Constantin Kirițescu — Istoria Razboiului pentru întregirea României (1989)

ISBN 973-29-0048-2 


| INTRODUCERE 


Monumentala sinteză Istoria războiului pentru întregirea României. - 
1916— 1919, elaborată de Constantin Kirițescu in anii imediat urmätori inche- 
ierii primului război mondial, aflată acum la cea de-a treia, ediţie, a fost accep- 
tată deja de numeroși cititori, admiratori si specialişti, ca parte meritorie din 
marea, « carte a neamului » românesc, pästrindu-si în cea mai mare parte actua- 
litatea, în pofida progreselor ulterioare ale istoriografiei, datorită rolului ce l-a 
avut si îl păstrează încă în nutrirea conștiinței nationale. Ca primă sinteză 
consacrată evenimentelor ce s-au constituit în războiul eliberator si, totodată, 
"în marele război de apărare a patriei române, ea s-a adresat minţii si inimii celor 
care au salvat si intregit legitim România, fiilor si nepoților acestora. Or, tocmai 
această calitate, ca si rezistenţa ideilor sale fundamentale la scurgerea timpului 
şi în fata noilor cuceriri ale istoriografiei motivează si asigură longevitatea, 
operei lui ( Kiritescu. După apariţia primei ediţii, autorul a continuat munca 
| de înnoire cu spirit critic și acribie a textului operei sale. Dovada cea mai con- 
| vingătoare în acest sens este ediţia de iaţă, a cărei pregătire el a incheiat-o,.din 

punctui său de vedere, in an0T 199. Ka prezintă, unele deasebizi- notabile. în 

| raport cu_ediţiile-precedente = tompletarea.informatiei in funcţie de noile cer- 
| cetări; introducerea de noi subcapitole; reelaborarea unor vechi capitole; 
nuai area si curățarea de « zgura » epocii in care au fost elaborate primele două 
ediţii à unora dintre opiniile sale. În istoriografia românească opera lui 
1 C. Kirițescu şi-a dobindit un loc Vistinct si durabil, chiar dacă astăzi dispunem 
|de mai multe sinteze consacrat participării României la marea conflagrație 
| din anii 1914—1918. Specialiştii continuă să i se adreseze cu interes si lectorii 
| st o parcurgă cu plăcere si piosenie, inspirată do faptele politice si militare ale 
îs rio de măiestria evocării epopeii eroice din anii cumpliti ai marelui 
război. 

C. Kiritescu şi-a scris cartea „pentru publicul mare, în special pentru 
tineret”? — cum sublinia el. Mai cu seamă din această cauză „ea trebuie să se 
adresez” sufletului românesc”, căci „jertfele și durerile pe care războiul le-a, 

i cerut neamului nu pot fi răsplătite numai prin ciytiguri materiale, dar prin 
răscolirea celor mai nobile coarde ale acestui suflet”. Din aceste motive, cartea, 
trebuia să fie inainte de toate ,,o lucrare de sinceritate”, „să spună adevărul, 
chiar dacă e dureros sau jignitor pentru amorul nostru propriu national...” 
Urmindu-se această cale în elaborarea operei, „citirea ei va destepta adeseori 
mindrie, de multe ori însă umilire si amărăciune. Asa a fost istoria noastră de 
veacuri. Dar cunoştinţa exactă e necesară in orice materie...”, conchide 
C. Kirițescu. Cred, preciza autorul cu indreptatire, că astfel „am făcut operă 
patriotică”, deoarece „patriotismul adevărat nu constă in lingusirea amorului 


i RR EI UP CA ERE TR © PI a CR 


al 


propriu national si in ascuuderea adevărului”. Motivația întregii sale munci si, 
totodată crezul său, C. Kirițescu le-a sintetizat remarcabil și memorabil în 
1922 : „„Datorăm miilor de eroi, morţi pentru a ne face o patrie mare si liberă, 
striduinta obsteascä pentru à croi neamului românesc în viitor un drum mai 
fericit, inspirat din gloria trecutului, dar fără de gresalele lui”. 


* 


Mai presus de considerentele mai sus menţionate, se impun însă atenţiei 
tezele fundamentale emise de autorul Istoriei rdzboiului pentru întregirea nea- 
mului a căror rezistenţă la confruntarea cu scurgerea timpului este neindoiel- 
nică. Construindu-şi opera, C. Ririţescu a avut de fapt in vedere preistoria” 
evenimentelor si proceselor din anii 1914—1919, marele război al românilor, 
in context general ca „probă a vitalitatii unui popor”, ca „examen de energie 
pe care l-a depus”! si rezultatele acestuia. 

Abordind unele probleme fundamentale ale istorici românilor dintr-o 
mare etapă care a precedat războiul mondial, cu tristeţe justificată si tot- 
odată cu credinţă față de adevărul istoric, C. Kiritescu notează : „Realizare 
idealului nostru national a fost multă vreme considerată ca un vis frumos, intre- 
zărit în negura unui viitor îndepărtat. Prea eram mici si slabi, si prea puternici 
erau opresorii. Slibiciunea noastră ne silise chiar să facem legämint de aliant à 
cu unul din ei — Austro-Ungaria, n.n. — , și să jertfim. sub această silită pric- 
tenie, îndatoririle noastre frätesti”. Pe de altă parte, „tratatele internationale, 
nesocotind drepturile şi dorințele românilor, au creat în veacul XIX o Romiinivy 
mică... O jumătate din neamul românesc era lăsată afară din hotarele lui 
firesti”. Provinciile românești „se găseau sub jug străin ca rezultat al unor 
nedreptäti multiseculare, ori ne fuseseră smulse mai de curind prin violen,à si 
fraudă”. 

Teza fundamentală a cărţii lui C. Kirițescu constă în aceea că, folosind 
împrejurări istorice favorabile si infruntind cu vigoare si inteligenţă. adversitä- 
tile si obstacolele din primele decenii ale secolului al XX-lea, românii şi-au 
înfăptuit prin ascu{imea minţii, tăria brațului si uriaşe sacrificii de singe si de 
bunuri materiale idealul multisecular al eliberării de sub stăpinire străină si al 
regrupării intr-un stat national unitar. Acest ideal era legitim, iar acţiunea prin 
care a devenit o realitate politică a avut un caracter drept, profund progresist, 
căci a fost gindită, susținută si realizată de către un întreg popor. Cum celelalte 
teze susținute de C. Kiritescu lo vom menţiona în paginile ce urmează, ne vom 
limita aici să relevăm si citeva dintre semnele de întrebare ce ar putea apare 
cititorului de astăzi al cărţii, căci, ea în cazul oricărei opere insemnate a cărei 
emanatie de lumină este mare, apare adesea şi „umbra”. Aşadar, concepţia 
istoricului aflat în atenţia noastră evidenţiază si unele limite, rezultate in- 
evitabil din formaţia de care a beneficiat. Astfel, semnificaţia istorică profundă 
a luptei maselor populare diu Rusia sau Ungaria pentru socialism pare a-i fi 
scăpat. Unele limite se relevă, de asemenea, şi în acceptarea şi susținerea tezei 
potrivit căreia, în gigantica luptă pentru reimpdrtirea lumii între marilo puteri, 
care à reprezentat fondul confruntării politico-militare din anii 1914—1918, 
„puterile aliate si asociate au luptat între altele pentru a așeza dreptul de egali- 
tate al statelor mici si mari”. Această afirmaţie ar putea fi îndrepiăţită dacă 
s-ar referi exclusiv la micile puteri, nu însă si la marii” aliaţi si asociaţi. 

3 


Jumătatea de veac care a premers primului război mondial a fost domi- 
nati de dinamica economico-sociala specifică «eroi industriale » si noile sale 


2 


ritmuri, de «decolaje » economice, de extinderea relaţiilor capitaliste către 
limitele geografice ale planetei, de procesul trecerii de la capitalismul liberei- 
-concurenţe la monopol şi imperialism si, inevitabil, de lupta pentru impărtirea 
si roimpärtirea lumii între marile puteri. Pe acest fond, contradicţiile politice 
dintre statele europene, antagonismele crescinde generate si intretinute de 
concurenţa comercială și rivalități coloniale au stimulat considerabil pregăti- 
rile în vederea unor conflicte militare. Perioada 1871—1914 a fost incontestabil 
"Epoca constituirii sau a dezvoltării maxime a marilor imperii multinationale 
| moderne si, în acelaşi timp, vremea formării alianțelor politico-mihtare agre- 
sive, care au scindat Europa si lumea in tahere adverse — ipla Alianţă dintre 
yermania, Austro-Ungaria si Italia, si(Tripla ÎntelegereYintre Franţa, Rusia 
si Anglia. Aceste decenii finale ale epoctt moderne ar-fost dominate, totodată, 
de problema naţională, de lupta de eliberare a popoarelor subjugate si pentru 
formarea de state independente si unitare, cvea ce a constituit unul dintre 
principalele «puncte nevralgice » ale situației internaţionale. 

n asemenea împrejurări, declanşarea primului război mondial in vara 
anului 1914 a constituit rezultatul firesc al unei evoluţii istorice accelerate, 
tulburi si pline de antagonisme a lumii capitaliste și, totodată, expresia crizei 
generale în care intra această lume. Reprezentind în fond continuarea cu alte 
mijloace a politicii imperialiste antebelice de reimpärtire a lumii, conflagratia 
mondial nu putea fi si nu à fost, pentru statele capitaliste dezvoltate, care au 
pregătit-o si declansat-o, decit un război imperialist. Dar, acest război a avut 
totuşi si o componentă generată de evoluţii social-politice si nationale mai vechi 
si favorizată de antagonismele dintre marile puteri — lupta pentru apărarea 
sau cucerirea independenţei politice, războiul popular si national de desävir- 
sira a unităţii nationale si statale, cum a fost războiul sirbilor, rnuntenegrenilor, 
românilor ş.a. — , care nu avea nimic comun cu telurile imperialiste ce şi-au 
pus pecetea asupra caracterului general al conflictului si care, în acelaşi timp, 
neputind schimba acest caracter de ansamblu, a constituit un fenomen istoric 
progresist cu conţinut burghezo-democratic. 

Încă in ajuuul izbucnirii conflictului mondial, profitind de rivalitätile 
dintre cele două mari tabere imperialiste din Europa, trecînd peste tema fata 
de politica expansionistă a ţarismului rus, România-a început să reuunte la 
politica sa progermană, si proaustriacă. şi s-a orientat către o politică de apro- 
piere de Frânță Şi Rusi. ('auzele acestei reorientäri rezidau in voința generală, 
exprimată de români de a se realiza o concordanță între interesele naţionale 
legitime — eliberarea românilor din Austro-Ungaria si desăvirşirea unităţii 
statului national — si soluţiile politico-diplomatice noi, oferite de realitatea 
internaţională indeosebi în cursul si în urmau crizei balcanice din 1912—1913. 
Criza din vara anului 1914 si evenimentele care i-au urmat au înlesnit si sti- 
mulat acest proces de reorientare pelitieăv au atit mai muli-eu cit problema 
Transilvaniei constituia deja preocuparea majoră a cercurilor conducătoare si a 
opiniei publice româneşiiş precum si o cauză de frictiuni permanente eu monar- 
bia habsburgică. Printre numeroasele obstacole care stinjeneau intăptuirea 
unei schimbări rapide si radicale-de orienfare in politică internațională erau 
vechiul tratat de alianţă politico-militarï defensivă încheiat cu Austro-Ungaria, 
şi Germania în 1883, precum şi opțiunea regelui Carol I și a unor cercuri poli- 
tice pentru continuarea bunelor-relaţii româno-austro-germane. În contextul 
evoluţiilor politice internaţionale din vara. anului 1914, dominate evident de 
voința austro-germană de a declanşa un « război preventiv » impotriva Serbiei 


si, eventual, a statelor care ar fi sprijinit-o, urmărind evitarea unui război 
local sau generalizat in Europa, zdrobirea statului și poporului sirb prieten, 


3 


precum si cererea germano-austriacă. inevitabilă ca aliatul român să respecte 
casus foederis, guxernul României jn frunte cul. Brătianu=a iul repri ns 
energice interveht#diplomatice peniru.a.stopa.grolutia spre. război. El a aver- 
tizat Berlinul si Viena că România se va desolidariza de vechii aliati. dacă 


boiutat — devenit rapid si inevitabil european si mondial — in iulie-august 
1914, din iniţiativa austro-germanilor, à creat o situaţie cu totul nouă și gravă 
în primul rind pentru europeni, implicit pentru români. 

Opinia lui C. Kirițescu în aceste chestiuni este exprimată cu claritate : 
„Politica austro-ungară, cea mai imorală politică pe care o cunoaşte istoria, 
reuşise. Folosind asasinarea arhiducelui moștenitor Franz-Ferdinand...” a 
tortat cu sprijinul Germaniei declanșarea războiului. Inspirat, autorul adaugă : 
„Cadavrele sint o povară binevenită doar pentru hiene si pentru ciocli. În preaj- 
ma imperialului cadavru, cei doi ciocli, Berchtold si Tisza — oameni politici 
austro-ungari, n.n. — , săpau groapa propriului lor imperiu”. 

Cit priveşte noua situaţie creată de conflagrație, C. Kirițescu constată : 
„Izbucnirea războiului mondial schimbă perspectivele si aduce realizarea aspi- 
ratiilor noastre în domeniul posibilităţii. Rezolvarea chestiunilor nationale 
devine un punct din programul unuia din grupurile luptătoare. Si atunci, în 
sufletele româneşti se incinge lupta între”judecata rece, care socotește înainte 
de a începe si sentimentul care impinge năvalnic înainte...” 


Într-adevăr, in aceste condiţii, în România a continuat a se dezvolta 
un puternic curent popular care revendica, imperativ eliberarea românilor 
oprimati in cuprinsul monarhiei habsburgice, antrenind in lupta pentru în- 
fäptuirea idealului national toate clasele şi partidele politice din tara si avind 
puternice simpatii in rindurile masei de soldaţi si ofițeri ai armatei. Atitudinea, 
românilor nu reprezenta nicidecum un caz izolat, căci, de pildă, popoarele 
slave din sud-estul, centrul si răsăritul Europei manifestau aceeaşi voinţă 
fermă de libertate, profund ostilă menţinerii imperiului multinational austro- 
-ungar. Aşadar, popoarele asuprite intuiau că sosise momentul luptei decisive, 
care excludea combinaţiile politico-diplomatice, compromisurile cu asupri- 
torii lor. 

Apreciind realist situaţia internă si internaţională, exploatind faptul că, 
austro-germanii declansaserä un război de agresiune împotriva Serbiei si nu de 
apărare. fără a consulta aliatul român, ceea ce contravenea tratatului din 1883, 
cunoscind intenţia Italiei — celălalt aliat al austro-germanilor — de a rämine 
neutră, fiind totodată informat că Franţa si Rusia ofereau sprijin realizării aspi- 
ratiilor de desävirsire a unităţii nationale si de stat a românilor, dacă Romänia 
văminea neutră in război, guvernul liberal I. I. C. Brătianu a obţinut de la Con- 
siliul de coroană din 3 august 1914 adoptarea formulei ,,expectativa cu apă- 
rarea frontierelor”. C. Kiritescu tine să sublinieze, de altminteri justificat, că 
» Romania a devenit liberă pe hotăririle ei nu prin trădare si sperjur, ei prin 
procedarea foştilor ei aliaţi”. 
si Neutralitatea — singura atitudine corespunzătoare temporar intereselor 
naţionale — permitea micului stat romăn, situat între imperiile expansioniste 
austro-ungar şi țarist, să-şi apere existenţa şi să incerce obţinerea de garanţii 
privind securitatea sa şi eliberarea teritoriilor locuite de romani în limitele 
Austro-Ungariei, ceea ce a impus o politică foarte activă si precautii. 

Condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea guvernul român au fost de o 
complexitate mereu sporită şi fără precedent. Influenţa conflictului mondial 
asupra zonei balcanice a fost considerabilă, impunind reconsiderări ale relaţiilor 
politico-economice antebelice, căutări de soluţii pentru toate popoarele sud- 


4 


dunărene in problemele « neutralitate sau angajare militarä ? », « colaborare cu 
Antanta sau eu blocul austro-german? » ete{În răstimpul dintre 1914 si 1917, 
marile puteri beligerante nu au renunţat niciodată la influențarea într-un sens 
convenabil lor a politicii statelor balcanice. Puterile Centrale au urinărit izo- 
larea Serbiei, atragerea Turciei, Bulgariei, Greciei si României in conflict alături 
de ele, in timp ce Antanta viza sprijinirea Serbiei, izolarea Turciei si colaborarea 
militară cu celelălte state din zonă. Mijloacele ambelor grupäri au fost asemäni- 
toare : presiuni diplomatice, şantaj politic, ameninţări, promisiuni si oferte in 
funcţie de posibilităţi, dar mai cu seama pe seama altora „Astfel, calculele inipe- 
rialiste ale Berlinului si Vienei, capriciile lui 5. A Să76hov, rationamentele lui 
Th. Delcassé sau reflectiunile lui Sir Ed. Grey aveau în vedere eventuala revi- 
zuire a Tratatului de pace din 1913 de la Bucuresti, reconstituirea sau distrugerea 
totală a « blocului baleanic », « concesii » ale unor state din zonă în favoarea 
altora, s.a(f Presiunea beligeranţilor asupra ueutrilor, inclusiv a României, a 
crescut de 6bicei în funcţie de sporirea. tensiunii pe teatrele de operaţiuni mili- 
tare: in 1914 din cauza pericolelor ce amenințau Franţa in timpul « cursei spre 
mare », de pildă, sau Rusia cu prilejul dezastrelor de la Tannenberg si Lacurile 
Mazuriene ; în 1915 în legătură cu operaţiunile aliate din Dardanele, cu situaţia 
dificilă a Serbiei, eu efortul austro-german de a aproviziona Turcia cu materiale 
de război, prin tranzitul pe teritoriul românesc, sau cu esecurile catastrofale 
suferite ce armata rusă pe teatrul european oriental ; în 1916 in cursul bătă- 
liilor de la Verdun, de pe Somme, de pe Isonzo $.a.m.d. 

în cazul austro-germanilor carentele stocurilor de materii prime strategice 
si de produse agroalimentare, precum. si considerentele de ordin strategic 
izvorite din convingerea Berlinului că România deținea „cheia pentru reuşita 
războiului contra Rusiei” — au reprezentat cauze majore ale presiunilor la care 
au supus România. Asadar, incepind din vara anului 1914, politica Romäniei 
tara aflată permanent in postura solicitatului nu în cea a solicitantului — s-u 
confruntat cu numeroși factori limitativi, de incertitudine : amenințările Puterilor 
Centrale, constiente de faptul că vechiul tratat de alianţa cu România deve- 
nise de fapt incă din 3 august o simplă « foaie de hirtie fără conținut » ; sinceri- 
tatea promisiunilor si seriozitatea eventualelor angajamente ale aliaţilor gru: 
pati în Antantă; nesiguranța privind evoluţia politicii unor state balcanice, 
îndeosebi a Bulgariei Le de altă parte, urmărind particularitätile războiului 
în curs, tipic pentru « era industrială ». cercurile conducătoare române au apre- 
ciat realist și responsâbil capacitatea de luptă a armatei : in 1914 aceasta nu era 
pregătită de război, după cum nu va fi pe deplin nici in anii următori. În con- 
secinţă, I. ]. C. Brălianu nu à vrut „nici 6 aventură, nici provocări intem- 
pestive”. În schimb, scopul său final, rămas multă. vreme nemärturisit si ascuns 
in mod iscusit eu ajutorul metodelor și mijloacelor diplomaţiei timpului, a fost 
constant războiul eliberator. 

În legătură cu aceste chestiuni C, Kiritescu remarcă : „Politica de război 
a lui Brătianu se rezuma în această formulă : asteptarea momentului mai favo- 
rabil, pentru ca intrarea noastră in război să se facă cu maximum de tolos, atit 
pentru noi cit si pentru prietenii noştri”. Brătianu „era constient de pregătir 
incompletă a armatei noastre... EL „amai ştia că — stat mic Şi cu resurs 
[imitate — nu eram in stare să suportăm un război de lungă durată, aşa cu se 
prevedea a îi războiul actual. De aceea, el a tăcut tot posibilul ex să cistige 
timp”, În consecință: ademeniri_ promisiuni, umenințări n-au putut abate 
pe bărbatul de stat român de la linia cessi träsese", Cit prive 


oe) leer Le LOCINAL aceas 


„linie” trasată conduitei sale de Brătianu, C. Kirițescu insistă in a subli CA 


lit Ca 


»,-- rezolutia sa fusese luată din primele luni ale războiului — conventia se- 


| 
| 
| 
| 


cretă cu Rusia. fusese încheiată în luna septembrie 1914. Ea era cea cerută de 
sufletul naţiunii, cu care şeful guvernului era in deplin acord...”. 


Conștient de caracterul imperialist al politicii marilor puteri, cu care 
Romania nu avea nimic comun, de faptul că expectativa nu putea fi prelungită 
multă vreme, guvernul I. I. C. Brătianu nu dorea să se angajeze — atunci cînd 
neutralitatea ar fi devenit imposibilă, decit într-un război cu caracter naţional, 

“susținut de intreaga opinie publică română. În această perspectivă, « expecta- 
liva eu apărarea frontierelor », realistă si posibilă in anii 1914—1916, s-a do- 
vedit a îi ultimul act al dramei bunelor relații cu Austro-Ungaria și aliații aces- 
teia, si, totodată, preludiul tragediei inevitabile a războiului progresist de 
desävirsire a unităţii nationale și statale a României. Politica românească à 
trebuit. să ţină seama în anii 1914—1916 de absenţa malt doritei răsturnări 
radicale a raportului de forte dintre cele două tabere beligerante si, totodată, 
să pareze două grave pericole: eventualitatea unui «război preventiv» al 
blocului austro-german împotriva României; evitarea unor angajamente 
precise de către Paris, Petrograd şi Londra, pierderea interesului Antantei 
pentru colaborarez cu Români și, implicit, pentru realizarea aspirațiilor sale 
naţionale legitime. 

R. Posibilitatea atacării României neutre de către blocul austro-german a 
existat indeosebi la sfirsitul anului 1915 și în primele luni ale anului 1916. Acest 
pericol 4 fost evitat, în condițiile antrenării armatelor germane în “Mari ope- 
raţiuni ofensive pe teatrul occidental al războiului,| prin respectarea « irepro- 
şabilă » a angajamentelor de a livra diverse-produse vitale austro-germanilor. 
În acest context s-au înscris si tentativele Berlinului şi Vienei de a răsturna 
guvernul Brătianu si de a obţine chemarea la putere a conservatorilor filo- 
germani, care, fără à fi « trădători de tara », optau pentru colaborarea cu Puterile 
Centrale in vederea realizării mai întii a unirii Basarabiei si a Bucovinei cu 
România. Dintre numeroasele chestiuni care au provocat controverse intre 
România si blocul austro-german s-au relevat : raporturile romano-sirbe ; tran- 
zitul prin România a materialelor militare ş.a. expediate Turciei şi apoi Bul- 
ariei de Puterile Centrale ; vinzarea de cereale româneşti Angliei. În privinţa 
atitudinii fafa de luptă de apărare à eroicei Serbii, spre nemulțumirea Ber- 
linului şi Vienei, in România s-a manifestat o permanentă simpatie, conside- 
xîndu-so că-exista o « datorie morală » de a contribui la evitarea zdrobirii Serbiei, 
chiar si prin simpla permisiune pentru ajutarea acestei tari cu alimente, efecte 
si muniție. În plus, la Bucuresti se aprecia realist că infringerea Serbiei si, im- 
plicit, intrarea in război a Bulgariei alături de austro-germani afectau direct 
România, deoarece sporeau izolarea acesteia, intrerupind legătura cu aliaţii 
debarcaţi la Salonic,-si sporea dependenţa îați de Rusia în ceea ce priveşte 
aprovizionarea cu armament a armatei romaine. Această atitudine nemulfumea 
cu atit mai mult cu cit tranzitul spre Turcia si, din toamna anului 1915, spre 
Bulgaria — aliaţii în război ai austro-germanilor — a fost blocat, ceea ce la 
Berlin a fost interpretat ca o evoluţie « răuvoitoare fafa cu Gerinania » a neu- 
tralitatii românești. Nu mai puţină nemulfuinire si suspiciune a provocat Ber- 
linului si Vienei — in condiţiile în care consecințele războiului economic ince- 
peau a fi resimtite tot mai serios — perfectarea la începutul anului 1916 a 
contractului de livrare de cereale româneşti Angliei. 


Simultan cu aceste evenimente si evoluţii, România s-a aflat in contact 
perinanent pu putere ăntante Primul succes insemnat al diplomaţiei române 
a fost neindoielnic incheiereă Convenţiei secrete cu Rusia la 18 septembrie / 1 
octombrie 1914, la propunerea acesteia, prin care o mare putere recunoștea 
oficial pentru intiia data dreptul României asupra teritoriilor locuite de români 


6 


in Austro-Ungaria, Aceste teritorii urnau à reveni României. după. infringerea 
austro-germanilor, cu condiţia menţinerii neutralitätii. Totodată, acest acord 
a rămas şi ca dovadă a faptului că guvernul romăn optase hotărit, de la ince- 
putul conflictului mondial, pentru colaborarea cu Antanta, în vederea realizării 
obiectivelor nâționale progresiste, că tratativele sale en marile puteri nu eran 
expresia unui « oportunism mercantil », ci a responsabilităţii, prevederii si inte- 
lepciunii politice. Dar acordul romano-rus nu era suficient si nici sigur fără 
recunoaşterea lui oficială si de către celelalte mari puteri ale Antantei. 
Semnificativ a fost, de asemenea, si acordul romano-italian din 10/23 sep- 
tembrie 1914, vare prevedea coordonarea actiuuilor semnatarilor în vederea 
salvgardării neutralității lor, ca si in privinţa eventualei renunfari la expec- 
{ativa. Or, opțiunea României pentru colaborarea cu Italia nu era intinpli- 
toare : neutralitatea Italiei era in fond expresia îndepărtării de vechii aliaţi si a 
evoluţiei către cooperarea politico-militară cu Antanta. Ace easi semnificaţie 
a avut-o şi noul acord romäno-italian, încheiat la 24 ianuarie / 6 februarie 1915. 
Acesta reprezenta in fond un pact de asistenţă mutuală în cazul unei agresiuni 
austro-ungare, Prin cele trei acorduri semnate, guvernul romăn isi consolida 
poziţia politică-internaţională si pregătea recunoașterea de către Antantă a 
legitimitägii revendicărilor sale asupra teritoriilor locuite de români în Austro- 
Ungaria. | Dovada creşterii increderii unor mari puteri ale Antantei în politica 
romaneasca à fost semnarea de către Franţa la 8 martie 1915 a convenției cu 
Romania pentru furnituri de material militar şi muniţie, care includea si vin- 
zarea a 40 de avioane. Evenimentul avea o dublă semnificaţie, în împrejurări în 
care austro-germanii, neavind incredere într-o viitoare colaborare militară cu 
armata română, ci temindu-se că vor avea ca inamic această armată, livrau 
foarte puţine materiale cu destinaţie militară, sau se abtineau de a face astfel 
de furnituri ; guvernul român era de mult hotărit să trateze in mod serios si 
loial cu Franţa si aliaţii săi, ceea ce nu intreprindeau toate marile puteri ale 
Antantei ; euvernul francez aprecia deja in 1915 că Romania prezenta suficiente 
garanţii pentru a-i inarma armata, iar aceasta nu va lupta niciodată împotriva 
Franţei si a aliaţilor săi. Fireşte, problema cooperării politico-militare a României 
cu Antanta a fost ridicată permanent de aliați in tratativele cu guvernul de 
la Bucuresti, numai că aceştia s-au izbit permanent de asa-zisele « pretenţii » ale 
lui I. 1.C. Brătianu, care, de fapt, erau condiţiile unui mic stat, slab pregătit 
pentru războiul « erei industriale », ameninţat din mai multe direcţii. Experienţa 
istorică fuarte recentă, inclusiv cea a Serbiei şi a Belgiei sacrificate de « marii 
aliaţi », furniza lui Brătianu toate motivele pentru a fi neincrezător în pro- 
misiuni generoase dar dubiease, in sinceritatea Antantei, mai cu seamă a Rusiei 
țariste si a Angliei. În cursul indelungatelor tratative din anii 1914—1916, 
ubiectivele şi condiţiile româneşti au fost dezvăluite Antantei treptat si cu 
precautiune, în mod inevitabil coniiderrial, pe măsură ce solicitările acestei 
privind colaborarea în război a armatei s-au intensiticat, luind uneori forma pre- 
siunilor şi amenințărilor. Înainte de toate, guvernul român nu ac cepta să poarte 
un război decit la nord de Carpaţi, împotriva Austro-Ungariei — căci el urmăre 
o politică eliberatoare in Transilvania, Banat si Bucovina, nu _imperialistă 
si nicidecum la sudul Dunării, cum ar fi dorit Antanta, ceea ce ar fi antrenat: 
inevitabil un război pe două fronturi şi transformârea- teritoriului României 
în teatru de operaţiuni militare pentru armatele marilor puteri central- europene 
si ale aliaților lor turci si bulgari. În această chestiune, C. Kirițescu relevă insis- 
tent că ,,dusimanul asupra căruia trebuia să se indrepte atacul nostru era unul 
singur : imperiul austro-ungar, impilatorul fraţilor noştri, acela de à cărui in- 
fringere si prăbușire atirua eliberarea gi intregirea neamului”. Aceasta nu in- 


i 


semna că Bucureştiul îşi făcea multe iluzii asupra altor vecini, căci se ştia că, 
de pildă, „politica bulgară era condusă de ţarul Ferdinand personal si acesta 
era unealta Puterilor Centrale”. 


Înainte de a intra în luptă, românii — care erau mai presus de orice 
romani şi nu filofrancezi, filorusi sau filogermani — doreau să ştie, in mod cu 
totul justificat, pentru ce o făceau, adică să li se recunoască ferm revendicările 
legitime privind unirea teritoriilor locuite de conationalii lor în limitele Austro- 
Ungariei. În consecinţă, România nu accepta să declare război decit Austro- 
Ungariei, cum, de altminteri, făeuse-şi Italia. Ca stat independent şi suveran, 
România dorea să aleagă ea însăşi momentul intrării sale în aotiune, căci ea 
era, cea care risca si se sacrifica, nu cercurile conducătoare de la Petrograd sau 
Paris. Pentru ca armata română să-şi poată face eficient datoria de aliat, marile 
puteri aveau obligaţia morală de a-i înlesni aprovizionarea cu arme, mu- 
nitie si echipament, mai mult, chiar de a-i asigura ritmicitatea acesteia. Cum 
armata română ar fi avut în mod sigur ca adversar trupe ale unei mari pu- 
teri — Austro-Ungaria — si probabil ale aliaţilor acesteia — Germania, Bul- 
garia şi Turcia — , ea ar fi fost curind într-o situaţie foarte critică în absenţa 


„cooperării fireşti cu armatele Antantei. Prin urmare, guvernul român aprecia 


că se impuneau mai ales operaţiuni ofensive simultane ale armatei ruse în Galiţia 
şi Bucovina împotriva Austro-Ungariei si ale corpului expediționar franco- 
britanic de la Salonic, pentru a refine armata bulgară de la acţiuni ofensive 
pe Dunăre. În plus, pentru a para o eventuală ofensivă a unor forţe combinate 
bulgare, turceşti, germane şi austro-ungare pe Dunăre şi în Dobrogea, era nece- 
sară — si mult solicitată de cercurile conducătoare române — concentrarea, 
a cel putin 200 000 de soldaţi ruşi în regiunile limitrofe, pregătiţi să intervină. 
Pe de altă parte, conştient de riscurile alianţei unui mic stat cu mari puteri 
imperialiste, pentru care loialitatea si respectarea celor mai solemne acorduri 
erau foarte adesea chestiuni discutabile, condiţionate de raționamente şi inte- 
rese egoiste, guvernul român cerea ca aliaţii să nu incheie războiul înainte oa 
România să-şi fi realizat aspirațiile naţionale. Totodată, în cadrul inevitabilei 
conférinto de pace, România dorea să participe ca partener egal în drepturi cu 
statele aliate, cum se cuvenea unor ţări independente si suverane, la soluţionarea 
tuturor chestiunilor și mai cu seamă a celor care o priveau direct. Pentru gu- 
vernul roman era cit se poate de limpede că acceptarea condiţiilor sale de către 
Antantă antrena intrarea imediată în luptă, că neutralitatea nu ar mai fi putut 
fi prelungită, chiar dacă conjunctura de pe diverse fronturi nu ar fi mai silit 

aliaţi să ceară insistent cooperarea armatei române, şi nici de dorit, intrucit 
in cursul unei conflagrații mondiale cu caracter predominant imperialist « sur- 
prizele » puteau oricind să-și facă apariţia : exista posibilitatea unei păci sepa- 
rate cu Austro-Ungaria, ceea ce punea în pericol onventia Cromâno-rusă din 
1914, infăptuirea aspirațiilor naţionale româneşti. Treptat, dar nu fără rezerve 
si satisfacerea unor interese proprii, nu in absenţa unor diferenţe notabile 
de atitudine şi flexibilitate politică marile puteri au acceptat mai cu seamă 
desăvirşirea unificării statale a românilor. Permanent, datorită raportului de 
forte militare de pe fronturile de luptă, anglo-francezii au manifestat un interes 
major pentru intrarea în luptă a armatei române, pe cind Rusia i-a acordat o 
atenţie mai mică şi numai în condiţiile unor grave eşecuri. Or, pentru guvernul 
român atitudinea Rusiei vecine avea o dublă însemnătate : politică si militară. 
Fluctuatiile politicii ţariste mai cu seamă au reprezentat pentru politica guvernu- 
lui IL. I.C. Brătianu un factor limitativ, de permanentă îngrijorare, care isi agravau 
efectele pe fondul unei mai vechi şi extreme suspiciuni faţă de tarismul rus exis- 
tentă în rindul oamenilor politici români. Dată fiind cunoașterea țelurilor expan- 


8 


sioniste ale ţarismului in sud-estul Europei, Bucureştiul avea temeri serioase că Ru- 
sia victorioasă nu va admite totuşi existenţa unei Românii puternice. De altmin- 
teri, el constata că atunci cind trupele ruse ocupau Bucovina, Petrogradul avea 
rezerve serioase in ceea ce privește unirea acesteia cu România. De asemenea, el 
suspecta guvernul țarist. că ar fi avut intenţia să forţeze intrarea României 
într-un război care ii depășea si îi dispersa forţele, pentru a-i impune recunoas- 
terea unei torme moderne de «vasalitate ». Oricum, pentru Bucureşti erau 
evidente si unele deosebiri de atitudine existente între guvernul imperial si 
Marele Stat-Major rus, cum s-a întimplat, de pildă, în primăvara anului 1915, 
cînd cel dinţii manifesta un foarte slab interes pentru intrarea României in 
război, dată fiind recenta alăturare la Antantă a Italiei, pe cind cel de-al doi- 
lea—confruntat cu grave pericole pe frontul oriental — dorea cu orice preţ 
cooperarea armatei române. Pe de altă parte, cercurile conducătoare romà- 
nesti suspectau, nu fără temei, Marele Stat-Major rus că urmărea cu orice preţ 
să colaboreze cu o Românie aflată pe post de solicitator, dependent total de 
armata rusă, să o orienteze către operaţiuni ofensive împotriva Bulgariei si, 
astfel, să o transforme in pivot defensiv al armatei ruse. Cit priveşte aprovizio- 
narea armatei române de către occidentali prin teritoriul Rusiei, guvernul român 
avea temeri grave că va intimpina mari dificultăţi, datorită carentelor transpor- 
turilor pe căile ferate ruse si, mai ales, din cauza enormelor și totdeauna presan- 
„elor nevoi de același material militar resimfite de armata ţaristă. 


În asemenea context si sub presiunea evenimentelor de pe frontul occi- 
dental, după ce, din cauza unor lungi tratative, „se pierdu un timp preţios 
/ şi sescăpă momentul cel mai favorabil” —după părerea istoricului C. Kirițescu —, 
la 4/17 august 1916 s-a semnat la Bucuresti Tratatul de alianță dintre 
a Romania, Franţa, Rusia, Anglia si Italia, precum si convenţia militară, care 
au reprezentat unul dintre cele mai mari succese ale diplomaţiei româneşti mo- 
derne, căci patru dintre cele mai mari puteri din lume recunoșteau o necesitate 
vitală si legitimă pentru România : desăvirşirea unităţii naţionale și statale, 
dacă războiul ar fi fost cîştigat de Antantă. Condiţiile puse de România, in- 
clusiv declararea războiului numai impotriva Austro-Ungariei, au fost accep- 
tate. Din acest moment, realizarea dezideratului national nu ar fi fost posibilă 
prin evitarea angajării militare, ci numai prin implicarea într-un război gene- 
ral. Desigur, invocarea si a unor considerente de ordin moral, asa cum face 
C. Kirițescu, isi are raţiunea sa : ,,... Faţă de sfirsitul care se prevedea — ase- 
zarea popoarelor pe baza drepturilor lor naţionale — , ar fi fost o nedemnitate 
să asteptăm foloasele, fără să fi luat parte la sacrificii”. La 14/27 august 1916 
România a declarat război Austro-Ungariei. Totuși, la 17/30 august Germania 
a declarat război României, iar la 19 august / 1 septembrie Bulgaria i-a urmat 
exemplul. Țară care nu atinsese stadiul imperialist, România începea un război 
drept, progresist, un război popular si national, ,,sfintul război pentru eliberarea 
fraţilor subjugati si pentru întregirea neamului”, cum îl califică 0. Kirițescu, 
căci, cum remarea marele istorie N. Iorga, „a cere ca tot pămintul locuit de 
români să fie numai după voinţa lor, a tuturor românilor, o largă ţară demo- 
craticä, aceasta nu se cheamă imperialism”. Războiul era singura soluţie com- 
patibilă cu momentul istoric dat si cu idealul naţional, poporul român infele- 
gind să-si realizeze prin forte proprii opera eliberatoare si unificatoare, nedorind 
să astepte cu «arma la picior » rezultatele conflictului mondial, acceptind con- 
ştient, prin toate categoriile sociale care-l constituiau, sacrificiile inevitabile. 
Micul stat românesc, avind un potential uman modest si o capacitate economică 
industrială redusă — caracteristică ţărilor care nu trecuseră prin « decolajul e 


9 


economie — , situat într-o zonă geografică controlată în cea mai mare parte — 
cu excepţia spaţiului de la răsărit de frontiera. sa — de către austro-germani și 
aliaţii lor, se angaja într-un război pe care-l va purta pe teritorii exclusiv 
româneşti, chiar dacă unele dintre ele se mai aflau încă sub stăpinire străină. 
În pofida faptului că fusese urmărită de cercurile oficiale si sprijinită de opinia, 
publică cu entuziasm patriotic, intrarea României în război s-a produs totuși 
sub presiunea Antantei, care a impus momentul pentru declanşarea. operațiunilor 
militare în funcţie exclusiv de interesele sale şi în dauna aliatului român, care 
nu era încă pregătit din punct de vedere militar pentru à se bate, si in impre- 
juräri neprielnice, deoarece marile eforturi ofensive ale Antantei ajunseseră la 
limită si aceasta nu mai era dispusă sau nu mai putea să-și respecte obligaţiile 
de a acţiona energic pe fronturile din Galiţia si de la Salonic. În luptă intra 
totuși un popor care manifesta o viguroasă voinţă de independenţă, libertate si 
unitate, o armată indisolubil legată de acest popor şi de idealurile sale, dirză 
și combativă pină la eroism de masă, capabilă de orice sacrificiu. Foarte curind, 
însă, cele 23 divizii de infanterie și 2 divizii de cavalerie ale armatei române 
vor avea ca adversare aproximativ 10 de divizii ale Puterilor Centrale. Mai mult 
decît atît, C. Kirițescu atrage atenţia si asupra faptului că „tinăra noastră 
armată, lipsită de indestulätoare pregătire tehnică si de experienţă, avea să se 
măsoare cu cea mai puternică si mai bine utilată din armatele moderne — cea 
germană, n.n. —. Epopeea dureroasă a neamului românesc începea unul din 
cele mai singeroase capitole”. 

De la începutul operaţiunilor militare adversarii României au dispus în 
Dobrogea de o armată bulgară formată din 4 divizii, de o divizie germană şi 
două turceşti. Trupele române au debusat cu elan în Transilvania (15/28 august 
1916), au ocupat Braşovul (16/29 august) și Făgăraşul, ajungind în imprejuri- 
mile Sibiului. Dar, în aceste momente, întărită cu trupe germane şi turceşti, 
armata bulgară a atacat dinspre sud, în Dobrogea. Armata română a pierdut 
« capul de pod » Turtucaia (19 august /1 septembrie) de la sud de Dunăre şi a 
fost silită să oprească ofensiva in Transilvania. Căderea Turtucaiei, consideră 
C. Kirițescu probabil în mod exagerat, ,,... este cauza iniţială a nenorocirilor 
și dezastrelor ce au urmat”. Soldatul român, remarca cu mult temei si critio 
același istoric, „merita desigur o altă soartă decit aceea de a fi condus la ma- 
sacru şi rușinea de la Turtucaia”. Armata română a executat totuşi in sud 
operaţiunea ofensivă de la Flăminda împotriva marilor unităţi germano-bul- 
garo-turce, mutind centrul de greutate al campaniei de pe frontul de nord pe 
cel de sud. Rezultatele au fost nesatisfăcătoare. Pe frontul din Transilvania 
armata română a fost silită de un adversar foarte puternic să se retragă în munţi, 
dar nu a putut fi nimicită. Cea mai însemnată bătălie de pe acest front a fost 
susţinută la Sibiu (13/26 — 15/28 septembrie). În octombrie, românii au blocat 
încercarea austro-germanilor de a pătrunde prin trecătorile Carpaţilor în Mun- 
tenia şi sudul Moldovei. În împrejurări „de inferioritate materială şi de depri- 
mare sufletească, — provocată de eşecul de la Turtucaia ş.a. — se incingea 
acum lupta disperată — după părerea întemeiată a lui C. Kirițescu, n.n. — 
pentru apărarea pămintului strămoşesc de invazia dușmanului”, 

Ca urmare, adversarii i-au atacat prin vest. Realizind o superioritate 
numerică de 7/1, austro-germanii au ocupat Craiova şi au forţat Oltul (11/24 
noiembrie), deschizindu-şi accesul spre Bucuresti. În aceeaşi perioadă, pe fron- 
tul de sud, dispozitivul româno-rus era străpuns în Dobrogea (6/19 — 8/21 
octombrie), iar Constanţa ocupată (9/22 octombrie), pentru ca apoi trupele 
bulgare, turceşti şi germane să forţeze Dunărea la Zimnicea și să înceapă si ele 


10 


inaintarea dinspre sud către Bucureşti. Pentru a salva capitala, armata română 
a declanșat o contralovitură pe Neajlov si Argeş (16/29 — 20 noiembrie), cea 
mai mare bătălie de pe frontul român în cursul campaniei din 1916. Ea nu a dat 
rezultatele dorite şi, ca urmare, la 23 noiembrie/6 decembrie Bucureştiul era 
ocupat. Pe de altă parte, comandamentul țarist şi-a retras toate trupele din 
Dobrogea la nord de Dunăre. Au urmat lupte grele, de stăvilire a înaintării 
austro-germanilor şi aliaților lor pe Cricov, la Casin eto. La sfirşitul campaniei 
din 1916 frontul s-a stabilizat pe aliniamentul Carpaţii Răsăriteni — Putna — 
Siretul inferior — Dunărea inferioară. Cu foarte mare întirziere, două armate 
ruse intraseră şi ele în luptă şi împreună cu armata română stabiliseră un echi- 
libru de forţe cu cele 42 divizii inamice. Aproximativ două treimi din teritoriul 
românesc fuseseră vremelnic ocupate, dar armata română, deşi înfrintă într-o 
primă campanie, supraviefuise si, mai cu seamă, continua să lupte, datorită 
capacităţii remarcabile de sacrificiu a poporului roman — constituit prepon- 
derent din ţărani, vajnici apărători ai țării — şi eroismului armatei sale, pus in 
slujba salvării patriei. Infringerea parţială din 1916 a contribuit la sporirea 
considerabilă a amplorii războiului popular, în care s-au înrolat, printre alţii, 
şi numeroşi socialişti. Avînd în vedere acest final de campanie militară din anul 
1916, se cuvine relevarea cauzelor eşecurilor armatei române ca şi efectele in- 
trării ei în luptă. Armata română a fost silită să lupte din prima lună a campaniei 
din 1916 pe două fronturi, cu adversari superiori din punct de vedere militar. 
Lungimea, frontului de apărat era enormă, de aproape 1 500 km, iar forţele 
de care dispunea România in vara anului 1916 erau insuficiente, ele însumind 
aproximativ 1 200 000 de soldaţi şi ofiţeri, ceea ce reprezenta 30% din populaţia 
bărbătească a ţării. Dar, pentru a asigura o densitate de forțe asemănătoare 
celei de pe alte fronturi de luptă, corespunzătoare cerințelor războiului în 
curs, ea ar fi trebuit să dispună de 6—8 milioane de ostaşi, ceea ce ar fi echivalat 
cu aproape întreaga populaţie a ţării. În plus, un rol negativ l-a jucat calitatea 
dotării armatei române : armamentul şi tehnica de luptă erau nesatisfăcăţoare, 
artileria grea şi puştile-mitralieră erau departe de a acoperi necesităţile, av iatia 
militară dispunea de numai 28 de avioane de tip vechi. Se adăuga faptul că 
intrarea României în război nu a provocat totuşi la Berlin şi Viena © Surpriză 
reală, austro-germanii fiind informaţi cu relativ suficient timp înainte despre 
proiectele României privind cooperarea politico-militarä cu Antanta, Pentru a 
putea lua unele măsuri preventive, iar apoi, din toamna anului 1916, să-şi 
poată concentra rezervele, fäcind din România obiectivul loviturilor lor prin- 
cipale._ 

Pentru Austro-Ungaria, cum menţiona O. von Czernin, confruntarea cu 
România era in fond un «război de exterminare » : dacă ieşea învingătoare, ea 
ar fi desfiinţat România, dacă ar fi fost învinsă era sortită dispariţiei. În cazul 
Germaniei, victoria asupru României reprezenta o şansă serioasă — datorită 
bogățiilor ei in produse agro-alimentare, petrol ş.a. — de supravieţuire în con- 
diţiile războiului economic pe care i-l impusese Antanta sub forma blocadei. 
Așadar, «miza» era enormă. Cu toate acestea, România a fost sacrificată 
de « marii aliaţi» din Antantă: aceştia nu au preconizat niciodată serios 
declanşarea unei ofensive generale pentru a veni in ajutorul României. Mai 
mult, chiar si obligaţiile asumate de ei prin acordul de alianţă si convenţia 
militară nu au fost îndeplinite decit partial. În acest context, consecințe dev- 
sebit de grave a avut politica cercurilor oficiale ale Rusiei ţariste, cărora, jude- 
cind în funcţie de evenimente, se pare că nu le-a displăcut eșecul României 


yin campania din 1916.| Încetineala cu care au acţionat armatele ruse pare a fi 
t fost voită si calculată, ceea ce a antrenat pierderea Bucureștiului, a două treimi 


11 


din ţară si stabilizarea frontului tocmai în sectorul Siretului. Or, acest din urmă 
fapt corespundea opiniei unor cercuri militare ţariste, potrivit. căreia România, 
s-ar fi putut apăra doar pe Siret. Dar « coincidentele » nu se încheiau aici: în 
acea etapă, dată fiind poziţia unor cercuri politice filogermane de la Petrograd, 
eventualitatea unei « păci separate » pe frontul oriental nu era exclusă, ci preco- 
nizată. Aceasta ar fi implicat împărţirea României între Austro-Ungaria și 
Rusia, iar același Siret ar fi putut. deveni « frontieră a Rusiei ». Armata romani 
nu a putut fi totuşi nimicită in 1916, dar ea a trebuit să cedeze un vast 
teritoriu national, a pierdut 250 000 de oameni, 290 000 de puşti, 250 de mitra- 
liere, 450 de tunuri ş.a. 

În pofida acestei tragedii, angajarea totală in luptă a României, trans- 
formarea ei într-un uriaș « paratrăznet » al Antantei, chiar dacă nu a provocat 
sperata cotitură decisivă în războiul mondial, a sporit potenţialul militar al 
Antantei, a antrenat scăderea presiunii austro-germane pe celelalte fronturi, 
sporind astfel șansele de victorie ale aliaţilor săi. Aliaţii au fost ajutaţi chiar si 
prin simplul fapt că apoi, timp de aproape doi ani, pină si pe teritoriile Vala- 
hiei şi Dobrogei ocupate, blocul austro-german a trebuit să mențină forte mili- 


L_tare importante, a căror absenţă a fost resimţită pe fronturile de luptă. 


Punctul de vedere exprimat de C. Kirițescu privind cauzele infringerii 
armatei române in campania din 1916 poate fi rezumat la următoarele : ,,La 
gresalele făcute cu bună credinţă, din ignoranță sau din calcul greşit, se mai 
adăugară cele făcute cu intenţii vinovate” ; „aliaţii nu au ştiut să pregătească 
intervenţia română” ; „ofensiva armatei — aliate, n.n. — din Macedonia n-a 
fost serioasă” ; ,,... atacați de forte superioare, lipsiţi de sprijinul real al alia- 
tilor din Vest, am avut lingă noi un aliat — tarismul rus, #.n. — nesincer și 
răuvoitor” ; „ruşii nu se purtau cu noi ca niște adevăraţi prieteni” ; „lipsuri in 
pregătirea noastră militară si sutletească”. Si pentru că C. Kirițescu şi-a propus 
realmente .,0 lucrare de sinceritate”, adaugă critic tuturor acestor factori urmă- 
toarele : „În păturile de sus ale societăţii, o stare sufletească influenţată în 
mare parte de un arivism feroce, de un scepticism precoce, de cultul aparen- 
telor, nu putea ajuta la formarea acelui corp de elită care să ştie a insufla 
maselor, prin exemplu personal, datoria supremei jertfe pentru marile izbindiri”. 
Si el adaugă : ,,Ne-a trebuit însă lecţia aspră a infringerii ea să învăţăm ce nu 
stiusem a afla mai dinainte, că avem si datorii sfinte care nu se pot plăti decit 
cu lumina inteligenţei, cu puterea braţului si cu jertfa singelui”. 

Refăcută rapid si modernizată în ceea ce priveşte dotarea cu ajutorul 
Antantei, îndeosebi al Franţei, armata română, în colaborare cu cea rusă, avea 
importante misiuni ofensive în campania din 1917, stabilite de Conferinţa inter- 
aliată de la Chantilly. Aliaţii româno-ruși deţineau superioritatea numerică pe 
frontul din Moldova : 60 de divizii, dintre care 18 române, împotriva a 39 divizii 
germano-austro-ungare. Numai că, preocupată mai ales de revoluţie si tot mai 
putin de soarta unui război general imperialist in care o aruncase farismul, 
armata rusă devenise foarte nesigură si putin dispusă să mai lupte în vara anu- 
lui 1917, chiar dacă pe frontul român se purta un război de apărare a patriei 
și nu imperialist. Aşadar, românii trebuiau să conteze cu precădere pe ei înșiși 
si nu pe aliaţi. La 11 iulie trupele române si ruse au dezlănţuit o ofensivă 
viguroasă in sectorul Mărăşti, au străpuns frontul inamic si au eliberat depre- 
siunea Vrancea. In perioada 24 iulie—21 august, în sectorul Märäsesti-Focsani 
s-a desfăşurat o bătălie de mare amploare, de «talie europeană », in care s-au 
inclestat peste 20 de divizii. La 6 august, ofensiva austro-germană a fost stävi- 
lita de români, provocind adversarului pierderea a 60 000—65 000 de soldaţi 
si ofiţeri. Planul de campanie austro-german a eşuat, Siretul nu a mai putut 


12 


fi forţat. Tot in august s-a desfăşurat o altă mare bătălie, la Oituz. Si in acest 
sector austro-germanii au suferit. un eșec: ei nu s-au putut instäpini asupra 
căilor de comunicaţie din valea Trotușului si nici asupra unui teritoriu bogat 
in resurse de cărbune si petrol. În septembrie, în cursul luptelor de la Ciresoaia, 
rezistenţa românească a determinat epuizarea ultimelor resurse ofensive ale 
germanilor. În aceste împrejurări, adversarii au revenit la defensivă. În cam- 
pania din 1917, spre surpriza adversarilor lor, românii s-au relevat ca o forţă 
redutabilă, invincibili, cu neputinţă de zdrobit din punet de vedere militar. 
I-a animat dragostea de patrie, parţial pierdută și oprimată de un invadator 
dur si nemilos, i-a. însutleţit dorinţa salvării a ceea ce le mai rămăsese din patrie, 
speranţa că în viitoarea ţară întregită reforma agrară si votul universal — apro- 
bate de Parlament la Iaşi, in iunie 1917 —+ le vor asigura o viaţă demnă. Tocmai 
de aceea Maristi-Marasesti-Oituz au reprezentat apogeul eroismului popular, 
cea mai mare victorie ofensivă si defensivă din istoria modernă a armatei roma- 
ne, transformată rapid într-o forţă redutabilă, similară oricărei alte armate 
aliate, cea mai puternică lovitură primită de germani pe frontul oriental al 
războiului, pe care, dealtminteri, l-a salvat în 1917. Această mare bătălie a 
reţinut. si consumat peste 30 de divizii germano-austro-ungaro-bulgaro-turce. 
Victoriile de la Märästi-Märäsesti-Oituz a provocat esecul încercării austro- 
germanilor de a subjuga si teritoriul românesc rămas liber si, prin acest fapt, 
a asigurat continuitatea existenţei statale româneşti. Pe de altă parte, cum 
remarca, președintele Nicolae Ceausescu, succesele armatei romane s-au numărat 
printre cele mai importante victorii obţinute in 1917 de puterile Antantei, 
reprezentind ,,o contribuţie importantă la infringerea militarismului german, 
un moment hotăritor în lupta pentru eliberarea patriei noastre, pentru infäp- 
tuirea idealului de unitate națională”. 

În sinteza lui C. Kirițescu bătăliile din vara anului 1917 ocupă, cum se 
si cuvenea, un loc aparte. Autorul relevă faptul că ,.pentru noi românii, care 
am făurit victoria cu priceperea comandanților, cu vitejia si singele imbelsugat 
vărsat al trupelor, Märäsestii vor rămine pagina cea mai strălucită a marelui 
nostru război national”. Ea a venit să facă „dovada că vigoarea sufletului roma- 
nese nu se alterase”. Totodată, „cu Mărăştii si Märäsestii luam iarăși loc, cu 
fruntea sus, în rindul prietenilor si aliaţilor nostri”. Omagiind constant şi pe 
deplin justificat. soldatul-tiran roman, C. Kirițescu raportează victoria din 1917 
la eşecul din 1916 evidențiind următoarele aspecte : „În 1916, armata română 
a prezentat spectacolul anacronie al intrării într-un război modern cu mijloace 
tactice si tehnice învechite. Am fost răpuşi asa cum erau ripusi indigenii din 
Africa, care se apărau cu sulita si cu săgeata impotriva armelor de foc ale euro- 
penilor. De data asta însă, în 1917, am luptat in condiţii egale. Calitățile indi- 
viduale ale soldatului n-au mai putut fi anihilate din cauza mijloacelor de 
luptă inferioare. Si efectul acestor noi împrejurări s-a putut constata imediat”. 

După aceste victorii strălucite, perspectiva politico-inilitară pentru 
Romania s-a modificat însă radical si defavorabil ei. Evenimentele intervenite 
în Rusia în cursul anului 1917 au creat o situație nouă pe frontul oriental dintre 
Baltica, si Marea Neagră, inclusiv pe frontul roman. Dacă Revoluţia burghezo- 
democratică din februarie-martie implicase dezorganizarea vechii armate taris- 
te, care afectase si frontul român, revoluţia proletară din noiembrie a antrenat 
rapida ieșire din războiul imperialist à Rusiei Sovietice. Din cu totul alte motive, 
Puterile Centrale urmăriseră vreme îndelungată «pacea », dar numai pe unul 
din fronturi, pe cel oriental, pentru a-şi concentra fortele in vederea victoriei 
decisive pe frontul occidental. Către sfirsitul anului 1917 «pacea separată » 
deverea așadar o realitate politică, cu consecinţe «dezastruoase pentru Roma- 


2 — c. 8 13 


v . 


nia. La 5 decembrie, fără a-și face iluzii asupra caracterului si obiectivelor poli- 
ticii blocului austro-german, Rusia a semnat armistițiul, iar la 3 martie 1918 
Tratatul de pace cu Germania si aliaţii ei. 

Ca urmare, făcind parte dintr-un dispozitiv militar unitar, împreună cu 
armata rusă, România şi armata sa rămineau complet izolate. Pe teritoriul 
românesc liber, în a doua jumătate a anului 1917 erau incartiruifi peste un 
milion de ostași ruși. Multe baze de aprovizionare româneşti se aflau pe terito- 
riul fostului imperiu țarist, iar rezervele de care dispunea armata română nu-i 
permiteau decit o rezistenţă de citeva săptămîni. Din partea celorlalţi aliaţi 
din Antantă, guvernul român primea doar telegrame de simpatie şi admira- 
tie, dar de fapt România era părăsită de aliaţii săi. Mai mult, aceştia cereau 
continuarea cu orice preţ a luptei, chiar si pe teritoriile Basarabiei şi Done- 
ului, rezistența pină la capăt într-un eventual «triunghi al morţii » și pina 
la... ultimul român, pentru ,,marea cauză” a Antantei. Aceste cereri reflectau 
nu atit neintelegerea situaţiei reale a României, cit mai ales interesele egoiste 
ale marilor puteri, dorința lor de a implica România în lupta împotriva 
sovietelor — ceea ce România refuza categoric. Si, în acelaşi timp, în unele 
cercuri conducătoare ale Antantei, din dorința de a se obţine o «pace separată » 
cu Austro-Ungaria, se lua în discuţie « viitorul » acesteia din urmă, apreciindu-se 
că dezmembrarea ei era irealizabilă. 


“$ Guvernul S.U.A. manifesta si el oscilaţii si ambiguitate în aceeaşi chestiune. 
Aşadar, lupta de eliberare a popoarelor oprimate din monarhia habsburgică părea à 
fi lipsită de șanse. În aceste împrejurări, România a acţionat din nou cu realism. 
Continuarea războiului însemna de fapt sinuciderea poporului, punerea în 
primejdie gravă a existenţei ca stat şi a independenţei politice, căci invadarea 
intregului teritoriu românesc liber devenise inevitabilă. Din aceste motive, 
la 26 noiembrie/9 decembrie 1917 pe frontul român a fost încheiat armistițiul. 
Numai 17 divizii ale armatei române trebuiau să acopere un front enorm, din 
Bucovina pînă la extremitatea sudică. Pacea se impunea, deci, ca o necesi- 
tate extrem de dureroasă si păgubitoare, dar de neevitat. Ea a fost semnată, 
în pofida caracterului ei de dictat, la Bucureşti in 24 aprilie/7 mai 1918. Pacea 
dictată de blocul austro-german impunea o formulă « modernă de vasalitate », 
prin care României îi erau smulse însemnate teritorii — Dobrogea, o fisie de-a 
lungul Carpaţilor — si însemnate bogății ale solului si subsolului, rămase la 
discretia învingătorilor. Încă o dată România era victima împrejurărilor istorice, 
căreia « pacea, » îi rezerva un statut de «colonie » a marilor puteri învingătoare, 
un regim de «sclavaj economic si politic ». Pentru istoricul C. Kirițescu, în pri- 
mävara anului 1918 fusese impusă ,,pacea de robire de la Bucuresti”, ,,...pacea 
punică, pacea care distruge si desfiinţează pe cel învins”, desi „România nu 
fusese înfrîntă — în luptă, n.n. — de duşman. Ea îi tinuse piept cu bärbätie 
şi-l făcuse să muşte țărina, neputincios în faţa barierei de piepturi si baionete 
ce păzea Moldova”. Numai că desi „„neinfrintă, dar fără noroc — părăsită de 
aliaţi, n.n. — România trebuia să înceapă din nou suisul calvarului său”. Ce 
gindeau si simțeau românii în acele momente tragice și cumplit de nedrepte 
ne-o spune tot autorul Istoriei războiului pentru întregirea României : „E cu 
neputinţă ca arbitrarul, violența si cinismul să triumfe în marea mișcare de 
prefacere ce se sävirsea în mijlocul suferințelor întregii omeniri. Acesta era $i 
sentimentul care stăpinea pe toţi românii in aceste ceasuri de cumplită tragedie ; 
el le-a dat; increderea si puterea de a suporta puternica lovitură”. 

În pofida acestei situaţii tragice, fiinţa statului român supravietuia fi, 
in această perspectivă, Tratatul de pace apărea ca unica soluţie de salvare nafio- 
nală, ca singura şansă de a relua in viitorul apropiat lupta pentru reîntregirea 


14 


national-statala. De altminteri, Romania nu a întrerupt relaţiile cu puterile 
Antantei si a rămas in fond aliata temporar nebeligerantă a acestora. Regele 
Ferdinand si corpurile legiuitoare nu au ratificat Tratatul de pace impus prin 
violenţă. 

Înţelepciunea politică a liderilor politici români rămaşi credincioși cauzei 
nationale a fost confirmată încă o dată in condițiile modificării radicale a rapur- 
tului de forţe în defavoarea blocului austro-german pe teatrele războiului mon- 
dial în cursul anului 1918 și a manifestării ferme a voinţei de libertate a popoa- 
relor. Infringerea si eliminarea pe rind din război a statelor grupate in blocul 
austro-german au facilitat reintrarea în luptă a României. La 8 noiembrie 
1918, cind aliaţii venind din sud au atins Dunărea si apoi au traversat-o, hotă- 
rirea de mobilizare a armatei române fusese luată. România participa din nou 
efectiv la război alături de vechii săi aliaţi, demonstrind consecventa fermă a 
politicii sale, promovată începind din 1914. 

Totodată, după cum subliniază C. Kirițescu, „agonia imperiilor cen- 
trale începuse. Ea se va sfirsi... cu prăbuşirea celor două imperii — austro- 
ungar si german, 2.7.,—cu căderea tronurilor, cu triumful dreptului si cu elibe- 
rarea popoarelor martire”. În acest context creat de dezastrul militar si revo- 
lutie, „Tisza, încarnaţia politicii soviniste maghiare, omul care contribuise mai 
mult decit oricare altul la prăbușirea ţării sale prin patriotismul pätimas, orb 
si intolerant pe care-l profesa, cădea asasinat de soldaţi. ..”. 

Bilanţul efortului militar-economic făcut de Romania în cursul războiului 
mondial a stat mărturie convingătoare a sacrificiilor liber-consimtite de către 
fiii săi, pentru cauza libertăţii si unităţii poporului român si a ţării. In război 
armata română a pierdut 339117 morţi recunoscuți, 200 000 grav răniţi, un 
număr cel putin echivalent, dacă nu dublu sau triplu, de alți răniţi si 116 000 | A 
de prizonieri sau dispăruți, adică in total s00 000 —1 000 000 de oameni scoși 
din luptă. În raport cu numărul locuitorilor say, ROMA a sacibicat mai multi 
oameni deatt-Fr:mrţă, Iulia etc, peste 100, dinintreasgn *&pupulație) Aceste pier 
deri- mart AU situat Romania în ceea ce priveşte contribuția sa Singe inaintea 
Belgiei, S.U.A., Bulgariei, Greciei, Japoniei, Portugaliei, Canadei, Australiei, 
Africii de Sud ş.a. Pierderilor de oameni li s-au adăugat enorme sacrificii mate- 
riale. Daunele provocate României de către adversarii Săi au insumat peste 31 
de miliarde lei-aur. Dacă se adaugă efortul economic tăcut pentru participarea 
efectivă la război, pagubele suportate de Romănia s-au ridicat Ja_33 miliarde X, 
de lei-aur. Ocupaţia Vremelnica u unei însemnate părţi a teritoriului romă- 
nes¢ timp de 23 de luni a prilejuit Puterilor Centrale si aliaţilor lor bulgari si 
turci ocazia jefuirii sistematice si la seară uriașă a bogățiilor solului si subso- 
lului. În perioada, decembrie 1916 — noiembrie 1918 ocupanţii au scos din ţară 
1 140 809 tone de petrol, benzină si alte produse petroliere, 2 161 905 tone de 
produse cerealiere si furaje, 550 545 cai, 641 017 bovine, 3 720 590 oi, 124 031 
capre, 560 812 porei, 201 153 tone de lemn, 93 945 tone de sare, 3 867 tone alcool, 
2 059 tone de produse chimice, 34 408 tone de diverse alte produse. Acestora 
li se adăugară 12 000 tone de utilaj industrial si 125 000 tone de material de 
construcţii. Pe de altă parte, cei 480 000 de oameni din trupele de ocupaţie 
şi 140 000 de cai ai acestora au consumat pe loc peste 1 milion tone de produse 
vegetale, 800 000 de cornute mari, 3,5 milioane de oi, 200 000 de porci ș.a. 
Fiecare soldat al armatei de ocupaţie a putut trimite săptăminal familiei sale 
5—25 kg de alimente. Populaţiei teritoriului vremelnic ocupat i s-a impus, 
in afara prestării de muncă, achitarea unei « contribuţii de război » de 250 de 
milioane lei, astfel încit valoarea, totală a pagubelor pricinuite de ocupanti à 
ajuns la 17 722 302 997 franci-aur. 


e 


15 


Rene 


În paginile cărţii sale, C. Kirițescu zăboveşte asupra situaţiei din terito- 
riul vremelnic ocupat descriind „zilele negre ale României”, „invazia flimin- 
zilor”. Pe de altă parte, el infiereazà pe acei puțini — in raport cu masa po- 
porului român —«defetisti » si « colaborationisti », scriind cu amărăciune : Unii — 
fireşte, din clasele dominante, n.n. — au avut lipsa de demnitate să lege 
raporturi sociale cordiale cu trufasul învingător, să ia parte lo banchete şi recep- 
tii orgauizate de el, sau să-l invite la ospefe date de ei înșiși, in care să se 
petreacă « într-o atmosferă de intimă cordialitate »”; „au fost mulţi inconş- 
tienti, chiar printre marii şefi politici, printre girantii ministerelor şi aghiotanfii 
lor, care, in timpul tragicelor zile de la Mărăşeşti şi Oituz isi frecau miinile de 
bucurie si anunțau cu voce tare, că în două săptămini Mackensen va fi la Iași. 
Perspectiva distrugerii acelei eroice armate, care ținea straja Siretului si a 
Trotusului, era așteptată cu nerăbdare si salutată cu satisfacţie ca reintregirea 
României. I se da si titlul, de tragică parodie, de « unirea principatelor ». Vitejia 
soldatului român n-a procurat acestor hiene plăcerea ospătării din cadavrul 
propriei lor patrii”. 

Teritoriul românesc liber a fost si el, inevitabil, secätuit, căci a trebuit 
să aprovizioneze nu numai populaţia locală, ci şi peste două milioane de sol- 
dati români si ruși, precum si citeva sute de mii de refugiaţi. Tabloul acestui 
dezastru se completează prin faptul că, timp de mulţi ani după încheierea razboiu- 
lui, România a fost pusă în imposibilitatea de a utiliza marile valori depuse 
spre păstrare la Moscova — incepind din decembrie 1916 —, ca urmare a seches- 
trării lor de către guvernul sovietic. Or, valoarea numerarului şi a depozi- 
telor Tezaurului României reţinute la Moscova insuma 664 473 493 lei aur. 
Printre valorile depuse în iulie 1917 la Moscova se aflau bijuterii, tablouri ş.a. 


= 


evaluate la 17,5 miliarde lei. 


Pentru o farä cu un potential demografic şi economic modest, aceste 
pierderi au fost considerabile, lăsînd urme adinci si durabile. Pe de altă parte, 
ele relevă limitele extreme ale sacrificiului atinse de lupta pentru o cauză 
dreaptă a unui stat si a unui întreg popor conştient de indatoririle si rolul său 
în lume. 


Simultan cu evenimentele politico-militare de pe teritoriul României, 
pe fronturile de luptă si în ţările beligerante s-au pregătit profunde transfor- 
mări politice si sociale, ca urmare a victoriei militare inevitabile à Antantei si 
a destabilizării situaţiei politice din ţările blocului austro-german, si din Impe- 
riul rus, intervenite in condiţiile gravei crize interne si a radicalizärii luptei 
popoarelor subjugate pentru autodeterminare si independenţă naţională. De 
asemenea, politica S.U.A. şi a marilor puteri aliate din Antantă, în pofida unor 
« rezerve » si ambiguităţi, a evoluat treptat, în a doua jumătate a anului 1918, 
către acceptarea revendicärilor nationale ale diverselor popoare si recunoas- 
terea necesităţii istorice a dezmembrării Austro-Ungariei. Această evoluţie a 
fost puternic stimulată si de intensa activitate desfăşurată pentru cauza natio- 
nală de numeroși reprezentanţi nationali si organisine politice ale popoarelor 
oprimate. În această acţiune, alături si adesea împreună au acţionat; în străi- 
nătate — la Paris, Londra, Roma, Washington ete. — români, iugoslavi, cehi 
și slovaci, polonezi. De asemenea, numeroşi români din străinătate — foști 
soldaţi în armata Austro-Ungariei, luaţi prizonieri de aliaţi, sau imigrafi in 
S.U.A., s-au constituit voluntar în legiuni rominesti — in Rusia si Italia — 
sau au intrat in armata Statelor Unite, pentru a lupta alături de aliaţi si pentru 
cauza eliberării românilor oprimati. Astfel, numărul românilor aflaţi sub arme 
în S.U.A. în toamna anului 1918 a ajuns la 32 000 —35 000, mulţi dintre ei lup- 
tind în cadrul armatei nord-americane în Fran. În răstimp de aproape un an, 


16 


CPE: à 


din octombrie 1917 pină în decembrie 1918, in contextul prăbușirii imperiilor 
multinationale farist si austro-ungar, provocată de revoluţie, s-au consumat 
evenimente de importanţă decisivă pentru soarta românilor și împlinirea idea- 
lurilor lor progresiste de eliberare naţională și unitate statală. Deja in octom- 
brie 1917, Congresul soldaţilor moldoveni, întrunit la Chișinău, a hotărit auto- 
nomia teritorială si politică a Basarabiei si crearea Sfatului Tării, iar in decem- 
brie 1917 Basarabia s-a proclamat Republică Democratic’ Moldovenească. 
La 24 ianuarie 1918 această republică și-a proclamat independenţa. Instabili- 
tatea. politică provocată de dezordinile rezultate din război si revoluţie, perico- 
lele care sporeau au determinat Republica să ceară intervenţia armatei române, 
care și-a făcut intrarea pașnică in Chişinău la 13/26 ianuarie 1918. Împlinirea 
acestei evoluţii s-a produs la 27 martie/9 aprilie 1918: Sfatul Ţării a decis uni- 
rea Republicii Moldoveneşti cu România. Era apogeul necesar al unei lupte de 
peste un veac a basarabenilor pentru: apărarea ființei nationale și drepturi 
social-politice, ce se inscria în largul si complexul proces progresist de autodeter- 
minare naţională si politică declanşat în Europa. 

Etapa următoare a emancipării si unirii într-o singură patrie a tuturor 
românilor a avut loc în Bucovina, în condiţiile create de revoluţia burghezo- 
democratică si a eşuării oricărei tentative de « federalizare » și «salvare» à 
desuetei Austro-Ungarii. După 144 de ani de stăpinire si exploatare habsbur- 


‘ gică si foarte recenta tentativă de împărţire a päminturilor bucovinene și locui- 


torilor lor între austrieci şi Ueraina, în condiţiile trecerii puterii administrative 
în miinile autorităţilor locale româneşti, inlesnitä de revoluţie, la 14/27 octom- 
brie 1918 reprezentanţii bucovinenilor au decis la Cernăuţi crearea Adunării 
constituaute, menită a se preocupa de viitorul provinciei. Ca şi basarabenii, 
bucovinenii erau animați de aceeaşi legitimă dorinţă : crearea unei patrii unice 
a tuturor românilor. Acesta era motivul pentru care, Congresul general al Buco- 
vinei, intrunit la Cernăuţi, a hotărit la 15/28 noiembrie 1918 unirea cu Romania, 


Anul 1918 fusese pentru Austro-Ungaria o perioadă de nenumărate con- 
fruntäri social-politice si nationale, care debutase cu greva generală din ianuarie 
şi răscoala marinarilor din Marea Adriatică, la care participaseră şi numeroși 
români. Profunda oriză internă determinase decizia Vienei din 3/16 octombrie 
1918 de a orea un «stat federativ », pe care însă Comitetele naţionale român, 
cehoslovac , iugoslav si polonez au respins-o. Puterea administrativă era preluată 
treptat de reprezentanţii naţiunilor din Imperiu. Victoria Revoluţiei burghezo- 
democratice s-a concretizat, printre altele, in decizia de abdicare luată la 11 
noiembrie 1918 de împăratul Carol von Habsburg. Procesul dezmembrării s-a 
declanşat : la 12 noiembrie a fost proclamată Republica Austria, la 16 noiembrie 
Republica Ungară. Polonezii pregăteau si ei recrearea statului lor independent 
si unitar. Sfirsitul anului 1918 a fost si pentru românii fostului imperiu faza 
decisivă a luptei pentru făurirea statului naţional unitar român. La 18/31 octom- 
brie la Arad fusese constituit Consiliul Naţional Român Central, ca unic repre- 
zentant al poporului român, apoi s-au format consilii naţionale regionale locale 
si gărzi nationale, Orice compromis politic cu Ungaria, care dorea să menţină 
pe români in limitele sale statale, era nejustificat şi respins categoric. În con- 
textul acestor evoluţii, in mod semnificativ C. Kirițescu amintea că „într-o 
cameră de hotel — la Budapesta, 2.2. — mitropolitul român Vasile Mangra, 
omul care-și vinduse neamul pe cirja mitropolitană, asa cum Iuda isi vinduse 
Domnul pentru un pumn de arginti, îşi punea singur capăt vieţii...” 

La 20 noiembrie, Consiliul National Roman Central a convocat Adunarea 
Naţională a românilor la Alba Iulia pentru 1 decembrie 1918, in vederea 
rezolvării problemei nationale a românilor din fostele posesiuni habsburgice. 


17 


rétention == 


SE 2 


== 


DÉS ea Es 


— 


Ca urmare, la Alba Iulia s-au întrunit 1228 delegaţi aleşi în toate judeţele si 
delegaţi ai tuturor organizaţiilor politice, economice, culturale, religioase, mili- 
tare, sportive românești. Au venit si 150 delegaţi ai social-democratiei. repre- 
zentind 70 000 de muncitori organizaţi. În total, la Alba Iulia au fost prezenţi 
peste 100 000 de oameni. Adunarea avea un pronunţat, caracter democratic, 
plebiscitar. Ea s-a declarat constituantă si a adoptat Declaraţia de Unire cu 
Tara (18 noiembrie/1 decembrie), precum si decizia de alegere a Marelui Sfat. 
National al Transilvaniei, Banatului, Crisanei, Sătmarului si Maramuresului, 
însărcinat să conducă temporar treburile administrative si politice. Totodată, 
a fost ales si un guvern provizoriu — Consiliul Dirigent. A doua zi, 2 decembrie, 
Marele Sfat si Consiliul Dirigent s-au constituit si şi-au preluat atribuţiile. În 
lunile următoare, svabii din Banat si comunităţile evreilor au aprobat unirea 
cu România. Consiliul Naţional Maghiar, constituit la 31 octombrie 1615 la 
Tirgu Mureş recunoscuse statele naţionale formate sau în curs de formare în 
fostele posesiuni habsburgice. 

Asadar, Marea Unire din 1918 fusese opera întregii naţiuni romaine, nu 
a unei clase sociale sau a unui partid, fusese actul final al autodeterminării 
românilor. Hotăririle adoptate în martie, noiembrie si decembrie 1918 de Basa- 
rabia, Bucovina si Transilvania de a se uni cu România au avut un larg carac- 
ter democratic, profund progresist, inscriindu-se în marele proces general con- 
temporan de formare si desävirsire a statelor nationale din zonele centrale, 
răsăritene și sud-estice ale Europei. 

Pentru autorul Istorie: războiului pentru întregirea Romântei, ..actul 
Unirii de la Alba-Iulia si Tratatul de pace de la Paris au căpătat putere prin 
iscălitura pe care a pus-o cu virful baionetei sale soldatul român, același care 
la Mărășești căpătase dreptul de a pretinde cu voce tare realizarea revendi- 
cărilor noastre”. In fond, ,,... un neam întreg şi-a jucat viitorul si şi-a riscat, 
existenţa pentru împlinirea unei chemări istorice. Intregirea neamului s-a plă- 
inädit din singele flăcăilor si din ruinele ţării”. 

Actul final al participării României la războiul mondial a fost, potrivit 
opiniei istoricului C. Kirițescu, „războiul româno-maghiar” din 1919, care 
»... à asigurat, îndeplinirea celei mai importante si a celei mai scumpe părți 
din idealul nostru national”. Din punctul său de vedere era vorba de „un proces 
vechi ce se rezolvă numai cu sabia”. Ocuparea vremelnică a Ungariei şi 1 Buda- 
pestei — în august 1919 — de către armata română reprezintă pentru C. Kiri- 
fescu momentul hotăritor al unui ,,lung proces istoric care se sfirseste asa cum 
trebuie să se sfirseascä toate lungile controverse : cu izbinda dreptului si 2 drep- 
tăţii”. Vechiul opresor al ilotilor valahi putea fi numai astfel silit. ,,... Să reeu- 
noască că vremuri noi au venit, «cind visurile sint întrupate, iar nedreptati 
de veacuri răzbunate »”. 

Despre Conferinţa de pace, deschisă la Paris la 18 ianuarie 1919, C. Kiri- 
teseu formulează opinii clare si justificate, care ar putea pune în încurcături, 
pe apologetii « caracterului democratic » al operei de pace înfăptuite de marile 
puteri la sfirsitul marelui război pentru reimpärtirea lumii, desi aceasta a fost 
silită să recunoască, printre altele, dreptul la autodeterminare și existenţă 
liberă a unor popoare europene, sau realizarea unităţii depline a altora. El 
nu ezită să infäfiseze evenimentele si activitatea, desfăşurate la Paris ca fiina 
« calvarul păcii ». Avînd în vedere concepţia care a fost pusă la baza lucrărilor, 
modalităţile de adoptare a hotăririlor, istoricul român notează : hotăririle 


»-.. Se vor impune nu numai duşmanilor, — ce nu vor fi chemaţi decit să 
asculte —, ci şi aliaţilor mai mici, care nu vor fi consultaţi decit pentru a da 


18 


informaţii si exprimă dorinţe”. Clemenceau, președintele Conferinţei, care mani- 
festa din plin « apucături bismartkiehe », ,,... trata pe reprezentanţii statelor 
mici cu bruschete, dindu-le să inţeleagă că trebuie să se mulţumească cu tutelu 
ce li se impunea, deoarece războiul a fost cistigat de cele 12 milioane de sold ti 
ai puterilor mari”. 

Pentru triumful drepturilor ei, subliniază C. Kirițescu, România „va 
trebui să ducă o luptă aprigă în jurul mesei verzi a Conferinţei de pace, așa 
cum dusese pe cimpul de luptă”. Reprezentanţii ţării au fost puși in situația 
de a respinge tentative ale marilor puteri aliate de a se amesteca în apli- 
carea „legilor sale läuntrice” şi încercările de a se impune României ,,obli- 
gatii de ordin politic si economic care erau şi dăunătoare şi jignitoare pentru o 
ţară independentă”. 

În sfirsit, reluînd o teză fundamentală a operei sale, a cărei demonstrare 
a urmărit-o consecvent si convingător de la cea dintii la ultima pagină, expri- 
mind totodată gîndurile si sentimentele românilor din epoca postbelică, care 
sint de altminteri si ale celor de astăzi, C. Kirițescu notează concludent : ,,Uni- 
rea naţională a românilor, rod al unei lungi evoluţii istorice, pregătită cu tot 
ce a fost mai curat în sufletul românesc, sävirsitä cu jertfa celei mai bune parti 
a acestui neam, este astăzi comoara noastră cea mai de preţ. Stropită cu singe, 
sfinţită cu lacrimi, nici o mină nelegiuită nu poate fi lăsată să se atingă de 
ea”. Adversarii Marii Uniri din 1918 trebuie să nu-și facă iluzii, căci „un popor 
de 23 de milioane de români va sti s-o apere şi s-o păstreze!” 


Mircea N. Popa 


NON NORGE pre VESSIE în ii pet e ip Ate Da, 


NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 


Noua ediţie a monumentalei lucrări Istoria râzboiului pentru întregirea 
României. 1916 —1919, elaborată în anii imediat următori încheierii primului 
ăzboi mondial de Constantin Kirițescu, are la bază textul în trei volume (volu- 
mul FE. 498 p., volumul IT, 690 p.. volumul ITI, 562 p.) al ediţiei a II-a, tinărită 
de Atelierele „Cartea Romianeasca” in 1925—1927, révazut insă si întregit de 
insusi autorul Tui în anul 1959. = 

In reproducerea textului s-a avut în vedere păstrarea cit mai fidelă a for- 
mei de exprimare proprii lui C. Kirițescu dar, in același timp, s-a procedat la 
actualizarea necesară a ortografiei. Dintre modificările operate in text semnalim 
suprimarea lui u final din cuvintul războiu, înlocuirea lui i final prin e in cuvintul 
cari ete. De asemenea, inimic a fost transcris inamic, riscat — riscant, popula- 
liune — populatie, ploton — pluton, companit — companii, diviziune — divizie, 
ceniuron — centiron, granate — grenade S.a.m.d. 

La sfirsitul capitolelor luerării au fost inserate NOTE continind adnotări 
explicative, comentarii, informaţii privind noile surse de informatie, apărute 
după publicarea ediţiei a II-a. Toate acestea, inclusiv intervenţia noastră in 
text pentru atentionarea cititorului, au fost marcate prin paranteze rotunde. 
Pe de altă parte, au fost păstrate toate ,,trimiterile” autorului — marcate prin 
aifre arabe — la sursele de informatie folosite si înregistrate de el la inceputul 
volumului I într-un ,,catalog” sub un anumit număr, ca si alte note ale sale, 
inserate în ,,subsolul” paginii, mareate aici ca si în text prin asterisc. 

Toate greselile de tipar din vechea ediţie au fost corectate fără a se mai 
găsi utilă semnalarea acestei operaţii. 

Abrevierile făcute de C. Kirițescu au fost menținute, astfel incit lista 
lor, inserată în noua ediţie, le cuprinde atit pe acestea, cit și pe cele folosite de noi. 

Semnalăm totodată că, din motive de ordin tehnic, nu a fost posibilă 
reproducerea in întregime a vechii ilustraţii a cărţii si, de aceea, ci i s-a sub- 
stituit parţial alta nouă, adecvată însă textului. Mulţumim pe această cale 
Editurii Militare, care, cu amabilitate, ne-a pus la dispoziţie o parte din materia- 
lul ilustrativ. De asemenea, nu s-a considerat absolut necesară cuprinderea in 
noua ediţie a tuturor hărților numeroaselor operaţii militare etc. conţinute 
in ediţia a II-a, astfel incit reproducerea a fost selectivă. 


Mireca N. Popa 


AE 


— ah 


ABREVIERI 


AUBI Analele Universităţii Bucuresti. Istorie. 


WI 


AdI Anale de istorie, Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lingă 
C.C. al P.C.R. 
ASUCI = Anuarul Ştiinţific al Universităţii Al. I. Cuza. Seria Istorie. 
| FIMPR = File din Istoria Militară a Poporului Roman. 
NEH == Nouvelles Études d'Histoire 
| RA = Revista Arhivelor. 
RESEE = Revue des Etudes Sud-Est Européennes. 
| | Rdl = Revista de Istorie 
f RRH = Revue Roumaine d'Histoire. 
| RM = România Militară. 
| RRIMLIP — Revista Română de Istorie Militară „Lupta Întregului Popor”. 
RRMHTEPS = Romanian Review of Military History „The Entire People Struggle’’. 
| RRSI = Revista Română de Studii Internationale. 
SRdI = Studii. Revistă de Istorie. 
| SAI — Studii si Articole de Istorie. 
| SMIM = Studii si Materiale de Istorie Modernă. 
| SUBBI = Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Seria Istorie. 


PREFAȚA EDIŢIEI ÎNTII 


Zomania a avut marele ci razboi. 

Prinsă in virtejul de foe al războiului mondial, ea l-a cunoscut pe toate 
feţele, a trecut prin toate încercările. A trăit puţine clipe de entuziasm şi multe 
zile de deznădejde. A cistigat izbinzi glorioase si a suferit înfringeri dureroase. 
A fost umilită şi a triumfat. A coborit povirnisurile prăpăstioase ale catastrotei, 
dar s-a înălţat la sfirsit pe culmile izbinzii. 

Războiul, care ne-a adus împlinirea visului de veacuri, a fost nu numai 
cea mai grea din încercările pe care a avut să le sufere fara noastră in agitati 
ei istorie, dar si cea mai variată în aspectele desfăşurării ei, cea mai bogată in 
surprinderi și în rezultate, cea mai instructivă prin cunoașterea rostului episoa- 
delor ci. O drumä bogată în peripeții, în care un neam întreg şi-a jucat viitorul 
si şi-a. riscat; existenţa, pentru implinirea unei chemări istorice. Întregirea nea- 
mului s-a plămădit din singele flăcăilor si din ruinele ţării. Nu e palmă de pämint 
care să nu fie stropită de singe romanese. Nu e romăn, căruia secera morţii 
să nu-i fi luat o fiinţă dragă, ori căruia, pirjolul distrugerii să nu-i fi cotropit 
© parte mai mare sau mai mică din avut. 

De aceea, povestirea războiului nostru nu se poate reduce la o insirare 
searbadà de operaţii militare. Pornit din imboldul celei mai luminate $i mai 
curate părţi a sufletului românesc, el a trăit din chinurile neamului intreg si 
din credinţa nestrămutată în puterea dreptăţii. Povestirea lui trebuie să exprime 
tot zbuciumul acestui neam, să ne poarte pe toate drumurile udate cu singe si 
cu lacrimi, care au dus la biruinţă. Ea trebuie să se adreseze sufletului românesc. 
Jertfele și durerile, pe care războiul le-a cerut neamului, nu pot fi răsplătite 
numai prin cistiguri materiale, dar prin răscolirea şi vibrarea celor mai nobile 
coarde ale acestui suflet. 

Mi-am propus să încerc a aduna intr-o lucrare de ansamblu tot ce se poate 
cunoaște în momentul de faţă asupra războiului nostru. Desigur, izvoarele 
istoriei politice. diplomatice si militare ale războiului nu sint date toate la 
lumină. Multe din ele stau ascunse in arhivele secrete ale autorităţilor, sau în 
cele personale ; alte multe sint abia pe cale de căutare si adunare. Totuși, folo- 
sind afară de notele personale tot ce am putut găsi, tipărit sau netipărit, he 
noi sau aiurea, am crezut să um putinţa de a întocmi această lucrare, care să 
infatiseze o icoană credincioasă a războiului nostru, sub feluritele lui manifestări. 
Publicaţiile viitoare vor aduce completări, rectilicäri, motiväri, justificări sau 
aprecieri noi. Ele se vor referi la chestiuni de amănunt. Liniile principale sint 
insă fixate; ele nu vor mai suferi modificări. 

De la cele dintii cuvinte, ini simt dator să dau două lămuriri : întiia e 
privitoare la principiul călăuzitor al scrierii de faţă, cea de-a doua la intențiile 
cu care, şi la publicul pentru care am scris-o. 


23 


Lucrarea de faţă este o lucrare de sinceritate. Războiul nostru a avut aspecte 
deosebite : episoade inältätoare si triste. N-am schimbat caracterul nici unuia, 
din ele. Le-am descris aşa cum au fost, cum le-am văzut sau gindit, cu părţile 
lor luminoase si cu umbrele lor. Am disprețuit falsificările voite, infloririle 
mestesugite, frazeologia mincinoasă. Pentru aceste cuvinte, povestirea n-are 
peste tot aspectul unei epopei glorioase. Citirea ei va deştepta adeseori mindrie, 
alteori însă umilire si amărăciune. Asa a fost istoria noastră de veacuri. Dar 
cunoştinţa exactă e necesară in orice materie : în istorie ca si în știință. Ea ne 
îngăduie să avem idei juste; de ea atirnä rectitudinea acţiunilor noastre ; numai 
mulţumită ei, putem să depărtăm formarea de idei false, izvorul cel mai fecund 
şi cel mai obișnuit al greselilor. De aceea, oricit de neplăcut şi supărător pentru 
persoane, oricit de jignitor pentru amorul nostru propriu naţional ar fi uncori 
adevărul, l-am spus cu curaj. Asa am înţeles că trebuie să se facă o operă patrio- 
tică ; patriotismul adevărat nu constă in lingusirea amorului propriu naţional 
şi în mistificarea adevărului. 

Îmi dau seama că nu este încă timpul de a formula judecăţi, de a pronunţa 
sentinţe, de a împărţi lauri ori osinde. Aceasta va fi opera timpului. Deocam- 
dată, e prea devreme. Lipseşte distanţa, care dă perspectivă evenimentelor și 
inlesneste aprecierea lor în lumina si cu contururile adevărate, despuiate de legă- 
tura, cu interesul actual si cu patimile personale care le deformează. M-am mul- 
tumit să expun fapte cit de multe si am fost econom în aprecieri, mai ales cînd 
e vorba de acţiunea persoanelor. Puținele excepţii privesc doar evenimente și 
chestiuni, asupra cărora nici o controversă nu mai poate avea loc. 

Cartea este scrisă pentru publicul mare, in special pentru tineret. Din 
această cauză, amănuntele cu caracter prea tehnic militar sint lăsate pe planul 
al doilea, si, de cite ori a fost nevoie de ele pentru înţelegerea exactă a operaţiilor, 
au fost simplificate, schematizate, ca să fie accesibile publicului fără cunostinte 
speciale. Nu m-a preocupat decit in mod secundar tehnica propriu-zisă a opera- 
tillor, în prima linie însă, energia întrebuințată în desfăşurarea lor. Războaiele de 
astăzi nu mai sint simple operaţii militare duse de profesioniști ai armelor ; 
ele sint ciocniri in care popoarele pun în mişcare intreaga lor energie naţională, 
sub toate formele ei. Ele sint, cu toată înfățișarea lor barbară, proba vitalitäfii 
unui popor, asa cum imprejurürile vieţii politice din timpurile noastre o ingi- 
duie incă. Poporul român trebuie să-şi dea seama că numai naţiunile viguroase 
au dreptul să trăiască și să-și afirme drepturile și pretenţiile lor. Este deci de 
cel mai mare interes ca elementul cult si conştient al neamului nostru să cunoască 
momentele acestui examen de energie, pe care l-a depus. În recunoașterea, 
sinceră a scăderilor cu care ne-am prezentat si a greselilor pe care le-am tăcut, 
in prețuirea demnă și fără exagerare a sacrificiilor si a vitejiei arătate, tinerimea 
va găsi elemente de cea mai mare însemnătate pentru formarea spiritului siu. 

Datorăm miilor de eroi, morţi pentru a ne face o patrie mare și liberă, 
străduința obsteasc pentru a croi neamului românesc în viitor un drum mai 
fericit, inspirat din gloria trecutului, dar ferit de greşelile lui. Dacă prin citirea 
acestei cărţi voi fi reușit nu numai să dau o informaţie exactă, dar și să sugerez 
cititorului o cit de mică preocupare patriotică, va fi fost răsplata ostenelii ce 
mi-am dat de a o fi scris. 


Decembrie 1921 Const. Mirifescu 


PREFATA LA EDITIA a Il-a 


Mai curind decit mă aşteptam, „Istoria războiului” nostru trebuie să 
apară in a doua ediţie. Sporirea materialului documentar, atît a celui tipărit, 
cit si a celui inedit — documente gi arhive oficiale ori private — pe care le-am 
avut la dispoziţie, m-a obligat să aduc mari modificări textului primitiv si 
luorarea completă formează, in această nouă ediţie, trei volume. În special, 
fostul volum I al primei ediţii este cu totul refăcut. Îmi ingädui afirmaţia că, 
păstrind cea mai completă libertate și independenţă în utilizarea izvoarelor, în 
tratarea si judecarea evenimentelor, am putut să controlez lucrarea mea, aproa- 
pe peste tot, după date si izvoare oficiale. 

Adue cea mai adincă mulțumire tuturor persoanelor, de la cele mai sus 
așezate în ieraihia politică, socială sau militară a ţării, pină la cele mai modes 
care, apreciind bunele intenţii cu care am pornit indiäzneata mea lucrare, mi-au 
uşurat-o, punindu-mi la dispoziţie notele, informaţiile sau documentele ce 
posedau, fie personal, fie în arhivele instituţiilor ce conduc. 

Sint îndeosebi recunoscător marelui public, care a făcut cărţii mele o 
primire atit. de călduroasă și — as putea zice, dacă modestia mi-ar ierta-o 
atit de elogioasä şi de entuziastă. Cea mai nimerită formă de exprimare a acestui 
sentiment de recunoştinţă am găsit-o în sfortarea ce m-am crezut dator s-o fac, 
ca această nouă ediţie să infitiseze, faţă de cea dintii, un pas hotăritor înainte 
înspre realizarea scopului ce mi-am propus : intocmirea unui tablou cit mai 
complet, cît mai obiectiv, cit mai sincer, al marii noastre epopei naţionale 


Decembrie 1925 C.K. 


PREFAȚA LA EDIŢIA a Ia 


Ediţia a Il-a a „Istoriei războiului pentru întregirea României”, în trei 
volume, apărută în anii 1925 —1927, a cunoscut un succes moral si de difuzare 
egal, sau poate chiar mai mare ca al primei ediţii. Retipärirea într-o ediţie nouă, 
— a treia — era programată pentru primii ani ai celui de-al patrulea deceniu 
al secolului nostru. Dar, omul isi propune si soarta dispune ... 

Împrejurările au obligat pe autor să tot amine apariţia acestei noi ediţii, 
care necesita o laborioasă muncă de revizuire, completare si, pe alocuri, de 
reconsiderare a textului initial. Greutățile obiective au provenit de la acumularea 
— între timp — a unui imens material documentar nou, ce trebuia folosit cu 
atenţie, cu metodă si cu circumspectie. Cele subiective au venit de la obligaţiile 
profesionale şi sociale absorbante ale autorului si de la vremurile agitate pe 
care le-a trait tara înaintea, în timpul şi după cel de-al doilea război mondial. 
Toate acestea au fost de natură să proiecteze lumini noi peste întîmplări vechi 
si să aducă modificări în unghiurile de perspectivă din care ele puteau fi privite. 
Ele m-au făcut să nu pot lucra decît intermitent, în perioade scurte, despărțite. 
prin lungi pauze, dar pot spune că n-am lăsat să-mi scape neutilizat nici un 
izvor documentar serios, capabil să aducă precizii, confirmări sau înfățișări 
noi. Am mai considerat că trebuie să aduc atenuări stilistice unor comentarii 
sau expresii prea colorate din primul text, explicabile prin temperatura fier- 
binte ce a urmat după văpaia războiului. Mai lă muresc că numeroasele modificări 
aduse textului se referă în cea mai mare parte la descrierea, şi comentarea eveni- 
mentelor politice si diplomatice ; partea operaţiilor militare a rămas în general 
la vechiul text, cu micile rectificări, puneri la punct si retușuri necesare. Contin- 
genele cu viata politică actuală, sau cu cea din trecutul apropiat, fac ca expune- 
rea narativă sau critică a faptelor să fie pină la un grad influenţată de atmosfera 
şi concepţiile timpului, de influenţe dinăuntru sau din afară, uneori de suscep- 
tibilititi greu de împăcat sau de ocolit. 

În aceeaşi lungă pauză, am putut să dau publicităţii citeva variante ale 
lucrării mele. Astfel, au apărut : ediţia în limba tranceză à istoriei războiului, 
editată la Paris în marea colecţie Payot („Collection des mémoires et documents 
pour servir à l'histoire de la grande guerre”), cu magistrala prefaţă a lui André 
Tardieu, ea insäsi fiind un document deosebit de preţios ; o ediție prescurtată 
în „Biblioteca pentru toţi” ; o ediţie populară sub titlul „Povestea sfihtului 
nostru război”, si alte prelucrări în limba română sau apărute în limbi străine. 
Citeva din capitolele pregătite pentru noua ediţie au văzut lumina tiparului 
sub formă de monografii, publicate prin reviste istorice sau literare [1]. 

Nu pot preciza, acum, cind scriu aceste rinduri, data la care această 
nouă ediţie va putea fi tipărită ; aceasta nu depinde de mine, ci de alţi factori și 


26 


împrejurări. Singurul lucru ce cred că-mi este îngăduit să fac este să declar că 
am pus la redactarea ei acelaşi cuget curat — care a determinat succesul pri- 
melor ediţii — neinfluentat de nici o altă consideraţie decit redarea adevărului, 
de nici un alt sentiment decit al iubirii de patrie, care exaltă în timpul succeselor, 
dar se verifică şi se consolidează în timpul restristilor. 

Cred că forma sub care se prezintă de astă dată lucrarea mea este cea 
ultimă si definitivă ; aceasta, nu numai intrucit mă privește pe mine, ca autor, 
dar si în ce priveşte textul faptic ori exegetic al tratării. Citeva decenii, scurse 
de la primul război mondial, în care timp s-a acumulat o literatură uriașă asupra 
tuturor aspectelor cu care el s-a prezentat, au făcut ca ele să fie îndeajuns de 
clarificate, încît să se poată spune ultimul cuvint, iar evenimentele mai noi 
le-am impins pe un plan mai depărtat; de preocupări si interese. Desigur că 
unele din episoadele mărunte mai pot face obiectul unor discuţii sau polemici 
postume, dar ele nu pot ajunge să altereze nici adevărul faptic, nici lumina 
care îi dă relief. Neapartinind nici unei ,,scoli istorice”, nici unui cenaclu si 
nici unui partid politic, nefăcind din scrisul istorie o meserie sau o carieră, 
imi place să cred că am reușit si fac o operă de sinceritate si de adevăr, evitind 
cu grijă orice influenţe care le-ar putea altera. Dacă mi-am propus a reconsidera 
întreg textul edițiilor precedente, am făcut-o spre a aduce stilizării lui modificä- 
rile si ajustările reclamate de obiectivitatea istoricului si inlesnite de calmul 
pe care atit timpul, cit și virsta îl aduc scriitorului. 

Providența mi-a îngăduit ca la o virstă înaintată, luptind cu greutăţile 
trupesti inerente ei si cu împrejurările de viaţă fatal legate de epocile de mari 
prefaceri social-politice, să pot pregăti — printre altele — atit această a treia 
ediţie a istoriei războiului de întregire, cit si istoria participării României la 
cel de-al doilea război mondial (aflată în manuscris). Ele sint testamentul meu, 
prin care las o moștenire spirituală tineretului ţării noastre, cu convingerea 
si speranţa că el va ști s-o preţuiască, s-o păstreze, s-o inalte si s-o fructifice. 


Februarie 1959 C.K. 


LITERATURA RĂZBOIULUI ROMÂNIEI 


Catalogul ce urmează însumează literatura tipărită, relativă la partici- 
parea României în războiul mondial, pe care am cunoscut-o şi um folosit-o. 
El nu cuprinde, prin urmare, celălalt material folosit : ineditul, cel aflat in 
arhivele civile si militare, în documentele de tot felul ce se găsesc în posesiune 
privată si care a constituit, pentru lucrarea de faţă, un izvor de informaţii 
cel putin tot atit de bogat si—de multe ori—mai preţios decit cel dintii. N-am 
intocmit catalogul în condiţiile stricte ale științei bibliografice. Adică, din bogata 
literatură tipărită asupra războiului am ales numai acele publicaţii care au un 
interes documentar propriu-zis, prezentind fapte petrecute în decursul războiu- 
lui. Am lăsat la o parte toată literatura măruntă, numeroasele publicaţii, 
memorii, pamflete, articole de ziare și reviste, polemicile, scrierile referitoare 
la. evenimentele ante sau postbelice, ca: discuţiile în jurul intrării noastre în 
ră zboi, în jurul chestiunii păcii, literatura de impresii şi de propagandă. Am 
trecut însă citeva din discursurile rostite în Parlamentul român, care cuprind 
importante destăinuiri relative la evenimentele războiului nostru, făcute de 
persoanele ce au jucat roluri de frunte în acele evenimente. 

E surprinzătoare sărăcia literaturii militare române [2]. Afară de citeva 
excepţii“, literatura militară românească a războiului nostru — vorbesc de 
cea tipărită — este inspirată mai mult de necesităţi polemice si plină de perso- 
nalism. Negresit că în astfel de publicaţii obiectivitatea lipseşte adeseori şi 
valoarea documentară e mai slabă. De aceea, cel mai bogat si mai preţios 
izvor de informaţii pentru partea pur militară a istoriei războiului rămine 
arhiva, Sectiunii istorice a Marelui Stat-Major [3]. Foarte bogată e literatura 
„Jurnalului de război” si a „Jurnalului de captivitate”, in care luptătorii sau 
prizonierii au notat zi cu zi evenimentele la care au luat parte. Cind ,,jurna- 
lul” e scris de un observator atent și sincer, ceea ce se întimplă adeseori, el 
devine un document util pentru istoric. 

Un indispensabil izvor de informaţii mai este si literatura de război a 
dusmanului. Aceasta e foarte bogată, atit in expuneri de ansamblu, cit si de 
detaliu. În special armatele germane au fost însoţite si de numeroşi corespon- 
denti de război, care au descris nu numai operaţiile militare propriu-zise, dar 
şi partea pitorească a războiului, notind impresiile de tot felul ce au putut 
culege. Descrierile lor sint, in general, răuvoitoare pentru noi, dușmănoase, 
cum e uşor de înţeles. Totuşi, sint un preţios material informativ pe caro l-am 
utilizat, adeseori in citatii literare, pentru că sint un certificat, a cărui partiali- 
tate — în favoarea noastră — n-ar putea fi bănuită de nimeni. 


* Precum sint lucrările de la nr. 13, 17, 20, 47—48, 78, 98, 115, 116—117, 167, 169, 241,318. 


28 


Aci este locul de a aminti inca una din marile lipsuri ale dorumentării 
războiului nostru : documentarea prin imagini. Se pare că nu s-a apreciat 
indeajuns, la momentul oportun, importanta organizării unui serviciu artistio 
si a unui serviciu fotografic care, utilizind in specialitatea lor pe toti artistii si 
fotografii mobiliza(i, să permita alcătuirea unei arhive de tablouri, gravuri, 
schite, fotografii, tot atit de importantă ca si arhiva serisă. Sint periowle intregi 
ale războiului nostru, cum sint, de pildă Campania din 1916 in Transilvanis, 
Dohrogea si Carpatii Munteniei, pentru care nu există aproape nimic. Lipsa 
e cu atit mai mult simtita eu cit, din cauze uşor de înţeles, inițiativa privată 
n-a putut suplini pe cea oficială. Trebuie să constatăm cu părere de rău imensa 
inlerioritate in care ne găsim — si pe acest teren — fata de adversarii nostri, 
care posedă una din cele mai bogate si mai interesante documentări. 

Totuşi, utilizind fotografii din colecţia Muzeului Militar, din colecţiile 
altor instilulii sau ale particularilor, fotografii si desemnuri din publicaţii 
străine, copii de pe operele artiștilor nostri — unele din ele executate anume 
pentru lucrarea de fata* — am încercat să redăm, în măsura posibilului, gi 
viziunea plastică a războiului, atit de necesară pentru intregirea intelegerii 
episoadelor lui. 

Pentru a evita numeroase si repetate citate de autori si lucrări dia 
corpul textului sau în note, am numerotat publicaţiile insirate alfabetic in 
catalog, indicind in text cititorului, prin numărul corespunzător, lucrarea 
tolosită, ori de cite ori reproduc un extras din ea, sau mă sprijin pe conținutul 
ei. Am preferat aceustă metodă, aceleia obişnuite — a citatelor de titluri in- 
tegrale în josul paginii — ca prezentind avantajul unei însemnate economii 
de spaţiu. Si pe lingă aceasta, am voit să nu dau cărţii mele aspectul pretentios 
si greoi al unei lucrări de erudiție istorică, ci să i-l las pe acela al unei povestiri. 
Mărturisesc încă incurcătura in care as fi fost pus, citind numai lucrările 
tipărite şi neputind cita pe cele netipărite, pe cele din arhivele de stat sau per- 
sonale, cel putin tot atit de bogate ca si cele dintii. 


* Se reproduc tablouri, desemnuri şi schiţe lucrate de domnii ¢ 
. Bassarab, Marincea Stanescu, Stoica D., G. Simionescu, cărora le a v 
concursul biuevoitor ce mi-au dat. 


