R.V.Bossy — Mărturii finlandeze despre România (1937)

| AȘEZĂMÂNTUL CULTURAL 


| ION C. BRĂTIANU 
Dea ON 


MĂRTURII FINLANDEZE 


DESPRE 


ROMÂNIA 


DE 


R. V. BOSSY 


„CARTEA ROMÂNEASCĂ“, BUCUREŞTI 
| 1937 | 


www.dacoromanica.ro 


DE ACELAȘ AUTOR: 


— - Agenţia diplomatică a României în Paris şi legăturile politice franco- 
române sub Cuza-Vodă, Fundaţiunea Regele Ferdinand I, 1931. Lucrare pre- 
miată de Academia Română. 

— Agenţia diplomatică a României în Belyrad şi legăturile politice româno- 
sârbe sub Cuza-Vodă, Academia Română, memoriile secțiunei istorice, se- 
ria III, tomul XV, mem. 1, 1934. 

— Politica externă a României între anii 1873—1880, privită dela Agenția 
diplomatică a României din Roma, Academia Română, Studii şi Cercetări, 
XIV, 1928. 

— Urme românești la Miază-Noapte, Academia Română, memoriile sec- 
ţiunei istorice, 1937. 


Studii de Istorie diplomatică: 

— Candidaţi străini la tronurile române în see. XVIII şi XIX, Convorbiri 
Literare, anul 57, Decembrie 1925. 

— Primele legături diplomatice eu Piemontul, Convorbiri Literare, anul 
58, Octombrie 1926. 

— Politica externă a lui Cuza Vodă, Universitatea Liberă, 1931. 

— Tittoni şi România, Convorbiri Literare, anul 64, Aprilie 1931, şi extras. 


Va apărea în curând: 
— L'Autriehe et les Principautes-Unies, Academia Română, Studii şi Cer- 
cetări. 


www.dacoromanica.ro 


AŞEZĂMÂNTUL CULTURAL 
ION C. BRĂTIANU 
XXXV 


MĂRTURII FINLANDEZE 


DESPRE 


ROMÂNIA 


DE 


R. V. BOSSY 


„CARTEA ROMÂNEASCĂ”, BUCUREŞTI 


1937 
www.dacoromanica.ro 


PREFAȚA 


Orânduirea unei Legaţiuni a României în Helsinki (Helsing- 
fors) a fost punctul de plecare a numeroase manifestaţiuni cul- 
turale româno-ținlandeze 1). Deşi necercetate până acum, au 
fost însă şi legături mai vechi între aceste două neamuri despăr- 
țite de întreaga întindere a continentului, dar apropiate în isto- 
ria desvoltării lor prin asemănarea unor situaţiuni politice şi 
prin biruința aceleiaşi voințe de afirmare naţională faţă de în- 
râuriri străine care au apăsat deopotrivă asupră-le. 

Mi-a fost dat să găsesc mărturii prețioase despre interesul şi 
simpatia trezite la Finlandezii, cari au cutreerat în secolul tre- 
cut Principatele pentru fara şi poporul nostru, precum şi despre 
prețuirea lor a vitejiei armatei române în războiul neatârnării. 
Dând la iveală aceste documente, cari vădesc că nu de azi numai 
datează contactul între Români şi Finlandezi, cred că pot aduce 
şi un adaos la şirul descrierilor ţării noastre de către străinii 
cari au străbălut-o şi i-au înțeles rostul adânc şi menirea. 

Finlanda fiind alipită Imperiului rus, sub forma unui mare 
ducat autonom, dela pacea din Fredrikshamm (1809) până la 
proclamarea independenței în 1918, numeroşi au fost Finlandezii 
în serviciul armatei Țarilor, cari au călătorit prin țările române 
cu prilejul trecerii oştirilor ruseşti pe la noi. Din aceştia au lăsat 
amintiri scrise cei cari au luat parte în războaele contra Turciei 


1. Expoziţiunea de artă populară românească în Helsinki (1935) şi acea 
similară finlandeză în Bucureşti (1936), crearea unei secţiuni de artă popu- 
lară românească în Muzeul etnografic din Helsinki, conferințele despre ţara 
noastră şi concertele de muzică românească din capitala finlandeză, volumul 
închinat României de revista „Suomen Sotilas” ş. a. 


www.dacoromanica.ro 


4 R. V, BOSSY 


din 1828—1829 şi 1877—1878, şi pe acestea le public în pagi- 
nile cari urmează. 

Nu pol încheia fără a aduce mulţumirile mele direcfiunei Ar- 
hivelor Statului finlandez şi Bibliotecii Universităţii din Hel- 
sinki, cari mi-au pus la dispoziție manuscrisele lor, d-lor Prof. 
von Bonsdorjf şi P. O. von Torne, pentru sfaturile atát de folo- 
siloare precum şi baronesei Isa von Troil şi d-nei Irma Englund 
Akerblom, hurnica interpretă a Legaţiunei noastre, care mi-au 
înlesnit copierea şi traducerea textelor redaclate în limba suedeză. 


Helsinki (Helsingfors), August 1936. 
R. V. Bossy. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 


1828—1890. 


Din cercetările fäcute, am dat de urma a 36 ofițeri finlan- 
dezi cari, participând în cadrele armatei ruse la războiul contra 
Turciei din 1828—1829, au trecut prin Principatele române 
între anii 1828 şi 1830. Din aceștia, 29 provin din corpul ca- 
deţilor finlandezi ; le amintesc numele, ținându-mă de ordinea 
alfabetică : A. Bergenheim A.; V. E. A. Bosim, G. R. Bru- 
now, J. Fred. Enckell, Otto von Essen, locotenentul Jere- 
mias Forsberg, K. Forsten 1), Klas Gripenberg 2), B. J. Gro- 
tenfeldt, G. M. von Hertzen ?), L. E. Indrenius, O. W. K. 
Ladau, K. Martinau, A. E. Meinander, Andreas Lorentz Mins- 
terhjelm, J. M. Nordenstam, colonelul (mai târziu general) 4 
Fréderic G. Nyberg, B. G. von Pfaler ë), căpitanul baron O. 
K. Rhebinder €), K. M. Ridderström ?), Frederik Filip Roe- 
diger 8), Berndt Johan Rosenström ?), E. W. Sallmén 19), K. 


1. A luat parte la lupta dela Kulevcea.— 2. Mort, în timpul războiului 
la Varna. — 3. Sublocotenentul de ulani von Hertzen şi-a avut lagărul într'o 
vreme la Constanța. — 4. A fost răsplătit pentru vitejia arătată la asediul 
Brăilei. Ajuns mai târziu general. Autorul corespondenței publicate mai jos. — 
5. A participat la război cu gradul de ,„fänrik” în batalionul 3 de rezervă 
al regimentului de infanterie din Perm. Este citat în jurnalul generalului G, 
A. Ramsay, cu care a fost în Reni. — 6. A luat parte la luptele din Brăila, 
Silistra şi Şumla. — 7. Vestit pentru vitejia lui, amintită în istoricul Cer- 
pului cadeților finlandezi. Poetul Hjärne a închinat un poem eroismului 
său. — 8. A luat parte la bătălia din Silistra. — 9. Căzut la Varna. — 10. A 
luat parte la război cu gradul de maior. Stabilit în Muntenia, s'a căsătorit 
cu o româncă, Fiul său a fost general în armata română şi urmaşii săi trăesc 
în România, unde familia Sallmen este bine cunoscută. 


www.dacoromanica.ro 


6 R. V. BOSSY 


H. Schauman 1), Erik Silverhjelm, K. G. Spare ?)},: K. A. 
Stjernschantz, A. M. Tawast 5), J. K. G. Toll. Ceilalți șapte 
cari şi-au făcut studiile militare și cariera în armata rusă sunt : 
Jocotenenţii von Knorring 4), și Nordenberg 5), colonelul Gus- 
tav-Adolf €) și Gustav Ramsay, Volter”) Örn) și Lin- 
debăck. Numărul celor din această ultimă categorie trebue 
să fie mai mare, dar tocmai pentrucă nu provin din Corpul 
cadețţilor finlandezi, sunt greu de identificați ca originari din 
Finlanda. 

Amintiri scrise, sub formă de corespondenţă sau jurnal, au 
rămas de pe urma coloneilor Gustav-Adolf Ramsay şi Fredrik 
G. Nyberg și a lui Berndt Johan Rosenström. 

Colonelul Gustav-Adolf Ramsay, care luase parte, în rân- 
durile armatei rusești, la campania din 1814 contra Franţei, 
şi a fost mai târziu comandant al batalionului 6 de tiraliori 
finlandezi (Finska Skarpskytte Bataljon), a participat la 
războiul ruso-turc în 1829 ca locotenent-colonel în regimentul 
de infanterie ,„,Ufinsky”. Spre a ajunge la armata rusă de ope- 
rațiuni, aflată în ţinuturile bulgărești ale imperiului otoman 
el a străbătut Basarabia, Moldova și Dobrogea, efectuând 
itinerarul următor : ajuns pe malul basarabean al Nistrului 
la Otaci (30 Martie 1829), porneşte prin Pelinia-Bălţi-Socii 
(31 Martie)-Sculeni (1 Aprilie)-Iaşi (2—10 Aprilie)-Scânteia- 
Uncești- Vaslui (11 Apriliey-Docolina-Strâmtura-Bârlad (12 
Aprilie)-Pereschiv-Bereasa- Tecuci (13, 14 Aprilie)-Pechia-Ciş- 
mele-Galaţi (15 Aprilie) până la Brăila (16 Aprilie), unde trece 
Dunărea (17 Aprilie), apoi prin Măcin-Greci-Cerna-Acbunar- 
Artikioi (18 Aprilie)- Babadag (19, 20 Aprilie)-Beidaut-Tașăul 


1. Dispărut la Silistra. Fratele său înregistrează, într'o carte ce a publicat, 
zvonul care a circulat că Omer Paşa, cunoscut din războiul din 1854, nu 
ar fi fost altul decât K. H. Schauman, dispărutul dela Silistra. — 2. Mort 
la 15 km. de Constantinopole. — 3. Ar fi rămas o corespondenţă a sa către 
maică-sa, din timpul acestui război. Cu toate cercetările întreprinse, n'am 
putut încă da de urma ei. — 4. Idem ca nota 5. Mort în Bazargic.—5.A 
fost cu Ramsay la Bazargic. — 6. Colonelul Gustaf Adolf Ramsay, autorul 
jurnalului publicat mai la vale. — 7. Idem ca nota 5. — 8. Căpitan de ulani. 
In vara 1830 era cu tabăra în fața cetăţii dela Constanţa. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 1 


(21 Aprilie)sCaramurataConstanţaslacul Liman (22 Aprilie)a 
Tuzla=CarlichioisTatligeaca Mangalia (23 Aprilie)sSurtuchioi (24 
Aprilie)uCavarna (25 Aprilie) la Bazargic (26 Aprilies16 Mai), 
de unde pleacă cu corpul VI de armată spre Şumla. După 
sfârşitul războiului vine înapoi cu trupa la Bazargic (6, 7 Iunie 
1830) şi se întoarce în Rusia pe drumul Delichioi (8 Iuniea 
CaraiasargicaSafianlic (9 Iunie)sMangalia (10, 11 Iunie)sTuzla 
(12 Iunie)sConstanța (14 Iunie),lașăul (16 lunie)„Beidaut 
(17 Iunie),Babadag (18, 19 lunie)sFrecăţei (20 Iunie)sMău 
năstirești (21428 Iunie)„Isaccea (29 Iunie)sSatul Nou (30 Iunie, 
1 Iulie)a EtuliasCaragacii Vechi (2 Iulie) Reni (carantină 3.21 
Iulie)„BuşorcaaVulcănești (22 Iulie)-Ciumai (23 Iulie)sCazaclia 
(24 Iulie),CongazaBeșalma (25 Iulie)-Comrat (26 Iulie)„Cenac 
(27 IuliesJavguraValul lui TraiansHradiștea (28 Iulie)sMon 
leștiaGorești (29 Iulie)ssatul Brăila (30 Iulie)„Chişinău (31 
Iulie), GoianiaGrușeva (1 August)sOniţcanisSloboziasCriuleni și 
Dubășari (carantină 2s26 August)-Dubova (27 August), unde 
trece Nistrul. 

Impresiunile lui Ramsay despre Moldoveni (pentru dânsul 
toți Românii sunt Moldoveni) sunt foarte favorabile. El rea 
cunoaște originea romană a poporului, care este conștient 
de această nobilă obârşie, ,,„Moldovenii''m- scrie el =æ” sunt 
mândri de originea lor romană ; limba lor se aseamănă mult 
cu cea latină ;... n'ai voe săsi spui Moldoveanului că este mola 
dovan, ci trebue săsl chemi frate Român, alt nume decât cel 
de Român îl jignește în mândria sa națională”. Finlandezul, 
obișnuit cu tipul nordic, admiră frumuseţea rasei românești 
formele mlădioase ale trupurilor şi trăsăturile clasice ale fes 
telor, cari amintesc de aproape stilul de frumuseţe al popon 
rului roman. Dacă Dobrogea i se pare cam, aridă, este cuprins 
însă de vraja surâzătoare a peisajului moldovenesc, de altera 
nanța văilor şi dealurilor, a ogoarelor și a livezilor, a pădu- 
rilor şi a viilor, de minunata îmbinare a tuturor rodurilor 
unui pământ blagoslovit. Țăranii, în portul lor arhaic și simplu 
îi cuceresc inima prin ospitalitatea și cuviinţa lor, prin cu- 
răţenia pilduitoare a caselor și gospodăriilor. Nu odată se 
opreşte în drum ostașul dela Nord ca să privească îndelung 


www.dacoromanica.ro 


8 R. V. BOSSY 


troițele din jurul bisericei din deal sau armonia coloritului 
unei scoarțe întinse pe pridvor. 

In târguri și orașe, nordicul răsfățat de binefacerile unei 
vechi și rafinate civilizațiuni, este neplăcut impresionat de lipsa 
de organizare, de mahalalele murdare, de centrele cu ulite 
mici și întortochiate, de hanurile primitive ale Moldovei și 
Dobrogei din 1829. Dar, spirit veșnic treaz și doritor a pri- 
cepe, notează îndată dezechilibrul între aparențele puţin 
atrăgătoare și fondul sufletesc adânc al unui neam încătușat. 
Schițarea Iașului din 1829 denotă mult simţ de observație 
şi un ușor umor lipsit de răutate. Ramsay este izbit de con- 
trastele datorite luptei dintre influența apuseană și vechile 
moravuri răsăritene. Evoluţia este în plin curs și Finlan- 
dezul de rasă și cultură suedeză este cu desăvârșire uluit când 
vede alături de case mari boerești, în stil occidental, magher- 
nițe derăpănate și maidane, iar pe străzi — în starea în care 
erau pe vremea aceea — trecând cele mai elegante echipaje 
vieneze, dar cu vizitiu ţigan pe capră și arnăut înarmat la 
spate. Interiorul trăsurei i se pare și mai curios: alături de 
cocoana îmbrăcată după ultimul jurnal de modă din Paris, 
stă soțul ei, prea cinstitul boer din vremea veche cu ișlic, 
giubea și antiriu. Acelaș contrast între divanurile turcești 
din jurul odăilor și conversațiunile pline de duh apusean a 
celor cari își petrec zilele tolăniţi pe ele, precum și între abuzul 
ciubucului și cunoștința perfectă a limbei franceze. 

Ramsay ne dă și unele informațiuni interesante, culese la 
fața locului asupra triburilor căzăcești emigrate în Dobrogea 
septentrională după anexarea Basarabiei din 1812: Zapo- 
roștii și Nekrasovschii. Primii ar fi venit din Ismail spre a 
se stabili pe malul lacului Razelm și al braţului Sf. Gheorghe, 
colonia principală dela Sici, numărând atunci 6000 suflete. 
Ultimii, urmașii ai acelor ,„,Raskolnici”, nemulţumiţi de re- 
formele eclesiastice ale lui Petru cel Mare cari, sub condu- 
cerea lui Nekrassow, trecuseră în Moldova la Cetatea Albă, 
s'ar fi refugiat, după 1812, în regiunea Babadagului (Slava, 
Ciurilovea, Sarikioi și Camena), de unde au ajutat pe Turci 
în luptele contra Rușilor. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 9 


Scrisorile adresate de Fredrik G. Nyberg — care a făcut 
războiul din 1828—1829 ca maior şi locotenent-colonel (ajun- 
gând mai târziu general) — către tatăl său, rămas în Fin- 
landa, ne dau o icoană mai succintă, dar poate mai completă 
a Principatelor, căci el a călătorit şi prin Muntenia. Oraşele 
în care a stat sunt: Hotin, Chișinău, Iași, Neamţ, Bârlad, 
Odobeşti, Focşani, București, Brăila, Bazargic şi Silistra; 
ni le descrie însă foarte sumar. 

„Peste tot în Basarabia poporul vorbește moldoveneşte””, 
constată el; cât despre boerime, singura limbă străină pe 
care o cunoaște este limba greacă modernă. Chișinăul i se pare 
un oraş frumos, care s'a desvoltat mult. 

La asaltul Brăilei (15—17 Iunie 1828 stil nou), la care a 
luat parte, a obţinut crucea Sf. Wladimir cl. IV pentru acte 
de vitejie. 

Populaţia cosmopolită a Bucureştilor din timpul războiului 
russo-turc îl surprinde, ca şi varietatea costumelor și contrastul 
izbitor dintre clădirile occidentale ale boerimei și locuinţele 
primitive ale poporului de rând. Nyberg admiră cu deosebire 
librăriile bucureștene în care, în 1830 — „găseşti toate căr- 
tile nouă în limbile franceză, germană şi engleză, precum 
şi orice ziar străin;” el se minunează de eleganța echipajelor 
care trec seara spre grădina publică unde se plimbă boe- 
rimea, 

Principatele române sunt, după părerea lui Nyberg, „țara 
cea mai roditoare din lumea întreagă” cu „un popor frumos 
și primitor”. 


Foarte colorate şi vii sunt descrierile lui Berndt Johan 
Rosenström, care ia parte la acest război ca sublocotenent 
în regimentul ulanilor din Curlanda. Parcurgând, în mai multe 
rânduri, în lung şi în lat Moldova, Muntenia și Dobrogea, 
veșnic călare cu regimentul, oprindu-se prin sate și târguri, 
el câștigă o adevărată dragoste pentru țara noastră şi poporul 
ei. Despre ,„,„Moldova iubită” spune că „o consideră ca a doua 
patrie pe care nu o va uita niciodată”. Apoi, întors în Rusia, 
este cuprins de emoţiune constatând că până în gubernia 


www.dacoromanica.ro 


10 R. V. BOSSY 


Chersonului se mai găsesc sate moldoveneşti cari și-au păs- 
trat limba şi datinele strămoşeşti. 

După terminarea războiului, în epoca Regulamentului or- 
ganic, un finlandez, John-Ferdinand Bergenheim este trimis 
la noi de Guvernul rus spre a face o descriere a Principatelor, 
din punctul de vedere militar și statistic 1). El stă în Prin- 
cipate dela 30 Iunie 1834 la 28 Noemwvrie 1835. Pentru grab- 
nica îndeplinire a însărcinărei ce-i fusese dată, primeşte drept 
recompensă din partea ţarului o moşie de 2000 desetine, la 
22 Aprilie 1836. Dar și guvernul Țării Româneşti îi oferă un 
dar : o tabacheră de aur cu briliante, pe care împăratul Ru- 
siei îl autoriză a o primi, la 8 Octomvrie 1834. 


II. 
1877—1878. 


In războiul dus de Ruși contra Turcilor în 1877—1878 nu- 
mărul Finlandezilor cari, participând la ostilități, au trecut 
prin România, a fost mult mai ridicat ca în 1828—1829. După 
o jumătate de secol de stăpânire rusească, o mai mare parte 
a populațiunei se obişnuise cu noua situațiune, astfel încât 
mulți tineri finlandezi îmbrățişau cariera armelor, servind 
cu devotament pe Țar, care era și mare duce al Finlandei. 
Printre aceştia, unii făceau parte din armata proprie a Fin- 
landei 2), alții intrau direct în cadrele oștirii rusești. 


1. El colindă munţii în acest scop, împreună cu colonelul Rügen. Buleti- 
nul oficial al Țării Româneşti din 5 Aprilie 1834 publică ordinul dat de Kis- 
seleif de a se tipări în litografia lui Eliade şi Biliţ din Bucureşti harta Mol- 
dovei lucrată de colonelul Bergenhaim şi de căpitanul principe Galitzin. I. 
C. Filitti, Principatele române dela 1828 la 1834, București, Fundaţiunea 
Regele Ferdinand I, 1934, pp. 345 şi 367. 

2. După pacea din Fredrikshamn (1809) când Finlanda, despărțită de Sue- 
dia, a fost alipită, ca mare ducat autonom, imperiului rus, acest ţinut nu 
a avut timp de trei ani nici o trupă militară, In 1812 însă, odată cu in- 
trarea lui Napoleon în Rusia, Finlandezii, temându-se că invaziunea 
străină ar putea cotropi şi patria lor, au cerut dreptul de a-şi constitui 
o forță armată proprie. Impăratul Alexandru I îşi dete încuviințarea 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 11 


Din armata finlandeză a luat parte la războiul din 1877— 
1878, trecând prin România batalionul 3 al tiraliorilor fin- 
landezi din gardă (Lifgardets 3-dje Finska Skarpakytte- 
batalyon) şi comandat de colonelul baron George Ramsay, 
compus exclusiv din Finlandezi, ofițeri și trupă, cari au fost 
decorați de Domnitorul Carol I cu crucea „Trecerea Dunării” 1). 

Dar în afară de acest batalion, au mai trecut prin țara noas- 
tră foarte numeroşi ofițeri finlandezi răspândiți în diferite 
regimente ruseşti. 

Din aceşti Finlandezi, mai mulți au lăsat însemnări jur- 
nale, corespondențe sau articole de ziare și reviste. Cum ei 
luau parte la război fără entuziasm, judecata lor este lipsită 
de părtinire. Le reproducem în traducere românească, în ane- 
xele lucrării de față, spre a fi adăogate la șirul de știri străine 


(Iunie 1812) şi două regimente de infanterie şi unul de vânători fură îndată 
constituite. In 1817 li s'a adăogat un batalion de instrucţiune pentru pre- 
gătirea recruţilor, căruia i s'a hotărît ca garnizoană Helsingfors (1817), dàn- 
du-i-se apoi numele de ‚Batalionu al gardei din Finlanda” (1829). In 1819 
se mută Corpul Cadeţilor finlandezi (şcoala militară) de la Haapaniemi la 
Fredrikshamn. In 1828 limba rusă este impusă ca liinbă de comandă, în locul 
celei suedeze. Armata finlandeză este sporită în 1846 cu un batalion de tira- 
liori-grenadieri, cu garnizoana în Abo, care ia parte la războiul din 1854— 
1856, apărând coastele Finlandei de atacul flotei anglo-franceze. 

Dar în anul 1905, pe vremea războiului ruso-japonez și a primei revo- 
luţiuni ruseşti, guvernul din Petersburg a desfiinţat definitiv armata finlandeză. 

1. După jurnalul ordinelor de zi (Orderjournal für ar 1877) al batalionului 
gărzii finlandeze, consultat de mine la Arhivele Statului din Helsinki (Hel- 
singfors), rezultă că itinerarul marşului prin România a fost următorul: Chi- 
şinău (3/15—9/21 Septembre 1877)— Ungheni (10/22 Septembre) — Iaşi (11/23 — 
13/25 Septemnbre)— Buzău (14/26 Septembre)— Ploeşti (15/27 Septembre)— 
Bucureşti (16/28 Septembre—Frăjeşti (17—29  Septembre)— Putinea (18,30 
Septembre)— Bragadiru (19 Septembre/1 Octombre)— Zimnicea (20 Septem- 
bre/2 Octoinbre). 

După ce a trecut Dunărea pe podul de pontoane dela Zimnicea, batalionul 
a fost pe câmpul de luptă până la terminarea războiului, distingându-se mai 
ales prin vitejie, la Gorni Dubnik. 

Franz Engström, Den Finska Millildren, Stockholm, Wahlstrâm-Widstrand, 
1902, pag. 40 (un exemplar din această lucrare se află, dăruit de mine, la 
Muzeul militar din Bucureşti ; albumul conţine mai multe fotografii ale ofi 
ţerilor finlandezi decorați cu , Trecerea Dunării”). 


www.dacoromanica.ro 


12 R. V. BOSSY 


pe care le avem asupra participării armatei noastre la răz- 
boiul din 1877—1878 2). 

Dacă însemnăriie lui Lindfors, Lindgren şi Wahlberg sunt 
mai mult note fugare, găsim însă unele ştiri interesante în 
acelea ale lui Alfthan, Tuderus şi Eklund. 

Primul, sublocotenent în brigada I-a de artilerie a gărzii 
imperiale ruse, este atras de pitorescul țării, de țăranul mol- 
dovan bun la suflet și blajin în casa lui curată, de pământul 
roditor, de libertatea care domnește în țară. Ca și Gustav 
Adolf Ramsay, cu o jumătate de veac înainte, este impre- 
sionat de luxul occidental și rafinat al centrului Iașilor şi Bu- 
cureștilor, contrastând cu primitivitatea mahalalelor şi a tår- 
gurilor mai mărunte. 

Alfthan recunoaște caracterul pur românesc al Basarabiei : 
„Deşi această parte a Basarabiei a fost anexată de Rusia 
încă din anul 1812 şi se află de atunci sub administrațiunea 
rusească, locuitori: ei nu au adoptat lhmba rusă și iși păstrează 
şi celelalte obiceiuri naţionale.” 

Vorbind despre campanie, Alfthan aminteşte că brigada 
din care făcea parte a fost trecută în revistă la Poradim de 
Domnitorul Carol I. 

Tuderus, sublocotenent și în urmă locotenent în regimentul 
dragonilor din Garda Imperială, pleacă cu regimentul din 
Moscova la 16 August 1877, ajunge în Sculeni la 8 Sep- 
tembre şi trece prin teritoriul român pe itinerariul Iaşi- 
Vaslui-Bârlad-Iecuci-Focșani- Râmnicu - Sărut- Buzău- Ploești- 
RBucurești-Mihăilești- Drăgănești- Alexandria-Zimnicea. Este 
cucerit de farmecul Iașilor, de estetica orașului, de ele- 
ganţa leșenilor. La București are prilejul de a asista la 


1. Astfel: Gencral Radu R. Rosetti, Câteva extrase din presa engleză, Buc. 
Cartea Românească, 1927; idem, Notele unui ofifer norvegian înaintea şi în 
timpul războiului de neatârnare 1876—1878, Academia Română, Memoriile 
secţiei istorice, seria III, tomul VIII, mem. 9, 1928; idem, Rapoarte da- 
neze asupra războiului din 1877—1878, Academia Română, memoriile secţiei 
istorice, seria III, tomul IX mem. 9, 1929; N. Iorga, Informații spaniole 
despre războiul nostru pentru independență, Academia Română, memoriile sec- 
țiunei istorice, seria III, tomul VIII, mem. 15, 1928. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 13 


o vizită a Doamnei Elisaveta într'unul din spitalele cu 
răniți din război. 

Constatări asemănătoare fac și Palander şi Lemminkainen 
în notele lor. 

Eklund descrie lupta pe Dunăre a canonierelor ruseşti contra 
unor monitoare turceşti la 26 Mai 1877 1), amintind ajutorul 
dat Rușilor de maiorul român Murgescu. 

Din punctul de vedere al istoriei militare, cea mai intere- 
santă lucrare este aceea a colonelului Teodor Fritiof Blä- 
field, fost șef de stat major al armatei finlandeze, care, deși 
a luat parte la campania din Asia Mică în 1877—-1878, a în- 
tocmit, pe baza cercetărilor și informaţiunilor sale, un studiu 
asupra operaţiunilor din Bulgaria. In judecata sa asupra răz- 
boiului relevă meritele armatei române, fără a se lăsa influențat 
de punctul de vedere al conducerei oștirii ruseşti, căreia nu 
odată îi aduce critici aspre, deşi ca ofiţer finlandez făcea parte 
din cadrele ei. El arată cum desemnarea principelui Carol I 
drept comandant al tuturor forţelor ruso-române dela Plevna 
a jignit adânc pe generalul Zotoff, care a trebuit să se mul- 
țumească cu titlul de șef de stat major al comandantului. 
De fapt însă comandamentul era dublu, căci Domnitorul nu ar 
fi comandant decât armata română, iar Zotoif pe cea rusă °). 
Această „„poziţiune falsă în care se aflau unul față de cel- 
lalt” a produs o oarecare tensiune între ei, care a avut urmări 
nu numai asupra raporturilor lor personale ci şi asupra ati- 
tudinei trupelor ruse față de cele române, cărora nu le arătau 
încrederea și prietenia necesare unei adevărate camaraderii 
de arme. Consecințele s'au manifestat curând : artileria rusă 
nu sprijinea atacurile Românilor și în genere, trupele rusești 
nu susțineau eforturile celor române $); apoi lipsa de coman- 


1. N, Iorga, Războiul pentru independența României, Academia Română, 
1927, pag. 96. 

2. Această aserțiune a lui Blătie'd, făcută și de alţi autori străini, este 
inexactă. 

3. De pildă neintervenţia batalioanelor ruseşti în faţa Griviței la 11 Sep- 
tembrie 1877, 

General Radu R, Rosctti, Partea luată de armata română în războiul din 
1877—1878, Bucureşti, Cultura Naţională, 1926, pag. 56. 


www.dacoromanica.ro 


14 R. V. BOSSY 


dament adevărat unic s'ar fi manifestat și prin orele deose- 
bite fixate pentru începerea sau încetarea tirurilor precum 
și prin faptul că fiecare din cei doi comandanți n'ar fi cu- 
noscut — la 11 și 12 Septembre 1877 — rezervele de care 
dispunea cellalt. De asemenea Blăfield critica faptul că bri- 
gada diviziei a 5-a de infanterie rusă care ataca Grivița, nu 
fusese pusă sub comanda generalului Cernat, cum s'ar fi cu- 
venit 1). Motivul era neîncrederea lui Zotoff față de Români 
şi valoarea lor din punctul de vedere militar, de care și-a dat 
seama numai în urmă. 

O altă eroare, după Blăfield, este că Românii nu au fost 
lăsaţi să aibă operaţiuni separate, ci au fost siliți să acţio- 
neze în cadrul general, pe malul drept al râului Vid. Zotofi 
se temuse că trupele române, aflate singure între Isker și Vid, 
să nu fie înfrânte de Osman Pașa, pe care-l credea că dispune 
de 80.000 oameni. „Ar fi fost dimpotrivă foarte nemerit''— 
spune Blăfield —” ca o armată tânără și neuzată încă în 
război, compusă din 42 batalioane, 32 escadroane și 144 tu- 
nuri să se poată măsura, în prima ei luptă, de pe o pozițiune 
întărită, cu 30 batalioane și 30 tunuri turcești... Operaţiuni 
românești pe malul stâng al Vidului ar fi putut aduce foloase 
mari”, tăind comunicaţiunile lui Osman Pașa cu Sofia. Astfel 
comandantul oștirei turcești ar fi fost în neputinţă de a se 
întări și de a se aproviziona și ar fi rezistat mult mai puţin 
în Plevna. Așezarea trupelor române pe malul drept al Vi- 
dului a pricinuit, după părerea autorului, complicațiuni de 
ordin strategic, aprovizionamentul dela Corabia trebuind 
să fie transportat la Nicopole, așa încât, până la mutarea 
podului dela Zimnicea la Corabia, armata română a suferit 
de lipsă de aprovizionare. 

Ofițerul finlandez nu se sfiește a semnala neglijenţele 
comandamentului rusesc : ,„nepăsarea de neînțeles și de neier- 
tat a generalului Laskareff față de știrea că se afla la Teliș 
un lagăr mare inamic”, „,inacțiunea aripei drepte rusești în 
ziua de 12 Septembre”? și — mai presus de toate — ,,neîn- 
crederea generalului Zotoff în Români”. 


1, A se vedea şi General Rosetti, o. ce. pag. 60. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 15 


Blafield relevă dimpotrivă în mod deosebit marile merite 
ale oștiri noastre, ,,demonstraţiunile iscusite ale Românilor 
lângă Calafat”, marea vitejie a diviziilor românești 3 şi 4 în 
timpul asalturilor””, purtarea eroică a ostașilor români la asal- 
turile dela Griviţa din 18 Septemvrie şi 19 Octomvrie 1877, 
precum și la Rahova și Opanez, „zelul admirabil” cu care 
ai noștri au construit fortificațiile și curajul dovedit cu pri- 
lejul subminărei redutei Griviţa No. 2, când au ajuns chiar 
sub zidul redutei ocupate de dușman. 

Deosebit de interesante sunt corespondenţele de război 
ale principalului ziar finlandez de pe acea vreme, Helsingfors 
Dagblad, în care se vede neîncetat simpatia cu care erau ur- 
mărite acţiunile Românilor. Se amintesc sforțările guvernului 
din București spre a obţine ca singur Domnitorul să comande 
armata română și îngrijorările sale când vede că Rușii, „deși 
acceptă ajutorul României, nu vor să închee o alianță care 
i-ar putea da eventual dreptul de a valorifica mai târziu unele 
pretenţiuni”. 

Gorciakoff voia să evite orice alianţă cu Statele vasale 
Turciei sau cu Grecia, spre a-și „păstra câmpul diplomatic 
liber” față de aceste ţări mai mărunte. El ar fi putut astfel 
cere, la sfârșitul războiului, retrocedarea celor trei județe 
basarabene pierdute la Congresul din Paris fără a fi acuzat— 
cum a fost în 1878 —- că trădează pe un aliat 1). In altă ordine 
de idei, el se putea teme și de Austria care, văzând că Ro- 
mânia sau ţările vecine se leagă de Rusia, n'ar mai fi admis 
„localizarea războiului”, condiţie sine qua non a unei izbânde 
rusești. „Pentru cazul în care Rusia ar fi vrut să-și întărească 
pozițiunile contra Turciei după un război norocos, nu tre- 
buia să existe nici o îndatorire către micii principi din Bal- 
cani”. De aceea când guvernul din Petersburg primește coo- 
perarea românească, o dorește mai degrabă „,simbolică” 
„după modelul cooperărei Piemontului în războiul Crimeei”, 
doar 12.000 ostași români ar trece Dunărea sub comanda 
nu a Domnitorului, ci a unui general. Acestei dorinți i se îm- 
potrivește însă principele Carol, care nutrește „alte planuri 


1. Iorga, 0. c., pag. 107. 


www.dacoromanica.ro 


jë R. V. BOSSY 


mai vaste” și, pe lângă „,intenţiunile cele mai bune pentru 
țara sa are o sete arzătoare de glorie și de fapte mari”. El 
vrea să plece la război 1) în fruntea unor trupe numeroase 
pe care să le comande în persoană. In curând însă evenimen- 
tele silesc Rusia să solicite concursul °) pe care-l refuzase la 
început „spre a se bucura singură de roadele victoriei”, Con- 
vențiunea ce se închee este privită ca „foarte avantajoasă 
pentru România”, care, „dându-și seama de poziția ei favo- 
rabilä, din cauza raporturilor Rusiei cu puterile europene, 
nu a voit să cedeze fără condițiuni, cu toată amenințarea 
palpabilă pe care o reprezintă armata rusă. Românii știau 
prea bine că trupele ruse erau în stare să treacă cu deasila 
prin țara lor, dar ei știau tot atât de bine că pozițiunea di- 
plomatică a Rusiei ar fi adânc zdruncinată dacă ea ar trata 
cu violență România”, 

Helsingfors Dagblad arată, după intrarea noastră în răz- 
boi, că guvernul este îngrijorat de „curajul uneori prea mare 
al Domnitorului”, care vrea să participe la lupte, căci dacă 
i s'ar întâmpla ceva cum n'are moștenitor, s'ar pune din nou 
chestiunea dinastică. Apoi, în caz de conflict cu comanda- 
mentul rus, „având în vedere firea Domnitorului, n'ar fi ex- 
clus ca el să nu suporte situațiunea și să renunţe în acelaș 
timp la comandamentul armatei și la coroană”. Când Dom- 
nitorul inspectează personal frontul de luptă, „liniştea lui 
plină de încredere, tenacitatea sa, seriozitatea cu care judecă 
situaţiile se datoresc naşterii sale germane şi educației primite”. 

Cooperarea trupelor românești, după primele lor succese, 
este în sfârşit apreciată de comandamentul rus : „La început 
Ruşii nu au avut încredere în noul lor aliat 2), acum însă își 
dau seama că au câștigat un ajutor de valoare”. 

Corespondentul ziarului finlandez critică faptul că sunt 
prea multe cartiere generale pe câmpul de luptă : cel rusesc, 


1. Ibid., pag. 115, 

2. La 6/18 Mai 1877, Ibid., pag. 101, Pentru condiţiile puse de România, 
Ibid., pag, 107. 

3. Relativ la neîncrederea lui Ignatiew în valoarea trupelor române, a 
se vedea Iorga, o. c., pag. 101—102, 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 17 


cel românesc al Principelui Carol și însfârşit acela al gene- 
ralului Cernat (care ar fi fost deosebit de cellalt). El admiră 
însă fortificațiile de câmp, construite de trupele de geniu 
române, 


Se poate prin urmare constata, drept încheere, că Finlan- 
dezii, cari ne-au cercetat țara în trecut, au înţeles atât fru- 
musețea priveliştilor și firea oamenilor, cât și năzuinţele care 
frământau pe înaintașii noștri. Și dânșii, copii ai unui popor 
încă nedesrobit, au urmărit cu călduros interes lupta noastră 
pentru neatârnarea în care vedeau semnul propriei lor inde- 
pendente viitoare. 


jé 


www.dacoromanica.ro 


Jurnal început la 3 Martie 1829, odată eu plecarea la marea 
armată de operaţiuni aflată acum în campanie contra 
Tureilor de Gustav Adolf Ramsay!). 


I. Anul 1829. 


30 Martie... Pe malul Nistrului, în Basarabia, în dreptul 
Moghilăului, este aşezat târgușorul Otaci?), întemeiat de Turci. 
Intr'o nenorocită colibă de pământ se află stația de poștă 
unde poposim așteptând zadarnic cai de poștă. Suntem siliți 
până la urmă să înhămăm patru boi la brișcă și să ne con- 
tinuăm astfel drumul. Pe înoptate sosim în Pelinia 2). 

31 Martie, In Pelinia am văzut eu pentru prima oară bordee 


1. „Journal börjad den 3 Mars 1829 vid aniradel af resan till den under nu 
emot turkarna păgăende falt tăgvarande stora activa arméen”. Manuscrisul, 
până acum inedit, se află în Biblioteca Universității din Helsinski (Helsing- 
fors) şi este conținut în două volume cuprinzând anii 1829 şi 1830. Nu pu- 
blic aci decât pasagiile care se referă la ținuturi, oraşe şi sate aflate pe te- 
ritoriul de azi al României, Autorul, născut în Knopio (Finlanda) la 23 
Martie 1794, a luat parte la campania din 1814 contra Franţei, în rândurile 
armatei ruse, ajungând mai târziu comandant al bat. 6 de tiraliori finlandezi. 
La răsboiul din 1828—1829 a participat ca locotenent-colon. în reg. de in- 
fanterie „„Ulinski””. Părăseşte armata la 20 Aprilie 1832 şi moare în Helsing- 
fors la 8 Mai 1859, 

2. „Ataki”, Mă folosesc de acest prilej, spre a aduce mulţumirile mele 
Institutului central de statistică din Bucureşti, care mi-a înlesnit identifi- 
carea celor mai multe din localităţile basarabene şi dobrogene, menţionate 
de Ramasy. 

3, „Pelinei”, 


www.dacoromanica.ro 


20 R. V. BOSSY 


de pământ. Cei mai mulți săteni din aceste ținuturi locuesc 
în asemenea bordee. Țăranii din Basarabia nu sunt liberi, 
ci datoresc proprietarului moșiei o dare anuală și un număr 
anumit de zile de muncă. Cei mai mulţi din acești proprietari 
nu prea trăesc pe moșiile lor, ci mai mult în orașele din Aus- 
tria, unde li se trimet veniturile. Câștigul lor de căpetenie 
izvorăște din creșterea cailor, cari sunt duși la păscut pe câmp, 
sub supravegherea unor Bulgari. Când este nevoie de cai, ei 
sunt aduși neînvățaţi așa cum sunt și trebuesc dresați. Aceştia 
nu sunt nici mari nici frumoși, și rareori graşi, dar de 
o mare rezistență. O mare parte a locuitorilor din Basarabia 
o formează așa zișii „lipoveni”, emigraţi din Rusia şi cari 
şi-au păstrat limba. 

Dimineaţa ne continuăm drumul călări, ajungem în oră- 
șelul Bălți, prin care curge Răutul și poposim peste noapte 
la Socii 1). In ziua aceea am trecut prin „marea stepă”. Pe 
o distanță de mulţi kilometri nu zăreai măcar stufișuri, necum 
copaci. Temperatura era plăcută ziua și noaptea, o vreme 
ideală pentru luna Iulie. Am văzut o sumedenie de păsări 
necunoscute nouă: vulturi uriași, curcani sălbateci, beca- 
sine şi păsări de mare de speţe diferite în număr mare. 

1 Aprilie. Sosim în târgușorul Sculeni pe Prut și stăm peste 
noapte întrun păcătos cuib jidovesc. Gazda, o adevărată 
Xantippa... Topirea gheții ne-a împiedecat să trecem Prutul. 
In Sculeni este o carantină și fiecare călător din Turcia trebue 
să stea aci 16 zile. Cum hrana și nutreţul cailor revin scump 
în acest lung interval de timp, cei mai mulţi călători se văd 
siliţi să-și vândă caii sub cost, spre marele folos al Evreilor. 
După amiază, plimbare dealungul Prutului, care în câteva 
ceasuri și-a revărsat apele cu o repeziciune pe care locuitorii 
n'au pomenit'o de când sunt... 

2 Aprilie. Petrec dimineaţa și după amiaza plimbându-mă 
pe malul Prutului. Nivelul apei este tot ridicat. Se pregătește 
un pod plutitor pe care să putem trece râul... Ne luăm rămas 
bun dela groaznica noastră gazdă, dela glasul ei ascuţit și 


1. In manusaris : ,,Sotschia”. 


www.dacoromanica.ro 


MĂBTURII FINLANDEZE 21 


dela locuinţa ei murdară. După câteva minute piciorul nostru 
nu se mai ailă pe teritoriul rusesc. Debarcat pe malul mol- 
dovenesc, mă reped în târgușorul din apropiere spre a căuta 
cai de poștă cari să mă ducă până în Iași, la depărtare de vreo 
15 verste.1) Evreii și țiganii cari trăesc aci se pricep bine să 
exploateze nevoile și supărările călătorilor: ei pretind 20 
ruble pentru trei cai de poștă până în capitala apropiată. 
Până la urmă am dat de patru nenorocite mârţoage ale unui 
țigan, pentru 6 ruble și am pornit la drum. Ingrijorat de proasta 
stare a șoselei şi de şi mai proasta stare a mârţoagelor, m'am 
folosit de cunoştinţa ce făcusem a unui evreu, care şi el se 
ducea la Iași,... spre a-mi continua călătoria cu dânsul, în 
speranţa că voi ajunge înainte de seară la cartierul general 
al armatei. Drum anevoios din cauza inundaţiei Prutului. 
Apele stricaseră podurile și trebuia să facem ocoluri mari. 
Terenul suie într'una timp de mai mult de o jumătate de ceas. 
Sus pe deal se află un conac foarte frumos clădit, aparţinând 
unui boer moldovan numit Rosnovanu 2), membru în divanul 
domnesc, Conacul este înconjurat de minunate păduri de 
stejar și nuci, de livezi cu pomi roditori și de vii. După fru- 
moasa moșie a lui Rosnovanu, șoseaua șerpuește printre dea- 
luri și coboară spre Iași. Ținutul este păduros și priveliștea 
peste livezi și vii făcea ca drumul să fie prea plăcut, mai ales 
din pricina vremei încântătoare. Seara era liniștită și caldă 
ca în nopţile noastre de vară. Pe la ora 6 seara, se zăriră printre 
dealuri împrejurimile Iaşilor şi în curând sosirăm în oraș. 
Iaşii sunt un oraș destul de mare, cu 40.000 locuitori, dar stilul 
clădirilor este orienta), adică cu totul neregulat. Străzile în- 
tortochiate, strâmte, murdare și dai într'una de maidane 
şi case înşirate fără nici o aliniere. Cum orașul arsese de curând 
şi fusese reclădit, mă aşteptam la mai mult stil și la mai multă 
regulă. Se vede că nu ne împăcăm cu gustul oriental. Pre- 
zenţa cartierului general rusesc și a unui mare număr de trupe 
dau o însuilețire generală. Hanurile sunt supra-aglomerate 


1. 1 verstă rusească=1 km, 077. 
2. Moşia Stânca. 


www.dacoromanica.ro 


R. V. BOSSY 


de călători. Am alergat mult până să-mi pot găsi o cameră 
la hanul Coroi. Pentru o odăiță scundă, fără mobile, cu o gratie 
în loc de fereastră, mi s'a cerut 2 ruble pe zi... 

