Analele-Brailei-An-01-Nr-04-05-06-Iulie-Decembrie-1929

ANALELE BRAILEI 


— REVISTĂ DE CULTURĂ REGIONALĂ — 





Apare la două luni 





ANUL |. — Nr. 4-5-6 
IULIE. DECEMB. 1929 


www.dacoromanica.ro 


Anul I. Nr. 4—5-—6 


„ANALELE BRĂILEI“ 


REVISTĂ DE STUDII ȘI CERCETĂRI CULTURALE LOCALE 





ABONAMENTUL ANUAL : 240 iei pentru particulari 
500 lei pentru instituţii 
— Oricine reține un număr, se consideră prin aceasta 
abonat pe anul în curs şi e obligat a plăti abona- 
mentul, 


— Abonamentele, manuscrisele, cărțile pentru recenzii, 
schimbul de publicații și corespondența privitoare la 
redacția şi administrația „Analelor Brăilei“, se vor 
adresa direcției revistei : ing. Gh. T. Marinescu, str. 
Băiei No. 1, Brăila. 


— Reproducerea fără indicarea isvorului, este oprită. 


TIP. ROMÂNEASCA 
— BRAILA = 
WWW. 


Anul I — No. 4-5-6 lulie- Decembrie 1930 


— REVISTĂ DE CULTURĂ REGIONALĂ — 





Apare la două luni 





COMITETUL DE DIRECŢIE 


NAE IONESCU RADU PORTOCALĂ 
Profesor Universitar Fost Primar și Deputat de Brăila 


PAUL DEMETRIAD GH. T. MARINESCU 


Inginer Inspector G-ral 
Directorul Docurilor Brăila inginer 


Director Delegat: Ing. GH. T. MARINESCU 





REDACŢIA și ADMINISTRAȚIA 
Inginer GH. T. MARINESCU Str. Băiei 1, Brăila 


Costul abonamentului, 240 Lei pe an— Pentru instituţii, 500 Lei 


www.dacoromanica.ro 


ANUL I — No. 4-5-6. lulie-Dec. 1929 


CUPRINSUL: 


ING. GH. T. MARINESCU Brăila Veche — schiţă a evoluţiei 
istorice — 

PROF. M. POPESCU Raiaua şi cetatea Brăilei. 

ING. GH. T. MARINESCU Brăila Veche, în descrierea călă- 
torilor străini. 

I. VÂRTOSU loan Penescu. 

ING. P. DEMETRIAD Activitatea Portului şi Docurilor. 
Brăila în 1929 — faţă de 1928 
şi anii precedenţi. 


N. N. MATEESCU Problemele muncitorimii brăilene. 

PROF. G. BANEA Brăila şi peisajul brăilean în 
opera scriitorului Panait Istrati. 

V. VOICULESCU Ceva despre mişcarea muzicală 
a Brăilei. 


Documente şi informaţii istorice 
— privitoare la Brăila — 
— Informaţii, note & însemnări — 
- Redacţionale & Administrative - 
Tabla de materie pe 1929 a re- 
— vistei „Analele Brăilei — 


ILUSTRAȚII: 


Portul Brăila în 1848 — stampă după M. Bouquet. 
Reşedintă de Paşă (sec. XVII). 
Trecerea Buzeului pe „drumul Brăilei“ (1837)-după Raffet. _ 


www.dacoromanica.ro 


BRĂILA VECHE 


SCHIȚĂ A EVOLUȚIEI ISTORICE 
De ING. GH. T. MARINESCU 


Nu se ştie, până acum, dacă Brăila de azi s'a ridicat pe lo- 
cul vreunei mai vechi aşezări omeneşti. În istoria scrisă, nu se în- 
tâineşte numele Brăilei înainte de 1363; iar arheologia românească, 
aşa de harnică şi bogată în roade în ultimele două decenii mai 
ales, ma fost atrasă de nici un indiciu promițător, ca să facă sä- 
pături sistematice în părţile brăilene. Poate că, cercetând cu dea- 
mănuntul, s'ar fi găsit, în lunca Dunărei brăilene, în Baltă sau în 
“vreuna din multele movile ce se ridică pe întinsul stepei Brăilei 
urme de aşezări vechi, preromane, romane, ori măcar barbaro- 
bizantine. i 

Totuşi, judecând după situaţia geografică a locului pe care e 
aşezată Brăila de azi şi scrutând mai de aproape istoria veche, 
cunoscută, a multor aşezări apropriate din jurul oraşului nostru, 
nu putem să admitem că aici, la această mare răscruce de dru- 
muri, nu s'a închegat nici o aşezare omenească, cu mult înainte 
chiar de veacul al XIV-lea. 

In adevăr, între gura Ialomiței şi a Siretului, pe malul stâng 
al Dunărei, singur locul Brăilei este clădit de natură astfel, ca să 
poată primi aşezarea temeinică a unui oraş cu statornice puteri de 


www.dacoromanica.ro 


4 ANALELE BRĂILEI 


viaţă. Aici, cât ţine faţada dinspre Dunăre a oraşului de azi, malul 
Dunărei e ridicat atât cât trebuie, aşa ca să nu fie nici înnecat 
de apele mari ale fluviului şi nici prea înalt să nu fie, ca să îm- 
piedice acostarea corăbiilor. Apoi, la această înălțime potrivită, o 
largă platformă se întinde în faţa schelei, platformă în stare să 
primească o vie mişcare de mărfuri şi de oameni. lar în fundut 
acestei platforme, se ridică terasa, şi ea potrivit de înaltă, pe care 
un Oraş să se poată aşeza în voie, legat prin vaduri cu schela şi 
cu întinse posibilităţi de hrană şi legături în spate, iar în faţă cu 
un larg orizont dominant. 

Să se mai observe că frontul acestei terase se întinde numai 
atât cât e lungimea deacum a oraşului; căci, ceva mai jos de Do- 
curi, începe lunca comună a Dunărei şi a Siretului, pe care întin- 
sul apelor revărsate o stăpâneşte mai tot anul; iar în celalt capăt 
al oraşului, în susul Dunărei, dincolo de fabrici, dincolo de „osă- 
rie“, terasa se sfârşeşte şi malul coborit devine inundabil. 

Intre margini hotărâte, deci, a clădit natura faţada oraşului 
—cu terasă, platformă şi cheu natural — chemat să se aşeze aici. 

Şi se mai pot pune în lumină şi alte daruri, cu care natura- 
a înzestrat acest loc destinat Brăilei: malul adânc, bun pentru 
acostare, ţine şi el numai atât cât e frontul oraşului; iar şenalul 
navigabil destul de adânc ca să poată primi vasele de mare tonaj, 
tot aici se opreşte, făcând astfel din Brăila, capăt de drum maritim. 
Şi pentru technica de azi a transporturilor pe apă, această însu-- 
şire a Brăilei, unică pe tot cursul Dunărei, stă la baza întregii sale 
desvoltări viitoare. 

Dar mai mult decât aceste însuşiri locale, sunt de subliniat 
marile posibilități de legătură ale Brăilei în toate direcţiile, pe 
drumufi de uscat şi de apă, posibilităţi cari au deschis oraşului, 
nostru mereu alte orizonturi noui de viaţă. 

In adevăr, mai întâiu Dunărea leagă Braila, în jos, cu Ma- 
rea, iar în sus, cu bogata câmpie a Munteniei şi, mai departe, cu 
întreaga Europă Centrală ; apoi, chiar în faţa portului se varsă Du- 
nărea veche care orientează spre Brăila întreaga viaţă dobrogeană 
dinspre Balta Brăilei. De aceea, Dobrogea în nici un alt punct. 
ma fost mai legată de trupul Ţării Româneşti, în toate timpurile, 
ca în acest colţ dinspre Brăila. In nodul acestor trei drumuri de: 
apă din faţă vin să se lege, tot aşa de puternic, drumurile de uscat: 


www.dacoromanica.ro 


a 


oi) 
= 
za 


td Ibraila. en Vala chic, d'après M. M.. Bouquet . pi 


PORTUL BRA dobolăffalitgăePOUQUET) 














ANALELE BRĂILEI 7 





din spatele Brăilei. Marele drum de negoţ Braşov-Braila, vechiu 
de şase secole-—-şi pe cale de a lua un nou avânt prin noua con- 
strucţie a liniei ferate Braşov-Nehoiaş-Buzău-Brăila ; drumul din- 
spre Bărăgan; drumul bogat al dealurilor dinspre Râmnic-Focşani ; 
şi în sfârşit, prin veacul XIV-lea, al XV-lea, înainte ca Galaţii 
să se fi desvoltat, însuşi marele drum moldovenesc al Siretului, — 
întreg acest mănunchi de drumuri, către răscrucea Brailei s'a o- 
rientat, convergent, în toate timpurile, aducând o mare circulaţie 
de bunuri şi oameni. | 

Să mai adăogăm, pe lângă acestea, observaţia că ţinutul 
brăilean, este zona de intersecție a trei provincii cu orientări şi 
individualităţi specifice — Muntenia, Moldova şi Dobrogea — şi 
că această zonă formează puntea între Bugeac şi Bărăgan, cu 
acea poartă dela gura Siretului, prin care au trecut mai toate 
migrațiile barbare ; să ne gândim apoi la rolul capital ce l-a putut 
avea Balta Brăilei în atragerea vechilor aşezări omeneşti în jurul 
ei,— şi atunci ne vom putea da seama deplin, de întreg cadrul 
în care avea să se urzească istoria Brăilei, 


Mai ales rolul Bălţei Brăilei trebuie subliniat, când vrem să 
întrezărim cam cum se va fi urzit istoria veche a locurilor brăile- 
ne. Cercetări istorico-geografice mai noui încep să descopere 
rolul, nebănuit până acum, ce Pau avut bălțile mari ale Dunărei— 
mai ales Balta Ialomiței şi a Brăilei— in istoria părţilor noastre 
dunărene. Aceste bălți, prin bogăţia lor naturală şi prin adăpostul 
ce-l oferă, a atras totdeauna aşezările omeneşti. Băştinaşii au rä- 
mas legaţi de aceste locuri şi bălțile au primit totdeauna, ca şi 
muntele, locuitorii din câmpie, fugiţi din calea nesiguranţei. lar la 
vreme de linişte, balta revărsa în lunca dunăreană, ca dintr'un 
rezervor, oamenii adăpostiţi, cari porneau a pendula, ca şi mai 
înainte, când pe un mal, când pe celalt. 
| Balta Brăilei a fost, deci, încă o atracţie mai mult — şi din 
cele mai puternice — pentru închegarea din cele mai vechi tim- 
puri, a unei aşezări omeneşti pè locul de azi al Brăilei. lar cât 
priveşte putinţa mai largă de agricultură şi de creştere a vitelor, 
vechii locuitori ai locurilor brăilene aveau din belşug câmpul rod- 
nic şi întinsa stepă acoperită tu ierburi. 

In aceste condiţii geografice, putem să credem că locurile 


www.dacoromanica.ro 





8 ANALELE BRĂILEI 


brăilene n'au putut rămâne pustii nici în vremurile cele mai 


îndepărtate. 
* 


Inainte ca romanii să fi pătruns în această regiune a Dunäs 
rei-de-jos, venind dela sud prin Dobrogea (Scythia minor), popu- 
lația autohtonă geto-scytă a primit influența civilizatoare a vechi- 
lor greci, aşezaţi în colonii înfloritoare pe întreaga coastă dobro- 
geană a Mării Negre. Aceşti vechi negustori greci intrau pe gurile 
Dunărei şi navigau, nu numai în lungul fluviului în sus, ci pă- 
trundeau adânc şi în pământul getic, urcând valea fiecărui aflu- 
ent, a cărui gură o întâlniau în drumul lor. 

Penetraţia aceasta adâncă a vechilor eleni în câmpia dună- 
reană, până în Carpaţi, şi chiar până în Transilvania, este clar 
dovedită de noua noastră şcoală arheologică întemeiată de Pârvan. 

Dintre multele colonii greceşti de pe coasta dobrogeană a 
Pontului Euxin — Histria, Tomi (Constanţa), Callatis (Mangalia), 
etc., Histria este cea dintâiu care a exploatat Dunărea. Înainte 
de anul 590 în. de Hr., Istrienii cutreerau valea Dunărei, aducând 
autohtonilor geţi produse meridionale — untdelemn şi vinuri dulci 
în amphore, fabricate de ale lor, unelte, etc., — şi cumpărând de 
la noi peşte, grâu getic, piei de animale, miere şi sclavi. 

Aproape de Brăila, la gura Siretului, s'a dovedit a îi fost 
o însemnată aşezare a acestori iscoditori negustori greci. Pornind 
dela Barboşi, negustorii urcau valea Siretului, apoi a Trotuşului, 
şi intrau pela Oituz, tocmai în Transilvania de Nord-Est, unde 
era ţara aurului, a Agathirşilor. Amphore de Thassos din sec. Ul 
în. de Hr. s'au desgropat la Poiana; la Barboși, deasemenea, 
multe urme arheologice găsite — vase, monede, pistre funerare, 
unelte, etc. — au dovedit o vie activitate a negustorilor greci în 
aceste locuri din apropierea Brăilei. 

Fără îndoială că acești negustori greci se vor fi oprit şi în 
părțile brăilene. Măcar pentru marea bogăţie de peşte a Bălții 
Brăilei şi, în al doilea rând, pentru că gura Dunărei vechi din fața 
Brăilei, întâlnită în drumul lor, le deschidea o nouă direcţie sau le 
dădea putinţa să se întâlnească cu cei ce veneau din Dobrogea, 
pe acest canal al Măcinului. Fiindcă sa dovedit că malul dobro- 
gean al Dunărei era bine locuit de multe aşezări thraco-getice şi 
chiar elino-thrace, cari erau sub influenţa directă a coloniilor pu- 





ANALELE BRĂILEI 9 





ternice de pe coasta Mării, prin drumuri de uscat ce traversau 
Dobrogea dela est la vest, până la Dunăre. 

Şi astfel, dacă la Măcin, Iglița, Daeni şi până la Hârşova 
(Carssium), malul dobrogean al Bălții Brăilei era înţesat de lume, 
—se poate admile ca această lume, mișcată încă și de negustorii 
greci, nu anima și nu popula și malul brăilean al aceleași Bălţi ? 

Brăila, înainte de a se afirma ca schelă a cerealelor, apare 
ca mare centru pescăresc. Cei vechi, cu siguranţă că au căutat pe 
aici mai mult peştele, decât grâul getic şi pieile vitelor, ce puteau 
fi crescute în marea bogăţie de ierburi a stepei brăilene. 

Chiar când apare Brăila în documentele scrise, din sec. al 
XIV-lea, ea e menţionată ca un mare centru pescăresc. lar d-l 
lorga, în explicarea ce o dă asupra formării oraşului Brăila, tot 
dintrun sat de pescari, din satul moșului Brăilă, arată că s'a des- 
voltat puternica schelă dela 1400 a Ţării Româneşti. 

Până acum, nu Sau găsit în părţile Brăilei — dar nici nu 
Sau căutat, măcar diletantic, dacă nu prin sistematice cercetări 
arheologice — urmele acestei vii activităţi ce va fi fost pe aici. 
Nici cel puţin monedele greceşti ale vechilor negustori, cari cutre- 
erau Dunărea, nu s'au găsit, aşa cum s'au desgropat în multe alte 
puncte, mai sus, pe Dunăre. 

Astfel, la gura Ialomiței, arheologia a dovedit iarăşi prezenţa 
negustorilor greci. Carssium (Hârşova), citadela greco-getă, domina 
de peste Dunăre toată valea Ialomiței. Şi aci s'au găsit amphore 
din Rodos și Cnida, de prin sec. III, în. de Hr., iar în apropiere, 
monede de argint de ale Istriei confirmă odată mai mult drumul 
negustorilor greci pe aici. 

Deasemenea, la gura Mostiştei, a Argeşului, şi pe văile acestor 
râuri, în sus, penetraţia aceasta elenică este bine dovedită. Până 
în Carpaţi şi în Transilvania ajungeau negustorii greci. La est de 
Târgovişte s'a găsit o comoară de monede macedonene şi thas- 
siene; în ruinele castelului din Stoeneşti, care păzea trecerea la 
Câmpul-Lung şi Rucăr, s'au găsit urme de amphore greceşti; 
lângă Stoeneşti, la Gemenea, se exploata intensiv aurul, în aluvi- 
unile Dâmboviţei. Până la Sarmisegetuza ori la Grădiștea în 
Transilvania, în inima lumii dace, sau găsit urmele penetraţiei 
eline. 

Din gura lalomiței, grecii au pătruns adânc, pe valea râului, 


www.dacoromanica.ro 





10 “ANALELE BRĂILEI 


în câmpia, getică. La Piscul Crăsnarilor, 100 km. dela vărsarea 


în sus pe valea Ialomiţei, sa descoperit o bogată staţiune 
geto-greacă. 
Incheind cu această staţiune, putem trasa aproape un semi- 


-cerc de aşezări vechi, dovedite, în jurul Ţinutului Brăilei. Siretul- 
de-jos, Balta Brăilei şi valea inferioară a Ialomiței formează acest 
semicerc de aşezări vechi, cari nu se putea să nu-şi trimeată in- 
fluenţa şi în interiorul câmpiei Brăilei, mai slab populată desigur 
decât acest semicerc, dar totuşi nu cu totul lipsită măcar de ru- 
dimentare sate getice. Nu se ştie dacă această câmpie a Brăilei 
era străbătută în acele vremuri de marele drum de uscat, care a 
legat, mult mai târziu, în secolul al XIV, ca o puternică diagonală, 
Braşovul cu Brăila, adică Carpaţii cu Dunărea. E adevărat 
că la Scorţaru, în plină stepă brăileană, s'a găsit un caracteristic 
cazan scytic, construit după model grecesc. Această descoperire 
ar fi o indicație că drumul de uscat Buzeu — Brăila era cercetat 
şi în aceste vremuri îndepărtate, deşi la Brăila negustorii greci nu 
întâlniau gura vreunei afluent al Dunării, ca la Siret, Ialomița, 
Mostiştea, Arges, etc., pe care să fi intrat şi să fi străbătut câm- 
pia Brăilei până în munţi. Lângă oraşul Buzău s'au găsit dea- 
semenea monede getice şi dinari romani; dar nu putem şti sigur 
dacă se ajungea în această vale a Buzăului — care a fost desigur 
drum către Transilvania sudică, — prin drumul de uscat pornit 
dela Brăila, sau drumul începea chiar de la gura Buzăului, ca o 
ramură din marele drum al Siretului. Deasemenea, în valea Bu- 
zăului putea răspunde şi drumul Ialomiței, pe care lam văzut 


aşa de cercetat până departe în sus în aceste vremuri îndepărtate. 
* 


Vremea romană nma lăsat nici ea urme de aşezare omenească 
la Brăila. Drumul Dunărei-vechi, al cărui mal dobrogean romanii 
îl stăpâneau şi-l -populase înţesat, nu i-a îndreptat spre Brăila, ci 
i-a făcut pe romani să ia aceiaşi cale a vechilor negustori greci: 


calea Siretului, dela Barboşi până la Trotuşi şi în Transilvania. 
Pe acest drum, urmele vieţii romane sau descoperit într'o 


masură nebănuit de mare. La Barboşi romanii erau temeinic aşe- 
zaţi, nu numai ca militari în castrul de acolo, — era acolo sediul 
-unei legiuni — dar chiar ca populaţie civilă organizată după felul 
roman. Barboşii făceau legătura cu celalt centru roman puternic 
de peste Dunăre, cu 7roesmis (Igliţa). De asemenea, Dunărea era 


www.dacoromanica.ro 








ANALELE BRĂILEI 1r 





puternic stăpânită de romani. Flota lor de război naviga prin fața 
Brăilei. La gura Siretului, la Barboşi, această flotă avea stație de 
ancorare. 

Se înţelege că în aceste condiții de siguranță şi ordine, ne- 
gustorii cutreerau valea Dunărei, câmpia dunăreană şi întreg pă- 
mântul carpato-dunărean. Şi iarăşi, ca şi în vremea preromană, 
Ținutul Brăilei înconjurat de adâncă viaţă romană, nu putea să 
rămână nestrăbătut de această viaţă. 

Este locul să notăm aici că s'a vorbit chiar de urmele unui 
pod roman ce ar fi legat Brăila cu Dobrogea. Oameni serioşi — 
ca Hepites, ing. Budeanu — au menţionat că la apele mult scă- 
zute navigația e împiedicată, întrun punct din faţa Brăilei, de ru- 
inele unui picior de pod roman. S'a precizat chiar că aceste urme: 
au fost văzute şi că s'au şi desprins cărămizi din acest picior de 
pod. Geologul Murgoci spune, însă, că piedica vine, nu dela ur.. 
mele unui picior de pod, ci dela nişte stânci (popine) din fundul 
Dunărei, prelungiri ale munţilor Măcinului. Sondaje noui ar putea 
lămuri definitiv problema. 

Oricum, însă, viaţa romană, adânc pătrunsă în Dobrogea, 
pe Siretul inferior şi pe Dunăre, a stăpânit, fără îndoială, şi Ţi- 
nutul Brăilei. 

+ 


Iri tot evul mediu, la Dunăre s'au purtat lupte între impe- 
riul byzantin şi barbari. Dunărea a fost încontinuu întărită de 
împărații byzantini şi a stat în centrul preocupărilor lor, ca 
graniţă de nord a imperiului, dinspre barbari. 

Castelele întărite se ţineau lanţ pe malul drept al Dunărei ; 
ele au fost ridicate pe locul celor vechi, romane şi preromane, 
Sau au fost clădite din nou în alte puncte, indicate de nouile 
împrejurări. Chiar din vremea împăratului Constantin-cel-Mare,. 
documentele menţionează centrele întărite depe malul drept al 
Dunărei, în plină înflorire, Bononia (Vidin), Novae, Nicopolis, 
Transmarisca (Turtucaia), Durostorum (Silistra), Axiopolis (Cer- 
navodă) ; iar în jurul părţilor brăilene: Zroemis (Igliţa), Arrubium 
(Măcin), Noviodunum (Isaceea), — toate fiinţează deplin refăcute, 
nu numai sub raportul militar, dar şi sub cel comercial. 

Marea Neagră se trezea la o nouă viaţă sub stăpânirea By-: 
zanţului lui Constantin, care trebuia să-şi caute materiile prime, 


www.dacoromanica.ro 


12 ANALELE BRĂILEI 





nu numai în sudul Rusiei, ci şi la noi, în Dobrogea şi în câmpia 
dunăreană. 

Monedele byzantine ale lui Constantin găsite la noi dove- 
desc activitatea de comerţ în valea Dunărei şi în Dobrogea pe 
acea vreme. 

Invazitle barbare turburau din când în când aşezarea vieții 
din valea Dunărei, însă byzantinii nau pierdut din vedere nici un 
moment graniţa lor de nord. 

Indată ce pe tronul Byzanţului se ridica un împărat puter- 
nic, Dunărea era din nou întărită şi stăpânită efectiv, iar viaţa în 
părţile noastre devenea iarăşi aşezată, activă, rodnică, înfrăţind 
în aceeaşi muncă pe băştinagii cu barbarii din câmpie şi cu ne- 
gustorii byzantini veniţi pe Dunăre. 

Astfel, în sec. al VI-lea, împăratul Iustinian al Byzanţului a 
întărit din nou castelele dela Dunăre şi din Dobrogea, impunând 
liniştea în aceste părţi turburate de Avari şi de Slavi. Impotriva 
acestora, istoria pomeneşte de lupte purtate în sec. Vil-lea, sub 
Mauriciu, chiar aproape de părţile brăilene, spre valea Ialomiţei. 

După aceea, urmează invazia Bulgarilor din Bugeac, prin 
Dobrogea, în Balcani, şi întinderea slavilor pe malul drept al Du- 
nărei. In vremea aceasta, am pierdut contactul direct cu Bizanțul, 
până când spre sfârşitul sec. al X, Bizanțul restabili iarăşi pacea 
ia Dunăre, iar oraşele dela Dunăre înfloriră de o nouă viaţă. 

Nici în această lungă vreme a evului mediu, când valea Du- 
nărei de jos a fost locul a multor lupte, a multor mişcări de po- 
poare şi când Dunărea a fost un mare drum comercial, — numele 
Brăilei nu e pomenit. 

Bizantinii îşi făcuseră din Durostor (Silistra) o puternică 
chee de apărare la Dunăre. Se pare că aici a fost, în evul me- 
diu, răscrucea drumurilor militare, comerciale şi a drumurilor de 
invazii. Durostorul apare în frunte în toate documentele evului 
mediu privitoare la Dunărea de jos. Aceasta e explicabil, fiindcă 
barbarii, pornind din Bugeac, aveau două drumuri principale, pe 
cari pătrundeau în Balcani: ori luau drumul prin Dobrogea, direct 
spre sud; ori intrau pe gura Siretului — poartă a invaziilor — se 
răspândeau și, de multe ori, poposiau în câmpia Brăilei şi în Bă- 
Tăgan, iar când se adunau spre a trece Dunărea, drumul ce ducea 
la vadul Silistrei era cel mai firesc, 


www.dacoromanica.ro 





“ANALELE BRĂILEI 15 





Şi tot aşa, drumul de apărare al byzantinilor, venind împo- 
trivă din sud spre Dunăre, se bifurca într'o ramură care ducea 
spre Dobrogea şi gurile Dunărei, şi în altă ramură care ducea la 
Durostorum, — acolo unde încep bălțile cele mari ale Dunărei şi 
unde barbarii putea fi sigur aşteptaţi şi opriţi. 

Intre aceste două drumuri de invazie şi de apărare, locul de 
azi al Brâilei rămâne ocolit. El putea, cel mult să atragă la 
popas în Balta bogată, triburile călătoare alături de băștinașii, 
care-şi găseau aci, fără îndoială, cel mai bun adăpost şi hrană 
îmbleșugată. 

Cu siguranţă că, dacă s'ar căuta în zecile şi sutele de mo- 
vile (gorgane) risipite în câmpia brăileană şi în Bărăgan, s'ar 
găsi urmele vreunui şef al acestor triburi de barbari în continuă 
mişcare prin această stepă, aşa de asemănătoare cu Bugeacul şi 
stepa rusească, locurile lor cunoscute de unde veneau. 

Cât priveşte comunicarea Brăilei cu malul dobrogean al Du- 
nărei-vechi în această epocă, de sigur că tot în Balta Brăilei se 
întâlneau locuitorii ambelor maluri la vreme de nelinişte; iar în 
vremuri bune, gura canalului Măcinului va fi adus Brăilei, ca 
în vremurile vechi, prisosul de viaţă al Dobrogei, precum, iarăşi 
va fi îndreptat într'acolo pe localnicii brăileni şi pe negustorii în 
drum prin faţa aşezărei Brăilei. 

Dacă istoria menţionează activitate vie la Arrubium (Măcin) 
şi la Troesmis (Igliţa), părțile brăilene nu puteau fi pustii. 

Căci ambele maluri ale Dunărei au fost totdeauna în comu- 
nicare, în tot lungul Dunărei româneşti. Şi atunci, când Byzanţul 
stăpânea malul drept, malul stâng nu putea rămâne străin de viaţa 
de dincolo, fie în ce priveşte ocuparea militară, fie în privinţa in- 
fluenţelor economice şi culturale. 

Dunărea n'a fost nici odată un fluviu părăsit. Corăbiile au 
străbătut-o totdeauna, drumurile pe uscat au fost mereu atrase de 
marele fluviu, iar târgurile ce se ţineau Duminica pe malul drept, 
creiau şi atrăgeau aşezările de pe malul stâng. 

„Sunt panegirişti în sec. al IV-lea care o descrie, spunând 
că fluviul curge între maluri acoperite cu oraşe şi castele, şi că 
au garnizoane bine întreţinute“. (N. lorga). 

După anul 1000, în sec. al XI-lea, importanţa istorică a păr- 
jilor dunărene cuprinse între Silistra şi gurile Dunărei reiese mai 


www.dacoromanica.ro 


16 ANALELE BRĂILEI 


clar pe urma unor cercetări mai recente ale istoricilor români. Is- 
toria Brăilei, a oraşului şi a ținutului, trebuie cercetată în cadrul 
larg al acestei regiuni, de care e strâns legată prin cele mai esen- 
tiale elemente. Şi mai ales, cercetările trebuiesc conduse în acest 
cadru, pentru vremea dinaintea sec. al XIV, când nu avem date 
directe asupra Brăilei şi suntem siliţi să recurgem la interpretările 
şi ipotezele ce -le putem face, pe baza datelor istorice ale acestei 
întregi regiuni în care se încadrează firesc ţinutul Brăilei. 

Astfel, DI. Prof. Bănescu a pus în lumină ducatul de frontieră or- 
ganizat de bizantini la începutul sec. al XI, ducat numit Paristrion. 
El cuprindea teritoriile şi oraşele regiunei dunărene cuprinse între 
Silistra şi gurile Dunărei şi gravita în jurul Silistrei. Acest ducat 
constituia o precisă şi distinctă unitate administrativă şi militară, 
al cărui şef era sub dependenţa directă a împăratului. 

Ducatul Paristrion avea misiunea să apere imperiul contra 
pecenegilor şi cumanilor, cari stăpâniau pe atunci în câmpia 
dunăreană. 

Guvernatorul „Paristrion“-ului se numia „duce al orașelor și 
al teritoriilor dunărene“. 

Ceeace e mai important pentru Brăila, e faptul că autoritatea 
Paristrionlui se întindea şi pe malul stâng. In adevăr, în timp ce 
Tzimiskăs asedia Silistra, el primea trimeşi din Constanţa şi din 
„Celelalte locuri întărite situate dincolo de Dunăre“, cari îi cereau 
iertare şi îi închinau focurile lor întărite. 

Deasemenea, Attaliate vorbeşte precis despre legăturile dintre 
cele două maluri ale Dunărei în sec. al XI-lea: „sunt pe malul 
acestui fluviu oraşe numeroase și mari cu o populație vorbind 
toate felurile de limbi şi întreținând o armată destul de însem- 
nată ; în aceste orașe sciții veniți uneori din cealaltă parte a 
fluviulului introduc felul lor de viață scitică“. 

Aceşti „sciți“ nu putea fi decât băştinaşii câmpiei muntene 
din faţa ducatului „Paristrion“, adică locuitorii Bărăganului şi ai 
câmpiei brăilene. 

Acest „Paristrion“ a durat până către anul 1200. 

Puternicii împărați byzantini, Comnenii, au întronat din nou 
în sec. XII-lea ordinea byzantină la Dunăre şi prosperitatea a în- 
florit iarăşi la Dunărea-de-jos. In acest secol, se poate vorbi mai 
deaproape despre activitatea vie comercială a porţiunei de Dunăre 


www.dacoromanica.ro 


ANALELE BRĂILEI 17 


între guri şi Brăila. Chilia începe a fi pomenită în istorie, iar 
Vicina, oraş între Isaccea 'şi Tulcea, era cercetată de mulţi 
negustori. 

In această vreme, regiunea dela gurile  Dunărei începuse a 
se afirma ca o mare piaţă de schimb, în care se încrucişau oa- 
meni şi mărfuri veniţi tocmai dirispre Boemia, Rusia şi din Orient, 
de dincolo de Mare. 

Ceva mai târziu, în sec. XIII, al XIV-lea, regiunea aceasta era 
să devie şi mai activă, atrăgând marile drumuri de negoţ, apărate 
de nouile principate româneşti închegate, drumul Moldovei şi al 
Munteniei. 

lar la capătul drumului muntenesc, trebuia să se ridice Brăila. 

In trasarea acestui cadru istoric al regiunei dunărene dintre: 
Silistra şi gurile Dunărei -—regiune în care s'a desvoltat Brăila— 
nu trebuie să lăsăm fără subliniere, încă un fapt istoric de cea 
mai mare însemnătate pentru noua perspectivă în care apar înce- 
puturile închegărei politice ale near ului nostru. E vorba de acei 
conducători de ţinuturi din părţile aceluiaşi „Paristrion“, pe cari 
îi pomeneşte scriitoarea Anna Comnena: Tatos, conducător în 
Silistra; Sesthlav, Satzas şi Chalis. Pe aceştia, Dl. Iorga i-a iden- 
tificat ca români, a căror nume au fost numai transcrise greceşte— 
Tatos-Tatul, Sesthlav-Seneslav, Satzas-Sacea (de unde vine Isac- 
cea) — şi prin urmare, aici la Dunăre, în finuturi din apropierea 
Brăilei, s'ar fi închegat, în sec. XI, primele voevodate românești. 
Perspectiva istorică a începuturilor formării politice a neamului 
nostru se schimbă deci, dela munte la Dunăre. Înainte cu aproape 
200 de ani de voevodatele, cunoscute până acuma, din munţii 
Oltului şi Argeşului, apar aceste închegări politice dela Dunăre. 

In secolul al XIII, s'au produs unele evenimente hotărâtoare 
pentru părţile acestea dinspre gurile  Dunărei şi mai ales pentru 
locurile brăilene. Aceste evenimente au condus la creiarea sau la 
ridicarea schelei Brăilei. 

In Marea Neagră pătrund, ca aliaţi ai byzantinilor, venețienii 
şi genovezii şi trezesc o nouă viaţă pe coasta de nord şi pe coasta 
de vest. Ei îşi întemeiază colonii puternice, cum era Tana vene- 
ţiană la gura Donului, sau Caffa genoveză în Crimeea, şi ajung a 
desfăşura o vie activitate de negoţ chiar la gurile Dunărei, înain- 
tând până la Chiiia şi până la Vicina. Dl. Iorga ne-a făcut să 


www.dacoromanica.ro 





18 ANALELE BRĂILEI 


cunoaştem în amănunt viaţa din Chilia şi Cetatea Albă în vremea 
influenţei italiene, iar acum în urmă, DI. G. Brătianu a scos la 
iumină din arhivele genoveze zeci de documente noui, cari arată 
relaţiile dintre Pera, Caffa şi Vicina. 

Regiunea aceasta a gurilor Dunărei, a cărei mişcare econo- 
mică o semnalasem încă din secolul precedent, e animată încă 
mai viu în sec. al XIII, de acest nou plus de viaţă adus de ve- 
neţieni şi genovezi. 

De altă parte, dinspre uscat, dinspre Transilvania, străbătând 
pământul nostru, se încearcă a se tăia, de Unguri, un alt mare 
drum de negoţ, ţintind tot spre această vie regiune a gurilor 
Dunărei. 

Acesta va fi marele drum de mai târziu Brașov-Brăila. Cu- 
rentul genovez n'a ajuns la Brăila, dar acestălalt curent dinspre 
Transilvania, tocmai la Brăila a ţintit, străbătând în diagonală 
câmpia Brăilei, așa cum indica însăși configurația geografică a 
terenului : șuvița de pământ cuprinsă între valea lalomifei şi a 
Buzeului unește în chip firesc Ţara Bârsei cu Ținutul Brăilei. 

Trebuie să notăm deci în câteva cuvinte, pe deoparte, îm- 
prejurările în cari regii Ungariei urmăriau să-şi întindă stăpân'rea 
lor dincoace de Carpaţi, ţintind stăpânirea Dunărei şi a gurilor 
Dunărei, iar pe de altă parte, trebuie să arătăm cum întărirea 
principatelor româneşti şi întinderea lor dinspre munţi spre gurile 
Dunărei, a tăiat aceste tendințe ungare. 

Apariţia Brăilei în lumina istoriei se confundă cu acest mo- 
ment important al istoriei neamului nostru, când voevodatele 
închegate în munţi îşi căutau hotarele fireşti spre Dunăre. 

Căci, în adevăr, tocmai în preajma anului 1368, când Brăila 
e pomenită documentar pentru prima oară, Ţara-Românească ajunge 
din Argeş la Dunăre, iar Moldova ajunge din Baia la Siretul infe- 
rior şi spre gurile Dunărei. 