Verona, 


3 — ©. 908 


NOTA LA EDIŢIA a Ia 


Timpul indelungat scurs după apariţia ediţiei a II-a a modificat con- 
siderabil constatările si comentariile precedente, pe care le-am păstrat — ca 
document — asa cum au fost scrise si tipărite în ediţiile precedente. Din 
bogata literatură istorică a ultimelor decenii sint de subliniat două genuri 
de lucrări. Întii, marile colecţii de documente diplomatice tipărite de minis- 
terele de afaceri străine ale ţărilor beligerante ; ele aruncă lumini noi si intere- 
sante asupra culiselor politice ale războiului. Al doilea, literatura apărută 
în Uniunea Sovietică [4], referitoare atit la aspectele politice, cit si la eveni- 
mentele de ordin militar, la care au participat Rusia ţaristă si Rusia sovie- 
tică. Importanţa acestor scrieri nu are nevoie să mai fie demonstrată. Unele 
din aceste scrieri — in special cele privitoare la chestiuni politice — au fost 
traduse și tipărite în țările apusene; cele mai multe din lucrările de ordin 
militar au rămas accesibile numai în forma originală. Pe acestea le-am utilizat 
fie în traduceri parţiale, publicate in limba română, fie din citate cuprinse în 
studii și articole de cercetări si comentarii istorice. 


1 Alimänisteanu Pia, Însemnări din timpul ocupației germane, Bucuresti, 
Imprimeria Independenţa, 1929. 
Amza C. St., general, Istoric grafic al războiului neamului românesc, Bu- 
curesti, 1921, Foile 1—3. 

2 Anastasiu, general, Adevăruri adevdrate, in ,.Buletinul Diviziei XX", 
nr:-32—39, Cluj, 1920. 
Idem, Din crimele marelui nostru război, Cluj, Tipografia Viata, 1927. 
Idem, O pagină din războiul nostru : Lupta de la Jiu, Bucuresti, Tipogra- 
fia Bucovina, 1936. 
Idem, Războiul. pentru întregirea neamului. Studiu critic, Tipografia Bu- 
covina, 1937. ‘ \ 

3 Angelescu C. Dr. Discurs rostit la sedinta Camerei de la 24 dec. 1919, 
„Monitorul Oficial’, 1920. 
Antonescu I. locotenent-colonel, Românii, origina, trecutul, sacrificiile 
si drepturile lor, Bucuresti, 1919. 

4 Archibald, Porcii. Impresii din timpul ocupaţiei. Note de om necäjit, vol. 
1—3, Bucuresti, 1920—1922. 

5 Idem, Cimitirul prizonierilor români, Bucuresti, 1921. 
Archives secretes de l'empereur Nicolas II, Paris, Payot, 1928. 

6 ,.Ardealul”, apoi ..Romania Mare”, ziar săptăminal, apoi zilnic, Chisinau, 
1917—1918. 


30 


e 
4 


La) 


9 


Ar 
10 


Arz von, Generaluberst, Zur Geschichte des Grossen Krieges 1914— 1918. 
Aufzeichnungen, Wien, Leipzig, München, 1924. 

Idem, Der Krieg gegen Rumanien, in ,.Schweizerische Vierteljabrschrift 
far Kriegswissenschaft”’, 1924, Heft 1, Basel, 1924. 

)Aslan M..ueeneral, Memoriu asupra căderii capului de pod Turtucaia, 
fast, 191s. 

Idem, Turtucaia, studiu strategic. Bucuresti, 1921. 


11 Atanasiu I. Rătăciri nationale, Bucuresti, 1920. 


io 
13 
14 


15 


16 


Averescu Al. general, _Jtăspunderile, Iaşi, 1918, 

Idem, Operațiunile de la Fläminda, București, 1923. 

Idem, Bătălia de pe Arges, Cluj. Tara Noasträ. 1923. 

Idem, Notife zilnice din război 1916— 1915, vol. 1—2, Bucuresti, Cultura 
naţională. 

Bacalbasa C.C., Capitala sub ocupație, Bucuresti, 1921. 

Bădescu M., colonel, Deasupra inamicului în 1916, Bucuresti, 1932. 
Băgulescu G., căpitan, Zile de energie, Bucureşti, 1919. 

Balan Teodor, Bucorina în războiul mondial (Extras din ,,Codrul Cosmi- 
nului”, VI, 19—29), Cernăuţi, Institutul de Arte Grafice ,,Glasul Buco- 
vinei’’, 1929. 

Banea Z., Zile de lazaret, Bucuresti, 1938. 

Barzotescu Laurenţiu, colonel, Contributiuni la istoria războiului nostru; 
ofensiva germană-austriacă la nord de Focsantin iulie 1917. După lucrări 
germane, in „România Militară”, nr. 6—10, 1921. 

Idem, Planul de operații al Puterilor Centrale, iu .,Romänia Militară”, 
Bucuresti, 1923. 

Idem, Cdile ferate în istoria Puterilor Centrale cu Romänia, în „Romănia 
Militară”, nr. 4, 1923. 

Idem, O amintire : operațiunile inifiale din Dobrogea, 1916, in „România 
Militară”, 1925. 


D Basarabescu, general, Silistra- Turtucaia, Bucureşti, 1920. 


Idem, Turtucaia, Bucuresti, 1920. 

Basilescu N., La Roumanie dans la guerre et dans la paix, tome 1—2, Paris, 
1918. 

Beldiman Alex., ,, Ultimele instrucțiuni” ale Regelui Carol, ,,Revista Vre- 
mei”, 20 aprilie, 1924, Bucureşti. 

Bethmann-Hollweg Th. von, Betrachtungen zum Weltkriege, Teil I—II, 
Berlin, 1919—1922. 

Berthelot Henri, general. Sur le front roumain en 1917, in ,,La Revue de 
France”, [Extraits], Paris, f.a. 

Bianu V., Însemnări din războiul României Mari, vol. 1—2, Cluj, Tipo- 
grafia ,,Ardealul'f, 1926. 

Bibesco Georges, Histoire d'une fronticre. Roumanie sur la rive droite du. 
Danube, Paris, 1853. 


; Blery, En mission en Roumanie. Anecdotes de guerre et croquis de moeurs 


roumano-russes, Paris, Eugene Figuiere, 1918. 

Bogos D., La räspintie. Moldova de la Nistru în anii 1917— 1918, Chisinäu, 
1925. 

Boian Octav, general, Amintiri din campanie. Agăș-Gagy (fără dată si 
numele tipogratiei). 

Bolucan N., Cet zece martiri executați la Turnu-Severin. Timisoara, 1924. 
Bonsal Stephen, Suitors and Suppliants. The Little Nations at Versailles, 
New York, Prentice Hall Inc., 1946. 

Idem, Unfinished Business, New York, Doubleday, Doran, 1944. 


31 


a cc ee 


29 


30 


31 
32 
33 
34 


35 


41 


42 


43 
44 


Bourbon, Prince Sixte de, L'offre de Paix séparée de l'Autriche (5 Dé- 
cembre 1916 — 12 Octobre 1917), Paris, [1920]. 

Bratiano Elise I., Compte-Rendu sur Peace- Making 1919, by H. Nicolson, 
(din ,,L’Indépendance Roumaine”, 1933). 

Brătianu Gheorghe I., File rupte din cartea războiului, Bucuresti, Cultura 
Naţională. 

Idem, Problemele politicii noastre externe, Bucuresti, Tipografia Mișcarea, 
1934. 

Idem, Acţiunea politică si militară a Romänici în 1919, în lumina cores- 
pondentei diplomatice a lui Ion I. C. Brătianu, Bucuresti, Cartea Româ- 
nească, 1939. 

Brătianu I. 1. C.. Discurs ținut în şedinţa Camerei Deputatilor din 16—17 
decembrie 1919, in ,,Monitorul Oficial”, 1919. 

Brătianu V., Pacea de robire, Bucureşti, 1919. 

Breit Joszét, A Magyarorszădgi 191$— 1919 cei forradalmi Mozqalmak es 
a vorâs haboru Tortenete (Istoria mişcării rerolulionare din Ungaria în 
1918—1919 si a războiului rosu ), Budapest, 1926. 

Buat, géneral, Ludendorff, Paris, 1920. 

Buchanan, Sir George, Wémoires de l’ancien ambassadeur ® Angleterre ex 
Russie (1910— 1917), Paris, Payot, 1925. 

Bufnea Elie, „Ardealul în război. Voluntarii români din Siberia. 

Idem, Cruciati, tirani si bandiți. În Siberia lui Kolceak, 2 vol.. Bucuresti, 
Tipogratiile Romane Unite. 1935. 

Bugnariu T., Banyai L., Trădarea Transilvaniei de către Carol I si Carol IT 
în ajunul primului şi celui de-al doilea război mondial, in „Studii, revistă 
de istorie si filozofie, an 7. ianuarie—martie 1954. 


5 Bujac, colonel, Premieres contributions à l'histoire de la grande guerre. 


La Roumanie, Paris, 1917. 

Idem, Misiunea militară france:ä în România, in „România Militară”, 
ur. 1, 2, 1923. 

Idem, A doua bătălie de la Târgu-Jiu si invasia în Muntenia, în ,,Romania 
Militară”, nr. 10, octombrie 1924. 

Bulow. Prince de, La politique allemande, Paris, 1915. 

Burian Stephan, Graf, Drei Jahre aus der Zeit meiner Amtsfuhrunq in 
Hriege, Berlin, 1923: 

Buricescu Ioan F., Pe margini de prăpastie, Bucuresti, Tiparul Universi- 
HAT, ete: 

Cădere Victor G., Politica României în marele război, Extras din „Arhiva 
pentru ştiinţe si referate sociale”, VIII, 1—2, 1929; 

Calotescu C., locotenent-colonel, În luptă cu Regimentul Muscel nr. 30. 
Bucuresti, Tipogralia Lucia, 1929. 

Cancicov V. Th., Impresiuni si păreri personale din timpul războiului 
României. Jurnal zilnic 13 auqust 1916 — 31 decembrie 1918, vol. I—TI. 
Bucuresti, Atelierele Societăţii ..Universul”’, 1921. 

Cantacuzino Sabina, Din viata familiei Brătianu. Rdzboiul 1914—1919, 
„Universul, 1937. 

Caracas, maior, Din sbuciumul captivitatii, Bucuresti, 1919. 

Carossa Hans, Rumänisches Tagebuch, Leipzig, 1924. 

Cazacu P., dr., Moldova dintre Prut si Nistru 1812—1918, lasi, 1924 ; 
C.C., Trecerea frontierei si lupta de la Bran, în ,,Revista Infanteriei’’, 
iulie— august, 1929; 

Cerbulescu N., căpitan, Cintece din război culese de pe front, Sibiu, Tipo- 
grafia Scolii militare „Prinţul Carol”, 1924; 


32 


62 


63 


64 


Idem, maior, Generalul Henri Berthelot, Sibiu, Tipografia Scolii Militare, 
„Prinţul Carol”, 1931. 

Challamel, căpitan, -Actiunea ofensiră de la Märästi, 1918. 
Charakteristik der Auslandpresse : Rumânien, Berlin, 1916; 

Ciobanu St., Unirea Basarabiei, Asezamiutul Jon 1.C. Brătianu, Cartea 
Românească, 1929. 

Cihoski, general, Operațiunile diviziei 10 de la 24 iuliec—» august 1917, 
Iaşi. 

Idem, Operatiunile diviziei 10 din ziua de 6 auqust 191%. Iasi: 
Ciorogariu Roman, Episcop, Zile trăite, Oradea, Tipografia Diecezana, 1926. 
Clark, Charles Upson, Greater Roumania, New York. 1922. 

Clopotel Ion, Revolutia din 1918 gi Unirea Ardealului cu Romania, Cluj, 
Editura „Societatea de miine”, 1926. 

Comité d'Assistance aux prisonniers roumains, Geneve, Pesume de l'ae- 
tivile du Comité, Geneve, f. a. 

Conrad, von Hoetzendortf, Feldmarschall, Aus meiner Dienstieit, 1906— 
1918, Bd. 1—5, Wien, Berlin, 1921—1925. 

Cornea Al, Lupiele de la Varnita-Muncelu, Bucuresti. 1922. 

Cornea G.. Simfonia morţii, Bucureşti, 1920. 

Comnene N. P., La Dobrogea, Lausanne-Paris, 1919: 

Cornicioiu, Opris, Dumitrescu Al., Istoricul grănicerilor, 1916— 1921, vol. 
III, Patea 1, Bucuresti, ,,Tirajul”, f. a. 

Cosmin Radu, Desrobitorii, Bucuresti, 1920. 

Idem. În capitala lui Bela Kun, Bucuresti, 1920. 

Costăchescu Gh., locotenent, În urmu steagului. Bucuresti, 1920; 
Costescu Sterea, locotenent-colonel, Din carnetul unui căpitan. Focsani, 
Tipografia Învâăţămintului românesc, 1927 ; 

Crainiceanu Gr., general, O luptă pentru întregirea neamului. Bucuresti, 
Tipografia Eminescu, 1928. 

Cranion A. von, general, Unser Oesterreich-ungarischer Bundesqenosse im 
Weltkriege, Berlin, 1920. (traducerea franceză : Quatre ans au G.Q.G. austro- 
hongrois, Paris, Payot, 1931). 

(ulcer J., general, Vote si cugetări asupra campaniei din 1916, Taxi, 1919. 
Idem, Hecenzie asupra Istoriei războiului pentru întregirea  Romdnies 
Hacuresti, 1923; 

Coulcer L., général, Exposé sur l'histoire de la querre pour l'unité de la 
Roumanie, Bucarest, Imprimerie L'Independance, 1929. 

„Cultul eroilor noștri”. organ al Societatii „Mormintele Eroilor“, anul 
I—V, Bucureşti, 1920—1925; 

Cuşnir- Mihailovici Clara, Dragne F.. Une G.. Miscarea muncilorească din 
România în anti 1917—1921, Bucuresti, Editura Politică, 1960. 
Czernin Ottokar, Im Welthriege, Zweite Auflage. Berlin und Wien, 1919; 
Dabija G. A., general, Armata română în rdzbotul mondial (1916— 1918), 
vol. 1—4, Bucuresti, Ignatz Hertz: 

Danilov Youri, général, La Russie dans la guerre mondiale, Paris, Pavot, 
1927. 

Dăscălescu Alex., Jurnal-operativ de pe cîmpul de război (en Regimentul 
56 Infanterie) Antologie eroică, Roman. 1925; 

Defleury N., De pe front în captivitate. 1916—1918. Amintiri — Gindur 
Impresii, Craiova, Editura Ramuri. 1940: 

Dăscălescu M., Rerolutia din 1917 în Basarabia. Lupta Idoventl 
pentru limba, şcoala și cultura natională, in volumul Omagiu lui Co 
Kiriescu, Cartea homânească, 1957, p. 475—509; 


33 


65 
66 


ee 


49 


Dauzet Pierre, Gloria. Histoire de la Guerre 1914—1919, Paris, 1919. 
Decusară E.C., Romanta subt ocupația dusmani. Fascicola I. Organizarea 
si activitatea poliției militare, Bucuresti, 1920; 

Degas, capitaine, L'armée d'Orient dans la guerre mondiale, 1915— 1919, 
Paris, Payot. 1932; 

.Democratia”, Revista Cercului de studii nationale libere, XV, 12 decem- 
brie 1927, cu articole de Const. Nicolaescu, G. Bogdan-Duica, Mircea 
Djuvara si Const. Kirițescu: 

Diaconescu Emil, Regele Carol si războiul mondial, in „Viaţa Romäneasca”, 
Iași, 1928. 

Diamaudi Const. T., Documentul doveditor al unei trădări de neam, supli- 
ment la Viitorul”, decembrie 1923. 


3 Idem. Amintiri din viata diplomatică. In drum spre temnita de la Petro- 


pavlovsk, in ,Cugetul Românesc”, ur. 1, februarie, 1922; 

Idem, Wa mission en Russie, în „Revue des Deux Mondes”, Paris, 15 De- 
cembre 1927, 1 Juin 1928, 15 Fevrier 1929, 15 Novembre 1930; 
Idem, La Cinguantenaire d'une faute, Paris, 1927 ; 

Din vitejiile Mușcelenilor, Piteşti, tipografia ..Progresul”, 1919. 
Djuvara Mircea, La querre roumaine. 1916—1918, Nancy, 1919. 
Idem, Trebuie oare să semnäm tratatul cu Austria?, Bucuresti, 1919. 
Documente secrete din arhiva diplomatiei ruse, Iasi, 1918 ; Documents diplo- 
matiques secrets russes 1911—1917, d'apres les archives du Ministere des 
Affaires Etrangeres à Petrograd, Paris, Payot, 1928. 

Dragomir Silviu, Rusia si Basarabia, un capitol de istorie contimporană, 
in „Adevărul”, 1922. 

Idem, Le comte Tisza et les Roumains de Transylvanie. Les pourparleurs 
de 1910, in ,,Revue de Transylvanie”’, Juillet 1926, p. 437—474; 
Dragomirescu Mihail, Amintiri din propaganda în Rusia (1917), Bucureşti, 
Socec, 1928. 

Dragu I., Pe urmele bolşevicilor, Bucuresti, 1918. 

Drăghiceanu V., 707 zile subt cultura pumnului german, Bucureşti, 1920. 
De Dreyer, La debacle bulgare, Paris, 1920. 

Duca I. G., Regele Ferdinand la Consiliul de Coroană de la Cotroceni, in 
„Generaţia Unirii”, 25 decembrie 1929 ; 

Idem. Portrete si Amintiri, Bucuresti, 1932 ; 

Idem, Cum a fost semnat tratatul de alianță dintre România si cele patru 
mari puteri în 1916 (fragment din Memoriile inedite), ,,Liberalul’’, 16 
august 1946: 

Idem, Consiliul de coroană de la Sinaia din 3 august 1914, (fragment din 
Memoriile inedite). 

Dumitrache C., Patru ani si jumătate în captivitate sovieticd. Bolseciet, 
zucuresti, Tipografia „Lriumiul”, 1927. 

Dumitrescu I. M., Jertfă și biruinfä. În război cu Regimentul 50 infanterie, 
Focsani, 1921. 

Diunitrescu Osiceanu I. general, Turtucaia, Bucuresti, 1921. 

Dumitriu H., locotenent-colonel, Bătălia de pe Neajlov, în „România 
Militari, nr. 6—12, 192). 

Egli K., Oberst, Das dritte Jahr Weltkrieg, Zurich, 1918. , 

Idem, colonel, Păzboiul Romäniei, Bucuresti, 1919. 

Ein Jahr Militär-Polizeimeister in Festung Bukarest, Berlin, 1919. 

Endres Fr. Karl, Major, Der Krieg gegen Rumdnien, Munchen, 1917. 
Erzberger M., Erlebnisse im Weltkrieg, Stutigart-Berlin, 1920 ; 

Fălcoianu Alexandrina, Din zilele grele, Bucuresti, 1937. 


34 


86 


Falkenhayp Erich von, Die uberste Heeresleitung 1911— 1916. Berlin, 1920. 
Idem, Der Feldzug der 9-“* Armee, Bd. 1—2, Berlin, 1920—1921. 
Filipescu N., Momentul de la Lemberg, București, 1915. 

Fira Gh., Lupta de la Spätäresti, Falticeni : 

Fischer Eduard, general, Krieg ohne Heer, Wien III, Verlag ,, Franz Schu- 
bert’, 1935. 

Flers, Robert de, Sur les chemins de la guerre, Paris, 1919. 

Idem, La petite table, Paris, 1920; 

Fodoreanu, Jeana, colonel, Femee-soldat, Tipografia Sonnenfeld, Oradea, 
1928 ; 

Fontaine, Marcel, Avec la mission du général Berthelot, in „Atheneum”, 
ianuarie 1936, Jasi (si broșură, Iassy, Editura Lutetia). 

Frerk, Fr. Willy, Siegeszug durch Rumänien, Leipzig, 1917. 
Freytag-Loringhowen, Heerfuhrung im Weltkrieg, Bd. I. II, Berlin, 1920. 
Friede von Bukarest. Authentische Berichte, in ,,.Deutscher Geschichtska- 
lender”, Leipzig, 1918. 

Gane Const., Prin viroage si coclauri, Bucuresti, 1922. 

Garoescu, maior, În focul mitralierei. Bucureşti, 1919. 

Găvănescu C., general, Războiul nostru pentru intregirea neamulut, Iaşi, 
NL E i 

Idem, Fapte mari în zile grele, Bucuresti, 1921. 

Georgescu Christodulo, colonel, (ălătenii și barlddenti în razboiul pentru 
întregirea neamului, Galaţi, 1924: 

Georgescu George, Fapte, împrejurări și amintiri în România si Odessa, 
Cartea Românească, Bucureşti 1933. 

Georgescu I., colonel, O pagină din bătălia de la Mărășești. Luptele 
regimentului Vasile Lupu, nr. 36, în „România Militară”, 1925. 
Georgianu Ilie I., România subt ocupaţia dusmană, Fascicola 11. E rploatarea 
economică a Jării, Bucuresti, 1920. 

Gheorghe Stefan, Un proces monstru: episod din războiul de întregire, 
„Cosinzeana”, anul VII, nr. 1, 1923. 

Gheorghiu Aurel, căpitan, La Hotarele Moldovei, Bucuresti, 1923. 

Ghibu Onisifor, dr., Cum s'a facut unirea Basarabiei, Sibiu, 1925 (,,Bi- 
blioteca Astra” nr. 9); 

Idem, De la Basarabia rusească la Basarabia romdneasca, Cluj, 1926. 
Giraud V., Histoire de la grande guerre, Paris, Payot, 1920. 

„Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, an I, 1918; 

Gociman Aurel, Mäcelul de la Belig din 1918, Bucuresti, Universul, 1932; 
Gongopol C., Românii în închisorile lui Racowski, București, Universul, 
1934. 

Gorsky V., locotenent-colonel, Pribeag in fara mea (Peripetiile unor ofi- 
feri fugiti din captivitate ), Bucuresti, 1925. 

Die Grosse Politik der Europäischen Kabinette IN77— 1974. Sammlung der 
Diplomatischen Alten des Auswärtigen Amtes, Band III, Berlin. 1926. 
Hagi-Mosco, Lupta de la Robänesti, Extras din „Arhivele Olteniei”, 15 —46, 
septembrie— octombrie 1929, „Scrisul Românesc”, Craiova. 

Guechoff, L'alliance balcanique, Paris, 1915. 

Hanson. Geheim-Diplomatie, Berna, 1918. 

Hârjeu. general, Studii si critice militare, II, 111. Bucuresti. 1921. 


Helfferich K., Der Weltkrieg, Band J—IIT, Berlin, 1919; 

Hill G., Ma vie @éspion, Paris, Pavot, 1933. 

Hindenburg, Paul von Benckendorff und... Aus meinem Lebe Berlin, 
1926. 


35 


2 


113 


114 
115 


11 


SE e Sei IEEE 


Hodoroabă Pr. N. V.. Din războiul de întregire, Vari, 1923; 

Hommage à M. de Saint-Aulaire, Antologie (articole de V. Antonescu, 
V. Brătianu, C. Dimitriu, O. Goga, N. Iorga. A. Lapedatu, E Nistor, 
A. Rădulescu etc.), Bucuresti, Socec, 1930. 

House, E. M., colonel, Ce qui se passa réelement à Paris en 1918—1919, 
Paris, 1923. 

Iarea Alex., general, Memorialul meu, Buzău, 1922. 

Tlassievici, colonel. Acțiunea diviziei IT de cavalerie pe frontul român, în 
„România Militară”, nr. 6, Bucuresti, 1921. 

liesen D. general Războiul pentru întregirea Romdniei, |, Pregătirea 


n cinstea ostasilor diviziei a S-a, Bucovina, 1919. 
Însemnări asupra ultimelor evenimente din Romania, lasi, 1917. 
Ioan Stefan C., Din revolutiunea rusească (zile trăite ), Bucureşti, 1923 ; 
Ioanitiu Alex. locotenent-colonel, Războiul  României (1916 —1918 ), 
vol. 1—2, Bucuresti, Tipografia Geniului. 
Ionescu Dobrogeanu, Nérälirea bulgară din 1916—1918, Bucureşti, 1920. 
Ionescu Gr., maior, Jurnalul de războiu al regimentului 13 Stefan cel Mare, 
Iasi, 1921. 
Idem, Gloria unui regiment, ediţia a II-a, Bucuresti, 1925. 
Ionescu Sachelarie D., Pe Siret, Bucureşti, 1921. 
Ionescu Take, Pentru România Mare, Bucureşti, 1918. 
Idem. -Îmintiri, Bucuresti, 1923. 
Idem, Politica externă a României și chestiunea Banatului, Bucureşti, 
1920 : 
Iordăchescu Cicerone Pr., Însemnări din anit 1917 —1919, Taai, Tipogralia 
Terek, 1937. 
Iorga N.. [storia Românilor din Ardeal si Ungaria, vol. 1, Bucuresti, Edi- 
tura Casei Scoalelor, Tipografia „Neamul lomânesc”, 1915. 
Idem, Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie, vol. 1—2, 
București. Imprimeria „Gutenberg 1915 —1916. 
Idem. Le « Livre rouge » autrichien. Iassy, 1917. 
Idem, Droits nationaux et politique des houmains dans la Dobrvudja. 
Considérations historiques, Iassy. ..T'ipografia Statului”, 1917. 
Idem, Războiul nostru în note zilnice 1914— 1916, vol. 1, vol. II, 1918 —1917, 
vol. III, 1917—1918. Craiova, ,,Ramuri”’, 1921—1923. 
Idem. Discurs rostit în sedinta Camerei de la 21 decembrie 1922, in „Monitorul 
Oficial”, 1923. 


5 Idem, Legele ferdinand, cu prilejul încoronării, Bucureşti, Tipografia 


„Cartea Romănească, 1923; Regina Maria cu prilejul încoronării, Bucu- 
resti, Tipugrafia „Cartea Românească”, 1923 ; 

Idem, Istoria Românilor, vol. X,  Întregitorii, Bucureşti, Tipografia 
„Datinu Roimäneascà”. 1939: 

Idem, _icte privitoare la Istoria Marelui Război (Extras din ,,Revista 
Istorici ")}, Bucuresti, 1939 ; 

Idem, Comment la Roumanie s'est détachée de la Triplice, Bucarest, 1933; 
Idem, Supt trei regi. Istoria luptei pentru un ideal moral si național. (Roma- 
nia contemporană de la 1901— 19590 ), Bucuresti, Tipografia ,, Datina roma- 
nească”, 1932; 


36 


136 


137 
138 


139 


140 


141 


142 
143 


144 


145 
146 
147 
148 


149 


Isac Ion, Zile de zbucium si glorie, 1, Pe Valea Jiuhu, Bucuresti, Tipogratia 
Bucovina, 1933. 

Isaccenco, La Roumanie inconnue, Berne, 1919; 

Iswolskv A., Mémoires, Paris, Payot, 1923; 

Jotire, maréchal, Wémoires 1910—1917...., vol. 1—JI, Paris, Librairie 
Plon, 1932 —1934 ; 

Kapri Valeriu, Baron, Cazul fostului colonel Alexandru Sturza. Oradea, 
Tipogratia Sonnenfeld, 1926. 

Kautsky K., Wie der Weltkrieg cntstand?. Berlin, 1919. 

Idem. Die deutschen Documente zum Kriegsausbruch 1911. Vollstandige 
Sammlung der von K. Kautsky zusamengestellten Aktenstucke mit einigen 
Erganzungen îm Auftrage des Auswartigen Amtes nach gemeinsamer 
Durchsicht K. Kautsky, Bd. 1—4. Berlin, 1927. 

Kevnes J. M., Urmările economice ale păcii, Bucuresti, 1920; 

Kirițescu C., fon IT. C. Brătianu in pregătirea răzhoiului de întregire, 
»Asezimintul cultural Jon I. C. Brătianu”, Bucuresti, Cartea Romäneascä, 
1936 ; 

Idem, Preludiile diplomatice ale räiboiului de întregire. I. Tratativele cu 
Puterile Centrale, II. Tratativele cu Antanta, in „Viața Romaneascd”’, 
nr. 4 si 6, 1940 si două broșuri. 

Kleinwächter I., Der Untergang der Oestereichisch-ungarische Monarchie, 
Leipzig, 1920. 

Koester Ad., Die Siurmschar Falkenhayns. Kriegsberichte aus Siebenburgen 
und Rumänien, Munchen, Albert Langen, 1917. 

Kriegsalbum der Woche (26 Sonderheîfte), Berlin, 1917. 

Kriegsberichte aus dem Grossen Hauptquartier, Heften 22, 23, 24, 25, 2%, 
Stuttgart, 1916—1917. 

Krieger Hans, Der Massenmord an deutschen und vesterreichisch-ungarischen 
Soldaten in der rumanischen Gefangenhohle Sipote, Munchen, 1920. 

Kühne V., Les Bulgares peints par cuz-mémes, Lausanne, 1920. 
Lacroix, général, L'effort de la Roumanie, Paris, 1917. 

Laloy, Les documents secrets publies par les bolcheviks, Paris, 1920. 
Lansing R., Die Versailler P'riedensrerhandlungen, Berlin, 1921 ; 
Larcher (commandant M.), La Grande Guerre dans les Balkans, direction 
de la guerre, Paris, Payot, 1929. 

Do Launay, La Bulgarie d'hier et de demain, Paris, 1901 ; 

Leonte S., intendent general, Intendenta noastră în războiul pentru fntre- 
girea neamului, in ,,Revista Intendenţei”, 1925, 1926 si 1927; 
Lindenberg Paul, Æonig Karl ron Rumänien, Bd. II, Berlin; 

Lloyd George, Mémoires de guerre, vol. I—II Paris, Fayard, 1934—1935. 
Liveanu V., 1975. Din îstoria luptelor revoluționare din Romania, Bucuresti, 
Editura Politică, 1960. 

Locusteanu A. căpitan, Sub aripa mortii, Cluj, 1923. 

Lovinescu E., În cumpăna vremei. Note de războiu, Bucuresti, 1919. 
Ludendorff E., Meine Kriegserinnerungen, Bd. 1—2, Berlin, 1920. 
Idem, Urkunden der Obersten Hecresleitung uber thre Tătighkeit 1916/1918, 
Berlin, E. S. Mittler und Sohn, 1920. 

Lungulescu George, Eroismul cavaleriei române, Bucuresti, 1924; 

Lupas I., La désagrégation de la monarchie austro-hongruise et la libération 
de la Transylvanie (Extrait de ,,La Transylvanie”), Bucuresti, 1938; 
Idem, Un episod istorie din anul 1917, Bucureşti, 1932. 


37 


Lupaşcu Stefan Alex., colonel, Din războiul Romdniei, în lumina adevä- 
rului (Regimentul 3 artilerie), Bucuresti, 1921. 

156 Idem, „„Htăspunderile” d-lui general Averescu, Bucuresti, 1919; 
Idem, Restabilirea adevărului, Bucuresti, ,,Tiparul românesc”, 1925. 

157 Lupu, N. dr., Discurs rostit în sedinta Camerei din 24 decembrie 1919, in 
„Monitorul Oficial”, 1920. 

158 Lupu-Kostaki N., Amintiri din vremi uitate, „Revista Vremii”, 22 februa- 
rie 1924, Bucuresti. 

159 Luyken Max., General-feldmarschall von Mackensen von Bukarest bis Salo- 
niki, München, 1920; 
Mackensen A. von, Briefe und Aufzeichnungen, Leipzig, 1938 

160 Maleeff Luca, Contributiuni la adevărul asupra catastrofei Bulgariei din 
septembrie 1918, Sofia, 1921. (traducere în manuscris din bulgäreste). 

161 Mandrescu S., În Franţa si Italia pentru cauza noastră, Bucuresti, 1919; 
Idem, Omagiu lui, din partea Societăţii Frätia, Bucureşti, Tipografia 
Bucovina, 1929 ; - 
Mantoux P., Les déliberations du Conseil des Quatre, Paris, Édition du 
Centre national de la recherche scientifique, 1955. 

162 Maniu Iuliu, Ardealul în timpul războiului, discurs rostit în şedinţa Camerei 
de la 8 martie 1921, Cluj, 1921. 
Ministerul Apărării Nationale, Marele Stat-Major. Serviciul ,,Istoric’’, 
Romania în războiul mondial 1916— 1919, Documente— Anexe, vol. I—IV, 
Bucuresti, Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului, Imprimeria Natio- 
nali, 1934—1946. 
Maria, Regina României, Povestea vieţii mele, vol. 3, Bucuresti, ,,Adevarul”’. 

163 Memoriul ostaticilor români, Bucuresti, 1918. 

164 Mann, Æriegswirtschaft în Rumânten, Bucuresti, 1918. 

165 Manu A. J., The Salonika front, pointed by William T, Wood, London, 
1920 (fragment tradus in „Romănia Militară”, 1921). 

166 Märäsescu N., colonel, Adnotări la traducerea studiului Generalului Toseff : 
Dezastrul Roman la Turtucaia, in ,,Dobrogea Jună”, martie 1919. 

167 Mărdărescu G. D.. general, Campania pentru desrobirea Ardealului si ocupa- 
rea Budapestei, Bucureşti, 1922; 
Marghiloman Alex., Vote politice 1897—1924, vol. 1—3, Bucuresti, Insti- 
tutul de arte grafice ,,Eminescu’’, 1927; 
Idem, Răspuns unui „Jurnal nediplomatic (general Bandholtz )”, Bucuresti, 
1935. (Comunicare făcută în şedinţa Senatului din 13 decembrie 1936, 
in ,,Monitorul Oficial’, Imprimeriile Statului, 1936); 

Marmeliue si Andrieşescu, Eroului de la Ciresoaia: I. Grămadă, Cernăuţi, 

i 1937 ; 

| | Mejdunarodnie otnosenia v epohu imperialisma. Dokumenti tarskogo à 

| | vremenovo pravitelstva (Relaţiile internationale in epoca imperialismulut. 

| 


Documentele guvernului tarist si provizoriu ), 8 volume, Moskva. 

168 Mehedinţi S., Atitudinea lui Maiorescu în timpul invaziei, ,,Convorbiri 
Literare”, nr. 2, februarie 1923; 
Mélot H., La mission du général Pau, Paris, Payot, 1931; 
Mihăescu N., general, Amintiri si invätäminte din războiul de întregire a 
neamului, 1916— 1918, Bucureşti, Universul, 1936. 


| 169 Mihail Gh., locotenent-colonel, Mdrdsestii, „Revista Intanteriei”, nr. 252, 
[| octombrie 1922. 
ii 170 Idem, În amintirea luptei Regimentului 21 infanterie Constanta la Mără- 


gesti, „Revista Infanteriei”, nr. 277, noiembrie 1924. 


38 


196 


Mihail Petre C. dr., 74 luni captiv în Ungaria la Ostffyasszonyffa, Craiova. 
Millian-Maximin, În mâinile dușmanului, Bucuresti, 1920. 

Ministerul Afacerilor Externe, Documente diplomatice. Cartea Verde, Bucu- 
resti, 1913. 

Idem, Mémoire erposant le point de vue du gouvernement roumain au sujet 
de l’obligation de l'Allemagne de rembourser la couverture de l'emission des 
billets de la Banque générale roumaine, Bucuresti, 1925. 

Documents diplomatiques concernant les rapports entre l’Autriche-ITongrie 
et la Roumanie, 22 juillet 1914 — 27 août 1916, Vienne, 1916. 

Ministerul Finanţelor, Raportul Ministerului Finantelor către Consiliul de 
Miniştri asupra situatiunit României creată prin politica reparatiunilor și 
datoriilor interaliate, Bucureşti, 1925. 

Idem, Aneze, acte si documente referitoare la chestiunea reparațiilor si da- 
riilor interaliate ale României, Bucuresti, 1925. 

Miron G. dr., Vote din războiul pentru întregirea neamului, Bucureşti, 
1923 ; 

Missir Ioan, Fata Moartă, Bucuresti, Cartea Românească, 1937. 
Moldoveanu A., maior, Operatiile armatei bulgare la Bazargic (1916 ), după 
izvoare bulgare, în ,,Romania Militară”, 1925. 

Monkewitz, general, La décomposition de l'armée russe, Paris, Payot, 1918; 
Morgenthau, Wemoires, Paris, Payot, 1919. 

Morgen, Kurt von, general, Meiner Truppen Heldenkämpfe, Berlin, 1920; 
Mosoiu ‘Traian, general, Ocuparea Budapestei, Bucuresti, Cartea Româ- 
neasca. 

Munteanu C. R., Baldlia de la Märäsesti, Bucuresti, 1919. 

Nagy Vilmos, À Romünia elleni hadjarat 1916—1918 (Campania impo- 
triva României), vol, 1—3, Budapest, 1924. 

Nedelcu George D., Justitia română subt ocupatiune, Bucuresti, 1923. 
Negrescu N., contra-amiral, Holul marinei în războiul pentru intregirea 
neamului, Bucuresti, 1920; 

Negresco N., contre-amiral, Comment on fit la guerre sur le Danube, Bucu- 
resti, Imprimeriile Nationale, 1938. 

Nemoian P. dr., Corpul voluntarilor romani în Rusia, Lugoj, 1921. 

Idem, Prima Alba-lulie. Voluntarii români in războiul pentru întregirea 
neamului, Timisoara. 

Negru N., comandor, Activitatea flotei de Dunăre austro-ungare în războiul 
mondial (din izvoare austriace ), in ,,Romania Militară”, 1923. 
Nicolaescu St., căpitan si Nicolaescu Cranta P., Pagini de glorie din răz- 
boiul pentru întregirea neamului. Grupul Cerna, Turnu Severin, 1923. 
Nicolau Em., Romdnit în ghearele bolșevicilor, Bucuresti, 1919. 
Nicolescu-Due V., colonel, Priviri retrospective asupra războiului nostru 
1916—1918, în ,,Democratia”, nr. 3—4, 1925. 

Niculescu-Ciutu, Pribeag in fara ta 1916—1918, Târgovişte, 1924; 
Niesel, général, Mémoires du gencral Broussilov, in ,,Revue des Deux 
Mondes”, Paris, 15 V — 15 VI, 1929. 

Nistor I., Istoria Basarabiei, Cernăuţi, 1923. 

Nistor I., Din zilele Unirii, „Cugetul Românesc”, nr. 2, 1922; 

Nistor I., Unirea Bucovinei, Asezämintul Ion I. C. Brătianu, Cartea Româ- 
nească, 1929, 

Nistor, Pompiliu, dr. Corpul voluntarilor Romani Ardeleano- Bucovinent, 
„Gazeta Transilvaniei”, Brasov, 16 august—14 septembrie. 1922. 
Niederwerfung Rumäniens, Berlin, 1917 (tradus în românește Zeăzboiul 
României) ; 


39 


213 
214 


215 


216 
217 
218 
219 


Niţescu Voicu, Douăzeci de luni în Rusia si Siberia, Brasov, Tipografia 
Mureşanu, 1926. 

Novak Kk. Fr., Der Weg zur Natastrophe, Berlin, 1919. 

Idein, Der Stur: der Mittelmdchte, München, 1921 ; 

Idem, Les dessous de la défaite, Paris, Payot, 1925 (traducerea celor două 
cärti precedente). 

Idem. Chaos, Munchen, 1923. 

L'occupation roumaine en Bessarabie, Paris, 1920; 

Oehmichen, Doctrine de guerre des coalitions, Paris, 1927. 
Oesterreich-Ungarns Aussenpolitik von der bosnischen Krise 1908 bis sum 
Kriegsausbruch 1914. Diplomatische Aktenstiicke des Oesterreichisch — 
Ungarischen Ministeriums des Aeussern, Bd. 1—5, Wien, 1920. 

Ollberg. Der Siegeszug durch Rumänien, Berlin, 1918. 

Opera de asistență „Regina Maria” a refugiaților si evacuatilor, Iasi, 1917 ; 
Opris St.. locotenent-colonel, Contributiuni istorice la luptele pentru apă- 
rarea Cimpulungului, „„Tirajul”?. Bucuresti, 1936. 

Oprişan. Lanturi frânte, Bucuresti, 1921. 

Idem, 27 luni pe caile robiei, Bucuresti, 1920 ; 

Ortlepp Fritz, Luptele din regiunea Bran si Dragoslavele (traducere din 
limba germană de Pr. I. Räutescu), Cimpulung, Tipografia Vlădescu, 1933. 
Osborn Max, Peldzug der 9" Armee gegen Rumiinien, Berlin, 1917. 
Pagini de glorie, De la Tisa la Budapesta, Bucuresti, 1922. 

Paleologue M., La Russie des Tsars pendant la grande guerre, vol. I, 20 
Juillet 1914 — 2 Juin 1915, vol. II, 3 Juin —18 Août 1916, Paris, Librairie 
Plon, 1921 —1922. 

Panaitescu Se., general, Turtucaia în războiul mondial, Bucuresti, 1924. 
Idem, Cum a fost «distrus podul de peste Borcea lu Fetesti, ,,Cs'endarul 
Miuervei”, Bucuresti, 1926. 

Idem, Aspecte militare, Bucuresti, Tipografia Geniului, 1927. 

Panta V., Zn robie. Bucuresti, Tipografia Marayesti, 1919. 

Vanorati E., Discurs ținut în ședința Camerei din 24 decembrie 1919, in 
„Monitorul Oficial‘ 1920. 

Päcatian T.V., Jertfele Romänilor din Ardeal etc. aduse în războiul mondial 
1911—1919, Sibiu, 1923. 

Pantea Gherman, Rolul organizațiilor militare moldovenești în actul Unirii 
Basarabiei, Chişinău, 1931. 

Palat, general, Bataille de la Somme, Paris, 1925. 

Paraschivescu, colonel, La Porțile Moldovei, Brăila, 1919. 

Idem, În fața naţiunii, Bucuresti, Steinberg, 1925 ; 

Päträscanu D., Vinovații, Bucuresti, 1918; 

Päträscoiu N., locotenent-colonel, Bătălia de la Jiu, Bucureşti, Marvan, 
1937 ; 

Pavel C. dr., Zile trăite. Contribuţii la istoria Bihorului, Tipografia Doina, 
Beiuş, 1926. 

Pelivan 1.G., L'union de la Bessarabie à la mère patrie la Roumanie, Paris, 
1919. 

Idem, Chronologie de la Bessarabie, Paris, 1920. 

Idem, La Bessarabie sous le régime russe, Paris, 1919. 

Penennrun, Alain de, 40 Jours de guerre dans les Balkans, Paris, 1914. 


Pentru neam; de ce România nu putea urma altă cale, Lagi, 1918 ; 
Pétin, général, Le drame roumain 1916—1918, Paris, Payot, 1932. 


40 


oOo” 

mt al 

oy 
(225 
LA 


Pierreteu, Jean de, G.Q.G. Secteur I, vol. 1—2, Paris, 1924. 

Pingaud AÀ., Histoire diplomatique de la France pendant la grande guerre, 
tome 1—2, Paris. Éditions ,,Alsatia’’, 1936. 

Idem, Plutarque a menti, Paris, Grasset, 1923. 

rimen, mitropolitul Moldovet, Amintiri din marele răzbui, Tipografia 
monahală Neamţu, 1923. 

Poincare R.. Les origines de la guerre, Paris, Librairie Plon, 1921; 

Idem, Au service de la France. Neuf années de souvenirs, tome 1—10, Librai- 
rie Plon, Paris, 1926 —1933 ; 

Polizu-Micsunesti N., Nicolae Filipescu. Însemnări 1914—1916, Uuiversul, 
1937. 

Popa-Lisseanu G., Dérstorul-Silistra, Bucuresti, 1913. 

Popescu Petru, În fata morții, Bucuresti, 1922. 

Popuvici Iou- general, Bătălia de la Sibiu, Roman, 1918 ; 

Posteluiceseu C., locotenent-colonel, Prunaru, Bucuresti, ,,Curierul jude- 
tean”’, 1931. 

Potemkin V.P., Istoria Diplomatiei, vol. III, Bucuresti, Editura „Curtea 
Rusi”, 1943. 

Prevost Michel, Români și Ruși. Amintiri din anii 1916—1918, Bucuresti, 
1925: 

Prezan (., general, Un răspuns, in „„Neainul Românesc”, 6—9 iulie 1918. 
Procopiu Gr., Parlamentul în pribegie, Rimnicu- Vâlcea, 1920. 
Radoslawotf, V., dr., Bulgarien und die Weltkrise, Berlin, 1923. 

Radu Teodor, maior, Vénätorii de munte, Targoviste, 1920. 

Idem, De pe pragul morții, Targoviste, 1920. 

Idem, Gloriosti noștri călăreți, Târgovişte, 1921 ; 

Rădulescu Codin si Preot Râutescu I., Dragoslavele, Cimpulung, Tipogra- 
tia N. Vlădescu, 1923. 

Rădulescu Mircea V., Războiul neamului romänesc, Bucuresti, 1920; 
Reabinin-Sciearevsky A., Ocuparea Basarabiei de către România (in revista 
„Letopiseţul Revoluţiei”, Kiev, 1925). Rezumat după ruseste de dr. P. 
Cazacu, în „Viaţa Românească”, nr. 9, 1925. 

Reich A., Durch Siebenbürgen und Rumänien, Munchen, 1917 (publi- 
catie-albuin bogat ilustrată). 

Reichel [., leutnant, Balkanereignisse eines deutschen (reheimkurrier, Berlin, 
1917. 

Repingtou Court, The First World War, vol. 1—2, London, 1924. 
République d'Autriche, Actes diplomatiques sur les événements qui ont 
precede la guerre de 1914, Vienne, 1919. 

Roch Walter, Mr. Lloyd George and the War, London, 1920 (tradus in 
Romania Militarä”). 

Roll Hans, Von der Duna bis zum Putna der 76 Kes-Division, Berlin, 1919; 
Roller M., Studii și note știintifice privind istoria României, București, 1956, 
Editura de stat pentru literatură politica. 

Roman I., Proiecte, cuvinte si gesturi bulgărești, Constanta, 1920 ; 
Romaşcanu Mih., Tezaurul român de la Moscova, Bucuresti, Cartea Romi- 
nească, 1934; 

Rosen, Aus einem diplomatischen Wandersleben Bukarert-Tisabon, Berlin, 
1932. 

Rosetti Radu P., Partea luată de regimentul 47/72 infanteri ul 
pentru intregirea neamului, Bucuresti, 1924; 


41 


DE | 


| 
i 
{ 
| 
| 
| 


257 
| | 258 
259 


260 


261 


262 
263 
264 
265 


266 
267 


Idem, 1. Cultura militară, 2. Ce spune mareșalul Mackensen, în Memoriile 
Sectiunii istorice, Academia Română, S. III, T. XX, Mem. 16, Bucuresti, 
1938. 

Rossner K., Mit der Armee Falkenhayn gegen den Rumänen, Berlin, 1917 
(traducere in romana sub titlul Dela Sibiu pind la Siret, Bucuresti, 1917). 
România Mare, foaia voluniarilor români din Austro-Ungaria, Kiev, 191%. 
Rosca S., Dintr-un colt de fară, Tipografia ,,Lupta’’, Bucuresti, 1929. 
La Roumanie, son intervention, son effort, ses sacrifices, Iassy, 1917. 

„La Roumanie”, organe hebdomadaire des revendications et des intérêts 
roumains, Paris, 1918 —1919. 


7 Rumänien in Wort und Bild, Bucuresti, 1917—1918 ; 


Saint-Aulaire, Mémoires d’un vieux diplomate, Paris, 1953. 

Russu Abrudeanu, Pacostea ruseascä, Bucuresti, 1920. 

Idem, România și războiul mondial, Bucuresti, 1921. 

Russu- Ardeleanu, Nouăsprezece luni in Bulgaria, Brasov, 1919. 

Idem, Prizonier în tara ta, Bucuresti, 1918. 

Les Sacrifices roumains pendant la guerre. Les victimes civiles, Paris, 1919. 
Sadoveanu M., File sdngerate, Bucuresti, 1919. 

Idem. Paroles franco-roumaines, Bucureşti, Socec, 1930 (si in româneşte 
Cuvinte franco-române). 

Salandra A., Souvenirs de 1914— 1915, Paris, Payot, 1932. 

Sandu Z., Alba Iulia, Sălişte (Sibiu). 

Săndulescu O.D., Din grozăviile războiului mondial: Împuşcarea Preotului 
C. Păunescu, Turnu-Magurele, 1924. 


56 Sarrail, général, Mon commandement en Orient. 1916— 1918. Paris, Payot, 


1919; 

Sazonov S., Les Années fatales, Souvenirs de S. Sazonov, ancien ministre 
des Affaires étrangères de Russie (1910—1916), Paris, 192%. 
Scärisoreanu R., general, Fragmente din Războiul 1916—1918, Bucuresti, 
Tipografia Cavaleriei, 1934. 

Schmalz Fr., Grossrumänien, Gotha, 1921. 

Die Schlachten und Gefechte des Grossen Krieges 1914— 1915, Berlin, 1918. 
Schultze-Bahlke Georg, Mit Schwert und Pflug durch Rumănien, Berlin, 
Hermann Meusser, 1918. 

Schwarte M., Der Grosse Krieg 1914—1919 in zehn Banden, Leipzig. În 
special: Bd. If, Der Deutsche Landkrieg, zweiter Teil, Leipzig, 1923 si 
Bd. V. Der oesterreichisch-ungarische Krieg, Leipzig, 1922. 

Seisanu si Raţiu, România în timpul războiului 1916—1918, (9 fascicule), 
Bucureşti, 1919—1920. 

Serbesco, La Roumanie et la guerre, Paris, 1919. 

Serdaru V. St., Le triangle de la mort, Paris, 1918. 

Idem, Lupta de la Mărășești —Oîtuz, Bucuresti, 1919. 

Serviciul de ştiri al Consulatului National româm (biroul din Stockholm, 
octombrie —decembrie 1918 ), Bucuresti, 1925; 

Seton Watson, R. W., A History of the Roumanians. From Roman times to 
the completion of unity, Cambridge University Press, 1934 ; si ediţia fran- 
ceză: Histoire des Roumains, Paris, Presses Universitaires de France, 1937. 
„Sfatul Țării”, Chişinău, 1917—1919. 

Siemer W., Panzerautomobile gegen die Walachen, Berlin. 1921. 

Sihleanu Scvera, Note si desmintiri asupra amintirilor D-nei Sabina 
Cantacuzino, Bucuresti, Cartea Romäneasvä, 1938 ; 

Sinescu N., general, Istoricul intrebuintärii cavaleriei române în räzbuiul 


42 


mondial, vol. 1—3, Institutul de Arte Grafice ,,Eminescu”’, Bucuresti, 1926 ; 
Sosnoski Teodor, Die Politil: in Habsburgreich, vol. 1—2, Berlin, 1912. 
S.8., Cum a fost discutată chestiunea Banatului la Conferinta de pace (Patru 
procese-verbale ale Conferinţei), în „Revista Vremii”, Bucuresti, 24 fe- 
bruarie 1924. 

Idem, Discutia chestiei Basarabiei în Consiliul suprem, in ,, Revista Vremii”, 
Bucuresti, 9 martie 1924. 

Stanca, Dominic dr., Între două fronturi, 1914—1918, Cluj, Editura Patria, 
1935. 

Stanley Washburn, La tragédie roumaine, în ,,La Roumanie”, Paris, 11—25 
Avril, 1918; 

Stavrache Cerna N., colonel, Adevăruri din campania 1916—18, vol. 1—2, 
Craiova, Tipogratia Speranţa, 1937. 

Ștefănescu-Galatz, dr., 1916—1918, Bucuresti, 1921. 

Ştefănescu Iacint N., Războiul româno-bulgar, Bucuresti, 1914. 
Stegarescu A., Luptele din Dobrogea, Câmpia Munteniei de jos şi din jurul 
Märäsestilor, Buşteni, 1920. 

Stiewe Fr., Iswolski im Weltkriege. Der diplomatische Schriftwechsel Iswol- 
skis aus den Jahren 1914—1917, Berlin, 1925. 

Socec Al. I. V., general, Episod din Bătălia de pe Argeș (Neajlov ), Bucu- 
resti, 1922; 


Idem, Zile de restriște din anii 1916—18. Episodul din Bătălia de pe Argeș, 
Ediţia a II-a, Bucuresti, 1923. 


> Stegemann, Geschichte des Krieges, Bd. IV, Berlin, 1921. 


Stere C., Marele Răsboiu și politica României, Bucuresti, 1918. 

Stienon Ch., Le mystère roumain et la défection russe, Paris, 1918. 

Il dramma rumeno, Milano, 1935. 

Stoenescu A., general, În ploaia de gloanțe, Bucureşti, 1919; 

Stoenescu Nic. St., Bătălia de la Mărășii, Bucureşti, 1930. 

Stoica A., colonel, Activitatea d-lui general Averescu, Bucuresti, 1919. 
Stoica O., Însemnări din zilele de luptă, Bucuresti, 1921 ; 

Stoica Vasile, În America pentru cauza românească, Bucuresti, Universul, 
1926. 

Sturdza Michel, lieutenant, Avec l'armée roumaine, Paris, 1918. 

Tafrali A., Propaganda română în sträinätate, Craiova, 1920. 

Tardieu André, La Paix, Paris, Payot, 1921; 

Idem, Préface au volume: La Roumanie dans la Guerre mondiale, par 
Constantin Kiritsesco, Paris, Payot, 1934; 

Tătăranu N., general, Acum un sfert de veac. Amintiri, Bucuresti, Cartea 
Românească, 1939 ; 

Tăutu T., general, Carnet de câmp asupra luptelor de la Cerna, Ploieşti, 
Tipografia română, 1926. 

Temperley, H. W. V., History of Peace Conference, 6 volume, 1920—1924, 
traducere de colonel Radu Rosetti (inedit). 

Teodorescu C,, general, Turtucaia, Braşov, 1921. 

Idem, Türlucaia, studiu tactic şi cauzele înfrângerii, Braşov, 1922. 
Thomas Albert, La Roumanie et la guerre, Paris, Payot, 1919. 

Thompson G.B., Brigadier general, Old Europe's suicide, Manchester, 
(Fragment tradus în ,,bhomâniu Dilitară”, 1921). 

Tigara-Samurcas, Mărturisiri siite, Bucuresti, 1920. 


Tilea, Acţiunea diplomatică a României, Noiembrie 1918— Martie 1920, 
Sibiu, 1925. 


43 


Î ee” 


292 The Times History and Enciclopedia of the War, Campania română din 
1916 (traducere), laşi, 1918: 

Timiras L., Căpitanul Bagulescu înaintea Consiliului de Răzbui, Tipogratia 
Lupta, Bucuresti, 1921. 

293 Tisza Istvan, Grof, Osszes Munkai Kiadja a magyar tudomdnyos Akademia. 
(Opere complete, publicate de Academia maghiară), vol. 1—5, Budapest, 
1924. Apărute in mai multe ediţii de traduceri în limba franceză si linha 
romana. 

294 Idem, Discursuri. 1895— 1915, Budapesta. 

25 Toseff S., general, Deistviata na III armia vă Dobruja prez 1916 godina, 
Sofia, 1921 (Operatiunile armatei a III-a in Dobrogea in anul 1916), 
Traducere in manusclis aior Popescu Joan de la Scoala militară de 
Infanterié ur. 1. Bucuresti. 

296 Toscheff, général, Le désastre roumain à Toutrakan, în „Echo de Bulgarie”. 
nr. 1191—1197, septembre 1917. 

297 Traznea-Räzvan, maior, Warastii, Bucuresti, 1919. 

298 Tulbure Gh., Cuvinte din DBihor, Oradea, 1923. 

299 Trädarea Rusiei tariste, Bucuresti, 1921, traduceri din ,,Pubheations des 
comités secrets”. séances des 28 et 29 Novembre 1916, in .,Journal 
Officiel de la Republique trangaise”’ ; 

Turtureanu C. I., In viltoarea razboiului 1914—1919, Cernăuţi, f.a. 

300 U-Boote im Eismcer, Berlin, 1917. 

301 L’Ukraine Soviétique, Recueil des documents officiels d'aprés les livres rou- 
ges ukrainiens, Berlin, 1922. 

302 Ursu I., Generalul Eremia Grigorescu, Oradea, 1925. 

303 Văgăonescu M., Viața în războiu, însemnări zilnice de pe front, 1916 — 1916. 
Bucureşti, 1925. 

304 Vaida-Voevod, Discurs rostit în ședința Camerei de la 16 Decembrie 1919, 
in „Monitorul Oficial”, 1919; 

Vasiliu I. loan, maior, Fragment din activitatea de campanie a pontonierilor 
de rîuri, Bucuresti, Tipografia Geniului, 1927; 

Velburg Gerhard, Jumănische Etappe, Minden-Berlin-Leipzig, V. Kohler 
Verlag, 1936; 

Verax, Quelques maîtres du Destin: M. Venizelos, in „Revue de Deux 
Mondes”, Paris, I, IT, 1929. 

305 Verrier Paul, La folie allemande, in ,,Pages d’histoire’’, Paris, 1915. 

306 Vidrascu Romeo, Jurnal de campanie, Bucuresti, 1920. 

307 Vilensky, Intervenția României, Bucuresti, 1917. 

308 Vitzu Mibai, căpitan aviator, Amintiri din războiu (scriere postumă), 
Bucuresti, 1923 ; 

Vlădescu C., Bulgarii, Universul, 1926. 

309 Vlădescu Mihai C., Generalul Averescu, sămănătorul de ofensive, Bucuresti, 
1923. 

310 Idem, Problema comandamentului — Două sisteme — , București, 1925. 

311 Vogel W., Die Befreiung Siebenbürgens und die Schlachten bei Târgu-Jiu 
und bei Argesch (in colecţia ,, Der grosse Krieg’’, Oldenburg, 1918). 

312 V.R., În reeunvastere, Bucuresti, 1920; 

Vrăbiescu N. G., Bune si Rele (În război cu 9 Artilerie ), Tiparnita Peni- 
tenciarului Väcäresti, 1937. 

313 Weiss I., Mat einer bayerischen Division durch Rumänien, München, 1918. 

314 Wetzel, Oberstleutnant G., Von Falkenhayn zu Hindenburg-Ludendorff, 
Der Wechsel der deutschen Obersten Heeresleitung im Herbst 1916 und 
der rumanischen Felzug, Berlin, 1921. 


44 


9 Windischgraetz, Prince Louis W., Mémoires, Paris, Librairie 
Winogradsky, général, La guerre sur le front oriental, Paris 


Plon, 19235 
192€ , Librairie Plon, 


316 Woodrow Wilson, Mémorien und Dokumenten über den Vertrag zu Ver- 
salles, anno MOMAIXA, herausgegeben von RB. St. Baker, Leipzig, 1923. 

Wopicka Ch., Secrets of the Balkans. Seven years of a diplomatist’s life in 

the storm centre of Europe 1913—1920, Chicago, Rand McNally and Com- 

pany, 1921: 

Xem C., Take Jonescu, Universul, 1932, 

318 Zagoritz C-tin, colonel. Turtucaia, Ploiești, Institutul de Arte Grafice 
»Concurenta’’, 1939. 

319 Zekely Wilhelm dr., Jn Kumänien 3 1,2 Monate interniert, Bukarest, 1918. 

320 Zeletin St., Netragerea. Bucuresti, 1926. 

321 «Z. 1&1» gegen Bukarest. Von dem Ersten Offizier eines Z — Luftschiffes, 
Berlin, August Seherl, 1916. 


Toate datele din prezenta lucrare sint pe stil nou. La citeva din ele s-a, 
păstrat, alături de stilul nou si cel vechi, cind, prin ohisnuin{a, evenimentul s-a 
fixat in memorie legat de data exprimată în stil vechi. 

Hărțile ce intovărăşese lucrarea sint intocmite spre a înlesni orientarea, 
în spaţiu, necesară pentru inţelegerea operaţiilor militare. Ele sint simplificate 
si schematizate, prin eliminarea tuturor detaliilor dispensabile. 


[1] Dintre lucrările elaborate şi publicate de C. Kiritescu semnaläm: La Romania nella guerra 
mondiale, Roma, 1928: The Baltile of Marasheshti, August 6— 19, 1917, New York, 1929; Cele doud 
aniri 1859— 1918, 1936: Pagini din istoria diplomalică a războiului de întregire. Tratativele cu Puterile 
Centrale, Bucuresti, 1940: Pagini din istoria politică a războiului de întregire. Războiul neutralității 
pe frontul intern, Bucureşti, 1941. 

[2] În ultimele decenii această literatură s-a îmbogăţit notabil. Pot fi semnalate, inevitabil 
selectiv, dintre lucrările apărute urmiloarele : Băldescu K., maior, Ofensiva de la Nămolousa. Baldlia 
de la Mărăști, Sibiu, 1928; Băldescu R., maior, Operațiunile armalei române în Ardeal și Ungaria. 
1 noiembrie 1918— 15 august 1919, Sibiu, 1928; Praporgescu Gh., locotenent-colonel, Bdfdlia de la 
Bucureşti (17— 19 noiembrie 1916), Brăila, 1930; Dragomir D., general, Sludiu aplicativ asupra 
ofensivei. Lupta de la Răzoare (6 august 1917), in RM, nr. 1, 1931, p. 33—53; Bildescu R., loco- 
tenent-colonel, Războiul național. Opzrafiunile din 1916, vol. I, Sibiu, 1933; Bildsscu R., locotenent 
colonel. Războiul nafional. Operațiunile din anii 1917, 1918 şi 1919, Sibiu, 1934; Budis Al, maior, 
Studiul istoriei militare : Mărăşeşti, in RM, nr. 2, 1934, p.79—83; RM, nr. 3—4, 1934, p. 52—71; 
Chirovici VI., locotenent-colonel, Războiul mondial 1914— 1919, Sibiu, 1935; Ministerul Apărării Natio- 
nale. Marele Stat-Major, Serviciul „Istoric”, România în războiul mondial 1918— 1919, vol. I, capito- 
lele [—VIIi, Bucuresti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, 1934; 
Ministerul Apărării Nationale. Marele Stat-Major, Serviciul „Istoric”, România in războiul mondial 
1916— 1919, vol. 11, capitolele IX—XIX, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 
Imprimeria Naţională, 1936; Ministerul Apărării Nationale. Marele Stat-Major, Serviciul „Istoric”, 
Romania in războiul mondial 1916— 1919, vol. III, Partea I-a, capitolele XX—XXIV, Bucuresti, 
Monitorul Olicial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, 1940 ; Ministerul Apărării Nationale. 
Marele Stat-Major, Serviciul , Istoric”. România tn războiul mondial 1916 — 1919, vol. IV, Partea I-a, 
capitolele XXNXI—NNXVI, Bucuresti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Natio- 
nală, 1946; Găvănescu G., general, Manolescu I., general, Războiul cel mare 1913— 1913, Bucuresti, 
f.a.; Varga V. A., Retragerea armatei germane din România la sfirșitul anului 1918, ta SRdl, ne. 4. 
1961, p. 873— 397; Cupşa I., colonel, Armata română în canpaniile din anii 1916— 1917, Bucuresti, 
Editura Militară, 1937; Grozea E., Sublocotenentul Ecaterina Tzodoroiu, Bucureşti, Editura Militară, 
1967; Ionescu N., Generalul Eremia Grigorescu, Bicure;ti, Editura Militară, 1937; Iosipescu V., 
Preda Gh., Generalul David Praporgescu, Bacure;ti, E litura Militară, 1967; Popescu N., Generalul 

Ion Dragalina, Bucureşti, Editura Militară, 1957; Rusenzicu M., Vasile D. Al., Istoriografia și memo- 
rialislica luplelor de la Mărăști, Mărășești, Oituz (iulie— august 1917), în SRil, nr. 4, 1967, p. 765— 
781; Cupsa IL, colonel, Mărăști, Mdrds2sti, Oiluz, Bacuresti, Editura Militară, 1969; Atanasiu V., 
colonel, Unsle considerații asupra angajärii Roniniei in primul război mondial — Ipoleza «Z », în 
SRdI, 1971, p. 1211—1239; Tode,aşcu C., Evoluția voluntarialului în anii 1918— 1918, tn Oastea cea 
Mare. Tradiţii înaintate ale luptei maselor popular: din Romtnia pentru libertale şi independență nafio- 
nală, Bucuresti, iiditura Militară, 1972, p. 219—248 ; Protopopescu G. A., Arta românească In primul 
război mondial (1916— 1917), Cluj, 1973; Tucă F., Im memoriam. Itinerar istorie, Bucuresti, Edi- 
tura Militară ; 1973; Popa M. N., Documenie din arhiv2 vest-germane referitoare la armala română În 
primele decenii ale s:colului al XIX-l-a (1906— 1918), in FIMPR, vol. II, Bucuresti, Editura Mili- 
tară, 1974, p. 67—81; Atanasiu V., colonel, Biălia din zona Bran-Cimpulung  (august— noiembrie 
1916), Bucuresti, Editura Militară, 1975; Constantinescu N. N., Cupşa L., Efortul militar şi material 
al României in anii primului război mondial, in Ad, nr. 3, 1977, p. 13—22; Munteanu, Casian R., 
Bătălia de la Mărăşeşti, Editura Facla, 1977; Tucă F., Triunghiul eroic. Mardsti- Măr ăşeşti-Oituz, laşi, 
Editura Junimea, 1977; Bulei L., 1916. Zile de vară, București, Editura Eminescu, 1978; Deac A, 
Toacă L., Lupla poporului român impotriva cotropitorilor, 1916— 1918, Bucureşti, Editura Militară, (9781 
Atanasiu Y., Iordache A., Iosa M., Oprea I., Oprescu P., România ta primul război mondial, 


46 


Bucuresti, Editura Militară, 1979: Birdcanu N., prof. dr., Căpitan de Hangul ŢII tn rezervä. 
Nicolaescu D., Căpitan de Rangul lin rezervă, Contribuții la istoria marinei române, vol. |, Din cele mae 
pechi limpuri pind tn 1918, Bucureşti, Editura Științifică si Enciclopedică, 1979; Olteanu C., general. 
maior dr., Contribuţii la cercetarea conceptului de putere armală lu români, București, Editura Mili- 
tară, 1979 ; Popa M.N., Primul război mondial. 1914— 1918, Bucuresti, Editura Ştiinţifică si Enciclo- 
pedică, 1979 ;Une Gh., Deac A., 1918. Gărzile naționale din Transilvania, Bucuresti, Editura Militară, 
1979 ; Atanasiu V., colonel, Bălălia din zona Sibiu-Ciineni. Septembrie 1916, Bucuresti, Editura Mili- 
tară, 1982 ; Ceaușescu Hic, general locotenent dr., Transilvania, sirdvechi pămint românesc, Bucuresti, 
Editura Militară, 1984; Mocanu V., Anotimpurile de foc ale Oituzului, august 1916 — august 
1917, Bucuresti, Editura Militară, 1984; Popa M. N., The Romanian mililary and material effort in 
World War I, în RRMIITEPS, Special issue, 1985, p. 46— 47; Bobocescu V., Războiul invizibil in 
România (1914— 1916), 2, Acţiuni şi eroi, în RRIMLIP, nr. 1 (11), 1987, p.16—17, 32; Radulescu- 
Zoner, $., „Soarele la București râsare...”, în RRIMLIP, nr. 1 (11); Cäzänisteanu C., colonel, Rusu 
N. Dorina, România în răiboiul de eliberare şi întregire națională. Reperecronologice (111) (ianuarie— 
aprilie 1917), in RRIMLIP, nr, 1 (11), 1987, p. 14—16; 1987, p. 18, 56; Popa M.N., Mărturii 
germane privind Rcmânia în anii nculralilăţii, în RRIMLIP, nr. 1 (11), 1987, p. 34, 57. 

(3} După apariţia lucrării eluborate de Constantin Kirițescu au fost publicate mai multe volume 
de documente: Ministerul Apărării Nationale, Marele Stat-Major, Serviciul ,,Istoric’, România trr 
războiul mondial 1916— 1919, Vol. 1, Documente-Anexe, București, Monitorul Oficial și Imprimertile 
Statului, Imprimeria Naţională, 1934: Ministerul Apărării Naţionale. Marele Stat-Major, Serviciul 
Istaric'”, Româna în răzbuiul mondial 191 1919, vol. 11, Documenie- Anexe, Bucuresti, Monitorul 
Oficial si Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, 1936; Ministerul Apărării Naţionale. Marele 
Stat-Major, Serviciul ,,Istoric’, Remania în războiul n:undial 1916— 1919, vol. III, Partea a Il-a 
Documente-Anexe, Bucuresti, Mcnitorul Oficial si Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, 1941 ; 
Ministerul Apărării Naţionale. Marcle Stat-Major, Serviciul ,,]storic’, România în războiul mondial 
1916— 1919, vol. IV, Partea î, Jccumente-A nere, Bucuresti, Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului, 
Imprimeria Naţională, 1946; Mărăști, Aărăşeşti, Oituz. Documente militare (1 ianuarie 1917— 1 
aprilie 1918), Bucureşti, Edilura Militară, 1977. 

[4] Din literatura sovietică de specialitate semnalăm următoarele lucrări : Verjhovski D. V., 
Leahov V. F., Pervaia mirovaia voina 1914— 1918 gg. Voenno istoriceskii ocerk, Moskva, Voenizdat, 
1964 ; Frenkin M. S., Revoluficnnoe dvijenie na ruminskem fronte 1917 g. — mart 1918 g. Soldati 8-i 
armii ruminskogo fronta v borbe za mir i vlast Sovetov, Moskva, Izdatelistvo ,,Nauka”, 1965; 
Pervaia mirovaia voina 1914— 1918, Moskva, Izdatelistvo ,,Nauka’’, 1968 ; /storia pervoi mirovoi voini 
(1914— 1916), v dvuh tomah, Moskva, Izdatelistvo ,,Nauka”’, 1975; Rostunov I. L, Russkii front 
Pervoi mirovoi voini, Moskva, Jzdatelistvo ,, Nauka”, 1976; Vasilicv F., Strateghiceskii ocerk voin 
1914— 1918. Ruminski front, în Kazakov A., Ruminia p mirovoi voine, Moskva; Vinogradov V. N., 
Ruminia v godi pervoi mirovoi voint, Moskva, Izdatclistvo ,,Nauka”. 


PARTEA I 


Originile şi pregătirea războiului României 


Capitolul I 
Introducere 


RĂZBOLUL MONDIAL SE ROMÂNIA 


>Flagelul roşu” in Dăzboi si pate! Cuvinte mari care domină 
curgerea vremurilor viata societăţilor omenești. .. Pace, inseamnă, 
trai liniştit al popoarelor, muncă construc- 
tivă pentru crearea şi stringerea de bunuri materiale și sufleteşti, care să 
asigure progresul societăţii si fericirea oamenilor. Război, inseamnă prabusiri, 
distrugeri, moarte, sălbăticirea sutletelor, deseori îngenuncherea dreptului in 
fata puterii brutale. 
Pacea ar fi starea obişnuită a vieţii popoarelor, iar războaiele ar fi crizele 
ce o bintuiese si o intrerup. Cel putin asa ar părea să aie natural si aaa o 
cred mulţi ginditori. Alţii cred contrariul. Războiul ar fi ceva normal, 6 maui- 
festare biologică legată de tirea omului, o consecință fatală a instinctelor lui. 
Concepţia zisă „biologică” a războiului, poreclită si ,,darwinism social” (deoa- 
rece ar îi o forma a luptei pentru existenţă) pretinde că omul e tăcut pentru 
război — „homo homini lupus”. Instinctul räzbornc ar fi atit de fundamental 
in natura omenească, incit este cel dintii care apare cind se zgiriv cit de 
putin lustrul superficial al civilizaţiei, spre a se ajunge la starea de natură. 
Copilului îi place, instinctiv, să se bată. Sint si ginditori care au incercat să 
consolideze această concepţie aducindu-i ca suport considerații tilosotice. 
Războiul ar fi un fenomen normal, mulţumită răruia s-ar menţine sănătatea 
morală a poporului, ferindu-l de putreziciunea care e v urmare a unei păci 
indelungate... Instinctiv, toate popoarele au prețuit calităţile războinice, 
curajul în luptă, ca o mare virtute. De aceea, războaiele se repetă des si 
pacea nu este decit o pauză între două răzbuaie, iar suferințele războiului s 
uită repede in timpul păcii. 
Astfel de idei sint false; ele sint respinse de conștiința morală a omenirii. 
Ele nu siut confirmate nici de evoluţia istorică. Primitivii nu făceau război; 
pămintul era larg si producea destul ca să indestuleze trebuinfele oamenilor. 
fără ca, ei să aibă nevoie să se ucidă intre ei. Țităzboiul a apărut atunci cînd 
unele societăţi au inceput să acumuleze bozăţii si au devenit o ispită pentru 
altele ; asa s-a dezvoltat instinctul de pradă din care s-a născut 1 boii 
(Pentru ca ol să se produci, a trebuit ca in locul societăţii primitive, patriar- 
hale, să ia fiinţă o organizaţie politică: statul, o religie care să construiască 


49 


si să predice o morală a războaielor, o monarhie care să o conducă. Statul, 
monarhul, sacerdotul — iată factorii care au alcătuit starea de spirit si forta 
de organizare ce au instituit războiul. Aşa ar fi apărut el la origine, la popoa- 
rele antichităţii din valle Nilului, Eufratului, Tigrului si din bazinul oriental 
al Mediteranei. Războaiele acestor popoare aveau la bază motive economice : 
prăzi bogate, stăpinirea marilor mijloace de comunicaţie si aprovizionare, 
lupta pentru debuseul maritim, capturarea de braţe de muncă sub formă de 
sclavi. Dar, la acestea se adăugau, uneori în chip precumpănitor, motive de 
natură sufletească : ambiţii, spirit de dominație, satisfacerea zeităților pro- 
tectoare, strins legată de monarhia de drept divin. 

Cu chipul acesta, prima formă a războiului a fost războiul de cotropire, de 
cucerire, care se legitima prin cistigarea posibilităților de a trai; prin reacțiune, 
ea a dat naştere războiului de apărare împotriva cotropitorilor [1]. Istoria 
popoarelor vechi este o insiruire de răzbuaie de cotropire, pe de o parte, 
de apărare, pe de altă parte. Ce exemple strălucite ne prezintă războaiele 
de apărare ale cetăților greceşti împotriva încercărilor de cotropire ale persilor, 
războaiele de cucerire ale romanilor in Galia si in Dacia, si apărarea eroică à 
celor atacați ! 

Evul Mediu ne infăţişează o nouă formă de războaie. În primul rind sint 
războaiele pornite de regi pentru întărirea instituției monarhice, răzbuaiele 
dinastiilor pentru creşterea puterii lor. Fermentul lor il formau clicile nobiliare, 
diplomatiile intrigante. Diplomatii tăceau sport politie, jucindu-se cu soarta. 
popoarelor. Cavaleri in armuri grele, ori geutilomi în dantele făceau războiul 
suveranilor lor, tirind după ei gloatele servile ale poporului de rind. Sau, erau 
războaiele dezlintuite de spiritul religivs. Astfel au fost cuciadee, expediţii. 
in care dorinţa arzătoare de a dezrubi locurile sfinte de sub necredinciosi se 
complica adeseori cu o nuanţă de cucerire politică, de dominație a Occiden- 
tului asupra Orientului, de deschidere a orizonturilor economice. Dar in această, 
categorie intrau mai ales războaiele provocate de fanatismul religios, couflicte 
intre catolici, luterani, calvini, lupte crincene, furioase, singeroase, angajate 
atit între fiii aceluiași popor, cit şi intre state deosebite. Războiul de 30 de ani 
ne dă icoana cea mai tipică și mai crudă a acestui gen de războaie. 

Vremurile mai noi ne înfăţişează spectacolul războaielor revoluționare, 
cînd armatele nu mai erau strinsuri de lefegii, de mercenari, ci cetăţeni con- 
ştienţi, minati de sentimente calde ce le dădeau tărie sufletească, entuziasm 
în lupta pentru libertate ; astfel au fost războaiele americane și ale Revoluţiei 
franceze. Ele ne conduc la forma războaielor nationale apărute odată cu apari- 
tia si dezvoltarea conştiinţei nationale, propagate de intelectuali si insusite, 

intr-o măsură mai largă ori mai restrinsă, de masele populare; ţinta lor cra. 
realizarea unităţii nationale. Astfel de războaie caracterizează indeosebi 
secolul al XIX-lea: sint luptele pentru libertatea si unitatea Italiei, Poloniei, 
Germaniei, popoarelor balcanice. 


In multe din războaiele care au insingerat omenirea în cursul secolelor, 
ba chiar a mileniilor, apare, ca element cvident sau mascat, pe lingă motivul 
principal. aparent, si un interes material : cistigarea de bunuri sau acapararea 
de mijloace de a le produce. O şcoală istorică mai nonă afirmă generalitat ea, 
acestui interes: este concepția materialistä a istoriei, contorm căreia la baza 


oricărui răzbui stă interesul material [2]. Această cauză se afirmă in chip 
neindoios in categoria răsboaielor economice. Uneori aceste războaie sint camu- 
flate sub eticheta războaielor nationale, sau provocate de alte pricini ; alteovi, 
motivul stăpinirii economice este afişat direct, fără nici o camuflare de ordin 


an 


moral ori juridic. Forma lor cea mai crudă este accea à războiului colonial. 
Războiul economie s-u dezvoltat cu putere atunci cind progresele statelor 
moderne, in special ale acelora din occidentul Europei, pe terenul industriali- 
zării, au facut din ce in co mai necesară asigurarea pe de o parte a materiilor 
prime necesare fabricaţiei, pe de altă parte a pieţelor de desfacere a produ- 
selor fabricate. Cind procurarea si asigurarea acestor spaţii geografice, locuite de 
popoare mai slabe, intimpinau greutăţi de realizare pe calea influenţei poli- 
tice, sabia trebuia să deschidă drumul. Epoca mai nouă e plină de războaie 
de cotropire a statelur mici ori slabe, de inrobire a popoarelor lor, de pră- 
dare a bogățiilor. Aria războaielor se intinde, statele mari si puternice näzuiesc 
spre dominaţia mondială ; conflictele se nasc cu violenţă intre statele devenite 
rivale în tendinţele lor acaparatoare. 

Pe tulpina principală a interesului economic ce determină războaiele 
moderne, pornite de statele mari si puternice, se altoiesc mläditele mai fragede 
ale intereselor statelor mici, atrase in uriasele încleştări de scopuri particulare : 
revendicări naţionale, dorinte de dezrobire, frontiere mai sigure, tendințe de 
unitate a popoarelor de acelasi singe, limbă, tradiţii. 

Războaiele moderne, desfäsurindu-se pe spaţii uriașe; antrenind ţări si 
popoare din toate continentele, devin cu chipul acesta războaie mondiale. 

Trebuie să se admiti că de multe ori este greu să se atribuie izbucnirea 
unui război unei singure cauze. Viaţa modernă a deveni! foarte complexă; 
fenomenele politice sint complicate şi se inlintuiesc pe multe planuri, prezen- 
tind puncte ori linii de conflicte. A determina precis exegeza unui eveniment 
de asemenea amploare ca războiul, înseamnă a dezvălui si diseca o sumă de 
condiţii si circumstanţe variate ce se intoväräsesc, se suprapun si adeseori se 
maschează. Pe tulpina unor revendicări de o anume natură se grefeazà si 
încolţese altele, ce-si sorb esenţa din cea dintii ori, uneori, o alimentează. 
Factorul economie primează din ce în ce mai mult, dar aceasta nu inseamnă, 
<ă el este totdeauna cel exclusiv, nici mäcar cel determinant. De areea, istori- 
cul întimpină o mare greutate cînd e vorba de a aprecia obiectiv si clasa 
categoria căreiu ii aparţine un război, mai ales cind aparţine unei şcoli istorice 
$i esto inspirat de spirit doctrinar.-oum se intimplä adeseori. 

Nu e nici nevoie, uici nu este locul de à căuta să demonstrăm cele de 
mai sus, cu exemplificări. Ele sint la indemina oricărui cititor avizat. „Avem in 
faţa noastră cazul cel mai clar, cel mai elocvont : primul război mondial. Ce 
multiplicitate de cauze ! Cite probleme, mari si mărunte, s-au imbinat pind a 
ajunge la țesătura inextricabilä, a cărei descurcare a necesitat intrebuintarea 
sabiei ! Imperialisin politico-economic, dorinţe de eliberare de sub juguri de 
asuprire, constituire de state unitar-nationale, reparäri de nedreptäti trecute, 
ambiţii de dominatie, lăcomie de teritorii si avutii, deschideri de porți spre 
viata liberă... Iată välmäsagul de tendinţe, de dorinţe, de interese, de pasiuni, 
din care trebuie să se descurce istoricul, pentru a putea reconstitui o imagine 
veridică, ştiinţifică a unui mare eveniment cu toate implicaţiile cu care-l 
învăluie complexitatea vieţii moderne. 

Am scris aceste rinduri nu cu pretenţia de a face filosofia istoriei, ci pur 
şi simplu pentru à preveni judecata simplistă a clarificatorilor cu orice pret, 
care sint înclinați — din obisnuinţi ori din inrolare intr-o anumită şcoală — a 
pune etichete ori incadrări poraomptorii pe lucruri şi fenomene complicate. Es 
evident o lenevie de cugetare, dacă nu cumva o lipsă de sinceritate, ori chiar 
de onestitate istorică. 

Pacifismul popoarelor. Paralel cu ideologia războiului necesar 
semnalat in timpurile moderne şi aparitia, timid si sporadi a pacil 
mului. El s-a dezvoltat din gindirex generoasă à unor utopisti si isi 


51 


stanta din etica creștină sau din cea filosofică. Sully, Grotius, Saint-Picrre, 
Condorcet. Saint-Simon, Bentham si, mai presus de toţi, Kant — iată citova 
nume ilustre din pleiada vizionarilor care au zugrăvit mirajul acelei „păci 
perpetue” ce trebuie să înlocuiască prin buna înţelegere à popoarelor si o ratio- 
nală organizare internaţională, ororile războiului nedrept si distrugător. Dar, 
pe plan politic, pacifismml nu era decit un cliseu din retorica politicienilor 
mar Și mici pe là ocazii, sau à rămas pur si simplu un subiect de divuţii 
academice. Din cind in cind era invocat si pe terenul politicii reale, si atunci 
era o ipocrizie. Cind era afișat de puteri mari, cunoscute pentru politica lor 
imperialistă, expansionistă, pentru caracterul ei de dominație. cra o ati- 
tudine calculată, o abilitate, menită să facă impresie. Cind era serios, era sen- 
timentul sarpelui Boa constrictor, care are nevoie de liniște pentru a-şi pulea 
digera, nederanjat, prada pe care o inghiţise. 

Sincer, pacifismul era proferat numai de popoarele care n-aveau ninic de 
revendicat si socoteau că nu au nimic de temut. El era însă desigur sentinen- 
tul unanim al imenselor mase populare, acelea care duc povara grea à riz- 
boiului, suportindu-l cu singele feciorilor, cu distrugerea căminelor. cu mizeria, 
vieţii. Dar intocmirile pulitice nu erau de aşa natură incit dorinţele sau voin(a 
popoarelor, cc se manifestă vag și neorganizat, să se impună cirmuitorilor 
— unii din ei setosi de glorie ori de ciştiguri, alţii — cei mai buni — socotind 
cu sinceritate că judecata lor e mai justă si orizonturile lor de gindire mai 
vaste decit acelea ale maselor pe care le oblăduiesc. 

De aci se poate vedea slăbiciunea si ineficacitatea sentimentului pacifist, 
ce ramine inoperaut, 

Instituţiile de propagare si de menţinere a păcii ce au răsării după primul 
război mondial au făcut dovada celor afirmate mai sus. Dar înainte de el, 
adică în epoca ce face obiectul expunerii de față, sentimentul pacifist, exprimat, 
prin dorinţa de a reglementa conflictele internationale pe calea intelegerii. era 
o floare rarisiină, nebăgată in seamă, căreia nu i se recunoștea nici o valoare 
practică, considerată ca uesincerä și ironizantă, care nu cintarea nimic it 
balanţa acţiunii. Iată de ce singura metodă considerată ca eticientă si de 
neinlăturat räminea străvechea instituţie a războiului. 


Legitimitatea războiului Sub inriurirea concepţiilor si prefacerilor 
„drept? politice si sociale ale vremii contemporane, 
războiul a ajuns si el o ...institutie demo- 
craticä. Politica nu mai este astăzi ocupaţia — sau distracţia — unei miini de 
privilegiați. Este o îndeletnicire grea, care e condusă de căpeteniile unui 
popor în numele gi pentru interesele maselor populare. Cel putin aceasta este 
teoria. Un război trebuie să fie popular. adică acceptat. dacă nu dorit si 
cerut de mase, pentru a da guvernantiler puterea de a-l duce la izbindä. 
Spre a-l face popular, el trebuie să fie astfel prezentat, încit poporul să fie 
incredintat că este necesar pentru asigurarea bunului său trai. Căci armatele ce 
duc războaiele nu mai sint astăzi caste, nici formaţii profesionale, angajate 
ori plătite ca să-și verse singele, ci însăși națiunile înarmate. Războiul mobili- 
zeazi toate domeniile vieţii de stat, toate forţele materiale şi spirituale ale 
unui popor: economice. politice, tehnice, idevlogice, ale_stiintei si culturii. 
Tot ce & viu-si activ în viața unui popor e subordonat intereselor războiului. 
Nivelul de dezvoltare al acestor forte și utilizarea lor pricepută, alcătuind coca 
ce se numeşte „poienţialul economico-militar” al unui stat, e pus în mișcare 
iu scopul dobindirii victoriei. 


52 


\ 


Se obisnuieste à se osindi războiul, căci numele lui evocă intotdeauna 
privelistea hidă a alaiului do präbusiri, singerari si suferinţe, de care vine 
insotit. Omenirea face sfortäri uriase pentru a-l suprima și a-l înlocui cu metode 
de înțelegere, de conciliatie. Cel puţin, a-i stăvili puterea de distrugere, de 
nimicire à oamenilor. Nereusita acestor încercări provine in cea mai mare 
parte din neincrederea reciprocă in sinceritatea atitudinilor si acţiunea parte- 
uerului. Diu nefericire, cu toalä propaganda cv se face pentru a inlocui porui- 
rile războinice prin spiritul pacific, cu toată striduivta instituţiilor ce propun 
căi si metode de aplanare a diferendelor dintre state prin bună infelegere, 
toate propovăduirile umanitariste se topesc iu fafa realităţii lucrurilor. Se pare 
că omenirea n-a putut, cu toată podoaba exterioară a culturii si a civilizaţiei, 
Să iasă de sub imperiul instinctelor animalice si să ajungă la acel necesar impe- 
rin al spiritului asupra materiei, care să-i asigure stingerea prin buuă intelegere 
w certurilor ce o dezbină. Si atunci, pentru unele state intrebuintarea puterii, 
{ringerea prin silnicie a adversarului, rămiue singurul mijloc de izbindire a 
pretențiilor, a revendicärilor, a dorintelor. 

Sociologii moderni, punindu-se pe terenul judecății realiste, recunosc că, 

Nin stadiul actual de evoluţie spirituală a omenirii, războiul este incă o neceni- 
iale fatală, inevitabilă, si se silesc să recunoască, cel putin pentru unele din 
războaie, o justificare, o legitimitate care să-l dezbrace de lumina sinistră ai 
odioas&é de care apare incadrat in ochii lumii cugetătoare. În acest scop se 
ehutà a se tace o deosebire între războaie, prin împărţirea lor in două categorii. 

| O primă categorie ar ti războiul numit de agresiune, pornit din intenţia 

«le cotropire. Aceste războaie sint pornite in general de statele mari şi puter- 
ice pentru incilearea si cotropirea de teritorii străine de la popoarele mai 
slabe decit ele, sau pentru inrobirea acestor popoare, in vederea consolidării 
prin violenţă a situaţiei politice si economice proprii si a exploatării celorlalte. 
Astfel de răzbuaie sint caliticate ca războaie nedrepte. 

A doua categorie este à războaielor de legitima_apdrare, a războaielor 
de eliberare, pornite sau acceptate cu scopul păstrării libertăţii amenințate de 
agresor, sau in scopul dezrobirilor nationale ori sociale ale popoarelor, robite 
Ori amenințate de statele prădalnice. Acestea sint calificate ca războaie drepte. 
| Uneori este greu a discerne cu claritate, la izbucnirea unui război, existen- 
ta unuia sau à altuia din telurile ce-l caracterizează, după clasiticarea de mai 
sus, În realitate, cauzele sint aproape totdeauna complexe, interese materiale 
amestecindu-se cu tendinţe ideologice, in diterite dozaje. Totuși, ideea războiu- 
lui de legitimă apărare este o noţiune valabilă, care dă nota caracteristică răz- 
Hoinlui just şi-i dă, cel putin teoretic, un fundament moral. 

Trebuie deci să se almiti că, uneori, revendicările îndreptăţite ale unui 
popur nu găsesc alte mijloace de exprimare, nici alte putinfe de izbindire, 
decit recursul la forţa armată. Conştiinţa dreptului stringe laolaltă pe cei ce 
suferă, inzecoste puterile celor slabi, fringe cerbicia celor tari. În sacrificiul si 
suferinţa obsteasci se salvgardează drepturile la viaţă, in sforțări eroice se 
tring sau se depărtează lanţurile robiilor. Cind state slabe iuu asupra lor riscul 
temerar al pornirii unui război contra unuia mai puternic, cu toată aparența 
agresiuuii, el e un război drept, legitim, justificat de necesitatea apărării 
oxistențe. de stat, ori de națiune. 

Astfel, războaiele de eliberare, căroră le aparţin si räzboaicle de unitate 
naţională, siat lésifimato de dreptul la viaţă. Si, în aspra luptă pentru exis 
tonţă care stipineste firea, atit à oamenilor, cit si a popoarelor, cine vrea să 
trăiască, trebuie să ştie să-și apere viata. 


53 


Pacea inarmata De aproape o jumätate de veac, Europa 
träia sub jugul apăsător al păcii inarmat e si 
cu viziunea spăimintătoare a războlului gene- 

ral. Niciodată, , în curgerea. veacurilor, pregătirea de război a tuturor naţiunilor 

nu fusese mai puternică ; niciodată ea nu pusese mai multă stăpinire pe puterile 


. intelectuale, fizice și economice ale statelor. Europa era înarmată pină-n dinți [3]. 


Dar iarăși, niciodată, conducătorii statelor nu se străduiseră mai mult decit acum 
să păstreze pacea şi să înlăture orice pricină de conflict. fieinäbusindu-lin embrion, 
fie localizindu-l in punctul in care se ivea. Sincer sau fätarnic, din convingere 
sau din calcul, nici o țară, nici un șef de stat, nici un bărbat politic nu putea să-și 
ja cu inima deschisă, in fata istoriei si a umanităţii, răspunderea provocării 
conflictului, sau chiar numai à vinei de a nu fi făcut tot ce i-a stat in putinţă 
ca el să fie inlăturat. Căci in constiinta obsteascäi era convingerea că, de 
multă vreme comprimat, dar de multă vreme pregătit, conflictul, o dată 
izbucnit, avea, să fie, prin forfele ce va pune in joc şi prin mijloacele tehnice 
ce-l vor servi, una din cele mai infricosate catastrofe ce va fi fost dat ome- 
nirii să îndure. 

În timp ce asigurările cele mai linistitoare zburau de la ţară la tari, 
Europa lua tot mai mult aspectul unui lagăr, pricinile de conflicte se înmul- 
teau-si potolirea lor se făcea, tot mai greuf In Balcani, în structura liuntrică 
a monarhiei austro-ungare, în raporturile intre Rusia si Austro-Ungaria, in 
rivalitatea economicä ȘI maritimă anglogermand. în expansiunea colonială, in 
rana vesnic singerindă a Salon routine unde nedreptatea. laco- 
mia, violenţa sau viclenia clidiserä teinchile subrede ale intocmirilor de astăzi 
sau vroia să le pregătească pe ale celor de miine, se grämädea material infla- 
mabil care, la-cea dintii scinteic, putea să aprindă uriașul incendiu. În chipui 


—~atesta. cauzele-conflictului ce ameninţa să izbucnească erau multiple: politice. 


nationale, economice, sufleteşti. 


Pentru asi garanta stäpinirea situatiilor sau à bunurilor cistigate, marile 


puteri europene se grupaserà in alianţe, după interesele «omune — reale sau 
aparente. Politica Jui Bismarck [4] crease, acum citeva decenii, Tripla 
Lanlă a P ilor Centrale S Germania, Austro-Ungaria si Italia [5]. Stri- 
fée Franţei izolate au izbutit. să ridice in fata Triplicei dubla alianţă a 


Franţei cu Rusia, devenită apoi. mulțumită geniului politic al regelui Eduard 
al VII-lea [6]. „Înțelegerea — l'entente cordiale — anglo-franco-rusä [7]. Pute- 
rile mai mici, urfharind fiecare interesele si telurile proprii. erau silite sau de 
a rămine strict neutrale sau, mai adesea, de a gravita, pe faţă sau în ascuns, 
în orbita uneia din marile constelații europene, a cărei protecţie le oferea cele 
nai multe garanții pentru existenţa lor si cele mai multe probabilitäfi pentru 
realizarea idealurilor lor. De cele mai multe ori, legătura se făcea cu unul diu 
statele marilor grupări si astfel, indirect, cu grupul. Tot aşa-făceau si statele 
din celelalte continente. Această articulaţie a statelor avea avantajul că simpli- 
fica mecanismul politicii internaţionale, reducind toate chestiunile la punctele 
de vedere reprezentate de cele douä grupări principale. Ele erau regulatoarele 
marilor mişcări ale politicii mondiale. Dar sistemul cuprindea intr-insul si 
periculul grav că, in caz de neintelegere, se punea in miscare intregul jou al 
alianțelor si ridica cele două grupări una inpotriva celeilalte. Un incident putea 
astfel să provoace temutul conflict. Si, de fapt, asa a si fost. 

C La 15/28 iunie 1914, in Sarajevo, liceanul Princip ucide prin focuri «i: 


revolver pe arhiducele Franz-Ferdinand. moștenitorul tronului monarhie 
austro-ungare si pe soţia lui [8]. O lună mai tirziu, Austro-Ungaria declari 


război Serbiei. După citeva zile, Europa întreagă si, în urma ei, toate celelalte 


54 


eonlinente, erau tirit& 
înregistrat istoria omenirii. Războiul mondial izbucnise. Glontul de revolver 
al unui adolescent dăduse foc globului pämintese AI. 


in virteiul colui moi groaznic e abuse pe care lea 


RNazboiul lu hotare Izbucnirea marelui război a zguduit puternice 
sufletele românilor. Era, desigur, în primul 
rind, sentimentul obstesc de groază, pricinuit 

de mărimea catastrotei care se abătea asupra lumii. Acest sentiment izvora din 
mulțimea ostirilor ce aveau să se ciocnească, din perfectionarea mijloacelor de 
nimicire, din ruinele materiale si morale pe care le avea să le grămădeuscă marele 
distrugător care este războiul. Era apoi apropierea teatrului de razbui ; se băteau 
si vecinii cei mai apropiaţi. Focul era la hotarele Romaniei. Patru cincimi din 
graniţele noastre erau ocupate de luptături. De la Severin si de la Dorohoi se 
put eau urmări luptele, iar la Virciorova şi la Mamornita cădeau schije si gloanţe 
rătăcite. Vecinătatea războiului ne umplea sutletul de grijă și teamă. 

Dar era, mai presus de toate, intuiţia inevitabilei noastre prinderi in 
hora tragică... Marele conflict singeros nu putea să nu es rifuiala cea 
mare. Din riurile de singe, peste movilele de cadavre, nu putea si nu se ridice 
aurora dreptăţii. Si de la această dreptate, tara si neamul românesc aveau mult 
de aşteptat. Căci poporul român nu a fost printre răsfățaţii artei. Istoria 
neamului românesc este o insirare de nedreptati, suferinte și umilinte. Din 
trecutul nostru zbuciumat am iesit cu multe lipsuri. Cea mai mare, izvorul 
tuturor celorlalte, era că fara romäneascä, aşa cum am putut s-o plămădim 
cu singele teciorilor nostri si cum ne-au lăsat-o vecinii lacomi, nu cuprindea tot 
neamul românesc. Mai mult ca jumătate din pămîntul si neamul nostru se 


= 2 Le E 3 = = x pee ee 
«răsea sub jug străin. Prin inconvenientele ei de natura politică, socială, ctnică, 


economiă, de apărare, această stare de lucruri era o cauză adine dăunătoare 
nu uumai pentru progresul viitor, dar pentru existenţa poporului roman. De 
weea, constituirea unui stat românesc, care să cuprindă pe toți românii, tot 
pămintul r romiinesc, acestă eră idealul national, i in care au crescut luate gerie- 
rațiile de romani de aproape un veac incoace. Realizarea idealului nostru natio- 
nal a fost multă vreme considerată ca un vis frumos, intrezärit in negura unui 
viitor îndepărtat. Prea cram mici şi slabi, si prea puternici erau opresoril. 
Slăbiciunea noastră ne silise chiar să facem lezamint de alianţă cu unul din 
el si să” jerttim, pe altarul acestei silite prietenii, îndatoririle noastre fräteati 
fale]: 

Deodată, izbucnirea războiului mondial schimbă perspectivele si aduce 
realizarea aspirațiilor noastre in cîmpul lucrurilor cu putinţă. Rezolvarea 
„«hestiunilor nationale devine un punct din programul unuia din grupurile 
luptătoare. Si atunci, in sufletele româneşti se incinge lupta între judecata rece, 
care socoteste înainte de a începe si sentimentul, care impinge nävalnic înainte, 
spre războiul justificat de postulatele neamului: românesc. 


NOTE 


[1] Cu privire la caracterul participării României la primul război mondial, vezi \., 
Caracterul participării României la primul război mondial, Editura Politică, Bucureşti, 1973; 
Deac A., Tosca 1., Lupla poporului român impotriva cotropilorilor 1916—1913. Editura Mi 


55 


Bucureşt , 1978; Ole:nu C.. general-maior dr., Contribuţii la cercetarea conceptului de putere 
armată la romani, Editura Militară. Bucuresti, 1979; Ceausescu Nic, Războiul intregului popor 
reniru apărarea palriei la români. Din cele mai vechi timpuri pina în zilele noustre, Editura 
Militară. Bucurest , 1980. 

[2) Despre concepţia marxistă cu privire la fenomenu) război, la cauzele si caracterul räzhoaie- 
Jor, vezi Soare C.. colonel dr. Duma }., colonel dr., Muntoi 1., colonel, Teorie si doctrină militară, 
Bucuresti, Edituru Militară, 1971. p. 17—63. Vezi si Reman Valter, Fenomenul militar în istorie 
socictäfii, Bucuresti, Editura Militară, 1980 : Stänciulescu V., Anghel Gh., Factorul economic se rolul 
său in întărirea capacilajii de aparare a patriei, Bucureşti, Editura Militară, 1984. 

[3] Referitor Ja înarmarea ţărilor europene in perioada antebelică, vezi Europa sub arme 
în: Popa M. N., Primul război mondial 1914— 1918, Bucuresti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 
1979, p. 118—150. 

[4] Otto von Bismarck, primul cancelar al Reichului german (1871— 1890). 

|5] Alianta politico-militara ofensivă si defensivă a Puterilor Centrale — Germania şi Austro- 
Ungaria — a fost încheiată in 1879. Italia i s-a alăturat la 20 mai 1882. 

[6) Eduard al Vll-lea din dinastia Saxa-Coburg-Gotha (din 1917, Windsor), rege al Marii 
Britanii (1901 — 1910). 

[7] Alianţa politico-militară defensivă franco-rusä a fost încheiată în decembrie 1893. Acordul 
anflo-francez. intrat în istorie sub denumirea de ,,antanta cordială” a fost semnat în aprilie 1904. 
Abia în august 140% a fost semnat acordul anglo-rus, punindu-se astfel bazele viitoare: Antanle, la 
care au aderat e serie de alte state si care va combate Puterile Centrale în primul război mondial. 

[Sj Din hogata literatură istorică privind atentatul de la Sarajevo, cuprinzind cîteva mii de: 
titluri, vezi Dedijer, V. 1. Die Zeitbombe. Sarujewo 1914, Europa Verlag, Wien-Frankfurt-Zürich, 1967 ; 
Raduleseu-Zoner S., Vara ¢ fierbinte » a anului 1914, in „Magazin istoric”, anul VIII, nr. 10 (91), 
octombrie 1074. p. 3$— 40; Campus Eliza, Din politica externă a României (1913— 1447), Bucuresti, 
Editura Politică, 1980. 

[9) Austro-Ungaria a declarat război Serbiei la 28 iulie 1914. Apoi, Germania a declarat 
război Rusiei la 1 august, trupele germane au pătruns in Luxemburg (2 august). GerMania a declu- 
rat război Franţei la 3 august si, in acealsi timp, trupcit safe au pătruns în Belgia, încălcindu-i 
neutralitatea. ca şi pe cea a Luxemburgului. Abia la 4 august Germania a declarat război Belgiei. 
Starea de razboi între Marea Britanic si Germania a fost proclamată Ja 4 august. iar la 5 august 
cea dintii declara război Germanici. La 6 august Austro-t ngaria a declarat război Rusici. La 8 
august trupe anglo-franceze au pătruns în colonia germanà Toge din Africa. La 10 august, trupe 
germane au executat un raid în colonia britanică Cap (Africa de Sud). La 11 august Friuţa a 
declarat război Austro-Ungariei. O declarație similară a făcut Anglia Austro-l ngarici, la 12 august. 

Japonia a intrat în război alături de Antantă la 23 august, aceeași atitudine adoptind în august 
Nava Zeclandă si Australia. La 2% octombrie trupele liuperiului otoman întră în război alături de 
Puterile Centrale. Rusia declară război Vurcici la 2 noiembrie; îar-tranţa si Marea Britanie la 3 
noiembrie. Asadar, intr-un răstimp foarte scurt, războiul s-a generalizat. În anii următori alte 
{ari se vor alătura beligerantilor: în 1915 Italia a intrat in luptă alături de Antantă, iar Bul- 
paria de partea Puterilor Centrale: în 1916; România a intrat în luptă alături de Antantă : in 1917 
S.U.A. Grecia. Brazilia s-au alăturat Antuntei s.a.m.d. 

. |1U) Contrar opiniilor autorului, primul război mondial nu s-a declanșat datorită unui incident, 
nu ..flontu) de revolver al unui adolescent dăduse foc globului pămintese”. Cauzele profunde ale 
conflictului mondial rezidau în contradicţiile antagonice in plan economic, comercia) si colonial dintre 
marile puteri imperialiste. în contradicţiile politice dintre cle. în lupta pentru hegemenie mondială 
dintre Marca Britanie si Germania. 

[11] Referire la tratatul de alianţă secretă romäno-austro-ungurä din 31 cetombric 1883, la 
care a aderat si Germania. Acest act de politică externă românescă si-a avut determinările si justifi- 
carea în epoca respectivă, el vizind apărarea independenţei si a integrităţii ţării, evitarea izolării 

politice, duhindirea accesului la pieţele financiare ausiro-ungarc ș.a. 


Capitolul II 


lredenta Română 


1. O PROBLEMA ISTORICA 


Țara si neamul Din insotirea Munţilor Carpaţi cu Valea 
ù J — uta A 
romanese Dunării s-a mchegat pi > ik 


Jocuieste neamul românesc. Carpatit sint 
simburele geografie al acestei regiuni. Ei n fac temelia, sprijinul, apărarea, 
adăpostul, bogăţia, frumuseţea, mindria; din ei şi-a tras neamul românesc 
legendele şi poezia. Dunărea e drumu! larg, care leagă bucăţile pămintului 
romanese între ele şi cu vecinii. Ea adună fa un loc mănuinchiul de ap” curgătoare 
ce brăzdează tara dinspre miazănoapte spre miazăzi si dinspre răsărit 
inspre apus, tăind de-a curmezisul muntelui porţi de trecere, croind drumuri 
de comunicaţii pentru fiii neamului, impristiati prin toate colțurile ţării. In 
adăposturile văilor muntilor <i dealurilor s-a zănislit neamul românesc prin 
absorbirea romănilor cuceritori si colonizatori in masa dacilor autohtoni [1]. 
Din mindra cetate a Carpatilor. el s-a revărsat de-a lungul văilor, peste sesurile 
vecine, pind ce s-a oprit la bariera marilor cursuri de apă : Dunărea la miazăzi, 
Tisa la apus, Nistrul la răsărit. Veacuri de-a rindul, iu viul de mijloc. peste 
toată această regiune un singur popor a stăpinit o singură fara [2]. Era 
fara romdneascad, Deştirbită de nici o ingrädire regionalistă, in care românii 
isi duceau viața patriarhală, cu căpeteniile lor locale, căutindu-si adăpost in 
sinul munților ori de cite ori la răsărit se ivea norul unei noi năvăliri barbare, 
spre a ieşi iarăşi la cîmpie, după ce valul trecuse. spre apus. Tirziu, cind marea 
furtună s-a domolit, încep să apară aşezări politice mai cuprinzătoare. Popu- 
lafia se rinduieste in jurul unor sefi cu vază mai mare si se injghebeazi state 
politice. 

