Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0033

UBIVERDUL 
ENTERAR 


9, e, 3, e 4 e O e e, 





MARIUS BUNESCU ; DIMINEAȚA LA FLOREASCA 


An, XLIII, Nr. 38. 


14 August 1927. Lei $ 





544 UNIVERSUL LITERAR 
Peisagiu. de toamnă 


Pe oacheşele valuri ale ogorului 
sângeră plutind un soare gânditor. 
Stejarul vânjos, creşte, 

pământul înrădăcinarea ji primeşte 
adânc prin trup, = 
şi de asta îl doare inima 


şi plânge rar câte o ghindă. 


O tăcere rece se sfâşie de mierle 
4 şi au să vie şi oile din deal 
cu bruma cea dintâi prin lână, 
Clopcte, clopote, un câine, 
vin pe urmă şi ele, grăbină, potieninu. 


Gârla adună trunze de salcie mâbnită 
şi ccrul pleacă repede 
dealungul apei, departe 
Un voinic trecând a mai semănat 
un bob din palmă. 
Si murgul cel mic se'mplântă 
de patru ori drept şi înţepenit, 
Sub a piatră numai decât 
un greer n'u mai spus nimic, 
Cine plânge trecând ? 
FLORICA MUMUIANU 





Pe-o carte Din braţ tăcându-mi 
Se căpătiiu 
După ceasuri lungi şi aşteptări deşarte, 


în liniştea care mă creşte şi mă'mparte Din braţ lăcîndu-mi căpătiin 


can ale lumii zile dintiiu, 


ca pe-o poartă fermecată te deschid acu, 
înduioşat 


albă, sfâută, mare carte, 
mam culeat 


In războiul aspru dintre „da“ şi nui, pe cîmpul plin de dădăței 
şim visu-mi Jung şi frămîntat 


m'am întâlnit cu toți străbunii mei... 


A. COTRUȘ 


ce parți îmi vei deschide tu, 
peste viaţă şi moarte, 
spre-adâne, spre înalt, spre departe ? ?... 





UNIVERSUL LITERAR 


Coriolan Secundus 


Comeziie în trei acte 


Actul întâi 
Scena VI 
STRAFALOGEA, PIA, DOICA 


PIA : (intrâud liniştită) Ce țipi aşa, 
drugă N) 

STRALALOGEA ; Când te chem, bine 
voeşte de te deranjcuză, că doar no să 
te faci bolnavă şi pentru mine, 

PLA : De unde ştii, că nu sunt bolnavă? 

STRAPALAUGEA : Ei. bolnavă!  A- 
cuma pricep şi eu de ce, nu te binecuvân- 
tează Dumnezeu... Cucoană, stăm, în. pra- 
gul bătrâneţelor, într'o casă pustie 1, Se 
dărâmă pe noi şandramaua !... 

PIA : (acelaş calm) „Şi acuma de ce 
te superi ? !... 

STRAPALOGEA : Cum să nu mă su- 
păr, dacă în loe să stau tihnit acasă, tre- 
bue so iau razna prin lume. 

PIA :; (aşezându-se în fotoliu). Te tri- 
mite cineva?! 

STRALALOGEA : Mă trimite instine- 
tul 1. Ori, dumneata, nai instinct Ce 
tel de femeie eşti atunci ? Nu simți do- 
rinţa să mângâi ? 1... 

PIA : Ye mângii pe tine. 

STRALPALOGEA : Pe mine ?... Ce im- 
portanță mai am cu în acest univers? 

PIA ; (cu grijă). Coriolan, stimâne- 
Şle-te î.. 

STRAFALOGEA : Fugi, doico, şi a- 
dă-mi o trăsură... Altfel pierd trenul, 

PLA: Ce trăsură ?„, (doica iese). 


SCENA VII 
PIA, STRAFALOGEA 











PILA : (după o pauză): Pleci cu ade- 
vărat îm. ! 

STRAVALOGEA : Plec, doamnă, plec. 
Vreau să te smulg din acest oraş, unde 
sterilitatea este idealul femeilor. 

PIA : Ştii bine că nu împărtăşesc 
cest ideal... Dar cu ee sunt vinovată suu 
cu ce suntem vinovaţi 2 î.. 

STRAFALOGEA : Suntem vinovaţi că 
nu luăm nici o măsură «le îndreptare. 

PIA : Dar am luat toate doctoriile, e: 
mi sau dat şi de doclori și de babe. A- 
cum zici să schimb acrul... Dragă Corio- 
lan, oriunde voi fi cu tine, mă voi simţi 
bine... Vrei să mergem la Dorohoi î... 
De cine depinde să-ţi muţi catedra. 

STRAFALOGEA : (cu necaz) Dar dacă 
făcând şi acest sacriticiu, rezultatul va 
fi acelaş ?... 

PIA : Să ne închinăm în fața Atotpu- 
tewmiciei lui Dumnezeu. 

STRAFALOGEA : Nu, dragă, la 40 ani 
nu mă închin. 

PIA : Atunci ai răbdare şi aşteaptă. 

STRAFALOGEA : Sunt 15 ani de când 
aştept. 

PIA : (sc ridică din fotoliu şi trece la 
geamantan. Îl cercetează o vreme, apoi 
cu timiditate) Mi se pare că ţi-am pro- 
pus cândva un compromis... 

A STRAFALOGIEA : (plimbându-se) 

m. 

PIA : Cred că n'am fost prima la aven- 
tură de dragoste... Cine ştie... în orașul 
tău natal, pvate cai lăsat o amintire 
vie, Adă-mi.o şi 0 voi cregie cu uoeiay 


dragoste, 
BTRAPALOGEA : Nu țin mate mt 
(nat ametist ADiNtIEI,: Doiltle] nel 





In, 


Mihail Sorbul 


nu prea am avut aventuri... 

PIA : (închizând geamanianul) 
ţi-a pus fot ce-ţi trebue, 

STRAFALOGEA : Tot afară de spe- 
ranţa că voi îi şi eu tată ! 

PIA : (se apropie de Sirafalogea şi-şi 
reazimă capul de umărul Ini) Ce-ar fi 
dacă ai încerea o aventură nouă ?.. 

STRAFALOGEA : Eu? 

PIA ; De ee te miri? Cred cai izbuti 
mai repede decât îţi închipui. 

STRAFALOGEA : Aş mai putea trăi 
cu tine în easă ? 

„PIA : Cred că da, 

STRAFALOGEA ; Nu fi se pare că te 
tudulesti ?.. 

PIA : (după o oarecare ezitare) În ori 
ve caz Sur găsi un mijloc să-mi menajezi 
susceptibilitatea. 

STRAFALOGEA : Gelozia femeilor e 
imposibilă de menajat. 

PIA : Cu puțină imaginaţie ai putea 
să-mi aduci copilul fără să-mi stâmești 
gelozia. 

STRAFALOGEA : Pare aş vrea s'o văd 
cum. 


Baba 





MIHAIL SORBUL 


PIA ; Nimic mai simplu. Intro seară 
pe când ne vom întoarce dela teatru, ne 
va eşi înuinte un sergent de stradă cu un 
copil în brafe. Tu îl vei întreba ce-i cn 
mititelul, iar păzitorul moralei publice 
îţi va răspunde, că pe când îşi făcea in- 
apecția, a găsit pe treptele bisericii Sf, 
Voivozi un copilaş şi un bileţel pe care 
va sta scris... 

STRAFALOGEA : 
Secundus !.. 

PIA : Dacă ţii, fie şi Coriolan Sacun- 
dus. dar atunci mi-ar da de bănuit. 

STRAFALOGEA : Aşa-i, Să fie Ghiţă 
că la botez, îi schimb cu numele. 

PIA : Ne-am înţeles ?... 

STRAPALOGEA :Să zicem că ne-am 
infeles, Dar dacă nici prin această aven- 
tură, nu mi se împlineşte visul ? 

PIA : Incerci e alfa. 

STRAFALOGEA : Şi dacă nici cu a- 
ceasta ?. 

PIA : (râzând) Incerci mereu 

STRAFALOGEA : Zi că nu şi nu, 

PIA : Atunci, dragă Coriolan, vina eşti 
lu şi resemnează-te, 

STRAFALOGEA : De cet 

PIA : Duck nu d Dumneseu sia i8- 


Yi! 
WI PALAGEA tată de tăate aul 


(repede) : Coriolan 








545 


băga pe Dumnezeu în afacerea asta. Șa- 
poi multe n'a dat Dumnezeu, o mai îi 
uitat şi dânsul, şi omul şi-a făcut sin- 


BUreae 

PIA : De pildă... 

STRAFALOGEA : Dumnezeu nu la 
înzestrat pe om cu aripi ca să sboare şi 
omul a inventat aeroplanul. 

PIA : Inventează şi tu atunci un fel 
de.. ştiu cu ce?! 

STRAFALOGEA : Adică de ce numai 
eu şi nu şi dumneata. 

PIA: Luăm un copil de 
creştem... 

STRAFALOGEA : (cu dispreţ) Un co- 
pil de suflet ?.. O lepădătură !.. un pui 
de năpârcă, un degenerat!? Copilul a- 
cela îl voi lua la 50 de ani, dacă binein- 
țeles.. (grav şi profetic) vom mai Îi îm- 
preună, 

PIA : Coriolan 1... Asta-i a doua ame- 
nințare ! 

STRAFALOGEA : Nu te ameninţ, dar 
te prevestese, Căsătoriile nu se fac pen- 
tru ca doi inşi de sex contrar să siorăe 
în acelaş aşiernut, ci ca să se înmul- 
fească, şi e fatal ca îndată ce nu se po- 
trivese la sânge, să-şi cante alte încru- 
cişări, 

PIA : Şi ai fi în stare să mă părăseşti?,, 

STRAFALOGEA : (grav) Datoria mea 
ca om de ştiinţă e să te prevestese că 
sc apropie catastrofa. 

PIA : izbucnind) Coriolan, tu ai a- 
mantă la Dornhoi !.. 

STRAFALOGEA : Uite, geloasă, şi mai 
pretindeai să-ți mai aduc şi un copil. 

PIA : Merg şi eu la Dorohoi!.. 

STRAFALOGEA : Atunci, cu o iau la 
Turnu-Severin. 

PIA : Ingratule, astfel îmi plăteşti ere- 
dința ?.. 4 

STRAFALOGEA : (melodramatic) Vor 
veni scene şi mai penibile... 

PYA : Dacă pleci, să ştii că nu mă. mai 
găseşti acasă 

STRAPALOGEA : (Inându-şi  geaman- 
tanul) Nici cu nu-ți garantez că mă mai 
reîniorc în aceustă casă pustie, 

FIA : Mişelule, te cred capabil de on- 
ce, (doica intră). 


suflet şi-l 


SCENA VIII 
ACEIAŞI, DOICA 


DOICA : Dar mai ustâmpăraţi-vă.. Vi 
Sa urât cu binele?! 
TRAFALOGEA : Dacă dumneaei, mă 
stârneşte !,. 

PIA: Auzi. că cu l-am stârnit!? 

DOICA : (Piei) Pazcă. dumneata, nu 
ştii cum e ?.. (lui Strafalogea) Acuma, 
du-te... Vrei să pierzi trenul ?.. i-am 
adus trăsură. (îi ia geamântanul). 

STRAFALOGEA : La revedere, Pio, şi 
cugetă la cele ce ţi-am spus... (Pia plânge). 





E mai bine să plângi acum decât pe 
urmă 

PLA : Neruşinatule !.. (iese trântind 
uşa), 


MIHAIL SORBUL 











516 ă Sa 


PETRECERE 


Pe măsură ce cursa înaintează ţipelele 
se atenuiază şi apoi chiav se opresc... 
Toată lumea priveşte !... Nimeni nu mai 
râde... Ca la alerpări se aşteaptă, se aş- 
teaptă în transă, cu sufletul pe buze, în 
pâlpâitul unei emoţii vecină de freamă- 
iul senzualităţii... 

In dreptul bucătăriei, Schiwesier Ce- 
lesta speriaiă, a scos capul încadrat de 
cornetă prin fercasiră ; văzând pe cei doi 








scărboşi de jidani fugăriţi de câini, ce 
prinsă de uu râs şi râde, râde... la 





poartă Șandor şi vii se opresc deoda- 
tă 1... Dincolo le e iwterzisă irocerea... 
Petrecerea toată, cu liutari, e în cute, 
urmărind spectacolul până la tormiuatea 
lui... Cei doi talhnudişri au scăpat teu- 
fări, doar cu fuga şi cu spaima... 

Când Sandor, urmat de ceata lui de 
câini se inapoiază, lăutarii, marii anima- 
tori ai momentelor  ţsibologiec, încep: 
„Bei der grosse losephine...” tuvitații lui 
Gyuri baci dau câteva chiote şi lericiţi 
se strâng în şiruri, apoi se prind frățeş- 
te după cap şi săltând în taciul puuzicet 
se întore în subsol, să continue  petre- 
cerea... 

la stradă, cei doi ovrei suu oprit. Suu 
oprit să se odihnească şi să înțeleagă... 
Sa 5nsevat.., Pe cer a apărut din lună ui 
are alb şi subțire cu un tesion do pla- 
tină... 

Pătrânul Simou păcălit, batjocorit in 
neputinţă de răzbunare şi-a luat pati» 
tudihe de profei inspirat în ura să. Cn 
amândouă mânile în sus. cu capul pili- 
cat, el blestemă : î 

-- Pedeapsa lui Iwmnnezen să să u- 
jungă, câini, mai răi decât toate fiarele 
pământului... Turharea cea prea Si mn 
cească trupul vostrn. cu câtceii ci acute 
țiți ca ghimpii de fier... lirgia Imi D-zeu 
deusemeni să cadă pe vui ereșini, mui 
răi decât câinii, pe voi ncologi iul Lică- 
loşi decât creştinii !... Blestemul meu să 
vă ajungă în zi de sărbătoare, în zi de 
bucurie... In clipa cânt veţi fi mai leri- 
ciţi, atunci să vedeţi creierii şi măduva 
copiilor voştri, împrăștiate în murdărie, 
în bălegar şi in scărbă ! lar oasele vons- 
tre să putrezească alături de ale câinilor, 
în noroi spurcat şi în blesiene de drept 
credincioşi... 

In schimb, ucenicul Salon. pure pu- 
tere să cerceteze, „bl plânge cu lacriiui 
de coţiil speriat. Sutletul său nu poate 
desluşeaseă nici un fel de sentiment, aici 
ura nici utnilinia, nici răzhunaraa,. lu 
trup, el simte doar un reimur, un trentue 
ca de friguri, care ii scoate fără voie. 
suspine, sughițuri şi lacrimi diu belşug. 
lacrimi calde. ce liniştese și ușurează, 

In locuinţa lui Coyuri haci, peirererea a 
reinceput ! lDela un. capăt lu cctali ul 
coridorului, se joacă. 

lu odăi, grupările 
sau refăcut, se râde. se bi 
evenimentul, Domnu! Siclănescu vxplică 
doamnei Gene : 

— Țdanii sunt un mare pericol pen 
tru noi... 

— Adevărat, răspunde fesi Rover, 
noi [ugu jidanii ne-au mâncat de v 

— Dar face acum p lege somnul genr- 
ral Averescu... Mi i-i arde cl. 

—.Ce lege, ce lege, domnule Ştefănes- 
cu ?... se repede doamua Țurca. Cu legea 
na scăpaţi de jidani.., 

—— Nu se poate fără lege madani Gebe., 






































oamenilor serioşi 
“a și se discută 








SYLVIUS ROLANDO 


văspunde serios şi legal domnul sucfă- 
nescu. 
— La noi, în Croaţia, cum sia putut? 
-— Si cum ați procedat” dumneavous- 





Nai Croaţii, nu şiim multe... Noi am 
scăpat uşor. Noi, iute. am prins jidanii 
şt Dârş, Lărşue Îam SCOpii. 

— Cum? Cesaţi făcu ? 

-- Nauzi? Ca la por, hâvş, big 

"Toată lumea râde. 

— Bravo, uitam Gyuri, si trăieşti î... 
tlien ! Loch. 