3 Aprilie. Vizite de rigoare la autoritățile noastre militare. 
Terminându-mi îndatoririle protocolare, caut pe compatrioții 
dela cartierul general şi prânzesc cu dânşii la așa zisul han 
italienesc. Restul zilei îl petrec, plimbându-mă prin oraș. 
Ceeace m'a impresionat în deosebi este alternanţa surprin- 
zătoare de priveliști occidentale şi orientale. Este moda aici 
ca, după un somn de mai multe ceasuri după amiază, toată 
lumea să se plimbe prin oraș sau împrejurimi, călare ori cu 
trăsura. Murdăria de pe uliţi, sau poate trufia, împiedecă 
pe boeri și familiile lor de a umbla pe jos. Străzile principale 
pavate cu lemn sunt, în orele destinate plimbării, aglome- 
rate de cai și vehicule, astfel încât nu se poate circula decât 
într'o singură direcţie. Dacă stai pe loc, ai plăcerea de a vedea 
întregul cortegiu defilându-ţi în fața ochilor. Astfel camarazii 
mei și cu mine am putut vedea din prima zi frumuseţile Ia- 
şilor. Contrastul este straniu : într'o trăsură nouă și elegantă 
dela Viena șade o doamnă tânără îmbrăcată după ultima 
modă din Paris, Culoarea feţii ei, mai închisă ca la femeile 
din nordul Europei, îţi arată însă că nu este vorba de o fran- 
ceză ; trăsăturile ei orientale nu pot înșela. Lângă această 
cucoană atât de elegantă şade boerul, cu barbă și mustăţi, 
îmbrăcat într'o giubea orientală, cu ișlicul în cap, o pălărie 
monstruoasă, înaltă, rotundă ca o minge şi umplută cu fulgi. 
Culoarea ișlicului este îndeobște cenușie deschisă, iar lăţimea 
sa sus are un diametru adesea de trei ori mai mare decât 
diametrul capului. Nu înțelegeam cum se poate purta o așa 
greutate pe cap, până am descoperit, într'un magazin unde 
se aflau de vânzare, că greutatea lor nu este proporţionată 
cu dimensiunea lor. In spatele trăsurii șade „arnăutul”, un 
lacheu de obicei grec, îmbrăcat şi dânsul într'un costum tur- 
cesc cu un turban, un antiriu turcesc scurt, pantaloni largi 
de mameluc, cizme galbene, înarmat mereu cu o pereche de 
pistoale şi un iatagan. Portul acesta este frumos. Nu tot astfel 
însă este acela al vizitiului care este de obiceiu un ţigan mur- 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 23 


dar, îmbrăcat pestriţ și având pe cap pălăria tare a vizitiului 
occidental, cu canaf de aur sau argint, dar cu ițari largi mol- 
dovenești. Chiar şi caii, în genere câte patru la trăsură, sunt 
împodobiţi cu rozete la coamă și la coadă. Totul este aici un 
adevărat mozaic; a fost o reală plăcere pentru mine de a 
vedea o priveliște atât de neobișnuită. Printre femei, am 
văzut unele de o frumseţe uimitoare. Cele mai multe aveau 
trăsături regulate și ochi focoși, dar nici una nu avea minu- 
nata coloare rumenă şi proaspătă a femeilor dela noi,... acea 
fermecătoare coloare a trandafirului care este mărturia să- 
nătăţii. Infăţișarea bărbaţilor pare de cele mai multe ori 
flegmatică și lipsită de expresie, o neobişnuită încetineală 
în priviri și gesturi. Nemișcaţi, fumându-și luleaua și uitân- 
du-se numai la ea, parcă se dezinteresează de oamenii dim- 
prejur și de restul lumii. „Prea cinstiţii boeri” din Iași rău 
fac însă că sunt atât de nepăsători acum când se află în orașul 
lor cartierul general rusesc și un roi de ofiţeri tineri le sunt 
oaspeţi în familie. Mulţi din bogătașii nobilimei de aci, ca 
de pildă principii Cantacuzino, Mavrocordato, precum și Ypsi- 
lanti-Sforza și Janutzi, dau impresiunea că trăesc bine de 
tot şi au deseori ca mosafiri pe ofiţerii din armata rusă. Dar 
manierele în societate și mobilierul mi se spun că contras- 
tează tot atât de surprinzător ca portul și echipagiile descrise 
mai sus. Auzi limba franceză și vezi toalete franceze, dar tot 
așa... vezi orientali fumând tutun, lungiţi pe sofale și ţiganii 
zdrenţuroşi deretecând prin casă. Un mare număr al acestor 
case boerești sunt clădite într'un stil larg şi destul de fru- 
mos. Lângă oraș se afla splendidul palat al principelui Ypsi- 
lanty, palat ars de Turci în 1822. Din zidurile cari au rănas 
se poate constata cât de mare și de frumos a fost. 

4 Aprilie... Mi-am petrecut ziua plimbându-mă prin oraș, 
ca să-l cunosc mai bine... Sunt multe biserici ortodoxe. Turcii 
nu îngăduiau locuitorilor să sune clopotele bisericilor, de aceea 
începerea Sfintei Liturghii era vestită prin toacă. Obiceiul 
s'a păstrat până azi, căci locuitorii, lipsiţi de siguranţă pentru 
ziua de mâine, nu au îndrăznit încă s'o suprime. Am auzit 
azi toaca pentru prima dată și, mirat de acest zgomot near- 


www.dacoromanica.ro 


24 R. V. BOSSY 


monios, am aflat dela gazda mea, care tocmai intra în casă, 
înțelesul acestui sunet neobişnuit. Seara am petrecut-o la 
căpitanul baron O. K. Rehbinder, unde am făcut cunoștința 
unui boer moldovan, un tânăr principe Mavrocordato, destul 
de cult și foarte frumos bărbat. 

5 Aprilie. Dimineața m'am prezintat comandantului nostru 
suprem, generalul conte Diebitsch, după care am asistat la 
defilarea diviziei 11-a de infanterie, sosită de curând din 
Rusia. După paradă, contele a încercat să însufle curagiu 
trupei în vederea ciocnirei apropiate cu inamicul, prin cu- 
vinte de îmbărbătare și răsplăţi. Generalul și-a dat seama 
se vede, că acești bieţi recruți aveau nevoe de îmbărbătare, 
căci de puţin folos vor fi ei în campanie, întrucât nu mi-a 
fost încă dat să văd vreodată o trupă atât de lipsită de exer- 
ciţiu și prezintându-se atât de prost ca aceasta... Mi-am luat 
cina la hanul Coroi, adică acasă și apoi am scris mamei... 

7 Aprilie. Sunt tot în Iaşi, așteptând să fiu autorizat a-mi 
ridica banii de drum ca să mă pot duce la Bazargic, unde 
se află cartierul general al diviziei a 18-a 1)... 

8 Aprilie. Azi mi-am primit banii de drum și mă pregătesc 
de plecare. Sania mea din Viborg, 2) transformată în brișcă 
în Rusia, este din nou reparată și pusă în măsură de a efectua 
lungul drum până la Bazargic. Am cumpărat azi un cal mol- 
dovenesc, un cal de trap, pe prețul de nouă galbeni. Informat 
de superioritatea instalațiunilor de băi turceşti de aci, am 
vizitat astăseară un astfel de stabiliment și l-am găsit peste 
așteptările mele. Clădirea este destul de mare. Intri într'un 
hall spaţios și înalt. În centru se află o fântână din care se 
înalţă un „jet d'eau” de mai mulți metri. Fântâna ca și pavajul 
hallului sunt de marmoră albă. Jur împrejur, lămpi de cu- 
lori diferite luminează puternic. O estradă este rezervată 
pentru muzică, Parcă ai fi la teatru. Hallul este aproape cir- 
cular, lângă perete sunt cabine cu paturi, închise cu perdele. 


1. Autorul povesteşte întâlnirea sa, la hanul Coroi, cu Ibrahim Pașa, ge- 
neral turc, făcut prizonier de Ruși, aflat acum în drum spre Kiew, 
2. Oraş din estul Finlandei. In limba fineză: Viipuri. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 


tw 
gi 


Intr'o parte se află un cămin de marmoră și un bufet mic 
cu băuturi răcoritoare. In hallul acesta te desbraci, după care 
treci într'o altă încăpere spațioasă prevăzută cu un basin 
larg și cu multe fântâni cu robinete din cari poţi lua, după 
plac, apă caldă sau rece. Totul este și aci în marmoră. Nu 
se observă nici sobele nici ţevăria, aceasta din urmă este as- 
cunsă în perete. Temperatura este potrivită, nu prea caldă. 
La urmă pășești într'una din odăile de bae, în cari se găsesc 
bănci pentru cei ce fac bae. Aci temperatura este foarte ri- 
dicată. Mai mulți oameni goi intră unul după altul și-ţi fac 
baia. Primul te spală și te freacă bine cu o mănușă de păr 
de cal umplută cu spumă de săpun. Al doilea te masează încet 
peste tot trupul, tot cu spumă de săpun. Al treilea te clătește 
cu apă caldă sau rece, după dorinţă, îţi spală capul, te în- 
făşură în cearșafuri curate, îţi leagă capul într'un prosop 
ca într'un turban, îţi pune în picioare o pereche de papuci 
de lemn ca să nu atingi pavajul de marmoră și la urmă te duce 
din nou în hallul din care ai pornit. Dar înainte de aceasta, 
cei trei băiași îți cer bacşiși, un bacşiș meritat de abilitatea 
şi priceperea lor, admiraţi de toți străinii... Băiaşii sunt Turci. 
Intors în hall, te întinzi pe un pat confortabil, ţi se oferă 
cafea și vinuri, chiar şi un ciubuc dacă vrei și poţi asculta 
muzica zgomotoasă a unui tarf de lăutari ţigani. Printre 
aceștia sunt uneori adevărate talente cari pricinuiesc o ade- 
vărată plăcere ascultătorilor. După ce m'am răcorit bine şi 
am fumat câteva ciubucuri, mi-am chemat trăsura și m'am 
întors la Coroi, foarte satisfăcut de seara petrecută. Regre- 
tam numai că nu mă dusesem mai de grabă la aceste băi, cari 
ne lipsesc cu totul la Nord... Nu vreau să uit să amintesc că 
lumina nu intră acolo prin ferestre în pereți, ci prin globuri 
mici de sticlă pe acoperișul fiecărei încăperi care este boltit 
ca o cupolă. Stilul acesta arhitectonic dă băilor turcești as- 
pectul unei biserici ortodoxe. Globurile de sticlă colorată 
de pe mulțimea de cupole mici nu sunt frumoase pe dina- 
fară, dar lumina care intră înăuntru este din cele mai plăcute. 

9 Aprilie. In curând totul va fi gata de plecare... Trebue 
să ne reducem cât putem bagajele. Las dar o parte din echi- 


www.dacoromanica.ro 


26 R. V. BOSSY 


pament într'o ladă la locotenentul Forsberg 3), din Statul 
Major al Generalului, care o va da spre păstrare, până la 
sfârşitul războiului, unui boer Janutzi, dintr'una din cele 
mai nobile familii ale Iaşului... 

10 Aprilie... Insfârșşit brişca este gata și la ora unu, după 
ce am prânzit, pornim... Brișca înaintează cu îndemănare 
prin ulițele strâmte ale Iașilor și în curând ieşim din oraș. 
Drumul este neted la început și lipsit de păduri, dar în apro- 
pierea primei staţii de poștă, chemată „la Bordei”, este o 
pantă din cele mai înalte de urcat. Foarte rar pot caii trage 
aci şi călătorii sunt siliți să umble pe jos până la satul Bordei 
din apropiere, ca să ceară ajutor ţăranilor sau să le închirieze 
boi de înhămat la trăsură. Caii noștri însă, din fericire, erau 
destul de puternici ca să ne urce pe aceste dealuri cari se ridică 
până la cer 2). Pe când treceam, am văzut o echipă de o sută 
de țărani, comandată de un ofițer de geniu, lucrând la nive- 
larea șoselei. Drumul dincolo de aceste dealuri nu este numai 
greu de parcurs ci şi periculos, căci pădurile dimprejur sunt 
adăposturi pentru bandiți. Ni s'a spus că mulţi călători au 
fost jefuiţi prin aceste locuri. La Bordei luăm fân, contra ade- 
verinţă, dela depozitele stăpânirei și dăm de mâncare cailor. 
Apoi ne continuăm drumul și ajungem la ora 12, în puterea 
nopții, la stațiunea de poştă următoare, numită Scânteia °). 

11 Aprilie. Disdedimineaţă pornim din nou, dăm de mân- 
care cailor la Unceşti 4) şi ajungem după amiază în orașul 
Vaslui 5), unde sunt încartiruit bine într'o casă moldovenească. 
Sofale în jurul odăii, acoperite cu covoare de nuanţe armo- 
nioase, o curățenie desăvârșită pretutindeni, o gazdă tânără 
şi vorbăreaţă. Toate acestea ne fac să ne simţim cât se poate 
de bine în Vaslui. Poftim gazda să ia ceaiul cu noi, ea pri- 
mește invitațiunea şi văd că ne înțelegem destul de bine în 


1. Locotenentul Jeremias Forsberg era și cl Finlandez. 

2. Nu trebue uitat că autorul este Finlandez şi deci originar dintr'o ţară 
de şes, unde nu se află nici munţi, nici dealuri. 

3. In manuscris : ,„,Skirsteij”, 

4. În manuscris : ,„Unscheschti”?, 

5. » Fă : + Wasluij”. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 27 


timpul conversațiunei, urmată deseori prin gesturi când ne 
lipsesc cuvintele. Lecțiunea aceasta de limbă moldovenească 
este foarte folositoare și mă grăbesc să notez expresiunile 
ce ne vor fi mai necesare în călătorie. Moldovenii sunt mândri 
de origina lor romană. Limba lor se aseamănă mult cu cea latină. 
Voi da câteva pilde spre a dovedi acest lucru: Numeralele 
au rămas latine în moldovenește : unu, doi, trei, patru, cinci, 
şase, șapte, opt, nouă, zece etc.1). La fel cuvintele: ochi, 
mână, masă, pâine, lumânări, om 2). Asemănarea între limba 
moldovenească și cea latină sau italiană modernă este așa 
dar foarte mare. Moldovenii culţi cu cari am legături declară 
că strămoșii lor au făcut parte din legiunile rcmane și au fost 
colonizați în Moldova pe vremea Impăratului Vespasian. 
Aceşti coloni aveau misiunea de a apăra hotarele în potriva 
Bulgarilor 3), cari amenințau adesea imperiul roman în acea 
epocă. Aceasta pare a fi un adevăr istoric, cu singura deose- 
bire că știm că Impăratul Traian a fost acela care a adus 
prima oară legiunile sale dealungul hotarelor spre a le păzi 
de atacurile războinicilor bulgari 4). El a construit la graniţă 
un zid de apărare ale cărui urme se mai văd și azi și care-i 
poartă încă numele 5). Astfel au fost colonizate definitiv oș- 
tile romane. Moldovenii au păstrat și cronologia romană : 
cele 24 ore suni împărţite aci, ca la Romani, în patru sub- 
diviziuni. Ora 9 dimineaţa este deci numită „,ora a treia a 
părții a doua din cele 24 ore”. N'ai voe să-i zici Moldovea- 
nului că este „„moldovean””, ci trebue să-l chemi „frate Român” °). 
Aceasta dovedeşte cât preţuesc băstinaşii nobila lor origine. Alt 
nume decăt cel de Român îi jigneşte în mândria lor națională. 

Vaslui este un oraş mic și prost clădit. Drumul de aci până 
la Iași este socotit la 71 verste, adică : dela Iaşi la Bordei: 


i. In manuscris: „una dou, tri, quatro, tchinche, schest, schepte, opt, 
nou, setsch”, 

2. In manuscris: „oki, mana, mas, pine, luminari, none”. 

3. sic, 

4. sic, 
5. Valul lui Traian. 
6. In manuscris: Frater Rumin”. 


www.dacoromanica.ro 


28 R. V. BOSSY 


20 verste, de acolo la scânteia 15 verste, de acolo la Un- 
cești 2) 20 verste, iar dela această stație până în Vaslui 16 
verste. Vasluiul este suprapopulat acum, căci o mare parte 
din divizia 11-a care trecea pe aci au fost încartiruită în oraș. 

12 Aprilie. Părăsim Vasluiul și pe „,cocoană'”, 2) bine- 
voitoarea noastră gazdă și ne urmăm drumul cu caii 
noștri, căci cai de poștă nu se găsesc la staţia de poștă. 
Sosim, după 12 verste, la staţia de poștă Bărbei 5). Şoseaua 
dela Vaslui până aci este cam deluroasă. Mai facem 12 verste 
până la Docolina 4). Ne odihnim caii timp de un ceas, apoi 
ajungem, după 12 verste, la Strâmtura 5), iar după alte 15 
verste, la Bârlad €). Străbătusem dar 61 verste în acea zi... 
Temperatura era foarte plăcută. Era seara târziu când am sosit 
în Bârlad și am avut norocul să găsim și aci locuință bună 
(vorbesc numai de gazdă). Ţin să semnalez faptul că peste 
tot în Moldova găsești feţe cu trăsături grecești sau romane. 
Găsesc interesant să descopăr aci în Moldova formele clasice, 
trăsăturile regulate și pline de expresiune pe care noi, cei dela 
Nord, nu le vedem decât în tablouri. Aici, în târgurile mici 
și la ţară, nu mai dai de înfățișarea palidă a Ieșencelor, da- 
torită aerului nesănătos al unui oraș mare, suprapopulat și 
destul de insalubru, ci întâlnești numai înfățișarea sănătoasă 
şi proaspătă a țăranilor. Cu un creion bun se poate găsi în 
gazda noastră dela Bârlad cel mai frumos model de desen, 
cu trăsăturile ei regulate și fermecătoarele ei forme clasice. 
Ea nu este tânără, este desigur de peste 30 ani, dar faţa ei 
este încă atât de frumoasă și de expresivă. Cei doi fii ai ei, 
de 8 și 10 ani, adevărate reproduceri după modelul încân- 
tător al mamei, sunt cei mai frumoși copii cari și-i poate în- 
chipui cineva. Când priveşti asemenea minunate exemplare 
umane, îți dai seama că omul este într'adevăr capo d'opera 


1, În manuscris : „Unschischti”, 

2. » 3 : „„kocrana”. 

3. y m : „Barbej”. 

4.» pa : „„Dokoleni”,. 

5. n» m : „La Stremtura”, 
6. „ » i Birat”, 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURH FINLANDEZE 29 


naturei, căci nu poţi vedea ceva mai frumos decât îmbinarea 
de sănătate, nevinovăție, bunătate, putere și vioiciune atât 
de fermecător înfățișată pe chipul acestor fericiți muritori ! 

Luni 13 Aprilie. Prin Pereschiv 1) și Bereasa 2) la Tecuci 2), 
49 verste. Ținutul este un șes fără păduri și cam monoton. 
Vremea este deosebit de plăcută. Ne-am petrecut ziua, Gustaf 
Ramsay *) și cu mine, împușcând cu pistolul năvăstuicele 
cari își au vizuinele sub pământ, unde trăesc în mase nenu- 
mărate, ca adevăraţi șobolani de câmp... De odată am văzut 
o trăsură care se apropie de noi și am recunoscut cu bucurie 
pe compatriotul nostru baronul Rehbinder, căpitan în statul- 
major. Împreună cu dânsul ne-am continuat călătoria peste 
Bereasa, la Tecuci. Ajunși seara târziu în acest orășel, am 
căutat multă vreme un cartier pentru noapte, pe care nu 
l-am găsit decât cu ajutorul baronului Pehbinder, care cu- 
noaște limba moldovenească. Dânsul, Gustaf Ramsay şi cu 
mine am stat peste noapte în aceeași locuinţă, de altfel destul 
de bună... Cum trebuia să ne continuăm călătoria timp de 
patru zile fără oprire, am hotărît să petrec și a doua zi în 
Tecuci, ca bieţii noștri cai să-și mai redobândească puterile, 

Marţi 14 Aprilie. Intinderea Tecuciului nu este mare și 
clădirile lui sunt mizerabile, dar poziţia naturală este fru- 
moasă, aflându-se la o întorsătură a Siretului. Aproape fiecare 
casă are și câte o grădină, ceeace ce dă acestui oraș mic și 
prost clădit, un oarecare aer de eleganţă. Am rechiziţionat 
dela depozitul stăpânirei fân și ovăz pentru cai, din care mi 
s'a dat o cantitate considerabilă. Am întâlnit cu mirare un 
compatriot în acest oraș. Cerând adresa unui șelar, mi s'a 
indicat singurul aflat în localitate, despre care mi s'a spus 
că este german. Chemat, el a sosit la mine și am descoperit 
că germanul în chestiune era un Finlandez din Tammerfors 5) 
şi omul acesta, aflat atât de departe de patria sa, servise ca 


1. In manuscris : ,,Pereskit”. 

2. y PR : „Bergese”, 

J p FA : > Tekutsch”. 

4. O rudă a autorului, care făcea campania împreună cu dânsul, 
5. Oraş din centrul Finlandei (în limba fineză: Tampere). 


www.dacoromanica.ro 


30 R. V. BOSBY 


meşteşugar în artileria suedeză..., apoi rătăcise peste tot locul 
stabilindu-se la urmă în Tecuci... Am fost firește foarte 
surprins de a găsi un finlandez trăind aci departe, în Mol- 
dova. 

Azi ne-am luat cina întrun han moldovenesc. Hărnicia 
nu prea este caracteristică acestui popor. Cu marea mulțime 
de militari cari trec pe aci şi banii cari circulă, s'ar putea or- 
ganiza hanuri cumsecade. Arendaşul nostru din Finlanda 
ar trebui să-și schimbe locul cu acela al compatriotului său— 
şelarul din Tecuci ! Ar instala aci un han ca lumea şi ar câș- 
tiga mai mulţi bani decât arendând moșiile noastre Tavastby, 
Storby şi celelalte toate din Finlanda ! La noi în Filanda, nici 
nu și-ar putea închipui cineva cât de sărăcăcioase sunt hanu- 
rile moldoveneşti. La masă servesc niște țigani murdari; 
toate trădează lipsa de curăţenie ; faţă de masă nu prea se 
întrebuinţează, iar hrana este pregătită cât se poate de rău. 
Străinul ezită înainte de a intra într'un han de aci; el crede 
că a greșit și că a nemerit într'o crâșmă; numai foamea și 
lipsa unui local mai bun îi silesc să pășească pragul unui astfel 
de restaurant, prost de nedescris. 

Miercuri 15 Aprilie. Când brișca noastră, care din cauza 
proastei stări a şoselelor luase o poziție prea aplecată pentru 
noi, și-a reluat vechea ei poziţie internaţională, am pornit 
la drum la ora 7 seara cu cai de poștă luați aci. Ne-am des- 
părțit de compatriotul nostru baronul Rehbinder, care mai 
rămâne spre a lua apoi direcția Buzău 1)-Hîrșova 2). Iar noi, 
mergem toată noaptea, trecem de Cerna 5), Pechia t) şi Ceş- 
mele 5) şi sosim în Galaţi. 

Joi 16 Aprilie... Vremea a fost plăcută, dar nu așa zdrun- 
cinarea pe șoseaua proastă. Voiam să stau în Galaţi şi m'am 
prezentat la comisiunea de încartiruire. Mi s'a arătat o odae 
la un locuitor turc, dar nu mi-au plăcut nici gazda, nici casa, 


1. In manuscris: „Busee”, 

2. o, » : „Hirtova”, 

3. » A : „Tschern”., 

4 T : „Păkă”. Moșia lui Alexandru Moruzzi. 
be y j : „„Tscesmiilă”. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 31 


nici odaia și m'am hotărît să mă duc până în cetatea Brăila 1), 
aflată la 30 verste depărtare... Inainte de plecare, m'am plim- 
bat prin Galaţi, ca să-mi dau seama de situaţia orașului. Pentru 
prima oară am putut privi mândra Dunăre, care curge lângă 
oraș, în colțul cel mai de sud al Moldovei. Galaţi nu este un 
oraș mic și am văzut multe case frumos clădite, multă ani- 
maţie pe străzi și un comerț foarte viu... Imprejurimea ora- 
șului este un platou, iar malurile Dunărei destul de ridicate 
pe aci. Am căutat „,fetele Dunărei”, care apar pe teatrele 
noastre, dar sirenele acestea încântătoare nu se găsesc prin 
Galaţi. Am văzut doar fizionomii turceşti sau evreești. M'am 
întors deci la staţia poștei, cu speranța unor vremuri mai fe- 
ricite, mi-am lăsat acolo caii și am cerut o trăsură de poștă 
ca să ajung înainte de noapte în Brăila, atât de vestită în 
istoria războiului din anii din urmă. 

Nu am izbutit însă în strădania mea. Caii și condițiunea 
şoselelor i se opuneau. In multe locuri drumul era tăiat de 
pârae, probabil afluenţi ai Siretului, care se varsă în Dunăre 
la Galaţi. Cum nu sunt poduri pe aceste pârae, am pierdut 
multă vreme făcând ocoluri până să dăm de vadurile pe care 
vizitiul le știa mai puţin adânci și pe unde puteam trece fără 
primejdie. Nu am ajuns decât la 12 noaptea în cetatea Brăilei, 
și am fost încartiruiți într'o fostă cazarmă turcească. 

Vineri 17 Aprilie. După ce am prânzit într'un han grecesc, 
m'am plimbat prin cetate..., un loc atât de interesant din 
pricina evenimentelor militare ce s'au desfășurat aci. In lo- 
curile unde erau așezate bateriile se vede încă pământul care 
a fost aruncat în aer de vestitele mine-compresoare... Cetatea 
Brăila se ridică pe malul stâng al Dunărei, care este largă 
aci aproximativ de trei verste. Malul de lângă cetatea este abrupt 
și foarte ridicat, formând astfel un zid de apărare de pământ. 
Câte despre malul drept, el este un șes intins și mlăștinos. 
Ținutul în spre Moldova, pe unde au atacat Rușii, este tot 
șes, numai la depărtare de două verste se văd câteva dealuri 
mici, 'la adăpostul cărora se instalase marele cartier în timpul 


1. În manuscris: ,,Brailov”. 


www.dacoromanica.ro 


32 R. V. BOSSY 


asediului. Oştirea rusă înaintase contra Brăilei la 2 Mai stil 
vechiu. Turcii nu au avut timpul să dea foc mahalalelor dim- 
prejur și ele au şi fost ocupate de trupele ruse. Asediul a în- 
ceput repede și energic. S'au construit trei paralele — care 
se mai văd — cu tot focul turcesc și ultima (am măsurat eu 
însumi distanţa) nu se află decât la depărtare de 82 pași de 
poarta principală a cetăţii. Duminică 3/15 lunie, la ora 10 
dimineața, s'a pus foc celor trei mine, la un semnal dat, și 
Ruşii s'au repezit la atac. Se cunoaște rezultatul : numai două 
mine au exploadat, celei de a treia a trebuit să i se mai dea 
foc a doua zi. Trupele, care nu aveau scări și-au cheltuit cu- 
rajul şi ostenelile degeaba. Pierderile au fost enorme : peste 
3.000 oameni uciși și răniți... Acest asediu va rămâne veșnic 
în istoria militară din două motive: 1) niciodată nu s'a în- 
tâmplat ca trupe cari asediază să ajungă atât de aproape 
de cele asediate, 2) niciodată până atunci nu au izbutit trupe 
asediate să respingă un atac pornit din tranșee situate la 
distanţă de 80 paşi de zidul cetăţii. Două zile după această 
catastrofă, la 5/17 Iunie, garnizoana a capitulat 1) cu con- 
dițiunea de a putea ieși în siguranță din cetate. La 7/19 Iunie, 
orașul a fost ocupat de Ruși. Cetatea a fost atunci dărâmată 
din temelie. Se mai văd însă urmele zidurilor... Locul unde 
au fost bateriile rusești precum şi paralelele au rămas neatinse. 
Oraşul a suferit mult în timpul asediului ; în locul caselor dis- 
truse de foc se ridică acum colibe de pământ. Printre prin- 
cipalele clădiri distruse, notez o moschee și o citadelă. Ingro- 
zitoare era priveliștea cazarmei utilizată acum pentru în- 
cartiruire. Totul aci era prăpădit, cadavre de cai aruncate 
în puțuri, ghiulele de tun și fragmente de obuze peste tot prin 
curte ! Intreaga clădire, cu numeroasele ei încăperi, nu mai 
este acum decât o ruină; doar trei odăi au fost oarecum 
reparate, ca să se poată locui într'însele. Brăila este de- 
stul de mică, ca întindere. Garnizoana turcească nu nu- 
măra mai mult de 5000 oameni în timpul asediului. Pe 
Dunăre, care curge sub cetate, se mai găsesc multe șlepuri 


1. Pentru bibliografia asediului Brăilei, vezi I. C. Filitti, o. c., pag. 12. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 33 


şi alte vase mici rusești. Caii noștri au sosit dimineaţa din 
Galaţi... 

După amiază, după ce s'au odihnit puţin caii noștri, am 
plecat înainte. La jumătate verstă de cetate se află locul de 
unde treci Dunărea pe un pod plutitor. Dar cum drumul este 
prost, nu am sosit acolo decât pe înserate... Dunărea este în 
acest punct largă de aproape o verstă rusească. Era foarte 
întuneric și vânt tare, valurile loveau puternic... Când își 
făcea loc luna printre nori, se zăreau malul ridicat de sub ce- 
tate şi turnurile moscheelor. Trecerea aceasta a Dunării noap- 
tea era îngrozitoare și înfricoșătoare, dar în acelaș timp mă- 
reață, căci Dunărea maestoasă este regina fluviilor. Acum 
ar fi trebuit să ne apară „fata Dunării” înconjurată de naia- 
dele ei, dar ea se odihnea de bună seamă în adâncul apelor. 
In zadar căutau ochii mei să zărească vălul ei de argint. To- 
tuși, parcă-i auzisem glasul, din cauza sunetelor stranii și 
necunoscute ce ne înconjurau și-mi închipuiam că este lângă 
noi, împreună cu ceata ci, în diferite metamorfoze. Glasul 
se văita și se auzea când aproape, când departe. Mirat, am 
întrebat pe cârmaciu, care mi-a spus că provine dela un 
fel de pasăre mică (marsuin) ce zboară noaptea, produce 
aceste sunete, apoi dispare spre a-și reîncepe jocul mai 
departe. 

După ce am debarcat pe malul drept al Dunării, ne-am 
urmat drumul, cu tot întunericul. Din fericire, luna a apărut 
și ne-a luminat calea. Noaptea era plăcută, dar înaintam ane- 
voie, căci malul acesta al Dunării fiind jos, era inundat de 
apele fluviului. In unele locuri trebuia să mergem adânc în 
apă. Am trecut lângă cetatea Măcin 2), clădită pe o ridică- 
tură de pământ, pe malul Dunărei. In jurul cetăţii erau pos- 
tate sentinele cari împiedicau lumea să se apropie, spre a nu 
se lăţi molima ciumei, care bântuia aci. Intr'o vale, la două 
verste de Măcin, am văzut cei mai frumoși piersici înfloriți 
și ne-am oprit acolo să odihnim caii și pe noi înșine, să luăm 
ceaiul și să ne bucurăm de încântătoarea dimineaţă. 


1. In manuscris : ,,Mangtschin”, 


www.dacoromanica.ro 


34 R. V. BOSSY 


Sămbătă 18 Aprilie. Trecem prin Greci 1), Cerna?) și Ac- 
bunar 3), la Artikioi (9), străbătând într'una minunate livezi 
de pomi roditori. In dreapta și în stânga drumului, numai 
meri, nuci, pruni și persici în floare. Ținutul nu era un șes 
monoton, ci o îmbinare fermecătoare de dealuri și văi, cu 
cele mai frumoase priveliști pentru ochiul călătorului. Mi- 
resmele pomilor înfloriţi, pacea și seninătatea care pluteau 
prin aer, totul făcea ca această zi să fie cea mai plăcută a 
călătoriei noastre. Lângă Arlikioi a început să plouă tare. 
Sosiţi în sat..., am aflat vestea urâtă că bântue ciuma... Am 
preferat să dormim sub corturi, cu toată ploaia... 

Duminică 19 Aprilie... Ne-am grăbit dimineața să părăsim 
acest îngrozitor focar de ciumă și la ora 3 după amiază am 
sosit în Babadag. Şi azi drumul ne-a adus printre cele mai 
frumoase livezi de piersici înfloriţi. Ținutul este foarte de- 
luros. Babadag este așezat într'o vale adâncă. Orașul este 
Mic, foarte neregulat, cu străzi strâmte, case clădite foarte 
aproape una de alta, dar o viaţă comercială destul de vioaie... 
Prezintându-mă comandantului pieţei, pentru încartiruire, 
acest om politicos m'a trimis cu adjutantul său să-mi aleg 
locuința care-mi va conveni. Mi se arătau casele care treceau 
drept cele mai bune, dar eu mă cutremuram intrând în acele 
bordee întunecoase şi murdare, fără ferestre... Fiind informat 
de adjutant că există și un han rusesc,. . m'am repezit într'a- 
colo, în nădejdea de a da de mai multă curăţenie. Speranţa 
mea era întemeiată... și am tras acolo. Ziua mi-am petrecut-o 
plimbându-mă prin târg și cumpărând provizii de drum. 

Luni 20 Aprilie. Am făcut un ocol destul de mare trecând 
prin Babadag. Drumul cel mai scurt pentru noi ar fi fost să 
trecem Dunărea la Hârșova 4), iar nu la Brăila... Dar afla- 
sem în Tecuci că era ciumă la Hârșova... Am hotărît să ne 
odihnim o zi în Babadag. Plouă tare și acum... 

Marţi 21 Aprilie. Am părăsit dimineața Babadag. La înce- 


1. In manuscris: ,,Gretchi”. 

2. y îi : ssTschorna”, 
3. „ j : „Apumar”, 
4. » y : pHirsowa”. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 35 


put drumul urma tot prin livezi minunate, dar curând pri- 
veliştea s'a transformat şi am ajuns pe un platou arid și mo- 
noton, unde nu se zărea nici un pom, nici o verdeață. Tre- 
cem de Beidaut şi sosim seara la Taşău 1), unde tragem la 
o crâşmă, ţinută într'un bordei de un cazac din tribul numit 
„„Zaporotski” . 

Miercuri 22 Aprilie. Inainte de plecare..., cer informa- 
ţiuni gazdei asupra celor două triburi căzăceşti din ţinuturile 
turceşti: „„Zaporotski” şi ,,Nekrasowsky”. Aflu astfel că 
primul trib, căruia îi aparţine cazacul nostru, trăeşte pe mar- 
ginea Dunărei, în ţinutul Ismail, și-și trage numele „Zapo- 
rotski” dela cuvântul ,,sa-parog””, care pe rusește însemnează 
„acei cari locuesc în dosul cascadei”. După ocuparea Ismai- 
lului și anexarea lui la imperiul rusesc, aceşti cazaci şi-au 
părăsit sălaşurile şi s'au stabilit lângă lacul Razelm 2) sau în 
locul unde brațul Sit. Gheorghe 2) se varsă în Marea Neagră. 
Aşezarea lor de căpetenie este în Sici 4), nu departe de Du- 
năvăța. Aci este o colonie de peste 6.000 cazaci. Tribul acesta 
a crescut la număr și din cauza emigrațţilor din Rusia. Cât 
despre tribul ,„,Nekrasowski”', el trăia pe vremuri între gura 
Nistrului şi a Bugului, sau în împrejurimile Ociacovului 5) 
şi ale Cetăţii Albe €). Este de obârșie foarte veche. Un număr 
însemnat de ,„,„Raskolnici” (sectă religioasă din Rusia), nemul- 
ţumiţi cu inovaţiunile lui Petru cel Mare în materie religioasă 
şi cronologică (chestiunea stilului), s'au adunat sub condu- 
cerea unui oarecare Nekrasow. Neizbutind să reintroducă 
vechiul regim, aceşti ,,„Nekrasowski”” (după numele lui Ne- 
krasow) au fugit din Rusia în Turcia, unde au fost lăsaţi să 
se stabilească la gura Nistrului. Când Ociacov și Ismail au 
fost ocupate de Ruși, ei s'au retras mai departe în Turcia și 
trăesc azi în împrejurimile Babadagului. Aci sunt patru co- 


1. In manuscris: „Stn. Taschaud”. 

2. » 3, : „„Raselom”, 

3. » ji : „Georgiewska Dunajs”, 
4, » » : »oitsch”, 

5 » » : „Otschakot”, 

6. „ » : »Akierman”, 


www.dacoromanica.ro 


36 R. V. BOSSY 


lonii mari de Nekrasowski: în Slava, Ciurilovca 1), Sarikioi 
şi Camena 2). Tribul este destul de numeros. Gazda mi-a spus 
că, în afară de mulți Nekrasowski duși de Turci în lupta lor 
contra Grecilor, peste 4000 dintre dânșii s'au luptat contra 
Rușilor în războiul actual. Cele două triburi căzăcești amin- 
tite trăesc foarte prost unul cu altul și se atacă des. Nekra- 
sowski sunt mult mai numeroşi decât ceilalţi şi foarte ostil 
Rușilor, pe când Zaporotzki s'au supus de bună voe, dela înce- 
putul războiului, stăpânirei rusești şi au solicitat amnistia, 
care li s'a acordat. Mai sunt încă Nekrasowski în jurul Ismai- 
lului : ei au rămas acolo şi după ocuparea acestei cetăţi și 
a Ociacovului de Ruşi, din îndemnul unei căpetenii a lor, Ka- 
kura, care ar îi fost răsplătit de guvernul rus și ar mai trăi 
până azi în Ismail. 

Am pornit iar la drum, am ajuns la Caramurat şi lângă 
țărmurile lacului Liman, unde ne-am aşezat bivuacul, după 
ce am trecut lângă cetatea Constanţei 2), la opt verste depăr- 
tare. Doream să vizitez Constanţa şi să rămân acolo peste 
noapte, dar ni s'a spus la poarta cetăţii că nu puteam intra 
decât după desinfectarea prin fumigaţiune nu numai a noastră 
dar şi a întregului nostru echipament. Aşa fiind, ne-am văzut 
de drum. Totuși ne-am odihnit caii lângă cetate, iar eu m'am 
plimbat pe malul mării. Constanţa este așezată pe un țărm 
foarte abrupt al Mării Negre. Vederea este încântătoare, pri- 
veşti marea deschisă ca un ocean. Aci nu vezi nici insule, 
nici stânci 4), numai cerul și apa. Malul, cum am spus, este 
foarte repede şi înalt de 20—30 picioare, fiind format dintr'un 
fel de pământ tare ca piatra. Cetatea, deşi mică, pare bine 
construită. Am văzut multe platforme pentru baterii de uscat 
făcute din piatră, pentru apărarea intrării portului. La dreptul 
vorbind, nu este un port ci o radă. Am coborât destul de greu 
până la mare. Chiar la țărm, se găsesc sumedenie de scoici 
şi de midii de diferite soiuri... Bivuacul nostru la Liman era 


1. În manuscris : ,,Tschurilowka”. 

2. » 5 : s» Kamin”. 

3. „ îi : »„Konstendschi”. 

4. In Golful Finlandei sunt numeroase insule granitice. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 37 


destul de satisfăcător și ne bucuram că am câştigat timp şi 
că am evitat trecerea prin Constanţa. In timpul drumului 
am văzut multe lebede, gâște sălbatece și diferite păsări de 
mare necunoscute nouă... +-- 

Joi 23 Aprilie. Prin Tuzla 1), Carlichioi 2), Talligeac 3), la 
cetatea Mangalia. Drumul şerpuia dealungul malului înalt 
al mării, vecinătate cam îngrijorătoare. Mi se făcea ameţeală 
când încercam să măsor cu privirea înălțimea acestui mal 
abrupt și prăpăstios... Era îngrozitor, dar în acelaș timp o 
plăcere neobișnuită, să priveşti în jos la o aşa adâncime și 
să vezi acolo valuri cari se spărgeau în spumă și se azvârleau 
pe țărm. Se zăreau adesea corăbii mari cu pânză venind pro- 
babil din Odessa şi ducând aprovizionament armatei ruse. 

După amiază am sosit la vreme în Mangalia. Şi aici au 
vrut să ne desinfecteze prin fumigaţiune, dar văzând înfă- 
ţişările noastre sănătoase, s'au convins că nu le aducem ciuma 
şi ne-au scutit de astfel de ceremonii ! In Mangalia, locuinţe 
speciale erau rezervate călătorilor. Am avut deci parte de 
o cameră spațioasă și de o hrană gustoasă de care ne deso- 
bișnuisem de mult... 

Vineri 24 Aprilie. Am părăsit Mangalia la ora cinei. Dru- 
mul continua tot dealungul malului mării. A plouat într'una 
şi eram uzi până la piele. Ar fi fost mai aproape pentru noi 
dacă am fi luat drumul drept dela Mangalia la Bazargic, 4) dar 
acesta fiind considerat primejdios, din pricina incursiunilor 
Turcilor şi Bulgarilor, de pe urma cărora fuseseră prădaţi şi 
uciși mulţi cantinieri militari, prudența ne-a silit să ocolim 
prin Cavarna... Cum drumul este prost, nu mergem mult azi 
și poposim în satul Surtuchioi 5)... 

Sâmbătă 25 Aprilie. Ajunul Paştilor (Sâmbăta mare). Ne-am 
părăsit devreme bivuacul și am ajuns, dimineaţa încă, la ce- 
tatea Cavarna. Ca de obiceiu, au vrut și aci să ne examineze 


1. In manuscris: ,Tusda”. 

2. : »Karli”. 

3. y j : »Tatlidschak”. 
C a FRI : „Basardschik”, 
5. » i : „Sartikioi”. 


www.dacoromanica.ro 


38 R. V. BOSSY 


și să ne „afume” |... Prima mea vizită a fost la comandantul 
cetăţii, spre a-l ruga să-mi dea o escortă până la Balageat), 
situat la cinci poşte de aci. Măsura aceasta de precauţiune 
este indispensabilă din cauza nesiguranţei drumurilor, de 
aceea comandantul interzice călătorilor de a pleca de aci fără 
escortă. Am aflat cu bucurie vestea că un grup de conva- 
lescenţi, escortat de 40 soldaţi, urma să pornească peste un 
ceas, sub comanda unui ofiţer, la Bazargic. Incântat, am 
plecat în căutarea unui han unde să mă mai odihnesc şi să-mi 
odihnesc caii istoviţi. Cum nu se găsea decât un singur han 
în mica cetate Cavarna, am tras acolo. Restaurantul era de 
acelaş nivel ca orașul, adică sărăcăcios și murdar... M'am 
grăbit să părăsesc acest loc neplăcut, dar am aflat că trupa 
cu care era să călătoresc, plecase și am căutat s'o ajung. 
Toate satele prin care treceam erau arse până la temelie. De 
fapt, doar pietrele pe care le zăream printre urzici dovedeau 
că pe aci fuseseră cândva aşezări omenești. La zece verste de 
Cavarna, ne-am oprit lângă rămășițele unui sat, pe care-l 
bănuiam a fi satul Dep însemnat pe hartă... Ne-am dat seama 
că, dacă trupa ar fi pornit pe acest drum, am fi ajuns-o de 
mult. Poate că se amânase sau se contramandase plecarea 
ei... Ne-am hotărît deci să continuăm drumul la Bazargic, 
singuri și fără escortă... Pe la ora cinci după amiază am ajuns 
în dreptul ruinelor altui sat, pe partea dreaptă a şoselei. Se 
mai vedeau câteva case, mai mult sau mai puţin distruse, 
dar nici o ființă omenească... Am intrat într'o colibă aproape 
de șosea şi am petrecut noaptea de Paşte în această locuinţă 
nesigură, gata de apărare la orice moment contra vreunui 
atac din afară. Să ne fi văzut familiile noastre în situația 
aceasta critică, cu câtă bucurie nu ne-ar fi dat din pasca şi 
ouăle lor de Paști... Din fericire a sosit însfârșit aci și mult 
aşteptata trupă cu care intenţionasem să plecăm la drum... 

Duminică 26 Aprilie. Ziua de Paşti. Plecăm împreună cu 
trupa disdemineaţă. Drumul era foarte prost... La cinci 
verste depărtare de Bazargic, ne oprim să odihnim caii.,.. 


1, In manuscris: „Balard”. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 39 


Insfârșit zărim şi minaretele moscheelor din acest oraș, iar 
curând apoi bateriile așezate în jurul cetăţii. Am băut în 
cinstea călătoriei terminate cu bine, pe urmă am trecut în 
faţa redutei Nikolaewski, unde am fost opriți pentru caran- 
tină. Medicul ne-a dat însă îndată voe să ne ducem la Bazargic 
şi am ajuns astfel ţinta călătoriei noastre la ora 4 după amiază, 
55 zile după plecarea din Viborg și la depărtare de 2543 
verste. Aci era cartierul regimentului și al diviziei, m'am 
grăbit să mă prezint şefului comisiunei de încartiruire... După 
ce mi s'a găsit o locuință mai bună, am primit vizita a doi 
compatrioți : locotenenţii von Knorring și Nordenberg. 

Mircuri 29 Aprilie. Azi am cercetat mai deaproape Ba- 
zargicul, plimbându-mă peste tot, prin oraş. Pe vremuri. erau 
aci vre-o 3000 gospodării, dar, după dărâmările efectuate 
spre a se lărgi zona fortificaţiunilor, numărul lor a scăzut 
la 500. Alinierea caselor este cu totul neregulată, ulițele strâmte 
şi întortochiate... Totul pare distrus, nu vezi peste tot decât 
clădiri făcute una cu pământul, ziduri dărâmate, burlane 
de coșuri, pivnițe deschise, puțuri pline cu murdării, gunoi 
aruncat pe stradă. Cu alte cuvinte Bazargicul înfățișează 
icoana adevărată a devastărilor războiului. Jumătate din 
clădirile rămase sunt întrebuințate ca spitale. Erau se pare 
12.000 bolnavi aci, pe vremea înaintărei armatei în spre Şumla. 
Mortalitatea în spitale era înspăimântătoare. Orașul este îm- 
prejmuit de un zid cu bastioane ieșite în afară. Cinci redute 
izolate înconjoară orașul, întărindu-i astfel apărarea. Aceste 
redute sunt denumite : Nikolaewski, Alexandrowski, Ușeliski, 
Cavarna şi Şumla 1). Fiecare își are propria ei garnizoană 
permanentă, care locuește în case scunde de pământ în inte- 
riorul redutei. Cu toată vecinătatea inamicului, viața comer- 
cială este foarte animată în Bazargic. Mulţi negustori şi-au 
instalat aci prăvălii. Poţi cumpăra de toate: hrană, haine 
etc.... Se văd încă mai multe moschee turceşti; una dintr'în- 
sele a fost transformată în biserică ortodoxă... 

Vineri 15 Mai. Primim ordinul de a înainta, împreună 


1. Intăriturile erau efectuate de armata rusă. 


www.dacoromanica.ro 


40 R. V. BOSSY 


cu corpul VI, contra inamicului. Regimentul din Kazan ră- 
mâne în Bazargic, a cărui întindere a fost foarte mult redusă. 
Mai rămân doar vreo cincizeci de case, pe când celelalte, ca 
și redutele, au fost dărâmate. Ziduri noui de apărare și alte 
bastioane vor fi ridicate, proporţionate însă cu forțele reduse 
ale garnizoanei. 

