N.Balcescu-Puterea-Armata-si-Arta-Militara-de-la-Intemeierea-Principatului-Valahiei-si-pana-acum (1872)

ATP Fair መከል 


|. PUTEREA ARMATA 
| ARTA MILITARA 





INTEMEIAREA 
PRINCIPATULUI YALACHIEÍ PENE ACUM 


N. BALCESCU. 


BUCURESCI 


IMPRIMERIA STATULUI HOTELUL SERBAN-VODA 


Dae 


1872 





www.dacoromanica.ro 


PUTEREA vum 
ARTAMILITARA 


INTEMEIREA PRINCIPATULUI VALAHIEI PINA ACUM. 


www.dacoromanica.ro 


-PUTEREA MMM 
ARTA MILITARA 


DE LA 
INTEMEIEREA PRICIPA TULUI VALAHIEI PINA ACUM 


DE 


N. Pareescu. 


Deci si acest neam Românese pînă aŭ fost dra- 
goste în mijlocul lor, Dumnedeit încă aŭ fost eu 
dinsii, că nu Ian călcat pre dinsii alte limbi 
străine, ce aü făcut multe vitejii, si aü trăit în 
bună pace. 

Radu Greceanu (1707). 


BUCURESCI 
MPAMERIA STATULUI, HOTELUL SIERDAN-VODA 
1871 


www.dacoromanica.ro 


O istorie adevérat naţională ne lipseste. 
"Ea dace incá sub praful Hronicilor 81 docu- 
mentelor contimporane. Nimeni pînă acum 
nu s'a încercat so desgrópe. Toti câţi s'au în- 
deletnicit în scrierea istoriei nu ne-au dat de- 
cât biografia stápinitorilor. Nimeni nu ne-ati 
reprodus cu acuratetá instituţiile sociale, idei- 
le, simtimentele, obiceiurile, comerciul si cul- 
tura intelectuală a vremilor trecute. 

Cât de mare trebuintá, însă am avea, de 
o asemenea istorie! Sorta părinţilor nostri a 
pregătit pe a nostră; instituţiile lor sint baza 
instituțiilor nostre. Intr'insa mai cu semă am 
vedea cá în acele vâcuri ce le numim bar- 
bare, părinţii noştri adeptară nişte instituţii 
întemeiate pe niste principiuri pe care pu- 


www.dacoromanica.ro 


A eoe 


blieisti de „acum ai Europei luminate le gă- 
8686 de cele mai rationale. Intr'insa am vedea 
că drepturile sfinte ale omenirei aü găsit tot- 
d'a-una apărttori intr'acéstá térrá, că părinţii 
nostri le-ai cunoscut, le-au prețuit, sau jert- 
fit pentru dénsele; si déca nu ni le-aü lăsat 
intru tótá intregimea lor, vina n'a fost a lor 
ci a grelelor împrejurări in care sau aflat; 
căci eY se luptará vitejeste şi învinseră mai 
multe stavili decât am avea noi a întimpina, 
deca am avea inimă să urmăm pe pasurile 
lor.3Dérá a face un tot din amănunturile ce 
se află réspindite in deosebitele uvragiuri si 
documente, este o lucrare lungá si anevoe. 
Ea cere pe lungă alte cualitáti o răbdare, 
o erudiție şi o agerime de minte ce rar se 
pot intélni intrun acelas om. 

Mürturisesc cá sint departe de a lua do- 
rinta'mí pentru studiile istorice ca o dovédá 
de talent, cá nu pot, prin urmare a pretinde 
a fi istoricul térreí mele. Prin acestă mică 
scriere imperfectá in multe priviri am voit 
numai să arăt chipul şi drumul ce ar trebui 
a se lua spre a se scrie o istorie, încredinţat 
fiind că curind sau tirdiü se va rédica şi în- 
tre Români un om, care să aibă curagiul şi 
vrednicia să ba asupră'şi acestă înaltă sar- 
cină. Omul acela ar face cea mai mare slujbă 
patriei nostre. Am preferit a lucra instituţiile 
ostăşeşti înaintea ori căror altora, căci aceste 
instituţii sunt cele mai minunate ce aü avut 
părinții nostri, căci ele aü făcut mărimea si 
puterea térrei în vreme de patru vécuri, in- 
sferşit căci sunt convins că térra Românilor ` 


www.dacoromanica.ro 






















AFE LA RN, E : 2^ M 







între popórele Europei, acesta o va fi ea da- 


uţii ostăşeşti. SCH 


 WWw.dacoromanica.ro ` 


de ^st va lua vr'o-dată mm ce ise cuvine 


Ore mai mult regeneratiei vechilor eY insti- - 





FALE 
$ si 
a : 
` í 
1 
Fa 
ይነ: 
፻ 


LISTA UVRAGIURILOR 


CITATE ÎNTR'ACESTĂ SCRIERE. 


Inceputul învățăturilor bunnlui si eredineiosuluf Ion Négoe Ba- 
sarab BB. care a învățat pe fiul stii Teodosie. Manuseris în 4. 
de la începutul veacului al XV. 

2. Isteria térrif românescă 1290—1700, de vel-logofétul Radu 
'Greeénu. Manuseris in 4. 1707. 

3. Leatopisăţul térrif românescă 1290—1729 de Radu logofete- 
lul de Divan sin Mihail Ieromonahul Lupeseu manuseris în folio 1729. 

4. Leatopisăţul ëtt românesci 1290—1688, seris de Tudoeie 
sin Stoian ot Tulsit. Manuseris in 8] 1747. 

5. Istoria (ër! románescí 1290—1688, serisá de Costantin Că- 
pitanul, Manuseris in 4. 1761. 

6. Leatopisátul térrif Moldovii 1352—1591. Manuseris în folio. 

7. Leatopisátul térrif Moldovii 1662—1716, seris de Aesentie 
Urieariul. după izvodul lui Vasilie Dubăii, Tudor Damian s. a. 
Manuseris in 4 1716. 

8. Natalis eomitis universae Historiae sui temporis libri tri- 
ginte ab anno 1545—1581, Venetiis 1581. 

9. Conspeetus Historiae auxilio eum Divino ab anno Valachiae. 
reparatae saluitis 1595, citată de Enghel, f. 106—109. 

10. L'ottomano di Lazaro Soranzo in Milano 1599 in 8. 

11. Jacobo Gendero. Turca Nexmzos; de imperio ottomano ever- 
tendo. Franeofurti 1601. 

12 Tomasi Georgio. (Protonatario Apostolico et secretare del 
Prineipe Sigismondo Battori) delle guerr et Rivolgimenti del reguo 
d'Ungaria e della Transilvania eonsueeesi d'altre parti in Ve 
netia 1621 in 4. 


4 


www.dacoromanica.ro 


ሙ 10 — 


18. Historica relatio de stata Valachiae 1679—1688, eiatá de 
Enghel, t. l. f. 109—117. 

14. Histoire d'Emerie, comte de Tekeli Cologne 1693, 

15. Dlugoss. Historia Poloniea Franefort, 1711 in fol. 

16. Istuanfius Panonius. Historia regni Ungariae 1724, in fol. 

17. Del Chiaro. Historia delle moderne rivoluzioni di Valachia. 
Venezia 1718, in 4. 

18. Cantemir Demetrius, Histoire de l'impire Ottoman, Paris 
1743, 4 vol. 

19. Bonfinius Antonius. Rerum Hungariearum decades. Lipsiae 
1771, în fol. 

20. De Raur, general. Memoires hisitoriques et géographiques 
sur la Valachie. Francfort et Leipsie 1778. in 8. 

21. Sulzer (Franz Joseph.) Geschichte des "Transalpinisehen 
Daeiens. Wien 1782 3 Bande in 8. 

22. Bethlen (Volffang de) Historia de rebus transilvanias ci- 
binii. 1783, 4 vcl. 

23. Engel (Johan Christian von) Geschichte der Moldau und 
Wallaehei, Halle 1804, 2 Bănde in 4. 

24. Fneveloredie méthedique. Art militaire, 4 vcl. 

35. Iorogia molytezy gi yepygagen vue Biazias. Viena 1806. 
Acest uvragiu anonim se dă cà este seris de Constăntin Canta- 
euzino. 

26, Dprewov Atovurioy. lorogia ths ztaAcc Aazias. Viena 1810, 
3 tomuri. 

27. Stratagemes miiitaires et ruses de guerre. Paris 1826, 2 vol. 

28. Bretton. La Rnssie 1813, Paris 4 vol, in 12. 

29. Hammer Histoire de l'Empire ottoman, 1838.Paris 12 vol. 
in 8. 

30. Roequeneourt. Cours Elémentaire d'Art et d'Histoire mili- 
taires, 1838, 4 vol. 

31. Kogalnieeano Michel. Histoire de la Valaehie Berlin 1837. 

32. Heirsoave. 

a) Al lui Pătru VOdi, feciorul luf Mircea Voda, 1561. Sp. 4, 

b) Al luf Radu Vodă, feciorul lui Mihnea Vodă. 1615, Ian. 13. 

6) Al luf Leon Vodă, feciorul lui Stefan Tomșa. 1630, lan. Ij. 

d) Al lui Stefan Cantacuzino, 1714, Main 4. 

e) Al lui Grigore Ghica II. 1733, Iulie 16. 

f) Al lui Grigore Ghica IM. 1751. April. 19. 

ድ) Alecsandru Ipsilant. 1775 Dee, 

ከ) Al luf Nicolae Mavrogeni. 1787, Mart 4. 

i) Măturia luf Teodor MÀnahul de la schitul Frăcinenii. 1768 
Noembre. 





www.dacoromanica.ro 


PARTEA I. 
I. 


De la întemeierea principatului pênä la 
asedérea Domnilor fanarioți. 


(1990—4716). 


Barbarii aşedendu-se pe ruinele împărăției 
Romane, "st puseră legile şi obiceiurile lar în 
locul instituțiilor Romane. Numirea de Ro- 
man perise; lumea perduse pînă şi aducerea 
aminte a unui popor ce ostăşise atătea vécuri; 
civilisatia se stinsese, şi acum nu se mai ve- 
dea nici urma acelor arte şi sciinte în care 
stătuseră slava Greciei şi puterea Romei. Arta 
şi instituţiile ostăşeşti care, dintr'un sat mic 
făcuseră pe Roma capitala universului, peri- 
será si ele cu cele-l-late in midlocul intune- 
ricului nesciintel, ce ca 98 mantà de plumb 


www.dacoromanica.ro 


edo 


apăsa Europa. Cărţile care ar fi putut lumina 
lumea eraü în mânele popilor. 

Incă in vécul XIV. Europa militará era lip- 
sitá de orí ce organisare, pedestrimea et, cu- 
nescută sub numirea de comune *) ce alcă- 
tuia de niste orăşani proşti, fără organisare, 
fără disciplină, adunaţi numai în momentul 
răsboiului, schimbându-se în fie care compa- 
nie, abia îndatorindu-se la o slujbă de trei 
până la şase luni, şi adesea părăsind steagul 
în puterea răsboiului, atunci când trebuia a 
se face vro mişcare, sau a se împresura 
vro cetate, ne fiind mai cu sémià de nici 
o trébá în bătălii. Puterea armatelor sta a- 
tuncea numai in călărime. Acésta era acea 
vestită instituţie a cavalerimei; ° instituţie fru- 
mósá, însă contrarie tacticei, căci acestă in- 
sciinței; căci tactica cere mai ántiiü între- 
buintarea glótelor san puterea morală, érá nu 
lucrarea idividuală sau puterea fissicá. 

Ast-fel era p'acel timp starea ostăşască in 
Europa, nimenea nu se gândea cum s'ar pu- 
tea dobindi o mai buná organisare, când 
Românii deteră o desllegare acelei vestite 
problemi militare, care stă în a dobendi re- 
sultaturile cele mai bune cu cheltueala cea 
maï puţină; deslegare la care d'abia după 
cinci vécurí a putut ajunge Europa. 


1 Comunele se întoemiră ântêiŭ in Francia de regele Ludovic 
IV eel gros. De unde le adoptă si Henrie II in Engletera, si 
Frederie Barbă Rosie in térra Nemtéseá. Roequancourt: Cous 
élémentaire d'art et d'histoire militaires t. I. p. 252. 

2 Idem. t. I. p. 293. Encyclopédie methodique. Art militaire j. 
4. II. partie. r. 635. ` 


www.dacoromanica.ro 


AO 


Românii de la întemeierea principatului lor, 
aü simtimt trebuinta ce are un stat deo ar- 
mată permanentă, armată care se fie gata la 
ori ce minut a reimpinge pe vrájmas din ori 
ce parte s'ar ivi. EY pricepurá incá si acésta 
că o asemenea armată nu se pote privi de 
cât ca o avan-gardă a norodului, şi că tot 
basul sistemei militare trebue a sta intro 
bună întocmire de o numerosă reservă na- 
 Uonalä: pentru aceaa aü organisat ei de la 
început „Armata, Militia, si rádicarea glóte- 
lor;' încăt la dinşii tot Românul se nàstea 
cu datoria d'a fi soldat, si d'a apăra statul 
la vreme de nevoe, şi când vrájmasul călca 
pământul românsc, tótá térra trebuia sé fie 
in arme. 

Fiice ale lui Radu Negru şi Mircea cel 
betrân, legiónele Româneşti patru văcuri fără 
campionul crescinătăţii şi bulevardul Euro- 
pei. Vedi o di fatală când se desfiinţară.... in 
acea zi... (érra era în mâinile fanariotilor. 


t Wieren armata a Românilor sta: 

I. In ostaşii sau slujitorii statorniciti cu léfà. 
(Armata). 

II. In catane saü slujitorii de scutelă (Mi- 
litia). 

HI. In rádicarea glótelor. 

[. 
ARMATA. 


Armata Românescă a fost cea d'intiiü ar- 


www.dacoromanica.ro 


E E 
Y 
mată permanentă in Europa. Este de credut 
că ea "at avea începutul de la Radu Negru, 
care a pus bazul tuturor instituţiilor nostre. 
storia ne arată cá Mircea I regulă corpul 
Dorobanţilor care era alcătuit de mainainte. *) 

Lui Mircea dérá se dá mai cu sémá cinstea 
de întemeietorul armatei Românesti. El înăl- 
tà şi regulă edificiul început de “cei mai de 
înainte de el El fu cel d'intiiü care se infá- 
[138 in Europa cu o armată permanentă si re- 
gulatà care sub următorii Domni ve desă- 
virgi şi se mal mări. 

Armata Románéscá de la început sa îm- 
părțit in cete de 1000 omeni sub un căpitan. 
Fie-care cétá se süb-impártia in dece centurii 
sub un sutas in urmă iuzbasa. Fie-care cen- 
turie apoi se mai impürtia in dece decurii, 
fie-care sub un cetaş. Capul a 500 ce numia 
vătav, in vremile noui ceaus?) Ea se alcátuea : 

1. De cetele de dorobanţi sau neamul do- 
robüntesc, după cum îl numesc hronicarii 
nostri. Ei era în număr de 5000 cruci?) sai 


ሠ 


1 Este cunoscut că între staturile acum înfloritore în Europa 
cele በ'[ከ(ቨቪ ostir permanente ae fost „les compagnies, ordo- 
nanee si les tirreus Archers* alcătuite de Carol VII. regele Fran- 
ር16[ 1445 și 1448, Armata Románéseá era deră en mult mat veche. 

2 Grecenu. f. 240. Leatopisetul lui Teodosie sin Stoian f. 210 — 
A lui Radu Lupeseu, f. 134. Hrieovul lui Radu Vodă cătră ius- 
basa Mirceotă 1613 Ian. 13. Historica relatio de stata. Vala- 
61186. 1679. 1688. Fotino t. 2. p. 205 6. 