— bu tocuşi cred, că trebue îndeplinită 
forma, Povuia cu bază legată a oricărui 
puiucipiu de drepti 

Dar interesanta cont orbire e întzerup- 
Lă berus Fe condor dunsul sa oprit 
deodată. Se aude un țipăt scurt Şi puitre 
nic, rupt din spoimu mulţimii ; apoi o 
fugă precipitata, cu strigate, înjurăiuuri 
şi vouieruri. 'Loţi alearga pe coriar. A 
colo se peliece ceva neonul. În Vaţa 
uvupului de dansatori Stă Şanuor nebu= 
nul. desbrăcat în pielea goal, inuli, sub, 
păros. murdar, senimonosindu-şi faţa în 
ot telul de griinase cu o caracatiți vie 
prinsă în plasa şi mortolinidl nişte sunele 
neurtentare, sinisire, Nebunul inatutoază 
Încet, UprOaLe stă pe loeuue V. înavimut cut 
uu cuţit lung Şi anu dir, cuțitul de cură- 
ți vusele, pe corel agică utneniuțător 
deasa capului 

VL ave o dorință nrintrânti san 0 ha 
Incinaţie îngrozitoare. Cu dreapta air 
ninja. cu stânga el ceres. vere diolusir 
prin semne obicene și auroteşti să iba 
ci Îsi pipăe irupul , ia început linisti, 
apoi înfurizai, parcă ur vrea să sinuluă 
părţi din el. Duce punnul a guri mn 
cându-l, ca pe un lruci j-oltit, joi iar 
gesturi, gesturi largi, de ja gură la pân- 
eee, coiuptehensiioie, mure ue iubire, 
prin care el cere şi oferă, în timp ce cor 


ul i se agică în contorstuni largi, iur cu 





[i 



































faţa prin scltime, se roagă și ameninţă, 
oribil, | cuvaghios, întio continui 





demonstra 
care vede la gratiile cuş 
fete... Lumea fuge... 
Aebunul Se iunie şi începe să înaiu 
teze agresiv, ca un ups în dopă picicauie,, 


amoroasă de  urangutaug, 
îi lui chipuri de 





UNIVERSUL LITERAR 


Pericolul e  iminent!. Domnul loşka 
[ace un semn lui Anania ; amândoi cu 
câte o: sticlă de vin, destupaiă, se apro. 
pie de nebun, stropiudu.... La mirosul 
polii, nebunul se domoleşte deodată 
apoi ca un copil înturit, în fața unei jn- 
cării aruncă cuțitul vine cu mâinile întia- 
se pugător, timid, cu răgece de surda- 
mut, de plăec şi de aşteptare. Dar a. 
mâudoi bărbaţii, între mişcare se reped 
asupra lui, il prind de umeri și apoi îl 
împing alură, din coridor, deschia uşa de 
la sala de imaceraţie și-l azvârle acolo 
Nebunul cade jos, dar în curând se ri- 
dică.... 

li sufletul lui «de obicei gol de simţuri 
și de gânduri, alcolul, petrecerea, femeile 
şi muzica i-au deşieptat gânduri şi sim- 
ţiri desluşii + cuprins de furia răzbu- 
uării, Alintea i-a căpătat o luciditaie să- 
nătoasă, Se repede Ja Wşă, ca un om ce 
şiie ce vrea. dai uşa e zăvoriiă... Atunci, 
tot acest aimult de rnergie acumulată şi 
imiicdevaţă, cere 0 deslenare, o descăr- 
„. Nebunul se azvârle asupra caza- 
notar de macerat, bagă mâiaile adânc şi 
de acolo secate, grăbit, furios, înverşunat, 
vasele, pe care le aruncă împrejurul său, 

Odaia sa transformat par'că într'o peş- 
levă damnată, iar Sandor nebunul, cu 
mâinile până în umăr în cazane, pare 
un vrăjitor în conlucrare cu diavolul, 

lar cazanele sau golit şi encegia ne- 
bunului nu sa epuizat... Incă odată ulear- 
gi le uşă şi încearcă să iasă. Simţindu- 
se fără scăpore, se repede la oasele rişi- 
jiie pe duşumea şi începe să arunce cu 
ele. Sboari craniile în tavan și cad pe 
cimentul odăici, săltând ca pe resort; 
femuriie luvese ca bâtele, ferestre joas 
încadrate cu fier, geamurile sar în țăne 
diri Sar armătura Joe răsună puternir 
cit zgomot de fierărie trântită, Cu verte= 
bre izolate, nebunul ia la setuu becurile 
electrice, 

Avoi, to iai jndăriit, mai înverşunat, 
mai aiurit îşi încarcă mâna și lovește... 
loveste mereu, în neştire, pâtâind, pe 
mând, scâşninăd cu ură, până ce epuizat 
de sbucium si oboseală cade jos, prăbuşit 
la pământ ca un epileptice după acces, a- 
Hoare profund 





























































Petrecerea situ ă, Prin intrarea in- 
tompestivă a lui reluat avân. 
tul întrun ritm mai deşiănțat, odală ca 
venirea serii şi deci a despărțirii ln 


















C. VLADESCU : BISERICA BRETONA 


UNIVERSUL LITERAR 


odăi, partidele celor cuminţi s'au refăcut, 
pe coridor se joacă secuieşte, în grupuri 
de câte patru perechi, ca la „lancier“ doi 
câte doi, prinşi după talie, băieţii înver- 
şunaţi, excitați, hăulind sălbatec, săltând 
frenetic parcă frânţi din mijloc, cu bra- 
vuri de întrecere, tot mai brutal, mui ri- 
gnros, trecând când un brat, când celă- 
lalt împrejurul partenerii, care pentru 
pudoarea şi demnilateu. ci. fopăie vigid, 
şi vertical, ca un piston îutrun cilindru... 

loska socialistul, deşi cron al atâtor c- 
venimente, stă singur şi izolat... Bâjike e 
cu Anania, Frii cu Biro, ficeare fată îşi 
















are alesul... Cu inima-i pizmasă şi avară, 
el face bilanţul profitului al pierderii. 
Se simte disprețuit si umilit. Ve Riro. 


care i-a adenenit iubita, pe slăbinogul 
de Bira, care deşi cu fata intrează, e mic 
de trup şi aproape cocozat. are cel mai 
mare necaz... Da! Pe el îl urăște 1. Miu- 
tea lui infamă iscodleşte un prilej potri- 
vit... Vrea cu orice preț să-si uniteuzcă 
rivalul, să-l încarce cu ruşine... Mai muli! 
Ar dori să-i batjocorească și necin- 
stească iubita. pe frumoasa Fri... ha 
chiar ar fi mulțămit să ădărniecaseă 
petrecerea, care lui nu-i mai servezte la 
nimic. Şi în timp ce mulțimea pelrece, 
el stăruie în gândul său, dibuind momen. 
tele necesare, unui plan puternic şi tică- 
los. Odată planul elaborat, el face semn 
lui Anania și amândoi părăsese jocul pe 
furiş, loşka se îndoieşte de virtutea com- 
plicelui său, de accea prezintă proiectul. 
şiret, sub forma unei slume. 

— M'am gândit să facem fetelor o pă- 
căleală... Ce zici ? 

— Să facem, Domnule Toska, răspunde 
bucuros Anania. 

— Dur ştii, ceva faiu de tot... O păcă- 
leală mare să se tie minte... 

Cum nu, să facem Domnule foska... 

— Atunci, hai cu mine! 

Amândoi urcă scara, îndieptându-se 
către sala nr. 8. în timp ce loşka îşi cx- 
pune planul... La început Anania [ri- 
veste năue. Pricepând însă toată savoa- 
rea glumei și a păcălelii pufneşte, de fe- 
ricire, într'un râs curat şi sincer 

— Bravo loşka,.. bravo, să 
Mă 1. Al dracului gând... 

Se opreşte din mers ul îl îneacă, 
il frânge din mijloc... Face semn larg de 
aprobare și admirație 

-- Bravo, loşka 1... Al 
dracului gând! 

Cei doi consțiratori intră în sula de 
disecție. In fuga lor, Ovreii au răsturnat 
scaunele şi pupitrele , pe jos se văl o- 
biectele rituale, un f alb, o stictă 
cu oțet, două ouă şi un ulcior de pămâni. 
La usa dinspre cuncelarie. scheletele 
imbrăcate în alb şi luminate slab de fe 
linar, par cu adevărat doi îngeri ui more 
ţii, păzind  locaşul. Deşi sunt singuri. 
prietenii păşesc încet, în vârful picioa- 
celor, râzând. pe înfundate. Se apropie de 
cadavrul Ovreiului și Anania ca specia. 
list anatom, taie dintr'odati cu toarfe- 
cele, organul cel mai caracteristir ul u- 
ui trup de Ovrei, şi-l învetese întrun 
jurnal...  Părăsese apoi sala şi în fugă 


























trăiezii ! 











trăiesti 





cea 




















scoboară, pâfâind de emoție şi uerăb- 
dare... 
Pe coridor jocul e în plină putere. 


Viorile ţipă isterizate... Strigătele, chiui- 
turile, fluierăturile, înjurăturile, se în- 
coticese. se amestecă, excitate, închu- 
nite, parcă la întrecere cu viorile, Top 
tul picioarelor. cel măruni şi regulat al 
fetelor. salturile complicate și dezordo- 
nate ale băieţilor, ritmate înadins în 
contra-timp, ca semn de vigoare şi origi- 











E 
nalitate, duduie pardoseala nervos, ca o 
motocicletă... Şi deodată loşka face semn 
lăutarilor să tacă, apoi răutăcios şi, sar- 
castic, ritmează în gura mare: 
„Azi, sa măritat 
O fată, cun Jidan!* 

Nimeni nu înţelege... Fo nedumerire 
veneralăi... Dar Marghit a prins hazul! 
Sărind întrun picior printre purechile o- 
perite din joc, ca bate din palme si ţipă 
în pura mare: 

„Azi, sa măritat 
O fată cun. Jian! 

Nedumerirea creşte și mai mult... Pă- 
căleala lui  Toşha riscă să fie compro- 
misă.... De aceea el comandă : 











— Fetele să-şi cerceteze numaidecăt 
buymna rele... 
Aici se bănuiește o păcăleală. care 


după datină trehu 


sri ai 





! să iatereseze pe una 
dn fete, Er] șie în buzunarul ei, o 
bucată de rarne fleaşcă și rece. O pri- 
vote... nn înțelege nimic şi nedumerită 
p dă Ini Biro. O puternică hohatireate vâs 
pleentă de la Toska și Anania, spune că 
este cea păcălită,,, Biro în a înte- 
les batjocura... Nebun se repede în firi- 
da ferestrei, unde se găseste ențitul lui 
andor si cu el în mână se aruncă 
pa Îni Toska. Dar Annnia previ 
Ta prins de braț şi cu forţa îl 

moaz 



























dezar- 





Imediat, ca în orice scandal. stau făcut 
donă tabere: unii. amuzati, susțin novi- 
novăția glumei. ceilalți. interesati, pro- 
testrază, îninră si var să facă: bătaie... 
Sărimana Erji. plâzee nrconsolată... Ri- 
valele ci râd și se hueură... Cearta ia 
proporții amenințătoare... Domnul Siefă- 
neseu,  Dopinul  Abru:lan, Turen, Gyuri 
baci chiar, au ieșit împăciuitori, rugân- 
du-se să nu se strice prtrecerea... Ur- 
mează proteste, încriminivi, înjurtituri 



















când, deodată sn aie din nou, vocei 
pițigăiată a lui Marshit: 
„Azi. sa ritat 


O fată, cu Țdan 

Altă fată a fost răcăliiă... Acum, toată 
Inmea râde dealbinelea. Erii. vâde și ea 
printre lacrimi ; Biro se domalesie ; Lău- 
tarii prind momeninl și atacă un pnln- 
ta, perechile stan refăcut, gluma a prins 
ofensa a fast uitată și petrecerea con. 
tinuă.., 





* 

Sa încntat ! Domnul Stefănescu. ca u- 
nul ce cunoaste cenviinta unei vizite și 
rigorile ci. a dat semnalul plecării. VI nr. 
mează Tosta socialistul, devenit înuțil și 
vortarul  Coteerin chemat de 
vile sale! Ceilalţi, stărui 
în ine, în cânt. 

Aseunşi sub scară Anania tăinuieşte cu 
Pâjike. ă 
Hai la mine... 
= Nu se poate 

Hide drag? 








îndatorie 
în petrecere, 











mă văd fetele... 
ce dracu, eşti oa. 

















sită 1... Te mai odihnești puțin! 

— Lasteă vin mâine, 

-- Nu 4 Acum . mi-i drag de tine. 

— Și mie de tine, dar nu pot... mă săd 
fetele... 


Anania se înlâvjeste... Fata arce însă 
drevtate, coridorul e plin de lume... La 
cl în cameră, e cu neputiuţă, toată lu- 
mea i-ar vedea... Une dracu so ducă ? 
Derdută o lucire de fericire îi luminează 
sufletul... 

— Dragă, vino cu mine 
loc uuae nimeni nu ne ştie... 

— Nimeni ? Zău ?... 

—- Zău. nimeni !... Vino'ncoa... 

Anania pleacă înainte. fata îl urmează, 
Amândoi se strecoară printre invitați şi 








stiu eu un 


7 








C. G. MIHAILESCU ; BUST 


se afundă în pivnița unde se află depo- 
zitul de cadavre. Anania scoate cheia din 
buzunar şi tremurând de excitare, di- 
buieşte broasca uşii... Depozitul e in în- 
tuneric.. E un întuneric rece, umed, 
care sper care respinge... Fata în- 
treabă îngrijată : 

— Unde suntem aici, Anania ? 

— Taci. Ce-ţi pasă ?... 

=. Mi-e frică... Zău, nai-e frică î,. 

— Nu fii proastă... aici nimeni nu 
ne Ştie... 

= Mi-e frică... Zău, mi-e frică... 

Anuniu o prinde cu brain! său vânjos, 
întărit de poltă și apoi amândoi se pră- 
buşese peste tumba de cadavre... Fala 
simte un fiox straniu... Capacul tumbei 
« rece şi tare... Dar gesturile repezite și 
brutale ale hăiatului. cu frământarea 
lor brutală, o ameţesc, o încălzesc, mo- 
leşitor.-. 

In timpul acesta, Marghit, care a ur- 
mării Anania, se întoarce în coridor 
şi cheamă pe Dănilă şi pe Eva : 

—- Veniţi să vii arăt ceva... 

Copiii ascultă și ies după ea în curte,., 
Diinilă e un pici mie, un pui de Moţ în 
clasa întâia primară, crunt şi teribil, în 
niște cizme cu carâmbi tari, cu că- 
ciula de oaie irasă până peste urechi. 
bva e o feliță mică, firavă, blondănacă, 
ca și mamă-sa, timidă și stângace, 

Amândoi ascultă milităreşte şi execu- 
tă poruncile Lăcustei, mai marea lor... 

Toţi trei se furişează pe lângă 'zidul 
clădirii, până la fereastra ce răspunde 
depozitului și privesc înăuntru... Dar 
nu pot desluşi nimic; văd numai nişte 
umbre mişcându-se pe tumbe... Marghit. 
cu feminitatea ei precoce, înțelege însă 




















totul... Un necaz de femeie rea o cu- 
prinde, o adevărată gelozie, Ar vrea 
cu tot divadinsul să strice întâlnirea 


celor doi amorezați... Alături, în sala de 
maceraţie, doarme Șandor nebunul... EI, 
ar fi în stare să le turbure dragostea 
Trebue numai decât să-l trezească... 
— Staţi aici şi mă aşteptaţi !, porun= 














518 


ceşte ea celor doi micuţi subalterni. A- 
poi aleargă jos, de unde se întoarse cu 
e sticlă de vin... Prin fercastra spartă 
sopteşte : 

— Şandor, Şandor,... uite vin... 

Nebunul însă doarme deabinelea. Fe- 
iița îl strigă ceva mai tare. 

— Sandor. seoală-te... Na de băut... 

Nebunul no aude. Infuriată. Marghii 
aruncă pe fereastra spartă, cu sticla i 
el... Sticla se loveşte de cimentul odiivi 
şi se spargei. Nebunul se trezeşte, s 
ridică puţin, dar istovii, cade din nou... 

x. 

o parte din musafiri 
petrecerea continuă... , 

Margbit e furioasă... Cei doi amorezaţi 
sau putut iubi. In ea simte o pornire 
aprigă, o poftă neobişnuit de chinuitoa- 











sa retras, 





Deş 














re. Intreaga ei făptură sufletească sa 
concentrat într'o impulsiune cu cerinji 
obsedante şi irezistibile... Fa strigă pe 






inilă şi Fra: 
niți cu mine + 
— Unde ? întreabă cop 
— Veniţi să vă arăt ce-au făcut Ana- 
nia şi cu Bâiike. 
Cei voi copii se supun, urmând pe ca- 
maru:la lor mai mare, care se îndreaptă 





















ciitre grajdul animalelor. Câinii, simțind 
străini în preajmu lor încep să latre. 
Copiilor nu le este frică. Li ştiu că 





animalele sunt închise, Marghiit îi con- 





duce până la locul cel rani ferii, mai 
ascuns... Acolo le porunecşte : 
--.: Dănilă, trânteşte pe Eva la pământ? 


