Puncte Cardinale anul III, nr. 7 (31), iulie 1993 alb

libertate 

dreptate*** PUIlClC 

CAR Din ALE 




CIRCULAŢIE ÎN AFARA ROMÂNIEI AUSTRIA, GERMANIA, FRANŢA. OLANDA, DANEMARCA, SUEDIA, SPANIA, CANADA. STATELE UNITE, AUSTRALIA. AFRICA DE SUD 


finul III, 
Nr. 7/31 
iulie 
1993 


16 p/tqifci ^100 Ui 


iTOCIUM PATRIOTICA 


J)e Ia instalarea sa la conducerea României, Ui 
actuala Putere poartă stigmatul lipsei de cal 
legitimitate, O consecinţă firească a faptului că esi 
la noi, spre deosebire de toate celelalte ţări din exi 
fostul lagăr socialist. Partidul Comunist nu a fost de 
înlăturat de la putere. Ceea ce s-a schimbat a fost ret 
doar echipa de conducere. Vechea echipă despre pri 

care s-a afirmat în_ 

momentele dramatice # m . CA ŢŢ 

din Decembrie ‘89 că ‘wzA.U 


momentele dramatice ^ Q/ 

din Decembrie ‘89 că * - ™ \J1. 

.“trădase idealurile -,-v-ps T * 

| nobile ale DELACOi 

1 socialismului” a fost 

■ înlocuită cu o echipă Ţ \ pAŢ A 
nouă, capabilă să se l-A*- 
adapteze schimbărilor- 

produs Ţn Europa de. răsărit după 
înlăturarea “Cortinei de Fier”. 

Noua conducere comunistă avându-1 In 
frunte pe vechiul activist de partid Ion Iliescu nu 
a făcut nici un secret din faptul că legitimitatea sa 
se bazează şi este garantată, în primul rând de 
strânsele relaţii pe care le întreţine cu Moscova. 
Şi pentru a accentua aceste strânse relaţii, în 
primăvara anului 1991, România semnează la 
Moscova Tratatul de cooperare, bună vecinătate 
fi prietenie cu Uniunea Sovietică. Un document 
care ar fi trebuit să servească drept model de 
urmat pentru toate fostele state comuniste in 
intenţia de a se reconstitui lagărul socialist pe 
baze noi, după tiparele gorbacioviste, având ca 
elemente definitorii * pereUroika ” şi 
M glas nostul 

Io legătură cu linia politică urmată de 
tovarăşul Iliescu. devenit peste noapte domnul 


DEUCOMPROMIS 
LA COLABORARE 


Iliescu , preşedintele României, sunt necesare 
câteva precizări. Calitatea sade agent al Moscovei 
este prea evidentă pentru a mai fi nevoie de 
exemple care să susţină afirmaţia. Este vorba însă 
de o categorie aparte de agenţi, categoria agenţi lor 
recrutaţi din rândul personalităţilor politice care, 
prin orientarea pe care o impun politicii ţărilor 
_lor, servesc în fapt 

J o r-j-iiiji c » ■ ju interesele altor state, sau 

® C ^^* 3 *** ajută unor organizaţii 

TTTlfMl/rTC' 0Culte CU ramir ‘ ca t H ’ 

1 KUMlb influenţă şi interese 

suprastatale să-şi atingă 
IfAOATTTj' obiectivele. Având 

IWJaTiAaI} această calitate, fără 

-îndoială că domnul Iliescu 

dispune de informaţii suficiente cu privire la 
planurile marilor puteri de a organiza lumea 
(regimuri politice, graniţe, etc.), planuri despre 
care popoarele află abia după ce sunt înfăptuite. 

Dovada cea mai concludentădespre existenţa 
acestor planuri o constituie înţelegerea dintre 
americani şi sovietici, cu binecuvântarea Angliei, 
parafată în februarie 1945 la Yalta. Conţinutul 
acestei înţelegeri nu este cunoscut nici astăzi, 
după cincizeci de ani de la semnarea el Sunt 
cunoscute însă ca fapte trăite, toate crimele 
săvârşite şi toate suferinţele îndurate, în toţi aceşti 
cincizeci de ani, de popoarele a căror soartă a fost 
hotărâtă la Yalta de către conducătorii 
“democraţiilor occidentale” în complicitate cu 

(continuare în pag. 2) , 


DE LAI 

MÂNASTiREA VLADiMlREŞT) 


Şi care între voi va vrea să 
întâiul să vă fie vouă slugă . 


T^nefrlunc (înece 


sergiu 

AUREL 

>LUm\iNI 

PT<!-3 


Corespondenţă din 
Danemarca 


MONICA 

PAPA 2 U 

(-g=> pag. 4-5 


IVI met: Culegătoarele de spice 


(Matei 20 ; 27 ) 


NOUL 

IERUSALIM I 
li l IYS.KlTI' 
UOA 

W 9 


GALCEAVA 

DRACULUI 

CU 

LUMEA. 

C£r= pag. 10-11 


PERIODIC INDEPENDENT DE ORIENTARE NAŢIONAL - CREŞTINĂ 


































PAG. 2 Ni. rai 


PUNCTC CnflDINDLC 


(let£aotio*taU 



Ne exprimăm încă odată recunoştiinţa faţă de cei care, cu 
admirabilă generozitate şi în mod necondiţionat, cunoscând 
problemele şi intenţiile noastre, ne-au ajutat să ne procurăm atât de 
necesarul echipament modern de tehnoredactare computerizată,cu 
care este realizat, în premieră, numărul de faţă. 

GIUMICl CONSTANTINCSCU 


Menţionăm că articolul 
"Noul Ierusalim", semnat de 
Păr.Gheorghe Calciu-I)umi- 
treasa, este reprodus, cu 
îngăduinţa autorului, din 
revista “Cuvîntul românesc”, 
anul 19, Nr. 205, Mai 1993, 

p.12. 

PUNCTC CARDINAL* 


Curmare din pag. l) opoziţiei sunt coruptibili şi că doresc chiar 

--— dacă vor ft nevoiţi să facă unele concesii. 

Stal i». conducătorul “internaţionalismului să se împărtăşească din bunurile şi bucurii le 

comunist''. O cârdăşie îh legătură cu care, puterii. 

dacă ne gândim bine şi dacă am reuşit să ne La alegerile din mai 1990, Partidul 

dăm seama de caracterul himeric al Liberal, condus de domnul Radu 

speranţei ca ‘'vor veni să ne salveze Câmpeanu, s-a dovedit a fi cel mai puternic 

americanii*', suntem nevoiţi săajungem la partid de opoziţie. Aceşta trebuia 

puţin încurajatoarei concluzie că ea dăinuie compromis şi scos din competiţia politică, 

şi astăzi. Şi nu a fost greu. Un post de ministru al 

în sprijinul bănuielii exprimată mai justiţiei atribuit domnului lonescu-Quintus, 

sus suntem înclinaţi să presupunem că care în decursul mandatului deţinut nu a 
întâlnirea, învăluită până astăzi Intr-un reuşit să schimbe nicj. măcar portarul 
total mister, de la Malta, dintre preşedintele ministerului, necum săpunăperolprocesw/ 

Statelor Unite, George Bushşi preşedintele comunismului , ca unul care fusese, spre 



necinsteaJui, deţinut politic. $i un post de 


Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, ministru-adjunct la externe oferit 
tocmai In momentele în care devenise răposatului loneLSăndulescu care, pe lângă 
evidefitfăptUlcăţăriledinrâsaritulEuropei câteva consistente ^antagii personale, 
au încetat sămaircspecte statutul de sateliţi de-a lungul mandatului său nu ta reuşit să 

obedienţi ai Moscovei, când se contura depăşească rolul de purtător al servietei Iui 

unificarea Germaniei, Europa dobândind Adrian Nâstase. Dalr marea realizare a 

o nouă configuraţie politică, nu a fost domnului Iliescu, în confruntarea Sa cu 

întâmplătoare. în orice caz cei doi opoziţia, a fost determinarea Partidului 

preşedmţi nu au înfruntat în plină iarnă. Liberal de a se retrage din Convenţia 

valurile înfuriate ale Mediteranei, pentru a Democratică. Ambiţîonându-I pe 

schimba amabilităţi. Şi domnul IlieScu, ambiţiosul Radu Câmpeanu să participe la 

care nu este un aventurier politic din alegerile din septembrie pe cont propriu, 

categoria efemerilor dictatori sud- şi sugerihidu-J năstruşnica idee de a-I 

americani sau africani, ştie ce s-a discutat propune pc Regejc Mihai candidat al PNL 

şi s-ahotârâtla Malta, far dacă, în decursul la demnitatea de“preşedinte" al republicii, 

anilor frământaţi care s-au scurs de 4a domniţi Iliescu a reuşit să scoată, cine ştie 

întâlnirea de la Malta au şurvenit prefaceri pentru cât timp Partidul Liberal de pe 

în raport de cele hotărâte atunci, în primul scena politică. 

rând dezagregarea Uniunii Sovietico; în Concomitent cu manevrarea dibace a 

state quasi-independente, domnul Iliescu tuturor slăbiciunilor opoziţiei, domnul 

este suficient de bine documentat pentru a Iliescu a înţeles că recunoaşterea 

ştii ce atitudine să adopte. Domnia sa ştie legitimităţlisalecapreşedintealRomănici, 

că Statele Unite vor sprijini Rusia, o ţară precum şi ■ legitimităţii partidului de 

cu o economie falimentară, aşa cum au * guvejmâmăjit pe eafe-1 patronează, ca 
sprijinit şi Uniunea Sovietică,'jJenim a partid democratic, suşt condiţionate de 

crea o contrapoodcraîn faţa tmei Germanii prezenţa şi purtarea pu ostentaţie a unei 

fn plină ascensiune economicâşf oarecum anumite tichii în anumite momente 

imprevizibili din punct do vedere politic, solemne. La Paştelc acestui an $ ta 

Or, fri acest context, Interesele Roşiei vbr inaugurarea Monumentului Holocaustului 

avea, cel puţin In prezent, prioritate faţă de dc la yashington.pfeşedintelc României 

interesele vecinilor ei, chiar dacă acetica a frecui cu succes acest examen 

sunt bufreptăţiieistoricşl moral Şi domnul Ceea ce Insă lipseşte, ta ora actuală, 

Iliescu nmi ştie o serie dc multe alte lucruri guvernării Iliescu pentru ca legitimitatea 

esenfralc po care seaprijinăpentru a nu i se ta să nu mâi poată IL contestată, este 
putea contesta legitimitatea şi calitatea de acceptarea Român iei fri Consiliul Europei 

prcşcdinteal României ales “democraiic'". o' acceptare dorită dc întreaga populaţie a 

fa *primul fând ştie-ci reprezentanţii ţării. Aceasta cu atât mai mult cu cât $e ştie 


că pentru ca România să fie primită în poziţia reprezentanţilor Convenţiei 
Consiliul Europei, guvernul de la Bucureşti Democratice la Strasbourg: ” La această 
este obligat să înfăptuiască o serie de sesiune delegaţia noastră a acţionat 
reforme şi să renunţe la unele măsuri unitar, reprezentând cu brio interesele 
antidemocratice pe care le-a practicat până României. Domnii Adrian Severin, 

acum. Aşadar, pentru români primirea în Valentin Gabrielescu şi Frunda Gyorgy 

Consiliul Europei nu este un scop în sine, au avut intervenţii extraordinare, deci- 

ci un mijloc menit să asigure refacerea sive". Iar Ia rândul său, şeful delegaţiei 

politică, economică şi spirituală a ţării române, domnul Florin Rădulescu Botică, 

bântuită o jumătate de veac de plăgile senator F.D.S.N., vine să ne conforme cât 

comunismului. Acceptarea unei Românii de justificată este temerea de o viitoare 

în actuala ei formă, cu actualele instituţii, colaborare între Putere şi Opoziţie, 

fără o condamnare fermă a practicilor recunoscând deschis “ meritele ce revin 

neocomuniste ale actualei guvernări, ar fi opoziţiei în repurtarea succesului 

spre paguba ţării şi a obiditei ei populaţii. La Strasbourg, Ia sesiunea de la 

Puterea, confirmată în ilegitimitatea ei de sfârşitul lunii iunie, nu au avut loc decât 
un for european de prestigiu şl-ar vedea discuţii preliminare asupra posibilităţii 
mâinile slobode pentru a săvârşi orice primirii României în Consiliul Europei, 
fărădelege. Actul formal al primirii urmând să aibă Ioc 

Din păcate tocmai acest lucru nu l-au la sesiunea din luna septembrie, până când 
înţeles reprezentanţii opoziţiei din România va mai trebui să îndeplinească 
delegaţia care s-a prezentat Ia Strasbourg unele condiţii, din rândul cărora menţionăm 

în faţa Adunării Parlamentare a Consiliului libertatea homosexualităţii. înainte de a 

Europei pentru a solicita primirea şti care este poziţia principalului partid de 
României în acest for. opoziţie în această problemă, partid care 

Cum însă România nu îndeplinea poartă în denumirea sa şi atributul de 

condiţiile cerute, parlamentarii noştri au creştin , ne vedem nevoiţi să consemnăm 

crezut că se pot salva prin minciună. Şi atitudinea domnului Adrian Moţiu, sena- 
faptul că cei care minţeau erau tor P.U.N.R., şi membru al delegaţiei, care 

reprezentanţi ai Puterii, nu este grav; a reprezentat România la Strasbourg, 

minciuna face parte din substanţa ei. Grav atitudine cu care suntem întru-totul de 

este însă faptul că şi reprezentanţii acord. “Cea mai gravă condiţie impusă 

Opoziţiei s-au pretat la a rosti minciuni. în de Consiliul Europei mi se pare libertatea 

cadrul partidului său, PNŢ-CD, domnul homosexualităţii Această relaţie sexuală 

Valentin Gabrielescu a mărturisit ce greu este împotriva moralei creştine, care este 

i-a venit să “‘admită’* că Televiziunea este profund înrădăcinată în conştiinţa 

obiectivă, că puterea judecătorească este poporului român. Se aminteşte şi in 

independentă, că tribunalele militare nu scrierile sfinte, ca un păcat special - 

mai judecă civili, că SRI-ul ne se mai sodomia. Nu mi se pare mormală 

implică în problemele politice, etc. In fapt ocrotirea acestor abateri de la firesc. 

o cascadă de minciuni sfruntate, pe care Sigur, acum vor veni politicieni erudiţi să 

preşedintele Partidului Naţional Ţârănistr întrebe: Ce efiresc? 

Creştin Democrat, domnul CorneViu * 

Coposu, pentru a Ic atenua gustul amar le- Şi în încheiere o precizare: Domnul Ion 
a calificat drept “minciunipatriotice". Iliescu nu este o persoană. Domnia sa 
De la compromisul făcut la Strasbourg este în acelaş timp o concepţie despre 

de cel mai importam partid de opoziţie, lume şi despre viaţă şi o instituţie. Este 

partidul lui Iul iu Maniu, până la colaborarea COMUNISMUL care şi~a luat un alt 

cu\lon Uiescu, de fapt colaborarea cu nume la adăpostul căruia promovează 

neocomunismţil, nu este decât un pai. lată aceleaşi nonvalori ca şi tn trecut. Orice 

cum caracteriza dompul Ml iu îoan Furo, colaborare cu el înseamnă un atentat ia 

deputat în Partidul '‘România Mare", fiinţa Neamului Românesc 

—■■ "» " 1 » 1 —--- i. _ _____ 

Aducem la cunoştinţa abonaţilor şi a tuturor cititorilor 
noştri că următorul număr ai “Punctelor cardinale" va 
apărea spre jumătatea lunii septembrie. Ca şi în cazul 
corespunzător din anul precedent, el va avea un număr 
sporit de pagini, preţul rămânând neschimbat. Tîituror 
celor care iţe citesc le dorim p vară plăcută. 

REDACŢIA 



















Şi azi ca ieri dăm chiot de alarmă, 

Dar nu ne-aud îndepărtaţii semeni. 

Cezarii au uitai de plug şi armă, 

Cato e mort, iar Scevola de-asemeni. 

Ei nu ne-aud, dar zariştile ard! 

Un nou Attila spulberă pământul, 

Cu gândul leu, cu duhul leopard. 

Mai mânios în grai ca iarna vântul. 

Şi azi ca ieri nu ne aud, dar vai! 

Se prăbuşesc cu vuiet catedrale. 

Sălbaticele hoarde din Altai 
Cutremură cetăţi voevodale. 

Parisul 'nalţă nou-i Capitoliu, 

Iar Roma glorioasa-i togă-şi poartă. 

Ci noi, mereu cu sufletele-n doliu. 

Şi azi ca ieri cerşim din poartă'n poartă. 

‘Şi azi ca ieri sub cer veneţian ■? ^ ^ . 

Se plimbă elegantele gondole, * 

Pe când de-acelaşi scut daco-roman 

" • .1 

Vă apărăun neam necunoscut —* ■- —. - 
Şorbona, Salaroanca, Oxford, Jena! 

Şi azj ca iţrî noi stărn la Nistru scut 
Să nu ajungă Asia pe Sena. 

Nici ţara lui Columb, nouă Eladă, 

Cu cavalcada geniilor ei, 

Nu-şi trage încă glorioasa-i spadă, 
iar peste noi trec însăşi anii grei. 

Nu fremătaţi pe nările subţiri, 

Nu ridicaţi sprânceana a uimire: 

S au înecat potop de năvăliri 
fn sângele acestei ţări martire! 

Ca luptătorul, care n are timp 
Să-şi lege rana'n toiul bătăliei. 

Noi mai purtam pe frunte câte-un şhimp 
Sau răni pe trup din vremile urgiei, 

Dar n'am împrumutat vreun cuJt nedemn 
Şi zei străini işg-şi fac aicea vatră; 
Bisericile noastre sunt din lemn 
in schimb credinţa noastră e din piatră! 

Cu bezneie ndeştat ca un amurg 
Se luptă neamul, fulgerând spre moarte. 

Pe când - căzuţi sub cupe care curg - 
Cezari nebuni bcnchetuiese departe. 

Treziţi-vă, cât capetele voastre 
Nu'mpodobesc al Asiei oblânc! 

Trcziţî-vâ’ Cu lacrimile noastre 
Vă luminăm prapastian adânc. 

Şi azt ca ieri Caligula petrece, 

Dar răsturnaţi-l $j veniţi sub scut, 

Căci dacă peste ţara mea vor trece, 

Veţi zace poate mii de ani sub cnut. 

j\jun de epocali bătălie... u 
Attila setnalţă din infern, 
în fruntea lumii aşteptăm să*vicf 

O spadă grea, un Acrit» modem! 

*- 


Poetul Saţiu Mandincscu s-a născut la 3 iunie 1926 în 
comuna Basarabi din judeţul Bacău. StudiirLiceul militar 
D A.Slurza din Craiova. După terminarea liceului scînscrie 
la Facultatea de medicină din Bucureşti, dar din lipsă de 
mijloace materiale este nevoit să abandoneze studiile. 
Reîntors la Craiova, se înregimentează în Mişcarea 
Naţionala de Rezistenţă din Oltenia condusă de generalul 
Ion Carlaonţ. în anul 1948 este arestat de Securitate şi găsit 
vinovat conform scenariului cunoscut în perioada de 
consolidare a regimului comunisLeste condamnat la 12 ani 
temniţă grea pentru “crimă de uneltire împotriva ordinii 
sociale”. 

De-a lungul celor 12 ani de detenţie a cunoscut toate 
ororile temniţelor comuniste: Craiova, Jilava. Suceava, 
Tg.Ocna, Caransebeş. Aiud şi în special “reeducarea” de 
la Piteşti şi Gherla. Considerat tot timpul detenţiei drept 
“element înrăit care şi-a manifestat ura împotriva 
regimului nostru popular-democrat, instigând pe ceilalţi 
deţinuţi la neexecutarea ordinelor”, a fost pedepsit în 
nenumărate rânduri cu izolare severă. 

Grav bolnav de tuberculoză, este eliberat la expirarea 
pedepsei, în octombrie 1960. Nu este angajat nicăieri, 
deoarece purta “pecetea infamantă’’ de îbst deţinut politic. 
Măcinat de boală şi de lipsuri, moare în anul 1964. Poezia 
sa însă trăieşte. Mărturie vie a suferinţelor şi sângelui vărsat 
cu generozitate de tineretul român în lupta împotriva 
comunismului. 


Amin 


De-aş avea o aripă de înger 
şi cerneală de beznş t 

poate atunci mi-arfi mai lesne' \ HcW.’*. .< . 1 i 
să mă adun din ioattrisipirile, -* uî-r. ... ' 

să-mi aştern amintirile vroa >■ n 

şi să 'spun tuturor de ce sânger. 1 ’ 

... .!• «' \ >,J • u . !■. 

Era O noapte jefuită de stele. 

La fereastra nădejdii, zăbrele. ' 

La uşa salvăriijăeate 

iar frunţile noastre paiidejnnoptaseru toate. 

: ■ . •< . ')'••'* •* yTj? 

Când in mijlocul nostru a izbucnit ca o flacără neagră, ura, 
focul ei a topii într’o clipă gând, suflet, aripă, ţ 

toate din iot şi n-a mai rămas decât zgura. 

. p^-l TtJ ) • • . ii- •'!*>* : 

Ba roase cumplite spărseseră tăcerea în 1 

cioburi de răgnete mari cât durerea. 
Ţăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer. 

Martirii ardeau pe ruguri de ger... 

Ah! cum îşi mai holba ochii istoria! 

Nu-i venea să creadă că n geamătul nostru 

scrâşneau Cloşca şi Horia, 
că /»sufletul nostru de nădejde orfan, 
atârnau nojiţeie dela opincile lui Badea Crişan. 

Ah! Amintirea asta cape roată mă frânge: 

pe jos erau risipiţi erei ţarii de sânge - - t 

plata atâtor Şt atâtor păcate... atât de 

1 ii. cumplite au fost suferinţele 

atât de satanică a fost urgia, 

că mulţi din nci fn noaptea aceea şi-au pierdut minţile, 
iar alţii şi-au pierdut veşnicia. 

Din cei ce au trecut pe acolo, numai morţii trăiesc, 

asemenea lui, aşijderea ţie, 

iată de pildă eu, umblu, vorbesc, 

dar viaţa meu nu-i, nu-i , prietene, decât o moarte vie. 

• w, •: • 

Ah, Doamne! lată-mă aici ia ceasul comorilor, 
imbrăţişundu-mi durerea sub lespezi de patimi şi chin. 
Aştept învierea, aştept Arhanghelul zorilor. 

In numele Tatălui şi ai Fiului şi ai Sfântului Duh, AMIN! 


PITEŞTI, DECEMBRIE 1!M» 


Ah, sufletul ăsta valah! 

Cum arde 

cu vâlvătăi de stindarde, 
cu pajuri şi chipuri 

peste care s au depus pulberi, lespezi, nisipuri, 
cum plânge 
acuarelă de sânge 
sfinţit 

de aurora nu ştiu cărui asfinţit. 

Ah, sufletul ăsta valah! 

Unde, 

e spada valahă vestită oriunde? 

Unde e stavila, 
pravila? 

Ţiganul e gâde, 
hahaşverul râde, 
muscalul, 

îşi adapă din Dunăre, catul. 

Ah, sufletul ăsta valah! 

La Prut, 

mongolii-ş.ca'n veacul dela nceput; 
ghiare , , 

maghiare, , . , d . , K 

în inima ţării se'nfig mai adânc, 

tot mai adânc. , 

Căţelul pământului latră, 

munţii par Feţi-Frumoşi, prefăcuţi în stane de piatră. 

Ah, sufletul ăsta valah! 

Dacă Buerebista ar descinde'n istorie, 
călare pe glorie, 

ce-ar zice văzânefu-i pe daci şi geţi, 
beţi, 

împleticindu-se'n liîiţi? 

Ce-ar zice văzând cum dospeşte'n suliţi 
ginarsul trădării 

şi desfrânârii? v 

1. n .. -i , 

Ah, sufletul ăsta valah! 

Râurile acestea albastre, 

sunt lacrimile noastre, 

care se varsă amare, 

îo Marea, cea mare, 

dar sufletul no&ţru mai straşnic învie, 

se tâtăşte djn lut spre tărie 

şi dencolo de sus* cu evlavie lină, 

doineşte luraină*doineşte lumină... 

Ah, sufletul ăsta valah! 


Suflet de calau 


Nţmic sonor - 
neant integru; 
în cap, păun multicolor, 
în suflet ura, ritur rtegru! 

1 Paniere mari dc înnoptare 
şi tigri galbeni în amurg. 
Pitoni cu trupuri cart curg 
pândesc în mijloc de cărare. 

Pe sub umbrare de tăceri 
şî'n beznele interioare, 
în vasta junglă, numai fiare, 
iar omul, omul, nicăieri! 











PAG. 4 Nr. 7/31 


PUNCTC CflRDINMC 


DE LA INTERNAŢIONALISMUL COMUNIST 


Prin referendumul de la 18 mai 1993, care aconstituit 
repetarea celui din iunie anul trecui - fenomen care dezvăluie 
In sine dispreţul politicienilor faţă de poporul pe care ar trebui 
sâ*l reprezinte, şi este o încălcare fStîşâ a spiritului şi chiar a 
literei Constituţiei danele ("Grundloven”. cum se cheamă 
aici, adică legea care stă la “temelia* tuturor celorlalte legi. şi 
le apără sensul de lege)-.prin acest referendum deci. Danemarca 
a.Ţjjtsi fprţatâ >ă accepte puterea suprastatală, de la sine 
instituită, de la Bruxelles, dăndu-i. pnn votul său, o iluzorie 
legitimitate. Căci o fţvttluţwftsteîn ciJrs, revoluţie ^'en 
hauf\ nesăngeroasă discretă aproape, prin care popoarele 
Ooctaemulut devin în mod egal supufc unei pateri centrale, 
circ cumulează atribuţiile de planificare, reglementare şi 
supraveghere (în Tratatul de la Maastricht apare chiar expresia 
“supraveghere multilaterală (!)”) a existenţei a milioane de 
oameni din ţări diferite, cu structurile lor naţionale, limbile, 
universurile şi orizontul lor de trăire. 

Pentru Danemarca, cea până acum in mare parte ferită 
de răută|ilc istorici, pământ care, cum spunea distinsul scriitor 
Martin A. Hansen (1909 - 1955). a devenit prin creştinare 
“regat european”, adică o tară "liberă şi ncatâmată”. Tratatul 
de la Maastricht înseamnă sfârşitul suveranităţii naţionale şi al 
Constituţiei, In care se afirmă că legea este dată prin împreuna 
lucrare între Rege şi parlament, adică între rege şi popor. 
Aceasta împrcună-lucrarc nu este un fenomen modern - limba 
daneză nuanţează: una este "democraţia*’, termen deîmprumut, 
care trimite mai degrabă la rădăcinile totalitare ale revoluţiei 
franceze, şi alta este “folkc - styre”, conducere de sine a 
poporului, cuvânt danez care redă demnitate neamului şi 
trimite la o lungă istorie. Constituţia modernă a Danemarcii, 
care deja. din păcate, nu mai coincide cu realitatea zilei, are 
valoare tocmai pnn prelungirea ei Înapoi, în istoria seculară, 
până la Legea lutlandci (1241). scrisă în limba neamului de 
Episcopul Gunnar de la Viborg. şi care Ia rândul ei cuprindea 
o înţelepciune, datini şi un spirit al legii deja cristalizat de priq 
secolul VIII. Aşa cum “Legea lutlandci”: “Med Lov skâl Land 
bygges”, adică “Prin Lege trebuie să se zidcascTţari". ŞŢişaf 
departe: “Legea să fie cinstita, dreaptă, suportabilăTcfapă 
datina ţării (...). necesară şi clară (...). Să nu fie scrisă sau dată 
în avantajul unuia, ci pentru binele tuturor care locuiesc în 
Uiră . îşi Ioane impui unt. Legea, pe care Regele o dă. şi pe' 
care Ţara o votează, această lege nu arc Regele voie să o 
şteaigl «iu să o schimbe fără voia Ţării. De o face, o face 
Impotnva lui Dumnezeu*'. 