3 Ostașii fiind indatorati să plătescă ore ce la capetele lor, 
să impártia în cruci, și s'aü hetărit ea fie-care cruce să plá- 
tésed pe an un leusor (leonium, monedă ungurescă dela care aŭ 
rămas numirea le la piastru Turcese de 40, parale). Decă ceata 
era mai bogată. se aședa câte unul san dol ostași pe cruce; 
eră fiind mai săracă se punea trei, patru si mai mulți. Historica 
relatio de stata Valachiae. Acéstă împărțire în cruci aü fost nu 
numai la ostași ei si la companiile negutátorescf. 


www.dacoromanica.ro 


MA, 


1000 ómeni, şi alcátuia pedestrimea cea grea 
a těrriï. Fiii urma părinților in slujbă. La in- 
ceput era armatí cu arcuri şi sulițe. La afla- 
vea pratului li-sá dete puscă si tunuri. Capul lor 
se numia căpitanul cel mare saü căpitanul 
Dorobanţilor. Fie-care ceată deo mie ómeni 
se comanda de un căpitan mai mic saü sub. 
eoan, 

2. Călăraşi. La inceput era multi éră in 
urmă sau imputinat din pricină că sărăci- 
seră şi nu se putea tine, avénd multe chel- 
tueli. La 1690 era 8000: eră pe la 1679 
numai 6000 óment. Capul lor era Spătarul; 
crucea lor nu se scie de câți era. °) 

3. Roşii de térü. Erăşi călărime sub co- 
manda marelui a Acest corp atât de 
vestit, a tinut péná la al XVIII véc. 

4. Lefegil in număr de 1000 omeni, alcătuia 
un regiment saü célà de pedestrime sub cá- 
pitanul de letegii. 

5. Letegii spătarului în număr de 500 sub 
comanda “ceauşului Spătărese. 

6. Venătorii, în număr de 1000, din care 
jumétate pedestrime, 8 jumătate călărime sub 
căpitanul de Vinători. * 

Penă la al XVI véc trebue să fi fost numai 
500 vânători, fiind că în hronici găsim Da 
tunci numirea de vătat de vînători, érá nu 
de cápitan. Acesta avea mare importanti fi- 
ind însărcinat şi cu politia capitaliei. El se 
alegea dintre omeni însemnați. Négoe Basa- 


1 Georgio Tomais, p. 74. 
2 Historica relatio de statat Valachiae 1679—1688. 
3 Ilem Fotino. t. 3. p. 354—7—14. Cantacuzino. f. 54— 5. 


www.dacoromanica.ro 


== 


rab era vütaf de vinátori cánd s'aü ales Domn 
la 1513. ') Radul Vodă Mixnea la 1620 dete 
acestui căpitanu titlu turcesc de Agă. ° 

7. Sărăceii 500 şi scutelnicei 500. Aceştia 
erai călărimea Bucurescilor sub căpitanui 
Spătăriei. Cei dintii trebuea să fi meritat nu- 
mele ce purtau, căci crucea lor era de 4 
ómení une ori, ér alte ori sau urcat şi pent 
la 8 Omeni. 

8. Lipcanii 1000 sub Marele Postelnic. 

9. Kazacii. °) 200 pedestrme si călărime 
sub un polcomnic. *) Armele lor erai puşca 
şi palosul. *) 

10. Puşcaşii 500, sub marele Armaş. 

11. Aprozii 500 sub un vătaf. Sub acesta era 
un ceaus sau locotenent, peste dinşii marele 
Postelnic. 

19. Copii din casă 500. Ei alcătuiau garda 
din năuntru a palatului Domnesc, Capul lor 
era vătatul de copii. °) 

13. Curtenii, garda călăr6ţă, nu seim de 
cât era. = —— 

14 Ferentarii, un corp de pedestrime u- 
SOTA PDC a e 


1 Istoria térref Românesci de Constantin càp. f. Radu Lu- 
peseu f. 21. 

2 Fotino. t. 3. f. 488. 

3 Nu trebue a socoti. vedénd numirile străine de lefegif, lip- 
cani, cazaci, că aceștia eraü străini. Hroniearii ne spun că ei 
eraü omeni de țerră. Aceștia satt întocmit mai tárdiü imitándu- 
se după străini, si san păstrat cu organisarea si numirea. 
Acest obieeiü a fost si este de obşte in tótá Furopa: 

4 Fotino t. 8. f. 356. 

5 Tomasi p. 67. 

6 Historica relatio de stat Valaehiae 16፲9---1888 Foting, t. 3 
f, 357—14. Cantacuzino f. 54—5 | . 

7 Dogalnieeanu. p. 152 242. 


www.dacoromanica.ro 


E EE 


10,000 ómeni, si alcătuia pedestrimea cea 
grea a Ier, Fi urma părinților in slujbă. 
La început era armati cu arcuri şi sulițe. 
La aflarea prafului H să dete pusci şi tunuri. 
Capul lor să numea căpitanul cel mare San 
căpitanul dorobanţilor. - Fie-care câtă de uà 
mie ómeni se comanda de un căpitan mai 
mic Sau sub-căpitam. 

2. Călirașii. La început era mulţi, érà în 
urmă saü imputinat din pricină că sărăci- 
seră si nu se putea line, avénd multe chel- 
(961. La 1690 era 8000") ; érá pe la 1679 
numai 6000 omeni. Capul lor era spătarul; 
crucea lor nu să scie de câţi era.*) 

3. Roșii de térrá. Erăşi călărime sub co- 
manda marelui paharnic. Acest corp atât de 
vestit, a ținut péné la al XVIII véc. 

4. Lefegii in numër de 1000 ómeni, alcă- 
tuia un regiment sau câtă de pedestrime 
sub căpitanul de lefegü. 

D. Lefegii spătarului în număr de 500, sub 
comanda céusului spătăresc. 

6. Véndtorii in numér de 1000, din care 
jumătate pedestrime, si jumătate călărime | 
sub căpitanul de véndtori.?) 

Péné la al XVI véc trebue să fi fost numai 
500 vânători, fiind că în eronici găsim p'a- 
tunci numirea de ህሪ/፲ de vânători, €ră nu 


1) Georgio Tomasi p. 74. 

2) Historica relatio de stata Valachiae 1679—1688. 

5) Idem Fotino. t. 3. p. 354—7—14 Cantacuzino f. 54—5. 
9 


www.dacoromanica.ro 


de căpitan. Acesta avea mare importanţă 
fiind însărcinat 81 cu politia capitalei. El se 
alegea dintre Omeni insemnaţi, Neagoe Ba- 
sarab era vătaf de vânători când sau ales 
Domn la 1513.:) Radul vodă Mihnea la 1620 
dete acestui căpitan titlu turcesc de agâ.) 

7. Sărăcei 500 81 scutelmiceí 500. Aceştia 
erai călărimea Bucurescilor, sub căpitanul 
spătăriei. Cel dântâiu trebue să fi meritat 
numele ce purtau, căci crucea lor era de A 
ómeni une-ori, érü alte ori s'aü urcat şi pent 
la 8 ómeni. 

8. Lipcanii 1000, sub marele postelnic. 

9. Cazac?) 2000 pedestrime si călărime 
sub un polcovnic.) Armele lor erai puşca 
şi paloşul.*) 

10. Pușcașii 500, sub marele armas. 

11. prodit. 500 sub un ሂ818[. Subt acesta 
era un ceaus saü locotenent, peste dânșii 
marele postelnic. 

12. Copii din casă 500. Ei alcátuiaü garda 
din lăuntru a palatului Domnesc. Capul lor 
era vătaful de com Di 


1) Istoria téret Románeset de Constantin cáp. f. 46. Radu Lu- 
peseu f. 21. 

2j F'otino. t. 3. f. 488. 

3) Nu trebue a socoti, védénd numirile străine de Lefegă. 
Lipcani, Cazaci, că aceştia erai străini. Chroniearii ne spun că 
ei era ómeni de térd. Aceștia s'aü întocmit mai târzii imitén- 
duse după străini, si li san păstrat eu organizarea si numirea. 
Acest 0ከ1661ቨ a fost si este de 0866 în totă Europa. 

4) Fotino t. 3. f. 356. 

5) Tomasi p. 67. 

8) Historica relatio de stata Valaehiae 1679—1688 Fotino, t. 
37 f. 35—14. Cantacuzino f. 54—5. 


www.dacoromanica.ro 


ze 


13. Curtenă, garda călăreță, nu scim de 
cát era. 

14. Ferentari, un corp de pedestrime u- 
sórá.*) í 

15. Pustașii de care erau numai 100 subt 
Tuzbaşa de fustaşi. Ei purtau lance.*) 

16. Haiducii, călărime şi pedestrime, ar- 
mati cu săbii si lănci.) 

17. Călărimea sărdarului de mat, care 
se alcătuia de toti boer eat din slujbă ce 
se numea mazili. Acest corp era forte în- 
semnat.^) 

18. Tunarii 500 cu artileria, mai ântâiu 
sub căpitanii dorobüntesci; érü de la 1655 
sub marele armas.) 

Numérul tutulor acestor ostiri trecea peste 
30,000, şi în vreme de ráüsboiü tot-d'a-una 
se mai mărea. Aceste ostiri însă era numai 
în România mare; căci în România mică era 
uă deosebită ostire a banului.) 

Banul cârmuind singur Banatul Craiovii, 
81 fiind Domnului numai vasal, a trebuit să 
aibă uă oştire a sa. Cursulistoriei încă uă 
adeverédá, pentru că ne arctă: 

a). La 1508 pe nisce boeri sub banul 
Pérvul, şi pentru aceea numiții JPérvulesci 


1) Cogülnieeanu. p. 132 242. 

?) Historiea relatio de stata Valachiae. 
5) Radu Lupescu f. 177. Greeénu f. 195. 
5) Historiea relatio de stata Valachiae. 
5) Idem Fotino. t. 3. f. 256. 

8) C. Cantaeuzino f. 56. 


www.dacoromanica.ro 


i9. S 


cu oștirile Craiovi, cá gonirá pe Mihnea I 
şi puseră Domn pe Vlăduţă. 

ከ). La 1522. Barbul Banul Craiovii cu os- 
tirile 8616 gonesce pe Vlad al VIII. 

c). La 1563. Boerii cu ostirile de peste Oli 
se scólá asupra lui Petru al II. 

d). Istoria dice la începutul biografiei lui 
Mihaiü Vitezul, că el ca Ban al Craiovii avea 
uă oştire deosebită. 

e). La 1599. Mihaiu vitezul intrând în 
Transilvania, scrise lui Radu Buzescu şi ba- 
nului Udrea să mérgă si ei in Transilvania 
oștirile Oraiovii. 

f). La 1601. Boerii Buzesci cu oscirile Cra- 
iovii gonese pe Simeon Movilă.:) 

g). La 1630. Aga Mateiu Basarab cu Ro- 
sů de peste Olt se răscolă impotriva lui Leon 
Vodă.*) Luând în privire atât duhul răsboinie 
al Oltenilor, cát şi istoria care ne arétá cá 
Vlad al VIII la 4522 n'aü putut a se impo- 
trivi cu ostirile ce avea, Banului Barbu, pu- 
tem încheia că ostirea Banatului era destul 
de însemnată. 

Armata Românescă, după cum uà arătarăm, 
a stat in puterea ei péné la 1580. De atunci 
pent la 1592, Domniile ticálóse ale lui Mir- 
cea II, Petru III, Stefan H şi Alecsandru III, 
uă desorganisară şi 98 imputinará. Ast-fel 
Mihaiu Viteazul când sa urcat pe tron află 


1) Cogálnieénu p. 116, 121, 130, 136, 19€, 222. 
5) Leatopisetul luf Tecdosie Stoian f. 89. 


www.dacoromanica.ro 


D 


— 94 — 


numâi vruá 10,000 ostaşi. Acest mare că- 
pitan împlini cadrele armatei, uă reformă, 
uă disciplină şi adăogă pe lângă cetele de 
mai sus, alte două in călărime: Del şi 
Besli. Aceşti din urmă erau de 200 călăreţi 
fruntaşi. Mihaiu dete atunci comanda a- 
cestor arme lui Stefan Petnahaci Ungurul, 
om cu curaj şi vrednic, dice Bethlen, să co- 
mande nisce Omeni ce se însemnaseră prin 
multe vitejii.*) 

Mihaiü Vodă vézénd despoporarea térret si 
trebuindui soldati, a început a lua cu léfá 
Unguri, Transilvani, Poloni, uazaci, Sărbi şi 
Arnăuţi. Pilda lui 98 urmată şi alți Domni 
în urmă ; ast-fel Mateiu Basarab organisă un 
corp de 2000 Sărbi, Bulgari, Arnăuţi, numit 
Seimeni), asemănat cu lanicerii Seymoungs 
subt un polcovnic. Acest element strein în- 
irodus în armata Románéscá aduse mari ne- 
norociri. 

Autorii, contimpurani lui Mihaiu, vorbesc ` 
ast-fel de armata lui: «Slujesc de soldaţi a- 
cestui voevod afară de Români, a căror vi- 
Leite uă cunosc bine Turcii din vremea vi- 
tezului lor căpitan Dracola, mulţi Unguri, 
Transilvani, câţi-va Arnăuţi, Greci, Bulgari 
şi Sărbi. Are puţini puşcași, de care se află 
în lipsă si Transilvănenii, căci aceste noróde, 
81 mai cu sémá Unourii se bat mai voios 


1) Pethlen t. 4. p. 355. 
?) Greceanu. p. 121. 


www.dacoromanica.ro 


D DX S 


cu săbiile, si călări cu sulitele, si cu mare 
indrăsnelă arăt fata la vrăjmaşi.»") 

Armata priimea de la stăpânire lefă, hra- 
nă şi veşminte. Sub Mircea cel bătrân tot 
soldatul primia pe di câte doi bani roşii, 
cari fac 13 parale. ` Maien Basarab mări 
léfa si uă făcu de 8 bani roşii; in sfârșit 
sub următorii Domni ea merse crescénd 
pent în vremea Domnilor Fanarioţi. Atât 
soldaţii cát 81 oficierii sai boerii aveau de 
la stăpânire, pe fie-care di, mertic de carne. 
de păne, de grăi sau de men si de lumâ: 

nări.2) 

Capetele însărcinate cu administraţia şi a- 
provizionarea oştirilor erai acestia: 

Marele clucer care era cvartir-maistru cel 
mare al armatei. El lua bani de la visterie 
şi cumpăra provizia de păne, vin, orz si fän, 
trebuincióse armatei. Avea sub dânsul doi 
cluceri mai mici: Clucerul de arie care în- 
grijia de magaziile. de fân si de orz, şi cu- 
cerul de piniță, care se îngrijia pentru piv- 
nifele cu vin ale armatei. Afară d'acestia 
mai avea sub dânsul si jigniceri, sau maga- 
zierí din boernaşi. 

Marele sluger era însărcinat cu aprovizio- 
narea armatei de carne si lumânări. 

Marele pitar primia proviziile de la 'acesti 
de mai sus şi le impártia pe la cete. 


1) L/ottomano di Lazaro Soranzo in Milano 1599. p. 147 Ja- 
eobo gendero: Turea Nisentos. Franeforti 1601, p. 149. 
?) Fotino t. 3. p. 355. — C. Oantaeuzino f. 54. 


www.dacoromanica.ro 


Marele șătrar era ingrijitor al corturilor 
armatei. Avea sub dânsul si mici séfrárei.) 

Capul cel mare al armatei era: Marele 
spătar. El avea sub comanda lui imediată 
pe toți călăraşii cum si pe lefegii, sărăceii 
şi scutelnicei. De la aceştia el primia de 
fie-care cruce pe an câte un leuşor (leonum) 
şi un car de fân, care în urmă nu sa mai 
plătit în natură, ci li se da un leii pentru 
dânsul. Când un oficier înainta in grad, era 
dator să-i facă un dar. Spătarul avea un 
Tribunal ostüsesc, unde se judeca pricinile 
)81856801.*) 

Incă din vremile cele mai vechi, obiceiul 
ara ca Domnul, odată întrun an, să facă 
'eviü, revistă (căutare) armatei si miliției. 
Atuncea se fücéü şi înălțări in ranguri.") 