Păiaiul vzită. Fetila speriată, țipă şi 
vrea să fugă. Lăcustu o prinde de mână 
și o repede în Dănilă. apoi pe şoptite îi 
înfruntă 

— Tuci proasto din gură ! 
mai vepede |... 

In vorbele ci tremură o pasiuue bol- 
navă. o voluptate de a simți — privind, 
de a înccrea senzații noui, senzaţii  ne- 
permise. 

— Nauziţi 2... Dănilă, mai repede... Cu 
ca lu pământ î... 

Băiatul se îndârjeşte, cupriudle fetiţa 
în braţele lui zăravene şi amândoi se 
prăbuşesc pe iarbă... 

Marghit savurează scena şi tremurând 
de plăcere comandă : 





Și tu, hai 











— Bine 1... Acum culcă-ie pe ca... 
Eva speriată, ţipă, ca pentru ajuior. 
Maruhit 


Bapgă-i pumnul în gură... şi arun- 
că-ie pe ca. se răsiegie Marghit. 

Câinii speriaţi sau pornit îtnrun lă- 
irat Furios... Din depărtare se aude prin 
surdina nopţii refrenul zilei „Bei der 
gre: Josephine... 
andor nebunul stu sculat şi a început 
să plângă, plâsnul lui tugubru şi ncu- 
man... Toate zgomotele locului, atât de 
felurite. lătratul animalelor, urletul ne- 
bunului, cântul cuminiilor se amestecă 
prefăcândusse într“un singur zron. ce se 
înalță şi se pierde în tăcerea de argint 
a nopţii de primăvară... 

Deodată un țipăt ascuţii şi prelung; 
spintecă văzduhul.,. la Maternitatea o 
bie a fost cuprinsă de durerile fa- 





















aptea su Lăsut grea île lumină 
ută în umbre. Peste freamătul de jos, 
din păduricea vecină vine un fior, smuls 
parcă din forța de uălucire din funtas- 
tieul unei noțiţi tropicale... Masiva elă- 
dive a fost prinsă, împreună cu toate 
clementele firii, în jocul minnaut al 
norţii. Printre revărsările de valuri albe 
si avierele ae umbre, cei şease brazi de 








UN ERSUL LITERAR 


Consideraţiuni asupra imitaţiei 


Nu e suficient dacă socotim imitaţia 
şi ca o simplă contagiune mintală. E ne- 
voie să-i înțelegem dedesupturile, să-i 
pătrundem fazele, să-i cunoaştem sensul. 

Imitaţia ne upare ca un fenomen frec- 
vent : ca un fenomen de [psihoză colecii- 
vă. Reglementâuil-o psihologic şi saciolo- 





gic. Gabriel Tarde a pornit dela consta- 


tarea banală a repetițiunii fenomenelor 
naturale sociale şi psihice. Cum e posibil 
sindiul ştiinţifice al fenomenelor fizice 
altfel decât mulţumită faptului că acesie 
fenomene sunt totdeaunu aceleaş, prin 
imerenta lar repetiţiune în ordinea uro- 
lutivă a Incrurilor ? 

În lumea fizică există fenomene de si- 
militudine, a căror cercetare şi reglemen- 
iare, face ohbicetul ştiintelor fi In 
lumea vitală. aceste fenomene de simili- 
tudine suni le natură hereditară. lar în 
lumea socială şi psihică sinuilitudinile, 
repetiţiunile rezidă în fenomenul a de 
frecvent al imitalici 

Tmităm fără voie şi fără discernământ. 
Tmităm îot ce iubim, tot ce respectăm, 
tot ce adnirăm ; imităm uncori din Îi- 
că. alieori din dragoste, totdeauna din 
ineonstiență. 

Imităm dintro pornire firească, incren- 
tă omului social. 

Tată definiţia, pe care Tarde o dă îmi- 
iației, insistând asupra mecunismului ei 
logice : „În totdeauna cuvâniul imitație a 
avut un sens precis şi caracteristic : a- 
cela al unei acţiuni, dela distanță, a unu 
spirit către alt spirit şi ul unei acțiuni, 
care consistă în reproducerea quași- 
fotografică a unui clişeu cerebral prin 
placa sensibilă a unui alt creor”. 

După Tarde. sunt două feluri de a i- 
mita : a face la fel cu modelul şi a face 
contrariul. În ori şi ce chestie, zilnică. 
toată lumea, tot publicul se împarte în 
două părți : unii sunt de o părere, alţi 
de altă părere. Socialmente, ori și ce act 
este imitație sau invenţie. Faptul social 
elementar este imitatia. 

In viata socială există similitudini, 
cari au drept cauză imiiația. Cum ori și 
ce similitudine este datorită unor repe- 
tițiuni, avem irei categorii de repetiţiuni: 
sociale, organice sau. fizice. adică îmita- 
tive. hereditare sau vibratorii. Turde so- 
coteşte imitația, drept cauza unică a si- 
militudinilor sociale. În mod simplu, via- 
ja ne apare ca organizarea iritubilităţii 
protoplasmei ; materia ca orgunizarea e- 
lusticităţii eterului ; la fel şi societatea 
nc apare ca organizarea imilaţiei. Defi- 
nitia dată de Tarde grujului social e: .o 
colectivitate de fiinţe, cari suni pe punc- 
iul de a se imita, sau cari, fără să se î- 
mite acuma se aseamănă, iar trăsăturile 
lor comune sunt copii vechi ale unui a- 
celaş model“. Mai departe Tarde, consi- 
deră starea socială, ca pe o stare lipno- 
tică. ca o formă a unui vis. un vis de 
comandă san de acţiune. 

Tarde pune la baza ori şi cărei sovie= 















































în 
iale, străjuese clădirea. nrpăsători şi 
reci, scăldați în profuzimeu vazelor «de 
fier. de argint şi de piatră... 


lu intrare, prefăcuţi puzode orien- 


(Sfârşii) 


Tunie 1927. SYLVIUS ROLANDO 





lăţi, unu simpatia. ci prestigiul. Nu cste 
teama, ci admiraţia care produce son 
nambulismul social. Societatea uste imi-” 
tare si imitarea este a speţă de somnam- 
bulism. (Tot ce imităm respectăm, tot ce 
respectăm, imităui). Dar nu numai imi- 
taţia este fapt social important, ci şi în 
vepția, Invenţia şi imitația, în concepția 
lui Tarde. sunt acte sociale elementare. 
Cresdinia şi dorința sunt substanța şi for- 
ta asunra cărora lucrează invenții şi î- 
miiația. 

Progres l. ca si cel individual, 
se operează prin douii procedee : substi- 
iuire acumulare (de aci avem şi usa 
isele : bătălii si uniuni logice), Logica 
socială se ocupă şi eu duelul logic dar și 
cu uniunea logică, Duelul logic constă în 
lupta ce se dă între două descoțeriri. una 
veche şi alti nouă. Fiecare duel logic, în 
realitate. este dublu şi consistă în două 
categorii de afirmaţinni si de pegațiuni 
simetrie opuse, Ducluri logice găsim în 
limbaj (Inpta între dialecte), în pulilică 
(upia între partide), în industrie (eou- 
curenta). ete. 

Iu cazul în care o invenţie nouă vine 
«de sc uneşie cu o invenţie mai veche, 
dându-se naştere unei situaliuni noni, a- 
vem de a face cu o uniune sau împee 
rechere logică. 

In privința nceanismului logic al imi- 
tatici, Tarde socoate că imitația mebgae 
dinăuntru în afara omului. Imitaţia 
realizează nu prin influenţa societății, ci 
prin nn impuls psihologie, pe care-l gă- 
sim la ori si cine. 

Ascultarea şi supunerea, bunăoară, 
sunt forme ale imitaţici. Ori e femee. 
se ştie, imită omul, pe care îl iubeşte sau 
il admiră si a cărui influență o suportă. 

Imitația “dinăuntru spre afară înseamnă 
două lucruri : 1) că imitația ideilor pre- 
ecde pe cca a expresinnilor ; şi 2) că îi- 
miitația scopurilor precede pe cca a mij- 
loacelar. 

De altminteri, în sprijinul tezei 
Farde că imiiaţia merge dinănnlru în 
fară, e şi faptul că o religiune, care 
propagă, mai întâi se crede şi apoi 
practică. 

Tmitaţia se mai datorește şi prestigiului 
şi admiraţici, ce o avem pentru superior. 
Imitarea superiorului de căire inferior e 
un fenomen frecvent. Clasele inferioare 
din ori şi ce societate tind să imite ela- 
sele superioare. Oraşele din provincie 
tind, firesc, să îmi capitala. 

Este un fant incontestabil — crede 'Tar- 
de — că au luat nastere, în Evul-Megiu, 
comune urbane mai întâi și în urmă co- 
mune rnrale. Se pare că legea îmitaţiei 
de sus în jos ar fi inaplicabilă la propa- 
gurca creştinismului. care stu răspândit, 
mai întâi, la clasele de jos. Să se observe 
însă că, dună constatările făcute creşti- 
nismul, ca şi socialismul de uzi, sa pr 
pagut la oraşe mai întâi. In democrații, 
cum remarcă şi Tocqueville, nu numai 
capitalele. dar şi majoritatea massei se 
bucură de prestigiu şi devine model de 
imitat. Ori şi care ar fi organizaţia so- 
cictăţii, mersul imitaţiei, după 'Tarde, se 
supune în iotdeauna aceleiaşi legi: ca 
merge la distanțe cgale, dela superior la 
inferior, și se operează dinăuntru în a- 
fară. Sunerioritaica. care se cantă să se 
imite. este superioritatea, ce se înţelege, 
se admiră şi se bucură de prestigiu. 

Cutuma şi moda, religia, guvernămân; 
Lul, fegistația. morala şi arta, toate aces 
tca ocazioneuză și ajută în toate direc- 















































lui 
a- 
se 
se 


























UNIVERSUL LITERAR 


ţiile, şi pe toate tărâmurile, fenomenul 
frecvent al imitatiei. 

In concepţia sociologică generală a lui 
Tarde, fazele fenomenelor sociale sunt 
trei : 1) repetiţia fenomenelor : 2) opo- 
ziţia ; şi 5) adantarea lor. Bunăoară, un 
anumit fapt social se imită de către ma- 
rea massă a indivizilor: la un momcnt 
dat. în aceiaş direcţie, apare, o tendință 
nouă pentru, acel fenomen social, de aci 
opoziție ireductibilă între vechiul feno- 
men de imitație şi noul fenomen de inu- 
venție ; în cele din urmă, opoziţia îa 
. prin adaptarea celor două feno- 
menc vieţii de agregat sociul, prin imi- 
tarea invenției de către indivizi, căci i- 
mitația socializează pe indivizi. 

Tată, cu detalii și explicații. modul ctun 














concepe Tarde, fenomenul psiho-sociul 
al imitaţici. Ne permitem adăugăm 
modestele noastre observațiuni. Din ca- 


Tarde pare că dezarmează 
ori şi ce critică. FI afirmă categorie, că 
există două feluri de a imita : făcând la 
fel cu modelul şi făcând contrariul. In 
chipul acesta el epuizează toate faptele, 
cari, ori cum ar fi privite, tot imitatorii 
sunt. E un fel de a vorbi —. credem —, 
care unu e de fel ştiinţific. A afirma. în 
acelaş timp. că toate fenomenele sociale 
pozitive, bunăoară. sunt imitatorii şi a 
susține tot odată că fenomenele sociale 
negative sunt si ele imitatorii, ni se pare 
straniu. E o sfidare a regulei elementare 
de logică. du care o noţiune e identică 
cu sine însăşi, şi nu poate fi una şi a- 
ceiaşi în diferite alte situațiuni. 

Apoi, în definiţia pe care Tarde o dă 
grupului social, şi pe care am remarcat-o 
mai sus, dânsul afirmă: „grupul social 
e o colectivitate de fiinţe. cari sunt pe 
punctul de a sc imita, sau cari, fără să 
se imite acuma se aseamănă“, etc. 

Noi stim însă dela Tarde că ori şi ce 
fapt social şi în deosebi, similitudinile 
sunt datorate imitațiunei. Cum admite 
atuncea sociologul francez că un grup 
“ocial se poate compune din fiinţe, cari 
fără să se imite acuma, se aseamănă ? 
Se aseamănă, prin ce. dacă nu prin imi- 
tație ? Şi dacă nu sc imită. cum se mai 
pot asemăna ? 

Mai sus, am arătat, Tarde, crede 
drept fapt „ineontestabil” că. în Evul- 
Mediu, oraşele au fost întocmite înaintea 
sutelor. Faptul nu e tocmai incontesta- 
bil. Ecouomiceşte, Evul-Mediu este cunvs- 
cut ca o epocă agricolă, de producţii a- 
gricole. iar nu comerciale sau industriale, 
l-am da lui Tarde exemplu poporul nos- 
inu care şi-a întocmit și desvoltat o indi- 
vidualitate etnică, la saic, şi nu la oraşe. 
Tar din punct de vedere al sociologiei 
descriptive, se ştie destul de precis că e- 
poca pescuitului, a agriculturii şi a păs- 
toritului — epoca satelor — a premers 
cu mult, epocii industriale și comer- 
ciale — epocii oraşelor. 

Şi consecvent teorii sale, Tarde crede 
că creştinismul şi socialismul se supune 
legii de imitațiune de sus în jos, prin 
faptul că sau propagat la oraşe. Deşi 
aci, are dreptate, Tarde ce totuşi unila- 
teral. 


Priveste această probleură după situa- 
ţia geogralică și reluză să se refere şi lu 
situaţia demografică. Dacă din punct de 
vedere geografic, creştinismul şi socialis- 
mul stau propagat de sus în jos, dela 
oraşe la sate, nu e mui puţin adevărat 

din punct de veder demografic, şi 
cveştinsmul şi sicalismul  suu propagat 
de jos în sus, dela clasele inferioare la 
cele superioare. Cât privește explicaţia 


pul locului, 


















519 


„Le supplice de Phedre“ 


Fragment 





(Mărturi 
ție. „dragoste v 


sindu-si după bruscă revelu- 
novată“ pentru fiul ci, 








supliciala se revizueşte, încearcă emoli- 
ente și se cheltueşte în frenezi). 
Intrio scară o cuprinse o poftă, sguru- 


ivd-o ca un chin. Marc era lângă ca pe 
o sofa încăpătoare. Aşezaţi acolo cum se 
intâmplase, picioarele lor se atingeau şi 
trupurile făceau aproape deopotrivă, cal- 
dul dintre ci. De când, întărită cu răbda- 
ve de jar, se hotărise să i-l] aline, Elenu 
nu simţise încă. până azi, atât de lângă 
ea, sufletul copilului ei vitreg. lin clo- 
cot de îndoială, părea să-l prindă în 
freamăte. Avea să se reverse într'ul ei. 
Star fi crezut că între amândouă, unu 
exista, despărțitoare, de cât o membra- 
nă. Smintită de bucurie, sigură de iz- 
bândă, îşi începea asaltul. Toate sforţă- 
rile se adunară, fără a o sfâşia. În ace- 
laşi timp, se sirecura impresia netedă 
că, peutru înfrângerea şubredului obsta- 
col, îi lipsea mijlocul trebuitor. Ciudată 
oprire! Ce să născocească ? Ochii lui 
Mare se muiase în zâmbet de soare, dar 
lumina lor îşi filtra prin văl razele, cu 
lumina unei ape, acoperite încă de bru- 
ma dimineței. Deodată, o sguduire şi nă- 
dejdca : „Nesiguranţa s'ar stinge în mai 
puțin de-o clipă, dacă i-aşi săruta gura !“ 

Ruşinca i se urcă, roşie, în obraji. Se ri- 
dică, împunsă, par'că, de vârtul unui 
cuțit, apoi găsind destulă putere. pentru 
a-şi stăpâni nervii, se aşeză pe un scaun, 
alături. 

Nicio gugrăvire nn ar reda cum se cu- 
vine, noaptea petrecută.  Chinuită, se 
poate spune şi în toate felurile. Până 
atunci înfricoşările-i fuseseră vii, dar 
nu văzuse în năpraznica ci boală, ae 
cât un accident. de care avea să se tin- 
dece curând. 