Aceste drumuri de negoţ din Transilvania spre gurile Dunărei 
au început a fi cu putinţă numai când regii Ungariei au adus ca 
„oaspeţi“ pe Saşi şi au format cu ei oraşele de graniță — Sibiul, 
Braşovul şi Bistriţa--oraşe cari au ajuns a strânge între zidurile 
lor fabricatele Europei Centrale, pentru a le trimete mai departe, 
peste Carpaţi, la noi şi în tranzit pe la noi, spre Răsărit. 

Pe la 1211, regii Ungariei au aşezat pe Cavalerii teutoni 


www.dacoromanica.ro 





ANALELE BRĂILEI 19 





în Ţara Bârsei, cu scopul de a cuceri prin ei pământul de din- 
coace de Carpaţi, dinspre „Cumani“. Ei au pătruns dincoace de 
Carpaţi, au întemeiat Câmpulungul, au introdus negoţul cu Cumanii, 
„convertindu-i în acelaşi timp la creştinism. 

Tot aşa, pe alt drum, prin Moldova, Cavalerii primeau drep- 
turi „până la Dunăre“ şi la „brodnicii“ vadurilor moldoveneşti, 
iar în „cetatea Milcovului“ se înființa episcopia ungurească a 
Cumanilor, ceeace înseamnă pătrundere şi pe această cale dincoace 
«de Carpaţi. 

Incercările cu aceşti cavaleri neisbutind, pe la 1250 regii 
Ungariei au adus pe ospitalieri ca să-i utilizeze întru cucerirea 
ținuturilor noastre. Li s'au încredinţat cnezatele româneşti ale lui 
lon şi Farcaş, li s'au asigurat ajutoare din partea cnezatului lui 
Litovoiu şi din partea voevodului Seneslau, tributari regelui 
Ungariei, pentru ocuparea „Cumaniei“ întregi. 


* 


Toate aceste planuri însă nu reuşiră, fiindcă voevozii români 
se răsculară şi împrejurări favorabile făcură ca în Argeş, urmaşul 
lui Seneslav, Basarab, să poată întemeia „cea dintâiu autonomie 
românească, sub raportul politic ca şi sub cel economic“ (N. Iorga). 

Întinderea hotarelor stăpânirei primilor noştri voevozi, din 
munţi spre sud şi sud-est în spre Dunăre, integrarea aceasta 
a câmpiei dunărene în marginile sigure ale nouei formaţii politice 
româneşti în curs de închegare, formează unul din cele mai în- 
semnnate momente ale istoriei româneşti, moment care marchează 
şi creiarea marei schele a Brăilai. 

Din nefericire nu cunoaştem în amănunt cum S'a întins voe- 
vodatul din Argeş spre Ţinutul Săcuienilor, apoi spre Buzău şi 
în urmă, străbătând câmpia brăileană, până la Brăila, şi încă mai 
departe, în Dobrogea, spre gurile Dunărei. 

Sigur e că Basarab nu ajunsese la hotarul Dunărei brăilene 
şi nici urmaşul lui, Alexandru- Vodă, la 1353 se pare că nu stă- 
pânia încă ţinutul Brăilei, deşi mitropolitul din Vicina e numit 
„vecin cu dânsul“. 

La 1358 drumul Brăilei se pare că era încă în stăpânirea 
„regelui Ungariei. 

Aşa considera Ludovic această parte a Ţării Româneşti, în- 


www.dacoromanica.ro 





20 ANALELE BRĂILEI 


spre care se îndreptaseră de atâtea ori silinţele de stăpânire ale: 
înaintaşilor lui. In adevăr, la 1358, regele Ludovic al Ungariei dă 
un privilegiu de negoţ Braşovenilor, acordându-le el dreptul de a 
„trece liberi şi siguri“, „cu mărfuri şi orice alte lucruri ale voa- 
stre“ pe un drum între „Buzău şi Prahova“, şi până la Dunăre,. 
„dela locul unde râul zis lalomița se varsă în Dunăre, până la 
locul unde râul zis Siretiu se varsă și el tot în Dunăre“. 

Brăila nu e pomenită deci în acest act, deşi Dunărea brăi- 
leană e anume demarcată, „dela gura lalomiţei şi până la gura 
Siretului“. 

Aceasta ar putea să însemne că, la 1358, o Brăilă nu se 
ridicase încă mai presus de însemnătatea unei mici schele necunos-- 
cute, ori că, după cum spune D-l Iorga, „privilegiul a fost redactat 
după spusele Braşovenilor, de cineva căruia geografia acestor: 
locuri îi era, vădit, cu totul străină“, 

Oricum, 10 ani mai târziu, la 1368, avem un alt privilegiu: 
de negoţ, dat tot Braşovenilor, însă de data aceasta e dat de 
Domnul român Vlaicu-Vodă şi în acest document Brâila e precis: 
pomenită — pentru prima oară ! — ca schelă a Țării Româneşti. 

Până acuma, acesta e documentul care poate fi socotit ca actut 
de naştere istorică al Brăilei. 

Hotarul Ţării Româneşti ajunsese acum la Dunăre. Ținutul 
Brăilei se integrase în cadrul oficial al noului Stat românesc; iar 
marele drum de negoţ Braşov-Brăila era definitiv creiat. Privilegiul 
din 1368 al lui Vlaicu-Vodă scuteşte chiar de vamă mărfurile 
străine duse pe “acest drum spre Brâila, rămânând a plăti numai 
mărfurile răsăritene, cu cari negustorii saşi, cărăuşii români, se- 
vor întoarce dela Brăila la Braşov. 

Se vede prin urmare voința Domnului de a ridica Brăila, 
acordându-i avantagii speciale. 

Dar şi împrejurări externe mai îndepărtate, dinspre răsărit, din 
partea opusă deci curentului de viaţă venit spre Brăila, dinspre 
Braşov, au contribuit la ridicarea Brăilei, prin însemnătatea deo- 
sebită ce o căpătaseră ţinuturile acestea din jurul Brăilei pentru: 
exportul de grâu spre răsărit. Un preludiu deci al marelui rol ce- 
avea să joace Brăila, mult mai târziu, în exportul de grâne! 

In adevăr, evenimente politice fac ca toate debuşeurile de: 
grâne din Porturile Mării-Negre să fie închise pela jumătatea sec. 


www.dacoromanica.ro 





À A 
as i pr AS. 


TRECEREA BUZĂULUI PE V RYMHmERAIHR 1837 (după RAFFET) 


iE a i Pt. osul 


ANALELE BRĂILEI 23 





XIV-lea. Tătarii deschiseră război împotriva genovezilor din Caffa 
şi venețienilor din Tana. Astfel, marele grânar din sudul Rusiei 
era închis. Cele două Republici încheiară chiar o convenţie prin 
care opria comerțul în sudul Rusiei. 


Deasemenea, peninsula balcanică era în necontenită frămân- 
tare ; iar debuşeurile de grâne din porturile Mării-Negre, de pe 
coasta dobrogeană şi de pe cea bulgară, nu puteau atrage nici 
ele pe negustorii cari căutau grânele, din cauza turburărilor ce se 
țineau lanţ şi în aceste părţi. 

Astfel că deşi „nu e sigur că Genovezii şi Venețienii s'ar fi 
coborit dela Chilia în jos, până la Vicina şi la Brăila, car e sigur 
că Brăila şi Vicina n'ar fi avut o însemnătate aşa de mare, că- 
pătată aşa de repede, dacă porturile Mării Negre ar fi fost pela 
jumătatea veacului al XIV-lea statornic şi sigur deschise şi dacă, 
apoi, asupra Caffei şi Tanei s'ar fi revărsat în chip liber prisosul 
enorm de grâne al stepei ruseşti“ (N. Iorga). 

Din amândouă direcţiile deci, şi din Apus şi din Răsărit, cu- 
rente de viaţă nouă aduceau puteri, necunoscute până atunci sa- 
tului modest al moşului Brăilă. Simplă aşezare de pescari, cres- 
cută aci, în umbra Bălții bogate, în preajma câmpiei rodnice şi a 
stepei întinse, aştepta de mult, la această firească răscruce de 
drumuri, liniştea împrejurărilor şi siguranţa drumurilor, pentruca 
negusorii să nu mai treacă pe Dunăre fără a se opri la acest mi- 
nunat loc de schelă, iar locuitorii dinlăuntrul ţării să-şi găsească 
drum de câştig bun înspre schela Brăilei. 


Şi în adevăr, drumurile de uscat încep să se îndrepte toate 
spre schela Brăilei. Răsar centre de cărăuşi, mici pieţe de schim- 
buri locale, în acest drum al Brăilei, cum erau la Buzeu, Târşor, 
Gherghița, etc. Cărăuşii şi chiar negustorii români băteau acest 
drum, îndemnați de curentul negustorilor saşi călătorind spre Brăila, 
sau de curentul negustorilor orientali, greci mai ales, cari veniau 
cu mărfuri răsăritene la schela Brăilei şi le duceau apoi pentru 
vânzare în ţară şi în Transilvania. 

Braşovenii aduceau în ţară fabricate deale lor, sau aduse din 
Europa Centrală : postavuri, pânze, fierărie, unelte, etc.; şi se în- 
torceau cu produse naturale deale noastre : miere, ceară, vite, piei 
şi dela Braila mai ales pește. Mărfurile răsăritene erau: piperul, 


www.dacoromanica.ro 


24 ANALELE BRĂILEI 





scorţişoara, şofranul, bumbacul, piei scumpe, țesături de păr de 
cămilă, lucruri lucrate în fir, etc. 

Chiar drumul moldovean al Siretului avea capătul la Brăila, 
pe vremea lui Alexandru cel Bun, într'o vreme când Galaţii nu 
erau decât un sat fără însemnătate. 

Deasemenea, spre Brăila începuse să vină un curent şi din 
susul Dunărei, unde vadurile primeau călători şi mărfuri, cari 
dacă nu luau drumul de uscat spre Constantinopol prin Balcani, 
veneau pe Dunăre în corăbii până la Brăila. 

Nu trebuiesc uitate drumurile ciobanilor cari coborau din 
Carpaţi spre Brăila, în Câmpie, în lunca Dunărei şiîn Baltă. 
Chiar înainte de tăierea marelui drum de: negoţ, drumurile acestor 
ciobani au legat Ţara Bârsei cu ţinutul Brăilei. Amintirea acestei 
continue transhumanţe se păstrează în toponimia şi în folklorul 
brăilean. Origina celor mai multe sate din judeţ este câte o târlă 
a vreunui cioban ardelean. 

Sute de târle sunt însemnate pe hărțile mai vechi cari dau 
indicaţii asupra geografiei umane a Ţinutului Brăilei. Târgul de 
Floci, însemnata aşezare dela gura lalomiţei, pomenită încă de 
pe la 14)0, târg şi vad care făcea comerţ de peşte, dar şi de 
Jână, este o indicație de bogăţie în vite, în oimai ales, a acestor 
părţi de stepă înnecată în mare de ierburi. 

Pela 1400 deci, când neamul nostru îşi găsise un mare 
conducător în Mircea-cel-Bătrân, drumul Brăilei era în mare în- 
îlorire, iar Dunărea ajunsese fluviul rasei noastre. Ca o puternică 
diagonală de legătura între Carpaţi şi Dunăre apare acest „drum 
al Brăilei“, în vremea când silințele Domnilor munteni, — şi ale 
lui Mircea mai ales, — erau îndreptate spre stăpânirea acestei re- 
giuni vii dinspre gurile Dunărei, până la „Marea cea mare“. 

Şi dela Mircea avem privilegiu de negoţ dat Braşovenilor 
(la 6 Aug. 1413), în care Brăila e de multe ori pomenită. Astfel, 
se vorbeşte despre mărfurile, chiar postav, cari pot trece „dela 
Brăila încolo“ spre „regiunile maritime“. Vama de 3%, trebuie să 
se plătească pentru toate mărfurile de pe drumul Brăilei, fie la 
dus, fie la întors. Privilegiul acordat Brăilei de Vlaicu e anulat 
deci. Deasemenea, se menţionează carăle cu peşte de Brăila, trase 
de cai, şi vama ce trebuie s'o plătească: 18 ducați de majă, adică 
un perper, la vama Brăilei. 


www.dacoromanica.ro 


ANALELE BRĂILEI 25 





Dar şi înainte de această dată, Brăila e menţionată de călă-. 
lătorul german Schiltberger, care a trecut înainte de 1400 pe la 
Brăila. El vorbeşte despre „Stadt Veberey!“ (cetatea Brăilei), „care 
e pe Dunăre și au acolo depozit cocele (corăbii mici) şi galerele 
cari aduc marjă din păgânătate“. 

lar după Mircea, pela 1445, călătorul Wavrin pomeneşte şi 
el de „Brilago“, ca port însemnat ce se întâlneşte după Chilia, 
în susul Dunărei. Acelaş călător vorbeşte despre o flotilă de luntri 
numite de el „manocques“, cari navighează între vadurile şi sche- 
lele dunărene stăpânite de români. Pe la 1450 legăturile dint:e 
Brăila, Chilia şi gurile Dunărei sunt menţionate documentar. 

Dar după moartea lui Mircea, epoca de înflorire a Brăilei, 
vremea aceea de tinerească expansiune din jurul anului 1400 se 
încheie, urmând declinul stărei generale a Ţării, a împrejurărilor 
dela Dunăre şi, mai ales, cele ce privesc regiunea gurilor Dunărei 
şi Dobrogea. 

Chiar pela 140, în chip izolat, Turcii apar în Dobrogea. Dar 
înainte de a-şi îndrepta sforţările spie gurile Dunărei, Turcii se con- 
centrează la Dunărea dintre Silistra şi Severin şi în scurt timp pun 
stăpânire pe toate vadurile principale: Silistra, Giurgiu, Turnu- 
Măgurele şi Severin. Astfel, ambele maluri ale Dunărei ajung în 
stăpânirea turcească, care se organizează temeinic în cetăţi bine 
întărite, înconjurate de raiele şi comandate de cei mai aleşi con- 
ducători ai armatei turceşti. Abia cu 50—60 de ani mai târziu, 
Baiazid complectează lanţul de cetăţi în jurul Țărilor noastre, cu- 
cerind, la 1481, Chilia şi Cetatea-Albă, şi organizând ca raia în- 
treg Bugeacul basarabean. 

In această largă mişcare de încercuire a ţărilor noastre, tre- 
bue observat că Brăila a fost ocolită de Turci. Căci abia la 1540, 
Brăila e ocupată şi e prefăcută în cetate, în schelă şi raia tur- 
cească. „lar în "Ţara Românească“, de ceastă parte a Dunării, 
“Turcul luând o cetate mare și bogată, anume Brăila, a supus-o 
stăpânirii sale şi a început a face cetate de zid“ — aşa scrie un 
raport polon din 30 Octombrie 1540. 

Prin urmare, Brăila e cea din urmă schelă dunăreană pe 
care o pierde Domnul muntean. Un secol mai mult decât Giurgiu, 
Turnu şi Severin, iar faţă de Chilia şi Cetatea-Albă o jumătate 
secol mai mult, Brăila a mai putut primi în ape româneşti corăbiile pe 


www.dacoromanica.ro 


26 ANALELE BRĂILEI 








Dunăre. Venitul vămii brăilene a intrat mai departe în visteria: 
Domnului român, iar judeţul şi pârgarii români au putut rămâne: 
în scaunul Jor de conducere a oraşului încă un secol, până când 
Paşa cu spahii şi inicerii să se înscăuneze în conducerea vieții 
brăilene, iar nazîrul şi giumrucgiul să strângă pentru Sultan veni-- 
turile bogate ale Brăilei. 

Fără îndoială că, nu printr'o rezistenţă românească a putut: 
scăpa Brăila de o mai grabnică cucerire turcească. Intârzierea 
aceasta se explică numai prin faptul că turcilor nu le-a trebuit: 
neapărat ca punct strategic Brăila. Le-a fost deajuns pentru stă-- 
pânirea Țării Româneşti întreaga Dunăre până la Silistra, iar pentru 
supravegherea Moldovei— Dobrogea, gurile Dunărei şi Bugeacul le 
dădea putinţa deplină să fie asiguraţi. Numai mai târziu, când ex-- 
ploatarea economică a principatelor noastre de către turci s'a înteţit,. 
numai atunci schela Brăilei le-a fost necesară turcilor. Şi atunci,. 
au ocupat-o. 

Se vădeşte încă odată că, mai mult decât nevoile militare, 
necesitățile economice au fost acelea cari au atras spre Brăila. 
Mai ales pentru cei ce venea din sud, din Balcani, — Brăila rămâ-- 
nea învăluită, ocolită, în acest cerc de dominare, care căuta în chip , 
firesc să se sprijine, întâiu pe Silistra şi, apoi, prin Dobrogea, pe: 
Isaccea — poartă a Dobrogei — pe Chilia şi pe gurile Dunărei. 

Intreg secolul al XV-lea şi jumătate din al XVI-lea, prin ur- 
mare, Brăila a rămas românească. 

Nu avem prea multe documente cunoscute, pe baza cărora 
să putem reconstitui viaţa interioară a Brăilei în această primă 
epocă de viaţă românească a oraşului nostru ; şi chiar documen- 
tele ce s'au păstrat, publicate sau inedite, privitoare la Brăila, nu: 
sunt adunate la un loc, clasate organic şi adnotate, ca să poată 
fi din plin utilizate cu tot discernământul critic şi cu toate înche- 
eturile în cari se pot lega. 

Totuşi, din câte documentele brăilene sunt, ne putem face 
o idee de viaţa Brăilei din această epocă. 

Ni s'a păstrat o scrisoare scrisă în slavoneşte şi adresată în 
sec. XV-lea de judeţul şi pârgarii Brăilei către Braşoveni. E vorba de 
un raguzan „Mihociu Letineţul“ stabilit în Brăila şi încetățenit, şi, 
care umblând cu negoţ pela Braşov, i se „făcuse o năpaste“. De 
aceea, conducătorii Brăilei intervin pentru el, spunând că „este 


orăşan şi plătește bir lg dudâsnniei ați orășeni“. 





ANALELE BRĂILEI 27 


Din aceasta se vede că organizarea internă a Brăilei era la 
fel cu a celorlalte oraşe muntene, cu județ şi pârgari în frunte. 
D-l Iorga distinge chiar, pe baza unor documente cunoscute pri- 
vitoare la relaţiile dintre Brăila şi Braşov, că „alături de „boierii 
brăileni“, de „cnezii“ satelor libere dimprejur, orășenii se înfă- 
țișează ca un corp deosebit, cu obișnuitele drepturi ale orașelor 
muntene“, iar „străinii cari se așezau în mijlocul lor își părăseau 
dreptul lor deosebit“. „Orăşenii plăteau birul Domniei, dar deo- 
sebit, nu la un loc cu țara“. Ei aveau scaun de judecată şi co- 
respundeau cu cetățile săsești de peste munie“. 

In frumoasele colecţii de documente braşovene publicate de 
Saşii Braşovului găsim şi numele brăilenilor cari veneau cu carăle 
la Braşov prin sec. al XV, XVI-lea. Ei sunt: Nicula, Aldea, Filip, 
Bucur, Stoica. Se pare că marele negoţ de peşte pe care-l făcea 
Brăila cu Braşovul, era purtat de negustori şi cărăuşi localnici ro- 
mâni, nu de străini. 

Un document rămas dela Vlad Călugărul, spune Braşovenilor : 
„V'am slobozit drumurile peste tot prin Ţara- Românească, să umble 
oamenii voştrii şi să se hrănească şi să cumpere ce li place. Când 
oare au umblat oamenii voştri la Brăila şi la Floci şi peste tot 
locul la Dunăre, să-şi cumpere ei singuri, precum umblă acuma ? 
Altă dată oamenii voştrii cumpărau doar peştele şi tot ce li trebuia 
de la oamenii noştri, şi mau fost niciodată aşa volnici cum sunt 
acuma ; căci i-am slobozit Domnia Mea, ca să trăim şi sa fim o 
ţară ca şi cealaltă“. 

Fără îndoială că legăturile acestea între Brăila şi Braşov se 
mai slăbiră în vremea deselor lupte cu Turcii şi a schimbărilor de 
Domni, ce se întâmplă în tot secolul al XV-lea. Căci, deşi Brăila 
rămăsese românească, totuşi Turcii mişunau peste Dunăre, la 
Măcin ; iar Dunărea, mai sus de Brăila, până la guri, era tot în 
stăpânirea turcească. 

Populaţia Brăilei, desigur că, pe lângă băştinaşii români şi 
pe lângă cei veniţi dinspre dealuri, munţi şi din Transilvania, cu- 
prindea şi mulţi străini răsăriteni. Orice port atrage o populaţie cos- 
mopolită. Grecii trebuie sä fi fost printre cei dintâi, ca şi acum, 
şi ca în timpurile cele mai vechi. lar mai târziu, după ocuparea 
Brăilei de Turci, populaţia oraşului va fi devenit şi mai amestecată, 
nu numai prin marele număr de Turci stabiliţi aici, dar şi prin 


www.dacoromanica.ro 


28 “ANALELE BRĂILEI 





mulţi alţi străini ai Levantului, atraşi de marea mişcare a schelei 
sub turci, şi adăpostiţi sub protecţia paşalelor Brăilei. 

Trecem, în această scurtă schiţare a istoriei brăilene, peste 
suferinţele Brăilei avute pe urma răsboaelor ce sau purtat pe 
atunci în preajma ei şi au adus de multe ori chiar arderea oraşului. 

Insemnăm numai atacul Brăilei din partea puternicului Domn 
al Moldovei Ştefan-cel-Mare, care „la 27 Februarie 1470 prădase 
și dărămase Brăila“ — ceeace, cum spune d-nul lorga, „nu era 
numai un act politic, ci și unul economic, căutându-se a se strâng 


în Moldova tot comerțul Levantului“. 
* 


Cu anul 1540, când Brăila cade sub Turci, se încheie prima 
epocă din viaţa istorică a Brăilei. 

Anul acesta poate marca începutul unei noui epoce, chiar 
pentru întreaga istorie românească, fiindcă şi în ordinea politică 
şi în ordinea economică, urmează o accentuată orientare a noas- 
tră spre Răsărit, sub influenţa hotărâtoare a puterii otomane, a- 
junsă în culmea puterii la această jumătate a secolului al XVI-lea. 

De acum înainte, trei veacuri aproape, până la 1829, Brăila 
va trăi viaţa de cetate, de schelă şi raiă turcească. 

Schela Brăilei fără îndoială că nu şi-a încetat activitatea sub 
Turci. Numai că viaţa ei nu mai era trăită în folosul Ţării-Româ- 
neşti. Toate veniturile dela pescării, dela vamă şi dela întreaga 
activitate a schelei intrau în visteria sultanului. 

Carele cu mărfuri dinspre Braşov se împuţinară. Negustorii 
nu mai aveau acum, sub turci, aceeaşi siguranţă ca pe vremea 
stăpânirii Domnului nostru la schelă şi pe drumurile ce duceau la 
schelă. In schimb, negustorii străini răsăriteni, turci, greci, armeni 
se înmulţiră la schela Brăilei, sub protecţia turcilor. Doar pe aici 
era poarta prin care se intra în Ţara Românească şi ducea spre 
Bucureşti. 

Aspectul populaţiei schelei se va fi schimbat mult şi carac- 
terul cosmopolit se va fi accentuat. De sigur, predominau turcii, 
Brăila fiind cetate cu însemnată garnizoană de soldaţi turci. Şi 
afluenţa turcilor în Brăila a fost şi mai mare, dacă socotim că 
oraşul avea în jur raiaua, care cuprindea mai mult de jumătate 
din judeţul actual, şi care era populată, pe lângă populaţia băş- 
tinaşe, şi de mulţi turci. Judeţul Brăilei e plin şi acuma de sate, 
movile, bălți etc., cu nume turceşti. 


www.dacoromanica.ro 


ANALELE BRĂILEI 29 





Să nu uităm, apoi, că Brăila a fost totdeauna, în strânse le- 
gături cu Dobrogea, care acuma era adânc populată de Turci: 
încă cu 150 de ani înainte ca Turcii să fi smuls schela şi raiaua 
Brăilei, turcii se întinseseră în Dobrogea, în acest bastion avansat 
al Balcanilor, pe care trebue să-l stăpânească dintru început orice 
cuceritor venit din sud asupra pământului carpato-dunărean. 

Prin urmare, şi din părţile dobrogene viaţa turcească pă- 
trundea în ținutul Brăilei. 

Aceasta nu înseamnă însă că ținutul Brăilei s'a golit de 
populaţia românească. Băştinaşii au rămas înrădăcinaţi în pă- 
mîntul lor, acum ca şi în trecut, trăind la un loc cu nouii stăpâni. 
Ba încă respiraţia firească a orcărui ţinut va fi făcut ca pătrun- 
derea şi ieşirea românilor din raiă să se fi urmat neîntrerupt în 
tot decursul celor 3 veacuri, cât Brăila a fost stăpânită de Turci. 
Documentele ce ne-au rămas confirmă acest lucru. „Fuga în raià“ 
era un lucru obişnuit. lar prin veacul al XVIII-lea, când birurile 
ajunseseră a apăsa greu pe ţăranii pământului liber românesc 
trecerea acestora în raiă a luat chiar proporţii mari, fiindcă sub 
Turci traiul era mai uşor. 

Nu mai vorbim de transhumanţa ciobanilor, care continua 
liniştit şi sigur ca un periodic fenomen al naturii, indiferentă la 
trecătoarele schimbări ale oamenilor! De multe ori, malul schelei 
Brăilei se va fi albit de miile de oi ale acestor ciobani coborâţi 


din inima Carpaţilor ca să ierneze la baltă şi la luncă „în ţara 
turcească“. De asemenea, legăturile vadului cu ţara le ţineau şi 
acuma negustorii şi cărăuşii, cari ori cât se vor fi împuţinat, băteau 
totuşi drumurile cunoscute spre schela Brăilei, mai ales pentru 
transporturi de peşte. lar de multe ori, chiar Domni pribegi sau 
pretendenți cari pierdeau tronul domnesc de la Bucureşti, îşi gă- 
seau refugiu şi loc de uneltit la Paşa Brăilei. 

Nu putem şti lămurit cum s'a schimbat regimul de proprie- 
tate din ţinuturile prefăcute în raiele: întrucât au mai rămas 
stăpâni ţăranii localnici, sau boerii ce aveau moşii în aceste ţinuturi, 
sau mânăstirile. Şi iarăşi, nu cunoaştem în amănunt cum s'a îm- 
pletit viaţa românească cu cea turcească în raiele. Istoria raielelor 
a rămas până acum un capitol prea puţin cercetat al istoriei 
noastre; şi dacă documentele ce ni-au rămas în această privinţă 
sunt puţine, iar unele s'au risipit chiar în vremea răsboiului din 


www.dacoromanica.ro 





30 ANALELE BRĂILEI 





urmă, S'ar putea ca cercetări la faţa locului, în vechile cetăţi 
turceşti dunărene şi în satele raelilor, să dea o bogată recoltă 
de informaţii noui pentru reconstituirea trecutului istoric a acestor 
părţi rupte din trupul ţării şi supuse, atâtea veacuri, unor condiţii 
de viaţă cu totul diferite de acelea ale restului ţării. 

Oraşul, de sigur, a primit organizarea unei cetăți turceşti şi 
a unei schele de aprovizionare a armatelor turceşti în continuă 
concentrare pentru lupte. Tot la schela Brăilei se încărca şi tri- 
butul în natură, pe care Domnul Munteniei îl datora Sultanului 
şi, pe lângă aceasta, marile aprovizionări făcute pentru hrana 
“Constantinopolului, se adunau tot în raiaua şi la schela Brăilei, 
ca întrun vast antrepozit, până când corăbiile negustorilor din 
Constantinopol veneau să le încarce. 

Cumpărăturile acestea se făceau de negustorii turci, cari 
veniau cu hârtii de întărire dela marii dregători turci şi cutreerau 
țara sub protecţia Domnilor noştri. Ei plăteau un preţ fix şi fireşte 
mai mic decât valoarea mărfurilor. Mai iârziu, prin sec. al XVIII-lea, 
ajunseră a nu mai plăti nici atât. De multe ori, gelepii Țarigra- 
dului se învoiau cu Domnul ca să strângă ei, în comptul dato- 
riilor faţă de Impărăţie, goştina oilor; atunci gelepii umblau pe la 
toate odăile şi perdelele de oi, şi le adunau, ducându-le în raiă 
sau direct la vreo schelă—deobiceiu la Brăila. 

Deasemea, aceşti gelepi erau uneori creditorii Domnului şi 
acesta le înapoia datoria în capete de animale. 

Pentru a schiţa o imagină a vieţii din portul Brăilei din 
vremea aceasta, — să notăm în câteva linii categoriile de ne- 
gustori turci sau români şi produsele ce le adunau ei în raiă şi 
la schelă. 

Erau negustorii numiții cazaclii,. cari vindeau cu ridicata 
blănuri de tot felul adunate, fie din ţară, fie din Rusia, când tre- 
buiau să strângă blănuri scumpe, de jder, samur, vulpe al- 
vastră, capră de astrahan, etc. Blănarii şi cojocarii noştri prelu- 
crau aceste blănuri, o parte rămânea de vândut în ţară — fiindcă 
pe acea vreme şi până în secolul al XIX-lea, blana era îmbrăcă- 
mintea principală, şi a bărbaţilor şi a femeilor, şi a bogaţilor şi a 
săracilor, — şi altă parte, blănurile mai scumpe, negustori de ai 
noştri, cazaclii, o strângeau în boccele mari de cânepă deasă, o 
încărcau în căruțe trainice cu coviltir, şi o aduceau la Schela 
Brăilei. 





ANALELE BRĂILEI 31 





Aici, încărcau în corăbii boccelele şi le desfăceau cu preţuri 
bune la curtea sultanului şi la marii dregători turci. 

Altă categorie de negustori, aceştia turci sau greci, mai târziu 
şi români, cari populau schelele turceşti dela Dunăre, era gelepii. 
Acesta e un nume generic pentru orice negustor — de obiceiu 
venit dela Constantinopol— care strânge produsele noastre pen- 
tru a le duce la Constantinopol (intrase în uz şi verbul „a gea- 
lepi“). Acei dintre gealepi ce erau însărcinaţi de serviciul Seraiului 
se numiau capani şi ei adunau: grâu, făină, vite, unt, cerviş, 
miere. De obicei, capanii nu umblau prin ţară, ci primeau produ- 
sele la schelele Dunărei. 

Alţi negustori erau sureccii, cari adunau provizii pentru armata 
turcească şi pentru populaţia Constantinopolului. Provizia se nu- 
mia sursaturi. 

Saegii erau negustorii cari adunau mai mult animale şi pro- 
dusele lor. Mai ales aceşti saegii, cutreerau raiaua Brăilei, ne- 
măsurat de bogată în oi. Fi încărcau la schela Brăilei miile de 
oi, capre, miei, precum şi unt, brânză, cerviş, seu, pastramă, 
piei, etc. 

In afară de odăi şi perdele, cari erau mai mult locuri de a- 
dăpost, Ţinutul Brăilei era plin de suhaturi şi zalhanale.  Suhatu- 
rile erau locuri unde se adunau din vreme un mare număr de 
vite mari şi mici, pentru îngrăşat. Aici se prepara brânza, untul, 
laptele. Dela suhaturi, vitele erau duse la zalhanale, pentru a fi 
tăiate şi preparate. Aici se prepara pastrama, cervișul, seul şi 
furdaua. 

Cervișul era grăsimea cu care-şi gătiau turcii bucatele şi se 
“obținea prin fierberea oaselor şi a cărnii în cazane mari. 

Furdaua era un amestec de carne şi rămăşiţe de cerviş, ob- 
ținut prin fierberea, în mari cazane de aramă spoită, a vitelor în- 
tregi. Furdaua se transporta la schelă în burdufe mari de bou cu- 
sute la gură. i 

Seul servea la facerea lumânărilor şi a săpunului. Zalhanale 
-de acestea erau multe pe lângă schela Brăilei. Un călător străin 
pe Dunăre în sec. al XVIII-lea le-a văzut „într'o insulă din faţa 
Brăilei“. 

Cerezari se numiau acei ce se ocupau cu îngrăşarea vitelor 
Şi cu prepararea produselor lor. Ei erau oameni foarte bogaţi și 
Brăila avea mulţi cerezari de aceştia. 


www.dacoromanica.ro 





32 ANALELE BRĂILEI 





Fireşte că în această vreme, şi la schele mai ales, erau şi 
mulți cămătari, samsari, misiţi. Aceştia erau mai mult greci şi mai 
târziu, prin sec. al XIX-lea, începu a se ivi şi evreii. Ei făceau 
legătura între cei ce adunau şi transportau mărfurile la schele şi 
negustori angrosişti cari împortau şi exportau în Orient. 

Aceşti mari negustori angrosişti erau la început mai mult 
lurci, apoi greci şi armeni. Până la 1829, aproape numai dintre 
aceştia puteau fi negustori „cu ridicata“ în porturile dunărene. 

Dela 1829 au început a „gelepi“ şi unii români bogaţi — 
„mai a'es din cei stabiliţi în oraşele de schelă depe marginea 
Dunărei“. Aceştia erau mai ales pescari; negoţul cu peşte era ex- 
clusiv românesc până pela 1850. 

Organizarea cetăţii o putem cunoaşte din unele planuri, hărţi 
şi descrieri ce au putut fi ridicate de ofiţerii austriaci în răsboaele 
lor cu turcii din sec. XVIII-lea. 

Unul din aceste planuri, ridicat în 17€9, este acela reprodus. 
în pagira următoare, aflat la Kriegsarhiv din Vicna. Din el se vede că. 
Brăila avea 5 întărituri: castelul din mijloc este înconjurat cu un 
zid de perimetru patratic, având la cele patru colţuri bastioane cir- 
culare armate cu tunuri. In interior sunt notate: magazia de pul-- 
bere (1), magazii cu provizii (2, 4), cazărmile ienicerilor (3), mos- 
cheea (5) şi 3 fântâni. - 

Urmează apoi o a doua întăritură, tot de zid, complectată 
cu un şanţ zidit. Ea are o singură deschidere (10) cu o punte ce 
se poate ridica. Intre aceste două întărituri era casa comandantu- 
lui ienicerilor şi a ofiţerilor (6). Urmează apoi a° treia întăritură, 
pentagonală, cu două deschideri, cinci bastioane, fiecare cu câte 
10 tunuri. Această întăritură era făcută din şanţ şi parapet de 
gard de nuele, dar era foarte bine întărită cu redute auxiliare. 

A patra întăritură, înconjurând pe celelalte, era făcută din 
şanţ şi parapet de pământ, prelungit până la Dunăre. Exterior a-- 
cestei întărituri erau casele locuitorilor, aşezate neregulat şi cu 
ulițe neregulate printre ele. Ele erau construite din lemn sau chir-. 
pici şi împrejmuite cu gard de nuiele. Pe plan e însemnat în (15) 
reşedinţa Nazârului şi în (18) magaziile cu provizii. Numai gea- 
miile şi reședințele oficiale erau construcţii mai impunătoare, aşa 
cum se vede în aspectul dinspre Dunăre al oraşului, reprezentat: 
în desenurile luate de călătorii austriaci pe.Dunăre!). 


1) Vezi stampele din „Albumul Brăila Veche“ de ing. Gh. T. Marinescu. — Brăila 1929, 


Paolo Ie macara i A 


aacecaae 


PLANUL CETĂŢII BRrĂBAdAeoromaaica70 de statul major austriac) 








ANALELE BRĂILEI 35 








A cincia întăritură — construită mai târziu — prevăzută cu 
7 bastioane, apăra locuinţele. 

