Omraam Aivanhov — Lumina, spirit viu

Omraam Mikhaël Aivanhov 


LUMINA, SPIRIT VIU 


Cititorul va înțelege mai bine anumite aspecte ale 
operei Maestrului Omraam Mikhaël Aivanhov 
prezentate în acest volum, dacă va ţine cont de faptul 
că acest Învăţământ este în întregime oral. 


Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov (1900-1986) s- 
a născut în Bulgaria. În 1937 vine în Franţa unde 
împărtășește esenţialul învăţământului său. 

Ceea ce surprinde de la început în opera sa, este 
multiplicitatea aspectelor sub care este prezentată 
această unică problemă: omul și perfecţionarea sa. 
Oricare ar fi subiectul abordat, el este invariabil tratat 
în funcţie de utilizarea pe care omul o poate face 
pentru o mai bună înţelegere a lui însuşi și o mai bună 
conduită a vieţii sale. 


XXX XXX 


Substanţa vie a universului prin care tradiţia o 
spune - Dumnezeu a creat lumea, și de câţiva ani un 
mijloc formidabil de explorare și acţiune gratie punerii 
la punct a laserului, lumina ne oferă un câmp de 
posibilităţi infinite atât în domeniul material cât și în 
domeniul spiritual. În ceea ce priveşte posibilităţile 
spirituale ale luminii, Omraam Mikhaël Aivanhov ne 
invită în această lucrare să redescoperim lumina care 
este protecţie, hrană, instrument de cunoaştere a 
omului, a naturii și a lui Dumnezeu, dar mai ales 


singurul mijloc cu adevărat eficace pentru a ne 
transforma și a transforma lumea. 


Cap. 1 - Lumina, esenţa creaţiei 


Se spune că Dumnezeu este un foc devastator și în 
majoritatea mitologiilor, zeul cel mai puternic este cel 
al focului. Nu este vorba, bineînţeles, de focul fizic, pe 
care noi îl cunoaştem și care nu este decât un aspect 
al focului universal. Fiindcă în realitate există mai 
multe categorii de foc: cel care arde în inima omului, 
cel care se înalță de la baza coloanei vertebrale , cel al 
soarelui, cel al infernului, cel ascuns în inima pietrelor, 
a metalelor, etc. 

Dar oare aţi remarcat că focul nu poate fi prezent 
decât dacă este însoţit de lumină? Da, lumina este 
materia prin care se manifestă focul. Transpunând 
acesta imagine, vom descoperi că lumina este acea 
substanţă pe care Dumnezeu, Focul primordial, a 
emanat-o la originea lumii când a rostit. „Sa fie 
lumină!” Această lumină nu este altceva decât 
Cuvântul despre care Sfântul loan vorbeşte la 
începutul Evangheliei Sale: „La început a fost Cuvântul 
și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era 
Dumnezeu. Tot ce a fost făcut a fost făcut prin el...” 
Lumina este Cuvântul pe care Creatorul l-a pronunţat 
și prin care a creat lumea. 

Lumina fizică aşa cum noi o cunoaştem, nu este 
decât o condensare a luminii primordiale. Dumnezeu, 
principiul activ, a proiectat lumina, și El a prelucrat-o 
că pe o materie pentru a crea universul. În acest 
moment întrevedem manifestarea celor două principii, 
masculin și feminin, care sunt la originea creaţiei, 
fiindcă Dumnezeu, Focul, principiul masculin, a extras 


din El și a proiectat principiul feminin, lumina, materia 
în care urma să creeze. 

Se spune că Dumnezeu a creat lumea din nimic. 
Din nimic din exteriorul Sau, da, și acest lucru e dificil 
de înţeles de către noi care nu putem construi ceva 
decât cu materiale și instrumente exterioare nouă. 

În realitate, nu se poate crea nimic din nimic și 
acesta idee a unei creaţii plecând de la nimic semnifică 
de fapt că Dumnezeu a extras din El materia creaţiei 
Sale. Universul nu este nimic altceva decât aceasta 
substanţă extrasă din El și devenită exterioară Lui, dar 
care este pentru totdeauna a Lui. 

Cu ce oare viermele de mătase îşi ţese coconul și 
păianjenul pânza sa? Cu ce oare melcul îşi fabrică 
cochilia? Cu o substanţă pe care o extrag din ei înşişi. 

Dacă ştim să observam natura, multe fenomene ne 
pot revela ceea ce gânditorii consideră mistere de 
nepătruns! Chiar și ştiinţa va descoperi într-o zi că 
lumina este materia primordială din care universul a 
fost creat, și dacă omul va ajunge să înveţe acest 
lucru, și el va putea deveni creator că Dumnezeu. 

După cartea Genezei, primul eveniment a fost deci 
crearea luminii. Dumnezeu a spus „Să fie lumină!” Dar 
despre ce lumina este vorba?... In bulgară sunt două 
cuvinte diferite care definesc lumina: svâtlina și 
videlina. Cuvântul svetlina desemnează lumina fizică și 
se formează din rădăcina verbului „a străluci”. 
Cuvântul videlina definește lumina spirituală și se 
formează din rădăcina verbului „a vedea”. Videlina, 
este lumina care permite vederea luminii spirituale, 
invizibile, prin materializare videlina a produs svetlina, 
lumina fizică. 

Veţi înţelege mai bine această idee dacă vă 
reamintiţi experienţa cu tubul lui Ctookes: la cele două 


extremităţi ale unui tub în care s-a făcut în prealabil 
vid, sunt plasați doi electrozi legaţi la o sursă electrică. 
Prin trecerea curentului electric, catodul emite un flux 
de electroni în direcţia anodului, dar el însuşi rămâne 
întunecat, în timp ce în regiunea anodului apare o 
luminiscenţă. 

Lumina pe care ne-o trimite soarele nu este ceaa 
primei zile de care se vorbeşte în Geneza. Dincolo de 
soarele vizibil exista un soare invizibil, întunecat, 
soarele negru, care trimite neîncetat energii soarelui 
vizibil. Acesta le transformă și le retrimite sub formă de 
lumină. 

Lumina pe care noi o vedem nu este cea pe care 
Dumnezeu a creat-o le început când a rostit: „Sa fie 
lumină!” Ea a venit după aceea. Primul soare a trimis 
lumina primordială, videlina, pe care soarele vizibil o 
transformă și o retrimite sub formă de raze (svetlina) 
videlina, adevărata lumină, nu descoperă lucrurile 
decât dacă interacționează cu ele. Dacă nu se află 
nimic în calea sa, rămâne invizibilă. Numai obstacolul 
pe care-l întâmpină o poate revela. 

La început a fost vidâlina, adică prima mişcare 
izvorâtă prin manifestare din Spiritul Divin, de 
strălucire în afară, în exteriorul Lui. Inainte de a crea, 
Dumnezeu a proiectat în jurul său un cerc luminos pe 
care l-am putea numi aura Sa. Prin acest cerc de 
lumină El a fixat limitele universului, și odată realizată 
aceasta, a proiectat în lumina aurei sale, videlina, 
imagini care s-au materializat, s-au cristalizat. Videlina 
a fost cea care a furnizat materia creaţiei. Când Sfântul 
loan a spus la începutul Evangheliei Sale: „La început a 
fost Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul 
era Dumnezeu ...”, „Cuvântul era cu Dumnezeu” 
semnifica faptul că nimic nu s-a făcut fără participarea 


videlinei, aura lui Dumnezeu. Cuvântul Divin este 
lumina. 

Putem verifica acest proces al creaţiei la marii 
iniţiaţi. și ei posedă o aură luminoasă care are rolul nu 
numai de a le înconjura corpul și a-i proteja ci și de a le 
furniza materia pentru creaţiile lor. Când un iniţiat 
voiește să creeze prin gând, utilizează aceleaşi 
modalităţi că și Dumnezeu când a creat universul: 
proiectează o imagine sau pronunţă un cuvânt care 
trebuie să traverseze aura sa. Aceasta aura care-l 
înconjoară serveşte de material pentru manifestare. 
Imaginea proiectată sau cuvântul rostit prind 
consistenta prin materia aurei. Un om care vrea să 
realizeze ceva, n-o poate face dacă nu poseda materia 
subtila a aurei. Fără îndoială, aţi remarcat și voi: în 
anumite zile vorbiţi fără a putea produce nici un efect 
asupra altora care rămân reci, indiferenți, în timp ce 
altădată, din contra, cu o vorbă simplă produceţi o 
impresie formidabilă. Da, pentru că această vorbă este 
vie, cuvintele pe care le folosiţi au fost în prealabil 
cufundate în aura voastră prinzând viaţă și forţă, 
puterea de a putea penetra în sufletul altora și de a-i 
face să vibreze. În zilele când aura voastră este palida 
cuvintele voastre sunt goale, nesemnificative, nu 
exista nimic în ele; voi vorbiţi, dar nu obţineţi nici un 
rezultat. Cuvintele nu sunt impregnate de acel element 
pe care-l conferă aura: videlina. 

Puterea iniţiaţilor provine din modul în care ştiu să- 
și impregneze cuvintele pe care le pronunţă cu materia 
aurei lor care este abundentă, intensă, pură. Cuvântul 
nu este decât un suport, el nu poate avea efect decât 
în măsura în care este impregnat cu elementul creator, 
videlina. 


Cel care nu ştie să pronunţe cuvintele magice 
poate foarte bine să strige, să se agate, nu va reuşi 
niciodată să se facă auzit de spiritele superioare și să 
le atragă. Dar un lniţiat care va pronunţa aceleaşi 
cuvinte fără să strige, să gesticuleze, numai prin forţa 
interioară provenită de la aura sa, va obţine rezultate 
deosebite. 

Nu vorba a creat lumea ci Cuvântul viu, adică 
lumina. Cuvântul este primul element pe care 
Dumnezeu l-a pus în acţiune, iar vorba este mijlocul 
prin care Cuvântul îşi înfăptuiește acţiunea sa de 
creaţie. Forţa primordială care a ieşit de la Dumnezeu 
era spirit, revenind spre Dumnezeu ea a devenit 
lumină. Soarele negru trimite videlina, spiritul, soarelui 
luminos, iar soarele luminos retrimite lumina vizibilă, 
svâtlina, soarelui întunecat. La revenire spiritul se 
transformă în lumină. Când Dumnezeu a făcut prima 
mişcare, Spiritul Sau, Cuvântul viu, a intrat în acţiune, 
iar când Spiritul s-a reîntors către Dumnezeu a devenit 
lumină. Tot ceea ce centrul trimite la periferie revine 
înapoi la centru, fiindcă cercul are o limită și se 
stabileşte deci un circuit neîntrerupt de la centru la 
periferie și de la periferie la centru. Revenind către 
centru, curentul de forțe dobândește calităţi noi și 
provoacă reacţii noi de-a lungul traseului de întoarcere. 
Natura curentului nu este aceeaşi la dus și la întors. 

La început era Cuvântul: prima mişcare a Spiritului 
Divin care a creat cercul, universul. La fel, magul, 
înainte de o ceremonie magică trebuie să-și realizeze 
un cerc în jurul său. Originea acestei practici, care este 
străveche, provine din cunoaşterea extraordinară a 
aurei. Când se spune că magul trebuie să intre în 
cercul pe care l-a trasat, este vorba nu de un cerc fizic 
ci de crearea unui cerc viu, cel al aurei, în centrul 


căruia trebuie să se plaseze, aceasta înseamnă că 
spiritul său trebuie să fie activ, vigilent, pentru a nu 
deveni victima unor spirite invizibile. Dacă magul se 
mulţumeşte să traseze în jurul lui un simplu cerc 
material, fără să fi lucrat în prealabil asupra aurei sale 
pentru a o face să devina pură, luminoasă, puternică, 
va obţine probabil ceea ce doreşte, dar când va fi să 
iasă din cercul magic, toate entităţile care l-au ascultat 
când se află în cerc (pentru că fiinţele invizibile 
respectă acest simbol, precum și cuvintele magice 
pronunţate) vor începe să-l urmărească. 

Aceste păţanii cad pe capul tuturor magicienilor 
care ignoră legile amintite. Spiritele invizibile care văd 
că aura lor nu este nici pură și nici luminoasă sfârşesc 
prin a se răzbuna pentru că au fost obligate să se 
supună unor oameni nedemni de ele. 

Aceşti magicieni ignoră faptul că la început este 
Cuvântul, ceea ce înseamnă că înainte de a se lansa în 
realizarea unor proiecte extraordinare trebuie mai întâi 
să-și construiască o aură, un veritabil cerc magic de 
lumină. Acest cerc nu se poate trasa în mod automat 
cu o creta sau altceva de scris, se pregăteşte cu 
dragoste, puritate, impersonalitate. De ce oare deseori 
cei care practică magia nu numai că nu obţin nici un 
rezultat ci chiar îşi pot atrage nenorociri? Deoarece 
aura lor nu este încă puternică, luminoasă, pură, iar 
atunci când vor să-și proiecteze un gând, nu produc 
nimic care l-ar putea înveșmânta, care i-ar putea da 
forţă. Pentru că un gând să-și poată lua zborul, are 
nevoie de aripi, iar aceste aripi se găsesc numai în 
aură. 

„La început era Cuvântul și Cuvântul era cu 
Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu... „ În timp ce 
Dumnezeu a creat acest imens cerc luminos, l-a 


impregnat cu Esenţa Sa. Arborii, plantele, animalele, 
oamenii au fost iniţial niște ...? care pluteau în aura lui 
Dumnezeu ... Tot ce există este cufundat în aura lui 
Dumnezeu în sânul căreia noi trăim cum a spus 
Apostolul Pavel: „Ne mişcăm în Dumnezeu și avem în 
El existența noastră” ... Suntem cu toţii în interiorul 
aurei Divine: ea ne pătrunde, ne traversează. 

Meditaţi în fiecare zi asupra puterii vidlinei, 
lumina vie care este elementul primordial al întregii 
creaţii. 

Unul din simbolurile Creaţiei lumii este roza 
mistică. 


Cele şase cercuri care formează petalele reprezintă 
cele şase zile necesare lui Dumnezeu pentru a crea 
lumea (şase zile simbolice, evident, care au durat 
miliarde de ani !). De altfel, unii ezoterici au interpretat 
primul cuvânt al Genezei «Berechit» ceea ce înseamnă 
„la început” că și verbul «bara» „a crea” și «chit» = 
„şase”. In fiecare cerc puneţi câte o culoare din şase: 
violet, albastru, verde, galben, portocaliu și roşu, și 
meditaţi asupra lor ... Cercul central reprezintă lumina 
alba din care au izvorât celelalte şase culori. 

Dacă nu înţelegeţi profunzimea acestui simbol, cel 
puţin contemplând aceasta imagine perfectă veţi crea 
legături între ea și noi și acest lucru vă va ajuta în 
evoluţia voastră spirituală. 

Lumina este starea cea mai subtilă a materiei, iar 
ceea ce noi numim materie, nu este decât forma cea 
mai condensată a luminii. În întreg universul este deci 
același tip de materie... sau aceeaşi lumină ... mai mult 
sau mai puţin subtilă, mai mult sau mai puţin 
condensată. Tot ceea ce găsiţi condensat pe pământ 
se află în planul eteric sub o forma mai fina, mai pura. 


și iată care este sensul lucrării spirituale să ajungem să 
găsim tot ceea ce avem nevoie într-o stare subtilă cât 
mai apropiată de starea primordială. 

Dimineaţa, în timp ce primim răsăritul soarelui, ne 
putem hrăni cu cel mai pur tip de hrană: lumina. Când 
lisus spunea: „Preafericiţi cei cărora le este foame și 
sete ...” el nu vorbea de o foame și o sete fizică, ci de 
foamea și setea de adevăr, de înţelepciune, de justiţie, 
de libertate până a nu mai avea foame și sete decât de 
foc și lumină. 

Sufletului îi este foame și spiritului îi este sete. 
Sufletul mănâncă focul, iar spiritul bea lumina. Spiritul 
este un principiu masculin, sufletul un principiu 
feminin, și fiecare se hrăneşte de elementul care-i este 
complementar. Sufletul aspiră la un principiu pozitiv, 
activ, dinamic, și el mănâncă focul. Spiritul, care este 
masculin, are nevoie de principiul feminin și bea 
lumina. 

În acelaşi mod în care principiul masculin 
generează principiul feminin, astfel focul produce 
lumina: lumina este o manifestare, o emanaţie a 
focului. Când aprindeţi un foc, el generează lumina. și 
cu cât materialele care alimentează focul sunt mai 
pure, cu atât lumina este mai subtilă și mai pură. 

Lumina este vesmântul focului, de aceea lumina 
este în legătura cu materia. În înalt, în regiunile 
sublime lumina este în relaţie cu materia, iar focul cu 
spiritul. De aceea Dumnezeu, Focul primordial, a creat 
mai întâi lumina, și numai după aceea lumina a creat 
lumea, nimic n-a fost făcut fără lumină. De fiecare dată 
când aprindeţi un foc în faţa voastră se repetă exact 
istoria creaţiei lumii. 


Cap. 2 - Razele soarelui: Natura și activitatea lor 


Originea luminii pe care noi o vedem este soarele. 
Dar ce este soarele? Fizicienii îl prezintă că pe un fel de 
cuptor crematoriu în inima căruia domneşte o 
temperatură de cinsprăzece milioane de grade: 
această temperatură că și radiaţia să fiind produse prin 
transformarea neîntreruptă a unor cantități 
considerabile de hidrogen în heliu. În realitate, numai 
marii Iniţiaţi, care au posibilitatea de a calatori în 
spaţiu cu corpul lor astral, au vizitat soarele, că și 
celelalte planete, și ştiu ce sunt ele de fapt. V-am 
vorbit deja mult despre soare, spunându-vă mai ales 
că razele sale, pe care ştiinţa le prezintă că pe nişte 
flexiuni de fotoni sunt, pentru lniţiaţi nişte mici 
vagoane de provizii. Fiindcă razele soarelui nu sosesc 
fără încărcătura: ele transportă peste tot în spaţiu atât 
elementele necesare vieţii și creşterii plantelor, 
animalelor și oamenilor cât și elementele mult mai 
subtile de care ne putem folosi pentru evoluţia noastră 
spirituală. 

Da, razele soarelui sunt comparabile cu mici 
vagonete umplute cu provizii. Ele sosesc cu mare 
viteza pe pământ unde se descarcă și îşi depun 
comorile lor apoi, pe o cale invizibilă, se reîntorc la 
soare. Este un circuit extraordinar. lar în aceste 
vagonete nu exista numai alimente, ci și creaturi care 
sosesc pe pământ să-și îndeplinească lucrarea, apoi se 
reîntorc în soare pentru a se reîncărca, regenera. Nu 
știaţi acestea, aşa-i? 