Gândul ce-i venise, îi arătă. acuma, 
cât se întinsese răul. Privirile-i se pier- 
dură, fără să-i dea le fund şi, Doamne 
işt închipui, nu ştia cum, toate spasmele 
mârşave. isvorâte din el. Din clipa în 
care cugetul ei. rătăcind ca năuc, întâl- 
ni hidoasa cursă, şi. ştiind bine ce face, 
se prinse în ea de bună voe, ceeace, la 
început nu fusese decât o tortură mora- 
lă se împovără de atâtea încercări, în 
cât pentru a le îndura, îşi striga groaza, 


E Lai ZANA) 


ce se dă mecanismului logic al imitatici. 
care ar merge ab interibus ad exteriora, 
negreşit c o explicaţie, dar o explicaţie 
psihologică, nu socialogică. Sociologie. 
adevărul asupra imitaţiei e altul: că ce 
imită sub presiunea morală exorbitantă 
a societății. Să nu uităm însă că' Tarde, în 
toate studiile sale sociale, în fond n'a 
făcut sociologie, ci psihologie. Nu ne 
putem deci pune în punctul de vedere so- 
ciologic, şi a critica teoria psihologică a 
lui Tarde. cu toate că el îot timpul na 
crezut în domeniul stiintei sociale.  So- 
ciotogie — metoda şi teoria lui Tarde sv 
respinge. în total. Psihologie — e încă 
discutabilă, prin faptul că ignoră realităţi 
evidente de dragul unei teorii simple şi 
simetrice, aşa după cum, în parte. am în- 
cercat să arătăm şi n. rândurile de 


față. 
- N. N. MATEESCU 
































de HENRI DEBERLY 


Sub întunecă- 
se ne- 


mai mult de cât plicu 
vile lui Marc, abia simţite, ea ghic 
va de femee, inai imperivasă la nouă- 
sprezece ani, de cât dragostea oricăreia, 
Inainte să vie. el dorea pe acea ce avea 
să i se dea. „Eu, ca şi alta, de 
ce nu eu!” gemea Elena încredinţată 
că mângâierea visată un minul, nu ar fi 
pricinuit fiului vitreg, nici-o scârbă. II 
vedea mulțumit, cu prvirea încă stupi 














i, Apoi. îndrăznrlile lor se extitau în- 
ire eie ca nişte cătele care se joacă. mâi- 
nile li. se închideau pe prăzi, gurile în- 


frigurate se adăpau. una din altu. și 
bâlhâină, mai puţin de mirare de cât 
de eătaz. alunecau pe clinul bucuriilor 
cu adevărat diavoleşti. Vreţi să credeţi 
că cea mai rea, e revolta? Atunci, să 
vă cepărtaţi, de truput ci cu îneruuliivi 
întinse şi de ercerul pe care, la fiecare 
atțirne. îl congestiona. dând întruchipă- 
riler o vigoare mui mare! In spaimă, 
Vesnădăjde strigăte si lacrimi, îşi 
ivăia, acolo. noaţtea ci dintâi de dra- 
gosie pătimașsă. 

Sub mânzgâieri care o istoveau sondu 
tot iadul. 

Uneori. strivită de nn somn de brută, 
Ss bezea pemând de în şi de aştep- 
tări, cu capul în cârpe ude. o reconst 
twa. pentru a o sorbi cu nesaţ. Şi după 
ce consuma plăcerea, se stropea de sus 




















până jos, cu apă. In zorii zilei, adormi. 
Var ce turburare şi ce aprinderi. când 
revăzu pe Mare ! Ducă. în inima ci, tân- 


jea um soi de ruşine, urmare firească a 
depresiunei în care o adâncise nesom- 
nul. dorirța o încingea cu mii de ace de 
Nici un răgaz nu-i” da mintea, nici 
ihuă nu-i îngăduia irup ul. 

Pare că. dimpoiri miragiile nopler, 
oicât c siciseră. e atâţau mai mult. A- 
mănvurtiudu-l înfăsurâud pe prea dragul 
ci fiu vitreg, nu cu privirea vece. dar 
sub semnul puterii aproape dricești pe 
core i-o Ştiu asupra trupului ei, i se pă- 
vea că'l admiră pentru prima oară. Ce 
tvăare era. la urma urmei. astă nouă 
imagine a lui, ale cărvi iumulţite îndrăz- 
ue); n învehuniseră ! Buza nesălurată ? 
(mbră ncdemnă! Gu asta vie, 
care voia si o sărute ! Când ochiiș duşi 
spre cu de o nevăzută forţă, sc opreau o 
“pă pe carnea aiât de fragedă. propria 
“i gură se ccutracta, pleoapele îi băteau, 
se clătina, ca upucată de amețeli. De 
mai mule oi. în timpul zilei, fără rosi 
atinse prictenos faţa lui Marc, sau îl 
sărută pe obraz. De atâtea ori. mâh- 
niră de lipsa ci ce curaj. Era pentr ca 
o certitudine. dchândită dimineaţa, şi 
ajunsă pe măsură ce mai puternică, ob- 


srdantă. nn sine contact în care li 





























sar fi umesiecal văsuflările, ar fi [ă- 
cut=. până la moarte, fericită. „De ce 
să mă se? T de-ajuns, se gândea, să 





nu mă tem !* Inainte să se culce, se ho- 
tări. Mare pmmi sărutarea cu mirare, 
dar intenția care o ci se îi răma 
ascunsă, şi nevăzând de cât o stângăcie, 
râse şi atâta tot, 


Trad. de ELENA PROȚOPOPESCU 





320 


Portrete străine 


HENRI DEBERLY : LE SUPPLICE DE PHEDRE 


Mijlocia rumegătorilor de coli tipări- 


te, febrili, caută cu îuțeală și descoperă 
în toate prăvăliile, poevstea de atâtea 
sute de ani mistuită. a nenorocirilor din 
pvneceu. şi a catastrofelor domestice, Tn- 
tre șeoarțele cărții franceze, se strivese 
din enoca dulcei Lafavette până“n mai 
asprul lor ev al freudismnlui. tabtle a- 
natomice si dezastre de sabat familiar. 

Franeczul sta depăşit pe el în amahi- 
litatea de a întrejine şi desrolta curiozi- 
intea cumetrilor de toate gradele şi clu- 
sele, fie că ș hoczat oferta seript de 
analiză. fie că. la fel de atrăgător pentru 
inchipuirea lancinată de cancan şi cro- 
lisă podoabă. i-a zis studiu de moravuri. 
FI a satisfăcut cu măsuri czale şi cu po- 
tențieri înire ncelintite ziduri, negusto- 
reşte. pe ici. din nur instinct salonard 
pe colo. priopismul anxios şi microsco- 
pica genitală, 

Nu pentru amatorii aceştiu, si-a scris 
Deberly. cartea lui severă. în bună tra- 
diție franceză, pe cât se simte, dar smul- 
să. cu o salutară violentă. din ambalaiul 
1e volume croite pe placuri şi pe libi- 
dinos. 

Titeratul acesta cu capul desinat de 
încăpătânările şi apăsul tusului. nemân- 
pgâiat de umbre palide şi de catifeliiri, 
se comțilace, înzestrat cu  sugucitaten 
Draenlui. în cantorsiunile volupte ale 
femelei. lăsate Ini mostenire de un ca: 
sie iîmaintaş pe sofalele largi şi curbe, 
de stihuri sonore si impunătoare. 

Incruntat, cl o lipseste de mica dante- 
lă şi de marele discurs, Procedeul de 
concentrare, este. la cl, abil. şi în toate 
părtile compleetează golurile rose 
viuge reverențele, recitarea patimei e- 
togant versificate şi'n nobil urenș către 
Venns. nefiind pe asprimile Îni potrivită. 

Deberlyv porneste cu o netă viziune şi 
îşi pregăteste insinuările sigur. pentru a 
“nu ne surprinde, la vreme, că pula ar- 
dentă şi fermă, stăpânită de un rău ne- 
mernie explorând cărările păcatului. 
sângerează în cursa dințată, întinsă cu 
atentă cruzime. 

Tnfrigurarea glusului acestei. oricum 
simpatice posedate. întrece, fără vrere, 
părinteasca mustrare si desvălue, când 
mai larg. eccace, până la erupție. va fi 
urmărit, joc cu joc, și pe nesimţite în- 





























cercuit. de diavolul în mărăcinis sau 
în unzhere de buduur ascuns.  Grarda- 


țiile se precipită şi vopseaua. între ne- 
gru şi ccarlat, întinde cn iscusința încer. 
catei pensule, pasta. din mii și mii de 
tubnri, când împachotate şi când des- 
părțite, Detaliile toate se îndreaptă, (nici 
stângăcie, nici întârziere), spre aceiaşi 
unică țintă. luminos  urmărilă, prin 
obscur şi dedal. Să recunoaştem că. îri- 
tante când se ajustează unui plan de în- 
vătământ, ordonarea si mestesngul de 
simplificare, aici. dă motivului şi temei, 
râștig. 

Deberly nu se mulțumește cu  docu- 
mentul prezentat naturalist şi sumar, îl 
şi lămureşte, fără a verifica. totusi, sub- 
stanța cojilor ae ou. şi-l şi fixează. „Psi- 
ehologia“ lui are numeroate ieşiri, tram- 
pe şi supape. ochiuri de ape în vârtej, 
precum și stagnanțe de lac hipocrit, E] 
Imerează cu sfredelul şi cu miăciuca, de- 
apotrivă. şi nu se sfieşte să taie, cu şor- 
tul tâmplarului înainte, nodul de ştejar 
sau să desgrădineze, din tei, fibra co- 









riace. O mişcare de suflet îşi găseşte re. 
percusiuni în deosebite lăuntrice casete 
şi se soluţionează în chipuri diferite. 
Bogăția de interpretări nu se învârteş- 
te, ca frunza moartă, în gol. în ipoteze 
de lux rationalist ; se risipeşte suu se a- 
dună, afurisit de elastic. între ieroglife 
de fiziologie, achiziționate îndelung şi 
aşezate, unele față de altele. ca mer 
brele unei fantastice maşini, construite, 
însă, pentru funcționare şi producţie. nn 
pentru elaborare de aforisme şi oraţiuni. 

[Ș) impresie dură de viaţă comprimată. 
veghind să nu irumpă, căci speriată de 
propria ci putere, „idee que Mare ne 
“aimait plus Yindignait partois et, dau. 
tres fois, la penctrait de lamâre Jouis- 
sance que gofte en face de la raucune 
une âme imp6rieuse, mais. plus souvent, 
jetait en elle une contrariât€ dont sob- 
scuricissnit toute sa vie“, 

Metodă mult străină de metoda lui 
Proust, deşi, aparent. pe alocurea, a 
ceiaşi. Acesta lasă, fără grija digurilor, 
viața în revărsări şi inundaţii ; dar De- 
berly retine succesiunea filmatică în e- 
tape, tot atâtea statii de distribuţie, re- 
zumat şi limpezire. i 
ini ori cole sincere, ș ârlite „Învo- 

ntar la suprafață de svâcnirile incon= 
stientului. singure denuriţătoare printre 
făţărniei e faţă de sineşi, Deberly nimic 
nu înlătură, nimic nu îndulceşte și au 
modifică nimic. Arta lui de şuruburi 
strânse la timp, aici excelează. Și iată 
rezultatul. EI va seandaliza pe câţi mai 
mulți curcani. repede su ărați de şuer 
şi pe cât mai eu 











£ numeroase bibilici, cu 
menirea, precum se ştie, de a psalmo- 


dia întreaga zi : păcat, păcat, păcat. 

Ia ă rezultatul. Analiza nepermisei 

iuni, justifică prin justeţea ei inevi 
tabilul „6cart“, şi dă infracțiunei moru- 
le, e explicare deplină. Ă 
„Prin ea, monstruozitatea se rezolvă în 
firesc. Dragostea interzisă, se întreține 
peste formalismul matrimonial și împe- 
ra uisul bunei Durtări, din con itutivele 
si Sniatae tot atât de imposibil de sue 
focut, ne cât de cu nepuinţă să imprimi 
nui organ. funcțiunea altuia, indiferent 
de hotărîrea, hazlie şi absurdă, de a fu- 
ce ca ochiul să audă şi urechea să vadă 
pentru ca schingiuiri, obslacole şi vepri. 
mande să-ți obţie nota hună a Societăi. 
ţii. înebunite într:o bună zi, să gust 
Punem. de prestidipitație şi inversiuni. 
logica Organic a femeii lui Deberly, 
este atât de strict închisă în cleştele tru. 
mese: încât a o contrazice ar fi i. [7] fs 
tropia, şi ar fi 0 puţin deşteaptă năzain- 
ţă de a opri reacțiunile unei glande cu 
discursuri pedagogice şi împiedecâna 
seerețiunile, cu precept uscat şi cu poză 
utilă prin spaimă, Acuzaţia de îmeruti 
tate, adusă periodic, de sergenţii cdi ia 
fuirilor oneste, unor intuitiv, care des 
lipese de segica realității, miezul hălos 
de cartilagiu si spută, stu catibărit “tac. 
Ii SA ereseala de a porunci tumulte- 
or de ocean să se liniştească în vase de 
bucătărie, pentru a fi cu morcovi și car. 
tofi. cu țelină şi pătlăgele, fierte, dea. 
supra unei flacări conjugale : inoperan. 
tă mancvră față de încăpăținările inso. 
lente ale valului marin, ă 
„Pentru ca să înceteze bătaia ochiului 
și să curme sughițul, personagiile de a- 
ghiazmă, hrănite ca legendarii lilieci 














UNIVERSUL LITERAR 


HORATIU 


Monumentul poetului 
(Oda XXX — Cartea III) 


Am ridicat un monument aparte, 
Maimnalt ca piramidele regale, 
Nici Jupiter cu tunctele sale 

Nu va putea ca să-i aducă moarte. 


Eu ştiu că voiu muri dar nu mi-i jale — 


Din m cea mai prețioasă parte 





În urma mea frăi-va, mai departe, 


La Capitol cât vor sui vestale. 


Căci bine ştiţi că ritmul cel eolie 
De mine e adus pe-aceste scene... 
Deci vino, Muză ! suflet melancolic, -- 


Te-aştept să mi te-apropii, drag, alene, 
Iar lauvul tău mândru şi simbolic 
Să-mi încunune fruntea, Melpomene ! 


L. ALBU-NEGOVAN 





cu anafară, bucuroşi ar buchini. în au 
zul pacientului, pasagii din  d-nu de 
Staft şi din educatorul Payot. 

Se nare că lozinei de acestea, pe care 

bine le știe Deberly guşate, l-au retor- 
mat, de bună scamă, la sfârşit şi pentru 
a se salva, pe cât o mai putea face, şi-a 
terminat romanul cu concesii, contra 
halunsate, pe sfântă. dreptate, cu apre= 
ciabile pierderi. Câteva exelumaţii de 
pudoare şi inoportuna intervenţie, une- 
ovi. a decenţei, poate să presimtim su- 
bita revenire a pociăitei. în extreniis, c- 
voine, ca şi comica disproporție, în ul- 
timele rânduri, dintre forta lui Deberty, 
de disecare şi disociere, timiditatea 
ui, neașteptată, de îns. dintr'odată uns 
de treabă şi necăjit de poznele curoa- 
nci, 
Poate că nici nu se putea în altfel câş- 
tiza cununa. dar de creşte autorul, 
cu slugăritul final, în stima predicanţi- 
lor, pierde, socotelile toate făcute, prin 
factice şi căldicel convenţionalism. On: 
de litere, Deberly nu a ştiut să aibă, 
până la ultimul cuvânt al cărții lui fu. 
mouse, ținuta rigidă şi aprigă de la în. 
ceputul slovelor ei, şi gâde  concesiv, 
şi-a înflorit cu rosmarin cutitul, 
prins de scufia de sânge. pana de tiro- 
lez şi floarea reginei. 


FLENA PROTOPOPESCU 


















UNIVERSUL LITERAP 


A venit 


A venit i 
cu pas mărunt, grăbit... 

pentru ea 
noaptea sa lăsat oarbă şi grea, 
nimeni să no vadă, prin besna rece, 
ce uiliți bate. 


ce praguri trece... 
4 


Piscul 


sterp, pleşuv. enorm... 
toate poftele ce'n mine dorm 
tresar, şi cu porunci de fier 
pe cărăruile-ţi mă cer; 

pisc alb, stingher, 


proptit de cer!... 
A. COTRUȘ 


Huniedoara - 


In ţinutul Hațegului — cuibul româ- 
nismului — eroul lancu a găsit cu cale 


să-şi clădească lângă satul natal cuibul 


de apărare, de unde să poată în acelaș 
timp. usor supraveghea atât pe Domnul 
Principatului român. din sudul Carpa- 
ţilor. cât şi pe Turci care tindeau să pă- 
trundă în inima Europei prin țara un- 
gurcască chitind asupra Belgradului. 
Nu se putea 0 aşezare mai minunată 
pentru viteazul crescut în şcoala lupt&- 
lor dintre oraşele italiene de cât cea pe 
care şi-a ales-o lângă Ilunicdoara. 


sat 





HUNIEDOARA, după o stampă din sec. XIX 


Că viteazul văzuse şi învățase multe 
în fuptele ce le-a trăit ne-o dovedeşte 
atât locul pe care şi-a aşezat castelul 
cât şi întăriturile lui. 

Privindu-l în aşezarea sălbatică care 
îl înconjura îţi face impresia unui suib 
de şoimi, după cum de altfel au şi fost 
Huniazii. 