La data ridicărei planului (1789) oraşul avea 2580 de case 
şi 25.000 locuitori. Garnizoana în timp normal era de 1500 ieni- 
ceri şi 1000 cavalerişti. In timpul luptelor, garnizoana era sporită; 
ia 1828 avea 8000 apărători iar locuitorii erau în număr de 49.000. 
Cetatea era armată cu 278 tunuri şi bogat aprovizionată. La 1828, 
cetatea Brăilei era cea mai tare întăritură dela Dunărea românească. 

Ce organizare vor fi avut românii stabiliți în cetate; dacă 
vor fi avut negustorii şi meseriaşii din oraş breslele şi isnafurile 
lor, cu starostii şi întreaga organizare, ca în celelalte oraşe ro- 
mâneşti neocupate de turci, — nu putem şti. Trebuie amintit însă, 
că turcii aleseseră Brăila pentru reşedinţa mitropolitului, care să 
păstorească pe toţi creştinii din toate raielile. Mitropolia Pro - 
lavei a jucat un rol de seamă în viaţa sufletească a creştinilor 
din raiale şi aceasta adaogă vieţii brăilene încă o trăsătură de 


reală valoare istorică. 
In vremea acestor trei veaacuri de stăpânire turcească, Brăila 


a fost de multe ori asediată, arsă şi chiar vremelnic smulsă din 
mâna turcilor. Astfel, Mihai Viteazul a cucerit Brăila şi este de 
notat că a găsii o mare bogăţie în oraş. Deasemenea, în secolul 
al XVIII-lea când se ţin lanţ războaiele turco-ruso-austriace, Brăila 


a stat întotdeauna în drumul oştilor. 
Secolul al XVII-lea a adus schimbări însemnate în Brăila, 


fiindcă şi în întreaga ţară această epocă a fanarioţilor adusese o 
adevărată schimbare de regim, iar, pe de altă parte, împrejurările 
politice externe erau cu totul altele decât cele anterioare. In pri- 
mul rând, pentru istoria Brăilei e de reţinut că începe să se im- 
puie încheerea afacerilor de export şi a celor de import cu toptanul, 
numai în porturi; iar, pe de altă parte, Dunărea intră, în acest 
secol, întrun nou regim de viaţă, de pe urma repetatelor sforţări 
ale Austriacilor şi Ruşilor de a-şi asigura, fiecare pentru sine, su- 
premaţia la Dunăre, împotriva puterei turceşti, care e întrun con- 
tinuu declin. 

Incet, încet, Austriacii şi Ruşii câştigă drepturi de navi- 
gaţie pe Dunăre, apoi introduc regimul consular pentru apărarea 
Supuşilor străini dela noi, şi toate acestea fac ca un curent nou 
de oameni şi mărfuri din Europa Centrală să se îndrepte pe 
Dunăre către Brăila. 

Chiar şi ai noştri începuseră a se găndi la navigația şi co- 


www.dacoromanica.ro 


36 ANALELE BRĂILEI 


merţul pe Dunăre. „La 23 Noembrie 1793 se făcea şi o mică: 
flotă de comerţ românească pe Dunăre, pentru transportul de 
provizii. Printr'o îngăduinţă specială a Porții, Ţara Românească 
primia dreptul de „a face şi a avea bolozane, şăici, caice şi de 
toate vasele pe apa Dunărei“.. „privileghiu — scrie de sigur 
lenăchiță Văcărescu — ce din vremile bătrâne, de mulţi ani l-ar 
fi fost pierdut ţara aceasta, cu toate că hotarele ei sînt matca. 
Dunărei“. Deocamdată se face „un vas pentru trebuinţa fieştecă- 
ruia judeţ al ţării“, particularii putând face şi ei „vase româneşti“ 
pe lângă cele domneşti“. (N. Iorga). 

Vremea aceasta e un preludiu al marei cotituri istorice ce 
avea să urmeze la 1829. 

~ Astfel, regenerarea puterilor începe să-i vină acum Brăilei din: 

susul Dunărei, dupăce în epocile anterioare primise înnoiri de 
viaţă dinspre gurile Dunărei sau, pe drumuri de uscat, dinspre Transil- 
vania. Fericita aşezare geografică la răscrucea atâtor drumuri, nu 
se putea să întârzie, nici de data aceasta, a-i deschide Brăilei 
orizonturi noui de viaţă. 

După 1829, Brăila redevine românească; Dunărea întreagă 
se deschide larg comerţului internaţional; structura economică a 
principatelor noastre se modifică adânc; şi ajungem încadraţi în 
viața economică a Europei apusene. 

Dela 1829 încoace, istoria Brăilei se poate scrie an cu an, 
atât în privinţa vieţii sale interne, cât şi în privinţa legăturilor ei 
cu întreaga viaţă a Țării. Noua carte a D-lui Profesor lorga „Cei 
dintâi ani în noua Brăilă românească—(1832-66)“, scrisă pe 
baza unei părţi din documentele aflate în Arhiva Primăriei Brăila, 
dovedeşte aceasta. 

Ne vom opri deci aici cu schiţarea aceasta sumară a câtorva 
din liniile principale de evoluţie ale istoriei brăilene până la 1829, 
urmând ca, pentru veacul al XIX, să încercăm mai târziu o în- 
chegare amănunţită a istoriei Brăilei moderne. 


Raiaua și cetatea Brăilei 


de Prof. MIH. POPESCU 


Doctor în litere și filosofie 





Ca o complectare a celor relatate de mine în articolul trecut :) 
şi pentru ca cel ce se va ocupa cu studiul raelei Brăilei să aibă 
totul la îndemână, am găsit nimerit să fac cunoscut — prin har- 
nica revistă „Analele Brăilei“ condusă cu multă sârguinţă şi pri- 
cepere— şi descrierile diferiților călători şi vizatatori străini, pri- 
vitoare la cetatea şi raiaua Brăilei în decursul timpului. 

Aşa, voiu începe mai întâiu cu descrierea făcută de Franz 
Joseph Sulzer ?) între 1774—1784. lată ce ne spune despre Bra- 
ila în vol. l, pag. 369: 

„Raiaua Brăilei se află aşezată în unghiul 
de Est cel mai depărtat al Țării-româneşti cuprinsă pe deoparte 
între Siret iar pe dealta între Dunăre, ambele făcându-i graniţa 
în partea de Sud-Est, iar în partea de nord şi sud înconjurată de 


1) Mih. Popescu: Raiaua şi cetatea Brăilei ,pag. 6 și următoarele în nu- 
merele 2—3 din „Analele Brăilei”, 1929. 

2) Sulzer (Franz Ioseph) s'a născut în Elveţia şi intrând în armata aus- 
triacă a ajuns la gradul de căpitan ; în această calitate a fost chemat în ţară de 
de către Domnul Alexandru Ipsilanti - 1774—1782, cu care ocaziune a stu- 
diat în deaproape împrejurările din ambele Principate şi apoi a scris Istoria 
Daciei Transalpine — complectându-se pe lângă cele văzute și cu studiul lui 
Dimitrie Cantemir, Memoriile generalului rus von Bauer şi cu Del Chiaro, 
răuşind să dea lucrarea de foarte mare importanță pentru principatele somâne 
studiind în deaproape topografia, toponimia şi moravurile societății româneşti 
după acea vreme. 

Cartea a apărut în trei volume la Viena în 1871. De altfel, ela murit 
în Ţara Românească şi anume la Piteşti în 1791. 


www.dacoromanica.ro 


38 “ PROF. M. POPESCU 


districtul Râmnicului ; şi nu ajunge până la granița Buzăului, după 
cum raportează Generalul von Bauer. Teritoriul acestei raele ce 
se află sub porunca Comandantului dela Brăila, se mărgineşte 
la o depărtare în jurul cetâţii, cam între 6 şi 7 ore, şi pe el se 
află aşezate cam 55 de sate sau aşezări de foste sate (slobozii). 

Cel mai însemnat între aşezări este, Odaia Vizirului, adică 
lăgarul vizirului care are obiceiul, pentru diferite afaceri să vizi- 
teze des Țara Românească (sic) 

Teritoriul raelei nu este întotdeauna acelaş, ci când Domni 
şi guvernul lor este puţin energic, atunci teritoriul se măreştei 
când au fost însă Domni ca Brâncoveanu, care s'a impus prin; 
sumele enorme ce le cheltuia cu Turcii, sau Nicolae Mavrocordat, 
care a ştiut să se impună prin prestigiul său, teritoriul a fost mai 
mic, cu toată dorinţa comandanților din Brăila, cari-l doreau cât se 
poate de întins, ca să le producă mai mult. 

In ceea ce priveşte oraşul şi cetatea Brăila însăşi, aceasta 
este destul de puternică, mărginindu-se la un castel puternic cu 
mici turnuri, apărat pe deoparte de un braţ al Dunării, ce-i ser- 
veşte şi de port, iar pe dealta de o redută inexpugnabilă. 

Brăila este a patra cetate pe care o posedă Turcii în Ţara 
românească şi această localitate trebue să o stăpânească neapărat 
Ruşii, cași Benderul, dacă vor să poruncească în Moldova şi 
Muntenia precum şi peste gurile Dunării. A fost cucerită şi arsă 
de Ruşi, încă din timpul lui Petru cel Mare. fiind luată în 1711 
de generalul Rönne, iar în 1770 iarăşi de generalul Potorischan 
(unii spun, de generalul Glebow). In prezent oraşul ca şi mahalaua 
ce a suferit mult din pricina atacului generalului rus von Stoffeln, 
merg spre ruină. 

Cum au părăsit Turcii cetatea, în vederea fraţilor ce-i pri- 
veau de peste Dunăre dela Măcin, pe când Ruşii se găseau la o 
distanţă de peste 5 ore de oraş, încât nici locuitorii mau simţit și 
s'au pomenit cu ocupaţia Ruşilor, rămâne să fie povestită în altă 
parte. 

In 1594 în timpul renumitului Domn Mihai Vodă, Brăila a fost 
ocupată şi arsă în aceleşi timp cu târgul (oraşul de Floci) de către 
principele Ardealului Ştefan Bathori. (sic). 

Brăila era încă pela începutul veacului XIV arătată ca un port 
românesc foarte însemnat (Necefor Gregoras pag. 120). Locuitorii 
ei ca şi astăzi, deşi se marginesc numai la relaţiuni cu Constan- 
tinopolul, fac un comerţ întins. Deşi este urât sub stăpânire pă- 
gână, totuşi locuitorii de aici caşi cei din Giurgiu trăesc destul 
de bine“. 

RA 


Altă descriere o avem dela contele Langeron. *) 


*) Contele Lan ger ră efAzlof a Pâna ab din pricina revoluției celei 


RAIAUA ŞI CETATEA BRĂILEI 39 


„Brăila, ne spune contele Langeron, e siluată pe malul stâng 
al Dunărei, mal foarte înalt, aşa că oraşul domină în totul fluviul 
şi ostroavele lui, ceia ce, în tot cursul Dunării, nu se întâlneşte 
decât aici. Dinspre Galaţi are o cetățue foarte puternică cu două 
rânduri de ziduri şi trei şanţuri, imposibil de luat cu uşurinţă. 

Zidul interior e de piatră cu 4 bastioane puternice, vine apoi 
un zid de pământ cu 5 bastioane, un val, şi al treilea şanţ. 

De altfel, cetatea e aşa de mică că nu poate susţine mai în- 
delungat timp un asediu regulat. Ea nu poate servi decât spre a 
întârzia un atac, ca să poată da timp unei părți din garnizoană 
să se retragă înainte de capitulare. Oraşul se întinde la stânga 
cetăţii. E mare şi mai bine zidit ca celelalte oraşe turceşti (din 
Ţara Rom.) are o mare mulţime de case spaţiose şi plăcute la 
vedere. Un enorm val de pământ în lungime de 4 verste încon- 
jură oraşul şi cetăţuia. Acest val nu e prea înalt, dar şanţul său 
e foarte adânc şi tăiat în pantă repede. Valul de înconjur e ar- 
mat cu vre-o 209 tunuri aşezate în baterii construite după modul 
turcesc formând un fel de bastioane cari nu se plachiează reci- 
proc. Dinspre cetățue sunt 2 curtine enorme: Tunurile sunt aşe- 
zate la întâmplare, unul de 24 lângă unul de 6, unul de 8 lângă 
o mortieră, sunt acoperite cu mari gabioane, după sistemul forti- 
ficaţiilor turceşti, dar nw's de neglijat. Nazârul pentru a înmulţi 
mijloacele de apărare în caz de asalt, a pus să se construiască 
„traverse“ în tranşee. Aceste traverse, făcute din scânduri fixate 
în pământ, depărtate la bază şi reunite la vârf, sunt crenelate şi 
au la mijloc o deschidere mai mare, pentru un tun mic. Din oraş 
se ajungea aici prin o cale săpată sub valul de pământ. Traver- 
sele sunt bine aşezate şi au folosit mult turcilor împotriva ata- 
cului nostru. 

In jurul Brăilei, până la Siret şi Buzău e un şes întins pe 
care poate manevra fără nici un obstacol aproape 100.009 de 
oameni. Nu se găsesc pe el decât câteva văgăuni. Aproape de 
Siret, în deosebi de către Galaţi, acest şes este deodată tăiat per- 
pendicular aşa că se poate spune că Brăila e aşezată pe un mare 
platou care formează ceia ce se cheamă Raiaua Brăilei, ce aparţine 
Turcilor şi face bogăţia Paşei comandant al cetăţei. Are sate 
foarte frumoase şi foarte bogate. Nazârul, bărbat uman şi inteli- 
gent, nu asupreşte şi nici nu tiranizează pe locuitori. 

De altfel, în general, locuitorii aparţinând raelelor turceşti, sunt 


mari şi intrat în serviciul Rusiei. A fost folosit de Rusia în luptele de ofen- 
sivă împotriva Turcilor. Cu această ocazie, Langeron a scris „Memorii“ asu- 
pra campaniilor diatre 1790-1812 ; in acestea se vorbeşte despre evenimentele 
din Principatele române, precum şi despre atacurile asupra raelelor turceşti. 
Hurmuzachi vol. lll, supliment 1, pag. 165, următoarele. 

WWW. i 


40 PROF. M. POPESCU 


mai bine trataţi şi mai mulţumiţi decât acei lăsaţi pradă Valahilor 
şi Moldovenilor“;— urmează descrierea atacului cetăţii făcut de ge- 
neralul Harting. 

Interesant pentru noi din memoriile lui Langeron, este faptul 
că ne spune: „Turcii au obiceiul când se strică aceste cetăţi 
(adică cetăţile turceşti : Hotinul, Benderul, Chilia, Brăila, etc., căci 
despre ele este vorba) să pună să le repare întocmai cum au fost“. 

Deci planul publicat de noi în articolul din numărul trecut, 
poate folosi foarte bine ca adevărat pentru un studiu al cetăților 
din Principatele române. 


www.dacoromanica.ro 


„CELE DOUA BRAILE” 


—De pe harta lui Broniovius din anul 1595.— 


de Nicolae C. Istrati 


Dacă există şi astăzi oameni --mai ales din cei mai depăr- 
taţi, geograficeşte, de noi— cari confundă Capitala ţării noastre 
cu aceia a Ungariei, sau aşează România aiurea, nu trebue să ne 
surprindă că pe la sfârşitul veacului al XVI erau unii cari aveau 
“cunoştinţe cu totul neprecise privitoare la situaţia geografică a 
țărilor noastre. Unul din aceştia a fost şi Martin Broniowski sau 
Broniewski, cu numele latinizat — pe care-l prefera celorlalte — 
Martinus Broniovius, la care adaugă şi de Biezdzfedea. 

Diplomat, geograf şi istoric polonez, trăind la stârşitul sec. 
XVI şi începutul sec. XVII, el ocupă demnități de încredere la 
curtea lui Sigismund August şi a lui Ştefan Bathory. Acesta îl în- 
sărcină cu misiuni diplomatice pe lângă Hanul Tătarilor din Cri- 
meia, Mahmet Gherei, şi pe lângă sultanul Turcilor. 

Indicat să cunoască în deaproepe ţările, în care o reprezenta 
pe a sa, publică în 1595 la Colonia o lucrare interesantă intitu- 
lată: Broniovii Martini de Biezdzfedea, bis în Tartariam no- 
mine Ștephani Primi Poloniae regis legati, Tartariae descriptio... 
cum tabula geographica eiusdem Chersonesus Tauricae, item Tranz 
ssylvaniae, ac Moldaviae, aliarumque vicinarum regionum succinta 
descriptio..... 

Lucrarea lui Broniovius cuprinde patru părţi: In cea dintâi 
autorul face o sumară monografie a părţilor tătăreşti din sudul 
Rusiei şi al Basarabiei, arătând înfăţişarea fizică, demografică, et- 
nografică, politică, economică, şi a. m. d. a acestor ţinuturi. A 


www.dacoromanica.ro 


42 N. C. ISTRATI 





doua parte, tot aşa de sumară ca şi prima, cuprinde descrierea în 
versuri şi proză a Transilvaniei, descriere însoţită de multe indi- 
caţii epigrafice. Partea treia se ocupă şi mai pe scurt de Moldova 
şi Valachia, privite din acelaş punct de vedere. Ultima ne descrie 
„minunatele ape ale Ungariei“. 

Descrierea prozaică alternează cu cea poetică. 

Valoarea cărţii lui Broniovius este incontestabilă. Este cea 
dintâi lucrare geografică din timpurile mai noui, privind ţările 
noastre şi ale vecinilor noştri. Deşi punctul de vedere pur obi- 
ectiv, care trebue să însoțească o asemenea lucrare, este de 
multe ori părăsit, cartea de care ne ocupăm merită o atenţiu- 
ne deosebită. Pe lângă indicaţiuni geografice şi istorice preţioase, 
ea trădează din partea autorului, ei felul de a concepe şi a trata 
geografia ca ştiinţă. 

Cu deosebire interesante însă, ni s'au părut hărţile ce înso- 
tesc lucrarea. Sunt dintre primile hărți ce reprezintă țara noastră. 

Neîndoios că valoarea lor ştiinţifică este cu totul redusă. Ele 
însă oglindesc lipsa de preciziune a cunoştinţelor despre situația 
geografică a ţărilor noastre. Cauza trebuie căutată, nu atât în lipsa 
de mijloace pentru o mai bună orientare la întocmirea hărților, cât 
mai ales într'un sentiment de dezinteresare pentru ori ce adevăr 
în legătură cu ţările noastre. 

Lipsa aceasta de interes merge până acolo, încât variaţia 
numelui aceleiaşi localităţi, face pe autor să creadă că e vorba de 
două localităţi. E cazul Brăilei. Pe harta cuprinsă între paginile 
48 şi 49, găsim două Brăile: una la nord de Siret şi vest de 
Galaţi purtând numele de astăzi: Braila; alta la sud de Siret, pe 
malul Dunării, şi denumită Braiolovo. Este evident că e vorba de 
o dedublare. Deşi foarte apropiate, cele două denumiri ale oraşului 
dunărean au indus în eroare pe geograful polonez, făcându-l să 
creadă că e vorba ds două localităţi diferite. Acelaş lucru, desigur 
Sar fi întâmplat, dacă Broniovius ar fi cunoscut şi forma turcească 
a numelui, Ibrail. 

Dacă cele două oraşe ar fi fost mai apropiate şi de aceiaşi parte 
a Siretului, am fi fost înclinați să credem că e vorba de cetăţuia 
Brăilei şi raiaua ei. In felul însă cum sunt reprezentate, se vede 
că la mijloc este o necunoaştere a realităţii. 


www.dacoromanica.ro 


CELE DOUĂ BRĂILE 43 


De altfel hărţile din aceiaşi vreme, confirmă eroarea lui Bro- 
niovius. 

Eroarea aceasta se repetă şi când e vorba de alte localităţi 
cu numele Pudna —recte Putna— în Moldova. 

Nu mai vorbim de formele mutilate ale altor denumiri geo- 
grafice, ca de ex.: Techis, în loc de Tecuci, Myscovo, pentru 
Milcov, etc. 

Cu rezerva acestor observaţii, geografia lui Broniovius poate 
interesa mult pe cercetătorul geografic şi istoric al ţărilor noastre 
dela finele secolului XVI. 


www.dacoromanica.ro 


Cercetări asupra trecutului istoric brăilean 


BRĂILA VECHE 


IN DESCRIERILE CĂLĂTORILOR STRĂINI 
de inginer GH. T. MARINESCU 


Prin poziţia sa geografică, Brăila fiind mare răscruce de 
drumuri comerciale, a stat în calea multor călători străini din 
Orient şi din Occident. Din cele mai vechi timpuri e pomenită 
„Șchelea Brăilei“, în descrierile călătorilor sirăini ce au trecut pe 
la noi. 

Până mai anii trecuţi, aceste scrieri ale călătorilor străini 
prin ţara noastră mau fost utilizate sistematic, toate, într'un studiu 
de ansamblu. Ele au fost doar menţionate şi utilizate fragmentar 
şi spradic, în unele din scrierile noastre istorice sau social-eco- 
nomice. In ultimul - timp însă, d-l profesor lorga le-a utilizat pe 
mai toate cele cunoscute până acum, extrăgând din ele un imens 
material informativ. Prelucrând acest bogat material documentar, 
a creiat o nouă sinteză a istoriei noastre, redată magistral în cele 
patru volume ale „/storiei Românilor prin călători“, lucrare care e, 
poate, cea mai vie, cea mai colorată şi mai sugestivă expunere 
a istoriei noastre. 

Avem astfel la îndemână, nu numai o listă a tuturor des- 
crierilor călătorilor străini prin Țările noastre, dar avem redat în 
esență, însuşi conţinutul acestor descrieri, comentat critic în toate 
amânuntele şi încadrat în liniile mari ale istoriei noastre întregi. 

De aici putem afla și pe acele dintre aceste scrieri, în cari 
e menționată Brăila. 

Şi în adevăr, numai din ceeace redă d-l lorga în „Istoria Ro- 
mânilor prin Călători“ —fără ca D-sa să se poată opri preamult asupra 


www.dacoromanica.ro 





BRĂILA VECHE 45 


unui Singur oraş, ca Brăila, într'o operă de ansamblu, care îmbrăţi- 
şează întreaga ţară—se poate culege, totuși, o adevărată recoltă de 
informaţii noui și prețioase asupra orașului nostru. Să mai adă- 
ogăm faptul important că aceste ştiri asupra Brăilei le găsim oare- 
cum comentate şi integrate de d-l Iorga, întrun vast cadru de 
consideraţii generale asupra Istoriei noastre, lucru care e de cel 
mai mare preţ pentru închegarea istoriei Brăilei. Totuşi, pentru cel 
ce vrea să scruteze mai de aproape istoria Brăilei, nu poate fi 
suficientă documentarea brăileană atâta cât a extras-o d-l Iorga, din 
scrierile călătorilor, în opera sa de ansamblu. Căci, cum e şi na- 
tural, în opera amintită nu se pot găsi decât fragmentar citate din 
pasagiile referitoare la Brăila. Trebue deci să mergem direct la 
sursă, adică trebuesc cercetate chiar cărţile călătorilor străini şi 
extrase, în întregime şi cuvânt cu cuvânt, toate pasagiile refe- 
ritoare la Brăila. 

Aceste cărţi, în bună parte, se găsesc la Academia Română 
şi cei ce au organizat lucrul pentru scrierea istoriei brăilene, au 
pus în explorare şi această prețioasă mină de informaţii pentru 
lămurirea trecutului Brăilei. Pe rând, aceste extrase vor fi publi- 
cate în „Analele Brăilei“. 


* 
* * 


Deocamdată, pentru a ne putea face o idee cât de preţioase 
sunt mărturiile călătorilor străini ce-au trecut prin Brăila, vom 
spicui câteva din ele, aşa cum le găsim în „Istoria rcmânilor prin 
călători“. 

lată, de pildă, una din cele mai vechi pomeniri documentare 
ale Brăilei o dă pelerinu? cruciat Schiltberger, bavarez, prins de 
turci în urma înfrângerii dela Nicopole a cruciatei creştine, La 
1396 trecu prin Brăila, ca fugar din înfrângerea suferită de creştini, 
e prins apoi de turci şi ţinut în robie 20 ani, iar prin 1426 
eliberat, trecu tot prin Brăila şi se întoarse acasă. El pomeneşte 
în scrierea sa !) Brăila, zicând că „acolo negustorimea are corăbii 
şi galioane pe cari transportă mărfuri în ţări păgâne“. 

Prin urmare puţin în urma întemeerei Principatului Muntean, 
apare şi Brăila ca centru puternic de negoţ al noului Stat. Suntem 
tocmai în epoca când noua organizare politică a neamului nostru 
se întindea repede din munţii Făgăraşului, către locurile noastre 
dela Dunărea de jos. Şi era firească această înaintare a noului 
Stat către colţul dinspre noi al pământului românesc, fiindcă aici 
spre gurile Dunărei şi Mare era poarta de eşire, regiunea de le- 
gătură între pământul românesc şi lumea Orientului — lume cu 
adânci tradiţii negustoreşti şi cu superioară civilizaţie. Nu trecuseră 





1) Reisen des sch. Schiltberger aus Miinchen in Europa, Asien und 
Afrika von 1894—1427, ed, Neneman, Miinchen, 1859, 


www.dacoromanica.ro 


46 ING. GH. MARINESCU 


deci nici trei decenii de când numele Brăilei fusese pomenit pentru 
prima oară în istorie, şi ea se ridicase la însemnătatea pe care o 
arăta Schiltberger. Căci în adevăr, actul de naștere al Brăilei se 
poate dată la 1368, când e pomenită pentru prima oară, intrun 
privilegiu det saşilor din Braşov de către Domnitorul Vlaicu- 
Vodă, ca să poată merge nesupărați la Brăila („Brayleau“) după 
afaceri negustorești. 

După Schiltberger, avem un alt călător, francez, pela 1445, 
numit Walerând de Wavrin. Şi acesta e un cruciat. Făcea parte 
din expediţia creştină impotriva turcilor, expediţie înfrântă la 
Varna, şi în ajutorul căreia flota creştină a pornit pe Mare, in- 
trând pe gurile Dunărei și înaintând, în sus, până la vărsarea 
Jiului. Wavrin călătoreşte deci pe Dunăre şi el descrie, în cronica 
sa, oraşele noastre dunărene şi ceeace poate vedea din corabie. A 
văzut deci şi Brăila, pe care el o numeşte „Brilago“. 

Arată şi el că la „Brilago“ vaniau corăbii din toate părţile 
şi că a întâlnit aici mulţi negustori din Bizanţ, cari le dădeau in- 
formaţii prețioase asupra drumului lor. Le spunea, anume, crucia- 
ţilor că nu se poate merge pe Dunăre în Ungaria, dar că s'ar 
putea trimete în siguranță emisari pe uscat in Ungaria. Astfel, se 
confirmă marele drum de negoţ dintre Braşov şi Brăila. 

Se confirmă deci, prin cronica lui Wavrin, ceeace scria şi 
cel mai vestit istoric bizantin dela jumătatea secolului al XV-lea, 
Chalkokondylas, despre Brăila: că „e cea mai bună piață din 
Tara Românească și cel mai de seamă oraş al Domnitorului“. 
Şi tot din aceestă vreme avem un raport venețian din Creta, care 
ne arată că, printre negustorimea străină adunată la schela Brăilei, 
aveam şi negustorime românească, fiindcă raportul spune că „o 
corabie românească — „la naue del Viache — a fost reţinută, 
ca multe altele, la Constantinopol şi acum iarăşi a fost eliberată. 

Suntem deci în epoca când Brăila concentra tot comerţul 
Dunărei de Jos ca o adevărată metropolă a Dunărei, după de- 
căderea Chiliei. Țara întreagă era în plină prosperitate economică, 
încă depe vremea lui Mircea cel Mare. In tot secolul al XV-lea 
drumul Braşov Brăila e înțesat de negustori şi de care încărcate 
de mărfuri. Socotelile Braşovului menţionează mulţi negustori şi că- 
răuşi brăileni, unii cu nume româneşti: Bucur, Roman, Nicula, 
Filip, Domocuș, Stoica, Aldea, Petru, Buco, Ivanco 1). 

Chiar în secolul următor, când comerţul la Dunăre se slă- 
beşte, fiindcă turcii ajunseseră la Dunăre, Brăila nu decade ca 
port. Insemnătatea ei politică pentru noi românii, se şterge, fără 
îndoială, fiindcă dela 1540 înainte, când turcii ocupară Brăila, 
vama o ia giumrucgciul şi nazârul turcesc pentru sultanul, pierzând 
astfel, Domnul Țării pungile de galbeni ce-i veniau din Brăila. 


1) Quellen zur Geschicthe der Kronstadt I. pp. 1—g6. 


www.dacoromanica.ro 


BRĂILA VECHE 47 





Astfel, din mare port al Țării Românești, Brăila ajunge marele 
port, în care sultanul îşi aduna tributul în natură şi rechizițiile 
făcute pentru hrana oștilor otomane. 

La 30 Octombrie 1540 Nicolae Schlawinski scria din Halici 
către ducele Prusiei: „In Ţara Românească, de această parte a 
Dunărei, Turcul ocupând cetatea mare şi bogată a Brăilei, a su- 
pus-o stăpânirei sale şi a început a face cetate de zid“. 

lar la 1595, când Mihai-Viteazul a prădat Brăila, „oraş 
foarte mare, populat şi comercial“, a găsit în el „un milion de 
bani în aur“. 

Trecem peste mărturiile călătorilor străini — ca italianul 
Bortero, sau Tomoso Albert, sau englezul La Matreye— din sec. al 
XVii-lea, ca să ajungem la descripția lui Boscovich, mare învățat 
matematician, slav din Raguza, care a văzut Brăila prin 1760. 

Descrie Dobrogea, Babadagul, Măcinul şi ajunge la Băila, 
unde cunoaşte pe un fost cleric italian, care-şi părăsise ordinul 
şi se făcuse medic, aşezându-se la Brăila. Găseşte populaţia Brăilei 
foarte ticăloasă, alcătuită din tot felul de canalii (brecconi). Negoţul 
e foarte însemnat şi a văzut un mare număr de şeici. 

Populaţia aceea de canalii, pe care o pomeneşte Boscovich, 
e formată din populaţia străină balcanică, ce se adunase în port 
şi care abia putuse să fie stăpânită de administraţie. Această 
populație a porturilor noastre dunărene a existat până târziu, prin 
1820, —aşa numiţi chefaloniţi—cari, ocrotiţi de consulul englez, îşi 
permiteau tot felul de ticăloşii. 

Urmează, spre sfârşitul sec. al XVIil-lea, şi începutul celui 
de al XIX-lea, desele răsboaei între turci, ruşi, austriaci, cei dintâi 
fiind în continuă  decadenţă, iar austriacii şi ruşii râvnind stăpâ- 
nirea gurilor Dunărei şi a ţărilor noastre. Sântem în epoca ante- 
rioară Regulamentului Organic, când principatele dunărene înce- 
puseră să atragă atenţia marilor puteri apusene. In acest timp, 
călătorii occidentali sunt foarte numeroşi — ofiţeri, diplomaţi, econo- 
mişti, etc. Viitorul Dunărei îi preocupă în mare măsură. Cu toţii 
prevăd un mare viitor porturilor Brăila şi Galați. Se dau statistici 
asupra bogățiilor ţărei şi asupra exportului şi importului nostru. 

In această epocă au instalat marile puteri în oraşele noastre 
mai principale, consulii. Rapoartele acestor consuli, — mai ales ai 
celor austriaci, francezi, englezi, italieni, ruşi — au o deosebită im- 
portanță pentru lămurirea istoriei brăilene din această vreme. Din 
nefericire, nu le avem adunate la un loc aceste rapoarte, traduse 
şi comentate, ca să poată fi uşor utilizate. 

Călătorii străini din timpu! epocei Regulamentului Organic şi 
din epoca următoare sunt şi mai zeloşi în a urmări ţările noastre 
şi Dunărea de Jos, în legătură cu putinţa de a stabili o influenţă 
a ţărilor lor asupra bogățiilor noastre. 

De pildă, Saint-Marc-Girardin profesor de literatură franceză 


www.dacoromanica.ro 


48 ING. GH. T. MARINESCU 


la Paris, venise cu dorinţa de a ne cunoaşte bogăţiile ţării. Plecă: 
din Bucureşti spre Brăila admirând câmpia, gândindu-se ce mar: 
face din ea cultivatorii francezi din Beajte și Brie. Brăila o găseşte 
port franc (declarat în 1836) şi ispravnic era Slătineanu, condu- 
cător de impunătoare hărnicie și socotit ca întemeietorul Brăilei 
moderne. 

Călătorul a găsit Brăila tocmai în timpul înfiripării ei, pe 
ruinile vechei cetăți turcești. Apreciază populația cam la 6000 lo- 
cuitori și casele, pe locuri de 3 categorii, erau în curs de cons- 
trucție. Portul cuprinde un cheiu, o carantină, o magazie de lemn 
pentru grâu și se lucra la una de piatră. 

Alt călător francez, care notează informaţii despre Brăila, este 
Ed. Thouvenel, viitorul ambasador al lui Napoleon Ill-lea la Con- 
stantinopol. Acest fin francez se plânge de ploşniţele unui han, la 
care a fost găzduit ; dar l-a făcut să uite totul, buna primire a lui 
Slătineanu. D-l lorga extrage din pasagiul lui Thouvenel referitor 
la Brăila, următoarele : „Slătineanu a arătat cum populația a cres- 
cut cu multe mii de locuitori, cum e compusă numai din creștini, 
turcii neavând voie să se așeze; la 1831 venise grâu pentru 2 
case, acum, în 1857, pentru 30; austrieci, englezi sau stabilit 
acolo, ca și napolitani și greci. Călătorul e de părere că sar 
putea adâogi un vice consul pe lângă al Angliei, Rusiei, Aus- 
triei, Greciei şi Piemontului“. 'Thouvenel notează şi date comer- 
ciale, Brăila exportă grâu, orz, pentru Trieste, fasole pentru Cons- 
tantinopol, Livorno, Genova, grăunţe de in, din care în 1838 s'au 
exportat două milioane kilograme, miere (400.000 kgr. pentru 
Triestr) şi mai ales lână ţigae, stogoşă şi ţurcană, cea dintâiu 
dela oile din județ chiar, şi lemne din Moldova pentru turci. 

Alt francez, în a cărui descriere a ţărilor noastre, se gasește 
pomenită Brăila e şi Felix Colson. El observă că Brăila prin care 
se face negoţțul cu străinătatea și care abia își începe funcțiunea 
de mare debușeu, nare măcar o bancă (el cere imediat înfiinţarea, 
de „bănci naţionale“) și preiutindeni mijlocitorul e samsarul grec. 
Se face comerț cu Austria care trimete anual 10 milioane. Anglia 
a încercat fundarea unei companii de navigaţie cu 20 de vase, 
dar ma reuşit. Preconizează un canal Raşova—Constanţa. 

In fine să mai amintim de juristconsultul francez, Thibault 
Lefebvre, care a venit pe Dunăre ca să studieze condiţiunile eco- 
nomice şi diplomatice din Țara noastră, la 1853 şi 1856. 

Dela Bucureşti la Brăila călătoreşte cu diligenţa „safanicul 
echipagiu“ şi e silit să poposească la un han mizerabil, pe care-l 
descrie cu deamănuntul cu „duzina de sticle pline de rachiu de 
grâne, cu atâtea legături de ceapă și ardei, cu grămada mare de 
pepeni, cu lungul şir al cutiilor de băcănie şi, în sfârșit, cu şun- 
cile și mușchiul de porc spânzurat de tavan“. La Brăila e găzduit 
la Hanul Roșu, pe care-l descrie : „mai asemenea cu o închisoare 


www.dacoromanica.ro 


BRĂILA VECHE 49 





decât cu o odae; se dă un divan îmbrăcat cu cit și o saltea de 
paie, hrană nu se găsește în acest han cu două rânduri de odăi“. 
Datele economice ce le dă sunt toate preţioase: numai în județul 
Brăila socotește la 450.000 oi. Grâul se amestecă de speculatori, 
stricându-i valoarea în port. Cei mai cinstiți negustori sunt ro- 
mânii. Tot el spune : „Tot ce vine dela Paris e primit cu ochii 
închişi ; am avea monopolul întregei pieţi dunărene, dacă am voi 
sau am putea scădea preţurile noastre“. „Partea Franţei în portul 
muntean are o mare însemnătate. S'a socotit că ea dăduse direct 
Ţării Româneşti un sfert din importul în 1849“. 