Sâmbătă 16 Mai. Divizia noastră îşi părăseşte cartierele 
de iarnă dela Bazargic la ora 11 dimineaţa. Bivuacăm lângă 
Uşenli. 

Duminică 17 Mai. Pornim de dimineaţă şi sosim seara 
lângă Kosludsche 1)... 


Anul 1830. 


Duminică 6 Iunie... Ținutul prin care trec se transformă 
din ce în ce mai mult într'o stepă cu cât mă apropii mai mult 
de Bazargic 2). Doar o pădure frumoasă de stejari și fagi în- 
trerupe, cale de o jumătate poștă, monotonia priveliștei. Apoi 
stepa reîncepe. La ora șapte seara ajung în Bazargic... 

Luni 7 Iunie. Călăresc prin Bazargic... Deabea mai recu- 
nosc orașul. Totul poartă pecetea distrugerei și a ruinei. Din 
1500 case nu mai rămâneau acum decât 100 2), nici locuitori 
nici trupe, doar o gardă de 22 oameni. Trupele, garnizoana, 
spitalul, depozitele, toate au fost mutate de aci, din pricina 
ivirei ciumei. care a bântuit în mod îngrozitor după plecarea 
noastră. Revăd acum, după un an și douăzeci şi două de zile, 
locul de unde am pornit la începutul războiului. Mă întorc 
din campanie sănătos dar singur, căci toți compatrioţii, toţi 
prietenii au fost seceraţi de molima care bântue prin lagăre... 
Multe sute de morţi zac în mormane dealungul drumului. 

Marţi 8 Iunie. Intovărășesc regimentul de infanterie din 
Kazan care pleacă din Bazargic la ora 3 după amiază. Mer- 
gem înainte până înoptează, ne rătăcim pe drum și bivuacăm 
la depărtare de două verste de satul distrus Delikioi. Marșul 


1. Restul campaniei are loc în Bulgaria. 


2. Este vorba de călătoria de întoarcere a autorului, după campanie. 
3. Cifrele acestea nu se potrivesc cu acelea pe cari tot Ramsay le dă mai sus. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 41 


de azi a fost de 25 verste printr'o adevărată stepă, fără co- 
paci, fără case, fără sate, fără apă. Numai iarbă frumoasă 
pretutindeni. Trecând prin satul Fecceler 1), ars în întregime 
am putut bea apă dintr'un puț. 

Miercuri 9 Iunie. Plecăm disdedimineaţă, ajungem pe şo- 
seaua mare și prânzim în satul Caraiasargic 2) în care rămâ- 
nem până ce trece căldura mare. La ora 3 după amiază, 
pornim mai departe până ajungem la cinci verste de satul 
distrus Safianlic, unde aşezăm bivuacul. Priveliştea a fost 
astăzi aceeași ca eri : un șes nesfârşit fără copaci şi fără umbră 
La noi acasă. în Finlanda, nici nu și-ar putea închipui cineva 
ce sunt aceste stepe nesfârșite. Pământul lor este totuşi rod- 
nic. Acum el este acoperit cu iarbă de toată frumuseţea, care 
nu se usucă decât în Iulie; atunci stepele devin îngrozitoare. 
Verdeaţa actuală face însă ca aceste câmpuri nelocuite şi 
lipsite de umbră să fie mai puțin neplăcute la privire... 

Joi 10 Iunie. Plecarea la ora 3 după amiază. 25 verste de 
marș. Ținutul continuă a fi monoton : o stepă nesfârşită. Su- 
ferim de lipsa de apă. Așezăm bivuacul la 5 verste de Man- 
galia, de unde se poate vedea si marea și orașul. 

Vineri 11 Iunie... La Mangalia drumul trece dealungul 
unui deal de nisip strâmt, care desparte lacul Liman de Marea 
Neagră, mare lipsită de insule și asemenea unui ocean. In 
timpul marșului de azi nu o pierdem o clipă din ochi. 

Sâmbătă 12 Iunie. Marş dela Mangalia la Tuzla 3), 25 verste 
dealungul mării. Suntem incomodaţi de un miros mefitic 
ieșit dintr'un fel de iarbă aquatică, care crește pe mal... Bivuac 
seara în fața ruinelor satului Tuzla. Şi aici peisajul este o stepă 
cât poţi cuprinde cu ochiul, nici un pom, nici un stufiş. Toate 
satele au fost arse, totul este distrugere și neant. 

Duminică 13 Iunie. Inot în Marea Neagră. 

Luni 14 Iunie. Pornim dimineaţa devreme și trecem pe 
lângă cetatea Constanţa $), în fața căreia bivuacăm. Şi azi am 


1. In manuscris : ,,Edschem-lăăr”, 

2, 33 FR : „IKarajasardschik”. Probabil actualul sat Pisarova. 
3. In manuscris: „Tusda”. 

4. PR : s„Kistendschi”, 


www.dacoromanica.ro 


42 R. V. BOSSY 


mers tot dealungul mării. Dela Tuzla drumul continuă din 
nou pe un deal strâmt de nisip care desparte marea de lacul 
Liman. Terenul împrejur este un adevărat deşert. Negăsind 
lemne, ardem trestii și scaeți ca să gătim mâncarea. Cum 
şi ulanii îşi au tabăra în fața Constanței, avem plăcuta sur- 
prindere de a întâlni aci doi compatrioți finlandezi : căpi- 
tanul de cavalerie Örn şi sublocotenentul von Hertzen. Am 
înotat cu toții în lacul Liman şi în Marea Neagră... 

Miercuri 16 Iunie. Plecarea la ora 4 dimineața. Marş de 
26 verste pe malul mării până la Taşăul. Un pustiu fără nici 
o verdeață, aproape fără apă de băut. Nu trebue să-și închipue 
însă cineva că ţara aceasta a fost totdeauna așa de nenorocită ; 
războiul a prăpădit totul pe aci: satele au fost arse, fântâ- 
nile și puţurile distruse, grădinile tăiate. Numai urmele răz- 
boiului peste tot. 

Joi 17 Iunie. Ca să evităm arșița soarelui, pornim încă dela 
ora 2 dimineața. Divizia parcurge distanța Tașăul-Beidaut, 
25 verste după ordinul de marş, de fapt însă 28. Drumul con- 
tinuă dealungul mării, dar mai departe ca până acum. Numai 
ici, colo, zăresc valurile mării, cari îmi odihnesc privirea obo- 
sită de stepe nesfârşite. 

Vineri 18 Iunie... Plecarea tot la ora 2 dimineaţa, pe în- 
tunerec. Trecem de târgul Babadag, pe care-l lăsăm la mâna 
dreaptă, şi bivuacăm la trei verste depărtare. La şase verste 
de Babadag, natura s'a schimbat: încep păduri. Pe amân- 
două părţile drumuri se văd minunate păduri. de stejari și 
fagi, livezi de pruni și piersici. Peisajul era încântător prin 
aceste locuri. La Babadag însă stepa apare din nou. Babadag 
se află pe malul lacului Razelm... 

Duminică 20 Iunie. Marş de 24 verste până în Frecăţei 1)..., 
unde așezăm bivuacul. Stejari frumoși împodobesc locul acesta. 

Luni 21 Iunie. Am mers azi 20 verste prin cel mai frumos 
și împădurit ţinut până în satul Mănăstireşti 2)... Tabăra 
noastră este așezată în vale lângă satul acesta frumos, în- 

1. In manuscris: „,Frikatschi”. 


2. » 53 : ;xMonasteritschtze”. Este vorba probabil de un sat al 
mănăstirei Saunul. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 43 


conjurat de dealuri. Frumoasă biserică ortodoxă. Locuitorii 
sunt Moldoveni și refugiaţi ruși. Ei au livezi mari de pomi 
fructiferi și se ocupă și cu creșterea gândacilor de mătase, 
îndeletnicirea lor de căpetenie. Din bivuacul nostru putem 
vedea Dunărea, Ismailul și Isaccea. 

Marţi 22 Iunie. M'am plimbat în jurul bivuacului și în 
satul Mănăstirești. După ce am studiat puţin creșterea gân- 
dacilor de mătase, m'am dus să admir frumoasa biserică or- 
todoxă cu curioasele morminte dimprejurul ei. Aceste mor- 
minte nu au o cruce ortodoxă pe deasupra lor, ci stâlpi de 
lemn înalți de 6—8 coţi acoperiţi la vârf cu o pânză care a 
aparținut mortului. Pe deasupra se află bătută cu cue o scân- 
dură transversală, pe care se găsesc trei cruci mici de lemn. 
Nici unul din noi cari priveam acest fel de troițe nu văzusem 
în viaţa noastră altele asemănătoare. Forma lor era cam 
aceasta : 

In jurul Mănăstireștilor sunt pășune, 
dealuri cu păduri și ogoarele cele mai 
fertile. Am dat și de trei fântâni cu apă 
excelentă de băut. 

Miercuri 23 Iunie... Ne-am urcat pe 
un munte din faţa bivuacului, care se 
înalță sus până în cer!) și de acolo 
am putut vedea cu ochianul Isaccea, 
Satul Nou?) şi Ismail. Urcuşul ne fusese 
greu dar eram răsplătiți printr'o pri- 
veliște întinsă și splendidă, cum rareori 
întâlneşti... 

Vineri 25 Iunie... M'am plimbat prin 
;»Monastirești” și am vizitat câteva case 
moldoveneşti. Bine văruite şi foarte 
curate. Cuptoare pentru pâine în fiecare casă, construite 
separat de corpul casei. Mai toţi locuitorii cresc gândaci de 
mătase... 





1, Autorul jurnalului fiind Finlandez, deci neobişuuit cu munţii, este im- 
presionat de înălțimea dealurilor noastre. 
2. In manuscris: ,,Satunovo“. 


www.dacoromanica.ro 


44 R. V. BOSSY 


Marţi 29 Iunie. Plecăm în zorii zilei şi sosim, după un marș 
de 8 verste, pe malul Dunării, unde ne așezăm bivuacul 
lângă carantina din Isaccea... Se vede de aci Ismailul, Tu- 
cicov 1) şi Tulcea. 

Miercuri 30 Iunie... Regimentul Ufinsky părăsește malul 
turcesc la amiază. Trecem frumosul pod de pontoane și, după 
12 verste, ajungem în Satul Nou, unde așezăm tabăra... In- 
tâlnesc un tânăr compatriot finlandez : „fanrik” 2 Lindebăck... 

Vineri 2 Iulie. Regimentul pornește la ora 4 dimineaţa 
și, după 25 verste de marş, își pune bivuacul la Etulia °)... 
Peisaj urât, fără păduri, adevărată stepă. Malul stâng al 
Dunării este în genere jos, pe când cel turcesc este dimpo- 
trivă ridicat şi acoperit în cele mai multe locuri cu păduri. 
Pe malul Dunărei sunt sate destul de mari și bine clădite. 
In timpul marșului de azi ne-am oprit lângă frumosul sat 
Caragacii Vechi 4). Aci sunt vii şi livezi de pomi fructiferi... 

Sâmbătă 3 Iulie. Plecăm şi de aci de vreme dimineaţa şi 
sosim, după 25 verste de marș, la carantina din Reni... Suntem 
îndată închiși într'un lagăr și izolaţi pe timp de 21 zile... 

.. «Joi 8 Iulie. Brigada își mută lagărul chiar lângă caran- 
tina de pe malul Dunării. Apele acestui fluviu sunt oricum 
mai bune ca acelea ale Prutului și am câștigat la schimb. 
Aerul este aci mai curat și malul nu are acel nămol rău mi- 
rositor care acoperă maluriîe Prutului... 

Marţi 20 Iulie... Se iau măsuri ca soldaţii să nu intre în 
contact, în timpul carantinei, cu alte trupe, nici după tre- 
cerea Dunării nici la fumigarea efectelor la Isaccea sau la 
Satul Nou 5). Seara primesc vizita a trei tineri compatrioți, 
sosiți de curând din patrie : „fânrikorna” (cadeţii) von Knor- 
ring, von Pfaler și Volter, din batalionul 3 de rezervă a regi- 
mentului de infanterie din Perm... 

Miercuri 21 Iulie. Timpul nostru de carantină — 21 zile— 





1. In manuscris: ,,Tutchkof”. Actualmente, suburbia oraşului Ismail 
2. Cadet, elev de şcoală militară. 

3. In manuscris: „Etyli”. 

4.» i : „Kurgabsch”. 

5. p 5 : „Satunovo”. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 45 


s'a terminat... Mă plimb călare în orașul Reni, ca să văd mai 
de aproape locul în care m'am chinuit trei săptămâni. Orașul 
este lipsit de însemnătate, casele sunt de pământ și acoperite 
cu pae. Locuitorii sunt Greci, Bulgari, Moldoveni, precum 
şi câţiva negustori ruși. Brigada —adică regimentele din 
Ufim şi Perm — a părăsit carantina la ora 7 seara îndrep- 
tându-se spre Chișinău. Când a început să înopteze, ne-am 
așezat tabăra, la o distanţă de cinci verste de Reni, lângă 
satul Buşorca 1), 

Joi 22 Iulie. Plecarea dimineaţa, de vreme. Marș până 
la Vulcăneşti 2). Trupa a stat sub corturi, dar pentru coman- 
danții regimentelor și batalioanelor s'au găsit cartiere în sat... 
Ținutul în care am ajuns era lipsit cu totul de păduri 5), dar 
câmpurile erau rodnice și bine cultivate. Se începuse recolta. 
Țăranii se plângeau însă de starea proastă a cerealelor, da- 
torită unei secete îndelungate. Vulcăneştii sunt un cătun €), 
sau sat mai mărunt. Numărul gospodarilor din sat, care era 
de 176, a sporit dela așezarea aci a unor emigranţi bulgari, 
la 250 familii. Locuitorii din sat sunt Moldoveni și Bulgari. 
Pentru prima dată am văzut aci o moară construită sub pă- 
mânt și pusă în mișcare de boi. Sunt tot atât de multe mori 
în Basarabia ca la noi în insulele Aland, unde m'am mirat 
întotdeauna de marele lor număr. Am numărat aci în sat, 
plimbându-mă seara, nu mai puţin de 25 mori, toate foarte 
mici ca construcție și prevăzute cu opt aripi. Locuitorii, adică 
cei stabiliți în sat de mai înainte, par în genere înstăriți. Din 
lipsă de lemn, ei întrebuinţează pentru foc băligar uscat. Ca- 
sele sunt clădite din pământ cu trestii groase, cari cresc pre- 
tutindeni pe malurile Prutului și Dunărei și în toate locurile 
mlăștinoase din împrejurimi. 

Vineri 23 Iulie. Marş 16 verste până la Ciuma 5). Ne-am 
aşezat bivuacul lângă sat, care este mare și populat... Pri- 


. In manuscris : ,,Buschorka”, 
» » : »M. Volkoneschte”, 
Lipsa de păduri miră întotdeauna pe un finlandez. 
» In text: „mutetschka”, 
, In manuscris: ,Tchumaij”. 


1 
2 
3 
4 
5 


www.dacoromanica.ro 


46 R. V. BOSSY 


veliştea în timpul marșului a fost aceeași. Nici pomi, nici stu- 
fişuri, în schimb însă dealungul șoselei câmpii şi ogoare foarte 
fertile. Ţinutul este variat : dealuri și şesuri la rând. Munţi 
şi stânci nu se găsesc... Lemn de construcţie se aduce dela 
depărtare de 15 mile, din pădurile din împrejurimile Chişi- 
năului, sau se cumpără lângă Dunăre dela negustorii din Ga- 
liţia și Austria, cari inundează ţările din jurul Carpaţilor cu 
produsele pădurilor lor. 

Sâmbălă 24 Iulie. Plecăm pe înserate şi după 30 verste de 
marș, sosim în satul Cazaclia 1). Așezăm corturile pentru trupă, 
iar ofiţerii sunt încartiruiţi în sat. Primesc o locuință bună 
de tot. Locuitorii sunt în cea mai mare parte Bulgari, emi- 
graţi aci din împrejurimile Bazargicului şi Varnei... Lapte 
se găsește aci în belşug. Am cumpărat smântână, untul cel 
mai bun, ouă, etc., toate foarte eftin. Multe case erau frumos 
clădite pe dinafară ca şi pe dinăuntru, văruite și tencuite, cu 
geamuri la ferestre... Bulgarii spuneau că aci se simt liberi 
și nu suferă opresiunea la care erau supuși înainte. Ținutul 
este o stepă. N'am văzut un pom prin ogoarele cele mai ro- 
ditoare. Sosise toamna, se făcuse recolta şi se vedea că nu 
lipseşte furaj în partea locului... Satul Cazaclia este destul 
de mare, are o biserică frumoasă și numără vreo 150 gospodării. 

Duminică 25 Iulie. Odihnă. Cercetez biserica satului. La 
ora 6 după amiază, plecăm. Marşul continuă noaptea prin 
Congaz 2) până în satul Beşalma 2), care se află la 15 verste 
de Cazaclia și unde bivuacăm peste noapte. 

Luni 26 Iulie. Pornim din nou la ora 4 dimineaţa și după 
ce parcurgem aproximativ 15 verste, ajungem în târgul Com- 
rat $), unde sunt încartiruiți ofiţerii și lângă care așezăm bi- 
vuacul pentru trupă. Târgul este destul de mare și bine clădit, 
este o colonie bulgărească de vreo 600 locuitori. Curăţenia 
care domneşte pretutindeni este demnă de semnalat... Pei- 
sajul între Cazaclia şi Comrat este acelaș ca în Basarabia: 


1. În manuscris: „Kazakli”. 
2. » RS : „Kungas”, 
3. y » : >„Besch-Alma”, 
4 » » : »Kamrati”. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 4? 


pământ roditor, dar lipsă de păduri. Pe o distanță de peste 
30 verste, venind dela Cazaclia nu am văzut un singur copac. 
Primii pe cari i-am întâlnit erau cei plantați pe ulițele târ- 
gului sau în curţile oamenilor, dar copaci cari să crească sin- 
guri, sălbatici, n'am văzut. 

Marţi 27 Iulie... Spre a evita soarele arzător al amiezii, ple- 
căm la ora 6 seara și după un marș de 10 verste, bivuacăm 
în satul Cenac2). 

Miercuri 28 Iulie. Ne continuăm marșul în zorii zilei până 
în satul Javgur 2), locuit de Moldoveni. Sunt încartiruit într'o 
nenorocită colibă de pământ, dar și aci sunt impresionat de 
curăţenia și ordinea care domnesc. Şargura este un sat mic, 
dar își are biserica proprie și preotul. Peisajul între Comrat 
şi Şargura este acelaș ca acel prin care am călătorit înainte : 
o serie de dealuri și de văi. Nu întâlneşti munţi de granit 2) 
şi nu vezi măcar o piatră, dar sunt dealuri de pământ, uneori 
destul de ridicate. Nici aci nu se văd copaci sau stufișuri. 
Dacă n'ar fi aceste lipsuri, peisajul ar fi din cele mai plăcute, 
căci pământul este neobișnuit de roditor. O țarină blagos- 
lovită care cu puțină muncă dă recolte bogate. Pe amândouă 
părţile drumului se văd ogoare mari semănate cu grâu, orz, 
hamei, dar înainte de toate cu porumb, care este cultivat 
aci pretutindeni. Din acesta se pregăteşte mămăliga, hrana 
de căpetenie a Moldovanului, fără de care nu poate trăi 4)... 
Există o mare deosebire între portul Bulgarilor și al Moldo- 
venilor 5).,, Moldovencelor nu pare că le place portul prea 
împodobit. Vestmântul lor este sărac. Atât bărbaţii cât şi 
femeile nu se îmbracă bine. Şi unii şi alţii poartă cămăși lungi. 
Bărbaţii îşi poartă cămaşa peste iţari. Femeile au un port 
simplu... cămașă lungă şi doar o fustă de pânză dela şolduri 
acoperită de o fotă strâmtă, acesta este întregul lor costum 
de vară. Părul lor este împletit simplu într'o singură coadă 


1. In manuscris: „Tchenak”. 

2. „ » : „„Schavgura”, 

3. Mirarea autorului este datorită faptului că întreaga Finlanda este granitică. 
4. Urmează descrierea mămăligei. 

5. Urmează descrierea portului bulgăresc. 


www.dacoromanica.ro 


48 E. V. BOSSY 


care le atârnă pe spate. Dar în acest port simplu şi fără pre- 
tenție am văzut multe fète bine legate și frumoase de tot, 
cari adeveresc zicala moldovenească : ‚unde-i casa mititică, 
colo-i fata frumușică” 1). 

N'am stat mult în Javgur. Am plecat la ora 6 după amiază 
şi am mers 10 verste până în satul Hradiştea 2) unde ne-am 
pus bivuacul. De semnalat: Valul lui Traian. 

Joi 29 Iulie. De abia au dispărut stelele nopţii şi sunetul 
tobelor ne și pune în mișcare. Părăsim Hradiştea şi după 
un marş de 19 verste, sosim încă dimineaţa în satul Moleşti, 
unde mi-am găsit un cartier bun de tot la preotul satului. 
Preotul care, în privința culturei, este prea puţin superior 
moldovenilor de rând, posedă totuși oarecare cunoştinţe asu- 
pra ținutului său. Am încercat deci, în convorbirea avută 
cu dânsul, să aflu oarecari deslușiri despre aceste locuri. Mo- 
leştii, Hradiştea şi satul Galbâna, aflat la 12 verste de aci și 
numărând peste 500 gospodării, aparțin Cămărașului Iancu 
Baltăș 3) (de neam grecesc), care le-a dobândit printr'un schimb 
cu moșiile sale de pe cealaltă parte a Prutului, efectuat odată 
cu pacea dela 1812, când Basarabia a fost anexată de Rusia. 
Un kneaz Moruzi era înainte vreme proprietarul moșiilor 
din împrejurimile acestea. Proprietăţile despre care este vorba 
sunt, ca de obiceiu în Basarabia, arendate unor așa numiţi 
posesori sau arendași. Aceştia plătesc o sumă anumită pro- 
prietarului, care de cele mai multe ori stă în Galiţia, sau lo- 
cuește la Viena și nu vine decât arareori în domiciliul său 
adevărat. Posesorii primesc a zecea parte din toate produc- 
tele țăranilor, cari le datoresc și douăsprezece zile de muncă 
pe an. Venitul constă din cereale, cari se vând la Ismail sau 
Chișinău. Preţul grâului în acele orașe este de obiceiu de 2 lei $) 
(80 copeici) „,„marca” 5), pe care o consider egală cu 6 „tunna” 
suedeze ale noastre, astfel încât o „tunna” de grâu revine 


1. In manuscris: „Unde case mitika, okole fata formoschika”,. 
2. » i : „Gradischta”, 

3. » i : „Kammarherren Janko Balotsch”. 

4 y ” : pluva”, 

5. O măsură. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 49 


în genere 12 lei sau 4 ruble și 80 copeici hârtie. După spusele 
preotului, regiunea aceasta suferă de opt ani din cauza re- 
coltei proaste și a lipsei; în anul 1829 a apărut pe aci ciuma 
în multe părţi, în satul acesta au murit de ciumă vre-o 30 
persoane, în Galbâna 70, iar în satul Leova mai toţi locui- 
torii. Drept consecinţă au fost împedecate mai ales comu- 
nicaţiunile între sate, de aceea nu s'a putut face recolta tu- 
turor cerealelor și o mare parte dintr'însele au rămas nese- 
cerate pe câmpuri. Din anul 1822 până acum în anul 1828— 
adică în şapte ani unul după altul — lăcustele au prăpădit 
cerealele, pricinuind pierderi îngrozitoare. Această plagă a 
țării este grozavă aci ca peste tot. Numărul lăcustelor este 
atât de mare, încât acoperă pământul pe o înălțime de mai 
multe degete, distrugând tot ce le stă în cale. Ținutul acesta 
pustiit se termină lângă Hradiştea. Aci se observă din nou 
multă vreme lipsa de păduri. Regiunea este variată ca mai 
înainte, dar dealurile şi văile sunt acoperite acum de o pă- 
dure de stejari tineri, bine întreţinută. Această pădure ţine 
dela Hradiştea Ja Moleşti 1), adică 19 verste. Intre Şavgur 
și Hradiștea, am trecut în timpul marșului de eri pe la Valul 
lui Traian, pe care-l mai trecusem în mai multe rânduri în 
teritoriul turcesc, dar care nicăeri nu este atât de bine păs- 
trat ca aci, la o jumătate milă de satul Şavgura. 

Vineri 37 Iulie... Ca să ajungem devreme în Chișinău, 
plecăm încă în astăseară din Moleşti, unde poposisem... Trecem 
prin Goreşti şi, după un marș de 20 verste, așezăm bivuacul 
în satul Brăila. Regiunea parcursă până aci era lipsită de 
păduri, numai ogoare cultivate și teren foarte accidentat. 
Un şir de dealuri și de văi. Priveliştea ar fi fost plăcută la 
vedere, dacă nu era lipsită cu desăvârşire de copaci şi stufișuri. 

Sâmbătă 31 Iulie. După un marș de 8 verste, am putut zări 
disdedimineaţă Chişinăul, capitala Basarabiei... Facem o haltă 
de ajustare și intrăm ceremonios în oraș. Instalăm bivuacul 
în apropiere, pe malul pârâului Bîc. De îndată ce s'au așezat 
corturile, mă duc călare până în oraş ca să-l cercetez mai de 


1. In manuscris : ,,Molugti”. 


www.dacoromanica.ro 


50 E. V. BOSSY 


aproape. După ce am luat masa la Antoni, cel mai bun res- 
taurant din localitate, m'am urcat într'o droșcă ca să fac în- 
conjurul Chișinăului. Intinderea este destul de mare și sunt 
vre-o 5000 locuitori, din care o mare parte Evrei. Chișinăul 
poate fi privit ca un oraș nou, dela anexarea Basarabiei de 
către Rusia în 1812. Am văzut multe case mari și frumoase 
de piatră, construite cu gust şi eleganţă, ca de pildă casa mi- 
tropolitului, a comandamentului militar, seminarul. Printre 
locuinţele particulare, am observat printre cele mai frumoase 
pe aceea aparţinând unui proprietar de aci: d-l R. Bartho- 
lomei. Comerţul este foarte activ în oraş, negustorii fiind mai 
ales Ruşi, Bulgari şi Evrei, ale căror prăvălii se află în cartiere 
deosebite. Comercianţii de frunte sunt Evrei. Hainele şi ru- 
fele aduse din Austria, sunt vândute aci mai eftin ca în Rusia. 
Sunt multe grădini frumoase în Chișinău, precum și o gră- 
dină publică numită Kreno cu partere de flori de toată îru- 
museţea. 

Duminică 1 August. Cu toate că este Duminică, comerțul 
se arată mai animat decât ieri, de oarece Evreii îşi închid pră- 
văliile Sâmbăta. Dimineaţa mi-am petrecut-o în târg, apoi 
am prânzit la Antoni şi m'am întors la lagăr... La ora 5 după 
amiază, am părăsit cu toţii capitala Basarabiei. Cale de vreo 
5 verste, drumul urcă destul de tare și vezi Chişinăul jos în 
vale. Am ajuns pe înserate în satul Goiani 1), care are o prea 
frumoasă așezare într'o vale mărginită de două dealuri râ- 
poase. Prin mijlocul satului curge o apă care formează un 
lac mic, ceeace-i dă un caracter cât mai frumos și pitoresc. 
Pe marginile râului se află o pădure de stejari... Poziţia Goia- 
nilor îmi amintește pe aceea din Pravod în Bulgaria și niciodată 
n'am întâlnit, în multele mele călătorii prin atâtea ţări, vreun 
al treilea loc atât de caracteristic ca acestea două. După un 
marș de 15 verste, înoptase bine şi ne-am oprit cu bivuacul 
în Gruşeva 2), unde am stat într'o căsuță moldovenească. 

Luni 2 August. Nu pot să folosesc astăzi zicala moldove- 


1. In manuscris: ,Gojane”. 
2. In manuscris: ,„,Gruschewa”. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE b1 


nească : „unde-i casa mititică, colo-i fata frumuşică”, căci 
nu se găseşte nici o „fată frumușică” în mica mea locuinţă, 
în schimb însă gazde foarte de treabă care-mi pun bucuros 
la dispoziţie tot ce au în cămară. In deobște domneşte cea 
mai mare curăţenie la ţăranii moldoveni. N'or fi hainele așa 
de bogate şi împodobite..., dar în casă te minunezi de cură- 
ţenia și regula din gospodărie. Jur împrejurul odăilor se află 
lângă pereţi divanuri, acoperite cu scoarţe de lână sau bumbac 
făcute în casă și foarte frumoase. Intr'un colț al odăii se gă- 
sesc de obiceiu multe alte scoarțe puse la oparte pentru zes- . 
trea fetelor. In diferite rânduri am încercat, în casele unde 
eram încartiruit, să cumpăr vreuna din aceste scoarțe, printre 
care erau multe frumoase, dar am fost totdeauna refuzat, 
explicându-mi-se că ele aparţin fiicelor casei, cari singure 
le vor putea lua cu dânsele, în ziua căsătoriei. Preţul acesta 
însă 1) mi se părea prea scump și am renunţat de bunăvoe, 
în nădejdea că la Nord voi găsi un ţesut mai frumos care să 
fie demn de preţul ridicat ce voi avea de plătit : libertatea ! } I 

La ora 3 după amiază am plecat la Onijcani 2), unde am 
făcut o haltă și unde eu m'am dus să văd izvorul de apă mi- 
nerală. In satul Slobozia ?) am părăsit timp de un ceas regi- 
mentul, spre a privi o nuntă moldovenească... Seara târziu, 
după un marș de 20 verste, am sosit în târgul Criuleni ) pe 
malul Nistrului, unde am așezat lagărul. 

Marţi 3 August. Aci se află carantina, unde trebue să ră- 
mână 21 zile, sub control foarte sever, toate trupele care se 
întorc din Turcia şi Basarabia în Rusia, precum și toți că- 
lătorii... 

Sâmbătă 7 August. Căldura este îngrozitoare... Diferiţi co- 
loniști wurtembergezi din împrejurimi au venit azi să ne vândă 
unt proaspăt, pâine, lapte și brânză... 

Marţi 10 August... Lagărul nostru aci este mult mai plăcut 
ca acela dela carantina de pe Dunăre. Apa Nistrului este mai 


1. Adică căsătoria cu una din fiicele casei. 
2. In manuscris: „Onitskane”. 

3. y 5 : Slobodseo”. 

E D : „»Krijulan”. 


www.dacoromanica.ro 


62 R. V. BOSSY 


curată și aerul mai sănătos. Locul unde se află lagărul este 
foarte ridicat. De aci avem o vedere frumoasă în spre malul 
basarabean și târgul Criuleni, precum și înspre malul rusesc, 
oraşul Dubăşari 1), situat la depărtare de trei verste, și multe 
sate frumos așezate... 

Vineri 27 August... Insfârşit, după un total de 83 zile de 
carantină (dintre care... 6 pe malul Dunării şi 21 la Dubăşari),... 
regimentul pleacă mai departe la ora 6 dimineaţa... După 
24 verste de drum sosim în satul Dubora 3), unde rămânem 
peste noapte. 


1. In manuscris : ,,Dubosari”, 

2. Dubova sau Dubăvoaia pe Nistru (jud. Hotin), moşia de baştimă a 
boerilor Şendreşti, era în 1830, când a trecut pe acolo G. A. Ramsay, pro- 
prietatea Căminăresei Anastasia Bossy, născută Şendre. 


www.dacoromanica.ro 


2. 


CORESPONDENŢA GENERALULUI FREDRIK NYBERG!) 
1827—1830 


A. 


Tullschin (Podolia), 29 Decembrie 1827. 


Scumpe şi venerat tată, 


.. Generalul Principe Gorciakoff, comandantul diviziei, m'a 
detașat pe lângă armata aflată în Basarabia. Am primit or- 
dinul de a mă duce la Chişinău și de a mă prezinta generalului 
Voinoff. A trebuit deci să călătoresc printr'o parte a Basa- 
rabiei. Am trecut Nistrul şi am ajuns în Chişinău,... unde 
am rămas opt săptămâni; am petrecut și o parte din timp 
la ţară. Păcat că recolta este strânsă și că ogoarele sunt deci 
mai puţin frumoase de privit. Basarabia este bogată în ce- 
reale, vite, vin și fructe, Cu puţine excepţii, casele sunt fă- 
cute din pământ în modul următor : se așează mai întâi lemne 


1. Născut în 1797 la Svartholm; fiu al lui G. G. Nyberg, inspectorul 
corpului de cadeți din Haapaniemi şi al soției sale născută von Schoultz. 
Sublocotenent în 1817; profesor de matematici la corpul cadeţilor 1817— 
1827 ; detaşat la cartierul general al armatei ruse din Basarabia în 1827 
participă la răsboiul ruso-turc şi este înaintat, pentru acte de vitejie, lo- 
cotenent-colonel în 1829; colonel în 1833; trecut în rezervă ca general de 
brigadă în 1838; decorat cu ordinele St. Wladimir cl. IV, S-ta Ana cl. III 
şi II primeşte spada de aur pentru bravură. Mort la Borga (Porvoo) în Fin- 
landa la 22 Aprilie 1870. Corespondenţa sa inedită cu tatăl și surorile lui 
se atlă azi în posesiunea strănepotului său Paul Nyberg, doctor în filozofie- 
bibliotecar al Universităţii din Helsingfors. Public numai fragmentele de scri- 
sori privitoare la Principatele române prin cari a trecut cu prilejul răsboiului 
ruso-turc din 1828—1829. 


www.dacoromanica.ro 


54 R. V. BOSSY 


încrucişate, cari sunt apoi înfăşurate în pae, totul fiind aco- 
perit în urmă cu pământ. Casele țărănești nu au jos podeală 
de lemn, ci numai pae. La oraş sunt case mai bune, acope- 
rite cu șindrilă sau ţiglă, podeala este de obicei făcută din 
stejar. Fiecare sat este format dintr'un grup mai mic sau 
mai mare de case de pământ, înconjurate de câte o vie mică 
şi de câte o grădină cu pomi roditori. Nu sunt nici staule, 
nici grajduri, vacile și caii rămân pe câmp chiar când ninge. 
Numai când te apropii îți dai seama că aceste clădiri mici 
şi răzlețe compun un sat foarte frumos. Limba locuitorilor 
este cea moldovenească, care nu seamănă cu cea rusească. 
In Chișinău am avut prilejul de a face cunoștințe şi de a fi 
primit în casele kneazului Katakazi, consilier intim actual 
al grecului Mavrojeni și al turcului Hasan Bey 2). Femeile sunt 
îmbrăcate ca la noi, dar bărbaţii şi-au păstrat vechiul port 
național. Toate persoanele acestea au o cultură frumoasă, 
vorbesc mai multe limbi şi sunt foarte primitoare. Când a 
trebuit să părăsesc Basarabia și să trec înapoi Nistrul spre 
a mă întoarce în Podolia, am stat trei zile în carantină, fiind 
desinfectat zilnic cu aburi, împreună cu toate efectele mele..., 
din cauza contagiunei de ciumă. Nu am fost uitat de Crăciun, 
am primit un dar care m'a surprins şi na bucurat : decorația 
S-ta Ana clasa 3-a ...Al vostru fiu supus, 
Frederik. 


B. 
Hotin (oraş mic din Basarabia), 6 Februarie 1828. 


Scumpe tată, 


In urma unui ordin, sunt de câteva zile în mica cetate dela 
Hotin. Voi rămâne aci opt zile, apoi mă voi întoarce în Tull- 
schin. Hotin se află pe Nistru, în Nordul Basarabiei. Totul 
este foarte eftin aci... Cele mai bune fructe aci sunt pepenii 
și strugurii... Peste tot în Basarabia, poporul vorbeşte moldo- 


1. In text: Hajanbe. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 55 


veneşle, un amestec de turcește, rusește şi italieneşte ; pătura 
de sus sau proprietarii se exprimă în aşa zisa limba greacă 
modernă. Gospodăria Basarabiei lasă mult de dorit, mai ales 
în privinţa cadastrului, pricină pentru care toţi proprietarii 
de moșii sunt veşnic în proces unii cu alții. Pe cât este de bogat 
ţinutul Basarabiei, pe atât este de nepăsător Basarabeanul : 
el nu se îngrijește nici de ce i-ar fi mai de folos, vitele de pildă 
sunt lăsate iarna fără adăpost și hrănite o singură dată pe 
zi cu pae și cu fân amestecate... Am făcut comparații între 
Finlanda și Basarabia : deși cea dintâi nu se poate măsura 
cu cea de a doua în privinţa fertilității solului, aceasta din 
urmă pare mai săracă din pricina stării nenorocite a ţăranilor. 
Dacă priveşti însă întinsele ogoare, fructele frumoase, viile, 
turmele de vite, te crezi în rai1).... 
Frederik. 


C. 


Lagărul din Brăila, 5 lunie 1828. 


Scumpe şi dorit iată, 


Sunt trei săptămâni de când am părăsit Bucureştii. Divizia 
noastră a străbătut câmpii nesfârşite, seara ne opriam și fie- 
care se îngrijea singur de cină. 

Locuesc printre ruinele unei mahalale din Brăila. Culeg 
flori printre rămășițele caselor arse de foc... Se mai găsesc 
pomi roditori în floare, viță de vie, stufișuri... cruţate de foc. 

Impăratul nostru 2) este aci; el vrea să îndulcească aspri- 
mile răsboiului pentru populaţie. De altfel locuitorii se con- 
sideră mai fericiţi și mai în siguranţă ca înainte. Ținutul aci 
este un șes puţin populat care suferă din cauza secetei. Arşiţa 
este destul de mare, suntem în toiul verii încă din luna Aprilie. 
Numai nopţile sunt răcoroase, cade atunci un fel de rouă li- 


1. Sfârşitul scrisorii, destinat surorilor, descrie recepţiile oferite de contele 
Wittgenstein, comandantul trupelor ruse şi generalul Kisselef, şeful adminis- 
traţiei ruseşti din Principate. 

2. Ţarul Nicolae I Pavlovici. 


www.dacoromanica.ro 


56 R. V. BOSSY 


picioasă, primejdioasă pentru străinii neobişnuiți. Locuitorii 
se îmbracă foarte uşor, în afară de cap și stomac pe cari le 
păzesc cu multă băgare de seamă contra răcelii. Portul este 
absolut turcesc în această regiune... Industria vinicolă şi 
creşterea vitelor sunt îndeletnicirile de căpetenie ale popu- 
laţiunei. Vinul, cunoscut sub numele de vin moldovenesc, 


este plăcut dar slab... 
Frederik. 


D. 
Lagărul din Brăila, 5 Iunie 1828. 


Scumpele mele surori, 


Moldova este locuită de Moldoveni, cari se împart în ţă- 
rani și boeri, aceştia din urmă sunt în deobște greci pripă- 
șiți pe aici. In afară de micii „despoţi”” moldoveni mai sunt 
și marii „despoţi” turci. 

Ei au de obicei unul sau mai multe sate și vorbesc, pe lângă 
moldoveneșşte, turcește, grecește, chiar franţuzeşte. Casele 
lor au trei sau mai multe caturi, fiecare fiind înconjurat în 
afară de o galerie. Casa se află de obicei în mijlocul unei gră- 
dini, ale cărei flori îmbălsămează văzduhul. Caturile de sus 
sunt locuite de femei, cele de jos de bărbaţi. Nu pot spune 
cum sunt îmbrăcate femeile elegante, căci nu am avut încă 
prilejul să le întâlnesc. Femeile din clasa de jos sunt însă îm- 


brăcate foarte simplu. 
Fredrik. 


E. 
Lagărul de lângă Şumla, 18 August 1828. 


Scumpe şi venerat tată, 


După scrisoarea mea din Brăila, am străbătut o parte din 
Bulgaria, am văzut vestiţii Balcani şi ne-am luptat acolo, 
iar acum suntem în Şumla, Am luat parte la asediul Brăilei 1) 


1. Brăila a fost asediată dela 15 la 17 Iunie 1828, când a căzut în mâi- 
nile Ruşilor, 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 57 


şi n'am fost rănit. Asediul a început câteva zile după ce v'am 
scris de acolo. Am primit ordinul de a porni cu o coloană la 
ora 8 dimineaţa, iar la ora 3 mi s'a dat ordinul de a mă în- 
toarce înapoi. Niciodată nu voi putea uita această zi îngro- 
zitoare... Câteva zile după ce Brăila a căzut în mâinile noastre. 
am plecat pe cellalt mal al Dunărei, am trecut prin Bazargic 
și am sosit în Şumla. 

Pe când străbăteam Moldova şi Muntenia, totul era înfiorit, 
câmpiile înverzite, satele locuite și ţăranii ne dădeau de toate. 
In Bulgaria dimpotrivă, căldurile din Iulie arseseră câmpuriie,... 
satele erau pustii, locuitorii ascunși în păduri atacau deta- 
șamentele noastre și ucideau fără milă pe oricine le cădea 
în cale... Pentru asediul Brăilei am fost decorat cu ordinul 
St. Wladimir clasa IV-a 1)... 

Fredrik, 


F. 
Silistra, 6 Iulie 1830 2). 


Scumpul şi bunul meu tată, 


„„„Am sosit în Silistra la începutul lunei Mai... Intre timp, 
am stat două săptămâni în Bucureşti ca să-mi cumpăr câteva 
cărți apărute de curând și să-mi comand haine... Bucureştii 
numără 80.000 locuitori și din punctul de vedere al clădi- 
rilor cât și al locuitorilor, înfășțişează un amestec extraordinar 
de Europă și de Asie. Lângă o casă frumoasă clădită după gustul 
european se ridică o locuinţă asiatică. Umblă și se încruci- 
şează pe străzi Ruși, Germani, Francezi, Italieni, Turci, Sârbi, 
Moldoveni 2), Greci şi Evrei, fiecare putând fi recunoscut după 
portul său. Prăvălii bogate ocupă o întinsă parte a orașului; 
acolo poţi găsi eftin toate produsele Europei ca și ale Asiei 





1. Urmează două scrisori din Bazargic, cu datele 25 Novembre şi 29 De: 
cembre 1829, fără legătură însă cu subiectul nostru. Intr'o scrisoare din 1 
August 1829, aminteşte de căderea Silistrei, 

2. Scrisoarea fusese începută la 20 Iunie. 

3. Pentru Nyberg, toţi Românii sunt ,,Moldoveni”, 


www.dacoromanica.ro 


58 R. V. BOSSY 


Demne de cercetat sunt librăriile din Bucureşti, în care gă- 
sești toate cărțile nouă în limbile franceză, germană și engleză, 
precum şi orice ziar, ceeace este cu totul extraordinar într'o 
țară unde se sprijină aşa de puțin instrucțiunea. 

Se zice că bogătașii greci cari trăiau pe vremuri în Bucu- 
reşti au perit în cea mai mare parte pe vremea revoluției 1), 

Restul a emigrat. 

Distracţii publice nu există în afară de plimbarea generală 
cu trăsura între orele 6 şi 9 după amiază. Toată lumea se în- 
dreaptă spre o grădină aflată la câteva verste de oraș şi se 
plimbă acolo cu trăsura timp de o oră sau o oră jumătate, 
după care se întoarce acasă. Fiecare vrea să se înfățişeze cât 
mai bine la această plimbare. Pentru străini și călători se 
găsesc trăsuri de piaţă cari se pot închiria pe prețul de 3 piaş- 
tri, adică 1,20 ruble, ora. Să nu credeţi că aceste trăsuri sunt 
rele, dimpotrivă : sunt echipaje frumoase din Viena, trase 
de doi sau patru cai. Așa în cât pentru 9 piaștri m'am plimbat 
o seară întreagă, închipuindu-mi că sunt om bogat... 


Fredrik, 


Varna, 14 August, 1830, 


Scumpe şi veneral tală, 


«Poimâine plec în orășelul Bârlad (la sud de Iași) în Mol- 
dova, unde de bună seamă voi rămâne peste iarnă. Deși nu 
voi îi încă în Rusia, mă voi afla într'o țară frumoasă și sănă- 
toasă... M'am echipat complet în Bucureşti. Nu mai este nevoe 
să-mi trimeteţi rufărie, căci am putut cumpăra în Valahia : 
dousprezece perechi de ciorapi de bumbac a 5 ruble și pânză 
de Olanda de cea mai bună calitate pentru cămăși pe câte 


2 ruble cotul... 
Fredrik, 


1. Revoluția din 1821, 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE +9 


Chişinău, 26 Decembre 1830. 


Iubitul şi bunul meu tată, 


Când ţi-am scris ultima scrisoare din Varna, credeam că 
voi petrece iarna în Moldova, dar soarta a vrut altfel şi iată-mă 
în Basarabia. 

Am plecat din Varna pe la jumătatea lui August, am trecut 
prin Silistra, Bucureşti, Focşani, apoi am trecut Siretul du- 
cându-mă la Neamţ şi am ajuns în Iaşi pe la începutul lui 
Octomvwrie. Am străbătut deci partea occidentală a Princi- 
patelor. Țara aceasta este poate cea mai roditoare din lumea 
întreagă. Aci sunt viile frumoase cari produc vinul de Odo- 
beşti. Tot această ţară procură Turciei europene cele mai bune 
fructe. Intr'atâta este agricultorul răsplătit de munca sa, încât 
nici nu mai găsește debuşeuri pentru produsele sale. Lanurile 
de porumb dau până la 150 la 1, constituind hrana de căpe- 
tenie a ţăranului. Moldovenii sunt un popor frumos şi primitor. 
Oriunde m'am dus, am fost primit cu multă prietenie. 

Am trecut Prutul în Octomvrie şi, după o carantină de 
trei săptămâni, am sosit la începutul lui Noembrie la Atachi, 
târgușor pe Nistru. ...O zi înainte de Crăciun, am primit or- 
dinul de a pleca la Chişinău, unde mă aflu de eri dimineaţă... 


Fredrik, 


www.dacoromanica.ro 


3, 


Aspecte din răsboiul din 18281) de Căp. Berndt Johan Ro- 
senstrâm 2). 


Extras din revista „Militar Tidskrift” 1885. 


Pag. 304-305. 