Dar ceea ce de asemenea nu cunoaşteţi este faptul 
că aceasta concentraţie a razelor soarelui se regăseşte 
și în om. Inima noastră este soarele care trimite 
fascicole de raze către toate mulțimile corpului fizic 
populate de milioane de locuitori acolo ele se descarcă, 


dar totodată îşi pierd din puritatea lor și de aceea, 
înainte de a se reîntoarce la soare, urmează un întreg 
itinerar pentru a se debarasa de deșeurile acumulate 
în cursul traseului și pentru a se purifica. Circulaţia 
sângelui prin artere și vene nu face decât să reproducă 
circulaţia luminii solare în spaţiu. Fiindcă sistemul solar 
este un organism al cărui soare este inima, iar lumina 
este sângele pe care această inima îl trimite pentru a 
hrăni diferitele părţi ale acestui organism. Întreaga 
creaţie îşi alimentează existența care si...??...teaza 
pământul, oceanul, atmosfera, spaţiul cosmic, celelalte 
planete și creaturile care le populează. 

Fiecare rază de soare este o sursă de energie. 
Deoarece resursele actuale: cărbunele, petrolul, 
uraniul, sunt pe cale de epuizare, în viitor umanitatea 
se va orienta din ce în ce mai mult către razele soarelui 
ale căror posibilităţi sunt infinite. Dar lumina solară nu 
este energie ce se poate utiliza numai în planul fizic. 
Lumina este un spirit viu care coboară din soare și care 
intră în contact direct cu spiritul nostru. 

Coborând asupra unui obiect sau fiinţă, oricare ar fi 
ea, fiecare rază de soare aduce ceva. Chiar și pietrele 
au nevoie de această viaţă pe care o primesc de la 
soare. Fiindcă pietrele, cu toate că sunt nemișcate, 
sunt vii. Acesta viaţă este mai perceptibilă la plante 
care cresc și se multiplică gratie luminii solare. La 
animale, razele soarelui se transformă nu numai în 
vitalitate, ci și în sensibilitate. Da, graţie razelor 
soarelui animalele încep să simtă suferinţa sau 
bucuria. In sfârşit, la oameni, razele soarelui se 
transformă în inteligenţă, fiindcă începând cu regnul 
uman lumina este primită destul de complet pentru a 
se putea manifesta drept gând. Spiritul care vă 
vorbeşte prin gura unui om este o emanaţie a luminii 


solare. Lumina este aceea care gândeşte, vorbeşte, 
care cântă, creează. Pe măsură ce lumina îşi croiește 
drum în sufletul omenesc, ea se reflectă sub forma de 
inteligenţă, de iubire de frumuseţe, de nobleţe, de 
forţă. Numai razele soarelui sunt capabile să menţină, 
să alimenteze și să crească viaţa în om, cu condiţia că 
el să înveţe s-o primească . Dacă vă deschideţi din 
toată inima în fata razelor soarelui, veţi simţi lucrarea 
pe care o vor începe s-o facă pentru regenerarea și 
învierea voastră. 

Dar, bineînţeles, pentru a simţi ce sunt razele 
soarelui și cât sunt de puternice, pure, divine, trebuie 
să vă pregătiţi în fiecare zi să le întâmpinați, dacă nu 
veţi rămâne asemeni acelor oameni adormiţi și 
ignoranţi care lasă să treacă pe lângă ei razele soarelui 
fără a fi conştienţi de bogăţiile pe care le conţin. lar 
după aceea, se plâng: „Mi-e foame, mi-e sete, sunt 
sărac, obscur, cine mă poate ajuta?” și totuşi au tot ce 
le trebuie în aceste raze! și dacă i-aţi cunoaşte pe cei 
ce le trimit!... Da, fiindcă în soare viețuiesc fiinţe mult 
superioare nouă, ne privesc, ne zâmbesc uneori, dar 
noi, în acest timp, noi unde suntem?... ştiu foarte bine 
că este dificil să-i faci pe oameni să accepte că lumina 
este mai mult decât o vibraţie fizică, că este un spirit 
viu. și deoarece sunt opaci la această idee, nu pot 
primi de la soare toate binecuvântările sale. 

Trebuie să vă aranjaţi în aşa maniera existenţa 
voastră încât lumina să ocupe un loc din ce în ce mai 
important. Dar mai presus de toate trebuie să deveniți 
conştienţi de prezenţa sa în fiecare lucru pentru a 
putea beneficia de el. Dacă mâncaţi conștientizând că 
hrana, cerealele, fructele, legumele, sunt o condensare 
a razelor solare la care au fost expuse, veţi crea cele 
mai bune condiţii fiziologice pentru că aceste raze să 


fie bine absorbite și repartizate în organismul vostru. 
Dacă respiraţi cu convingerea că prin respiraţie 
atrageţi în voi lumina, sunteţi capabili să primiţi lumina 
celestă, spiritul lui Dumnezeu. Fiindcă, evident, aşa 
cum v-am mai spus, aceasta lumina pe care o vedeţi 
venind de la soare nu este decât forma cea mai 
materiala a luminii. Dincolo de ea există alte forme de 
lumină, mai subtilă, și dacă veţi şti să intraţi în 
legătură cu ele, vă vor aduce viaţă eternă. 

Dimineaţa, când priviţi soarele, gândiţi că aceste 
raze care sosesc până la voi, sunt creaturi vii care pot 
să vă ajute să vă rezolvaţi problemele din timpul 
zilei ... dar numai cele din ziua respectivă, nu și cele de 
a doua zi. Mâine va trebui din nou să mergeţi să le 
consultaţi, și tot numai pentru o zi. Ele nu va vor 
răspunde niciodată pentru două sau trei zile în avans. 
Ele vor spune: „Nu vă neliniştiţi. Veniţi din nou mâine și 
vă vom răspunde.” In fiecare zi, când mâncaţi, nu 
faceţi provizii pentru o săptămână, ci numai pentru o 
zi. Ei bine, cu lumina se întâmpla la fel, fiindcă este o 
hrană pe care trebuie să o absorbiți în fiecare zi, ca să 
poată deveni în voi sentimente, gânduri, inspiraţii... 

De ce nu aveţi pentru lumină aceeaşi logică ca 
pentru nutriţie. Voi spuneţi: „Adevărat, am mâncat. ieri, 
dar asta a fost pentru ieri, astăzi trebuie să mănânc din 
nou”. La fel este și pentru lumină, în fiecare zi aveţi 
nevoie să vă hrăniţi cu ea. 

Puteţi de exemplu, să faceţi următorul exerciţiu. 

Vă aflaţi la răsăritul soarelui și aşteptaţi prima rază 
să apară. Sunteţi atent și vigilent și de îndată ce a 
apărut o beţi, o aspiraţi ... și astfel începeţi să beţi 
soarele. In loc numai să o primiţi (priviţi) și să o 
respiraţi, o beţi, o mâncaţi, gândind că aceasta lumină 
care este vie se propagă în toate celulele organelor 


voastre, că le împrospătează, le întăreşte, le purifică. 
Acest exercițiu vă ajută să vă concentrați, iar 
rezultatele sunt fantastice: întreaga voastră ființă 
vibrează și veţi ajunge să simţiţi că beţi într-adevăr 
lumina. 

Cu mai multe mii de ani în urma, înţelepţii Indiei au 
revelat în Cărţile lor sacre importanța pe care o 
atribuiau soarelui. Să luam de exemplu Puranele. 

În Agni Purana, soarele este considerat o 
manifestare a lui Vishnon (Visnu) și sursa tuturor 
lucrurilor. 

În Matsya Purana, se spune că adorând soarele, 
sunt adorati Brahma, Visnu și Shiva - trinitatea care 
corespunde Tatălui, Fiului și Sfântului Duh în religia 
creştină. 

În Markandeya Purana, soarele este numit lăcașul 
cunoaşterii, cel care desfiinţează tenebrele, Sufletul 
Suprem fără pată, Cauza universală, materialul și 
imaterialul și este considerat drept Puterea primordială 
existând în toate manifestările apei, pământului, 
vântului și focului. Se spune totodată că cel care 
întâmpina în fiecare dimineaţă soarele cu respect și 
venerație, în smerenie și pacea inimii sale, obţine 
gratia lui Lakshmi, divinitatea iubirii și frumuseţii. Cel 
care adora soarele cu o dăruire totală este eliberat de 
păcat și se bucura de imunitate contra tuturor bolilor. 

Brahma Purana prezintă soarele că pe ochiul celor 
trei lumi, că pe Stăpânul Universului, germenele 
acţiunii, portul milei și simbolul acţiunii însăşi. 

Brahmanda Purana prezintă soarele că pe cauza 
tuturor activităţilor în lume. 

Linga Purana îl prezintă ca pe ordinea universală. 


Padma Purana indică recitarea anumitor imnuri 
tantrice spre a fi recitate în abordarea soarelui pentru 
a putea fi vindecate tot felul de boli fizice și psihice. 

In Brahma Vaivarta Purana, se spune că soarele 
vindecă toate, eliberează de tristeţe, de agitaţie 
mentală și frică. El dăruieşte fericirea, eliberarea, 
credinţa și toate binecuvântările. 

De-a lungul anilor, ştiinţa iniţiatică a considerat 
întotdeauna soarele fizic că pe o reprezentare a 
adevăratului soare spiritual care este centrul 
cunoaşterii universale și a puterii universale 
manifestate prin răspândirea celor şapte culori. De 
aceea, dacă va pot da un sfat, va voi spune: „Lăsaţi 
totul la o parte, studiaţi numai razele soarelui”. Dacă 
aţi şti ce conţine o rază de soare, ce putere, ce 
bogăţie, claritate, puritate, inteligenţă! ... Da, 
inteligenţă, vă surprinde asta? Dar nimeni, pe acest 
pământ nu este aşa de inteligent cum sunt razele 
soarelui, nici un savant, nici un geniu ... 

Ocupaţi-vă de razele soarelui, doriţi-le, căutaţi-le, 
iubiţi-le, deschideţi-vă în fata lor și veţi înţelege sensul 
creaţiei, viaţa voastră va deveni creatoare, minunată, 
va capătă sens, o plenitudine! Entităţi spirituale 
locuiesc în fiecare rază și se manifestă diferit după 
culoarea lor: roşu, albastru, verde, galben, etc. De 
aceea este aşa de important pentru discipol să înveţe 
să lucreze cu lumina. 


Cap. 3 - Aurul, condensarea luminii solare 


Din momentul în care aţi găsit lumina, ea produce 
în voi mari transformări, și mai întâi de toate va 
dăruieşte gustul: orice aţi face, orice aţi mânca, aţi 
bea, oriunde v-aţi plimba, orice aţi citi, simţiţi că totul 


capătă un gust delicios, rafinat, savuros. Dar dacă 
pierdeţi lumina, pierdeţi și gustul, pentru că odată 
pierdută lumina se pierde esenţialul. „Dacă sarea îşi 
pierde gustul, este bună de călcat în picioare” spunea 
Isus. Daca, însă, vă pierdeţi lumina, veţi fi siliți de 
evenimente, fiindcă v-aţi pierdut protecţia cea mai 
eficace. Din păcate sunteţi instruiți despre tot, mai 
puţin despre ce este esenţial. Cum să ai o meserie, să 
câştigi bani, să fii bine plasat în societate, totul se 
învârte în jurul acestor preocupări, dar cum să găsiţi 
lumina nimeni nu vă învaţă niciodată. 

Daca nu lucraţi cu lumina, dacă nu înţelegeţi ce 
reprezintă lumina, nu înţelegeţi nimic de la viaţă. Totul 
este în lumina, ea este la originea lumii, cauza 
universului. Lumina este un spirit, un spirit care vine 
din soare... Fiecare rază este o forţă formidabilă care 
penetrează profund materia și lucrează asupra ei. Dacă 
exista un domeniu care ar trebui într-adevăr 
aprofundat, acesta este cel al luminii: ce reprezintă ea, 
cum lucrează și cum noi la rândul nostru trebuie să 
lucram cu ea. 

Cel care abandonează lumina sub pretextul că are 
alte treburi, că trebuie să câştige bani, etc., nu este pe 
calea cea bună. 

Evident, dacă oamenii apreciază chiar atât de mult 
aurul și îl cauta, este pentru că subconştient ei cunosc 
un secret de care nu-si pot aminti prea bine: și anume 
că aurul este o condensare a luminii solare și că 
aceasta lumina conţine viaţă, forţă. Ar trebui deci să 
înţeleagă că înainte de a căuta aurul, este mult mai 
important să caute lumina, fiindcă lumina, este capul 
în timp ce aurul, este coada; lumina este sufletul și 
spiritul, iar aurul este corpul. Dacă atingeţi corpul fără 
să atingeţi sufletul, atunci n-aţi atins nimic. Dacă 


posedaţi corpul fără a poseda sufletul nu aveţi decât 
un cadavru. De altfel, a dori să posedaţi aurul înainte 
de a poseda lumina este chiar periculos. Cunoaşteţi ce 
se întâmpla acelora care prind şarpele de coadă. Sunt 
muşcaţi. Şarpele trebuie prins de cap, numai atunci 
veţi fi în siguranţă, și coada vă urma. 

De aceea trebuie să vă concentrați asupra luminii, 
să iubiţi lumina care este simbolul lui Dumnezeu Însuşi: 
veţi primi astfel câţiva germeni de aur și gratie acestor 
germeni, veţi putea fabrica munţi de aur. 

Într-adevăr, priviţi numai: înţelepţii, Iniţiaţii, poseda 
cantităţi întregi de aur: dacă aţi fi clarvăzători, aţi 
vedea că sunt înconjurați de o infinitate de particule și 
de raze de aur. Un Inițiat este înconjurat de o aură de 
lumină ce reprezintă acel aur viu pe care alchimiștii îl 
numesc „aur potabil”. Da, fiindcă acest aur poate fi 
băut. Este că un râu, că un fluviu. De altfel, alchimiştii 
preconizau poțiuni în compoziţia cărora intra aur. și în 
zilele noastre, anumite fiole de substanţe conţin aur. 

Dar nu în acest mod trebuie să introducem aurul în 
organismul nostru. Metoda este puţin eficace, dar 
insuficientă. Aurul trebuie băut, mâncat și acceptat în 
interior sub forma celor mai bune idei și gânduri, celor 
mai luminoase. În acel moment, câștigam într-adevăr 
aur. Din nefericire, nu aşa procedează majoritatea 
oamenilor care nu gândesc decât cum să se 
îmbogăţească cu orice preţ și cât mai repede posibil. 
Rezultatul este că aurul devine un ecran între ei înşişi 
și ceilalţi, nu-i vad decât ca pe nişte obstacole ce 
trebuie înlăturate, ca pe nişte concurenţi ce trebuie 
eliminaţi și astfel devin duri, cruzi. Fiindcă în capul lor 
acest aur s-a transformat în ecran, și nu mai pot vedea 
clar. lată deci nenorocirea tuturor celora care-si 
plasează aurul în capul lor. Veţi spune: „Dar atunci, 


unde ar trebui plasat?” În buzunar, în casele de bani, 
da, dar niciodată în capul vostru. Adică să nu vă gândiţi 
la el, să nu-l doriţi, să nu-l căutaţi. În capul vostru 
puneţi numai lumina, înţelepciunea; în acel moment 
veţi avea aur, din cel adevărat. 

In urmă cu mai mulţi ani, am cunoscut un om care 
era stăpânit de o dorinţă aşa de mare de a avea aur 
încât s-a lansat în final în nişte practici magice: spera 
să determine spiritele naturii sa-i arate comorile 
ascunse din munţi. Zi și noapte nu gândea decât la 
asta: aur, comori. Intr-o zi i-am spus: „Ascultaţi, sunteţi 
invitat într-un palat și în loc de a fi plin de atenţie și de 
dragoste pentru prințesă, vă ocupați de cameristă. Îi 
zâmbiţi, îi faceţi cu ochiul, îi sărutaţi mâna. Nu este 
prea inteligent”. El m-a privit uimit și am continuat: 
„lată, în acest palat care este universul, în loc să vă 
uniţi cu prinţesa, lumina, care vă poate da totul, care 
vă poate deschide toate porţile și toate comorile 
palatului sau, vă legaţi de o fată de nimic care nu are 
nici o influenţă, nici o putere: aurul. Căutaţi aurul 
pământesc și nu căutaţi aurul ceresc care este în 
soare: lumina. De-acum înainte trebuie să căutaţi 
lumina, ea este prinţesa, gândiţi-vă la ea, vorbiţi cu ea, 
trimiteţi-i iubirea dumneavoastră și imediat ea va 
comanda aurului să vina către dumneavoastră. Fiindcă 
aurul este producţia sa, ea are putere asupra lui. Dar 
atâta timp cât nu aveţi aceasta legătură de iubire cu 
lumina, ea nu va da nici un ordin pentru ca aurul să 
vina către dumneavoastră”. 

Ea va spune: „Mie trebuie sa-mi daţi omagiul mai 
întâi , mie trebuie sa-mi dăruiţi iubirea voastră ... Dar 
mă neglijaţi și mergeţi să îmbrăţişaţi camerista, acolo 
jos. Foarte bine, toate porţile vă vor fi închise!” „Oh, a 
spus el, înţeleg acum, înţeleg”. Dar din nefericire am 


văzut că nu a înţeles nimic, el continua să caute aur... 
pe care de altfel nu-l găseşte, și cu atât mai bine, 
fiindcă având acest aur ar fi devenit omul cel mai 
teribil. Ei da, acesta este cel mai frecvent efect al 
aurului, al banilor. Îi face să fie cruzi, răi, înguşti. În 
timp ce aurul spiritual, dimpotrivă, le deschide inima și 
le dă o vedere largă, nelimitată, asupra vieţii și 
frumuseţilor naturii. 

Voi spuneţi: „Dar oamenii care au aur, bani, au 
braţul lung și pot obţine tot ce vor!” Da, mici fleacuri, 
umbre, fumuri ... După un timp îşi dau seama că în 
realitate nu numai că nu poseda nimic, dar și-au 
pierdut sănătatea, pacea și chiar prietenii. Numai cei 
care au înţeles că aurul veritabil este lumina, vor avea 
totul: cunoaşterea, iubirea, fericirea, și vor avea și aur 
pe deasupra. 

Cu bani se pot deschide poate uşile lumii 
materiale, fizice, dar celelalte uşi, cele ale păcii, ale 
fericirii, ale bucuriei, ale inspiraţiei, ale tuturor 
calităţilor și virtuţilor sunt închise. Atunci, la ce vă 
poate servi să aveţi toate uşile deschise dacă cele ale 
sanctuarului sunt închise? 

Mâncaţi, vă plimbaţi, munciţi fără plăcere, nu 
încercaţi nici o bucurie: porţile spirituale sunt închise. 
lată ce înseamnă să înţelegeţi greşit viaţa și valorile 
vieţii. 

Trebuie să dam omagiul și iubirea noastră 
prinţesei, luminii, și toţi ceilalţi vor fi la dispoziţia 
dumneavoastră. Prinţesa spune supușilor săi: „Mergeţi 
și aduceţi-i să mănânce, să bea, daţi-i veșminte, o 
cameră...” și toţi vor răspunde: „Da Majestate ... Da, 
Prinţesă !” și când veţi ieşi la plimbare cu prinţesa, toţi 
ceilalţi vor fi în spatele dumneavoastră pentru a vă 
însoţi și a se face agreabili. 