* 
ka % 


Ne oprim aici cu spicuirile din descrierile călătorilor streini 
pela noi. Din ce s'a expus, se poate vedea, credem, importanţa 
acestor isvoare pentru lămurirea vieţii din trecut a Brăilei noastre, 
şi, totodată, se poate întrevedea rolul de frunte ce l-a jucat Brăila 
în istoria noastră economică, rol pe care toţi vizitatorii străini lau 
recunoscut şi i l-au prevăzut. 


Figuri Culturale Brăilene. 


IOAN PENESCU 


In anul 1841 apare la Brăila în tipografia pitarului loan Pe- 
nescu cartea intitulată Eudoxia sau viitorul prevăzut. 1) 

Ca şi majoritatea cărţilor ce apar în Ţara Românească în această 
vreme, şi aceasta este tot o traducere din limba franceză. 

Traducătorul ei este însăşi loan Penescu, cunoscut prin ac- 
tivitatea lui patriotică, dar mai ales culturală, pe care o desfăşoară 
atât în oraşul Brăila, cât şi în Bucureşti. 

Pentru diversitatea de activitate ca şi pentru entusiasmul lui 
de dascăl, loan Penescu profesorul, tipograful şi ziaristul, rămâne 
una din figurile cele mai temerare ale Brăilei din prima jumătate 
a secolulului al XIX-lea. 

Date amănunțite asupra acestui cărturar brăilean nu avem. 
Din prefața pe care o scrie la această carte, printre cuvintele de 
caldă recunoştinţă pe care le adresează fratelui său, Gheorghe 
Penescu, aminteşte foare laconic despre copilăria lui chinuită şi 
neîncrederea întrun viitor mai bun. Dacă totuşi isbuteşte să-şi 
călăuziască energia spre un viitor frumos, lon Penescu nu uită 
că acest lucru se datoreşte numai fratelui său, care Pa crescut şi 
educat încă de când rămăsese orfan. Intreaga lui carieră de pro- 
fesor, de care nù se desparte şi entuziasmul de mai târziu, acu- 
mulat într'o mare doză în sufletul lui, sînt datorite fratelui său, 
care i-a scrutat cu ochi siguri viitorul. 


Eudoxia sau viitorul prevăzut. Introdusă din franțuzeşte de I. P. 
Inchinată cinstitului domn serdar Gheorghe Penescu, 1841, în tipo- 
grafia din Brăila. 

Pentru publicaţiile lui Ion Penescu cf. şi Nota bibliografică pe care o 
publică d-l Istrate, (N. C.) în volumul „Documente privitoare la 
Brăila“, vol. 1. Brăila, 1929, p. 79—80. 


WWW. 


IOAN PENESCU 51 


Acest motiv lăuntric de recunoștință frățească îl îndeamnă, 
„ca tocmai această carte care se ocupă cu prevederea viitorului, 
“să o închine cinstitului domn serdar, Gheorghe Penescu, ca un 
frate. 

Prin raportul pe care-l înaintează Marii Dvornicii, eforia şcoa- 
lelor, pentru aportul şi râvna cu care a contribuit la prosperarea 
:şcoalei brăilene, nu ezită de a-l considera ca pe unul din fonda- 
torii ei. 

„Acest profesor pe lângă ale sale îndatoriri ce au împlinit 
“totdeauna cu eczactitate la învăţătura copiilor, a contribuit mult 
şi cu îndemnul şi stăruirea spre înfiinţarea zidirii, ce astă-zi să 
„află clădită pentru şcoală, cum şi spre a ei înzestrare cu fonduri 
din care s'au adăugat şi învățături şi în limbile străine, care sânt 
“trebuincioase pentru comerţul acelui oraş, şi s'ar putea cu dreptul 
număra între fondatorii ei“. 


Ca profesor, loan Penescu nu putea să treacă peste nevoile 
“imperioase ale prezentului. Ori cât de entusiast ar fi fost, nu s'a 
iputut mulţumi cu ceia ce eventual ar fi putut aduce viitorul fără 
ca să-l pregătiască. Trăia într'un oraş ce se desvolta numai pe 
„baza comercială, unde streinii făceau cumpărături bogate de cereale. 
Nu ne putem mira câtuş de puţin, ci înţelegem şi mai bine de ce a 
“stăruit ca la şcoala națională, pe lângă limbele moarte, să se în- 
fiinţeze şi catedre de limbi moderne trebuincioase comerțului ace- 
lui oraș. 1) 

Tot lui i s'a dat şi însărcinarea de inspector asupra acestor 
„catedre noi. 

In anul 1839, din ceia ce va fi agonisit din leafa lui de pro- 
‘fesor, îşi propune să înfiinţeze la Brăila o tipografie, din teascu- 
rile căreia să poată eşi la lumină cărţile destinate să-i fie cel mai 
bun mijloc pentru propaganda culturală şi comercială, destinată să 
ridice la înălţimea porturilor europene, schela Brăilei. 

Acesta fiind unul din mijloacele îndepărtate faţă de nevoile 
“imediate ale oraşului, nefiind nimeni care să-i înţeleagă speranța 
mare pe care o punea la realizarea acestei tipografii şi să-l ajute, 
:se văzu obligat, chiar din primul an, să o amaneteze magistratu- 
lui local, pentru suma de 100 galbeni împărăteşti, împrumutaţi pe 
termen de un an. 

Tipografia nerentînd şi apropiindu-se scadenţa, loan Penescu 
'se văzu obligat să prelungiască pe încă trei ani datoria sa, care 
se ridica acum la suma de peste 5000 de lei. 

Din averea lui, care nu putea să acopere întreaga datorie, 


1) In anul 1846 în şcoala centrală a Brăilei se învățau următoarele 
limbi: limba română, 1. greacă modernă, ]. elină, ]. italiană, ]. slavă. 


www.dacoromanica.ro 





52 I. VÂRTOSU 


curînd ajuns la masa falimentului, el care a pus atîta speranţă în 
planurile lui şi a crescut atîtea generaţii care să perpetueze fä- 
clia entuziasmului la prosperarea oraşului său. Neliniştea isvorîtă: 
din setea de cultură, ca şi criza morală isvorîtă din nevoile ma- 
teriale de care se vedea constrâns, pun stăpînire pe sufletul lui ge- 
neros, îngreunîndu-i calvarul. 

In oraşul în care trăiau din belşug streinii, el se simţi la um 
moment dat părăsit de toţi, dar mai ales cu toate planurile lui 
sfărăimate, aidoma sburătorului rămas în contemplarea ultimilor rä- 
măşiţe ale aparatului, cu care credea că va cuceri văzduhul. 

Trebuia ca această criză morală să aibă cît de curînd um 
desnodămînt. Gheorghe Bibescu, în urma propunerii departamen- 
tului din lăuntru, apreciind „ostenelele ce a jărtfit în folosul tine- 
rimii prin prădarea învățăturilor“ hotărăşte ca să i se restitue lui 
loan Penescu zapisul de împrumutare, absolvindu-l în drepturile 
sale iniţiale asupra tipografiei. Dela 1843 pînă la 1844 nu avem 
nici o ştire despre activitatea acestei tipografii, dar aproape sigur 
ea a rămas în aceiaşi stare latentă. 

Descurajat, poate, de insuccesul planurilor şi speranţelor sale 
tipografice, se hotărăşte ca la rîndul lui să răspundă printr'un gest 
sinonim. La 17 lanuarie 1844 trimite eforiei şcoalelor un act prin: 
care-i face cunoscut că dărusşte şcoalei acelui oraş tipografia sa 
cu tot inventarul ei, „ca oricînd să va înlesni acea şcoală a o 
pune în lucrare, să aibă a o întrebuința în folosul ei“. 

Dela această dată părăseşte Brăila şi se statorniceşte în Bu- 
cureşti, chemat de sigur de Mitropolitul Neofit, ca profesor la se- 
minarul Sfintei Mitropolii. 

Va fi simţit nevoia să fie cît mai departe de oraşul în care 
şi-a trăit propria desiluzie, să se dedice exclusiv preocupărilor lui, 
de profesor pentru care punea, o deosebită rîvnă, ca astfel într'un. 
cerc nou să-şi restrîngă opera lui de activitate. 

In cartea pe care o publică în 1845 la Bucureşti, Prințipuri 
de agricultură 1) dedicată Mitropolitului Neofit, loan Penescu po-- 
meneşte şi de „datoria ce aţi pus asupra-mi“. 

E uşor de admis că Mitopolitul Neofit cunoscînd activitatea 
desfăşurată de loan Penescu la şcoala din Brăila. să-l fi rugat să: 
vină ca profesor la seminarul de pe lângă Mitropolie. Propunerea. 
nu putea să rămînă caducă, cu atit mai mult, cu cît nici loan Pe- 
nescu nu putea să renunţe cu uşurinţă la chemarea lui de dascăl,. 


1) Prințipuri de agricultură cu adăngire de cele patru lucrări de Arit-- 
metică, cu numere întregi, și câteva sentenţii morale. 
Prelucrată de /. Penescu. Cu voia cinstitei eforii a şcoalelcr, pentru în- 
vățătura tinerilor şcolari. 
București, tipărită în tipografia lui Anton Panu. 1845. Ediţia II. 
apare la 18. . 


IOAN PENESCU 53 





pentru care pusese la încercare cele mai frumoase näzuinți, parti- 
cipînd cu tot sufletul lui larg la toate bucuriile şi desiluziile încer- 
cării lui de un deceniu. Ca profesor de seminar în Bucureşti, în 
afară de ocupațiile lui de zi, publică în 1846 Manualul de econo- 
mie casnică, 1) carte destinată, cum spune de altfel şi el, pentru 
învăţătura fetelor. 

Abia după 6 ani, interval în care nu cunoaştem nimic din 
„activitatea lui, publică o carte menită să serviască elevilor din se- 
minar, şi întitulată /storia sfintă 2) 

Dela această dată, nu mai avem nici un fel de ştire despre 
el. Dacă activitatea lui loan Penescu s'ar mărgini numai la cele 
„elevate pînă acum, ar avea dreptul să figureze la galeria figuri- 
dor reprezentative ale Brăilei. 

Activitatea şi aportul pe care l-a adus oraşului Brăila şi cauzei 
naţionale române şi celei specific brăilene trebue să fie cu mult 
mai mare şi orice ştire nouă va putea confirma părerea noastră. 
“Trebuesc scotocite ultimele amintiri rămase dela el în Brăila şi 
„adunate ca să se poată reconstitui şi mai bine figura acestui băr- 
bat, acolo unde el şi-a împărţit cu generozitate entuziasmul şi pu- 
terea, puse direct în serviciul unei cauze frumoase. 


Documente 
1844, Martie 17. 
I 


Eforia şcoalelor face cunoscut Marii vornicii că profeso- 
rul |. Penescu dărueşte şcoalei din Brăila tipografia sa 
împreună cu tot inventarul de care dispune. 


Copie după adresa cinstitei eforii a școalelor cu No. 311, anul 1844 °) 
Martie 17. 


Profesorul şcoalei dela Brăila, dumnealui pitarul |. Penescu, 
face cunosul eforiei prin al său raport dela 17 ale trecutului lanu- 


1) Manual d: economie casnică sau datoriile morale şi materiale ale 
-sfăpîniei de casă. 
De I. Peneszu. profesor în seminarul Sfintei Mitropolii. 
Cu voia cinstitei eforii a şcoalrlor. 
Pentru învățătura, fetelor. 
Bucureşti, în tipografia lui Anton Pann. 1846. 


2) Istoria sfîntă, după Victor Durin, de Ioan Penescu, profesor la se- 
minarul Sfintei Mitropolii. i 
Bucureşti, Tipografia Sfintei Mitropolii, 1852. 
3) Cf. Arhivele Statului; Ministerul de Interne, divizia Comunală. 
Pach. 7, dos. 107/1344. i 


www.dacoromanica.ro 


54 L. VÂRTOSU 





arie, că dărueşte şcoalei acelui oraş, tipografia dumnisale, ca ori- 
cînd se va înlesni acea şcoală a o pune în lucrare, să aibă a oœ 
întrebuința în folosul ei. 

Eforia cunoaşte că această faptă a domnului profesor meri- 
tează cu atît mai multă mulţumire, cu cât acest dar, în alăturare- 
cu mijloacele d-sale este o jertfă însemnătoare, şi dintr'aceasta 
eforia ia o dovadă mai mult de zelul ce numitul profesor are pen- 
tru îmbunătăţirea acelei şcoale, al căreia şi dânsul, prin strădaniile: 
ce a pus de la a ei întemeere până acum, s'ar putea cu dreptul 
număra între fondatorii ei. Acest profesor pă lângă ale sale înda- 
toriri, ce a îndeplinit cu eczactitate la învăţătura copiilor, a con- 
tribuit mult şi cu îndemnul şi stăruirea spre înfiinţarea zidirii, ce 
astăzi se află clădită pentru şcoală, cum şi spre a ei înzăstrare 
cu fonduri din care stau adăogat şi învăţători şi în limbele streine, 
care sînt trebuincioase pentru comerţul acelui oraş. 

Cu acest prilej eforia nu poate trece cu .tăcerea că numitul 
profesor, îndată după înființarea adăogatelor catedre, s'a poftit a 
purta deosebită sarcină cu îngrijirea în cualitate de inspector şi 
asupra acelor clase de limbi străine, şi spre mîngiierea profesoru- 
lui de acest adaos de însărcinare, eforia pusese bună nădejde în 
drapta judecată a corpului mercantil din Brăila, că acest corp din 
fondurile sale cu care a înzestrat școala acelui oraş, va mulţumi 
şi pă profesor de un adaos de vr'o două sute lei pă lună la leafa 
ce are dela casa şcoalelor, dar pînă astăzi nu se vede chibzuită; 
pentru profesor nici o asemenea mîngîere a ostenelilor sale. 

Luînd îndrăzneală a aduce aceasta la cunoştinţa cinstitei, 
mari vornicii, eforia nădăjdueşte că acel cinstit departament cu 
înalta sprijinire ce dă în deobşte aşezământurilor de învăţătură 
publică, va cumpäni şi poziţia numitului profesor şi îl va reco- 
manda: comitetului mercantil al Brăilei} spre à i să face vre o în- 
curajare după înţeleptele măsuri ce cinstitul departament va bine 
voi a chibzui. 

` Obiectele tipografiei dăruite sînt cele următoare : 

+- **160 oca slove garme şi cicero, însă : 
50 oca italiene şi franceze 
100 oca româneşţi 
T teasc de 'lemh cu toate trebuincioasele sale 


6 Flosi ty on . ce 

2 Vingalare 

1 Maşină de turnat valul 

1 Val a i 

1 'Ţablă de aramă a teascului 
7 3 Ferestre de fier vroe 

4 Bèzarliri Ah £ + 

T Şifuri u 


1 Catie cu deosebite linii de lemn „, 
1 Pilă, sulă şi alte multe mărunţişe trebuincioase. 


www.dacoromanica.ro 





IOAN PENESCU 55 


Pentru aceste obiecte eforia este de părere ca cinstitul de- 
partament să binevoiască a porunci de a să da în îngrijirea ma- 
gistratului, care poate va afla cu vreme mijloace de a întrebuința 
aceasta cu vre un folos pentru şcoala Brăilei. 

Iscălit pentru mădularele eforiei, P. Poenaru 

Intocmai orighinalului. 


1844, Aprilie 26 
M 


Departamentul din lăuntru face cunoscut Eforiei şcoalelor 
datoria pe care a contractat-o profesorul l. Penescu la 
înfiinţarea tipografiei sale. 


La sprafca acestii cinstitii secsii sub Nr. 729, atingătorul dă 
dorinţa dumnealui pitarului loan Penescu profesoru oraşului Brăili, 
de a dărui şcoalei de acolo tipografia ce are într'acel oraş, cu 
cinste să răspunde că precum dovedesc lucrările şi hârtiile ce să 
păstrează în delele acelui departament, numitul profesor în anul 
1839, pă cînd au format această tipografie, neînlesnindu-se la în- 
timpinarea cheltuelelor tiparului s'au împrumutat din casa maghis- 
tratului local cu 100 galbeni împărăteşti în soroc de un an,pu- 
nându-i în amanet spre asigurare însuşi acea tipografie, dar ne- 
urmînd cu întoarcerea banilor nici la soroc nici întrun adăogat 
curs de alţi 3 ani, în care n'a încetat maghistratul a-i scrie, şi 
nerămâind maghistratului mijloc dă îndăstulare, pădeoparte din 
averea datornicului şi pă de alta din nedestoinicia amanetului 
pentru a lui desăvârşită proastă stare, sau văzut silit a mijloci 
către acest departament ca să-i dăruiască profesorul această tipo- 
grafie ce cu a ei dobândă în sumă de lei cinci mii, spre a nu mai 
figura în zadar între rămăşiturile casei sale, modificând mijlocirea 
asupra recunpştinţej ce ar fi păstrând oraşului pentru  ostenelele 
ce a jărtfit în folosul tinerimii prin prădarea învățăturilor, care 
Supuind şi acest departament la cunoştinţa Măriei Sale lui Vodă; 
iar înălțimea să încuviințând mijlocirea, s'au întors îndată numi- 
tului zapisul său de împrumiutare, rămâind prin urmare casa publică 
a 'oraşului Brăila într'o pagubă destul de însemnătoare. :~  » 

« Rămâne dar acum la această cinstită şecsie ca să judece 
dacă în urma [ar împrejurări îşi mai poate închipui domnul 
Pefiescu că âr€ tipografie şi că merită a fi luate în 1 jbăgare de de 
seamă geherbasele sală expresii.) - dă 


Y 


t A 5 perp «r Q Efor pen 
No. 2207 April 26. — 1844. 


su oat = - al 


Activitatea Portului şi Docurilor Brăila 
în cursul anului 1929 faţă de activitatea 
anului 1928 şi precedenţii 





După date culese dela Căpitania Portului, Oficiul Vamal 
şi Administraţia Docurilor 


de ING. INSP. G-al PAUL DEMETRIAD 
Directorul Docurilor Brăila 





I) Dezastrul economic din a doua parte a 
anului 1928 din cauza recoltei deficitare, se 
răsfrânge asupra activităței anului 1929. 


Anul 1928 a folosit, în prima sa parte, valorificarea recoltei 
de porumb din anul 1927, astfel că se spera în oarecare învio- 
rare a exportului de cereale în ţară. Optimismul era foarte mare, 
(anul 1927 înregistrase aproape 3 milioane tone export de cere- 
ale), iar guvernul de pe atunci se preocupa cu mult interes de 
valorificarea cerealelor noastre la export, prin înfiinţarea clasifi- 
cărei oficiale, chestiune atât de discutată de la 1894 (când a fost 
desbătută pentru prima oară într'o conferinţă la Societatea Poly- 
technică din Bucureşti, de către Inginerul |. I. C. Brătianu, viitorul 
Mare Om de Stat al României) până la 1927. Contra unei opozi- 
țiuni formidabile, atât din partea adversarilor politici, cât şi din 
partea unora dintre adepţii săi, Guvernul liberal promulgă, la 8 Mai 
1928, legea pentru clasarea cerealelor, lege care cuprindea şi o 
serie de prescripţiuni, în legătură cu depozitarea şi înmagazinarea 
cerealelor; încă o chestiune de cea mai mare importanţă pentru 
o ţară agricolă ca România, dar care totuşi a fost neglijată de la 


www.dacoromanica.ro 


PORTUL BRĂILA IN 1929 57 


1893, când se aprobase, fără a se perfecta, înfiinţarea unei re- 
jele de magazii cu silozuri în Moldova, şi până azi. O misiune de 
funcţionari specialişti şi mari agricultori, a fost trimisă în vara 
anului 1928 în Canada şi Statele-Unite, pentru a culege la faţa 
locului elementele necesare, pentru reglementarea clasificărei ofi- 
ciale a cerealelor şi organizarea reţelelor de magazii cu silozuri 
după sistemul american şi al sindicatelor de producători, adică 
„Pool-urile“ din Canada. Nimeni nu prevedea dezastrul recoltelor 
de păioase şi porumb ale anului 1928; efectul acestui dezastru a 
fost resimţit mai ales de activitatea portului Brăila. 

Exportul de cereale din anul 1928 prin Brăila s'a redus la 
202.677 tone cereale indigene, adică cam a cincea parte din acti- 
vitatea mijlocie ante-belică, şi una din cifrele cele mai mici înregi- 
strate vreodată la Brăila. 

Cerealele stăine (bulgărești, sârbeşti, etc.) se închee cu cifra 
de 87.350 tone, atunci când în anul 1926 se încheiase cu 471.000 
tone; astfel că avem şi aci o reducere de o cincime în activitatea 
portului Brăila. 

Cereale româneşti, cu taxele vamale plătite în alte porturi 
şi transbordate la Brăila, se reduc în anul 1928 la 81.212 tone, 
atunci când în anul 1927, aceleaşi încărcări la şlepuri, depăşiseră 
cifra de 257.000 tone. 

Importul vamal, care dela răsboi încoace nu a făcut de cât 
să scadă mereu, în cât Brăila nu mai reprezintă decât 4%, din 
importul general al ţărei româneşti, atunci când reprezintase 20 
procente la 1911, este singurul care nu a mai scăzut în anul 
1828, încheindu-se cu cifra de 52.000 tone; această afacere a 
portului Brăila este atât de scăzută, față de activitatea ante-belică, 
în cât nu mai avea de unde să mai piardă. 

Restul exportului vamal, deducând cerealele despre care am 
vorbit deja, se închee cu 91 mii tone, atunci când în 1927 atin- 
sese aproape 107 mii tone. Leguminoasele exportate în 1928, 
reprezintă circa 10 mii tone, atunci când la 1927 se cifrau la 
22.623 tone, explicând încă scăderea exportului vamal din 1928; 
celelalte articole: cheresteaua, făinoasele, etc. se menţin la ace- 
leaşi cote ca şi în 1927, făinoasele continuând a figura la export 
cu cifre ridicule pentru Brăila, care posedă cele mai mari şi fru- 
moase mori de măcinat din România. 


58 INGINER P. DEMETRIAD 


Incheind cele expuse cu privire la activitatea deficitară a 
anului 1928 pentru portul Brăila, constatăm iarăşi influența pe 
care o are producţia agricolă a ţărei asupra activităţei acestui 
port. Intre cei mai loviți au fost muncitorii manuali şi căruţaşii 
din portul Brăila, care au solicitat ajutoare Primăriei Oraşului, 
mărind numărul „şomeurilor“, fapt ce nu s'a mai întâmplat vre-o 
dată la Brăila. 

Recolta deficitară a porumbului din anul 1928, într'o măsură 
în care nu a mai existat de mulţi ani în România, a afectat în- 
treaga activitate din primele 7 luni ale anului 1929, iar portul 
Brăila se prezintă pustiu până la August 1929, când a început să 
sosească primele cereale din recolta nouă. 


II) Mișcarea generală în portul Brăila inclusiv Docurile, 
după statistica administrativă a Căpităniei Portului Brăila. 


Mulțumită amabilităţei D-lui Căpilan de port, Alexandru Va- 
silescu, am putut extrage următoarele cifre interesante dih statis- 
tica administrativă ce se ţine actualmente în porturile noastre, 
caracterizând mişcarea generală a portului Brăila pe anul 1929. 

a) Mișcarea vaselor de navigațiune fluvială în portul Brăila 
în anul 1929. Numărul intrărilor de şlepuri şi alte vase fluviale, 
în portul Brăila, pe anul 1929, a fost în total de 5.063, atunci 
când în anul 1928 scăzuse până la 4.461 intrări. Suntem departe 
de traficul ante-belic, care depăşea la intrări de vase fluviale, ci- 
fra de 6.611 corpuri, dar încă şi mai departe de activitatea anului 
1926, când 'intrărite, graţie "tranzitului de cereale străine (cereale 
sârbeşti, etc.) 5e ürcaseră până la 6.789. Din nou se remarcă 
tranzitul dé cereale străine, care ä fost destul de activ în 1929, 
depăşind chiar pe acela "din 1926 ; reducerea de mişcare fluvială 
din 1929 faţă de alţi îâni, Se datbreşte' deci traficuliti Slâb de ce- 
reale indigene, tare h Tost influențat de recoltă deficitară din 1928. 
De alfel, văsele sosite cti îricărcătură, aw înregistrat ńumdi 2. DUS 
intrări! în 1929 fåtf'de peste 9.532 intrări în 1926." +" 

Statistică Căpitâniei' fihpatfe încătcăinahiii è acestor vase so- 
site în poft: îh două” ripăti Mati: art i, 

z Téreale sosite 'îni 1939 ci lea „ „796.835 tone 
Töåtè celelalte 'mărhiti sosife în 4929 . 135.758 t,t* 
Ceiace reprezintă un întăcământ total, "> 
sosit cu şlepurile în anul 1929, de . . 922.593 tone 

www.dacoromanica.ro 


PORTUL BRĂILA IN 1929 59 


Comparativ cu dezastrosul an 1928, rezultatele sunt mulţu- 
mitoare, întru cât în acel an, situaţia se prezintă redusă la 
jumătate : 

Cerealele sosite în 1928 cu şlepurile . 339.278 tone 

Toate celelalte mărfuri sosite în 1928 . 133.587 „ 


Ceiace reprezintă un încărcământ total, 

sosit cu șlepurile, în anul 1928 . . . 472.855 tone 

Totuşi, suntem departe de activitatea anului 1926, când în- 
cărcământul vaselor fluviale sosite în portul Brăila, atinsese enorma 
cifră de 1.274.584 tone, graţie trăficului fluvial de cereale româ- 
neşti şi de cereale străine în tranzit. 

In ceiace priveşte eşirile de vase fluviale din portul Brăila, 
evidend că cifra înregistrată de 5.359 este mai mare ca totalul 
eşirilor în numerar de 4.432 în anul 1928. Vasele venite cu ce- 
reale străine, reîntorcându-se în susul Dunărei, au mărit acest nu- 
măr al eşirilor. Totuşi, se prezintă o curiozitate, prin aceia că în 
anul 1926, cu un tranzit străin ede cereale sosite pe apă ceva mai 
mic ca cel din 1929, eşirile din portul Brăila au atins totuşi cifra 
de 7.006 mişcări. Evident că mişcarea de vase fluviale în portul 
Brăila nu este totdeauna proporţională cu traficul în tone, de 
oarece în acest port se găsesc sediurile societăţilor de navigaţiune 
particulare din România şi bazele navale ale diferiților armatori 
particulari; de aceia consideraţiunile noastre trebuesc îndreptate 
numai asupra vaselor eşite cu încărcământ. 

In anul 1929 au eşit din portul Brăila numai 323 şlepuri în- 
cărcate şi 2795 Şlepuri deşerte ; încărcământul respectiv a fost de 
56.347 tone cereale plus 38.284 tone diverse alte mărfuri. Com- 
parativ cu anul 1927, numărul şlepurilor eşite cu încărcătură a fost 
de 1430, cărând 153, 236 tone cereale şi 54.217 tone alte mărfuri. 
Cu alfe cuvinte, în 1927 s'au încărcat aproape de 3 ori mai multe 
ceřeale la şlepuri în portul Brăila, de cât în anul 1929; iată că 
şi din acest! punct de vedere avem regres. si 

Cantitatea mică de cereale eșită din portul Brăila cu vase 
fluviale ne indică că acest mare porț nu mai influerițează asupra 
activității portului Sulina” din punct de vedere al traficulųį de. ce- 
reale, astfel cum reaciona în trecut, e 

Din aceleaşi statistici ale Căpităniei Portului relevăm însă 
faptul mai pufiń îmbucurător că în mişcarea vaselor fluviale, pa- 


www.dacoromanica.ro 


60 INGINER P. DEMETRIAD 


vilionul românesc care înregistrase 5.633 intrări în 1927, din to- 
talul de 5.767 intrări, nu a mai înregistrat în 1929 de cât 3.393 
de intrări faţă de totalul de 5.063. Concurența pe Dunăre a com- 
paniilor străine şi a pavilionului străin, este din ce în ce mai mare; 
ocrotirea pavilionului nostru naţional se impune deci mai mult ca 
ori când. 

b) Mişcarea vaselor de navigațiune maritimă în portul 
Brăila pe anul 1929. Totalul vaselor maritime sosite în portul 
Brăila, în anul 1923, a fost de 453 de corpuri, atunci când în 
anul 1928 sosirile scăzuseră până la 274 corpuri vase. Această 
cifră din anul 1928 este una din cele mai slabe ale activităţei 
portului Brăila, întru cât chiar în anul de refacere de după răz- 
boi (1920) şi încă numărul sosirilor fusese de 399 vase. Dintre 
vasele sosite în anul 1929, numai 117 au venit încărcate, adu- 
când circa 52.891 tone diferite mărfuri, pe când în anul 1928 nu- 
mărul vaselor încărcate fusese de 105, aducând circa 45.358 tone 
diverse mărfuri. Afluenţa vapoarelor deşerte, destul de mare în 
1929, când a atins cifra de 341, se datoreşte încărcărilor de ce- 
reale ale bogatei recolte din acest an, atât la noi cât şi în ţările 
Dunărene. Activitatea acestui an (1929) se apropie de aceia a a- 
nilor 1921 şi 1926 după răsboi, dar şi de a anului 1911, antebe- 
lic, în ceiace priveşte aglomeraţia de vase maritime în port, pen- 
tru campania de toamnă a cereaielor. Cel mai mare număr de 
vase maritime sosite zilnic pentru încărcări în anul 1929, a fost 
de 49 vapoare în ziua de 19 Noembrie 1929. (In 1910 s'a în- 
registrat cel mai mare număr de vase maritime sosite într'o zi, 
de 68 vapoare, dar de un tonaj mult inferior acelui din 1929). 

Vapoarele eşite din portul Braila în anul 1929, au cărat un 
încărmânt de 1.162.919 tone cereale româneşti şi străine, acestea 
din urmă aduse cu şlepurile, precum şi 251.640 tone alte mărfuri; 
comparativ cu anul 1928 situaţia este înfloritoare, căci atunci s'au 
încărcat numai 320.659 tone cereale şi 54.63) tone alte mărfuri 
ceea ce ar face în total 375.293 de tone. Dar, cum am expus 
deja, anul 1923 a fost unul din cele mai deficitare pentru portul 
Brăila. Atunci când anul 1929, reprezintă ca încărcări în port, 
pentru vase maritime, o activitate similară aceleia din 1926, în- 
cărcările la eşire pentru anul 1928, au reprezentat cea mai slabă 
activitate din câte au existat vre-o dată în acest port. 


www.dacoromanica.ro 


PORTUL BRĂILA IN 1929 61 





Se atrage atenţiunea, că activitatea anului 1929 reprezentând 
un total de 1.414.559 tone cereale şi alte mărfuri cărate de va- 
poarele maritime, încă nu se apropie de totalul însumând 1.614.591 
tone eşite cu vasele maritime în anul 1911, din perioada ante-be- 
lică, încărcământ provenind aproape în întregime din mărfuri şi 
cereale indigene, pe când în anul 1929, mai bine de 500 mii tone 
este aportul cerealelor străine şi transbordate în portul Brăila (în 
1911 acest aport fusese numai de 93.306 tone cereale). 

lată dar că pentru a treia oară, după activitatea anului 
1925 şi 1926 se constată că în portul Braila, sporul de trafic 
este datorit mărfurilor străine operate în tranzit; astfel că din 
punctul de vedere al traficului de cereale indigene, portul Brăila 
incă mai are mult de recucerit, petru ca să se aproprie de acti- 
vitatea ante-belică. 


III. Comerţul exterior al României prin portul Braila 
după statistica Oficiului Vamal local 
şi aceia a Camerei de Comerţ. 


Direcţiunea Generală a Statisticei din Ministerul de Finanţe 
publică o voluminoasă lucrare şi destul de complectă sub titlul 
„Comerţul exterior al României“, dar publicarea se face cu mare 
întârizere şi fără a se mai indica ceiace se făcea antebelic, tra- 
ficul fiecărei Vămi, astfel că nu se pot desprinde părţile revenind 
Brăilei. De aceia, am recurs la permisiunea D-lui Inspector Finan- 
ciar I. Tudor, în circomscripţia căruia intră Vama Brăila, precum 
şi la D-1 Preşedinte al Camerei de Comerţ, Mihail Panteli, pentru 
a extrage diferitele date statistice, astfel ca să putem prezinta ex- 
portul şi importul vamal al portului Braila. 

1. Exportul vamal pe anul 1929.— Totalul exportului va- 
mal pe anul 1929 ar însuma 665.018 tone, cereale şi alte 
mărfuri, la care se adaogă numai 122 capete de vite. Faţă de a- 
nul 1927, care atinsese cifra de 722.296 tone şi de anul 1926, 
când exportul a atins 787.483 tone, una din cele mai mari ale 
perioadei post-belice, activitatea la export a anului 1929 încă nu 
depăşeste de cât cu foarte puţin mijlocia anilor post-belici. Dacă 
comparăm însă cu cifra de 294.091 tone, reprezintând exportul 
vamal pe anul 1928, rezultatele din 1929 sunt îmbucurătoare, mai 
ales că înregistrările anuale ale exportului, ne corespunzând şi 

WWW. 


62 INGINER P. DEMETRIAD 





campaniei agricole, se afectează ca export, în caz de recoltă 
proastă, anul imediat următor (din cauza porumbului, care în ma- 
joritate se exporta numai în primăvară urmând anul de recoltă). 
Evident, că un an dezastros ca 1928, a trebuit să afecteze activi- 
tatea la export din prima parte a anului 1929, făcând ca totalul 
acestui an să se prezinte ca o bună mijlocie, în loc de a se pre- 
zenta cu un spor. :) 


Deci încă odată trebuie să constatăm, că exportul vamal al portului 
Brăila este redus, chiar în anii de recoltă bună, la jumătate din ceiace era 
ante-belic, reducându-se chiar şi la un sfert peniru anii cu recolta de cereale 
proastă. Deci portul Brăila este un centru de cereale, care suferă în anii proști, 
tră'nd într'o inactivitate dăunătoare, pentru a nu reveni, în anii buni agricoli, 
decât la o activitate mijlocie, care cu greu poale compensa dezasirele ani- 
dor proşti. 

Din totalul exportului pe 1929, cerealele ocupă locul de 
frunte.cu 536.677 tone. Această cifră este departe de activităţile 
exportului de cereale din 1926 cu 708.748 tone şi din 1931 cu 
773.490 tone ; evident că lipsa de cereale pentru export rezultând 
din producţia deficitară a anului 1928, trebuia să se resimtă (anul 
1928 figurează la exportul de cereale cu numai 202.677 tone, cea 
mai mică cifră atinsă vre-o dată în portul Brăila) influențând cota 
exportului vamal de cereale în 1929. 

Intre alte articole exportate, figurează leguminoasele cu 
18.854 tone; făinoasele cu 6.538 tone; uleioasele cu 8.516 tone; 
cimentul cu 5.750 tone; cheresteaua cu 58.948 tone; (120.740 
metri cubici); produsele petrolifere cu 15.304 tone, restul repre- 
„zentând, în anul 1929, articole şi cifre mai puţin importante. 

