Peter Swanson — Cunostinta mortala

CIINI N CITI NITA 
G U IN Z A ÎL IN A A 


p 


ta 


RAA TDTA T 
IVA NA ALAALA 


PETER SWANSON 


CUNOȘTINȚĂ MORTALĂ 


Original: Before She Knew Him (2019) 


Traducere din limba engleză și note de: 
MANUELA BULAT și BIANCA PAULEVICI 


a 


e 
(_) 
o> ( 


L_S 


virtual-project.eu 


2021 


VP - 


PARTEA ÎNTÂI 


MARTORA 
1. 


Cele două cupluri se cunoscură la o petrecere din vecini, în a 
treia sâmbătă din septembrie. 

Hen n-avusese chef să meargă, dar Lloyd o convinsese. 

— E la doi pași. Dacă nu-ți place, poți să faci stânga-mprejur 
și să te întorci acasă. 

— Ba chiar nu pot, spuse Hen. Trebuie să stau cel puţin o oră, 
ca să nu bată la ochi. 

— N-o să bată la ochi, zău așa. 

— Ei, cum să nu. Doar n-o să le arunc o privire noilor mei 
vecini, pentru ca apoi să mă întorc și să plec. 

— Dacă tu nu te duci, atunci nu mă duc nici eu. 

— Foarte bine, spuse Hen, dându-și seama că soțul ei merge 
la cacealma și știind că avea să se ducă și singur dacă era 
presat. 

Lloyd rămase tăcut pentru o clipă. Se afla în fața bibliotecii 
din living, rearanjând cărţile. La începutul lunii iulie, în timpul 
unuia dintre cele mai grave valuri de căldură din istoria statului 
Massachusetts, cumpăraseră o locuință unifamilială în West 
Dartford. După două luni, vremea se răcorise, iar Hen începea 
să se simtă, într-adevăr, ca acasă. Mobilierul fusese aranjat cum 
trebuie, tablourile erau agăţate pe pereţi, iar Vinegar, pisica lor 
maine coon, începuse să iasă din când în când din subsol, unde 
se ascunsese. 

— Și dacă te rog să-mi faci favoarea de a veni cu mine? 

„Favoare” era un cod tacit între ei, o formulă la care Lloyd 
apela de obicei atunci când Hen nu se simţea bine. În trecut, așa 
o făcea uneori să se ridice din pat dimineața. 

„Nu o face pentru tine, ci pentru mine. Ca o favoare”. 
Câteodată, o scotea din sărite cuvântul acela și felul în care 
Lloyd îl folosea, dar înţelegea totodată că era rezervat pentru 

VP -3 


ocazii pe care Lloyd le considera cu adevărat importante. 
Importante pentru amândoi. 

— Bine. Voi veni, spuse ea, iar Lloyd se întoarse zâmbitor cu 
faţa la ea, dinspre bibliotecă. 

— Îmi cer scuze de pe acum dacă va fi îngrozitor, zise el. 

Ziua de sâmbătă a fost însorită și cu vânt puternic. Rafale 
sporadice încercau să smulgă faţa de masă din plastic, ţinută în 
loc de castroanele cu salată de paste, chipsuri, hummus și pită. 
Dartford era o suburbie locuită de navetiști înstăriți, aflată la 
patruzeci și cinci de minute de Boston, dar West Dartford, pe 
care râul Scituate îl separa de restul orașului, avea case mai 
mici, apropiate una de alta, toate construite pentru muncitorii 
de la o moară închisă cu mult timp în urmă și care fusese, 
recent, transformată în ateliere pentru artiști. Moara convertită 
era unul dintre motivele pentru care Lloyd și Hen aleseseră acel 
loc. Hen putea avea propriul atelier, aflat la câţiva pași de casă, 
iar Lloyd putea să facă naveta cu trenul - și gara se afla la 
câţiva pași - până în Boston, unde lucra. Le era suficientă o 
singură mașină, ipoteca era mai mică decât cea pe care o 
plătiseră la Cambridge și, practic, erau la ţară, departe de toate. 

Dar, în timp ce se afla la petrecerea din vecini, printre cupluri 
de tineri sofisticaţi, aproape toate cu copii, nu i se părea foarte 
diferit față de cartierul unde stătuseră înainte. O femeie pe 
nume Claire Murray - aceeași care îi înmânase invitaţia la 
petrecere - îi prezentă pe Hen și Lloyd. Invariabil, conversațiile 
începură să se învârtă în jurul problemelor de gen: Hen se trezi 
că trebuie să-și explice de cel puţin trei ori numele - prescurtare 
de la Henrietta - și să precizeze de încă trei ori că era artistă cu 
normă întreagă, apoi le informă pe două dintre femei că, nu, 
încă nu avea copii. Doar una, o roșcată cu pistrui întunecaţi, 
care purta un tricou cu sigla unei grădiniţe, o întrebă pe Hen 
dacă își dorea copii. 

— Mai vedem, minţi Hen. 

Hen și Lloyd răsuflară ușuraţi când, după ce mâncară o salată 
de paste delicioasă și o jumătate de cheeseburger uscat, se 
regăsiră și începură o conversaţie cu, aparent, singurul cuplu 
fără copii de la petrecere, Matthew și Mira Dolamore, despre 
care aflară că locuiesc în casa în stil colonial olandez situată 
chiar lângă a lor. 


VP-4 


— Probabil că au fost construite în același timp, nu credeți? 
întrebă Lloyd. 

— Toate casele de pe strada asta au fost construite în același 
timp, rosti Matthew, frecându-și ușor adâncitura dintre buza 
inferioară și bărbie. 

Când lăsă degetul jos, Hen văzu că avea o cicatrice acolo, ca 
Harrison Ford. Hen se gândi că era chipeș, nu chipeș ca Harrison 
Ford, ci mai degrabă prezentabil, în sensul că toate trăsăturile 
sale - părul castaniu și des, ochii de un albastru-deschis, 
maxilarele puternice - erau cele ale unui bărbat frumos, însă 
ansamblul lor era mai puţin reușit decât fiecare în parte. Stătea 
drept și ţeapăn și era îmbrăcat cu o cămașă băgată în niște 
blugi cu talie înaltă, nu tocmai la modă. Cu umerii lui largi și 
mâinile mari și noduroase, îi evoca lui Hen imaginea unui 
manechin dintr-o vitrină. Mai târziu, când cinară cu toţii, decise 
că era unul dintre acei bărbaţi inofensivi, veseli, genul de 
persoană pe care erai bucuros să o vezi, dar la care nu te 
gândeai niciodată când nu era prin preajmă. Mult mai târziu, își 
dădu seama cât de greșită fusese prima ei impresie. Dar, în 
acea după-amiază însorită de sâmbătă, Hen era fericită că Lloyd 
revenise alături de ea, că făcea conversaţie și că ea nu mai 
trebuia să se descurce singură. 

Mira, care nu-i venea nici până la umeri soțului ei, veni mai 
aproape de Hen. 

— Nici voi nu aveți copii, spuse ea, fiind mai degrabă o 
afirmaţie decât o întrebare, iar Hen își dădu seama că noii lor 
vecini trebuie să-i fi spionat când se mutaseră acolo, în iulie. 

Era ciudat că nu veniseră să se prezinte. 

— Nu, nu avem. 

— Cred că suntem singurele cupluri de pe strada asta care nu 
au copii, zise ea, cu un râs nervos. 

Hen decise că, fizic, Mira era opusul soțului ei, că, laolaltă, 
trăsăturile ei - un nas puţin prea mare, o linie joasă a părului, 
șolduri late - creau o persoană mult mai atractivă decât era 
soțul ei. 

— Cu ce vă ocupați? întrebă Hen, mustrându-se în gând 
fiindcă apelase instantaneu la acea întrebare pentru a schimba 
subiectul. 

Cele două cupluri mai stătură de vorbă încă vreo douăzeci de 
minute. Matthew era profesor de istorie la un liceu privat aflat la 


VP-5 


trei orașe distanță, iar Mira era reprezentantă de vânzări pentru 
o companie de software educaţional, ceea ce însemna, după 
cum repetă de câteva ori, că petrecea mai mult timp pe drumuri 
decât acasă. 

— Va trebui să fii cu ochii pe Matthew, zise ea. Să-mi spui cu 
ce se ocupă când sunt plecată. 

Și, din nou, același râs nervos. În mod normal, Mira i-ar fi 
displăcut lui Hen, dar cumva nu era așa. Poate că mutarea chiar 
o îmblânzise, dar, cel mai probabil, era efectul medicaţiei 
curente. O altă rafală de vânt, mai rece, străbătu strada, făcând 
să foșnească pomii încă verzi, iar Hen își strânse cardiganul pe 
trup și se cutremură. 

— Ţi-e frig? o întrebă Matthew. 

— Tot timpul, răspunse Hen, și adăugă: Cred că ar fi mai bine 
să mă duc acasă... 

Lloyd îi zâmbi. 

— Vin cu tine, spuse el, apoi se întoarse spre Matthew și Mira. 
Nu știu dacă vă vine să credeţi, dar încă n-am terminat de 
despachetat. Mi-a făcut plăcere să vă cunosc. 

— Și eu mă bucur că te-am cunoscut, Lloyd, spuse Matthew. 
Și pe tine, Hen. E prescurtare de la... 

— Henrietta, da, dar nimeni, cu excepţia certificatului meu de 
naștere, nu m-a numit vreodată așa. Intotdeauna a fost Hen. 

— Haideţi să ne vedem cândva! Poate, la un grătar, dacă nu 
ne întâlnim prea târziu, zise Mira și se arătară cu toţii de acord, 
dar răspunsurile vagi o făcură pe Hen să decidă că asta nu seva 
întâmpla niciodată. 

Așa că, o săptămână mai târziu, Hen fu surprinsă s-o vadă pe 
Mira ieșind grăbită pe ușa din faţă a casei sale, în timp ce ea 
venea de la atelier. 

— Hen, bună! spuse Mira. 

Ca de obicei după ce își petrecea o după-amiază lucrând, Hen 
se simţea un pic aeriană, dar într-un sens bun. 

— Bună, Miri, răspunse ea, dându-și imediat seama că greșise 
numele. 

Vecina ei nu o corectă. 

— Aveam de gând să trec pe la voi în seara asta, dar te-am 
văzut venind pe stradă. Puteţi veni la cină în weekend? 

— Hm, spuse Hen, ezitând. 


VP-6 


— Vineri sau sâmbătă, nu contează, zise Mira. Chiar și 
duminică e foarte bine pentru noi. 

Hen știa că nu avea cum să scape, mai ales că i se oferiseră 
trei seri dintre care să aleagă. Ea și Lloyd nu aveau planuri 
pentru acel weekend, așa că alese seara de sâmbătă și întrebă 
ce puteau aduce. 

— Doar pe voi. Uraaa! Ceva restricţii alimentare? 

— Nu, mâncăm orice, răspunse Hen, omițând să-i spună 
despre fobia lui Lloyd faţă de orice bucată de carne care nu era 
dezosată. 

Stabiliră să se vadă sâmbătă seara la ora șapte, iar Hen îl 
informă pe Lloyd când acesta ajunse acasă. 

— În regulă, spuse el. Prieteni noi. Eşti pregătită pentru asta? 

Hen râse. 

— Nu chiar, dar va fi plăcut să gătească cineva special pentru 
noi. O să fim plictisitori, așa că n-o să ne mai invite și altă dată. 

Hen și Lloyd sosiră fix la ora șapte, înarmaţi cu o sticlă de vin 
roșu și una de vin alb. Hen purta rochia ei verde, ecosez, și 
colanţi pe dedesubt. Lloyd, care cel puţin făcuse duș, purta blugi 
și un tricou cu trupa Bon Iver pe care îl lua, uneori, la alergat. 
Gazdele îi conduseră în living - organizat identic cu al lor -, unde 
se așezară cu toţii în jurul unei măsuţe joase de cafea, încărcată 
cu suficiente apetitive cât pentru o mică petrecere. Hen și Lloyd 
stăteau pe o canapea bej din piele, în vreme ce Matthew și Mira 
se așezaseră pe fotoliile asortate. Camera era foarte albă și 
sterilă, incredibil de curată. Pe pereţi erau agăţate niște gravuri 
interesante, dar Hen avea impresia că le văzuse la Crate and 
Barrel!. 

Făcură conversație cam un sfert de oră. Hen sesiză că nu li se 
oferise nimic de băut - era o casă în care nu se bea? Insă asta 
nu o deranja în mod deosebit, doar că se gândea la Lloyd. Dar, 
exact când Mira întrebă dacă Hen va participa la următorul 
eveniment organizat de cei de la Open Studios?, Matthew se 
ridică și întrebă: 

— Vreti să beţi ceva? 

— Ce opţiuni avem? întrebă Lloyd, puţin prea nerăbdător. 

— Vin, bere. 


1 Magazin de mobilier și decoraţiuni interioare. 
? În traducere, „Ateliere Deschise” - organizație non-guvernamentală, care sprijină și 
promovează artiștii la nivel local. 


VP -7 


— Aș bea o bere, zise Lloyd, iar Hen și Mira cerură fiecare 
câte un pahar de vin alb. 

Matthew ieși din cameră, iar Mira întrebă din nou de Open 
Studios. 

— Nu știu, răspunse Hen. Abia mi-am amenajat spaţiul, ieri 
am terminat. Mi s-ar părea ciudat să văd brusc oameni defilând 
pe-acolo. 

— Ar trebui s-o faci, spuse Lloyd. 

— Da, ar trebui, întări Mira. 

— Ai mai fost la evenimentele organizate de cei de la Open 
Studios? o întrebă Hen pe Mira. 

— Da, noi am fost în fiecare an la cele de-aici. Eu mă duc 
oricum. Uneori, merge și Matthew. E distractiv, trebuie neapărat 
să participi. S-ar putea chiar să vinzi ceva. Uite, de acolo am 
cumpărat gravurile astea, zise Mira, arătând spre lucrările 
înrămate de pe perete, iar lui Hen îi păru rău că-i trecuse prin 
minte că fuseseră cumpărate dintr-un magazin de mobilă. 

Matthew se întoarse cu băuturile, iar Hen observă că, pentru 
el, își adusese o cutie de bere cu ghimbir. 

— Vorbește-ne despre arta ta, îi ceru Mira. 

Lui Hen nu-i prea plăcea să-și explice profesia, dar făcu tot 
posibilul, iar Lloyd, întotdeauna salvatorul ei, îi sări și el în 
ajutor. După absolvirea facultăţii, Hen se ocupase de gravură, 
mai întâi în blocuri de lemn, iar mai târziu, folosind plăci de 
cupru sau zinc. De ani de zile, realiza lucrări de imaginaţie pură 
- tablouri grotești, suprarealiste, de obicei însoţite de o legendă. 
llustraţiile acelea păreau desprinse din cărţi, adesea din basme 
înfricoșătoare, care nu existau decât în mintea ei. Avusese 
destul de mult succes până la vârsta de treizeci de ani, fusese 
invitată să ia parte la mai multe expoziţii de grup și figurase 
chiar într-o revistă de artă din New England, dar întotdeauna 
trebuise să-și suplimenteze veniturile lucrând în magazine care 
comercializau materiale pentru artiști, iar ocazional înrămase 
tablourile unui proeminent pictor din Boston, în South End. 
Toate acestea se schimbaseră atunci când fusese abordată de 
un autor de literatură pentru copii, ca să creeze ilustraţii 
propriu-zise pentru prima carte dintr-o serie fantastică pe care 
urma s-o scrie. Acceptase oferta, cartea se vânduse bine, ceea 
ce o îndemnase să apeleze la serviciile unui agent, iar acum 
lucra cu normă întreagă ca ilustratoare de cărți pentru copii și 


VP-8 


mai crea doar când și când câte o compoziţie originală. Nu o 
deranja. In secret, se simțea fericită că i se spunea ce ar trebui 
să conţină lucrările ei. Actualul cocktail de medicamente, care 
includea un stabilizator de dispoziţie, un antidepresiv și încă 
ceva care amplifica, pare-se, efectele antidepresivului, ţinuse în 
frâu tulburarea bipolară a lui Hen în ultimii doi ani, însă ea 
simţea că îi și eliminase toate impulsurile creative. Putea să-și 
realizeze și acum lucrările, încă îi plăcea cu adevărat munca ei, 
dar rareori îi mai venea vreo idee originală. Desigur, nu le spuse 
nimic din toate astea Mirei și lui Matthew. Mira se arătă 
interesată mai ales de cărți, deoarece auzise de ele, și promise 
să o cumpere pe prima din serie. Matthew îi puse câteva 
întrebări despre procesul artistic, ascultând cu atenţie 
răspunsurile ei. 

In cele din urmă, se mutară în sufragerie, unde îi aștepta 
mâncarea, pe platouri cu încălzire, așezate pe o servantă - piure 
de cartofi, copane de pui într-un sos de un galben aprins, o 
salată verde. 

— Așa serveau bunicii mei masa, zise Hen. Pe o servantă. 

— De unde sunt ei? întrebă Mira. 

Hen spuse că tatăl ei era britanic, iar mama, americană, și că, 
în copilăria ei, se tot mutaseră de la Bath, în Anglia, la Albany, în 
New York, și invers. 

— Mi s-a părut mie că ai un accent, rosti Mira. 

— Serios? Credeam că nu am. 

— E abia sesizabil. 

— Tu de unde ești? 

— Sunt din California, dar părinţii mei au venit din nordul 
Angliei, via Pakistan, și și-au păstrat un comportament foarte 
britanic. Toate mesele noastre, inclusiv micul dejun, erau servite 
de pe o servantă din sufragerie. 

— Imi place, spuse Hen. 

In timpul cinei, conversaţia decurse plăcut, fără să atingă însă 
niciun subiect care să stârnească însuflețire. Discutară mult 
despre slujbele lor, despre cartier, despre piaţa imobiliară ridicol 
de supraevaluată. Ori de câte ori Matthew vorbea, o făcea ca să 
pună întrebări, adresate în general lui Hen. Când o întrebă cum 
supraviețuise petrecerii din vecini, ea își dădu seama că era 
destul de perspicace. Sperând să îndrume conversaţia spre 
sport, Lloyd îl întrebă pe Matthew dacă nu era și antrenor la 


VP-9 


Sussex Hall. Matthew răspunse că nu („singurul sport la care m- 
am priceput vreodată a fost badmintonul”). Hen, care, imediat 
după ce terminase facultatea, petrecuse trei luni dezastruoase 
încercând să predea desenul la clasele primare, îl întrebă dacă 
nu găsea cariera didactică epuizantă din punct de vedere 
emoţional, iar el spuse că primii doi ani fuseseră dificili. 

— Dar acum îmi place. Îmi plac elevii, faptul că ajung să 
cunosc viața lor, că îi urmăresc trecând printr-o mulţime de 
schimbări de la primul an până la ultimul. 

Hen simţi că Lloyd, care băuse mai multe pahare de vin, își 
înăbușea căscatul. După desert - o budincă de orez caldă, cu 
stafide și cardamom -, Hen zise că ar trebui să plece, pentru că 
în dimineaţa următoare se duceau la părinţii lui Lloyd. Era 
adevărat, doar că nu plecau dimineaţa devreme, ci mai târziu. 

Cele două cupluri se opriră în holul de la intrare, iar Hen spuse 
din nou cât de mult îi plăcea cum decoraseră casa. 

— O, ar trebui să facem un tur al casei, rosti Mira. Ar fi trebuit 
să facem asta mai devreme. 

În mod surprinzător, Lloyd a fost de acord, iar Mira îi conduse 
prin bucătăria renovată, le arătă veranda pe care o adăugaseră 
în spatele casei, apoi le arătă biroul de la parter al lui Matthew. 
Camera aceea avea un aspect atât de diferit față de nuanțele 
deschise și de liniile simple din restul locuinţei, încât Hen se 
simţi ca și cum ar fi pătruns într-o cu totul altă casă, poate chiar 
într-o altă epocă. Pereţii erau acoperiţi cu un tapet verde-închis, 
în carouri vagi, pe podea era un covor persan foarte uzat, iar 
întreaga încăpere era dominată de un enorm dulap cu uși de 
sticlă, plin cu cărți și fotografii înrămate. În cameră mai erau un 
mic birou și un scaun din piele, precum și o canapea din velur. 
Nimic nu părea nici pe departe modern, iar fiecare spațiu 
disponibil era ocupat de obiecte decorative sau poze înrămate, 
toate alb-negru. Hen, atrasă de obiectele mărunte și de orice 
era vechi, intră în cameră și nu se putu împiedica să exclame: 

— Oh! 

— Toate astea sunt ale lui Matthew, spuse Mira. 

Hen se întoarse, zâmbi și văzu că Matthew, care spălase 
vasele în cea mai mare parte a timpului cât durase turul casei, 
stătea acum nervos în pragul ușii. Hen se simţi stânjenită, ca și 
cum li s-ar fi arătat ceva mult mai intim decât un birou. 


VP - 10 


— Îmi place la nebunie, rosti ea. Sunt atât de multe lucruri 
interesante! 

— Sunt colecţionar, spuse Matthew. Mira este... care-i opusul 
colecționarului? Aruncător de lucruri? 

In încăpere se afla și un șemineu, iar Lloyd întrebă dacă 
funcționează, în timp ce Hen privi obiectele aflate pe poliţă. 
Alăturarea era bizară - un mic șarpe de aramă, sfeșnice din 
lemn, un portret în miniatură al unui câine, un glob luminat, iar, 
în mijloc, un trofeu, o figurină înfățișând un scrimer în poziţie de 
atac, pe un postament de argint. Preţ de un moment cumplit, 
Hen avu senzaţia că va leșina. Vederea i se înceţoșă și își simţi 
picioarele ca și cum ar fi stat în mijlocul unui șuvoi de apă, apoi 
își veni în fire. „Probabil că este doar o coincidenţă”, își spuse 
ea, apropiindu-se pentru a vedea inscripția de la baza trofeului. 
„LOCUL III, SPADA”, citi ea, iar dedesubt, mult mai mic, părea să 
scrie „OLIMPIADA DE JUNIORI” și o dată. Nu dori să se apropie 
prea mult. Se răsuci pe călcâie și, cu o voce care spera să sune 
cât mai firesc, îl întrebă pe Matthew: 

— Practici scrima? 

— Dumnezeule, nu! rosti el. Doar mi-a plăcut trofeul. L-am 
cumpărat de la o vânzare de vechituri. 

— Te simţi bine, Hen? întrebă Lloyd, privind-o cu îngrijorare. 
Pari cam palidă. 

— Oh, da, sunt în regulă! Sunt obosită, cred. 

Cele două cupluri se adunară din nou în vestibul, pentru a-și 
lua rămas-bun. Hen simţi că-i revine culoarea în obraji. „Era 
doar un trofeu de scrimă - probabil că sunt mii și mii”, își spuse 
ea, în timp ce lăuda din nou cina și le mulțumea pentru turul 
casei. Lloyd avea deja o mână pe clanţa ușii de la intrare, 
încercând să scape cât mai repede. Mira se apropie și o sărută 
pe Hen pe obraz, în vreme ce Matthew, aflat în spatele ei, zâmbi 
și își luă rămas-bun. Poate că era doar o impresie, dar lui Hen i 
se păru că o privește cu luare-aminte. 

Afară, în aerul rece și umed, după ce ușa soţilor Dolamore se 
închise, Lloyd se întoarse spre Hen și spuse: 

— Te simţi bine? Ce s-a întâmplat? 

— Oh, nimic! Doar că m-a apucat puţin amețeala. Era foarte 
cald acolo, nu-i așa? 

— Nu chiar, rosti Lloyd. 


VP -11 


Ajunseseră deja în dreptul casei lor, iar Hen și-ar fi dorit să se 
mai plimbe prin aerul plăcut al nopţii, dar știa că Lloyd voia să 
intre și să vadă dacă nu mai prinde ceva din meciul celor de la 
Red Sox. 

Mai târziu, în pat, cu Lloyd adormit lângă ea, Hen își spuse că 
fusese un gând ridicol, că lumea era plină de trofee de scrimă și 
că toate arătau, probabil, la fel. „Totuși, nu e ridicol, nu-i așa? 
Matthew predă la Sussex Hall, unde a învăţat și Dustin Miller”. 


2. 


După ce Mira adormi, Matthew se ridică și cobori în biroul său. 
Se opri în același loc în care stătuse și musafira lui, la circa un 
metru de șemineu, și se uită la trofeu, încercând să descifreze 
inscripţia. Abia reuși să distingă data și locul, deși avea o vedere 
perfectă și știa deja ce scria acolo. Totuși, era posibil ca ea s-o fi 
putut citi. Fusese un prost - prost și arogant - că etalase trofeul 
acolo, pe polita șemineului, chiar la mijloc, unde oricine putea 
să-l vadă. Dar, fir-ar să fie, ce șanse erau ca cineva să facă 
legătura? 

„Totuși, ea a făcut legătura, nu-i așa?” 

Chiar și numai uitându-se la ea, își dăduse seama că era cât 
pe ce să leșine. Se gândise că se va prăbuși și se întrebase dacă 
bărbatul ei, care nu părea să dea pe afară de inteligenţă, avea 
să fie suficient de rapid pentru a o prinde înainte de a cădea. 

Matthew simţi că i se pune un nod în piept, ca de fiecare dată 
când era neliniștit. Se gândea la nodul acela ca la un pumn de 
bebeluș care se încleșta și se descleșta. Făcu niște sărituri cu 
forfecare, ca să scape de el, iar după ce termină, își spuse că va 
trebui să scape cu totul de trofeu, să-l ascundă undeva. Gândul 
acela îl umplu de ceea ce își imagină că trebuie să fie o senzaţie 
similară durerii. 

e 

— A mers bine, cred, declară Mira din nou, în dimineața 
următoare. Chiar mi-a plăcut Hen. 

— Ar fi interesant să-i vedem lucrările, spuse Matthew. 

— Da, nu-i așa? Hai să mergem la Open Studios! Știi când e? 


VP - 12 


Matthew își luă telefonul, pentru a verifica în ce weekend 
avea loc evenimentul organizat de cei de la Open Spaces, în 
timp ce Mira începu să scoată diverse alimente din frigider, 
pentru a prepara micul dejun. Era una dintre puţinele lor rutine - 
un mic dejun îmbelșugat și cald duminică dimineaţa. 

După ce mâncară ouă jumări și crochete de cartofi făcute din 
piureul rămas, Matthew îi zise Mirei că are de planificat lecţiile 
pentru săptămâna următoare, se duse în biroul său și închise 
ușa. Rămase o clipă nemișcat în camera întunecată, trase aer în 
piept și se gândi cum arătase Hen în biroul lui. Era mică de 
statură, brunetă și drăguță. Avea părul castaniu, ochii mari, 
căprui și trăsături care aminteau puţin de cele ale unui spiriduș. 
Gândul că ea știa ce îi făcuse el lui Dustin Miller - chiar dacă 
doar bănuia - îl înspăimântă, dar îi dădu și o senzaţie apropiată 
de ameţeală. Din acest motiv păstrase trofeul de scrimă? Voise 
ca altcineva să știe ce făcuse el? Il luă de pe poliţă. Trebuia să 
scape de el, asta era evident. Dar trebuia să scape de el chiar în 
acel moment? Avea să vină poliţia acasă la el chiar în ziua 
aceea? Era posibil. Și cum rămânea cu bricheta gravată pe care 
o ţinea în sertarul de la birou? Putea să facă cineva legătura 
între brichetă și Bob Shirley? Un fior de durere îl străbătu pe 
Matthew. Din pricina noii lor vecine, trebuia să renunțe la cele 
mai de preţ bunuri ale sale. Oftă încet, apoi se gândi la o 
modalitate de a scoate suvenirele din casă, fără a le elimina 
însă complet din viaţa lui. 

Se duse la subsol și găsi o cutie de carton care părea să fie de 
mărimea potrivită. Când se întoarse în birou, trecu pe lângă 
Mira, care își schimbase hainele și purta acum niște pantaloni de 
yoga și un tricou vechi. 

— leşi la plimbare? o întrebă el. 

— Nu, îmi fac programul de yoga la televizor. Pentru ce e 
cutia aia? 

El îi spuse că voia să ducă înapoi la Sussex Hall câteva dintre 
manualele de istorie pe care le adunase în ultimii ani. 

— Mergi acolo azi? îl întrebă ea. 

— Aşa mă gândeam. Îmi oferă și o scuză ca să mai ies din 
casă. 

— E duminică. Le poţi duce mâine, nu? 

— De fapt, voiam să-mi fac acolo o parte din planurile de 
lecții. Să scriu câteva date pe tablă. 


VP - 13 


Mira ridică din umeri. 

— Vino și tu, dacă vrei. După aceea, ne-am putea plimba pe 
malul lacului. 

— Bine, poate, rosti ea și se îndreptă spre living. 

El o urmări cu privirea. Îi plăcuse întotdeauna mersul ei, felul 
în care se ridica ușor pe vârfuri la fiecare pas. Îi zisese că, de la 
cinci la treisprezece ani, singurul lucru care o interesase fusese 
baletul, dar visul i se spulberase când își dăduse seama că nu 
avea să depășească un metru și cincizeci și trei de centimetri 
înălțime. În timpul liceului, fusese gimnastă și putea încă să facă 
sărituri pe spate. 

După ce reveni în birou, înfășură într-un ziar trofeul de scrimă 
de la Olimpiada de Juniori și îl puse pe fundul cutiei. Adăugă 
bricheta lui Bob Shirley, ochelarii de soare Vuarnet pe care îi 
luase din BMW-ul lui Jay Saravan și, în cele din urmă, exemplarul 
ferfeniţit al romanului /nsula comorilor, care îi aparținuse lui 
Alan Manso. 

Apoi luă și câteva manuale de istorie împrăștiate prin birou - 
cărţi pe care nu le mai folosea la niciuna dintre orele sale - și le 
îngrămădi peste cele patru suvenire. După aceea, lipi cutia cu 
scotch și se duse să-i spună Mirei că pleacă la școală. 

Ea tocmai își terminase exerciţiile de yoga, iar în living era 
cald și mirosea a sudoare, dar nu era un miros neplăcut. 

— Am plecat, spuse Matthew. Să te aștept? 

— Nu, e în regulă. Am multe de făcut pe aici. Cât timp stai? 

— Nu mult, spuse el, luând cheile mașinii și ochelarii de soare. 

Zăbovi o clipă în vestibul, încercând să se gândească dacă 
luase totul. Stând acolo, își dădu seama că era posibil ca Hen 
sau soțul ei, Lloyd, să fie afară, în faţa casei lor, sau să se uite 
pe fereastră. Spuseseră că se duceau undeva, dar dacă se 
întorseseră deja și îl vedeau plecând cu o cutie? Ar fi fost 
evident că scăpa de trofeu? Din fericire, aleea lui se afla pe 
partea opusă faţă de casa lor. L-ar fi putut vedea timp de 
aproximativ zece secunde, cât ieșea pe ușă și cotea spre 
mașină. Era un risc pe care și-l putea asuma. 

Afară era cald, mai degrabă ca într-o zi de vară decât ca la 
sfârșitul lui septembrie. Peste drum, Jim Mills își tundea iarăși 
peluza, chiar dacă trecuseră doar câteva zile de când o făcuse 
ultima dată, iar mirosul de iarbă proaspăt cosită și de benzină 
umplea aerul, dându-i lui Matthew o stare ușoară de greață. Să 


VP - 14 


tundă peluza din spatele casei părintești fusese una dintre 
sarcinile sale în copilărie. Nasul începea să-i curgă, mâinile îl 
furnicau din pricina vibraţiilor mașinii de tuns iarba, iar în zilele 
umede, iarba cosită se aduna sub mașina de tuns și i se lipea de 
glezne. Intră în automobilul său Fiat și porni aerul condiţionat. 
Puse cutia lângă el, pe scaunul pasagerului. Din pricina 
mirosului de iarbă proaspăt cosită, abia dacă se mai gândise că 
Hen sau Lloyd ar fi putut să-l vadă cărând cutia. Era, probabil, 
un lucru bun că nu aruncase vreo privire vinovată spre casa lor. 

Făcea douăzeci de minute cu mașina până la Sussex Hall, un 
liceu privat cu circa șapte sute de elevi, din care jumătate 
stăteau la internat, iar jumătate veneau din orașele bogate 
situate în această parte a statului Massachusetts. Ridicate pe un 
deal, toate clădirile de la Sussex Hall, cu excepţia celei mai noi 
săli de sport, fuseseră construite din cărămidă, la începutul 
secolului precedent. Lui Matthew nu îi plăcuse întotdeauna să 
predea, dar îi plăcea campusul de la Sussex, cu căminele sale 
gotice și capela creștină de piatră. Parcă pe un loc al facultăţii, 
chiar dacă era duminică și putea parca oriunde. Intră în Warburg 
Hall pe ușa din spate, folosindu-și propriul set de chei, și cobori 
imediat la subsol, pe scara îngustă. Una dintre îndatoririle 
suplimentare ale lui Matthew consta în gestionarea manualelor 
de istorie, majoritatea fiind păstrate într-unul dintre spaţiile de 
depozitare închise, de la subsolul amenajat. Dar avea o cheie și 
de la secţiunea mai veche a subsolului, unde erau păstrate 
scaunele pliante suplimentare, folosite pentru ceremoniile de 
absolvire, și, în spatele acestora, mobilierul la care se renunţase 
de-a lungul timpului - tablele negre, mai ales, și scaunele vechi 
din sălile de clasă. In colţul îndepărtat era un teanc de cutii care 
conţineau tacâmurile originale din sala de mese. Acolo își puse 
și el cutia cu amintiri, și cu siguranţă nu aveau să fie niciodată 
atinse sau găsite, chiar dacă cineva le-ar fi căutat. Și chiar dacă 
s-ar fi găsit cutia, avusese grijă să șteargă orice amprentă de pe 
toate obiectele și verificase ca numele lui să nu fie scris în 
niciunul dintre manualele vechi. 

Reveni la parter și, după ce se spălă pe mâini la toaletă 
facultăţii, se duse în sala de clasă, ca să lucreze la planurile de 
lecții pentru săptămâna următoare. Majoritatea cursurilor sale 
erau aceleași pe care le predase de zeci de ori, dar, în acel 
semestru, acceptase să facă un seminar despre Războiul Rece 


VP -15 


pentru anul terminal și trebuia să-și mai revizuiască materialele. 
În săptămâna următoare, se concentrau pe reorganizarea 
postbelică. După aproape o oră de stat la catedră, auzi 
scrâșnetul metalic, răsunător al ușii din spate care se deschidea, 
apoi un glas timid întrebă: 

— E cineva? 

leși pe holul slab luminat și strigă: 

— Aici! 

Michelle Brine urcă treptele și spuse: 

— Slavă Domnului! Nu suport să fiu singură aici în weekend. 
Îmi dă fiori. 

Matthew nu era surprins să o vadă pe Michelle acolo. Era în al 
doilea an la catedră, iar el era uimit că supraviețuise celui dintâi. 
Timidă, tăcută și nutrind credinţa sinceră că elevilor ei le pasa 
de istorie, avusese parte de multe dezamăgiri și plânsese 
adeseori în primul ei an. Matthew o luase sub aripa lui, îi oferise 
planurile sale de lecţii, strategiile sale de disciplinare, iar apoi, 
spre sfârșitul semestrului de primăvară, și părerile sale în 
privinţa vieţii ei personale, dându-i sfaturi legate de relația cu 
iubitul ei, care era un nemernic. 

— Mă bucur tare mult că nu sunt singura care intră în panică 
și vine aici duminica. Am rămas deja foarte mult în urmă. 

Se dusese după Matthew în sala lui de clasă. Ea purta blugi, 
lucru pe care nu îl făcea niciodată în timpul orelor de curs, dar îi 
recunoscu bluza neagră, cu nasturii încheiaţi până sus, fiindcă o 
purta uneori cu o fustă, când preda. 

— E plăcut aici în weekend, nu ţi se pare? 

— Nu pot să sufăr locul ăsta când sunt singură. Cât stai? 

— De fapt, tocmai mă pregăteam să plec. 

— O, nu! făcu ea, deschizând fermoarul rucsacului. Poţi să 
arunci o privire rapidă pe un material? E ceva ce voiam să 
predau la a zecea. 

După ce parcurse unul dintre planurile ei de lecţie, în care 
intenţiona să le ceară elevilor să creeze fiecare o constituţie, în 
propria sa viziune - „Poate ar fi bine să înveţe mai întâi 
Constituţia în vigoare”, sugerase el -, ea se lansă instantaneu 
într-o nouă poveste despre iubitul ei, Scott, care, cu două seri în 
urmă, se dusese să cânte cu trupa lui și nu venise acasă până la 
trei dimineața. După ce el adormise, voise să se uite în telefonul 
lui, dar își schimbase codul de acces. 


VP - 16 


— Asta nu sună bine, zise Matthew. 

— Știu. Știu. Mă înșală, nu-i așa? 

— Spune-mi exact ce ţi-a zis când l-ai întrebat de ce a venit 
atât de târziu. 

Matthew, care îi trimisese deja un mesaj Mirei pentru a-i 
spune că va întârzia puţin, se sprijini de spătarul scaunului de la 
catedră și făcu unul dintre lucrurile la care se pricepea de 
minune. Ascultă cu atenţie ce-i spunea o femeie. 


3, 


Duminică, Hen se gândi să sune la linia telefonică pe care 
poliţia o punea la dispoziţie pentru informaţii legate de diverse 
cazuri sau să încerce să ia direct legătura cu detectivul care 
ancheta uciderea lui Dustin Miller - trecuseră deja doi ani și 
jumătate de-atunci dar știa că, dacă avea de gând să anunţe 
poliția, trebuia să-i spună lui Lloyd și încă nu voia să facă asta. 

În schimb, după cafea și micul dejun, când Lloyd ieși la 
alergat, Hen se așeză cu laptopul în braţe și tastă „Dustin Miller 
moarte” în motorul de căutare. De îndată ce articolele începură 
să se înșiruiască pe ecranul ei, Hen simţi că o cuprinde un val de 
greață și emoție. Cu trei ani în urmă, Hen fusese de acord cu 
schimbarea de  medicaţie recomandată de un nou 
psihofarmacolog, la care ajunsese când Lloyd își schimbase locul 
de muncă, iar asigurarea lor de sănătate se modificase. 
Tratamentul respectiv îi declanșase o perioadă maniacală în 
timpul căreia, pe lângă partea bună, și anume că reușise să facă 
multe lucruri în plan profesional, devenise obsedată de uciderea 
lui Dustin Miller, care locuise în fostul cartier al lui Hen și Lloyd. 
De fapt, tocmai se întorcea de la o plimbare prin Huron Village, 
în Cambridge, când văzuse paramedicii scoțând dintr-o vilă în 
stil victorian, aflată puţin mai departe de casa ei, o targă pe 
care se afla un cadavru într-un sac. Se oprise și se uitase cum 
soseau mașini de poliţie și vehicule nemarcate, iar apoi, doi 
bărbaţi înalţi, în costume gri. 

La știrile din seara aceea se vorbise despre presupusa 
omucidere a unui proaspăt absolvent al Boston College, care 
fusese găsit mort în casa lui. La început, Lloyd, șocat de 


VP - 17 


proximitatea crimei, fusese la fel de interesat ca și Hen. Dar, cu 
trecerea timpului, pe măsură ce tot mai multe detalii apărură și 
pe măsură ce deveni clar că poliţia, în ciuda „pistelor 
promițătoare”, nu identificase nici măcar un singur suspect, Hen 
se pomeni din ce în ce mai obsedată, analizând fiecare detaliu 
pe care poliţia îl comunica prin intermediul presei și trecând de 
mai multe ori pe zi pe lângă reședința în stil victorian, cu ziduri 
trandafirii. Nu existaseră indicii ale unei spargeri, iar Hen 
presupunea că ucigașul lui Dustin făcuse parte, probabil, dintre 
cunoscuţii lui. Fusese găsit legat de un scaun și asfixiat cu o 
pungă de plastic pusă peste cap și prinsă cu bandă adezivă. Se 
constatase că lipseau câteva obiecte din casă, printre care 
portofelul victimei, un laptop, plus un trofeu obţinut la scrimă, în 
cadrul Olimpiadei de Juniori. Nu făcuse scrimă la Boston College, 
ci jucase tenis, dar fusese scrimer la Sussex Hall, școala privată 
de lângă Boston, pe care o frecventase din clasa a șasea până 
într-a douăsprezecea. 

Dustin lăsase în urmă o pagină de Facebook, iar Hen 
petrecuse ore întregi uitându-se la ea, nu doar la postările și 
pozele sale anterioare, ci și la ce scriseseră prietenii după 
moartea sa. Cele mai multe dintre comentarii erau atașate la 
ultima lui postare, o fotografie pe care o făcuse pe strada sa - 
strada lui Hen -, cu peri înfloriţi și un cer cu irizaţii roz, deasupra 
acoperișurilor. Într-un colț al fotografiei, o tânără care purta o 
fustă scurtă se îndepărta de Dustin. Comentariul care însoțea 
fotografia era: „Doamne, cât îmi place noua mea stradă!” Hen 
tot revenise asupra acelor cuvinte, încercând să-și dea seama 
dacă se refereau pur și simplu la copacii înfloriţi, la casele 
frumoase și la primăvara care plutea în aer sau la fata cu 
picioare lungi, surprinsă în imagine. 

— Tu ești bărbat, Lloyd. Ce crezi că a vrut să spună cu asta? 
Se referea la fată? 

Lloyd se uitase la pagina de Facebook timp de cinci secunde, 
înainte de a spune: 

— Ce contează? 

— Probabil că a făcut fotografia asta cu doar câteva ore 
înainte de a fi ucis. 

— Crezi că poza are legătură cu motivul pentru care a fost 
ucis? 

— Nu, nu am zis asta. Doar că... nu ți se pare înfiorător? 


VP-18 


— Ba da. Mi se pare foarte înfiorător și de aceea nu vreau să- 
mi petrec timpul gândindu-mă la asta și vorbind despre asta. Și 
cred că nici tu nu ar trebui s-o faci. 

Încă de când ajunsese la vârsta potrivită pentru a-și alege 
singură cărţile de la bibliotecă, Hen avusese întotdeauna o 
înclinaţie către morbid, o puternică preocupare faţă de moarte. 
Nu considerase niciodată că acesta ar fi fost un defect - în liceu, 
câștigase mai multe premii de artă cu ilustrațiile ei sumbre și 
tulburătoare -, dar, pe când era în anul întâi la Camden College, 
avusese primul ei episod maniacal, trecând rapid de la perioade 
de exagerată încredere în sine la momente de nesiguranţă 
zdrobitoare. Nu putea să doarmă și stătea până târziu, urmărind 
obsesiv DVD-urile cu sezonul unu din Twin Peaks. Adormea în 
zori și începuse să lipsească de la cursurile de dimineaţă. Avea 
permanent gânduri nocive, prin mintea ei perindându-se întruna 
imagini legate de moarte. Își imagina sinucideri elaborate și își 
rodea unghiile până la sânge. In acea perioadă, Sarah Harvey, o 
altă studentă din anul întâi, a cărei cameră era pe același 
coridor, făcuse o formă atât de gravă de gripă, încât trebuise să 
se întoarcă acasă pentru tot restul semestrului. Prin Winthrop 
Hall, se răspândi un zvon conform căruia colega de cameră a lui 
Sarah, Daphne Myers, lăsase intenţionat deschise ferestrele din 
camera lor, pentru a o îmbolnăvi și mai tare pe Sarah. Hen 
deveni obsedată de Daphne - nu o plăcuse de când se 
întâlniseră în prima zi, la turul de orientare al bobocilor - și se 
convinsese că Daphne nu doar că încercase să o îmbolnăvească 
și mai tare pe Sarah, ci încercase chiar să-și omoare colega de 
cameră. Părea perfect logic. Daphne - înaltă, blondă, cu ochii 
morţi, care studia ca să-și ia diploma în psihologie - era 
psihopată. 

Hen decisese că scopul ei - motivul pentru care se afla în acel 
moment la Camden - era să descopere adevărul despre 
Daphne. Începuse să o urmărească tot timpul, iar cu cât o studia 
mai mult, cu atât se convingea mai mult că Daphne eo 
persoană malefică. În noiembrie, Daphne, care devenise din ce 
în ce mai prietenoasă cu Hen - „Foarte suspect”, gândea Hen -, 
îi spusese lui Hen că trece de la psihologie la arte plastice și o 
întrebase ce profesori îi recomanda. Ba chiar îi arătase lui Hen 
una dintre lucrările ei de artă, un desen în cerneală, care lui Hen 
i se păruse a fi o copie îndrăzneață a stilului ei. O considerase o 


VP -19 


provocare deliberată, iar Hen se dusese mai întâi la consilierul ei 
academic și apoi la poliţia locală, spunând că își simţea viaţa 
ameninţată de Daphne Myers, care încercase deja să o ucidă pe 
Sarah Harvey. La ambele întâlniri, Hen izbucnise într-un plâns 
isteric. Părinţii ei fuseseră înștiințaţi, iar mama lui Hen aranjase 
să vină în vizită, dar, înainte de a ajunge, Hen, care simţea 
furnicături pe piele din pricina anxietăţii, în timp ce mintea îi 
clocotea de gânduri cumplite, ieșise la ora trei dimineaţa din 
Winthrop Hall, îmbrăcată cu un tricou supradimensionat, și 
aruncase cu o piatră smulsă din pavaj în fereastra lui Daphne. 
Când Daphne privise prin geamul spart, Hen o atacase, tăindu-și 
una dintre încheieturile mâinilor într-o bucată de sticlă spartă. 
Hen fusese tratată la urgenţe, apoi internată într-un spital de 
psihiatrie, unde rămăsese timp de zece zile, la ieșire primind 
diagnosticul de tulburare bipolară tip | și un ordin de restricţie 
care îi interzicea să se apropie la mai puţin de cinci sute de 
metri de Daphne Myers. Fusese pusă sub acuzare pentru 
agresiune. 

Tatăl lui Hen, care era avocat, încercase să-i convingă pe 
părinţii lui Daphne Myers să renunțe la acuzaţie, dar aceștia 
refuzaseră. În cele din urmă, fusese încheiată o înţelegere, Hen 
acceptând să-și continue tratamentul psihiatric și să facă muncă 
în folosul comunităţii. De asemenea, fusese de acord din tot 
sufletul să plece de la Camden și să nu o mai contacteze 
niciodată pe Daphne. Tatăl ei îi ceruse judecătorului să închidă 
dosarul, iar acesta acceptase, dar nu înainte ca niște ziare locale 
să apuce să relateze povestea. Spre meritul ei, Daphne nu 
vorbise cu reporterii, după cum, bineînțeles, nu o făcuse nici 
Hen, iar povestea ieșise în cele din urmă din atenţia publică, în 
ciuda unui articol de fond intitulat „Bătaia între studentele de la 
College Freshmen devine letală”. 

— Eram sigură că e schizofrenie, din cauza unchiului tău, 
spusese mama ei în timp ce o ducea pe Hen cu mașina, înapoi 
în nordul statului New York. Dar se pare că ești doar nebună, ca 
toţi ceilalți din familia noastră. 

Râsese, apoi își ceruse scuze. Așa făcea ea. 

După un an de stat acasă - șase luni petrecute într-un hău 
atât de adânc și atât de întunecat, încât crezuse că nu va mai 
simţi niciodată bucurie și șase luni de revenire treptată la 
normalitate se înscrisese la Oneonta, în cadrul Universităţii de 


VP - 20 


Stat din New York. Acolo, unul dintre profesori o introdusese în 
gravură, iar ea simţise că și-a găsit menirea în viață. 

Lloyd, care știa totul despre primul an dezastruos al lui Hen la 
Camden, adusese subiectul în discuţie când văzuse că ea 
devenea din ce în ce mai obsedată de moartea lui Dustin Miller. 

— E altceva acum, spusese Hen, iar pielea de pe piept și gât 
începu să i se înroșească de nervi. 

— În ce fel? 

— Asta este o crimă reală, comisă pe strada noastră. Nu 
încerc să persecut pe nimeni. Nu sunt paranoică. 

— Dar, din câte îmi dau seama, ești puţin maniacală în clipa 
asta. 

Mai târziu, când lucrurile se înrăutăţiseră, Hen începuse să 
creadă că Lloyd apăsase cumva un buton magic când folosise 
cuvântul „maniacală” cu referire la ea, inițiind astfel perioada de 
trei luni în care se apucase să studieze fiecare crimă 
nerezolvată ce avusese loc în New England în ultimii zece ani, 
căutând o legătură cu Dustin Miller. Tot în acest interval de 
timp, se certase cu managerul de tură de la magazinul cu 
materiale pentru artiști, unde Hen lucra cu jumătate de normă. 
Încetase să mai meargă la muncă, spunându-i lui Lloyd că va fi o 
artistă cu normă întreagă. El îi zisese că, după părerea lui, se 
puteau descurca și fără slujba ei, dar îi ceruse ca, măcar, să-și 
înainteze preavizul la magazin. 

— S-ar putea să ai nevoie de o recomandare cândva, spusese 
el. Nu cred că ar trebui să rupi toate legăturile. 

— Ai dreptate, replicase Hen, dar nu se putuse hotărî să sune 
la magazin. 

Pur și simplu, încetase să mai iasă din casă, afundându-se în 
muncă și studiind crimele nerezolvate (începuse să caute 
posibile piste și în afara regiunii New England). Apoi, într-o zi de 
noiembrie, se trezise târziu și confuză, cu dureri în tot corpul și 
lipsită de orice dorinţă de a mai crea vreodată o lucrare de artă. 
Când venise acasă, Lloyd o găsise încă în pat. Incercase să 
vorbească cu ea, dar ea nu se putea opri din plâns. 

— O să trecem peste asta, îi promisese el. Dar am nevoie să- 
mi faci o favoare, bine? 

— Bine. 

— Dacă îţi vine ideea să te sinucizi, să mă anunţi. Nu mă poţi 
părăsi, indiferent de motiv. Trebuie să rămâi în viaţă. 


VP -21 


Hen îi promisese lui Lloyd că nu-l va părăsi, iar în cele din 
urmă, își ţinuse promisiunea. Timp de două luni, trăise într-o 
lume stăpânită de spaime și anxietăţi, singurele ei gânduri 
constructive fiind legate de imaginarea modului în care s-ar 
putea sinucide. Dar îi făcuse o promisiune lui Lloyd, chiar dacă, 
în sinea ei, știa că lui i-ar fi mai bine fără ea. În cele din urmă, 
după o zi în care se urcase la volanul mașinii lor comune, 
plănuind să se ducă la North Shore și să se înece în ocean, îi 
spusese lui Lloyd, când acesta se întorsese de la serviciu, că 
trebuie să se interneze. In acea seară, el o dusese la urgente. 

Hen petrecuse două săptămâni într-o secţie de psihiatrie, apoi 
alte două săptămâni în ambulatoriu, primind, pe lângă un nou 
cocktail de medicamente, un tratament electroconvulsiv. Apoi 
începuse să se simtă mai bine - nu imediat, ci în timp. Vechea ei 
lume - dorința de a crea artă, de a se vedea cu prietenii, de a 
planifica călătorii - reveni la viaţă. Cu timpul, oribilul episod 
deveni de domeniul trecutului. Primea mai multe oferte de a 
face ilustraţii decât îi permitea timpul să accepte, iar obsesia ei 
față de Dustin Miller, și în general față de crimele nerezolvate, 
dispăru. Unul dintre beneficiile terapiei electroconvulsive a fost 
acela că amintirea ei despre întregul episod ajunse în cel mai 
bun caz neclară, iar o parte din ea dispăru complet. Ea și Lloyd, 
care se gândiseră întotdeauna să aibă copii, luară decizia finală 
de a nu avea. În schimb, căzură de acord să se mute din 
Cambridge și să găsească o casă mai mare, undeva la ţară. 

Hen își termină cafeaua, care se răcise în cană. Acum, că își 
amintise de cazul Dustin Miller, era mai convinsă decât fusese 
cu o seară înainte că noul ei vecin era ucigașul lui Dustin. În cea 
mai mare parte, ceea ce citise erau știri vechi, dar găsise în 
Boston Globe un articol amplu despre crima nerezolvată, 
publicat în iulie, pe vremea când Hen se ocupase de mutarea 
epuizantă („Nu ne mai mutăm niciodată, îți dai seama de asta, 
da?”, spusese Lloyd) și cumva îl ratase. Articolul nu conţinea 
prea multe informaţii noi, dar existau câteva detalii despre 
perioada petrecută de Dustin la Sussex Hall, când fusese acuzat 
că ar fi agresat sexual o colegă. Fie Hen uitase acest detaliu, fie 
fusese dezvăluit abia atunci. „Nu”, gândi ea, „nu aș fi avut cum 
să uit. E exclus”. Asta făcea ca toate piesele să se potrivească. 
Presupusa agresiune sexuală avusese loc în timpul concursului 
de scrimă din cadrul Olimpiadei de Juniori din acel an, care se 


VP - 22 


desfășurase în St. Louis, Missouri. Vecinul ei Matthew Dolamore, 
profesor la Sussex Hall, fără doar și poate îl cunoștea pe Dustin 
- probabil că fusese unul dintre profesorii săi. Poate că Matthew 
știa că agresiunea sexuală - niciodată dovedită - chiar se 
întâmplase. Cinci ani mai târziu, îl ucisese pe Dustin din 
răzbunare sau dintr-un simţ ai dreptăţii și îi luase trofeul de 
scrimă. Era cumva absurd, dar și perfect posibil. Cu toate 
acestea, Hen voia să vadă trofeul și să se asigure că data și 
locul trecute pe el erau corecte. Abia atunci, și numai atunci, va 
suna la poliţie. Era de datoria ei, nu? Poate că era mai bine să 
ofere pontul anonim. 

Hen închise computerul, ieși pe veranda închisă cu geamuri și 
aruncă o privire spre locuinţa soţilor Dolamore, aflată alături. Nu 
se vedea nicio mașină pe alee, dar, la fel ca și casa lor, și 
aceasta era prevăzută, în capătul aleii, cu un garaj pentru o 
singură mașină. Totuși, își amintea că, în seara precedentă, 
văzuse acolo o mașină mică, de culoare închisă. Cum să afle 
adevărul despre trofeul de scrimă? Putea încerca să se 
strecoare în casă în timp ce Matthew și Mira erau plecaţi sau, și 
mai bine, ar putea face cumva ca Mira s-o invite înăuntru. 
Eventual, i-ar putea trimite un e-mail, în care s-o întrebe dacă n- 
ar mai putea arunca o privire prin casa lor, pentru a fura câteva 
idei de decoraţiuni interioare. La urma urmei, casele erau 
proiectate la fel. 

Afară era cald, mai cald decât în casă. Hen își scoase 
puloverul, se așeză pe unul dintre balansoare și își ridică fața 
spre soare. Așa stătea când Lloyd se întoarse de la alergat, 
transpirat și respirând anevoie. 

— Îmi place aici, spuse el, ţinându-se de balustrada verandei 
și întinzându-și picioarele. 

— În casă sau în oraș? întrebă Hen. 

— Și, și, răspunse el. Dar ţie? 

— Și mie îmi plac amândouă, rosti ea și se ridică. 

Adierea caldă aduse un miros de mâncare gătită, iar lui Hen i 
se făcu brusc foame. 


VP - 23 


4. 


Mira intra rar în biroul lui, dar Matthew o găsi acolo duminică 
seară. Se spăla pe dinţi și se uita la cărţile de pe rafturi. 

— Caut ceva nou de citit, spuse ea, și stropi de spumă îi 
zburară printre buze. Scuze, zise apoi și părăsi biroul. 

Se întoarse fără periuţa de dinţi. Işi strânsese părul sub o 
bentiță, iar tenul îi era demachiat și încă strălucitor, după crema 
hidratantă cu care se dădea pe față în fiecare seară. 

— Ce zici de asta? o întrebă Matthew, întinzându-i romanul 
istoric Stâlpii Pământului de Ken Follett. 

— E prea mare, zise ea. În plus, vreau o ediţie broșată. 

— La ce oră e zborul tău? o întrebă Matthew. 

Tocmai își amintise că, a doua zi, pleca la Charlotte. 

— La trei după-amiaza. Am toată dimineaţa liberă. 

— Ai citit fiica timpului de Josephine Tey? zise Matthew, 
întinzându-i o carte veche, broșată, având pe copertă imaginea 
unei piese de șah răsturnate, regele. 

— Despre ce-i vorba? 

— Este un roman poliţist, dar e despre Richard al III-lea. 

— Bine, spuse Mira. Îmi place. E subţire. 

Deschise la prima pagină. 

— Cine e Christine Truesdale? 

— Nu știu. Am cumpărat-o de la un anticariat. 

Mira citi cu voce tare: 

— „Christine Truesdale. Terminată la 17 martie 1999. Cinci 
stele”. Ei bine, se pare că i-a plăcut. 

— O să-ţi placă și ţie. E foarte bună. 

— Hei, ce s-a întâmplat cu trofeul tău? spuse Mira, după ce 
aruncase o privire spre polita șemineului, pe care trofeul de 
scrimă al lui Dustin Miller ocupase poziţia centrală. 

Matthew pusese în locul lui o replică a Pietrei de la Rosetta, 
pe care o cumpărase de la British Museum. 

— Cred că m-am săturat de el, îi răspunse. M-am gândit să fac 
o mică schimbare de decor. 

Mira se apropie și atinse Piatra de la Rosetta. 

— Hen, vecina noastră, a părut foarte interesată de trofeu, ai 
observat? 

— Nu, n-am băgat de seamă. 


VP - 24 


— Poate că a fost scrimeră. 

Mai târziu, în pat, amândoi își deschiseră cărțile, Mira 
începând Fiica timpului, în timp ce Matthew termina O oglindă 
îndepărtată, de Barbara W. Tuchman, pe care o citea, probabil, 
a treia oară. Îi plăcea nespus tot ce ţinea de istorie, dar nimic nu 
îi stârnea interesul mai mult decât Evul Mediu, ceva legat de 
omniprezența morții, traiul frugal, cruzimea și însuflețirea acelor 
vremuri. 

— Crezi că îi vom mai vedea? spuse brusc Mira. 

Matthew își dădu seama pe loc că se referea la vecini, la Lloyd 
și Hen, dar zise: 

— Pe cine? 

— Pe vecinii noștri, Hen și Lloyd. 

— Sunt sigur că îi vom mai vedea. De multe ori. Locuiesc 
chiar alături. 

— Ştii ce vreau să spun. Dacă vom socializa. 

Matthew și Mira se certau foarte rar - niciunul dintre ei nu era 
câtuși de puţin beligerant din fire -, dar Mira spunea adeseori că 
își dorea ca ei să aibă mai mulţi prieteni. Nu pomenise niciodată 
nimic despre asta pe vremea când încercau să facă un copil, dar 
acum, după ce deciseseră că nu vor avea copii, aducea destul 
de des subiectul în discuţie. 

— Nu știu. Nu a fost chiar o seară de neuitat, nu-i așa? 

Îi păru rău imediat ce rosti cuvintele. 

— Poftim? Nu te-ai simţit bine? 

— Ba da, mi-a plăcut. A fost bine. Doar că n-am simţit... nicio 
scânteie. 

Mira își frecă tâmpla cu un deget. 

— Mie mi s-a părut că a fost o scânteie între mine și Hen. Una 
mică, oricum. Ea e foarte interesantă, nu crezi? 

— Ba da. Ar trebui să te vezi cu ea. Nu trebuie să facem 
mereu lucrurile în cuplu. 

— Da, știu. Totuși, ar fi frumos dacă s-ar lega ceva. 

— Propune-i să luaţi prânzul împreună cândva, zise Matthew. 

— O să-i propun, spuse Mira și adăugă: Nu ești un mare 
admirator al lui Lloyd, nu? 

— Eh, făcu Matthew. E în regulă. Mi se pare că nu-i pe măsura 
lui Hen. A avut noroc că a pus mâna pe ea. 

— Mereu zici asta. 

— De obicei, am dreptate. 


VP -25 


Apoi continuară să citească în liniște. Ca de obicei, Mira puse 
prima cartea pe noptieră, stinse veioza și se lipi de Matthew. 

— Nu știu ce m-aș face fără tine, rosti ea, ca în fiecare seară, 
cel puţin ori de câte ori erau împreună în pat. 

Era felul ei de a-i spune noapte bună. Matthew se gândi că 
era și un fel de rugăciune. Fusese cât pe ce să-i și zică asta o 
dată, dar își dăduse seama că ar fi dat impresia că se crede 
vreun zeu. 

Matthew continuă să citească până când Mira adormi. Îi luă 
doar vreo zece minute. Avea să se îndepărteze de el, iar 
răsuflarea să i se domolească și, cum făcea adesea, să murmure 
cuvinte neinteligibile. Matthew își închise cartea, stinse veioza și 
se întinse pe spate. Camera era de un cenușiu încețoșat, 
niciodată cufundată cu totul în beznă, ca cea în care dormise în 
primii șaptesprezece ani din viaţa sa. Era perfect treaz - așa era 
întotdeauna când începea procesul adormirii. Era momentul lui 
preferat din zi, cel în care își cântărea opţiunile, gândindu-se ce 
poveste își va spune în timp ce adormea. În ultima vreme, 
fusese una din două. În primul scenariu, călătorea înapoi în 
timp, cu aproape un an în urmă, până în momentul când se 
dusese cu mașina în New Jersey și îl ucisese pe Bob Shirley, în 
apartamentul de care soţia lui nu știa. Bob, membru în 
administraţia orașului și fost prieten al tatălui său, fusese bătrân 
și slab, iar Matthew îngenunchease pe pieptul lui și îi acoperise 
gura și nasul. Celălalt scenariu pe care și-l derula în ultima 
vreme în minte era despre ce i-ar face iubitului colegei sale 
Michelle, dacă ar găsi vreodată o cale de a fi singur cu el. 
Aceasta era povestea de dinainte culcare pe care și-o spunea 
cel mai des. Dar în seara aceea, din cauza trofeului de scrimă și 
a sentimentelor pe care le avusese ţinându-l din nou în mână 
după atâţia ani, decise să-și spună o poveste veche, dar bună. 
Povestea lui Dustin Miller. 

Matthew se gândise să-l ucidă pe Dustin încă de când 
Courtney Cheigh îl acuzase că a violat-o în timp ce se aflau la St. 
Louis, cu ocazia unui turneu de scrimă. La vremea aceea, unii 
profesori fuseseră de partea lui Dustin, pe când cei mai mulţi 
erau rezervaţi, spunând că trebuiau să asculte ambele părți, dar 
Matthew, care îl dispreţuise pe nemernicul ăla înfumurat și 
insignifiant încă din primul an, când îi fusese profesor de istorie 
americană, știa că Dustin era vinovat. Și știa că, într-o zi, va 


VP - 26 


face dreptate. Timpul era de partea lui - ca întotdeauna -, iar 
după ce Dustin absolvise Boston College, postase în mod 
convenabil pe pagina lui de Facebook adresa apartamentului din 
Cambridge pe care, fără îndoială, părinţii lui i-l închiriaseră. 

Matthew își petrecuse tot sfârșitul iernii și începutul primăverii 
în Huron Village, urmărindu-l pe Dustin. Făcea asta numai când 
Mira era plecată cu afaceri. Işi lăsase barbă, lucru pe care îl 
făcea deseori în lunile de iarnă, purtase o șapcă și nu se lăsase 
niciodată văzut din față de Dustin. Fusese cât pe ce să fie 
descoperit într-o seară, la Village Inn, singurul bar din acea 
parte a orașului și un loc unde Dustin își făcea uneori apariţia joi 
seara. Matthew se afla într-unul dintre separeurile din spate, 
bând o bere cu ghimbir, când Dustin intrase, căutând în mod 
evident pe cineva și uitându-se la toți clienţii. Dar Matthew 
simţise privirea lui Dustin trecând peste el. Căuta o femeie, 
poate una anume sau poate doar una disponibilă. Se așezase la 
bar, comandase o halbă de bere și urmărise meciul de hochei la 
televizorul montat în colț. 

Acel moment când aproape că fusese descoperit îi dăduse lui 
Matthew o idee despre cum și-ar putea ucide fostul elev. Două 
săptămâni mai târziu, într-o seară de joi - Mira se afla în Kansas 
City -, Matthew se întorsese la Village Inn. Nu intrase, ci 
rămăsese în mașină, peste drum, completând rebusul din 
Boston Globe şi supraveghind intrarea în bar. Chiar înainte de 
ora zece, Dustin apăru pe stradă, mergând cu pași cam clătinaţi, 
și intră pe ușa de la Village Inn. 

A urmat o serie de evenimente extraordinar de norocoase. 
Când își aducea aminte, Matthew simţea cum i se înfioară 
pielea, iar suflul i se accelerează. Era ca atunci când vizionezi 
pentru a doua oară un film de suspans și ţi se pare la fel de 
captivant, chiar dacă știi cum se termină. Trecând prin curți, 
Matthew ajunsese neobservat în spatele vilei în stil victorian în 
care locuia Dustin. Stătea la primul etaj, iar în spate exista un 
balcon. Nu fusese ușor, dar Matthew se căţărase pe balustrada 
terasei de la parter și sărise în balconul lui Dustin. Sperase ca 
intrarea din spate să fie descuiată și așa fusese. Purtând mănuși 
și cagulă, Matthew intrase în apartamentul lui Dustin. Aruncase 
o privire rapidă în jur, ca să își facă o idee despre cum era 
structurată locuinţa, apoi căutase o ascunzătoare. Sperase să 
găsească un șifonier mai spaţios, dar cele două dulapuri din 


VP - 27 


apartament erau pline ochi cu prostii - Dustin era unul dintre 
prefăcuţii ăia care par să aibă un apartament îngrijit doar pentru 
că toate lucrurile sunt claie peste grămadă unde nu se vede. 
Matthew se ascunsese în cele din urmă sub patul lui Dustin. Și 
așteptase, sperând că Dustin avea să fie singur la întoarcere. 

Nu numai că se întorsese singur, dar era și beat. De sub pat, 
Matthew auzise trântindu-se ușa din faţă, apoi pașii grei, după 
care Dustin intrase în baia aflată chiar lângă dormitor și urinase 
îndelung și zgomotos. Vorbise singur - Matthew deslușise, 
printre altele, un „O, Doamne!” tărăgănat în timp ce Dustin își 
golise vezica -, după care intrase în sufragerie. Matthew se 
așteptase să audă televizorul pornind, dar nu se întâmplă nimic. 
Tăcere. 

Matthew se silise să aștepte cel puţin o oră, apoi ieșise de sub 
pat și se dusese fără zgomot în sufragerie, luându-și rucsacul cu 
el. 

Dustin zăcea leșinat într-un fotoliu rabatabil, încă îmbrăcat, 
ținând într-o mână telecomanda de parcă și-ar fi propus la un 
moment dat să pornească televizorul. Era scenariul perfect. 
Matthew avea în rucsac o rolă de bandă adezivă, un pistol cu 
electroșocuri, mai multe pungi de plastic și chiar și un cuţit, deși 
ultimul lucru pe care ar fi vrut să-l facă era să provoace o 
vărsare de sânge. 

Ținând pistolul în mâna stângă, pentru orice eventualitate, 
Matthew îl imobilizase pe Dustin, legându-i gambele cu bandă 
adezivă de suportul pentru picioare al fotoliului, în timp ce 
acesta continuase să doarmă. Se trezise doar după ce o bucată 
de bandă adezivă îi fusese înfășurată în jurul pieptului și 
braţelor. „Ce dracu'?”, spusese el, iar Matthew îl electrocutase 
cu pistolul, care funcţiona și ca lanternă. În vreme ce Dustin își 
revenea, Matthew îi pusese bandă adezivă și peste gură, apoi îi 
prinsese capul de tetieră. Era un cap frumos, cu păr blond, 
ciufulit, cu o gropiţă în bărbie și un ten fără cusur. Era cel mai 
rău tip de prădător, unul cu chip de înger. 

Matthew își întorsese lanterna spre propria faţă, iar când ochii 
lui Dustin se adaptaseră la lumina puternică, iar în ei scăpărase 
ceea ce Matthew interpretase ca fiind un licăr de recunoaștere, 
spusese: „Asta este pentru Courtney”. Apoi trăsese punga peste 
capul lui Dustin, o lipise cu bandă adezivă de gâtul lui și îl 
privise murind. 


VP - 28 


După aceea, Matthew mai rămase o vreme în apartamentul 
lui Dustin, căutând ceva ce și-ar fi putut însuși. Hotărâse deja că 
ar avea sens să ia portofelul lui Dustin, plus laptopul, ca să pară 
un jaf. Dar de acele lucruri avea să scape imediat, aruncându-le 
într-un tomberon sau la o groapă de gunoi aflată la mulţi 
kilometri distanță. Nu, voia ceva și pentru el, ceva ce putea 
păstra. În dormitorul lui Dustin, văzuse ce căuta. Un trofeu de 
scrimă, aflat între un spray Axe și o sticlă cu apă de gură. Luase 
trofeul prăfuit și, în lumina slabă, reușise să constate că era 
chiar din călătoria pe care o făcuse când o violase pe Courtney 
Cheigh. Când luase trofeul în mână, Matthew știuse că trebuia 
să-l aibă. 

Plecase tot pe unde venise. Era o noapte rece de primăvară și 
nu era nimeni pe stradă. Se întorsese la mașină și pornise spre 
West Dartford, având grijă să nu depășească limita de viteză. 

Cumva, gândindu-se la acea noapte aproape magică, 
Matthew începu în cele din urmă să se relaxeze. Se răsuci pe 
burtă și își strecură o mână între picioare. Așa îi plăcea să 
adoarmă, așa adormise de când își amintea, ţinându-se de 
corpul lui la fel cum un alpinist se ţine de o ieșitură din piatră. 
Mira se foia lângă el, mormăind cuvinte pe care nu le putu 
înţelege. Se bucura că ea pleca a doua zi. Poate că era timpul să 
înceapă un nou proiect. Trecuse ceva vreme. Cel puţin, ar putea 
aranja să se vadă cu fratele lui cât timp Mira era plecată. 
Trecuse ceva vreme de când nu mai făcuse nici asta, iar 
Matthew își făcea griji că Richard, care știa că Mirei nu-i place cu 
adevărat de el, ar putea crede că nici Matthew nu-l mai 
agreează. Avea să ia legătura cu el a doua zi, să vadă dacă e 
liber. Avea să prepare cotlete de porc. Da, se bucura că Mira 
pleca. Se bucura întotdeauna când ea pleca, dar se bucura 
întotdeauna și când se întorcea. Și nu era asta definiţia unei 
căsnicii fericite? 


5. 


Hen avea un termen-limită care se apropia - două ilustrații noi 
pentru o carte din serie dar își petrecu dimineaţa de luni stând 
în aripa vestică a casei, desenând un pic, dar mai mult privind 


VP - 29 


pe fereastră spre porţiunea vizibilă a reședinței soţilor 
Dolamore. 

Aleea era goală, iar Hen presupunea că Matthew se dusese cu 
mașina la Sussex Hall, ca să-și ţină orele. Ceea ce aștepta Hen 
era să o vadă pe Mira plecând cu mașina ei, mașină pe care 
probabil că o ţinea în garaj, care nu era vizibil de unde privea 
Hen. Pesemne însă că Mira plecase deja, chiar dacă Hen își 
urmărise vecinii de pe la opt dimineaţa. Totuși, dacă ar vedea-o 
pe Mira plecând, atunci ar ști cu certitudine că locuinţa era 
goala. Putea să verifice dacă nu lăsaseră cumva descuiată ușa 
din spate, cea care ducea direct în bucătărie. Și dacă nu? Ei 
bine, să intre în casă, să se ducă să se uite la trofeu - cât timp 
ar fi durat? Cel mult treizeci de secunde. Poate că trofeul era din 
1953, iar atunci, Hen ar putea să răsufle ușurată și să dea uitării 
toată întâmplarea. Dar dacă trofeul era din anul în care Dustin 
Miller câștigase la Olimpiada de Juniori? Oricum ar fi, trebuia să 
știe cu certitudine. 

Hen se ridică în picioare și făcu niște exerciţii de întindere. Nu 
era o persoană răbdătoare - nu fusese niciodată cu adevărat -, 
iar așteptarea i se părea epuizantă. Ce-ar fi fost să se ducă 
acolo și să bată la ușă? Dacă nu primea niciun răspuns și dacă 
nu vedea cea de-a doua mașină, atunci putea încerca ușile. Dar 
dacă Mira era acasă? Ce să-i spună? Păi, i-ar putea spune foarte 
bine că venise să-i mulțumească pentru invitaţia la cină. Ar fi 
fost ciudat, dar nu chiar suspect, nu-i așa? Nu era ca și cum Mira 
i-ar fi povestit lui Matthew mai târziu, la cină, că „femeia aia 
băgăreaţă de alături a încercat să pătrundă în casă, noroc că am 
fost pe fază, iar tipa a trebuit să inventeze o poveste cusută cu 
aţă albă cum că venise de fapt ca să ne mulțumească pentru 
cină”. In plus, Hen putea inventa o poveste mai bună decât 
asta. Ce-ar fi fost să-i spună că venise pentru că voia să mai 
vadă o dată cum își decoraseră casa? Că încerca să găsească 
idei pentru locuinţa lor? Era un plan mult mai bun. Dacă Mira era 
acasă, probabil că se va simţi flatată, iar Hen ar face un al 
doilea tur al casei. S-ar arăta curioasă, la modul ostentativ, în 
privinţa fiecărui lucru, astfel încât, când va ajunge la trofeu, să 
nu pară suspect că se va apropia și va citi ce scria pe el. 

Decizând că era un plan bun - și sperând acum că Mira era 
acasă -, Hen se schimbă în blugi și o cămașă cu mâneci lungi și 
cobori la parter. In timp ce se îndrepta spre ușa din față, îl zări 


VP - 30 


pe Vinegar mergând de-a lungul plintei, iar bătăile inimii i se 
accelerară. Pisica lui Lloyd - se gândea întotdeauna la Vinegar, 
care o tolera pur și simplu pe Hen, dar îl iubea pe Lloyd, ca fiind 
pisica soţului ei - se opri și se uită la Hen. 

— M-ai speriat de moarte, Vinnie, rosti ea, iar pisica mieună 
jalnic. 

Simţindu-se vinovată, Hen cobori la subsol, pentru a verifica 
recipientul de mâncare al lui Vinegar, care era gol, și litiera, care 
era plină. Remedie lucrurile, iar Vinegar chiar se frecă de 
gleznele lui Hen când ea îi turnă hrană uscată în bol. 

Când reveni la parter, pentru o clipă, Hen nu mai știu ce făcea 
când fusese întreruptă de pisică, dar apoi își aduse aminte. 
Trase adânc aer în piept și se întrebă din nou dacă era o decizie 
înțeleaptă, însă apoi ieși din casă și se îndreptă spre locuința 
vecinilor. 

Sună la ușă și își dădu seama prea târziu că ar fi trebuit să 
aducă un mic cadou de mulţumire pentru cină - un pachețel cu 
brioșe sau altceva de genul acesta -, dar apoi ușa se deschise și 
Mira apăru zâmbind. 

— Bună, Hen, spuse ea. 

— Mira, salut. Scuze că am venit fără să anunţ, dar m-am 
gândit să trimit un e-mail, apoi am decis că e ridicol să trimiţi un 
e-mail cuiva care locuiește chiar lângă tine. Așa că am venit, pur 
și simplu. Te deranjez? 

— Nu. Intră. 

Mira deschise larg ușa. Purta pantaloni de yoga și un tricou 
vechi, cu emblema Universităţii din New Hampshire. 

— Îmi pare rău că am venit pe nepusă masă, rosti Hen. Te 
antrenai? 

Mira zâmbi, dezvelindu-și gingiile. 

— Ha, nu! Împachetez. După-amiază plec într-o călătorie de 
afaceri. 

— Îmi pare rău. Vezi-ţi de împachetat. O să vin altă dată. 

Hen dădu să se retragă, dar Mira închise ușa de la intrare. 

— Nu-ţi face griji. Aproape am terminat, iar taxiul nu vine 
până la ora unu. Nu e nicio problemă. Pot să-ţi ofer ceva? O 
cafea? 

— De fapt, Mira, am venit pentru că speram să mai arunc o 
privire prin casa ta. Chestia e că... sâmbătă seară, când m-am 
întors acasă, totul la noi mi s-a părut așa de banal, iar acum mă 


VP - 31 


gândesc întruna la idei de redecorare și de amplasare a 
mobilierului. Și din moment ce avem, în esenţă, case identice... 

— Ințeleg. Mă bucur să-ți arăt din nou casa. Lasă-mă doar să 
dau o fugă să mă schimb, iar apoi îți mai fac o dată marele tur, 
fără ca soţii noștri să asiste plictisiţi. 

— Mulţumesc. E perfect! 

— Sigur nu vrei o cafea? E deja făcută, în bucătărie. Te poți 
servi. 

Mira se răsuci pe călcâie și se grăbi să urce scările. Hen se 
simţea vinovată că dăduse buzna, mai ales că Mira, care fusese 
îmbrăcată frumos sâmbătă seara, probabil că era una dintre 
acele femei care detestau să fie văzute în haine obișnuite. Dar 
apoi Hen își aminti că se afla într-o misiune. Intră în bucătărie. 
Cafeaua mirosea bine, iar lângă cafetieră era o cană curată, așa 
că își turnă. Era un sortiment cu o aromă distinctă, de alune sau 
poate de vanilie, genul de lucru pe care ea nu l-ar fi cumpărat 
niciodată, dar pe care îl savura atunci când îl găsea în casa 
altcuiva. Se sprijini de blatul de granit și privi bucătăria curată și 
elegantă. Era ca și cum s-ar fi uitat pe un catalog, totul 
respectând cu desăvârșire ultimele tendinţe ale modei în 
materie de bucătării. Pe jos avea un fel de pardoseală din plută, 
faianţă mozaicată deasupra aragazului și chiuvetei, dulapuri 
albe, simple, și aparate electrocasnice din oţel inoxidabil. 
Bucătăria din casa lui Hen avea dulapuri rustice, ornamentate, și 
dușumeaua acoperită cu un linoleum care probabil că fusese alb 
cândva, plus un frigider galben-muștar. Lui Hen îi plăcea 
frigiderul ei retro, dar detesta restul bucătăriei. Totuși, dacă era 
s-o redecoreze, avea de gând să încerce ceva mai îndrăzneţ 
decât făcuse Mira cu bucătăria ei. 