Uniforma ostirilor era asemănată parte cu 
1 Ungurilor parte cu a Polonilor, afară de 
mele cete precum dorobanţii, şi alţii carii 
j)urtaü vechia uniformi naţională, haină vå- 
18[8 si in cap chivere.) La Pasci dăruia 
Domnul fie-cărui ostaş uà chivără sau ba- 
retá, şi uă bucată de postav pentru uniformá.*) 

-roşii de térá erai înveşmântaţi în roșu. 


1) C. Cantacuzino p. 41—4. Fotino t. 3, f. 495, 502, 503, 508. 
Historiea relatio Valachiae. 

2) Idem Fotino t. 3. p. 473. 

3) Neagoe W. diee p. 204: „La căutarea din toți anii, ce 
este obiceiii a se face oștilor si slujitorilor, bcerimea si căpe- 
teniile așteptă cinste si daruri.“ ` 

+) Istoria 1፳፲6፲ C. Capit. 198. 

5) Fotino t. 3. p. 355. 


www.dacoromanica.ro 


bp xe 


Seimenii purtau cépcán roşu cu mânicile 
.despicate, in cap barete cu fundul rosu scos 
afară la uá parte. Ei, pentru uniforma lor, 
se numéü şi roșă străini, spre a se deosebi 
de roşii de [6፻8.') 

Fustaşii aveau uniformă verde ca puciosa. 
Copii din casă şi lipeanii purtau uniformă 
1686868.*) 

Aceste cete purtaü ከ8108 verde, peste hai- 
nà încinşi cu briü roşu, in cap baretă cu 
fundul rogu.5) 

Istoria ne arétá cá Costantin 1. la 1654 
înveşmântă pe căpitanii dorobanţilor si ca- 
lăraşilor cu frengii, cu coftirü; şi cu atlas. 

Ostaşii aveai multe privilege sai obicere 
după cum se dicea p'atunci. Unul din cele 
mai însemnate era cá capetile oscirilor erai. 
din drept mădulari ai sfatului Domnesc si 
al  obştescilor adunări. După acesta venea 
scutirea de dăjdii. Eï nu se scuti încă de 
tote dăjdiile.  Privilegiul scutirei complecte 
la Români 1 avéü numai robii. De la boer. 
péné la mosnean, de la manastire, preot, 
péné la oscén, toți luau parte la contribu- 
tiile Statului.”) Istoria ne arétá, că ostaşii 


1) Fotino p. 436. — Sulzer t. 3. p. 252. 

2) Idem. 

3) Fotino t. 3. p. 488. — Breton t. 3. p. 71. In acest tom este 
[8 stampă a unui ostaș Román desinat la Petersburg. 

5) Letopiseţul lui Teodosie Stoian f. 228 si a Radului Lu- 
peseu f. 132. 

5) Cu tote că de la început boerii nu primeaü lefe pentru 
Slujbele lor, de cât óre-care daruri de la sub-alternii lor, 
cu tote că ei erai îndatoraţi să facă uă parte însemnată în ar- 


www.dacoromanica.ro 


ridicaü mai mult ei karaci împărătesc; că 
Mihnea II la 1585 mări taxa ce plătiau roşii 
de térá; că Costantin I la 1654, vrând aşi 
trage favorul ostașilor îi plăti la un  harací 
deplin; asemenea că el ertă dorobantilor si 
cálárasilor dëm ärm! şi oeritul familiilor lor.*) 

Ostaşii, cu tote că léfa lor era însemnată, 
deră tot nar fi putut întâmpina cheltuelile 
lor, décá în vreme de rásboiü nu le-ar fi 
fost ertată prada, după cum era ertată în 
tote armatele din Europa, şi decă în vreme 
de pace nu se întrebuința ca la Romani în 
lucrări obştesci si particulare, | precum fa- 
cerea de drumuri, fântâni si 81.5). pentru 
care socotim că erau plătiți deosebit. 

In vreme de pace armata era 8560818 par- 


mată, si să mergă la răsboiii eu cheltuela lor; deră tot pláteaü 
dăjdiile cele mai însemnate: Ast-fel ei aü plătit în tot anul ha- 
raciul, ploconul bairamuluă, văcăritul, bani caluluă, şi oeritul 
la trei ani. Asemenea si monastirile. Vistieria făcea chibzuire 
după starea  fie-căruia cât se cuvine să plătescă. Constantin 
Mavrocordat 18 1741, prin actul reformei, desfiin(ánd multe drep- 
turf ale boerilor îi scuti de. tot de dăjdii precum și pe mănăs- 
tir Mihaiii Racoviţă în anul următor, și Grigorie Ghika la 
1748, stricară multe din reforme, și se hotără ca boerii și mo- 
nastirile să plăteseă ` ploconul, ajutorinta, mucareru, văcăritul şt 
oeritul în toți anii. Urmétorif Domni supuseră pe boeri să plă- 
tescă si dijmăritul, de care îi secuti în parte Grigore Ghika, 
prin hrisovul de la 1751. Aprilii 19 Constantin Racoviţă îi scuti 
de mucareru, si Alecsandru Ipsilant la 1775 hotără ea oeritul 
să li se ia numai la trei ani, după vechiul obiceiii. Ast-fela ur- 
mat péné în vremile mai de curând. ©. Cantacuzino f. 86, 96, 
97.— Vaur f. 108, 114. 117.— Hrisovul lui Grigore Ghika 
1733, Iunie 16. — Hrisovul lui Stefan Cantacuzino 1714 Maii 4. 
— Hrisovul lui Alecsandru Ipsilante 1775 Decembriil. 
1) Greceanu f. 140. 
2) Leatopiseţul lui Radu Lupescu f. 132—364. 


Wwww.dacoromanica.ro 


— 26 — 


te in capitală, parte prin judeţe. Dorobantit 
fácéü garnizonul capitalei. EY da santinele 
care püziaü la porta din faţă a curtei. ` 

“ustașii páziaü la porta din dos a curţii.) 

Călăraşii erau asedati la Ploesci, Mănesci, 
Gerghina si Rusii-de-Vede.") 

Sărăceii si Scutelnicei sedéü in Bucuresci 
fiind cálarimea Bucuresciului. 

Aprozii slujéü ca taxidari si implinitori de 
detorii. Eï priméü pentru ostenéla lor un 
dar in bani ce se numia plata cismelor*) 

Copii din casă alcătuiau după cum am 
dis garda din lăuntru a palatului Domnesc. 
La ceremoniile cele mari, vătaful de copii 
purta arcul şi purpura Domnilor. Unul din 
copii purta 816801 Domnesc, care era de mă- 
tase roşie, avend sugrăvit d'oparte pe sfân- 
tul Gheorghe, protectorul armatei, şi de cea- 
altă acvila cu crucea în cioc. După aceştia 
veniaü toți copii din casă, investati lesesce 
purtând 891116 lungi si stegulete cu prapore 
de mătase bicolore; albastru şi galben.*) 

Puşcaşii păziai la temnițe. 

Lipeanii se întrebuința in trimeteri cu 
depesurl.*) 

Vânătorii se intrebuintaü la vânat, si din 


1) Historiea relatio de stata Valachiae. 

2) Leatopisetul luf Radu Lupescu f. 101 și alui Teodosie sin 
Stoian f. 172. Istoria téref Rom. de Constantin căp. f. 179. 

3) Cogălniceanu f. 72 241. 

*) Fotino t. 3. f. 318. 

5) Fotino t. 3. f. 354. 


www.dacoromanica.ro 


cele ce vánaü se indestula mai ántàiü curtea 
Domnéscá; €ră ràmàsita se vindea în târgul 
Domnesc în folosul lor şi a căpitanului lor. 
D'aci a venit c'acest căpitan se fie si ingri- 
jitorul târgului.') f 

Armata Română era supusă unei disciplini 
straşnice. Neagoe VV. ne arétá cà ostaşii 
care picaü în vini, se pedepsiaü, şi că una 
din pedepsi era degradarea; érà cei ce se 
trágéü din slujbă li se făcea cinste trimitén- 
duse a casă cu excortü. Românii însă ca 
tote natile meridionale prea cu anevoie se 
supun jugului disciplinei. Plăcerea prădă- 
ciunilor mai cu sémá avea mare stăpânire 
asuprăle, nu atâta însă ca la cele-alte oştiri 
străine; căci vedem pe Mihaiü Viteazul când 
a intrat în Moldova la 1600 a poruncit să 
impusce pe toți transilvănenii ce se vor 
prinde deprădând, în vreme ce pe Români 
Y osándea numai la bătae.”) Cu vro cáti-va 
ani mai "nainte la 1595, Albert Kirali, gene- 
ralul român, dete 98 pildă de strüsnicie mi- 
litară osândind la morte vro cáti-va ostaşi, 
căci aü călcat eapitulatia ce făcuse el cu 
ceauşii Mohamed şi Mustafa, pentru inchina- 
rea Brăilii.*) 

In vremea lui Mihaiu Vitezul duhul 08185686 
ajunse in culmea sa model de credință şi 


1) Fotino t. 3. f. 488. 
2) Neagoe VV. f. 68. 
5) Engel t. 2. f. 248. 
+) Hammer t. 7. f. 229. 


www.dacoromanica.ro 


eg መ 


dragoste cátre capul lor, si de pietate cátre 
religie; în acele vremi sa védut ostașii Ro- 
mâni la poftirea Domnului lor de a jărtfi păr- 
tile lor de 168 spre a se înzestra cu satul 
Costescii, Mănăstirea Bistriţii, in care se adă- 
postiseră câte-va vreme.) 

Sorta ţării Românesci, ca sortă a ori-cărui 
stat constituat spre résboiü, a fost lipită de 
sorta armatei. In câtă vreme acestă armată 
a păstrat în inima sa sentimente de disci 
plină, nepărate virtuţi ale unui bun ostén, 
Românii aü făcut minuni. Sub Mihaiu Vi- 
tezul disciplina fu mai strasnicá şi România 
fu în mărire. După ce însă trădarea din 
câmpul Torda răni Românilor pe eroul lor, 
disciplina începu a scădea, dimpreună şi pu- 
terea Statului care era întemeiat pe disci- 
plina ostaşilor. Armata întâmpină un vrăj- 


1) Acestă faptă am gásit'o arătată întrun hrisov a lui Leon 
Vodă de la 7138 Ianuariü 15 dat la mănăstirea Bistriţii, prin 
care întăresce dania satului Costeseii, sat ce Mihaiii Vodă.cum- 
părasă de la Moșneni drept 42,000 aspri gata, și îl dăruisă mo- 
nastirii. „Insă când a cumpărat răposatul Mihaiii Vodă acel 
sat Costeseii dice hrisovul, a fost întru esirea luf din Domnia 
acestei țări, si aŭ fost atunci întru multă strămtore si scârbă, 
din tote părțile, și întru imputinarea avuţiel de keltuială, si 
pentru lefile unor ostași ce era atunci lângă Domnia-Sa, a în- 
trebat Mihaiii Vodă pe toți acei ostași, vrea-vor să lase păr- 
file lor de léfá să cumpere acel sat mai sus dis, casă fie pen- 
tru Dumnedeü la sfânta monastire si pentru pomana Domnii 8616, 
eră acei ostași atunci cu glas mare aü dis: să fie după ingá- 
duința și după voia Domnii 8616, pentru sfânta monastire, ca să 
fie de întărire și călugărilor de hrană si Domnii 8616 întru vec- 
ከ168 pomenire, si aü fost pentru neputinfa Domnii 8616 si pentru 
atâtea nevoi ce a avut eu șederea la sfânta monastire cu acei 
ostași în câtă-va vreme. 


www.dacoromanica.ro 


ን ክል 


mas inviersunat, in Grecii ce năpădiră in 
eră îndată după mórtea lui Mihaiu Vodă. 
Tinta lor fiind a slăbi Statul Românese, fi- 
resce că cele d'ántéiü ale lor loviri aü tre- 
buit să fie indreptate împotriva armatei. 
Dou&-deci ani de domnii străine, ce aü urmat 
de la căderea de pe tron a lui Radu Ser- 
ban péné la înălțarea lui Mateiu Basarab 
(1614—1631), fură în deajuns spre a demo- 
ralisa de tot armata. 

Istoria ne-au păstrat réspunsul ostaşilor 
Români către Domnul Alecsandru IV Ilias, 
când acesta Y ruga 881 apere de răscola 
vestitului paharnic Lupul Mehedinténul: «Mă- 
ria ta, Y aü dis, noi nu vom sta cu tine, cá 
aï călcat jurămentul si ne-ai oprit lefile si 
ne-ai stricat obiceele, cât am r&mas săraci 
81 navem nici በ8 armă, căci le-am vândut 
pentru nevoile ce am avut de la tine Dómne, 
şi acum te scolă de fugi, că vrăjmașii Lët 
sai apropiat.) Vrăjmaşii Domnului nu mai 
era atunci vrăjmaşii ostaşilor! Demoralisatia 
ostăşimei trebuia sá'sí aibă efectul său. Cel 
d'àntéiü act al ei fu revolta călăraşilor de 
la Mănesci, Gergina, Ploesci si Rusii-de-Vede 
la 46239.) De şi acestă rescólá se potoli în- 
dată prin învingerea rebelilor la Mănesci, 
deră pricina ce uă produsese r&mâind, ne- 
disciplina ostașilor merse crescând. 


1) Leatopisetul luf Radu Lupescu f. 98—9, si a lui Teodosie 
Stoian f. 166. 
2) Greceanu f. 188 — Constantin eápit. f. 179. 


www.dacoromanica.ro 


— 80 — ር 

Mateiü I Basarab urcándu-se pe tron se 
silia a pre-întâmpina relele ce se ascepta a 
isvori din acea demoralisatie a ostasilor, El 
se încercă ai aduce la sentimentele de dis- 
ciplină, Y ocupă cu rásbóe, cunoscând bine 
că gândirea la ren st are principul sën în 
nelucrare şi căutarea lenevirei este mor- 
mântul disciplinei. Insă greu lucru este a 
introduce disciplina când după ce odată ar- 
mata a perduto! De şi linisci pe soldaţi, 
deră liniscea lor era înşelătore, şi prevestia 
grozave fortuni. Revolta ascepta numai uă 
068016 ca să isbuenéscá, cu atât mai multă 
tărie cu cât mai mult fusese comprimată. 
Ocadia se infátisá. Un grec Ginea vistier 
mare, se făcuse nesuferit (érii prin tiraniile 
lui. Revolta era in tote capetile. Ostaşii uš 
întroduseră in fapte. [በ0818 după vestita 
biruintá a lui Mateiü Vodă la Finta, in 17 
Maiü 1653, revolta isbueni; Seimenii străini 
deteră semnalul, şi după dânşii se luară do- 
robantii si cele-alte. Atunci téra cădu în cea 
mai grozavă anarhie militară, atunci... Insă 
să aruncăm mai bine un văl asupra acelor 
scene d'o amară suvenire, care nimiciră pla- 
nurile patriotice ale altor Domni vrednici, 
şi care aŭ adus necurmatul răsboiu civil şi 
dărăpănarea ţării. Oh! căci nu putem smul- 
ge din cartea istoriei nostre aceste foi scrise 
cu sánge!! 