Soarta vitregă à neamului n-a ingäduit românilor să alcătuiască de la 
început un singur stat pohtic gur stat pohtic unitar. Ci, despărțiți in trei grupuri prin cele 
donă ramuri in unghi drept ale Carpaţilor, ei s-au imbucatatit în trei crimpeie- 
de state surori: voievodatele Ardealului, Munteniei si Moldovei. Cel dintii 
a pierit ca stat independent chiar in leagănul prunciei sale. Celelalte două, ase- 
zate la raspintia drumurilor mari din colţul cel nai vinturat al Europei, au 
dus o viatä zbuciumată, in care de multe ori s-au clătinat pe pragul pieirii. 
izbutit însă să-și păstreze fiint: ională desi, uneia din ele, Moldova, 
în dou rinduri i s-au sfisiat bucăţi mari din trup, care au micsorat-o la mai 
putin de jumătate [3]. Abia pe la jumătatea veacului al XIX-lea, ceea ce 
imăsese din principatul Moldovei =ă unit cu acela al Munteniei, inchegind 
statul natioual al României 


57 


Întregirea României 


Aşa cum l-au format tratatele internaţionale, 
cu nesocotirea drepturilor, dorințelor si inte- 
reselor romănilor, statul romänesc era o tara 
mică, cu o formă geografică inposibilă. O jumătate din neamul românesc era 
lăsată afară din hotarele lui fireşti. Marele geograf Réclus asemăna figura geogra- 
fieă a României cu niște braţe care se intind ca să cuprindă şi să retie provinciile 
răpite. Räu echilibrată din punct de vedere geograf jedtomnanin era rău echilibrată 
si din punct de vedere economic : o ţară redusă aproapo numat ta productie 
agricola. O Românie mare, care să intrunească pe acelaşi teritoriu pe toți 
romani, nu era deci visul mintilor întlăcărate sau al unui soviuism lipsit de 
rațiune, ci era o necesitate de ordin geogratic, naţional si economic. Era singura 
condiţie pentru existenţa unui stat viabil, care să se poată dezvolta in linişte 
ea si-si aduci contribuţia culturii si a civilizației sale proprii la cultura și 
civilizaţia mondială. 

Mai era si o chestiune de dreptate. Mari provincii româneşti se găseau 
sub jug străin, ca rezultat a unor nedreptäti multiseculare, ori fuseseră smulse 
mai de curind prin viclenie si putere. Ele erau, ca şi Alsacia-Lorena, un sim- 
bol al silniciei [5], pe care cel dintii vint al dreptății trebuia să-l därime. 
Populaţia acestor ţinuturi era supusă persecuțiilor sistematice, care tindeau 
la nimicirea desăvirşită a elementului românesc. Acest tratament neomenos 
jignea si îndulera adinc sentimentele noastre de fraţi si era o primejdie 
egravil pentru viitor. 

\_Astfel, întregirea României era in acelaşi timp si o chestiune de dreptate 
si o chestiune de existenţă pentru viitorul statului şi neamului românesc. 
Zbuciumärile trecutului si tratatele internationale nedrepte inchegaseră Romi- 
nia din trei provincii *- Muntenia, Moldova si Dobrogea. România intregiti 
trebuia să cuprindă si pe celelalté trei : Transilvania, Bucovina si Basarabia. 
Împrejurările istorice in care se rupseseră aceste provincii, umx-de-alta-sr te 
tar: mumă, si in care se dezvoltaseră si, deci, temeiurile dreptului poporului 
roman la unitatea lui definitivă, sint deosebite de la o provincie la alta. Cunos- 
tinta lor este indispensabilă pentru a se intelege legitimitatea si iusomnătatea 
revendicărilor nationale ale neamului românesc. 


2. TRANSILVANIA 


Sub stäpinire străină Ungurii, popor de aventurieri, jefuitori şi răz- 
boinici, emigrind din Asia in timpul marelui 
exod al popoarelor, au fost silit, după multe 
peripeții si lupte, sälse fixeze pe sesul dintre Dunărea mijlocie si Tisa: De aici s-au 
revărsat spre răsărit, prin incursiuni repelate, peste teritoriul transilvanic Ticuit 
de romani. Pasnica populaţie românească a fost subjugată de aceşti războinici. 
Legendele populare şi cronicile au fixat citeva figuri eroice de voievozi români [6] 
ca Minu, Glad, Gelu*, care au pecetluit, cu singele lor de viteji, cădere» rom tailor 
iutr-o robie ce va fi multiseculară. 

Încercările regilor maghiari de-a-nyloba si principatul Munteniei in statul 
ungar s-au lovit de rezistenţa românilor, core in două rinduri, la 1330 şi 


* Glad ar fi fost voievodul părţilor banăţene, Minu al ţărilor Crişului, iar Gelu al Fransilva- 
niei nord-vestice. Minu ar corespunde lui M?numorut, transcriere greșită In cronica lui Anenyinus 
pentru Menu Moroti nepos = Minu, nepotul lui Morot (Diculescu: Die Geptden). 


58 


1369, au infrint ostile unguresti ale lui Carol Robert si Ludovic in trecitorile 
munţilor și au Hxat hotarul definitiv al stapini maghiare la Carpati. Totuşi, 
în cele dintii timpuri, botarul dintre Muntenia si Transilvania n-avea înțelesul 
pe care sintem astăzi obisnui{i să-l dăm acestui cuvint. Unităţi politice erau 


văile; Făgărasul făcea una cu restul văii Oltului, ţinutul Hategului cu vulea 


Jiului ; asupra Severinului avea autoritate regele Ungariei. Mulia vreme 
voievozii munteni si moldoveni vor stăpini dincolo de munti ţinuturi si 
cetăţi. 

De-a lungul poalelor de nord ale Carpaţilor Munteniei, regii unguri au 
asezat cu multe privilegii pe coloniștii saş? [7], aduşi aci din regiunea Pinului, 
iar de-a lungul Carpatilor Moldovei, in văile superioare ale Oltului si Muresului, 
se stabiliseră secuii, /ca o pană virita de-a curmezisul populattôt românesti. 
Cu chipul acesta, statele românești sint despărțite de fraţii din „Ardeal nu numai 
prin zidul natural al Carpaţilor, dar și prin aşezarea de-a lungul acestui zid a 
două. grupuri etnice asa de deosebite. 

De acum, jumätätile neamului românesc îşi vor urma viaţa deosebit. 
Dincoace de Carpaţi, Principatele Române vor duce o viaţă din cele mai grele 
pe care le cunoaste istoria, îndurind si respingind cu tenacitate asalturilo 
turcilor, tătarilor, ruşilor, polonilur și ungurilor, reuşind printr-o minune 
să-şi păstreze si ființa etnică si pe cea politica. Dincolo de munţi, neamul 
românesc, aservit si politiceste si economiceste, va duce o viaţă de mizerie si 
umilință, dar isi va păstra nestrămulată conștiința originii si drepturilor sale. 
Între cele două jumătăţi, călăii vor avea, grija. necurmată să inalte si să ingroase 
zidul despărțitor. Dar in ciuda acestor sfortäri, inimile de frați vor găsi tot- 
deauna mijlocul să se înţeleagă, iar miinile se vor căuta si se vor intilni. 


Înstrăinarea păturii Cucerind Transilvania, ungurii au găsit 
conducătoare române ai populația romana, stăpinind de veacuri 


plaiurile Ardealului ca stăpinitori legitimi, 
descendenţi si direcţi continuatori ai populațiilor aborigene [S]. Fiind 
intr-o infima minoritate fata de români, ungurii au trebuit să respecte 
instituțiile patriariale, consoTidăte printr-o îndelungată tradilie. Voievozi 
si nef, Urmasi ai vechilor șefi ai cuceririi, coloniza{iei si migratiunil, au rămas 
si mai departe ; ci au fost adoptăţi si de saşi si de secui pentru scaunele lor. 
luind diferite nume : grofi, Comiti. Consolidindu-si statul sub forma unei mo- 
narhii catolice, cu structură feudală si cu tendințe războinice-cuceritoare, 
imporiavia acestor sefi creștea. Unul din voievozii din părțile Maramureșului, 
Bogdan a descălecal cu ceata lui de cneji si de oșteni în Moldova. unde a. 
întemeiat principatul Moldovei [9]. 

Printre șefii războinici ai românilor este unul care a cistigat un strălucit 
renume Iancu din Inidoara, denumit in istorie Joan Corvin de Huniade. unu 
din cei mai mari soldaţi din Europa ai epocii sale [10]. Roman prin naștere 
prin limba ce vorba si prin mediul in care și-a petrecut viata, el à mai rămas 
român și prin faptul că in toate narile lupte pe care le-a dus împotriva turcilor, 
și care i-au intemeiat faima, a fost inconjurat de căpetenii române, a comandat 
ostași români, atit din Transilvania cit si din cele două principate. 

Cu timpul, aceşti sefi politici si războinici au fost atrasi fot mai mult in 
cercurile clasei stäpinitoare si au ieșit incetul cu încetul din rindurile maselor 
populaţiei române, spre a ingrosa rindurile nobilimii maghiare. Fiul lui loan 
Corvin a fost cel mai mare rege al Ungariei, Matei Corvin. Naliunea română din 


59 


incepe să decadä în rolul de populaţie aservita.oligarhiei celorlalte naţiuni 
«oulocuitoare [11]. / 


si revolte Două fenomene se manitestă Limurit in veacul 
al XV-lea. Unul social si altul politie. Pe deo 
parte, românii incep să tie consideraţi de stă- 
pinitorii unguri ca un fel de plebe socială. Situaţia socială a {aranului degenerează 
incetul cu incetul i inspre servaj [12]; pe de altă parte, ei încep să fie considerați ca 
primejdiosi din punct de vedere naţional. Peste tot, măsurile administrative 
«deosebesc pe tăranul român de taranii celorlalte naţionalităţi. 
În 1163 se prevede că servii care, in timpul unei expediții războinice, 
vor rainihe în (ară că să apere forGure (ele: trebuie să fie de singe magluar. 
Măsură care invedereaz neincrederea uu atit asupra sentimentelor servilor 
fala de stapini, cit mai ales asupra sentimentelor ce puteau avea acenti țăranii 
romani ca membri ai naţiunii lor. Pentru intiia oară se recunoaste că aceaxlti 
| masă numeroasă a popurului supus poate avea si alt sentiment decit al opre- 
| siunii sociale! o. 
| | Coustiinta uationala continuă să se dezvolte tot mai mult, ereiud distincţii 
| in favoarea maghiarilor, Dieta din Tirgu Mures stabileste că e nevoie de sapte 
| 


Împilări 


inărtori spre a dovedi crini inpulată unui maghiar si numai (roi împotrivi 
unui roman. Așezămintele politice şi juridice sint de o limpezi Pare nm 
mai lasă nici o îndoială. Maghiarii, sașii si secuii inchoie colebrul pact numit: 
| Unio trium nationum, priu care isi recunosc Mumia lor drepturi in stat ; romanii 
| sint ienorați ca popor. Ei nu există decit ca nişte adunäturi de iloţi, tolerati din 
mil sti ipinitorilur, pe care trebuie să-i hrănească prin muncă lor. Toate legiui- 
rile ungurești se inspira din acest principiu. In legile Aprobare Conxtitutiones 
so arată că românii pot sta pe pămintul lor ,,uvque ad beneplacitun  poinacipis” 
pind cind stăpiuul binevoieste să-i rabde acolo. Chiar saşii nu se wid ţinuţi 
Să menajeze pe români. lutr-o hotărire, dată in chestia unor păduri, so 
spune că di se va athe că un român à tăiat măcar si numai coaja unui 
copie din pădure, el va ti dus acolo si spinzurat de creanga copacului” 
| Românii ajung să fie trataţi în pura lor aga cum, la inceputul colonizarilor, 
| populatiile africane sau americane erau tratate de uventurierii couchistadort. 
| Batjocori(i şi impilati, paşnicii țărani se ridică împotriva uzurpatorilor in nime- 
roase revoluții. Ua 15560 ridică bănăţenii conduși de Vkut tanc si de Maud 
Dan. În 1437 e marea răscoală de la muntele sobilna, cind țărunii, condusi de 
| căpitanii Mibai si Gelu românul, ocupă Clujul si iucendiază proprietă ile heime- 
| süor unguri [13]. Țăranii nu pot duce lupta multă rame Și trebuie să între in 
tratative. Un contract social, confirmat de dietă transtivană, pecotituierte :user- 
virea „iuizerabililor țărani” Către stăpinitorii reali ai Transilrâniei, nobitimes 

| maghiaro- sâsu- seculară, 
| Revoltele încep sa so ţină lant; cle sint inecate în singele ţăranilor, 
tară nici un ¢igtiy. Robit care incearcă să ceară un trai mai omenos IN (ari lor 
işi Afirsesc viata in tomuiţele Unde siut lăsaţi să moară de toame, ori «int 


À spiuzuruţi in furci sau incirlige, frinfi pe roată, rupfi in colțuri de stiu 
Cea mai mare revolta din aceste timpuri este răscoala färauilor romaäui si 

| secui di 1314, sub conducerea lui Doja Secuiul. El porni o cruciadă impotriva 
nobililor, declariud iusă credints regelui. Păsculaţii ocupară mai multe cetăți 


si iutrară in Cluj. Uu ajutorul sirbilor, răscoala fu imäbusità de Zap 
Doja fu executat cu rafinament : a fost asezat pe un tron de fier Tosit Ve 
şi incorunar cu o diadema arzătoare. Rezultatul răscoalei a fost iatroducerva 
legală à iobăgie: si codificaren ei CTT). 


60 


Intervenţiile domnitorilur După__incercările nereușite ale lui Carol 
Principatelor Române în Robert si Ludovic. regii. Ungariei re- 
. Ardeal nuntara la veleitätile de cucerire a 
Principatelor Romane, multumindu-se su 

o vagă suzeranitate, care era mai mult o manifestatie de vanitate, exprimată 
în titwaturile pompoase ale regilor, decit o legäturä reală. Ba chiar, pentru 
Te cistiga concursul in lupta comună impotriva turcilor, regii unguri trebuiau 
să aibă faţă de voievozii romani o purtare plină de curtenie. Vlaicu Vodă îsi 
asigură în Ardeal o parte a văii Oltului, sub titlul de ducat al Făgărașului, 
cu dreptul de a-l coloniză. Mircea ciştigă dreptul de a-și mări acest fief cu 
satele din jurul Sibiului, încît se putea intitula „duce al Făgăraşului si Amlasului”. 

Prin catolicizarea păturii lor conducătoare, români din Ardeal se deprind 
să vadă in principii de dincoace de munți pe adevărații protectori ai credinței 
lor ortodoxe. Domnii Munteniei si Moldovei fac donaţii bisericilor române din 
Ardeal, le constituie apanaje. Mulțumită lor. se naşte acolo si s¢ întăreşte 
o organizaţie permanentă ecleziastică si canonică, în strinsă legătură cu cea 
de dincoace, de la care primeşte binecuvintarea păstorească. Se ivesc astfel 
începuturile unei civilizaţii nationale. Episcopatele române, întărite prin muni- 
ficienta principilor români, devin conducătuare ale naţiunii romänssti, luind 
locul nobililor catolicizafi si maghiarizați. Conflicte incep să se ivească cu 
umaversitalea săsească, puternica organizație a intereselor nationale şi econo- 
mice ale sașttor. în cars domnitorii românt întercin ca protectori naturali ai 
romiinilor, Secuii au păstrat strinse legături cu Moldova. Domnitorii Mol- 
dovei intervin adeseori că să ia apărarea secuilor impotriva vexactiunilor li 
care aceştia erau supuși din partea regilor uncuri şi à nobilimii transilvănene. 

Regii unguri se văd nevoiţi să cedeze principilur români cetăţi de refugiu 
pe teritoriul transilvan, împreună cu fiefurile lor. Contactul romanilor din 
principate cu populaţia romaneasca din Ardeal se strifize si mai mult. Un 
sentiment de simpatie & sohdaïtate naţională, izvorit din comunitatea limbii 
si a credinţei, isi face drum în masele românilor, care crează o constiinfa à 
uuilăţii române in aceste regiuni [15]. 

După catastrofa de la Mohâes (1526) si stabilirea turcilor la Budapesta, 
regatul ungar a fost desființat. Transilvania a devenit un principat indepen- 
dent, nemaităcind parte dintr-un stat ungar. În această formă, a existat vreme 
indelungată. Principatul Ardealului, vasal al turcilor, a tost părăsit cu totul in 
mina oligarhiei nobiliare a celor trei naţiuni: maghiari, sași si secui. Principii 
'Pransilvaniei sînt de rasă maghiară. Românii sint excluși de Ia orice participa- 
re la viaţa publică ; toate autonomiile locale sint distruse. I.uptele dintre preten- 
denţii la tron sfisie ţara. Principii români, legaţi prin atitea interese in Ardeal, 
sint chemaţi să intervină cînd pentru unul, cind pentru altul din partidele 
in luptă. i sint sprijinul natural al Dietei populaţii oropsite. Tufluenţa lor in 
istoria Ardealului creşte ; ea culminează cu personalităţile lui Petru Rares si 
Mihai Viteazul. 


Încercări de infäptuire a Rivalitatea dintre Zâpolya, principele Ar- 
unității romane sub Petru dealului si regele Ferdinand. provoacă Cium- 
Rares şi Mihai Viteazul pania lui Petru Rares [16] în Ardeal. Soli- 


citat de ambii rivali. domnitorul moldovean 
ia partea regelui, care reprezintă oarecum vechea tradiţie locală ; 
Ares luptă pentru propriile sale interese, cistigind 31 ul: ‘ 
nobilimit mahiare sau maghiarizate. ET ocupă intregul ţinut al secuilor, care 


se pref 


61 


S — c. 908 


SEE 


recunosc autoritatea. Vornicul Grozav, comandantul ostilor lui Petru, cistiga 
asupra. saşilor strälucita victorie de la Feldioara (1529). Rares asediază Bra- 
sovul, care se liberează numai prin plata unui mare tribut. Sighisoara, Mediaşul 
si Fagarasul fac la fel, punindu-se sub protecţia domnului moldovean, impreună 
cu toată Tara Birsei si Fagarasului./Rares e stăpin pe partea de răsărit si de 
mijloc a Ardealului. Ținuturile de la Ciceu, Cetatea de Baltäjsi Bistriţa sint, 
sub directa lui stăpinire, guvernate de pircalabii aşezaţi de el; ţinutul Tirna- 
velor Si fara secuilor sint sub protecţia si influența lui. Domnitorul moldovean 
a inteles ex impréjurärile-i sint favorabile. Zâpolya si Ferdinand rivali, secuii 
îi sint supuñi. saşii slabi si infrinti. românii binevoitori, nobilimea română 
maghiarizat’ doar superficial, spre a putea ti primită la curte si investită cu 
demnități, poate uşor fi readusă la legăturile ei naturale. Momentul e potrivit 
ca intreaga aceasti frumoasă si bogată provincie, locuită in cea mai mare parte 
de aceeași naţiune cu a lui, să fie alipită Moidovei. Dar caracterul impetuos 
al domnitorului nu-i ingăduie realizarea acestui plan măreț. El intreprinde 
campania rău inspirată împotriva Poloniei, pierde bătălia de la Obertyn [17] și 
cu ea fructul strädaniilor sale din Ardeal; ii rămin aci numai citeva cetăţi, 
pentru a căror păstrare, urmaşii săi vor trebui să facă dese incursiuni în 
Transilvania. 

Mai importantă, deşi tot atit; de efemeră, a fost epopeea lui Mihai Viteazul. 
Învingător la Șelimbăr, lingă Sibiu (1399) asupra cardinalului principe Bi- 
thory, el făcu o intrare triumfală si pompoasă în Alba Julia, capi- 
tala Ardealului. Biruinţa voievodului român dezläntuie o mare mișcare popu- 
lard românească. Țăranii, exasperati de nedreptäti si impiläri. simt că a 
venit vremea lor, acum cind unul din neamul lor a ajuns stăpin in fara lor. 
Castelele nobililor sint atacate si arse, avutul distrus, nobilii ucişi. Stapinirea 
română impune însă ordine si se organizează. Românii apar in posturile de 
mare încredere, limba română și pecetea domnească apar în cancelariile 
transilvane. Mihai Viteazul realizează unitatea. politică a neamului romänes: 
prin uniunea; cetor Trei principate (1600). Vai, de scurtă durată ! Căci perfidia 
curţii imperiale [18] de la Praga, în slujba căreia marele voievod pusese gindul 
lui curat, inima lui nobilă şi sabia lui vitează, și trădarea tovarășilor de luptă 
pe care-i dăduse aceşti nevrednici profitori, puseră capăt acestei strălucite 
vieţi. La 15 august 1601, pe cimpia Turdei, marele voievod cade victima celui 
mai mirsav asasinat pe care-l cunoaşte istoria [19]. Pe Gnd capul lui fruinos 
e adus de Cäpitann Săi credinciosi și depus în Mănăstirea Dealu, trupul, arun- 
cat pe un stirv de cal, e ingropat in pamintul Ardealului românesc. Unirea 
ţărilor române, viziune fulgerătoare, care a apărut si a dispărut repede in 
istoria neamului, a fostæStamentul politic lăsat de marele voievod generatii- 
lor ce i-au urmat. = a 


Lupte religioase Antagonismele religioase sint noi motive 
de persecuții pe capul românilor. Principii 
Ardealului aor să calvinizeze pe români. 
Este v chestiune mai mult de prevedere politică decit de prozelitisim religios. 
Calvinismul urmărește scopul să provoace distrugerea naţională a românilor. 
El trebuie să creeze o biserică română independentă de cea din Munteni si 
Moldova. cu altă limbă de oficiu, orientată in altă direcţie, dependentă prin 
organizaţia ei de prinţ, supusă unor ierarhi unguri. Romanii rezistă cu indir- 
jire, ceea ce provoacă iritarea ungurilor. Episcopul Oreste, can pează 
rezistenţa, e depus, intemnitat si biciuit. Rezistenţa românilor 6 o fră- 
feascä incurajare, sprijin şi refugiu la şefii religioşi de dincoacé de Carpaţi 


62 


$1 în principii romani: e epoca de înflorire si de prestigiu a culturii române, 
pe care o dau domniile lui Matei Basarab si Vasile Lupu [20]. In cele din 
urm: „legea românească” rămine învingătoare. Episcopul Sava Brancovici 
restabilește supremaţia bisericii si a clerului ortodox. După o perioadä de 
strălucire, marele prelat cade, la rindul său, victima persecuției principelui 
Apatiyv si a calvinistilor, plătind marea vină de a fi tost protejatul lui Serban 
(Cantacuzino, influentul domnitor al Munteniei [211 

Pacea de la Carlovitz [22] dă Transilvania Casei de Austria. Romanii 
si-an sehimbat stăpinii. Habsburgii sint tot atit de răi ca și ungurii. Regi- 
anul creat prin faimosul Unio trium nafionum este confirmat prin Diploma leo- 


poldin& din 1694. Lupta religioasă, pierdută de ungurii calvinisti, este reluată 


de austriecii catolici. Pe Paza primirii celor patru puncte® de dogmă, episcopul 
Atanasie Anghel savirseste la 1701 unirea unei părţi A bisericii romane cit Roma. 
Acest act a fost mai mult politic decit religios. Era un contract de” alia 
ineheiat intre © parte dintre romani si dinastia habsburgică, care inlesnea 
îmbunătăţirea situaţiei materile și politice a unei părţi a neamului românesc 
[23]. Negresit că perfidia politică a Habsburgilor urmărea prin acest act să 
producă o spărtură între români. Maxima favorită a casei austriece : divide 
el în pera își găsea si aci aplicare. Scopul indepărtării oricărei influenţe a ro- 
mâvilor de dincoace de Carpaţi se vede lămurit si din una din condiţiile celei 
«le-a doua diplome leopoldine din 1701, care interzice episcopului român „orice 
corespondentä cu principele Valahiei in afaceri naţionale si religioase”. La 
acea=tă epocă, principele Munteniei era Brâncoveanu. 


Începutul luptei politice Secolul al XVIII-lea aduce schimbări mari 
in situaţia românilor din Ardeal. Decadenta 
Principatelor sub regimul fanariotilor a răpit 
românilor pe sprijinitorii lor naturali. Pe de altă parte, comunitatea naţională 
a sașilor cu guvérhantit de la Viena a dat celor dintii cura). incredere si im- 
portanță. Persecutiile împotriva elementului român se indoiesc : sașii socotesc 
Transilvania ca apartinind naţiunii germane. Loviti. goniti, Jefuiţi st de unguri 
si de sași. romänilor nu Te rămine altceva de făcut decit să se revolte. La 172 
roinanii din Hunedoara atacă Deva; la 1727 e răscoală la Ahrud. Tot secolul 
al XN VIII-lea e plin de frămintări singeroase. Alături de aceste izhucniri ele: 
menfare, apar acti si manifestări de altă natură. Năzuinţele românilor după 
un trai mai omenos prind trup in formularea unor revendicări. care ating 
toate manifestările vieţii materiale si sufleteşti. Steagul acestei mișcări il 
ridică mari şefi religioşi; cel dintii e episcopul unit Inochentie Wicu-Clain. 
Dar el nu e numai șef religios, ci un adevărat şef politic al unei naţiuni care 
vrea, să cistige locul ce i se cuvine. Înaintea tronului împărătesc de la Viena 
si înaintea dietei de la Cluj, episcopul român protestează cu amărăciune. ho- 
tărire si curaj împotriva nedreptätilor si umilirilor la care e supus neamul 
românesc, cerind egală îndreptăţire cu celelalte naţiuni ale Ardealului. Erau 
idei care rr fuseseră pint atunci niciodatä exprimate de vreun invafivel 
roman. Răspunsul maghiar e plin de injurii si dispreţ la adresa românilor. 
Nu există o naţiune romană, există doar o ..plebe valahă”, adunătură de 
vagabonzi și Driganzi, care nu merită titlul de naţiune. Episcopul e tratat 


* Reag erea Papei ca suprem Sef religios; Intrebuintarea cumin 
forme diferite ; recunoașterea purgatoriului; purcederea Sfintului Duh şi de la T 


63 


| 


ee 


| 


de ignorant și incapabil : „Episcopul si clerul unit cer lucruri pe care nimeni 
nu le-a mai cerut vreodată de Ja străbunii nostri si nu le va mai putea cere 
nici de la urmaşii nostri... cer aceea ce răstoarnă din temelii drepturile 
si libertăţile avute... cer, în sfirsit, aceea ce clerului si plebei valahe, dună 
firea lor prea bine cunoscută, nu li se cuvine niciodată”. Clain luptă zadarnic 
citeva decenii, o Inptă de jertfe, fără să intimpine decit. indiferenţă si sirctenie 
din partea Habsburgilor, vrăjmăşie si brutalitate din partea ungurilor. El 
moare, scirbit şi uitat, intr-o chilie, Ta Roma. — 

O singura i7bindă e rezultatul straduintelor lui Clain : prin intervenţia 
Mariei Teresa [24], românii au fost recunoscuţi ca indigeni ai țării. Juridiceste 
deci, românii puteau lua parte, de aci inainte, la viata publică a ţării. În fapt 
însă, politica de violenţă a stapinitorilor i-a impiedicat de la participarea 
efectivă pină in zilele noastre. 

Antagonismul dintre Habsburgi si maghiari aduce românilor instituţiile 
gräniceresti — regimente apărătoare de granite, cu şcolile, privilegiile și fon- 
durile lor speciale — precum si scolile din Blaj. Ele fuseseră concepuii: de 
guvernul din Viena că institut de germanizare si catolicizare. Dar roadete 
scolilor din Blaj au fost cu totul de altă natură : invätätura la care au început 
să se adape romănii à trezit in ei conştiinţa adormită à latinitätii, mindria 
originii lor. Ideea naţională incepe să-şi facă drum si să lumineze calea naţiunii 
care se deşteaptă. Guvernantii isi dau seama de primejdie. O adevărată ofen- 
sivă politică si culturală se dezläntuie împotriva neamului românesc. Maria 
Teresa interzice cu asprime prin ,, Regulamentul naţiunii ilyrice” să fie aduse 
cărți din Principatele Românești. În ciudă resmiptului Ratio éducationis. care 
stabilea că limba de predare în școli e limba naţională a copilului, la Viena. 
apar, pentru trebuinta școlilor noastre, o serie de cărţi in limba germană si 
romani. 

Planurile politice ale Habsburgilor sint indräznete. Austria ne ripeste 
Bucovina, ocupă Oltenia [25), isi manifestă intenţiile de dominatie asupra. 
ţărilor române pină la Nistru si Marea Neagră. 

Chiar de atunci, pe la sfirsitul veacului al XVIII-lea, apar si cele dintii 
manifestări ale sovinismului maghiar. În comitatul românesc al Bihorului, 
autorităţile ungurești interzic intrebuintarea cărţilor tipărite la Viena si Buda, 
pentru că n-au si text maghiar, iar la 1792, sub impăratul Iosif al II-lea (26), 
dieta Ungariei impune ca studiu obligator in toate şcolile, limba maghiarii. 


Revoluţia lui Horea Urmașul Mariei Teresa, Iosit al II-lea 
“împărat înclinat spre reforme, e privit 
cu simpatie de români, care văd intr-insul 
un prieten al lor, un apărător al obijduitilor. El se suise pe tron intr-un timp 
foarte potrivit, cind cuțitul ajunsese la os. Exploatarea economică exasperase 
pe români. Întreaga muncă a ţăranului era acaparatä in folosul domnului 
feudal. Inventivitatea stăpinitorilor în arta înfiinţării dăjdiilor și dijmelor și 
sălbăticia aplicării lor nu-şi găsea nicăieri perechea. Paharul amäräciunilor se 
revarsă printr-o mișcare de protest. Motii din Munţii Apuseni se văd despuiali 
de tot avutul lor — case, grădini, aräturi si păduri -- declarat domeniu al sta 
tului. Ei cer dreptate de la imparat. Iosif al II-lea primește foarte prietenos pe 
tăranul Horea care vine să-i arate suferințele românilor. Împăratul pare chiar 
că încurajează miscarea românilur, in care el caută sprijin spre a fringe-cerbiein 
ungurească. Dar întors de la Viena între ai săi, Horea regăseşte M pinirca 
ungurească, jefuitoare și sălbatică, ce nu se sinchiseste de ordinela atparatesti. 
Atunci, in 1784, cade träznetul revoluţiei românești. 


64 


Sub conducerea lui Horea, Closca şi Crișan, motii ornesc că 0 vijelie din. 
munţii lor, cu crucea într-o nina şi cu seceră in cealaltă ä, dev astează curțile 
nemesesti, botează în „legea românească” pe unguri si aruncă groaza in unguri 
mea din Zarand şi Hunedoara. Abrudul, Rosia si Ciinpenii au stat trei zile sub 
furia riseulatilor. Horea, sumeazi pe Bobi sa facă BE ae cruce că-și vor 


dedă la widlenfe ŞI cruzimi att mari ca NE țăranilor insisi si QE RAT 
intervin în luptă. "Țăranii luptă cu eroism şi in trei lupte infri ing trupele imperiale. 
Dar secera nu poate să reziste tunului. Cercul de foc al armatelor se stringe 
in jurul munţilor Abrudului si capii revoluției sint pringi. 


Răzbunarea ungurilor a fost fioroasă. Crișan s-a spinzurat in celula sa 
din temniţă. Horea și Cloşca, legaţi în lanţuri, au iost purtaţi două săptămini 
prin ţinuturile răsculate, iar în ziua, de 28 februarie 1; 55 au fost frinti pe roată 
pe dealul Cetăţuii din Albă Iulia, in fata citorva mii de ţărani romani, aduşi de 
administraţie din patru sute de sate. Pină in ultimul ceas Horea, intr-o nobilă, 
atitudine, a refuzat să facă cea mai mică marturisire neplăcută pentru unpăratul 
Iosif, ducind în mormintul lui de mucenic secretul convorbirilor ce avusese 
cu Iosif al II-lea. 


Revoluţia lui Horea n-a rămas fără rezultate [27]. Iosif al II-lea desfiin- 
teazä iobăgia la 22 august, .1733,-ca o satisfacţie pentru suiletele martirilor. 
Iobagii devin ţărani care pot să lase moştenire pămînturile lor, să le vindă, să 
cumpere ; libertatea omenească e recunoscuta ia leve. Poporul n-avu timp sit 
guste multă vreme din plăcerea libertăţilor ; imprejurările externe. EiTiră pe 
împărat să-şi anuleze reformele prin Revocativ vrdinationum din 1790, după 
care el muri, Acirbit însuşi de apostazia la care fusese obligat. 

/ 


Desteptarea românismului Sub inriurirea revoluţiei franceze, această 
si izbucnirea sovinismului mare educatoare a constiintelor nationale 
unguresc neamul românesc ridică şi el capul. El 


paseste de astă dată unit. Neintelegerile 
confesionale, perfid alimentate de duşinani, sint înlăturate si pentru intiia 
vară cei doi episcopi, unit şi neunit, Joan Bob și Gherasim Adamovici, apar ca 
reprezentanţii cei mai autorizaţi ai poporului romăn. În 1791 ei inaintează 
Curţii de la Viena acel Supples Libellus | alachorum [28], care a constituit pink 
in zilele noastre baza revendicărilor naţionale ale românilor. Ei se intemeiaza 
pe drepturile lor de băștinași ai ţării şi pe importanța lor numerică, ca fiind acei 
ce suportă cea mai grea parte din sarcinile țării. Din enuntarea celui dint 
punct al revendicärilor romanilor, reiese intreaga situatie umilitoare in care erau 
tinuti: „Să nu mai tim batjocoriti ca neam de toleraji, admişi, neprimili între 
staturi, numiri injurioase si nevrednice, si să fim reasezafi in folosinţa tuturor 
drepturilor civile ...'. Demersul celor doi episcopi are insă acecasi soartă ca 
şi acela al lui Clain. Viena se scutwă si uimite pe români la Cluj, ta deta ungu- 
rească. Aceasta ii respinge cu aceeaşi brutalitate ca pe Clain şi pe acelaşi motiv : 
constituţia patriei recunoaşte numai trei naţiuni: maghiară, secuiască si să- 
seasca.! Perfidia austriacă si brutalitatea ungurească au avut doar rezultatul 
exceledt că au întărit colaborarea celor două biserici românești, pind acum 
vrajmase. De aci înainte, ele vor merge tot alături si, în luptele sale nationale, 
neamul românesc din Ardeal se va infätisa unul singur, unit, avind in frunte 
pe cei doi păstori. Constiinta națională românească se afirmă si se întăreşte. 
Tinerii români, duși la şcoală la Roma, ciescuti in învăţăturile culturii 


65 


o 


latine, se intorc în ţară cu mindria otiginii noastre străvechi si încep munca 
peutru trezirea aceleiaşi conștiințe in masele largi ale neamului românesc. 
Suflul latinităţii îmbărbătează si ridică sutletul românesc din Ardeal. Samuil 
Clain, Gheorghe Şincai si Petru Maior sint cei trei mari dascăli care au luminat 
pe români asupra vriginii lor, le-a lămurit istoria neamului si i-a tăcut să-și 
cunoască si să-şi pretuiascä limba. Iar in tina lor, Gheorghe Lazăr trece munţii, 
infiinteaza cea dintii şcoală românească în Bucureşti si prin ea deşteaptă con- 
ştiinţa unui întreg popor, pe care il ridică din intunecimea şi letargia în care 
trăia, îi arată căile pe care trebuie să meargă şi culmile pe care trebuie să se 
inalte. Scoli se deschid peste tot, în care cultura e cea naţională. Principatele 
române, despărțite timp de un veac de Ardeal prin politica de izolare a Austriei 
si prin regimul de decadenti fanariotă, innoadă din nou firele părăsite. Ci(iva 
boieri întemeiază şi ei şcoli românești, in capul cărora cheamă dascăli din Ardeal. 
Ideea, prinde, încălzește sufletele ; şcolile si dascălii se inmultesc. Mişcarea se 
propaga din şcoală in publicistică si in literatură. 

Paralel cu această renaştere a spiritului românesc, se operează in acelaşi 
timp o evoluţie specială a spiritului unguresc. Speriati, pe de o parte, de pericolul 
pe care-l infätisa, pentru ideile lor de dominație, existenţa acestei mase compacte 
de români tenaci si incepind a se destepta la viaţa naţională, conştienţi pe de 
altă parte de slăbiciunea lor numerică, cuprinși de o grandomanie si de un sovi- 
nism care nu şi-a găsit pină acum perechea la nici un alt popor, machiarii 
concep ideea maghiarizării silite a tuturor popoarelor convietuitoare, tăsate lor 
pradă de către politica de egoism, perfidie si duplicitate de la Vie zéchéuyi 
dă Semnaiul luptei nationale maghiare. Poetul Vorosmarty proclamă sus i 
tare că „orice om pe care îl tine pămintul şi-l acoperă cerul, trebuie să fie om 
si maghiar”. Wesselenri anunţă principiul : „în decurs de 20 de ani. toate nafio- 
ualitätile vor trebui să fie Contopite tt inguresc”. Maghiarizarea incepe 
cu toată furia sovinismului unguresc. Nobilimea maghiară conduce Tüptàa cu 
pasiune şi cu jertie. În_toate şcolile, limba maghiară e obligatorie. îar_ dieta 


ai ni 


ungurească încearcă. in 1830,.s-0 impună in mod exclusiv. Ea e introdusă apoi 
în justiție. în administrație, apoi se cere a fi introdusă in armata ; se precont: 
zează ideea, anidinifelor de cop care-si se maghiarizeze copiii naționalităților, 
se plănuiesc Co onizările ungurești în masa populației romaine, cu alte cuvinte 
se elaholtaza intreg planul de maghiarizare, urmarit cu tenacitate si cu violență 
pina in zilele noastre. 


Revoluţia de la 1848 Evenimentele revolutionare de la 1845 au 
găsit la inceput pe romani laolaltă cu ungurii, 
deopotrivă cuceriti de răsunătoarele principii 

ale ideologiei revoluţionare franceze. Curind insă se ivesc deosebirile. Ungurii im- 

ping miscarea in albia unui exclusivism absurd, care vrea să inghita in statul 

national maghiar toate celelealte popoare. Românii încep să se manifeste si ei 
într-o direcţie proprie; ei au pe de o parte revendicări economice, îndreptate 
împotriva saşilor şi a nobilimii, pe de altă parte revendicări politice, împotriva 
revoluţionarilor unguri. Ideea independenţei ungare şi a anesării Ardealului la 

Ungaria constituia o primejdie serioasă pentru dezvoltarea naţională a românilor. 

Ea aduce o apropiere între romani și Casa de Habsburg. Mişcarea românească 

pornește de la tineretul intelectual. Cele două căpetenii bisericești române iau loc 

in fruntea mișcării. Românii ortodocşi au acum un mare conducător, pe Șaguna; 
toate sfortärile lui, toată dibäcia lui diplomatică o întrebuinţează pentru ca reven- 
dicările româneşti să ia o formă pe care guvernul din Viena să o puată primi 

si satisface, Poetul Andrei Mureşanu adresează naţiunii române poezia de o 


66 


puternică inspiraţie, „Deşteaptă-te române”, care de atunci pind astăzi a rămas 
Marseilleza română, cintecul de adunare și îndemn al românilor pentru lupta 
naţională de dezrobire si unire. 

La 3 mai 1848 se ţine la Blaj memorabila adunare a românilor din tot 
Ardealul. În intrunirea premergătoare din ajun, Simion Bărnuţiu rostește 
marea lui cuvintare, de o importanți epocalä in Istoria si elocventa romaueasca. 
in care toate frămintările, grijile, drepturile si nidejdile neamului românesc. 
sint arătate sub forma cea mai impresionantă. 

Graiul tinărului învăţător prin care ,,vibrau milenare suferinti” avea 
caracterul marilor predici ale îndrumătorilor spre vremuri noi. „El era omul 
prin care se rostia vremea! 19. El se adresa, intregului neam românesc, cäruia-i 
arăta drumul pe care avea să-l urmeze pind la izbinda cea mare. Căci prin mul- 
timea de ţărani veniţi din toate plaiurile şi cimpiile Ardealului ca să asculte 
cuvintul vräjit al apostolului, se amesteca floarea tineretului român venit din 
farä. Erau acolo refugiații mișcării infrinte din Iaşi: Alecsandri, (Costache 
Negri, Alecu Russo, Sion, Lascăr Rosetti, Ioan Ionescu si mai era încă Alexandru 
Ioan Cuza, domnitorul de mai tirziu al Principatelor Romine Unite. Era afir- 
marea unităţii sufletului românesc. 

A doua zi, pe Cimpia Libertăţii, adunarea generalä a naţiunii romûne 
Transilvania ts! afumai voință ei de à trăi ca națiune de sine stătătoare si de 
parte intregitoare a Transilvaniei si depune juramiutul de credinţă către patrie, 
împărat şi națiunea romana. 

Bălcescu crede in putinţa unei colaborări între maghiari si romani 
şi face sfortari mari în aceasta. direcţie, luind contact cu Kossuth si Bathy anyi, dar 
trebuie să constate că punctele lor de vedere erau complet difurite, Sovinisiiil 
Unguresc éste în plină creştere. Kossuth, campionul liberalismului nngurese, 
nu consideră pe români decit ca pe nişte „indivizi egal indreptätiti, făcind 
parte din Hatiunea politică maghiară”. Revoluţia maghiara intelege să pe- 
cetluiască robia românilor sub dominaţia maghiară. Romanii sint și de astă 
dată trădaţi. Dieta ungurească votează la 29 mai unirea Ardealului cu 
Ongaria, iar impăratul Ferdinand [29] ratifici unirea. Saguna. M Dumele po- 
porului roman, protestează impuirisa acestei hotarin, Juate ve nobis sine nobis. 
dar impăratul ii răspunde că nu mui poate reveni, adäugind in mod vaz că va 
avea grijă de poporul romari F507. a | 


4 


Avram Janeu Dar ruptura se produce intre revoluţia 
maghiară si Viena. Guvernul maghiar des- 
fiinteazä regimentele gräniceresti romane 

si incorporează pe români in regimentele maghiare. Brutalitatea si arbitrarul 
conisiilor de recrutare exaspereazä pe romani, care se ridică si se inarmeaza 
spre a-şi apăra drepturile neamului lor. De astă dată, Uurtea de la Viena, cure 
dizolvase dieta, de la Pesta, proclamase starea de asediu și dăduse Transilvania 
pe mina autorităţii militare, cere ajutorul românilor. Prin graiul lui Şaguna, 
românii promit ajutorul în schimbul realizării unui program de revendicări : 
unirea tuturor românilor din statul austriac —inclusiv Bucovina-— într-o singură 
naţiune sub sceptrul Habsburgilor ; o adunare naţională românească ; reprezen- 
tanti în dieta imperială ; delegați pe lingă fiecare minister; împaratul să ia 
şi titlul de „mare duce al românilor”. Împăratul ia angajamente solemne 

„va lua in chibzuire amănunţită petiția fidelei națiuni române”, apoi iagadu 


67 


românilor „0 constituție organică, potrivită cu trebuintele adevărate ale acestui 
popor”. I pe cuvintul impérial, romanii intră in foc ca să salveze 
“Tamentabilele osti imperiale, rău incoltite de unguri. Era nu numai libertatea 
unui neam de cistigat, dar erau ȘI impilani seculare de răzbunat. Si atunci, o 
minune se produce. Drapelul luptei. căzut cu o iumätate de veac mai-nainte 
din miinile lui Horea, se înaltă din nou în Munţii Apuseni. ținutul neinduplecatilor 
moti. Cel Care il tine acum în mina lui viguroasă e un tinăr avocat, Avram âncu. 
El va deveni eroul legendar al Tuptelor romanilor [31]. 7 . 

Legiuni romanesti ies ca din pämint : sint ţărani simpli care luptă cu furci, 
cu lănci, cu puşti cu cremene, Cu tunur! de lemn de cireş; prefecții, tribunii şi 
centurionii care le comandă, sint popi de sat ori modesti cärturari. Din tabăra 
sa de la Cimpeni, Avram Iancu, „craiul munţilor” — cum l-au eternizat bala- 
dele populare — repede ca un virtej legiunile sale impotriva oştirilor unguresti, 
victorioase pina aci. Abrudul, Aiudul, Turda capitulează, Zlatna, Vintul sint 
cucerite prin foc si singe. Ostile ungare. comandate de Hatvani si Kemény sint 
bătute în lupte singeroase la Fintinele si de trei ori la Abrud. Unul din prefectii 
lui Iancu, Axente Sever, reuşeşte să despresoare Alba Iulia si să libereze pe 
imperiali. 

Furia ungurilor e nemärginitä. Din toate părțile, osti ungare sint indreptate 
impotriva cutezătorului. Izolat de släbänogii săi tovarăşi de arme, austriecii, 
Iancu se inchide in munţii săi ca într-o cetate şi tine rezistenţa timp de zece 
luni, în care timp dă si primeşte lovituri singeroase. Prefectii săi upără cu 
eroism porţile de intrare in acest regat al munţilor. Ungurii unesc pertidia cu 
cruzimea : Buteanu. prefectul legiunii românilor din Zarand, e atras în cursă 
şi spinzurat la Tosas.  —~ 

Ajutor@l rusesc, cerut de austrieci prin Saguna, răpuse in cele din urmă pe 
unguri. La Siriu, armata ungurească e sfärimatä. Austriecii sint victorioși. 
Si clasica, recunoștință a Habsburgilor are încă o dată prilejul să se maniteste. 
Viena, devenită stăpină a Ardealului, nu-și ţine nici una din făgăduielile date 
românilor. Fruntasii romani: Șaguna, Sulutiu, Bărnuţiu. sint puşi sub supra- 
veghere politieneascä. Avram Iancu refuză să primească decoraţiile şi banii ce 
i se oferă; el e batjocorit, băgat la inchisoare, pus în lanţuri şi pălmuit de 
poliţiştii austrieci. Scirbit, craiul muntilor şi-a pierdut mintea. Pina Ia sfirsitul 
vieţii sale el cutreierä satele cintind din fluier, urmărit de durerea si respectul 
obstese. Si cind, odată, cu prilejul unei călătorii prin Ardeal, impăratul Franz 
Joseph [32] şi-a exprimat dorinţa să-l vadă si să-i vorbească, el a răspuns cu 0 
dureroasă ironie : „Ce-ar putea să spuie un nebun ca mine unui mincinos ca el?” 
Avram lancu a murit la 1872 şi a fost ingropat la Tebea, sub gorunul lui Horea, 
celălalt mare mucenic al neamului. 


Dualismul austro-ungar Guvernul imperial urmărea o politică de întă- 
rire a germanismului si de conciliere cu un- 
gurii. Răspunsurile binevoitoare în formi, 

dar fără nici un rezultat practic, ce dădea românilor, urmăreau cistigarea de 

timp pentru consolidarea propriei lor situaţii. În fond. austriecii nu simpatizau 
pe români si n-aveau încredere in ei. Elementul de încredere in Ardeal erau 
saşii. Cu ajutorul acestor oportunisti politici, care în momentele grele ale revo- 
lutiei nu miscaserä nici un deget, guvernul austriac ţinea să-şi formeze o citadelă 
puternică, pe care s-o opună românilor care-şi vărsaseră singele pentru imparat. 

Ardealul este supus unei puternice germanizări administrative si, pentru ca 

elementul român să nu fie prea tare în cadrele Imperiului, Bucovina este alipită 

Galiției. 


68 


Dar semnele rele. prevestitoare ale unei catastrofe definitive, se arătau. 
Austria era din ce în ce mai incapabilă să reziste pretențiilor ungurești. O serie 
de întringeri exterioare ii zdruncinaseră prestigiul și puterea militară. Pierduse 
Italia si fusese bătută la Sadova de Prusia [33]. Nevoia unui puternic sprijin 
în interior era din ce in ce mai simțită. Acest sprijin nu puteau fi decit ungurii. 
Românii deveniseră suspecți. Dincoace de Carpaţi, ei isi realizaseră sub Cuza, 
Vodă unitatea naţională si tinärul stat national exercita o atracție, usoară de 
înţeles, asupra românilor de dincolo de Carpaţi. Această influentä nu putea fi 
în sensul unei totale dezrobiri a românilor, dar ea le ridica moralul si i incuraja 
in Jupta pentru îmbunătăţirea situaţiei interne. Pentru garantarea pozitiei sale, 
Austria se hotări a întări pe unguri, sacrificind pe români. Astfel luă naştere 
dualismul de la 1867, opera austriacului Beust si a ungurului Deak [34]. Tran- 
silvania fu-desfiinfatä nu numai ca unitate politică, dar chiar ca unitate geogratică 
şi administrativă. Ea fu pur Si simplu incorporată si contopitä in masa Ungariei. 
Noul stat ungar fu întemeiat pe baza celei mai mari nedreptäti. Patru naţiuni : 
romana, sirbo-croata, slovacă si ruteană, fură sacrificate in favoarea unei a 
cincea, : cea ungară. Ungurii, mai puţini ca jumătate din populaţia noului stat, 
se impuseseră cu silnicie la conducerea lui, inläturind pe toate celelalte popoare, 
şi îl proclamară, in ciuda realităţii, ca stat naţional ungar. 

Acţiunea noului stat va avea acum drept scop realizarea de fapt, prin 
violență, a acestei fantezii politice : statul unitar naţional ungar. 


Marea luptă natională O luptă inversunata, de la popor la popor, se 
desfäsoarä, incepind de la 1867, intre ungurii 
care, sprijiniți de tot aparatul de stat, atacă, 

si românii care-și apără naționalitatea. Lupta se dă pe numeroase căi. Şcolile 

românești sint prigonite si închise ; celor rămase li se crează: condiţii de exis- 
tenţă imposibile. Numeroase procese de presă aruncă în inchisori sau silese să se 
expatrieze pe conducători. Românii sint excluși de la orice functiune publică şi de 
la reprezentarea parlamentară. Poporul si graiul românesc sint peste tot gonite, 
batjocorite. Paralel cu acțiunea de prigonire, se duce campania de ademenire : 
alături de școlile românești, înjosite si inchise, se înalță în edificii trufase şcolile 
ungurești ; se încurajează dezertorii cauzei nationale româneşti cu situaţii politice 
și materiale ademenitoare. Furia maghiarismului este exaltatä de continuele pro- 
grese si de vaza crescindä a statului român de la sudul Carpaţilor. Românii din 

Principate, după săvîrşirea unirii, creaseră un stat independent si aveau in fruntea 

statului un prinţ dintr-una din marile case domnitoare ale Europei [35]. Ei 

participaseră la războiul balcanic [36] si se acoperiseră de glorie la Plevna. 

Neamul prigonit si umilit pină acum isi inălța capul cu mindrie. Legăturile 

sufletești si culturale, naturale între fraţi, devin suspecte pentru unguri si cons- 

tituie cea mai gravă crimă. Ideea daco-românismului, cuvint creat de unguri, 
devine visul rău al sovinistilor unguri. 

În mijlocul acestor lupte, perfidia habsburgică atinge forma cea mai urità ; 
ea merge mină în mînă cu ingratitudinea si cu lasitatea. Franz Joseph, impäratul 
de tristă memorie al Austro-Ungariei, declară celor doi initropoliti români, ieşiţi 
în intimpinarea sa la Seghedin, ca să-i ceară protecţia : „Românii trebuie să se 
poarte cu cea mai mare supunere faţă de legile statului ; ei trebuie să fie nu numai 
aderenti zelosi ai religiei si nationalitätii lor, dar in același timp cetăţeni cre- 
dinciosi ai statului ungar”. Era condamnarea la moarte a naţiunii românești, 
rostită de monarh. 

Părăsiţi astfel pe mina călăilor lor, chiar de impăratul care le datora. 
recunoştinţă pentru credința cu care serviseră Casa de Habsburg, românii 


69 


declararä politica de pasivitate, nevoind ca prin incercarea lor de participare la 
viata publică ungurească, să-i dea acesteia o aparenţă de legalitate. Iar sufletele 
amărite încep să privească dincoace de Carpaţi, unde viaţa naţională românească 
se afirma din ce in ce mai puternică. O conștiință nouă isi face drum : generaţia, 
tinără întoarce fata de la Viena şi Budapesta şi se îndreaptă spre Bucureşti. 
Viaţa românească de pe tot pämintul locuit de români începe să se sprijine pe 
o cultură românească unitară. Soarele românimii răsărea la București ! 

A avut însă şi citeva lucruri bune dominaţia austriacă în Ardeal. Întii, 
națiunea română a fost recunoscută ca egal îndreptăţită, recunoaştere confirm 
de dieta de la Sibiu la 1863, dar rămasă în stare de declaraţie platonică. În al 
doilea rind, biserica ortodoxă română din Ardeal a primit o organizaţie puternică, 
prin Statutul lui Șaguna, despärtindu-se de biserica sirbească. Ea fu urmată, 
curind, de organizarea pe acelaşi plan a bisericii unite. Cele două biserici, astfel 
consolidate, devin conducătoarele vieţii sufleteşti — culturale și naţionale — ale 
neamului românesc din Ardeal. 

A mai avut şi alt rezultat bun în mod indirect : timp de aproape 20 de ani 
a fost suspendată acţiunea de maghiarizare. Românii se organizează in pasivi- 
tatea lor. Ei isi consolidează instituţiile culturale. Astra [37], Asociaţia Transil- 
vană pentru Cultura Limbii si Literaturii Române, dă un impuls puternic culturii 
nationale româneşti. La umbra bisericii se dezvoltă și școala elementară roma- 
nească ; capitalul țărănesc se organizează în bănci, care întăresc cconomiceste 
elementul românesc. Intelectualii se grupează în jurul ,,Tribunei” [38]. Revendi- 
cările politice sint expuse si motivate pe baza unui bogat material stiintifie, 
ca rezultat al unor adinci cunoştinţe filozofice, istorice, etnografice. Constiinta 
naţională şi solidaritatea de neam prind temelii din ce în ce mai adinci in masele 
poporului. Neamul românesc este acum considerat ca un tot unitar; graniţele 
artificiale pot despărţi trupurile ; sufletul este unul. El simte la fel şi-şi incheaga 
gindurile şi sentimentele într-o literatură națională unitară, care nu cunoaşte 
ziduri de separație. 

Politica de persecuții, ca urmare a rezistenţei la maghiarizarea forțată, 
devine din ce în ce mai violentă. Ministrul şcolilor, Trefort, obligă pe orice invä- 
tätor să ştie ungurește si pe orice copil să înveţe limba maghiară. În plin parla- 
ment, Istvan Tisza [39] declar că ,,cei ce pun piedici scopurilor mari civiliza- 
toare pe care le urmăreşte neamul unguresc între naţionalităţi, trebuie zdrobiţi 
fără crutare”. 

Românii fac o nouă incercare de a mijloci o impäcäciune, obtinind dreptatea 
de la același impărat care, cu toată atitudinea lui revoltătoare, continuă să 
fie în ochii românilor arbitrul suprem, care trebuie să poarte aceeaşi simpatie 
tuturor supușilor săi. În 1892, o numeroasă delegaţie românească pleacă la 
Viena, spre a prezenta împăratului faimosul Memorandum, în care sint expuse 
suferințele și revendicările româneşti. Niciodată nu se spusese în faţa tronului 
imperial cuvinte mai pline de hotărire și demnitate ca in acest memorandum. 
Dar impăratul Franz Joseph refuză să primească delegaţia, iar Memorandum-ul, 
pus în plic si trimis la Curte, fu expediat de aceasta, nedeschis, guvernului ungu- 
resc la Budapesta. Acesta îl inapoie preşedintelui delegaţiei, dr. Ioan 
Raţiu. Și, pentru ca nelegiuirea să fie desävirsitä, delegaţia fu, la înapoierea ei, 
dată în judecată pentru crima de „trădare de patrie” [40]. 

Înaintea Curţii cu juri din Cluj, s-a dezbătut în luna mai 1894, nu pro- 
cesul unei comisii, ci procesul unei naţiuni. Și cind judecata pătimaşă a celor 
mai sovini maghiari a împărţit celor 14 membri ai Comitetului National Român 
31 de ani de temniţă, aceasta însemna că poporul românesc, prin fruntașii săi, 
a fost osindit pentru că a cerut, cu glas tare, dreptul să trăiască. 


70 


Idealul national Procesul Memorandum-ului a avut un 
romănese răsunet imens și urmări importante pentru 
viata politică a neamului nostru. Odată 
cu porţile temnitelor de la Vac si Seghedin, s-au deschis complet si pentru tot- 
deauna inimile românilor din regat pentru fraţii lor. De aci inainte, chestiunea 
natională va ti piatra unghiulară a politicii române. Raporturile oticiale, un 
tratat de alianță nenatural, o prudență explicabilă în acţiunea de stat, vor putea 
zăvori cuvintul bărbaţilor care deţin răspunderea conducerii unui stat mic, 
aşezat la răspintia tuturor vinturilor primejdioase; ele pot așeza chestiunea 
vaţională românească printre aceiea de care Gambetta [41] spunea că trebuie 
»Y penser toujours, n’en parler jamais” [42]. Cu atit mai mult ea stäpinea 
gindul si inima tuturor românilor, dincoace ca şi dincolo de Carpaţi [43]. 

Idealul national a devenit temeiul educării tineretului român, pe care 
copilul o soarbe de pe băncile şcolii. Nu este nume care sătacă să vibreze mai cu 
putere coardele sufletului adolescentului, ca numele provinciei de peste Carpaţi. 
Nu sint dureri care să impinzească mai mult ochii, ca suferinţele fraţilor de dincolo 
de munţi. Nu sint; insulte și ameninţări care să facă să se ridice pumnii mai 
amenintätori, decit cele ce se aruncă la adresa românilor din partea dusmanului 
lor de moarte. Cadrele luptei naţionale se organizează. Intelectualii români 
de dincoace de munţi întemeiază Liga Culturală [44), al cărei tel este mai ales 
să popularizeze cauza română în marile centre europene. In jurul Sämänätorului 
lui Nicolae Iorga [45] se grupează tinerii scriitori din toate provinciile române, 
desfäsurind steagul nou al unei arte specific românești, care-şi trage caracterul 
din arta populară, din trebuinta continuității fireşti a culturii românești 
actuale cu aceea a trecutului si eu a tuturor ramurilor răzlețe ale neamului, din 
aspiraţiile nationale. Influenţa acestui curent este imensă; tineretul roman 
de pretutindeni crede și se închină cu patimă in religia cea nouă. Si chestiunea 
naţională nu mai era acum o chestiune pur culturală. De la principiul libertății 
naţionale, pus de Bărnuţiu, se trecuse. în chip logic, la principiul independentei 
nationale si pe urmă la acela al desävirsitei unități politice. „Aceasta încetase de 
a fr un sentiment vag, inconştient ; cra o convingere adinca, o dorinţă arzătoare. 
„Între cele mai frumoase visuri ale fiecărui suflet românesc, cu care se culca, 
si cu care se trezea, era imaginea dorobantului român, scoborind coastele de 
apus ale Carpaţi. "Tr şi mergind spre cimpiile întinse ale Tisei” 162. 

Conștienți de primejdie, ungurii urmiresc maghiarizarea cu o furie exas- 
perată. Tisza, Bänffy, Apponyi, sint cele trei nume in care culminează sfortärile 
de distrugere a neamului românesc, cu ajutorul legilor celor mai draconice. 
Niciodată, in cursul persecuțiilor inilenare, a căror victimă au ist mereu românii, 
acţiunea de maghiarizare n-a fost condusă cu atita energie, metodă si lipsă de 
scrupule. Neamul românesc din Ardeal era condamnat la pieire sigură. Conducă- 
torii maghiari indicau cu precizie sfirsitul său : in 50 de ani nu va mai fi roman 
în Transilvania * [46]. 

Dar, în plină execuţie a plunului de asasinare a unei naţiuni, cade trăz- 
netul catastrofei mondiale ! 


* Cu toată acţiunea violentă a maghiarizärii, Transilvania a rămas in mare majoritate romä- 
neascä. Ultima numărătoare a populaţiei, făcută în ianuarie 1921, cu funcţionari in cea mai mare 
parte maghiari şi sași, a dat pentru Ardealul propriu-zis, la o populaţie totală de 2 563 686 de locui- 
tori: romani 1 546 112: unguri 264165: secui 454 450 : sași 234 885: evrei 64074. În totalitatea 
teritoriului recunoscut Romaniei prin tratatul de la Trianon, cuprinzind pe lingă Ardea), și parti din 
Banat, Crișana $i Maramures, la o populaţie de 5 938 886 de locuitori sint: romani 3 US1 075, adică 
majoritatea absolută ; restul se imparte intre unguri și secui, sasi Și 5vabi, evrei, ruteni, sirbi, slovaci 
şa. [47]. 


71 


3. BUCOVINA 


Räpirea Bucovinei Bucovina este a doua provincie româneas- 
că, stăpinită de străini. Dar pe cind 
Transilvania n-a facut parte efectivă din 
vreunul din statele române, Moldova sau Tara Românească, Bucovina a fost 
trup din trupul Moldorei. Zidurile Sucevei sint mărturiile celui mai glorios 
trecut al țării moldoveneşti; mănăstirea Putna adăposteşte şi astăzi sfintul 
mormint al marelui Stefan. = . 

Bucovina a fost „ruptă din trupul Moldovei şi furată de austrieci în anul 
1775. În tendinţele “i de expansiune către Orient, Austria încearcă la 175%, 
printr-un tratat secret cu Poarta, să-şi anexeze Oltenia. Nereusindu-i plunul, 
ea isi îndreaptă privirile asupra Bucovinei. La 1772, în urma primei împărțiri a 
Poloniei, Galiţia de astăzi — impreună cu Pocuția lui Stefan cel Mare — ajun- 
seră în stăpinirea Austriei. Bucovina era necesară Austriei, pentru a lega direct 
Galiţia de Transilvania. 

Tratativele politice au fost în 1774—75 duse de Kaunitz, ministrul Mariei 
Teresa, prin ambasadorul său de la Petersburg, Lebkowitz și ministrul rus 
Panin. Cu o lipsă de scrupule, uimitoare chiar la un diplomat austriac, Kaunitz 
găsi pretextele politice ale banditescului proiect. El afirmă că Bucovina à fost 
uzurpată cind de turci, cînd de moldoveni, cind de valahi, de 1a Polonia, à 
cărei moștenitoare legitimă se declara Austria, iar pe de altă parte că ocuparea 
ei e necesară Austriei, pentru formarea unui „cordon sanitar” care s-o apere 
împotriva, ciumei ce bintuia Moldova. / 

Profitind de ocazia că Moldova era ocupată de oștirile rusești şi că pacea 
de la Kuciuk-Kainargi era pe cale să se incheie, Kaunitz reuși să-şi asigure pe 
plan militar „buna atitudine a domnului mareșal” Rumiantev, generalisimul 
armatelor rusești, mulţumită unui ,,cadou”’ de 5 000 de galbeni şi a unei taba- 
cheri de aur, împodobită cu briliante. Maresalul rus îşi retrase ostile din Buco- 
vina, pe care austriecii o ocupara militareste 1a 1 octombrie 1774. Pentru a 
obtine de [a Poartă ratificarea acestei samavolnice ocupaţii, austriecii intre- 
buinfeazä cele mai josnice metode de corupţie. Ele au fost date la iveală prin 
publicărea corespondenței lui Kaunitz cu Thugut, ministrul .ustriei pe lingă 
Poartă. Partea demnitarilor turci a fost destul de modestă : dragomanul curţii, 
Moruzi, a primit 10 000 de piastri, comisarul hotarnic 3 100 de ducati, iar 
funcţionarii mărunți de la cancelaria lui Reis-Efendi, citeva bacsisuri modeste. 
Poarta a avut o atitudine moale; singura opunere a fost ca teritoriul anexat 
să nu cuprindă şi judeţele Botosani, Roman si Neamţ, cum dorea hrăpărețul 
imperiu. Împotriva banditismului austriac si a miseliei turceşti, se ridică 
vrednicul domn al Moldovei Grigore Ghica [48], sprijinit de boierii țării. Într-un 
protest energic si demn, el cere protecția Porții impotriva uzurpatorului, a cărui 
purtare „nu corespunde deloc cu asigurările ce se dau Porții de casa împără- 
tească”. Ghica mai adaugă ameninţarea că, dacă sultanul nu va imbratisa cauza 
provinciei supusă suzeranității sale, moldovenii se vor găsi in mare îndoială la 
ce mijloace să recurgă spre a înlătura primejdia, adică „dacă să lucreze singuri, 
cu puterile lor, pentru a lor scăpare, sau dacă, nefiind apärafi de suzeranul lor, 
să alerge la o altă putere sträinä”’. Numeroase proteste si memorii urmară, în 
același inteles. Atitudinea demnă si dirză a domnitorului moldovean atrage 
asupra lui tot noroiul diplomaţiei habsburgice. Tilharul, prins asupra faptului, 
nu se dă inapoi de la amenințarea cu asasinatul. Thugut propune direct minis- 
trului său măsuri impotriva domnitorului moldovean; „dacă el ar merge cu 


LEA 


nerusinarea pină a arăta într-una sau altă afacere, o purtare neplăcută, sau 
a-l face să tremure de frica, pedepselor pe care am îndemna Poarta să i le dea, 
sau a-l face ca, via facta [49], fără a intra cu Poarta în această privinţă in vreun 
deosebit impegno [50], să simteascä cea mai inaltă dizgrație” ... 
Şi crima urmă după jaf. Domnul ţării căzu jertfă a cauzei sfinte pe care 
a apărat-o cu preţul vieţii. Figura lui nobilă strălucește însă peste veacuri și e 
rinduită în şirul marilor mucenici ai neamului. La 25 aprilie 1775 infamia se 
săvirşise : o bucată de pämint strämosesc moldovenesc, cu cele mai “întinse şi 
nai frumoase păduri, cu cele mai bogate mănăstiri Și așezări, în care era vechea, 
siglorioasa capitală à M i si mormintele domnilor ei, devenea de jure [51] 


rovincia austriacă a Bucovinei. lar că epilog, vrednic de metodele unei diplo- 
II Tasinoase, la 3 Talie al aceluiasi an, Thugut trimite lui Kaunitz nota de 
plată : „socoteala, spezelor extraordinare sau secrete care s-au făcut de sub- 
semnatul cu ocazia subscrierii conventiunii privitoare la cedarea Bucovinei 
la 7 mai s.n. 1775”. Cheltuiala se ridică la 15 012 piastri si 20 parale sau, in 
monedă, austriacă, la 16 889 fiorini şi trei și jumătate cruceri. Mai trebuiau 
adăugate pe lingă tabacherea si banii dati lui Rumiantev, alte daruri: vase 
de porțelan, oglinzi şi un cuţit cu miner de argint şi cu pietre preţioase, făcute 
cælou miniştrilor Porții. 
Prin escrocherie, intrigă, coruptiune şi asasinat, Austria ajunsese stapina 
Bucovinei. Ea a fost răpită — ca formă — Turciei, care nu avea dreptul să 


dispună de dinsa, si anexată Austriei, ca lichidare a unui război, la care Imperiul 
prădalnic nu luase parte. . 


Deznationalizarea Cea, dintii şi cea mai de căpetenie grijă 
Bucovinei a stăpinirii austriece a fost deznationa- 
lizarea Bucovinei. Acţiunea de germani- 
zare nu putea influența decit asupra unei pături restrinse. Clasa boierească 
a primit cultura germană, dar a păstrat, în cea mai mare parte, sufletul roma- 
nesc. Hurmuzächestii, Flondorii, Stircea, au continuat să fie conducătorii po- 
porului lor. reprezentind rezistenţa românească impotriva prigonitorilor/Cazul 
“baronului Mustaţă, dind regelui Carol, care 1 se adresase in românește, răs- 
punsul : ,,Wir, Rumănen, sind deutsch erzogen” [52], este o excepţie. 


Acţiunea guvernamentală pentru deznaționalizare s-a manifestat pe calea 
colonizării cu elemente stăine. Hotarul dinspre Galiţia vecină a fost deschis şi, 
prin el, s-a lăsat drum liber suvoiului de imigrare. Rutenii şi evreii au invadat, 
Bucovima si s-au stabilit, cu incurajarea şi protecţia autorităţilor, cei dintii 
mai ales la sate, cei de-al doilea mai ales in tirguri gi orase. Astfel, incetul cu 
incetul, se schimba caracterul etnic al provinciei. La 1174, populația Bucovinei 
prezenta, Ia o cifră totală de 75 000 de locuitori: 63 700 romani, 3 400 ruteni 
gi 526 evrei. La 1910, statistica oficială austriacă arată, la o populaţie totală de 
aproape 800 000 locuitori : 213 000 romini, 305 000 ruteni si 102 000 evrei. In 
timp de 135 de ani, aşadar, la o sporire totală de 11 ori, populaţia romineascira 
sporit numai de patru ori, pe cind rutenii s-au inmulfit de 36 de ori, iar evreii de 
aproape 200 de ori! Cifrele recensămintelor oliviale ausiriene nu trebuie consi- 
derate ca sincere. Ele sint falsificate cu intentia de a denatura caracterul etnic 
a vinciei. prezentind situaţia elementului românesc ca inferioară realităţii, 
pentru-a, justifica vexafiunile politice si şcolare aduse acestui element. În adevăr, 
la recensi mintele succesive, făcute de la 1774 incoace, creșterea diferitelor natio- 
nalitäti din Bucovina se face după o progresiune regulată. La 1875, la o popu- 
latie totală de 548 000 locuitori, românii sint redati cu 221 000 de suflete, adică 


73 


avind majoritatea relativă ; rutenii cu 202 000; evreii cu 51 000. De la acuastà 
dată încep falsificärile : după cinci ani, la 1880, românii sint arätati cu 190 000 
de suflete, adică cu 31 000 mai putin, neajungind nici măcar la numărul pe care-} 
avuseseră in 1848 si. abia după 25 de ani. la 1900, ajung iar la cifra de la 1475! 
Aceste puţine cifre arată cum Austria a încercat pe de o parte să înece populaţia 
romănească în puboiul străin si cum, pe de altă parte, nu s-a dat inapoi de la 
falsurile cele mai grosolane spre a completa, prin minciună, ceea ce nu reuşise 
să facă prin violenţă. 


Persecutarea elementului Politica, administrația, scoala si biserica. du 
românesc Tost pe rind sau în același timp întrebuiuţate 

spr e a lovi n elementul românese- Citeva de- 

cenii, Bucovina e alipită, Galiției si administrată. de la Lemberg. E ușor de inchi- 


“puit grija părintească pe-care polonii, rutenii si evreii puteau s- 0 aibă pentru cul- 
tivarea sufletului romanese. Dapă ce, pe această cale, se obţine întărirea elemen- 
tului slav si evreiesc, guvernul austriac dădu, prin legea de Ja 1862, așa-numita 
egală indreptatire a naţionaTităţilor "pe teren scolar. Ipoerizia procedeului rezultă, 
din cifre : la 1910, românii ajunseră, după mari lupte si grele sacrificii să aibă 170 
școli romaffesti dhu-im total de 531 de scoli primare. Ac eeasi proportie la scolile 
secundare, unde se vede, intre altele, ciudätenia unui liceu greco-ortodos la 
Cernăuţi — susținut din fondul religionar — in care, din totalul de 500 de elevi 
(în 1910), abia 29 erau români, iar 200 evrei ! Şiăpinirea austriacă a avut. continu 
grija de_a închide ţărănimii române, intrarea, în scoala secundară, pretextind 
© hipertrofie a. clasei diriguitoare. În n realitate, această piedică se puuea in 
E. ae ae aa a căci prea numer oasele școli secundare erau pline 

ei nemți si evrei, nu numai din România, dar ai din 
PE ile anime suckie, Universitatea germană din Cernăuţi, pepiuieră, 
de slujbasi imperiali, trăind o viata artificială pentru interesele germauismuylui, 
a refuzat să primească limba românească între zidurile ei. Un ruteay a fost 
impus ca profesor de istoria românilor, apoi catedra însăși a fost transformati 
într-o catedră pentru „istoria popoarelor din sud-estul Europei”. Profesorul de 
literatură românească, Sbiera, a fost silit să întrerupă un examen si să piră- 
sească sala, pentru că preşedintele comisiunii examinatoare i-a interzis să ches- 
tioneze in românește pe un candidat român, care depunea examenul de i-toria 
literaturii române. Pind si la Facultatea de Teologie ortodoxă s-a impus ca 
limbă de predare limba germană, admifindu-se, ca excepţie, numai pentru 
studiile de teologie practică, limbile române si ruteană. 

„Biserica, considerată ca o cetätuie a romanismului, a făcut de la inceput 
obiectul unei atentiuni speciale, urmărindu-se micşorarea, și izolarea ei de bise- 
rica Moldovei. Un prim act. imediat după anexare, a fost mutarea episcopa- 
tului de Ia, Rătlăuți in orășelul de graniță Cernăuţi. Episcopul a fost transfor- 
mat într-un simplu funcţionar bisericesc supus administraţiei austriece, iar sub 
raportul dogmatic: mitropolitului sirb din Karlovac. S-a dat o lovitură m inăs- 

‘Wor, despuindu-le de bunurile lor ; majoritatea au fost inchise, răminînd numai 
trei ; de asemeni, parohiile au fost reduse la jumătate, Au fost secularizate averile 
bisericeşti | si mănăstirești, daniile voievozilor si boierilor moldoveni. si 8-1) in- 
fiintat_din ele fondul réligionar. În timpurile administraţiei Lembergului, veni- 


turile fondului au fost întrebuințate in scopuri cu totul străine : nici biserica, 
nici scoala română n-au primit nici un ban. În timpul războaielor Austriei cu 
Italia şi-ou Prusia [53]. fondul religionar fu silit să contribuie cu sume considera- 
bile la cheltuielile de război. Ca să spargă cetätuia bisericii româneşti, austriecii 


74 


începură à introduce pe ruteni în această biserică, numindu-i consilieri in con- 
sistorii, apoi profesori la Facultatea de Teologie. Sprijiniti de protecţia autori- 
(ăţilor, rutenii cuceresc an de an instituţiile bisericii noastre. apui, căpătind 
curaj, revendică partea lor din fondul religionar si pretind crearea unei episcopii 
rutene. Tendinţa, de infiltrare si de acaparare a bisericii române de către ruteni 
culminează în impunerea de către autoritate a ruteanului Manastyrski ca vicar 
general, deci ca viitor mitropolit al Bucovinei, în scaunul vlădicilor moldoveni, 
în biserica. lui Stefan cel Mare si Sfint! Întimplările din urmă au impiedicat 
această nelegiuire. 
Spiritul de deznaționalizare românească a Bucovinei se vede lămurit din 
alcătuirea păturilor diriguitoare, funcţionari si profesionişti. Această pătură a 
“fost, În mină administafiei, ce cel mai puternic instrument pentru instrăinarea 
Bucovinei. Formarea ei e rezultatul “politicii şcolare a guvernării austriece. 
“Citeva cifre vor demonstra acest lucru. În justiţie sint 95 funcţionari români 
fata de 281 evrei si 251 de alte naţionalităţi, la un total de 627. Din 315 func- 
tionari administrativi, 33 sint romani, 39 evrei si 243 germani si ruteni. Din 
477 functionari financiari, sint 58 români, la 70 evrei si 349 străini. La Primăria 
din Cernăuţi, din 106 funcţionari sint abia patru români, faţă de 55 evrei si 47 de 
străini. Acelaşi lucru si cu elasa mijlocie. Din 9 300 meseriași, sint 737 romani ; 
din 10 000 comercianţi, abia 404 sint români. La fel şi cu proprietatea rurală : 
la 1774 erau 277 de boieri români care formau clasa marilor proprietari. La 
1910 nu mai erau nici 10, iar proprietăţile lor formează mai putin de 3,5 La sută 
din suprafata Bucovinei ; esa a trecut în iniinile străinilor. [ărănimea roma- 


nească e cea mai săracă ; ă de p: e nevoită a-şi închiria braţele. 


Astfel, 140 de ani fis la răpirea Bucovinei, o stapinire  dusmanä e pe cale 
să-şi ajungă scopul criminal: înstrăinarea ţării prin deznationalizarea, impu- 
tinarea, sărăcirea si dispariţia elementului romanese. Dulcea Bucovină a lui 
Alecsandri, vesela grădină, plină de amintirile gloriosului trecut al Moldovei, 
murea pe incetul şi-şi intindea braţele rugătoare către sora mai mare. 


4. BASARABIA 


Moldova dintre Prut La răsărit, peste Prut, Basarabia com- 
şi Nistru pletează cununa provinciilor dezlipite de 

la tulpina patriei mume. Basarabia a 

fost şi ea parte intregitoare a Moldovei. Tinuturile Hotinului, Sorocăi, Orheiului, 
Läpusnei, Tighinei, Ismailului, au fost dintre cele mai vechi si mai curate aşezări 
romanesti. Ele au trecut prin toate peripetiile istoriei patriei lor. De la Hotin 
la Cetatea Albă pe tot malul Nistrului, de la Prut la Chilia pe malul Dunării, 
la Lipinti, la Cahul, la Lăpuşna, la Varnița, piepturile românilor basarabeni 
au ridicat zid înaintea tătarilor, turcilor, cazacilor, polonilor. Piimintul basarabean 
e frămintat cu singe românesc. Nici n-a avut acest ţinut neaos romănesc vreun 
nume deosebit. Era Moldova, pur si simplu, din Carpaţi pină-n Nistru. Prutul” 
curgea, ca si Siretul, pe la mijlocul ei, udind de-a dreapta ca si de-a stinga, 
maluri moldovenești. Numele de Basarabia se dădea numai părţii de miazăzi, 
în amintirea stäpinirii Basarabilor munteni asupra acestui ţinut. Numai dupa 
ocupaţia rusească s-a generalizat acest nume, dindu-se întregii regiuni răpite 
Moldovei, de la Prut pină la Nistru. Așezată la limita orientală a ţărilor româ- 
nesti, în contact direct cu populaţiile Orientului european, Basarabia a fost 
bulevardul natural al incursiunilor dușmane și teatrul a numeroase războaie. 
Bugeacul a rămas, pină în secolul trecut, locuit de tătari. Turcii au reușit să 


75 


| 


smulgă lui Stefan cel Mare Chilia şi Cetatea Albă si să le transforme în puternice 
cetăţi turcesti. Mai pe urmă. ei au pus stăpinire pe toate oraşele importante de 
pe malul Nistrului: Hotinul, Soroca, Tighina, precum si pe Ismailul de pe 
Dunăre. pe care de asemeni le-au fortificat cu ziduri inalte si groase, cu santuri 
adinci si le-au ocupat cu garnizoane puternice. Teritoriile din jurul cetăților 
erau raiale turceşti. Politiceşte, unele din aceste cetăţi continuau să aparţină 
încă multă vreme domnului Moldovei. a cărui autoritate era reprezentată acolo 
de pircălabul domnesc. 


Cînd, in mișcarea lor de expansiune înspre sud si vest, ruşii au atins Nistrul 
si a început lungul sir al războaielor ruso-turce, cetăţile turcești de pe malul 
Nistrului au fost pentru putredul Imperiu Otoman un sprijin pretios, dar tot- 
deauna neîndestulător. În marșul Rusiei spre Constantinopol, Basarabia era 
cea dintii provincie românească osindită să fie incorporată colosului rus. 


Răpirea Basarabiei În războaiele din a doua jumătate a secolului 
al XVIII-lea, Rusia nu şi-a putut atinge 
scopul. Principatele românești au suferit ocu- 

patii trecătoare ; ele n-au putut fi inghitite de Rusia ţaristă. La 1806 a inceput un 

nou război ruso-ture. Țările româneşti au fost ocupate de armata rusească, după 
ce cetăţile de pe Nistru se predaseră fără lupte. Politica împăratului Napoleon 
domina intreaga epocă [54]. Intervenţia lui suspendă operaţiile războinice dintre 
ruși şi turci. La Tilsit [55] si apoi, mai precis, la Erfurt (1308), Napoleon promisese 

Rusiei libertatea de a-și incorpora Principatele Dunărene române. Rusia se 

considera stäpinä la noi. Generalii taristi ridică contribuţii enorme. Kutuzov 

[56] se lăuda că „nu va lăsa ţăranilor munteni si moldoveni decit ochii ca să 

plingă””, iar cind se spune lui Zaltukin [57] că boierii nu mai găsesc hoi pe care 

să-i injuge la carele cu muniții si proviant ale armatelor rusești, acesta răspunde : 

„„atunci să se injuge boierii”. Tärile româneşti sînt ruinate. Dar raporturile între 

Napoleon si ţarul Aleksandru I mergeau inäsprindu-se si, la sfirsitul anului 1811, 

ele se rupserä. Campania impotriva Rusiei fu decisä. În fruntea formidabilei 

armate de 600 000 de vameni, Napoleon se pregătea să pornească. impotriva 

Rusiei [58]. Aceasta avea nevoie să facă pace cu Turcia, spre a retrage din Priu- 

cipatele Române armata de ocupaţie a lui Kutuzov. Napoleon îndemna pe sultan 

la rezistență, spre a crea greutăţi Rusiei, pe cind Anglia îndemna la încheierea 
păcii. In tot cazul, Rusia era cea mai grăbită ca să încheie pacea ; deci nu ea putea 
impune condiţiile păcii. 

Deceptionati de întirzierea lui Napoleon si speriaţi de un simulacru de 
reluare a operaţiilor războinice din partea ruşilor, turcii renunţară la rezistenta 
de pina acum. Refuzind să cedeze rușilor Principatele Dunărene in întregime, 
orinarele împărăției turcesti-si baza lor de operatii războinice împotriva Austriei 
si Rusiei, turcii oferită rușilor partea din Moldova dintre Prut și Nistru. La 
28 inai (stil nou) 4813, delegaţii Porții iscăliră la Bucuresti faimosul Tratat de 
pace, în care se găsea fatalul articol 4 cu cuprinsul: 

„Prutul, de unde acest riu pătrunde in Moldova pină la vărsarea lui in 
Dunăre, apoi din acest loc malul sting al acestui fluviu pina la Chilia si la văr- 
sarea, sa in Marea Neagră, va face hotarul intre cele două imparatii: Rusia si 
Turcia”. 

Articolul 5 mai adăuga : „Partea din Moldova așezată pe malul drept al 
Prutului este părăsită și dată Sublimei Porţi, iar Înalta Poartă otomană lasă 
Curţii imperiale a Rusiei păminturile din stinga Prutului”. 


76 


Acest act rusinos, prin care două impärätii incheiau o pace necinstitä pe 
socoteala unui al treilea stat, care n-avea altă vină decit că era prea slab spre 
a se opune abuzivilor si hraparetilor săi vecini, a consacrat siişierea Moldovei in 
două bucăţi si robia celei mai mari si mai bogate din cele două jumătăţi, sub 
Imperiul rusesc. Curind după încheierea păcii, Poarta și-a dat seama că cedase 
rusilor cu prea mare grabă şi că o tărăgănare a tratativelor, cu cîteva luui, ar îi 
salvat Basarabia, devarece campania lui Napoleon se dezläntuise şi ruşii fuse- 
seră nevoiţi să-și retragă armata din Principate. Vina acestei nedibăcii diplo- 
matice fu aruncată asupra dragomanului Dumitrache Moruzi, care seconda pe 
ministrul ture Galib Efendi şi lua parte activă la dezbateri, impunindu-se 
prin cunoaşterea limbilor străine. El tu decretat tap ispăşitor, sub acuzaţia că, 
xivnind la un scaun domnesc într-unul din cele două principate, a căutat să-și 
atragă simpatia ruşilor, lucrind in interesul lor. Chemat la cartierul general 
turcesc de la Sumla, Moruzi fu ucis din ordinul marelui vizir, iar corpul său tu 
tăiat in bucăţi. Capul fu trimis la Constantinopol, unde fu expus trei zile la 
porţile seraiului, impreună cu capul fratelui său Panaiot Moruzi. O tirguială 
necinstită între străini, un cap tăiat si singe nevinovat vărsat, au pecetluit 
răpirea Basarabiei — la fel cum se făcuse si cu a Bucovinei cu citiva zeci de 
ani mai înainte. 


Retrocedarea si noua răpire Mare fu durerea moldovenilor atunci cînd, 
a Basarabiei de sud după sfirsitul războiului si retragerea oştilor 
ruseşti, isi văzură tara nu numai pustiită 
si sărăcită, dar si ciopirtitä. La 7 noiembrie 1812, divanul Moldovei pre- 
zintă domnitorului Calimah un protest împotriva acestui act nelegiuit, care a 
rupt din pămintul ţării ţinuturile cele mai mănoase : „tot trupul și inima ţării, 
izvorul vitelor, chelarul ţării, ogoarele de griu și orz” cele mai intinse; ,,... 
toată partea aceea, socotindu-se pină la Prut, poate fi mai mult decit giumatate 
din ţară”; cerind restabilirea vechilor hotare : „precum de la moșii și stră- 
moşii lor au apucat întregirea Moldovei, așa să rămină si de acum inainte”. 
În deşert însă a răsunat glasul mitropolitului Veniamin Costachi, în 
desert Caragea, domnul ţării surori, a invocat protecţia lui Metternich [59], 
puternicul cancelar ce domina Congresul de la Viena [60]: situaţia europeană 
a Rusiei, în urma prăbuşirii lui Napoleon, era prea puternică, pentru ca glasul 
victimei să găsească ascultare. 

Patruzeci si patru de ani în urmă, Războiul Crimeii [61] repară în mică 
măsură nedreptatea de la 1812. Înfrintä la Sevastopol de coaliția puterilor euro- 
pene, Rusia este nevoitä, prin Tratatul de la Paris din 1856, să retrocedeze 
Moldovei partea de sud a Basarabiei, cuprinzind judeţele Cahul, Bolgrad si 
Ismail. Acestea aparțin Principatelor Române unite timp de 22 de ani [62]. 


La 1877, românii iau o parte glorioasă în Războiul Ruso-Romano-Turc, 
scăpind de pieire sigură armatele rusești, incoltite de Osman Pasa. Drept recu- 
nostinta, guvernanţii taristi isi calcă cuvîntul de onoare al ţarului Aleksandru 
al II-lea [63] care, trecind Prutul, se legase să garanteze integritatea teritorială 
a României, si cere Congresului de la Berlin [64] înapoierea Basarabiei de sud. 


Atitudinea delegaților ruși la Congresul din Berlin fata de România este 
brutală si cinică. Suvalov [65] ameninţă România că „n-ar putea să-și apere 
independența şi integritatea, cită vreme va persista pe păminturile unui mare 
imperiu care se vede in drept de a revendica un petic din vechiul său teritoriu” 
(sic !). Iar Gorceakov [66] adăugă reflexiuni asupra ineratitudinii în politică ; 
jară ingratä era Romania ! 


6-c. 908 77 


2 = 


| 


În zadar delegaţii români, admiși la Congres numai ca să arate punctul 
de vedere al țării lor, protestează in cuvinte inspirate de un patriotism arzător 
si de o indignare adincă. Kogălniceanu arată că : „Rusia a semnat cu Romania 
© convenţie prin care ea a garantat expres integritatea actuală a teritoriului 
României*. Această garantie fusese cerută şi acordată atunci cind nu fusese 
vorba decit de libera trecere a armatelor imperiale prin România. E sigur că ea 
a crescut în putere în ziua cind, la apelul Rusiei însăşi, concursul națiunii ro- 
mâne devenea mai pozitiv si se transtorma în cooperatie militară, în alianță 
completă. Trupele noastre au luptat, în adevăr, umăr la umăr, cu armatele 
ruse. Dacă aceasta nu e un titlu pentru a ne mări, nu este desigur unul pentru 
a ne micşora”. Iar Ion Brătianu rosteste istoricele cuvinte care întrupau pentru 
toate timpurile sentimentul de protestare al celor mici împotriva arbitrarului 
si injustitiei celor mari: ,,Deposedarea de o parte a patrimoniului nostru ar fi 
nu numai o adincă durere pentru națiunea română, ; ea ar distruge intr-insa 
încrederea in eficacitatea tratatelor și în respectul, atit al echităţii absolute, 
cît şi al dreptului scris”. 

Toate au fost însă în zadar. Reprezentanţii Italiei si Franţei, Corti şi 
Waddington isi exprimară, ce e drept, simpatia pentru națiunea soră martirizată. 
Reprezentantul Angliei, lordul Beaconsfield, deplinge si el această sfärimare 
violentă a Tratatului de la Paris, însă declară că .,n-ar putea să povätuiasci 
pe guvernul Reginei [68] să apere cu forţa stipulatiunile acelui tratat”. Soarta 
Basarabiei era deci hotărită. Bismarck, prezidentul Congresului, rezumă opinia 
adunării, punind inainte necesitatea unei păci statornice a Europei; aceasta 
reclamă o satisfacere a amorului propriu al Rusiei, pentru a nu-i lăsa o amin- 
tire dureroasă, care ar micşora sorții däinuirii operei Congresului. Astfel, drep- 
tatea unei ţări mici fu sacrificată sub lovitura de pumn a forţei brutale. Romania 
pierdu a doua oară Basarabia. Ca coinpensatie i se dădu Dobrogea, vechiul 
păinint românesc al marelui voievod Mircea [69]. 


Lupta pentru insträinarea Anexarea Basarabiei fusese, în spiritul 
suiletească a Basarabiei oamenilor de stat ruşi, primul pas înspre 
realizarea unui îndrăzneţ si grandios pro- 
gram de cuceriri politice. El răsare luminos din instrucţiunile date cu cinism 
de ţarul Aleksandru I [70] în 1812: ,,Administrind Basarabia, trebuie să ne 
gindim că se aşează fundamentele unui edificiu mai întins. Poporul acestei pro- 
vincii trebuie să primească binefacerile unei administrații părintești şi liberale, 
ca astfel să fie atrasă cu dibăcie atenţia popoarelor limitrofe asupra fericirii 
ei. Bulgarii, moldovenii, muntenii, sirbii, caută o patrie. Să le usuräm calea ca 
să o afle. Trebuie să exaltăm prin toate mijloacele aceste populaţii spre a le 
aduce la țelul ce ne propunem. Să le promitem independenţă, întemeierea unui 
regat slav, recompense pecuniare bărbaţilor celor mai influenţi, decoraţii si 
titluri convenabile pentru sefi şi pentru ceilalti‘. 
Aceste rinduri oglindesc atit intenţiile politicii rusești de cotropire, cit si 
metodele viclene si de corupţie ale acestei politici. Anexiunea Basarabiei era 


* Convenţia încheiată de Rusia cu România la 4 aprilie 1877 — sapte zile înainte de trecerea 
trupelor rusești peste Prut — și iscälità de baronul Dimitrie Stuart $i de Mihail Kogălniceanu, cu- 
prinde articolul 2 cu textul următor ,, Afin qu'aucun inconvénient ou danger ne résulte pour la Rou- 
manic du fait du passage des troupes russes sur son territoire, le Gouvernement de Sa Majesté 1’Emp 
reur de toutes les lusses s'engage à maintenir ct à faire respecter les droits politiques de l'Etat 
Roumain, tels qu'ils résultent des lois intérieures et traités existants, ainsi qu’à maintenir et à 
défendre l'integrité actuelle de la Roumanie” (67]. 


78 


o etapă in näzuintele Rusiei de progresiune spre Constantinopol [71]. Imorali- 
tatea actului trebuia acoperită printr-o purtare blindă si printr-o denaturare a 
intelesului lui. Numele provinciei fu schimbat, Moldova dintre Prut şi Nistru 
deveni Basarabia, iar răpirea unei provincii de la legitimii ei proprietari, băștinașii 
țării, fu înfăţişată lumii ca eliberarea de sub turci a unei provincii creștine. 

Potrivit acestui program, Basarabia fu tratată la început cu multă con- 
sideratie. Un boier moldovean, Scarlat Sturza, fu cel dintii guvernator al pro- 
vinciei ; i s-a alipit un sfat alcătuit din boieri locali; un sir de uoaze imperiale 
asigura provinciei caracterul ei national, păstrarea limbii, a legilor si a obi- 
ceiurilor pămîntului. Mitropolitul Moldovei, marele Gavril Bănulescu, fu invitat 
să-și mute reședința de la Iaşi la Chişinău. El a organizat instituţiile bisericești 
basarabene, păstrindu-le caracterul românesc, a luptat pentru autonomia 
Basarabiei si a fost un apărător aprig si călduros al cauzei moldovenești in pro- 
vincia robită. Moartea lui timpurie (1821) a fost o imensă pierdere pentru 
populaţia basarabeană. În 1818 ţarul acordă Basarabiei un statut organic, 
adevărată Constituţie autonomă, promulgată nu numai în rusește, dar şi in 
românește, prin care Basarabia e decretată nu ca o gubernie, ci ca oblastie, 
alică provincie cu organizaţie distinctă de restul Imperiului, guvernindu-se pe 
baza „obiceiului pămintului moldovenesc”. Acest așezămint n-a fost însă res- 
pectat decit pe timpul vieţii țarului Aleksandru I. După moartea lui [72], 
încep să se vadă urechile despotului. La 1825 se desfiinţează „statul suprem”! ; 
peste trei ani, tot ,,asezamintul” e aruncat la cos. Toate libertăţile, privilegiile, 
erau desfiinţate. Autonomia isi trăise viata: oblastia devenise gubernie. Dez- 
naţionalizarea Basarabiei-deveni preocuparea constantă a guvernelor ţariste. 
Se încurajă emigrarea ţăranilor români peste Nistru, dar mai cu seamă în pro- 
vinciile depărtate : in Caucaz, pe Volga. pe malurile Amurului, de unde cu greu 
s-ar mai fi putut întoarce. Dimpotrivă, se lăsa liberă imigrarea maselor de 
ucraineni, de evrei. Se aduc funcţionari ruși dintre cei mai răi, hräpäreti și 
compromisi. Se colonizează întinderi mari din teritoriul provinciei cu bulgari 
şi germani, care sint improprietăriţi cu importante privilegii. A început o cam- 
panie de upresiuni si încercări de deznaționalizare. Continuitatea suiletească, 
românească fu cu totul suprimată. Nici o șoală românească nu mai era admisă ; 
limba românească fu izgonită cu totul, si din administraţie si din şcoală si din 
biserică. Aflarea unei cărți românești constituia un delict; se confisca chiar 
Visul Maichii Domnului sau Arghir Crăișorul. Simpla întrebuințare a limbii 
românești aducea închisoarea sau Siheria. Orice legătură culturală cu România 
fu cu brutalitate tăiată. La Prut se ridicase un zid înalt si gros. Fraţii nu se mai 
vedeau, nu se mai auzeau si începeau să nu se mai cunoască. Dincolo de 
acest zid, era întunericul complet. Vestile din Basarabia erau din ce in ce mai 
rare, din ce in ce mai descurajatoare. La adăpostul acestei izolări, administraţia 
țaristă. săpa tot mai adinc prăpastia ce trebuia să despartă sufletele. La igno- 
ranţă, se adaugă minciuna, calomnia, disprețul. În cărțile de şcoală oficială se 
seria că „românii sint urmaşii hotilor aduși de Traian din temnitele Râmului”. 
Limba, românească era arătată ca o limbi foarte grea, barbară, improprie 
culturii. Ţăranului i se infiltrează credinţa că, dincolo de Prut, legea s-a stricat, 
pravoslavia s-a pierdut si că impăratul va trebui să treacă Prutul .,ca să slobo- 
ziască pe ghietii creștini din mina nelegiuită a neamtului, a boierilor si a jido- 
vilor”. = 

Scoala si biserica sint cele două pirghii de rusificare a populaţiei româneşti. 
Scoala lucrează mai mult la oraș, biserica mai mult la ţară. Cu ajutorul şcolii, 
rușii au reușit să rusitice aproape cu desävirsire pătura cultă si înstărită din 
Basarabia. Era singurul mijloc pentru oräsean ca să-şi apere si să-şi sporească 


79 


averile, să-şi facă o carieră. Boicrimea basarabeană, cu foarte puţine excepţii, 
a fost pierdută pentru românism. Reprezentanţii ei se găseau printre cei mai de 
aproape sfetnici ai tronului imperial, ca cei mai inversunati dușmani ai nationa- 
litatii române. Biserica n-a reușit să facă acelaşi lucru la tard. Aci s-a păstrat 
neatins poporul românesc, cu firea, limba şi obiceiurile lui. Incultura l-a apărat 
de deznaționalizare. Constiinta naţională românească s-a păstrat latentă in 
sufletul ţăranului. El a continuat să vorbească vechea limbă a cronicarilor 
moldoveni. În poezia populară, rominul basarabean isi cintă jalea *. El doreşte 
să vadă Prutul secat : ,, Prutule, dac-ai săca — not ca fraţii ne-om avea — fraţi 
de cruce, fraţi de singe — după mine n-ai mai plinge”. 

El trimite pe frunze de copaci scrisori: „La surori și frätiori — că tari 
ni-8 străiori — strători şi dipărciori. — Prutul asta ni disparti — apa ceasta 
n-are moarti? — dar ne-om pune noi cindva — si cu gura l-om stica!” 

Dimpotrivă, vrea să umfle Nistrul, să-l facă mai adinc, mai lat, mai greu 
de trecut pentru ,,muscali, holeri şi lăcuste”. 

Această, conştiinţă se păstrează încă în tradiţia pioasă a lui Stefan cel 
Mare, , Stefan Sfintul”. Legendele vitejiilor lui umplură toată Basarabia. Tot 
de la el au rămas toate bisericile vechi şi cetăţile, ale căror ruine märete stri- 
juiesc şi azi apa Nistrului; de la el sint hirtoagele, pe care nimeni nu le mai 
poate ceti, cu care räzesii din Orhei si Soroca isi revendică cu mindrie drep- 
turile. Constiinta națională românească n-a putut fi ucisă timp de un veac de 
robie. Ea a fost numai adormită, dar se va destepta la zăngănitul de sabie si se 
va aprinde la dogoarea de foc a marelui război ! 


NOTE 


[1] Din literatura de specialitate mai recentă, semnalăm : Petrescu-Dimbovifa, M., Scurtă 
istorie a Daciei preromane, laşi, Editura Junimea, 1978; Protase D., Aufohtonii in Dacia, vol. |, 
Dacia Romană, Bucuresti, Editura Stiintificä și Enciclopedică, 1980; Muşat, M., Ardeleanu, I. De 
da statul geto-dae la statul român unitar, Bucuresti, Editura Ştiinţifică și Enciclopedică, 1983, p, 17—84, 

(2| Cu privire la această chestiune fundamentală din istoria poporului român pot fi consultate 
numeroase lucrări, dintre care semnalăm studiile de înaltă competenţă științifică publicate de 
Morariu T., Berciu D., Paul I., Mitrea B., Daicoviciu F! Daicoviciu C., Graur Al, Sacerdofeanu A. 
ş.a., în: Unitate si conlinuilale în istoria poporului român, sub redacţia Berciu D., Bucuresti, Editura 
Academiei R. S. Romania, 1968; Muşat M., Ardeleanu I., op. cit., p. 85—95; Barnea I., Ștefănescu, 
St., Bizantini, romani şi bulgari la Dunărea de Jos, Bucuresti, Editura Academiei R. S. România, 
1971; Rădulescu A., Bitoleanu I., Istoria românilor dintre Du-ire şi Mare. Dobrogea, Bucureşti, 
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979; Danev H., Tracia Antică. Cercelări asupra istoriei lerito- 
riilor trace de la sud de Dunăre pind la țărmurile egeice, de la sfirşitul secolului al IX-lea pind la 
sfirşilul secolului al II-lea î.e.n. Bucureşti, Editura Stiintificad și Enciclopedică, 1976; Brezeanu St, 
La continuité daco-roumaine. Science et politique, Bucarest, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984. 

(3) Referire la Bucovina, anexată la Imperiul habsburgic în 1775, prin combinaţii diplomatice 
frauduloase, sila Basarabia, atribuită Imperiului țarist prin hotăririle Tratatului de pace de la Bucuresti 
dintre Rusia și Poarta otomană, încheiat la 16 mai 1812. În ambele cazuri, Imperiul otoman a cedat 
teritorii care nu-i aparțineau, ele fäcind parte componentă din principatul Moldovei, În cazul Basara- 
biei, teritoriul dintre Prut și Nistru, cedarca provinciei a avut loc în condiţiile pierderii războiului 
din 1806—1812 de către Imperiul otoman. Congresul de la Viena din septembrie 1814 — iunie 1815 2 

recunoscnt anexarea Basarabiei şi a altor teritorii europene de către Rusia, una dintre marile puteri 
invingătoare ale Franţei napoleoniene. Comentind această situaţie, F. Engels nota in decembrie 
1889 — februarie 1890: „Dacă pentru cuceririle Ecaterinei — a Il-a, n.n. — şovinismul rus mai 
găsise unele pretexte — nu vreau să spun de justificare, ci de scuză —, pentru cuceririle lui Alexan- 


* După V. D. Moisiu, Stiri din Basarabia de astăzi, București, 1915. 


dru I nici vorbă nu putea fi de aşa ceva. Finlanda era finlandeză sisuedezä, Basarabia — românească, 
iar Polonia Congresului — poloneză. Aici nici vorbă nu poate fi de unirea unor neamuri înrudite, 
risipite, care poartă toate numele de ruşi; aici aveam de-a face pur şi simplu cu o cucerire prin 
forță a unor teritorii străine, pur şi simplu cu un jaf.” (F. Engels, Politica exlerna a farismului rus, 
în K. Marx, F. Engels, Opere, vol. 22, Bucureşti, Editura Politică, 1965, p. 29). 


[4] Unirea celor două ţări române s-a realizat la 24 ianuarie 1859, prin alegerea ca domn al 
Țării Românești a lui Al. I. Cuza, domnitor ales al Moldovei încă la 5 ianuarie 1858. Vezi Giurescu 
C. C., Viața şi opera lui Cuza Vodă, Bucureşti, Editura Științifică, 1966, p. 27—57. 

[5] Cele două provincii Alsacia şi Lorena au fost smulse Franţei, ca urmare a dezastrului 
naţional suferit de această ţară în cursul Războiului Franco-Germano-Prusian din 1870—1871, și 
atribuite Imperiului german în mod abuziv, prin Tratatul de pace din mai 1871 de la Frankfurt 
am Main. 


(6] Vezi temeinicile studii publicate de Brătianu Gh. L., Tradifia istorică despre intemeierea 
statelor românesti, ediţie îngrijită de Râpeanu V., Bucureşti, Editura Eminescu, 1980, p. 187—226, 
2143—248. Vezi si Constituirea statelor feudale româneşti, redactor coordonator Stoicescu N., Bucuresti, 
Editura Academiei R. S. România, 1980. 

(7] Despre aşezarea unor grupuri etnice germane în teritoriile locuite de români şi evoluția 
lor istorică vezi Geschichte der Deulschen auf dem Gebiete Rumäniens, Erster Band, 12. Jahrhundert 
bis 1848, redigiert von Carl Gôliner, Bukarest, Kriterion Verlag, 1979. 

[8] Cu privire la multiplele aspecte ale relaţiilor dintre români şi unguri, la organizarea teri- 
toriilor cucerite de unguri vezi Horedt K., Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele IV— XIII, 
Bucuresti, Editura Academiei R. S. România, 1958; Holban Maria, Din cronica relațiilor româno- 
ungare în secolele XIII—XIV, Bucuresti, Editura Academiei R. S. România, 1981; Pascu St., 
Voievodatul Transilvaniei, vol. I, II, III, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1971, 1979, 1986. 

[9] Despre descălecat şi intemeierea statului Moldovei vezi: Brătianu Gh. I., op. cit., p. 172— 
— 176, 257—278 ; Papacostea S., Triumful luptei pentru nealirnare ; întemeierea Moldonei şi consoli- 
darea statelor feudale româneşti, in Constituirea statelor feudale românești, Bucureşti, Editura Acade- 
miei R. S. România, 1980, p.165—194; Spinei V., Moldova în secolele XI— XIV, Bucureşti, Editura 
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982 ; Muşat M., Ardelcanu I., op. cit., p. 96—113. 

[10] Vezi: Mureşan Camil, Iancu de Hunedoara, București, Editura Militară, 1976. 

(11] Vezi: Pascu Şt., Istoria Transilvaniei, Blaj, 1944; Pascu $t., Voievodatul Transilvaniei 
vol. I, II, LIT, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1971, 1979, 1986 ; Ceausescu Ilie, Transilvania — stră- 
vechi pämtnt românesc, Bucuresti, Editura Militară, 1984 

(12) Referitor la această chestiune, vezi monumentala lucrare elaborată de Prodan D, 
Iobăgia tn Transilvania tn secolul al X VI-lea, vol. I— III, Bucuresti, Editura Academiei R. S. Roma- 
nia, 1967—1968. 

[13] Pascu St., în Bobilna, ediţia a If-a, Bucuresti, Editura Ştiinţifică, 1963, si Diaciuc- 
-Dăscălescu M., în Răscoala iobagilor de la Bobilna-, Bucurest 1970, au analizat aceste cvenimente. 

(14] Vezi : Prodan D., Iobăgia în Transilvania in secolul al XVI-lea, Bucureşti, Editura Aca- 
demiei R. S. România, vol. III, 1968. 

(15! Domnitori ai Ţării Româneşti și Moldovei au stäpinit feude și cetăţi in Transilvania. 
Aşa, de pildă, Mircea cel Mare și alti domnitori ai Țării Româneşti au stăpinit feudele Amlas si 
Făgăraş cu cetăţile lor — pina in 1452; Stefan cel Mare cra stăplnul cetăților Ciceiul si Cetatea de 
Baltă etc. Cit priveşte relaţiile comerciale dintre Țara Românească, Moldova şi Transilvania vezi lucră- 
cile elaborate de Manolescu Radu: Comerţul Țării Românești şi Moldovei cu Braşovul (secolele XIV— 
XVI), Bucureşti, Editura Academiei R. P. Romania, 1965; Relaţiile comerciale ale Țării Româneşti 
cu Sibiul la inceputul veacului al XVI-lea, în AUBI, V (1956), p. 207—259; Unilalea economică 
a färilor române tn evul mediu (secolele XIV—XVI), in Unitale si continuitate in istoria poporului 
român, Bucureşti, 1968, p, 135—152. 

[161 Domn al Moldovei în anii 1527—1538, 1511—1546. 

[17] La 22 august 1531. 

(181 Autorul se referă la Imperiul Habsburgic si la impăratul Rudolf al Il-lea von Habsburg 
(1576 — 1612). 