Dacă iubiţi însă mai mult aurul ca lumina, sunteţi 
în întuneric și nu mai vedeţi nimic. Odată puse în 
mintea și în inima voastră ideea de aur, de bani, s-a 
terminat, nu mai vedeţi nimic altceva, nici frumuseţea, 
nici splendoarea, nici inteligenta creaţiei. Voi spuneţi: 
„Dar ce tot ne povestiţi asta? Avem nevoie de bani!” 
Cui spuneţi voi, eu ştiu foarte bine că banii sunt 
necesari, dar nu trebuie sa-i facem ideal și să gândim 
că ei dau sens vieţii. 

Ca mijloc, ca instrument, ca posibilitate, da, dar în 
slujba unui ideal și acest ideal trebuie să fie lumina, 
scopul trebuie să fie lumina. Nu lăsaţi niciodată banul 
să devina stăpânul vostru: este un servitor 
extraordinar, dar un stăpân îngrozitor, vă va da nişte 
sfaturi cumplite care vă vor scoate din Împăraţia lui 
Dumnezeu. Gândiţi-vă deci la lumină fiindcă lumina 
aduce bogăţia (nu banii, ci bogăţia), lumina aduce 
puterea și tot ea aduce adevărata plăcere. Când aveţi 
lumina, simţiţi gustul celor mai mărunte lucruri, dintr-o 
simplă înghiţitură de apă aveţi senzaţia că aţi băut 
elixirul vieţii. Vă potoliţi setea ca și cum această apă ar 
circula prin venele voastre. Este o senzaţie de 
nedescris! 

Hermes Trismegistul, Stăpânul Misterelor, a spus: 
„Soarele este tatăl sau, luna este mama sa, vântul l-a 
purtat în pântecul său, iar pământul este doica sa”. 

Deci, vedeţi, soarele (focul), luna (apa), vântul 
(aerul) și pământul, cele patru elemente s-au unit 
pentru a produce și hrăni această lumină, această 
chintesenţă pe care Hermes Trismegistul o numeşte 
Telesma și care da lniţiatului toată ştiinţa și toate 
puterile. 

Legenda povesteşte că Zarathustra l-a întrebat pe 
zeul Ahura Mazda cum se hrănea primul om, iar Ahura 


Mazda i-a răspuns: „El mânca foc și bea lumină”. De ce 
n-am învăţa și noi să mâncam foc și să bem lumină, 
pentru a ajunge la perfecțiunea primului om? 

învăţaţi să vă hrăniţi cu lumină, fiindcă în lumină 
se află cele mai mari binecuvântări și vă veţi simţi 
atunci atât de bogaţi încât veţi începe să iubiţi toate 
fiinţele. Numai sărăcia produce ura. Cei bogaţi nu 
detesta niciodată pe nimeni. Dar să mă înţelegeţi bine: 
eu vorbesc de cei cu adevărat bogaţi, de marii Maeştri. 
Ei trăiesc într-o asemenea abundență încât inima lor 
revarsă în exterior. Cum ar putea, trăind într-o astfel 
de plenitudine, să mai încerce ura? Numai cel care se 
simte lipsit începe să fie arțăgos, gelos, sa-i deteste pe 
ceilalţi. Când vedeţi pe cineva care nu-i iubeşte pe 
ceilalţi, care nu arata nici nobleţe sufletească, nici 
generozitate, să ştiţi că este sărac și mizerabil. Să nu 
uitaţi niciodată asta. Când omul devine conştient de 
toate bogăţiile pe care Dumnezeu i le-a dăruit, simte 
cum inima să se umple de iubire, nu se gândeşte decât 
cum sa-i ajute pe ceilalţi, sa-i lumineze. Pentru că este 
bogat și aceasta bogăţie se revarsă, este obligat s-o 
răspândească. In timp ce acela care se simte sărac îi 
invidiază pe cei bogaţi și nu-i rămâne altceva de făcut 
decât sa-i atace pentru a-i jefui. 

lată cum sărăcia, sub toate formele ei, stă la 
originea criminalităţii. 

Binecuvântaţi fie cei care au pus lumină în mintea, 
în sufletul, în inima și în spiritul lor, lumina spirituală 
care este adevărata bogăţie. Cineva va întreba: „Dar 
cum putem avea aceasta lumina interioara?” 

Ce întrebare! Nu ştiţi cum procedează primitivii 
pentru a face focul? Ei au, de exemplu, două bucatele 
de lemn pe care le freacă unul de celălalt: aşa apare 
căldura și continuând frecarea, apar în sfârşit mici 


scântei, lumina. După cum vedeţi, aceasta se face în 
trei etape: mişcarea (voinţa), căldura (iubirea, 
sentimentul) și în sfârşit lumina (inteligenţa, gândirea). 

Pentru a ajunge la această lumină, trebuie deci să 
ne hotărâm să acţionăm, să punem voinţa în mişcare 
până când căldura, iubirea vă cuprind și până când 
această căldură și iubire devin ele însele lumină. 

lată cum obţineţi lumina! Faceţi exerciţii, meditaţi, 
vă rugaţi până când nu va mai puteţi lipsi de asta și în 
sfârşit lumina izbucneşte. Bineînțeles, se poate 
interpreta și invers: puteţi transforma lumina în 
căldură și căldura în mişcare. Când posedaţi o anumită 
cunoaştere, ea trezeşte în noi iubirea, și iubirea vă 
îmboldește să acţionaţi. Procesul funcţionează în 
ambele sensuri. Ei da, este atât de simplu! Oamenii se 
întreabă de ani de zile cum să obţină lumina, cum să 
trăiască o viaţă spirituala și nu reuşesc, deşi este atât 
de simplu ! 


Cap. 4 - Lumina care permite să vezi și să fii 
văzut 


Lumina are calitatea esenţială de a ne face să 
vedem:  luminându-ne drumul, scoate la iveală 
pericolele dar și binecuvântările. Ea ne revelă deci 
realitatea. Fiecare lucru are proprietăţi bine 
determinate, dar numai lumina are proprietatea de a 
ne lumina, de a ne arăta calea. Vă aprindeţi lampa și 
observați că foarte aproape se află o prăpastie: „Ei 
bine, spuneţi atunci, încă doi pași și se termina cu 
mine!” 

Fiecare lucru are calităţile sale proprii. Lumina 
bineînţeles nu vă va hrăni, nu vă va da bani, darea vă 
va arată poate unde se află o comoară și veţi putea s-o 


dezgropațţi și să deveniți foarte bogat. În timp ce, fără 
lumină, chiar dacă aveţi bani, vi se vor fura pentru că 
cel care nu este luminat poate fi oricând jefuit. Aceasta 
se verifică în lumea interioară că și în lumea 
exterioară. Acesta este de altfel și sensul cuvintelor lui 
lisus în Evanghelii: „Strângeţi comori în cer unde 
viermii și rugina nu le pot distruge, unde hoţii nu pot 
ataca și fura”. 

De două mii de ani aceasta parabolă n-a fost 
niciodată interpretată corect fiindcă nu s-a înţeles că 
hoţii, viermii și rugina reprezintă pericolele care-l 
ameninţă pe om în alte trei facultăţi esenţiale ale sale: 
intelectul, inima și voinţa. 

Da, hoţii care profită de faptul că nu sunt văzuţi - 
deci de obscuritate - pentru a da lovitura, sunt simbolul 
pericolelor care ameninţă intelectul atunci când și-a 
pierdut lumina. De îndată ce omul îşi pierde lumina, 
hoţii, adică ideile bizare, îndoielile, neliniştile, se 
introduc în el și îl slăbesc, îl sărăcesc, conducându-l 
uneori la nebunie. Câţi nu au ajuns în azilele psihiatrice 
fiindcă au stins lumina din mintea lor! Datorită 
întunericului au venit hoţii și au luat totul. Deci, dacă 
vreţi să vă apăraţi de hoţi, aprindeţi lumina. De ce 
credeţi că vitrinele magazinelor sunt luminate peste 
noapte? Fiindcă lumina protejează. 

Am avut într-o zi ocazia de a discuta cu nişte 
inspectori de politie, și le-am spus: „Credeţi că veţi 
putea combate criminalitatea crescând numărul de 
polițiști, de jandarmi, îmbunătăţindu-vă metodele de 
urmărire și de cercetare? Ei bine, vă înşelaţi fiindcă 
mijloacele exterioare sunt incapabile să acţioneze 
eficace în acest domeniu. Singurul mijloc eficace este 
lumina”. El m-a privit stupefiat „Lumina? ... Şi cum 
aşa? Ei bine, reflectaţi: dacă criminalii îşi pot permite 


să încalce legile și să pregătească liniştit tot felul de 
furturi, spargeri, răpiri, asasinate, este pentru că ei ştiu 
că în majoritatea cazurilor oamenii nu se îndoiesc de 
proiectele lor, că nu au nici o intuiţie care sa-i 
avertizeze și sa-i facă să-și ia măsuri. Dar imaginaţi-vă 
că oamenii poseda o lumină interioara care le permite 
să detecteze dinainte, și de foarte departe, ce li se 
pregăteşte: îşi vor lua măsuri și răufăcătorul nu va 
reuşi. Singurul mijloc de a distruge criminalitatea este 
lumina. De aceea trebuie că oamenii să fie învăţaţi să- 
și dezvolte lumina interioară. Aceasta va lua mult timp, 
dar este singura eficace”. Bineînţeles, aceşti inspectori 
m-au privit uimiţi, nu se gândiseră niciodată la aşa 
ceva. 

Atâta timp cât oamenii n-au dezvoltat în ei singurul 
mijloc care le-ar permite să vadă și să prevadă: lumina, 
vor fi întotdeauna luaţi pe nepregătite într-o clipă sau 
alta, de către oamenii care sunt continuu concentrați 
asupra loviturilor pe care le pregătesc. Nici chiar 
mijloacele tehnice cele mai perfecţionate nu pot 
asigura o protecţie suficientă împotriva răufăcătorilor, 
caci și ei se servesc de asta. Priviţi numai câte spargeri 
la bănci! În ciuda caselor blindate, a sistemelor 
electronice de alarmă, etc ... Spărgătorii reuşesc să-și 
atingă scopul pentru că și ei înşişi au mijloace: 
îmbunătățirile tehnice care servesc politiei sunt de 
folos și răufăcătorilor. Nu vom reuşi să desființăm 
criminalitatea decât în ziua în care ne vom hotări să 
folosim lumina. 

Avem posibilitatea de a vedea fiindcă razele luminii 
care cad asupra obiectelor le fac să devina vizibile. 
Fără lumină nu putem vedea nimic, de aceea dacă 
exista o lume invizibilă pentru noi, este pentru că nu 
suntem capabili să proiectam raze asupra obiectelor și 


entităţilor care o populează. Iniţiaţii sunt capabili de a 
vedea atâtea lucruri pe care alţii nu le văd, tocmai 
pentru că ei ştiu să proiecteze aceste raze. 

lată adevăruri care sunt ignorate și de altfel, cine 
ar dori să se ocupe de oameni sa-i înveţe cum să poată 
proiecta raze luminoase prin intermediul inimii lor, 
intelectului lor, sufletului lor, spiritului lor? Este cu mult 
mai interesant sa-i înveţe să se descurce în lume, să 
câştige bani, să pună mâna pe ceva! 

Dar în zadar se descurcă ziua și noaptea, sunt și 
mai nefericiţi și bolnavi. De aceea trebuie să se decidă 
să lucreze asupra luminii și cu lumina, pentru a învăţa 
să proiecteze această lumină, singura care ne permite 
să vedem. Ei da, cum se face că nimic în lume, nici 
chiar cel mai preţios lucru că aurul sau pietrele 
preţioase nu sunt capabile să învingă tenebrele? Cum 
se face că luminii i-a dat creatorul această putere 
extraordinară? 

Cunoscând limbajul simbolic,  înţelegeţi că 
tenebrele nu sunt nimic altceva decât suferinţele, 
slăbiciunile, bolile, și deci numai lumina poate lupta 
eficace împotriva lor. Este inutil de a căuta în altă 
parte remediu pentru dificultăţile voastre. În planul 
fizic, când se intră într-un subteran, într-o grotă, într-o 
peşteră, toţi ştiu, bineînţeles, să-și aprindă lămpile: dar 
când este vorba de viaţa interioară, nu se gândesc să 
folosească lumina. 

De altfel, să mergem mai departe: lumina care 
permite să vedem permite să fim și văzuţi. Lumea este 
că un ocean întunecat și în acest ocean sunteţi 
asemenea unor vase rătăcite; pentru că spiritele foarte 
înalte să vă poată găsi, trebuie să lansați semnale 
luminoase. Pentru că dacă sunteţi tenebre în tenebre, 
cum să vă poată observa aceste spirite? lisus a spus: 


„Rugaţi-vă” adică trimiteţi curente puternice, și nici o 
altă putere nu depăşeşte - în ochii Cerului - pe ceaa 
luminii. Cerului nu-i place să se ocupe de ceea ce este 
stins, iar cel care vrea ca Cerul sa-i arunce o privire, 
trebuie să-și aprindă toate lămpile. 

Vă doriţi ca lumea divină să răspundă la toate 
întrebările care vă neliniştesc? Odată cu aceste 
întrebări trimiteţi în sus semnale luminoase, și El vă va 
răspunde. Dacă puneţi întrebări într-o altă manieră, să 
nu vă aşteptaţi să primiţi răspuns, pentru că Cerul nu 
cedează la nici o presiune, exceptând pe cea a luminii. 


Cap. 5 - Modul de lucru cu lumina 


Câte persoane nu ar dori să aibe revelația lumii 
divine, să se simtă inspirate, să trăiască în extaz! Dar 
ei îşi închipuie că trebuie să fie foarte greu să 
reuşească aceste lucruri. In realitate, este foarte 
simplu, atât de simplu, încât dacă li s-ar spune cum ar 
fi posibil, nu ar crede: nu vor face deci nimic pentru a 
realiza acesta și nu vor cunoaşte niciodată splendorile 
lumii divine. 

În urmă cu mai mulţi ani, când eram încă un foarte 
tânăr discipol al Maestrului Peter Deunov, i-am pus 
acesta întrebare: „Care este modul cel mai eficace de 
a ne lega de Dumnezeu și de a ne dezvolta calităţile și 
virtuțile spirituale?” El mi-a răspuns: „Trebuie să te 
gândeşti la lumină, să te concentrezi asupra ei, să-ţi 
imaginezi că tot universul este scufundat în lumina”. 
Am lucrat mult timp asupra acestei imagini a luminii și 
am învăţat multe. În realitate Dumnezeu nu este 
lumină, El este mult mai mult decât aceasta, nu putem 
să-l cunoaştem, nici măcar să ni-l imaginam. De altfel, 
dacă în Geneză se spune că în prima zi El a creat 


lumina, înseamnă că el nu este lumina, dar cu ajutorul 
ei a creat Universul. 

Dumnezeu nu este lumina, dar fiindcă lumina este 
prima emanaţie divină, ea conţine toate calităţile, 
toate virtuțile lui Dumnezeu, și nu putem să 
cunoaştem pe Dumnezeu decât prin intermediul 
luminii. 

lată deci exerciţiul pe care-l puteţi face: în fiecare 
zi, de mai multe ori pe zi, de îndată ce aveţi la 
dispoziţie câteva minute, gândiţi-vă la concentrarea pe 
lumină, că vă odihniţi în lumină, că vă topiţi în lumină, 
vă impregnaţi cu ea ... că întreg universul se scaldă în 
această lumină. Veţi simţi puţin câte puţin cum totul se 
reface în voi, că această lumină va aduce adevărata 
ştiinţă, pacea durabilă, echilibrul, puterea. În loc să vă 
pierdeţi timpul cu tot felul de activităţi inutile, gândiţi- 
vă la lumina care străluceşte, care învigorează, care 
linişteşte. 

Nu veţi putea găsi niciodată sensul vieţii în afară 
de lumină. Să luam un exemplu foarte simplu al vieţii 
cotidiene: în timp ce vă treziţi noaptea și vreţi să vă 
sculaţi, primul lucru pe care-l faceţi este să aprindeţi o 
lumină. In momentul în care vedeţi clar, puteţi să faceţi 
orice vreţi, pe când, în întuneric puteţi să vă loviți, să 
răsturnaţi obiecte, etc. Da, însă majoritatea oamenilor 
n-au înţeles acest învăţământ al luminii, ei fac totul în 
întuneric, vorbind simbolic, nu ştiu unde se află și de 
aceea îşi sparg capul. 

Trebuie să căutam lumina, să ne concentram 
asupra ei, s-o bem, s-o mâncam, s-o situam deasupra 
tuturor comorilor pământului. De îndată ce aveţi un 
moment liber, închideţi ochii și concentraţi-vă pe 
aceasta imagine a luminii care penetrează peste tot și 
aduce toate binecuvântările. Aveţi de aşteptat la 


dentist sau într-o gară? Ei bine, în loc să frunzăriţi 
reviste pline de lucruri inutile sau stupide, gândiţi-vă 
câteva minute la lumină. 

Când mergeţi pe strada, se poate întâmpla să fiți 
asaltaţi de gânduri sau de sentimente negative. 
Evident, acolo nu va puteţi opri și închide ochii (dacă o 
faceţi, după un moment se vor strânge o mulţime în 
jurul vostru, unii îşi vor aduce și scaunele să vă 
privească, chiar circulaţia se poate opri!). Dar nimic nu 
va împiedica să vă opriţi o clipă în faţa unei vitrine că 
pentru a o privi (evident, nu o vitrina dincolo de care 
să vă poată privi cineva) și acolo, vă concentrați 
câteva secunde încercând să introduceţi lumina în voi. 
Când veţi privi din nou, vă veţi simţi despovărațţi, 
purificaţi. 

lată metode pe care majoritatea oamenilor nu le 
cunosc; ei vor merge una două ore plictisiţi de moarte, 
și se vor complace în aceasta stare toata ziua. Nici 
măcar nu le va veni ideea să se oprească într-un parc 
și să-și schimbe starea de spirit în contact cu arborii, 
florile, fântânile ... Vor merge mai degrabă într-o 
crâșmă unde vor bea ceva privind trecătorii aşa cum 
vacile privesc trecând trenurile apoi vor porni din nou, 
tot cu aceeaşi plictiseala și când se vor întoarce acasă, 
vor transmite și soţiei starea lor: „Ce mai faci dragă?” 
Şi hop, un sărut prin care-ti transmite toate miasmele 
interioare. Şi imediat soţia le transmite copiilor... și 
astfel trăiesc oamenii inconştient și stupid. 