Minunată această lege a I uiţandcl, carcrcdâ sentimentul 
poporului nordic pecuru Icgeacarccrcştocu viaţa şi apără viata 
tuturora, ancorată In tradiţie şi luând fiinţă prin comunicarea 
dintre popor şi Rege.’Prin lege trebuie şă se zidească ţara”, 
spunea Legea lullandeî. Prin legea ţării. Cei ce strică legea, 
strică (ara şi ti mânie pe Dumnezeu! 


Şi iată a venii acum timpul de stricare a legii. în făta 
sentimentului pentru viaţa vie, pentru oameni şi generaţii, 
pentru orizontul spiritual al poporului şi al popoarelor, se 
ridici Tratatul de la Maastricht, construcţie abstractă, în care 
se afirmă de la bun început hotărârea de a crea “O Uhiunc”. de 
a marca “o nouă fază In procesul de integrare inaugural prin 
constituirea Comunităţii Europene*’, de “• sfârşi culmpârţîrea 
continentului”. Pagiha de introducere este izbitoare prin 
hybrisul acestui proiect, care neagă însăşi realitatea Europei- 
miracolul Europei este acela al diversităţii şl il substitute 
planul unei Europe cnrcnuestc dar vn fi.-Izbitoare şt prin aceea 
Că este semnată! fbnnal) de capetele Încoronate ale Occidentului 
(de la Regina Danemarcei la Regina Angliei) care prin acest 
act decid de fapt dizolvarea definitivă a monarhiilor şi abdică 
de la stngurj^r datorie rcal^ acc^c ăapăraJwnjaproprii 

toate ţările Occidentului, şi cu formarea In perspectivi 
“ireversibilă” a unei Băncii Centrale şi a unei monede unice, 
el ţi “condiţiilede luau”, “sâniiaic", “egalitatea între femei şi 
bărbaţi ", “educaţia şi cultura”. Omul este astfel prins In 
reţeaua unei planificări, a unui proiect, devine obiectai jocului 
puterii care. Inu-o nouă mame • gcomctriilor moarte şi a 
cfoctivltâţii (“cfectivitaioa” ca valoare suprem* este unul din 
leit-motiv ele Tratatului). *e coaie bnpuwsnudtă de a Tace 
’ oamenii “fericiţi” cu forţa 

In acest proiect de natură totalitară - căci accsţa c*l$ h 
»ultimă umanii totalitarismul; a forţa viaţa In umi* abstracte. 
Intr-o ficţiune, intr-un sistem - parlamentele nagjnpak de* Ml. 

| aşa cum precizează unul din protocoalele aoexe ak iralaiutui. 


relele de comunicare a ordinelor şi a regulamentelor care emană 
de la puterea centrală, iar sistemul pluralismului din interiorul 
statelor este eliminat ca atare "Partidele politice *, notează 
articolul I3£ A. “sunt importante ga un factor de 
integrare” “Factor de integrare”: aceasta înseamnă totalizarca 
partidelor în direcţia unei forţe politice unice . careia i se 
încredinţează rolul de a aplica proiectul, forţând realitatea să 
devină aidoma cu planul. 

O singură oprelişte reală există aici, ceea ce deja a fost 
constatat de puterea centrală: conştiinţa şi voinţa popoarelor. 
Raportul intitulat "Rcflcxion sur la politique d information et 
de communication de la Communaute Europiîenne”, semnat în 
martie 1993 de o grupă de “experţi” sub preşedenţia lui Willy 
de Clcrcq, fost "Comisar** al “Comunităţii Europene” şi actual 
membru al Parlamentului European, recunoaşte că “ideea 
(Comunităţii) s-a bazat mai degrabă pe voinţa bărbaţilor de stat 
decât pe cea a poporului*', decalaj care aduce “construcţia 
Europei într-o stare de criză”. Frţi atenţi Ia limbaj, se vorbeşte 
aici. înlr-o tipică limbă de lemn. despre “construcţia Europei”, 
ca şi cum Europa nu ar exista deja, ci ar trebui de abia acum să 
fie crcalidupăproiectul pe care anumiţi experţi în ale abstracţiunii 
l-au imaginat. Se vorbeşte aici despre un decalaj între poporul 
cel prost şi luminata elită. Şi de aceea se propune, pentru a 
remedia acest neajuns.' pentru ca Europa Să fie U una” şi să 
vorbească cu "o Singură voce"’ (idee tipic totalitară), formarea 
unui aparat şi a unei feţele de propagandă, care să schimbe 
conştiinţele, să“jpodifice atitudinile" şi "comportamentele”. în 
acest raport, copie fidelă a manualelor de Agitprop cunoscute la 
noi, se indică de exemplu prelucrarea mai întâi a jurnaliştilor, 
redactorilor, responsabililor cu mass-media, deci crearea unei 
prese şi a unor mass-m6dia ca organe ale ideologiei de stat 
îsuprastat), şi se pune în mod special accentul pe prelucrarea 
ca fiind grupele deininimă rezistenţă. 
$ ca manualele şcolare să/ie revizuite, 
irj^^n^curopeană". 
tereă vrea deci încă 6 daff să"rescrie istona, după modelul 
deja încercat în ţările comuniste, şi exprimat în nnti^utopia lui 
OrwelErefcestăpâncştc trecutul. stăpâneşte viitoruf. Rcscrilnd 
istoria, puterea nu numai îşi legitimează existenţa, ci caută să 
elimine posibilitatea unei rezistenţe spirituale, a cărei forţă o 
constituie metnorisL 

KaportuJ lui W ill> De (,'lercq vine in prelungirea altor 
documente deja cunoscute. în mai 1988 de exemplu, se dădea 
Rezoluţia Consiliului European şi a Miniştrilor învăţământului 
cu privire la îndoctrinarea profesorilor ji a elevilor, şi la 
introducerea unei “dimensiuni” ideologice în manualele şi 
programele şcolare, la disciplinele “literatură, limbă, istoric, 
geografie, sociologie, econotate’iftă*.Dimensiunea ideologică 
poartă numele de “dimensiune europeană”, şi înseamnă a da 
diferitelor discipline umaniste un caracter internaţionalist. 

“Dimensiunea europeană” este o încercare a puterii de 
a se prezenta pe sineca întruchipare a necesităţii istorice, ca şi 
cum toată istoria de până acum a Europei nu ar fi fost decât un 
preludiu, mergând inevitabil tftre această împlinire de sine, 
care este însăşi Uniunea - o nouă variantă a hegelianismului şi 
a marxismului. , ....** . 

Voinţa de manipulare a conşliujţctaf cu toată 
claritatea. O nouă conştiinţă^trebuie creal^ p nouă identitate 
căci. spune Raportul, “conştiinţa europeană nu este încă ancorată 
în spiritul oamenilor”. 

*' Scopul nu este aici dpar o putere Umilita, o putere bţutâ 
stăpânind din afară- Scopul este mult mai profund, de 
transformare a popoarelor şi a omului, de distrugere a realităţii 
Europei - această Europă a naţiunilor, a culturtloi cristalizate, 
a universurilor spirituale’-, # înlocuirea*! cu 6 schemă mentajă, 
cu o fantasmă a •filozofitor'': ideologilor, buttaucraţilor şi 
tehnocraţilor. Comunitatea vest europeană este o ideocraţlc 
“IdaHeeonduc lumea", afirmi Raportul lui Willy De Clcrcq. 

Tratatul de la Maastricht, raportul lui Willy De Otercq. 
Rezoluţinite 1988, nimic din acestea nu calc nou. Sunt doar 
momente pe calea deschisă pnn Tratatul de ţa Roma (1957), !n 
a cărui introducere se precizează că scopul Comunităţii Europene 
este nu o modestă cooperare, ci “o uniunf înlrp popoarele 
Europei, care fără Încetare se face tot mai strânsă , O jumătate 
de veac mai târziu, tccstecuvintc se dovedesc afi fosmqtârăţoarc 

Ca In orice fenomen ideolopiVapare şi aici tuf limbaj 
special, tn care cuvinte, de mult cunoscute, capâtl uri Înţeles 
particular, ba chiar contrar celui pe care îl au In limbajul 
obişnuit. Cuvântul principal cate este deviat «emani te este 
“Europa”. 8c pur*Întrebarea lipsită de «enr. «fi'penmTsau 
“Împotriva” Europei, oaeaot arul dlb mintea cehii caăepune 
întrebarea, “Europa” a Încetat de a mu o realitate, devenind 
un program politic ''Europa” nu este el va fi 

Dac nimeni dintre noi nu poate fi “pentru" Europa, căci 
Europa cuctttttx ttnimn, cb* bt Mmtetn «nilntcăfc a fi ales 
Npi suntem Europa, prin a ne naşte Intr-unui sau altul din 


popoarele ei. prin a-i vorbi limba, prin a-i desluşi şi recunoaşte 
valorile, cultura, spiritul. Proiectul “Europa” este sfârşitul 
Europei. în locul a cccage a fost şi a ceea ce este, se plănuieşte 
“Noua Europă * cu omul ci nou - “Noul European”. Un om 
fără neam, fără istoric, fără o cultură vie. omul abstract 


In proiectul Noii Europe se regăseşte acelaşi spirit 
utopic care se ridică împotriva Creaţiunii, popoarelor şi 
omului real, cu hybrisul şi iluzia unei lunttnoi şi a unul om 
nou. Se regăsesc în el variante ale mai multor ideologii 
totalitare, dintre care cea mai importantă este socialismul 
internaţionalist, marxism-leninismul, cu dispreţul şi ura lui 
împotriva popoarelor, considerate drept simple greşeli faţă de 
planul perfect pe care utopia îl imaginează. Cuvintele lui 
Lenin nu par a-şi fi pierdut cu nimic actualitatea: “Ţinta 
socialismului - scria Lenin - este de a elimina împărţirea 
omenirii în mici state şi de a micşora izolarea naţiunilor, şi 
aceasta nu numai pentru a le lega mai strâns unele cu altele, 
ci şi pentru a le amesteca". 

Utopiacomunitarăestedealtfelprezentată, în limbajul 
propagandei, în spaţiul standard al utopiilor, cao reîntoarcere 
la Paradisul originar. întreaga propagandă unionista în 
Danemarca a fost astfel concentrată pe slogane utopice: pacea 
veşnică, bunăstarea, dispariţiasomajului, puritatea ecologică 
(regăsirea naturii nepătate). Şi nu am putut să nu mă întreb: 
este oare posibil să vinzi “pace” oamenilor care trăiesc deja 
în pace, să vinzi “bunăstare” celor ce deja sunt ghiftuiţi? Este 
oare posibil să vinzi cuvântul “pace” ca sinonim cu “Uniune", 
într-un timp în care iluzia internaţionalismului paşnic s-a 
sbulbcrat prin dezmembrarea Uniunii Sovietice, a Iugoslaviei, 

^corespondenţă! 

DIN DANEMARCA 


şi chiar a C ehoslovaciei? Este posil să vinzi “bunăstarea” ca 
sinonimă cu economia de plan, într-un timp când economia 
de plan şi-a arătat, odată cu căderea comunismului, toate 
virtuţile? Este posibil să vinzi “dispariţia şomajului”, când 
toate statisticile Comunităţii Europene arată creşterea lui 
inevitabilă, datorită, între altele, însuşi modelului utopic 
internaţionalist? 

Şi totuşi sloganclc nu au rămas cu totul fără efect. 
Viziunea unui paradis politic a fost uneori mai puternică 
decât simţul realităţii şi instinctul de apărare a libertăţii. 

Internaţionalismul comunitar liber comsunţil? 

Diferenţa reală între comunism şi comunitarism nu 
constă atât în blândeţea proiectului comunitar; proiectul arc 
aceeaşi calitate de reglementare a întregii existenţe, de 
uniformizare, şi de creare a unui om nou, ci în rafinamentul 
puterii, în caracterul ci mai subtil, anonjm.şi în capacitatea 
mai mică de rezistenţă a oameni lor. Acum, In Occident, nu 
mai este nici măcar nevoie să curgă o picătură de sânge. 
Conflictul are loc pe un plan mai radical spiritual, nevăzut, 
mai greu de sesizat. îndocrinarta ideologică din Occident dc- 
a-lungul atâtor decenii dă roade. Căci realitatea este, că 
îndoctrinarea a fost în occident mai puternică chiar decât în 
ţările care au trăit comunismul.La noi suferinţa a ucis, a 
pustiit Răul a fost masiv şi invizibil, şl prin aceasta s-a 
demascat spiritul dinapoia fenomenelor. Occidentul nu a 
cunoscut insă decât ideologia în sine, cu pretenţiaei de adevăr 
total, fără a trăi “teroarea istorici”. Să nu uităm anii 
sovietismului militant, ai cultului Iui Stalm, să nu uităm de 
Utrati, de procesul Kravccnco. de Sartre... mişcările pentru 
pace din diferitele perioade, până la metamorfozarea lor 
recentă In mişcarea ami-rasi*tâ(dcexemplu, “SOS Racismc”) 
care este în fond un rasism inversat: rasismul anti-european. 
purtat sinucigaş, de occidentalii înşişi .Apoi revizuirea 
manualelor şcolare, marxizarca sau formalizarea disciplinelor 
(eliminarea înldesulul a sensului), scoaterea din programele 
şcolilor şi ale universităţilor a valorilor culturilor naţionale şi 
europene. Ţoale acestea iu fost forme şi mytotccdc intoxicare 
Ideologică ■ Occidentului, prin care structuri le utoplototiriitare 
»-tu instituit ca structuri meruaîe şl mecanismele de rezistenţi 
spirituală şi morală s-au slăbit Cele două totalitarism* - 
comunismul şi comunitansmul - «unt astfel strâns legate între 
ete. Comunismul a pregătit comunttarismiri. şi nu a murit 
degeaba, ei lăsând mai departe Occidentului dm care a şi 
pomii, moştenirea sa*. 

(continuare in pag. a 5-a) 









PUNCTC CIMDINIHC 


Nr. 7/31 PAG. 5 


LA INTERNAŢIONALISMUL COMUNITAR 


(urmare din pag. a 4*a) 


A lupla aici nu este decât a continua, în alt spaţiu, 
în alt timp, rezistenţa care s-a constituit în noi în anii 
dureroşi trăiţi în cealaltă parte a Europei. Nu sunt două 
conflicte diferite, nici două conflicte separate. Lupta este 
aceeaşi, poartă acelaşi sens, şi porneşte din aceleaşi resurse 
spirituale. 

Aşa se face că am trăit lunile premergătoare 
referendumului din Danemarca nu numai ca martor ocular 
al luptei duse la această margine de imperiu, ci direct 
implicată, ca scriitoare şi purtătoare de cuvânt a “Scrisorii 
Libertăţii”. “Scrisoarea Libertăţii” (“Frihedsbrev '92) nu 
este o mişcare propriu-zisă, nici o organizaţie în sensul 
obişnuit al cuvântului, cu atât mai puţin o formaţiune 
politică, ci un grup de reflecţie apărut înaintea 
referendumului de anul trecur, constituită din vreo 20 de 
oameni: teologi lutherapi, printre care Pastorul Soren 
Krarup, cea mai puternică personalitate contemporană din 
spiritualitatea daneză; un tânăr filozof de nuanţă liberală. 
(HenrikGade Jansen); un istoric; un specialist îneconomie; 
un sovietolog... doi fermieri... doi scriitori... Un grup care, 
după nobil a tradiţie a Sam izdatul u i, s-a pus să-şi ti părească 
propriile volume de eseuri :”Pentru Coroanăşi pentru Ţară”, 
anul trecut; “Răpirea Europei"”, anul acesta. Nefiind o 
organizaţie politică, ci un fenomen mai degrabă anti¬ 
politic, neavând vreo strategie, ci doar sentimentul că 
adevărul trebuieşte rostit, “ScrisoareaLibertăţii areregulile 
ei nescrise. Oricine dintre noi care reuşeşte să spargă zidul 


Mo ni ca 


cenzurii (care intr-adevăr a existai), să se facă auzit, este un 
“purtător de cuvânt”. "Purtătorul de cuvânt nu este deci - 
şi notez acestea pentru că fenomenele anti-totalitare, aşa 
cum apar ele spontan, trebuiesc înregistrate pentru o istorie 
ţ anti-totalitarismului care într-o zi va fi scrisă - purtătorul 
Unui mesaj unic, precis formulat, mesajul este aici însăşi 
rezistenţa, ci doar el însuşi, cu cât mai adânc el însuşi, cu 
atât mai în stare de a exprima adevărul. Grupul constituie 
astfel o cutie de rezonanţă, un fundal, certitudinea unui 
sprijin moral şi a încrederii pe care toţi o acordă fiecăruia 
dintre ei în parte, încredere că oricine va vorbi, o va face cu 
curaj şi demnitate, aşa cum îi dictează conştiinţa.Dacâ 
există aici un “program”, acesta coincide cu propria 
denumire a grupului: el este libertatea ca libertate 
responsabilă. 

Pentru mine au fost luni fără răgaz, cu drumuri şi 
zboruri dc Ia un capăt la altul al ţării, de la o conferinţă Ia 
alta, de la o masă rotundă la alta. Două direcţii de reflecţie 
şi dc acţiune mi s-au părut mai importante, şi le notez ca 
elemente ale rezistenţei ami-totalitarp: a demasca limbajul 
politicienilor, în care vorbele câpâlau un sens conţţşr celui 
ohişnuitţjs-a spus de exemplu că prin aderarea la UniuQf, 
Danemarca nu pierde decât o suveranitate "formală”, ea 
câştigând însă în suveranitate “reală” - sloganul folosit 
amintind încă o dată de Orwell: “Cu cât Danemarca este 
mai puţin suverană, cu atât cate mai suverană!”) şi de a 
demasca minciyna, care a avut drept una din pârghiuc 
principale "înţelegereadc la Edinburgji” r anexâaTratatului 
de la Maastrichl, dată după referendumul de anul trecut. 
Patru paragrafe din Tratat au fost, in această “înţelegere**, 
scoase in evidenţă^ uşor rcfomţufatc, fără însă a li se 
schimba sensul). "înţelegerea dc la Ejdinburgh" â fost 
folosită ca o perdea de fum. care să facă pe oameni si uite 
de cu vântul singur revelator şi singur important, “Uniunea” 
să uite că Uniune* este subiectul referendumului, şi ca să 
sp poată justifica repetarea lui. Dar dincolo de precizarea 
literei şi aspiţitului documentelor, rolul meu ca vorbitor a 
fost acela al unei întoarceri (a rădăcinile spirituale ale 
poporului danez, al unei conştientizări a istoriei şl a culturi î 
sale naţionale şi europene, căci numai prin păstrarea 
memoriei este posibilă împotrivirea la utopie Rezistenţa 
este rezistenţa memoriei. * 


Şi astfel, în aceste călătorii, am aflat încă o dată 
Danemarca cealaltă, ascunsă, adevărată, cea care îşi vorbeşte 
limba, şi cuvintele au greutate, cea care, în catacombele 
sufletului, îşi păstrază credinţa şi valorile, şi, prin aceasta, 
fiinţa-Şi sunt încămulţi... Mulţimea tăcută, “det tavse flertal”, 
cum scrie şi Soren Krarup, care supravieţuieşte în subterane, 
şi se rosteşte doar rar, în momente de cumpănă, cum a fost 
referendumul de anul trecut. Căci acel NU rămâne, orice 
s-ar întâmpla, valoarea lui de simbol nu mai poate fi nici 
schimbată nici ştearsă. 

Când numesc cele trăite o rezistenţă anti-totalitară, 
nu mă gândesc numai la dimensiunea totalitară evidentă a 
T ratatului însuşi, ci şi la ci udata atmosferă care a caracterizat 
Danemarca în aceste luni. Ca o vrajă. Ca şi cum liniile 
realităţii până atunci cunoscute s-ar fi mişcat puţin, şi în 
această mişcares-au deformat până la a forma un cu totul alt 
desen. Relaţia democratică între popor şi reprezentanţi săi 
în Parlament a fost aproape total întreruptă. Şase partide din 
cele şapte (deci majoritatea covârşitoare a Parlamentului) au 
devenit, ca şi cum Tratatul de la Maastricht ar fi fost deja pus 
în aplicare, “un factor de integrare”, formând un bloc masiv 
de adeziune la Uniune, în faţa unui popor care prin 
referendumul de anul trecut refuzase doar Uniunea. Aceasta 
a însemnat şi o propagandă de stat masivă, dusă cu toate 
mijloacele. Partideleau investitşi elesume uriaşe în rpaterialul 
de propagandă, mergând până la forme perverse: împărţirea 
gratis de către partidul liberal (“Venstre”), secţia de tineret, 
de prezervative cu slogane unioniste, plăcerea senzuală fiind 
deci pavlovian asimilată cu adeziunea la Uniune. 

Televiziunea cu cele două programe, care de-al ungul 
an i lor a constitu it o adevărată s ursă de propagandă comun istă, 
a limitat la maximum accesul opozanţilor, şi majoritatea 
ziarelor s-au transformat în organe ale forţei politice unioniste. 
Cenzura a fu ncţionat direct, împiedicându-seîn mare măsură 
răspândirea punctuHţide vedere qntwţnionist. 

Propaganda unionistă s-a structurat pe două teme 
principale: ademenirea şîterorizarea. Momeala utopică: mai 
multă bunăstare, mai multă pace, o natură mai curată. Iluzii 
care trebuiau 'să ducă către o acceptare a (îrtiunii şi o 
legitimare a existenţei ei. Şe instituia aici o relaţie de vânzare 
-cumpărare. Abandonarea, vânzarea unor principii şi valori, 
care nu pot fi de vânzare - şi cumpărarea în schimb a unor 
cuvinţe purtătoare de iluzii (de ex., libertatea naţională 
contra “dispariţiei” şomajului). Paralel: terorizarea populaţiei 
cu scenarii ale unor catastrofe închipuite: refuzul Uniunii 
înseamnărăzboi (?), colapscconomic(?), distragerea Europei 
(!)-himeră care era contrazisă de însuşi faptul că Danemarca 
refuzase deja Uniunea, fără ca aceasta să fi produs vreo 
catastrofă. Dar la ameninţările propagandei pur politice, s- 
au adăugat, cu un efect desigur mai puternic, ameninţările 
unor patroni şi directori de firme (de ex.., firma de jucării 
Lcgo), care şi-au şantajat salariaţii, afirmând că vor închide 
întreprinderile în cazul in care aceştia vor^ota contra 
Uniumi.Pytcrea economică a făcut deci corp comun cu 
puterea politică, formând o variantă a acelui monolitism 
cunoscut de ţările comuniste: Cine nugândeştecamine, cine 
nu votează ca mine, nu are dreptul la pâine! 

Au fost şi ameninţări cărora ii s-a dat curs: aici, în 
Danemarca, ţară a unei lungi şi nobile tradiţii democratice, 
în care nimeni nu şi -ar fi închipuit că cineva poate fi pedepsit 
pentru opiniile sale, au fost persoane care şi-au pierdut 
pâinea: ziaristul şi specialistul în economie Frank Dahlgaard, 
dat afară dc la ziarul “Berlingske Tidcnde” din Copenhaga, 
şl sora lui, Sonia Dahlgaard, rwjactor în secretariatul 
partidului liberal. Sonia Dahlgaard s-a făcut vinovată, între 
altele, de a fi retipărit, pe banii săi, Constitiţia Regatului 
Danemarcei. Constituţia naţională, operă de Samizdat! (Cei 
i doi fraţi fac parte din “Scrisoarea Libertăţii”) 

Nume şi fapte pentru o cronică a zilelor, cronica 
destinului Europei, pe care îl purtăm toţi în noi.. 

Şi pe lângă acestea, s-a constatat chiar formarea unor 
grape dc presiune >f şoc, tineri din aşa-numita “Mişcare 
pentru Europa” (un Nou Komsomol), care au apărat ca să 
tul bure întâlnirile şi conferinţele anti-uqîon iste: dcexcmplu, 
conferinţa din 4 mai de Ia Copenhaga, a cunoscutului Istoric 
britanic Paul Johnson care, la invitaţia “Scrisorii Libertăţii”, 
a vrniLpc banii săi, să vorbească despre “coşnwul Europei”: 
o acumulare gigantică dc putere, “un monstru. , cu muşchi 


uriaşi şi cu un creier minuscul", care constituie un pericol 
nu numai pentru Europa, ci pentru întreaga lume. 


1 Am înregistrat aici câteva din aceste momente, 
frânturi dintr-o realitate trăită, care ne-a marcat şi care la 
rândul ei a primit amprenta, cât de modestă, a prezenţei 
noastre în lume... 

Am simţit planând asupra a ceea ce făceam şi 
încercam să facem forţa istoriei: nu a istoriei organice, care 
creşte cu generaţiile, cu viaţa popoarelor, intr-un fel ascuns 
şi prins în tăceri existenţiale, ci istoria siluită, al cărei curs 
utopia pare să-l fi hotărât cu mult înainte. - Căci aceste 
tratate (Tratatul de la Roma, de la Maastrichl) sunt pe timp 
‘nelimitat” termen ciudat care a mirat de altfel pe unii 
jurişti, şi care nu poate fi înţeles decât din perspectiva 
însăşi a utopiei. Pe timp “nelimitat”: da, pentru că aici este 
încă o dată vorba de îngheţarea istoriei şi de intrarea într- 
o falşă veşnicie. 

Dar tocmai acesta este misterul adevăratei rezistenţe: 
a vorbi, a scrie, a acţiona, ca şi cum ceva s-ar putea 
schimba; a o face deşi poate nimic nu se poate schimba. 

Aşa a fost să fie, secolul XX rămânând până Ia 
capăt secolul totalitarismelor, totalitarisme contemporane 
unele cu altele, concurându-se unele cu altele, hrănindu-se 
unele din altele, continuându-se unele pe altele.Nazismul 
inspirat, în parte de Uniunea Sovietică şi concurând-o. nu 
aajuns niciodată laperfecţiuneatotalitarăacomunismului, 
şi acăzut, după mari orori, în timp relativ scurt Comunismul 
i-a fost premergător şi i-a supravieţuit, continuând încă 
multe decenii nestingherit, întărindu-se chiar în iluziile 
Occidentului,dar surpându-sedin interior. Şi contemporan 
cu el, şi supravieţuindu-i, internaţionalismul comunitar 
care s-a ridicat aproape pe nesimţite. Un totalitarism în 
felul său nou - avem poate nevoie de acum înainte de un 
concept nou pentru a reda beca ce se întâmplă - mai 
subtifmai anonim, în care adaptarea omului la utopie se 
face gradat, fără teroare. Cu represiuni fie mai difuze, fie 
mai răzleţe, mai degrabă încercări de marginal izare, adaptare 
sub anestezia pe care o dau laolaltă bunăstarea şi 
divertismentul, şi di feritele forme şi grade de culturalizare 
şi de politizarăm a existenţei. 

Şî totuşi, sub această suprafaţă de aparentă şi 
vrăjită linişte, bate mai departe,şi oricine o ascultă atent o 
aude. inima popoarelor... 

Puţin a lipsit ca Danemarca să fi spus încă o dată 
NU. Şi o merita pe măsura demnităţii şi lucidităţii ei. Dacă 
alipireala Uniune s-a făcut, aceasta nu a fbst voinţa adâncă 
a poporului (şi nu este, de altfel, voinţă niciunui popor din 
Occident), ci rodul unei înşelătorii, al unei minciuni. 
ştim. Vor veni încercări şi răsturnări... 