El prevedea bine bunul Mateiü, cá dintr 
806818 se va strica téra, când pe patul séü 


www.dacoromanica.ro 


S apte 


de mórte, auzind urletele turbatilor soldati, 
adresa credinciosilor séi aceste  profetice 
cuvinte: De acum fraţii mei să scili cu a- 
devărat cá pentru faptele lor vor sà fiă mari 
réutáti asupra acesti ticălose de 16፲8, şi va 
să cază la mare nevoe, şi vor să pătimescă 
rău şi cei buni pentru cei r&i.»:) 

“Revolta nu muri cu Mateiu Vodă. Ea se 
prelungi şi mai cu furie încă supt următorul 
Domn Constantin I Basarab. ` Dental Domn 
din inchisórea undel tinea rebelii, insciintá 
pe Domnii Transilvaniei $i a Moldovei să vie 
sülscape. Aceştia intrănd in [6ኮ8 isbiră şi 
impinserá pe rebeli la Teléján in 17 lunii 
1655 şi téra se mai linisci. Rămăşiţa acestor 
soldati revoltându-se din noŭ în anul urmétor 
in Bucuresci si Brăila, Constantin I trimese 
osciri credincióse si îi răsipi cu totul oprind 
numai pucini dorobanţi pe cari îi supuse cu 
căpitanii lor Aen, eră tunurile le-au dat in 
îngrijirea armaşului: Mihnea III organisá 6răşi 
armata la 1658 când sa ridicat împotriva 
porţii.  Nenorocita isbândă a aceştii între- 
prinderi, prăzile ce mai făceau dorobanţi! 
şi seimenii aduserá de a se vedea răsipiţi 
încă odată de Tătari în anii următori. 

Grigorie Ghica reorganisă óre-ce armata 
la 1672, când a însoţit oscile Turcesci în 
Polonia. «El au strâns din tote braslele, di- 
ce un cronicar, călăraşi, dorobanţi, roşii 


1) Greceanu f. 262.— Radu Lupescu f. 124. 


www.dacoromanica.ro 


ወ p ጋረ ረ 


cum şi pe visternicel, spătărei, postelnicei, 
vornicei, păhărnicei, le-au făcut steguri nout, 
şi le-au dat tutulor sulițe cu prapore, feluri 
de feluri, fiesce care după brasla lor, şi aü 
făcut ዕ816 frumosă, atât cât mergând şi fă- 
cend halay înaintea împăratului san mirat 
şi împăratul si toti Turcii, de osti ce avea 
Grigore vodă frumóse.»') 

Un chronicar Moldovean laudă mult talen- 
tele ostásesci ale lui Grigore vodă, si vite- 
jia ce au arătat Românii in aceste campanii 
ale Poloniei, şi mai ርክ semă la bătălia-de 
la Levenz.*) 

La 1673 in tabăra de la Hotin seimenii 
cercară uă nouă revoltă, Grigore Ghika VV. 
cu oscile cele-alte Lai supus, aü prins pe 80 
din cei mai réi iau băgat în butuci, şi iau 
trimis la ocnă; érá pe 661-81[ au lăsat la 
stégurile lor schimbându-le iai ia ?) 

La 1688 Serban II Cantacuzino cánd umbla 
să se ridice impotriva Porții, reformă şi 
mări armata, urcând'o la 40,000 ómeni si 
38 tunuri mari.) Din rămăşiţile dorobanţilor 
întocmi un corp de 4000 zalpași și cazaci, 
şi i dete sub comanda Agii care de atunci 
aü luat titlu de Aen de dorobanț, şi sa pri- 
vit ca un general de pedestrime.*) pus 


1) Istoria ţărei de C. Cap. f. 224. 

2) Leatopisetul țărei Moldovei seris de Aesentie Uriearul f. 
2, 3 si 15. 

3) Cost. Cáp. f. 233. 

4) Cantemir t. 3. f. 480. — Del Chiaro f. 137. 


www.dacoromanica.ro 


Ort. 


Armata aiunci s'a împărțit după arme in 
¿rey divizii mari: Pedestrimea tótá subt Aga, 
călărimea subt Spătar şi artileria sub Armaş, 
garda prinţului era numai deosebită subt 
comanda Căminarului 

Tălpașii fiind după asemănarea tălpaşilor 
saü 8 tolpaşilor Unguresci, trebue sà fi avut 
armele acestora, care era: 0868, pistolul şi 
sabia. Ei erai inveşmântaţi cu talare roşii. CG 
Si in cap. cu chivere.?) 

„Când tot era gata, când Românii erau a- 
cum să tragă sabia ca în vremea lui Mihaiü 
vitézul, pentru sfânta pricină a independenţi 
naţionale, Serban Vodă muri, şi cu dânsul 
51 acea vrednică hotărire. 

Minunata stare în care Şerban Vodă adu- 
‘sese armata, făcu ca şi sub uzmétorul Domn 

“Constantin Brâncovenul, téra Românescă să 
urmede a fi un stat respectat in Europa. 
Trei împărați mari îşi disputa atunci alianța 
Românilor: Împăratul Nemţii, Sultanul cu 
vestitul conte Emeric de Tekeli.”) si împă- 
` atul Rusii Petru, cel mare. 
„~ Bătalia de la Cerneti din 21 August 1690, 
cáscigati de Bràncovénu cu armata Româ- 
néscá 81 Turcéscá, fu cea din urmă in care 
vechile nostre legióne se luptară in mare 
bătălie ránduitá. Aci Românii îşi luară adio 
de la slava militară! 
` 1) Sulzer t. 3. f. 262, 


2) Fotino t. 3, f, 436. 
3) Histoire d'Emerie comte de Tekeli f. 242. 


> 


www.dacoromanica.ro 


/ 


E SN ር: 


Constantin Bráncovénu neingrij in urmá 
armata. «El strică multă slujitorime, dice 
cronicarul, fácéndu't podari prin satele lui 
şi ale rudelor 1;1.›") 

Acest Domn cu tóte ale 86]6 bune calităţi, 
nu sciu a se 10108] de positia sa 81 a Tur- 
ciei. Aliantele séle cu împărații Nemţii si 
a Rusii fură vătămătore lui şi ţării, căci el 
nu trase sabia la vreme căci «în minute 
mari şi hotărâtore, după cum zice Engel, 
el na 80191 lucra întrun chip mare si hotă- 
râtoriă; duhul lui Mihaiu Vitezul nu réposase 
8809፻፳፲.›") ' 

Fanariotii atunci intrigará, si in doi ani 
capetile Bráncovenilor si a Cantacuzinilor, 
acele doué familii mai puternice a ëm, că- 
dură sub săcurea Otomană. Fanarioţii a- 
tunc! dobândiră tronul Românesc. 


II. 


MILITIA, RADICAREA GLOATELOR. 


Radu Negru viind in téra-Románéscá gă- 
si aci deosebite căpitănaturi pe care de si 
le supuse siegt, deră tot le păstra intocmirea 
lor. Ast-fel trebue să fi fost organisarea din 
lăuntru a țtrii pent în vremea lui Mircea I, 
care împărţi (era in judeţe, dând la fie-care 


1) Leatopisetul lui Radu Lupescu f. 164. 
2) Engel t, |. f. 379. 


www.dacoromanica.ro 


I yu 


numire după riul cel mare ce trece printr” 
însul. 

El tintind a organisa tot statul ostăşesce, 
împărți judeţele în căpitănii de uà miă ó- 
meni, fie-care supt un căpitan. Acesti că- 
pitani aveai putere administrativă, judecă- 
torescă şi ostăşescă în județe. La Câmpu- 
Lung şi Târgovisce fiind oraşe capitale ale 
térii, căpitanul cârmuitor purta titlu de dvor- 
nic.) , 

Căpiteniile erau, in număr de opt-spre-dece 
numai în România mare, precum urmeză: 

In județul Slam-Râmnic, trei căpitanii: 
«„Foceşanii, Tradista, Mănsienii». Cea d'ànteiü 
din aceste căpitănii era mai însemnată, şi 
se numia, «cápitünia cea marea Focsanului 
de margine. Ea a avut in urmá si jumétate 
de Tuiü. Ràmàsità din acestă căpitănie sa 
mai ţinut péné in vremile mai de curând, 
şi sa numit , 5906186881» si tuiulei Buciuc?.) 

In județul Buzéü uà căpitănie a «târgului 
Buzăului.» 

In județul Prahova căpitănia «Ploesciului». 

In “judeţul Dâmboviţa căpitănia «cüpita- 
nilor Tàrgoviscit. 

In județul Ialomița trei căpitănii: «Lichi- 
resci, Stelnica si oraşul de floci». 

In judeţul Ilfov trei căpitănii: «Ciocănescii, 
Olteniţa şi Gergita». 


1) Cantacuzino f. 62. 
2) Fotino 7. 3. f. 350 


www.dacoromanica.ro 


= WIR uda! 


In judeţul Vlăscii doué căpitănii: «Odiboe 
81 Daial.» 

In județul Muscel 81 judeţul Argeş căpi- 
tănia «orașului Câmpu- Lung». 

In judeţul Oltu două căpitănii: Slatina şi Uda. 

In judeţul Teleorman căpitănia «Roşiilor- 

de-Vede.» 
. ^n “România-mică cármuitor Banul, eran 
deosebite cápitánii, din care cea mai insem- 
natá era a Cerneţului, şi se numia ca sia 
Focsanuluí: Căpitănia cea mare a Cerneţului, 
de margine?)  Rămăşiţa din acestă càpilà- 
816 sa ţinut péné la 1830. 

Aceşti 48,000, «catane saü slujitori de 
scutélà “din Románia-mare, precum si 'cei 
din Románia-micá, nu primiaü léfá, ci se 
seutiaü. de óre-care dăjdii. Eï. erau organi- 
88[[ ostăşesce, şi împărţiţi ca si armata in 
centurii 51 decurii, 81 se numia mai in በር- 
osebí: cazaci Martaloci "si cazaci Cataragi.*) 
In vreme de pace ei ereaü indatorafi să facá 
garnisóna oraşelor si a târgurilor si 88. pă 
zéscü pe rând marginele» (granitele2) In 
vreme de rüsboiü slujiaŭ sub marele Spă- 


1) Cantacuzino, f. 56. — Historica relatio de statu Valaehiae. 

2) Baur f. 69. — Fotino t. 3. fu 357.— Sulzer t. 3. [. 853. 

3) Paza graniților din vechime era forte strasnieá. Intr'un 
hrisov a lui Petru Vodă feciorul luf Mircea Vodă din anul 7069, 
Septembriii 4 se arétí că în vremea luf Pătraşcu Vodă. „Voïcu 
cu eetasií luf, și cu alți Români din Potel fiind păzitori 18 mar- 
ginea Dunării ca să nu tréeá pribegi saŭ alți făcători de rele, 
čră ef naŭ păzit marginea bine după legea veche, si aŭ trecut 
pribegi printr'aeel loe, si pentru acestă vină a lor le-añ luat 
Pătraşcu Vodă trei șugubini.« 


www.dacoromanica.ro 





37 — 


tar.) Uniforma lor era albastră.) Deosebit 
daceste căpitănii erai multe sate de catane 
organisaţi crăşi ostăşesce fără lefă, având 
numai-óre-eare scutiri. Aceste catane din 
sate aveaüñ cap pe'câte un boer. Ast-fel 
| 061 de sub dvornic se numiaü «dvornicei» : 
cev de subt spătar, «spütürel»; cei de subt 
postelnic, «postelnicei» ; cei de subt vistier, 
«Vistiernicei; cei de subt paharnic, «păhăr: 
01661»; cei de subt comis, «comisel», sel. 
In vreme de rásboiü. erai in activitate 5901 
căpităniile lor, érá în vreme de pace. sedéü 
pe la casele lor căutându'şi de lucru  câm- 
pului,  Waci a venit proverbul atât de mult 
cunoscut: în (era Românescă si [688 Mol 
በ0711") «de la armă la sapă». 

Acesta a fost militia saü Landyverul (ert. 
| La uă trebuinţă neapărată, sau când pa- 
iria era în primejdie să chiema «rădicarea 
glótelor.» Jupanii (boerii) atunci ርክ feciorii 
lor ca nisce domni feodali se redicaü. cu 
banierile lor şi slujitorii lor ca să apere mo- 
șia (patria)  ameninţată.”) Asemenea tot no- 


1) Baur f. 56. 

2) Sulzer t. 3. f. 252, 

3) Oantaeuzino f. 57. — Historica de statu Valachiae - Fo- 
tino t. 3. f. 358. 

4).Organisatia puterii armate a Moldovii a fost asemenea ea 
a [6፲6፲ Românesci, eu prea puțină deosebire. Vedi Cantemir 
„deserierea Moldovei.“ 

5) Că buert eraü nisee Domni feodali slujind la. RE eu 
cheltuiala lor, ui mürturisesee si Georgio Tomasi (eap..93. f. 
37) eare find seeretarul printului Sigismund. Batori, a Ibat 
să eunóseà bine pe Români si instituţiile lor. »Iboiart, diee el, 
sono nobili difendo obligaii à proprie spese a | guerra.“ 


www.dacoromanica.ro 


5 1 M 


rodul era indatorat ca 88 rádice in arme 
subt comanda boerilor si a cápitanilor mii- 
lor.*) 

. In nici uá térá ca în ţările Românesci a- 
céstá generali armare nu sa întâmplat mai 
de multe ori. Invederat este cá cu uă a-- 
semene de minunată organisare ostăşescă, 
téra la trebuintá putea pune in piciore si 
100,000 6meni. Nimeni dérá nu se va mai 
„Mira acum când va vedea in istorie pe Ra- 
dul VIII la 1538, în acele vremi de dispopo- 
rare, a pregăti uă armată de 80,000 omeni 
spre 8 uă trimite în ajutorul lui 1ዕ8 Zapolia 
prințul Transilvaniei, împotriva Sultanului 
Suleiman.*) Pe Mircea II la 1550 a întâm- 
pina pe pretindentul la tron, Radu Ilie, cu 
80,000 ostaşi si 36 tunuri.*) Pe Alecsandru 
H la 1577 a merge impotriva Moldovenilor 
Co armată de 40,000 óment.'); Pe Mihaiu 
'Vitezul a intra in Moldova la 1600 cu 50,000 
ostaşi ;”) 

Ce materie durerosă de gândire, homânii 
încă din veculal XIV, pe când totă Europa 
era cufundată în barbarie, avea nisce insti- 
tutif cu care în acele vremi ar fi ajuns ህጻ 
nație puternică în Europe, décá unirea ar 


1) Cogălniceanu t. 1. f. 241. 

2) Engel t. 1. f. 215. 

3) Natalis Comitis universae sui tempores libri triginta ab 
ano 1541-1581. Venetii 1531. 

5) Leatopisetul téret Moldovii (1352-1591) f. 300. 

5) Cogálnieeanu f. 206. 


www.dacoromanica.ro 


A, (iale 


ዘ domnit intre dânşii! Fie ca rătăcirile pă- 
rinţilor nostri să ne slujiască de pildă; pre- 
cum virtuțile lor de îndemn! Fie ca să nu 
uitam daci 'nainte, că unirea face puterea 
staturilor şi prin urmare fericirea lor. 


III. 


ARTA MILITARA LA ROMANI 


IN ACEA EPOCĂ. 


Lipsa isvórelor nu ne értá a cunósce cu 
de amăruntul tactica ostrilor Românesci. 
Leatopisitile nostre cuprind prea puţine bă- 
gări de semă asupra aceştii materii; autorii 
străini şi mai pucin, Neagoe Vodă este sin- 
gurul autor care ne dă óre-care desluşiri. 

Este prea de credut că Românii să nu fi 
fost mai 'napoi de cât cele-alte ከ801 Euro- 
pene în arta militară. In al XIV, XV, 
31 al XVI véc scola r&sboiului era in ţările 
Dunării de jos, Ungaria, Transilvania, Serbia, 

România si Moldova. Provedinta scosese ó- 
meni mari în aceste locuri ca să apere cre- 
stinimea amenințată. Mircea cel bătrân, 
[ón Huniad, cavalerul cel alb al României.) 
Dan al III, Stetan cel bun si mare al Mol- 
dovei, Vlad Tepes, Mihaiü Vitézul, tote a- 


1) Ast-fel se numise Huniad de eontimpuranif săi (eomines t 
MIT eh. XIII. 


www.dacoromanica.ro 


SEUL (e= 


ceste. geniuri inalte care lupta tot-d'auna unul 
impotriva a dece, irebuia să aibă. Óre- care 
temeinice principe de arta militară, care nu e 
alta de cât: da. înyinge uá putere mai 
mare cu alta mai mică. 