Chiar dacă vă vorbesc aşa nu sunt sigur că veţi 
prinde gustul să vă concertaţi asupra luminii pentru a 
vedea cum poate să lucreze asupra voastră pentru a 
vă modela, a vă purifica, a vă învigora, a va reînvia. 
Oamenii sunt gata să deschidă porţile pentru tot ce 
poate aduce complicaţii și griji, dar pentru lumină nu 


este timp, nici loc. lată de ce oamenii sunt mereu 
vulnerabili, nefericiţi pentru că nu și-au deschis încă 
intelectul, inima, sufletul și spiritul în fata singurului 
lucru care contează: lumina. 

Acest exerciţiu pe care tocmai vi l-am dat este 
valabil în toate împrejurările vieţii: fie că sunteţi la 
bucătărie, că scrieţi scrisori, că va spălaţi, că vă 
îmbrăcaţi sau vă dezbrăcaţi, puteţi pentru câteva 
secunde să vă imaginaţi această lumină care scaldă 
întreg universul. Unii clarvăzători au văzut aceasta; au 
văzut că toate creaturile, toate obiectele, chiar și 
pietrele se scaldă în lumină și emană lumină. 

Aceasta lumină a fost denumită la început lumină 
astrală, fiindcă este comparabila cu lumina stelelor. 
Dar deasupra acestei lumini mai exista o alta, mai 
subtilă. 

Când meditaţi sau când va aflaţi într-o stare intens 
spirituală, aţi simţit uneori că totul în voi devine 
luminos, ca un soare care străluceşte în interior, ca și 
cum nişte lămpi ar fi fost aprinse, și să simţiţi ca și cum 
această lumină ar ieşi prin faţa dumneavoastră. De 
îndată ce va înălțaţi către gradele superioare de 
bunătate, de generozitate, de duioșie, de puritate, 
lumina se naşte în voi, o vedeţi, totul străluceşte. Dacă 
vă lăsaţi pradă sentimentelor de gelozie, de egoism, de 
cupiditate, nici măcar nu e nevoie să vă priviţi într-o 
oglinda pentru a va da seama. Simţiţi fizic întunecimea 
pe faţa voastră. 

Bineînţeles, nu trebuie să generalizăm. Când 
vedeţi o umbră pe faţa cuiva nu trebuie să vă 
imaginaţi că este animat obligatoriu de sentimente sau 
intenţii necurate. Nu, dacă nu vedeţi și alte elemente 
pentru a judeca, va puteţi înșela. Se poate ca altcineva 
din apropiere să producă o umbra pe faţa acelei 


persoane; nu ea este în întuneric, ci este un nor care 
trece sau un obiect care-și proiectează umbra sa. Şi, 
uneori, dacă faţa sa străluceşte, se poate datora tot 
unei alte persoane care se joaca cu oglinzile și aceste 
oglinzi proiectează o lumină pe faţa sa. Nu persoana 
însăşi a creat aceasta lumină: o entitate a venit pentru 
o clipa asupra ei și de îndată ce pleacă, lumina dispare. 
Pentru a ne putea pronunţa asupra feţei cuiva, trebuie 
să fim capabili de a vedea dincolo de aparenţe. Totuşi, 
luaţi drept criteriu valabil faptul că după gândurile, 
sentimentele, dorinţele, proiectele și intenţiile voastre, 
lumina din voi variază. 

In realitate, pentru a ajunge să posedaţi această 
lumină, importanţa iubirii este determinantă. Când veţi 
şti cum să înţelegeţi iubirea, cum să o manifestaţi, cum 
s-o lăsaţi să curgă prin voi, atunci veţi deveni luminoşi. 
Voi spuneţi că nu vedeţi legătura ... Ei bine, vă voi 
arata. Ştiţi cum aprindeau primitivii focul: luau, de 
exemplu, două bucatele de lemn pe care le frecau una 
de alta, această frecare producea căldură și imediat 
apărea focul. Sunt deci trei etape: mişcarea, căldura, 
lumina. Dacă interpretam acest fenomen, descoperim 
că mişcarea corespunde activităţii produse de voinţă, 
căldura corespunde sentimentului produs de inimă, iar 
focul, lumina corespunde gândului generat de intelect. 
In mod simbolic putem spune ca, în domeniul iubirii, 
oamenii se opresc la mişcare. Bineînţeles, această 
mişcare produce căldura, dar ei trebuie să depăşească 
acest stadiu al simplei senzaţii pentru a merge mai 
departe, până la lumină, la înţelegere, pentru a putea 
pătrunde misterele universului. lubirea poate sa-i 
conducă până acolo, cu condiţia să nu se limiteze s-o 
considere exclusiv ca pe o efervescenta agreabila. 
Există o întreagă ştiinţă care-l învăţă pe discipol cum 


să producă lumina, dar pentru aceasta nu trebuie să 
caute numai plăcerea, fiindcă plăcerea absoarbe toate 
energiile și împiedică lumina să izbucnească. 

Când reunim și meditam în linişte, lăsaţi la o parte 
toate preocupările voastre, concentraţi-vă asupra 
luminii ca și cum totul ar depinde de ea, că și cum 
însăşi viaţă voastră ar depinde de ea. lată, gândiţi că 
este ultimul vostru moment, că trebuie să părăsiţi 
pământul și că numai lumina vă poate salva și vă 
legaţi de ea. Lumina ... nimic altceva nu trebuie să 
conteze. Este cel mai minunat exerciţiu din câte există. 
Vă puteţi imagina această lumina alba, incandescentă, 
și atunci puteţi spune, că Iniţiaţii: „Sunt parte din parte 
din sufletul incandescent...” V-o puteţi imagina violetă, 
albastră, verde, galbenă, portocalie sau roşie. Dar este 
preferabil să fie alba, fiindcă lumina albă le rezuma, le 
uneşte pe toate celelalte. Prin această lumină albă 
puteţi avea a-tot-puterea violetului, pacea și adevărul 
albastrului, bogăţia și întinerirea atenta a verdelui, 
înţelegerea şi cunoaşterea  galbenului. Sănătatea, 
vigoarea, vitalitatea portocaliului, forţa, activitatea și 
dinamismul rosului. Dar mai întâi de toate ea trebuie 
să fie albă. Când veţi reuşi să vă concentrați asupra 
luminii, fie că vă simţiţi ca un ocean care vibrează, 
palpită, freamătă sau unde totul este pace, fericire, 
bucurie începeţi să simţiţi că acesta lumina este 
totodată un parfum și o muzica, acea muzica cosmica 
pe care o numim muzica sferelor, cântecul a tot ce 
exista în Univers. 

Nu exista lucrare mai demnă, mai glorioasă, mai 
puternică ca lucrul cu lumina. Şi aceasta, dacă vreţi 
într-adevăr să vă preocupaţi de ceva grandios, de ceva 
nobil. Toate celelalte activităţi au o latură bună și o 
latură nefavorabilă. Dacă vă observați pe voi înşivă, 


constataţi după câţiva ani, indiferent ce meserie aţi 
exercitat v-aţi uzat, v-aţi pierdut forţele, sănătatea 
frumuseţea. Bineînţeles, există și câteva avantaje, 
câţiva bănuţi, nişte onoruri, dar dacă trebuie să puneţi 
toate acestea în balanţa divină, veţi constata că 
puţinul pe care l-aţi câştigat nu compensează bogăţiile 
pe care le-aţi pierdut. 

Din nefericire, acesta este un gen de calcul pe care 
oamenii nu sunt obişnuiţi să-l facă. Ei fac probabil 
multe calcule, atunci când vor să obţină bani, onoruri, 
glorie sau ştiinţă, dar nu pun niciodată în celălalt taler 
al balanței pierderile antrenate de aceste achiziţii, 
pacea, sănătatea, bucuria lor, puritatea. Vor sfârşi 
probabil prin a obţine ceea ce doresc, dar câţiva ani 
mai târziu îi regăsim în clinicile sau spitalele psihiatrice 
incapabili să mănânce, să bea, să se bucure. În acel 
moment îşi dau seama de valoarea celora pe care le- 
au pierdut. Şi spun: „Daca as fi ştiut!...” Dar e prea 
târziu. Ar fi trebuit să ştie mai devreme. lată de ce, voi 
care „ştiţi”, consacraţi din ce în ce mai mult timp 
luminii. Este singura activitate care va poate îmbogăţi 
cu-adevărat, care vă poate reechilibra. Credeţi-mă, cu 
toate celelalte activităţi, chiar dacă veţi câştiga câteva 
mărunţișuri pe de o parte, veţi pierde pe de altă parte 
lucruri cu mult mai preţioase. Uitaţi-vă puţin înapoi 
pentru a vă revedea existența de până acum și veţi 
descoperi cât este de adevărat. Aşadar, de-acum 
înainte, când veţi dori să vă lansați în activităţi care să 
vă aducă alte avantaje lumeşti, reflectaţi mai întâi cât 
vă va costa acest lucru cel puţin în două domenii: în cel 
al sănătăţii și în cel al evoluţiei spirituale. Rolul meu 
este acela de a va da criterii care să vă permită să vă 
transformați viaţa, adică să puteţi intra în noua viaţă. 
Dacă ar trebui pentru a vă face plăcere, să mai propag 


regulile vieţii vechi nu e nici o problemă, numai că-mi 
închid prăvălia. Deci, voi continua să vă prezint noile 
legi care pot ajuta oamenii să se liniştească pentru a 
putea găsi calea spre patria celestă. Chiar dacă acum 
sunt putini candidaţi gata să urmeze aceste reguli, 
este o altă problemă, eu am datoria să continui să le 
dau. 

De-acum înainte, fie că sunteţi cu toţii aici, sau 
singuri acasă, sau în altă parte, gândiţi cum să vă 
legaţi la sursa tuturor binecuvântărilor: lumina, iată 
totul. 

Demult (sa fi avut douăzeci de ani), am citit nişte 
cuvinte pe care nu le-am putut uita: un citat din Zohar. 
Erau în bulgară, bineînţeles, dar vi le voi traduce în 
franceză: „Şapte lumini sunt în Sublimul înalt și acolo 
locuieşte Bătrânul  Bătrânilor, Taina  Tainelor, 
Misteriosul Misterioșilor, Ain Soph”. Când pronunţăm 
aceste cuvinte, totul vibra și frisona în mine. 

Aceste şapte lumini sunt cele şapte culori și 
fiecăreia din ele îi corespunde o virtute: violetului 
sacrificiul,  indigoului forța,  albastrului adevărul, 
verdelui speranţa, galbenului înţelepciunea, 
portocaliului sfinţenia, rosului iubirea. Dar trebuie ştiut 
că fiecare greşeală pe care omul o comite diminuează 
în el puterea care corespunde uneia din aceste culori. 
Este aproape inutil să lucram cu lumina și culorile 
pentru a obţine puteri spirituale dacă nu le susţinem în 
noi înşine prin virtuțile corespondente. Toţi cei care îşi 
imaginează că vor deveni mari magi numai dedându- 
se la o practică sau alta, fără a ameliora nimic în viaţa 
lor interioară, se înşeală. Entităţile superioare nu 
cedează acestor tentative, numai entităţile celor mai 
de jos niveluri, elementalilor, monştrii, se apropie. 
Dacă voiţi să atrageţi îngerii și arhanghelii, nu veţi 


reuşi s-o faceţi decât gratie virtuţilor voastre, fiindcă 
entităţile superioare nu răspund decât celor care ştiu 
să manifeste adevărata lumină, adică: puritatea, 
iubirea, înţelepciunea adevărul. 

Trebuie să ştiţi că dacă doriţi să atrageţi dragostea 
sau prietenia cuiva, toate mijloacele pentru a ajunge la 
acestea sunt interzise (bani, seducţie, violenţe, 
cadouri, cu toate că toata lumea utilizează aceste 
mijloace fiindcă sunt cele mai facile) în afară de 
lumină. Da, singurul mijloc recunoscut de Cer, care 
este în acelaşi timp și cel mai puternic, este de a 
trimite persoanelor de care dorim să ne facem iubiţi - 
cadouri de lumina spirituală pe care o răspândim în 
jurul lor. Când doriţi ca cineva să vă iubesc și să se 
gândească la voi, trimiteţi-i lumina. Sufletul sau care 
va simţi prezenta unei entităţi benefice vă va aprecia 
din ce în ce mai mult. Doriţi ca prietenii la care mergeţi 
să fie fericiţi să vă primească? Atunci nu procedaţi că 
toata lumea să faceţi vizite părinţilor sau prietenilor în 
momentele de iritare, de nelinişte, când sunt în 
întuneric. Înainte de a intra într-o casa, reculegeţi-vă 
câteva clipe, gândind că aceasta casa și locuitorii ei 
sunt cufundaţi în lumină. Cum să nu fie fericiţi să vă 
revadă? 

Lumina trebuie să fie preocuparea voastră 
constantă. Oriunde aţi fi, de îndată ce aveţi un moment 
liber, gândiţi-vă la lumină. Când vă simţiţi sufletul 
umbrit de o tristeţe, de o greutate, de o îndoială, 
mergeţi spre lumină și vorbiţi-i. Spuneţi-i: „O, lumină, 
tu care eşti cea mai inteligentă, intră în mine, vino și 
luminează-mi inima și creierul”. Şi lumina vine și vă 
luminează. Dacă doriţi să ajutaţi pe cineva care se află 
la grea încercare, trimiteţi-i prin gând raze luminoase, 
pătrundeti-l cu aceste raze. Dacă simţiţi o durere în 


corpul vostru, chemaţi lumina, imaginaţi-vă că ies din 
degetele voastre raze de toate culorile și dirijaţi-le spre 
locul dureros, după un timp veţi constata o ameliorare. 

Să ştiţi că nu veţi fi cu adevărat sănătoşi decât 
atunci când veţi reuşi să formaţi în jurul vostru o aură 
pura și puternică conţinând toate culorile spectrului. 
Aceasta este adevărata medicină. O aură puternică 
este cea mai buna protecţie, este ca o barieră care se 
opune curentelor nefaste și tulburărilor de tot felul. 
Inconjuraţi de o astfel de aură, omul este ca într-o 
fortăreață și chiar atunci când toţi în jurul lui sunt 
agitaţi, tulburaţi, bolnavi, el îşi păstrează în continuare 
iubirea și curajul sau fiindcă se simte locuit de o 
prezenţă luminoasă graţie căreia îi poate ajuta pe alţii. 

Incercaţi să  înţelegeţi importanţa lucrului cu 
lumină și veţi avea un mijloc infailibil. Dacă nu obţineţi 
imediat rezultate, este pentru că aţi rămas prea mult 
timp departe de lumină. Exista atâtea elemente opace 
care s-au acumulat în voi încât lumina nu le poate încă 
pătrunde. Ea întâlneşte pereţi prea groși, trebuie s-o 
ajutaţi să-și croiască drum în voi purificând, pentru a 
face pereţii să devină din ce în ce mai subțiri și 
transparenti. 

Într-o zi, în sfârşit, lumina va izbucni și va inunda 
totul, acesta va fi triunghiul Fraternităţii Albe 
Universale în lumea întreaga. Dar sunt necesare lămpi 
aprinse, vii, cum a fost un Rabbi Shimon bar Yokai care 
a fost numit „Lampa Sfântă” căci răspândea lumina. 
Când a murit, s-a spus că lampa s-a stins. Dar lampa 
luminează încă în cealaltă lume. 


Cap. 6 - Prisma, imaginea omului 


Prisma ne releva cum lumina alba se descompune 
în şapte culori. 


Acest fenomen al descompunerii luminii cu ajutorul 
prismei se bazează pe trei numere semnificative: 1, 3, 
7. Numărul 1 reprezintă fascicolul luminos care cade 
pe una dintre fetele prismei, numărul 3 reprezintă 
prisma însăşi cu cele trei fete, iar nr. 7 reprezintă 
culorile dispersate de către prismă. 

Simbolic, putem stabili o corespondenţă între cele 
trei laturi ale prismei și cele trei principii care 
guvernează comportamentul omului: intelectul, inima, 
voinţa. Pentru a putea iradia armonios cele şapte 
culori, trebuie ca această prismă - care este omul - să 
fie transparentă și echilaterală, adică intelectul, inima 
și voinţa să fie în mod egal dezvoltate în el, trebuie să 
fie inteligent, bun și agreabil să-și realizeze gândurile și 
sentimentele sale. În acel moment totul în el este 
armonios ... Dar, evident, sunt cazuri foarte rare, iar 
prisma echilaterală reprezintă pe Iniţiat, pe Inţelept, pe 
marele maestru. 

În cele mai multe cazuri, oamenii sunt triunghiuri 
cu laturi inegale. Unii au voinţă mult mai dezvoltată, 
ceea ce înseamnă că, cel mai adesea, se mulţumesc să 
realizeze proiectele altora. Alţii, din contra, au 
intelectul și inima mult mai dezvoltate decât voinţa, 
aceasta semnifică faptul că aceste persoane 
reflectează și analizează destul, că sunt de asemenea 
foarte sensibile, dar când este vorba să acţioneze, să 
realizeze ceva, ele aşteaptă să o facă alţii în locul lor. 
Şi tot aşa, există tot felul de oameni ... Esenţial este 
însă să înţelegem că trebuie să facem toate eforturile 
pentru a deveni prisme echilaterale pentru a putea 
iradia cele şapte culori, adică a emana cele şapte 


virtuţi. Nu trebuie să fabricăm lumina, ea este deja 
prezentă gata să treacă prin noi pentru a produce 
efectele sale, numai noi nu suntem încă gata, noi nu 
suntem nici suficient de dezvoltați, nici purificaţi. Da, 
Dumnezeu este gata să intre în om pentru a se 
manifesta în toată splendoarea celor şapte culori, 
adică sa-i dea toate virtuțile și puterile, dar omul este 
opac, dezechilibrat sau bolnav și Dumnezeu nu se 
poate manifesta decât incomplet prin el. 

Deci, primul lucru care trebuie făcut, este să 
recream echilibrul în noi înşine: de exemplu, dacă până 
acum am dezvoltat numai intelectul, trebuie să găsim 
condiţii să ne dezvoltăm inima, iar apoi să lucram, să 
facem exerciţii pentru întărirea voinţei. Când acest 
triunghi al inimii, intelectului și voinţei este perfect 
dezvoltat, omul îşi dă seama că în mod automat lumina 
intră în el și izvorăște sub forma celor şapte culori. 

Să aruncăm acum o privire asupra funcţiilor 
organismului fizic: fiecare reproduce fenomenul 
prismei cu lumina care se descompune în şapte culori. 
Când mâncaţi de exemplu, hrana reprezintă lumina, 
stomacul reprezintă prisma și el trebuie să fie în bună 
stare pentru a putea digera alimentele, adică să 
distribuie cele şapte forțe, cele şapte culori, în tot 
corpul. El trimite roșul în sistemul muscular, portocaliul 
în sistemul circulator, galbenul în sistemul nervos, 
verdele în sistemul digestiv, albastrul în sistemul 
respirator, indigoul în sistemul osos și în fine, violetul 
în sistemul glandelor endocrine și al chakrelor. 