— A, bine! Ţi-ai pus cafea, zise Mira, care tocmai intra în 
bucătărie. 

De fapt, nu se schimbase, ci își pusese un hanorac peste 
tricou, tot cu emblema UNH. Nu era frig în casă, iar Hen decise 
repede că Mira era modestă, acoperind ce dezvăluise tricoul 
uzat. 

— Mi-am pus. E delicioasă. Unde pleci? 

Mira ezită pentru o clipă, apoi spuse: 

— În Charlotte, Carolina de Nord. 

— Oh! făcu Hen, incapabilă să găsească ceva de zis despre 
orașul respectiv. 


VP - 32 


— Ştii, aproape că am uitat unde mă duc. Mereu e la fel. Stau 
la un hotel Marriott care este aproape de aeroport și chiar lângă 
un local Chili's sau Outback. 

— Nu-ţi place? 

— Ba da, îmi place. Doar că... nu e nimic deosebit. Când le 
spui oamenilor că faci multe călătorii în interes de serviciu, ei 
cred că te plimbi de colo-colo, că îţi trăiești viața. 

— Ştiu că mi-ai zis deja, dar vinzi... software educațional, nu? 

— In principal, pentru sistemele școlare. Orașul Charlotte este 
unul dintre cei mai mari clienţi. Mă duc des acolo. 

— Pe Matthew nu-l deranjează? 

— Plecările mele dese? El zice că nu, dar cine știe? N-aș putea 
să sufăr să fie invers. Mie nu-mi place să fiu singură, iar pe el 
chiar nu cred că îl deranjează. 

— Atunci, e perfect, proclamă Hen, punând jos cana de cafea. 

— Repetăm turul? Vrei să vezi cum e la etaj? 

— Sigur, răspunse Hen. Dacă nu deranjez. 

Străbătură încet casă, iar Mira se arătă atât de încântată să 
poată vorbi despre fiecare decizie legată de design, încât Hen 
începu să-și facă griji că nu vor mai ajunge niciodată în biroul lui 
Matthew. La etaj, se uitară în dormitorul principal, iar Mira 
spuse: 

— Cred că este foarte important unde așezi patul. Ai observat 
cum bate în dormitoare lumina din zorii zilei? 

Hen zise că da, dar numai pentru că o trezea la o oră 
diabolică. 

Trecură apoi prin camera de oaspeţi, cu două paturi și o 
pătură pe perete, care lui Hen îi păru a fi indiană, apoi intrară în 
cea de-a treia cameră de la etaj, o încăpere cu vedere spre 
partea din față a casei și tavan înclinat. Pereţii erau vopsiți într- 
un galben-deschis, vesel. Pe o masă erau o mașină de cusut și 
câteva materiale textile. 

— Camera mea de lucru, dar, sincer, nu o folosesc niciodată 
cu adevărat, rosti Mira. Trebuia să fie camera copilului, dar... 

— Aţi încercat să faceţi copii? întrebă Hen. 

— Da. Vreme de trei ani. Pur și simplu, nu s-a întâmplat, iar 
acum ne-am împăcat cu situația. Viaţa e mai ușoară dacă nu ai 
copii, nu crezi? 

— Ba da. Cu siguranţă, e mai ușoară. 

— Nu că... Voi plănuiţi să...? 


VP - 33 


— Nu, exclus. 

— Pot să întreb de ce? spuse Mira. 

Hen se simţi luată prin surprindere de întrebare, dar nu se 
supără. 

— Am probleme de sănătate..., începu ea. 

— Oh, nu am vrut să fiu indiscretă! 

— Nu, nu ești indiscretă. Eu... sufăr de depresie și, sincer, nu 
sunt dispusă să renunţ la medicamente, lucru pe care ar trebui 
să-l fac dacă rămân însărcinată. Și nici nu sunt sigură că aș vrea 
să transmit creierul meu generaţiei următoare, explică ea 
râzând, pentru a-i da de știre Mirei că era în regulă să râdă și ea. 

— Sunt foarte surprinsă, zise Mira. Pari o persoană cu 
adevărat fericită. 

— Acum mă simt foarte bine, rosti Hen, continuând în mintea 
ei: „Sunt o persoană fericită, întotdeauna am fost. Dar asta este 
doar personalitatea mea și nu are nimic de-a face cu creierul 
meu defect, care, periodic și foarte convingător, îmi spune că 
sunt un om de nimic, care nu merită să trăiască”. 

— Bunicul meu, de care am fost foarte apropiată, suferea și el 
de depresie, zise apoi Mira. 

— Da? făcu Hen. 

Un rezultat al deciziei sale de a fi mereu deschisă cu privire la 
boala ei mintală era că oamenii păreau să aibă întotdeauna o 
poveste proprie, care varia de la registrul trivial la cel tragic. 

— S-a sinucis când eu aveam paisprezece ani. 

— O, nu! Îmi pare tare rău, Mira! 

— S-a întâmplat cu mult timp în urmă. Îmi tot zic că era 
bolnav și că boala l-a ucis. 

— E un mod bun de a privi lucrurile, replică Hen, pomenindu- 
se că începea să o placă pe Mira. 

Era un obicei al lui Hen - și nu unul de care să fie mândră - ca 
adesea să fie interesată doar de oamenii care suferiseră în 
vreun fel. 

Coborâră la parter și priviră din nou bucătăria, iar Hen avu 
grijă să pună o mulţime de întrebări despre fiecare lucru în 
parte, pentru ca, atunci când aveau să ajungă în biroul lui 
Matthew, să nu pară prea interesată de ceea ce ţinea el pe 
polita șemineului. După ce ieșiră din bucătărie și se opriră 
pentru scurtă vreme în sufragerie, Hen speră că o vor lua la 
dreapta, către biroul aflat în partea din spate a casei, dar, mai 


VP - 34 


întâi, trecură prin living, unde Mira îi explică în detaliu cum 
dărâmaseră peretele dinspre hol, pentru a obţine un spaţiu 
deschis. Când ajunseră în sfârșit la birou, Mira spuse: 

— Desigur, nimic din ce-i aici nu are nicio legătură cu mine. 
Acesta este domeniul lui Matthew. 

— Vreau să văd cât de mare este masa de scris, pentru că 
trebuie să cumpărăm și noi una. 

Intrară în cameră, Hen fiind din nou șocată să constate cât de 
diferită era de restul încăperilor. Ochii ei se îndreptară imediat 
către poliţă și văzu că trofeul de scrimă nu mai era acolo. In 
locul lui se afla o piatră pe care scria ceva, lipită de un suport. 
Hen încercă să nu se holbeze și se uită prin cameră, pentru a 
vedea dacă trofeul nu fusese cumva mutat. 

— Vrei să aduc o ruletă, ca să măsurăm masa? întrebă Mira. 

— Sigur. De ce nu? 

Hen ascultă pașii Mirei urcând scările, îndreptându-se, 
probabil, spre camera ei de lucru. Se apropie de locul unde 
fusese trofeul. Pentru o scurtă clipă, luă în calcul posibilitatea să 
fi fost confuză în seara când cinaseră, să-l fi văzut în altă parte, 
dar, nu, era sigură că se aflase chiar acolo, în mijlocul poliţei 
șemineului. Fusese luat. 

Fusese luat pentru că el o văzuse privindu-l. Ştia că ea știa. 

lar acum, Hen era sigură că Matthew își ucisese fostul elev. 
Era la fel de sigură cum ar fi fost și dacă ar fi văzut numele lui 
Dustin Miller pe trofeul de scrimă. 

— Am găsit-o! exclamă Mira, revenind în birou cu ruleta în 
mână. 

Trase de banda galbenă, dar aceasta îi scăpă dintre degete și 
reveni cu un pocnet în lăcașul ei. Și Hen, și Mira tresăriră, apoi 
izbucniră în râs. lar, într-un final, măsurară împreună masa. 


6. 


Pentru cină, Matthew asezonă un cotlet de porc așa cum îi 
plăcea, cu puţină sare și piper, apoi îl prepară în tigaia din fontă, 
unsă cu unt. Cu garnitură de cartofi fierţi și broccoli făcut la 
aburi. Puse apoi peste friptură o lingură de sos de mere. 


VP - 35 


Își mâncă cina și bău un pahar de lapte în timp ce privea 
știrile locale. O altă școală privată, una din vestul statului, 
tocmai recunoscuse că șapte foști profesori abuzaseră sexual 
elevi, în anii 1980. Din câte știa Matthew, la Sussex Hall nu 
avuseseră niciodată un astfel de profesor. Existase scandalul cu 
William Roth, profesor de engleză aflat în primul an la catedră, 
care demisionase după ce se implicase într-o relaţie amoroasă 
cu una dintre fetele din clasa a douăsprezecea. Acest lucru se 
întâmplase la doar câţiva ani după ce fetele începuseră să fie 
admise la Sussex Hall, iar majoritatea profesorilor mai în vârstă 
au dat vina pe acest aspect, nu pe incapacitatea lui William de a 
se controla. Totul se terminase însă cu bine. William Roth 
părăsise instituția de învățământ, iar Maggie Allen, care nu 
depusese o plângere formală, absolvise prima din clasa ei. 

După cină, veni în vizită fratele lui Matthew, Richard. Matthew 
îi spusese că Mira plecase din oraș, iar Richard profita de 
absenţa ei. Fusese cândva o vreme când Richard și Mira se 
puteau afla, ocazional, în aceeași încăpere, dar trecuse mult de 
atunci. 

— Bea și tu un pahar cu mine, zise Richard, în timp ce 
Matthew îi turna un scotch mare cu sifon, băutură care îi 
plăcuse și tatălui lor. 

— Nu, mulțumesc, rosti Matthew. 

Erau în biroul lui Matthew. Știa că nu are niciun sens, dar să 
stea cu Richard în birou părea o trădare mai puţin gravă a 
încrederii Mirei decât dacă l-ar fi invitat într-una dintre camerele 
amenajate de ea. 

— M-am gândit la tine săptămâna trecută, spuse Richard. 

— Da? 

Richard se aplecă în faţă și își trecu mâna prin păr. Avea linia 
părului în formă de „V”, o altă asemănare cu tatăl lor, deși părul 
lui Richard părea că nu fusese spălat de câteva zile. 

— Mergeam cu mașina pe Merrimack Avenue și am rămas în 
intersecţie vreo cinci minute, pentru că o ceată de eleve de-ale 
tale făceau jogging. Doamne sfinte, Mattie! Ce-a fost aia, echipa 
de cros a fetelor? 

— Nu știu. Erau în uniformă? 

— Verde, nu? Jumătate dintre ele erau în șorturi minuscule și 
mulate. Cum reziști? O, Doamne, ce carne aveau pe ele! Am 
crezut că fac un atac de cord chiar acolo, pe loc. 


VP - 36 


— Eu nu mă gândesc la ele așa. Sunt elevele mele și sunt 
niște copile. 

— Exact. Ai observat vreodată că până și grăsimea arată sexy 
pe fetele astea? Cum or face? 

Matthew reuși să schimbe subiectul pentru scurtă vreme și 
vorbiră despre copilăria și despre părinţii lor. Acesta era singurul 
motiv pentru care Matthew mai păstra legătura cu Richard, ca 
să-și aducă aminte. Aveau o istorie comună, o istorie mizerabilă, 
cu părinţi mizerabili, și din această cauză exista o legătură între 
ei. Când Matthew începuse să se întâlnească cu Mira, încercase 
să-i explice cruzimea sofisticată cu care tatăl lui o tratase pe 
mama lui, dar nu reușise să-i explice astfel încât ea să înţeleagă 
pe deplin. Tatăl lui distrusese încet încrederea în sine a mamei 
lui, transformând-o în ceva ce abia dacă mai aducea a fiinţă 
umană. Porter Dolamore avusese un dar; fusese un torționar 
desăvârșit, înzestrat cu atât de multă răbdare, încât putea jupui 
în fiecare zi doar petic de piele de pe trupul victimei sale, 
ținând-o în viaţă și chinuită de durere. Natalia Dolamore făcuse 
singurul lucru de care fusese capabilă pentru a supraviețui. 
Devenise femeia pe care Porter o crezuse a fi, culcându-se cu 
jumătate dintre bărbaţii căsătoriţi din oraș. Fusese modul ei de a 
se răzbuna, dar plătise un preţ pentru asta. După moartea lui 
Porter, la vârsta de cincizeci de ani, ea nu mai fusese aceeași 
femeie. Tăcută și ursuză, abia dacă mai ieșise din casă. Murise 
și ea, la trei ani după soțul ei. 

Richard mai bău încă trei pahare după primul, dar Matthew 
avu grijă ca în ultimul să-i pună mai mult sifon decât scotch. 
Voia ca Richard să plece. Era exclus să-i suporte prezenţa toată 
noaptea. Înainte ca Richard să plece, îl surprinse pe Matthew, 
spunându-i: 

— Am văzut-o pe noua ta vecină. 

— Am doi noi vecini, Lloyd și Henrietta. Sunt căsătoriţi. 

— Nu l-am văzut pe Lloyd, dar am văzut-o pe Henrietta. 

— Preferă i se spună Hen. 

— Pare disponibilă, zise Richard, trecându-și limba peste buza 
de sus. 

— Ce te face să spui asta? întrebă Matthew. 

Și chiar era interesat de răspunsul lui Richard, pentru că voia 
să înţeleagă de unde-i venise ideea. La fel ca tatăl lor, Richard 
privise fiecare femeie care intra în raza sa vizuală ca pe un 


VP - 37 


obiect sexual, ca pe o bucată de carne, atât și nimic mai mult. 
Diferenţa dintre Richard și tatăl lor era că tatăl lor mai prindea 
din când în când prada. În cazul lui Richard, Matthew credea că 
erau doar vorbe goale. Dacă ar fi pus vreodată mâna pe o 
femeie, probabil că Richard nici nu ar fi știut măcar ce să facă. 

— Se vede clar, rosti Richard. Uită-te numai cum se îmbracă! 

— Când ai văzut-o? 

— Când am trecut pe-aici acum câteva săptămâni. Era afară, 
ședea pe verandă, cu picioarele ridicate pe balustradă. Am 
văzut până sus sub fustă, între coapse. M-a văzut că mă uit la 
ea, dar nici măcar n-a tresărit. Ar fi cedat într-o secundă, ascultă 
la mine! 

— Cred că te înșeli în privinţa asta, spuse Matthew. Și cred că 
ar cam trebui s-o iei din loc. S-a făcut ora mea de culcare. 

— Te-ai supărat? 

— Nu, nu m-am supărat, Richard, dar vorbești la fel ca tata. 

— El înțelegea femeile. 

— Și tu crezi că înţelegi femeile? Eu barem am o căsnicie 
fericită. Nu se poate spune același lucru despre tine și nici 
despre tata nu s-a putut spune vreodată. 

— Liniștește-te, Matthew! Doar ziceam și eu. Nu o lua așa în 
serios. Doar în privinţa vecinei tale. Asta ia-o în serios. Tipa asta 
te bagă-n bucluc, zise, accentuând ultimul cuvânt. 

Matthew, căruia începuse să i se întoarcă stomacul pe dos, îl 
făcu pe Richard să plece. 

e 

A doua zi, simțindu-se încă puțin îngrețoşat după timpul 
petrecut cu fratele său, Matthew avu parte de un moment 
tulburător cu una dintre elevele de la cursul lui preferat, 
seminarul despre Războiul Rece pentru elevii avansați din 
ultimul an. Ora începea după prânz. Matthew își termină 
sandvișul cu curcan și brânză și mută pupitrele astfel încât să 
formeze un cerc. La seminarul său erau doar opt elevi și nu 
numai că ei aleseseră obiectul de studiu la începutul cursului, 
dar Matthew le ceruse să prezinte multe dintre subiecte. În ziua 
aceea, vorbeau despre Conferinţa de la Ialta, iar Hilary Margolis, 
probabil cea mai deșteaptă fată din ultimul an, conducea 
discuţia. Matthew stătea chiar în faţa ei și, în timp ce Hilary 
vorbea, își punea agitată un picior peste celălalt, după care le 
așeza invers sub pupitru, iar Matthew, fără să vrea, îi văzu fusta 


VP - 38 


verde-închis ridicându-se și dezvăluind interiorul coapselor, apoi 
îi întrezări materialul alb al lenjeriei intime. Era ceva ce Matthew 
vedea zilnic - uneori, fetele de la școală păreau să nu fie 
conștiente de trupurile lor tinere, de fragilitatea hainelor -, dar, 
dintr-un anumit motiv, să vadă asta imediat după vizita lui 
Richard îl făcu pe Matthew să se gândească altfel la cele 
întâmplate. Auzi în minte vocea fratelui său - „pare disponibilă” 
- și chiar își imagină în treacăt cât de fină trebuie să fi fost 
pielea coapselor lui Hilary. Simţi sângele ridicându-i-se din piept 
spre gât și îl surprinse pe Justin Knudsen privindu-l ușor 


îngrijorat. 
La sfârșitul zilei, Matthew zăbovi o vreme în automobilul său 
Fiat, aflat în parcarea școlii. II învinovățea pe Richard pentru 


modul în care își privise eleva și pentru gândurile care îi 
trecuseră prin cap. N-ar fi trebuit să se vadă cu el în seara 
precedentă. Doar pentru că era fratele lui nu însemna că 
trebuiau să petreacă timp împreună. Nu aveau nimic în comun. 

Încercând să se calmeze, se gândi ce ar putea găti pentru 
cina din acea seară și decise să meargă la piaţa de pește și să 
cumpere un file frumos de cod, apoi să se ducă la magazinul 
alimentar și să ia biscuiţi Ritz pentru topping. Era modul lui 
preferat de a prepara peștele, dar Mirei nu-i plăcea, preferând 
somonul cu o glazură asiatică picantă. 

Porni mașina exact în momentul în care o văzu pe Michelle 
Brine îndreptându-se grăbită spre mașina ei. Fata auzi motorul 
Fiatului prinzând viaţă, întoarse capul, îi zâmbi lui Matthew și se 
apropie. 

El cobori geamul. 

— Vreau să-ţi mulțumesc, spuse ea. leri, am ţinut o lecţie 
exclusiv despre elementele de bază ale Constituţiei. Am crezut 
că o să-i ia somnul la oră, dar cred că a fost în regulă. Astăzi, i- 
am pus să întocmească fiecare o constituţie și a mers de 
minune. Păreau cu adevărat captivaţi. 

— Mă bucur. 

— Și am folosit sfatul tău pentru a-l face pe Ben Gimbel să 
tacă și a funcţionat. 

— Care sfat? 

— Vorbea și, în loc să-i spun să tacă, am tăcut eu și m-am 
uitat fix la el. Restul clasei s-a luat de el. A fost excelent. 


VP - 39 


O pală caldă de vânt flutură câteva șuvițe din părul lung al lui 
Michelle prin geamul mașinii. Ea îl strânse și îl trase la ceafă. 

— Și cu Scott cum stă treaba? 

— O, Doamne! Am avut discuţii interminabile. L-am acuzat că 
își ascunde telefonul de mine, așa că mi-a dat parola nouă șia 
spus că a schimbat-o doar pentru că a văzut niște puști care 
păreau „dubioși” - schiţă ghilimele în aer - privindu-l în timp ce 
o tasta, la cafenea. Apoi mi-a întins telefonul și mi-a zis să 
verific tot ce vreau, dar asta s-a întâmplat la douăzeci și patru 
de ore după concertul lui, așa că ar fi putut șterge tot ce dorea. 

— Chiar crezi că te înșală? 

— Nu știu. Poate. Probabil. 

Matthew văzu că o podidesc lacrimile. 

— Dacă e așa, nu te merită. 

— Știu, știu. Uite, nu vreau... Probabil că ar trebui să pleci. 

— E-n regulă. Mira e plecată din oraș. Sunt singur toată 
săptămâna. 

— Oh! făcu Michelle și se îmbujoră puţin la față. 

Uneori, Matthew se întreba dacă Michelle nu e îndrăgostită în 
secret de el. 

— Ar trebui să plec totuși, spuse el. Am de gătit cina, de 
planificat lecţii, de uitat aiurea la televizor. 

Michelle râse și începu să-l întrebe ce emisiuni urmărea, dar 
se opri și se retrase. 

— Michelle, încetează să mai vorbeşti fără rost, zise ea, 
râzând în continuare. O seară plăcută, Matthew! Mulţumesc din 
nou. 

Conducând spre casă, cu soarele jos pe cer, cel puţin Matthew 
se simţea ușurat să se gândească la altceva decât la vecina lui, 
Hen, și la felul în care se schimbase la față când văzuse trofeul 
de scrimă. Acum, se gândea la iubitul lui Michelle, Scott, și la 
faptul că aproape sigur o înșela pe Michelle. „Nu iese fum fără 
foc”, își spuse el. „Nu schimbi parola de la telefon fără să ai un 
motiv”. Matthew nu făcuse cunoștință cu Scott, dar văzuse poze 
cu el pe pagina de Facebook a lui Michelle. Era palid, cu nasul 
ascuţit ca o lamă și cu o barbă roșiatică. Dacă își amintea bine, 
într-o singură fotografie, Matthew îl văzuse pe Scott purtând un 
tricou care făcea reclamă propriei trupe, C-Beams. Cât de greu 
putea fi să confirme că Scott o înșela? lar după aceea, cât de 
greu ar fi să o scape pe Michelle de jigodie? Chiar și numai 


VP - 40 


gândul acela îl entuziasmă pe Matthew. Simţi adrenalina în 
organism și începu să bată în volan în ritmul muzicii de la radio. 
Trăia de prea mult timp în trecut și era vremea să creeze o nouă 
amintire. Scott putea fi un candidat care să merite deranjul. 

După ce ajunse acasă, își pregăti cina, lăsând din greșeală 
peștele să se coacă un pic prea mult, astfel încât toppingul de 
biscuiţi se înnegri ușor. Totuși, avea un gust bun și, în loc să 
mănânce în fața televizorului, mâncă în biroul său, urmărind 
videoclipuri postate pe site-ul trupei  C-Beams. Pagina 
evenimentelor spunea că aveau concert joi seară, la Owl's Head 
Tavern, practic la câţiva pași de casa lui, iar Matthew își spuse 
că, dacă putea să se asigure că Michelle nu va fi și ea acolo, se 
va duce să-i arunce o privire lui Scott și să încerce să se 
lămurească în privinţa lui. 


7. 


Era după-amiaza târziu, cea mai nefastă perioadă a zilei 
pentru Hen, marcând o pană creativă, când energia îi secătuia și 
nu știa ce să facă. Era prea devreme pentru a începe să se 
gândească la cină, iar dacă citea, adormea, și dacă dormea prea 
mult, se simțea iritată și ameţită tot restul serii. In ziua aceea 
însă, se plimba de colo colo, încercând să-și dea seama ce să 
facă în privinţa vecinului ei. Un lucru pe care putea să-l facă era 
să sune la poliţia din Cambridge și să spună ce văzuse. Ar părea 
o nebunie, dar dacă Matthew Dolamore era deja suspect? Dacă 
faptul că văzuse trofeul de scrimă i-ar împinge spre o 
investigație mai temeinică și le-ar permite să obțină un mandat 
de percheziție? Cine știe, poate că existau dovezi fizice la locul 
crimei - poate chiar ADN -, iar asta i-ar aduce condamnarea. 

Merse până într-acolo, încât căută numărul de telefon al 
Departamentului de Poliţie din Cambridge, dar nu se putu hotărî 
să sune. Nu era suficient. 

Telefonul ei scoase un bâzâit. Lloyd îi trimisese un mesaj că 
era în trenul cu care făcea naveta, ceea ce însemna că avea să 
fie acasă într-o oră. Își luă caietul de schiţe, se așeză pe 
canapeaua din sufragerie, îl deschise la o pagină goală, închise 
ochii timp de treizeci de secunde, apoi desenă trofeul de scrimă 


VP - 41 


exact așa cum și-l amintea, scriind chiar și cuvintele pe care era 
sigură că le văzuse. „Locul Ill, spadă, Olimpiada de Juniori”. 
După aceea, privi fix desenul. | se părea corect - un scrimer în 
poziție de atac, pe un postament rotund. Hen se duse, își luă 
laptopul și reveni pe canapea. Căută „trofeu scrimă olimpiada 
de juniori”. Imaginile obţinute în urma căutării erau însă 
descurajante. În primul rând, nu apăruseră prea multe, iar în al 
doilea rând, unele dintre trofeele prezentate erau cupe. Insă o 
poză îi atrase atenţia - o adolescentă care zâmbea spre cameră 
și ţinea în mâini un trofeu care semăna foarte mult cu cel pe 
care îl văzuse pe polita șemineului din biroul lui Matthew. 
Fotografia era de pe un site de știri locale, atașată la un articol 
publicat cu opt ani în urmă: „Elevă în anul al doilea la Lubbock 
High School câștigă primul loc la competiţia de scrimă din cadrul 
Olimpiadei de Juniori”. Hen mări poza, dar era prea granulată ca 
să poată vedea ce scria pe postament. O convinse însă că 
trofeul pe care îl văzuse la vecinii ei provenea de la același 
eveniment sportiv. 

Lloyd sosi acasă, iar Hen tresări. Avea impresia că abia îi 
trimisese mesajul prin care o anunţa că era pe drum. Işi luă o 
bere artizanală din frigider, o turnă în halba lui preferată și se 
așeză în fotoliul din faţa lui Hen. 

— Cum ţi-ai petrecut ziua? o întrebă el. 

— Bine. Am lucrat, am făcut o plimbare. 

— Ai fost la atelier? 

— Nu, dar mă duc mâine. 

Hen constată astfel, cu surprindere, că nu avea de gând să-i 
spună lui Lloyd că fusese acasă la vecini și făcuse turul 
încăperilor. N-ar fi făcut decât să-l îngrijoreze. 

— Tu cum ţi-ai petrecut ziua? întrebă ea. 

— N-am făcut nimic deosebit, rosti el, apoi începu să-i 
povestească în detaliu discuţia cu un client enervant. 

Lloyd lucra în domeniul relaţiilor publice. „Plătesc pentru 
păcatele mele”, zicea mereu când cineva îl întreba cu ce se 
ocupă, iar Hen nu era sigură ce voia să spună cu asta, mai ales 
că lui Lloyd îi plăcea foarte mult slujba lui. Recent, fusese 
promovat în funcţia de șef al departamentului de marketing 
online din cadrul micii firme la care lucra și atrăsese cel mai 
mare client al lor, o microberărie de lângă Boston, care urma să 
se extindă la nivel naţional. 


VP - 42 


— Nu vrei să mâncăm în oraș? o întrebă Lloyd după ce își 
termină berea. 

— Avem niște mâncare rămasă de ieri. 

— Nu mai știu. Ce anume? 

— Chili și pâine de porumb. 

— A, da. Tu decizi. Mie îmi convine oricum. 

Era o seară caldă și hotărâră să meargă pe jos până în așa- 
zisul centru al orășelului West Dartford. Se găseau aici o biserică 
congregaţională, un supermarket, o cafenea deschisă pentru 
micul dejun și prânz și o tavernă numită Owl's Head, care 
servea mâncare și avea ocazional muzică live. La barul de la 
Owl's Head erau locuri disponibile, iar Hen și Lloyd primiră câte 
o bere. El comandă un burger vegetarian, iar Hen optă pentru o 
supă-cremă de scoici. Barmanul, un bărbat înalt, cu umeri 
încovoiaţi și mustaţă-ghidon, își aminti numele lor de ultima 
dată când fuseseră acolo. Își aminti chiar și numele 
microberăriei pe care o reprezenta Lloyd și spuse că se uitase 
pe site-ul acesteia. Mâncarea veni, iar în scurt timp începu 
meciul de baseball - Red Sox contra Orioli, cele două echipe 
fiind la egalitate cu cinci meciuri înainte de încheierea sezonului. 
Hen aruncă o privire prin micul local care, după părerea ei, 
fusese făcut să pară mai vechi decât era, fiind însă intim și 
plăcut, cu pereţi de cărămidă, robinete din lemn lustruit pentru 
butoaiele de bere și chiar două bufniţe împăiate, câte una la 
fiecare capăt al barului. Se întrebă de câte ori avea să mai vină 
acolo, iar gândul făcu să se simtă deodată recunoscătoare. Viaţa 
ei era frumoasă. Trecuse prin perioade cu vreme rea și ploi 
torențiale și ajunsese acum la soare. Poate tocmai acel 
sentiment o făcu să-i spună lui Lloyd: 

— Trebuie să-ţi mărturisesc ceva. 

— Îhî, făcu el, dar continuă să privească meciul. 

— Îți amintești că ai zis că m-am purtat ciudat acasă la vecinii 
noștri, la Matthew și Mira? 

— Când te-ai purtat ciudat? 

— La sfârșit, când am trecut prin biroul lui Matthew. 

Lloyd întoarse capul și se uită la Hen. 

— Îmi amintesc. Păreai gata să leșini. 

— Pentru că am văzut ceva... Îți amintești că am întrebat de 
trofeul de scrimă de pe poliţa șemineului? 

— Oarecum. 


VP - 43 


— Îţi amintești de Dustin Miller? 

Lloyd sorbi din bere. 

— Desigur. 

— Nu s-a dat publicităţii imediat, dar poliţia a dezvăluit că 
unul dintre lucrurile care au dispărut din casa lui Dustin Miller în 
noaptea când a fost ucis era un trofeu de scrimă. 

— Aha! 

— Și îţi amintești la ce liceu a fost Dustin Miller? 

— La Sussex Hall? 

— Da. 

— Nu știu, Hen. E cu bătaie cam lungă. 

— Dar nici nu știi... 

— Crezi că Matthew, vecinul nostru, l-a ucis pe Dustin Miller, a 
luat trofeul de scrimă și l-a pus pe poliţa șemineului din biroul 
său? 

— Era un trofeu de scrimă de la Olimpiada de Juniori - scria 
asta pe el, iar acolo a primit Dustin Miller trofeul. Și încă un 
lucru... lasă-mă să termin. A existat o acuzaţie de agresiune 
sexuală împotriva lui Dustin Miller, în timp ce se afla la Sussex 
Hall. Dacă Matthew știa cumva sau suspecta că Dustin era 
vinovat? Ăsta ar fi un motiv pentru uciderea fostului său elev. 

— Nu chiar, rosti Lloyd, rotindu-și scaunul astfel încât să fie 
fațţă-n faţă cu Hen, apoi își cobori vocea. Chiar dacă ar fi crezut 
că a scăpat basma curată de acuzaţia de agresiune sexuală, 
asta nu înseamnă că l-a și ucis. Și de ce să-i fi luat trofeul? Ca 
suvenir? 

— Spun doar că-i o posibilitate. 

— Ar fi o coincidenţă uriașă. 

— De ce ar fi o coincidență uriașă? Cineva l-a ucis pe Dustin 
Miller. 

— Nu, ar fi o coincidenţă uriașă că am locuit pe aceeași stradă 
cu victima, iar apoi ne-am mutat pe aceeași stradă cu 
criminalul. 

— Bine, da, asta este o coincidenţă. 

Tăcură amândoi câteva clipe. Meciul celor de la Red Sox 
tocmai fusese întrerupt din cauza ploii, iar îngrijitorii trăgeau o 
prelată peste teren. Hen privi instinctiv spre ferestrele mari ale 
localului, pentru a vedea dacă mai ploua și în West Dartford. 


VP - 44 


— Ca să fiu sincer, spuse Lloyd, în clipa asta sunt mai 
preocupat de tine decât de faptul că vecinul nostru s-ar putea 
să-l fi ucis pe Dustin Miller. 

— Eu mă simt bine. Jur! 

— Ultima dată când ai devenit obsedată de Dustin Miller, nu 
te-ai simţit bine. 

— Ai dreptate, dar acum e altceva. În plus, când mă uitam la 
trofeu, am simţit ochii lui Matthew ațintiţi asupra mea. De parcă 
ar fi știut că știu. 

— Minunat! 

— Și mai e ceva, rosti Hen. 

— Bine. 

— Astăzi, m-am dus acasă la ei, iar Mira era acolo. Am 
întrebat-o dacă pot să mă uit din nou prin camere, ca să fur 
câteva idei pentru decorarea casei noastre. 

— Pe bune? 

— Nu a fost chiar o minciună. Am vrut să văd din nou casa, 
chiar dacă de fapt îmi doream să văd trofeul. 

— Și te-a lăsat să intri? 

— Da. A fost foarte bucuroasă să mă vadă. 

— Așa că ai văzut din nou trofeul și avea numele lui Dustin 
Miller pe el. 

— Nu chiar. A dispărut, Lloyd. Matthew l-a mutat de-acolo sau 
a scăpat de el - oricum ar fi, a făcut-o fiindcă m-a văzut uitându- 
mă la el. Nu sunt paranoică sau obsedată și nu mă simt 
maniacă, ci pur și simplu știu. Vecinul nostru l-a ucis pe Dustin 
Miller. 

Lloyd rămase tăcut pentru câteva momente, fără îndoială 
adâncit în gânduri. Hen știa cum îi funcţiona mintea și știa că 
lua în considerare tot ceea ce tocmai îi zisese și că lua în 
considerare, așa cum o făcea mereu, și starea sănătăţii ei 
mintale. Așa procesa el lumea lor, căsnicia lor. Hen îl iubea și 
credea cu adevărat că, dacă Lloyd Harding nu ar fi existat, viaţa 
ei ar fi fost cu mult mai rea. Dar, din pricina tuturor momentelor 
în care depinsese de el, Lloyd o trata acum cu mănuși. Așa 
fusese de la ultimul ei episod, de pe vremea când locuiau în 
Cambridge. Era în permanenţă atent la starea ei de spirit, 
urmărea ce mănâncă și ce bea, se asigura că doarme bine. Ea 
aprecia - și îl iubea pentru asta -, dar uneori îi era dor de Lloyd, 
așa cum îl cunoscuse când fiecare dintre ei răspunsese la un 


VP - 45 


anunț pentru a se muta într-o casă cu șase dormitoare din 
Winter Hill, Somerville. Erau amândoi proaspăt absolvenţi de 
facultate. Hen începea un program - pe care nu mai ajunsese 
să-l termine - de terapie prin artă la Universitatea Lesley, iar 
Lloyd era barman și lucra ca stagiar neremunerat la televiziunea 
publică. Între ei se crease imediat o legătură, mai ales pentru că 
ceilalți patru rezidenţi ai casei cu igrasie și în care te trăgea 
curentul oriunde ai fi stat, erau ca o congregație vegană. 
Întreaga locuinţă mirosea a paciuli și sudoare, iar fiecare 
aliment din frigiderul „fără produse de origine animală” era 
etichetat cu numele posesorului. Lloyd și Hen formaseră și ei o 
bisericuță a lor, fumând împreună pe balconul nesigur și 
cumpărând împreună alimente, inclusiv lapte provenit de la 
animale. 

Fusese o atracţie instantanee, cel puţin din partea lui Hen. 
Lloyd era înalt și slab, cu o tunsoare urâtă, dar avea ochi 
frumoși, de un căprui-deschis, și mirosea mereu plăcut, a cafea 
și scorţişoară. Dar Hen se întâlnea cu unul dintre colegii ei, un 
desenator de benzi desenate din Midwest, caracterizat de o 
sinceritate debordantă, iar Lloyd era încă, teoretic, cu iubita lui 
din liceu, plecată la vremea respectivă în Moldova, cu Corpul 
Păcii. Când Hen și Lloyd făcuseră sex pentru prima oară, după o 
seară caldă petrecută pe balcon, cu o carafă de trei litri plină cu 
vin de Burgundia și un pachet de ţigări American Spirits, fusese 
un act aproape combativ, de parcă s-ar fi grăbit să o facă 
înainte ca vinovăția să-i oprească. După aceea, juraseră 
amândoi că nu se va mai întâmpla niciodată. Dar, două 
săptămâni mai târziu, cu o zi înainte ca iubita lui Lloyd - care 
părăsise brusc Corpul Păcii - să sosească, Lloyd venise în patul 
lui Hen, duhnind a bere și cu lacrimi în ochi, și o dezbrăcase de 
boxerii și tricoul în care dormea. In noaptea aceea, Hen avusese 
primul orgasm datorat exclusiv actului sexual. După aceea, 
Lloyd plecase din dormitorul ei fără să rostească un cuvânt. 

Trecură șase luni până când ajunseră să formeze oficial un 
cuplu. Până atunci, se despărțiseră amândoi de partenerii lor - 
Hen o făcuse cu ușurință, Lloyd nu chiar -, abandonaseră 
semicomuna din Winter Hill și se mutaseră separat în alte 
locuințe comune, care erau doar puţin mai bune. In anumite 


: Organizaţie a guvernului american, înființată în 1961 de John F. Kennedy și alcătuită 
din voluntari care călătoresc în diferite țări pentru a ajuta comunităţile sărace. 


VP - 46 


privinţe, pentru Hen fusese o perioadă stresantă, cumplită. 
Lloyd, chinuit de vinovăţie că își părăsise iubita din liceu, își 
revărsa o parte din disprețul de sine asupra lui Hen. Avură parte 
de multe certuri la beţie și de multe partide de sex frenetice, 
uneori simultan. Hen nu fusese fericită, dar, chiar și acum, își 
amintea foarte clar acele vremuri, însă nu-și amintea 
întotdeauna la fel de limpede de anii de fericire mulţumită - 
afectată doar de criza ei de depresie maniacală - care urmaseră 
mai târziu. Și Lloyd ajunsese în acel moment la o limită 
periculoasă. Era un tip de treabă, dar îi plăceau confruntările, 
uneori era beligerant și întotdeauna dispus să o contrazică pe 
Hen. Tot atunci, când făceau sex, exista întotdeauna un moment 
în care Lloyd prelua controlul. Ea simţea că devenea un obiect 
pentru el, însă, în loc ca asta s-o nemulţumească, o făcea să se 
simtă bine, dându-i un sentiment eliberator. Dar, încă de la 
prima ei criză depresivă, care o făcuse să se lase de facultate, 
acea latură a lui Lloyd dispăruse. Incepuse să aibă grijă de Hen, 
fiind extrem de conștient de starea ei. În prezent, nu se certau 
deloc, iar când făceau sex, el era aproape respectuos. Vorbise 
despre asta cu cea mai bună prietenă a ei, Charlotte, acum 
căsătorită și cu patru copii, iar Charlotte râsese și spusese că 
sexul plictisitor nu avea nimic de-a face cu sănătatea mintală a 
lui Hen, ci cu instituţia căsătoriei. 

Stând la Owl's Head, în timp ce Lloyd cântărea cu grijă ce să 
zică, Hen se gândi la acel Lloyd pe care îl întâlnise prima dată și 
la ce i-ar fi spus el. l-ar fi zis că e nebună, desigur, și că i se 
năzar tot soiul de lucruri. Dar acum nu i-ar spune niciodată așa 
ceva, chiar dacă ar gândi-o. Când Lloyd vorbi în cele din urmă, 
spuse: 

— Poate că cel mai bun lucru ar fi să dai un telefon anonim la 
poliţie și să le zici de suspiciunile tale. Și cu asta, basta. Fie îl 
anchetează, fie nu. Dar pe tine nu te va ajuta cu nimic să 
investighezi ca să afli dacă vecinul nostru e sau nu un ucigaș 
dement. 

— M-am gândit și eu la asta. 

— Dar va funcţiona numai dacă renunţi după ce dai acel 
telefon. 

— Știu. Probabil că e cel mai bun lucru de făcut. Dar tu ce 
crezi? Sunt nebună sau chiar am dat de ceva? Amândoi au fost 


VP - 47 


la Sussex Hall. A avut un trofeu de scrimă, dar s-a descotorosit 
de el după ce l-am văzut. 

Lloyd tăcu din nou preţ de câteva clipe. Meciul celor de la Red 
Sox nu se reluase încă, iar acum, ploaia bătea în geamurile 
localului. Ar fi trebuit să-și ia umbrelele cu ei. 

— Sincer, cred că e doar o coincidență, scumpo. Probabil că e 
genul care schimbă mereu locul tuturor obiectelor prin birou. 
Dar, dacă vrei, sună la poliţie, iar apoi nu te mai gândi la asta, 
da? N-are cum să-ţi facă bine. 


8. 


Joi, în cancelarie, Matthew o întrebă pe Michelle dacă se 
ducea în seara aceea să-l vadă pe iubitul ei în concert cu trupa. 

— Doamne, nu! Am șaizeci de lucrări de notat. De ce? 

— Ştii că locuiesc la câţiva pași de Owl's Head? 

— Știam. Te duci? 

— Mă gândeam la asta. 

— De ce? întrebă Michelle, apoi râse și își duse instinctiv 
mâna la gură, ceva ce Matthew remarcase că făcea mereu când 
râdea spontan. N-am vrut să zic asta... e o trupă bună. Doar 
că... 

— Nu credeai că e genul meu? 

— Nu prea. 

Dylan Hembree, unul dintre profesorii de engleză, intră în 
cancelarie și se duse direct la cafetieră. Matthew observă că 
avea fermoarul pantalonilor pe jumătate coborât și se întrebă 
dacă așa fusese și la oră. 

— Doar mă gândeam să mănânc în oraș în seara asta, îi spuse 
Matthew lui Michelle, pentru că am gătit toată săptămâna, iar 
apoi mi-am amintit că C-Beams cântă la Owl's Head. 

— Cum e mâncarea acolo? întrebă Michelle. Eu m-am limitat 
la băuturi. 

— Destul de bună. Îmi place plăcinta lor umplută cu carne de 
pui. 

— Vă duceți la Owl's Head, ca să vedeți trupa lui Scott? zise 
Dylan, care își luase cafeaua, iar acum intervenea în conversaţia 
lor. 


VP - 48 


— Probabil că eu nu mă duc, zise Michelle, în timp ce Matthew 
spuse: 

— Trage-ţi fermoarul, Dylan. 

— Oh, mersi, amice. 

Dylan își puse cafeaua chiar pe marginea mesei pliante pe 
care se afla cafetiera. 

— Ce jenant! făcu el, în timp ce-și trăgea fermoarul. 

— Eu am predat o zi întreagă odată cu o sămânță de mac 
între dinţii din față, spuse Michelle. 

— Aveam de gând să cinez devreme, la Owl's Head, îi zise 
Matthew lui Dylan, și știam că trupa iubitului lui Michelle cântă 
acolo, așa că am vrut să știu dacă ne vedem la concert. 

— Frate, aș vrea să pot merge, spuse Dylan de parcă ar fi fost 
invitat. Dar am treabă până peste cap. 

— Și eu, rosti Michelle. 

— Când o să cânte într-o vineri seară? întrebă Dylan. Ar trebui 
să mergem cu toţii. Nu l-am mai văzut pe Scott de o veșnicie. 

Matthew nu știa că Dylan și Michelle erau prieteni și fu puţin 
surprins. Cu toate acestea, se bucură că avea să fie singur în 
seara aceea, ca să vadă trupa C-Beams. 

— Dacă te duci, îi spuse Michelle lui Matthew, prezintă-i-te lui 
Scott. Cred că i-am vorbit de tine. 

— O să văd, zise Matthew. 

Trupa începea să cânte la ora opt. Matthew, care în mod 
normal lua cina pe la șase, așteptă acum până la șapte, înainte 
de a porni pe jos spre tavernă. Era întuneric când ieși din casă. 
Auzea vântul printre frunzele copacilor de pe strada lui, dar nu-l 
simţea. Era o temperatură perfectă, nici prea frig, nici prea cald. 

lar Matthew se simţea cuprins de un rar sentiment de fericire. 
Era singur în noapte și știa că Scott Doyle (Matthew îi găsise 
numele complet pe site-ul trupei C-Beams) era o posibilă nouă 
victimă. Gândul acela îl umplea de entuziasm, iar Matthew se 
pomeni mergând mai repede, cu vântul bătându-i acum din faţă, 
fluturându-i blazerul, astfel că trebui să-i încheie cei doi nasturi. 
Işi impuse să meargă mai încet, zicându-și că, în seara asta, 
misiunea era doar una de cercetare a faptelor, o ocazie de a-l 
observa pe iubitul lui Michelle, pentru a începe să ia o decizie. 
Trebuia să fie calm, liniștit. Prin minte îi trecură niște cuvinte pe 
care le învățase la facultate, când făcuse un curs opţional 
despre poeţii romantici: poezia este „emoție de care îţi 


VP - 49 


amintești în liniște”. Se gândea deseori la acel citat, aplicându-l 
la propria-i viaţă. Liniştea era scopul său, nu doar după ce 
comitea o crimă, ci și înainte. Era ceea ce dădea sens actului în 
sine și ceea ce îl făcea pe el imposibil de descoperit. 

La tavernă, se așeză la o măsuţă aflată în prima sală, mai în 
spate dar cu vedere bună la scenă. Deși de obicei nu bea (asta 
era treaba lui Richard), îi ceru tinerei chelneriţe să-i aducă o 
bere Guinness, pe lângă plăcintă umplută cu carne de pui. Când 
băutura sosi, luă o mică înghiţitură, simțindu-se de parcă ar fi 
fost deghizat. Se uită prin sala îngustă și spre bar, inventariindu- 
i pe toţi bărbaţii de-acolo, care aveau în faţă halbe cu bere, la 
fel ca el. Unii erau singuri, iar alţii, cu soţia sau iubita, dar toți 
aveau ochii goi și umerii încovoiaţi, de parcă abia reușiseră să 
facă față zilei care trecuse, iar acum, se recompensau cu 
cheeseburgeri și alcool. Matthew nu recunoscu pe nimeni din 
restaurant. Nu erau nici vecini, nici foști elevi. N-ar fi fost nicio 
problemă - se pricepea la conversaţie -, dar se simţea mult mai 
bine știindu-se anonim. 

Nu mai avea mult până să-și termine cina, când trupa, 
formată din trei muzicieni, începu să-și aducă instrumentele pe 
scenă. Matthew îl recunoscu pe Scott de pe site. Avea în jur de 
douăzeci și cinci de ani, părul tuns scurt și barba roșiatică. Purta 
blugi de culoare închisă și o cămașă oxford zdrenţuită, băgată 
doar pe jumătate în pantaloni. În timp ce își aranja microfonul, o 
femeie care tocmai intrase în local se apropie grăbită de el și îl 
îmbrăţișă. Ceilalţi membri ai trupei o salutară din cap zâmbitori, 
după care tipa se îndreptă spre bar. Cu toate că era deja 
toamnă în New England, ea purta o fustă scurtă din piele neagră 
și o cămașă fără mâneci. Avea părul de un blond cenușiu și era 
dată cu ruj roz strălucitor. Era o fană? Mai important, trupa C- 
Beams avea așa ceva? Se pregăteau să înceapă, iar localul era 
plin, dar asta mai ales fiindcă oamenii își terminau cina. Din câte 
se părea, câteva persoane intraseră să asculte concertul, dar nu 
multe. 

Când chelneriţa veni să-i ia farfuria lui Matthew, îl întrebă: 

— Staţi la concert? 

— Așa mă gândeam, răspunse Matthew. 

— Ar trebui. Sunt buni. 

— Au mai cântat aici? 


VP - 50 


— O dată, cred. Dar i-am văzut cântând de câteva ori la 
Lowell. Acolo locuiesc eu. 

Matthew mai ceru o bere. Avea de gând s-o bea încet, în timp 
ce urmărea trupa. Să fi fost și chelneriţa o fană a trupei C- 
Beams, o altă posibilă infidelitate a lui Scott? Păruse încântată 
că se aflau aici, dar poate că făcuse pur și simplu conversaţie cu 
un client. Când se întoarse cu berea, aproape că o întrebă unde 
cântau în Lowell, dar nu voia să pară prea interesat, ca să nu fie 
tinut minte. După ce chelneriţa puse berea Guinness pe masa 
de lemn, el o privi întorcându-se la locul ei, iar mersul fetei îi 
aminti puţin de cel al Mirei. Matthew auzi în minte vocea 
tânguitoare a lui Richard - „Sfinte, ce fund are!” - și aproape că 
zâmbi. Chelneriţa era drăguță, dar nu putea să aibă mai mult de 
douăzeci de ani. Ochii ei aveau privirea uimită a unei căprioare 
temătoare, erau larg deschişi și neliniștiţi. Probabil că era 
îndrăgostită de unul dintre membrii trupei C-Beams. Îi studie din 
nou. Bateristul era proaspăt bărbierit, avea nasul cârn și un 
început de burtă, iar basistul, atât de slab încât îţi dădea 
impresia că s-ar fi putut prăbuși la orice pas, era unul din tipii 
ăia care au mărul lui Adam atât de pronunţat, încât lui Matthew 
îi era jenă să privească în acel punct. Dacă într-adevăr 
chelnerița se îndrăgostise de un membru al trupei, probabil că 
acela era iubitul lui Michelle, cu barba lui de hipster și pomeții 
înalţi. Matthew încercă din răsputeri să-și dea seama dacă era 
propriu-zis un bărbat frumos, dar nu reuși s-o facă. Pentru el, 
toţi bărbaţii arătau la fel. Aveau fie feţe de vulpoi, fie feţe de 
porci. Scott avea o faţă de vulpoi, în timp ce bateristul și 
basistul aveau fețe de porci. 

Trupa începu să cânte, interpretând decent o versiune a 
cântecului Not Fade Away. Probabil că bateristul era cel mai 
talentat instrumentist, dar Scott era membrul dinamic al 
grupului, deși avea un timbru nazal enervant. Chelneriţa lui 
Matthew îl privea pe Scott, iar blonda în fustă scurtă, ţinând în 
mână o băutură care părea a fi vodcă cu suc de afine, stătea în 
picioare și se mișca pe ritmul muzicii, la marginea scenei, și ea 
cu ochii aţintiţi asupra lui Scott. După Not Fade Away, trupa 
cântă două piese originale, apoi o melodie a lui Johnny Cash. 
Câţiva oameni intrară să asculte muzica, ocupând mesele 
eliberate de cei care terminaseră de mâncat. Lui Matthew îi 
deveni imediat clar că erau mult mai buni ca trupă de coveruri 


VP -51 


decât ca formaţie originală. Părerea îi rămase neschimbată pe 
toată durata concertului. Cântecele proprii erau lipsite de viaţă 
și anoste, iar de fiecare dată când interpretau unul, energia din 
sală se evapora. Dar, în mod clar, coverurile Paperback Writer 
și Atlantic City, a lui Springsteen, erau cele mai apreciate, unii 
dintre fani ovaţionând când începură să le cânte. Când cântară 
pentru bis - Pozitively 4” Street Owl's Head era aproape plin și 
câteva persoane, majoritatea femei, dansau în faţa scenei. 

Era aproape miezul nopții, iar după ce achită nota de plată cu 
numerar, Matthew ieși din local chiar când trupa își încheia 
concertul. În cele patru ore cât stătuse acolo, temperatura de- 
afară scăzuse cu cel puţin zece grade. Era o noapte întunecată, 
iar deasupra copacilor, se vedeau pâlcuri de stele strălucitoare. 
Merse repede până acasă, încercând să se decidă dacă să-și ia 
un hanorac înainte de a se urca în mașină, dar hotărî să nu o 
facă. În schimb, urcă imediat la volanul Fiatului său, porni 
căldura, se întoarse la Owl's Head și opri mașina într-un spaţiu 
din partea cea mai întunecată a parcării. Stinse luminile și se 
lăsă puţin mai jos pe scaun. Din locul unde se afla, se vedea 
bine partea din faţă a localului, unde se adunaseră câţiva 
fumători, printre care și Scott, pe care îl recunoscu de departe 
după barba lui roșcată. Lângă el, deloc surprinzător, se afla 
blonda în fustă scurtă. Matthew o văzu că își strivește ţigara sub 
cizmă, apoi se cuprinse în braţe, tremurând. Scott părea că o 
ignoră intenţionat, vorbind cu basistul slab, apoi ajutându-l pe 
baterist să-și încarce sculele într-o dubă veche. Blonda își 
aprinse o altă ţigară, în timp ce alți clienţi ieșeau din local, se 
urcau în mașini și plecau. Parcarea se golea, iar Matthew începu 
să se simtă puţin cam expus, deși era întuneric acolo unde se 
afla. Dar, cum tot stătuse atâta cu ochii pe Scott, voia acum să 
vadă dacă se ducea direct acasă sau dacă mergea mai întâi în 
altă parte. 

După ce tobele au fost încărcate în dubă, bateristul plecă. 
Scott continuă să discute cu basistul, fumând amândoi, iar în 
cele din urmă, după ce îl îmbrăţișă pe Scott, blonda plecă și ea. 
Mașina ei era parcată în apropierea locului unde se afla 
Matthew, iar el o văzu stând o clipă la volan și privindu-l pe 
Scott, înainte să iasă din parcare. Când mașina ei plecă, Scott o 
urmări cu privirea, apoi îi spuse ceva basistului și izbucniră 
amândoi în râs. La scurt timp după aceea, se îmbrăţișară - una 


VP - 52 


dintre acele îmbrăţișări între bărbaţi care presupuneau și să se 
bată reciproc pe spate - și se despărțiră, fiecare îndreptându-se 
spre mașina lui. 

Basistul plecă imediat, dar Scott se sprijini de mașina lui, un 
Dodge Dart - Michelle îi spusese cândva că îl avea din liceu -, și 
își verifică telefonul, iar ecranul aprins îi lumină faţa. Apoi se 
urcă la volan, dar, în loc să plece imediat, stătu așa vreo cinci 
minute. 

Matthew nu se miră câtuși de puţin când chelnerița - cea 
tânără, din Lowell - ieși din local și se îndreptă rapid către 
mașina lui Scott, urcând pe scaunul pasagerului din față. 

Automobilul porni zgomotos și ieși din parcare, răscolind 
pietrișul. 


9. 


Hen şedea în mașina ei, parcată peste drum de taverna Owl's 
Head, și se întreba ce făcea Matthew Dolamore, care stătea și el 
în mașina lui, aflată în parcarea localului. Pe cine urmărea? 

Era joi seară. Ea și Lloyd făcuseră tacos de pește la cină, apoi 
urmăriseră două episoade din Better Call Saul, înainte ca Lloyd 
să spună că se bagă în pat, ca să citească. Chiar dacă era 
devreme, Hen decisese să se întindă și ea. Avea noul roman al 
lui Margaret Atwood și, cu toate că trecuseră luni de zile de 
când nu mai fusese cu adevărat captivată de o carte, mai făcea 
uneori câte o încercare. 

În dormitor era rece. Deschisese geamul mai devreme în 
timpul zilei, pentru Vinegar, căruia îi plăcea să stea la o 
fereastră deschisă, dar temperatura scăzuse, iar în cameră se 
făcuse frig. Închise geamul exact când Lloyd, indiferent faţă de 
orice fluctuaţie de temperatură, intră în dormitor ţinând în mână 
o carte nouă. Ceva science-fiction. Îi remarcă privirea ameţită 
pe care o avea când se pregătea să se culce. Se gândi că deja îl 
lua somnul, ceea ce avea sens, întrucât, odată ce se băga în 
pat, adormea la aproximativ treizeci de secunde după ce 
termina de citit și stingea lampa. Hen, pe de altă parte, stătea 
întinsă în pat cel puţin patruzeci și cinci de minute, recapitulând 


VP-53 


iar și iar în minte întâmplările de peste zi, relaxându-se încet 
înainte să adoarmă de-a binelea. 

În seara aceea, se întâmplă la fel. Înainte ca Hen să se bage 
în pat, purtând o pijama de flanelă, pe care trebuise s-o caute 
într-unul dintre coșurile mari de sub pat, Lloyd deja dormea 
adânc. Hen începu cartea, dar mintea nu îi îngăduia să absoarbă 
cuvintele. Trecuseră trei zile de când Hen îi mărturisise lui Lloyd 
bănuielile pe care le avea faţă de vecinul lor. De atunci, nu mai 
făcuse nimic. De fapt, asta nu era întru totul adevărat; 
petrecuse mai mult timp online, căutând toate informaţiile 
disponibile despre Matthew Dolamore. Nu erau multe și nu erau 
nici multe noutăţi cu privire la uciderea lui Dustin Miller. Dar nu 
se dusese încă la poliție, pentru a spune ce suspiciuni avea. lar 
Lloyd nu o întrebase dacă o făcuse, sperând fără îndoială că 
întregul subiect va fi abandonat. 

Hen puse cartea deoparte, fără a se mai obosi să marcheze 
cu un semn faptul că ajunsese la pagina doi, și stinse veioza. Se 
întinse pe spate, perfect trează, cu ochii în tavan. Auzi răpăitul 
ghearelor lui Vinegar pe podeaua din lemn a dormitorului, 
motanul venind să verifice dacă nu cumva fereastra era încă 
deschisă. Nu era, dar el sări oricum pe pervaz, iar Hen întoarse 
capul și îi văzu coada legănându-se sub draperie. In minte îi veni 
o imagine - o posibilă lucrare de artă - a unei pisici de 
dimensiuni umane băgată într-un pat și a unei fetițe goale, 
adormită pe un pervaz. Își imagină că, dincolo de fereastră, 
ghemuit pe ramura despuiată a unui copac, era un băiețel gol, 
cu ochi mari ca de pisică. După cum se întâmpla întotdeauna 
când Hen își imagina o gravură, întreaga imagine îi apăruse 
instantaneu în minte, exact așa cum ar fi arătat și exact așa 
cum s-ar fi simţit. Se ridică din pat, cobori în salon și schiţă 
ideea așa cum o văzuse în mintea ei. Se simţea bine, nu mai 
avusese o idee pentru o gravură originală de câteva luni, cel 
puțin de când se mutaseră în West Dartford. Nu era sigură că 
ideea ei e bună - era puţin cam prea evidentă, transpunerea 
unui animal de companie și a stăpânei sale -, dar realizarea 
schiţei îi făcu bine. Se înfioră uitându-se la ea, dar într-un sens 
bun, și simţi neliniștea familiară, însufleţirea care apărea de 
fiecare dată când crea o lucrare de artă. Dedesubt, scrisese: 
„Băiatul s-a întors, chiar în noaptea următoare”. Scria 
întotdeauna câteva cuvinte sub opera de artă, ca și cum 


VP - 54 


imaginile ar fi fost ilustraţii pentru o carte inexistentă, parte a 
unei povești în desfășurare. 

Puse deoparte caietul de schiţe, deja așteptând cu nerăbdare 
să contemple desenul a doua zi, cu ochi proaspeţi. Problema era 
că se simţea complet trează. Se gândi să se întoarcă în pat și să 
încerce din nou să citească, dar știa că ar fi inutil. Mintea i-o lua 
la goană. 

Se duse înapoi în dormitor, își luă șosete și papuci în picioare, 
și un cardigan gros, pentru a-l pune peste pijama. Vinegar se 
mutase în pat, ghemuindu-se la picioarele lui Lloyd. O privi pe 
Hen cu suspiciune. 

După ce reveni la parter, Hen puse ceainicul pe foc, ca să-și 
facă o infuzie de plante. Așteptând să fiarbă apa, se duse în 
sufragerie și privi în noapte. Cerul era înţesat de stele, ceva ce 
rar văzuse la Cambridge, care era mult prea aproape de luminile 
strălucitoare ale Bostonului. Casa soţilor Dolamore era aproape 
complet cufundată în întuneric, cu excepţia unei lumini slabe 
care se revărsa prin perdelele sufrageriei, aflată la parter. Exact 
când era pe cale să se îndepărteze de geam, o mișcare de pe 
stradă îi atrase atenţia, așa că întoarse capul și văzu un bărbat 
care mergea pe aleea soţilor Dolamore. O lumină declanșată de 
un senzor de mișcare se aprinse deasupra ușii din faţă când 
bărbatul trecu, iar Hen își dădu seama că era Matthew. Se 
aștepta ca el să intre în casă, dar văzu că se urcă în mașină. 
Hen se uită la ceas. Era aproape miezul nopţii. Unde s-ar fi putut 
duce? Și de unde venea pe jos? indemnul „Urmărește-l!” răsări 
brusc în mintea lui Hen. Era clar că punea ceva la cale, iar ea 
putea să afle ce anume. Fără să stea pe gânduri, luă cheile 
mașinii de pe cârligul din vestibul, ieși din casă și se îndreptă cu 
pași repezi spre Volkswagen, în timp ce stopurile lui Matthew se 
îndepărtau pe Sycamore Street, spre centrul orașului. 

Se gândi că avea să-l piardă, dar apoi văzu luminile de frână, 
mașina intrând în parcarea de la Owl's Head. Hen încetini. În loc 
să-l urmeze, viră pe o alee de peste drum, oprind imediat 
motorul și stingând luminile. Era un risc, dar se gândi că era un 
risc mai mic decât să-l urmeze pe Matthew în parcare. lar de- 
acolo, se vedea bine. După ce parcase, Matthew stinsese 
luminile, iar ea se aștepta acum ca el să coboare, ceea ce nu se 
întâmplă. Era activitate în faţa localului, chiar dacă firma 
luminoasă a tavernei Owl's Head fusese stinsă. Văzu un grup 


VP-55 


mic de oameni stând lângă intrare, dar erau prea departe 
pentru a vedea cum arătau. Cu toate acestea, părea că puţinele 
persoane din faţa tavernei erau membri ai formaţiei. Impresia i 
se confirmă când văzu niște tobe încărcate într-o dubă. Dar, pe 
Hen, cel mai mult o interesa Matthew, care stătea în mașina sa, 
la marginea parcării. Părea că alesese intenţionat cel mai 
întunecat loc. Era clar că se afla acolo pentru a urmări pe 
cineva, la fel cum făcea și Hen. Dar pe cine? Și de unde venise 
pe jos, ca să-și ia mașina? Se gândi că poate venea de la Owl's 
Head, care nu era departe, și că se întorsese cu mașina pentru a 
putea urmări pe cineva. 

Duba ieși din parcare, apoi o femeie urcă singură într-o 
mașină și plecă. O siluetă deșirată, cu ceea ce părea a fi o barbă 
mare, intră într-o mașină lungă și pătrățoasă. Matthew rămase 
pe loc. Îi distingea forma capului, în mașina întunecată. Luminile 
din local se stinseră, iar Hen văzu o femeie cu părul lung ieșind 
pe ușa din faţă, îndreptându-se spre mașina lungă, deschizând 
portiera de pe partea pasagerului și intrând. Mașina ieși din 
parcare și o luă spre vest. După zece secunde, și farurile lui 
Matthew se aprinseră. leși din parcare și porni pe urmele celor 
doi. 

Hen porni și ea motorul, bucuroasă că avea din nou căldură, și 
începu să-l urmărească pe Matthew. Stopurile lui - două cercuri 
înclinate - arătau ca niște ochi distanțaţi. Se aflau pe Acton 
Road și se îndreptau spre Middleham, un oraș învecinat, format 
în mare parte din ferme și păduri de pin. Hen încercă să rămână 
în urmă, dar Matthew mergea încet. Totuși, era oare posibil să 
remarce că e urmărit, mai cu seamă că el însuși urmărea pe 
cineva? Că urmărea doi oameni, fiindcă Hen o văzuse pe femeie 
așezându-se pe scaunul pasagerului. Aproape râzând de 
absurdul situaţiei, decise să riște și să pornească în urmărirea 
vecinului ei, în toiul nopţii. Dar acum, făcând asta, își dorea 
foarte mult să știe ce se întâmplă. Incepu să speculeze, apoi se 
opri și se concentră asupra șofatului și asupra stopurilor lui 
Matthew. Virară pe o stradă laterală șerpuitoare, care străbătea 
o zonă împădurită atât de întunecată, încât farurile lui Hen abia 
străpungeau întunericul. Incepu să-și facă griji că drumul acela - 
nu văzuse cum se numea - era prea izolat și că Matthew își va 
da seama că este urmărit. Și începu totodată să-și facă griji că s- 
ar putea rătăci - nu-și luase telefonul cu ea și trecuseră ani de 


VP - 56 


zile de când nu plecase nicăieri fără să folosească GPS-ul. Dar 
voia cu disperare să știe ce făcea Matthew. 

După ce luă câteva viraje în ac de păr, Hen trecu peste o 
creastă și peisajul se deschise brusc, pe ambele părţi apărând 
terenuri agricole luminate de razele lunii, iar pentru o scurtă 
clipă, zări stopurile ambelor mașini în fața ei. Încetini. În faţă, 
prima mașină ieși de pe șosea, iar farurile sale luminau ceea ce 
părea a fi o parcare goală. 

Matthew trecu pe lângă ea, la fel și Hen, suficient de lent 
pentru a vedea un panou de lemn care părea a fi al 
Administraţiei Parcurilor din Massachusetts. Pe panou era o 
hartă, iar Hen presupuse că mica parcare se afla la baza unui 
traseu montan. |Intoarse capul pentru a vedea dacă mașina 
urmărită de Matthew se oprise în parcare și aproape că se frecă 
de mașina lui Matthew. Acesta trase brusc pe dreapta, la 
aproximativ o sută de metri distanţă. II ocoli, mai merse și ea o 
sută de metri, apoi intră pe aleea din fața unei case, opri 
motorul și stinse din nou luminile. 

Stătu câteva clipe în mașină, punându-și mâna pe piept 
pentru a-și domoli bătăile puternice ale inimii. Clătină din cap și 
începu să râdă. Ce căuta acolo? Își spuse că artrebui să întoarcă 
mașina și să se ducă acasă. Cine știe ce se petrece? Probabil că 
era un triunghi amoros sordid; Matthew avusese o relaţie cu o 
femeie sau cu un bărbat, iar acum îi urmărea pe amorezi. Dar 
nu părea să fie așa. Părea că urmărea pe cineva la fel cum 
probabil că îl urmărise și pe Dustin Miller, la Cambridge, înainte 
de a-l ucide. 

Știind că era o prostie, deschise portiera și ieși în noaptea 
rece, închizând-o apoi rapid în urma ei, pentru a stinge lumina 
din habitaclu. Rămase nemișcată o clipă, iar un vânt tăios îi lipi 
pijamaua de corp. Auzi un zgomot, apoi văzu un animal 
apropiindu-se cu pași lenți de după un colț al casei întunecate. 
Se uitară unul la celălalt, fără ca vreunul dintre ei să se miște. In 
timp ce ochii ei se acomodau cu întunericul, reuși să distingă 
coada subţire și faţa albă a unui oposum. Când deschise 
portiera și urcă în mașină, animalul sâsâi la ea. Era timpul să 
plece acasă. Fusese o prostie să creadă că ar fi trebuit să se 
furișeze în noapte pentru a vedea ce se întâmpla în parcare. 

leși de pe alee și se întoarse pe același drum pe care venise. 
Puse faza lungă după ce trecu pe lângă mașina lui Matthew, 


VP - 57 


încă parcată pe marginea șoselei. Încetini când se apropie de 
parcare. Drumul coti, iar pentru o clipă, farurile luminară mașina 
parcată. Îl văzu clar pe Matthew - el trebuia să fie - aplecat 
lângă mașină și uitându-se pe geam la cei aflaţi înăuntru. 

Hen își văzu de drum, dar întinse mâna spre suportul pentru 
pahare, pentru a vedea dacă telefonul nu era acolo, deși își 
dăduse deja seama că îl lăsase acasă. Ar fi trebui să sune la 
poliție când avusese ocazia? Plănuia oare Matthew să-i atace pe 
cei aflaţi în mașina respectivă sau doar îi spiona? Și dacă doar îi 
spiona, oare îi cunoștea sau era ceva ce obișnuia să facă? Era 
un voyeur? 

Rotiţele minţii i se învârteau atât de repede, încât o luă în 
sensul greșit când intră pe Acton Road și trebui să facă o 
întoarcere din trei mișcări. Din anumite motive, pe drumul de 
întoarcere spre casă, se simţea mai neliniștită decât fusese 
toată noaptea. Avea o durere în piept și se surprinse rozându-și 
degetul mare pe lateral, un nărav vechi. Nu putea decide dacă 
ar trebui sau nu să sune la poliţie când ajunge acasă. Fusese 
martora unui atac iminent? Nu prea-i venea a crede. Dar 
Matthew sigur urmărea pe cineva, indiferent de motiv. 

În timp ce conducea pe Sycamore Street, văzu că toate 
luminile de pe veranda casei sale erau aprinse. Când se apropie, 
îl văzu pe Lloyd stând pe verandă, în halat. Hen intră pe alee, 
coborând geamul în timp ce el se apropia. Părea deopotrivă 
ușurat și furios. 

— Unde ai fost? 

— Îmi pare rău, spuse Hen. Am făcut o plimbare cu mașina. N- 
am crezut că ai să te trezești. 

— Ai lăsat ceainicul pe foc. 

— Dumnezeule, am uitat complet! 

— Ești încă în pijama. 

— Știu, știu. Hai să intrăm, e frig! Îmi pare rău. 

Înăuntru, îl îmbrăţișă pe Lloyd și își ceru din nou scuze. El îi 
zise că, dacă ar fi ajuns cu treizeci de secunde mai târziu, ar fi 
sunat deja la poliţie, căci crezuse realmente că era posibil să se 
fi întâmplat ceva groaznic. 

— Nu aș fi plecat dacă aș fi crezut că ai să te trezești. Eu n- 
aveam deloc somn, iar stelele erau așa de frumoase... 

— Asta nu are nicio legătură cu vecinul nostru, nu-i așa? 
întrebă Lloyd. 


VP -58 


— Nu, minţi Hen, fără a ști. Deloc. Am condus aiurea, uitându- 
mă la stele. 


10. 


Toată noaptea, Matthew ba adormi, ba se trezi, deopotrivă 
entuziasmat și înfuriat de ceea ce văzuse în mașina lui Scott 
Doyle. 

Işi lăsase mașina pe marginea drumului, chiar pe lângă 
intrarea în Parcul Naţional Pocumtuck, apoi se îndreptase spre 
un loc de unde putea vedea automobilul lui Scott, sub un arțar 
mare, la marginea parcării. Aproape că dăduse să plece, dar 
decisese să riște și se apropie cu pași repezi de mașină, pentru 
a confirma ce se întâmpla. Voia doar să se asigure că nu era 
vorba de altceva, deși ce altceva ar fi putut să fie? O 
conversaţie  prietenească? Sau poate consumau droguri 
împreună? 

Se furișase până la mașină, care avea geamurile închise și 
ușor aburite, dar văzuse toată scena prin geamul din spate. 
Chelneriţa stătea în genunchi, cu capul sprijinit într-o poziţie 
nefirească de portiera cea mai îndepărtată de Matthew, iar Scott 
era în spatele ei, cu blugii coborâţi pe coapse. Matthew privi 
timp de trei secunde și văzu fesele albe ale lui Scott pompând 
frenetic, în vreme ce automobilul Dart se legăna ușurel. Simţea 
gust de fiere în gură. 

O mașină trecu pe Bingham Street, iar farurile sale luminară 
preț de o clipă mașina. Matthew se lăsă pe vine, apoi se repezi 
la mașina lui. 

Nu era surprins de ceea ce văzuse. Ar fi fost mai surprins 
dacă Scott s-ar fi dus direct acasă după concert. Nu îl deranja 
doar faptul că Scott era un prădător tipic, evident dispus să se 
folosească de bruma de faimă obţinută cu trupa sa pentru a 
seduce orice fustă, dar Michelle era o victimă, una dintre acele 
femei care credeau în bunătatea rasei umane. Credea că elevii 
ei erau interesaţi să înveţe. Credea că arcul universului înclina 
spre dreptate. Și mai credea că iubitul ei cu față de vulpoi și 
lipsit de talent îi va fi fidel. Din cauza tuturor acestor credințe, 


VP -59 


Michelle era, probabil, condamnată, dar Matthew avea ocazia să 
facă ceva în acest sens. 

Dacă putea găsi o cale - o cale impecabilă - de a-l ucide pe 
Scott Doyle, atunci o va face. O va salva pe Michelle. 

A doua zi dimineaţă, înainte de a pleca la muncă, Matthew 
vorbi cu Mira pe FaceTime. 

— Azi-dimineaţă, m-am trezit și nu mi-am putut aminti unde 
mă aflam, spuse ea. Am avut nevoie de cinci minute ca să-mi 
dau seama. 

— La ce oră ajunge avionul tău? 

— Târziu. Nu știu. Totuși, cred că ar trebui să ajung acasă 
până la miezul nopţii. 

— Am să te aștept, spuse Matthew. 

— Nu fi prostuț. Du-te la culcare, iar când voi ajunge acasă, 
mă voi băga imediat în pat, lângă tine. 

— Bine, zise Matthew. Abia aștept! 

Rostind acele cuvinte, își dădu seama că erau adevărate. Ca 
întotdeauna, așteptase cu nerăbdare plecarea Mirei și aștepta 
acum cu nerăbdare și întoarcerea ei. 

In acea zi, la școală, o văzu pe Michelle o singură dată, când 
trecură unul pe lângă celălalt pe hol, în pauza de prânz. Avea un 
teanc gros de hârtii într-un dosar de carton, și era îmbujorată la 
faţă, de parcă ar fi fost pe fugă. Dar se opri imediat cum îl văzu 
pe Matthew. 

— Ai fost aseară? întrebă ea. 

— Am fost, spuse el. Nu e rea trupa. 

Ea păru surprinsă. 

— Nu, e chiar bună, nu? 

— Nu am zis asta, replică Matthew și pufniră amândoi în râs. 
Nu, chiar mi s-au părut talentaţi băieţii. Scott are un timbru 
plăcut. 

Michelle cobori vocea și spuse: 

— Și se dau tipele la el? _ 

— Sincer, nu am fost prea atent. In principiu, m-am dus să 
cinez și am rămas o vreme și la concert, dar... 

— Am glumit. Pe jumătate, după cum știi. 

— N-am văzut nimic. 

— Asta e bine. Mi-a zis că a fost lume, că oamenii au stat 
până târziu. 


VP - 60 


— Hai să schimbăm subiectul, spuse Matthew. Nu te-am mai 
întrebat nimic de tatăl tău de ceva vreme. Ce mai face? 

— Nu prea grozav. Mă duc acasă, să-i vizitez în weekendul de 
Ziua lui Columb“, și mă tot întreb dacă nu ar trebui să merg mai 
devreme. 

— Mama ta ce zice? N 

— Mama nu vrea să vadă realitatea, din păcate. Imi spune că 
el se va face bine și că nu ar trebui să mă deranjez să bat 
drumul până acolo. 

Matthew nu-și amintea ce tip de cancer avea tatăl lui 
Michelle, ci doar că era grav. 

— Ar trebui să te duci oricum, rosti el. Roagă-l pe Scott să 
meargă cu tine. 

— Da, bine, spuse Michelle. Cred că are un spectacol în acel 
weekend, dar, chiar dacă n-ar avea, sunt sigură că ar găsi altă 
scuză. 

Elevii începuseră să se reverse pe coridoarele școlii, iar 
Matthew își dădu seama că pauza de prânz era pe sfârșite. El și 
Michelle încheiară conversaţia, iar când Matthew se întoarse în 
sala de clasă, având doar suficient timp pentru a-și mânca 
sandvișul cu salată de ouă, se felicită că obținuse de la Michelle 
informaţiile dorite. Weekendul de Ziua lui Columb. In acea după- 
amiază avea să intre online, pentru a căuta informaţia despre 
locul unde va concerta atunci trupa C-Beams. 


11. 


Hen dormise foarte puţin. Își tot imaginase cum se va simţi în 
dimineaţa următoare, când se va uita la știri și va afla că un 
cuplu fusese găsit ucis într-o mașină, în Middleham. Apoi 
încercase să se convingă că nu va fi cazul, iar dacă, Doamne 
ferește, va fi, atunci cel puţin ea va ști cine a făcut-o. Măcar 
Matthew Dolamore nu va scăpa nepedepsit. 

Însă în dimineaţa următoare, nu găsi nimic pe niciunul dintre 
site-urile de știri pe care le urmărea în mod regulat. Căută 


4 Sărbătoare naţională, ţinută în fiecare an în weekendul din preajma zilei de 12 
octombrie, pentru a comemora debarcarea lui Cristofor Columb în America, la 12 
octombrie 1492. 


VP-61 


„Middleham crimă”, dar nu apăru nimic. Bineînţeles, se simţi 
ușurată, dar își spuse că văzuse totuși pe cineva urmărind doi 
oameni. Doar pentru că nu comisese o crimă cu o seară înainte, 
nu însemna că nu avea de gând să o facă. 

După ce Lloyd plecă la serviciu, Hen sună de pe telefonul fix 
la Departamentul de Poliţie din Cambridge și ceru să vorbească 
cu persoana care se ocupa de uciderea lui Dustin Miller. 

— Detectivul Martinez nu a venit încă. Pot să vă fac legătura 
cu alt detectiv? 

— Aș prefera să vorbesc direct cu dumnealui. Vă pot lăsa 
numărul meu de telefon? 

Detectivul o sună douăzeci de minute mai târziu. 

— Vă pot fi de ajutor cu ceva? întrebă el, iar Hen avu impresia 
că își mânca micul dejun în timp ce vorbea. 

— Am informaţii care ar putea fi legate de moartea lui Dustin 
Miller. 

— În regulă. Îmi puteţi spune cum vă numiţi? 

— Henrietta Mazur, dar aș vrea să rămân anonimă. Nu pentru 
dumneavoastră, însă aș prefera ca numele meu să nu fie făcut 
public în niciun fel. 

— Voi face tot posibilul, vă promit, doamnă Mazur. 

— Puteţi să-mi ziceţi Henrietta sau Hen. 

— Ce informaţii ai, Henrietta? 

Ea îi povesti despre vizita la noii ei vecini și despre faptul că 
văzuse un trofeu de scrimă care o făcu să-și amintească ce 
citise cu privire la crima nerezolvată a cărei victimă fusese 
Dustin Miller. Îi spuse că nu s-ar fi gândit prea mult la asta, doar 
că Dustin fusese elev la Sussex Hall, iar vecinul ei Matthew 
Dolamore era profesor acolo. 

— Ce te face să crezi că trofeul pe care l-ai văzut nu-i aparţine 
vecinului tău? 