Dacă comparăm însă cu activitatea anului 1928, când legu- 


Notă.— 1) Statisticile exportului nostru de cereale, fiind în funcție de 
anul agricol, ar trebui să fie înregistrate dela 1 lulie la 30 Iunie ale anului 
următor, pentru ca activitatea să fie mai bine reprezentată. lu ţările agricole 
şi mari exportatoare ca în Canada, statisticile exportului în legătură cu cerea- 
lele, se închee cu anul de campanie agricolă, adică pentru anul 1929 | 1930 
putându-se astfel pune în paralel producţia agricolă cu rezultatul activităţei 
exportului de cereale. Până la o reformă în acest sens, din par'ea organelor 
de statistică, trebuie să ne mulțumim cu înregistrările anuale, şi să constatăm 
din nou, că exportul din anul 1929 de abia depăşeşte jumătate din exportul 
vamal al portului Brăila din anul 1911, export care s'a cifrat la 1.167.698 tone. 


www.dacoromanica.ro 


PORTUL BRĂILA IN 1929 63 


minoasele au înregistrat numai 9.985 tone, făinoasele 5.710 tone, 
uleioasele 3.694 tone, produsele petrolifere 11.122 tone, cheres- 
teaua 58.060 tone (115.855 metri cubici), etc., trebue să constatăm 
din nou tristul rezultat că făinoasele se mențin la o cotă foarte 
redusă pentru un port ca Brăila, unde există cele mai mari mori 
„din fară. In schimb însă, un articol nou se prezintă activ la ex- 
port, şi anume cimentul, care indică avântul industriei din Brăila, 
unde se găseşte una din cele mai moderne fabrici. Cum însă ex- 
portul cherestelei nu prezinta variaţiuni, tonajul fiind cam acelaş; 
credem că dacă portul Brăila ar avea legăturile de cale ferată prin 
Buzău-Nehoiaşi, cu pădurile din Transilvania, activitatea exportului 
său de cherestea ar fi mult mai mare, iar stabilitatea acestui trafic 
ar avea o înrâurire bine-făcătoare asupra Brăilei, ceiace nu este 
cazul pentru exportul cerealelor, atât de capricios şi de variabil, 
de la an la an. 

Dacă la cifra de 536.677 tone din anul 1929, socotită numa: 
după taxele la Vama Brăilei, mai adăugăm 98.094 tone cereale 
româneşti cu' taxele vamale plătite în alte porturi, precum şi 
519.085 tone cereale străine (407 mii tone cereale sârbești, 85 
mii tone cereale ungurești, 25 mii tone cereale bulgăreşti, etc.), 
ajungem la totalul de 1.153.856 tone cereale, atât indigene cât şi 
străine, care reprezintă totalul manipulărilor de cereale în portul 
Brăila. 

Intru cât majoritatea  tonajului de cereale venit în portul 
Brăila, se datoreşte transporturilor pe apă cu şlepurile, se vede 
că pentru prima oară armatorii de elevatoare plutitoare, care au 
trecut în ultimii doi ani printr'o grea criză, au putut să se refacă, 
grație mai ales tranzitului de cereale străine. Aceste operațiuni de 
tranzit ale cerealelor străine trebuesc dar, încurajate de către 
autoritățile Statului în mâinile cărora se găsesc porturile, pentru 
ca comercianții din Serbia și Bulgaria, să găsească o conveni- 
ență de a opera în Brăila, nelăsându-se atrași prin dirijarea ` 
traficului spre susul Dunărei şi de tranzitul prin Germania, pe 
baza de tarife feroviare reduse. Faimosul canal de la Rin la 
Dunăre, azi în construcție, trebue să fie o permanentă aducere 
„aminte pentru politica noastră economică şi pentru organele noas- 
tre administrative cu să nu împiedice prin măsuri  vexatorii de 
control vamal, acest tranzit al cerealelor străine; care pentru a 
treia oară, în perioada post-belică, foloseşte portul Brăila. 

WWW. 


64 INGINER P. DEMETRIAD 





2. Importul Vamal pe anul 1929. Totalul importului Vamal prin 
portul şi Docurile Brăila, ar însuma după datele culese de la Ca- 
mera de Comerţ cifra de 71.877 tone, atunci când în anul 1928, 
acelaşi import scăzuse la 52.628 tone. Rezultatul este îmbucură- 
tor pentru situaţia actuală şi ne arată legăturile dintre activitatea 
exportului şi a importului dintrun acelaş port traficul din anul 
1929 apropiindu-se de traficul tot aşa de activ al anului 1926 
(69.143 tone import), când exportul de cereale prin portul Brăila 
se găsea în creştere. Cum însă suntem departe de cele 200 mii 
tone mărfuri importate anual şi mijlociu ante-belic, constatăm că 
importul nu-şi mai revine, şi trebue căutată altă cale pentru a a- 
trage în acest port, cu instalaţiuni moderne la Docuri, şi în stare 
de a manipula peste 70 mii tone de mărfuri valoroase, traficul 
de tranzit al mărfurilor generale sub un nou regim, al Legei Zo- 
nelor Libere. Traficul pe apă al cerealelor din portul Brăila, s'a 
ridicat la cote mari, graţie tranzitului străin, pe când magaziile cu 
toate instalaţiunile moderne ale Docurilor lâncezesc, fără tranzit de 
mărfuri străine. 

Intre principalele articole importate după datele vamale pu- 
tem cita următoarele: 


Ferărie diferită 1.163 tone  Sârma 2.715 tone 
Tablă de tier 704 „ Sulfat de cupru 112 , 
Coloniale S , 326 „ Pucioasa 20 , 
Cărbuni de pământ 20.973 ,„ Unelte agricole 765 , 
Fosfat de calciu 6.200 , a 
, Frânghii 177 ,„ 

unai de fier I y Fructe orientale 149 
Orez 27.558 ,„ - î j 
Maşini şi piese difer. 1,279 „  Văpsele 492 » 
Oțel diferit 140 „Fonta 2.048 » 
Tuburi şi accesorii de Pirită sulfat de fier 3.960 » 

sondaj 625 „ Zahăr 460 ,„ 


Tonajele la import sunt în descreştere la articolele de feră- 
rie, coloniale, sulfat de fier, maşini diferite, oţeluri, sulfat de cu- 
pru, pucioasă şi frânghii; pe când la alte articole, cum este ore- 
zul brut, se constată un mare spor, ca consecinţă a reactivărei fa- 
bricilor locale de curăţit orezul, protejate de urcarea tarifului va- 
mal ; tot astfel la fosfat de calciu, la pirite şi sulfat de fier, la 


www.dacoromanica.ro 


PORTUL BRĂILA ÎN 1929 65 


fontă, unde tonajele importate reprezintă îndoitul activităţei anilor 
precedenţi (în special a anului 1927). 

La articolele de sondaj se constată din nou mica cotă de 
import, față cu anul 1924 când s'au adus 8.446 tone, pe când în 
1929 constatăm numai 625 tone; ca o consecință a  mentalităței 
muncitorilor dockeri, cari impun un supliment de 50%, pentru 
descărcarea tuburilor, sub pretext că cste vătămător catranul de 
pe ele ; dar acest supliment nu există la operațiunile similare din 
portul Constanţa și unde s'au tras aceste partide cu tuburi de 
sondaj. lată dar o micșorare în activitatea importului la Brăila, 
de care sunt vinovați în prima linie muncitorii portului. 


IV. Participarea Docurilor în comerţul exterior al 
portului Brăila 


Docurile formează o parte a portului Brăila, constituind o 
incintă vamală înzestrată cu toate cele necesere pentru depozita- 
rea şi manipularea mărfurilor, cu numeroase macarale, cu maga- 
zii, cu silozuri etc., pe când restul portului nu posedă de cât în- 
tinse platforme deservite de linii ferate, de cheiuri sau pereuri 
necesitând schele sau paserele metalice deservite de pontoane 
pentru încărcarea vapoarelor, adică un sistem tot aşa de rudi- 
mentar ca şi acum 50 de ani, şi cum nu mai există în nici o 
fară exportatoare de cereale. Magaziile vecine acestor platforme 
şi destinate depoz tárei cerealelor sunt fără instalaţiuni de manipu- 
lare, iar operaţiunile se fac în mod arhaic şi foarte costisitor, cu 
concursul manual al hamalilor, iar transporturile de la vagoane la 
vase sau la magazii, se fac încă cu căruțele cu un cal, ca acum 
o jumătate de secol. Faţă de această stare înapoiată a portului, 
care are aparența unui corp fără brațe, incinta  Docurilor, deşi 
prea mică pentru activitatea unui port ca Brăila, este singura or- 
ganizată și instalată conform condițiunilor moderne de exploa- 
tare din marile porturi străine, adică un corp înzestrat cu toate 
organele sale. 

In Docuri se fac în general patru feluri de operatiuni mai 
importante : 

a) Export de cereale prin silozuri, transbord cu elevatoarele 
plutitoare şi îicărcări cu hamalii. 

b) Export de scânduri şi alte cherestele. 


www.dacoromanica.ro 


66 INGINER P. DEMETRIAD! 


c) Import de mărfuri generale în magaziile şi intrepozitele 
Docurilor. 

d) Import de cărbuni, pirite, fosfate, etc. 

Cantităţile exportate sau importate la fie care din aceste ru- 
brici, au figurat deja în statisticile precedente cu referire la an- 
samblul portului Brăila pe anul 1929, astfel că vor fi acuma pre- 
zintate numai parţial, pentru ceiace priveşte Docurile. 

1. Exportul de cereale în 1229 prin Docuri. Silozurile Do- 
curilor operând în general, orz, ovăz, secară şi porumb, dispun 
de o magazie cu silozuri grupând 334 celule capabile de a înma- 
gazina în mijlociu 2000 vagoane cereale (378.720 hectolitri capa- 
citate), cu un debit mijlociu, atât la înmagazinare cât şi la predare, 
de 900 tone pe zi. 

In anul 1929, magazia cu silozuri a Docurilor a început o 
intensă activitate tocmai la August, de oarece recolta deficitară a 
porumbului şi păioaselor din 1928, a influenţat asupra primelor 
şapte luni de funcţionare ale silozurilor. Afluenţa din luna August 
1929 a fost aşa de mare, în cât magazia s'a umplut aproape com- 
plect, şi cum cerealele nu erau cerute la încărcare în vapoare din 
cauza scăderei preţurilor în străinătate, blocarea silozurilor a de- 
venit iminentă. In cursul lunei Septembrie, această paralizare s'a 
şi produs, iar Direcţiunea Generală C. F. R. a luat măsura, ca pe 
de o parte să nu se mai dirijeze vagoane la Docuri, iar pentru 
vagoanele întârziate în operaţiunile de descărcare la silozuri, să se 
apiice cele mai severe penalităţi, cari au apăsat vre-o dată asu- 
pra comercianților, folosind Docurile. Aplicarea acestor penalități, 
fără un criterium judicios, căci organele C. F. R. urmăreau nu- 
mai fiscalitatea în dauna comerțului și indirect a Docurilor, a 
fost cauza că numărul vagoanelor sosite în lunile următoare până 
la finele anului 1923, a fost din ce în ce mai redus, cu toată 
bogăția anului agricol 1929. In aceste grele condițiuni, magazia 
cu silozuri a Docurilor nu a manipulat de cât 71.444 tone cereale 
din exportul Brăilei, atunci când în anul 1927 se operase 170.283 
tone cereale; deci silozurile Docurilor nu au încărcat în 1929 de 
cât de 'trei ori şi juntătate capacitatea de depozitare, adică atât 
cât era necesar pentru acoperirea cheltuelilor. 

Faţă cu exportul vamal, însumând 537 mii tone cereale, par- 
ticiparea Docurilor a fost de 13%, numai, atunci când în 1927 fu- 
sese de 30 %,, iar ante-belic de 16%. lată dar cum măsuri prea 

www.dacoromanica.ro 


PORTUL BRĂILA ÎN 1929 67 





restrictive şi anti-comerciale, luate de Direcfiunea Generală C. F. R. 
contra  Docurilor, au avut ca rezultat micșorarea activităţei 
silozurilor, sub aceia ce era chiar înainte de război. 

Măsurile luate de organele C. F. R. nu au folosit cel puţin 
portului propriu zis, unde lucrau hamalii şi căruţaşii, de oarece pe 
platiormele şi pe liniile portului, nu s'au putut manipula mai mult 
ca 169.450 tone cereale, atunci când înainte de război şi întrun 
an tot aşa de productiv ca 1929 se manipulau câte 600 mii tone 
cereale (exemplu anul 1909, care nu a fost din cele mai produc- 
tive). Diferenţa enormă dintre munca cu brațele şi cu căruțele în 
port, față de manipulaţia mecanică a  silozurilor, care fusese în 
bună parte eliminată prin penalităţile aplicate de organele C. F. R., 
au deviat curentul de cereale transportate pe cale feroviară, de la 
Brăila la Constanţa, unde s'a resimţit imediat necesitatea înarmă- 
rei celui de al treilea siloz. Or, această necesitate nu rezultase 
din bogatul export de cereale al anilor 1910/1911, şi s'a produs 
într'un an mijlociu agricol ca 1929. 

Dacă comparăm traficul silozurilor din Docuri numai cu tona- 
jul de cereale manipulat cu braţele, excluzând traficul elevatoare- 
lor, ar rezulta procentul de 29%/,, atunci când dela război încoace 
operaţiunile se împărțeau pe din două cu hamalii. 

Reducerea cotei feroviare de cereale manipulate în portul şi 
Docurile Brăila, demonstra că nu prin asuprirea exploatărei ma- 
gaziilor cu silozuri din Docuri se va putea atrage comerțul de 
cereale spre Brăila, ci prin creiarea de noi și perfecționate insta- 
lațiuni de silozuri moderne, cari să prezinte toate avantajele unei 
manipulațiuni eftine pentru comerțul de cereale și să fie înzes- 
trate cu mijloace de recepțiune ale vagoanelor cu cereale, astfel 
ca Direcțiunea Generală C. F. R. să nu mai invoce motivele de 
întârzieri ale vagoanelor. Nu se putea pretinde în anul 1888, 
când s'au concepul Docurile de către Direcţiunea Generală C. 
F. R., ca silozurile să aibă perfecționările elevatoarelor din A- 
merica, unde vagonul este imediat descărcat și eliberat, chiar îna- 
inte ca marfa să fie însilozată, recepţia făcându-se în niște re- 
zervoare metalice sub liniile de garaj ale magaziilor cu silozuri. 
Activitatea unui port din punctul de vedere al cerealelor este 
strâns legată de desvoltarea instalațiunilor mecanice, probă aflu- 
xul de vagoane cu cereale în toamna anului 1929 la Constanţa 


www.dacoromanica.ro 


ar 


68 INGINER P. DEMETRIAD- 








și întro proporție mai mare ca la cel mai bogat an agricol din 
perioda ante-belică. 

Elevatoarele plutitoare ale Docurilor în număr de 5 aparate 
au deservit pe cât au putut mai bine transbordurile din şlepurile 
cü cerealele indigene şi străine la vapoarele acostate în incinta 
Docurilor, operând 77 mii tone în cursul anului 1929, atunci când 
tonajul total sosit cu şlepurile la Brăila pentru export şi tranzit, ar 
însuma circa 930 mii tone. Procentual, cele 5 aparate ale Docu- 
rilor au operat 8,3 %/ din totalul transbordurilor, restul revenind 
celor peste 30 aparate aparţinând la diferiți armatori particulari. 

. Comparativ. cu traficul din anul 1927, operaţiunile elevatoa- 
relor plutitoare ale Docurilor ar prezinta o scădere de circa 250%, 
lucru explicabil dacă considerăm că între armatorii de elevatoare 
particulare ale portului se găsesc şi câte-va casse mari de export, 
cari monopolizează operaţiunile de transbord numai în folosul lor, 
precum şi companiile da navigaţiune străine, cari şi-au procurat 
elevatoare proprii pentru manipularea încărcământului ce aduc. 

Accidental s'au mai făcut în Docuri mici complectări de par- 
tide de cereale, folosindu-se hamalii, întru cât cerealele se aduceau 
din portul propriu zis. Cantitatea operată astfel a fost de circa 
70 mii tone, ceiace ar reprezinta peste 2/5 din operaţiunile similare 
făcute în restul portului, de aceiaşi hamali şi căruţaşi. 

2, Exportul de cherestea la Docuri în 1929. Depozitele de 
cherestea din Docuri. au exportat în cursul anului 1929 o cantitate 
de 40.667 tone lemnărie, ceiace raportat la exportul întregului port 
ar reprezinta 73%, adică o proporţie similară aceleia din 1927, 
când la 61.681 tone export total al portului, Docurile au partici- 
pat cu 42.300 tone cherestea. 

3. Importul de mărfuri generale în 1929 la Docuri, Maga- 
ziile de tranzit şi întrepozit din Docuri au primit diverse mărfuri, 
ca ferărie, oţel, maşini, motoare, tuburi şi accesorii de sondaj, 
coloniale, pucioasă, hârtie, etc., însumând o cantitate de 13.172 
tone, atunci când în anul 1927 au sosit peste 16 mii tone, iar în 
1926, peste 20 mii tone. ` 

Scăderea la import continuă din an în an şi este enormă 
dacă facem comparația cu epoca ante-belică, când în anul 1912 
s'au importat peste 64 mii tone mărfuri valoroase, pentru a fi 
„depozitate numai în magaziile şi intrepozitele Docurilor, afară 


www.dacoromanica.ro 


PORTUL BRĂILA ÎN 1929 


69 


de peste 100.000 tone depuse în șlepuri și magaziile particulare 


din port. 

Paralel, magaziile vapoarelor poştale ale 
străine (Fraissinet, Sitmar, Lloyd) din incinta Doc 
o cantitate totală de 2252 tone mărfuri generale. 


marilor companii 
urilor, au operat 


Pe platformele Docurilor, închiriate la depozitari pentru căr-" 


buni, fosfate, pirite, etc., 


încă s'au operat următoarele cantităţi : 


Cărbuni 20.973 tone 
Pirite 3.960 , 
Fosfate 3.100 , 
Fontă brută, etc. 2.048 , 


Total 


30.081 tone 








In ansamblu, importul din incinta Docurilor 


talul de 45.505 tone, față de importul total vamal, 


71.877 tone, după cum am văzut mai sus. 


s'ar urca la to- 
care a însumat 


Cu alle cuvinte, numai 63°} din traficul de import al 
Brăilei s'a făcut prin incinta Docurilor; operațiunile manipu- 


lărilor de cărbuni și pirite, fosfate, fontă, 
Docurilor. 


au 


V) Veniturile portului și Docurilor Brăila 


Taxele de cheiaj pentru vasele operând 
Docurilor au produs 

Taxele de 1/2%, la import şi expori, 
sate în folosul porturilor fluviale, au produs 

Taxele vamale în folosul ministerului de Fi- 
nanţe au produs în total i ; ; 

Veniturile Docurilor, din chirii pentru plat- 
forme, taxe de cheiaj, magazinaje şi manipulațiuni 
de mărfuri, magazinaje şi manipulaţiuni de cereale, 
taxe de iernare şi de folosirea liniilor ferate şi a 
şoselelor din Docuri, taxele elevatoarelor plutitoare 
etc. au însumat, pe baza încasărilor efective din 
1929, de oarece în cursul primului semestru din 
1930 încă se mai continuă cu încasările pentru 
1929, suma de 


înca- 


revenit complect 


în anul 1929 


afară din incinta 
Lei 2.533.541 


22.626.687 


» 


. 


233.266.533 


» 


23. 924. 163 


» 


Dintr'o rapidă comparaţie c cu venițurile anului 1927, se vede 


www.dacoromanica.ro 


` 70 INGINER P. DEMETRIAD 


că numai taxele de cheiaj şi de 1/2%/, pentru operațiunile din afara 
incintei Docurilor, se prezintă în 1929 cu un mic spor. Taxele 
vamale însă, care reprezintau mai mult ca 500 milioane în 1927, 
nu mai reprezintă în 1929 de cât jumătate; efectul reducerei ta- 
xelor de export la cereale s'a resimţit deci asupra încasărilor 
Statului, tot astfel ca şi reducerea importului de mărfuri valoroase 
la Docuri. i 
Veniturile Docurilor Brăila au fost însă cu vre-o 10 mi- 
lioane mai mici ca acelea din 1927; lucru explicabil, nu atât din 
cauza reducerei importului, cât mai ales din cauza gonirei trafi- 
cului dela silozuri, ca urmare a măsurilor prea severe luate de 
către organele C. F. R. Totuși, comprimându-se .cheltuelile de 
exploatare, s'a realizat un excedent de peste 7.430.000 lei. 


VI) Aprecieri finale în legătură cu traficul anului 1929 


Traficul anului 1929 în portul Brăila, se prezintă tot cu 
aceleaşi reduceri sau scăderi constatate şi în anii trecuţi. Aparența 
de înviorare în ceieace priveşte cerealele, se datoreşte numai 
tranzitului de cereale din Jugo-Slavia, Bulgaria, Ungaria, etc., în- 
sumând peste 500 mii tone, adică aceluiaşi fenomen accidental, 
care s'a produs şi în anul 1926, dar care este de un efect tre- 
cător. Portul Brăila nu şi-a recâştigat încă locul pe care la avut 
odinioară în comerţul de cereale al ţărei noastre. 

Declinul importului nu mai este ceva surprinzător, întru cât 
se produce şi la Galaţi, centrul general al importului României. 
Atât portul Brăila, cât şi portul Galaţi, nu au putut atrage clien- 
tela din nouile teritorii alipite, care continuă a se servi de alte 
puncte de frontieră pentru introducerea în ţară a mărfurilor de 
Care au nevoie. 

„Ante-belic, portul Brăila participa cu cel puţin 14 procente 
la importul general al ţărei, pe când acuma nu mai participă nici 
măcar cu 4 procente. Magaziile şi întrepozitele din Docuri, în su- 
prafață de peste 9000 metri pătraţi şi numeroasele aparate de 
manutenţiune (macarale) nu sunt complect folosite cu traficul de 
azi' de circa 15.000 tone mărfuri generale, trafic care interesează 
acele magazii şi intrepozite. Iluzia anilor 1920 şi 1921, când im- 
portul magaziilor din Docuri depăşise. 66.000 tone, reprezintând 
11%), din importul general al Țärei Româneşti, a fost repede spul- 


www.dacoromanica.ro 


PORTUL BRAILA ÎN 1929 71 























berată. Ultimile investițiuni făcute la Docuri, ca macarale şi ma- 
gazii, reprezintând peste 15.000 lire sterline, investiții provocate 
de activitatea din 1921, nu mai sunt rentabile, faţă de veniturile 
unui import atât de scăzut, ca cel de azi. 

Neputându-se influenţa direct asupra activărei importului ţă- 
rei în folosul magaziilor Docurilor Brăila, s'ar putea însă acționa 
indirect prin aplicarea regimului de Zonă Liberă la întreaga in- 
cintă a Docurilor, idee preconizată de Camera de Comerţ din 
Galaţi şi îmbrăţişată de Camera de Comerţ din Brăila. După cum 
tranzitul cerealelor străine a înviorat portul Brăila, faţă de acti- 
vitatea cerealistă din perioadă ante-belică, tot aşa numai tranzitul 
de mărfuri general, sub regimul Legei Zonei Libere, va aduce în 
Docuri şi deci asupra portului Brăila, revărsarea unor venituri ne- 
cunoscute până acuma şi care să compenseze alte goluri. lată dar 
ceiace ar fi de făcut pentru activarea importului. 

Trecând acum la chestiunea exportului de cereale, am arä- 
tat mai sus că traficul intens din toamna anului 1929, este de- 
parte totuşi de a se asemăna cu traficul, chiar al unui an mijlo- 
ciu ante-belic, ca 1909. In portul Brăila nu au sosit decât 17 mii 
vagoane (de 10 tone) cu cereale în campania anului 1929, pe 
când ante-belic soseau cel puţin 60 mii vagoane, chiar întrun an 
mijlociu, pentru a depăşi cifra de 97 mii vagoane întrun an cu 
o bogată producţie agricolă. Regresul este explicabil, de oarece 
portul Brăila prezintă cea mai scumpă manipulare pentru cereale, 
fiindcă foloseşte încă manipularea cu hamalii şi căruțele. Ocolirea 
portului Brăila de către partidele de cereale aduse pe cale fero- 
viară s'a constatat vădit încă de la 1927, când exportul general 
al Ţărei Româneşti s'a apropiat de mijlocia cotelor ante-belice, a- 
tingând aproape 3 milioane tone, fără ca portul Brăila să se fi 
resimţit de acea activitate. Atunci când se vor publica cifrele ex- 
portului general de cereale al României, pe anul 1929, se va ve- 
dea că şi în anul trecut, procentul revenind portului Brăila nu 
mai este nici jumătate din ceiace era în trecut. Ceeace a adus o 
înviorare, a fost tranzitul de cereale străine, care însă nu pro- 
duce câştig decât hamalilor şi. muncitorilor de elevatoare, precum 
şi arimatorilor de asemenea aparate; propriu zis, comerţul brăi- 
lean nu a-realizat în anul 1929 beneficii de pe urma acestui tran- 
zit; aceste cereale sunt vândute sau tratate la origină, fără con- 
cursul oamenilor locali ai comerţului brăilean. 


www.dacoromanica.ro 


72 INGINER P. DEMETRIAD 














Silozurile Docurilor Braila, prea mici pentru a aduce un mai 
nare folos comerţului de cereale din Braila (silozurile Docurilor 
Brăila nu pot manipula zilnic mai mult ca 76 vagoane cereale pe 
roate, atunci când din interiorul ţărei s'ar putea dirija spre acest 
port şi 300 de vagoane pe zi), au fost încă scoase din activitatea 
generală, prin măsurile restrictive luate de către Direcţiunea Ge- 
nerală C. F. R., adică aceiaşi instituţie, care acum 40 de ani a 
conceput silozurile din Brăila atât de mici şi cu  instalaţiuni care 
nu pot debarasa vagoanele de cereale în termen de 6 ore, cum 
se cere în gerieral de către raglementele C F. R. Penalităţile apli- 
cate vagoanelor întârziate la Docuri s'au generalizat, aplicându-se 
la toate vagoanele sosite pentru silozuri. Comercianţii sunt deru- 
taţi, de oarece după descărcarea vagoanelor organele C. F. R. 
le mai pretind sute de lei, rezultând din penalele aplicate cu a- 
tâta severitate. Dar vina este numai a instalaţiilor silozurilor, con- 
struite pe baze prea mici şi, acum, învechite. Toate acestea ex- 
plică de ce participarea silozurilor, numai cu o recepție de 6764 
vagoane a 10 tone la traficul de cereale al portului Brăila, a fost 
atât de mică, neîncărcându-se de cât de 3 ori capacitatea, atunci 
când ar fi trebuit să se manipuleze de 8 ori, adică aşa cum s'au 
petrecut lucrurile în anul 1927. 

Avem dar, în portul Brăila, pe de o parte magazii şi linii, 
cari pot manipula şi depozita multe vagoane de cereale (700 pe 
zi), dar cu cheltueli enorme şi cari depăşesc 20%, din valoarea 
cerealelor, în loc de 2%, cât ar fi normal; iar, pe de altă parte, 
avem instalaţiuni de silozuri prea mici pentru un centru de ce- 
reale ca Brăila, şi în plus aceste silozuri sunt construite astfel că 
necesită un concurs protector al Direcţiunei Generale C. F. R., 
ceiace le-a fost refuzat pentru campania din 1929. 

Că Brăila este încă un centru pentru manipularea cereale- 
lor, o dovedeşte cu prisosinţă tranzitul de cereale străine, care 
pentru a treia oară revine în acest port, în perioda de după răz- 
boi; probabil că străinii găsesc o convenienţă mai bună, de 
cât în expedierile în susul Dunărei sau în tranzitul cu vagoanele 
de cale ferată prin Germania. Iniţiativa privată a satisfăcut trans- 
bordurile de cereale, inerente acelui tranzit străin. Credem că a- 
cest tranzit va mai reveni, iar armatorii de elevatoare plutitoare 
precum şi muncitorii ajutători, vor face bune afaceri. Paralel însă, 
nimeni nu a luat în mână cu energie şi fără părtinire, remedierea 


www.dacoromanica.ro 





PORTUL BRAILA ÎN 1929 73 


cauzelor pentru care transporturile feroviare de cereale indigene 
ocolesc acest port; ne mai atingâni, într'un an bun agricol, de 
cât o cotă reprezintând un sfert din ceiace revenea unui an cu 
producţie mijlocie din periodă ante-belică. 

Punerea în exploatare la 1891 a silozurilor de la Docuuile 
din Brăila a întâmpinat opunerea comercianților de cereale, în le- 
gături de rudenie sau alte afaceri cu proprietarii învechitelor ma- 
gazii de cereale. Această opunere a continuat de atunci şi până 
azi să se manifeste prin fel de fel de critici. In perioada de după 
război s'au adăugat încă revendicările sindicatelor muncitoreşti, 
sub motiv că silozurile din Docuri îi lipsesc de. munca pe care 
ar face-o, descărcând o parte din vagoane, atunci când sosiri'e 
sunt mai reduse. In fine, acum în anul 1929 se alătură la aceia 
cari văd cu ochi răi funcţionarea silozurilor, şi Administraţia Căi- 
lor Ferate, sub motiv că i se întârziază vagoanele destinate si- 
lozurilor, hotărând a aplica penalităţi enorme, care derutează pe 
ori ce folositor al silozuriior. Nu există persoană competinte şi 
imparţială, care să nu-şi dea seama, că silozurile Docurilor reprezintă 
manutențiunea mecanică eltină şi rapidă, deci reprezintă progre- 
sul. în adevăr, portul Constanţa cu o capacitate de maripulare de 
3 ori mai puternică ca la silozurile din Brăila, a lucrat totuşi în 
anul 1929 de 4 ori mai mult, primind 29.964 vagoane a 10 tone, 
atunci când portul Brăila, prin hamali şi căruţaşi, a operat numai 
17 mii vagoane, iar Docurile 7145 vagoane, socotite tot a câte 
10 tone. Acest lucru denotă că portul Constanţa, cu instalaţiuni 
superioare acelora din Brăila, a atras un trafic de cereale, pe 
cale feroviară, cu mult mai mare ca portul Brăiia, unde munca 
mecanică manuală caută să predomine în detrimentul progresului. 
Pentru asigurarea traficului intens şi feroviar al Constanţei, s'a şi 
luat măsuri de punerea în funcțiune a celei de a treia magazie cu 
silozuri, astfel încât capacitatea de manipulare în port va fi sporita 
cu 50 h. 

Toate cele expuse mai sus denotă că un centru comercial 
de cereale nu poate trăi cu mijloacele rudimentare şi totdeodată 
scumpe de manipulare, pe care le oferă portul Brăila, pentru trans- 
porturile feroviare. Se impune ca iniţiativa privată să secondeze 
eforturile Camerei de Comerţ locale, în soluţionarea construirei şi 
în portul Brăila, a unei grupe de silozuri în capacitate de cel pu- 
țin 6 mii vagoane cereale și capabile de a manipula zilnic, atât 


www.dacoromanica.ro 


74 INGINER P. DEMETRIAD 


la primire cât şi la predare, cel puţin 300 vagoane. Exploatarea 
acestor noi silozuri, făcându-se pe baze comerciale, nimic nu îm- 
piedecă pe comercianţi şi alte organizaţiuni ale oraşului şi portu- 
lui Brăila, de a participă în largă măsură, alături de Stat, care va 
aduce ca aport platformele cheiurilor şi liniile sale ferate. Numai 
astfel, portul Brăila şi cu oraşul său vor ajunge la înflorirea din 
trecut, atunci când jumătate din exportul de cereale al ţărei se 
făcea pe aci, iar majoritatea expedierilor o formau partidele de 
cereale sosite pe cale ferată. 


Brăila, 6 Februarie 1930. 


www.dacoromanica.ro 


Problemele muncitorimii brăilene 
de N. N, MATHEESCU 


Oraşul Brăila cunoaşte încă existenţa celor două categorii 
sociale de proletariat: semi-proletariatul—muncitorimea din port— 
şi proletariatul industrial, muncitorimea din fabrici şi uzine. Nu- 
mărul proletarilor, în oraşul Brăila, se cifrează la câteva mii şi 
cred că el poate atinge chiar zece mii. Un contingent respectabil 
deci, o clasă socială foarte importantă. Mai înainte de toate însă, 
două precizări. Prin clasă socială înţelegem o categorie de indi- 
vizi, cari au un rol precis în organizarea şi consumarea procesu- 
lui de producție economică. Nu poate fi vorba astfel de o clasă 
a intelectualilor, pentrucă intelectualii nu aduc nici un aport de 
creştere sau de manifestare procesului economic. În schimb, se 
poate vorbi cu dreptate de clasa capitalistă, a rentierilor, cari in- 
terviu în viața economică prin forța atotputernică a banului; de 
clasa proletarilor, cari contribuiesc cu forţa braţelor lor; şi în fine 
de clasa micei burghezii, de clasa de mijloc, trăind din schimbul 
bunurilor şi din servicii auxiliare politice, făcute societăţii. Prin 
proletar se înţelege, în genere, acel care nu are alt mijloc de e- 
xistenţă, decât întrebuinţarea puterii sale de muncă. Proletar real 
este, aşa dar, lipsitul de proprietate. Ceeace mar fi cazul cu mun- 
citorimea din porturi, care cuprinde foarte mulţi agricultori — re- 
cent împroprietăriți — dar socotiți semi-proletari, în pragul unui 
proces de completă proletarizare, fie prin pulverizarea pământurilor 
cari le au, fie prin meşteşugită deposedare. 

Ce probleme se pun, se pot pune, acestei clase respecta- 
bile, ca număr şi ca putere ? Ce soluţiuni se pot da ? lată între- 
bări, cari pot face obiectul unor studii obiective, serioase, în deo- 


www.dacoromanica.ro 


76 N. N. MATHEESCU 


sebi pentru iubitorii de cercetări sociale. E ceeace vrem și noi să 
facem, în aceste câteva pagini, călăuziți de grija de a pune — 
just — întrun cadru potrivit, o sumă de probleme, cu caracter de 
acută actualitate. 

Ceeace ne interesează în primul rând este o problemă de 
organicism social. Este vorba despre organizarea, despre posibili- 
tățile și perspectivele de organizare ale muncitorimii brăilene. 


* 
k * 


Mărită în intindere geografică, multiplicată în bogății econo- 
mice, România Mare a încetat de a mai fi un stat eminamente a- 
gricol şi, odată cu pulverizarea marei proprietăţi, a intrat, larg, 
pe drumul industrialismului capitalist. 

Nu vom intra în interesante controverse sociologice asupra 
acestui rapid proces de metamorfoză socială. In treacăt, amintim 
că sociologii sunt de acord asupra tempo-lui său accelerat. Chiar 
datele statistice ne demonstrează că trecerea dela agrarianism la 
industrialism a statelor înapoiate se face, nu lent, ci repede, în 
ritmul vieţei moderne. In anii 1881-1885 populaţia industrială a 
Americei de Nord se număra la 5 908.000; în perioada 1915-1921 
această cifră creşte la 17.030.000; în 1881-1885 întâlnim 498 
greve cu 124.005 participanţi ; iar în 1915-1921, 3043 greve cu 
1.819.945 grevişti (Rudolph Owiva „Le mouvement grâviste des 
ouvriers américaines pendant le période de 1881 à 1921“. Revue 
de l Internationale Syndicale rouge, No. 41—1924). 