La fel se întâmplă cu aerul pe care-l respirăm, 
reprezintă simbolic lumina soarelui, organele 
respiratorii (nasul și plămânii al căror rol este aici 
comparabil cu cel al stomacului), reprezentând prisma. 


În momentul în care sângele purificat și încărcat cu 
oxigen părăseşte plămânii, el distribuie în organism 
şapte fascicole de forţe. 

Acelaşi fenomen se produce cu văzul și auzul: 
imaginile sunt recepționate de ochi, sunetul de auz, că 
de nişte prisme care le descompun și le trimit sub 
forma de impresii. Deci, tot ce pătrunde în om, adică 
tot ce este absorbit sau recepționat de el, se poate 
compara cu lumina care intră în prismă și este 
descompusă pentru a putea fi distribuită. Sunt aceleaşi 
fenomene. 

Să vedem acum cum se face repartiţia .......... al 
cantităţii. Când stomacul distribuie energiile, el trimite 
4 părţi în regiunea abdomenului și organelor sexuale, 2 
părţi plămânilor și inimii și numai 1 parte creierului. 
Pentru a înţelege aceasta repartiție, trebuie să ne 
amintim de o altă diviziune în trei pe care o utilizează 
tradiţional ştiinţa iniţiatică: diviziunea cap, torace, 
abdomen. Capul corespunde lumii divine, lumii 
inteligenţei, toracele (plămânii și inima) lumii astrale, 
iar abdomenul (organele digestive și sexuale) 
corespund lumii fizice. Aceasta este o diviziune 
tradiţională la ezoterici. Deci, stomacul care absoarbe 
hrana și o distribuia, păstrează 4 părţi pentru regiunea 
sa, trimite 2 părţi la cord și plămâni și o parte la creier. 
Din aerul primit, plămânii trimit 2 părţi la abdomen, 2 
părţi la creier și păstrează 3 părţi pentru ei și inimă. In 
sfârşit când creierul primeşte energie solară, păstrează 
4 părţi pentru el, trimite 2 părţi la inimă și plămâni și 
numai 1 parte la abdomen. Elementele spirituale care 
lasă foarte puţine deșeuri, intră într-o mică cantitate în 
stomac, în timp ce sistemul nervos primeşte aproape 
tot. Invers, aproape toate energiile produse de hrană și 


băutură merg la sistemul muscular și abdomen și 
destul de puţin la creier. 

Este esenţial acum să înţelegem ce ne spune 
prisma, trebuie să lucrăm asupra noastră înşine pentru 
a deveni puri că un cristal și a dezvolta armonios acest 
triunghi care formează capul, plămânii și abdomenul. 
În acel moment, lumina în care suntem cufundaţi ne va 
traversa și va ieşi din nou sub forma a şapte culori, 
cele mai frumoase, cele mai strălucitoare. 

V-am vorbit deja de simbolismul celor două 
triunghiuri, unul cu vârful în sus și altul cu vârful în jos. 
Unii dintre noi ştiu deja că aceste două triunghiuri 
echilaterale sunt simbolurile bărbatului și femeii care 
au dezvoltat la perfecţiune inima, intelectul, și voinţa 
lor. 

Triunghiul bărbatului are vârful orientat în jos 
fiindcă reprezintă Spiritul cosmic care coboară 
întotdeauna către materie, către pământ, pentru a-l 
învigora și a-i da o parte din energia sa: reprezintă 
involuţia. 

Triunghiul femeii are vârful orientat în sus fiindcă 
este simbolul materiei care urca pentru a se uni cu 
prea-iubitul sau, spiritul: este evoluţia. Fiecare face 
jumătate din drum și când se întâlnesc, se 
îmbrăţişează, fuzionează și sunt în plenitudine. Acesta 
întâlnire a Spiritului cu materia este simbolizata de 
Semnul lui Solomon. 


Când bărbatul și femeia se unesc pentru a crea un 
copil, ceea ce bărbatul dă femeii, este 1, lumina, iar 
femeia care reprezintă pe 3, prisma, produce cele 7 
forţe: o ființă completă. Este aceeaşi lege. lar dacă 
femeia nu este bine conformată, ea nu va produce un 
fascicol de culori perfecte, adică o fiinţă omenească cu 


toate membrele, toate facultăţile și calităţile, ci o fiinţă 
handicapată. Aceasta depinde de mamă, dar și de tată, 
fiindcă tatăl nu dă totdeauna mamei ceva atât de pur 
și luminos ca lumina soarelui. Ceea ce este sigur, este 
că dă ceva și această lumină dată de tată, strălucitoare 
sau ternă, care trece prin prisma mai mult sau mai 
puţin perfectă a mamei, produce un copil mai bine sau 
mai puţin bine conformat. Dar corespondentele sunt 
absolut valabile. 

Chiar când vă vorbesc, cuvintele pe care le 
pronunt sunt că lumina soarelui iar voi, voi sunteţi 
prismele. Dacă cuvintele mele sunt la fel de pure, de 
inteligente, de perfecte că lumina soarelui, și dacă voi 
sunteţi nişte prisme bune, adică dacă sunteţi odihniţi, 
atenţi și vigilenţi, cu un intelect și o inimă receptive, se 
vor naşte copii extraordinari, adică idei, imbolduri și 
decizii constructive. Dar chiar dacă vă fac revelaţiile 
cele mai profunde și mai adevărate iar voi sunteţi 
somnolenţi, obosiţi sau indiferenți la cuvintele mele, nu 
sunteţi nişte prisme bune: nu se va produce niciun 
rezultat și se vor produce chiar neînţelegeri, fiindcă voi 
veţi înţelege altceva decât v-am spus eu. 

Acum vă voi descoperi încă ceva extrem de 
interesant. Iniţiatul care posedă în el însăşi cele două 
triunghiuri, cele două principii masculin și feminin, 
reprezintă unirea spiritului cu materia. Când el este 
plin de bunătate, de iubire și de compasiune pentru 
oameni și cu atenţia concentrată pentru ale trimite 
binecuvântările sale, el reprezintă triunghiul spiritului 
al cărui vârf este orientat în jos, adică către umanitate. 
În acel moment el primeşte lumina lui Dumnezeu, și cu 
toate că întreaga sa activitate este orientată în jos, 
către oameni, această lumină iese din el într-un 


fascicol de şapte culori care se proiectează către cer, 
iar îngerii, arhanghelii și Dumnezeu Insuşi sunt uimiţi. 

Cât despre principiul feminin care este simbolizat 
prin triunghiul materiei, triunghiul al cărui vârf este 
orientat în sus, este mult mai aproape ca centrul 
pământului. Acest centru al pământului proiectează și 
el o lumină, dar o lumina infernală, o lumina 
tenebroasă care poate avea asupra fiinţei umane, dacă 
nu este inteligentă și pură, efecte dezastroase. Deci, 
cum am spus, când lIniţiatul are pentru umanitate o 
iubire total dezinteresată și când toate forţele sale, din 
tot sufletul său, cere ca toţi oamenii să fie în bucurie, 
în abundență, în pace și în plenitudine, atunci cele 
şapte culori izvorăsc prin el. Dar se petrece în acelaşi 
timp și altceva foarte important: toate forţele 
întunecate pe care infernul i le trimite, Iniţiatul le 
purifică, le transformă și ştie să le utilizeze. Pentru 
marii Iniţiaţi, nu exista rău pe care să nu reuşească să-l 
transforme în lumină și bucurie. Numai atunci când 
omul nu se află în legătură cu lumina divina, când nu a 
reuşit să-și dezvolte inteligenta și voinţa, poate suferi 
influenţele subterane care-l pot tulbura și chiar face să 
cadă. 

Creierul, plămânii și stomacul distribuie fiecare 
şapte forţe în toate sistemele organismului uman: 3 x 7 
= 21 și împreuna cu omul însuşi, 22. lată cele 22 de 
chei , cele 22 de taine ale Tarotului. Sau, dacă nu vreţi 
să socotiți omul fiindcă el este deja subînţeles prin cele 
21 de forţe, îl puteţi înlocui prin lumina care produce 
toate forţele. Aceasta face deci 7 energii pentru cap, 7 
pentru plămâni și inima, 7 pentru abdomen și 
împreuna cu lumina soarelui, acesta totalizează 22. 

Întreaga viață, multitudinea  afinităţilor şi 
corespondentelor, care constituie viața este 


reprezentată în această imagine a luminii pe care 
prisma o descompune în şapte culori. De aceea vă dau 
acum ca regulă să căutaţi lumina, să vă imaginaţi că 
sunteţi o prismă și că v-aţi orientat atât de bine încât 
vă lăsaţi traversaţi de razele soarelui pentru a face să 
izvorască imediat în jurul vostru cele şapte culori 
magnifice. 


Cap. 7 - Puritatea deschide porţile luminii 


l. 

În fiecare noapte, când omul adoarme, sufletul sau 
se depărtează de corpul sau fizic pentru a se cufunda 
în Sufletul Universal. În timpul acestui repaus al 
corpului, se realizează în el o curățire, o purificare. 
Odată îndeplinita aceasta lucrare, sufletul poate veni 
și-și reia funcțiile și să se manifeste în materie prin tot 
felul de activităţi. Acest proces se repetă în fiecare 
noapte și chiar în timpul zilei pentru anumite persoane. 
Deci, noaptea, sufletul abandonează corpul fizic (dar 
rămânând totuşi legat de el prin legături subtile numite 
coarda de argint) și când el revine dimineaţa, găseşte 
casa măturată, curățată spălata, și-și poate relua 
lucrul. Dacă sufletul n-ar fi părăsit corpul, omul ar fi 
murit otrăvit, asfixiat, fiindcă acţiunea de curățire nu s- 
ar fi putut realiza în el. 

Trebuie să înţelegem bine că viaţa este o 
combustie: toate aceste activităţi fizice, afective, 
mentale, cărora le dam numele de „viaţă”, produc o 
degajare de forțe, dar lasă reziduuri pentru eliminarea 
cărora este necesar un anumit timp. Este deci necesar 
că sufletul să se îndepărteze pentru a se putea face 
curățirea. Şi fiindcă invazia corpului de către impurități 
obliga sufletul să-l părăsească, decurge din aceasta că, 


cu cât un om devine pur și limpede, cu atât e mai puţin 
necesar că sufletul să-l părăsească. Evident, când omul 
s-a supraîncărcat cu hrana greoaie (si nu mă refer 
numai la hrana fizică ci și la cea astrală și mentală), 
această curăţire durează mai mult timp și prelungeşte 
absenţa sufletului. Este uşor de înţeles: când menajera 
vine să facă curat înarmată cu o matură, cu o găleată, 
cu o cârpă, stăpânul casei este obligat sa-i lase biroul 
liber și să plece până ce treaba este terminată! Sufletul 
este deci alungat din corp fiindcă e prea multă 
curăţenie de făcut. 

Problema care se pune acum este dacă sufletul 
care părăseşte corpul urcă întotdeauna să se unească 
cu sufletul universal, sau rămâne numai să plutească 
în regiunile inferioare. Aceasta depinde de persoană, 
de natura și calitatea dorințelor, sentimentelor şi 
gândurilor ei. Dar nu doresc să vorbesc aici decât de o 
fiinţă animată de un ideal spiritual măreț. În timpul 
somnului, sufletul sau se înalţă către lumină, se scaldă 
în ea, contemplă imensitatea, călătorește și comunică 
cu entităţile celeste. 

Când el îşi regăseşte corpul, și comunică amintirea 
celora pe care le-a trăit și se va strădui să le imprime 
creierului. Şi chiar dacă omul nu devine imediat 
conştient, cum toate aceste amprente sunt de neşters, 
într-o bună zi se va produce revelaţia. lată de ce se 
poate întâmpla ca deodată, că într-o străfulgerare, să 
deveniți conştienţi de anumite adevăruri sublime pe 
care subconştientul vostru le purta deja de mai mult 
timp. Nu venise încă momentul să conștientizaţi, dar 
într-o clipă, când creierul vostru s-a aflat în condiţii 
favorabile, dintr-o dată lumina a izbucnit. Evident, dacă 
sunteţi obişnuit să lucraţi asupra corpului vostru fizic 
pentru a-l purifica și sensibiliza, sufletul nostru poate 


înregistra mult mai uşor realităţile lumii sublime și le 
poate transmite conștientului vostru. De aceea este 
important să dăm corpului fizic o hrană pură, aer pur, 
băuturi pure și chiar gânduri, sentimente, activităţi 
pure. 

Spiritualitatea nu constă în a neglija materia 
pentru a ne ocupa numai de spirit, fiindcă în realitate 
manifestările spiritului sunt limitate de gradul slab de 
evoluţie al corpului nostru fizic. Spiritul are toate 
puterile, dar nu le poate manifesta atâta timp cât 
organele corespondente din corpul nostru nu sunt 
trezite. Alchimiştii care au înţeles această idee s-au 
ocupat de a transforma materia, de a o purifica, 
sublima. Toată acea lucrare pe care o făceau asupra 
materialelor în creuzete, alambicuri, era simbolică. În 
realitate era o lucrare asupra corpului fizic prin apă, 
prin aer, prin foc, până când corpul era capabil să 
reflecte și să lase să treacă lumina celestă și virtuțile 
spiritului. Spiritul nu are nevoie să evolueze. Din 
contra, rolul său este să involueze, adică să coboare 
pentru a anima materia. În regiunea sublimă căreia îi 
aparţine, el este perfect. Este o problemă care trebuie 
să fie foarte clară pentru discipol: spiritul are toate 
posibilităţile în cer, dar este neputincios în planul 
material atâta timp cât organele corpului fizic nu sunt 
pregătite să-i asigure manifestarea. Este foarte 
important de înţeles acest lucru, fiindcă oamenii fie 
sunt influenţaţi de filozofia materialistă, fie de o 
concepţie greşită despre spiritualitate și nu reuşesc să 
le împace. Sub forme diferite alchimiştii exprimau 
mereu aceeaşi idee: ei spuneau că lucrează asupra 
materiei pentru a o face să devină subtilă și a o 
transforma în aur pur, simbolul perfecțiunii. 


Nu este deci atât de important să ne ocupăm de 
suflet și de spirit, ci de instrumentele fizice prin 
intermediul cărora ele se manifestă, și unul dintre 
aceste instrumente privilegiate este, evident, creierul. 
Când întâlniți o fiinţă debilă, nu spiritul sau este debil - 
spiritul sau poate fi cel al unui mare înţelept - ci este 
instrumentul prin care el se manifestă, creierul său 
este defect. Daţi celui mai mare violonist o vioară cu 
coarde slăbite și nu va putea cânta. Spiritul este și el 
un virtuoz care are nevoie, pentru a se manifesta, de 
un bun instrument. Cerem prea mult spiritului: îi dam 
un corp ruinat și aşteptăm să facă minuni. Ei nu, nu se 
poate: e că și cum am vrea să scoatem o scânteie 
dintr-un chibrit umed: nu este posibil. 

Ceea ce-i împiedică pe oameni să primească 
revelațiile Cerului este faptul că nu reuşesc să se 
degaje de grijile lor materiale și de aceea sunt 
încorsetaţi, sufocaţi. Nici măcar nu se gândesc să 
consacre un minut lumii divine sau soarelui, fiindcă 
unica lor preocupare este să ştie cum să aranjeze una 
și alta. Eu nu spun că oamenii trebuie să-și 
abandoneze afacerile, dar este important să-și lase 
pentru un moment preocupările la o parte, că și cum ar 
lasă o povară. Priviţi de exemplu un hamal care 
transportă poveri într-o expediție în munţi: din timp în 
timp le lasă jos, respiră puţin, se aşează, ronţăie ceva, 
bea, apoi îşi reia încărcătura și îşi urmează urcușul. N- 
aţi putea face și voi la fel? 

Gândiţi-vă din când în când să vă lăsaţi grijile 
undeva, o oră sau două; vă asigur, nimeni nu va veni 
să vi le ia! Nu există prea mulţi candidaţi să preia 
grijile altora. Deci, lăsaţi-le cu toată încrederea - când 
veţi porni din nou la drum le veţi găsi exact unde le-aţi 
pus - și intraţi în contact cu Cerul. 


II. 

Acum câţiva zeci de ani, când încă se mai utilizau 
lămpi cu petrol, în fiecare seară trebuia să se curețe 
sticla lămpii. Arderea producea deșeuri, petrolul prin 
ardere degaja un fel de funingine care se depunea pe 
sticlă, și chiar dacă flacăra era aprinsă, lampa nu mai 
lumina, trebuia curățată. 

Acelaşi fenomen se petrece și în noi, fiindcă viaţa 
este o ardere, da, gândurile, sentimentele, actele 
noastre, toate manifestările noastre sunt rezultatul 
unei arderi. Pentru a produce flacăra, această energie 
care ne dă viaţă, trebuie să existe undeva materiale 
pregătite pentru ardere. Dar această combustie se 
însoțește inevitabil de deșeuri care trebuiesc eliminate, 
fiindcă aşa cum sticla lămpii neștearsă de funingine nu 
mai dă lumină sau cum soba cu lemne sau cărbuni 
necurăţată de cărbuni nu mai da căldură, tot aşa omul 
care nu se purifică se afundă în întuneric, frig și 
sfârşeşte prin a-si pierde viaţa. 

Din nefericire oamenii nu s-au gândit niciodată la 
aceste corespondențe, și-și imaginează că pot trai 
foarte bine fără să se preocupe de eliminarea 
impurităților. Ei ştiu că trebuie să se spele în fiecare zi 
fiindcă altfel porii pielii lor se vor închide și aceasta va 
dăuna sănătăţii. Dar interior nu se spală, de aceea porii 
pielii lor spirituale sunt astupaţi, nici o lumină nu 
ajunge la ei și rămân scufundaţi în întuneric, acuzând 
Cerul că i-a abandonat și că rămâne surd. Ei bine, 
Cerul nu ne-a abandonat și nu este nici surd! 
Obstacolele vin de la noi, fiindcă noi ne-am format în 
jur o crustă atât de groasă, am întărit-o și consolidat-o, 
încât nici Cerul n-o poate traversa. Noi suntem 
cufundaţi în lumea divină și totuşi ne simţim izolaţi și 


separați de el, tocmai fiindcă această crustă formată 
de gândurile și sentimentele noastre inferioare, fac un 
ecran care ne împiedică să intram în comunicare cu El. 
În realitate Cerul, lumina, bucuria, totul este prezent și 
ne înconjoară, și cel care decide să lucreze asupra lui 
însuşi pentru a se purifica și a-si transforma corpurile 
subtile, făcându-le să devină receptive și sensibile, îşi 
va da seama că nu există de fapt nici o separare între 
Cer și el însuşi. 

Va voi da o altă imagine. Când cerul este senin, 
apare soarele, când cerul este acoperit de nori, soarele 
rămâne ascuns. Dar dacă urcați cu avionul până la o 
altitudine de zece mii de metri, vă aflaţi deasupra 
plafonului de nori, unde soarele străluceşte mereu, nu 
este niciodată ascuns ... 