Istoricii deosebitelor nemuri laudă talen- 
tele, iseusinta, vitejia acestor căpitani mari si 
rezămul ce ei aü dat creştinătăţii. Bonfinie 
dice de Dan IIl. Dracula. Cà era un bărbat 
inzestrat cu mare virtute şi căpitan prea 
vitez in ori-ce résboiü, care cu puţine oştiri, 
prin mürinimea şi înțelepciunea sa ai prin 
inalta, virtute. a. soldaţilor sei, a sustinut 
fără vre-un ajutor străin rësboiul “Purcilor 
peste părerea tutulor, care răsboiu abia pu- 
tu toti. creştinii împreună să sustie, Si au 
făcut atâta deşărtare a provintilor sale prin 
necurmatele résbóe, încât abia aii rémes ዕ- 
ment ca să lucreze câmpurile.*) 

Dlugos, istorie Polon, contimpuran lui Ste- 
fan cel bun al Moldovei descriind faptele 
strălucite ale acestui print, se pornesce d'un : 
nobil entusiasm; si strigă; «O bărbat, vred- 
nice de mirare! cu nimic mai pre jos de 
cát. generalii Eroici de carii noi atât ne mi- 
rám, care in vremile nostre, dintre toţi prinții 
lumii mai ntâiu aï raportat uà biruintá atât 
de însemnată asupra Turcilor. Tu eşti cel 
mai vrednice după judecata mea, căruia se 
cuvine să i se dea domnia şi comanda a 


1) Bonfinius deeade III lib. 6. p. 471. 


www.dacoromanica.ro 


ae deos 


totă lumea şi mai ales vrednicia de gene- 
ral improtiva Turcilor după învoiala, hotă- 
rârea 51 decretul tutulor creştinilor, lăsând 
pe ceralti împărați $i prinți catolici sà se 
tăvălescă in lenevire, desfrânări saü in rés- 
bóe civile.*) 

Jstuanfie, istoric. Ungur dice de acelaşi: 
«Fost-a Stefan în totă viața sa un om prea 
insemnat pentru ştiinţa disciplinei militare 
şi pentru faptele rt&sboinice cele slăvite; căci 
dintre toți vrăjmaşii cu carii s'a luat la arme 
a esit biruitor eo virtute şi c'o vitejie vred- 
nică de mirare, 861*) 

In sfârşit Engel dice de Mihaiü Vitezul: «Să 
wuncăm drage flori pe mormântul unui print 
tomân care intereseză istoria” lumei; si el 
1 lucrat, si puternic a lucrat spre a im- 
vânci barbaria turcescă despre cele-alte 
ärt ale Europii.”) e 

Sà nu ne pară acum cu mirare decă, des- 
ore unele părţi a artei militare, vom vedea 
că Românii aveai mult mai bune principe, 
de cât aveau pe vremea de atunci Nemţii, 
Francezii şi Anglezii. 

Armele Românilor atât ofensive cât si de- 
fensive, erau cele obicinuite p'atunci: arcu, 
lancea, sulița, securea, sabia, palosul, máciuca 
haina de fer, scutul, paváza sel. In résbóele 


1) Dlugoss, Historia regui Poloniae lib. XIII. 
2) Istuanfius panonius, Historia regni Hungariae lib. IV. 
3) Engel t. 1 f. 268. 


www.dacoromanica.ro 


e Patas 


nationale se slujiaii si cu cósele. După afla- 

|rea prafului se slujiră cu puscile şi tunurile. 
| Intrebuintarea acestor arme se urcá la sfár- 
| şitul vecului al XIV; Românii iubiaü prea pu- 
tin aceste arme, si se slujiau mai bucuros 
cu sabia şi sulița, mai cu sémá călărimea 
lor din care o mică parte numai primi ar- 
mele cu foc.) Ast-fel cálárimea Románéscá 
incepu ase desăvârși, in vreme ce cálárimea 
Europei adoptând armele cu foc se depărtă 
de menirea ei, carea stă în iubire si lupta 
cu arma albă, érá nu in puşcărire, şi se în- 
târzie multă vreme desăvârşirea ei. 

Socotesc cá călărimea la Români trebue 
să fi fost de două feluri: grea și ușoră, fiind 
că adesea văz pe cronicari a face deosebire 
intre călărimea ce se bătea în linie şi «go- 
nacii cu caii uşori» carii se intrebuintaü spre 
a lumina marșul ostirilor si a lua în gonă 
pe vrăjmaşi. 

Călărimea uşoră avea cai mici dai ţărei, 
sprinteni şi iuți ca fulgerul, ei săriau in fuga 
mare pârae, ripe şi fárá a se teme de 
vrăjmaşi, îi da hart din 1016 părţile arătân- 
du-se şi făcându-se nevăduţi la tot minutul.*) 

Nu este adevărat după cum au dis unii, 
că Românii avéü mai multă călărime de cát 
pedestrime. De si firea በ8[[6] şi posiția țării 


1) Leatopiseţul lui Radu Lupescu f. 116 si a lui Teodosie 
Stoian f. 208. 
2) Cogülnieénu f. 11 


www.dacoromanica.ro 


“< Vo p aa 


care e mai mult càmpie povétuia pe Ro- 
mâni mai mult spre călărime de cât spre 
pedestrime ; însă simțind importanţa pede- 
strimei, tot-d'auna 806818 a lost mai nume- 
rósá in armata lor. Georgio Tomasi, mărtu- 
risesce si el cá Românii avéù mai multă pe- 
destrime de cât cálürime.*) - 

| Pedestrimea, acestă armă a bătăliilor, 
după cum a numito Napoleon, era despre- 
(uită in Europa, cand Domän simtirá im- 
portanta ei si organisară pedestrimea lor. 
Ea era armată cu sulifí şi se rânduia in 
«falange.*) sai glóte adânci, de unde a ve- 
nit si expresia «a se ingloti ostirile» ce aga 
de des se intálnesce în scriitorii nostri cei 
vechi. Cronica ne arată că: la 1448 in «cám- 
pii Rigăi» (Cosova) unde Huniad cu Ungurii 
şi cu Românii aú ţinut uă bătălie cruntă cu 
sultanul Amurat, pedestrimea Românescă si 
Unguréscá impresuratá din tote părţile de cà- 
lărimea Turcéscá «sta frumos ca un zid de 
pétrá tare; éră turcii, adaogă cronicarul, 
văzând aceasta începură a face meşteşuguri ; 
când se loviaü cu creştinii ei îndată da do- 
sul; deci creştinii îi gonia, şi şi strica sirégul, 
érá turcii se întorcea si péné a se tocmi 
strica mulți din ereştini.?) 


1) Tomasi f. 74. 

2) Natalis comitis universae Historiae sui temporis libri tri- 
ginta, ab anno 1545-1881. „Radulphus ubiinplanitem venit sua 
copias il duas phalanges divisit.* 

3) Leatopisetul lui Teodosie sin Stoian f. 39 și 40. 


www.dacoromanica.ro 


TN Y, E 


Cele d'ânttiu bucăţi d'artilerie numite în 
| Europa Bombarde, 19. Români se numiaü, 
| Balimezuri: "Aceste fiind prea mari după o- 
biceiul d'atunei când sau făcut altele mai 
mică, San dat acestora numirea de “tunuri 
spre a se deosebi de cele mari cărora san 
păstrat vechia numire.) 

Artileria la Români 8 fost mult mai in 
bună stare de cât la cele mai multe nemuri. 
L'aceste, tunurile fiind prea mam, capetele 
nu puteaü nici nu stan 8 le schimba posi- 
tia d'ántéiü, si ast-fel de multe ori ajungéü 
a fi nefolositóre în bătălii; pentru aceea în 
Europa scădu- mult artileria şi începu a 88 
intrebuinta mai cu semă in isbirea şi apă- 
rarea cetăților ; eră in bătălii d'abia figura 
câte două, trei tunuri. Ast-fel.a urmat pêně 
in vécul al እ.) Tunurile Româneşti eran 
maï mici) de aceea erai mai mobile si 
se putéü trage tot folosul dintr'insele. Pu- 
tine pilde pote găsi cine-va in^ analele''os- 
tăşeşti de uă ispravă mai bună, de cât aceea 
ce dobândi Mihaiü Vitezul la bătălia de 18 
Călugăreni (1595, August 13.) El aşeză dog 
tunuri jn aşa bună positie în cât prápádi totă 
aripa dréptá a armatei turceşti. Fapta este 
vrednică de totă aducerea aminte! 


1) Leatopisetul lui Radu Lupescu f. 204. 

2) Roequaneourt t. I. f. 344—6. 

3) In planurile din cartea lui Georgio Tomasi se văd tunurile 
Românești si Moldovenești târâte numai: de doi cai, în vreme 
ce cele împărăteşti sunt târâte de patru eai. 


www.dacoromanica.ro 


-- MO s 


Puţine idei strategice a trebuit sà fi avul 
Românii, din “pricină că nai avut teatruri 
mari de lucrări. Românii nau iubit r&sboiul 
de cuprinderi (la guerre | de  conquettes) ; 
numai sub Mircea si Mihaiu Vitezul ei au 
fost concheranţi. Misiunea lor era să apere 
(era şi creștinătatea ; cele mai multe a lor 
résbóe aü fost defensive în politică, de 81 
ofensive ostüseste. Et sau résboit mai mult 
in [6፻8 lor, în Bulgaria, Transilvania si Mol- 
dova, şi intr'aceste numai Mircea 81 Mihaiii 
sau întins mai departe. 

Năvălirea însă a lui Mihaiü Vitezul in Tran- 
silvania la 1599 ne infütisézà un plan stra- 
tegic, bine combinat mai d'inainte. Résboiul 
defensiv socotindul ca uà parte a strategiei 
sait a politicei, 'resboiului sau adus la cea 
mai mare perfectie de Români; [6፻8 avénd 
încă părți destule muntóse si püduróse a- 
juta “mult up apărare naţională. De câte ori 
un vrájmas puternic năvălia in [6፻8, toți lo- 
cuitorii câmpiilor pustiaü oraşele şi satele, 
şi se strángéü. cu turmele şi bucatele lor la 
munţi, a căror intrare era apărată atát prin 
natură cât şi prin fortificaţii. Bătrânii, mue- 
rile şi copii se odihnéü în munţi, 6፲8 junii 
Juan armele, ze formaü în cete şi da hartă 
vrăjmaşilor. ` Armata  ţtrei sta ascunsă în 
păduri, ferindusă በ8 se mésura în bătălie 
generală cu glótele »vrájmagilor, multumin- 
du-se aY hărţui, a" [868 liniile de- comuni- 
calle, ai eoprinde proviziile, ai aduce prin 


www.dacoromanica.ro 


ው MES 


urmare fómete, si al sili să părăsescă Lora 
fără de ispravă, sau al trage în locuri grele 
şi necunoscute de dânsul, unde plătia scump 
indrăsniala ce a avut da călca vământul 
Românesc. Cu acest chip téra scăpn in mai 
multe rânduri de ordele Unguresci şi Tur- 
cești, ce o amenința să o cotropésci. 

Chipul cu care se lupta Românii, il văz a- 
semenea cu chipul cu care Tit-Liv ne arată 
că se luptaii Romanii. Este de crezut ca 
tradiţia să ne fi păstrat arta militară a stră- 
moşilor nostri. Organizaţia armatei pe cât 
o cunoscem şi despărţirile ei in cete, cen- 
turi si decurii, sint curat Romane. 

Neagoe Voevod în cartea sa, capul «des- 
pre rânduiala résbóelor» ne arată cum se 
luptau Românii: «Vrând să 681 la résboiü îm- 
protiva vrájmasilor, dice el ânteiu, să ràn- 
duesti ómeni sprinteni si îndrăsneți, «cum 
6816 obiceiul, érá dupá a doua 88 vie tabára 
cea mare, însă sà nu fie departe una deal 
ta, ci aprope, pentru cá de se va întâmpla 
vre-o primejdie, strejei d'àntéiü, să vie să 
se amestece in cea de a doua, érü de se 
va vedea că şi a doua se birueste de vrăj- 
maşi, să potă ajunge ca să vie să se ames- 
tece în tabăra cea mare, că stréja cea d'àn- 
táiü şi cea da doua este inima 8 totă ostea, 
ce trebue să se feréscá forte tare să nu 
cază în primejdie pricinuind spăimântare ta- 
bere) celei mari, că fiind străjile tăria oşti- 
rilor de va vedea labăra străjile nebiruite 


www.dacoromanica.ro 


AA =e 


se va indárzi şi cu aceea veţi birui pe vrăj- 
maşii vostri." Comparatiile fie-care acestea 
cu aceea ce zice Tit-Liv in c. VIII. s. 9 si 
veţi vedea asemănarea. 

Trebue însă a însemna că Neagoe voevod 
se slujasce cu dicerile : «streajă, tabără, cea- 
tă», ca să esprime aceea ce în dioa de as- 
tădi numim «linie de bătălie; asa la fata 
192, el dice: céta ântâia si a doua, si céta 
cea mare, in loc de stréjà ânteia şi a doa 
şi «tabăra cea mare.» 

Mai la vale, adaogă Neagoe voevod «La 
răsboiul hărţuitor, sprintenimea să nu ésiü 
inainte să dea hartà, că nu sunt de niciun 
folos ci încă înfricoşeză oștile ce numai să 
se adune toţi in frunte».?) 

La fata 188 Neagoe voevod dă fiului set 
o lecţie de politică militară, zicândui: că 
biruindu-se de vrăjmaşi, să nu 688 afară din 
(6ră ci să şeză pre hotare în locuri ascunse 
unde vor fi prietini dai lui, pentru că vrăj- 
masul nu să va putea tine mult în (eră, ci 
se va întorce, érü pre Domnul ce va fi adus 
il va lăsa fără oşti, atunci să pornescă asu- 
prăi cu oste. 

Dup'aceea il povátuesee că, ca un general 
nu trebue sà se espue la bătălie 81 să nu 
8168 unde va fi temeiul ostilor 81 résboiului, 
că vrăjmaşul acolo işi va îndrepta tunurile, 


1) Neagoe voevod f. 186. 
2) Neagoe voevod f. 186. 


www.dacoromanica.ro 


EC ERE 


ci cu «pázitorii, trupului stu» să se 88606 
intre, a doua şi a treia ር618, d'aláturea os- 
tilor, si dacolo sà caute la ፲68ከ01..)) 

In sfârşit Neagoe voevod. „povătmeşte ce 
măsuri trebue 8 lua la răsplătiri, cum trebue 
să se. pomenéscá sufletele celor. morţi in 
résboiü. pe la sfintele biserici, ca să vadă 
toți şi să se îndemne. Cum nu trebue „să 
"8891816808 numai pe boeri, sai pe rudeniile 
lui, saü pe cel ce-i vor fi dat mită ca săi 
laude. Ci şi pre sărac (nenobil), dice 61 
dacă e vrednic şi harnic şi'şi va păstra dre- 
gătoria cu cinste, tă mai bun D este 88- 
racul. cu. cinste, de cât boerul cu ocară». 

Asedarea. ostirilor in. «rânduiala bătăliei», 
era ast-fel: pedestrimea precum: dorobanţii, 
Lefegii, Vinătorii, Seimenii, «la mijloc» (cen- 
tru); la corpu din drépta sau aripa dréptà, 
sà ageza Călăraşii, Sărăceii, Scutelnicii., La 
«corpu din stânga sat aripa din stânga :» 
Roşii de térrá, cazacii, haiducii, 501. La re- 
servă eran căpitanii miilor şi milițiile boe- 
rilor. Acestă aşedare la ፲68ከ01ከ nu era tot- 
dauna statornică ; nu numai positia locului 
şi iscusinta generalului, dar chiar si firea ar- 
melor îi silia so modifice, după cum istoria 
ne arată întratâtea întâmplări. 