îa acele 


le zile de încordare, de scris şi vorbit, când 
mă întrebam ce şanse ar putea fi pentru ca “buturuga mică 
să răstoarne carul mare”, am învăţat să-mi zic cu umilinţă 
că Dumnezeu nu aşteaptă de la noi izbândă, ci doar ca noi 
să ne facem datoria până la capăt, punându-ne încrederea 
numai în EL. Căci izbânda nu este în mâna noastră, ci 
numai a Lui. Datoria noastră nu este de a birui, pentru că 
lumeaşi Prinţul acestei Lumi au fbst dejabiruite* ci de-a ne 
împotrivi, după puterile noastre şi mila Sa, ispitei,de a o 
demasca, dearosti adcvăniLdeaapăra demnitatea crcoţiunii, 
a popoarelor care supt, cum spune Soljenijin. “faţete 
irepctabile ale gândirii fui Dumnezeu”. Şi In clipa în care 
mi-am spus acestea, am simţit cum grija zilq dc miinc este 
luată de ia mi ne, grija pentru oe se va întâmpla oiai departe, 
rămânând, simplă, doar ziua de aii. o n pc măsura noastră. 
Cum va fi Voia Lui, aşa va fi, şl frământările noastre leva 
întrebuinţa El, In Planul Său de Mântuirea lumii - vest alt 
plan, unde neputinţele noastre se vor Şterge, şi adevărurile 
pc care nc-a fbst dat rt Ic (totre)vedctn şi să le rostim, vor 
da roade şi se vor iimpezittândva. ta aoel ah timp, care este 
deasupra a toate, şi care din când in când, In momente de 
har pentru oameni şi pentru popoare, pogoară asupra lor. 



PAG. 6 Nr. 7/31 


PUNCTC CflRDINflie 


P&iAOMCilUcitc idei 




s 1. 


I i 


'-jr :*• . 
- -H * 

» \ « 


j •* .. »>*' i »* ’ 


“Aşadar Dumnezeu l-a creat pe om 
din iubirea de Sine, conservându-1 însă 
din iubire pentnj el. 

Omul este, ca şi Dumnezeu, inteligenţă 
şi voinţă, iubire şi forţă sau putere. în 
virtutea acestora şi Omul îl cunoaşte pe 
Dumnezeu în gândirea sa. iubindu-1 şi el 
şi voind să-l conserve ca pe ceva astfel 
cunoscut. Prin urmare. îl poate avea în 
sine, pentru că şi el e forţă sau putere 
divină, iar dacă Dumnezeu există atât 
prin Sine însuşi, cât şi prin cunoaşterea 
omului, s-ar putea spune pe drept că 
Dumnezeu nu poate rămâne în om decât 
pe măsura în care acesta face din 
Dumnezeu subiect al gândirii şi al iubirii 
sale. Omul fiind o făptură complexă, 
inteligenţa sa mai este legată şi de o altă 
parte, partea exterioară, numită corp şi 
vădită prin actele sale. Voinţa omului stă 
în inteligenţă, iar forţa sau puterea în 
corp. Astfel, omul nu poate avea 
cunoaşterea de Dumnezeu decât în măsura 
&i care forţa şi corpul lui se unesc cu 
inteligenţa, adică acţiunea cu gândul şi 
puterea cu voinţa. Aşa ajunge să se nască 
religia, care are o latură spirituală sau 
interioară (în adoraţie) Şl una corporală 
sau exterioară (în cult). 

Ţinând apoi seama că Omul nu-1 poate 
avea în sine pe Dumnezeu decât în măsura 
în eare-L itîbeşter dragostea fxţSr ât 
j Dumnezeu dirijează în om acea funcţie 
conservatoare, adică acea acţiun* de 
adorare a lui în cultul exterior. Decj, 
iubirea de Dumnezeu, acţionând prin forţă 
în cultul exterior, este, în om, puterea 
producătoare şî păstrătoare a cunoaşterii 
de Dumnezeu. 

Dragostea nu este deci nici voinţă, nici 
forţă, nici spirit, nici corp, ci toate la un 
loc. Este însă interioară sau inteligenţa în 
principiu, deoarece spiritul îşi gândeşte 
în mod necesar obiectul iubit, şi exterioară 
sau corporală prin efectele ei, pentru că 
iubirea se vădeşte în mod necesar prin 
acţiunile omului, fiind deci legătura 
spiritului şi a corpului, a voinţei şi a 
puterii, ca şimy locul relaţiilor lor. Voinţă, 
iubire, putere; spirit, inimă şi corp sau 
simţuri exterioare, iată deci factorii care 
alcătuiesc omul. Şi aceste trei facultăţi 
sunt bine deosebite unele de altele, căci 
voinţa fără putere e dorinţă simplă; puterea 
firi voinţă, simplă nebunie, iar iubirea 
fără voinţă şi putere nu înseamnă nimic. 

Dumnezeu şi Omul sunt deci, unul faţă 
de celălalt. In ceea ce s-ar putea numi 
raporturi. Raporturi de ta voinţă la voinţă, 
de la iubire la iubire şi de la putere la 
putere; raporturi derivate din natura fiinţei 
(voinţă, dragoste şi forţe Infinite sau 
creatoare) şi raporturi derivatechiar din 
fiinţă (voinţa, dragostea şi forţelo finite 
sau create). 

Aceste raporturi sunt apoi necesare, 
având caracter de legi şi fiind aşa cum 
sunt, pentru că nu pot fi altfel, căci atunci 
s-ar tulbura însăşi firea făpturilor. 

«Legile suntrapcriurlnecesare cart 
derivă din natura finelor», zic* acea 
faimoasa cartt a iui Uontesquieu. 
«Esprit dos lois» (Spiritul legilor} 

«Raporturile naturale (sinonim* 
ai necesare) fi legile trebui* să 
cadă întotdeauna de acord cu 
anumit* puncte» adaugă şi Ru&scau 
în «Contractul social» 

Monfcsquieu şi J.J. Rousseau se pun 
deci de acord şi lor mă alătur şi cu dnd 


ctitor al dreptei europene 



Dacă cultura şi civilizaţia europeană se prezintă azi atât de complexe, 
aceasta se datorează în primul rând acelor personalităţi pentru care nu 
scopurile, ci idealurile au contat; şi dacă, politic, continentul nostru a oscilat 
când spre “dreapta”, când spre “stânga”, în ceea ce priveşte “ dreapta”, cu tot 
ceea ce noţiunea aceasta politică implică, contribuţia lui Louis Gabriel 
Ambroise de Bonald la cristalizarea ei este uriaşă. 

Nobil, originar din nordul Franţei, intratîn tinereţe în corpul muşchetarilor, 
prigonit în Revoluţia din 1793 şi refugiat apoi la Hcidelberg, se pregăteşte aici 
să-şi ia revanşa. Şi scrie împotriva lui Montesquieu şi a lui Rousseau, doi 
dintre părinţii Revoluţiei 

“Teoria puterii politice şi religioase în societatea civilă, demonstrată de 
raţiune şi de istorie ” ("Thiorie dupouvoirpolitique et religieux dans la sociite 
civile, demontree par le raisonnement et par Vhistoire ") şi, după Restauraţie, 
“Eseul analitic despre legile naturale ale ordinii sociale” (Essai analytiquesur 
Ies lois naturelles de Vordre social) reprezintă încercarea sublimă de a restabili 
teoretic o ordine moral-religioasă a lumii şi de a explica recenta ei bulversare. 
Altfel spus, o activitate de apologet al unui tip de domnie fără cusur, de stat 
perfect, în care, atâta vreme cât se respectă coordonatele divine ca determi¬ 
nante sine auibus non ale ordinii, eşecul este imposibil. 

De altminteri, în suita antecesorilor, Bossuet, în faimosul său “Discurs 
asupra istoriei”, când îi explică prinţului moştenitor sensul revoluţiilor, nu 
uită să-l asigure de acelaşi lucru, precum şi de faptul că aceste pedepse ale lui 
Dumnezeu date fiind pentru orgoliile princiare, cad mai întâi peste capetele 
încoronate şi abia apoi peste cele ale supuşilor. 

Or, făcând parte din aceeaşi categorie de gânditori creştini ai istoriei şi 
constatând aceleaşi cauze, de Bonald propune şi aceleaşi soluţii. Şi ca să 
exemplificăm afirmaţia, iată şi principiile de la care porneşte Vicontele de 
Bonald în expunerea uriaşului său proiect statal. 


Bontâd în expunerea uriaşului său proiect statal. 

ste vorba de un adevăr: dar numai lor, adică spre reproducerea speţei umane. 
lâL Aşadar există în relaţia Dumnezeu- Omul aşadar, producând făpturi egale cu 
im legi sau raporturi necesare, provenite el şi prin aceasta asemănătoare lui 
in însăşi natura lor, raporturi de voinţă Dumnezeu, văzând apoi că sunt bune (tot 
omună, de iubire reciprocă, acţionând atât de bune cael)şi trebuind să le iubească 


este vorba de un adevăr: dar numai 
atâL Aşadar există în relaţia Dumnezeu- 
Om legi sau raporturi necesare, provenite 
din însăşi natura lor, raporturi de voinţă 
comună, de iubire reciprocă, acţionând 
prin forţă sau putere, în scopul producerii 
şi conservării lor mutuale; producţie sau 
creaţie a omului şi a conservării sale prin 
voinţă, dragoste şi putere di vină; producere 
sau cunoaştere de Dumnezeu şi păstrare a 
Lui Ui voinţa, dragostea şi forţa omului. Şi 
rog cititorul să facă bine această distincţie, 
pentru ca mai târziu să nu se răstălmăcească 
lucrurile. 

Astfel că se creazâ o comunitate între 
Dumnezeu şi om, iar dacă n-ar fi această 
comunitate, bazată pe inteligenţă, omul nu 
l-ar putea gândi pe Dumnezeu. O 
comunitate firească de tip religios sau, 
cum i se mai spune, o religie naturală. 
Societatea însăşi este reuniunea făpturilor 
asemănătoare, prin legi şi raporturi 
necesare, reuniune al cărei ţel e producerea 
şi conservarea lor în vederea dăinuirii 
acestei societăţi. De unde şi dictonul că 
«nu este bine ca omul să fie singur» 
(Geneza, 2,13), adică, societatea trebuie 
să fia un raport necesar derivat din natura 
omului, devenind lege a ax istenţei lui, căci 
omu l, făptură contingenţă, ar putea şi să nu 
existe. 

Propoziţia este însă foarte importantă, 
conducându-ne ulterior la demonstrarea 
unor adevăruri şi mai importante. 

Deci pentru că omul este voinţă, iubire 
şi forţă, asemenea lui Dumnezeu; tot ca şi 
Dumnezeu, vrea şi el să produci, să creeze, 
dîn dragostea de sine sau pentru a fi fericit 
Şi dacă vrea, poate, căci şi el este putere 
sau forţă; deci omul face lucruri după 
chipul şi asemănarea lui. Şi te face din 
iubire, această iubire fiind în om principiul 
însuşi de producere sau creaţie Aşadar, 
există Intre om şl semenul său legi sau 
raporturi necesare, derivate din natura lor 
fizici raporturi de voinţă comuni de iubire 
reciprocă, acţionând prin forţă trupească 
spre producerea ahorftpturi asemănătoare 


precum se iubeşte pe sine («lubeşte-ţi 
aproapele ca pe tine însuţi», sună porunca 
biblică) el vrea să le şi păstreze; şi le poate 
păstra, deoarece el însuşi e putere sau 
forţă. Deci, dragostea faţă de alţi oameni 
este în om principiul propriei conservări. 

Prin urmare, societatea religioasă şi cea 
laică sunt asemănătoare, deoarece raporturi 
asemănătoare există şi între făpturile ce le 
compun, ambele având astfel aceeaşi 
constituţie, rezultată din ansamblul legilor 
sau al raporturilor necesare între făpturile 
alcătuitoare. 

Iar în acest sens, să nu ne speriem de 
apropierea care se face atunci când se 
spune că unirea lui Dumnezeu cu omul sau 
cu lumea este asemănătoare cu aceea d intre 
bărbat şi femeie (despre care şi Bossuet , 
înaintea mea, zice: <r Dreptul pe care îl 
are omul asupra lut Dumnezeu, în 
religie, este asemănător dreptului 
sacru pe care îl au soţii, unul asupra 
celuilalt , In căsătorie»). 

Dumnezeu şi omul, spiritele şi corpurile, 
sunt deci fiinţe sociale, elemente ale unei 
complexe comunităţi. 

Am spus că omul îl are în sine pe 
Dumnezeu şi în aceeaşi măsură şi pe 
semenul său, deoarece omul a ieşit bun din 
mâinile Creatorului. Iar conservarea unei 
fiinţe ce altceva înseamnă dacă nu păstrarea 
ei în ceea ce e conform cu firea? Or, starea 
aceasta de conformitate cu firea, adică cu 
ceea ce a tăcut Dumnezeu este una cu 
perfecţiunea, întrucât Dumnezeu însuşi c 
perfecţiune. Şi perfecţiune ar trebui apoi 
să fie şi ceea ce este conform cu natura 
omului inteligent, întrucât, cum am arătat, 
omul, pnn inteligenţă, îi este asemănător 
lui Dumnezeu, care este perfect. Dacă. 
însă. acest om uită de Dumnezeu, el nu-şi 
mai menţine perfecţiunea firii sale. Şi 
atuaci, în calitate de făptura fizică doar. îşi 


subjugă semenul, provocând începutul 
dezordinii. 

Iar mai departe, aceasta se întâmplă în 
felul următor (prilej de dispută între religie 
şi filosofie): Omul. trebuind să-l iubească 
pe Dumnezeu ca pe creatorul său. trebuie 
să-şi iubească şi semenii. întrucât toţi 
sunt făpturi ale lui Dumnezeu, prin 
originea lor bună (fiind făcute de El); 
între aceste făpturi, în baza egalităţii lor, 
trebuind apoi a se stabili raporturi 
necesare, adică legi, cel ce păcătuieşte 
împotriva lui Dumnezeu, neiubindu-I (şi- 
n consecinţă neiubindu-şi semenii, ci 
numai pe sine), contravine acestor 
raporturi, călcând de fapt legile tocmai 
prin această nelegitimă iubire exclusivă 
de sine însuşi. 

Şi dacă iubirea se dereglează 
(orientându-se numai spre sine), se 
dereglează sau se strică în om şi voinţa, şi 
inteligenţa, şi puterea, şi simţurile. Iar în 
omul în care acestea sunt stricate, confuze 
vor fi şi toate celelalte, amestecându-se 
cele bune cu cele rele, el nemaiştiind să 
deosebească binele de rău şi justul de 
injust. Păcătuind astfel, el calcă unul sau 
mai multe dintre raporturile necesare, 
pasibil fiind de o pedeapsă în urma careia 
se va simţi nefericit Şi cum oamenii în 
majoritatea lor se simt nefericiţi, ca 
urmare a pedepsei ce le revine din călcarea 
legilor(raporturilor necesare), istoria lor 
în întregime devine nefericităşi dereglată. 

în acest sens, sunt de acord cu teologia, 
care face din voinţa dereglată, din 
dragostea dezordonata şi din acţiunea 
depravata sursa tuturor dezordinilor şi a 
relelor noastre. 

Războaiele dintre oameni rezultă astfel, 
în mod necesar, din dereglările voinţei 
lor, din iubirea exclusivă de sine, iar 
distrugerea lor, tot în mod absolut necesar, 
din inegalitatea puterilor lor, căci filosofia 
care vrea ca oamenii să se nască egali în 
drepturi nu-i poate opri să se nască inegali 
în putere! De unde apoi şi observaţia că 
atunci când toate voinţele personale, 
iubirea însăşi restrânsă la sine şi toate 
forţele particulare vor neapărat să domine, 
c nevoie ca o voinţă generală, o iubire 
mai presus de toate şi o forţă supremă să 
subordoneze totul. Cu alte cuvinte, pentru 
ca o societate să se poată forma şi să 
poată dura, trebuie ca iubirea de sine să 
înceteze în favoarea celei orientate spre 
semeni. Aceasta va duce la acordul 
intereselor opuse, la societatea generală 
sau politică, constituită pe baze creatoare 
în care voinţa, dragostea şi forţa de a 
păstra sunt una cu voinţa, dragostea şi 
forţa de a produce. O societate creştină 
în fond, aidoma unei familii generalizate 
şi conduse de un singur om (monarh), o 
societate bazată pe religia creştină, o 
comunitate a unor fiinţe asemănătoare, 
făcute să se perpetueze în vederea 
întrajutorării. Iată sensul istoriei creştine”. 


(OeuvresdeM. deBonaid. TMorie 
du Pouvoir politique et religieux. 
Paris, 1854, Tome I, pp. 124-129) 


Traducere şi prezentare de \ 

MARCEL PETR 1 ŞOR 







PUNCT* CARDINAL* 


Nr. 7/31 PAG. 7 


SMERITA CONTRIBUŢIE LA 
INTERNAŢIONALA LU( HRîSTOS (Ut) 


CONSTANTIN IORGULESCU 


străbate (arapcjps. ascultând participanţi, ci, în egală măsură, pe cei ce 

tpnii între oi _ /*.Aîs><v* ____> 


ce-f / spunoamenii intre ei, când se întâlnesc 
sau aşteaptă pe la cozi, cel ce calcă drumurile 
jără grabă ca să poată privi bine în jur. cel 
ce nu cedează emoţiei, adică nu se revoltă 
nici văzând abuzurile întâlnite la tot pasul, 
nici nu se-ndepărteazâ scârbit de corupţia 
I* care ° constată pretutindeni, acela , 
ajungând să cunoascăbine realitatea, nu se 
[xxue să nu se întrebe, la un moment dat, 
cum se face că o ţară aşa bogată ca a 
noastrfi m putut fi adusă intr-o astfel de 
stare: de sărăcie, de murdărie, de decădere? 
Cefei de oameni aufast oricare au condus- 
o. ce fel <ţe inimi au putut avea ca s-o 
năpăstuiască in halul ăsta? Situaţia e de-o 
gravitate ce nu mai trebuje scoasă-n 
evidenţă Se vede singură şi de la distanţă. 
Pare de-a dreptuiparadoxal ca în vreme de 
pace şl de ‘'libertate", un popor având mari 
'rifsurSe materiale şi umane să fie adus de 
foame pânâ-n pragul degradării biologice. 
Şr starea materială proastă e doar partea 
aflată la vedere Putreziciunea mare e pe 
j dinăuntru. După ani de îndoctrinare' 
imbecilă, prin repetarea obligatorie, până 
fa absurd, a inepţiilor oficiale, după 


pline, de automobile cât mai moderne, de 
trăiesc, oriunde, pe toţi cei ce sunt conştienţi televizoare cât mai color-parabolice, decase, 
că aparţin speciei ce poartă toată de curţi, de grădini, de piscine Acest cult a! 
responsabilitatea. "Homo saplens ", ce sar- obiectelor dorite, adorate până la obţinerea 
casm! ~ lor, înlocuirea cu altele, mereu altele, mai 

Inastfel de situaţii întrebările, singure, bune, mai performante, mai luxoase, mai 

par să ameninţe. Care să fie cauza stării altele, este religia societăţii de consum: o 
dezastruoase? Unde trebuie căutată rădăcina idolatrie, Puţinii cărora le-a mai rămas un 
răului? De ce se trec astea sub tăcere intr-o gram de înţelepciune işiamintesc. îngrijoraţi, 
lume suprasolicitată de zgomot?. Pentru noi, de potop de Sodoma Maie oare mult până ] 
cei trecuţi prin închisori, chestiunea e retorică Dumnezeu să se mânie? 

Răspunsul îl ştim de mult. L-am cupâtql în , * 

timp după amare reflecpi, experienţe, * * 

mărturisiri, frământări, iluminări şi-nnegu- într-un articol precedent puneam 

rărisuccesive.Amtrăitaniincarenicioclipă câteva întrebări în legătură cu o veche 
n-a avut caracter ludîc, n-a fost irosită în nedumerire. E vorba d^ cauza ostifităfti cu 
superficialitate. Vreme lungă am ascultat* care â fost primită Mişcarea Legionară de 
poveştile spuse de mii şi mii de oameni, vieţile toate celelalte partide politice, fie că erau la 

ÎNTELESULDEDINCOLO 


j arbitrarului, constatarea degra jar ii 
întregului eşafodaj J ţmraT ce trebuie să 


for, trăite sau imaginat e, întâmplări istorisite^ puteresau în opoziţie, de câtrdtoateguvernele, 
de part icifxmţi. în difer itefe lor variante, apoi fie că îşi spuneau democratice sau dictatoriale, 
păreri^ gânduri, citate din cărţi, t vorbe Ceva o făcea să fie atât de ieşită din comun 

f^jfl^nţQSCgr^^ulalâ a tuturor, 
^suflare, tpariurisîfue celor ce se epuizau şi Ce apţ/me din dopfrjny din practica ei 
* treceau 'fftncoto'. u T/a/4 * îh^.pragul 'devenea'atât de odios în ochii 1 tuturor 
transcehâfriţei. CU tmpul iâdie nl l s-au conducătorilor cej-au,succedat (foarte diferiţi 

' decantat, $-âu aşternut in straturi:' fapte TntrFeîj încât să hiectigălu "combaterea" 


'susţină 6 societate, parefireaică, dar 1 alta " decantat, Ş-âu aşternut în straturi: fapte ‘ 'întră'dl) încât să 'meargălu “combaterea" 
nu mYcşdreâtâf dlihpotrivă, * fnăfhfte ^îhffihfestdbile, semiadevărurf;• dutbamăgiri, 1 acestei mişcări până la lichidarea-fizică a 
îngrijorarea fantrh^ce tâ poate'hduce'\ tnbniîÎMPsfiiintate. flitrii,'dă^ Şl, tfmfierf sdir* celor ce-o reprezentau? Faptul că legionarii 
diitâhtl, Ceîbesperâîntr-o redreidrehibnah'tndfrtife.*vlztuni. Concluziiles^âu concentrat proclamau primatul y spiiritului .asupra 

prfîrpUterîpf-oprU tftifFnereatişfi Fiecare f lămurind cauza răhlui: tndhinbrea ta fauertri mathriej * 6ă< pratindeâu *? desăvârşită 

•>fată îşiare'ptoBlemelcel Clrle Crede In tjAhtiată după senzăfli din ceîn'ce mai iaru.ru corectitudini fmviaţa publică, qă, cereau 
ajutor dezinteresat, gândintiu-kea 5 există lumea q Încetat să mauiimtă, căclrpabă a - competenţă, disciplină, spirit de sacrificiu? 

şi filantropie la nivel de stai, st dovedeşte, •; u' acumulării & "bunuri şişerviqiiW ypşijăfie^ frmcfiin toalcaslea nu putea fi. Şi alţii le-au 
politicos vorbind, un naiv. , , . *, bl ici 

. Cei ce n-au trecut grăbiţi pe lângă "c c ^ (I be t^ ce n-a avut-o niciodaţă^umeg^ } morpla peqqrp legiongriio luau în serios, 
simţii fi oameni. fiiu.eâ răul e manw, ,.*? 9fjA<Z ul W, „"WWfcf a cpn^rdonffi, ^-o vedeai la ei; 

\adânc.Siwe.numaHami,Mn^Hfioarm ^ rftaermcMtecc-pl^dyetradl^.casâ . intre, vorbd şi fapta, mri muncafiecarp o 
acut datorită lipsurilorjmteraJeffagrţwte. \ . j^ţmtd^ird^esM.cţtŞt^leleflcuittintia: 

Golul spiritual ne înconjoară, seintindecd, WfP.V* «’ Sunt unii care ştiu. sunT nu puteaţi. Fapte de fetid acestajchlş daci 


pline, de automobile cât mai moderne, de Scăpaţi de teroareş oamenii s-au simţit 

televizoare cât mai color-parabolice, decase, năpăstuiţi de îndel ung răbdata foame, de 

de curţi, de grădini, de piscine Acest cult al viscerala seteja îuiMafe-Friptef, pradă 

obiectelor dorite, adorate până la obţinerea uşoară pentru amăgitorii ce tocmai se 

lor, înlocuirea cu altele, mereu altele, mai calificau 1 la locul de muncă’.Şi au ales pe 

bune, mai performante, mai luxoase, mai cei ce promiteau o mai rotundă umplere a 

aite/e, este religia societăţii de consum: o pântecului. Dar iarăşi au fost păcăliţi. O 

idolatrie, Puţinii cărora le-a mai rămas un societate poate să ascundă orice crimă, 

gram de înţelepciune işiamintesc, îngrijoraţi. dacă o legiferează, dacă o face , să fie 

de potop, de Sodoma Maie oare mult până l oficială. Aşa s-a procedat când s-a trecut 

Dumnezeu să se mânie? la "economia de piaţă ", prim-secretarii 

* au devenit manageri. Astăzi nu mai trebuiţ ' 

* * să fiiprofit ca Lanza del Vaste ca să vezfcă 

într-un articol precedent puneam primejdia cea mare nu o reprezintă cele 

câteva întrebări în legătură cu o veche câtevagrupuscute de indivizi ră$i în cap. ci 

nedumerire. E vorba d^ cauza ostîlităfti Cu "Violenţa legitimă ”, adică sistemul 

care â fost primită Mişcarea Legionară de fnstifuţionalizat: legile, tribunalele, 

toate celelalte partide politice, fie că erau la politica, diplomaţia, serviciile secrete, toate 

- slujind atotputernica minciună. Lumea, 

astăzi, e pusă in pericol de însăşi 
FVI?! TMLWfyyT construcţiile de statvechi, insalubre moral, 

\jjfj UI > 1, f I § dominate, suprastatal, de organizaţiile 

j, jfvi jjr ** ocufte, mafii interlope, masonerii de diferite 

rituri. ji 

A murit “internaţionalismul 
puteresau in opoziţie, de cătrdtoate guvernele, proletar", nu e nimic , a rămas intactă 

jiecăîşispuneaudemocraticesaudiclator’iale. internaţionala minciunii, mondialismul. 

Ceva o făcea să fie atât de ieşită din comun "Europa unită " e un slogan, dar pentru 

PtftftfîfSyâţngQşefi rşâfitiqjţ/ţutală a tuturor, variaţie se mai vorbeşte şi de o 

,Ce apţţme din dopjtfinp ş^u din practica ei internaţională Creştîri-democrată, tiriâ 1 

'devenea' atfît de odjos în ochîti tuturor ‘ libera^una verde fedologistă), ce vin 
conducătorilorce^-ausuccedat (foarte dferiţi • aparent, să compietbie imaginea. Dar nu 

între'eîj încât să kieîfigătu_"combaterea"' msUşesd^să Ilustreze, cumva, tocmai 


acestei mişcări până la lichidarea fizică a contrariul, situaţia explozivă a lumii? Nu 
celor ce-o reprezentau? Faptul că legionarii wncumva, înm*o clipă de neatenţie , 
ptoclâmau p rimatul y spiri tul ui. asupra înţelepciunii i s-xz substituit demenţa şi I 


t ~ ochii şi ne temem să ne gândim la conştienţi de aceea '^păcatul lor fămâjie ” n^mâ 

adâncimea lui Penuria afe mijloace de f,; Preauşor^-dufăsatoamchîfînşeltiţf Wtyt! deosebeâ jfilegibnari de toţi ceilalţi 

existenţa e ‘ luată în conilderdre‘datorită 1 ' furaţi de comodîrated ce i-a lipsit, riih'd pir angajajtlnpolitică: Vu prezentau programe 

î /boiului Că â presantă dar' fa e, nici pe răiid db virtuţi, prea âti Tritdtpretat darurile dttyA*rhare. ci, direct, realizări. Principiile 


.. i > j.r, mu (f r iu Lurv iiu/uui CSI* 

? Wpt.riW?. munca pe cari o ■ţ$% a rf% tQS 
<tau dezinteresat, cu braţele şi cu mintda, 
mliafi. Fapie 'cîe felul acesta, bhlfa dâcS p 


riUriidtizolat, Sporadic, maifăceauştalţii. Un 


!faptului că â presantă dar'fa e, hid pe 
| departe, singura. Lipsa de stlfiei d infihii 
rhai mate. Marele dezastru spiritual, trecut 


lăsate de Dutonezeudrept invitaţie Ia delăsare* -' şi metodele for, expuse" lapidar, cu rezultate 


Cape nişte hicrurifără Importanţă au dat de- 


cu vederea?'cultivat chiar, e’ "marea , o parte, odată cu trecutul, strădaniile\ 
rcaiUare" a secolului. Cu* dezarmantă spirituale, marile nuiapl câştigurile de 
; sinceritate, dinprima frază a. cărţi* *ate, wâvnă p t* singurătate qfiumte 

' 'Cunaaştefeainfaiă jJmtyFramMRevei ( âgâri^norji, auivsjruzUe, tparile garaje. 