Ei bine, din punct de vedere ezoteric, norii nu sunt 
nimic altceva decât gândurile și sentimentele opace, 
dense și terne care, acumulându-se în inima și 
intelectul nostru, ne ascund soarele. În interiorul nostru 
străluceşte întotdeauna un soare, un soare care este 
Dumnezeu Însuşi, sursa vieţii, sursa luminii. El este 
mereu acolo, prezent undeva în esenţa noastră, în 
centrul fiinţei noastre, dar nu-l vedem, nu-l simţim, 
suntem în întuneric și tremurăm, dar de ce? Fiindcă n- 
am ştiut să ne purificăm. 

Este extrem de important pentru om să ştie să-și 
elimine impurităţile organismului sau psihic. De aceea 
exerciţiile de purificare ocupă un loc atât de important 
în viaţa discipolului, și nu numai purificare prin 
mijloacele fizice: postul, exerciţiile respiratorii, 
ablaţiile, etc. ... dar și purificarea prin mijloacele 
spirituale: concentrarea, rugăciunea, fiindcă aceste 
exerciţii îi permit să introducă în el o substanţă care 
dezagrega toate elementele străine, deci nocive. 


V-am dat deja în mai multe rânduri exerciţii pe 
care să le faceţi cu cele patru elemente, focul care 
arde, aerul care dispersează, apa care spală și 
pământul care înglobează. 

Regăsiţi aceste exerciţii și practicaţi-le. 

Este în interesul vostru. În fiecare zi, de mai multe 
ori pe zi, gândiţi că activităţile voastre fizice și psihice, 
fiind rezultatul unor arderi, produc deșeuri de care 
trebuie să scăpaţi. Aceste deșeuri nu sunt comparabile 
decât poate cu un pic de fum, dar fumul care se 
depune în fiecare zi formează până la urma un strat 
negru pe care nimic nu-l mai poate înlătura. 

să luăm un alt fenomen al vieţii cotidiene la care 
nu v-aţi gândit cum să-l interpretaţi. Când mâncam 
trebuie să evacuăm anumite materii: este o lege la 
care sunt supuse toate creaturile. Studiaţi sistemul 
digestiv la om: totul este conceput perfect pentru a 
primi hrana și a arunca ce n-a putut fi asimilat. Dacă 
apare o anomalie care perturbă funcţionalitatea 
rinichilor sau a intestinelor, omul se otrăveşte încetul 
cu încetul. Dar acest lucru nu este valabil numai în 
planul fizic, dacă evacuarea nu se face corect nici în 
planul eteric, astral, mental, omul , de asemenea, se 
otrăveşte. Câţi oameni nu sunt intoxicaţi psihic fiindcă 
corpurile lor eteric, astral, sau mental sunt saturate de 
impurități! Ei nu ştiu faptul că și în acele planuri sunt 
elemente de aruncat, iar canalele sunt astupate. 
Trebuiesc permeabilizate pentru ca circulaţia să se 
poată face din nou. 

lată încă o dovadă pentru cele pe care tocmai vi le- 
am relatat. Suntem cufundaţi în viaţa divină, 
luminoasă și bogată, dar nu o simţim fiindcă canalele 
sunt obturate și comunicarea este întreruptă. lată de 
ce rolul esenţial al iniţierii este să înveţe pe discipol că 


numai  purificându-se va reuşi să restabilească 
comunicarea pentru că viaţa divină să circule în el. 
Când viaţa circulă ea aduce toate materialele 
indispensabile celulelor. În momentul în care aceasta 
circulaţie se opreşte, urmează moartea. 

Ceea ce v-am revelat acum este înscris în natura 
de către Inteligenta cosmica, dar voi nu v-aţi dat silinţa 
să o descifraţi. Studiaţi viaţa tuturor creaturilor și 
observați că într-un moment sau altul, toate au ceva 
de aruncat. 

Deci în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, gândiţi-vă 
la curăţire, la purificare. Faceţi să curgă apa, apa 
celestă, imaginaţi-vă că va aflaţi într-un torent sau sub 
o cascadă și că toate impurităţile voastre sunt 
îndepărtate. Vă mai puteţi imagina că sunteţi un cristal 
și că încet, încet, deveniți transparent. Oh! Bineînţeles, 
nu poate fi vorba de o transparenţă fizică, ci în 
domeniul eteric, astral, mental, iar un clarvăzător va 
putea constata că sunteţi cu adevărat transparent și 
pur că un cristal, și că energiile Cerului trec prin voi, 
aşa cum lumina trece prin prismă, descompunându-se 
în cele şapte culori. Deoarece există metode eficace, 
de ce să nu le folosim în loc să fim mereu în suferinţă, 
pe cale de a plânge și de a-i plictisi pe ceilalţi? 

In fiecare zi trebuie să vă gândiţi cum să vă 
purificaţi, fiindcă peste tot primiţi impurități nu numai 
în planul fizic, mâncând, bând, respirând, dar și în 
planul psihic prin gândurile și sentimentele voastre, 
dar și prin gândurile și sentimentele altora și sunteţi 
otrăviţi. Deci, supravegheaţi-vă, nu citiţi și nu primiţi 
orice, nu frecventaţi pe oricine și mai ales fiţi atenţi la 
gândurile voastre, la obiceiurile pe care vi le faceţi, 
fiindcă numai gratie vigilenţei voastre veţi deveni puri, 
puri spiritual. Şi nu numai această puritate vă va aduce 


toate binecuvântările, dar prezența voastră va fi 
benefică și celorlalţi: veţi face bine tuturor creaturilor 
pe care le veţi întâlni, la veţi curăța, le veţi lumina. 

Nu trebuie niciodată să uitaţi că starea voastră 
interioara nu va priveşte numai pe voi, dar îi 
influenţează și pe ceilalţi. Dacă sunteţi impur, prin 
emanaţiile voastre, îi murdăriţi și pe ceilalţi. Doriţi să 
faceţi bine, se înţelege, dar să ştiţi că nu puteţi face 
nici un bine dacă nu sunteţi pur. lată, asta este tot, 
absolut. Dacă vreţi cu adevărat să ajutaţi umanitatea, 
o puteţi face prin puritatea voastră. Chiar dacă nu 
spuneţi nimic nimănui, prin puritatea voastră lăsaţi să 
treacă prin voi o lumină care contribuie la ameliorarea 
tuturor în jurul dumneavoastră. Da, numai prin 
prezenţa voastră. Dar dacă sunteţi impur, adică rău, 
nedrept, lacom, criminal, contribuiţi la otrăvirea lumii 
întregi. Acum, fie că o credeţi sau nu, este chiar aşa: 
eu cred asta sau mai degrabă o spun. 

Oamenii caută inteligenţă, forță, voinţă, iubirea și 
mai ales banii! Pentru bani toată lumea aleargă, dar 
pentru puritate ... Şi iată că puritatea este baza 
tuturor. Ocupaţi-vă de puritate și restul va veni singur 
la voi. Puritatea vă va face mai sănătos, mai frumos, 
mai puternic, mai inteligent. Evident contemporanii 
atât de savanţi și erudiţi au lăsat la o parte această 
problemă a purității. Viaţa pură ... la ce ar putea servi 
viaţa pură? Ei au alte preocupări și că urmare, cu viaţa 
lor impură se pun în pericol, se îmbolnăvesc și pierd 
chiar tot ce aveau, fiindcă baza era șovăielnică. Da, 
baza. Au existat sfinţi care n-au citit nici o carte, care 
n-au făcut niciodată studii, ci au lucrat numai pentru 
puritate și iată că toate celelalte calităţi au început să 
se manifeste în ei: cunoaşterea, clarvederea, puterea 
de vindecare ... fiindcă nu mai existau în ei straturi 


opace, nu mia existau ecrane și toate bogăţiile Cerului 
puteau pătrunde în ei. 

Trebuie deci să lucraţi în fiecare zi pentru a 
permite luminii să intre, în fiecare zi să curăţaţi, să 
frecaţi, să spălaţi ... ca femeile de serviciu care au 
această muncă. Voi spuneţi: „Cum? Noi care 
intenționăm să devenim prinți și prințese, ne spuneţi 
că trebuie să fim ca femeile de serviciu?” Desigur o 
femeie de serviciu poate deveni o prințesă. Când veţi 
pune totul la punct în voi, veţi abandona vechile 
voastre veșminte pentru a vă îmbrăca cu vesminte 
princiare! 


Cap. 8 - Trăiţi viaţa intensă a luminii 


Dintre toate lucrurile pe care le cunoaştem în 
lumea fizică, lumina este cea mai rapidă: ea parcurge 
300.000 kilometri pe secundă. De ce tocmai ei 
Inteligența cosmică i-a dat cea mai mare rapiditate? 
Exceptându-i pe lniţiaţi care au acordat întotdeauna 
prioritate luminii, nimeni nu s-a gândit vreodată să-și 
pună o astfel de problemă, pentru a trage concluziile în 
viaţa spirituală. 

Nimic nu poate egala viteza luminii și acest fapt îi 
conferă o mare superioritate asupra tuturor lucrurilor. 
Da viteza este un criteriu al perfecțiunii, și nu numai în 
domeniul tehnic. Dacă gândirea voastră devine 
înceată, dacă nu va mai puteţi baza pe ea pentru a 
avea rapid imaginea justa a unei situaţii critice, puteţi 
avea un accident sau cădeţi în capcană. La fel, în viaţa 
interioară, dacă viaţa psihică se încetineşte, totul 
devine mult mai dificil. Ei, da, lumina este o măsură, 
un criteriu. Lumina nu are nimic rău în intenţia sa, ea 
nu este interesată, este degajată, liberă de orice 


dorință, de aceea curge atât de repede, este mereu 
prima. Dacă doriţi să exploraţi inima omenească, 
universul, toate bogăţiile sufletului universal, să ştiţi că 
veţi reuşi numai dacă aveţi rapiditatea intensitatea 
luminii. 

Ceea ce face diferenţa între diversele regnuri ale 
universului, este intensitatea vibraţiilor care animă 
vibraţiile. De la regnul mineral la regnul uman și mai 
departe, în lumea de dincolo, de la ierarhiile angelice 
până la Tronul lui Dumnezeu, viaţa se manifestă cu o 
intensitate și subtilitate crescândă. Am putea spune că 
măsura evoluţiei unei fiinţe este intensitatea vieţii sale. 
Cea mai mare parte a oamenilor, n-au înţeles acest 
adevăr și trăiesc „cu încetinitorul”: inima, plămânii, 
ficatul, creierul, gândul, totul la ei este stagnant, și nu 
ştiu că acest lucru este cel mai periculos. Cel care 
trăieşte astfel este ca o roată care se învârte lent: de 
ea se prinde mocirla, dar dacă roata se învârtește 
repede, tot noroiul este aruncat. E uşor de înţeles. Şi 
atunci de ce oare există printre oameni atâtea „roţi” 
care se învârt încet? 

Fiindcă li se întâmplă să fie tulburaţi, furioşi, sau în 
pat cu cineva, oamenii cred că astfel cunosc viaţa 
intensă. Nu viaţa intensă nu înseamnă ţipete, 
gesticulaţii sau efervescente pasionale. Viaţa intensă e 
aproape imperceptibilă. Cel care trăieşte o viaţă 
intensă poate nu face nici o mișcare, dar interior 
vibrează la fel de rapid ca lumina, chiar și mai mult. 
Fiindcă dacă este adevărat că lumina este cea mai 
rapidă în planul fizic, eteric, astral și mental, omul 
poate atinge viteze chiar mai mari: prin gândul său, 
prin spiritul său care sunt o formă a luminii, el se poate 
deplasa cu o viteză de milioane de kilometri pe 
secundă. Luminii soarelui îi sunt necesare opt minute 


pentru a ajunge până la Pământ, în timp ce gândul 
poate atinge instantaneu punctul cel mai îndepărtat al 
spaţiului. Mişcarea spiritului este cu mult mai rapidă 
decât cea a luminii, dar pentru noi lumina rămâne 
modelul cel mai bun în ce priveşte rapiditatea, pentru 
că ne arată că trebuie să acceleram intensitatea vieţii 
noastre. 

Dacă în toate condiţiile existentei voastre veţi lua 
drept criteriu vibraţiile luminii, veţi putea raţiona mai 
bine, reflecta mai bine, veţi putea analiza pe baze 
reale toate fenomenele vieţii voastre interioare. Şi este 
important fiindcă după ce aţi trăit anumite momente 
sublime, trebuie să puteţi să vă daţi seama dacă 
sunteţi în stare să menţineţi această stare de 
conştiinţă. Ascultând muzică, cu toţii aţi putut constata 
că pentru aceeaşi bucată exista zile când vibraţi sau 
sunteţi transportaţi, iar în altele nu simţiţi aproape 
nimic. Ei bine, e vorba acum să avem această 
conştiență pentru toate celelalte domenii ale vieţii 
psihice, să învăţăm să recunoaștem gradul intensității 
emoţiilor noastre. Îndrăgostiţii sunt poate singurii care 
va pot spune dacă prima lor sărutare a fost cea mai 
intensă sau ultima. Ei cel puţin .... au ...(?) In fine ne 
spunem aşa fără să căutam să ştim mai mult. 

Discipolul trebuie deci să se supravegheze și, în 
special în meditaţiile sale să poată discerne dacă a 
reuşit să-și crească subtilitatea, intensitatea, într-un 
cuvânt spiritualitatea stărilor sale de conştiinţă dacă 
nu, el va regresa. Căci iată încă o calitate care trebuie 
dezvoltată: discernământul, să ştiţi în fiecare zi, în 
fiecare lună, în fiecare an, dacă aţi progresat, dacă aţi 
evoluat în raport cu zilele, lunile și anii trecuţi. În viaţa 
psihică se produc tot felul de variaţii și există deci în 


acest domeniu multe lucruri de aprofundat, de 
analizat, de clasat. 

Numai trăind fără încetare o viaţă intensă, veţi 
putea face noi descoperiri interioare, fiindcă aceasta 
intensitate vă descoperă în fiecare zi noi adevăruri. Voi 
spuneţi „Dar cum putem face descoperiri în noi înşine? 
Citind, studiind, înţelegem, dar singuri, în noi înşine, 
pentru într-adevăr să descoperim ceva?” Desigur, viaţa 
intensă, iată calea pentru a afla adevărurile esenţiale 
ale universului. Niciodată nu veţi descoperi aceste 
adevăruri dacă ele nu-și au sursa în voi, dacă nu le-aţi 
trăit. Bineînţeles e bine dacă este cineva care vi le 
revelă, o fiinţă pe care o iubiţi și în care aveţi 
încredere, dar trebuie totuşi să le verificaţi prin voi 
înşivă. 

Dacă oamenii sunt mereu cufundaţi în incertitudine 
și îndoială, este pentru că au căutat adevărul prin cai 
exterioare și nu putem fi niciodată siguri de ceea ce 
este în exterior. Numai calea interioară elimină 
complet îndoiala. Când vă dor dinţii, vă puteţi îndoi? 
Puteţi spune: „Stai puţin oare mă doare sau nu? 
nu ... de .. nu, în fine poate”? Din nefericire nu ne 
putem îndoi suntem siguri de tot ceea ce suntem în 
interiorul nostru. De aceea adevăratele descoperiri se 
produc în viaţa interioară intensă, puternică, care 
ţâşneşte că lumina. Trebuie să ne dorim această viaţă, 
s-o cerem, să pregătim condiţiile că ea să se instaleze 
în noi. 

Priviţi de exemplu ce se întâmplă dimineaţa la 
răsăritul soarelui: dacă sunteţi prezenţi fără elan, 
privind soarele adormiţi. Dar dacă sunteţi treji, animați 
de o viaţă intensă, întreaga voastră fiinţă începe să 
vibreze și să simtă soarele. Fără o viaţă intensă nu 
puteţi cunoaşte nici soarele, nici stelele, nici pe 


Domnul și nici Cărţile sacre, nici măcar fiinţele pe care 
le iubiţi. 

Şi atunci ce să facem pentru a începe să trăim 
această viaţă intensă? Ei bine, mai întâi, trebuie să 
acceptam această idee, să înţelegem că este de dorit 
și profitabilă, apoi trebuie s-o iubim, s-o dorim, și în 
final trebuie să ne decidem s-o realizăm. In acel 
moment, restul va veni încetul cu încetul. Dar este 
important de a începe prin a accepta ideea acestei 
vieţi intense, fiindcă atâta vreme cât n-o acceptăm, 
trăim cu încetinitorul, stagnăm și chiar dacă unii 
primesc nişte inspiraţii celeste, ei fac totul pentru a și 
le reprima sub pretextul că nu este ceva normal. 
Atunci, e mai bine să fim ca pietrele?! Mulţi împiedică 
aceste curente divine care-i vizitează fiindcă nişte 
oameni puţin luminaţi au pretins că aceste contacte cu 
Cerul sunt manifestări neliniștitoare care-i vor antrena 
spre nebunie. De când viaţa spirituală intensă conduce 
oamenii la dezechilibru? Priviţi mai bine! Toţi cei care 
sunt în spitalele psihiatrice, oare viaţă intensa, divină, 
solară, i-a adus acolo, sau mai degrabă dezordinile 
vieţii lor pasionale? 

Lumina este atât de rapidă, fiindcă este 
dezinteresată, fiindcă are cele mai bune intenţii în 
mintea sa. Sunteţi miraţi, aşa-i? Nu ni s-a mai spus 
niciodată că lumina are o minte! Da, lumina este 
rapidă fiindcă s-a eliberat de tot ceea ce este inferior, 
animal, sau chiar omenesc; ea nu este împovărată de 
nici o greutate. Aţi văzut vreodată un om fugind foarte 
repede încărcat de poveri? Nu e posibil. Pentru a fugi, 
trebuie să fi aruncat orice greutate, să fie eliberat. La 
fel lumina, care este foarte inteligentă, nu a vrut 
niciodată să se încarce de poveri inutile, de 
angajamente stupide care ar fi putut s-o reţină. Ea 


vrea să fie liberă și de aceea aleargă, este formidabil, 
galopează! Şi cum ea are și multă dragoste, se 
grăbeşte să-i ajute pe oameni; iubirea o îmboldește să 
meargă rapid pentru a putea fi de folos imediat. Ceilalţi 
care sunt supraîncărcaţi de tot felul de greutăţi ajung 
când bolnavul deja și-a pierdut viaţa. Cineva este mort 
și după un secol vin să-l salveze. lată viteza oamenilor! 
Lumina este cea mai inteligentă. 

