.ro 








EVOLUŢIA NEGOTULUI INTERNATIONAL AL BRĂILEI 63 





ecluze, din brațul Sft. Gheorghe, de la gura Dunavátului, 
la mare (d. inginer Gh. Popescu), sau la lacul Razelm «d. 
inginer Davidescu) ; amenajarea lui a fost evaluată de d. 
inginer |. Vidrașcu, în anul 1924, la cinci miliarde lei. 
Al treilea proect, şi cel mai imbráfigat, este aceia al pus 
nerii în funcţiune a brațului Chilia prin gura Oceacov 
(danii Vintilă Brătianu, inginerii Gh. Popescu, I. Vidrașcu. 
N. Georgescu). El ar prezinta cele mai multe avantaje : 
a) braţul Chilia poartă cea mai mare cantitate de apă şi 
anume 670/ọ din debitul Dunării, b» fiind gura cea mai 
de Nord, nu primeşte aluviuni iar nisipul adus de ea este 
împins de vântul de Nord-Est; în timpul războiului marina 
rusă á navigat cu vasele de război si, cu o ușoară dra- 
gare, a adâncit canalul până la 25 picioare. c» Canalul 
nu are regiune mlăștinoasă, ci pământ sănătos neinundabil, 
deci acolo se poate desvolta un port maritim cu zone 
libere, antrepozite, industrii, etc.; d) având acces direct la 
uscat, se poate lega cu drumul de fier prin Basarabia. 
e) necesită cheltuiala cea mai redusă, amenajarea braţului 
fiind evaluată în anul 1924 «d. inginer I. Vidraşcu) la trei 
miliarde lei. 

O altă racilă a exportului dunărean este tariful C.E.D. 
Inaintea războiului, vapoarele mai mari de 1500 tone 
plăteau, la ieșirea din Sulina, câte 1,70 fr. fr. hârtie, adică 
1,70 lei hârtie de fie-care toná-registru; astăzi plătesc 
câte 18,25 fr. fr.hârtie (3,70 frfr. aur (D, adică 120,45 
lei hârtie, deci de aproximativ 70 ori mai mult, pe când 
prețul grâului, de pildă, s'a mărit numai de 40=45 de ori. 
Aceste taxe nu se plătesc pe tona de cariz (povară), așa 
cum Sar crede si cum ar fi logic, ci pe tonazregistru a 
vaporului, adică pe capacitatea sa. Deci un vapor cu o 
capacitate de 7.000 de tone, care iese la Sulina numai cu 
3500 de tone, pentru a'si complecta caricul la Constanţa 
sau aiurea, va plăti de 7.000 de ori câte 120,45 de lei, 
adică 843.150 de lei; cu alte cuvinte, taxele revin de fapt 
la 240 de lei tonascaric, atunci când vasul iese cu jumă= 
tate caric , aceste taxe nu apasă cerealele ce ies prin Cons 
stanta, Cernăuţi, Timişoara, etc. larăşi, nici o deosebire nu 
se face în raport cu lungimea călătoriei ceeace constituie şi 





1) C. E. D, — Tarif des droits de navigation applicable du 1 Mars 1928, 





64 ANALELE BRĂILEI 








o nedreptate şi îngreuiare a concurenții pe pieţele străine 
de desfacere. Aceste taxe exagerate provin numai dintr'o 
defectuasă repartiție a bugetului C. E. D.; două treimi 
sunt absorbite de cheltuelile de administrație (fără miriștri, 
cari sunt plătiți din bugetele Statelor respective) şi numai 
O treime este destinată lucrărilor tehnice. In asemenea 
condițiuni este evident că ori=cât s'ar mări taxele, venituz 
rile pentru lucrări vor fi insuficiente. Anul 1926 a produs 
un total la venituri de 34.387.144 fr hârtie (213.200.00Uei 
hârtie !) şi, cu toate acestea, pescajul de abia 14 picioare 
din luna Aprilie a aceluiaș an, indică aproape o părăsire 
a lucrărilor de întreținere. — Aceste împrejurări adverse, 
creiate de C. E. D. sau cari subzistă din cauza insufiz 
cientei activitáti a ei, lovesc cu brutalitate porturile ma- 
ritime de pe Dunărea de jos, în măsura în care capaci= 
tatea redusă de transit a portului Constanţa poate primi 
cerealele ce fug de la Dunăre, dar restul mărfei, care 
constituie imensa majoritate, suferă toate aceste rigori. 

De aceea, Statul are obligația de a interveni grabnic 
si insistent, luând măsuri directe în unele privinţe, nego- 
ciind în altele. Nu însă pe baze false, ca acelea alcătuite 
de delegatul comisiunei consultative şi tehnice de comu- 
nicații şi tranzit a Societăţii Naţiunilor ?; deşi arbitrarul 
acelui raport a fost demascat de d. inginer insp=gen. Paul 
Demetriade °), totuşi Statul nu a tras nici o consecință. 
Prin urmare, se nasc următoarele cerințe vitale: în ca- 
zul în care C. E. D. nu ar consimti, Statul să execute 
singur, din bugetul său, această lucrare. Mandatul Comisiuz 
nei este: „de a executa lucrările necesare spre a degaja gurile 
Dunării, precum şi părţile mării dimprejur, de nisipuri si 
alte obstacole cari le astupă, spre a putea pune această 
parte a fluviului şi zisele părți de mare în cele mai bune 
condițiuni posibile pentru navigatiune"^ %, Deci, atunci 
când prin inactivitate, lipsă de interes si de devotament 
Comisiunea nu îşi execută mandatul imperativ, el înce- 
tează în mod virtual, iar noi, pentru a nu fi victimile unui 


1» C. E. D. — Statistique de la navigation pour 1926. 

2) S. D. N. — Rapport relatif à fa navigation sur Danube, par W. E. 
Hines, 1925. 

3) La crise des transports dans [a navigation maritime sur le Danube,:1928* 


4) Tractatu din Paris din pă Martie 1856, art. 16. 
WWW. 





EVOLUȚIA NEGOTULUI INTERNATIONAL AL BRĂILEI 65 





asasinat economic, prevázut cu claritate si deci liber con- 
simțit, suntem indreptáfiti să executám singuri, pe teritorul 
supus suveranității naționale, lucrările menite să ne salveze 
superioare interese de Stat. Intr'un asemenea caz este de 
preferat canalul Chilia, asupra căruia rămâne deschisă dis- 
cuțiunea, dacă este sau nu supus competenţei C, E. D. 
2) Statul să negocieze, cu toate mijlocele şi puterile sale; 
ca taxele să se perceapă asupra tonajului caricului, iar 
nu al vaporului, și în raport cu călătoria (Sud-continen- 
tală, Nord=continentală, Africa, America). 3) Pe drumul 
de fier să se acorde un tarif preferențial porturilor mari- 
time de pe Dunăre, asupra tarifului Constanța, pentru 
mărfurile destinate exportului; procentul de preferință va 
usura marfa de taxele C. E. D 4) Contractarea unui 
împrumut C. E. D. pentru executarea noilor lucrări nez 
cesare, astfel ca amortizarea marilor investițiuni să nu 
apese aceiași generaţie, gârbovită de toate greutățile Roz 
mâniei-Mari. 5) Economii și micșorarea cheltuelilor gene= 
rale de administrație ale Comisiunei ; reducerea taxelor fa 
cifra necesară numai lucrărilor de întreţinere ; lucrarea 
noului canal să se realizeze din împrumut, iar micile in- 
vestițiuni anuale, dintr'un fond special de rezervă pentru 
investițiuni, ce trebuie alocat în buget, în afară de rata 
de amortizare a împrumutului. © Publicitatea bugetului 
C. E. D. Am făcut abstarctie de latura politică şi de 
drept internațional a acestei probleme, repusă în acută 
actualitate de recenta Convenţie de la Geneva ; jurisdicția 
pe sectorul Brălia-Galaţi; precum şi denaturarea mandatului 
Comisiunei, formează o altă față a problemei. 
$ 
l € + 

Căile de comunicații şi legăturile Brăilei cu centrele 
apropiate, sunt alte dureri ale regiunei noastre economice. 
Cu Buzăul, deci cu reţeaua principală a țării, suntem lez 
gaţi printr'un drum de fier cu linie simplă si prin nici o 
șosea. Pe vreme ploioasă nu se poate călători cu căruța 
la Buzău, în lipsa unei şosele care, în afară de rolul stra- 
tegic, ar ușura gi activa schimbul de mărfuri diferite între 
ouá regiuni muncitoare și producătoare, ` Brăila urcând 
spre munte produsele meseriilor şi indrustiei sale, precum 


www.dacoromanica.ro 





66 ANALELE BRĂILEI 





şi mărfurile de import, iar Buzăul coborând lemnăria şi 
rodul livezilor si podgoriilor sale. Cu Rîmnicul=Sărat nu 
avem legătură directă de drum de fier, ci una foarte anevoz 
ioasă şi de ocol, iar şoseaua nu se poate utiliza decât 
pe vreme bună, de oarece nu există pod peste Buzău. — 
Cu Focșanii legătura este din cele mai rele, iar peste apa, 
Buzăului, nici pe aici nu este pod. De Galaţi suntem 
izolați pe uscat, fără nici un fel de şosea de legătură si, 
mai ales, fără pod peste Siret, deși aceste două mari centre 
de puternice interese economice; sunt aşezate la o dez 
părtare de numai 10 klm. în linie dreaptă. Toată această 
distanță se întinde prin bălțile Dunării şi ale Siretului, 
numai pe timp secetos căruțele pot străbate hârtoapele ce 
au fost mlaștini si trec Siretul pe primitive poduri misg- 
cătoare (bacuri), trase cu funia de la un mal la altuf, cu 
un mecanizm patriarhal şi deprimant. Pe vreme rea nici 
un vehicul nu poate străbate aceşti zece kilometri de in- 
fern. Interesele permanente ce leagă indisolubil Galaţii de 
Brăila cer o viață economică unitară, comună. Ambele 
centre slujesc drept cài de expansiune ale marilor ţinuturi în- 
conjurătoare, Galaţii însemnând calea Moldovei și Basa- 
rabiei în jos, iar Brăila calea Dobrogei şi sesufui muntean, 
în sus. 