\neamwţd " Cea dim fifare for urcare ,. cpnsiţticţiflfi metalice, tmpozante.le punosf 
conduc lupta este mlnqjţgu".,Aţţ[fipate tp\{ de pqpii c^je-aţiyăm in poze^la 
. moliydq sâjMbficri^ la părerea autprylpi, (ejmzyr. mdioane de oameni le ştiu. Darsunt 
dar ţiu wt/l afâf de liniştit ca c el (ei* am ‘sute de milioane de oameni, poate miliarde, 
trecut prtn ce-om frcculj Dacă mincjuna ‘ C<3re nu j\)u nimic despre giganticele 
într-adri'ăr conduce, dacă este inslalâtăla monumente, ale spiritului uman?‘‘Vedete’’, 
cârma lumii, înseamnă c-a alungat adevărul, Epdpetle homerice, Biblia, CoTanuţ 
înseamnă că trăim în epoca opusului său, LllodbllaC Care să fia ctiuzd trecerii lor 
adică a fui ArrtlcrlâtiţTfocâ e aşn, tfpsade - discrete sub tăcem? Aceeaşi! Atotputernicia 
, neucţio, a noastră şt a cebrlatfl. cum s-br materiei firute. Dar cum au lăsat cei ce au 
putea tni/nl .r <nevolrtkie, laşitate, complici* i avut, de-a lungul timpului, responsabilitatea 
\ taie sau nemerniciţ i Se,potriveşte orioe. guvernăeif, a asigurării vrioruluLa creşteru 
; CondvAâtariţstuielorjsă m referim numai . (* sporita omenit o jmefpr generaţii, ţa 
la cal ce ţ# conduc, nu fi la >cţl ce le f -/ninfamasăfievinâ ştăpdnitoarţ? Fe cinţau 


u miji aţâţ deliniştli ca r el (eu om sute de milioane de oameni, poate miliarde. nou, fără prihană, şt o nouă cale, cep cr 
pnn ce-dmţrcculjDacămincjuna jcdre nuffiu nimfe despre giganticele , sacrificiului pentru Adevăr. Waţa îşfrecăpăta 
Jndr conduce, dacă este instatâldId monumente ale spiritului uman? "Vedele". * dimensiunea transcendentă Să-l sustragi 


'rizibile, urmăreamnscop îndepărtat, un "ţel numakcuputeri omeneşti. De aceeapfo 

final", dar rezultatele erau imediate. Plţcau, n ^° ie *3 intervină purtătorul de birwţ 

de la biserică, de\ "la icoană". Legiunea Arhanghelul. El a ales o ţară. şi din ace 

tânără^se ridiCacuvtgoare să-i reamintească (Ofă un bărbat, unui in stare ca prin lupi 

omului raţiune# lui de a fi, ii oferea un cadru. şi jertfă, să , întoarcă neamul, său, cu fa 

ll ajuta sâ şe înalţe. Alergau spre ea toţi cei către Dumnezeu, să fie pildătntre neamul 

însetaţi de dreptate, o.urmau şl, fascinaţi, se Ef Arhanghelul, i-a ales pe tinerii "c 

contopeau cu Legiunea. Bântuia un suflu sufletul de crin" şi i-a încolonat în Legiun 

nou, fără prihană , şf o nouă cale, cip a Alunei puterile întunericului au stăm 


nimenin-p ştie? ("Dumnezeu, cândvreasâ ! 
pigrdăpe cineva , întâi îi jţţ minţile "lf ,* n \ 
Mai este ceva cţ/ufi cunoaştem de , 
mulj^Am aflat-o in anii de tortură şi 
umilinţă. Există o internaţională lipsită de 
yiefenie, cea maipuţinzgomotoosă, singura 
' Ipcftretipntpjest* iubire#, internaţionala 
rfai Tisus Hristos.. Astăzi, e limpede că 
salvarea nu poate veni numai de la oaipeni,, 
Preasrou îndepărtat de la căile cele drepte, 
prpp s-au lăsat robiţi de materialitate,prea 
le e sufletul încărcat de povara acceptării 
nelegiuirii. Oprirea alunecării pe pantă, 
întoarcerea din drum, np şf poate face 
numaipuputeri omeneşti De aceea afast 
nevoie să intervină purtătorul de biruinţă, 
Arhanghelul, hl a ales o ţară, şi din acea 
n ţcţră un bţirbqt, unul in stare ca prin luptă 
şi jertfă, săîn toarcă neamul, său, cu faţa 
‘ către Dumnezeu, săfie pildă thtre neamuri 
Eh Arhanghelul, i-a ales pe tinerii "cu 
sufletul de crin " şi i-a încolonat In Legiune 
Alunei puterile întunericului au stârnit 
furtuna cea mare şi oastea oamenilor - 
tngeri s-a părut ă fi distrusă (Unii incă o 


ăiţfejpe un om câll sala fiice a abrulkârii. fie spera) Dar cine mai aee ârazitnsvjel. 


conţapfifipelor, pe ne conduc/ asistă , slujit cfyd ou învăţat tineretul să trftiască 
nţîuJjfitrati gravişiafirap. lacampionşfiul fiqaţ clipa, la nivel epidermic, căci asiq ar fi 
moţfiloi^yplului^mbuniel crjmlnale ce tptuf viaţa la atât se reduce Astfel oamenii 
* se desfăşoară In prezent foarte aproape de l-au uitai pe Dumnezeu in goana tar ahtiată 
\ graniţele noastre, In Jugâslâvia E un 'după lucruri care să-i sature, să-l incânţe, sâ 
1 suectacolcare depăşcşie,(oqjjtiimiuje, unul le provoace senzaţd De nici tnsaţtetătea. 


FUoâhllaj. Care să fio ctiuzd trecerii lor carepănă atuncimersese nepăsător, era teva m 

filsdretesub tăcere? Aceeaşi! Atotputernicia de nesuportat pentru cei ce demult ţşh 
materiei Brute. Dar cum aulăsat ariceau vânduseră sufletul. De aciferocitatea cucare 

avut, de-a htngul tinpului. responsabilitatea s-au năpustit asupra tinereţii virtuoase ; din 

guvernării ti asigurării moruluUa creşterii deznădejde 

t* Sporită omeniţ q finţţţejpr generaţii, ţa . Firesc ar fi fost ca, după dispariţia 

/nimguţvisăfievinâştăpătuioare? Fe cinţau acelţi organizaţii ipternaţionale de 
ţdujit când pu învăţat tineretul să trăiască industrializare a ororii, care # fytt 


vede. în ceas de vecernie, cum în lume se 
aprind şl ard mulţimi de candele, alt 
meditaţiei, rugăciunii şi \'egherit, fi ard 
acumpăhădepartt, dlnJblo de fruntarii. în 
diaspora, pregătind marea văhăîQte a 
Duhului, ce va sâ vie. Dfn rugăciuni 
omeneşti şt tngereşti internatlbnala 
blândeţii bunătăţii fi Iubirii se va tmpteti 


ce-i degradeaz ă moraT nu numai pe 


<doar clipa, la nivţl epidermic, căci asta ar fi “ comunismul, să urmeze o, chiar şi jlraul. Nândrţu. Dunămţfi şt lublni se va împleti 

jQtiq j viaţa la atât se reduce Astfel oamenii revenire a practicilor cinstite Dosarele se- " * umt '$ Dacă Arhanghelul a 
1-au.ultat pe Dumnezeu fn goana tar ahtiata crete să devină publice, ţâr grile, diferite, rif ‘ ridicat oaste. Ce altceva avem de făcut 

'după Iucntrlcar4 sâ-i sature, sfrllhatimt, să se expună cu urbanitate, astfel ca cetăţenii să decât sâ ne lepădăm de slăbiciune şi să 

acumularea di frigidere cât Mâi ‘ depănă cunoştinţă de cauză. DarTHj/bstaşa. FHihtj şl al Duhului Sfânt, Amin! ^ 









PAG. 8 Nr. 7/31 


PUNCTE CARDINALE 





ll/ • 




. ■ -- E de la sine înţeles că dogma Sfintei Treimi are 

« ftrr f «FR.nTT-<WP im f> lica ' n «“P™ îmre 8 ii * nv *t Shu ' i crdtoe. Lăutele 

# * /• J J v J J v 4 J ^ fc'Ş dintre cclemai înseninate vom avea prilejul să ne referitri 

/ . în capitolele următoare. Deocamdată vom zăbovi pescuit 


(continuare) 


ţj|: c de mai inainte privesc structura internă 
a duranezeirii. în ce priveşte lucrarea externă a lui 
Dumnezeu (crearea, mântuirea şi sfinţirea lumii), ea se 
împlineşte ca “împreună-lucrare” a celor trei Persoane 
dumnezeieşti, într-odesăvârşită unitate de voinţă. Toate 
suntde/aTatâl,pri!n Fiul,fw(tm) Duhul Sfânt. Ipostasurile 
lucrează laolaltă, dar fiecare după modul său propriu, 
personal: “Activitatea - în afară - a lui Dumnezeu, adică 
creaţia, mântuirea şi sfinţirea, sunt opera comună a 
Sfintei Treimi, dar ea a fost împărţită între cele trei 
Persoane: creaţia se atribuie Tatălui, Care a creat din 
voinţa Sa, prin Fiul, în Sfanţul Duh; răscumpărarea 
(mântuirea) se atribuie Fiului, Care s-a întţupat prin 
Duhul Sfânt, ascultând de Tatăl; sfinţirea se atribuie 
Duhului, Care vine de fâlatăl, la cererea Fiului” (I.Briâ, — 
op.cit,p.387). ! 

Sf.Vasile cel Mare zice că “este o singm-ă|ursgi / 
a tot ce există, (Tatăl), care crează prin fiul, *dijcej| ^ 
desăvârşire prin Duhul Sfânt” ( Despre Duhul Sfânt , 
iXVI,38). Aceste osebite lucrări (creaţia, mântuirea şi 
|* sfinţirea) surit numite uneori predicate sau însuşiri 
personale externe, spre a le distinge de însuşirile 


asupra deosebirii dogmatice fundamentale dintre Biserica 
Ortodoxă şi Bisericile Apusene, ţinând tocmai de viziunea 
Sfintei Treimi (dar având numeroase şi importante 
răsfrângeri asupra tuturor celorlalte învăţături). Este vorba 
de adaosul Filioque intercalat în Crezul apusean fără nici 
o îndreptăţire dogmatică şi care a constituit şi una dintre 
pricinile (iresponsabil bagatelizate de unii) ce au dus la 
Marea Schismă de la 1054, eveniment de tristă pomenire, 
care a scos Apusul din comunitatea de credinţă a 
creştinismului tradiţional. 

Filioque înseamnă în limba latină “şi din (de la) 
Fiul” (apărând uneori şi sub forma et Filio). Să vedem mai 
îndeaproape despre ce este vorba. în vechile Simboale de 
credinţă se afirmă că Duhul Sfânt, deci a treia Persoană a 
Sfintei Treimi,purcede din (de ta) Tatăl, deci din (de la) 
prima Persoană a Sfintei Treijţni, ipbştas considerat 
J‘principuL” sau “rădăcină” a întreitei dumnezeiri (un fel 


TGIE CREŞTINĂ 
(XXII) 


,personâle Wenve (“prdptî^ăţife” pfopriu^îse) - v “ W ' ' 

nenasterea. r SÎ Du&deret *Drin caicele fti ^«^W*** Inter pares). ' Simbolul mceo- 


r nenâştCrea, naŞ$fea'ŞÎ purcedtrea^-'prin care cele trei 
Persoane se deosebesc între ele. 

Dar noi obişnuim să atribuimJui Dumnezeu şi 
alte însuşiri, în limbajul nostru omepesc vegpicia, 
atotputernicia, atqtşţiinţa, bunătatea* dreptatea etc. Aceste 
însuşiri le atribuim în egală măsură celor trei Persoane 
| divine; de aceea ele se numesc însuşiri comune , pe care 
toate erei le posedă şi lecxercită, deopotrivă şi laolaltă. 
Distingem aşadar între “însuşirile personale”, careprivesc "• 
Trinitatea în Unitate , şi "însuşirile comune”, care privesc 
Unitatea în Trinitate. 

* ' în privinţa poziţiei lui Dumnezeu în raport cil 
j lumea, dogma Sfintei Treimi ni-L arată deopotrivă 
transcendent ( dincolo de lume, prin firea Sa ) şi 
imanent (prezent în lume, prin lucrarea Sa); Bl e mai 
presus de lume, dare şi în lume, căci harul Duhului Sfânt, 
pronia dumnezeiască, se revarsă neîncetat peste toată 
Făptura. Ba mai mult decât atât: Dumnezeu “S-a fâcuj. 

, trup şi S-a sălăşluit între noi", prin Fini (I isus Hristos),.» 
coborându-Se către oameni ca sâ le ofere putinţade a se 
ridica şi ei către El. Fiul “£-a înălţat la cereri”, dar 
rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor, prin Duhul 
trimis nouă spre “mângâiere”: “$i iată. Eu cu voi sunt In 

toate zilele până lasferşitu! veacului. Amin” ( Matei, 28, ' 
20 )- 1 

Pe de altă parte, învăţând cft în Dumnezeu 
Persoanele (Ipostasurile) sunt deosebite, dar Fiinţa este 
aceeaşi, creştinismul ţine cumpăna dumnezeiască între 
politeismul păgân şi simplistul monoteism iudele (preluat 
aure şi de islamism). “Sfinţii Părinţi spun câ 
descoperirea acestei taine nu s-a făcut în Vechiul Testa¬ 
ment, deoarece evreii, care erau înconjuraţi de popoare 
politeiste şi eţau pi înşişi înclinaţi spre ppliteiwn, s-ar fi 
abătut uşor de la monoteist şi ftr fi căzut în.poUteism, 
dacă li s-ar fi revelat ci în Dumnezeu sunt trei Persoane. 
Accasui-ar fiputut face si creadă căsunttrei Dumnezei'' 
(***Tealogia dogmatică şl simbolică, voU, p.373): 
Deţi există totuşi unele prefigurări ale Sfintei Treimi şi 
în Vechiul Testament (cea mai vestită fiind teofknla de 
la Mamvri - FACEREA* 18 ),. număi întruparea şi 
învăţătura iui Hristos au pus lumea în starea de a primi 
revelaţia efectivă a acestei “taine a tainelor”, căci Fiul 
r ftf “chipul lui Dumnezeu celui nevăzut” (CQEOSENI, 

1 t i 5) şi “este cu neputinţă a privi chipul lui Dumnezeu 
cetiţi ppvăzut fâră iluminaţjpş Duhului" (Sf f Va*ile cel 

Mare.op^XXVUÎ,^ • 


constantinopolitan nu lasă putinţă de îndoială în acest 
lJ sens. Când trece la cea'de-a treia'Persoană a Treimii, el 
zice: “Şi întru Duhuf Sfânt, Domnul, de-viaţă-fâcătorul, 
Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu 
ţ Fiul este^pehinat şi mărit. Care a grăit prin prooroci”, 
jnvăţătura^aceasta se întemeiază de aJtfel chiar pe cuvintele 
Mântuitorului: “Când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl 
x voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de 
la Tatăl purcede. Acela va mărturisi despre Mine” (IO AN, 
i5,26).AicTse arată limpede că Duhul Sfânt purcede 
numai de la Tatăl ; Fîulnu-L purcede(deci nu-I determină 
mbdul de a fiinţa), ci doar fl trimite în lume, în unitate de 
voinţă eu Tatăl, spfe a desăvârşi astfel lucrarea 
dumnezeiască. “Tu ne-ai descoperit adevărul în parte, iar 
Mângâietorul ne călăuzeşte la tot adevărul”, zice Patriarhul 
* Fode {Despre călăuzirea Duhului Sfânt, P.G., 102,305- 
3,08).De aceea Fiul apare nu că o cauză izvorâtoare a 
Dudului, ci doar ca o condiţie prealabilă avenirii Acestuia.. 
Dacă Hristos jiu s-ar fi înţrepâţ* pjei Duhul n-ar fi fost 
trimis. El purcede ;Ainyeci de la latăh dar în timp este 
trimis de către FiuL Or una este "puicederea’Vşi alta este 
“trimiterea”, distincţie fundamentală, pe pare catolicii se 
încăpăţânează si mo opereze în mod real. Răstălmăcind 
i h textul Scripturilor şi contesând mărturiile Tradiţiei, ei (ca 
şi protestanţii pe care I-aii generat) au ajuns să înveţe, 
îm poteri va revelaţiei; câ Duhul Sfânt purcede *‘şi de la 
Fiul”, modificând Mărturisirea dfc credinţă şf zicănd: 
“...Care din Tatăl şl din Fiul purcede ..'(qui ex Patre 
Filioque’procedU). 

" v . Biserica Ortodoxă n-a admis niciodată qceaslă 
. inovaţie fie ordin dogmatic, considcrâqd-o “încununare a 
tutnfor relelor”. Ea admite cel muU (dar nu ca dogmă, ci 
doar ca “teologumen”, cu uneleatestăţUa Sfinţii Părinţi) 
că Duhul sfânt “purcede din (de Ja) Tatăl prin Fiul” (în 
greccştet ăia ), ceea ce nu duce câtuşi de puţin la ideea 
îndoitei purcederi (procesiuni) a Duhului, ci doar la 
aceea, unanim acceptată, a impreună-lucrârii Persoanelor 
Sfintei Treimi. Dacă am afirma că Duhul purcede şi din r 
Tatăl şr din Fiul, cum s-eu hazardat apusenii, ar trebui să 
ajungem la admiterea a două prindeţi (!) în dumnezeire, 
distrugînd astfel, în ordinea dogmatică, unitatea însăşi 1 a 
Sfintei Treimi. “FVloque duce la un dezechilibru 

dogmatic şi practic în concepţia despre al doilea şi at 
treilea ipostas” ($. BulgakofT, Le Paraclet t Pari», 1946, 
■„ p 125), coincide 


\ ' ) ’; • <• 


că “papistaşii (catolicii - n.n.), inventând purcederea de 
la Tatăl şi de la Fiul, au ieşit din domeniul Tradiţiei 
bisericeşti adevărate, suprimând, pe de o parte, “prea 
lăudata şi dumnezeiasca stăpânire a principiului unic” 
(sunt cuvintele Patriarhului Folie -n.n.) şi micşorând, pe 
de altă parte, egalitatea şi consubstanţialitatea Duhului. 
Dacă, în adevăr. Duhul Sfânt nu depinde numai de 
acelaşi principiu de care depinde, în alt mod, şi Fiul, ci 
are trebuinţă şi de un alt factor, se introduce dualismul 
în divinitate.Şi dacă Duhul Sfânt nu este unit cu izvorul 
dunmezeirii, adică cu Tatăl, în chip nemijlocit, ca şi Fiul, 
atunci rezultă că el este inferior Fiului”. Şi mai departe: 
“Biserica Apuseană, pentru a fi consecventă cu ea însăşi, 
trebuie să aleagă una din două: ori să facă separaţie, în 
mod categoric, între cele comune şi cele proprii, urmând 
calea Bisericii Răsăritene, ori confiindându-Ie pe toate, 
să înveţe că şi Tatăl se naşte de către Fiul, şi Fiul de către 
Duhul, ceea ce este însă cutotul blasfemie şi vrednic de 
respins”. Iar Păr.DumitruStăniloae subliniază, în termeni 
la fel de categoria: “Accentuând iubirea dintre Tatăl şi 
_ Fiul până la confundarea Lor într-un singur principiu al 
purcedejţii Sfântului Duh, teologia catolică nu-I mai 
vedepe^ceştia ca fiind Persoane distincte, Qr„ aceasta 
Iface imposibilă chiar iubirea între ele. Căci neraaiexistând 
: 4 ca doUaTersoane în actul purcederii Duhului, Ţatăl şi 
Fiul nu Se mai pot iubi propriu-zis. Existenţa Duhului ca 
âl treilea (ipostas), sau rolul Lui de a arăta mărimea 
iubirii dintre Tatăl şi Fiul şi de a-i păstra ca Persoane 
distincte, devine fără obiect. El nu mai e propriu-zis al 
treilea, ci ăl doilea. Duhul e vSZut'maî degrabă ca Uni/f I 
ce-I scufundă pe Cei doi într-o unitate indistinctă (...). * 
De fapt expresiile unor teologi catolici despre Duhul 
Sfânt sunt atât de ambigue încât e greu să mai spui dacă 
îlconsiderăPersoanăsaunu. Iar alţii îl declară. Persoană, 
dar din speculaţiile lor rezultă mai degrabă concluzia că 
nu e Persoană (...). Tatăl şi Fiul sunt contopiţi într-o 
“persoană duală”, într-un “noi”, încetând de a mai fi 
două Persoane propriu-zise; ba chiar această realitate 
contopită, deci impersonală, este socotită ea însăşi drept 
Duhul Sfânt (...). Iubirea deplină între Tatăl şi Fiul ca 
identică cu Duhul Sfânt, de care teologia catolică face 
atâta caz, nu e decât scufundarea celor două Persoane în 
fiinţa impersonala, de tip plotinian sau nirvanic” 

(Teologia dogmatică ortodoxă , voi. 1, pp.313-317; a se 
vedea şi D.Stăniloae, Studii catolice recente despre 
Filioque , în rev. “Studii teologice”, nr. 7-8 din 1973, 
pp.471-505). 

Această inovaţie dogmatică apuseană (iniţial 
ţespinsă ohiar de către papalitate, prin Leon al 11 l-lea, în 
secai W-Jea) a dus la consecinţe nefaste pentru 
catolicism, atât în vişţa mistică, cât şi în practica 
^bisericească, lipsitc^-deopotrivă de adevărata 
duhovmcitate, după cum vom mai avea prilejul să arătăm. 

Prin urmare, negăsindu-şi temeiul nici în Sfânta 
Scriptură*şi nici în Sfânta Tradiţie, adaosul Filioque 
rămâne, din perspectiva Ortodoxiei, o erezie apuseană, 
avându-şi izvorei îndepărtat în erorile dogmatice ale 
Fericitului Âugustinfanumeîn doctrina augustiană despre 
“două principii în Treime”, ducând, în logica omenească, 
ia teoria “âublei procesiuni”), gânditor pe care romano- 
, catolicii şi protestanţii, urmlndu-l flră cuvenitul 
discernământ, l-au prefâcuţ în “stâlp” el teologiei lor 
dogmatice. 

Numai insistăm aici asupra altor desfigurări ale 
dogmei Sfintei Treimi, condamnate deopotrivă şi, lo 
Răsărit şi în Apus ca eretice. Unele au fost definitiv 
îngropate In mâlul istoriei, altele s-au perpetuat până 
astăzi, fie prin diferite forme de ocultism, fie prirf diferite 
forme de sectarism (ca de pildă “Martorii lui fehova”, 
sectă tormai răspândită, ftmdarhental nfccreştittf şi 
iudaizantă, de vreme ce, cxaMndu-1 pe u îehova”,ajunge 
sfinege dumnezeîrralui Hristos şi Treimea). Enormitatea 
lor ne.obUgă la decenţa tăcerii. 


(va urma) 










PUNCTC CARDINAIC 


Nr. 7/31 PAG. 9 



Asistăm cu tot mai multă uimire Ia 
fenomenul înmulţirii grupurilor 
religioase şi a sectelor protestante, 
neoprotestante şi chiar“ortodoxe”. Acest 
fenomen al disipării credincioşilor în 
grupe şi grupuleţe nu are alt scop decât 
distugerea unităţii Bisericii lui Hristos 
prin elemente de interpretare personalăa 
Sfintei Scripturi, uitându-se că Biblia 
este proprietatea Bisericii şi că numai 
Biserica are adevarata ei interpretare, 
care nu duce la rătăciri. De altfel, această 
proliferare a sectelor noi şi foarte noi, nu 
ca doctrină, nic i ca denumire, ci ca fi inţare 
în ţara noastră, nu este întâmplătoare, 
nici nu este capriciul imaginaţiei cuiva^ 
care s-arfiplictisitde monotonia formelor 
de cult ale bisericilor clasice, nici măcar 
excesul de pietate al cuiva. Ele sunt 
rezultatul unei gândiri centrale ateiste şi 
anticreştine care elaborează o strategie a 
distrugerii unităpi creştine, a ierarhiei, a 
moralei şi a tradiţiei Bisericii Instituite 
de Hristos. ."*’**' 

Citim în ziare că ierarhia Bisericii 
Ortodoxe Române este ameninţată de o 
ruptură între vechea generaţie de ierarhi, 
influenţaţi de absolutismul comunist şi 
noua^ geperaţie, şcolită în Occident, 
preluată de ţ diferite grupări masonice, 
uneori mascate sub alte titulaturi ca New 
Age şi altele; ierarhi liberali care pun ; 
magia şi Vechiul Tesfoment înaintea 
hţoului Testament şi pe Moise înaintea 
lui Hristos. Nu ştiu dacă lucrurile stau 
chiar aşa, dar, probabil ceva se întâmplă 
în sânul ierarhiei şi acest fapt nu esfode 
bun augur, id 

, în ultima vreme, cea mai acefbă 
dispută se duce în jundformaţiei Nou! 
Ierusalim de la Pucioasq - Glodeni, 
care ar fi fost fondată pe baza viziunilor 
unei fecioare care a murit. Această 
grupare azidît deja o catedrală uriaşă ? cu 
simboluri mistice şi penetrată de 
l elemente, chiar dată nu anticreştine, cel 
puţin suspecte de influenţe orientale Său 
nţasonice. Deşi se intţfylează creştină $ 
ortodoxă, mişcarea nu înţelege să se 
subordoneze Bisericii, cj Îşi afirmă o 
* libertate egalâ dii schisma, lucrând după 
revelaţiile profetesci moarte, dincolo de 
tradiţia bisericească. Toate sectele si 
formaţiile modeme, excentrice faţă ţie 
biserică au avut la baza lor un profet sau 
o profeteasă, începând ,cu doamna 
Blavatski şi sfârşind cu Koreshdin Waco, 
Texas. Se ştie că'forofeţi” vor fî mulţi în 
j vremurile de pe urmă şi foarte greu putem 
distinge între profeţii mincinoşi şi cei 
adevăraţi. Profet adevărat esteuiacă tot 
ceea ce feceesfcspre slava lui Dumnezeu 
1 - Tatăl, Fiul şi Sfănty 1 Duhşi spre întăr jj-pa 
Bisericii creştine. Profeţii mincinoşi vin ( 
cu inovaţii, de multe ori atrăgătoare prin 
curiozitatea cfclor ce nu'se ihulţumesc să 
rămână la revelaţia din Biserică; ci caută 
lucruri “mai mari* şi “mai bune’*-vorbesc 
; deaei de bună credinţă * şi cred că aceste 
lucruri roţi mărişi mai bune le găsesc la 
profeţi dc ocazie, nu teHţîşfos şi Biserica 
L ui- ........ 