Idealul discipolului este să se degajeze de toate 
limitările, să respingă toate obstacolele, pentru a 
deveni asemenea luminii. Bineînţeles, nu este chiar 
atât de uşor, atâta timp cât trăim în lume, în materie, 
există atâtea piedici, atâtea constrângeri! Dar cel care 
este conştient și a decis să ia lumina drept ghid se 
despovărează, se eliberează, și vibrează atât de intens 
că aproape nimic nu-l poate opri: el parcurge spaţiul, 
vizitează, observă, și graţie rapidităţii sale interioare 
ajunge să descopere minunile universului. Comparaţi-l 
cu toţi cei care nu doresc să se deplaseze: ei n-au 
călătorit niciodată, nu și-au părăsit satul lor niciodată, 
și-au petrecut întotdeauna viaţa cu porcii, boii, oile , ce 
ar putea povesti? N-au văzut și n-au vizitat niciodată 
nimic. În timp ce lumina, ea călătorește, priveşte, 
constată, învaţă, și ei trebuie sa-i cerem să ne 
povestească tot ce ea a văzut venind până la noi. Dar 
suntem departe de aceste metode: nimeni nu se 
preocupă să ceară razelor soarelui să-i povestească ce 
au văzut, ce pot spune despre călătoria lor, nici nu se 
decide să facă la fel ca ele. 

În fiecare dimineaţă, la răsăritul soarelui, aveţi 
toate condiţiile pentru a începe să trăiţi o viaţă intensă. 
Dar mai întâi trebuie să învăţaţi să vă eliberaţi de 
dorinţele materiale, fiindcă numai mulţumindu-ne cu 
foarte puţin material putem crește intensitatea 


gândului și sentimentului și putem călători în spaţiu. 
lisus care cunoştea această lege a exprimat-o printr-o 
imagine spunând că mai degrabă o cămilă ar trece prin 
urechile acului decât un bogat prin porţile Împărăției 
Cerului. In aparență este cel mai absurd lucru: cum o 
cămilă, care este mare și solidă, poate să treacă prin 
gaura unui ac, în timp ce un slăbănog de bogătaş nu 
va putea trece printr-o poartă imensă? Ei bine, ştiinţa 
iniţiatică explică faptul că lisus nu vorbea despre 
corpul fizic, ci despre corpul astral. Când corpul astral 
este umflat de tot felul de dorinţe, omul nu poate intra 
în Impăraţia lui Dumnezeu, nu reuşeşte să treacă prin 
poartă. In timp ce cămila este simbolul unei fiinţe al 
cărui corp astral este foarte mic, fiindcă este sobră, se 
mulţumeşte cu puţină hrană și apa pentru a traversa 
desertul. 

Da, toţi iniţiaţii sunt de acord: cu cât omul este mai 
prins de afaceri, cu atât are mai puţine condiţii de a 
trăi o viaţă intensă și nu reuşeşte să vibreze la unison 
cu lumina. Vedeţi-i pe toţi aceşti oameni care ar înghiţi 
lumea întreaga! Bineînţeles, ei ţipă, dau ordine, 
parcurg lumea în toate sensurile, nu putem nega că 
desfăşoară o activitate intensă. Dar aceasta nu este o 
viaţă intensă. Viaţa intensă nu se manifestă prin 
cuvinte, gesturi sau mişcări. Putem sta aşezaţi, imobili 
și totuşi să atingem centrul universului. Dar nu puteţi 
înţelege acest lucru decât realizându-l. Este la fel de 
dificil de exprimat ca și acele momente când un bărbat 
și o femeie care se iubesc schimba în tăcere o privire 
pe care n-o vor putea uita niciodată. Nu s-a schiţat nici 
un gest, nu s-a pronunţat nici un cuvânt, totuşi nimic n- 
ar putea traduce intensitatea iubirii pe care și-au 
dăruit-o ... În timp ce un altul va îngenunchea pentru a 
declara: „Vă iubesc, vă ador ... Ochii, parul, surâsul 


dumneavoastră ... Vă voi dărui Cerul, voi muri pentru 
dumneavoastră ...” O la, la, ce tapaj! Iţi vine sa-i trimiţi 


la plimbare. 
Şi eu care mereu vă tot vorbesc și vă explic, și tot 
explic ... Doamne, ce rol! Dar aștept ziua când voi 


putea în sfârşit să nu va mai spun nimic, să putem 
rămâne aşa, în tăcere, într-o linişte exterioară ... Dar 
trebuie să vă pregătiţi. Fiindcă aveţi nevoie de o 
pregătire pentru a sesiza, a simţi, a capta ceea ce pot 
să vă dau pe acesta cale. 

Vedeţi, există în mintea mea o întreagă ştiinţă, un 
program după care mă conduc. Unii nu sunt atât de 
mulţumiţi. După ei ar trebui să vorbesc într-un anumit 
fel, să ating un anumit subiect, să iau o anumita 
hotărâre ... Ştiu foarte bine că în lume, conferenţiarii se 
străduiesc să fie pe placul gustului publicului, dar în 
cazul meu, este diferit: Programul meu se bazează pe 
altceva decât pe gusturile și preferinţele oamenilor 
care nu sunt întotdeauna luminaţi, și chiar dacă sunt 
nemulţumiţi, cu atât mai rău. Nu accept niciodată vreo 
sugestie de la cei care îmi cer să le dau cunoştinţe 
livreşti. Sunt prea obişnuiţi să nu-si folosească decât 
intelectul, fără a face nimic, fără a aplica nimic: nu 
meditează, nu se roagă, nu fac exerciţii, nu se 
transformă. Numai cunoştinţe: citesc, înregistrează, se 
informează, sunt la curent cu tot ce se întâmpla acum 
în lume. Dar această nu este metoda cea mai bună de 
a evolua și de a se elibera, ei o vor constata într-o zi, 
fiindcă nu fac nimic pentru a concretiza, pentru ași 
aplica cunoştinţele în gesturile, actele, 
comportamentele lor. 

Oamenii ştiu tot dar nu fac nimic. Ei ştiu că 
comportându-se cu blândeţe vor obţine rezultate 
extraordinare, dar nu contenesc de a se înfuria. Ei ştiu, 


ei ştiu, ei ştiu ... dar când este vorba să realizeze 
această ştiinţa, găsesc că acest lucru este mult mai 
puţin interesant. Bine, să facă cum doresc, dar nu 
astfel se vor transforma, din contra, vor rămâne slabi, 
vulnerabili, opaci, bolnăvicioşi și nefericiţi și nu vor 
cunoaşte niciodată viaţa intensă. 


Cap. 9 - Raza LASER în viaţa spirituală 


l. 

În domeniul tehnic lumina cunoaşte aplicaţii 
extraordinare pe care civilizațiile foarte vechi, cum 
erau Atlanţii, le cunoşteau deja. Se ştie că, folosind 
cristale enorme captau și concentrau lumina solara, 
gratie căreia puneau în funcţiune tot felul de aparate și 
maşini. In zilele noastre, ştiinţa a pus la punct laser-ul 
care permite obţinerea unor fascicole luminoase de o 
putere foarte mare care poate realiza minuni, dar as 
vrea să vă vorbesc despre aplicaţiile laser-ului în alt 
domeniu, în domeniul spiritual. 

Laser-ul, ceea ce înseamnă „Light Ampliphication 
by Stimulated Emission of Radiations” (amplificarea 
luminii prin emisie stimulata de radiaţie) a fost 
descoperit către 1960 de fizicianul american Theodore 
Maiman. Laser-ul este un cristal de rubin sintetic în 
formă de cilindru, ale cărui extremităţi prezintă, pe de 
o parte o suprafaţă reflectoare, și pe cealaltă parte o 
suprafaţă semi-reflectoare. 

Acest cristal este expus la lumina unui flash verde 
care excita atomii de crom conţinuţi în rubin (ceea ce 
se numeşte pompaj optic). Dacă intensitatea 
pompajului flash-ului este suficientă, apare o emisie a 
unui fascicol de lumină foarte intens prin extremitatea 
semi-reflectoare. 


Lumina laserului se concretizează prin fotoni de 
aceeaşi frecvenţă - este deci o lumină monocromatică - 
care sunt emiși în aceeaşi direcţie și în fază - este deci 
și o lumină concretă. Acestea sunt calităţile prin care 
interesează laser-ul fiindcă o lumină monocromatică și 
coerentă are o putere extraordinară. Nu voi intra în 
detaliile pe care le veţi găsi, dacă doriţi, în lucrările de 
specialitate; ceea ce mă interesează, este să vă arat 
că, cu mii de ani înainte ca și contemporani să 
descopere laser-ul, Iniţiaţii deja îl cunoşteau. Regăsim 
în laser principiul caduceului(?) lui Hermes, care el 
însuşi este un rezumat al fiinţei umane (schema B). 
Bastonul reprezintă coloana vertebrală, iar cei doi şerpi 
încolăciţi, cele două curente care coboară de la nivelul 
emisferelor cerebrale dreaptă și stângă; aceste 
curente se încrucişează la nivelul cefei, trec prin 
plămânul stâng și drept, se încrucişează din nou la 
nivelul plexului sola, trec prin ficat și splina, se 
încrucişează la nivelul ombilicului trec prin rinichii 
stâng 


Schema B 

și drept, se încrucişează în centrul Hara și trec în 
final prin glandele sexuale la bărbat și ovare la femeie 
(schema C). 

schema C (pg.86) 

In realitate, nu sunt doi şerpi încolăciţi în jurul 
baghetei magice, ci unul singur care este polarizat în 
pozitiv și negativ. Bastonul reprezintă întotdeauna 
principiul masculin, iar şarpele, spirala, principiul 
feminin care înconjoară, învăluie principiul masculin 
pentru a înflăcăra forţele conţinute în el. lată sensul 
profund al caducului lui Hermes. Bagheta din mijloc 


reprezintă planul mental, în timp ce şarpele, care este 
polarizat, reprezintă planul astral. Fiindcă v-am spus 
deja, planul astral este străbătut de doi curenţi unul 
ascendent, celălalt descendent. Caduceul lui Hermes 
este deci un simbol al celor două principii: masculin 
(bagheta) și feminin (şarpele polarizat în pozitiv și 
negativ) fiindcă principiul feminin este totdeauna 
exprimat prin numărul doi. Este o reprezentare a 
omului cu toate posibilităţile sale de dezvoltare în 
vederea manifestării puterii divine. Sub o alta formă, 
regăsim caduceul lui Hermes în Arborele Sefirotic cu 
cei doi stâlpi ai rigorii (pozitiv) și al milei (negativ) 
situaţii de o parte și de alta stâlpului central sau stâlpul 
de echilibru. două curente care coboară din Kéther, 
trec prin Hokmah și Binah, se încrucişează în Daath, 
trec prin Hesed și Gebourah, se încrucişează în 
Tipheret, trec prin Netsah și Hod, se încrucişează în 
fine în Yesod care, simbolic, reprezintă organele 
genitale (schema D). 

După tradiţia hindusă, omul posedă în măduva 
spinării trei canale de natura eterică, în centru se află 
Sushumna, la stânga Ida și la dreapta Pingala. Prin 
poziţii adecvate, exerciţii de respiraţie și meditaţie, 
yoghinul reuşeşte să trezească forţa care este încă 
somnolentă în chakra Mouladhara, situată la baza 
coloanei vertebrale; această forţă, numită şarpele 
Kundalini, se ridică prin canalul Sushumna, trece prin 
diferitele chakre: Svadisthana, Manipura, Anahata, 
Visudha, Ajna, pe care le întâlneşte în mişcarea să 
pentru a atrage în final chakra Sahasrara în vârful 
capului. La acest nivel, ea ţâşneşte că un fascicol de 
lumina (schema E). Yoghinul care a ajuns să dirijeze 
Kundalini până la chakra Sahasrara, posedă cele mai 
mari puteri. Dar evident, înainte de a ajunge acolo, 


este necesară o întreagă disciplină și în ciuda acestei 

discipline, prea putini yoghini reuşesc să dirijeze 

această forţa Kundalini până la nivelul creştetului. 
schema E (pg.89) 

Se poate întâmpla ca, trezind prematur sau 
involuntar Kundalini, anumite persoane care nu erau în 
prealabil purificaţi sau care nu dobândiseră un control 
suficient să fie doborâţi de aceasta forţa, fiindcă ea 
este teribilă și omul care nu o domină poate fi distrus, 
nu numai fizic ci și psihic. Este deci mult mai înţelept 
să nu căutaţi să treziţi prematur forţa Kundalini. Dar 
cel care s-a pregătit de-a lungul mai multor ani, o 
poate face fără pericol, și una din metodele cele mai 
eficace este respiraţia, fiindcă cele două norise(?) sunt 
în legătură cu curentele Ida (feminin) și Pingala 
(masculin); aceste curente, stimulate prin respiraţie 
pot la rândul lor stimula Kundalini. Şarpele Kundalini, 
supranumit lumina verde, se ridică deci în interiorul 
măduvei spinării, ai cărei electroni îi excită și urca 
până la nivelul creierului unde se uneşte cu principiul 
masculin Shiva. Este un triumf, unirea celor două 
principii, iar Iniţiatul care a reuşit realizarea acestei 
uniuni, poate proiecta focul. 

Vedeţi deci cum tradiţiile iudaică, greacă și 
hindusă prezintă, sub diferite forme simbolice, anumite 
procese spirituale care se produc, sub diferite forme 
simbolice, anumite procese spirituale care se produc în 
om și iată că ştiinţa a găsit acum o aplicaţie tehnică a 
acestora, prin laser. De altfel, aceşti savanţi care fac în 
acest moment descoperiri atât de revoluţionare sunt 
de fapt reîncarnări ale Atlanţilor. Fiindcă Atlanţii 
cunoşteau deja laser-ul ca și alte tehnici recent 
descoperite și încă altele care vor fi descoperite în 
viitor. 


Dar, repet, ştiinţa nu face decât să adapteze în 
domeniul tehnic fenomene care se produc în om, și vă 
voi da un exemplu. Numai că, fiindcă anumite 
persoane riscă să fie socate, voi face ca acel 
preşedinte de tribunal, care, în timpul unei ședințe, se 
adresează publicului spunând: „Doamnelor și domnilor, 
având în vedere caracterul scabros al lucrurilor pe care 
le vom expune, avertizăm persoanele care pot fi 
șocate că pot să părăsească sala...” Evident nimeni nu 
iese. „Acum, reia preşedintele, cum aceste persoane 
au ieşit, putem începe.” Deci și eu voi spune: 
„Deoarece toate persoanele pudice au ieşit pot vorbi”. 
Şi iată ce vreau să vă spun. În timpul actului sexual, 
ceea ce se petrece între bărbat și femeie este 
comparabil cu fenomenul laser: organul omului este 
încălzit și excitat de către cel al femeii și iată că lumina 
izbucneşte, o forţă formidabilă, fiindcă ea creează 
copilul. Organul bărbatului joaca rolul barei de rubin, 
iar organul femeii pe cel al flash-ului helicoidal. Ştiinţa 
nu inventează deci nimic: ea descoperă și adaptează 
adevăruri răspândite în natură dintotdeauna. 

Până acum, cu toate că ştiinţa a ajuns la 
numeroase realizări gratie luminii, ea nu a reuşit încă 
să folosească toate posibilităţile luminii fiindcă nu 
cunoştea modul de a obţine un fenomen monocromatic 
și coerent. De acum, odată descoperit acest lucru, se 
pot realiza lucruri fantastice. Este păcat fiindcă savanții 
n-au avut încă ideea să tensioneze bara de rubin 
pentru ai da forma de S, ca și coloana vertebrala, 
deoarece prin acest mod s-ar obţine cu laser-ul 
rezultate uimitoare. Voi spuneţi că forma nu are nici o 
importanţă... Ei bine, va înşelaţi, are una. De ce lumina 
și undele în general se propagă urmând o mişcare 
sinusoidală? Şi care sunt curenţii care au dat coloanei 


vertebrale această formă de S? Veţi spune că dintr-o 
cauză mecanică: aceasta formă era necesară pentru a 
putea suporta capul și întregul corp. lată, mereu raţiuni 
mecanice. Nu, este un alt motiv, dar s-o lăsăm pe altă 
dată. 

Lumina este atotputernică, Dumnezeu a creat-o 
prima; ea este la originea tuturor. Dar oamenii nu ştiu 
să lucreze cu lumina. Nici chiar spiritualiştii, care 
vorbesc toata ziua de lumina. lar acum, oamenii de 
ştiinţă sunt cei care depăşesc pe spiritualişti 
revelându-le puterea luminii. Viitorul nu va fi altceva 
decât o explorare a luminii. Din nefericire, în timp ce 
savanții fac cercetări în laboratoarele lor atât de bine 
echipate, că abandonează laboratoarele pe care natura 
le-a plasat în ei. Şi totuşi aceste laboratoare interioare, 
mai bine echipate, le-ar permite să realizeze fenomene 
mult mai uimitoare ca cele susceptibile de-a se realiza 
în planul fizic. 

De ce toată splendoarea trebuie să fie în afara 
omului și nu în el? Câţi oameni nu vă vor spune: „Veniţi 
în atelierele mele, în garajul, în uzina mea...” Darnuvă 
vor spune niciodată: „Veniţi să-mi vizitaţi forul 
interior”, fiindcă ştiu că în ei se etalează tot felul de 
dezordini, se dezlănţuie toate pasiunile; nu este un 
spectacol frumos, nu veţi fi încântați și deci e mai bine 
să fie ascunse. Dare păcat! 


II. 

Cum v-am mai spus deja, deşi laser-ul este o 
realizare recentă, de mii de ani Iniţiaţii cunoşteau acest 
principiu, fiindcă în realitate nimeni nu poate să 
descopere nimic în planul fizic care să nu existe deja 
sub o forma sau alta în planul subtil. 


A descoperi, este numai a regăsi prin intuiţie, 
imaginaţie sau tatonare, ceva ce exista deja în planul 
subtil. Toate aparatele cum sunt radioul, televiziunea, 
telefonul sunt bazate pe aceleaşi legi care acţionează 
în planurile superioare, sau chiar în corpul nostru fizic: 
urechile, ochii noştri, creierul nostru, inima, plămânii 
noştri ... 

V-am arătat că principiul laser-ului regăseşte în 
om: coloana (vertebrală) verticală (care are poziţia 
verticală) și sexul (care atunci când este în activitate ia 
poziţia orizontala), sunt doar forme de laser. Individul 
care doreşte să-și sublimeze energia sexuală nu se 
opreşte la laserul inferior, sexul, el lucrează cu 
celelalte laser-uri, cu cel al coloanei vertebrale, și acest 
laser este mai puternic, el poate mişca cerul și 
pământul. Deci, problema care se pune acum pentru 
discipol este de a învăţa să treacă de la linia orizontală 
la linia verticală. Orizontala este direcţia materiei, 
verticala este cea a spiritului, iar crucea este sinteza 
celor două. Intrebaţi-i pe creştini dacă ştiu ce 
reprezintă crucea. Pentru ei ea nu are sens decât 
pentru că lisus a fost răstignit. In realitate crucea este 
un simbol mult mai larg. 