[19] Mihai a fost ucis la 9/19 august 1691 din ordinul generalului habsburgic Gh. Basta. 
Despre opera lui istorică, vezi: Pascu St., Mihai Viteazul. Unirea şi centralizarea färilor române, 
Bucuresti, Editura Politică, 1973; Muşat M., Ardeleanu 1., op. cil., p. 144—161. Cei doi autori 
şi-au intitulat semnificativ capitolul consacrat acţiunii lui Mihai: ,,Unirca Țărilor Romane. — 1600 — 
Actul cel mai strălucit al Evului Mediu românesc”. 

(20) Matei Basarab a domnit in Tira Românească in anii 1632—1654, iar Vasile Lupu în Mul- 
dova (1634—1653). 

[21] A domnit între anii 1678 si 1638. 

[22] fncheiatä intre imperiile otoman si habsburgic la 26 ianuarie 1699. 

[23] Prin cea de-a doua diplomă leopoldinä, din 19 martie 1701, ,,Curtea din Viena confirma 
că preoții uniţi se vor bucura de privilegiile si scutirile acordate clerului catolic si declară că mirenii — 
inclusiv țăranii — care vor accepta unirea cu biserica romană nu vor mai fi trataţi ea ,,tolcrali””, 


8i 


ci se vor bucura de toate drepturile civice. Diploma nu a fost niciodată pusă în aplicare, in urma 
opoziției „naţiunilor privilegiate din Transilvania”. La 12 decembrie 1701, un edict ul impăratului 
lăsa românilor din Yransilvania libertatea de a imbrälisa una ain cele patru religii ,.recepte’’ sau 
a păstra credința ortodoxă”. (Istoria României in date, elaborată de Matei H. C., Constantiniu F., 
Nicolescu N. C., Rădulescu Gh., sub conducerea lui Giurescu C. C., Bucuresti, Editura Enciclo- 
pedică Română, 1971, (p. 147). 

[24) Împărăteasa Maria Tereza din dinastia de IJabsburg a domnit in anii 1741—1780. 


[231 Prin Tratatul din 21 iulie 1718 de la Passarowitz dintre Habsburgi și Poarta otomuuă, 
Banatul si Oltenia au trecut sub stăpinirea Imperiului habsburgic. Prin Tiatatul de la Belgrad din 
septemtrie 1739 Oltenia reintra in componenta Țării Românești. 

[26] Iosif al li-lea din dinastia de Habsburg-Lotaringia, fiul Mariei Tereza, a domnit intre 
anii 1760 şi 1790. 

{27} Dintre lucrările mai recente, vezi: Pascu St., Revoluția populară de sub conducerea lui 
Horea, Bucureşti, Editura Militară, 1984. Mușat M. şi Ardeleanu I.,in op. cil., p. 202—227 vorbesc 
de ,,Horea — simbol al renașterii Daciei”; Prodan D., Räscoala lui Horea vol. 1—2, Bucuresti, Edi- 
tura Ştiinţifică și Enciclopedica, 1984. 

[28] Vezi: Prodan D., Supplex Libellus Valachorum, ediţie nouă, refăcută, Editura Științifică 
București, 1967. 

[29] Ferdinand al V-lea din dinastia de Habsburg-Lotaringia a fost împărat între anii 
1830 şi 1840. 

[30] Din literatura de specialitate si publicaţiile de documente privind revoluțiile vezi: 
Anul 1648 in Principalele române, 6 vol., Bucuresti, 1902—1910 ; Bodea Cornelia, Lupta-romä- 
nilor pentru unilate națională 18314— 1849, Bucuresti, Editura Academiei R. S. România, 1967; 
Revoluţia de la 1848 in Țările Române. Culegere de studii, sub redacţia Adăniloaie N. și Berindei 
D., Bucuresti, Editura Academiei R. S. România, 1974; Pascu St., Revolufia de la 1848— 1849 din 
Transilvania, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei R. S. Romania, 1977; Platon Gh., Geneza revo- 
luțici române de la 1848. Introducere în istoria modernă a României, laşi, Editura Junimea, 1930; 
Mușat M., Ardeleanu 1., cp. cil., p. 228—260 ; Bodea Cornelia, 1848 lu români. O istorie in date si 
mărturii, București, Editura Științifică si Enciclopedică, 1983. 

{31} În cursul Hevoluţiei din 1848, luptind pentru eliberare socială şi naţională, nici un 
moment „românii nu au părăsit ideea de a găsi posibilități de colaborare cu ungurii, ss si 
secuii, pe baza principiilor de libertate, egalitate si frăţietate”. Evoluţia evenimentelor le-a demonstrat 
Insă românilor din Transilvania că inarmarea poporului era „singura cale pentru dobindirea libertăţii 
sociale si nationale, pentru apărarea împotriva regimului terorist instaurat de nemesimea maghiară, 
în colaborare cu guvernul de la Pesta”. Românii au fost constrinsi să recurgă la colaborarea cu 
Austria liberală şi constituţională, ieșită si ea din revoluţia care abolise sistemul politic reactionar 
al cancelarului Metternich. 

Sub conducerea „Craiului munţilor” — Avram Iancu —, românii au purtat o ervică lupta de 
rezistenţă împotriva represiunilor singeroase, a atacurilor armatei ungare. (Platon Gh., Istoria modernă 
a României, Bucureşti, Editura Didactică si Pedagogică, 1985, p. 136, 138—139). 

Figura si faptele lui Avram lancu au fost evocate, printre alţii, de Silviu Dragomir, Avram 
Iancu, Bucuresti, Editura Ştiinţifică, 1965, si de St. Pascu, Avram Jancu, Viaja şi faptele unui 
erou şi martir, Bucuresti, Editura Meridiane, 1972. 

[32] Franz Joseph I, împărat în anii 1848— 1916. 

[33] Bătălia de la Sadova dintre austrieci și prusieni a avut loc la 3 iulie 1866. Dezastru) 
suferit de armatele babsburgice a antrenat eliminarea Habsburgilor din Confederaţia statelor ger- 
mane Si preluarea conducerii luptei pentru realizarea unităţii nationale şi statale a germanilor de 
către Prusia şi Hohenzollerni. 

[34] La 16 aprilie 1865, liderul Partidului Petiţiei din Ungaria, Deak Ferenc, s-a pronunţat în 
presa budapestană în favoarea apropierii politice de monarhia habsburgică, stimulat fiind de interesele 
aristocrației funciare şi ale burgheziei ungare. Apropierea a fost înlesnită de condiţiile create prin 

infringerea suferită de Habsburgi în războiul cu Prusia (1866), pentru hegemonie în spaţiul german, 
si eliminarea acestora din competiţia pentru unificarea statelor germane. Ca urmare, la 17 februarie 
1867 a fost incheiat acordul austro-ungar referitor la constituirea monarhiei dualiste Austro-Ungaria. 
În iunie 1867, impăratul Franz Joseph I al Austriei s-a încoronat ca rege al Ungariei. Statul dua- 
list cuprindea „Cisleitania” — Austria, avind capitala la Viena — si ,,Transleitania” — Ungaria, a 
cărei capitală era Budapesta. La sfirsitul aceluiași an a fost promulgată o constituţie care prevedea 
unele libertăţi burgheze. În emigrație, liderul Revoluţiei ungare din 1848—1849 L. Kossuth reactio- 
neazä negativ, avertizind asupra consecinţelor dezastruoase ale dualismului austro-ungar pentru 
Ungaria. Reactii ostile au avut loc si in Austria. 
În Austria, cel mai aprig susținător al realizării statului dualist era baronu! Friedrich Ferdinand 
Beust, un adversar al lui Otto von Bismarck. (Vezi: Mayer-Kaindl-Pirchegger-Klein, Geschichte und 
Kulturleben Osterreich. Von 1792 bis zum Slaatsvertrag von 1955, Wien-Stuttgart, Wilhelm Braumiiller 
Universitits-Verlagsbuchhandlung, 1965, p. 207—224). În cadrul statului dualist Transilvania a 
râmas incorporată Ungariei, anulindu-i-se autonomia. Totodată, folosind noua poziţie politică domi- 


82 


nantä dobindită, Ungaria a intensificat la maximum politica de maghiarizare forțată, de opresiune. 
Dovezile în acest sens sint numeroase: în decembrie 1868 parlamentul ungar adoptă, de pildă, „Legea 
NLIV” — legea naționalităților — si „Legea XXXVIII''— legea invăţămintului — care, avind la 
bază teza potrivit căreia în Ungaria nu exista decit o singură națiune — cea ungară — recunoșteau o 
singură limbă oficială, cea ungară, ceea ce antrena înăsprirea asupririi nationale a românilor din 
Transilvania ; în noiembrie 1874, acelaşi parlament a votat legi electorale prin care majoritatea 
românilor din Transilvania era exclusă de la vot; în mai 1879 a fost adoptată ,,Legea Tréfort’’ 
— lege şcolară — care prevedea obligativitatea predării limbii ungare in toate şcolile elementare și 
urmărea maghiarizarea forţată a celorlalte naţiuni din teritoriile stăpinite de Ungaria ; prevederile 
acestei legi au devenit și mai dure ca urinare a adoptării celei de-a doua legi școlare in anul 1883; 
in iulie 1894, guvernul de la Budapesta, invocind pretexte cu vădită rea intenţie, a interzis activi- 
tatea Partidului National Român ; continuindu-şi politica ostilă fata de naţiunile dominate, în decem- 
brie 1897 a fost adoptată legea privind maghiarizarea numelor de localităţi ; în anul 1907, ,,Legea 
Appényi” a fost adoptată de parlamentul budapestan cu scopul de a desfiinţa şcolile confesionale 
române, slovace și sirbe şi de a le înlocui cu coli cu limba de predare ungară. 


[35] Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, proclamat domnitor al României (Carol I) 
la 10/22 mai 1866 de către Adunarea ţării se inrudea cu familia domnitoare a Prusiei — din 1871 şi 
a Imperiului german — şi cu alte familii regale şi imperiale curopene. 


[36] Const. Kirițescu se referă la Războiul fuso-omäno-Turc din 1877— 1878, care a prilejuit 
cucerirea independenţei absolute de stat a României. Din bogata literatură istorică referitoare la 
această chestiune, vezi: Independența României, sub redacţia Pascu Şt. 5 a., Bucuresti, Editura Aca- 
demiei R. S. România, 1977; Ceauşescu Ilie, Mocanu V., Călin I., Drum de glorii. Pagini din 
eroismul armatei române pentru independenţă, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1977; România 
în războiul de independență (1877— 1878), Bucuresti, Editura Militară, 1977; Popescu-Puturi I. 
g.a., Masele populare în Războiul pentru cucerirea independenței absolute a României 1877— 1878, 
București, Editura Politică, 1979. 

[37] Asociafiunea Transilvană pentru Literalura Română si Cultura Poporului Român (ASTRA) 
a fost întemeiată la Sibiu la 23 octombrie 1861 cu scopul militării pentru eliberarea naţională a romä- 
nilor. Vezi: Matei Pamfil, Asociafiunca Transilvand pentru Literatură Română si Cultura Poporului 
Român (ASTRA ) şi rolul ei în cultura națională (1861— 1950), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986. 

[38] Ziarul ,,Tribuna” a apărut la Sibiu Ja 14 aprilie 1884. El va fi publicat pind in 1903, 
„u o întrerupere în anii 1892—1894, şi a fost cel mai important ziar politic românesc din Transilvania, 
al cărui obiectiv a rămas permanent eliberarea naţională a românilur. 

(39] Tisza Istvan (1861— 1918), om politic si de stat ungur. 

40] Cu privire la mișcarea de eliberare naţională a românilor la sfirşitul secolului al XIX-lea 
şi memorandism vezi: Netea V., Cauzele și importanfa istorică a mişcării memorandiste din Transilvania, 
în Adi, an XII, nr. 3, 1967; Braniște Valeriu, Amintiri din închisoare, Bucuresti, 1972; Polverejan 
St., Cordos N., Mișcarea memorandistă în documente (1885— 1897), Cluj, Editura Dacia, 1973 ; Netea 
V., Istoria Memorandum-ului românilor din Transilvania și Banat, Bucureşti, 1974; Boia L., Eugen 
Brote (1850— 1912), Bucuresti, Editura Litera, 1974; Netea V., Spre unitatea statală a poporului 
român — legături politice şi culturale între 1859— 1918, Bucuresti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 
1979 ; Muşat M., Ardeleanu I., De la statul geto-dac la statul român unitar, Bucureşti, Editura Ştiin- 
tificä şi Enciclopedică, 1983, p. 348—370. 

[41] Gambetta Léon (1838—1882) — om de stat francez, republican. 

[42] „Cine gindeste nu vorbeşte !’’ 

[43] Vezi; remarcabilele lucrări elaborate de Teodor Pavel, Mişcarea românilor pentru unitale 
națională şi diplomația Puterilor Centrale, vol. 1 (1575— 1895), vol. Il (1894—1914), Timișoara, Edi- 
tura Facia, 1982, si Maior Liviu, Afişcarea națională românească din Transilvania: 1900— 1914, Cluj- 
Naţoca, Editura Dacia, 1986. 

(44) Liga Culturală (Liga pentru unitatea cullurală a tuturor românilor) a fost intemeiata in 
decembrie 1890. Ea milita pentru realizarea unităţii naţionale a românilor. În decembrie 1914 ca va 
fi denumită Liga pentru unitalea politică a tuluror românilor. Opţiunea sa politică a fost războiul 
eliberator impotriva Austro-Ungariei in colaborare cu Antanta. 

(45) „Semănălorul” — revistă infiinţată la 2 decembrie 1902, grupind scriitori care luptau 
pentru realizarea idealului national. fn anii 1903—1906 N. Iorga a publicat editorialul revistei şi a 
devenit conducătorul largului curent cultural semdndtorist, care milita pentru cultură şi unitate 
naţională. 

(46] Cu deosebită vigoare şi competenţă a fost demascată politica de maghiarizare forţată de 
A. C. Popovici, prin publicarea lucrării Die Vereiniglen Staaten von Gross-Oslerrcich, Leipzig, 1906. 
Vezi si studiul referitor la această lucrare: Popa M. N., Popovici Aurel C., Konzept der Vereinigten 
Staaten von Gross-Osterreich, in NEH, publiées à l’occasion du NY I-e Congrès International des scien- 
ces historiques, Stuttgart, 1985, Bucuresti, Edituru Academiei R. S. Romania, 1985, p. 231—251. 

(47] Concludente pentru chestiunea aflată in atenţie sint si datele statistice oficiale unguresti 
privind structura etnică a populaţiei Transilvaniei (inclusiv Banatul, Crişana, Maramureşul) în anul 
1910: la o populaţie totală de 5 263 002, 2 830010 (53,8%) erau români, 1 664 296 (31,6%) erau 


83 


unguri. iar restul alte naţionalităţi. Potrivit recensămintului din anul 1930, structura etnică a lomà- 


nici, la o populaţie de 18 057 074 locuitori era următoarea : români 73,0%: unguri 7,1%: evrei 4,01 ° 
germani 4.0 %,; ucrainieni 3.29%: bulgari 2,0%, gägäuti 1,4%: turci, tătari 1,1%; polonezi 0,3 
sirbo-croati 0,3%: greci 0.1%. Aşadar, nationalitälile conlocuitoare reprezentau numai 27% din 
totalul locuitorilor României (Cf. Muşat M., Ardeleanu, I..De la statul geto-dac lu statul român unitar, 
Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedică, 1983, p. 688, 699). 

[48] Grigore al III-lea Ghica, domnitor al Moldovei în anii 1774—1777. Despre această domnie 
şi răpirea Bucovinei de la Moldova de câtre Habsburgi vezi: Onciu 1.D., Geschichte der Bucovina, 
Cernăuţi, 1899; Adäniloaie N., Despre suzeranilatea otomană și nerespectarea de cdlre Poartă — la 
1775 şi 1812 — a obligaţiilor de apărare a teritoriului ţărilor române, in RdJ, nr. 8, 1982, p.950—983; 
lorga N., Istoria poporului românesc, ediţie îngrijită de Penelea Georgeta, București, Editura Stiin- 
lificé și Enciclopedică, 1985, p. 515—519; Boicu L., Principalele române in raporturile politice 
internaționale (secolul al A VIII-lea), laşi, Editura Junimea, 1986. 

[49} Via facta — calea fiind deschisă. 

[50] Impegno — angajament. 

[51] De jure — de drept. 

(52] Baronul Mustaţă dorise să-i spună probabil regelui României, într-o limbă gerinană 
insuficient cunoscută : ,.Noi, românii, am devenit germani”. 

[53] Referire la Războiul Franco-Sardo-Austriac din 29 aprilie — 11 iulie 1859, pierdut de 
Austria, şi la Räzboaïiele Austro-Prusian din 15 iunie — 26 iulie 1866 şi Austro-Italian din 20 iunie — 
26 iulie 1866, pierdute de asemenea de Habsburgi. 

[54) Napoleon I Bonaparte, împărat al Franţei în anii 1804— 1814 și apoi in perioada 1 tmar- 
tie — 22 iunie 1815. 

[55] Tratativele de pace franco-ruse si franco-prusiene de Ja Tilsit, în Prusia Orientala 
(7— 9 iulie 1807). 

[56) M. I. Kutuzov (1745— 1813), general, feldmareșal rus. 

[57] Este vorba probabil nu de Zaltukin, ci de generalul rus Jeltuhin. 

[58] Invazia ,,Marii armate”? a lui Napoleon 1 in Rusia a început la 12 (24) iunie 1812.Ea 
s-a încheiat cu un dezastru la sfîrșitul aceluiași an. 

[59] K. L. W. von Metternich, diplomat si om politic austriac. ministru de Externe al Eabs- 
burgilor (1809— 1848) si cancelar al Imperiului austriac (1821— 1848). 

[60] Congresul de pace de la Viena, care a pus capât „războaielor franceze”, a avut loc 
perioada septembrie 1814 — iunie 1815. 

[61] Războiul Crimeii (octombrie 1853 — martie 1856) a antrenat în luptă Imperiul Otom 
Marea Britanie, Franţa si Piemontul impotriva Rusiei. 

(62) Din 1856 pind la Congresul international de la Berlin (13 iunie — 13 iulie 1878). 

[63] Aleksandru al II-lea — tar al Rusiei In anii 1855—1881. 

[64] Congresul de pace de la Berlin (1878) a întrunit reprezentanţii tuturor marilor puteri 
europene, sub presedintia cancelarului Imperiului german Otto von Bismarck. 

[65] P. A. Suvalov, diplomat rus. 

[66] A. M. Gorceakov, print (1798—1883), om de stat şi diplomat rus, ministru de Externe 
(1856— 1882). 

(67) „Pentru ca nici un inconvenient sau pericol să nu rezulte pentru România de pe urma 
trecerii trupelor ruse pe teritoriul său, guvernul majestatii sale impăratul tuturor ruşilor se angajează 
să menţină și să facă a se respecta drepturile politice ale statului român, cele care rezultă din legile 
interne şi tratatele existente, de asemenea să menţină şi să apere integritatea actuală a României”. 

[68] Victoria, regina Marii Britanii (1837—1901), din dinastia Hanovra. 

(69) Sursele de informatii privind războiul din 1877—1878 și tratatul de pace sint foarte 
bogate. Vezi: Independența României, sub redacţia Pascu St. ş.a., Bucuresti, Editura Academiei 
R. S. România, 1977; Cristian V., La Roumanie et les fraités de paiz de San Stefano et de Berlin, 
in RRH, T. XVII, nr. 1,1978,p. 51—76; Mușat M., Ardeleanu I., op. cif., p. 290— 309. 

[70] Aleksandru J, ţar al Rusiei (1801— 1825). 

[71] Vezi studiul elaborat de F. Engels în decembrie 1889— februarie 1890 — Politica ezternă 
v farismului rus, in K.Marx, F. Engels, Opere, vol. 22, Bucuresti, Editura Politică, 1965, p.13—48. 

{72} La tronul Rusiei a urmat ţarul Nicolae 1 (1825—1855). 


Capitolul III 


Conflictele României cu vecinii săi 


1. ANTAGONISMUL ROMÂNO-BULGAR 


Poporul bulgar Revendicările nationale româneşti se în 
tindeau peste Carpaţi şi peste Prut. Un 
mare număr de fraţi se găsesc insă şi la 

sud, peste Dunăre. De o parte şi de alta a văii Timokului, in regiunea Vidinului 

din Bulgaria şi in judeţele Craina si Crna Reka din Serbia, trăieşte o masă 
compactă de peste 200 000 de români. Nu ne-am gindit niciodată să-i revendi- 
cim pentru statul român; de această parte, Dunărea este graniţa cea mai 
naturală a statului român. Mai spre miazăzi încă, in munţii şi prin văile Pin- 

«ului, trăiesc aromânii din Macedonia, formind insule româneşti care insu- 

mează peste jumătate milion de oameni, trimitind ramuri pină la Salonic, 

pină în Tesalia si in Albania. Acţiunea noastră de ajutoare a acestor frati à 

fost pur culturală. Ne-am mărginit a le da sprijin ca să-și păstreze nationali- 

tatea. Această acţiune a adus Romania în atingere ou politica statelor balca- 
uice, in special cu aceea a grecilor si bulgarilor. Raporturile românilor cu bul- 
garii, încordate un timp din cauza chestiunii mecedonene, au luat in timpul 
din urmă o întorsătură din ce in ce mai rea, din cauza chestiunii Dobrogei şi 

a graniţei dintre Dobrogea si Bulgaria. Antagonismul bulgaro-român a ajuns 

astfel să fie una din problemele de căpetenie ale politicii externe a României 

si unul din elementele importante ale conflictului european. El a pricinuit com- 
plicatii noi in spinoasa chestiune a Balcanilor sau a Orientului. 

Politica statului bulgar era expresia sufletului poporului însuşi. Popor 
de rasă uralo-altaică, cu infiltratii slave, bulgarii s-au prezentat in arena is- 
torică cu mari calităţi etnice, umbrite de defecte temperamentale. Sint oameni 
muncitori, sobri, tenaci, practici, insufletiti de un patriotism arzător. Multi- 
seculara vietuire în robia turcească i-a făcut însă neincrezători, ascunsi, vicleni, 
răzbunători si cruzi pină la ferocitate. Redesteptarea naţională i-a găsit pe 
bulgari obişnuiţi cu lupta cruntă, care nu alege mijloacele, preferind pe cele 
mai expeditive. Trecind prin criza sufletească legată de perioadele de creştere 
rapidă a popoarelor ce-şi cuceresc cu arma in mină viata liberă, sufletul invi- 
păiat al bulgarului a transpus pe planul politicii interne metodele de luptă 
feroce deprinse, minuind nu rareori arma omicidă. Pe planul politicii externe, 
patriotismul orgolios si exaltat al acestui popor mic, abia infiripat in stat, 
s-a tradus în ambiţii nemăsurate si nejustificate, devenind o primejdie amenia- 
tätoare pentru liniştea şi siguranța popoarelor vecine*. 

* Concepţia unor elemente intelectuale bulgare despre război se oglindește nu numai in cruzi- 
mile comise de oamenii fără cultură, dar şi în producţia literară a unor poeţi. Cităm act trei strofe 
din extraordinarul ,,Cintec de ură” al lui Ivan Arnandofv, care se intitulează ,,poctul curţii regale 
din Sofia”, membru al Comisiei de educaţie bulgară — un fel de Marseilleză a soldatului bulgar: 
„Soarele a răsărit la orizont, vopsit de singele duşmanilor. Ce aștepți, tinere bulgar? Ridica-ti 


85 


4 
à 

ky 
1 


| 
| 
| 


_ Si totuşi, România a încercat să lege de dinsa pe bulgari, prin legăturile 
unui nobil sentiment: al recunostintei pentru sprijinul dezinteresat dat cu 
prilejul primejdiei şi al sacrificiului de singe. 


Ce a facut România Independenţa Bulgariei s-a zämislit pe teri- 
pentru bulgari toriul român. De la noi din tard, Botev, 


Karavelov, Stoianov şi alti patrioţi bulgari 
şi-au organizat si inflăcărat compatrioţii pentru lupta de dezrobire, sub ochiul 
binevoitor al bărbaţilor de stat români. Și România era pe atunci vasali Turciei. 
La Plevna, sîngele românesc a curs cu generozitate pentru independenţa Romi- 
niei, dar si pentru eliberarea bulgarilor. Multă vreme incă, Regatul român era 
pentru vecinul de la sud nu numai pămîntul fgäduintei, unde mii de bulgari 
veneau să-și faci averile, dar si prietenul sincer, sfătuitorul dezinteresat pe care se 
sprijinea tinărul principat bulgar, agitat de numeroase trămintări interne. La un 
moment dat chiar, după detronarea lui Battenberg [1], Stambolov, dictatorul 
Bulgariei [2], a oferit regelui Carol al României coroana Bulgariei. 

Manifestul adresat românilor in 1885 de marele patriot bulgar Zaharia 
Stoianov. preşedintele Sobraniei bulgare, șeful delegaţiei venită la Bucuresti 
spre a pregăti uniunea personală a Bulgariei cu România, puse in lumină ra- 
porturile dintre cele două popoare, sentimentele pe care bulgarii știau pe atunci 
că le sint datori românilor. Iată fragmentul cel mai important al acestui mani- 
fest : 


Nu există un singur bulgar, mai mult sau mai putin inteligent și pa- 
triot. care să nu fi călcat pămintul liber al României si să nu se ti folosit de 
ospitalitatea friteascä a românilor. Într-o epocă de o jumătate de secol, într-o 
epocă neagră şi groaznică pentru noi, privirea poporului bulear a fost pururea, 
atintitä asupra malului sting al Dunării. Tot ce era onest si nobil, tot ce avea 
vreo iniţiativă şi era cuprins de ideea de asalva patria sa nenorocită, tot ce 
n-a putut să respire in Bulgaria robită, lucra si trăia in sfinta Românie. Îmi 
aduc aminte, precum isi aduce aminte toţi amicii mei, că cuvintele : Romiuia, 
Bucureşti, Ploieşti, Giurgiu, Brăila, Galaţi şi aşa mai departe, au fost pentru 
noi cuvinte sfinte si egale cu cuvinte din Sfinta Scriptură. Cînd vreunul din 
patriotii noștri, prigonit crud de guvernul otoman, scăpa în fine din ghearele 
străinului neindurător, el găsea refugiul într-un oraş al României. Da, fraţilor 
români, pămintul vostru a fost pentru noi pămintul făgăduit. La inceputul 
renașterii noastre nationale, cele dintii voci care ne treziră din somnul robiei, 


miinile sus si lasă să fi le binecuvinteze razele-i insingerate. lar după aceea, viră-le în märuntaiele 
unei femei tinere, ca să faci geloasă purpura regală a lui Apollo. Ca tămiia aburilor, pe care-i trimite 
aurora regelui cerurilor, fă să se urce boarea singelui, cea plăcută zeilor 'Înainte, tinere bulgar, mereu 
înainte | 

Covorul, pe care-l formează trupurile de catifea ale femeilor si copiilor, e mai moale ca iarba lui 
april. Gustă mai intii roua, umple sufletul tău de farmecul fructului delicios al tinereţii lor şi apoi, 
cind vei fi beat de voluptate şi de eroism, arunci cojile netrebnice şi treci peste ele ca peun 
covor regal. Potcoavele calului tau să se înfigă în sinul frumoaselor femei, pentru ca laptele ce dă 
viaţă dușmanilor nostri, să sece. Ce aştepţi tinere bulgar ? Înainte, mereu înainte! 

Copil al uraganului, fă ca tatăl tău, pretutindeni pe unde treci. Să nu rămină piatră pe piatră, nici 
un prunc sa nu se alinte la sinul mamei sale, nici un bătrin să nu se sprijine de umărul nepotului 
său. Aruncă festele lor la ciinii fäminzi, care se ling pe bot, sălbatic, in noapte, adulmecind apro- 
pierea sa şi sufletele lor in Tartar, acolo unde genunea se pregătește să înghită orice suflet nevrednic 
să ridice ochii spre lumina Soarelui bulgăresc. Si inainte de a se ivi ziua lui Dumnezeu, să nu 
rămină pe ruinile pe care le vei fi semănat, decit schelete şi spectre şi să nu se urce Ja cer deci 
roireasma trupurilor arse, cea plăcută zeilor Olimpului bulgar. Înainte, mereu înainte!” etc. 


86 


s-au auzit din România. Tara voastră a fost pentru noi focarul luminat al 
libertăţii, speranţa in viata nouă, in progres. Deși vasali puterilor sultanului, 
românii au îngăduit, ba chiar au patronat organizarea comitetelor revolutio- 
nare, au permis lui Pernovski să pronunţe discursurile sale infocate, au permis lui 
Liuben Karavelov tipărirea ziarelor „Svoboda” şi ,,Nezavisimosti”. Voi ati 
permis neastimpäratului Botev să ne trimită „Cuvintul refugiatului bulgar” 
si apoi să editeze ,,Znamea”, organe de publicitate care, dacă ar fi apărut 
acum în Bulgaria, ar fi indignat desigur elementele din care se compune tagma 
trădătorilor patriei noastre mult încercate. Pămintul vostru à hrănit pe apostolii 
libertăţii bulgare, pe luptătorii uriaşi ai independenţei noastre ... Salutare 
dar pămintului sfint al României, fie binecuvintat : România a fost a doua 
patrie pentru mii de martiri ai noştri. 

După eliberarea Bulgariei, simpatia poporului român a rămas nemärgi- 
nită pentru noi. La 1885, cind duşmanul năvăli sub zidurile Slivnicei [3] si 
Vidinului, cînd am fost päräsiti de Europa întreagă, atunci numai în Parla- 
mentul român s-a găsit o inimă plină de compătimire pentru noi; numai în 
Parlamentul român s-a ridicat o voce pentru cauza dreaptă a poporului bulear ... 
Din România ne vin razele binefäcätoare ale libertăţii, razele desteptärii 
noastre morale ...Cu intristare şi amărăciune ne gindim că pină acum n-am 
răsplătit cu nimic poporul român pentru toate acestea. In temelia libertăţii 
noastre zac osemintele fiilor României, iar noi nici două cuvinte de mulţumire 
n-am pronunţat pind acum...” [4]. 


Macedonia şi Dobrogea Două chestiuni au transformat această prie- 
tenie intr-o ură adincă : chestiunea macedo- 
neană și chestiunea Dobrogei. Și una şi alta 

sint însă numai manifestările aparente ale unei stări sufleteşti caracteristice bul- 

gărecti : invidia pentru superioritatea si propäsirea neincetată a unui vecin si o 

grandomanie, ce nu-și găsea pereche în istoria contemporană decit la unguri. 

România nu a avut niciodată näzuinte de cuceriri teritoriale in Balcani. 

Populaţia  aromânească era prea risipită si prea departe de hotarele noastre, 
pentru a ne gindi la o încorporare a ei in statul român. Interesul pe care l-a 
mauifestat România pentru fratii nostri din Pind, izvora din singura preo- 
cupare de a păstra caracterul etnic al acestei populaţii de frati si a nu-i lăsa 
în părăsire. Acţiunea noastră a fost o acţiune de protecţie culturală şi atita 
tot ; încă şi această acţiune a fost timid si insuficient urmărită. Popoarele bal- 
canice tăceau însă o politică naţională agresivă, care constituia un pericol 
permanent pentru existenţa insulelor românești. Interesul popoarelor balcanice 
era să destepte la conştiinţă naţională un număr cit mai mare de adevăraţi 
sau de presupusi consingeni, pentru a se putea prezenta cu pretenții cores- 
punzătoare la masa succesiunii putredului imperiu ture, pe a cărui prăbușire 
si lichidare se sconta la o scadenta apropiată. In această luptă, bulgarii şi grecii 
intrebuintau metodele cele mai reprobabile ; epitetul de balcanic” intrebuin- 
tat în publicistica europeană a căpătat, din această cauză, un infeles peio- 
rativ. 

f Lupta noastră de apărare etnică s-a dat la început mai ales cu puternica 
acţiune de grecizare, pe care grecii o exercitau cu ajutorul bisericii şi al şcolilor lor 
bine organizate, apoi cu bande de antarti greci, care nu se sfiau a intrebuinta 
flinta și iataganul, acolo unde cuvintul nu ajungea. În campania aceasta de 
cistigare a populațiilor inacedonene pentru cauza lor naţională, grecii văzură 
deodată ridicindu-se in față primejdiosul concurent bulgar. Împotriva 


87 


oS 


idealului panelen, bulgarii ridicară stindardul revendicărilor panbulgare ; 
realizarea Bulgariei mari, a acelei Bulgarii pe care o crease Tratatul de la San 
Stefano [5] şi pe care Tratatul de la Berlin o readusese in limitele actuale. 
Idealul naţional bulgăresc era un ideal artificial. Punctul lui de plecare 
era un tratat născut mort [6], pentru că nu corespundea realitäfilor, ci fusese 
inspirat de scopurile egoiste si ascunse ale politicii imperaliste rusești [7]. ,,Bul- 
garia Mare”, inchipuita de capetele infierbintate ale patriotilor bulgari, tre- 
buia să imcorporeze teritorii nebulgäresti; marginile ei trebuiau să tie scäldate 
de patru mari: Marea Neagră, Marmara, Egee si Adriatică, si să fie populată 
de 3 milioane de suflete. Era un produs al unei megalomanii politice; popur 
mic, care abia trecea putin de 4 milioane de suilete, bulgarii voiau să stăpi- 
nească — ca si fraţii lor maghiarii — o ţară cu cel putin indoitul acestui nu- 
măr. Pentru cistigarea populaţiei din Macedonia [8] la bulgarizare, metodele 
intrebuintate erau: conspirația, cuțitul si toporul. Populaţia aromaneasci, 
așezată la intersecţia curentelor grecești si bulgărești, fu cea dintii victimă a 
acestui „conflict de propagandă”. Comitagii bulgari rivalizau in cruzimi si 
bestialitati cu antartii greci. În curind, indräzneala conspiratorilor nu mai 
cunoseu limite și scrupule. În iulie 1900 profesorul Mihăileanu, unul din condu- 
cătorii mișcării nationale aromänesti, e asasinat pe străzile Bucureștilor de un 
comitagiu bulgar trimis de la Sofia cu această misiune specială. În inima, Ca- 
pitalei ţării, căpetenia comitagiilor bulgari, celebrul Sarafov pune la cale com- 
ploturi impotriva siguranţei statului român si a căpeteniilor lui. Nemaipo- 
menita indrăzneală provoacă o iritare extraordinară a opiniei publice romài- 
nesti. Un contlict războinic fu evitat cu multă greutate. Bulgarii au fost nevoiţi 
să dea in judecată pe autorii morali ai acestor crime, dar ei au fost achitati 
de justiţia lor şi duşi in triumf de populaţia Sofiei. 
/ O răceală se ivi în raporturile politice dintre Bulgaria și România. Poli- 
tica ţarului bulgăresc Ferdinand [9], net ostilă României, o alimenta. Presa 
bulgărească se exprima cu ură si batjocură la adresa noastră. În aceste 1m- 
prejurări, nationalistii bulgari inventară chestia Dobrogei. Provincia de peste 
Dunăre, populată în mare majoritate de români și in care bulgarii au fost 
totdeauna o infimă minoritate, recistigatä de Romania ca pret al singelui 
vărsat in 1877 şi ca o compensație pentru a doua răpire a Basarabiei ; provincia 
indispensabilă vieţii noastre economice, căci este singura comunicaţie cu marea, 
plăminul prin care respiră tara noastră; provincia adusă la cultură si civili- 
zatei prin muncă românească, deveni deodată obiectul apetitului bulgăresc 
și fu înscrisă, alături de Macedonia și Tracia, în programul revendicărilor bul- 
qaresti. Timidă la inceput, exprimată numai de sovinistii extremiști, ideea 
monstruoasă cîștigă teren şi trecu nu numai in publicistica de presă, dar şi in 
publicaţiile oficiale : in cărţile de şcoală si în manualele de educaţie militară. 
timpul răscoalelor ţărăneşti din 1907, cele mai de seamă ziare din 
Bulgaria scriau că era momentul cel mai potrivit pentru vecinii noştri ca să 
ne atace și să cucerească Dobrogea. Cărţile de școală (Crestomatia de Peer, 
Geografia Patriei de Sava Poppov, oficial aprobate) descriu Dobrogea bulgură 
ca pe una din provinciile bulgărești incă neeliberate, a cărei populaţie geme 
sub jugul românesc. Un manual oficial pentru recruți : ,,Tovarăşul soldatului”, 
intocmit din ordinul Ministerului de Război bulgar și autorizat de șeful Marelui 
Stat-Major al armatei, reprezintă intr-o hartă : „Bulgaria de astăzi si Bulgaria 
de miine”, cuprinzind Dobrogea, Macedonia si Tracia. Francezul De Launay, 
un prieten al bulgarilor, care a scris o însemnată lucrare : „La Bulgarie d'hier 
et de demain”, vorbind de viitorul Bulgariei, zice:... „il faudrait encore que, 
du côté roumain, la reprise de la Dobroudja vint rendre aux Bulgares cette fron- 
tiere du Danube si evidemment naturelle. C’est en vue d'un tel résultat que tra- 


88 


caille — plus ou moins ouvertement — suivant les cas — toute la politique bul- 
gare” [10]. 

Politica de stat bulgarä, influentatä de aceastä stare de spirit incepu, 
la rindul ei, să devină agresivă. În decembrie 1909 un reprezentant al guvernului 
bulgar, impreună cu un reprezentant al guvernului rus, redactară un proiect 
de tratat de alianță între cele două state, modificind în sens ofensiv vechiul 
tratat defensiv de la 1902. Punctul patru al acestui proiect avea cuprinsul 
următor : „În cazul unci reușite fericite a unui război impotriva Austro-Un- 
gariei şi Romaniei..., Rusia se angajează să facă tot posibilul pentru mărirea 
teritoriului bulgar cu localităţile cu populaţia bulgară, situate între Marea 
Neagră si malul drept al Dunării” *?. 

Dobrogea incepea să devină una din telurile politicii de cuceriri ale sta- 
tului bulgar. Bulgaria era cuprinsă de frenezie sovinä de sus pind jos. Un popor 
intreg isi pierduse facultatea discernämintului ; el nu mai avea noţiunea jus- 
tului si posibilului. În faţa acestei nebunii colective, statul nostru trebuia să 
înceapă a se gindi serios la măsuri de siguranță. La trontiera noastră de sud 
era un popor, de la care era posibilă orice surpriză. În această stare de spirit 
incep să se desfășoare gravele evenimente din Peninsula Balcanică. 


Războiul baleanic — prolog În septembrie 1911, Italia declară război 
al marelui räzboi mondial Turciei pentru Tripolifania, Profitind de 

incurcäturile in care se găsea Turcia, sta- 
tele balcanice Bulgaria, Serbia, Muntenegru și Grecia, sub îndemnul Rusiei, în- 
cheiară o alianţă politică si militară spre a declara război Turciei şi a imparti 
intre ele provinciile cu populaţie creştină din Turcia europeană. Evenimentele 
din vara anului 1912 : răscoala din Albania, masacrele din Kotjan si Berana, 
revolta jună-turcă, oferiră aliaţilor balcanici ocazia priincioasä. La 5,18 oc- 
tombrie 1912, Războiul balcanic izbucni. El duse la complicaţii neaşteptate 
pentru cei-ce nu cunoșteau fondul sufletesc al participanţilor. Războiul bal- 
canic se împarte în trei faze. 

În prima fază, aliaţii aplicară lovituri repezi şi puternice Turciei. Aceasta 
se arată inal prejos de cea mai pesimistă așteptare. În citeva săptămini, toată 
Tracia, Macedonia si Serbia veche erau în miinile aliaților. Traditionala putere 
de rezistență turcească se manifestă numai în apărarea barierei de la Ceatalgea 
— in fața Constantinopolului, — precum și a celor trei cetăţi asediate: Adria- 
nopol, Scutari si Ianina. Armistițiul de la 20 noiembrie/3 decembrie 1912 
conduse pe reprezentanţii statelor beligerante la Londra unde, paralel cu con- 
ferinta acestora, lucra și areopagul european al ambasadorilor marilor puteri, 
urmărină şi ajutind lucrarea plenipotentiarilor balcanici, cu intenţii mai 
mult sau mai putin dezinteresate [11]. 

Puterile europene, speriate de intinderea ce putea să ia focul aprins 
în Balcani, luaseră contactul între ele. Mulțumită iniţiativelor energice ale 
ministrului de Externe francez, Poincaré, se realiză un acord aparent 
al puterilor care făceau presiuni şi ameninţări în capitalele statelor 
balcanice aliate. Acordul nu putea fi sincer din cauza Rusiei care pre- 
zidase alcătuirea alianţei balcanice şi-şi păstra rolul de protectoare a 
popoarelor creştine din Balcani, și mai ales din cauza Austriei, care era sigură 
de victoria turcilor, urmată de o intervenţie a Europei. După o veche practică, 
Austro-Ungaria n-ar fi avut decit de tras foloase pentru sine dintr-o astfel de 
intervenţie. Un nou element veni insă să complice situaţia, și aşa destul de 
încurcată : intervenţia României. Faţă de perspectiva măririi statelor balcanice 
şi în special a Bulgariei, care tindea să devină puterea preponderentă în Balcani, 


89 


opinia publică românească se alarmă. Era uşor de inchipuit ce ne-ar fi așteptat 
in viitor de la acest vecin rău, crescut ca putere si ca orgoliu. In deplin acord cu 
opinia publică, guvernul român interveni invocind principiul pastrarts echi- 
librului balcanic. Încă, de la declararea războiului, guvernul roman asigurase pe 
cel bulgar de stricta sa neutralitate, neavind nimic împotrivă ca nişte puteri 
creștine să lupte pentru îmbunătăţirea soartei conationalilor lor, supuşi ai 
Imperiului Otoman. Aceasta presupunea menţinerea integrităţii Turcici. Gu- 
vernul adäugase însă: „Dacă totuși, schimbări teritoriale se vor produce in 
Balcani, Romania va avea si ea să spună cuvintul său”. Această atitudine si 
declaraţie fuseseră determinate de asigurările date de cancelariile europene că 
nu se va permite nici o schimbare teritorială. Din momentul, însă, in care era 
sigur că se va modifica radical harta politică a Peninsulei Balcanice, România 
se văzu in drept, faţă de creşterea enormă a celorlalte state, să reclame si pentru 
sine o compensație teritorială. Compensatia cerută era jumătatea nordică a 
cadrilaterului dobrogean : Rusciuc — Silistra —Șumla — Varna, cuprinzind o 
fisie de teritoriu la sud de frontiera dobrogeană, pina la limita Turtucaia — 
Balcic. Cererea României se intemeia pe o consideraţie istorică şi pe una de 
interes actual : teritoriul acesta ne fusese oferit de ruşi la 1878 în schimbul 
renunţării noastre formale la Basarabia ; el mai prezenta avantajul de a întări 
graniţa dobrogeană, dindu-ne linia strategică refuzată de ruși la Congresul de 
la Berlin si atit de necesară astăzi, faţă de “vecinul nesigur de la sud. Tinutul 
cerut de Romania nu era bulgăresc :elera locuit in majoritate de turci, iar restul 
era format mai ales din găgăuzi ; bulgarii erau o minoritate. 

În guvernul bulgar era preponderentă personalitatea lui Danev, prese- 
dintele Sobraniei, om incäpätinat. sinteza sufletului bulgar. Sub influența 
lui, guvernul bulgar refuză să primească propunerile guvernului roman și 
intrebuinta față de reprezentanţii României o metodă de tergiversări, impreg- 
nată de cea mai caracteristică nesinceritate si rea credinţă. 

Marile puteri europene ţineau contact strins între ele, fortindu-se să loca- 
lizeze conflictul, spre a nu degenera intr-un război european. Pe primul plan 
apăreau Austro-Ungaria si Rusia, interesate direct in Peninsula Balcanică. La 
inceput, atitudinea puterilor era contormă cu politica de alianţă de pină atunci. 
Germania susținea puternic Romania. Franța seconda Rusia care. ridicin- 
du-se ca protectoare a Bulgariei, ameninţa cu războiul. Cambon, ministrul 
Franţei la Londra, raportează că ambasadorul german la Londra, Lichnowsky, 
susține cu prea multă insistenţă si insufletire „şantajul” pe care Romania 
caută să-l exercite asupra Bulgariei. In consiliul ambasadorilor de la St. Peters- 
burg. Buchanan, ministrul Angliei, susţine că Bulgaria. care şi-a cîştigat avan- 
tajele cu singele ei, nu datorează nimic României ; Anglia nu poate permite 
ca forţa să primeze dreptul. Țarul Ferdinand al Bulgariei cere protecţia ţarului 
Rusiei impotriva cererilor României, pe care le socoteste nedrepte. Rusia as- 
cultă plingerile bulgarilor si merge atit de departe incit la 30 ianuarie trimite 
României o notă care este o directă ameninţare cu războiul. Ministrul de Ex- 
terne al Franței însuşi consideră forma acestei note ca fiind „din cele mai nein- 
deminatice şi regretabile’’. Sub o formă mai atenuată totuși, guvernul francez 
avertizează guvernul român că trebuie să reziste curentelor de opinie publi- 
că, şi să evite a ataca Bulgaria, pe cind aceasta se găseşte încă în lupti, cu 
Turcia. 

Încurajat de atitudinea Rusiei și Franţei, Danev refuză să ia contact cu 
Take Ionescu, care sosise la Londra ca delegat al guvernului roman, ca să 
ajute pe ministrul plenipotentiar al tärii, Misu, dind o autoritate mai mare 
demersurilor Romaniei. In dorinta lui de a menaja Bulgaria. gindind la com- 
plicatiile europene viitoare pe care le intrevedea, Take Ionescu voia să propună 


90 


lui Danev chiar o colaborare militară română împotriva Adrianopolului ; 
această cooperare ar fi dat o legitimare in plus revendicărilor teritoriale ale 
României faţă de Bulgaria. În două rinduri, intiia oară faţă de Poincaré, 
ministrul de Externe al Franţei, și apoi faţă de Mişu, Danev declară categoric 
că Romania n-are drept la nici o compensație teritorială ; cel mult, dacă va 
putea fi discuţie asupra citorva ușoare rectificäri de graniță. Esecul lui Take 
Ionescu, pe care Brătianu l-a caracterizat astfel : ,,La Londra, vrind să stabilim 
un prestigiu fără acţiune, am ajuns să facem acţiune fără prestigiu”, a deter- 
minat rechemarea sa in tara si lincezirea tratativelor. 

În timpul acesta, la Constantinopol, o lovitură a tinerilor turci, condusă 
de Enver-bey, aduse la putere pe arabul Mahmud Sevket [12]. Negocierile 
de la Londra sint rupte si războiul începe în a doua lui fază. Ea se termină 
cu căderea celor trei cetăţi si prin completa epuizare a Turciei. Intruniti 
din nou la Londra, spre a discuta pacea, delegaţii statelor balcanice reincep 
ciorovăielile pentru împărțire: prăzii si încercările de tragere pe sfoară reci- 
proce. Aceste procedee ,,balcanice” aveau ca rezultat ţinerea armatelor pe 
picior de război si prelungeau starea de enervare primejdioasă, in care se găsea 
lumea politică europeană. Plictisit si indignat, ministrul englez al Afacerilor 
Străine [13] făcu gestul de autoritate, consemnat in comunicatul oficial adre- 
sat presei si ambasadelor engleze : „Londra 15 mai. Sir Edward Grey a în- 
stiintat pe delegaţii balcanici că acei dintre ei care doresc să semneze prelimi- 
nariile păcii trebuie s-o facă fără intirziere. Cei care nu sint dispuşi să semneze, 
vor face mai bine să părăsească Londra, deoarece e inutil pentru ei să rămină 
aci si să continue o discuţie al cărei unic rezultat e o aminare fără sfirsit. Cei 
care vor semna, vor avea concursul nostru moral”. 

Două zile după această urechială, delegaţii semnară pacea prin care 
Turcia, ceda aliaţilor aproape totalitatea provinciilor sale europene. Dar cearta 
pentru impärteala prăzii se strămută de la Londra in cancelariile diplomatice 
ale Balcanilor și in taberele de război ale aliaţilor. Rusia făcea sfortäri ca să 
împiedice prăbușirea. alianţei si războiul fratricid. In același timp, Conferinta 
ambasadorilor de la Petersburg [14] luă asupra ei sarcina de a aplana con- 
flictul bulgaro-roman in chestia frontierei dobrogene. 


Originea conilictului : Originea acestui conflict se ridică pina in 
istoria frontierei anul 1878. La marea nedreptate făcută 
bulgaro-române României de Congresul din Berlin, care 


consfintise răpirea Basarabiei, se adäugase 
o nouă nedreptate : fixarea unei granite dezavantajoase la sudul Dobrogei *. 
Rusia voise la inceput să ne cumpere aprobarea răpirii Basarabiei, oferindu-ne 
o Dobroge care cuprindea cea mai mare parte a Cadrilaterului dobrogean. 
Înfuriată de refuzul nostru, ea isi schimbă atitudinea, ne deveni pe faţă vraj- 
maga gi, după ce ne precupeti insäsi recunoașterea independenţei, propuse 
Congresului să ni se fixeze ca hotar meridional al Dobrogei o linie ce trecea, 
putin la sudul căii ferate Cernavodă-Constanţa. În ajutorul nostru a sărit 
imediat Franţa. Reprezentantul Franţei, Waddington, „pentru a aduce o 
mare usurare preocupărilor de conștiință a mai multora dintre colegii săi” 
care consideră că „românii au fost trataţi cam aspru si că compensatia ce 
li se oferă nu este suficientă”, îşi exprimă dorinţa de a se acorda Principatului 
o extensiune de teritoriu la sudul Dobrogei, care să cuprindă Silistra si Man- 
galia. Reprezentanții Italiei şi Austro-Ungariei, Corti şi Andrassy, se asociază 
la. propunerea. reprezentantului Franţei. Cu toată opunerea celor doi delegati 
ruşi, Gorceakov si Suvalov, congresul admise sporirea teritoriului acordat 


91 


| 


României, pină la o linie trasă între un punct la răsărit de Silistra şi Man- | 
galia, inclusiv această din urmă localitate ; această linie trebuia să fie cit mai 
posibil dreaptă şi să nu fie strategică pentru bulgari. Cit despre pusesiunea 
oraşului Silistra, ea trebuia să se hotărască de o comisiune mixtă pe teren, 
avindu-se in vedere alegerea unui punct unde s-ar putea construi un pod, 
care să lege cele două maluri românești ale Dunării. 

Ostilitatea Rusiei ţariste împotriva României continuă să se manifeste in 
toate chipurile. Deși comisia de delimitare hotărise principiul ca punctul ales 
pentru construirea podului să fie in împrejurimile Silistrei, totuși, delegatul 
rus in comisie veni cu propunerea ca frontiera româno-bulgară să treacă pe 
la 21 km la nord-est de Silistra. Propunerea era inadmisibilă, căci lisa Silistra 
cu toate forturile ci in mina bulgarilor, acordindu-le o trontieră strategică, 
contrariu stipulatiilor exprese ale Congresului. Cererea românilor, ca punctul 
ales pentru pod să fie la 300 m la răsărit de Silistra, iar frontiera să inceapa 
la apus de oraș, pentru a avea în stăpinirea noastră banda de teren necesară 
apărării podului, fu aprobată si călduros apărată de delegatul Italiei din 
comisiune, colonelul Orrero. Părerea lui, că numai prin trecerea Silistrei la 
Dobrogea românească, se poate fixa o frontieră sigură, fu împărtăşită de restul 
comisiei, afară de delegatul rus, care opuse refuzul cel mai categoric. Nici 
concesiunea făcută Bulgariei, ca frontiera dunăreană dintre România si Bul- 
garia să urmeze talvegul (linia celor mai mari adincimi) Dunării, în loc să 
urmeze malul drept — cum se prevăzuse expres în protocolul Congresului — 
nu induplecă pe Rusia. 

O a doua comisie tehnică, însărcinată a găsi punctul potrivit, nu dădu 
nici ea vreun rezultat. Deşi de astă dată delegatul rus, generalul Struve, 
recunoscu in scris că podul nu se poate construi decit in amonte de Silistra, 
la apus, părere impărtăşită de toţi membrii comisiei tehnice, totuşi, in comisia 
de delimitare, delegaţii ruşi şi-au menţinut primul punct de vedere. Hotärirea 
comisiei, nefiind luată cu unanimitate, cum era necesar, nu a devenit obli- 
gatorie. 

In acest interval. dusmänia Rusiei s-a mai manifestat si prin ocuparea 
fortului Arab-Tabia [15] de către soldații ruși. Incidentul fu pe cale să is 
proporţii grave; un conflict armat fu evitat numai prin spiritul impäciuitor 
al Românilor. În cele din urmă, cabinetele din Petersburg si din Viena se 
inţeleseră între ele si, la 1880, fixară traseul definitiv al frontierei. El era 
foarte dezavantajos pentru Romania, căci lăsa bulgarilor Silistra cu cele 
două forturi dominante: Medgidia-Tabia si Ordu-Tabia, răminind in partea 
noastră numai Arab-Tabia, dominată de cele dintii. Construcţia unui pod in 
această regiune era imposibilă. 

Romania a declarat că nu acceptă această frontieră. Ea și-a rezervat 
dreptul să ceară aplicarea strictă a Tratatului de la Berlin şi executarea, tuturor 
clauzelor rămase neindeplinite. Astfel, chestiunea graniţei de sud a Dobrogei 
era o chestiune rămasă deschisă. Nu se respectase voinţa Congresului din 
Berlin. Silistra, cu forturile ei, cheia Dobrogei, a rămas in stăpinirea bulgarilor 
ca o amenințare permanentă impotriva României. Frontiera trasă pe teren, 
nu era nici ea o linie dreaptă, ci făcea două unghiuri mari intrinde, din care 
unul se apropia pind la 35 km de linia ferată Cernavodä-Constanta. In sfirsit, 
trasarea frontierei ne-a silit să construim podul mult mai la nord, într-o 
regiune nefavorabilă, ceea ce a pricinuit si cheltuieli considerabile. Noi nu 
renunfasem niciodată la dreptul nostru, căci era vorba de apărarea teritoriului 
țării. Si pentru că, în urma Războiului balcanic, Bulgaria era pe cale de a se 


mări considerabil, dublindu-si teritoriul, eram în dreptul nostru de a reclama 


92 


. 


P | 
M ERA i PF; Vy 

rectificarea, graniţei, care ne dădea siguranţa impotriva vecinului ingimfat 
care incepea să ridice pretenții asupra propriului nostru teritoriu. 

Tratativele româno-bulgare au urmat în tot timpul Războiului balcanic. 
Bulgarii au trebuit să admită în principiu chestiunea rectificării graniţei, însă 
nu voiau să cedeze decit lucruri neinsemnate : cele două unghiuri intrinde pe 
care le făcea, linia de frontieră — „cele două tite ale cätelei”’ — după expresia 
spirituală a lui Lichnowsky, ambasadorul Germaniei la Londra, si un al treilea 
triunghi la mare. Contabilizind oferta, ea se exprima astfel : cedarea a două- 
zeci de sate, a poziţiei strategice Medgidia-Tabia, demantelarea Silistrei şi 
garantarea liberei posesiuni (!) a Dobrogei. Propunerile Bulgariei erau inaccep- 
tabile ; în nici un caz nu puteam renunța la Silistra care, pentru noi, devenise 
un simbol. Luind cunoștință de această ,,definitiva’’ ofertă a Bulgariei, guvernul 
român este pe punctul de à rechema, la 16 februarie, pe ministrul României 
de la Sofia si de a decreta un inceput de mobilizare, chemind rezervele. 

Pentru a evita conflictul amenintätor, puterile europene propuseră 
mediatia lor, pe care ambele state o acceptară. Conferinţa ambasadorilor de 
la, Petersburg [16] a dat României Silistra, cu o zonă de 3 km de jur-imprejur. 

Soluția de la Petersburg a nemulțumit adine opinia noastră publică 
prin meschinăria ei. După o expresie ce începea să circule, se dăduse României 
atita loc cit îi trebuia ca să ingroape demnitatea sa naţională. Procesul cu 
Bulgaria nu putea fi considerat închis. Guvernul şi ţara întreagă aşteptau cu 
nerăbdare desfăşurarea favorabilă a evenimentelor. În același timp si bulgarii 
îşi descircau ura împotriva noastră cu cele mai grosolane injurii. Marele 
poet national al bulgarilor, Vazov, intr-o odă de o „delicată inspiraţie”, ne 
trimitea „un formidabil scuipat”. 


Războiul între aliați Timpul se insärcinä să dovedească drep- 
tatea românilor, reabilitindu-i în ochii 
puterilor europene. Megalomania Bulgariei 

si tendinţa ei de a nesocoti Serbia deveneau tot mai evidente. Pretentiile 
bulgare asupra părţii ce li se cuvenea din prada turcească întrecea orice 
măsură. Marile cancelarii europene, asa de ostile României mai înainte, ince- 
peau să privească conflictul balcanic cu alţi ochi. Simpatia rusească se con- 
centra tot mai mult asupra Serbiei, în timp ce Austro-Ungaria, preocupată de 
teama. măririi Serbiei, concentra fățiș trupe la graniţele acestei ţări. Romania 
începu să apară marilor puteri ca un element de echilibru, care ar putea fi 
întrebuințat spre a restabili liniştea ameninţată. Cererile ei incepurä a fi 
considerate ca moderate și justificate. Atitudinea puterilor luase acum altă 
înfăţişare. 

În interval, războiul între aliaţi devenise inevitabil. Sirbii si grecii fac 
propuneri de alianță României, cu scopul de a impiedica intemeirea in Balcani 
a unui prea puternic si agresiv stat bulgar. Astfel, România, ignorată si 
evitată la incheierea alianţei balcanice, acum, către descompunerea alianței, 
începe a fi căutată si curtenită din toate părţile ; ea devenise arbitrul conflic- 
tului balcanic. „Trenul Romaniei’’* se apropia. 

Vrăjmăşia bulgărească împotriva noastră se accentua din ce in ce: 

în comisiile de delimitare a perimetrului Silistrei cedate, delegaţii bulgari 

puneau aceeaşi rea voinţă si acelaşi spirit de sicanä tejghetărească, pe care-l 


* Expresia își are originea într-un incident din Senatul român, în care Ion I. Brătianu, 
imputind lui Maiorescu (17| intirzierea intervenţiei României în conflictul balcanic, i-a spus: ,,Gu- 
vernul a scăpat trenul !””, la care Maiorescu a replicat: ,,Vă inselati, trenul României soseşte acum”. 


93 


7 — c. 908 


puseseră si in tratativele de la Londra şi București. În cele din urmă, tratativele 
trebuiră să fie intrerupte. Cu toată intervenția țarului Nicolae [18] care ame- 
ninţa in termeni violenti pe cei ce ar comite crima de a dezläntui războiul 
intre fraţi, la 16/29 iunie, in urma ordinului direct al ţarului Ferdinand (19), 
bulgarii atacară pe sirbi pe toată linia frontului. A treia fază a războiului bal- 
canic incepuse : războiul fratricid. Orientări noi se iviseră in politica Balcanilor. 
Bulgaria rupea legăturile tradiţionale cu Rusia, care o sfătuia la moderație 
si intra hotărit in apele politicii Austro-Ungariei care-i excita apetitul. Încă- 
pätinatul Danev plecă de la guvern, fiind inlocuit de austrofilul Radoslavov. 
Germania îşi păstra atitudinea simpatică României, de care se apropia tot 
mai mult Rusia, secondată de Franţa. 

De o parte Rusia, sprijinită de Franţa, căuta să salveze alianța balcanică, 
moderind pe bulgari și căutind a impune foștilor aliaţi arbitrajul său conform, 
de altfel, tratatului de alianţă. Pe de altă parte, Austro-Ungaria, alarmata 
de succesul şi mărirea Serbiei, turna petrol peste foc, incuraja pretențiile 
bulgărești și îndemna pe bulgari aproape fățiș la atacarea Serbiei, siguri de 
superioritatea puterii bulgărești asupra tuturor aliaţilor. Ba chiar, cum au 
arătat mai tirziu revelatiile lui Giolitti [20] in Camera italiană, Austro-Un- 
garia incerca, fără succes, să solidarizeze Italia si Germania la o acţiune militară 
impotriva Serbiei. În același timp, in vreme ce Germania își păstra atitudinea 
simpatică României, acţiunea diplomatică a Austio-Ungariei la Bucuresti 
căuta, prin promisiuni, presiuni şi intimidări,să împiedice pe români de la o 
participare intr-un sens neplăcut Austro-Ungariei, adică impotriva Bulguriei. 

Dar sentimentul public din România fu mai puternic. În fruntea lui, 
cu tot atașamentul de Austro-Ungaria, era insusi regele Carol I. Măsurat la 
vorbă, prudent si discret, regele nu soväi să arate limpede Austro-Unguriei 
urmările grave ale atitudinii ei politice. Intr-o convorbire cu prințul de Fursten- 
berg, ministrul Austro-Ungariei, acesta arătind regelui orientarea țării sale 
in favoarea Bulgariei și impotriva Serbiei, regele Carol i-a declarat categoric : 
„In acest caz, mă tem că drumurile noastre s-ar despărţi”. 

Guvernul Maiorescu, agitat de contradicții interne, de rivalități perso- 
nale și de intrigi de coterie, se tinu în rezervă, cu toate solicitările ce i se 
adresau, atita vreme cit ruptura nu se făcuse între aliaţi. Cind însă atacul 
de la Ghevgheli se produse, cind era evident că, sub atitarea Austro-Ungariei, 
bulgarii voiau să gituiască şi să anihileze Serbia, opinia publică românească 
se manifestă cu o violență necunoscută pină atunci. E caracteristic că bunul 
simţ popular vedea foarte limpede de unde pornea primejdia. La spatele 
marionetei bulgare se zäreau urechile päpusarului care trăgea sforile. Imense 
cortegii de manifestanți se formau în mod spontan, atit in Capitală, cit si în 
orasele de provincie. Strigătul ce ieşea din miile de piepturi şi inscripţiile 
pancartelor purtate de manifestanți erau: ,,Jos Austria perfidă !’’, „Ne-am 
săturat de Austria !” Cuvinte semnificative ce răsunau ca zgomotul lanțurilor 
frinte ale vasalitatii noastre politice ! 


La 20 iunie/3 iulie, primul ministru Maiorescu supunea regelui Carol 
[21] decretul de mobilizare a armatei române [22). 


Campania română în Bulgaria Cu un avint rămas legendar, porniră la 
din anul 1913 datorie flăcăii nostri; s-a prezentat la 
mobilizare un număr mult mai mare decit 

cel chemat. După 35 ani de politică de vasali [23] in care adeseori prudenta 


re învecina cu lasitatea, o naţiune întreagă privea cu ochii umezi la redestep- 
tarea mindriei gi a vigoarei străvechi. 


94 


= F {ane 


Intentia comandamentului roman era de a ocupa Cadrilaterul cu o 
armată secundară si, in acelaşi timp, grosul armatei să forţeze trecerea Dunării 
printr-un punct in amonte, apoi a inainta in marșuri repezi la Sofia, spre a 
dieta, acole incetarea războiului si condiţiile păcii. Pentru a doua oară, in 
cursul domniei sale, regele Carol trecea Dunărea in fruntea armatei române. 
În anul 1877 el o făcuse ca să cucerească independența României si să ajute 
la formarea statului bulgar. După 36 ani, la apusul vieţii sale, el trebuia s-o 
tacă din nou ca să dea o lecţie vecinului ingrat şi să asigure linistita dezvol- 
tare a ţărilor balcanice, amenințate de planurile agresive ale tulburätorului și 
rău nărăritului popor bulgar. 

Printr-o acţiune repede, Corpul V de armată, sub comanda generalului 
Culcer, întărit cu o divizie de rezervă, ocupă Cadrilaterul pină la linia Turtu- 
caia-Balcic, revendicată de noi; un detaşament a ocupat citeva ceasuri Varna, 
pe care a evacuat-o în urma ordinului comandamentului superior român. În 
acelaşi timp, masa principală a armatei, transportată cu trenurile sau prin 
lungi marșuri, se concentrase de-a lungul Dunării, intre Bechet si Turnu Mă- 
gurele. Pe la Bechet, trecură Dunărea pe ambarcaţiuni trupele Corpului I de 
armată şi ale Diviziei 1 de cavalerie. Pe cind Corpul I se indrepta de la Rahova 
spre sud, in direcţia Vrata, Divizia de cavalerie, comandată de generalul 
Bogdan, apuca oblic spre sud-vest, orientindu-se spre Ferdinandovo, important 
nod de comunicaţie, unde se întretăiau şoselele ce veneau de la Lom-Palanca 
si de la Vidin. Aceste drumuri erau întrebuințate de fntiia armată bulgară, 
comandată de generalul Kutincev ; ea se retrăgea dinaintea sirbilor, care o 
atacaseră la Belograd¢ik si dinaintea românilor, care executaseră cu Divizia 1 
de rezervă o demonstraţie în fata Vidinului. Armata Kutincev reuşise a trece 
cu una din brigăzile sale de Ferdinandovo, şi se indrepta prin pasul Ginci spre 
Sofia cind, la 10 iulie, ariergarda sa se văzu in contact cu armata romana. 
Era Divizia de cavalerie a generalului Bogdan. Forţele în contact nu erau 
egale. Generalul Sirakov, comandantul bulgar, avea sub comanda sa o brigadă 
de infanterie, formată din două regimente (17 si 34) cu artileria corespunză- 
toare, pe cînd generalul Bogdan avea numai 3 000 de cavaleriști, cu puțină 
artilerie călăreaţă si un grup de ciclisti. El manevră însă cu dibăcie si îndrăz- 
neală, încît bulgarii se crezură in prezenţa unor forte mult superioare ca 
număr. O telegramă a generalului Sirakov, interceptată de români, spunea 
că are de-a face cu avangarda unui corp de armată si cu şapte baterii de 
artilerie. O adincă demoralizare cuprinse pe bulgari: soldaţii declarară că nu 
voiesc să mai lupte si amenintarä pe ofiţeri. Întreaga brigadă bulgară fu 
lată prizonieră de cavaleristii generalului Bogdan. Armata lui Kutincev se 
descompuse. Dezertorii si prizonierii au fost dezarmati de trupele române si 
liberati, spre a se reîntoarce la vetrele lor. 

Sub protecţia acestei flancgarde, restul armatei române, compus din 
corpurile II, III si IV, întărite de o Divizie independentă de cavalerie si de 
mai multe divizii de rezervă, trecu Dunărea pe la Corabia. Podul, preparat 
dinainte, construit din portiere de cite cinci pontoane metalice cuplate, a fost 
lansat în șapte ore, ceea ce constituie un remarcabil succes pentru pontonierii 
români. O dată pe pămintul bulgăresc, trupele române înaintară cu o viteză 
vertiginoasă. În citeva zile armata română era in Balcani. Corpul I era la 
Orhania, ocupind trecătoarea Arab-Konak, poarta Sofiei. Din înălțimea 
pasului, soldaţii romani priveau noaptea luminile din Capitala dușmanului, 
iar aviatorii români, intrebuintind pentru întiia oară aeroplanul în război, 
planau deasupra Sofiei, pind la Saranci şi Novoselti. Corpul IV era la Etropol, 
avind Divizia a 2-a de cavalerie la Zlatita. Fractiuni de cavalerie erau la 
Tatar- Bazargic, inaintind pind la 10 km de Filippopol ; recunoașteri de patrule 


95 


4 


Le 


“AA 


fiară legitaza ca avanposturile armatei greceşti. Pe a doua linie erau Corpul 
II ta Loryrira şi Corpul III la Zumakov. Rezultatele campaniei erau foarte 
mulpurcitvare; in 15 zile, armata română fusese mobilizată, concentrată, 
por Dunéres, ajunse la 20 km de Sofia gi la 10km de Filippopol, 
trevuse Baleanil si-si da mina cu armata grecească. Este drept că i-a lipait 
arinatți botezul focului, bulgarii au evitat să facă cea mai mică opunere. 
Dar repezuiuma cu care s-au fâcut marșurile, rezistenţa extraordinară la 
oterval4 şi la lipsuri de tot felu), de neinläturat într-o campanie de viteză 
ca axazta, ehivaleaz4 cu o adevărată izbindă militară. Scopul militar fusese 
de altfcl pe deplin atins. Comunicatiile Sofiei erau complet tăiate. Capitala 
Enlyarisi, lipsit4 de o trupă de apărare serioasă, era la dispoziţia românilor. 
“arma Bulgariei era pecétluitä. La 5/18 iulie, țarul Ferdinand adresă regelui 
Carol ragâmintea de a opri inaintarea trupelor române, declarindu-se gata 
4 primi condițiile României si a începe tratativele de pace. 

Pe cind roarile puteri europene se zbăteau între dorințe diverse: a-și 
menting prestigiul, a impiedica izbucnirea unui conflict european, a-și menaja 
intérewle yrarticolare, si căutau #4 aducă inaintea Conferintei de la Londra 
wilotia pâcii balcanice, România o luă inainte.) Mulțumită ascendentalui 
elptigat prin intervenţia sa, ca propuse ca pacea să fie încheiată prin tratative 
directe ale statelor balcanice, iar ca loc de intilnire propuse Bucureştii. Pro- 
punerea fu primită. Astfel incit reprezentanţii ţărilor balcanice se adunară la 
Bocnuresti intre 17/30 iulie şi 28 iulie/10 august, spre a pune bazele noii așezări 
geografice i politice din Peninsula Balcanicz, ca rezultat al războiului. Aci 
veniră grecul Venizelos, sirbul Pasié, bulgarul Toncev si *nnegreanul 
Vukotié, pentru ca sub preşedinţia primului ministru al Romamei, Titu 
Maiorencu, 84 dea ţârilor lor încercate dorita pace și să le asigure locul cuve- 
nit importants) i dezvoltării lor viitoare. Astfel se consacra și locul de frunte 
po care Romania gtiuse 84 si-l cucerească în Balcani. 

Tratativele de pace, conduse cu deosebită autoritate de Maiorescu, au 
dus la încheierea Păcii de la Bucuresti din 1913 [24] in care, după expresia 
genwralului Ficev, delegatul militar al Bulgariei, aceasta trebui „să achite 
nota de plata” la care o condamnate Lăcomia şi miopia ei politică. Cit despre 
țara noantră, ca iesca la incheicrea acestor evenimente cu intregul teritoriu, 
care-l asigura graniţa Dobrogei de sud, cu prestigiul său european considerabil 
marit, dar ui cu un dugiman implaeabil in care toată ura născută din invidie, 
din deziluzia și din umilinţa îndurată, luau proporţiile cele mai exaltate. 


Urmările războiului Conflictul româno-bulgar, nu numai că adin- 
baleanic cise rana deschisă dinainte în raporturile 


noastre cu această ţară, dar avusese darul sa 
clarifice şi raporturile României cu marile puteri europene. Alianţa noastră cu 
Puterile Centrale, in special cu Austro-Ungaria, fusese supusă probei decisive : 
ex Îşi urătane valoarea reală [25]. 

Era o alianţă nenaturală, bazată pe combinaţii de cabinet, străină de 
sulevărutele sentimente ale popoarelor, determinată numai de teama comună 
de un al treilea, dar fără cu la buza ei să fie nici sentimentul care dă forță 
acțiunii, nici adevairatul interes care o legitimează. Îndată ce a început a se 
dosena conflictul între bulgari si aliaţi, Austria a intrat fätis în scenă pentru 
Bulyarin, de teami 8% nu-i scape din mind victima pe care o pindea: Serbia. 
Lu intrurea în acţiune a României, aliata si protectoarea noastră, nu numai 
că nu ne-a Busţinut, dar a incercat tos posibilul ca să ne facă să renunfäm la 


96 


ea. În timpul campaniei, presa vieneză si budapestană era plină de insulte și 
de ameninţări la adresa României, a cărei intimidare se incerca cu agitarea 
a tot soiul de pericole imaginare. În același timp, se sugerau bulgarilor 
planuri de operaţiuni strategice care trebuia să le dea victoria. Această atitu- 
dine vrăjmăşească a „aliatului austro-ungar” a culminat in celebra telegramă 
trimisă de cancelarul Berchtold [26] lui Maiorescu, după încheierea Păcii din 
Bucuresti. Pe cind miniștrii Angliei, Franţei, Rusiei, Germaniei, Italiei recu- 
noşteau României „fermitatea cu care a impus soluția si moderatia cu care 
și-a fixat propriile sale cereri” si felicitau pe regele Carol pentru concluzia 
păcii „definitive”, menite a inălța prestigiul ţării si a crește popularitatea 
dinastiei sale, cancelarul austro-ungar tratează rezultatele acestei păci ca un 
„aranjament provizoriu”, lăsind să se înțeleagă că tratatul va trebui supus 
puterilor europene spre ratificare si că majoritatea acestora nu-l aprobă. Ma- 
iorescu i-a răspuns insă ferm, că „tratatul din Bucuresti este o regulare defi- 
nitivă a chestiunii balcanice”. În adevăr, marile puteri avuseseră ocazia să 
intervină in tratatele balcanice anterioare, pentru că se hotăra în ele asupra 
raporturilor dintre Turcia si statele vecine. De astă dată, la Bucureşti, cinci 
state creştine se întruniseră să reglementeze chestiuni teritoriale ce le priveau 
pe ele, între ele, fără să se ocupe de Turcia. Marile puteri nu aveau deci nici 
un motiv de intervenţie. Europa se mărgini deci să ia act de hotăririle de la 
Bucureşti. 

De fapt, „campania română din Bulgaria fusese primul capitol al răz- 
boiului României in contra Austro-Ungariei” (Iorga ...). Acesta era tilcul noii 
conjancturi politice născută de conflictul balcanic. Idealul national român 
primise un puternic avint insufletitor, realizarea lui intra in domeniul reali- 
zabilului, iar scadenta lui părea că se apropie. 

Paralel cu răceala dintre România si Austro-Ungaria, se pronunţa o 
apropiere între noi şi alianţa franco-rusă. După decenii de răceală si despărțire 
în cimpuri potrivnice, Franţa se găsea din nou alături de Romania [27]. 

O importantă întorsătură luase conducerea politicii noastre externe din 
cauza războiului balcanic. România repurtase, mai presus de toate, un succes 
de prestigiu ; ea căpătase incredere in forţele ei. Mindria naţională se redestep- 
tase. Iesise vietorioasă din conflict, se emancipase de nenaturala si paraliza- 
toarea tutelă austro-ungară si privea cu încredere si cu speranţă la desfäsurarea 
viitorului ei. Dar pe cărările grele ce duceau spre acest viitor, România simțea 
nevoia unui sprijin prietenos si sigur. Acesta nu mai putea fi găsit in ghearele 
ascuţite ale ipocritului protector, ci într-o mină mingiietoare de soră mai mare... 


2. UN ANTRACT AGITAT ÎNTRE RĂZBOIUL 
BALCANIC SI CEL MONDIAL 


După criza baleanică > Războiul balcanic se sfirşise şi pacea se 
restabilise in sud-estul Europei. Urmirile 
războiului au fost insă cu mult mai 

însemnate decit modificarea hărţii politice a Peninsulei Balcanice. 

Două popoare ieseau infrinte materialiceste din acest război: turcii la 
început si bulgarii la urmă. Dar la spatele Bulgariei infrinte, o mare putere 
europeană suferise si ea o mare înfringere morală. Austro-Ungaria fusese 
nevoită să privească şi să ingăduie mărirea si întărirea, Serbiei şi a Muntene- 
grului, dușmancele sale de moarte, exponentele politicii rusești in Balcani. 
După zadarnice încercări de a provoca revizuirea Păcii de la Bucureşti, Berch- 


97 


told trebuise să declare in şedinţa delegaţiei ungare din 8 noiembrie 1913 că a 
renunțat a mai sävirsi această revizuire, 

În afară de aceasta, Austro-Ungaria văzuse România scăpindu-i din 
mină, scuturindu-se de sub tutela ei si incepind să ducă o politică potrivită 
cu propriile ei interese. Dar aceste interese erau direct opuse acelora ale egoistei 
politiei a Austro-Ungariei si la această epocă, ele coincideau cu politica pe care 
alianţa franco-rusă o încuraja in Balcani. Mai mult, această emancipare de 
tutela austro-ungară se arătase fericită : ea condusese România la un succes 
material și-i intärise prestigiul în Balcani, in Europa si fata de fraţii subjugati 
din Imperiul Habsburgic. Un reviriment puternice se opera în conştiinţa romi- 
nilor de pretutindeni, conştienţi de importanţa pe care a luat-o statul român 
si mindri de situaţia cistigatä, România nu mai era dispusă să accepte necon- 
ditionat politica de sugrumare si incätusare a perfidului vecin pseudoaliat. 

Este adevărat că nu se putea vorbi de o ruptură. Politica României era 
prea prudentă spre a risca asemenea aventuri. Ba chiar, in timpul crizei bal- 
canice, regele Carol I si primul ministru Maiorescu reinnoiră — în februarie 
1913 — tratatul secret de alianță, care lega România de Puterile Centrale. 
Ceva mai mult. Pentru à neutraliza intenţiile de apropiere pe care Rusia, lui 
Sazonov le manifesta faţă de România si pentru a-și asigura cooperarea militari 
a acesteia in cazul tot mai probabil al unui război, întărind alianţa politică, 
şeful statului-major austro-ungar, Conrad von Hôtzendorf, a venit la Bucu- 


= esti spre a încheia o convenţie militară, care punea la punct condiţiile coope- 


rării între cele două armate împotriva Rusiei. Scrisori călduroase se schimbari 
între cei doi monarhi cu prilejul incheierii acestui act important. Desfäsurarea 
evenimentelor a arătat însă că astfel de acte tainice, încheiate între pereții 
unor cancelarii, cu știrea abia a citorva insi, nu puteau să schimbe înțelesul 
însemnatelor evenimente ce se petreceau pe marea arenă a politicii europene, 
în văzul si auzul popoarelor. 

Mari si adinci schimbări se anunțau în raporturile politice ale României 
cu ţările vecine. Politica tradiţională de amicitie cu Austro-Ungaria fusese 
zdruncinată. Brătianu, indată după ce luă frinele guvernului în mină, anunţă 
pe Waldburg, însărcinatul cu afaceri al Germaniei la Bucureşti, că evenimentele 
din Balcani au făcut să se ivească un dezacord real între interesele Romiâniei 
si ale Austro-Ungariei ; pe de altă parte, chestiunea românilor din Ungaria à 
luat un astfel de caracter incit, cu tot textul tratatelor, România, în caz de 
război, n-ar putea merge alături de Ungaria. 

Îngrijorată de astfel de prevestiri si spre a căpăta o orientare mai sigură 
decit cea pe care o putea da ministrul obișnuit de la Bucureşti, Ballplatz-ul * 
trimise în misiune specială pe contele Hoyos [28]. Acesta constată şi raportă 
că Austro-Ungaria e pe punctul de a pierde România, căci sufletul românesc 
este indreptat spre Transilvania. Situaţia ar putea fi salvată sau prin reforme 
în Ungaria, sau printr-un război victorios al Austro-Ungariei. 

O acţiune serioasă de reapropiere a României trebuia îndeplinită de un 
om cu mare auturilate si talent diplomatic. Pentru această misiune, guvernul 
austro-ungar trimise la Bucuresti pe contele Ottokar Czernin [29], om politic 
de mina întii, amic personal al arhiducelui moştenitor Franz Ferdinand (30) 
și prezumtiv ministru de Externe al viitorului împărat. 


* Sinonim cu Ministerul de Externe al monarhiei austro-ungare, după numele picţii unde cra 
sltuat localul acestui minister. 


98 


ee — = 
LA 
Pa pe | 0 


Arhidueele Franz Ferdinand Mostenitorul tronului Austro-Ungariei avea o 
şi misiunea centrală Czernin situaţie cu totul deosebită în monarhie, Ideile 
lui asupra organizării interne a Austro-Unga- 
riei erau revoluţionare [31]. El isi dădea seama că structura dualistă a monarhiei 
o duce la prăbușire. În special ura pe unguri. De aceea, programul politic al arhi- 
ducelui moștenitor tintea Ia desfiinţarea dualismului si transformarea Austro- 
Ungariei intr-un stat federativ. În ceea ce privea Austria, el se gindea să creeze 
patru state : german, ceh, sud slav şi polonez, care să fie în parte autonome, strins 
legate cu resorturile lor principale de Viena. Avea o mare aversiune pentru 
germanii sudefi din nordul Boemiei, care erau partizanii ideii pangermane. 
În ce privea pe unguri, influența acestora în monarhie trebuia considerabil 
micşorată, spre a da mari avantaje naționalităților, in special românilor. Era, 
în liniile ei mari, concepția de care compatriotul nostru, Aurel C. Popovici 
(32] — unul din intimii arhiducelui — o dezvoltase magistral într-o lucrare 
de mare valoare şi răsunet: Gross-Oesterreich (Austria Mare). Arhiducele nu 
făcea nici un secret din simpatia lui pentru România. El vizitase in anul 1909 
Cartea regală de la Sinaia. Primirea călduroasă ce i se făcuse de familia, regală, 
dé oficialitate şi de populaţie, atit lui cit si soţiei sale morganatice, pe care 
soțul său o iubea mult, dar care era rău tratată la Curtea din Viena, dăduse 
vizitei un colorit; politic si întărise legăturile sale de simpatie față de poporul 
român. Mai tirziu el concepu planul unirii Transilvaniei cu România, spre à 
constitui o Românie mare, care să intre ca stat federativ in Imperiul Habs- 
burgic. Această idee era împărtășită nu numai de ardelenii din jurul arhiducelui, 
dar si de unii bărbaţi politici din vechiul regat. În conversațiile intime pe care 
le-a avut cu Brătianu la Sinaia, arhiducele a dat bărbaţilor politici unguri 
calificativul de ,,mizerabili”, care trebuiau aduși la ascultare cu forţa, preva- 
zind că pentru aceasta va avea nevoie de concursul românilor. El lăsă pe Bră- 
tianu să înțeleagă simpatia sa pentru soluția Austriei Mari, cu întărirea puterii 
efective à impäratului, cu micşorarea influenței maghiare si cu o alianță intimă 
a românilor cu Imperiul, in felul situaţiei Bavariei in Reich-ul german. 
Avhiducele Franz Ferdinand a avut mai multe întrevederi cu împăratul 
Germaniei, una la Miramar si două la castelul său de vinätoare de la Konopiste, 
lingă vechea graniţă polonă, reşedinţa preferată a arhiducelui, mare pasionat 
de vinătoare si de cultura trandafirilor. Ultima intrevedere de la KonopiSte a 
fost cu două săptăimini înainte de atentatul de la Sarajevo. Discuţiile si hotări- 
rile luate de împăratul Germaniei si de viitorul împărat al Austro-Ungariei, 
strict personale si secrete, au rămas pind astăzi învelite de taină. Totuşi, din 
unele relatări făcute printr-o a doua mină, se poate deduce că chestiunea ungară 
și cea românească au format obiectul principal al acestei întrevederi supreme. 
Augustii convorbitori ar fi căzut de acord asupra a trei lucruri : a) România 
trebuie impăcată cu Bulgaria ; b) să se favorizeze apropierea bulgaro-turcă și 
t) cel mai important punct era că România trebuie păstrată negresit in alianţă, 
dindu-i-se asigurări in privinţa, menţinerii Tratatului de la Bucureşti. Wilhelm 
II a promis că va recomanda ambasadorului său Tschirschky de la Viena ca, 
de cite ori va intilni pe Tisza, să-l salute cu vorbele: ,,adu-ti aminte de ro- 
mâni”. Arhiducele a atacat cu violenţă sistemul politic al lui Tisza si al oligarhiei 
maghiare. Se presupune că arhiducele austriac ar fi reuşit să convingă pe im- 
perialul său prieten şi viitorul său colaborator de planurile sale federaliste, 
menite să dea o faţă nouă Europei Centrale. 
Misiunea lui Czernin la Bucuresti, trimis aci din iniţiativa arhiducelui 
moștenitor, avea deocamdată, indoitul scop : să se incredinteze la fața locului 


99 | 


oe 


ce valoare practică ar mai putea avea alianţa secretă a României cu Puterile 
Centrale şi, în caz negativ, să lucreze pentru o reactivare a ei. 

Misiunea contelui Czernin la Bucuresti n-a avut rezultate mai fericite. 
EI a fost nevoit să raporteze la Viena că bărbaţii politici cu greutate ai ţării 
s-au pronunţat, cu tot tratatul secret de alianță, în sensul ca politica exter- 
nă a României va fi de aci înainte „politica miinilor libere” şi că însuşi 
regele Carol i-a declarat că nu va putea face o politică contrarie opiniei publice 
a României actuale. În adevăr, propunerea făcută de Czernin la Bucureşti, ca 
tratatul secret de alianţă. să fie ratificat de parlamentul ţărilor respective si dat 
publicităţii, pentru a-i conferi mai multă greutate şi putere, fusese respinsă 
de regele Carol; tratatul rămăsese un petic de hirtie fără nici o importanță. 

Neputind nici a realiza o apropiere intre România si Austro-Ungaria 
pe baza schimbării raporturilor politice interne din Ungaria — la care se opunea 
categoric primul ministru ungar Tisza —, nici a înlocui România prin Bulgaria 
— idee simpatică ungurilor, dar la care se opunea Viena —, Czernin se märginea 
să constate că misiunea lui n-a reușit, urmind să-și pună soarta in miinilo 
viitorului. 


O dilemă istorică Raporturile noastre cu Austro-Ungaria 
luaseră acum cursul lor natural si liber, 
determinat de puternice legi istorice. 

Ori de cite ori o parte a unui popor se liberează de un jug politic si 

devine un stat national, el exercită o atracţie puternică asupra fracțiunii sau 
fractiunilor supuse încă dominatiilor străine. Istoria modernă si contemporană 
este dominată de aceste sfortäri pentru constituirea statelor unitare. Romania, 
iesiti de sub suzeranitatea turcească şi constituită intr-un stat ce cuprindea 
numai o jumătate a poporului românesc, trebuia să sufere legea generală. Două 
căi puteau duce la acest rezultat: 
1. Regatul român se alipea romanilor din Austro-Ungaria, intrind intr-o mare 
federaţie care ar fi inlocuit dualismul austro-ungar. Era cea mai înaltă si extremă 
aplicare a concepţiei lui Gross-Oesterrcich a arhiducelui moştenitor Franz 
Ferdinand. Ea a fost din cînd în cînd imbratisata si de unii oameni politici 
români. În Memoriile sale Czernin afirmă că, imediat după sosirea sa la Bucu- 
resti, însuşi marele patriot Nicolae Filipescu [33] i-a mărturisit simpatia sa 
pentru soluţia arhiducelui moştenitor, ca Romania Mare, realizată prin reunirea 
sa cu Transilvania, să intre în monarhia austro-ungară într-un astfel de raport, 
cum ar fi de pildă Bavaria față de Imperiul German. Astfel de planuri în- 
timpinau însă cea mai violentă opoziție a ungurilor si, cel putin cit timp im- 
päratul Franz Joseph era în viaţă, nu putea fi vorba nici de discutarea, necum 
de realizarea lor. Cu toată convingerea ce domnea în unele cercuri ale politicii 
austriece de dreptatea revendicărilor române, Austria era paralizată. £a era 
prizoniera Ungariei, politica ei era inspirată de interesele acesteia din urmă, iar 
unul din punctele cardinale ale politicii ungare era intoleranfa fata de natio- 
nalitati. Ungaria era strins legată de Austria — după expresia lui Czernin — 
ca o piatră de gitul unui om care se îneacă. 

2. Transilvania şi celelalte provincii române se alipese Regatului român inde 

pendent. Aceasta raminea singura soluție în cazul cind cea dinţii era irealizabilă. 

Dar ea nu era posibilă. decit fiind impusă cu forţa si era legată de dezmembrarea 

mouarhiei austro-ungare. Fatalmente, România trebuia. să se găsească, în caz de 

conflict european, de partea opusă Austro-Ungariei, luptind pentru nimicirea 
ei. Era singura cale pentru realizarea unităţii depline a românilor. Fatalitatea 
istorică împingea Romania pe această cale cu o inexorabili necesitate. 


100 


ER 
i; = 


Li 


__ [ata pentru ce misiunea contelui Czernin fusese condamnată să nu aibă 
nici un succes. 


Încercări de apropiere Evenimentele balcanice apropiaseră, după 

ruso-remane treizeci si cinci de ani de răceală si osti- 

litate, Rusia de România. Era datorită 

oamenilor de stat, conducători ai politicii celor două principate deosebite si 
vasale Turciei. 

Cu aceste idei, Sazunov porni la acţiunea de apropiere a României, incer- 
cind să risipească „prejudecățile opiniei publice române si ale guvernului român 
impotriva vecinei de la răsărit”. Aceasta era o condiţie prealabilă pentru îm- 
păcare, pentru renunțarea României la o orientare politică greșită, si pentru 

Negarea unei noi prietenii, care putea „să-i fie de mare ajutor la reconstituirea, 
sa naţională, devenită posibilă prin evenimentele care erau inevitabile” 

Profitind de împrejurarea că, in urma evenimentelor din Baleani, politica 
guvernului Brătianu începuse să se emancipeze de tutela austro-ungară, Sa- 
zonov caută să cistige increderea ministrului român la Petersburg, C. Diamandy, 
pe care-l ştia ca fiind dintre intimii lui Brătianu. În același timp, el dădu 
instrucţiuni reprezentanţilor ruşi din România să creeze raporturi cit mai 
bune cu putință cu societatea si guvernul român si convinse pe ţarul Nicolae 
să facă primii pași de apropiere fata de Romania. 

Caa-dintii manifestare de prietenie, după o lungă perioadă de răceală, a 
fost acordarea de către tar regelui Carol I à bastonului de mareșal, în adu- 
cerea aminte a biruintei Comune a aliaţilor in războiul din 1877—1878. Un 
membru al familiei imperiale, marele duce Nicolae Mihailovici, a fost însărcinat 
să meargă în România spre a înmina cu mare solemnitate bastonul. Acest gest 
a făcut o impresie deosebită asupra cercurilor române, cu care marele duce a 
avut convorbiri asupra situaţiei politice si à desfäsurärilor ei viitoare. 

Putin timp după aceasta, cu prilejul inaugurarii la Petersburg a monu- 
mentului înălţat in memoria marelui duce Nicolae Nicolaevici, fostul genera- | 
lisim al armatelor ruse in războiul din '77—18, ţarul a invitat si Curtea română, 
si reprezentanți ai armatei române. Primind invitaţia, s-au dus la Petersburg 
principele moştenitor Ferdinand, principesa Maria, fiul lor principele Carol 
si o delegaţie de otiteri din diferite unităţi ale armatei. Perechea princiară 
română a petrecut o săptămină la Tarskoe Selo [34]. Această vizită a dat 
prilej să se vorbească de o eventuală căsătorie a principelui Carol cu marea 
ducesă Olga, fiica cea mai mare a perechei imperiale ruse; evenimentul era 
privit cu simpatie de ambele curți. 

Seria, acestor manifestări de apr opiere a culminat cu bizita pe care far ul, 
insotit de intreaga familie imperială rusă, a făcut-o suveranilor români la 
Constanta, la 2 iunie 1914. Vizita a fost pompoasa si cordialä. Ministrul rus 
Sazonov însoțea pe tar. El a fost primit de regele Carol intr-o lungă audienţă. 

n cursul ei, regele a intrebat pe ministrul rus dacă prevede posibilitatea unui 
război european. Sazonov a răspuns categoric că, dacă Austro-Ungaria atacă 
Serbia, războiul european este-inevitabil-(;,pourvu que l’Autriche ne touche 
pas à la Serbie”) [35]. Regele — povesteşte Sazonov — a rămas un moment 
ginditor, apoi a răspuns : „Să sperăm că nu o va face”, la care nădejde, Sazonov 
s-a asociat din toată inima. 

Citeva zile mai tirziu, regele Carol, impresionat de declaraţia atit de 
categorică a conducătorului politicii externe ruseşti, à comunicat-o lui Czernin, 
ministrul Austro-Ungariei care, la rindul lui, a informat imediat guvernul din 
Viena. Din nenorocire, avertismentul n-a fost înţeles. 


101: 


După plecarea ţarului, Sazonov a venit la Bucureşti, însoţit de baronul 
Schilling, ajutorul său, spre a lua contact mai apropiat cu conducătorii politicii 
române si cu reprezentantul său [36]. Apoi a făcut o călătorie la Sinaia, spre 
a vizita castelul Peles. În compartimentul din vagon, unde erau Sazonov, 
Brătianu, Poklevski-Koziel si Diamandy, conversaţia alunecă asupra încordării 
politice. Poklevski întrebă pe Brătianu dacă, în cazul cind Austria atacă Serbia, 
România se va simţi legată prin obligaţiile tratatului să ia partea Austro- 
Ungariei? Brătianu ocoli răspunsul, întrebind la rindul său pe Sazonov dacă 
Rusia intenţionează să facă războiul. Sazonov a dat asigurări despre intențiile 
sale pacifice, adăugind că totuşi Rusia nu va rămine impasibilă dacă Serbia va 
fi atacată. Brătianu a declarat că, in caz de război, România va proceda după 
cum ii vor cere interesele sale proprii. Conversatia fu raportată de Sazonov 
ţarului, cu interpretarea că România nu se crede obligată să participe într-un 
război in care interesele sale nu sint direct în joc. Iar Brătianu se grăbi să 
comunice declaraţia lui Sazonov la Berlin, spre a servi cauza păcii [37]. 

După Sinaia, Brătianu [38] i-a propus lui Sazonov să facă o excursie 

peste Carpaţi. Prin fata jandarmilor şi vamesilor unguri postați la punctul de 
frontieră de la Predeal, uluiti de neasteptata apariţie, automobilul celor doi 
conducători de stat à trecut cu viteză şi a coborit pantele Timișului, inaintind 
cîţiva kilometri in pămintul Transilvaniei. Plimbare simbolică, care a făcut 
mult singe rău diplomaţiei vieneze si a prilejuit proteste. „Această excursie — 
comentează Sazonov — a fost expresia simbolică nepremeditată a solidarității 
politice näscinde dintre Rusia şi România”. 
Oricare ar fi fost sentimentul cu care lumea politică din România privea aceste 
manifestări, si mai ales vizita de la Constanţa, al cărei caracter politic nu se 
putea tăgădui cu oricită rezervă se putea primi sinceritatea demonstrațiilor 
ruseşti de prietenie, marea lor importanţă istorică era lucru în afară de orice 
controversă. Pentru întiia dată, de la 1878, Rusia ne întindea o mină priete- 
nească şi aceasta se făcea în momentul cind se plănuiau evenimente consi- 
derabile, cind în aer plutea ceva din misterul marilor prefaceri ! 


Austria se decide la Austro-Ungaria iesise infrintä din Pacea 
o politica agresivă de la Bucuresti. 

De citäva vreme, monarhia intrase intr-o 
crizä gravä. Ultimul ei mare succes diplomatic, anexarea Bosniei si Hertego- 
vinei [39], fusese sunetul de clopot funerar al prestigiului ei. Pentru observa- 
torii avizaţi, Austro-Ungaria era în declin politic. Menirea ei fusese de a realiza 
în pragul Orientului un mare și solid bloc creştin care să îndiguiască mersul 
victorios al Islamului spre Europa Centrală. Decadenta si agonia Turciei făcuse 
inactuală această misiune. Deşteptarea la viaţă a micilor state balcanice, foste 
supuse ori vasale Imperiului Otoman, schimbase cu totul problema. Din putere 
ocrotitoare, Austro-Ungaria ajunsese să fie considerată ca sugrumätoare 4 
libertăţilor popoarelor, ţinute impotriva voinţei lor într-o alcătuire politică 
artificială şi apăsătoare. Tendinţa de eliberare a popoarelor, satisfăcută dinspre 
partea Turciei, se întorcea acum impotriva Austro-Ungariei. Marea monarhie 
habsburgică devenise „al doilea om bolnav al Europei” [40]. De altfel, monarhia 


* În amintirile sale, publicate in ,,Revue des Deux Mondes”, sub titlul: „La grande guerre 
vue du versant oriental” (1 Janvier 1928), Diamandy scrie că in timpul conversatiei din vagon, 
spiritele erau tulburate d: d:peș-le primite din Viena, und: ostilitatea cercurllor milltare austro-ungare 
impotriva Serbiei, din cauza asasinării arhiducelui Franz Ferdinand, creștea mereu. Este o confuzie 


de date, căci călătoria a avut loc la 2 iunic, iar atentatul a fost săvirşit abia la 29 iunic, adică 27 de 
zile mai tirziu. 


102 


austro-ungară avea o structură singulară si o poziţie anacronică in Europa. 
Nu era o naţiune, ci un stat artificial, o birocratie, o dinastie. În mijlocul ten- 
dintelor nationale ce se afirmau cu putere din ce în co mai mare, Austria voia 
să-şi menţină cu forţa existenţa de stat artificial. Veleitätile agresive ale Aus- 
triei erau zvireolirile unui muribund. Ele aveau ca scop să împiedice evoluţia 
naturală a popoarelor către constituirea de state naţionale. Către sfirsitul 
crizei balcanice, Austro-Ungaria era pe punctul de a declara război Serbiei, 
ca s-o împiedice de a-şi deschide ieşire la Adriatica. Opunerea formală a Italiei*, 
declaraţiile României si rezistenţa Germaniei au împiedicat-o de la acest plan 
funest. Toate sfortärile Austriei tindeau spre a pune piedici la sporirea forţei 
și prestigiului micilor state vecine, deoarece ea simțea că aceasta va avea ră- 
sunet în sinul conationalilor din monarhie. Era evident, nu numai pentru 
duşmani, dar si pentru prieteni, că Austro-Ungaria trece printr-o criză foarte 
gravä, care poate să-i provoace lichidarea. Împăratul Wilhelm al Germaniei 
{41] mărturisea ininistrului rus Vitte |42] că e neliniștit de situaţia interioară 
a Austro-Ungariei si că Habsburgii au scăpat friul din mina. Ministrul german 
de Externe Jagow, presimtind sfîrşitul, exclama într-o conversaţie cu ininistrul 
nostru la Roma: ,, Quelle curee cela serait!” (43). 

Războiul baleanic a dat un impuls si mai mare mișcării naționalităților, 
care frăminta monarhia. Tendintele separatiste se accentuau. O ideologie 
austro-ungară nu mai exista decit in mintea citorva conducätori. Vechile 
așezări nu mai corespundeau cu aspiraţiile popoarelor ce alcătuiau conglo- 
meratul austro-ungar. Vechea construcţie hodorogită piriia din toate incheie- 
turile. Austro-Ungaria n-a avut norocul să posede în această epocă fatală un 
bărbat de stat cu vedere clară si cu mare autoritate, care să impună măsurile 
radicale de salvare. Programul arhiducelui moștenitor Franz Ferdinand, cău- 
tind o nouă forma de echilibru, sistem trialist — cu slavii intrind ca al treilea 
element — ori sistemul federalist, se lovea de anchiloza intelectuală a impä- 
ratului — „der alte Herr” [44] — prea bătrin ca să-şi asimileze astfel de ino- 
vatii, si de orbirea ungurilor. Înțelegerea de la Konopiste [15]trebuia să aducă 
soluţia mintuitoare de a cărei urgenţă impäratul Wilhelm era tot atit de convins 
ca şi arhiducele moștenitor. Dar aceasta era o soluţie pentru mai tirziu. 

Austria lui Berchtold si a lui Conrad [46] nu vedea scăparea decit in 
provocarea de lovituri externe care să-i inalfe prestigiul. Cea mai mare primejdie, 
cea care trebuia înlăturată in primul rind, venea dinspre Serbia. Dirzenia 
sirbilor, încurajată de succesele obţinute in cursul Războiului balcanice, trebuia. 
infrintä. Era chestie de viata ori de moarte pentru monarhie. De aceea, Austria 
luă hotärirea să înceapă o politică agresivă în Balcani spre a zdrobi intii Serbia. 
După Serbia, va veni rindul României. O astfel de politică era îndrăzneață și 
riscantă, căci putea provoca un război cu Rusia. Ea nu putea fi întreprinsă 
fără consimtamintul si sprijinul puternicului aliat german. De aceea, în iunie 
1914, Ballplatz-ul pregăteşte un lung si important memoriu, adresat impära- 
tului Wilhelm al II-lea [47], în care se descriu noile stări politice create de 
Războiul balcanic ; se cere Germaniei ajutorul ei pentru noua politică îndrep- 
tată impotriva Serbiei şi României. Memoriul n-a putut fi înaintat decit două- 
trei zile după săvirşirea atentatului de la Sarajevo ; el era însoţit de o serisoare 
autografă a impäratului Franz Joseph. Textele memoriului si ale serisorii 


* În Camera italiană, Giolitti făcu la 3 decembrie 1914 revelaţia senzalionalä că, in toiul 
conflictului balcanic, In iulie 1913, Austro-Ungaria se hotärise să atace Serbia si că apelase la 
Germania şi Italia, ca cele două ţări aliate să recunoască această acţiune ca defensivă, provocind 
casus foederis. Bethmann-Hollweg și Giolitti n-au împărtăşit însă acest punct de vedere și au sfătuit 
Austro-Ungaria să păstreze o rezervă prudentă, evitindu-se astfel izbucnirea cu un an mai inainte a 
războiului mondial. 


103 


constituie documente istorice de mare importanţă : ele sint dovada intenfiilor 
dușmănoase ale Austro-Ungariei faţă de România. 

Memoriul lui Berchtold constată că „alianța României cu Puterile Cen- 
trale fusese un factor de înalt pret pentru superioritatea militară a Triplei 
Alianțe”, dar că România este acum, in urma ultimelor evenimente, ca şi 
pierdută pentru Tripla Alianţă. „În opinia publică românească s-a produs un 
reviriment foarte adinc si e afară de orice îndoială că vaste cercuri ale armatei, 
ale lumii intelectuale şi ale poporului sint cistigate pentru noua orientare à 
României, către o politică de accesiune spre Rusia, al cărei scop ar fi dezrobire: 
fraţilor de peste Carpaţi”. Mai departe, Berchtold, trăgind consecinţe din si 
tuatia pe care această politică o provocase, mărturiseşte că : „ipoteza. cooperări 
României cu Austro-Ungaria, în caz de conflict, a devenit caducă” si că ,,mo 
narhia nu poate avea nici măcar siguranţa absolută impotriva unei agresiuni 
române”. Autorii documentului se mai pling impotriva regelui Carol, cart 
primise pe tar la Constanţa şi pe care-l acuzau că se depărtează de Austria 
în ciuda tuturor „observaţiilor amicale”. Ei nu se mai puteau aștepta la o 
schimbare favorabilă şi conchideau că Austria trebuie să renunțe, atit fata de 
România, cit si faţă de Serbia si de Rusia, la ceea ce numeau cu un ton dispre 
tuitor: „politica așteptărilor liniștite”. De aceea, ei propun: din punct d 
vedere militar, construirea de fortificaţii in contra României, din punct de 
vedere politic, un adevărat șantaj : o alianţă a Puterilor Centrale cu Bulgari: 
si eventual cu Turcia, „pentru à face să esueze succesul aproape sigur al politici 
de încercuire pe care o face Rusia”. România pusă astfel între două focuri 
între unguri la nord si bulgari la sud, va trebui să se resemneze si să primeasci 
„„prietenia” acestor doi buni şi leali vecini! 

În scrisoarea sa personală, Franz Joseph scrie lui Wilhelm al II-lea: 
„„Sforţările guvernului meu trebuie să aibă de aci inainte ca tel izolarea si mic. 
sorarea Serbiei”. În prima etapă se va căuta întărirea Bulgariei. Apoi se va 
căuta împăcarea Greciei cu Turcia şi cu Bulgaria, pentru a reconstitui liga 
balcanică sub auspiciile Triplei Alianțe. Amenințarea cea mai mare este la 
adresa României, aliata rebelă, care manifesta veleitäti de a se sustrage de 
sub influența austro-ungară. ,,S4 arătăm la Bucuresti lămurit si fără echivoc 
că amicii Serbiei nu pot fi şi amicii nostri si că România nu va putea nici ea 
să conteze pe noi ca aliaţi, dacă nu se desparte de Serbia şi dacă nu reprimi 
din toate puterile ei agitația îndreptată la ea în ţară împotriva existenței 
imperiului meu”. 

Memoriul era gata de la 24 iunie. Expedierea lui la Berlin a suferit insi 
o intirziere de citeva zile, pentru ca împăratul să-şi poată scrie scrisoarea, s 
autografä. Dar in acest timp se intimplä atentatul de la Sarajevo, care dă w 
impuls nou iniţiativelor austro-ungare. 


Atentatul de lu Sarajevo În istoria vieţii de toate zilele, evenimer- 
şi crima de la Viena tul de la Sarajevo este un asasinat can 
ingrozeste : doi oameni de treabă au fost 

ucişi, doi copii au rămas orfani. Privit sub aspectul istoric, el apare ca o tragică 
fatalitate, ca un fapt simbolic. Arhiducele, cu toată atitudinea sa de simpatie 
faţă de români, se dusese însă la Sarajevo ca să reprezinte acolo cea mai odioasi 
idee politică : oprimarea violentă si cinică a unui popor. În fata lui se ridică 
firavul licean Princip, ca incarnatie inconștientă a näzuintelor de libertate ale 
aceluiași popor. În focurile de revolver de pe cheiurile Bosnei a lucit scinteis 
iscată de ciocnirea a două forte contrarii, cu elementara fatalitate a cataclis 
melor care aduc präbusirile sau creaţiile. Atentatul e folosit de cei doi palatini 


104 


a 


ai monarhiei austro-ungare, Berchtold şi Conrad von Hôtzendorf ca să „rezolve” 
chestia sirbească, chiar cu preţul dezlänfuirii unei catastrofe. Berchtold co- 
municä lui Tisza intenția sa de ,,a profita de crima de la Sarajevo pentru a 
regula conturile cu Serbia”. Pretextul era cuprins in acuzaţia oficială că Serbia 
a participat la pregătirea acestui asasinat, incurajind în ţară la ea propaganda 
pansirbă indreptată împotriva monarhiei austro-ungare si chiar a ajutat ma- 
terialmente organizarea atentatului. 