Castelul a fost zidit în 1442 după pla 
nul lui Iancu Corvin, îar în 1486 a fost 
reparat de către fiul său Maiei Corvin. 

O ultimă reparare i-a fost făcută apoi 
între 1619—1624 de către principele Ga. 
briel Bethlen, care porunci de-i adăugă 
zidul din colţul stâng cu cele două tur- 
nuri mici, 


In 1854 a fost distrus de un incendiu 
şi în 1870 reclădit de Habsburgi. 
Figura de jos reprezintă 

înainte de ardere în 1735. 


In figura de sus castelul este 
zentat aşa cum a fost reclădit. 


Observând ambele figuri ne dăm sea- 
ma cât de deosebit este cel de al doilea 
de cel dintâi. 

In castelul românului Iancu sau pus 
la cale nenumăratele expediţiuni împo- 
iriva Turcilor şi aici au făcut legătura de 
supunere către „Cavalerul alb“ domnit 
Moldovei Petre şi tŞefan în veacul al 


ÎV-lei, 


castelul 


repre- 


MIH. POPESCU 





HUNIEDOARA, după un manuscris din sec. XVIII 
” 


502 





IONEL TEODOREANU : La Medeleni ; 
vol. II. Drumuri, roman ;cditura „Carlea 
: Româncuscă” 


(Urmare şi sfârşit) 


Mircea Balmuş, coleuul de clasă şi şe- 
ful promoţiei lui Dănuţ, e copilul unor 
tabietlii moldoveni, locuind într'o poio- 
lită şi aromată gospodărie din Popa-Nan. 
Studios într'atâta că Olgula îl și deere- 
ase, prin corespondență, prinţ al Iard- 
muthurilor, Mircea e îndrăgostit de Ol- 
uuța, fără să o fi cunoscut, însă firea lui 
imidă, e mai mult terorizată de fami- 
itatea ei autoritură 

Sau găsit voci în critica noastră, pen- 
tru cari Mircea Balmuş este o creaţie, 
prea „confecționată“, şi întrebuințat, pa- 
re-se, de Ionel Teodoreanu ca element 
de antiteză. Dănuţ şi Mircea sunt într'a- 
devăr două versante, cu altă vegetaţie, 
ale aceleiaşi adolescențe. D-l Ibrăileanu 
îl socotește însă prea sinictric. 

De o pasiune cu mult mai inferioară, 
înzestrat cu toate atributele timidităţii, 
nemărturisindu-şi dragostea pentru Ol- 
guta, decât singurului personaj de cure 
firea lui se putea apropia, blândei Mo- 
nica, Mircea este temperamentul opusal 
impulsivului Dănuţ. Aprig în necruţătoa. 
rea Imi duşmănie pentru Adina, a cărei 
pasiune o socoteşte vinovată pricinii a fe. 
lului de viață ce duce Dănuţ, Mircea re- 
prezintă tipul hotărâtului în viuţi, mân- 
dru de firea lui, orgolios, şi deci tăcut, 
de victorii ca şi de înfrângeri. Primind 
mvitația domnului Delcanu de a 














pe- 
trece vacanța cea marc la Medeleni, Mir- 
cea a cărui prezenţă se estompează din 


ce în ce mai mult înumbra Medelenilor 
îşi prepară examenul de clasa a VIII-a, 
aşa că la începutul viitornlui an şcolar, 
Mircea Balmus, student şi suplinitor la 
Liceul Lazăr. (suntem în toamna lui 1914 
en începuiul războiului cel mare și cu 
concentrările corpului didactic), este pro 
fesorul ni Diănut. Toată această evolu- 
ție a Iui Mircea, contrastează, e adevă- 
vat, cu atmosfera liberală, dacă vreţi, 
oarecum anarhică, şi lipsită de obiective 
precise ale Medelenilor şi judecat prin 
prizma acestei libertiă “ar putea crede 
că Ionel Teodoreanu a urmărit o crca- 
țiune simetrică. Adevărul este că Mircea 
Balmuş nu este un personaj udefinitiv. 
Poate că autorul îl rezervă viitoarelor 
cânturi ale „Medclenilor“, poate că de 
aceea l-a şi împins cu un an înaintea lui 


Dănuţ, poate că etc. Insă, este în „Dru- 
muri“ o scenă al cărei actor principal 
este Mircea Balmuş, o scenă de o ţinută 
psihologică, de o candoare şi de o sua- 
vitate neîntrecută, cure, singură ca, dă 
croului acestuia un atestat de nastere ca 
și dispensa neîmplinirilor eventuale. Mir 
cea Balmuş este până acum Mircea din 
srena întrevederei cu Olguţa şi Mircea 
nedecisul, îndrăgostitul şi timidul, care 
nu îndrăzneşte să deschidă poarta din 
Pitar-Moşi, dela; Herr Direktor. unde sta 
în gazdă, pentru cele câteva zile alc es- 
capadei, Olguia, i 











Şi  iată-ne cereuiți. După cum spu- 
neam Olguţa. în toxărăşia binecuvântată 
a d-lui Deleanu, descind dis-de-diminea- 
ță în PopaNan, la casa solilor Balmuş, 
care-i primese cu explozii. de bucurie. 
Coana Catinca e în grădină, pregătind 
cafelele cu lapte, Mircea e în odaia lui, 
prăvălit pe covoare „cu atitudinea unui 
bagaj căzut din care iese un cup de pi- 
sică. „al cărei trup e captiv” — îngrozit 
de întrevederea — „nenorocirea“ cum zice 
el, —ce-l aşteaptă îmbrăcat în pripă, cu 
tunica de alpaga, destrămată în coate. 
peste cămaşa de noapte, ete., ete. „cu su- 
fletul răscotit ca un dulup jefuit în gou- 
nă*. Dar la acest portret a cărui suvu- 
roasă extindere nu ne-am putut îngădui 
să o transcricm în întregime, portret 
caro cl singur ar fi de ajuns să ne înfă- 
“işeze un Mircea în carne şin oasc, și 
mai ales în suflet.autorul udaogi scena 
ncaşteptată, bruscă și simplă, gen-Olgu- 











IONEL TEODOREANU 


ţa. dintre accasta şi Mircea. lată unde se 
vădeşte romancierul. Căci, tu, cetitor 
sentimental, întovărăşești pe erou, pe u- 
roină, ajungi să-i cunoşti, cu virtuțile și 
păcatele lor. ştii cât de „amarnică e Olgu- 
ja. cât e de nceruţătoare, şi cât de timid 
e Mircea şi tremuri la gândul că autorul 
i-ar putea pune faţă în faţă şi oști con- 
vins că stângăcia lui Mircea, va trece şi 
în paginile cărţii şi că autorul însuşi îşi 
va pierde cumpătul şi va rata scena. Dar, 
spectacol cu adevărat demiurgic, autorul 
nostru e un adevărat romancier, el nu se 
teme de încercări, el umblă după isprăvi 
şi le biruc ca un alt Făt-Frumos, și de 
accea vă învit să citiți, pentru că oricât 
m'aş trudi, n'aş putea-o reconstitui, şi 
ar fi şi păcat, scena aceasta de improvi- 
zată şi matinală confesiune, când Olguta 
cunoaşte un Mircca fără de ridicul şi 
Mircea înţelege pentru ce iubeșie pe 
Olguţa. 

Voi trece peste toate peripejiile esca- 


UNIVERSUL LITERAR 


padei Olguţei la Bucureşti, dintre cari a- 
tâtea ne duc la vremurile de sgomotoasă 
copilărie ale „Hotarului nestatornic” şi 
voi ce iâteva rânduri dintro interpre- 
tare sufletească a autorului — ca 0 do- 
vadă că arta lui lonel Teodoreanu vede 
adânc când «e îndrăgostit de un cron şi 
că pentru Ionel Teodoreanu, Mircea nu 
e un șimplu erou de simetrie, fute de 
răscruce cu Dănuţ, ci o adevărată exis- 
tunţă artistică, oricât după so: lui la 
Medeleni, prezenţa lui. se eclipsea 

Miveca iubeşte po Olguţa şi după ple- 
carea acesteia, iată în ve cuvinte de poc- 
tică psihologie, trauscrie autorul minu- 
nca săvârşită. (Poate că, în treacăt, nu 
stvică să menţionăm că aceste rânduri de 
antologie le-am întâlnit, spre bucuria 
uoastră, citate şi'n studiul d-lui Ralea): 
„In sufletul hui Mircea cva ca o mirare 
care prefăcea conturul sufletului şi al 
gândurilor. O mirare... Inaintea primă- 
verii trece-un vânt. Trece un vânt pe 
străzi, printre case, magazii, biserici, 
printre oameni preocupați, cari se due 
la treburile lor de toute zilele, întrio zi 
ca toate zilele. Şi deodată un trecător — 
tânăr sau bătrân. femee sau fată — ridi- 
că ochii, ascultă, priveşte, respiră... Ce 
sta întâmplat ? A înflorit o zare? Au râs 
mălinii undeva înainte de vreme? Au 
respirat violetele într'o pădure ? A zbu- 
rat un înger nevăzut din ceruri și s'a dus 
iar înapoi, cu parfum de toporași, în &- 
ripi ?... Ciue ştie !... Nu sa întâmplat, ni- 
mic... Cine ştie |... A trecut un vânt, îna- 
intea primăverii, printr'un oraş. 

Şi capetele trecătorilor se ridică. Cerul 
parcă a venit. Un trecător zâmbeşte al- 
tuia, fără să-l cunoască. Fiecare ar vrea 
să facii semne de bunivenire cuiva... Nu-i 
nimeni. E o mirare ; oraşul e altul, ou- 
menii sunt alţii. Undeva un glas începe 
să cânte. E o mirare pretutindeni, pe ur 
ma unui vânt care-a fluturat soare, per- 
dele, plete, suflete... 

Fără să mai adăopăm că pasagii de fe. 
lul acestuia abundă în romanul lui foncl 
Teodoreanu şi că dacă scrisul său nu este 
pretutindeni de acecaş unitate formală, 
stilul acesta trebueste privit ca o specie 
de monolog exicriorizat, plasticizat în 
natura înconjurătoare, am zice un mo- 
nolog interior obicetivat în pasteluri, 
Desigur, şi în acest caz, romanul nu e 
lipsit de anumite lungimi, sau alteori de 
anume inferiorităţi de stil, prea puţine şi 
prea neînsemnate, însă, ca să le mai re 
levăm şi care vor dispărea de bunăsea: 
mă, la o viitoare ediţie. 


Dar romanul continuă  înir'o profu- 
ziune de scene, într'o implicațiune de 
evenimente episodice, cure de multeori 
ameninţă să treacă pe primul plan şi. care 
ue smulge din întâia polarizare u aten- 
țici noastre. 

Dănuţ şi cu Mircea pornesc la Mede- 
leni, de vacanţă. 

O apariție, Monica, de basm, călărind 
în aşteptarea lui Dănuţ, o întrevedere 
emoţionantă, Dănut abiu deslipit de sâ- 
nul Adinei. un drum ca în poveşti spre 
casă, d-na Deleanu ieşind întru întâm- 
pinarca flăcăului şi apoi pe încetul o 
schimbare în temperamentul impulsiv al 
lui Dănuţ, o animalizare, dacă e îngăduit 
a spune, metamorfoză explicabilă psiho- 
logiceşic, oricât sar -părea de curioasă 
accastă nouă ipostază a lui Dănuţ, care 
tânjeşte în trupul lui după Adina şi se 
simte străin, lipsit de avânt în vecinăta- 
tea Monicăi. Fie că, complexitatea sufle- 
tească a lui Dănuţ compartă o atare sc- 
rie de schimbări la fată, fiecă Monica e 
realizată din umbre, ca o croină rezig- 




























UNIVERSUL LITERAR 





LEON VIORESCU : PEISAJ 


nată să aştepte reîntoarcerea logodnicu- 
lui rătăcit — adevărul ! este că scenele 
dintre Monica şi Dănuţ, dela Mcdeleni, 
sunt cele mai puțin convingătoare. Spa- 
țiul ne lipseşte pentru a ilustra nu numai 
lipsa ae sinceritate a acestor scene, ceea 
ce din partea lui Dănuţ n'ar fi de cât 
prea explicabil, dar lipsa de sinceritate 
— avtistică — din partea Monicăi. Nu 
ştiu dacă greşesc — şi timpul nu este fa- 
vorabil pentru a ne informa, în amă- 
nunte — dar mi se pare că Monica. na 
vorbit mai de loc sau în orice caz în tai- 
nă — şi acesta a fost marele ci farmee— 
în „Hotarul nestatornic“. Şi poate că nu 
e vorba numai decât de cuvânt. Ci de 
o discreţie şi o taină, mai presus de cu- 
vânt, vecin cu tăcerea şi p: care Monica 
le jiărăseşte de câtca ori în acest al 
doilea volum. . 

Scenele sentimentale dintre cei doi 
logodnici sunt cele mai palide. Să fie o 
simplă iluzie ? Să fie o slăbiciune a auto- 
rului ? „Sunt zile când eroii nu sunt în 
bune dispoziţii“, serie într'un loc Girard 
în adwmivabilu-i ultim roman în al cărui 
erou, abulicul  Paterne, găsim câteva 
trăsături din acelea ale lui Dănuţ care, 
eu adevărat, nici nu se afla în bune dis- 
poziţii sufletesti, de când e la Medeleni. 

Să repetăm fraza aceasta, care nu re- 
zolvă dealtminteri. îndoiala, pe care sin- 
gur studiul atent — aşa cum romanul lui 
lonel Teodoreanu îl reclamă — ar des- 
lega-o, după cum tot numai studiul ar lă- 
muri şi episodul Ioana Pallă, a cărui e 
nigme psihologice nu pot fi desvăluite de 
la prima vedere. Să notăm aceste capete 
pentru viitoare reveniri, şi să reluăm, 
pentru încheere, afirmaţiunea noastră 
dintru început că linia romanului e de- 
viată, am scris în numărul trecut—chiar 
siluită. 2 Ma Bjalec 
1? situau Dă 

Desigur, şi observaţiunea e foarte ve- 
che, toată literatura, este autobiografică. 
Mai mult, sia spus că literatura e cu a- 
tât mai bună cu cât e mai autobiogra- 
fică. Şi lucrul poate fi urmărit în toate 
literaturile, chit că anumite genuri au 
transfigurat până întratâta  materialui 


autobiografie încât nimic din vechile ca- 
ractere nu mai transpar. Dănuţ, se vede 
a fi un scriitor. sau mai bine aşa îl vrea 
autorul. „„Alunele veveriței“ — acele 
caete cu metafore sunt chiar maniera cu 
care a debutat în literatură şi Ionel Teo- 
doreanu,. Deci, şi desigur tot cetitorul în 
curent cu ce a scris lonel Teodoreanu, 
nu se va putea smulge suggesiiei — în 
Dănuţ, autorul sa zugrăvit pe sine, cel 
puțin în aspectul literar. Ori Dănuţ 
după cele câteva aventuri care-l smulge 
caetelor cu metafore. în urma experien- 
țelor sufleteşti cu care aceste aventuri 
se pare că l-au îmbogăţit (cu toate că 
teocmai fiziologia acestei formaţiuni de 
literat nu ne este tradusă. serie nuvelă 
și anunță roman. Dar romanul pe care 
îl va scrie Dănut este chiar „Medelenii“ 
şi în romanul acesta vor figura eroii şi 
eroinele întâlnite deja în romanul lui 
lonel Teodoreanu. Şi aici, spuneam, ni 
se pare.că linia romanului e ruptă. Fic- 
țiunea cu care ne deprinsese autorul se 
despică, planurile se suprapun, eroii din 
carte îşi ies din roluri şi trec pe copertă 
substiiuindu-se autorului. 

Un frumos spectacol pirandellian, 
dacă Ionel Teodoreanu ar fi urmărit să 
ne dea comedia aceasta a creatiei. Cred 
insă că totul se datoreşte unui punct de 
vedere greșit. Ionel Teodoreanu a crezut 
de enviintă să introducă în partea finală 
a romanului toate gândurile sale despre 
roman şi să răspundă oarecum obieeţii- 
lor ce îi stan adus sau i star mai aduce, 
O slăbiciune de autor. care i-a alterat 
perspectiva. Dănut putea să devie ro- 
mancier şi putea să ia în serios această 
îndeletnicire. EI trebuia să scrie altceva 
decât „Medelenii“, după cum metaforele 
se numiseră „„Alunele Veveriţei“ pe când 
ale lui Ionel Teodoreanu : „Jucării“... 