In afară de această străveche mișcare economică, 
Brăila ar putea colecta toată recolta țărănească din juz 
detele Buzău, Râmnicul=Sărat, Putna, Tecuci, și care ar 
fi adusă cu carele direct în port de către producătorii 
înşişi, cari ar găsi aici preţurile ridicate ale marilor piețe 
de export. In acest chip, diferenţele de câștig ale inter- 
mediarilor ar intra în satele noastre. Aceste diferențe sunt 
foarte mari. Intermediarul care cumpără recolta în sate, 
gări sau oboare sătești, oferă un pret cu mult inferior 
celui din portul Brăilei, Diferenţa îi slujește la acoperirea 
cheltuelilor (magazie de centralizare, asigurare, suprave= 
ghere, speze de procurarea vagoanelor, încărcarea, fractul, 
descărcarea la magazie sau vapor, etc); pe de-asupra 
misitia și câştigul sáu personal. Săteanul care'şi transportă 
recolta personal la Brăila, nu suferă nici una din aceste 
cheltueli si deci prețul ce dobândeşte pe productele . sale 


www.dacoromanica.ro 





EVOLUTIA NEGOTULUI INTERNATIONAL AL BRÁILEI 67 





este mărit cu suma lor şi cu câştigul intermediarului. lar 
portul şizar mări cantitatea de cereale tranzitată. 

lată deci care este deosebita insemnátat^ economică 
a unui sistem de șosele convergente spre Brăila. Interesul 
strategic nu intră în obiectul acestei analize ; el însă nu este 
mai puţin important. Intr'un eventual război de Est, Brăila 
ar sluji ca pivot al desfășurării forțelor gi materialelor, în 
spatele frontului, şi ca bază de aprovizionare, rol ce i-ar 
fi foarte mult îngreuiat în izolarea în care se află astăzi. 

$ Q9 
! x 

Ca interes documentar trebuesc amintite încă două 
cauze speciale cari au lovit portul nostru în ultimii anii. 
O lovitură simfitoare neza fost dată prin împărțirea rez 
țelei drumului de fier in direcțiuni regionale. Brăilei, care 
tinea de regiunea Bucureștilor, nu i se trimeteau vagoane 
din regiunea Iaşilor, astfel că toată vechea ei clientelă din 
Moldova s'a strâmtorat la Galaţi, unde probabil a rămas 
şi după desființarea regionalelor. 

O altă cauză specifică a decăderii, a fost prăbușirea 
aproape a unanimitátii caselor de export, provocată de vaz 
riațiunea cursului schimbului international. Această cala- 
mitate a aruncat în părăsire multe vaduri comerciale 
prin ruperea atâtor legături, îndreptând către alte centre 
cerealele destinate exportului. 

Spaţiul limitat împiedică examenarea a încă două 
chestiuni: autonmia portului si arbitrajul internațional. 
Vom stabili altă dată adevăratul caracter in care ele tre- 
buiesc înfăptuite, pentru a putea avea însemnătatea lor 
determinantă. 

O zonă liberă chiar reală, aplicată în fapt și nu 
numai comercială ci și industrială, nu este decât un sfert 
de măsură ; ea trebue neapărat unită cu autonomia pore 
tului, pentru ca veniturile fui proprii să nu fie intrebuinz 
fate în lucrările de la munte sau de la mare, ci să fie 
destinate exclusiv lucrărilor locale, precum mărirea cheiului, 
înmulțirea silozurilor, crearea de noui bazine, perfecționarea 
şi întreţinerea utilajului, etc. 

In cadrul acestui propram general intră şi factorii 
morali. În această direcție negotul de după război; care a 


www.dacoromanica.ro 





68 ` ANALELE BRĂILEI ' 





adunat deasupra unor înșelătoare câştiguri destui nepre- 
gătiți şi mulți necinstiți, a prăpădit cel mai mare capital 
pe care=| poate pierde o aşezare omenească : încrederea 
străinătății. Ni s'au trimis mărfuri, al căror preț n'a fost 
restituit; ni Sau cumpărat cereale pe care nu le-am pre- 
dat, dacă prețnrile crescuse; am semnat contracte pe cari 
nu lezam executat. Pierderea creditului moral a făcut să 
se prăbuşească şi cel financiar. Nu trebuie să uităm cà 
finanțarea unei recolte normale necesitatà 30— 40 miliarde 
lei, pe care nurij putem affa de cât afară. Totul este 
deci de refăcut. Reorganizarea arbitrajului pe baze cura- 
gioase, pentru ca să ofere efectiv garanția banului străin 
trimis aci și siguranța executării contractelor, este o da- 
torie de onoare națională, dar în același timp si o măsură 
de interes material negustoresc. 

Prin urmare, ofensivă pentru recâştigarea încrederii 
şi pentru pregătirea renaşterii, 


lulie 1929, Brăila. 


BRAILA-PORT5 


de ING. CORIOLAN STÁNULESCU 





După cum este cunoscut tuturor, cel mai mare port 
dunărean al fării noastre il are Brăila. 

Desvoltarea mereu crescândă a acestui port se dato: 
reşte mai multor cauze, între cari se poate cita: 

1. Pozifiunea si situafiunea lui naturală, care a permis 
înbunătățiri în toate direcfiunile de exploatare ale portului, 
oferind astfel condițiuni avantajoase de acostare şi manipula: 
ție a vapoarelor. 

2. O încintă mare a cheiului a permis să se construz 
iască noui garaje, de câte ori sosirile de vagoane începeau 
a întrece capacitatea de primire a celor existente. 

3. Aşezarea aici a unor mari case de export, cari 
găsind înlesnirile de exploatare arătate mai sus și-au mărit 
necontenit câmpul de operațiuni, atrăgând la Brăila prin 





1» Studiul D=lui Ing. Stănulescu, actual comisar al Guvernului pe lângă 
Administraţia C. F. R, e un studiu mai vechi, publicat în Buletinul C. F. R. 
pe 1914 (Anul IV, Oct. Noemb). ` 

E cel mai cuprinzător studiu ce s'a făcut asupra Portului Brăila, în privința 
capacităţii sale de primire şi descărcare a vagoanelor C. F. R. 

Se cercetează, cu o desăvârşită competenţă, tot ansamblul problemei 
şi anume : 

1. Maximum de trenuri de marfă ce se pot îndruma la Brăila pe liniile 
Fäurei~— Brăila şi Barbogi — Braila. 

2. Capacitatea de triare a gárei de triaj (triaju a fost distrus in vremea 
războiului). 

3. Debitul liniei duble Brăila orag—Port şi Triaj— Port. 

4. Organizarea serviciului de descărcare şi condiţiile în care se face 
avizarea şi descărcarea vagoanelor în port. 

5. Capacitatea de garare a liniilor din port. 

Nu vom reproduce întreg studiul, fiindcă are un caracter de strictă 
specialitate, aşa cum era necesar Buletinului C. F. R. Pentru „Analele Brăilei“ 
vom extrage numai primul capitol, care înfăţişează o cuprinzătoare privire generală, 
în epoca cea mai prosperă a Portului Brăila, a problemei legăturilor de cale 
ferată ale ţării cu portul Brăila. ' 





70 ANALELE BRĂILEI 





rezultatul îmbucurător al afacerilor lor şi alte casse noui 
din an în an. | 

4. Infiinfarea docurilor cari au creiat traficuri speciale: 
cárbuni, charestele, márfuri diverse, ce de asemenea au 
mers progresánd. | 

5. Administrația căilor ferate şi aceea a porturilor, a 
urmărit cu deosebită atenție mersul afacerilor acestui port 
şi a obținut dela guvernele ţării sumele necesare pentru 
necontenita desvoltare a instalațiilor de tot felul. 

6. Iniţiativa privată a contribuit de asemenea la conz 
struirea marelui număr de magazii particulare, cari pe timpul 
când comerțul de cereale se făcea în alte condițiuni la Brăila, 
au adus servicii apreciabile mersului înainte al traficului 


acestui port. Astăzi, aceste magazii nu mai au importanța 


cea mare din trecut, fiindcă vânzarea cerealelor se face din 
vagon, de unde apoi se descarcă spre a se căra la vapor, 
totuşi ele aduc bune servicii pentru producători mai ales, 
de oarece au posibilitatea de a nu vinde în orice condițiuni 
de teama taxelor de locafiune, la care ar fi supuşi atunci 
când nevánzánd marfa, ar trebui s'o fină în vagon câteva 
zile în aşteptarea prețurilor mai bune. Ele mai servesc la 
depozitarea în timpul iernei, când Dunărea este înghețată 
şi vânzările prin portul Constanţa nu ar fi convenabile. 

Servesc şi acum cu succes agricultorilor, cari, neavând 
posibilitatea să-şi imagazioneze recolta la locul de producere 
şi neputând vinde din cauza íncetárei exportului pe apă 
şi a reducerei afacerilor în general, datorită stării de războiu 
a țărilor importatoare, trimit cerealele la Brăila, depozitánz 
duzle în aceste magazii. 

Datorită deci cauzelor enumerate mai sus şi a altora, 
acest port, stă în fruntea tuturor. Dau mai jos un tablou care 
cuprinde descărcările de vagoane în luna August, Septembrie 
şi totalul anual dela 1882—1913, considerânduzse anul dela 
1 Aprilie până la 31 Martie, adică anul bugetar. 


Statistica finutá astfel are şi avantajul că aduce in 
sarcina unui an descărcările din primul trimestru al anului 
următor, care de fapt se datoresc tot recoltei anului 
prcedent. 


Din examinarea tablourilor de mai jos se vede cá in 
primii 10 ani, 1882—1891, cel mai mare numár de vagoane 
descárcate l'a avut anul 1891, anume 66375, dar lunile cele 
mai aglomerate ( August şi Septembrie) au fost în 1890, când 
s'au descărcat 12019 vagoane în August şi 10288 în Septembrie. 
Scofánd zilele de sărbătoare, rezultă o medie de 400 vaz 
goane pe zi în Septembrie şi 500 vagoane pe zi în August. 