Istoria ne dà forte puţine relaţii despre 
«rânduiala bătăliilor.» Din cele ce avem ni 
să învedereză : cá mai multe bătălii, eră mai 


1) Neagoe voevod f, 190. 


www.dacoromanica.ro 


Lut 


cu semă ale lui Mihaiü Vitézul, Serban | si 
Mateiu 1, sunt metodice, cá «rânduiala ob- 
lică s'a întrebuințat mai des, éră la »bătălia 
de la Dudesti» (1631) 88 intrebuintà ránr 
duiala concavă : că Românii cunoscuseră din 
vreme importanța positiilor fireşci la résboiü, 
cum 51 intrebuintarea reservelor. Sá dove- 
dim disele nostre printro aruncătură de 
ochii asupra unei bătălii. 

«Bâtâlia dela Măneşti (1550), între Radul 
Ilias şi Mircea al Ill, este cea mai veche 
despre care istoria ne-a păstrat daturi. Ea 
se deosibeşcă: I. Prin nepotrivirea puterilor 
amhelor páürti;$(Mircea avea 80,000 ostaşi, 
in. Vreme ce Radul abia avea 12,000). 2 
Prin întocmirea a două falange ce Radul 
făcu din arma lui. 3. Prin întinderea ce el 
dete frontului sei spre a'şi ascunde maimi- 
cimea numerică. ዲ Prin atacul la vreme ce 
el făcu celor-alte rânduri, când vădu pe cel 
d'ántéiü in neorânduială. ፲ዕ16 aceste în- 
tocmiri ale lui Radu, îl făcu să triumfeze 
de rivalul sáü.") 

«Bátália de la Călugăreni» (1595 Aug. 13) 
este cea mai strălucită dovedă despre vite- 
jia şi sciinta militară a românilor. Generalul 
cel mai istet al veacului de acum n'ar putea 
face nisce dispositif mai bune, de cât acele 
ce făcu Mihaiu Vitezul. Cu 16,000 luptători, 


1) Vezi deserierea acestii batalii in Natalis Comitis univer 
Bae Historiae sui temporis; libri triginta ab anno 1545— 1681. 


www.dacoromanica.ro 


RO agi ge 


el învinse uà armată de 200,000 omeni. In- 
ir'acéstá vestită bătălie insemnám dispositiile 
următore: I. Mihaii: trage pe vizirul Sinan 
pasa într'un loc strimt, unde acesta nu-i pu- 
fea pune împotrivă de cât 12,000 luptători, 
şi prin urmare tótă glóta armatei "i fu ne- 
folositore. 2. Vedem pe ai nostri năvălind 
asupra turcilor, a fi reimpinşi, a se ralia şi 
a năvăli de isnovă. Singură numai acestă 
împregiurare dovedesce uă artă, şi uă artă 
înaintată. 3. Mihai 88618 2 tunuri in aşa 
bună positie in cát ni le s tótá aripa 
dreptă a armatei turcesci. 4. Minunata isbire 
ce vitézul cápitan Kocea, cu mai pucin de 
400 călăreți, făcu asuprà armatei turcesci 
luănd'o pe la spate si ráschiráind'o. in vreme 
ce Mihaiu o isbia in front." 

„Turcii, diee un autor vechiu descriind 
acestă bătălie, se lupta ajutorat! de mulţime 
şi de numër, românii de tărie şi îndrăsnială.» 
(Turci pugnabant adjuti multitudine et nu- 
mero, Valachi fortitudine et audacia).2) 

La „bătălia de la Sibiu» (1599 Octom. 28), 
vedem pe Mihaiü a da rănduelii séle de bă- 
tălie uă positie oblică; atacul se făcu numai 
asupra aripei stănge şi centrului. Românii la 
inceputü perduseră bătălia si se răschira- 


1) Engel t. 1. f. 236. — Hammer t. 2. 604. — Cogâlniceanu 
f. 151. 


2.) Conspectus Historiae Valachiae auxilio eum divino ab anno 
reparatae: salutes 1595. 


www.dacoromanica.ro 


Eq 


seră, când Mihaiu isbutesce aï ralia, năvă- 
lesce cu iutélá asupra Transilvánenilor birui- 
tori, şi le smulge biruința. Acestă bătălie e 
cea dântâiu unde istoria pomenesce de ìn- 
trebuințarea reservelor. Transilvinenii nu 
sciură a o intrebuinta p'a lor la vreme, de 
aceea le scăpă biruința. Mihaiü se folosi mai 
bine d'alui.') 

La «bătălia de la Mirislo» (1600 Sept. 8), 
vedem pe Mihaiu a'şi acoperi flancurile, ase- 
dăndu-şi armata între riul Marus si un dél. 
El avu nesocoüintá da părăsi acestă minu- 
0818 posiüe, si de a lua in góná pe transil- 
văneni, cari se trăsesără pe Dees; ast-fel el 
căzu in cursa ር61-0 intinsese generalul Basta 
si perdu acestă bătălie însemnată, cea dân- 
tàiü în care fu biruit’) 

La «bătălia de la Toroszlo» (1601 August 
9), armata românescă si impárütéscá era a- 
sedatá intr'uà positie forte bună pe un deal. 
Sigismund Battori, cu o armată de duoé ori 
mai mare, era 886081 pe alt deal oposit; uà 
cămpie deosibia ambele armate. Mihaiü stă” 
în nelucrare si ascéptü ca vrăşmaşul să vie 
881 lovescă. Când acesta se coboria pe mun- 
te, Mihaiu il trüsnesce cu artileria sa. Neo- 
rănduiala vrăjmaşului crescánd in trecerea 
lui prin cămpie, Mihaiü si Basta se folosesc 


1) Bethlen t. 4. f. 384. si următorele., — Cogâlniceanu facia 
198—y. 
2) Cogâlniceanu f. 211.— Enget t. I. f. 261. 


www.dacoromanica.ro 


d'acest minut priincios si fac o isbire atât 
de iute in cát i omórá 10,000 omeni, in 
vreme ce ei nu perdură de cát 300. Acestă 
fu cea mai din urmă biruintá a Eroului $i 
una din cele strălucite.:) 

La «bătălia de la Petersdort». (1611 Iuliü 
19), transilvănenii isbiră centru armatei nós- 
tre. Pedestrimea nóstrá puţin numerosă se 
sparge curând, bătălia era pierdută, când 
Şerban 1, numai cu ajutorul călărimei, rein- 
tocmi lupta şi căscigă uă biruintà strálucità.?) 

La „bătălia de la “Dudesei». (1631 Octom. 
26), Roşii de térá, cari erau in aripa stângă, 
18ከ10 de tătari se deschiseră si 1 luară în mij- 
loc. Lupta se 8[[ቪ atunci grozav în aripa 
stângă. Ea se comunică în urmă la pedes- 
trimele din centru. De cinci ori pedestrimea 
românescă fu reimpinsá de pedestrimea mol- 
doveană şi de cinci ori ea năvăli de isnovă. 
In acestă bătălie ca şi în cele mai multe, pe- 
destrimea sa luptat împrotiva pedestrimei ' 
şi călărimea împrotiva călărimei. °) 

Taberile îngrădite (les camps rétranchés), 
eréü cunoscute de români încă din veacu 
al XV. La bătălia de la Kosova vedem pe 
Xuniad aşi ingrádi tabăra. Ingrádirile se fă- 


1) Memoires Chronologiques pour servir a l'histoire univer- 
sele de l'Europe, depuis 1600 jusqu'en 1716. t. 1. f. 16. 


2) Cogálnieeanu f. 258. 
3) Fotino t. 2. f. 172—4. 


www.dacoromanica.ro 


PO Ea 


ceaü când cu şanţuri când cu care legate si 
umplute cu pümént. 

Isbirea şi apărarea cetăților era in aceea-şi 
stare de pruncie ca si în totă Europa. 

La 1595, vedem însă ostirea românescă 
şi transilvană a se purta la împresurarea Tür- 
govestii după óre-care principuri făcând si 
şanţuri acoperite (fossés couverts), spre a 
se apropia de ziduri. * 

Cetățile térref erau: Giurgiu, Brăila, orașul 
de Floci, Tărgovistea, Bucurescii, cetatea 
Negru-Vodă, Poenarii zidită de Ţepeş Vodă, 
Domaica.") Teleafla si Crăciuna. Acestă din 
urmă o luară moldovenii dimpreună cu ju- 
detul Putna la 1473. °) 

La 1544 turcii coprinseră Brăila, Turnu şi 
Giurgiu pe care le tinurá pent la 1830. 

La 1659 Georghe Ghica 1. din porunca Sul- 
tanului, dărămă tote cetăţile. 

Afară de cetăţile de mai sus, mai erai multe 
alte cetățui care apăra intrările munţilor si 
vadurile Dunării. Ruinele acestor cetățui se 


1) Cogâlniceanu f. 157.— G. Tomasi în cartea sa are un ta- 
bloü care arată armia crestineseă sosind înaintea Tăr- 
govestef. Acestă cetate este in facia planului pe deal; 
crestinii vin dela nord-est, și aŭ si asedat uă baterie care 
puseáresce cetatea, Tureit fug spre. răsărit, unde se văd 
tunurile și bagagiurile lăsate de dânșii. Avani- garda eălă- 
rot a crestinilor se vede în luptă eu arier-garda tureilor. 
Ostașii români ea și cei transilvani se red purtănd casce 
eu pene mari; călăreți port cuirase. 


2) Engel t. I. f. 154. 
3) Leatopisetul, teref Moldovií (1352—1599. f. 138). 


www.dacoromanica.ro 


věd încă si in diua de astádi p'alocurea. ') 

Orăşanii eraü însărcinaţi cu apărarea ce- 
tütilor*), de aceea niei n'a progresat mult 
acestă ramură a 8፻161 militare. Munţii şi stu- 
fosele păduri ereaü' cetăţile favorite ale Ro- 
mânului, şi el seia bine să le apere pe acele. 

Acesta a fost arta militară şi întocmirea 
puterei armate la români. Despre bunătatea 
acestei întocmiri, vitejia şi sciinfa românilor 
pot mărturisi 76 de campanii, din cari 19 
împotriva turcilor, 15 împotriva moldoveni- 
lor, 13 împotriva transilvânenilor, 15 civile, 
6 împotriva polonezilor, 5 împotriva unguri- 
lor, 1 împrotiva bulgarilor şi împotriva gre- 
ilor, 1 împotriva cazacilor. In aceste cam- 
panii s'au dat mai mult de 80 bătălii rănduite, 
de care in 75 armata românescă, aü fost 


1) Afără din multe ruinuri de cetăți care după materialul lor 
se văd a fi clădite din vremea Romanilor, sunt multe altele 
ce se văd a fi mai noui, așa: 

La Răsboeni pe hotar din susul satului ጅዐ፲66861[ din drepta 

Jiului, se află si acum uà 061816. 

Altă eetátue se află din jos de satul Bárleseii d'astánga apii. 

Alta éră în dreptul satului Brădeseii d'astănga Jiului. 

La casa albă lângă Káeiulesef d'astănga apii se află ruine; 
asemenea, și la satul Kremene Sud Gorzi, la gura Balașului în 
Jiii, la satul Reearii d'astánga Jiului, la satul Muerenii între 
Olteț si maf sunt răsipuri de ከጂ cetate pe care țăranii o nu- 
mese: „cetatea muerii*. 

Pe Niajlov de la vale de satul Krevedia s'a găsit ከጂ zidire 
ruinată ee țăranii numesc „cetatea fetei.“ 

Pe apa Argeșului în Plaiul Aritului lângă acest ፲፲1 până as- 
(8-11 sunt zidirY de cetate, ee se dice a fi 8 luf Neagoe Voi- 
yod. Alte cetățui se mai găsesc la Orvenea si Bozoreanea în 
judeţul Teleorman, si altele. 


2) Cogâlnieeanu f. 243. 


www.dacoromanica.ro 


partea principală, eră in 5 ca aliată, şi mai 
multe lupte deosebite. 

Generalii cei mai vestiti ce aü comandat 
armatele românesci, afară de Domnii Mircea 
I, Dan III, Vlad Ţepeş, Radu de la Afumați, 
Mihaiu Viteazul, Şerban 1 şi Mateiu I; aü fost: 
Dan nepotul lui Mircea, Zavisie Negru, Radu 
Buzescu, Banu Mihalcea, Banul Manta, Far- 
caş, Albert Kyrali, Banul Udrea, Baba Novak, 
George Race şi alţii. 


www.dacoromanica.ro 


: PARTEA II. 
I. 


Puterea armată de la agedarea Domnilor fana- 
riotí pînă la Regulament. 


1716—4832.) 


Dioa de 10 Februarie 1716 fuo di de do- 
Hü pentru Románi; in acea di Nicolae Ma- 
vrocordat, cel d'àntéiü Domn fanariot, se 
urcâ pe slăvitul tron ilustrat de Basarabi. 

Fanariotul pricepu bine că puterea Ro- 
mânilor era în instituţiile lor; de aceea nici 
nu intárdie a săpa acele instituţii, spre a pre- 
găti némuluí sen o lungă domnire. El 85608 
temeliile sistemei ce trebue a se substitua 
în locul constituţii nostre, lăsând la urmé- 
torii sti, însărcinarea de a le desvolta şi a 


www.dacoromanica.ro 


oT == 





le consfint. Dovadă despre acesta ne dă 
însuşi Constantin Mavrocordat, dicând în ac- 
tul reformei dela 1741, cá: «La 806818 re- 
formă el a urmat invétáturilor părintelui sett 
Nicolae voevod.» 

Incă în cel d'àntéii an a domnirei sale. 
Nicolae Mavrocordat imputinà mult armata 
şi militia. După dânsul Costantin Mavrocor- 
dat la 1739 desfiüntá de tot vechia organi- 
sare militară a ţării. Din armată el păstră 
numai 120 tălpaşi şi alti atâţi cazaci, la care 
le plătia càte trei lei pe lună; érà pe cei 
l-alţi ostaşi îi desfiintà de tot,  supuindu in 
ràndul dajnicilor de obste. Garda lui o 
alcătui de vro câte-va sute de turci şi ar- 
năuți. De asemenea strică pe sătenii numiţi 
spătărei, postelnicei, vistiernicei, păhărnicei, 
801. cum şi căpităniile de pe 18 judeţe, luând 
şi cârmuirea judeţelor din mâna căpitanilor 
şi dánd'o ispravnicilor. Din miliţie el opri 
numai 1620 de slujitori, pentru slujbele din 
láuntru.*) 

«Acéstá stricare a armatelor, dice gene- 
ralul- Bauer, începută de tatăl, şi săvârşită 
de fiul, slăbi de tot statul; nu numai că ea 
grăbi covârşirea projectelor Porţei, lăsând 
țara Românescă in capricia ei, fără temere 
de contradicere sau de revoltă, dar ea es- 
puse încă tara la supărările turcilor şi mai 


1) Bauer f. 69 — Fotino t. 3 f. 489, 352, 358. — Cantacu- 
zino f. 57, 63. — Cogălnieenu f. 331. 


www.dacoromanica.ro 


| cu semă a locuitorilor din vecinătatea Dunării, 
| vrüjmasii eY cei mai ne'mpücatí. Ei atunci 
făcea necurmat preumblări prin térá scoțând 
daruri de la Domn, deprădând pe săraci, 
făcendu-se în acea vreme stăpâni pe tot co- 
mertul, căci numai ereaü braţe armate ca 
să pedepsescă aceste fără de legi.') 

Este de însemnat cá, reforma lui Mavro- 
cordat întru cât a coprins dispositii regu- 
lamentare şi de un interes mai secundar, 
sa primit 81 sa întărit de obstésca adu- 
nare; érü desfiinţarea puterei armate n'a 
incuviinfat'o nici un Român, de aceea nică 
că se află trecută în actul de reformă. 