— Pentru că l-am întrebat dacă practică scrima și mi-a zis că 
nu, că doar îi place trofeul. Cred că a spus că l-a cumpărat la o 
vânzare de vechituri. 

— Și nu l-ai crezut? 

— Mai este un lucru. M-am întors ca să mă uit din nou la 
trofeu, doar că, între timp, acesta dispăruse. 

— Când te-ai întors? 

— Cina a avut loc sâmbătă seara, iar eu m-am întors luni. Mira 
Dolamore, soţia lui, era acolo și mi-a mai făcut un tur al casei... 


VP - 62 


— Ce i-ai spus? 

— Ce i-am spus despre motivul pentru care m-am dus acolo? 

— Da. 

— l-am zis că vreau să mai arunc o privire prin casă, să văd 
cum decorase. Ceea ce nu era complet neadevărat. Avem case 
identice, adică sunt proiectate la fel. Dar îmi doream foarte mult 
să văd iarăși trofeul. Pe postament scria ceva ce nu am reușit să 
deslușesc de prima dată. 

— Dar ai văzut ceva scris. 

— Sunt aproape sigură că am văzut scris „Olimpiada de 
Juniori”. 

— Nu ești complet sigură. 

— Sunt sigură. Asta am văzut. Nu știu de ce am zis „aproape”. 

— În regulă, rosti detectivul. Așadar, te-ai întors atât pentru 
că ai vrut să mai arunci o privire prin casa vecinilor, cât și 
fiindcă ai vrut să revezi trofeul. L-ai văzut? 

— Nu, dispăruse. Fusese luat de-acolo. 

— Eşti sigură? 

Hen se plimba de colo colo. Aşa făcea întotdeauna când 
vorbea la telefon. 

— Sunt sigură. Era acolo sâmbătă, iar luni dimineață 
dispăruse. L-a mutat sau a scăpat de el și sunt foarte sigură că a 
făcut-o fiindcă a văzut că l-am remarcat. 

— La cină? 

— Da. Cred că m-am uitat cam insistent la trofeu și l-am 
întrebat despre el, iar Matthew a observat. Am simţit că a 
observat. 

Detectivul tuși, apoi Hen îl auzi sorbind dintr-o băutură, iar el 
își ceru scuze. 

— Te pot întreba ce te-a făcut să remarci trofeul de scrimă? 
Nu este un obiect incredibil de neobișnuit. Ai făcut imediat 
conexiunea? De unde ai știut că a existat un trofeu de scrimă 
dispărut de la locul uciderii lui Dustin Miller? 

— Aţi dezvăluit acest amănunt presei, nu-i așa? 

— Da, așa este, dar asta s-a întâmplat cu ceva timp în urmă. 
Ţi-ai amintit pur și simplu? 

Hen îi spuse că locuise în Cambridge și că fusese interesată 
de crimă. Omise faptul că locuise pe aceeași stradă cu Dustin - 
auzi în gând vocea lui Lloyd zicând că ar fi o „coincidenţă 
uriașă” să stai pe aceeași stradă cu o victimă a unei crime, iar 


VP - 63 


apoi să te muţi pe aceeași stradă cu criminalul precum și 
obsesia ei față de crimă, față de Dustin, de fapt. 

— Cred că mi-a rămas totul întipărit undeva acolo, în minte, 
rosti ea, uitându-se la fereastra camerei de oaspeţi, de la etaj. 
Trofeul de scrimă. Sussex Hall. Și am făcut legătura. 

— Și de ce mă suni abia acum? De ce nu m-ai contactat luni 
sau imediat după ce ai văzut trofeul, sâmbătă? 

Hen hotărâse deja să nu-i spună detectivului ce văzuse cu o 
noapte în urmă. Faptul că-și urmărise vecinul în toiul nopţii ar fi 
făcut-o să pară nebună, o știa prea bine. Dacă era nevoie, putea 
să-i zică asta mai târziu. 

— Pur și simplu, m-am gândit că poate exagerez, dar, pe 
măsură ce săptămâna trecea, am devenit tot mai convinsă că 
am dreptate. De asemenea, am căutat câteva detalii despre caz 
și am citit că Dustin Miller a fost acuzat de viol când era la liceu. 
M-am gândit că ar putea avea o legătură. 

— Aha, făcu detectivul, apoi o întrebă: Când te-ai mutat de la 
Cambridge la Dartford? 

— West Dartford. De curând, în iulie. 

— Și cu ce te ocupi, Henrietta? 

— Hen. Poţi să-mi spui Hen. 

— Bine, Hen. Cu ce te ocupi? 

Ea îi zise că este ilustratoare de cărți pentru copii. Se aşteptă 
la un comentariu sau la o întrebare - „Interesant!” sau „Ce cărți 
ilustrezi?” -, dar detectivul îi spuse doar că i-a fost de mare 
ajutor și o întrebă dacă ar putea să o sune din nou, în caz că mai 
avea întrebări. 

— O să-l chestionezi? îl întrebă ea. 

Se gândi că îi va da un răspuns vag, însă el zise: 

— Da. O să vin acolo. Știi dacă este acasă astăzi? 

— Da, din câte știu. Predă în cursul zilei, dar cred că ajunge 
acasă pe la patru după-amiaza. 

— Voi veni atunci. Nu voi pomeni de tine. 

— Mulţumesc mult. 

După ce convorbirea se încheie, Hen rămase locului o clipă, 
cu telefonul încă în mână, încercând să-și dea seama dacă 
făcuse ce trebuia. Corpul ei, relaxându-se oarecum, îi spuse 
astfel că da, iar ea puse jos telefonul. 


VP - 64 


12. 


În timp ce Matthew intră pe aleea casei sale, imediat după ora 
patru, observă Fordul albastru-închis parcat la bordură, între 
casa lui și a noilor vecini. „Poliţia”, își spuse în sinea lui, după ce 
aruncă doar o privire spre vehicul. lar când ieși din automobilul 
său Fiat, un bărbat în costum cobori din mașina parcată și porni 
încet spre el. 

Matthew se întoarse, iar polițistul înalt și slab i se adresă: 

— Matthew Dolamore? 

— Îhî, făcu Matthew, cu o expresie întrebătoare pe chip. 

— Sunt detectivul Martinez, de la poliţia din Cambridge. 

Îi arătă o insignă, iar Matthew se uită la ea. 

— Poliţia din Cambridge? zise Matthew. 

— Umblu după cai verzi pe pereţi, spuse el zâmbind. Aveţi 
câteva clipe să-mi răspundeţi la niște întrebări? 

— Aăă... sigur. Despre ce-i vorba? 

— Vă supăraţi dacă intrăm? 

Detectivul Martinez îl urmă pe Matthew în casă. 

— N-am mai fost niciodată aici, în Dartford. E frumos, rosti el. 
Cred că-i mai ieftin decât să locuiești în oraș, nu? 

— Nu știu, zise Matthew. Luaţi loc. Pot să vă servesc cu ceva? 

— Nu, mulțumesc. 

Matthew puse servieta de piele lângă măsuţța de cafea și se 
așeză pe marginea unuia dintre fotolii, în timp ce detectivul 
Martinez luă loc pe canapea, iar picioarele îi erau atât de lungi 
încât genunchii îi ajungeau mai sus de poală. Scoase un carneţel 
cu spirală și spuse: 

— Nu ar trebui să dureze mult, domnule Dolamore, dar 
numele dumneavoastră a apărut într-o anchetă și este necesar 
să vă pun câteva întrebări. 

— Ce anchetă? 

— Predaţi la Sussex Hall, corect? 

— Da. 

— Vă amintiţi de un elev pe nume Dustin Miller? A absolvit 
acum șapte ani. 

— A fost ucis, spuse Matthew. 

Detectivul încuviinţă din cap. 

— Corect. Așadar, vă amintiţi de el? 


VP - 65 


— Nu prea bine. L-am avut la un curs. Nu cred că mi-aș fi 
amintit de el dacă nu ar fi fost... dacă nu ar fi apărut la știri. Mai 
investigaţi uciderea lui? 

— Cazul e încă nerezolvat, așa că da, anchetăm. Câteva 
informaţii noi ne-au făcut să credem că moartea sa ar putea 
avea legătură cu timpul petrecut la Sussex Hall și de aceea 
speram că ne-aţi putea lămuri un pic cu privire la acea perioadă 
a vieții sale. 

— Eu chiar... abia l-am cunoscut, ca să spun drept. Nu a fost 
un elev memorabil. 

— De ce nu era memorabil, domnule Dolamore? 

— Puteţi sa-mi ziceţi Matthew. 

— Bine. lar tu poţi să-mi spui Iggy. 

Pe lângă faptul că era deranjat de prezenţa detectivului, pe 
Matthew îi irita și chipul detectivului. Nu era nici de vulpoi, nici 
de porc. Era ceva nou, cu craniul rotund, cu ochii afundaţi în 
orbite și cu bărbia mică. Să fi fost bufnița? 

— Care era întrebarea? rosti Matthew. 

— Ai zis că Dustin Miller nu a fost un elev memorabil. Mă 
întrebam ce te-a făcut să spui asta. De ce nu era memorabil? 

— Păi, începu Matthew oarecum deranjat de întrebare, ti-i 
amintești pe cei mai buni elevi și ţi-i amintești pe cei mai răi. El 
nu făcea parte din niciuna dintre aceste categorii. Nu era 
deosebit de strălucit, dar nu era niciun copil-problemă. 

— Dar prietenii lui? Îți amintești ce fel de prieteni a avut? 

Matthew se încruntă și clătină din cap. 

— Nu. 

— Practica vreun sport? 

— Majoritatea copiilor de la Sussex Hall fac sport. Nu acord 
prea multă atenţie acestui aspect, ca să spun drept. 

— Deci, nu știi nimic despre ce s-a întâmplat când Dustin 
Miller s-a dus la competiţia de scrimă din carul Olimpiadei de 
Juniori? 

Matthew păru să cadă pe gânduri pentru câteva clipe. Fusese 
o știre care făcuse vâlvă la vremea respectivă și care stârnise 
multe bârfe printre profesori. 

— Foarte vag. S-a întâmplat ceva rău, nu? 

— O colegă l-a acuzat de agresiune sexuală. 

— Da. Acum îmi amintesc. 

— Îţi amintești de Courtney Cheigh? 


VP - 66 


— Din nou, nu prea bine. Cred că a fost la cursul meu de 
istoria lumii, în clasa a noua, și la un seminar într-a 
douăsprezecea. Roma antică. 

— A terminat liceul la voi? 

— Nu, dacă mă gândesc bine. A plecat înainte de încheierea 
anului. S-a transferat la Lincoln-Sudbury. 

„M-a întristat că a plecat. Avea pleoapele foarte albe, aproape 
translucide, și era micuță, cu umerii înguști. La scurt timp după 
ce a ajuns la Sussex Hall, sânii i s-au dezvoltat foarte mult și se 
străduia din răsputeri să-i ascundă. Probabil că acesta a fost 
motivul pentru care a trecut de la hochei de câmp la scrimă, 
datorită uniformei din material rigid, care îi acoperea corpul. Dar 
a ajuns să exceleze și, împreună cu Dustin Miller și Brandon 
Hsu, s-a calificat la Jocurile Olimpice de Juniori, după ce toţi trei 
s-au descurcat bine la calificările din New England. După ce a 
aflat că va face acea călătorie, a venit la mine entuziasmată. 
Voia să afle istoria orașului St. Louis, să știe dacă merita să urce 
în Gateway Arch. Dustin a violat-o în camera ei de hotel. Izbutise 
să aducă alcool în acea călătorie și s-au îmbătat amândoi. După 
ce Courtney a plecat de la Sussex Hall - am fost surprins și 
mândru că a rămas atâta vreme -, i-am auzit pe Dustin și pe 
unul dintre prietenii lui dezbătând care dintre fete avea cei mai 
mari sâni din școală, după plecarea ei”. 

— Așadar, ce poţi să-mi spui despre incidentul de la turneul 
de scrimă? 

— Știu că a făcut o reclamaţie, dar nu sunt sigur dacă a depus 
și o plângere oficială. Din câte îmi amintesc, am auzit că s-ar fi 
îmbătat împreună. 

— În acea călătorie nu au existat însoțitori? 

— Știu că antrenorul de scrimă a mers - mereu mergea - și 
poate vreunul dintre părinţi, dar Courtney a stat singură în 
cameră. 

— Îți amintești mai mult decât credeai. 

Detectivul schiță un zâmbet, care însă nu-i lumină ochii triști. 

— Bănuiesc că da. E unul dintre acele lucruri pe care speri să 
le uiţi. 

— Ai avut vreo părere despre incident? 

— Nu cred că am știut vreodată suficient despre cele 
întâmplate. 


VP - 67 


— Dar trebuie să fi avut o părere, amândoi fiindu-ţi elevi. 
Dacă ar fi fost o situaţie de genul ea a spus una, ela spus alta, 
pe cine ai fi crezut? Asta nu este o întrebare oficială, apropo, 
doar mă interesează părerea ta. 

— Crezi că ceea ce s-a întâmplat la Sussex Hall are legătură 
cu moartea lui Dustin Miller? 

— Nu, nu chiar. Sincer să fiu, urmărim doar niște piste și cu 
cât reușesc să obţin mai multe informaţii despre această 
situaţie, cu atât mai bine. Din nou, nu vreau neapărat o 
declaraţie oficială, ci sper să-mi împărtășești o opinie. 

— S-a întâmplat cu mult timp în urmă, spuse Matthew, 
frecându-și bărbia, în încercarea de a părea îngândurat. N-aș 
vrea să fiu citat în legătură cu asta, dar, din câte îmi amintesc, 
Dustin era un copil bun. Amândoi s-au îmbătat și poate că el ar 
fi trebuit să fie mai atent, dar și ea ar fi trebuit să fie mai atentă. 
A fost doar unul dintre acele lucruri... care se întâmplă. Nu cred 
că ar fi meritat ca viața lui Dustin să fie distrusă din cauza celor 
întâmplate. 

Detectivul zâmbi din nou, cu buzele lui subţiri, și îl studie pe 
Matthew preț de o clipă. 

— Mulţumesc. Asta îmi este de mare ajutor, zise el și își puse 
mâinile pe genunchi de parcă ar fi fost gata să se ridice. 

— Asta-i tot? întrebă Matthew. 

— Asta-i tot. Dacă nu cumva îţi mai amintești și altceva? 

— După cum am spus, nu-l ţin prea bine minte pe băiat. 

— Dar îţi amintești că era un copil bun? 

— Păi, cel puţin nu era un copil rău, măcar atât îmi amintesc. 

Detectivul se ridică cu ușurință de pe canapea, iar Matthew îi 
urmă exemplul. Se îndreptară împreună spre ușă, în timp ce 
Matthew se întreba dacă detectivul Martinez avea de gând să-i 
ceară permisiunea de a folosi baia sau de a arunca o privire prin 
casă. Probabil că vizita avea legătură cu trofeul de scrimă, nu? 
Cu faptul că noua lui vecină sunase la poliţie. Matthew aproape 
că spera ca detectivul să-i ceară voie să se uite prin preajmă, ca 
să-i poată arăta biroul său, dar, odată ce ieșiră pe ușa din față, 
detectivul îi întinse mâna, iar Matthew i-o strânse. 

— Ai bătut cale lungă pentru mai nimic, conchise Matthew. 

— Ei bine, nu se știe niciodată. Și e o zi frumoasă pentru o 
plimbare cu mașina. 


VP - 68 


Matthew nu băgase de seamă până atunci, dar chiar era o zi 
frumoasă - aerul uscat și răcoros, cerul de un albastru intens. 

— Da, așa e, spuse el. 

— Îmi place zona asta. Numai case frumoase. Sunt mulţi copii 
în cartier? Școli bune? 

— Da, școala publică este bună, zise Matthew. Din câte am 
auzit. 

Matthew rămase câteva minute în prag, privindu-l pe detectiv 
îndepărtându-se cu mașina. 


13. 


În acea dimineaţă, după ce sună la poliţia din Cambridge, Hen 
se mai plimbă puţin prin casă, apoi își turnă o a doua ceașcă de 
cafea și încercă să deseneze ceva în caietul de schițe. Incă nu 
făcuse cele două ilustraţii rămase pentru noua carte la care 
lucra și care se numea Scoala războinicilor mitologici. Anti- 
Crăciun. Era prima dintr-o serie - în zilele noastre, toate cărțile 
pentru copii fac parte dintr-o serie - și era vorba despre o școală 
militară pentru adolescenți, unde aceștia învățau cum să lupte 
împotriva creaturilor supranaturale. Majoritatea lucrărilor 
realizate în ultima vreme implicau elemente supranaturale. Nu 
era genul ei preferat de carte la care să lucreze, pentru că 
trebuia adesea să-și imagineze singură cum arătau creaturile, 
iar autorii nu erau niciodată mulţumiţi. Ar fi preferat să ilustreze 
cărți de suspans pentru tineri, precum cele pe care le îndrăgise 
în adolescenţă. Lois Duncan. V.C. Andrews. Dar acest gen de 
cărți își pierduse pur și simplu din popularitate. 

Când deschise caietul de schițe, văzu ce desenase cu o seară 
înainte. O pisică mare în pat și o fată pe pervaz. Uitase cu totul 
de asta și o surprinse imaginea, și mai cu seamă privirea 
băiatului care se cocoțase pe o creangă a copacului. li plăcu 
desenul la fel de mult cum îi plăcuse tot ce desenase de-a 
lungul anilor și dintr-odată, atrasă aproape fizic, simţi nevoia să 
se ducă la atelierul ei și să înceapă procesul de creare a unei 
gravuri. Se repezi la etaj, se încălță cu saboții și își luă un 
pulover subţire, care, din pricina mai multor găurele, fusese 
recent retrogradat în rândul hainelor de lucru. Apoi cobori la 


VP - 69 


parter, își luă caietul de schiţe și cheile și ieși din casă. Se 
simțea vinovată, știind că trebuia să-și petreacă timpul dedicat 
muncii îndeplinindu-și contractul pentru carte, dar își spuse că, 
odată ajunsă în studio, va lucra puţin și la Scoala războinicilor. 
Merse până în capătul străzii, coti la dreapta pe Crane Avenue, 
apoi cobori dealul până la Black Brick Studios, unde își închiriase 
atelierul. Acesta se afla într-o veche fabrică de textile, construită 
din cărămidă în apropierea râului Scituate, cu patru niveluri în 
care fuseseră amenajate puţin peste șaizeci de ateliere. Al lui 
Hen se afla la subsol, fiind unul dintre cele mai puţin dorite, 
deoarece nu avea vedere. Dar avea o chiuvetă, care îi era 
necesară, și era suficient de mare încât să aibă loc ambele ei 
prese, mutate cu mare dificultate din atelierul anterior, din 
Somerville. 

Intră în clădire prin spate, iar un afiș de pe ușă îi aminti că în 
curând urma să aibă loc evenimentul Open Spaces. Faptul că 
trebuia să fie prezentă în timpul weekendurilor cu ateliere 
deschise era unul dintre aspectele vieţii de artist de care îi era 
groază. Asociaţia din Somerville la care fusese afiliată cerea ca 
toţi artiștii să fie prezenţi în timpul evenimentului anual. În 
primii cinci ani cât fusese acolo, făcuse greșeala de a trata 
evenimentul ca pe un vernisaj - își îmbrăca blugii buni și vorbea 
stingheră cu vizitatorii. Însă în ultimii cinci ani, tratase acel 
weekend ca pe unul obișnuit, de lucru, văzându-și de treabă în 
timp ce oamenii se perindau pe-acolo. Asta nu păruse să 
deranjeze pe nimeni, iar oamenilor le era mai ușor privească ce 
făcea, fără să trebuiască să comenteze. lar dacă oamenii 
vorbeau cu ea, adesea se interesau doar de aspectele tehnice - 
cum grava o placă, ce substanţe chimice folosea, cât dura. Hen 
era întotdeauna bucuroasă să vorbească despre munca ei, însă 
nu-i plăcea să vorbească despre sursa ideilor. 

Toate luminile de la subsol erau stinse, ceea ce însemna că 
era singură acolo. Hen intră în atelierul ei și se duse direct la 
masa de desen, unde schiţă din nou pisica, pe o bucată de 
hârtie de dimensiunea plăcii, apoi începu să pregătească cuprul, 
șlefuind părţile laterale, degresându-l, apoi aplicând ceară. În 
timpul acesta, ascultă un CD cu Ani DiFranco la vechiul ei 
aparat. Acasă, asculta muzică printr-un serviciu de streaming, 
dar întotdeauna avusese un CD-player în atelierele ei și toate 
CD-urile - nu cumpărase unul nou de cel puţin cinci ani - datau 


VP - 70 


dintr-o perioadă de mult apusă a vieţii ei, multe chiar de 
dinainte de Lloyd. Playerul acela cu cinci CD-uri (avea și un 
casetofon) era ca o mașină a timpului, proprie și personală. 
Îmbătrânea ea, ce-i drept, și ajunsese acum să facă ilustraţii 
pentru copii, în loc să se ocupe mai mult de lucrările de artă pe 
care și-ar fi dorit să le creeze, dar muzica era aceeași. Se 
cufundă atât de mult în munca ei, încât nu observă când CD-ul 
cu Ani DiFranco fu schimbat cu unul al trupei Neutral Milk Hotel 
- își luase deja stiloul cu cap de diamant și începuse procesul de 
gravare în ceară. Abia se apucase de asta când auzi o ușă 
îndepărtată trântindu-se și toate luminile, cu excepţia veiozei de 
pe masă, se stinseră. 

— Hei! strigă ea, îndreptându-se spre ușa atelierului. 

Luminile se aprinseră imediat și se auzi o voce de bărbat: 

— Scuze! Am crezut că nu e nimeni aici. 

— Nicio problemă, spuse ea, în timp ce bărbatul, mai tânăr 
decât o sugerase vocea lui, apăru de după colț, pe coridorul ei. 

ÎI recunoscu de la singura întâlnire a membrilor la care fusese, 
dar nu își amintea numele lui. 

— Bună, sunt Hen, spuse ea. 

— Da, îmi amintesc. Eu sunt Derek. 

Era neobișnuit de scund, cu fruntea lată, iar ea se întrebă, la 
fel cum o făcuse cu ocazia acele întâlniri, dacă era doar scund 
sau avea vreo afecţiune legată de un nanism minor. 

— Te pregătești pentru Open Spaces? întrebă el. 

— Nu. Doar lucrez. În dimineaţa evenimentului, am să vin aici 
din zori și am să expun mai multe gravuri. 

Hen încercă să-și amintească ce fel de artist era Derek. 
Hainele îi erau curate, iar asta o făcu să creadă că e fotograf. 

— Și o să ai și un bol cu bomboane? 

— Am pregătit o covată uriașă de covrigei cu unt de arahide 
în ei. Într-un an, am scos o sticlă de tequila cu sare și felii de 
lămâie verde, ca să văd dacă o să bea careva. 

— Și au băut? A 

— Bineînţeles. Era băutură pe gratis. In atelierul meu s-a 
încins o petrecere în toată regula. Nu mai fac niciodată așa 
ceva. 

Derek se legănă de pe un picior la altul. Hen crezu că dă să 
plece, dar el îi spuse: 

— Ai puţin timp liber? Pot să văd câteva dintre lucrările tale? 


VP -71 


— Desigur, răspunse Hen, iar el o urmă în atelier, unde ea 
deschise o cutie care conţinea câteva dintre gravurile pe care 
plănuise să le expună în timpul evenimentului Open Spaces. 

In mare parte, erau gravuri originale realizate cu ani în urmă, 
dar erau și câteva ilustrațiile de carte, dintre preferatele ei. 

— Uau, sunt grozave! rosti Derek. 

— Mersi! 

— Și sumbre. 

— Da, am ceea ce mama obișnuia să numească o imaginaţie 
vie. 

După ce se uită la toate gravurile, Derek își îndreptă privirea 
spre cea mai mare dintre cele două prese. 

— Cât cântăresc presele? întrebă el. 

— Sinceră să fiu, habar n-am, dar sunt foarte grele. Am decis 
că trebuie să-mi placă acest atelier, pentru că n-o să mă mai 
mut niciodată. 

— Îți va placea aici. Nu aduce prea mult a cult. Artiştii sunt 
încurajați să se implice, dar, dacă nu vrei, nimeni nu te 
condamnă... Oh, uau, asta e nouă? 

Derek se uita la schiţa ei recentă, cea sub care scrisese: 
„Băiatul s-a întors, chiar în noaptea următoare”. O privi vreme 
îndelungată, iar Hen își dădu seama că băiatul cocoţat în copac 
arăta mai degrabă ca un om mic de statură. De fapt, ca un pitic, 
iar Hen se îngrijoră puţin că s-ar fi putut să i se pară jignitor. 

— Este ca și cum ai privi visul cuiva, spuse Derek. Chiar am 
simțit un fior pe șira spinării. 

— Și eu, zise Hen, și adăugă: E genul de artă care îmi place, 
cea care te bagă-n sperieți. 

Inainte ca Derek să plece, Hen îi promise că va lua o pauză în 
timpul evenimentului Open spaces și va veni să se uite la 
lucrările sale. Incă nu știa exact în ce constau lucrările lui. Când 
rămase din nou singură, termină de gravat placa, iar de la CD- 
player răsuna acum coloana sonoră a filmului Metamorfoze. 
Băgă placa în baia de acid, apoi începu repede una dintre 
schițele pentru Scoala războinicilor. Pe la începutul cărții, era o 
scenă în care Moşul diabolic ieșea din șemineu. Schiţă rapid o 
idee, o ilustrație în care doar un picior se ivea, apoi făcu o 
versiune în care se vedeau și o mână, ca o gheară, și o mică 
parte din faţa creaturii. Nu era rău deloc. Fusese atât de 
absorbită de desen, încât se temu că lăsase prea mult timp 


VP- 72 


placa în acid. Însă, după ce îndepărtă ceara, adăugă cerneala și 
o trecu prima dată prin presă, lucrarea se dovedi a fi perfectă, 
una dintre cele mai bune pe care le făcuse de ceva timp. Mai 
făcu câteva, apoi schiță rapid o idee pentru a doua ilustrație pe 
care i-o datora editorului. Inainte să-și dea seama, vocea lui Ani 
DiFranco se auzea din nou, după ce playerul parcursese deja 
toate cele cinci CD-uri, iar Hen simţi că i se făcuse foame. 
Fusese o zi cu spor. Încuie ușa atelierului, iar după ce strigă 
pentru a vedea dacă mai era cineva la subsol, stinse luminile și 
ieși din nou în razele strălucitoare ale soarelui din miezul zilei. 


14. 


După ce detectivul plecă, Matthew se întoarse în casă. 
Plănuise să facă o supă indiană mv/ligatawny, una dintre 
reţetele preferate ale Mirei, ca să găsească ceva de mâncare 
dacă i-ar fi fost foame când ajungea acasă. In schimb, căută 
ceva semipreparat prin congelator și alese o pizza. 

În timp ce mânca, începu să caute informaţii despre vecina 
lui. Era evident că ea, sau poate soţul ei, sunase la poliţie. 
Desigur, era vorba despre trofeul de scrimă. Hen (care nu arăta 
chiar ca o găină, fiind, de fapt, o vulpe, adică exact opusul) era 
cea care îl văzuse, care făcuse cumva legătura cu Dustin Miller. 
Și acum, îi adusese poliția pe cap, lucru care nu i se întâmplase 
niciodată în viaţa lui. Totul decursese bine până atunci sau atât 
de bine pe cât era posibil. Se întrebă de ce detectivul nu-i 
ceruse voie să arunce o privire prin casă sau nu-l întrebase 
nimic despre trofeu. Presupuse că nu o făcuse pentru că ar fi 
fost mult prea evident că fusese turnat de vecină. Şi, desigur, 
Matthew ar fi putut refuza, ar fi putut cere să-i arate un mandat 
de percheziție. Nu, clar fusese vorba doar de o tatonare a 
terenului. lar fiindcă trofeul nu mai era acolo, poliţia nu avea 
nimic care să-l lege de cazul Dustin Miller. 

Matthew introduse într-un motor de căutare „Henrietta”, 
„Lloyd” și „nuntă” și obţinu instantaneu o pagină de cununie. 
Henrietta Mazur și Lloyd Harding erau numele lor complete. 
Aproape că tastă „Henrietta Harding”, dar își dădu seama că 
erau șanse mult mai mari ca ea să nu-și fi schimbat numele, așa 


VP-73 


că, în cele din urmă, scrise „Henrietta Mazur”. Datorită 
ilustraţiilor ei, erau multe rezultate. Avea propriul site, plus că 
era pe Twitter, Facebook și Instagram. Erau surprinzător de 
puţine poze cu ea, dar existau numeroase imagini ale lucrărilor 
ei - gravuri sumbre, complexe, pe care Matthew le găsi 
interesante. Multe erau din cărți pentru copii, dar găsi o galerie 
din Boston care prezenta niște imagini mici cu unele dintre 
lucrările ei originale, iar Matthew le studie. Nu știa prea multe 
despre artă, dar se gândi că erau extraordinare. Aproape 
geniale. Preferata lui era o gravură înfățișând o familie care lua 
masa - mama, tata și trei fete drăguţe. Pe masă era o friptură 
mare și toți membrii familiei mâncau cu lăcomie din ea, iar 
unora dintre ei li se scurgea sosul pe bărbie. Sub masă, deși nu 
remarcai la prima vedere, uneia dintre fete îi lipsea un picior, 
retezat chiar de sub genunchi. Părea proaspăt bandajat. Titlul 
gravurii era: „În acel an, Crăciunul a venit și a decurs foarte 
plăcut”. 

Arta Henriettei Mazur era atât de interesantă, încât, pentru o 
vreme, Matthew uită de ce căuta informaţii despre ea. Se 
pomeni studiind câteva dintre lucrările ei și începu să se întrebe 
cât ar costa o gravură semnată de ea. Deja își imagina una 
atârnată în biroul lui. 

Înainte de a închide computerul, mai dădu o căutare cu 
numele ei, în secțiunea de știri. Găsi un anunţ de la o galerie, 
din urmă cu opt ani, apoi o poveste despre o anume Henrietta 
Mazur care fusese implicată într-un incident la Camden College, 
cu aproximativ cincisprezece ani în urmă. Matthew aproape că 
trecu peste ea, crezând că era vorba despre o altă Henrietta 
Mazur, dar cuvintele „domnișoara Mazur, studentă la arte, a 
câștigat câteva premii în liceu, pentru schițele și picturile ei 
sumbre și tulburătoare” îi confirmă fără niciun dubiu că era chiar 
vecina lui. Fusese acuzată de agresiune pentru că își atacase 
una dintre colege. Matthew citi toate relatările pe care le găsi. 
Nu era deloc clar ce se întâmplase, dar, în principiu, Henrietta 
suferise un fel de cădere nervoasă și devenise convinsă că o 
colegă încerca s-o omoare. Își exprimase aceste îngrijorări atât 
în faţa consilierului facultăţii, cât și a poliţiei locale, dar apoi o 
atacase ea însăși pe cealaltă studentă, ajungând într-un spital 
de psihiatrie și ulterior în instanță. Citind articolele, Matthew 
căpătă senzaţia ciudată că, deși tânăra Henrietta pierduse, în 


VP - 74 


mod evident, contactul cu realitatea, poate că avusese dreptate. 
Unul dintre articole conţinea o imagine a celeilalte fete implicate 
- Daphne Myers -, iar Matthew recunoscu ceva în ochii morți ai 
lui Daphne, în ciuda fotografiei granulate de pe ecran. 

lar acum, Henrietta Mazur îl urmărea, trimițându-i poliţia pe 
cap și, probabil, spionându-l. Matthew se gândi că era posibil ca 
trecutul infracţional al Henriettei să-l ajute, dacă era cazul. 
Neliniștea îi dispăru brusc. Se simţea ciudat de calm și chiar 
ușor entuziasmat de faptul că noua lui vecină părea să 
bănuiască cine era el cu adevărat. 

In seara aceea, fratele lui Matthew telefonă. 

— Când se întoarce Mira? întrebă Richard. 

— Mai târziu în seara asta. 

— Păcat. Aveam de gând să vin din nou pe la tine. Am ceva 
să-ţi arăt. 

Ultima dată când Richard rostise aceste cuvinte, îi arătase lui 
Matthew un site cu adevărat tulburător. 

— De ce îmi arăţi asta? întrebase Matthew. 

— Relaxează-te. Sunt doar actori. Ţi-l arat ca să-ţi imaginezi 
cum ar fi fost dacă tata ar fi trăit în epoca internetului. Ar fi fost 
încântat de așa ceva, nu crezi? 

— Se pare că tu ești încântat. 

— De mizeria asta, nu chiar. Ti-am arătat-o doar pentru că m- 
am gândit la tata. Îţi amintești că noi credeam că nu mai era 
nimeni ca el, că era o creatură unică, știi, ca Dracula sau 
Frankenstein. 

— Nu prea îmi amintesc. 

— Ei bine, eu asta gândeam. lar acum e foarte clar că există o 
grămadă de indivizi exact ca tata. Destui ca să aibă un site ca 
ăsta. E o lume ciudată, Matthew. 

Richard avusese un aer aproape meditativ atunci. Totuși, 
băuse peste măsură, iar în dimineaţa următoare, Matthew îl 
surprinsese masturbându-se în sufragerie, cu laptopul deschis în 
poală, având în ochi o expresie de jenă și fericire. 

— Ce vrei să-mi arăţi? întrebă Matthew la telefon. 

— Am cunoscut pe cineva. 

— Mda. Şi ea pe tine? 

— Nu în carne și oase, dar am schimbat câteva mesaje. Voiam 
să-ți arăt câteva dintre pozele pe care le postează. 

— Prefer să nu, mulţumesc. 


VP -75 


— Nu știi ce pierzi. Când mai pleacă Mira? 

— O vreme, nu mai pleacă, Richard. Tu o să fii în regulă, da? 

Richard râse, dar spuse că va fi în regulă, iar cu asta, 
conversaţia se încheie. In ciuda faptului că era dezgustat de 
fratele său, Matthew își făcea tot timpul griji pentru el. Și nu era 
vorba doar de faptul că-i purta de grijă, ci era preocupat pentru 
ceea ce ar fi putut face. Știa mai bine decât oricine de ce erau 
capabili membrii familiei Dolamore. 

Când Mira se întoarse acasă în acea seară, Matthew era deja 
în pat. 

— Șșșt, dormi, rosti ea, strecurându-se lângă el, trecându-și o 
mână peste pieptul lui și trăgându-l spre ea. 

— Bine ai venit, zise el. 

— Ce tare îţi bate inima. Te simţi bine? 

— De bucurie că te văd, spuse el, întorcându-se și sărutând-o 
pe gât. 

Ea purta un tricou, fără nimic pe dedesubt, iar el își strecură o 
mână între coapsele ei. Ea se mișcă ușor, desfăcându-și 
picioarele pentru el. Rapid, înainte ca sentimentul să dispară, el 
se urcă pe ea și își cufundă faţa în pernă, lângă gâtul ei. Se 
gândi la vecina lui, la cum ar reacţiona ea dacă i-ar face același 
lucru, apoi își alungă repede gândul acela din minte. 

— Asta da surpriză, spuse Mira după ce el se îndepărtă și 
ajunseră în aceeași poziţie ca înainte, cu Mira lipită de spatele 
lui, trecându-și o mână peste pieptul său. 

— Mi-a fost dor de tine, zise el. 

— Și mie mi-a fost dor de tine. 

— A fost o călătorie lungă, rosti Matthew. 

Mira râse. 

— Nu chiar, dar mă bucur că așa ţi s-a părut. 

— Ce faci în weekendul de Ziua lui Columb? o întrebă el. 

— Nu știu. De ce? 

— Nu vrei să plecăm undeva pentru o noapte? întrebă el. 
Poate la hotelul acela din Portsmouth? 

— Unde am mâncat sosul de scoici? 

El a râs. 

— Da, sosul acela delicios de scoici. Era normal să-ţi amintești 
asta. 

— Îmi amintesc și restul. Da, mi-ar plăcea. 

— Voi face mâine o rezervare, spuse Matthew. 


VP - 76 


Înainte să adoarmă, Mira zise: 
— Ritmul tău cardiac a revenit la normal. 


15. 


Detectivul Martinez sună exact în momentul când Lloyd, 
întors acasă de la birou, scotocea prin frigider. 

— Un moment, te rog, spuse Hen, apoi îi zise lui Lloyd că era 
agentul ei și că trebuia să vorbească cu el din camera de lucru. 

Hen se repezi pe scări, întrebându-se dacă fusese evident că 
minte. Odată ajunsă în micul ei birou - locul în care se lupta cu 
toate aspectele administrative -, spuse la telefon: 

— Da? 

— Am vrut să te anunţ că l-am vizitat pe vecinul tău și am 
vorbit. 

— Și? 

Detectivul rămase tăcut, iar Hen știu că era pe punctul de a-i 
zice că nu avea să se facă nimic. 

— Și este o persoană de interes, atât pot să spun 
deocamdată. 

— O! exclamă Hen. Crezi că el e criminalul? 

Detectivul Martinez izbucni în râs. 

— Nu, nu am spus asta. Sincer, discuţia nu a scos nimic la 
iveală, dar știa ce s-a întâmplat între Dustin Miller și Courtney 
Cheigh, așa că ne-ai furnizat niște informaţii valoroase. Te-am 
sunat ca să-ți mulțumesc pentru pont. 

— Nu a fost doar un pont. El e criminalul, să știi. 

— Chiar dacă avea un trofeu de scrimă, ar fi putut... 

— Nu e doar asta, rosti Hen, împingând cu piciorul ușa 
biroului, pentru a se asigura că era complet închisă. Știu că el a 
făcut-o. L-am urmărit într-o noapte și am văzut că, la rândul lui, 
urmărea pe cineva. 

— Când a fost asta? întrebă detectivul. 

Hen îi relată toată povestea despre cum îl urmărise pe 
Matthew în timp ce el urmărea cuplul din mașină. 

— Ce te face să crezi că acel comportament ar avea vreo 
legătură cu uciderea lui Dustin Miller? o întrebă detectivul, după 
ce ea își termină relatarea. 


VP - 77 


— Demonstrează, cred, că este un fel de criminal în serie sau 
cel puţin un hărțuitor în serie. E ceva în neregulă cu el. E 
sinistru. 

— Crede-mă când îţi spun că există mulți oameni siniștri. Dar 
cei mai mulți dintre ei nu sunt criminali. 

— Sunt sigură că ai dreptate, spuse Hen, dar unii dintre ei 
sunt ucigași, nu? 

Urmă o pauză lungă, iar pentru o clipă, Hen crezu că 
detectivul închisese telefonul. Apoi el zise: 

— Există multe motive pentru care ar fi putut să urmărească 
pe cineva, iar dintre acestea foarte puţine ar putea avea 
legătură cu Dustin Miller. 

— Da, știu. Dar mi s-a părut suspect. 

Urmă altă pauză, apoi: 

— Pot să-ţi cer o favoare, Hen? 

— Sigur, încuviinţă ea, știind ce avea să-i ceară. 

— Lasă-ne pe noi să ne ocupăm de asta, bine? Dacă vecinul 
tău este vinovat de crimă, atunci îl vom prinde, dar nu ne va fi 
de ajutor dacă tu îl urmărești. Și ar putea fi periculos pentru 
tine. 

— Sigur, spuse Hen. Înţeleg. 

— Atunci, promiţi? 

Hen râse. 

— Jur pe roșu. s 

— Vorbesc serios, zise el. lți cer asta nu doar pentru siguranța 
ta, dar ar putea compromite ancheta. Înțelegi, nu-i așa? 

— Înţeleg, răspunse Hen. 

Fu cât pe ce să adauge la urmă și numele lui - era Iggy, nu-i 
așa? -, dar pur și simplu nu i se păru în regulă s-o facă. 

— Bine, spuse detectivul. Mulţumesc. Și nu ezita să mă suni 
oricând, dacă îţi vine vreo idee. lar eu am să te ţin la curent 
dacă apare ceva. 

— Mulţumesc, zise Hen. 

Când reveni la parter, Lloyd o întrebă: 

— Cine era la telefon? 

— Ti-am spus. Agentul meu. Contractul meu original pentru 
Scoala războinicilor prevedea opt ilustraţii plus coperta, iar 
acum s-a ajuns la douăsprezece ilustraţii. 

— Le-ai făcut pe toate? 

— Aproape. 


VP - 78 


— Te plătesc mai mult? 

— Da. E mai mult vorba de timp. Trebuia să fi început deja să 
lucrez la cea de-a doua carte, dar nici nu am citit-o încă. Tie cum 
ţi-a mers azi? 

— Destul de bine, dădu el răspunsul standard. 

Ea își umplu un pahar cu vin, apoi scoase niște piept de pui și 
o căpăţână de broccoli, pentru cină. 

— Te-ai mai gândit la weekendul de Ziua lui Columb? o 
întrebă Lloyd, iar Hen intră în panică pentru o clipă, încercând 
să-și amintească de conversaţia lor anterioară. 

Apoi înțelese la ce se referă. 

— Petrecerea lui Rob, preciză ea. 

— Da. 

— Hm, mai degrabă nu, Lloyd, dacă nu te superi, spuse ea. 

Rob era cel mai bun prieten din facultate al lui Lloyd. Locuia 
chiar dincolo de graniţa dintre statele Massachusetts și New 
York, la aproximativ două ore și jumătate distanţă, iar în fiecare 
weekend de Ziua lui Columb, dădea o petrecere cu foc de 
tabără. Hen fusese de multe ori în trecut la acele petreceri. 
Chiar se distrase de câteva ori, dar Rob era un fumător înrăit de 
marijuana, iar Hen renunţase la sportul ăsta cu zece ani în 
urmă. Din când în când, îi era dor de felul în care în mintea ei 
explodau noi și noi idei când fuma, dar sigur nu-i lipsea paranoia 
zdrobitoare. Și nici conversațiile stupide. 

— E în regulă, zise Lloyd. 

— Îţi vei petrece noaptea acolo, nu? întrebă Hen. 

— O, da! 

— O să merg la anul. 

— Nu trebuie. Știu că nu e chiar favoritul tău. 

— Nu am nimic împotriva lui Rob. Doar că nu prea avem ce 
vorbi. Și mi-e dor de Joanna. 

Joanna fusese multă vreme iubita lui Rob, o versiune mai 
amuzantă, mai inteligentă și mai sarcastică a lui Rob. Hen nu 
fusese surprinsă când părăsise ferma lor dărăpănată și își luase 
o casă în Pioneer Valley, dar îi lipsea prezenţa ei. Fără ea acolo, 
Lloyd și Rob redeveneau pe loc așa cum fuseseră în facultate, 
iar Hen avea senzaţia că stătea la marginea norului lor de fum și 
glume tâmpite, privind prin el. 

— Tuturor ne e dor de Joanna, rosti Lloyd. Vrei să te ajut cu 
ceva? 


VP - 79 


Hen împinse spre el broccoliul ușor cauciucat și îl rugă să-l 
taie. 

După cină, în timp ce Lloyd urmărea meciul echipei Red Sox, 
Hen își luă laptopul și căută din nou site-ul trupei C-Beams. 
Acum, era aproape convinsă că solistul acelei trupe - care 
cântase la Owl's Head în noaptea când îl urmărise pe Matthew - 
era bărbatul cu barbă pe care Matthew îl urmărise. Ar fi avut 
sens. In mod clar, făcea parte din trupă - îl văzuse ajutându-l pe 
baterist să-și pună sculele în dubă - sau, cel puţin, avea o 
legătură cu ea. Hen presupunea că Matthew se dusese la Owl's 
Head pentru a asista la concertul trupei C-Beams, apoi se 
dusese acasă, își luase mașina și se întorsese să-l urmărească 
pe solist, unul dintre ultimii care părăsiseră barul. Desigur, 
întrebarea era de ce? 

Numele lui era Scott Doyle, iar Hen încercă să afle mai multe 
despre el. De exemplu, se întrebă dacă avea vreo legătură cu 
Sussex Hall. Fusese elev acolo? Poate că Matthew se considera 
un justiţiar, ucigându-i pe cei mai imorali elevi ai săi la mult timp 
după ce părăsiseră școala. Dar nu putu afla despre Scott decât 
informaţii referitoare la formaţia sa. Avea un cont pe Twitter, 
dar nu postase nimic altceva decât linkuri către melodiile sale 
sau promovări ale spectacolelor viitoare. Întâmplător, următorul 
spectacol al trupei C-Beams avea să fie în seara de sâmbătă a 
weekendului cu Ziua lui Columb, în aceeași seară în care avea 
loc petrecerea lui Rob. Nu era la Owl's Head, ci la un bar numit 
Rusty Scupper, de pe North Shore. Poate că se va duce acolo în 
seara aceea, să arunce o privire. Astfel, va avea ceva de făcut în 
seara când avea să fie singură. Și dacă avea ocazia să 
vorbească cu Scott Doyle, atunci îl putea întreba dacă fusese 
elev la Sussex Hall sau dacă avea vreo legătură cu Matthew 
Dolamore. Pentru că, în cazul ăsta, ea credea sincer că era în 
primejdie. 

Și dacă Matthew avea să fie și el acolo? Dacă o vedea? Ei, și 
ce? Ar fi o coincidenţă. Și poate că l-ar împiedica pe vecinul ei să 
comită o altă crimă. 

— Pleacă de-acolo! 

Lloyd urla la televizor. Geamătul care urmă imediat îi spuse 
că el tocmai văzuse o aruncare lungă, în loc de un home run. 


VP - 80 


16. 


— Am mâncat deja prea mult, Matthew, spuse Mira. 

— Nu e ca și cum am avea cine știe cât de mers până în 
camera noastră, zise el. Am putea să comandăm și desert, dacă 
vrei? _ 

— Uf, nu aș mai putea să iau nici măcar o înghiţitură. Incă un 
pahar, bine? Dar numai dacă mai bei și tu unul. 

Matthew comandă un cocktail Rusty Nail pentru Mira și o a 
doua bere Guinness pentru el. Se aflau în barul de la Portsmouth 
Arms, un han tip boutique, cu trei etaje, aflat pe o frumoasă 
stradă pietruită din Portsmouth, New Hampshire. Weekendul de 
Ziua lui Columb începuse cu o ploaie rece și înțepătoare care 
venea dinspre Atlantic, dar, până sâmbătă la ora patru, cerul se 
limpezise, iar soarele apăruse pentru scurt timp, ca să învăluie 
orașul într-o lumină trandafirie. Matthew și Mira făcuseră o 
plimbare lungă pe țărm, apoi se întorseseră la hotel pentru a 
bea ceva și a savura sosul de scoici pentru care restaurantul era 
renumit. Împărţiseră o friptură de vită la cuptor și o sticlă de vin, 
din care băuse mai ales Mira. Acum, sorbea din cocktailul ei 
Rusty Nail. 

— Ce conţine? E bun, rosti Mira cu o voce neclară. 

Nu obișnuia să bea, cu toate că, în mod ciudat, îi plăcea 
gustul alcoolului. Două băuturi erau limita ei obișnuită. 

— Scotch și lichior Drambuie. 

Matthew sorbi din berea lui, plănuind s-o arunce în ghiveciul 
plantei agăţătoare de lângă masă, dacă avea ocazia. In seara 
aceea, avea de gând să plece cu mașina la New Essex, așa că 
trebuia să rămână treaz. 

— Bine, acum am terminat, spuse Mira, isprăvindu-și băutura, 
în timp ce un cub de gheaţă se lovi zgomotos de dinţii ei. 

— Și eu. 

Matthew împinse ambele pahare spre barman și ceru nota de 
plată. Mira nu observă că paharul lui de bere era mai mult de 
jumătate plin. 

Odată ajunși în camera lor, ea își cobori blugii în jurul 
gleznelor și se prăbuși pe patul făcut. 

— Se învârte camera cu mine, zise ea. 


VP - 81 


Matthew o ajută să-și scoată restul hainelor, o băgă sub 
pătură și avu grijă să netezească cearșaful la capătul patului. Nu 
credea că ar exista vreo șansă ca Mira să se trezească, dar, 
dacă asta s-ar fi întâmplat totuși, ar fi fost pentru că picioarele i 
se încâlciseră printre așternuturi. 

Matthew deschise un pic geamul - radiatorul din cameră 
șuiera și trosnea și se făcuse mult prea cald -, apoi se duse la 
valiza lui și scoase puţinele lucruri de care credea că ar putea 
avea nevoie: pistolul cu electroșocuri, bastonul telescopic, 
briceagul, mănușile sale de vinil și căciula din lână care avea să- 
i acopere tot părul. Simpla atingere a fiecărui obiect îi acceleră 
bătăile inimii. „Calmează-te”, își spuse el. „S-ar putea să nu se 
întâmple în seara asta. Probabil că nu se va întâmpla”. Știa însă 
că, dacă va apărea ocazia, dacă va reuși să rămână singur cu 
Scott Doyle... execută un dans tăcut, lăsându-se pe vine și 
repezindu-și pumnul de câteva ori, pentru a elimina o parte din 
acea energie nervoasă. Apoi trase adânc aer în piept și își puse 
haina. 

Înainte de a pleca, se aplecă spre Mira și îi șopti la ureche: 

— Mă duc să fac o plimbare, iubito. Nu pot să dorm. 

Ea scoase un mormăit gutural, care suna mai degrabă a 
enervare decât a răspuns. Se gândi să o trezească și să-i spună 
din nou, dar decise că nu era nevoie s-o facă. Singura lui grijă 
era că va simţi nevoia să urineze, iar asta ar fi silit-o să se dea 
jos din pat. Oare să-i lase un bilet, pentru orice eventualitate? 
Pe biroul din cameră erau un blocnotes și un pix, ambele 
imprimate cu numele hanului, iar el scrise că se duce la o 
plimbare și că se va întoarce în curând. Puse un pahar de apă 
deasupra hârtiei, acoperind câteva cuvinte, astfel încât, la 
întoarcere, să știe dacă ea l-a citit. 

leși din cameră și cobori pe scara de serviciu, care ducea în 
parcarea din spate a hotelului. leși în noaptea rece și își puse 
mănușile. Nu se vedea nimeni în parcare, dar, din depărtare, se 
auzeau urletele unui grup de oameni ieșiţi în stradă, care 
mergeau de la un bar la altul. 

Se urcă în Fiatul său și porni pe autostrada spre New Essex. 
Pe drum, se gândi la Mira, care era în siguranţă în pat, într-o 
cameră de hotel încuiată. Nimeni nu îi putea face rău, nici dacă 
ar vrea. Apoi se gândi la Michelle, aflată în vizită la tatăl ei 
muribund, în timp ce iubitul ei i-o trăgea unei chelneriţe într-o 


VP - 82 


parcare. Un val de furie aproape sufocantă îl străbătu pe 
Matthew. Dacă îi ofereai unui bărbat o putere cât de mică - o 
față frumoasă, voce, niscaiva bani -, primul lucru pe care îl 
făcea era să distrugă o femeie sau două, dacă i se permitea. Işi 
îngădui să se gândească pentru scurtă vreme la tatăl său, la 
felul în care micșorase lumea, astfel încât să fie dictatorul ei, și 
la faptul că mama lui nu avusese de ales și trebuise să trăiască 
sub tirania lui. Nici Matthew nu avusese de ales. Și nici Richard. 

Indicatorul verde care semnala că ieșirea lui se afla la trei 
kilometri distanţă pâlpâi în lumina farurilor sale. Cobori geamul 
și trase în plămâni aerul sărat. Trebuise să memoreze drumul 
către Rusty Scupper, fiindcă își lăsase telefonul în cameră. 

Trecu de două semafoare, traversă un pod scurt peste 
golfuleț, apoi viră la dreapta pe Seagrass Lane, drumul care 
ducea la bar. Geamul fiind coborât, auzi niște pași îndepărtați în 
timp ce trecea pe lângă parcarea de la Rusty Scupper. Aerul 
mirosea acum a reflux mlăștinos și umed, plus că Matthew 
sesiză izul distinctiv al marijuanei venind dinspre un grup de 
patru persoane strânse în jurul unei camionete. 

Mai merse două sute de metri și parcă în spatele unei mici 
agenţii de asigurări. Studiase Google Maps și știa că, pe lângă 
New Essex River, mergea o potecă ce ducea în spatele barului. 
Fu ușor de găsit, un mic indicator numind-o New Essex River 
Walk, iar Matthew porni cu pași relaxaţi pe cărarea pavată cu 
scânduri. În timp ce mergea, un pește sări din râu și ceva foșni 
prin tufișuri. Când ajunse lângă bar, nu mai auzi decât trupa C- 
Beams, care interpreta un cover după melodia lui Bob Dylan, 
Pozitively 4!" Street. Dacă era să se ia după spectacolul anterior, 
asta indica faptul că nu mai era mult până la sfârșit. Matthew se 
uită la ceas. Era aproape douăsprezece. 

Intră în parcare și privi rapid vehiculele, căutând automobilul 
Dodge Dart al lui Scott. Îl văzu parcat în spatele barului din 
cărămidă, cu etaj, chiar sub copertina din spate, unde fumau 
clienţii. Era alături de o dubă pe care Matthew o recunoscu ca 
aparţinând bateristului formaţiei. Mașina lui Scott se afla într-un 
loc atât de potrivit, parcată în niște umbre întunecate, încât 
Matthew nu își putu înfrâna entuziasmul care-i spunea că în 
seara asta va face ce își propusese. Lucrurile se aranjau cum nu 
se putea mai bine. 


VP - 83 


Aruncând o privire în jur pentru a se asigura că nu se zărea 
nimeni, Matthew deschise briceagul și făcu o gaură în anvelopa 
din stânga-spate a mașinii lui Scott. Briceagul se înţepeni puţin, 
aerul stătut scăpând deja cu un șuier sacadat. Matthew trase de 
el și-l scoase, apoi se întoarse la poteca de lângă râu. Acolo se 
afla o bancă cu vedere spre apă, dar, dacă se întorcea, putea 
vedea barul și automobilul Dodge Dart. Așteptă. O singură 
persoană trecu pe lângă el, un bărbat de vârstă mijlocie, care 
fuma un trabuc cu un miros greu. Matthew își cobori bărbia în 
piept și se prefăcu că doarme, sperând că fumătorul de trabuc 
nu era vreun făcător de bine care să se apuce să verifice dacă 
era în regulă. Nu a fost însă cazul. 

Muzica live de la Rusty Scupper încetase, iar Matthew privi 
cum clienţii se revărsau din local și se îndreptau spre mașini. 
Toată lumea vorbea tare, frânturi de conversații prostești 
ajungând la Matthew, care stătea pe banca lui. Deși era cu ochii 
aţintiţi spre ieșirea din bar, Matthew se uita din când în când la 
râu, negru sub cerul fără stele. Dar, în ciuda întunericului, îi 
simţea curenții rapizi, apa trasă de reflux spre ocean. Luminile 
se aprinseră la ferestrele de la etajul localului Rusty Scupper, 
dându-le de înţeles celor câţiva clienţi rămași că era vremea să 
plece. Parcarea era aproape goală deja. Un cuplu între două 
vârste stătea lângă o camionetă, certându-se în legătură cu cine 
urma să conducă până acasă. Niște uși duble din spatele clădirii 
se deschiseră cu un zgomot metalic, iar Matthew îi recunoscu pe 
ceilalți doi membri ai trupei C-Beams scoțându-și echipamentul, 
după care bateristul începu să încarce duba pe care Matthew o 
văzuse în noaptea de la Owl's Head. Basistul îl ajuta pe baterist 
cu sculele sale. Unde era Scott? Probabil că studia 
admiratoarele rămase în bar, căutând următoarea victimă. De 
fapt, era bine că nu ieșise. Matthew spera că ceilalţi membri ai 
trupei vor pleca înainte ca el să apară și că va trebui să-și 
schimbe singur roata. Știa că era greu de presupus că Scott 
avea să fie singur în parcarea întunecată, dar, în eventualitatea 
asta, Matthew era pregătit. 

Douăzeci de minute mai târziu, bateristul și basistul plecară. 
La scurt timp după aceea, Scott ieși pe ușa din spate a clădirii, 
dar nu singur. Cu el era o fată care, cu toate că purta altceva - o 
rochie strâmtă, ce ar fi putut fi purtată și pe post de tricou -, era 
fără îndoială tot chelneriţa de la Owl's Head. Matthew nu era 


VP - 84 


surprins, dar se simţea dezamăgit. Scott azvârli cutia cu chitara 
pe bancheta mașinii sale, apoi intrară amândoi. Motorul se trezi 
la viaţă, iar automobilul porni rapid în marșarier prin parcare, 
apoi se opri la fel de repede. Scott sări din mașină și examină 
roata din spate. Matthew auzi o înjurătură sonoră, apoi altă 
portieră trântită. Chelneriţa ieșise și ea din mașină și se lăsase 
pe vine lângă Scott. Le auzea vocile - a lui exasperată, a ei 
curioasă -, dar nu deslușea cuvintele. Scott deschise portbagajul 
și scoase roata de rezervă și ceea ce probabil că era cricul. Se 
lăsă iarăși pe vine lângă mașină, în timp ce chelneriţa stătea la 
doi metri distanță, cu braţele încrucișate. Deși era departe, 
Matthew își dădu seama că tremură. Scott, care purta o geacă 
de blugi căptușită, începuse să ridice mașina. 

Chelnerița spuse ceva - cuvintele erau în continuare neclare 
-, iar Scott, concentrat asupra sarcinii sale, îi răspunse fără a 
întoarce capul. Chelneriţa se duse la ușile duble, masive, și 
bătu. După cinci secunde, ușile se deschiseră, iar chelnerița 
intră. 7 

Matthew simți un val de adrenalină. Işi dădu seama că, până 
în acel moment, nu crezuse cu adevărat că va avea ocazia. Dar 
iată că se ivise. 

Se ridică, își trase căciula mai jos pe frunte și pe urechi și se 
uită prin parcare. Mai erau câteva mașini, dar nu se vedea 
niciun om. Smuci bastonul telescopic astfel încât să se desfacă 
pe toată lungimea sa, cincizeci și trei de centimetri de oţel solid. 
Cu bastonul lăsat în jos pe lângă picior și pistolul cu 
electroșocuri în cealaltă mână, ca măsură de precauţie, Matthew 
porni cu pași hotărâți, dar fără a se grăbi, către automobil, apoi 
îl ocoli, pentru a ajunge în spatele lui Scott. Mașina era ridicată 
pe cric, iar Scott încerca să învârtă cheia de piulițe. Nu-l 
observase și nu-l auzise pe Matthew, care era chiar în spatele 
lui. Vreme de cinci secunde, Matthew rămase locului, cu oţelul 
în mână, savurând puterea imensă pe care o avea asupra 
insectei ghemuite în faţa lui. Apoi ridică mâna și repezi bastonul, 
cu toată forța, în capul lui Scott. Scott scoase un horcăit, apoi se 
prăbuși într-o parte, inconștient. 

Matthew se lăsă în genunchi, ridică din nou bastonul și îl lovi 
iarăși cât de tare putu, în același loc ca prima oară. Dar dacă 
atunci se auzise o pocnitură puternică, de data aceasta, sunetul 
semănă mai degrabă cu un pârâit. Matthew se ridică repede, 


VP - 85 


pregătit să sară îndărăt în caz că ţâșnea sânge. Îi părea rău că 
nu luase cu el o pungă de plastic și o rolă de bandă adezivă, 
deși nu credea că va avea timp. În plus, cel mai probabil, Scott 
era deja mort. Asta în sine era o satisfacție suficientă. Se întrebă 
dacă ar trebui să-l lovească din nou, doar ca să fie sigur, dar se 
temea să nu exagereze, iar bastonul să se afunde în materia 
cerebrală. l-ar fi întors stomacul pe dos. 

Se lăsă încă o dată pe vine și strânse bastonul împingându-i 
vârful în asfalt. Studie trupul, în căutarea vreunui semn de viaţă, 
spunându-și că, dacă auzea ușile duble deschizându-se în 
spatele lui, avea să se repeadă spre poteca de lângă râu. 

Multțumit să constate că Scott era mort - doborât de două 
lovituri puternice -, Matthew se ridică. La vreo șase metri 
distanţă, o femeie cu o șapcă tricotată pe cap stătea în mijlocul 
parcării și se holba la el. Ochii li se întâlniră pentru o fracțiune 
de secundă. 


17. 


Hen dădu să-i spună ceva lui Matthew Dolamore, dar nu reuși 
să articuleze niciun cuvânt. El se uită drept la ea - avu impresia 
că o recunoaște apoi se răsuci pe călcâie și se îndepărtă în 
grabă. Dispăru aproape instantaneu în umbrele întunecate de la 
Rusty Scupper. 

— Hei! izbuti ea să strige, cu o voce care îi păru stranie și 
neajutorată, apoi o luă la fugă spre automobilul Dodge Dart și îl 
ocoli. 

Scott Doyle zăcea pe asfalt încovrigat, de parcă ar fi dormit. Îl 
zgâlțâi de umăr, deși știa că nu avea să răspundă, însă bărbatul 
se răsuci pe spate, cu ochii deschişi. Izbuti să bâiguie câteva 
cuvinte, care se auziră de parcă ar fi avut lichid în gât. 

Ea își scoase mobilul din buzunarul blugilor și sună la Urgenţe. 

e 

Chiar îi plăcuse trupa C-Beams. Trecuse ceva vreme de când 
nu mai văzuse o trupă autentică de bar, o formație care chiar 
dorea ca lumea din local să danseze. Ajunsese la Rusty Scupper 
imediat după ce începuseră să cânte și găsise un loc la bar, 
între două cupluri. Comandase un martini sec - probabil că nu 


VP - 86 


era cel mai potrivit bar pentru a comanda un martini, dar i se 
făcuse poftă - și își roti scaunul astfel încât să poată vedea 
trupa cântând ceea ce credea a fi un cover după o piesă a trupei 
Kinks. Se uită prin bar, încercând să vadă dacă Matthew era 
acolo, dar nu îl văzu. Încă nu se hotărâse ce să facă dacă l-ar fi 
zărit. Probabil că s-ar mulţumi să-l urmărească și atât. Și ar 
încerca să se asigure că el nu o vedea. Era deghizată întrucâtva, 
purtând blugi, cizme de cowboy și o cămașă de flanelă. Pe cap, 
avea o șapcă tricotată, pe care o cumpărase cu câţiva ani în 
urmă, dar nu o purta niciodată. 

Paharul cu martini veni, plin până la buză și cât pe ce să dea 
pe-afară, iar ea se aplecă și luă o înghiţitură din băutura sărată 
și rece ca gheaţa. Se simţea cumva bine în deghizarea ei, 
complet anonimă. Oare ce vedea cineva care se uita la ea? 
Chiar ar fi vrut să știe, pentru că habar nu avea. Știa că e 
atrăgătoare, dar știa și că avea un aer descurajant, rece, la care 
oamenii reacţionau. Ridică paharul și luă o înghiţitură mai 
zdravănă. În cealaltă parte a barului în formă de U erau două 
femei, una în tricou cu emblema echipei Patriots, cealaltă cu 
blugi mulaţi, o cămașă neagră strălucitoare și ţepi în cap. Hen 
băgă de seamă că una dintre ele se uită la ea. La un moment 
dat în viaţa ei, Hen fusese intrigată de relaţiile dintre persoanele 
de același sex. Fără un motiv întemeiat, uneori credea că, dacă 
ar fi fost lesbiană, viaţa ei ar fi mai interesantă decât era. 
Credea asta și acum, deși îi plăcea viaţa ei neinteresantă. 

Trupa începu să cânte o melodie pe care nu o recunoscu și 
presupuse că era o piesă originală. Rusty Scupper avea o scenă 
îngustă și un mic ring de dans, iar oamenii dansau chiar și pe 
cântecul original al trupei. Era o priveliște bizară pentru ea, care 
se obișnuise cu trupele preferate ale lui Lloyd, iar acestea 
cântau mai ales muzică lo-fi artistică, ce atrăgea bărbaţi în blugi 
și tricouri negre, cu începutul de burtă tipic vârstei mijlocii, care 
stăteau în picioare și se delectau cu melodiile respective, ţinând 
braţele încrucișate la piept. Ocazional, unii dintre ei dădeau din 
cap în ritmul muzicii, dar nu dansau niciodată. Aici, erau două 
cupluri care dansau, plus un grup de femei între două vârste 
care se întâlniseră, în mod evident, pentru a petrece împreună o 
seară a fetelor. Și, la marginea ringului de dans, mai era o 
femeie singură, care purta o rochie-tricou cu dungi gri și albe și 
cizme negre, înalte. Părea prea tânără pentru a fi la bar, dar 


VP - 87 


ținea lipită de coapsă o sticlă de bere, iar Hen văzu că știa pe de 
rost cuvintele piesei. Probabil că era una dintre prietenele 
membrilor trupei, iar Hen se întrebă dacă nu cumva era chiar 
cea care urcase în mașină cu solistul, după concertul de la Owl's 
Head. Probabil că așa era. 

Își termină martiniul - mult prea repede - și comandă o vodcă 
cu apă tonică, spunându-și că o va bea încet. Periodic, se uita 
prin sală, căutând prin mulţime chipul lui Matthew. Când se 
ridică pentru a se duce la toaletă, trecu pe lângă o altă sală, 
care avea două mese de biliard, și o traversă, pentru a se 
asigura că nu e nici acolo. Un bărbat o întrebă dacă vrea să 
joace biliard, iar ea îi spuse că doar căuta pe cineva. 

— Oh, sigur tipul o să apară fix pentru tine, rosti bărbatul. 

Purta o șapcă cu sigla echipei de baseball Lowell Spinners, iar 
Hen vru să-i spună că nu se face să porți ceva pe cap când ești 
undeva înăuntru, dar apoi își aminti că și ea purta. 

— Tipa. 

— Frumos! 

Când reveni la bar, se simţi puţin ameţită și întrebă dacă mai 
serveau mâncare. 

— Bucătăria s-a închis, dar avem chipsuri. 

Hen comandă o cola dietetică și două pungi de chipsuri cu 
sare și oțet. Se gândi la Vinegar, pisica lui Lloyd, care, cel mai 
probabil, dormea pe fotoliul din living al soțului ei. Apoi se gândi 
la Lloyd, aflat la focul de tabără al lui Rob. Probabil că era deja 
afumat bine și vorbea pe un ton precipitat cu Rob sau cu un alt 
prieten de la facultate. Despre ce, oare? Cu ani în urmă, ar fi 
vorbit despre muzică sau Lloyd ar fi povestit despre 
documentarul pe care dorea să-l realizeze, un documentar pe 
teme muzicale, în care să facă profilul unei formaţii, dar fără să 
lase publicul să audă vreuna dintre piesele acesteia. Sau ceva 
de genul ăsta. Acum, probabil că vorbeau despre politică, 
despre modalităţile prin care ar putea repara lumea. 

— N-ai vrea să bei ceva cu noi? ` 

Era una dintre lesbiene, cea cu cămașă strălucitoare. Intoarse 
capul pentru a arăta spre prietena ei în tricou cu Pats. 

— Ba da, spuse Hen și o urmă spre celălalt capăt al barului. 

— Ce vrei să bei? întrebă femeia după ce i se prezentă lui Hen 
și o prezentă și pe prietena ei. 


VP - 88 


Trupa cânta o versiune ritmată a unei piese de la Beatles, iar 
Hen nu le auzi bine numele. Avu impresia că le chema 
Stephanie și Mallory, nume care nu se potriveau câtuși de puţin 
femeilor din faţa ei. 

— Narragansett pare interesant, zise Hen, iar 
Stephanie/Mallory comandă trei. 

Stătură de vorbă în timp ce trupa termină prima parte a 
spectacolului - iar jumătate din clienţi ieșiră să fumeze -, după 
care reveni pe scenă și cântă November Rain, apoi o melodie de 
Bob Dylan care îi plăcea lui Hen, dar al cărei nume nu și-l 
amintea. Hen și noile ei prietene dansară până la bis, 
înghesuindu-se pe ring. Toată lumea mirosea a fum și a 
transpiraţie, iar cei mai mulţi cântau împreună cu trupa, așa că 
Hen uită cu totul de motivul pentru care se afla acolo. Se distra 
- fără nicio ironie - și avea prietene noi. 

Când se întoarseră la bar, într-o liniște relativă acum, că trupa 
își încheiase concertul, Hen le spuse celor două femei că venise 
cu mașina la Rusty Scupper, de la West Dartford. 

— De ce? 

— Am văzut trupa cântând într-un bar de lângă mine și eram 
singură în seara asta, așa că m-am gândit să merg undeva unde 
n-am mai fost, ca să-i văd din nou. Mă bucur că am făcut-o, zise 
ea, sorbind spuma de pe noua ei cutie de bere. 

— Ai un drum lung de făcut până acasă, rosti Stephanie (sigur 
era Stephanie, Hen o auzise pe fata cu tricou Pats numind-o 
așa). Noi locuim chiar pe strada asta, puţin mai încolo, și avem o 
canapea liberă, așa că, dacă vrei, poţi dormi la noi. 

— O, nu, nu! Mă simt bine. 

— Nu ne dăm la tine. 

— Nu, știu asta. Doar că... ar trebui să mă întorc. 

— Am putea să-ţi chemăm un Uber. 

Hen își dădu brusc seama că încercau să se asigure că nu 
avea de gând să șofeze. Puse jos cutia de bere și zise: 

— O sa mă descurc, dar poate că ar fi bine să nu mai beau și 
berea asta. 

Luminile se aprinseră, iar Hen înțelese că barul se închidea. 
Se uită în jur. Sala era aproape goală, iar în strălucirea luminilor 
din tavan, totul părea cam ponosit. Se întoarse pentru a se uita 
la scenă și văzu că trupa își strânsese lucrurile și plecase. 

— Cât e ceasul? întrebă ea. 


VP - 89 


În parcare, Hen își luă rămas-bun de la cele două femei, 
îmbrăţișând-o pe fiecare în parte. Îi ceru o ţigară lui Mallory, 
care i-o aprinse înainte de a pleca. Trecuseră mulţi ani de când 
Hen nu mai fumase, așa că, după ce trase de două ori cu putere, 
se simţi ameţită și strivi ţigara pe asfaltul din parcare. Se urcă în 
mașină și încercă să evalueze cât de beată e. Poate că ar fi fost 
totuși o prostie să conducă în starea asta. In schimb, închise 
ochii pentru o clipă, aproape că adormi, apoi îi deschise din nou. 
Geamurile mașinii se aburiseră pe dinăuntru, așa că deschise 
portiera pentru a aerisi. Mai erau doar câteva mașini în parcare. 
Se ridică de pe scaunul șoferului și se ridică pe vârfuri pentru o 
clipă, în aerul rece. Barul Rusty Scupper, plin cu o oră în urmă 
de oameni și muzică, de băutură și dans, era acum doar o 
clădire de cărămidă, cu un etaj, anostă și întunecată. In umbrele 
din spate, zări o mașină lungă și pătrăţoasă, care i se părea 
cunoscută. Făcu câţiva pași spre ea, de parcă ar fi fost atrasă. 
Auzi un strigăt înăbușit venind dintr-acolo, iar mașina păru că se 
înclină puţin. O senzaţie de frică autentică îi năvăli în trup, 
făcând-o să se trezească de-a binelea. Mai făcu doi pași și văzu 
o siluetă apărând în spatele automobilului Dodge Dart, 
rămânând aproape perfect nemișcată, apoi luând-o rapid din loc 
și dispărând din raza ei vizuală. Auzi un sunet ca la lovirea 
puternică a unei mingi de tenis, apoi încă unul, ca de bâtă lovind 
o minge de baseball. Picioarele aproape că i se frânseră sub ea, 
dar mai reuși să facă doi pași. Silueta se ridică din spatele 
mașini. Bărbatul era în întuneric - cum de știa cu certitudine că 
era silueta unui bărbat? - și purta o căciulă neagră, dar brusc, o 
lumină, venită nu se știe de unde, i se reflectă în ochi, când se 
uită drept la ea. Era Matthew Dolamore. In clipa următoare, 
acesta se răsuci pe călcâie și o rupse la fugă. 

e 

Imediat după ce sună la numărul de urgențe, ușile se 
deschiseră cu zgomot în spatele ei, iar o femeie - mai degrabă o 
fată - ieși, păru confuză pentru o clipă, apoi se repezi la Scott 
Doyle, care zăcea acum întins pe spate. 

— Am sunat la Urgenţe, spuse Hen. 

— E... Ce s-a întâmplat? 

— Cineva tocmai a fugit de-aici. Cred că l-a lovit cu ceva. 

Ușa se deschise din nou și doi bărbaţi ieșiră, ambii hispanici. 
Unul își aprinse o ţigară, iar celălalt se apropie de Hen. 


VP - 90 


— E bine tipu'? 

— Nu știu, spuse Hen. Am sunat la Urgenţe. 

Scott era conștient încă și îi zicea ceva fetei în rochie mulată, 
pe care Hen o recunoscu acum de pe ringul de dans, unde o 
văzuse mai devreme. 

— O să te faci bine, zise fata. Dar nu te mișca. 

Scott o întrebă ceva, iar ea îi răspunse: 

— La Rusty Scupper. In New Essex. 

Hen se apropie puţin mai mult, încercând să-i audă cuvintele, 
exact când un bec se aprinse deasupra ușilor duble, luminând 
parcarea. Celălalt bărbat se întorsese înăuntru și probabil că el 
aprinsese lumina. În puternica strălucire galbenă, Hen văzu cât 
de mare e rana de la cap, o gaură întunecată și însângerată și 
ceva alb care era fie os, fie materie cerebrală. Își duse 
involuntar mâna la gură. 

— Ce stat? o întrebă Scott pe fata îngenuncheată lângă el, iar 
vocea i se auzi de parcă ar fi vorbit printr-un prosop ud. 

— Massachusetts, Scott. Aici locuiești? 

— Mi-aș dori să fie Maine, rosti el, iar Hen, deși se afla la doi 
metri distanţă, văzu cum viața i se scurse din trup. 

Fata începu să urle și să-l zgâlțâie de umeri, apoi Hen auzi 
sirenele și zări pâlpâirea îndepărtată a luminilor roșii. 
Paramedicii ajunseră primii la faţa locului, urmaţi de doi agenți 
în uniformă, într-o mașină de poliţie, dintre care unul o întrebă 
pe Hen dacă fusese martoră la cele întâmplate. 

— Da, spuse ea. Aș dori să dau o declaraţie oficială. Știu cine 
l-a ucis. 


18. 


Matthew se afla în camera de interogare de mai bine de o oră, 
când sosi avocatul său, Sanjiv Malik, îmbrăcat într-un costum 
ușor șifonat și cu barba nerasă de două zile. 

— Scuze, îi zise lui Matthew în timp ce se așeza pe scaunul 
alăturat. Abia acum o oră am primit mesajul Mirei. De câtă 
vreme ești aici? 

— Ne-am întors de la Portsmouth pe la prânz, iar poliţia mă 
aștepta. Ce ţi-a spus Mira? 


VP - 91 


— Tot ce știe, adică nu mare lucru. Ai fost arestat? 

— Am fost de acord să vin aici pentru a răspunde la niște 
întrebări, iar când le-am zis că plec, am fost arestat. Ei spun că 
au un martor care m-a văzut la locul crimei. E ridicol. Am dormit 
cu Mira toată noaptea trecută și... 

— Ea a dat o declaraţie oficială. Nu vei mai rămâne mult timp 
aici. Au făcut o greșeală, asta-i tot. 

— Nici măcar nu știu... Mai zi-mi o dată cine a fost ucis. 

Sanjiv își privi notițele. Era o rudă îndepărtată a Mirei, din 
partea tatălui ei, cu toate că Matthew bănuise întotdeauna că 
Mirei îi fusese prezentat ca potenţial soţ, în perioada în care ea 
și Matthew se întâlneau. 

— Solistul trupei C-Beams, care cântase la Rusty Scupper în 
acea seară. 

— Da. Mi-au spus asta. Știu trupa pentru că a cântat într-un 
local de lângă mine, Owl's Head. 

— Oh, făcu Sanjiv. 

— Adică, nu i-am cunoscut personal pe membrii ei, dar au 
cântat acolo într-o seară când eu am fost să iau cina. O simplă 
coincidență. Singurul motiv pentru care îmi amintesc este că o 
colegă îl cunoaște pe unul dintre ei. 

— Pe care? 

— Cred că pe cel care a fost ucis, dar nu sunt sigur. Polițistul 
a zis că îl chema Scott. 

— Scott Doyle. 

— Cred că el este, dar nu i-am știut niciodată numele de 
familie. Cine spune că m-a văzut acolo? 

— Nu știu încă, dar voi afla. 

Cu o noapte în urmă, Matthew abia dacă pusese geană pe 
geană. Stătuse culcat în pat și își derulase în minte, iar și iar, 
evenimentele care avuseseră loc lângă bar. Hen se aflase la 
circa șase metri distanţă. O văzuse perfect, în schimb el stătuse 
în întuneric, așa că ea nu ar fi avut cum să fie sigură că era el. In 
plus, avea un alibi, unul incredibil de puternic. Mira avea să 
declare că fusese alături de ea toată noaptea. Și era aproape 
convins că ea nici nu avea să menţioneze măcar că băuse. lar 
orice dovadă fizică dispăruse. Se întorsese la Portsmouth pe 
drumuri lăturalnice și oprise la o benzinărie abandonată, aflată 
la marginea unei mlaștini sărate. După ce ștersese amprentele, 
aruncase bastonul în apă și îngropase cuțitul și pistolul cu 


VP - 92 


electroșocuri, precum și căciula, mănușile și pantofii în ceea ce 
fusese cândva parcarea, sub o bucată de asfalt ruptă. Apoi se 
întorsese în camera de hotel - nimeni nu-l văzuse -, făcuse un 
duș și se băgase în pat fără a o trezi pe Mira. 

Cea mai grea parte a zilei fusese când încercase să pară 
surprins, la întoarcerea acasă, pe Sycamore Street, unde 
fuseseră întâmpinați de doi detectivi cu un mandat de 
percheziţie pentru locuinţă. 

— Matthew, te poţi gândi la cineva... Există vreun cunoscut 
care ar putea dori să-ţi facă probleme? întrebă Sanjiv. 