În sfirşit, scrisoarea împăratului Franz Joseph către Wilhelm al II-lea 
e gata. Ca urmare a evenimentelor, bătrinul împărat îi mai adaugă un post- 
scriptum cominatoriu : „Necesitatea, impune ca monarhia să rupă cu o mină 
viguroasă reţeaua pe care adversarii săi voiau să i-o arunce pe cap ca un lat”. 
La 4 iulie, contele Hoyos, directorul cabinetului lui Berchtold, pleacă la Berlin 
cu cele două mesaje pe care, prin contele Szôgrény, ambasadorul austro-ungar 
la Berlin, le remite împăratului Wilhelm al II-lea. Răspunsul acestuia este ca- 
tegoric : Austria poate să conteze pe sprijinul necondiţionat al Germaniei. 
În ce priveşte România, scrisoarea autografä a lui Wilhelm al II-lea cu data 
de 14 iulie, cuprinde rindurile : „Am dat ordin insärcinatului meu de afaceri 
de la Bucuresti să vorbească regelui Carol I in sensul indicatiilor tale şi, men- 
ţionind noua situaţie creată de ultimele evenimente, să-i demoustreze necesi- 
tatea de a se depărta de Serbia şi de a opri propaganda îndreptată împotriva 
statelor tale”. 

Regele Carol nu se intimidează de ameninţări ci, din contra, crede de 
datoria sa să-şi intrebuinteze toată autoritatea spre a împiedica alunecarea pe 
panta fatală ce duce la conflagrație. Însărcinatului de afaceri al Germaniei la 
Bucuresti, Waldburg, îi declară : „Austro-Ungaria şi-a pierdut capul. Datoria 
Berlinului este să intrebuinteze toată influența sa ca să modereze veleitatile 
războinice ale Austro-Ungariei. Căci, reamintind comunicarea făcută după 
vizita ţarului la Constanta, Rusia nu va tolera o agresiune a Austriei impotriva 
Serbiei. Si regele Carol nu scapă nici un prilej de a inmulti avertismentele sale 
la Berlin şi Viena. Revocă concediul lui Beldiman, ministrul României la Berlin 
ca să aibă acolo, în zilele de criză, pe reprezentantul său pentru comunicări 
urgente şi impärtäseste nedumeririle si temeiurile sale unui diplomat german, | 
astfel ca ele să fie aflate la Berlin: „Eu tin la Tripla Alianţă. Pe vremea lui 
Bülow (48), centrul ei de greutate era la Berlin; acum pare a se fi deplasat 
spre Viena, ceea ce îndepărtează simpatiile României pentru Germania, şi 
aceasta nu rămine nepedepsit. Am impresia că se fierbe ceva. Se pare că cei 
de la Berlin şi Viena pregătesc o procedare energică împotriva Serbiei. Cred 
că nu se va face nimic fără să fiu prevenit”. 

Dar glasul raţiunii nu mai putea fi auzit de conducătorii Austro-Ungariei. 

Sigură fiind de ajutorul Germaniei, Austro-Ungaria se aruncase orbeste pe 
calea ce duce la război. Atentatul contra arhiducelui era un pretext minunat 
spre a da o aparenţă de justiţie şi moralitate unei acţiuni care, în realitate, era 
pregătită mai dinainte. Ultimatum-ul către Serbia a fost redactat in astfel de 
termeni, incit el să nu poată fi primit de guvernul sirbesc, făcind cu chipul 
acesta războiul inevitabil. Marele consiliu ţinut la 7 iulie 1914 la Viena, sub 
preşedinţia contelui Berchtold, ajunse la concluzia, consemnată în protocolul 
oficial, că: „un simplu succes diplomatic, chiar dacă s-ar termina printr-o 
strălucită umilire a Serbiei, ar fi fără nici o valoare si va trebui, prin urmare, 
să se pună Serbiei astfel de condiţii, pe care ea să nu le poată accepta, ceea 
ce ar deschide calea unei soluţii radicale, printr-o interventio armată”. 


105 


Sovaielile și răspunderea O istorie  tendentioasä a incercat să 
lui Tisza atenueze sau chiar să tăgăduiască răs- 
punderea conducătorului politicii ungare 
în provocarea conflictului care a singerat omenirea, Punctul de plecare al 
acestei încercări este soväiala manifestată de Tisza în primele zile ce au urmat 
atentatului. În realitate, această foarte scurtă perioadă de opoziţie la decla- 
rarea războiului n-a fost determinată de oroarea războiului, nici de scrupule 
morale, ci pur si simplu de prudenţă si consideraţii de oportunitate, găsind 
că „momentul actual nu este propice, fiind dat că am pierdut Romania fără 
| să fi cistigat încă Bulgaria”. Cu cinism, Tisza serie împăratului Franz Joseph 
| | | la 1 iulie că ,,va fi foarte usor să se găsească in situaţia din Balcani un cases 
| belli [49]; la momentul propice se va trage un motiv de război din chestiunile 
| | cele mai diverse”. 
"| | Aceste motive de oportunitate care ar dicta aminarea declaraţiei de 
H război pentru o altă ocazie, Tisza le dezvoltă peste o săptămină într-o altă, 
| serisoare trimisă lui Franz Joseph: „un atac contra Serbiei ar provoca fara 
îndoială intervenţia Rusiei si va urmau un război mondial . . .Sub presiunea opiniei 
publice, România nu va putea rămîne nici ea neutră... Într-un astfel de 
conflict, am risca deci să ne aflăm în faţa Rusiei şi a României, ceea ce ar 
reduce foarte mult șansele noastre de izbindä”’. Tisza preconizează o acțiune 
de intimidare a României prin alianța Austro-Ungariei cu Bulgaria, căreia 
trebuie să i se promită avantaje pe socoteala Serbiei. În acest caz, „balanţa 
puterilor se va schimba în avantajul nostru si deci vom putea amina pentru mai 
tirziu încheierea socotelilor”. Cu o ipocrizie rafinată, Tisza propune metoda 
care va duce inevitabil la război, dind însă lumii impresia că el à fost impus 
Austro-Ungariei : „Trebuie să putem dovedi Universului că, dacă ne-am 
hotărit la război, eram în stare de legitimă apărare”. Această metodă ar 
consta în trimiterea unei note la Belgrad, arătind exigenţele Austro-Ungariei ; 
dacă nota ar rămine fără răspuns satisfăcător, va trebui să se replice cu un 
ultimatum si, numai după sfirsitul termenului, să începem ostilitățile. Cu 
astfel de procedare, crede Tisza, răspunderea va cădea intreagă asupra 
versarului. Va mai avea avantajul că „vom mări şansele acţiunii germane 
la Bucuresti si poate chiar Rusia s-ar abtine de a se amesteca in luptă”. 
Evoluţia lui Tisza spre ideea războiului face paşi repezi. Ceea ce-l pre- 
ocupă nu este războiul în sine, ci justificarea lui în faţa opiniei publice euro- 
pene. Trebuie să facem o declaraţie, continuă el, că nu urmărim nici distru- 
gerea, nici anexarea Serbiei, dar ,,Serbia va trebui micsoratä în favoarea 
Bulgariei, Greciei şi Albaniei, de teritoriile pe care le-a cîştigat în ultimul 
război balcanic. Cit despre noi, ne vom mulțumi cu rectificarea citorva puncte 
importante ale frontierei noastre strategice. Dacă vom mai cere și restituirea 
cheltuielilor noastre de război, sintem asiguraţi că vom tine multă vreme 
Serbia in miinile noastre. Dacă Serbia cedează exigenţelor noastre, va trebui 
să-i primim supunerea, multumindu-ne că i-am frint mindria ; această victorie 
ne va permite să urmărim în Bulgaria si în celelalte state balcanice o politică 
profitabilă”. 
Repulsia lui Tisza impotriva anexărilor de teritorii pe seama Serbiei, 
era explicabilă prin teama de a nu spori populaţia slavă din imperiu, ceea 
ce ar fi micsorat importanţa politică a elementului ungar. Aceeaşi consi- 
deratie îi va inspira mai tirziu şi atitudinea faţă de România, în timpul dis- 
cutiilor Păcii de robire de la Bucureşti din 1918. 
În tot timpul discutiilor provocate de criza sirbeascä, Tisza e preocupat 
în primul rind de chestiunea atitudinii românilor: „tot ce am cistigat ca 
prestigiu prin purtarea noastră hotărită fata de sirbi, va fi pierdut, dacă 


=== 


106 


ne vom lăsa intimidati de români. Cu ajutorul bulgarilor, vom putea ţine 
in friu România”. Aceasta este ideea fixă a conducătorului politicii ungare; 
ea singură îl face să privească cu prudenţă perspectiva unei declaraţii de 
război împotriva Serbiei. 

Dar aceste consideraţii de oportunitate incep să dispară. Tisza se lasă 
convins. Conversiunea sa la ideea războiului imediat se îndeplinește repede. 
La 14 iulie, contele Szogyeny, ambasadorul Austro-Ungariei la Berlin, rapor- 
tează : ,,D. de Tschirschky [ambasadorul german la Viena] instiinfeazä că 
contele Tisza l-a văzut în timpul ultimei lui sederi la Viena si l-a asigurat 
că-şi retrage toate rezervele pe care le făcuse la inceput si că era acum cu 
totul pentru o acţiune energică ; de altfel, contele Tisza, în declaraţia pe care 
a făcut-o ieri în Parlament, s-a exprimat complet în acest sens”. Telegrama 
însăşi a lui Tschirschky, raportind conversaţia avută cu Tisza, reproduce 
cuvintele acestuia : ,,...fiecare zi mi-a intărit convingerea că monarhia trebuie 
să ia măsuri energice, ca să-şi arate puterea de viaţă si să pună capăt stărilor 
intolerabile din sud-est [Serbia si România). M-am decis cu multă greutate 
pentru război; sint însă acum pe deplin convins de necesitatea lui şi voi 
lupta din toate puterile mele pentru mărirea monarhiei”. Ambasadorul adaugă 
că acordul e acum complet şi: „nota va fi astfel redactată, incit primirea, 
ei [de către Serbia] să fie cu desävirsire exclusă”. El sfirseste arătind că Tisza 
i-a strins mina cu căldură şi i-a zis: „Strins uniţi, să privim liniștiți viito- 
rul”. Iar impăratul W ilhelm, plăcut impresionat, a scris pe marginea rapor- 
tului adnotatia : „În sfirsit, iată un om!” 

Așadar, încercarea de a prezenta pe Tisza ca adversar al războiului 
nu are nici un temei serios. Rezistenţa a fost de scurtă durată şi dictată de 
temeri inspirate de oportunitate ; ele au cedat însă curind în fata inversunatei 
sale porniri de distrugere a ţărilor pe care sovinismul ungar le considera 
ca primejdioase Ungariei. Răspunderea lui Tisza este deci întreagă. Alături 
de Berchtold, Tisza, poartă vina — ori meritul — dezläntuirii războiului 
mondial. 

Si totuşi, planul urzit cu atita dibăcie, era cit pe-aci să nu izbuteascà : 
Serbia a primit toate condiţiile ultimatum-ului, oricît erau de jignitoare 
pentru demnitatea ei naţională [50]. Cu toate acestea, Austro-Ungaria ii 
declară război si, o săptămînă mai tirziu, războiul mondial se angajase. 

Politica austro-ungară, cea mai lipsită de scrupule pe care a înregistrat-o 
o istorie, reușise. Pindind sugrumarea a două state mici, care-şi căutau dreptul 
la viaţă naţională, politica austro-ungară prinsese prilejul nesperat ce i se 
oferise de asasinarea arhiducelui moştenitor, spre a se azvirli asupra unuia 
din cele două state, provocind catastrofa mondială. Dar exploatarea cada- 
vrelor nu e totdeauna o afacere rentabilă. Si, în preajma imperialului cadavru, 
cei doi morticoli, Berchtold si Tisza, săpau groapa propriului lor imperiu. 


NOTE 


[1] Aleksandru de Battenberg, tar bulgar (1879— 1886). 

(2) Ştefan Stambolov (1854—1895) — om politic bulgar, luptător pentru eliberarea națională 
a Bulgariei. Spre sfirşitul vieţii a avut o orientare politică progermană si proaustriacă. 

(3] Referire la răscoala din Rumelia orientală (18 septembrie 1885), pentru unirea cu cnezatul 
bulgar. 


107 


[4] Sursele de informaţii privind raporturile româno-bulgare in această compiexă etapă 
istorică sint bogate și permit selectarea citorva : Velichi C., La Roumanie ef les mouvements nationaux 
des Balkans (1840— 1877), comunicare la primul Congres International de Studii Sud-Est Europene, 
I, Sofia, 1969, p. 301—310; Ciachir N., La diplomatie roumaine dans les Balkans. 1868— 1900, în 
+ Balcanica”, Beograd, nr. 8, 1977, p. 371— 383; Velichi, C., România si Renașterea bulgară, Bucwesti, 
Editura Ştiinţifică și Enciclopedică, 1980 ; Ciachir N., Hristo Botev v Ruminija, Nauk i Izkustvo, Sofia, 
1980 ; Ciachir N., România şi fdrile balcanice în perioada 1878— 1900, in Rd, 33, nr. 2, 1980, p. 327— 352 ; 
Ciachir N., Forme ale colaborării militare a poporului român cu popoarele sud-est europene in lupta anti- 
olomană (secolele XIV—XIX), in FIMPR, vol. X, Bucuresti, Editura Militară, 1982, p. 131—146; 
Ciachir N., Statele din sud-estul Europei şi lupta lor pentru independență, in Ad], XXXIX, nr. 3, 1983, 
p. 54—70; Traikov V., Curente ideologice şi programe din mişcările de eliberare naţională din Balcani 
pină în anul 1878, Editura Ştiinţifică si Enciclopedică, Bucureşti, 1986. 

(5] Tratatul de pace ruso-turc de la San-Stefano a fost incheiat la 3 martie 1878. In ceca ce 
privește Bulgaria, se recunoștea autonomia principatului bulgar şi i se atribuiau intinse teritorii. 

(6) Tratatul de pace de la Berlin (1878) a redus teritoriul principatului bulgar, vasal Turciei, 
läsind Bulgaria de sud ş.a. — ca regiune autonomă — in cadrul Imperiului Otoman. 

{7} In decembrie 1889 — februarie 1890, F. Engels constata că ,,in prezent situaţia din Europa 
este dominată de ... : 1) anexarea Alsaciei și Lorenei de către Germania; 2) tendinţa Rusici ţariste 
de a cuceri Constantinopolul ..."”” Tarismul nu a renunţat niciodată la politica de obţinere a Jarigra- 
dului „ca a treia capitală rusă, alături de Moscova si Petersburg...” (K. Marx, F. Engels, Opere, vol. 22, 
Bucureşti, Editura Politică, 1965, p. 17, 44). 

(8) Privitor la Macedonia vezi Macedonia. Documents and Materials, Sofia, Bulgarian Academy 
of Sciences, 1978. 

(9] Ferdinand I de Saxa-Coburg (1897—1918). Tar din 1908. 

[10] +... În ceea ce priveşte partea românească, ar trebui ca prin luarea Dobrogei, această 
frontieră a Dunării vădit naturală să revină bulgarilor. Astfel, în vederea acestui rezultat, lucrează 
mai mult sau mai puţin deschis — după caz — întreaga politică bulgară”. 

(11) Cauzele conflictului balcanic, interesele statelor din sud-estul Europei şi cele ale marilor 
puteri, primul război balcanic și tratativele care i-au urmat au reţinut atenţia a numeroşi istorici. 
Dintre lucrările româneşti semnaläm : Velichi, C., Les relations roumano-greques pendant la période 1878 — 
1911, in RESEE, nr. 3, Bucuresti, 1969, p. 509— 542 ; Velichi C., România tn sud-estul Europei 1800— 
1912, în România în sud-estul Europei. Culegere de studii, Bucuresti, Editura Politică, 1979, p. 80— 
148; Popa M. N., Primul rdzboi mondial 1914—1918, p. 107—116; Afirmarea statelor naționale 

independe nle unitare din sud-estul Europei (1821— 1923), coord. Moisuc Viorica, Calafeteanu I., 
București, Editura Academiei R.S.R., 1979; N. Chiachir, Diplomaţia europeană în epoca modernă, 
Editura Ştiinţifică și Enciclopedică, Bucureşti, 1984. 

[12] Campus Eliza, Situația internațională înlre 1912— 1918 in lumina tezelor leniniste, tn 
Situaţia internațională din primele două decenii ale secolului al XX-lea in lumina tezelor lui Vladimir 
Ilici Lenin — Culegere de studii —, Bucuresti, Editura Academiei R. S. Romania, 1970, p. 63—122; 
Renouvin, P., Le XIX® siècle, 11. De 1871 1914. L'apogée de l'Europe. Histoire des relations înterna- 
tionales, tome sixième, publiée sous la direction de Renouvin P., Paris, Hachette, 1955, p. 
225— 227; Fischer F., Krieg der Jllusionen. Die deutsche Politik von 1911 bis 1914, Düsseldorf, Droste 
Verlag, 1969, p. 205—230, 289—323. 

[13) Grey, Sir Edward of Fallodun (1862—1933), ministru de Externe al Marii Britanii 
(1905— 1916). 

[14] Încheiată la 26 aprille/9 mai 1913 prin semnarea unui protocol în virtutea căreia Bulgaria 
ceda României Silistra şi alte citeva mici teritorii în sudul Dobrogei. 

(15] Fortul Arab-Tabia făcea parte din sistemul de fortificaţii al Silistrei. 

[16]Participanţii la Conferinţa de la Petersburg a ambasadorilor Marilor Puteri semnatare ale 
Tratatului de la Berlin din 1878 au ajuns la parafarea unui protocol international la 26 aprilie/ 
9 mai 1913. 

[17] Prim-ministru al României în perioada martie 1912— ianuarie 1914. 

[18] Nicolae al II-lea, tar al Rusiei în anii 1894—1917. 

(19] Tarul Bulgariei din 1908 pind tn 1918. 

[20] Giuseppe Giolitti (1842— 1928), om politic si de stat italian, iniţiatorul unor reforme sociale ; 
prim-ministru in perioadele mai 1892 — noiembrie 1893, noiembrie 1903 — martie 1905, mai 1906— 
decembrie 1909, martie 1911 — martie 1914. 

[21] Rege al României din martie 1881 pina in octombrie 1914. 

[22) Vezi Documente diplomatice. Evenimentele din Peninsula Balcanică. Acţiunea României. 
Septembrie 1912— august 1913. Cartea Verde, Bucureşti, 1913; Ciachir N., Revenirea Dobrogei la aria 
de viafà a statului român, consecință a permanenfei populației românești pe pämintul dobrogean (1878), 
în Din lupta poporului român pentru independență, Bucureşti, Tipografia Universităţii Bucuresti, 
1977, p. 57—170; Muşat M., Ardeleanu I., op. cit., p. 335—340. 

[23] Constantin Kirițescu aprecia deci că tratatul de alianţă secretă dintre România, Austro- 
Ungaria și Germania semnat în 1883 a creat o relaţie de dependenţă politică a României cu aliaţi: 
sal, o formă de „vasalitate modernă” a unui mic stat in raport cu două mari puteri. 


108 


{241 Referitor la pacea dela Bucuresti din 1913, vezi Muşat M., Ardeleanu [., op. cit. 
p. 340—342; Eliza Campus, Din politica externă a României. 1913— 1947, Bucuresti, Editura 
Politică, 190; Documente diplomatice. Cariera Verde. Bucuresti, 1913, p. 261—268; 

[25] Vezi Loding Dorte, Deutschlands und Osterreich-Ungarns Balkanpolitik von 1912— 1914 
unter besonderer Berücksichtigung ihrer Wirtschafisinteressen, Dissertation, Hamburg, 1969 ; Nasto- 
vici Ema, Unele probleme privind relațiile dintre România şi Austro-Ungaria în ajunul primului räzbot 
mondial, in: AU BI, nr. 1, 1972, p. 47—67 ; Rädulescu-Zoner, $., Romania și Tripla Alianţă la incepu- 
tul secolului al X X-lea, 1900— 1914, Bucureşti, Editura Litera, 1977. 

[26| Leopold von Berchtold (1863—1942), om politic austro-ungar, ministru de Externe 
(1912—1915). 

(27) Relaţiile romano-franceze la începutul secolului al XX-lea au fost abordate In mai multe 
studii, dintre care menţionăm : Popa M. N., Contribuții privind relațiile romano-francezc, 1900— 1914, 
în SRdI, tom 22, nr. 1, 1969, p. 85—104; Idem, Contribuţii privind relaţiile româno-franceze în anub 
1914, in AUBI, Anul XVIII, nr. 2, 1969, p. 65—76; Vesa V., Din activitatea diplomatică a Antantei 
şi Puterilor Centrale in România în cursul anului 1914, în SUBBH, nr. 16, 1971, p. 89—99. 

[28] Alexander, conte von Hoyos, şef de cabinet în Alinisterul de Externe austro-ungar (1912— 
1917). 

(29) Ottokar von Czernin (1872—1932), om politic şi diplomat austro-ungar; în 1913—1916- 
este ambasador al Austro-Ungariei la Bucureşti. 

[50] Franz Ferdinand de Habsburg (1863—1914), arhiduce de Austria, moștenitorul tronului 
Austro-Ungariei. 

131) Această opinie a autorului nu este justificată prin realitatea istorică, planurile de reorganizare 
internă a Austro-Ungariei nefiind cituşi de puţin revoluţionare, ci dimpotrivă. Franz Ferdinand încerca 
la inceputul veacului al XX-lea să acţioneze ca un adept tardiv al ,,despotismului luminat”, din se- 
colele NVII—XVIII. 

[32] Aurel C. Popovici, Die Vereinigten Staaten von Gross-Osterreich, Leipzig, 1906. Despre 
A. C. Popovici şi proiectul său federalist, ca si despre planurile arhiducelui Franz Ferdinand, vezi 
studiile publicate de I. C. Drăgan, Otto de Habsburg, Mario Pons $.a. în culegerea Les précurseurs de 
l'européisme. 1. Aurel C. Popovici, Milan, Fondation Européenne Dragan, 1977, 139 p. 

[33] Nicolae Filipescu (1862— 1916), om politic, lider al Partidului Conservator. 

[34] Reşedinţă a țarilor ruşi, în apropiere de Petersburg. 

[35] „Numai ca Austria să nu intre în contact cu Serbia”. 

[36] Poklevski-Koziel, ambasadorul Rusiei la București. 

(37) Vezi Sazonov S. D., Les années fatales, Paris, Payot, 1927; Campus Eliza, Din politica 
externă a României în anii 1914— 1915, In: RRSI, V (1971), nr. 2/12. 

(38] 1. 1. C. Brătianu (1864— 1927), om de stat, prim-ministru din ianuarie 1914 pind în ianuarie 

, 1918. 

[39] Cele două provincii — Bosnia si Herţegovina — aflate sub suzeranitatea Porții otomane 
au fost anexate de către Austro-Ungaria la 6 octombrie 1908, ceea ce a provocat o criză politică inter- 
naţională. 

[40] Primul „om bolnav ”din Europa, potrivit aprecierilor ţarului Nicolae I al Rusiei, formulate 
în anii 20 ai secolului al XIX-lea, cra Imperiul Otoman. 

[41] Wilhelm al II-lea von Hohenzollern, împărat al Imperiului german şi rege al Prusici în 
anii 1888—1918. 

[42] S. I. Vitte (1849—1915), om politic şi de stat rus, adept al unei politici de ,,modernizare’” 
a Imperiului țarist. 

[43] „Ce fel de goană după profit să fie şi asta!”. 

[44] „„Bătrinul domn” — în limba germană. 

[45] Dintre Wilhelm al II-lea și Franz Ferdinand. 

146] Referire la gruparea politică ultrareactionarä şi militaristă condusă de Berchtold şi feld- 
mareșalul Conrad von Hoétzendorf, şeful Marelui Stat-Major austro-ungar în anii 1906—1911, 1912—1917. 

[47] Textul memoriului guvernului austro-ungar privind situaţia din Balcani în ajunul răz- 
boiului mondial, adresat împăratului Wilhelm al II-lea, este publicat în Kautsky K., Documents. 
allemands relatifs à l'origine de la Guerre, vol. J, Paris, 1922, doc. nr. 14, p. 28—40. 

[48] Bernard, conte von Bülow (1849—1929), cancelar al imperiului german și ministru-pre- 
sedinte al Prusiei (1900— 1909). 

[49] ,,Caz de razboi’’. 

150] Guvernul sirb a refuzat totuşi să accepte una dintre cererile cuprinse în ultimatum-ub 
austro-ungar, referitoare la ancheta ceurmaa fi întreprinsă în Serbia impotriva participanţilor la complot. 
În răspunsul strb se preciza : ,, În ceea ce priveşte participarea la această anchetă a agenţilor autoritä- 
filor austro-ungare, care ar fi delegaţi de către guvernul imperial și regal, guvernul regal nu poate să o 
accepte, deoarece aceasta ar însemna o încălcare a constituţiei si a legii In ceca ce privește procedura 
criminală. Totuşi, in cazuri concrete, comunicările ar putea fi făcute organelor austro-ungare în ceea ce 
priveşte problema rezultatelor anchetei’”. (Cf. Kautsky K., Documents allemands relatifs à l'origine 
de la Guerre, vol. I, Paris, 1922, doc. nr. 271, p. 326-334). 


109 


PARTEA A IL a 


Perioada neutralității 
şi pregătirea războiului României 


Capitolul I 


ROMÂNIA NEUTRALĂ 


Cumpăna cea grea La 15/28 iulie 1914 Austro-Ungaria declară 
război Serbiei. Era preludiul săptămînii tra- 
gice. La 1 august, Germania declară război 

Rusiei, iar la 3 august Franţei. În aceeaşi zi Germania invadează teritoriul 

Belgiei. A doua zi, Anglia declară război Germaniei. Dantul morţii începuse. 

Într-o săptămînă, şapte state europene, printre care cele cinci mari puteri, erau 

în stare de război. O lună mai tirziu, Turcia şi Japonia se prinseră şi ele în hora 

singeroasa. 

Surprinderea si emotia romanilor au fost considerabile. Era in constiinta 
generală că mari evenimente-ne asteaptä si pe noi. De voie sau fără de voie, 
vom fi tirifi in välmäsagul ingrozitoarei catastrofe. Convingerea că evenimentele 
de faţă constituie un moment istorice cum nu se mai intilnesc multe în cursul 
veacurilor, că ele sint menite să schimbe fafa lumii, solutionind cele 
mai arzătoare probleme internationale ţinute in suspensie de multe 
decenii, ne impunea și nouă datoria de a ne folosi de acest prilej. Căci eram 
unul din popoarele cele mai năpăstuite de soartă. Dreptatea nu ne-o puteam 
aştepta decit de la marile prefaceri ce se plămădeau in singele naţiunilor euro- 
pene. Dreptatea năzuinţei poporului român pentru unitatea sa naţională, peste 
granițele artificiale create prin silnicie, era recunoscută nu numai de poporul 
român, dar şi de orice ginditor politic a cărui judecată nu era alterată de 
interesele egoiste ale imperialismului politie si economic. Ar fi fost o crimă impo- 
triva patriei si a neamului ca să lăsăm să ne scape această ocazie, așa de 
rară în istoria popoarelor. Numai popoarele care n-aveau nimic de revendicat 
puteau rămine neutre. De aceea, primul moment de emoție trecut, se punea 
marea chestiune a chipului participării noastre la război. 

Chestiunea aceasta nu se infätisa pentru români cu simplitatea cu care 
se prezenta pentru celelalte popoare. Era o problemă cu două soluţii. Aveam 
revendicări nationale si peste Carpaţi si peste Prut. Cele dintii ne duceau in 
conflict cu Austro-Ungaria, cele de-al doilea cu Rusia. Trebuia de ales între 
cele două soluţii pe cea mai avantajoasă. Nu era însă de ajuns să se ia in 
consideraţie importanţa ciştigului urmărit : trebuia cumpănită si putinta de 
a-l obţine. Încotro era cea mai mare probabilitate de izbindi? Dar pe lingă 
aceste socoteli materiale, mai veneau si consideraţii de ordin moral : unde este 
datoria noastră? În ce tabără ne spunea conştiinţa noastră că sintem datori 


yd, 


să luptăm? Aceasta era cumpăna cea grea in care ne găseam după izbucnirea 
războiului european. Nici o ţară nu s-a găsit într-o situaţie mai incurcati; 
niciodată, bărbaţi de stat nu s-au găsit la o răspintie mai nesigură, mai plină 
de riscuri si primejdii. Căci erau în joc nu numai realizarea aspirațiilor noastre 
nationale, ci însăşi existenţa statului. Un drum greșit, o mişcare rea, $i micul 
stat român putea fi strivit intre uriasii ce se ciocneau în jurul lui. 


Ultimatumul austriac Hotărind războiul împotriva  Ser- 
si Romania biei, Austro-Ungaria ţinea să-și asigure 


atitudinea binevoitoare a României. De 
aceea, în același timp cind ultimatumul austriac era predat Serbiei, contele 
Czernin se prezintă regelui Carol I spre a-i comunica o copie de pe textul aces- 
tui ultimatum. La citirea documentului, regele Carol, adinc emoţionat si palid, 
a exclamat : „Acesta este războiul mondial !’’ Odată cu copia ultimatumului, 
Czernin a inminat regelui si o scrisoare autografä a împăratului Franz Joseph, 
în care, cu amabilitate, împăratul austriac subliniază marea cinste ce face 
vechiului său prieten, de a-i împărtăşi textul importantului act, în același 
timp cu remiterea lui la Belgrad. Regele Carol răspunse îndată, arătind că un 
stat suveran ca Serbia nu poate primi condiţiile din ultimatum si făcind apel 
la conciliere si moderație, astfel ca Austria să se declare mulţumită, chiar dacă 
răspunsul n-ar corespunde exact textului din ultimatum. 

Apeluri în acelaşi sens au fost adresate regelui Petru al Serbiei, ţarului 
Nicolae si ministrilor români din Berlin, Petersburg si Belgrad pentru guver- 
nele respective. Ultima speranţă a regelui Carol era că o cumintenie a Angliei și 
Germaniei vor impiedica Austro-Ungaria de la politica ei aventuroasă. 

Un demers impäciuitor se produse în acelaşi timp din partea Rusiei. 
Sazonov, ministrul de Externe al ţarului, în cursul unui dejun dat de ambasa- 
dorul francez Paléologue, rugă pe ministrul României, Diamandy, să telegra- 
fieze urgent lui Brătianu ca, întemeiat pe legăturile dintre România si Austria, 
să intervină la aceasta, cerind o prelungire a termenului ultimatumului, spre a 
da timp ca injonctiunile de moderație date de Rusia la Belgrad să-şi poată 
face cher Intervenţia României, solicitată de Rusia, nu s-a putut exercita 
la Viena în timp util, deoarece Austro-Ungaria zorea catastrofa. Brătianu nu 
putu să-i vorbească lui Czernin decit la 27 iulie, cind termenul ultimatumului 
expirase. Seful guvernului român ceru interlocutorului său să se inlesneascad 
Serbiei putinţa de a acorda reparaţiile cerute de Austria si afirmă intenţia 
României de a nu lăsa să se distrugă echilibrul balcanic stabilit prin Tratatul 
de la Bucuresti. Czernin afirmă lui Brătianu că Austro-Ungaria n-are intenţia 
să anexeze teritorii sirbesti. 

Vintul nebuniei pornise si glasul înţelepciunii nu mai putea străbate. La 
26 iulie, Berchtold comunicase prin Czernin că ,,Serbia a respins condiţiile 
ultimatumului”, că relaţiile diplomatice siut rupte, că războiul va fi localizat 
si că Austro-Ungaria speră „de la fidelitatea de aliată a României si de la 
înţelepciunea regelui, că Romania va rămine neutrală. Dacă insă Rusia ne va 
ataca, va trebui să contäm pe cooperarea leală a României, ca aliată a 
noastră”. 

La 28 iulie, Czernin raportează lui Berchtold că regele Carol I se anga- 
jează a rămine neutral în conflictul cu Serbia, dar că în cazul unui război cu 
Rusia, va fi greu ca Austro-Ungaria să conteze pe ajutorul militar al României. 
Făcind aceste declaraţii — raportează Czernin — regele era foarte excitat. 
»,Dac-ar fi să-mi urmez inima, as fi necondiţionat cu armata mea alături de 
Tripla Alianţă. De un an însă, lucrurile s-au schimbat așa de mult, încit 


112 


E 


nu sint in situaţia de a păstra tratatul”. Totuşi, el isi asigură coninterlocutorul 
că, chiar în cazul unui conflict cu Rusia, va păstra strictă neutralitate si că 
„„Dici o putere din lume nu-l va putea sili să ia armele impotriva monarhiei”. 
> Pentru regele Carol I era lucru stabilit că simpla obligaţie a unui tratat, 
secret nu poate abate România de la dreptul ei de a cumpăni situaţia si de a 
hotări in conformitate cu porunca intereselor ţării și a conştiinţei nationale. 
El era însă convins că vom avea dé suportat puternice intervenţii din partea 
puterilor în luptă. La 1 august, impăratul Wilhelm al II-lea telegrafiazä regelui 
Carol I, comunincindu-i declaraţia de război împotriva Rusiei şi făcind apel 
la vechea lui prietenie, cu nădejdea că va aproba cruda extremitate la care 
s-a hotărit : ,,Eu contez pe tine, ca rege şi Hohenzollern, că vei rămine fidel 
amicilor tăi şi că-ţi vei ţine angajamentele”, Regele isi notează în însemnările 
sale zilnice : ,,Tara este hotărit impotriva Austro-Ungariei”. La 2 august, 
telegrafiază Franz Joseph. Regele notează : „Ca ofiţer si rege trebuie să-mi 
in cuvintul si să merg alături US armata lui impotriva Rusiei”. Telegrainele 
celor doi impärati către regele Carol urmează aproape in fiecare zi, pline de 
exortatiuni patetice. Regele isi dă seama de situaţie si, in conversațiile cu frun- 
tasii politici, le atrage atenţia asupra complexităţii ei : opinia publică si armata 
sint antiaustriece ; onoarea ne opreşte însă a merge împotriva unei ţări cu 
care avem un tratat valabil încă trei ani. A merge alături de Austria împotriva 
Rusiei, ar însemna că Rusia să atragă Bulgaria de partea ei şi să ne prindă 
intre două focuri. Regele mai crede QE in orice caz, chestiunea Transilvaniei 
se va rezolva în favoarea României peste douăzeci de ani, deoarece Austro- 
Ungaria se va disloca din cauza ungurilor. 
Pentru a fixa atitudinea României, se hotări o consultare a tuturor frun- 

tasilor ţării, sub forma unui Consiliu de Coroană. 


Întiiul Consiliu de Consiliul ___de Coroană, convocat de 
Coroană regele Carol I. cu scopul de itu- 


dinea Honing Tag de anal Fizbal | 
s-a ținut în zi sala de muzici + | 
Sinaia. Regele Carol a Et sedinta, avind in faţa sa pe principele Fu 
dinand, moștenitorul tronului. Au participat intregul guvern in frunte cu prese- 
dintele Consiliului de Miniştri, Ion I. C. Brătianu, apoi presedintii corpurilor 
legiuitoare, foştii prim-ministri Şi sefii partidelor politice, Acest Consiliu nu 
era, desigur, un organ constitutional. El corespundea insă tradiţiei : în vremu- 
rile de grea cumpănă, domnitorul ţării cerea sfatul tuturor bätrinilor și intelep- 
ţilor ţării si aceştia nu puteau fi, în vremurile noastre — în afară de guvernul 
remonsabil — decit bărbaţii inciruntifi în conducerea treburilor. Convocarea | 
Consiliului mai corespundea şi sentimentului public, care a primit cu satisfacție 
ştirea că reprezentanţii fruntaşi ai tuturor curentelor politice au fost chemaţi 
la această importantă consfătuire, care avea să hotărască asupra existenţei si 
viitorului ţării. 

Regele Carol a dat citire cel dintii declaraţiei sale, redactată in limba 
franceză „care redă mai bine nuanțele”. El isi întemeiază opinia pe respectul 
tratatelor cu Tripla Alianţă, a acelui vestit tratat secret, incheiat de el pentru 
intiia oară în 1883 si contrasemnat de Ion C. Brätianu-tatäl, apoi reînnoit la 
fiecure cinci ani sub guvernele miniștrilor Catargiu, Sturdza si Maiorescu, ale 
căror iscălituri le purta. Nimeni altul dintre bărbaţii politici ai României care 
se. perindaseră la cirma statului, nu văzuse misteriosul document. De astă 
dată, tratatele crau depuse în mijlocul mesei verzi, atrăgind privirile curioase 


113 


ale demnitarilor. Spre ele, ca înspre obiectele sacre ale unui ritual, intindea 
mina regele Carol I, luindu-le ca martore ale expunerii sale. 

Textul citit de rege avea cuprinsul următor : ,,Razboiul european a fost 

declarat. În această situaţie primejdioasă am socotit necesar să mă sfătuiesc 
cu bărbaţii de stat ai țării mele, care au fost alături de mine în cursul lungii 
mele domnii și să aflu părerea lor în aceste clipe grele. Mai inainte de a intra 
în miezul chestiunii, fac apel la diseretia si patriotismul lor, ca să-mi usureze 
greaua sarcină si uriaşa răspundere, care ne pun atit pe mine cit si întreaga: 
tomânie in faţa unei hotäriri de care atirnă viitorul ei. O politică, de seuti- 
ment mi se pare nepotrivită intr-un ceas cind este în joc soarta Europei, in 
care atitudinea României, prin politica ei inteleaptä, este un factor important. 
Prudenta este o mare virtute, dar ea nu trebuie să meargă prea departe. Noi 
trebuie să ne decidem pe ce drum să apucăm.,Eu socotese in prima linie că 
neutralitatea ar fi posibilă, dar istoria ne dovedeşte că ţările, care in conflic- 
tele generale se păstrează neutrale, sint silite să rămină pe planul al doiles si 
nu sînt ţinute în seamă la încheierea păcii. România nu merită să fie expusă 
la o astfel de umilinţă. O a doua ipoteză este ca noi să ne decidem pentru una 
sau pentru cealaltă din partidele in luptă. Eu mă indoiesc că opinia publici 2 
României ar fi ca să ne alăturăm Rusiei. De aceea, nu mai rămine decit v à 
treia cale : să mergem cu Tripla Alianţă.7Aceasta reprezintă o forță militară atit 
de formidabilă, mot Hu” poate fi ma o îndoială că a ei va fi biruința. De trei- 
zeci de ani politica României este îndreptată spre Tripla Alianţă, de cind ne 
leagă de ea o obligaţie formală, iscălită de bărbaţii nostri de stat cei mai insem- 
nati si primită de toate partidele. Este o chestiune de onoare pentru intreaga. 
tari să-și respecte cuvintul dat. Indeplinind această condiţie, noi putem fara 
grijă să contäm pe puterile amice ale României. Nu va fi lucru uşor să facem 
ca opinia publică să înţeleagă greutatea problemei si îndatoririle existente, 
cu atit mai mult cu cit ea va fi ademenită de alte țeluri; cu tot acest curent 
puternic, eu am convingerea fermă că va sosi ziua in care tara va binecuvinta 
politica pe care noi ne vedem siliţi s-o urmăm. Orice război atirnă natural de 
decizia armelor, dar este aproape sigur că noi ne vom găsi de partea invingii to- 
rului si că hotărirea noastră va găsi răsplata meritată. La sfirsitul domniei si à 
vieţii mele, mai am o singură dorinţă : să asigur României un viitor strălucit, 
si acesta este strins legat de marile puteri. Această perspectivă este aproape 
o siguranţă, căci după război nu se va lua nici o hotărire fără ca să se fi 
ascultat vocea României si, de astă dată, cu voia lui Dumnezeu, cu onoare și 
cu sporire de teritoriu”. 

Ts Expunerea regelui Carol, cu toată autoritatea si veneratia de care se 
bucura monarhul, nu avu darul să convingă sfatul; aceasta cu atit mai mult 
cu cit ea apărea în contradicţie cu atitudinea fermă, impotriva politicii aust: 
-ungare, pe care regele o manifestase în timpul din urmă. Impresia generală 
era că regele exprima mai mult un caz de conștiință decit o convingere. Era 
de altfel, de astă dată, o situaţie schimbată. Pină acum fusese vorba de luat 
o atitudine in conflictul pe care-l pregătea Austro-Ungaria împotriva Serbiei, 
sprijinind Bulgaria. Acum conflictul devenise din local, european; era vorba 
de ales între Germania si Rusia, cu toate implicaţiile lui istorice şi actuale. 
Dimensiunile luate de conflict ii schimbau si forma, indreptatind o reconside- 
rare a situaţiilor. Singur Petre Carp se uni in totul cu propunerea regelui si 
ceru imediata intrare în război alături de Tripla Alianţă, pentru respectarea 


tratatului [1]. ,,Trebuie război imediat, ca să ajutăm germanismul să zdro- 
bească slavismul. Nu mă preocupă opinia publică ; datoria omului de stat este 
să conducă el opinia publică”. 


114 


Majoritatea_cuvintatorilor : Marghiloman, T. Rosetti, I. Lahovary, Take 
Jonescu, I. C. Grädisteanu, Pherekyde, Costinescu s-au rostit impotrivä, pentru 
motive de ordin juridice si moral. Alianţa noastră cu Tripla Alianţă era o alianță 


În cazul de faţă însă, puterile Triplicei erau agresoarele : ele pro- 
seră si declaraseră războiul. Romania nu fusese nici consultată, nici macar 
prevenita asupra ultimatumului trimis de guvernul austro-ungar la Belgrad, 
care avea să provoace conflagrații şi s-o _tirască intr-un război ofensir. „Sintem 
altati cu Austro-Ungaria. dar ca oameni liberi; nu putem fi tirifi priu voinţa 
unui singur aliat”. Nu există prin urmare casus foederis [2] si nici o obligaţie 
care să decurgă pentru România din tratat*. Pe lingă aceasta, desfășurarea, 
evenimentelor din urmă făceau imposibil moralmente să mergem mină in 
mină cu Austro-Ungaria, spre a ajuta la triumful maghiarismului la nord și 
— pe cit se putea prevedea — à bulgarismului la sn4 Ar fi fost sinuciderea 
noastră politică. 

Primul ministru, Brătianu, a vorbit în același sens. Un stat suveran, ca 
România, a intrat în alianţă pe picior de egalitate ; nu ni se poate cere a 
ne supune în faţa unui fapt implinit. Sentimentul public nu poate fi neglijat 
într-o acţiune politică de asa gravitate. Să aşteptăm desfășurarea evenimentelor. 
Vom avea desigur prilejul să ue mai spunem cuvintul. 

O vie discuţie s-a încins între Carp si Brătianu pe tema necesităţii omului 
de stat de a ţine ori nu seama de opinia publică. În toiul acestei discuţii, se 
predă lui Brătianu telegrama, atunci sosită, care anunţa stirea extrem de 
importantă c Italia, al treilea stat al Triplei Alianțe, se declara neutralä [3], 


arätind că nu i se poate invoca casus foederis şi efuzind.siintreintr-un război > 


7 agresiv alături de Germania si Austro-Ungaria. Citirea telegramei a facut o 
adincă impresie asupra. Consiliului si a dat o puternică lovitură tezei susținută 
de regele Carol si de Carp. 

Din toată discuţia iesea evident o atmosferă de menajamente pe care 
toţi vorbitorii ţineau s-o păstreze pentru regele Carol I, învăluind părerile lor 
ostile participării alături de Puterile Centrale într-o formă blajină și evitind 
să facă o aluzie la o acţiune în sens opus. Această situaţie psihologică încercă 
s-o speculeze într-un ultim asalt Carp [4], declarind că : „In ceasul cel mai 
grav pentru ţară si la sfirsitul unei lungi domnii închinate propäsirii nationale, 
regele este părăsit de toate partidele şi de toţi sfetnicii săi”. Brătianu și 
Marghiloman protestară, arätind că dimpotrivă, această atitudine a Consiliu- 
lui de Coroană acoperă pe rege ; asa cum este astăzi opinia publică, dacă am 
lăsa pe rege să declare războiul, lumea ar zice că războiul acesta nu e al ţării, 
ci e războiul regelui. 

La încheierea discuţiei, toţi membrii Consiliului au votat pentru neutra- 
litate.7Singur Carp şi-a menţinut părerea să se declare imediat războj Rusiei. 
Reger Carol s-a raliat la părerea lui Carp si a declarat mihnit : „Constat ca 
reprezentanţii ţării, aproape în unanimitate, au cerut neutralitatea. Ca rege 
constituţional mă supun voinţei dv. Mi-e frică insă că prestigiul ţării va ieşi 
micşorat din şedinţa de astăzi si că ati luat o hotărire de care România se va 
căi în viitor”, 

Hotărirea Consiliului de Ooroană, cristalizată in comunicatul oficial, era 
de a se considera casus foederis inexistent faţă de Puterile Centrale si ,,de a se 
lua toate măsurile pentru apărarea frontierelor sale”. Aşadar, expectativa 


* Articolul 2 al tratatului avea următorul cuprins: „Dacă Romania, fără nici o provocare din 
parte-i, ar fi atacată, Austro-Ungaria e datoare a da in timp util, ajutor $i asistenţă impotriva 
agresorului. Dacă Austro-Ungaria ar fi atacată, în aceleași imprejuräri, intr-una din părțile sale 
limitrofe cu Romania, casus focderis se va prezenta îndată pentru aceasta din urmă”. 


115 


armata. Romania va aştepta, cu arma la picior, spre a intra în război acolo si 
atunci cînd va socoti necesar şi potrivit cu interesele ei. 

Cu toate că nu şi-a putut impune părerea, regele Carol I era în fond 
mulţumit de dezbateri si de cvasiunanimitatea părerilor. Ar fi fost pus într-o 
foarte grea situaţie dacă Consiliul s-ar fi dezbinat si el ar fi fost silit să-şi ia 
rolul de arbitru! El s-a mulţumit doar să declare, arătind textul scris al 
memoriului pe care-l citise : „Acesta este testamentul meu politic, la care nu 
renunţ. Nepotul meu il va urma”. Cuvintele regale au fost exagerat interpre- 
tate de Carp: ,,Miine, regele va abdica”. 


Înmormiutarea unui Hotărirea Consiliului de Coroană era de 
tratat importanță capitală : ea însemna inmor- 


mintarea tratatului de alianţă cu Triplicea. 
Era un tratat secret, încheiat fără participarea reprezentanţilor legali ai ţării, 
fara stirea si consimtämintul ei. Alianţa cu Austro-Ungaria, pe care el o inte- 
meia, era o alianţă făcută de nevoie, antipatică poporului ; ea nu sträbätuse 
niciodată mai jos de straturile subţiri ale oficialităţii. Masele populare o igno- 
rau, conștiința naţională luminată o respingea. 

Bismarck însuși, făuritorul alianţei intre Germania si Austro-Unegaria, 
vorbind despre temeiurile politice ale acestei alianţe, spunea : „Contractele pe 
hirtie mai au nevoie si de o cäptusealä durabilă, reprezentată prin comunitate 
de interese”!. Or, realitatea a arătat cu prisosinfà că această comunitate nu 
există între Austro-Ungaria si România, ci dimpotrivă. Autorul Triplei Alianțe 
arăta, lipsa de temeinicie a legăturii noastre cu ea. 

Pentru a fi drepţi, trebuie să recunoaștem că tratatul avusese, la vremea 
lui, si un merit. El izvorise dintr-o necesitate a timpului : apărarea impotriva 
tendinţelor cotropitoare ale ţarismului ameninfätor [5]. Fusese incheiat, cu 
treizeci de ani in urmă*, cu scop defensiv si conservator şi-şi îndeplinise 
misiunea. La adăpostul lui ne bucurasem de citeva decenii de linişte, in care 
timp putusem să păstrăm şi să consolidăm statul român independent, simbu- 
rele neamului românesc, în jurul căruia se putea face în viitor unitatea inire- 
ului neam. Pentru acest interes suprem trebuise să ne călcăm pe inimă, să 
induräm un legämint antipatic si să privim, cu inima strinsă şi cu gura incles- 
tată, cum, alături de noi, se incearcă sugrumarea celor de un singe si de o 
limbă cu noi. Cind însă tratatul vroia să devină un instrument de oprimare 
a popoarelor mici, cind din organ defensiv voia să se transforme în putere 
agresivă, pretinzind să ne injuge în rindul călăilor popoarelor ce-și doreau liber- 
tatea, tratatul trebuia să cadă. Si a căzut cum cad toate invoielile artifici- 
ale, făcute fără cunoștința celor pe care ele îi leagă si se intorc impotriva 
sentimentelor si intereselor lor proprii. 

( “Legătura de vasalitate căzuse. Romania era de acum stăpină pe soarta ei. 

Luind cunoștință de hotărîrea Consiliului de Coroană, Puterile Centrale 

u comunicat oficial guvernului român că „iau act cu plăcere de faptul că 
fruvernul român se dezintereseazä de Tratatul de la Bucuresti si că măsurile 


* Tratatul secret de alianță a României cu Austro-Ungaria, cuprinzind şi ,,accesiunca’’ Germa- 
nici, a fost incheiat in Viena la 30 octombrie 1883 şi iscălit de contele Berchem pentru Germania, 
Kalnoki pentru Austro-Ungaria şi Dimitrie Sturdza pentru România. El a fost apoi reinnoit la fie- 
care 5 ani, iar mai tirziu la fiecare patru ani. Regularitatea reinnoirii a suferit o suspendare între 
anii 1888 şi 1892, după căderea guvernului Ion C. Brătianu, din cauza unei crize de neincredere a 
regelui Carol in succesorii acestuia. De fapt, numai citeva personalităţi dintre marii conducători 
sau intimii regelui ştiau de existența lui. Afară de Ion C. Brătianu și Sturdza: Catargiu, Al. Laho- 
vary, Carp, Kalinderu şi, mai tirziu, Maiorescu gi I. 1. C. Brătianu. 


116 


ce ja sint o indicatie că România rămine aliata lor’, Această declaraţie perfidă 
si cu subintelesuri, ascundea rău sub forma ei diplomatică adevărul că Puterile 
Centrale erau indispuse-de hotärirea aliatei lor. În particular, reprezentanţii 
celor două imperii nu se sfiau să declare că politica noastră este un act de 
„trădare” faţă de aliatul de-eare ne lega un tratat. Este adevărat că apărarea 
propriilor interese, fie de către un individ, fie către o ţară, oricit ar fi de legi- 
timă, n-ar scuza niciodată imoralitatea procedeelor. Si dusmanii noştri au exploa- 
tat tot timpul împotriva noastră această pretinsă imoralitate, acuzindu-ne de 
sperjur. 

Acuzatia e lipsită de temei. România nu era obligată de tratat să urmeze 
Austria în politica ei aventuroasă de agresiune impotriva statelor mici. Despre 
aceasta, Austria primise în prealabil numeroase avertismente : de la Brătianu, 
după. ce Maiorescu semnase reinnoirea tratatului de alianță, cu referire la 
atitndinea guvernului din Budapesta faţă de românii din Ardeal; de la regele 
Carol și Brătianu insusi, după vizita ţarului la Constanța, relatindu-se la Viena 
si Berlin declaraţiile categorice ale lui Sazonov că atacarea Serbiei va fi consi- 
«lerată casus belli de Rusia. Regele Carol însuşi recunoștea că situaţia internă 
îi reclamă cel puţin citeva luni „pentru a pregăti opinia publică în vederea 
hotăririlor eventuale de extremă gravitate pentru soarta ţării” şi, prin minis- 
trul țării la Berlin, conjura pe conducătorii politicii germane, în preajma izbuc- 
nirii războiului, „să fie prevenit la timp, spre a nu fi surprinsi de nişte eveni- 
mente în care am putea fi chemaţi să intervenim prin alianța noastră” %. 

A pretinde României, ale cărei sentimente erau aşa de cunoscute, să 
se considere angajată în acest război, declarat deodată împotriva acestor sim- 
ţăminte si a intereselor ei, era o absurditate. România a devenit liberă pe 
hotaririle ei, nu prin trădare sau sperjur, ci prin felul de procedare al foştilor 
ei aliaţi. 


Cele două curente ale INeutralitatea proclamată de Romänia 
opiniei publice [6] nu putea fi o soluţie definitivä.7 
Formula „neutralitate leală si definitivă” 
proclamată de unii dintre bărbaţii noştri de stat, nu era crezută de nimeni. 
Era un simplu expedient, o temporizare. La adäpostul timpului cistigat, 
Rominia trebuia să-și facă, toate pregătirile politice si militare, pentru ca la 
momentul potrivit să iutre în luptă cu maximum de putere şi de sansa de 
izbindă. În acelaşi timp, trebuia să se facă si pregătirea sufletească a opiniei 
publice pentru încercarea cea mare, Era absolut indispensabil ca acţiunea 
politică a ţării să se sprijine nu numai pe puterea baionetelor armatei, dar 
si pe puterea conștiinței unui neam întreg. 

În cele dintii zile ale războiului mondial, opinia publică era oarecum 
dezorientatä, Simpatiile personale, puterea legăturilor tradiționale, rationa- 
mentul obiectiv si alte felurite consideraţii împărțeau lumea în două curente. 
Cel dintii, cel mai slub, era curentul germanofil. Era in general reprezentat, 
prin acei care credeau că opun politica de calcul, politicii de sentiment. Li 
argumentau astfel : noi n-aver interes ca rușii să iasă învingători ; ar fi triumful 
autocratismului, al obscurautismului, al celei mai periculoase reactiuni. Rusia 
invingätoare va fi stăpină pe Bosfor si pe Dardanele, ceea ce ar insemna 
robia noastră economică. Cit despre sentimentele și intenţiile ei fata de 
noi, istoria e un martor elocvent. Dimpotrivă, Rusia întrintă, înseamnă 
vedobindirea Basarabiei. E adevărat că fraţii nostri din Ardeal suferă; dar 
mai mult incă suferă cei din Basarabia si mai mult sint ameninţaţi în existenţi 
lor [7]. Din punct de vedere al probabilităților, Rusia va ti infrintä; fiind 


117 


= 


alături de ea, ii vom impirtisi soarta. Ajutorul rusesc nu ne va fi de nici un 
folos, căci au comandanţi slabi, iar din punct de vedere tehnic, ei insisi sint 
prost aprovizionati si avizaţi la ajutorul aliaţilor, care le vine greu si prin- 
tr-un ocol foarte lung, pe la Marea Albă. Dimpotrivă, alături de Puterile 
Centrale, vom beneficia de superioritatea comandamentului german şi de o 
aprovizionare bogată, pe care toată pregătirea noastră economică si militară, 
de trei decenii o inlesnesc. 

Argumentele erau desigur puternice si impresionante. Respectul pentru 
incontestabila forţă militară germană si pentru păstrarea politicii noastre 
tradiţionale le măreau încă valoarea. Curentul antantofil (de la entente cordiale 
= înţelegerea cordială, primul nume dat alianţei anglo-franceze) era insă fără, 
îndoială, chiar de la început, mult mai puternic. La argumentele logice ale 
partizanilor alipirii de Germania, se aduceau alte argumente, tot asa de 
logice. Războiul pornit de Austro-Ungaria era un război de negatie a princi- 
piului naționalităților. Reusita lui ar fi insemnat o consolidare a dușmanilor 
nostri naturali : ungurii. Ar fi fost un ajutor pe care l-am fi dat la gituirea 
fraţilor noştri și la primejduirea statului. 

Mai presus de argumentele logice, se ridica, insă instinctul maselor. El se 
manifesta, cu acea putere elementară care aduce marile izbinzi sau provoacă 
marile catastrofe. Lozinca lui era: eliberarea „Ardealului, -si această, ţintă se 
identificase cu idealul national român. Întreaga noastră educaţie din ultimele 
decenii se făcuse in această direcţie ; sufletele tinerelor generaţii se framintasera 
si se formaseră cu această idee. Părea o imposibilitate morală, o monstruozi- 
tate, ca dorobantul român să meargă alături de honvedul [8] ungur, călăul 
fraţilor nostri, A merge impotriva Austro-Ungariei insemna a grăbi realizarea 
unui proces istoric inevitabil. Austro-Ungaria era pe pragul unei catastrote : 
trebuia, ajutată producerea, catastrofei. Infringerea si dezmembrarea monarhiei 
habsburgice însemna realizarea aspirațiilor noastre celor mai scumpe. Este 
drept că si Basarabia era legată de sufletul nostru prin legăturile strinse ale 
unui trecut foarte apropiat. Era însă intemeiată temerea că, chiar in cazul 
unei infringeri a Rusiei, vecinătatea acestui colos, capabil să se retacă uşor, 
era foarte periculoasă pentru micul nostru stat si ne-ar fi fost foarte greu să 
păstrăm Basarabia. Chestiunea prioritätii revendicärilor noastre era deci deter- 
minată si de durabilitatea unirii aşteptate cu Transilvania ; era evident că, in 
împrejurările de faţă, era mai uşoară unirea si păstrarea Ardealului, prin stari- 
marea. Austro-Ungariei, decit Basarabia printr-o infringere temporară a Rusiei 

[9]. Aceasta nu insemna renunţarea la Basarabia : întregirea deplină a nea- 
mului rămine o chestiune de viitor, in funcţie de conjuncturi favorabile. 

Mai era însă și un alt punct de vedere foarte important, din care privită 
sporirea puterii ruseşti prezintă o perspectivă putin ademenitoare. Asa cum 
am mai relatat, victoria rusească ar fi adus Rusiei, fără îndoială, stăpinirea 
Bosforului şi a Dardanelelor, vechiul și mult doritul ţel al politicii Rusiei ţariste 
in Orient. lar o stăpinire rusească asupra Strimtorilor însemna izolarea si 
înăbuşirea economică a României, nevoită să se supună uriasului ei vecin. 
În adevăr, România respiră prin Dunăre, Marea Neagră si Strimtori. Aceasta, 
este atit de adevărat incit, dacă pentru geografi Dunărea se varsă in Marea 
eagrä, s-ar putea spune că din punct de vedere al geografiei economice, ea 
se varsă prin Bosfor şi Dardanele in Mediterana. De aceea, cucerirea Strimtorilor 
de către Rusia ar fi anihilat toate succesele politice şi teritoriale cistigate în 
altă direcţie. Această mare primejdie s-ar fi putut insă realiza numai în cazul 
unui conflict localizat intre Rusia si Turcia. Trecuse însă vremea politicii 
rusești de cuceriri in Orient. Politica rusească era, mai ales după Räzboiul 
Ruso-Japonez [10], strins legată de a puterilor occidentale şi nu se putea 


118 


izola de a lor. Iar aceste puteri, in special Anglia, erau deopotrivă interesate 
in chestia libertăţii Strimtorilor. Stapin al mărilor, Imperiul Britanic nu 
putea să abandoneze Rusiei marile sale interese din apele orientale. Alături 
«le puterile occidentale, puteam avea siguranţa unei soluţii conforme cu inte- 
vesele comune ale acestei nelinistitoare probleme. Soluţia chestiunii Strimtorilor 
trebuia să fie deci o soluție europeană, iar nu una rusească. 

Perspectiva de à încorpora interesele române în marile interese curopene 
ne dădea curaj si ne arăta drumul pe care trebuia să apucăm. Instinctul de 
rasă impingea Romania cu o putere elementară spre Franţa (11). Românii 
nu puteau uita că Franţa a fost totdeauna alături de ei în toate împrejurările 
erele ale istoriei ultimului secol, că ea s-a ajutat să împlinească o parte din 
unitatea naţională, că Franţa i-a dat cu generozitate cultura ei. În formarea 
sufletului naţional român, ideile ce ne-au inspirat şi susținut au fost acele 
idei nobile si înălţătoare pe care făuritorii redesteptärii române le-au sorbit 
la Paris. Alipirea politică a României de Tripla Alianţă, în ultimele două 
«decenii, depărtase cele două ţări. România era considerată in Franţa, din 
cauză acestui act politie, precum şi din cauza originii şi legăturilor de rudenie 
ale regelui, ca infeudaté complet politicii germane. Totuşi, relaţiile culturale 
sămaseseră. tot atit de strinse ca mai înainte; cu toată influenţa crescindă a 
puternicei culturi filosofice si ştiinţifice germane, clasele de sus ale României 
continuau să-și trimită fiii la studii în Franţa si aduceau de acolo dragostea si 
atasamentul de Franţa. Literatura, ştiinţa, teatrul si presa franceză erau atot- 
stăpinitoare în România. Întreg modul de a fi francez era mult mai apropiat 
«le pustul românesc, decit firea germană. Chiar în politică, amintirile legăturilor 
eu Franţa din epoca romantică a lui 1848 si a lui Napoleon al III-lea (12) 
nu se puteau şterge. Asa incit se putea spune că, deși armătura militară ger- 
inană impunea politiceste, spiritul francez era influent în România, si el stăpi- 
nea chiar prin unele defecte ale lui, asa de uşor adaptabil propriului spirit 
roman. De aceea cind, după intorsätura politică provocată de evenimentele 
politice din 1913, misionari ai culturii si politicii franceze, un Lacour-Gayet, un 
Tardieu ş.a. au început să ne viziteze, spre a stringe relaţiile cu ţara de la 
Dunăre, ei au găsit aci braţe primitoare si inimi de fraţi, fericite de a saluta 
întoarcerea surorii mari si iubite la vechea afecţiune. Nu se putea o mai 
bună pregătire sufletească pentru o acţiune politică comună. 

Erau, de fapt, trei nuanţe în marele curent de francofilie din România. 
Una eră aceea a usuraticilor, a acelora ce nu cunoşteau alt contact dincolo 
«le granițele ţării decit acela al bulevardelor Parisului, cu localurile de petreceri 
din Montmartre, cu glumele, strengiriile si femeile uşoare, nici altă Literatură, 
decit romanele de senzaţie fabricate pentru Orient si recitale galante. Era 
apoi nuanţa reprezentată prin ,,salonul” francez în care parada o lume de 
bărbaţi si mai ales de „cucoane” frantuzite, care disprefuiau limba si cultura 
română, vorbind numai frantuzeste, foarte familiarizată cu viata franceză, în 
curent cu tot ce se petrece in Franţa : politica, literatura, arta, scandalurile, 
socotind Parisul si Riviera drept cele mai înalte incarnatii ale civilizaţiei. 
Era, în sfirsit, nuanţa serioasă reprezentată prin aceia care-şi tăuriseră legăturile 
sufleteşti cu Franţa, cu ceea ce-si apropiaseră din ideile generoase semănate 
de gindirea franceză în cursul istoriei sale, de manifestările geniului francez, 
în care spiritul galic se aliase atit de bine cu cel latin, care se adăpaseră din 
cultura franceză. La apropierea sufletească, consolidată de uşurinţa învățării 
limbii franceze, atit de armonioasă şi de apropiată de a noastră, se adăuga 
recunoştinţa pentru marile servicii aduse de Franţa în perioada renașterii 
noastre naţionale si similitudinea de interese pusă în evidenţă de conflictul 
mondial, Astfel că, cu toată influenţa germană ce se manifesta în unele cer- 

SE 


curi, influența franceză era, în pofida legăturilor politice, atotstäpinitoare in 
gindirea, arta şi ştiinţa română : România era un detașament înaintat, spre 
Orient, al culturii si simtirii franceze, şi aceasta nu prin vreo obligație sau 
constringere politică, ci prin intuiţia liberă a spiritului român. 

Uneori, francofilia, chiar la reprezentanţi de elită ai culturii române, 
lua proporții exagerate. E drept că trebuie să se atribuie acestor manifestări 
mai mult un caracter demonstrativ decit un sens real. Astfel, Delavrancea 
declarase la o întrunire publică filo-antantistä : ,nu concep lumea fără Franţa, 
Franţa fără Paris, Parisul fără Luvru, Luvrul fără Gioconda”. Se atribuia doc- 
torului Cantacuzino [13] exclamatia: ,,Que la Roumanie périsse, pourvu 
que la France soit sauvée !” [14]. 

Alături de Franţa, se zărea din ce în ce mai deslusit asezindu-se Italia 
si conştiinţa latinitapii noastre ne chema cu putere in rindurile surorilor mai 
mari, oricît se părea că Italia nu are o sensibilitate prea mare pentru înrudi- 
rile de rasă. Era apoi Anglia, încărcată de prestigiul ei mondial si de gloria 
ei multiseculară, mindrul imperiu care n-a cunoscut niciodată infringerea. 

Desigur că, în situaţia in care ne găseam la începutul războiului mondial, 
era o imposibilitate materială a lupta împotriva Germaniei. Dar era şi mai imposi- 
bil, din punct de vedere moral, a lupta împotriva Franţei si Angliei. Rar popor a 
fost pus deodată în fata unei probleme asa de inextricabile. De o parte si de 
alta revendicări naţionale legitime dar, de o parte imposibilitatea materială 
de a lupta, iar de cealaltă parte, imposibilitate morală. Și totuşi, trebuia să ne 
hotărim căci, fata de sfirsitul care se prevedea — aşezarea popoarelor pe baza 
drepturilor lor naționale — , ar fi fost o nedemnitate să așteptăm foloasele, 
fără să fi luat parte la sacrificii. 

-— "Tragedia, neutralității noastre începea... 


Cum ne influentau Desfăşurarea acţiunii politice si militare 
evenimentele a războiului mondial aducea elemente 
noi în cumpăna judecății si hotdririlor 
noastre. Din ce în ce mai mult se afirma deosebirea de mentalitate, de 
procedee, de țeluri, între cele două tabere. Germania inaugură o politică de 
brutalitate, care înstrăină si depărtă cu groază pe cei nehotiriti. Maxima cinică 
„„necesitatea nu cunoaște lege” deveni principiul călăuzitor al politicii de răz- 
boi germane. În virtutea lui, cancelarul Bethmann-Hollweg [15] declară tra- 
tatul de garantare a neutralității belgiene, care purta iscălitura Prusiei, drept 
un ,,petic de hirtie”, fără nici o importanţă. În virtutea aceleiaşi teorii, Belgia 
e invadată si devastată, Luxemburgul sugrumat, Franța de nord-est jefuită 
tilbäreste. Atrocitätile din Belgia şi Franța umplură de groază omenirea civili- 
zată. Ele nu erau produsul unei excitări momentane, ci rezultatul unor con- 
ceptii rationale, formulate în scris, in timpurile liniștite ale păcii, de cugetătorii 
germani. Erau aplicarea practică si brutală a concepţiilor lui Bismarck, Treitschke, 
Bülow, generalul Bernhardi [16], care preconizau dreptul la violentarea și 
stăpinirea celui slab de către cel tare. Siguranța victoriei răpea germanilor 
orice rezervă. Cei mai de valoare scriitori germani nici nu mai încercau a scuza 
sau justifica excesele ; ei le ridicau la înălţimea unor dogme. 


Celebrul publicist german Maximilian Harden, celebru nu numai prin talentul său de scriitor, 
dar şi prin curajul campaniilor sale şi prin sinceritatea brutală a stilului său, scrie în numărul din 
septembrie al cunoscutei sale reviste ,,Die Zukunft’: ,,De care parte este dreptul? Da, dacă n-ar 
fi vorba de altceva ne-am putea mulțumi de a urma sfatul proştilor și a aduce marile controverse 
internationale inaintea unui tribunal care, din inälfimea sa, ar lăsa să curgă peste Europa, ca apa 


120 


dintr-un izvor, o sentință cu articole meticulos cintărite. Ratiunea, în cazul de faţă, nu e decit o 
nebunie. Întrebaţi stejarul, cine i-a dat voie să-şi ridice fruntea mai sus decit pinul, mesteacânus 
si palmierul. Citaţi-l inaintea arcopagului pe care-l prezidează, fălci fără dinţi si tremurätoare. În 
frunzişul stejarului va răsuna ca vijelia : „„Dreptul meu este puterca mea”. Dreptul, pe care la bote- 
zul său l-a primit fiecare popor ca să trăiască, să se dezvolte, să se înalțe spre cer, nu-l primeşte 
de la nici un judecător. De care parte e dreptul? De partea unde e puterea! Drept sau nu, noi vom 
rezista ori vom cădea pentru patrie. Vrem să invingem. Trebuie să invingem. Inutil a pleda, inutil 
a demonstra, diplomaţi în redingotă sau cu ochelari, că sintem oameni cinstiţi, cu temperament paci- 
fic. Cecil Rhodes (17) a răcnit în fata stafidită a pedantilor: „Acest război e just, pentru că el 
serveşte poporului meu, pentru că el creşte puterea ţării mele”. 

Să implintăm această maximă cu lovituri de ciocan în toate inimile. Ea e mai bună decit 
sute de cărţi albe. S-o afișăm pe toate zidurile, în afişe mari, roșii ca singele. Să scriem dedesubt: 
»Hoardele vor să ne extermine. Un bastard (Franţa, n.a.) isi închipuie că va putea zdrobi pe nepo- 
tul marelui învingător. Trageti săbiile ! Nerușinatul dușman insultă cu picicrul pămîntul ncstru. Să- 
ucidem ! Istoria n-o să ne întrebe dacă am avut dreptate”. 


Poporul român nu ura pe germani, cu care nu avusese pind atunci decit 
raporturi comerciale foarte active. Sub influența regelui Carol, se innodaseră 
si raporturi intelectuale. Prestigiul culturii ştiinţifice germane nu reuşise însă 
să reducă decit în mică parte influenţa culturii franceze, întemeiată pe puternice 
tradiţii şi afinități de rasă. Din toate aceste raporturi, germanii apăreau ca 
oameni capabili, muncitori, onesti, foarte intreprinzători şi insinuanti. Raz- 
boiul îi arătă deodată într-o altă lumină, menită a-i face antipatici si odiosi 
popoarelor mici. Se adăuga faptul că ei deveniseră protectorii Austro-Ungariei, 
pe care o luaseră la remorcă si o puseseră in stare să reziste. Din aceste cauze, 
germanii atrăseseră asupra lor toată vräjmäsia pe care românii o purtau călăilor 
fraţilor lor. 

Austro-Ungaria, la rîndul ei, nu se lăsa în urma protagonistei sale. 
Procedarea sa faţă de Serbia, această incercare de asasinat cu premeditare 
împotriva unui popor mic care dorea libertatea lui si a fraţilor lui, era 
vrednicä de principiile politice despotice ale Germaniei, aşa cum sint cinic 
expuse de fostul cancelar von Bulow*. În agresiunea împotriva Serbiei se 
putea citi limpede care era soarta viitoare rezervată României. Tisza însuși 
declarase partizanilor săi din Camera ungurească, că o dată Serbia distrusă 
si România intimidată, Austro-Ungaria va avea două decenii de linişte, in 
care timp Ungaria va deveni ungurească. 

Iritarea opiniei publice românești impotriva Austro-Ungariei creştea si 
din pricina tratamentului la care neamul românesc era supus de la inceputul 
războiului. Sute de mii de români trebuiau să lupte sub steag străin, pentru o 
cauză care nu era a lor. Oligarhia ungară impingea la moarte regimentele 
româneşti, punindu-le veşnic in primele rinduri. Ea urmărea planul diabolic 
de a da două lovituri deodată: a infringe pe sirbi şi pe ruşi prin pafionali- 
täfi si, în acelaşi timp, a le distruge pe acestea prin ruși si sirbi. Ipocrizia 
ungurească era la înălţimea intentiilor criminale urmărite: se dăduse voie, 
chiar se recomandase regimentelor de naţionalităţi, să meargă la măcel cin- 
tindu-si cintecele nationale si arborindu-şi drapelele proprii, lucruri care inainte 
erau considerate drept crime de inaltă trădare. Sarlatanismul austro-ungar se 
manifesta astfel in forma cea mai caracteristică. 

Faţă de politica brutală, cinică si ipocritä a Puterilor Centrale, alianța 
anglo-franco-rusă afișa cu abilitate o politică largă, menită a cistiga inimile 


* „În lupta naționalităților, o naţiune este ciccan sau nicovală, victoricasă ori învinsă. — Poli- 
tica este o meserie aspră, în care inimile simfitcare ajung rar să prcducd o capcdcperă” *°. 


121 


popuare or. Declaraţiile solemne ale sefilor de state si ale parlamentelor pro- 
<lamau telurile pentru care luptau. Nu se poate tăgădui că mari interese 
economice stăteau la baza acţiunii marilor puteri: concurenţa pe piata mon- 
dialä, necesitatea posedării a cit mai întinse teritorii furnizoare de materii 
prime, de debuseuri pentru produsele industriale, de punerea în siguranţă à 
«căilor de comunicaţie, de iradiere a influenţei culturale etc., tot atitea elemente 
ale unei politici căreia începuse a i se aplica denumirea de „imperialistă”?. Dar 
alături de aceste țeluri, puterile aliate au avut dibăcia de a asocia şi lupta 
pentru concepţii mai înalte si mai putin egoiste. La baza acţiunii lor războinice, 
ele au pus principiul naționalităților : eliberarea popoarelor asuprite de peste 
tot pămintul, dreptul fiecărui popor de a dispune liber de soarta lui [18]. 
Alsacia-Lorena [19] devenea un simbol si eliberarea ei trebuia să fie semnalul 
eliberării tuturor noroadelor subjugate. Rusia însăşi simţi că trebuie să intre 
pe această cale: printr-un manifest de război, marele duce Nicolae, genera- 
lisimul armatelor ruseşti [20] proclama, în numele ţarului, eliberarea Poloniei 
si rechemarea ei la viaţă independentă şi naţională. Aceste angajamente nu 
puteau fi vorbe în vint : ele erau girate de puterile cele mai vrednice de incre- 
dere: Franţa si Anglia, tara marii revoluţii eliberatoare si tara clasică a con- 
stitutiilor liberale. Umbra Rusiei ţariste se estompa şi se stergea la lumina 
«celor deuä mari democraţii europene. Nu mai era nici o îndoială asupra direc- 
tiei către care se îndrepta opinia publică a ţării. Simpatia pentru Franţa, 
dorinţa de eliberare a Ardealului şi perspectiva, prăbuşirii Austro-Ungariei, ce 
se intrevedea din ce în ce mai probabilă în urma infringerilor de pe frontul 
rusesc, lucrau de acord. Curentul antantofil începuse să se traducă prin puter- 
nice manifestări ale opiniei publice, la care luau parte toate straturile societăţii: 
in fruntea lor erau corpurile cele mai luminate : universităţile [21 }. 

Guvernul ţării nu putea să nu tind seama de opinia publică; el nu putea 
să cirmuiască împotriva curentului care-l tira într-o anumită direcţie. Partici- 
parea României la războiul mondial a fost un act aprobat şi cerut de opinia 
publică ; ea a indicat, prin imensa ei majoritate, şi direcţia si telurile în vede: 
rea cărora ea consimtea la grelele jertfe pe care era conştientă că va trebui 
să le facă. 


Moartea regelui Carol Marile tragedii sint totdeauna bogate 
în victime. În tragedia neamului românest, 
care începea să-şi desfăşoare scenele ei pline 

de durere si de măreție, cea dintii victimă, doborită de lovitura nemiloasei 

soarte, a fost regele Carol. 

Vlăstar din neamul străvechi al Hohenzollernilor, el crescuse în mediul 
national german si în respectul hieratic al tradiţiilor. O conjunctură neprevazuti 
il dezrădăcinase din castelul părinţilor de la izvoarele Dunării și-l transplantase 
la gurile ei, ca să creeze un stat nou, între oameni de alt singe, de alte 
tradiţii, de altă mentalitate decit à rigidului print prusian. Îi trebuise multă 
prudenţă politică, multă răbdare, multă abilitate ca să se strecoare printre 
stincile ascuţite ce presărau drumul pe care a păşit la începutul carierei celei 
noi. Celor ce-l înconjurau mai deaproape, li s-a impus prin munea lui fără 
preget, prin regularitatea, severitatea si curăţenia vieţii lui. A venit apoi proba 
grea a Războiului neatirnării. Ostaş prin vocaţie, mindru faţă de puternicul 
aliat [22], împărțind, laolaltă cu soldaţii săi, toate grelele nevoi ale războiului, 
el a cîștigat increderea, respectul si admiraţia oștirii si a poporului, în adincul 
căruia a consolidat ideea dinastică. 


122 


Dar în sufletul său rămăsese nealterată dragostea pentru locurile si 
oamenii dintre care se smulsese. Ca tinăr, el purtase uniforma dragonilor lui 
Wilhem I [23], iar fraţii, rudele si camarazii lui de arme, rămăseseră toţi 
sub steagul împăratului german [24]. Regele Carol privea ca o misiune sfintä 
impusă de fericirea, ţării sale de adoptiune, ca să-i indrume soarta pe o cale 
paralelă cu a ţării de naștere. O viaţă întreagă se străduise el să intäreascä 
această legătură si toate aparențele il făceau să creadă că reușise. Deodată, 
in amurgul vieţii sale, proba decisivă a marelui război îi aduse deceptia cea 
mai crudă. Cele două iubiri se găseau in două tabere dușmane. Şi acum, 
slăbit de povara celor 76 de ani de muncă si de griji, bătrinul intemeietor al 
modernului stat român se văzu pus in fața celei mai chinuitoare probleme ce a 
sfişiat vreodată sufletul unui cap încoronat ! Îndurerat privea regele Carol la 
distrugerea operei la care lucrase o lungă viaţă de om. Pentru el, biruinţa, 
germanilor era lucru sigur; el credea în ea aşa cum credinciosul crede in 
sfintele scripturi ale legii lui*. Hotărirea românilor de a nu merge alături cu 
Germania si cu Austria însemna, pentru acest fanatic admirator al puterii 
germane, nimicirea întregii opere de renaștere a ţării, la care el colaborase, 
prăbuşirea, sinuciderea României. 

Bătrinul monarh era însă „o mare conştiinţă”. El isi dădea seama că, 
exponent suprem al simtirilor si dorurilor unui popor, nu-i este ingăduit să 
se izoleze de poporul său. Locul stegarului este în truntea trupei. Datoria îi 
arăta limpede drumul de jertfe pe care și-l croise singur şi pe care era ţinut 
să-l urmeze. Pe deasupra convingerilor si sentimentelor lui, pe deasupra anga- 
jamentelor în care putea să fie vorba cel mult de onoarea lui personală, era. 
datoria către ţara Si poporul său. 

Dar asupra acestui suflet rănit, neindestulător apărat de un trup slăbit 
de ani şi de griji, loveau cu cea mai mare cruzime cei interesaţi să exploateze 
sentimentele, afecțiunile, cavalerismul și respectul lui de tradiţii. Asupra lui | 
se făceau cele mai mari presiuni, se puneau cele mai mari insistente de către ! 
trimişii statornici sau trecători ai celor două imperii centrale. Ministrul austro- | 
-ungar, Czernin, care aruncase la o parte tot bagajul idealului federalist al 
răposatului arhiduce cu care sosise in ţară spre a deveni diplomatul austriace 
din scoala clasică a lui Metternich, mărturiseşte insusi, cu cinism, torturile 
la care, impintenat de Tisza, supunea pe mult incercatul monarh: „Regele 
Carol a murit de război. Ultimele săptămini au fost o tortură pentru bătrinul 
domnitor, căci el primea comunicările pe care eu i le adresam, ca niște 
lovituri de bici. Eu primisem însărcinarea ca să încerc totul pentru a obţine 
imediata cooperare a României, potrivit tratatului, și a trebuit să merg atit 
de departe, incit să-i amintesc că un cuvint dat nu îngăduie nici o soväire, 
că un tratat este un tratat si că onoarea ii poruncește să tragă sabia. Mi-aduc 
aminte de o scenă literalmente emoţionantă, cind bătrinul rege, plingind tare, 
se präbusi pe biroul său, cu miini tremurătoare, să-și smulgă de la git ordinul 
„Pour le merite'"'** pe care il purta în permanenţă. Pot spune, fără nici o 
exagerare, că eu l-am văzut prăpădindu-se zi cu zi, sub aceste continue lovituri 
de măciucă si că excitarea suiletească in care trăia i-a scurtat desigur zilele”. 

Călăul regelui Caro! nu putea, desigur, să înţeleagă calitatea sufletului 
acestui rege, cu care sufletul său propriu, de comisvoiajor politic, nu avea 


* În cursul discuţiilor din Consiliul de Coroană de la Sinaia, lon Lahovary, vorbind de san- 
Sele victoriei, riscă observaţia că Franţa are astăzi altă pregătire decit in 1870 şi deci victoria germa- 
nilor nu mai e atit de sigură. Regele Carol replică tăios: „Această chestiune, domnule, nici nu se 
poate pune pentru cel ce cunoaște cit de putin adevăratele stări de lucruri”. 

** Cea mai înaltă decorație prusiană, creată de Frederic cel Mare [25]. Regele Carol o primise 
ca ofiţer german în războiul contra Danemarcei in 1864 [26]. 


123 


mimic comun. Doar Czernin mărturiseşte singur că, deşi convins de dreptatea 
cauzei româneşti în Ungaria, deşi convins de dezastrul spre care politica 
ungară impingea patria sa, deşi era angajat intr-o anume direcţie politică prin 
publicarea unei cărţi ce făcuse mult zgomot, a primit, totuşi, postul de ministru 
la Bucureşti, „ca să sprijine acolo politica Ballplatz-ului’, pe care el nu o 
impärtäsea. Czernin dezvoltă in memoriile sale pe larg această teorie a lipsei 
de sinceritate, a acestei duplicitäti funciarmente austriacă, după care cineva 
poate să primească o însărcinare in care să lucreze impotriva convingerilor 
sale proprii. 

Atit de zbuciumat era sufletul bătrinului rege incit, într-un moment de 
slăbiciune, a conceput ideea abdicării de la tron; redactind şi proiectul procla- 
matiei către ţară, prin care anunța această gravă hotărire şi motivele care l-au 
indemnat s-o ia. Constiinta sa l-a îndemnat însă să renunţe la executarea inten- 
tiei de abdicare, de pe urma căreia n-a rămas decit un concept, rătăcit printre 
hirtiile arhivelor regale. 

Erzberger, omul politic german care mai tirziu va participa la tratativele 
cu ungurii, românii din Ungaria si cei din Regat, afirmă în memoriile sale 
— după confidentele arhiepiscopului catolic Netzhammer — că regele Carol 
„cu inima zdrobită voia să abdice pentru ca să petreacă ultimele zile wale vieţii 
sale într-o locuinţă liniştită din vecinătatea mănăstirii Einsiedeln din Elveţia”. 
În această mănăstire și-a trăit viata de sihăstrie unul din strămoșii regelui 
Carol, sfintul Meinrad, anahoretul familiei Hohenzollern, pe care stampele 
vechi il reprezintă tinind in miini doi corbi domesticiti şi o veveriţă. 

Si, marea izbăvire a venit să curme drama ce zbuciuma sufletul unui 
om care-și închinase viata datoriei. Nu mai inainte insă de a fi sävirsit ceea 
ce conştiinţa lui de rege al României ii arăta că trebuie să săvirşească. Căci 
duşmanii României care vor să preamărească pe regele Carol, insultindu-l prin 
afirmaţia că a rămas german pină in ultimele momente, vor fi aflat prin decla- 
ratia făcută de Ion I. C. Brătianu in parlamentul țării, că intiia Convenţie 
romäno-rusä din 20 septembrie 1914 [27] s-a, încheiat cu cunoştinţa si aproba- 

rea, regelui Carol*. 

Pentru a așeza figura regelui Carol I în cadrul corect al perspectivei 
istorice, trebuie lămurit că el n-a fost nicidecum un adversar, ori măcar un 
indiferent faţă de idealul natioual rumänesc. Atitudinea lui în timpul eveni- 
mentelor ce au precedat izbucnirea războiului mondial si corespondenţa, sa cu 
conducătorii Puterilor Centrale fac dovada justei înțelegeri à situaţiei si 4 
intereselor ţării sale. Dar prudenta caracterului său si, desigur, sentimentul 
ce trăia încă în străfundul sufletului său, îl făceau să respingă soluționarea 
printr-un război contra Germaniei a întregirii României, ca fiind riscantă si 
inutilă. În mai multe împrejurări si fatä de mai multe persoane, el s-a rostit 
că Transilvania va reveni in chip natural României, cel mai tirziu în douăzeci 
dle ani, cu o consecinţă a dezagregării hibridei monarhii austro-ungare, pe care 
o considera inevitabilă. 

Era o zi tristă de toamnă, pătrunsă de melancolia frunzelor ingälbenite 
cind, pe braţe de osteni, a coborit treptele din mănăstirea Argeşului, evocatoare 
a leagănului Țării Româneşti, acela care timp de 48 de ani purtase coroana 
celui dintii rege al României [28]. 

Pace sufletului încercat al regelui Carol ! Odihnească-se pentru vecie in 
cripta, vechilor Basarabi, intre voievozii băștinași ai acestei ţări, între zbuciuma- 


* ,, Tin să declar că politica legaturilor noastre cu aliaţii, nu am făcut-o, cum s-a spus, in contra 
voinţei regelui Carol I, nu am făcut-o pe ascuns de dinsul. Tot ce am lucrat, am lucrat ca un ser- 
sitor credincios al ţării şi al Tronului, cu Increderea şi cu ştiinţa Suveranului”. 


124 


tul Radu cel Mare şi seninul Neagoe. Si deasupra lespedei de marmurä, care 
l-a despărţit de trămintările vieţii trupesti. pleacă-se cucernic capetele celor 
care, în pioasă reculegere, vor fi ispititi să depene tirul acestei vieţi jertfite 
unei grele si nobile misiuni, cu gindul cinstit că dacă uneori «a dat impresia 
că inima sa nu bate la unison cu aceea a poporului peste care domnea, nu i se 
poate tăgădui că i-a fost totdeauna un înțelept conducător si un devotut sluji- 
tor [29]. 


Regele Ferdinand I [Noul rege al României, Ferdinand I, se 
urea în scaunul domniei în împrejurări 
neasemuit de grele [30).7 

Personalitatea aceluia ce tusese timp de aproape treizeci de ani prinţ 
moştenitor ul tronului dădea naştere la discuţii, îndoieli si temeri. Recunoscin- 
du-i-se calitățile intelectuale, cultura serioasă care in unele ramuri atingea chiar 
ernditia, şi modestia sa, era încă considerat ca un temperament slab, in 
opoziţie cu personalitatea puternică si dominatoare u unchiului său, regele 
Carol. De fapt, această credinţă era rodul unor observaţii superficiale şi ul 
faptului că, in umbra autoritarului monarh, principele moştenitor se resemna 
voluntar la un rol aproape şters, dedicindu-se studiilor sale preferate şi insugin- 
du-si cu discreţie o bună experienţă politică si cunoaştere a oamenilor. 

focingindu-si fruntea cu coroana regală, regele Ferdinand a dat de la 
primii paşi şi de lu primele cuvinte dovada că poseda v inimă culdă si că gin- 
direa şi simţivea lui, formate in atingere cu poporul peste care avea să dom- 
neăscă, il călăuzeuu pe calea cea bună, care se identifica cu aceea a poporului 
său, Sprijinit de soţia sa, regina Maria, si de sfetnicul său, Brătianu, regele 
Ferdinand isi insusise aspiraţiile neamului românesc, a căror realizare o va 
urmäri cu chibzuiala gsi discretia impuse de imprejurări, dar cu hotărire şi 
tenacitate. 

„Voi domni ca bun român”, a declurat noul rege în clipa solemnă a 
jurămintului, depus inaiutea Corpurilor legiuitoare. Si cuvintele simple au fost 
intelese de la un capăt la celălalt al pămîntului românesc si au fost inţelese 
şi dincolo de hotare, de prieteni ca si de dusmani. 

Între porunca singelui si aceea a conştiinţei, regele Ferdinand o ascul- 
tase pe aceasta din urii [31]. 

Poporul roman ştia acum că, pe drumurile anevoioase hărăzite de soartă, 
conducătorul lui va fi nu numai un sef de stat, conştient de datoria lui si de 
marile lui răspunderi, dar şi un mare suflet, framintat de toate dorurile nea- 
mului pe care-l stăpinea, gata la orice jertfă pentru izbindirea stintelor aspirații 
ale acestui neam. Cea dintii si cea mai mare jerttă va îi ruperea tuturor legă- 
turilor de familie, de prietenii, de intregul trecut, de toate tradiţiile şi afec- 
fiunile, de vechii camarazi, de casa părintească, de tara in care văzuse lumina 
zilei intregul şir al generaţiilor de străbuni care rămăseseră acolo, incremenifi 
în cadrurile aurite si in armurile grele din castelul de la Sigmaringen. Cu hotă- 
rire fermă, cu mina sigură, regele Ferdinand şi-a smuls din inimă tot ce in- 
demna la slăbiciune. Pentru patria lui cea nouă, el a ştiut să invinga pe vechiul 
Hohenzollern din sufletul său. În jurul lui se va arunca cu noroi de cei ce-şi 
vor vedea socotelile si speranţele inselate. El nu va urma insă decit drumul 
drept al datoriei de rege roman, oricit va fi el presărat de spini. dar cu cre- 
dinta in izbinda dreptăţii si in viitorul frumos al poporului său. 


Capitolul II 


Războiul neutralității pe frontul Intern 


| Holul personalităţilor Problema. participării României la conflictul 

european provocase devcamdată războiul di- 

plomatiei incins pe două fronturi : cu Puterile 

Centrale pe de o parte, cu puterile Antantei pe de altă parte. Un al treilea front, 

nu mai putin activ, se desena înăuntrul ţării ; elarunca în luptă diferite fracțiuni 

ale opiniei publice înire ele şi guvernul răspunzător. Era „frontul intern”. 

Episoadele acestei lupte pasionate erau în cea mai strinsă legătură cu fazele 
războiului diplomatic. 

Evident, orientarea politicii interne a unui stat, mai ales in împrejurările 
cele mai grave care preced si pot provoca un război, este determinati de 
curentele populare sau, cel putin, trebuie să se tind seama într-o largă măsură 

yy de ceea ce se numeste : indicatiile opiniei publice. Dar in tärile in care masele 
n-au ajuns la deplină maturitate politică, această opinie publies nu este intot- 
deauna clar orientată. Aşa era cazul României în ajunul marelui război. Masele 
populare rurale, care alcătuiau marea majoritate a ţării, exploatate sub aspec- 
tul economic si înapoiate sub aspectul cultural, participau foarte putin la viata 
publică și n-aveau idei clare despre postulatele ei, în afara celor strict econo- 
mice, în legătură cu trebuintele imediate ale traiuiui lor. De aceea, rolul per- 
sonalitätilor de frunte pentru formarea si propagarea curentelor de idei, care în 
orice ţară este insemnat, devine covirsitor în ţările cu opinie publică nedeplin 
formată, sau redusă la subtirile straturi suprapuse ale populaţiei. Fruntasii 
- Vieţii publice au ari rolul de directori ai conștiinței nationale, de indrumätori 
ai spiritului public. De aceea, o trecere in revistă a fazelor „războiului de pe 
frontul intern” nu ar putea incepe decit prin a pune în evidenţă caracterul si 
| atitudinea principalilor protagonisti ai politicii româneşti în raport cu cele 
dou: mari acţiuni de propagandă care incepeau să apese asupra Romäniei 

din partea celor două mari grupări de puteri ce intraseră în conflict. 


+ 


LU 1 ) . ° , Ce . 
si Propaganda si corupţia Deosebit de activă era acţiunea de pro- 
germană pagandä pe care o făceau germanii in 


capitala regatului roman si in ţară. 
Germania trimisese in persoana baronului von dem Bussche pe un foarte ener- 
gic si îndrăzneţ diplomat. El luase in miini frinele campaniei de cistigare a 
opiniei publice si a guvernantilor, pe care o conducea fara scrupule. Lupta 
era grea. Curentul germanofil pierduse prin moartea regelui Carol pe cel mai 
puternic sprijin, Totusi, la inceputul domniei sale, regele Ferdinand dăduse 
impresia că este partizanul unei neutralitäfi complete. Convingerea despre 


126 


puterea germană şi oarecare credinţă in victoria acesteia il intäreau in hotări- 
rea neutralității. Dar această atitudine, oricît de discretă era, încuraja pe politi- 
cienii oportunişti care căutau a-şi atrage simpatia si favoarea regală, afisind 
ostentativ o atitudine în care regele insusi, cunoscător al sentimentului public, 
se arăta foarte rezervat. Afară de oportunisti, al căror cel mai caracteristice 
reprezentant era şeful uneia din ramurile Partidului Conservator, Alexandru 
Marghiloman, curentul germanofil număra numai citiva partizani sinceri si 
chiar fanatici. Erau, in primul rind, bătrinii din vechea gardă a defunctului 
rege Carol. Dimitrie Sturdza nu a supravieţuit mult regelui său; desi retras 
din politică, el şi-a retipărit o veche broșură care e un strigăt de alarmă impo- 
triva primejdiei ruseşti. Răimăsese însă în viaţă Petre Carp, apucind un timp 
care uu mai era al lui. Împreună cu citiva prieteni personali si politici, ci 
aparțineau curentului german prin educaţia ce primiseră in tinerețe, ca studenţi 
ai universităţilor germane, prin ataşamentul de o viata întreagă faţă de regele 
Carol I si prin aversiunea împotriva politicii Rusiei ţariste, ale cărei vexafiuni 
le cunoscuseră drept contemporani ai ocupaţiei ruseşti si ai Războiului de 
Independenţă. O deusebit de mare activitate depunea profesorul de la Uni- 
versitatea din Iaşi, C. Stere [32]. Era un om de vastă cultură si scriitor de 
talent, unul din teoreticienii îndrumării democratice in politica noastră, basa- 
rabean de origine. Germanofilismul său izvora atit din convingerea obiectivă, 
cit si mai cu seamă din sentimentele sale antirusesti, căpătate in închisorile 
Siberiei, în care petrecuse mulţi din anii tinereţii. Stere avusese legături strinse 
si cu fruntașii luptei nationale din Transilvania, dar era convins de prioritatea 
dezrobirii Basarabiei, mai expusă la deznaționalizare, fafi de aceea a Ardea- 
lului, unde conștiința naţională românească era vie si puternică. Stere profesa 
«credința — împărtăşită de altfel de cei mai autorizaţi conducători ai ţării — că 
primejdia cea mai mare ce ameninţa tara noastră, este cea care vine dinspre 
nord-est ; el mai credea că Rusia e mai expusă prăbușirii decit Austro-Ungaria 
şi că „drumul spre Transilvania trece prin Basarabia”. Această concepţie i-a 
dictat atitudinea sa politică, de colaborare cu Puterile Centrale, care atitudine, 
in împrejurările in care se dădea lupta internă, i-a înstrăinat simpatia opiniei 
publice, făcindu-l chiar odios. 

Campania de propagandă dusă în tara de reprezentanţii diplomatici ai 
Germaniei. şi- ai- Austro-Ungariei, secondafi de o întreagă armată de agenţi, 
avea ca scop să recruteze pentru interesele germano-austriece un număr cit 
mai mare de oameni influenţi, in toate domeniile, in special in politică, şi 
să întreţină o vie propagandă prin ajutorul unei prese amice şi prin alte publi- 
cafü. Opinia publică trebuia pe de o parte ademenită prin făgăduieli — în 
care Basarabia revenea mereu ca premiu al cuminteniei noastre — e altă 
parte, intimidată prin spectrul formidabilei puteri germane, sigură de 3, 
Tara era impinzită de agenţiile de propagandă, conduse direct de legația ger- 
mană şi de trimişii speciali din Berlin. 

Acţiunea de prozelitism si propagandă era ajutată de considerabile mij- 
Joace financiare!. Ea s-a manifestat printr-o corupție sc andalo screitată 
aproape pe față. Multe conştiinţe slabe au căzut victime ale tir gului infam. 
Opinia publică afla din cind in cînd cu dezgust de navfragiul unei noi con- 
ştiinţe. Au produs deosebită intristare schimbarea, la fata neastepta ă a unui 
fost preşedinte al Ligii Culturale, apoi aceea a unuia din cei mai de talent din 
scriitorii noştri, ardelean de origine, căruia bätrinetea şi sărăcia nu-i puteau 
ierta trădarea, si a unui general care cistigase oarecare popularitate în campania 
din Bulgaria in 1913. E caracteristic faptul că propaganda germană nu à 
cutezat să se manifesteze in mod public, prin întruniri sau conferinţe ; ostili- 
tatea publicului mare ar fi condamnat-o la eşecuri sigure. Dimpotrivă, atenţia 


127 


principală a agenţiilor de corupție s-a indreptat asupra presei, a cărei acţiune 


lentă si insinuanta părea a fi mai sigură de succes. Pe lingă ziarele susținute 
sau editate direct de aceste agenţii (,,Ziua”’, „Seara”, „„Moldova”), pe lingă 
cele cumpărate sau controlate de ele (,,Minerva’’, ,,Dreptatea” ete.), multe alte 
ziare isi puneau coloanele la dispoziţia propagandei germane, publicindu-i 
articolele tendentioase, telegramele false sau exagerate. tAceastă propagandă 
reusise să-şi strecoare agenţii chiar prin redactiile ziarelor oficioase sau ale 
celor antantofile. Dosarul Ginther, descoperit după izbucnirea războiului la 
sediul uneia din marile întreprinderi petrolifere cu capital german, precum si 
alte documente găsite pe la diferite bănci, au lămurit multe afaceri de corup- 
tie petrecute in timpul neutralității si au dovedit nu numai procedeele indriz- 
nete ale corupătorilor germani dar, ‘din nefericire, si putina rezistenţă sufle- 
tească a unei părți din pătura conducătoare a ţării. Corupţia germană a chel- 
tuit sume enorme cu cumpărarea de conştiinţe : rezultatul a fost însă contra- 
riul celui aşteptat. Tirgul de conștiințe se făcea cu atita impudicitate incit nu 
numai că prozeliţii incetau să mai aibă vreo trecere sau ecou in opinia publică, 
dar neincrederea, bănuiala si blamul se întindeau si asupra putinilor care, de 
bunäcredintä si din convingere, susțineau alăturarea de Puterile Centrale. 
Propaganda germană din timpul neutralității constituie o pagină din cele mai 
urite din istoria pregătirii războiului nostru. Ea a otrăvit viata noastră 
publică si socială, räspindind miasmele celei mai murdare coruptii si a rupt 
unitatea sufletească. a poporului nostru, impärtindu-l in tabere vrăjmase, 
tocmai cind se cerea mai multă solidaritate si înfrățire. După violențele comise 
de germani in război, această propagandă fără scrupule a contribuit să insträi- 
neze si mai mult simpatiile pe care, în genere, le intimpinaserä pind atunci 
la noi germanii ca popor. 


Cit de putin a reuşit campania de pro- 
pagandă germană să perverteascii sutle- 
tul marilor mase au dovedit-o unele mani- 
festări. În primăvara anului 1915 a trecut prin Bucuresti, mergind spre Rusia, 
generalul francez Pau. unul din veteranii Războiului Franco-German din 1870 
1871. Populaţia. Capitalei a făcut gloriosului soldat o primire entuziastă și 
triumfală, al cărei inteles n-a putut scăpa nimănui. Era o manitestare cloc- 
venti a sentimentului public românesc, devenită si mai semnificativă prin 
contrast cu răceala de care a fost inconjurat maresalul german von der Goltz, 
în trecere și el prin Bucureşti, citva timp în urmă. 

Partizanii colaborării cu Franţa şi Anglia intreprinserä, la rindul lor, o 
puternică acţiune de organizare si de indrumare a curentului antantofil, à 
„politicii instinctului naţional”, cum o numise nuul din protagoniștii săi. În 
fruntea mișcării naţionale luaseră loc Nicolae Filipescu si Take Ionescu [34]. 

Cel dintii era un temperament viguros şi combativ ; prin patriotismul său 
înflăcărat, prin caracterul său mindru” si cavalerese, se bucura in fata ţării de 
un deosebit prestigiu. Elocinta sa era pasionată ca şi lupta pe care o ducea: 

„Ce este regatul român fără Ardeal? O absurditate geografică. O fisie 
de pamint întortochiată si frintă în semicerc. Aritafi această figură schilowds 
unui copil de șapte ani, şi intrebati-l ce-i lipseşte Romaniei. El, cu mina lui de 
copil, va trage linia ce împlineşte cercul ! În graniţele actuale sintem o {a 
fara viitor. Spre a ne implini, aci, rolul european, ne trebuie bastionul ce domină 
această pozitiune. De aceea, tintim către cetatea naturală a Ardealului, către 
Acropola romanismului. Aci e centrul, aci e inima românismului. Aci, într-un 


Campania naționalistă 
si protagoniștii săi 


128 


palat fermecat, zidit ca în poveşti in vreuna din peșterile Carpaţilor, s-a adäpos- 
tit conștiința de neam. Din acești munţi ţişnesc izvoarele riurilor noastre ce 
cară, spre şesul dunărean, în undele lor, suspinurile fraţilor. De aci Sincai şi 
Petru Maior ne-au trimis mărturiile obirsiei lor latine. De aci au roit dascălii 
neamului spre a trezi conştiinţa naţională in vremurile de uitare de sine. Secati 
izvoarele, nimiciti pe fraţi, ajutind victoria ungurească si nu se va mai zice: 
„Românul nu piere”. De aceca, vrem Ardealul si nimic alt. De accea pot rezuma 
tot ce v-am spus, rostind şi repetind acest singur cuvint : Arealul ! Ardealul ! 
Ardealul !. 

Take Ionescu concepea chestia naţională română ca o parte a marii pro- 
bleme curopenc. Frumoasa sa inteligență il ajuta să vadă cu claritate sensul 
forţelor ce se ciocneau în marele conflict european si tendinţele urmărite de cele 
două mari grupări. O Germanie învingătoare ar însemna distrugerea idealului 
de dreptate, mulțumită căruia existim şi noi ca popor ; alături de ea, o Austro- 
Ungarie victorioasă înseamnă inmormintarea idealului nostru national, a cărei 
singură realizare ne-ar putea asigura o existenţă independentă. | Strălucitul 
său talent oratoric dădea expresii fericite şi convingătoare necesităţii imediate 
a intrării României in acţiune, alături de duşmanii Puterilor Centrale, ca o 
datorie faţă de Europa civilizată care a creat România de astăzi, faţă de viitorul 
neamului nostru, care găseşte in conflictul prezent o ocazie unică de a aduna 
în jurul statului român liber toate frinturile pe care desfăşururea istoriei le-a 
pus sub stăpinire străină. Datoria României de a se alătura campionilor drep- 
tatil si ai civilizaţiei e asa de mare, incit ar trebui s-o facă, chiar dacă nu ar 
avea nimic de revendicat pentru ea. Cu un adevărat dar profetic, Take 
Tonescu evoca marile răsturnări ce va aduce războiul : prăbuşirea tronurilor, 
ascendentul mişcării socialiste, dominaţia americană asupra lumii. 

În jurul celor doi campioni ai intrării noastre în război luaseră loc frun- 
tasi ai cugetării, ai literelor şi științei române. Cel mai formidabil orator pe 
care J-a produs neamul românesc, Delavrancea, revărsa elocinta sa in valuri 
tumultuoase, care tirau mulțimile delirante spre datoria de singe. Erau apoi 
docturii Istrati și Cantacuzino, iluștri oameni de ştiinţă, savanţi in a căror 
constituţie suiletească, spiritul analist al cercetătorului se imperechea in mod 
fericit cu entuziasmul şi ardoarea luptătorului. Erau, în sfirsit, cei doi soli ai 
Ardealului : poetul Octavian Goga, cintäretul patimirilor de ieri si crainicul 
izbindirilor de miine si preotul Vasile Lueaci, icoană vie a luptelor si prigo- 
nirilor romänismului de peste munţi. 

Lupta ce se dădea era aprigă : adeseori, nervozitatea si nerïbdarea, prici- 
nuitä de o lungă si infriguratä așteptare, ducea la bănuieli si atacuri nedrepte 
impotriva conducătorilor politicii oficiale a statului care, condamnaţi la tăcere 
si prudenţă, erau acuzaţi de şovăială sau chiar de nesinceritate. Agitatia, dusă 
necurmat de numeroasele grupări nationaliste, a avut meritul că a echilibrat 
propaganda germană, a ţinut trează conştiinţa naţională si a pregătit-o pentru 
marea incercare ce trebuia să vind. 

O atitudine personal’ avea in acest timp de fiămintări Nicolae Iorga, 
Personalitate puternică — deşi micul partid pe care-l prezida nu atirna greu 
în viata politică — Iorga se bucura de o considerabilă autoritate in lumea cultă 
şi în tineret, atit prin opera sa ştiinţifică, cit si prin activitatea sa de îndrumător 
al conștiinței naţionale. lorga uu lua parte la agitația febrilă desfăşurată de 
diferitele asociații care, în manifestări zgomotoase, cereau guvernului grab- 
nica intervenţie a României in război. El era de părere că fiecare din factorii 
vieţii publice isi are locul lui bine determinat. Instinctul si voința maselor 
trebuie să indice numai sensu? unei politici nationale. Această, direcţie este 


129 


-— 


Ea aducea puţină linişte în suflete si lăsa timp liber ca să se observe cum decurg 
evenimentele care ne vor da material de reflexie. 