Pentru a ne da seama mai bine de creşterea caracteristică 
industrială a ţării noastre n'avem decât să comparăm aceste 2 ta- 
blouri, suficient de edificatoare şi concludente : 














CATEGORII Întreprinderi | Lucrători 
Industria mare . . . . 625 39.121 
: extractivă. . . 235 6.333 

îi mică şi mijlocie . 54.405 50.626 
Industrii speciale mici . . 6.923 10.930 
In total. . . 62.188 107.010 








Aceste date statistice au fost strânse şi publicate de „An- 
cheta industrială“ din 1991-1902 ; şi publicate în articolul „Socia- 
www.dacoromanica.ro 

















PROBLEMELE MUNCITORIMII BRAILENE 77 





lismul în România“ de Ion Sion. (Revista „Viitorul Social“ No. 1-1907). 
Aceasta era în genere situaţiunea României Mici, înainte de răz- 
boi. Ancheta industrială din 1924, făcută de către Direcţiunea E- 
nergiei din Ministerul de Industrie şi publicată şi în gazeta „Argus“ 
din 3 Iulie 1925, ne prezintă următoarea situaţiune : 





Categorii de No.  (Porța moir.) Gapital investit | Val. producţiei 











; : A ii : A Lucrători 
intreprinderi | familiilor | H. P. Lei aur Lei 

Ind. metalurgiei 470 | 69.884 | 105.983.000 [3.384.000.000| 37.627 
» lemnului 729 60.424 | 104.235.000 | 4.208.275.000] 51.556 
„ alimentară 621 | 90.462 1 173.462.700 [8,846.794.000| 23.652 
„ textilă 207 20.677 | 96.916.000 |3.307.178.000| 18.870 
» ceramică 237 45.000 | 97.000.000 | 1.810.461.000| 23.490 
„ arte grafice 146 16.505 — —- 420.900.000 4.863 
»  pielăriei 237 11.672 | 30.853.000 | 2.359.268.00u| 8.867 
„ chimică 354 74.438 | 112.724.000 | 6.963.004.000| 13.565 


Total Z 3.001 


389.062 | 721.013.700 


31798.980.)00| 182.500 
P | A 








Acest tablou se referă la marea industrie. Comparaţia între 
starea dinainte de război şi cea după, ne edifică deplin asupra 
creşterii industrialismului în ţara noastră. Cele 625 întreprinderi 
mari, pe cari ni le indică „Ancheta industrială din 1902“ aveau 
învestite un capital de 23/.640.400 lei, pe câtă vreme capitalul 
învestit în cele 3201” întreprinderi mari, pe cari le găsim după 
război, se ridică la 721.073.700 lei aur! Numărul lucrătorilor in- 
dustriali e mai mare decât cel prevăzut în Ancheta Ministerului, 
după datele statistice publicate de către „Buletinul de Informa- 
ţiuni“ al Internaționalei Sindicale din Amsterdam, el se ridică 
la 274.842! 

Din toate punctele de vedere deci, şi ca forţă motrică şi în 
ce priveşte capitalul învestit, şi în privinţa valorii producţiei şi în 
privinţa numărului de lucrători, desvoltarea rapidă a industrialis- 
mului român este un lucru clar. 

Din marele număr de lucrători indicaţi, însăşi Statistica? In- 
ternaţionalei Sindicale — inspirată fireşte de sferele conducătoare 
ale sindicatelor din ţară — mărturiseşte că abia 42.022 sunt orga- 
nizaţi în asociaţiuni profesionale, 33.362 afiliaţi Internaționalei din 
Amsterdam şi 8.660, cu tendinţe comuniste. 

Care e situațiunea muncitorimii dih porturi? Ca număr, 
această muncitorime e în  descreştere. Lucrul are o explicaţie 


www.dacoromanica.ro 


=m z roa = 


3s N.N. MATHEESCU 











simplä. Cauza este pulverizarea marei proprietăți, care a scăzut 
cu foarte mult exportul nostru de cereale şi deci a slăbit cu mult 
amplasamentul brațelor de muncă. De unde, în Brăila, se putea 
întâlni, până la 10.000 de muncitori de port înainte de război, 
acuma — numărul lor se ridică abia la 3000. Socotind şi porturile 
basarabene — deci descreşterea în raport cu situaţiunea ante-belică 
e şi mai vizibilă. Tabloul Internaționalei Sindicale din Amsterdam 
inidică numărul lucrătorilor ocupați în porturi la 8000 abia! 

Cum se vede din ce în ce, localizăm problema. In portul 
Brăila se află 3000 lucrători cu braţele. Ne lipsesc date edifica- 
toare asupra muncitorilor industriali din oraş ; în orice caz, numă- 
tul lor, a celor ocupați în marea industrie, nu poate trece peste 
2000, având în vedere faptul că, în oraşul nostru, intreprinderi 
industriale mari nu s'au creiat— ba unele din ele s'au distrus 
chiar, de către ruşi, în timpul războiului, iar Şantierul Franco- 
Român nu cuprinde mai mult decât 500 de lucrători calificați. 
De sigur, că un număr mare de proletari se găsesc în mica in- 
dustrie, la micile întreprinderi ; nuinărul lor poate atinge cifra de 
5000. Aşa după cum am afirmat la începutul articolului, presu- 
pun numărul proletarilor şi semi-proletarilor brăileni la 10.000. Ne 
lipsesc 'date precise, pentru că nu avem un birou, un oficiu pen- 
tru aşa ceva, pentru că nimeni nu e în acest oraş, care — având 
mijloace băneşti — să aibă şi iubirea de științele sociale şi să se 
ocupe cu adunarea şi întocmirea unor date statistice cât mai pre- 
cise. Ne propunem să încercăm noi această muncă, ca îndeplinirea 
unei datorii pioase de recunoştinţă faţă de oraşul, în care ne-am 
născut şi am crescut. 

Ca organizare, muncitorimea brăileană stă tot atâta de prost 
ca şi muncitorimea din restul ţărei, cu o uşoară superioritate în 
ceeace priveşte muncitorimea din port. 

Organizarea în asociaţiuni profesiunale datează de prin 1903. 
In 1912 muncitorimea din porturi—nemilos exploatată de vătați— 
a susținut o impunătoare grevă, condusă fiind de Panait Istrati. 
Insufleţitorii organizaţiunii în sindicate profesionale, în această 
epocă erau Panait Istrati, Ştefan Gheorghiu şi Ştefan Gligorie. 
Ca ideologie, în aceste începuturi de organizare, găsim un curent 
anarhist şi un curent de sindicalism economic apolitic, analog 
sindicalismului sorelian din Franţa. 


www.dacoromanica.ro 


PROBLEMELE MUNCITORIMII BRĂILENE 75 














După răsboi, la fel ca în restul ţării, asociaţiunile profesio- 
nale iau un avânt neobişnuit. Sindicatele brăilene numărau câteva 
mii de membrii şi aveau averi respectabile. Ideologic, mişcarea era 
sub influenţa doctrinei socialismului jacobin a lui Lenin. Neafiliată 
oficial Moscovei, însă simpatizând cu mişcarea bolşevică, sindica- 


tele brăilene suferă şi ele sciziunea provocată prin memorabilul 
Congres dela Cluj, predominat de curentul pacifist şi colaboraţio- 


nist al social-democraţilor. Acest congres sindical a afiliat sindi- 
catele Internaționalei dela Amsterdam. 

Greva generală, sciziunea şi abuzul de autoritate al puterii 
executive, au slăbit din ce în ce organizaţiunile profesionale. 
La fel—ca şi în restul ţării— sindicatele brăilene decad. Mişcarea 
sindicală din industrie se desfiinţează complect. Mişcarea din port 
lâncezeşte până la 1922—1923, când, pe baza legii lui Trancu- 
laşi şi ulterior pe baza legii Mârzescu, asupra persoanelor juridice, 
încep să se întocmiască sindicate, asociaţiuni profesionale strict 
economice, fără nici un ţel politic, propunându-şi numai susţinerea 
energică a intereselor economice de clasă ale proletariatului 
din porturi. Incetul cu încetul, aceste  asociaţinni se întăresc, ca- 
pătă putere, ajung să înglobeze întreaga muncitorime din port 
— până la 3500 membri — se instalează în local propriu, destul 
de somptuos, organizează o admirabilă asistență medicală, chiar 
un timid început de activitate culturală; mai principal însă, ele 
realizează concrete deziderate economice : impun contracte colec- 
tive de muncă, cuceresc preţuri de muncă compatibile cu scumpetea 
vieţii, dobândesc chiar distribuirea muncii prin sindicate în baza 
principiului rotației egalitar. In epoca post-belică, printre condu- 
cătorii sindicatului brăilean numim pe Stoica Mihalcea, lon Voinea 
și Ion Dumitrescu-Bătrânu. 

Această mişcare pare a fi în eclipsă pronunţată, dacă nu în 
decădere. Cauza este: că anumiţi conducători de sindicate s'au 
dentificat cu rolul trist al vătafilor, exploatând  muncitorimea or- 
ganizată, prin lefuri și misii mari pe cari le luau. E drept că 
întreagă acestă mişcare a fost predominată de concepţii pacifiste 
colaboraţioniste. 

In orişi ce caz independent de orişi ce consideraţie subiec- 
tivă —drept constatări obiective, faţă de aceste salturi uriaşe, pe 
cari le-au făcut sindicatele brăilene, în decursul abia a 15 ani, se 
impun aceste două consideraţii: 

www.dacoromanica.ro 





80 N. N. MATHEESCU 








a) Dela anarhism—la bolşevism şi apoi la colaboraţionism, 
în zece ani, trăind practic, experienţa ideologică a unui veac de 
cugetare politică - Proudhon— Bachunin— Sorel— Lenin— Kaut- 
Shy —, ni se pare, nu numai excesiv, dar deadreptul imposibil. Şi 
pentrucă lucrul s'a petrecut, el dovedeşte clar superficialitatea 
sindicalismului brăilean, şi dacă a trăit doar „durata unei roze, 
din nenorocire ma avut nimica din suavitatea ei“! 

b) Proletariatul e una din forţele naţiei. Forţă economică; 
forță politică. Organizarea lui în asociaţiuni profesionale solide, 
luminate, conştiente de rolul şi posibilitatea lor, trebue să fie do- 
rinţa tuturora, nu numai a cercetătorului de ştiinţe sociale, dar a 
oricărui cetăţean "conştient de necesitatea încadrării armonice, si- 
metrice, egale şi disciplinate, a tuturor forțelor—de orice natură— 
ale ţării. Ca atare dorim şi recomandăm organizarea proletariatului ; 
pe baza unei ideologii luminate, luminându-se el însuşi asupra ţe- 
Jurilor sale, culturalizându-se! Cultura, fie ea de clasă, fie ea de 
orice fel—e un sfetnic bun, un sfetnic sigur, un sfetnic la toate— 
ajutător ! Un lucru însă trebue înțeles: proletariatul să înveţe, să 
se cultive singur, pentru a se putea organiza singur. E'o chestiune 
care-l priveşte, şi nu-l putem face mai folositor țării, decât în- 
dreptându-i ochii şi posibilităţile spre el însuşi! Amestecul insolit 
al Statului, nu-l admitem, nu numai pentru consideraţii politice, 
“dar chiar pentru motive de ştiinţă socială : condițiuni de dinamică 
socială. Chestiunile : ce privesc legislația muncitorească le vom 
trata—la fel ca şi desvoltarea şi organizarea—cercetând interesele 
generale—comune cu proletariatul din restul ţării - şi apoi intere- 
sele speciale ale muncitorimii brăilene. 


* 
i k k 


* 


“Se numeşfe—în deobşte—această  dăinuire, această fatală 
vieţuire înainte : progres. E de discutat—şi mult s'a discutat, na- 
tura filosofică a progresului. Nu puţini sunt — în frunte cu Jean 
Jacques —, cari au susţinut că, omul, la începuturile lui, a fost 
fericit şi a trăit o eră de lumină şi de belşug şi că, mersul înainte, 
ne duce nu. spre progres, ci "înspre! regres; fiece zi trăită e o 
treaptă scoborită şi nu ridicată, o treaptă cobortă dinspre fericire 
spre amărăciune. 


PROBLEMELE MUNCITORIMII BRĂILENE 8! 


Mai interesantă este latura socială a chestiunii: discuţiunea 
aprinsă asupra faptului dacă programul social este el un proces 
de unificațiune sau un proces de individualizare. Pentru cunos- 
cutul Spencer, problema progresului, calea progresului, este dela 
simplu la compus, dela omogen la eterogen, dela nediferenţiat la 
diferențiat. Pentru alţii — Durckheim bunăoară —progresul e tot una 
cu unificațiunea. În stil literar-polemist, marele istoric Ferrero, 
într'o cărticică recentă „L'Units du Monde“ pledează tema unifi- 
ficaţiunii necesară a lumii, politică şi intelectuală. (Întrunul din 
numerile „Vieţii româneşti“ am recenzat, în rezumat, interesanta 
lucrare). 

Cert este că, lăsând de o parte ori şi ce nouă speculaţiune, 
se constată prin cele cinci simţuri — elementar — că pe zi ce tre- 
cem, progresul social rezidă întrun proces de unificaţiune spiri- 
tuală şi economică. Relaţiunile internaţionale capătă importanţă 
preponderantă şi determinantă asupra echilibrurilor interne. 

Se pare că micile şi marele State îşi desvoltă şi desăvârşesc 
existenţa în ritmul unui marş comun. lată pentru ce şi problemele 
în legătură cu munca au căpătat aspect şi culoare internaţională. 
Problemele de legislaţie muncitorească sunt iscate de condiţiile so- 
ciale ale vieţii moderne : de industrialism, acelaş în manifestările 
sale — cu toate condiţiunile sale — şi pe malurile Tamisei sau 
Senei, ca şi pe malurile Dâmboviţii sau Danubiului. 

Diferite convenţii răsleţe între State au încercat, timid şi fără 
ecou, să stabilească principii de legislaţie socială. Biroul Internaţio- 
nal al muncii dela Genova, auxiliar de preţ al Ligii Naţiunilor, în 
nesfârşitele lui şedinţe şi conferinţe, în publicaţiunile şi buletinele 
sale, a stabilit principii largi democratice şi umane, în ceeace pri- 
veşte legislaţia de proteguire a muncii. 

Sforţările anterioare pe acest tărâm par a fi ajuns la un re- 
zultat, prin lucrările instituţiei de la Geneva. Ca interes istoric a- 
mintim, că în 1904 un tratat a fost iscălit între Franţa şi ltalia, 
pentru proteguirea reciprocă a muncitorilor frâncezi şi italieni ; iar 
în 1900 s'a creiat la Paris şi o „Asociaţiune Internaţională pentru 
protecţia legală a muncii“, mai târziu Cu sediul la Bâle. („Legis- 
lation Ouvrière“ E. Cohendry et M. Gregant.) 

Sub presiunea asalturilor impetuase ale sindicalismului, ulte- 


www.dacoromanica.ro 





82 N. N. MATHEESCU 





rior sub presiunea revoluţiei ruse, legiuitorii din toate ţările âu în- 
ceput să propună şi să obţină dela parlamente legi de proteguire 
a muncii. O temă veche, revoluţionară, a societăţilor, cari susțineau 
că muncitorii erau exploataţi de capitalişti, a fost recunoscută for- 
mal, prin însăşi necesitatea unei legiferări speciale de proteguire 
a muncii. 

Problemele ce se iveau spre soluţionare erau numeroase. 
Schiţăm câteva : durata zilei de muncă ; repaosul duminical ; con- 
flicte de muncă şi aplanarea lor ; contractele de muncă; acciden- 
tele de muncă ; riscul profesional şi asigurările sociale ; protecţia 
muncii copiilor şi femeilor ; şomajul ; reglementarea muncii în in- 
dustrii speciale (mine, cf.); protejarea drepturilor morale ale mun- 
citorilor, etc., etc. 


E de subliniat faptul important, că în evoluţia dreptului mun- 
citoresc — în ultimul veac — se oglindeşte întreaga evoluţie a 
unei societăţi şi se indică normele transformării viitoare. Revoluţia 
franceză a fost aceea care a statuat, prin Decretul din 2 Martie 
1791, libertatea complectă a muncii. Dar această dreptate a echi- 
valat cu o dezarmare a muncitorului în faţa atotputerniciei capita- 
liste. De unde în codul civil al lui Napoleon găsim — din 2000 
de articole — abia 2 (două) articole în ce priveşte munca manuală 
şi restul e închinat reglementării productivităţii, iată astăzi, nici după 
un veac, rolurile inversate, munca proteguită prin legislaţie specială, 
iar proprietatea detronată din caracterul său inviolabil şi sacru şi 
redusă la rolul modest de funcțiune socială !. 


Durata zilei de lucru. Principiul celor trei opturi a fost câş- 
tigat : opt ore de muncă, opt ore de odihnă şi opt ore de recre- 
are şi distracţie. 

Convenţia internaţională dela Waschington, la care a aderat 
şi țara noastră, a stabilit durata zilei de muncă la opt ore. 
| Repausul duminical de asemenea a fost reglementat prin legi 
speciale. 

Conflictele deimuncă spre aplanare — şi pentru a se evita 
grevele — dăunătoare procesului economic — se dau fie tribuna- 
lelor speciale, fie tribunalelor ordinare. 


Contractul de muncă. Pentru că unul din principiile de bază 
ale convenţiunilor este egalitatea părţilor contractante, pentru că 


www.dacoromanica.ro 


PROBLEMELE MUNCITORIMII BRĂILENE 83 


în tratativele dintre patron şi muncitorul izolat, acesta era în vă- 
dită inferioritate, pentru a se stabili un echilibru, s'a adoptat de 
diferite legislații contractul colectiv, contractul prin care muncitorii 
în grup contractează cu patronii în grup, stabilind norme comune 
de muncă şi salarizare. 

Accidente de muncă. De unde în vechiul cod civil, legiuitorul 
impunea ]ucrătorului sarcina dificilă a probei, nouile teorii în ma- 
terie de accidente, sunt cele ale riscului profesional, după care 
riscurile sunt inerente, nu lucrătorului, ci industriei, şi ca atare ea 
le suportă (o interesantă discuţie a acestei chestiuni se găseşte în 
lucrarea Dr. Marie et R. Decante „Les accidents du Travail“ din 
colecţia „Encyclopédie Internationale d” Assistance, etc“.) 

Reglementarea muncii minorilor, a femeilor (interzicerea ca 
acestea să lucreze în anumite industrii sau peste anumite ore şi 
reglementarea muncii în diferite industrii, în mine se lucrează 
între 6—7 ore ; la căi ferate, din cauza încordării în muncă, se 
necesită repaosuri mari, etc.), formează puncte importante din le- 
giferările cu caracter social. 

Asigurările sociale, constituesc o problemă foarte importantă 
de legislaţie. Aceste asigurări sunt o necesitate imperioasă pentru 
a protegui pe lucrători în cazurile de boală, de bătrâneţe, de şo- 


maj sau de accidente. Sunt mai multe feluri, mai multe sisteme 
de asigurări, şi co-asigurare. 


Sistemul asigurării de către Stat, singur sau în unire cu con- 
tribuţiile patronilor şi lucrătorilor, sau asigurări reciproce, co-asigurări. 
— Societa di mutuo soccorsa —, cum se numesc în Italia, sau 
Friendly Societes, cum se numesc în Anglia. D-l Dr. I.N. Anghe- 
lescu în lucrarea sa „Asigurările Sociale în statele moderne“ ne 
prezintă următorul tablou în privinţa desvoltării acestor societăţi 
de asigurare : 














Membrii Asiguraţi | Totalul lucrătorilor 
“In Franţa . . . . . . . | 4.100.000| din 9.500.000 (1907) 
“a Belgia îs ap e a 3 420.009| „ 2.109.000 (1909) | 
» Italia . , . . . . . . | 1.000.000[,„ 10.000.000 (1905) 
» Anglia . . . . . . . | 6.100.000| „ 13.000.000 (1907) 


www.dacoromanica.ro 


84 N. N. MATHEESCU 


In 1908, în Germania, găsim 13.200.000 asiguraţi pentru ca- 
zuri de boală din 16.000.000 salariaţi !... 

Şi dintre toate chestiunile cea mai importantă este a liber- 
fății sindicale, şi dreptului deplin garantat pentru muncitori de a 
se putea constitui în asociațiuni profesionale, cu uşurinţă recunos- 
cute ca persoane juridice. lată probleme generale de legislaţie mun-- 
citorească, cari s'au pus şi se pun şi la noi în ţară, necesitând o: 
soluţionare, în texte de legi, cât mai larg posibilă şi insuflate de 
spiritul novator al vremii. 

Muncitorimea brăileană, pe lângă interesele generale mať 
sus arătate, are trebuința de a-și susține şi interese parlticulare,. 
propii, specifice felului său de a munci, şi cari au nevoie dea. 
fi legiferate special într'o legiuire care să proteguiască munca în 
porturi. lată aceste trebuinţe : legiferarea contractului colectiv de 
muncă, cu specificarea de sancțiuni, penale şi civile şi pentru pa-- 
troni, nu numai pentru muncitori, în caz de neexecutare ; legife-: 
rarea principiului muncii rotative astfel încât faţă de criza perzis-- 
tentă şi faţă de faptul că — fatal — o mare parte din an activi- 
tatea portului nostru e mult redusă, din cauza îngheţului, toți mun-- 
citorii, în mod egal, să-şi poată întrebuința braţele ; stabilirea prin 
lege a unui indice de fixare a preţului de muncă, proporţional cw 
indicele de scumpete a vieţii ; șomajul, aşa de perzistent de câţiva. 
ani, precum şi destule alte neajunsuri, trebuiesc în parte remediate: 
prin reglementarea pe cale de lege a unei asistenfe sociale, dreaptă, 
cinstită, cu contribuţia egală a muncitorilor, a patronilor şi mai ales 
a Statului ; a comunei şi a Camerei de Comerţ. 


In puţine rânduri, am arătat ce probleme de legislaţie mun- 
citorească se pun, în general şi în particular, pentru muncitorimea 
brăileană, ce soluţionări se pot da, ce norme și directive se pot 
stabili. 

Sperăm că am tratat, cu destulă obiectivitate, o problemă: 
destul de spinoasă. 

E foarte adevărat că lucrul necesită o amănunţită băgare de- 
seamă. Articolul de faţă vrea să fie un conştiincios informator. 
Atâta doar. Dar nu putem să nu cerem insistent tuturora să pri- 
vească problema cu destulă atenţie, cu bună-voinţă şi simpatie. 
Şi ătâta nu e suficient. Trebuie şi cercetare, documentare, știință 


www.dacoromanica.ro 


PROBLEMELE MUNCITORIMII BRĂILENE 85 


în domeniul respectiv. Sperăm că aducem o mică contribuţie la o 
problemă destul de mare; sperăm că aruncăm o rază de lumină, 
într'un teren necercetat, ocolit şi poate hulit. Acel care înțelege 
însă spiritul vremii şi cerinţele vieţii noui, nu poate nega şi nici 
nu se poate dezinteresa. Nu.poate parodia gestul — vrednic de 
o nemărginită milă — al personagiului blândului Horaţiu: care, 
ignorant de impetuozitatea pârâului, stătea pe mal aşteptând— sä- 
acul! — să se termine interminabilul şuvoi de apă! 


www.dacoromanica.ro 


Brăila şi Peisajul Brăilean 


în opera lui Panait Istrati 
de Prof. G. BANEA 


Povestitorul român, dar scriitor francez — am numit 
pe d. Panait istrati, — în aproape toate volumele publicate 
până acum, dă târcoale Brăilei. D-sa e un româno-fob 
înverșunat, urmărindu-ne cu o ură stăruitoare şi punând 
în aceiaș cofă de defăimare şi pe guvernanţi şi pe gu- 
vernaţi. Totuși, când vine vorba de Brăila şi de piesagiul 
brăilean, Panait Istrati uită zăcăşia ce ne-o poartă şi, a- 
pucat de nostalgia locurilor în care a văzut lumina zilei 
şi a copilărit, zugrăveşte cu căldură şi duioşie colțuri din 
Brăila, colțuri menite să dispară. Aşa e în primul volum 
— Kyra Kyralina — nume care aminteşte vechiul cântec 
bătrânesc de pe malurile Brăilei. Cele trei povestiri din pri- 
mul volum au ceva de neprevăzut, din aventurile poveș- 
tilor din O mie și una de nopți, în care se împletesc 
crâmpeie din viața românească de pe meleagurile Brăilei. 

Copilăria chinuitului şi nefericitului erou al primului 
volum — Stavru — se petrece în Cetăţuie, mahala carac- 
teristică a Brăilei, care şi acuma mai păstrează ceva o- 
riental în ea. „Casa era așezată în fundul unei curți mari 
împrejmuită cu ziduri. Erau nişte ferestre cari dădeau în 
această curte și alte ferestre dinapoi cari erau agățate 
pe marginea dealului ce domina portul. Nu puteai intra 


www.dacoromanica.ro 


BRĂILA ÎN OPERA LUI P. ISTRATI 87 


în casă decât prin Singura intrare din față; dar ca să 
fugi, pe legea mea, era mai ușor şi dacă râpa dealului 
ar fi putut vorbi, pe câţi ingi nu i-ar fi văzut rostogo- 
lindu-se pe coasta sa (pag. 83). E vorba de Brăila de 
dinainte de războiul Crimeei, deci de Brăila raiă tur- 
cească. Brăila de atunci avea o: poporaţie de oameni des- 
ghețați și foarte pricepuți a trage foloase din aşezarea 
Orașului. Aşa, frații mamei eroului Stavru sunt contra- 
bandiști de mărfuri orientale. Ei strecoară din Brăila, 
care era turcească, mărfurile în cuprinsul țării românești. 
D-l Panait Istrati a evocat acele timpuri şi chipuri dis- 
părute pentru totdeauna. Reminiscenţile literaturii popo- 
rane românești se văd în felul cum este furată din Braila 
de către un turc eroina Kyra-Kyralina, aidoma ca în 
balada poporană cu acelaș nume. 

Urmează apoi un lung şir de pățănii care se mută 
din Brăila. Peisagiul nu mai e brăilean. 

Al doilea volum Oncle Anghel ne zugrăveşte împre- 
jurimile Brăilei, hanul lui Moş Anghel pe drumul de la 
Brăila la Baldovineşti. l 

Cel ce dă numele volumului e un om cu o-soartă 
tragică. Dintr'un om. entuziast şi credincios, ajunge o 
ruină din pricina nevestei leneşe şi rele. Povestea lui se 
împleteşte cu povestea altor: frați și veri ai lui, haiduci 
în bălțile Brăilei şi lunca Siretului. Reminiscenţele lite- 
raturii de haiduci sunt vizibile. 

In volumul. apărut în ` româneşte „Trecut și viitor“, 
din numeroasele pagini de polemică cu ziariştii de la 
Adevărul, cari i-ar fi falşificat opera traducându-i-o prost 
— traduilore..... lraditore — se desprind uşor paginile au- 
tografice : La stăpân şi Căpilan Movromali. Zugrăveşte 
alte colțuri ale Brăilei, nu Cetăţuia cea pitorească cu ori- 
entalismul ei, ci mahalaua Karachioi, cu cârciuma ' din 
strâda' Malului. 

„Sirada Malului — al cărei nume se poate să se 
fi schimbat azi — era, acum treizeci de ani, acel coridor 
scurt care începe din Calea Călăraşilor, aproape în fața 
străzei sfântului Nicolae, şi se termină la malul Dunării, 


www.dacoromanica.ro 


88 PROF. G. BANEA 


de unde și numele. Se află situată în plin „Carachiu“ 
(Kara. Kioi), cartier în majoritate grecesc, chefliu şi gu- 
raliv, dar nu bătăios ca „Afârnații“ şi ca „Comorofca“, 
pomeniţi în nuvela Codin (pag. 53). „Kara-Kioiul mă 
atrăgea prin voioșia lui pacifică, prin latura-i cosmopolită: 
când mă plimbam prin Kara Kioi, ori prin Cetăţuia des- 
crisă în Kira, îmi închipuiam că sunt pe malurile Bosfo- 
rului, cunoscut din gravuri şi atât de arzător dorit. Greci 
visători și berbanţi ; turci cu feţe severe, grecoaice sprin- 
cenate și melancolice ; „cadâne“ indolente, sfioase, pri- 
vind printre uluci şi gata să-și coboare vălul pe creştet“ 
(pag. 53). 
In volumul Codine, apărut în 1926, d. Panait Istrati 
ne zugrăvește cu o simpatie evidentă, figura unui flăcău 
voinic, Codin, hamal în portul Brăilei. „De constituţie 
atletică şi de aspect impunător, omul sta sprijinit pe un 
cot şi zâmbia cu bunăvoință. Obrazul lui, pe care i-l de- 
formau nişte mușchi prea vizibili, purta în multe locuri, 
urme de tăeturi de briciu sângerânde înca și pansate cu 
căpăţele de hârtie de ţigară. Mustaţa era neagră, foarte 
răsucită ; părul năclăit cu uleiu parfumat, peptănat pros- 
tește. Numai în vestă, cu surtucul aruncat pe iarbă, a- 
rată cu mândrie un plastron și nişte manşete cu dungi 
galbene şi albe, precum şi o vestă şi nişte pantofi bro- 
daţi de mână cu lânică colorată. La mijlocul lui, erą în- 
cins de mai multe ori, un brâu lat de lână albă care as- 
cundea rău un cuțit mare în teacă. Lângă e], o pălărie 
nouă şi un ciomag spăimântător de corn pârlit*, (pag.48-49). 
O cârciumă din Comoroica cii muşterij bățăioși, portul 
cu muncitorii şi obiceiurile acestora îşi găsesc locul în 
nuvela Codin. i d 
„Ziua era încă nelămurită... Sondorij țăiau plumbu- 
rile, împingeay cu înfrigurare uşile lunecătoare Şi Săreau 
dintrun vagon în altul ca - niște vevetiţe, în mână Cu 
şonda cea mică, ny mai mare decât ọ ţeavă, și cu buzu- 
narele umflate cu probă de marfă. Dinairite i unei a 
gazii cu deschiderea căscată şi neagră, o mulțime strânsă, 
Särind, își urlă dorința de a fj tocmită, cu ofuřig cafe-mi 


www.dacoromanica.ro 


BRĂILA ÎN OPERA LUI P. ISTRATI 89 


amintia grohăitul porcilor dinaintea teicei. Un om cu 
Chipul posac şi cu vocea tunătoare, urcat pe o grămadă 
de saci, alcătuia cetele şi le trimetea la poşte. Dând pu- 
ternice lovituri cu cotul şi strigându-şi înjurăturile obscene, 
cei mai voinici se impuneau și isbuteau să fie luați, în 
timp ce nenorociţi, cu trupurile slăbite, trepădau neputin- 
cioşi împrejur ţipând că „de multă vreme rămâneau fără 
lucru şi că se săturaseră“. (pag. 75—76). ladul portului 
e bine cunoscut de autor. 

„„„Fără îndoială, opera D-lui Istrati este foarte inegală, 
are foarte multe stângăcii, franţuzeasca  D-sale are un 
Caracter special, lăsând uşor să se recunoască că opera 
a fost gândită în româneşte. (D-l Sadoveanu îi găsea 
mai anul trecut un merit în asta), iar în ce privește dis- 
crețiunea sentimentelor de pietate ale autorului pentru 
Chinuita lui mamă, D-l A. Hefter în Lumea literară de 
anii trecuți, l-a fixat cum trebuie. 

- Totuşi, pentru ceeace ne interesează aci, D-l Panait 
Istrati a zugrăvit —fidel— şi cu mult talent, colțuri menite 
a dispărea din Brăila noastră. | 


www.dacoromanica.ro 


Ceva despre mişcarea muzicală a Brăilei 


de Vintilă Voiculescu , 


Brăila s'a bucurat totdeauna. de o bună reputaţie melomană. 
Nu ştiu întru cât a fost îndreptăţită, dar e-sigur că Brăila are o par- 
ticulară sensibilitate şi un viu interes pentru muzică, lucru care a 
determinat de multe ori formarea de cercuri şi societăţi muzicale. 

Gustul muzical — în general, apanagiu al intelectualului de 
elită — a fost suficient manifestat aici, fie măcar numai pary 
mână de înţelegători melomani. 

Nu poate fi vorba în aceste rânduri de un istoric muzical al 
Brăilei ; mulţi din părtaşii micilor momente muzicale brăilene mai 
vieţuesc încă; contimporani acestor momente, le putem schiţa fi- 
del, fără picătură de fantezie. 


Un prim animator muzical a fost C. Berlescu, primarul de 
pe vremuri al Brăilei; a încercat să înjehebe o societate muzicală, 
fără succes însă; apoi, farmacistul S. Petzalis, care înființă către 
anul 1880, împreună cu alţii, dintre care profesorul de vioară 
Unvogel, un mic cerc muzical: „Muza“, care cultiva muzica de 
Cameră, organizând producţiuni în cerc restrâns. 

La 1884, un grup de tineri (A. de Bini, Th. Drossino, Mi- 
hailidis, etc.) dă ființă Societăţei „Lyra“, alegând preşedinte de 
onoare pe  Petzalis; conducătorul muzical fiind D-l Petrică Jean 
— deschid parantesa spre a vorbi de acest bătrân educător muzicat 
al Brăilei; născut la Braşov în 1854, a venit de mic la Brăila, 
unde a învățat vioara cu profesorul Unvogel, după al cărui in- 
demn plecă apoi la Bucureşti, specializându-se la Louis Wiest 3. 
a învăţat şi violoncelul, devenind cu vremea cel mai bun violon- 
celist al ţărei în acele timpuri; a fost în Rusia, unde a concertat 
şi a fost decorat. Muncitor modest, şi-a ridicat profesiunea la 


www.dacoromanica.ro 


CEVA DEŞPRE MIŞCAREA MUZICALĂ A BRĂILEI 9f 


înălţimea apostolatului, căci e întradevăr un venerabil apostol în 
meseria lui ; acum, predă cursurile de vioară şi violoncel la filar- 
monica „Lyra“. 

Muzica comunală a fost înfiinţată în anul 1896 sub prima- 
riatul lui Nicolae Ionescu; — ca preludiu al acestei muzici s'a an- 
gajat în vara anului 1895 o bandă-fanfară compusă din 20 oa- 
meni, — proveniți din banda „Orfeus“ — sub conducerea lui P. 
C. Spanopol. Muzica comunală a luat fiinţă cu 14 gagişti pe 
lângă Corpul sergenţilor de pază, fiind condusă de N. Alexan- 
drescu, (N. Alexandrescu emerit organizator de muzici şi un pro- 
digios compozitor, fost mult timp şef de muzică militară, mort 
acum câţiva ani.) Alexandrescu a fost angaiat de către Primărie, 
din Maiu 1896 până în April 1897 pentru formarea şi conduce- 
rea unei muzici. In Maiu 1897 e adus din Viena, ca conducător 
al muzicei comunale, Leopold-Hans Kern (Leopold Kern, excelent 
conducător de orchestră, cu acel „Stimmung“ specific vienez şi in- 
spirat componist, valsul său „Ochi fermecători“ poartă o discretă 
aromă de motiv românesc; a murit în campania recentă.) Muzica 
comunală a trăit până la 1912, sub aceiaş conducere; în acest 
an înființându-se la Brăila Regimentul 38 Infanterie, a fost văr- 
sată acestuia. 

Au fiinţat efemer şi având un caracter intim, mici formaţiuni 
de quartete de coarde şi mici orhestre; astfel quartetul format din 
D-l avocat Niculescu şi Eliad, Kern şi Bogdanovici şi altul a lui 
Gh. Boantă, P. Jean, Ştefănescu, etc., precum şi reuniunile de la 
Profesorul Mayer, care conducea şi orhestra Liceului; tot efemeră 
a fost şi formațiunea de cor bărbătesc „Freamătul“, înfiinţată prin 
anul 1908 şi condusă de către Leopold Kern. 

Către sfârşitul anului 1910 s'a înființat o  înjhebare corală 
mixtă : „Avântul“, sub conducerea D-şoarei Fausta Rădulescu; 
acest cor era socotit ca o anexă muzicală a Secţiei „Ligei cultu- 
rale“ din Brăila şi ca atare nu s'a produs decât la câteva şeză- 
tori şi festivaluri ale Ligii; a trăit vre-o doi ani. 