Se vede deci că încă de acum 23 ani Brăila era caz 
pabilă să descarce zilnic 500 vagoane. 


US NS 
I 





BRAILA-PORT 71 





In a doua decadă din tablou intră anul 1901 ca cel mai 
mare, în cares'au descărcat la Brăila 97852 vagoane. Lunile 
cele mai bogate însă le are anul 1896, căci găsim că în 
August s'au descărcat 14770 vagoane, iar în Septembrie 
15163 vagoane. 

Rezultă cá în 1896 s'au descárcatin medie, în August, 
615 vagoane, iar în Septembrie 631 vagoane în zile lucrătoare. 


Tabloul de vagoanele cu cereale descărcate în lunile August și 
Septembrie și totalul anual, dela 1882 şi până la 1915, în Brăila. 




















sam LUNA P 
August Septemb. ANUAL 
1882 3492 3942 23295 
1883 3432 1583 20256 
1884 1607 1580 | 13381 
1885 3332 3847 23348 
1886 5605 4358 35881 
1887 5643 5234 48220 
1888 9666 11190 62696 
1889 8790 6450 54950 
1890 12019 10288 58476 
1891 8728 . 9404 66375 
1892 8444 6049 48579 
1893 8086 8652 74578 
1894 4023 4005 40772 
1895 11860 9552 49816 
1896 11770 15103 71388 
1897 6882 7090 40681 
1898 8843 9679 52466 
1899 640 1800 21054 
1900 11970 7936 51888 
1901 14301 13319 97852 
1902 15618 16040 80229 
1903 18158 14391 83858 
1964 6645 3383 28787 
1905 16042 13886 69851 
1906 18592 16082 86779 
1907 10485 9681 70907 
1908 6210 5230 39027 
1909 13102 9475 60615 
1910 21788 20112 97727 
1911 17384 15989 95423 
1912 9342 8122 46336 
1913 2340 5982 49327 








In 1901 însă totalul anual s'a repartizat mai uniform 
în lunile de trafic, astfel că nua dat şi celmai mare număr 
de descărcări lunare. 


www.dacoromanica.ro 





72 ANALELE BRĂILEI 





A treia decadă de ani din tablou confine 2 din cei 
mai bogați ani agricoli, 1910 şi 1911, cel dintâiu cu 97727 
vagoane, iar cel de al doilea cu 95423 vagoane. August şi 
Septembrie cel mai aglomerat îl are aci anul 1910, care 
are şi totalul cel mai mare. 

Anul 1910 are şi calitatea de a fi avut cele mai mari 
descărcări lunare dintre cei 32 de ani din tabloul nostru 
statistic. Astfel, în Septembrie s'au descărcat 20112 vagoane, 
iar în August 21788 vagoane. 

Mediile zilnice sunt de 838 vagoane în Septembrie şi 
de 907 vagoane în August, scofând sărbătorile. 

Dacă facem şi media zilnică de descărcări în August 
şi Septembrie ai primului an din tablou, care este 1882, 
medie care e de 146 vagoane ín August şi 164 vagoane în 
Septembrie, putem întocmi un nou tablou, care să arate 
cum a crescut capacitatea de descărcare a Brăilei în general 
şi a portului în special. 


In 1882 media zilnică 145 vag. Aug. 164 vag. 


. 1890 - » 500 , » 400 » 
» 1896 » » 615 » » 631 » 
n 1910 » » 917 » » 833 » 


Anii cei mai bogați în descărcări (generale) totale 
anuale sunt 1891 cu 66375 vagoane, 1901 cu 97852 vagoane, 
1910 cu 97727 vagoane şi 1911 cu 95423 vagoane /lmi amin- 
tesc cá în anul 1911, în Septembrie, am avut şi cea mai 
mare zi de descărcare la Brăila, când după 2 sărbători s'au 
descărcat 1640 vagoane, cari au început să se golească de 
pe la 5 p. m. şi pentru expedierea cărora, la stațiile unde 
erau dirijate, a trebuit să se îndrumeze unul după altul, 
pe măsura descărcările, 24 de trenuri de vagoane goale. 
Vă puteți închipui ce activitate s'a desfăşurat în noaptea 
acelei zile în staţia, triajul, docul şi portul Brăila, pentru 
ca, pe deoparte, să se scoată de pe liniile de descărcare 
vagoanele golite, amestecate cu vagoane nedescărcate încă, 
să se ducă în triaj şi oraş pentru a fi expediate mai departe, 
si tot în cursul aceleiaşi nopți să se umple la loc portul 
şi docul cu circa 7—800 vagoane, ce urmau a se descărca 
a doua zi. Avizarea sosirilor făcându-se numai până la ora 
9.30 a. m. trebuia capână la 8.30a. m. să fie aduse în port, 
ca şi astăzi, toate cele 7—800 vagoane ce aşteptau în triaj 
şi scoase un număr egal, spre a le face loc._ 

Cei doi ani bogați, 1910 şi 1911, au condus din nou 
administrafiile de care vorbeam la începutul acestui articol 
să avizaze la noi înbunătățiri. Gara de triaj a fost din 
nou mărită, adăugânduzizse şi o stație de primire din direcția 
PBarboşi şi câteva linii noui de legătură şi triare, iar cheiul 


www.dacoromanica.ro 


BRAILA-PORT 73 




















şi liniile din port s'au sporit prin lucrări care sunt acum 
pe sfárgite şi vor fi în curând date în exploatare. 

Tinánd seamă de înbunătățirile şi de datele statistice 
de mai sus, vom examina într'un viitor articol, care este 
noua capacitate de descărcare a portului Brăila şi vom 
studià dacă faţă de debitul actual al liniilor de circulație 
Făurei— Brăila si Barboşi—Brăila, această capacitate este 
suficientă pentru maximum de vagoane ce pot fi aduse 
în Brăila. 

Tabloul statistic de care m'am servit conține totalurile 
vagoanelor descărcate în port, doc şi oraş. 

Fiind vorba numai de cereale, iar descărcările dela 
oraș şi doc fiind neînsemnate faţă de cele ale portului,. nu 
am mai arătat datele în detaliu. 


www.dacoromanica.ro 


IOAN SLĂTINEANU 
— Cei d'intâiu ocármuitor al Brăilei după 1829 —- 


(Notiţă biografică) 
de I. C. FILITTI 


<Ctitorul orașului Brăila» !) sa născut spre sfârşitul 
anului 1795, ca fiu al marelui vornic Scarlat Slătineanu 
si al Catincăi Filipescu, zisă «Petaluda», adică «fluturele», 
din cauza ugurintei ei la dans °). 

Vornicul Scarlat şiza câștigat un nume în istoria 
literaturii româneşti, prin oarecari încercări poetice, ca şi 
fratele său, marele vornic lordache, de la care a rămas 
şi o traducere în româneşte a lui «Ahifeos la Skiros» de 
Metastasio °}, 

Tatăl murind încă de la 1808, 5 micul Iancu Slăti= 
neanu rămase sub îngrijirea mamei sale si a bunicului 
sáu Răducan Slătineanu, mare vornic, care muri abia la 
1817, trccut de 90 de ani. 

Studiile le va fi făcut în casa părintească, de pe 
ulița dintre Sf. Sava (pe locul statuei de azi a lui Mihai 
Viteazul) si biserica Dintro zi, azi biserica albaneză 5). Se 
poate să fi frecventat, ca şi verii săi, fiii marelui clucer 
Dumitrache Slătineanu, şcoala înaltă din Bucureşti 5». 

La 1819, în vârstă de 24 ani, era deja mare comis, 


1) N. lorga, Cei dintâi ani în noua Brăilă românească. Buc. 1929, p. B 
462). :2) Nunta a avut loc la 28 lanuarie 1795 (V. A. Urechia, Ist. Rom. V. 

3) Legrand, Bibliographie grecque vulgaire, VII 403, 405. 

4) Urechia, o. c. XI. 494. 

5) Ibid. XI. 869.— X, A. 717. 846—8. 

6) Revista de istorie (a d-lui lorga) IV, anul 1918, p 111. 


www.dacoromanica.ro 





IOAN SLATINEANU 
(1795 — 1864» 


Cel dintâiu ocármuitor al Brăilei eliberate la 1829 


www.dacoromanica.ro 





IOAN SLATINEANU 77 





primul lui rang de boerie, ca fiu şi rudă de boeri mari 
cu influență ; dar majoratul fiind fixat prin legile de atunci 
la 25 de ani, se afla încă sub «epitropia sărmanilor ev= 
&henisti» (nobili ^. 

Ajuns vârstnic, el încheie, in Januarie 1821, o tranz 
Sactie cu mama sa, a căreia moşie de zestre, Talpa — Ogră- 
zenii din Vlașca, fusese înstrăinată de tatăl sáu 2). Avere 
avea de ajuns: casele de care am vorbit, compuse din 2 
trupuri: cele de pe locul de azi al hotelului Capşa şi 
cele, azi dispărute, dintre biserica lenei si biserica Dintr'o 
zi %; moşiile Filipeştii de târg din Prahova, Pociovaliste 
din Ilfov, Vânători, Căldăreasca, Crângeni, Cârligaţi sau 
Cârligele şi Lisa în Teleorman, Slătineasca sau Călinești 
în Muscel. Pe aceasta din urmă o vinde, la 1826, unui 
oarecare Piga. 

Odată cu izbucnirea revoluției lui Tudor Vladimi= 
rescu, tânărul loan Slătineanu se refugiază la Braşov. El 
trebue să fi fost dintre boerii rusofili cari n'au primit cu 
mulțumire numirea în scaun a lui Grigore Ghica la 1822, 
pentru că această domnie pământească îi era hărăzită de 
Turci şi avea să se desfășoare sub scutul acestora. Astfel 
îmi explic cum de abia la 1826 loan Slătineanu ajunge 
să facă un singur pas în ierarhia boeriilor, devenind pae 
harnic, 

La 30 Mai 1827 îl găsesc ispravnic al judeţului 
Buzău, iar în Iulie următor trece în aceeaș calitate la 
Prahova. 