Era o întrebare care nu-i fusese încă pusă de niciunul din cei 
doi detectivi. Matthew trase adânc aer în piept. 

— De fapt, cred că ar fi cineva, răspunse el, apoi îi povesti 
totul despre vecina lui și îi spuse că, după părerea lui, ea 
trimisese un detectiv de poliţie din Cambridge la el acasă, 
pentru a investiga o crimă mai veche. 

— De ce o bănuiești pe ea? întrebă Sanjiv. 

— Păi, e jenant, dar am căutat-o pe Google, doar pentru că 
eram curios - o nouă vecină și așa mai departe -, iar ea a mai 
acuzat pe cineva de o infracţiune pe care acea persoană nu a 
comis-o. Deci, e o posibilitate - ridicolă, știu -, dar, dintr-un 
anumit motiv, m-am gândit imediat la ea în după-amiaza asta, 
când am văzut poliţia acolo. 

— Cum o cheamă? 

— Henrietta Mazur, rosti Matthew. 

— Trebuie să spui poliţiei tot ce mi-ai zis și mie. Exact așa, 
bine? 

— Bine, răspunse Matthew. 

e 

Matthew fu eliberat cu puțin înainte de ora cinci. Mira îl duse 
acasă cu mașina, iar când trecură pe lângă casa Henriettei, cu 
ferestrele întunecate în amurgul care se lăsa, el își întinse gâtul, 
căutând să întrezărească semne de viaţă. 

— La ce te uiţi? întrebă Mira. 

— Vreau să văd dacă vecinii sunt acasă. 

— De ce? 

— Cred că Hen a fost martora care a spus că am fost la barul 
ăla, noaptea trecută. 

— Poftim? 


VP - 93 


După ce intrară în casă și după ce Matthew bău un pepsi 
dietetic de care avea mare nevoie, îi povesti Mirei despre 
suspiciunile lui. 

— A fost aici, spuse Mira. 

— Ce vrei să zici? 

— Nu ţi-am spus pentru că s-a întâmplat în ziua când am 
plecat la Charlotte, dar a venit aici și m-a întrebat dacă poate să 
mai facă un tur al casei. Să se uite prin toate camerele. 

— Și ce i-ai zis? 

— Cum adică ce i-am zis? l-am zis că da. M-am bucurat s-o 
văd. 

— Păi și s-a plimbat așa, prin toate camerele noastre? 

— Nu te înfuria pe mine. Nu am lăsat-o singură. Am mers 
împreună, așa cum am făcut când au venit la cină. 

— A vrut să vadă camera mea? 

— Adică dormitorul nostru? 

— Nu. Biroul meu. 

— Am măsurat biroul de-acolo, fiindcă mi-a zis că se gândea 
să-și ia și ea unul. Nu m-am gândit nicio clipă că... 

— Știu. Nu te învinovăţesc. Doar că sunt îngrozit. Cred că 
nebună, Mira. Cred că a decis că sunt un ucigaș, iar acum m 
vânează. Probabil că a plantat niște dovezi aici. 

Mira se încruntă. 

— Te cred, dar pur și simplu nu pricep. De ce tu? 

— Cred că a făcut o legătură între mine și Dustin Miller, un 
fost elev de la liceul meu, care a fost ucis cu doi ani în urmă. 

— Când era la Sussex? 

— Nu, nu. Mulţi ani mai târziu. Sincer să fiu, nu știu mare 
lucru despre ce s-a petrecut, dar cazul e încă deschis. lar un 
poliţist din Cambridge a venit să discute cu mine pe tema asta. 

— Când? De ce nu mi-ai spus? 

— N-am vrut să-ţi faci griji. lar tu erai în Charlotte. Nu a fost 
mare lucru. Sau cel puţin așa am crezut. 

— Și tu crezi că Hen l-a trimis pe poliţist la tine? 

— Știu sigur că ea l-a trimis. 

Matthew nu dori să pomenească nimic de trofeul de scrimă, 
știind că ar părea ciudat că se hotărâse să scape de el. 

— Nu cred că e ceva personal. Cred doar... că ea are o 
problemă. Un fel de obsesie. Vede criminali peste tot. 


e 
ă 


VP - 94 


— Ei, nu e chiar așa, Matthew. Un criminal există, totuși. 
Cineva l-a omorât pe cântăreţul acela noaptea trecută. 

— Corect. Bănuiesc că pur și simplu i se pune pata pe cineva 
și începe să creadă că acea persoană e vinovată. 

— Dar ce căuta acolo? Cum a ajuns să fie martoră la crimă, 
asta mă întreb. Nu ţi se pare ciudat? 

Mira se ridică și se duse la fereastra care dădea spre casa 
vecinilor. Trase draperia un centimetru într-o parte. 

— Sunt aprinse luminile? întrebă Matthew. 

— Nu. 

— Ce spuneai? 

Mira se întoarse. 

— Poate că a avut o legătură cu asta. Adică, pe ea o 
anchetează? Pentru că ea a fost acolo. Tu nu. Poate că încearcă 
să-ți pună în cârcă o crimă. 

— N-are niciun sens. 

— De ce nu? Ea crede că ai ucis pe cineva și ai scăpat 
nepedepsit, așa că omoară pe altcineva și spune că te-a văzut 
pe tine făcând-o. 

— E ridicol! Dar dacă asta s-a întâmplat, poliţia își va da 
seama. 

— Îmi poţi arăta articolul ăla, cel în care se vorbește despre 
ce a făcut când era la facultate? 

e 

În noaptea aceea, întins în pat, Matthew ascultă cum soţia lui 
începe să răsufle mai încet și îi păru chiar că începe să sforăie 
ușor. Se gândi că adormise în cele din urmă, când ea spuse: 

— La ce oră crezi că ajung detectivii la secție, mâine- 
dimineaţă? 

— Habar n-am. 

— O să sun imediat cum mă trezesc. Cine știe, poate vin mai 
devreme. 

Apoi, cinci minute mai târziu, întrebă: 

— Ești sigur că ușa e zăvorâtă? 

— Da, zise el, dar, dacă vrei, pot verifica din nou. 

— Nu, te cred. Ce curvă! izbucni Mira, de parcă ar fi fost în 
toiul unei discuţii despre vecina lor. 

Era un cuvânt pe care Matthew nu-l auzise niciodată din gura 
soției lui. 


VP - 95 


— Hai să nu ne grăbim să tragem concluzii. Poate că este 
doar o mare neînțelegere. Poate chiar i s-a părut că m-a văzut 
acolo. 

— Așa aș fi zis și eu dacă n-aș fi citit în articol ce i-a făcut fetei 
ăleia, la facultate. 

— Știu, spuse Matthew. A 

„lar acum, a distrus totul. Inainte de a o cunoaște pe 
Henrietta Mazur, am avut două vieţi, amândouă simple, fiecare 
cu plăcerile și recompensele ei. Numai că ea a apărut de nicăieri 
și a unit aceste două vieţi. Într-una singură, haotică și 
complicată. N-am crezut niciodată că voi minţi în pat și că o voi 
asculta pe Mira vorbind despre crime, dar iată că s-a întâmplat. 
Mi-aș dori s-o fac și eu curvă pe Hen, dar așa ar fi numit-o tata. 
Nu e curvă, dar e prea deșteaptă pentru binele ei. Mă simt de 
parcă aș fi într-o bărcuţă în mijlocul unei furtuni năprasnice. 
Trebuie să înfrunt valurile și să aştept ca lucrurile să se 
domolească”. 

Inainte de a adormi în cele din urmă, Mira spuse: 

— Te iubesc, Ursule. 

Era o poreclă pe care nu o mai folosise de cel puţin un an. 

El se ghemui imediat lângă ea, făcându-se mic și punându-și 
piciorul peste coapsele ei. 

— Și eu te iubesc, zise el, îngropându-și fața în gâtul ei. 

— Șșșt, rosti ea, în timp ce el încerca să se lipească tot mai 
mult de ea, de parcă ar fi dârdâit de frig, iar ea ar fi fost singura 
lui sursă de căldură. Șșșt, totul va fi bine. 

— Promiţi? întrebă el, cu glas abia șoptit. 

— Promit, Ursule, promit. 


19. 


Mira deschise ochii în zori. Ştia că dormise, cu toate că nu-și 
simţea trupul și mintea odihnite. Se dădu jos din pat, mișcându- 
se cu grijă, pentru a nu-l trezi pe Matthew, care era încă 
ghemuit pe partea lui. 

iși puse un halat, cobori, făcu cafea, apoi bău un pahar cu 
apă. li era și acum foarte sete, o reminiscență a mahmurelii de 
care suferise în ziua precedentă, după ce băuse mult prea mult 


VP - 96 


la Portsmouth Arms. Stomacul îi forfotea și avea o durere care îi 
pulsa în tâmple, aproape ca una dintre migrenele ei, însă știa că 
acum era din pricina alcoolului și stresului. Intră în sufragerie și 
se gândi să se întindă pe canapea, dar decise, în schimb, să 
încerce să mediteze. Era ceva ce deprinsese de la tatăl ei, care 
își acorda zece minute de meditaţie în fiecare dimineaţă, înainte 
de a-și bea cafeaua. Jura că are efect, iar ea avea încredere în 
el, pentru că, exceptând meditaţia, tatăl ei era, probabil, cea 
mai pragmatică și anti-new-age persoană pe care o cunoștea. Își 
luă covorașul de yoga și se așeză cu picioarele încrucișate pe 
podea, concentrându-se asupra respirației și privind fix spre un 
petic de lumină matinală, sub forma unui romb, pe podeaua din 
lemn de esenţă tare. Aproape că funcţionă, deși nu-și putu 
alunga din minte evenimentele bizare din ziua precedentă, și 
mai cu seamă faptul că Hen, noua lor vecină, susținea că îl 
văzuse pe Matthew la locul unei crime. Era ridicol, totul era 
ridicol, dar Mira încerca să înţeleagă. Hen chiar îi spusese că 
suferea de depresie, menţionând că nu-și dorea copii pentru că 
nu voia ca ei să-i moștenească mintea. Poate că era pur și 
simplu dezechilibrată și, din cine știe ce motiv, hotărâse - cel 
puţin asta credea Matthew - că Matthew era un fel de criminal 
în serie. Doar că... Hen părea sănătoasă la cap. Și părea 
drăguță, chiar dacă acum Mira știa că, după acea cină, Hen 
venise doar pentru a căuta dovezi sau poate chiar pentru a 
planta dovezi. Deodată, se sperie. Cât de departe putea merge 
acea femeie? Se gândi că, după ce se întâlniseră cu toţii la 
petrecerea din cartier, hotărâse că îi plăcea noua ei vecină 
artistă, cu părul scurt și bijuteriile interesante, și că îi spusese lui 
Matthew că voia tare mult să-i invite la cină. 

— Sunt niște străini, zisese el. 

— Străinii sunt doar prieteni pe care nu i-ai cunoscut încă, știi 
asta, Matthew, rostise ea râzând. 

Nu dorise deloc să aibă acea discuţie - acea dispută de fapt - 
despre prieteni. De câţiva ani, Mira își dorea mai mulți prieteni, 
iar Matthew, mai puţini. 

— Fă ce vrei, spusese el. 

lar ea făcuse ce voise și iată ce se întâmplase. Avea o vecină 
dementă, căreia îi cășunase pe soțul ei. 

„Dar chiar s-a comis o crimă sâmbătă seară. Un om a murit”. 


VP - 97 


Mira făcu câteva întinderi. Îi era prea greu să se gândească la 
asta, iar mintea i se tulbura. „Liniștește-te”, își spuse ea. 
„Gândește-te la ziua de ieri. Încearcă să privești lucrurile 
obiectiv”. 

Așadar, ţinându-și degetele de la picioare cu mâinile, începu 
să se gândească la ziua precedentă. Fusese mahmură, desigur, 
avusese cea mai rea mahmureală din ultimii ani, cea mai rea din 
toată viaţa ei, probabil. De ce băuse atât de mult? 

„Sotul tău te-a făcut să bei”. 

Matthew o încurajase, asta era adevărat. Matthew, care bea 
cam două băuturi alcoolice pe an, dacă și-atât. Fuseseră în barul 
acela drăguţ de la han, tot numai din lemn de culoare închisă și 
cu lumânări pâlpâitoare, iar vinul avusese un gust uimitor, iar 
apoi luase o băutură scoțiană, cu gust dulceag, care fusese la fel 
de bună. Își aminti că se gândise: „Încearcă să mă îmbete, 
Matthew încearcă să mă îmbete”. Se întrebase de ce și își 
spusese că poate avea legătură cu o chestie sexuală, că poate 
voia să încerce ceva în dormitor, un gând care nu era întru totul 
inacceptabil, dar nici chiar ispititor. Ultima dată când devenise 
un pic ciudat - asta se întâmplase cu un an în urmă - îi ceruse 
să rămână cu ciorapii negri pe ea în timp ce făceau sex. Acea 
parte fusese plăcută - de fapt, se simţise chiar sexy - și fusese 
la fel de bine când o trântise pe burtă în pat și terminase pe la 
spate. Nu fusese bine însă - ba fusese chiar de-a dreptul 
îngrozitor - că, după aceea, când ea se întorsese să-l privească, 
el se uitase la ea cu o expresie de dezgust total, care durase 
foarte puţin, dar cu siguranţă existase. Apoi se înroșise puternic 
și nu-i putuse întâlni privirea. 

— A fost distractiv, spusese ea, sperând să salveze situaţia, 
dar el se îndrepta deja spre baie, pentru a face duș. 

Îi trecuse clar prin minte, încă dinainte ca el s-o ademenească 
cu sos de scoici și alcool, că îi sugerase, poate, escapada la 
Portsmouth Arms tocmai pentru a încerca ceva nou în dormitor. 
Având asta în minte, Mira nu-și luase intenționat ciorapi negri în 
acea călătorie. Nu voia să-i vadă din nou acea privire aproape 
plină de ură. 

Însă de îndată ce se întorseseră în camera lor, se așezase pe 
marginea patului și toată camera se înclinase într-o parte, ca o 
barcă pe o mare agitată. Își aminti că Matthew o băgase ușurel 
sub pătură și că se întrebase dacă va putea dormi cu camera 


VP - 98 


clătinându-se în halul acela, însă altceva nu-și mai aducea 
aminte despre noaptea cu pricina. 

A doua zi, se trezise devreme, la fel ca în dimineaţa asta, se 
dusese la toaletă și luase patru pastile de Ibuprofen, pe care le 
înghiţise cu trei pahare cu apă de la robinetul din baia camerei 
de hotel. Stomacul îi forfotea puternic, dar reușise să adoarmă 
din nou. Când se trezise, Matthew, deja îmbrăcat și cu părul încă 
ud de la duș, se îndrepta spre pat cu o tavă de la room-service, 
pe care se afla micul dejun. Îi comandase o omletă cu roșii și 
brânză, preferata ei, iar după o primă îmbucătură, înfulecase 
cele trei felii de pâine prăjită cu unt și hotărâse că va 
supraviețui. 

Când se întorseseră din Portsmouth, devreme în acea după- 
amiază, găsiseră doi detectivi care îi așteptau, unul în mașina 
fără însemne și altul sprijinit de ea. „Am fost jefuiți”, se gândise 
Mira, în timp ce Matthew scosese doar un „Ce...?” șoptit. 

Dar nu fuseseră jefuiţi. Matthew acceptase să meargă la 
secție, pentru a răspunde la niște întrebări, chiar dacă Mira tot 
insistase să li se spună mai pe larg despre ce era vorba. 

— E în regulă, zisese el. Nu am făcut nimic rău, așa că nu 
avem de ce să ne îngrijorăm. 

Vorbise ca tatăl ei, veșnic pragmatic, deși pragmatismul l-ar fi 
îndemnat pe tatăl ei să susţină contrariul. Să fii nevinovat nu e o 
garanţie că ești și în siguranţă. 

— Să-l sun pe Sanjiv? întrebase ea, când soţul ei se urcase în 
mașină cu cei doi detectivi. 

— Nu-l deranja, spusese el, dar ea îl sunase oricum pe 
avocatul lor și bine făcuse. 

După ce Matthew acceptase să meargă la secţia de poliţie, un 
alt detectiv ajunsese la ei acasă, de data aceasta pentru a o 
chestiona pe Mira, întrebând-o unde fusese soțul ei în seara 
precedentă. 

— A fost cu mine toată noaptea, spusese ea. De ce întrebaţi? 

— A lipsit de lângă dumneavoastră la un moment dat? 

Detectivul acela părea neverosimil de tânăr, era mulatru și 
purta un costum prea larg, de parcă ar fi slăbit mult în ultima 
vreme. 

— Nu. Am fost toată noaptea împreună, la un han din 
Portsmouth. Indiferent ce credeți că a făcut, vă înșelaţi. 


VP - 99 


Mira se dusese la secția de poliţie, unde, după ce așteptase 
aproape două ore, Sanjiv apăruse în cele din urmă cu Matthew, 
care arăta foarte calm pentru cineva care tocmai fusese acuzat 
de crimă, după cum aflase și ea. El îi spusese totul despre 
vecina lor Hen, că îl acuzase de o crimă și că nu aveau de ce să- 
și facă griji, pentru că poliţia nu o credea. Hen mai făcuse acest 
gen de lucruri în trecut. 

„Totuși, de ce m-a îmbătat atât de tare?” 

Mira își alungă acel gând din minte. Știa unde ar fi dus, iar ea 
nu voia să înceapă să se preocupe de toate astea. Nu chiar 
acum, când se petreceau atâtea alte lucruri. Existau anumite 
aspecte legate de soțul ei - de Matthew - care îl făceau să fie 
diferit. Și cum să nu existe, cu copilăria pe care o avusese, cu 
familia din care făcuse parte? Având în vedere cum fuseseră ei, 
Matthew era incredibil de normal, un tip obișnuit, cu o slujbă 
serioasă, care se purtase întotdeauna frumos cu ea. Mai mult 
decât atât. Fusese salvatorul ei. O salvase de o viaţă de abuzuri 
din partea lui Jay Saravan. 

„Cum anume te-a salvat, Mira?” 

Alungă și vocea aceea din minte, spunându-și că o salvase 
prin simplul fapt că îi fusese alături când Jay murise, ajutând-o 
să-și revină. Asta era tot. 

„Dar dacă nu e tot?” 

„Chiar dacă nu e, tot m-a salvat”, își zise Mira. „Tot m-a salvat 
SI: 

Un camion trecu hurducăindu-se pe Sycamore Street. Mira se 
ridică și se duse la fereastră. Toate curțile erau învăluite în 
ceața dimineții. 

— Te-ai trezit devreme, spuse Matthew, care coborâse scările, 
deja îmbrăcat, însă având în picioare doar ciorapi, altminteri l-ar 
fi auzit. 

— M-am trezit și nu am putut să mai adorm la loc, spuse Mira, 
după ce se întoarse spre el. 

— leri a fost o zi cam nebună, zise el. 

— Cam? 

— Miroase a cafea? 

— Da, am făcut cafetiera plină. M-am gândit că s-ar putea să 
avem nevoie. 


VP - 100 


Mira îl urmă pe Matthew în bucătărie și, înainte de a-și pierde 
curajul, îi puse întrebarea care îi stătea pe limbă încă din seara 
trecută. 

— A fost ceva legat de trofeul de scrimă, în seara când Hen și 
soțul ei au venit la cină? 

— Ce vrei să zici? 

— In seara aceea, când am făcut turul casei, Hen a reacţionat 
ciudat când a văzut trofeul de scrimă. M-am gândit că ar putea 
avea ceva de-a face cu elevul de la Sussex Hall care a fost ucis. 

— Se pare, spuse Matthew lungind puţin cuvântul, că Dustin 
Miller a fost acuzat că ar fi violat o elevă de la Sussex Hall în 
timp ce se aflau la un turneu de scrimă. Cred că așa a făcut 
legătura. 

— Ce legătură? 

— Bănuiesc că așa a ajuns la concluzia că aș avea ceva de-a 
face cu moartea lui Dustin Miller. Poate că a văzut trofeul și asta 
a făcut-o să-și amintească povestea, iar apoi m-a legat cumva 
de ea. Nu știu cum funcţionează creierul ei. 

— Poate a crezut că trofeul îi aparţine lui Dustin Miller, că l-ai 
luat când l-ai ucis? 

— Nu aș fi deloc surprins. 

— Dar ai scăpat de acel trofeu? întrebă Mira, încercând să 
pară cât mai dezinvoltă. 

Matthew terminase de pus lapte și zahăr în cafea și luă o 
înghiţitură. 

— Da. 

— De ce? întrebă Mira. 

Matthew trase adânc aer în piept. 

— Chestia e... chestia e că nu am vrut niciodată ca vecinii 
noștri să vină la cină... 

— De ce n-ai...? E 

— Nu era cine știe ce, doar că eu... tu mă cunoști. Imi place 
viața noastră așa cum este ea acum. lar ei au venit și a fost în 
regulă, dar am știut că s-a întâmplat ceva ciudat când Hen a 
fost în birou. Am văzut cum se uita la trofeu. Adică, am văzut cu 
toții, nu? Arăta cât pe ce să leșine. Habar n-aveam de ce a 
reacționat așa, dar am observat și m-a deranjat. De fapt, cred 
că nici asta nu mi-a plăcut, că au intrat în biroul meu. Pentru 
mine, e ca un spaţiu sacru. Așadar, a doua zi, când am aruncat 


VP - 101 


o grămadă de lucruri, am decis să scap și de trofeu. A fost doar 
o toană. 

— Unde l-ai pus? întrebă Mira. 

Matthew își ridică privirea spre tavan, ca și cum s-ar fi străduit 
să-și amintească, și spuse că îl aruncase într-un tomberon de la 
Sussex Hall. 

— A fost în ziua când am adus înapoi o grămadă de manuale 
vechi și am luat și câteva lucruri vechi de-aici, ca să scap și de 
ele. Doar nu crezi că...? 

— Nu, însă mi-a trecut prin minte că ai putea fi chestionat pe 
subiectul ăsta. Dacă Hen crede că trofeul de scrimă îi aparţine 
lui Dustin Miller, atunci poliţia ar putea obţine un mandat de 
percheziție și... 

— Asta nu se va întâmpla. Nu cred că se vor baza pe nimic din 
ceea ce le spune ea. A mai făcut astfel de lucruri. 

— Mă simt foarte neajutorată când mă gândesc că suntem 
vecini, iar ea poate spune vrute și nevrute despre noi. E oribil! 
Poate că ar trebui să cerem un ordin de restricţie. 

— Nu o va împiedica să spună tot felul de lucruri. 

— Da, știu. Dar poate ar împiedica-o să vină pe proprietatea 
noastră, să se apropie de noi. Nu știu dacă ar ajuta la ceva, dar 
de stricat, n-are ce să strice. 

— Bine, spuse Matthew. Cine știe, poate că vor pleca și 
lucrurile vor reveni la normal. 

— Să sperăm, zise Mira. 

— Da, să sperăm, repetă Matthew, în timp ce deschidea ușa 
frigiderului pentru a pune laptele pe raftul lui. 


20. 


— l-aţi dat drumul? rosti Hen, încercând să-și reprime furia din 
glas. 

— Are un alibi. 

Numele defectivei era Shaheen, avea în jur de treizeci de ani, 
buze subţiri și o privire serioasă. 

— Vă spun, el a fost, zise Hen. 

Repetase detaliile nopţii anterioare de cel puţin șapte ori. De 
asemenea, dăduse detalii despre noaptea în care îl urmărise pe 


VP - 102 


Matthew la Owl's Head, noaptea în care el își urmărise viitoarea 
victimă. Se hotărâse să spună adevărul în toate privinţele, chiar 
dacă știa că asta o făcea să pară ușor nebună. 

— Sunteţi sută la sută sigură că el a fost? 

— Da. Ne-am uitat fix unul la altul. 

— Era destul de întuneric acolo, în spatele barului. Alți martori 
au spus că n-au reușit să distingă mai nimic. 

— Era întuneric, dar nu atât de întuneric încât să nu-i pot 
vedea ochii. Și apropo, care alţi martori? 

— Nu martori la crimă, ci alte persoane care s-au aflat la faţa 
locului noaptea trecută și pe care le-am intervievat. Ceilalţi 
membri ai trupei C-Beams. Gillian Donovan. 

Hen aflase că Gillian Donovan era fata în rochie mulată, iubita 
lui Scott Doyle. 

— Era lumina lunii, rosti Hen. 

Ușa sălii de conferințe se deschise. Hen fusese intervievată în 
trei încăperi diferite. Mai întâi, într-o cameră de interogatorii cu 
o cameră care o filmase, apoi, mai târziu, în biroul detectivului 
Whitney. Părea a fi detectivul principal care se ocupa de caz, 
deși părea și prea bătrân pentru a mai lucra. Avea doar câteva 
fire de păr pe cap, din loc în loc, și un barbișon de un alb 
imaculat. De fiecare dată când vorbise cu Hen, ei i se păruse că 
se simţea epuizat. 

lar acum, se afla într-o sală de conferinţe care părea că nu 
mai fusese folosită de câteva luni. Hen aruncase o privire în 
interiorul unei căni ce fusese lăsată pe masa de conferinţă și 
văzuse un cerc negru de cafea pietrificată, acoperit cu mici 
puncte albe de mucegai. 

— Aș vrea să schimbăm subiectul, pentru câteva clipe, 
doamnă Mazur, și să vă întreb despre altceva. 

— Bine, acceptă ea. 

— Ce puteţi să-mi spuneţi despre primul an pe care l-aţi 
petrecut la Camden College? 

Hen nu era surprinsă de întrebare - o așteptase - și, totuși, la 
auzul acelor cuvinte, se simţi ca și cum ar fi fost lovită cu 
pumnul în piept. 

— Vă referiţi la faptul că am fost arestată pentru agresiune? 

— Da. 


VP - 103 


— Sufăr de tulburare bipolară și am avut primul episod 
maniacal când eram în anul întâi la Camden College. Nu eram în 
apele mele atunci. 

— Dar aţi acuzat-o pe una dintre colegele dumneavoastră de 
tentativă de crimă, nu-i așa? 

— Da, așa este. 

— lar apoi, aţi atacat-o pe studenta respectivă? 

— Așa cum am spus, nu eram în apele mele pe atunci. Acel 
incident nu are absolut nimic de-a face cu ce se întâmplă acum. 

— Dar... suferiţi în continuare de tulburare bipolară, nu-i așa? 

Hen își spuse că trebuie să aibă grijă ca vorbele să-i fie calme 
și măsurate. 

— Da, nu voi scăpa niciodată de asta, dar medicamentele dau 
rezultate. Nu am un episod maniacal. Nu-mi imaginez nimic 
despre Matthew Dolamore. 

Defectiva își puse palma pe masă, la doar câţiva centimetri 
de mâna lui Hen. 

— Vă cred, doamnă Mazur, dar trebuie să cercetez orice 
posibilitate. 

— Înţeleg. Dar acum e altă situaţie. Cu totul altă situaţie. 

— Dar, dacă aţi suferi chiar acum un episod de psihoză 
bipolară, nu aţi conștientiza neapărat acest lucru, rosti 
defectiva, retrăgându-se puţin pe scaunul ei. Acesta este unul 
dintre semnele distinctive ale desprinderii de realitate, nu? 

Hen se gândi că defectiva fie făcuse cercetări chiar înainte de 
a începe acea conversaţie, fie avea o experiență personală cu 
cineva care suferea de o boală mintală. 

— Da, spuse Hen și decise să nu mai zică nimic altceva. 

Își dădea seama că, cu cât protesta mai mult, cu atât suna 
mai rău. Rămaseră tăcute câteva clipe, apoi defectiva Shaheen 
se ridică. 

— Mulţumesc, doamnă Mazur, spuse ea. Apropo, sotul 
dumneavoastră este aici. 

Abia după prânz, Hen îl sunase pe Lloyd, ca să-l anunţe ce se 
întâmplase. Dorise să-i ofere o dimineaţă liniștită după 
petrecerea care, probabil, durase până târziu. Și era îngrijorată 
în privinţa reacției lui, îngrijorată că, la fel ca și polițiștii, va 
crede că avea un soi de cădere nervoasă. 


VP - 104 


Și nu o ajută cu nimic faptul că, atunci când o urmă pe 
defectiva Shaheen în sala de așteptare a secției de poliție din 
Dartford, văzu pe chipul lui Lloyd îngrijorare, aproape milă. 

— Cum te simţi? o întrebă el, după ce se îmbrățișară. 

Purta hainele pe care probabil că le purtase și cu o seară în 
urmă, la petrecere, și mirosea a transpiraţie stătută și a prea 
mult deodorant. 

— Mă simt bine, Lloyd, dar locuim lângă un criminal nenorocit. 

— O să vorbim despre asta în mașină, bine? 

Deși se săturase să repete povestea, îi explică lui Lloyd totul 
în detaliu, începând în mașină și terminând în casă. El o ascultă 
răbdător, abia strecurând câte un cuvânt în discuţie. Ea se gândi 
că părea obosit după călătoria lui, avea cearcăne sub ochi și 
tenul de o paloare nesănătoasă. Când termină, îl întrebă: 

— Mă crezi? Și zi-mi adevărul! 

El rămase tăcut câteva clipe, iar ea aproape că speră să-i 
spună că nu o crede. Prefera să nu o creadă decât să o trateze 
de sus. 

— Se pare că are un alibi solid. Nu a fost acolo. 

— Crezi că inventez? 

— Nu, cred că tu crezi că l-ai văzut, dar a fost altcineva. 

— Explică-mi cum e posibil ca persoana despre care am 
crezut că s-ar putea să fie ucisă de vecinul nostru să fi fost ucisă 
de altcineva. Care sunt șansele? 

— Nu înțeleg. 

— L-am văzut pe Matthew urmărindu-l pe tipul ăsta, pe Scott 
Doyle. Îmi pare rău că nu ţi-am spus la momentul respectiv, dar 
știam că ţi-ai face griji. De aceea, am fost aseară să văd trupa. 
Voiam să văd dacă o să fie și Matthew acolo. 

— Poliţia a zis că băuseși destul de mult. 

— Da, așa e. Recunosc. Și totuși, gândește-te o clipă. Care 
sunt șansele ca Scott Doyle să fi fost ucis de cineva, de 
altcineva decât de vecinul nostru? 

— Dar... conform celor de la poliţie, așa s-a întâmplat. 

Hen își încleștă dinţii, apoi luă o înghiţitură mare de apă. 

— Crezi că sunt în fază maniacală? 

— Cred că da, Hen, îmi pare rău. Te porţi așa cum ai făcut-o 
ultima dată. Ești obsedată. 

— Dar ţi se pare că sunt maniacală? 

Lloyd se gândi pentru o clipă. 


VP - 105 


— Nu, chiar deloc. Pari în regulă, dar acţiunile tale... Nu știu 
ce să cred. Sunt îngrijorat, Hen. 

Până ajunseseră să se bage în cele din urmă în pat, Hen 
fusese de acord să devanseze întâlnirea anuală cu 
psihofarmacologul, ca să-și facă analizele de sânge necesare, iar 
Lloyd îi promisese să ia în considerare posibilitatea ca Hen să 
aibă dreptate sută la sută în toate privinţele. 

— Ce-ai face dacă m-ai crede întru totul? 

— Cum adică ce-aș face? 

— L-ai confrunta pe Matthew Dolamore? Ai decide să ne 
mutăm de aici? 

— Cred că aș sta potolit și aș spera ca poliţia să descopere 
adevărul. 

— Probabil că Mira știe totul. 

— Cine? 

— Soţia lui, Mira. Sigur știe, altfel nu i-ar fi oferit un alibi. 

— Nu te poţi implica. Ai spus poliţiei tot ce știi. Acum, lasă-o 
baltă. 

După ce Lloyd adormi, Hen se ridică fără zgomot din pat și 
cobori la parter. Ştia că nu avea aproape nicio șansă să 
adoarmă în acea noapte. Se gândi să ia un somnifer, dar se 
hotări să nu o facă. Voia să aibă mintea limpede. 

Când ajunse în living, privi spre casa soţilor Dolamore. Hen 
auzi lipăitul lăbuțelor lui Vinegar, care apăru de după colț, apoi 
se opri, se așeză în fund și se uită fix la ea. Hen se uită drept în 
ochii rotunzi ai pisicii. Uneori, avea impresia că Vinegar semăna 
mai degrabă cu o bufniță decât cu o pisică. Un vânt năprasnic 
împresura casă, iar Vinegar se întoarse spre fereastra care se 
zgâlţâia puternic. Hen se așeză pe canapea, se întinse și rămase 
cu privirea pironită-n tavan. „Nu face nimic”, își zise ea. „Spune 
mai departe adevărul când ești întrebată, dar nu face nimic. 
Altfel, vei înrăutăţi lucrurile”. 

În preajma zorilor, se înfășură strâns cu o pătură, se ghemui 
pe o parte și adormi. 

Soneria de la intrare o trezi. În visul ei, era un clopot în vârful 
unui turn în care Hen urcase. Vântul lovea zidul turnului, 
împrăștiind cărămizile ca pe frunzele unui copac. Dustin Miller 
se afla și el în vârful turnului; vorbea, dar cuvintele îi erau luate 
de vânt. Hen întinse mâna spre el. „Uitasem cât de frumos ești”, 
gândi ea, iar soneria se auzi din nou și Hen se trezi brusc, apoi 


VP - 106 


sări în picioare. Lloyd cobora scările, arătând de parcă soneria l- 
ar fi trezit și pe el. 

— Cine e? o întrebă pe Hen, în timp ce ea se îndrepta spre 
ușă. 

Erau doi polițiști, ambii în uniformă, un bărbat, care arăta ca 
un jucător de fotbal din echipa unei universităţi, și o femeie 
drăguță, la vreo treizeci și cinci de ani, cu părul de un blond 
aproape platinat și cu strungăreaţă. Poliţista o întrebă pe Hen 
dacă are câteva clipe pentru a sta de vorbă. 

— Da, spuse ea, fără să se miște din ușă. 

— Putem vorbi înăuntru? 

— Desigur. 

Se așezară cu toţii în sufragerie. Hen dăduse fuga la etaj ca 
să-și schimbe hainele și își luase acum pe ea niște blugi și un 
pulover. Când se întoarse, simţi mirosul de cafea pe foc și se 
așeză în faţa celor doi polițiști. 

— Asta este în primul rând o vizită de curtoazie, spuse 
poliţista, care zisese că o cheamă Rowland. Am vrut să vă anunţ 
că, în această dimineaţă, Matthew și Mira Dolamore au depus 
împotriva dumneavoastră o plângere oficială pentru hărțuire și 
doresc un ordin de protecție. 

— Hărţuire? rosti Hen, iar Lloyd puse o mână pe piciorul ei și o 
îndemnă să tacă. 

— Ce înseamnă un ordin de protecţie? E ca un ordin de 
restricţie? întrebă Lloyd. 

— În esenţă, este același lucru. Din câte știm, nu vor cere să 
vă mutaţi, ci doar să încetaţi orice contact. Și să nu vă apropiaţi 
de casa lor... 

— Locuim chiar alături, zise Hen. 

— ... Şi să nu-i spionaţi sau să-i urmăriţi. 

— Este o cerere oficială? întrebă Lloyd. 

— După cum v-a explicat doamna ofiţer Rowland, spuse 
polițistul (Hen nu-i reținuse numele), asta este o vizită de 
curtoazie. În mod ideal, problema ar trebui să se soluţioneze 
fără a fi nevoie să recurgem la emiterea unui ordin de protecție. 
Sperăm că veţi fi de acord să respectaţi cererea lor. Am 
constatat personal că majoritatea disputelor între vecini pot fi 
soluționate pe cale pașnică. 

Hen se trase spre marginea canapelei, iar Lloyd luă mâna de 
pe piciorul ei. 


VP - 107 


— Nu este o dispută între vecini. L-am văzut pe Matthew 
Dolamore comițând o crimă. Nu-mi voi schimba povestea din 
cauza unui ordin de restricţie. 

Polițistul ridică ambele mâini, cu palmele către Hen. 

— Înţeleg perfect. Nu suntem aici pentru a discuta despre 
crimă. Am venit doar pentru a vă informa că vecinii 
dumneavoastră au demarat procesul de solicitare a unui ordin 
de protecţie. 

— Bine. Bine, rosti Lloyd. Cât timp va dura până la emiterea 
ordinului? 

— De obicei, un judecător are la dispoziţie douăzeci și patru 
de ore pentru a examina documentele, dar adesea este aprobat 
chiar mai înainte. S-ar putea să-l primiţi chiar astăzi. 

— În regulă. Vă mulţumim că ne-aţi anunţat. 

— De dimineaţă, soţii Dolamore nu depuseseră încă oficial 
toate documentele necesare. Sperăm că această conversație... 

— La dracu' cu asta! exclamă Hen. N-au decât să le depună. 
Mi se rupe. 

Lloyd dădu să pună o mâna pe spatele lui Hen, dar ea se 
ridică brusc. 

— Mulţumesc, domnilor polițiști, că v-aţi făcut treaba. 

După plecarea lor, Lloyd spuse: 

— Doamne sfinte, Hen! 

— Care-i problema? Am zis ce gândesc. N-au decât să obțină 
toate ordinele de restricţie pe care le doresc, dar asta nu 
schimbă ce am văzut. 

— Hai să bem niște cafea și să mai vorbim despre asta! 

— Nu mai vreau să vorbesc despre asta. Știu că nu mă crezi. 
Și nu știu cum să te fac să te răzgândești. 

— Te cred. Dar poate că ai făcut un fel de greșeală. Poţi să 
recunoști că e și asta o posibilitate? 

— Nu, nu pot. Recunosc că tot ce am văzut până sâmbătă 
seara a fost interpretabil. Poate că trofeul de scrimă nu i-a 
aparţinut lui Dustin Miller. Poate că Matthew Dolamore a avut un 
alt motiv pentru a-i urmări pe acei oameni în toiul nopţii. Dar l- 
am văzut cu ochii mei la locul crimei. Cum te văd și cum mă 
vezi. 

— Erai beată. 

— Nu eram atât de beată. 

— Nu asta am auzit. 


VP - 108 


— Unde anume? 

— Am vorbit cu unul dintre detectivi. leri, înainte să venim 
acasă. Mi-a spus că erai în stare avansată de ebrietate. 

— Nu eram. Am băut, dar... 

— Au vorbit cu barmanul. Ai comandat cel puţin cinci băuturi, 
printre care și un martini. 

— Nu știu dacă am băut chiar cinci. 

— Ştii că, în combinaţie cu medicamentele tale, e ca și cum ai 
fi băut zece. Măcar mâncaseși ceva în seara aia? 

— Nu știu. Uite ce e, nu ţipa la mine! Eram beată, dar știu ce 
am văzut. Le-ai spus despre medicamentele pe care le iau? 

— Cui? Poliţiștilor? M-au întrebat dacă bei mult, iar eu le-am 
zis că nu. Am spus că, din cauza medicamentelor, de obicei ești 
foarte atentă să nu bei mai mult de două pahare. 

— Minunat! 

— Sunt de partea ta, Hen. Îmi fac griji pentru tine. 

— Nu trebuie să te duci la serviciu? 

— E sărbătoare azi. Ziua lui Columb. 

— A, da. 

— Am de lucru, dar o pot face de aici. Nu vreau să fii singură. 

Hen se pomeni încleștându-și fălcile, apoi își impuse să se 
relaxeze. 

— Aveam de gând să merg la atelier azi. Nu pot sta aici toată 
ziua. Cu... individul ăla alături. 

— Bine. Ar trebui să mergi la atelier. Te înţeleg. 

Hen bău niște cafea și încercă să mănânce o felie de pâine 
prăjită, dar, de cum mușcă din ea, simţi că i se întoarce 
stomacul pe dos. Își schimbă din nou hainele și îi zise lui Lloyd, 
care se afla acum la computerul său, în living, că se duce la 
atelier. 

— Poţi să-mi faci o favoare? întrebă el. 

— Bine, încuviinţă ea. 

— Promite-mi că ai să mergi doar la atelier. Promite-mi că nu 
ai să faci vreo prostie. 

— Îți promit, spuse ea, apoi ieși pe ușa din faţă și nu aruncă 
nici măcar o privire spre casa soţilor Dolamore când se urcă în 
mașină. 


VP - 109 


21. 


Chiar dacă Matthew și Mira fuseseră înștiințaţi că polițiștii o 
vizitaseră pe Henrietta Mazur și vorbiseră cu ea, ei deciseră 
totuși să meargă mai departe cu solicitarea ordinului de 
protecţie. Judecătorul îl emise la ora trei după-amiaza, în 
aceeași zi, și li se zise că îi va fi înmânat direct Henriettei, fie în 
seara respectivă, fie cel târziu în dimineaţa următoare. 

— Asta nu o va împiedica să susţină în continuare că v-a 
văzut la locul crimei, îi zise defectiva Shaheen lui Matthew, la 
telefon. 

— Știu. Pur și simplu, nu vreau să mă urmărească. Nu o vreau 
în casa mea. Nu vreau să vorbească cu soţia mea. Ultima dată 
când s-a întâmplat asta, a atacat pe cineva. 

— Știu. Vom face tot posibilul pentru a ne asigura că acea 
situaţie nu se va repeta. 

Mira se dusese în dormitor, chinuită de o migrenă, se 
baricadase acolo și trăsese draperiile. Durerile de cap nu erau 
frecvente, dar când le avea - întotdeauna, din pricina anxietăţii, 
credea Matthew, chiar dacă ea nu era de acord -, o scoteau din 
funcțiune pentru tot restul zilei. Matthew (căruia îi făcea figuri 
stomacul) mâncă cereale la cină. Işi dădu seama că, de sâmbătă 
noapte, nu avusese niciun moment în care să-și amintească cu 
adevărat ce simţise când izbise craniul lui Scott Doyle cu bucata 
aia de metal, să simtă cum se crăpase, ceea ce însemna că 
viaţa avea să se reverse din trupul lui, pentru totdeauna. 
Măreţia acelui moment unic fusese imediat distrusă de 
Henrietta, care apăruse ca o fantomă în parcare, întâlnindu-i 
privirea. Încercase să separe cele două evenimente, să 
recunoască faptul că era posibil să faci în același timp ceva și 
divin, și nesăbuit. Și totuși, cumva, scăpase basma curată. Se 
întâmplase ceea ce și-a și imaginat că s-ar putea întâmpla. 
Henrietta Mazur era o martoră în care nu se putea avea 
încredere. Ba chiar mai rău de-atât, o martoră falsă. O femeie 
bolnavă mintal, incapabilă să deosebească fantezia de realitate. 
În anumite privinţe, lucrurile se aranjaseră perfect. 

Pe măsură ce seara trecea - Matthew citind febril tot ce putea 
găsi online despre uciderea lui Scott Doyle -, se pomeni 
gândindu-se la Henrietta mai mult decât la crimă. Tot revenea la 


VP - 110 


acel moment de încremenire, în care ei doi se uitaseră unul la 
altul, iar un curent electric păru să treacă printre ei, în vreme ce 
Scott zăcea la picioarele lui Matthew. Îi amintea de ceva... îi 
amintea de mama lui și nu era sigur că voia să se gândească la 
asta. Dar își îngădui să o facă, doar o dată. Privirea aceea - 
privirea aceea pierdută și totuși pătrunzătoare - o caracterizase 
pe Natalia Dolamore spre sfârșitul vieţii sale. Și-o imagină acum, 
revăzu în minte expresia de pe fața ei în timp ce strângea 
vasele după cină, ridicându-le pe ale ei de pe podea... fiindcă 
fusese una dintre acele seri în care tatăl lui o pusese să 
mănânce în patru labe, de pe linoleumul din bucătărie, 
mâncarea ei fiind pusă la grămadă într-un castron pentru câini. 
Nu  crâcnise, desigur, deoarece cunoștea consecințele 
nesupunerii, dar faţa ei rămăsese o mască înghețată, 
impermeabilă la umilinţă. Chipul ei era chipul unei martore care 
observa ce i se întâmplă. Nu trăia lucrurile acelea, ci le urmărea. 

Așa arătase Henrietta. Și ea avusese faţa unei martore, iar 
Matthew simţise că, în acel moment, ea văzuse totul. Nu doar ce 
se petrecea acolo, pe loc, ci tot ce i se întâmplase lui Matthew 
de când fusese suficient de mare pentru a ţine minte. Văzuse 
monstruozitatea tatălui său, fragilitatea și graţia mamei lui. ÎI 
văzuse pe fratele său, Richard, transformându-se el însuși într- 
un monstru. Văzuse ușa care se deschisese înăuntrul lui 
Matthew în timp ce el privise pentru prima dată pe cineva 
murind, îl văzuse pășind într-o lume a culorilor pe care nici 
măcar nu și-o imaginase până atunci. II văzuse pe Jay Saravan 
leșinat pe scaunul din faţă al mașinii sale, pe când habitaclul se 
umplea cu gaze de eșapament. li văzuse pe Dustin Miller mort în 
fotoliul lui și pe Matthew luându-i trofeul de scrimă de pe birou. 
Văzuse chiar și cât de mult avusese nevoie de acel trofeu, 
dorinţa de a și-l însuși. Ba chiar și dorinţa prostească de a-l afișa 
ostentativ în biroul său. 

Probabil că spusese poliţiei și despre asta. Despre trofeul pe 
care îl văzuse când venise la cină. Și, totuși, era în siguranţă. 
Trofeul dispăruse. Dacă îl întrebau despre el, va trebui să le zică 
ce îi zisese și Mirei în acea dimineaţă - că scăpase de el, că îl 
avea de la o vânzare de vechituri și că biroul său era prea 
aglomerat, așa că îl aruncase într-un tomberon. Ar părea 
suspect, dar ce puteau face? Trofeul era ascuns bine de tot în 
spaţiul acela de depozitare de la Sussex Hall, șters de amprente, 


VP - 111 


împins în spatele scaunelor și tacâmurilor vechi. Dacă poliţia 
decidea să caute trofeul, ar fi măcar posibil să se uite acolo? Era 
de așteptat să caute prin casa lui și poate prin sala lui de clasă, 
dar n-ar ajunge până acolo, nu-i așa? 

Stomacul i se strânse. Poate că aveau să-l caute și acolo și să 
îl găsească. Se gândi să meargă la școală chiar în clipa aceea, 
să ia cutia și să o ducă undeva unde nu ar fi găsită niciodată. 
Dar ideea acea îi făcu stomacul să se strângă și mai tare. „Nu 
acum”, Își spuse el. „E prea riscant”. 

Reveni la computer și își reluă căutările, nerăbdător să vadă 
dacă nu apăruse nimic nou în legătură cu Scott Doyle. Una 
dintre povești zicea că Scott era un muzician promiţător, un 
„Viitor star rock”. „Ei bine, cel puţin i-am oferit cadoul ăsta”, se 
gândi Matthew. Într-un singur weekend, trecuse de la statutul de 
solist aspirant al unei trupe de coveruri la cel de viitor star rock. 
Niciunul dintre articole nu făcea vreo referire la Michelle Brine. | 
se păru puţin ciudat, dar nu era ca și cum ar fi trăit împreună, 
era doar iubita lui și cine știa câte altele mai avea. Se întrebă 
dacă ea știa și se gândi că era posibil să nici nu fi aflat. Işi 
vizitase tatăl muribund. Oare poliţia știa de existenţa ei? Sigur 
încercase să-l sune duminică, pentru a-l întreba cum fusese 
spectacolul. Cât de mult se îngrijorase fiindcă el nu-i 
răspunsese? Sigur se întorsese deja, ca să aibă timp să se 
pregătească pentru săptămâna viitoare. Poate că ar trebui să o 
sune, să-i spună că auzise ce se întâmplase. Nu era necesar să 
menţioneze că fusese chestionat ca posibil suspect. Nu fusese 
acuzat, iar numele său nu ajunsese în presă. 

O sună pe mobil. 

— Tocmai voiam să te sun, zise ea imediat cum răspunse la 
telefon. 

Își dădu seama din vocea ei că știa. 

— Îmi pare tare rău, rosti Matthew. Tocmai am aflat. Ce s-a 
întâmplat? 

Ea oftă adânc. Era clar că plânsese. 

— Am tot încercat să-l sun duminică, ca să aflu cum a mers 
spectacolul, dar nu a răspuns. Sună ciudat, dar am știut că s-a 
întâmplat ceva îngrozitor. Am simţit. Și apoi, Jeremy m-a sunat 
și mi-a spus. Mă întorceam de la părinţii mei... 

— Cine-i Jeremy? 


VP - 112 


— Îmi pare rău. Sunt cam incoerentă. Jeremy făcea parte din 
trupa lui Scott. El era toboșarul. M-a sunat și mi-a zis că Scott a 
murit, iar eu am fost cât pe ce să-i spun că știu. Atât de 
inevitabil mi se părea. Nu știu... Poate că sunt nebună. 

— Nu ești nebună. Probabil că ești în stare de șoc. 

— Chestia e că ne-am despărțit vineri, chiar înainte ca eu să 
plec. Ai fi fost foarte mândru de mine. L-am întrebat încă o dată 
dacă nu vrea să vină cu mine să-l vizităm pe tata - i-am zis că 
se simțea mult mai rău -, iar a zis că nu poate din cauza 
concertului și mi-a mai explicat o dată cât de important era 
spectacolul. Așa că i-am sugerat să vină cu mine vineri seară și 
să rămână peste noapte la ai mei, apoi să ia mașina mea 
sâmbătă după-amiază, iar eu să mă întorc cu un tren. Dar mi-a 
spus, dacă-ţi vine să crezi, că trebuie să fie relaxat pentru 
spectacol, așa că l-am băgat undeva... Bine, nu i-am zis chiar 
așa, însă i-am spus că ar trebui să ne despărţim, iar el s-a 
opus... mă rog, nu prea mult, oricum, și apoi asta a fost. Ne-am 
despărțit. 

Matthew avu impresia că pare mândră pentru o clipă, de 
parcă ar fi uitat aproape că Scott era mort, dar apoi suspină 
brusc, aproape ca un geamăt, și izbucni în plâns. 

— Poate că..., începu ea să spună, apoi se răzgândi. 

— Ai aflat ce s-a întâmplat? A fost un jaf? 

Ea își trase nasul de două ori, apoi rosti cu o voce relativ 
normală: 

— S-a întâmplat după spectacol. Avea pană la o roată, iar în 
timp ce o schimba, cineva l-a lovit în cap. M-am dus la poliţie. 
Au vrut să știe dacă avea dușmani, dacă îmi era fidel și de ce 
ne-am despărțit. 

— Le-ai spus că vineri v-aţi certat și v-aţi despărțit? întrebă 
Matthew. 

— Da, le-am zis totul. Oricum, nu sunt suspectă. Am fost în 
Pittsfield tot weekendul. 

— Cum te simţi? 

— Dumnezeule, nu știu! Am toate sentimentele posibile. În 
weekend, chiar am fost fericită că, în cele din urmă, m-am 
despărțit de Scott. Hai să nu zic chiar fericită, pentru că tata se 
simte mult mai rău decât îmi spusese mama, dar m-am simţit 
ușurată. lar acum, nu mai știu ce ar trebui să simt. Ar trebui să 
sufăr pentru el? Sunt foarte confuză. 


VP-113 


— Ar trebui să-ţi iei liber o săptămână. 

— Dumnezeule, nu! Asta-i ultimul lucru pe care vreau să îl 
fac. Dacă ar trebui să stau și mai mult singură acasă, cred că aș 
lua-o razna. Hei, nu știu dacă ar trebui să te întreb asta, dar nu 
prea îmi pasă. Eşti liber? Poţi veni la mine sau e ciudat să-ți cer 
așa ceva? 

Matthew își analiză rapid opţiunile. Dacă avea de gând să-i 
zică lui Michelle că vecina lui nebună îl acuzase de crimă, acum 
era momentul. Pe de altă parte, ea încă nu aflase asta și era 
posibil să nu afle niciodată. În mod clar, polițiștii nici măcar nu 
se deranjaseră să-i arate o fotografie cu el. Ceea ce era un semn 
destul de clar că nu o luau deloc în serios pe Henrietta Mazur. 
Decise să nu-i spună. Dacă afla mai târziu, îi putea zice că nu 
dorise să o supere și mai tare. 

— Din păcate, Mira e cam bolnavă, rosti el. 

— Oh, îmi pare rău! 

— Nu e nimic grav, dar are niște migrene care o doboară. 

— Da, da, înţeleg perfect. Uită că am întrebat. 

— Dacă vii mâine la școală, hai să mergem undeva după ore. 
Poate să bem o cafea și să stăm de vorbă. 

— Sigur, spuse ea. 

— Și sună-mă mai târziu, dacă ai nevoie de cineva cu care să 
vorbești. Să nu stai pe gânduri. 

După ce încheiară conversaţia, Matthew știu că Michelle nu îl 
va suna. Rămase nemișcat o clipă, imaginându-și cum ar fi să se 
ducă acasă la Michelle - locuia într-una dintre acele clădiri de 
apartamente construite într-un vag stil Tudor, care avea 
denumiri de genul Courtly Estates sau ceva pe-acolo. Cum s-ar 
simţi să consoleze o femeie căreia îi vânase și îi ucisese iubitul 
(fostul iubit)? Şi cum s-ar simţi dacă, atunci când i-ar spune că 
trebuie să plece, ea l-ar cuprinde în braţe și și-ar lipi buzele de 
ale lui? Merse atât de departe, încât își permise, preţ de un 
moment, să și-o imagineze întinzându-se pe patul ei și 
ridicându-și șoldurile pentru ca el să-i poată trage blugii de pe 
picioarele lungi și tremurânde. Se cutremură puţin imaginându- 
și acea scenă și se gândi la Mira, aflată în coconul ei de 
întuneric. Nu o înșelase niciodată și nici n-ar fi făcut-o. Tatăl lui 
se ocupa cu așa ceva. El nu ar fi făcut-o niciodată. 

Și, în plus, oricât de tentant ar fi fost să o viziteze pe Michelle, 
eliberată pentru totdeauna de manifestarea fizică a lui Scott 


VP - 114 


Doyle, Matthew își dădu seama că se gândea încă la Henrietta 
Mazur. Cum ar fi să-i facă ei o vizită? Ce i-ar spune ea dacă s-ar 
trezi cu el la ușă? Cu toate că nu ea ar deschide, ci, cel mai 
probabil, soțul ei, Lloyd, care i-ar trage un pumn în faţă. Insă nu 
se putea abţine să nu se gândească la ea și la cât de mult dorea 
să știe ce gândea ea. Ştia doar că și ea se gândea la el. 
Neîncetat. Și, cândva în următoarele douăzeci și patru de ore, 
avea să primească ordinul de protecţie care îi interzicea să 
interacționeze cu el și Mira. Aveau să plece din cartier? Se 
îndoia de asta. După cum se îndoia și că ea nu se va mai băga în 
treaba lui. Ceea ce îi provoca un fior pervers, pe care nu-l 
înțelegea deloc. 


22. 


După ce, marți dimineață, primi ordinul de protecţie de la un 
executor judecătoresc corpolent și dezinteresat, Hen îl sună pe 
Lloyd la serviciu, pentru a-l anunţa. 

— La naiba, deci e pe bune! spuse el. 

— Da. 

— Cum te simţi? 

— Nu știu, rosti Hen. Ca și cum aș fi primit o mică validare. 

— Dar nu vei mai face nimic, nu? 

— Ce vrei să zici? Să nu intru prin efracţie în casa lor? 

— nf. 

— Nu. Am terminat cu asta. Am spus ce am avut de spus. O 
să merg să-mi verific concentrațiile din sânge, ca să văd dacă 
medicamentele mele funcţionează. O să ţin capul plecat. Mă 
simt bine, Lloyd. Nu sunt maniacă. 

— Te cred. 

Hen își folosise toată puterea de convingere pentru a-l face pe 
Lloyd să se ducă la birou în acea zi. li jurase că se simţea bine și 
îi promisese că avea să-l sune din două în două ore, pentru ca el 
să se convingă că era în regulă. 

— Îți voi spune totuși că, dacă nu se întâmplă nimic în acest 
caz... dacă Matthew nu este arestat, atunci poate că ar trebui să 
ne gândim să ne mutăm. E un criminal. 


VP - 115 


— Bine, rosti Lloyd, iar ea îl auzi acoperind telefonul cu mâna 
și schimbând câteva vorbe cu cineva din biroul său. Da, sunt de 
acord. E-n regulă. 

— Te sun mai târziu. 

Se duse la fereastra mare care dădea spre Sycamore Street. 
Trăsese draperiile la toate geamurile cu vedere spre casa 
vecinilor. Convinsă fiind că Matthew e un criminal și că știe că 
ea știe acest lucru, se întreba de ce nu se simte mai speriată. 
Nu avea să încerce să-i închidă gura la un moment dat? Și 
totuși, nu credea că asta se va întâmpla. Unul dintre motive era 
că, dacă i s-ar întâmpla ceva rău, poliţia l-ar suspecta imediat pe 
Matthew, fiindcă ea formulase acuzaţii împotriva lui. Dar nu era 
doar asta. Mai era și faptul că ea nu credea să fie genul lui. El 
ucidea bărbaţi. Nu știa de ce, dar asta făcea. 

Una dintre mamele din vecini trecu pe stradă. Purta pantaloni 
de yoga și avea niște haltere micuţe în mâini. Întoarse capul și 
aruncă o privire spre casă, iar Hen făcu un pas înapoi de la 
fereastră, ascunzându-se în umbră. Oare știa ceva femeia 
aceea? Hen nu credea, fiindcă nici numele lui Matthew, nici al ei 
nu fuseseră menţionate în vreunul dintre comunicatele de presă 
despre crima din New Essex. Totuși, se întrebă dacă nu aflase 
cumva. 

Era o zi frumoasă afară, cu cerul de un albastru intens, iar 
arțarul de pe stradă, complet roșu acum, își pierduse doar 
câteva frunze. Lui Hen îi plăceau toate anotimpurile, dar lunile 
marilor schimbări - octombrie și aprilie - îi pricinuiau o tristețe 
pe care nu și-o putea exprima în cuvinte. Se gândi la părinţii ei, 
care tocmai se întorseseră în nordul statului New York, după o 
croazieră de trei săptămâni pe Rin. Tatăl ei probabil că deja 
devenise obsedat de starea curţii lor, de covorul de frunze 
așternut, în vreme ce mama ei planifica următoarea lor călătorie 
în Europa. Hen decise să-i sune mai târziu, după ce făcea un 
drum până la atelierul ei. Evenimentul Open Spaces urma să 
aibă loc în acel weekend, iar ea avea mult de lucru. 

In acea săptămână, cum vremea fusese perfectă, cu zile 
senine și răcoroase, Hen își crease obiceiul de a merge în 
fiecare zi pe jos până la atelier, după micul dejun, de a lucra 
toata dimineaţa la ilustrațiile rămase pentru Scoala războinicilor, 
de a lua prânzul la cafeneaua de pe malul râului, aflată chiar 
vizavi de ateliere, și de a-și petrece după-amiaza pregătindu-se 


VP - 116 


pentru weekend. Făcu ordine în atelier și selectă cincisprezece 
gravuri - inclusiv pe cea mai recentă, cu pisica în pat și fata pe 
pervaz -, pentru a le expune. Ba chiar se duse cu mașina la 
Walmart, pentru a cumpăra una dintre acele uriașe găleți de 
plastic cu covrigei cu unt de arahide. Erau gustarea ei preferată 
și întotdeauna o cumpăra în weekendurile cu evenimente Open 
Spaces, punând un bol pentru vizitatori, dar, de fapt, erau mica 
ei recompensă pentru nefericirea pe care i-o provocau 
necunoscuții aceia care se plimbau prin spaţiul ei de lucru și o 
judecau. 

In mod ciudat, era o săptămână bună, cu toate că se 
pomenea adesea gândindu-se la Matthew Dolamore și la ce îl 
văzuse făcând. Seara, ea și Lloyd găteau cina împreună. Echipa 
Red Sox fusese eliminată în prima rundă a p/ayoffurilor, iar 
Lloyd fusese posomorât o zi întreagă din cauza asta, dar, cel 
puţin, acum puteau să vadă ultimul sezon din Urzea/a tronurilor. 
Avea grijă ca toate ferestrele care dădeau spre casa soţilor 
Dolamore să fie acoperite de draperii. Fără îndoială, Lloyd 
observase, dar nu menţionase acest lucru. 

Sâmbătă dimineaţă, Lloyd se duse cu Hen la Black Brick 
Studios, pentru a vedea cum amenajase spaţiul. Evenimentul 
Open Spaces dura de la prânz până la ora cinci după-amiaza, în 
ambele zile de weekend, iar locul era plin de viaţă, așa cum 
fusese toată săptămâna. Lloyd bău o cafea și se uită la gravurile 
pe care ea le selectase pentru a le expune pe pereţii atelierului. 
Hen știa că cele mai multe îi erau cunoscute, fiind „cele mai 
mari hituri” ale ei, pe care întotdeauna le scotea la evenimente, 
dar nu-i văzuse cea mai nouă lucrare, pe care o privi o vreme, 
înainte de a întreba: 

— Am mai văzut asta? 

— Am făcut-o de curând. 

— Imi place, spuse el. E sinistră. Despre ce-i vorba? 

Era o întrebare pe care o ura și o întrebare despre care Lloyd 
ar fi trebuit să știe că o ura, dar uneori nu se putea abţine. Îi 
plăceau lucrările ei, cel puţin asta spunea întotdeauna, dar 
simţea totodată nevoia de a le analiza până în pânzele albe. 

— Este vorba despre Matthew Dolamore, rosti ea. 

Lloyd se întoarse îngrijorat spre ea, iar Hen își dădu ochii 
peste cap și zise: 


VP - 117 


— Glumesc. Nu știu despre ce e vorba. Pur și simplu, mi-a 
venit în minte. 

El rămase acolo aproape toată dimineaţa, mâncând covrigei 
până când ea îi spuse să se oprească. 

— Ce pui alături de ăștia? întrebă el. De băut? 

— Am cidru de mere. 

— O, ar trebui să-l încălzești, să pui niște mirodenii în el. Ca să 
miroasă frumos aici. 

Hen se gândi că era o idee bună. Avea un reșou în atelier și îl 
trimise pe Lloyd să aducă o oală și să cumpere niște mirodenii 
pentru cidru. Era bucuroasă să scape de el. Știa că avea oricum 
să plece de îndată ce începeau să sosească vizitatorii, dar își 
dorea să fie puţin timp singură. Pregăti opt plăci de cupru pe 
care să le poată trece prin presă în acea după-amiază. 
Considera că era mult mai bine să aibă de lucru, pentru că nu 
suporta să stea degeaba și să se uite la străinii care îi priveau 
lucrările. Lloyd se întoarse chiar înainte de prânz. Adusese oala 
lor galbenă, un pachet de mirodenii și chiar o sticlă de bourbon 
Maker's Mark. 

— Crezi că ar trebui să fac cidrul mai tare? spuse Hen râzând. 

— M-am gândit că ar prinde bine să ai și ceva mai tare, pentru 
orice eventualitate. 

El puse cidrul pe reșou, iar în curând, în aer se răspândi miros 
de mere și cuișoare. Ea și Lloyd își turnară câte o cană, în care 
puseră și ceva bourbon, iar Hen avu brusc o senzaţie 
copleșitoare de bine și simţi că totul va fi în regulă. Când sosiră 
primii vizitatori - un cuplu de vârstă mijlocie, bărbatul, cu un aer 
sobru și indiferent, iar femeia, cu o șuviţă de păr violet și cu 
două broșe lucrate manual pe haină -, Lloyd plecă. 

A fost o după-amiază aglomerată. Vremea frumoasă scosese 
o mulţime de oameni din case, iar cidrul dispăruse pe la trei 
după-amiaza, rămânând doar niște resturi întunecate pe fundul 
oalei. Hen subevaluase preţurile gravurilor și vânduse vreo 
cincisprezece dintre ele. Era obișnuită cu asemenea 
evenimente, după ce, ani de zile, participase la cele din 
Somerville, dar în suburbii era o lume ușor diferită. Oamenii 
puneau mai multe întrebări și cheltuiau mai mulţi bani. La ora 
cinci, era epuizată. II sună pe Lloyd, iar el veni să o ia. li spuse 
că își petrecuse după-amiaza făcând chili și urmărind printre 
picături meciurile de fotbal între echipele de la diverse 


VP - 118 


universităţi. Mirosea de parcă băuse mai multe beri și Hen se 
bucură că nu avea de condus decât cel mult doi kilometri până 
acasă. 

Vremea se schimbă duminică, cerul dimineţii fiind acoperit cu 
nori grei, iar aerul, umed. Hen se duse cu mașina, ca să n-o 
prindă ploaia pe drum. Urmă o zi lungă. Până la prânz, cerul se 
căscă și începu o ploaie măruntă și deasă, care nu se mai opri. 
Din atelierul ei de la subsol, Hen nu avea cum s-o vadă, dar 
puţinii oameni care îi călcară pragul atelierului îi spuseră cât de 
mizerabil era afară, în timp ce apa picura din hainele lor pe 
podea. 

Din cauza ploii și a faptului că echipa Patriots avea un meci în 
acea după-amiază, numărul vizitatorilor scăzuse semnificativ. 
Alţi artiști trecură pe la ea, dispuși să-și părăsească atelierele 
pentru a se aventura afară, iar Hen făcu un tur rapid al 
subsolului și se duse să-l vadă pe Derek, unul dintre puținii 
artiști ale căror nume le reţinuse. 

— Bună, Hen, o întâmpină el. 

— Cum a fost evenimentul? îl întrebă ea. 

— Azi a fost liniște. leri a fost nebunie. 

Se uită la fotografiile lui, destul de interesante, toate alb- 
negru, cele mai multe înfățișând clădiri - zone centrale din 
orașe, malluri, un pâlc de case dintr-o suburbie -, dar multe 
dintre ele realizate dintr-un unghi înclinat, astfel încât cerul 
domina întreaga imaginilor. Se întrebă dacă perspectiva din 
fotografii avea de-a face cu faptul că era scund și aproape că-i 
veni să-l întrebe și pe el, dar se abţinu. Era genul de întrebare 
pe care o detesta și ea. Ce anume din personalitatea ta putem 
regăsi în această lucrare de artă? Știa că opinia ei era 
nepopulară într-o cultură obsedată de individualitate, dar, 
uneori, artistul și arta erau entităţi separate. 

— Ai vândut multe? îl întrebă ea, în schimb. 

— Una, ieri. 

Dintr-un impuls, Hen îi spuse că voia să cumpere fotografia ei 
preferată, o imagine frumoasă, cu o tentă argintie, a unei 
grămezi de dovleci de la un soi de festival. Un copil stătea 
ghemuit lângă dovleci, desenând cu un băț pe pământ. 
Deasupra, cerul era presărat cu nori. 

— Nu e nevoie, spuse Derek. 


VP - 119 


— Știu că nu e nevoie. Îmi place la nebunie fotografia. O să 
mă inspire pentru următoarea carte pe care va trebui s-o 
ilustrez. 

Se duse repede în atelierul ei, își luă cardul de credit, se 
întoarse și cumpără fotografia înrămată. De cum o ţinu în mână, 
chiar îi plăcu mult. Se gândi că ar putea să o agaţe deasupra 
bibliotecii joase din sufragerie. 

La ora patru și jumătate se apucă să strângă, aproape 
convinsă că nu aveau să mai vină și alţi vizitatori. Își turnă niște 
bourbon într-un pahar de apă și începu să asculte la CD-player 
coloana sonoră a filmului Vă/u/ pictat. Pe când își spăla mâinile 
la chiuveta industrială mare, simţi că cineva intrase în studio. Se 
întoarse, cu mâinile ude. Matthew Dolamore stătea la un metru 
jumătate de ea, cu mâinile vârâte în buzunarele jeanșilor. Haina 
îi era leoarcă de la ploaie. 

Lui Hen îi îngheţă sângele-n vine și aruncă o privire spre ușă. 

Matthew făcu un pas în spate. 

— Nu am venit să-ţi fac rău, îi zise el. 

— Atunci de ce ai venit? întrebă Hen, uimită ea însăși de 
calmul cu care rostise acele cuvinte. 

Matthew ridică ușor din umeri, apoi spuse: 

— Vreau să vorbim. Și am vrut să-ți văd lucrările. 

Își plimbă privirea de jur-împrejur, cu mâinile tot în buzunare, 
iar Hen își dădu seama că era agitat. Făcu un pas spre el. 

— Aș prefera să pleci, îi spuse. După cum bine știi, ai cerut un 
ordin de protecţie împotriva mea și nu vreau să-l încalc. 

— M-ai spionat. 

— Pe bună dreptate, zise Hen. 

— Uite ce €e..., începu Matthew, dar apoi tăcu. 

— Chiar vreau să pleci, spuse Hen. În clipa asta. 

— Nu vrei să vorbim? De-asta am venit. Nu am venit ca să-ţi 
fac vreun rău sau ca să te ameninţ. 

— Sau ca să mă ucizi, spuse Hen. 

Matthew zâmbi, iar lui Hen i se păru că semăna cu un copil 
care fusese prins vorbind urât la locul de joacă. 

— Nu, nu te-aș ucide niciodată, zise el. 

— Dar pe Scott Doyle l-ai ucis. La fel cum l-ai ucis și pe Dustin 
Miller. 

Matthew privi peste umăr, să vadă dacă nu cumva mai era 
cineva prin apropiere, apoi spuse: 


VP - 120 


— Da. Așa e. 

Lui Hen i se făcu din nou frică. Probabil că era evident, pentru 
că Matthew își scoase mâinile din buzunare și le ridică. 

— Nu ţi-aș face niciodată rău. Jur. 

— Ce vrei de la mine? întrebă Hen. 

Matthew zâmbi din nou, aproape sfios. 

— Încă nu știu, spuse el. Presupun că vreau să știi adevărul. 


VP - 121 


RICHARD 


Am o bănuială că fratele meu nu e ceea ce pare. Nu că l-aș 
învinui. Oricine a avut o copilărie ca a noastră poate face ce 
vrea. 

Viaţa ne e datoare, amândurora. 

e 

Am avut și eu porniri asemănătoare, recunosc, dar sunt 
mândru să spun că nu le pun în practică. Lumea e în siguranță 
cu mine, deși uneori îmi place să mă distrez. Nu chiar așa cum 
suspectez că se distra tatăl meu. Odată s-a întors dintr-o 
călătorie de afaceri și m-am dus după el în dormitor, în timp ce- 
și despacheta geamantanul. Mama a rămas jos. Gătea friptură 
de vită înăbușită, mâncarea lui preferată, și voia să se asigure 
că nu se ardea. Fusese plecat cel puţin o săptămână (mie mi s-a 
părut că trecuse mai mult de-atât, dar, când ești copil, totul 
pare să dureze mai mult), și l-am privit scoțând haine din 
geamantan, în cea mai mare parte cămăși, lenjerie și șosete. Le- 
a aruncat pe podea, pentru ca mama să le ridice mai târziu, dar 
apoi a scos o pereche de chiloţi de damă, bej și dantelaţi, mai 
uzați pe alocuri. l-a ridicat și mi i-a arătat, zâmbind cu gura larg 
deschisă de-i vedeam toate plombele, apoi i-a așezat cu grijă în 
mijlocul cuverturii matlasate de pe pat. Apoi a scos un sutien și 
l-a așezat cam la jumătate de metru mai sus de chiloți, cu 
cupele căptușite și ascuţite în sus. Eram suficient de mare ca să- 
mi imaginez ce se aflase sub sutienul acela, și îmi amintesc că 
m-am excitat stând acolo. Una dintre cupe era mai închisă la 
culoare decât cealaltă, așa că am întors-o și m-am uitat pe 
partea cealaltă. Pe interior, sutienul era mânjit cu sânge într-o 
nuanţă întunecată, mai degrabă maronie decât roșiatică. 

Tata m-a privit, apoi a ridicat și a coborât din sprâncene și mi- 
a spus: 

— N-a vrut să-l dea jos, dar am convins-o. 

— Sunt ale mamei? am întrebat eu, deși eram aproape sigur 
că nu. 

Când m-a auzit, tata a râs, dând cu capul pe spate. 


VP - 122 


— Mama ta n-ar putea umple sutienul ăla, crede-mă, a zis el. 
Dar i le-am adus în dar, ca să știe că m-am gândit la ea cât am 
fost plecat. Ah, ţi-am adus și ţie ceva, piticule. 

De aceea mă dusesem, de fapt, după tata în dormitor. 
Sperasem să-mi fi adus un cadou - aproape de fiecare dată îmi 
aducea câte ceva, chiar dacă doar sticluțe cu șampon și loțiune 
de corp - și l-am privit scotocind într-un buzunar al 
geamantanului, după care a scos un pachet de cărţi și l-a 
azvârlit spre mine. 

— De la bunul meu prieten Bill, mi-a zis el. Sunt niște cărți 
speciale. Să nu te vadă mama cu ele. 

Am scos cărțile cu colțuri îndoite din cutia lor. Pe spatele lor 
erau femei goale, dezvăluindu-și fără inhibiții până și 
triunghiurile stufoase. 

— Să le ţii doar pentru tine, da? Dacă ai să le arăți celorlalți 
băieţi de la școală, unul dintre ei o să ţi le fure. Ascunde-le la 
tine în cameră și gata. 

Nu-mi amintesc restul nopţii sau ce-a făcut mama când a 
găsit lenjeria însângerată pe partea ei de pat. M-am gândit, ţin 
minte, că era o păcăleală, ca atunci când tata se prefăcea că își 
rupe degetul de la mână sau când mergeam la carieră și se 
făcea că mă aruncă peste margine. Dar am și acum cărţile, cu 
colţurile și mai îndoite ca înainte. Fata de pe optul de pică e 
preferata mea - e în patru labe, se uită în spate peste umăr și 
cred că e doar o umbră, dar pare să aibă o vânătaie închisă la 
culoare, de mărimea unui pumn, pe fesa stângă. 

e 

Am același vis, la nesfârșit. Vizitez o casă undeva în pădure. 
Am urcat la etaj, deși nu ar trebui să fiu aici. Văd un coridor lung 
și cufundat în beznă, pe care se înșiruiesc ușile către 
numeroasele dormitoare, majoritatea nefolosite și în paragină. 
La capătul coridorului, se află o siluetă întunecată care mă 
privește, așteptând să vadă încotro mă îndrept. Sentimentul 
care mă încearcă atunci când o văd este mereu același. Trebuie 
să știu cine e. Dar când mă apropii de ea, intră într-una dintre 
camere și nu reușesc s-o mai găsesc. Mă tem de ceea ce se află 
în camerele cu pricina, dar trebuie să deschid ușile. Trebuie să 
găsesc silueta aceea întunecată. 


VP - 123 


Cu trei zile în urmă, pe o vreme plăcută, am mers la Winslow, 
în centru, știind că o mulţime de grupuri de studente aveau să 
iasă de la colegiul din oraș, în rochiţele lor minuscule și 
uniformele lor de hochei pe iarbă. Mi-am cumpărat o friptură 
thailandeză din piaţa Winslow și am prins o masă pe trotuar. Pe 
când îmi terminam salata - friptura era prea făcută și cauciucată 
-, am văzut-o. Era singură-singurică - poate puţin prea mare ca 
să mai fie studentă, dar până în treizeci de ani, oricum. Purta 
niște pantaloni negri de yoga, teniși de un portocaliu 
fosforescent și un tricou pe care chiar scria că VIITORUL E LA 
FEMININ. Venea de la cafeneaua de peste drum, care se numea 
Latte Da, și se îndrepta cu pas hotărât spre centrul orașului. Mi- 
am lăsat baltă salata și m-am luat după ea, urcând strada în 
pantă, dar m-am întors de cum am văzut-o descuindu-și 
automobilul Prius, într-o parcare în spic, pe Main Street. Mașina 
mea se afla la vreo două sute de metri mai în spate, așa că m- 
am întors și m-am îndreptat spre ea cât am putut de repede, 
fără să o iau la fugă. Când am cotit pe Main Street, fata 
dispăruse, dar am zărit automobilul ei verde în vârful dealului, 
virând la stânga pe River Street. Am urmărit-o, ţinând două 
mașini între noi. Străbătuse circa un kilometru și jumătate, apoi 
a intrat într-un nou complex rezidenţial de pe Waltham River, o 
clădire de cărămidă cu trei etaje, fiecare apartament având 
propria terasă. Am parcat pe unul din locurile pentru vizitatori și 
am privit-o cum străbate parcarea, cu capul plecat, uitându-se 
la telefon, cu o geantă mare de piele pe umăr, lovindu-i-se 
întruna de șold. 

Mi-am scos telefonul, am intrat pe contul meu fals de 
Instagram și am tastat /latteda, fără să mă aştept să găsesc 
ceva, dar nici întru totul surprins să văd că cea mai recentă 
postare, o fotografie de aproape a unui latte cu o inimă 
desenată în spumă, îi aparţinea unei anume haleyfpetersen. 
Pozele ei, majoritatea se/fie-uri, mi-au confirmat că era blonda 
pe care tocmai o urmărisem până la apartamentul ei. Spunea că 
e activistă, scriitoare și instructoare de yoga. Hashtag-urile de la 
fotografia pe care o postase cu doar jumătate de minut în urmă 
includeau cumpărălocal, sefa, #viațayoga, 
#viitorulelafeminin și #clipedefericire. 


VP - 124 


Locurile de parcare din complex erau numerotate, așa că m- 
am dus spre cel pe care era parcată mașina ei. Locul numărul 
17. 

Și, uite așa, a mea era. Îi știam numele. Îi știam fotografiile 
personale. Unde locuia și ce mașină conducea. Știam, fără 
îndoială, că o puteam ucide în următoarele douăzeci și patru de 
ore fără să fiu prins vreodată. S-ar fi preschimbat dintr-o fată 
vie, destul de frumușică încât să aibă două mii de urmăritori pe 
Instagram, într-o fată moartă, destul de frumușică încât să 
ajungă la știrile de la posturile naţionale. 

Am ofat spre casă, gândindu-mă cum aș face-o. 
Deocamdată, gândurile îmi erau de ajuns. Mă simţeam mai bine 
ca în dimineaţa aceea. Dar, cumva, fusese prea ușor, mult prea 
ușor, și m-am gândit, cum mi se întâmpla adeseori, să trec la 
următorul nivel și chiar să o fac. 