La 1919 se pun bazele Societăţei filarmonice „Lyra“ —- ca 
o renaştere a vechei filarmonice cu acelaş nume, repauzată — cu 
scopul de a cultiva muzica în general şi a înfiinţa o Academie 
muzicală la Brăila. Preşedintele ei a fost ales Gheorghe Cavadia 
(Gheorghe Cavadia s'a născut în anul 1850 la Brăila, a plecat 
pentru studii în Elveţia şi la Paris, apoi a luat lecţiuni de canto 
la celebrul profesor Tamasio din Milano, voind a-şi face carieră; 
a rămas însă diletant şi compozitor, cântând în deosebi versurile 
Colonelului Teodor Șerbănescu. A murit la 18 Ianuarie 1926 la 
Paris. Avea o excelentă atitudine de cântăreţ şi un organ gene- 
ros, vibrant; felul cum îşi interpreta romanţele şi alte arii era 
acela a unui cântăreţ de marcă.) „Lyra“ a fost condusă în pri- 
mul an de către D-l Prof. Jean Andrian. Şcoala a luat fiinţă în 


www.dacoromanica.ro 


92 V. VOICULESCU 


ioamna anului 1919. Din primul an s'au organizat audiții muzicale. 
Astăzi „Lyra“ are o impunătoare clădire proprie. E condusă de d. 
prof. Liviu Macedonescu. 

Către sfârşitul anului 1923, din elanul tineresc a câtor-va 
cântăreţi, se înființează formațiunea de cor bărbătesc „Armonia“, 
care la început a fost cor de biserică pur şi simplu şi apoi pro- 
pagandistă a muzicei corale religioase şi profane. Din 1927 e re- 
cunosută persoană juridică. 

In Noembrie 1920 a luat fiinţă „Reuniunea corală mixtă“ 
sub conducerea D-lui Jean Andrian, care a concertat de aseme- 
nea în 'câteva rânduri la Brăila şi în alte oraşe; a trăit vre-o 
doi ani. 

Aceste fugare însemnări nu trebuje să uite activitatea muzi- 
cală destul de remarcabilă a maestrului Antonio Giuliani, ca pianist, 
şef de orhestre şi compozitor, trăit foarte multă vreme la Brăila. 

Insemnările viitoare vor vorbi despre Societ. filarmonică 
„Lyra“ şi Asociaţia corală „Armonia“, singurile formaţiuni muzi- 
Cale a căror activitate este mai închegată în prezent. 


Două lucrări înfăptuite sub auspiciile 
Revistei „Analele Brăilei“ 
— „ALBUMUL BRĂILA VECHE“ 


ŞI 
„DOCUMENTE PRIVITOARE LA BRĂILA“. Vol. I.— 


Cu prilejul serbărilor de comemorare a centenarului 
eliberării Brăilei de sub Turci, — serbări ce au avul loc 
la 10 Dec. 1929 — Revista noastră a înfăptuit două 
lucrări privitoare la istoria Brăilei: 1) „Albumul 
Brăila veche“ — cu o introducere istorică, stampe, 
peceţi, planuri, hărți — și 2) Vol. I. al colecției „Do- 
cumente privitoare la Brăila“. Ele au fost al- 
căluite de directorul nostru, d. Ing. Gh. T. Mari- 
nescu, în numele „Analelor Brăilei“. 

Infăptuind aceste lucrări, „Analele Brăilei“ se simte 
mulțumită că a pului aduce prin aceasta o contribuţie 
serioasă, nu numai la programul de organizare al co- 
memorării centenarului Brăilei, dar, mai ales, la acea 
cunoaștere adâncită a trecutului istoric local, reînviat prin 
studiile, documentele și imaginile Brăilei vechi, urme 
cari au fost căutate cu răbdure și cu pioasă iubire prin 
bliblioteci și arhive, unde stăteau necunoscute. 


www.dacoromanica.ro 


'94 ANALELE BRĂILEI 





Astfel, comemorarea centenarului eliberării Brăilei 
a pulut să deșteple în mintea și în sufletul tuturor, ecouri 
adânci și prelungiie, alifel decât vagile impresii irecă- 
iloare ce le-ar fi putut lăsa, dacă festivilăţile s'ar fi 
mărginii, ca de obiceiu, numai la bancheie, de[ilări sau 
Chiar la cortegii istorice, de multe ori groiești. 

Ne bucurăm, mai ales, că am putut începe, prin 
întâiul volum apărut, „Colecţia documentelor pri- 
vitoare la Brăila“. Această vastă lucrare, concepută 
ca bază pe care să se poată clădi apoi, trainic și va- 
labil isloriceșie, istoria Brăilei, o fixasem încă dela a- 
pariția revistei, ca o preocupare fundamentală a „Ana- 
lelor Brâilei“. Inceputul fiind făcut și toată lumea 
brăileană simțind, concret, rostul și folosul unei aseme- 
nea „Colecţii a documenielor brăilene“, va fi mult mai 
greu deacum înainte să se refuze atenția și sprijinul 
ce-l datorează societatea brăileană, peniru a se continua 
lipărirea volumelor urmăloare ale colecţiei. 

Prin aceste înfăptuiri, publicaţia noastră a dovedil, 
odată mai muli, că ştie să lucreze pozitiv, științific, faplic 
și cu nesfârșit devotament pentru ideea, căruia îi închină, 
generos, toate sforțările sale. 

Rămâne ca și publicul brăilean, dar mai ales ofi- 
cialitățile brăilene, în sarcina cărora lrebuie să stea, nu 
numai grija pentru viața materială a Brăilei, dar și 
grija peniru viaţa ei sufletească, să sprijine efectiv 
munca aceasta de valorificare culturală a: Brăilei, de 
'deslușire a tot ceeace are esenţial, caracteristic, original, 
viața ținutului și orașului nosiru, — muncă pe care noi 
o închinăm Brăilei cu conștiința că ne împlinim cea mai 


înaltă datorie cetățenească. | 
ANALELE BRĂILEI 


www.dacoromanica.ro 


Documente și informaţii privitoare la Brăila 


Documente 
1. 
Secolul XV—XVI 


Județul și cei 12 Pârgari din Brăila scriu Județului și celor 
12 Pârgari, din Brașov, despre o neînfelegere ivită între comercian- 
tul brăilean Mihociu și locuitorul Ivanco Cârceiu din Râșnov. 


„Prea cinstiţilor şi de Dumnezeu dăruiţilor şi de fie ce cin- 
ste+şi laudă vrednicilor şi fraţilor noştri mai mari, jupânului-jude- 
ţului şi celor 12 pârgari din Braşov, multă sănătate şi închinăciune 
aducem domniei voastre, noi, judeţul şi cei 12 pârgari din Brăila. 
Şi după aceasta dăm de ştire Domniei voastre de lucrul omului 
nostru, anume Mihociu Latineţul (italianul) 1) căruia i-a căzut, prin- 
tre voi, o năpaste pe cap; şi a auzit că acele vorbe le-a făcut 
asupra capului său Ivanco Cârceiu °). Deci Mihociu a stătut de 
faţă înaintea noastră cu Ivanco iar Ivanco a tăgăduit că ar fi grăit 
el acele vorbe. Deci vă rugăm şi cerem dela Domnia Voastră. 
iată sunt 4-5 ani de când a venit Mihociu de la Dubrovnic ë} şi 
sa dat om Domnului nostru voevodului, şi este orăşean şi plá- 
teşte bir la un loc cu ceilalţi orăşeni. Altfel nu se va afla pe su- 
îletele şi pe credinţa noastră. Deaceea vă rugăm pe Domniile 
voastre să faceţi omului nostru judecată dreaptă căci e om drept 
şi în treaba aceea nu vrea să primească nici o învoială: să cău- 


1) In documentele ungurești din sec. 14 și 15 Italienii sunt numiţi «La- 
tini» e Bogdan). 


2) Uu Hans Kerez (Cârceiu?) din Râşnov e pomenit în socotelile Bra- 
poru în 1526, 1536 şi 1544 (|. Bogdan). 


3) Dubrovnic — Ragusa, pe coasta Dalmației. 


www.dacoromanica.ro 


96 ANALELE BRĂILEI 


taţi Domnia voastră ca să aibă judecată dreaptă între voi şi să 
se găsească omul care i-a pus pe cap acea năpaste ca să fie pe- 
depsit şi să nu mai vorbească tot aşa despre alţii. Aceasta vă ru- 
găm pe Domnia voastră căci aşa este, pe sufletele şi pe credinţa 
noastră. Altfel nu este, ci cum zicem noi. Şi Dumnezeu să înmul- 
țească zilele şi anii Domniei voastre, amin.“ 

___ Adresa: cinstiţilor şi de D-zeu dăruiţilor şi de laudă vredni- 
cilor şi fraţilor noştri mai mari jupânului-judeţului şi celor 12 pâr- 
gari din Braşov. 


(Extras din „Doc. şi reg. privitoare la Relaţiile Țării-Rom. şi Ung. în 
sec. 15-16 de ]. Bogdan. Buc. 19v2. pp. 236-237). 


Ă Nota I. Bogdan; Pecetea ruptă. Scrisoarea pârgarilor din Braila e de- 

sigur dela sfârşitul sec. 15 sau începutul sec. 16. Ea este f. prețioasă prin 
arătarea modului cum se indigenau străinii în Țara Românească, din cele mai 
vechi timpuri. 


* 
Secolul al XVII 
2. 

— 1673 — 


Campania împotriva Polonilor din 1673. 
Dintr'o scrisoare munteană găsită de d. I. Bianu în Mu- 
zeul ardelean din Cluj și publicată de d. N. lorga. 


„+a doua veste acum, Marţi, Decembrie 2 zile, se în- 
tâmplă om de-a firea, de spuse această veste, cum un  neguţător 
ce au fost la Brăila şi au venit derept Târgovişte şi au venit den 
Brăila în 2 zile pân la Târgovişte şi spuse aşa cum ar fi fost în 
Brăila mai înainte de acele 2 zile, şi au venit cazacii de au lovit 
Brăila, şi o au prâdat, şi acelui neguţător, ce au avut, încă i-au 
luat tot, şi l-au dezbrăcat şi fiind creştin, l-au slobozit de au ve- 
nit. Deci el singur a povestit această poveste precum scrie. De va 
îi adevărat, iar să vor înnoi veştile. Alte veşti fär de acestea 
nam mai ştiut“. 

(Publicată in Studii și Documente Buc. 1905 de N. lorga. pag.. 160.) 


* 
Secolul al XVIII 
3. 
—1762— 


Din călătoria prin Moldovă a abatelui Iosif Boscovici. De 
la Măcin trece Dunărea lå 23. VI. 1762 într'o barcă la Brăila, 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE ŞI EXTRASE PRIVITOARE LA BRĂILA 97 


unde ajunge după o oră și trei sferturi. Deaci își continuă călă- 
toria pe Dunăre la Galați. 


.. e. „In ținutul acesta fluviul se împarte în diferite cana- 
luri şi mici lacuri. După 3 sferturi de ceas văzurăm Ibrai!, unul 
dintre porturile mari turceşti, în care se găseau multe corăbii mari, 
dintre cari cele mai multe transportau cereale la Constantinopol. 
In acest loc mişună derbedei, noi rămăserăm la oarecare depăr- 
tare de port, căci Dunărea pe acolo e foaite lată, alcătueşte di- 
ferite insule. De departe, portul se zărea ca opădure de catarguri. 
Până aci fluviul curgea puţin dela Nord spre Est; aici făcea o 
cotitură şi pe urmă îşi lua drumul său dinspre Sud. Zărirăm acum 
Galaţii în depărtare. 

Dela Măcin până la Stânca socotirăm un ceas, de acolo 
până la Ibrail trei sferturi de ceas şi dela Ibrail la Galaţi 2 cea- 
suri. Dar din pricina vântului acest lucru nu se poate fixa hotărât“.!) 


* 
+ * 
4. 


Secolul al XIX 
1846 Martie 17, 


Raportul prin care Comisia însărcinată face cunoscut de- 
partamentului din lăuntru starea școlii centrale din Brăila, numă- 
rul claselor și al şcolarilor precum și obiectele care se predau, cu 
un bilanț asupra veniturilor şi cheltuelilor acestei școli. °?) 


Astăzi la 17 Martie, anul 1840 -suptscrişii adunându-ne în 
seanță sub prezidenţia d-lui Cârmuifor al Judeţului, şi având în 
vedere poruncile cinstitului departament din năuntru, No. 588, a- 
nul 1844, 2976 acelaş an şi 54 acelaş an, atingătoare de starea 
școlii Centraie dintr'acest oraş, precum şi de îmbunătățirile ce sînt 
trebuincioase a i se face, am aflat cele următoare: 


Invățături, 


Trei clase normale de rumîneşte, însă: clasul I şi H dupe 
metode langasteriană în care se deprind copii la citire şi scriere, 
iar la al IIl-lea se predă începuturi de gramatică, geografie, arit- 
metică, catihismul, istoria universală şi caligrafie. 

Două clase de limba greacă modernă, iarăşi dupe metoda 
langasteriană. 


1) Aceste 3 Documunte au fost extrase şi ne-au fost comiinicate de că- 
tre d. Căpitan-int. Mihăilescu. 


*) Comunicat de d. |. Vârtosu, Transcris din Arhivele Statului: Buc. 
Dosar No. 37/1845 (Dos. Prim. Brăila.) 


www.dacoromanica.ro 


98 


ANALELE BRĂILEI 


Două de limba elină în care se predau gramatică şi se tra- 


duc autori clasici în limba greacă modernă, iar nu în cea română. 


Două de limba italiană, în care se predau gramatică şi tra- 


ducţia din autori în limba românească. 


Două de limba slavă asemenea. 
Numărul școlarilor ce se află acum în școală 


130 la clasele de rumîneşte 
65 la clasele de greacă modernă. 
21 la clasele de limba elină 
14 la clasele de italiană 
7 la clasele de slavă. 


Peste tot 237 


Cheltuiala spre ținerea acestor clase 


Leafa protesorului de limba elină pe an Lei 3000 
idem greacă moderne j 2500 
idem italiană şi slavă i 3780 
idem ajutorului profesorului de rumînească câte 

lei 150 pe lună dupe porunca Nr. 1) 55 1800 
Idem a îngrijitorului şcoalei j 768 


Total 11.843 
Cheltueli amănunte precum lumânări şi altele . Lei 400 


Pentru lemne . . . . „ 1.200 
Reparaţia şi mobilarea încăperilor scoalei peste an » 500 
Pentru premii la examene . . . A 500 
Chiria casi profesorului român  . . . . . . » 640 


Cheltueli anuale peste tot . . Lei 15.088 
Venit spre ținerea școalei 


După porunca maghistratului pe fiecare an . . Lei 6CO 
Idem după porunca Nr.2 . . „e, 1.800 
ldem pentru chiria casi profesorului romîn ©. p „ 640 
Dobânda dela 3.590 lei dăruiți eoe g de d-l 


Saraoa şi Faranga în anul 1841 . . e n» 350 
lar neagiungerea până la împlinirea sumei 8.790 


cheltuelilor anuale să ge îndeplinească dela cinstita deputäție mer- 
cantilă, potrivit acestui’ jurnal încheiat de subtînsemnații, ca să îm- 
plinească ea ceeace nu se va ajunge peste sumele ce dă maghis- 
tratul în fiecare an. 





D Loc necomplectat. 
2?) Loc necomplectat. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE ŞI EXTRASE PRIVITOARE LA BRĂILA 99 


Gradul învățăturilor 


Învățăturile şcolarilor sunt privite cu vârstra lor, după cum 
să şi dă ştiinţă pe fiecare lună cinstitei eforii a şcoalzlor prin ca- 
taloage regulate ce trimite comitetul de inspecţie de aici. 

Învățăturile ce sunt acum aşezate în clasele arătate, sunt tre- 
buincioase în oraşul Brăila. 


Imbunătățirea Şcoalei 


De ar erta însă mijloacele pecuniere, ar fi prea de neapărată 
trebuință a se adăoga şi un clas al 4-lea de româneşte spre a 
corespunde atât trebuinţei cât şi numirei dată acestei școli de 
„Centrală“. 


Imbunătățirea stării învățăturilor ` 


Comisia cunoscând că într'acest oraş toate obiectele de 
vieţuire se vând cu un preţ mult mai scump de cât în alte părţi, 
a chibzuit că ar fi de trebuinţă îmbunătățirile jos însemnate, la 
lefile profesorilor, însă : 


Profesorului de limba elină, pe an . . . . . Lei 720 


Idem > greacă modernă. . . . „720 
Idem » o»  Slavă gi italiană. . . . „ 420 
ldem celui de limba română . . . . a2.. „ 1.200 
Lei 3.069 

Continuație, 


Asemenea, văzându-se că împreună cu populaţia creşte şi 
numărul copiilor din zi în zi, iar încăperile şcoalei nefiind destule 
se refuză mulţi din părinţii ce îşi aduc copii, şi se întorc mâhniţi. 

Comisia socoteşte prea de trebuinţă a se clădi un al doilea 
cat deasupra încăperilor ce sunt acuma înfiinţate, unde să poată 
focui şi profesorii spre a se apăra de grelile chirii ce sunt siliți 
a le plăti. 


Cârmuitorul judeţului, Palcovnicul Jacobson 

Prezident mag. Thedosie Ghica, Serdar, ‘C. Epites 
Mădular, 7. Minovici 
Mădular al Comitetului de Inspecţie, A. 'Canovici 


Serdari D. Drendrino | Împuterniciţii mădulari ai cinstitei depu- 
© A. Canovici tății mercantile. 


www.dacoromanica.ro 


100 ANALELE BRAILEI 


1844, Mai 5. 
Cirmuirea județului Brăila face cunoscut departamentului 
din lăuntru că anul trecut s'a înființat un obor pentru grîne, în 
mijlocul orașului, iar anul acesta s'a înfiinţat în ulița Silistrei 
un târg pentru zarzavaturi, înştiințându-l şi despre măsurile luate 
cu aceste acazii 1). 


No. 227! Primit 8 Mai 1844 
No. 85; 


Cinstitului deportameni din lăuniru 


Cîrmuire județului Braila. 


În urmarea poruncii cinstitului departament de subt Nr. 2285. 
cîrmuirea are cinste a supune în cunoştinţă că de multă vreme 
corposul  neguţătoresc al Brăili a simţit de trebuinţă a avea un 
tîrg asemănat celor ce au şi alte porturi evropeneşti, pă unde să 
ecsportează bucate, care tîrg s'au şi înfiinţat în anul trecut afară 
de oraş, la un loc ce vine tocmai la mijlocul raionului oraşului, 
prin statornicirea regulilor coprinse în alăturatele aci instrucţii, ce 
are a să păzi la acest port, atît pentru buna orîndu'ală folositoare 
comerțului, cît şi de a nu încerca năpăstuiri ţăranii ce vând prin 
satele a mai multori judeţe ale prinţipatului, pentru vînzarea de 
bucate, după cum suferia mai din nainte din partea dragomanilor 
(samsari). 

În urma acestii puneri la cale, cîțva cîrciumari ai uliţii Silistri, 
unindu-se cu alţi mahalagii (cari mau nici un fel de interes întru 
aceasta), au reclamat cîrmuirii că din pricina înfiinţării acestui 
obor pierd, pentrucă carele ce venia înainte cu bucate pă drumu 
Silistri şi intra prin bariera acei uliţi trăgând jos la schelă, acum 
trag după drum drept la obor. 

Cîrmuirea n'au putut jerfi folosul obştesc spre îndestulare 
numai a cîţva individii. Cu toate acestea spre despăgubire li s'au 
înfiinţat şi la uliţa Silistri un mic tîrg pentru zarzavaturi şi alte 
obiecte trebuincioase. Spre mai bună dar ştiinţă a cinstitului de- 
partament, cu cinste se alătură pă lingă acest raport, Eschis, din 
care se va îndestula cinstitul departament despre posiţia oborului, 
unde să strâng toate carăle ce vin cu producte spre vânzare, şi 
de acolo, fireşte trag pă drumul ce le vine mai cu apropriere la 
schelă, mergând pe ulița foburgului, însă fără să fie oprite de 
nimeni sau mărginite, pă care barieră să intre -- la întoarcerea lor 
asemenea pot eşi pă toate uliţile oraşului şi pe oricare ar voi, şi 


1) Comunicat de d. 1. Vârtasu. Transcris din Arhivele Statului, Buc. 
Dosar No. 107, pach 7. Min. int. Div. Com. 


www.dacoromanica.ro 








DOCUMENTE ŞI EXTRASE PRIVITOARE LA BRĂILA 101 


atunci nu mai aduc folos la hanuri şi cîrciumi, căci când vin îm- 
povăraţi, fiecînd n'au trebuința a mai poposi undeva, şi silesc ca 
cît mai curînd să se coboare la schelă ca să-şi vândă productele. 
Totdeodată cîrmuirea are cinste a adăoga că după punerea la 
cale făcută de mai mulţi ani de comitetul înfrumuseţării acestui 
oraş, s'au hotărît ca spre apărarea uliţilor aşternute cu piatră, 
carăle ce vin cu producte să se coboare jos la schelă pă uiiţa 
foburgului, care măsură să şi urmează până acum. 


Polcovnic, 1ACOBSON 


Ajutor, C. Berlescu 
No. 1709 
Anul 1844, luna Mai 5 
Secţia 1 


Il 


Informatii asupra trecutului istoric 
al Brăilei 


— Extrase din cărţile în care e menţionată Brăila — 


Din cartea: Istoria Românilor în 
chipuri şi icoane de N. Iorga 


Vechile noastre drumuri de negoţ 


Drumul moldovenesc din lungul Siretului avea, în sec. al 
XIV-lea, capătul la Brăila, nu la Galaţi. 

Drumul moldovenesc, care străbate ţara în lung, se desface 
şi el dela un loc într'o ramură levantină şi una curat turcească. 
Capătul său era în mâna Nemţilor şi Armenilor din Cracovia şi 
Lemberg. Drumul trecea prin Colomeea, Sniatyn, Cernăuţi, şi de 
aci făcea un ocol mare spre Apus la Suceava, de unde pe valea 
Siretului ajungea la Roman, unde veneau mărfuri ardelene pe va- 
lea Moldovei; drumul ajungea apoi la Bacău, unde veniau mărfuri 
prin Săcuime pe valea Bistriţei ; după aceea ajungea la Adjud, 
care primea mărfuri din Brașov prin Ghimeș şi Oituz pe valea 
Trotoşului. „Apa Siretului, la rândul ei, ducea la Galaţi, satul 
lui Galaţ, care n'are însă oarecare însemnătate decât numai din 
veacul al XVI-lea înainte. Până atnnci, acest drum rămâne în 


www.dacoromanica.ro 


102 ANALELE BRĂILEI 


adevăr „muntenesc“ în ceeace privește finta sa, căci ducea și eF 
la Brăila“. 

Acesta era drumul turcesc. 

Drumul „tătăresc“ mergea la Suceava — Botoşani, apoi pe: 
Bahlui, Hârlău — Cotnari — /ași, trecea Prutul la vadul Țuțorei 
iar de aici prin ţinuturi basarabene se ajungea la Tighina. De 
aici, urma spre Cafia sau Ackerman şi Chilia prin ţinuturi tătăreşti.. 
Dar de când cu prădăciunile tătăreşti drumul o lua pe la Vaslui, 
vadul Fălciu, şi spre Chilia şi Cetatea Albă. 

Deci în tot secolul al XIV-lea şi înainte — 150 de ani, 
deci — Braila concurează Chilia — nu Galaţii, cari se ridică abia 
dela 1500 încoace. 


Vama Brăila în sec. al XIV—XV-lea 


Brăila era un vad unde se lua vama de 3%, pentru toate 
mărfurile eşite din Țară, în transit sau proprii, şi pentru cele in- 
trate. Un venit mare se realiza din vânzarea peștelui. „Muntenii 
făceau socotelile în bani italieni şi în bani răsăriteni: ducați şi 
perperi, dar şi în dinari sau bani. Vechea scutire a mărfurilor ce se 
aduceau în Ţara Românească şi mergeau pe calea privilegiată 
a Brăilei — scutire întărită și la 1368 — fusese pierdută de Bra- 
șoveni. Se introdusese deci sistemul general de a se lua vama în- 
doită, la trecătoarea muntelui şi la vadul Dunărei, pentru mărfurile 
nescutite, ce călătoreau în străinătate şi erau, prin urmare, la noi 
numai de transit. Şi cele scutite la intrare plăteau însă la Dunăre 
tariful fix de 3%. 

Vămi interioare se luau numai pentru pește şi anume îr 
Brăila chiar şi în două popasuri ale drumului brăilean, Târşorul 
şi Târgoviştea“. (pp. 237-38). 


Căderea sub Turci a vadurilor dela Dunăre şi Nistru 


„Marele negoţ moldovenesc şi muntean din veacul al XV-lea, 
acela care ajută luptele şi înlesni biruinţele, fu oprit, înainte şi 
după 1500, prin încălcările turceşti“. Turcii Sau îngrijit să aibă 
în mâna lor vadurile dela Dunăre şi Nistru, nu numai pentru a-şi 
fixa puncte militare, dar şi pentru a lua vama bogată. 

La 1484 Baiazid al |, smulge lui Ştefan Chilia şi Cetatea- 
Albă. La 1469 Caffa „minunata capitală a stăpânirilor genoveze 
din Crimeea, era pentru totdeauna pierdută în dauna negoţului 
lumii creştine şi a Genovei“. „Incă de mult, begii turceşti sau che- 
haielele, locotenenţi ai begilor de peste Dunăre, stăteau la Turnu, 
la Giurgiu. Severinul fu smuls dela Unguri şi păstrat de Turci în 
1523. La 1550, vestita Brăilă, poarta deschisă spre Răsărit a 
Țării Româneşti, își avea şi ea begul ; vama o strângea giumruc- 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE ŞI EXTRASE PRIVITOARE LA BRĂILA 103 





giul ; un naziîr avea grija pescăriilor sau a celorlalte venituri, 
cari erau acum împărătești“. 

La 1538 căzu Tighinea, transformată în Benderul turcesc. 
Numai Hotin rămase, în mâini româneşti. (p. 239). 


Negoţul românesc sub ocupaţia turcească 


„Grâul nostru mergea deseori, pe ascuns sau pe fată, cu 
ştirea mărturisită sau nemărturisită a Domnului şi a dregătorilor 
lui, şi peste alte graniţe, dar oile de vânzare, din soiurile căutate 
mai mult de Turci, araman și chivirgic, treceau cu toatele pe dru- 
mul cel mare, ce ducea la porturile de încărcare, Galaţii Moldovei 
şi Brăila Țării Românești“. (pag. 241). 


Brăila după 1829 


„Porturile dela Dunăre, Galaţii și Brăila, nişte biete şchele 
turceşti până atunci, (1829), se modernizară, se împuterniciră, se 
îmbogăţiră în câţiva ani, sub cârmuirea lui Mihai Sturza în Mol- 
dova şi a lui Al. Ghica în principatul muntean. La 1840, peste 
şapte sute de corăbii veneau pe an în portul cel mare al Ţării 
Românești, desemnat frumos milităreşte pe ruinele cetăţii de odi- 
nioară, şi luau de acolo milioane de kilograme de grâu, porumb 
şi orz. Turcii păstrau pe atunci încă locul întâi. Grecii cumpărau 
foarte mult, mai ales pentru Turci“. (p. 261). 


E 
Din cartea : Chilia și Cetatea-Albă de N. Iorga 


Cronicarul Miron Costin despre Brăila 


„Miron Costin, într'una din operile sale polone nu-şi poate 
explica numele de Basarabia dat Moldovei dunărene, respinge 
ideea că ar fi un act de curtenie al Turcilor cu Laiot, aliatul lor 
contra lui Ştefan-cel Mare ; însă, în poema sa, el aminteşte „Giur- 
giul şi Brăila. eterne amintiri ale acelor Domni Basarabi, cari stă- 
pâneau o parte a Bulgariei şi acel țărm al mării, unde s'a lăţit 
numele Basarabiei, deşi câmpia Cetăţii-Albe până la Euxin a fost 
totdeauna moldovenească, precum dovedesc mai multe nume al 


To a de acolo“. (Arhivele ist. I. p. 162. Bogdan: Cron. ined. 
p. 191). 


x 
Cel mai scăzut nivel al apelor Dunărei. — Urmele unui 
Zo a ela ai ol 


vechiu pod peste Dunăre la Brăila 
Din cartea: «CLIMA BRĂILEI» de ŞT. C, HEPITES 


„Nivelul cel mai înalt al apelor Dunărei a avut loc la 28 şi 
29 lunie 1867, când a atins valoarea de 6,03 m. deasupra nivelu- 


www.dacoromanica.ro 


104 ANALELE BRAILEI 


lui etiagiului sau 8 m. deasupra nivelului mărei. Cel mai coborât 
nivel a fost la 0,51 m.dedesuptul etiajului. adică la 0,56 m. dea- 
supra nivelului mării; el a avut loc la 20 Nov. 1874. Cea mai 
mare oscilațiune deci în nivelul Dunărei a fost de 7,44 m.“ 
Odată cu aceste constatări, Şt. C. Hepites adaugă: „Asupra 
acestei chestiuni cred că se va ceti cu interes următorul extras 
din lucrarea manuscriptă a părintelui meu Dr. C. C. Hepites,:) 
intitulată Insemniri asupra petrelor meteorice şi asupra puțurilor 
artesiane, scrisă la Brăila în 1335: în anul 1831, luna August, 
scăzuse apa Dunărei atât de mult, încât se vedeau nişte rămăşiţe 
zidite de peatră cu var în chipul unui pod sau mai vârtos în 
chipul unei cetățui din vechime, a căror ruine nu se mai văzuseră 
dela anul 1816; însă ele sunt cunoscute atât corăbierilor cât şi 
locuitorilor celor mai bătrâni sub numirea de „Podul Uriașilor“?). 


* 


Brăila în răsboiul din 1877 


Din cartea: Informațiuni spaniole despre războiul 


nosiru pentru independență de N. Iorga. 
(Mem. Acad. Rom. Secţia ist. Seria ll Tom. VIN. Mem. lst. 1928 


D-l Iorga subliniază informaţia bogată şi ilustrată asupra 
răsboiului nostru dela 1877, pe care o dă revista spaniolă: „Ilus- 
tracion espanola y americana“. Extragem cele ce privesc Brăila : 
„Pe pagina 340 (nr. 19) se văd Cazacii în cale dela Galaţi la 
Barboşi, pe pagina 348 o splendidă vedere a Galaţilor şi marginea 
Brăilei. Notiţa dela pag. 317 vorbeşte şi de biserica sf. Gheorghe, 
cu mormântul lui Mazapa; Se adaogă că, „puține clipe înainte de 
intrarea în stația Brăilei“ a Marelui Duce Nicolae, monitoarele 
turceşti dela spate i-au aruncat  „cincispreze proiectile groase“; 
la finele lunii „a fost împuşcat la Barboşi un om din popor, acuzat 
că a arătat Turcilor, ridicând un steag roşu, momentul în care 
Marele Duce intra în staţie“. 

„Pe pagina 369, mare scenă representând sosirea Rușilor 
la Brăila. 

Pellicer se numeşte corespondentul artistic spaniol ataşat la 
cartierul rus... „sunt însă semnate „Ovejero“ vederile Brăilei, vă- 
zute de pe Dunăre şi Olteniţa, la pag. 401 (alături un monitor 
turcesc aruncat în aier)“... 


1) Fost farmacist, doctor, chimist şi mare demnitar la Brăila, pela 
1830 - 90. (Nota red.) 
(242) Existenţa acestui pod e controversată. Se pare că adevărul e altul. Geologul Murgoci 
susține că ceeace, în adevăr, cunosc corăbierii ca nişte obstacole în fundul Dunărei, în faţa 


Brăilei, nu sunt decât n “şte stânci, (popine) formaţiuni geologice din aceeaşi categorie cu munţii 
Mecinului şi prelungite sub Dunăre. (Nota red. G. T. M.) 


www.dacoromanica.ro 


„ANALELE BRĂILEI“ 
— REVISTĂ LE CULTURĂ REGIONALĂ — 
BRĂILA, STR. BĂIEI No. | 











Către abonaţii şi cetitorii «Analelor Brăilei» 


Cu acest număr, Revista. „Analele Brăilei“ şi-a încheiat pri- 
mul an de vieaţă. Pentru cei ce s'au devotat înfăptuirii acestei 
publicaţii de cultură locală, acest moment e o adevărată sărbătoare. 

Puţini au fost cei cari au privit cu încredere, dela început, 
această iniţiativă. Cei mai mulţi credeau că nu vom putea depăşi 
întâiul, cel mult al doilea, număr. O revistă de studii întrun oraş 
de provincie, chiar dacă studiile privesc însăşi vieaţa oraşului 
şi a ținutului din jur, şi chiar dacă iniţiatorii sunt oameni de răs- 
pundere, se părea greu de înrădăcinat şi de susţinut, mai ales în 
vremurile acestea de acută criză materială şi spirituală. Şi să mai 
adăogăm încă un motiv, care nu-i de loc de neglijat, când e vorba 
să ne dăm seama de greutăţile cu cari are de luptat întemeerea 
unei reviste, mai ales în provincie. Ne referim la aşa zisele re- 
viste, cari, după ce încasează abonamentul, înşeală, intenţionat ori 
nu, buna credință a publicului, încetându-şi apariţia la primul număr; 
aceasta, fie din naivitatea şi neglijenţa iniţiatorilor, fie, de cele mai multe 
ori, din cauza unei premeditate intenţii de escrocherie a vânătorilor 
de abonamente încasate anticipat. Din cauza aceasta, s'a creiat o 
atmosferă de neîncredere faţă de orice revistă, sau cel puţin, o 
atitudine de rezervă, pe care e greu s'o schimbe o publicaţie cu 
adevărat serioasă. Și Brăila a cuhoscut multe cazuri de felul 
acesta. 

Cu toate aceste greutăţi, „Analele Brăilei“ şi-a tăiat drum 
de izbândă. ` 

Când am hotärît apariția „Analelor Brăilei“, am cumpănit cu 
destulă bägare de seamă împrejurările, posibilitățile şi puterile noas- 
tre de rezistenţă. Nu ne-am lăsat cuprinşi numai de acel freamăt 
de bucurie interioară, de acel minunat elan, pe care ţi-l dă devo- 
tamentul adânc pentru o idee şi-ţi crează pasiunea de a o cobori 
în fapt. 

Dar conştiinţa că ne dăruiam unei laborioase munci Spiri- 
tuale, destinată să realizeze o esenţială cunoştinţă de sine otaşu- 


www.dacoromanica.ro 


2 


lui şi ținutului nostru natal. şi să-i creieze o conştiinţă istorică, ne- 
a dat tăria morală, ne-a însuflat curajul de a porni hotărîţi la 
drum. Şi am pornit — însă pregătiţi de drum lung şi cu urcuşuri. 

Prima grija a trebuit să ne fie aceea de a organiza o tenace 
şi economică administraţie a revistei, pentru a-i putea asigura 
vieața materială. In această privinţă, greutatea era întrucâtva uşu- 
rată dela început, fiindcă toți colaboratorii și conducătorii se o- 
fereau a lucra gratuit. Dar, pentruca sorții de izbândă să fie şi 
mai mari, s'a găsit cineva care să-şi ia asupra, tot gratuit, şi sin- 
gur, întreaga administraţie a revistei şi întreaga parte redacţio- 
nală. Dela cele mai mici şi mai penibile lucrări, ca ambalajul, li- 
pitul mărcilor, scrisul adreselor, expediţia la poştă, — şi până la 
grija de a avea banii la timp, sau de a-i împrumuta, pentru plata 
tiparului ; dela scrierea a zeci şi sute de scrisori, scrise de mână 
pentru a obliga mai mult, şi scrise cu atâtea şi atâtea stilizări şi 
tonalități în redactarea solicitărilor de plasare a revistei în abona- 
ment, — şi până la vizitele personale, unele cu adevărat înălță- 
toare, altele cumplit de apăsătoare, făcute pentru a desluşi şi a 
convinge pe brăileni de înalta utilitate a unei publicaţii ca „Ana- 
lele Brăilei“ ; în sfârşit, dela facerea corecturilor — şi până la con- 
ceperea ansamblului şi la organizarea materialului din întreg cor- 
pul revistei, chiar până la sugerarea unor anume studii de tratat, — 
toate au trebuit să stea în grija unuia singur. 