După ieşirea din scaun a lui Grigore Vodă Ghica 
si intrarea în ţară a trupelor ruseşti, rusofilul şi conserz 
vatorul loan Slătineanu trebuia să fie mai în favoare. La 
16 Mai 1828 este orânduit, ca fiind «dintre cei cu ştiinţă 
boeri», pe lângă generalul cneaz Gorciacov, spre a-l însoți 
la Craiova 5. 





1) Urechia, o. c. XII 199. 

2) Acad. Rom. Ms 614. fila 41 sau 141. 

3) In curţile caselor de la Capşa de azi, funcţiona la 1835 teatrul de 
scânduri al Bucureştilor. In lan. 1842 loan Slătineanu 1şi oferea casele «de pe 
Podul Mogoşoaei, cu 2 fete şi loc mare» pentru teatru. Acolo se urmase balu= 
rile publice şi teatru, (I. C. Filitti, Domniile române sub Regulamentul organic. 
Buc. 1915. Ed. Acad. rom. p. 252). 

4) Arh. Stat. Condica domnzascá Nr. 117, fila 122, 


www.dacoromanica.ro 








78 ANALELE BRÁILEI 





Edouard Thouvenel ni spune 5 cà loan Slătineanu 
a pus, încă dela 1829, din insárcinarea lui Kisseleff «baza 
viitoarei fericiri a Brăilei». 

Când, la 10 Martie 1831, se adună Obşteasca Extra- 
ordinară Adunare, chemată să revizuiască şi să voteze 
proectul de Regulament organic, paharnicul loan Slăti= 
neanu face parte din ea, ca boer al judeţului Prahova. 

După închiderea adunării (22 Mai), el este numit 
cârmuitor al judeţului Brăila 2), funcţiune în care rămâne 
până spre Noembrie 1832, când este ales deputat de . 
Teleorman în Obişnuita Obştească Adunare, primul nostru 
parlament întrunit în virtutea Regulamentului Organic. Isi 
păstrează mandatul până la 1835. 

Ministrul de interne, în raportul său către Adunare 
la 24 Martie 1833, arată că la Brăila «sau înfrumusețat 
după toată cuviința biserica de sub prăznuirea Sf, Are 
hanghel Mihail, a căreia zidire sa desăvârșit prin silinta 
dumnealui paharnicului lancu Slátineanu» ?. 

Acesta figurează apoi, la 1834, printre cele 106 per- 
soane cărora Kisseleff, „înainte de a părăsi Principatul, li 
dă atestaturi «spre dovada osârdiei şi ostenelilor lor de 
laudă ce lezau vărsat în curgerea vremelnicei ocármuiri 
ruseşti ..intro epocă atât de însemnată si vrednică de 
aducere aminte prin nouă așezământuri ce Sau întrodus 
pentru fericirea patriei lor» 4). 

Sub domnia lui Alexandru Ghica (1834— 1842), 
după ce iese din Adunare odată cu preînoirea acesteia la 
1835, loan Slătineanu ocupă iarás, la 1836 si 1837, 
funcția de cârmuitor al județului Brăila s». Saint Marc 
Girardin *) atribue lui Slătineanu meritul desvoltării acestui 
oraș. Tot asa, William Rey 7). care povesteşte cum câr- 
muitorul primea pe călători cu muzică, îi aducea la casa 
sa, li oferea baluri cu şampanie, 


1) Hongrie et Valaquie. Paris, 1810. Trad. germană de graf von P (ons), 
Ungarn and Walachey. 

2) Analele paríam. ale României, Il. 81. 

3) Ibid. III, partea l, p. 573. 

4) I C. Filitti, o. c. 95—6. 

5) Almanahul Statului pe acei ani. 

6) Souvenirs de voyage et d'études. Paris. 18:2, p. 239. 

7) Autriche, Hongrie et Turquie, 1849. Citat de N. lorga, Trei călători 
în țările române. in Analele Acad. rom. Seria Ill, Tom. V, anul 1925, p. 7). 


www.dacoromanica.ro 





IOAN SLĂTINEANU 79 





La 1836 loan Slătineanu era unul din cei 20 de 
membri ai faimoasei «societăți filarmonice», care urmărea 
scopuri culturale, dar si politice şi creéa, prin aceasta, 
oare care greutăți Domnului. Poate de aceea abia la 1837 
înalță Alexandru Vodă Ghica pe Ioan Slătineanu la rangul 
de agă, prima treaptă a boeriilor regulamentare de rangul 
întâi. " un 

Doi ani pierd urma acestuia. La 1839 redevine de» 
putat în Obşteasca Adunare, de data aceasta ca ales al 
boerilor de primul rang, şi=şi păstrează mandatul până 
la 1844. 7 

Tot odată întră şi în magistratură, fiind numit la 
1841 membru al divanului civil apelativ, Secția I. Aceasta 
nu-l împiedică de a se manifesta în Adunare, în Martie 
acelaş an, ca opozant contra Domnului. In Ianuarie 1842 
însă, el este unul din cei patru deputați cari singuri se 
opun tendințelor prea agresive ale Adunării față de Ghica 
V odà 1). 
: . Când, în acelaş an, se constitue Adunarea Extraorz 
dinară pentru alegerea unui nou Domn, loan Slătineanu 
cere gi obține ştergerea din lista celor 50 de boeri mari 
alegători a lui Filip Lens, ca născut din tată străin şi 
care nu fusese boer. Este curios însă că agentul rusesc 
din Bucureşti nu sprijini pretenția lui Slătineanu de a face 
el parte din colegiul celor 502). 

Şi față de Bibescu Vodă (1842— &, loan Slătineanu 
se manifestă în Adunare, în Mai 1843, ca opozant şi tot 
asa în Ianuarie 1844 %. Aceasta n'ar exclude ca el să 
fi ajutat pe Domn, cum pretinde Elias Regnault, în sforz 
țările sale pentru a divorța de doamna Zoita Mavrocordat= 
Brâncoveanu si a lua de a doua soție pe frumoasa Ma» 
rițica Ghica, născută Văcărescu. Intr'adevár, Slătineanu 
era prieten întim al mamei acesteia, Luxita Văcărescu 
născută Băieanu. 

Totuşi, el n'a fost în deosebită favoare, nici pe lângă 
Bibescu Vodă pe care, ca şi atâți boeri mari ai timpului, 
îl considera ca pe un parvenit. 


1) Filitti, o. c. 139 156. 
.2) Ibid. 266—7. 
3) Ibid. 295. 304. 


www.dacoromanica.ro 








80 ANALELE BRĂIL! I 








La 1845, Ioan Slătineanu se retrage de la curtea 
apelativă şi este înălțat cu acest prilej, la 9 Sepremvrie, 
la rangul de mare logofăt al credinței. 

La 1846, reintră în magistratură, ca membrusboer la 
curtea apelativă de comerţ. 

Anul următor, 1847, redevine deputat al colegiului 
boerilor mari şi tot odată este numit membru la Inalta 
Curte. Isi păstrează si postul şi mandatul până la izbuc- 
nirea revoluției, cu care temperamentul său nu se putea 
împăca. Trecu deci la Braşov. 

La 20 lulie 1848, A. Treb. Laurian comunica din 
Sibiu lui A. G. Golescu veşti primite cu o zi înainte de 
la G. Bariț din Braşov: «Sa ştiţi că reacționarii se gă= 
tesc de o contrarevolutie dráceascá.. Aseară Slătineanu 
zicea pe alee cá peste puțin mă va chema pe mine si pe 
toti mocanii si [utuenii nostri la bal. Alaltăeri primiră o 
stafetă de la Constantinopol, eri alta dela Rusciuc. Slăti= 
meanu zise că decât să=și lase proprietățile în dispoziția 
sanssculotilor, mai bine. vor guvern muscălesc» 5». 

La 12 Octombrie următor, loan Slătineann era unul 
din semnatarii adresei de mulțumire pe care, în ajun de a 
se întoarce în patrie, emigratii o adresau maghistratului 
Brașovului 2). 

Intors la Bucureşti, igi relua- locul de membru la 
Inalta Curte, pe carezl păstrează în domnia lui Barbu 
Stirbei până la lanuarie 1852. Tot odată făcu parte, la 
1850-1, din «divanul obştesc» de cáfi-va boeri cari, în 
virtutea actului de la Balta Liman (1849) înlocui ob= 
şteasca adunare de mai “nainte. | 

Numit în Ianuarie 1852 președinte al secției II civile 
a curții apelative, este înălțat în acelaş an la rangul de 
mare logofăt al dreptății. Aceasta nuzl împiedică de a fi 
acel judecător de caracter, care a fost dat de exemplu 3), 
Un ginere al fui Vodă râvnea o moşie vecină. Intr'o 
seară, la o recepție, Domnul recomandă pricina lui Slati= 


1) Ghenadie Petrescu, D. A. Sturdza şi D. C. Sturdza, Acte şi doc, 
privitoare la istoria renașterii României, II. 647, 693. 

2) Ibid. V. IlI—112. 

3) C. Sărăţeanu, Cate=va cuvinte asupra vechilor instituţii... din fara Roe 
mânească. Buc. 1901, p. 46. 


www.dacoromanica.ro 





IOAN SLĂTINEANU 81 





neanu. Oinerele domnesc pierdü totuşi procesul. Supărat, 
Domnul exprimă lui Slătineanu mirare. «Misa fost frică 
de Lisa mea», răspunse acesta. «Dar Lisa este în Te- 
laorman şi moşia pe care o revendică ginerele meu este 
în Râmnicul=Sărat», observă Vodă. «Asta este, Maria Ta, 
replică Slătineanu, dar după cum a luat=o ginerele Marii 
Tale, până întrun an ajungea la Lisa mea». 