Curind însă începu jocul simpatiilor, convingerilor personale, influentelor 
de pe planul intern sau venite din afară, intereselor mai putin marturisibile 
si interpretarea diferită a celor ce se petreceau pe scenele politice si pe cimpurile 
de război. Toate acestea produceau confuzie in spirite, împărțeau lumea in 
tabere și provocau lupte între partide si înăuntrul partidelor, care se inteteau 
din ce in ce mai mult pe măsură ce timpul trecea si evenimentele se precipitau. 

Chestiunea se punea mai simplu pentru Partidul Liberal. Disciplina: tradi- 
tionala din acest partid, solidaritatea impusă de prezenţa la cirma statului, 
autoritatea sefului, înţelegerea răspunderilor ce apăsau pe umerii lui, toate 
acestea erau de acord să imprime acestui partid o acţiune unitară. Trebuia să 
fie un instrument docil si puternic în mina conducătorului partidului si guver- 
nului. Totusi, deosebiri serioase începură să se manifeste si in sinul partidului. 
Brătianu, cu mare abilitate, căuta să se folosească de ele pentru susținerea 
politicii sale. 

Desi inversunat rusofob, partizan hotărit al cooperării cu Puterile Centrale, 
Stere tu trimis de seful guvernului — după cum am spus — in Ardeal, imediat 
după declararea războiului, ca să ia contact cu fruntașii români spre a-i sfälui 
să ia o atitudine de ascultare fata de guvernul lor. Brătianu se temea ca nu cumva, 
în aceste momente primejdioase, românii să se dea la acţiuni necugetate si 
inuportune, dind ungurilor pretextul unei represiuni care ar putea primejdui 
cauza românească. România nu era pregătită în acel moment nici politiceste, 
nici militäreste ca să poată lua apărarea fratilor primejduiţi. Era deci de o ele- 
mentară prudenţă ca românii să stea liniștiți, in asteptarea evenimentelor. 
Unii fruntasi politici si clerici, constrinsi de necesitatea momentului, au fost 
nevoiţi chiar să publice scrisori de loialism austro-ungar. 

Printre membrii guvernului insäsi se manitestau două tendinţe. Curentul 
antantofil era reprezentat in special prin ministrul Finanţelor, bătrinul Costi- 
nescu — a cărui virstă si stat de serviciu in Partidul Liberal ii dădeau o deosebită 
autoritate —si prin ministrul Lucrărilor Publice, doctorul Angelescu. Simpatiile 
si legäturile ministrului Morţuu mergeau spre Germania. Brătianu a incredintat 
colaboratorilor săi misiunea confidențială de a sta in permanentă legătură cu 
miniştrii plenipotentiari ai ţărilor simpatizate si a întreţine relaţii cordiale 
cu ei spre à se informa şi a le face în chip discret mici comunicări si unele sugestii 
care. venite de la oameni de incredere, puteau fi bine primite; ele aveau drept 
scop să atenueze ostilitatea acestor observatori ai acţiunii noastre. Alpi ministri 
si devotați ai primului ministru trebuiau să ţină contact cu personalităţile frun- 
tase ale tari, spre a le impärtäsi si lămuri acțiunea sefului guvernului, atit 
cit era necesar, a-i împiedica de la acţiuni vätäunätoare şi, la nevoie, à le cere 
concursul. Duca a fos însărcinat să ţină contact cu profesorul Iorga, iar Brătianu 
însuşi a ţinut contact strins cu Marghiloman pind către sfirsitul anului 1915, 
«cind trecerea definitivă a acestuia în lagărul austro-ungar a tăcut pe setul guver- 
nului să întrerupă contactul. 

Cu aceste abilităţi tactice, Brătianu era sigur că va reuși, dacă nu să 
asocieze toată lumea politică a ţării la acţiunea sa, cel puţin să netezească asperi- 
tatile, să domolească pasiunile si pe cit posibil să folosească fortele antagoniste, 
introducindu-le cu dibăcie in angrenajul jocului său politic. 

Conducerea politicii externe şi-o rezervase Brătianu exclusiv. Era desigur 
o situaţie paradoxalé faptul că ministrul tutelar al Afaccrilor Străine, Porum- 
baru, era aproape străin de tratative, in special de complicatul si deli- 
catul joc de culise. Om distins, de o aleasă cultura, temperament calm, 
Porumbaru acceptase acest rol de sacrificiu, stergindu-3i personalitatea d inaintea 


132 


dominatorului său şef, multumindu-se să-și reducă activitatea la chestiunile de 
adininistrafie măruntă ale departamentului, al cărui sef nominal a rămas pind 
în decembrie 1917. Toate tratativele au fost conduse de Brătianu în cit mai 
desavirsit secret, obligat la aceasta nu numai de uzantele diplomatice, dar mai 
ales de cunoaşterea marelui cusur national al românilor de a fi de o indiscretie 
fantastică. Istoria războiului diplomatic si a celui militar ce i-a urmat abundă 
în fapte doveditoare ale acestui cusur care nu o dată ne-a pus în situaţii foarte 
grele. Cu astfel de defect, spionajul era foarte inlesnit ; el a reușit să pună guver- 
nele străine in cunoştinţă aproximativ exactă cu demersurile şi hotăririle noastre, 
Uneori. Brătianu căuta să tragă profit de pe urma acestui cusur lăsind ca, prin 
indiscreţii voite, să ascundă adevărul şi să impingä pe adversar pe căi greșite. 

Dintre toţi miniştrii si colaboratorii săi, Duca era confidentul politic 
al setului guvernului. 


Sfisierile din Partidul Problema era mai complicată cind era 
Conservator vorba de partidele din opozitie. Partidul 
Conservator era împărțit in două. Ramura 
zisă cunservator-democrată urna cu încredere si devotament pe seful 
său, Take Ionescu, personalitate dăruită cu strălucite calități intelectuale. 
Importantele evenimente petrecute in politica externă avuseseră o influență, 
covirsitoare asupra acestui om politic, căruia asimilarea uşoară à acestor pro- 
bleme si preocuparea constantă de a incadra acţiunea politică a României în 
complexul lor, ii va atrage din partea lui Clemenceau [34] porecla de „mare 
european”. Take Ionescu fusese în timpul Războiului balcanic partizan al crutärii 
Bulgariei ; încercările lui pentru această politică se loviseră de incäpätinarea 
lui Danev. Relatiile prietenești ale lui Take Ionescu cu Kiderlen-Wächter, 
puternicul ministru de Externe al Germaniei, tăceau să se vadă intr-insul un 
partizau convins al legăturii cu Germania. Totusi, curind după izbucnirea. raz- 
boiului european si după ce trecu o scurtă fazä de „neutralitate loială şi definitivă”, 
alegerea lui Take Ioneseu era tăcută; sub imperativul intereselor permanente 
ale neamului românesc intreväzute cu deosebită claritate prin fesätura incil- 
cită a maruntisurilor prezente, atitudinea sa politica fu fixată categoric : Take 
Ionescu deveni unul din cei mai convinşi partizani ai statelor Antantei, unul 
din propagandiştii cei mai zelosi si elocventi ai intrării in acțiune alături de 
acestea pentru à pregăti unitatea politică a neamului românesc. Marea autori- 
tate de care se bucura şeful în rindurile grupării sale făcea ca in această chestiune 
să nu existe cea mai mică divergență. Take Jonescu, cucerit integral de lupta 
pentru realizarea idealului national, a subordonat acestei lupte orice altă pre- 
cupare de politică interna, pe care a neglijat-o pind la completa părăsire si 
sacrificare a partidului său. El a dat prin aceasta o frumoasă pildă de patriotism 
si abnegatie personală, care a făcut sase uite vechile imputări asupra rolului 
şi influenței sale in moralitatea politicii interne a ţării dinainte de războiul 
mondial. 

Mult mai grea era situaţia in ramura veche a Partidului Conservator. 
Viaţa internă à acestui partid era vesnic tulburată de criza aproape permanent 
a „sefiei”, rivnita de numeroase personalităţi. La izbucnirea războiului european, 
şef al Partidului Conservator era Marghiloman ; acesta urmase la + iunie 1914 
lui Maiorescu. Ceilalţi principali fruntași, Carp și Filipescu, se țineau intr-o 
rezervă mai mult sau mai putin ostilă faţă de şet. Izbucnirea războiului impunea 
şi fruntașilor Partidului Conservator o scrutare de conștiință si luarea unei 
atitudini. Divergenta a apărut la Consiliul de Coroană de la Sinaia: Carp, 
hotărit antirus, pentru o acţiune imediată alături de Germania; Marghiloman, 


133 


rezultatul unei evoluţii politice, trecută prin experiența si suferinţele a multor 
generaţii în sufletul naţiunii. Şi de la această voinţă, un guvern nu se poate 
abate. Modalitatea îndeplinirii idealului naţional aparţine însă guvernului. Ac- 
tiunca lui nu trebuie să fie forţată. Alegerea timpului si a mijloacelor potrivite 
pentru realizarea inaltelor scopuri nationale, trebuie să i se lase lui, căci el are 
cunoştinţa tuturor firelor aşa de incureate ale acţiunii politice şi războinice si 
tot el are, in fata naţiunii şi a istoriei, întreaga răspundere a conducerii şi a 
rezultatelor ucestei acţiuni 133. 


Politica lui Brătianu Această răspundere, una din cele mai mari pe 
care le cunoaşte istoria, apasă cu greutate pe 
umerii unui singur om : era şeful guvernului, 

Ion I. C. Brătianu. Rar cinmaci şi-a purtat barca pe valuri mai nesigure si mai 

agitate. Rar om de stat a fost pus in fata unei situaţii mai complicate si mai pri- 

mejdioase. Brătianu era seful Partidului Liberal, care venise la cirma ţării in 
urma campaniei din Bulgaria din anul 1913 spre a realiza cele două mari reforme 
democratice : votul universal şi împroprietărirea ţăranilor prin exproprierea ma- 
rilor proprietăți rurale. În plină pregătire a acestei mari prefaceri politice şi sociale, 
activitatea guvernului Brătianu e întreruptă de izbucnirea marelui război si abă- 
tută de la preocupările interne spre cele externe. Politica de război a lui Britian 
se rezuma in această formulă, : aşteptarea momentului celui mai favorabil, pentru 
că întrarea noastră in război să se facă cu maximum de folos, atit: pentru nol 
cit si pentru prietenii noştri. El era conşticut de pregătirea incompletă a armatei 
noastre : o constatase personal în campania din Bulgaria, la care participase 
ca ofiter rezervist. Mai stia că — stat mic si cu resurse limitate — nu eram în 
stare să suportăm un război de lungă durată, aşa cum se prevedea a fi războiul 
actual. De aceea, el a făcut tot posibilul ca să cistige timp. Trebuia să aibă 

răgazul necesar, pe de o parte pentru a pregăti armata, pe de alta pentru a 

pregăti diplomaticeste acţiunea noastră asa incit, prin ea, să putem realiza 
totalitatea revendicărilor noastre nationale. Lucrul nu a fost uşor, căci trebuia 
luptat atit cu supravegherea dușmanilor din afară şi a adversarilor dinăuntru, 
cit şi cu neräbdarea si neincrederea celor de acelaşi sentiment În cea mai deli 
Catia situaţie, pus între două focuri, între cei doi beligeranti Care lucrau cu cea 
mai mare incordare şi cu cele mai puternice mijloace spre a atrage România, 
fiecare pentru scopurile lui, Brătianu cra hotărit să intre pentru scopurile si 
interesele noastre. Ademeniri, promisiuni, ameninţări, n-au putut abate p 
bărbatul de stat român de la linia ce-și trasase. A manevrat cu o extraordinari 
dibăcie ; s-a ferit de a lua angajamente decisive, care i-ar fi compromis liber- 
tatea de iniscare, cedind putin teren — pe chestiuni secundare — numai atunci 
cind situaţia devenea prea încordată, riscind a ne atrage în primejdie la up 
nepotrivit. Momentul favorabil trebuia să fie ales de noi, nu impus din 
Diplomatia etropeanà il numea Sfinpul, căci abdilitatea si discretia sa devel à 
Iegendare iu istoria războiului mondial, impiedicase să i CUNVaASCĂ il 
Totusi, hotarires sa fusese luată din primele luni ale războiului. Ea nu put 
fi decit wea cerută de sufletul naţiunii, cu care şeful guvernului era în deplin 
acord prin sentimentele moştenite de la ilustrul său părinte, prin educaţia primită 
şi prin pătriotismul ce vibra în sufletul său românesc. Dar era omul care purta 
răspunderea reuşitei unei acțiuni, iar conștiința dificultăților legate de or 
nizarea ei îl obliga nu numai să-şi potolească avintul dar, după necesitate, să 
ia atitudini de circumstantä, indurind impasibil banuielile, defăimările si 
injuriile ce i se aruncau. Brătianu ajunsese, astfel, după ezitärile pe care i le 
produsese mersul primelor evenimente, să elaboreze în spiritul său convingerile 


130 


ce trebuia să-i călăuzească acţiunea. În lupta sa interioară, pe care o destäinuia 
numai cîtorva intimi, el nu era absolut sigur că acţiunea gravă spre care se 
indrepta România va conduce neapărat tara la o izbindă uşoară. Suferinte 
grele așteaptă neamul românesc. Dar istoria — ştiinţă pentru care omul de stat 
avea pasiune si pe care o cunoștea că si specialiștii — arăta mersul triumfal al 
ideilor, chiar cînd ele se lovesc de obstacole si suferă înfringeri. Exemplul Ger- 
maniei — si mai ales acela al Italiei — care şi-au realizat idealul uniunii na- 
tionale după ce au trecut prin nenorociri, era elocvent. În războiul actual, soarta 
Serbiei, desi zdrobită, va fi mult mai bună în viitor decît a Greciei, care în 


acel moment se strecura prin abilităţi oportuniste. Dacă pac va face fără 
noi, vom fi zdrobiţi între o Ungarie mare si o Bulgarie mare. De aceea, oricum 


se va desfăşura războiul în numeroasele lui faze episodice, o datorie à marelui 
moment istoric pe care îl trăim este să desfäsuräm steagul aspirațiilor si reven- 
dicärilor noastre. Vom fi învingători, ori vom avea soarta Serbiei, noi vom fi 
afirmat in mod imprescriptibil drepturile noastre asupra pămîntului nostru. 
Momentul este hotäritor. Si dacă războiul ne va rezerva o înfrîngere, säminta 
-uuncată de noi va rodi cu siguranţă in viitor. 

— În timpul acesta, guvernul pe care îl prezida Brătianu tăcea toate prepa- 
ativele pe care i le permitea situaţia grea în care se găsea. (Chiar în luna Septem- 
brie 1914 s-a încheiat cu Rusia convenţia secretă care arăta lămurit direcţia 
THSpre care se îndreaptă politica de ri 7boi a guvernului. Misiuni politice confiden- 
“țiale-au tost Trimise la Paris si la Roma, pentru a pregăti terenul cooperării 
politice si militare. La Paris s-a înființat o misiune militară permanentă, spre 
a se ocupa de cumpărare de materiale de război. In acelaşi timp, in tara se 
demontau piesele de artilerie din cetăţile devenite nefolositoare : Bucureşti si 
Focsani— Nămoloasa— Galati, spre a se trimite în munţi sau a se transforma 
in piese mobile. De-a lungul frontierei carpatice se lucrau cu activitate şosele, 
drumuri şi întăriri. 

În Ardealul zbuciumat. de speranţele ce se inviorau la izbucnirea marelui 
război, Brătianu a trimis pe C. Stere — pe atunci unul din intimii sai — ca 
să ia contact cu fruntașii ardeleni, cu care avea legături strinse, spre a-i sfătui 
stăruitor să păstreze v atitudine liniştită, pentru ca nu cumva, prin agitatii 
naţionaliste sau manifestări pripite să dea pretext guvernului ungar să recurgă 
la represalii violente, ce ar avea ca rezultat să lipsească poporul român de con- 
ducătorii lui în aceste momente grave. Așadar: linişte, răbdare și încredere, 

Aceste exhortatii ale lui Brătianu au coincis cu presiunile pe care Tisza 
le-a, reinnoit asupra românilor ardeleni. Spre a potoli bănuielile sovinului ungar 
si a evita represiunile, fruntașii români ardeleni s-au văzut obligaţi a face si 
unele declaraţii publice de lealitate faţă de statul habsburgic ; unii oportunisti, 
făcind exces de zel in această atitudine, sau urmind o linie adoptată mai d 
mult, au mers pind la a repudia așa-numitele „planuri iredentiste” si a condamna 


pe cei ce le agitau. Alţii, piintre care preotul V. Lucaci si poetul O. Goga, au 
trecut in Regat, intrind în rindurile acelora care cereau acţiune milit: Ap 


triva Ungariei, pentru eliberarea Ardealului. 


În sinul Partidului Partidele politice, exponente si dirigu 
Liberal itoare ale opiniei publice în orice tar 
cu regim constituţional parlamentar 


cele dintii grupări organizate ce trebuia să ia pozitie fata de problema partici- 
pării la război. În cele dintii momente, toată opinia publică aprobase hotărirea 
Consiliului de Coroană de la Sinaia ; era considerată ca singura atitudine cuminte, 


131 


a 


rezultatul unei evoluţii politice, trecută prin experienţa, şi suferinţele a multor 
generații in sufletul naţiunii. Si de la această voinţă, un guvern nu se poate 
abate. Modalitatea îndeplinirii idealului naţional aparţine însă guvernului. Ac- 
ţiunea lui nu trebuie să fie forțată. Alegerea timpului si a mijloacelor potrivite 
pentru realizarea inaltelor scopuri nationale, trebuie să i se lase lui, căci el are 
cunoştinţa tuturor firelor aşa de încurcate ale acţiunii politice si războinice si 
tot el are, în faţa naţiunii si a istoriei, intreaga răspundere a conducerii si a 
rezultatelor acestei acţiuni 135, 


Politica lui Brătianu Această răspundere, una din cele mai mari pe 
care le cunoaşte istoria, apasă cu greutate pe 
umerii unui singur om : era şeful guvernului, 

Ion I. C. Brătianu. Rar cirmaci şi-a purtat barca pe valuri mai nesigure si mai 
agitate. Rar om de stat a fost pus in faţa unei situaţii mai complicate si mai pri- 
mejdioase. Brătianu era seful Partidului Liberal, care venise la cirma ţării in 
urma campaniei din Bulgaria din anul 1913 spre a realiza cele donă mari reforme 
democratice : votul universal si împroprietărirea ţăranilor prin exproprierea ma- 
rilor proprietăți rurale. În plină pregătirea acestei mari prefaceri politice si sociale, 
activitatea guvernului Brătianu e intreruptä de izbucnirea marelui război si abă- 
tută de lu preocupările interne spre cele externe. Politica de război à lui Brătianu 
se rezuma în această formulă: așteptarea momentului celui mai favorabil, pentru 
că intrarea noastră in război să se facă cu maximum de folos, atit pentru noi 
cit si pentru prietenii nostri. El era conştient de pregătirea incompletă a armatei 
noastre : o constatase personal in campania din Bulgaria, la care participase 
ca ofiţer rezervist. Mai stia că — stat mic si cu resurse limitate — nu eram în 
stare să suportăm un război de lungă durată, aşa cum se prevedea a fi războiul 
actual. De aceea, el a tăcut tot posibilul ca să cistige timp. Trebuia să aibă 
răvazul necesar, pe de o parte pentru à pregăti armata, pe de alta pentru a 
pregăti diplomaticeste acţiunea noastră asa incit, prin ea, să putem realiza 
totalitatea revendicărilor noastre nationale. Lucrul nu a fost uşor, căci trebuia 
luptat atit cu supravegherea duşmanilor din afară si a adversarilor dinăuntru, 
cit şi cu nerăbdarea si neincrederea celor de acelaşi sentiment În cea mai deli- 
cată situaţie, pus între două focuri, între cei doi beligeranti Care lucrau cu cea 
mai mare încordare şi cu cele mai puternice mijloace spre a atrage România, 
fiecare pentru scopurile lui, Brătianu era hotărit să intre pentru scopurile si 
interesele noastre, Ademeniri, promisiuni, ameninţări, n-au putut zbate pe 
bărbatul de stat roman de la linia ce-şi trasase. A manevrat cu o extraordinară 
dibăcie ; s-u ferit de a lua angajamente decisive, care i-ar fi compromis liber- 
tatea de mişcare, cedind putin teren — pe chestiuni secundare — num: 

cind situaţia devenea prea încordată, riscind a ne atrage în primejdie la timp 

nepotrivit. Momentul favorabil trebuia să fie ales de noi, nu impus din 

Diplomaţia etropeană il numea Sfingul, caci abilitatea si discretia sa dev ră 

legendare iu istoria războiului mondial, impiedicase să i se cunoască intenţiile 

Totusi, hotărireu sa fusese luată din primele luni ale războiului. Ea nu putea 

fi decit vea cerută de sufletul naţiunii, cu care șeful guvernului era în deplin 

acord prin sentimentele moştenite de la ilustrul său părinte, prin educaţia primită 
şi prin patriotismul ce vibra în sufletul său românesc. Dar era omul care purta 
răspunderea reuşitei unei acţiuni, iar conştiinţa dificultăţilor legate de orga- 
nizarea ei îl obliga nu numai să-şi potolească avintul dar, după necesitate, să 
ia atitudini de circumstanţă, îndurind impasibil bänuielile, defăimările si 
injuriile ce i se aruncau. Brătianu ajunsese, astfel, după ezitările pe care i le 
produsese mersul primelor evenimente, să elaboreze în spiritul său convingerile 


130 


ce trebuia să-i călăuzească acţiunea. În lupta sa interioară, pe care o destäinuia 
numai cîtorva intimi, el nu era absolut sigur că acţiunea gravă spre care se 
îndrepta România va conduce neapărat tara la o izbindă uşoară. Suferinte 
erele aşteaptă neamul românesc. Dar istoria — știință pentru care omul de stat 
avea pasiune şi pe care o cunoştea, ca si specialiştii — arăta mersul triumfal al 
ideilor, chiar cînd ele se lovese de obstacole si suferă înfringeri. Exemplul Ger- 
maniei — si mai ales acela al Italiei — care şi-au realizat idealul uniunii na- 
tionale după ce au trecut prin nenorociri, era elocvent. În războiul actual, soarta, 
Serhiei, deși zdrobită, va fi mult mai bună în viitor decit a Greciei, care în 
acel moment se strecura prin abilităţi oportuniste. Dacă pacea se va face fără 
noi, vom fi zdrobiţi între o Ungarie mare si o Bulgarie mare. De aceea, oricum 
se va desfăşura războiul în numeroasele lui faze episodice, o datorie a marelui 
moment istoric pe care îl trăim este să desfăşurăm steagul aspirațiilor si reven- 
dicărilor noastre. Vom fi învingători, ori vom avea soarta Serbiei, noi von fi 
afirmat in mod impreseriptibil drepturile noastre asupra pămintului nostru. 
Momentul este hotăritor. Si dacă războiul ne va rezerva o înfringere, säminfa 
“munecată de noi va rodi cu siguranţă în viitor. 

— În timpul acesta, guvernul pe care îl prezida Brătianu făcea toate prepa- 
ativele pe care i le permitea situatia grea in care se găsea. (Chiar în luna, Septem- 
brie 1914 s-a încheiat cu Rusia convenţia secretă care arăta lămurit direcţia, 
inspre care se intreaptă politica de ri2boi a guvernului. Misiuni politice confiden- 
tiate-au fost frimise la Paris si la Roma, pentru a pregăti terenul cooperării 
politice si militare. La Paris s-a înfiinţat o misiune militară permanentă, spre 
a se ocupa de cumpărare de materiale de război. În același timp, în ţară se 
demontau piesele de artilerie din cetățile devenite nefolositoare : Bucuresti şi 
Yoesani—Nimoloasa— Galaţi, spre a se trimite în munţi sau a se transforma 
in piese mobile. De-a lungul frontierei carpatice se lucrau cu activitate șosele, 
drumuri și întăriri. 

În Ardealul zbuciumat. de speranţele ce se inviorau la izbucnirea marelui 
război, Brătianu a trimis pe C. Stere — pe atunci unul din intimii săi — ca 
să ia contact cu fruntașii ardeleni, cu care avea legaturi strinse, spre a-i sfătui 
stiruitor să păstreze o atitudine liniştită, pentru ca nu cumva, prin agitatil 
naţionaliste sau manifestări pripite să dea pretext guvernului ungar să recurgă 
la represalii violente, ce ar avea ca rezultat să lipsească poporul român de cun- 
ducătorii lui în aceste momente grave. Asadar : liniște, răbdare si încredere. ' 

Aceste exhortatii ale lui Brătianu au coincis cu presiunile pe care Tisza | 
le-a reînnoit asupra românilor ardeleni. Spre a potoli bänuielile sovinului ungar 


coms (ie. 


si a evita represiunile, fruntasii români ardeleni s-au văzut obligaţi a face si A 
unele declaraţii publice de lealitate faţă de statul habsburgic ; unii oportunisti, | | 
făcind exces de zel în această atitudine, sau urmind o linie adoptată mai d 

mult, au mers pind la a repudia aşa-numitele „planuri iredentiste” si a. condamna 

pe cei ce le agitau. Alţii, printre care preotul V. Lucaci si poetul O. Goga, au | 

trecut. în Regat, intrind în rindurile acelora care cereau acţiune militar pe 


triva Ungariei, pentru eliberarea Ardealului. 


În sinul Partidului Partidele politice, exponente și dirigt 
Liberal itoare ale opiniei publice in orice tar 

cu regim constituțional parlamentar, 
cele dintii grupări organizate ce trebuia să ia poziţie fata de problema partici 
pării la război. În cele dintii momente, toată opinia publică aprobase hotărirea 
Consiliului de Coroană de la Sinaia ; era considerată ca singura atitudine cuminte, 


131 


— 


pentru neutralitate. Putin cite puţin, se produce v vizibilă evoluţie in orientarea 
lui Marghiloman. După Lemberg [35], situaţia nu-i apare destul de clarificată 
pentru a justifica luarea unei atitudini hotărite intr-un sens sau în altul. El 
doreşte să fie considerat ca un oportunist : ,,Dac-ain fi siguri că, mergind impo- 
triva Austriei, nu sintem bătuţi si putem păstra Transilvania, merg si contra 
Austriei. Necesitatea de a ne spori vine din instinct de conservare : popoarele 
mici pier. Deci, iau români de unde pot. De aci, atitudinea de astăzi, cu un 
picior în Ardeal, cu unul in Basarabia”. Acest oportunism, manifestat cu oare- 
care cinism, nu convinge pe partizanii intrării imediate ; ei sint incredintati 
că el maschează rău dorinţa lui Marghiloman de à face politică austro-ungară. 
Şi într-adevăr, viitorul a inregistrat trecerea treptată a lui Marghiloman in 
cimpul acţiunii politice ceniraliste [26]. 

Filipescu lipsise de la Consiliul de Coroană de la 3 august, fiind în străină- 
tate la băile din Baden-Baden. La intoarcerea sa in tara, à aprobat, fără rezerve 
hotărirea Consiliului. El trecuse prin Berlin şi văzuse în toată Germania specta- 
culul impresionant al unei formidabile forte inilitare. Întrevederea cu Zimmer- 
mann [37], infringerile francezilor în primele bătălii îl deprimaseră. Credea 
în victoria fulgerătoare a germanilor, pe care v exprima in limbajul său pito- 
resc : „Nemţii vor face pe bietii francezi ciulama !”. Cu tot patriotismul său 
clocotitor care-l impingea spre lupta pentru unitatea neamului, Filipescu socotea 
că o obligaţie elementară de prudenţă ne iinpune singura atitudine înțeleaptă : 
neutralitatea. Cind insă, la o lună după izbucnirea războiului, acesta luă o alti 
întorsătură, si cînd victoria franceză de la Marna si mai ales cea rusească de 
la Lemberg păreau că deschid perspective noi, o prefacere deplină se petrecu 
in starea suiletească a lui Filipescu. El socoti nu numai că politica română 
trebuie să se îndrepte hotărit spre puterile Antantei, dar chiar că e momentul 
cel mai favorabil ca să se rupă neutralitatea şi România să intre în război impo- 
triva Austro-Ungariei, la aripa stingă a armatelor rusesti*. În vederea acestui 
scop, Filipescu începu o mişcare de ciştigare a opiniei publice, al cărei semnal 
fu o manifestaţie zgomotoasă la statuia lui Mihai Viteazul, în seara de 14 sep- 
tembrie, cu prilejul întoarcerii lui Filipescu dela Sinaia la Bucuresti. 

Campania începută de Filipescu se indrepta in același timp împotriva 
şefului oficial al Partidului Conservator, Marghiloman, pe care-l acuza de sim- 
patii germanofile, cit și impotriva şefului guvernului, Brătianu, pe care-l acuza 
de asemenea că ar inclina spre Centrali sau, in tot cazul, că are o atitudine 
goväitoare, lăsind să treacă prilejul binevenit. Atitudinea lui Filipescu va merge 
accentuindu-se pind la a lua caracterul violent determinat de temperamentul 
său ; ea il va depărta tot mai mult de Marghiloman şi-l va apropia de marele 
și vechiul său adversar, Take Ionescu. Take Ionescu isi modificase şi el concep- 
tia neutralității ; ea nu mai e „loială ’ si mai ales ,,definitiva’’, ci o temporizare 
în scopul unui răgaz pentru o repede pregătire spre à merge numai alături 
de Antantă, oricare ar fi soarta armelur. Ireductibilii duşmani de pină ieri au 
dat mina, au uitat tot ce-i dezbinase si au legat cea inai strinsă colaborare. 


Ei vor conduca agitatia de propagandă in opinia publică si de luptă impotriva 
lui Bratianu. actiunea filoantantistä a lui Filipescu și Take Ionescu are in 
ministrul liberal Costinescu un aliat deosebit de preţios. Miniştrii plenipoten- 


* Filipescu a publicat mai tirziu o broșură cu titlul ,,Mome2ntul de la Lemberg”, tn care căuta 
sa demostreze că, din punct de vedere militar, situaţia fusese extrem de avantajoasă pentru o inter- 
venfie a României, care ar fi fost în acel mombnt hotărltoare pentru mersul războiului pe Frontul de 
Est. Cercurile militare au arătat că Filipescu ar fi comis, cu publicarea acestei broşuri, o gravă indis- 
cretie, intrucit planurile anexe de care se servea erau luate din lucrările secrete ale Marelui Stat-Major, 
da care Filipzscu avuses2 cunoştinţă de pe vremea cind fusese ministru de Război. 


134 


ţiari ai Puterilor Centrale isi dau seama că au de-a face cu o ,,trinitate Costi- 
nescu-Take Ionescu-Filipescu’’, eu care trebuie să dea lupta. În afară de consi- 
deratiile de ordin politic, acţiunea antantofilä găsea un sprijin deosebit de impor- 
tant în ideile strategice ale generalului Averescu, care se bucura de o mare 
autoritate. Generalul condusese operaţiile din Bulgaria in 1913 ca șef al Marelui 
Stat-Major, şi semnase alături de Conrad von Hotzendorf convenţia militară 
cu Austria în același an. Totuși, el era partizan hotărit al unei acţiuni militare 
alături de Rusia împotriva Austro-Ungariei. 

În adaosurile de mai tirziu la „notele” sale din timpul neutralității, Averescu 
a dezvoltat opinia că intrarea noastră in acţiune ar fi trebuit să se facă chiar 
de la izbucnirea războiului, deoarece am fi reuşit a defalca imediat „două corpuri 
de armată — pe cel din Ardeal şi pe cel din Bucovina, iar contingentele lor 
puteau forma o prețioasă rezervă pentru armata noastră, precum si toate depo- 
zitele austriece din aceste două provincii deveneau de fapt prada noastră de 
război”. Mai puţin eficace, intervenţia după Lemberg ar prezenta totuşi avan- 
tajul că ar mări dezordinea în flancul si spatele austriecilor. O dată aceste două 
momente pierdute, cu apropierea iernii o intrare nu se mai putea face si trebuia 
aşteptat pind la primăvară. 

Partizanii, politici ori militari, ai intrării României în război, de la început 
sau după Lemberg, scăpau din vedere faptul că armata noastră era la acele 
date într-un stadiu întirziat de organizare sub raportul efectivelor, cadrelor, 
instrucției si mai ales al armamentului și deci era indoielnic că ea ar fi fost 
capabilă de o acţiune ofensivă si de durată, în teritoriul inamic, asa cum i se 
pretindea. 


Atitudinea soeialiștilor Împotriva sentimentului cvasiunanim al 
opiniei publice românești, care dorea 
intregirea neamului pe singura cale posi- 

bilă, participarea la războiul european, a luat poziție numai Partidul Social- 

Democrat, infiripat cu încetul pe baze sindicaliste în urma crizei provocate 

de trecerea fruntasilor săi în Partidul Liberal (aşa-numita „trădare a generosi- 

lor”). Concepţia internationalistä a socialismului era de la început o stavilä, 
dacă nu chiar un obstacol la acceptarea metodei războiului pentru soluţionarea 
diferendelor dintre popoare [38]. Dar izbucnirea războiului european pusese 
la grea cumpănă solidaritatea partidelor socialiste din ţările beligerante. Con- 
ferintele convocate de Internaționala a II-a la Stockholm, Zimmerwald si Kien- 

thal nu reușiseră a impune acestor partide o linie comună de purtare [39]. 

Ruptura o făcuse din capul locului puternica social-democratie germană care 

se angajase fără rezerve în lagărul războinic, dind concursul său integral guver- 

nului burghez german; partidele din celelalte ţări beligerante o urmaseră. 

Socialistii „de [stinga”’, printre care tonul era dat de ruși, militanti pentru o 

transformare a războiului imperialist dintre popoare în războaie civile, în care 

revoluţia proletariatului să răstoarne guvernele burgheze [40], erau în mino- 
ritate. 

Reflectind contradicţiile ce dezuneau partidele socialiste din ue euro- 
pene, Partidul Social-Democrat (P.S.D.) din Romania, încă Sepii consoli 
dat, se prezenta in fata noului eveniment frimintat de controverse dogi 
și tactice. Conducătorii partidului, Dobrogeanu-Gherea, Racox i, 4 
ş.a. isi dădeau seama că partidul era prea slab si fără largi ad 
spre a adopta cu sorţi de izbindă riscurile unei atitudini revoluție 
aceea au adoptat lozinea apărării neutralității. „Jos 1 
erau slogauurile întrunirilor, mauifesta{iilor si presei 


135 


razboiul va cuprinde si ţara noastră, declarau Gherea si Racovski, socialistii 
romani, ca şi fratii lor din Occident, isi vor face datoria de soldaţi. 

mpotriva acestui curent, zis ,,reformist’? sau ,,oportunist’’, se ridica 
minoritatea de stinga, in fruntea căruia era Alecu Constantinescu [41] — membrii 
de mai tirziu ai grupurilor comuniste — care protestau împotriva „războiului 
imperialist”! si a ,,legalismului cu orice preţ!” al conducătorilor oportunisti, 
Dar si măsurile propuse de aceştia — ca: neaprobarea bugetelor de război. 
refuzul de a face serviciul militar numai în caz de război, arătau nesiguranța 
si oscilatiile ce domneau şi in acest grup, care se temea de atitudini radicale, 
revoluţionare. De aceea, activitatea Partidului Social-Democrat, slabă şi con- 
fuză, fără răsunet în mase, n-a putut influența nici opinia publică, nici împiedica 
acţiunea vechilor partide, şi in special a guvernului. Ea s-a redus la organizarea 
citorva mici greve, la campania de intruniri şi manifestări, slab cercetate, si 
la provocarea unui grav incident petrecut la Galaţi, in iunie 1916, cind o manifes- 
tatie muncitorească a fost brutal reprimată de poliţie si armată, cu morti 
si răniţi [42]. 

Acţiunea Partidului Social-D2mocrat va lua însă o fort’ și o formă nouă 
în timpul războiului nostru, în primăvara anului 1917, sub influenţa revoluţiei 
ruse şi cu concursul direct al acesteia. 


Cioeniri de curente si Dezacordul între Brătianu şi şefii opo- 
temperamente zifiei filoantantiste mergea  crescind, 
b inveninind viata publică din timpul neu- 
tralitatii. In fond ei erau de acord asupra idealului fixat si al direcţiei acțiunii 
ce trebuia intreprinsä pentru realizarea lui. Dar erau între ei deosebiri atit 
de temperament, cit si de metodă. Filipescu era un temperament pasionat si 
impulsiv. Take Ionescu, nerăbdător de a impinge România în război, vede in 
acest act şi o demonstraţie pentru o idee care trecea peste interesul propriu al 
românilor, un gest de o înaltă valoare etică şi de o mare concepţie politică. 
Brătianu, prudent și realist, căuta să calce pe teren solid, inspirindu-se numai 
din interesele ţării sale, isi calcula şi isi cumpănea hotăririle. De aceea, sefii 
opoziţiei nationaliste incepură să acuze pe Brătianu de tergiversări, de şovăială, 
de tocmeli teritoriale. Imputindu-i intransigenta şi intirzierile pe care le punea 
la hotărirea intrării în acţiune, ei socoteau că șeful guvernului a scăpat o serie 
de ,,momente”’ priincioase pentru intrare. D2 fapt, Brătianu, in afară de moti- 
vele de ordin psihologic, mai avea o serie de considerente care-l opreau de lu 
folosirea ucelor momente”. Într-adevăr, atit la începutul războiului, cit şi 
după Lemberg, ar fi fost greu de induplecat regele Carol I, care era in viata, 
să-și dea aprobarea la o acţiune ostilă Gerinaniei. Chiar mai tirziu, atitudinea, 
regelui Ferdinand era încă nehotărită. Mai ales că şeful guvernului, pe umerii 
căruia apăsa toată răspunderea — fiind şi titularul departamentului Räzboiu- 
lui — , cunoștea starea de pregătire materială a armatei, ale cărei lipsuri erau 
atit de mari. Totusi, o bună bucată de vreme, Brătianu întreținea — in special 
cu Take Ionescu — relaţii strinse, comunicindu-i stadiul tratativelor si consul- 
tindu-se cu el adeseori asupra lor. 

La rindul lui, Brătianu era nemulţumit de agitația antantofilă. Ea îi 
strica negocierile. Tocmai în accst timp Brătianu trata cu Rusia convenția 
prin care marea putere vecină recunoștea României dreptul de a-şi anexa teri- 
toriile române din Austro-Ungaria în schimbul doar a neutralității noastre 
binevoitoare. Atitudinea lui Take Ionescu si Filipescu suflau vint în pinzele 
ruseşti, Rusia simţea că „ne poate avea mai ieftin” şi se lăsa greu. Incepe să 
pretindă nu simpla neutralitate, ci chiar intrarea in acţiune, punind condiţii, 


136 


şi in ce priveşte ocuparea teritoriilor şi intinderea lor. Brătianu răminind ferm, 
convenţia s-a semnat totuși la 20 septembrie 1914, in termenii voiti de Brătianu. 
Era un mare succes cistigat de Brătianu atit pe frontul diplomaţiei, 
cit si pe cel politic interu*. Pe cel dintii, pentru că se recunoșteau revendicările 
“României la incorporarea provinciilor române din Austro-Ungaria, nu ca pret 
at uner colaborări militare, ci pe temeiul drepturilor sale nationale. Pe cel intern, 
cGnvenţia, ingăduiu lui Brătianu să domine situaţia internă, să potolească zelul 
intempestiv si prea zgomotos al vamenilor politici filoantantisti din opoziţie 
şi Chiar din propriul său partid si guveru. Intrebuintind cu abilitate aluzia, 
diseretă, ori arätind — cind nevoia devenea presantă — , textul însuși al con- 
ventiei, Brătianu reuşea să risipească neliuistile şi să cistige timpul trebuitor 
pentru cu tratativele să ajungă la preciziile considerate de el ca necesare pentru 
intrarea in acţiune şi momentul cel mai potrivit pentru aceasta. Era necesară 
această, destindere, deoarece agitația ajunsese la un punct culminant si primej- 
dios. Filipescu încercase, la 25 septembrie, să treacă în Comitetul Executiv 
al Partidului Conservator o moţiune prin care se declara că „neutralitatea nu 
mai corespunde intereselor ţării si ale neamului” şi se cerea o acţiune efectivă, 
pentru apărarea acestor interese primejduite. Moţiunea e combătută de Marghi- 
loman cu argumente trase din nesiguranța situaţiei : atitudinea Italiei, a Bulgariei, 
lipsurile armatei, atitudinea regelui, şi nu e admisă. Dar agitația, creşte. Se 
cere convocarea unui nou Consiliu de Coroană, intrucit situația actuală nu mai 
corespunde aceleia ce a determinat hotăririle luate de cel dintii. Se crede necesar 
un guvern naţional pe care filoantantistii îl vor prezidat de Costinescu, cu Filipes- 
cu ministru de Război şi Averescu şef al Marelui Stat-Major. 
Ideea noului Consiliu de Coroană tulbură pe rege; el pretextează starea, 
Tea à sănătăţii sale şi cere aminarea Consiliului. Amini si pe Czernin care, 
neliniștit, îi ceruse o audienţă, comunicindu-i că singura salvare nu poate veni 
decit de la o victorie a Puterilor Centrale, așteptată cu nerăbdare. Dar victoria 
jiuduită nu vine si Czernin trebuie să raporteze la Viena că regele Carol bolnav, 
la capătul rezistenței, i-a declarat că nu mai are decit o dorință: să moară, 
ca să se isprăvească o dată. Czernin crede că, la 29 septembrie, fruntașii filoan- 
tantisti căzuseră de acord asupra abdicării regelui Carol şi urcării pe tron à 
principelui Ferdinand. De fapt, se pusese în discuţie într-adevăr chestiunea, 
abdicării regelui, despre care se spunea că e prea legat de tara sa natală şi de 
tratatul iscălit de el. Oamenii chibzuiti arată că regele nu este un simplu membru 
al unei dinastii, ci chiar fondatorul ei; el nu poate abdica. Si apoi, impresia 
generală este că regele nu va ti ireductibil, cind va sosi momentul. Se reamin- 
tește că în timpul conflictului balcanic, atunci cind intrigile Austriei căutau 
să ne oprească de la o alianță cu Serbia, regele Carol declarase lui Waldhausen 
[43]: ,,Oricit m-ar afecta o despărţire de Austro-Ungaria, eu sint aci pentru 
a apăra interesele itd nèaiei”. Sanaarer Coavenţiei cu Rusia contirină aceste 
presupuneri si calmează spiritele. După protocolul extern, urinează unul intern : 
de comun acord, Brătianu, Take Ionescu si Marghiloman iscălesc un protocol 
in care se arată că un nou Consiliu de Coroană nu este necesar, situația neprezen- 
tind vreo schimbare radicală fatä de cea de la începutul războiului. Pe de alta 
parte, Costinescu primeşte in principiu ideea guvernului național, dar nu sub 
preşedinţia sa, ci a lui Brătianu, ca cel mai vechi şef de partid şi spre a evita 
o sciziune în propriul său partid. El nu crede în posibilitatea unei acţiuni apro- 
piate, pentru care nu sintem gata nici politiceste, nici militäreste. 


* A se vedea și nota din paragraful Convenţia secretă dintre Rusia şi Romania, în care s 
arată, după memoriile ţarului Nicolae II, reclamatia consilierului Arseniev impotriva ministrului 
edu Poklevski-Koziel, pe care-l acuză dz trădare a intereselor Rusiei față do Brătianu. 


137 


ir 


/ 


if Agitatie înăuntru ; Moartea regelui Carol I  pärea că 
presiuni din afarà înlătură din calea politicii de intrare în 

război alături de Antanta pe cel mai 
puternic obstacol. Dar regele Ferdinand respinge demisia prezentată de Brătianu 
şi-şi exprimă părerea, că "m guvern national trebuie rezervat pentru momentul 
cind va fi o acţiune de întreprins. 

Chestiunea guvernului national fiind astfel definitiv inmormintatä, par- 
tizanii intrării în acţiune socotesc că e necesar să reinceapă şi să intensifice 
acţiunea. Liga Culturală isi reinnoieste comitetul, odată cu sensul programului 
său de lucru: pe lingă acţiunea „unităţii culturale”, se pune acum accentul 
pe aspiraţiile naţionale, pe realizarea unităţii politice, devenită acum actuală 
prin izbucnirea marelui război. În noul comitet, preşedinte era preotul Vasile 
Lucaci, simbol viu al luptelor pentru liberarea Ardealului, iar din comitet 
fac parte : Octavian Goga, Take Ionescu, Filipescu, Iorga, Delavrancea, Istrati, 
Ion C. Grădişteanu, Simion Mandrescu si alti fruntaşi ai luptei nationale. 

Se crează şi un organism special de luptă, numit „Acţiunea Naţională”, 
euprinzind pe cei mai dinamici dintre luptători : dr. Istrati, dr. Cantacuzino, 
Delavrancea, dr. Toma Ionescu, Xenopol, Fleva ş.a. Filipescu aderă formal; 
Take foneseu se menţine personal in rezervă ; locotenentii săi sint însă la 
conducerea mișcării. Programul ,,Actiunii’’ este : näzuinta într-o singură direc- 
tie; încetarea neutralității; retragerea increderii necondiționate în guvern. 
Metoda de luptă este cea obișnuită în agitatiile de partid : intensificarea cam- 
paniei de presă cu atacuri violente, întruniri publice urmate de manifestatii 
zgomotoase şi tulburente de stradă. Prezenţa citorva partizani ai lui Marghi- 
loman la unele manifestații înseamnă, evident, o călcare a disciplinei de 
partid ; se găseşte o formulă abilă pentru a ieşi din impas: cei de la „Acţiunea 
Naţională” lucrează pe răspundere personală. 

La o observare mai atentă a lucrurilor se putea constata că așa-zisa. 
„opinie publică” dirijată de diversele ,,Actiuni’? — în realitate, la bază, agenţii 
de-ale partidelor — da dovadă de pripealä, de uşurinţă zgomotoasă, de igno- 
rare a putintelor şi mijloacelor, pe scurt, de aceleaşi metode nesincere şi ieftine 
ce erau moneda curentă a tacticilor de răsturnări de guverne si de biruinte 
electorale. Indiscretia cu care se striga „război!” pe stradă si în cafenea, 
uşurinţa cu care se arunca bănuiala si insulta împotriva oricui era deprins 
cu alte metode de acțiune, poate mai lente, dar bazate pe analiză şi reflecţie, 
spiritul de partizanerie ce plutea pe mișcare, scădea valoarea morală a mis- 
cării în ochii oamenilor serioşi şi aducea apă la moară adversarilor sinceri 
sau interesaţi ai intrării în acţiune. 

Chestiunea, politică se complică cu problemele de ordin economic. 

Desemnarea, din ce în ce mai clară, a Germaniei şi Austriei ca proba- 
bilul adversar de miine, crează o situaţie nouă pentru relaţiile economice 
ale României cu aceste două ţări vecine, care erau cele mai bune cliente 
ale exportatorilor români. Guvernul era conştient de faptul că, alimentind 
aceste două ţări cu cereale, vite si petrol, înseamnă a le întări potenţialul 
economic ceea, ce, independent de reaua impresie ce ar pricinui în ţările Antan- 
tei, de protestele ce se vor produce, ar echivala cu înarmarea eventualului 
adversar de miine împotriva noastră înşine. Dar problema era complicată. 
Pe de o parte, Germania si Austria aveau absolută nevoie de griul şi petrolul 
românesc şi făceau presiuni mari spre a le dobindi. Pe de altă parte, inter- 
zicerea, exportului acestor produse pricinuia mari pagube exportatorilor, influ- 
enti moțieri și societăţi petrolifere — deci, implicit, veniturilor statului — și 
demascau, faţă de statele vecine, intenţiile politice ostile ale României. În 
special clasa marilor proprietari de moşii, doritori să-şi vindă produsele cu 


138 


[| 


preţuri bune, influen{ate de evenimente, era foarte agitată. Prins între aceste 
contradicții, guvernul a hotărit să stăpinească și să dirijeze comerţul exte- 
rior, luînd măsura ca exportul cerealelor, vitelor si petrolului să nu se poată 
face decit pe bază de permise speciale. Cu aceasta, guvernul a căutat să ducă 
o politică de abilitate si echilibristică faţă de cele două grupuri beligerante, 
să satisfacă pe producătorii din ţară si, inai ales, să indestuleze într-o oarecare 
măsură, nevoile naţionale, legind eliberarea autorizaţiilor de export de procu- 
rarea, în schimb, în compensație, a acelor materiale ce ne erau strict necesare 
pentru industria de război şi înzestrarea armatei : metale, produse industriale, 
medicamente etc. 

Regimul adoptat de guvern a dat naştere la o mare agitaţie în ţară, din 
partea, celor interesaţi. Se dezläntuise cursa frenetic’ a intervențiilor stäru- 
iloare pe lingă autorităţi pentru obţinerea faimoaselor permise de export. 
Desi, in teorie, aceste permise se dădeau numai pe bază de compensaţii, de 
fapt, prin tot felul de indulgente, condescendente si intervenţii interesate, 
se lăsa joc liber traficului. Fiecare vagon e obiect de misitie. Agenţii cumpă- 
rători si samsarii misunä peste tot. Se precizează afaceri scandaloase si se 
pronunță nume de personalităţi care speculează asupra obţinerii autorizaţiilor 
şi dobindirii vagoanelor necesare exportului. Presa germană şi germanofilă 
foloseşte prilejul spre a duce o campanie violentă împotriva ministrului Costi- 
nescu, principalul si fätisul adversar din guvern al Puterilor Centrale, pe care-l 
acuză nu numai că tolerează dar chiar că încurajează afacerile de corupţie, 
pentru a satisface persoanele din apropierea sa. În tot cazul, lupta de con- 
curenţă între puterile beligerante, ce se da pe piaţa economică a României 
a avut ca rezultat că monopolul germano-austro-ungar a suferit o gravă, 
ştirbire, iar poziţiile capitalului anglo-francez s-au întărit. Este un preludiu 
al raporturilor politice ce se desemnează la orizont. 

Corupţia se întinde si in alte domenii ale vieţii publice. Partizanii celor 
două curente își aruncă reciproc acuzaţii, destăinuind adevărate ori inventate 
cumpărări de conştiinţe pe care le-ar fi făcind reprezentanţii diplomatici ai 
celor două constelații rivale, prevăzuţi de guvernele lor cu fonduri importante. 
Presa oferă un cimp fertil unor astfel de procedee. Ziaristi fără scrupule 
morale se vind personal sau cu ziarele lor. Face o impresie deplorabilă în 
special vînzarea, ziarului ,, Minerva” cu întreg personalul său redacţional unui 
consorțiu german, dat fiind trecutul acestui ziar, întemeiat ca tribună natio- 
nalistă, cît şi persoana celui ce făcuse vinzarea, vlăstar al vechii familii a 
Cantacuzinilor. 

Goana după permise, ,,vagonismul” şi vinzärile de conştiinţă aruncă o 
pată urită peste epoca de pregătire a realizării idealului național. 

Ceea ce preocupă guvernul in acest timp este chestiunea munițiilor si 
în genere a furniturilor pentru armată. Cu actualele depozite nu s-ar putea 
duce războiul nici două luni. Brătianu cunoaşte traficurile, dar nu vrea să 
le dea o importanţă care i-ar abate atenţia spre alte preocupări şi i-ar crea 
greutăți în problemele principale. „Să tree numai de greutățile de astăzi; 
vom vedea pe urmă”. Nici una din ţările beligerante, cu puternic potential 
industrial, nu vrea să cedeze nimic fără angajamente politice pe care guvernul, 
care vrea să-şi păstreze miinile libere, nu vrea să le ia. Ministrul Germaniei 
declară că tara sa ar da tot ce voim, numai Costinescu să plece de la Finanţe. 
Nici regele, nici Brătianu nu se învoiesc însă la sacrificarea ministrului de 
Finanțe, care e din multe puncte de vedere un factor util; ba chiar, Brätianu 
il acoperă cînd Costinescu acordă un interviu public prin care atacă Austro- 
Ungaria, denuntind-o că opreşte pe teritoriul ei transporturile de materiale 
de război din Germania spre România. Se încearcă a se asigura aprovizio- 


139 


parea de la ţări neutrale : Elveţia, Italia. Prin intervenţia personală a regelui 
Italiei se obtine un important material de care avea nevoie arsenalul. Costi- 
nescu încheie un contract pentru benzină cu Franţa, Anglia si Rusia; imediat 
trebuie să se încheie unul analog cu Germania. O neînțelegere provocată la 
Cameră de depunerea unui proiect de lege pentru prohibirea exportului de 
mazăre, orz şi secară, întocmit de Costinescu, este pe punctul de a provoca 
demisia ministrului de Finanţe. Brătianu aranjează chestiunea în sensul ca 
prohibitia, ce nu se putuse vota pe cale de lege, să fie impusa prin decret, 
si Costinescu isi retrage demisia. Ministrul german von dem Bussche vede in 
acest procedeu v demonstraţie în favoarea politicii lui Costinescu, care e 
„inamicul numărul 1 al Germaniei’’. Bussche e liniștit cu declaraţia că men- 
ţinerea lui Costinescu in guvern este cerută de motive de ordin politic intern ; 
dacă ar pleca, ar insemna că peste două luni să avem un minister al trinitätii 
Costineseu — Take Ionescu — Filipescu. 

Cu toată stringenta problemei aprovizionärilor, Brătianu se vede nevoit 
să respingă cererea in formă cominatorie a Germaniei de a închide ochii la 
transportul munițiilor spre 'Purcia. — incolțită rău la Dardanele — [44], desi 
i se promitea că pentru 200 de vagoane tranzitate spre Turcia, să se dea 
drumul la 100 de vagoane, care erau reținute in Austro-Ungaria, spre Roma- 
nia. Această tranzacţie ar ti fost o trădare a obligaţiilor luate prin convenţia 
cu Rusia si a propriilor interese nationale. Romanii sint indurerati de con- 
statarea că măsurile de oprire a transporturilor si de contingentare, menite 
să stăvilească aprovizionarea Puterilor Centrale, fac să sufere în primul rind 
pe românii din Austro-Ungaria. Printr-o diabolică politică de presiune, ceea 
ce poate trece munţii e distribuit de autorităţile ungare în linia întîi maghia- 
rilor si sașilor. Românii sint supuşi la o exterminare metodică : flăcăii sint 
trimiși in primele rînduri ale frontului de luptă ; cei rămași acasă sint supuşi 
regimului înfometării. Cu durerea in suflet, fruntasul român Mihali se plinge 
celor din ţară : „chiar dacă intraţi în război, trebuie să ne găsiți incă în viaţă”. 


Înteţirea luptelor Evenimentele internaţionale, atit pe planul 
dinăuntru politie, cit si pe cel militar, se risfring 


în politica internă si influenţează tactica, 
de luptă a celor două tabere adversare. 

Vizitele generalului francez Pau și a mareșalului german von der Goltz, 
din primăvara anului 1915, readuc animația în luptele ce stagnaserä. Semna- 
lul e dat de Filipescu la întrunirea Ligii Culturale din 28 februarie 1915. 
Într-o cuvintare avintată, evocind cuvintele cronicarului că: „trăsnete si 
fulgcre erau în cer cînd s-a urcat în scaun Serban Cantacuzino” si apropiind 


aceste vremuri de infricosätorul război european la urcarea pe tron a regelui 


Ferdinand I, Filipescu prevesteste acestei domnii vremuri de vitejie si cere 
Domnului să împlinească visul unui neam spre a fi vrednic să se împodobească 
cu titlurile lui Mihai Viteazul, ,,Domn al întreg Ardealul, al Ţării Româneşti 
si al Moldovei”, sfinţit prin moartea ce l-a răpus ca erou national. Ridicindu-se 
pe culmile pateticului, Filipescu adresează regelui perorafia : „De nu vei fi 
nici una, nici alta, grozav mă tem că nici praf nu se va alege din ţară si 
dinastie. D-aceea mărirea ce ţi-o urăm, Sire, este să te încoronen în Alba 
Julia, sau să mori în cimpta de la Turda!” 

Tratativele cu Antanta si intrarea Italiei in război [45] au răsunat adînc. 
Opuzitia antantofilă e neräbdätoare să-și intensifice acţiunea de întruniri 
prin orașele de provincie, ca şi presiunile directe. Tratativele merg însă încet. 
Brătianu ¢ prudent din cauza succeselor marii ofensive austro-germane pe 


140 


Frontul de Est, care e pe punctul de a răsturna situaţia militară [46]. Pe: 
de alia parte, rușii opun rezistenţă la revendicările politice ale României. 
Din nou Brătianu are motive să fie nemulțumit de atitudinea — pe care o 
califică cu severitate ca „antinațională” — ,a setilor politicii interventioniste 
care declară miniştrilor Antantei că pot să contez pe sprijinul lor. Prin aceasta, 
declară Brătianu, ei slăbese poziţia sa în cursul tratativelor in care, tinindu-se 
term, poate să obţină maximum de avantaje pentru ţara sa. 

Intervenţionistii iau o atitudine agresivă fata de Brătianu. Ei il acuză 
că, prin metoda sa de tergiversare și prin pretenţiile sale, va pierde și această 
ocazie. Britianu e acuzat de nesineeritate. I se aruncă in fata acuzatia ci 
intenţia sa reală este să nu intre niciodată in acțiune. Dar Brătianu rămine: 
ferm în hotărivea sa. Momentul e cit se poate de nefavorabil. Ofensiva ita- 
liană nu corespunde sperantelor ce se pusese in intrarea ci [47], iar Rusia 
trece printr-o criză teribilă. Tratativele duse timp de citeva luni cu Rusia 
se încheiasera cu un eşec. Decit să arunce tara in prăpastie, Brătianu preteră 
să se retragă de la guvern. Șefii interventionisti isi dau seama de primejdie ; 
dată fiind situaţia pe fronturi, regele ar fi îndreptățit să ofere puterea germa- 
nofililor, De aceea, Take lonescu si Filipescu se văd nevoiţi să pună surdină 
agitatiülor. 

Între tip, situaţia lui Marghiloman, că set al Partidului Conservator, 
devenise din ce in ce mai șubredă. Sub presiunea lui Filipescu, Marghiloman 
e nevoit sa facă o declaraţie categorică, cuncretizată in trei puncte: 1) Sint 
pentru ieshea din neutralitate, pentru realizarea unităţii naţionale ; 2) Aceasta 
într-o singură direcţie , 3) Această direcţie nu este aceea a Germaniei si Austro- 
Ungariei. Ca urmare, Comitetul Executiv al partidului a votat increderea 
în setul lui. 

Dar evenimentele exterioare si agitatiile dinăuntru cer nu numai ati- 
tudini binevoitoare, dar si acțiuni corespunzätoare. Unul din fruntasii parti- 
dului, Jon Lahovary, odată Italia intrată în acţiune, a fost cîştigat definitiv 
de curentul antantist. Se propune ca direcția partidului să fie incredintatä 
unui comitet compus din Marghiloman, Filipescu, Lahovary {Dar Marghiloman 
refuză. acest comitet de curatelä. El preferă decapitarea și sefia lui Maiorescu, 
care impärtäseste aceleaşi idei cu ale sale. In cele din urmă, Marghiloman 
e răsturnat. Sef al Partidului Conservator e proclamat Ion Lahovary ; după 
expresia lui Filipescu, Lahovary este cel mai frumos exemplar al culturii 
franceze la noi”. Partizanii intrării in război alături de Antantă repurtasera 
un mare succes, iar Partidul Conservator adăugase o nouă sciziune in luptele 
cronice pentru sefie. Partizanii lui Marghiloman, strins uniţi în jurul șefului 
lor, înfiinţează un club nou, orientat din ce în ce mai linvurit inspre politica 
germanofilă. Citeva zile după alegerea sa ca sef, Lahovary muri subit. În 
locul lui a fost ales, la 27 iunie, Filipescu. Clarificarea se făcuse deplin. Erau 
acum — în afara Partidului Conservator-Democrat al lui Take Ionescu — încă 
două partide conservatoae, conduse de doi sefi cu orientări precis divergente. 

Marghiloman trecuse de astă dată complet in apele germanofile. El 
frecventează asiduu pe ministrii Puterilor Centrale şi-şi armonizează acţiunea 
politică internă cu a lor. El cere cu stăruință ca guvernul roman să retragă 
de la graniţe trupele de acoperire trimise acolo ca răspuns la concenträrile 
austro-ungare în Transilvania. Brătianu a rupt contactul cu Marghiloman 
pe care îl cultiva de la inceputul războiului european, socotind de aci inainte 
inutil, chiar primejdios a-i mai face confidente și a-l folosi pentru a-şi masca 
jocul. 

Speranţa unora că, din cauza mobilizării Bulgariei contra Serbiei [48] 
Brătianu va demisiona, acesta fiind falimentul politicii sale, nu s-a realizat. 


141 


| 


| 
| 
| 


Un nou asalt german împotriva lui Brătianu a avut loc cu prilejul trecerii 
prin România a ducelui de Mecklenburg si a prinţului Hohenlohe, curieri 
germani spre Sofia si Constantinopol. Încercarea lor de a trage România 
spre Germania nu à reușit, cum nu à reuşit; nici amenințarea că acum a venit 
momentul ca Puterile Centrale să urce tariful deoarece, după ce Dunărea 
va fi deblocată prin ingenuncherea Serbiei, România nu va mai obţine nici 
un avantaj in schimbul neutralității, ci va trebui pentru aceasta să acorde 
o participare activă. Czernin si Bussche se resemnează să constate că ,,regele 
Ferdinand e simpatizat de Brătianu”. Carp, care de cîtăva vreme se izolase 
de politica de partid, ducind numai în ziarul său ,,Moldova” o acţiune hotă- 
rită şi violentă în favoarea alipirii de Germania, declară regelui cu brutalitate 
că lipsa sa de curaj de a folosi ocazia de astăzi spre a merge cu germanii il 
va, compromite în fata istoriei care-l va înregistra ca pe „un rege mediocru”. 
O nouă formaţie de luptă politică se incheacă : „Federaţia Unioni: 

întrunind laolaltă pe partizanii lui Take Ionescu si Filipescu, cu o grupat 
de ardeleni stabiliţi în România, prezidată de profesorul Mândrescu. Luptele 
dintre grupările adverse sporesc în violență ; de la excose verbale se trece 
ameninţări cu atentate si la acte de brutalitate. Manifestatiile de stradă, 
ce urmează după întrunirile publice, dau loc la dezordine si la conflicte singe- 
roase cu poliţia ; uneori, trecători inofensivi le cad victime. Contractele pentr 
furnituri de cereale încheiate cu cele două constelații de puteri în lupt 
toamna anului 1915 reuşesc să calmeze pentru putin timp agitația - 
tara în care cei mai multi din conducătorii politici sint mari proprietari, inte- 
resati deopotrivă la reuşita tratativelor, care trebuie să le aducă beneficii 
frumoase. Lupta se reia sub forma mai civilizată a dezbaterilor parlamentare. 
la, deschiderea Camerelor. Brătianu, atacat cu vehementa atit de opoziţia 
filoantantista, cit si de cea filogermană, se retranșează in tăcerea pe care 
şi-a impus-o. Take Ionescu pronunţă la 29 decembrie 1915 discursul său asupra 
„politicii instinctului naţional”, una din cele mai strălucite cuvintäri din în 
treaga carieră a acestui mare maestru al cuvintului *. Într-o replică täioasi 
Carp, făcînd aluzie la desele schimbări de opinie si de partide ale liderului 
antantist, i-a răspuns cu fraza: „Talentul nu justifică toate incarnatiunile, 
după cum frumuseţea nu scuză toate prostituţiunile”. Răspunsul lui Brătianu 
a fost sobru. El a explicat că tratativele diplomatice sint un lucru prea delicat 
spre a fi date in vileag; a arătat totuşi că, faţă de situaţia pe fronturile de 
luptă socoteşte că trehuie să păstreze o rezervă prudentă şi a revendicat întreaga 
răspundere a actiunn sale politice. 


Ardelenii Mult mai mare tulburare au produs candida- 
turile ardelenilor refugiaţi, Lucaci şi Goga, la 
două scaune vacante în Parlament. În reușita 

acestor doi apostoli ai românismului, atit de admirati si de iubiţi, şefii Federaţiei 

vedeau o demonstraţie a sentimentului public exasperat de ,,nehotäririle” lui 

Brătianu si de lucrăturile germ nofililor, precum si un avertisment sigur pentru 

rege si guvern. Cei doi fruntasi ai vieţii nationale de peste munţi se refugiaserà in 


* Peroratia cuvintării a fost aceasta: ,,Vad deschizindu-se ușile raiului şi o teamă supersti- 
tioasä Imi zice să inchid ochii: este prea frumos! Sarcina aceasta de a scrie o epopee a căzut 
pe generaţia noastră, desi nu a fost n generaţie mai putin pregătită pentru o viaţă eroică decit gene- 
ratia noastră... Si cu toate acestea, pe această generaţie a ursit-o soarta să indeplinească fapta 
cea mare. Ea va fi sau gropaşa muncii de veacuri sau zămistitoarea unei vremi attt de frumoase, 
încît vedenia ei mă smerește”. 


“142 


LA 


țară îndată după declararea războiului si se alipiseră de şefii politicii inter- 
ventioniste, aducind mişcării de intervenție nu numai puternicul sprijin moral 
al simbolului pe care-l reprezentau, dar și viguroase puteri de luptă. 

Preotul Vasile Lucaci, ,,leul din Sisești”, eroul procesului Memorandu- 
mului, declarase că, precum profetul Moise n-a putut vedea pämintul făgă- 
duinfei, către care conducea prin grele lupte si suferințe pe poporul său, nici 
el nu va vedea rezultatul luptei pentru intrarea în război, oricare ar fi acest 
rezultat : „dacă intrăm, voi muri de bucurie, dacă nu, de mihnire’’. 

Poetul Octavian Goga adusese o inältare a luptei, introducind in proza 
tehnicii electorale arma nobilă a poeziei. În versuri pline de vigoare si de amă- 
răciune, arunca României oficiale strigătul de durere şi revoltă: „țară fără 
suflet, ţară neutrală”. Plingind soarta ardelenilor pribegi, silindu-se in zadar 
să urnească din loc România pentru liberarea Ardealului, exclama. : 


pe. Si printre voi imi due povara, 
Stropit de ris si de nevoi, 
Căci vai de cel ce-şi pierde tara 
Ca să și-o ceară de la voi !* 


În activitatea ziaristică, Goga serie articole pline de vervă scinteie- 
toare, cind batjocoreşte viata uşoară si de desfatare a Bucureştilor neutrali, 
imbogätindu-se în afaceri ori petrecind cu inconştienţă în bătăi de flori la 
şosea, atunci cînd refugiații ardeleni se strecoară indurerati şi umiliti în umbra 
zidurilor. Într-un articol, în care se ridică la culmi de violenţă, incă neatinse 
pina la e), blestemă pe renegatul Mangra, episcopul român cîştigat de poli- 
tica maghiară si evocă viziunea cadavrului prelatului spinzurat de un felinar, 
aruncat apoi la pămint spre à fi călcat în copite de caii soldaţilor romani, năvă- 
lind în Ardeal. Venit în Bucureşti spre a lua parte la şedinţele Academiei 
Române, Mangra este huiduit si scuipat de studenţii patrioţi ardeleni. Guver- 
nul austro-ungar a protestat împotriva candidaturilor a două persoane care 
sint cetățeni unguri, iar guvernul german a făcut cunoscut că alegerea celor 
doi ardeleni ar fi privită ca un act de ostilitate împotriva Germaniei. Relaţiile 
cu Puterile Centrale, destul de rele din cauza contractului britanic pentru 
imobilizarea grinelor [49], deveneau încordate. Maşina guvernamentală a intrat 
in funcţiune cu energie şi cei doi candidaţi naţionali n-au putut fi aleşi la 
primul scrutin. Sub ameninţarea lui Brătianu că demisionează si a doua zi 
Marghiloman formează guvernul, şeiii Federaţiei au retras candidaturile la 
alegerile de balotaj. 


Incidente și provocări Evenimentele din primăvara anului 1916 
atacul Verdunului, ofensiva austro-ungară în 
Tirol şi mai ales ofensiva Brusilov în Galiţia, 
aduc o nouă încordare în spirite şi noi presiuni din afară. Brătianu continuă poli- 
tica de echilibru între cele două constelații. Faţă de miniştrii Puterilor Centrale, el 
afirmă necesitatea neutralității. Le declară că a căpătat convingerea că războiul 
se va sfirsi fără izbinda categorică a vreunuia din adversari („en queue de 
poisson”) [50]; ar fi o nebunie ca România, stat mic, să se arunce in viltoare. 
Jatä de ce se impune neutralitatea definitivă. Miniştrilor ţărilor Antantei 
care-i impută unele atitudini condescendente faţă: de Puterile Centrale, B 
tianu le explică faptul că e nevoie a face din cind în cînd mici concesii, spre 
a nu-și masca preferintele ; de aceea „gesturile sale exterioare nu corespu! 
totdeauna cu realitatea politicii sale”. Principala sfortare a sefului guve 
nului este să aibă linişte în interior, spre a putea continua observaţia aten 


143 


:2 mersului evenimentelor si pregătirea armatei. Această linişte este insă greu 


de ţinut. Enervarea à ajuns la paroxism. Fiecare incident ia proporții si 
înverşunează cele două tabere una împotriva celeilalte. Unul, seabros, a fost 
provocat de un gest urit al autorităţilor vamale germane de la Lindau, la 


„graniţa elveţiană. Sub pretext de bănuială de contrabandă, fiul si nora lui 


Filipescu au fost supuși unei cercetări ignominioase. Filipescu — tatăl, indig- 
nat de acest fapt pe care il interpreta — poate cu drept cuvint — ca un wera 
viu intenţionat impotriva sa însuși, a dat oreplică injurioasä, aplicind —verbal 
— un tratament similar ministrului german von dem Bussche. Cu multă 
greutate incidentul, care punea faţă in faţă pe doi protagonişti ai luptei poli- 
tice, a fost aplanat priu mijloacele întrebuințate in „societatea bună”. 

Cea din urmă manifestaţie publică regizată de fruntașii interventionisti 
cu mare răsunet a fost inapoierea decoratillor austriece si germane, acordate 
pe vremuri demnitarilor români de cele două impärätii. 

Deosebit de semnificativă a fost trecerea unui important detaşament 
rus pe teritoriul român, la Mamornita, în toiul unei bătălii la graniţa bucori- 
neană. Interpretarea și soluţia date de guvern acestui incident nemultu- 
mește pe Centrali, care văd iu el o demonstraţie intenționată, în scopul de 
a pipăi reacţia opiniei publice române. Si e sigur că aceasta nu l-a emotio- 
nat ci, dimpotrivă, a primit-o cu simpatie. 


Spre lămurire Succesele ofensivei Brusilov şi cucerirea Cer- 
näufilor de rusi [51] a avut un răsunet imens 
în opinia publică a ţării, şi aşa destul de su: 

rescitata. Ea exaltă sentimentul public si nerăbdarea intervenționiştilor. Filoger- 

manii isi dau seama de gravitatea situaţiei si caută să impresioneze prin contrade 
monstratii : amabilitäti din partea bulgarilor ; afirmări publice că la sud de Du- 
näre sint concentrate importante forte germane si că transporturi masive germane 
ar fi pe drum in Ungaria spre Transilvania. Germanofilii nu pot să cadă de 
acord asupra unei acțiuni si mai ales asupra unui guvern comun. Carp se men- 
tine in intransigenta lui; nu e nimic de făcut cu el, dacă e vorba de neutră 
litate. Părerile lui sint tot atit de extreme si în ce privește politica interni. 

Nici o colaborare cu Maiorescu. Nu se face politică mondiali cu partide, 

Nu concepe guvern de tranziţie. Dacă se persistă a se merge cu Rusia, el 

se face antidinastic. Ceilalţi însă nu împărtăşesc părerile lui Carp si cred că 

pentru moment nu se poate decit neutralitatea, asa cum o concep ei. 

În tabăra antantotilä, dimpotrivă, începe să adie o atmosteră de calm. 
Take Ionescu si Filipescu, trecînd cu buretele peste rivalitätile din trecut, 
fac un pas înainte în lupta comună care-i leagă si şi-au fuzionat partidele 
pentru a consolida frontul. Se stia acum că Brătianu a intrat în faza deck 
sivă a tratativelor care pregătesc intrarea in acţiune alături de puterile Antan- 
tei. Fruntasii opozitiei antantotile isi dau seama că se impune o destindere 
în luptele interne. Atacurile împotriva lui Brătianu isi domolesc violența. 
În preajina momentelor mari trebuie reluate relaţiile personale, care tind 
să duci la o „uniune sacră”. Regele este definitiv cistigat pentru acţiune, 
Ba chiar, într-o audienţă, comunică lui Costinescu că intrarea noastră tre- 
buie grăbită pentru ca nu cumva un armistițiu să ne surprindă mai înainte 
ca intervenţia uoastră in conflictul european să se fi manifestat. Fruntașii 
antantisti sint hotiriti a se opune categoric eventualitätii ca dintr-un guvern 
naţional să facă parte şi Marghiloman, pentru care regele are simpatii înde- 
obşte cunoscute. Prezenţa lui Marghiloman e imposibilă nu numai din punctul 
de vedere al moralității politice, dar şi peatru că un astfel de guvern national 


144 


n-ar avea încrederea deplină a Antantei. Decit un minister national gu Marghi- 
loman, mai bine să rămină Brătianu singur. Take Ionescu mai cere acum 
ca presa vpoziţiei să înceteze a anunța intrarea in acţiune; să continue a 
atuca guvernul pe-alte chestiuni, care nu se referă la politica externă, pentru 
a uu iugrouia situatia, acum cind directiva e definitiv hotărită. 


Momentul suprem Si această măsură cuminte era necesară, căci 
niciodată mai mult ca acum, tratativele tre- 
buie înconjurate de cel mai strict secret. Încă 

o dată se dovedeşte tatala noastră ușurință. Indiscretii de tot soiul se comit, si mai 
ales tocmai de cei ţinuţi prin situaţia lor să dea probă de fermitate de caracter si 
de discreţie profesional’ : ministri, diplomaţi, militari, înalți demnitari. Măsuri 
parcă ostentativ luate spre a chema familiile şi a-și pune la adăpost avutul 
din localităţile de vilegiatură presupuse ca viitoare zone de luptă, confidente 
strecurate pur şi simplu din ambiția de a se arăta cunoscători în secretele mari : 
»grabeste-te, că in curind va fi prea tirziu ...", sau ,,fii gata, căci în curind...’’, 
său, misterios, cu degetul pe buze: „în august...”, pe lingă măsuri inevi- 
tabile : misiuni de ordin militar, ordine de serviciu, suprimări de concedii, 
concentrări si deplasări de trupe, toate acestea nelinistesc lumea si, dind 
indicații sigure sefilor misiunilor străine, ingreuiazä mersul tratativelor și 
pun pe şeful guvernului în situaţii foarte dificile. Spionajul austro-german 
se foloseşte de aceasta uşurinţă naţională. Toţi oamenii de stat români si 
aliați sint supravegheați şi urmăriţi. În special Czernin spionează cu atenţie 
încordată toate mișcările lui Brătianu, căutind a surprinde misterul tratati- 
velor pe care le simte. 

La 25 iulie, Bussche comunică regelui şi guvernului că Germania a 
aflat prin Copenhaga că se așteaptă pe curind mobilizarea armatei române. 
„Dacă ea s-ar întimpla, guvernul german va considera faptul ca o amenin- 
tare si va fi silit să ia măsuri în consecință”. Brătianu limureste că e vorba 
de manevre parțiale, cum se fac totdeauna în acest timp al anului, dar fără 
rechiziţii şi că e nevoit să ia măsuri spre a satisface opinia publică nerăbdă- 
loare. Bussche si Czernin sint incă optimişti. Ei se lasă convinşi că pentru 
Iuoment nu este nimic de temut. Regele ar fi ferm şi rezistă. Iar în trata- 
tivele cu rușii, miniștrii Puterilor Centrale cred că Brătianu se arată nein- 
duplecat în chestiunea unei mari ofensive Sarrail [52] si a predării prealabile, 
in termen fix, a munițiilor, ca să-şi menajeze porţile prin care să se poată 
retrage. Sortii erau însă aruncaţi. Laborioasele tratative cu puterile Antan- 
tei ajunseseră la sfirsit. România se angajase. Brătianu va trece la semnare 
tratativelor de alianţă, ce vor precede intrarea in război. 


| | Capitolul III 
" | i 1 


Till Pregătirea diplomatică şi militară a războiului 


1. TRATATIVELE CU PUTERILE CENTRALE 


Presiuni germane Războiul diplomatic, care a precedat si însoțit 
operaţiile militare, avea ca prim şi cel mai im- 
portant obiectiv cistigarea de aliaţi noi. Am- 

bele constelații in luptă rivalizau in această concurenţă, intrebuintind toate resur- 

sele puterilor lor morale si materiale, promisiuni si ameninţări. Un istoric englez* 
| califică cu asprime această goană după aliaţi ca „o luptă fără demnitate, nici 

scrupule”!. Italia, Suedia, Turcia, Bulgaria, Grecia, România erau invitate la to- 
vărăşie, trecindu-li-se pe dinaintea ochilor perspective ademenitoare de cistiguri 
teritoriale. Priutre ele, Romania era una din cele mai curtenite, deoarece aseza- 
rea ei geografică, puterea ei militară si ascendentul căpătat in urma Războiului 
balcanic dădeau participării ei la război o mare pondere. De aceea, in tot tim- 
pul neutralității, Capitala României a fust o arenă diplomatică în care agenţii 
puterilor europene se luau la intrecere pentru ciştigarea marelui premiu al coope- 
rarii României cu partida pentru care lucrau. 

Puterile Centrale aveau asupra Antantei privilegiul existenţei unui tra 
tat, care impunea României obligaţia cooperării militare in cazurile deter- 
minate de textul lui. Era vorba deci ca România să fie convinsă că este cazul 
să-şi îndeplinească acele obligaţii. Războiul nu fusese încă declarat in mod 
formal, cancelariile marilor puteri schimbau între ele note cominatorii si cei 
doi veri si prieteni, ,,Willy” si ,,Niky’’ [53], îşi trimiteau telegrame cordiale 
in formă, pline de proteste de amicitie si de apeluri, dar în fond cuprinzind 
ameninţări. În acelasi timp, cei doi împărați ai monarhiilor centrale, Fran’ 
Joseph si Wilhelm al II-lea, intr-o explicabilă mişcare de precauţie, se gri- 
beau să-şi asigure prietenia si colaborarea credinciosului aliat dintre Carpaţi 
şi Dunăre. ,,Vechea ta prietenie si legăturile noastre de alianţă sint pentru 
mine garanţia că tu vei avea înţelegerea sinceră a hotäririlor pe care le-am 
luat în această gravă clipă a destinului”, scria Franz Joseph regelui Carol. 
Tar peste citeva zile, Wilhelin al II-lea, mai insinuant si mai precis, ii tele 
grafia : „Am încrederea, că tu vei fi credincios ca rege şi ca Hohenzollern prie 
tenilor tăi si că vei îndeplini fără soväialä datoriile tale de aliat”. 

Corespondenta din aceste zile infrigurate pune in fata zoritilor împărați 
şi a miniştrilor lor pe un rege Carol suferind, îngrijorat, prudent, temător, 
care nu se poate angaja asa cum ii cer monarhii aliaţi. Principala lui preocu- 


pare e Bulgaria. El se consideră girantul Tratatului de la Bucwesti. Fata de 
un război localizat la Serbia, poate rămîne neutru. Dar faţă de unul cu Rusia, 


* Seton Watson R. W., A History of the Roumanians. From Roman times to 
unity, Cambridge University Press, 1934. 


146 


ce ar putea trimite decit două corpuri de armată? Si aceasta ar fi un act 
riscant, fără de folos. Restul ii trebuie spre a tine in sah Bulgaria. Şi apoi 
situaţia din Ardeal nu-i inlesneste o hotărire de cooperare cu Puterile Centrale. 

Dar indemnurile purnite de la sefii militari ai Austro-Ungariei, cea mai 
direct interesată si ameninţată dintre cele două puteri, erau deosebit de insis- 
tente. Cel mai ingrijorat si — ca atare — cel mai activ intervenient, este feld- 
mareșalul Conrad von Hotzendorf, seful Marelui Cartier al armatei austro- 
ungare. El face apeluri presaute, verbal si in seris, conducătorilor politici şi 
militari ai Germaniei și Austro-Ungariei, pentru ca să determine „cu orice 
pret” pe români să intre în război alături de Austro-Ungaria împotriva Rusiei. 
Împăratului Franz Joseph îi declară : „Atitudinea României este hotăritoare 
pentru operaţiunile împotriva Rusiei”. Contelui Berchtold, ministrul de Externe 
al monarhiei austro-ungare, ii serie: „Cor ca Romania să fie încredințată în 
fiecare zi că din partea nuastră nu va avea decit. prietenie si că, in cazul unui 
rezultat fericit al războiului, ea va dobindi Basarabia si anumite regiuni din 
Serbia, dacă va intra în campanie alături de noi”. Lui Moltke, şeful Marelui 
Cartier german, Conrad îi scrie exprimindu-si regretul că România ar duce 
un dublu joc. Ea trebuie să se decidă si, pentru acest scop, e nevoie ca Gerima- 
nia să intervină energic; din partea noastră, se exprimă Conrad, noi — chiar 
si Ungaria — facem totul spre a nu provoca vreo nemulțumire românilor. 

Jutervenţiile devin din ce în ce mai presante, atunci cînd situaţia pe 
frontul din Galiţia se întoarce în detrimentul austro-germanilor. La 24 august, 
Conrad îi serie lui Berchtold : „Pentru noi este de o importanță cupitală ca 
vomânia să intre acum în luptă de partea noastră si să-şi concentreze armatia 
in Moldova de Nord, spre a o îndrepta de acolo în direcţia nord”. Diplomatil 
austrieci sint hotăriţi să facă tot posibilul pentru ca România să pornească 
imediat împotriva Rusiei. 

Germania, luînd conducerea războiului pe care-l declarase, nu înțelegea 
să-si piardă timpul. Iniţiativa trecea la factorii politici activi. Chiar a doua zi 
după izbucnirea conflagrației, la 2 august, cancelarul Bethmann-Hollweg amin- 
teste României obligaţiile ce o leagă de Tripla Alianţă şi îi cere imediata 
imobilizare împotriva Rusiei si atacarea acestui imperiu. Pentru a o linişti 
dinspre sud, o asigură că Germania are alianţă cu Turcia şi că deci nu are să 
se teamă de un atac din partea Bulgariei. Ca stimulent, România este ispitită 
cu perspectiva alipirii Basarabiei. În acelaşi timp Zimmermann, subsecretarul 
de stat la Externe, primind pe Filipescu, în drum spre Bucureşti, îi vorbi nu 
numai de Basarabia, dar chiar de Odessa. Supralicitind, în urma sugestiei 
ministrului gsrman de Externe von Jagow si a feldmareșalului von Conrad, 
guvernul austro-uL zar, prin Czernin, mai adaugă si promisiunea ținutului Nego- 
tin din Serbia. 

Pe de altă parte, reprezentanţii Puterilor Centrale la Bucureşti nu pot 
să ascundă guvernelor lor starea spiritelor din România, care nu este delox 
favorabilă acestei politici. Ministrul Germaniei relatează că în Romania opinia 
publică este foarte antiaustriacă si că Brătianu i-a comunicat că este absolut 
necesar ca din partea Ungariei să se facă concesiuni românilor din Ardeal. 
Că, deoarece Austro-Ungaria a declarat război Serbiei fără să fi consultat Romi- 
nia, ar fi nevoie de timp pentru a linişti si à pregăti opinia publică. Brătianu 
previne insă pe interlocutorul său că Rusia a grămădit trupe în Basarabia 
gi că deci ar fi preferabil ca Rusia să fie lăsată să ne atace, pentru a provoci 
0 schimbare în opinia publică de aci. 

Aceste declaraţii abile ale lui Brătianu provoacă din partea Germaniei 
intrebarea dacă o comunicare formalä a Bulgariei — cu care Germauia esto 
în tratative cu perspective bune — că renunţă la Dobrogea, cită vreme Romania 


147 


RE ii 


merge cu _ Tripla Alianţă. ar fi oare suficientă pentru ca România să por- 
nească impotriva Rusiei? Regele Carol I declara că este gata să ia măsuri 


de mobilizare a armatei. trebuie insă să țină cont de opinia guvernului si à 
publicului, care au fost surprinse de evenimente. Trebuie timp ca să pregi- 
tească opinia publică si armata pentru un pas atit de greu. Haspuusul deli- 
nitiv a fost dat de Consiliul de Coroană de la 3 august. Notele către miniştrii 
Puterilor Centrale au fost redactate in aceeasi seară si le-au fost inminate 
a doua zi. Raportul baronului Waldhausen către guvernul din Berlin cuprindea 
asertiunea neconformă cu realitatea că majoritatea membrilor Consiliului de 
Coroană ar fi fost pentru alianța cu Rusia si că numai amenin{area de abdicare 
a regelui Carol a tăcut să se hotărască doar neutralitatea, tără mobilizare. Contele 
Czernin isi dă seama, de adevărata stare de spirit din Romania si avertizează 
guvernul său că alipirea Romaniei la Puterile Centrale nu se va putea obtiue 


decit in ceasul cind acestea. ar obţine succese pe cimpul de luptă. 


Intrigi austro-ungare 


Campania Austro-Ungariei împotriva Ser 
biei aduce un element nou de complicaţii 
Austriecii au transportat. mase 


mari «le 


trupe inspre frontul rusese si au lăsat pe frontul sirb torţe mai putin num 
roase ; Serbia a folosit prilejul, a luat ofensiva si a provocat Austriei infringeri 
serioase. Austria se vede silită să gindească la ajutorul Bulgariei. Ce va tace în 
acest caz Romania, principală comanditară a Tratatului de la Bucuresti 
Intimidarea României prin ameninţarea unei alianţe militare a Puterilor 
Centrale cu Bulgaria, cu satisfacerea apetiturilor teritoriale ale acesteia, atit ul 
crud lovită prin Pacea de la Bucuresti, si dezlănțuirea urii bulgarilor contra 
noastră, va constitui un șantaj permanent al politicii Austro-Ungariei impo- 
triva României si un obiectiv principal al ei. 
La 23 august, Czernin inştiinţează pe regele Carol si pe Brătianu că Bulsa- 
ria e gata să meargă impotriva Serbici şi predă regelui o scrisoare à împăra 
tului Franz Joseph prin care acesta îl roagă să ia înţelegere cu Bulgaria. Aceeasi 
rugimite i-o adresează si regele Bulgariei, iar peste citeva zile, Waldhausen ii 
comunică același lucru din partea împăratului Wilhelm. Regele Carol răspunde 
că singurul lucru ce poate garanta e neutralitatea. Brătianu completează ca 
tot ce ar putea face in ajutorul Austro-Ungariei este să dea o declaraţie cum 
că România nu are intenţia să atace Bulgaria, in cazul cînd aceasta ar ataca 
Serbia. În felul acesta, Austro-Ungaria ar avea libere citeva corpuri de armată 


mai mult, impotriva Rusiei. 


Rezerva in care se tine Brătianu, apărat de decizia neutralității luată de 
Consiliul de Coroană, enervează Austro-Ungaria. Infringerea de la Lemberg 
intunecä orizontul perspectivelor austro-germane. Czernin constată că ,,indis- 
poziţia impotriva noastră creşte si in aceeași măsură agitația pentru coope- 
rarea cu Rusia”. Regele Carol a rămas singura frinä care împiedică alunecarea 
pe pantă”. Intervenţia română este acum privită ca indispensabilă pentru 


sprijinirea aripii drepte a frontului 


austro-ungar. 


Stimulat de objurgatiile feldmareșalului Conrad von Hôtzendorf, împă- 
ratul Wilhelm intervine stăruitor in favoarea cistigärii cooperării române, 


„Cheia reusitei în războiul contra Rusiei este în mina Romäâniei - 


seria la 16 


septembrie Wilhelm II împăratului Franz Joseph. Straduintele regelui de a 
antiena după el tara sa au fost pind acum zădărnicite de împotrivirea minis 
trilor si a opiniei publice. Sper totuşi că guvernul tău va reusi să-i convingă 


pe romani să 


intervină”. 


148 


Presiunile militinilor asupra împărutului si asupra guvernantilor austro- 
ungari se indesesc. La 19 septembrie Falkenhayn, ministrul de Război prusian 
si totodată seful Marelui Stat-Major general german, telegrafiază de asemene 
lui Franz Joseph ci Germania nu e in stare să bareze rușilor drumul spre 
Ungaria si Transilvania, fără o colaborare activă a României, inainte de veni- 
rea iernii. „De aceea, trebuie să obtinem această colaborare cu orice pret : 
pe de o parte prin îndeplinirea dezideratelor României in interiorul monarhiei, 
pe de altă parte prin cedarea judeţului Suceava”. 

Arhiducele Frederic, generalisimul armatei austro-ungare, face apel la 
împăratul său ca să facă „relele sacriticii cerute de Romania”. Împărtăşiud 
printr-o scrisoare regelui Carol IL vestea străpungerii liniilor austriece de către 
ruşi la Lemberg [54], impăratul Wilhelm ui demonstrează primejdia revărsării 
puhoiului rusese peste Europa si Balcani, sugerindu-i ideea că România ar 
putea juca acum rolul cel mare pe care La jucat Ja Plevna. Regele a răspuns 
că pentru aceasta are nevoie de timp spre a pregăti opinia publică, surescitati 
«lin cauza tuturor nedibaciilor Austriei si de dorinţa ci mărturisită de a auulx 
Pavea de la Bucuresti. Slăbiciunea militară dovedită de Austro-Ungaria îi ingreu- 
jazi si mai mult situaţia ; numai o victorie strălucită ar putea înlesni vo schim- 
bare de orientare, dar ea nu se poate intrevedea. 

Incercind să alterneze intimidarea cu tăgăduielile, diplomaţia germană 
strecoară si ameninţarea că „„dlacă un singur soldat român va trece frontiera 
transilvană, flota tureo-germană va atacă si distruge Constanţa”. 

Austro-Ungaria trebuie să-şi dew in sfirsit seama că jocul trebuie schim- 
bat. A fagadui dintr-al altuia, a agita spectrul primejdiei panslaviste si a se 
bizui pe sentimentele germanofile ale regelui Carol T, se dovedise a fi o poli- 
tică neeticace. În fata poricolului amenintätor, trebuiau alte mijloace. De altfel, 
manitestările opiniei publice din Romänia, cit si declaraţiile conducătorilor 
politici, începeau să arate lămurit intenţiile românilor. Nu peste Prut, ci peste 
Carpaţi se iudreptau in primul rind privirile si inimile lor. Austria pricepu că 
ip această parte trebuia să gindească à tace concesii. Cu atit mai mult cu cit 
inaintarea rușilor in Bucovina începea să dea chestiunii provinciilor române, 
supuse Austro-Ungariei, o actualitate din cele mai stringente. 

Știri senzaţionale invep să circule pe seama intenţiei ruşilor fata de 
romani. Profitind de conjunctura favorabilă, Sazonov vrea să dea o lovitură 
ipăiastră : să ofere românilor Bucovina, cucerită de ruşi. Regele Carol s-ar 
fi găsit, 11 acest caz, intr-o situație foarte grea, neputind să refuze oterta. Abdi- 
carea regelui Carol ar fi avut ca urmare acceptarea otertei de către succe- 
serul său. Marghiloman crede că trebuie folosit acest prilej spre a obtine cisti- 
guri importante : el sugerează lui Waldhausen, insärcinatul de afaceri al Germa- 
niei! la Bucuresti, că singura paradă posbilă ar fi ca Ungaria să acorde 
Transilvaniei un statut politic în sensul unei autonomii provinciale, iar Austria 
sicousimtă lao rectiticăre de graniţă la sudul Bucovinei, astfel ca oraşul Suceava, 
vethea căpitală a Moldovei, să tie cedată României. Waldburg se plinge de 
incăpăținarea bitrinului Franz Joseph; el va raporta împăratului său, propu- 
nind ca acesta, printr-o deposä, să deschidă ochii lui Franz Joseph. Si-n adevăr, 
împiratul Wilhelm anunţă pe regele Carol că a insärcinat pe von dem Bussche. 
noul ministru german la Bucuresti, în trecerea sa spre Capitala Romaniei să 
se oprească la Viena şi Budapesta, pentru à aduce de acolo propuneri in 
privinţa Transilvaniei şi Bucovinei. Pe de altă parte, se atribuie României 
intenţia să ocupe militäreste Transilvania — in care nu se găsesc decit foarte 


149 


merge cu Tripla Alianţă. ar fi oare suficientă pentru ca România să D 
heasca impotriva Rusiei? Regele Carol I declară că este gata să ia mas 
de mobilizare a armatei, trebuie însă să ţină cont de upinia guvernului 
publicului, care au fost surprinse de evenimente. Trebuie timp ca să pre 
teasca opinia publică si armata pentru un pas atit de greu. Räspunxul de 
uitiv à fost dat de Consiliul de Coroană de lu 3 august. Notele către mini 
Puterilor Centrale au fost redactate in aceeasi seară si le-au fost inmip 
a doua zi. Raportul baronului Waldhausen către guvernul din Berlin cuprine 
asertiunea neconformă cu realitatea că majoritatea membrilor Consiliului 
Coroană ar fi fost pentru alianţa cu Rusia si că numai anenintarea de abdic 
a regelui Carol a tăcut si se hotărască doar neutralitatea, tără mobilizare. Cont 
Czernin isi dă seama de adevărata stare de spiit din Romania si avertize 
guvernul său că alipirea Romaniei la Puterile Centrale nu se va putea obt 
decit in ceasul cind acestea ar obţine succese pe cimpul de luptă. 


Intrigi austro-ungare Campania Austro-Ungariei împotriva S 

biei aduce un element nou de complica 

Austriecii au transportat mase mari 
trupe inspre frontul rusesc si au lăsat pe frontul sirb forte mai putin nu 
roase ; Serbia a folosit prilejul, a luat ofensiva si a provocat Austriei infrin; 
serivase. Austria se vede silită să gindeancă la ajutorul Bulgariei. Ce va face 
acest caz Romania, principală comanditară a Tratatului de la Bucur 
Intimidarea Romäniei prin ameninţarea unei alianţe militare a Puteri 
Centrale cu Bulgaria, cu satisfacerea apetiturilor teritoriale ale acesteia, atit 
crud lovită prin Pacea de la Bucuresti, si dezlintuirea urii bulgarilor con 
noastră, va constitui un santaj permanent al politicii Austro-Ungariei jm] 
triva României si un obiectiv principal al ei. 

La 23 august, Czernin instiințează pe regele Carol si pe Brătianu că Bulg 
ria e gata să meargă impotriva Serbiei si predă regelui o scrisoare a impal 
tului Franz Joseph prin care acesta il roagă să ia înțelegere cu Bulgaria. Aceea 
rugaimite i-o adresează si revele Bulgariei, iar peste citeva zile, Waldhausen 
comunică același lucru din partea iinparatului Wilhelm. hegele Carol răspund 
că singurul lucru ce poate garanta e neutralitatea. Brătianu completează c 
tot ce ar putea face in ajutorul Austro-Ungariei este să dea v declaraţie cum 
că Romania nu are intenţia să altace Bulgaria, in cazul cind aceasta ar ataca 
Serbia. În felul acesta, Austro-Ungaria ar avea libere citeva corpuri de armat 
mai mult, împotriva Rusiei. 

Rezerva in care se {ine Brătianu, apărat de decizia neutralității luată de 
Consiliul de Coroană, enervează Austro-Ungaria. Infringerea de la Lemberg 
îmtunecă orizontul perspectivelor austro-germane. Czernin constată că ,,indis- 
poziţia împotriva noastră creste si în aceeasi măsură agitația pentru coope- 
rarea cu Rusia’, Regele Carol a rămas singura frină care impiedicä alunecarea 
pe pantă”. Intervenţia română este acum privită ca indispensabilă pentru 
sprijinirea aripii diepte a frontului austro-ungar. 

Stimulat de objurgaţiile feldmavesalului Conrad von Hotzendorf, impi- 
vatul Wilhelm intervine stăruitor in favoarea cistigării cooperării române. 
„Cheia reusitei în războiul contra Rusiei este în mina Romaniei — seria la 16 
septembrie Wilhelm IT împăratului Franz Joseph, Sirăduinţele regelui de a 
amtrena după el (ara sa au fost pind acum zădărnicite de împotrivirea minis 
trilor si a opiniei publice. Sper totuși că guvernul tău va reusi să-i convingă 
pe romani să intervină”. 


148 


Presiunile militarilor asupra impärutului si asupra guvernantilor austro- 
ungari se indesese. La 19 septembrie Falkenhayn, ministrul de Război prusian 
si totodată seful Marelui Stat-Major general german, telegrafiază de asemenea 
lui Frauz Joseph că Germania nu e in state să bareze rușilor drumul spre 
Ungaria si Transilvania, fara o colaborare activă a României, inainte de veni- 
rex iernii. „De aceea, trebuie să obţinem această colaborare cu orice pret : 
pe de o parte prin indeplinirea dezideratelor României in interiorul monarhiei, 
pe de altă parte prin cedarea județului Suceava”. 

Arhiducele Frederic, generalisimul armatei austro-ungare, face apel la 
împăratul său ca să facă .grelele sacrificii cerute de Romănia”. Împărtăşiud 
printr-u scrisoare regelui Carol I vestea străpungerii liniilor austriece de către 
ruși la Lemberg [54], impăratul Wilhelm ti demonstrează primejdia revărsării 
puhviului rusesc peste Europa si Balcani, sugerindu-i ideea că Romania ar 
putea juca acum rolul cel mare pe care l-a jucat la Plevna. Regele a răspuns 
că pentru aceasta are nevoie de timp spre a pregăti opinia publică, surescitatä 
«Dn cauza tuturor nedibăciilor Austriei si de dorinţa ei mărturisită de a anulu 
Pacea de la Bucuresti. SLibiciunea militar’ dovedită de Austro-Ungaria îi ingreu- 
jazi si mai mult situaţia : numai o victorie strălucită ar putea înlesni o schim- 
bare de orientare, dar ea nu se poate intrevedea. 

Încercind să alterneze intimidarea cu tăgăduielile, diplomaţia germană 
strecoară si ameniufarea că „dacă un singur soldat roman va trece frontiera 
transilvană, flota turco-germană va ataca si distruge Constanţa”. 

Austro-Ungaria trebuie să-şi dea in sfirsit seama că jocul trebuie schim- 
bat. A tăgădui diutr-ul altuia, a agita spectrul primejdiei panslaviste si a se 
bizui pe sentimentele germanofile ale regelui Carol I, se dovedise a fi o poli- 
tick neeficace. Îu tata pericolului ameniutätor, trebuiau alte mijloace. De altfel, 
manifestările opiniei publice din Romania, cit si declaraţiile conducătorilor 
politici, iucepeau să arate lămurit intenţiile românilor. Nu peste Prut, ci peste 
Carpaţi se iudreptau in primul rind privirile si inimile lor. Austria pricepu că 
iu această parte trebuia să gindească a face concesii. Cu atit mai mult cu cit 
jnuintarea ruşilor în Bucovina incepea să dea chestiunii provinciilor române, 
supuse Austro-Ungariei, o actualitate din cele mai stringente. 

Știri senzafiouale încep să circule pe seama intenţiei ruşilor faţă de 
romani. Profitind de conjunctura favorabilă, Sazonov vrea să dea o lovitură 
măiastră : să otere românilor Bucovina, cucerită de ruşi. Regele Carol s-ar 
li găsit, in acest caz, într-o situaţie foarte grea, neputind să retuze oferta. Abdi- 
carea regelui Carol ar fi avut ca urmare acceptarea otertei de către succe- 
sorul sau. Marghiloman crede că trebuie folosit acest prilej spre a obţine cisti- 
guri importante : el sugerează lui Waldhausen, insärcinatul de afaceri al Germa- 
niei! la Bucuresti, că singura paradă posibilă ar fi ca Ungaria să acorde 
Transilvaniei un statut politic în sensul unei autonomii provinciale, iar Austria 
sicousimtà lao rectificare do graniţă la sudul Bucovinei, astiel ca oraşul Suceava, 
veshea capitală à Moldovei, să fie cedată României. Waldburg se plinge de 
îincăpăţinarea bitrinului Franz Joseph; el va raporta împăratului său, propu- 
nind ca acesta, printr-o deposä, să deschidă ochii lui Franz Joseph. Si-n adevăr, 
impiratul Wilhelm auuntä pe regele Carol că a insärcinat pe von dem Bussche. 
noul ministru german la Bucuresti, în trecerea sa spre Capitala Romaäniei să 
se oprească la Viena si Budapesta, pentru a aduce de acolo propuneri in 
privința Transilvaniei şi Bucovinei. Pe de altă parte, se atribuie lomäniei 
intenția, să ocupe militäreste Transilvania — in care nu se găsesc decit foarte 


149 


slahe forte militare* incapabile de o 1ezistenta serioasă —, spre a preveni o even- 
tuală ocupaţie rusească a acestei provincii româneşti. 

Cercurile conducätcare ale politicii si armatelor austio-germane se emotio- 
nează. România nu trebuie lăsată să fie cistigatä de Rusia. Cercurile din Viena 
comunică neoficial că Austria e gata să cedeze României ținutul Sucevei. Mai 
greu este cu chestia transilvană, căci despre nevoia concesiunilor de aci trebuie 
convins Tisza. Din toate părţile. primul ministru ungur e asaltat: Jagov, 
ministrul de Externe al Germaniei, Hindenburg și arhiducele Frederic, genera- 
lisimii armatelor germane si austro-ungare de pe frontul răsăritean, Marele 
Cartier german, îi cer imperios să satisfacă pe români. Pe scena tratativelor 
dintre Puterile Centrale si România apare cu rol prim Tisza. 


Personalitatea si acţiunea Cea mai maie greutate pentru infele- 

lui Tisza gelea cu românii o constituia opoziţia 

îndărătnică a primului ministru al Unga 

rici, contele Istvân Tisza, la orice concesiune de făcut României in chestia Tran- 

silvanici. Tisza era o figura proeminentă à țării sale bucurindu-se, prin situaţia 

privilegiată in mona hia austro-ungară a ţării pe care o conducea, de o mare 
influenţă, la care se adăuga si prestigiul personalităţii sale. 

Descendent al unei familii de boiernasi unguri, fiu al fostului ministru 
Kolomän Tisza care a guvernat Ungaria timp de patrusprezece ani [55), 
primind odată cu calvinismul familiei si o educaţie de gentilom ungur, el moste- 
nise de la tatăl său legătura, solidă cu dualismul austro-ungar si credința adinci 
in ideea de stat ungar. Această credinţă avea valoarea unei revelații mistice; 
in slujba ei, bărbatul de stat și-a pus toată energia sa neinduplecata, tot fana 
tismul său si © intransigentä cae nu se incovoia la nici o tranzacție, care 
nu ceda cu o iota in fata adevarurilor celor mai evidente**. Această incăpu- 
tinatä concepţie sovina l-a tăcut dusmanul feroce al naționalităților din statul 
ungar, pe care le trata cu orgoliu, cu ostilitate rece si dispretuitoare. Convins 
că cea mai mare primejdie pentru ideea unităţii statului ungar vine de la ro 
mâni, cea mai importantă dintre minoritățile naţionale din Ungaria — sporită 
încă prin vecinătatea Regatului român — Tisza isi făcuse din slăbirea naţiunii 
române, atit dinăuntrul hotarelor Ungariei cit. si din Regat, punctul cardinal al 
politicii sale. 


Agravarea situaţiei politice din Europa era o cauză de neliniste pentru 
omul de stat ungur care nu putea să nu-şi dea seama de primejdia pe care o 
prezenta pentru (ara sa problema transilvană si — ceea ce decurgea din ea— 
ostilitatea regatului vecin al României, el era conştient de povirnisul fatal ve 


* În Transilvania se găsea, ce e drept, armata generalului Pflanzer-Baltin, forma 
batalioane — trupe de mars şi milițieni — trei escadroane si cinci baterii. Era o trupă m 
poziţia Marelui Cartier, cu misiunea de a preintimpina încercările ce s-ar face de dus 
forţa trecătorile Carpaţilor. De fapt, a fost intrebuin{atä in luptele din Carpaţii Bucovinei 
reșului. Cererea lui ‘Tisza, ca această armată să rămină ca o garnizoană stabilă a Lransilva 
acoperirea impotriva românilor, a fost refuzată categoric de Conrad, pentru considerații 

** Czernin face un portret pitoresc prietenului și colaboratorului său Tisza: ,,\ 
aruncă umbre mari. Şi Tisza era mare și ca cioplit in lemnul din care au fost tăiaţi 
acei eroi care inţelegeau să lupte și să moară. Deseori i-am reprosat că el, prin nefericiti 
tism de Pustă, ne va bâga pe toţi in mormint. El nu putea fi schimbat; era rigid si inflexibil 
altul şi cea mai mare greşeală a lui a fost că a rămas toată viaţa intepenit in această me 
tică de clopotniţă... Tisza mi-a mărturisit odată rizind că cineva i-a spus că cea mai m: 
a fost că a venit pe lume ca ungur. Găsesc foarte potrivită această caracterizare. Ca o € 
valoare excepțională ; ea a fost însă stricată de toate păcatele ereditare maghiare ale felului său dea 
gindi, de toate prejudecățile și greşelile cugetării maghiarocentrice”. 


figuri 
antici, 


150 


care alunecau lucrurile. De aceea, cu toată indärätnicia lui, el a conceput planul 
unei împăcări cu romănii din Ardeal, în indoitul scop al consolidării politicii 
interne ungare si al menţinerii României în orbita Puterilor Centrale. El isi mai 
dădea seama că o astiel de impăcare necesită oarecare concesii, pe care el le 
concepea cit mai mici posibile, tără à atinge citusi de putin nezdruncinata con- 
ceptie à sovinilor unguri despre statul unitar national ungar. Fără a fi fost 
conjugată cu misiunea contelui Czernin in România — chiar incepind mai inainte 
de ea la prima incercare — cele două acţiuni se miscau pe linii convergente. 