Dar să revenim la laser. Pentru a trece de la 
„laserul orizontal” la „laserul vertical”, discipolul nu 
trebuie să mai caute plăcerea în actul sexual, ci numai 
lucrarea spirituală. Deseori, în timp ce anumiţi bărbaţi 
sau femei vin la mine să se plângă fiindcă nu reuşesc 
să-și stăpânească forţa sexuală, sunt obligat să le 
explic că acest lucru se întâmpla fiindcă asociază 
această forţă ideii de plăcere în loc să o asocieze celei 
de lucru. Energia sexuală are aceeaşi origine că și 
energia solară, este „forţa cea mai puternică dintre 
toate forţele” de care vorbeşte Hermes Trismegist. 


Această forţă există în planuri diferite: în planul fizic, 
se manifesta ca energie solară, dar în planul spiritului 
se manifestă ca lumină pură. 

Fiindcă omul este imaginea universului, cel care 
reuşeşte să dirijeze aceasta forţă până la creier, până 
la chakra Sahasrara, proiectează aceeaşi lumină ca și 
soarele, în timp ce la cei care o proiectează prin laserul 
inferior, această lumină se condensează, devenind 
lichidă. Dar indiferent de starea sub care se manifestă, 
este de aceeaşi natură cu lumina soarelui. Iniţiatul care 
a reuşit să introducă puritatea în toate celulele sale, 
este capabil să transmită prin sexul său particule 
eterice, o lumină invizibilă care produce efecte 
benefice asupra tuturor creaturilor în spaţiu. 

Voi spuneţi: „Dar este scabros !” Da, multe lucruri 
pot să para scabroase celor care nu ştiu să citească și 
să interpreteze într-o maniera pură și dezinteresată 
cartea naturii vii. În realitate, chiar ceea ce bărbatul 
poate să dea fizic femeii prin sexul său este diferit în 
funcţie de gradul sau de evoluţie. Fiindcă să ştiţi, că 
regula generală, modul de a trăi al unei fiinţe 
determină calitatea emanaţiilor sale. 

Oamenii au o viziune atât de grosieră și de 
materială asupra lucrurilor care, pentru ei, nu 
înseamnă decât - în cazul schimburilor între bărbaţi și 
femei - sărutări și faptul că se culcă împreună. Este o 
greşeală: în realitate bărbatul și femeia fac schimburi 
într-un domeniu mult mai subtil, de care nu sunt 
întotdeauna conştienţi. Într-o adunare, de exemplu, un 
băiat și o fată care nu se cunosc se observă de la 
distanţă și se simt deodată atraşi unul faţă de celălalt: 
în acel moment, dintr-un anumit loc al corpului, băiatul 
emană ceva eteric pe care fata îl primeşte fără să-și 
dea seama, și această energie se propaga prin tot 


corpul sau. Ei nu s-au atins, nu s-au sărutat, dar când 
se întorc acasă, se simt încântați, dilataţi. Şi aceasta 
deoarece fără ştirea lui băiatul a dat ceva pe care, fără 
să ştie, la rândul său, fata l-a primit. 

Aceasta energie, v-am mai spus, este de aceeaşi 
natura cu energia solara. Evident, la cei mai mulţi 
oameni, datorita vieţii lor dezordonate și haotice, ea nu 
este atât de pură ca lumina soarelui, dar la Iniţiatul 
care se apropie de perfecţiune, este o energie care 
acţionează favorabil asupra întregii naturi și chiar 
asupra oamenilor. Este un subiect delicat de discutat, 
fiindcă nu ştii niciodată cum eşti înţeles. Dacă unii 
acum îşi imaginează că sunt ca soarele, ce s-ar 
întâmpla? ... De aceea va cer să nu va lăsaţi purtaţi de 
toate divagaţiile. Eu va explic cum inteligenţa cosmică 
a conceput omul după imaginea soarelui pentru a vă 
stimula în munca voastră și depinde de voi să mă 
înţelegeţi corect și să faceţi eforturi în sensul spiritual. 

In orice caz, vedeţi, nu sunt împotriva dragostei, 
spun numai că trebuie alese cele mai bune aspecte, 
cele mai bune manifestări, asta-i tot. Numai iubirea 
poate să-i facă pe oameni perfecţi, dar dacă nu este 
bine înţeleasă și manifestată, tocmai ea poate produce 
pierderea umanităţii. 

Forţa cea mai puternică dintre toate forţele este 
forţa sexuală, fiindcă ce altă forţă din univers se poate 
compara cu ea? Ce altă forţă ar putea crea viaţa? De 
altfel, când Hermes Trismegist a spus referitor la acest 
subiect: „Soarele este tatăl sau”, a subliniat originea sa 
solară. Din nefericire, oamenii sunt atât de decăzuţi 
încât actul prin care bărbatul fertilizează femeia nu are 
nimic solar. Dar va redeveni. Şi nu numai acest act: 
toate actele vieţii noastre cotidiene trebuie să redevină 
solare, adică luminoase, călduroase și vivifiante. In 


Arborele Sefirotic, Kether este legat de Tatăl, Tipheret 
de Fiul și lesod de Duhul Sfânt. Când v-am vorbit de 
„Misterele lui lesod”, v-am spus că acolo, în lesod, se 
află iubirea pură, și de aceea „păcatul contra Duhului 
Sfânt” menţionat în Evanghelii, este păcatul contra 
iubirii. Duhul Sfânt, aceasta energie a iubirii, care, 
atunci când apare în puritate, ia calea spre cer. Forţa 
Kundalini nu este nimic altceva decât focul Duhului 
Sfânt care este adormit în om. Numai prin puritate se 
trezeşte în lesod, urcă până în Tipheret, inima, unde 
devine lumină, și ajunge până la Kether, chakra 
coroanei unde devine atotputere. 

Forţa Kundalini este deci acelaşi lucru cu forţa cea 
mai puternica dintre toate forţele de care a vorbit 
Hermes Trismegist. Această forţă capabilă să creeze 
viaţa este o condensare a luminii solare. La lIniţiatul 
care o poate sublima, ea redevine eterică și ea se 
manifestă ca lumină prin intermediul ochilor și 
creierului său. 


III. 

Voi care căutați să vă dezvoltați perfect în cele trei 
lumi, fizic, spiritual și divin; voi care căutaţi dragostea, 
înţelepciunea și adevărul; voi care căutaţi libertatea, 
puterea și fericirea; voi trebuie să ştiţi că nu puteţi să 
le găsiţi decât dacă aveţi un singur scop în viaţa, să 
mergeţi într-o singură direcţie. Indiferent care ar fi 
datoriile și sarcinile voastre, preocupările și gândurile 
voastre, toate dorinţele și mişcările - chiar ale celulelor 
voastre - trebuie să meargă într-o singura direcţie: 
Împăraţia lui Dumnezeu și Dreptatea Sa, lubirea 
Divină, lumina. În acel moment, se face în aşa fel o 
mobilizare a energiilor în voi, încât veţi ajunge să 
realizaţi tot ceea ce doriţi. 


Fiecare om posedă un spirit, un suflet, un intelect, 
o inimă, o voinţă, un corp fizic și cea mare dificultate 
este pentru el să le armonizeze. Atâta timp cât nu a 
reuşit să realizeze o unitate în el, nu poate fi nici tare 
nici puternic. Unul din scopurile iniţierii este de a crea 
această unitate în om. De aceea insist mereu să 
învăţaţi să faceţi convergente în voi toate facultăţile, 
toate activităţile voastre, către un singur punct. Fie că 
este vorba de suflet, spirit, intelect, inimă, abdomen, 
sex ... trebuie să le daţi drept scop perfecţionarea 
noastră, iluminarea voastră. Odată realizată în fiecare 
din voi această unitate, cu toţii aici ne vom putea 
concentra asupra luminii. În acel moment, va fi o 
degajare de forţe atât de mare, încât dacă va dau 
câteva formule de pronunţat, vom putea produce 
efecte benefice asupra întregii umanităţi. 

Da, as vrea să vă fac să înţelegeţi că lucrarea cu 
gândul pe care o facem aici, cu toţii, poate, dacă este 
corect executată, să degaje o lumină atât de puternică, 
ca cea a laserului și să producă efecte asupra întregii 
lumi. 

Bineînţeles puteți face acest exercițiu de 
concentrare asupra luminii singuri acasă la voi, dar 
dacă îl facem împreuna, puterea sa va fi considerabil 
amplificată. Pentru a putea atinge și ajuta întreaga 
umanitate, este necesar un laser format dintr-un 
număr foarte mare de persoane concentrate asupra 
aceloraşi idei. Vă plângeţi deseori că meditaţi fără un 
mare rezultat: este fiindcă vă concentrați cu toţii 
asupra unor subiecte diferite și câteodată chiar asupra 
subiectelor care vă depăşesc cu mult pentru ca 
această meditaţie să fie eficace. In timp ce dacă vă 
concentrați cu toţii asupra luminii, - ceea ce nu este 
atât de diferit, ştiţi cu toţii cum este, - fiecare va fi 


susţinut în efortul său, și vom produce cu toţii o 
vibraţie identică unei puteri nemaiîntâlnite, pentru că 
fiecare va vibra la unison cu lumina. Numai că ceea ce 
lipseşte, este obişnuinţa de a vă concentra, prea putini 
sunt exersaţi să facă cu adevărat această lucrare; 
ceilalţi ... Dumnezeu ştie la ce gândesc! Dispersaţi ... 
mereu dispersaţi. 

V-am vorbit deseori despre Piramide și de ceea ce 
reprezintă simbolic aceasta figură geometrică a 
piramidei ale cărei muchii se întâlnesc în vârf. Ei bine, 
cei care au construit Piramidele în trecut cunoşteau 
secretul laserului. Piramida îi invita pe oameni să 
găsească vârful, să vibreze la unison cu vârful, fiindcă 
în acel moment se degajă forţe extraordinare. Este 
acelaşi simbol cu al cercului având un punct central, de 
care v-am vorbit la fel de mult. 

În punctul central se concentrează toate forțele. 

Punctul central, este natura superioară, spiritul 
nostru, Dumnezeu Însuşi, în timp ce cercul, este natura 
inferioară, corpul nostru fizic, materia care trebuie 
animată prin vibraţiile spiritului. Concentrându-ne 
asupra luminii ale cărei vibrații sunt foarte rapide, ne 
apropiem de punctul central, de Dumnezeu, și El animă 
materia noastră. Prin aceasta vibraţie intensă punctul 
poate forma cercul, universul. 

Nimic din ce aţi putea utiliza pentru a fi sănătoşi, 
echilibraţi, fericiţi, nu poate fi la fel de eficace că 
lumina. Bineînţeles, îmi veţi spune că nu o credeţi, 
fiindcă v-aţi gândit deja la lumina și aceasta nu a dat 
rezultate, în timp ce anumite casete, anumite pilule ... 
imediat rezultatele apăreau! Ei bine, să ştiţi că aceste 
constatări ale voastre sunt eronate. Nu aţi învăţat încă 
să lucraţi cum trebuie cu lumină, și atunci sigur nu iese 
nimic. Dar învăţaţi să vibraţi la unison cu ea, s-o 


atrageţi, s-o înviaţi în voi și veţi vedea de ce e 
capabilă! Nimic nu vă poate ajuta ca lumina. 

Eu, întreaga viaţă m-am ocupat de lumină, fiindcă 
numai lumina m-a interesat. Aceasta nu înseamnă că 
am înţeles-o, că o posed, dar încă din tinereţea mea, 
chiar într-o perioadă când trăiam în mizerie, știam că 
nu mă înşel dacă mă ocup de lumină, fiindcă gratie ei 
se pot realiza cele mai mari transformări la început în 
tot corpul, apoi în inimă, în suflet, în spirit și apoi în 
celelalte creaturi. Câţi n-au venit la mine să se plângă, 
fiindcă sunt descurajaţi, nefericiţi de una, de alta ... de 
nimic! Şi le spun: „Sunteţi într-o astfel de stare fiindcă 
n-aţi înţeles nimic din acest Învăţământ. - Cum n-am 
înţeles nimic? Am înţeles totul, v-am citit toate cărţile. - 
Dar simplu fapt că sunteţi tulburat pentru atâta lucru 
arata că n-aţi înţeles nimic. Citind toate cărţile mele nu 
este o dovadă că aţi înţeles ce este acolo. Singura 
dovadă ar fi fost să demonstraţi prin înţelegerea 
dumneavoastră. Dacă îmi daţi aceste dovezi, chiar fără 
să fi citit nimic, sunteţi formidabil!” lată cum trebuie 
raționat. Şi dacă găsiţi că lumina nu are nici o 
eficacitate, este pur și simplu pentru faptul că nu ştiţi 
s-o înţelegeţi, nici să lucraţi cu ea. 

Evident, când va vorbesc astfel despre lumină, 
trebuie să vă amintiţi de ceea ce v-am spus asupra 
celor două categorii de lumină: svetlina, lumina fizică 
pe care o vedem și videlina, lumina spirituală, lumina 
primordială, cea pe care Dumnezeu a creat-o la 
început când a spus: „Să se facă lumină!” Abia în a 
patra zi, în momentul în care Dumnezeu a creat 
soarele, luna și stelele, a apărut svetlina care este 
numai o manifestare mai materială a videlinei. lar 
soarele care nu este un glob de foc, cum ne imaginăm, 
ci o entitate vie care are o conştienţă ... soarele 


primeşte lumina subtilă, invizibilă, videlina, și o 
transformă în lumina vizibilă, svetlina, gratie căreia 
luminează universul. Aceasta chintesenţă, videlina, 
este atât de puternică încât cel care a reuşit să 
condenseze în el o miliardime de miligram va triumfa 
peste toate obstacolele. 

Cu toate că această lumină este difuzată peste tot 
în spaţiu și că ea pătrunde orice lucru, omul nu o vede, 
nu o simte, fiindcă nu este atât de dezvoltat spiritual 
pentru a percepe o realitate atât de subtilă. 

Dar concentrându-se frecvent asupra acestei 
lumini, îşi desăvârșește în aşa măsură percepțiile, încât 
nu numai că începe să o simtă, dar o atrage, și ea 
lucrează asupra lui. De aceea, în timpul minutelor de 
meditaţie, obişnuiţi-vă să vă lăsaţi toate preocupările 
voastre, pentru a vă concentra asupra luminii celeste; 
astfel o atrageţi, o introduceţi în voi, și toate 
particulele învechite din corpul vostru sunt încet-încet 
înlocuite de particule pure, luminoase. Făcând acest 
exerciţiu, lucraţi pentru salvarea și nemurirea voastră. 
Nu încetaţi niciodată să căutaţi lumina care singură 
poate restabili în voi armonia absolută. 

Puteţi face acest exerciţiu cu lumina legându-l cu 
respiraţia. Inspiraţi gândind că atrageţi lumina și 
expirați gândind că o proiectaţi asupra voastră înşivă, 
asupra organelor, celulelor voastre. Din nou inspirați ... 
apoi expiraţi ... Foarte repede puteţi constata în ce 
mod favorabil acţionează acest exerciţiu asupra 
voastră: va simţiţi deschis, în pace. 

Odată ce aţi atras lumina în voi, puteţi face un al 
doilea exerciţiu: inspirați lumina și când o expiraţi vă 
imaginaţi că o proiectaţi în lumea întreagă. Evident, nu 
este posibil de a face acest al doilea exerciţiu decât 
după ce l-aţi făcut mult timp pe primul și aţi înlocuit în 


voi multe particule terne, maladive, cu particule de 
lumină. Trebuie aşteptat să simţiţi că munca de 
transformare și purificare a dat roade în voi, pentru a 
vă permite să daţi și altora această lumină pe care aţi 
primit-o. Această lucrare cu lumina este de asemenea 
simbolizată prin litera ebraica Aleph . 

Aleph este Iniţiatul care preia lumina celestă, viaţa 
divină, pentru a o dărui oamenilor. 

Timp de câteva minute, lăsaţi-vă deci toate 
preocupările deoparte. Le puteţi relua după aceea, dar 
în timpul meditaţiei, ţineţi-le la uşă, să aştepte cel 
puţin până terminaţi să vă concentrați asupra luminii și 
toate aceste raze pe care le proiectaţi, eu mă voi 
ocupa să le adun într-un singur fascicol luminos pe 
care-l voi proiecta la rândul meu în lumea întreagă. 

Sub pretextul că nu au nici o situaţie, nici daruri, 
nici calităţi extraordinare, mulţi se cred îndreptățiţi să 
trăiască o viaţă mediocră. Nu, nimeni nu se poate 
justifica astfel. Chiar fiinţă cea mai lipsită, din toate 
punctele de vedere, poate lucra cu lumină, fiindcă este 
simplu și accesibil pentru toţi, și făcând aceasta se 
realizează ceva mai important și mai util decât toate 
activităţile celor mai capabili oameni din toate celelalte 
domenii de activitate. Chiar fiinţa cea mai 
dezmoștenită are posibilitatea să dobândească acest 
nivel de conştiinţă superior, să lucreze pentru a ajuta, 
pentru a lumina, pentru a susţine și aduce pacea 
întregii umanităţi. 

Unii vor spune: „Dar nu este posibil, oamenii sunt 
atât de numeroşi și eu sunt atât de mic!” dacă 
raţionaţi astfel, diminuaţi valoarea celor pe care le 
faceţi. Bineînţeles nu veţi reuşi să aduceţi pe pământ 
Împăraţia lui Dumnezeu și Dreptatea sa de a două zi, 
dar din momentul în care o doriţi, vă orientaţi forțele și 


energiile voastre în această direcţie. Această lucrare 
produce efecte mai întâi asupra voastră înşivă: vă 
ridicaţi, vă înnobilaţi și cum nimic nu rămâne fără 
urmări, într-un mod sau altul îi insuflaţi favorabil pe cei 
din jur. Deci, de-acum înainte, în loc să ne concertăm 
fiecare asupra unui subiect diferit, ceea ce ne risipește 
energiile, este de dorit să ne concentram cu toţii 
asupra luminii, pentru a putea produce o vibraţie 
unică, puternică. Ne putem imagina această lumină ca 
pe cea a soarelui: albă, clară, limpede, strălucitoare, și 
făcând acest exerciţiu în ritmul respirației, vom degaja 
o energie spirituală care va trezi conştiinţele a milioane 
de indivizi în lume, pentru că toţi să înceapă să lucreze 
pentru pacea și fericirea umanităţii. 


CUPRINS 


Cap. 1 - Lumina, esenţa creaţiei... 2 
Cap. 2 - Razele soarelui: Natura și activitatea lor....... 10 
Cap. 3 - Aurul, condensarea luminii solare................. 17 
Cap. 4 - Lumina care permite să vezi și să fii văzut....24 
Cap. 5 - Modul de lucru cu lumina... eee 29 
Cap. 6 - Prisma, imaginea omului... eee eeaea 39 
Cap. 7 - Puritatea deschide porţile luminii.................. 46 
Cap. 8 - Trăiţi viaţa intensă a luminii... eee 56 


Cap. 9 - Raza LASER în viaţa spirituală... 65