Fără să mai adăogăm că; această nouă 
epocă din viața lui Dănuţ. trebuia des- 
voltată întrun volum aparte şi cu tot a- 
paratul de obiectivare cu care lonel Teo- 
doreanu a urmărit pe Dănuţ, dela înce- 
puturile vieţii lui de copil, şi până la 
aceea de adolescent robit simţurilor. 
Schimbarea perspectivei, l-a făcut să 
treacă peste epoca aceasta şi toate se 





525 


par mici şi nwdistincie ca privite prin- 
ir'un ochian întors. 

Dar şi această problemă — pe care 
am socotit de trebuinţă, s*o formulăm — 
merită o mai lungă desbatere. l-a fost 
dat tot lui Ionel Teodoreanu. a cărui tâ- 
nără măestria se sbate şi rupe tiparele 
stricte, să ne dea cu cel deal doilea vo- 
lum al Medelenilor o formă, greşită, după 
noi, în partea-i finală, dar nu mai puţin 
bogată în sugestii. 

Şi cititorul ştie că numai operele via- 
bile duc cu ele sâmburii polemicei. 

Nu este oare, Balzac, cel mai discutat 


dintre romancieri ? 
PERPESSICIUS 





Ducele Duras văzu, într'o zi, pe Des- 
cartes la o masă plină cu tot felul de 
bunătăti. Ducele îi zise: 

„Cum, şi filosofii obicinuiesce să mă- 
nânce astfel de lucruri fine ?* 

„De ce nu? răspunse Descartes, „crezi 
oare că natura produce bunătăţi numai 
pentru proşti ?* 

"x. 

Ronsard după ce cântase zece ani far- 
mecele Casandrei, — prima sa dragos- 
te, — făcu versuri pline de laudă pentru 
Elena de Sugeres. Aceasta rugă pe car- 
dinalul Perron de a face o prefaţă la 
începutul volumului de poezii  galante 
ale Imi Ronsard, pentru a convinge pu- 
blicul că acesta n'avusese pentru dânsa 
decât admiraţie cu totul nevinovată. F- 
lena de Sugâres era cea mai virtuoasă 
fiică a reginei ; dar şi cea mai urâtă. 
Cardinalul îi răspunse cu răutate : 

„In loc de prefaţă, vă sfătuese să pu- 
neţi la începutul cărţei, portretul dv.*. 





„x. 

Maria Antoaneta văzu, într'o zi. o me- 
dalie, ce avea pe o parte portretul Fe- 
cioarei-Maria şi pe cealaltă al reginei. 
Neînţelegând simbolul acestei medalii, 
ducele de Nivernais, care era de faţă, îi 
spuse : 

„Când vezi portretul Fecioarei-Maria 
trebue să zici: Ave Maria, câud îl vezi 
pe al reginei Franţei, adaogi:  Gratia 
plena“. 

... 

Medicul Falconet fu chemat la o doam- 
nă ce-şi închipuia că ar fi bolnavă. Me- 
dicul îi puse întrebări la cari doamna 
răspunse că mănâncă bine, doarme bine, 
însfârșit reeşea că este perfecti sănă- 
toasă“. 

„Nu e nimic“, răspunse medicul „vă 
voiu da un remediu care vă. va scăpa de 
toate acestea“. 


Inir'o zi, Frederic cel Mare zise medi- 
cului său: 

„Fii sincer, doctore, câţi oameni ai u- 
cis în cariera d-tale ?* 

„Sire“, răspunse medicul, în orice caz 
mai puțini decât Majestatea-Voastră“. 

x. 

Beaubourg, care era grozav de urât, 
Racine. În momentul când d-ra Lecou- 
vreun, care juca pe Monina, îi zicea : 

„Ah! seigneur vous changez de visa- 
ge“, (act. III, scena 5) se auzi strigând 
dela galerie : 

„Lasă-l să o schimbe“. 


ZOE LECCA 





524 


„Nu se mai laudă“ 


Dacă îmi adue aminte una dintre cele 
mai frumoase precizări, dintre câte am 
întâlnit. e aceea ce prin care G. Lanson, 
ariita influenta faimosului articol al lui 
Jules Lemaitre, asupra lui G. Onnet. Se 
disenta influența criticii asupra opinici 
bublice. Sc arăta că majoritatea cititori- 
lor nu ține seama de sentințele celor mai 
reputați dintre critici, că remanele de, ti- 
rai sunt mai căutate ca oricând. Fxem- 
vlul era furnizat chiar prin G. Ohnet: 
„Cărțile lui se vând, sau se vindeau a- 
cum câţiva ani. întrun număr de exem- 
rlar încincit decât în vremea aparilici 
faimosului articol prin care, într“o revistă 
aproape necunosentă, un critic tânăr de 
tot, prăbuşia într'o singură zi, un roman. 
cier de renume european. 

Asta acum patruzeci de ani. 

Ce fel de prăbusire când G. Ohnet e 
mai citit ca oricând? era întrchat Lanson. 

Da fără îndoială a răsvuns documenta- 
tul critie e mult mai citit ca atunci și e 
firesc să fie asa. dar nimeni nu se mai 
laudă că îl citeşte. 


Evident, citit e şi Ponson de Terrail cu 
al său Rocambole, citit și Paul de Cok, 
citiți atâti autori de tiraj, dar cine în- 
drăzneste să mărturisească în publice că 
își trage substanța intelectuală din a- 
ceste capodonere ale platitudinei în fan- 
tezie sau în spirit ? 

Asta era ideea lui Tanson. profund 
exactă în ceiace priveşte înțelesul. dar 
inexaciă în ceea ce priveşte sfera de a- 
plicatie. 

Nu e adevărat că nimeni nu se mai 
laudă azi că admiră pe Ohnet sau pe au- 
torul lui Rocambole. Afirmația e  de-a- 
dreptul presită, Orice scriitor e iubit, ad- 
mirat cu sinceritate de cititorii Ini. nu- 
mai că acești cititori diferă între ei. Sunt 
zone şi subzone de cititori. 

Inainte de articolul lui Iutes Lemaitre 
cercurile literare înseşi. majoritatea cri- 
ticei. presa şi. elita curentă a cititorilor, 
au numai că se delectau cu lectura lui G. 
Ohnet. dar îi găseau însuşiri rare, admi- 
rau stilul si suiritul de ohservaţie al ro- 
înancerului îi găsea calităţi de emaţie şi 
mai ales putere creatoare. Toţi se mân- 
dreau că îl pot întelege şi prețui 

A venit surprinzător articolul tânărului 
critic. 

A arătat ce manufactură inferioară 
constitue romanele lui Ohnet. ce falsă îi 
este observația. ce grosolane confuzii 
psichologice face, cât de reduși ca inte- 
lectualitate, îi sunt croi (gândiți-vă că e 
o lege psichologică a cititului: orice a- 
«devărat cititor ar vrea să fie în locul e- 
roului simpatic şi inteligent). A arătat 
l.emaftre că lumea de conți si marchizi 
a Îmi Ohnet e de un gust vulgar. vis de 
portărese şi negustori de şireturi. 

A fost imediat o retragere în debanda- 
dă, o renegare publică. Toji cei care ere- 
deau până atunci că dovedese gust citinci 
pe Ohnei, nu mai ştiau cum să-și uscun- 
dă acum sărăcia intelectuală pe care c 
dovediseră admirând cu convingere un 
seriitor nul. 

Dar cât de departe a ajuns articolul 
lui Lemaître? Cel mult o sută două de 
cititori ai revistei. Dar cititorii revistelor 
mici sunt de obicei cei mai subțiri ca pri- 
cepere, mai pasionaţi pentru valoarea au- 
tentică. mai cercetători şi mai curajoşi. 
Ei reprezintă în geuerc celulele gencra- 























Lui Ştefan Brăiloiu 


toare ale sufletului unui popor. Ca şi în 
organisine ele sunt reduse ca număr, faţă 
de infinitatea celulelor somatice, dar ele 
au funcția esenţială : aceca a perpetuării. 
Un număr restrâns de cititori şi-au dat 
scama de la început de valourea lui 
Vigny, Stendhal Baudelaire. Verlaine, 
Mallarmâ. Ibsen. etc.. timp ce conteni- 
poranii se complăceau în admirarca cine 
știe cărei imense gogoşi contimporane. 
Cine poate tăgădui că scriitori mari sunt 
«ufletul unni popor, că dacă acest suflet 
are o esenţă şi o caracteristică reală, ele 
constau în ercaţiile marilor artisti. care 
furnizează o axă psichologică tutror ge- 
neraţiilor. 

Franta nu e Paul ge Cok. nu e Ponson 
de Terail ci Stendhal, Mussct si Proust. 

România şi suflete! românese nu sunt 
Carol Serob. celebrul antar de romanțe, 
Fminescu prin „Luecafărul“. „Seriso- 
rile“ şi Călin. 

Revenind deci la afirmația Îni Lanson, 
annfirm de acord cn rl că nimeni nu se 
mai landă că admiră pe Ohnet. atâia 
timp cât e vorba de un cere restrâns, de 
clita cititorilor, de cei care determină cu- 
rentele și carierele literare (cuprinzând 
ari şi pe toti cei care își formulează oni- 
niile în seris) poate mai exact nn se pă. 
seste nici nn critic si nici un ziar să-l mai 
laude. Restul e însă mai încălzit ca ori- 
când de „.Maitre des Forgos“ admiră mai 
departe conții și marehizele distinse" ale 
ilustrului si defunetnlni romancier. Func- 
tionare de nostă în prerincie, manncurcu- 
se si soferi în orele de asteritare care hinc 
îmțeles că nici nau anzit pomenindu-se 
vreodată nnmele lui Iules Temaitre. se 
visează încă în cărțile lui Ohnet. Dealt- 
fel articolul ac fată e determinat de fan- 
îl că am fost martor al insistentei căl- 
duroase cu care soția unui domn sena- 
tor din nrovincie recomanda unei prie 
tene autorul nreferit : „Dragă să citeşti 
„Mafire des Forzes“ e ceva teribil. Fan- 
toma de la Operă ai citit-o ?* 

Aci pasionata noastră cititoare. care nu 
vorbea fără un rcal aer de superioritate, 
făcra evident o mică și inofensivă con- 
fuzie. 

Cert, critica nu are influenţa asupra 
massei cititorilor. care de altfel nici nu o 
citesc. Prin urmare ea nu ponie stârpi 
admirația pentru un autor vulgar din su- 
Netul tuturor cititorilor. Nici praful o- 

trăvitor nu poate atinge toate insec- 
tele şi toţi gândacii din bucătărie. 

Critica nu poate decât un singur lucru. 
Să împiedice gândacii să ajungă şi să ca. 
dă în mâncărurile de pret. 

De restul comesenilor se dezinteresea- 
ză. Nu sunt în marea lor multime decât 
simple celule somatice: mătreață socială. 

De altfel ar fi şi o operaţie imnosibilă. 
Numărul celor fără gust e atât de mare 
şi de variat... Căcitot atât de prost ni se 
pare snobul din cartierul central, ca și 
snobul de mahala. Mecanismul lor sufle- 
tesc se echivalează. Cititorul care admiră 
sincer literatura de import «in revistele 
serobite şi cu poze e croit la fel cu ecl 
care cumpără de la chioşe, ralpitând ul- 
timul roman senzational. 

Are numai iluzia că e altfel. 


Lai: CAMIL PETRESCU 



























DNIVERSUL LITERAR 


fisasinarea rândunelelor 
Reportagiu psichologic 


rândunele !  Cui- 
sunt acum 


n'avem 
anii trecuţi 


Anul acesta 
burile clădite 
goale, sau au devenit locuinţele altor 
păsări uzurpătoare, De când a murit 
Alcesandri, e drept, lumea se ocupă, la 
noi, din ce în ce mai puțin de rându- 
nele. 

Mama mea, însă. mi-a scris, dispera- 
tă ca aflat că rândunelele nu vor mai 
reveni niciodată. Bictele fiinţe caste au 
murit curentate de catarturile  vapoa- 
relor ! 

Nu oricui îi este dat să se modevni- 
zeze. Câtă vreme mergeau în goana 
vântului, pe propriile lor aripi, au pu- 
tut dăinui chiar Oscar Wilde a mai 
avut ocazia să le aducă în opera lui. 

Când rândunelele au vrut să-şi cco- 
onmisească puterile, în anuala lor călă- 
torie în spre ţările cale, oamenii au 
clectrizat catarturile, ca astfel. să fie 
scutiți ge amintivile solide en care bic- 
tele păsărele presăran punțle vapoare. 
lor. scândurile albe. frecate de mateloti 
bețivi. plietisiti şi ci, poate, de cultul 
pasărilor nevinovate. 

Fhei. nici Pandelaire n'ar mai nutea 
cânta acum alhbatrosii. Marinarii de azi 
i-ar împuşca, piscați de dorul variației, 

Titililatea rândunelelor, de altfel, de 
multă vreme cra contestată. Honrv de 
Maontherlant anune că rândunelele îi 
prorlue insomnie cu cântecul lor... 

Singura rândunică nemuritoare ră. 
mâne, dar tavarăsa ui The hapnv 
Prince" a lui Oscar Wilde. (Se rpune ră 
şi acesteia i se va fnce în cnrâni un 
moment de către S. P. A. din Bowmro, 
pentru a fi salvată din anonimatul în 
care a căzut). 

Ahia acum pricen de ce panacalul Îmi 
Victor Huon. — mult mai destent. se 
sune. decât cel al princiresei Marta 
Bibescu. primul nefiind nici verde. și 
nici de rasă slavă cnreită cu mainute 
jurnneze, striza de trei ori ne zi (în 
zori, la amiază și către asfintit) : 

— A bas les hirondelles! Vive Vaigle 
de IEmperenr ! 

Invidia e mama răutătilor! Papagalul 
Leon. fiind invidios, a trăit mai mult-de 
cât toti tovarășii săi și mai mult chiar 
decât Victor Hugo, de vreme ce tvăeşte 
încă şi astăzi. 

E din rasa șapapgalilor imperiali. De a- 
crea esie expus şi acum la „Jardins des 
Plantes. Englezii au mare ciudă pe el, 
fiind singurul care n'a putut fi otrăvit, 
de oarece se hrănea numai cu aer şi cu 
propriile-i produse. Orice altă mâncare 
o refuza cu tenacitate, pentm a putea 
surraviețui epocii. De aceea Lordul Ro- 
thermcere va cere pe lângă revizuirea 
tratatelor dela Versailles, aducerea pa- 
pagalului Leon la Londra. 

Astfel papagalul va deveni englez ca 
şi rânduinca lui Oscar Wilde. Ultimele 
exemplare au valoarea edițiilor origina- 
le. Englezii, bibliofli spirituali, vor ire- 
ce, cu preţuri fabulvase, peste o sută de 
ani aceste relique Americanilor, care 
se bucură de pe-acum că rândunelele 
au fost asasinate şi papagalii imperiali, 
devin din ce în ce mai rari. 


ur n - PETRU COMARNESCU 








UNIVERSUL LITERAR 


„Ideea“ în opera de artă 


III. HEGEL 


Hegel continuă activitatea avhitectoni- 
că epntru ornamentarea teorii caracte- 
risticului. 

In aceeaş măsură, în care ScheWing 
combătea imitaționismul şi școala lui 
Winckelmann, Hegel se ridică și el îm- 
potrva teoriei imitaţioniste, arătând, că 
acest principiu este exierior şi super- 
ficial, A-l sprijini, dându-i ca scop fru 
mosul, aşa cum există el 
obiecte din natură. însemnează a-l dis- 
tinge. Peniru a-l menţine în generalita- 
tea sa, unii au crezut, zice Hegel, că rezol- 
vă dificultatea, făcând un mare înecn- 
jur şi reducând imitaţia la verosimilita- 
te. Dar aificultatea rămâne în picioare, 
fiindcă nu se poate determina în mod v:- 
guros ceeace e şi ceeace nu e verosimil. 

Arta, după Hegel, nu trebue nici să imi- 
te, nici să instruiască. sau să moralizeze, 
ca trebue să idealizeze. 

„Omul se găseşte închis de toate păr- 
țile în cadrele finitului ; cl tinde însă 
să iasă din aceste cătuşe şi de aceea își 
întoarce privirea spre o sferă superioară 
mai pură şi mai adevărată, unde toate 
opoziţiile şi contradicţiile finitului să dis- 
pară, unde libertatea să se desfăşoare 
fără pedici şi fără limite, atingând sco- 
pul său suprem'- 

„Necesitatea frumosului în artă izvo- 
răşte din imperfecţiunile realului. Scopul 
artei este de a reprezenta sub forme 
sensibile dezvoltarea liberă a vieţii şi 
mai ales a spiritului întri:un cuvânt, dea 
face exteriorul asemenea ideii sale. Nu- 
mai atunci adevărul este degajat din îm- 
prejurările accidentale şi trecătoare, scă 
pat din legea, care îl condamnă să par- 
curgă seria lucrurilor finite. Numai a- 
tunci ajunge el la o manifestare  exte- 
rioară, care acoperă nevoile prozaice ale 
naturii, numai atunci se găseşte într'o 
reprezentare demnă de el,  oferindu-ne 
spectacolul unei forţe libere, care izvo- 
răşie din ea îusăş, având în ca  însăş 
propria sa destinaţie şi neprimind nici 
un fel de impulsiune din afară“. 