" Astfel de pfofeţii duc la aberaţii 
precum celecffn bfimpui de te Waco, spb 
conducerea lui Koresh. care ar fi lisus 
Hristos (aşa afirma el ţi aşa cred cei o 
sută de adepţi jai iui).-.în ca!itatea lui de 
HrisiG$*«ia transformat câmpul într-un 
buncăr şi fidelii în trăgători de elită, încât 
s-a iscat o bătălie cu răniţi şi morţi, «a 
într-un război adevărat, între ei şi poliţie. 
Ei bine, toţi aceşti adepţi ai lui Koresh i- 
au dovedit fideli lui, chiar şi cei care au 
ieftit din q§M>4 06 


unde se vede puterea de fascinaţie a 
diavolului şi a îndrăciţilor asupra celor 
care sunt slabi de înger, cum spune poporul. 

Nu ştiu dacă Noul Ierusalim din România 
îşi are Hristosul lui reîncarnat, dar din 
datele din ziare, reiese că ei consideră 
drept profeţi ai lor pe Br^ncuşi şi pe 
Gheorghe Zamfir. Nici un comentariu. 
Ceea ce vreau să comentez este că noutatea 
“ Noului Iesrusalim” nu este deloc nouă, 
nici practicile lui absolut originale. Sursa 
acestei mişcări stă în Emanuel Swedenborg, 
teosofsuedez, născut la Stokholm în 1688, 
de la care se revendică şi mişcarea New 
Age (într-o bună măsură), ca şi masoneria, 
cum afirmă Albert Pike, dogmatistul 
masoneriei (18.59-1891), în cartea sa 
Morals and Dogma of Freemasonery. 

Swedenborg pretindea că a primit 
mesaje cu descoperiri speciale de la 
Dumnezeu, ceea ce s-a întâmplat şi cu 
mulţi alţi creatori de Secte. Smith, de 
exemplu, fondatorul sectei mormonilor, 
deserje-anumite tulburări pe care le-a avut, 
identice cu crizele de epilepsie, când un 
înger i-a descoperit 12 plăci de aur cu noi 
în văţătilri creştine, după traducerea cărora 
de către Smith^ îngerul a luat plăcile, şi 
nimeni nu, Je-a mai văzut, în afară de el şi 
\} martori, înainte de a fi fost răpite la cer. 

Dupăceuieşit lapensie, Swedenborg, 
care era un om ştiinţă, s-a dedicat 
revelaţiilor spirituale pe.care spunea că le 
are. A publicat o serie lungă de ludrări de 
teologie - mai mult teosofie: - (preluate 
‘ 'Jtatr-yn sens inşi sgef iffcjle RudoipSteiner), u 
' 'pan# iâ moartkâ sa întâmplată la^mdrafîp t \ / 
1772. Dilpă 11 ăni,uh tipograf djţ|Cp^dra 
îi descoperă'lucrări Ie şi âduiţ^ înjurulsău 
un grup mic,, al cărui scop era studierea 
acestor lucrări ale lui Swedenborg: ’Xstfel 
se constituie, vă rog să fiţi atenţi, Biserica 
Noului Ierusalim, în 1787, înnurrMnd 
şaisprezece meţnbri! Biserica <Noului 
Ierusalim a "crescut, ş-a scindat şi şira ; 
sch.imbat denumirea în B iseţica General^ i 
a Noului Ierusalim. Am întrebat pe yni,i 
cunoscuţi din Cahada, care larândul Ipr*l- 
au cunoscut oarecum pe d-l Gheorghe 
Zamfir şi mt*u mărturisit că^ impresia lor 
. este că acest.mate muzician eră influenţat 1 
deţepsosfi^Nuvreausătec legături fortuite,' 
dar această, afirmaţie,, jn cazul că este 
adevărată, mă sperie prin consecinţele ei. - 

Doctrina Bisericii Noului Ierusalim, 

‘ 'stabilită pe scrierile lui Swcdenbprg, are 
un CaracterTbarfe elaborat. James Holy, 
un baptist din Biserica de Sud a Americii 
(dominată aproape integral de masonerie), 
care a scris cea mai acuzatoare carte 
împotriva acestei organizaţii şi care ar 
putea produce o gravă rupturi între 
masonerie şi baptism, pumeşte învăţătura 
r fui Swedenborg ocultă. Profetul suedez a 
negat toate cărţile Şfiintei Scripturi, cu r 
excepţia celor 1 patru Evanghelii şi.a, 
scrierilor Sfanţului loan. Există astăzi, în, 
America, o organizaţie masonică purtând 
^Huraeteluî Swedenborg şi chiar o biserică, 
avândmai multe mii de membri, cu acelaşi 
pume. > , vn. 

Sp ştţe că toata bisericile cu caracter 
ezoteric au anumite iniţieri şi restricţii 
pentru cei aciniţiaţi sau începători. 

' Bisericile deschjsc nu aii numic de ascuns, , 
bisericile ezoterice au ceva pe care nu vor 
sfi-1 arate lumii, de aceea pun anumite 
oprelişti, sub diferite 1 pretexte. Noul 
’* Ierusalim din România are ceva de ascuns. 
Membrii ei nu au permis unui ierarh să 
intre fn incintă, sub pretextul unui anumit 
jurământ, pentru care episcopul respectiv 
a făcut slujba de dezlegare, dar cei de sub 
rugăciune arhierească nu au admis 


pătrunderea lui. Mi s-apărut foarte şocantă 
această poziţie. Fără îndoială, sunt acolo 
anumite secrete care ridică şi trebuie să 
ridice semne de întrebare. Este evident că 
fondatorii Noului Ierusalim s-au temut să 
spună că ei nu sunt ortodocşi, ca să nu 
creeze o opoziţie a populaţiei, şi au speculat 
anumite greşeli din trecut ale ierarhilor 
ortodocşi, spre aj ustifica interdicţia intrării 
episcopului în incintă. 

în Biserica mormonă, care îşi are 
sursa în masonerie, după afirmaţia lui James 
Holy, nu poţi pătrunde în sanctuar dacă nu 
eşti iniţiat. în sala în care ai dreptul şă 
pătrunzi, poţi vedea numai macheta 
sanctuarului. Acelaşi lucru se întâmplă în 
mişcarea New Age, ca şi în templul 
masonic. De altfel la masoni, lucrurile 
merg şi mai departe, pentru că în anumite 
săli nu pot pătrunde decât cei care au 
gradul şi iniţierea respectivă. 

Am văzut în ziare reproduceri ale 
unor porţi de intrare în “biserica” Noul 
Ierusalim din. România. Mi s-au părut 
suspecte.. Catedrală Naţională din 
,Washinton, cea mai x mare catedrală din 
Statele Unite, la care se lucrează din 1909, 
pentru că nimic nu este turnat sau lucrat în 
serie, ci fotul este făcut de meşteri cu 
mâna, are şi ea mai multe intrări: Uşa 
Genezei, Uşa Potopului, Uşa Cinei de 
Taină,Uşa Naşterii Domnului etc., toate 
cu scene luatedin Biblie. Când o “Biserică” 
sacrifică imaginile sacre ale Bibliei pentru 
simboluri ezoterice, ea'ascunde o doctrină 
anticreştină. 

* i ^ il 'SV‘dîscyfat maimulte secole dacă 
bisbricâTrimarăcreştinăanvuto disciplină 
arcană, adică o parte secretă a slujbei, 
interzisă neiniţiaţi for, pornindde la te«tul 
cu careise încheie liturghia catehumenilor: 
“Cât sunteţi chemaţi ieşiţi,cei chemaţi 
ieşiţi,ca nimenea din cei cJiemflţi să nu 
rămână*. Concluzia acestor discuţii, 
desttl de-fierbinţi, a fost'că nu a existat 
nimic astuns în biserica primară, că acest 
text era prevenitor, referindu-gela agenţii 
imperiali care îi spionau pc creştini,! 


de: 

I*r. Glieorglie 

CALCIU 


întroducându-se chiar şi în Biserică. 

Creştinismul este universal şi 
nesecret. Jertfa lui Isus este pentru toată 
lumea, nicj un om nu este respins de la 
mântuire. în clipa în care o biserică se 
constituie într-o instituţie închisă, ea a 
ieşit din universalismul mântuirii prin 
Hristos. Ea este o biserică sectară şi 
eretică. Dacă Noul Ierusalim este o 
Biserică ortodoxă, aşa cum afirmă, ea 
trebuie să deschidă porţile slujbelor 
pentru toţi. Chiar dacă ar avea anumite 
reticenţe pentru ierarhi, membrii ei 
trebuie să cheme tot poporul, să crească 
prin înglobarea deschisă a oamenilor, 
să propovăduiască tuturor cuvântul 
Domnului, nefalsificat, neascuns după 
simboluri suspecte. 

Biserica Noului Ierusalim, 
continuare a Iui Swedenborg, are un fel 
de ritual liturgic, destul de complicat, 
care constă din foarte multă cântare, 
respectând şi o anumită ordine, care nu i 
este chiar de tot fixă, ca la Ortodocşi sau 
Catolici, conducătorii cultului având 
dreptul să schimbe ordinea, să modice , 
conţinutul chiar şi în punctele esenţiale, 
nu numai pe ici pe colo. bare Noul 
Ierusalim dtrl România are aceeaşi 
practică? New Age lucrează cu spirite 
din altă lume şi fiecare membru mai 
important al acestei mişcări are un astfel 
de spirit care îl ghidează, cu care 
vorbeşte şi care îl fereşte de greşeli! Mi 
separe ciudată legătura Noului Ierusalim 
cikproorocjţa.moartă. / . v ; 

,:i s . Poate că membriigeestei “biserici” 

,sunt de bună credinţă ceFpuţin unii din 
ej. 1^ repet,peea ce ştie toată lumea: în 
Biserica Ortodoxă sunt numai şapte 
taine, numite aşa nu pentru că sunt 
secrete şi nu se bucură de ele decât cei 
Ihiţiaţi special, ci pentru că, prin ^le. 
Duhul Sfânt lucrează în mod tainic. 
Orice altă taină - în sensul de secret 
• ->•' ezoteric - vine de Ia diavol. Şi este bine 
să se îştie acest lucru. 















PAG. 10 Nr. 7/31 


PUNCTE CHADINflie 


ă zăbovim deocamdată 
fjj asupra feluritelor 
®*demy»iri ale dracului, 
care îl vădesc de minune atât în 
esenţa, cât şi în manifestările 
lui. 

Pin greceşte ne vin, chiar 
dacă prin intermedieri, cuvintele 
“drac”, “diavol” şi “demon” (cu 
numeroase derivate interne). 
Termenul cel mai uzual, acela 
de DRAC, l-am moştenit din 
latinescul draco, “dragon” (cu 
o posibilă formărfracws în latina 
vulgară). Dragonul sau balaurul 
a fost asimilat de timpuriu 
diavolului în tradiţia creştină 
(care îl şi numeşte pe alocuri 
“Bătrânul Dragon”). Reprezen¬ 
tarea iconografică cea mai 
cunoscută ni-1. înfăţişază 
străpuns de suliţa Sfântului 
Gheorghe (forţa Râului învinsă 
de forţa Binelui). Sub chip de 
balaur, diavolul apare şi în 
viziunea apocaliptică a Sfân¬ 
tului loan Teologul (“.. .balaurul 
cel mare, şârpele cel de 
demult...” - 12,9). în folclorul 
românesc balaurul sau dragonul 
(de unde românescul ^drăgari”, 
ajuns cu vremea |ntroponim) 
are exclusiv însuşiri negative, 
osjtile omului, dar este vulnerabil 


aceleaşi cuvinte, se spune că “a 
crăpat un drac”. Diav olul nu rabdă 
ca oamenii să S£ împărtăşească 
d intr-un adevăr. “Dacă dracul 
strică pe lume ceva, nu e 
-comunicarea, cicuminecarea”(C. 
Noica, Rostirea filosofică 
românească, cap. “Cel ce stă pe 
răzoare”). 

Cu un nume biblic, dracului 
i se mai spune SATAN, SATANA 
sau SATANAIL. “Satanic”, 
“satanizare”, “satanism” sunt 
termeni tot mai des întrebuinţaţi 
în locul popularilor “drăcesc”, 
“îndrăcire”, “drăcfe” sau prea 
livreştilor “demonic”, 
“demonizare”, “demonism”. 
Acesta este şi numele dat de 
preferinţă diavolului în legendele 
de origine bogumilică, pe lângă 
eufemismul Nefârtatul (cu 
variantele: Nefratele, Nefurtatul 
şi chiar Nefiirtache). Actuala 
viziune despre Satan s-ar fi 
cristalizat sub semnul 
■zoroastrismului dualist, din care 
derivă, indirect, şi bogumiiismul 
balcanic. în ebraică Sat’an 
înseamnă “adversar”, iar Satanael 
se tălmăceşte: “Adyersarul-lui- 
Duoinezeu”. Satan se jdentifică 


luciferic - cel al mândriei de sine 
- el e considerat izvor al tuturor 
celorlalte păcate. 

Istoria, “veacul”, stau sub 
semnul păcatului şi al morţii. 
Diavolul nu este doar titular al 
infernului, ci şi “stăpânitor al 
acestei lumi"(IOAN, 12,31), cel 
ce lucrează neîncetat în “fiii 
răzvrătirii” (EFESENI, 2,2). Iîsus 
Hristos s-a întrupat tocmai “ca'să 
sfarme lucrările diavolulujp’. 
restabilind posibilitatea armoniei 
între om şi Dumnezeu, N-a stârpit 
răul (ca să nu se atingă,de 
libertatea făpturii), dar ne-a dat 
“armele lui Dumnezeu” pentru 
“lupta cea bună”: mai ales 
rugăciunea, postul şi privegherea. 
Sfântul Apostol Petru ne 
îndeamnă în acest sens: “FjţLtrej i, 
priyegheaţi! Potrivnicul vostru, 
diavolul, umblă răcnind ca un 
leu, căutând pe cine să înghită, 
căruia staţi-i împotrivă tari în 
credinţă...” (I PETRU, 5, 8-9). 
Omul se salvează sau se pierde 
dgpk cum optează pentru forţele 
bineluj sau pentru cele ale răului.' * 


cu îngerul căzut şi cu şarpele 

ispititor, fiind definit de lisusca ! o îîn această opţiune stă toată 

în, faţa desăvârşirii fizice şi “mincinos şi tatăl minciunii’* libertatea şi responsabilitate^ lui: 
spirituale (întruchipate în Făt- (IOAN, 8f 44). Cu el l-ar 'fi' ' <* ăci diavolul ttu-l poate sili, iar 
Prrtrn/hi. rmn.iinr- ni ! 'Dufhnezeu nu vrea să-l silească. 


La Mănăstirea Sihăstria din 
nordul Moldovei a avui loc acum 
câteva luni o slujbă ortodoxă de 
exorcizare. Această slujbă 
încununată de succes a fost larg 
44 mediaţi za tă", atât prin presa 
scrisă («Evenimentul zilei»), cât 
şi prin înregistrări şi dactilograme, 
suscitând discuţii adesea 
contradictorii într-o lume ce şi-a 
pierdut în mare măsură 
sensibilitatea metafizică şi mistică. 
Sub aspectul interesului public, 
cazul a stat mai mult sub semnul 
senzaţionalului sau al superstiţiei 
decât sub acela al unei autentice 
înfiorări religioase. Ne găsim în 
faţa unor efecte simptomatice 
pentru starea duhovnicească si 
intelectuală a lumii noastre. în 
cele mai multe cazuri, acceptarea 
şi respingerea se fac deopotrivă 
cu un fel de suficienţă 
îngrijorătoare (cel mai 
surprinzător rămânând totuşi 
refuzul îndârjit al evidenţei, căci, 
dincolo de orice explicaţii cauzale 
sau contextuale, faptuls-aprodus 
şi este verificabil; să trăim oare 
vremurile în care oamenii, după 
spusa Scripturilor, u văzănd, nu 
vorvedeaşî auzind, nu vor auri”?). 

Diavolul urlă şi vorbeşte din 
trupul femeii, cu o voce alta decât 
a ei, fără ca aceasta să-şi mişte 
buzele. Patiica (ui atinge 
\garoxismul în momentele cheie 


ale Sfintei Liturghii (ieşirea cu 
Sfintele Daruri, Crezul, 
Rugăciunea Domnească) şi în 
timpul oficierii consecutive a 
Sfântului Musiu. El nu numai 
că se vaită, ispiteşte, huleşte, 
darseşidesconspiră. Asistămla 
un fel de autodemascare a 
diavolului. 

Suspiciunile şi nel㬠
muririle apar mai ales cu privire 
la felul acestuia de a se 
manifesta; vocea dogită, cu 
inflexiuni caraghiase, expri¬ 
marea simpluţă şi agramată; 
viziunea cam vetustă despre 
lume; sinceritatea aparent 
inexplicabilă şi observaţiile 
marginale aparent gratuite ele. 
Nu li se pare oamenilor dracul 
destul de serios! 

Aceste rezerve şi 
neînţelegeri reflectă înainte de 
toate neglijarea (şi deci 
necunoaşterea) de către omul 
modern a formelor tipice de 
manifestare a răului, precum şi 
a formelor tradiţionale de 
combatere a acestora. 

Ignoranţa şi mentalitatea 
pozitivistă l-au îndepărtat pe 
omul modern de aceste 
probleme. Oricât ne-ar părea 
astăzi de neobişnuite sau 
extravagante, faptele de la 
Sihăstria se încadrează însă într- 
un scenariu tradiţional alj 


Frumos, idealul popular^ al conceput ^Şva“ : dup|‘ ^ţrad^e : ’Durhnezeuy/n vrea să-l silească- 
[•>•• evreiască,’pe Cauvucigaşul cie J * Opîrhând'u'-se sistematic lui 

DEMON, termen ajuns la frate. Biblia ne mai oferă şi,alte Hristos înlăuntrul acestei lumi, 

denominaţiuni ale diavolului: diavolul este ANTIHRIST - 
Mathona, Belzebuth etc. Mai imagine apocaliptică a răului. ’ 

importante sunt Cele de Lucifer şi La noi,, un nume r foarte 
Antihrist. răspândit al diavolului, este 

LUC^FEK (în tradiţia NAIBA, receptat ca denumire 


noi pe care livrescă, provine din 
anticul daimon grecesc, care 
era un fel de geniu, de spirit 
călăuzitor şi mobilizator, aflat 
mai degrabă dincolo de bine şi 


de răiL^ÂcţiunealijUera receptată pppuţarâ: LUCEăMr), este evazivă! După Uni i ar proveni din 

maj ( mult ca un factor pozitiv, “îngerul căzuţ”, începătorul sintagma ll N-ăibă parte de noL l ” v 

păcatului, manifestarea originară echivalent cu “Ucigă-1 (bată-1) 
a opoziţiei faţă de Dumnezeu, De ţ crucea (toaca)”, ' expresie 
aici vorba de “păcat luciferic” şi < lingvisticăa jepădării de râu, mod 
“luciferism” (orgoliul nesăburtal J *“ 

crraturii de a se socoti egală cu 
^ârcatorul sau chiar de a i se 
ititui Acestuia). Un sens 
fiindIdentifica! de*impbriu cu^^EEifericare âjspitadintâi,căreia 
înşâjj “Sjii'ţ^tur'Răufei). Q*fa^?H-au cedat p^opărinţii: “Veţi fi 
se ocupa ca DiâflBezeOjCunoscând binele 
uHFA®tEA,3,5).Omul 


chemat a, potenţa utnanul, aşa 
cum ni-1 înfăţişează şi; Socrate 
(care ar fi ascultat adesea de 
vqpeagaimo/t-u\u\ său lăuntric, 
inspirator). Sensul profund 
negativ al cuvânţuluU fost im¬ 
pus de creştinism (da&ion-yfli 

r.:Jx ^ 


cu invpnrifrîerea ^cercetarea şi răul’ 1 ;] 

fnrtMftr r 4 nliii 9 r 


forţelor rtfcului a căpătsytnumcle “căzut" din anq^nia originară cu 
dţdemon^îog&^uiţ Wierus îi' Dumnezeu, adică din condiţia 


naiţiăr* pe dempnT cii^ paradisiacă, se g^ate defini ca o 
ra^i<»nel^^rupîndu-i în 66^6 fiinţă bolnavă dş" luciferism. 


de legiuni). 

i semnificativ prin el 
îi^H^este cuvântul DIAVOL 
(ia grec ajjkdlibolos, “cel care 
despartă, dezbină, separă"). 
Eljpşti diavolului stă tocmai tn 
nigitrevoricărei unităţi, a 
orlcăruT ^%cord”; el este 
p^dc^iuyqtuşi al dizarmoniei, 
al haosului existenţial. Este cel 
car* ""întărâtă (“întărâtă-i, 
dipoe!*) poate d$ tţceca, to 
viăfonea românească, el stă 
\ aefesea “lihotjw’e”, “pe răzoare”, 


Numele de kiîcrlfor s-a răspândit 
mai întâi^rintiâduecdie latineşti 
ale Bibli£if(el ejşfe “Purtăţarul- 


de-raze”, de l£ fax. ^luminâ’îfi 

im 


de profilaxie mistică şi morală; 
După alţii am avea de-a face cu 
un cuvânt de origine arabă, ajuns 
la noi prin turceşte: na'ibe, pu 
sensul de “nefericire, ghinion”. 
Diavolul - Naiba - ar fi prin 
excelenţă cel ceăducenefericirea 
sau ghinionul, forme curente de 
insatisfacţie exjstenţialâ. 

Dinţeţunpmai mufţiaumai 
puţirţ superstiţioasă a-Lnumi 
diţectpc diavol au ieşitrde allfpl 
0 mulţjjne de-denumiri ocolite, 
cdfemistîce, ople mai multe cre¬ 
ate tnlăuntm), limbii rOmârfe: 
P O T RfVN IC UX 


ferre, “a purta”). Iniţial pilrtător \ VRÂJMAŞULl AFURIS/tUU 
al luminiiyîyjne,' pa toţi îngerii B-L E S Ţ E M A Ţ l) ,L 
V *•<£ tf E A N u L , 


lui Dumn?ioi f tl s-a lăsat mai 
târziu furat de adoraţia propriei 
“lumini”, dewnind Ifn fals 
“luminător”, nîpt de adevărata 
Lumină. Condiţia lui reală a ajuns 
de ftjftÎntunericul, i n care • fost 
azvârlit prin J mijlocirea 
Arhanghelului Mîhail, 


Înşelat orul 7 

I S P'rr £t O R U L , 
ÎMPIELIJASJL (de la i decade 
“drac Impiofffe”, adică intrat în 
pielea cuiva. întrupdt), CEL i 
RAU,CB3,CUtOARNE(ufîeort 
CORNItA SaH 

ÎMCORNOR ATU t 1 ), 


iJţJpilLcileg ^ _ v 

_ stt. totunoriculuifoiftctfcactasft^HaiigrffăH^ 

pipduce n acofdur, de pildă păziţi plnă la judecată” (II spre deosebire de Dumnezeu* 
când doi oameni it*le^deodii¥ ^PCTRU,2,^. CâtdMpn*l*catul patronul absolut a! iubirii frăţeşti. 


numit uneori thiâr Fârtatul, 
Frăţele), NEOGOITUL (cel ce' 

1 hu'se mâi potoleşte) sau, în mod 
'frecvent!""' ‘ sWrC^ATUL, " 
NECURATUL (antitezăperfectă 
a Fecioarei îvlaria, Preacurata). 
Necurăţia este un atribut de 
căpătâi al diavolului: “Diavolul 
este spirit necurat; el este bun'ca 
-spirit şi rău ca necurat; este spirit 
prin nathra Iţii; dar necurat prih 
păcat; dintre aceste două însuşiri, 
una o are dp )a Dumnezeu, iar a 
doua de la ejj însiţşi” (Feriqitul 
August^). Altfel şpiţş, Dumnezeu 
l-a fâcutpe diavol bun, curat, ca 
petoate celelalte făpturi spirituale 
din lumea ndvăzută, dar diavolul 
aales prin el însuşi răul, necurăţia, 
în virtutea' libertăţii prost 
întrebuinţate. Asta l-a scos din 
cpmuniunea harică cu pumnezeu: 
“Am văzut pe Satana ca un fulger 
căzând din cer”, spuţie lisus 
(LUCA, 10, 18). El umblă să 
piardă şi făptura văzută, de unde 
şi calificativul dfc'Urâciunea 
pustiirii* (MATEI, 24, 15), 
precum 1 şUfeblre'zbntârile lui 
preponderent zoomorfice 
'(cţibninând în simbolul Fiarei 
apocaliptice), mpd de a sugpra 
nu nuouţi,ţţe-divinul, darşinp* 
umanul- terifiant şi grotesc, 
animalicul, bestialul (ca tn 
imaginea “Marelui Ţap* al 
sabbatulul viăjftorcsc). 

1 Uneori, txpresfi întregi au 
devenit nume eufemistice ale 
dî^yoIuluC BaTA-L CRUCEA 
(simbolul central al creşti- 
niamulpi pare a ove fi cel mai 
putemiy efect ajţ^pra’ dracului, , 
auâpdu-l şi alungându-1, ca şj. 
tămâia, ba duar ,feoându-l l< s& 
crape îa p« tu”) iaulUCIGA-L 
TOACA.(toaca aduce aminte de 
chenwe Ia slujbă $j rugăciune, *■ 


evocând curăţia ^i Torţa 
duhovnicească a vieţii 

"măufjtireşţi. 

PUSTII exprimă ideea 

îndepărtării de oameni, deci 
anularea raţiunii însăşi de a fi a 
diavolului, care se vrea cât mai 
“împielîţat”, intrat în om sau 
măcar în animale (a se vedea 
vestitul episod cu demoni \ scoşi 
dintr-un om posedat şi trimişi, 
Ifccerere, într-q turmă de porci, 
loc evanghelic pe care 
Dostoîevski l-a alesoamotto al 
romanului siău Demonii sau - Cil 
o altă. traducere - Posedaţii). 
Mâialpsîntimpul exorcizărilor, 
demonii-intră în panică şi 
formulează cererea de a nu fi 
lăsaţi “pe pustii’^ âdică 
“heîmpfenţaţi”, marginalizaţi, 
nefilncţionalj. Căci dracul n-are 
puterea de a intra în cineva după 
hunul sâu plac, ci numai ţrimis 
^au chemat, Şe spune că 
Dumnezeu nu-i lasă pe diavoli 
s& acţioneze în lume peste 
puterea de rezistenţă a 
oamenilor, nicî nu lc îngăduie 
să. sc atingă de libertatea 
, acestor DiwrtjluJ ispiteşte, dar 
nu poate să silească. Poate cere 
consimţământul, dar nu poate 
constrânge. De aceea “omul 
năzdrăvan”, după o voibâ a lui 
C. Noica, îi poale veni dracului 
de hac, cum seş j întâmplă uneori 
în fpţclorul nostru (PicaJă, l van 
Turbinci etc). 