In căutarea regimentului Ulanilor din Curlanda, la care 
fusese repartizat şi care plecase pe teatrul de răsboi, Rosen- 
ström trece prin Basarabia — via Dubăşari, Chişinău, Reni— 
apoi prin Moldova și Muntenia. Urmează pasagiile din jur- 
nalul său cari se referă la Ţările Române: 


Pag. 306. Lisaia-gora, 1/13 Iunie 1828. 


Sosit în satul Vadul lui Isac?) unde se află un pod peste 
Prut, am avut de abia destui bani ca să pot ajunge până la 
popasul următor, în Moldova. Aci nu era locul de chibzuit 
mult : luai caii unde îi găseai și mergeai cât te ţineau caii. 
Dela detașamentele armatei de operaţiuni am aflat că în 
Măzineni, târg din Moldova, se afla cartierul general al ar- 
matei principale. M'am îndreptat deci în această direcțiune 
și am ajuns acolo. Pe aci poşta nu era organizată : caii, când 
îi găseai, erau sau neînvățați şi trebuiau dresați pe șoseaua 
națională — sau istoviţi de oboseală de mureau pe drum. 


1. „En krigarbild fran 1828”. Se află înregistrat la Biblioteca Universităţii 
din Helsingfors sub : ,,Puolustus” 1”. 

2. Născut la Helsingfors în 1806, intră la 1823 în corpul cadeţilor finlan- 
dezi, sublocotenent în regimentul Ulanilor din Curlanda în 1828, cu cari luă 
parte la răsboiul contra Turciei. Inaintat în 1834 căpitan de cavalerie (Ryt- 
tmăstare), participă la răsboiul din Caucaz în 1840 şi cade pe câmpul de 
onoare la 11 Iunie 1840 (în lupta dela Valerik, în Georgia). 

3. In text: ,,Vodelig-Serch”,. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 61 


Calea străbătută de oştire era groaznică şi era cât pe aci 
să dau înapoi. Cu timpul însă m'am obișnuit și nu o mai bă- 
gam în seamă. Şoseaua era noroioasă şi alunecoasă, îngră- 
mădită de trupe şi care. Pretutindeni cai morţi sau pe moarte. 
Ofițerii superiori și inferiori mergeau pe jos, iar generalii ală- 
turi de trăsurile lor trase de boi. 

Locuitorii erau trataţi cât se poate mai bine şi tot ce li se 
lua trebuia plătit. Dar un răsboi este întotdeauna asupritor 
prin însăş esenţa lui. 

Nu ei erau priviţi drept dușmani, ci Turcii cari erau adesea 
luaţi ca prizonieri. Am ajuns încet la Măzineni, umplut de 
noroi și de ploae, dar cartierul general plecase cu destinaţia 
Hagi Căpitan, sub fortăreaţa turcească Ibrail sau Brăila, 
care urma să fie asediată. La Măzineni erau deja instalaţi 
funcţionari, astfel încât nu am mai fost silit să-mi continui 
drumul fără bani... Plecai la cartierul general dela Hagi Că- 
pitan... Am putut aci afla unde se afla regimentul meu... In 
timpul nopţii, mahalaua Brăilei a fost luată cu asalt, dar 
n'am perdut de partea noastră decât 3 ofiţeri și 100 soldați. 

Pornii la drum să-mi găsesc regimentul ; trebuia să călăto- 
resc zi şi noapte, ceeace nu era tocmai lipsit de primejdii. Am 
refuzat escorta ce mi se oferia. Prin locurile acestea am găsit 
însă cai buni, mai rămăsese ordinea veche și poștile erau bine 
organizate. Aveam 300 verste de parcurs, dar am mers destul 
de repede. Călătoriam înarmat și prin locuri pe unde nu tre 
cuse nimeni din armata rusă, ceeace era mai mult decât riscat. 
Dar totul a mers strună. 

Am ojuns însfârşit la regiment, care îşi avea tabăra lângă 
un sat, dar n'am rămas noi mult în acel loc... Am fost infor- 
maţi că Turcii aflați în garnizoană la Bucureşti — capitala 
Valahiei — se hotăriseră să dea foc orașului într'o zi anu- 
mită. Plecarăm în grabă — mergând zi și noapte —spre a 
salva orașul şi am sosit înainte de ziua hotărîtă, dar Turcii, 
vestiți din vreme de marșul nostru, o luaseră la fugă cât de 
repede putuseră. Am intrat în Bucureşti, aclamaţi cu bucurie 
de locuitori şi am făcut prizonieri pe Turcii rămași, fără a trage 
un singur foc de arme. Spre a nu împovăra populaţiunea, 


www.dacoromanica.ro 


62 B. V. BOSSY 


ne-am stabilit lagărul în afara oraşului. Neavând timpul să 
punem corturile, ne-am culcat pe pământul gol sub nişte bordee 
de trestii care nu puteau rezista nici o clipă ploii ; cum a plouat 
fără încetare în cele 48 ore cât am stat acolo, eram uzi până 
la piele. Am aprins un foc ca să ne mai încălzim dar, lipsind 
materialul combustibil, ploaia l-a stins îndată. Tabăra noastră 
s'a pus atunci în mișcare, iar eu am pornit spre noua mea 
destinaţie 1), 

Am petrecut câteva zile în Bucureşti înainte de a porni 
la drum. Aci poţi să bei cât vrei și cât am stat în Muntenia, 
n'am băut niciodată apă. Hainele și ţesăturile nu erau scumpe 
în București, dar din lipsă de bani nu puteam cumpăra nimic. 
Locuitorii sunt toţi ortodoxi, majoritatea îmbrăcată în haine 
orientale. Cât am rămas în oraş am șezut la un român de 
frunte şi bogat la care primeam de toate fără plată. Toată 
lumea își dădea osteneală ca să arate recunoștință față de 
ulani. Cu adevărată părere de rău m'am despărțit de aceşti 
oameni buni... 

Din București am plecat la cartierul general lângă cetatea 
Brăilei, unde se aflau M. Sa Impăratul 2) și A. S. I. Marele 
Duce Mihail. 

Avangarda armatei parcursese drumul înaintea mea, astfel 
încât nu se mai găsea hrană. Am flămăzit 48 ore. Ajuns a 
treia zi lângă o pivniță cu vin, am băut pentru 4 copeci cât 
vin am putut, ceeace nu are urmări bune pe stomacul gol. 
Aceasta este tot ce am consumat. Nici pâine nu se putea găsi, 
doar mămăligă, un fel de cocă fiartă dintr'un soi de grâne, 
cu care n'am putut să mă împac deși Hușilor le plăcea grozav. 

In lagăr, am dus-o bine. Aci era de toate belșug; dar în 
timpul marșurilor, mai ales când ne grăbeam, ne lipseau multe. 

La Slobozia, orășenii m'au primit cu o cordialitate extra- 
ordinară. Mulţi dintre ei vorbeau rusește. Preoţi cu crucea 
în mână veneau să mă stropească cu aiazmă și să mă bine- 


1. Fusese detaşat la un escadron de rezervă al regimentului, cu garnizoana 
în gubernia Kiewului. 
2. Ţarul Nicolae I Pavlovici. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 63 


cuvinteze, și nu știam cum să evit aceste sfinte ceremonii. 1) 
Sărutam crucea și icoanele și eram ortodox deabinelea. 

Dela cartierul general din Brăila (care acum era sub focul 
inamicului, de se auziau gloanţele șuerând lângă urechi) am 
mers peste Siret în satul Fălciu 2), iar de acolo am trecut Prutul 
în Basarabia. 


Pag. 308. 

La punctul de trecere mi s'au desinfectat hainele şi hârtiile 
cu aburii, iar eu am luat o bae rusească. Am călătorit (uneori 
călare) prin Leova 2), Chişinău,... până la Oișana locul meu 
de destinaţie... In acest sat Olşana din gubernia Chersonului 
lângă Olviopol, precum şi în celelalte localități dimprejur lo- 
cuitorii au venit din Moldova şi vorbesc moldoveneşte. 


Pag. 309. 

Aici 4), ca și în Moldova, Muntenia și Basarabia, casele 
sunt construite fie din ramuri de copaci împletite și apoi 
acoperite cu pământ și văruite, fie din cărămizi de pământ 
arse la soare, fără podele, cu acoperișuri de pae sau de trestie 
cu ferestre făcute din hârtie unsă cu ulei şi numai pe alocurea 
din sticlă... 


Pag. 310. 

Mustafa-Pașa (lângă Filipopoli în Rumelia), 10/22 Oc. 1829. 

Am părăsit garnizoana noastră liniştită 5) în toiul ernei— 
la 20 Ianuarie 1829 — şi am mers prin viscol şi îngheţ ca 
să ajungem la regimentul nostru aflat în Muntenia. Am trecut 
prin Dubăşari și Chişinău în Basarabia, apoi peste Prut, în 
Moldova, prin Sculeni până la Iaşi. De aci am pornit spre 
Muntenia trecând prin oraşele Vaslui, Bârlad, Tecuci, Foc- 


+ Ca Finlandez, Rosenströ era protestant. 
„ In text: ,,Foltsch”,. 
. In text: „Lojero”, > 
. In regiunea sus menţionată din gubernia Chersonului. 
5. Escadronul de rezervă din care făcea parte Rosenstrăm era trimes pe 
front spre „a umple golurile pricinuite de cei căzuţi în luptă”. 
Astfel a fost Rosenström a doua oară în Principate. 


A wW N m 


www.dacoromanica.ro 


64 R. V. BOSSY 


şani, Râmnic, Buzău, Ploeşti până în Tårgovişte, unde mar- 
şul s'a terminat la 15/27 Martie, în plină vară! La 12/24 
Aprilie am plecat cu toţii să începem campania din anul 
acesta. 

Mai întâi am trecut prin orașul Bucureşti din Ţara Româ- 
nească, apoi peste Dunăre lângă cetatea Hârşova... După 
multe marșuri pentru observarea cetății din Şumla şi încăe- 
rări cu Turcii, am sosit ca să luăm parte la asediul Silistrei, 
care a fost îngrozitor pentru amândouă părţile. Tot pe atunci 
am luat parte la încă alte două lupte, una lângă ruinele din 
Turtucaia, alta lângă satul Eskizmill, unde întreaga infan- 
terie turcească a căzut sub suliţele noastre. 


Pag. 314—316. 

La 22 August 1831, noi am părăsit lagărul dela Cavarna 
și am stat câteva zile lângă ruinele orașelor Babadag, Man- 
galia și Constanţa 1), de unde am urmat valul lui Traian până 
la Cernavoda 2) (apă neagră) care se află lângă Dunăre și unde 
se termină valul lui Traian. Viaţa noastră în bivuac a con- 
tinuat până la 25 Septembrie stil vechiu, când toată divizia 
noastră a trecut Dunărea şi a intrat în Țara Românească. 

Dela zidul de apărare al cetăţi Hiîrşova ne-am îmbarcat 
pe plute şi am ajuns pe malul cellat, tocmai în locul de unde 
pornisem cu un an şi jumătate înainte, dar cu sentimente 
cu totul opuse. La plecare ne închipuisem Turcia ca un rai 
și speranţa însufleția pe fiecare din noi, acum la întoarcere 
o lungă experiență ne schimbase cu desăvârșire ideile în 
această privinţă... 

Debarcând pe celălat mal al Dunărei, am fost cuprinși de 
o bucurie nespusă privind din nou un ţinut locuit de oameni 
pașnici cari se îndeletniceau cu de ale gospodăriei. Priveliștea 
aceasta producea o adâncă impresiune asupra mea care nu 
văzusem atâta vreme decât prădăciuni și distrugeri, mai 
toată Bulgaria nefiind locuită decât de fiare sălbatece, cu 
lagăre milităreşti în loc de sate. 


1. In text: „„Kiistendsche”, 
2. In text: IKara-Suu. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 6b 


Acum dădeam ochii din nou cu lumea civilizală, mirându-ne 
de fiecare amănunt, căci şi noi devenisem un fel de | semi- 
sălbateci ca acei de pe Oceanul Pacific cari, intrând în le- 
gătură cu Europenii, se minunează de toate obiectele pe care 
le văd. 

Marșul nostru ne-a dus la Brăila, care mai suferia încă 
de pe urma asediului, apoi la Focşani, Tecuci, Adjud, Bacău 
până la Roman, locul nostru de destinaţie, unde am ajuns 
în Octomvrie. Aci am stat să ne odihnim peste iarnă și am pe- 
trecut foarte bine. Un club a fost organizat în grabă, la care 
au fost poftite și Moldovencele, care nu mai poarlă costumul 
turcesc acum, sunt foarte culte. Aveam un comandant de 
regiment nou, un curlandez numit Langel, a cărui soţie tâ- 
nără și frumoasă era sufletul orașului, fiind privită drept o 
semi-zeiță mai ales de Moldovence cari vedeau într'însa idealul 
femenin. Timpul a trecut cu multă veselie iar viaţa era ef- 
tină, în deosebi pentru ofițerii din escadroanele aflate în sate 
ceeace a fost și cazul meu uneori. Am stat câtăva vreme... 
în satul Rogna 1) cu plutonul meu, dar cea mai mare parte 
a ernei am petrecut-o în Taşi, unde fusesem numit coman- 
dant al serviciului de gardă. Orașul acesta frumos mi-a plă- 
cut foarte mult, mai ales după ce am făcut cunoștința ca- 
selor boerești celor mai distinse. Se pot vedea în Iaşi ras- 
sele cele mai deosebite și se găsesc produsele tuturor ţărilor 
străine. 

Dacă am întârziat cu descrierea celor întâmplate este pen- 
trucă mi-era cu neputinţă de a expedia o scrisoare înainte 
de a sosi în Iași, căci numai aci există o poștă... 


Pag. 316—317. 

Sculeni pe Prut (carantina Basarabiei), 18 Martie 1831 
stilul vechiu. 

„„Am primit pe neaşteptate ordinul de a părăsi grabnic 
Moldova, unde, după informaţiunile pe care le aveam, urma 
să rămânem opt ani. Plecarăm deci la 1 Martie și acum, după 
carantină, plecam în direcția Podoliei... A trebuit dar să ne 


1. In manuscris ; ,,Rogene Leontschi”. 


www.dacoromanica.ro 


66 R. V. BOSSY 


luăm repede rămas bun dela această Moldovă iubită unde mulți 
din noi își făcuseră proecte de viitor şi unde primeam o soldă 
bună şi ne bucuram de atâtea privilegii... 

De altfel, unde este bine acolo este ţara mea ; de aceea con- 
sider Moldova ca a doua mea patrie, pe care nu o voi putea uita 
niciodată ca şi pe cea dintâi... 


Pag. 317—318. 

Ostrog (Volhinia), 26 Iulie 1831, stil vechiu. 

După carantina pe Prut, am plecat la 20 Martie stil vechiu 
prin Basarabia, dealungul Prutului, pe o vreme minunată 
ca aceea dela noi în Finlanda vara. Am ajuns astfel la Hotin 
pe Nistru, pe care l-am trecut la 1 Aprilie... In Podolia am 
căzut bolnav de holeră, care se lăţise și în Basarabia pe când 
eram acolo... cazurile de holeră s'au mai împuţinat aci, dar 
boala bântue încă în Moldova, mai ales la Iași unde a răpus 
mai mulți cunoscuţi de ai mei... 


Pag. 329. 

Note zilnice. 1828—1829. 

„In "Țările române bântuesc în genere multe boli epide- 
mice..., adesea chiar ciuma numită „febra moldovenească”, 
Sunt și cutremure de pământ. Vara, căldura este aproape 
de nesuferit. Vin se găsește-în belșug la fiecare țăran. 

Ne-am odihnit până la 12 Aprilie 1829, când am plecat 
cu regimentul spre a trece Dunărea și a lupta din nou cu duș- 
manul. După ce am ascultat Sf. Liturghie, ne-am îndreptat 
către târgul Găeşti 1), unde urma să se întrunească regimentul. 
Aci am locuit la un român 2) avut, în casa lui mare de piatră. 
De fapt parcă eram noi gazdele, iar adevărata gazdă invi- 
tatul nostru. M'am mutat apoi în altă locuinţă, care-mi con- 
venia și mai bine. Intreaga brigadă II-a a diviziei noastre 
s'a adunat aici şi ne-am pus în mișcare la 14 Aprilie. Ziua 
întâia de Paşti am serbat-o în mod solemn într'o mănăstire : 
am asistat la Sf. Liturghie în biserica mănăstirei şi steagu- 


1. In manuscris : „Gajesdih”, 
2. » AR : »Moldav”, 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 67 


rile noastre au fost binecuvântate printr'o ceremonie, ca să 
birue în luptă dușmanul, ceeace s'a și întâmplat. Părăsind 
acest loc încântător, ne-am dus în capitala Țării Românești, 
pe care o vedeam acum pentru a doua oară. Brigada întreagă 
a intrat în Bucureşti, defilând ca la paradă; am fost trecuţi 
în revistă de generalul Pahlen 1). O mulţime uriașă, înfăți- 
șând diferite naţionalităţi, umplea casele și străzile. In această 
mulțime, Româncile 2) nu erau la urmă. Se observa strălucirea 
multicoloră a tuturor costumelor occidentale și orientale, 
Cete de arnăuţi bine îmbrăcați, călări pe cai mici și frumoși, 
escortau pe câte un general rus sau pe domnul țării. Pretu- 
tindeni lucruri interesante de privit, lume bine îmbrăcată 
şi chipuri frumoase. Orașul este întins şi destul de populat 
dar a suferit de pe urma ciumei care a bântuit în timpul verei 
din 1828 și care nu a dispărut de tot prin împrejurimi. Bu- 
cureştii ar semăna în totul unui oraș occidental dacă n'ar 
fi ulițele strâmte şi întortochiate şi costumele orientale. Sunt 
50.000 locuitori aparţinând tuturor rasselor posibile. 

După paradă, regimentul s'a pus pe drum și a părăsit orașul. 
Numai câţiva ofițeri şi cu mine am mai rămas intenționând 
să ne întoarcem noaptea la regiment. Am cumpărat ce mi-era 
necesar pentru drum și credeam că pot pleca cu o trăsură 
de piaţă, dar toate erau ocupate. Mă hotării să aştept până 
înoptează şi să pornesc călare pe calul ce-l cumpărasem, fără 
șea, ca să ajung la regiment încă în noaptea aceea. Luând 
informaţiuni asupra drumului ce trebuia să urmez, am pă- 
răsit orașul pe întunerec, fără să știu însă precis care era şo- 
seaua care ducea în satul Țigăneşti ?), unde regimentul își 
așezase lagărul peste noapte. Am luat un drum cam la întâm- 
plare, sperând că voi putea găsi vreun drumeţ care să-mi 
slujească de călăuză. Dibuind un sat în întunerec, m'am în- 
dreptat în acea direcţie și am început să bat la toate ușile 
oamenilor și să strig în gura mare fără să primesc vreun răs- 


1. Generalul conte Feodor Petrovici Pahlen, consilier intim al ţarului, şeful 
administraţiei centrale provizorii ruseşti din Principate. Filitti, o.c., p. 10. 

2. In manuscris: ;„Moldaviskorna”. 

3. p » : „sTingano”. 


www.dacoromanica.ro 


68 E. V, BOSSY 


puns. Numai târziu mi-a eşit în cale o babă care mi-a spus 
că bântue ciuma în sat şi că nimeni nu este în stare să-mi 
arate drumul, ea însăş simţia că i se apropie sfârşitul. Am 
plecat în grabă, continuând drumul. Intunerecul se adância 
şi nu mai puteam desluși nici drumul nici nimic. Era vreme 
lungă decând pornisem. Curând izbucni şi o furtună grozavă, 
ploua cu nemiluita și numai la lumina fulgerelor puteam 
vedea calea pe care o străbăteam. Eram în ţinuta mare de 
paradă, fără manta sau altă haină pe mine, căci nu mă aş- 
teptasem la aşa vreme. Sosii în alt sat, dar şi aci nu erau decât 
ciumaţi. La strigătele mele ieşi un om din casă şi-mi spuse 
că mă aflam pe drumul drept. L-am luat călăuză cu deasila 
și ca să-l mai însuflețesc și să-l fac să-şi uite ciuma, i-am 
tras câteva lovituri de sabie cari l-au îndemnat să meargă 
mai repede. Dar era atât de întunerec încât nu observai decât 
peste câtva timp că omul care mergea în fața calului meu 
reușise să o ia la fugă. Neștiind ce să fac m'am oprit o clipă 
apoi am lăsat calul să meargă unde o vrea. Noaptea întreagă 
am rătăcit în ploae și în întunerec, când am auzit deodată 
comenzi în limba rusă. Bănuind că aci se afla bivuacul regi- 
mentului, mă apropiai, dar dădui de soldaţi de infanterie 
cari mă opriră să merg mai departe, căci şi aci era un sat 
contaminat de ciumă. Ce să fac? Ud până la piele, m'am ho- 
tărât să intru în satul ciumaţilor. M'am oprit la o colibă, am 
izgonit pe bolnavii dinăuntru și m'am instalat pentru noapte. 
După ce am mâncat o ceapă — singura mea hrană — am 
adormit. Dimineaţa, de abia trezit din somn, am constatat 
că fugise calul meu. Am pus pe toți bolnavii de ciumă să 
alerge după el până l-au găsit. Mi-am urmat drumul cam în- 
grijorat de primejdia contagiunei ciumei. Aflând care era 
drumul, am ajuns la destinaţie după 24 ore de ploae și la- 
poviță. Găsii regimentul bivuacând fără corturi, îmi schimbai 
acolo hainele, mă mai încălzii puţin la foc și povestii cama- 
razilor întâmplările mele. Erau toți aşa de înspâimântaţi 
de molimă, încât nu s'au apropiat de mine decât după ce 
am fost dezinfectat și spălat cu oţet. Făcusem 60 verste, fără 
şea, ud până la piele și totuş n'am căzut bolnav... 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 69 


Pag. 331. 

Treceam prin ţinuturi prădate şi pustiite, bântuite de ciumă, 
sărăcite de răsboi. Orașul Slobozia unde am ajuns era un 
morman de ruine. Am continuat până la punctul în care Ialo- 
miţa se varsă în Dunăre. In faţa se află cetatea Hîrşova, cu- 
cerită în campania precedentă. Toată divizia 4-a de ulani 
a fost transportată peste Dunăre pe plute, timp de patru zile..., 
la sfârşitul lunei Aprilie. Pornim de aci, mergând zi şi noapte, 
ca s'o luăm înainte dușmanului și să ocupăm o poziţie întă- 
rită pe drumul Șumlei care trece prin Silistra, ca să ajutăm 
trupele de asediu cari se îndreptau spre acolo... In calea noastră 
spre Silistra, am trecut prin Cernavoda, sediul cartierului 
general, unde am defilat în faţa contelui Diebitsch. Apoi am 
străbătut păduri mari fără a întâlni nici dușmani nici locui- 
tori creştini, până să ajungem la poziţia noastră 1).... In sfârșit 
am părăsit poziţia, fiind înlocuiţi de divizia a treia de husari 
şi am înaintat spre Silistra ca să lăum parte la asediu îm- 
preună cu brigada noastră I-a, unde era să sosim fără a fi 
fost descoperiţi de inamic... 


Pag. 334. 

Am ajuns la ruinele orașului Turtucaia pe Dunăre, în apro- 
pierea căruia am putut face legătura cu forţele noastre prin- 
cipale... Inaintam mereu spre Silistra şi hrana mea de căpe- 
tenie erau cireșile, cari se găseau pretutindeni în cantităţi 
mari. Ne-am așezat lagărul sub un violent bombardament; 
priveliștea era măreaţă dar îngrozitoare... Asediul Silistrei 2) 
a început la 5 Mai şi, la sosirea noastră, paralela a doua fu- 
sese deja cucerită. Viaţa ce o duceam își avea farmecul ei: 
ziua ne duceam la bazar (un târg vesel plin de corturi și căruţe), 
unde cu bani gata găseai de toate mai ales hrană și băutură 
în numeroasele hanuri; iar noaptea înaintam spre cetate 
oprindu-ne la vreo 200 metri de acolo, spre a fi gata în cazul 
unei ieşiri a inamicului 5)... Turcii au capitulat în seara zilei 


1. Urmează descrierea luptelor cu Turcii. 
2. Comandant de generalul Krassowski. 
3, Descrie bombardamentul în timpul nopţii. 


www.dacoromanica.ro 


70 BR. V. BOSSY 


de 18 Iunie, iar la 19 Iunie au ieșit din cetate și au fost făcuți 
prizonieri, erau 10.000 din armata regulată. Sau apărat eroic 
şi vor fi întotdeauna admirați ca eroii apărării Silistrei. Atunci, 
am intrat în cetate şi o privelişte înspăimântătoare ni se în- 
făţişă : nici o casă nu rămăsese neciuruită de gloanţe, nu era 
stradă sau piaţă care să nu fi fost scormonită de explozia bom- 
belor, zidurile erau distruse. Garnizoana trăise în şanţuri 
sub metereze. Cu adâncă admiraţie am constatat că ziduri 
nouă fuseseră construite înapoia celor vechi. Un miros ne- 
suferit ne întâmpina pretutindeni, căci întreaga cavalerie 
era înmormântată în cetate şi, din lipsă de loc, până și stră- 
zile fuseseră transformate în cimitire unde odihneau peste 
6000 ostaşi. Prizonierii turci semănau mai mult cu schelete 
decât cu fiinţe vii. In cetate am găsit 200 tunuri și stocuri 
de echipament... 


Pag. 339—343. 
Itinerarul marşurilor în anii 1828—18311). 


Anul 1828. 

1 Mai. Hagi Căpilan lângă Brăila. 

5 Mai. Bucureşti. 

10 Mai. A doua sosire la asediul Brăilei. 


Anul 1829. 

18 Februarie. Trecerea Prutului lângă Sculeni. 
15 Martie. Sosirea la Târgovişte. 

12 Aprilie. Plecarea din Târgovişte. 

16 Aprilie. Prin Găeşti la Bucureşti. 

30 Aprilie. Trecerea Dunărei lângă Hirşova. 

4 Mai. Poziţia dela Kaurgi pe drumul Şumlei. 
7 Mai. Marșul spre Silistra... 

21 Mai. Până la Silistra. 

19 Iunie. Căderea Silistrei... 


1. Citez numai localităţile aflate pe teritoriul actual al României. 


www.dacoromanica.ro 


Anul 1830. 


MĂRTURII FINLANDEZE 71 


2 Iunie. Satul Matgal lângă Cavarna... 
18. August. Vizitarea ruinelor fostei cetăți dela Caliacra 1) 
cu grota și biserica Sf. Nicolae. 
22 August. Plecarea spre satul ,„Schewle” lângă lagărul 
dela Cavarna. 
23 August. Sosirea la Mangalia printr'un istm ; grotă sub- 


terană cu izvor 


cald și rece. 


24 August. Sosire la Tuzla?), lângă un golf al Mării 


Negre. 


26 August. Sosire în Constanța?) și dealungul valului lui 
Traian. 
27 August. Sosire în Cernavoda) lângă un golf al Du- 


nărei... 


20 Septembrie 
25 Septembrie 
28 Septembrie 
30 Septembrie 
2 Octombrie. 
3 Octombrie. 
5 Octombrie. 
6 Octombrie. 
7 Octombrie. 
9 Octombrie. 
12 Octombrie. 
17 Octombrie. 


Anul 1831. 
12 Ianuarie. 


. Dealungul Dunării, spre Hîrşova... 
. Carantină la „Pio Petri”. 
. Cetatea Brăila. 

. Peste Siret la Șerbăneşti. 
Măzimeni : ,,Braina”. 
Fundeni. 

Tecuci. 

Mărăşeşti lângă Siret. 
Adjud. 

Bacău. 

Roman. Trecere în revistă. 
Tabăra în satul Rogna 5). 


Marş până la Târgul Frumos, cu escadronul 


de gardă. 


13 Ianuarie. 


1. In manuscris: 
2. In manuscris: 
3 


L] 
ind » 
4. » 
apă caldă). 
5. In manuscris: 
6. 


Podul Iloaei +). 


„„Kaliavi”,. 


„Tuoda”. 
„„Kiistendesche”, 


: denumirea turcească ,,Karasun” (Iara-Sun-Cerna-Voda 


„„Rojene-Leontschi”. 


: „Podadsluj”, 


www.dacoromanica.ro 


12 R. V, BOSSY 


14 Ianuarie. Iaşi. 
15 Februarie. Plecarea din Iaşi spre Roman şi fostele 
cartiere 

4 Martie. (4 escadroane). Marş spre Podul Iloaei 1). 

5 Martie. Carantina dela Sculeni și trecerea Prutului. 
20 Martie. Plecarea din Sculeni. 
27 Martie. Lipcani pe Prut (Basarabia). 
30 Martie. Cetatea Hotinului. 

1 Aprilie. Trecerea Nistrului. 





1, In manuscris: „,Podadsluj, Moldau”. 


www.dacoromanica.ro 


4, 


OPERAȚIUNILE MILITARE LÂNGĂ PLEVNA DELA JU- 

MĂTATEA  LUNEI IULIE 1877 PÂNĂ LA LUAREA 

PLEVNEI 1). DE COLONELUL TEODOR FRITIOF BLA- 
FIELD 2), 


CAP. I 


Prima şi a doua luptă din jurul Plevnei. 


Anul 1886, pag. 302. 


Planul de apărare al Turcilor, mişcările lui Osman Paşa. 

„„Se hotărise ca Osman Paşa să se îndrepte spre Plevna, 
dar demonstraţiunnile iscusite ale Românilor lângă Calafat 
amânară realizarea acestei deciziuni până ce la urmă, după 
lungă și îndelungată chibzuire, sultanul îi porunci, în prima 
jumătate a lunei Iulie, să înainteze îndată spre țelul indicat 
şi, împreună cu Ahmed-Ejal-Pașa, căruia i se dăduse or- 
dinul de a opera la Est, să tae retragerea Rușşilor înspre 
Şiştov. 


Pag. 348. 
Nicopole a fost ocupat de trupele române și de regimentul 
19 infanterie din Kostroma. 


1. „Krigsoperationerna i trakten av Plevna fran medlet av juli 1877 till 
Plevnas fall”. Publicat în ,„,Finsk Militär Tideskriit”, anii 1886—1891, 

2, 1847—1902. A luat parte la răsboiul 1877—1878 pe frontul din Asia 
Mică, fiind căpitan în regimentul de dragoni din Perejeslav. Ajuns colonel 
în 1890, a fost numit şeful statului major al armatei finlandeze. 


www.dacoromanica.ro 


74 R. V. BOSSY 


CAP. II. 


Turcii tree la ofensivă. 
Pag. 423. 
Grupul de forțe de Vest al armatei ruse. 
Grupul de forțe de vest al armatei ruse, căruia i se alătu- 
rase atunci armata română, porni ofensiva şi asaltul Plevnei 
la 11 Septemvrie. 


Pag. 424. 

Asaltul Plevnei. 

Armata română, care se pregătia să treacă Dunărea la Co- 
rabia (37 km. mai sus de Nicopole), urma și ea să ia parte 
la operațiunile grupului de Vest al armatei ruse. 


Pag. 428—4381. 

Spre a înlocui trupele ruse trimese la Șipka, grupul de Vest 
al armatei ruse primi ca întărire armata română, compusă 
din următoarele trupe : 


Divizia 3-a de infanterie română!) : 


1 batalion de trăgători 1 batalion 

2 regimente de linie 2) 4 batalioane 
4 regimente de dorobanţi?) 8 batalioane 
2 regimente de călărași 4) 8 escadroane. 


Total 13 bat., 8 escadroane, 6 baterii. 
Divizia 4-a de infanterie română 5) : 


1 batalion de trăgători 1 batalion 

2 regimente de linie €) 4 batalioane 
4 regimente de dorobanţi 7) 7 batalloane 
2 regimente de călărași 8) 12 escadroane. 


Total 12 bat., 12 escadroane, 6 baterii 


+ Comandată de colonelul G. Anghelescu. 

„ Regimentul 8 Linie din Brigada I şi Reg. 2 Linie din Brigada II. 

„ Reg. 10, 12 Dorobanţi din brigada I şi reg. 9 şi 11 dorobanţi din brig. II. 
Reg. 5 și 6 călăraşi. 

+ Comandată de colonelul Al. Anghelescu. 

Reg. 7 linie din brigada I şi reg. 5 linie din brigada II. 

. Reg. 13, 14 Dorobanţi din brigada I şi reg. 15, 16 dorobanţi din brig. II. 
„ Divizia IV-a avea trei reg. de călărași: 3, 7 şi 8. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 15 


Rezerva armatei române (divizia 2-a) 1) 


Trăgători 1 batalion 
Infan. 3 brigăzi (8 reg.) 2) 16 „ 
2 regimente de roșiori 3) 8 escadroane 


1 35 »  călăraşi 4) 4 E 
Total 17 bat., 12 escadroane, 6 baterii. 
Total general 42 bat., 32 escadroane, 18 baterii. 


Fusese proectat la început ca Românii, după trecerea Du- 
nărei lângă Corabia, să opereze separat și independent pe 
terenul dintre Isker și Vid 5). Dar generalul Zotoff, care pri- 
mise ordinul de a sta în ajutor Românilor la nevoe, își dete 
toată osteneala spre a convinge statul-major de inoportuni- 
tatea unor operaţiuni separate și independente ale lor și de 
dificultatea de a-i ajuta în această eventualitate ; el ceru stă- 
ruitor ca Românii să fie aşezaţi pe malul drept al Vidului. 

Până la urmă își dete învoirea comandantul suprem, dar 
înainte ca Românii să poată fi alipiţi de grupul de Vest, tre- 
buiau încă stabilite unele chestiuni conexe. Chestiunea prin- 
cipală era următoarea : cine va fi comandantul suprem al 
tuturor trupelor concentrate lângă Plevna. Ordinul de zi către 
armată din 29 August împrăștia toate îndoelile în această 
privinţă : Principele Carol al României era numit comandant 
al întregului grup de Vest al armatei, iar generalul Zotofi 
era numit şeful său de stat-major. Fostul şef de stat-major, 
generalul Novitzki, fu numit ajutor al generalului Zotoff. 

In modul acesta, chestiunea joncţiunei Românilor cu tru- 
pele ruse a fost rezolvată după vederile generalului Zotoff, 
deși existau mai multe motive cari militau în favoarea unor 
operaţiuni separate ale Românilor pe malul stâng al Vidului, 


1. Comandată de colonelul M. Cerkez, 

2. Brig. I (reg. 1, 7 dorobanţi, bat. 4 vânători), II (reg. 4 linie, 6 şi 
8 dorobanţi) şi III reg. 3 linie, 5 dorobanţi, bat. 1 vânători), 

3. Reg. 1, 2 roşiori. 

4, Reg. 4 călăraşi. 

5. Soluţiune susținută de comandamentul armatei române. Mai târziu s'a 
văzut greşala făcută prin neadoptarea ei. Rosetti, o.c., pag. 38. 


www.dacoromanica.ro 


76 R. V. BOSSY 


Teama generalului Zotoff că Românii lăsați singuri ar putea 
suferi o înfrângere între Isker și Vid era bazată pe presu- 
punerea că armata lui Osman Paşa număra 80.000 oameni. 
Ştim totuşi acum că toate forțele sale se compuneau doar 
din 44 batalioane cu 54 tunuri şi că nu ar fi putut deci trimete 
decât cel mult 30 batalioane și tot atâtea tunuri pentru a 
ataca pe Români. Ar fi fost deci foarte nimerit ca o armată tå- 
nără şi neuzată încă în răsboaie, compusă din 42 batalioane 
32 escadroane şi 144 tunuri, să se poală măsura, în prima ei 
luptă, de pe o pozițiune întărită, cu 30 batalioane şi 30 tunuri 
turceşti. Preveniţi la timp de o eventuală eșire din Plevna 
a lui Osman Pașa (mișcare ce ar fi fost fără îndoiala greu de 
tăinuit), nu ar fi fost greu Rușilor să vină în ajutorul 
Românilor fie trimițându-le un corp rusesc, fie atacând 
Plevna — ceeace ar fi silit pe Osman să treacă dela ofensivă 
la defensivă. 

Pe de altă parte, operațiuni româneşti pe malul stâng al 
Vidului puteau aduce mari foloase. Desvoltându-și activitatea 
pe drumul de comunicaţiune al lui Osman, i-ar fi luat posi- 
bilitatea de a primi pe şoseaua dela Sofia întăririle și apro- 
vizionările de răsboi, și prin aceasta s'ar fi obținut două re- 
zultate : 1) apărarea Plevnei ar fi fost de mult mai scurtă 
durată ; 2) garda rusească ar fi fost scutită de perderi însem- 
nate când cu ocuparea fortificaţiunilor ridicate în urmă la 
Gorni Dubnik și Teliș. In afară de aceasta, chestiunea coman- 
damentului suprem la Plevna nu ar fi fost rezolvată în felul 
cum a fost şi urmările fatale pe cari le-a avut acest fapt asu- 
pra asediului Plevnei din 11 Septembre nu ar fi avut nici ele 
loc 2). Trecerea Românilor pe malul drept al Vidului prezinta 
nu numai complicațiuni strategice și de comandament, ci și 
dificultăţi materiale. Toate aprovizionările adunate lângă 
Corabia trebuiră duse la Nicopole și, până nu s'a transportat 
podul dela Zimnicea la Corabia, armata română a suferit 
de lipsă de aprovizionare. 


1. Este vorba de comandamentul dublu, căci Zotoft proceda fără a con- 
sulta pe Domnitor şi erau de fapt deci doi comandanți! 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 17 


Folosul tras în urmă din cooperarea armatei române nu 
a putut corespunde cu forţa ei reală, căci, cum vom vedea 
mai jos, ea şi-a sleit toate puterile la 11 Septembrie prin asal- 
turi zadarnice contra fortului de lângă Griviţa, care nu pre- 
zinta nicio importanţă deosebită. 

Potrivit convenţiunei încheiate cu Principele Carol, ar- 
mata română se mișca dela gura Iskerului (în faţa Corabiei) 
până la Vid, în scopul de a se uni cu flancul drept al corpului 
9 de armată rus. 

Totuşi, la 29 August, o divizie românească, care trecuse 
Vidul, primi ordinul de a se întoarce înapoi. Motivul era că 
generall Zotoff aflase printr'un agent secret informaţia că 
Osman Pașa se pregătea să trimită dela Plevna două coloane— 
fiecare de 15.000 oameni — una la Nicopole, cealaltă dea- 
lungul șoselei spre Lovcea. Zvonul fusese de bună seamă răs- 
pândit chiar de Osman Paşa spre a slăbi centrul rus. 


Pp. 482—434. Lupla de lângă Pelişat la 31 August. 

Inaintarea turcească contra corpului IV armată rus nu 
putea fi decât o mișcare demonstrativă spre a ascunde un 
atac proectat în potriva corpului IX sau a armatei române 
(informaţiuni ulterioare întăreau această ipoteză). In con- 
secinţă, generalul Zotoff hotărî să lase corpul IX și divizia 
românească pe poziţiile lor, până se va desluşi limpede in- 
tenţiunea inamicului... 1). 

„„După ce se convinse că Turcii atacă într'adevăr corpul 
IV de armată, generalul Zotoif dispuse ca divizia românească 
să părăsească Breslianiţa şi să se concentreze lângă Cialişovaţ. 


Pag. 481. Asaltul dela Lovcea, la 3 Septembrie. 

Spre a se îndepărta atenţia inamicului, dela Lovcea, urma 
ca, în ziua unui atac îndreptat contra acestui punct, gene- 
ralul Zotoff împreună cu trupele sale şi armata română să 
înainteze contra Plevnei și să bombardeze poziția inamică 
cât timp va ţine lupta de lângă Lovcea... 


1. Pasagiile omise sunt cele cari nu privesc acţiunea armatei române, 


www.dacoromanica.ro 


78 R. V. BOSSY 


CAP. IV. 


Pregătirile în vederea asaltului Plevnei. 


Anul 1887, pp. 10, 11. 

La sfârşitul lunei August, Ruşii au primit multe întăriri... 
precum și ajutorul armatei române, compuse din 42 bata- 
lioane, 32 escadroane și 18 baterii... Intăririle sosite până 
la 1 Septembrie — cari puteau fi privite drept rezerva ge- 
nerală a celor trei grupuri de trupe ruseşti —erau consti- 
tuite de 40 batalioane ruseşti cu 150 tunuri și formau astfel 
laolaltă cu armata română o oştire de 80 batalioane, 250 tu- 
nuri și 30 escadroane. 

S'au stabilit trei planuri deosebite pentru întrebuințarea 
acestei rezerve : 1) contra lui Mehmet-Ali, 2) contra lui Su- 
leiman Pașa, 3) contra lui Osman Pașa, adică contra Plevnei. 

Inainte de a examina pe scurt aceste trei planuri trebue 
totuși adăogat că armata română nu s'a alăturat armatei 
rusești decât sub anumite condițiuni cari împedecau pe co- 
mandantul suprem rus de a dispune în voe de trupele române 
pe cele trei fronturi apărate de ruși. 


Pag. 15. Intrebuinţarea rezervelor contra Plevnei. 

In contra Plevnei puteau acum fi întrebuințate cea mai 
mare paite a trupelor sosite de curând pe câmpul de luptă 
precum și toată armata română. Putinţa de a dobândi coo- 
perarea imediată a aliaților făcea din planul al treilea cel mai 
avantajos, căci primele două planuri nu ar fi dat Rușilor po- 
sibilitatea de a alătura pe Români nici la armata Moșteni- 
torului Tronului, nici la corpul de armată al generalului Ra- 
detzki. Armata dela Plevna cu rezervele ei și cu Românii se 
ridica la 100 batalioane, 70 escadroane şi sotnii, şi 400 tunuri. 


Pag. 20—21. Autorul menţionează din nou tabloul înfăţişat 
mai sus privitor la armata română, apoi continuă : 

Dacă admitem că batalionul numără 700 oameni, iar es- 
cadronul 120 oameni, însemnează că toată partea aceea a ar- 
matei române care era hotărâtă pentru Plevna se compunea 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 79 


din 30.000 baionete şi 4.000 săbii sau, dacă socotim şi arti- 
leria, din aproximativ 40.000 oameni și 120 tunuri. 

Batalioanele de vânători și regimentele de linie aveau arme 
sistem Peabody, armele dorobanţilor erau sistem Dreise 1). 
Armamentul cavaleriei îl formau lăncile, săbiile, revolverele 
şi carabinele cu ac. Infanteria era prevăzută cu câte o lopată 
ușoară Linnemann de fiecare doi soldaţi. Exerciţiile regimen- 
telor românești erau aceleași ca în Prusia, cu excepţia infan- 
teriei care adoptase exerciţiile belgiene. 

Armata română trecu Dunărea în două locuri: divizia 4-a 
s'a transportat peste fluviu lângă Nicopole la 7 August 2), 
celelalte trecură fluviul la 24 şi 25 pe un pod ridicat lângă 
Corabia 3). S'au unit cu aripa dreaptă rusească lângă Plevna : 
divizia 4-a la 2 Septembrie 4), divizia 3-a la 7 Septembrie 5) 
şi divizia 2-a la 8 Septembrie €). 


Pag. 25. 

Forţa armatei române este socotită, după cum am amintit 
mai sus, împreună cu toată rezerva sosită la armata din Plevna ; 
în afară de aceeasta dăm mai jos tabloul trupelor socotite 
după efectivul lor: 


Infanterie Cavalerie Tunuri 
Ruși .. . . . 92.000 7.000 324 
Români ?) . . 30.000 4.000 120 


Total. . . 82.000 baionete 11.000 săbii 444 tunuri. 


Pag. 27. Frontul nord al Turcilor, redutele de lângă Griviţa. 
In faţa redutei No. 2 se afla o reţea de tranşee și de întă- 


1. Şi sistem Krnka. Idem, pag. 20. 

2. Primul detașament a trecut la 28 Iulie, divizia 4-a între 2 și 6 Au- 
gust, iar o baterie și coloana de muniţiuni între 11 şi 14 August. Id. pp. 39,41. 

3. Divizia 3-a (afară de brigada de călărași trecută pe la T.-Măgurele-NIi- 
copole) a trecut Dunărea la Corabia între 24—28 August, iar divizia de 
rezervă la 1 Sept. L c. 

4. Divizia 4-a soseşte pe platoul dela Verbiţa la 6 Septembre, id., p. 42. 

5. Divizia 3-a soseşte la 5 Sept. la Calișovaţ. 

6. Divizia de rezervă soseşte la Coiulovcea la 6 Sept. l c. 

7. Efectivul trupelor române era de vreo 38.000 oameni şi 108 tunuri, l. e 


www.dacoromanica.ro 


80 R. V. BOSSY 


rituri ale vânătorilor, iar la un kilometru la est se găseau șan- 
ţuri înaintate ocupate apoi de Români la 8 Septembrie 2). 


Pag. 259. Planul de asalt al Plevnei la 6 Septembrie . 

9 divizii întregi de cavalerie rusească urmau să se înşirue 
lângă şoseaua Griviței, să acopere flancul drept al corpului 
IX armată rus și să menţină legătura cu divizia 4-a româ- 
nească aflată lângă satul Verbiţa 2). 


Pag. 260. Urmare. Flancul drept. 

Armata română primi ordinul următor : divizia 4-a româ- 
nească porneşte și împreună cu trupele rusești, se îndreptă 
din satul Verbiţa spre Plevna, ocupă pozițiunea la Nord de 
șoseaua care duce dela Plevna la Bulgăreni, pe creasta mun- 
ţilor din faţa redutelor dela Griviţa, pe acceaş linie ca şi corpul 
IX armată rus ’). 

Divizia 4-a română așează pe poziție 3 baterii (2 baterii 
de tunuri de calibru 9 cm. și 1 baterie de tunuri de calibru 8 cm.) 

Divizia 3-a română face în timpul nopţii marșul dela satul 
Kajulovtsi la Turski-Trestenik ; la ora 6 dimineața pornește 
din nou și ocupă în aceeași zi poziţiunea la dreapta diviziei 
4-a, pe aceeaş linie ca aceasta. 

Divizia 2-a română ajunge la 7 Septembrie la satul Bres- 
lianiţa și se pune în rezervă în dosul diviziilor 3 și 4. 

Toată poziţia flancului drept este ocupată de 3 regimente 
de călărași cari trebue să şi observe ce se petrece pe teritoriul 
dintre satul Verbiţa și râul Vid. 