Încercări de impacare Prima încercare a lui Tisza avusese loc in 
ungaro-romane [56] vara anului 1910. Tisza a invi lw 0 
discuţie pentru căutarea unei formule de 


impiciuire pe Ioan Mihu, mare proprietar romăn, Care se bucura de v mare auto- 
ritate printre compatrioţii săi, desi nu făcea politică militantă. Întrevederile 
lui Tisza cu Mihu au avut caracter discret si scopul de a clarifica punctele 
de vedere ale celor două parti si a încerca să se găsească punctele de contact. 
Spiritul in care au fost concepute tratativele era modeiat. Era vorba ca ungurii 
să părăsească atitudinea lor agresivă, iar românii intransigenta lor adoptindu-se, 
şi de o parte si de cealaltă, o politică mai conciliantä si mai „rezonabilă”. Aceasta 
însemna ca românii, făcind rezervă asupra principiilor, să renunțe pentru 
moment la revendicări autonomiste si federaliste, mul{umindu-se cu satisfa- 
cerea unui minimum de puncte din program — asigurarea instituţiilor politice, 
culturale şi economice, indispensabile pentru păstrarea si dezvoltarea nationa. 
lităţii române — ce se pot realiza in cadrul politicii de consolidare a statului 
ungar ; ungurii, de partea lor, să renunţe la utopia statului national ungar uni- 
tar si la politica de opresiune fata de români. 

La această epocă, seful guvernului uugar era contele Khuen-Hedervary, 
care a participat la discuții, iar de partea românilor condiţiile au fost formu- 
late de reprezentanţii autorizaţi ai Partidului National Român impreună cu 
aceia ai înaltului cler român. Tratativele au ajuns insă la un punet mort, 
întrucît din memoriul piezentat de Mihu, cele două căpetenii ungare au refuzat să 
accepte punctele esențiale, priviloare la reforma electorală, la introbuin{area 
limbii române si admiterea unui contingent de români în funcţiile administra 
tive, iar activitatea politică a românilor era concepută de unguri numai în, 


cadrul partidelor ungare existente. Acest rezul negativ cra de asteptat, 


căci mai înainte chiar de lualea de con „la 11 iunie, într-un discurs pronun- 
tat în Camera ungară, Tisza cristali indies în termeni caractoris-. 
tici : „Statul ungar nu e un conglome 10] > de diferite rase un stat 
dobindit si făurit de o singură 1 6... Le dau [naționalităților] tot ce se 
poate împăca cu caracterul naţional şi un v națională a stat ar, 
dar peste această graniţă nu tre l Ac aro 
isi va sparge capul oricine va in 0 comun € ficio 
ungar, publicat în ,,Pester Lloyd”, imputa romänilo nind au 
instigatii nu se ştie de unde, au vrut să discute a de la putore la pute 


Era, evident, o aluzie la Bucuresti. 
Data fiind intransigen{a ungară. în punctele capitale ale problemei în 


discatie, desi formulate cu moderație, Mihu a intrerupt: tratativele la G noiem- 
brie 1910. Tisza a incercat a le reincepe, punind de asta dată punctul de greu- 
tate pe primejdia panslavä, dur Mihu, care între timp luase contact cu oamenii 


politici din Bucuresti, a declarat. lui Tisza, la 14 ianuarie 1911, regretele regelui 
Romaniei si ale factorilor politici competenţi din Bucuresti pentru ner (22 
acestor tratative, care va apăsa greu asupra raporturilor dintre Romänia 


151 


Austro-Ungaria, mai ales acum, cînd se întrevede pe curînd o regulare de con- 
turi intre Rusia si Austro-Ungaria. Vina acestui eşec cade întreagă asupra 
contelui Tisza ; biograful său cel mai autorizat a rostit asupra atitudinii bărba- 
tului de stat ungur următorul comentariu : „Problema română a devenit în 
spiritul lui Tisza o dilemă tragică între pătrunderea ascuţită a omului de stat 
si îngustimea unui naționalism înflăcărat”. 

Cu tot esecul acestei prime încercări, Tisza stăruie să se declare partiza- 
nul convins al unor raporturi prietenești între unguri si români. În această 
atitudine intră intr-o proporție mai crescinda teama ce-i inspiră legăturile arhi- 
ducelui moștenitor Franz-Ferdinand cu citiva fruntaşi romani din Ardeal — in 
primul rind cu Aurel Popovici şi cu Vaida Voevod. La inceputul anului 1913 
contactul a fost reluat. fiind pus la cale printr-o înţelegere între bărbatul poli- 
tie liberal din Regat, Al. Constantinescu si contele Tisza ; ca mijlocitoare à servit 
contesa maghiară Irma Lonyay. Ca urmare, Comitetul Partidului National 
Roman s-a întrunit la Budapesta, după sugestia lui Jon Brătianu — transmisă 
prin C. Stere —, spre a pune la cale apropierea devenită necesară in fata 
marilor evenimente ce erau iminente. Comitetul a intocmit, după propunerea 
lui O. Goga, un program minimal, concretizat în 11 puncte si a delegat o 
comisie, formată de Teodor Mihali, luliu Maniu si Valeriu Branişte, care să 
ducă tratativele cu Tisza, — acum preşedinte al Camerei Deputaţilor. Acestea 
au fost lahorioase dar, fiind dată mentalitatea lui Tisza, au ajuns din nou la eșec. 
În luna decembrie 1913 tratativele au fost suspendate, iar Tisza a facut, la 
20 februarie, in Camera ungară, o expunere a discuţiilor si a rezultatelor lor 
negative. Din seria de revendicări politice, culturale si economice, prezentate 
de români cu multă moderație, ei se alegeau cu admiterea limbii române, ca stu- 
diu facultativ, în cursul superior al citorva licee, cu scopul ca funcţionarii unguri 
din teritoriile românești să poată intelege româneşte — prin urmare, nu un 
cistig pentru poporul român, ci de fapt o întărire a adiministratiei ungurești. 

n ce privește politica romană, ea era admisă, ca si in tratativele trecute, numai 
în cadrul partidelor ungare, iar numărul circumscriptiilor electorale românești 
era redus de la 40 la 37. 

Cu acest prilej, Tisza à mai declarat că aplicarea legii naționalităților, 
care era mea in fiinţă, ar fi o crimă impotriva națiunii ungare si a statului 
national ungar si a sfirsit cu amenințarea directa la adresa României că 
dacă prietenia cu Romania era cea mai bună combinaţie, mai erau încă posi- 
bile si alele (aluzie la Bulgaria). 

Lipsa oricărui rezultat practic al acestor tratative nu poate însă micșora 
semnificaţia chipului in care ele s-au dus. Reprezentantul cel mai incarnat si 
mindru al sovinismului ungar tratează cu sefii Partidului National Român si 
chiar cu oameni politici din Regat, despre chestiuni atingătoare de organizația 
constituțională a statui ungar. Ne schimbase ceva de la epoca procesului 
Memorandumului ! 

Cu tot acest nou esec, contactele au fost menținute in special cu oamenii 
pulitici din Regat. Arhiducele Franz-Ferdinand pe de v parte, regele Carol 
I pe de altă parte. nu oboseau în stäruintele lor pentru ca Tisza să manifest 
o mai bună înţelegere a cauzei romanilor transilvăneni. Arhiducele mostenitor 
dispunea de un anturaj numeros. care-i împărtășea vederile si de 
servea pentru a influenţa fie pe una, fie pe cealaltă din părțile în litigiu ; printre 
acestia erau Brosch si Bolfras, aghiotantii săi ; din lumea politică si diplomatic: 
conții Chlumetzky si Czernin: din presă, Funder de la ,,Reichpost” : dintre 
ardeleni : Aurel C. Popovici si Vaida Voevod. Emisarii ardeleni ai arhiducelui 
au venit in tara ca să sondeze pe fruntașii politici romani gi să se solicite con- 
cursul. Unii dintre acești fruntași mergeau asa de departe incit preconizauo 


152 


uniune à României cu Austro-Ungaria. „Întrucit — spunea Filipescu — monar- 
hii celor două ţări sint înaintați în vîrstă, ei ar trebui să facă pregătiri pentru 
ca, după urcarea pe tron a celor doi moştenitori ai lor, România să se poată 
alipi Austro-Ungariei, atit din punct de vedere al dreptului public, cit si al celui 
militar si economic, cu garanția Germaniei. Numai în chipul acesta, Romania 
întreagă ar putea găsi un scut definitiv impotriva Rusiei”. El intelegea 
această alipire cam în felul in care Bavaria stă alături de Prusia in Imperiul 
German. Vintilă Brătianu s-a arătat sceptic asupra capacităţii celor din Viena 
ca să reziste Budapestei — ungurii stăpinind conducerea de la Viena — si a 
sfătuit pe emisari să-si mute activitatea la Berlin. Cit despre Take Ionescu, el 
a declarat că incercările sint zadarnice si, in ce il priveşte personal, el ar pretera 
să fie mai degrabă chelner la Chicago decit ministru de Externe la Viena. 

Unele incidente veneau să inăsprească si mai mult tensiunea diutre 
români si unguri. Astfel a fost atentatul comis de basarabeanul Cätäräu, agent 
provocator, împotriva episcopului catolic ungur de la Hajdti-Dorog *, precum 
si reprezentarea piesei lui Octavian Goga „Domnul Notar”, pe scena Teatrului 
National din Bucuresti. 

Calea împăcării prin tratative era astfel inchisă. Izbucnirea războiului 
se va redeschide într-o astfel de atmosferă si cu alte metode. 


Pe linia de foc Conjunctura creată de izbucnirea razboiu- 
lui european găsește pe Tisza pe prima 
linie de foe a războiului politic. El conduce 

de fapt politica Austro-Ungariei. Perspectivele campaniei şi temerile inspirate 

de ea indirjeste spiritul sovin al magnatului ungur, in special dusmänia faţă de 
români, in care vede crescind si ameninţind un dublu pericol: intern — in 

Ardeal — si extern — in Regatul României. În momentul trimiterii ultimatu- 

mului către Serbia, Tisza declară- că prin zdrobirea, Serbiei, chestiunea natio- 

nalitatilor neungare din monarhie va fi închisă pentru cel putin 50 de ani, 
iar românii vor trebui să se plece, căci altfel vor avea acecasi soartă ca si 

Serbia. 

Tisza se instalează in primul plan al acţiunii diplomatice a Puterilor Con- 
trale. Prin contacte personale cu cei de aproape si prin scrisori către cei de 
la distanță, el caută să influenţeze în sensul vederilor sale pe bărbaţii politici 
din Austria și Germania opunindu-se, in special, la orice concesie față de romani. 
Bogata sa corespondenţă politică, publicată după moartea sa tragică, sub 
forma unei opere nationale ungurești, este inspirată in cea mai mare parte 
de preocuparea română ; ea ilustrează indärätnicia acestui om de stat, călăuzit 
de un patriotism arzător, dar orb, care a fost în cea mai mare parte pricina 
prăbușirii patriei sale. Intervenţiile şi presiunile care se fac asupra primului 
ministru ungur se lovesc ca de o stincă. El sfätuieste pe ministrul de Externe 
al Austro-Ungariei, Berchtold, să nu ia prea in tragic pe Tschirschky, ambasa- 
dorul german, care intervenea energic în numele (Germaniei în favoarea co! 
siilor de acordat romanilor: „Nimeni mai mult ca mine nu poate aprecia 
valoarea alianței germane. Dar Germania are tot. atita nevoie de concursul 
nostru, cit noi de ajutorul lor. Amenintäri între noi sint ridicole; intimida 
nu prinde”. à 

Ireductibilul sovin ungur pu înţelege să stirbeascä nimic din sacrosai 
idee a statului unitar national ungar. Si apoi, concesiuni făcute Rom: 


* Acest aventurier a mai apărut o dată pe scenă în 1917 în Basarabia, cind a încerc 
introducă în rîndurile armatei pentru a spiona şi a face jocul adversarilor Unirii. Dem 
arestat și expulzat din Basarabia. 


153 


această situaţie gravă, ar fi semn de slăbiciune. La urma urmelor, el ar admite 
cedarea Sucevei, căci s-ar face pe contul Austriei. Cit despre Transilvania, 
Tisza răspunde cu memorii peste memorii, în care reeditează vechile şi cunos- 
cutele idei ungare asupra lipsei de temei a pretențiilor române şi a inexistentei 
unei „chestiuni transilvane”. Faţă de zvonurile ce circulau despre necesitatea 
unei ocupări militare a Transilvaniei de către români, spre a o apăra impo- 
triva unui eventual atac al ruşilor, Tisza, deşi conștient de greutatea apărării 
militare a acestei provincii in care — după propria sa declarație — n-ar exista 
ca tort’ defensivă decit 3 000 Jandarmi unguri, scrie lui Czernin : „Le rog să 
afirmi categoric cu orice prilej de acest fel că noi nu vom abandona nici o 
buvata din pămintul nostru si că nu vom tolera nici o ocupare de teritoriu. 
Cit timp voi avea voce la capitol, toţi cei ce vor încerca să pătrundă la noi, 
vor fi primiţi cu împuşcături”. Tisza nu dă crezămint „intrigii rusești” cu 
cedarea Bucovinei către romani si nici perspectivei unei abdicări pe aceasta 
chestie a regelui Carol I, care e „un patron siret’’. Cea mai eficace replică 
impotriva acestei manevre este trimiterea de ajutoare germane pentru intari- 
lea frontului galitian, zdruncinat de infringerea de la Lemberg. Pe de altă 
pate, cistigarea Bulgariei si a Turciei şi aruncarea lor în spatele României ar fi 
cea mai bună manevră care ar putea paraliza Romania. 


Reluarea tratativelor Totusi, Tisza vrea să se arate conciliant, 
cu românii ardeleni Pind urmare injonctiunilor repetate ale 


aliaţilor săi, el declară că e gata să faci 
şi concesiunile pe care le crede in stare să mulțumească pe români fără să 
atingă interesele vitale ungare. În consecinţă, reia tratativele întrerupte cu 
un an mai înainte. Dar fruntașii Partidului Naţional din Transilvania declară 
lui Tisza că ei nu pot ceda nimic din cererile formulate anul trecut si nici 
nu se pot face intermediarii contelui ungur pe lingă guvernul român. Incer- 
carea e făcută atunci cu o delegaţie de români asa-zisi ,,moderati”” : Teodor 
Mihali si prietenul său personal, episcopul Hossu. Delegații ardeleni vin la 
Sinaia şi iau contact cu regele, cu Brătianu şi cu ceilalți fruntaşi politici. Ei 
povestesc durerile şi nădejdile românilor. De la moartea arhiducelui, românii 
nu mai au pe nimeni pe lingă împărat. Ideea unui Statut care să garanteze o 
sinceră autonomie a Ardealului nu le-ar displăcea, chiar dacă — cum li se 
sugerează de unii politicieni — li s-ar da cu garanţia Germaniei. În orice ce 
nimic care să primejduiască Romania. ,,Noi sîntem învăţaţi cu suferinţa, d: 
România să nu fie ştirbită, căci ea ne este sprijinul”. Noi nu puten 
tocmeală cu ungurii. Poporul ardelenesc aşteaptă cu încredere venirea 
romine ; dacă nu vin românii, nădejdea se va îndrepta spre ru 
puporul român îi consideră „tot de o lege” [57]. 

Noul ministru al Germaniei la Bucuresti, von dem Bussche, a 
Brătianu propunerile lui Tisza, care cere să trateze chestia concesiuniloi 
românilor cu un om de încredere al regelui si al lui Brătianu. A 
vrea insă să se angajeze in discuţii cu ungurii şi lasă ca Tisza du 
tratative directe cu fruntașii recunoscuţi ai românilor din Ungaria. Ti 
primi să trateze cu Maniu decit dacă acesta are instrucţiuni de la Bi 
De altfel, Brătianu povätuieste pe ardeleni să ceară atit de mult, incit nu 
li se poată acorda, 

Mihali si Hossu iau contact cu Tisza. Sovinul ungure ,,ingimfat si 
drămuitor”. La ieșirea din audienţă, Hossu declară colegului său; ,,Nu este 
nimic de făcut; sabia mai poate ceva”. 


154 


Tisza schimbă din nou partenerii tratativelor. Treeind dispretuitor peste 
şefii politici de ambele nuanţe, crede abil să se adreseze păstorilor sufleteşti 
ai naţiunii române. Pe aceştia îi consideră mai docili, fiind mai legaţi de pute- 
rea statului şi deci se vor putea preta mai ușor la simulacrul unor concesiuni 
măsurate cu lingurita. Într-o lungă scrisoare adresată, bătrinului mitropolit 
Metianu, primul ministru ungur se arată „mișcat de splendidul spectacol al 
fratiei de singe dintre maghiari si români, dovedită pe cimpul bătăliei, si de 
vitejia „fraţilor nostri români” (sic!) El simte că astăzi poate merge mai 
departe şi deci se hotărăşte, din propria şi generoasa sa inițiativă, să lărgească, 
concesiunile făcute românilor, pe care aceştia le găsiseră cu un an mai-nainte 
cu totul neindestulitoare. Bineinteles că aceste „lărgiri” nu trebuiau să peri- 
cliteze „punctele de vedere maghiare”. În fapt, aceste concesiuni erau lipsite 
şi de importanţă si de sinceritate ; ele erau exprimate în termeni foarte vagi, 
precum : „ar putea fi luată in vedere o reformă a legii școlare care să consi- 
dere dorințele concetätenilor nosirt nemaghiari, referitoare la școlile confesio- 
nale”, si alte lucruri tot atit de putin precise. Într-un memoriu adresat guver- 
nului german, Tisza e mai explicit: el vrea să acorde românilor moditicarea 
legii Apponyi [58], spre a le garanta dreptul de a învăţa religia lor în limba 
română in orice şcoală, iar cititul și scrisul in cele două dintii clase primare. 
În cazul cînd românii s-ar decide să intre în război alături de Puterile Centrale, 
s-ar putea vorbi şi de modificarea legii electorale. 

Românii n-au căzut in această cursă naivă. Bătrinul mitropolit s-a mărgi- 
nit a da un răspuns politicos si sobru. Acest schimb de serisori s-a publicat 
mult mai tirziu deoarece Tisza, care da faptului o nemäsuratä importanță, 
era in așteptarea unui mare succes militar, care să ia demersului său orice impresie 
de slăbiciune. Adevărata reprezentantä politică a poporului român de peste 
munţi, Partidul National, s-a abținut de la orice comentarii, iar în Regat, pro- 
cedeul a produs o mare indignare. Fruntasii români declarau : „Ungurii nu put 
concepe nimic care să nu fie îndreptat împotriva României. Mintuirea Austriei 
n-ar putea veni decit de la Germania, căci dinspre noi, nici un soldat nu s-a dus 
la război decit cu nădejdea de a fi bătuţi”. De altfel Tisza însuși s-a oprit pe 
loc, speriat de indriznetul (!) pas ce făcuse si nu i-a dat nici o urmare, sau 
măcar o clarificare publică. 


Presiuni germane Noi presiuni se fac pe lingă guvernul 
asupra lui Tisza unga prin contele Wedel, care a fost in 

Bucuresti ca să reprezinte pe Wilhelm al 
II-lea la inmormintarea regelui Carol, cu care prilej fusese instruit de reprezen- 
tantul Germaniei la Bucuresti de necesitatea „de a face cova pentru Transil- 
vania”. După sugestiile lui Aurel Popovici. subsecretarul de stat al Germaniei, 
Zimmermann, intervine si el, vorbind despre autonomia Transilvaniei si de 
crearea unui minister pentru români în guvernul unga.. Tisza răspunde brutal : 
Aurel Popovici e un personaj fără importantă ; unui dintre intrigantii strecura{i 
în anturajul de la Belvedere* ; propuncrile lui sint absurde; nici o concesie 
nu se mai poate face in Transilvania pe lingă cele promise. Tisza protestează 
impotriva ingerintelor guvernului german in afacerile interne ungare si in spe- 
cial impotriva ministrului Germaniei la Bucuresti, von dem Bussche care, prin 
critica publică ce ar fi făcind atitudinii Ungariei si prin imprudenta cu care 
ar vorbi despre autonomia Transil\ auiei, ar mări rezistența si pretenţiile Romà- 
niei. Ca să aibă aerul că totuşi nu a refuzat, să {ie seamă de indemnurile Germa- 


* Adică în jurul răposatului arhiduce Franz-Ferdinand, 


155 


Al despre apropiata publicare à corespoude 

ana aaupra „reformelor scolare”, despre intenția sa ( 

am je rare ar permite romanilor expatriati intoarcerea 
ni de rbora ..4ab anumite condiții” culorile transilvano-român 
eseririte miureste insă că aceste concesii au in vedere numai 

mn Ungaria. (it despre Romania, ea nu va fi ind 

put i să treacă de partea Puterilor Centrale. Singurul argu- 

»remptorii râmine tot puterea militară si pontru aceasta, COL 

atei germane este indispensabil. 

de indaratnicia lui Tisza, pe care o socotește catastrotală pen 


ele germane, Hindenburg, comandantul trupelor germane de pe Frot 
«e hatărâate intre direct în acţiune si, printr-o telegramă adres 
membre arhiducelui Frederic, comandantul suprem al armatelor 
e. 1 roagă „să intervină de urgenţă pe lingă guvernul ungar ca Să acor 
iilor reformele si favorurile pe care aceștia le reclamă. Va fi nece 

pe lings aceasta, ca inonathia 8% promită Romäniei anumite teritorii cuceri 
de la ru, Cu aceate conditii, concursul Roimäniei ni se pare cu putin 
Fola de forma gravă pe care o luau intervenţiile germane, Tisza se hotără 


varga personal la Cartierul General german ca să lumineze cercurile condu 
Meare ale politicii si armatei germane asupra situației ,exacte’? a uneia di 
‘hestitinile cele mai importante, aceea a românilor din Ungaria, si să protester 
wipotriva presiunilor ce so exercită din partea acelor cercuri. El revine cu ali 
matia imparatului Wilhelm, că vmpărtăseşte punctul său de vedere. Cercuril 
conductoare germane sar fi convins că „numai o presiune puternică, diploma 
tied Și militară, ar putea impiedica Romania să ne atace... de accea, von 
uuereu, prin mijlocirea Turciei, să hotarim Bulgaria să intre in acţiune”. Pare 
lizarea, Nomâmnioi prin Bulgaria era ideea favorită a lui Tisza, pe care nu inceta 
dea © propovadui incă dinainte de izbucnirea războiului. 

Cu o asemenen mentalitate, orice apropiere ungaro-romani era exelusă 
lotusi, cu toată orbirea sa, Tisza a mai făcut un ultim apel pe lingă prese- 
thitele Comitetului Naţional [39], pe la inceputul anului 1915, spre a obtine o 
decliratie publică prin care să insutlețească poporul roman la luptă. Ea a fost 
rebuzalia 

Porioula incercarilor unguresti de apropiere se încheiase. Cele doni 
han răminesuu in doux tabere deosebite. Sugestiile si presiunile germane st 
lov mari do totals lipsa de înţelegere a conducătorilor unguri, atit pentru situa: 
ie. cut, si pontru sutletul românesc. Nu cu întimidări, nici cu trafie, nici cu con 

esti ridicole se puteau cumpăra sufletele unei naţiuni, atita vreme asuprită, 
in momentul cind, in bubuitul tunului, se zdruncinau temeliile tuturor vechilt 
nedreptelor toc. 


Intenron taliei deschide Primul acces al febrei interventioniste 
perspeetive sumbre Puterilor Centrale trecuse de punctul 
culminant. Temperatura era in der 


Moartea tegolui Carol 1 fusese primul calmant ; era o lovitură simtitoare pe 
erile Contrale care vedeau tu persoana veneratului monarh un 


ler st politicii lor, pe cel mai important pion al jocului lo 

| ind À, lămurise catesoi erniut Romania n-ar pute 

triva sentimentului nal in personalitatea putern 

\l nu era greu de gli a adwersara de ut. Totusi, metoda 
de la monarh la uses tul abandona 


Wilhelan al UI I rele Ferdi 


niei trunitindu-i, prin intermediul colonelului Mircescu — atasatul militar 
român la Berlin şi mare admirator al tortei germane —, o scrisoare, prin care-i 
solicita concursul militar al României in Bucovina, impotriva ruşilor. Colo- 
nelul român era însărcinat să facă şi relatări verbale regelui, impresionindu-l 
cu observaţiile sale despre puterea şi măiestria armatelor germane si să-i comu- 
nice siguranţa sa despre victoria acestora. Cit despre Transilvania, românii să 
fie linistiti: e o chestie de timp; provincia va reveni cu siguranță României 
într-un viitor apropiat. Dar îndărătnicia ministrului ungur Tisza dăduse incer- 
cărilor de apropiere lovitura de graţie. Desfăşurarea evenimentelor obligă 
acum. România la o deosebită prudență. România intră intr-o perioadă de 
observaţie, căutind a-şi spuri pregătirile militare. Jocul diplomatice al celor 
două constelații în luptă se mutase in sectorul italian; Roma deveni centrul 
unei activităţi foarte intense; România rămase pe planul al doilea. 

Tratativele cu Italia aveau multă asemănare cu cele române. Si militu- 
dinea situaţiilor politice ale celor două ţări față de Austro-Ungaria le aprupiase 
şi le sugerase-ideea unei strinse colaborări, care însă n-a putut fi menţinută 
pina la sfirsit *. Tisza bănuiește jocul şi e foarte atent. El sugerează aceeasi 
rezistență : nici un petic de teritoriu nu trebuie cedat Italiei. Altminteri, 
aceasta ar fi considerată ca o slăbiciune şi ar încuraja România. Oricare ar fi 
evenimentele ce-i solicită atenţia în altă parte, Tisza are totdeauna un ochi 
asupra României şi judecă evenimentele din punct de vedere al răsfringerii 
asupra atitudinii acesteia. Cu toată intransigenta sa implacabilă fatä de români, 
nu părăsește micile incercări : către sfirşitul lui mai sugerează lui Czernin 
ideea ca, prin mijlocirea lui Morţun, considerat ca germanofil, să pună din nou 
chestia cedării Bucovinei de sud către români, în schimbul intrării in război, 
dar protestează cu indignare contra unei idei ce se pusese în circulaţie, a 
cedării regiunii Caransebes-Hateg-Fagaras, considerată ca partea cea mai roma- 
nească a Ardealului şi Banatului. Tisza argumentează că această cedare ar 
însemna, pierderea Porţilor de Fier, ceea ce ar ruina poziţia de mare putere a 
Austro-Ungariei în Europa sud-orientală. De altfel, această idee nu e împăr- 
tisiti nici de români deoarece s-ar slăbi importanța numerică à românilor 
rămași în Ardeal, care ar putea fi uşor deznationalizati. Pentru a avea în mină 
conducerea politicii externe a Austro-Ungariei, Tisza cere împăratului Franz 
Joseph demiterea lui Berchtold, pe care îl consideră insuficient pentru impre- 
jurările actuale. În locul vacant el impune pe Buriau, omul său, după ce el 
însuși refuză locul, socotindu-se mai necesar la guvernarea Ungariei. 


Intrarea Italiei în război împotriva vechilor ei aliaţi e o lovitură grea 
pentru centrali. Însuși omul tare, Tisza, isi pierde un moment cumpătul. El 
priveşte cu groază perspectiva intrării României în acţiune si are viziunea, sinis- 
tra a marșului concentric al armatelor italiene, sirbe si române spre Budapesta**. 
Germania isi păstrează mai bine sîngele rece. Ea începuse marea ofensivă 
Mackensen impotriva Rusiei [60] si repurtase succese. Totuși, Germania con- 
tinuă să preţuiască ajutorul eventual al României si de accea se decide să ia 
hotărit în mina ei iniţiativa tratativelor. Acestea continuaseră intr-un tempo 
mai încetinit si după sabotarea de către Tisza a color de la sfirsitul lui 1914. 
Jagow, ministrul de Externe al Germaniei, dăduse asigurări la 17 februarie 1915 
că Germania va garanta României, la Conferinţa păcii, Basarabia dinainte de 
1812. Chiar Burian, noul ministru de Externe al Austro-Ungarici, crezuse nece- 
sar să dea o declaraţie asemănătoare. Nici un cuvint însă despre Bucovina 


* A se vedea Preludiile etc. Tratativele cu Antanta, in ,, Viaţa Romaneasca”’, aprilie 1940, p. 15. 
** Vezi nota de mai sus. 


157 


| 
| 
| 
1 


sana Transilvania. S-a atras atenţia reprezentanţilor Puterilor Centrale că aceasta 
atitudine foarte comodă in care persistă oamenii lor de stat, de a fi darnici 
dintr-al altuia si zgirciti cu ce e al lor, face o impresie deplorabilă in Româ- 
nia. Ea nu ajută cu nimic la apropierea dorită. Ministrul României la Berlin, 
Peldiman, raportează că, in conversații foarte intime cu conducătorii poli- 
iii germane, &-a reluat posibilitatea rectificärii fruntariei Bucovinei, la Sucea- 
va. Dispozitia Centralistilor e foarte ostilă lui Brătianu, care ar primi să fie 
influențat de o opinie publică prelucrată de franco-rusi, si mai ales împotriva 
lui Costinescu, care e acuzat că patronează incorectitudini în legătură cu permi- 
“ls de export, practicind un patriotism foarte lucrativ; el mai e acuzat nu 
numai de simpatie pentru Antantă, dar si de inspirator al unei politici econo- 
mice dusmänoase Puterilor Centrale. 


Intervenţii energice germane Succesele marii ofensive  austro-ungare 
si indärätnicie ungară din vara anului 1915 provoacä vo reinsu- 


fletire à tratativelor Puterilor Centrale cu 

tornänia ; se speră ca Romänia, intimidatä, se va arăta mai dispusă să intre 
in orbita germană. Încercările lui Czernin pe lingă Brătianu nu au însă nici un 
succes şi conducătorii politicii germane inaugurează în iulie 1915 o nouă meto- 
dă ai anume : contactul direct cu fruntasii români ardeleni. Această intervenţie 
se face pe două cai. Pe de o parte, prin fruntașii ardeleni ce duceau o politică 
cu colorit vienez : Aurel Popovici si Al. Vaida Voevod. Urmărind ideea lor, 
a soluționării chestiei transilvane prin Germania, Popovici şi Vaida merg la 
Berlin yi iau contact cu cancelarul Bethmann-Hollweg, cu subsecretarul de 
stat Zimmermann si cu ministrul român Beldiman [61), cărora le expun cu 
precizie revendicările românilor din Ungaria. Acţiunea fruntașilor ardeleni 
nu s-a putut dezvolta, deoarece ei au fost informaţi de la Bucureşti că orice 
war fi oferit din partea Germaniei, Romania nu-şi va schimba neutralitatea. 
Singurul teren pe care se puteau duce tratative, cu nădejde de succes, erau 
cale cu românii ardeleni, militanti ai politicii naţionale române ; existau prezum- 
Vii serioase că ele vor avea răsunet în atitudinea guvernului din Regatul român. 
De aceeu, (ratativele au fost reluate, de astă dată din iniţiativă direct germană. 
Din insärcinarea Kaiserului şi à guvernului german, un important om 
politic din Germania, Erzberger, şeful Partidului Catolie German, pe care 
guvernul au îl fntrebuinta deseori în misiuni de propagandă *, a venit la 
Vianu şi Budapesta în iunie 1915, spre a da impuls acţiunii de apropiere de Roma- 
nia. Au urmat tratative laborioase, la care au participat Bethmann- Hollweg, 
Jagow, Buriun si Tisza [62]. Spre a cunoaşte exact punctul de vedere al romă: 
nilor, Erzberger a luat contact. en căpeteniile spirituale si politice ale românilor 
ardeleni. Cale mai importante tratative au fost cele duse la Viena, unde con- 
tactul s-a stabilit prin mijlocirea deputaților crestini-sociali din Vier ucce- 
sorii politicii lui Lueger [63], atit de simpatic cauzei româneşti. În palatul 
prinţului Liechtenstein [64] din Viena, delegaţii Partidului National Român, 


Aurel Popovici, Maniu si Goldis au expus lui Erzberger programul revendică- 
rilar momâne, rezumat in trei puncte capitale : a) Autonomia deplină ansil- 
vaniei, cu dietă şi guvernater propriu și cu un reprezentant în guveri tral 


de la Budapesta. după modelul Croaţiei ; b) Romanii ardeleni nu se an 


importantă } 


tur i it „1 fast șeful delegati 'en 


fiu AT Atacat cu inversunare d atio ermani | 
du A ai 


facă propagandă in favoarea Puterilor Centrale, vor convoca însă o Adunare 
națională pentru ratificarea acestui acord ; c) Acordul să fie adus la cunoştinţa 
popoarelor monarhiei printr-un manifest al impăratului Frauz Joseph, contra- 
semnat de Tisza şi garantat de Kaiserul Wilhelm, printr-un act formal. 


În spiritul fruntașilor ardeleni, soluţia autonomiei politice a Transilva- 
niei nu era decit o etapă intermediară către realizarea idealului politic roman; 
ea ar fi asigurat rominilor ardeleni posibilitatea dezvoltării lor politice, cul- 
turale şi economice, ar fi cruțat Regatului României armata şi i-ar fi ușurat 
consolidarea, pentru ca mai tirziu, Transilvania autonomă să decidă prin para- 
lamentul său provincial alipireu la tara mumă“. 

În susținerea, c cererilor românilor, Erzberger a cerut şi obţinut ajutorul 
comandatilor supremi ai armatelor aliate, Falkenhayn şi Conrad von Hotzen- 
dorf, care au arătat hotărit ci ei nu pot garanta reuşita războiului decit in 
cazul cînd cel puţin neutralitatea — dacă nu colaborarea — României vor fi 


asigurate. 

În toiul ofensivei victorioase a austro-germanilor, sub comanda lui Ma- 
ckensen [65], impotriva rușilor, Conrad, prevăzător, scrie ministrului de Ex- 
terne austro-ungar că intervenţia activă a României contra Rusiei e absolut 
necesară „dacă nu vrem să se producă o situaţie care ar putea distruge suc- 
cesele noastre actuale. Soarta noastră depinde de aceasta. Să procedăm deci 
fara întirziere, fără a tine seama Ge consideraţii meschine. Sint încredințat că 
germanii își dau seama de primejdia ce ne ameninţă dacă românii nu intervin 
alături de noi, sau dacă s-ar îndrepta împotriva noastră” 3 

La rindul său Falkenhayn. șeful Marelui Stat-Major german, incearcă 
să convingă pe Tisza de trebuinta de a face românilor ardeleni concesii seri- 
vase, necesare pentru a le obţine cooperarea militară a României. „El predică 
unui surd”, notează cu necaz generalul Cramon, atasatul militar german pe 
lingă Marele Cartier austro-ungar. Mentinindu-si indärätnic atitudinea, Tisza 
dădu lui Erzberger* lämuririle obişnuite : totul este în cea mai bună regulă ; 
românii din Ungaria stau mai bine decit cei din România sub raportul cultural ; 
nici o ţară nu duce o politică atit de dreaptă față de naţionalităţi, ca Un- 
garia ; există numai citiva agitatori care vor să tulbure lucrurile; nu e admi- 
sibil să se ducă nici un fel de tratative cu România asupra drepturilor de acordat 
românilor din Ardeal. Printr-un memoriu, Erzberger rezumă discuţiile avute 
si propune lui Tisza următorul program de concesii : autonomia școlară, intre- 
buintarea limbii române in fata autorităţilor locale, moditicarea legii electorale 
astfel încît românii să aibă cel puţin 30 de deputaţi în Parlamentul ungar. 
Era o deosebire enormă între programul român şi sugestiile germane. Totuşi, 
Tisza a indignat la auzul acestor propuneri. De unde, la începutul tratativelor, 
cînd Erzberger se mărginea să asculte, germanul îi făcea impresia de à fi „un 
om inteligent si care pricepe bine chestiunile”, acum îi răspunde pe un ton 
iritat că a rămas surprins de „acest odios amestec de citeva fire de adevar 
intr-o țesătură de invenţii”. Respingind categoric intervenția, care ar avea 
efecte morale dezastruoase, el cere germanilor „să lase în pace nenorocita de 
chestiune a concesiilor de făcut românilor de către unguri”. Furios pe Erz- 
berger, Tisza nu-i mai pomeneşte numele decit însoţit de epitete injurioase 
şi atacuri la adresa ,,clicii Biilow-Erzberger” [66]. 


* Comunicări V. Goldiș, direct şi prin I. Lupas. 


159 


© N tC“ t;eté‘“eCUCr 


ee 


Ve! 


Tisza merge la Cartierul General austro-ungar, 
ande- şi snsține față de maresalul Conrad ideile 
sale apoi, la 1% iunie, merge la Berlin spre 
JA de impăratul Wilhelm şi de conducătorii politici si 
Mică i se comunică directivele politicii germane fata de 
ariile Centralilor in Galiţia au făcut să mai scadă 
usi. deoarece soarta Dardanelelor [67] atirnă de posi- 
ave ale Turciei. este un interes vital pentru Puterile 
Ania pentru o neutralitate binevoitoare, adică să obțină 
spre Turcia. În acest scop, germanii oferă României 
tine. iar Austro-Ungaria să-i cedeze cele trei judeţe 
mind şi oarecare concesiuni românilor din Ungaria 
concesiunile venite din partea Germaniei si Austriei, 
ele să fie date contra cooperării militare, iar nu 
ralitäti. În ce priveste concesiunile de acordat roma- 

ntec. Un ministru român în guvernul din Budap 
versitate română ar fi o absurditate. El enumeră con- 
admită. Sint vechile märuntisuri cuprinse in scrisoarea 
itropolitului Metianu, la care mai adaugă citeva de 

si acestea ar urma să fie acordate în imprejurär 

practică. 
me se comunică discret guvernului roman prin re] 
vale la Bucuresti. Czernin, conformindu-se inst 


la Tisza, este foarte circumspect si prudent, ferindu-se « 
ine. E] schimbă jocul si încearcă să ispitească pe Bra 


x 


pr 


21} 


{ul culaburării””. Dar Rrütianu, care se găseşte in toiul 
a. îi opune cireumspectie egală si refuză să se angajez 


ide Czernin, Bussche, urmind sugestiile germane, ar vre: 


departe : 


al nu se dă inapoi nici de la ideea autonomiei Tr 
hipuie sub forma principatului atirnător de Viena il 


enervat de rezervu strict constituţională in 
1 „unai națiunea prin organele ei legale are de 
utralitate”, se vode nevoit să iasă din impas. 
la 29 iunie lui Brătianu, verbul, oferta pradă in 
nulate do Tisza, în schimbul cooperării ro! 
pentru tu'cepture, după care oferta va fi re- 
aptul că Bratinnu nu dă ofertei sale importanța 
ar o scontu. În adoviir, Brătianu nu se grăbeşte 
e cantrapropuneri ; ni ales, Brătianu se fereste 
Transilvaniei. Iritut, Czernin se intoarce spre 
alitate aticiulă en aă trateze, ba chiar îi repro- 
ala. Miniatrul austro-ungar insistă ca Mar- 
a la Rrasov, asigurindu-l că va intimpina 
uit mai multă încredere si bunävointä 
nai mari si, poale, aceasta îi va deschide 
£ face pe misitul lui Czernin”, comentează 
area. În cele din urnă, Czernin se resemnează 
lună à expirat si că, prin urmare, isi retrage 
seamă. 


eg pr se de Brătianu şi in privința trecerii muni- 


văzu nevoită să recurgă la tot felul de expe- 
i] roman cel putin mărfuri de volum mai mic, 


160 


ca piese de armament, muniții de artilerie, ascunse prin cele mai iugenioase 
dispozitive, spre a scăpa de vigilenta autorităţilor vamale si feroviare din 
Romănia. Cu atit mai mult, Brătianu refuză să-şi ia vreun angajament iu pri- 
vinta neutralităii binevoitoare si cooperării militare. Drepturile si aspiraţiile 
Rominiei mergeau mult mai departe si conducătorul ţării nu le putea viude, 
ca biblicul Essau, pentru un blid de linte. 

Se incearcă atunci manevra unei schimbări de guvern. Puterile Centrale 
renunţă la incercarea de à trata cu Brătianu, pe care-l socutese cistigat definitiv 
de cealaltă parte. Czernin vrea să trateze cu Marghiloman ca un homo repus 
sau că viitor presedinte al Consiliului. Chiar cu Maiorescu s-ar putea ajunge 
mai uşor la înțelegere. Condiţia prealabilă a succesului ar fi insă ca propunerile 
noi să fie mai avantajoase decit cele de pe acum; in primul rind, concesiuni 
substanțiale din partea Ungariei. Refuzul categoric al lui Tisza descurajează 
pe Uzerain : „nu-i nimic de tăcut cu încăpăţinarea maghiară”. 

Căderea tratativelor provoacă o serie de supărări si inerimiuäri. Beth- 
mann-Hollweg impută ministrului german la Bucuresti că i-a pricinuit neplă- 
cerea, să dea dreptate lui Tisza, care-l prevenise că guvernul roman nu va intra 
cu nici un chip in război. El amenință Romania cu realizarea unei Bulgari 
mari. În termeni violenti, Tisza aruncă vina zădărnicirii tratativelor pe germani, 
care au procedat cu v lipsă totală de abilitate, prezentinduse ca protectori 
ai românilor. .,Germanii sint de o stupiditate de necrezut - serie Tisza — cări 
n-au înțeles cit fac de rău propriilor lor interese, nesustinind Ungaria din toate 
puterile lor”. Pentru à compensa pierderea românilor, Tisza a fagaduit că 
printr-o nouă recrutare făcută in Ungaria cu cea mai mare sträsnicie, va întări 
frontul carpatic al Puterilor Centrale, fără să fie nevoie de concursul Romă- 
niei. 

Tratativele politice au luai cu aceasta sfirsit; ele au trecut pe planul 
economie. Aprovizionarea cu griul romanesc à dezlintuit o nouă luptă între 
cele două tabere rivale, care a dus la situaţia iucordată din toamna anului 
1915 *. 


Evenimentele din primăvara Evenimentele din iarna 1915—1916  lisaserà 

lui 1916 pe planul al doilea Romania. Subjugarea Ner- 

biei desehisese drumul direct spre Bulearia si 

Turcia. Rusia părea paralizată in urmă marii sale infringeri din 1915. Romania 

incheiase conventia miului cu Puterile Centrale si, deci, nu mai ere nici de 

temut, nici de cultivat. Preocuparea principală a Puterilor Centrale se întur- 

sese spre vest, unde se pregătea marea bătălie de lui Verdun. Orientul european 

intrase într-o perioadă de calm si de aşteptare. Un eveniment reactualiză ches- 
tiunea romana. 

În februarie 1916 Erzberger, inapoindu-se dintr-o misiune La Constan- 
tinopol si Sofia, se opri citeva zile in Bucuresti, spre a pipăi din nou pulsul 
țării. Impresia pe care a cules-o cra că Romania nu va merge niciodată cu Pu- 
terile Centrale din proprie voință, ci numai dacă va fi silită de situația mili- 
tară european’. Într-o lungă audienţă el se strădui să convingă pe regele 
Ferdinand de interesul comun ce leagă Romania de Puterile Centrale. Regele 
a ripostat că vina este a Berlinului si a Vienei, care nu au arătat niciudată 
intelegere pentru chestiunea românească din Ungaria ; răposatul rege Carol [I 
sa plins in nenumărate rinduri de aceasta. După relatările lui Erzberger, 
regele i-ar fi declarat că Romania nu pretinde cesiuni teritoriale in Transilvania 


* A se vedea Preludiile etc. Tratativele cu Antanta, „Viaţa Romaneased”, aprilic 1940, 1, p.42. 


161 


Românii Tisza merge la Cartierul General austro-ungar, 
refuza ispita german’ unde-si sustine fata de maresalul Conrad ideile 
sale apoi, la 17 iunie, merge la Berlin spre 
a pleda aceeaşi cauză fat’ de impăratul Wilhelm şi de conducătorii politici si 
militari ai Germaniei. Aici i se comunică directivele politicii germane faţă de 
România : „cu toate că victoriile Centralilor în Galiţia au tăcut să mai scadă 
importanța României, totuși, deoarece soarta Dardanelelor [67] atirnä de posi- 
bilitätile de aprovizionare ale Turciei, este un interes vital pentru Puterile 
Centrale să cistige România pentru o neutralitate binevoitoare, adică să obțină 
libera trecerea a munițiilor spre Turcia. În acest scop, germanii oferă României 
un imprumut în condiţii ieftine, iar Austro-Ungaria să-i cedeze cele trei judeţe 
din sudul Bucovinei, acordind şi oarecare concesiuni românilor din Ungaria”, 
Tisza se declară de acord cu concesiunile venite din partea Germaniei si Austriei, 
totuşi sugerează ideea ca ele să fie date contra cooperării militare, iar nu 
contra unei simple neutralităţi. În ce priveşte concesiunile de acordat romä- 
nilor, reincepe vechiul cintec. Un ministru român în guvernul din Budapesta 
ar fi un non-sens; o universitate română ar fi o absurditate. El enumeră con- 
cesiile ce ar fi dispus să admită. Sint vechile märuntisuri cuprinse în scrisoarea 
adresată astă toamnă mitropolitului Metianu, la care mai adaugă citeva de 
aceeaşi valoare. Chiar si acestea ar urma să fie acordate în împrejurări care 
le-ar lua orice importanţă practică. 

Propunerile germane se comunică discret guvernului roman prin repre 
zentantii Puterilor Centrale la Bucureşti. Czernin, conformindu-se instruc{i- 
unilor primite de la Tisza, este foarte circumspect si prudent, ferindu-se de 
cea mai mică preciziune. El schimbă jocul si încearcă să ispitească pe Brătianu 
să formuleze el „preţul colaborării”. Dar Brătianu, care se găsește în toiul tra- 
tativelor cu Antanta, ii opune circumspectie egală si refuză să se angajeze pe 
calea ce-i deschide Czernin. Bussche, urmind sugestiile germane, ar vrea să 
meargă mai departe ; el nu se dă inapoi nici de la ideea autonomiei Transil- 
vaniei, pe care și-o închipuie sub forma principatului atirnätor de Viena inainte 
de anul 1367. 

În sfirsit Czernin, enervat de rezerva strict constituțională în care se 
ţine regele, care-i declară că „numai națiunea prin organele ei legale are dreptul 
să pronunţe ieşirea din neutralitate”, se vede nevoit să iasă din impas. Călcin- 
du-si pe inimă, el prezintă la 29 iunie lui Brătianu, verbal, oferta Bucovinei ro- 
manesti si a concesiilor formulate de Tisza, în schimbul cooperării romane, 
fixindu-i un termen de o lună pentru acceptare, după care oferta va fi re- 
trasă. Czernin e enervat de faptul că Brătianu nu dă ofertei sale importanța 
pe care ministerul austro-ungar o sconta. În adevăr, Brătianu nu se grăbeşte 
nici să accepte, nici să formuleze contrapropuueri ; mai ales, Brătianu se fereste 
să inte in tratative asupra Transilvaniei. Iritat, Czernin se întoarce spre 
Marghiloman, dar acesta n-are calitate oficială ca să trateze, ba chiar ii repro- 
şează amical că .,vine cu mina goală”. Ministrul austro-ungar insistă ca Mar- 
ghiloman să se întilnească cu Tisza la Brasov, asigurindu-l că va întimpina 
din partea primului ministru ungar mult mai multă încredere și bunăvoință 
decit Brătianu, va obține promisiuni mai mari si, poate, aceasta îi va deschide 
drumul spre guvern. „Marghiloman face pe misitul lui Czernin”, comentea; 
ironie Filipescu, care a prins mișcarea. În cele din urmă, Czernin se resemneazä 
să constate că termenul său de 6 lună a expirat şi că, prin urmare, isi retrage 
oferta care nu-i fusese luată în seamă. 

Același retuz categoric fu opus de Brătianu şi în privința trecerii muni- 
ţiilor spre Turcia. Germania se văzu nevoită să recurgă la tot telul de expe- 
diente spre a t ece pe teritoriul român cel putin mărturi de volum mai mic, 


160 


ca piese de armament, muniții de artilerie, ascunse prin cele mai ingenioase 
dispozitive, spre a scăpa de vigilenta autorităţilor vamale si feroviare din 
România. Cu atit mai mult, Brătianu refuză să-şi ia vreun angajament în pri- 
vinta neutralităii binevoitoare si cooperării militare. Drepturile si aspiraţiile 
României mergeau mult mai departe si conducătorul ţării nu le putea vinde, 
ea biblicul Essau, pentru un blid de linte. 

Se încearcă atunci manevra unei schimbări de guvern. Puterile Centrale 
renunţă la încercarea de a trata cu Brătianu, pe care-l socotesc cistigat definitiv 
de ceulaltä parte. Czernin vrea să trateze cu Marghiloman ca un homo regius 
sau ca viitor preşedinte al Consiliului. Chiar cu Maiorescu s-ar putea ajunge 
mai uşor la înţelegere. Condiţia prealabilă a succesului ar fi insă ca propunerile 
noi să fie mai avantajoase decit cele de pe acum; in primul rind, concesiuni 
substanțiale din partea Ungariei. Refuzul categoric al lui Tisza descurajează 
pe Czerain : „nu-i nimic de făcut cu incapatinarea maghiară”. 

Căderea tratativelor provoacă o serie de supărări si ineriminäri. Beth- 
mann-Hollweg impută ministrului german la Bucuresti că i-a pricinuit neplă- 
cerea să dea dreptate lui Tisza, care-l prevenise că guvernul român nu va intra 
cu nici un chip în război. El amenință România cu realizarea unei Bulgarii 
mari, În termeni violenti, Tisza aruncă vina zădărnicirii tratativelor pe germani, 
care au procedat cu o lipsă totală de abilitate, prezentindu-se ca protectori 
ai românilor. „Germanii sînt de o stupiditate de necrezut — serie Tisza — căci 
n-au înțeles cit fac de rău propriilor lor interese, nesustinind Ungaria din toate 
puterile lor”. Pentru a compensa pierderea românilor, Tisza a făgăduit că 
printr-o nouă recrutare făcută în Ungaria cu cea mai mare sträsnicie, va întări 
frontul carpatic al Puterilor Centrale, fără. să fie nevoie de concursul Roma- 
niei, 

Tratativele politice au luat cu aceasta sfirsit; ele au trecut pe planul 
economic, Aprovizionarea cu griul românesc à dezlănțuit o noua luptă între 
cele două tabere rivale, care a dus la situaţia încordată din toamna anului 
LUE 


Evenimentele din primăvara Evenimentele din iarna 1915—1916  lăsaseră 

lui 1916 pe planul al doilea Romania. Subjugarea Ser- 

biei deschisese drumul direct spre Bulgaria si 

Turcia. Rusia părea paralizată in urma marii sale infringeri din 1915. Romania 

incheiase convenția griului cu Puterile Centrale si, deci, nu mai era nici de 

temut, nici de cultivat. Preocuparea principală a Puterilor Centrale se intor- 

sese spre vest, unde se pregătea marea bătălie de la Verdun. Orientul european 

intrase într-o perioadă de caln si de asteptare. Un eveniment reactualiză. ches- 
tiunea română, 

Tn februarie 1916. Erzberger, inapoindu-se dintr-o misiune la Constan- 
tinopol si Sofia, se opri citeva zile în Bucuresti, spre a pipăi din nou pulsul 
țării. Impresia pe care a cules-o era că România nu va merge niciodată cu l’u- 
terile Centrale din proprie voință, ci numai dacă va fi silită de situaţia mili- 
tară europeană. Într-o lungă audienţă el se strădui să convingă pe regele 
Ferdinand de interesul comun ce leagă Romania de Puterile Centrale. Regele 
a ripostat că. vina este a Berlinului si a Vienei, care nu au arătat niciodată 
ințelegere pentru chestiunea românească din Ungaria ; răposatul rege Carol I 
s-a plins în nenumărate rinduri de aceasta. După relatările lui Erzberger, 
regele i-ar fi declarat că România nu pretinde cesiuni teritoriale în Transilvania 


* A se vedea Preludiile etc. Tratalivele cu Antanta, „Viaţa Romaneasca’’, aprilie 1940, I, p. 32. 


161 


E ee 


şi că ar fi mulțumită dacă romanii din Ungaria ar avea o situaţie asemani- 
toare cu a cehilor in Austria. Erzberger a făcut aluzie la straduintele Berli- 
nului si ale sale personale in iunie 1915, dar Brătianu n-a dat nici o atenție. 
Regele i-a răspuns că nu poate schimba ministerul, care reprezintă senti- 
mentul ţării ; din aceste cuvinte misionarul german a tras concluzia că o schim- 
bare de guvern este exclusă, desi lăudărosul Radev, ministrul Bulgariei, i! 
asigura că el va azvirli de la putere pe Brătianu, din cauza insuccesului poli- 
ticii sale externe. Erzberger nu ezită să propună Germaniei să exercite o pre 
siune mai puternică asupra României ca s-o silească să rămină detinitiv in 
neutralitate. yarantind această atitudine cu ceva sigur, ca de pildă ocuparea si 
utilizarea reţelei de căi ferate din România de către Germania, atit de necesare 
în vederea ofensivei spre Salonic si a celei proiectate spre Kiev. În legătură 
cu această din urmă operaţie. Erzberger face aluzie si la eventualitatea ocu- 
pării Basarabiei de armatele austro-ungare, urmată de cedarea ei către Ro- 
mania. El a plecat cu convingerea că nu se poate conta citusi de putin pe Ro- 
mania [68]; Brătianu este convins că războiul contra Austro-Ungariei com- 
porti mai puţine riscuri decit impotriva Rusiei, deoarece, după sfärimarea 
Austro-Ungariei nu va mai fi de temut un război de revanșă, pe cind luarea 
Basarabiei, propusă de germani, va lăsa Rusia tot puternică şi va face din ea 
un veşnic duşman de temut al României, si că prevederile pentru viitor sint 
în deplin acord cu necesităţile prezentului, inducind preferința revendicarii 
Transilvaniei fata de Basarabia. De aceea, Erzberger isi consideră misiunea sa 
ca nereușită. Atragerea, sau cel putin imobilizarea României, va depinde numai 
de intimidarea ei prin forța germană, combinată cu amenintarea bulgară. 

Insuccesul atacului german asupra Verdunului şi inceputul ofensivei 
Brusilov [69] prilejuiesc un nou contact al Puterilor Centrale cu politicienii 
germanofili din tara. În timp ce Brătianu tratează pe picior solid cu Antanta, 
Marvhiloman, in mod naiv, încearcă să lege noi tratative cu Czernin si cu Bus 
sche. Aceştia, care mirosiseră ceva, se lasă greu. Evident, împrejurările nu 
erau deloc favorabile unei reluări de contact, mai ales cu un persona) care 
n-avea nici calitatea de a duce tratative, nici puterea de a impune hotăriri. 
Ar fi fost à se compromite in chip inutil. Czernin, după ce a consultat pe Burian, 
a declarat lui Marghiloman că ofertele vechi asupra Bucovinei sint definitiv 
retrase. Cum s-ar putea sacrifica populatiuni leale care s-au luptat atit de bine! 
Nu se poate avea in vedere decit Basarabia si un tratat care să oblige Puterile 
Centrale s-o apere, dacă va fi atacată de ruși in viitor; acestea nu se pot insi 
acorda decit unei Românii aliate. Bussche mai adaugă că Germania nu vrea 
să ne mai sprijine. A făcut-o odată; cancelarul s-a dus pentru asta la Viena, 
dar nu va mai începe. Cu totul altceva ar fi dacă s-ar putea realiza unirea 
partidelor si a personalităţilor germanofile : Carp, Marghiloman, Maiorescu, 
Stere, spre a forma un guvern amic al Puterilor Centrale. Dar Bussche convine 
că din cauza animozităţii dintre Oarp şi Maiorescu şi a ambiţiei acestuia din 
urmă de a deveni şeful guvernului, lucrul nu e posibil. Marghiloman, la rindul 
lui, îi arată că aceasta ar insemna ieşirea imediată din neutralitate, ceea 
este tot atit de imposibil. 

Aceleași răspunsuri evazive le dă Czernin lui Procopiu, trimis de Bra 
tianu ca să-l sondeze asupra posibilităţii unor concesiuni teritoriale în schimbul 
neutralității; in realitate era un bluff menit să inascheze tratativele pecare 
şeful guvernului le ducea cu Antanta. De altfel, ministrul austro-ungar sim- 
tise că partida e pierdută pentru Puterile Centrale, că tratative sint în curs 
între Brătianu și Antantă şi că ele au ajuns într-o fază foarte înaintată, astfel 
incit orice încercări din partea sa de a le schimba cursul sint zadarnice. Spe- 


162 


OF el 


ran{a într-un reviriment n-ar putea veni — crede el — decit de la o supralici- 
tare de promisiuni. Aceasta nu e însă cu putinţă, deoarece ungurii își păs- 
treazä cu termitate atitudinea ; ei privesc cu ochi răi orice tratative cu România 
si se opun categoric la orice importantă concesiune politică ori teritorială. 
Singura manevră încă cu putinţă este să provoace aminarea cit mai îndepărtată 
a deznodämintului fatal, salvind neutralitatea României, intrebuintind pentru 
aceasta amenințările, în speranța că o întoarcere fericită à evenimentelor pe 
fronturile de luptă să facă România mai accesibilă. Declaraţia de război a Ro- 
mâniei a înşelat prevederile Puterilor Centrale numai asupra datei, nu si à 
supra sensului hotăririi României. La 25 august Czernin raportase că, pentru 
moment, nu era motiv de neliniste. Tisza era satisfäcut de această fază nega- 
tivă. Urmärindu-si politica de ameninţări, singura pe care o credea eficace, 
a rupt tratativele cu românii şi, ca Să-i ingrozeascä, a inscenat un proces 
monstru. Cu ajutorul unui agent provocator, in serviciul politiei secrete ungare, 

are se dădea drept un ofițer roman din Regat, venit în Ardeal pentru propa- 
gand& română, el à încurcat un număr de 17 intelectuali romani din Brasov 
şi împrejurimi într-un proces de spionaj. După o lungă preventie, in care timp 
românii au fost torturați, legaţi în lanţuri, purtaţi prin toate părţile, i-a 
judecat într-un proces care a ţinut trei luni. Nouă insi au fost condamnaţi 
la moarte, restul la închisoare. Citiva au murit în temniţă, iar ceilalți au fost 
eliberaţi, după trei ani de suferinte, abia după sfîrşitul războiului. 


De ce nu puteau reuși Lunga perioadă a neutralității României a fost 
tratativele? pentru Imperiile Centrale un sir de deceptii cu 
1 privire la atitudinea acesteia fata de conflictul 
războinic. [Fără a se înșela asupra sentimentului popular, conducătorii Pute- 
rilor Centrale credeau totuşi că mulţumită abilității diplomaţiei lor, a pro- 
misiunilor ademenitoare şi a forţei lor impresionante, vor reuşi să mentinà 
România cel putin într-o neutralitate binevoitoare, dacă nu s-o cistige ca 
aliată. Constienti, că nodul problemei il costituie chestiunea românilor 
din Ardeal, aci şi-au concentrat sfortarile principale. Însă, din cauza atitu- 
dinii intransigente a lui Tisza, planurile de împăcarea ungurilor cu românii 
ardeleni nu s-au putut realiza. De altfel, în tot timpul celor doi ani ai neutra- 
litatii, tratativele s-au mărginit la încercările ungurilor şi germanilor de a 
cistiga prin promisiuni pe sefii ardeleni si pe fruntasii opoziţiei germanofile 
din România. Guvernul Regatului Român, responsabil de politica statului, 
n-a participat deloc la tratative, sau doar atita cit era obligat. de convenien- 
tele diplomatice, fără a se lăsa tirit în fondul discuţiilor. Înţelesul acestei 
atitudini nu putea să scape partenerilor; ca a provocat atit rezistența dit à 
a lui ‘Tisza, cit si repulsia lui Czernin pentru propuneri precise. Tratativele 
cu Puterile Centrale s-au mărginit așadar la promisiuni verbale, la lăsări 
de a se înțelege si la sugestii din partea lui Marghiloman. Si nici nu se putea 
altfel. Divergentele erau prea adinei, iar sacrificiile ce s-ar fi cerut, fie dintr-o 
parte, fie din cealaltă, erau din cele ce nu se puteau consimti de bună 
De partea românilor ele ar fi fost în contrazicere cu misiunea istorică a natiunii 
romane și cu postulatul vremii, asa cum le înțelegeau imensa majoritate a po- 
porului si şefii, în mina cărora se găseau trinele ţării în acest moment hotări- 
tor al istoriei române. 


” 163 


2. TRATATIVELE CU ANTANTAVY 


Romania intre Franța Paralel cu acţiunea diplomatică a Puterilor Cen- 
şi Rusia | trale se desfăşura, cu o egală tărie, acţiunea 
Antantei. Presiunile acesteia erau mai compli- 
cate. În timp ce din partea Puterilor Centrale chestiunea se punea ca România 
să-si păstreze locul in alianța încheiată pe vremuri si să-şi împlinească obliga- 
file, Antanta cerea o dezlipire de vechile aliate si o orientare nouă. Acţiunea 
Antantei avea insă avantajul de a se putea sprijini pe sentimentul public ro- 
mânesc, care era de partea ţelurilor ei Rolul diplomaţiei era de a pune în va- 
loare acest sentiment in slujba unei acţiuni de colaborare militară susceptibilà 
de succes, care să ducă la realizarea idealului naţional al poporului român: 
întregirea ţării cu provinciile supuse dominaţiei străine. 

Din partea Antantei, rulul de frunte în tratativele cu România l-a avut 
Rusia. Diu cauza situaţiei sale geografice, Împărăţia ţaristă era cea mai direct 
interesată la colaborarea militară a României. Acţiunea rusească era secundatà 
de aproape de Franţa. Între cele două acţiuni diplomatice era o vizibilă deo- 
sebire de metodă. Tratativele cu Rusia erau menite de la început să meargă 
greu. din cauza neincrederii pe care o inspira României puternica si ambitioasa 
sa vecină. Reminiscente istorice foarte apropiate obligau România la o prudență 
deosebită. Se adăuga la aceasta nervozitatea, impulsivitatea, adeseori bruta- 
litatea cu care era condusă politica externă a Rusiei de conducătorul ei, minis- 
terul rus al Afacerilor Străine Sazonov. Era un om de un temperament viu, 
cu imaginaţie bogată dar nestatornică, care neliniştea oarecum pe colegii săi 
prin bruschetea hotäririlor si prin uşurinţă improvizärilor sale, contrastind cu 
prudenta metodelor vechii diplomaţii. Faţă de această politică, brutală prin 
metoda ei, purtind vitiul original al neincrederii, era natural ea privirile 
României să se întoarcă cu preferinţă spre Franţa, a cărei acţiune era 
mai umană, mai intelegätoarc à meutalitäfii şi intereselor poporului al cărui 
concurs se solicita și a cărei soartă se juca, mai dibace si mai mlădioasă. 
Oricum, Rusia avea rolul principal in acţiune, cuvintul hotăritor în discuţie, 
iar reprezentantul ei, Sazonov, animatorul diplomatic al Antantei, era indicat 
să fie omul iniţiativelor pe care, după temperamentul său, le concepea îndrăz- 
pete şi repezi. Rolul Franţei nu putea fi decit al intermediarului care intervine 
spre a concilia punctele de vedere ale părţilor şi a aduce în discuţie sugestii 
inspirate de bun simţ si de simpatie pentru România, cu un calm care însă 
nu era lipsit de energie. 


rs 
Stäruitoarele interventii Țările balcanice, prin poziţia lor geo 
rusești grafică, trebuiau să fie teatrul primelor 
manevre ale dinamicului ministru rus, 


Chiar din primele zile ale războiului, Sazonov intervenea la Sofia in chip comi- 
natoriu, somind Bulgaria să păstreze neutralitatea şi să nu întreprindă nimic 
împotriva Serbiei. Pe de altă parte, Serbia era solicitată să tacă sacriticiul 
de a cumpăra neutralitatea nesigurului ei vecin cu preţul citorva concesiuni 
teritoriale in Macedonia. 

Cea mai energică acţiune diplomatică se desfăşura însă în Romania. 
Sazonov îşi propusese să continuie fafa de Romănia, in această oră supremă, 
actiunea de apropiere incepută in decursul Războiului baleanic şi pecetluită 


164 


la Constanţa. Prima miseare fusese încercarea de a asocia România la opera 
de potolire a conflictului austro-sirb, prin intervenţia guvernului român la 
Viena, la 24 iulie, după înminarea ultimatumului austriac la Belgrad. Nereusind 
această abilă — si, pe cit se pare, sinceră încercare — ministrul rus însărcină 
pe ministrul plenipotenţiar rus la Bucureşti, Poklevski, să sondeze pe Brătianu 
dacă Romania se socotea liberă si care ar fi atitudinea ei în caz cind ar 
izbucni conflagratia de temut. Făcind aluzie la posibilităţile viitoare, Sazonov 
arăta că soarta, Serbiei, acuzată de iredentism, va ameninţa miine şi pe România 
sau ea va fi nevoită să renunţe la realizarea idealului său naţional. Răspunsul 
lui Brătianu a fost foarte prudent : România așteaptă desfăşurarea evenimen- 
telor şi e decisă să apere Tratatul de la Bucureşti. 

La 28 iulie, Austro-Ungaria declară război Serbiei. Războiul general pu 
mai putea fi evitat, date fiind angajamentele hotărite luate de Rusia fata de 
Serbia; de altfel, Austro-Ungaria luase măsuri militare la graniţa dinspre Rusia. 

Rusia incepu să-şi caute aliaţi. Rupind cu tradiţia după care „căile 
diplomaţiei sint lente”, Sazonov adoptase în diplomaţia sa metoda ofensivelor 
fulgerătoare. Chiar în ziua de 29 iulie el însărcinează pe Poklevski să intrebe 
categoric pe Brătianu asupra poziţiei României, lăsindu-l să întrevadă ,,posibi- 
litäti de profit pentru România, dacă se alătură cu noi împotriva Austriei”. 
Această idee e precizată a doua zi, 30 iulie, prin instrucţiunile potrivit 
cărora Poklevski trebuia să-i comunice lui Brătianu că Rusia era ferm decisă 
să ia in consideraţie unirea Transilvaniei cu România. Sazonov e încurajat 
in această iniţiativă de sugestiile venite de la Paris prin Izvolski [71], care-l 
zoreşte a făgădui României Transilvania, spre a o împiedica de à merge cu 
aliata sa oficială, Austro-Ungaria. Situaţia României nu ce uşoară. Legată cu 
Puterile Centrale printr-o convenţie care e in viguare, ameninţată in coastă 
de Bulgaria care stă in aşteptare, nu-i este cu putinţă să asculte glasul inimii 
si să-şi plece urechea la ademenirile puternicului vecin, spre a executa o subită 
si radicală schimbare la faţă a politicii sale. De altfel, Sazonov punea problema 
intr-un chip nu numai brutal, dar si simplist, pe cind elementele ei erau mult 
mai complicate si nedeplin clarificate. Afară de revendicările nationale in 
legătură cu unitatea naţională, erau — în ce priveşte raporturile cu Rusia — 
chestiunile privitoare la libertatea gurilor Dunării si a Strimtorilor. 

Dar Sazonov e neräbdätor ; el trece peste citeva zile la initiative formale, 
in care caută să angajeze si puterile aliate, Anglia si Franţa, in vederea unei 
presiuni comune asupra României. El le cere să intervină „fără a pierde 
vremea”, prin reprezentanţii lor la Bucuresti, ca să facă guvernul roman 
declarație de adeziune la o convenţie a Rusiei cu România, pregătită de 
dinsul si să se declare solidare cu acţiunea lui, considerindu-se in război cu 
orice stat ar ataca România (aluzie la Bulgaria). Ministrul rus prezintă lui 
Diamandy, reprezentantul României la Petrograd, proiectul acestei convenții 
care cuprindea trei puncte : +1) România se obligă să sprijine cu forţele ei 
militare operaţiile Rusici impotriva Austro-Ungariei ; 2) România nu va încheia 
pace cu Austro-Ungaria decit cu consimtämintul Rusiei si simultan cu ca; 
3) Rusia se obligă să nu înceteze războiul împotriva Austro-Ungariei si să nu 
incheie pace cu ea, mai înainte ca ţările din monarbia austro-ungară, locuite 
de o populaţie românească, să fi fost alipite la coroana României”. 

Asa cum era formulată propunerea rusească, ea era şi neprecisă si intem 
pestivă. Ea nu preciza deloc care erau teritoriile pe care le oferea cu atita 
grabă, nici nu ţinea socoteală dacă pregătirea de 1izboi a României din acel 
timp era capabilă să suporte riscurile unui război, nici de celelalte ronderabile 
$i imponderabile ale schimbării brugte pe care o reclama. Sazonov grăbi pe 


165 


D 


Diamandy să plece personal la Bucureşti spre a supune lui Brătianu planul 
convenției. 

Miniştrii Antantei au impresia că Sazonov merge prea repede. Președintele 
Republicii franceze [72] nu se poate reţine de a vedea în chipul grăbit şi 
brutal al propunerilor ruseşti un fel de amenințare care ar putea să indispună 
Romania, „un procedeu displăcut si semeţ, jignitor faţă de o ţară care 
întreţine in acest moment cu Rusia relaţii bune şi care a avut cu noi totdeauna 
relaţii excelente”. De altfel, această metodă de a vinde blana ursului din 
pădure face preşedintelui impresia de ceva „aventuros şi pueril”. Doumergue, 
ministrul de Externe al Franţei, intervine la Petrograd cu observaţia că lucru- 
rile nu trebuie bruscate, deoarece in România sint diferite curente, iar tara 
are anumite angajamente. Ministrul Franţei la Bucureşti, Blondel, e îngrijorat 
ca nu cumva amorul propriu al regelui Carol I să fie ofensat. Fata de situaţia 
încă nelamurita din Balcani, trebuie procedat cu prudenţă, spre a evita greșeli 
de tactică. Între timp, Consiliul de Coroană de la Sinaia hotărise expectativa 
armată, astfel incit Brătianu nu putu să dea ministrului rus Poklevski la 
10 august decit un răspuns cordial, dar măsurat si prudent : „În faza actuală 
a conflictului care divide Europa, guvernul român trebuie să-şi mărginească 
sfortärile sale la păstrarea neutralității, aşa cum s-a decis la Consiliul de Coroană, 
si la menţinereă echilibrului balcanic. El consideră propunerea guvernului ri 
ca o dovadă a atitudinii binevoitoare faţă de România, ia act de din 
roagă acest guvern să nu ceară un răspuns imediat, care în împrejurările de 
faţă n-ar putea fi decit negativ, ci să lase chestiunea deschisă”. 


E Conventia secretă După înapoierea ministrului român D 
ruso-romănă mandy la Petrograd, încep a se lega | 


tative metodice, la care iau parte si rep! 
zentantii guvernelor francez si englez, cărora li se cere să fie chezasi ai an: 
mentelor ruse. Vechea indispozitie si neincredere fata de Rusia este incă tre 
in spiritele românilor. Deocamdată, această chezäsie stă numai în asigur: 
lui Poklevski, ceea ce este puţin. Paralel cu chestiunea transilvană se p 
ruitor în discuţie chestiunile balcanice : menţinerea integrală a Tratatului « 
Bucuresti impotriva bulgarilor şi o alianţă balcanică îndreptată împe 
Turciei, a cărei atitudine de cochetărie cu Puterile Centrale deschide perspect 
pesimiste pentru Antantă. 

Evenimentele de pe teatrul de război influenteazi asupra guven 
roman, care nu se poate decide să facă pasul grav ce i se propune. Oper: 
militare pe frontul principal al războiului se anunţă favorabile germ 
Francezii pierd bătăliile de la frontiere [T3] şi germanii pronunţă mai 
miscare de întoarcere a frontului francez prin Belgia. Presiunea diplor 


stro-germană, de exploatarea dibace a victoriilor de pe front 
foarte puternică; in persoana regelui Carol I un sprijin de min: 
} del st i său id a Rus ofere României jud 


leităţile suverat fie comprimate ] 


i lt titudin D 


di Il, Ron ) D: 
ini bi Dare ; ac part 
1 inamicale. O multime de dificu i si de situaţii delicate, provoca, 


HCve 


conflicte, nase pentru dinsa din această cauză. Guvernul român caută să le 
ocolească prin atitudini neutrale si printr-o cumpănă cit mai echilibrată intre 
cele două partide. O mare iritare a produs atît in cercurile antantofile din tară, 
cit și în cancelariile Antantei, trecerea prin teritoriul roman la trei săptămini 
după declararea războiului a unui tren militar transportind în Turcia tehnicieni, 
un număr de 257 militari germani de diferite specialităţi, in civil, cu ofițerii 
lor, sub pretextul că sint lucrători angajaţi să Iucreze la linia ferată a Bagdadului ; F 
de fapt erau destinati punerii în apărare a Dardanelelor. În urma protestelor, 
s-a decis a nu se mai da permis de trecere “decăt la grupuri de maximum 20 de 
persoane, Pe de altă parte, s-a lăsat liber tranzitul materialului de război din 
Rusia spre Serbia si s-au făcut chiar cele mai mari înlesniri directe sirbilor, 
vinzindu-li-se material de echipament. 

Marşul fulgerator al germanilor asupra Parisului [74] măreşte prudenta 
guvernului român. Tratativele începute cu Rusia stagnează. Preocupările 
Antantei se indreaptă acum mai mult spre Italia, Suedia, Balcani, Japonia. 

In obscuritatea ce domnea pină acum pe cimpurile de luptă, se face deo- 
dată lumină. Se produc cele două mari evenimente, hotăritoare pentru prima 
perioadă a războiului : victoria tranceză de pe Marna [75] si victoria rusă de la 
Lemberg [76]. Este prima criză din timpul neutralității române : „momentul de 
la Lemberg”. Unii oameni politici români cred că acest moment este priincios 
pentru ieșirea din neutralitate si intrarea în acţiune alături de Antantă. 

Încurajat de conjunctura favorabilă, Sazonov reia manevra, sa diplomatică 
tai de ţările balcanice. Sir E. Grey, ministrul de Externe britanic, este indispus 
de demersurile „grăbite si dezordonate ale colegului său rus şi inclină pentru o 
federa{ie a României, Bulgariei i si Greciei, în scopul unei neutralitäti comune ; 
i se pare că Venizelos [77] ar fi cel mai indicat să ia această iniţiativă. Grey 
adangă că dacă România ar îi dispusă să declare război Austro-Ungariei, guver- 
nul britanic putea pune la dispozitie, sub formă de împrumut, fondurile necesare. 
la nu ale însă succes. Ba, dimpotrivă, Bulgaria încheie la 6 septembrie 

75) un tiatat secret cu Austria, prin care cele două {ari se oblig ga reciproc la 
i politicd amicală si la un sprijin mutual în caz de agresiune” 

Ministrul rus îşi fixează privirile spre Bucuresti. La insistenţele lui Poklevski, 
Brătianu răspunde : „Dacă guvernul rus insistă ca să aibă astăzi un răspuns, 
prin da ori nu, acest răspuns ar fi nu”. Stäruin{ele lui Sazonov sînt din ce in ce 
mai presante ; succesele armatelor ruse le dau un sprijin real. „Armata rusă — 
telegrafiazä Sazonov lui Poklevski — a ocupat jumătate din Bucovina, făcînd 
primul pas spre eliberarea acestei provincii de sub jugul austriac. Guvernul impe- 
rial invită România să i se asocieze pentru a implini restul, ocupind de partea 
lui sudul Bucovinei si Transilvania; puterile Antantei garantează România 
impotriva unui atac bulgar de la sud”. Prin grija legatiei ruse din Bucuresti, 
s-a dat acestei propuneri © largă publicitate prin presă, ceea ce a produs o 
înflăcărate a opinici publice româneşti. Propunerea Rusiei este ademenitoare ; 
situaţia militară Ja hotarele României îi da un sprijin serios. Guvernul român 
nu se poate decide însă la un pas atit de hotăritor. Experienţa trecutului îndeamnă 
la situaţii elare si la garanţii sigure. Pe lingă aceasta, pregătirea militară a Ro- 
mâniei abia e la început ; ea nu poate oferi încă posibilitatea unci rezistențe 
in caz de atac al unor forte serioase dușmane ; existau si temeri din partea Rul- 
gariei. Se mai prevedeau apoi opunerea categorică a regelui Carol ot 
pinit de mirajul puterii germane. Credincios politicii de ex 
de Consiliul de Coroană, regele Carol dăduse chiar w 
negativ, propunerilor personale ce i se făcuse de cei ¢ 
si Austriei. Pentru miniștrii Antantei la Bucureşti era r € 
tiile opiniei publice snt hotärit indreptate spre tärile lor, da t 


4 


n 


im 


167 


sens este paralizată de teama veche inspirată de politica husiei. Aceasta ar fi 
putut, cu un singur gest, să provoace elanul irezistibil al României ; erarepa- 
rarea nedreptitii de la 1878, înapoierea Basarabiei. Pipăiri diplomatice in acest 
sens se fac in mod discret, neoficial, la Roma cu ambasadorul rus Krupenski 
si la Londra de către primul ministru Asquith [79] cu ambasadorul rus Benken- 
dorf. Dar Rusia se incapitina a nu intelege această elementară stare psihologică 
insistind a făgădui ceea ce nu era in putinţa ei de a da, adică din teritoriile 
stăpinite de duşmanul, incă destul de tare pentru a le apăra. Această lipsă de 
inteligenţă politică a fost cauza pierderii celui dintii moment favorabil, in care 
Antanta ar fi putut tolosi superioritatea sa asupra dusmanului. 

Totuşi, Sazonov se decide a folosi momentul priincios spre a da o lovitură 
mare. Pe de o parte, intervine la Paris si Londra spre a obține concursul Franței 
şi Marii Britanii ca să impiedice pe bulgari de a ataca Romania, în cazul cind 
aceasta va ocupa Transilvania si Bucovina de sud, pe de altă parte, la 26 sep- 
tembrie comunică lui Brătianu prin Poklevski proiectul unei convenţii secrete, 
negociate impreună cu Diamandy în cuprinsul următor : ,,Rusia se angajează 
să recunoască României dreptul de a-si anexa regiunile monarhiei austro-ungare 
cu populaţie română. În Bucovina, delimitarea teritoriilor ce urmează să fie 
anexate Rusiei sau României se va face după criteriul majorității etnografice 
a populației. România va avea dreptul să ocupe aceste teritorii în momentul 
pe care-l va socoti prielnic. Cit priveşte Romania, ea se angajează să păstreze 
pina la data acestei ocupaţii o neutralitate binevoitoare față de Rusia”. 

Conjunctura era prea favorabilă spre a nu fi folosită, dacă nu pentru o 
acțiune hotăritoare în prezent, dar pentru avantajele ce puteau fi asigurate in 
viitor. De aceea. Brătianu sa decis să ia hotărirea foarte importantă prin faptul 
că ea dădea o indicație liămurită asupra direcţiei în care se va face intrarea Romă 
niei in acţiune. La 18 septembrie/1 octombrie, Brătianu iscăli Convenţia secretă 
cu Rusia, după ce ceru si obtinu de la Rusia adăugarea a două noi stipulatii: 
1) României i se garantează de către Rusia statu-quo-ul teritorial în frontierele 
ei actuale, 2) Frontiera intre partea rusă si partea română a Bucovinei va fi 
riul Prut, obtinindu-se astfel un hotar trainic între ambele state. 

Convenţia va fi ţinută secretă pind la data cînd va fi realizată ; Rusia : 
obligă a face ca ea să fie aprobată si de Franţa, si de Marea Britanie. 

Prin „neutralitate binevoitoare”, Rusia înţelegea că Romania va inles 
aprovizionarea Serbiei si nu va permite ca inamicii Antantei să se folosească de 
depozitele si căile de comunicaţii din România. 

Este caracteristic mobilul spiritual care a îndemnat pe Sazonov la : 
pas hotäritor, El primise prin Izvolski, ambasadorul Rusiei la Paris, informat 
că Austria ar îi propus României, dacă aceasta declară război Rusiei, autonomii 
Transilvaniei. Ministrul rus telegrafazi reprezentantului său la Bucurc 
verifice această stire si dacă este exactă să comunice românilor că guvern 
rus nu le recunoștea doar autonomia, dar le propunea chiar unirea cu Tra 
Vania. 

Incheierea acestei convenţii secrete — Anglia si Franţa au atlat-o m 
tirziu — cra mat ales un mare succes pentru Romania. Pentru intiia oară 
recunoşteau drepturile ei la provinciile române de sub stăpinirea austro-ungară, 
si aceasta nu ca pret al unei cooperări militare, ci al simplei neutralitäti. Hot 
rirea avea deci înalta valoare morală a afirmării unui principiu de drept. România 
mai păstra privilegiul dreptului de a-şi alege ea singură momentul intrării sale 
in război ; pentru politica interioară, tratatul dădea lui Brătianu avantaje consi- 
derabile în relaţiile sale cu filoantantistii. Istoria, diplomatică a marelui război, 
recunoscind succesul Romäniei, îl consideră din punct de vedere tactic ca ,,o 


168 


mare bătălie pierdută de ruşi, cu consecinţe funeste”, imputabilă defectelor 
autorului ei, Sazonov, deoarece ea asigura României in mod anticipat, fără ca 
ea să fie obligată să iasă din neutralitate, posesiuna teritoriilor pe care le reven- 
dica : urmarea nu putea fi decit intirzierea intrării în război a României * [80]. 
De fapt, criticile îndreptate impotriva lui Sazonov din cauza încheierii convenției 
nu erau întru totul intemeiate. Fără à tăgădui că marele succes era al lui Bră- 
tianu, convenţia cuprindea însă si serioase avantaje pentru Rusia. În primul rind 
ea îndepărta posibilitatea unui atac al României, ca aliată a Puterilor Centrale, 
impotriva, Rusiei ; flancul sting al armatelor ruse era deci în siguranţă. Ea mai 
asigura linia de legătură cu Serbia aliată, indispensabilă aprovizionării ei Si, 
în sfirsit, constituia preludiul categoric al unei viitoare alianţe, îndreptată 
impotriva Austro-Ungariei, indicind cu precizie sensul orientării politicii de 
ăzhui a României. Ca urmare a convenției ruso-române, guvernul roman a dat 
Marelui Stat-Major ordinul de a pregăti planul acţiunii războinice a României 
după următoarele directive strategice : ofensivă împotriva Austro-Ungariei 
în Transilvania, în legătură cu aripa stingă a armatelor rusești, si defensivă la 
sud, fata de Bulgaria. Guvernul a închis graniţa pentru transporturile germane 
spre sud si a refuzat să mai permită tranzitul armamentului prin teritoriul nostru. 
Toate intervenţiile, rugämintile si amenințările germane au rămas fara efeet, 
Germanii au recurs la tot felul de siretlicuri pentru a trece, prin contrabandă, 
spre Turcia, cel putin mărfuri de volum mai mie, în special muniții de artilerie, 
motoare de aeroplane, piese de armament. Vigilenta autorităţilor române de 
la viini si căile ferate a fost pusă la grea încercare, spre a descoperi contrabanda 
germană camuflată în vagoanele cu pereţi sau tavane duble, în butoaie cu untură 
sau cu zahăr si în cele mai ingenioase dispozitive. 


Nhe 
Evenimentele din iarna Activitatea diplomatică a Rusiei a con- 
1914 —1915 tinuat în lunile de toamnă spre a decide 


România să intre în campanie ca să dea 
ajutor Serbiei foarte strimtorate, şi chiar pentru constituirea blocului balcanic 
cu Grecia si Bulgaria, cu misiunea.de à veni în ajutorul Serbiei şi a ataca Turcia. 

Brătianu, consecvent obligaţiilor luate prin convenţia cu Rusia, a lăsat. 
cale liberă, atit pe uscat cit şi pe Dunăre, pentru aprovizionarea Serbiei. Cit 
priveste usurarea situației acestei tari, printr-o acțiune militară a României 


* Unul din dozumnbntele cupriase in „Arhivele secrete ale impăratului Nicolae 11”, date publi- 
citâţii. aruncă o lumină interesantă in culisele diplommatice ale acestor tratative. Consilierul Legatiei 
ruse din București, Arseniev, adresindu-se marelui duce Nicolae şi ministrului Sazonov, acuză pe şeful 
său, ministrul plenipotenţiar Poklevski-Koziel, că trădează interesele Rusiei prin faptul că n-a exe- 
cutat în litera lor instructiile primite de la Sazonov ci, de coniventä cu Brătianu, a manevrat asa 
incit România să obţină asigurarea Transilvaniei şi a Bucovinei numai in schimbul neutralității. Proba 
principală a acestei asertiani ar fi fost că oferta făcută de Rusia României la 3/16 septembrie, ca 
aceasta să ucupe Bucovina — invadată de armata rusească — şi Transilvania, a fost comunicată de 
Poklevski confidential numai lui Brătianu, cind ea ar fi trebuit s-ajungă la urechile publicului, fie 
chiar pe calea unei indiscretiuni premeditate. În acest caz opinia publică, instruită de bunele intenţii 
ale Rusiei, ar fi exercitat o presiune puternică asupra lui Brătianu in sensul interesului comun ruso- 
român, adică pentru intrarea în război. Poklevski, temindu-se de complicaţii interne, care ar fi putut 
provoca o schimbare de regim — poate si mai mult — sau ar fi impins România în braţele austro- 
germanilor, a preferat o metodă mai suplă şi mai prudentä ; ca a fost împărtăşită de Sazonov. Arse- 
niev a incercat să facă o presiune prin publicitate, servindu-se de indiscretiile comandorului Vesel- 
kin, aghiotantul tarului, aflat in România spre a conduce acţiunea de aprovizionare a Serbiei. 

Același personaj a adus lucrurile chiar la cunoştinţa personală a ţarului însuşi. Țarul, impre- 
sionat, a cerut lui Sazonov destituirea lui Poklevski; în același sens a intervenit şi marele duce 
Nicolae. Totuși, sprijinul şi lămuririle lui Sazonov au salvat pe Poklevski. În schimb, Arseniev a fost 
mutat de la postul său şi numit vice-guvernator al Basarabiei. 


169 


iu ‘Jiwisilvania, Briliuuu a ma declarat oh uu puale utuce Austro 

deni daca i s-a cumpleta razele eSanesille de anuurtii, anedi 

du pebliu armwta, şi du Va aveu Samia ca Romane nu 1 

wiles EN de Hulea iu, case sia lu prudă ; twa de acesteu. couchiden 

Lélbumie ca Kama Su se augajăze tiu -uu razboi pe deus trontur 
utile Kusiel, Frante, $ Auyghe trey cortepiul lor de fagi 

Vai, lucepurd sa se indweple spre Bulyaria ; se făceau si sugestii Serbiei 


8 faienel de à coda Bulgariei teriturile indie de aceasta. Problema nu eru 
32554 pusă la puuct şi Wepyw Vil repulsn. Aliaţii din Occident nu erau dispuși 

se aswiexe integral la inițiativa Kusiesr wr țările balcanice nu erau dispune la 
asUel de pres) către Bulgaria. care îşi wma politica ei si devenise aliata 


Vuueril Centrale. De altiel Serbia, printr-o slortare eroică, respinsese simgur 

ovale auelro-ungars si chestionesa amorului de dat sirbilor nu mai era de 
a Voalitate pulpitanta. 

În varia anului 1914—19)5 razbow) rase într-o perivadi de stagnare 
je troutaile principale, Frontul trai german be imobilizase in tranneel Le 
pe Ain, iar col ruso-austriac in Carpaţii Galiției. Întringerile rusești pe 
trout su dau u Incurajare pentru Bomania. 

Guana dupa aliante continua. Blondel, ministrul Frantei la B 
fupomieac la Maris câ Brătianu era sigur că nu existä un acord secr 
Aura și Mulgwria; proba era că Pulgana a ..curupärat” de la Austria 
pe Dunare, caro face transporturi de muniții din Austria în Bulgaria 
mene In sens Invern. O mare cond uzie domnea printre conducătorii pu 
mulitari a: Antantei asupra necesităţii si oportunității intervenției ] 
baleanico, precum și a metodelor de intrebuinţat spre a le atrage. Su 


vontinud „Ki inverntezé în fiecare dunineață uv idee nouă. pe care 5- päräsec 
seară, facind tot felul de combinaţii de schimbări sau de retrocedäri 
deu, prin care să ajungă La reconstituirea mult doritului „bloc balca: 
multă răbdare și chibzuială Delcasse, ministrul de Externe al Fran 
să-si calmeze colegul, aratindu-i lipsa de simţ practic care-i inspira } 

NI 


euirile po care le producea. „Noi dărn irnpresia că — cu 0 gral 
micile puteri care, pentru moment ve i in b Le 
i ne răspund prin cochetärii”. Marele di 
energia cu care ministrii Antantei la Pi 
nebunie furioasă”. Anglia, mai calculat 

României la această epocă nefoloi ms) 
se puneau din unele părți ca „o nebunie 
sacrificiu imens din partea poporului roma, care nu 
pe aliaţi, ci doar 84 pricinuiaacă un rău incalculs a 
Ochit conducâtorilor politici șa military 
chestia aliantelor din sud-estul european 5 gla) Fra: 
d'Espérey [81], care cistigase o mare auté 
victoria de la Marna, propuse o actiunél 
Salonic prin Serbia, spre Budapesta şi 
latura oi politică : atragerea Grecici, 
cu Anglia si Rusia, pentru à furniza 
Anglia, ce e drept, ideca izvorise şi 
prăzenlul-u guvernului intr-un Cas 
de la constatarea ca pe Frontul 
sv poate obține acolo nici un 
foarte tari ale dusmanului Să 
Centrale. Aceasta nu pa 
operaţiei va li Salonic 


ÎI —t—te 


cu românii, grecii si sirbii. Idei asemănătoare se ventilau in Anglia de Kit- 
chener [83] și French ; în Franţa de Gallieni [84]. Observatori englezi, ca isto- 
ric) Trevelyan si generalul Paget, trimiși în ţările din Balcani spre a-și da 
seama de împrejurările locale, confirmau eficacitatea acestui plan. Sugestiile 
acestor oameni se loriră însă ca de o stincă de rezistenţa lui Joffre, generalisimul 
trancez, adversar hotarit al ,,orientalistilor ” ; el atribuia aceste planuri arnbitiei 
lu Gallieni de a obţine un înalt comandament. ,,Nici un om de pe frontul fran- 
cez 1, declară net Joffre, convins al ideii spargerii frontului german din vest. 

Mai mult succes avu iniţiativa ministrului Marinei Churchill [$5] de a 
incepe o mare acţiune în Orient, nu însă împotriva Austriei prin calea Vardarului 
si prin Serbia, ci pentru a forţa Strimtorile si a deschide drumul la Constanti- 
uopol. Aci era cheia întregii situaţii balcanice. Fortarea Strimtorilor însemna 
legătara directă cu Rusia, putinţa de a o aproviziona cu muniții a căror 
lipsă incepea să se simtä ; apoi mai însemna intimidarea Bulgariei, iar România 
a Grecia hotärîte la colaborare. Concepţia lui Churchill fu adoptată. Ofensiva 
de la Dardanele si Gallipoli începu la 19 februarie 1915. Insuticient pregătită. 
nebucurindu-se de arobarea şi concursul hotarit chiar al fruntașilor sefi militari 
englezi și francezi, campania a sfîrşit cu un eşec total al Antantei în sud-estul 
Europei [56]. 

La pregătirea expediției Rusia, doritoare à fi printre puterile care urmau 
să intre ca triumfätoare în Constantinopol, făcu planul debarcării unui corp 
expediționar la Varna si Burgas. Era si mijlocul de a intimida pe bulgari. Se 
credea că politicienii bulgari rusofili vor sprijini această acțiune ce putea fi 
condusă de generalul bulgaro-rus Radko Dimitriev. Consideraţii tactice si teh- 
nice făcură Statul-Major rus să vadă cit era de riscantă aceasta operatic ; 
de aceea se căzu de acord că e mai avantajos să aibă Constanţa ca bază de 
aperaţii. Se ceru pentru aceasta consim{amintal României. Brătianu însă îl 
refuză categore, deoarece la această epocă România nu era pregătită să în- 
trante războiul mondial. Ideea de a debarca la Burgas se lovise şi de refuzul 
categoric al lui Sir Grey, care nu admitea violarea neutralității bulgare, chiar 
dacă însuși Radoslaror ar fi fost dispus să închidă ochii. Atacarea Dardanelelor 
de aliați a agravat insă problema tranzitului de muniții din Germania spre 
Turcia. Consumul enorm de muniții necesitat de apărarea Dardanelelor sporea 
trebuinta şi urgenţa transportului pe singura cale prin care Germania putea 
să-și aprovizioneze aliata, adică prin teritoriul român. Dacă România nu lăsa 
să treacă munitiile, Turcia nu putea să reziste la Dardanele. Germania acuza 
România că nu respecta neutralitatea binevoitoare la care se angajase. De 
aceea, ea a cerut României să lase să treacă 200 de vagoane pentru Turcia, si. 
in schimb, va lăsa şi ea să treacă 100 de vagoane pentru noi; va închide 
ochii si la transportul munitiilor rusesti spre Serbia. Aceste intervenţii erau 
insotite şi de ameninţarea că dacă Dardanelele cad din lipsă de muniții, Romania 
işi va cîştiga duşmănia Germaniei. 

Dar Brătianu, cu toate amenințările Germaniei, cu toate ostentativele 
concentrări de trupe austro-ungare la frontiera Carpaţilor, nu se poate decide 
la un fapt atit de grav ca libertatea tranzitului armamentului german spre 
a, cu toate beneficiile ce i se infätisau drept compensație. El era legat 
prin Convenţia secretă de la 1 octombrie, pe care nu era nici eit 
esu! Comun s-o calce. ab re = e văl en arti À indispu 
ilor 
iene, in valoare de 50 de case care erau po mare în drum 
liticeşte, Rrătianu considera cu plăcere cucerirea Dardanelelor de 
feferind ca Europa să sosească la Strimtori înaintea Rusiei. Sir 
{87 ], in trecere prin Bucureşti, dăduse asigurări în privința aceasta. 


171 


în Transilvania, Brătianu a mai declarat că nu poate ataca Austro-Ungaria 
decit dacă i s-ar completa rezervele indispensabile de muniții, medicamente si 
cai pentru armată, si dacă va avea siguranţa că România nu va fi ea însăşi 
atacată de Bulgaria, care stă la pindă ; fara de acestea, conchidea Brätanu, ar fi 
o nebunie ca România să se angajeze într-un război pe două fronturi. De aceea, 
intervenţiile Rusiei, Franţei şi Angliei — cu întreg cortegiul lor de fägäduieli si 
ameninţări, începură să se îndrepte spre Bulgaria ; se tăceau şi sugestii Serbiei 
şi Greciei de a ceda Bulgariei teritoriile jinduite de aceasta. Problema nu era 
insă pusă la punct şi inspira vii repulsii. Aliaţii din Occident nu erau dispuși să 
se asocieze integral la iniţiativa Rusiei, iar ţările balcanice nu erau dispuse la 
asttel de concesii către Bulgaria. care isi urma politica ei si devenise aliata 
Puterilor Centrale. De alttel Serbia, printr-o sfortare eroică, respinsese singură 
invazia austro-ungară şi chestiunea ajutorului de dat sirbilor nu mai era de 
actualitate palpitanta. 

În iarna anului 1914—1915 războiul intrase într-o perioadă de stagnare 
pe fronturile principale. Frontul franco-german se imobilizase in tranșeele de 
pe Aisne, iar cel ruso-austriac în Carpaţii Galiției. Întringerile ruseşti pe acest 
front nu erau o încurajare pentru Romania. 

Goana după alianţe continua. Blondel, ministrul Franţei la București, 
raportează la Paris că Brătianu era sigur că nu există un acord secret între 
Austria si Bulgaria; proba era că Bulgaria a „cumpărat” de la Austria o flotä 
pe Dunăre, care face transporturi de muniții din Austria în Bulgaria si de ali- 
mente în sens invers. O mare confuzie domnea printre conducătorii politici si 
militari ai Antantei asupra necesităţii si oportunității intervenției puterilor 
balcanice, precum si a metodelor de întrebuințat spre a le atrage. Sazonov 
continuă „să inventeze în fiecare dimineaţă o idee nouă, pe care s-o părăsească 
seara”, făcind tot felul de combinaţii de schimbări sau de retrocedäri de teri- 
torii, prin care să ajungă la reconstituirea mult doritului „bloc balcanic”. Cu 
multă răbdare şi chibzuială Delcassé, ministrul de Externe al Franţei, căuta 
să-şi calmeze colegul, arătindu-i lipsa de simţ practic care-i inspira planurile 
şi jigairile pe care le producea. ,,Noi dim impresia că alergăm cu o grabă ridicolă 
după micile puteri care, pentru moment, nu vor să cadă în braţele noastre 
şi ne răspund prin cochetării”. Marele duce Nicolae, generalisimul rus, califică 
energia cu care miniștrii Antantei la Bucuresti ne cereau intervenţia, drept o 
„nebunie furioasă”. Anglia, mai calculată si mai ponderată, considera intrare: 
României la această epocă nefolositoare ; la rindul ei, ea califica insistențele ce 
se puneau din unele parti ca ,,o nebunie si imoralitate ; insemna à se cere un 
sacrificiu imens din partea poporului român, care nu putea să ajute realmente 
pe aliaţi, ci doar să pricinuiască un rău incalculabil cauzei lor”. 

Ochii conducătorilor politici şi militari francezi şi englezi începură a privi 
chestia alianțelor din sud-estul european sub un alt aspect. Generalul Franchet 
d'Esperey [81], care cistigase o mare autoritate prin participarea sa efectivă la 
victoria de la Marna, propuse o acțiune în Peninsula Balcanică, pornind de la 
Salonic prin Serbia, spre Budapesta şi Viena. Ideea ademenea mai ales prin 
latura, ei politică : atragerea Greciei, României, poate si a Bulgariei. Tratativele 
cu Anglia și Rusia, pentru a furniza contingente de ajutor, mergeau greu. În 
Anglia, ce e drept, ideea izvorise şi în mintea lu Lloyd George [82], care a 
prezentat-o guvernului intr-un memoriu cu data de 1 ianuarie 1915. El pleca 
de la constatarea că pe Frontul de Vest s-a ajuns la pat (partidă nulă), că nu 
se poate obţine acolo nici un succes de la atacuri frontale împotriva poziţiilor 
foarte tari ale dușmanului şi că trebuie căutat alt punct vulnerabil al Puterilor 
Centrale. Aceasta nu putea fi decit atacul Austro-Ungariei pe la sud. Baza 
operaţiei va fi Salonicul, iar atacul se va da de o armată franco-engleză, unită 


170 


cu românii, grecii si sirbii. Idei asemănătoare se ventilau in Anglia de Kit- 
chener [83] şi French; in Franţa de Galliéni [84]. Observatori englezi, ca isto- 
ricul Trevelyan şi generalul Paget, trimişi în țările din Balcani spre a-şi da 
seama de împrejurările locale, confirmau eficacitatea acestui plan. Sugestiile 
acestor oameni se loviră însă ca de o stincă de rezistenţa lui Joffre, generalisimul 
trancez, adversar hotărit al „orientaliştilor” ; el atribuia aceste planuri ambitiei 
lui Gallieni de a obţine un înalt comandament. „Nici un om de pe frontul fran- 
cez |’, declară net Joffre, convins al ideii spargerii frontului german din vest. 

Mai mult succes avu iniţiativa ministrului Marinei Churchill [85] de a 
începe o mare acţiune în Orient, nu însă impotriva Austriei prin calea Vardarului 
si prin Serbia, ci pentru à forţa Strimtorile si a deschide drumul la Constanti- 
nopol. Aci era cheia întregii situaţii balcanice. Fortarea Strimtorilor însemna 
legătura directă cu Rusia, putinţa de a o aproviziona cu muniții a căror 
lipsă incepea să se simtă ; apoi mai însemna intimidarea Bulgariei, iar România 
si Grecia hotărite la colaborare. Concepţia lui Churchill fu adoptatä. Ofensiva 
de la Dardanele si Gallipoli începu la 19 februarie 1915. Insuticient pregătită. 
nebucurindu-se de arobarea si concursul hotărit chiar al fruntașilor sefi militari 
englezi și francezi, campania a sfirşit cu un eşec total al Antantei în sud-estul 
Europei [86]. 

La pregătirea expediției Rusia, doritoare à fi printre puterile care urmau 
să intre ca triumfätoare în Constantinopol, făcu planul debarcării unui corp 
expediționar la Varna şi Burgas. Era si mijlocul de a intimida pe bulgari. Se 
credea că politicienii bulgari rusofili vor sprijini aceasta acţiune ce putea fi 
condusă de gencralul bulgaro-rus Radko Dimitriev. Consideraţii tactice şi teh- 
nice făcură Statul-Major rus să vadă cit era de riscantă această operaţie; 
de aceea, se căzu de acord că e mai avantajos să aibă Constanta ca bază de 
operaţii. Se ceru pentru aceasta consimtamintal României. Brătianu însă îl 
refuză categorc, deoarece la această epocă România nu era pregătită să in- 
trunte războiul mondial. Ideea de a debarca la Burgas se lovise si de refuzul 
categoric al lui Sir Grey, care nu admitea violarea neutralității bulgare, chiar 
dacă insuşi Radoslavov ar fi fost dispus să închidă ochii. Atacarea Dardanelelor 
de aliați a agravat insă problema tranzitului de muniții din Germania spre 
Turcia, Consumul enorm de muniții necesitat de apărarea Dardanelelor sporea 
trebuinta şi urgenţa transportului pe singura cale prin care Germania putea 
să-şi aprovizioneze aliata, adică prin teritoriul român. Dacă România nu lăsa 
să treacă munitiile, Turcia nu putea să reziste la Dardanele. Germania acuza 
România că nu respecta neutralitatea binevoitoare la care se angajase. De 
aceea, ea a cerut României să lase să treacă 200 de vagoane pentru Turcia si, 
in schimb, va lăsa si ea să treacă 100 de vagoane pentru noi; va închide 
ochii şi la transportul munițiilor ruseşti spre Serbia. Aceste intervenţii erau 
insotite si de ameninţarea că dacă Dardanelele cad din lipsă de muniții, Romania 
îşi va cistiga duşmănia Germaniei. 

Dar Brătianu, cu toate amenințările Germaniei, cu toate ostentativele 
concentrări de trupe austro-ungare la frontiera Carpaţilor, nu se poate decide 
la un fapt atît de grav ca libertatea tranzitului armamentului german spre 
Turcia, cu toate beneficiile ce i se infätisau drept compensație. El era lega 
de Rusia prin Convenţia, secretă de la 1 octombrie, pe care nu era nici cin 
nici in interesul comun s-o calce. Autorizarea, trecerii munițiilor ar fi indis] 
grav pe aliaţi si i-ar fi determinat cu siguranţă să oprească transportul mun 
franceze si italiene, în valoare de 50 de milioane, care erau pe mare in c 
spre ţară. Politiceşte, Brătianu considera cu plăcere cucerirea Dardanelelot 
către aliaţi, preforind ca Europa să sosească la Strimtori înaintea Rusiei. Sir 
Arthur Paget [87], in trecere prin Bucureşti, dăduse asigurări în privința aceasta. 


le 


171 


Maresalul von der Goltz [88], întors din Constantinopol, confirmă starea, dis- 
perată a apărării turceşti din cauza lipsei munițiilor *. Dacă România stäruie 
în refuzul său, va trebui deschisă altă cale şi aceasta nu poate fi decit Serbia. 
Atacarea Serbiei va fi deci urmarea neapäratä a refuzului României de à lisa 
liberă aprovizionarea Turciei. Pină atunci, Germania încearcă să treacă spre 
Turcia, cel putin, mărfuri de volum mai mic, în special muniții de artilerie, mo- 
toare de aeroplane, piese de armament. 


Intervenția Îtaliei În martie 1915, situaţia rușilor devenise 
nelinistitoare. In sectorul de nord al 
frontului lor, ruşii suferiseră marea infrin- 

gere de la Lacurile Mazuriene. În sectorul de sud, armatele ruseşti risipeau 

în chip nefolositor si nebunese vieţile soldaţilor în luptele singeroase pentru 
cucerirea defileurilor din Carpaţii Galitieni. Uzura efectivelor şi a materialelor 
era enormă. Rezolvarea problemelor strategice impuse Rusiei era amenin- 
tatä de nereușită. În aceste împrejurări, marele duce Nicolae se văzu 
obligat a face pe lingă guvernul francez un demers oficial, care era un ade- 
vărat strigăt de alarmă: „Am datoria să vă declar că cooperarea imediată : 

Italiei si a României este de o necesitate imperioasă — declară marele duce 

la 16 martie ambasadorului francez Paléologue. Fără cooperarea imediată à 

Italiei şi a României, războiul se va prelungi încă multe luni cu riscuri teribile 

Strategia poruncea politicii. Sub influenţa, situaţiei militare, acțiune 
diplomatică se insufleti din nou. Misiunea ei era acum de a aduce Italia si Ro- 
mânia în tabăra aliaţilor. 