(J 

Pe oriunde merge fratele meu, moartea îl urmează. A mai 
observat cineva? Puștiul ăla cu care fusese coleg de facultate, 
Jay nu-știu-cum, un ticălos cu o mustață pufoasă închisă la 
culoare, care în primul an a venit cu un BMW și în anul următor 
s-a sinucis în el. A fost prima dată când am suspectat ceva. 
Când l-am întrebat pe Matthew despre asta, mi-a zis că Jay 
merita să moară, dar că nu a avut nimic de-a face cu asta. 

Mă îndoiesc. 

e 

În zilele caniculare de vară, mama ne ducea la un heleșteu 
aflat la două orașe distanţă. Vâsleam în zona delimitată, iar 
fundul heleșteului era plin de pietre și vegetaţie, în timp ce ea 
stătea pe șezlongul pe care și-l adusese, citind reviste și fumând 
țigări mentolate, și aroma lor proaspătă plutea pe deasupra 
apei. Uneori, un bărbat cu păr pe piept venea și se așeza lângă 
ea. Nu vorbeau niciodată, dar când mama se ducea la toaletă - 
„Rămâneţi acolo, mami se întoarce imediat” se lua după ea. 

— Ești prietenă cu bărbatul ăla? a întrebat-o odată Matthew 
de pe bancheta din spate a mașinii break, pe când ne îndreptam 
spre casă. 

— Care bărbat? 

— V-am văzut în pădure, împreună. 

Mi s-a părut că a trecut mult timp înainte ca mama să 
vorbească. Am mușcat din îngheţată și mi-au amorțit dinții. 


VP-125 


— Dacă-i spui tatălui tău despre el, mă omoară. Înţelegi? 
Matthew a spus că înţelegea. 
e 

În celălalt vis pe care îl am, e noapte și sunt singur, la volanul 
maşinii mele, pe un drum întunecat, iar farurile creionează un 
con de lumină albă. În fața mea aleargă un bărbat. Este aceeaşi 
siluetă din casa cu multe camere. Sunt aproape sigur. Dar oricât 
aș accelera, fuge întruna de mine, rămânând mereu în fața 
luminii farurilor. 

e 

l-am spus fratelui meu că o văzusem pe Henrietta Mazur pe 
veranda casei ei. Este adevărat, dar nu e singura dată când am 
văzut-o. Uneori, vin la Matthew neinvitat. Parchez la câteva 
străzi distanță și merg pe jos până acolo. Știu că Mira, snoaba 
aia afurisită, nu vrea să mă vadă, dar mie îmi place să o văd 
uneori sau să-l văd pe fratele meu cu ea, să văd cum o ajută să 
prepare cina și cum îi masează picioarele la sfârșitul zilei. 

Se preface, cred. 

Și acum pot s-o văd și pe Henrietta Mazur. 

Am văzut-o prin ușile de sticlă culisante din partea din spate a 
casei. Henrietta în bucătărie, dând din cap în ritmul unei muzici 
pe care eu nu o aud. Odată am văzut-o acolo doar într-o cămașă 
cu mâneci scurte și o pereche de chiloţi negri. Trebuia să se 
ridice pe vârfuri ca să ajungă la orice, iar cămașa i se ridica, 
dând la iveală două fese perfecte, abia ţinute în frâu de 
materialul lucios al lenjeriei. 

E minionă, cu părul închis la culoare și tuns puţin prea scurt 
pentru gustul meu, și se mișcă precum o dansatoare. Imi 
imaginez că e flexibilă, că dacă o apuci de glezne, îi poţi 
împinge picioarele de-o parte și de alta a capului. Am intrat pe 
site-ul ei și i-am văzut gravurile - chestii bolnăvicioase, perverse 
- și pot doar să-mi închipui ce o fi în mintea ei. Uneori mi-o 
imaginez cu păr pubian des și negru, ca al femeilor de pe cărțile 
de joc, iar alteori îmi imaginez că e rasă în întregime. Așa fac 
fetele în ziua de azi, nu? Sunt tot timpul rase acolo, pentru că nu 
știu niciodată când o să apară un bărbat care să le dea chiloţeii 
jos. 

e 

A avut loc o crimă în New Essex, undeva lângă un bar. Solistul 

unei trupe a fost lovit cu putere peste cap. Nu am acordat prea 


VP - 126 


multă atenţie știrii până n-am văzut numele trupei. The C- 
Beams. 

Nu mi-a povestit Matthew despre o trupă pe care a ascultat-o 
într-un bar de lângă casa lui? Parcă a zis că o știa pe iubita 
solistului și că el o înșela, iar ea habar n-avea? Parcă îmi sună 
cunoscut. Mai nou, nu mai trec așa des pe la Matthew, chiar 
dacă Mira e tot timpul plecată (mă întreb câteodată ce-o face ea 
în toate acele călătorii de afaceri), și uneori beau prea mult și uit 
despre ce vorbim. Mereu mă gândesc că poate Matthew va 
insista să rămân să dorm pe canapea într-o noapte, după ce-am 
băut prea mult, dar nu o face niciodată. Mă dă frumos pe ușă- 
afară. 

Dragoste frăţească. 

e 

Haley Petersen face reclamă la un curs de yoga pe Instagram. 
ÎI ține chiar în apartamentul ei, sâmbătă dimineață, și aproape 
că mă gândesc să merg. Mă entuziasmează foarte tare gândul 
de a-i vorbi față în faţă, când știu deja atât de multe despre ea. 
l-am studiat toate fotografiile de pe Instagram (îi place să-și 
etaleze corpul în toate modurile posibile, în special adoptând 
poziții de yoga în chiloți de dantelă) și i-am citit toate postările 
de pe Twitter (în iarnă, a trecut printr-o depresie; primăvara, a 
vizitat Lisabona) și i-am citit site-ul (scrie poezii îngrozitoare 
care mă fac să cred că a fost abuzată). 

Îmi închipui cum ar fi să mă aflu în apartamentul ei - de un 
alb imaculat, dacă Instagram-ul nu minte - și să simt mirosul 
sudorii de pe trupul ei. Dacă aș fi singurul care vine la curs? 
Gândul este copleșitor, așa că intru pe Craigslist și arunc un ochi 
peste secțiunea „Femei care caută bărbaţi” pentru Boston 
MetroWest, și aproape că-i scriu un e-mail lui Caut TăTic RăU 
din Billerica. l-am mai văzut postările (fără fotografii, desigur), 
dar pur și simplu nu reușesc să-i scriu. Nu știu dacă am 
încredere în mine. 

e 

Tata a aflat despre mama și bărbatul de la heleșteu. Știu, 
pentru că săptămâni în șir a pus-o să stea îmbrăcată în costum 
de baie prin casă. Îl purta când își mânca mesele pe podeaua 
din bucătărie. Matthew spune că mânca în patru labe, ca un 
câine, dar eu nu îmi amintesc să fi fost așa. Matthew nu-și 
amintește când s-a întors la locul ei la masa din bucătărie, în 


VP - 127 


timp ce tata avea o conversaţie lungă la telefon, în altă 
încăpere. Ea nu l-a auzit când s-a întors în bucătărie, iar el a 
izbit-o cu fața de farfurie, care s-a făcut ţândari. Am văzut toată 
scena. N-am știut niciodată că tata se putea mișca atât de 
repede. După aceea, mama a rămas pur și simplu acolo, cu 
capul în jos și sângele șiroindu-i din nări pe blatul din porțelan, 
cu flori galbene. Matthew nu-și amintește pentru că are fobie de 
sânge, dar eu îmi aduc bine aminte. Mama n-a încercat să 
oprească sângerarea, nu și-a dus niciodată batista la faţă, iar eu 
mă gândeam că poate spera ca sângele să curgă întruna, la 
nesfârșit. 
e 

Tot citesc articole despre moartea lui Scott Doyle. Ultima oară 
am citit că avea o relaţie cu o profesoară de la Sussex Hall, 
școala la care lucrează Matthew. lar acum chiar că mă întreb 
dacă nu cumva a avut ceva de-a face cu moartea lui Scott 
Doyle. Pe profesoară o cheamă Michelle Brine și nu are 
Facebook, Instagram sau Twitter, dar am găsit o fotografie cu ea 
pe o pagină de Linkedin. E trasă la faţă, cu părul castaniu, rar, și 
buze palide, de aceeași nuanţă cu cea a tenului ei, dar are un 
gât lung și slab și ar fi tipic pentru fratele meu să creadă că o 
salvează de lupul cel mare și rău. Arată ca cineva care are 
nevoie să fie salvat. 

Așa că nu mă duc la cursul de yoga ca să o întâlnesc pe Haley 
Petersen și nici nu-i trimit un e-mail fetei din Billerica, care caută 
un tătic rău, ci hotărăsc să îmi folosesc toată energia și 
resursele ca să aflu tot ce se poate despre Michelle Brine. O fată 
ca ea e o provocare mai mare, pentru că nu se expune. Nu-și 
închipuie că se uită cineva la ea. 

Aș putea să-l întreb pe fratele meu despre ea, dar nu cred că 
o voi face. Va intra în defensivă, așa cum face mereu. 

În plus, nu m-a mai sunat de ceva vreme, deși știu că Mira e 
din nou plecată. Poate că am să trec pe la el. Nu se poate 
ascunde de mine la nesfârșit. 


VP - 128 


PARTEA A DOUA 


DE LA CEI VII PENTRU CEI MORȚI 
23. 


— Presupun că vreau să știi adevărul, spuse Matthew, 
simţindu-și inima bătându-i în piept mai tare decât atunci când îl 
ucisese pe Scott Doyle. 

Hen se încruntă, apoi râse. 

— Te rog să pleci, îi spuse ea din nou. 

— Bine, îi zise Matthew, făcând doi pași în spate și oprindu-se 
chiar lângă ușa deschisă a atelierului ei de la subsol. Dacă te 
răzgândești, vreau doar să vorbim cândva. 

Hen îl ţintuia cu privirea. Matthew își dădu seama că 
procedase bine când se dăduse în spate. 

— De ce l-ai ucis pe Scott Doyle? îl întrebă ea. 

Matthew ridică din umeri. 

— Era un nemernic. A meritat-o. O știu pe iubita lui și e de 
treabă. lar el nu era. 

„Nu are legătură doar cu ceea ce a făcut, ci cu faptul că era 
atât de plin de el. L-am ucis pentru că avea o faţă de vulpoi 
îngâmfat și arogant și aș face-o din nou”. 

De data asta, Hen râse de-a dreptul. 

— Ce te face să crezi că nu mă voi duce direct la poliţie după 
ce încheiem conversaţia? 

— N-ai decât. Voi nega. 

— Ești într-un spaţiu public. Trebuie să te fi văzut cineva 
intrând aici. 

— Nu voi nega că am venit aici. Le voi spune că am venit ca 
să discut raţional cu tine, să te întreb de ce ai hotărât să mă 
persecuţi, să te rog să respecţi ordinul de protecţie. Voi spune 
că asta-i tot ce am discutat cu tine. Pe cine vor crede? 

O urmări cum cântărea în gând întrebarea lui. 

— Tot nu înţeleg de ce ai venit. 

— Când ești așa cum sunt eu... Când ai nevoi cum am eu... 

VP - 129 


Inima îi bubuia-n piept, de parcă ar fi fost la o întâlnire care 
nu mergea bine. 

— Îți dai seama că nu pot vorbi cu nimeni, nici măcar cu un 
terapeut... 

— La naiba, nu sunt terapeutul tău. _ 

— Nu, bineînţeles că nu. Nici nu am sugerat așa ceva. Incerc 
doar să explic natura specială a relaţiei noastre. lţi pot spune 
orice, iar tu nu poţi face nimic în privința asta. Poate fi o chestie 
reciprocă. Fata aia din facultate pe care ai atacat-o. Chiar voia 
să-ţi facă vreun rău? 

— Daphne Myers? Nu, nu voia. Pe atunci nu mă simțeam bine 
psihic și eram paranoică. Uite ce e, mă bucur nespus că, după 
părerea ta, între noi ar fi un soi de relaţie specia/ă, dar nu e așa. 
Știu cine ești și curând va afla și poliția. Așa că pleacă înainte 
să-i sun. 

Matthew o văzu aruncând o privire spre o geantă de pânză în 
care probabil că se afla telefonul ei. 

— În regulă, spuse el. Dar dacă te răzgândeşti, cred că ar 
merita și pentru tine. Nu vei fi niciodată în pericol. Nu ucid 
femei. Nu ţi-aș face niciodata rău. Nici dacă m-aș simţi 
ameninţat de tine. 

Matthew se întoarse și plecă, străbătând coridorul văruit, slab 
luminat, apoi urcând scările metalice și ieșind afară, în după- 
amiaza întunecată. Ploaia se oprise, dar parcarea brăzdată de 
făgașe a atelierului se umpluse de băltoace mocirloase, iar din 
copaci picurau încă stropi și cădeau frunze ude. Matthew trase 
adânc în piept aerul rece și umed și avu impresia că soarbe din 
el. Își simţea gura uscată și spatele încordat. Se urcă în mașină, 
ieși din parcare și coti spre Dartford Center. li spusese Mirei că 
se ducea la bibliotecă, să ridice o carte pe care o rezervase, 
lucru adevărat de altfel. O întrebase dacă voia să-l însoțească și 
răsuflase ușurat când ea îi spusese că prefera să rămână acasă 
și să se pregătească pentru următoarea călătorie. Se ducea în 
Wichita, la o conferinţă regională care avea să dureze toată 
săptămâna. 

Pe când se pregătise să plece, Mira îi spusese: 

— Știi, weekendul acesta e evenimentul organizat de Open 
Studios. 

— Ai fi vrut să mergem? 

— N-am fi putut, nu-i așa? Nu cu ea acolo. 


VP - 130 


Mira începuse să-i spună lui Hen „ea” sau, uneori, „femeia 
aceea”. 

— Am fi putut să mergem, dar să evităm atelierul ei. 

— Știu, dar poate dădeam pe-acolo de ea sau de Lloyd. Chiar 
nu m-aș fi simţit în stare... 

— Înţeleg ce vrei să zici. Nici eu nu voiam să merg, oricum. 

Tocmai începea din nou să plouă, când Matthew ajunse în 
dreptul bibliotecii și parcă sub castanul de pe Munroe Street. 
Când cobori din mașină, se opri pentru o clipă și se uită pe jos 
după castane căzute. Apăsă cu piciorul pe una dintre capsulele 
spinoase, care era deja pe jumătate despicată, și o castană, tare 
și lucioasă, se rostogoli din ea. O ridică și o vâri în buzunarul 
jeanșilor. 

La bibliotecă, luă cartea pe care o rezervase, The Haunted 
Wood, despre spionajul sovietic din America în timpul Războiului 
Rece, apoi se îndreptă spre unul dintre scaunele de piele din 
sala de lectură. Voia să stea o clipă jos și să se gândească la 
conversaţia cu Hen, să își amintească fiecare cuvinţel. Lucrurile 
decurseseră mai bine decât se așteptase. Își închipuise că avea 
să își facă apariţia în atelierul ei și că Hen ar intra în panică, ar 
lua-o la fugă din încăpere și s-ar duce direct la poliţie. Fusese 
agitată când îl văzuse, dar nu exagerat. Ştia că în sinea ei se 
credea în siguranţă cu el și spera ca sentimentul acela să-i 
permită să îl cunoască mai bine. La gândul acela, îl cuprinse un 
entuziasm pe care nu-l mai simţise de ani întregi. 

Spera doar că nu o să-i spună soțului ei despre întâlnirea lor, 
deși probabil că o s-o facă. ȘI-I închipui pe Lloyd dând buzna la 
el acasă, cerându-i să-i lase soţia în pace. Ei bine, în cazul ăsta, 
avea să renunțe la ideea de a o cunoaște mai bine pe Hen. Dar 
asta nu avea să schimbe nimic în privinţa poliţiei. Nu aveau s-o 
creadă niciodată, la ce trecut avea, și cu atât mai puţin acum, 
când aflase cât de beată fusese în seara crimei. Detectivul 
Whitney îi spusese asta - „era beată criţă în seara aia, așa că 
cine știe ce-a văzut” - iar cuvintele lui îl convinseseră și mai 
mult pe Matthew că era în siguranță, că scăpase iar basma 
curată, chiar dacă existase un martor ocular. 

Răsfoi paginile cărții pe care o ţinea în poală, apoi și-l închipui 
pe Lloyd dând năvală spre casa lui, strigând ameninţări, și își 
dădu seama că ar fi trebuit să fie acolo pentru o asemenea 
eventualitate, că nu era corect faţă de Mira s-o lase singură. 


VP - 131 


Se sui în mașină și porni la drum, ignorând stopurile, iar când 
ajunse acasă, intră și o găsi pe Mira întinsă pe canapea, uitându- 
se la un episod din Burlăcita. 

— M-ai prins, zise ea, cu un aer vinovat. 

— Vită-te în continuare. Mă apuc de citit cartea în birou. 

— Cum e afară? 

— E frig și plouă. Nu-ţi recomand să ieși. 

— Nici nu aveam de gând, zise Mira. 

În biroul lui, cu ușa închisă, se gândi să-i spună Mirei dinainte 
că se dusese să o vadă pe Hen. Singurul motiv ca să facă asta 
ar fi fost ca mișcare preventivă, în caz că Hen chiar avea să 
depună o plângere la poliţie sau că Lloyd chiar avea să le bată 
la ușă. Dar se hotări să riște. Nu știa exact de ce, dar nu credea 
că Hen avea să spună cuiva. De fapt, chiar credea că s-ar putea 
să-i accepte oferta. Îi văzuse lucrările, știa cum funcţiona mintea 
ei. Avea o curiozitate morbidă. Îi oferea atât de multe. | se 
oferea pe sine. 

În loc să se apuce să citească noua carte, Matthew accesă 
internetul. Se uită din nou la câteva dintre lucrările lui Hen, apoi, 
pentru că nu o făcuse încă, îl căută pe soţul ei, Lloyd Harding. 
Nu se găseau prea multe informaţii despre el online. Numele lui 
figura pe site-ul companiei la care lucra. Avea un profil Linkedin. 
Găsi însă un blog vechi care nu mai fusese actualizat de cinci 
ani. Se numea Documentându-l pe Lloyd și era o listă cu recenzii 
scurte, majoritatea tăioase, la documentare. La secțiunea 
„Despre mine”, Lloyd se autointitula producător aspirant de 
filme documentare. Matthew se întrebă ce se întâmplase oare 
cu visul acela. Nu-i plăcea de Lloyd; nu-i plăcuse nici în seara în 
care veniseră la cină. | se păruse moale și leneș, iar în timpul 
cinei la vecinii lui, reușise cu greu să-și ascundă plictiseala. 
Matthew se mai gândise atunci că Lloyd nu o complimentase 
mai deloc pe Mira pentru mâncare. Hen le zisese de câteva ori 
cât de mult îi plăcea mâncarea, în timp ce soţul ei se mulțumise 
să încuviinţeze scurt din cap, mormăind aprobator. Matthew își 
aminti că îl privise pe Lloyd la masă și își imaginase cum ar fi 
arătat cu o folie de plastic pe faţă. 

Hotări să afle tot ce putea despre Lloyd Harding. Probabil că 
nu avea să găsească nimic, dar nu se știa niciodată. 

În seara aceea, după cină - supa de linte uimitoare a Mirei -, 
Matthew se relaxă în sfârșit, dându-și seama că dacă poliţia sau 


VP - 132 


Lloyd ar fi venit să-i bată la ușă, ar fi trebuit să se întâmple deja 
până atunci. Hen nu vorbise cu nimeni despre vizita lui. Nu 
însemna că avea să fie de acord să se întâlnească cu el, dar 
însemna cel puţin că nu avea să spună nimănui. 

Aveau un secret, ei doi, și nu exista un mod mai bun de a 
începe o prietenie decât cu un secret. 

(J 

Matthew nu primi nicio veste de la Hen, nici în seara aceea, 
nici în ziua următoare. Mira plecă devreme luni dimineața, ca să 
prindă zborul, iar Matthew se duse la școală. 

După ce își luase liber o săptămână, Michelle se întorcea la 
Sussex Hall. Dimineaţa devreme, înainte de sosirea ei, se ținu o 
ședință cu întregul personal, în timpul căreia Donald Hoogheem, 
șeful catedrei de istorie, le spuse tuturor că Michelle îi zisese că 
ar prefera să nu vorbească despre moartea iubitului ei. Ar 
prefera să își dedice tot timpul ca să ajungă la zi cu materia. 

Matthew presupuse că el era scutit în ceea ce privea cererea 
cu pricina, mai ales că el și Michelle vorbiseră deja la telefon. Nu 
fu surprins când, la sfârșitul zilei, Michelle veni în sala lui de 
clasă și închise ușa după ea. 

— Ce spun oamenii? îl întrebă ea. 

— Mai nimic. Donald ne-a adunat pe toţi azi-dimineaţă, 
înainte să vii tu, și ne-a spus să nu deschidem subiectul. 

Michelle clătină rapid din cap și spuse frustrată: 

— Nu știu dacă a fost alegerea potrivită. Pur și simplu nu am 
vrut să fiu nevoită să explic că nu mai eram împreună, că nu am 
știut nimic despre ce i s-a întâmplat, că... 

— Dar, de fapt, ce i s-a întâmplat? Au arestat pe cineva? 

— N-am auzit nimic. Mi-au pus și mie întrebări, ce-i drept, dar 
a durat cel mult cincisprezece minute, în care m-au întrebat 
despre relaţia noastră și dacă avea dușmani... Ti-am spus deja 
despre toate astea, nu? 

— Da, dar e în regulă. 

— Ei bine, n-am mai primit nicio veste de la ei de atunci. Eu 
bănuiesc că l-o fi enervat pe vreun tip de la bar dându-se la 
iubita lui. 

— Era un om rău, știi asta, zise Matthew, încercând să o facă 
să se simtă mai bine. 


VP - 133 


În schimb, Michelle se încruntă, apoi buza de jos începu să-i 
tremure și izbucni în plâns. Matthew se duse la ea, o conduse 
spre un scaun și se așeză și el lângă ea. 

Când reuși în sfârșit să vorbească, Michelle spuse: 

— Știu că nu era potrivit pentru mine, dar nu sunt convinsă că 
asta înseamnă că era un om rău. 

— Oamenii sunt definiţi de faptele lor. Sunt ceea ce fac. 

— Știu. Mă bucur că nu mai face parte din viaţa mea, dar sunt 
încă supărată pentru ce i s-a întâmplat. Era atât de tânăr. 

Matthew știa când să tacă, așa că nu zise nimic. După o clipă, 
Michelle trase adânc aer în piept și spuse: 

— Cred că elevii mei știu ce-am păţit. Niciunul dintre ei, nici 
măcar Ben Gimbel, nu mi-a făcut zile fripte. 

— Există mereu și ceva pozitiv, zise Matthew, iar Michelle 
zâmbi. 

— Pe de altă parte, brusc nu mai am nimic de făcut în viaţă, 
zise Michelle, îndreptându-se de spate. Când eram cu Scott, fie 
eram cu el, fie el era plecat, iar eu mă gândeam obsesiv la el, 
întrebându-mă dacă cumva mă înșela. Și în cele douăzeci și 
patru de ore după ce ne-am despărţit, înainte să aflu că a murit, 
am fost la fel de obsedată, întrebându-mă dacă procedasem 
corect, dacă-i era dor de mine, dacă era deja cu altcineva. Dar 
acum... acum nu mai am nimic. E ca un gol imens. 

— Vei cunoaște pe altcineva, îi spuse Matthew. 

— Oare? 

— În cele din urmă. 

Michelle râse, de data aceasta zgomotos. 

— Nu ai spus-o pe un ton prea convingător. Dar mă urmărește 
cineva. Măcar atât. 

— Ce vrei să spui? 

— Am primit un e-mail azi-noapte de la un individ care mi-a 
zis că-i pare foarte rău pentru pierderea pe care am suferit-o și 
că a văzut o fotografie cu mine și că se gândea la mine. Zi tu de 
nu-ți dă fiori? 

— Cine era? 

— Nu știu. Un tip. Zicea că-l cheamă Richard. 

Matthew simţi cum i se taie răsuflarea, dar încercă să n-o 
arate. 

— l-ai răspuns? 

— Doamne sfinte, nici gând. L-am ignorat. 


VP - 134 


— Ai spus poliţiei despre asta? 

— De ce? 

— Nu știu. Poate că a avut ceva de-a face cu ce-a pățit Scott. 

— Nu prea cred. Mă gândesc că doar a citit un articol și mi-a 
văzut numele, apoi m-a căutat pe Google și... 

— Cum a făcut rost de adresa ta de e-mail? 

— Mi-a scris pe adresa de e-mail de la Sussex Hall. Dacă cauţi 
pe Google numele meu, apare că lucrez aici. Te simţi bine, 
Matthew? 

— Da, scuze. Doar îmi făceam griji, atâta tot, e ciudat că 
individul ăsta ţi-a scris din senin. 

— Sunt o victimă celebră, glumi Michelle. Mă vor căuta toți 
ciudaţii. Poate că vreunul dintre ei o să aibă stofă de soț. 

— În fine, nu-i răspunde la e-mail. 

— Nu, zise ea. Protectorul meu, adăugă și roși. 

(J 

Matthew îl contactă pe fratele lui în seara aceea. Se gândi să-l 
invite pe la el în săptămâna aceea, din moment ce Mira era 
plecată, dar de cum îi auzi vocea, îl întrebă direct: 

— l-ai scris cumva un e-mail lui Michelle Brine? 

— Cui? întrebă Richard. 

— Michelle Brine. Lucrez cu ea. Mi-a zis că a primit un e-mail 
înfiorător de la un tip pe nume Richard. 

— Habar n-am despre cine vorbești. 

— În regulă, spuse Matthew. 

Richard părea convingător, doar că Richard părea mereu 
convingător. 

— Cine e? Altă iubită de-a ta pe care o ţii ascunsă de Mira? 

— Nu. 

— De ce-ţi spune despre e-mailurile pe care le primește? 

— E o prietenă de la serviciu. Nu o iubită. Ştii că-i sunt fidel 
Mirei. 

— Nu tocmai, Matthew. Doar pentru că nu te culci cu femeile 
astea cu care te împrietenești nu înseamnă că ești fidel. Lasă- 
mă să ghicesc: Michelle îţi spune totul despre viaţa ei personală 
și îi mai și oferi câte o îmbrăţișare, care se prelungește uneori 
prea mult... 

— N-am dispoziţia necesară pentru asta, Richard. 

— Bine. Să te fut și s-o fut și pe Michelle Brine. Cineva ar 
trebui s-o facă. 


VP-135 


În noaptea aceea, Matthew stătu întins în pat, întrebându-se 
dacă nu fusese cumva o greșeală să vorbească cu Richard. 


24. 


Hen se tot gândea la Matthew Dolamore. 

Nu-i spusese încă lui Lloyd că o vizitase în timpul 
evenimentului Open Spaces. Nu-i putea spune lui Lloyd, de fapt, 
pentru că ar fi fost o situaţie din care amândoi ar fi avut doar de 
pierdut. Lloyd avea fie să-l confrunte pe Matthew - și ce ar fi 
rezolvat cu asta? -, fie să o pună pe ea să se ducă la poliţie și să 
spună totul, ceea ce ar fi făcut-o doar să pară și mai dezaxată. 
Matthew avea dreptate în privinţa asta: orice ar fi spus despre el 
acum, ar fi părut o minciună. Era celălalt motiv pentru care nu-i 
spunea lui Lloyd despre întâlnirea lor. Pentru că... dacă soţul ei 
nu ar fi crezut-o? Dacă ar fi crezut că inventase totul? Ar vrea 
apoi să o interneze, nu-i așa? Sau măcar să-i schimbe medicaţia. 
Acestea erau variantele pe care le-ar fi luat ea însăși în calcul 
dacă rolurile ar fi fost inversate. 

Și din moment ce nu putea spune nimănui ce se întâmplase, 
se tot gândea la Matthew. Era singura persoană care o credea 
acum. Era un gând amuzant, într-un mod aproape grotesc. Ea și 
el erau singurele persoane care cunoșteau tot adevărul. 
Matthew nu avea să spună nimănui, pentru că, dacă ar fi făcut- 
o, și-ar fi petrecut restul vieţii în închisoare. lar ea nu putea 
spune nimănui, pentru că nimeni nu ar fi crezut-o, pentru că 
toată lumea ar fi crezut că trecea printr-un alt episod maniacal. 

„Poate că ar trebui să mă întâlnesc cu el”. 

Gândul acesta îi tot venea în minte, deși ideea în sine o 
îngrozea. „Poate că ar trebui să ascult ce are de spus”. 

Işi tot imagina cum ar trebui să decurgă lucrurile. Se gândea 
că ar trebui să fie într-un loc cât de cât public, un loc în care să 
nu-i poată face rău. Ar fi putut să se întâlnească la Burlington 
Mall, să cumpere melcișori cu scorţișoară și să se plimbe prin 
faţa vitrinelor, în timp ce Matthew îi povestea despre viața lui de 
ucigaș psihotic. Presupunea că s-ar fi putut întâlni și mai 
aproape de casă, să bea ceva împreună într-o după-amiază, la 
una dintre mesele mai intime de la taverna Owl's Head. 


VP - 136 


Problema cu acest scenariu era că ar fi părut că au o aventură 
amoroasă. Vreun alt vecin i-ar fi putut vedea. Ar fi putut merge 
la alt bar, în alt oraș. 

„Ai putea merge la el acasă. Aţi putea sta în birou. A păstrat 
un suvenir, trofeul de scrimă, și poate mai are și altele. Ți-ar 
putea face o prezentare la fiecare în parte”. 

Adevărul era că, în principiu, Hen îl crezuse pe Matthew când 
îi spusese că nu avea să-i facă niciun rău. Nu știa de ce, dar îl 
crezuse. Nu venise la ea la atelier pentru a o amenința sau 
pentru a o speria, ci păruse să își dorească sincer să vorbească 
cu cineva. Și dacă așa stăteau lucrurile, oare nu ar fi fost corect, 
moral chiar, să îi asculte povestea? Poate că s-ar fi dat de gol 
cumva, poate că i-ar fi spus vreun detaliu care i-ar fi permis să 
se ducă la poliţie. De asemenea, poate că ar fi reușit să-l ajute, 
să-l facă să înțeleagă că trebuia să se predea. Cu cât se gândea 
mai mult la acest argument, cu atât devenea mai convinsă că 
era, într-adevăr, o datorie morală din partea ei să discute cu 
Matthew Dolamore. Nu exista altă opţiune. Știa că Matthew e 
periculos, dar nu avea cum să-i convingă pe polițiști (și nici 
măcar pe soţul ei) de asta. 

În după-amiaza aceea se întoarse la atelier, cu mașina, pentru 
că ploaia care începuse duminică nu se oprise nici luni, căzând 
ca o burniţă rece, neîntreruptă. Era liniște la subsol, iar Hen se 
bucură să vadă că, spre deosebire de ziua precedentă, ușa 
dinspre exterior era încuiată. Când ajunse în atelier, se apucă de 
curățenie, încercând să nu se gândească prea mult la vizita lui 
Matthew. Sperase că va reuși să lucreze puţin astăzi, să 
realizeze câteva schițe preliminare pornind de la rezumatul pe 
care-l primise pentru următoarea carte din seria Războinicilor 
mitologici, intitulată, provizoriu, Scoala războinicilor mitologici: 
Temutele ursitoare, dar se trezi gândindu-se în continuare la 
întâlnirea cu Matthew, întrebându-se dacă nu cumva era vorba 
și de altceva, nu doar de dorința de a face o faptă bună, dea 
încerca să oprească un criminal. Să fi fost oare, în adâncul 
sufletului ei, interesată de detaliile faptelor săvârșite? La urma 
urmei, i se oferea un lucru de care majoritatea oamenilor nu 
aveau niciodată parte: o privire în mintea cuiva. O privire în 
mintea unui monstru. Bineînţeles că oricine ar fi fost interesat. 
De aceea vizionau oamenii seriale polițiste bazate pe cazuri 
reale și citeau cărţi despre criminali în serie. De aceea le plăcea 


VP - 137 


arta pe care o crea ea. Era conștientă că, cu cât gravurile ei 
erau mai tulburătoare, cu atât lumea era mai interesată de ele. 

Tocmai se pregătea să plece de la atelier, când primi un 
mesaj de la Lloyd: Greu mai trece ziua. Vin acasă mai devreme. 

Hen știa că, cel mai probabil, ziua nu trecea chiar atât de greu 
- pentru că timpul nu stătea niciodată în loc în cazul lui -, dar că 
venea acasă mai devreme pentru că își făcea griji din pricina ei. 
li răspunse la mesaj: Ne vedem, și adăugă o faţă zâmbitoare. 

Plecă de la atelier, încuind ușa după ea, și se urcă din nou în 
mașină. Dacă Lloyd pleca din oraș acum, avea să-i ia cam o oră 
să ajungă acasă. Hen se gândea încă unde s-ar fi putut întâlni cu 
Matthew. Trebuia să fie un loc public. Își aminti că trecuse pe 
lângă un bar sportiv, animat, la două orașe distanţă, în 
Wickford, pe Route 117. Trecuse de câteva ori pe lângă el 
pentru că se afla în drumul ei spre cel mai bun magazin din zonă 
cu materiale pentru artiști. Nu era departe, la circa 
cincisprezece minute cu mașina, așa că Hen plecă de la atelier 
și se îndreptă spre Route 117. 

Făcu mai degrabă vreo douăzeci de minute, dar asta pentru 
că era oră de vârf, și traficul se întețea. Barul se numea 
Winner's Circle și era una dintre cele patru afaceri locale care își 
desfășurau activitatea într-un centru comercial de la periferia 
orașului Wickford. In vitrină erau reclame la jocuri de noroc 
precum keno și Loteria din Massachusetts și la aripioare de pui 
cu patruzeci de cenți în timpul meciurilor echipei Patriots. Hen 
parcă lângă o camionetă pe care era lipit un autocolant cu 
echipa de hochei Boston Bruins și cobori din mașină. Voia doar 
să arunce un ochi în interiorul barului, ca să vadă cât de 
întuneric era, să vadă dacă era cineva acolo. Se întrebă dacă ar 
fi putut să intre prefăcându-se că se uită după cineva, dar nu 
voia să atragă atenţia asupra ei. In schimb, deschise ușa, apoi 
se duse și se cocoţă pe unul dintre taburetele înalte de vinil de 
la bar. Se bucură să constate că mai erau și alţi clienţi, chiar și 
într-o după-amiază de luni. La capătul barului era un bărbat care 
bea o bere Coors Light și se holba la unul dintre numeroasele 
televizoare pe care rula ceea ce părea a fi o emisiune sportivă. 
lar într-unul dintre separeurile situate de cealaltă parte a barului 
se afla un cuplu de tineri. Intre ei se afla un morman de nachos 
de mărimea unei bile de bowling. 


VP - 138 


Barmaniţa, o blondă slăbănoagă, îmbrăcată cu niște jeanși 
negri și un maiou alb, mulat, veni spre ea, iar Hen comandă o 
Shock Top, singura etichetă de bere la halbă pe care reuși să o 
citească de la distanţa la care se afla. 

— Cu portocală? 

— Poftim? i 

— Cu o felie de portocală? In bere. 

— Nu, mersi. 

Sosi și berea. Hen plăti în numerar, lăsă bacșiș, iar barmanița 
se întoarse la celălalt capăt al barului și începu să se uite pe 
telefon. Hen sorbi lung din bere, apoi se uită în jur. Localul era 
potrivit pentru o întâlnire cu Matthew. Separeurile aveau pereţi 
înalţi, iar Hen presupuse că aveau să poată vorbi fără să fie 
auziţi. Lumina nu era puternică, dar pretutindeni se aflau 
televizoare, deci nici beznă nu era. lar Hen presupuse că niciun 
cunoscut de-ai ei, nu că ar fi cunoscut multă lume la o adică, nu 
avea să petreacă după-amiaza la Winner's Circle. 

Se gândi că după-amiaza ar fi fost un moment potrivit în care 
să se întâlnească cu Matthew. Era profesor, așa că termina 
programul de lucru devreme. lar ea pur și simplu n-avea cum să 
se furișeze iar din casă noaptea. Lloyd n-ar fi iertat-o niciodată. 

Bău berea rămasă și simţi cum un freamăt ușor îi străbate 
corpul, relaxându-i mușchii, apoi se uită cât era ceasul. Trebuia 
să plece chiar în clipa aceea dacă voia să ajungă acasă înaintea 
lui Lloyd. 

e 

În ziua următoare, Hen nu se duse la atelier. După două zile 
de ploaie, era din nou însorit afară, iar frunzele rămase în copaci 
păreau mai pline de viaţă ca niciodată. Sycamore Street licărea 
de culoare. După prânz, își scoase hainele de iarnă din cutiile de 
plastic în care zăcuseră de iarna trecută, pe care o petrecuseră 
în Cambridge. Își găsi cel mai călduros pulover, de lână, pe gât, 
într-o nuanţă pe care Lloyd o numea „ciuperchiu” și care ei îi 
părea a fi un portocaliu șters. Işi mai luă o căciulă flanelată și 
ieși pe verandă, cu o cană mare de ceai și caietul de schiţe. 
Soarele coborâse deja pe cer, chiar deasupra acoperișurilor de 
pe stradă, dar era încă destul de cald pe verandă. Işi mută 
scaunul în partea cea mai însorită a verandei, își propti 
picioarele de băncuța pe care o foloseau ca masă și nu-și luă 
privirea de la stradă. 


VP - 139 


Era aproape întuneric când văzu Fiatul lui Matthew coborând 
pe Sycamore Street și cotind pe alee. Hen încremeni. Așteptase 
cu atâta înflăcărare întoarcerea vecinului ei, încât nu se 
hotărâse întru totul ce avea să facă în momentul respectiv. 

Matthew parcă pe la jumătatea aleii și cobori din mașină. Hen 
se ridică, silindu-se să deschidă ușa cu plasă, după care cobori 
cele trei trepte, oprindu-se la marginea proprii alei și uitându-se 
la Matthew. 

Matthew se întoarse spre ea, iar Hen se duse spre el, cu capul 
ușor plecat, ca să nu-l privească în ochi până nu aveau să 
vorbească. Matthew o așteptă, cu o servietă de piele în mâna 
stângă. 

— Hai să ne vedem, îi zise ea, când ajunse suficient de 
aproape de el. 

— În regulă, spuse el. Acum? 

Hen nu se așteptase la acest răspuns și clătină iute din cap. 

— Nu, mâine. E un bar în Wickford, Winner's Circle. Pe Route 
117. ÎI știi? 

Matthew clătină din cap. 

— Nu, dar îl găsesc eu. De ce vrei să ne întâlnim într-un bar? 

— Nu vreau să fiu singură cu tine, spuse Hen. 

— Ah, așa e, zise el, de parcă tocmai și-ar fi amintit de ce se 
întâlneau de fapt. 

— La ce oră poţi ajunge acolo? 

— Cel târziu la trei și jumătate. 

— E bine așa. Trei și jumătate. Sunt separeuri când intri, pe 
stânga. 

— Bine, zise el, încuviinţând din cap. 

Hen se întoarse și se îndreptă spre casa ei, înainte ca 
Matthew să bage de seamă cât de tare tremura. 


25. 


Matthew parcă mașina în fața magazinului de echipamente 
sportive second-hand, de lângă barul Winner's Circle. Nu văzu în 
parcare automobilul Golf al lui Hen și se întrebă dacă doar 
ajunsese înaintea ei sau dacă nu cumva Hen se răzgândise. 


VP - 140 


Opri motorul și cobori din mașină. Era o zi însorită și 
vântoasă, iar parcarea era plină de frunze care pluteau purtate 
de rafale. 

Deschise ușa barului Winner's Circle și intră înăuntru. La bar 
stăteau două femei de vârstă mijlocie, iar separeurile erau 
goale. Pe toate televizoarele rulau faze importante din diverse 
meciuri de fotbal. Se duse la bar, încercând să afișeze un aer 
nonșalant, și ceru o bere cu ghimbir, cu o felie de limetă. Plăti și 
își luă băutura cu el în separeul din colțul îndepărtat al barului, 
așezându-se cu faţa spre intrare. 

Una dintre femeile de la bar se dădu jos de pe taburet și se 
duse la tonomatul muzical, unde introduse o bancnotă și apoi 
apăsă pe niște butoane. Primul cântec care se auzi fu o baladă 
hard rock pe care o recunoscu, deși nu își amintea numele 
formației care o cânta. Se gândi că melodia se numea Every 
Rose Has Its Thorn, iar refrenul îi confirmă că așa era. Femeia 
care alesese melodia îi tot arunca ocheade lui Matthew, poate 
ca să primească o validare pentru alegerea ei. Matthew își aţinti 
privirea asupra băuturii lui. Felia de limetă care plutea la 
suprafaţa paharului era presărată cu puncte de un maroniu- 
închis. 

Ușa de la intrare se deschise și intră Hen, aducând cu ea o 
rafală scurtă de vânt, care se făcu simțită până la Matthew, în 
partea din spate a barului. Dădu să se ridice, ca să o salute, dar 
Hen se duse direct la bar, fără să se uite la el, așa că Matthew 
rămase pe loc. Hen veni în separeu, cu o bere la halbă, și se 
așeză în faţa lui. Era îmbrăcată cu același pulover de cu o zi 
înainte, când îi propusese să se întâlnească în barul acesta. Un 
pulover gros, pe gât, într-o nuanţă ruginie și un pic scămoșat. 

— Bună, îi spuse ea. 

— Iti dai seama că va trebui să te percheziţionez, da? 

Plănuise că asta avea să fie primul lucru pe care i-l spunea. ÎI 
surprindea doar faptul că ea părea surprinsă. 

— O, făcu Hen. 

— Altminteri, nu putem purta această conversaţie, înţelegi, 
nu-i așa? 

— Vrei să vezi dacă port microfon? zise ea, cu un aer 
nedumerit. Nu port. 

— Te cred, dar trebuie să verific. 

— Bun, și cum anume? 


VP - 141 


— O să mă așez lângă tine un minut. Lumea va crede că ne 
îmbrățișăm ca salut. 

— Nu știu ce să zic, spuse Hen. 

— Bineînţeles, cum vrei tu, dar eu trebuie să mă asigur. 

— În regulă, spuse Hen. 

Matthew se ridică de pe bancheta lui din separeu. Femeia 
care alesese muzica se întorsese la bar, lângă prietena ei. Din 
tonomat răsuna Under My Thumb, melodia trupei Rolling Stones. 
Matthew se așeză lângă Hen și-i spuse: 

— Îmi cer scuze pentru asta. 

Apoi își trecu mâinile peste marginile puloverului ei 
voluminos. 

— Ce ai pe sub pulover? întrebă el. 

— O cămașă de flanelă. 

Matthew își vâri mâinile pe sub puloverul ei, crezând că Hen 
avea să se împotrivească, dar ea ridică braţele, iar el își trecu 
mâinile peste marginile flanelei moi, în sus și în jos, apoi pe 
spate și, scurt, peste abdomenul ei. Simţi doar cutia toracică și 
mișcarea rapidă a plămânilor ei. In partea de jos, purta o 
pereche de jeanși strâmţi, iar Matthew își trecu mâinile, cât mai 
profesionist cu putinţă, pe picioarele ei. Simţi conturul 
telefonului mobil în buzunarul din faţă. 

— Pot să-ţi verific telefonul, să mă asigur că nu înregistrezi? 

— Bine, spuse ea, apoi își scoase mobilul, îl deblocă folosindu- 
și amprenta digitală și-i arătă diversele aplicaţii pornite. 

Matthew nu știa exact ce căuta, dar nu văzu nimic suspect. 
Nu crezuse că avea să poarte microfon, dar n-avea de unde să 
știe sigur. 

— Mulţumesc, îi spuse el, și se întoarse pe partea lui de 
separeu, apoi încercă să facă o glumă: Acum că am terminat cu 
partea stânjenitoare... 

Hen se încruntă la el. 

— Nu încerca să fii amuzant, zise ea. Nu prea ţi se potrivește. 

— Da, știu. 

— Ai găsit ușor barul? întrebă ea. 

— Măcar eu nu încerc să fac conversaţie de complezenţă, zise 
el. 

Hen zâmbi. 

— Așa e. Spune-mi de ce l-ai ucis pe Scott Doyle. 

— Credeam că te va interesa mai mult Dustin Miller. 


VP - 142 


— Pe el cred că știu deja de ce l-ai ucis. A violat pe cineva, nu- 
i așa? Când era la Sussex Hall. 

Matthew sorbi din băutură, ușor descumpănit de formularea 
lui Hen. 

— Nu a fost doar „cineva”, spuse el. Numele ei era Courtney 
Cheigh. 

— Nu știam. Adică nu-i știam numele. 

— Era genul de elevă care rămânea după ore ca să-ți pună 
întrebări despre materia predată. Probabil că era prea timidă ca 
să le adreseze în timpul orei, dar, oricum, avea o curiozitate 
intelectuală autentică. 

— A... murit? 

— A, nu. Scuze. Cred că mereu vorbesc despre elevii mei la 
trecut. Nu, e bine, din câte știu. Nu a venit la reuniunea de cinci 
ani, dar una dintre prietenele ei ne-a spus că studiază Dreptul la 
Washington și că-i merge bine. Imi place să cred că va ajunge 
procuroare și-i va pune sub acuzare pe indivizii ca Dustin Miller. 

— Dar nu va trebui să îl pună sub acuzare pe el. Te-ai ocupat 
tu de asta. 

— Da, așa am făcut. Chiar înainte să moară, am rostit numele 
lui Courtney, ca să știe pentru ce moare. 

Matthew simţi o satisfacţie imensă când spuse cuvintele 
acelea cu voce tare, dar se strădui să nu o arate. Să nu 
zâmbească. 

— Și crezi că a știut atunci. Crezi că nu a fost doar speriat de 
moarte. 

Matthew se aplecă puţin în faţă. 

— Și dacă a simţit doar frica de moarte, eu consider că mi-am 
făcut treaba. A fost un om rău. Ar fi făcut să sufere multe femei. 

— Dar oare nu exista și posibilitatea să se schimbe? 
Posibilitatea ca ceea ce s-a întâmplat cu eleva de la școala ta, 
oricât de oribil ar fi fost, să fi reprezentat o unică greșeală în 
viaţa lui? Poate că apoi s-ar fi căsătorit, ar fi avut copii, ar fi 
devenit un om la locul lui. 

— In primul rând, ce i-a făcut lui Courtney a fost suficient. 
Merita să moară pentru asta. Știi, după ce Courtney s-a mutat la 
altă școală, l-am auzit glumind pe seama ei. El și prietenul lui 
stabileau care dintre fete avea sânii cei mai mari, acum când 
Courtney plecase. Desigur, nu au folosit cuvântul „sâni”. Nu, 
crede-mă când îţi spun că era un om rău. Caracterul nu se 


VP - 143 


schimbă. Îţi amintești când ai venit la cină cu soţul tău? M-ai 
întrebat ceva despre predat și eu ţi-am zis cât de minunat e să-i 
văd pe puștii ăștia maturizându-se sub ochii mei, să observ 
schimbările care au loc între primul și ultimul lor an de liceu? 

— Îmi amintesc. 

— E doar parțial adevărat. Îi văd cum se maturizează, cum fac 
trecerea de la adolescența stânjenitoare la maturitate, dar nu 
am văzut niciodată pe cineva care să-și schimbe personalitatea. 
Sunt așa cum sunt. Dacă sunt amabili în anul întâi - chiar dacă 
mai fac greșeli sau au probleme -, vor fi amabili și în ultimul an. 
Și invers. Înainte chiar să aflu ce-i făcuse lui Courtney în St. 
Louis, am știut că Dustin Miller avea să fie toată viaţa abuziv cu 
femeile. Era pur și simplu în firea lui. La fel fusese și tata: îi 
ataca pe cei slabi. 

Matthew simţi că începuse să ridice tonul, așa că trase adânc 
aer în piept și își spuse în sinea lui că trebuia să-și tempereze 
vocea. 

— Nimic nu ar fi putut schimba vreodată acest fapt. Băiatul 
ăla era așa cum era. 

— Și tu l-ai schimbat? L-ai schimbat pe Dustin Miller? 

— Da, l-am schimbat. Din viu, l-am făcut mort. 

— Mada, e o schimbare... radicală. Probabil că mulţi gândesc la 
fel ca tine, dar nu mulţi își și pun în practică gândurile. 

— Eu nu sunt ca mulți alţii. 

Hen nu se atinsese de berea ei de când se așezase la masă, 
dar acum îi picară ochii asupra halbei, așa că luă o gură din ea. 

— Crezi că te poţi opri? 

— Adică, să nu mai ucid? 

— Da. 

— De-asta ai venit? Pentru că ai impresia că mă poţi opri? 

— Am venit pentru că mi-ai cerut să ne întâlnim, pentru că ai 
zis că vrei să-i spui cuiva adevărul. Am presupus că poate ai 
vrea să-ţi mai ușurezi sufletul de vină, că poate ai să găsești o 
cale de-a te opri din ceea ce faci. 

— Înţeleg cum ai gândit, dar nu de aceea am vrut să vorbim. 
Am crezut că poate tu ai să înţelegi ce fac. Ti-am văzut lucrările 
de artă și m-am gândit că... 

— Te consideri și tu un artist în felul tău. 

— Nu. Nu e așa. Nu cred așa ceva, dar știu că atunci când 
ucid pe cineva, când o fac suficient de bine, sentimentul care 


VP - 144 


mă încearcă apoi seamănă cu cel care mă încearcă atunci când 
privesc o lucrare de artă desăvârșită. 

— De ce? 

— Cred că ești familiarizată cu sentimentul. Când creezi ceva, 
cum ar fi ilustrația cu adolescenta aceea care se privește în 
oglindă și se vede cu... cu... 

— Cu coarne de căprioară. 

— Da. Când ai desenat, sau gravat, sau ce faci tu, prima dată 
imaginea respectivă, cum te-ai simţit? Nu a existat până nu ai 
desenat-o tu, așa-i? Ai adus-o pe lume din nimic. Asta fac și eu, 
dar invers. lau o persoană vie, în carne și oase, și o șterg de pe 
fața pământului. Când termin cu omul ăla, e schimbat în 
totalitate - nu te poţi schimba mai mult de atât - și asta e ceva 
monumental. Cu siguranţă înţelegi asta. 

— Inţeleg că e ceva monumental, dar nu înţeleg care e partea 
bună. 

— Nu te-ai întoarce în timp ca să-l ucizi pe Hitler dacă ai avea 
ocazia? 

— Nu sunt convinsă că se aplică în cazul de faţă. 

— In regulă, atunci, te-ai întoarce în timp ca să-l ucizi pe Ted 
Bundy dacă ai avea ocazia? 

— Vrei să spui că Dustin Miller ar fi devenit un criminal în 
serie? Sau Scott Doyle? De unde ai putea tu să știi asta? 

— Vreau să spun că aveau să răspândească nefericire în jurul 
lor... Că aveau să distrugă viețile altor oameni. Prin faptul că l- 
am șters de pe fața pământului, am contribuit la fericirea lumii. 

Hen părea sceptică, așa că Matthew hotări să tacă pentru o 
clipă, chiar dacă abia își luase avânt și avea impresia că mai are 
multe de spus. Nici Hen nu zise nimic, așa că, în cele din urmă, 
Matthew o întrebă: 

— Ai putea măcar să recunoști că s-ar putea să am dreptate? 

— Că s-ar putea să fi avut dreptate că i-ai ucis? Nu, nu pot 
recunoaște așa ceva. Nu ai dreptul să hotărăști asta. Nu e 
decizia ta. Nu așa funcţionează lucrurile. Uite ce e, zise Hen, 
foindu-se în scaun. Cred că a fost o greșeală să vin aici. Nu știu 
ce căutam mai exact. Cred că ai nevoie de ajutorul unui 
profesionist. Cred că trebuie să te oprești din ceea ce faci. Nu 
ești un artist; ești doar un criminal. Scott Doyle a murit sub ochii 
mei, știai asta? 

— Adică l-ai văzut mort. 


VP - 145 


— Nu, nu era mort când am ajuns acolo. L-am privit murind. 

— Și ce ai simţit atunci? întrebă Matthew. 

— Ce dracu' crezi? A fost oribil. El era confuz și speriat și i se 

scurgeau creierii din cap. 
_ Ascultând-o, Matthew simți că i se întoarce stomacul pe dos. 
Işi făcuse griji în privinţa asta, se temuse să nu-i fi fracturat 
craniul lui Scott Doyle, cu acea ultimă lovitură. Își veni apoi în 
fire și spuse: 

— Atunci a avut parte de două secunde de teamă și confuzie. 
Michelle Brine a avut parte de mult mai multe. 

— Cine e Michelle Brine? 

Matthew tăcu. Își spusese înainte să se întâlnească cu Hen că 
trebuia să aibă grijă să nu-i divulge informaţii pe care ea le-ar fi 
putut folosi ca să demonstreze că versiunea ei era adevărată. 
Nu era convins că Michelle se încadra în această categorie, dar 
voia să fie prudent. 

— Ea nu contează, zise el în cele din urmă și se grăbi să 
adauge: îmi pare nespus de rău că a trebuit să vezi așa ceva. N- 
aș fi făcut-o niciodată dacă aș fi știut că se va întâmpla așa. 
Înţelegi, nu? 

— Nu prea. 

— Tu nu ești un om rău. Ție nu ţi-aș face niciodată nimic. 

— Și dacă ai hotărî brusc că sunt un om rău? Nu s-ar schimba 
situația? 

— Tot nu ţi-aș face nimic. Nu aș face niciodată rău unei femei. 

Hen nu-și putu reține un zâmbet, iar fruntea i se încruntă. Preţ 
de o clipă, Matthew avu impresia că avea să râdă de el. 

— Nu crezi că ar putea exista o femeie suficient de rea încât 
să vrei s-o ucizi? 

— Nu, n-ar putea exista. Bineînţeles că nu. Știu la ce te 
gândești: că sufăr de un soi de complex al salvatorului, că am 
de gând să salvez toate femeile nevinovate din lume de lupii 
mari și răi. Nu sunt idiot. Știu că e și asta o parte din mine. Tata 
a fost un monstru, mama a fost victima lui, și de aici și 
mentalitatea mea. M-am analizat mai mult și mai profund decât 
ai putea s-o faci tu sau oricine altcineva. Știu cine sunt. 

— Dar... 

— Dar adevărul este că bărbaţii le fac mai mult rău femeilor 
decât le-ar putea face vreodată femeile bărbaţilor. E pur și 
simplu un adevăr. Și... și nu ţi-aș face niciodată vreun rău nu 


VP - 146 


doar pentru că ești femeie, ci și pentru că ești un om 
cumsecade. Știu asta. 

— Atunci, dacă așa crezi, dacă mă crezi un om cumsecade, 
poate că mă vei asculta. Cred că ar trebui să te predai, să mergi 
la poliţie și să mărturisești ce ai făcut. Spune-le ce mi-ai zis și 
mie. 

— De ce aș face asta? 

— Nu vrei să te oprești? Nu de asta ești aici, stând de vorbă 
cu mine? Sigur te simţi vinovat. 

— Nu mă simt vinovat. Sunt aici, stând de vorbă cu tine, 
pentru că am crezut că ai putea să înţelegi. 

— Dar nu e așa. Nu înțeleg. Imi pare rău. Cred că ţi-ai creat 
un cod moral fals, o poveste pe care ţi-o spui ca să faci ceea ce 
îți place să faci. |ți place să ucizi oameni. E limpede. 

— Așa este, spuse el. Imi place să ucid oameni. 

Matthew simţi că-l străbate un fior, ca o pulsaţie care începu 
pe spate și se extinse până la ceafă. Era așa de bine să 
rostească adevărul acela cu voce tare. 

— Nu aș nega niciodată că face și asta parte din ecuaţie. Nu 
sunt nebun. 

Hen oftă. 

— Cred că ar trebui să plec. 

— Ție nu-ţi place când creezi o lucrare de artă? Ceva 
tulburător. Nu îţi stârnește un fior pervers? 

— E cu totul altceva. Arta mea nu le face rău oamenilor. E 
doar artă. 

— Ba nu e doarartă, nu chiar, nu-i așa? Inseamnă să dezvălui 
o parte din tine. 

Hen clătină rapid din cap. 

— Dezvăluie doar imaginaţia mea, care este cu totul separată 
de realitate. Eu, spre deosebire de tine, le pot distinge una de 
alta. Asta e diferenţa dintre noi doi. 

— În regulă, spuse Matthew. Gândește-te, totuși, la ce am 
spus. Probabil că ţi-ar plăcea să ucizi, dacă ai încerca vreodată. 

— Ba nu mi-ar plăcea, crede-mă pe cuvânt. 

— Vei spune poliţiei ce ţi-am zis astăzi? 

— Încă nu m-am hotărât. 

— Nu te vor crede. 

— Știu, dar cred că vei fi prins. Și când te vor prinde, mă voi 
duce la ei și le voi spune totul. 


VP - 147 


— Soţul tău știe că ne-am întâlnit azi aici? 

— Probabil că-i voi spune, zise Hen, iar Matthew se gândi că 
era prima dată când ea minţise de când se așezase în fața lui. 

— Nu te merită, îi spuse Matthew și văzu o urmă de 
îngrijorare străbătând chipul lui Hen. Nu, nu-ţi face griji. Nu i-am 
pus gând rău lui Lloyd, dar tot nu te merită. 

— Nici măcar nu-l cunoști. 

— A fost la noi acasă, în vizită. L-am urmărit și mi-am dat 
seama că îi lipsește o busolă morală. Ori de câte ori Mira ieșea 
din sufragerie sau se întorcea, o privea cum se mișcă. Işi 
imagina, probabil, cum ar fi să facă sex cu ea. 

— Doamne sfinte. Bun, ar trebui să plec, zise Hen și dădu să 
iasă din separeu. 

— Pot să te întreb ceva? Când te-ai cuplat cu el, era cumva 
într-o relaţie cu altcineva? 

— Nu e treaba ta. 

— E limpede că era. Oamenii nu se schimbă, Hen. Te înșală, 
dar probabil că știai deja. 


26. 


Pe Hen o încercaseră o mulţime de emoţii de când se așezase 
la masă, în barul Winner's Circle, în faţa lui Matthew Dolamore, 
dar acum se simțea de-a dreptul furioasă. Toată filosofia aia de 
rahat despre lucrările ei de artă, iar acum părea să-l acuze (sau 
să-l amenințe?) pe Lloyd. 

Se ridică. 

— Du-te dracului, Matthew, zise ea. Nu ești salvatorul 
nimănui, crede-mă pe cuvânt. 

— Nu spun că sunt un salvator, ci doar că, probabil, soțul tău 
nu e ceea ce pare. 

— Și ce are asta a face cu tine? 

— Nimic, spuse Matthew. Îmi pare rău că am adus vorba. 

Hen părăsi barul. Abia când împinse furioasă ușa și ieși în 
lumina după-amiezii târzii, își dădu seama cât de întuneric 
fusese înăuntru. Vântul biciuia frunze și gunoaie prin parcare. Se 
urcă în mașină și ieși pe Route 117. Cântecul pe care îl 
ascultase când parcase în fața barului - Shiver, al cântăreţei 


VP - 148 


Lucy Rose - începu din nou. Dădu volumul mai încet, dorindu-și 
să digere timp de câteva momente conversaţia pe care tocmai o 
purtase. Reluă în minte ce-i spusese Matthew și se întrebă dacă 
îi scăpase cumva ceva, orice informaţie cu care merita să 
meargă la poliţie. Știa că nu ar fi crezut-o dacă le-ar fi repetat 
tot ce-i zisese el, dar dacă ar fi avut vreo dovadă concretă la 
mână? Dar nu, cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât își 
dădea seama că vorbise doar despre motivele filosofice pentru 
care ucidea. Dacă ar fi găsit o modalitate de a-l înregistra - cu 
siguranţă se gândise să o facă -, atunci s-ar fi terminat totul. 
Matthew voia să vorbească. Și era limpede că voia și să o 
impresioneze pe Hen, să o intrige, poate chiar să o facă să vadă 
viaţa așa cum o vedea el. Și care era faza cu toate rahaturile pe 
care i le zisese despre Lloyd? Se gândi la seara în care luaseră 
cina împreună, încercă să-și amintească dacă îl observase 
cumva pe Lloyd uitându-se după Mira. Nu-și amintea deloc. Ştia 
că se uita după alte femei, lucru care nu o deranja câtuși de 
puţin. Se simțea mai în largul ei când îi spunea că e atras de 
alte femei, decât dacă i-ar fi spus că nu era. Totuși, de ce era 
Matthew atât de convins că Lloyd o înșela? 

Un claxon răsună în spatele ei și își dădu seama că se făcuse 
verde la semafor, dar ea rămăsese pe loc. Inaintă, ajungând din 
urmă mașinile din faţa ei, care se mișcau cu încetinitorul. Nu era 
încă ora cinci, dar șoselele erau aglomerate. Își scoase telefonul 
ca să vadă dacă Lloyd nu îi trimisese cumva un mesaj că pleca 
de la serviciu și văzu că îi trimisese de fapt un mesaj în care îi 
zicea că lucra până târziu și că nu avea să ajungă la timp pentru 
cină. 

„Normal, doar mă înșală”, își zise în sinea ei, după care 
izbucni într-un râs zgomotos. Nu-i plăcea râsul ei, care dădea 
impresia că se sufocă. 

Când ajunse acasă, Vinegar o întâmpină la ușă, mieunând 
puternic. Hen o duse la subsol, unde castronul de mâncare era 
gol, și îl umplu, cerându-și scuze. 

Se întoarse apoi în bucătărie și se uită o vreme în frigider, 
încercând să se hotărască dacă voia să mai bea o bere. Tremura 
ușor, deși, la bar, se simţise relativ calmă. Dar stătuse faţă în 
față cu un nebun, care devenise brusc foarte interesat de viaţa 
ei. Toate berile din frigider erau IPA”, marca pe care o consuma 


5 India Pale Ale, tip de bere cu un conţinut ridicat de hamei. 
VP - 149 


Lloyd, și care avea un gust mult prea pronunțat de hamei. Mai 
era o sticlă mică de suc de coacăze, din care își pregăti o 
băutură cu multă gheață și votcă, pe care o ţineau în 
congelator. Sorbi lung din ea, apoi se concentră pe respiraţia ei. 
Prin minte i se perindau tot felul de gânduri. Tot încerca să 
analizeze ce-i spusese Matthew despre Dustin Miller și Scott 
Doyle, dar se trezi gândindu-se în schimb la Lloyd. Presupunea 
că ar fi fost relativ ușor să o înșele, dacă într-adevăr așa era. El 
lucra în Boston, iar ea era prinsă acolo, în suburbia aceea. Lucra 
uneori până târziu, ca în seara asta, dar se întorcea mereu 
nerăbdător să-i povestească lui Hen despre noua campanie la 
care lucra firma lui. Dacă minţea cumva, atunci era un mincinos 
foarte priceput. lar lui Hen nu i se părea că Lloyd s-ar pricepe la 
minţit. Deci, dacă într-adevăr o înșela, atunci când o făcea? 
Ultima ocazie ar fi avut-o la petrecerea anuală a lui Rob, în jurul 
focului de tabără, iar ea era destul de convinsă că la petrecere 
nu mai fuseseră decât foști colegi din facultate, și poate câţiva 
veniseră însoțiți de iubită sau de soţie. Și nu era tocmai un 
eveniment sexy, doar o grămadă de tipi care se drogau și se 
jucau cu focul. 

Hen își așeză paharul pe blatul din bucătărie și se îndreptă 
spre scări. Gândul la petrecerea cu pricina îi aduse în gând o 
amintire din ziua de după ce fusese ucis Scott Doyle. Lloyd la 
stația de poliţie, îmbrăţișând-o. Venise direct de la Rob în ziua 
aceea. Își aminti mirosul lui. Aroma de sudoare stătută, deloc 
surprinzător. Dar mai fusese ceva, un lucru pe care abia de-l 
observase din cauza tuturor întâmplărilor prin care trecuse. Nu 
mirosea a fum. Hen fusese de multe ori la petrecerile lui Rob, 
din jurul focului de tabără, iar în ziua următoare, și uneori și mai 
mult de atât, duhneai a lemn ars. Mirosul îţi intra în haine și în 
păr. Îţi intra în nări și rămânea acolo. 

În dormitor, Hen se uită la coșul de rufe care dădea pe 
dinafară: haine care se strânseseră în două săptămâni și pe care 
le ignoraseră amândoi, și ea, și Lloyd. Incepu să caute prin ele, 
întinzându-le pe patul nefăcut, până găsi ce căuta: hainele 
purtate de Lloyd în weekendul în care fusese plecat de acasă. 
Cei mai buni jeanși pe care-i avea și o cămașă în carouri, cu 
gulerul uzat. Își lipi cămașa de faţă și inspiră adânc. Nu se 
simțea nici urmă de fum. Ca să se asigure, scoase toate rufele 
lui Lloyd din coș și le mirosi. Nimic. 


VP - 150 


Când cobori la parter, își luă telefonul și derulă lista de 
contacte, până îl găsi pe Rob Boyd, surprinsă că încă avea 
numărul lui pe telefon. Zăbovi cu degetul mare deasupra tastei 
de apel. Ce avea să-i spună? Nu-l putea întreba direct dacă 
Lloyd își făcuse apariţia la focul de tabără, pentru că dacă i-ar fi 
spus că nu, era aproape convinsă că Rob avea să-l avertizeze 
numaidecât pe Lloyd că îl sunase. Işi stoarse creierii ca să 
găsească un motiv plauzibil pentru care să sune și apăsă tasta 
înainte să apuce se răzgândească. 

— Hen? se auzi aproape imediat vocea lui Rob. 

— Salut, Rob, zise ea. 

— E totul în regulă? 

— Da, da. E totul bine. Voiam să te rog ceva, deși știu că-i 
cam din senin. 

— Da? făcu el. 

Vocea i se auzea de parcă s-ar fi aflat într-un spaţiu gol. Hen 
bănui că era la volan. 

— Fac o ilustrație pentru coperta unei noi cărţi, sau cel puțin 
așa sper. E despre vrăjitoare și vor un foc în aer liber pe 
copertă. 

— Mișto, zise Rob. 

— M-am uitat pe internet după fotografii cu focuri de tabără, 
dar nu am găsit nimic potrivit... Mă întrebam... 

— Da, chiar am câteva fotografii grozave. Vrei să-ți trimit 
câteva? 

— Da, ar fi nemaipomenit. Mi-ar fi de mare ajutor. 

— Nicio problemă. 

— Dar tu ce mai zici? A trecut ceva vreme. 

— Sunt bine. Îmbătrânesc. V-am dus dorul la petrecerea de 
anul ăsta. 

Hen simţi efectiv un fior străbătându-i trupul. 

— Of, îmi pare rău... Doar că tocmai ne-am mutat în noua 
casă și... 

— Da, Lloyd mi-a îndrugat deja toate scuzele voastre jalnice. 
Nu am pus botul atunci și nici acum n-am de gând. 

— Cine a fost la petrecere? 

Rob începu să-i înșire niște nume, majoritatea dintre ele 
necunoscute pentru Hen. Se prefăcu că-l ascultă, dar de fapt 
voia doar să încheie apelul și să proceseze informaţia pe care 
tocmai o aflase. Lloyd nu se dusese la petrecerea lui Rob, ceea 


VP - 151 


ce însemna că avusese o escapadă romantică de weekend cu 
persoana cu care avea o aventură. Nu exista altă variantă, nu? 

— ... şi Justin, desigur, care nu lipsește niciodată, își încheie 
Rob lista. 

— Hei, îmi cer scuze din nou. La anul venim sigur. 

— Până nu văd, nu cred. Ah, fir-ar... E roșu, madam. 

Hen auzi un claxon, apoi Rob continuă: 

— Uite ce e, trebuie să închid. Îţi trimit câteva poze mișto cu 
focul. 

— Mersi mult, Rob. 

Hen își lăsă mâna să-i cadă pe coapsă, cu telefonul 
atârnându-i din mână, și rămase așa, ţintuită-n loc, preţ de cinci 
minute. Nu era o aventură trecătoare pentru Lloyd, dacă 
planifica ieșiri de weekend. Cumva, era un gând care-i părea 
străin, la fel de ciudat cum ar fi fost să audă că Lloyd fusese 
cândva femeie sau că lucra în secret pentru CIA. Se simțea 
rănită, dar și bulversată, luată pe neașteptate de această 
informaţie nouă. În parte, era bulversată pentru că nu și-l 
închipuise niciodată pe Lloyd ca fiind genul care ascundea 
lucruri, suficient de viclean, și de inteligent chiar, ca să scape 
basma curată cu o relaţie extraconjugală de anvergură. Brusc, 
își dori mai mult ca orice altceva să afle detalii. Voia să știe 
totul. 

Laptopul lui Lloyd se încărca pe blatul din bucătărie, așa că 
Hen se duse și-l luă de acolo. Era parolat, dar Hen știa aproape 
toate parolele lui Lloyd. Și, în afară de contul lor bancar sau 
cardul de credit, Lloyd folosea aproape întotdeauna ASDFJKL 
(Hen se luase odată de el pentru că era mult prea ușor de ghicit, 
dar Lloyd o păstrase oricum). Parola se dovedi a fi corectă, așa 
că Hen accesă mai întâi istoricul căutărilor pe internet. Il 
ștersese în seara precedentă, iar singurele site-uri web pe care 
le accesase în dimineaţa aceea erau un blog despre Red Sox, 
unde știa că el posta comentarii, și contul de e-mail. Hen aruncă 
rapid o privire peste e-mailurile lui, căutând orice mesaj de la 
femei pe care nu le cunoștea, dar și corespondența cu Rob 
Boyd. Nu găsi nimic în Inbox, dar când accesă directorul cu e- 
mailuri trimise, găsi un schimb de mesaje cu Rob, în care Lloyd 
îi spusese că nu putea ajunge la focul de tabără anul acela („mai 
avem o grămadă de despachetat”) și că aveau să meargă cu 
siguranţă anul următor. 


VP - 152 


Hen verifică și e-mailurile mai vechi, pe cele trimise de Lloyd, 
majoritatea către părinţii lui sau către fratele lui care locuia în 
Carolina de Nord. Însă ajungând la mesajele care datau de mai 
bine de un an, găsi un schimb de e-mailuri cu Joanna Grimlund, 
fosta iubită a lui Rob, care locuia încă în Massachusetts. 

Primul e-mail era de la Lloyd către Joanna: „Hei, m-am simţit 
grozav în weekend”. Fusese trimis cu un an în urmă, tot în 
octombrie. Hen ratase și acea petrecere. 

Conform orei marcate, Joanna îi răspunsese lui Lloyd după 
cinci minute: „Și eu. Păcat că Rob trebuie să fie de faţă la 
petrecerile lui. Altfel, ar fi perfecte. Glumesc! J.” 

Următorul e-mail era de la Lloyd, din ziua următoare, și 
conţinea patru cuvinte: „Mă poţi suna azi?” 

Nu era niciun răspuns sau, dacă existase vreunul, fusese 
șters. Era limpede că orice ar fi început în weekendul acela 
continuase fără e-mailuri. 

Hen deschise caseta de compunere a mesajelor în e-mailul 
soțului ei și introduse adresa Joannei, apoi scrise: „Trebuie să ne 
oprim”. Lăsă cursorul să planeze peste butonul de trimitere, dar 
nu îl apăsă, deși simţi că-i vine să pufnească-n într-un chicot 
straniu, la gândul acela. Șterse mesajul netrimis, ieși din 
browser și închise laptopul. Lloyd avea să ajungă acasă curând, 
iar ea trebuia să se hotărască ce avea de făcut cu informaţia 
deţinută. Dacă îl acuza de cum intra pe ușă, dacă-i spunea că 
știa că nu fusese la petrecerea lui Rob în weekend, atunci totul 
avea să iasă la iveală. Dacă nu cumva avea să încerce să 
găsească vreo scuză, atunci avea să-i spună totul. Avea o 
aventură cu Joanna Grimlund. Probabil că era îndrăgostit de ea 
și probabil că avea să o părăsească pe Hen. De fapt, probabil că 
ar fi încântat dacă Hen ar deschide subiectul. Ar pune capăt 
suferinței. 

Hen se plimba încolo și încoace și se trezi stând în picioare în 
living, privind pe fereastră spre casa vecinilor ei. Măcar acum nu 
se mai gândea la tot ce-i spusese Matthew. Cumva, toate acele 
lucruri fuseseră eclipsate de informaţia că Lloyd o minţea de un 
an întreg. De ce nu plecase pur și simplu? 

Telefonul îi vibră în buzunarul jeanșilor și citi mesajul de la 
Lloyd, care-i spunea că se îndreaptă spre casă. 

Hen puse telefonul înapoi în buzunar și își dădu brusc seama 
că nu avea să-l confrunte în seara aceea. Cumva, i se păru 


VP - 153 


important să mai păstreze o vreme informaţiile pe care le avea 
despre el, să aloce un timp pentru a afla mai multe decât știa el. 

lar când Lloyd intră în sfârșit în casă, ursuz și tăcut, o sărută 
indiferent pe creștet și se duse apoi direct la frigider și-și luă o 
bere, Hen îl privi și avu impresia că se uită la un străin. 


27. 


Matthew ajunse acasă chiar înainte să se însereze. Înăuntru 
era întuneric, dar nu aprinse luminile. Se duse la el în birou și se 
gândi la conversaţia pe care o avusese cu Hen. Mersese mai 
bine decât se așteptase. Îi spusese lucruri despre el însuși pe 
care nu le mai spusese nimănui, iar ea rămăsese la locul ei, 
ascultându-l, fixându-l cu ochii ei de un căprui-închis. Fiecare 
cuvânt pe care îl rostise îi luase o povară de pe suflet. Trecuseră 
mulţi ani de când nu se mai simţise atât de ușurat. 

Pe măsură ce relua iar și iar în minte conversaţia, răsuflarea îi 
devenea tot mai neregulată. Poate că nu ar fi trebuit să discute 
despre Lloyd atât de curând - Hen plecase imediat cum 
abordase subiectul -, dar avea nevoie ca ea să știe că nu e 
imună la răul pricinuit de bărbaţi femeilor, că Lloyd avea la fel 
de multe gânduri desfrânate ca oricine altcineva. Nu era 
convins, desigur, că o înșela, dar exista, evident, această 
posibilitate. Era bărbat, la urma urmei, și asta fac bărbații. 

De fapt, numele pe care își dorea să nu-l fi menţionat era cel 
al lui Michelle. Oare de ce spusese că Scott Doyle o făcuse să 
sufere? Voia să fie întru totul sincer cu Hen - nu așa își 
propusese? -, dar asta nu însemna că trebuia să-i spună totul de 
la bun început. Motivul pentru care nu ar fi trebuit să o 
menţioneze pe Michelle era că Hen ar fi putut să o caute, dacă 
ar fi vrut, și s-ar fi putut duce să vorbească cu ea. Nu că asta ar 
fi dus la ceva, dar gândul acela îi întorcea stomacul pe dos, așa 
cum se simţea și știind că fratele lui îi trimisese, probabil, un e- 
mail lui Michelle. Dumnezeule, uitase complet de asta. Toate 
sentimentele pozitive pe care i le insuflase conversaţia cu Hen 
se risipiră brusc. 

Ca să se simtă mai bine, o sună pe Michelle pe mobil, doar ca 
să se asigure că era în regulă. 


VP - 154 


— Hei, Matthew. Ce ciudat! Chiar voiam să te sun. 

— Da, de ce? 

— Uite ce e, tocmai ce-am vorbit cu Donald și îmi voi lua liber 
restul semestrului. Mi-a zis că poate să angajeze o suplinitoare 
și să îmi păstreze locul dacă vreau să mă întorc în ianuarie. 

— Serios? 

— Chestia e că... cu tot ce se întâmplă acum, ce-a pățit Scott 
și starea în care e tatăl meu, pur și simplu nu cred că am timpul 
și energia necesare ca să mă concentrez pe muncă. Mă voi duce 
acasă și voi sta o vreme cu părinţii mei... Doamne, când o spun 
cu voce tare... Dar nu, e alegerea corectă. Sunt împăcată cu 
situaţia. 

— Păi, asta contează cel mai mult. 

— Da, chiar sunt împăcată cu situaţia. 

— Atunci cred că faci ceea ce trebuie. 

— Da? Mă simt nespus de fericită să aud asta. 

— Da, numai să te întorci în cele din urmă. Dacă nu în 
ianuarie, atunci poate la anul. Ești o profesoară minunată. 

— Bine, acum chiar că am să plâng, spuse Michelle. 

— Când pleci? 

— Mâine-dimineaţă mă urc în mașină și pornesc spre ai mei. 

— Poftim? 

— Da, știu. Donald a găsit deja o suplinitoare, cea care a venit 
când Mandy era în concediu de maternitate, îți amintești? 

Matthew își închipui o profesoară din sistemul de învăţământ 
public, în pragul pensionării, cu părul cărunt și rochii purpurii. 

— Da, îmi amintesc. Nu-ţi face griji, elevii tăi vor fi pe mâini 
bune. 

— Așa e, nu? 

— Nu pot să cred că n-am apucat să ne luăm rămas-bun. 

— Vrei să treci pe la mine în seara asta? se grăbi să întrebe 
Michelle, de parcă s-ar fi gândit dinainte la asta. 

— Hmm, ezită Matthew. 

— Știu că e cam din scurt, dar Mira e încă plecată, nu-i așa? 
Ar fi grozav să te văd. 

— Sunt cam ocupat, spuse Matthew, dar sigur. Când ar fi un 
moment potrivit? 

— Acum? Sau oricând. Probabil că voi sta trează toată 
noaptea împachetând și organizând lucrurile. Poţi să treci 
oricând. 