Pag. 261. Repartiția geniului. 
La divizia 4-a română : 40 pionieri, 190 lopeţi şi 50 sape. 


Pag. 263. Marşul în noaptea dela 6 la 7 Septembrie după instruc- 
țiile de mai sus. 


1. Atacul condus de lt.-col. Voinescu. Ibid., pp. 48—49. 
2. Ibid., paz. 47. 
3. Le. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 81 


Divizia 3-a română se rătăci în întuneric şi umblă timp 
de 8 ceasuri prin câmpuri; astfel încât capul coloanei sosi 
de abia la ora 11 dimineaţa pe poziţiile sale la nord de di- 
vizia 4-a 1). 

Cu toate piedicile numeroase, ca de pildă: întunerecul 
nopţii şi necunoaşterea suficientă a terenului, înaintarea ar- 
matei ruso-române spre Plevna a izbutit pe deplin în noaptea 
dela 6 spre 7 Septembrie. Succesul a fost însă determinat 
în mare parte de inacţiunea completă a Turcilor. 

In zorii zilei de 7 Septembrie, infanteria ruso-română cu 
artileria ei ocupă linia ce se întinde de pe înălțimile situate 
în fața redutelor Griviței (acolo unde a fost ridicată apoi 
reduta Alexandru) prin satul Griviţa până la satul Radisevo 
şi pe urmă în direcţiunea Vest spre valea Tuceniţa. Această 
linie, lungă de 10 km., era ocupată de 87 batalioane ruso- 
române... adică 66.000 soldaţi de infanterie... Pe terenul acesta 
se aflau 260 tunuri de campanie şi 20 tunuri de asediu... La 
începutul zilei de 7 Septembrie erau adunate : 


Baterii 'Tunuri, 
Din Divizia 4-a românească . . . . 3 18 
Total... 17 134 


Pag. 265. Bătălia dela Plevna. 

La un semnal dat o salvă trasă de 12 tunuri de asediu — 
toate bateriile ruso-române au deschis focul contra fortifi- 
cațiunilor turcești. La început, loviturile de tun erau febrile 
și întărâtate, spre seară se liniştiră, iar noaptea încetară cu 
totul. 

Aşezarea bateriilor ruso-române la 7 Sept. şi obiectivul 
tirului de artilerie : a) la aripa dreaptă 3 baterii din divizia 
4-a românească erau aşezate la nordul şoselei care ducea 
spre Griviţa; o baterie aparținând diviziei 3-a româneşti 
nu sosi decât la ora 11 dimineața şi se stabili la nordul ba- 
teriilor precedente... 


1, Le. 


www.dacoromanica.ro 


82 E. V. BOSSY 


La 7 Septembrie, se aflau în total, la aripa dreaptă, 72 tu- 
nuri de artilerie de câmp și 20 tunuri de artilerie de asediu. 
Tunurile de artilerie de câmp își îndreptau tirul în direcția 
redutei Grivița No. 1. Cele 8 tunuri de asediu maj apropiate 
bombardau de asemenea în parte reduta aceasta și în parte 
tabăra turcească dela Baş Tabia ; cele 12 tunuri mai depăr- 
tate bombardau aceeași tabără precum și forturile turceşti 
din apropiere. 


Pag. 268. 8 Septembrie. 

Principele Carol al României a dat următoarele ordine 
pentru ziua de 8 Septembrie : 

1. Artileria va continua să bombardeze viguros bateriile 
şi întăriturile inamice. In cursul zilei vor trebui așezate câteva 
baterii cu piese de 4. 2. Divizia 3-a românească trebue să se 
concentreze în zorii zilei de 8 Septembrie pe flancul drept 
al diviziei a 4-a și să se alinieze cu dânsa pentru luptă. Deta- 
şamentele din divizia 4-a, cari se află în satul Riben (ele for- 
mau avangarda laterală în timpul marșului spre Plevna), 
vor trebui să se unească cu unitatea lor. Divizia 2-a româ- 
nească va trece prin satul Breslianiţa la Verbiţa și va rămâne 
acolo în rezervă. 3. Cavaleria generalului Laslareff va primi 
ca întărire 4 regimente de cavalerie românească cu o baterie 
călare și va trece apoi în satul Dolni-Dubnik, la spatele ina- 
micului, iar aci, prin operațiuni energice, va stânjeni și chiar, 
dacă se poate, va împiedeca cu totul pregătirile turceşti, In 
cazul în care Turcii încep retragerea, vor trebui urmăriţi cu 
toată energia. 4. Detașamentul principelui Imeretinski va 
încerca să ocupe creasta a 2-a a Munţilor Verzi. 


Flancul drept. 

La cele patru baterii aflate deja pe poziţii se adăogară 
încă cinci baterii; cele nouă baterii laolaltă continuară 
să bombardeze reduta Griviţa precum și şanţurile înaintate 
situate la o distanţă de 1 km. în faţa celor două redute. La 
ora 4,30 după amiază, focul artileriei românești sili pe 
Turci să părăsească acea tranșee; ea fu repede ocupată de 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 83 


divizia 4-a românească care începu îndată să se întărească 
acolo 1), 


Pag. 275. Cavaleria aripei drepte. 

„„„Cea mai mare parte a cavaleriei aripei drepte plecă, sub 
comanda generalului Laskareff, din satul Riben în satul Dolni- 
Dubnik spre a ameninţa pe Turci, operând în dosul frontului 
lor (potrivit ordinului de zi al Principelui Carol). O brigadă 
de roșiori a fost trimisă în satul Dolni Etropol ca să observe 
ce se petrece de alungul şoselelor dela Plevna spre Rahova 
şi pe pozițiunile turcești de lângă satul Opanez... 

„„„La ora 4, roșiorii au fost atacați de o coloană puţin nume- 
roasă a infanteriei din redutele dela Opanez, sub focul de 
artilerie pornit din acele redute. 


9—10 Septembrie. Aripa dreaptă. 

Bateriile românești au bombardat, ca în zilele precedente, 
redutele dela Griviţa. Tirul a ţinut dela ora 5 dimineaţa până 
la ora 7 seara şi a fost mult mai violent ca la 7 şi 8 Septembrie. 
Noaptea, bateriile trăgeau câte o salvă la fiecare sfert de ceas. 
Artileria ruso-română a izbutit să aprindă de două ori, în 
cursul zilei, bărăcile din dosul redutelor Griviței. In noaptea 
dela 9 spre 10 Septembrie se dete alarma. Tirul artileriei a 
fost simţitor mai slab la 10 Septembrie decât în ziua 
precedentă, 


9—10 Septembrie. Cavaleria. 

O linie deasă de tiraliori turci, ale cărei flancuri erau ocu- 
pate de cavalerie, a fost zărită la Dolni Etropol la ora 4,30 
după amiază. In spatele acestui cordon se vedeau rezervele 
iar dincolo de podul peste Vid alte trupe mai erau concen- 
trate. Roşiorii cu bateria lor începură să se retragă ; din care 
cauză două escadroane ale regimentului 8 de dragoni din As- 
trahan primiră ordinul să descalece și să atace flancul de sud 
al Turcilor; 2 escadroane din regimentul 9 de dragoni, cu 


1. Atacul It,-col, Voinescu, Ibid., pag. 48—49. 


www.dacoromanica.ro 


84 E. V. BOSSY 


două tunuri, le stăteau în ajutor la dreapta iar 2 escadroane 
din regimentul 9 de ulani, cu patru tunuri, la stânga. Trei 
regimente româneşti de cavalerie, cu o baterie, primiră or- 
dinul de a se apropia de frontul inamic. In urma acestor mă- 
suri, Turcii fură siliți să se oprească, iar în urmă să se retragă. 


CAP. V. 


Asaltul Plevnei la 11 și 12 Septembrie 1877. 


Pag. 287. Dispoziţiuni pentru asalt. 11 Septembrie. 

a) Asaltul va începe la ora 3 după amiază şi va fi executat 
astfel : 

Armata română va ataca reduta dela nord. Ca ajutor se 
va trimete dela Griviţa Românilor o brigadă de infanterie 
a corpului IX armată precum și 2 baterii de tunuri de 4, în 
scopul de a acoperi flancul stâng românesc și de a-l apăra 
contra oricărui atac pornit de rezerva inamicului. Două ba- 
terii ale acestei brigăzi vor ataca reduta dela sud-vest, îm- 
preună cu Românii; 

b) Generalul Laskareff (sub comanda căruia se afla cava- 
leria românească) va opera cât mai energic cu cavaleria sa 
contra trupelor inamice cari s'ar putea arăta pe malul stâng 
al Vidului și va face legătura cu generalul Leontiefi. 

„„„h) Brigada de călărași a colonelului Rosnovanu va con- 
tinua ca până acum să acopere flancul drept al armatei române. 
Regimentul husarilor dela Kiew va rămâne în apropierea 
şoselei Bulgăreni-Plevna spre a menţine legătura cu corpul 
IX de armată și armata română. 


Pag. 289. 

Se proectase ca artileria ruso-română să deschidă focul 
în dimineața zilei de 11 Septembrie contra forturilor turcești, 
iar apoi să-l înceteze împreună și în acelaș timp pe toată linia. 
Se căuta prin aceeasta eșirea din forturi a rezervelor inamice, 
după care urma să înceapă asaltul... 

Misiunea de căpetenie a aripei drepte a infanteriei, com- 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 85 


pusă din 42 batalioane românești și din 6 batalioane ruseşti, 
era de a ocupa reduta Griviţa No. 1. 


Pag. 290. 

Trupele urmau să înceapă la ora 3 asaltul redutelor Gr- 
viţa No. 1, Omar-Bey-Tabia și Skobeleff No. 1 și 2. După 
atingerea obiectivelor, trupele ruso-române trebuiau să atace 
laolaltă centrul lagărului întărit al Turcilor la răsăritul orașului. 

Pe câmpul de luptă erau de faţă : Maiestatea Sa Imperială 
cu Suita Sa și cu comandantul suprem al armatei Dunărei, 
Marele Duce Nicolae, dar comandantul armatei dela Plevna, 
Principele Carol al României și șeful său de Stat Major, Ge- 
neralul Zotoff, aveau completă libertate de acțiune. 

Comandamentul era împărțit, după convenţie, între per- 
soanele sus menţionate și astfel se pare că generalul Zotoff 
conducea în mod independent trupele ruse, iar Principele 
Carol pe cele române. Originalul ordinelor cari soseau la ar- 
mata rusă nu erau semnate decât de generalul Zotofi singur. 
In timpul asaltului, comandamentul suprem la aripa dreaptă 
era încredinţat Ministrului de Răsboi al României, gene- 
ralul Cernat... 


Pp. 292—294. Operațiunile din 11 Sept. pe aripa dreaptă ruso- 
română. 

Atacul trebuia îndreptat contra redutei No. 1 dela Griviţa. 
Pentru executarea acestui atac au fost desemnate diviziile 
românești 3 şi 4 precum şi o brigadă din divizia 5 de infan- 
terie rusă, în total 31 batalioane; rezerva lor era formată 
de divizia 2-a românească, compusă din 17 batalioane, Asal- 
tul a fost pregătit printr'un tir de artilerie efectuat de 100 
tunuri. După cum am spus mai sus, comandamentul acestor 
trupe era încredinţat generalului Cernat. 

Artileria românească primi ordinul de a trage dela ora 6 
la 10, iar apoi dela ora 2 la 3, cu câte 10 minute de interval 
între fiecare lovitură; dela ora 2 la 3 însă, iuțeala focurilor 
urma să fie treptat sporită astfel ca, după ora 3, să atingă 
maximum până ce trupele vor ajunge la redută. După aceea, 


www.dacoromanica.ro 


86 BR. V. BOSSY 


bătaia tunurilor trebuia întinsă spre a ținti şi distruge re- 
zervele turceşti, cari ar fi putut sări în ajutorul trupelor din 
redută. Se pare însă că, din pricina ceții, focul artileriei nu 
dobândi rezultatul dorit. Partea câmpului de luptă asupra 
căruia Românii îşi îndreptară atacul o formau redutele No. 1 
şi 2 Griviţa... 1) Pentru asaltul redutei No. 1 dela Griviţa, 
trupele au fost repartizate în modul următor: divizia 4-a 
română urma să asedieze fațada de vest, divizia 3-a română 
faţada de nord și brigada rusă faţada de sud. Cele trei coloane 
trebuiau să înceapă asaltul la ora 3 după amiază precis. O 
brigadă a diviziei a 3-a românească primi de asemenea or- 
dinul de a face demonstraţii contra redutei Baş Tabia... 


Lupta diviziei 4-a române. 

Divizia 4-a română era așezată în ordinea de bătae urmă- 
toarea : pe linia 1-a 2 batalioane, fiecare cu 2 companii în. 
lanţ, și 2 batalioane ca rezervă. Rezerva cea mai apropiată 
de linia 1-a se compunea din 3 batalioane cari se așezară în 
dosul centrului. Rezerva generală a diviziei era formată din 
8 batalioane cari luară loc în dosul aripei stângi a liniei de 
luptă. 

La ora 3 după amiază precis, divizia se puse în mișcare. 
Prima linie izbuti să ocupe tranșeele din faţă ale inamicului, 
de unde, după ce se odihni, continuă asaltul. Totuşi prima 
linie a fost silită să se întoarcă din cauza focului puternic deschis. 
de Turci din tranșee și din redută. Mai târziu, batalioanele din 
linia a doua și întreaga rezervă au luat parte la luptă, dar până 
la ora 5 divizia a fost nevoită să se retragă în tranșeele cari 
fuseseră luate la început de linia 1-a, punându-se la adăpostul 
tirului turcesc. Intreaga luptă aceasta a fost dusă de divizia 
4-a singură. 


Lupta diviziei 3-a române. 
Divizia 3-a română a luat loc pentru luptă pe malul râului 
Bucov ; linia de bătae era compusă din 5 batalioane așezate 


1. Urmează descrierea amănunţită a poziţiunei acestor redute şi a tran- 
şeelor dimprejur. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 87 


în acelaș mod ca la divizia 4-a. Brigada 2-a (7 batalioane) 
forma rezerva generală a diviziei. La ora 3 după amiază, linia 
de bătae se puse în mișcare şi regimentul dela aripa dreaptă 
care primise ordinul de a face demonstrații contra frontului 
nord al trupelor turceşti, atacă o tranșee puternic întărită, 
dar nu reuşi s'o ocupe. Primul batalion al brigadei dela aripa 
stângă cobori în văgăuna din fața redutei Griviţa No. 2, de 
acolo se urcă pe povârnișul râpos dela sud, apoi se aruncă 
contra redutei, ajungând până la șanț; din lipsă de ajutor 
la timp trebui însă să se retragă 1). 

Se dădu acum ordin brigadei a 2-a de a sări în ajutorul bri- 
gadei 1-a, dar în urma ceții dese și a terenului accidentat acest 
ajutor întârziă. Astfel fiind, până la ora 5 se respinseseră două 
asalturi întreprinse de 18 batalioane contra redutelor Gri- 
viței. Se putea reîncepe însă lupta, căci mai rămâneau pe 
flancul drept al aliaţilor încă 24 batalioane românești și 6 
batalioane rusești cari nu luaseră parte la luptă. 


Pp. 295—296. Lupta Brigadei I-a a Diviziei 5-a de infan. rusă. 

.„.După respingerea diviziei 4-a române, brigada rusă primi 
ordinul de a înainta... O parte din divizia 4-a română luă și 
ea parte la asediu, împreună cu brigada rusă. Rușii asediau 
faţa de vest a redutei. Românii se urcară pe fața de est... 

La ora 9 seara se dădu ordin unui regiment al diviziei 4-a 
române de a întări pe cuceritorii redutei, dar regimentul, ne- 
găsind drumul din pricina întunericului, petrecu noaptea la 
o distanţă de 850 metri de redută. 

In timpul nopţii, Turcii făcură trei încercări zadarnice de 
a recâștiga pozițiunea perdută. 

Trofeele aripei drepte se compuneau din 5 tunuri și din 2 
steaguri. Perderile se ridicau la 3.580 oameni, din cari 19 
ofițeri și 1.000 soldaţi ruși. După informaţiunile turcești, nu- 
mai 4—6 batalioane participaseră, din partea lor, la bătălia 
aripei drepte. 


1. Lipsa de ajutor din partea batalioanelor rusești—coloana diviziei a 3-a 


atacând reduta Griviţa No. 2 a împedecat bat. 1 al reg. 16 dorobanţi să-și 
menţină poziția. Ibid., pag. 56. 


www.dacoromanica.ro 


88 R- Y- pQ58Y 


Pp, 427—428, Comandantul de căpetenie al armatei deļa Plevna 
(o soluție foarte puţin satisfăcătoare), 

Cum își aminteşte desigur cetitorul, dela capitolul II, Prina 
cipele Carol al României a fost numit, cu ordinul de zi din 
29 August, comandantul suprem al întregei armate dela Plevna, 
generalul Zotoff fiindu-i desemnat totodată ca șef de Stata 
Major, Dispoziţiunile acestea nu erau decât nominale căci 
într'adevăr generalul Zotoff conducea în mod cu totul indes 
pendent operaţiunile trupelor ruse, iar Principele Carol nu 
comanda decât armata română, ceeace este confirmat între 
alte împrejurări și de faptul că ordinele pentru asalt date 
trupelor ruse erau semnate numai de generalul Zotoff. Acest 
dublu comandament a exercitat o influenţă regretabilă asupra 
rezultatului asaltului, 

Prima urmare a ordinului de zi din 29 August a fost jiga 
nirea generalului Zotoff, care şa simțit ofensat de ceeace 
considera ca o lipsă de încredere în dânsul, 

In afară de aceasta, poziţiunea falsă în care se aflau Prina 
cipele Carol și generalul Zotoff unul față de cellalt a înrâurit 
în mod dăunător asupra raporturilor lor personale și mai târziu, 
chiar şi asupra atitudinei trupelor ruse față de cele române, 
căci acestea din urmă nu se bucurau de încrederea, ajutorul 
și primirea prietenească a Rușilor, cum s'ar fi cuvenit spre a 
se stabili o adevărată fraternitate de răsboi între cele două 
oştiri și a se dobândi o emulaţiune onorabilă pentru atingerea 
scopurilor comune, Rezultatul a fost că folosul tras de Ruși 
din cooperarea Românilor la Plevna a fost simţitor mai slab 
decât ar fi putut fi în alte împrejurări, 

Comandamentul dublu a mai exercitat şi o influență dău- 
nătoare asupra însuș asaltului, în următoarele privinți : 

1, In ordinele date pentru asalt, timpul pentru oprirea tis 
rului de artilerie era fixat la ore diferite, ceeace desigur conu 
tribui să întărească convingerea 'Turcilor că asaltul general 
era început, 

2, In seara zilei de 11 Septembrie și în dimineaţa zilei de 
12 Septembrie, generalul Zotoif, nu cunoștea numărul trus 
pelor române care nu luaseră parte la luptă, aceleași infora 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 89 


maţiuni lipseau şi Principelui Carol cu privire la trupele ruse. 
Astfel crezură amândoi că trupele proprii constituiau unica 
rezervă. Acesta este motivul pentru care lupta nu a fost con- 
tinuată la 12 Septembrie pe întreaga linie de bătae şi pentru 
care generalul Skobeleff (la aripa stângă) nu a fost susținut 
destul de energic, 


Pp. 430, 434. Activitatea artileriei. 7—10 Septembrie. 

„„Distanţele între bateriile ruso-române şi întăriturile ina- 
micului erau la 7 Septembrie, pe aripa stângă : înspre bateriile 
românești 2—3 km., în spre bateriile rusești 3,6 km. La 8 
Septembrie, bateria românească cea mai apropiată era la o 
distanţă de 1 km., iar cea rusă la 1,6 km. de reduta Griviţa... 

„„„Bombardamentul ar fi trebuit să fie mai efectiv contra 
fortificațiilor asediate... Tunurile de campanie ale aripei drepte 
nu ţinteau decât reduta Griviţa No. 1, pe când reduta cu 
acelaş nume No. 2, care înfrunta atacurile Românilor, nu a 
fost bombardată de loc. Aşa dar, aripa dreaptă nu pregătea 
asaltul, prin tir de artilerie, decât în potriva unei jumătăți 
a punctelor desemnate. Explicaţiunea acestei diferențieri este 
tot lipsa de comandament unic. 


Pag. 439. Activitatea cavaleriei, 

„„„La 9 Septembrie, aripa dreaptă a trimes patrule în di- 
recțiuni diferite, dar nu s'a ajuns la nicio legătură cu aripa 
stângă, nici în acea zi, nici în zilele următoare. La acest fapt 
grav s'a adăogat şi nepăsarea de neînțeles și de neertat a ge- 
neralului Laskareff față de ştirea ce a primit că se afla un 
lagăr mare inamic la Teliş. Nu încape îndoială că, sub o co- 
mandă destoinică — și față de lipsa de cavalerie a armatei 
lui Osman Pașa —, cele 90 de escadroane şi sotnii ruso-ro- 
mâne ar fi putut fi stăpâne pe situaţie în regiunea Plevnei. 


Pag. 440. Repartizarea comandamentelor. 

Nu numai comandamentul suprem avea de fapt doi titu- 
lari, dar se aflau mai-mulţi comandanţi şi pentru aripa dreaptă 
centrul şi aripa stângă, Astfel, brigada diviziei a 5-a de infan- 


www.dacoromanica.ro 


90 R. V. BOSSY 


terie rusă, care ataca reduta Grivița No. 1, nu se afla sub 
comandamentul generalului Cernat și nici nu este sigur dacă 
divizia 2-a română era sub ordinele sale. 


Pag. 443. Repartizarea trupelor. 

Divizia 2-a română forma rezerva parcului 29 al aripei 
drepte... 

„„„Faptul că, în afară de Români, au mai fost desemnate 
șase batalioane ruse spre a lua parte la bătălie pe aripa dreaptă 
se explică prin motivul că nu se dovedise încă destoinicia 
în luptă a armatei române. 


Pag. 453. Critica motivului invocat de generalul Zotoff că ne- 
reuşita asaliului se datora lipsei de trupe proaspete. 
Trupele următoare nu luaseră încă parte la asalt: 


Români, 
1 brigadă a diviziei a 3-a care se rătăcise în ziua precedentă 
din cauza ceții 7 batalioane 
Divizia 2-a 17 „ 
Total 24 batalioane. 
Ruşi : 
Trupe intacte 17 batalioane. 


In totul deci 41 batalioane cu 100 tunuri, adică totatâta 
infanterie şi 114 ori mai multă artilerie decât avea la dispo- 
ziție Osman Pașa, nu luaseră parte la luptă. Cu toate acestea, 
Principele Carol și generalul Zotofi renunțară să continue 
asaltul. 

„„„In genere, generalul Zotoii nu ţinea seamă de trupele 
române. 


Anul 1888, pag. 10. Consideraţiuni asupra luptei de pe aripa 
dreaptă. 

Motivele pentru care numai o singură redută a fost ocu- 
pată de 48 batalioane susținute de 150 tunuri: 

1. Trupele nu se aflau sub un comandament unic, astfel 
încât sforțările lor nu erau destul de unitare. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 91 


2. Nu s'a cunoscut îndestul terenul înainte de asalt, astfel 
încât divizia 3-a română a atacat pe neașteptate reduta Gri- 
viţa No. 2 în loc de a ataca faţada de Nord a redutei No. 1. 

3. Diviziile române 3 şi 4 desfăşurară mare vilejie în timpul 
asulturilor, ceeace a fost dovedit şi prin perderile lor ridicate 
de 2500 oameni, totuși aceste asalturi nu au fost conduse 
destul de îndemânatec : rezervele au fost puse înainte prea 
târziu, de abia când primele linii erau silite să se retragă, 
astfel încât trebuiră să reînceapă acţiunea liniei de luptă, 
în loc să desvolte rezultatul obţinut; 7 batalioane din divizia 
a 3-a se rătăciră și nu putură participa la luptă. 

4. Motivul principal a fost însă inacţiunea aripei drepte 
ruseşti în ziua de 12 Septembrie, despre care am amintit mai sus. 

Regimentul românesc, trimes ca întărire Rușilor, s'a rătăcit 
și nu a putut sosi la locul desemnat... 


CAP. VI. 


Asediul Plevnei de către cavalerie. 
Pag. 20. 
Neîncrederea generalului Zotoff faţă de Români spori încă 
după asalt (11—12 Septembrie), astfel încât nu ţinu de loc 
socoteală, în calculele lui, de cele 40 batalioane ale lor. 


Un consiliu de răsboi a fost ţinut la 14 Septembrie 1), la 
care au luat parte comandanții superiori ai armatei, printre 
ei Principele Carol și generalul Cernat. In acest consiliu s'a 
hotărît ca Românii să rămână pe poziţiunile lor... Principele 
Carol a adus la cunoștință că Românii vor ocupa zilele acestea 
reduta Griviţa No. 2. 


Despre acțiunea armatei române. 
La aripa dreaptă. Românii întăriră reduta cucerită a Griviței. 
La 18 Septembrie, Românii încercară un asalt contra redutei 
Griviţa No. 2, dar fură respinși °). 
1, In memoriile Regelui Carol I, data consiliului este arătată ca fiind 13 


Septembrie, Ibidem, pag. 61. 
2, Ibid., pp. 62—64, 


www.dacoromanica.ro 


92 R. V. BOSSY 


„Acest insucces al Românilor dovedi imposibilitatea unui 
nou asalt. 


Pag. 21. 

La sosirea sa, generalul Todleben a vrut să cunoască nu- 
mărul armatei ruso-române. Numărul Rușilor a fost calculat 
la 34.000 oameni, numărul Românilor la 40.000 oameni. In 
adevăr însă erau 60.000 ruşi şi 27.000 români 1). 


Pp. 38-41. Acţiunea armatei române la Plevna dela 13 Sep- 
tembrie la 24 Octombrie 1877. 

La 12 Septembrie, trupele ruse, cu excepţia a două companii, 
părăsiră reduta Griviţa No. 1, care a fost ocupată de trupele 
române. La 13 Septembrie Turcii făcură o sforţare spre a lua 
înapoi reduta, dar fură respinși... Printre trupele române 
care în timpul atacului așteptau să fie schimbate s'a produs 
o învălmășeală, iar o parte din soldaţi se grăbiră să iasă din 
redută cu toate încercările ofițerilor de a-i reţine. Alte două 
batalioane sosiră la redută după respingerea 'Turcilor, coman- 
dantul lor întreprinse cu energie repararea stricăciunilor pri- 
cinuite redutei de focul artileriei. 

La 15 Septembrie, ora 5 după amiază, Turcii începură din 
nou să atace reduta cu forță considerabilă. Se apropiară de 
data aceasta în două coloane. Cele două batalioane româ- 
nești și cele două companii rusești cari se aflau în redută au 
fost grabnic întărite cu două batalioane ale regimentului 
din Arhangelogorod : unul din ele intră în redută, pe când 
cellalt și-a luat pozițiunea pe stânga de unde putea bombarda 
pe Turci în flanc, Mai sosiră și două batalioane din vechiul 
regiment din Ingermanland. Trupele ruso-române reuşiră 
prin sforțările lor unite să respingă atacul inamicului, executat 
de data aceasta din ordinul lui Osman Paşa care trimisese 
întăriri în acest scop. Văzând că nu izbutesc, Turcii nu au 
mai atacat de atunci încolo acea redută. 

Românii Începură acum să desfăşure o vie activitate în 


1. Etectivul armatei române de operaţiuni era de 58.700 oameni. Ibid., p. 18 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 93 


executarea lucrărilor de tranșee : ei terminară repararea com- 
pletă a redutei până în ziua de 18 Septembrie, o legară de 
poziţiunea rezervelor printr'un şanţ larg și adânc, construiră 
prima paralelă de asediu și așezară bateriile pentru bombar- 
darea atât a redutei Griviţa No. 2 cât și a fortificațiunilor 
inamice din grupul central. 

Românii hotărâră să atace la 18 Septembrie reduta Gri- 
viţa No. 2. După asaltul din 11 Septembrie, Turcii nu au în- 
cetat de a-și întări apărarea și, fără a socoti tranșeele încon- 
jurătoare, erau acum în stare să respingă un atac cu patru 
linii de foc de arme din redută : 2 linii erau așezate pe plai- 
formele largi instalate pentru trăgători pe metereze, celelalte 
2 linii se aflau pe platformele pentru trăgători construite pe 
partea exterioară a șanțului. In afară de acestea, se mai găsia 
încă o linie în fundul șanțului, gata să primească cu baione- 
tele pe cei ce ar îndrăzni să coboare acolo. Distanţa dintre re- 
dutele No. 1 și No. 2 ale Griviței era de aproximativ 300 metri. 
Turcii puteau aștepta întăriri în deosebi din lagărul Baș- 
Tabia, situat la vreo 2 km. de reduta No. 2. Brigada l-a a 
diviziei de infanterie rusă execută demonstraţiuni energice 
contra acestui lagăr turcesc. 

După izvorul cel mai autorizat, atacul Românilor avu loc 
în modul următor: pe l-a paralelă fu așezat un batalion în 
formaţiune de tiraliori ; regimentele 5 şi 6 de dorobanţi, cari 
urmau să sprijine pe trăgători, se stabiliră în dosul lor. La 
ora 3 după amiază, batalionul de trăgători înaintă, ajunse 
la tranşeea inamică dar, nefiind susţinut la timp, trebui să 
se retragă. Regimentul 5 dorobanţi, care la începutul atacului 
fusese dus la paralela 1-a, reîncepu atacul dar, întâmpinat 
de un foc violent de arme, fu curând silit să dea înapoi; regi- 
mentul 7 dorobanţi, care ajunsese la paralelă tocmai cu aju- 
torul regimentului 5, a fost dezorganizat și învăluit în retra- 
gerea acestuia 1). 

In urma acestei înfrângeri, Românii se hotărîră să continue 
lucrările lor de asediu și să nu reînceapă asaltul decât atunci 


1. loc. cil, 


www.dacoromanica.ro 


94 R- V. pO3să 


când se vor afla mai aproape de inamic. Românii au reușit 
să construiască până la 18 Octombrie a 2-a, a 3-a și a 4-a pa- 
ralelă, ultima la o distanță de 40 metri de şanţul redutei ina- 
mice. Pe prima paralelă au aşezat o baterie de patru mor- 
tiere și au făcut mai multe tranșee de legătură. Din pricina 
ploilor erau peste 30 centimetri de apă în tranșee, ceeace 
îngreuia mult efectuarea lucrărilor şi silea pe soldați să ră- 
mână tot timpul în picioare, din care cauză trebuiau schim- 
baţi zilnic... 

Turcii bombardară pe Români, în timpul executării lucră- 
rilor lor, cu foc de arme și de artilerie. Aproape în fiecare 
noapte, începea din amândouă părţile un tir violent în cursul 
căreia cele două părți erau convinse că respinseseră atacurile 
celeilalte. In afară de aceasta, Turcii întăriră simţitor for- 
tificațiunile lor şi legară reduta Griviței de poziţia de lângă 
Baş-Tabia printr'o tranșee de comunicaţiune parţial aco- 
perită, înlesnindu-se mult prin aceasta sosirea rezervelor. 

Pe lângă efectuarea lucrărilor de fortificaţiune, Românii 
mai întăriră şi spatele poziţiunilor lor precum și aripa dreaptă. 
Ei construiră în spate reduta Alexandru așezând baterii în 
jurul ei, iar la aripa dreaptă reduta Craiova. Mai departe, 
înspre Vid, au pus posturi cari, prin patrule de cavalerie, erau 
în legătură cu cavaleria aflată la vestul acestuj rău. 

La 19 Octombrie, Românii întreprind pentru a doua oară 
asaltul redutei Griviţa No. 2. De data aceasta ei trebuiau 
să înainteze dela paralela 4-a distanţă de vreo 60 paşi pe teren 
descoperit până la șanțul inamicului. Asaltul a avut loc la 
cererea comandantului diviziei a 4-a; colonelul Angelescu. 
Ca ajutor avea pe maiorul Liegnitz din statul-major general 
prusian, un ofițer viteaz și foarte abil. 

In vederea asaltului, s'au adus la paralela 4-a gabioane 
umplute cu lână și piei de oi, de dimensiuni atât de mari 
încât să poată acoperi, ca nişte metereze, pe soldaţii cari le 
rostogoleau din spate. Inainte de atacul propriu zis, Românii 
au făcut câteva atacuri false spre a înșela pe Turci asupra 
momentului când urma să aibă loc adevăratul asalt. După 
focul violent a 48 tunuri românești și a vreo 24 tunuri rusești 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 95 


începu asaltul. Pionierii, împingând în faţa lor gabioanele 
ajunseră la şanţ în care lăsară să cază gabioanele, fiind apoi 
aproape toţi uciși. Coloanele de atac fură silite să se oprească 
din cauza focului turcesc și, după mai multe tentative nouă, 
trebuiră să se retragă. Un atac nou fu executat în timpul nopţii, 
dar nici de data aceasta nu izbuti 1). 

Perderile românești s'au ridicat la 1000 oameni?). In 
urma acestei înfrângeri, Românii renunţară la planurile 
lor de a lua reduta cu asalt şi începură lucrări pentru așeza- 
rea de mine explozibile. Divizia 4-a a fost înlocuită, după 
asalt, prin divizia 2-a şi a rămas mai întâi în rezervă, tre- 
când apoi, în timpul perioadei a 2-a, la aripa dreaptă între 
reduta Craiova şi Vid ô). 


Activitatea Cavaleriei, pag. 315, 

„„„Românii s'au concentrat pe pozițiunea dintre Griviţa şi 
satul Verbiţa, ...lungimea poziţiunilor fiind de 614 km... 
Intrucât infanteria românească se compunea din 22.500 oa- 
meni, se putea socoti deci aproximativ 3.500 oameni la fie- 
care kilometru al poziţiunilor lor. 


Pag. 319. 

„„„De acum, întregul corp al cavaleriei se afla pe malul 
stâng al Vidului şi era compus din următoarele trupe: 
brigada română de roșiori a colonelului Creţeanu 4) (2 re- 
gimente), brigada română de călărași (regimentele 5 și 65), 
..1 baterie română călare. In total 12 regimente şi 30 
tunuri. 

Dacă această cavalerie ar fi fost în totul conformă cu 
ordinea de bătae s'ar fi ridicat la următoarele cifre consi- 
derabile : 


. Ibid., pp. 67—69, 

. Morți şi răniţi : ofiţeri 23, oameni de trupă 964. l c. 
. Ibid., pag. 70. 

„ Reg. 1, 2 roşiori. 

» Comandată de col. Formac. 


[2 IC: II Că 


www.dacoromanica.ro 


96 R. V. BOSSY 


Corpul comandat de Generalul Kriloff : 


4 regimente româneşti ...... 2.304 săbii 
Total . . 7.800 săbii 


Detașamentul comandat de Generalul Laskareff : 
1.324 săbii 


Total general 11.124 săbii. 


De fapt însă, din cauza perderilor şi a contra-ordinelor, 
nu trecea de 5—6.000 cavaleriști, din cari 3.500 aparţineau 
corpului comandat de generalul Kriloff... Astfel, brigada de 
roșiori se compunea din 7 escadroane în loc de 8, iar brigada 
de călăraşi din 6 escadroane în loc de 8. 

Generalul Tutolmin observă : ,,Trebue adăogat la aceasta 
că toată această cavalerie, cu singura excepțiune a Românilor, 
nu se afla într'o stare prea strălucită”. 

In seara de 19, se pare că dispozițiunea cavaleriei era ur- 
mătoarea : lângă satul Gorni-Etropol se aflau 4 regimente 
românești cari-și aşezară avangardele spre Plevna, între 
satul Dolni-Etropol și șoseaua Sofiei; în afară de acestea un 
escadron românesc era trimis în satul Magalet. 


Pag. 326. 

Sosind în Dolni-Dubnik, generalul Kriloff află dela coman- 
dantul escadronului românesc din Magalet că trupele inamice 
înaintau pe malul stâng al Iskerului... Generalul Kriloff tri- 
mise atunci două escadroane ale „Dragonilor din Astrahan” 
spre Magalet, pentru a veni în ajutorul Românilor. 


Pag. 330. Inainlarea inamicului. 

„Românii se aflau lângă Etropol. Generalul Kriloft aflând 
că două coloane inamice ieşiseră din Plevna, din cari una 
se îndrepta spre Etropol,... dete ordin rezervelor sale de a 
sări în ajutorul Românilor. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 97 


Pag. 335. După luplă. 
„O brigadă de călărași se opri între satul Etropol și brigada 
Kurnakoff. 


Pag. 337. 

Principele Carol trimise generalului Krilofi ordinul urmă- 
tor: „In cazul în care inamicul mai numeros (infanterie 
şi artilerie) v'ar obliga să părăsiţi poziţiunile lângă șoselile 
spre Vidin şi Sofia, vă veţi retrage la Riben. Intregul teren 
dintre Vid şi satul Brest trebue fortificat de D-v., cât de 
departe posibil. In satul Gulianiţa se află regimentul 4 că- 
liraşi, cu care vă veţi pune în legătură. Doresc ca Dv. să 
păziţi acest teriotoriu astfel încât nimeni să nu poată trece 
fără ştiinţa dv. Ținta detașamentului dv. trebue deci să fie de 
a apăra armata contra oricărui atac de cavalerie. Riben este 
ocupat de 1 batalion și 4 tunuri; la Kreta și Şamlin se află 
deasemeni câte un batalion. 


Pag. 338. 

Generalul Kriloff își părăsi poziţia și plecă la 24 Septem- 
brie spre Trestenik, lăsând lângă Etropol brigada de la Don 
și brigada călărașilor 1)... Generalul Kriloff întreprinse atunci 
un marș în direcția Rahovei... şi constată că garnizoana aces- 
tui oraș era compusă din 3 batalioane cu 4 tunuri, ceeace 
era cunoscut de mai înainte de infanteria română care ob- 
serva orașul de pe malul opus... 

O trupă puţin numeroasă de cavalerie românească se afla 
la Bivolari; ea nu depindea de generalul Kriloff. 

In noaptea dela 30 Septembrie spre 1 Octombrie, coman- 
dantul suprem al armatei române, generalul Cernat, sosi 
la generalul Kriloff. Această vizită avea de scop : 1) de a-și 
da seama personal de așezarea trupelor şi de starea deta- 
șamentului generalului Kriloff, 2) de a propune trupelor ruse 
aflate în dosul Vidului de a ajuta pe Români într'o recunoa- 
ştere la Opanez pe care aceştia aveau intențiunea s'o intre- 
prindă a doua zi. Printr'un acord între cei doi generali se ho- 


1. Comandată de col. Formac. 


www.dacoromanica.ro 


98 BR. V. BOSSY 


tărî ca inițiativa asistenței pe care Rușii urmau s'o presteze 
a doua zi Românilor să fie încredințată generalului Cerno- 
suboff, în calitatea sa de comandant al trupelor dela Etropol, 
cari aveau să opereze independent până la sosirea generalului 
Kriloff cu forțele principale. 

Turcii însă o luară înainte Rușilor și Românilor. La ora 8 
avanposturile raportară că din Plevna eșiau 6 batalioane 
de infanterie și 6 escadroane de cavalerie cu câteva tunuri 
şi că acest detașament era urmat de care. Brigada de la Don, 
care se afla gata spre a veni în ajutorul Românilor în cursul 
recunoașterii lor, trebuie să înainteze numaidecât contra 
Turcilor... Prevenit de cele întâmplate, generalul Kriloff a 
putut sosi la timp din Trestenik cu regimentul Cazacilor din 
Cuban, cu roșiori și cu 26 baterii. El dete îndată ordin celor 
două baterii să se alinieze alături de Cazacii de la Don; Ca- 
zacii și roșiorii urmau să acopere artileria... Spre sfârșitul 
luptei, pe la ora 3 după amiază, generalul Kriloff a fost in- 
format de Români că recunoașterea ce proectaseră a fost 
amânată. 


Pag. 364. 

La 22 Octombrie,... detașamentul generalului Cernosuboff 
a fost întărit cu 5 batalioane românești și bateria lor de tunuri 
cu tir lung... In seara zilei de 22, brigada de călărași a colone- 
lului Formac înlocui la Magalet detașementul lui Cerevin. 


Pag. 488. Detaşamentul dela Lovcea. 

Detaşamentul trebuia să apere Lovcea și, în acelaș timp 
să facă legătura între armata dela Plevna și corpul 8 de 
armată aflat la Șipka, să ocupe orașul Sebri precum și pa- 
surile 'Traiansk și Raelitz în Balcani. De aceea, comandan- 
tul detașamentului dela Lovcea se afla sub ordinele Princi- 
pelui Carol al României și trebuia să raporteze toate eveni- 
mentele importante generalului Radeztki. După câtva timp 
însă, detașamentul a fost trecut sub ordinele directe ale 
comandantului suprem al armatei dela Dunăre 1). 


1. Marele Duce Nicolae Nicolaevici, 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 99 


Pag. 498. Activitatea infanteriei în Septembrie şi Octombrie, 
pe timpul asediului Plevnei de către cavalerie. 

„„„La vest de Vid s'ar fi putut repartiza mai mult decât o 
divizie, chiar întreaga armată română de pildă, care ar fi 
putut atunci executa mai sigur asediul Plevnei dinspre Apus... 

Vitejia arătată de Români în cursul atacurilor lor asupra 
redutei Griviţa No. 2 nu a repurtat totuşi izbânda, mai ales 
din vina Ruşilor cari, adoptând alt plan de acțiune, îşi mărgi- 
niră participarea în aceste lupte numai la demonstrațiuni. 


CAP. VII. 


Incercuirea şi asediul Plevnei. 
Pag. 550. 
..A doua zi după consiliul de răsboi din 3 Octombrie, ge- 
neralul Totleben a fost numit ajutor al Principelui Carol, 
cu dreptul de comandament asupra trupelor ruse. 


Pag. 610. Planul de luptă lângă Gorni Dubnik. 

La 22 Octombrie, generalul Gurko primi din partea gene- 
ralului Totleben o notă scrisă conţinând un ordin al Alteţei 
Sale Principelui Carol, comandantul armatei. Ordinul dat 
generalului Gurko era de a ocupa șoseaua Sofiei și terenul 
la vest de Vid. In acest scop i se punea la dispoziţie, în afară 
de celelalte trupe, 8 batalioane românești, printre cari acel 
aflat în Demirkioi 1), 


Pag. 616. Planul de luptă al generalului Gurko pentru bătălia 
de lângă Gorni-Dubnik. 

Două din detașamentele puse la dispoziţiunea generalului 
Gurko urmau să opereze contra Plevnei. Unul din aceste de- 
tașamente, compus din 5 batalioane românești, 7 sotnii și 
12 tunuri, sub comanda generalului Cernosuboif, trebuia 
să iasă din Dolni-Etropol, să ocupe poziţia din faţa podului 
de peste Vid şi să deschidă de acolo focul contra redutelor 
dela Opanez şi a fortificațiunilor de lângă pod... 


1. Ibid., pag. 71. 


www.dacoromanica.ro 


100 R. V. BOSSY 


Pentru executarea demonstrațiunilor contra Dolni-Dubni- 
kului au fost desemnate două detașamente, unul — comandat 
de generalul Arnoldi și compus din 2 batalioane românești, 
19 escadroane şi 16 tunuri — urma să pornească dela Dolni 
Etropol, iar cellalt... să sosească dela Sud-Est. Misiunea co- 
mună a acestor două detașamente era de a reţine pe Turci 
la Dolni Dubnik și de a-i împedeca să vină în ajutorul gar- 
nizoanei dela Gorni-Dubnik 2). 


Pag. 618. 

„„„Două detașamente de cavalerie trebuiau să fie trimese 
la Radomirtzi, unul dela Vest prin Ciumakovtzki — format 
din 8 escadroane românești cu 8 tunuri —, cellalt dela Lovcea. 


Anul 1889, pag. 46. Demonstraţiunile contra Dolni-Dubni- 
kului în timpul luptei de lângă Gorni-Dubnik. 

„„Coloana generalului Arnoldi (2 batalioane românești 2), 
19 escadroane, 16 tunuri) s'a format la ora 7 dimineaţa în 
ordine de bătae, la 3 km. la Nord de Doini-Dubnik, și s'a în- 
dreptat apoi în direcțiunea Sud-Vest cu scopul de a se așeza 
între Dolni Dubnik și Gorni Dubnik. In timpul acestei miş- 
cări, detaşamentul a fost bombardat din partea de Vest a 
redutelor turcești. Bateria de artilerie călăreață a Românilor, 
acoperită de dragoni, a răspuns atunci focului inamic. Când 
„coloana întreagă trecu în fața bateriei, aceasta își mută po- 
ziția înainte, constituind astfel împreună cu excorta ei un fel de 
avangardă de flanc pentru restul detașamentului în marș. Puțin 
la nordul șoselei Sofiei a fost pusă o baterie de 12 tunuri care 
și ea a tras tot timpul în potriva dușmanului. Escorta cea 
mai apropiată a bateriei o formau husarii și roșiorii 2) ; la stânga 
acestora luară poziție dragonii dela Ekaterinoslav, după ce 
au izgonit niște trăgători turci de pe un ogor de porumb aflat 
acolo. Cele două batalioane românești sosiră pe câmpul de 
luptă și schimbară dragonii, construindu-și întărituri pe poziţii. 

1. dc 


2. Batalionul 2 vânători şi un batalion din regimentul 16 dorobanţi, l. e. 
3. Brigada de roșiori comandată de col. Creţeanu, l. c. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 101 


Detașamentul continuă până seara un tir de artilerie viu 
contra fortificațiunilor inamicului... 


Pag. 47. Demonstraţiunile contra Plevnei în timpul luptei de 
lângă Gorni-Dubnik. 

In noaptea spre 24 Octombrie, detașamentul generalului 
Cernosuboiff !) a întărit poziţiunea de pe malul stâng al Vi- 
dului, în fața podului, de unde a bombardat a doua zi cu 
artileria sa fortificaţiunile turcești cele mai apropiate... 

„„La ora 7 dimineaţa, Românii începură să bombardeze 
reduta Griviţa No. 2... 


Pag. 199 Dispoziţiuni în vederea luptei de lângă Teliş. 28 Oct, 

Detașamentul generalului Arnoldi 2) are de executat o de- 
monstraţiune energică contra Dolni Dubnikului spre a reţine 
Turcii pe poziţiile lor, împedecând să ne atace lângă Gorni 
Dubnik. 