Cu un asemenea temperament, nuzi de mirare cà 


abia sub ocupaţia rusească, la 20 Dec. 1853 (lan. 1854, 


Ioan Slătineanu, prea mândru pentru a servi pe Domnii: 


ce se perindaseră, ajunge şef al departamentului dreptății 
Si, ca atare, membru al sfatului administrativ extraordinar 5). 

La 31 Aug. 1854, de astă dată sub ocupaţie tur- 
cească, devine şef al departamentului credinței, adică mi» 
nistru al cultelor şi scoalelor şi membru în consiliul ad= 
ministrativ provizoriu, insárcinat cu cármuirea țării2), până 
la 6 Octomvrie. 

Consulul francez Beclard, într'un raport din 12 Au- 
gust 1856, califică pe loan Slătineanu de unul din cei 
patru șefi ai partidului retrograd, devotat Rusiei ^». Slăti= 
neanu nădăjduia să ajungă el însuşi la domnie cu ajutorul 
Rusiei. Când își dădu seamă că avea rivali mai cu trecere 
la Petersburg, trecu de partea Austriei. În consecinţă, 
agentul rusesc Basily scria la 9/21 Augnst 1857 princi- 
pelui Gorciacov: «Se ştie că principalul mobil al opos 
zijiei contra unirii şi a Domnului străin este acel al aspi- 
raţiilor la domnie. Pentru a înmulți aceste aspirații, se 
încurajează noui pretendenți. 

«Domnul de Liehmann +) a aruncat ochii asupra 
boerului Slătineanu, acelaş care a rezidat multă vreme la 
Viena... şi care începe să se miște pentru propriul său 
folos...; ni era foarte devotat altă dată....; cum... cauza lui 
Bibescu pare cu totul pierdută, d. Slătineanu, hotărât 
ostil lui Ghica, precum si lui Știrbei, s'a lăsat convins de 
Austriaci şi caută să=și facă un partid» ^). 


1) Doc. renaşt. II 332, 

2) Ibid. 501. 

3» Ibid V. 944, 

4) Agent al Austriei la Bucureşti. 

5) Doc. renaşt. V, 489.—cf. Mihai Popescu, Doc. imedte din preajma 
Unirii Principatelor. Buc. 1928, p. 26, (Memoriile generalului Wimpfen). 


www.dacoromanica.ro 





82 ANALELE BRAILEI 





Din divanul ad=hoc, care-si deschise şedinţele la 
sfârşitul lui Septemvrie 1857, loan Slătineanu n'a făcut 
parte. Gândul său era aiurea. La 11 Mai 1858 Beclard 
raportă comitelui Walewski: «Domnul loan Slătineanu 
şiza petrecut viața vânând domnia. Astfel a ajuns la 
vârsia de 60 de ani, fără a obosi în urmărirea țintei sale 
şi tot combătând pe rivalii săi fericiți. De aceea, nici nu 
primea de la ei nici un post (politico O singură dată 
(exact este de 2 ori) a fost ministru în Valahia. Era pe 
timpul ultimului război, sub administraţia rusă a baronului 
de Budberg. Domnul Slătineanu este de altfel un om de 
spirit şi foarte plăcut în societate» 1). 

În timpul căimăcămiei de trei (Oct. 1858 — Fevr. 1859), 
Slătineanu a fost partizanul caimacamilor cari nu credeau 
în posibilitatea unirii, loan Manu şi Emanuil Băleanu. Fu 
numit de aceştia, împotriva voinţei colegului lor I. A. Piz 
lipescu, sef al departamentului credinței şi instrucției pu» 
blice la 29 Oct. 18582). u 

In lanuarie următor este ales de colegiile electorale 
de la Teleorman și Brăila deputat în adunarea chemată să 
aleagă un Domn şi este validat pentru scaunul dela Tez 
leorman ?). Tot odată, figura el însuși pe lista oficială a 
celor 11 boeri mari cu drepturi de a candidà la domnie 
şi cari revendicau aceste drepturi 4). In ziua alegerii însă, 
la 24 Ianuarie 1859, lipsi de la şedinţă 5). 

In domnia lui Cuza fu ales deputat de Teleorman, 
la 1860, ca reprezentant al colegiului direct al proprietaz 
rilor funciari e). 

In sfârşit, la 11 Fevruarie 1862, odată cu înființarea 
curții de casafie, fu numit preşedinte de secție, demnitate 
pe care o ocnpă până la moarte, la 1894. 

În rezumat, loan Slătineanu şiza început cariera în 
administraţie, distingându=se în calitate de cârmuitor al 
Brăilei; a continuatzo şi sfârşitzo în magistratură. 


1) Doc. renaşt. IX. 48. 

2) Ibid. 129—130. 

3) Ibid. VIII. 433. 503—4. 597—8.—IX. 256. 
4) Ibid. VIII. 125. 

5) Ibid. IX. 275. 

6) Monitor Oficial: Nr. 44 din 1860. 


www.dacoromanica.ro 





IOAN SLÁTINEANU 83 





Rolul său politic sa rezumat în a fi de trei ori dez 
putat veșnic opozant si de trei ori ministru, dar numai 
când fara nu avea Domn. Mândria sa exagerată nu-l lăsa 
să primească a fi sfetnicul unor Domni, în scaunul cărora 
tot se gândea să șază el însuşi, cu ajutorul Rusiei. S'a 
izbit însă de rivali mai pregătiţi sau mai abili ca dânsul, 
iar de altă parte temperamentul său sarcastic nu putea 
să-i asigure mulți partizani. Era de altfel deştept, fin si 
spiritual ?). 

Titlul său principal rămâne acela de a fi pus bazele 
înfloririi Brăilei redobândite. La 1843 exista în acest oraş 
sulița Slătineanului» 2). Oricât de meritat era acest nume, 
el a dispărut, după obiceiul nostru de a uita tot atât de 
repede ce a fost, pe cât ne entuziasmăm de ușor pentru 
ceea ce este. 

Ar fi momentul ca primăria Brăilei sa repare această 
greşală, aducând astfel cuvenitul prinos memoriei lui Ioan 
Slătineanu. 


1) Cum mi lau descris bătrânii cari lau cunoscut de aproape: Stefan D. 
Gruianu (1825—1908); Mihail C. Ghica (1834—1925). Astfel este descris şi în 
«Biografia oamenilor mari, scrisă de un om mic» «d. G. Valentineanu?) Paris 
1859 p. 121 —2: «foarte ambițios, fin, viclean, cu multă inteligenţă, dar cu puţină 
instrucțiune», Din acest din urmă punct de vedere era inferior lui Bibescu şi lui 
Ştirbei cari făcuseră studii superioare în străinătate. 

2) Buletinul oficial al Țării Româneşti, Nr. 72 din 1843. 


www.dacoromanica.ro 


TITU DINU 


(1888—1918). 
de PERPESSICIUS 


Titu Dinu mi-a fost prieten și despre el nu pot scrie de cát 
induiogat. Mai puțin, poate, astăzi, după atâta curgerea de ni, 
de când delicata lui întrupare pământească s'a prefăcut toată 
in duh pur, sálágluit în câmpii elizei, pe cari atât de mult îi cu- 
noștea și atât de mult îi indrágise în decursul frumoaselor lu; 
studii clasice, Mai puțin, dar oricum índuiosat. Il cunoscusem î " 
împrejurări de acelea, pe cari singură moartea le șterge, deapu, 
ruri, din memorie, 

Liceian, din olimpul galeriei teatrului Rellys, astăzi Comunal, 
din Brăila, îl văd, apariţie blondă, aeriană, |strecurându-se printre 
culise, cu sfiiciunea unei fecioare, declamând cu timbru de argint 
şi de sidef, versuri cu  privighetori si codrii verzi de brazi, in 
mare cinste pe vremurile acelea, cărora inflexiunile lui Titu 
Dinu, aurul delicat al părului și amorul ochilor lui, le împrumuta 
nuanţe de Paradis, Ştiam despre el ceeace știu școlarii mai mici 
despre fraţii lor mai vârstnici, cá era unul din cele mai pregătite 
elemente ale secţiei moderne și dacă nu mi-a fost dat să-l cu- 
nosc pe vremea aceia, pentru mine ca și pentru atâţia dintre 
cei de vârsta mea, Titu Dinu. făptura serafică de pe scena tea- 
trului din Brăila, își cerea micul său nimb și mica sa anreolá. 

Eram în vacanța, ultimului an de liceu, in tovărășia 
unui coleg de mult trecut și el în rândul drepţilor, la Agapia, 
când am cunosout pe Titu Dinu. Arcadele de brazi din marginea 
minunatului lăcaș al Domnului, poenile aromind de rășină, cleș- 
tarul apei de izvor, preumblările noaptea, pe lună, pe ulițele 
tihnite si paşii noștri cadenfati pe puntile de lemn dintre chilii, 
terasa umbroasă și cerdacul cu partide de șah si iniţieri în tai- 
nele literaturii universitare, (Titu Dinu trecea în anul al II-lea 
la litere), escursia dealungul Bistriţei, Bicazul şi minunea dela 
Brateș, iazul fermecat din creerii munţilor, drumul cu pluta la 
întoarcere, — toate acestea, sunt adolescența mea și prietenia 
mea cu Titu Dinu. 


www.dacoromanica.ro 





TITU DINU 
(1888—1918) 
Profesor si literat 


www.dacoromanica.ro 








TITU DINU : 87 


` 





Când peste un an debarcam în labirintul inextricabil al 
Bucureştilor, Titu Dinu îmi era nu numai veche cunoștință, dar 
sfetnic binevoitor, atent si delicat, cum mi-a rámas tot timpul 
după aceia, In odaia lui, cu aromă de iod, cu umbră în vremea 
arşiței şi dulceaţă de căpşune, am cunoscut deliciile unei naturi 
cumpănite, râvna unui studios al clasicismului, confesiunile unui 
îndrăgostit de literatură. Titu Dinu punea în toate ocupaţiunile 
sale marca unei firi clasice, și printre colegi şi discipoli, firea 
lui așezată şi zeloasă aducea, în romantismul universitar, un aer 
ponderator, o adiere de clasicitate, o anticipare de antologie. 