VP - 155 


După ce mâncă un castron de cereale - pentru că stomacul ar 
fi refuzat orice altceva -, și după un apel video cu Mira pe 
FaceTime, Matthew se sui în mașină și șofă până la Country 
Squire Estates, un complex rezidenţial de blocuri ieftine, cu 
grinzi false pe zidurile laterale. Firma luminoasă de la intrare era 
de un verde crud, cuvintele COUNTRY SQUIRE fiind scrise într-un 
stil fals medieval. Matthew parcă pe unul dintre locurile dedicate 
vizitatorilor, lângă piscină, care fusese acoperită cu o prelată 
până la sfârșitul sezonului. Prelata, plină de apă de ploaie 
murdară și de frunze căzute, era lăsată la mijloc. Matthew se 
simţi deodată cuprins de îndoieli în legătură cu ce avea de gând 
să facă. Ştia că Michelle nutrea anumite gânduri romantice în 
privinţa lui, iar faptul că venise ca să-și ia rămas-bun de la ea nu 
făcea decât să o încurajeze. O aprecia însă colegial și poate și 
ca prietenă. Voia să-și ia la revedere de la ea. Incapabil să se 
hotărască, se întrebă în sinea lui: „Cum e mai bine pentru 
Michelle? Cum e mai bine pentru Mira?” Și hotărî să se întoarcă 
acasă. 

Când ajunse, nu aprinse lumina și se uită pe fereastră după 
vecina lui. Livingul ei era luminat și văzu din când în când o 
umbră traversând perdelele transparente de la fereastra 
laterală. Nu-i venea să creadă că, atât de aproape de el, exista 
un alt om care îi știa acum toate secretele. Nu chiar pe toate, 
desigur, dar ştia cine era. Își lipi mâna de geam și îl încercă o 
năzuință cum nu mai simţise de mulți ani. Un apel de la Richard 
îl smulse brusc din transă. 

— E târziu, zise Matthew. 

— A, da? 

— Ştii că e. Dacă Mira ar fi fost aici, ai fi trezit-o. 

— Știu că e plecată, spuse el. 

— De ce ai sunat, Richard? 

— Am vrut doar să vorbim, spuse el, pe un ton ușor 
tărăgănat. 

Matthew presupuse că băuse. 

— Crezi că mama a știut? 

— Cât de beat ești, mai exact? 

— Nu, vorbesc serios. Crezi că mama a știut? 

— Ce anume să știe? 

— Că suntem ca tata, că gândim ca el și acționăm ca el. 


VP - 156 


Când auzi cum accentuă Richard cuvântul „acţionăm”, 
Matthew se simţi brusc foarte agitat. 

— Ai făcut ceva, spuse el. 

— Nu vreau să vorbesc despre ce am făcut sau n-am făcut. 
Vreau să vorbesc despre mama. Ți-o amintești pe Sally Respel 
din liceu? Îți amintești ce i-am făcut? 

— Nu i-am făcut nimic. Tu i-ai făcut. 

— Dar de tine era îndrăgostită. Tu ai sedus-o. 

Matthew nu se mai gândise de ani buni la Sally Respel. 
Făcuse parte din clubul de tenis, ca și Matthew, era cu un an 
mai mică decât el, prea înaltă și cu faţa lucioasă. Matthew își 
petrecuse o după-amiază întreagă ajutând-o să își exerseze 
reverul, după care fata se îndrăgostise lulea de el. II suna în 
fiecare după-amiază, se întâlnea mereu „din greșeală” cu el pe 
coridor, între ore, râdea în hohote la tot ce spunea el. Când își 
făcuse în sfârșit curaj să-l invite la balul de la sfârșitul clasei a 
unsprezecea, Matthew se dusese la ea acasă, cu gândul de a-i 
refuza cu blândeţe invitaţia. Stătuseră împreună pe leagănele 
din curte și îi explicase că era interesat de altcineva („E din alt 
oraș, fiica unor prieteni de-ai părinţilor mei”, minţise el) și că ar 
fi vrut ca ei doi să fie doar prieteni. Sally plânsese, dar nu prea 
mult, iar Matthew știuse, chiar și pe atunci, că-i făcuse o favoare 
oferindu-i un moment dramatic de care să-și aducă aminte. Ei 
doi, în leagăne, discutând despre dragoste ca doi adulți. 

Nu ar fi trebuit să-i spună lui Richard despre Sally, dar o 
făcuse, în mare pentru că Richard, la vârsta aceea, avea deja o 
mulţime de fantezii perverse, și i le împărtășea pe toate lui 
Matthew, care voise doar să-l reducă la tăcere pentru o vreme. 

În noaptea balului, Richard o sunase pe Sally pe telefonul din 
dormitorul ei - Sally hotărâse să rămână acasă - și, vorbind în 
șoaptă ca să-și mascheze vocea, se dădu drept Matthew și îi 
spusese că se răzgândise. Putea să treacă pe la ea mai târziu, 
să se furișeze pe fereastra de la dormitor? Murea de nerăbdare 
să o sărute. 

Matthew nu aflase niciodată exact ce-i făcuse Richard lui Sally 
în dormitorul întunecat, înainte ca fata să-și dea seama că era 
cu fratele lui Matthew, și nu cu Matthew, dar fusese de ajuns 
pentru ca ţipetele ei îngrozite să-i trezească pe părinţii ei, care îl 
alungaseră pe Richard. În ziua următoare, mama lui Sally se 
dusese direct la mama lui Matthew și a lui Richard, vrând să 


VP - 157 


clarifice situaţia fără să implice autorităţile. Richard scăpase 
ușor; trebuise doar să promită că nu avea să se mai apropie de 
Sally. 

— Uneori mă întreb ce părere a avut mama despre mine după 
cele întâmplate, zise Richard. Mă întreb dacă a știut de atunci 
cum eram. 

— Sincer, spuse Matthew, nu cred că mama s-a gândit prea 
mult la asta. Avea problemele ei, știi? Nu cred că a însemnat 
ceva pentru ea ce i-ai făcut lui Sally. 

— Ce i-am făcut noi lui Sally. 

— N-ai decât s-o spui de câte ori vrei, dar asta nu schimbă 
faptele. 

— Așa erai și atunci. Cel mai mult îţi place să le faci pe femei 
să se îndrăgostească de tine și apoi să le dezamăgești. Asta e 
plăcerea ta. De ce a fost mai rău faptul că eu i-am oferit lui Sally 
ceea ce își dorea de fapt? 

— Pentru că nu te voia pe tine, Richard, pentru că nimeni nu 
te-a vrut vreodată pe tine. Pe mine mă plăcea. Ai făcut un lucru 
dezgustător. 

Pe Matthew începu să-l doară stomacul și își dorea deja să nu 
fi răspuns la telefon. 

— Hei, nu te-am sunat ca să ne certăm. 

— Dar de ce? 

— Crezi c-aș putea să vin să stau la tine peste noapte? întrebă 
Richard, cu glas șovăielnic, aproape rugător. 

— De ce? 

— Voi dormi pe canapeaua din birou. Mira nu va ști că am 
trecut pe la voi, promit. Uite ce e, poți să te culci chiar acum și 
intru eu singur. Nici nu vei ști că am fost acolo. 

Lui Matthew, vocea fratelui său îi părea stranie; îi amintea de 
felul cum vorbea Richard pe când era doar un copil speriat și 
confuz. 

Matthew oftă. 

— Doar la noapte, bine? 

Richard se ţinu de cuvânt și Matthew nu-l văzu până în 
dimineața următoare. Richard făcuse cafeaua și se afla la masa 
din bucătărie, cu capul ușor înclinat, bâţâind dintr-un picior și cu 
celălalt întins pe podeaua din plută. Semăna cu tatăl lor. 

— Scularea, la ouă și costiță, spuse el, arogant și zgomotos. 

— Ai dormit bine? întrebă Matthew. 


VP - 158 


— Buștean, zise Richard. Mereu dorm bine pe canapeaua aia. 
Să dorm la mine e acasă e ca și cum aș dormi într-un craniu. 
Sunt o grămadă de chestii care trosnesc prin jur. 

— Păi, nu te obișnui să dormi pe aici. 

— Crede-mă, știu, zise Richard, ridicând palmele, într-un gest 
defensiv. Mi-ai spus clar ce părere ai în privinţa asta. 

— Mulţumesc pentru cafea, Richard. 

— N-ai pentru ce. Te las în pace acum, dar am un mic cadou 
pentru tine, pe care îl vei aprecia cu siguranţă. 

Lui Matthew, care își umplea ceașca cu cafea, nu-i plăcu tonul 
fratelui său. Se întoarse spre el și-l întrebă: 

— Ce-ai făcut? 

— Nimic altceva decât ce ai făcut și tu de multe ori. Crede-mă 
când îţi spun. Trebuie să plec. Ai un plic în birou. 

După plecarea lui Richard, Matthew rămase încremenit în loc 
preţ de un minut, simțind un gust amar în gură și un nod în 
stomac. Apoi lăsă cafeaua din mână și, luându-și inima-n dinţi, 
intră în biroul lui. Văzu un plic alb, proptit de replica Pietrei de la 
Rosetta, aflate pe polita căminului. Matthew se duse spre el, 
simţi ceva tare înăuntru și își trecu degetul pe sub sigiliu, 
sfâșiind plicul. Înăuntru erau două chei prinse de un breloc. Pe 
lângă ele era și un M roz din plastic. Matthew simţi cum îi vine 
înapoi pe gât cafeaua și închise ochii, trăgând adânc aer pe nări 
până când senzaţia trecu. Recunoscu brelocul. Îi aparținuse lui 
Michelle Brine. 


28. 


Când se întoarse în camera ei de hotel uriașă, Mira își dădu 
jos pantofii cu talpă plată, se așeză pe marginea patului 
matrimonial și își masă picioarele. Datorită celei mai recente 
promovări de care avusese parte, era obligată să participe la 
doar două expoziţii comerciale pe an, în loc de patru sau cinci. 
Era bine și nu prea; să stea toată ziua la un stand și să facă 
demonstraţii de software era dificil, dar acum că participa la mai 
puține astfel de evenimente, își dădu seama că picioarele o 
dureau și mai tare. Presupunea că își pierduse antrenamentul, 
dar poate că, de fapt, doar îmbătrânea. 


VP - 159 


Îi vibră telefonul. Era John McAleer, care îi trimisese un mesaj 
ca să vadă ce planuri avea pentru cină. Cu câţiva ani înainte, 
John lucrase la aceeași companie. Fuseseră trimiși împreună la 
inspectoratul școlar din Clark și, după două zile lungi pline de 
prezentări, luaseră cina la restaurantul Le Cirque din cadrul 
hotelului Bellagio. După care mai stătuseră la un pahar de 
vorbă, la insistenţele lui, la barul hotelului unde erau cazaţi. Se 
așteptase să-i facă avansuri - nu ar fi fost prima dată când 
cineva se dădea la ea într-o călătorie de afaceri -, dar nu se 
așteptase să-i spună că se îndrăgostise de ea, că mariajul lui se 
încheiase după jumătate de an și că era cel mai singur bărbat 
din lume. Ba chiar plânsese, ceea ce aproape că o făcuse pe 
Mira să-i propună să continue conversaţia într-una dintre 
camerele lor de hotel, ceea ce ar fi fost dezastruos. In schimb, îi 
zisese că puteau relua discuţia în dimineaţa următoare și 
plecase de la bar, ducându-se direct în camera ei. In dimineaţa 
următoare, în timp ce luau micul dejun, Clark nu mai contenise 
cu scuzele, dar încheiase spunându-i că sentimentele lui nu se 
schimbaseră. Era îndrăgostit de ea și asta nu avea să se 
schimbe niciodată, dar nu avea să mai deschidă subiectul și 
avea să înceapă să-și caute un alt loc de muncă. Se ţinuse de 
cuvânt. Nu mai vorbise niciodată despre asta, iar șase luni mai 
târziu plecase de la compania la care lucra Mira la una dintre 
marile edituri care scoteau manuale școlare. Trei luni mai târziu, 
Mira auzise că divorțase. 

Și acum era aici, în Wichita; trecuse să o vadă pe Mira printre 
expozanţi. Se îngrășase și chelise puţin și pălăvrăgise întruna cu 
ea, prietenește. 

— Mă întrebam dacă mai lucrezi aici, zise el, râzând. 

Mira crezuse că avea să se limiteze la vizita scurtă din timpul 
expoziţiei, dar acum se uita fix la mesajul primit de la el. Părea 
destul de inocent - „Mira, mi-a părut bine să te văd. Ne-am 
strâns câţiva la un grătar și am vrut să văd dacă ai deja planuri 
pentru cină. Nu-i bai dacă ești ocupată” -, dar Mira se întrebă 
oricum dacă nu cumva plănuise această întâlnire, știind că avea 
să fie la stand, dacă nu cumva se gândise să treacă „accidental” 
pe la ea și să o invite la o cină în grup. Işi aminti ce-i spusese - 
„Voi fi mereu îndrăgostit de tine” - și se sili să aștepte cinci 
minute, după care-i scrise înapoi: „Mersi, John, pentru invitaţie. 
Tocmai am comandat de la room-service. Epuizată!” 


VP - 160 


Se cuibări din nou în pat, apucă telecomanda de pe noptieră 
și porni televizorul. Poate că doar atrăgea bărbaţi obsesivi, se 
gândi ea. Se referea la Jay Saravan (se gândise mult la el în 
ultima vreme, din cauza celor întâmplate cu Matthew). Fusese 
prima ei relație serioasă; se întâlniseră în timpul turului de 
orientare al bobocilor, în prima săptămână la Universitatea din 
New Hampshire. La a doua lor întâlnire, Jay îi spusese deja că o 
iubea. Fusese un șoc, dar nu neapărat unul nedorit. In primul 
rând, arăta incredibil; îi evoca o versiune reală a personajului de 
desene animate Aladdin, de care fusese obsedată o mare parte 
din copilărie. Avea umerii lăţi, o siluetă zveltă și un păr perfect, 
cu o șuviță întunecată care-i cădea peste frunte. Asemenea ei, 
părinţii lui erau din Pakistan, dar, spre deosebire de ea, el 
fusese crescut într-o manieră oarecum religioasă - ţinea post în 
timpul Ramadanului și sărbătoarea Eidul - și chiar fusese în 
Pakistan. Avuseseră o perioadă de curtare în trombă și 
rămăseseră lipiţi unul de celălalt pe tot parcursul primului an de 
facultate. Mirei i se păruse puţin cam posesiv și cam pretenţios, 
dar insistența lui era captivantă și făcea mereu gesturi 
romantice. 

Și apoi, în al doilea an de facultate, totul se dusese de râpă. 
Jay o convinsese pe Mira să se mute într-un apartament din 
afara campusului și, odată ajunsă acolo, începuse să insiste să 
încheie puţinele relaţii de prietenie pe care și le făcuse în primul 
an. Avea voie să meargă la ore, dar nu și la evenimente sociale. 
Începuse să-i spună cu ce să se îmbrace și ce să mănânce. Când 
îi sugerase că poate ar fi trebuit să ia o pauză, că poate erau 
prea tineri ca să fie într-o relaţie atât de serioasă, o smucise 
atât de puternic de braţ, încât îi zgâriase pielea. După aceea 
învățase să aibă grijă ce spunea, dar Jay tot avea răbufniri, 
majoritatea provocate de felul în care Mira se îmbrăca la cursuri. 
Furia lui începea cu remarci aproape inocente - „Ce mărime e 
fusta aia?” - și se încheiau de obicei cu el strângând-o de braţ 
(sau de față uneori) și strigându-i că era o stricată și o curvă. 

Mira știa că vecinul de dedesubt - locuia în mansarda unei 
case cu două etaje - auzea ce se petrece. Știa, pentru că 
Matthew Dolamore era mereu atent și vorbăreţ când se întâlnea 
doar cu ea, dar nu o băga niciodată în seamă dacă era și Jay 
prin preajmă. Trebuie să fi știut că dacă o saluta când era cu 
Jay, atunci Mira ar fi avut de suferit din pricina asta. O proteja, 


VP - 161 


atât cât putea, dar Mirei i se păruse un gest uriaș. Odată, în 
semn de mulțumire, știind că își asuma un risc enorm, îl invită în 
camera ei, la un ceai, pe când Jay se afla la o partidă de squash. 
Vorbiseră despre orice, mai puţin despre relaţii. Matthew era un 
tip cam băţos, dar totodată un ascultător incredibil. Chiar și 
când îi povestise cele mai banale lucruri, îi simţise ochii aţintiţi 
asupra ei, oferindu-i toată atenţia numai ei. 

După acea întâlnire la ceai, o întrebase - o singură dată -, 
dacă nu voia să vină la el, la o cafea. Mira îl refuzase, spunându- 
i că iubitul ei se întorsese în oraș și că nu s-ar fi cuvenit, sperând 
că Matthew avea să înțeleagă că relaţia dintre ei nu se putea 
schimba, că dacă o vedea cu Jay, trebuia să se poarte de parcă 
nu ar fi cunoscut-o. Fusese evident că Matthew pricepuse 
mesajul, pentru că data următoare în care Mira și Jay trecuseră 
pe lângă el, pe când se întorceau de la alimentară, iar Matthew, 
cu rucsacul pe un umăr, ieșea din clădire, o ignorase complet pe 
Mira și-l salutase doar scurt din cap pe Jay. 

Cu toate acestea, mai târziu în seara aceea, după ce Mira 
pusese la loc cumpărăturile, Jay o întrebase: 

— Ce știi despre tipul de sub noi? 

— Despre vecinul meu? întrebă ea. 

— Da. Cel pe lângă care am trecut în seara asta, cel la care e 
limpede că te-ai gândit. 

— Nici măcar nu-l cunosc, Jay, îi răspunsese ea. N-am vorbit 
niciodată cu el. 

Situaţia se înrăutăţise tot mai mult, iar conversaţia se 
încheiase în cele din urmă cu Jay lovind-o pe Mira cu capul de 
tăblia patului și înfigându-și degetele în scalpul ei, în timp ce 
țipase la ea. Se gândise să-i spună chiar atunci că îl invitase pe 
Matthew la ceai, doar ca să termine odată cu toate. Avea să o 
ucidă, desigur, dar măcar avea să se termine totul. lar dacă nu 
ar fi ucis-o, oare ar fi părăsit-o? Puțin probabil, dar era o 
posibilitate. 

Dar înainte să-și facă curaj să-i mărturisească, Jay plecase. 
Mira rămase întinsă pe pat, plângând o vreme, apoi ascultând 
zgomotele din casă, întrebându-se dacă Matthew auzise cumva 
spectacolul din seara aceea. Era limpede că plecase la 
bibliotecă mai devreme, când se întâlniseră. Oare se întorsese 
deja? 


VP - 162 


Singurul lucru bun la cearta aceea era că Jay avea să se 
poarte drăguţ cu ea preț de cel puţin câteva zile. Avea să fie 
chinuit de remușcări; bineînţeles, dacă nu ar fi descoperit 
cumva că ea avea într-adevăr o (cvasi)relaţie cu vecinul de 
dedesubt. „Nu”, își spusese ea, „nu trebuie să afle vreodată. Nu 
pentru a mă proteja pe mine, ci pentru a-l proteja pe Matthew”. 

O săptămână mai târziu - săptămână în care Jay fusese într- 
adevăr chinuit de remușcări (ba chiar îi cumpărase un buchet de 
trandafiri albi) -, într-o dimineaţă de miercuri, un poliţist venise 
la Mira, o întrebase dacă era iubita lui Jay Saravan, după care îi 
spusese că Jay murise. Fusese găsit în automobilul său BMW, 
cea mai de preț posesiune a lui, după Mira, parcat câţiva 
kilometri mai încolo, pe o stradă înfundată. Se sinucisese 
atașând un furtun la ţeava de eșapament și vârându-l prin 
fereastră. Nu lăsase niciun bilet de adio. 

În următoarele săptămâni, o perioadă bizară în care fusese 
tratată ca o iubită îndurerată, dar se simţea ca o 
supraviețuitoare norocoasă, Mira nu îl mai văzu deloc pe 
Matthew. Nu conta. În adâncul sufletului ei, știa că vecinul ei de 
dedesubt avusese ceva de-a face cu moartea lui Jay Saravan. Și 
asta nu era doar fiindcă fusese singurul care știuse cum era, de 
fapt, relaţia lor sau fiindcă Mira era convinsă că un egoist ca Jay 
nu s-ar fi sinucis niciodată, ci pentru că, cu câteva zile înainte de 
moartea lui Jay, se uitase pe fereastra de la dormitor și îi văzuse 
pe Matthew și Jay vorbind în parcare. Jay se fălea cu mașina lui, 
iar Matthew îi punea entuziast tot soiul de întrebări. Mira 
pricepuse că așa acţionase Matthew. Se arătase interesat de 
BMW-ul lui Jay, apoi, în noaptea în care Jay murise, probabil că îl 
prinsese pe când pleca de la apartament și poate că-i spusese 
ceva de genul: „Hei, vrei să facem o tură cu mașina ta?” Jay 
trebuie să fi fost de acord și apoi, cumva, Matthew îl ucisese și 
înscenase o sinucidere. 

Totuși, când îl văzuse din nou, după vacanța de Ziua 
Recunoștinței, Matthew o abordase cu un aer atât de îngrijorat, 
încât începuse să se îndoiască de gândurile ei. Oare chiar se 
putea ca studentul acela la Istorie, care vorbea cu atâta 
blândeţe, să fi plănuit o crimă și să fi scăpat basma curată? 
Aproape că se răzgândise. Poate că Jay, în spatele narcisismului 
și orgoliului, chiar fusese atât de rușinat de comportamentul lui 
abuziv, încât își luase viaţa. Așa își spusese, ca să poată merge 


VP - 163 


înainte, mai ales după ce ea și Matthew se cuplaseră, 
rămăseseră împreună în timpul facultăţii și apoi, la scurt timp 
după absolvire, se căsătoriseră. 

Și acum, ani mai târziu, se gândea din nou la toate aceste 
lucruri, întrebându-se dacă Matthew chiar îl ucisese pe Jay 
Saravan. 

„Bineînţeles că da. Ai știut de cum s-a întâmplat”. 

Nu era prima dată în căsnicia lor când se îndoia de soțul ei. 
Deși părea normal, Matthew avusese o copilărie nefericită. Nu îi 
vorbise prea mult despre acea perioadă, dar când o făcuse, Mira 
își dăduse seama că, auzind cum Jay o agresa în apartamentul 
de deasupra lui, trebuie să i se fi declanșat anumite gânduri 
legate de propriii părinţi. 

Și mai erau și alte laturi ale personalităţii lui Matthew. De cele 
mai multe ori era doar bărbatul american tipic, un profesor 
dedicat, un soț de încredere, dar uneori se purta copilărește și 
tânjea după afecțiune. Și alteori era distant, înfricoșător de 
distant, privind-o pe Mira aproape ca pe un obiect, măsurând-o 
din cap până în picioare. 

„Și uneori se poartă așa chiar înainte sau imediat după ce 
facem sex”. 

Dar probabil că toate căsniciile sunt așa, într-o oarecare 
măsură. În fond, cât de bine poţi cunoaște pe cineva? 

Totuși, se întreba: Dacă Matthew chiar îl ucisese pe Jay și 
dacă îi plăcuse atât de mult, încât continuase să ucidă? Vecina 
lor, Hen, credea că Matthew îl ucisese pe un fost student pe 
nume Dustin Miller. Mira chiar își amintea cazul; fusese 
prezentat la toate emisiunile de știri locale. O crimă neelucidată 
a unui tânăr înstărit, dintr-un cartier frumos din Cambridge. li 
spusese lui Matthew despre asta imediat cum aflase că Dustin 
fusese unul dintre elevii lui, iar el îi zisese că abia dacă-și 
amintea de el; sau poate că-i spusese chiar că nu-l știa, nu-și 
mai amintea exact. În ultima săptămână - de când cu acuzaţiile 
făcute de Hen -, citise despre uciderea lui Dustin Miller, o crimă 
încă nerezolvată, și unul dintre lucrurile care ieșiseră la iveală 
era acela că Dustin fusese acuzat de agresiune sexuală în 
timpul petrecut la Sussex Hall. Era o noutate pentru ea și se tot 
gândea că, dacă așa stăteau lucrurile, Matthew ar fi trebuit să-și 
amintească de el. Era o chestiune de proporții. 


VP - 164 


Detestându-se pentru că făcea asta, Mira căutase data exactă 
la care murise Dustin Miller. Se întâmplase primăvara, cu doi ani 
și jumătate în urmă. Își consultă calendarul de serviciu; în 
săptămâna aceea fusese plecată în Kansas City. Asta nu 
însemna nimic în sine, ţinând cont cât de mult călătorea, dar ar 
fi fost mult mai fericită să descopere că nu lipsise de acasă în 
săptămâna cu pricina. 

Și acum Scott Doyle. De data asta nu călătorise, nu-i așa? 

„Nu. Doar că dormeai buștean pentru că soțul tău te-a tot 
îndopat cu alcool”. 

Și se părea că Matthew avea o legătură cu Scott Doyle, chiar 
dacă una foarte îndepărtată. Scott Doyle era fostul iubit al lui 
Michelle Brine, o colegă din catedra de istorie de la Sussex Hall. 
Oare îi spusese ceva lui Matthew despre iubitul ei? Ceva rău? 

„Ucide doar bărbaţi. Ucide bărbaţi care maltratează femei”. 

Preţ de o clipă, Mira își îngădui să-și imagineze că era 
adevărat. Matthew îl ucisese pe Jay pentru că era agresiv cu ea. 
Apoi îl ucisese pe Dustin Miller pentru că Dustin era un violator 
care scăpase nepedepsit. Și, în cele din urmă, Matthew îl 
ucisese pe Scott Doyle pentru că trebuie să fi fost ceva în 
neregulă și cu el. Probabil că Michelle, colega lui, îi făcuse vreo 
confidenţă. 

Mira își dădu seama că scrâșnea din dinţi și se sili să se 
oprească. Se dădu jos din pat, se duse la fereastră și privi afară, 
prin întunericul care se lăsa, la clădirile de birouri intersectate 
de reţeaua de străzi citadine. În majoritatea clădirilor, luminile 
erau stinse, unele dintre ele fiind complet abandonate, și 
majoritatea farurilor de la mașini pe care le vedea erau roșii, 
navetiștii părăsind centrul orașului Wichita și îndreptându-se 
spre comunitățile de navetiști. 

„Ce ar trebui să fac?”, se gândi ea. „Dacă într-adevăr cred că 
există o posibilitate ca Matthew să fie un ucigaș, atunci ce ar 
trebui să fac?” 

Să-l denunțe la poliție? 

„Te-a salvat”. 

Nu era tocmai un criminal în serie. Era mai degrabă un 
justiţiar. Și poate („O, Doamne, de-ar fi așa!”) că nu era niciunul 
dintre aceste lucruri. Poate că Hen Mazur, vecina de alături, era 
cea nebună, cea care-l persecuta pe Matthew, cea care se juca 
cu mintea ei și o făcea să se îndoiască de căsnicia ei. 


VP - 165 


Mira își auzi telefonul vibrând pe pat, așa că se întoarse și 
aruncă o privire, așteptându-se ca mesajul să fie de la Matthew. 
Dar era de la John McAleer, care-i răspundea: No problema. 
Înteleg perfect, dar tot am să verific mai târziu, să văd dacă nu 
te pot convinge cumva să ieșim la un pahar de vorbă. La 
sfârșitul mesajului, adăugase un emoticon zâmbitor, care face 
cu ochiul. Își dădu brusc seama că John e hotărât să o vadă în 
această călătorie și era ușor agitată. Și ușor enervată. Se hotări 
să nu-i mai scrie nimic, să nu-l încurajeze deloc. Bărbaţii erau 
duși cu capul. Și, ca toate femeile, Mira știa asta de ceva vreme. 
Se părea că și soţul ei știa asta. Poate că ar fi trebuit să-l sune, 
să-i spună că are ceva probleme în Wichita cu un coleg 
enervant. Să vadă dacă John McAleer avea să mai fie în viață 
peste o săptămână. Chicoti efectiv la gândul acesta, iar râsul îi 
înteți durerea din piept. 

Nu-i era foame, dar deschise oricum meniul de room-service. 
Dacă nu mânca acum, avea să se trezească în toiul nopţii, 
hămesită. 


29. 


— Unde ai dormit azi-noapte? întrebă Lloyd. 

Hen era în bucătărie, așteptând cu o ceașcă în mână semnalul 
sonor al cafetierei. 

— Ah, scuze. Am dormit pe canapea. 

— Ai desenat toată noaptea? 

— Nu. Am dormit, jur. 

— Mi-a fost dor de tine, zise Lloyd și se așeză la masa din 
bucătărie, punându-și într-un castron niște cereale Cheerios cu 
miere și nuci. 

Hen luă o gură de cafea, apoi spuse: 

— Mi-am dat seama ieri-noapte că nu te-am întrebat despre 
petrecerea lui Rob. Când te-ai întors, situația era cam haotică. 

— Chiar că. A fost în regulă. Ca de obicei. 

— Cine a venit? 

— Cei care vin de obicei, plus minus câteva persoane. Todd și 
Steve, desigur. Evan era și el acolo, și Chrissy, și câţiva oameni 
noi. Vreo doi vecini pe care nu i-am mai văzut până atunci. 


VP - 166 


În timp ce vorbea, i se scurse lapte pe bărbie și se șterse cu 
dosul palmei. 

— Rob se vede cu cineva? 

— Dacă da, tipa n-a fost de față. Dar nu, nu cred. 

— A mai avut vreo iubită după Joanna? 

— După Joanna? 

Lloyd privi spre tavan, iar Hen încercă să-și dea seama dacă 
avea să se dea cumva de gol. 

— Nu cred. Nu e ca și cum ar locui într-o zonă plină de femei 
singure, disponibile. 

— Au păstrat legătura? 

— Cine? 

— Rob și Joanna. 

— De ce? Speri să se împace? zise Lloyd zâmbitor, încă 
murdar de lapte pe bărbie. 

— Uneori, da. Știi că nu am nicio problemă cu Rob, dar ea 
chiar era jumătatea lui mai bună. Cel puţin din punctul meu de 
vedere. 

— Ştii că m-am întâlnit cu ea recent? 

— Cu cine, cu Joanna? 

— Da, ne-am întâlnit întâmplător în Boston. Compania la care 
lucrează e în centrul orașului. Dar ea locuiește în continuare în 
Northampton. 

— Cu ce se ocupă? 

— Nu-mi amintesc exact. Mi-a spus. Cred că este ceva legat 
de cercetare în domeniul sănătăţii publice. 

Hen îl privea pe Lloyd cu atenţie. O mințea - deși, dacă într- 
adevăr și-o trăgea cu Joanna, nu însemna că trebuia să rețină și 
detalii despre slujba ei - și se pricepea de minune la asta. Era și 
motivul pentru care se hotărâse să-l ia la întrebări, și anume ca 
să vadă cum arăta când minţea. Părea cât de cât vinovat? 
Agitat? De fapt, chiar deloc, iar Hen simţi cum i se pune un nod 
în gât, de parcă ar fi fost pe punctul de-a izbucni în plâns. 
Deschise frigiderul și scoase un grepfrut. 

— Vrei jumătate? îl întrebă ea pe Lloyd, pe un ton cât se 
poate de firesc. 

— Nu, de fapt, sunt deja în întârziere. Trebuie să fug. 

Cu un cuţit ascutit, tăie grepfrutul pe din două și separă cu 
grijă miezul de pielițe. Până termină ea, Lloyd o sărutase pe 
fugă și plecase. Hen se duse la baie și îngenunche în fata 


VP - 167 


vasului de toaletă, convinsă că avea să vomite, dar nu se 
întâmplă nimic. 

Se îndreptă apoi spre canapeaua din living. Și ea îl minţise pe 
Lloyd în dimineaţa aceea, când îi spusese că dormise noaptea 
trecută. De fapt, nu o făcuse. Se întinse acum, prea obosită ca 
să mai vrea măcar să se gândească la consecinţele aventurii 
amoroase a lui Lloyd. Nu-i era frig, dar trase pătura de pe 
spătarul canapelei și se înveli, apoi se ghemui pe o parte, în 
poziţie fetală, ca un mic cocon întunecat. Închise ochii, 
gândindu-se că nu era suficient de obosită ca să adoarmă, iar 
când se trezi, transpirată și confuză, nu știu ce zi sau ce oră era. 
Își dădu pătura la o parte de pe faţă. Vinegar era cocoțat pe 
canapea, deasupra ei, torcând de zor. 

— Salut, zise ea, iar Vinegar începu să toarcă și mai tare. 

Se priviră în ochi. 

Hen se dezveli cu totul și se uită la ceas. Era abia trecut de 
prânz și o năpădiră toate amintirile din ultimele douăzeci și 
patru de ore. Dar în loc să se simtă supărată și tristă, se simţi 
brusc detașată, de parcă cele cinci ore de somn fără vise o 
goliseră de orice emoţii. Rămase ghemuită pe canapea, chiar 
dacă avea nevoie la toaletă, și se gândi la Lloyd, întrebându-se 
dacă se îndrăgostise de Joanna sau dacă era vorba doar despre 
sex. Sau dacă era vorba despre cu totul altceva? Işi dori brusc 
să știe, nu dintr-o dorinţă de răzbunare sau de autocompătimire, 
ci pentru că îl iubea pe Lloyd și voia să afle ce se petrece cu el. 
Fusese și ea aproape de infidelitate, lucru despre care hotărâse 
că Lloyd nu avea să afle niciodată, dar acum, poate că i-ar 
spune, dacă el i-ar mărturisi care era situaţia cu Joanna. Unul 
dintre lucrurile care îi plăcuseră la nebunie la Lloyd când se 
cunoscuseră fusese sinceritatea lui debordantă. La începutul 
relaţiei lor - când ea fusese cealaltă femeie -, îi spusese odată 
că scopul lui era să aibă în fiecare an o relaţie nouă cu altă 
femeie, să se îndrăgostească, să-i treacă și s-o ia de la capăt. 

— Sună îngrozitor, îi spusese Hen. 

— Știu, nu-i așa? îi răspunsese el. Cred că sunt dependent de 
nefericirea pe care o aduce dragostea. Am nevoie de dramă în 
viaţa mea. Practic, sunt cam nemernic. 

— Nu sunt convinsă că asta te face nemernic. Mai degrabă 
idiot. 

— Corect, încuviinţase el, pufnind în râs. Mai degrabă idiot. 


VP - 168 


De fapt, o atrăsese acea latură a lui Lloyd, cea care promitea 
că avea să-i facă viața mai incitantă, mai imprevizibilă. Trecuse 
însă multă vreme de atunci, iar Hen își dădu seama acum că 
dorinţele ei din trecut fuseseră parţial influențate de latura 
maniacală a bolii ei. Avea o idee romantică despre căsnicie, în 
genul celor despre care citești în biografii: haotice, creative, 
romantice și presărate cu infidelităţi. Nu era ceea ce își dorea 
acum, nici pe departe, dar recunoștea încă de ce era tentant. De 
fapt, anii petrecuţi alături de Lloyd fuseseră marcați de confort 
și stabilitate și poate chiar un pic cam monotoni. 

Se ridică, moartă de foame, și se îndreptă spre bucătărie, cu 
Vinegar grăbindu-se pe urmele ei. Văzu jumătatea de grepfrut 
pe care o lăsase pe blat. Devoră feliile de fruct curățate de 
pieliță, după care își stoarse sucul rămas direct în gură. Apoi luă 
cerealele pe care Lloyd le lăsase pe masa din bucătărie și 
mâncă cu mâna direct din cutie, până simţi că se săturase. 

După ce termină de mâncat, își luă caietul de schiţe, ieși pe 
verandă și se așeză pe unul dintre șezlongurile tapiţate, 
strângându-și picioarele sub ea. Vântul bătea incredibil de 
puternic - conform buletinelor meteorologice, era sfârșitul unei 
furtuni tropicale care avansase pe coastă dinspre Florida dar era 
un vânt cald, cu urme de pâclă. Hen rămase acolo vreme 
îndelungată, privind cum copacii de pe stradă se îndoiau și 
tremurau sub rafale, iar frunzele se desprindeau de pe ramurile 
lor. Brusc, îi veni în minte o imagine - un copac pierzându-și 
toate frunzele deodată, doar că nu erau frunze, ci păsărele, care 
zburară toate în stol spre cerul zbuciumat. Apoi își închipui un 
cer plin de păsări, atât de multe, încât nu se mai vedea nimic 
altceva, formând nori închiși la culoare. Se cutremură. 

În cele din urmă își îngădui să se gândească din nou la Lloyd, 
încercând să hotărască ce ar fi trebuit să facă. L-ar fi putut 
confrunta, desigur, ar fi putut face o scenă. Ar fi putut să-l dea 
afară din casă sau să-i ceară să nu se mai vadă cu Joanna. Ar fi 
putut să-i ceară divorțul. Se întrebă ce ar fi făcut în tinereţe. 
Probabil că s-ar fi luptat pentru el, ar fi încercat să-l recâștige. 
Sau s-ar fi răzbunat, ar fi avut la rândul ei o aventură, ar fi 
început o relaţie cu cineva nou. Ar fi fost mai ușor pe atunci, 
când lumea era plină de puștani de douăzeci și ceva de ani, cu 
mintea numai la sex. Dar cu cine ar fi putut avea o aventură 
acum? Cu Matthew, desigur, vecinul ucigaș. Hen izbucni într-un 


VP - 169 


râs zgomotos, apoi aruncă o privire rapidă spre stradă, ca să se 
asigure că nu o auzise nimeni. Se uită din nou la ceas: era trecut 
de trei și se întrebă dacă Matthew avea să ajungă acasă curând. 
Își dădu seama că era unul dintre motivele pentru care se afla 
pe verandă, privind la mașinile care treceau și la frunzele care 
cădeau din copaci. Și nu își dorea o aventură - aproape că pufni 
din nou în râs la gândul acela -, ci voia să vorbească cu el ca să 
afle exact cum de știuse de Lloyd. 

Rafalele de vânt aduseră ploaie, ropote sporadice care 
răpăiau pe frunze. Hen începu să schiţeze un copac, un stol de 
păsări zburând de pe crengile lui, dar de fiecare dată când 
trecea o mașină, ridica privirea. 

La ora patru, Matthew își parcă Fiatul pe alee. Hen îl privi, 
întrebându-se dacă o văzuse cumva pe verandă când trecuse pe 
lângă casa ei. Matthew cobori din mașină, se aplecă să-și ia 
servieta, după care se întoarse și o privi pe Hen. Nu reuși să-i 
vadă chipul prin ușa de plasă a verandei și ploaia ce cădea 
acum neîntrerupt, dar îi făcu cu mâna, iar el îi întoarse gestul. 
Matthew intră în casă, iar Hen se întrebă dacă ar fi trebuit să se 
ducă să vorbească cu el, dar apoi îl văzu ieșind iar, îmbrăcat cu 
un pulover în loc de sacoul din tweed. Străbătu distanța scurtă 
până la treptele care duceau spre veranda lui Hen, apoi se opri. 

— Pot urca? întrebă el, iar Hen se gândi la vampiri, care nu 
puteau intra neinvitaţi. 

Matthew se așeză în faţa ei, pe balansoarul vechi din lemn, 
care venise la pachet cu casa. Părea diferit azi, mai palid, 
aproape înspăimântat. Poate din cauza părului, ud și dat peste 
cap, dezvăluind linia în V pe frunte. Hen se gândi din nou la 
vampiri. 

— De ce ai spus ce-ai spus despre Lloyd? întrebă ea. Matthew 
păru confuz pentru o clipă, apoi spuse: 

— Deci chiar te înșală. 

— Nu, nu am spus asta. Doar mă întreb de ce crezi așa ceva. 

Hen simţi un gol în stomac și se gândi că poate nu ar fi trebuit 
să-l menţioneze deloc pe Lloyd. Oare îi confirmase lui Matthew 
ceea ce credea deja despre Lloyd? 

— Nu am știut. Am ghicit. Are un aer tipic. 

— Ce aer, mai exact? 

Matthew strânse din buze, gânditor. 


VP - 170 


— Arată ca un bărbat, spuse el în cele din urmă și zâmbi, 
aproape sfios. 

— Nu înţeleg ce vrei să spui cu asta, zise Hen. 

— Înseamnă că atunci când întâlnește o femeie, de fapt, 
atunci când vede o femeie, hotărăște imediat dacă s-ar culca 
sau nu cu ea. Le dezbracă din priviri. Se întreabă dacă și ele se 
gândesc la același lucru. Pun pariu că în noaptea în care am luat 
cina împreună, soțul tău a născocit o fantezie complexă a cărei 
protagonistă a fost soţia mea, întrebându-se ce s-ar fi întâmplat 
dacă tu și eu am fi lipsit cumva din oraș în același timp. Poate că 
ar fi luat cina împreună, apoi ar fi hotărât să facă sex, după care 
ar fi promis să nu spună nimănui. Și-a imaginat fiecare detaliu. 
Mă refer la amănunte concrete. Și-a imaginat cum arată sânii 
soției mele, felul în care vaginul ei... 

— Bine, bine, am înțeles ideea. 

— Ei bine, asta fac bărbaţii, zise el pe un ton ușor defensiv. 

— Vrei să spui că asta faci tu, zise Hen. 

Matthew se legănă ușor în balansoar. 

— De fapt, nu, eu nu fac așa. Eu sunt mai altfel. 

— Atunci, cum știi că așa fac bărbaţii? 

— Pur și simplu. Am avut un tată foarte rău. Era un... prădător 
sexual și un sadic. lar fratele meu este acum exact ca tata, doar 
că nu are o soţie. Nu are pe cine să tortureze, dar dacă ar avea, 
atunci... 

Hen lăsă picioarele pe podeaua din lemn vopsit a verandei și 
se aplecă în faţă. 

— Dar asta nu înseamnă că toți bărbații... 

— Că toți bărbaţii sunt la fel? Nu, dar există un spectru și toți 
bărbaţii se regăsesc undeva pe acest spectru. Soțul tău este 
probabil obișnuit, din punct de vedere statistic, nu e un om rău, 
dar când se uită la o femeie, pur și simplu își închipuie ce-ar 
vrea să-i facă. 

— Și unde te regăsești tu pe spectrul ăsta? 

— Nu mă regăsesc. 

— Nu obiectifici femeile? Deloc? 

— Nu. 

— Și ce-ai gândit când ai văzut-o pentru prima dată pe soţia 
ta, înainte să vorbești măcar cu ea? 


VP - 171 


— Mi-am zis că e frumoasă, bineînţeles, dar nu m-am gândit 
la... alte lucruri, la trupul ei, așa cum ar face-o majoritatea 
bărbaților. 

— Și de aceea le protejezi pe femei, ucigându-i pe toţi bărbaţii 
răi. 

Hen își dădu seama că rostise replica aceea pe un ton profund 
sarcastic, dar nu o deranja. 

— Da, spuse el. Dacă există un bărbat care a rănit grav o 
femeie și care probabil că ar face-o din nou, nu mă deranjează 
să-l ucid. 

— Nu te deranjează? râse Hen. 

— Exact. Nu e vorba că mi-ar plăcea. Mă rog, îmi place uneori, 
după ce am făcut-o. Dar impulsul iniţial... ceea ce îmi permite să 
ucid pe cineva în primul rând... este că nu mă deranjează. E o 
mare diferenţă. 

— Lloyd nu mă înșală, spuse Hen. 

— În regulă. 

— Nu vreau să-i faci rău. Niciodată. Bine? 

Expresia lui Matthew deveni brusc serioasă. 

— De fapt, mă voi opri, spuse el. Asta vrei să fac, nu-i așa? De 
aceea ai fost de acord să te întâlnești cu mine ieri. Crezi că dacă 
nu poți convinge poliția să mă închidă, atunci mă poţi convinge 
pe mine să nu mai ucid. 

— Parţial, zise Hen. Am vrut și să aud ce aveai de spus. E o 
relaţie ciudată: tu să-mi poți spune tot ce vrei, iar eu să nu pot 
spune nimănui. 

— Chiar este. Foarte ciudată. Are un efect eliberator pentru 
mine. 

— Câţi bărbaţi ai ucis? întrebă Hen. 

Matthew se lăsă pe spate în balansoar și trase de un fir din 
mâneca puloverului. 

— Nu vreau să vorbesc despre asta acum. 

— Bine. 

— Vreau să mai vorbesc despre fratele meu. 

— Bine. 

— Ti-am mai spus despre el? 

— Mai înainte. 

Matthew păru confuz, de parcă ar fi uitat deja ce spusese. 

— Ai zis că e ca tatăl tău. 


VP - 172 


— Richard e, nu eu, zise el și ceva din formularea lui o făcu pe 
Hen să se simtă neliniștită. 

— În ce sens? întrebă Hen. 

— E ca tata, doar că... așa cum am spus, nu prea petrece 
timp cu alți oameni în afară de mine, prin urmare nu l-am 
considerat niciodată periculos. 

— Cu ce se ocupă? 

— Richard? O, Doamne, cu nimic. Zice că încearcă să scrie o 
carte, dar nu-l cred până nu o văd scrisă. Mira nu știe, dar îl 
sprijin financiar. L-am sprijinit ani în șir. E bolnav, doar cu capul, 
dar acum... Mă tem că s-ar putea să înceapă să treacă la 
acţiune, să devină mai îndrăzneţ... 

— Crezi că a făcut rău cuiva? 

— Se poate, zise Matthew, iar Hen își dădu seama că nu-i 
spunea totul. Și cred că s-ar putea să mai facă rău cuiva. Așa 
merg lucrurile în cazul celor ca noi. Suntem bine o vreme, dar 
apoi prindem gustul, simţim ce înseamnă să iei viaţa cuiva și e 
ca și cum s-ar deschide o ușă pe care nu o mai poţi închide cu 
adevărat vreodată. Eu cel puţin am reușit să mă controlez și să 
ucid doar bărbaţi care meritau să moară, dar mintea lui Richard 
funcţionează altfel. E ca tatăl meu. Vrea să le facă rău femeilor 
nevinovate. 

— Poate că ar trebui să te duci la poliţie. 

Matthew își încleștă maxilarele. 

— M-am gândit la asta, zău că da, dar trebuie să înţelegi un 
lucru: rămâne fratele meu. Am supraviețuit copilăriei noastre 
împreună. Nu știu dacă i-aș putea face așa ceva. Nu cred că s-ar 
descurca în închisoare. 

Ploaia contenise, dar norii deveniseră și mai întunecați, așa că 
Hen nu-l văzu pe bărbatul care venea pe stradă și care coti pe 
aleea lor, până când nu urca deja treptele spre ușa de plasă. 
Pentru un moment ireal, avu impresia că era fratele lui Matthew, 
dar ușa se deschise și Lloyd urcă pe verandă, uitându-se când la 
Hen, când la Matthew, care stătea pe balansoar. 

— Salut, spuse el. 

— Ai ajuns mai devreme, zise Hen fără să vrea. 

— Nu ai primit mesajul meu? 

— Ah, nu. Telefonul e în casă. 

Matthew se ridică și Lloyd se întoarse spre el. 

— Bună, Matthew, zise el. 


VP - 173 


— Bună, Lloyd. Am ajuns cu câteva minute în urmă. Încercam 
să lămuresc lucrurile, știi? 

Lloyd se întoarse spre Hen și ridică din sprâncene. 

— Eşti OK? 

— Ar trebui totuşi să plec, spuse Matthew. Mi-a făcut plăcere 
să vorbim, Hen. Mi-a părut bine să te văd, Lloyd. 

Matthew plecă și se îndreptă rapid spre casa lui. 

— Ce naiba a fost asta? zise Lloyd, fixând-o în continuare cu 
privirea pe Hen. 

— Ai o aventură cu Joanna Grimlund, răspunse Hen. 


30. 


Întors în biroul lui, cu puloverul umed și cu inima bătându-i cu 
putere din cauza apariţiei bruște a soțului lui Hen, Matthew se 
uită din nou la plicul pe care i-l lăsase fratele lui. Era tot acolo, la 
fel ca și cheile atașate la litera M din plastic. Incercase să o sune 
pe Michelle de mai multe ori în ziua aceea, dar intra mereu 
mesageria vocală. Încercase să-l sune și pe fratele lui. Niciun 
răspuns. 

Matthew știa că trebuia doar să se ducă la Country Squire 
Estates și să încerce cheia în ușă, să vadă ce se întâmplase, 
dacă se întâmplase ceva, în apartamentul lui Michelle. Dacă era 
moartă, atunci totul se schimbase, iar fratele lui săvârșise în 
sfârșit faptele cu care ameninţa de atâta vreme. Dar dacă nu se 
ducea, dacă nu deschidea ușa, Michelle ar putea fi încă în viată, 
în drum spre părinţii ei și nerăspunzând la telefon pentru că voia 
să fie atentă la drum. Michelle ar face așa ceva, nu? Poate că 
dacă s-ar duce la apartamentul ei, nu ar găsi nimic acolo, doar 
un apartament curat, lăsat în urmă de Michelle, care plecase 
deja de mult. Nu ar fi prima dată când Richard se prefăcea că 
făcuse ceva îngrozitor, ca mai târziu să-i spună că glumise. Deși 
nici în acele situaţii gluma nu era chiar glumă, pentru că era 
mereu vorba despre ceva ce voia să facă. 

„Dar cum rămâne cu cheile?” se gândi Matthew. „De unde ar 
fi făcut rost de ele?” 

Mira îl sună și, preţ de douăzeci de minute cât vorbiră la 
telefon, Matthew se simţi în regulă, aproape normal. 


VP - 174 


— Mi-e dor de tine, zise Matthew spre sfârșitul apelului. 

— E totul bine pe-acolo? întrebă Mira. Ai mai auzit ceva de la 
poliție? 

— Da, e bine. Nu poate să-mi fie pur și simplu dor de tine? 

Mira râse, ceea ce îl făcu să se simtă și mai bine. 

— Mă întorc mâine-seară. Ți-am trimis detaliile privind zborul. 
Le-ai primit? 

— Cred că da, spuse Matthew. 

— Ne vedem atunci. Și, Matthew... 

— Da. 

— Te iubesc nespus de mult. Vreau să știi asta. 

— Știu, spuse el. 

După ce încheiară apelul, Matthew se duse la frigider. Nu-i era 
foame, dar se gândi că ar trebui să mănânce ceva. Ziua 
începuse îngrozitor. Când ajunsese în cancelarie în dimineaţa 
aceea, toţi vorbiseră doar despre plecarea bruscă a lui Michelle. 
Matthew își turnase o cafea de care nu avea de fapt nevoie și o 
ascultase pe Betty, profesoara cu cea mai mare vechime la 
Sussex Hall, rostind aproape în șoaptă: 

— Ar fi putut măcar să se întâlnească cu suplinitoarea și să 
parcurgă programa cu ea. l-ar fi luat cel mult jumătate de zi. 

— lubitul ei a fost ucis și tatăl ei e pe moarte, zise Matthew 
din partea cealaltă a cancelariei. 

Betty și cele trei profesoare cu care bârfise se întoarseră și se 
uitară la el. 

— Îmi pare rău, spuse Matthew. Doar că îmi fac griji în privinţa 
ei. 

— Toţi ne facem griji în privinţa ei, se grăbi Betty să spună. 
Dar îmi fac griji și pentru educaţia elevilor ei. 

Pentru Matthew, restul zilei se scurse într-o stare de agitaţie 
și confuzie. Își ţinu orele, uitând când și când de vizita fratelui 
său, dar apoi își reamintea, văzând brusc în minte brelocul cu 
pricina, și atunci stomacul i se întorcea pe dos. Când ziua se 
încheie, Matthew se întoarse la mașina lui, încercă să o sune din 
nou pe Michelle - intră direct mesageria vocală („Michelle sunt. 
Ştii ce ai de făcut.”) -, după care își spuse că ar fi trebuit să 
meargă direct cu mașina până acasă la Michelle, să-i bată la 
ușă. Aproape că simţea ușurarea pe care avea s-o trăiască 
atunci când ea avea să-i deschidă ușa. Îi auzea deja vocea în 
minte - „Ai venit! Știam eu că a existat un motiv pentru care nu 


VP - 175 


am reușit să mă organizez să plec de dimineaţă” - și îl auzi și pe 
fratele lui râzând mai târziu de el. „Chiar crezi că aș face așa 
ceva?”, i-ar fi spus el. „Am cumpărat brelocul de la farmacie. Am 
așteptat luni de zile ca să-l folosesc”. Reluă scena aceea în 
minte de două ori, după care observă că unul dintre elevii lui, 
Billy Portis, îl privea din cealaltă parte a parcării. Matthew porni 
motorul Fiatului, întrebându-se dacă nu cumva mișcase fără să- 
și dea seama din buze, dacă nu cumva vorbise singur. 

În loc să mai treacă pe la Country Squire, se duse direct 
acasă, în timp ce vântul purta pieziș stropii de ploaie, iar, în 
interior, geamurile mașinii se aburiseră. Matthew întredeschise 
una dintre ferestre, și ploaia intră în habitaclu, lovindu-l peste 
față, dar parbrizul se limpezi puţin. Parcă și cobori din mașină, 
privind instinctiv spre casa vecinilor lui, și o văzu pe Hen pe 
verandă. Hen îi făcu cu mâna, și un sentiment de ușurare îl 
cuprinse pe dată. Avea să se ducă să vorbească cu ea și putea 
hotărî mai târziu ce să facă în privinţa lui Michelle. 

Acum, Matthew își luă din frigider o bere cu ghimbir și două 
batoane de brânză în ambalaj de plastic. Scoase un pachet de 
biscuiţi din dulap și se duse în sufragerie, pe canapea, unde se 
așeză în întuneric și își mâncă cina. 

Mai că nici nu-i venea să creadă că-i spusese lui Hen despre 
Richard, dar se simţise bine când o făcuse. Și nu era doar un 
gest eliberator pentru el. Dacă Richard chiar îi făcuse ceva lui 
Michelle, atunci de ce altceva era oare în stare? O menţionase și 
pe Hen, îi spusese că o văzuse stând pe verandă într-o noapte, îi 
zisese că să i se vedea tot pe sub fustă. Ce-i mai spusese? Ceva 
de genul că Hen ar fi fost dispusă. La momentul respectiv, 
Matthew nu îi acordase prea mare atenţie. Doar era fratele lui, 
ratatul ăla de frate-său, care lătra, dar nu mușca. Dar dacă 
lucrurile se schimbaseră până la urmă? La gândul acesta, 
durerea de stomac i se înteţi. Hotări că trebuia să meargă la 
apartamentul lui Michelle; trebuia să afle, într-un fel sau altul, ce 
se întâmplase de fapt. 

Se uită la ceas. Era prea devreme ca să meargă la complexul 
rezidenţial unde locuia ea. Era un du-te vino îngrozitor la ora 
aceea. Se hotărî să se ducă la unsprezece noaptea, sperând că 
avea să fie suficient de târziu ca să nu-l vadă nimeni, dar nu 
atât de târziu încât să dea de bănuit dacă l-ar fi văzut cineva. 
Intră în birou, aprinse lampa Tiffany de lângă canapea și se uită 


VP - 176 


la câteva cărţi din bibliotecă, sperând să găsească ceva de citit 
pentru următoarele ore. l|și trecu degetele peste cotoarele 
romanelor broșate de Salinger. De veghe în lanul de secară era 
cartea care îl salvase pe când avusese treisprezece ani, cartea 
care îl făcuse în sfârșit să se simtă împăcat cu furia pe care o 
simţea față de părinţii lui și faţă de lume, în general. Dar acum 
alese să ia Franny și Zooey, carte la fel de importantă pentru el, 
căci îl făcuse să se simtă pentru prima dată protector față de o 
fată. Când o citise, tot la vârsta de treisprezece ani, își 
imaginase că se îndrăgostise de Franny cea tulburată din prima 
parte a cărții. Intr-un fel, chiar așa se întâmplase. Fusese prima 
lui iubire, o fată care înţelegea că lumea în care trăim e o mare 
porcărie. Deschise volumul broșat, cu pagini îngălbenite și 
fragile, și când citi primul rând - „Deși soarele scânteia puternic, 
în dimineața de sâmbătă era din nou vreme de palton, nu doar 
de pardesiu” -, Matthew simţi cum trupul lui i se relaxează. Citi 
toată cartea, practic, două povestiri mai lungi, apoi se ridică de 
pe canapea, puse volumul la loc pe raft și făcu niște sărituri cu 
forfecare. Lectura funcţionase: îi permisese să pătrundă pentru 
o vreme într-un tărâm imaginar, lucru pe care îl făcuse mereu 
cu ușurință. Se gândea uneori că asta îl salvase, de fapt; asta îl 
ajutase să treacă printr-o copilărie în care fusese captiv în iad, 
iar acum biroul lui, cu cărţile și talismanele sale, reprezenta o 
lume aparte. 

Nu se făcuse încă ora unsprezece, dar Matthew știu că sosise 
momentul să plece la apartamentul lui Michelle, ca să afle 
adevărul. Işi dădu jos pantalonii și puloverul și îmbrăcă în 
schimb cea mai veche pereche de jeanși pe care o avea șio 
cămașă pe care o purta doar când muncea prin casă. Găsi la 
Mira o căciulă de schi din flanelă și și-o puse pe cap. Dacă avea 
să fie observat la apartament, măcar nu avea să semene prea 
mult cu el însuși. 

Conduse până la Country Squire, parcând din nou pe unul 
dintre locurile rezervate pentru vizitatori. Michelle avea o Honda 
Civic gri și Matthew fu tentat să se ducă să-i caute mai întâi 
mașina, dar se hotărî să nu o facă. Nu conta dacă mașina ei era 
acolo... tot trebuia să vadă ce era în apartament. Ploaia se 
oprise, dar parcarea lucea de umezeală. Cerul era de un violet- 
închis și fără stele. Complexul rezidenţial era format din două 
clădiri separate, dispuse în formă de L, și, între ele, o piscină 


VP - 177 


dreptunghiulară amplă; era liniște, majoritatea ferestrelor fiind 
cufundate în beznă. Toate luminile care emanau dinspre lumea 
interioară spre cea exterioară treceau prin draperii sau jaluzele 
și majoritatea erau pâlpâitoare și răzlețe, provenind de la 
televizoare. Mergând printre clădirile cu tencuială ieftină, 
Matthew se simţi atras spre intrarea aflată cel mai departe de 
el, o ușă de sticlă luminată slab, cu o singură molie izbindu-se în 
tăcere de ea. O consolă de lângă ușă avea interfoane pentru 
apartamentele de la treizeci și trei la șaizeci și patru. Matthew 
scoase cele două chei din buzunarul jeanșilor. Nu era trecut 
vreun număr pe niciuna dintre ele, dar Michelle îi spusese să 
vină la apartamentul patruzeci și unu. Dădu să apese și acum 
butonul de interfon, dar ceva îl făcu să se oprească. Trebuia să 
știe dacă vreuna dintre cheile pe care i le lăsase Richard era de 
la intrarea în bloc. Dacă da, atunci trebuia să se pregătească 
pentru ce era mai rău. 

Prima cheie pe care o încercă pătrunse ușor în încuietoare, 
dar nu reuși să o descuie. Pentru o clipă, Matthew răsuflă 
ușurat. Dar pe a doua cheie, care intră la fel de ușor în 
încuietoare, reuși să o întoarcă până la capăt, și ușa de la 
intrare se deschise. Matthew o împinse spre interior și se opri în 
holul blocului, cu mochetă pe jos. Spaima pe care o trăia 
ajunsese la cote alarmante. Rămase o clipă locului, ascultând 
tăcerea care domnea în întreaga clădire și așteptând ca privirea 
să i se adapteze la lumina fluorescentă din tavan, după care 
făcu doi pași în faţă și coti la stânga pe un coridor lung, ale cărui 
ziduri fuseseră proaspăt vopsite într-o nuanţă inofensivă de bej, 
în vreme ce pe mochetă se zăreau pete de murdărie, în pofida 
modelului complex, în nuanțe de roșu și auriu. Numerele 
porneau de la treizeci și trei, iar pe la trei sferturi din lungimea 
coridorului, Matthew ajunse la patruzeci și unu. Işi lipi urechea 
de ușa de lemn, dar nu auzi nimic. Vru să bată la ușă, dar se 
opri la timp și folosi în schimb cheia, știind cumva că, dacă 
Michelle ar fi fost încă în apartament, atunci era cu siguranţă 
moartă. Singura lui speranţă era să nu mai fie acolo, să-și fi luat 
toate lucrurile și să fi plecat, să fie în siguranță în casa părinţilor 
ei, iar Richard să nu fie un ucigaș. 

Impinse ușor ușa. In apartament era întuneric, dar jaluzele 
erau ridicate, iar Matthew văzu mai întâi livingul mobilat. Un 
ventilator de tavan se învârtea lent, scoțând la fiecare rotaţie un 


VP - 178 


clichet abia perceptibil. Închise încet ușa în urma lui și rămase o 
clipă pironit în loc, respirând pe nas. Se simţea un miros în 
apartament, dulceag, metalic, iar Matthew aproape că se 
hotărâse să se întoarcă din drum chiar atunci. Işi dădu seama 
doar după miros că se întâmplase ce se putea întâmpla mai rău, 
dar își spuse că trebuia să vadă. Trebuia să vadă ce făcuse 
fratele lui. Păși rapid pe podeaua fără covor a livingului, 
observând stiva de cutii din alcovul care dădea spre bucătărie. 
Ușa de la dormitor era întredeschisă, iar Matthew o împinse ușor 
cu vârful pantofului. Mirosul era mai intens și, preț de o clipă, 
înainte ca vederea să i se adapteze întru totul, avu impresia că 
se uita la o tapiserie ţintuită pe perete, deasupra patului mare. 
Dar nu era o tapiserie, ci un arc înalt, două arcuri înalte, de 
sânge închis la culoare, încă picurând. 

Michelle se afla pe pat, într-o baltă și mai mare de sânge, 
negru și lucios în lumina care răzbătea de afară. 


31. 


Hen rămase întinsă în pat și privi cum zorii inundă dormitorul 
de lumină. Lloyd era la parter, pe canapea. Sincer, dacă ar fi 
avut de ales, acolo ar fi preferat să stea ea, dar după ce Lloyd 
recunoscuse că avusese o aventură cu Joanna timp de un an, nu 
i se păruse corect să-l lase să doarmă în patul lor, în vreme ce 
ea s-ar fi mutat pe canapea. 

Fusese o noapte lungă și istovitoare. De cum îl acuzase că 
avusese o aventură, se schimonosise la faţă și izbucnise în 
plâns. De fapt, plâns nu era cel mai potrivit cuvânt ca să descrie 
ce făcuse. Se chircise și începuse să hohotească, cu sughițuri, 
lucru care nu făcuse decât să o enerveze pe Hen, pentru că 
trebuise să aștepte circa zece minute înainte să înceapă să 
vorbească. Îi spuse că voia să știe tot adevărul, iar el încuviinţă 
din cap în repetate rânduri, cu fața mânjită de lacrimi și 
mucozităţi. Se așezară în living, iar Lloyd îi spuse înainte de 
orice: 

— Apropo, să știi că s-a încheiat. Acolo am fost weekendul 
trecut, când am zis că am mers la petrecerea lui Rob. Am fost cu 
ea în Northampton și am căzut de acord... Am știut amândoi că 


VP - 179 


era o greșeală imensă. Și ea se simte prost, ba chiar îngrozitor, 
dar îţi jur că s-a încheiat. 

— Nu mă interesează cum s-a încheiat, Lloyd, ci mă întreb de 
ce a început. 

Așa că îi povesti cum se desfășuraseră lucrurile cu un an în 
urmă, când Joanna venise la petrecerea lui Rob, la care Lloyd 
mersese singur. Se cuplaseră în noaptea aceea („A fost doar un 
sărut stupid, la beţie”), dar după aceea începuseră să își scrie e- 
mailuri, apoi să vorbească la telefon, iar de la una, s-a ajuns la 
alta. Lloyd îi spuse de mai multe ori că fusese mai mult o 
aventură emoţională, decât una fizică, și că pur și simplu le 
fusese ușor să vorbească unul cu celălalt. 

— Aţi vorbit despre mine, despre noi? întrebă Hen. 

— Da, am vorbit. 

— Despre ce aţi vorbit, mai exact? Nu uita că-mi spui totul. 

— Păi, aș zice că am vorbit despre faptul că relaţia noastră s-a 
schimbat, că acum totul se reduce la felul în care gestionăm 
lucrurile. Deci, mai întâi a fost boala ta și faptul că a trebuit să 
ne ocupăm de ea, și m-am simţit ca un simplu îngrijitor, nimic 
mai mult, și apoi am cumpărat o casă împreună și totul se 
reducea la ipoteci și costuri de transport și decorarea... 

— Se cheamă viaţă reală, spuse Hen. 

— Știu. Nu spun că am dreptate. Spun doar cum m-am simţit. 
Știu că nu e drept. Știu că eu sunt personajul negativ în 
povestea asta. 

— În regulă, spuse Hen. Zi mai departe. 

Lloyd continuă să vorbească, iar Hen fu surprinsă să își dea 
seama că aproape se plictisea ascultându-l. Ar fi putut spune 
chiar ea povestea. Era doar o criză a vârstei mijlocii, Lloyd 
simțindu-se istovit de grijile vieţii de zi cu zi - de problemele de 
sănătate, de deciziile financiare și de un job care era mai puţin 
creativ decât crezuse el că avea să fie - și brusc apăruse o 
femeie nouă cu care să vorbească și cu care să se vadă pe furiș 
și, pentru o vreme, fusese interesant. Și Hen chiar îl credea când 
îi spunea că se terminase cu adevărat, pentru că devenise clar 
că cele întâmplate între el și Joanna nu reprezentau o mare 
iubire; fuseseră doar doi oameni care se simțeau oarecum 
singuri și care se cuplaseră de parcă ar fi avut încă douăzeci de 
ani. Sperase la altceva? Oare o mică parte din ea sperase să 
audă că Lloyd era îndrăgostit nebunește și voia să plece și că 


VP - 180 


Hen avea să fie nevoită să lupte, sau nu, pentru căsnicia ei? Sau 
poate era din cauză că mica aventură sordidă a lui Lloyd pălea 
în comparaţie cu ce aflase în ultimele câteva zile despre vecinul 
ei și secretele pe care le păstra acesta. 

— Am obosit, Lloyd, spuse ea, întrerupând o altă rundă de 
plâns. Mă duc sus, la culcare. Mai vorbim mâine-dimineaţă. 

Înainte să plece din living, Lloyd îi spuse: 

— Despre ce vorbeai cu Matthew Dolamore? 

— Despre faptul că omoară oameni, zise ea. 

— Poftim? 

— Nu sunt vești noi pentru tine. Ți-am spus deja că asta face, 
dar acum mi-a confirmat-o și el. 

— Poftim? Și ai de gând să mergi iar la poliţie? 

— Nu prea pot, nu-i așa? Va nega totul, iar ei îl vor crede. Nu 
am dovezi, iar poliţia știe ce mi s-a întâmplat în facultate. Nu m- 
ar crede. 

— E periculos? 

— Pentru mine? Nu, nu cred. Mi-aș face mai degrabă griji 
pentru tine. Apropo, știa că mă înșeli. 

— Despre ce naiba vorbești? 

— Mi-a zis că și-a dat seama de cum te-a văzut. Din felul în 
care te uitai la soţia lui. 

— Dumnezeule! Nu ai să mai vorbești cu el, nu-i așa? 

— Nu știu. Probabil că o să mai discutăm. Vrea să se oprească 
din ce face și poate că am cum să-l ajut. E singurul lucru pe care 
îl pot face. 

— Cred că ar trebui să te duci la poliţie și să le spui totul, 
chiar dacă nu te cred. Să fie trecut la dosar. 

— A, deci acum mă crezi? 

— Da! Adică, cred că ai vorbit cu ciudatul ăla și că ţi-a spus că 
ucide oameni și că tu îl crezi. 

— Deci acum nu-l crezi pe el? 

Hen se afla la picioarele scărilor, cu o mână pe balustradă. 

— Nu știu ce să cred. 

Lloyd trase adânc aer în piept, cu gura deschisă. Hen observă 
cât de uscate îi erau buzele, aproape albe pe margini. 

— Mai vorbim mâine, bine? 

Hen dormi puțin, chiar după ivirea zorilor. Lumina din 
încăpere reflecta pe pleoapele ei o tentă roșiatică și își închipui 
că se afla pe marginea lacului din Adirondacks, unde părinţii ei 


VP - 181 


aveau o cabană rudimentară. Era unul dintre locurile în care se 
simţea fericită, înconjurată de pini, simțind apa rece și calmă a 
lacului pe pielea ei și auzind zgomotul îndepărtat al unei bărci 
cu motor. Apoi se trezi și își dădu seama că barca cu motor era, 
de fapt, o mașină de tuns iarba, undeva pe Sycamore Street. Se 
ridică în capul oaselor, își dădu seama că uitase să-și ia 
medicamentele noaptea trecută, așa că luă acum o doză dublă, 
după care se duse și făcu un duș. Apoi se îmbrăcă, dar nu reuși 
să-și ia inima-n dinţi și să coboare ca să reia conversaţia cu 
Lloyd. Era istovitor și trist și constată cu surprindere că, pe deo 
parte, nici măcar nu-i păsa atât de mult. Șocul infidelităţii 
trecuse deja, iar ea se simţea oarecum apatică în privinţa asta. 
Își dorea, de fapt, să coboare, să-i spună lui Lloyd că ar trebui să 
se ducă la serviciu și că puteau discuta mai pe îndelete când se 
întorcea. Voia să fie singură și poate să se ducă la atelier și voia 
să-și continue conversaţia cu Matthew, să afle mai multe despre 
fratele lui și despre ce se întâmpla cu el. 

Se întinse din nou pe spate și ciuli urechile. Se întrebă dacă 
Lloyd se trezise deja, dar nu reuși să audă nimic. In cele din 
urmă, își făcu curaj și cobori, așteptându-se ca Lloyd să fie tot 
pe canapea, probabil plângând în continuare. „De ce plânge 
atâta?” Doar ea fusese trădată, nu el. 

Când ajunse la parter, văzu canapeaua goală și pătura pe 
podea. 

— Lloyd, îl strigă ea cu voce tare, dar își dădu seama pe loc că 
nu era acasă. 

Se duse la fereastra care dădea spre alee. Automobilul Golf 
nu era acolo. Nu găsi niciun bilet în bucătărie, locul cel mai 
probabil în care i-ar fi putut lăsa unul. Oare se dusese la serviciu 
cu mașina, și nu cu trenul? Nu, nu avea sens. Și ar fi anunţat-o 
dacă ar fi făcut-o. Nu ar fi plecat în timp ce ea dormea la etaj. Işi 
scoase telefonul. Niciun mesaj text și niciun mesaj vocal. Tastă 
numărul lui și, pe când asculta târâitul telefonului, se auzi un 
zgomot cunoscut din living, notele de început ale melodiei 
Coronado, a trupei Deerhunter, pe care Lloyd o folosea ca ton 
de apel. l 

Încheie apelul și se duse să caute mobilul lui Lloyd. ÎI găsi sub 
pătură, lângă canapea. Și atunci începu să-și facă într-adevăr 
griji. Oare se dusese la poliţie să le spună despre Matthew? Sau 
poate că se dusese direct la Matthew. Dar nu avea niciun sens: 


VP - 182 


de ce ar fi luat mașina? „S-a dus să ia micul dejun”, își zise Hen. 
„S-a dus la brutăria aceea incredibilă din Dartford Center, ca să 
ia foietaje cu caise, din cele care îmi plac mie, și două cafele 
mari, și a uitat pur și simplu să-și ia telefonul cu el”. Așa își 
spuse în sinea ei, deși se îndoia că așa stăteau lucrurile. Se 
întâmplase altceva, ceva rău. 

Se duse la fereastra din living și se uită spre casa lui Matthew. 
Nici mașina lui nu se afla acolo, dar era logic, pentru că ar fi fost 
la școală la ora aceea. Nu era nimic de văzut, dar rămase 
oricum pironită-n loc, privind spre cartier, neștiind ce să facă în 
continuare. 


VP - 183 


RICHARD 


N-am știut că sângele poate ţâșni în halul ăsta, aproape ca și 
cum ar vrea să iasă din corpul uman, să ajungă cât mai departe 
cu putinţă. Firește, citisem în cărţi, și văzusem în filme, cum 
țâșnește sângele din artere. Dar să văd asta în realitate, să văd 
câtă vitalitate are, a fost ceva... Nici măcar nu pot exprima în 
cuvinte. 

e 

Și tatii îi plăcea sângele. Știu asta nu doar pentru că mi-a 
arătat sutienul acela atunci, când s-a întors din călătoria de 
afaceri, sutienul cu pata de sânge pe el, pe care încă îl am, 
ascuns cu lucrurile tatii. O știu pentru că după ce i-a spart nasul 
mamei, la masă, iar ea a rămas pur și simplu acolo, ţintuită în 
loc, și a lăsat sângele să i se prelingă pe față și să se verse pe 
toate lucrurile - pe farfuria spartă, pe blatul de porțelan al 
mesei, pe șervete, pe linoleum -, l-am surprins pe tata scoțând 
unul dintre șervete din coșul cu rufe murdare. Era maroniu și 
țeapăn de la sânge, iar când m-a văzut privindu-l, mi-a făcut cu 
ochiul și mi-a zis: „Alt suvenir”. 

Mă întreb dacă tata a văzut vreodată ce poate face cu 
adevărat sângele când îl dezlănțui. Mă întreb adeseori asta și o 
vreme am căutat informaţii despre crime nerezolvate în locurile 
în care mergea cel mai frecvent în călătoriile lui de afaceri. 
Mereu găseam ceva - găsești fete omorâte în toate orașele din 
America, cu ucigașii lor necunoscuţi dar nu aveam cum să știu 
sigur dacă tatăl meu era autorul crimelor. 

Se poate ca acum să știu ceea ce el n-a știut niciodată, că 
sângele are o viaţă proprie. 

(J 

Acum, Matthew știe ce i-am făcut iubitei lui, Michelle. A știut 
din clipa în care i-am lăsat cheile, desigur, dar a trebuit să se 
ducă să vadă. L-am privit de la distanță, întrebându-mă ce avea 
să facă după ce afla sigur. Să se ducă direct la poliţie, să mă 
denunțe? Momentan nu a făcut-o. Nu din câte știu eu, cel puţin. 
Și chiar nu cred că o va face. Mama nu s-a dus niciodată la 
poliţie, iar Matthew seamănă cel mai mult cu mama. 


VP - 184 


Nu, cel mai probabil că Matthew va încerca să se ocupe de 
mine pe cont propriu. Să păstreze lucrurile în familie, ar zice el. 
La urma urmei, el l-a ucis pe tata, deși jură că nu. Dar știm 
amândoi că el a făcut-o. Prin clasa a unsprezecea, Matthew s-a 
făcut mai mare decât tata. A... înmugurit, cum îi plăcea mamei 
să spună. Probabil că observase și tata, pentru că a început să 
fie mai atent prin casă, mai reţinut în jocurile pe care le juca cu 
mama. lar mama, care nu rata niciodată o oportunitate, a 
profitat de situaţie. Imi amintesc cum obișnuia să menţioneze 
alți bărbaţi. „Ah, Porter”, zicea ea. „M-am întâlnit azi-dimineaţă 
cu Dick Humphries. Mi-a zis să-ți spun că speră că te vei simți 
mai bine curând”. Asta pe când tata avea dureri de spate. Il 
întărâta și mai mult, dar nu mai putea face mare lucru în 
privința asta. Ultima dată când a amenințat-o pe mama, 
apucând-o de gât în timp ce spăla vasele, Matthew l-a îmbrâncit 
atât de tare, încât a căzut pe podeaua din bucătărie și a rămas 
acolo o oră întreagă, cu dureri de spate. Mama l-a întrebat dacă 
voia să mănânce cina pe podea. 

Știu sigur că Matthew l-a împins pe tata pe scările care 
duceau în pivniţă, pentru că tata nu cobora niciodată acolo, cel 
puțin nu din câte știu eu. Suprafaţa pivniţei era jumătate din cea 
a parterului, părea mai degrabă o cămară, în care nu ţineam 
nimic altceva în afară de câteva cutii mucegăite cu suvenire, pe 
care mama le luase din casa părinţilor ei după ce muriseră în 
sfârșit amândoi. Mai era și un congelator uriaș acolo, în care 
mama păstra carnea congelată și semipreparatele, dar se 
defectase într-o vară, iar după ce mama a aruncat carnea 
stricată, nu l-a mai reparat și nici nu a cumpărat altul. Nimeni 
din familie nu cobora în pivniţă, așa că nu a avut niciun sens că 
tata a fost găsit la baza scărilor, decedat în urma unei răni la 
cap. S-a întâmplat pe când eu și Matthew eram la școală, iar 
tata rămăsese acasă, din cauza durerilor de spate. Știu cât de 
ușor i-ar fi fost lui Matthew să plece pe furiș de la școală și să o 
ia prin pădure spre casa noastră. Pe atunci, Matthew era 
îndeajuns de puternic, iar tata era îndeajuns de slab, încât 
Matthew să-l târască până la scările din pivniţă și să-i dea un 
brânci. 

Eu l-am găsit, bineînţeles. Tatăl meu ajunsese ca o păpușă din 
cârpe, cu capul întors în partea greșită. Nu se vedea niciun strop 


VP - 185 


de sânge. Moartea suferită de tatăl meu se petrecuse doar în 
interiorul corpului său, fără a-i străpunge câtuși de puţin pielea. 
e 

Bineînțeles, Michelle a crezut că eram Matthew, așa cum a 
crezut și Sally Respel. Până să-și dea seama că nu eram, a fost 
prea târziu. Intrasem deja în casa ei, iar ușa se închisese în 
urma mea. În lumina apartamentului ei jalnic, mi-a văzut chipul. 

e 

Visez din nou casa întunecată, cu numeroasele sale încăperi. 
Am visul ăsta atât de des acum, încât știu că visez când îl am. Și 
știu că persoana pe care o caut nu poate fi găsită. Sunt prea 
multe coridoare și prea multe camere, prea multe locuri în care 
să se ascundă. 