Maicxistălanoişioscamâ 
de nume populare ale diavolului 
receptate astăzi drept burleşti 
(şî poate chiar hvodite cu 
această intenţie). Etimologia j 
unora t rămânjg fetaoură 


(continuare In pag. « H-o) 







ttoixJUii&c 


PUNCTE CARDINALE 


Nr. 7/31 PAS. 11 



exorcizării\ care pentru oamenii 
de altădată era aproape banat 
Vocea diavolului se circumscrie 
firescîn sfera grotescului. Forţa 
dumnezeiască a slujbei de 
exorcizareî! obligă nu numai să 
iasă din persoana posedată, dar 
să se şi demaşte in chip umilitor. 
Cu excepţia vocii, el împrumută 
structurile persoanei posedate 
(limbaj, nivel intelectual, câmp 
de experienţă şi preocupări). 

Poate insufla gânduri necurate, 

dar nu poate citi în cugetul 
adânc al omului (pe care numai 
Dumnezeu îl cunoaşte), 
mulţumindu-se să se orienteze 
după vorbele şi faptele noastre. 
Taina unui cuget curat, ce 
lucrează tăcut împotrivă-i, îl 
surprinde şi-l înfurie, cum se 
întâmplă şi cu tânăra femeie 
tămăduită la Sihăstria. 
Exorcizarea poate şi să nu 
reuşească (succesul depinzând 
de forţa spirituală a tuturor 
factorilor implicaţi). Cei mai 
puternici demoni, avertizează 
Iisus, nu ies decât U cu post şi 
rugăciune ”, deci numai printr- 
o mare curăţie şi trezvie 
spirituală (mai lesne de găsit în 
mediul mănăstiresc). Iată 
numai câteva desluşiri sumare 
pentru receptarea adecvată a 
exorcizării de la Sihăstria. 

Din păcate, omul modern 
a pierdut dimensiunea 
\ nxe1aflzică a răului. Pentru el 

(urmare din pag. a 10-a) 

(NICHIPERCEA, SARSA¬ 
ILĂ). Altele au origini 
i n teresaote, r np I ift£ ; de 
semnificaţie. 

Cunoscutul SCARA¬ 
OŢCHI (variantă: SCARA- 
OSCHI), atât de frecvent în 
basmele, legendele şi spoavele 
româneşti, trecând cel mai 
adesea drept căpetenia dracilor, 
provine etimologic din sl. 
Iskariotski, care nu este decât 
cognomenul lui Iuda 
(Iscarioteanul), vânzătorul de 
Dumnezeu. Nu-i de mirare că 
acest cognomen, având în 
vedere că Iuda reprezintă 
întruchiparea supremă a 
păcatului omenesc, a devenit 
nume diabolic. Ştim că în 
Infernul dantesc lui îi este 
hărăzit chinul cel mai cumplit: 
să fie mestecat veşnic chiar în 
gura lui Lucifer. Diavolul a 
intrat în Iuda şi l-a mânat spre 
nebunia vânzării, dar Iuda nu e 
mai puţin responsabil, căci, aşa 
cum am văzut, dracul nu poate 
intra în oricine şi oricum. “Răul 
trebuie să vină, dar vai de cel 
prin care va veni!”, spune Iisus. 
Şi adaugă: “Mai bine i-ar fi fost 
lui să tiu se fi născut”. Iuda 
fftsuşi a simţit această uriaşă 
răspundere, dar, în întunecarea 
lui, a crezut că poate spăla un 
păcat cu altul (sinuciderea prin 
spânzurare). 

TARTORUL (cu vari¬ 
ante mai vechi, păstrate doar 
regional: TARTARUL, 

TARTĂRUL, TARTORELE), 
de unde şi denumirea şugubeaţă 
TARTACOT (amintind de 
Barbă-Cot, piticul năstruşnic 
din basmele noastre), este pus 
în legătură cu giwscul Târ- 


acesta s-a l desacralizat”, fiind' 
sesizat, de obicei, doar în 
“ camuflajul ” lui profan. 
Constatăm fenomenele, dar nu 
mai intuim esenţele. Ne pierdem 
printre efecte şi ignorăm cauzele. 

Iar când răul se întâmplă să ni se 
vădească în toată nuditatea lui, 
w s f P a Se o poveste de adormit 
copiii! In felul acesta răul poate 
lucra aproape nestingherit. 
Inconştient satanizată, lumea lui 
Hristos ameninţă să devină lumea 
lui Antihrist. 

Spre a ne putea apăra de 
rău, ar trebui mai întâi să învăţăm 
a-(recunoaşte în ipostazele lui 
tipice, apelând la experienţa 
acumulată prin veacuri. 
Cunoaşterea dracului este 
esenţială şi urgentă, căci numai 
cunoscăndu-l îl poţi re-cunoaşte. 
Orice bagatelizare a problemei 
nu poate fi decât tot o lucrătură a 
răului, care merge până la a ne 
ispiti să credem că... nici n-ar 
existai Diavolul ar dori să ne 
smintească şi să ne anuleze prin 
uitare şi indiferenţă. De aceea n- 
ar fi de prisos să începem a ne 
(re)aminti câte ceva despre ei în 
cele din urmă nu ne propunem să 
facem neapărat u filozofia n 
dracului, ci doar descrierea 
rezumativă a câtorva aspecte ale 
demonicului, mai cu seamă aşa 
cum le aflăm păstrate în limba şi 
tradiţiile noastre. _ y 

taros, numele locului celui mai 
adânc din Hades, unde erau 
chinuiţi, conform mitologiei 
clasice, duşmanii personali ai 
zeilor. La noi ar fi ajuns prin sl. 
tartaru. Modificarea vocalismului 
s-ar putea datora, după Al. 
Ciorărfescu ( Diccionario 
etimologico rumano ), Cinei 
analogii cu “martor”. S-a propus 
şi o posibilă deformare din “tatar” 
(tătar), “tatarcă” (tătăroaică). 
Probabil după modelul diavol- 
diavoliţă a apărut şi perechea 
tartor-tartoriţă. Tartorul, 
identificat adesea cu stăpânul 
suprem al iadului (numit uneori 
şi “Tartorul cel mare”), a ajuns 
cu timpul să denumească generic 
o persoană care-i terori zeză pe 
alţii (tartor, tartoriţă). 

Se mai observă şi existenţa 
unor manifestări feminine ale 
demonicului (“diavoliţă,” 
“drăcoaică”, “tartoriţă”), uneori 
mai rele decât celelalte (în gene¬ 
ral, în concepţia tradiţională, 
elementul feminin este mai 
predispus maleficului decât cel 
masculin; nu numai că există şi 
demoni-femei, dar femeia 
propriu-zisă ajunge adesea o 
unealtă ideală a răului, reuşind, 
la 1 imită, să-l întreacă şi să-l sperie 
pe dracul însuşi; mai ales femeia 
bătrână, asimilată vrăjitoarei, 
trezeşte suspiciuni: “Baba-i calul 
dracului”). în tradiţia evreiască 
este cunoscut demonul-femeie 
LILITH, după unii soţia 
demonică a (ui Adam (precedând- 
o pe Eva), după alţii chiar soţia 
prolifică a Iui Satan. 
Demonologia medievală 
vehiculează tradiţia demonilor 
diferenţiaţi sexual, mai ales sub 
forma acelor cu INCUBB1 şi 
SUCUBBI (Ia noi un caz 


interesant este cel al demonului 
erotic masculin numit 
ZBURĂTOR). în folclorul 
românesc este des pomenită, deşi 
cu determinări cam vagi, 
TALPA-IADULUI, un fel de 
matrice infernală, ce uneori apare 
drept “muma diavolilor”, aşa cum 
există şi “muma zmeilor”. Este 
însă de presupus că 
personificarea este mai târzie şi 
că, iniţial, Talpa-Iadului nu era 
decât echivalentul popular 
românesc al miticului Tartar, 
conţinând idea de adâncime 
maximă şi deci de indefinită 
depărtare în spaţiu (de unde, 
poate, înţelesul expresiei curente 
“la mama dracului”). 

La aromâni diavolul este 
AŢEL CU UN CICIOR (exis¬ 
tând şi o legendă explicativă a 
infirmităţii cu pricina, la care se 
referă şi Tache Papahagi în al său 
Mic dicţionar folkloric). 
“Diavolul şchiop” este foarte 
popular şi în Occident (unde a 
ajuns până în literatura cultă). 
Fiind vrăjmaşul oricărei 
moralităţi, principiul însuşi al 
anormalului în lumea stricată de 
păcat, diavolul este văzut firesc 
sub semnul diformităţii (şchiop, 
chior, strâmb, “pocit’’în genere). 
Diformitatea fizică funcţionează 
ca semn al diformităţii moral- 
spirituale. 

1 Oarecum curios este numele 
folcloric de AGHIUŢĂ, 
diminutivare ironică a 
grecescului aghios, “sfânt”. 
Aghiuţă s-ar tălmăci aşadar 
“sfantuleţul” sau “sfinţişorul”. 
Se naşte întrebarea dacă nu 
cumva avem de-a face cu o 
tendinţă autohtonă de 
bagatelizare a răului, ba chiar de 
simpatie faţă de “pitorescul” 
acestuia. Când dracul devine 
Aghiuţă, Michiduţă, Nichipercea 
sau pur şi simplu “drăcuşor”, te 
întrebi dacă nu cumva românul 
suferă de o duioasă inconştienţă. 
Oare acel “Dracul nu-i aşa de 
negru pe cât pare” nu-i tot un 


document lingvisic al acestei 
tendinţe primejdioase, constând 
în “îmblânzirea” imaginii 
dracului, ba chiar în 
“acomodarea” cu acesta? Când 
românul spune “Multe pe lumea 
asta le-a făcut şi diavolul”, nu 
pare să fie vorba doar de o 
reminiscenţă bogumilică între 
altele, ci de-a dreptul de o doză 
de înţelegere şi chiar de admiraţie 
pentru “activismul” şi “puterea 
creatoare” a dracului. E ca şi 
când ai spune, cu un spirit de 
justiţie prost înţeleasă: “Să dăm 
dracului cele ale dracului şi lui 
Dumnezeu cele ale lui 
Dumnezeu!”. Pe de altă parte, 
românul pare să creadă că dracul 
se Iasă “şmecherit” şi că puterile 
lui pot fi împrumutate de om 
despre care se poate spune 
admirativ că este “al dracului” 
sau “dat dracului”, ba chiar 
capabil “să facă pe dracu-n 
patru”.Sigur, Ivan Turbincă sau 
Pacală sunt gustoşi în sfera 
ficţiunii, dar românul îţi lasă 
impresia că pentru el nu există 
graniţe efective între ficţiune şi 
realitate.Şi nesăbuinţa rom⬠
nească ajunge până la acel pro¬ 
verb prin care s-ar putea da seama 
de multe din erorile tragice ale 
raportării noastre la existenţă, nu 
numai ca indivizi, dar şi ca 
neam:”Fă-te frate cu dracul până 
treci puntea”!Această vorbă 
închipuit înţeleaptă ar putea fi 
luată drept una dintre bazele ex¬ 
plicative ale “ratărilor” noastre 
istorice. Se poate scoaţe de aici 
,toată”filozofia” tompromisului 
la români, toată naivitatea 
rânduielilor noastre istorice şi o 
bună parte din motivaţia acelui 
“n-a fost să fie” despre care s-a 
spus că ne urmăreşte ca o 
fatalitate. Căci cine se face “frate 
cu dracul” nu trece niciodată 
“punţile” esenţiale, dracul fiind 
vrăjmaşul nedezminţit al oricărei 
împliniri sau izbânzi pozitive. 
S-ar putea spune mai degrabă că 
destinul nostru nu-şi va afla 
împlinirea decât în măsuraîn care 
vom fi în stare să ne lepădăm de 
această falsă înţelepciune. Nu 
există naivitate mai mare decât 


să crezi că Părintele 
înşelăciunii s-ar putea lăsa 
omeneşte înşelat sau că, altfel 
spus, omul ar putea fi mai “al 
dracului” decât dracul! Şi cum 
să te înfrăţeşti cu ne-fratele 
însuşi?! Sau cum să realizezi 
ceva în cârdăşie cu cel ce 
năzuieşte nimicul*!'. înţe¬ 
lepciunea altora ne învaţă ca 
“dracul ştie ce-i binele, dar nu 
vrea să-l facă”. Diavolul poate 
oferi cel mult iluzia 
condiţionată a binelui (ca 
Mephisto în mitul faustic), ceea 
ce Noica numea, în termeni 
filozofici, “primatul posibilului 
asupra realului” (adică 
aventura besmetică pe 
marginea neantului). 
Creştineşte vorbind, noi avem 
de ales între a fi “robii lui 
Dumnezeu” sau robii 
diavolului. între aceste două 
stăpâniri metafizice nu există 
compromis (“Nu poţi sluji şi 
lui Dumnezeu şi lui Mamona”). 
Nici măcar dacă eşti român... 

VASILE A. MARIAN 

P.S. Poate vom reveni într-un 
număr viitor, ca să mai trecem 
în revistă câte ceva din cele ce 
ni le spun despre forţele răului 
Scripturile, teologia, folclorul 
şi limba română. Şi poate că se 
va găsi cineva, mai vrednic 
decât noi. care să scrie o carte 
actuală despre diavol si 
lucrările sale, dintr-o 
perspectivă cât mai 
. cuprinzătoare, 1# implicând 
deopotrivă teologia, istoria 
religiilor, filozofia, psihologia, 
lingvistica, folcloristica, istoria 
literaturii, istoria artelor si chiar 
istoria generală. Este, în 
vălmăşagul acestor vremi, o 
mare datorie mistică şi morală 
pentru adevărata conştiinţă 
creştină. Păcat ca domnul 
Andrei Pleşu s-a hotărât să scrie 
numai despre îngerii cei buni, 
aflaţi dincolo de orice “dilemă” 
lumească! Rămâne întrebarea 
dacă “gratuitatea” nu este şi ea 
o formă subtilă de “ispită” ... 





PAG. 12 Nr. 7/31 


PUNCTE CARDINALE 


Gănti (SacuntetU 


pm T POAra opj mtimâ 


Comeliu Z.Codreanu, Ion I.Moţa şi Vasile Marin 
au fost, fără îndoială, figurile cele mai ilustre ale 
Mişcării Legionare de până la 1938. Toţi trei aveau să 
sfârşească, în ‘37-‘38. ca martiri ai Neamului şi ai 
Crucii. în urma lor au lăsat familii îndurerate şi 
hărăzite ele însele altor grele încercări. Cele trei 
văduve - Elena Codreanu, Iridenta Moţa (sora 
Căpitanului) şi Ana-Maria Marin - vor fi hărţuite ani 
îndelungaţi, atât sub Carol 11 şi Ion Antonescu, cât şi 
sub comunişti. 

Doamna Elena Codreanu şi doamna Iridenta Moţa 
au rămas în ţară. Doamna Ana-Maria Marin, după an i 
grei de închisoare, a emigrat în Elveţia (“De 18 ani 
trăiesc pe malul lacului Lehman”), unde aavut răgazul 
şi harul de a aşterne pe hârtie o preţioasă suită de 
amintiri, al căror interes depăşeşte cu mult latura 
strict personală. Nu sunt doar pagini din viaţa unei 
Doamne exemplare, ci adevărate documente de istorie 
contemporană. Mai ales în ultima sa carte, apărută de 
curând la Editura “Gordian’din Timişoara şi purtând 
ca titlu o cunoscută metaforă creştină - Prin poarta 
cea strâmtă, doamna Ana-Maria Marin devine 
mărturisitoare harismatică pentru o întreagă generaţie 
martirizată şi pentru câteva zeci de ani de istorie 
româtreascâi^Am terminat de scris o poveste trăită, 
povestea Cruciaţilor secolului XX, saga cavalerilor 
verzi, ostaşi ai Arhanghelului Mihail”:..'). Dar interesul 
cărţi i nustă doar în pura fattologie, ci'şiln capacitatea 
de lucidă meditaţie creştină a autoarei, precum şi în 
măiestria şi siguranţa stilului. Substahţa ideatică şi 
scriitura de tip modern, luminate de o neretorică, dar 
fer ma con ştiinţă creştină,' antintesc pjtr-o oarpwre 
măslUtf fcl eîu rnlTfuT fericirii a f"* regretat ului N. 


Steinhardt (d-na Ana-Maria Marin, născută Ropală, 
medic de profesie, este fiica unui ofiţer român şi a unei 
evreice creştinate. îmbinând în mod fericit virtuţile 
sufletului românesc neatins de morbul balcanic şi pe 
cele ale sufletului evreiesc neotrăvit de morbul sidnist). 

Volumul se prezintă clasic prin concizie şi modern 
prin structură, urmând “fluxul memoriei”, alternând 
secvenţele temporale şi spaţiale, dar ocolind cu mult 
tact excesele analitice sau descriptive. Hotărât lucru, 
doamna Ana-Maria Marin dovedeşte calităţi 
scriitoriceşti demne de invidiat. De aceea lectura devine 
o sărbătoare şi ajungi să regreţi la sfârşit că nu durează 
decât preţ de 88 de pagini! 

Memoriile se referă la figuri şi evenimente cuprinse 
între 1932 (anul în care tânăra doctoriţă Ana-Maria 
Ropală îl cunoaşte pe tânărul avocat, publicist şi luptător 
naţionalist Vasile Marin) şi 1964 (anul în care, “cu 
părul alb", văduva eroului de la Majadahonda, 
Comandantul legionar Vasile Marin, iese pe poarta 
închisorii de femei de la Oradea, după şase ani de 
întemniţare ilegală, fără procedură judecătorească). 

O viaţă plină de experienţe-limită, trei regimuri 
politice (carlist, antonescian şi comunist), tragedia 
legionară şi o întreagă galerie de figuri de neuitat joacă 
parcă aievea pe dinaintea cititorului. Portretele, uneori 
întregite subtil din imagini disparate, sunt întotdeauna 
' VH ‘şi surprinse în esenţialitatea lor: Vasile Marin 
(Vasia), mama acestuia, Cornel iu Codreanu, Elena 
(liiţica) Codreanu, “fetele” din închisoare (mai ales 
‘^Motăneiur^^arieta Nicoară, viitoarea Maică 
Mihaela, săvârşită dii) vjaţă în închisoarea comunistă 
deja fciuc, dţipă o jpdelungată suferinţă), “cuconul 
ffiţTr (“mare moşier, mare avocat, mare păcălit"), dar 


şi Valerica ţiganca (gardiancă de la Jilava), 
turnâtoarea Ileana (de la Mislea) sau “Neagra” 
(securista parşivă de la Bacău) - ca să dăm doar 
câteva exemple. 

Grăitor şi emoţionant este acest pasaj dinspre 
finalul volumului: ”Cabala care a desfiinţat fizic 
Mişcarea Legionară şi care continuă să o 
minimalizeze şi să o învinuiască de crime, este o 
campanie mincinoasă şi interesată; mă loveşte şi pe 
mine, care am trăit lângă ei, pe bărbatul meu mort ca 
un erou în Spania şi pe toţi capii Gărzii de Fier, ucişi 
pe pământul patriei de Carol al 11-lea, de generalul 
Antonescu şi de comunişti. Loveşte pe toţi legionarii 
care au trebuit să se expatrieze şi care au continuat 
lupta pe pământstrăin pentru trecutul glorios, cultura, 
educaţia şi credinţa Mişcării lor. 

Depun mărturia unei vieţi - şi încă a multor altora 
- pentru ca să se cunoască adevărul. Cu acest scop am 
scris aceste rânduri.” (pp.87-88). 

Doamna Ana-Maria Marin face parte dintre acei 
“oameni tragici şi şintetici” despre care vorbea Vasile 
Marin în Crez de generaţie şi care au încercat 
cândva, împotriva tuturor vrăjmăşiilor şi trădărilor, 
să dea Neamului Românesc şi Creştinătăţii Răsăritene 
un sens activ şi major, istoric şi spiritual. Sângele 
celor piai mulţi dintre ei strigă din pământul acestei 
ţări mucenicite; oasele altora se odihnesc princimitire 
străine; iar ceî puţini ce-au mai rămas în viaţă sunt 
poate pildele vii pe care Dumnezeul Neamurilor le- 
a păstrat dinaintea unei, generaţii piticite. Oare 
văzându-i, nu-i vom vedea şt auZindu-î, nii-i vom 
auzi? Atunci ar însemna că nu fre-am născut decât ca 
să fim groparii destinului românesc. 

ADOLF VASILESCU 


nmTTOi.gf.nMm mmm 


| ţ în 1965 iau cunoştinţă despre 
existenţa unei “literaturi subversive”: 
memorialistica deţinuţilor politici. 
Circulau clandestin câteva manuscrise 
dactilografiate şi pe unul, intitulat In 
beciuri, reuşesc să-I citesc. Copia ce 
ajunsese la mine era foarte ştearsă, 
trebuia, pur şi sfmplu, descifrată. 
Efortul lecturii era meritat pentru că 
fuam cunoştinţă cu un document ce 
părea, la o lectură naivă, că aparţine 
literaturii absurdului. Nu puteaţn 
crede că .deţinuţii politici au putut să 
îndure atâtea umilinţe şi răutăţi bestiale, 
lotul pârpa neverosimil relatat ca-ntr- 
un roman al unui scriitor cu o fantezie 
debordantă. 

Toată literatura “obsedantului 
defceaiu”, care a apărut mai târziu, mi, 
s-a părut “floare la ureche”'pe lângă 
însemnările memorialistice ale celor 
ieziţi din închisori. 

Câţiya ani mai târziu am avut 
naivitatea să cred că această 
memoriaHştfcâ va puieasâ fie publicată 
căci fără ea nu*e poate scrie adevărata 
noastră istorie. Dar de la an la an 
cenzura devenea tot mai vicleană. Nu 
pentru că trebuiau ascunse greşelile 
comun iste - unele erau recunoscute 
oficial, se vehicula, chiar preceptul 
creştin că “nu este om care să nu 
grţfeasdT - dar eja ţinută şub tăcere, 
pentru a nu 11 pilduitoare pentru 
generaţiile tinere, demnitatea cu care 
u ştiut să se confrunte în închisori 
ctia earc nu numai că au fost 
aeffcyjvaţi. dar au foat adevăraţi martiri 
ii neamului nostru. _* 


Abia după 1989, relatările despre 
soartadeţinuţilor politici au pututcircula, 
aproape nestingherit, prin publicaţii, 
emisiuni radio şi de televiziune (serialul 
Memorialul durerii e. de-a dreptul, 
excepţional), şi numeroase cărţi- Printre 
aceste cărţii un loc distinct îl ocupă Anii 
de groază din România comunistă, 
semnată de Virgii Mateîaş. 

Aceste cărţi au muRe asemănări pentru 
c* însuşi “tratamentul” deţinuţilor , f 
politici a fost asemănător, dar nu ştiu de 
ce am impresiacâ manuscrisul, ce circula 
în 1965 printre foşti deţinuţi şi apropiaţii 
acestora, este o variantă a cărţii Iui Virgii 
Maiciaş, publicată la Madrid în 1991. 

O secvenţă a cărţii sale poartă titlul 
volumului manuscris. în beciuri şi. de 
asemenea, $c amintea şi de către 
anonimul autor al manuscrisului despre 
Activitatea de reeducare” relatată de 
Dumitru B.(acu), extinsă şi prin alte 
închisori, 

ţŞutorul “Anilor dc groază* este 
pomenit de Virgii Ierunca, în cartea sa 
despre Fenomenul Piteşti printre cei 
care au avut tăria să reziste şi chiar să se 
opună “reeducării". 

Aşa cum precizează Intr-o prezentare 
N.(icolac) R.foşcaV cartea lui Virgii 
Maieiaşeste “mărturia cutremurătoare" 
a celui care a îndurat 16 ani de temniţă şi 
care “descrie cu un realism crud patimile 
sale te acest lung interval de detenţiune, 
bătăile ce le-g suferit ia Securitate pentru 
a-t Obliga să declare ceea cc voiau 
anchetatorii lui, care nu corespundeau 
adevărului, bătăile şi schingiuirile 
dcmâ^ikmfatiteîq cursul seslturilar. 


aşa numite, de reeducare, la Ocnele 
Mari, unde uraganul de ură şi de 
minciună a desfigurat şi otrăvit mintea 
şi inima omului”. 

Cronica faptelor din închisori este 
sobră şi exactă, uneori seacă. Autorul 
înlătură parcă voit detaliile ce ar putea 
să dea expresivitate literară însemnărilor 
Sale care au, aşa cum şi-a dorit, 
sinceritatea şi simplicitatea 
spovedaniei. Din gama ororilor din 
închisori nu sunt alese fapte de efect 
pentru că toate sunt de neconceput şi 
cutremurătoare pentru cititor. 

Anii de groază în România 
comunistă este o carte document cu 
mărturii revelatoare despre extinderea 
“reeducări i"$i în închisorile de la Ocnele 
Mari şi Aiud, despre teroarea exercitată 
în timpul anchetelorşi judecărilor, despre 
regimul de exterminare, prin cele mai 
incredibile mijloace, al deţinuţilor 
pblitici, ca şi despre urmările şi 
discriminările acestora după eliberare. 

Desigur, vajoarea documentară a 
acestei cărţi este incontestabilă, dar 
valoarea cî educativă este poate mai 
mare. Autorul s-a simţit dator “a spune 
întregul adevăr, numai adevărul şi a nu 
ascunde nimic” din ceea ce ştia, cu 
: .puterea unul jurământ în spiritul dreptăţii 
şi pentru a-i ajuta pe contemporanii săi 
“ să scape dc păcatele şi alterările 
sufletului, provocate de teroare, 
minciună, înşelătorie, defăimare. 
fncA.crlmâ” şi, dc asemenea, pentru “a 
prcînt4mpina şi păzi pe urmaşi de 
aceleaşi căderi şi urmări diabolice prin 
promovarea virtuţilor creştine şi a 


sentimentului de onoare, demnitate, 
generozitate şi dăruire în vederea 
înfrângerii răului şi izbânda binelui şi 
a armoniei între oameni.” 

Adevărul despre ceea ce au îndurat 
deţinuţii politici, despre întreaga 
“lume” a închisorilor, în relatarea lui 
Virgii Mateiaş. demonstrează cât de 
departe poate să ajungă rezistenţa 
fizică şi morală a omului, pe de o 
parte, şi bestialitatea, pe de alta parte. 
Nimic însă nu impresionează mai mult 
decât demnitatea cu care au reuşit să 
înfrunte toate suferinţele deţinuţii 
politici. 

Emoţionantă mi s-a părut 
mărturisirea lui Virgii Mateiaş. autorul 
valorosului memorial despre 
demnitatea şi decenţa deţinuţilor 
politici; ”Atât de profunde şi de 
agonice au fost suferinţele, încât 
încerci un seotiment de vinovată 
vulgaritate divulgândude.” 

Generaţiile mai tinere, ca şt justiţia 
şi istoria, au nevoie însă dc aceste 
destăinuiri. Cei care au înfruntat cu 
demnitate şi tfecenţâ suferinţa nu 
săvârşesc o impietate dezvăţ uiod-o 
întru cinstirea adevărului şi a Popon^ui 
Român. ♦ 

Autorii unor memorjak. ca cel 
despre ANlţ OK GROAZA, au avut 
onoarea de a suferi pentru Poporul 
Român, spunem parafrazându-1 pe 
Petre Iuţea, '‘colegul” iui Virgii 
Mateiaş de la Ocnele Mari şi Aiud. 