Le păsa greu Românilor sub fanarioți, le 
păsa cu mult mai grei căci nu avéü nici o 
carieră spre a'şi desvolta talentele lor ostă- 
86801; de aceea de câte ori vrun căpitan 
mare se ivia in Europa, Românii alergaü cu 
glóta sub stégurile lui. Ast-fel multi români 
se deosebiră in armata lui Carol XII, regele 
Sveciei*) ; Ast-fel mai în urmă multi Români 
slujiaà in armata lui Frideric-cel-mare, re- 


1) Bauer. 

2) Analele ostáseseí ne-aü păstrat o faptă îndrăsneță a unui 
ostaș Român, din vremea când Carol al XII se bătea în Po- 
lonia eu Polonezii si Rușii. La 1706 un căpitan Român slujind 
în armata regelui Carol XII, apropiindu-se de un oraș al Po- 
loniei prin care trebuia să trecă, află cu durere că trupele 18- 
rului sînt acolo forte numeróse, Cum luă acestă știință lasă 
pe ai sti, în urmă înduplecă pe un Sved ce-l întovărăşia să se 
lase să’l lege, îl dnee legat cot la eot la garda oraşului spuind 
că este și el din armata Ruséseá si că în drumul luf a găsit 
vro câți-va Svezi, pe care "f aŭ tăiat oprind numai pe acesta 
66 ] véd, pe care-l aduce la colonelul săi. — Acestă fabulă se 


www.dacoromanica.ro 


ED NEM 


gele Prusiei, între care Radul Cocoră ce era 
Hotnot şi Tudor din Bogdünesti.") 

Alecsandru Ipsilant, singurul Domn fana- 
riot, căruia suntem datori recunoşeinţă pen- 
tru îmbunătățirile ce a tăcut, reorganisă la 
1775 vechile rămăşiţe din armată, mai a- 
dăogind si alți slujitori.”) 

P'atunci puterea armată se deosebia in 
«slujitori din năuntru si slujitori din afară.» 

Cei d'ántéiü eréŭ : 

100 Lefegii sub un căpitan. 

100 Lefegii sub vel-céus. 

400 Seimeni, sub bas-bulubasa. 

50 Catane sub un căpitan. 

100 Pompieri sub doi căpitani. 

400 Scutelnici. sub 8 căpitani de margine 

50 Poteraşi, sub un căpitan. 


primește prea bine. — Ruşii serbézá în tote chipurile acea mică, 
biruință, si biruitorul se streeórš binisor după ep "si a făcut tote 
observaţiile trebuineióse. Impregiurarea acesta indárzeste pe sol- 
datt luf, el se pune în capul lor, s'apropie de oras, intră fără 
stavilš găseşce pe vrăjmași bet si împrăștiați, si după ce a 
trecut sub aseufitul sabiei pe toţi câţi "Lan esit înainte, 658 
fără a fi gonit prin porta din potrivá: (stratagemes militaire et 
russes de guerre, Paris t. 2. p. 225). 

1) intre hrisóvele monastirei Arnota am găsit o mărturie din 
anul 7271. (1763) eare începe așa: 

„Bi Teodor monahul de la schitul Frăgineni care pe mirenie 
mam chemat Tudor din satul Bogdăneștii episcopiei, adeverez 
cu acestă serisóre a mea, dată la mâna sfinfief sale părintelui 
Stefan egumenul sfintei monastiri Areota si 18 tot soborul sfin- 
tei monastiri, precum să se stie că fiind eii în răsmiriță, catană 
împreună eu alți tovarăși, si făcendu-se in Lora acesta pace, 
noi am mers în féra Brandiburgului fiind acolo răsmiriță și îm- 
preunându-mă eŭ eu un Radu (፤0608፲8 ce aŭ fost Hotnot, ';በ]-8ሾ 
spus că fiind el aici în térá, sel. 

2) Hrisovul lui Aleesandru Ipsilant 1775 Decembrie. 


www.dacoromanica.ro 


v a cns 


Aceşti toti erau sub spătarul; €ră sub 
aga era: 

120 Tàlpas' sub căpitanul dorobanţilor. 

190 Cazaci, sub polcovnicul Bucurescilor: 

120 Cazaci sub polcovnicul Târgoveştei. 

120 Slujitori sub stégul Aen, 

500 Slujitori cu trei-deci căpitani. 

Slujitorii din afară eréü în numér de 3144 
sub 78 căpitani. Ei ca şi mai "nainte eréü sub 
comanda spătarului, 81 strejuiaü marginile. 

Cele 78 căpitănii eréü urmátórele : 

In judeţul Slam-Râmnicul 8 căpitănii: Foc- 
şanii, Gradiştea, Mănsinenii, Râmnicul, Co- 
misóea, Vârteşeoi, Beleiugata, Unturosa. 

In județul Buzéü, uá căpitănie a târgului 
Buzău. 

In judeţul Săcuenii 3 cápitánit: Mărginenii, 
Gheghenii 81 slujitorii judeţului. 

In judeţul Prahova, o căpitănie a Ploe- 
ştilor. 

In judeţul Ialomiţa, 6 căpitănii: Lichireştii, 
Stelnica, oraşul de Floci, Gârbova, Slobozia 
81 Pădurea judeţului. 

In județul Hfoval, 7 căpitănii : Ciocăneştii, 
Olteniţa, Gergita, Podul Pitarului, Căpăcenii, 
Obileștii, Pădurea Judeţului. 

In judeţul Dâmboviţa, 3 căpitănii ` cazacii 
Târgoveştei, Floreştii şi Bălenii. 

In județul Vlașca, 8 căpitănii: Odiboe, 
Daia, Găeştii, Călugărenii, Baciu, podu Dóm- 
nei, Capalegu si Puciul Talpii 


a 


In județul Teleorman, 6 căpitănii: Marta- 


www.dacoromanica.ro 


logii judeţului, Zmicea, Ruşii de Vede, Ba- 
lacii, Camansul şi Ciocăneştii Bordii. 

In judeţul Muscel, 2 căpitănii: Calieştii şi 
Slujitorii judeţului. 

In judeţul Argeş, 4 căpitănii: Lovistea 
Piteştii, Vânătorii şi Pădurea judeţului. 

In judeţul Oltul, 7 căpitănii: Slatina, Uda, 
Serbünesti. Bánésa, Gurguiul, Catanile Sla- 
tinei si Slujitorii. 

In judeţul Romanați, 4 căpitănii: Cara- 
calu, Saluzu, Podu Balşu, Catanile Călăraşilor. 

In judeţul Vâlcea, 4 căpitănii: Slujitorii 
Râmnicului, Vânătorii, Catanele Poterii şi 
Catanele Marcu. 

In judeţul Doljiü, 3 căpitănii : በ08 ale Po- 
terei şi una a Slujitorilor Judeţului. 

In judeţul Gorjiü, 4 căpitănii: a Slujitorilor, 
a Mecilţiilor, a Vânătorilor si a Haiducilor 
predati. 

In judeţul Mehedinţi, 7 căpitănii: a Pla- 
iului, Cernetii, Calafatu, Giamlanita, Bogoci, 
Bodita?si slujitorii judeţului." - 

Toti slujitorii, atât din năuntru cát si din 
afară slujia cu săptămâna. Cei carii nu mer- 
géü la rândul de săptămână, plátiaü spăta- 
rului saü agii o 16[8. EY eréü in cea mai 
próstá stare, si nici nu merita a se numi 
ostaşi.*) 

Pe arnáuti, Ipsilant 1-8 luat sub comanda 


1) Cantacuzino f. 320—326. 
5) Baur f. 81—87. 


www.dacoromanica.ro 


a 69 — 


lui imediată. El a armat mai àntéiü pe os- 
Last cu puşci cu baionete, pe carele a adus 
de la Viena prin un preot Italian.*) 

Căpeteniile din afară se mai înmulţiră in 
urmă, si se întocmi si câte o polcovnicie de 
fie-care judeţ. 

La 1787 Nicolae Petre Mavrogheni făcu 
| ዕ፻6- care îmbunătăţiri in oştire hotărând si 
|lefile slujbasilor, si precurmând abuzurile ce 
'se întroduseseră. 2) 

Atunci acei slujitori se deosebiră în ră- 
sboiul cu Nemţii, şi mai cu sémá în luptele 
de la Sinaia şi Cozia. 

După Mavrogheni şi aceste începuturi de 
o armată scădură mult. Dorinţa românilor 
da avea o armată regulată în picióre nu se 
putea invinge; ast-fel la 1802, ei et cerură 
de Domn pe Constantin 108180, numai căci 
acesta le-au făgăduit că va întocmi- vechea 
organisare militară.  Fanariotul vádéndu-se 
Domn 51 uită făgăduinţa. 

In sfârşit anul 1821 veni. Atunci în térá 
se manifestă una din acele mișcări energice 
care arăt junetea poporelor, şi dorinţa lor 
16 propăşire. Duhul naţionalităţii se deşteptă 
| şi Românii scuturarü jugul fanariotic, ce un 
| véo întreg îi apasă. Grigorie Ghika puse te- 
| melie armatei Româneşci, organisând trupul 

de panduri. Acești panduri dimpreună cu 


5 Sulzer t. 3 p. 258. 
2) Hrisovul lui Mavrogene pentru breasla spătăriei 1787 
Martie 4 


www.dacoromanica.ro 


ELS 


volontirii se deosebiră forte mult in rásboiul 
din urmă alRusilor si mai cu sémi la Băi- 
leşti, Cirésš, Schela-Cladovii si Calafat. 


II. 


Puterea armată sub regulament. 


In sfârşit veni dioa când se resturnă re- 
forma fanariotică, şi redobândirăm 0 parte 
din vechile nostre instituţii. 

Regulamentul recunoscu cele trei părți, al- 
cătuitore unei bune organisări ostăşeşci ` ar- 
mată, militie si râdicarea glótelor; aplica- 
rea însă ce a făcut, nu pote aduce isprava 
dorită. 

«Oştirea permanentă», sub nepotrivitele 
numiri de «streaja pământenescă şi militie pă- 
mántenéscá» s'a alcătuit la 1830 de dué arme: 
pedestrime şi călărime. Ea se împărți in trei 
regimente, fie-care de două batalióne şi două 
escadróne. 


Batalionul se alcâtuesce de patru compa- | 


nif, compania ae două plotoane si plotonul 
de şase despártiri. 

Escadronul se alcătuesce de patru ploto: 
nuri, si plotonul- de 8886 despărțiri. 

Batalionul si escadronul ca unităţi de pu- 
tere coprindea la început: cel d'ântâiu 586 
Omeni, si cel dal doilea 190 omeni cu ofi: 
ciări împreună. 


www.dacoromanica.ro 


። ብ ጋ: 


Ostirea se comandá en chef de marele 
spătar, ajutorat de un stat-major. 

Străngerea ostaşilor se face prin cons- 
criptie si intrare de buná-voie. !nvoirea de 
a pune om in loc, astă măsură :lemoralisă- 
tore armatelor, este autorisată de legiuiri. 
Conscrişii, după legiuire, trebue să se tragă 
cu sorti. Acestă müntuitóre măsură péné a- 
cum încă nu sa îndeplinit. 

Nimeni nuse pote primi în slujbă de cât 
în virstă de 20 penă la 30 ani. 

Privilegiurile cinurilor de jos, sunt: ca fa- 
milia soldatului să fie scutită de dajdie câtă 
vreme va sluji el; éră slujind trei termini, 
atunci dobándesce dreptul acesta de scu- 
tire pe viață. 

Imbrăcămintea soldatului, după trecerea 
din slujbă, rămâne a lui, precum 51 calul la 
călăreț. 

Cinurile de sus n'aü alt privilegii de cât, 
că slujind trei ani întrun rang, să aibă, e- 
şind din slujbă, drept la un rang mai sus. 

„Oştirea a încercat óre-care prefaceri de 
la alcătuirea ei péné acum, escadrónele cari 
la 1835 se uniseră într'un regiment deosebit, 
la 1848 86 reduseră pe jumătate, şi 86 de- 
teră 6răşi în administraţia colonelilor de pe- 
destrime. Acum 0 încercare de un an de 
dile a fost destul, spre a arăta că călărimea 
nu pote merge bine, de cât având adminis- 
trarea ei deosebită. 

La 1843, spre a se împlini-reducţia făcută 


www.dacoromanica.ro 


ede s 


in călărime, şi in cordonaşi érüsi se mări 
numérul soldaților de pedestrime, si bata- 
lionul ajunsă se fie de 800 ómeni afară de 
oficiări. 

La 1844, se mai adăogi uă atreia armă: 
artileria, alcătuită pănă acum de șase tunuri. 
Acestă armă n'a primit încă uà organisare 
hotărătore. Asemene se legiui a se întocmi 
şi uă companie de pompieri. 

Efectivul oştirei acum este peste tot şi în 
complect de 5608 omeni, din care: 4809 ci- 
nuri de jos in pedestrime şi 574 in cálárime, 
196 oberi-ofiţeri in pedestrime si 20 in că- 
lărime, şi in ambe arme 18 stabi-ofiteri. 

De si mar putea cine-va învinovăţi acestă 
oştire în privința mânuirei armelor şi a evo- 
luţiilor, dar este încă primitore de multe îm- 
bunătăţiri. Asa instruetia oficerilor ce e ne- 
îngrijită, duhul ostágesc cei lipsesce, cer 
uă mare luare aminte a cărmuirei. Intocmi- 
rea unei foi ostăşesci care să se dea in må- 
na oficiărilor, eră mai cu semă întocmirea 
unei scóle ostăşesci speciale in care să se 
formeze atât oficiării pentru câte-trele arme, 
cât şi un trup de ingineri, sunt de neapă- 
rată trebuintü. Acestă scolă ar costa puţin 
în privința minunatelor folose ce ar aduce. 

«Miliție». Instituţiile cărora se cuvine nu- 
mirea de male, la noi sunt: „jandarmii şi 
cordaşii cu potecaşii.“ 

Trupul călăreț de jandarmi, cărora sa 
dat vechia numire de dorobanţi, sa întoc- 


www.dacoromanica.ro 


-- 68 = 


mit 18 1882. Insărcinarea acestui trup este 
să implinéscá. slujbe lângă partea adminis- 
trativă, si spre a sluji de reservă oscirei a- 
siguránd liniscea obscéscá de bântuirile „fă: 
cător.lor de rele. j | 
“Dorobanţii 86 impart in căprării de 10 
óment. Trei de aceste, cáprárii slujesc- ne- 
curmat pe lângă sub-cărmuitorii judeţelor. 
Numérul lor 6816 intreit şi fie-care 86 află in 
slujbă câte 10 dile pe lună, afară. በፀ intăm- 
plári estra-ordinare. 

Asupra  dorobantilor de pe lângă cărmuiri 
se; oründuesce un tist care se alege de, cár- 
muitorul judeţului dimpreună, cu proprieta: 
rii, locuitorii. ay acelui judeţ, şi 86 intăresce 
de Statul, administrativ. 

Casele; dorobantilor 86 scutes de capilalie 
şi recrutaţie. ፻፲ primesc léfă un leu pe di 
pentru cele; 10 dile ce se află in slujbă. in: 
Vuë lună; căprarii primese, câte un leu si ju- 
métate pe, di, şi tisti, 100 lei pe bunn, Ca- 
pitația 81 16([8 lor, care, la început. se, plátia 
din casa reseryvei, Vistieriel, de la 18384. se 
plătesce din cutiile, satelor. | Acéstá măsură 
8 fost, pricina cea mai de căpitenie din care 
8 sărăcit si s'a inglotit în. datorii, 80616 cutii, 
în, cât astă-di numai sunt in stare a intám- 
pina. cheltuelele lor „cele mai neapărate. 