Pag. 206. Demonstraţiunile în timpul luptei dela Teliş. 28 Oct. 
„„In acea zi... 60 tunuri românești continuară focul fără 
încetare... 


Pag. 209. Ordinea de bătae a trupelor după lupta dela Teliş 

Extras al ordinului de zi din 30 Octombrie : 

„„„Brigada de trăgători din garda imperială cu o baterie 
din brigada 1-a de artilerie din gardă va ocupa pozițiunea în 
fața Dolni-Dubnikului, ocupată anterior de cavaleria gene- 
ralului Arnoldi și de Români... 

Cavaleria generalului Arnoldi plecă la Gorni Etropol; Ro- 
mânii urmau să plece dela Dolni Dubnik la Gorni Etropol 
spre a se uni acolo cu divizia 4-a română de infanterie; 2 re- 
gimente de călăraşi trebuiau să ocupe fosta poziție a lui Cer- 
nosuboff între Gorni și Dolni Etropol... Toate mişcările pre- 
văzute în ordinul de zi trebuiau executate la 31 Octombrie. 


1. Din care făceau parte 5 batalioane românești, V. Sopra. 
2, Din care făceau parte 2 batalioane româneşti. V. Sopra. 


www.dacoromanica.ro 


102 R. V. BOBBY 


Pag. 213. După evacuarea Dolni-Dubnikului. 

„Pe înălțimile de lângă Trina se aflau brigada 2-a a divi- 
ziei a 3-a de infanterie din gardă, la stânga ei era divizia a 3-a 
de grenadieri al cărei flanc stâng se aşează lângă Români.. 


Pag. 218. Repartizarea trupelor după ordinul de zi din 2 Novem. 

...10) Cele două regimente de călărași se vor așeza în fața 
Demirskioiului, între Vid și falanga stângă pe poziția întă- 
rită de Români... 


Lanţul avaniposturilor la 1114, km. în faţa fortificațiunilor. 
„„„In faţa poziţiunilor românești se vor așeza 3 companii, 
după aprecierea comandantului diviziei a 4-a române 1). Fa- 
langa dreaptă a diviziei a 3-a de infanterie din gardă şi fa- 
langa stângă a lanţului Românilor trebue neapărat să se în- 
tindă până la Vid... 
Pichetele de cavalerie în faja avantposturilor de infanterie. 
„„„In faţa lanţului românesc se vor așeza 3 pichete din re- 
gimentele de călărași... 


Pag. 221. Aprovizionarea. 

Divizia 2-a din gardă și divizia 4-a de cavalerie vor îngriji 
de procurarea numărului necesar de vite pentru aprovizionarea 
corpului gardei, a diviziei a 3-a de grenadieri şi a trupelor 
romåne.... 


Pag. 261. Actiunea trupelor de asediu dela 24 Octombrie la 18 
Noembrie. 

In momentul începerei operațiunilor generalului Gurko 
lângă șoseaua Sofiei, Românii aveau următoarele poziţii: 
Divizia 2-a se afla în fața redutei Griviţa No. 2, divizia 3-a 
în faţa redutelor Bucova-Lipa şi Baș-Iabia, 5 baterii din 
divizia 2-a formau o rezervă mobilă în spatele redutei Cra- 
iova, divizia 4-a se ţinea în rezervă lângă Verbiţa. Aripa 
dreaptă dela reduta Craiova la Vid era sub paza cavaleriei 


1. Colonel Al. Anghelescu, 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDE ZE 103 


române, care menținea și legătura cu cavaleria rusă la vest 
de Vid. 

De îndată ce corpul gardei începu să sosească, divizia 4-a 
înaintă spre Vid lângă Riben, în acelaș timp rezerva mobilă 
îşi așeza avanposturile în direcţia redutelor dela Opanez. 

La 24 Octombrie, 7 batalioane, 34 tunuri și cea mai mare 
parte a cavaleriei române luară parte la demonstraţiunea 
generalului Arnoldi contra Dolni Dubnikului. In aceeași zi, 
brigada colonelului Formac înaintă pe amândouă malurile 
ale Iskerului, dela Magalet spre Ciumakovtzki și Cervenberg. 
Bateriile bombardau aprig Plevna. 

La 28 Octombrie, Românii bombardară din nou Plevna, 
îndreptându-și pentru prima oară focul în potriva redutelor 
dela Opanez. 

La 29 Octombrie, divizia 4-a română trecu Vidul 1) și se 
îndreptă spre Gorni Etropol... După sosirea diviziei a 3-a 
de grenadieri, o parte din divizia română s'a întors pe ma- 
lul drept, restul a rămas pe poziţia dintre Dolni Etropol şi 
Vid (unde și-a avut apoi poziţia brigada 1-a din divizia 5-a). 
Românii au rămas pe această poziţie până la 15 Noembrie. 


Pag. 271. Corespondenţa între generalul Totleben şi A.S.I. 
Marele Duce Nicolae, comandant suprem al armatei dela Du- 
năre, privitoare la ordinele de dat trupelor şi comandanților lor. 

Comandantul suprem către generalul Tolleben : 

„ss In timpul aflării mele aci, am găsit necesar să reparti- 
zez toate trupele care operează pe teatrul de răsboi dela Vest 
în trei grupuri: 1) un detașament menit să asedieze îndată 
Plevna, 2) detașamentul care operează pe malul stâng al 
Vidului și 3) detașamentul dela Lovcea-Selbi. Primul deta- 
şament este format din armata română, din corpurile de ar- 
mată IV și IX, precum și din trupele destinate a îi adăogate 
acestor corpuri de armată. Acest detașament va fi trecut 
sub comanda Principelui Carol al României și sub directa 
dv. conducere, în calitate de ajutor al său... Nicolae”. 


1. bc. 


www.dacoromanica.ro 


104 R. V. BOSSY 


Celelalte două detașamente fură puse sub ordinele gene- 
ralilor Gurko şi Kastzeff... 

Potrivit corespondenței de mai sus, trupele ruse lângă 
Plevna primeau doi comandanți cu totul independenți unul 
față de celalt, fără a mai aminti pe Principele Carol care, deşi 
purta titlul de comandant suprem al armatei de Vest, nu 
comanda de fapt decât trupele române... 

Detaşamentul generalului Totleben era compus din 63 
batalioane, 6 sotnii şi 264 tunuri; detașamentul generalului 
Gurko din 65 batalioane, 76 escadroane şi sotnii și 252 tu- 
nuri, în afară de acestea divizia 4-a română și o brigadă de 
călărași (12 batalioane, 8 escadroane, 36 tunuri) se afla sub 
ordinele sale. La dispoziţia directă a Principelui Carol se 
aflau diviziile române 1 şi 2, precum și 6 regimente de călă- 
raşi, adică : 30 batalioane, 24 escadroane şi 70 tunuri. 


CAP. VIII. 


Luarea Plevnei. 
Pag. 456. 

«Divizia 4-a română, care se afla pe poziţie la Nord-Est 
de divizia l-a de infanterie din gardă până în satul Demirs- 
kioi, a fost trecută acum sub ordinele generalului Daniloff 
comandantul diviziei a 3-a a gărzii şi urma să facă loc gre- 
nadierilor, retrăgându-se la stânga spre a ocupa poziţia dela 
Dolni Etropol până la Bivolari pe malul Vidului, unde avea 
să facă legătura cu trupele de pe malul cellalt.., 


Pag. 457. 

După ocuparea de către divizia 3-a de grenadieri a pozi- 
ţiei dintre aripa dreaptă a diviziei l-a a gărzii şi satul Dolni 
Etropol, divizia 4-a română trebuia să menţină și să apere 
poziţiunea aflată între satul sus menţionat și malul Vidului 
lângă Bivolari. Această poziţiune — lungă de aproape 5 km.— 
era prea întinsă pentru a putea fi apărată de divizia română. 
In afară de aceasta, poziţia mai prezinta și alte inconveniente : 
lângă flancul de Vest, pe malul opus, se afla satul Bivolari, 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 105 


cercetat des de Turci, cari, în modul acesta, puteau primi in- 
formațiuni amănunțite privitoare la repartizarea trupelor 
aliate. De mai mare însemnătate încă era un deal la Sudul 
satului acesta, care domina întregul teren la Vest de Vid şi 
pe înălțimea căruia Turcii ar fi putut așeza baterii și bom- 
barda întreaga regiune până în satele Dolni Etropol și De- 
mirskioi. Spre a nu lăsa acest avantaj inamicului și, pe de altă 
parte, pentru a dobândi o legătură mai puternică cu Românii 
la dreapta Vidului, generalul Gurko hotărî să ocupe dealul 
în noaptea dela 11 la 12 Noembrie. Misiunea de a ocupa dealul 
a fost încredințată batalionului 4 românesc în formațiune 
de tiraliori, precum și companiei a 12-a a regimentului gre- 
nadierilor din Astrahan. In seara zilei de 11 Noembrie, aceste 
trupe trecură pe jos Vidul şi ajunseră la deal, fără să li se 
opună vreo rezistență. Aci avură timpul să construiască, în 
timpul nopţii, o „lunetă” mică și câteva tranșee. Când Turcii 
zăriră dimineaţa nouile fortificaţiuni, ei au deschis un foc 
de arme foarte viu asupra lor din redutele dela Opanez, la care 
au răspuns grenadierii şi Românii. Noaptea următoare, un 
al doilea deal, la Est de cel precedent, a fost și el întărit. De 
oarece pozițiile Românilor se întinseseră prin ocuparea coli- 
nelor de pe malul drept al Vidului li s'au trimes zilnic ca ajutor, 
cu începere dela 13 Noembrie, câte trei companii din brigada 
2-a a diviziei a 3-a de grenadieri, 

Armata dela Plevna a fost împărţită la 15 Noembrie în mo- 
dul următor : un detaşament la Vest şi un detașament de 
asediu. Acesta din urmă, compus din 120.000 oameni, cu 522 
tunuri de câmp, 21 tunuri de asediu, 6 mortiere şi 6 mitra- 
liere, se afla sub ordinele directe ale generalului Totleben, 
în calitatea sa de ajutor al Principelui Carol. Oştirea aceasta 
era împărțită în 6 sectoare 1). 


Pag. 459. 

Primul sector se întindea din satul Bivolari până la Gri- 
viţa și era format din diviziile române 1 şi 2 de sub comanda 
generalului Cernat. 


1. Ibid., pag. 73 şi schița 16. 


www.dacoromanica.ro 


196 R. V. BOSSY 


Pag. 460. 

Sectorul al șaselea, la Vest de Vid, coprinzând poziţia de 
lângă Bivolari pe malul drept al râului, era apărată de... di- 
vizia a 4-a română cu artileria ei,... și de un regiment de că- 
lărași. Comandant era generalul Ganetzki. 


Pag. 460—463 Activitatea în diferitele sectoare dela 15 No- 
embrie la 16 Decembrie. 

Primul sector: In tot timpul asediului, Românii au lucrat 
cu un zel admirabil. Li s'ar fi putut imputa mai de grabă 
belşugul de fortificaţiuni decât lipsa lor. In deosebi de remar- 
cabil a fost numărul fortificaţiunilor închise pe cari le-au cons- 
truit în spetele lor. 

Cu ajutorul acestor fortificaţii, Românii puteau aștepta 
fără teamă atacurile turcești, deşi poziţiunea pe care o ocu- 
pau (cam 10 km. lungime) era prea întinsă pentru forţele lor... 

Printre lucrările efectuate de Români lângă Plevna trebuesc 
semnalate şi lucrările de mină. După ultimul lor asalt neiz- 
butit contra redutei Griviţa No. 2, Românii hotărîră să sub- 
mineze această redută și s'o arunce în aer înaintea unui nou 
asalt. In acest scop ei înaintară cu tranșeele și construiră o 
galerie de mine dela paralela 3-a —aflătă la o distanţă de 
30m. de redută — până sub zidul redutei unde așezară 3 
mine. Apoi au construit o galerie dela paralela 4-a înainte, 
punând 3 mine sub platforma fațadei Sud-Vest. Aceste lu- 
crări migăloase nu au adus însă foloasele așteptate căci, deși 
executate de Români cu cel mai mare secret posibil, fură to- 
tuş descoperite de Turci cari, la rândul lor subminară partea 
de Vest a redutei. Vestea aceasta ajunse până la Români şi-i 
opri de a face să explodeze minele lor și de a întreprinde un 
nou asalt. Deși lucrările Românilor erau demne de toată lauda 
din punctul de vedere cantitativ şi erau executate cu des- 
toinicie și precizie, ele dădeau însă dovadă de mai puţină 
competenţă technică decât acelea ale Rușilor și Turcilor și lăsau 
uneori de dorit din punctul de vedere calitativ (forma şi pla- 
sarea pe teren). Se întâmpla şi uneori ca Românii să lase la 
o parte fortificaţii necesare spre a efectua, cu mult zel, altele, 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 107 


inutile. Astfel, de pildă, comandantul corpului IX de armată 
rus raporta, după o inspecţie a redutei Griviţa No. 1, că în 
partea acestei redute ocupate de Români șanțurile erau joase 
și umplute cu petriş. Se spunea că tranșeele din împrejurimile 
redutei fuseseră așa de neîndemânatec plănuite încât tirul 
armelor nu era eficace decât pe o porţiune de teren de 150 
paşi în faţa tranşeelor. 

In legătură cu activitatea Românilor lângă Plevna, trebue 
amintită de asemenea aci o expediţiune la Rahova, la care 
şi Românii au luat parte. 

„Spre a se tăia drumul lui Osman Paşa, prin Rahova, la 
Vidin, s'a hotărât că Rahova trebue luată Turcilor. Un deta- 
șament a fost construit în acest scop din 4 regimente rusești 
de cavalerie cu o baterie de artilerie călăreață — comandate 
de generalul Meiendorfi —, precum și 7% batalioane de 
infanterie, 3 regimente de cavalerie și 30 tunuri toate din 
armata română 1). In acest număr sunt socotite toată cavale- 
ria şi 314 batalioane ale trupelor române dela Plevna, și 4 
batalioane cu 6 tunuri dela trupele române însărcinate cu 
paza Dunării. Cifra totală a trupelor române din acest deta- 
șament se ridică la 5.050 oameni 2). 

„„„S'a stabilit data de 19 Noembrie pentru asaltul contra 
fortificaţiunilor Rahovei. Românii izbutiră să ia câteva 
tranşee inamice. Asaltul totuși, în ansamblul lui, n'a avut 
succes. In ziua de 20 Noembrie, detașamentul a rămas la 
Rahova fără să reînoiască atacul. In noaptea dela 20 spre 21 
Noembrie, granizoana turcească (1300 oameni cu 3 tunuri) 
reuși să respingă un batalion român slab care-i tăia drumul 
spre Vidin, apoi fugi înapoi în cetate. Perderile Românilor 
lângă Rahova s'au cifrat — uciși și răniți laolaltă — la 9 
ofiţeri și 300 soldaţi 3). 

Cu începere de la sfârșitul lunei Noembrie, câte 15—20 
dezertori turci se predau zilnic la pozițiile românești și totul 


1. Sub comanda colonelului Slăniceanu. 
2. Pentru cifrele exacte, a se vedea Jbid., pag. 78. 
3. A se vedea Jbid., pp. 77—81. 


www.dacoromanica.ro 


108 B. V. BOSSY 


vaa 


arăta că dușmanul se va hotărî în curând să pue capăt, întrun 
fel sau altul, asediului din jurul său. 

La 26 Noembrie, câteva reigmente românești, cu un număr 
corespunzător de tunuri, au fost concentrate lângă fortul 
Alexandru, de unde porniră la Demirkioi. Scopul acestei 
acţiuni era de a se afla care era timpul necesar pentru o atare 
mișcare. Cu toată starea jalnică a drumurilor, mișcarea până 
la Vid, a fost executată în 3 ore. 

La 10 Decembrie, pe la ora 2 dimineaţa, avanposturile aripei 
drepte române înștiințară că Turcii își concentrau trupele 
lângă podul de pe Vid şi lucrau la construirea unui al doilea 
pod lângă cel dintâi. Cam după două ceasuri, avantposturile 
aripei stânge raportară că Turcii evacuaseră reduta Griviţa 
No. 2. Astfel fiind, generalul Cernat dădu ordin diviziei a 2-a 
române de a ocupa reduta 1). 

In fruntea diviziei înainta compania a 3-a de pionieri ai 
cărei ofițeri descoperiră 3 mine în redută și avură timpul să 
le tae funiile, cărora li se pusese deja foc, astfel încât minele 
nu au făcut explozie. După ocuparea redutei, divizia 2-a ro- 
mână se îndreptă, împreună cu divizia 3-a română, spre 
taberele de la Bucova-Lipa. Artileria românească deschise un 
foc energic contra acestor tabere, care ţinu până ce comandan- 
tul corpului IX de armată rus vesti că lagărul fusese părăsit 
de Turci. El a fost atunci ocupat fără rezistență de Români. 

Pe la ora 6 dimineaţa, în aceeaș zi, generalul Totleben 
a dat ordinul ca 4 batalioane românești să fie trimese, cu 
3 baterii, spre Demirkioi, ceeace s'a executat. 

Divizia 4-a română, precum și brigada ei de rezervă, înaintă 
în direcţia redutelor dela Opanez, dar nu putu menţine multă 
vreme această poziţie. La urmă, după ce își dădură seamă 
că orice încercare de a ieși din cetate le era zdrobită, Turcii 
ridicară steagul alb şi, 2.000 la număr, se lăsară luaţi pri- 
zonieri de Români. In ziua aceea, pierderile Românilor du fost 
nule, sau în orice caz minime. 


1. De fapt, It.-colonelul Cotruţ, comandantul reg. 6 linie, ocupă reduta 
Ibid., pag. 74. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 109 


Pag. 466. 


Şectorul al doilea: Autorul amintește din nou ocuparea de către Ro- 
mâni a redutei Griviţa No. 2 şi a lagărului Bucov-Lipa. 


„„„Pe când divizia 31-a de infanterie rusă înainta spre Vid, 
o parte din Români sosi din Bivolari peste dealurile dela 
Opanez la punctul în care pârâul Griviţa se varsă în Vid. 
O parte mai mică din prizonierii turci a fost trimisă la pozi- 
ţiile românești, restul a fost încredințat pazei regimentului 
123 din Koslov... 
Anul 1891, pag. 259. 

Sectorul al șaselea : ...Poziţiunea de nord a sectorului al 
șaselea a fost întărită de divizia 4-a română. 


Pag. 260. 

Trupele aflate la dispoziţia generalului Ganetzki în secto- 
rul al şaselea cuprindeau : ...divizia 4-a de infanterie română 
(13 batalioane, 18 tunuri, 4.500 subofițeri şi soldați)... şi o 
brigadă de călărași cu o baterie de artilerie călăreață (8 es- 
cadroane, 6 tunuri, 1100 subofiţeri și soldaţi)... 

Mai jos, spre Est de Dolni Etropol şi înspre Bivolari, se afla 
divizia 4-a română care ocupa cele două maluri ale Vidului 
pe o întindere de 6 km. Divizia era împărțită astfel că 7 ba- 
talioane și o baterie formau linia 1-a, iar 6 batalioane și o 
baterie linia 2-a. 


Pag. 506. Lupta finală. 

La amiază, Turcii perduseră orice nădejde de a continua 
lupta pe malul de Vest al Vidului. Diviziile 2 și 3 din gardă 
(din corpurile de armată IV şi IX) şi Românii avuseseră 
timpul să ocupe tot lagărul în jurul Plevnei și se zăreau acum 
pe dealurile dela apusul orașului. Corpul II de armată tur- 
cesc nu-și menţinu poziţiile decât până ce corpul I începu 
să se retragă. După aceea, brigada 6-a s'a retras spre Vid, a 
5-a sa predat prizonieră diviziei a 3-a a gărzii, iar a 7-a sa 
predat Românilor. Aceste două din urmă brigăzi au pus jos 
armele aproape fără luptă. 


www.dacoromanica.ro 


5. 


NOTE ASUPRA CAMPANIEI DIN TURCIA 1877—1878. 
DIN IAŞI LA CONSTANTINOPOLE DE ANTON VON 
ALFTHAN 1). 


Helsingtors, J. W. Edlund, 18792). 


CAP. I. 


Dela mobilizare până la lupta de lângă Gorni-Dubnik 


Brigada I de artilerie din gardă plecă pe front la 3 Sep- 
tembrie 1877, stilul gregorian. După un drum lung şi plicticos 
cu trenul, ajunseră însfârșit în Moldova. 


Dela Dubășaşi (pe Nistru) la Oniţcani. 


Avem prima oprire la Onifcani, sat moldovenesc așezat 
pe o coastă de deal. De la o casă la alta se întind câte două 
rânduri de grădini cu o trecere îngustă între ele. ceeace dă 
satului o înfățișare cracteristică. 

Deşi această parte a Basarabiei era anexată Rusiei dela 1812 


1. Anton-Reinhold von Alfthan, finlandez, născut în 1858, înscris în 1870 
în şcoala militară numită „Corpul cadeţilor finlandezi”, trecut în 1874 în 
„Corpul Pajilor Imperiali” din St. Petersburg, Paj de Cameră în 1878, sub- 
locotenent în brigada 1-a artilerie a gărzii în 1877, în care calitate trece Du- 
nărea la Zimnicea și participă la răsboiul contra Turcilor. După răsboi de- 
vine adjutant al guvernatorului general al Finlandei, apoi se retrage din ar- 
mată în 1881, ocupând diferite funcțiuni civile pe vremea stăpânirei ruseşti. 

2. Lucrarea se află în Biblioteca Universităţii din Helsingfors, înregistrată 
»„Suom. hist, 3.310.VIII.9”. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 111 


şi se afla de atunci sub administrațiunea rusească, locuitorii 
ei nu adoplaseră limba rusă şi îşi păstraseră de asemenea ce- 
lelalte obiceiuri nationale. 

Casele de lut acoperite cu pae ale sătenilor dau o înfățișare 
de mare curăţenie. Zidurile sunt văruite. De peretele din afară, 
înspre ogradă, este rezemată o laviţă pe care șed toată ziua 
gospodarii, tăcuţi și duşi pe gânduri, cu luleaua în gură. 
Faţa ţăranului moldovan este ovală cu o expresiune blajină 
şi cinstită, firea lui este tăcută, aproape descurajată, și deși 
copil al unei țări de miază-zi, aduce cu Finlandezul, prin 
liniștea felului său de a fi. Belșug mare nu prea e pe aci, dar 
mai mult din lipsa de inițativă, de silință şi de stăruință a 
locuitorilor, decât din pricina calității pământului. 

In mijlocul satului, o dumbravă mică și adumbrită, împrej- 
muită cu un zid: cimitirul. Privind crucile de lemn aplecate, 
mă gândeam la cimitirile încă necunoscute cari vor răsări 
pe urmele noastre, după sosirea la front, pe câmpurile Bul- 
gariei de Nord, în văgăunile Balcanilor, la poarta lui Traian 
şi pe câmpiile noroioase din valea Mariţei. 

Neaşteptata schimbare a vremei prezicea ploae pentru ziua 
a doua a marșului nostru în direcția Chişinăului, oraş despre 
care s'a vorbit mult de la mobilizarea armatei ruse în 1877. 

Şi întradevăr o furtună grozavă, o veritabilă catastrofă 
ne-a apucat în timpul marșului. 

Parcă se deschiseseră cerurile, ploua cu nemiluita, pică- 
turile de ploae erau așa de mari încât ne dureau destul de tare 
când cădeau pe feţele noastre. Caii nu mai înaintau decât 
cu cravașa și pintenii. Dar când grindina luă locul ploii și 
împinsă de vânt, lovi capul cailor, aceștia nu mai ascultară 
de nimic, se întoarseră și ne siliră să așteptăm sfârșitul fur- 
tunei. 

O vijelie de toamnă, care nu ţinu decât un sfert de ceas 
dar care udă complect hainele soldaţilor și prefăcu șoseaua 
într'o gârlă prin care trebui să bălăcim până în oraş. 

Chişinăul nu merită nici o descriere ca oraș, dar din cauza 
comerțului de aci, atât de desvoltat în timpul răsboiului, a 
ajuns o localitate istorică memorabilă. Seara se făcu ilumi- 


www.dacoromanica.ro 


112 B. V. BOBSY 


nație în grădina cea mai de seamă a orașului și toții militarii 
se adunară acolo. Intrând în restaurant nu găsii decât mi- 
litari, cari discutau cu aprindere ultimul comunicat oficial 
privitor la atacul nenorocit de la Plevna din 11 Septembrie 
(30 August, după stilul vechiu). 

In mijlocul odăii erau așezați, în jurul unei mese, un mare 
număr de ofițeri. Ei purtau o uniformă albastră cu guler 
brodat în argint și nasturi de argint. Tipul feții lor ca şi limba 
pe care o vorbiau îi arăta ca străini. Erau ofițerii batalionului 
3 de Skarpskytte (trăgători) finlandezi ai Gardei Imperiale, 
care sărbătoreau în ziua aceea patronul batalionului... 

A doua zi, bateria porni spre Străşeni, sat pe jumătate 
moldovenesc, pe jumătate rusesc, iar în ziua următoare 
poposirăm în satul ruso-evreesc Călăraşi.  Starostele ne 
duse la o casă aflată pe ulița principală, unde găsirăm nu 
numai confort, ci chiar lux. 

Dar divanurile acoperite cu catifea roșie nu izbuteau să 
împedece o oarecare atmosferă caracteristică care ne con- 
vinse că trăsesem la Evrei, ceeace nu doriam de loc. Până la 
urmă găsirăm locuinţă la un negustor dela ţară, atunci che- 
marăm bucătarul popotei să ne pregătească masa... 

Ușa se deschise deodată şi un civil purtând brățară albă cu 
cruce roşie intră în odae. Era medicul unui tren sanitar sosit 
în seara aceea. 

— „Vii de la Iaşi?” — întrebă colonelul pe noul sosit. 

— „Vin de la Frăţeșşti, ceva mai departe ca București, 
la șapte verste depărtare de Giurgiu” — răspunse doctorul — 
„„ŞI aduc cu mine răniți din ultima luptă de lângă Plevna”. 

— „Ce se mai spune de la cartierul general?” 

— „Atmosfera este destul de apăsătoare. Se pare că Me- 
hemed Ali Pașa a reușit să-şi facă drum printre liniile dela 
Kara-Lom şi a izbutit, lângă Kazelovo, să respingă trupele 
noastre şi să ocupe poziţiunea 1). Există temeri pentru Târ- 
nova și pentru soarta trupelor dela Șipka. Se aude că ar fi 
vorba să se mute din nou cartierul general dela Biela la 


1. V. General Rosetti, o.c., pag. 45. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 113 


Gorni-Studen și că se așteaptă corpul gardei cu multă ne- 
răbdare”, 

— „Cred și eu,” — urmă acela care începuse conversaţia — 
„vor să ne dea și nouă prilejul de a ne sparge capul!” 

Masa isprăvită, făcurăm o plimbare prin sat, atrași de 
farmecul serii. 

La marginea satului, în fața unei colibe de lemn, se aflau 
adunaţi bărbaţi și femei cari petreceau seara jucând. Ei se 
țineau de mână și jucau în roată, dar uneori dansau și câte 
doi. Se purtau cuviincios și liniștiți. Inchiși la faţă, cu părul 
negru, nu încăpea nici o îndoială că erau din neamul 
tainic și pribeag pe care nici o putere în lume nu-l poate opri 
de a se lăsa dus de pornirile sale seculare. Aici, într'adevăr, 
jucau țiganii, nepăsători, dar alături se afla o ambulanţă 
plină de oameni istoviți veniţi de la un răsboi sângeros și 
crunt. 

După o zi de odihnă, ne îndreptarăm, la 9/21 Septembrie, 
spre satul Grăseni 1) Oprirea următoare avea să fie în Iași, 
capitala Moldovei. 

In zori de zi mă trezi un sergent de artilerie — grad co- 
respunzător cu cel de subofițer de infanterie. Primisem ordin 
de a pleca înainte cu convoiul. 

In loc de a porni călare, mă urcai într'o căruţă trasă de doi 
cai mici românești. Erau înhămaţi în mod foarte primitiv : 
gâtul calului era încins cu un brău de care erau legate două 
frânghii ale căruţei. 

Pe la amiază sosirăm la granița ruso-română, lângă stația 
Ungheni. Formalităţile fură îndeplinite repede, dar ne-a tre- 
buit multă vreme până ce podul de cale ferată — singurul 
care există pe Prut — a putut fi descongestionat de numeroa- 
sele trenuri de marfă, spre a ne lăsa să trecem cu căruțele 
noastre. Lăsai unui sergent de artilerie ordinul să suprave- 
gheze convoiul și dădui bice cailor. Treceam acum iute pe șo- 
sea, prin păduri şi câmpii, pe lângă case țărănești și stâlpi 
telegrafici. 


1. In text: „,Grazieni”, 


www.dacoromanica.ro 


114 R Y- ROSY 


Priveliştea pe care o străbăteam se prefăcea acum într'un 
şes roditor și oamenii întâlniți în cale înfățișau atât prin 
trăsăturile feții cât și prin port, tipul caracteristic românesc. 
Cămașa albă coborâtă până la genunchi peste iţarii de pânză 
albă, opinci în loc de cisme, cari nu sunt purtate decât pe 
vreme ploioasă, chimir de piele, un cuţit, un amnar și o pungă 
de tutun, cojocul aruncat pe umeri, toiagul în mână, iată 
portul ţăranului român care ne ieșia în cale. Fetele românce 
erau frumoase de nespus în portul lor naţional, cu fota strân- 
să la mijloc. 

Dar iată că se înalță în zare turlele și clopotniţele bisericilor 
din Iaşi. Ajungem într'o mahala cu cocioabe de lemn și 
uliți strâmte şi murdare. Mulţime de oameni se aduna ca să 
nu piardă prilejul de a ne privi. Mulțimea era alcătuită dintr'un 
amestec de rasse orientale : Români, Greci, Evrei, Armeni, Ţi- 
gani, ba chiar ici colo vreun soldat rus. Ne ducem îndată 
la gară, unde comandantul ne înștiințează că trupele sosite 
au așezat o tabără în sud-estul orașului. 

Atâta informaţie am putut obține şi noi. In genere, nimeni 
nu găsea cu cale să ne spună ceva 1). Nu era vreo persoană 
specială care să indice trupelor, la sosire, locul unde urmau 
să-și așeze lagărul, astfel încât fiecare trupă trimetea patrule 
în toate părțile până să găsească locul taberilor. Uneori, cer- 
cetările acestea rămâneau fără rezultat, afară numai dacă 
vreo împrejurare neașteptată nu deslega problema. 

Cu cât ne aproiam de centrul orașului, cu atât cele ce se 
înfățișau ochilor noșțri erau mai plăcute de privit, până ce 
ajunserăm pe o stradă frumoasă și asfaltată. Demne de ad- 
mirat erau tărsurile de piaţă atât de elegante, cu cai frumos 
înhămaţi, puse la dispoziţia publicului în schimbul unei taxe 
bucuros plătite având în vedere comfortul şi plăcerea pe cari 
le procurau. Pe capră, la stânga birjarului, se află un biciu 
mare care fâlfâe în vânt. Șirurile de case frumoase, prăvăliile 
cu galantare atrăgătoare, cafenelele superbe ne dădeau impresiu- 
nea plăcută de a fi ajuns într'un oraş construit în mod occidental. 


1. A se vedea şi Iorga, o. c., pag. 96. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 115 


In mijlocul acestui lux orbitor, biata noastră căruță tre- 
buia să pară foarte primitivă, semănând mai mult cu carele 
în care se transportă gunoiul. 

După amiază sosi și bateria noastră. Nu fără greutate stră- 
bătea ea orașul: caii alunecau, ba uneori și cădeau pe pa- 
vajul ajuns lunecos din cauza ploilor. 

După ce instalarăm corturile, ne schimbarăm ţinutele de 
drum în altele mai potrivite cu o vizită în oraș și plecarăm 
să mai admirăm Iaşul. 

Printre clădirile oficiale cercetarăm universitatea, palatul 
domnesc aflat singur pe o piaţă, seminarul, catedrala cu patru 
turle și o sumedenie de biserici mai mărunte. 

Prăvăliile sunt bogat aprovizionate, găsirăm tot ce ne tre- 
buia, ce este drept pe preţuri foarte ridicate. Dar în zadar 
căutam cu ochii burlanele fabricilor în cari ne-am fi așteptat 
să se lucreze măcar o parte din mărfurile din prăvălii. Orașul 
Iaşi nu posedă însă nici o industrie, iar Românul nu se înde- 
letnicește cu meșteșug manual. 

Constituţia românească promulgată în 1866 este foarte 
liberală și asigură cetăţenilor principatului, în afară de liber- 
tatea învățământului, a presei și a întrunirilor, și inviola- 
bilitatea persoanelor şi a confesiunilor. De aceea se întâlnesc 
în Iaşi oamenii cei mai deosebiți. Astfel „,scapeţii”, opriţi 
în Rusia, au găsit aci adăposturi liniștit; sunt mai toți de 
meserie birjari și formează o societate bărbătească organi- 
zată după modelul comunist. Ei se pot lesne recunoaște după 
fața lor spână care, la adulţi mai ales, pare foarte stranie și 
produce o impresiune curioasă asupra trecătorilor. 

Pe străzi se observă animaţie mare. Rareori însă se întâl- 
nesc plimbându-se pe jos persoane din lumea mare, doamne 
mai ales. Când se întâmplă așa ceva, atunci persoana este 
întotdeauna urmată de vreun servitor. 

In împrejurimile orașului se află un pare mare 1), în care 
lumea elegantă se plimbă seara cu trăsura. Mulţi tineri mol- 
doveni 2) îndrăgostiţi privesc cu inima tremurândă cum trec 


1. Copou. 
2. In text: „valachisk”, 


www.dacoromanica.ro 


116 R. V. BOSSY 


pe aci boeroaicele frumoase și gătite, cu nasul lor roman, cu 
gura lor subțire, cu părul lor închis și lucios, cu ochii negri 
şi arzători. Doamnele poartă adesea costumul național. Din 
nenorocire însă buclele cele multe nu sunt adesea decât mreji 
înșelătoare, iar ochii frumoși şi plini de neastâmpăr nu oglin- 
desc întotdeauna credința. 

Cofetăriile sunt, îndeosebi după amiaza, locul de predi- 
lecţie al eşenilor. Printre hoteluri, „Hotel du Nord” este cel 
mai recomandat străinilor; el este situat în centrul orașului 
şi se compune dintr'o clădire cu două caturi, formând un pă- 
trat în jurul unei curți spaţioase. 

In timpul trecerii trupelor ruse, se întâlneau mulţi ofițeri 
în sala de restaurant a acestui hotel. Cum intrai seara, îţi 
și loveau auzul zăngănitul săbiilor și glasuri vesele. Bufetul 
era bine asortat, o masă lungă luminată de câteva lămpi se 
întindea în mijlocul sălii, alte mese mici se aflau rânduite 
de alungul pereţilor. Lăutarii şi cântăreții dacă nu erau încă 
în restaurant înaintea venirei noastre, sosiau numai decât 
după noi. De abia ne aşezam la masă și „ţimbalagiul” și în- 
cepea să atingă strunele, schițând câteva acorduri, pe când 
tovarășul lui se apuca să cânte primul cuplet din prea cu- 
noscutul cântec : „Ich reit durch Feld und Wald”. Pintenii 
şi săbiile ţineau tactul sprintenei melodii, pe când vreun spec- 
tator tăcut s'o fi gândit fără voe că în curând, peste câteva 
săptămâni poate, mai mulți din aceia cari făceau atunci zgo- 
motul acesta tânăr și nevinovat nu vor mai putea niciodată 
să lovească pintenii unul de altul. 

leșind din retaurantul hotelului, aceleași sunete sunt re- 
petate de o îlanşnetă, iar a doua zi, în timpul vizitei ce fac 
la lagărul batalionului gărzii finlandeze, aud cântând în cor- 
turile ofiţerilor : „Da, eu sunt micul postilion”. 

Potrivit ordinului de zi, pornirăm la 13/25 Septembrie !), 
cu trenul, spre capitala Munteniei. O animaţiune mare dom- 
neşte în gările de pe această linie. Se văd acolo Români, 


1. In aceeaş zi pleca spre Bucureşti, cu acelaș itinerar şi batalionuj fin- 
landez al gărzii. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 117 


Unguri, Evrei de rit spaniol etc. Nişte oameni îmbrăcaţi curios, 
cu expresiuni energice pe feţele lor, cu ochi lucitori şi păr negru 
sunt Armeni. Vestele lor lungi de mătase și sacourile de cati- 
fea atrag îndată privirea. Negustori îndemănateci și foarte so- 
lidari între dânșii, ei adună averi mari, dar nu izbutesc să fie 
iubiți de obştea locuitorilor. 

La 14/26 Septembrie trecurăm prin Ploeşti, unde s'a aflat 
câtva timp cartierul general rusesc. In seara aceleiaşi zile 
ajunserăm în capitala României, veselul Bucureşti. 

Cu un adevărat sentiment de fericire intrarăm în sala de aş- 
teptare bine luminată a gării. In jurul unei mese se zărea o 
sumedenie de uniforme multicolore. Găseai acolo nu numai 
ofiţeri de pe front, ci şi funcţionari în uniformă dela contabi- 
litatea armatei, telegraful și poşta militară, precum și ofi- 
terii de intendenţă, căci nu trebue uitat că Bucureștii erau 
centrul de aprovizionare al oștirei. 

Vânzători de mărunţișuri ofereau plăpămi de lână, șaluri, 
ciorapi, cămăși călduroase și alte lucruri de care un ostaș poate 
avea nevoe în vieața sa de pe câmpul de luptă. Vânzători de 
ziare ne întindeau jurnalele diferitelor ţări. 

Bucureştii sunt un oraș întins, cu vreo 200.000 locuitori, 
interesant de vizitat, chiar în treacăt. Privit din depărtare, 
în lumina amurgului, înfăţişează un tablou încântător și mi- 
nunat. Nenumăratele biserici cu turlele lucind în soare, cu 
crucile lor strălucitoare ca aurul, mănăstirile construite în 
stilul caracteristic al țării, dar acum aproape dărăpănate, 
clădirile mărețe la rând cu dughenile sărăcăcioase, acoperi- 
șurile de olane printre care se zărește verdeaţa grădinilor, 
toate formează o panoramă de o frumuseţe desăvârșită care 
se desfășoară în faţa ochilor noștri. 

Ce păcat că aceste impresiuni plăcute dispar de îndată ce 
soarele asfinţeşte ! Suntem siliți să trecem în întuneric prin 
şoseaua lungă care duce din gară în oraș, arcurile trăsurilor 
fiind în primejdie de a fi strâmbate sau frânte în drumul făcut 
prin mahalale, ale căror străzi de o murdărie de neînchipuit 
se prefac când plouă, în adevărate cloace. Trebue însă să 
recunoaștem că o mare parte de răspundere în starea deplo- 


www.dacoromanica.ro 


118 R. V. BOSSY 


rabilă a şoselelor o au carele grele, încărcate cu aproviziona- 
ment pentru armată, care treceau prin Bucureşti în timpul 
răsboiului... 

Nenumăratele ulicioare ale Bucureştilor, care se încruci- 
şează la fiecare pas, precum şi rândurile de case neregulate 
şi murdare nu dau impresiunea unui plan bine întocmit de 
sistematizare. Rar se întâmplă călătorului să vadă contraste 
atât de izbitoare ca în acest oraș. Palate frumoase stau ală- 
turi cu biete cocioabe, cu măcelării murdare; echipaje ele- 
gante se întâlnesc cu căruțe primitive ; lume bine îmbrăcată 
se împiedecă de ţigani pe jumătate goi. Acelaş contrast există 
între bulevardele din centrul orașului și străzile mici din 
mahalale. 

Am descris în linii mari starea mizerabilă a cartierelor şi 
mahalalelor îndepărtate; centrul dimpotrivă prezintă as- 
pectul luxos al orașelor mari din apus: străzi pavate fără 
cusur, case înalte, magazine scânteietoare, hoteluri spaţioase 
și confortabil amenjate. 

Animaţia pe străzi este foarte intensă. Vezi oameni cari 
perd toată ziua, de dimineaţă până seară tot plimbându-se 
pe trotuarele străzii celei mai distinse. Printre pietoni, fe- 
meile nu pot fi de loc considerate cele mai leneşe, par chiar că 
cunosc întreg publicul pe care-l întâlnesc. Se zice că şi multe 
din doamnele cari se plimbă cu trăsura ar duce o viaţă ușoară. 
Despre bărbaţi nu spun nimic căci lor li se recunoaște pre- 
tutindeni dreptul de a fi extravaganți. 

Ne-ar mai fi rămas multe de văzut, dar se făcuse după amiază 
şi trebuia să pornim cu bateria. Sosirăm seara la Frățeşti. 

Tabăra bateriei a 4-a se află la câțiva metri de gară, pe 
o câmpie monotonă; ceva mai departe se ridică corturile 
trăgătorilor finlandezi din infanterie. Poimâine plecăm îm- 
preună cu ei, spre câmpul de luptă care nu mai este prea în- 
depărtat de aci. Vom folosi ziua de odihnă de mâine spre a 
face o excursie până în orașul apropiat Giurgiu, pe malul Nord 
al Dunărei. 

Soarele este sus pe cer când parcurgem pe jos distanța 
scurtă dela gară și ajungem în centrul orașului, pe o piaţă de 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 119 


forma. unui poligon regulat. In mijlocul pieţii se află un turn 
vechiu și nici un călător nu vrea să piardă prilejul de a se 
urca sus pe turn. Acolo, de pe o mică galerie, ne aruncăm 
privirile peste priveliștea dimprejur. Dincolo de Dunăre se 
vede cetatea Rusciucului. Sus, pe platoul muntos se zăresc 
corturi albe şi conice peste cari flutură în vânt semiluna tur- 
cească ; mai jos, pe povârnișul de lângă fluviu, este aşezat 
orașului Rusciuc cu minareturile sale albe îndreptate spre 
cer. De jur împrejur, unele deasupra altora, se văd mai multe 
ziduri de apărare groase, acolo sunt puternicele baterii de 
cetate ale Turcilor. 

De vrei să cunoști rezultatul produs de aceste baterii, uite-te 
în jos la orașul de aci : locuitorii și-au părăsit casele, distruse 
acum din temelie. De altfel nici bateriile ruse și române de 
pe mal, cu tunuri și mortiere (cu calibru de 0,216 cm.) nu s'au 
purtat altfel faţă cu bateriile și casele din cetatea turcească 
de peste fluviu... 

La 281) Septembrie, bateria, sub escorta batalionului 3 al 
trăgătorilor finlandezi din garda Imperială, se îndreaptă spre 
Zimnicea, unde se aflau în apropiere podurile şi pontoanele 
de trecut Dunărea. 

Deși nu eram încă pe câmpul de luptă, înaintam totuși 
după regulele prescrise pentru toate trupele aflate în țară, 
inamică : infanteria trimetea înainte trei pichete și o avant- 
gardă de 50 soldaţi comandaţi de un ofiţer, cari mergeau la 
o distanță de 200 pași în faţa batalionului. După ei venea 
bateria pe coloană, astfel ca fiecare tun să fie întovărășit de 
carele cu muniții și de afeturile de rezervă. Trăsurile de am- 
bulanță urmau întotdeauna coloanele fiecărei trupe, pe când 
convoiul forma o coloană specială care venea în urmă de tot... 

Ținta comună a marșului nostru era un sat mic numit Pu- 
tinea 2). A doua zi, ajunserăm în alt sat, Bragadiru 2), în fața 
căruia curge un afluent al Dunărei, Vedea. Pe când bata- 


1. Data greşită, plecarea a fost la 29 Septembrie. 
2. 30 Septemvrie. 
3. 1 Octomvrie, 


www.dacoromanica.ro 


120 R Y- posg 


lionul își așează bivuacul în sat şi ofițerii se pun la masă în 
aer liber, bateria noastră coboară până la fluviu, unde își 
stabilește parcul, cu gurile tunurilor îndreptate spre sud. 
Se pun corturile ofiţerilor într'un crâng de pe mal. Fluviul 
nu este larg aci, apele sale curg liniștite între malurile aco- 
perite cu copăcei înverziţi. 

Seara e plină de tăcere. Nenumărate stele sclipitoare pre- 
sară nesfârșita întindere a cerurilor. Luna răsărită apare şi 
scaldă întreaga priveliște în lumina ei. Zvon de cântec se ri- 
dică din sat: răsună în văzduh, blândă și cuvioasă, rugăciu- 
nea de seară a ostașilor finlandezi. 

Disdedimineaţă, a doua zi, începe marșul spre Zimnicea 1), 
lângă Dunăre. Çu cât înaintăm pe câmpia întinsă și ne apro- 
piem de fluviu, cu atât ni se desluşeşte mai limpede în fața 
ochilor măreaţa panoramă. 

Acolo în dreapta este Zimnicea, unde ne despărțim de 
România și de Români ; în faţă, peste Dunăre se zăreşte Şistov 
care, cu minaretele lui, pare din depărtare un sat mic prins 
între munţi. Drept în faţa noastră se văd podurile şi pontoa- 
nele legând între ele insule destul de mari, peste Dunărea 
care aci apare mai mult ca o mare decât un fluviu. Este greu 
de descris toată mișcarea care domnește pe malurile flu- 
viului lângă Zimnicea și Şistov. Birjele românești trase de cai 
mici și slabi, căruțele bulgărești şi o sumedenie de trăsuri 
de formă neprecisă se îngrămădesc pe șosea, unele peste 
altele, îmbâcsind podul. Găruţaşii, mai toţi Români, purtând 
cămăși lungi albe, cu căciula în cap, mână nepăsători caii 
lor înceţi și împovăraţi. 

Povara o compun în deosebi aprovizionările. Făina, pâinea, 
furajul pentru cai, de cari putea să aibă nevoe numeroasa 
armată rusă în Bulgaria, totul era transportat peste fluviu. 
Se poate astfel lesne închipui ce îngrămădeală, ce haos și 
ce zarvă s'au produs, după primul atac al Plevnei, când un 
bulgar călare răspândi vestea neadevărată că vin Ţurcii. Fapt 
de neînțeles, căruia i se dete numele de „panica dela Șiștov”. 