SILVIE 60SA 









P>UHM*tCU 

inităâuiate 


PUNCTE CARDINALE 


Nr. 7/31 PAG. 13 


drepturile omului pentru 

ROMÂNII DIN DREAPTA ŞI DIN 
STÂNGA PRUTULUI 


Tafi cei de bună credinţă au amara impresie că, in 
mult discutata problemă a drepturilor omului, gradul 
de umanitate fi calitatea de om a individului sunt 
ştab,Ide după anumite criterii a căror aplicabilitate 
este selectivă, restricliv-limitată. Această impresie se 
amplifică după Conferinţa Mondială pentru Drepturile 
Omului, desfăşurată la Viena in a doua parte a lunii 
iunie a c., care s-a ocupat in mod selectiv- acesta-i 
adevărul- doar de drepturile, încălcate şi nerespectate, 
ale unei anumite categorii umane. Dezbaterile 
competentei Conferinţe ne face să ne amintim 
circumstanţele în care a avut loc inaugurarea la Wash¬ 
ington, în primăvara acestui an, a Muzeului 
Holocaustului. A reieşit, cu acest prilej, că milioanele - 
numărate cu mai multe zeci- ale victoriei comunismului 
continuă să nu însemne mare lucru faţă de cele ale 
holocaustului oficial . Prin urmare, există o scară a 
priorităţilor şi a valorilor în '‘materie ” de drepturi ale 
omului, autori de crime de genocid şi de victime ale 
acestora. 

In capitala A ustriei, la amintita conferinţă, se pare 
că liderii politici participanţi nu s-au prea învrednicit a 
se osteni cu puner ea ini unii năşi cu apărarea drepturilor 
tuturor acelor oameni, din întreaga lume, cesuntvictime 
ale actelor crim inaleşi brutale de genocid sau purificare 
etnică, de nerecunopşiete a emită fii lor,eino-naţionale 
şi statale, de încălcare groso lană a drepturilor naturale 
şi elementare ale multor comunităţi şi categorii umane. 
Prin abordarea realităţilor într-o astfel de manieră, au 
fost eludate sau complet trecute sub tăcere situaţiile 
tragice ce-iprivesc pe kurzi, pe tibetani, pe musulmanii 
din Bosnia-Herţegovina, sau pe românii de pe Nistru. 

în vreme ce Dalai Lama - liderul spiritual al 
tibetanilor aflaţi de aproape o jumătate de veac sub 
"ocrotirea ” Chinei comuniste - nici n-a fost admis la 
lucrările în plen ale C. M. D. O., preşedintele unei părţi 
a românilor, participant la această reuniune plenară, a 
"uitat " cu desăvârşire că mulţi fraţi din "cealaltă 
parte " a acestui neam - păstorită de alt prezident - 
continuă să fie victime ale fărădelegilor şi barbariilor 
unorpseudo-autorităţiale unei himere statale inventate 
de forţele imperiale kaghebisVcomuniste. La Viena, 
preşedintele Ion lliescus-a mărginit la exerciţii retorice 
în limbi străine. într-o încercare de a convinge lumea că 
ţara pe care o reprezintă se poate înscrie pe traiectoria 
democraţiei şi legalităţii sub conducerea comuniştilor 
convertiţi la principiile împotriva cărora au militat 
întreaga viaţă. Cel mai puţin convingător, domnia-sa, 
rămâne pentru mulţidintrtceiflle căror interesepretinde 
că, le apără. 

în acest răstimp, la Tiraşpol, pe tot parcursul 
ultimelor săptămâni, continuă oribila înscenare 
judiciară împotriva patrioţilor români basarabeni din 
grupul lui llie Uaşcu. In scopul intimidării victimelor, 

spre a le distruge moralul şişpreafl mai convingători , ■ 

torţionarii şi călăii bolşevici nistreni li supun pe 
prizonierii români, victima ale josnicei farse, pe lângă 
torturile fizice */ lipsirea de asistenţă medicală, şi la 
inumanele înscenări de execuţii simulate. Se foloseşte 
gama variată a metodelor tipice monstruozităţilor 
practicate în infernul temniţelor stalinişte. 

Pe de altă parte, la Chişinău, refugiaţii de pe 
Nistru ce şi-ou părăsit casele şi aşezările incendiate şi 
distruse, cei ce au trebuit să-şi abandoneze chiar şi 
morţii căzuţi în încleştarea cu forţele separatist- 
drvertioniste, îşi continuă calvarul. Românii basarabeni, 
bejenifi din faţa urgiilor dezlănţuite de apărătorii 
imperiului stavo-bolşevic. se află fn situaţia de a fi 
evacuaţi cuforţa din adăposturile fn care au fost cazaţi 
provizoriu în capitala Basarabiei, fn acelaşi timp. 


mass-media face cunoscut că în Republica Moldova, cu 
sprijinul direct al autorităţilor acestui stal, mii de copii 
din Belarus urmează a se bucura, pe perioada vacanţei 
de vară, de ospitalitatea şi dulceaţa odihnei pe plaiurile 
basarabene. Dar, familiilor şi orfanilor celor căzuţi in 
războiul cu separatiştii, încheiat cu pacea ticăloasă din 
iulie trecut, hotărâtă la Moscova şi pusă în aplicare la 
Chişinău şi Bucureşti, li se refuză de către aceleaşi 
autorităţi ocrotirea căminului naţional in statul pentru 
care le-a fost pretins sacrificiul suprem. Pentru puterea 
neo-cripto-comunistă, fie ea din stânga ori din dreapta 
Prutului, românii adevăraţi iubitori de NEAM şi ŢARA 
sunt nu numai inutili, dar şi foarte incomozi. 

* * * 

La sfârşitul acestui veac, pretins al triumfului 
drepturilor omului, pe întreaga planetă, tocmai în numele 
acestor "drepturi’', au loc cele mai înfricoşătoare 
atrocităţi şi cele maijosnice fărădelegi. Exemplul etniei 
kurde este unul dintre cele mai cumplite tragedii 
consumate în istoria umanităţii. Trăitori în şase state 
actuale-Armenia, Azerbaidjan, Iran, Siria, Irak, Turcia- 
, numărul kurzilor este apreciat la cifre variind între 8 şi 
30 milioane de suflete, majoritatea dintre ei vieţuind in 
ultimele două dintre statele enumerate. Cu complicitatea 
nemijlocită a marilor puteri şip (ţrggnizaţfiloţpiondiale 
>- Societatea Naţiunilor (defunctă) şi O.N. U (in viaţă) -, 
acest popor este la discreţia regimurilor şi a dictatorilor 
ce-i refuză nu numai recunoaşterea dreptului de a avea 
un cămin naţional, dar şi Cel mai elementar drept, acela 
de identitate etnică. 

Ce-i drept, românii nu se află în situaţia kurzilor, de 
a nu fi recunoscuţi ca popor şi de a nu avea nici o patrie. 
Ba, dimpotrivă, ei sunt ca şi cum ar fi un popor şi 
jumătate, după aproape două veacuri de stăpânire şi 
dominaţie ţaristo-bolşevică. Răstimpul petrecut la sânul 
şi în umbra colosului de la Răsărit nu estefără consecinţe 
dintre cele mai grave. Nu întâmplător la Chişinău ca şi la 
Bucureşti se ezită între obedienţă faţă de Moscova şi 
gesturi de curtoazie prooccidentală, apropierea de Apus 
neputând fi mai[ multă decât permit interesele geo- 
s/ategige ale celor mari. De fapt, aprecierile doamnei 
Lalumiere cu privire la situaţia politică şi etno-socială 
din Basarabia pe care o socoteşte normală în evoluţia ei 
dependentă de fostul imperiu sovietic, ca şi ultimele 
îndemnuri ale Apusului de strângere a legăturilor 
"răsăriteano-răsăritene " sunt edificatoare pentru 
înţelegerea jocului intereselor în spaţiul european locuit 
de români. 

Dacă motivul autoapărării, invocat de, S. U,A., ca 
temei justificativ al ultimei acţiuni americane contra 
Bagdadului, este considerat de către ministrul de externe 
rus A. Kozărev conform cu normele de drept internaţional, 
de ce nu ar putea fi socotite conforme cu aceleaşi norme 
de drept orice potenţiale ăcţiuni în spaţiul balcanic şi la 
Dunărea de jos(?!), regiune în care istoria intereselor 
geo-strategice ruseşti tşi măsoară vechimea în secole. 
Chiar dacă U.R.S.S. nu mai există, ar fio mare eroare 
ignorarea disponibilităţii expansioniste şlavo-ruse. 

* * * 

Desfăşurată in acelaşi timp cu amintita Cdnferinţd 
de la Viena, vizita la Bucureşti a primului ministru slovac 
VI Mec iar nu poate fi socotită deloc întâmplătoare, după 
cum deloc accidentale au fost manifestările şi luările de 
poziţie antimaghiare ale acestuia. Atitudinea în această 
direcţie a demnitarului slovac coincide perfect cu politica 
şQvin-extrcmistă şi naţionalist-comunistă practicată cu 
perseverenţă de cătrefactorii de putere din România şi de 


partidele clientelare. Prin colaborare cu cripto- 
comuniştii slovaci, diversiunea "Ardeal ” poate să 
devină mai eficientă. Apelând la pretinse pericole care 
pun în cauză interesele naţionale şi care nu pot veni, 
nu-i aşa(?!), decât din partea Ungariei, deturnarea 
preocupărilor şi intereselor celor neavizaţi şi ignoranţi, 
de la adevăratele cauze ale actualei stări a lucrurilor 
dă roade. în acest fel, scopul menţinerii şi intrării 
structurilor comunist-securiste, întemeiate pe legături 
de tip mafiot, se realizează cu eforturi minime. Or, cât 
timp nimeni nu-şi pune întrebarea, dacă şi ungurii îşi 
doresc să devină minoritari înpropria ţară, diversiunea 
întemeiată pe ignoranţă şi instincte primare nu 
întâmpină nici un obstacol. 

Dacă un pericol unguresc real nu există, el trebuie 
inventat! Lucrul este uşor de realizat cu ajutorul 
T. V. R.. care utilizează cu dărnicie specialişti şi metode 
care au dat întotdeauna rezultate sigure. Dacă 
evenimentele de la Tiraşpol şi Chişinău sunt sistematic 
ignorate, sau, cu vagi ecouri, doar, la T. V. R.; dacă 
ceea ce se întâmplă la Moscova, Belgrad şi Atena(unde 
s-a produs şi recenta vizită a lui B. El fân) este oglindit 
"cum trebuie ” pe micul ecran, prin sublinierea 
strânselor noastre legături cu "vecinii şi prietenii 
tradiţionali", şi dacă VI. Meciar este intens mediat izat, 
mai ales atunci când vorbeşte despre "problemele pe 
dare le are Slovacia cu minoritarea maghiară din 
această ţară ", şi mai cu seamă, când precizează că 
domnia-sa a constat “că minoritarea slovacă din 
România este mai bine tratată decât cea din Ungaria", 
atunci cine să mai aibă timp a se ocupa de procesul 
intentat la Tiraşpol, sau de problema Reîntregirii , de 
realul pericol slavo-comunist, de corupţie şi ruina 
economică, ori de cursul restauraţiei comuniste? 

* * * 

Ultimele evenimente petrecute în Parlament pun 
în evidenţă cel puţin două laturi ale adevărului despre 
România. în primul rând, aceea realitate evidentă că 
ţara nu-i nicidecum statul de drept în care Consţituţia 
şi legile nu au pe nimeni şi numic deasupra lor. în al 
doilea rând, este evident că politica secretă şi serviciile 
de informaţii au sub controlul lor întreaga viaţă politică 
şi economică a ţării. 

Câtă vreme foştii cântăreţi de curte cri ultimei 
dinastii comuniste şi artizani ai cultului personalităţii 
"odiosului cuplu" se bucură cu prioritate şi în 
exclusivitate, de servicii speciale de protecţie, gata să 
reducă la tăcere pe cei de altă opinie, nu-i de aşteptat 
să se întreprindă nici măsuri ferme şi eficace contra 
corupţiei şi nici gesturi hotărâte în sprijinul fraţilor 
români basarabeni, a căror soartă este la discreţia 
prigonitorilor stalinisto-bolşevici 

Promisul tratat de fraternitate româno- 
romăn(basarabean) n-a mai fost semnat nici la ultima 
vizită la Chişinău a domnului Meleşcanu de la şfarşiţul 
lunii iunie. Desigur, pentru românii ce gândesc simt şi 
reacţionează ca atare, un asemenea act este inutil, iar 
cei care-i simt nevoiafac defapt, proba frăţiei lor prin 
lucrare contra intereselor fireşti şi materiale ale 
neamului românesc. Aceştia rămân fraţi întru roşu de 
seceră şi ciocan, sub veghea stelei Kremlinului; ei se 
află încă peste tot, la Tiraşpol. Chişinău şi Bucureşti 
supuşi credincioşi al Marelui Stăpân de la Moscova 

fn sfârşit, avem o mare "realizare ” în interesul 
românesc: deschiderea A mbasadei române la Chişinău. 
Ecea mai ruşinoasă "realizare"pe care am înfăptvit- 
o, exact ceea ce vrea Moscova; consfinţirea de către 
noi, românii, a două state româneşti. Absurditatea este 
descumpănitoare şi e tot mai greu să revenim la firesc. 

XICOLAE POP 



PAG. 14 Nr. 7/31 


PUNCTC CflftDINfllC 


£jje4n&uâe 


Ediţia a treia a Dogmaticii Sf. 
loan Damaschin (+749),în traducerea 
româneasca a pr.D. Fecioru.aapărutde 
curând ta editura "Scripta" din 
Bucureşti. Ne aflăm în faţa unei cărţi 
fundamentale pentru teologia ortodoxă, 
mult mai vie. după aproape 13 veacuri, 
decât multe dintre tratatele modeme de 
Dogmatică. Această caile clasică a 
Ortodoxiei, concisă şi limpede, de o 
mare adâncime speculativă şi 
duhovnicească, aduce într-o lume 
obosită şi dezduhovnicită prospeţimea 
şi hanii patristicii răsăritene, arătând o 
datăîn plus că savanta teologie modernă 
nu reprezintă decât nişte marginalii 
greoaie latextele Sfinţilor Părinţi. Cartea 
de faţă inaugurează colecţia ‘‘Mari 
scriitori creştini", în care se mai află în 
curs de apariţie volumul de tinereţe al 
păr. D. Stăniloae, Viaţa şi învăţăturile 
SfGrigorie Pal ama. îngrijitorul 
colecţiei este domnul Octavian Cheţan, 
care se pare că a devenit după decembrie 
'89 dintr-un campion al ateismului 
marxist,un promotor al valorilor 
creştine! Să sperăm că în ceea ce-l 
priveşte nu va mai avea loc o 
"Revoluţie'’... 


O altă carte de tinereţe a Păr. D. 
Stăniloae a revăzut lumina li parul ui la 
edhtim^dcia'.din Bucure$ti;/Wf/« 
domnului Lucian B/aga faţă de 
creştinism şi ortodoxie (apărută mai 
întâi în ‘‘Telegraful român” şi apoi în 
volum, în anii 1940-1942). Cartea a 
făcut mare vâlvă la vremea ei şi a dus la 
înăsprirea relaţiilor între L. Blaga şi D. 
Stăniloae, definitivând şi ruptura lui 
Blaga de gruparea gândiristă. 
Neplăcerea pentru gânditorul Blaga 
venea nu numai din critica teologică a 
teoriilor sale, dar şi din evidenţierea 
tangenţială a unor puncte vulnerabile 
chiar sub aspect strict filosofic (mai 
ales îft cap. "Cosmologia d-lui Lucian 
Blaga"). Noua ediţie, îngrijită d t d-l 
Mihai-Petru Georgescu, include îritr-o 
Addenda şi pamfletul blagian “De la 
cazul Gramaja tipul Qrama”, repl ică ce 
nu-l prea onorează pe autor, cel puţin 
din două motive: în primul rând că Pâr. 
D. Stăniloae nu este un popă oarecare, 
ci cel mai însemnat teolog român al 
acestui veac; în al doilea rând că L.BIaga 
se face uşor ridicol prin autoechi valarea 
cu Eminescu şi, în genpr^l, prin părerile 
cam exaltate despre sine însuşi. Este 
siffprizitor ci noii editori au păstrat în 
titlul cărţii în mod naiv, pe acel 
domnului Lucian Blaga”, care nu sc 
mai motivează în cazul unul defunct 
(ca să nu mai vorbim de inconsecvenţa 
şî chiar incorectitudinea grafiei; 
domnul ui-pe copertă, dlui-în interior). 


Volumaşul 321 de vorbe 
memorabile ale tui Petre Ţuţea. în 
seria “Antologiile Humânitas* 1 . este 
reaffzaişl prefaţat de (‘O posteritate to 
cjaţppct depţripj^ghiarde d-I Gabricl 
Jjîccinu. cUrectorul Editurii 


"Humanitas". Chiardacăunora procedeul 
li s-a putut părea neserios, credem că d-l 
Liiceanu a înţeles corect “fenomenul 
Ţuţea" şi calea lui optimă de valorificare. 
Alături de antologia între Dumnezeu şi 
neamul meu (Editura "Anastasia") şi 
Jurnalul... d-lui Radu Preda (Editura 
“Humanitas"), 321 de vorbe 
memorabile... îl reprezintă mult mai bine 
pe "inconfuudabilul ” Petre Ţuţea. "cel 
mai lapidar gânditor român" (prefaţa, p. 
9). decât toate greoaiele volume Ţuţea 
publicate fără tact şi tară pricepere în 
ultimii doi ani, de editori obscuri şi 
improvizaţi (o nouă specie de trepăduşi, 
ce riscă să devină o adevărată plagă a 
culturii noastre actuale). 


memori i. deşi pe alocuri seri se cu oarecare 
stângăcie şi destul de râu structurate, 
reprezintă totuşi o măiturie interesantă 
despre experienţa legionară.cum a fost 
trăită de un simplu ''soldat” al Mişcării. 
Accentele antisimiste nu lipsesc, autorul 
părând să vadă în stigmatizarea lui Horia 
Sima o posibilitate de salvare a imaginii 
ideale a Gărzii. Se reiau în parte, dar cu 
mai puţină patimă, acuzele formulate în 
Istoria... preotului Palaghiţă. Campania 
antisimistă pare să continue, deşi Horia 
Sima nu mai este. D-l Petru Gheorgheoni 
pare totuşi mânat de un sincer imbold 
lăuntric, misionar. Din păcate, meditaţia 
sau sfâtoşenia nu-l prea prind. Mai 
înzestrat se arată a fi pentru descripţia 
umoristică, uneori foarte vie (ca-n 
paginile în care îl ridiculizează pe 


MAÎ2GINALII 


Pe lângă, excelentul volum. de 
memorii al d-nei Ana-Maria Marin, Prin 
poarta cea strimtă, la 
Editura”Gordian”din Timişoara (direc¬ 
tor: d-l Ovidiu Guleş; Consilier: d-l Dan 
Radu Viad) a mâi 'apărat de curând 
Filon V t erca, Paraşutaţi în România 
vândută , în cadrul promiţătoarei colecţii 
"Din istoria rezistenţei anticomuniste în 
România”. Cartea nu este inedită (şi 
editorii ar fi trebuit să menţioneze acest 
lucru); în cele patru ample capitole 
(aproape 600 de pagini în total) cu valoare 
deopotrivă literară şi ţlocumentară, ne 
sînt relatate “dinlăuntru” o mulţime de 
fapte referitoare la mişcarea de rezistenţă 
anticomunistă din România (aici între 
anii 1944*1948), în care legionarii au 
avut oir rol precumpănitor; Este regretabil 
că această îndelungată rezistenţă .care 
salvează onoarea istorică a poporului, 
român, este înoăatât de puţin cunoscută 
şi preţuit#. Să sperăm că volumul lui 
Filon t Verca va inaugura în ţară o serie 
întreagă de cărţi lămuritoare cu privire la 
acest episod eroic din istoria noastră 
contemporană (cu nimic mai puţin 
semnificativ decât mişcările 
anticomuniste din Ungaria anului 1956). 
Aşteptăm cu nerăbdare şiroi de mărturii 
ale domnului Ion Gavrilă-Ogoranu, una 
dintre marile f)guri ale rezistenţei din 
munţi. 


P roblemarezistenţei anticomuniste 
(din prima ei fază) o atinge, intr-un con¬ 
text mai la^şi d-l Petro Gheorgheoni 
(actualmente cetăţean canadian), autorul 
cerţii Năzuinţi şl deznădejdi 
(subintitulau cam greoi: Tragedia 
tineretului în epopeea neamului). 
Editura ■'Gândirea românească”. 
Bucureşti, 1993 (scoasă pe cheltuiala 
autorului). Cartea este prefaţată, cu 
destulă şiretenie politică de d-l Victor 
Jsac (ce figurezi şi Aceste 


consăteanul său, "Romonuţu lui Iaia”, 
nimeni altul decât vestitul Romulus 
Zăroni, demnitarul analfabet din clica lui 
Petru Groza; pagina 73, de pildă, este 
antologică în acest sens, oferindu-ne şi 
adevărata măsură de condeier aautorolui). 


Din Canada este şi d-na Vetuţa 
Pop, autoarea unui volum de Poeme 
(apărut anul trecut într-o a doua ediţie, la 
Editura.“Cartea Aromână” din Statele 
Unite). Ne-am bucurat primindu-1, căci 
am întâlnit în el prospeţimea simţirii 
româneşti-dovadă că în exil se pot 
conserva la fel de bine dimensiunile 
esenţiale ale sufletului naţional. Că 
•versurile nu sunt întotdeauna destul de 
sprintene sau cizelate? “Rafinaţii 
modernişti pot să surâdă, dar adevărata 
poezie stă în sensibilitatea celor ce ştiu să 
facă diferenţa între efemer şi veşnicie.Şi 
printre aceştia îşi are loc fără îndoială şi 
poeta Vetuţa Pop” (D.Bacu, 1992). 


Anul trecut şef-rabinul Rosen 
Moses a declarat în mai multe rânduri la 
televiziune şi în presa scrisă, că traducerea 
în româneşte a cărţii Mein Kampf a lui 
Adolf Hitiex ar f|de urgentă necesitate şi 
că, de n-ar fi atât de ocupat, s-ar apuca de 
aceasta chi^ excelenţa-sa. Acum vfcul i 
s-a împlinit, înciuda lipsei de tact de care 
au dat dovadă, în vădit consens, 
preşedintele Ilicscuşi procuratura! Cartea 
a fost tradusă în româneşte de doamna 
Mvia Florea şi s-a tipărit liSibiu (Editura 
“Pacifica”) prin strădaniile şi cu 
răspunderea domnului Oliviu Tocacio. 
De luna trecută s-a şi pus tn vânzare, pe 
scară largi, la preţul cam exagerat de 
650G de lei. Cele două volume iniţiale 
(“Bilanţ** şi “Mişcarca-năţtonal 
social istă") apar Intr-unui singur. însoţite 
de “Cuvînml editorului” român (alecăirol 
motivaţii se punctează prin trei sintagme 
preţioase: Audi alteram partem; A micuţ 
Plato*, şi Honnl soit qui maly pensei). 
One vi face Ort prejudecăţi experienţa 


acestei lecturi va avea prilejul să 
constate cât de relative sunt, în ordinea 
omenească, atât nebunia cât şi 
înţelepciunea... 


Masoneria continuă să-şi 
consolideze poziţiile în România. Pe 
acest fond, ziarele "Cotidianul” şi 
“România liberă” au găsit câte o pagină 
de pus la dispoziţia masonului M. 
Musceleanu, ale cărui elucubraţii 
demagogice, într-o românească 
aproximativă, dar plină de morgă, 
încearcă să acrediteze ideea că între 
masonerie şi creştinism n-ar exista nici 
o contradicţie, ele având cam aceleaşi 
principii şi deziderate. Un creştin ar 
putea intra deci în masonerie fără a 
renunţa, nici teoretic, nici practic, la 
religia şi confesiunea sa. Atunci l-am 
întreba pe d-l Musceleanu: de vreme ce 
creştinismul exista cu mult înainte, de 
ce a mai fost nevoie de masonerie? Ori, 
altfel spus, dacă un creştin află în 
masonerie ce se găseşte şi-n creştinism I 
atunci la ce să se mai încurce prin Loje? 
Sau “spiritualitatea” masonică oferă 
mai mult decît creştinismul? Dar un 
adevărat creştin nu poate admite aşa 
ceva. Un adevărat creştin crede şi 
mărturiseşte că creştinismul este de la 
Dumnezeu. Masoneria este însă de la 
oameni. Cum să subordonezi ceva ce 
este de la Dumnezeu la ceva ce este de 
la oameni?! Tar dacă cineva este de* 
părere că şi creştinismul este de la 
oameni, acela poate să fie mason, dar 
creştin nu mai este, căci neagă 
dumnezeirea lui Hristos, adică temelia 
însăşi a creştinismului. Domnul 
Musceleanu s-ar putea să creadă că şi 
masoneria este de la Dumnezeu 
(“Marele Arhitect”, pe limba 
dumnealui). Numai că un creştin 
adevărat nu poate admite nici aşa ceva, 
căci ar contraveni şi Scripturii şi 
Tradiţiei şi raţiunii elementare. 
Masoneria este ori inferioară 
creştinismului şi atunci creştinul n-are 
nevoie de ea,ori se consideră superioară 
creştinismului şi atunci creştinul n-o 
poate socoti decât ca pe o blasfemie. In 
masonerie nu pot intra decât creştini 
avortaţi. Dialectica domnului Musce¬ 
leanu riscă să prindă doar la păgâni, la 
eretici; la atei, la sceptici sau la indi¬ 
ferenţi. Nici un creştin credincios nu se 
lasă smintit de asemenea aiureli. Iar 
creştin adevărat nu poate fi decât 
credinciosul. Şi atunci? Atunci înseam¬ 
nă că între creştinism şi masonerie nu 
*esteşi nu poate fi nici o legătură, spiritul 
masonic fiind, prin chiar esenţa sa, 
tocmai negaţia perfidă a creştinismului 
autentic. Masoneria se apropie mai 
degrabă de iudaism, degnosticism şi de 
detsmul iluminist- toate negaţii sau 
perversiuni aic creştinismului. D-l 
Musceleanu, şiret, ştie ce vorbeşte, dar 
nu vorbeşte ce ştie. Este tactica dema¬ 
gogica tradiţională a masoneriei când 
se întâmplă să iasă în public. Dacă se, 
găsesc destui care să-şi plece urechea la 
ea, crezându-sc emancipaţi sau subtili, 
aceia nu sunt creştini decât cel mult cu 
numele. Adică, aşa zicând, cam In felul 
în caic este musedean d-l Musceleanu.. 

RĂZVANIODRESCU 









P'i&bletna 



Minaiitâţilvi 

PUNCTC CnnDIMDLC 

Nr. 7/31 PAG. 15 


meu 0 rom ama (k) 

7 ¥| • jT "7 ” ^ ^ 7 ” 7 1 evreilorsăarendezemoşiişisăseocupecucârciumc 

• rCnOSQA mOtlNllCNllClCl COIISMIATCIOI* lăcomiaunorboierişichiaraunordomnifacecaac 

mvivt WIOHKIWIVI hotărâre să nu fie respectată. Vistiernicul Ie] 


D ^pă alungarea turcilor de sub zidurile Vienei 
(I683) slăbiciunea Imperiului Otoman stimulează 
tendinţele expansioniste atât ale Austriei care în 1699 
an exează Transilvania, câtşi ale Rusiei care, sub domnia 
lui Petru I, se apropie de hotarele Moldovei. în faţa 
aoîsţei duble ameninţări, nemaiavând încredere în domnii 
păm anteni, Poarta numeşte domni din rândul aristrocraţiei 
greceşti de la Istambul, domnii fanarioţi, care vor guverna 
timp de un secol cele două Principate româneşti. O 
perioadă în care ciocnirile de interese dintre Turcia, 
Austria şi Rusia vor degenera în războaie sângeroase 
(1735-39, 1768-74, 1787-92, 1806-1812), operaţiunile 
militare desfâşurându-se adeseori pe teritoriul românesc. 