Dar nu prea am de ales și trebuie să caut în continuare. 
Tavanele din casa asta mare sunt joase și nu m-am gândit prea 
mult la asta, dar nu are ferestre, doar camere întunecate care 
duc spre alte camere. Îmi spun că trebuie să mă opresc din a 
deschide uși, dar nu mă pot opri nici atunci când găsesc lucruri 
îngrozitoare în ele: un iepure spintecat în două, dar încă viu; un 
curcan de Ziua Recunoștinței plin cu păianjeni; mama născând 
pe podeaua din bucătărie, dar din ea curge doar sânge. 

Și totuși, continui să deschid uși și să sper. 

e 

Mă ascund, deşi, momentan, Matthew este singurul care 
Încearcă să mă găsească. Dar asta se va schimba curând. 
Cadavrul va începe să miroasă și vecinii vor băga de seamă. Sau 
cuiva i se va face dor de ea și va merge să verifice și atunci mă 
voi ascunde și de poliţie. E doar o chestiune de timp. 

Matthew mă sună întruna, deși știe că nu am de gând să-i 
răspund. 

L-am urmărit până la casa lui după ce a fost la apartamentul 
lui Michelle. L-am privit coborând din mașină și am văzut cum s- 
a uitat spre casa vecinilor lui, cu o expresie plină de dor. „Oare 
ce i-a spus vecinei?” Am aruncat o privire pe fereastra lor, dar l- 
am văzut doar pe un tip care se tot foia pe canapeaua din living. 
Am simţit însă prezenţa femeii, prezenţa Henriettei, în casă. Mi- 
a vrăjit cumva fratele. Asta e clar. Înţeleg de ce. Am văzut-o în 
sfârșit de aproape la evenimentul Open Studios, de la Black 
Brick. M-am dus acolo fără ca Matthew să știe. Purta niște 
pantaloni negri, mulaţi, care îi veneau până deasupra gleznelor, 


VP - 186 


și o cămașă largă, cu mânecile suflecate, și pun pariu că și-a zis 
în sinea ei că arăta ca o artistă, că bărbaţii care intrau în 
atelierul ei nu-și imaginau ce se află pe sub cămașa aia largă și 
pe sub pantalonii ăia, că îi interesau desenele ei pentru copii. S- 
a ghemuit lângă una dintre presele ei, scoțând o foaie mare de 
hârtie, și i-am văzut peticul de piele de deasupra pantalonilor, o 
piele care zici că nu a văzut niciodată soarele, și spatele delicat. 

Îmi imaginez tot sângele pe care trebuie să-l conţină pielea 
aia, subţire ca o foiţă. Îmi imaginez că e caldă. 

e 

Dacă voiam într-adevăr să-i atrag atenţia lui Matthew, atunci 

cred că n-am ucis-o pe femeia care trebuia. 


VP - 187 


PARTEA A TREIA 


FRAȚII 
32, 


În loc să intre în panică, Matthew își păstră calmul. Lăsă 
apartamentul lui Michelle așa cum era, dar nu înainte să mai 
apeleze o dată numărul lui Michelle. Ascultă tonul de apel 
venind dinspre blatul din bucătărie, unde mobilul era pus la 
încărcat. 

ÎI scoase din priză și-l vâri în buzunar, apoi se îndreptă încet, 
cu spatele, spre ușa de la intrare, ștergând cu mâneca 
hanoracului toate obiectele pe care le-ar fi putut atinge. Când 
ajunse pe palierul blocului, încuie ușa, apoi ieși cât de repede 
putu în curtea complexului rezidenţial și se duse la mașină. 
Plecă, trezindu-se pe un drum lăturalnic mărginit pe ambele 
părţi de pădure, în timp ce farurile creionau un tunel de lumină 
în întunericul din jur. Ajunse la o intersecţie, unde văzu un 
indicator rutier spre Dartford. Acum știa unde se afla; trecu pe 
lângă o mică gelaterie care era deschisă doar în lunile de vară, 
un loc în care fusese de mai multe ori cu Mira. Opri în parcarea 
goală, stinse luminile și se duse cu pași hotărâți în spatele 
gelateriei. Văzu un tomberon mic și două sau trei mese de 
picnic. Unde se încheia pietrișul începea un câmp năpădit de 
buruieni, străjuit de o parte de un zid de piatră și de cealaltă de 
un șir de copaci, ale căror siluete întunecate se profilau pe cerul 
violet. Matthew străbătu circa o sută de metri din câmp, până 
ajunse la o porțiune de drum bolovănoasă. Zdrobi telefonul lui 
Michelle între două pietre plate, spărgându-l atât de tare, încât 
fu nevoit să caute prin buruieni după fragmente, după care 
îngropă telefonul distrus și cheile sub o piatră mai mare pe care 
o scosese din pământ. Luna se ivise de după nori și, în lumina ei 
argintie, văzu râme mișunând în solul negru și umed de sub 
piatră. Așeză cu grijă piatra la loc, apoi mai străbătu circa o sută 
de metri înspre șirul de copaci. Imediat după copaci, era un gard 

VP - 188 


de sârmă care împrejmuia o pășune pentru vite. Matthew se 
aplecă peste gard și vărsă. Când termină, văzu că una dintre 
vacile adunate la un loc întorsese capul și se uita la el. Apoi luna 
se ascunse iar după un nor. 

Se sui în mașină și șofă spre casă, încercând să nu se 
gândească prea mult la ce avea să facă, să nu intre în panică. 

Opri farurile Fiatului de cum intră pe aleea lui, conștient că 
era foarte târziu și încercând să treacă neobservat de vecini. 
Privi spre casa lui Hen, observă că luminile din living erau încă 
aprinse și se întrebă scurt oare ce se întâmplase după ce soţul 
ei se întorsese acasă și îi găsise vorbind pe verandă. Păruse 
îngrijorat, desigur, privise atent scena, cu ochii lui obtuzi, 
uitându-se la Matthew, apoi la Hen și din nou la Matthew, 
neștiind ce să creadă sau ce să spună. Oare era suficient de 
inteligent ca să își dea seama de intimitatea dintre ei doi? Oare 
credea că aveau o aventură? 

Odată intrat în casa întunecată, Matthew se plimbă de colo 
colo, îngăduindu-și să-și închipuie pentru o clipă cum ar fi fost 
să-l ucidă pe Lloyd. Se aflau într-o încăpere de un alb imaculat - 
poate într-un hotel de lux din Boston - și Lloyd era înfășurat atât 
de strâns în bandă adezivă, încât își putea mișca doar ochii. 
Matthew îl ridică și-l puse într-o cadă adâncă, dădu drumul la 
apă și îl privi pe Lloyd cum se îneacă, privi cum din ochi îi 
dispăreau fudulia, lascivitatea și aroganţa, când începu să-și dea 
seama întocmai ce se întâmpla. Fantezia îi distrase doar puţin 
atenția, pentru că Matthew știa că, cel mai probabil, nu avea să 
o poată transpune vreodată în realitate. Gata cu asta, mulțumită 
lui Richard. Matthew făcu câteva sărituri cu forfecare, apoi urcă 
scările spre etaj. 

„Dacă mă port de parcă nu s-a întâmplat nimic, dacă mă spăl 
pe dinţi și pe faţă și mă bag în pat, atunci poate că într-adevăr 
nu s-a întâmplat nimic”. 

Nu funcţionă. Matthew stătu întins în pat și se gândi la ce 
avea să urmeze. Poliţiștii aveau să descopere cadavrul lui 
Michelle și, din cauza relaţiei ei cu Scott Doyle, aveau să 
presupună numaidecât că exista o legătură între cele două 
crime. Sau poate că nu aveau să creadă că exista vreo legătură, 
pentru că cele două crime erau foarte diferite - dar nu, astea 
erau doar iluzii. Așa avea să se întâmple. Aveau să facă legătura 
între moartea lui Scott și cea a lui Michelle și atunci aveau să-și 


VP - 189 


aducă aminte că unul dintre primii suspecți interogaţi după 
moartea lui Scott Doyle fusese Matthew Dolamore, care era 
coleg cu Michelle Brine. Nu doar în aceeași școală, ci în aceeași 
catedră. Parcă îl și auzea pe Dylan Hembree: „Ah, vorbeau tot 
timpul. Unii chiar au crezut că s-ar putea să fie ceva între ei. In 
plus, îmi amintesc o conversaţie ciudată în care Matthew a 
invitat-o să meargă cu el la un bar, poate chiar într-una dintre 
serile în care cânta formaţia lui Scott, C-Beams”. Bineînţeles că 
poliția avea să-și îndrepte din nou atenția asupra lui, și de data 
aceasta nu avea niciun alibi. Cel puţin nu pentru uciderea lui 
Michelle. Și apoi, poliţia avea să vorbească din nou cu Hen și 
poate că de data aceasta aveau să o și creadă. lar ea avea chiar 
să le spună că-i vorbise despre Michelle. Și cu cât se apropiau 
mai mult de el, cu atât se apropiau mai mult de Richard. 

Matthew își închipui și un scenariu alternativ. Poate că ar fi 
reușit să-i convingă pe polițiști că Henrietta Mazur îi ucisese pe 
Scott Doyle și Michelle Brine, că o făcuse ca să-i însceneze 
crimele, că totul făcea parte din fixaţia ei obsesivă care o făcea 
să vadă criminali peste tot, pentru că voise să aibă și ea 
dreptate o dată. Se gândi că ar putea funcţiona, dar nu ar fi fost 
în stare să o facă, nu ar fi fost în stare să-i facă ei așa ceva. Nuo 
merita. Cum rămânea însă cu Lloyd? Dacă ar fi reușit să adune 
dovezi, cum ar fi un fir de păr, și apoi să se furișeze și să-l lase 
la locul crimei? Ar fi ucis doi iepuri dintr-o lovitură. Și dacă Lloyd 
nu ar fi fost condamnat, tot i-ar fi indus pe polițiști în eroare, i-ar 
fi îndreptat pe o pistă greșită. Cu cât se gândea mai mult la 
asta, cu atât i se părea mai bună ideea. 

Cu o oră înainte să înceapă școala, Matthew se dădu jos din 
pat. Nu dormise deloc și îl dureau toţi mușchii. Preţ de o clipă, își 
făcu griji că era bolnav, așa că își lipi degetele de frunte, dar 
apoi se gândi că probabil fusese atât de tensionat, încât se 
extenuase. La duș, își roti gâtul cât de mult putu, până simţi 
încheietura trosnind, stârnindu-i junghiuri de durere pe spate. 
Avea nevoie de somn și să-și lase corpul să se vindece, dar știa 
și că trebuia să meargă la serviciu, că nu putea face nimic 
neobișnuit acum. 

Afară era răcoare, iar peluza era umedă de la rouă. Cerul era 
pe jumătate gri și înnorat, pe jumătate de un albastru lăptos. Se 
urcă în mașină și porni motorul, schimbând posturile de radio 
până găsi unul cu muzică clasică, spre extremitatea stângă a 


VP - 190 


scalei. În dimineaţa aceasta nu putea asculta oameni vorbind 
despre vreme sau politică sau despre încheierea sezonului de 
baseball. Parbrizul era aburit pe dinafară, așa că porni 
ștergătoarele, după care cobori geamul de pe partea dreaptă. 
Aruncă o privire scurtă spre casa vecinilor și văzu o siluetă la 
fereastră, îndepărtându-se chiar când el întoarse capul. „E 
Lloyd”, își spuse în sinea lui. „Hen i-a spus totul, despre 
întâlnirile noastre și ce-am discutat, iar acum chiar o crede și 
mă supraveghează. Nu-i nimic. Dacă se ia de mine, nici nu va ști 
ce l-a lovit”. 

Matthew ieși ușor de pe alee și coti la stânga, pe Sycamore 
Street. Avea două trasee spre Sussex Hall. Cel mai rapid era să 
urmeze Route 2, dar o lua adeseori și pe drumuri lăturalnice 
care duceau spre Littleton Road, în Dartford Center. Astăzi se 
îndreptă spre Route 2, înaintând lent, cu ochii aţintiţi asupra 
retrovizorului. Pe la jumătatea drumului spre școală, după ce 
tocmai trecuse prin sensul giratoriu din Concord, observă Golful 
gri-deschis, la vreo trei mașini în urma lui. Nu era obligatoriu să 
fie al lui Lloyd - era plin de automobile Volkswagen prin partea 
locului -, dar Matthew știa că era al lui. Coti spre ieșirea care 
avea să-l ducă la școală. La fel și Golful. Se întrebă ce avea de 
gând Lloyd să facă. Doar îl urmărea ca să vadă unde se ducea? 
Nu, hotărî Matthew, Lloyd avea să-l confrunte în parcarea școlii. 
Își și imagina scena, pe Lloyd strigând la el, printre dinţi: „Stai 
departe de soţia mea sau te omor”, sau ceva asemănător, în 
timp ce alţi profesori și elevi s-ar fi holbat la ei. Așa că, în loc să 
o ia spre intrarea principală, cum făcea de obicei, Matthew o 
apucă pe cea secundară, pe aleea care ducea în spatele școlii. 
Spera ca parcarea din spate să fie goală, și chiar era aproape 
pustie, doar câteva mașini parcate acolo, probabil ale 
personalului de pază sau întreţinere. Matthew parcă lângă 
rampa de încărcare, așteptă treizeci de secunde, apoi privi cum 
Lloyd se ivește șovăielnic de după colț, în Golful lui, și parcă la 
două locuri distanţă. 

Matthew cobori din mașină, lăsându-și servieta înăuntru, și se 
îndreptă spre Golf chiar când Lloyd cobora din el, îmbrăcat 
foarte subţire, doar într-o pereche de jeanși și un tricou jerpelit. 

— Salut, Lloyd, zise Matthew, încercând să-și reprime un 
zâmbet neliniștit. 


VP-191 


Lloyd păru surprins, de parcă nu și-ar fi pregătit discursul. 
Închise portiera și-i spuse: 

— Stai departe de soţia mea. 

Matthew zâmbi fără să vrea, întrucât erau întocmai cuvintele 
pe care le așteptase. 

— De ce naiba zâmbești? zise Lloyd. 

Era tot roșu la faţă. 

— Zâmbesc pentru că habar n-ai despre ce vorbești. 

— Ba știu totul. Știu ce i-ai povestit soției mele, iar ea se va 
duce să spună totul la poliţie. Ai încurcat-o. Am venit doar ca să- 
ți spun să stai departe de Hen, dacă nu vrei să ai probleme și 
mai mari. 

Matthew simţi cum îl cuprinde o senzație familiară de calm și 
exaltare. Se duse cu pas apăsat, hotărât, spre Lloyd, în timp ce 
acesta se uita încolo și încoace, deja panicat, încercând să 
hotărască ce să facă. Când se află la un pas distanţă, Lloyd îl 
pocni, aplicându-i un pumn neîndemânatic, care îl nimeri în 
vârful urechii stângi. Matthew îl apucă pe Lloyd de tricou - un 
tricou cu o trupă numită Scruffy the Cat -, apoi își puse piciorul 
drept pe gambele lui Lloyd și îl împinse în spate, ţinându-l de 
tricou, ca să nu se rănească prea tare de pavaj. Apoi se lăsă jos, 
îngenunche pe pieptul lui, împingându-i braţul drept în jos și 
apăsând cu cealaltă mână pe obrazul lui. Cu braţul stâng liber, 
Lloyd îl apucă pe Matthew de gât și îl zgârie pe ceafă, chiar 
acolo unde începea linia părului. Nu-l duru prea tare, iar 
Matthew se gândi că Lloyd își tăiase probabil unghiile de curând, 
lucru bun de altfel. Se lăsă mai tare pe pieptul lui Lloyd, cu grijă 
să nu-i fractureze nimic, până când Lloyd leșină din pricina lipsei 
de aer. 

Matthew se ridică gâfâind și își duse mâna la gât, unde-l 
zgâriase Lloyd. | se păru o zgârietură minoră, ușor lipicioasă în 
locul în care probabil că-i străpunsese pielea, dar nu era oricum 
nimic grav. Trase adânc aer în piept, de două ori, apoi se aplecă 
și rupse un fir de păr de-al lui Lloyd. Pleoapele lui Lloyd fluturară 
și începu să tușească. Matthew nu trebuia decât să se lase din 
nou pe pieptul lui, de data aceasta fără să se mai ridice, până 
când Lloyd avea să ajungă pe lumea cealaltă. Ar fi fost atât de 
simplu și i-ar fi adus o asemenea satisfacţie! In schimb, Matthew 
vâri firul de păr în buzunar, se întoarse la mașina lui și dădu un 


VP - 192 


ocol până ajunse în fața școlii, unde parcă pe locul lui obișnuit. 
Mai erau douăzeci de minute până la începerea primei ore. 


33. 


De când descoperise că Lloyd lipsea, Hen se gândise să sune 
la Urgenţe de circa cinci ori într-o oră, dar se oprise de fiecare 
dată, imaginându-și cum avea să decurgă conversaţia. 

„Doamnă, de cât timp lipsește?” 

Doar de câteva ore. 

„Vă puteţi gândi la un motiv pentru care să fi plecat? V-aţi 
certat cumva?” 

Da. Am descoperit că, de un an de zile, avea o relaţie 
extraconjugală. 

„Doamnă, nu credeți că asta ar putea avea de-a face cu faptul 
că lipsește?” 

Păi, staţi să vă spun despre ucigașul în serie care locuiește 
lângă noi... 

Se sili în schimb să își facă o cafea și să mănânce o felie de 
pâine prăjită, după care se duse pe verandă, luându-și ceașca și 
telefonul la ea și spunându-și că avea să aștepte pur și simplu. 
Lloyd urma să se întoarcă în scurt timp, deși o parte din ea 
credea că se întâmplase ceva cu adevărat îngrozitor. 

Fu din nou cât pe ce să sune la Urgente, dar se hotărî să-l 
apeleze în schimb pe detectivul Martinez din Cambridge. Le 
menţionase detectivilor locali care investigau moartea lui Scott 
Doyle numele lui și se gândi că poate fusese adus la curent. 
Dacă nu, atunci îi putea spune ea ce se întâmpla. Cam după al 
șaselea apel, chiar pe când Hen se hotărâse că nu avea să 
răspundă, se auzi un declic și apoi vocea lui rostind: „Bună, 
Hen”, aproape ca și cum ar fi fost prieteni vechi. 

— O, bună ziua, spuse Hen. Ai o clipă liberă, ca să vorbim? 

— Da. Ce s-a întâmplat? 

— Ai auzit despre Scott Doyle, bărbatul care a fost ucis la 
Rusty Scupper, în New Essex? 

— Da, categoric. M-au sunat doi detectivi de-acolo în legătură 
cu asta. Mi-au zis că ești martor ocular și că le-ai menţionat 
numele meu. 


VP - 193 


— Am asistat la toată scena. 

— Da, am auzit. 

— Matthew Dolamore l-a ucis. L-am văzut cât se poate de 
clar, dar nu de aceea te-am sunat. 

— In regulă, spuse detectivul. 

— Ai auzit despre celelalte lucruri? Cum am mai fost arestată 
pentru că am urmărit-o pe o colegă de facultate și am susţinut 
că încercase să ucidă pe cineva? 

— Am auzit, da. 

— Și că Matthew Dolamore și soţia lui au un ordin de protecţie 
împotriva mea? 

— Am auzit că aveau de gând să solicite unul. 

— Ei bine, a fost aprobat. Nu că asta l-ar fi oprit pe Matthew 
să vină la mine. Am vorbit, între patru ochi. Și mi-a spus totul. 
Mi-a spus cum i-a ucis pe Dustin Miller și pe Scott Doyle. Îmi 
spune toate astea deoarece are impresia că e în siguranţă, că 
nimeni nu mă va crede. 

— Când ţi-a spus toate astea? 

Hen îi povesti despre cele trei întâlniri ale lor și tot ce-i 
spusese Matthew și îi vorbi chiar și despre felul straniu în care îl 
menţionase pe fratele lui noaptea trecută. În timp ce spunea 
toate acestea, își dădu seama că probabil părea nebună, dar 
continuă, povestind lucrurile exact așa cum se întâmplaseră. 

— Presupun că nu ai înregistrat conversațiile? întrebă 
detectivul. 

— M-a percheziţionat prima dată când ne-am întâlnit. S-a 
gândit și el la posibilitatea asta. Nu, nu am înregistrat. Uite ce e, 
de fapt acum mă îngrijorează faptul că soțul meu a dispărut. 

— A dispărut? 

— De azi-dimineaţă. l-am spus azi-noapte tot ce ţi-am zis și 
ție acum și când m-am trezit azi-dimineaţă, nu mai era, și nici 
mașina lui, în schimb telefonul mobil e încă aici. Mă tem că s-a 
dus să-l confrunte pe Matthew singur. Sinceră să fiu, am cam 
început să mă pierd cu firea. 

— În regulă, Hen, liniștește-te. Când l-ai văzut ultima dată? 

— A fost aici aseară. Când m-am trezit, era plecat. 

Hen hotărî că nu era cel mai bun moment pentru a aduce în 
discuţie faptul că Lloyd o înșelase. 

— Aveam de gând să sun la Urgenţe, dar știu că, momentan, 
nu poate fi considerat oficial dispărut. 


VP - 194 


— Nu, e bine că m-ai sunat mai întâi pe mine, Hen. 

Nu-i plăcea felul în care îi tot folosea numele; îi amintea de 
perioada în care fusese internată, când un consilier sau un 
terapeut încerca să stabilească o legătură cu ea. Avea impresia 
că o cocoloșea, așa cum ai cocoloși o persoană nebună. 

— Nu mă crezi, nu-i așa? spuse ea. 

— Nu știu ce să cred, zise el după o pauză. Mai mult de atât 
nu te pot ajuta. Dar trebuie să recunosc că situaţia nu arată bine 
pentru tine. Din câte am auzit, are un alibi destul de solid pentru 
noaptea în care a murit Scott Doyle. 

— Din partea soţiei. 

— Da, din partea soţiei. 

— Probabil că minte ca să-l acopere. E soția lui; asta nu-i pune 
cumva la îndoială alibiul? Nici măcar un pic? 

— Ar putea să mintă, da. Dar și tu ai putea minţi, și asta e 
problema. Pentru că tu ai mai minţit într-o situaţie similară. 

Hen își dădu seama că era un apel inutil și fu cât pe ce să 
închidă. Trase însă adânc aer în piept și spuse: 

— In regulă. Nu trebuie să purtăm discuţia asta acum. Știu 
cum par lucrurile și știu cum par eu. Dar, ca să se știe, vreau 
doar să spun că Matthew Dolamore a ucis mai mulţi oameni, 
printre care se numără Dustin Miller și Scott Doyle. Știu sigur 
asta. Știu că mărturia mea nu va conta niciodată, dar trebuie să 
existe și alte dovezi. Trebuie. 

— În regulă, vom... 

— Și încă ceva. Verificaţi-l pe fratele lui. A zis că-l cheamă 
Richard. Matthew zice că părinţii lor i-au dat peste cap pe 
amândoi, dar că Richard ucide femei, nu bărbaţi. 

— Ţi-a spus că fratele lui a ucis? 

— Nu, de fapt, nu a spus-o. Din câte se pare, crede că fratele 
lui e ca și el, dar că, dacă ar începe să ucidă, ar ucide femei, nu 
bărbaţi. Așa mi-a zis. Părea îngrijorat, de parcă fratele lui ar fi 
făcut deja ceva. 

— O să investighez, Hen, bine? 

— Mă vei suna dacă apar schimbări sau dacă aflaţi ceva? 

— Desigur. Și tu mă poţi suna din nou dacă-ţi mai vine ceva în 
minte și anunţă-mă dacă soțul tău nu se întoarce. 

Chiar pe când detectivul rostea cuvintele acelea, Hen privi 
cum un Golf gri înaintează pe stradă și cotește lent pe aleea lor. 


VP-195 


Se hotărî să nu-i spună nimic despre asta detectivului și 
încheie rapid: 

— Mersi că m-ai ascultat, Iggy. 

Folosise numele pe care îi spusese el să-l folosească, deși i se 
părea ciudat să o facă. Apoi închise. 

Pe când Lloyd cobora din mașină, Hen se duse pe marginea 
verandei, privindu-l prin ușa de plasă. Toată îngrijorarea pe care 
o simţise în ceea ce privea siguranţa lui se evaporase și acum 
era doar furioasă din nou. Furioasă că avusese o aventură. 
Furioasă că o făcuse să se îngrijoreze în dimineața aceea. 

— Ce naiba? zise ea, în timp ce Lloyd urcă treptele care 
duceau spre verandă. 

— Scuze, am... am plecat brusc. 

— Nu ţi-ai luat telefonul cu tine. M-ai băgat în sperieţi! 

Lloyd intrase deja pe ușă și Hen văzu cât de palid era, cât de 
speriat. 

— Ce s-a întâmplat? Ești bine? 

— L-am urmărit. L-am urmărit pe Matthew până la școală, 
pentru că voiam să vorbesc pur și simplu cu el... Putem intra în 
casă? Mi-e foarte frig. 

Odată intraţi, Hen văzu cum își ţinea mâna dreaptă, cum 
încerca să-și îndoaie braţul, și îl întrebă: 

— V-aţi bătut? 

Lloyd îi povesti cum îl urmărise pe Matthew până la Sussex 
Hall și cum Matthew îl ţintuise la pământ. 

— Unde? În parcare? 

— În spatele clădirii principale. Cred că a parcat acolo pentru 
că știa că îl urmăresc. 

— Tu l-ai lovit primul? 

— Da, deși cred că mai mult m-am lovit eu decât l-am lovit pe 
el. Era atât de calm. M-a împins pur și simplu la pământ și s-a 
așezat cumva pe mine și... și am crezut că o să mor. Totul s-a 
întunecat și am crezut că mă va ucide și m-am gândit doar... m- 
am gândit doar la tine. 

Plângea din nou, iar Hen, deși nu prea voia să o facă, îi puse 
mâna pe spate și-i zise că tot ce-i povestise părea de-a dreptul 
înfricoșător. 

— Vrei să încerci să vorbești cu poliţia locală? 

— Nu. Nu vreau. N-ar folosi la nimic. Eu l-am urmărit pe el și 
eu l-am lovit primul. Va zice doar că s-a apărat. Nu, m-am tot 


VP - 196 


gândit la asta. Cred că ar trebui pur și simplu să plecăm de aici. 
Voi suna la birou și le voi spune că a apărut o urgenţă și că 
trebuie să-mi iau liber o perioadă. Ne-am putea urca în mașină 
și am putea pleca de aici. Ce zici dacă am merge în Maine? Ne- 
am putea întoarce în locul acela din Bar Harbor și am putea 
petrece o săptămână acolo. Să încercăm să ne reparăm 
căsnicia. Ce e? 

Hen clătina din cap. 

— Nu știu ce să zic, Lloyd. Tot ar trebui să ne întoarcem aici. 
În plus, încă nu știu dacă vreau să încercăm să ne reparăm 
căsnicia. 

— Atunci ne vom lua camere separate și măcar nu vom mai fi 
aici. Știu că vorbesc ca un laş, dar nu-mi pasă. Acum cred că e 
periculos... 

— Da, acum crezi că e periculos pentru că ai văzut pe pielea 
ta. Nu m-ai crezut când ţi-am spus că l-am văzut efectiv cum a 
ucis pe cineva. Atunci nu ai sugerat să ne luăm concediu. 

— Nu sugerez să ne luăm concediu, Hen. Sugerez să plecăm 
ca să ne protejăm. Și cât vom fi plecaţi, putem să ne dăm 
seama și cum stau lucrurile între noi. 

Hen îl văzu pe Vinegar pe canapea, lingându-și o lăbuță și 
curățându-și o ureche în timp ce ei se certau. Vinegar o văzu că 
se uită la el și se opri din ce făcea, se holbă la ea, apoi căscă. 

— Am de lucru, zise Hen. Încă am termene-limită de respectat 
pentru carte și trebuie să ajung la atelier. 

— Dă-le naibii, zise Lloyd. 

— Tu poţi să pleci, dacă vrei. De fapt, cred că ar trebui. Așa ar 
fi cel mai logic. În plus, ne-ar prinde bine să stăm departe unul 
de celălalt o vreme. 

— Nu am de gând să... 

— Lloyd, nici măcar nu știu dacă te vreau aici. Serios. 

— Nu mă poţi obliga să plec când el locuiește alături. Mă voi 
muta în camera de oaspeți, dacă vrei. Nu trebuie să vorbim. 
Înţeleg că ești furioasă pe mine. Și eu sunt furios pe mine. Dar 
nu plec, nu înainte să-l văd la închisoare. 

— Cine știe dacă se va întâmpla vreodată? zise Hen. Eu nu 
sunt un martor de încredere. Nici tu. El are un alibi. Momentan, 
de bine, de rău, e vecinul nostru. 

— Atunci ne vom muta, zise Lloyd. 


VP - 197 


Hen se simţea brusc epuizată. Doar gândul de a încerca să își 
salveze căsnicia, gândul de a avea din nou încredere în Lloyd, 
gândul de a căuta un nou loc în care să trăiască, un nou atelier, 
toate acestea o extenuau dincolo de orice rațiune. 

— Ce zici, Vinegar? îi zise ea pisicii. Vrei să te muţi? 

Vinegar începu să-și curețe și cealaltă ureche, lipind-o de cap 
cu lăbuța. 

— Nu spun să ne mutăm chiar acum, dar în cele din urmă, 
dacă nu îl arestează niciodată... Dar tot cred că ar trebui să 
plecăm într-o călătorie. Și asta acum. E prea periculos. Vii cu 
mine, Hen. Nu-mi pasă dacă nu vrei să o faci. Trebuie să o faci 
ca o favoare pentru mine. 

— Ca o favoare pentru tine? zise Hen, râzând. Bun, am 
încheiat oficial discuţia. Trebuie să ajung la atelier și să lucrez. 
Poţi rămâne aici sau te poţi duce la serviciu sau te poţi duce în 
Maine, să vezi cum ruginesc frunzele. Nu-mi pasă ce faci. 

— Dacă te duci la atelier, atunci vin cu tine. 

— Nici vorbă, Lloyd. Îmi pare rău, dar nici vorbă. Tu vei fi mai 
în pericol aici, decât voi fi eu la atelier. 

Lloyd se încruntă. 

— Ce vrei să spui? 

— Uite ce e, nu cred că-mi va face vreun rău. Am ajuns să ne 
cunoaștem. Ai încredere în mine. 

— Chiar încep să cred că ţi-ai pierdut minţile, Hen. Cred că ai 
o problemă gravă. Îţi iei medicamentele? 

— Du-te naibii, Lloyd. Ce-ar fi să te duci la Joanna și să stai 
acolo? Sun-o și roag-o să vină să te ia. Eu merg la atelier pentru 
că am de lucru. 

Se duse în bucătărie și luă cheile de la mașină din cuierul de 
pe perete. Apoi rămase o clipă în loc, gândindu-se la ce-i 
spusese Lloyd, cum că-și pierdea minţile. Multe dintre 
momentele emoționale importante din viaţa ei aveau legătură 
cu sănătatea ei mintală, dar acesta nu se număra printre ele. 
Chiar dacă unele dintre simptome erau la fel - o mulţime de 
gânduri, paranoia, sentimentul de groază - știa ce știa. Ar fi vrut 
să-i spună lui Lloyd: „E real. Știu exact cine e Matthew, iar boala 
mea nu are nimic de-a face cu asta”. 

Se întoarse în living, întrebându-se dacă Lloyd avea să încerce 
să o oprească fizic, dar când trecu pe lângă el, Lloyd îi spuse 
doar: 


VP - 198 


— Voi fi aici când te întorci. 
Pe când ieșea pe ușă, Hen îi răspunse: 
— Eu sper din inimă că n-ai să fii. 


34. 


Cu firul de păr al lui Lloyd în buzunarul pantalonilor, Matthew 
se sui în mașină și porni spre Country Squire Estates. Fusese o zi 
lungă și nefericită la catedră, dar reușise să treacă cu bine de 
ea. Treaba e că atunci când îţi petreci ziua alături de 
adolescenţi, aceștia sunt atât de concentrați pe propriile drame, 
încât nu bagă de seamă că și adulţii au problemele lor. Erau și 
excepții, desigur. Katrina Benedict, demonstrând niște instincte 
materne foarte timpurii, îi spuse că arăta obosit. 

— Ce se petrece, domnule Dolamore? Sunteţi bolnav? 

lar Jason Khoury fu singurul care observă zgărieturile roșii de 
pe ceafa lui Matthew, chiar sub linia părului. ÎI întrebă pe 
Matthew dacă era totul în regulă. 

— M-am trezit cu ele pe gât, îi zise Matthew. Probabil că am 
avut un coșmar și m-am zgăriat singur. 

Nu era încă oră de vârf, dar se circula greu pe Route 2A. 
Trecuse deja pe la Gifford's Farm, gelateria închisă, lângă care 
îngropase cheile și telefonul lui Michelle. Știa cât de nesăbuit 
era să meargă acolo pe timp de zi, darămite să se întoarcă în 
complexul rezidențial în care locuia Michelle, dar era hotărât să 
lase dovezi care îl implicau pe Lloyd Harding, chiar dacă nu 
aveau să rămână în picioare la o cercetare mai amănunţită. 
Parcase în spatele gelateriei cu obloanele trase, răsuflând 
ușurat că nu era nimeni acolo și, după douăzeci de minute, găsi 
locul în care îngropase cheile și telefonul lui Michelle. Îi luă atât 
de mult timp să le găsească, încât începu să se îngrijoreze că 
poate își imaginase totul, că poate chiar își pierdea minţile, dar 
apoi găsi piatra ușor slăbită și dezgropă cheile. | se strânse 
stomacul când le ţinu în mână și, preţ de o clipă, crezu că avea 
să i se facă iar rău. Dar senzaţia trecu și se întoarse la mașină, 
cu palmele asudate și gura uscată. 

Country Squire Estates se afla la circa o sută de metri de 
șosea, în spatele unui șir de pini. Matthew ieșise deja de pe 


VP - 199 


Route 2A și tocmai se pregătea să cotească spre parcarea 
complexului, când văzu cele două mașini de poliţie parcate 
aproape de intrarea în clădirea lui Michelle. Chiar și de la 
distanță, zări banda galbenă întinsă de poliție între mașini și 
clădire. Un agent în uniformă se afla lângă una dintre mașinile 
de poliţie, vorbind la staţia de emisie-recepţie, și un grup 
restrâns de locatari se adunaseră în apropiere și discutau între 
ei. Matthew intră în parcarea magazinului Whole Foods de lângă 
complexul rezidenţial, găsi un loc și parcă. Avea nevoie de o 
clipă de gândire. Ajunsese prea târziu, evident, și nu avea să 
poată planta firul de păr în apartament. Pe de o parte, era 
ușurat, pentru că însemna că nu mai trebuie să intre din nou în 
camera aia a ororilor, că nu trebuia să mai simtă încă o dată 
mirosul acela de sânge vărsat, dar și pentru că, curând, într-un 
fel sau altul, totul avea să se termine. Acum, cel mai important 
era să dea de Richard. Nu știa ce avea să facă odată ce îl găsea, 
dar știa că trebuie să-l vadă înainte să vorbească cu poliţia. 
Avea niște decizii de luat. 

După ce parcă în dreptul casei sale, verifică instinctiv dacă 
mașina Henriettei și a lui Lloyd era parcată pe aleea lor. Nu era, 
ceea ce însemna că unul dintre ei era plecat. Intră în casă și fu 
surprins să descopere că arăta la fel ca de dimineaţă, când 
plecase de acasă. Mai că se aștepta să găsească o întreagă 
brigadă de poliţie fluturând mandate de percheziţie. Era doar o 
chestiune de timp. Nu credea că Lloyd avea să îl denunțe pentru 
încăierarea lor din dimineaţa aceea, dar era perfect conștient că 
moartea lui Michelle avea să-l pună din nou în lumina 
reflectoarelor. 

Îi sună telefonul - un număr necunoscut dar alese să nu 
răspundă, știind că aveau să fie vești proaste. 

Încercă să-l sune din nou pe fratele lui, apoi își verifică 
mesageria vocală. Avea un mesaj de la Iggy Martinez, detectivul 
din Cambridge care venise să-l chestioneze despre Dustin Miller. 

„Voiam să te rog să mă suni cât mai curând posibil”, spunea 
detectivul pe un ton nonșalant. „Nu e mare lucru, dar trebuie să 
te mai întreb ceva. Bun, mersi”. 

Matthew merse în bucătărie și își turnă un pahar de bere cu 
ghimbir cu gheaţă, apoi se duse în birou, găsi sticla pe care o 
ținea acolo pentru când îl vizita Richard și adăugă un strop de 


VP - 200 


whisky în băutură, cât să-i mai potolească emoţiile. Îl sună pe 
detectiv. 

— Mersi că m-ai sunat înapoi, spuse detectivul, apoi își drese 
vocea. 

— Nicio problemă. Ce s-a întâmplat? 

— Mai am o întrebare legată de conversaţia noastră de mai 
devreme. Nu sunt convins că e ceva relevant, dar am dat de 
numele lui și m-am gândit să te întreb. 

— În regulă, spuse Matthew, neștiind la ce să se aștepte. 

— Ai un frate pe nume Richard Dolamore, nu-i așa? întrebă 
detectivul. 

Matthew era îngrozit, dar reuși să-și păstreze calmul. 

— Da, răspunse el. 

— Ce-mi poţi spune despre el? 

— Sunt puţin confuz. Credeţi că Richard a avut de-a face cu 
ce a păţit Dustin Miller? 

— Nu. Nu tocmai. Dar așa procedăm cu cazurile vechi. 
Urmărim fiecare detaliu, oricât de nesemnificativ, și atunci 
putem elimina toate posibilităţile. Dacă eliminăm suficiente 
posibilităţi, s-ar putea să rămânem la urmă cu ceva util. 

Matthew auzi sunetul unui claxon îndepărtat prin telefon și se 
gândi că, probabil, detectivul se afla la volan. 

— Așa e, înţeleg. 

— Unde locuiește fratele tău? 

— Din câte știu eu, în casa părinţilor noștri. l-au lăsat-o lui. 

— Și unde anume se află casa? 

— Chiar aici, în Dartford. 

— Ah? Înseamnă că vă vedeţi des. i 

— Sincer, nu prea. Fratele meu e mai retras. Intr-un fel, 
inadaptat. Ne vedem, dar destul de rar. _ 

— Bun. Am priceput. Nu te voi mai deranja, doar că... Imi poți 
da adresa lui? Ai spus că locuiește în casa voastră părintească. 

— Sigur. Blackberry Lane, numărul 227. În celălalt capăt al 
orașului. 

— Și un număr de telefon? Îl ai cumva? 

Hotărând că orice întârziere avea să fie benefică pentru 
Richard, Matthew îi spuse: 

— Nu am. Îmi pare rău. Din câte știu, nici nu are telefon. 
Păstrăm legătura doar dacă trece pe aici sau merg eu la el. 


VP - 201 


— Mulţumesc, Matthew. Mi-ai fost de mare ajutor. Apropo, am 
auzit că ai avut ceva necazuri cu vecina ta. 

— Ah, treaba aia. Sper că am reușit să-i pun capăt. 

— Deci te-a lăsat în pace? 

— Da, e în regulă. 

Matthew ar fi vrut să-l întrebe pe detectiv de unde știa despre 
ordinul de protecţie, dar se abţinu. Bineînțeles că știa. Poliţia 
începea să pună lucrurile cap la cap. 

— Știţi, zise el rapid. Chiar trebuie să... 

— Da, du-te. Scuze și mersi din nou pentru informaţii. 

După încheierea apelului, Matthew se holbă din nou la 
telefonul din mâna lui. Se plimbase de colo colo în timpul 
apelului, iar acum se afla în bucătărie. Simţi un miros urât, așa 
că se uită în chiuvetă, unde o friptură învelită în celofan plutea 
într-un castron cu apă rozalie. Își aminti că scosese friptura din 
congelator cu o seară înainte, pentru cină, după care uitase cu 
totul de ea. O apucă de un colţ și o aruncă la gunoi. Se întoarse 
apoi în biroul lui și se holbă la singura fotografie pe care o avea 
cu el și fratele lui, o imagine estompată de când Richard era 
bebeluș. Mama lor insistase să facă fotografia: Matthew 
îmbrăcat în haine de duminică (pantaloni și cămașă închisă 
până-n gât), ţinându-l în poală pe Richard, învelit într-o pătură. 
Matthew se uita fix la noul lui frăţior și își închipuia că se priveau 
în ochi, deși știa că nou-născuţii nu vedeau mai nimic. Totuși, 
era o fotografie bună, una dintre puţinele fotografii bune din 
copilăria lor. In timp ce se uita la ea, Matthew își dorea ca 
Richard să dea un semn de viaţă. Trebuia să-l avertizeze că 
poliţia era pe drum. Trebuia să-i dea o șansă să fugă. Matthew 
insistă cu apelurile. 

— Hei, frăţioare, răspunse Richard. 

— Dumnezeule, în sfârșit. 

— Am fost ocupat. În plus, știu exact ce-o să-mi spui. 

— Ba nu cred că știi, Richard. Poliţia vine după tine... Tocmai 
am vorbit cu unul dintre investigatori. 

— Dacă vine după mine, vine și după tine. Ştii bine că așa e. 

— Da, știu. De asta trebuie să ne punem de-acord cu ce o să 
spunem; de asta trebuie să vorbesc cu tine. Nu te sun pentru 
ce-ai făcut. Trebuie doar să știu: te-a văzut cineva acolo? Cât de 
atent ai fost? 

— Să mă vadă unde? Despre ce vorbești? 


VP - 202 


— N-avem timp pentru așa ceva, Richard. 

— Poate că ar trebui să ne întâlnim și să vorbim faţă în faţă. 
M-aș simţi mai în largul meu. 

— N-avem timp de asta. Vor găsi dovezi în apartamentul lui 
Michelle? Sunt acolo chiar acum, știi? Pigulesc fiecare scamă, 
analizează fiecare strop de sânge. 

Richard tăcu preţ de o clipă, apoi spuse: 

— Și tu ai fost acolo. 

— De unde știi? 

— Te-am urmărit. Cum te-ai simţit când ai văzut atâta sânge? 

— Știi bine cum m-am simţit. Mi-a venit să vomit. Ceea ce ai 
făcut tu a fost vomitiv, de-a dreptul. Nu merita să moară și o știi 
foarte bine. 

— Nu puteam să te las să te distrezi așa, singur. Nu e corect. 
În plus, nu poţi să faci pe moralistul doar pentru că ai ucis câţiva 
libidinoși. Semeni cu mama în privinţa asta. Credea că rahatul ei 
nu pute pentru că soțul ei era mai rău decât ea, dar nu așa 
merg lucrurile, să știi. Nu în lumea reală. În lumea reală, ești la 
fel de bolnav și de pervers ca și mine. 

— Ai dreptate, Richard. Sunt de acord cu tot ce zici. Acum 
răspunde-mi la întrebare. Ce vor găsi în apartament? 

Richard oftă. 

— Avem același ADN, să știi. Dacă eu trebuie să fug, atunci și 
tu trebuie să fugi. 

— Da, asta cred că ar trebui să faci. Cred că ar trebui să fugi. 
Și cât mai curând, bine? Eu n-am de gând să te ajut dacă vin 
după tine. Nu pot. Vei fi pe cont propriu. 

— Mulţumesc, frate. Nici nu mă așteptam la altceva. 

— Ai ucis-o pe Michelle! urlă Matthew cu voce stranie, 
ascuțită, pe care nici el nu și-o recunoscu. Ai ucis-o pe Michelle, 
zise el din nou, în șoaptă. 

Apoi așteptă răspunsul lui Richard, dar nu primi niciunul. 

— Richard? zise el. Mai ești acolo, Richard? 

Dar Richard plecase, iar pe Matthew îl încercă senzaţia, 
deopotrivă teribilă și liniștitoare, cum că fratele lui avea, poate, 
să facă în sfârșit ceea ce ameninţase de ani de zile că avea să 
facă: să plece de tot din Dartford, să lase trecutul în urmă. 

Matthew își dădu seama că se afla în living, în faţa ferestrei 
care dădea spre casa vecinilor lui; nu se vedea nici acum 
mașina pe aleea lor. Se gândi că ar fi putut să se ducă pe 


VP - 203 


Blackberry Lane, la casa în care crescuse, în care încă locuia 
Richard, dar nu se simţi în stare. Nu mai fusese acolo de ani 
întregi, iar ultima dată când mersese, fusese șocat să vadă casa 
aproape în paragină. Richard locuia acolo, dar nu o întreținea 
deloc. Nu făcea curat și nici reparaţii, de ani de zile. Piesele de 
mobilier, rafturile, pervazurile, toate erau acoperite cu o peliculă 
neagră de praf. Camerele de la etaj, inclusiv vechiul dormitor al 
lui Matthew, cu patul de o persoană și ciudatul tapet bej cu 
ferigi, erau pline de excremente de animale, iar pereţii, de 
mucegai. Nu, nu se simţea în stare să se întoarcă acolo. Făcuse 
tot ce putuse: îl avertizase pe Richard. Acum trebuia să se 
protejeze și pe el. Trebuia... 

La etaj, se auzi un zgomot. Un declic slab, dar Matthew îl auzi 
foarte limpede și nu era unul dintre sunetele obișnuite ale casei, 
cum ar fi centrala pornind, aparatul de făcut cuburi de gheață, 
pereţii care se crapă. Nu, sunase mai degrabă ca o ușă 
închizându-se. Se îndreptă încet și fără zgomot spre baza 
scărilor. De acolo putea vedea palierul de la etaj. Văzu că două 
dintre uși, cea care dădea spre dormitorul lor și cea dinspre 
baie, erau larg deschise. Incepu să urce în liniște scările, apoi își 
dădu seama cum se auzea, așa că grăbi pasul, încercând să 
meargă cât mai nonșalant, ca un bărbat care urca pur și simplu 
niște trepte în casa lui. În capătul scărilor, coti spre stânga și 
intră în dormitorul principal, privind rapid spre ușa șifonierului, 
la rândul ei deschisă, deși nu părea slăbită. Oare declicul acela 
putea să fi fost de la o ușă care se deschisese? Işi zise în sinea 
lui că era posibil și se duse, cu un aer la fel de calm, spre 
șifonier, deschise larg ușa și intră chiar înăuntru, între hainele 
Mirei pe dreapta și ale lui, pe stânga. Nu era nimeni acolo. 
Întinse o mână spre raftul de deasupra hainelor lui, împinse o 
cutie de pantofi la o parte și pipăi până găsi bastonul din lemn 
de hicori, unul dintre puţinele lucruri pe care le luase din casa 
părinţilor și singura armă pe care o ţinea în casă. 

Înarmat cu bastonul, ieși cu pași apăsaţi din dormitor înapoi 
pe palier. Celelalte două uși de pe coridor - cea către camera de 
oaspeți și cea spre atelierul de croitorie al Mirei -, erau de 
asemenea deschise, dar fiecare dintre ele avea șifoniere. Intră 
mai întâi în camera de oaspeți. Ușa șifonierului era închisă. Se 
duse spre ea, apucă de mâner și îl roti, deschizând ușa și făcând 
un pas în spate, așteptându-se să găsească... ce, mai exact? Pe 


VP - 204 


Hen căutând trofeul de scrimă? Pe Lloyd așteptându-l, 
nerăbdător să continue lupta de azi-dimineaţă? Dulapul era gol 
și pentru prima dată de când auzise zgomotul acela, se gândi că 
se putea să nu fi fost nimic; poate că o creangă lovise o 
fereastră de la etaj sau poate că era un sunet dintr-acelea 
fantomatice pe care le fac toate casele. 

Matthew plecă din camera de oaspeţi și intră în camera 
situată în partea din față a casei, o încăpere îngustă, cu un 
tavan înclinat, menită să fie cândva o cameră pentru copii. 
Acum era atelierul de croitorie al Mirei; pereţii erau zugrăviți 
într-o nuanţă veselă de galben, care părea și mai voioasă în 
lumina târzie a soarelui de după-amiază, ce pătrundea prin 
singura fereastră din încăpere. Şi în această cameră era un soi 
de dulap, mai degrabă ca o firidă în perete. Ușa era închisă, iar 
Matthew rămase pe loc timp de o clipă, privind-o. Dacă se 
ascundea într-adevăr cineva la etajul casei lor, atunci acolo 
trebuia să fie. 

Apucă de mâner chiar pe când ușa se deschise cu putere și 
un bărbat ţâșni din dulap și îl lovi pe Matthew direct în capul 
pieptului, trântindu-l la pământ și rostogolindu-se amândoi pe 
podea. 

Matthew îl izbi pe intrus cu bastonul pe care-l ţinea încă în 
mână, nimerindu-l în umăr. Bărbatul ţipă, probabil mai degrabă 
de frică decât de durere, și înălță capul. Era Lloyd, cu dinţii 
încleștaţi, cu ochii ca scoși din orbite. Se împinse în brațe, ca să 
se ridice de pe jos, așa că acum stătea în patru labe, ca un 
câine. Matthew, ridicându-se în genunchi, mai lovi odată cu 
bastonul, nimerindu-l pe Lloyd drept în puntea nazală. Se auzi 
un păârâit, ca o despicătură. Țipătul lui Lloyd se preschimbă într- 
un urlet și din nasul spart începu să-i curgă sânge pe podeaua 
din lemn masiv. 

Matthew, tot în genunchi, sări acum în spate, împingându-se 
cu picioarele pe podea. Lloyd scutură rapid din cap și împroșcă 
cu sânge într-o parte și în cealaltă, apoi se ghemui, ștergându-și 
fața și întinzând sânge peste tot. Se ridicară amândoi, Matthew 
ținând în continuare bastonul, Lloyd încleștându-și pumnii și 
legănându-se ușor. 

— Te-am auzit, zise Lloyd. 

Matthew făcu un pas spre el. 

— Îmi încalci proprietatea, zise el. 


VP - 205 


— Am auzit totul, dementule, zise Lloyd, în timp ce Matthew 
ridica din nou bastonul. 


35. 


Prin simplul fapt că se afla în atelier, cu luminile lui fade și 
ţevile zăngănitoare, înconjurată de tot ce avea nevoie pentru a- 
și crea lucrările de artă, Hen reuși în sfârșit să-și mai pună în 
ordine ideile, să înceapă să se gândească raţional la tot ce i se 
întâmplase în ultimele câteva săptămâni. 

Își pregăti un ceai de mușeţel, puse un CD al celor de la Iron 
and Wine și se apucă să facă curat și să-și organizeze spaţiul, un 
ritual pe care îl parcurgea adeseori înainte să se apuce serios de 
treabă. Pe măsură ce se liniștea, își alcătui în minte o listă cu 
problemele ei curente, în ordinea importanţei, lucru pe care se 
învățase să-l facă cu ani în urmă, pe când problemele mărunte, 
de zi cu zi, o făceau uneori să se simtă de parcă viaţa nu mai 
merita trăită. Ideea era să se concentreze pe câte o problemă. 
Desigur, celălalt scop al exerciţiului era să îţi demonstrezi că 
problemele tale - oricât de debilitante ar fi fost -, adeseori nu 
mai păreau chiar atât de grave după ce le treceai pe o listă. Dar 
era limpede că în prezent lucrurile nu stăteau așa. Principala ei 
problemă în momentul de față nici măcar nu era soţul care o 
înșelase și dacă mariajul lor putea sau nu să fie salvat, ci 
criminalul psihotic care locuia lângă ea. După aceste două 
probleme, nimic altceva nu părea să conteze prea mult. Totuși, 
se strădui să treacă pe listă și problemele suplimentare. Trebuia 
să își viziteze mai des părinţii, mai ales acum că îmbătrâneau. 
De asemenea, își depășise puţin termenul-limită pentru 
următoarele două ilustraţii ale cărții Războinicii mitologici, deși 
încă nu auzise nimic ameninţător de la agentul ei, așa că nu își 
făcea prea mari griji în privinţa asta. In plus, era doar muncă. 
Mai putea aștepta puţin. 

Ceea ce însemna că rămânea cu două probleme principale, 
mari și late: ce să facă cu Lloyd și ce să facă cu Matthew. Ce-i 
spusese Lloyd, să plece de acolo, era logic. Așa ar fi evitat o 
perioadă pericolul și ar fi putut să încerce să-și salveze căsnicia. 
Problema era că nu voia să încerce să-și salveze căsnicia. De 


VP - 206 


când descoperise ce făcuse Lloyd, pe de o parte, în adâncul 
fiinţei ei, știuse că relaţia lor se încheiase. Nu era o femeie 
exagerat de geloasă - credea, cu destulă convingere, că ar fi 
putut ierta o aventură de-o noapte -, dar acum era vorba despre 
un an întreg în care fusese înșelată și minţită constant. Și mai 
era ceva: se simţea nedreptăţită, categoric, și furioasă, dar nu 
se simțea extrem de rănită. Nu avea inima frântă. Il iubea pe 
Lloyd, îl iubise mereu, dar își putea închipui o viaţă fără el. Să fi 
fost oare un semn... că nu merita să lupte pentru căsnicia ei? 

Dacă nu ar fi fost situaţia cu vecinul Matthew - situaţia 
potenţial periculoasă -, atunci i-ar fi spus lui Lloyd să se mute 
altundeva pentru o vreme, fiindcă aveau nevoie de o pauză, ca 
să își clarifice lucrurile. Poate că ar trebui să-l pună să se mute 
oricum. La urma urmei, el era partea vinovată, și ar trebui să-l 
poată face să plece. Se întrebă oare unde s-ar fi dus? Probabil 
că avea să se mute la Joanna Grimlund. Unde era asta? In 
Northampton. Încercă să-și dea seama cum se simţea la gândul 
acesta și nu era prea sigură. Nu-i păsa prea mult, deși se întreba 
dacă într-adevăr se terminase totul între Lloyd și Joanna, așa 
cum susținuse el. Se mai întrebă și cum fusese aventura lor. 
Oare fusese intensă, oare discutaseră cum ar fi fost să-și 
petreacă viaţa împreună? Sau să fi fost genul acela de relaţie cu 
termen de valabilitate marcat pe ea încă de la bun început? 
Oare ce părere avea Joanna despre tot ce se întâmplase? 

„Poate că ar trebui să o sun”, se gândi Hen și, de cum îi veni 
în minte gândul acela, se hotărî să-l pună în practică. Voia să 
audă vocea Joannei. Voia să audă ce avea de spus în apărarea 
ei. Hen o plăcuse dintotdeauna pe Joanna. Fiind partenerele de 
viaţă ale unor bărbaţi care erau prieteni foarte buni, fuseseră 
silite de împrejurări să petreacă mult timp împreună, dar nu-i 
păruse câtuși de puţin rău. Joanna avea un simţ al umorului 
ireverenţios și ușor pervers. În timp ce Rob și Lloyd se îmbătau 
și se drogau și povesteau despre rahaturile pe care le făcuseră 
în facultate, Joanna și Hen beau vin și purtau conversații 
intense. Hen îi povestise aproape totul despre episodul ei 
psihotic din facultate, iar Joanna îi spusese despre tatăl ei 
alcoolic, care era închis pentru fraudă fiscală. Când Rob și 
Joanna se despărţiră, Hen se gândise să ia legătura cu ea direct, 
poate chiar să se întâlnească cu ea, dar nu o făcuse niciodată. 
Era limpede că și Lloyd se gândise la același lucru. 


VP - 207 


Desigur, Hen nu avea numărul de mobil al Joannei, și aproape 
că se gândi să-l sune pe Lloyd și să i-l ceară, dar și dacă i-ar fi 
dat numărul, probabil că ar fi reușit să o sune el primul, sau 
măcar să-i trimită un mesaj scris, și să o avertizeze că avea să 
primească un apel telefonic. Hen își dorea elementul-surpriză. 

Îl sună pe Rob, care răspunse aproape instantaneu. 

— Nu le-ai putut accesa, așa-i? zise el la telefon. 

— Poftim? răspunse Hen, gândindu-se că o confunda cu 
altcineva. 

— Fotografiile pe care ţi le-am trimis. Mi-am dat seama după 
ce le-am trimis că poate ar fi trebuit să le reformatez. 

— Ah, fotografiile cu focul de tabără, zise Hen. Nici măcar nu 
le-am primit încă, dar te sun din alt motiv. 

— Nu le-ai primit încă? Dar le-am trimis imediat după ce am 
vorbit. 

— Poate că au ajuns în Spam, Rob. Ascultă, te sun pentru că 
am nevoie de numărul Joannei și m-am gândit că s-ar putea să-l 
ai. 

— Sigur, zise el. E vechi de un an, dar nu cred că și l-a 
schimbat. De ce ai nevoie de el? 

— Pur și simplu trebuie să vorbesc cu ea. E important. 

Hen speră că adevărul, oricât de vag formulat, avea să fie 
suficient. 

— Stai să-l găsesc, zise Rob, cu voce deja mai slabă, iar Hen 
își dădu seama că probabil căuta prin telefon chiar atunci. Bun, 
ești gata? 

Îi dictă numărul, iar Hen îl notă cu creionul în caietul de 
schițe. 

— Mersi, Rob, ești grozav, spuse Hen. 

— Nicio problemă, dar sunt confuz. De ce vrei să vorbești cu 
ea? 

— De un an, are o aventură cu Lloyd și am vrut să aud și 
versiunea ei. 

Rob scoase un râset scurt, ca un fornăit. 

— Serios? 

— Serios. 

— Oh, fir-ar. 

— Mersi de număr. 


VP - 208 


Hen nu credea că Rob avea să o sune pe Joanna, ca s-o 
avertizeze, dar pentru orice eventualitate, tastă imediat 
numărul pe care-l notase în caietul de schițe. 

După două apeluri, o auzi pe Joanna întrebând ezitant, cu o 
voce mai groasă decât își amintea: 

— Alo? 

— Joanna, sunt Hen Mazur... soţia lui Lloyd. 

Urmă o pauză de două secunde, îndeajuns de lungă pentru ca 
Hen să creadă că Joanna încheiase în tăcere apelul, dar apoi 
auzi vocea Joannei, spunându-i: 

— Bună, Hen. 

— Joanna, nu știu dacă Lloyd a vorbit cu tine sau nu, dar mă 
gândesc că a făcut-o deja. Știu totul. Mi-a spus totul. 

Işi dădu seama chiar în timp ce rostea cuvintele acelea că nu 
era adevărat. Nimeni nu știe totul. 

— Hen, vreau doar să spun că îmi pare nespus de rău. Nu mă 
aştept să mă ierţi vreodată. Nu merit să fiu iertată, știu, dar te 
rog să înţelegi... 

— Joanna, e în regulă. Nu te-am sunat ca să ţip la tine. Am 
sunat doar... Nu știu de ce. Cred că vreau să aud și versiunea ta, 
nu doar pe cea a lui Lloyd. 

— Bine, spuse Joanna și oftă, adânc și zgomotos. Când ţi-a... 
Ce ţi-a spus Lloyd? 

— N-ai vorbit cu el încă? 

— Foarte pe scurt, îngână ea. Mi-a spus că plănuia de ceva 
vreme să-ţi spună despre... ce s-a întâmplat. 

— De fapt, nu mi-a spus el. Am aflat eu, iar el doar mi-a 
confirmat. 

— Ah. 

Hen își dădu seama că Joanna nu fusese pusă la curent cu 
ultimele evenimente și că încerca să țină pasul, încerca să-și 
dea seama ce ar fi trebuit să spună și ce nu. 

— Nu a vorbit cu tine încă, așa-i? întrebă Hen. 

— Cred că ar trebui să închid. 

— Joanna, mi-a spus că relaţia voastră s-a încheiat, că v-aţi 
despărțit în ultimul weekend în care aţi fost împreună. 

— Așa ţi-a spus? 

— Da. 

Hen auzi un sunet care îi păru un soi de oftat exasperat. 

— Pot să te întreb ceva, Hen? 


VP - 209 


— Da. 

— Voi doi aţi vorbit cumva despre divorț? 

— Ce vrei să spui? Adică recent, acum că am aflat despre 
relaţia dintre voi? 

— Nu, înainte. Cum ar fi în ultimele șase luni. 

— Tocmai ne-am cumpărat o casă împreună, ce naiba. Nu, nu 
am vorbit despre divorţ. Așa ţi-a spus el? 

— Se poate să fi insinuat... 

— Să fi insinuat că vom divorța? 

— Să înţeleg că nu e așa? întrebă Joanna, izbucnind efectiv în 
râs. Mi-a spus că amândoi sunteţi nefericiţi, că lucrurile nu merg 
bine între voi, că ați cumpărat casa pentru a încerca să vă 
salvați căsnicia. 

— Nimic din toate astea nu e câtuși de puţin adevărat. Adică, 
o fi fost adevărat în mintea lui, dar nu am vorbit niciodată 
despre astfel de lucruri. Nu mi-a spus niciodată că ar fi nefericit. 
A fost un șoc pentru mine să aflu că avea o aventură. 

Din nou, tăcere. Apoi Joanna spuse: 

— Îmi pare rău. Niciodată nu aș fi... 

— Poţi să termini cu scuzele. Credeai că... Ai de gând să fii cu 
Lloyd? 

— Nu plănuisem nimic, de fapt, dar chiar am crezut că erațţi 
pe punctul de-a vă despărţi. Și am crezut că s-ar putea ca 
relaţia noastră să funcţioneze. Dumnezeule, chiar am fost așa 
de idioată? 

— Păi, dacă tu ai fost idioata, atunci și eu am fost. 

— Totuși, e vina mea. Eu am fost cea care... 

— Hai să spunem că e doar vina lui Lloyd și s-o lăsăm așa, 
bine? Apropo, îl dau afară din casă. Tocmai m-am hotărât. Doar 
voiam să te anunţ că s-ar putea să-și caute un loc unde să stea. 

— Nu va sta la mine. 

— Nu prea îmi pasă unde o să stea, Joanna, deci nu trebuie să 
o spui de dragul meu. 

— Bine, încuviinţă ea. 

Urmă o altă pauză, iar Hen își dădu seama că nu mai era 
nimic de spus. 

— Trebuie să închid, zise ea. Mersi că ai vorbit cu mine. 

— Nu mai fi atât de drăguță. Cred că m-aș simţi mai bine dacă 
ai ţipa la mine sau ceva de genul. 


VP - 210 


— În cazul ăsta, mersi că ai vorbit cu mine și, pentru tot 
restul, du-te dracului. 

— Mersi, e mai bine așa. Scuze din nou. 

Hen închise, își așeză telefonul pe brațul jerpelit al fotoliului 
pe care stătea și se simţi cuprinsă de un val de energie. Pe deo 
parte, era furie, pe de alta era... altceva - poate entuziasm, deși 
nu era tocmai cuvântul potrivit. Era mai degrabă anticipare. 
Totul se schimba atât de rapid. Lloyd nu era așa cum crezuse 
ea. Nici pe departe. Una era că o înșelase - la o adică, oamenii 
erau imperfecţi și făceau greșeli -, și cu totul altceva că o 
amăgise, nu doar pe ea, ci și pe Joanna, care i se păru dintr- 
odată mai degrabă o victimă decât inamica ei. Se ridică, își 
scutură mâinile și se întrebă ce avea de făcut în continuare. Tot 
corpul îi fremăta, de parcă ar fi avut pe sub piele niște fire 
electrice minuscule, producând scântei. Într-un fel, îi amintea de 
perioadele ei maniacale, dar nu era cazul acum. Orice manie ar 
fi avut acum, era legată de ce se întâmpla în viaţa ei. 

Se hotărî că ce-și dorea de fapt era să se întoarcă acasă și să- 
| trimită pe Lloyd la plimbare, dar știa că avea să se 
împotrivească, pretinzând că ea era în pericol. Poate că ar fi 
trebuit ea să plece de acasă - la un hotel din apropiere sau 
poate la o prietenă (Darlene, fosta lor vecină din Cambridge, ar 
fi primit-o cu siguranţă), fără să-i spună lui Lloyd unde avea să 
fie. Gândul acesta o entuziasmă, așa că se hotărî asupra acestei 
variante, după care își dădu seama că ar trebui să treacă mai 
întâi pe acasă, să-și facă bagajul. Trebuia să-și ia hainele, dar și 
mai importante erau medicamentele. Bineînţeles, problema era 
că dacă se întorcea acasă, trebuia să aibă de-a face cu Lloyd. Se 
hotărî să sune mai întâi, să-i spună că se întorcea acasă să ia 
niște lucruri, dar că nu voia să vorbească cu el. Intră direct 
mesageria vocală; nu-i lăsă niciun mesaj. Aveau telefon fix 
acasă, parte din pachetul de servicii de telefonie, televiziune și 
Wi-Fi - așa că sună și la acel număr, gândindu-se că poate Lloyd 
nu avea mobilul lângă el. Dar nu răspunse nimeni nici pe fix. 

„Poate că s-a dus la o plimbare”, își zise în sinea ei și se 
întrebă dacă avea timp să ajungă acasă, să-și strângă lucrurile 
și să plece înainte să se întoarcă Lloyd. În timp ce se gândea la 
asta, luminile din atelierul ei se stinseră brusc, iar în încăpere se 
făcu beznă. 

— Hei, strigă ea tare. 


VP - 211 


Se auzi un „Scuze”, gol și distant, și luminile se aprinseră la 
loc. Yuma și nu mai știu cum, care era pictoriță și lucra în 
cealaltă parte a subsolului, veni și își vâri capul în atelierul lui 
Hen. 

— Scuze, zise ea. Nu m-ai auzit strigând? Credeam că sunt 
singura pe-aici. 

— Nu, scuze, nu te-am auzit. Nu-i mare lucru. Am rămas 
ultima? 

— O să rămâi, imediat cum plec eu, da. 

Hen fu cât pe ce să-i spună lui Yuma să o aștepte, că pleca și 
ea, dar în schimb îi zise: 

— O să ţin minte să sting luminile la plecare. 

Ascultă pașii lui Yuma îndepărtându-se pe coridor. Playerul 
trecu la un alt CD și începu să redea un album al celor de la 
Morphine. Hen privi spre placa de cupru pe care începuse să o 
pregătească mai devreme, se gândi scurt să încerce să lucreze 
puţin, dar știa că ar fi trebuit să se ducă acasă, să împacheteze. 
Urma o altă scenă cu Lloyd, dar cu cât începea mai devreme, cu 
atât avea să se termine mai repede. Se putea întoarce a doua zi 
să lucreze. 

Hen își apucă geaca din denim de pe spătarul scaunului, își 
vâri caietul de schițe în geantă și dădu să stingă luminile în 
atelierul ei, când auzi zgomot de pași pe coridor. Oare se 
întorsese Yuma? Nu, pașii erau mai zgomotoși și mai apăsați. 
Rămase cu mâna pe întrerupător, ascultând în ce direcţie se 
îndreptau. Vru să strige un „Hei!”, dar ceva o făcu să se 
oprească. Pașii veneau spre atelierul ei. 


36. 


Pe Aeroportul Internaţional Logan, Mira trecu de ușile 
automate, ajunse afară, în aerul rece, și făcu stânga spre șirul 
de taxiuri. Se întrebă scurt cât avea să coste să ia un taxi până 
în West Dartford, după care își alungă gândul acela din minte. 
Era cea mai mică grijă a ei. După ce totul avea să se 
dovedească a fi în regulă, ea și Matthew aveau să râdă de 
factură, să râdă de felul în care Mira intrase în panică în timpul 
călătoriei ei în Wichita și se întorsese mai devreme. 


VP - 212 


„Cel mai probabil, lucrurile nu vor decurge așa, și o știi bine. 
Nu iese fum fără foc”. 

Mira se trezise devreme în dimineaţa aceea, în camera ei de 
hotel. Lăsase perdelele trase la o parte și fusese întâmpinată de 
cerul uriaș din Midwest, cu nori trandafirii. Avusese coșmaruri 
îngrozitoare, iar în cel mai intens dintre ele, casa ei arsese din 
temelii. În vis, ea și Matthew se plimbaseră printre ruinele casei. 
Totul fusese distrus, mai puţin cadavrele carbonizate ascunse 
peste tot prin casa care ardea înăbușit. Majoritatea erau bărbaţi 
- printre care Jay Saravan, desigur, pe care Mira îl visa des -, dar 
unii erau copii, cadavre mici și negre despre care Mira știa că îi 
aparţineau, că erau copiii pe care ea și Matthew nu reușiseră să- 
i aibă. 

Întinsă în pat, holbându-se la fereastră, în minte îi răsunau 
întruna aceleași cuvinte: „Nu iese fum fără foc”. Știa ce-și 
spunea de fapt: era adevărat; soţul ei era un ucigaș. leșea pur și 
simplu prea mult fum. Chiar și noaptea trecută, când purtaseră 
o conversaţie la telefon, atât de normală în aparenţă, îi spusese 
că îi era dor de ea. Nu vorbele în sine o tulburaseră, ci felul în 
care le spusese, cu o voce copilăroasă și tristă. In adâncul fiinţei 
lui, părea că se prăbușește. Mira știa asta. Nu o mai încerca 
îndoiala, ci groaza. 

Împachetase, părăsise hotelul devreme, îi scrisese Lindei de 
la filiala locală că făcuse o toxiinfecție alimentară și întrebase 
dacă ar fi putut să-i ţină cineva locul la stand în ziua aceea, apoi 
luase un taxi până la aeroport, ca să prindă primul zbor spre 
Boston. Cu cea mai bună variantă pe care o găsise, avea să 
ajungă în oraș abia după-amiază - trebuia să prindă un zbor de 
legătură în Charlotte -, dar era ultimul bilet, așa că și-l 
cumpărase. 

În taxi, pe drum spre casă, rezistă tentaţiei de a-l suna pe 
Matthew și de a-i spune că se îndrepta spre casă. Se întorsese 
mai devreme tocmai ca să-l ia pe nepregătite și să-l confrunte. 
Să-i spună că începuse să aibă îndoieli și să-i ofere șansa de a 
mărturisi. Sau să-i dea ocazia să o convingă că, asemenea 
vecinei lor, și ea devenise nejustificat de paranoică. Să o 
convingă că nu era niciun foc. 

Taxiul rămase prins într-un ambuteiaj chiar înainte de sensul 
giratoriu din Concord, iar șoferul, un bărbat roșu la faţă și cu 


VP - 213 


fălcile lăsate, bombăni pe sub mustață ceva despre trafic, de 
parcă el ar fi trebuit să ajungă acasă. 

Mira deschise puţin geamul în spate, nu pentru că ar fi fost 
prea cald, ci pentru că aerul din taxi i se părea rarefiat și simțea 
că nu are suficient oxigen. Taxiul trecu hurducăindu-se prin 
sensul giratoriu, cu șoferul mormăind în continuare, apoi intrară 
pe șoseaua relativ liberă spre West Dartford. Mira se uită la 
ceas; într-o zi obișnuită, la ora asta, Matthew ar fi deja acasă. 
Oare ce făcea? Dacă ar fi fost și ea acasă, Matthew ar fi încercat 
să rezolve integrama din ziua aceea pe iPad-ul lui, în timp ce ea 
s-ar fi apucat de pregătit cina, sau ar fi fost în biroul lui, 
corectând lucrări de control. 

Taxiul coti pe Sycamore Street, în timp ce soarele la apus 
arunca umbre lungi de-a lungul străzii. Îi spuse șoferului care 
era casa ei, observând imediat că mașina lui Matthew nu se afla 
pe alee. Simţi un amestec de teamă tot mai puternică și 
ușurare. După ce achită cu cardul preţul uriaș al călătoriei, își 
târî bagajele până la intrare, încercând să-și amintească unde 
pusese cheia de la casă. Deși nu avea nevoie de ea; ușa de la 
intrare era larg deschisă, așa că trecu pragul și îl strigă pe 
Matthew, deși mașina lui lipsea. Matthew nu-i răspunse. 

Din pricina ușii descuiate și a mirosului ușor deranjant din 
casă, Mirei începu să-i bată inima și mai tare. Închise ușa în 
urma ei, mai strigă o dată „E cineva?”, apoi străbătu livingul 
spre bucătărie, de unde părea să vină mirosul urât. Bucătăria 
arăta relativ normal, mai puţin un șir de doze de bere cu ghimbir 
golite, pe blatul de granit, de parcă ar fi fost singurul lucru pe 
care-l consumase Matthew cât timp fusese plecată. Privi în 
chiuveta din oțel inoxidabil. Era goală și uscată, așa că deschise 
ușa de la masca de chiuvetă unde ţineau coșul de gunoi și o izbi 
numaidecât duhoarea de mâncare stricată. În vârful coșului, 
trona o bucată de carne de vită încă înfășurată în folie, 
presărată cu picături de apă roșiatică. Oare Matthew o scosese 
din congelator, uitase de ea și apoi o aruncase la gunoi? Nu-i 
stătea deloc în fire să facă așa ceva. Nu suporta să irosească 
mâncarea. 

Se îndreptă spre biroul lui Matthew. Aproape că se gândi să 
bată la ușă, dar apoi se răzgândi, răsuci mânerul și intră repede. 
Apăsă întrerupătorul de pe perete, aprinzând lustra din tavan. 
La început, încăperea i se păru la fel ca de obicei, dar când privi 


VP - 214 


în jur, își dădu seama că toate mărunțișurile lui Matthew 
fuseseră mutate. În locul vechii mașini de scris de pe masa de la 
perete se afla acum figurina art deco înfățișând un ogar. Mașina 
de scris fusese mutată pe birou. Nu era ceva neobișnuit ca 
Matthew să mute lucrurile prin birou, dar știa că avea tendința 
să o facă atunci când era agitat în legătură cu ceva. Apoi Mira se 
uită la canapeaua din catifea, observând mai întâi că perna din 
catifea roșie era turtită, de parcă cineva ar fi dormit pe ea, și că 
pe podea era o pătură de lână mototolită. Nu se mai gândise la 
Richard de ani de zile, dar acum își aminti de el, întrebându-se 
dacă nu cumva el petrecuse noaptea pe canapea. Plecă din 
birou și urcă la etaj, vrând să verifice dormitorul, să vadă dacă 
dormise cineva în patul lor. | se păru că da, chiar dacă fusese 
făcut, iar după colțurile atent netezite și pernele frumos aliniate, 
își dădu seama că Matthew îl făcuse. 

Simţindu-se brusc obosită, se așeză pe marginea patului și se 
uită la telefon. Citi șirul de mesaje de la colegii ei, care o 
întrebau îngrijoraţi despre toxiinfecţia alimentară. Mira nu se 
îmbolnăvea niciodată, nu lipsea niciodată de la serviciu. Ignoră 
mesajele și accesă lista de contacte, ca să-l sune pe Matthew. 
Avea să-i spună că se întorsese mai devreme și că voia să 
vorbească cu el. Zăbovind cu degetul mare peste tasta de apel, 
se trezi recitând Ayat al-Kursi, singura rugăciune musulmană pe 
care o știa. O învățase de la bunica ei, care își petrecuse ultimii 
ani de viaţă alături de ei, în California. Nu se mai gândise la 
rugăciunea aceea de ani de zile; de fapt, abia dacă mai știa ce 
înseamnă, dar o rosti acum, iar recitarea în sine o relaxă într-o 
oarecare măsură. Deschise din nou ochii și văzu că ușa 
șifonierului era larg deschisă. Faptul că era deschisă nu era 
îngrijorător, dar era neobișnuit. Dulapul era de obicei închis, mai 
puţin dimineața, când se pregăteau să plece la serviciu. Se 
apropie și își trecu mâinile peste hainele atârnate înăuntru, de o 
parte și de alta. Totul părea normal, dar când își ridică privirea 
spre raftul de sus, de pe partea în care își ţinea Matthew 
hainele, observă o cutie de pantofi atârnând peste margine. 
Matthew umblase acolo; cu siguranţă, căutase ceva. Chiar dacă 
se ridica pe vârfuri, Mira tot nu ajungea la raft, darămite să vadă 
ce era acolo. Se gândi imediat la scaunul de lemn din camera de 
lucru. leși din dormitor pe palier și intră în încăperea cu tavan 
înclinat. 


VP - 215 


Scaunul se afla sub fereastră, iar Mira ajunsese deja pe la 
mijlocul camerei înainte să observe cadavrul de pe podea. Țipă 
tare, ca un răcnet ascuţit de panică, dar se opri imediat. Era clar 
un cadavru, întins pe diagonală, cu picioarele sub masa ei de 
cusut. Nu avea cum să știe cine era, deoarece cadavrul fusese 
înfășurat în întregime în bandă adezivă, din cap până în 
picioare, ca o mumie argintie. 

Tremurând, Mira făcu grăbită doi pași spre cadavru, se lăsă 
pe un genunchi și își apăsă palma pe pieptul cadavrului. Era un 
bărbat - își dădu seama de asta după statură și după pieptul 
plat. Nu se mișca și nici nu avea puls. De aproape, își dădu 
seama că, în jurul capului, se prelinsese sânge printre faldurile 
benzii adezive. „Sună la Urgenţe”, își spuse în sinea ei, 
gândindu-se că își lăsase telefonul pe pat. Dar trebuia să știe 
cine era sub banda adezivă. Trebuia să știe dacă nu era cumva 
Matthew. 

Găsi capătul lipicios al unei fâșii de bandă lipite peste faţa 
bărbatului decedat. Și începu să tragă de ea. 


37. 


Richard Dolamore intră în parcarea magazinului de băuturi 
alcoolice. Era după-amiaza târziu. Simţi aerul rece în nări când 
străbătu parcarea și intră pe ușile automate. Îi plăcea la nebunie 
magazinul ăsta de băuturi alcoolice, cât un depozit, plin cu 
locuitori ai suburbiilor născuţi în timpul exploziei demografice 
care își umpleau cărucioarele cu galoane de gin la modă și lăzi 
de vin cu denumiri precum „Cel mai bun prieten al mamei”. Cu 
ani în urmă, înainte să devină magazin de băuturi alcoolice, 
fusese un cinematograf ieftin, independent, cu un singur ecran 
care fusese transformat în două prin ridicarea unui zid prost 
construit. Richard venise aici în adolescenţă, de cele mai multe 
ori singur, dar uneori la întâlniri, și își amintea că în timpul 
momentelor tăcute din filmul pe care îl vizionai puteai auzi ce se 
întâmpla pe celălalt ecran. 