L-am urmărit în cariera sa universitară, am fost martor 
succeselor sale academice, am asistat colaborarea sa devotată 
dela „Vieaţa Nouă“, a profesorului nostru de filologie romanică, 
d-l Ovid Densușianu, si am participat, graţie lui, într'o infimă 
măsură, la redactarea acelei foi de literatură militantă, purceasă 
tot din cercul „Vieţii Noui", anume: „Farul“. L-am urmărit în 
cariera sa didactică, si dela uu timp viaţa, cu drumurile ei cen- 
trifugale, ne-a rărit întâlnirile, fără să fi putut şterge nimic din 
vechea noastră prietenie. Când în toamna lui 1916, primeam în 
spitalul din Capitală, vizita lui emoţionată. nu bănuiam că dintre 
noi doi, el era cel mai aproape de moarte. Revăd ziua aceia de 
vară, în lagii pribegiei şi întâlnirea mea, după un stagiu inde- 
lungat în spital, cu profesorul nostru de filologie romanică. De 
două zile apăruse în „Neamul românesc“ vestea despre stingerea 
din viaţă, în teritorul ocupat, a lui Titu Dinu. Și convorbirea 
noastră s'a purtat tot timpul în preajma proaspătului său mor- 
mânt și dacă ochii noștri nu mai aveau lacrămi, sufletele noastre 
plângeau. Titu Dinu fusese prea drag profesorului şi discipolului, 
pentruca întâlnirea aceia din lașii pribegiei, să nu fi fost una 

. din cele mai triste din viaţa mea. 


Dar Titu Dinu şi-a însemnat scurta trecere prin viaţă și 
cu lucrări, al căror merit, dăinueşte și va dăinui deapururi, Cunos- 
cător al literaturii latine, mai presus mult decât pregătirea uni- 
versitară ar fi reclamat, Titu Dinu a dat, în colaborare cu prie- 
tenul său Pompiliu Pâltânea, brăilean și dânsul, traducerea „Sa- 
trelor“ lui Horatiu, în metru original si a „Comediilor“ lui Plaut. 
Din întâia, Titu Dinu traducea prima carte de satire, în număr de 10, 
din a doua, tălmăcea comediile, „Miles gloriosu” si „Captivi”. 
De ce preţuire s'a bucurat tălmăcirea Satirelor lui Huraţiu se 
poate deduce din premiul, cu care Academia Română a încu- 
nunat truda tălmăcitorilor, în urma raportului pe care veneratul 
Iacob Negruzzi l-a cetit în ședința dela 28 Maiu 1912, Tot în 
colaborare cu Pompiliu Păltânea, Titu Dinu lucra la tălmăcirea 
„Pasării albastre“, minunata feerie a lui Maeterlinck. 

Singur, Titu Dinu se aplica acelor studii de folklor, filologie 


www.dacoromanica.ro 





88 ANALELE BRĂILEI 





și critică literară, pentru care își aflase o adevărată vocaţie și 
rezultatele cărora le-a tipărit în mare parte, în paginile revistei 
»Vieata Nouă”, Studiile sale de folklor în marginea marii cu- 
legeri „Graiul nostru“ a d-lor Densușianu, Candrea și Theodor 
Speranţia, paginile sale minufioase și pătrunzătoare despre ,Rin- 
$ala"lui Victor Eftimiu, cele câteva traduceri din poeziile lui 
Baudelaire, studiul sáu linguistic si etnografic, răsplătit de Uni- 
versitate cu premiul Hillel, despre „Graiul din Tara Oltului“, 
arată varietatea aplicaţiunilor lui Titu Dinu, perseverenfa sa, 
meritele sale. 

Credinţa noastră nu poate fi decât una singură, Că am 
pierdut în Titu Dinu nu numai pe marele nostru prieten, pe: de: 
licatul nostru mentor, pe sufletul rar și de rară puritate, dar că 
literatura și știința ar fi avut în zelul și pregătirea lui Titu Dinu, 
pe unul din cei mai serioşi militanfi. Pierderea aceasta e tot pe 
atát de ireparabilà, Si pentru ca sá dám acestor ránduri o gre- 
utate mai mult, vom cita din articolul pe care l-a consacrat 
memoriei bunului sáu elev, profesorul Ovid Densușianu, in ,, Vieata 
Nouă“ din 1919 (XIII, 11—12): «Printre tinerii veniţi acum vreo. 
10 ani să urmeze cursurile universităţii, Titu Dinu aducea o 
cultură pe care nu fii dat S'o vezi mai ales la cei cari au trecut 
prin liceul nostru zăpăcit de reforme și strámbat de pedantismul 
pedagogilor și specialiştilor.. Din liceu, dânsul venea cu o te- 
meinică pregăiire clasică, ceeiace i-a înlesnit să publice în co- 
laborare cu Pompiliu Păltânea, o bună traducere din Horaţiu, 
premiată de Academie... — Ce-l distingea iarăși in nebuloasa 
sufletească dela noi, era statornicia pe care o afirma în convin- 
Serile sale. Dânsul a stat totdeauna alături de noi, credincios 
principiilor care ne dau, de atâţia ani, luminile stáruinfei și 
pentru zilele de luptă mai departe, așteptăm să-l găsim iarăși 
printre noi>, 

Acestor rânduri străbătute de emoția și convingerea unei 
mari pierderi, ce i-am putea adăosa? Bunul meu Titu Dinu nu 
mi-ar ierta-o, dacă ași supralicita dragostea reţinută, dar cu aât 
mai prețioasă, a profesorului nostru de universitate, 


www.dacoromanica.ro 


La o sută de ani dela eliberarea Brăilei 
de sub Turci 
de ING. GH. T. MARINESCU 


Cetatea noastră, Brăila, comemorează împlinirea unui veac dela 
reintrarea sa în ritmul vieții românești, din care o smulsese, la 1540, 
puterea otomană. 

Sărbătoarea aceasta trebuie să fie un prilej de adâncă reculegere 
pentru Brăila. La răscrucea istorică în care se află azi, orașul nostru 
trebuie să-și creieze constinja rostului său în ansamblul vieţii naționale 
si, în lumina istoriei sale, să-și caute drumu! firesc al viitorului. Căci dacă 
în trecut a avut de îndeplinit un rost de seamă, cu atât mai mult acum, 
în România întregită, „marea schel a Brăilei“, în apele căreia se adunau, 
încă înainte de 1400, „multe corăbii din păgânătate“, nu poate tânji în- 
văluită în melancolia unui trecut frumos, care se stinge... 

Tot la o răscruce s'a aflat Brăila si la 1829. Dar se pare că drumul 
spre o viaţă nouă a fost mai uşor de găsit atunci ; împrejurările politico. 
economice din afară ne-au stat în ajutor, la începutul veacului treccut. 

Iar Brăila, dupáce, trei veacuri aproape, trăise viaţă de schelă si 
cetate turcească, a redevenit „Portu. cel mare al Tárii-Románesti^ —așa 
cum il impusese fericita sa aşezare geografică, şi așa cum il creiase, 
cu o deosebită grije, cei dintâi Domni ai nostri. In adevăr, încă dela 
1568, Vlaicu-Vodă tinde încordat, dinspre munții primelor noastre voe- 
vodate, spre părțile Dunărei brăilene. El dă cel dintâiu privilegiu de negof 
Brasovenilor, ca să poată veni cu mărfuri la schela Brăilei. Ceeace în- 
seamnă că marele drum de nego] Braşșov-Brăila, atât de rávnit pe atunci 
de Regii Ungariei, intrase la acea dată în stăpânirea românească. Şi de 
atunci, toți Domnii următori lui Vlaicu, în frunte cu Mircea-cel-Bátrám 
au întărit privilegiile „drumului Brăilei“ si ale schelei. Pe acest mare 
drum, românii din munţi si dealuri s'au coborit în lunca si bălțile Du- 
nănei brăilene, iar băștinașii dunăreni au urcat drumul spre munte. 
Ciobanii, negustorii, cáráugii şi țăranii ; ştafetele, războinicii si voevozii 
— eu toții, au creiat „drumul Brăilei“, această puternică diagonală de 
legătură între cele două axe ale pământului românesc-Dunărea și Carpaţii. 


www.dacoromanica.ro 





90 ANALELE BRĂILEI 





Către 1400, Brăila era cea mai vestită schelă a Dunárei-de-]os* 

Iar, după 1829, când am început organizarea Statului nostru modern 
tot spre această parte vie a Țării, spre Bráila-Galafi, am orientat, con- ` 
vergent, toate drumurile Țării. 

Când s'a creiat rețeaua noastră de şosele, căi ferate şi drumuri 
de apă, porturile Brăila şi Galaţi stăteau în centrul marilor noastre 
preocupări de politică economică. Intregul comerț exterior al țării, aici 
s'a polarizat, la capătul maritim al Dunărei. 

Acum, aceiaşi problemă fundamentală ni se pune, a orientării 
reţelei noastre de drumuri si a orientării comerțului nostru exterior, 
în raport cu nouile nevoi ale economiei românești si în legătură cu noua 
geografie politică a Europei. Dar grija de altă dată pentru porturile 
noastre fluvialo-maritime nu mai stă în centrul preocupărilor de Stat: 
Şi nici chiar Dunărei, luată în întregime, nu-i închinăm toată grija și 
toate silinfele noastre. T 

De aceea, Brăila are datoria să-şi afirme hotărît dreptul la o viaţă 
demnăde tradiţia sa istorică şi-de marele rol ce-i revine în noua viaţă a 
României întregite. Totodată, ea cea dintâiu, trebuie să ridice viguros în 
atenţia Ţării, marea problemă a Dunărei, privită în lumina vremurilor 
de-acum. 

Revista „Analele: Brăilei“, costientá de rostul sáu în organizarea 
şi potenjarea vieţii brăilene, ia parte la comemorarea unui veac dela 
eliberarea Brăilei, cu convingerea, temeinic fundată, că orașul nostru 
abia deacum înainte e chemat să-și implinească rolul său întreg la 
Dunărea românească, liberă și deplin stăpânită de neamul nostru întregit. 