Schelling susţinuse problema exact în 
acceaş ecuaţie şi întrebuințase semne, 
pe cure Hegel pare că le schimbă. 

Schelling, credea. că natura este pen- 
tru artisr ceeace ea este pentru filosof, 
numai că în artă avem o producţiune li- 
beră, lumea ideală apărând fără înceta- 
re în forme finite, ca reflex al unei lumi 
infinite, care nu mai este în afară de 
propria noastră cugetare, ta în cunoaş- 
terea filosofică. ci în ea însăş. 

Pentru Schelling arta este exprimarea 
infinitului prin finit; pentru Hegel a 
finitului prin infinit. 

„Scopul artei. zice Hegel, este de a 
prinde obicelul în gencralitatea sa şi de 
a lăsa la o parte în reprezentare tot 
ceeace pentru exprasiunea ideii, ar fi 
pur şi simplu indiferent. Artistul, prin 
urmare, nu ia, în cecace priveşte forme- 
le şi modul de exprimare, tot ce găseşte 
în natură și pentru că găseşte ca atare; 
dar dacă vrea să producă adevărata poe- 
zie. el surprinde numai trăsăturile ade- 
vărate. în conformitate cu ideea obicctu- 
lui şi acsasta nu se întâmplă când în 
natură găsim cutare sau cutare lucru fă- 
cut întrun fel sau întrialtul. ci pentru 
că în natură găsim lucruri făcute bine. 
Acest bine esie ceva mai mult decât în- 
suş realul aşa cum se oferă el simţurilor 
noastre. 

„Acum, dacă zicem, că frumosul este 









în diferitele. 


uleea, aceasta însemnează că frumos și 
adevăr sunt două lucruri identice. To- 
tuș e o diferenţă între frumos şi adevăr. 


Adevărul este ideea când e. considerată 
în ca însăş şi în principiul său general 
şi în sine şi e cugetată ca atare. Căci nu 
prin forma sa exterioară şi sensibil 
există ideea pentru rațiune, ci prin ca- 
racterul său general şi universal. Când 
adevărul apare imediat spiritului în rea- 
litatea exterioară şi ideca sa rămâne 
contopită şi identificată cu aparenţa sa 
exterioară, atunci ideea nu este numai 
adevărată. ea este şi frumoasă. Frumosul 
se defineşte, deci. ca manifestarea sensi- 
bilă a ideii. (Das sinuliche Scheinen der 
Idee). 

Şi Hegel ca şi Schelling insistă mereu 
asupra faptului că această spiritualizare 
nu trebue să meargă până acolo în cât 
să prezinte ideea generală sub forma sa 
absiraciă, ea trebue să se oprească în- 
tr'un -punct intermediar, în care forma 
pur sensibilă şi spiritul pur se întâlne-e 
şi se găsesc de acord. Arta este aşezată 
în acest mediu precis, în care ideea ne- 
putându-se dezvolta sub forma sa abs- 
tractă şi generală, rămâne închisă într'o 
realitate individuală. Aceasta de. altă 
pexte degajată de orice amestec se pre- 
zintă într'o armonie perefetă cu ideca, 

In privinţa limitelor dintre poezie şi 
artele plastice, Hegel este de aceeaş pă- 
rere cu Lessing. 

Arta în concepția filosofică hegeliană 
este un monument şi anume cel dintâi. 
Caracterul istorie al devenirii umanităţii 
işi găseşte în Hegel apogeul. Arta este o 
primă încercare a spiritului spre a-şi asi- 





JEAN NEGULESCU ; 





395 


mila ideea, esenţa divină. Religia este 
gradul al doilea al acestei deveniri, care 
exprimă divinitatea prin simboluri. In 
sfârşit omul îşi găseşte divinitatea în el 
insuş , acesta este gradul al treilea, filo. 
sofia. Ideca astfel îşi revine în ea însăş. 


Selelliug considera două faze întocmai 
ca şi Ploiin ; llegel găseşte trei faze ale 
dev-mirii, fiecare dintre ele, constituind 
o activitate deosebită din manifestările 
exterioare, dar  aceeaş în ceeace pri- 
veşte iendința către idee. Capătul deve- 
urii este activitatea filosolică. Filosofia 
izvorând din artă prin intermediul reli- 
giei este o limită, c are nu mui presupune 
nici eterna reincepere, ca în concepţia lui 
Leibniz, dar nici descontinuitatea baum- 
garteniană, deşi par'că le-ar involva pe 
amândouă, ci aduce aminte de resorp- 
țiunea plotinică. 

Dcvenirea aceasta în trei faze, pe care 
a întrevăzut-o llegel la un moment dat, 
il face să fie cuprins de o adevărată 
pasiune frenetică pentru numărul trei. 
Tot sistemul său este trichotomic ; este- 
tica sa de asemenea. 

Prima parte a esteticii sale, de exemplu, 
care tratează despre ideea frumosului în 
artă se împarte şi ca în trei părţi cores- 
punzătoare celor trei grade, pe care le 
parcurge ideea, spre a ajunge la dez- 
voltarea completă : |. Noţiunea (Begriff) 
sau ideca abstractă a frumosului în ge- 
nere ; ll. Frumosul în natură ; III. Idea- 
lul sau frumosul realizat prin opera de 
artă. - 

Fiecare parte se va împărţi fireşte în 
alte trei şi aşa mai departe. 

Partea a lil-a, spre exemplu, se va 
împărți : L.Forma simbolică a artei, îu 
care ideia îşi caută veritabila sa expre- 
sie în artă lără a o găsi, fiinilcă este încă 
abstractă şi nedeterminată, II. Forma 
clasică a artei, în care spiritul ca subiect 








NATURA MOARTȚA 








INTRE SPECIFIC ROMANESC 
Mpa. a TI 
— (Jalnica trugodie a unui june picior 
român) — 
VII 


“Tânărul nostru pictor urmează astfel ; 








— Din odaia de alături 
auzirăm deodată, prin uşa închisă, iz- 
bucnirea tumultoasă a clavirului. Ai fi 
zis : o slobozire simultană de mitraliere, 
pușcoace de lemn de soc şi mine ma- 
rinc, exploadând,  năbuşit, subt ape 
tulburi. 

Doctorul întrebă deconcertat : 

— Nocturna ? . 

Sfinţia Sa dădu peste cap păhăruţul 
Je liqueur portocaliu, trase cu şervelul 
în stânga, apoi în dreapa, peste muste. 
țile sure, îşi frecă barba între palme — 
şi răspunse oarecum solemn: 

— Aia o cântă ei. în totdeauna, pia- 
uisimu.... Aşa le place lor. Dar ăsta, de-l 
adrăngăne acuma, e un... cum naiba se 
spala, un fel de redivivus... sau aşa 
ceva,...0 compoziţie originală a lui Sto- 
ponel... 

— Stoponel ? i 
— „Stoponică,... frate |...“ 

A PP za 





st 





ta asta-i |... Stoponică, bre!.., 
Romeo ! căpitanul ! ! î.. 

— „Da, da... domnul căpitan Romeo 
lonescu — Stop“... confirmai cu docto- 


cului, carc, din distrare. uitase numele 
protectorului nostru. 

— sl'rumos talent băiatul ăsta !... 
turnându-ne 


con- 


tinuă preotul, voios câte 









PRE e LA 


liber e determinat de el însuş, găsindu-şi 
în propria sa esență, forma exterioari, 
care-i convine ; III. Forma romantică u 
artei, în care ideea sparge această uni- 
tate, părăsind! lumea spre a se refugia în 
ea îusăş. 

Poezia la rândul ei. ca formă de artă 
împreună cu pictura şi muzica vor forma 
al treilea termen în seria. artelor roman- 
tice şi se va divide în: I. Poezia lirică, 
care exprimă subiectivul, scopul fiind 
înfăţişarea sufletului pur interior, 
II. Poezia epică, care reprezintă obiecti- 
vul în chiar obiectivitatea sa; III. 
Poezia dramatică, care arată conto- 
pirea celor două caractere “anterioare : 
cel obiectiv într'o acțiune vizibilă şi cel 
subiectiv în motivele interioare ce fac să 
se mişte personagiile, 

Trichotomia aceasta poate merge la in- 
finit. mai ales în filosofie, ultimul sta- 
diu al cunoaşterii noastre, după Hegel, 
cate și-a închipuit, ch pe nconstă tale 
pote să acute si mal lămtirit ceeace în- 
semnează trecerba Mutu tai lulinit, ft 


=. :.—0s.- LE) 


RARA TAI AIA 


7.9. o -9-9-.-e 2'- 9-o- 








un nou păhăruţ... Se pricepe la toate: 
muzică, înat, pictură, bicicletă, poe 
călăție, sculptură. stenografie, arhjtec- 





tură, radiofolie, gimnastică suedeză, a- 
picultură, pocher, cacherston,.. mă rog, 
„ce, să vă mai spun: un geniu! Incă, 
domnul general, când a fost dăunăzi în 
inspecție pentru alegeri, vorbea pe 
franțuzeşte cu fiică mea Lenuţa — că 
Vam avut în gazdă — zicea: „Madmu- 
zel Lenuţo, poroldonor, scesi iun gar- 
con tre flaivloiloc..“ 1 fi văzut pe 
ghenera), când i-a citit Romişor poesia. 
Lite aşa stălea: cu capul sus. mân- 
(eu... cu decoraţiile pe piept — şi râ- 
dea fericit...“ 

Imitând ora generalului încântat de 
Romişor, Sfinţia Sa scotocia în buzuna- 
rul antiriului, de unde trase apoi un pe- 
tee de hârtie, păturit cu îngrijire. Des- 
făcându-l atent, preotul Grigore Bum- 
bulescu puse un deget la gură — spre 
atențiune şi începu să declame pate- 
tie şi fioros: 











Inimă pustie 
In pustiu... 
Pustiu ! 
Pustiu!! + 
Pustiu!!! 


Simţimântul ţării 
Este viu... 
E viu! - 
E viu!! 
E viut!t 


Bum ! 
Pac!! 
Bum!!! 


Hau!.. 

Hiut! 

Haul!!! 
Hiuti:!, . 


In noi fierbe ura. 
Ura !... 

Ura!! 

Ura!)! 

Bum ! 

Pac!! 

Bum!!! 





ej 






realitate însă citirea realităţii într'o car 
ie cu trei părți, fiecare având trei capi- 
tole, fiecare capitol trei propozițiuui, fie 
care propoziţiune trei cuvinie şi fiecare 
cuvânt trei litere, e poate prea artificială. 
Articulată pe alt plan teoria hegeliană 
ca şi accea a lui Schelling este cel mai 
pur plotinism ce demontrează însă con- 
cepția caracteristicului tocmai graţie in- 
tevcalării lui Kant, pentru care cunouste- 
rea noastră este alcătuită numai din apu- 
renţe. Impotriva acestui scepticism oure 
cum, idealismul post-kantian a rencţio- 
nat prin reîntoarcerea la Plotin, cu care 
a putut repopula neantul kantian. 
Schelling e mai aproape de Baumgarien 
pe care îl şi citează ; jar Ilegel de l.cih- 
niz prin continuitatea : artă, religie şi fi- 
losofie ; ambii însă, după cum am văzut, 
găsesc prima fază a caracteristicismului 
posibilitatea de ancorare în estetica mo- 
dernă, în care ei aduc rudimente din 
ideologia plotinică kantinizată priu ia 


leetică, . A 
SCALA StRUTBANU 


UNIVERSUL LITERAR 


Noi suntem viţă 
De eroi 
Suntem roi! 

> Roit 
Roi!!! 


Mircea. 
Ştefan şi 
Mihai : 
Hai! 
Hai! ! 
Hai!!! 


Trompetele sună 
Trupele sudună. 
Gloria strâăbună 
Sa realizat ! 
Inamicii tug 
Peste munte, 
Peste vale, 
Peste sat... 
, Ura ! 
Bum!! 
Pac!!! 
Bumit!! 


Trăiască România-Mare 
Dela Tisa pân la mare... 
Bum ! 





Ultimele acorduri ule clavirului din 
odaiu vecină complectară, cu geamăt de 
uragun îndepărtat, cele din urmă ver- 
suri naţional-futuriste ale d-lui căpitan 
Romeo lonescu-Stop. 

După o clipă de tăcere mare, uşa din 
faţă se deschise larg şi în pervazul ci, ca 
întio caură, se ivi silueta căpitanului, 
în braţe cu un sul de hârtie,de propor- 
ţii amenințătoare, La spatele d-lui Sto- 
ponel, domnişoara Lenuţa ne făcea, cu 
ambele mâini, semne agitate şi neiuţe- 
lese. Apoi, înfingându-şi pumnii în şol- 
durile militarului, îl împinse până ia 
masa noasiră. ca pe un copil mic şi ru- 
şinos la producţia de fine de an a şeoa- 
lei primare. 

— „Aşa e cl, domnilor, zise dominişoa- 
ra Bumbulescu,.. nici odată nare curaj 
destul. 

„lauzi Stoponel ncică, ce zice fa- 
ta L. „ — spune Sfinţia Su, făcând cu 
coada ochiului spre duduiă.., Şi răstur- 
nându-se pe spoteuza jețului se zvâr- 
coli întrun râs de o sudică satisfacție. 






— Tată” 
— sula îi. hatu.mali soa  chi hon 
paus.. fetito Vorba românului : vra- 





şi  calicul praznic, 
Ce zici pictore 


bia malai visează 
nu-i asa, colonele ?... Ra 
Tu, pe Sfânta cruce vă spun, când e- 
vam tânăr, mare coraj mai aveam... ha. 
ha. ha... mare coraj,. să vă spuie preo» 
teasa Nu-i vorbă, că şi-acu mai di- 
buiese, din când în când, 'să pun lumâ- 
nareu în sfeșnic.. Dar ia să vedem, că- 
pitanc, ce ispravă făcuşi !.. Mare hoţ 
căpitanul, colonele dragă... mare hoţ: 
Iutrează în ascuns. lam mirosit eu. 
hat. ha! hal. 1l vezi, pictore ?.. aşa 
modest cum e — te taie. Nai idee ce 
pensulă are. pe cinste-ţi spun Le- 





























nuţo, fato,.. ia mai toarnă-ne câle-o li- 
coare Merge unsă. ha ha !.. unsă 
merge |... Ce zici Lenuşo: „Să trăiţi, 
domnilor !.. să trăcşii căpitane.... cioc- 
neşte, mă, aici cu mine!.. aşa! Să 
trăeşii Lenuto Bumbuleasco,. şi să dea 










Dumneze cele dorite, la toţi de faţă 


şi viitori. sănătate l!., Im! fain... 
Faină licoare! Bine-o mai potrivește 
Lenuţa |. Ce zici, căpitane?,, bine-o 
mai potrivește Lenuţa,. hain?.. Da. 


zici căpitanul uu se Ina sai prajog. 
ba fus 1 Î8 hu a dat APA, aslu, 


UNIVERSUL LITERA 


A. KESSLER :; ZI DE VARA 


nele !... îl cunose eu... he,... he... he... la 
scoate-o, Stopişor băiatule, s-o vadă şi 
boerii noştri Hai, ajută-l, Lenuţo,... în- 
tinde-i-o ici pe masă... aşa, fato,... ține-o 
strâns... că dacă-o scapi din mână... iar 
să cârjoaie... Ei... ce zici, pictore?.. 
Place-ţi pati 

Căpitanul, ajutat de domnişoara Le- 
nuţa, desfăşură giganticul sul de hârtie 
-- şi ochii noştri se concentrară atenţi 
peste câmpul imens, în cuprinsul că- 
ruia mii de linii, de triunghiuri, pa- 
trate, romburi, cercuri, trapeze, parale- 
lograme,... cuburi. conuri, sfere, cilindre, 
prizme, piramide şi paralelipipede se în- 
vălmăşau în hore fantastic colorate, din 
haosul cărora se itea, limpede ca un ţi- 
păt peste ploafe în tăcută frământare,... 
ici un tesac de alamă,.. colo un număr, 
precis, de regiment,.. în groase litere 
ncgre cu ireproşabil tipar,... un ochi, cu 
privirea categorică, fixă şi sinistră, a o- 
chilor din vitrina opticianilor,... 0  co- 
pită de cal,... o manivelă... un şurub.... 
un trăgător de armă,.. o dantură,... un 
nasture de nichel... un sac cu nisip,.. 
o trompetă,... o ureche ideal anatomică,... 
un bidon arbitar lustruit... o aşchie de 
obuz... 