1. 2 Octombrie. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 121 


După o zi de odihnă, începurăm trecerea Dunărei. De cu 
noaptea răsunase văzduhul de tirul tunurilor dela Plevna 
și prea puţini dintre noi se putură odihni liniștiți. La 20 Sep- 
tembrie/2 Octombrie, trecurăm Dunărea. 


Pag. 31. 

La Poradim se află cartierul general al Principelui Carol 
al României. Fiind comandantul grupului de armate de care 
fără îndoială urma să depindem și întrucât era, în afară de 
acesta și Domnitor, a inspectat trupele. Apoi le trecu în ins- 
pecţie și generalul Todleben. Ni s'a spus că amândoi erau 
comandanții noștri supremi. 


Pag. 41. 

Lupta dela Gorni Dubnik. Opt escadroane de călărași 1) 
au primit ordinul să treacă la vest de Teliș de a lungul Is- 
kerului. Generalul Arnoldi, dispunând de 19 escadroane, de 
2 batalioane româneşti 2) şi de 16 tunuri, urma să procedeze 
la un atac fals contra poziţiei Dolni Dubnik °). Generalul 
Cernosuboff, cu 700 cazaci, 5 batalioane românești, 6 tunuri 
din artileria călăreaţă, trebuia, din poziţiile luate lângă Dolni- 
Etropol $), să respingă un atac eventual pornit din Plevna. 


Pag. 57. 

După evacuarea poziției Dolni Dubnik. A doua zi de di- 
mineaţă (2 Noembrie), toate trupele se îndreptau, pe șoseaua 
cucerită, în direcţia Plevnei. Divizia 2-a din gardă şi brigada 
trăgătorilor finlandezi (Skarpskytte) rămaseră ca rezervă în 
faţa poziţiei Dolni Dubink. Divizia l-a fu așezată, cu arti- 
leria ei, între Trina 5) și satul Bivolar, pe malul drept al Vi- 


1, Brigada de călăraşi (reg, 5 şi 6) comandată de colonelul C, Formac, 
Ibidem, pag. 71, 

2. Batalionul 2 vânători şi un batalion din reg. 12 dorobanţi. Loc. cit, 

3, La acest atac fals a luat parte şi brigada de cavalerie a colonelului 
Victor Creţeanu, l c, 

4, In text: „„Netropoli”, 

5, In text: „Termina”. 


www.dacoromanica.ro 


122 R. V. BOSSY 


dului, la Nord-Est de satul Dolni-Etropol. Misiunea ei era 
de a menține contactul cu divizia 4-a română 1), lângă Dolni- 
Etropol, în vederea asediului complect al Plevnei. 


Pag. 59. 

Pa linia Dolni Elropol—Dolni Dubnik-Trina?). Bateriile 
românești bombardau toată ziua micile fortificaţii aflate la 
capul podului de peste Vid. 


1. Comandată de colonelul Al. Anghelescu. 
2. In text: „Ternina”. 


www.dacoromanica.ro 


6. 


CE AM VĂZUT ŞI PRIN CÂTE AM TRECUT IN TIMPUL 
RĂSBOIULUI RUSO-TURC DIN 1877—78:, DE COLONEL 
VICTOR TUDERUS °). 


CAPITOLUL I 


Ordinul de mobilizare este primit cu entusiasm de regiment, 
deşi era aşteptat încă de când Marele Duce Nicolae, coman- 
dant în șef al armatei, concentrase trupele în Basarabia, la 
frontiera românească. Corpul gardei nu a fost însă mobilizat 
decât după enormele perderi de lângă Plevna care necesitară 
o sforțare puternică. La 16 August 1877, dragonii din gardă 
pornesc pe itinerarul următor : Moscova-Kursk-Kiew-Jaşi-Bu- 
cureşti. Călătoria este plăcută ; pretutindeni serbări și ovaţiuni 
Intrând în Basarabia, găsim dealuri despădurite, mărăcini- 
şuri joase şi lanuri de porumb monotone. Un vânt cald ri- 
dică praiul alb, satele sunt lipsite de grădini, casele locuito- 
rilor pline de insecte. Sculeni a fost ultimul popas înainte 
de frontiera românească și acolo, generalul Gurko, coman- 
dantul diviziei, inspectă regimentul. 


1. „Vad jag sett och upplevat under fâlttaget 1877—1878”. Manuscris 
aflat la Biblioteca Universităţii din Helsingfors, înregistrat „E./ I 8”. 

2. Născut în 1852 la St. Michel (Finlanda), a luat parte la răsboiul 1877— 
1878 ca sublocotenent şi apoi locotenet în regimentul dragonilor din garda 
Imperială rusă (cu garnizoana din timp de pace în Novgorod). Stabilit la 
bătrânețe în Nizza, moare acolo în 1925. Manuscrisul său, cuprinzând 294 
pagini în 40, a fost scris în anii 1902—1905, după jurnalul ţinut în timpul 
campaniei. 


www.dacoromanica.ro 


124 R. V. BOSSY 


CAPITOLUL III. 


Prin România la câmpul de luptă. 


După o zi de odihnă în Sculeni, regimentul, își urmă la 8 
Septemvrie drumul spre sud și, 2 km. mai departe, trecu 
Prutul, graniţa dintre Rusia și România. 

Cu intrarea noastră pe teritoriul român se modifică și or- 
dinea de marş, care se efectuă de acum pe brigadă. Regi- 
mentul nostru forma împreună cu grenadierii Gărzii lm- 
periale și cu bateria a treia a gărzii călări o coloană comună 
pusă sub comanda comandantului nostru de brigadă, ge- 
neralul-maior Leonoif. Potrivit convenţiunei încheiate între 
Rusia şi România, trupele ruse nu puteau fi încartiruite în 
orașe şi sate, în timpul marșului lor prin România, ci urmau 
să-şi aşeze taberele în afara acestora. Ținta primei noastre 
zile de marș pe pământ străin era capitala Moldovei, Iaşi. 
Drumul de parcurs nu era lung, vreo zece kilometri... Primul 
nostru bivuac a fost dispus în împrejurimile orașului /aşi. 

Fiecare ofițer primise în Sculeni un cort, chemat cort- 
adăpost, ce era transportat, cu celalte efecte ale ofiţerilor, 
de convoiul escadronului. Dădui ordin lui Stepan, ordonanța 
mea, să-mi așeze cortul pe când îmi schimbam ţinuta spre a 
vizita orașul românesc. Câteva trăsuri de piaţă elegante se 
aflau lângă tabără și așteptau mușterii; la una din ele era 
înhămată o prea frumoasă pereche de cai de trap. Mă urcai 
în una din aceste trăsuri, împreună cu trei camarazi, și por- 
nirăm înspre oraş. Trăsura o luă mai întâi pe o şosea largă 
și pavată, împrejmuită de parcuri și grădini stufoase. Dar 
deodată potcoavele cailor loviră pe asfalt și ne aflarăm în 
orașul însuș. Treceam acum în fața unor vile, unele mai ele- 
gante decât altele, ale căror fațade frumoase și partere de 
flori minunate provocară via noastră admiraţiune. Urmară 
apoi rânduri de case, cele mai multe în stilul Renașterei, prăvălii 
superbe cu galantare luxuoase, cafenele și restaurante. Ne 
aflam într'un oraș, mare, absolut modern, care, prin eleganța 
sa, putea rivaliza cu cele mai frumoase orașe din Europa. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 125 


Ştiam că Iaşii se bucură de renumele unui oraș frumos, nu mă 
aşteptam însă să găsesc în România un gust estetic atât de 
rafinat la fiecare pas. Impresiunea aceasta plăcută era sporită 
încă de eleganța publicului din oraș, mai ales a Româncelor, 
vestite pentru frumuseţea lor, care se plimbau pe stradă cu o 
graţie neasemuită și ne aruncau pe furiș, nouă străinilor, 
priviri de curiozitate și ni se părea chiar uneori de încurajare. 
Trebue să adaog totuși numai decât, ca să fiu drept, că au- 
zisem vorbindu-se atâta de ușurătatea frumoaselor Românce 
și de sentimentele lor repede înilăcărate, încât se poate prea 
bine ca, influnețat de aceasta, să fie interpretat greșit 
privirile cele mai nevinovate. 

Trăsura se opri în faţa unuia din hotelurile cele mai fa- 
shionable ale orașului. Preţul cerut de birjar — doi lei — 
părea fabulos de eitin, ţinând seama de eleganța trăsurei și 
de lungimea drumului parcurs. Nu pot spune acelaș lucru, 
din nenorocire, de prețurile restaurantelor și hotelurilor care, 
de bună seamă din pricina sosirei trupelor ruse, erau foarte 
ridicate. 

După ce mi-am astâmpărat foamea şi m'am odihnit după 
masă, m'am plimbat prin oraș. Am făcut unele cumpărături, 
apoi am nemerit într'o cafenea elegantă unde găsii câţiva 
camarazi și petrecui restul zilei. Noaptea târziu m'am întors 
la tabără și pentru prima oară dela începutul campaniei, 
am dormit sub cortul meu. 

A doua zi, disdedimineaţă, brigada și-a urmat drumul 
spre sud... In nordul României satele mi s'au părut rare, 
orașele dimpotrivă destul de numeroase și în genere despăr- 
ţite unul de altul doar prin distanța unei zile de marş. Ne-a 
fost astfel cu putință să ne așezăm bivuacul în fiecare zi a- 
proape de un oraș. In felul acesta, am făcut cunoștiinţă cu 
orașele Vaslui, Bârlad, Tecuci, Focşani, Râmnic, Buzău şi 
Ploeşti. 

Cele mai multe din aceste orașe, deși mai mici decât Iași, 
se distingeau prin curăţenia şi eleganța lor. Casele aveau de 
obicei numai unul sau două caturi ; erau de cele mai multe ori 
construite ca nişte vile, într'un stil arhitectonic ales. Gră- 


www.dacoromanica.ro 


126 ER. V, BOSSY 


dini fermecătoare înconjurau adesea aceste clădiri plăcute. 
Casele erau tot atât de elegante înăuntru ca în afară : odăile 
îndeobşte mari şi luminoase cu ferestre duble și sobe frumoase, 
pereţii și tavanele zugrăvite cu mult gust în ulei sau „al-fre- 
sco”, În ficeare oraș se aflau restaurante bune și prăvălii 
unde găseai de toate, precum și o grădină publică nelipsită, 
loc de întrunire preferit al locuitorilor după amiaza şi seara. 
Grădina aceasta publică sporia simţitor farmecul orașelor. 
Nu sufeream de necunoașterea limbei române, de oarece se 
vorbia limba franceză în toate oraşele româneşti, astfel încât 
mă descurcam în toate împrejurările. Firea meridională vie 
a populaţunei se manifesta pretutindei, creind o atmosferă 
de veselie constantă. Oriunde sosiam, eram întâmpinați de 
sunetele unei muzici vesele, executate de un taraf de lăutari, 
cari cântau atunci cu foc melodii și arii la modă. 

Ramificaţiunile Carpaţilor, care ajung până aproape de 
Iaşi sub forma unor dealuri împădurite, scad din ce în ce mai 
mult spre sud și dispar cu totul lângă Focşani. Aci ţara se trans- 
formă într'un şes întins până la Dunăre. Deși bătea un vânt 
de miază-zi, primele zile ale marșului nostru prin România 
au fost destul de reci şi noaptea cu brumă. Pe la mijlocul lui 
Septemvrie vremea s'a schimbat şi s'a făcut mai cald. 

La 20 Septemvrie, brigada ajunse în Ploeşti, primul oraş 
mai însemnat pa care-l întâlnim de când părăsisem Iașul. 
Cu casele sale arătoase, cu teatrul său frumos, cu prăvălii şi 
cafenele elegante, Ploeşti producea impresia unui oraş mare. 
Inainte de trecerea Dunării de către trupele ruse, cartierul 
general al armatei de operaţii se stabilise în Ploeşti şi chiar 
Impăratul şezuse aci câtva timp. 

Nopțile reci sub cort vătămaseră sănătatea mea. Mă sim- 
team rău de la o bucată de vreme, mai ales dela sosirea în 
Ploeşti. Trebuii deci să cer învoirea de a locui în oraș, ceeace 
era îngăduit în caz de boală. Ofiţerul cu încartiruirea, foarte 
îndatoritor, mă duse în camera ce-mi rezervase. Care nu-mi 
fu mirarea aflând că urma să stau în una din vilele cele mai 
distinse şi alese ale orașului, la o familie bogată care pusese 
o odae foarte frumoasă la dispozițiunea mea. Aflai în urmă 


www.dacoromanica.ro 


MĂRŢYRII FINLANDEZE 127 


că marele duce Wladimir locuise vila aceasta, cât timp fusese 
cartierul general în Ploești. 

Cam rușinat de a mă înfățișa gazdelor mele prăfuit după 
marş, intrai cerândusmi ertare în camera mea luxoasă... 
La ora cinci după amiază, mă simţii destul de odihnit spre a 
mă plimba prin oraș. In frumoasa grădină publică, în care 
cânta orchestra şi se adunase public numeros, întâlnii mai 
mulți camarazi din regiment. Printre ei se afla și colonelul 
Lantz, comandantul regimentului. Ii raportai starea sănăn 
tăţii mele și îi cerui o permisie de câteva zile spre a mă duce 
cu trenul la București și a mă căuta acolo până la sosirea regis 
mentului. 

Colonelul Lantz se arătase, în timp de pace, plin de eners 
gie și de zel pentru reorganizarea oștirei ; el se pasiona pentru 
tot ce era nou și modern în cariera armelor; ţinea, cu sau 
fără rost, discursuri înflăcărate despre participarea glorioas 
să a regimentului nostru într'un eventual răsboi. Regimentul 
trebuia să culeagă lauri de onoare și de glorie, faima lui să 
treacă de graniţele Rusiei! Odată însă apărut ordinul de 
mobilizare, colonelul Lantz își schimbă cu totul punctul de 
vedere. Insușirile lui marțiale dispărură cu desăvârșire și 
mărturisea, cu o francheță extraordinară, antipatia sa față 
de tot ce privea răsboiul. Antipatia aceasta sporea pe măsură 
ce ne apropiam de câmpul de luptă. Parcă voia să se folosească 
de orice prilej pentru a încetina mersul regimentului, asi 
micșora aptitudinea de luptă și astfel asi amâna participarea 
în operaţiunile militare. Cu cea mai largă bunăvoință îmi 
acordă deci permisiunea solicitată, văitându-se și el de obom 
seală și dureri de cap. El adăogă că nu era de mirare ca un 
marş atât de lung și de obositor să fi dăunat sănătăţii ofis 
ţerilor și că din partea sa, era bucuros să le poată îngădui să 
se odihnească. 

Dorinţa mea de a pleca înainte la București îmi era dictată 
nu numai de sănătatea mea, dar și de nerăbdarea de a vizita 
capitala României. Convenţiunea încheiată între Rusia și 
România opria trupele ruse, în trecere prin principat, de a 
intra în București; ele erau obligate deci a evita capitala 


www.dacoromanica.ro 


128 B- Y- pOssy 


ţării. Imi dădeam astfel seama că, urmând regimentul, nu mi 
se va înfățişa nici un prilej de a vedea orașul, chiar în mod 
superficial. Dar acum aveam pentru aceasta trei zile întregi 
la dispoziție, căci regimentul avea nevoe de două zile de marş 
până la Bucureşti şi urma să se și odihnească o zi în satul 
Mihăilești, aflat la 12 kilometri sud de oraş. 

După o noapte bună petrecută în Ploeşti, camaradul meu 
de regiment Kosmatschoff, care obținuse și el o permisiune 
de trei zile, şi cu mine plecarăm de aci și sosirăm după vreo 
două ceasuri de cale ferată, în Bucureşti. 

La fel ca Iași şi celelalte orașe românești, Bucureştii pro- 
duceau o impresiune foarte favorabilă. Deși mai impunător 
ca dimensiuni, îi lipsia oraşului Bucureşti ceva din eleganța 
Iașilor, In schimb însă, Bucureștii, cu case monumentale, 
bulevarde grandioase, străzi largi, prăvălii frumoase și circu- 
laţie animată, părea în toate un oraș mare. 

După ce m'am instalat cu Kosmatschofi într'unul din cele 
mai bune hoteluri şi după ce am prânzit, ne-am dus la un 
spital instalat de Curcea Roşie pentru ofiţerii răniți. Unul 
din camarazii noștri, pe care doriam să-l vedem, colonelul 
Uschakoff, era îngrijit în acest spital... Ajunși la spital, am 
fost conduși într'o sală mare și luminoasă în care se aflau, 
culcaţi în paturi, vreo zece ofiţeri bolnavi. Printre ei găsirăm 
şi pe camaradul nostru rănit. Era deja în convalescenţă și 
părea vesel şi mulțumit. De abia ne așezarăm lângă patul 
său şi se răspândi zvonul că domnitorul României, Princi- 
pele Carol, sosise la spital. Dar aceasta nu era decât o con- 
fuzie, fiind vorba de soţia lui, Principesa Elisabeta, care 
onora spitalul cu prezenţa ei. Uşile se deschiseră mari și 
precedată de un șambelan, intră Principesa, întovărăşită de o 
doamnă de onoare. Principesa făcu înconjurul sălii, oprin- 
du-se la fiecare pat și întreținându-se câteva momente cu 
bolnavii. Şosi şi rândul colonelului Uschakoff. Principesa se 
aşeză pe un scaun anume pregătit pentru ea și zăbovj destul 
de mult lângă patul său. Astfel am avut prilejul să o observ 
cu luare aminte. Pe vremea aceea, nu era încă cunoscută ca 
scriitoare, sub pseudonimul Garmen Şylva și nu atrăgea 


www.dacoromanica.ro 


MĂRIVFH FINLANDEZE 129 


atențiunea mea decât ca soţie a Principelui domnitor. In- 
făţișarea ei nu prezinta ceva deosebit. Era o femee trecută 
puţin de treizeci de ani, destul de corpolentă, blondă și cu 
tenul colorat. Purta un costum cenușiu, simplu dar elegant, 
şi ai fi putut s'o iei drept o mică burgheză germană. Trăsătu- 
rile feţii ei, simpatice când era nemișcată, se frângeau parcă, 
când vorbia, într'un surâs forţat, nenatural și timid. Ea stătu 
de vorbă, în modul cel mai amabil, cu colonelul Uschakoff, 
îl întrbă în ce împrejurări fusese rănit, cum se simţea, ce 
planuri avea pentru viitor. Mai rămaserăm cu Uschakoff şi 
după plecarea Principesei, ascultând cum povestea întâmplările 
sale de pe front. Seara o petrecurăm în grădina publică, unde 
era lume multă și o orchestră care cânta, ca de obicei. 

A doua zi, aşezaţi confortabil într'o cafenea, asistarăm la 
marșul impunător prin oraș al brigăzii noastre. Generalul 
Drenteln, care avea sub ordinele sale toate trupele ruse a- 
flate în România, obținuse o modificare a convenţiunei amin- 
tite mai sus. Potrivit acestei modificări, o excepţiune era fă- 
cută în favoarea trupelor din Garda imperială, care dobân- 
diau îngăduinţa de a trece prin Capitală. Mulţime mare se 
afla pe uliţi, ca să primească brigada care, împodobită cu flori, 
aclamată cu entuziasm de popor, defila în faţa ferestrelor 
cafenelei noastre. După trercerea prin București, brigada 
mai avea vreo 15 kilometri de parcurs până să ajungă în 
satul Mihăileşti unde urma, cum am spus, să se odihnească 
o zi... 

Acum se isprăvise cu viața plăcută din Bucureşti; sforţă- 
rile și privaţiunile serioase ale câmpului de luptă erau să-i 
ia locul. Disdedimineaţă plecarăm într'o trăsură de piață 
confortabilă, la Mihăileşti de unde brigada noastră trebuia 
să-şi continue drumul în aceeaş zi mmera 22 Septemvrie m 
spre Dunăre. De abia coborâi din trăsură și adjutantul regi- 
mentului mă informă că eram de rând spre a lua comanda 
aşa zisului tren regimentar de rezervă. Acesta era compus 
din căruţe închiriate care transportau efectele soldaţilor. 
Efectele ar fi trebuit de fapt să fie împachetate în saci ciw 
lindrici de postav albastru închis, legate în dosul șeii fie- 

9 


www.dacoromanica.ro 


130 R. V. BOSSY 


cărui soldat și transportate astfel pe caii de călărit. Dar, spre a 
feri spatele cailor de jupuirea pielei produsă de această po- 
vară în timpul marșurilor lungi, efectele erau duse în căruțe 
anume închiria te pentru aceasta, cari urmau în dosul brigăzii, 
sub comanda unui ofiţer. 

Căruţele trebuiau închiriate încă înaintea sosirei mele, 
dar din neglijență nu se găsiseră decât prea puţine. Mi se dete 
deci însărcinarea suplimentară și nu prea plăcută de a aduna 
și restul căruţelor necesare. Mai ușor de zis decât de făcut. 
Ţăranii, proprietari de căruţe, nu erau întotdeauna dispuși 
să-şi întrerupă munca spre a face un drum lung și anevoios 
cu transportul efectelor militare. Am fost deci silit să trimet 
soldaţi, în căutarea căruţelor, în toate părţile, până în sate 
îndepărtate la mai mulţi kilometri. S'a pierdut multă vreme 
prin aceasta şi se făcuse aproape ora cinci după amiază 
până s'a putut aduna însfârșit numărul trebuincios de căruţe 
şi până s'a pus în mișcare convoiul. 

Drumul de parcurs era lung și prost. Căruţele primitive se 
rupeau la fiecare pas și boii de arat mergeau atât de încet 
încât parcă nu se mișcau. Ba, mai începu să și plouă și în- 
tunerecul părea de nepătruns. Scârţâitul monoton al roatelor 
neunse de la care şi strigătele uniforme ale căruțașilor con- 
tribuiau să facă atmosfera şi mai jalnică. La fiecate cârciumă 
trebuia să ne oprim ca să poată bea căruţașii un pahar de 
rachiu. Şi după aceea trebuia opinteală zdravănă ca să ne 
urnim iar din loc. Toată noaptea așa o petrecurăm. A doua 
zi, pe la ora şase dimineaţa, sosii însfârșit, istovit, ud până la 
piele și înghețat, în satul Drăgăneşti, unde brigada noastră 
stătu peste noapte și de unde urma să pornească la drum 
mai departe. Eu însă, ordonanța mea și mai ales caii noștri eram 
prea obosiţi, după un marș de noapte de 13 ceasuri, casă 
ne putem continua îndată drumul. Hotărîi deci să rămân 
câteva ceasuri în Drăgănești, ca să ne putem odihni și da fân 
cailor. 

Pe locul unde se aflase bivuacul părăsit de regiment, or- 
donanța mea Stepan îmi așeză cortul. Luai măsuri pentru 
nutreţul cailor și dădui ordin lui Stepan să-mi găsească o că- 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 131 


ruță care să-mi ducă efectele ; apoi mă culcai în pat şi dormii 
până la amiază. Vremea se luminase, soarele se arăta din când 
în când printre nori. Indată după masă, am pornit la drum 
Căruţa care îmi transporta cortul şi celelalte efecte. și în care 
mă urcasem și eu cu Stepan, era trasă de şase cai românești 
mici cari înaintau în trap domol de-a lungul şoselei noro- 
ioase, Caii noştri de călărit, legaţi de căruţă, alergau după 
noi. Regiunea pe care o străbăteam avea înfățișarea nespus 
de monotonă a unui șes nesfârșit. 

După vreo cinci, şase ceasuri, ajunserăm în orașul Alexandria; 
aci, brigada urma să facă o haltă de odihnă şi de ajustare 
de o zi, în vederea intrării în zona de război. Se puse în ve- 
dere ofiţerilor să-și lase în Alexandria geamantanele cu efectele 
care nu le erau numai decât trebuincioase şi să nu ia cu dânșii 
decât lucrurile strict necesare căci, după trecerea Dunării, 
fiecare escadron nu avea dreptul decât la un singur furgon 
de transport. Se recomandă deasemenea ofițerilor — fără a-i 
obliga totuşi la aceasta — de a-și procura cai pentru trans- 
portul efectelor lor. 

In acest scop a fost deci nevoe să se confecţioneze în A- 
lexandria saci speciali de mușama în cari să se poată pune 
efectele cari urmau să fie duse pe cai sau catâri... Ziua de 
odihnă în Alexandria am închinat-o acestor pregătiri pe cari 
le-am efectuat în mod satisfăcător... 

La 25 Septembrie marșul fu continuat spre Zimnicea, unde 
trebuia să trecem Dunărea. La o distanță de 20 km. depăr- 
tare de localitatea susmenţionată, începea să se zărească malul 
bulgăresc, înalt și de coloare albastru-cenuşiu, care contrasta 
mult cu malul stâng, mult mai jos al fluviului. 

Vremea continua să fie rece şi ploioasă, drumurile erau 
înfundate, furgoanele și artileria nu înaintau decât foarte 
greu. Cu cât ne apropiam de Dunăre, cu atât se simția mai 
mult vecinătatea răsboiului. In fiecare sat prin care treceam 
se vedeau diferite forțe militare concentrate, din ce în ce mai 
numeroase. In Zimnicea furnicau militarii, toate câmpurile 
şi locurile deschise erau ocupate de parcuri de artilerie, fur- 
goane și ambulanţe. 


www.dacoromanica.ro 


132 R. V. BOSSY 


Cu toată vremea rea, nu mă putui opri, îndată ce am ajuns 
în Zimnicea, de a mă duce să privesc Dunărea măreaţă, care 
atinge aci o lărgime de peste un kilometru. Străbătând orașul, 
găsii drumul spre fluviu, ale cărui maluri erau unite prin două 
poduri mari, construite parte din plute, parte din pontoane. 

Malul bulgăresc ridicat, pe care-l zăream întunecos și în- 
văluit de ceaţă, mi se înfățișa posomorit și neatrăgător. 

La vederea acestei ţări necunoscute, care se ridica amenin- 
ţătoare și dușmănoasă, un simțimânt negrăit de descurajare 
şi melancolie mă coprinse. Gânduri jalnice îmi treceau prin 
minte. Mă întrebam ce soartă mă așteaptă, ca și pe ceilalți, 
în dosul acestor munţi cenușii și mohorâţi. Fi-voi perdut pe 
vecie în ţinutul acesta de taină, de jale și de întunerec, fără 
a mai vedea vreodată tot ce mi-este scump? Mergem oare 
spre glorie și izbândă, sau ne așteaptă acolo înfrângerea, 
dezonoarea, moartea ? Mulţi căzuseră până acum sub gloan- 
ţele dușmanului. Se zvoneau că ar fi zeci de mii de jertie; 
oare nu este rândul meu acum? 

Moartea mi se părea deosebit de dureroasă în clipa în care 
întrezăream de abia mirajul făgăduelilor vieții. Nu ştiu unde 
m'ar fi dus cugetări atât de triste și de melancolice, dacă 
ploaia din ce în ce mai tare nu le-ar fi întrerupt din fericire, 
silindu-mă să mă întorc la tabăra noastră. 


CAPITOLUL IV. 


Hrana bulgărească, foarte piperată, pare suportabilă au- 
torului, graţie obișnuinţei câștigate în România. 


CAPITOLUL V. 


La 18 Octomvirie, în timpul marșului spre Bagot, lângă 
Plevna, brigada noastră întâlni la Poradim pe Principele Ro- 
mâniei, întovărăşit de comandamentul suprem. 

Trecând prin satul Poradim, unde se afla cartierul general 
al armatei române, divizia noastră avu prilejul de a se pre-. 
zinta principelui României, care, urmat de o mică suită, venea 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 133 


călare în direcția diviziei. Un moment după aceea, aproape 
ajunși în Bagot, întâlnirăm pe eroul dela Sebastopol, gene- 
ralul Todleben, care sosia tocmai din Petersburg, fiind numit 
comandantul suprem al tuturor trupelor care operau contra 
Plevnei. Personagiile acestea înalte se distingeau în genere 
printr'o mare modestie, Ei apărură pe neaşteptate pe drumul 
nostru și dispărură ca umbre fără să-i mai zărim vreodată 


CAPITOLUL VIII. 


Autorul menționează participarea trupelor române la ase- 
diul Plevnei 1). 


1. Nefiind în sectorul în care luptă armata română, nu dă amănunte asupra 
acţiunei ei. 


www.dacoromanica.ro 


7. 


O EXPEDIȚIUNE MILITARĂ IN TURCIA 1), DE CARL 
FERDINAND VON WAHLBERG 2). 


Helsingfors, imprimeria ziarului Hutondstadsblated, 1878. 
CAPITOLUL 1. 


Dela plecarea din MHelsingiors până la intrarea în Bulgaria. 


Pag. 9—11. 

Plecarăm din Petersburg la 8 Septemvrie (stilul nou), în 
două detașamente și sosirăm în Ungheni?) fără întâmplări 
deosebite. 'Trecurăm Prutul în sunetele ,,Marșului din Bjor- 
neborg” 4). Ne aflam acum pe teritoriu străin. Cu cât ne apro- 
piam de câmpul de luptă, cu atât se încetina rapiditatea tre- 
nurilor și se prelungiau opririle în gări. Avurăm timp destul 
ca să cercetăm orașul Iaşi 5), să facem cunoștință cu voia 
bună a poporului român și să constatăm marea sa ambiţie 


1. „En Härfärd i Turkiet”. Lucrarea se află la Biblioteca Universităţii 
din Helsingfors, înregistrată „Suom. hist. 3.310.VII1.9”. 

2. Carl-Ferdinand-Emanuel von Wahlberg, născut în 1847, luă parte la 
răsboiul 1877—1878 în calitate de medic militar pe lângă al 3-lea batalion 
de „,Skarpskytte” (trăgători) finlandezi din Garda Imperială rusă. El înde- 
plinea în acelaș timp însărcinarea de casier al batalionului şi şef al încar- 
tiruirei. Fu decorat cu crucea „Trecerea Dunărei”. După răsboi, ajunse medic- 
militar şef al armatei finlandeze şi consilier de Stat, fiind ridicat de ţar 
la rangul de nobil. 

3. La 10/22 Septemvre. 

4. Marş tradiţional al Finlandezilor. 

5. Dela 11/23 la 13/25 Septembre. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 135 


națională. Avurăm deasemenea răgazul trebuincios pentru 
a profita de excelentele restaurante din Bucureşti 1) şi a auzi 
ultimele veşti despre răsboi. 

Plictisiți de lunga călătorie cu trenul, ne-am bucurat când 
am ajuns, la 29 Septemvrie (stil nou), în Frățeşti, de unde urma 
să înceapă marșul nostru pe jos. Ziua următoare o închinarăm 
odihnei și pregătirilor de plecare, dar ne duserăm să vedem 
Giurgiu, frate gemene şi duşman al Rusciucului, de care-l 
desparte Dunărea. In afară de ceeace am putut vedea din 
aceste două oraşe, ne-a fost dat să privim aci pentru prima 
dată opera de distrugere a răsboiului. Populaţia părăsise ora- 
şul, casele erau pustii, ici, colo, ghiulele de tun își făcuseră 
drum prin ziduri şi biserici. Prima noastră zi de marș începu 
la 30 Septemvrie 2). 

Favorizaţi de vreme, am parcurs distanța până la Zim- 
nicea în trei zile 2) şi fără dificultăți prea mari. Starea şo- 
selelor fiind relativ bună, convoiul care ne urma, sub comanda 
unui plutonier, ne ajungea mereu la timp la locul hotărît pentru 
bivuac, astfel încât nu ne lipsia niciodată nimic. 


La 2 Octomvrie, plecarăm din satul Bragadiru. După o 
jumătate de zi de marș, malurile Dunărei se ridicară la ori- 
zont. Conturul lor se distingea din ce în ce mai clar şi după 
amiază, ne ajunserăm ţinta: Zimnicea, pe malul fluviului 
maestos. Orașul în sine este neînsemnat. Pe atunci, suprafața 
îi era mărită prin uliţi nouă care-și croiau drumul între ma- 
gherniţe de lemn. Un comerţ viu, născut din necesitățile răs- 
boiului, se adăpostea în acele magherniţe. O câmpie înverzită, 
scăldată în soarele tomnatic, se întindea în josul orașului. 
Primăvara și toamna, fluviul se revarsă pe această câmpie; 
acum însă era locul cel mai potrivit pentru bivuacul nostru 
şi pentru acela al celorlalte trupe care treceau pe acolo. 

La câțiva kilometri de noi, curgeau cele două braţe ale 
fluviului. In depărtare se zăreau, pe teritoriul turcesc, malul 


1. 16/28 Septembre. 
2. Ajungând în acea zi la Putinei. 
3. 18/30 Septembre—20 Septemvre/2 Octomvre. 


www.dacoromanica.ro 


136 B. V. BOSsY 


înalt al Dunării şi minaretele albe din Şistov care se ridicau 
spre cer. Vederea ce ni se înfățișa în faţa ochilor ar fi putut 
da naștere la multe cugetări frumoase, dar timpul nu nj le 
îngăduia, căci era acum ultimul prilej de a ne procura obiec- 
tele de drum necesare. Nici un alt loc nu ar fi putut desigur 
oferi o atât de lacomă colecțiune de negustori de mărunţin 
şuri ca aceea a cărei pradă căzurăm. Numai cantinieri cât 
vedeai cu ochii, veniţi aci să se aprovizioneze pentru nevoile 
armatei de pe front. Un mare număr din ei se afla și în hanul 
unde mă adăpostisem ca să scriu scrisori sau telegrame acasă. 
Ici jucau jocuri de noroc, beau, cumpărau sau vindeau ; colo 
două chipuri de bandit își luau tacticos cafeaua turcească; 
lângă fereastră lucra un ceasornicar, iar afară, în fața ușii, 
se tocmeau caii. 

Vieaţa nu curgea într'un singur curent pe aci, ci în sute de 
șivoae. Mă bucurai să constat adevărul zicătoarei vechi : „lun 
crul dobândit pe nedrept, dispare uşor”. Intr'adevăr, can- 
tinierii îşi vedeau teancurile de aur, dispărând în tejghelele 
casierului dela masa verde. 

Se lăsă amurgul, soarele asfinţi și o sumedenie de stele 
mici se aprinseră pe cer ca să păzească orașul care se cufunda 
în somn. Noi ne adunarăm, între camarazi, ca să bem un pa- 
har de vin în sănătatea tuturor acelora cari ne erau dragi. 
Din timp în timp eram întrerupţi parcă de un suspin îndepăr= 
tat. Ce putea fi? Răsunetul tunurilor dela Plevna. Salve pu- 
ternice, asemănătoare tunetului, urmau detunăturilor separate. 


Astfel trecu noaptea și sosi dimineaţa. După obișnuita 
rugăciune de dimineaţă, batalionul se puse în mișcare spre 
podul de pe Dunăre. Mulțime de oameni şi de care se aflau 
în fața podului. Comandantul pontoanelor, un general, su- 
praveghia trecerea şi menținea ordinea. Muzica începu să 
cânte vechiul nostru marș dela Bjorneborg şi, în clipa aceea, 
Finlandezii se urcară pe pod. Ceaţa se împrăştiă deodată, ca 
pentru a ne arăta priveliștea Dunărei în toată măreţia ei. 
Şuvoiul spumegător al apelor, se rostogolia cu vuet spre Ma 
rea Neagră. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 137 


Din piepturile soldaţilor izvorau cântece de acasă. „Marşul 
marelui Adolf” (marșul răsboiului de 30 ani) răsuna acum 
și, atrași de melodie, câţiva corespondenţi de răsboi se apro- 
piară de noi. Printre ei se afla un austriac — d. Lichtenstein—, 
un spaniol şi un român. Am luat frățeşte un pahar de vin 
împreună şi străinii ascultau cu nesaţ corurile soldaţilor noştri. 
Pe malul fluviului, ne-am luat rămas bun dela dânșii, drumul 
lor îi ducea la Plevna, iar noi nu presimţeam că al nostru 
avea cam aceeaş ţintă. 


CAP. III. 


Dela Gorni-Studen la Jeni Brkac. 
Pag. 17. 
t Poradim era cartierul general al Principelui Carol al Ro- 
mâniei, un sat sărăcăcios în care furnicau cantinierii, spre 
a vinde soldaţilor alcool românesc 1). 


CAP. IV. 


Jeni Brkac, Gorni Dubnik şi Dolni Dubnik. 
Pag. 38. 

Ordinul de zi al armatei din 18 Octomvrie ne aduse la cu- 
noștinţă că brigada trăgătorilor şi două divizii din gardă vor 
fi atașate corpului de Vest al armatei, care se afla sub coman- 
damentul suprem al Principelui Carol al României. 


Pag. 41. 

După ce armata română tăiă retragerea lui Osman Paşa 
spre Vidin, nu-i mai rămânea acestuia decât să ia drumul 
Sofiei prin Orhania. 


Pag. 43. Privitor la planul lui Gurko peniru asediul Gorni 
Dubnikului. 


Spre a ocupa garnizoana turcească din Dolni Dubnik și 
din Plevna, un mare detaşament de cavalerie, compus din 


1, Rachiu, 


www.dacoromanica.ro 


138 R. V. BOSSY 


33 escadroane, 3 batalioane românești 1) și trei tunuri, primi 
ordinul de a face un atac fals asupra Dolni Dubnikului din 
spre Vest. 


Pag. 59. 

După luarea Gorni Dubnikului, Finlandezii înlocuiră, la 
30 Octomvrie 1-iul batalion de trăgători la avantpostul din 
faţa Dolni Dubnikului. 


Intâmplându-se autorului să se despartă, în întunerecul nopţii, de batalionul 
său, el întâlni husarii din Mariopol şi pe urmă cavalerişti români 2) car, se ți- 
neau în stânga husarilor. 


Pag. 60. 


Poziţiunea cavaleriei româneşti este încă determinată prin următoarea 
frază a autorului: 


Avanposturile primiseră ordin să nu tragă spre a nu se ivi 
vreun incident neplăcut, căci forţa de căpetenie a armatei 
noastre se afla lângă Gorni Dubnik, la o distanţă deci de mai 
puţin de opt verste 2), iar rezerva cea mai apropiată o forma 
cavaleria românească. 


1. De fapt, bat. 2 vânători, un batalion din reg. 16 dorobanţi şi brigada 
de roşiori comandată de colonelul Creţeanu au luat parte la atacul fals dela 
12—24 Oct. asupra Dolni Dubnikului, care avea de scop permite ocuparea 
de către Ruși a punctului de etapă Gorni-Dubnik. General Rosetti, o. c. pag. 71. 

2. Brigada de roșiori comandată de colonelul Creţeanu. Loc. cit. 

3. 1 verstă=1077 metri. 


www.dacoromanica.ro 


8. 


PRIVELIȘTI DIN RĂSBOIUL DINTRE RUȘI ȘI TURCI 
IN 1877—1878, DUPĂ IZVOARELE CELE MAI SIGURE, 
EDITATE DE G. W. EKLUND. 


Helsingfors, imprimeria ziarului Hufvuastadisbladet, 1878. 


Pp. 4—45. 

„.După ce împăratul vesti răsboiul în Chişinău la 23 Aprilie 
1877..., trupele ruse trecură a doua zi fruntaria în trei grupuri. 
Grupul de Sud, comandat de viteazul general Skobeleff, se 
aruncă înainte, infanteria parcurse într'o zi 70 verste, iar 
Cazacii 100, atingând podul -peste Siret dela Bărboşi, lângă 
Galaţi, pe unde trecea singurul drum de fer spre Bucureşti... 
Această linie nu era suficientă, astfel încât armata rusă tre- 
cea încet prin teritoriul românesc... Bunăvoința Românilor... 
înlesni armatei ruse posibilitatea de a ajunge fără obstacole 
la Dunăre. Patru monitoare turcești de pe Dunăre bombardau 
oraşele de pe mal, şi staționau mai ales în dreptul Galaţilor, 
sperând să poată distruge podul atât de important de pe 
Siret. La 26 Mai, patru canoniere mici, sub comanda locote- 
nenţilor Dubasoff şi Şestakofi, se îndreptară spre acele moni- 
toare turceşti, în nădejdea că nu vor fi văzute din pricina 
nopţii. Sentinelele turceşti îi observară însă şi vasele rusești 
fură bombardate. Unul, fiind lovit, începu să se cufunde ; Rușii 
se retraseră. La ora 3, luna fiind acoperită de nori, se repetă 
încercarea. Cu vâslele acoperite cu lână, corăbiile rusești se 
apropiară fără zgomot. Rușii erau tocmai pe cale a lega o 
torpilă de unul din vasele inamice când fură din nou obser- 
vaţi de sentinelă. Focul reîncepu... Maiorul român Murgescu 


www.dacoromanica.ro 


140 R. V. BOSSY 


siriga de pe mal, în turcește : „prieteni buni !”, dar Turcii nu 
se lăsară amăgiți. Văzând că nu mai era alt mijloc, locote- 
nentul Dubasoff se aruncă în apă şi legă torpila la prora unui 
monitor, fără a fi zărit. Intors la mal, se aprinse torpila cu 
electricitate, cu ajutorul unei sârme de fer. In clipa aceea 
o coloană de foc se înălță în aer și se auzi o detunătură îngro- 
zitoare. A doua zi, nu se mai văzu mare lucru din monitoa- 
rele turceşti... 

La 6 Septemvrie, Rușii se apropiară a treia oară de Plevna 
şi o bombardară până la 11 Septemvrie. De data aceasta, 
forţele ruseşti erau mult superioare, fiind 80-—90.000 soldaţi, 
din cari 35.000 Români, al căror Domnitor era oficial aliatul 
Rusiei... Românii se ţineau la Est; lângă ei armata lui Kru- 
dener — care”făcuse până acum două încercări neizbutite, 
apoi partea din corpul IV comandat de Zotofi și în fine Sko- 
beleff cu 20.000 oameni. La ora 214, opt batalioane românești 
se aruncară asupra Griviței, prima coloană în formaţiune 
de tiraliori purta scări, gabioane, fascine ; armele acestei co- 
loane erau legate pe spatele soldaţilor şi ei primiseră ordinul 
strict de a nu intra în luptă, sarcina lor fiind numai de a pre- 
găti atacul. Coloana a doua urma să atace, iar a treia consti- 
tuia rezerva... Ei înconjurară fortul din trei părţi și făcură 
tot ceeace fiinţe omeneşti erau în stare să facă. Dar panta care 
trebuia urcată era foarte râpoasă, iar pământul alunecos 
din cauza ploilor. Turcii îi împroşcau cu tunurile şi puştile... 
Şiruri întregi de soldaţi cădeau la pământ. Iarăşi şi iarăşi 
erau respinși cu pierderi grozave. La ora 5, bătălia fu puţin 
întreruptă, dar la 51 Românii. ajutați acum de două regi- 
mente ruseşti, încercară încă odată să urce panta dela Gri- 
viţa, sub privirile împăratului Alexandru II. Zadarnică stră- 
danie ! Împăratul părăsi amărât câmpul de luptă, căci cursese 
atâta sânge în zadar. Abia ajunsese însă la cartierul său şi 
află vestea îmbucurătoare despre căderea Griviței. Ultimul 
atac înverşunat și plin de vlagă izbutise în amurg. Invingă- 
torii nu au luat însă decât cinci tunuri, deoarece Osman Paşa, 
prevăzând sfârşitul, evacuase cea mai mare parte a pieselor 
-de artilerie. Acest fapt nu micșora întru nimic însemnătatea 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 141 


izbândei, căci Griviţa era fortul cel mai de seamă al Plevnei. 
In mai multe rânduri încercară Turcii, în acea seară, să re- 
câștige fortul pierdut, dar nici Românii, nici Rușii nu lăsară 
şă le scape din mâni prada aşa de scump dobândită... Un 
ziarist englez care a cercetat interiorul fortului Griviţa, a 
doua zi după luptă, scrie că priveliștea era înfiorătoare : în- 
treg fortul acoperit de cadavre şi muribunzi : Români, Ruși, 
Turci clae peste grămadă. Cum Griviţa mai era încă bombar- 
dată din celelalte forturi turcești, nici medicii nici infirmierii 
nu puteau să se apropie şi bieţii răniți rămâneau culcaţi lângă 
cadavre, nimeni neavând putinţa să le vină în ajutor sau să 
le dea o picătură de apă spre a uda buzele lor arzătoare. Cu- 
cerirea acestui fort însemnat al Griviței și a trei altele mai 
mici costară pe Români 3.000 soldaţi și 60 ofiţeri... 


www.dacoromanica.ro 


AMINTIRI DESPRE ULTIMUL RĂSBOI DINTRE RUSIA 
ŞI TURCIA DE W. PALANDER. 


Jurnal, amintiri şi altele, adunate de A. Liljenstrand1) 


Bjorneborg, O. Palander, 1881. 
Drumul spre Dunăre. 


Pp. 7—12. 

„„„Sosiţi în Chişinău, am primit corturi în cari urma să lo- 
cuim de acum înainte. Despre Chişinău nu este mult de po- 
vestit, comerţul este foarte viu şi orașul a ajuns istoric în 
timpul răsboiului, căci aci a fost declarat şi tot aci se adună 
trupele cari se îndreaptă spre câmpul de luptă... 


Pag. 8. 

„Din Chișinău ne-am urmat drumul cu trenul până la 
Ungheni... Când ne-am apropiat de Iaşi, priveliștea s'a schim- 
bat: se vedeau pretutindeni câmpii roditoare și ţărani cu 
înfățișarea curat românească, îmbrăcați în portul lor naţio- 
nal. Cămaşa albă până la genuchi trasă peste ițari, opinci 
în picioare în loc de cisme (cari se poartă numai când este noroi) 
chimir de piele, cremene şi pungă de tutun, cojocul căptușit 
cu blană de oae pe umeri şi toiagul în mână, iată portul 
unui ţăran român. Mândrele Românce au și ele ii frumoase 
şi fote lungi dintr'o singură bucată de lână. 

Ajunși în Iaşi, am avut timp destul ca să ne odihnim şi 
să privim în jurul nostru. Mahalalele ni se părură a fi un 
amestec de uliţi mici și întortochiate şi de case joase de lemn. 