Documente si înformaţii privitoare la Brăila 
L. 
Documente. 


1 


Privilegiul dat de Mircea-cel-Mare, la 1413, negustorilor 
braşoveni, ca să poată veni cu mărfuri până la Brăila. 

Eu cel în Hristos Dumnezeu bine=credinciosul şi de Hristos iubitorul şi 
de sine stăpânitorul Io Mircea, Mare-Voevod si Domn, stăpânind şi domnind 
peste toată fara Ungrovlahiei şi peste părţile de dincolo de munţi, precum şi spre 
Ținuturile tătărăşti, şi peste amtndoux fermurile pe Dunărea întreagă, până [a 
Marea cea mare, şi din mila fui Dumnezeu şi stăpânitor al cetăţei Dirstorului, 
binevoitzam Domnia Mea, de bună voia mea, cu inimă curată şi luminată şi 
dăruitzam acest hrisov al Domniei Mele şi împlinit-am rugămintea pírgarilor 
din Braşov, fiindcă s'au rugat de Domnia Mea să li înnoiesc şi să li întă- 
resc agezámintele ce le-au avut de la strămoşii Domniei Mele pentru vamă 
prin târgurile din fara Domniei Mele şi pe drumul Braşovului până la 
Brăila; ca să dea de la un vilar de Ypres 1 fertun, de la cel de aur de Louvain 
1 perper, de la cef de Colonia 12 ducați, de la cel din Silesia 6 ducați, iar de 
la vilarul tăiat nimica. Şi cine aduce şăpci frinceşti (— pălării de modă italiană), 
nimica. De fa un butoiu de mied 12 ducati, de la butoiu de vin 6 dueaţi, de la 
un cal, cine cumpără, 6 ducati, de la o majă de ceară 12 ducați, de la piper, 
de la şofran, de la bumbac, de fa părul de cămilă (camelot), de la pieife de miel, 
de la pieile acelea şi d e [a alte mărfuri ce vin de peste Mare din (Levant, 
outremer), de la 100 perperi 3 perperi, de la un porc 2 ducați, de la un bou 3 
“ducați, de la o vacă 3 ducați, de la un berbece 1 ducat, dela o piele de cerb 
un ducat, de la un burduf de brânză un ducat. Călărețul care trece pe la Bran 
3 bani; pedestrul 1 ban, Si cei ce trec cu peşte, de [a un car cu peşte, iar pentru 
ce va fi pe dezasupra, să nu dea nimica. Jar la Brăila de majă 1 perper, iar 
de car la Tirggor un peşte, la Târgovişte aşijderea, un cal încărcat, fie cu 
orice, 3 ducați, lar la Dimboviţa, câţi cai vor fi la car, atâţia şi ducafii şi un 
peşte; iar dela un cal încărcat, 3 bani de la alte mărfuri nimica, şi un ca 
slobod 1 ducat, iar pedestru 1 ban. Si iarăşi, cine=şi dă marfa pe datorie, să-şi 
caute datornicul sau chezaşii, dacă»i are, iar de oameni drepţi să nu se atingă, 
şi nimenea să nu bintuiască pe vre=un om drept. Şi, iarăşi, cine se va încerca 
dintre boierii Domniei Mele, mari şi mici, fie că va fi cumpărată acea vamă, fie 


www.dacoromanica.ro 





92 ANALELE BRĂILEI 





că va fi dată cuiva de pomană, şi va adăoga şi nu va rámtnea la cele ce lezam 
întărit şi legiuit în aşezământul cel d'intăiu, unul ca acela va avea să primească 
mare rău şi urgie dela Domnia Mea. Şi s'au făcut acestea, cînd au venit la 
Cimpulung Felentin şi Martin şi Crug (— Valentin, Martin şi Kras). lată şi 
martorii: Radul Ban, jupin Andriaş, jnpin Radul, fratele jupinului Cazan, jupin 
Şerban al lui Bilcea, juptn Stoica Rusul, jupin Badea al Vameşului. Si eu logofătul 
Baldovin am scris, în luna lui August în 6 zile, la anul 6921 < — 1413) indicţia a 6-a, 
Io Mircea Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn *. 


2. 


Scrisoare de informaţii comerciale, trimeasă din Brăila 
la 1824 de negustorul loan Fieanu Pitar. 


„Cu multă plecăciune ?nchinându=mă, sărut cinstita mâna dumitale. 

Cinstit pitacul dumitale cu multă plecăciune l-am primit şi am văzut cele 
ce mi se porunceşte pentru fieatu lucrurilor de băcănie, ca să cercetez cum se 
politipseşte aici, şi să înştiințez dumitale. La care următor fiind, am făcut prin 
taină cercetare, atât prin băcănii cât şi pe chiar Bacalbaşa, şi pentru cea ce se 
află aici spuindu-«m(i? nartul care este gi are fieşti care felurime, îl însemnai 
tot în foaia ce mi s'au trimis. 

lar pentru cele cari nu sunt susemnate, de acele nu se pomeneşte pe aici 
fiindcă cea mai multă marfă de băcănie ce vine aici, este de la Rugciuc şi dela 
Şiştov, şi după datorie nu lipsii a însțiința dumitale, şi cu multă plecăciune 
sunt al dumitale prea plecată slugă». 

1824 Ghenarie 20, Brăila. 

Ioan Fieanu Pitar. 


Tiajl(eri) Parale 


TI. 
8 — Cafeaua — ~  Caracati[a Mosconisiottica 
5 — Zahărul cel bun — — » Melidouă 
4 — » de al doilea 3 —  Nevrile de morun 
3 — » de al treilea 2 20 » de nisetru 
1 —  MhBsline mici — ~ Măsline de Rumele 
~ — [Icrele tesc. denisetru 2 20 Zmochine de cutie 
2 20 » de ştiuci 1 10 Stafidele roşii mari de cutie 
1 — » de crap 2 - » negre mici 
3 —  Untdelemn bun curat 3 20 > « mari 
2 20 » prost 3 — » .  rogii mici 
— 34  nàhutul uscat 4 —  Pepenu: 
— 20 » muiat 2 -—  Tahànul 
6 ~  Lacherda 


Icrele cele proaste dela 4 tI să sue până [a 5 ocaua 
<Arh. Statutui. Buc. dos. jud. vechi 1453) 


publicat de D. Z. Funnică în „Din Istoria Comerţului la Români” Socec, 1908, 
pag. 333. 


3. 


Orafia spusă de Excelența Sa Deplin — împuternicitul 
Prezident, la deschiderea Obstegtei Extraordinarei Adunări 
de la 10 Martie 1831. 
— Pasagii cu privire la Brâila— 
După pacea dela Adrianopol, încheiată la 1829, principatele românești 
au intrat întrun nou regim — al Regulamentului Organic. 


1) 1. Bogdan, Relajiile Țării-Româneşti cu Braşovul şi Țara Ungurească, I, pg. 3—6. 


www.dacoromanica.ro 





DOCUMENTE 93 





Prima Obștească Adunare a noului regim a fost convocată la 10 Martie 
1831 si s'a deschis cu o orafie, care caută să puie în lumină «mbunătăţirile 
aduse şi cele ce pot fi aduse prin aplicarea Regulamentului Organic. 

In această cuvântare sunt multe pasagii cari privesc Brăila şi, în general, 
întreaga viaţă negustorească dela Dunăre. Vom extrage unele din aceste pasagii. 

«Capul al 5zlea, supt titlu Regulament de negof, s'au intocmit asupra 
termenului de slobozenia negofului, pentru care Prinţipaturile sunt datoare Inaltei 
îngrijiri a Curfei protectoare. 

Vadurile și schefefe Dunărei, ce cad în părţile amândoura Prinfipaturi, 
vor fi de acum înainte, deschise negofului strein ; alişverişul şi exportaţia (scoaterea 
afară) a produsurilor pământului şi a manufacturilor, precum şi navigația Dunărei 
vor fi slobode. Măsurile de îngrijire pentru îndestularea norodului, întocmirile ce 
privesc asupra drumurilor şi comunicaţiilor pe uscat şi pe apă, pentru înlesnirea 
transporturilor, în sfârşit, încurajarea negoţului între locuitorii Prinfipaturilor, sunt 
recomandate cu deosebire într'acest Cap.» 

lar mai departe : 

«Organizaţia orășenească a oraşelor Brăila şi Giurgiu, cea dintâu 
aşezarea a unei sisteme împreunată cu buna ocármuire din lăuntru, şi 
reinoirea acestor oraşe, au stătut una după alta, obiectul îngrijirei guvernului 
provizoric (vremelnic). Aceste oraşe pe care nişte colibi proaste şi urite d'abea 
le -făcea văzute altă dată, acum se arată cu un plan de clădire regulată, cu 
monumenturi consfinţite spre slujba sfintei noastre religii, si hotărâte spre a veş= 
nici aducerea aminte de isprăvile ce le au înfințat, cari oraşe nu vor zăbovi de 
a se face băgate în seamă prin negoful lor».?) G.T.M. 


lI, 


Informații asupra trecutului istoric al Brăilei — Ex- 
trase din cărțile în cari e menționată Brăila, 


Din cartea: Stampe privitoare la Istoria Românilor de I. C, Báciló, Cluj 1929, 

In cartea de curând apărută a D-lui I. C. Băcilă: Stampe pruiiroare 
la Istoria Românilor, găsim prețiozsa indicare a stampelor şi hărților privitoare 
fa Brăila, cari se găsesc în Biblioteca Academiei Române. 

Avem mulpumirea să însemnăm aici că aceste piese—şi împreună cu multe 
altele — le-am fotografiat şi le vom reproduce în Albumul Brailei vechi, pe carez| 
pregătim, sub auspiciile Primăriei Brăila, cu prilejul comemorări centenarului 
eliberării Brăilei de sub Turci. 

Unele din aceste stampe si hărţi vor fi reproduse şi în revistă. 