Dar cinematograful fusese eviscerat și acum era plin cu 
rânduri de sticle colorate. Richard se plimbă de colo colo pe 
culoare, uitându-se la toate etichetele, cu design menit să-ţi 


VP - 216 


vândă puţin mai mult decât alcoolul din sticle. Tatăl său fusese 
agent de vânzări de băuturi alcoolice, în mare pentru mărci 
ieftine - votcă cu denumiri precum Romanov și whisky cu nume 
precum Old Scotsman sau Gold Rush - cu discount de angro 
pentru lanţuri de restaurante și baruri de hotel. Astfel de mărci 
încă existau, puse mereu pe raftul de jos. Puteai să stai în 
mijlocul unui culoar al magazinului și să-ţi plimbi privirea de sus 
în jos, de la primul până la ultimul raft, și vedeai sticle care 
încercau să atragă un spectru cât mai larg de clienţi - de la 
nemernicul care cumpăra rom vechi, maturat la butoi, cu o sută 
de dolari sticla, la alcoolicul pensionat pe caz de boală, care 
cumpăra băutură la sticlă de plastic de cinci litri. 

— Toate-s la fel, obișnuia să-i spună Porter Dolamore. 
Oamenii sunt proști. Poţi să pui poșircă într-o sticlă frumoasă și 
toți vor crede că trăiesc ca regii. 

Richard se îndreptă spre culoarul cu scotch. O femeie cam de 
o seamă cu el studia etichetele, ca și cum ar fi încercat să 
citească un meniu într-o limbă pe care nu o înțelegea. 

— E bun, zise Richard, dând din cap spre sticla de single malt 
pe care o apucase femeia de pe raft. 

— Ah, da? zise ea. 

Nu era frumușică. Avea nasul prea mare și ochii prea 
apropiaţi, dar era limpede că făcea sport și că era îngrijită. Avea 
părul lung, castaniu, cu șuvițe blonde, și era îmbrăcată cu un 
pulover decoltat de culoarea dovleacului. Richard își plimbă 
privirea peste decolteul ei bronzat. „Sfârcuri maro-închis”, se 
gândi el. 

— Foarte fin, zise el. Ca mătasea. E pentru tine sau pentru...? 

Femeia îl surprinsese uitându-se la sânii ei, iar Richard se 
gândi că probabil nu se hotărâse încă ce părere avea despre 
asta. Dar ea își mușcă buza de jos și spuse: 

— E pentru un prieten nou. Îi place foarte mult scotch-ul, iar 
eu nu mă pricep deloc. 

Apoi râse, de parcă ar fi spus ceva amuzant. 

— Îi place scotch-ul cu aromă de turbă? 

Femeia schiţă o grimasă și spuse: 

— Nici măcar nu știu ce înseamnă asta. 

Richard îi explică diferenţa dintre scotch-ul cu aromă de turbă 
și cel fără, o întrebă dacă își amintea o anumită marcă pe care o 
comandase prietenul ei la restaurant. 


VP - 217 


— Macallan, cred. 

— Bun, Macallan, zise Richard, apoi apucă un scotch la 
întâmplare de pe raftul cel mai de sus și i-l înmână. l-ai ăsta. li 
va plăcea la nebunie. E ca Macallan, dar puţin mai bun. 

— Ești convins? întrebă ea. 

— Ai încredere în mine, spuse Richard, apoi își zise în sinea 
lui: „Aș putea trăi din asta. Floare la ureche”. 

Sticla pe care i-o dăduse femeii era ambalată într-o cutie 
frumoasă și Richard își dădu seama că era impresionată. 

— În regulă, spuse ea. Vândut. 

— Și dacă nu merge treaba cu noul tău prieten, să știi că m-aș 
bucura să-i iau locul. 

Femeia se încruntă. 

— Ești însurat, spuse ea, aruncând o privire spre mâna lui. 

— Port inel, zise el. Nu înseamnă că sunt însurat. 

— Ba de obicei chiar asta înseamnă, spuse ea, și se îndreptă 
spre partea din faţă a magazinului. 

— Curvo, șopti Richard în urma ei și se întrebă dacă nu cumva 
îl auzise, căci i se păru că spatele îi tresare ușor. 

De pe al doilea rând de jos în sus, apucă o sticlă de J&B 
pentru el, apoi așteptă câteva minute, ca să-i dea femeii ocazia 
să-și cumpere poșirca la suprapreţ și să se îndepărteze de lupul 
cel mare și rău. Când îi veni rândul la casă, mai că nu-i spuse 
casierului, un ins în vârstă cu mustaţa îngălbenită de la tutun, 
că ar trebui să i se dea un comision pentru că o convinsese pe 
clienta de dinainte să cumpere o sticlă de o sută de dolari, dar 
se hotări să tacă. 

Întors în mașină, piti sticla de băutură în torpedou. Se simţea 
bine doar știind că era acolo, chiar dacă va decide că nu avea 
nevoie de ea. 

De la magazinul de băuturi alcoolice, trecu prin Middleham 
înapoi spre Dartford, luând-o pe Sudbury Road spre Blackberry 
Lane. Nu-i venea să cotească pe strada lui, de teamă că poliţia 
era deja acolo, dar hotărî să riște. Dacă ar vedea vreun vehicul 
suspect, atunci ar opri pur și simplu pe o altă alee, ar întoarce 
mașina și ar pleca de acolo. lar dacă nu erau deja acolo, atunci 
ar fi avut ocazia să facă ceea ce trebuia de mult. Coti pe 
Blackberry, unde toate reședințele, mai puţin una singură - o 
casă nouă și monstruoasă, cu coloane -, fuseseră construite în 
deceniul care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial: cutii 


VP - 218 


lipsite de farmec, menite să adăpostească o familie americană 
obișnuită. Aleea se termina într-o fundătură încercuită de patru 
proprietăţi, printre care se număra și casa în care copilărise 
Richard. Acum îi aparținea lui; bine, de fapt și de drept, era a lui 
Matthew, care plătea impozitele pe ea. Casa - pe jumătate din 
cărămidă, pe jumătate acoperită cu lambriuri albe -, era mai 
retrasă de la stradă, în spatele unui pâlc de pini albi. Curtea din 
faţă era acoperită de un strat de ace de pin maronii, iar asfaltul 
de pe alee era crăpat și năpădit de buruieni. Casa în sine, cel 
puţin din afară, arăta în continuare acceptabil, deși lambriurile 
albe de vinii începuseră să capete o nuanţă verzuie mușchi. O 
casă goală și părăginită, se gândi Richard, nu pentru prima oară. 
Parcurse fundătură circulară și parcă mașina cu botul spre 
Sudbury Road. Inainte să coboare, luă o înghiţitură din sticla de 
scotch. 

După ce intră pe ușa din față, strigă, așa cum făcea mereu: 

— Bună ziua, mamă. Bună ziua, tată. Am ajuns. 

Il făcea să râdă în hohote, deși se temuse mereu că, într-o zi, 
aveau să-i răspundă la salut. Nu se întâmplase însă niciodată, 
iar acum avea să fie ultima dată când mai intra în casa asta. 
Urcă pe scări, iar aerul se schimbă când ajunse sus de tot. Era 
stătut, cu un iz de mucegai, dar sub mirosul cu pricina se simţea 
fără îndoială o duhoare puternică de mortăciune, un iz dulceag, 
greţos. Işi zise în sinea lui că trebuie să fi fost vreo veveriţă 
moartă într-unul dintre pereţi. Nu voia să stea prea mult la etaj, 
pentru că îl dezgusta, și nu doar din cauza putreziciunii, dar voia 
să ia una dintre valizele tatălui său din fostul dormitor al 
părinţilor. Deschise ușa de la dormitor împingând-o cu piciorul. 
Incăperea era întunecată, draperiile erau trase, iar de cum intră, 
Richard auzi ceva îndepărtându-se degrabă pe podea. Se făcu 
că nu vede, își scoase mobilul și, folosind lanterna de la telefon, 
se îndreptă spre dulapul a cărui ușă era deja deschisă. Zări 
valiza mare, ecosez, vârâtă mai în spate. Apucă de mânerul de 
piele și o scoase afară, apoi constată bucuros că era goală. 
Așeză valiza pe pat, stârnind vârtejuri de praf în încăpere. Simţi 
un gust aproape amar pe gât. Voia două lucruri din încăperea 
asta: fotografia înrămată cu bunicii lui din partea mamei - un 
bărbat scund, ursuz, cu o pălărie de fetru cu o pană la bor și o 
femeie într-o rochie de casă, cu un zâmbet trist pe chip -, și 
portmoneul vechi al tatălui său. Ştia exact unde era: în sertarul 


VP - 219 


de sus al biroului. Conţinea o bancnotă de doi dolari, permisul 
de conducere al tatălui său, carnetul cu bonuri de reducere, 
câteva cărţi de vizită și un decupaj dintr-o revistă, împăturit, cu 
Bo Derek pe plajă. 

Richard luă portmoneul și fotografia și le puse pe amândouă 
în valiză, apoi o închise, mai aruncă o privire în jur și ieși din 
cameră. Era, la urma urmei, încăperea în care găsise cadavrul 
mamei lui. Știuse că era moartă de cum îi zărise conturul sub 
cuvertură. Era ghemuită strâns, ca un animal care știe că e pe 
moarte și se duce în vizuina sau în bârlogul lui. Ridicase totuși 
cuvertura de pe ea și o privise îndelung. Avea cămașa de 
noapte îngălbenită adunată în jurul taliei și vomă uscată în jurul 
capului. Intr-o mână ţinea o sticlă de votcă - Smirnoff, dacă își 
amintea corect -, iar pe noptieră se afla un flacon de 
medicamente gol. Cealaltă mână îi era pe faţă. Când privise mai 
îndeaproape, Richard își dăduse seama că-și supsese degetul 
când murise. 

Cobori la parter și umplu valiza cu alte câteva lucruri pe care 
le voia. Nu era cine știe ce, în mare fotografii înrămate, o Biblie 
care îi fusese lăsată moștenire tatălui său, setul de cuțite Ginsu 
pe care le cumpărase mama lui de la teleshopping și borcanul 
ascuns sub o scândură desfăcută din cămară. Richard îl găsise 
acolo cu doar câţiva ani în urmă. lnăuntru, erau circa o mie de 
dolari. 

Cu valiza plină, Richard cobori la subsol, folosind din nou 
lanterna de la mobil, și luă cele două canistre de benzină care 
fuseseră acolo de când se știa el. Goli prima canistră pe perdele 
și pe mocheta de pe trepte, care pornea de la mijlocul scărilor și 
ajungea până la etaj. Se goli mult mai repede decât se 
așteptase, așa că avu mai multă grijă cu cea de-a doua canistră, 
stropind puţin, pe ici, pe colo, la parter, păstrând cea mai mare 
parte din benzină pentru fotoliul tatălui său, împingându-l mai 
întâi lângă perete, lipit de draperiile grele, din catifea, de la 
ferestre. Materialul de pe spătarul fotoliului se despicase, lăsând 
să se întrevadă un polistiren galben, fărâmicios, pe care Richard 
îl îmbibă în benzina rămasă. Îl usturau nările și gâtlejul, iar ochii 
îi lăcrimau, de la mirosul de benzină. 

Avea în buzunar o cutie de chibrituri de la taverna Owl's 
Head, așa că aprinse unul și-i dădu drumul pe perna îmbibată. 
Acesta rămase pur și simplu acolo, preţ de o clipă, iar flacăra 


VP - 220 


pâlpâi slab, apoi focul se aprinse și perna era cuprinsă de 
vâlvătăi. Apucă valiza și ieși pe ușa din faţă, întorcându-se fără 
să se grăbească la mașină și surprinzând pe drum o mișcare la 
una dintre ferestrele celei mai apropiate case; probabil că era 
doamna MacDonald, care-i supraveghea fiecare pas. Poate că va 
avea noroc, și focul se va extinde și la casa ei. 

Șofa deja de zece minute când își dădu seama cât de strâns 
ţinea de volan. Își propuse să se relaxeze. Lucrurile se puseseră 
deja în mișcare și trebuia să le lase să se deruleze. 

Se plimbă pe Sycamore Street, curios să vadă dacă mașina 
Henriettei Mazur era parcată în fața casei. Nu era, așa că își 
văzu de drum, cu geamul puțin deschis, așteptându-se să audă 
sunetul distant al sirenelor, dar poate că se afla prea departe de 
celălalt capăt al Dartrordului. Poate că locuinţa nici nu arsese, 
poate că flăcările se stinseseră înainte ca focul să se 
răspândească, deși nu prea credea în această variantă. Conduse 
în buclă, ajungând lângă Scituate River și acolo auzi într-adevăr 
sunetul îndepărtat al unei sirene. Desigur, putea fi vorba despre 
orice, dar putea fi vorba și despre casa în care copilărise și care 
acum ardea din temelii. Deschise geamul de tot. Se simţea fum 
în aer, dar avea o aromă plăcută, fructată, de horn, un miros 
des întâlnit în după-amiezile răcoroase de toamnă. 

Conduse pe distanţa scurtă până la Black Brick Studios. Știa 
unde parca de obicei Henrietta, aproape de intrarea de la 
subsol. Își lăsă mașina la câteva clădiri distanţă, pe o stradă 
lăturalnică, apoi cobori dealul spre parcare. Golful gri era acolo, 
împreună cu o altă mașină, un Prins albastru-deschis. Parcarea 
din spate era străjuită pe o parte de un dig înalt, iar pe cealaltă, 
de un dig în pantă, care ducea spre râu. O salcie uriașă, care 
începuse să îngălbenească, foșnea în briza rece. Richard rămase 
cam la jumătatea drumului între salcie și ușa din spate a 
atelierelor, care era încuiată, încercând să afișeze un aer cât 
mai nonșalant. Cel mai probabil, unul din două lucruri urma să 
se întâmple: fie Henrietta avea să iasă pe ușile acelea, iar el 
avea să o aștepte, fie avea să iasă proprietarul automobilului 
Prius, caz în care - și spera că așa avea să se întâmple -, s-ar 
îndrepta cu pași apăsaţi spre intrare și spera ca persoana care 
ieșea să-l lase să intre. 

Așteptă circa treizeci de minute, timp în care norii se tot 
adunau pe cer, până văzu mânerul ușii de metal răsucindu-se. 


VP - 221 


Atunci o porni rapid spre ușă, cu telefonul în mână, și văzu o 
femeie cu părul scurt, cărunt, ieșind din clădire. _ 

— O, bună seara, spuse Richard, apropiindu-se de ea. Imi 
ţineţi și mie ușa, vă rog? 

Văzu îndoiala din privirea ei, dar femeia îi ținu ușa pentru că 
așa o rugase. 

— Am venit la Hen, zise el și ridică telefonul. Telefonul 
dumneavoastră funcţionează acolo, jos? 

— Nu, nu prea, spuse femeia. 

Richard se strecură pe lângă ea, mulțumindu-i, și ușa se 
închise în urma lui. Rămase preţ de o clipă pe coridorul 
întunecat și trase adânc aer în piept; simţi miros de vopsea și de 
terebentină și o aromă persistentă de patchouli, de la femeia 
care tocmai îi dăduse drumul în clădire. Se întrebă oare cât timp 
o va bântui gândul la ceea ce făcuse. Probabil că tot restul vieții. 

O porni spre atelierul Henriettei, fără să încerce să pășească 
încet. Nu conta dacă știa că e acolo. Erau singuri și Henrietta nu 
putea face nimic în privința asta. Coti, văzu lumina care 
pătrundea pe sub ușa de la atelierul ei, apoi auzi ușa 
deschizându-se. Henrietta scoase capul ei drăgălaș pe ușă și-l 
văzu. lar el continua să se apropie. 

— Salut, Matthew, zise ea, pe un ton oarecum nesigur. 

— Nu sunt Matthew, spuse Richard. 


38. 


Hen fu cât pe ce să o rupă la fugă, dar ceva o opri. Auzi o 
voce interioară spunându-i: Dacă fugi, ești moartă, așa că ieși în 
schimb pe coridor și-l privi pe cel care-i spusese că nu era 
Matthew. 

Dar era Matthew, chiar dacă avea un aer diferit, poate în 
privire și chiar în felul în care mergea, în felul în care își ținea 
capul. 

— Cine ești? întrebă ea. 

— Eu sunt Richard, zise el. Nu ne-am cunoscut încă oficial. 

— Așa e, nu ne-am cunoscut. 

Hen era îngrozită, dar încerca să analizeze situaţia cu calm în 
mintea ei, să o evalueze. 


VP - 222 


— Unde e Matthew? 

— Matthew? Cine știe? Cui îi pasă? 

Făcu un pas în faţă și unul dintre becurile suspendate de pe 
coridor îi lumină complet faţa. „Poate că Richard e fratele lui 
geamăn”, se gândi ea, după care văzu cicatricea de sub gura 
lui, cea care-l făcea să semene puţin cu Harrison Ford, și își 
dădu seama că nu exista niciun frate pe nume Richard. Era doar 
Matthew și era mult mai nebun decât își dăduse ea seama. Se 
gândi din nou să o ia la fugă, dar își mai dădu seama, pentru 
prima dată, și cât de puternic era Matthew, cu umerii lui lăţi, cu 
mâinile mari. Ar fi putut s-o ia la goană spre celălalt capăt al 
atelierului, spre scările de metal care duceau la parter, dar 
acum Matthew se afla la doar șaizeci de centimetri de ea. 

— Mi-ar plăcea să-ţi văd atelierul, zise el. Să văd unde creezi 
imaginile tale perverse. 

Își trecu degetele prin păr, iar acesta-i rămase în sus, de 
parcă nu l-ar fi spălat de câteva zile. Se afla acum îndeajuns de 
aproape de ea ca să simtă aburii alcoolului în răsuflarea lui. 

— De fapt, ar trebui să plec, zise ea, întrebându-se dacă ar 
lăsa-o oare să treacă pur și simplu pe lângă el. 

Poate dacă ar fi făcut-o rapid, cu nonșalanţă... Dar de cum 
dădu să plece, el întinse mâna și o apucă de gât, ciupind-o tare 
cu degetul mare și cu arătătorul. Hen îl lovi, sperând să-l 
nimerească în vintre, dar îl nimeri în schimb în fluierul piciorului. 
ÎI văzu tresărind și depărtându-și buzele, dar își încleștă dinţii și, 
ținând-o în continuare de gât, o împinse în atelierul ei, apoi o 
îmbrânci atât de tare, încât zbură cât colo, aterizând pe spate și 
culisând puţin pe podeaua din beton. Simţi un junghi dureros 
străbătându-i șira spinării. 

Hen se împinse în spate pe podea, până ajunse lângă fotoliul 
ei. Se sprijini de el. Matthew se uita prin atelier, măturând cu 
privirea toate lucrurile din încăpere. 

— Chiar te rog, uită-te, îi zise Hen. 

— Nu vrei să mi-o tragi mai întâi? zise Matthew, cu un rânjet 
pe față și ochi sfredelitori. 

— Abia ne-am cunoscut, Richard. De ce crezi că ţi-aș trage-o? 
zise Hen, fără să stea prea mult pe gânduri. 

Matthew își cobori privirea spre ea, părând amuzat și 
interesat, și își dădu seama că spusese ceea ce trebuia. Dacă se 
prefăcea că îl consideră a fi Richard, dacă mai și conversa cu el, 


VP - 223 


poate că reușea să tragă de timp. Și dacă reușea să tragă de 
timp, poate că avea să reușească și să scape de el. 

— Păi, vrei să i-o tragi lui Matthew, nu-i așa? zise el. 

— De fapt, nu vreau. Eu și Matthew nu avem o astfel de 
relație și, în plus, suntem amândoi căsătoriţi. 

— Poţi să te așezi pe fotoliu, dacă vrei. Arăţi jalnic pe podea. 

Hen se ridică și se așeză pe fotoliu. Oare de câte ori stătuse în 
fotoliul acela, relaxată, gândindu-se la artă, bând ceai? lar acum 
stătea acolo și poate că era ultimul lucru pe care avea să-l facă 
vreodată. 

— În cinstea lui Lloyd și a Mirei, zise Matthew brusc, iar Hen fu 
confuză, până își dădu seama că era un răspuns la replica ei 
cum că ea și Matthew erau amândoi căsătoriți. 

— Așa e, în cinstea lui Lloyd și a Mirei. 

Matthew întinse mâinile, cu palmele în sus și zâmbi cu 
superioritate. 

— În fine..., zise el. 

— Ce e? 

— Nu sunt prea impresionat de Lloyd. 

— Dar Richard nu l-a cunoscut niciodată, zise Hen și știu 
aproape imediat că greșise replica. 

Matthew se încruntă, iar în privire i se citi amuzamentul, apoi, 
dintr-o clipire, o furie controlată. „Nu-l contrazice”, își zise Hen 
în sinea ei. „Nu-i pune la îndoială logica. Cântă-i în strună. 
Acceptă orice subiect de discuţie pe care îl deschide și poate că 
dacă se îndepărtează suficient de mult de mine...” 

— Matthew mi-a spus totul despre el. Încă îmi spune lucruri, 
știi, chiar dacă nu prea are încredere să-mi divulge anumite 
informații. 

— Ce ţi-a spus Matthew despre Lloyd? 

— Nimic din ce nu știi deja. Și-a vârât cucul pe unde nu 
trebuia. E o treabă destul de ușoară în zilele noastre, zău. Pe 
vremuri trebuia să te duci la un bordel ca să ai parte de niște 
păsărică. Acum găsești peste tot. 

Matthew se holba la ea, poate încercând să își dea seama 
dacă vorbele lui o șocaseră. 

— Tu unde te duci? 

— Unde mă duc pentru ce? 

— Unde te duci când vrei niște păsărică, Richard? întrebă ea, 
privindu-l drept în ochi. 


VP - 224 


El tresări ușor. 

— Te duci la bordeluri? 

— Tata mergea la bordeluri. Mi-a povestit tot despre ele. Dar, 
cum ţi-am spus, azi toate fetele de pe stradă sunt dispuse. 

„Pare agitat”, se gândi Hen și încercă să decidă dacă era sau 
nu cazul să insiste pe acest subiect. Își dădea seama că îl 
tulbura când îl provoca, dar nu știa dacă era bine să-l tulbure. 
Nu voia să întreacă măsura, dar voia să-l facă să vorbească în 
continuare despre subiecte care îl interesau. De fapt, și știa că 
avea să fie periculos, voia să ajungă cumva la adevăratul 
Matthew, să-l facă să iasă la iveală și atunci ar fi în siguranţă, 
cel puţin pentru o vreme. Oare se prefăcea că era Richard, 
fratele lui? Sau chiar suferea de dublă personalitate? Dacă ar fi 
reușit să-l facă să redevină Matthew, credea că l-ar putea 
convinge să renunțe la orice ar fi plănuit. Dacă avea să rămână 
în personalitatea de acum, Hen se gândi că ar fi putut să alerge 
spre ușă, să o trântească în urma ei și să-l blocheze pe Matthew 
înăuntru. Era o particularitate a tuturor ușilor atelierelor de la 
subsol: încuietoarea securizată necesita cheie de ambele părți 
ale ușii, iar cheia lui Hen, singurul exemplar pe care îl avea, se 
afla în buzunarul gecii sale. 

— Cum de ești atât de diferit de Matthew? întrebă Hen. Am 
ajuns să-l cunosc destul de bine și mi se pare un gentleman. 

Matthew zâmbi larg. Hen îi vedea gingiile. 

— E un criminal, să știi. 

— Știu. Mi-a spus. Dar mi-a spus și că nu ar face niciodată rău 
unei femei, ci doar bărbaţilor care le rănesc pe femei. De aceea 
am spus că e un gentleman. 

— A fost băiatul mamei, zise Matthew și privi spre tavanul 
atelierului, de parcă și-ar fi adus aminte de ceva. 

Hen aproape că se gândi să se repeadă spre ușă, dar Matthew 
își întoarse rapid privirea înapoi spre ea. Oare era înarmat? se 
întrebă ea. Nu prea conta oricum. Își aminti cu câtă putere o 
strânsese de gât, cum ar fi putut s-o sugrume fără prea mare 
efort. 

— Și tu nu ai fost? 

— Mama curvea prin tot orașul. Ba o dată am auzit chiar că și- 
o trăgea cu pastorul de la biserică, pastorul care i-a cununat pe 
ea și pe tata. 


VP - 225 


— Și atunci, de ce a fost Matthew băiatul mamei? Sigur a știut 
și el toate lucrurile astea. 

Matthew clătină din cap și aruncă o privire la cea mai mare 
dintre cele două prese pe care le avea Hen, apoi făcu un pas 
spre ea și se sprijini de marginea ei metalică. Asta îi crescu un 
pic șansele lui Hen de a ajunge la ușă, în cazul în care se hotăra 
să o ia la fugă. 

— A știut toate astea, dar el zice că tata a făcut-o așa. După 
părerea lui, mama s-a gândit că, dacă tot i se spunea că e curvă 
și era tratată ca o curvă, poate că ar fi trebuit să se și poarte ca 
atare. 

— Tatăl tău o făcea curvă pe mama ta? 

— Ştia că asta era. Ştia că toate femeile sunt așa. 

— Tatăl tău ucidea femei? întrebă Hen. 

Matthew păru să cadă pe gânduri o vreme. 

— Nu cred că vreau să mai vorbesc despre tata, zise el. 

— E în regulă, răspunse Hen. Sunt doar curioasă, atâta tot. 

— Încerci doar să mă ţii de vorbă până te hotărăști dacă poți 
să alergi mai repede decât mine. 

Hen schiță un zâmbet forțat. 

— Un pic, zise ea. Adică, un pic mai mult. Mi-e teamă de tine, 
Richard. Sunt convinsă că îţi dai seama de asta. Dar sunt și 
curioasă. Ești atât de diferit de fratele tău, și vreau să știu de ce. 
Aţi crescut în aceeași casă, cu aceiași părinţi. 

— Nu suntem chiar atât de diferiţi, zise el. Matthew se preface 
că e nobil și bun, dar în adâncul sufletului, știe că e exact ca 
tatăl lui. Și el are gânduri necurate, să știi. Probabil că a avut 
gânduri necurate și în privinţa ta. 

— Dar nu le pune în aplicare. 

Matthew clipi și își țuguie buzele. A 

— Nu, nu le pune în aplicare în cazul femeilor. Într-adevăr. 
Dar tot un ucigaș rămâne. Și îl excită. Îţi va spune că nu e așa. 
Îți va spune că urăște sângele și că nu vrea decât ca anumiţi 
oameni să dispară de pe faţa pământului, oameni ca tata, 
oameni care rănesc alţi oameni, dar nu este adevărat. A prins 
gustul când l-a ucis pe tata și acum continuă să o facă. 

— Și tu? Tu nu-ți pui gândurile necurate în aplicare? 

— Nu am făcut-o, nu. Ani în șir m-am abținut. Matthew a fost 
singurul care s-a distrat, iar eu m-am ales doar cu câte o 
fantezie ocazională. Nici măcar nu mi-a spus ce pierdeam, nu 


VP - 226 


mi-a spus nimic despre toate astea. Se prefăcea că-i perfect. 
Dar îi cunoșteam jocul. A făcut o greșeală și mi-a zis despre 
Michelle, colega lui de la școală, despre cum îi dădea el sfaturi, 
iar ea era îndrăgostită de el, și de cum am aflat că Michelle avea 
un iubit ciudat, am știut. Am știut că se pregătește iar. Așa că, 
după ce l-a ucis pe Scott Doyle, i-am făcut o vizită lui Michelle. 
Nici nu pot să-ți zic... era atât de fericită să mă vadă, pentru că 
la început a crezut că sunt Matthew, la fel cum ai crezut și tu. 
Dar nu i-a plăcut de Richard. Nu i-a plăcut deloc de mine. 

— A fost prima dată când i-ai făcut rău unei femei? întrebă 
Hen. 

— Cam da. 

Matthew îi zâmbi, dar lui Hen i se păru un zâmbet fals, căci, în 
rest, expresia lui era sumbră și nesigură. 

— Nu cred că ţi-a plăcut, spuse Hen, luându-și inima-n dinţi. 

Era de părere că, la nevoie, ar fi reușit să ajungă până la ușă. 
Doar că nu era sigură dacă ar fi apucat să deschidă ușa și să 
iasă înainte ca Matthew să o apuce, cu mâinile lui mari. 

— Ba mi-a plăcut la nebunie. 

— Nu te cred, Richard. Cred că o parte din tine regretă ce-ai 
făcut. 

— Și tatii îi plăcea la nebunie sângele, zise Matthew. 

— Dar Matthew nu poate să-l sufere, spuse ea. 

— Matthew nu poate să sufere sângele pentru că l-a văzut pe 
tata când a rănit-o pe mama și nu a reușit să scape niciodată de 
imaginea respectivă. Ea stătea pur și simplu acolo, în timp ce 
sângele-i curgea din nas, și nu făcea nimic ca să oprească 
sângerarea. Era un șervet pe masă, dar nu l-a luat. Iți poți 
imagina cum e să faci asta în faţa copilului tău? Imaginează-ţi 
cum e să-l lași să vadă așa ceva. 

— Dar tatăl vostru a rănit-o, nu-i așa? 

— O căuta cu lumânarea. 

— Și Michelle? Și ea o căuta cu lumânarea? 

Matthew își trecu degetele prin păr. 

— L-a sunat pe un bărbat însurat și i-a spus să meargă la 
apartamentul ei, singur-singurel. Și asta când știa că soţia lui 
era plecată. Ce fel de femeie face așa ceva? 

— Poate că voia doar să vorbească cu cineva. 

— Nu există așa ceva. L-a vrut pe Matthew doar pentru ea, ca 
să i-o sugă. 


VP - 227 


— Nu te cred, zise Hen. Și eu sunt prietenă cu Matthew și 
Matthew e prieten cu mine și nu are nimic de-a face cu sexul. 

— Rahat. A avut gânduri murdare cu tine și pun pariu că și tu 
ai avut gânduri murdare cu el. 

— Ba nu am avut, Richard. Chiar deloc. Nu te mint. Jur că îţi 
spun doar adevărul. Și poate că la fel a fost și în cazul lui 
Michelle, poate că își dorea doar să aibă un prieten alături. 

Matthew clătină din cap. 

— Matthew ce părere avea? întrebă Hen. 

— Despre ce anume? 

— Ce părere avea Matthew despre Michelle? Și el credea că 
merită să moară? 

Hen își trase picioarele o idee mai înspre ea, înfigându-și bine 
pingelele în podea. 

— Știa ce era. i 

— Dar vreau să ştiu ce credea despre ea. Imi poți spune asta, 
Richard? Pot vorbi puțin cu Matthew, doar un pic? 

Se propti mai tare pe picioare. 

— Nu. 

— De ce nu? Nu trebuie să fie pentru mult timp, dar vreau să 
vorbesc cu el. Am ceva să-i spun. 

— Ce ai să-i spui? întrebă Matthew. 

— Ultima dată când am vorbit cu el, când eram pe veranda 
mea, mi-a spus că voia să termine pentru totdeauna cu crimele. 
Mi-a spus că a pus punct, de tot, și vreau să știu dacă a vorbit 
serios. Vreau să știu dacă mi-a spus adevărul. 

— Nu a vorbit serios. 

— Dar vreau să aud asta de la el. Nu vreau s-o aud de la tine. 

— Nu e aici, zise Matthew și își împinse bărbia în piept, 
înghițind zgomotos în sec, de parcă s-ar fi abținut să nu vomite. 

— Ba știu că e acolo, undeva, spuse Hen. Lasă-mă să vorbesc 
cu el doar un minut, e tot ce-ţi cer. 

— Știu ce pui la cale, zise Matthew. 

— Ce pun la cale? 

— Crezi că dacă vorbești cu Matthew, îl poţi convinge să te 
lase să pleci. Probabil că te gândești că te va lăsa să ieși pe ușă 
și apoi te vei duce la poliţie și le vei spune totul. 

Hen tăcu pentru o clipă, încercând să-și dea seama care ar fi 
fost cea mai bună replică. „Continuă să fii sinceră”, își spuse în 
sinea ei. „Funcţionează. Continuă să fii sinceră”. 


VP - 228 


— Chiar le voi spune totul, ai dreptate, zise ea. Și chiar vreau 
să plec de aici. Nu vreau să mor. Nu încă. Dar nu vreau să vă fac 
niciun rău, nici ţie, nici lui Matthew. Pur și simplu cred că, în 
adâncul sufletului, amândoi vreţi să vă opriţi din ceea ce faceţi, 
că știți că e greșit și că știți că s-a terminat. 

— Matthew e un papă-lapte. Chiar ţi-ar da drumul, probabil. 

— Asta îl face puternic, zise Hen. Și tu ai fost puternic. Atâţia 
ani în care ţi-ai dorit să faci lucruri rele, ca tatăl tău, dar nu le-ai 
făcut. 

— Asta s-a schimbat. Acum m-am schimbat. 

— Ştii, asta nu înseamnă că nu te poţi schimba la loc. Nu e 
prea târziu. 

— Voi merge la închisoare. 

— Vei merge la închisoare sau la spital. Oricum, cineva te va 
ajuta. 

— Matthew are nevoie de ajutor. Nu eu. 

Fără să stea pe gânduri, Hen strigă cât de tare putu: 

— Lasă-mă să vorbesc cu Matthew. Chiar acum, fir-ar să fie! 

Matthew clipi rapid și își împinse din nou bărbia în piept. Ochii 
i se umplură de lacrimi. 

— Bună, Hen, spuse el după o vreme, încet. 

— Matthew? 

— A-ha. 

— Tocmai l-am cunoscut pe fratele tău. E diferit de tine. 

— Nu e vina lui. E din cauza felului în care am fost crescuți. El 
l-a idolatrizat pe tata și cred că asta l-a făcut să vadă lucrurile 
denaturat. 

— Ai auzit despre ce am vorbit? întrebă Hen. 

— Nu, spuse Matthew. Avea de gând să-ţi facă vreun rău? 

— Cred că da. M-a speriat. 

— Și pe mine mă sperie. A plecat acum. 

Hen se mai relaxă puţin și, de cum o făcu, își simți trupul 
reacționând fizic la teamă: simţi cum respiraţia îi devine tot mai 
sacadată și cum mâinile și picioarele îi devin tot mai grele. 

— Hai să plecăm de aici, atunci. Mergem la poliţie, dacă asta 
vrei. 

Vocea îi tremura acum. 

— Ce voiai să faci? întrebă Matthew. Ca să scapi de Richard? 

— Voiam să încerc să ies pe ușă și s-o încui în urma mea. 

— Ai fi reușit să-l încui aici? 


VP - 229 


— Aha. Trebuie descuiat și dinafară, și dinăuntru. 

— Încuie-mă aici, zise Matthew. 

— Poftim? 

— Vreau să mă încui aici. Vreau să mă predau. 

— Ești sigur? 

— Te rog, fă-o şi gata. Înainte să mă răzgândesc. 

Hen se ridică de pe scaun, cu picioarele tremurându-i. 

— Bine, spuse ea. 

— Nu mă lăsa aici prea mult timp, spuse el. Ai să trimiţi pe 
cineva după mine, nu-i așa? 

— Da, imediat. 

Hen se duse la ușă și o deschise larg. Se întoarse și îl văzu pe 
Matthew pe podea, ţinându-se de unul dintre picioarele presei. 

— Îmi pare rău pentru Lloyd, zise el. A venit la mine la acasă. 

— Poftim? 

— În după-amiaza asta, când am ajuns acasă, el se ascundea 
la etaj. Căuta, din câte bănuiesc, ceva care să mă incrimineze. 
Poate căuta trofeul acela de scrimă. 

— E mort, Matthew? 

Matthew inspiră adânc și umed. 

— Îmi pare rău, dar era la mine în casă. 

Hen ieși pe ușă și o încuie în urma ei. Străbătu în fugă 
coridorul spre ieșire. 


39. 


Matthew își petrecu următoarele patruzeci și cinci de minute 
uitându-se printre lucrările lui Hen. Se simţea prost că-i viola 
astfel spaţiul privat, dar chiar îi plăceau foarte mult creațiile ei. 

Într-un colţ al atelierului, se afla un fișet metalic vechi, cu trei 
sertare. Pe el, era așezată o veioză de birou cu un gât lung, 
flexibil, iar fiecare sertar era plin cu lucrări făcute de Hen. 
Aprinse veioza și le privi rând pe rând. Nu păreau a fi organizate 
într-o anumită ordine, deși cele din sertarul de jos păreau a fi 
mai vechi. Imaginile acelea erau mai tulburătoare; în mod clar, 
nu erau realizate pentru cărţi de copii, dar toate aveau legende, 
unele inexplicabile, altele stranii. Lucrarea la care Matthew se 
uită cel mai mult înfățișa un vulpoi prins într-o capcană. 


VP - 230 


Vulpoiul, schimonosit de durere, era îmbrăcat cu un costum 
jerpelit și avea la gât o cravată strâmbă. In jurul lui, în cerc, se 
aflau alte vulpi antropomorfizate, purtând diverse haine: rochii, 
costume, ţinute pentru copii, un halat de măcelar. Doar priveau, 
cu ochii bulbucați și speriaţi. Sub imagine, scria: „Celelalte vulpi 
din sat priveau, așa cum fusese decretat”. 

Matthew își trecu degetul arătător peste fiecare dintre vulpile 
din lucrare și spuse: 

— Faţă de vulpoi, faţă de vulpoi, faţă de vulpoi, faţă de vulpoi, 
față de vulpoi, față de vulpoi. 

Apoi râse. Se întrebă dacă aceste câteva minute pe care le 
petrecea chiar acum în atelierul lui Hen, singur, erau ultimele 
momente neobservate din viaţa lui. Îl cuprinse un sentiment de 
tristeţe, acum că se încheiase totul. Dar simţi și ușurare. Știa că 
avea să se gândească mereu la ceea ce-i făcuse Richard lui 
Michelle, la ceea ce aproape că-i făcuse și lui Hen. lar când 
polițiștii - cu feţele lor de porci, se gândi el, și aproape că râse 
din nou -, vor veni să-l salte, se va asigura că Richard mergea 
împreună cu el. Doar erau fraţi, la urma urmei. Erau amândoi 
implicați în asta, așa cum fuseseră mereu. 


40. 


Hen sună la poliţie și dădu adresa lui Matthew, spunând că, 
din câte știa, soțul ei se afla în casa situată la adresa respectivă 
și că era rănit, după care se urcă în mașină și găsi numărul 
detectivului Martinez. 

— Unde ești? o întrebă el imediat cum răspunse. 

— Sunt la atelier. De ce? Tu unde ești? 

— Pe strada ta. 

Hen porni mașina. 

— Trebuie să te duci la casa lui Matthew Dolamore chiar 
acum, spuse Hen. Lloyd e acolo și cred că e rănit. 

— Poliţia e deja acolo. 

— Ce vrei să spui? 

— Se întâmplă ceva acasă la Matthew. Voi verifica chiar 
acum. Te sun imediat... 

— Nu închide. Matthew Dolamore e în atelierul meu. 


VP - 231 


— Poftim? 

Hen activă difuzorul și începu să iasă cu spatele din parcarea 
de la Black Brick Studios. 

— A venit să mă vadă la atelier. Vrea să mărturisească tot și l- 
am încuiat în atelier. E acolo chiar acum. 

Hen hotărî brusc să nu-i spună detectivului despre treaba cu 
dubla personalitate. Nu încă, cel puţin. 

— Mi-a spus că Lloyd îi scotocea prin casă și că s-au luat la 
bătaie sau așa ceva. 

— Eşti pe drum? 

— Da. 

— Te aştept aici, spuse detectivul și încheie apelul. 

Nu existau semafoare între Black Brick Studios și Sycamore 
Street, așa că Hen cotea deja pe Sycamore la doar un minut 
după ce detectivul încheiase apelul. Când văzu mașinile de 
poliție strânse în semicerc, plus ambulanţa cu luminile ei 
orbitoare, știu că Lloyd păţise ceva rău. O simţi în stomac... ca 
pe un gol dureros. 

Hen parcă pe aleea casei ei și așteptă o clipă; probabil că nu 
mai mult de cinci secunde, dar i se păru o veșnicie. Apoi 
deschise ușa, ieși și dădu să se îndrepte spre grupul de polițiști, 
unii în uniformă, alţii nu. ÎI privi pe detectivul Martinez 
întorcându-se spre ea, apoi separându-se de grup și întâlnindu- 
se cu ea la jumătatea curții soţilor Dolamore. În depărtare se 
auzea lătratul unui câine, care lui Hen i se păru straniu de 
ascuţit. Ziua își pierduse culoarea și cerul se umpluse de nori, 
dar Hen se trezi mijind ochii la detectivul care se apropia de ea. 

— Îmi pare rău, spuse el. 

— E mort? 

— Da, Hen. Îmi pare nespus de rău. 

În spatele lui se zărea mișcare, iar Hen observă cum o 
polițistă o conducea pe Mira Dolamore în jos, pe scările casei 
sale. Mira părea năucită, privind de jur-împrejur la scena în plină 
desfășurare, iar ochii îi poposiră asupra lui Hen. Privirile li se 
întâlniră și Mira dădu să spună ceva - nu că Hen ar fi auzit-o de 
la distanţa aia -, dar apoi, în loc să vorbească, Mira lăsă capul 
jos. 

Hen simţi mâinile detectivului pe braţele ei. Se întrebă de ce o 
atingea, după care își dădu seama că era în cădere. 


VP - 232 


41. 


După ce îl scoaseră din atelier, Matthew fu dus într-o sală de 
interogatoriu a secției de poliţie din Dartford, unde renunţă la 
dreptul de a avea un avocat de faţă. 

Îi spuse defectivei Shaheen totul despre uciderea lui Scott 
Doyle, asigurându-se că înțelegea că Mira, soţia lui, nu minţise 
pentru el, ci crezuse într-adevăr că fusese toată noaptea lângă 
ea, în camera de hotel. Acum că rostise acele cuvinte cu voce 
tare, privind la chipul placid al defectivei și simțind prezența 
celorlalți detectivi și polițiști care îi ascultau, acum că gesturile 
și cuvintele îi erau înregistrate, se simţi cuprins de un sentiment 
de ușurare. Mușchii i se relaxară; pulsul îi încetini. 

— Deci ai făcut-o pentru Michelle Brine? întrebă detectivul. 

— Faptul că l-am ucis pe Scott Doyle? 

— Da. 

— Și da, și nu. Mi-a părut rău de Michelle, pentru că avea un 
iubit de tot rahatul, dar nu a fost doar pentru ea, ci pentru toate 
femeile pe care Scott Doyle avea să le rănească de-a lungul 
vieţii. Era toxic. 

— Înţeleg asta, spuse ea. 

Își ţinea ambele mâini pe masa dintre ei, iar Matthew o privi 
cum își rotea din când în când verigheta cu degetul mare. Se 
întrebă dacă slăbise cumva recent și încă nu dusese verigheta la 
strâmtat. 

— Și totuși, continuă ea. Vreau să știu mai multe despre 
relaţia ta cu Michelle. Trebuie să fi fost apropiaţi, dacă ţi-a spus 
despre iubitul ei. 

— N-aș zice că eram chiar apropiaţi. Eram prieteni la serviciu. 
Lucram împreună. 

— Observ că folosești timpul trecut. 

— Așa e, spuse Matthew. Pentru că acum și ea e moartă. 

— De unde știi asta, Matthew? 

— Pentru că i-am văzut cadavrul. M-am dus la apartamentul 
ei și i-am văzut cadavrul. 

— Vrei să spui când ai ucis-o? zise detectiva. 

Matthew clătină din cap. 

— Nu, spuse el. Dumnezeule mare, nu! Bineînţeles că n-am 
ucis-o eu. Nu aș face niciodată rău unei femei. Niciodată. 


VP - 233 


— Ştii cine a ucis-o? 

— Fratele meu, Richard, spuse Matthew. 

— Fratele tău a ucis-o pe Michelle Brine? 

— Da. 

— De unde știi? 

— Mi-a spus el. După ce a ucis-o pe Michelle, a venit la mine 
acasă și mi-a lăsat cheile de la apartamentul ei. A fost felul lui 
de a-mi spune ce făcuse. Ca să mă scoată din sărite. Așa că m- 
am dus la apartamentul ei. Trebuia să văd cu ochii mei ce a 
făcut. 

Matthew își acoperi gura cu mâna. Se gândea la tot sângele 
de pe perete, la tot sângele de pe pat, la pielea cenușie a lui 
Michelle, în lumina fadă. Sigur crezuse că Richard era el, că 
venise să o sprijine, poate chiar să facă dragoste cu ea și apoi... 

— Te simţi bine, Matthew? 

— Scuze, da. Doar că e supărător pentru mine. Nu merita. Nu 
greșise cu nimic. 

— Atunci de ce crezi că fratele tău a ucis-o, dacă Michelle nu 
a greșit cu nimic? 

— El nu gândește așa. Nu gândește ca mine. E ca tatăl meu. 
Cred... Cred că a vrut mereu să afle cum e să ucizi o femeie, 
pentru că în adâncul fiinţei lui urăște toate femeile. Nu a mai 
făcut-o până atunci pentru că nu a avut tupeul s-o facă. Dar s-a 
gândit la asta... mult. Apoi, n-ar fi trebuit să-i spun niciodată 
despre Scott și Michelle, dar și-a cam dat seama ce am făcut și 
cred că știa... știa că Michelle... Cred că știa că Michelle mă 
dorea. 

— Te dorea? 

— In seara în care Richard s-a dus și a ucis-o pe Michelle, mă 
invitase la ea. Așa a intrat în apartamentul ei. Ea mă aștepta pe 
mine. 

— De ce te-a invitat la ea? 

— Am vorbit la telefon și mi-a spus că avea să plece din 
Sussex Hall pentru o vreme, că avea să se întoarcă acasă, să 
stea cu familia ei, că nu mai putea fi la catedră. Așa că m-a 
întrebat dacă voiam să trec pe la ea, doar ca să ne luăm rămas- 
bun. Știa că Mira era plecată din oraș. 

— Te-ai dus? 

— M-a bătut gândul. Ba chiar m-am dus cu mașina până la 
locuința ei, dar apoi mi-am dat seama că nu s-ar fi cuvenit să 


VP - 234 


fac așa ceva. Sunt însurat și Michelle avea impresia, cred, că 
între noi era ceva mai mult decât o simplă amiciţie. Așa că, nu, 
nu m-am dus la ea. 

— Dar Richard s-a dus? 

Defectiva își luase mâinile de pe masă; Matthew nu i le mai 
vedea. Se aplecă ușor spre el. 

— Da, Richard s-a dus. 

— Matthew, unde e Richard acum? 

Matthew nu răspunse imediat. Deveni din nou încordat, 
pentru prima dată de când fusese adus la interogatoriu. Işi 
spusese că avea să fie întru totul sincer, că sosise clipa. Gata cu 
minciunile, gata cu prefăcătoriile. Vru să-i spună defectivei că 
nu știa unde e Richard, dar nu era întru totul adevărat. 

— Doarme, zise el în cele din urmă. 

— Richard doarme? 

— Da. 

— Unde doarme, Matthew? 

Matthew simțea cum chipul îi devine tot mai încruntat. „Fii 
sincer”, își spuse în sinea lui. 

— Nu știu cum să răspund la întrebare. Momentan doarme și 
nu vă pot spune mai mult de atât. 

Ușa se deschise și intră detectivul care venise la el acasă, să-l 
întrebe despre Dustin Miller. Se aplecă și îi spuse ceva la ureche 
defectivei Shaheen, dar Matthew nu auzi ce anume. Când se 
ridică din nou, se uită la Matthew, cu o privire intensă, iar 
Matthew își aminti numele lui: Martinez, de la poliția din 
Cambridge. 

Defectiva Shaheen se ridică și spuse: 

— Mă întorc imediat, bine, Matthew? Să-ţi aduc ceva? Apă? 
Cafea? 

— Nişte apă, dacă se poate. 

Plecară, iar Matthew rămase singur, văzând însă camera de 
filmare din colţul încăperii pătrate aţintită asupra lui. Ştia despre 
ce vorbeau. Ştia că voiau să-i pună totul în cârcă, inclusiv ce 
păţise Michelle. Dar nu fusese el, ci Richard, și trebuiau să 
înţeleagă asta. Începu să-l doară stomacul și știa că dacă apăsa 
pe el, avea să se simtă mai bine, dar îl priveau și nu voia ca ei 
să vadă asta. 

După ceva timp, detectiva Shaheen și detectivul Martinez 
intrară din nou în sală, iar bărbatul avea o sticlă de apă în mână. 


VP - 235 


l-o împinse peste masă lui Matthew, în timp ce se așezară 
amândoi. 

— Bună, din nou, spuse detectivul. Îţi amintești de mine? 

— Desigur. Detectivul Martinez, nu-i așa? 

Matthew desfăcu capacul sticlei de apă și luă o înghiţitură 
zdravănă. Era călduţă. 

— Corect. Mi s-a spus că ai renunțat la dreptul de a avea un 
avocat de faţă. Așa este? 

— Da. Nu am nevoie de avocat acum. Vreau doar să spun 
adevărul. 

— Înţeleg. 

Detectivul Martinez era înalt și bine făcut și făcea ca scaunul 
de plastic pe care stătea să pară minuscul. 

— Avem multe lucruri de discutat, Matthew, dar, momentan, 
mă întrebam dacă mi-ai putea spune ce s-a întâmplat astăzi 
între tine și Lloyd Harding. 

— A intrat la mine în casă și m-a atacat. N-am făcut decât să 
mă apăr. 

— De ce crezi că a intrat în casa ta? 

— Probabil că Hen i-a povestit ce s-a întâmplat. Totul a 
început când au venit la noi la cină. 

— Totul... adică ce anume? 

Matthew mai luă o gură de apă. 

— Hen și Lloyd au venit la noi la cină. Ca între vecini. După 
cum știi, Hen a văzut trofeul de scrimă al lui Dustin Miller, pe 
care îl lăsasem în birou, și i-a stârnit unele suspiciuni. De-aceea 
te-a sunat. Nu ar fi trebuit să ţin trofeul expus. A fost o aroganță 
din partea mea, dar trebuie să mă întreb dacă nu cumva mi-am 
dorit, într-o mică măsură, să apară cineva ca Hen și să-l vadă. 
Dacă nu cumva mi-am dorit ca cineva să știe. 

— Matthew, nu vreau să te întrerup și, în cele din urmă, o să 
vreau să aud totul și despre Dustin Miller, dar acum aș vrea să 
aflu mai multe despre Lloyd. 

— N-am vrut să-l ucid... Nu că n-aș crede că a meritat-o, 
probabil, într-un fel sau altul, dar nu am vrut s-o fac. El m-a 
atacat pe mine, iar eu m-am apărat. 

Matthew se gândi la sunetul pe care îl scosese bastonul de 
cauciuc când îl lovise pe Lloyd în tâmplă, apoi la cum se 
prăbușise bărbatul pe podea, cum i se tăiaseră brusc picioarele 
de parcă tendoanele i-ar fi fost retezate. 


VP - 236 


— Ce căuta la tine în casă? întrebă detectivul Martinez. 

— Probabil că încerca să o recâștige pe Hen, să găsească 
ceva care să mă incrimineze. Nu cred că plănuia să mă atace, 
fiindcă se ascunsese. L-am găsit pentru că am auzit mișcare la 
etaj. A ieșit dintr-un dulap din camera de lucru a lui Hen și m-a 
atacat pur și simplu. L-am lovit peste umăr și am crezut că se va 
opri, dar a continuat să mă atace. Așa că l-am lovit în cap. 

— De ce l-ai înfășurat în bandă adezivă? 

Matthew tăcu și se uită spre tavan. 

— Eşti cu noi, Matthew? 

— Sunt. Îi curgea mult sânge, ca urmare a loviturii de la cap, 
de-asta am folosit banda adezivă. La început i-am înfășurat doar 
fața, dar apoi m-am gândit să-i acopăr tot corpul. Arăta mai bine 
așa. 

— Și după aceea te-ai dus direct la atelierul Henriettei Mazur 
și ai ameninţat-o? 

— Nu eu. Ci Richard. 

— Richard e fratele tău? 

— Da. 

— Vrei să știi de ce am venit astăzi în Dartford, Matthew? Hen 
m-a sunat și, printre altele, mi-a spus că i-ai povestit că ai un 
frate și că erai îngrijorat din cauza lui și cred că treaba asta a 
cam speriat-o. Așa că am investigat. Am găsit rapoartele de 
poliţie în cazul morţii părinţilor tăi și în ambele erai menţionat 
doar tu, Matthew. Niciunul dintre ele nu menţiona că ai avea un 
frate. Sau vreo soră. L-am sunat pe detectivul care a investigat 
moartea tatălui tău și care s-a pensionat între timp, iar el și-a 
amintit cazul, doar pentru că, după cum mi-a zis, a bănuit că 
erai implicat, chiar dacă nu a putut s-o dovedească. L-am 
întrebat dacă erai unicul copil al familiei și mi-a spus că da. Ai 
avut un frate, Richard, dar a murit când era mic. A spuscă a 
murit în pătuțul lui - sindromul morţii subite la sugari. Despre 
acest Richard vorbești, Matthew? 

— Nu a murit, zise Matthew, cu bărbia mai aproape de piept. 

— Nu a murit în pruncie? 

Matthew nu-i răspunse imediat. 

— Spune-i detectivului Martinez ce mi-ai spus mai devreme 
despre Richard, cum că el e responsabil de moartea lui Michelle 
Brine, îl îndemnă detectiva Shaheen. 

Matthew oftă. 


VP - 237 


— Richard a ucis-o pe Michelle și Richard s-a dus la atelierul 
lui Hen pentru că voia să o ucidă și pe ea. E tot ce pot să vă 
spun despre el. Nu am fost de față. 

— Sunt confuz, Matthew, zise detectivul Martinez. Dacă 
Richard s-a dus la atelierul lui Hen, cum ai ajuns tu acolo? 

— Nu-mi amintesc cum am ajuns acolo, pentru că Richard a 
făcut totul. Apoi s-a dus la culcare. Nici măcar n-am vorbit cu el. 
Sincer să fiu, nici nu vreau să vorbesc cu el. Aș fi cât se poate de 
fericit dacă n-aș mai vorbi niciodată cu el. 

— Matthew, tu și Richard sunteţi una și aceeași persoană? 

— Nu. Adică, suntem fraţi, așa că am supravieţuit amândoi 
părinţilor noștri, ceea ce înseamnă că avem ceva în comun. 
Suntem supraviețuitori. Dar Richard seamănă cu tata. Gândește 
ca tata și crede că mama... era întrucâtva responsabilă de felul 
în care se purta tata. Eu nu cred asta. Deloc. 

Se auzi o bătaie rapidă la ușă, apoi aceasta se deschise. 
Ambii detectivi își întoarseră capetele spre un bărbat mai în 
vârstă, îmbrăcat într-un costum în dungi, care făcu un pas 
înăuntru, ţinând ușa deschisă în spatele lui. 

— Maggie, Iggy, aveţi o clipă? zise el. 

Cei doi detectivi părăsiră încăperea, iar Matthew rămase din 
nou singur. Terminase de băut apa și acum strângea sticla de 
plastic, care pârâia. Se simţi dintr-odată foarte obosit, sătul să 
vorbească și să explice. Ştia că nenumărați oameni aveau să 
vrea să vorbească acum cu el. Era inevitabil. Atât de multe 
lucruri erau acum inevitabile. Poliţiști și psihiatri și avocați. Dar 
nu se va ţine niciun proces. Se va asigura că nu o să aibă loc un 
proces. O să mărturisească totul. Ştia însă că și dacă 
mărturisea, tot o să apară articole în ziare. Tot o să apară la 
știri. „Îndrăgit profesor de istorie de la o școală privată, 
condamnat pentru o serie de omucideri”. Ba nu, o să fie mai rău 
de atât. „Profesor de la o școală privată și-a ascuns nebunia faţă 
de lume”. Asta era partea care-l deranja, că nimeni nu pricepea 
cu adevărat că nu avea niciun control asupra lui Richard. Toţi 
aveau să creadă că se prefăcea sau că știuse sau că l-ar fi putut 
opri. Nu va reuși niciodată să le explice cu adevărat. 

Richard îi vorbi atunci, pentru prima dată de când fusese în 
atelier: 

„Le explic eu. Le voi da eu ce vor să primească”. 


VP - 238 


Matthew nu-i răspunse. Nu voia să discute cu Richard, nu 
acum. 

„la o pauză, frăţioare. Imi dau seama că ești extenuat. N-ar fi 
plăcut să tragi un pui de somn?” 

— Nu vreau să mai vorbesc cu tine, zise Matthew, iar când își 
dădu seama că o spusese cu voce tare, vomită pe masă. 

(J 

Nu-l mai interogară pe Matthew în seara aceea. Defectiva 
Shaheen îi aduse la cunoștință acuzaţiile și îi spuse din nou că 
putea solicita un avocat; apoi i se permise să se curețe, sub 
supraveghere, în toaleta secției. li luară hainele și-i dădură o 
uniformă de închisoare verde, care mirosea a înălbitor, o 
pereche de șosete curate și niște teniși uzaţi, fără șireturi. In 
celula în care era ţinut, de la subsolul secției, îi aduseră cina - 
un hamburger încălzit la microunde, cu garnitură de legume. 
Nu-i era foame, dar după ce luă o gură din burgerul cauciucat, 
se trezi devorând restul, aproape ca un câine care își înfulecă 
mâncarea. După aceea i se făcu greață și se hotărî să se întindă 
pe patul îngust. Işi dădu jos tenișii și adormi fără să fie nevoit 
să-și spună povești. 

În dimineaţa următoare, după micul dejun, un poliţist în 
uniformă îi spuse că avea un vizitator. Recunoscu pașii Mirei, 
ticăitul pantofilor ei frumoși, în timp ce era condusă pe coridorul 
scurt, acoperit cu linoleum. Se întoarse și-l privi, cu ochii umflați 
de plâns, iar ofițerul se dădu doi pași în spate, dar rămase pe 
coridor. 

— O, Ursule, spuse ea, făcând un pas spre barele de metal. 

lar el deveni iarăși Ursul și izbucni în plâns. 


42. 


După două săptămâni petrecute la părinții ei, apoi trei zile în 
Boston pentru înmormântarea lui Lloyd, urmate de alte două 
săptămâni în Burlington, Vermont, acasă la Charlotte, cea mai 
bună prietenă a ei, Hen se întoarse în West Dartford pentru 
prima dată de când Matthew Dolamore îl ucisese pe Lloyd. 

Era spre sfârșitul lui noiembrie și începuse să se întunece 
înainte de ora cinci după-amiaza. Toate culorile tomnatice 


VP - 239 


intense se îmbinaseră într-o nuanţă ce putea fi descrisă doar ca 
ruginie. Frunze mohorâte și moarte erau adunate în grămezi și 
presărate pretutindeni, iar puţinele frunze rămase în copaci 
muriseră și ele, abia așteptând să fie eliberate de prima rafală 
rece de vânt. Hen intră cu Golful pe alee într-o zi de joi, la prânz. 
Peste curtea din faţă a casei ei și cea a soților Dolamore se 
așternuse un covor gros de ace portocalii și maronii. In fața 
reședinței soţilor Dolamore era înfipt un semn pe care scria DE 
VÂNZARE. Fu surprinsă, nu pentru că Mira vindea casă, ci pentru 
că o scosese atât de repede pe piaţă. Poate că avea nevoie de 
bani rapid. 

Cobori din mașină și se îndreptă spre ușa de la intrare, cu 
Vinegar în cușca de transport, mieunând întruna, și simţi mirosul 
de fum în aer. Pe treapta din fața casei găsi un dovleac întreg, 
aproape în întregime putrezit. Nu își amintea de el. Oare Lloyd îl 
cumpărase? Nici nu avea întru totul încredere în amintirile ei din 
perioada aceea suprarealistă în care îl cunoscuse pe Matthew. 
Descuie ușa și o deschise; se blocă scurt în stiva de 
corespondenţă care se adunase în hol. Așeză cușca de transport 
pe podea și deblocă partea de sus. Vinegar ţâșni afară și dădu 
fuga pe ușița pentru pisici care ducea spre pivniţă. Era răcoare 
în casă, așa că Hen se duse imediat la termostat și mări 
temperatura până auzi apa începând să se miște prin conducte. 
Neștiind ce altceva să facă, adună toată corespondenţa - în 
mare cataloage și oferte bancare - și o duse în bucătărie. Pe 
blat se afla un castron cu mere de care nu se atinsese nimeni în 
ultima lună. Erau încă de un roșu intens, așa că luă unul din 
castron; era destul de ferm. „Parcă timpul a stat în loc”, se 
gândi ea și își îngădui să izbucnească în plâns, pentru un scurt 
moment, după care se plimbă prin restul casei. 

In noaptea aceea se sui în patul pe care îl împărţise cu Lloyd 
și se întinse pe spate. Simţi povara morţii lui, enormitatea 
absenței lui. Nu știa dacă ar fi reușit să își salveze căsnicia în 
cazul în care el ar fi fost încă în viață, dar nu părea să mai 
conteze. Aventura lui părea un lucru caraghios acum, 
neimportant. Cel mai dureros era că nu mai putea vorbi cu el, că 
nu aveau să mai retrăiască clipele petrecute împreună. El nu 
mai era, iar când înţelese cu adevărat acest lucru, simţi durere 
în tot corpul. Da, era deprimată - sentiment pe care îl 
recunoștea cu ușurință -, dar mai credea și că depresia era, în 


VP - 240 


principiu, urmarea mâhnirii și a traumei, dar creierul îi funcționa 
corect. Trebuia să găsească un terapeut, știa asta, dar nu era 
prea îngrijorată de faptul că evenimentele recente ar fi 
declanșat un episod depresiv sau suicidar. Se simțea sănătoasă 
psihic. 

Dormi toată noaptea, mai adânc decât se așteptase, iar când 
lumina pătrunse prin fereastra de la dormitor, se trezi dintr-un 
vis complicat în care apărea și Matthew. Zilele astea nu îl visa 
deloc pe Lloyd, dar îl visa întruna pe Matthew. În vise, venea 
mereu la ea, iar ea îl întreba mereu dacă îi dăduseră drumul din 
spital. „Nu”, îi spunea el. „Fratele meu e în spital. Ne încurci”. 

Poate din cauza visului sau poate pentru că se trezise în fosta 
ei casă, Hen îl sună pe detectivul Martinez și îl întrebă dacă 
apăruse vreo noutate la dosar. 

— Nu pleacă nicăieri, îi zise el. Va fi spitalizat vreme 
îndelungată și nu se va ajunge la proces. Nu va trebui să depui 
mărturie. 

— E un lucru bun? întrebă ea. Poate că vreau să depun 
mărturie. 

— Chiar nu vrei, Hen. În momentul de faţă, Matthew Dolamore 
se află acolo unde și trebuie să fie. 

— Știu că aşa e. 

— De unde mă suni? întrebă el. 

— De acasă, spuse Hen. M-am întors în casa de pe Sycamore 
Street. A fost prima noapte petrecută aici. 

— Cum te-ai simţit? 

— Nu foarte rău. Am avut vreo două coşmaruri, dar le am 
indiferent unde aș dormi. 

— Deci vei rămâne? 

— Da, spuse Hen. Azi mă întorc la atelier să văd cum mă simt, 
dar, da, vreau să rămân, Iggy. 

— Foarte bine, zise el. 

Hen mâncă un măr la micul dejun, apoi ieși pe verandă, să 
vadă cum era afară. Bătea vântul, iar cerul era peticit cu nori 
subţiri. Se întoarse în casă, se îmbrăcă cu un pulover gros din 
lână și geaca din denim pe deasupra, cea cu gulerul ros pe care 
o avusese și ultima dată când fusese la atelier. Pe când își lua 
caietul de notițe, Vinegar veni de la subsol. Îl luă în braţe și îl 
tinu preț de o clipă. Vinegar mieună la ea - mieunatul de protest 


VP - 241 


-, iar ea îi spuse că rămăseseră doar ei doi acum, dar că erau 
acasă. 

Era o zi din cursul săptămânii, iar pe Sycamore Street domnea 
liniștea, majoritatea aleilor din fața caselor fiind pustii, fără 
mașini. Pe drum spre atelier însă, se simţi privită; vecini 
uitându-se pe furiș prin perdele, întrebându-se dacă era chiar 
ea, biata femeie al cărei soț fusese ucis de celebrul psihopat. 
Indiferent dacă se uitau într-adevăr la ea sau nu, tot îi simţi 
țintuind-o cu privirea. Avea să fie cea mai dificilă parte a 
întoarcerii în acest oraș, dar nu avea să dureze pentru 
totdeauna. Nimic nu dura pentru totdeauna. 

După ce își cumpără cafea de la Starbucks-ul aflat la două 
străzi distanță de Black Brick, Hen se întoarse și cobori spre 
atelierele de la subsol. Luminile erau aprinse, ceea ce însemna 
că mai era cineva acolo, un gând care o liniștea, chiar dacă nu 
își dorea neapărat să interacţioneze social. Când ajunse la ușa 
atelierului, o încercă mai întâi, dar era încuiată, așa că folosi 
cheia pe care poliţia i-o returnase și intră, apoi aprinse luminile. 
Se uită rapid prin încăpere după orice obiect care ar fi putut fi 
nelalocul lui, dar totul arăta exact ca ultima oară. Se duse spre 
fotoliul pe care stătuse când Matthew/Richard o prinsese în 
atelier, când crezuse că avea să moară acolo, îl atinse și își lăsă 
caietul de schițe să cadă pe șezutul lui uzat. Hotărâse deja că 
avea să petreacă prima jumătate a zilei aruncând din gunoaiele 
din atelier. Avea să fie o debarasare simbolică, într-un fel, dar își 
dorea și să depună efort fizic, să se miște puţin, înainte să se 
reapuce de lucrările ei. Căută prin stiva de CD-uri de lângă 
player și se hotărî în sfârșit pentru albumul Exile in Guyville. 
Dădu volumul încet, după care se duse în partea din spate a 
atelierului, spre o stivă de cutii care se aflau acolo încă de când 
se mutase în Black Brick, în vară. Într-unele din cutii erau lucrări 
din facultate și intenţionase să le sorteze, să arunce tot ce se 
putea și să le pună pe cele pe care voia să le păstreze într-una 
dintre noile cutii din plastic pe care le cumpărase pentru 
lucrările ei vechi. 

Trase prima cutie de sus pe podea, apoi se așeză lângă ea și 
începu să sorteze lucrările. Cea mai mare parte dintre acestea 
erau gravuri nereușite, fie prea închise la culoare, fie prea 
deschise, sau pur și simplu imagini care nu dădeau bine. 
Recunoscu lucrările ca datând de câţiva ani, de pe vremea când 


VP - 242 


locuise în Cambridge. Unele dintre ele meritau să fie păstrate, 
dar pe cele mai multe le puse într-o stivă ce avea să sfârșească 
în containerul de reciclare încăpător, de la parterul studioului. 

La fundul cutiei se afla o foaie care fusese cu siguranță ruptă 
din caietul ei de schițe. O întoarse și văzu schița pe care i-o 
făcuse lui Dustin Miller, cu câteva luni înainte să fie ucis de 
Matthew Dolamore. În schiţă stătea pe marginea patului, în 
apartamentul lui, cu bărbia sus, cu privirea placidă și arogantă. 
O schițase singura dată când fusese în apartamentul lui. Se 
întâmplase în timpul unei săptămâni în care Lloyd plecase 
împreună cu doi prieteni din liceu la Fort Myers, să participe la 
câteva meciuri din antrenamentul de primăvară al celor de la 
Red Sox. În două seri din săptămâna aceea se dusese la Village 
Inn, se așezase într-un separeu, cu caietul de schiţe după ea, 
sorbind dintr-un bourbon acru și desenându-i pe cei de la bar. 

Dustin o abordase în prima seară și o întrebase dacă îi putea 
vedea desenele. Era mai tânăr decât ea și atât de ridicol de 
chipeș, încât nici nu i se păru deosebit de atrăgător. Dar îi 
permise să se uite la unele dintre schiţele ei și să îi facă cinste 
cu ceva de băut. Privind în urmă, era deja maniacală la 
momentul respectiv și foarte flatată de faptul că o abordase. 
Emana un soi de aură verde de energie, iar când se așeză în 
faţa ei, simţi cum energia lui îi stârni furnicături. 

— Ai putea să mă desenezi și pe mine? Și să-mi rămână mie 
desenul? întrebă el în a doua seară în care petreceau timpul 
împreună. 

— Sigur, zise ea și dădu paginile până ajunse la una goală. 

— Nu, nu aici. La mine acasă. 

— De ce? întrebă ea, în loc să râdă pur și simplu de el sau să-l 
refuze. 

— Va fi mai special. Pentru mine. Haide. Vreau să vezi unde 
locuiesc. Promit că n-o să mă port ca un ciudat. 

— Te porți deja ca un ciudat, zise ea. 

Dar se duse oricum cu el, atrasă de un lucru pe care nu Îl 
înțelegea în totalitate. Poate că era vorba de fiorul pe care ţi-l 
stârnește o aventură despre care nu știi cum se va termina. 
Poate că punea la încercare dragostea pe care i-o purta lui 
Lloyd. Sau poate că era ceva mult mai puţin complicat de atât. 

Nu locuia departe de Village Inn, și când ajunseră la 
apartamentul lui, aflat la primul etaj al unei clădiri în stil 


VP - 243 


victorian care se afla foarte aproape de casa lui Hen, Dustin 
intră primul și strânse rapid din lucruri, apoi aduse câte o bere 
pentru fiecare. 

— Unde vrei să stau? întrebă el. 

— Oriunde vrei tu, zise ea. 

— Ce-ar fi să stau pe marginea patului și tu poţi sta aici, zise 
el, conducând-o spre dormitorul lui, apoi dădu la o parte hainele 
de pe spătarul unui scaun. 

Hen se așeză, schiță preț de circa douăzeci de minute, după 
care rupse foaia din caiet și i-o dădu lui Dustin. Era de părere că 
reușise să-l surprindă bine: tinereţea încrezătoare, liniile feţei, 
postura, natura intimă a decorului. 

— Imi place la nebunie, zise el, apoi se năpusti stângaci spre 
ea, să o sărute. 

Hen râse, dar îi răspunse la sărut, spunându-și că voia doar să 
vadă cum era să se apropie de toată acea energie verde, 
primăvăratică; să vadă cum era să fie dorită cu adevărat, să fie 
dorită fizic, încă o dată. Dustin o luă pe braţe și o rostogoli 
dibaci pe patul lui jos, după care își vâri deja una din mâinile lui 
mari pe sub bluza ei. 

— Dustin, zise ea. 

— Aha. 

— Sunt măritată. 

— Mi-ai spus. Nu-mi pasă. E sexy. 

— la-o mai ușor, bine? zise Hen. Trebuie să merg la baie. 

Chiar trebuia să meargă la baie, dar avea nevoie și de un 
minut ca să se gândească. Oare chiar era pe cale să facă o 
asemenea greșeală colosală? Oare chiar voia asta? 

— Bine, zise el. Apoi, când Hen ajunse la ușa de la dormitor, 
adăugă: Să nu cumva să te răzgândești. 

Se întoarse din reflex; vocea i se schimbase atât de mult când 
rostise acele ultime cuvinte, încât, preț de o clipă, avu impresia 
că vorbise altcineva. Dar în lumina singurei veioze de lângă pat, 
văzu că și chipul i se schimbase, că ochii îi păreau morți. Și își 
vârâse o mână în pantaloni și se masturba. 

— Mă întorc imediat, spuse Hen, încercând să vorbească pe 
un ton cât mai normal, și intră în baie - simţea și acum mirosul 
de apă de colonie și urină stătută - și se așeză pe toaletă. 

Reuși să se ușureze, spunându-și să nu intre în panică și să 
formuleze un plan. Făcuse o greșeală enormă; Dustin nu era un 


VP - 244 


tip ametit și excitat. Era cu totul altceva. Dacă i-ar fi spus că 
vrea să plece, ar fi violat-o. Era convinsă de asta. Se gândi că ar 
fi reușit să meargă până la capăt. Să facă sex cu el și să scape 
de acolo cu viaţă, dar i se făcu greață doar gândindu-se la asta. 
Era încă îmbrăcată, așa că, dacă voia, ar fi putut ieși din baie și 
ar fi putut să se ducă direct spre ușa de la intrare și să iasă din 
apartament înainte ca el să apuce să o prindă. Dar caietul ei de 
schiţe era în dormitor și, cumva, nici prin gând nu-i trecea să-l 
lase acolo. Unu la mână, pentru că avea adresa ei trecută în el, 
dar și pentru că era plin de schițe personale, chiar și câteva cu 
Lloyd. Trase apa la toaletă, apoi se uită în dulăpiorul pentru 
medicamente, sperând să găsească un soi de armă pe care să o 
poată flutura spre el, un brici sau un tub cu cremă de ras, dar nu 
găsi nimic care să pară cât de cât eficient. 

Se auzi o bătaie puternică în ușă și vocea lui Dustin spunând: 

— Grăbește-te. Am și eu nevoie. 

„Asta-i șansa mea”, se gândi Hen. 

leși din baie. Dustin era la bustul gol și trecu pe lângă ea, 
lăsând ușa deschisă. Auzi un șuvoi de urină nimerind capacul 
closetului, înainte să împroaște în vas. Se duse cât putu de 
repede în dormitor, își luă caietul de schițe de pe scaun și schița 
ruptă care era acum pe podea, apoi străbătu rapid livingul spre 
ușa de la intrare. 

— Unde te duci? întrebă el, cu o voce din nou amenințătoare, 
chiar când Hen rotea mânerul ușii. 

Preţ de o clipă ezită, dădu să-i spună că pleca, dintr-un soi de 
teamă ridicolă de a nu fi nepoliticoasă, dar își văzu de drum. 

Cobori în grabă scările, dar el o ajunse din urmă la baza lor, 
înfigându-și degetele în carnea moale a braţului ei. 

— O să ţip, îi spuse Hen. O să ţip de-o să mă audă toată 
lumea. 

Dustin aruncă o privire spre ușa lăturalnică de la capătul 
palierului, care ducea, cel mai probabil, spre un apartament de 
la parter. Lui Hen i se păru că dinăuntru se auzea un televizor. 

— Vorbesc serios, spuse ea, iar el îi dădu drumul la braţ, apoi 
o privi cu ochii aceia morți. 

— Poate altă dată, zise el, calm. 

Apoi adăugă pe mutește: „Curvo”, iar Hen ieși pe ușa din faţă, 
în aerul umed al nopţii. 


VP - 245 


Data următoare când îl văzu, era scos din casă într-un sac 
pentru cadavre. 

Nu-i spusese niciodată lui Lloyd ce se întâmplase, și nici 
poliţiei. Se simţea mai vinovată pentru faptul că nu spusese 
poliţiei, pentru că se putea ca informaţiile pe care le avea 
despre Dustin să fi fost relevante pentru caz. Dacă avusese de 
gând să o violeze, și avusese categoric de gând să o violeze, 
atunci poate că mai violase și alte femei până atunci și, dacă 
așa stăteau lucrurile, ar fi putut fi motivul pentru care fusese 
ucis. Dar nu se dusese la poliţie. Nu reușise să-și ia inima-n dinți 
ca să o facă și, în cele din urmă, își spusese că poate ceea ce se 
întâmplase în săptămâna respectivă de fapt nu se întâmplase 
deloc. Fusese doar un moment prostesc și înspăimântător pe 
care trebuia să-l uite. Dar nu reușise, așa că își canalizase toată 
vinovăția și toate remușcările care o încercaseră în obsesia ei 
faţă de criminalul lui Dustin. 

Mai târziu, după ce fusese spitalizată, după terapia 
electroconvulsivă și schimbarea tratamentului medicamentos, 
se întrebase uneori dacă nu cumva își imaginase totul, acea 
noapte suprarealistă și îngrozitoare cu băiatul din Village Inn. 
Amintirea ei i se părea acum mai degrabă un vis decât realitate. 
Și se mai întreba uneori dacă nu cumva îl ucisese și ea, 
reprimându-și amintirea cu pricina. 

Se holbă la schiță. „Portret al violatorului în tinerețe”, se 
gândi ea, aproape zâmbind. Chiar uitase că păstrase desenul, 
vârându-l la fundul unei cutii după ce ajunsese în siguranţă 
acasă în noaptea aceea, tremurând din pricina șocului și 
simțindu-se de parcă ar fi avut un noroc chior să scape teafără 
de acolo. Oare de ce nu aruncase schița? Poate ca să o 
găsească acum, câţiva ani mai târziu, și să știe sigur că se 
întâmplase cu adevărat. Își trecu degetul peste urmele de creion 
de pe hârtie. Imaginea lui Dustin era foarte detaliată, dormitorul 
din jurul lui mai puţin, doar câteva linii care încercau să redea 
dezordinea și adâncimea spaţiului. Pe un birou se puteau vedea 
mai multe obiecte, majoritatea sticle, dar unul dintre ele aducea 
vag cu un trofeu de scrimă, o siluetă în fandare, cu o sabie în 
mână. Nu la foarte mult timp după ce desenase imaginea cu 
pricina, Matthew îl vânase pe Dustin și își însușise acel trofeu. 

Privind în urmă, Hen își dădu seama că, încă dinainte de a-l 
cunoaște, dinainte de a fi vecini, Matthew jucase deja un rol 


VP - 246 


important în viaţa ei. Acum i se părea logic că le fusese sortit să 
se întâlnească în cele din urmă, chiar dacă știa că nu era așa. 

Puse schiţa în stiva cu celelalte imagini pe care plănuia să le 
arunce, apoi se răzgândi și o duse la masa de desen, apucă o 
rolă pentru cerneală și acoperi întreaga imagine cu un strat de 
cerneală neagră. Apoi o mototoli și o aruncă. 

Până termină și cu ultima cutie, Hen își dădu seama că 
asculta /n Spite of Me, piesa trupei Morphine, care se auzea și 
când Matthew/Richard își făcuse apariţia în atelierul ei. Se opri 
din ce făcea și încremeni preţ de o clipă. Se gândi să schimbe 
discul, dar îl lăsă să meargă în continuare și își sortă mai 
departe lucrările. Se gândi că era doar zgomot de fond și că s-ar 
putea ca, foarte curând, nici măcar să nu-l mai bage de seamă. 


VP - 247