Pentru a-şi asigura interesele expansioniste, Rusia 
şi Austria constrâng Turcia să accepte înfiinţarea de 
cons ulate în Ţara Românească şi Moldova. Exemplul lor 
va fi urmat, în curând de Prusia şi mai târziu de Anglia 
şi Franţa. 

Consulatele erau - după normele dreptului 
internaţional - organe diplomatice care, pe lângă 
atifbuţiunile politice urmăreau aplicarea convenţiilor 
comerciale încheiate cu Turcia şi asigurau protecţia 
con aţionalilor lor. Aceştia, denumiţi în Principatesw diţi. 
se bucurau de un regim de favoare care era cu atât mai 
sfidător faţă de autorităţile autohtone cu cât prestigiul 
Porţii era mai scăzut în relaţiile cu celelalte puteri 
europene. în perioada menţionată mai sus, cu îngăduinţa 
-si-PfrgjocHri cu sprijinul consulatelor străine, pe teritoriul 
celor noJâ^rincipate.române pătrunde un mare număr 
de e v reL “Cu aceasta ”, scrie Nicolae lorga în ISTORIA 
EVREILOR ÎN ŢERILE NOASTRE " am ajuns la o 
alta fază din Istoria Evreilor la noi Orândarii din 
veacul al XVll-lea, micii negustori acaparaţi din al 
XVUI-lea, cuprinşi în bresle de supuşi, de clienţi ai 
Cămării Domneşti, proprietate rentabilă a principilor, 
ajung a fi acum meşteşugari liberi, fără vreo asociaţie 
forţată de corporaţie ; cari, pe o vreme când se schimba 
casa,mobila, haina , încălţămintea, acoperirea capului, 
concurează invlerşunat pe meşterii noştri, pe cari 
breaslaîncepeasă-ilncurce,şiajunga-iînlocui aproape 
cu totut”. 


Printre factorii care au favorizat invazia evreilor 
în Prihcipate trebuie menţionat, în primul rând, războaie le 
duse de Rusia şi Austria pe pământul ţărilor noastre. Un 
puternic aflux de evrti galiţieni are Ioc în perioada 1789- 
91, când Austria a ţinut ocupată Moldova de vest până la 
sud de Roman şi, mai târziu, toată Ţara Românească 
După aceşti imigranţi austrieci vin, spune Nicolac lorga 
în ISTORIA EVREILOR, evrei din Rusia, din Prusia şi 
chiar evrei francezi. 

Ocupaţia rusească din 1806-12 a favorizat de 
asemenea pătrunderea unui mare număr de evrei. Aceştia 
vin în calitate de furnizori ai armatei, aducând furnituri 
şi băutură pentru trupele de ocupaţie în condiţii 
avantajoase, fiind, scutiţi de a plăti taxele vamale. De 
notat că în timpul acestei ocupaţii nu intră în ţară decât 
marfă rusească, traficată de negustori c vrei Un alt factor 
important care a favorizatcomertul practicat de neguţători 
evrei a fost schimbarea mentalităţii boierimii faţă de 
modă. în această privinţă, Nicolae lorga face următoarele 
afirmaţii în ISTORIA COMERŢULUI ROMÂNESC. 
“Dar încă de atunci, aşa de mare era lăcomia boierimii 
mai bogate pentru articolele de lux occidentale, încât 
ta 1796 Alexandru- Vodă MoruzJ trebui să împiedice 
importul butcelor de Viena, care se cumpărau pe an 
pentru suma de peste 30* 000 lei şi cea mai de Jos clasă 
a boierilor fiind mult prinsă de acest lux, * 

“In legătură cu schimbarea de modă ^afirmă 
Nicolae lorga mai departe, “Moldova îşi creşte 
necontenit populaţia evreiască 0 Nevoii de lux, de 


bijuterii, de haine şi de mobile atât de adânc simţită de 
clasa boierească, era cel mai bun prilej pentru neguţătorii 
evrei, importatori de astfel de mărftiri să deţină un monopol 
în acest domeniu, eliminându-i de pe poziţiile câştigate în 
trecut pe greci, pe armeni şi pe germani. 


Un alt factor care a determinat invazia evreilor în 
Principate l-a constituit regimul la care erau supuşi în 
ţările de unde se revărsau ca un torent nestăvilit. în anul 
1816, consulul austriac de la Iaşi raportează că în luna 
octombrie s-a comunicat Domnului ţării că 20.000 de 
evrei pe care guvernul rus i-a scos din Polonia sunt în 
drum spre Moldova şi - zice mai departe consulul - că 
Domnu 1, “ departe de a voi să împoporeze această ţară cu 
un aşa de mare număr de vagabonzi, a dat cele mai 
aspre porunci pentru afi oprită intrarea lor în ţară ” Pe 
atunci în Moldova era domn Scarlat Calimah care, în iulie 
1815, acordase evreilor zarafi dreptul de a se constitui în 
breaslă aparte. Aşa că, este îndoielnic că această expediţie 
de 20.000 de evrei să se fi oprit la marginile ţării. Aceasta 
cu atât mai mult, cu cât unii domni fanarioţi emu încredinţaţi 
că evreii aduc cu ei bani mulţi şi, ca atare, nu împiedecau, 
ci chiar favorizau intrarea lor în ţară. 

Un alt motiv care îi determină pe evrei să caute 
adăpost în Principate a fost regimul recrutărilor introdus 
în Basarabia, în 1827. Pentru a nu fi recrutaţi în armată, 
evreii din această provincie răpită de ruşi în 1812 îşi 
părăsesc locurile de baştină şi se stabilesc în Moldova. 

în Bucovina, ruptă din trupul Moldovei în 1775, 
are loc un alt fenomen care, însă, produceaceleaşi efecte. 
Ordonanţa imperială din 20 martie 1786 care cerea ca 
evreii să poată dovedi un capital, în bani sau imobil, de 
măcar 250 de florini “ a făcut”, scrie Nicolae lorga în 
ISTORIA... ”ca să năvălească asupra Moldovei încă un 
stol de evrei săraci ”, 


în această perioadă, evreii se ocupă cu de toate, cu 
curaj şi impertinentă. Evreii spanioli, cei veniţi din Imperiul 
Otoman, se oeupaude preferinţă cu profesiunea de zarafi, 
erau toptangii cercelari şi mărgelari, toptangii de 
manufactură^ ceaprăzărie şi mărunţişuri; pe care le 
desfăceau prin sate prin cblportori ambulanţi, numiţi 
mămulari şi mărgelari. In anul 1817, deja acest gen de 
comerţ, încăpuse, în întregime, în mâinile lor. Alţi evrei se 
ocupau cu misiţia, samsarlâcul, telalia de vânzare de 
haine vechi, chibrituri, sticle, pahare, aţă, ace şi alt^ 
lucruri necesare menajului, comerţ care reclama un capi¬ 
tal mic. ' 

Ca misiţi şi samsari, evreii şi grecii mişunau prin 
sate şi oraşe, ca şi prin porturile dunărene, cumpărând şi 
arvunind grâne, uneori chiar înainte de a fi culese, precum 
şi tot ce nu cumpărau turcii, orz, secară, porumb, porci, 
vite mari şi cai, legume, sare, piei, plante medicinale, tot 
ce se putea vinde apoi cu preţ bun negustorilor străini. 

Ocupau dughenile din Botoşani, ca şi pe acelea din"; ■ 
Iaşi ale Mitropoliei, fapt imputat de populaţia ieşană," 
Mitropolitului Veniamin în versurile: 

M Acolo undc-au şezutu Thotoki şî'Eyghene, 

Astăzi vând Jidovii marfă, fâcânjlu-setot dughepe" ^ 
La Bucureşti, evreii se îndeletnicesc cu tipichigeria, 
fabricând ghiulele de tinichea umplute cu sticlă şi cuie 
pentru cele patru guri de tun româneşti filmase la Cotrtraşti 
după plecarea lui Tlidor. Un aîf domeniu unde dqbi ’ 
monopolul este argintăria Un evreu numîtDbiilI lucra în 
1792 argintărie şi “sămnele boierilor” adică tofc^fle 
dregătorilor. în această perioadă sunt amintiţi doi 
modic i evrei care practică medicina clandestin In Bucureşti. 
Deşi, prin hotărârea adoptatiîn 17E4, li se interzice 


evreilor să arendeze moşii şi să se ocupe cu cârciumăritul, 
lăcomia unor boieri şi chiar a unor domni face ca această 
hotărâre să nu fie respectată. Vistiernicul Ienachi 
Cantacuzino vinde, în 1784, lui “ Solomon Moisăi Leiba 
Jidov ot Bălţi” venitul satelor lui din Soroca: bezmenul 
pe case, dijma, moara de la heleşteu, moara cu cai, 
orânzile acestor sate şi crâşme cu pivniţe, pe 1250 lei 
aur. Tot un evreu a luat pe un an “orânda băuturii 
satului Căbujii, cu moara de acolo şi a părţilor din 
moşia To Ieştii din ţinutul Sucevei, aledumisalelanache 
Cantacuzino, biv Vel Vistier”. în anul 1827, Smil 
Focşeneanul, sudit austriac din Fălticeni, luase în arendă 
moşia Săveşti de la Aga Constantin Canta, pe şapte ani. 

Practic, nici un domeniu de activitate în care se 
puteau realiza câştiguri substanţiale cu cât mai puţine 
eforturi, nu a fost ocolit de evrei. Documente din anul 
1784 îi menţionează ca spioni în serviciul agenţilor 
străini. La Braşov, în 1796, un bancher evreu înşală cu 
bani falşi pe nişte ciobani ardeleni. în 1826, evreul Wolf 
Tetelbaum din Cernăuţi inaugurează în Bucureşti o casă 
publică de perdiţie, deschisă tuturor desfrânărilor. Dar 
îndeletnicirea cea mai profitabilă, în această periodă, se 
dovedeşte a fi zărăfîaşi camăta. Deţinători de capitaluri 
mari, evreii joacă un rol hotărâtor în domeniul financiar. 
Deja în anul 1817, evreii sunt socotiţi în Moldova ca 
stăpâni în acest sector al economiei naţionale, numeroşi 
boieri şi chiar domni solicitându-le credite. 


Poziţii le şi avantajele câştigate de evrei în această 
relativ scurtă perioadă sunt incalculabile. Ei pătrund în 
bresle şi dezorganizează complet aceste instituţii 
străvechi. Deja în 1820 evreii câştigaseră toate drepturile 
pământenilor, fără, însă, a fi obligaţi şi Ia toate sarcinile 
acestora din urmă. Ei devin intermediarii indispensabili 
între ţările noastre şi cele germane. Arenzile cad, în 
Moldova, încetul cu încetul, în mâini evreieşti. Cârciumile 
cresc îngrijorător în satele acestei provincii şi rachiul 
distruge încet, dar sigur, fiinţa poporului, ducându-1 spre 
ruină etico-biologică. Camăta duce şi mai departe efectele 
distrugătoare ale rachiului. Zarafii evrei stăpânesc 
schimbul monetar şi devin marii depozitari de bani. 
Comerţul ambulant şi marchitănia sunt monopolizale de 
evrei. Vechile datini şi pravile, ca şi moravurile 
negustorilor băştinaşi încep a slăbi, după o concurenţă 
aprigă desfăşurată în condiţii inegale. Datorită influenţei 
pe care au dobândit-o, ip scurtul răstimp de când au 
pătruns în principate, reuşesc să-l determine pe Mihail 
Şuţu, în Moldova, şi pe Ioan Caragea, în Muntenia, să 
interaeieze o instituţie care face din evrei o naţiune 
distinctă sub aspect juridic, anume modul particular în 
care îşi plătesc impozitele către stat. Ei achită în bloc 
contribuţiile lor, rezultate din taxe asupra cărnii de vită 
şi de pasăre, ceea ce ajută mult la fraudă, dar mai ales la 
neputinţa de a li se cunoaşte exact numărul. 


Ultimul Domn cu care se încheieaceastâ perioadă, 
Ioan Sandu £turdza al Moldovei (1822-1828) se strădui 
să uşureze starea mizeră a poporului peste care domnea. 
, în acest scop, aminteşte Nicolae lorga în ISTORIA...,el 
înaintă Porţii un memoriu prin care cerea să împiedice 
pe sudiţi, între care pomeneşte pe evrei, împotriva 
cărora se îndrepta, de fapt, cererea, următoarele: a) dc a 
ţifte prăvălii şi case de locuit cu chirie, trăind liber şi 
' apăraţi întru toate de consulate; b) de a cumpăra, nu 
numai imobile orăşeneşti, dar şi grădini şi vii; c) de a lua 
în arendă moşiile pe viaţă şi ‘‘paotru tot neamul lor”; d) 
de a face împrumuturi împovărătoare, speculând cursul 
schimhitor a! banilor, ceea ce la îngăduia să obţină pe 
nimic pământuri; e) de a fi feriţi de toate sarcinile ţârii, 
.Jţcutind hi âcelaş timp ţfpe oamenii lor de serviciu; 0 de 
a provoca nâfcooteniae certuri cu negustorii şi meşterii 
pământeni şi cu agenţii guvernului. 

(va urma) 



PAG. 16 Nr. 7/31 


PUNCTC CflftDINfllC 


SbuAeule 


tetti tâde, 



'TOTUL PCHTRU 
TARA" DUPĂ 55 

^‘D€ ANI .%•! 

Prin circulara Nr. 148 din 21 februarie 
1938 Comeliu Z.Codreanu anunţa public 
dizolvarea Partidului “Totul pentru Ţară”, 
considerând că, în noul context al abuzurilor 
carliste (“suntem aruncaţi din raportul de 
Drept in raportul de Forţă"), "raţiunea de 
existenţă a Partidului a încetat". Dai iată că 
luna trecută a fost înregistrată oficial, după 
o îndelungată gestaţie, formaţiunea politică 
“ Pentru Patrie “(?), înmulţind, pe linia 
dreptei tradiţionale, actuala abundenţă de 
partide de pc scena politică românească. 
Altminteri, intenţiile şi năzuinţele 
întemeietorilor, septuagenari şi octogenari 
(în frunte cu distinsul avocat Nistor 
Chioreanu, fostul Şef al Ardealului legionar, 
căruia încă din tinereţe i se spunea “Moşu”), 
sunt, din câte am putut constata, curate şi 
lăudabile. Deie Domnul ca aceşti minunaţi 
luptători, sufleteşte neînfrânţi şi trupeşte 
neobosiţi, să găsească măcar câteva duzini 
de’tlnferipc aceeaşi măsură. Noul pariîd, deşi 
de obârşie legionară, ar dori, între altele, să 
degajeze principiile majore ale 
Icgionarismului de balastul unor forme 
învechite, încercând o primenire şi o 
actualizare politică a dreptei creştine 
româneşti, integrate în noul cadru demo¬ 
cratic. Acest deziderat parc să şi-l propună 
pânâacum cel puţin cinci formaţiuni politice 
oficializate! Dacă legea concurenţei din 
economia de piaţă s-ar aplica şi-n politică, 
atunci ar trebui să iasă treabă bună... Cât 
despre “legalitatea" unui astfel de partid, 
“România liberă” şi alte publicaţii 
masonizate se îndoiesc degeaba, acuzând 
“după ureche’’ (ca şi în cazul Mişcării pentru 
România). Mitul iudeo-comunist al 
•‘extremismului de dreapta” (numit de-a 
valma şi “fundamentalism", “fascism” sau 
chiar “terorism creştin”!!!) nu este decât 
expresia stupida a unei alte “ limbidc lcmn“ 
internaţionaliste, în fond profund înrudite 
cu acpca a marxismului falimentar, in ce 
priveşte dreapta propriu-zisă (ce încearcă 
să se reactiveze şi la noi), ca nu arc numai 
dreptul, ci şi îndreptăţirea de a exista, ca 
ultim bastion sănătos In calea stîngismului 
dizolvant. Că există şi riscul “aflărilor în 
treabă”, asta-i altceva,.. 


‘ J 1 / : : v* X 

f n r *«N - / ^ ^ î< r ■ 

Um bSi * ■ ■ mm 


Sîc parc că secolul XX se va încheia sub 
semnul corupţiei- Scandalurile dc corupţie 
se ţin lanţ, atingând niveluri foarte Înalte, de 
la Rio de Janeiro pânt la Bucureşti. Mafia 
italiană riscă să devină o simplă afacere 
provincială! Presa vuieşte pretudindeni. 

Editura 

"PUNCTC CABPINAie 

B.R.D. Sucursala Sibiu 

Cont nr. 4072996517509 


dcconspirând marii rechini. Frauda financiară 
şi traficul dc influcnţâsuntceledouăpîrghii ale 
corupţiei “la vârf*. Sigur că lupta împotriva 
acesteia reprezintă în principiu un fapt pozitiv, 
dar ea are aspecte care ne pot pune pc gânduri. 
Se crcază impresia căCineva(vorba"tabletei‘!) 
trage sforile din culise, după un scenariu 
prestabilit. Lucrurile par concertate pc întreg 
mapamondul. Căci să fim realişti: corupţia la 
nivel înalt a existat permanent şi pretutindeni 
de-a lungul acestui veac, ca o consecinţă 
simptomaticăapoliticianismului modem. Cum 
se face că abia acum ne-am trezit, ba încă toţi 
deodată, ca la un semn?! Originea răului este 
în chiar structurile politice şi economice ale 
lumii contemporane, pc un fond general de 
indiferentism moral - spiritual. Felul regimului 
politic nici nu mai contează-în această "eră a 
ticăloşilor” se formează pretutindeni “coaliţii 
de lichele”, unele mai făţişe, altele mai 
camuflate. Câte dintre aceste capete cad în 
urma campaniilor anti-corupţie? într-o lume în 
care, de la un anumit nivel de decizie publică 
în sus, toţi sunt mai mult sau mai puţin corupţi, 
demascările abia de-i ating pe câţiva, în vreme 
ce restul îşi văd mai departe, netulburaţi, de 
matrapazlâcurile cotidiene. Avem temeiuri să 
ne temem câexistăo Ocultă internaţională care 
şi-a făcut din acuzaţiile de corupţie atât un 
mijloc de a-i eliminadinposturile-cheie pc cci 
fe nu-i slujeşc întocmai interesele, cât .şi o 
sursă de perfidă manipulare a opiniei publice 
(în numele unei "dreptăţi” cu aspect populisl). 
Mai exact: Ocultaştie că toţi sunt corupţi, dar 
îi tolerează pe cci ce-i convin, în vreme ce pe 
ceilalţi îi elimină treptat, cu toată recuzita 
“legalităţii”. Pe de altă parte, se crează o formă 
de şantaj indirect: iată ce pot păţi cci ce nu sunt 
destul de obedienţi! Dacă lucrurile stau astfel, 
atunci “psihoza corupţiei” devine o strategie 
ocultă de unidirccţionare politico-econoraică 
a lumii. De altfel ea este schiţată şi recomandată 
ca atare şi-n vestitele Protocoale ale 
înţelepţilor Sionului (a se vedea, de pildă, 
cap. VIII). în acest context, nu corupţia în sine 
este combătută, ci nealinierea sau devierea 
unora la interesele Ocultei mondiale. 
Corupţia, de altfel, nu se poate rezolva efectiv 
în ordinea juridică, ci în ordinea morală. într- 
o lume programatic ruinată moral, corupţia se 
va lăţi continuu, oricâte “legi" ar exista 
împotriva ei. Mai ales,că "legea” ea înşăşi a 
devenit demult o unealtă perfidă în mânacclar 
puternici... 


psihoza rock. non-confomiismul moral şi so¬ 
cial de toate nuanţele. Cazul "Evenimentului 
zilei", adevărat reţetnr al delincvenţci valahe, 
este simptomatic. Tc întrebi: d-l Cristoiu este 
tâmpit sau ticălos atunci când. pe de o parte, 
insinuează implicarea indignată în elucidarea 
unor bestialităţi, iar pe de altă parte 
popularizează toate formele dc violenţă 
criminală şi sexuală, ba chiar se erijează în 
apologet ai celor mai felurite aberaţii 
comportamentale?! Abjecţia morală a presei 
româneşti actuale, tradusă tot mai obsedant de 
“cvenimentizare”. nu este decât o aliniere 
iresponsabilă la mass-media de tip iudeo- 
occidental. dirijată de aceeaşi Ocultă ce 
urmăreşte ruinarea moral -spirituală a tinerelor 
generaţii, tot mai lesne manipulabile prin lipsa 
de orizont, prin confuzia de valori şi prin 
propriile slăbiciuni. Iar la noi asemenea 
demersuri sunt cu atât mai primejdioase cu cât, 
după cum spunea Petre Ţuţea. avem şi aşa cam 
mulţi suferinzi de... "ilfovită” (o boală valahă 
ce s-ar mani festa prin trei simptome conjugate: 
cretinism, criminalitate şi voie bună!)... 



.V-* ^ 


Tot o terapie în primul rând morală ar 
necesita şi o altă problemă majoră a lumii 
contemporane: creşterea alarmantă a diferitelor 
forme de violenţă, culminând eu cnmclc şi 
violurile. Ne uimim şi nc indignăm la modul 
retoric dc tot mai avansatu degradare şi 
nesiguranţă a vieţii publice, dar pc de altă parte 
tolertmşi chiar încurajăm, in numele “libertăţii” 
şi“dcmocra|jcr.ccleinai abominabile tendinţe 
ale aja-nuraitei “emancipări": homo¬ 
sexualitatea, lesbianismul, materialele 
pornografice, exhibiţionismul. cine-violen|a. 


u-' A' rfHr-Ag/ h-_ «.«j 

Ce mai fac victimele comunismului? Dacă 
au avut norocul să moară, se odihnesc pnn 
gropi comune şi pe sub cocini de porci (ca la 
Aiud); dacă au avut nenorocul să trăiască, se 
descurcă fiecare cum poate: unii rabdă, alţii 
destabilizează, alţii fac haz de necaz! Ce mai 
fac foştii călii fizici şi morali? Păi, dacă au 
murit, au flori pe morminte, căci românul 
dîntotdeauna şi-a cinstit călăii! Iar dacă trăiesc 
încă, îşi gustă şi ei pacea bătrâncţelor, mai prin 
ţară, mai prin străinătate... Câteodată li se mai 
întâmplă să nu nimereascăcracul pantalonului, 
ca Alexandru Drăghici, dar până la urmă îi 
ajută familia şi ies şi ci, ca rezidenţii, să se 
plimbe pe vreo stradă liniştită din Budapesta. 
Alţii, mai în putere, fac nunţi şi scriu volume de 
versuri prin penitenciare, ca Dumitru Popcscu- 
Dumnczeu, iar dacă nu mai suportă claustrai, 
ca de-aldc Silviu Curliceanu. îşi mai iau câte un 
an de concediu în libertate. Sunt şi dm cei ce 
pun umărul direct la edificarea “democraţiei”, 
fie în plcaznă, ca Ion Iiiescu, fie mai prin culise, 
ca Silviu Brucan. Ce-i drept, câţiva s-au retras 
de bunăvoie, rămânând doar simpli 
academicieni, ca transnistreanut Alexandru 
Bârlădeanu Pc Nicu Ccauşcscu, bolnăvicios 
de liber, cică l-.u ciuta moartea pc-acasă, dar 
nu l-ar găsi (căci şi-a cam schimbat adresele). 
Un Hie Verdeţ, care şi-a făcut un P.C.R.-mai 
mic. sc mai aşteaptă să trăiască “a doua tinereţe”, 
mâncând deocamdată din agonisita celei dintâi, 
ca orice gospodar capabil. Şi încă mai sunt, fel 
ţie fel: unii se îngraşă, alţii nu nc mai slăbesc, 
unii au renunţat la politică şi au intra! în afaceri, 
alţii au renunţat la ateism şi au devenit bigoţi. 
Cel moi râu stau cei ce-au fost nevoiţi sl-şî 
scoată “certificate de handicapaţi” sau chiar - 
piei, drace! - de “luptători în Revoluţie"... 

Ce Ic-o lipsit lor, călăilor, au foa profeţii! 
Nici unul dintre ei n-a profeţit, dc pildă, căderea 
comunismului, In vreme ce printre victime s- 
au făcut frumuseţe dc proorociri, cu care astăzi 


se pot mândri creştineşte! Iată. de pildă, ce 
limpede a văzut lucrurile d-l Coposu. după 
cum singur a mărturisit în Parlament: “Am 
fost întotdeauna un optimist- Şi optimismul 
meu a fost întotdeauna confirmai. în 1940 
am afirmat inir-o cuvântare publică, 
înregistrată, că se va prăbuşi comunismul. Şi 
iată. comunismul s-a prăbuşit". . Păi când ti 
atâta dreptate, pas de te mai plânge de lipsa 
de dreptate! Călăii seduc, dar noi v ictimele. 
rămânem in felul nostru, optimişti şi în fond 
nemuritori, ştiind că, orice ar fi, dreptatea 
este de partea noastră, ch iar şi când umblă cu 
capul spart! I-am fi recunoscători d-lui 
Coposu să ne zică o vorbă bună şi pentru 
anul 2046! 


î€SPA€ MARCTIA 
SI TRAGISMUL 
VNCI GCNCRATII 


Utilă, dincolo de feluritele ecouri 
în presă, a fost dezbatereâ “MîŞCnrkT 
Legionară văzută din interior”, organizată 
la sala Dalles din Bucureşti (Duminică, 
27 iunie 1993), mai ales prin strădaniile 
d-lui Şerban Sura (preşedintele Asociaţiei 
“Legiunea Creştină”, ce-şi propune 
cunoaşterea şi răspândirea adevărului 
istoric cu privire la fenomenul legionar), 
dar sub egida Fundaţiei Buna - Vestire. 
Sala a fost plină şi tinerii nu au lipsit. Au 
luat cuvântul domnii Aristide Lefa, 
Mircea Nicolau şi Nicolae Nicolau, vechi 
legionari, precum şi scriitorul Marcel 
Petrişor, cunoscător al Legiunii dintr-un 
alt “interior” - cel al închisorilor 
comuniste. Discuţiile au debutat bine, 
dar s-au încheiat oarecum confuz (şi 
datorită presiunii fatale a timpului). S-au 
realizat destul de convingător delimiţâri Ie 
necesare ale legionarismuiui de fascism, 
naţional-socialism şi (neojcomunism, 
“F undăturil e” (d e-acum binec unoscute!) 
au fost două: legitimitatea aşa-zisei 
asocieri dintre Cruce şi revolver şi situaţia 
Mişcării după moartea lui Comeliu 
Codreanu. Aici vorbitorii n-au mai izbutit 
să convingă în aceeaşi măsură, alunecând 
oarecum pe lângă esenţa problemelor. 
Desluşirile teoiogiceşi istorice ale acestor 
evenimente complexe s-ar putea să aibă 
nevoia unei priviri..."din exterior" ! 
Oricum, constatăm că se fac paşi 
semnificativi spre o înţelegere mai 
adecvată a fenomenului legionar şi, în 
fond, a istoriei noastre contemporane. 
Nu putem decât să ne bucurăm ci vechii 
legionari par să-şi fl înţeles adevărata 
menire actuali: aceea de mărturisitori şi 
dascăli naţionali. 


1 olcgiul redacţional («abriel ( ONSI VNTIM S( I*. redactor şef; 

Ikmoxlciu WDROM Sl l . Manei PE 1 UlSOK 
t<u/\an( OIjKI.SC [ ,( onxtantin lOUlîl LI1SCI 
loan NISTOR 240!) Sibiu - Calea Oumhra* ii 109 

Secretar de redacţie telefon 092/42.25J6 


V.A.M 

Tehnoredactare 

computerizată 

"PUNCTC CflBPIHftlC" 

S.R.L. 

Printm g Company