De acum înainte, Brăila va avea în Arhiva oraşului adunate în clişee 
fotografice, zincografice şi în căpii, toate stampele şi hărțile din trecutul său, 

D=1 Prof. Băcilă ne-a fost de un mare ajutor în căutarea acestor preţioase 
documente ale trecutului brăilean. : 

lată ce se găseşte menţionat despre Brăila tn cartea D-lui Băcilă: 


I. Die Bestürmung Der Festung Brailow 
Gravură în aramă, colorată cu mâna. 26X17 cm. Gravura reprezintă 


L. Analele Parlamentare, Tom l. Partes 1 1831 pag 76 


2. Ibid. p. 82. 
www.dacoromanica.ro 











94 ANALELE BRĂILEI 





cetatea Brăila întărită cu ziduri şi cu tunuri şi bombardarea ei de către Ruşii 
care o aprind. In faţa cgtăţii este o luptă între cavaleria, infanteria Rusească şi 
Turceascá, la această luptă luând parte şi flota de război rusească, 

Pe zidurile cetăţii se urcă cu scări Ruşii. Execuţia este primitivă. Dede= 
subtul cadrului este titlul de mai sus şi în dreapta este numele editorului Wien, bey 
Franz Barth. Gravura face parte dintr'o serie publicată în acel timp, are Nr. 179 

Biblioteca Acad. Rom. Ist. milit. Nr. inv. 418.—B IX 2. 


2. Carte Von Galatz. und Brailow Warauf Die Siege Des Russ: G-al 
Dorfeiden von 16 April. 
Und 1 May 1789 Vorgestellet Sind. 


Hartă colorată in aramă, 23X17,5 cm. Scara 1 milă germană 

Se dă regiunea Dunării între Brăila şi Galaţi cu o parte din Siret până 
la Măxineni, împreună cu satele dealungul Siretului, fiind schiţat şi relieful din 
Moldova din această parte. Se arată şi ordinea de bătae a armatelor ruseşti sub 
Ibraim Paşa. In stânga este un stâlp, pe care este scris titlul de sus, iar dea- 
supra ca ornamentafie este un steag rusesc, două tunuri ruseşti, o tobă, o ghiulea 
de tun şi o cască de cavalerist cu 3 pene. 

3. Plan von Galatz und Brailow Warauf Die Siege Des Russ. 

G. Dorfelden V. 16 Ap. U. 1 May 1789 Vorstelt 

Gravură în aramă, colorată, 21X13 cm. 

Face parte din colecţia Balzer— Walenta 18. 

4. Festung Braila 

Litografie 34,5X24,5 cm. Lith. A. V. Saar Erminy. 

Arată întăriturile cetăţii Brăila. In planul I sunt nişte călăreti Turci şi un 
post de observaţie turcesc. In planul II sunt întăriturile. In dreapta este Dunărea 
şi câteva corăbii, 

Face parte din albumul fui /acob Alt. pl. 257. 


5. Erstürmung Der Festung Brăila Den 15 luny 1828 

Gravurá în aramă !) 22,2X14,5 cm. 

Scena reprezintă un atac al Rugilor contra cetăţii Brăila. În planul I este 
prinţul Mihail cu Statul Major, conducând operaţiunile de luptă şi soldaţii ruşi 
mergând prin tranşee spre cetate, In planul al II-lea baterii ruseşti şi flota rusească 
de pe Dunăre bombardează cetatea, iar în planul al lIll=lea se vede cetatea in 
flăcări şi soldaţii ruşi urcând scările. Dedesubtul cadrului este titlul şi o notiţă 
explicativă asupra acestei lupte, în limba germană, în stânga este numele desem= 
natorului Geissler Jen: Del şi în dreapta al gravorului Wunder fc. Mai. 
Jos scrie Nürnberg bei Fa. Campe. 

Bibl. A. R. Ist. No. inv. 3 — A. I. 3, 


1) A făcut parte diu colecţia tui C. Sion. Vezi reprodusă la pag. 17, 


www.dacoromanica.ro 


Informatiuni, Note © Însemnări 


NOTE. 


— Ciclul de conferințe organizat de „Analele Brăilei“. Pentru iarna 
aceasta revista noastră organizează un ciclu de conferințe cu subtucte privitoare 
ia vieta brăileană. Au fost invitate personalităţi consacrate, de înaltă cultură, cari 
să desvolte aceste conferinţe 1n faţa publicului nostru. Conferinţele se vor ste= 
nografia şi se vor strânge într'un volum, care va înfăţişa, astfel, liniile mari de 
orientare în cele mai caracteristice probleme ale vieţii locurilor brăilene. 

In felul acesta, sperăm să facem un pas mai departe în cunoaşterea vieţii 
focale şi în stimularea activităţii de cultură regională din jurul revistei noastre. 
lar interesul publicului brăilean pentru mișcarea aceasta de descoperire, de de» 
finire şi valorificare a personulității ținutului Brăilei, cu siguranţă că va 
deveni mult mai viu şi mai activ, în atmosfera creiată de prelegerile unor cons 
ferenţiari de strălucit talent şi de autentică valoare ştiinţifică. 


lată conferințele proectate : 
1. N. lorga: O sută de ani dela eliberarea Brăilei de sub Turci. 


2. S. Mehedinţi: Aspectul geografic şi etnografic al locurilor brăilene. 
3. I. Simionescu. Frumuseţile naturii în regiunea Dunărei=de=]os 

4. Nae Ionescu: Cultură de Port. 

5. Perpessicius : Brăila în literatura românească. 

6. Șt. Meteş: Legăturile între Brăila şi Braşov în decursul veacurilor. 
7. Ap. Culea: Folklor Dunărean, 

8, Prof. Univ. G. Vâlsan: Viaţa istorică la Dunărea de jos 

9. Ing. I. Vidragcu; Organizare tehnică a Dunărei româneşti. 

10. M. Manoilescu . Brăila în noua structură econ. a României întregite, 
11. Ing. Cezar Popescu: Industria şi industrializarea Brăilei. 


— Comemorarea centenarului eliberării Brăilei de sub Turci. 

La 7 şi 8 Decembrie, oraşul nostru va sărbători cu tcată cinstea o sută 
de ani dela eliberarea sa de sub stăpânirea turcească. Comitetul organizat de 
Primarul Brăilei fucrează cu râvnă [a pregătirea serbărilor. În bună parte, proe 
gramul propus de noi în acest scop încă dela apariţia revistei, a servit ca bun 
îndreptar. Cei din jurul «Analelor Brăilei» se simt adânc mulţumiţi că au putu 
fi cei dintâi care să poată aduce, nu numai contribuția emiterii ideii şi progra 
mului de a se sărbători acest eveniment epocal pentru Brăila şi nu numai cres 


www.dacoromanica.ro 





96 ANALELE BRĂILEI 





iarea unei atmosfere proprii în jurul ideii, dar şi o oontribuţie efectivă la reali 
Zarea programului serbărilor. 

Astfel, Albumul Brăilei Vechi, care va cuprinde toate stampele, planurile 
şi hărţile privitoare la la Brăila veche, se pregăteşte din materialul adunat de 
„Analele Brüilei*. 

De asemenea, un prim volum al colecţiei de documente brăilene, sta 
să apară tot din iniţiativa şi sub îngrijirea revistei. 

Stăruinţa noastră va fi ca munca începută şi potenfatá de acest prilej, să 
fie continuată şi după aceea, păstrând şi întărind — spre folosul oraşului nostru — 
legătura aşa de fecundă care s'a stabilit între oficialități şi inițiativa culturală 


particulară, 
LÀ 


~ Criza naviga(ii Dunărene. După constatările Domnului W. Hinnes, 
expert al Societăţii Naţiunilor, care a examinat în 1925 activitatea pe Dunăre 
rezultă că parcul de vase fluviale pe Dunăre a crescut, după răsboi, cu 25 la 
sută. Sporul acesta este general pe întreg fluviu. Traficul fluvial, însă, pe Dur 
nărea noastră, a scăzut dela 51/2 milioane tone anual, [a 3 milioane tone. Deci 
o scădere de 45 [a sută. 

Prin u'mare, oferta navlurilor fluviale pe Dunăre a crescut cu 25 la sută 
iar cererea a scăzut cu 45 la sută, 

Parcul actual de şlepuri înscris în posturile noastre însumează capacitatea 
de 650.000 tone metrice. Socotind traficul actual de 3 milioane tone, rezultă 
că acest parc nu ar putea încărca decât cel mult de două ori pe an. Aceasta 
e cu totul nerentabil. 

Să mai adăogăm concurenţa ce nezo fac Societăţile de navigaţie pe Du- 
năre ale celorlalți riverani. Tonajul acestora egaleazá tonajul înscris in por= 


turile noastre. Criza armatorilor noştri se dublează. deci. 
G. T. Marinescu, 


Redac[ionale. Administrative. 


— Numărul viitor al Revistei va apare la sfârşitul lui Decembrie. Va fi 


număr triplu — cuprinzând numerile 4-5-6, şi va complecta asfel cele 6 numere 
anuale, cu care s'a anunțat Revista la apariţie. 
* e 


. 

Următoarele studii primite fa redacție vor fi publicate în numărul viitor: 

1. N, N. Matiheescu : Problemele muncitorimii brăilene. 

2. [. St. loachimescu : 'Tranzitul polon şi cehoslovac prin porturile noastre 
spre Orient. i 

3. Ing. V. Ciobanu: Munca mecanică şi manuală în Portul Brăila. 

4. V. Voiculescu : Ceva despre mişcarea muzicală brăileană. 

5. N. K. Constantinescu . Cronica Cerealelor. 

o. H. H. Stahl: Note la regimul de proprietate agrară a satului Rugetu 

7. G. Banen: Peisajul brăilean in scrierile lui Panait Istrati 

8. Inginer P. Demetriad : Cerelele Jugo=Slave vor ocoli în viitor Pors 
tul Brăila. 


— Sa primit la redacţie următoarele reviste : 
Arhivele Olteniei — Craiova 

Arhiva Basarabiei — Chişinău, 

Luceafărul literar si artistic — Brăila. 

Cronica numismatică şi„arheologică — Bucureşti. 


www.dacoromanica.ro