Dar tocmai pentrucă a fost aşa, am putut sui cu bine urcu- 
şul primului an de vieaţă şi de afirmare a revistei. - 

Pe sprijinul autorităţilor am avut prudenţa a nu ne prea bi- 
zul. Deşi s'ar fi cuvenit ca ele să susţie efectiv o publicaţie ca 
„Analele Brăilei“, dăruită generos oraşului lor de fii — ce-şi în- 
teleg datoria lor de cetăţeni şi altfel decât datoria formală sau 
materială. Căci numai aşa, scăpaţi de grija materială, se poate lu- 
cra în plin o revistă, cu entuziasm, cu spiritul liber, fecund, — nu ` 
să se ajungă, din cauza lipsei de fonduri, până la ciopârţirea, până 
la mutilarea dureroasă a materialului de publicat, adunat cu răbdare 
şi prelucrat cu iubire şi înţelegere. De câte ori n'am fost siliți a 
face şi noi această mutilare a materialului, prezentându-l înghesuit, 
sărac, fără grafice, fără ilustraţii, fără hărţi, din cauza grijei de a 
nu depăşi costul tiparului, atât cât îngăduia “'abele fonduri, adu- 
nate şi ele cu multe greutăţi şi sacrificii ! 

Şi doar mare lucru mar fi fost. Cu 150.000 lei pe an se 
poate întreţine această activitate de studii şi cercetări, capabilă să 
aducă atâta folos, atâta prestigiu şi atâta înălţare, vieţii sufleteşti 
a Brăilei. Şi dacă ne gândim bine, 150.000 lei nu reprezintă 
mai mult decât leafa anuală a trei-patru măturători diurnişti ai 
Primăriei ! . 

Noi însă vom avea curajul să sprijinim viitorul acestei pu- 
blicaţii pe altceva. Și anume, pe înțelegerea a 500-600 brăileni, 
cari să sprijine „Analele Brăilei“ , abonându-se. Şi dacă, acum, 


la finele primului” an. RIS URĂr dat 00, (5 abonamente efective, 


3 


avem curajul să credem că la finele a doi ani de vieaţă rodnică, 
„Analele Brăilei“ se va putea sprijini temeinic pe proprii săi 
cititori. Scrisorile mişcătoare ce le primim, mai ales din partea 
brăilenilor pe cari vieaţa i-a fixat în alte colţuri ale ţării, departe 
de zările oraşului natal, scrisori încărcate de nostalgică iubire pen- 
tru pământul brăilean şi de convinsă preţuire pentru opera ce am 
întreprins-o noi, ne arată că speranţele noastre de a adânci miş- 
carea culturală începută, nu sunt ţesute numai cu firele visului şi 
ale iluziei. 

Indreptăm, deci, rândurile acestea către abonaţii și cetitorii 
„Analelor Brăilei“ și către tofi brăilenii cu adevărată iubire pen- 
tru orașul şi ținutul lor, şi cu înfelegere pentru opera căreia noi 
îi închinăm generos munca noastră, — şi le mulfumim cu nespusă 
emoție pentru sprijinul ce ni Pau dat până acuma întru înfăptuirea 
revistei. Totodată, îi rugăm cu toată căldura sufletului nostru să 
sprijine și mai departe revista „Analele Brăilei“ şi să promoveze 
“întreaga mișcare culturală locală ce am pornit-o în jurul ei. i 

Am pornit această mişcare, nu pe o vânturare stearpă de 
vagi idei generale şi pe imitații; ci am fundat-o pe ideia de a 
realiza o cunoaştere sistematică, adâncită, a vieţii locale şi pe si- 
linţa de a valorifica cultural tot ceeace are esenţial, caracteristic, 
original, vieaţa braileană. Căci numai în acest chip lucrând, Brăila — 
şi oricare oraş — îşi va putea creia o adevarată tradiţie de cultură, 
îşi va putea determina locul şi rostul său în ansamblul vieţii na- 
ționale şi va putea aduce astfel, culturii româneşti, o contribuţie 
nouă, încărcată de farmecul şi prestigiul originalității. 


TABLA DE MATERIE 


Antipov A. - 


Ciuntu Ș, 

Demetriad “G, C. (col.) 
Iorga N, 

Istrati C, N. 


Marinescu T, Gh. (ing.) 


Popescu Mih. (prof.) 
» » > 


Sermilian S. 


Virtosu Emil 
Virtosu 1. 


PE ANUL 1929 


STUDII ISTORICE 


Monografia lipovenilor din orașul şi 
judeţul Brăila 
Raiaua Brăilei 
Asediul din 1828 a Cetăţii Brăila 
„Unde e istoria Brăilei ? 


Cele două Brăile (pe o hartă din 
1595) 


Brăila Veche (schiţă a evoluţiei is. 
torice) 


Brăila veche în descrierea călători- 
lor străini 


Raiaua şi cetatea Brăilei 
2 > Li a 

Emigranţii și revoluționarii bulgari 
în Brăila ` 

La Brăila, in preajma Unirii (1857) 


Din aspectele Brăilei în prima jum, 
a sec. XIX 


$ 


U, 19-22) 


~ (1-10, 20-20) 


(II-III, 31-44) 
OLII 3-5) 


(IV-VI 41-43) 
(IV-VI, 4 t-43) 
(IV-VI 44-49 
CI-IIT, 6-19) 
(IV-VI, 87-40) 


(L, 21-25) 
(II-IIT, 45-47) 


(II-III, 48-53) 


1) In paracteză, cifrele romane indi:ă numărul revistei în çare e publicat studiul, jar 


cifrele arabe indică paginile, 


www.dacoromanica.ro 


pi 


Demetriad Paul (iag.) 


Portocală Radu 


Stănulescu Cor. ţing.) 
Trufaşu Mih. 


Matheescu N. 


„Analele Brăilei ' 
Băncilă Vasile 

Banea Gh. 

Marinescu T. Gh. (Ing.) 


Voiculescu V. 


5 


ARE dei 

STUDII ECONOMICE 

Viaţa din 1927 a portului Brăila față 
de activitatea din trecut 


Portul Brăila în 1929 faţă de activi- 
tatea din 1928 şi de anii preced. 


Evoluţia negoţului internațional al 
Brăilei — probleme economice 
regionale - 


Brăila — Port Ş 
Consideraţii asupra industriei Brăilei 


% 


STUDII SOCIALE 
Problemele muncitorimii brăilene 


* 


CULTURALE 
Două lucrări înfăptuite sub auspi- 
ciile revistei noastre 


Tâicul Bibliotecii «P. Armencea» 
din Brăila 


Brăila şi peisajul brâilean în opera 
lui P. Istrati 


Schiță de program (al revistei) 


In jurul pregătirii marei serbări a 
Brăiiei — 109 de ani dela eli 
berarea de sub Turci 


Ceva despre mișcarea muzicală a 
Brăilei i 


% 


FIGURI CULTURALE BRĂILENE 


Filitti C. Ioan 


Perpessicius 
Vîrtosu 1, 


I. Slătineanu — primul ocârmuitor al 
-„ Brăilei eliberate la 1829 


Titu Dinu 
Ioan Penescu 


www.dacoromanica.ro 


(I, 10-18) 
(IV-VI, 56-74) 
(II-III, 54-68) 


(I-III, 69-73) 
(1, 36-39) 


(V-VI, 75-85) 


(IV-VI. 93-94) 
(1, 31-35) 
(IV-VI, 86-89) 
(L, 1-9) 

(1, 29-32) 


(V-VI, 90-92) 


CI-1i1; 84-88) 
(IL. VII, 84-88) 
(V-VI, 50-55) 


DOCUMENTE ȘI INFORMAȚII PRIVITOARE LA BRĂILA 





l 
Documente 


in No. 1 ai revistei: — 1. Proclamația lui Ştefan-cel-mare 
către brăileni (1481); — 2. Răspunsul brăilenilor la proclamaţie 
(1481); — 3. Notă a guvernului muntean câtre consulatul Greciei 
la Bucureşti despre declararea Brăilei ca porto-franc (1838); — 
4. „Dohtorul, Ipitis dela ocrugul Ibrăilei“ este poftit de visteria din 
Bucureşti a face analiza unor icosari, el fiind singurul din ţară 
care are cele necesare (1837). 

In No. 2-3 al revistei: — 5. Privilegiul dat de Mircea-cel- 
mare negustorilor braşoveni ca să poată veni cu mărfuri până la 
Brăila (1413); — 6. Scrisoare de informaţii comerciale trimeasă 
din Brăila de negustorul I. Fieanu Pitar (1824); — 7. Oraţia 
spusă de Excelenţa Sa deplin împuternicitul Prezident, la deschi- 
derea Obşteştei Extraordinare Adunări dela 10 Martie 1831 (pa- 
sagiile privitoare la Brăila). 

In No. 4-6: — 8. Judeţul şi cei 12 pârgari din Brăila scriu 
Judeţului şi celor 12 pârgari ai Braşovului (sec. XV.); — 9. Ata- 
cul cazacilor asupra Brăilei (1673); — 10. Din călătoria lui I. Bos- 
covici, trecând prin Brăila (1673); — 11. Starea învăţământului la 
Brăila în 1846. 


II 


Informaţii asupra trecutului istoric al Brăilei 
— Extrase din cărțile în cari e menţionată Brăila — 
in No. 1 al revistei: — 1. Vechile noastre drumuri de ne- 
got; — 2. „Drumul Brăilei“; — 3. Un călător pe Dunăre în 
1786 ; — 4. Documentare cartografică pentru studiul Brăilei. 
In No. 2-6: — 5. Stampe privitoare la Brăila ; — 6. Drumuj 


www.dacoromanica.ro 


7 


moldovenesc din sec. XIV-lea din lungul Siretului avea capătul la 
Brăila, nu la Galaţi; — 7. Vama Brăilei în sec. XIV-XV-lea; — 
8. Căderea sub Turci a vadurilor dela Dunăre şi Nistru: — 9. Ne- 
goţul românesc sub ocupaţia turcească ; — 10. Brăila după 1829; 
11. Cronicarul Miron Costin despre Brăila; — 12. Cel mai scăzut 
nivel al apelor Dunărei (urmele unui pod vechi peste Dunăre la 
Brăila) ; — 13. Scene din războiul dela 1877 la Brăila semnate de 
un.șpaniol şi note explicative ; — 14. Cea diritâi foaie pentru fe- 
mei a apărut, în româneşte, la Brăila în 1841. 





INFORMAȚII, NOTE & INSEMNĂRI 





În No. I al revistei: ing. Gh. T. Marinescu: — 1. Un cerc 
de studii şi cercetări locale al oraşului şi ținutului Brăila; — 2. 
Mişcarea regionalist-culturală la Brăila ; —- 3. Seminarul de Socio- 
logie al Facultăţii de litere din Buc. în campanie de studii mono- 
grafice la Ruşeţu ; — 4. Invăţământul istoriei regionale în Franţa ; 
5. Mişcarea portului Brăila înainte şi după războiu; — 6. Insem- 
nări bibliografice privitoare la Brăila. Mih. Trufașu : 7. Câteva 
date statistice asupra învăţământului secundar şi profesional din 
Brăila; — 8. Exportul şi importul vămii Brăila în Decembrie 
1928; — 9. Producţia agricolă a jud. Brăila pe 1928. 

In No. 2-3 al revistei: ing. Gh. T. Marinescu: — 10. Ciclul 
de conferinţe organizat de „Analele Brăilei“ ; -— 11. Comemorarea 
centenarului eliberării Brăilei de sub Turci; — Criza navigaţiei 
dunărene. 

In No. 4-6: ing. Gh. T. Marinescu: — Muzeul Brăilei ; — 
14. Cărţi vechi bisericeşti cu preţioase însemnări de mână, la Bis. 
Sf. Spiridon ; — 15. Bibliografia lucrărilor privitoare la Brăila ; — 
16. Istoria Brăilei sub ocupaţia inamică din 1916-1918; — 17. 
„Mercur“, jurnal comercial al portului Brăila” (1839); — 18. Câ- 
teva date caracteristice pentru viaţa economică a Brăilei. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE ŞI EXTRASE PRIVITOARE LA BRĂILA 105 


. „Se descrie (de Pellicer) revista trecută de Țar la 17 în 
cântecul corului soldaţilor, ceea ce „produce o impresie extraor- 
dinară, mai ales asupra s-fletului unui spaniol. O altă scrisoare 
prezintă trecerea Rușilor la Brăila, „cu un entuziasm liniştit şi 
impunător, pe care, după modul meu de a vedea, îlposeda puţine 
oştiri“ (se arată compunerea podului, înfăţişat la pag. 424)“. 

. „Volumul Il pe 1877 începe cu scene militare din Buzeu, 
Brăila şi Pioeşti, şi cu trecerea Dunării la Brăila (p. 4—5, Pellicer 
descrie primirea Țarului la Brăila, la 25 Iunie. Primeşte pânea şi 
sarea, dar nu se opreşte la gazdă, ci revine la trenul său“. 1) 

$ 


Din cartea: Istoria Lil. Rom. în sec. 
XIX-lea. Vol. 1. Ed. I. (pag. 221) de N. lorga 


Cea dintâiu foaie româneasca pentru femei 


a apărut la Brăila 





„Scurtă durată pare să fi avut acolo (în Muntenia) şi cea 
dintâiu foae românească pentru femei „lconoama română seau 
jurnal de dame“, care apăru în 1841 la Brăila (cf. Albina pe 1848 


p. 156). 





1) D-l lorga dă, în această carte, şi multe reproduceri din vederile schi- 
fate de desenatorul spaniol, Reproducerile cari privesc Brăila le-am extras şi 
ele au apărut în „ Albumul Brăila Veche“, care s'a tiparit cu prilejul serbă- 
rilor centenarutui eliberării Brăilei de sub Turci. G. T. M. 


www.dacoromanica.ro 


Informaţiuni, Note & Însemnări 


Intormaţiuni 

— Muzeul Brăilei, atât de cerut şi atât de așteptat de viața cultu- 
rală brăileană, se pare că a intrat pe calea înfăptuirii. ln comitetul de orga- 
nizare a serbărilor pentru comemorarea centenarului eliberării Brăilei, comi- 
tet convocat de primarul oraşului, s'a discutat între altele şi modalităţile de 
înfăptuire a Muzeului Brăilei. Propunerea, în formă mai închegată, a venit 
din partea revistei noastre, care se ocupă de aproape de această chestiune. 

S'a propus și s'a ales un comitet special, restrâns, care să se ocupe 
de organizarea lucrului pentru înfăptuirea Muzeului Brăilei. S'a "hotărât să se 
ofere preşedinţia de onoare a acestui comitet, D-lui Anastase Simu, brăilea- 
nul care a dăruit țării Muzeul Simu din Bucureşti. Această hotărâre i-a şi 
fost comunicată D-lui Simu la Bucureşti, printr'o vizită ce i-a făcut-o însuși 
primarul oraşului, d. N. Orăşeanu, însoţit de d. ing. Gh T. Marinescu. D-l 
Simu, mişcat de această vmagială atenție din partea orașului său natal, a 
tăgăduit întreg sprijinul său îndeplinirii acestei opere de înaltă cultură, pe 
care Brăila trebuie s'o aibă, spre cinstea tradiției sale culturale și a aspira- 
țiilor sale de a-și creia o conştiinţă istorică, sprijinită pe o cunoaştere docu- 
mentată a vieții sale și pe o fixare limpede a rostului său specific în ansam- 
blul vieţii naționale. 


— Comemorarea centenarului eliberării Brăilei, o vom 
descrie amănunțit în numărul viitor al revistei. Evenimentul a fost sărbătorit 
de Brăila cu toată demnitatea. Mai ales, sunt de notat înfăptuirile culurale 
cari rămân pe urma festivităților, precum şi proiectele culturale puse la cale 
cu prilejul acesta, proiecte cari sunt indicii că se vor cobori în fapt. 


— Cărţi vechi bisericeşti cu preţioase însemnări de 
mână pe marginea filelor a găsit d. prof. lorga la Brăila, în dulapul cu cărţi 
al Bisericii Sf. Spiridon. D. lorga a notat tot ce prezenta interes istoric. In- 
semnările acestea — cele mai multe anterioare anului 1829 — de cea mai 
marc însemnătate pentru dovedirea vieţii românești din vremea stăpânirii tur- 


www.dacoromanica.ro 


INFORMAŢIUNI, NOTE & INSEMNĂRI 107 


ceșii în cetatea și raiaua Brăilei. Cărţile descoperite sunt rămase dela vechea 
Mitropolie a Proilavei; se ştie că, locaşul Mitropoliei, aşezat la malul Dună 
rei, dărâmându-se prin surparea malu'ui, s'a transportat Ja Biserica Sf. Spi- 
ridon, tot ce s'a putut păstra de pe urma surpării locaşului Mitropoliei (a 
„Bisericii Vechi”). 

Se ştia acest lucru, însă până la d. lorga n'a cercetat nimeni aceste 
prețioase cărți și documente ale vieţii brăilene. Doar episcopul Melchisedec 
se pare că s'a aplecat asupra acelorași cărți, văzute acum de d lorga, In a- 
devăr, în Cronica Hușilor, capitolul care privește Mitropolia Proilavei, se ci- 
tează unele însemnări de pe cărțile aflate la Mitropolia Moldaviei. Pe cărțile, 
pe cari le-am văzut când le răsfoia d. lorga, sunt chiar sublinieri cu roşu; 
aceste sublinieri bănuim a fi fost făcute chiar de învățatul episcop Melchise- 
dec. Insemnările episcopului, însă, sunt mult mai puţin numeroase decât ceea 
ce a găsit d. lorga. Sperăm că în numărul viitor să publicăm însemnările 
transcrise de d. prof. lorga, împreună cu comentariile ce le va face d-sa. 

Cărţile acestea trebuiesc așezate la loc de cinste în viitorul Muzeu 
al Brăilei. 


— O bibliografie a lucrărilor privitoare la Brăila vom în- 
cepe a pubiica, într'o rubrică permanentă, odată cu No. | pe anul 1930. A- 
ceastă bibliografie va aduce cele mai mari servicii tuturor acelora ce vor voi 
să întreprindă studii asupra vieţii brăilere. Pentru lucrările mai preţioase vom 
da detalii asupra conținutului. Unele vor fi chiar recenzate în altă rubrică, ce 
o vom deschide tot în numărul viitor. Un capitol important al bibliografiei va 
fi acela al cărților tipărite la Brăila în primele decenii după 1829. 

Bibliografia aceasta a Brăilei va fi îngrijită cu toată competenţă de d. 
N. C. Istrati, bibliotecar la Aeademia Română. D-sa, interesându-l ca brăi- 
lean, a adunat în numeroase fişe, tot ce a întâlnit privitor la Brăila, în căr- 
țile aflate în Bibl. Acad. Rom. ŞI astfel. prin contribuţia d-lui Istrati, „Analele 
Brăilei“ va isbuti să realizeze încă un punct din metoda de cercetare și cu- 
noaștere a vieţii brăilene metodă pe care urmărim a o închega cât mai sis- 
tematic. 

GH. T. M. 


Note 


Istoria Brăilei sub ocupația inamică din 1916—1918 





Este surprinzător cât de puţin cunoaştem viaţa oraşului nos- 
tru sub ocupaţia duşmană din 1916—1918. Nu s'a scris nimic în 
privinţa aceasta; nici măcar relatări de fapte mărunte ori sen- 
zaţionale, necum o istorie închegată a acelei vremi de mare răs- 
cruce istorică pe care a trăit-o şi Brăila, împreună cu întreaga ţară. 

Este şi mai interesant să observăm că nici asupra istoriei în- 
tregului pământ românesc îngenuchiat sub călcâi inamic, nu avem 
mai nimic scris. Abia de mai ţinem minte zdobitorul tratat de pace, 


www.dacoromanica.ro 


108 ANALELE BRĂILEI 


ce ni-l impusese duşmanul, cu puține luni înainte de a cădea înfrânt. 

Noi, cari am fost în Moldova, cunoaştem vag, din auzite, 
viața trăită de Brăila sub ocupație. Nici unul dintre intelectualii 
brăileni rămaşi la vatră mau scris nimic — sau cel puțin m'au .dat 
la iveală până acum — asupra ceeace au văzut şi au simţit sub 
stăpânirea duşmană. Şi doar sunt printre brăileni, şi din aceia ce 
au rămas în chip legitim la vatră şi n'au deci a se feri! 

lată însă, că imediat după apariţia Revistei de studii locale 
„Analele Brailei“, iese la iveală o prețioasă contribuție la cu. 
noaşterea Brăilei sub ocupaţia duşmană din 1916—1918. Am 
avut bucuria să primesc din mâna autorului, D-l Farmacist 
Faltis, două caete de note în care a însemnat zi cu zi, cu 
toate amănuntele CA EACEOVItIog, viața dureroasă trăită de 
brăileni în 1916—1918. 

Fapta D-lui Faltis îl ciustesie, arătându-ni-l ca pe un citadin 
trăind mai adânc viaţa cetăţii sale. 

Pe de altă parte, înţelege oricine câtă mulţumire am simțit 
noi, cei grupaţi în jurul Revistei „Analele Brailei“, constatând 
stimularea şi ecoul ce-l poate avea între brăileni, crearea unei pu- 
blicaţii periodice, care-şi propune să scoată la lumină viaţa isto- 
rică a Brăilei şi să desprindă esenţialul din problemele vieţii actuale. 

Mi-amintesc că atunci când ne-am întors de pe front, din 
Moldova, în toamna lui 1918, şi am găsit Brăila încă sub duşman, 
m'a impresionat, cu un fapt de adâncă semnificație asupra 
intențiilor germane de a se permanetiza la noi, marele număr 
ede librării, pline de publicații germane, hărți, albume, cărţi poştale, 
etc., multe în legătură cu Dunărea şi chiar cu Brăila. Nu ştiu dacă 
a adunat cineva aceste urme preţioase ale Brăilei de atunci. Nu 
ştiu dacă mâcar S'ar găsi, la autorităţi, actele mai importante ale 
evenimentelor de atunci. Un Muzeu al Brăilei nu se poate în- 
Chipui fără prezentarea acestor vremuri de istorie epocală. 

Să ne gândim cu câtă trudă putem reconstitui trecutul istoric 
al oraşului, din cauza lipsei materialului documentar. Să nu lăsăm 
si se risipească cel puţin materialul documentar al veţii ce-şi ţese 
istoria sub ochii noştrii! 

Fie ca fapta d-lui Faltis să îndemne pe toţi brăilenii, cari 
posedă, sub orice formă, urme ale trecutului istoric local, să le 
facă cunoscute, spre a fi valorificate ca bunuri culturale 
ale orașului nostru. 

Numai astfel se creiază conştiinţa istorică a unui oraş şi se 


întăreşte tradiţia sa culturală. 
GH. T. M. 


www.dacoromanica.ro 


INFORMAȚIUNI, NOTE & INSEMNARI 109% 





Câte-va date caracteristice pentru viaţa economică a Brăilei 


Datele statistice, de aproape scrutate şi interpretate, pot reda 
concluzii de cea mai mare importanţă şi de o frumoasă generali-- 
tate. Potrivit metodei, pe care nu încetăm de a ọ preconiza cu 
orice prilej, de a introduce oarecare spirit de analiză şi sinteză 
ştiinţifică în studiul diferitelor aspecte ale vieţii brăilene, vom ex- 
pune în aceste scurte rânduri, comentariile câtorva cifre statistice 
—pentru anii 1924—928— care exprimă trei dintre cele mai ca- 
racteristice categorii ale economiei brăilene, şi anume: 1) expor- 
tul prin vama Braila. 2) activitatea bursei de cereale Braila şi 3). 
activitatea oborului de cereale Braila. 

Prima statistică lasă să se vadă locul pe care-l ocupă portul 
Brăila în ansamblul comerţului exterior al ţărei, ca primul port de 
export al cerealelor româneşti, loc pe care îl ocupă şi azi, deşi 
proporţia exportului fiind alta decât cea dinainte de răsbou, şi-a 
făcut loc părerea, greşită într'un sens, că Brăila a căzut din acest rang. 

A doua statistică, privită bine, poate reda măsura dibăciei şi 
"hărniciei cerealiștilor localnici, de a fi încheiat ei, la Bursa oraşu- 
lui, tranzacţiile pentru expoitul cerealelor ce se încarcă la Brăila, 
asigurând astfel bogăţia şi prestigiul vestitei burse de cereale a 
Brăilei, ale cărei preţuri, orice brăilean le vede, nu fără o anume 
mândrie citadină, comunicate oficial ca îndreptar pentru fara 
întreagă. 

In sfârşit, a treia statistică, a oborului, exprimă în primul 
rând valorificarea producției de cereale a județului, vândută în 
oborul orașului. E adevărat că nu tot prisosul ce-l are de vândut, 
îl încarcă ţăranul brăilean în carul lui spre a-l aduce la obor; 
mai vinde şi de pe loc, negustorilor, cari mişună în tot ţinutul, 
mai ales când recolta e bogată, dar chiar şi când nu-i bogată şi 
e grăbit omul de revoi să ia arvună. Statistica v`nzărilor din obor 
are, însă, o altă importanţă : din ea se poate intrevedea cât bănet: 
lasă județul, orașului. In adevăr, din vânzările de jumatate de- 
miliard anual, sumă pe care o atinge oborul în anii buni, o parte 
însemnată rămâne în oraş, sub forma cumpărăturilor făcute de ţă- 
rani, sub forma taxelor orăşeneşti, sub forma câştigului mijlocito- 
rilor de cereale, etc... E locul să spunem că oborul de cereale al 
Brăilei ar putea să ia o desvoltare mult mai mare, dacă Brăila ar 
fi legată cu şosele bune de judeţele vecine ; atunci şi țăranii acestor 
judeţe ar prefera să-şi aducă singuri, cu carele lor, cerealele pe 
piaţa Brăilei, în loc să le trimeată pe calea ferată. prin inijlocitori, 
ca acum. Preţurile ce le-ar obţine în oborul Brăilei, le-ar răsplăti 
cu mult, timpul şi truda de a străbate, cu carul încărcat, chiar o- 
sută de kilometri. Diferenţa de preţ cu siguranţă că întrece 200/0-. 

In legătură cu aceasta, se poate. formula o: observaţie, care 
merită cu adevărat să fie subliniată, ca o. caracteristica a econo- 


www.dacoromanica.ro 


| 


— 


Mella | 935.072 tone|14 166 vag.— 853.210.523 le;| 68.981 care=—360.042.931 lei 


110 ANALELE BRAILEI 


miei rurale brăilene. Anume, faptul că Brăila oferă cea mai bună 
piaţă de cereale a ţării, înseamnă că ţăranii brăileni, putând să-şi 
aducă singuri spre vânzare cerealele pe piaţa Brăilei, au un ex- 
cepţional avantaj : ei îşi pot valorifica munca pe un preţ cu mult 
mai ridicat decât ţăranii din restul ţării, cari trebue să-şi trans- 
porte produsele: cu calea ferată, desfăcându-le prin vânzări indi- 
recte. 

Economia rurală brăileană se bucura, deci, datorită situa- 
łiei geografice, de o plus-valută de 25—30°|, fața de restul țării. 
Aceasta nu-i puțin ! 

Iată acum cifrele : 





Export ae a 
Anii APS Tranzacţii prin burs * Vânzări în obor 
prin vamă 


1924| 896.059 tone|16.814 vag— 8591.639.000 lei| 38.102 care=—208.708.025 lei 
1925|1067.277 , 7.776 . = 552.261.000 , | 54.563 , —313.060.000, 
1926|1366.612 „ 116.959 „ —1.024.855.129 „ [101.560 „ —435.881.630, 
1927| 955.158 » [19.816 „ —1.044.411.486 „ [100.950 „ —537.2756.000,, 
1928| 390.215 » | 9.468 = 652.866.010 . | 49.411 „ =295.290.000 „ 








Mai trebuie subliniată suma frumoasă de un miliard, până 
la care se ridică şi o întrece chiar uneori, tranzacţiile ce se fac, 
la Bursa de cereale a Brăilei. Dacă calculăm procentul ce-l re- 
prezintă tranzacţiile Bursei Brăila faţă de totalul exportului făcut 
prin vama Brăilei, obţinem următoarele cifre, pe ani şi cantitativ : 


1924 [1925 | 1926| 1927 1926) 





19'/a| Z/a | 12%a] 20%ot 24% 

Privind tabloul, brăilenii ar putea formula astfel, în câteva 
cuvinte, de stil cerealist, aprecierea asupra activităţii economice, 
anuale, a Brăilei: e an bunișur pentru Brăila, când avem rotund 
1 milion tone ża exportul vămei și 100.000 care cereale în obor 
— ceeace înseamnă cam 1 miliard lei tranzacții la Bursa Brăilei 
Și Y miliard lei tranzacții în obor. : 

















GH. T. M. 


-y 


„Mercur“ — jurnal comerțial al 
Portului Brailei — 1939. 
Aşa era numele primului jurnal comercial apărut la Brăila, 


la începutul veacului trecut. Cred că e primul jurnal românesc, 
exclusiv economic. Şi ,, Curierul“ lui Eliade, apărut mult mai îna- 


www.dacoromanica.ro 





INFORMAȚIUNI, NOTE & ÎNSEMNĂRI . 111 





inte, avea o parte economică; însă acest iurnal, electic ca şi în- 
temeietorul său, cu tot prestigiul lui Eliade, sta totuşi mai prejos 
decât „,Mercur“-ul Brăilei, în ce priveşte redactarea părţii econo- 
mice. Este o adevărată surpriză să priveşti acest jurnal al Brăilei 
de acum aproape 109 de ani, tipărit în „tipografia orașului 
Brăila“. Surpriza plăcută nu rezultă numai din prea frumoasa în- 
făţişare tipografică a jurnalului; ci, mai ales, din felul inteligent 
în care e culeasă şi organizată materia bogată şi însufleţită de 
noutate, a acestui vechiu jurnal brăilean. Biblioteca Academiei Ro- 
mâne posedă primul număr, apărut la 18 Decembrie 1839 şi în- 
treaga colecţie a anului 1840 şi 1841. 

Intemeetorul şi animatorul „Mercur“-ului Brăilei era /on Pe- 
nescu. Acesta a fost o puternică personalitate a Brăilei în primele 
decenii după eliberarea dela 1823. Urmele activităţii lui Penescu 
le găsim în toate domeniile vieţii publice brăilene din acea epocă 
de adânci prefaceri, pe care a trăit-o Brăila redevenită româ- 
nească. La 1840 era directorul „școalei normale“. Ne-a rămas 
între altele, un discurs pronunţat de Penescu, încheerea anului 
şcolar 1840; e publicat ca supliment la No. 24 al jurnaluiui 
„Mercur“. Din el se vede gândirea temeinică a acestui însufleţit 
animator al vieţii brăilene de pe la 1840. „Pământul ţării noastre, 
în tot chipul cercetat, vedem că cere de neapărat ca locuitorii săi 
să fie mai mult economi decât politici“ — aşa spune acest vred- 
nic brăilean, care vedea aşa de just şi aşa-de departe. 

De aceea, Penescu cere „a se întocmi o şcoală comerciala, 
în care să se înveţe Agricultura, Nautica şi altele“. Această şcoală 
şar avea rostul într'acest oraş; căci aici sunt toate mişcările Co- 
merțului desvoltate şi fieşcare casă de negustor are câte un 
contoar deschis“ ; „pe lângă acestea, fabricaţia corăbiilor, călătoria 
întrânsele în câte un port străin, spre deprinderea ocârmuirii 
dinăuntru a ei, se poate înlesni prea mult practica ştiinţelor na- 
utice“. Prin aceasta tinerilor noştrii „nu le va: fi străin cârma 
corăbiilor, cărora acum le incredințăm produsele noastre, fără să 
le cunoaștem dreplurile“*. ala. 

„Intr”un cuvânt, nu după mulți ani, această școală va pre- 
face jelbile de slujbă ale tinerii generaţii în condici de comerț“. 

Şi astăzi s'ar potrivi cuvintele lui Penescu, pronunţate acum 
90 de ani! Programul propus de el, inspirat din viaţa Brăilei, cu- 
prindea orientări fundamentale pentru întreaga societate romă- 
nească, intrată, abia după 1829 în regimul burghez-capitalist. ŞI, 
în nici o altă parte a ţării, nu se simţia mai bine această adâncă 
schimbare de structură a economiei şi a societăţii noastre, după 
1829, cu toate fenomenele caracteristice acestor schimbări, că în 
porturile Brăila şi Galaţi, inundate de mărfuri apusene, de oa- 
menii, ideile şi moravurile apusene. Din acest punct de vedere, 
un studiu aprofundat al vieţii brăilene din primele decenii după 


www.dacoromanica.ro 


112 ANALELE BRAILEI 


1829, ar aduce o contribuţie nebănuit de prețioasă la cunoaşterea 
prefacerilor repezi suferite de structura societăţii româneşti, dela 
1829 încoace, trecută din regimul patriarhal în regimul burghez- 
capitalist. 

Aceste prefaceri adânci suferite de întreaga ţară, dar sim- 
țite mult mai accentual în viaţa Brăilei dinaintea anului 1850, şi-au 
găsit expresia dintr'un jurnal ca „Mercur“-ul Brăilei şi în oameni 
clar văzători ca îndrumâtorul Penescu. 

Pentru tradiţia de cultură a Brăilei, jurnalul „Mercur“ pre- 
țueşte cât o piatră de temelie. Nu ştim dacă s'ar mai găsi pe un- 
deva, prin vre-un pod sau beci de veche casă negustorească a 
oraşului nostru şi alte exemplare afară de cele ale colecţiei Aca- 
demiei, din „Mercur“-ul Brăilei. Viitorul Muzeu al Brăilei, însă, 
va trebui cu orice pret să aibă această podoabă în colecţia sa. 

lar pentru Penescu, cercetări harnice trebue să scoată în 
plină lumină personalitatea acestui mare brăilean din prima jumă- 
tate a veacului trecut, căci numai aşa un oraş îşi poate creia o 
tradiţie de cultură, o conştiinţă istorică şi o sigură îndrumare a 


viitorului său. 
G. T. Marinescu 


CĂRŢI APĂRUTE SUS AUSPICIILE „ANALELOR BRĂILEI": 
1. „ALBUMUL BRĂILA VECHE“ de ing. Gb. T. Marinescu 
2. COLECŢIA „DOCUMENTELOR PRIVITOARE LA BRĂILA « — VOL. I 
3. BRĂILA VECHE — Schiţă a evoluţiei istorice din antichitate până în sec. al 
XIX-lea, de ing. Gh. T. Marinescu 
VA APARE: 


4. NOUĂ CONFERINŢE DESPRE BRĂILA (ţinute de dd.: N lorga, C. Răd.- 
Motru, I. Simionescu, Em. Bucuţa, Ing. I. Vidraşcu, Arhim. I. Scriban, Ap. 
Culea, I. G. Filitti, S. Mehedinţi). 


5. VECIIIUL DRUM DE NEGOȚ DRAȘOY-BRĂILA — monogratie istorică — 
de ing. Gh. T. Marinescu 


6. EDILITATEA BRĂILEI — de ing. G. T. M. 


www.dacoromanica.ro