Căpitanul .ne cercetă, pe ascuns, cu o- 
chii lui căprui, şireți şi goi,... Domnişoa- 
ra Lenuţa surâdea încântată, îmbujora- 
tă, pierdută. cu privirea înfiptă, umed, 
în genele domnului  Stoponel. Preotul 
zâmbea singular, aproape grotesc, şi bu- 
za lui inferioară, spânzura bleagă şi vâ- 
nătă, făcând! neputincioase eforturi, să 
se ridice, către cena superioară, pentru 
elementară articulare. 

= uCe Bimbolizeaeă tăbloui Watm. 
fiole ehpitan Piu 2 todehaăl do 








(Salonul Oficial) 


torul, laolaltă jenat şi obosit... 

—  „Mărăşeştii, “domnule Colonel...“ 

— „Victoria dela Mărăşeşti... — a- 
dăugă domnişoara Bumbulescu, superbă 
de patriotism şi graţioasă... 

— „Nostim.....* 

— „Nu-i aşa, domnule pictor,... îmi 
zise  domnişoara Lenuţa, punându-mi 
mâna pe umăr,... că par'că auzi bubui- 
tul tunului,... parică vezi cum sar în 
toate părţile bucăţi din oameni,... par'că 
sună  trompeţii,.. parcă se prăbuşese 
caii... şi că parcă eşti la război ?...* 

— „Exact...“ 

— „Dar, vedeţi dv., domnule colonel 
— îngăimă cu tristeţă, căpitanul — nu 
toată lumea pricepe la artă în ţara noa- 
stră. Din acest punct de vedere, ţara 
noastră este eminamente... cum să zic 

— ss. Eminamente neeminentă...* 

— „Da. şi progresul este o  ches- 
tiune de evoluţie. Unde nu este evolu- 
ţie, nu este progres...“ 

— mu. Şi viceversa...* 

— „Neapărat !... Deaceia, domnule co- 
lonel, eu susțin că armata, care este 
scutul progresului, adică al științelor, al 
civilizației, trebue să fie îndrumată pe 
calea artelor. căci artele e expresiunea 
cea mai înaltă a sertimentelor — şi să 
i se dea armatei rolul de... cum să 
spun ?+., de căpetenie la frânele civili- 
zaţiei....“ 

— „la uitaţi-vă la tata 1...“ zise du- 
duia Lenuţa arătână, jumătate ofensată, 
jumătate hazlie, spre capul mesei, unde 
Sf. Sa părintele adormise cu obrazul 
congestionat pe mâna dreaptă, cu gura 
căscată şi un roi de muşte pe barba 
mare, ukclăiiă ide siropul Alep ulul 
porioeat RN, 10NIiZA 


d 2 - 


(e-a scris poetul D. Angleh? 


Dacă activitatea poeţilor Iosif şi An- 
ghel sar fi mărginit la operele prevă- 
zute în articolul precedent -—— ne-am fi 
mulţumit să înregistrăm totuşi o boga- 
tă şi prețioasă contribuţiune poetică şi 
literară. Realitatea e însă aka : pe lân- 
gă aceste opere (originale şi truduceri) 
suntem obligați să înregistrăm, la fie- 
care, o bogată şi puternică manifestare 
personală. Cum—din cele de mai sus—e 
ereu să deducem, în mod sigur, cotribu- 
țiunea unuia sau altuia, nu ne rămâne, 
deocamdată, decât să ne gândim, la 
ceeace, în mod sigur, e legată de numele 
fiecăruia. 

Ne vom ocupa — aici— de opera lui 
Anghel. 

e 

In literatură apare după 1900, colabo- 
vând la publicaţiile literare socialiste : 
Centimporanul, Adeverul literar, Lumea 
nouă. 

De-aici trece repede la: Convorbiri 
literare, unde scrie pânămn 1906 ; lu Se- 
mănătorul, unde colaborează șegulat 
din 1902 până'n 1908 inclusiv, la Făt-fru- 
mos (1904—1906); la Cumpăna, Viaţa 
românească, Luceafărul, Ramuri, Capi- 
tala, Flacăra ; la ziarele : Minerva, Ram- 
pa, etc. Pe NE: Dies 

Volume : - 

3] E | 

a. Traduceri : 

1. Caillavet şi de Flers: Amorul ve- 
ghează în Biblioteca pentru toţi (No. 
463) ; 


B. Originale : 


1. Versuri : 
1. Fantazii. Bucureşti 190; 
3. In grădină (poem la care a lucrat 
12 ani) Bucureşti 1903; 
ARE i pa 
II. Proză literară : SSD + 


1. Fantome, Bucureşti, Minerva 1911; 

2. Oglinda fermecată, Bucureşti. Fla- 
căra 1911, 

3. Triumful vieţii. Bucureşti, Bibliote- 
ca pentr pi (No. Zi1); 4 

4. Povestea celor necăjiţi. B i 
Biblioteca Lumina, 1913 : Ay see si 

5. Steluţa, fantazii şi paradoxe, Bucu- 
reşti în Biblioteca pentru toți (No.870). 
1914. 

. 
„Acestea sunt operele lui Anghel. Pe 
lângă ele „Bibliografia românească“ a 
d-lui Gh. Adamescu adaogă: 

1. Răsboiul — nedatat — un prolog 
datorit colaborării cu d. Victor Eftimio ; 
şi 

2. Călăuza serviciului maritim român, 
datată : Bucureşti 1909 şi datorită co- 
laborării cu I. Oncescu — scriere care 
nu ne interesează : întâiu, penirucă iese 
din sfera preocupărilor literare ; apoi— 
pentrucă... ne temem de vre-o confuzie 
cu alt... Anghel. 


PAUL 1. PAPADOPOL 


529 


UNIFERSUL LITERAR 


ECOURI 


ZOOLOGIE 


Domnul Sevastos nu poate fi acuzat de 
neştiință. EL e destoinic să împartă în 
ogradă pasări. după criterii.  Cunoaște 
găina, și. cunoaște rața, ca și clasilicările 
cuvenite lor. — aici galinaece, dincolo 
palmipedă. lată un plumitif serios, într'a- 
devăr, şi pregătit. Aşi zice, și imparţial, 
dacă aşi fi sigură că ş-a mărturisit, prin- 
tre clasificatele cornute, locul. Să o spu- 
nem fără preţiozitate. 

Acestui controlor de percepţie, cu obi- 
ceiuri de registratură transpuse în re- 
daciii, şi cu gologănet în fişicuri, nici-o 
explicație asupra scrisului, dezonorantă 
pentru mine. E nn lămureşte gluma în 
stil, nu ştie a distinge efectul literar, de 
grotesc, nu-i în stare să recunoască în 
sinuozităţi, conturul voit, comie, de fra- 
ză, si e natural să se piardă printre ele, 
phchos ncevadat vreodată din comun 
şi grosolan, din stâlcii şi acrimonios. 

Dar că e incapabil să prindă, îna'o 
schiță de veselie, care transige premedi- 
tat cartea de clasa IV-a gimnazială a lui 
Saba Şlefinescu, denumirea  galinacee, 
drept o etichetă de cumetrie, pentru ori 
ce menajeră cu pene, iată ce-l îndato- 
vează în absența, nu numai a oricărei 
distincţii de artă. dar şi a rudimentaret 
inteligenţe, la o respectuoasă rezervă în 
limitele timidităței, la asemenea nivel, 
obligatorii. St nu-mi fie oare permis 
când caut configuraţia de scrib a d-lui 
Sevastos, să-l ţintuese în speciale inde- 
letnigiri de cartier, numindu-l vizitiu, 
deşi, lipsit de biciuşcă, trăsură şi, tele- 
gari? , 

Prilejul e, însă, bun, pentu a mă -Tă- 
cori, după o antipatie crescută până la 
exasperare. i 
„IL. citeam regulat ca să-mi provoc su- 
focări. Plăceri vinovate. Mă tortura mi- 
zeria lui literară, cu. violente repulsiuni, 
Un icter de nevindecat, la Sevastosul a- 
cesta ! Arţag de. mediocru şi de bolnav. 
[n: litera Jui. numai țâfnă, cancan, piţi- 
păială şi sbârcituri, — literă de casirat, 
Vede galbeu şi:simte urât, Impresii de 
estropiat, şi stropşeli de tuberculos, De- 
țestabil specimen ! Un prieten care-l cu- 
noaşte amănunţit, îmi spunea : „C'est un 
pou“”. 











ELENA PROTOPOPESCU 


. 


EXPROPRIERI CULTURALE 


Călătoria: în Rusia, a lui Georges Du- 
hamel e plină de informaţii, culese în- 
te“un preţios spirit de obiectivitate. Am 
citat până acum două, fragmente seinn 
ficative. Vom traduce pentru astăzi 
(Nouvelles litteraires din 50 Iulie) un pa- 
saj 'în care concepţiile politice ale lui 
Duhamel şi marea lui generozitate se 
pun în lumină. E vorba de expropricrile 
colecțiilor artistice sau domeniilor seg- 
nioriale în folosul statului. Asa s'a pro- 
cedat cu castelul şi domeniul lui Tru- 
beţeoi, din apropierea Moscovei, la Uz- 
koie. Proprictatea slujeşte astăzi drept 
casă de odihnă a savanților şi li e pusă 
la îndemână de Cekubu sau „Socictatea 
pentru ameliorarea soartei intelectuali- 
lor“, aceiaşi care a înfiinţat şi diferite 
„Case ale savanților“, pensiuni luminoa- 


m 





se şi confortabile, fie ' Moscova, fie la 
Peirograd, 

Dar cu prilejul acesta Duhamel atinge 
şi chestiunea foarte delicată a drepiului 
de proprietațe. Şi iată în ce termeni: 

iat 

Revoluţia a pus mâna pe domeniul magnific 
şi Cekubu işi găzdueşte astăzi socictarii vbo- 
i. Nu € câtuşi de puţin o excepţie; așa sua 
pnosedat cu toate proprietăţile particulare, Eu 
nu saduait îără discuţie un astiel de sistem de 
expropriere în care intră atâtu violența arbi- 
trară ; însă, privind acest castel splendid şi să- 
rucele cucivabe de lemn de unde orice bogăție 
lipseşte, nu mi se pare de loc nedreapti măsuru 
şi subscria cu tot suiletul şi cu. toată constimţa, 
De attiai, Francezii, aşa, de mândri de revoluţia 
lor, n'ar putea să “uite că unul din actele csen- 
țiaie ale Revoluţiei lor a fost naţionalizarea ma- 
râor domenii, Ceeace mă revoltă, este distru- 
merca nu distribuţia raţiorulă a imenselor bu- 
muri, cu cari un singur 'om mare ce fuce. Că 
se ia bogăţiile ca să se repartizeze din nu — 
iati oceace se poate degitima ; însă să nu se 
ardă Manic, să mu se sfărâne ic, arborii, şi 
florile să contume să crească în linişte, statuile 
să rămână în picioare, fiecare obioct să fie res- 
pectat, îngrițit, să fie lăsat să-si îm 
Vustinul, Aşa s'auw petrecut lucrurile, în locuin- 
ţa sezuioriulă, dela, Uzkoe. 

Nu cred cii s'ar putea «distruge vreodată în i- 
nima oamenilor, străvechea şi puternica nevoe 
de a poseda ceva ca proprietar. Guveruimântul 
savierie mu iudecă, de bună seamă, altminteri 
de vreme ce oferă uneori câte o casă cetăţeni 
lor alo căror merite eminente merită oarecare 
recompensă. Trebwesc -execeptaţi, socotesc sluji- 
tor: pol membri ai partidului comunist şi 
legaţi, prin aceasta chiar, prin jurământul sii 
ărctei; um membru al partidului na poate primi 
mai snuit de două sute douăzeci de ruble rupt 
salar lunar... 























. ( . . B . B . .. 


Această „confiscare a comorilor de artă par- 
viculară de către stat este poate cea ma; puțin 
l:scutabilă dintre toate măsurile de contiscare, 
u anare, dacă te gândești mai bine. ca o am 
pare ; toate bunurile de acest fel, sc reîn- 
tere, în delinitiv, după cum e şi drept, la stat, 
pentru că e vorba de bunurile cele ana: în; auii- 
sură să bucure, fără depreciere, um număr ne- 
imitat de admiratori. Aproape toate marile o- 
pere ate Îmi Rembramăt, Velasquez sau Tiţian, 
sunt “astăzi, adunate în galerii publice şi fantul 
acesta nu e lipsit de tâlc. Chiar dacă anumite 
cabinete de artă rămân într'o familie, de pi'di 
selvbra colecție a Amsterdam — şi tot 
va lrebui, într'a bună zi, ca proprietarul să ad- 
mită publicul, fe şi cu invitaţii. N'as putea, pri 
urmare, să privesc ca o dispraţie revoluţionară, 
acest transtert a! ducrurilor frumoase şi aşi voi, 
sii întreb pe artiști cari au şi ei dreptul să-si 
spună părerea. Spuneti-mi, deci, Bourdelle si tu 
scumpul mer Viaminck, vă displace să știți. că 
în loc să muiţumească nm singur om, „operile 
voastre fac, de pe acum, plăcerea mei mu!ţimi în 
care, nu vă îndoiţi, se vor găsi câțeva suflete 
de valoare, capabile sii vă iubească ? 






ți 















„SCRISUL ROMANESC* 


Institutul de arte grafice „Scrisul Ro- 
mânesc“, a cărui, acurateţă tehnică u fost 
în deoschi apreciată şi care şi până as- 
tăzi a dat la iveală o scrie de lucrări Ii- 
terare intenționează, dela toamnă, să în- 
treprindă o sistematică editură-literară. 

Editura se va deschide cu volumul de 
proză al d-lui Gib. |. Mihăescu. 

lată o veste care va bucura pe ceti- 





„UNIVERSUL, STR. BREZOIANU, BUCUREŞTI, 


torii fecundului şi tânărului autor ul „Ve- 
deniei“ şi al „Glandillorei”. 

Literatura românească se va îmbogăţi 
— destul de târziu — cu opera. unui ade- 
at şi viguros prozator, iar editura li- 








terară va răscumpăra — prin actul de 
curaj şi de iniţiativă al „Serisului Ro- 
â ** — indolenţa — ca să nu zicem 








, cunoscutelor noastre edituri lite- 
rave care nu sau grăbit până ă 
editeze nimic din opera uşa «le bogată 
de personală a lui Gib. 1. Mihăescu, 

Pentru această bună veste adusă iu- 
bitovilor de literatură, ca şi pentru vepa- 
rarca injustiţiei ce s'a făcut âni acum 
lui Gib. 1. Mihăescu, „Scrisul Românesc 
binemerită de două ori delu literele ro- 
mâneşti. 








REVISTE 


O În toamnă va apare în institutul de 
arte gralice. „Scrisul Românesc” din Cr 





iovu, o vevistă lunară, de mare conținut, 
sub direcţia ennoscutului sciiitor critic, 
fost 





redactor al 





revistei „Ramuri: D, 





iova, a cărei iniiiativă culturală 
nu este o simplă legeimdă şi care numără 
la activul său nenumărate si valoroase 
reviste, pregăteşte prin d. D. Tomesci 
o revistă de proporții compacte. 





DIN STRAINATATE 


DI] Principesa Martha Bibescu consa- 
eri în Illustration din 30 Julie, un studiu 
pe 15 mari coloane, intitulat: „O vieui= 
mă regală. Yerdinand ul, Românici“: Sunt 
amintiri personale, pline de culoare şe 
de O mare putere «le OvocaLre, 

Numărul e ilustrui cu imagini dela fu- 
neraliile Regelui Ferdinand sau jură- 


mântul Camerelor pentru Regele Mihai. 
Lu alt articol p iniitulai : „Dela Regele 


Ferdinand. î, la Regele Miha 
Li „lies Annales“ din 1 August, consa- 
cră o coloană a cenuri-lor sala lui „l'er- 
dinand al României“. 











[! Andre Rouveyre, acidul -cronicar 
teatral dela „Mereure de France”, fu 
cursul unei aprige execuţii adusă lui 


llamlei jucat de soţii Pitosff la Theutre 
des Arts, revine asupra unei erori altă 
dată comisă. (E numai Qin pice de + 
jimui ?) Rareori mi-a fost dai să consider 
o reunire aşa de disparată ca aceca a 
substanței geniului englez cu mijloacele 
evasive, monotone ale  Russo-Românu- 
lui“, Si mai departe: „Am spus că ace 
centul este uneori românesc, uneori ru- 
sesc“. 

















Pentru toate cele neiscălite în a- 
ceastă foaie, răspunde redactorul „LL 
versului Literar”: d. Perpessicius. 


>