Dorobantii sunt îndatoraţi, să slujéscá. că- 
lără, armati si învestaţi intruă, uniformă cu 
cheltuiala, lor. | j 

Numărul ;dorobanţilor din, tote. judeţele 


www.dacoromanica.ro 


=: 8፻ = 


Principatului este acum de 4,362. EY ar pu- 
tea alcătui ostirer uă reservă minunată, si ar 
fi putut implini scopul întoemirei lor, dacă 
Sar fi indeplinit buna ‘dispositie a art. 41 
şi 13 “a legiuirei de la 4831 şi a art. 4 şi . 
0 a légiuirei de là 1834, coprinzătore: ca 
acesti dorobanţi să se -alegă mai cu prefe- 
rire dintre soldaţii esiti din slujbă, să se de- 
prindă neîncetat la arme, şi să le aibă bine 
ingrijite, pentru care să li se facă revisie de 
duoé ori pe an de un trămis intradins “a 
ministerului din làuntru. 

,Gordonasi si potecaşii“ s'aü intocmit la 
1884 spre a străjui, sub privigherea oştirei, 
piketurile si potecele ce se află între pune: 
turile de distante străjuite de oştire, care 
sunt mat eu sémá carantinele si cantórele vă- 
mii. Toti sătenii dajnici de pe margine, în 
stare de a purta arme, de la vărstă de 20 ani 
pent la 50, sunt datori de se întocmesc in 
cete de câte şase Ament, si fie-care câtă 
slujeste pe rând câte uă săptămână. 

Străjuirea unui pikét se dă la 120 familii! 

Indatoririle satelor ce sunt însărcinate cu 
paza unui punct sunt: 

1. Da avea tot-d'a-una patru 6meni inar- 
mati spre paza acelui punct st câte duoi 
“181851 cu îmbrăcămintea şi hrana de la sine. 

2. D'a avea luntrele trebuincióse' pentru 
plutirea pe Dunăre, cum şi de a cládi ca- 
sele trebuineióse spre adăpostirea străjuito- 
“rilor. 


www.dacoromanica.ro 


437188 I 


Privilegiurile cordonasilor casi a poteca: 
şilor sunt: scutirea de recrutatie si de da- 
rea dorobantilor. 

Numérul cordonasilor si a potecasilor se 
urca la 1842 la 39,859 famili; la 1849 sa 
făcut uă reductie de vruă câte-va sate mari 
departe de margine. 

Acestă instituție bună în principii, însă 
réü aplicată, a avut un efect cu totul d'im- 
protivă de ceea ce se ascepta. Să las că sătenii 
nu Sai deprins la mănuirea armelor si la 
slujba ostáséscá, ca să potă ast-fel a nu mai 
avea trebuință să aibă necurmat ostaşi pe 
lângă denşii, si prin urmare să usureze sar- 
cina oştirei ; dar sub administraţia trecută, 
aü ajuns intro stare asa de ticălósă, in cât 
dreptatea cere a nu se mai intürziea rüdi- 
carea acestei grele sarcini d'asuprá-le. Uà 
organisare mai bună, érá mai cu semă in- 
toemirea unui trup de oficieri grăniceri, ar 
fi putut de mai nainte scăpa şi păstra a- 
cestă instituţie, care ar fi mărit atât de mult 
mijlócele nostre ostásesti. Acest adevér simţit 
de toţi, silise pe cărmuirea trecută a făgă- 
dui cál va desființa; dérá in desert ascep- 
tară atâta vreme, căci este in sorta tutulor 
cărmuirilor viciose a făgădui multe sia face ` 
puţine, a stingheri ori ce propásire, a apăsa 
şi a împila poporul, în loc de a'l realta, real- 
tàndu-se şi ele împreună cu dânsul. 

„In sfârşit principiul „rădicărei glótelor* se 
recunoscu in disposiţiile proectului noù din 


www.dacoromanica.ro 


EE ES 


anul 1832 care dice: că la întâmplare de i- 
vire de tâlhari, sătenii să se rădice cu toții 
ca săi gonâscă póné T vor prinde sau ከ 
vor ucide. Nedeprinderea locuitorilor cu ar- 
mele face acestă măsură mai mult ilusoră; 
şi de multe ori un judeţ întreg în picióre. 
nu pote face nimic la cinci, 8656 tălhari bine 
înarmaţi. 


111 


Incheere. 


Am védut organisarea ostășescă cea veche, 
am védut si pe cea nouă. Este invederat că 
acésta nu póte implini telul ei, ce este, d'a 
ne da ከ8 buná apárare nationalá; cà ostirea, 
care mai nici odată nu e complectă *) rüs- 
păndită in totă téra, n'ar putea intimpina 0 
isbire iute şi fără de veste; că dorobantii 
` ast-fel cum sunt, nu pot sluji de reservá na- 
(ionalá; cá ținerea unui aşa mare număr de 
dorobanţi este incă prea impovárütóre lo- 
cuitorilor; că instituţia cordonasilor si pote- 
casilor e perdută si nu se mai pote îndrepta 
şi a aduce vre-un folos, — Trebue ore să 
perdem din vedere că starea orientului se 
face din ce în ce mai nesigură și mai ne- 


1) Ostirea si acum are lipsă de 636 omeni penă la complect; 
la acest număr să se mal adaogă cei bolnavi al cărora numér 
e destul de însemnat, cei slobezi( eu voie, sise vor găsi forte 
puţini sub steguri. 


www.dacoromanica.ro 


== WE 


odihnitóre, şi că o slabă barieră ne desparte 
de dinsul? [ከ starea acestă slabă în care 
ne aflăm, nu suntem Ore în primejdie ca vr'o 
căte-va sute de pasvanţi'să ne facă 6răşi aa: 
puca drumul pribegiei?-O asemene stare óree 
de dont? Si cât nam fi de vinovați de nu 
am prevede'o din vreme spre 8 o lecui? 

Este dérá de neapăraiă trebuinţă a pur- 
cede cât mai în grabă spre o reformare a 
organisaţiei nostre ostăşesti, o reformare 
care să ne chizăşluesecă mai bune temeiuri 
de apărare. Spre acesta nu e trebuintá a 
face inoire deosebită în legiuirea ce avem. 
Principiile fundamentale sunt recunoscute de 
regulament, navem de cât să le dom o mai 
bună aplicaţie. 

Mărirea oştirei numai că nu ne-ar putea 
folosi nimic, ci încă ar fi o nenorocire pen- 
tru Stat.  Oştirile permanente aú indoitul 
defect d'a fi prea costisitore si d'a răpi fără 
folos atâtea braţe agrieulturei si industriei. 
Pe lângă acesta mijlócele nostre nu ne ar 
erfa a (ine în picióre o oştire atât de ኸከ- 
merósü pe cât am avea trebuintá. ፲ዕ(8 
speranța nostră este dar în organisarea re- 
servelor naționale. 

Puterea Statului nu stă in armata activă 
ci în reservele nationale; acest adevăr acum 
este in de obşte simţit, şi tote puterile Eu- 
rope) "et aii organisat reservele lor. Franţa 
gardele naționale ; Austria Prusia ai Lol Ger- 


www.dacoromanica.ro 


mania, Landvera ; | Svetia, Landvera si armata 
indelta şi Rusia, coloniile militare. 4 

Din tóte sistemele militare ce ecsistá, iu 
dioa de adi, in Europa, cea mai bună si 
mai rațională e a Prusiei. 

Puterea armată in Prusia se imparte: 

1. In armata de linie. 

2. In Landvera de ânteiul ban. 

3. In Landvera de al doilea ban. 

^. In. Landsturm. san rádicarea | glótelor. 

In Prusia este lege generală cà tot Pru- 
sianul fără excepţie trebue 88 -slujescă 880 
in armată sau în Landver. Niminea. nu pote 
dobândi vre-o slujbă de nuşi va fi plătit 
mai àntéjü acestă datorie. 

Armata de linie se alcătueşte; 1-iü. din re- 
crutaţia făcută în fie-care an dintre. tinerii 
dela 20-25 ani; al 2-lea, din volintirii ce se pri- 
mese şi la 17 ani; al3-lea. de alţi volintiri 
carii slujese numai un an când cer voie că 
se vor arma 81 echipa eu cheltuéla lor. ʻA- 
cestă clasă coprinde mai in deosebi pe ti- 
per de familie care aü stare şi cărora se 
dă ast.fel. înlesnire de a se plăti de inda- 
torire d'a sluji, pusă asupra tutulor cetăte- 
nilor. Asemenea fac şi tinerii carii se hotă- 
rüsc pentru altă carieră. Peste trei ani 8- 
ceştia trec in Landyeră ca ofiţeri. 

Termenul slujbei este de 3 ani. Oamenii 
din armata de linie după ce au slujit 3ani, 
se mai tin de armată doiani, şi se numără 
in. reserva de résboiü (Kriegsreserve.) In 


www.dacoromanica.ro 


vreme de résboiü ei sint hotărâți să intre 
indatá in corpurile lor spre ale complecta. 
După trecerea acestor doi ani, ei intră in 
Landvera de 1-19] ban, unde se tin pină vor 
veni in virstà de 32 ani. 

Bazul instituţiilor militare ale Prusiei este 
Landvera. 

Landvera de 1-iul ban este hotărâtă în 
vreme de résboiü a ajutora armata activă 
sau in térü sai afară; în vreme de pace 
fie-care séde la casa sa, afară de vremea 
6008010018 esercitiurilor. 

Landvera de 1-19] ban se alcátueste de 
loti tinerii de la 20—25 ani, care nu slu- 
jese in armată, si de totă populaţia de la 
25—32 ani. 

Oamenii din Landvera de 1-iul ban se 8- 
duná de በ08 ori pe an pentru eserci(iuri : 
primăvara si tómna ; cele d'ántéiü (in 8 dile, 
cele d'al doilea trei săptămâni. 

Landvera de al doilea ban se alcátueste 
de toti ómenii esiti din armata activă sai 
din Landvera de 1-19] ban, coprindénd tótà 
populaţia de la 32—59 ani. Ea este menită 
în vreme de résboiü a ocupa cetăţile, sau 
după împrejurări a întări armata. . Fiind-cá 
ómenii care o alcátuesc aü slujit in armată 
sau in Landvera de 1-19] ban, ea nu se e- 
sersézü de cât in cete mici pe la casele sale 
şi prea rar se adună. 

Landsturmul ecsistă numai cu numele, 51 
e chemat numai la o întâmplare de o năvă- 


www.dacoromanica.ro 


lire estraordinară. El se alcátueste de toti 
ómenii care nu sânt coprinsi in armată si 
Landvera pină in virstă de 50 ani, si de 
tineri de 17 ani, in stare sà pórte arme. In 
vreme de paee Landsturmul póte a se in- 
trebuinta in óre-care împrejurări, pentru pă- 
strarea liniştei din năuntru, el se formézá 
atuncea in companii orüsenesti in oraşe, şi 
companii ţerăneşti in ţeră. 

Unitatea de putere a Landverei este ba- 
talionul. Ocolurile (Creise) sunt ast-fel im- 
páürtite cə să dea un batalion si un esca- 
dron 51 sub-ocolurile o companie. In vreme 
de pace statul plăteşte 16[ሽ in regimentele 
de Landverá, numai la Statui-maior fie-cá- 
rui batalion de 1-iul ban; şi la fie-care com- 
panie de 1-19] ban, un feldvebel, un maga- 
zieri şi doi sub-ofiţeri. In fie-care escadron 
de 1-iul ban un ofiţer, un vahtmaistru şi trei 
sub-ofiţeri. Cei d'al duoilea ban nu primesc 
nici o léfá. Ofițerii Landverului de 4-iul 
ban în timpul de esercitiuri, primesc léfá. 

Oamenii din Landvera nu păstredă uni- 
forma la ei. Hainele, armele, şi cele-alte se 
depun la locul de căpetenie a fie-cărui ocol, 
tot batalionul având o magazie deosebită.) 

Indrăsnese a spune aici idea fundamen- 
tală a unei organisări ostăşeşti, care sar cu- 
veni maï bine nout, care avem numai o 


1) Vedi pentru mai multi deslusire scrierea generalului Ca- 
raman: Essai sur l'organisation Militaire de la Pruse. Paris 
1831. 


www.dacoromanica.ro 


Ed VA ERR 


țintă defensivă. () supuiü meditatiilor óme- 
nilor cunoscători spre a desvolta si a o 
desăvârși. 

Ea ar fi: 

A declara cá tot Românul fără esceptie 
se naşte cu datoria da fi soldat al patviet,: 
de la 20---60 ani. Acéstá glotă a populației . 
sar împărți in trei categorii. 

Cea dânttiu sar alcătui de ómeni de la 
20—30 ani. In timpul de pace ar face în 
oraşe slujba de gardă naţională, adică ar 
împărți cu oștirea străjile deosebitelor po- 
sturi. Cei de pe margini ar împărţi aseme- 
nea cu oștirea străjuirea hotarelor. La ር- 
buintá estraordinará ea ar putea fi purtată 
în tot întinsul téreí la tote punturile ame- 
nințate. 

A doua categorie sar alcătui de ómeni 
de la 30—45 ani. Aceştia vor fi întocmai 
ca Landvera de al doilea ban în Prusia: se 
vor aduna mai rar 81 nu vor putea fi pur- 
taţi la trebuintá de cât în ocolul judetu- 
lui lor. 

A treia categorie ar coprinde pe cei bé- 
trâni de la 45—60 ani. Ei nu vor putea a 
se misca din satul lor în lipsa celor-alti si 
vor îngriji: pentru politia satului si implini- 
rea poruncilor stăpânirei. Aceste glóte sar 
împărți în legione şi cohorte. 

In toţi anii sar face în fie-care judeţ e- 
sersicii: primăvara o săptămână şi tómna doă. 
Oştirea va da în ocolul ce ocupă, ofițeri și 





www.dacoromanica.ro 


ETE 


sub-oficeri învăţători; acesci unindu-se cu 
sub-oficerif si soldaţii esiti din slujbă din 
care se află in tote satele, ar face ca învăţătura 
88 fie cu inlesnire si grabnicá. In timpul a- 
celor adunări fie-care va priimi indestularea 
şi léfa gradului sen după tariful oştirei. Spre 
a se acoperi acele cheltueli, spătarul ar slo- 
bozi (ar eongedia) în toți anii cu voe pe 
la casele lor un număr hotărât de sub-ofiţeri 
81 soldati, pe câte patru sau 8686 luni. 

— Uniforma n'ar fi neapărată. 

Polosurile ce am dobândi adoptând o a- 
semenea organisare ar finepretuite: 1. Via- 
18, averea 81 liniştea cetăţenilor şi a Statu- 
lui ar fi ocrotite de bântuirile uneltirilor de 
rău şi a năvălirilog de care am putea fi a- 
merintati. 2. Numérul oştirei ar putea a se 
micşora mult şi am avea atât o economie 
mare de bani, cât si sar intórce agricultu- 
rei atâtea brațe ce "Y sunt răpite. 8. Numé- 
rul dorobantilor sar putea încă imputina o- 
prindu-se numai o a treia parte pentru sluj- 
ba administrativă. 4. Poporul din tote cla- 
8616 ar cástiga mult moraliceste, căci intro- 
ducând plăcerea armelor mai cu sémá între 
tinerii orașelor, si obeinuindui la o viață 
militară şi activă vom goni luesul şi desfră- 
nările care degenerézá caracterurile, inmoae 
curagiurile si pregătesc robirea poporelor. 
5. Agricultura nostră ar căştiga încă, căci 
esperünta de tote dilele şi istoria ne arată 
pe natile militare a fi şi cele mai munci- 


www.dacoromanica.ro 


tóre. In sfârşit să nu uităm si vëdul politie, 
că o nație résboinicá si unită, ori cát de 
mică va fi, na fost nici odată biruitá si nici 
că va fi; şi mai cu semă să luăm aminte 
acea macsimă a politicei răsboiului, că „un 
stat chiar da duoa mână, pote ajunge ar- 
bitru cumpănei politice, când va sci a arun- 
ca la vreme uă greutate intracea ` cum- 
pănă.“ 


www.dacoromanica.ro 
















www.dacoromanica.ro . ` 
"AP ን ከ CU ITE. Ko