1. Se cunosc acum aceste nume, dar pe carte se află tipărite doar pres- 
-curtările : „W. P-rin” și „Arvo L-nd”, 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 143 


Locuitorii se uitau la noi cu curiozitate. Populaţia înfățișa 
diferite naţionalităţi orientale : Români, Greci, Armeni, Evrei, 
Țigani şi, printre dânșii, soldaţi ruşi. Dar, cu cât ne apropiam 
de centrul orașului, cu atât se schimba fizionomia Iașilor. 
De odată ne aflarăm pe o stradă frumoasă și asfaltată. Ca 
în Occident, circulau aci trăsuri de piaţă elegante, se vedeau 
clădiri frumoase şi prăvălii cu galantare unde puteai găsi 
de toate, dar pe prețuri scumpe. Printre clădirile publice 
trebuesc amintite : universitatea, palatul administrativ, se- 
minarul teologic, catedrala cu patru turnuri şi încă alte 
biserici mai mici. Lângă oraş se găseşte o grădină mare 1) unde 
societatea înaltă obișnueşte să se plimbe cu trăsura. 

De aci ne-am urmat drumul, tot cu trenul, până la Bu- 
cureşti. Comerţul este foarte viu în capitala României, care 
a devenit centrul aprovizionărilor pentru armată. Bucu- 
reştii au 200.000 locuitori. 

Din Bucureşti, trenul ne-a dus, la 28 Septemvrie, în Fră- 
țeşti. Am coborât aci spre a ne odihni şi a ne pregăti de marș. 
Văzurăm pentru prima dată corturile Crucii Roșii. Marşul 
a început la 30 Septemvrie pe o vreme favorabilă, astfel încât 
am ajuns peste trei zile în Zimnicea. La 2 Octomvrie părăsiam 
satul Bragadir şi în aceeaș zi întrevăzurăm în depărtare al- 
bastrul Dunării. După amiază sosirăm în Zimnicea, locali- 
tate neînsemnată pe malul fluviului, căreia răsboiul i-a dat 
oarecare însuflețire... Un ofiţer rus rănit la Plevna, pe care-l 
întâlnesc în Frăţești, îmi poveșteşte plângând că nu-și poate 
închipui nimeni ceva mai îngrozitor ca bătălia din jurul 
Plevnei... Noaptea, pe când stelele străluceau pe cer și firea 
părea înfundată într'o liniște adâncă, se auziau din timp 
în timp, ca un suspin uriaș, tunurile dela Plevna... A doua zi 
disdedimineaţă ne îndreptăm spre pod, pentru a trece Dunărea. 


Peste Dunăre. 
Pag. 19. 

„„„In ziua de 8 Octomvrie, am fost mutaţi în partea opusă 
a satului Poradim, în care ajunsesem dimineaţa, și care era 


1. Copou, 


www.dacoromanica.ro 


144 R. V. BOSSY 


cartierul general al Principelui Carol al României. Aci, garda 
imperială primi din partea Principelui României, sub ale cărui 
ordine se afla, următoarea telegramă, citată în ordinea de zi: 
„Rușii şi Românii s'au adunat în jurul stindardului nostru, 
închinat Crucii, umanităţii și adevărului, și care, cu ajutorul 
lui Dumnezeu, ne va duce la izbândă”. 

Satul Poradim este sărăcăcios, doar militarii îi dau oare- 
care vieaţă. Mulţi negustori s'au pripășit pe aci și Finlandezii 
noştri își dau toţi gologanii pe băutură românească... 


www.dacoromanica.ro 


10. 


JURNALUL UNUI TIRALIOR. (AMINTIRI DIN RĂSBOIUL 
RUSO-TURC 1877—1878 DE AXEL LINDFORS). 


Nicolaistadt, Imprimeria din Waasa 18831), 
Pp. 4—6. 

„„La 15 Septemvrie 1877 sosirăm în Chişinău, unde am 
rămas șase zile, trăind sub corturi... Deși tabăra era în afara 
orașului, ne puteam plimba în voe prin Chişinău... Oraşul 
arată a fi vechiu și Evreilor pare să le meargă bine aci. La 
21 Septemvrie părăsim Chișinăul şi a doua zi eram în Iaşi, 
unde am stat mai multe zile. Aci lagărul nostru se afla pe un 
câmp în fața orașului. Iașul este frumos și curat, cu străzi 
asfaltate, netede ca o masă. Locuitorii, deşi nu ne puteam 
înţelege cu dânșii prin grai, erau toţi foarte politicoși și bine- 
voitori, cu firea lor orientală. Limba ţării este cea română, 
dar te poţi înţelege și cu limba germană... La 27 Septemvrie am 
ajuns în Brăila, care fusese bombardată de Turci la începutul 
verii, iar a doua zi în Bucureşti. Cu începere dela 29 Septem- 
vrie, călătoria cu trenul s'a terminat și au început marșurile 
pe jos... In sate, ţăranii români ne aduceau doniţe cu apă, 
astfel incât am putut, tot lungul drumului, să ne răcorim 
gâtlejurile uscate de praf şi arşiţă... La 3 Octombrie ne-am 
aflat pe malul Dunării și ne-am petrecut noaptea pe un ostrov 
lângă Zimnicea. A doua zi am trecut, cu bucurie mare, 
Dunărea. 


1. Se află la Biblioteca Universităţii din Helsingtors. 


www.dacoromanica.ro 


11. 


POVESTIRI DIN RĂSBOIUL INTRE RUŞI ȘI TURCI IN 
1877—1878, DE A. W. LINDGREN. 


Hameenlinna, 1878 (ediția doua). 
Pp. 54—57. 

„„„După pregătirea de artilerie, Rușii și Românii se arun- 
cară eri, 11 Septemvrie 1877, contra Plevnei, dinspre Est. 
Românii erau în dreapta Griviței, lângă ei se afla Krudener, 
la mijloc Zotoff, iar la stânga Skobeleff și Imeretinski. Turcii 
aveau 14 forturi legate prin șanțuri. 

Skobeleif atacă frontul care apăra comunicațiile spre 
Sofia, dar a fost respins în mai multe rânduri. La ora 1, o 
brigadă a lui Zotoff a atacat, dar fără succes. In acelaș timp 
se aruncară Românii asupra fortului care cădea în seama 
lor, dar zadarnic. La ora 5, toate atacurile pe toată linia 
fuseseră respinse. Impăratul s'a întors la cartierul lui. 

Azi dimineață însă, Impăratul a primit vestea că eri, la 
ora 7 seara, fortul asediat de Români a fost cucerit, cu aju- 
torul a două noui brigade. Românii au cucerit de asemenea 
fortul Griviţa. 


„Ieri, 12 Septemvrie, Turcii au început să bombardeze 
fortul Griviţa şi l-au atacat, dar au fost respinși de Români 
şi rezerva noastră. Azi continuăm bombardarea forturilor 
inamice. Orașul Plevna este în flăcări. Românii au pierdut 
60 ofițeri şi 3.000 soldaţi. Românii și soldaţii noștri sunt 
plini de voioșie. 


www.dacoromanica.ro 


12. 


JURNALUL SERGENTULUI-MAJOR LEMMINKĂINEN. 
1877—1378. 


Helsingfors, Imprimeria G. W. Edlund, 1831 


Pp. 17—26. 

La 14 Septemvrie sosirăm în Bender (Tighina), localitate 
cunoscută nouă prin luptele viteazului rege Carol XII al 
Suediei 1). Orașul are o pozițiune caracteristică, în josul 
puternicei sale cetăţi curge Nistrul. La 15 Septemvrie ajun- 
serăm la Chişinău. Aci am stat mai multe zile, locuiam în 
corturile noastre așezate în împrejurimile orașului. Ne-am 
putut desfăta în voe cu cele mai bune și cele mai eftine fructe 
din Sudul Europei, rodul acestui pământ, mai ales cu struguri 
şi pepeni... Noaptea se auzia fără încetare lătratul a mai multe 
sute de câini... La 21 Septemvrie..., ora 9, plecarăm cu trenul, 
iar la 22 Septemvrie, ora 8, sosirăm în Corneşti, unde am rămas 
şase ceasuri. Apoi ne continuarăm drumul cu trenul până la 
Ungheni, graniţa dintre Rusia și România... După o oprire 
de 40 minute, trecurăm Prutul și în curând coborârăm în 
gara Iaşi. Lagărul nostru se afla pe un deal lângă oraş. La 
23 Septemvrie, ora 9, se făcu S-ta Liturghie în tabără. După 
aceea ne plimbarăm în grădinile frumoase și pe străzile as- 
îaltate ale Iaşului. Ni se păru că erau cam mulţi Evrei în acest 
oraş. Trăsurile de oraș erau foarte elegante, trase de doi cai 
şi cu caprele învelite cu postav roș. Neavând numere, ai fi 
putut crede că erau trăsurile vreunui bogătaș. Ţigani cu 


1. Lupte la cari luaseră parte numeroşi Finlandezi, cari pe vremea aceea 
făceau parte din regatul Suediei, 


www.dacoromanica.ro 


148 R. V. BOSSY 


ursul, cari au aci dreptul să circule în voe, au venit în dese 
rânduri la tabăra noastră... Iaşul se întinde în jurul unei văi 
frumoase, pe o muche de deal. Locuitorii sunt de fire blajină. 
La 26 Septemvrie am părăsit cu trenul Iașii, spre a trece 
Siretul, la 27 ne aflam în Brăila, pe malul Dunărei..., la 28 
în Ploeşti... şi în aceeaş zi, la ora 12%, în Bucureşti. Capitala 
României este frumoasă şi bine clădită, dar n'am avut dreptul 
s'o vizităm, fiind siliți să rămânem în locul unde s'a oprit 
trenul. Din fericire se afla acolo o fabrică cu lucrătoare care 
prânziau pe iarbă. Cum soldaţii aveau trompete şi armonici, 
ne-am pus pe joc. Nu ne putem înţelege cu fetele, dar ele 
surădeau, cum se surăde de obicei la joc... După o noapte 
în tren, am ajuns, la 29 Septemvrie, în Frăfeşti... Ne simţeam 
înțepeniţi după 17 zile şi nopţi în tren. Ne-am scos efectele 
din tren şi ne-am așezat corturile în marginea satului... 
Vremea era frumoasă şi vederea spre Dunăre minunată. Aci 
am auzit prima oară zgomotul tunului. La 30 Septemvrie am 
început un marș lung și foarte greu din cauza arișţei şi a căl- 
durei istovitoare. Cu ranița plină în spinare, înaintăm, ca 
niște cămile, prin ogoare nesfârșite de porumb, uscați de sete, 
căci nu găseam apă nicărei. Nu eram obişnuiţi cu marșuri 
pe astfel de căldură. Mergeam spre Vest, dealungul Dunărei, 
dar aşa departe de fluviu că nu-l puteam măcar zări. La 
1 Octomvrie, ora 6, pornirăm din nou marșul. Am mers nouă 
ceasuri, chinuiţi de sete și arşi de soare, până am ajuns în 
satul Bragadir, unde ne-am întins corturile lângă fluviu și 
ne-am scăldat până noaptea. La 2 Octomvrie, ora 6, am 
plecat la Zimnicea. Sosiţi acolo la ora 3, ne-am întins cortu- 
rile pe o insulă. Liniştea nopţii era turburată de o sumedenie 
de sunete : lătratul câinilor, cântecul cocoşilor și tunurile dela 
Plevna. La 3 Octomvrie am plecat de pe insulă şi ne-am 
îndreptat spre podul pe care urma să trecem Dunărea. 


Pag. 35. 

La 9 Octomvrie, când eram gata de plecare, Principele Carol 
I al României a venit să ne treacă în revistă pe noi și celalalt 
batalion cu care eram. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 149 


Pag. 90. 

La 3 Octomvrie 1877, Principele Carol al României, în- 
soțit de Generalul Gurko, a venit să ne inspecteze. El este 
numit comandant suprem al armatei de Vest, din care fac 
parte Finlandezii. Era călare și, trecând în fața batalionului 
nostru, el s'a oprit şi ne-a urat sănătate pe rusește. Apoi a 
vorbit multă vreme în franțuzeşte cu comandantul brigăzii 
noastre. Nu înțelegeam ce spunea,.dar ni s'a părut că întreba : 
„de unde sunt flăcăii aceștia ?” 


www.dacoromanica.ro 


13. 


RĂSBOIUL !) DE EIRIK HORNBORG 2). 
Helsingfors, Holger Schildt, 1921 


Marele atac contra Plevnei din 11—12 Septemvrie 1877. 


Pag. 811. 

. România nu putea rămâne neutră din cauza pozițiunei 
sale geografice, căci teritoriul ei era drumul de trecere ał 
Rușilor spre câmpurile de luptă europene, în războiul contra 
Turcilor. Ea s'a aliat deci cu Rusia şi trupele ei au fost con- 
centrate cu parte din cele rusești în faţa Plevnei... 


Pag. 314. 

„Românii aveau la Plevna trei divizii de infanterie (2, 
3 şi 4), patru brigăzi de cavalerie etc., în total 42 batalioane, 
32 escadroane şi 120 tunuri, adică 32.000 soldaţi (din cari 
25.000 infanterișri). 

Armata română era bazată pe serviciul militar obligator, 
fără dreptul pentru recruți de a fi înlocuiţi cu alții. Armele 
erau moderne, soldaţii voinici, înăspriţi şi modeşti, dar gra- 
dul de cultură destul de jos, chiar printre ofițeri. Comanda 
supremă a forţelor ruso-române de la Plevna se afla în mâi- 
nile Principelui Carol al României, cu generalul Zotoif ca 
şef de stat-major. Deși nu intra în vederile sale, el s'a văzut 
silit să rişte un atac general al poziţiilor dela Plevna, din 


1. „Kriget”. Paginile 308—381 sunt privitoare la lupta dela Plevna. 
2. Profesor de istorie și membru proeminent al partidului popular suedez 
din Finlanda. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 151 


cauza stăruinţelor comandamentului superior rusesc, care-și 
perduse cumpătul după neașteptatul insucces al operaţiunilor 
ce pusese capăt multor iluziii și încurcase toate planurile... 

La 8 Septemvrie, Românii ocupă printr'un atac fulgerător, 
șanțurile înaintate din faţa redutelor Griviței... 1) 

La 10 Septemvrie, după amiaza, s'a ţinut un consiliu de 
răsboi în fața Plevnei, la care Marele Duce Nicolae, coman- 
dantul suprem al armatei de la Dunăre, s'a rostit energic 
pentru un atac imediat al Plevnei. Principele Carol, şi alături 
de dânsul majoritatea membrilor consiliului de răsboi, aveau 
grave îngrijorări, dar a triumfat voința înaltului comandant 
suprem ... 2) 


Pag. 316. 

Aripa dreaptă a trupelor sortite să atace redutele Griviței, 
comandată de ministrul de răsboi român, generalul Cernat, 
era formată de două divizii românești 2) (25 batalioane) şi o 
brigadă rusă (6 baterii)... 


Pag. 322. 

Singurul succes durabil al trupelor care atacau a fost obţinut 
la aripa dreaptă, acolo unde Românii și Rușii luptau la olaltă. 

Dar şi aci, ca pretutindeni, pregătirea prin tir de artilerie 
avusese slab efect. Nici chiar în timpul atacului nu a putut 
artileria asediatorilor să reducă la tăcere, sau măcar să slă- 
bească focul Turcilor. Motivul era că artileria română și cea 
rusă primiseră ordine diferite, cooperarea între cele două 
armate aliate nefiind satisfăcătoare. 

inta atacului era reduta Griviţa No. 1 (Kanli-Tabia = 
„„Zidul sângeros” al Turcilor). Românii urmau să-i atace fațadele 
Nord și Est, făcând în acelaş timp o demonstraţiune contra 
redutei No. 2, iar Ruşii fațada Sud. 

Divizia 4-a română (12 batalioane) a pornit la ora 3 după 
amiază dela Est și a cucerit șanțurile dela poalele dealului. 


1. Ibid., pag. 48—49. 

2. A se vedea Memoriile Regelui Carol I, la acea dată, şi Gl. Rosetti, 
0. c., pag. 50. 

3. Diviziile 3 şi 4. 


www.dacoromanica.ro 


152 R. V. BOSSY 


Panta pare a fi avut o astfel de configurațiune încât s'a for- 
mat un „unghiu mort”, adică o linie neaccesibilă tirului din 
redute. Apărați de configuraţia terenului, Românii și-au 
putut forma linia pentru atacul principal. 

Val după val se repezia pe pantă primit de focul viu al 
celor cari se apărau. Al treilea val atinse aproape șanțul 
redutei, dar, ajuns acolo, i s'a frânt puterea. La ora 5, trupele 
de atac respinse se adunau din nou în „unghiul mort” la 
poalele dealului. Nici un ajutor nu le-a sosit nici dela Nord, 
nici de la Sud. 

Una din brigăzile diviziei române — care trebuia să opereze 
contra fațadei de Nord a redutei — începuse să înainteze la 
ora 3, conform ordinului primit. Inaintând pe teren accidentat, 
ea atacase atât șanțuri cât și un uvraj pătrat de pământ destul 
de mare, dar fusese respinsă peste tot. Zidul atacat atât de 
zadarnic nu era însă Kanli-Tabia, ci reduta Griviţa No. 21 
A doua brigadă a diviziei a întârziat, de bună seamă din 
pricina ceții și a greutăţiilor terenului, astfel încât nu a in- 
tervenit de loc în luptă !). 


Pag. 323. 

In timpul atacului fațadei Sud a Kanli-Tabiei (reduta Gri- 
viţa No. 1) trupele române erau în legătură cu aripa stângă 
rusească care asedia reduta dela Vest. O parte din divizia 
4-a română a atacat din nou dela Est și a intrat în redută 
din trei părți deodată. Reduta a căzut în mâinile Românilor 
la ora 5,30 după amiază. Ei au luat trei tunuri 2... 


Pag. 327. 

„După luptă, Românii mai aveau 24 batalioane noui și deci 
perspective favorabile pentru bătăliile viitoare... Dar ei per- 
duseră aproape 2.600 ofiţeri și soldaţi, adică 8% din efecti- 
vele lor... 18 batalioane româneşti, care luptaseră în acea zi 
de 11 Septemvrie, perduseră mai mult de 20% din efectivul 
lor, iar un batalion chiar 60%... 


1. Ibid., pp. 55 și urm. 
2. Ibid., pag. 57. 


www.dacoromanica.ro 


14. 


ZIARUL ‚HELSINGFORS DAGBLAD” } ANUL 1877. 


23 Aprilie. Chestiunea Orientală. 

..O ţară pe care răsboiul o pune într'o situațiune extrem 
de dificilă este România, care riscă să devină, împotriva voin- 
ţei ei, câmp de luptă, Cum guvernul român a încercat în zadar 
să obțină din partea Puterilor recunoașterea și garantarea 
neutralității României, această ţară s'a văzut silită să-și mo- 
bilizeze întreaga armată și, de bună seamă, se va alia cu 
Rusia. De altfel, armata română nu este nici slabă, nici prost 
echipată 2)... 


22 Mai Răsboiul. 

„Din România avem știri contradictorii. Unele arată că 
s'ar fi proclamat independența — adică încetarea suzerani- 
tăţii turceşti —, altele că politica moderată a lui Kogălniceanu 
ar fi învins politica ireductibilă și răsboinică a lui Brătianu. 
Desele vizite ale Marelui Duce Nicolae, precum și negocierile 
în curs, ar avea de scop pe de o parte înlăturarea dificultăților 


1. Cel mai însemnat ziar finlandez (în limba suedeză) pe acea vreme. 
Conţine în fiecare zi a anului 1877, după declararea răsboiului, veşti de pe 
câmpul de luptă şi asupra ţării noastre, majoritatea însă sunt luate după 
presa rusă, gemană şi austriacă (mai ales ,,Politische Korrespondenz”), „Hel- 
singfors Dagblad” neavând corespondenţi pe teatrul de răsboi. Nu reproduc 
aci decât comentariile proprii ale ziarului. Veşti despre România — lipsite 
de interes — au mai apărut pe acea vreme în ziarele ,,Wiborgs Tidning” 
şi „Abo Underrättelser”. 

2. Urmează amănunte, în deobşte cunoscute, despre situația de atunci a 
efectivelor şi armamentului armatei române, 


www.dacoromanica.ro 


154 E. V. BOSSY 


create de atitudinea dârză a autorităților române, pe de altă 
parte încheerea unei convențiuni privitoare la cooperarea 
armatei române în răsboiul actual. Românii cer ca Princi- 
pele Carol să comande singur toate trupele române și ca Ol- 
tenia să fie ocupată numai de Români. Până acum Ruşii nu s'au 
învoit însă cu aceste cereri. Se zice că Rușii au renunţat la pla- 
nul lor inițial de a construi o cale ferată nouă între Mărășești 
şi Buzău și că Principele Carol le-a propus să treacă prin Bu- 
cureşti, oraş care, potrivit primei convenţiuni, urma să fie 
ocupat numai de trupe române 2). 


8 Iunie. „O vrabie zboară cu cocorii”, 

„Cu toată bucuria obștească a Românilor pentru procla- 
marea independenţii și alianța cu Rușii, se poate desluși la 
membrii guvernului un simțimânt de adâncă îngrijorare. 
Acesta se explică prin faptul că Rusia, deși acceptă desigur 
ajutorul oferit de Români, nu vrea totuși să proclame o alianță 
oficială care ar putea da eventual României dreptul de a va- 
lorifica mai târziu unele pretențiuni incomode. De aceea, 
autorităţile militare ruse au arătat foarte limpede Românilor 
că tot ce li se cere este de a ridica o armată de numai 10.000 
oameni bine pregătiți şi echipați 2)... Faptul este foarte ins- 
tructiv pentru naţiunile mici care, din cauza poziţiunei lor 
geografice, ar putea fi amestecate în întreprinderile unei pu- 
teri mari... 


18 Iunie. Răsboiul. 

Se zvonește în România despre o criză ministerială. Ar 
fi vorba ca ministrul afacerilor străine Kogălniceanu şi pri- 
mul ministru Brătianu să demisioneze spre a fi înlocuiţi prin- 
trun cabinet conservator cu Beizadea Dimitrie Ghika, vice- 
președinte al Senatului, Boerescu și generalul Florescu, fost 
ministru de răsboi... Un astfel de guvern ar însemna o com- 


1. Prin convenţiunea româno-rusă, trupele ruseşti nu aveau dreptul să 
treacă prin Bucureşti, în drumul lor spre Dunăre. 

2. Până aci pasagiul este o citaţie dintr'o corespondenţă adresată din Bu- 
cureşti ziarului ,,Politische Kerrespondenz”. 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 155 


pletă schimbare de sistem cu urmări directe în sfera de ac- 
tivitate a armatei române 1)... 


20 Iunie. Liniştea înainte de furtună. 

Liniştea pare să fie desăvârşită în Bucureşti, deși străzile 
şi cafenelele sunt pline de ofiţeri ruși. Ei cântă, joacă și stau 
de vorbă, și nimicnua turburat legăturile lor cu gazdele 
cari i-au primit cu bunătate și perfectă ospitalitate. Totuși, 
parcă mai este o oarecare rezervă în atitudinea ofițerilor ruși. 
Despre soldaţii încartiruiți pe moşiile românești nu se poate 
spune decât bine şi nu s'a întâmplat nici o neplăcere între 
dânșii și populaţiunea românească. 


29 Iunie. Trupele române. 

Nu se crede că M. S. Ţarul va urma armata, căci se fac pre- 
gătiri la castelul Cotroceni, ceeace da de bănuit că va rămâne 
câtva timp acolo. Principele Gorciakoff va sta în București 
cu colaboratorii săi diplomatici. Se pare că M. S. Ţarul a 
cedat cererilor repetate ale Principelui Carol că armata ro- 
mână să treacă Dunărea la Gruia, la vreo două ceasuri de 
Calafat. Sfera de activitate a trupelor române nu se va întinde 
însă departe în Bulgaria şi ţinta operaţiunilor lor ar urma 
să fie împresurarea şi asediul Vidinului 2). Spre a se putea 
executa acest plan cu sorți de reușită, trebuesc efectuate des- 
tul de multe pregătiri. Mai întâi de toate trebue să se pro- 
cure materialul necesar construirei podului peste Dunăre, 
precum şi artileriei de asediu, căci cele 12 tunuri dăruite sau 
împrumutate de Rusia nu sunt suficiente necesari ; sunt 12.000 
cai şi 4.000 căruţe. Serviciul sanitar al armatei este de ase- 
menea departe de a fi complet aprovizionat. Pentru aceste 
pregătiri este nevoe de bani şi nu prea se găsesc bani în pun- 
gile românești. 


1. Această schimbare de guvern nu s'a produs. 

2. Dorinţa Ruşilor fusese de a limita cât de mult acțiunea trupelor române 
spre a nu se afla în faţa revendicărilor româneşti la încheerea păcei şi a nu 
avea prea multe obligaţii morale faţă de noi. 


www.dacoromanica.ro 


156 R. V. BOSSY 


13 Iulie. Răsboiul. 

Amata română construește un pod la Gruia, în fața te- 
ritoriului sârbesc, păzindu-l astfel de Turci. Se spune că Ro- 
mânii au făcut o încercare neizbutită, la 1 Iulie, spre a trece 
Dunărea la sud de Vidin. Ei nu aşezaseră artileria grea acolo 
iar Turcii erau bine pregătiţi în vederea atacului, astfel încât 
vasele românești nici nu se îndepărtaseră bine de mal şi au 
şi fost ciuruite de gloanţele de pe malul opus. Rusia a isprăvit 
prin a accepta în principiu ajutorul activ al armatei române 
pe malul drept al Dunărei. In acelaș timp s'a dat a înţelege 
Principelui Carol că această cooperare urma să fie efectuată 
-după modelul cooperărei Piemontului în timpul răsboiului 
Crimeei şi a fost sfătuit să treacă Dunărea cu 12.000 ostași 
de elită şi mai presus de toate cu un serviciu de intendenţă 
competent. Trupele acestea trebuiau să fie sub comanda unui 
general român, numit bine înţeles de Principele Carol. Dar 
Principele Carol are alte planuri, mai vaste. El este fără în- 
doială însuflețit de intenţiunile cele mai bune pentru ţara 
sa, dar şi de o sete arzătoare de glorie şi de fapte mari. El 
vrea să ridice efectivul trupelor sale la 60.000 oameni, adică 
la îndoitul numărului lor actual, și să plece la răsboi în fun- 
tea lor, pe malul drept al Dunărei. 


1 Septembrie. Coaliţiunile Rusiei. 


Lupta dela Plevna, care a pricinuit modificări atât de în- 
semnate în lanurile Rusiei și în perspectivele răsboiului în 
anul acesta, a schimbat mult și purtarea Rusiei față de ţă- 
rile mai mărunte din Balcani. Ea hotărîse la început să ac- 
ţioneze singură, pentru a se bucura singură de roadele vic- 
toriei, dar şi din consideraţiune faţă de Austria. Impreju- 
rările fiind acum altele, și politica Rusiei cu privire la aceste 
state mici a devenit alta, iar marele cartier rusesc s'a văzut 
silit nu numai să nu mai refuze ajutorul României, Serbiei 
şi Greciei, ci chiar să-l dorească... S'a încheiat cu România 
un tratat foarte avantajos pentru dânsa. Privitor la această 
dorință nerăbdătoare a Rusiei de a dobândi aliaţi, ziarul 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 157 


„Nationalzeitung” scrie, sub titlul de mai sus, următoa- 
rele 1) : 

Momentul în care sunt în curs bătălii decisive cu rezultat 
nesigur poate părea neprielnic pentru analizarea unui instru- 
ment diplomatic : alianţa ruso-română. Dar cât de legată 
de soarta răsboiului este această alianță se vede din însuș 
faptul că a fost încheiată în timpul tunetelor luptei dela Şipca 
şi tocmai înainte de o nouă bătălie la Plevna. Obârşia ei este 
prin urmare sugestivă. Localizarea răsboiului a constituit 
multă vreme o problemă foarte grea pentru diplomaţia eu- 
ropeană, când s'a hotărît răsboiul. Rusia și România au dus 
între ele o adevărată luptă, căreia i s'a pus acum capăt. Ro- 
mânia, ca putere independentă, s'a alăturat de Rusia printr'o 
alianță oficială. Din punctul de vedere al Marilor puteri, răs- 
boiul rămâne localizat, căci n'a eșit din zona Rusiei și Tur- 
ciei. Dar cu toate acestea, tratatul ruso-român dovedește o 
întorsătură nouă în răsboiul de faţă și în atitudinea Rusiei. 
Până acum Rusia evitase să închee orice tratat care ar fi 
putut s'o lege de ţările vasale ale Turciei sau de Grecia. Mo- 
tivele erau destul de limpezi. Mai întâi în interesul ei : nefiind 
legată prin tratate, câmpul diplomatic era liber în faţa Ru- 
siei, mai ales în privinţa acestor state mărunte. Rusia putea 
astfel dicta în voe, limitată numai de consideraţiunile pri- 
vind marile puteri, în special Austria, față de care nu luase 
de altfel niciun angajament relativ la viitoarea organizaţiune 
a Balcanilor. Pentru cazul în care Rusia ar fi dorit să-și în- 
tărească poziţiunile contra Turciei, după un răsboi norocos, 
nu trebuia să existe nici o îndatorire către micii principi din 
Balcani. Pe de altă parte, orice tratat legând Petersburgul 
cu acești principi putea fi considerat de Austria —ca şi de 
celelalte Puteri mari — ca incompatibil cu interesele lor, de- 
venind astfel punctul de plecare al unor viitoare complica- 
ţiuni neplăcute. Astfel ar fi periclitată localizarea răsboiului, 
principala condiţiune a unei izbânde ruseşti. Cu România. 
trebuia totuşi căzut de acord, căci teritoriul ei urma să de- 


1. Nu pare a îi o citaţie, ci mai de grabă un rezumat al articolului de ziar. 


www.dacoromanica.ro 


158 R. V. BOSSY 


vină baza de operaţiuni necesară armatei ruse dela Dunăre. 
Guvernul din Petersburg s'a mărginit, prin urmare, să intre în 
tratative cu România evitând orice contact diplomatic cu cele- 
lalte State mici : Serbia, Muntenegrul, Grecia. Dela începutul 
ostilităţilor, aceste ţări au fost date uitării, lăsate în seama 
soartei lor şi a Austriei. România însă nu putea fi lăsată la 
o parte, trecută sub tăcere. Trebuia negociat transitul tru- 
pelor ruse prin teritoriul ei. Dar România își dădea seama 
de poziţiunea prielnică în care se afla din cauza raporturilor 
Rusiei cu puterile europene ; de aceea, cu toată ameninţarea 
palpabilă pe care o reprezinta armata rusă, ea nu a voit să 
cedeze fără condițiuni. Românii ştiau prea bine că trupele 
ruse erau în stare să treacă cu deasila prin ţara lor, dar ei știau 
tot atât de bine că pozițiunea diplomatică a Rusiei ar fi adânc 
zdruncinată dacă ea ar trata cu violență România. Această 
împrejurare trebuia folosită. Negocierile au ţinut mult, lupta 
a fost dârză cu privire la situaţiunea României şi a armatei 
sale față de armata rusă şi cu privire la viitoarea pace. Se 
putea admite trecerea trupelor străine, fără ca propriile trupe 
să fie supuse comandamentului militar străin, Acesta era 
teza Principelui Carol, dar ea fusese mereu respinsă. Atunci 
s'au întâmplat înfrângerile dela Plevna, pe cari Ruşii le-au 
explicat prin refuzul Principelui Carol de a ocupa la timp 
Nicopole... S'a simţit atunci nevoia de a dobândi încadrarea 
operaţiunilor românești în planul de răsboi rusesc, cu preţul 
unor concesiuni de ordin politic ; astfel s'a ajuns la încheerea 
tratatului în jurul căruia se dusese o luptă atât de grea. Tra- 
tatul conţine recunoașterea independenţei României de către 
Rusia, făgăduiala acesteia din urmă de a obţine recunoaş- 
terea şi din partea celorlalte puteri, precum şi preluarea unei 
bune părți a cheltuelilor de răsboi ale României. Recunoaș- 
terea independenţei României este primul act politic al Ru- 
siei în cursul acestui răsboi. Cum România este dintre ţările 
vasale Turciei aceea care a suferit cel mai puţin de pe urma 
persecuției creștinilor din Imperiul Otoman, nu încape în- 
doială că Serbia, Bosnia, Muntenegrul și Bulgaria își vor 
prezinta cu atât mai vârtos reclamațiunile. Bosniacii s'ar 


www.dacoromanica.ro 


MĂRTURII FINLANDEZE 159 


îi şi adresat Țarului, spre a cere unirea lor cu Sârbii. Ce ati- 
tudine va adopta Rusia cu privire la aceste aspiraţiuni — 
mai îndreptăţite azi ca niciodată — dacă nu vrea să peri- 
cliteze nici legăturile ei cu Austria și Europa, nici prestigiul 
ei la Slavii de Sud? Ţările vasale și revoluționare vor încerca 
acum mai aprig ca oricând să dobândească ceeace Românii 
au obținut, iar Rușilor le va veni greu să-i țină la distanţă. 
Cum se prea poate ca Europa, și în deosebi Austria, să nu 
obiecteze nimic la independenţa României — s’ar putea tot 
astfel ca ele să pună Serbia și Bulgaria pe acelaș plan ca Ro- 
mânia... Astfel Rusia, care a fost nevoită să recurgă la asis- 
tențe cu prețul pierderii libertăţii ei în viitoarele trazacţiuni 
diplomatice,... va lupta de acum înainte nu numai pentru 
interesele ei, ci şi pentru aspiraţiunile și viitorul naţiunilor 
cu care se aliază. 


8 Septemvrie. Din România. 

„Există o oarecare îngrijorare în România... Nu se pune 
la îndoială valoarea ostașilor români, dar mai sunt multe 
alte lucruri necesare pentru a duce un răsboi la bun sfârșit. 
Și din nenorocire, multe din aceste lucruri lipsesc armatei 
române. Apoi Domnitorul dorește să participe personal la 
acțiunea militară, curagiul său este uneori prea mare. Dacă 
i s'ar întâmpla ceva, cum n'are moștenitor, România ar avea 
de ales din nou un alt principe dintr'o familie domnitoare 
din Apus, potrivit cu art. 84 din Constituţie. Aceasta ar fi 
foarte greu în timpul răsboiului, mai ales a unui astfel de 
răsboi. In alt treilea rând, experiența arată că o cooperare 
cu Rușii poate duce la conflicte și, având în vedere firea Dom- 
nitorului, n'ar fi exclus ca el să nu suporte situaţiunea și să 
renunțe în acelaș timp la comandamentul armatei și la coroană 1 


80 Septemvrie. Patru carliere generale la Plevna. 
„„.Principele Carol își are propriul său cartier general. Statul 
său major nu este numeros, iar șeful său de stat major rus 2) 


1. Rezumatul comentariilor lui ,,Politische Korrespondenz” cu prilejul 
încheerei alianței ruso-române, 
2. Generalul Zotoit. 


www.dacoromanica.ro 


160 R. V. BOSSY 


se vede rar. Când poate s'o facă, Principele inspectează în- 
totdeauna singur liniile. El se întoarce apoi punctual la car- 
tierul său general. Liniştea lui plină de încredere, tenacitatea 
sa, seriozitatea cu care judecă situaţiile se datoresc naşterii 
sale germane şi educaţiei primite. Armata română, pe de altă 
parte, își are şi ea cartierul ei general, întocmit în felul obiș- 
nuit la armatele cari operează independent. Se poate ca la 
început Rușii să nu fi avut încredere în noul lor aliat, acum 
însă ei își dau seama că au câștigat un ajutor de valoare. Fac 
dreptate Românilor, dar atâta tot. Adevărată camaraderie 
de arme nu există. Astfel, cartierul general al generalului 
Cernat se află în Verbiţa și nu are niciun contact cu Rușii. 
Este deci al patrulea cartier general dela Plevna. Se află pus 
sub comanda unică a Principelui Carol, își are propriul oficiu 
telegrafo-postal şi este lipsit de orice contact cu Rușii —iată 
caracteristicile lui. 


21 Decembre. Asediul şi căderea Plevnei. 

„Românii și-au organizat cartierul de iarnă cât se poate 
mai bine. Fiecare soldat poartă sub manta un cojoc căptușit 
cu blană de oae. Sunt bine adăpostiţi în două rânduri de tran- 
şee. Redutele de pe linia a doua sunt adevărate modele de 
întărituri de câmp, iar fortul Alexandru, comandat de colo- 
nelul Nacu, este uvrajul în pământ cel mai perfect în toată 
linia de împresurare. Pe ambele versante la Griviţa, liniile 
lor sunt atât de apropiate de cele turceşti încât soldaţii dintr'o 
parte și dintr'alta pot vorbi împreună... 


www.dacoromanica.ro 


RESUME 


Le grand duché autonome de Finlande ayant fait partie 
pendant plus d'un siècle de l’Empire russe, de nombreux Fin- 
landais ont été amenés à participer aux guerres russo-tur- 
ques du siècle dernier, soit dans les cadres de larmée impé- 
riale, soit dans ceux de l'armâe nationale finlandaise. C'est 
ainsi qu’ils eurent l'occasion de traverser la Roumanie et 
d'y séjourner, avant de se rendre sur les champs de bataille 
de la Turquie d'Europe. 

Plusieurs de ces officiers laissèrent des mémoires, des let- 
tres ou des ouvrages se référant aux guerres auxquelles ils 
avaient pris part et qui contiennent de nombreux passages 
ayant trait à la Roumanie et au peuple roumain. Je citerai, 
pour la guerre de 1828—1829: les généraux Gustaf-Adolf 
Ramsay et Fredrik G. Nyberg, ainsi que Berndt-Johan Ro- 
senström, et, pour celle de 1877—1878 : les colonels Theodor- 
Fritiof Blafield et Victor Tuderus, Anton von Alfthan, Carl- 
Ferdinand von Wahlberg, W. Palander, Axel Lindfors, A. 
W. Lindgren, Lemminkainen etc. Les passages de leurs écrits 
se référant à la Roumanie ou à la participation de l’armée 
roumaine à la guerre sont publiés, en traduction roumaine, 
dans les pages qui précèdent. Ils témoignent de la sympathie 
et de la compréhension de leurs auteurs pour un pays qui, 
tout comme la Finlande, n'avait pas encore acquis sa pleine 
liberté et dont la victoire fut regardée comme de bon augure 
pour l'indépendance future de la Finlande. 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


Prefaţă . . ste Spa că CARS SR e Ai ee 70 le E d i Kawan ee ee de a da 


Corespondenţa gen. Fredrik Nyberg (1827—1830) ......... 
Aspecte din războiul din 1828 de Căp. Berndt Rosenstrom. . . . . 
Operațiunile militare de la Plevna (1877) de Col. T. Fritiof Blatield . 
Note asupra campaniei din Turcia (1877—78) de Anton von Alfthan 
Note asupra războiului din Turcia (1877—1878) de Col. Victor Tuderus 
O expediţiune militară în Turcia (1877) de Carl Ferd. von Wahlberg . 
Priveliști din războiul ruso-turc editate de G. W. Eklund . ..... 
Amintiri despre ultimul război ruso-turc de W. Palander . . . . 
Jurnalul unui tiralior de A. Lindiors . ... . aoaaa‘ ‘a’ 
Povestiri din războiul ruso-turc de A. W. Lindgren. ........ 
Jurnalul serg.-major Lemminkainen  ........... Pa 
Războiul de Eirik Hornborg ,.. cc... 
Ziarul „Helsingfors Dagblad” în 1877 . ..,. aaa‘ a‘ a’ 
Résumés s cc... 


www.dacoromanica.ro 


110 
123 
134 
139 
142 
145 
146 
147 
150 
153 
161 
163 


PUBLICAȚIUNILE AȘEZĂMÂNTULUI CULTURAL 


ION C. BRĂTIANU 





Lei 
I. lon C. Băcilă, Bibliografia Războiului pentru Independență 
Ga 717—1878), Bucureşti 1927, pag. 52 seser .. 40 
II, P. P. Panaitescu, Nicolae Bălcescu. Patru studii istorice în- 
soţite de o schiță biografică şi bibliografică. Bucureşti, 1928 
ap: Of s ma n PE O E N e e e a a a e a E ee a 4 
II. Piva arian, B. P. Hasdeu, schiță biografică şi bibliogra- i 
fică. Bucureşti, 1928, pag. 30 > . s e soep oeo osooso 25 
IV. Mihail Popescu, Documente inedite din preajma Unirei Prin- 
cipatelor. Bucuresti, 1928, pag. 68 ............ 45 
V. Emil Vîrtosu, I. Heliade Rădulesqu. Acte și scrisori. Bucu- 
resti, 1928, pag. 104 . . . . . cc... cc... ans 60 
VI. Dobrogea, Patru conferințe ale Universităţii Libere de I. An- 
drieşescu, C. C. Giurescu, A. Bâznoşanu şi |. Simionescu, 
Bucureşti, 1928, pag. ī1o04-20 planşe ©.. ao eeno 15 
VII. Mihail Popescu, Documente inedite privitoare la istoria 
Transilvaniei între 1848 —1859. Acte din Arhivele dela Viena. 
Bucureşti, 1929, pag. XXVI+347 ... . o opune 250 
VIII. Teodor Bălan, Refugiații moldoveni în Bucovina (1821 şi 
1848). Bucureşti, 1929, pag. XXXII+I48 ........ 120 
IX. Generalul R. Rosetti, analo de operațiuni al diviziei de 
infanterie de rezervă (23 Iulie 1877 29 Iulie 1878). Bucureşti 
1920, pag. XVII- 305 cc. n... + 240 
X. P. P. Panaitescu, Emigraţia polonă şi Revoluţia română dela 
1848. Studiu şi documente. Bucureşti, 1929, pag. 136 . . . 120 
XI. A k Ara a T Ta Acte şi eea JE III 
1 Mai 1877—30 Aprilie 1878). Bucuresti, 1930, pag. 402 250 
XII. Generalul R. Rosetti, Corespondenţa See ulA Tencu Ghica i 
(2 Aprilie 1877 - 8 Aprilie 1878). Bucureşti, 1930. pag. 210 150 
XIII. Alexandru Marcu, Conspiratori şi conspirații în epoca Re- 
naşterii politice a României. București, 1930, pag: 373 > 270 
XIV. Dan Simonescu, Din istoria presei românesti: Republica 
Română. Paris, 1851—Bruxelles, 1853. Bucureşti, 1931, pag. 61 50 
XV. Olimpiu Boitoş, Une correspondance française concernant 
le Congrès de Berlin (1878). Bucureşti, 1931, pag. 6o . . . 50 
XVI N. Corivan, Din activitatea emigranților români în Apus 
(1852—1857). Bucureşti, 1931, pag. 17048 planşe . .. ... 130 
XVII. Emil Vîrtosu, 1821. Date şi fapte noi. Bucureşti 1932, pag. 
LXI+253412 planse . . . cc... .. | 230 
XVIII. N. Georgescu-Tistu, Ion C. Brătianu. Acte şi cuvântări, 
vol. IV (1 Mai 1878—30 Aprilie 1879). Bucureşti 1932, 
P XVII--4104-5 planse . © s .. s h a a - 250 
XIX. |. C. Filitti, Frământările politice si sociale în Principatele 
române dela 1821 la 1828 Bucureşti, 1932, pag. 192 . > . 140 
XX. P. P. Panaitescu, Corespondența lui C. Ypsilanty cu gu- 
vernul rusesc (1806 — 1810) Bucureşti, 1933, pag. 125 100 
XXI. Din corespondența Familiei Ion C. Brătianu. București, 
1933 P. XVl+a20+8 planse. Vol. I ........... 80 
XXII. Al. Cretzianu, Din arhiva lui Dumitru Brătianu. Acte şi scri- 
sori din perioada 1840—1870. Bucureşti 1933, pag. 368+ 
planşe. Vol L s . o... cc... .. ei 80 


www.dacoromanica.ro 


XXM. 


XXIV. 
XXV. G 


XXVI. 


XXVII. 
XXVII. 
XXIX. 


XXX. 


XXXI. 
XXXII. 
XXXII. 


XXXIV. 





Al, Cretzianu, Din arhiva lui Dumitru Brătianu. Acte şi 
E iei din perioada 1840—1870. Bucarest 1933 pag. 320. 
Ol, $ O S [o . 
Din O PAREEN Tamli k 4 Brătianu Bucureşti, 
1934 pa I I anṣe, vol. I ..... - 
je ge atihescu gi C. Grecescu, Ion C. Brătianu. Acte 
şi cuvântări, vol. V (1 Mai 1879 ->30 Aprilie 1880) Bucu- 
reşti p. RIII-Fq18+1 planşă e e e 
Din corespondenţa familiei lon C. Brătianu, Bucuresti, 
1934, pag. 4624+11 planşe, vol. IH . - 
Din corespondența familiei lon C. Brătianu, Bucureşti, 
1935, pag. 355+6 planşe, vol. IV s sessen 
Duzinchevici, Cuza- Me şi revoluția polonă din 
1863, Bucureşti, 1935, pag. 10. DR 
Din corespondenţa familiei ion C Brătianu, Bucureşti, 
1935, Dug. 548+9 Kanga VO, V a e n e ce . 
Gz. Marinescu şi C. Grecescu, Ion C. Brătianu. Acte şi 
cuvântări, vol. I partea 2-a (1869—1876) XVIII 544 
Gh. Duzinchevici, Contribuții la istoria legăturilor polono- 
române în anii 1865—1866, Bucureşti, 1936, p. 64 . 
Viaţa și opera lui Vintilă Brătianu văzute de prietenii şi 
colaboratorii săi, Bucureşti, 1936, p. E planşe . ... 
Gr. Marinescu şi C. Grecescu, lon Brătianu. pe si 
cuvântări, vol, VI i, 7 1880—go Iunie 1881), io FEB, 
1936, X + 468 ei E ae ae vai 0 E aa 
ar Tåuşan şi Gh. Las Ton C, Brătianu, 72 pag.+-1 pianşă 


. o e.o» . . . |. |. |. . cp. l‘ 


1937 
G. I. Brătianu, Le probleme des frontières russo-roumaines pen- 


11.866 


dant la guerre de 1877—1878 et au i de Berlin. 
Bucureşti, 1928, pag. 52 +4 1 hartă, ... ...,... 


www.dacoromanica.ro 


8o 


200 


FNA 


A Ae