Politica externă a Italiei era condusă de ministrul de Externe din cabi- 
netul Salandra (89), Sidney Sonnino [90]. Orientarea spre Antantă a Italie 
era imbrätisatä de personalitätile cele mai fruntașe ale politicii italiene 
liberalul Giolitti, conservatorul Salandra, socialistul Bissolati [91]; jaloanele 
apropierii de Franţa si Anglia fuseseră puse de predecesorul lui Sonnino, mar- 
chizul San Giuliano [92]; baza politică a acestei concesiuni era violarea de 
către Austro-Ungaria, si a literei si a spiritului tratatului ce lega cele două ţări. 
Manifestări oratorice deplasate creaseră însă Italiei o oarecare atmosferă putir 
simpatică : sentimentul de la care pornea acţiunea ei fusese concretizat de Salan 
dra in expresia, : saoro-egoismo. 

Cooperarea plănuită era îngreuiată de faptul că în revendicările ei, Itali 
îşi ridicase împotrivă pe sirbi, din cauza Dalmației. De la inceputul războiului, 
deodată cu tratativele cu România, Sazonov începuse tratative cu Italia, dup 
aceeaşi metodă repezită, care îi atrăsese observaţia Parisului, reco! ndu-i 
procedee mai discrete si oferte mai prudente. Situaţia Italiei era foar ni 


* Morgenthau, fostul ambasador al Statelor Unite la Constantinopol, declară în me: 
că protestele Angliei şi Franţei impotriva României că ar călca neutralitatea inc rea 
spre Turcia trenurile germane cu material de război, erau complet neintemeiate. ,,Nu inc 


ma! 
mică îndoială că guvernul din Bucureşti a fost perfect onest”. La 18 martie seara, du marelo 
atac al flotei franco-engleze, respins de artileria forturilor de la Dardanele, fortul Hami >] mal 
puternic de pe ţărmul asiatic, nu mai avea decit 17 obuze perforante, iar Kilid-ul-B pr palul 
uvragiu de pe ţărmul european, mai avea exact 10 obuze. Dacă flota anglo-franceză ar reluat 
atacul a doua zi, 19 martie, rezistenţa n-ar mai fi putut tine decit citeva ceasuri — după cur gura 
generalul Mertens, şeful serviciului tehnic al Strimtorii. Trupele primiseră ordine să tragă p! 1 ulti- 
mul obuz si apoi să părăsească forturile. În realitate, chiar în seara de 18, flota aliată ridică ascdiul și 


se indreptă spre sud (p. 200 şi următoarele). Aceste mărturisiri au fost confirmate mai tirziu de 
către una din personalitățile turceşti cele mai autorizate. Izzet-Pasa, vorbind despre retragerea englezi- 
lor de la Gallipoli, a declarat : ,,dacä aliaţii ar fi stat douăzeci şi patru de ore mai mult, turci! trebulau 
să părăsească lupta şi să se retragă, căci nu mai avean deloc muniții”. 


172 


nătoare cu à României : amindouă fuseseră aliate cu imperiile centrale #1 se 
lepădaseră de această alianţă spre a-şi putea îndeplini idealurile lor naţionale | 
tocmai împotriva unuia din foștii lor aliaţi. Similitudinea raporturilor si iden 
lurilor lor dădea Antantei nădejdea că se va putea ajunge lu o alianţă cu 
amindouă ; de fapt, cele două ţări s-au apropiat în chip natural una de alta 
spre a se susține în acțiunea lor. 

Acest contact strîns a ajuns la rezultatul practic că, Ja 23 septembrie 1914, 
ele au incheiat o convenţie prin care se indatorau să nu iasă din neutralitate 
fără să-şi dea una alteia un preaviz de opt zile, iar pina atunci 84 se {ina 
in curent cu proiectele lor reciproce. 

La această epocă, vederile Consultei [93] italiene imbrifigau perspective 
mult mai vaste. În prevedereă reducerii Austro-Ungariei si ruperii echilibrului 
politic actual în favoarea slavismului — accesul Serbiei lu Adriatica, creare 
ducatelor Croaţiei si Boemiei — marchizul Carlotti, ministrul Italiei la Petrograd 
impärtäsea lui Diamandy proiectul unei uniuni balcanice cu Turcia, Grecia 
si Albania, cu predominarea latină a Italiei și României. Dar Italia, urmarind 
in același timp si alte revendicări în bazinul occidental al Mediteranei, 1454 in 
părăsire combinaţiile cu România si Balcanii. 

Paralel cu tratativele începute cu Antanta, Italia trata cu Puterile Cen 
trale, Temeiul juridic al revendicărilor italiene dinspre partea Auytro-L ngariei 
erau prevederile articolului * din tratatul Triplei Alianțe, care garantind pu 
cit era posibil — statu-quo-ul teritorial in Orient, prevedea o compensafie 
pentru unul din parteneri, in cazul cind celălalt ar modifica acest statu quo in 
favoarea sa printr-o ..ocupatie temporară și perinubentă” in această parta a 
Europei. Intenţiile Austro-Ungariei in privinţa Serbiei justificau pretențiile 
de compensație ale Italiei. Greutatea venea din faptul că chiar dacă «ferele 
conducătoare ale Ballplatz-ului, sub indemnurile Berlinului, nn respingeau 
formal această soluţie. erau doi factori cu totul ostili: generalisirnul (wnurnd, 
italofob inversunat, dar mai ales primul ministru ungar Tisza. Motivele acestuia 
uu izvorau atit din dragostea pentru teritoriile ce aparțineau jumAtatii austriece 
a monarhiei, ci din conrideratia că orice consimtämint la cererile italiene 
stimula apetiturile României. care nu puteau fi satiafiente decit pe socoteala 
Ungariei”. Astfel incit atitudinea adversarului găsea usor similitudinea #ituaWel 
celor două ţări latine și naturală coordonarea politicii lor. Tisza nu le menaja 
și în corespondenţa sa cu Burian [94] le purnea ,,die beiden  Kauber” [951 
ajungind în cele din urmă la soluția de a raultumi Italia cu Trentinn], dar a ru 
arunca nici un oscior României. De î it ici erau f: 
nesincer. Conrad si Tisza ii pro 
fidie pentru perfidie” si 
a războiului să reia inapoi 
„Să pedepsească pe sperjuri” 

În cursul acestor trata 


devine amenințătoare față de EF ATT | | 
tratatul din 23 septemt et de : 

mutuală. Dar Consulta 1 
relaţiilor italo-romane I é J 

văzu nevoit ză replice rz af: 

relaţiile sale cu Italia pi 
Impresionat de scapi a re j 

a protesta impotriva o stranii de traps anstro-unyare la Carpas ra 
timp comunică guverr nbni trezi ed : the la 


ts € pala =e ite Pip ry DU Cart 


unei acțiuni solidare a H«ananiei cn Italia impotriva 


jhel ATESTAT) ¢ a 


172 


unei terţe puteri. Si, de fapt, noul acord se încheie in secret la 6 februaric 1915. 
Italia întrebă în acelaşi timp România dacă ar fi dispusă la o acţiune militară 
împotriva Austro-Ungariei către sfirsitul lunii aprilie ; in vederea acestei acţiuni, 
este de dorit un aranjament cu Bulgaria. Cu tot răspunsul favorabil al României, 
Italia n-a mai dat semne de viaţă timp de aproape trei luni. Pricina acestei 
atitudini era că Italia intrase în fondul unor tratative pe care le ducea în strict 
secret cu Anglia, ca mandatară a Antantei, şi ajunse să facă să i se admită 
revendicările. De fapt, Italia era sigură că intrarea ei în acţiune va atrage după 
sine în mod automat si România. La intervenţia lui Brătianu de la 19 aprilie, 
prin care solicită Italia să nu încheie pactul fără participarea, României, Italia 
se märgini să notifice României la 28 aprilie că a si încheiat alianța tormală cu 
Antanta. Drept consolare, România era instiintatä că Italia a împărtășit alia- 
tilor săi interesul cu care priveşte colaborarea română, si că nu va neglija nimic 
spre a asigura satisfacția revendicărilor României, pe care o stătuieșt 
urmeze pilda. Salandra mărturiseşte în memoriile sale deziluzia guvernului 
italian si a Antantei, că România n-a urmat pilda. Italiei, asa cum se socoti 
ca sigur. 

Acordul de la Londra, de la 26 aprilie 1915, a fost acceptat tără rezerve 
de Franţa. Rusia, care vedea in acest acord dezavantajarea Serbiei in tavi 
Italiei, l-a primit cu greutate şi proteste, la care contribuia si dezamăgirea cu 
data intrării în acţiune a Italiei fusese fixată prea tirziu. ca să-si poată face 
efectul asupra ofensivei Mackensen. dezlănţuită împotriva Rusiei [96]. Pe 
baza acestui acord, Italia a declarat război Austro-Ungariei la 23 mai 1915, 
jar România a rămas izolată în neutralitatea ei. 


D 
Situatia din primävara Despărțirea Italiei de România în timpul 
lui 1915 tratativelor cu Antanta și intrarea ei 


izolată în război avusese ca efect slă- 

birea aportului de forţe pe care l-ar fi putut aduce Antantei o contribuţie sincro- 
ua italo-română. Evident că altul ar fi fost efectul dacă ambele ţări intrau 
deodată, atît in ce priveşte lovitura militară dată Puterilor Centrale, cit si 
asupra atitudinii ţărilor neutrale din Balcani, Bulgaria si Grecia, care şovăiau. 
Ceea ce nu se putuse obţine printr-o acţiune comună, trebuia să se obţină sepa- 
rat. Italia intrase în acţiune. Era rindul României. De aceea, o dată problema 
intrării Italiei solutionatä fericit, privirile diplomaţiei antantiste se reintoarserà 
asupra României. Atragerea acestei ţări in tabăra Antantei era noua ei misiune. 
Evenimentele de pe fronturile de luptă făceau această acţiune si importantă 
si urgentă. 

Cu toată începerea ofensivei victorioase a lui Mackensen pe Frontul de 
Est impotriva Rusiei, Antanta socotea totuşi situaţia sa ca favorabilă. Debarca 
rea anglo-franceză la Dardanele şi mai ales intervenţia italiană dădeau Ant 
un avantaj considerabil şi puneau in special Austria într-o situaţie foal 
Antanta se găsea într-un moment decisiv în desfăşurarea războiului. 


pe line’ Italia, s-ar fi adăugat biei si România, Austria n-ar fi put 
impätritului asalt, în c d p duceau în lupte arm | 

Ati a de gray iza prin t Lustr ne} miundamentu 

ungar lua măsuri Să ev 7 raga frontul p 

Conrad instiint -i bi ducă războiul pe pa 

turi, iar ace intrezà : sirbi, români, italieni, vi 
marșuri forțate pind în inima monarhi Jcupind cca mai mare parte a | 

si ţările alpine, Ministrul ungur nu ezită să se gindeascä la pace, ca |: à 


salvare : „Trebuie să oferim Antantei, printr-un intermediar convenabil, cum 


174 


ar fi regele Spaniei sau al Danemarcei, încheierea unei păci care ar fi foarte 
favorabilă pentru Antantă, dar ar prezerva Puterile Centrale de infringerea 
completă”. 

Condiţia indispensabilă a reușitei era însă ca Antanta să poată reuni toate 
forțele ce-i stau la dispoziţie in chip real ori virtual si, în același timp, să poată 
obține o coordonare à sfortärilor sale. Din nenorocire, Antanta n-a reușit să 
realizeze acest program. Conducătorii politici ai Antantei nu si-au dat seama 
de iminenta victoriei, asa precum Puterile Centrale isi dădeau seama de imi- 
nenfa dezastrului. 

Se ceru Serbiei, considerată ca odihnită după marile bătălii din toamnă, 
să inceapà o ofensivă în direcţia Laibach (Ljubljana), conjugindu-si operaţiile 
cu Italia. Serbia refuză, pretextind oboseala armatei, decimată de boli. Cauza 
reali era indispozitia pricinuită de pactul încheiat de Antantă cu Italia la 
Londra, in dispoziţiile căruia se bănuia că interesele sirbesti fuseseră sacrificate. 

Răminea România. Intrarea in arenă a 600 000 de baionete românesti, 
la o lună după intrarea unui milion de italieni, era privită de puterile Antantei 
ca o lovitură decisivă aplicată Austro-Ungariei. Grandioasele manifestații de 
simpatie făcute de români generalului Pau la trecerea lui prin România [99], 
erau dovada netăpăduită a sensului în care era orientată opinia publică romana. 
Brătianu socoti că a sosit momentul spre a pune bazele unei cooperări militare 
cu Antanta si a preciza revendicările teritoriale ale Romaniei, nu în simpla 
ei atitudine de neutr*'*tate. ci pe temeiul participării ei militare active la infrin- 
gerea adversarului și 14 vwjinerea victoriei. Trebuia deci ca o alianţă formală 
si se incheie pe baza unor condiţii de colaborare politice si militare precise. 
Diamandy, ministrul ţării la Petrograd, primi însărcinarea de a comunica 
guvernului rus modalităţile acestei colaborări, condiţionată de acceptarea reven- 
dicărilor naţionale ale României. Din nenorocire, diplomaţia rusă se conducea 
de calcule politice care nu concordau cu necesităţile conducerii militare. Cu 
chipul acesta reincepu seria. nesfirsitä a negocierilor din 1915 care n-au dus la 
alt rezultat decit că au zădărnicit încheierea alianţei si au tăcut să se piardă 
al doilea, moment favorabil al războiului european. 

La 3 şi 12 mai Diamandy prezintă ministrului rus al Afacerilor Străine 
harta revendicărilor teritoriale reclamate de Romania: ea cuprindea Banatul 
si Bucovina, întregi, iar, între ele, o linie ce începea pe Tisa la gura Mureşului, 
mergind pe la est de Békéscsaba si pe la est de Debrețin pina la vărsarea Some- 
sului în Tisa. 

Dar Sazonov crede că momentul în care România îşi expune condiţiile, 
a doua zi după intrarea Italiei în acţiune, pune Rusia intr-o situaţie avanta- 
joasă. De aceea, la intrarea lui Diamandy în cabinetul său, ministrul rus îl 
intimpină cu gluma plină de înţeles: ,,Acum, fiindcă Italia a intrat, tariful 
României a scăzut !”. Si-ntr-adevăr. Sazonov obiectează că pretenţiile României 
ar fi exagerate. Luind atitudine de protectoare a intereselor: popoarelor slave, 
Rusia nu poate abandona României nici pe ruşii din Bucovina, nici pe sirbii din 
Banat; apropiindu-se prea mult de Belgrad, România „ar putea deveni o 
primejdie tot atit de mare ca cea austriacă”. În acelaşi timp, ministrul rus roagă 
pe aliaţii săi din Occident să intervină ca să modereze revendicările României, 
pe care, potrivit opiniei sale, nimic nu le poate justifica. Marele duce Nicolae 
intervine la rindul său împotriva „exigențelor excesive si inacceptabile ale 
României” ; el crede că, dacă Rusia rămîne fermă, ,,România va fi obligată 


prin puterea evenimentelor să se alipească de noi si § nultumea cel 
vom da noi”. 

O lungă si penibilă discuţie începu între cancelariile aliate — chemate în 
ajutor de Sazonov — şi România, relativ la delimitarea teritoriilor. Brătianu 


175 


ăsta, prin Blondel, guvernului francez n prin Miso celni enziez. motivele 
intim igo tac sale in cheetinnea frontierelor. Sun pentra citiva kilometri mai 
sist, esse pentes 4 granitele corspmnd apirabmilor naturale permanente ale 
terne) ai, ros chat, duri trebuunta de à impiedica prin stabilirea unor granite 
dos arsa ba precis Dumtreza faya de arbi in Banat si Prutul fati de ruși in 
iucovinn —, conflicte de nationalitâhi axemanateare acelora ce tulbură Mace 
dons de clpiva ani Aceasta nu se poate obține decit cu delimitări “igure. 

In decursul tratativelor începeau să a lamureasca proporțiile victoriei 
austro ungare pe Frontal de Bet. Frontul ros la Gorlice era sfarimat complet 
[100], dar armatele austro-ungare inaintau victorios, unpinzind armatele ruse 
inapre Nistru, Din toate părţile e depun stäruint: spre a tndupleca Rusia si 
fie mat concilinntt cu Romania. „Situaţia militară à Rusiei e critică. Concursul 
jtomăniei a devenit. acum o necesitate pentru rusi. Este de neingeles ca tocmai 
ci ah ui sit cad negocierile”. Tittoni. ministrul [taliei la Paris. doritor a ajuta 
intrnten Romäaniei odatt eu Italia, sugerează lui Poincare [101] si Delcasse 
[102| nu nied Lapierre: limitei de nord a Bucovinei rominesti pind là Prut, 
dor chiar cedures de ctre ruși a unei părți din Basarabia. Poincare socotește 
ci ur fi foarte delicat si riseant a ridică aceasta chestiune, oricit ar fi ea de dreap- 
Là ; nu s-ur ajunge la alt rezultat decit à indispnne inutil Rusia. Delcasse vrea 
«i menujeze pe colegul său Sazonov care ar fi ,,foarte deprimat” si ameninţă 
cu demisin; pe de altă parte, Brătiunu, la rindul său. declară că mai degrabi 
pariseste putere decit, sii cedeze ceva din cererile formulate. 


Sulicitări britanice Anglia, care pind atunci păstrase o 
rezervă prudenta, hotări să intervină. În 
primul rind, spre a se informa, trimise 

în Romănia ca ataşat militar permanent pe colonelul Thompson şi, apoi, in 

misiune specială. pe Sir Samuel Hoare. Thompson raportă guvernulur sin 
situnţia apinici publice din Romania, rezumind-o astfel : respect si teamă faţă 
de Germania, afecţiune fata de Franţa. neincredere şi suspiciune față de Rusa 
incertitudine faţă de Marea Britanie. Hoare constată şi el neîncredere în Rusia: 
vo cânperare cu Rusia ar însemua ocupație militar’ rusă in Romania. Guvernul 
britanie văzu că toată greutatea intervențiilor sale trebuie să se îndrepte spre 

Rusia. spre à o determina să fie mai conciliantă. iar spre Romania, spre à 0 

asivura că va avea protecţia şi Sprijinul Marii Britanii. 

La Petrograd ministrul britanie Buchanan, comunicind ţarului hotărirea 
vuvernului său de a ceda Constantinopolul Rusiei (103), ii impărtăşea convin- 
gerea că această mare concesie va iudemua Rusia spre o atitudine mai cor liant 
si ii punea intre altele si condiţia .„de a face tot posibilul ca să inlesneasc: parti- 


ciparea României si Bulsariei impotrivi Turciei si à Puterilor Centrale . La 
Bucuresti, Thompson incuraja guvernul român să nu cedeze in chestiunea 
Ba lui. „deoarece e sigur că ruşii vor primi toate cererile noastre teritoria- 


“ae 
À 


tea NoOastra 
vendicarile teritoriale formulate de Britiauu pe cale diplomat 

ute şi Prin intervenbia personulă à regivei Maria. Folosind les 
nie apropiată cu regele Angliei si cu țarul Nicolae. cărora, le 
E regina Maria le trimise scrisuri inspirate de dragostea pentru { 
duprivé. care emu pleduarii călduroase iu favoarea drepturilor teritoria 
Bon Hegel Georve al Marii Britanii 104). regina Maria 1i trimisese 

prin generalul Arthur Paget. care trecuse prin Romania 

pulitică, cam in acelaşi timp cu generalul francez Pau 


wre prin 


176 


Pledind chestia garapfiilor impuse de o alianţă cu Rusia, reine semis = Slim 
ceva despre felul de a se parta al Rusiei si nu dorim să ne aëvirlim în imensele 
ei braţe fără o garantie mai serioasă decit bunăvoința ei de a clipă” (ner 
a doua serisoare, din 9 mai, redactata sub inspirați direct a lu Beitinu, nega 
Mana insistă asupra controversei provoeata de revendicarea Banatului st a 
Rucurinei, analizind si respingind ubiecţiile şi temerile exprimate de mru si 
rasi. Aceeasi tem e trătată. cu aceleaşi argumente bineinteles Hint aluziile 
la Rusia — in scrisoarea adresată vărului „Niki — țarul Nicolae «= trimisă 
prim marea ducesă de Vladimir. Răspunsul Varului. pe ling glam aupra 
profundelor cunoştinţe de geografie si a talentului de avovat al verisoarvi sale, 
pe lingă calificativul de enorme” al revendicirilor românesti, cuprindea ji 
comunicarea că a dat instrucţiuni lui Sazonov să arate mar puţină intrunsigzen ee 
in tratativele cu Romania. 

Lufluença de care se bucura regina Maria pe lingă soţul ei, regele Ferd 
uaud, era bine cunoscută ; ea nu putea să nu fie ţinută in seumu ai de Puterile 
Centrale. Czernin, ministrul Austro-Ungariei, incenrek Să atragi pe regis 
de partea ţării sale. Punind in joc toute talentele sale de om de lume şi de poli 
tician, alternind lingusirea cu amenintarea, ficind săi fluture pe dinainters 
ochilur ispita de a fi „vea mai mare figură din istoria Rominei”, ca yi temi 
de răspundere pentru pierzania pe veci a ţării sale, şiretul ministru coru reginei 
să-si intrebuinteze toată influenţa spre à determina Romania să intre in riz 
boi alături de Puterile Centrale, in favoarea căroru s-ar fi wplecut, decisiv, 
cumpăna biruinfei. Regina Maria i-a răspuns insă cu aweeayi hotärire că ur 
mari de durere dacă Romania ar intra in rizboi impotriva Angliei, că impiirta 
geste marele vis al României, care nu se va putea realiza decit cu ajutorul Antan 
tei, căci crede în vechea zicătoare că „a Angliei e intotdeauna ultima bătălie 
Si mai putin succes a avut ministrul Germaniei, von dem Bussche, vu fire mi 
putin abilă. lipsit de mijloacele de seductiune ale colegului sin austrine 


Eïectele victorivasei Cu toata gravitatea situaţiei sule mili 

olensive austroe-germane tare, Rusia nu ceda decit pas cu pa 
din atitudinea su intrunsigenta ireal 
sub efectul moral al progreselor iufringerilor sale. Acesteu făceau insä din 
in ce mai problematică eficacitate unei cooperări militare rumyron 
timp util. La sfirsitul lunii mai, ruşii erau aruncaţi cu totul din Carpatu Gallqu 
şi Bucovinei. Căderea Przemyst [105] provocă o lină depresia nora, 
in Rusia. cu răsfringere in Romania. Înaintarea români in Trans 2! 
o vperaţie riscantă. Abia acum — la 19 mai — Sazuuuy, cälcin 
răspunde lui Delcasse prin ambasadorul Paléologue — trimi 
timp instrucțiunile corespunzătoare lui Poklevaki, câ tu 
cedeazi Pomâniei colțul de nord-vest al Torontalului. dar pâatrează riza 
de nord impreună cu Cernăuţii pentru Busia. oferind Boman 
Bacovinei pina la Siret ; el mai pune şi condiţia ca Bomänia 
imediat. cel mai tirziu pind intr-o săptâmină. Chiar a 
o siiborroneazi unui sacrificiu de procedură, cerind «a 
Bratianu. 
Brătianu „ințelegea motivele ce impingeau pe : 

dar nu era dispus a4 accepte in chip usuratic riscurile a 
care le socotea insuficiente. nepreci și inoportune. De acess ‘ 
23 nie menÿnindn-gi revendicările; pentru a inlesni atirudi= = 
EtSe: in problema Banatului. auger o soluție ingenisass : = Tepe 
Bulzanei cele doui judeţe ale Cadrilarerului dobroge an care sc reves Lomme 


177 


in 1913, ceea ce ar fi ingaduit Bulgariei să facă Serbiei concesiuni in zona liti- 
gioasă din Macedonia. În ce priveşte intrarea in război, ea se putea face în 
termen de cel mai firziu două luni după semnarea unei convenţii politice si 
a uneia militare între puterile Antantei si România, stabilind condiţiile coupe 
rării lor si asigurarea trimiterii munițiilor de care România are absolută nevoit. 

Pe cind cancelariile diplomaţiei antantiste iși pierdeau vremea în discuţii 
de amănunte, ofensiva austro-ungară mergea mai repede și făcea progrese 
extraordinare. Înfringerea rusă căpăta proporții de dezastru. Nuimnărul prizonie- 
rilor ruși căzuţi in mîinile dusmanului se cifra cu sutele de mii. Puternicele 
cetăţi ruseşti începeau să cadă una după alta ; frontul de luptă era împins din- 
colo de Varşovia si Bug. Puterea militară a Rusiei era adinc zdruncinata ; 
moralul naţiunii începea să se resimtă si puterile occidentale se întrebau cu 
ingrijorare dacă Rusia va mai fi în stare să joace cu eficacitate rolul său de 
aliată în Orient. 

Sub impresia acestei stări de spirit, puterile Antantei devin neräbdätoare ; 
presiunile ce se exercită asupra guvernului rus incep să capete impresia de alar- 
mă. La 20 iunie, șeful Marelui Stat-Major rus, Januskievici, telegrafiaza Marelui 
Cartier cerindu-i ca „în vederea situaţiei militare să nu refuze propunerile 
lui Brătianu”. El se mulţumeşte cu intrarea României chiar după cinci săptă- 
mini si cere să se accepte toate condiţiile politice si militare puse de Romania 
„afară de tunuri, puști si muniții, de care ducem si noi lipsă”. Diplomaţia apu- 
seană incere si ea să se emotioneze. Izvolski, ministrul rus la Paris, raportează 
lui Sazouvuv cu o,- publică din Franţa este deprimată de infringerile Rusiei 
si enervatä de tocmelile ei cind e vorba de cistigat o alianță atit de prețioasă 
ca a României. „În astfel de împrejurări, consideratiile militare trebuie să 
treacă pe primul plan si concursul Romäniei trebuie si fie cumpărat cu orice 
preţ”. Pentru a înlesni soluția Banatului, la care Brătianu nu renunţă, Delcassé 
şi Asquith [106] propun o soluţie nouă, urmărind compensarea Serbiei prin 
încorporarea Croaţiei. Soluţia nu-i place lui Sonnino [107], doritor să menajeze 
Ungaria in vederea unei păci separate ; totuși ea este adoptată. În chipul acesta 
se aruncă prima piatră la edificiul unităţii iugoslave, ca o urmare a atitudinii 
intransigente a lui Brătianu în chestiunea Banatului. 

Enervarea, ciştigă cercuri din ce în ce mai largi. Sazonov declară într-o 
notă trimisă guvernului francez că infringerile rusești s-ar datora lipsei de munitii, 
imputind Franţei intirzierea trimiterii de armament si muniții Rusiei, precum 
si a începerii unei ofensive de usurare. In același timp, el acuza România că 
ceea ce o determină la tergiversări, n-ar fi nerecunoasterea revendicărilor ei 
teritoriale de către Rusia, ci situaţia nefavorabilă de pe front ; el şi-a pierdut 
nădejdea de a realiza o alianţă a tuturor statelor balcanice, si ca replică adresată 
României, propune ca Antanta să se hotărască pentru bulgari. La Paris Clemen- 
ceau, care n-are încredere in România, duce prin ziarul său ,,L’homune enchainé” 
o campanie violentă şi nedreaptă împotriva României (tout mais et petrole) [108] 
— mergind pina la a insinua că Brătianu trădează Berlinului secretele tratati- 
velor sale cu Antanta. Dar guvernul francez şi oamenii politici răspunzători 
din Franţa nu ţin seama de aceste explozii temperamentale şi continuă să caute 
a convinge pe Sazonov să cedeze în faţa dreptelor revendicări ale României. 
În sfirsit, Sazonov se vede constrins să cedeze românilor ; el n-o face însă decit 
pe jumătate. Abia în cursul lunii iulie el declară că e gata să dea în Bucovina 
si Cerniutii pina la Prut, dar in Banat, chestiunea Torontalului să rămînă 
suspensie pind la tratativele păcii. Dar peste citeva, zile se riizgindeste, revine 
asupra priinei mişcări şi cere lui Poklevski să pretindă lui Prătianu in prealabil 
garantie scrisă că va porni la război în interval de cinci săptămîni. Miniştrii 
de Externe ai Franţei si Angliei găsesc nelalocul ei cererea unei astfel de garanţii 


178 


prealabile, care miroase a ultimatum şi va ofensa cu drept cuvint pe Brătianu ; 
de altfel, acesta răspunde că un astfel de angajament de cooperare militară 
n-ar putea fi luat decit prin convenţie specială încheiată de Statele-Majore 
respective. Si, de fapt, Brătianu cere generalului Averescu să-i redacteze proiec- 
tul unei convenţii militare între Romania si Rusia. 

Puterile aliate occidentale sint animate şi de interesul ce manifestau ca 
să oprească trecerea prin contrabandă prin teritoriul României a materialelor 
de război pe care Germania le trimitea Turciei. De aceea, ele participă activ 
la tratativele ruso-române şi fac presiuni asupra Rusiei ca să recunoască legiti- 
mele revendicări formulate de Brătianu, atit in ce privește clauzele teritoriale, 
cit şi acelea tehuice ale colaborării militare. Chestiunea datei intrării în război 
avea o deosebită gravitate si puterile occidentale au dat dreptate lui Brătianu 
care arăta că nu se poate hotări o dată fixă, ci aceasta trebuie să depindă de 
condiţiile militare în care se va declanşa acțiunea. În sensul acesta, cei trei 
miniştri de Externe Delcasse, Grey şi Sonunino, au făcut cunoscut la Petrograd 
că încheierea, convenției militare să fie semnată chiar si fără data intrării in 
acţiune à României. 

O luna de discuţii şi tărăgăneli i-au trebuit lui Sazonov ca să dea lui Brătianu 
răspunsul la propunerile precise pe care acesta i le făcuse la 23 iunie; acest 
răspuns cuprindea doar principiul intervenţiei, fără ca problema însăşi à moda- 
litatilor ei să facă vreun progres însemnat. Ba chiar, victimă a temperamentului 
său agitat şi schimbător, dominat de neincredere şi aversiunea sa contra Romă- 
niei, ininistrul rus dărima cu o mind ce apucase a se clădi cu cealaltă. Abia la 
citeva zile după răspunsul asa de insuficient şi inabil dat României, ca si cum 
s-ar fi speriat de pasul facut, Sazonov se grăbeşte să declare colegilor săi de la 
Paris si Londra (31 iulie) că a făcut concesii României ,,3 contre coeur” [109], 
gindindu-se numai la interesul operaţiilor militare din Dardanele şi cu regretul 
de a fi acordat României „realizarea integrală a aspirațiilor ei, lăsindu-i totuși 
libertatea, de a rămine inactivă”. Noi instrucţiuni orale, fără text scris. autoriza 
pe Poklevski să schiţeze termenii unei convenţii militare ; un delegat al Statului- 
-Major rus i se va pune la dispoziţie ca expert tehnic. 


Iniringerea rusă pune Era prea tirziu. Războiul luase o 
capăt tratativelor intorsătură gravă pentru Antantă. Pe 


fronturile francez şi italian acţiunea era 
in stagnare. Alianța Bulgariei cu Puterile Centrale era consolidată. Metodele 
diplomaţiei ruse, tărăgănarea pusă de Sazonov la recunoaşterea revendicărilor 
nationale ale României împiedicaseră intrarea noastră în acţiune la momentul 
pe care marele duce Nicolae îl indicase ca priincios. Acum, acest moment tre- 
cuse de mult. Condiţiile strategice erau cu totul schimbate. Retragerea ruşilor 
spre est descoperea aripa noastră dreaptă ; ei n-ar fi fost în stare să ia o ofen- 
sivă pe Nistru cu aripa lor stingă, indispensabilă pentru acoperirea flancului 
român. Superioritatea tactică a austro-germanilor era astfel încît, ei ar fi putut 
să cadă cu toată puterea asupra României, fără ca Rusia să poată interv 
Apoi, din cauza înfringerilor si a continuelor retrageri, circulaţia tren 
pe teritoriul rus era dezorganizată intr-asa fel, incit făcea cu neputint 
din Franța la noi a materialului de război şi munițiilor ce comandas 
şi fără de care nu puteam face războiul. Rusia însăşi trecea printr-o 
gravä à efectivelor, armamentului şi munițiilor. În consiliul de război al 
danfilor de armate ruse ţinut la Holm in iunie, marele duce Nicolae infatis 
ţarului starea tragică a armatei. O jumătate de milion de oameni erau necesari 
pentru a completa efectivele. Pentru ei nu existau însă puşti; „in depozite 


179 


în 1913, ceea ce ar fi ingaduit Bulgariei sa facă. Serbiei concesiuni in zona liti- 
gioasă din Macedonia. In ce priveşte intrarea în război, ea se putea face in 
termen de cel mai firziu două luni după semnarea unei convenţii politice si 
a uneia militare între puterile Antantei si România, stabilind condiţiile coope- 
rării lor si asigurarea trimiterii munițiilor de care România are absolută nevoit, 

Pe cînd cancelariile diplomaţiei antantiste isi pierdeau vremea în discuţii 
de amănunte, ofensiva austro-ungară mergea mai repede și făcea progrese 
extraordinare. Înfringerea rusă căpăta proporții de dezastru. Numărul prizonie- 
rilor ruşi căzuţi în mîinile dușmanului se cifra cu sutele de mii. Puternicele 
cetăţi ruseşti începeau să cadă una după alta; frontul de luptă era împins din- 
colo de Varşovia si Bug. Puterea militară a Rusiei era adine zdruncinata ; 
moralul naţiunii începea să se resimtă si puterile occidentale se întrebau cu 
îngrijorare dacă Rusia va mai fi în stare să joace cu eficacitate rolul său de 
aliată în Orient. 
| | Sub impresia acestei stări de spirit. puterile Antantei devin nerăbdătoare ; 

presiunile ce se exercită asupra guvernului rus incep să capete impresia de alar- 
mă. La 20 iunie, șeful Marelui Stat-Major rus, Ianuskievici, telegratiază Marelui 
Cartier cerindu-i ca „in vederea situaţiei militare să nu refuze propunerile 
lui Brătianu”. El se mulțumește cu intrarea României chiar după cinci săptă- 
mini şi cere să se accepte toate condiţiile politice si militare puse de România 
„afară de tunuri, puști si muniții, de care ducem si noi lipsă”. Diplomaţia apu- 
seană încare si ea să se emotioneze. Izvolski, ministrul rus la Paris, raportează 
lui Sazouuv su =. publică din Franţa este deprimată de infringerile Rusiei 
si enervată de tocmelile ei cînd e vorba de cistigat o alianţă atit, de prețioasă 
ca a României. „În astfel de împrejurări, consideratiile militare trebuie să 
treacă pe primul plan și concursul României trebuie să fie cumpărat cu orice 
pret”. Pentru a înlesni soluţia Banatului, la care Brătianu nu renunţă, Delcassé 
si Asquith [106] propun o soluţie nouă, urmărind compensarea Serbiei prin 
încorporarea Croaţiei. Soluţia nu-i place lui Sonnino [107], doritor să menajeze 
Ungaria în vederea unci păci separate ; totuși ea este adoptată. În chipul acesta 
se aruncă prima piatră la edificiul unităţii iugoslave, ca o urmare a atitudinii 
intransigente a lui Brătianu în chestiunea Banatului. 

Enervarea ciștigă cercuri din ce in ce mai largi. Sazonov declară într-o 
notă trimisă guvernului francez că infringerile ruseşti s-ar datora lipsei de muniții, 
imputind Franţei intirzierea trimiterii de armament si muniții Rusiei, precum 
si a începerii unei ofensive de usurare. In același timp, el acuza România că 
ceea ce o determină la tergiversări, n-ar fi nerecunoasterea revendicärilor ei 
teritoriale de către Rusia, ci situaţia nefavorabilă de pe front; el şi-a pierdut, 
nădejdea de a realiza o alianţă a tuturor statelor balcanice, si ca replică adresată 
| României, propune ca Antanta să se hotărască pentru bulgari. La Paris Clemen- 
| ceau, care n-are încredere în Romania, duce prin ziarul său ,,L’homme enchainé” 
| o campanie violentă și nedreaptă împotriva României (tout mais et petrole) [108] 
— mergind pînă la a insinua că Brătianu trădează Berlinului secretele tratati- 
velor sale cu Antanta. Dar guvernul francez şi oamenii politici răspunzători 
din Franţa nu tin seama de aceste explozii temperamentale si continuă să caute 
a convinge pe Sazonov să cedeze în faţa dreptelor revendicări ale României. 

sfirsit, Sazonov se vede constrins să cedeze românilor ; el n-o face însă decit 
pe jumătate. Abia în cursul lunii iulie el declară că e gata să dea în Bucovina 
si Cernäutii Ja Prut, dar în Banat, chestiunea Torontalului să rămină in 
suspensie p , trata “păcii. Dar peste citeva zile se răzgindeșie, revine 
leyski să pretindă lui Brătianu în prealabil 
interval de cinci săptămini. Miniştrii 
#Ocil ei cererea unei astfel de {rarantii 


— 


— À 


preulabile, care miroase a ultimatum şi va ofensa cu drept cuvint pe Brătianu ; 
de altfel, acesta răspunde că un astfel de angajament de cooperare militară 
n-ar putea fi luat decit prin convenție specială încheiată de Statele-Majore 
respective. Si, de fapt, Brătianu cere generalului Averescu să-i redacteze proiec- 
tul unei convenţii militare între Romania si Rusia. 

Puterile aliate occidentale sint animate si de interesul ce manifestau ca 
să oprească trecerea prin contrabandă prin teritoriul României a materialelor 
de război pe care Germania le trimitea Turciei. De aceea, ele participă activ 
la tratativele ruso-româmne şi tac presiuni asupra Rusiei ea să recunoască legiti- 
mele revendicări formulate de Brătianu, atit in ce priveşte clauzele teritoriale, 
cit si acelea, tehuice ale colaborării militare. Chestiunea datei intrării în război 
avea, o deosebită gravitate si puterile occidentale au dat dreptate lui Brătianu 
care arăta că nu se poate hotări o dată fixă, ci aceasta trebuie să depindă de 
condiţiile militare în care se va declanşa acțiunea. În sensul acesta, cei trei 
miniștri de Externe Delcasse, Grey si Sonnino, au făcut cunoscut la Petrograd 
că încheierea convenției militare să fie semnată chiar si fără data intrării in 
acţiune a României. 

O lună de discuţii si tărăgăneli i-au trebuit lui Sazonov ca să dea lui Brătianu 
răspunsul la propunerile precise pe care acesta i le făcuse la 23 iunie; acest 
răspuns cuprindea doar principiul intervenţiei, fără ca problema însăşi a moda- 
lităţilor ei să facă vreun progres însemnat. Ba chiar, victimă a temperamentului 
său agitat si schimbător, dominat de neincredere si aversiunea sa contra Roma- 
niei, ministrul rus dărima cu o mind ce apucase a se clădi cu cealaltă. Abia la 
citeva zile după răspunsul asa de insuficient si inabil dat României, ca si cum 
s-ar fi speriat de pasul facut, Sazonov se grăbeşte să declare colegilor săi de la 
Paris si Londra (31 iulie) că a făcut concesii României ,,à contre coeur” [109], 
gindindu-se numai la interesul operaţiilor militare din Dardanele şi cu regretul 
de a fi acordat României „realizarea integrală a aspirațiilor ei, lăsindu-i totuși 
libertatea, de a rămine inactivă”!. Noi instrucţiuni orale, fără text scris, autoriză 
pe Poklevski să schițeze termenii unei convenţii militare ; un delegat al Statului- 
-Major rus i se va pune la dispoziţie ca expert tehnic. 


Îniriugerea rusă pune Era prea tirziu. Războiul luase o 
capăt tratativelor întorsătură gravă pentru Antantă. le 


fronturile francez şi italian acţiunea era 
în stagnare. Alianţa Bulgariei cu Puterile Centrale era consolidată. Metodele 
diplomaţiei ruse, tărăgănarea pusă de Sazonov la recunoaşterea revendicärilor 
nationale ale României împiedicaseră intrarea noastră în acţiune la momentul 
pe care marele duce Nicolae îl indicase ca priincios. Acum, acest moment tre- 
cuse de mult. Condiţiile strategice erau cu totul schimbate. Retragerea rușilor 
spre est descoperea aripa noastră dreaptă ; ei n-ar fi fost in stare să ia o ofen- 
sivă pe Nistru cu aripa lor stingă, indispensabilă pentru acoperirea flancului 
român. Superioritatea tactică a austro-germanilor era astfel încît ei ar fi putut 
să cadă cu toată puterea asupra României, fără ca Rusia să poat inter'v 
Apoi, din cauza infringerilor si à continuelor retrageri, circulaţia tre 
pe teritoriul rus era dezorganizată intr-asa fel, încit făcea cu neputinţă adi 
din Franţa la noi a materialului de război şi munițiilor ce comandasem 
şi fără de care nu puteam face războiul. Rusia însăşi trecea printr-o criză fo: 
gravă a efectivelor, armamentului si munițiilor. În consiliul de război al 1: 
danților de armate ruse ţinut la Holm in iunie, marele duce Nicolae infatisase 
țarului starea, tragică a armatei. O jumătate de milion de oameni erau necesari 
pentru a completa efectivele. Pentru ei nu existau însă puști; ,,in depozite 


179 


DOR ee 


limureste, prin Blondel, guvernului francez si prin Misu celui englez, motivele 


intransigentei sale in chestiunea frontierelor. Nu pentru cifiva kilometri mu 
mult. dar pentru că graniţele corespund aspirațiilor naturale permanente ale 
2omäniei si, mai ales, din trebuinta de a impiedica prin stabilirea unor granite 
naturale — precum Dunărea faţă de sirbi in Banat si Prutul faţă de ruși in 
Bucovina —, conflicte de naţionalităţi asemănătoare acelora ce tulbură Mace- 
donia de câţiva ani. Aceasta, nu se poate obţine decit cu delimitări sigure. 

În decursul tratativelor începeau să se lămurească proporțiile victoriei 
austro-ungare pe Frontul de Est. Frontul ras la Gorlice era stărimat complet 
[100], iar armatele austro-ungare inaintau victorios, impingind armatele ruse 
inspre Nistru. Din toate părţile se depun stăruinţe spre à indupleca Rusia sa 
fie mai conciliantă cu Romania. „Situaţia militară a Rusiei e critică. Concursul 
Romanici a devenit acum o necesitate pentru ruşi. Este de neințoles ca tocmai 
ei să facă să cadă negocierile”. Tittoni, ministrul Italiei la Paris, doritor à ajuta 
intrarea României odată cu Italia, sugerează lui Poincaré [101] si Delcasse 
[102] nu numai împingerea limitei de nord a Bucovinei rominesti pind la Prut, 
dar chiar cedarea de către ruşi a unei părţi din Basarabi. Poincare socoteste 
că ar fi foarte delicat si riscant; a ridica această chestiune, oricit ar ti ea de dreap 
{à ; nu s-ar ajunse la alt rezultat decit a indispune inutil Rusia. Delcasse vreu 
să menajeze pe colegul său Sazonov care ar fi „foarte deprimat” si amenings 
cu demisia ; pe de altă parte, Brătianu, la rîndul său, declară că ini degrabi 
päriseste puterea, decit să cedeze ceva din cererile formulate. 


Solicitări britanice Anglia, care pină atunci păstrase 0 
rezervă prudentă, hotări să intervină. În 
primul rind, spre a se informa, trimise 
în România ca ataşat militar permanent pe colonelul Thompson şi, apoi, in 
misiune specială, pe Sir Samuel Hoare. Thompson raportă guvernului siu 
situaţia opiniei publice din România, rezumind-o astfel : respect. şi teamă fafa 
de Germania, afecţiune faţă de Franţa, neincredere şi suspiciune faţă de Rusia. 
incertitudine faţă de Marea Britanie. Hoare constată si el neincredere în Rusia: 
o cooperare cu Rusia ar însemna ocupaţie inilitară rusă in Romania. Guvernul 
britanic văzu că toată «reutatea intervențiilor sale trebuie să se îndrepte spre 
Rusia, spre a o determina să fie mai conciliantä, iar spre România, spre à 0 
asigura că va avea protecţia si sprijinul Marii Britanii. 

La Petrograd ministrul britanie Buchanan, comunicind ţarului hotärirea 
guvernului său de a ceda Constantinopolul Rusiei [103], ii împărtășea convin- 
gerea că această mare concesie va îndemna Rusia spre o atitudine mai conciliants 
si îi punea între altele si condiţia: „de a face tot posibilul ca să inlesneasci parti- 
ciparea României si Bulgariei împotriva Turciei si a Puterilor Centrale”. La 
București, Thompson încuraja guvernul român Să nu cedeze în chestiunea 
Banatului, „deoarece e sigur că ruşii vor primi toate cererile noastre teritoria- 
le, dreptatea fiind de partea noastră”. 

Revendicările teritoriale formulate de Brătianu pe cale diplomatică 
erau susținute si prin intervenţia personală a reginei Maria. Folosind legăturile 
ei de rudenie apropiată cu regele Angliei si cu ţarul Nicolae, cărora le era vara 
primară, regina Maria le trimise scrisori inspirate de dragostea pentru fara sa 
adoptivă, care erau pledoarii călduroase în favoarea drepturilor teritoriale ale 
României. Regelui George al Marii Britanii [104], regina Maria ii trimisese 
o primă scrisoare prin generalul Arthur Paget, care trecuse prin România si 
Bulgaria cu o misiune politică, cam în acelasi timp cu generalul francez Pau. 


176 


Pledind chestia garaptiilor impuse de o alianţă cu Rusia, regina seria: ,,Stim 
ceva despre felul de a se purta al Rusiei si nu dorim să ne azvirlim în imensele 
ei braţe fără o garantie mai serioasă decit bunăvoința ei de o clipă”. Intr-o 
a doua scrisoare, din 9 mai, redactată sub inspiraţia directa a lui Brătianu, regina 
Maria insistă asupra controversei provocată de revendicarea Banatului si à 
Bucovinei, analizind si respingind obiecțiile şi temerile exprimate de sirbi si 
ruși, Aceeași temă e tratată, cu aceleași argumente — bineînţeles fără aluziile 
la Rusia — in scrisoarea adresată vărului „, Nicky” — ţarul Nicolae — trimisă 
prim marea ducesă de Vladimir. lăspunsul țarului, pe lingă gluma asupra 
profundelor cunoştinţe de geografie si a talentului de avocat al verișoarei sale, 
pe lingă calificativul de ,,enorme” al revendicărilor românești, cuprindea si 
comunicarea că a dat instrucțiuni lui Sazonov să arate mai puţină intransigenti 
in tratativele cu România. 

Influenta de care se bucura regina Maria pe liugă soţul ei, regele Ferdi- 
naud. era bine cunoscută ; ea nu putea să nu fie ţinută în seamă si de Puterile 
Centrale, Czernin, ministrul Austro-Ungariei, incearcă să atragă pe regina 
de partea ţării sale. Punind în joc toate talentele sale de om de lume şi de poli- 
tician, alternind lingusirea cu ameninţarea, făcind să-i fluture pe dinaintea 
ochilor ispita de a fi „cea mai mare figură din istoria României”, ca si teama 
de răspundere pentru pierzania pe veci a țării sale, şiretul ministru ceru reginei 
să-și intrebuinteze toată influenţa spre a determina Romania să intre în răz- 
boi alături de Puterile Centrale, in favoarea cărora s-ar fi aplecat, decisiv, 
cumpăna biruintei. Regina Maria i-a răspuns însă cu aceeaşi hotărire că ar 
mauri de durere dacă Romania ar intra in război împotriva Angliei, că împărtă- 
seste marele vis al României, care nu se va putea realiza decit cu ajutorul Antan- 
tei, căci crede în vechea zicătoare că „a Angliei e intotdeauna ultima bătălie”. 
Si mai puţin succes a avut: ministrul Germaniei, von dem Bussche, o fire mai 
putin abilă, lipsit de mijloacele de seductiune ale colegului său austriac. 


Eïectele victorioasei Cu toată gravitatea situaţiei sale mili- 
oieusive austro-germane tare, Rusia nu ceda decit pas cu pas 
din atitudinea sa intransigentă și numai 
sub efectul moral al progreselor infringerilor sale. Acestea făceau însă diu ce 
in ce mai problematică eficacitatea unei cooperări militare ruso-romane in 
timp util. La sfirsitul lunii mai, ruşii erau aruncaţi cu totul din Carpaţii Galiției 
si Bucovinei. Căderea Przemyst [105] provocă o adincä depresiune morală 
in Rusia, cu răsfringere în Romania. Înaintarea română în Transilvania devenise 
o operatie riscantă. Abia acum — la 19 mai — Sazunov, cälcindu-si pe inimă, 
răspunde lui Delcassé prin ambasadorul Paléologue — trimitind în același 
timp instrucţiunile corespunzătoare lui Poklevski, că în chestia Banatului 
cedează României colțul de nord-vest al Torontalului, dar păstrează Bucovina 
de nord împreună eu Cernăuţii pentru Rusia, oferind României numai sudul 
Bucovinei pina la Siret ; el mai pune şi condiţia ca România să intre in război 
imediat, cel mai tirziu pind într-o săptămină. Chiar această concesie, Sazonov 
o subordonează unui sacrificiu de procedură, cerind ca ea să-i fie solicitată de 
Brătianu. 

Brătianu înțelegea motivele ce impingeau pe Sazonov la atita grabă, 
dar nu era dispus să accepte în chip uşuratic riscurile acestor propuneri, pe 
care le socotea insuficiente, neprecise şi inoportune. De aceea el răspunde la 
23 iunie mentinindu-si revendicările ; pentru a înlesni atitudinea concesivă à 
Riisiei in problema Banatului, sugeră o soluţie ingenioasă : oferea să restituie 
Bulgariei cele două judeţe ale Cadrilaterului dobrogean care au revenit României 


177 


| 
: 
| 


in 1913. ceea ce ar fi ingaduit Bulgariei să facă Serbiei concesiuni in zona liti- 
gioasă din Macedonia. În ce priveşte intrarea în război, ea se putea face în 
termen de cel mai tîrziu două luni după semnarea unei convenţii politice si 
a uneia militare între puterile Antantei şi România, stabilind condiţiile coope- 
rării lor si asigurarea trimiterii munițiilor de care România are absolută nevoit. 

Pe cind cancelariile diplomaţiei antantiste îşi pierdeau vremea în discuţii 
de amănunte, ofensiva austro-ungară mergea mai repede și făcea progrese 
extraordinare. Infringerea rusă căpăta proporţii de dezastru. Numărul prizonie- 
rilor ruşi căzuţi în miinile dușmanului se cifra cu sutele de mii. Puternicele 
cetăţi ruseşti începeau să cadă una după alta; frontul de luptă era împins din- 
colo de Varșovia si Bug. Puterea militară a Rusiei era adinc zdruncinată ; 
moralul naţiunii începea să se resimtă si puterile occidentale se întrebau cu 
îngrijorare dacă Rusia va mai fi în stare să joace cu eficacitate rolul său de 
aliată în Orient. 

Sub impresia acestei stări de spirit, puterile Antantei devin nerăbdătoare ; 
presiunile ce se exercită asupra guvernului rus incep să capete impresia de alar- 
mă. La 20 iunie, şeful Marelui Stat-Major rus, lanuskievici, telegrafiază Marelui 
Cartier cerindu-i ca „in vederea situaţiei militare să nu retuze propunerile 
lui Brătianu”. El se mulţumeşte cu intrarea României chiar după cinci săptă- 
mini si cere să se accepte toate condiţiile politice si militare puse de Romania 
„afară de tunuri, puști si muniții, de care ducem şi noi lipsă”. Diplomaţia apu- 
seană încere si ea să se emotioneze. Izvolski, ministrul rus la Paris, raportează 
lui Sazonuy cu uy, - publicä din Franta este deprimatä de infringerile Rusiei 
si enervatä de tocmelile ei cind e vorba de cistigat o alianţă atit de prețioasă 
ca a României. „În astfel de împrejurări, consideratiile militare trebuie să 
treacă pe primul plan şi concursul României trebuie să fie cumpărat cu orice 
pret”. Pentru a înlesni soluţia Banatului, la care Brătianu nu renunţă, Delcassé 
si Asquith [106] propun o soluţie nouă, urmărind compensarea Serbiei prin 
încorporarea Croaţiei. Soluţia nu-i place lui Sonnino [107], doritor să menajeze 
Ungaria în vederea unei păci separate ; totuşi ea este adoptată. În chipul acesta 
se aruncă prima piatră la edificiul unităţii iugoslave, ca o urmare a atitudinii 
intransigente a lui Brătianu in chestiunea Banatului. 

Enervarea, ciştigă cercuri din ce in ce mai largi. Sazonov declară într-o 
notă trimisă guvernului francez că infringerile rusești s-ar datora lipsei de muniții, 
imputind Franţei intirzierea trimiterii de armament și muniții Rusiei, precum 
si a începerii unei ofensive de usurare. Iu același timp, el acuza România că 
ceea ce o determină la tergiversări, n-ar fi nerecunoasterea revendicărilor ei 
teritoriale de către Rusia, ci situaţia nefavorabilă de pe front; el şi-a pierdut 
nădejdea de a realiza o alianţă a tuturor statelor balcanice, si ca replică adresată 
României, propune ca Antanta să se hotărască pentru bulgari. La Paris Clemen- 
ceau, care n-are încredere in România, duce prin ziarul său ,,L’homime enchainé” 
o campanie violentă şi nedreaptă împotriva României (tout mais et pétrole) [108] 
— mergind pinä la a insinua că Brătianu trădează Berlinului secretele tratati- 
velor sale cu Antanta. Dar guvernul francez şi oamenii politici răspunzători 
din Franţa nu tin seama de aceste explozii temperamentale si continuă să caute 
a convinge pe Sazonov să cedeze in fata dreptelor revendicări ale României. 
În sfirsit, Sazonov se vede constrins să cedeze românilor ; el n-o face însă decit 
pe jumătate. Abia în cursul lunii iulie el declară că e gata să dea în Bucovina 
şi Cernäutii pind la Prut, dar in Banat, chestiunea Torontalului să rămină in 
suspensie pină la tratativele păcii. Dar peste citeva zile se răzgindește, revine 
asupra priinei mișcări şi cere lui Poklevski să pretindă lui Brătianu în prealabil 
garanţie scrisă că va porni la război în interval de cinci săptămini. Miniștrii 
de Externe ai Franţei și Angliei găsesc nelalocul ei cererea. unei astfel de garanţii 


178 


prealabile, care miroase a ultimatum şi va ofensa cu drept cuvint pe Brătianu ; 
de altfel, acesta răspunde că un astfel de angajament de cooperare militară 
n-ar putea fi luat decit prin convenţie specială încheiată de Statele-Majore 
respective. Si, de tapt, Brătianu cere generalului Averescu să-i redacteze proiec- 
tul unei convenții militare între Romania si Rusia. 

Puterile aliate occidentale sint animate şi de interesul ce manifestau ca 
să oprească trecerea prin contrabandă prin teritoriul României a materialelor 
de război pe care Germania le trimitea Turciei. De aceea, ele participă activ 
la tratativele ruso-române si fac presiuni asupra Rusiei ca să recunoască legiti- 
mele revendicări formulate de Brătianu, atit in ce privește clauzele teritoriale, 
cit şi acelea tehuice ale colaborării militare. Chestiunea datei intrării în război 
avea o deosebită gravitate si puterile occidentale au dat dreptate lui Brătianu 
care arăta că nu se poate hotări o dată fixă, ci aceasta trebuie să depindă de 
condiţiile militare în care se va declanşa actiunea. În sensul acesta, cei trei 
miniştri de Externe Delcasse, Grey si Sonnino, au făcut cunoscut la Petrograd 
că încheierea convenției militare să fie semnată chiar si fără data intrării in 
acţiune a României. 

O luna de discuţii si tăirăgăneli i-au trebuit lui Sazonov ca să dea lui Brătianu 
răspunsul la propunerile precise pe care acesta i le făcuse la 23 iunie; acest 
răspuns cuprindea doar principiul intervenției, fără ca problema însăşi à moda- 
lititilor ei să facă vreun progres însemnat. Ba chiar, victimă a temperamentului 
sau agitat si schimbător, dominat de neincredere si aversiunea sa contra Romi- 
niei, ministrul rus därima cu o mind ce apucase a se cladi cu cealaltă. Abia la 
citeva zile după răspunsul asa de insuficient şi inabil dat României, ca $i cum 
s-ar fi speriat de pasul făcut, Sazonov se grăbeşte să declare colegilor săi de la 
Paris si Londra (31 iulie) că a făcut concesii Romaniei ,,à contre coeur” [109], 
giudindu-se numai la interesul operațiilor militare din Dardanele şi cu regretul 
de a fi acordat României „realizarea integrală a aspirațiilor ei, lăsindu-i totuși 
libertatea de a rämine inactivă”. Noi instrucţiuni orale, fără text scris, autoriză 
pe Poklevski să schiteze termenii unei convenţii militare ; un delegat al Statului- 
-Major rus i se va pune la dispoziție ca expert tehnic. 


lniringerea rusă pune Era prea tirziu. Războiul luase o 
capăt tratativelor intorsătură gravă pentru Antantă. Ve 


fronturile francez şi italian acţiunea era 
in stagnare. Alianţa Bulgariei cu Puterile Centrale era consolidată. Metodele 
diplomaţiei ruse, tărăgănarea pusă de Sazonov la recunoașterea revendicărilor 
nationale ale României împiedicaseră intrarea noastră în acțiune la momentul 
pe care marele duce Nicolae îl indicase ca priincios. Acum, acest moment tre- 
cuse de mult. Condiţiile strategice erau cu totul schimbate. Retragerea ruşilor 
spre est descoperea aripa noastră dreaptă ; ei n-ar fi fost în stare să ia o ofen- 
sivă pe Nistru cu aripa lor stingă, indispensabilă pentru acoperirea flanc 
român. Superioritatea tactică a austro-germanilor era astfel încît ei ar fi pl 
să cadă cu toată puterea asupra României, fără ca Rusia să poată să intervi 
Apoi, din cauza înfringerilor si a continuelor retrageri, circulaţia tre 
pe teritoriul rns era dezorganizată intr-asa fel, încit făcea cu neputinţă adi 
din Franţa la noi a materialului de război şi munițiilor ce comandasem ac 
si fără de care nu puteam face războiul. Rusia însăşi trecea printr-o criză foart 
gravä a efectivelor, armamentului si munițiilor. În consiliul de război al coman- 
danfilor de armate ruse ținut la Holm în iunie, marele duce Nicolae infätisase 
ţarului starea iragică a armatei. O jumătate de milion de oameni erau necesari 
pentru a completa efectivele. Pentru ei nu existau însă puşti; „in depozite 


179 


in 1913, ceea, ce ar fi ingaduit Bulgariei-să-facă Serbiei concesiuni in zona liti- 
gioasă din Macedonia. În ce priveşte intrarea în război, ea se putea face în 
termen de cel mai tîrziu două luni după semnarea unei convenții politice si 
a uneia militare între puterile Antantei și România, stabilind condiţiile coope- 
rării lor si asigurarea trimiterii munițiilor de care România are absolută uevuie, 

Pe cind cancelariile diplomaţiei antantiste isi pierdeau vremea în discuţii 
de amănunte, ofensiva austro-ungară mergea mai repede si făcea progrese 
extraordinare. Înfringerea rusă căpăta proporții de dezastru. Numărul prizonie- 
rilor ruşi căzuţi in mîinile dușmanului se cifra cu sutele de mii. Puternicele 
cetăţi ruseşti începeau să cadă una după alta; frontul de luptă era împins din- 
colo de Varşovia si Bug. Puterea militară a Rusiei era adine zdruncinata ; 
moralul naţiunii începea să se resimtă şi puterile occidentale se întrebau cu 
îngrijorare dacă Rusia va mai fi în stare să joace cu eficacitate rolul său de 
aliată în Orient. 

Sub impresia acestei stări de spirit, puterile Antantei devin nerabdatoare ; 
presiunile ce se exercită asupra guvernului rus încep să capete impresia de alar- 
mă. La 20 iunie, şeful Marelui Stat-Major rus, Januskievici, telegrafiază Marelui 
Cartier cerindu-i ca „in vederea situaţiei militare să nu refuze propunerile 
lui Brătianu”. El se mulţumeşte cu intrarea României chiar după cinci săptă- 
mini si cere să se accepte toate condiţiile politice si militare puse de Romania 
„afară de tunuri, puşti si muniții, de care ducem si noi lipsă”. Diplomaţia apu- 
seană încere si ea să se emotioneze. Izvolski, ministrul rus la Paris, raportează 
lui Sazouvy ca v, publică din Franţa este deprimată de infringerile Rusiei 
si enervatä de tocmelile ei cînd e vorba de cistigat o alianţă atit de prețioasă 
ca a României. „În astfel de împrejurări, consideratiile militare trebuie să 
treacă pe primul plan si concursul României trebuie să fie cumpărat cu orice 
preţ”. Pentru a înlesni soluţia Banatului, la care Brătianu nu renunţă, Delcassé 
si Asquith [106] propun o soluţie nouă, urmărind compensarea Serbiei prin 
încorporarea Croaţiei. Soluţia nu-i place lui Sonnino [107], doritor să menajeze 
Ungaria, în vederea unei păci separate ; totuși ea este adoptată. În chipul acestă 
se aruncă prima piatră la edificiul unităţii iugoslave, ca o urinare a atitudinii 
intransigente a lui Brătianu în chestiunea Banatului. 

Enervarea cîștigă cercuri din ce in ce mai largi. Sazonov declară într-o 
notă trimisă guvernului francez că înfringerile ruseşti s-ar datora lipsei de muniții, 
imputind Franţei întirzierea trimiterii de armament si muniții Rusiei, precum 
şi a începerii unei ofensive de usurare. În același timp, el acuza România că 
ceea ce o determină la tergiversări, n-ar fi nerecunoasterea revendicärilor ei 
teritoriale de către Rusia, ci situaţia nefavorabilă de pe front; el şi-a pierdut 
nădejdea de a realiza o alianţă a tuturor statelor balcanice, si ca replică adresată 
României, propune ca Antanta să se hotărască pentru bulgari. La Paris Clemen- 
ceau, care n-are încredere în Romania, duce prin ziarul său ,,L’homme enchainé” 
o campanie violentă şi nedreaptă împotriva României (tout mais et pétrole) [108] 
— mergind pină la a insinua că Brătianu trădează Berlinului secretele tratati- 
velor sale cu Antanta. Dar guvernul francez si oamenii politici răspunzători 
din Franţa nu ţin seama de aceste explozii temperamentale şi continuă să caute 
a convinge pe Sazonov să cedeze in fata dreptelor revendicări ale României. 
În sfirsit, Sazonov se vede constrins să cedeze românilor ; el n-o face însă, decit 
pe jumătate. Abia în cursul lunii iulie el declară că e gata să dea în Bucovina 
si Cernäutii pina la Prut, dar în Banat, chestiunea Torontalului să rămînă în 
suspensie pind la tratativele păcii. Dar peste citeva zile se räzgindest vine 
asupra priinei mișcări şi cere lui Poklevski să pretindă lui Brătianu în prealabil 
garantie scrisă că va porni la război in interval de cinci săptămini. Miniștrii 
de Externe ai Franţei si Angliei găsesc nelalocul ei cererea unei astfel de garanţii 


178 


prealabile, care miroase à ultimatum si va ofensa cu drept cuvint pe Brätianu ; 
de altfel, acesta răspunde că un astfel de angajament de cooperare militară 
n-ar putea fi luat, decit prin convenţie specială încheiată de Statele-Majore 
respective. Și, de fapt, Brătianu cere generalului Averescu să-i redacteze proiec- 
tul unei convenții militare între România si Rusia. 

Puterile aliate occidentale sint animate si de interesul ce manifestau ca 
să oprească trecerea prin contrabandă prin teritoriul României a materialelor 
de război pe care Germania le trimitea Turciei. De aceea, ele participă activ 
la tratativele ruso-române si fac presiuni asupra Rusiei ca să recunoască legiti- 
mele revendicări formulate de Brătianu, atit iu ce privește clauzele teritoriale, 
cit şi acelea tehuice ale colaborării militare. Chestiunea datei intrării în război 
avea o deosebită gravitate si puterile occidentale au dat dreptate lui Brătianu 
care arăta că nu se poate hotări o dată fixă, ci aceasta trebuie să depindă de 
condiţiile militare în care se va declanşa acţiunea. În sensul acesta, cei trei 
miniştri de Externe Delcasse, Grey si Sonnino, au făcut cunoscut la Petrograd 
că incheierea convenției militare să fie semnată chiar si fără data intrării in 
acţiune a României. 

O luna de discuţii si tărăgăneli i-au trebuit lui Sazonov ca să dea lui Brătianu 
răspunsul la propunerile precise pe care acesta i le făcuse la 23 iunie; acest 
răspuns cuprindea doar principiul intervenţiei, fără ca problema însăși a moda- 
lititilor ei să facă vreun progres insemnat. Ba chiar, victimă a temperamentului 
său agitat si schimbător, dominat de neîncredere şi aversiunea sa contra Romă- 
nici, ministrul rus dărima cu o mină ce apucase a se cladi cu cealaltă. Abia la 
citeva zile după răspunsul aşa de insuficient şi inabil dat României, ca si cum 
s-ar fi speriat de pasul făcut, Sazonov se grăbeşte să declare colegilor săi de la 
Paris si Londra (31 iulie) că a făcut concesii României ,,à contre coeur” [109], 
giudindu-se numai la interesul operaţiilor militare din Dardanele şi cu regretul 
de a fi acordat României „realizarea integrală a aspirațiilor ei, läsindu-i totuşi 
libertatea de a rămine inactivă”. Noi instrucţiuni orale, fără text scris, autoriză 
pe Poklevski să schiteze termenii unei convenţii militare ; un delegat al Statului- 
-Major rus i se va pune la dispoziţie ca expert tehnic. 


Îniringerea rusă pune Era prea tirziu. Războiul luase o 
capăt tratativelor întorsătură gravä pentru Antantă. Ve 


fronturile francez şi italian acţiunea era 
in stagnare. Alianţa Bulgariei cu Puterile Centrale era consolidată. Metodele 
diplomaţiei ruse, tărăgănarea pusă de Sazonov la recunoașterea revendicărilor 
nationale ale României împiedicaseră intrarea noastră în acţiune la momentul 
pe care marele duce Nicolae il indicase ca priincios. Acum, acest moment tre- 
cuse de mult. Condiţiile strategice erau cu totul schimbate. Retragerea ruşilor 
spre est descoperea aripa noastră dreaptă ; ei n-ar fi fost în stare să ia o ofen- 
sivă pe Nistru cu aripa lor stingă, indispensabilă pentru acoperirea flancului 
român. Superioritatea tactică a austro-germanilor era astfel incit ei ar fi putut 
să cadă cu toată puterea asupra României, fără ca Rusia să poată să intervi 
Apui, din cauza infringerilor si a continuelor retrageri, circulaţia trenurilor 
pe teritoriul rus era dezorganizată într-aşa fel, încit făcea cu neputint 
din Franţa la noi a materialului de război şi munițiilor ce comand 


si fără de care nu puteam face războiul. Rusia însăşi trecea printr-o criză fe 
gravă a efectivelor, armamentului si munițiilor. În consiliul de război al 1- 
dantilor de armate ruse ţinut la Holm în iunie, marele duce Nicolae infäfisase 


țarului starea tragică a armatei. O jumătate de milion de oameni erau necesari 
pentru a completa efectivele. Pentru ei nu existau insă puşti; „in depozite 


179 


nu mai erau decit 40 000 si trebuia 1 000 000”. Ajunsese să lipsească puşti 
chiar pentru soldaţii de pe fronturile de luptă. Efectivele de completare erau 
mai prejos de orice critică: „oameni greoi, neciopliti, care din lipsa armelor 
nici nu ştiau să tragă”. Lipseau ofiţerii si materialul de război, totul fusese 
uzat. Deficitul munițiilor de artilerie era enorm ; mai ales pe Frontul de Sud-Est 
nu existau nici 40°, din cantitatea necesară. O iritatie si nemulțumire surdă, 
prevestitoare de revoluţie, zguduia tara. Dezordini grave izbuenisera, mai ales 
la Moscova. 

În astfel de condiţii, intervenţia noastră nu putea fi de nici un folos pentru 
aliaţi şi expunea tara la un dezastru sigur. Chiar înainte de căderea Varșoviei 
[110], ţarul Rusiei fusese nevoit să recunoască situaţia si să declare ambasado- 
rului englez Buchanan că „ar fi o greşeală să se impingä guvernul din Bucuresti 
să intre in război cită vreme armata rusă nu va fi în stare să reia ofensiva”. 
Poklevski relatează lui Sazonov siarea de spirit ce domneşte în opinia publică 
din Romania: chiar fruntașii politici antantofili, care pind acum pledau cu 
ardoare pentru intrarea imediată in război, s-au calmat şi sint de părere că 
momentul nu mai este prielnic declarării războiului, intrucit retragerea rușilor 
din Galiţia şi din Bucorina face imposibilă o cooperare a armatelor române 
cu cele ruseşti. 

Guvernele Antantei nu pot să nege evidenţa. A face presiuni asupra lui 
Brătianu ca să sigileze indelungatele tratative printr-o convenţie formală, 
cuprinzind obligaţia de à intra la o dată precisă în război, în condiţii ce însemuau 
o sinucidere a României, ar fi fost un act de nebunie, fără alt rezultat decit 
să silească pe conducătorul politicii române la demisie. De aceea guvernele 
Antantei, inclusiv Sazonov, cad de acord că intrarea în acţiune a României 
nu mai e oportună :; printr-o fină ironie, un istoric al tratativelor diplomatice 
subliniază faptul că acordul puterilor Antantei spre a accepta inactiunea Roma- 
niei s-a realizat instantaneu, atunci cînd cel pentru a stabili condițiile concursului 
ei întimpinase atitea dificultăţi. La 13 august, puterile Antantei au inminat lui 
Brătianu această notă, redactată de Sir Grey [111]: „Puterile aliate, luînd 
în consideraţie argumentele arătate de d. Brătianu, sint gata să amine semnă- 
tura acordului politic cu Romania pind la epoca in care guvernul român va fi 
în măsură să intre în acţiune”. Ei se mulțumesc, pentru moment, cu incredin- 
tarea că România va îinpiedica tranzitul pe teritoriul său a materialului de 
război de la Puterile Centrale spre Turcia. Brătianu răspunse la 22 august, 
constatind acordul său principal si confirmarea angajamentului. 

acest chip au luat sfirsit, printr-un eşec complet, tratativele din 1915, 
începute cu patru luni mai înainte. La lumina aruncată de publicarea documen- 
telor diplomatice, rezultă în chip lămurit că întreaga răspundere a acestui 
eşec cade asupra guvernului rus care, nevrind a recunoaşte dreptatea revendică- 
rilor românești si incäpätinindu-se a refuza cele două colţuri din Bucovina 
si Banat, a preferat să invenineze şi să tărăgăneze tratativele. Urmarea a fost 
pierderea întregului teritoriu galitian şi polonez, pierderea unui aliat si pregati- 
rea unui nou dezastru, cel din Serbia. 

Unul din marii generali ruşi recunoaşte insusi greșelile de psihologie ale 
Rusiei, care făcea să casă toate proiectele întemeiate pe atragerea şi colaborarea 
statelor balcanice, in special a României : ,,Marele stat slav spera să vină de 
hac Austro-Ungariei cu singurele sale mijloace ; pe de altă parte considera pe 
balcanici ca pe nişte « copii teribili », eare trebuiau ţinuţi sub tutelă. Nu-i plăcea 
ca Antanta să se amestece. Nu căuta să-şi ascundă simpatia pentru bulgari gi 
neîncrederea fata de România”. Rusia a contribuit mult ca problema războiului 
mondial in Balcani să nu capete o soluţie satisfăcătoare, Esecul tratativelor 
din 1915 cu România, datorită exclusiv întirzierilor tratativelor diplomatice, în 


180 


comparație cu repeziciunea cu care se urmau evenimentele pe cimpul de luptă, 
îndreptățește pe cronicarul diplomatic să aplice Antantei imputarea ce se adresa 
altă dată Austriei, de a fi „totdeauna în intirziere cu un an, cu o idee, cu o 
armată”. 


Atacarea Serbiei Înfrîngerea Rusiei rästurnase complet 
situația. Cu ingrijorare priveau acum 
conducătorii politici români la uorii ce 

se grămădeau de jur împrejur. Niciodată, de la inceputul războiului, situația 

nu fusese atit de favorabilă pentru Austro-Unguria. Rusia, principalul adversar, 
era paralizată pentru multă vreme. România era izolată si intimidata. Bulgaria 
întindea, mina Puterilor Centrale. 

Era natural ca, profitind de situaţie, privirile marilor comandamente 
ale Puterilor Centrale să se întoarcă înspre sud-est, unde vechi socoteli, ținute 
în suspensie, aşteptau să fie rătuite. Poziţia militară a Puterilor Centrale era 
asemănătoare aceleia a unei fortărețe asediate, care suferă de blocada dusmanä. 
Acesta trebuia spart în singurul sector unde era mai uşor : spre Balcani, Turcia 
si Asia. Falkenhayn, şeful Marelui Stat-Major german, se decisese să dea lovi- 
tura în Balcani. Trebuia cu orice pref să se deschidă drumul de legătură cu 
Turcia, spre a putea procura aliatei materialul de război de care avea absolută 
nevoie. Acest drum era închis de Serbia si de România. La Marele Cartier german 
începu să se discute care din aceste două ţări trebuia atacată. La începutul 
lunii septembrie 1915 situaţia României devenise primejduită. Austro-Ungaria 
închise graniţele spre România ca să mascheze concentrările de trupe ce facea 
în vederea noului plan de campunie. Czernin explica la Bucureşti că aceasta 
era necesar spre a impiedica indiscretiile ce se tăceau de la Bucuresti la Paris 
si Petrograd ; de altfel, mişcările de trupe ar fi îndreptate împotriva Rusiei, 
iar nu à Romaäniei. 

Guvernul român se văzu nevoit să răspundă cu contramäsuri. Frontiera 
muntoasă pe unde puteam îi atacați trebuia pusă în stare de apărare. Elemen- 
tele militare care trebuiau să alcătuiască trupele de acoperire, desemnate prin 
planul de operaţii, au primit ordinele de chemare, au fost constituite în unităţi 
si au inceput să fie transportate pe graniță. Pe măsură ce ocupau locurile lor 
în munţi, ele procedau la construirea întăririlor si drumurilor militare. Politicienii 
germanofili din ţară se agită pe chestia concentrărilor române la graniţa austro- 
-ungarà ; ei vad aci sămânță de conflicte. Se pot ivi incidente între trupele de 
pe graniţă si cele de dincolo, ceea ce ar putea precipita conflictul cu Austro- 
-Ungaria. ( zernin à comunicat că à obținut de la Viena retragerea trupelor 
si redeschiderea graniței, invitind guvernul român să procedeze la fel. Brătianu 
răspunse că trupele române nu vor putea fi retrase înainte de cincisprezece 
zile ; de fapt ele au fost ţinute pe loc pină la declararea războiului. Încercarea, 
de intimidare nu reuşise; dimpotrivă, ea oferise României pretextul de a-şi 
întări graniţa. 

În cele din urmă, austro-germanii se deciseră să atace Serbia, devarece 
se găsi că era primejdios a crea un dușman nou, cită vreme cel existent nu era 
încă doborit ; ocuparea Serbiei mai avea efectul de a incercui si intimida Romania. 

În noua campanie împotriva Serbiei, alianţa Bulgariei era un element 
indispensabil. Din cauza situaţiei sale geografice, în inima Peninsulei Balcanice, 
Bulgaria nu incetase a fi solicitată de ambele partide. Puterile Antantei reinnoi- 
seră, propunerile lor de alianță în vara anului 1915; preţul ei era cedarea către 
bulgari a teritoriilor atribuite ţărilor vecine prin tratatul de la București din 
1913 si anume : Kavalla de la greci, Macedonia de la sirbi, Cadrilaterul dobro- 


181 


gean de la români. Aceste propuneri aveau marele detect de a îi făcute intr-un 
moment foarte putin priincios, cind balanța războiului era aplecatä de partea 
Puterilor Centrale. Ele n-au avut alt rezultat decit să indispună popoarele 
cărora li se cereau aceste sacrificii, fără să atragă pe bulgari, care duceau tratative 
secrete cu cealaltă tabără. La 6 septembrie, regele Ferdinand al Bulgariei și 
Radoslavov semnau convenţia de alianţă cu Puterile Centrale ; primul obiectiv 
al acţiunii militare prevăzut de convenţie era atacarea Serbiei pe la spate, in 
timp ce armata austro-germană a lui Mackensen o ataca pe frontul dunărean. 
Prinsă in clestele duşmanilor săi din două parti, Serbia fu ingenuncheatä [112]. 


Încurcături baleanice Puterile Antantei au invitat din nou 

Romania să intre în război în ajutorul 

Serbiei. Modalitatea era formarea unei 
ligi între Grecia si România, spre a ameninţa Bulgaria cu atacul din două direc- 
ţii. Guvernul roman a răspuns că momentul este cu totul nepriincios pentru o 
intervenţie militară. Situaţia generală pe fronturile de luptă poruncește cea 
mai mare prudenţă. Din cauza poziţiei favorabile a austro-germanilor pe Frontul 
de Răsărit, a completei paralizări a ruşilor, România riscă să fie atacată si 
zdrobită, cu atit mai mult cu cit drumul Centralilor spre Constantinopol e mai 
scurt prin Romania, decit prin Serbia. România nu s-ar putea decide la acest 
pas greu decit dacă aliaţii ar trimite pentru susţinerea acţiunii de ajutorare 
a Serbiei o armată de 400 000 de oameni în Peninsula Balcanică. Fără de aceasta, 
actiunea romana ar fi o aventură primejdioasă pentru tara si nefolositoare pentru 
cauza generală. De partea lor, grecii nu puteau nici ei să intervină, cu toate că 
exista un tratat special cu Serbia, preväzind intervenţia unuia din aliați în caz 
de atac impotriva celuilalt, si cu toată dorinţa lui Venizelos de a o tace. Pricina 
de căpetenie era ostilitatea regelui Constantin, gerinanofil declarat. Pretextul 
invocat de rege spre a contesta existenţa unui casus foederis era găsit in inter- 
pretarea strictă a trei articole din convenţia greco-sirbä ; după primul, tratatul 
privea cazul unui război balcanic, iar nu al unuia general; apoi Grecia fa 
angajat să ajute Serbia impotriva unui adversar, iar nu à patru ; în sfirsit, că 
sirbii trebuiau să dea o armată de 150 000 de oameni, iar grecii 80 000 ; trebuind 
să facă față atacului masiv dinspre nord, sirbii nu puteau să execute literal 
această ultimă obligaţie. Faţă de aceste argutii ale lui Constantin, Venizelos 
gisi o soluție ingenioasă. Ceea ce nu puteau să facă sirbii, să facă aliaţii. În 
locul sirbilor, Antanta să furnizeze ea acest ajutor, trimitind la Salonic un impor- 
tant corp expediționar. Soluţia avea avantajul că îndeplinea si condiţia pusă 
de Brătianu pentru intervenţia română. Franţa si Anglia răspunseră că pri- 
mesc propunerea si trimit corpul expediționar. 

Negocierile pentru realizarea acestui plan merg însă greu. Sazonov trece 
prin schimbări bruște de sentimente : de la o bulgarofilie excesivă, la procedee 
cominatorii, izolate de ale colegilor săi. Rusia a organizat o demonstraţie zgo- 
motoasă, deplasind un număr de trupe in Basarabia de sud. La Bucuresti, 
știrea ajunge umilată ca proportii. Se colportează cum că s-ar fi făcînd exerciţii 
de aruncarea de poduri peste Dunăre si că ţarul însuși a trecut trupele în revistă 
la Reni. Miniştrii Puterilor Centrale se emoţionează si protestează pe lingă 
jratianu. A lăsa liberă trecerea rușilor, înseamnă a transporta războiul pe 
teritoriul României. Guvernul român face o declaraţie hotărită că nu permite 
trecerea ruşilor prin ţară, neavînd un tratat. de alianta cu ei; nu este dispus 
nici măcar a le face o opunere „pro torina”. O astfel de trecere n-ar fi posibilă 
decit atunci cînd România va intra si ea în război, dar pentru aceasta ar trebui 
ca o armatä rusă de 300 000 de oameni să fie gata a porni spre frontierele Romi- 


182 


niei, iar Franţa si Anglia să intervină energic pe frontul de la Salonic. Incidentuy 
nu se dezvoltă. Rusia dă indirat, explicind că a fost doar ,,o inspecţie a trupelor 
pentru împărţirea de decoraţii soldaţilor ce au luat parte la lupte, iar trupele 
au fost retrimise pe frontul bucovinean, de unde fuseseră luate. De altfel, şi 
fără de aceasta, era evident că demonstraţia rusă era un simplu bluff; armata 
rusă, dezorganizată de înfrîngere, lipsită de puşti şi de muniții, nu era în stare 
să întreprindă nici o acţiune războinică serioasă. 

Încă o dată, Izvolski depeseazä de la Paris lui Sazonov că opinia publică 
e excitată împotriva Rusiei, atribuindu-i răspunderea incurcäturilor din Balcani, 
pricinuită de intransigenta acesteia față de români si partialitatea faţă de bulgari. 
Ambasadorul rus previne pe Sazonov că opinia publică din Franţa care demiterea 
lui Delcassé şi Paleologue si repunerea în discuţie a avantajelor acordate Rusiei 
în chestia Strimtorilor. Rusia trebuie să caute a atrage România, cedindu-i 
o parte din Basarabia. 

În acelaşi timp, lucrurile luaseră o întorsătură rea şi în Grecia. Ciulerea, 
lui Venizelos de la putere slăbise increderea in cooperarea militară a acestei 
țări. Succesorul său, Zaimis [113], făcuse cunoscut la Ni§ [114] refuzul treciei 
de a-şi tine obligatiunile. Scurtă vreme după aceea, regele Constantin aruncă 
definitiv masca, inlocuind pe Zaimis prin Skuludis, ceea ce însemna luarea unei 
atitudini net germanofile, si instiint& pe ministrul Franţei la Atena că guvernul 
grec va dezarma şi interna orice trupă franceză, engleză ori sirbă, ce va cilea pe 
teren elen. Numai ameninţarea cu forta reuși să liniștească, pentru citva timp, 
ostilitatea Greciei lui Constantin. 

Expediția de la Salonic, organizată în asttel de condiţii, a fost şi insuficientă 
ca putere militară, şi a venit si prea tirziu, pentru ca să fie de vreun folos real. 
România a trebuit să asiste, cu inima strinsă, la sugrumarea Serbiei vecine. 


Contracte economice Esecul încercării de a atrage Romania 

în război produse mare agitaţie in 

Franța. El se imputa în primul rind 
indärätniciei ruseşti, căreia Franţa a lăsat să se subordoneze propria sa influ- 
entä și acţiune. Se doreşte o intensificare a acţiunii directe a Franţei in Romania. 
Se fac propuneri ca Blondel, ministrul Franţei la Bucureşti, să fie înlocuit 
printr-o personalitate de mina întii, ca Barthou ori Leygues; aceştia nu pot 
primi din motive de ordin personal. Delcassé, ministrul de Externe al Franţei, 
e făcut vinovat de eşecul din Balcani, unde manifestase prea multă încredere 
în bulgari. Demisia lui Delcasse provoacă o lungă criză ministerială. Noul minister 
se constituie sub preşedinţia lui Briand; acesta va da mai multă importanţă 
frontului balcanic. Briand oferă postu! de ministru al Franţei la Bucuresti lui 
André Tardieu, pe care-l cheamă de pe front; dar in fata atitudinii ostile a 
extremei-stingi parlamentare, trebuie să renunțe la această numire. Tardieu 
va aduce mai tirziu, la Conferința păcii, mari servicii cauzei româneşti. Se 
vorbeşte de asemenea a se trimite o misiune militară la Bucureşti, sub condu- 
cerea generalului Mondésir, fără zgomot mare si mascată sub aparențele unor 
tratative economice şi comerciale. 

Toate aceste combinaţii se izbesc de ostilitatea declarată Puterilor 
Centrale. Situaţia militară a acestora este astăzi precumpănitoare si ele inteleg 
a o folosi, făcind România să o simtă [115]. 

fritatia Puterilor Centrale impotriva României mergea crescind. Din put 
tul de vedere al intereselor lor, ex era si explicabilă. Neutralitatea română, 
binevoitoare pentru Rusia, ingiduia acesteia să-şi lase granița Prutului desco- 
peritä şi să intrebuinteze aiurea toate forţele. Dimpotrivă, Austro-Ungaria 


183 


şi Bulgaria trebuia să-şi ţină la frontieră trupe, care ar fi putut să-și aibă o 
întrebuințare mai eficace într-o acţiune decisivă, dacă ar fi tost duse pe alte 
fronturi. Pe lingă aceasta Romania, închisă la Dardanele, avind ca vecină la 
răsărit pe Rusia, care n-avea nevoie de produsele noastre, refuza totuşi să 
vinda ceva Puterilor Centrale, desi area, in magazie recolta a doi ani, condam- 
nindu-se singură la o ruină economică. În urna înfringerii ruse si a catastrofei 
sirbe, Romania era insă incoltitä. Puterile Centrale, in luptă cu nevoile aprovizi- 
onării, erau dispuse să intrebuinteze ameninţarea forței lor armate, pentrn a 
obţine usurarea situaţiei lor economice. Pentru linistirea lucrurilor, guvernul 
român se văzu nevoit să cedeze putin pasul si, cu ştiinţa ţărilor Antantei, incheie 
cu Puterile Centrale un contract de furnituri de cereale. S-a evitat astfel atacul 
dusman, intr-un moment cînd nu am fi putut fi ajutaţi de nimeni. 

Pentru a nu da acordului economie cu Austro-Germania un caracter 
ostil Antantei, încheiarăm un acord asemănător si cu Anglia. Această tard 
cumpără cantităţi enorme de griu, fără să le poată transporta, ci numai spre 
a le imobiliza in magazii si a împiedica să fie cumpărate si transportate in 
țările dusinane. Astfel, războiul european se mutase, în forme economice, pe 
teritoriul român*. 

Încheierea contractului britanic a indispus foarte mult pe austro-germani 
si a iritat pe Kaiser. Ei văd in această măsură o încercare a României de à 
sabata propriul lor contract. Von dem Bussche prezintă guvernului român o 
notă a guvernului său, in care se imputa României că prin această vinzare 
ea susține pe adversarii Puterilor Centrale ; contractul britanic nu va îi con- 
siderat ca o ruptură a neutralității si va provoca măsuri corespunzătoare. 
Bussche ii comunică Regelui că Germania nu mai are încredere în Brătianu 
şi că nu-i Va mai face nici o comunicare. O schimbare de guvern pare indis-. 
pensabilă ; cercurile filogermane cred în iminenţa unui guvern Marghiloman. 
Răspunsul regelui Ferdinand transmis cancelarului Bethmann-Hollweg, arată că 
schimbarea guvernului ar fi o aventură primejdioasă, dată fiind cvasiunanimita- 
tea Parlamentului si a opiniei publice. Va fi păstrată neutralitatea care à fost 
atit de utilă Germaniei în momente grele. Regele isi exprimă temerea ca nu 
cumva politica germană să fie influenţată de Budapesta si Sofia. Bethmann- 
Hollweg a trebuit să se mulțumească cu această declaraţie de neutralitate, desi 
are impresia că ea este deghizatä si că România nu a incetat să ajute Antanta 
în planul ei de înfometare a Germaniei. Cancelarul german asigură că nu tre- 
buie să se creadă in nici un caz că politica germană ar primi influențe de la 
Budapesta si Sofia. 

Din partea guvernului francez ne vin sfaturi de a rezista, evitind totuşi 
complicaţii cu Germania, pină în trei luni, cînd se va produce ofensiva. generală 
a Antantei: altuninteri s-ar putea întîmpla să fim atacați si striviti, ceea ce ar 
dăuna si Antantei, care contează pe România ca pe o rezervă ce trebuie să 
intervină la momentul oportun. Recomandările acestea erau foarte la locul 
lor. Căci în mintea conducătorilor Puterilor Centrale incoltise serios planul 
de a ataca România. Împresurările militare erau socotite ca foarte favorabile. 
În decembrie 1915 şi ianuarie 1916, în urma ocupării Serbiei, trupele armatei 
Mackensen deveniseră disponibile. Ele fură reținute în Banat, in vederea 


* Contractul german Offenheim-Melchior prevedea cumpărarea a 50 000 de vagoane de cere- 
ale. „Biroul britanic” s-a obligat să cumpere din recolta din ţară griu pentru o sumă de 10 000 000 
lire sterline, sau 262 000 000 lei. De fapt, a cumpărat 42 000 vagoane griu pentru suma de 5 300 000 
lire sterline. În urma contractului britanic, Austro-Ungaria a mai propus un contract suplimentar 
de 100 000 de vagoane, dar Brătianu l-a condiţionat de liberul tranzit al mărfurilor ce vin din Elveţia 
— afară de muniții, ceea ce Austria n-a primit, spre a nu fnlesni comerţul Franţei si Italiei. 


184 


loviturii proiectate împotriva României. La Cartierul german de la Pless 
(Pszczyna) se redactă, in înţelegere cu generulisimul bulgar Tekov, un ultimatum 
care trebuia adresat României. Conducătorii militari pretindeau că, în vederea 
operaţiilor viitoare, Germania nu poate să uibă, în flancul ei, o armată nesigură, 
poate vrăjmaşă. Diferite consideraţii impiedicară înfăptuirea acestei amenințări. 
Unele de natmă economică : aprovizionarea cu peticl si cereale din Romania 
satisfăcea nevoi urgente ale Germaniei si Turciei care ar fi fost greu lovite 
prin întreruperea cauzată, de război. Altele de odin militar : germanii nu erau 
sigui de capacitatea de luptă a trupelor bulgare iar pe de altă parte doreau 
să dea o lovitură puternică pe frontul francez, pentru care aveau nevoie de 
toate forţele disponibile. 

Totusi, curentul care cerea în Germania atacarea României era sustinut 
şi in unele cercuri politice. Atotputernicul ministru Hellferich [116] voia cu 
orice chip „clarificarea” situaţiei baleanice prin constringerea României : 
„Numai cind vom tine strins pe donna Romania cu braţul de talie, se va 
decide să joace cu noi”. Influenţa lui Falkenhayn, seful Statului-Major al 
armatei germane, fu însă precumpănitoare : se hofäri marea ofensivă de la 
Verdun si se renunţă la planul atacării României. 


În primăvara lui Anul 1916 se deschidea sub perspective 
1916 mai bune. Puterile Antantei isi dăduseră 
seama de neajunsurile lipsei de directive 
unitare si de coordonare ale sfortärilor Jor [117]. Conferinta interaliată ţinută 
la sediul Cartierului General francez, Chantilly, în decembrie 1915, întocmise 
planul unei ofensive coucordante, dată deodată de toţi aliaţii. E drept că 
germanii, atacind Verdunul [118] o luaseră inaintea aliaţilor ; ceea ce însă n-a 
impiedicat ca. ofensivele de pe Somme [119] si Brusilov [120] să se dezlăntu- 
iască aproape la timpul hotărit. Conferința refuză insă să admită proiectul 
elaborat de Alekseev, noul șef al Statului-Major al armatei ruse*, al unei ofen- 
sive în direcţia Budapesta, cu un atac rus prin Galiţia si unul franco-anglo- 
italian prin Serbia. De altfel, aliaţii nu prea aveau deplină incredere in relati- 
rile rusești **. Stimulaţi de aliaţi, ruşii se puseră pe lucru pentru a-și ameliora 
transporturile imensului material de război furnizat de aliaţi si a folosi marile 
disponihilităţi în material uman. Misiunea specială franceză trimisă la Petrograd 
sub direcția lui Doumer si à generalului Pau nu putu să nu constate sfortarea 
militară rusă, dar si indiciile crescinde ale unei oboseli si indiferente ce copleseau 
tot mai mult spiritele rusești. Noul comandament al armatelor ruseşti avea 
alte concepții și privea situaţia din Peninsula Balcanică, precum si rolul şi 
posibilităţile României, cu ochi mai realisti decit, pină acum. 

Erau semne serioase că se apropie si pentru Romania evenimente hotă- 
ritoare. Interesele celor două partide în luptă, din ce în ce mai arzătoare, 
striugeau tot mai de aproape România cu cercul lor de foc. Criza contractelor 
de cereale din timpul iernii amenintase la un moment dat să scoată forţat 
Romania din neutralitate. Joffre dădu instrucţiunile corespunzătoare generalului 


* O importantă schimbare se petrecuse în inaltul comandument rus. Marele duce Nicolae, 
generalisimul armatelor rusești, fusese ridicat de la comanda sa şi trimis în Caucaz. Comanda noininală 
a armatelor rusești fusese luată de ţarul Nicolae, avind ca şef al Marelui Stat-Major pe generalul 
Alekseev ; acesta va conduce, de fapt, operaţiile. Alekseev, imbolnävindu-se in toamna anului 1916, 
a fost cilva timp înlocuit de generalul Gurko. 

** Un ineident penibil petrecut în cursul conferinţei de Ja Chantilly arată ce pret se putea 
pune pe informaţiile oficiale ruse. Pe cind delegatul rus, generalul Gilinski, pretindea că efectivele ruse 
de pe frontul de luptă ating cifra de 2 700 000 oameni, Joffre făcu dovada că nu erau decit 1 360 000 
de oameni, dintre care 160 000 fără puști! 


185 


Sarrail, intervenind în acelaşi timp prin Pau pe lingă Marele Cartier rus să 
constituie înapoia aripii stingi ruseşti o rezervă solidă care, la nevoie, să 
poată susține România. Aplanarea diferendului germano-român şi atacul 
asupra Verdunului lăsară pe planul al doilea chestiunea intervenţiei române 
care, totuşi, era privită ca indispensabilă. La 25 februarie, Alekseev declarase 
generalului Pau : „Dacă România s-ar decide să dea concurs adversarilor noştri, 
aceasta ar insemna moartea oricărei ofensive ruseşti”. 

Primăvara se iviră muguri noi. În februarie—martie, Filipescu vizitase 
frontul rus de la Cernăuţi pind la riul Pripet, fusese primit prietenos de far 
la Moghilev, avusese întrevederi la Petrograd cu conducătorii politicii și ai 
armatei ruseşti. Peste tot i se infitisase mirajul puterii rusești renăscute din 
dezastrul anului precedent, i se zugrăvise imprejurările în culorile cele mai 
trandafirii şi i se puneau întrebări nerăbdătoare asupra datei intrării noastre. 


Brătianu fixează condiţiile În decursul lungilor tratative din 1915, 
Romaniei suvernul român ajunsese să-şi exprime cu 


claritate punctul säu de vedere. Hotärirea 
sa era limpede si irevocabilä in ce priveste sensul intrarii: Romania nu va 
participa la război decit alături de ţările Antantei, luptind laolaltă cu ele 
pentru triumful comun care va aduce realizarea idealului său national. Tot 
aşa, de hotărit însă, guvernul român conditionase această intrare de realizarea 
unui program de acţiune, care să asigure cooperării sale militare o cit mai 
deplină punere în valoare a forţelor sale, atit spre folosul cauzei generale, cit 
şi pentru al său propriu. De aceea, Brătianu refuza să ia supremul angajament 
fără garanţiile politice şi militare, pe care le socotea indispensabile. Expe- 
rienta dureroasă a propriei noastre ţări în 1878 şi cea cu totul recentă a 
Serbiei în cursul războiului actual, obligau pe bărbatul de stat român lao 
mare prudenţă. Mai ales că el era tocmai fiul lui Ion C. Brătianu, care expe- 
rimentase metodele rusești în 1877—1878. 

Condiţiile cooperării fuseseră definitiv fixate şi comunicate miniștrilor 
Antantei la 4 noiembrie 1915. 

România era lipsită de muniții. La aceasta’ dată ea nu dispunea decit de 
un stoc de 1 500 de lovituri de fiecare tun; față de murea consumatie cerută 
de războiul mondial, această provizie nu ajungea decit pentru 15 zile. De aceea, 
prima condiţie pentru a face războiul posibil, era să i se furnizeze pe calea 
Arhanghelsk armamentul si munitiile cumpărate de ea din ţările aliate, precum 
si organizarea unui serviciu regulat de aprovizionări, prin teritoriul rusesc. 

n al doilea rind, venea chestiunea planului strategic al operaţiunilor 
române. Ele erau în strinsă legătură cu telurile noastre de război. Acestea 
erau peste Carpaţi. Pentru a le atinge, nu trebuia să avem la Dunăre preocupări 
care să rețină acolo forţele indispensabile în Ardeal. Pentru a da acțiunii ro- 
mâne toată eficacitatea cuvenită, trebuia ca intrarea in acţiune să facă, în 
același timp cu o ofensivă generală pe toate fronturile si una specială impo- 
triva Bulgariei. Acest stat trebuia să fie făcut inofensiv printr-o acţiune militară 
pornită în același timp pe frontul de la Salonic de o armată franco-engleză, in 
putere de circa 500 000 de oameni, si de la frontiera dobrogeană de o armată 
rusă în putere de 200 000 de oameni. Se punea o deosebită greutate pe această 
din urmă operaţiune, care pe lingă scopul militar, avea şi unul politic : a face 
definitivă, ireparabilă, ruptura intre aliaţi — in special ruşi — şi bulgari, sia 
curma astfel echivocul care rezulta din neinteleasa politică de menajamente à 
ruşilor fata de bulgari. 


186 


Couditiile militare erau intregite de cele politice. România cerea, in caz 
de izbindă, îndeplinirea integrală a, revendicărilor sale naţionale peste Carpaţi : 
alipirea Transilvaniei propriu-zise, Banatului si Bucovinei intregi si a părților 
românești din Crișana si Maramures. lar ca garanție că România nu va mai fi 
nesocotită si maltratată ca la Congresul din Berlin [121], ea va fi reprezentată 
la masa verde a Conferinţei de pace cu drepturi egale cu celelalte popoare 
aliate. Aci era punctul nevralgic al relaţiilor noastre cu Rusia. Spre a avea, 
siguranţa dinspre vecinul imediat si aliatul nesigur, Brătianu cerea ca obliga- 
ţiile luate de Rusia să aibă girul celorlalte puteri aliate, „a acelor state care au 
respectul istoric al semnăturii lor si care, chiar războiul mondial îl dezläntui- 
seră pentru că voiau, o dată pentru totdeauna, si cu jertfele pe care le comportă, 
să, impiedice ca de aci inainte tratatele între state să fie zdrente de hirtie sau 
hrisoave fără drepturi” [122]. Ca o semnificativă dovadă de neîncredere față 
de Rusia, chiar în convenţia din 1914 se introdusese garanţia statu-quo-ului 
teritorial al României în frontierele ei actuale, împotriva unor eventuale incăl- 
cări din partea, aliatului suspect, iar Rusia se obliga să facă să se ratifice de 
cabinetele din Paris si Londra angajamentele luate. 


Rusia își schimbă atitudinea Dar marii şefi militari ruși ne priveau 
acum cu alţi ochi. Situaţia generală 
suferise schimbări. Criza trecuse. Rusia 

scăpase — cu grave pierderi de singe si teren — din clestele marii ofensive 
austro-germane, şi se repunea pe picioare. Serbia fusese ingenuncheatä. Bulgaria 
era în lagărul dusman. Guvernul rus simula acum indiferenţă in privința tra- 
tativelor cu România, revenind la vechile temeri faţă de tara vecină, a cărei 
politică nu se armoniza totdeauna cu a sa și ale cărei revendicări le cintarea 
prin raportare la ajutorul militar pe care era în stare să-l dea. Statul-Major rus, 
sub impulsul lui Alekseev, uitind ardoarea cu care solicitase în vara anului 
trecut concursul României, făcea acum socoteala că din cauza configuratiei 
geografice dezavantajoase a României, cu intrindul Munteniei spre vest, cu- 
prins între Austro-Ungaria la nord şi Bulgaria la sud, intrarea în război a acestei 
{ari ar complica situaţia militară, impunind aliatei sale celei mai apropiate 
supravegherea şi apărarea unui supliment de 750 km de frontieră. De aceca, 
cercurile militare ruse declarau acum fățiș că ar fi mai de folos pentru Rusia 
o prelungire a neutralității române, decit. intrarea ei în război ca aliată. E 
interesant de precizat că Sazonov în memoriile sale [123], scrise mult timp dupa 
incheierea războiului si sub influența rezultatelor sale, pretinde că a împărtășit 
totdeauna părerea că România, din cauza insuficientei sale pregătiri militare, 
era mai de folos ca neutră, decît ca aliată. În realitate, din conţinutul telegra- 
melor trimise chiar de la inceputul războiului, se poate vedea tocmai contrariul ; 
ministrul rus cerea pe un ton cominatoriu si cu mari promisiuni intrarea Româ- 
nici in război ca aliată. Convenţia din octombrie 1914, prin care promitea Tran- 
silvania și Bucovina în schimbul neutralității binevoitoare, este un episod 
lactic, făcut sub îndemnul lui Poklevski, spre a para supralicitatia austro- 
germană. 

În ipoteza unei cooperări militare cu România, generalul Alekseev declara 
că, din cauza dificultăților de transport pe căile ferate, nu-i este cu putință 
să trimită forte rusești la Dunăre. Rästurnind situaţiile politice si militare, 
seful Statului-Major rus se declara. dispus să susţină eventual România, trimi- 
tind o armată rusă de 10 divizii (100 000 de oameni) în Bucovina, spre a întări 
aripa stingă a propriului front si a ameninţa flancul drept austro-german, 
intr-o ofensivă generală rusă pe Frontul de Est. 


187 


Guvernul şi comandamentul militar român, susținut si de Franţa, a 
demonstrat că românii nu pot apăra numai cu fortele lor o linie de 700 km 
a Carpaţilor, o linie de 600 km a Dunării şi să le mai rămină forte spre a respinge 
un atac al bulgarilor în Dobrogea; este deci necesar ca ruşii să ia asupra lor 
apărarea Dobrogei, trimiţind acolo o armată de 200 000 de oameni. Alekseev 
a răspuns că aceste trupe n-ar putea fi luate decit de pe direcţiile Petrograd 
si Moscova, care sint sectoarele strategice principale, deplasindu-le pe un cimp 
îndepărtat de luptă, ceea ce nu corespunde interesele comune ale aliaţilor; 
destinele războiului nu se hotärise în Dobrogea, ci pe teatrul principal de 
operaţii. Alekseev lasă să se înţeleagă că ruşii nu vor putea da in Dobrogea 
decit un ajutor în proporţii mici şi eventual a ocupa Constanţa prin flota, rusă, 
În concepţia actuală a Înaltului Comandament rus, rolul armatei române 
se reducea aşadar la o operație de poliţie : paza frontierei danubiene impotriva 
unui eventual atac bulgar si acoperirea frontierei spre Transilvania. Cu alte 
cuvinte România, privită de Rusia ca o mică putere vasală, trebuia să se măr- 
ginească a rămine în defensivă pe toate frontierele, spre a uşura armatelor 
ruse atacul general împotriva austro-germanilor. România se vedea exclusă 
de la acţiunea militară pentru eliberarea fraţilor. Rezultatul acestei împărțiri 
ciudate de roluri ar fi fost ca, in caz de succes, armatele victorioase să dispună 
materialmente de teritoriile ocupate, iar ţara, ale cărei urmate au păstrat 
rolul defensiv, să se mulțumească cu ceea ce generozitatea celor dintii va binevoi 
să-i acorde. Pe scurt, am fi fost puşi, atit din punct de vedere politic, cit şi 
militar, sub dependenţa completă a Rusiei. 


Franţa intervine În aceste împrejurări se destăşură formi- 
dabilul atac german împotriva Verdunu- 
lui (124). Sub avalanşa de fier si foc Franța 

se clătina, însă rezista cu eroism. Era însă necesar ca alte acţiuni militare pe 

alte fronturi să producă diversiuni, care să uşureze situatia gravă de la Verdun. 
© ofensivă rusă, dată la aripa de nord a frontului. in regiunea lacului Naroc 

[125], cu toate pierderile mari de oameni, a trebuit oprită peste două săptă- 

mini, epuizată, 

La 2 martie 1916, preşedintele Republicii franceze telegrafice direct Ta- 
rului. Era semnalul noilor tratative ale anului 1916. Poincaré se silea să de 
monstreze importanta capitală pe care o prezenta pentru aliaţi intrarea Ro- 
mâniei în acţiune și ruga pe tar să intrebuinteze toată autoritatea lui pentru 
ca planurile cooperării militare ruso-romane să se stabilească după dorința 


românilor, adică astfel ca „acţiunea militară principală a României se în- 
drepte înspre regiunile ce i-au fost rezervate prin acordurile diplomatice : acolo, 
acțiunea ii va fi inflăcărată de rolul ei eliberator pe un teatru de operaţii unde 
va întilni pe fraţii de aceeaşi rasă”. Țarul se mulţumi să răspundă în termeni 
vugi, punindu-se chezaş bunelor intenţii ale guvernului rus si tăcind aluzii 
asupra vinei guvernului român de a intirzia hotärirea. Aceleaşi explicaţii su- 
perficiale le da ambasadorul Paléologue [126] lui Tilipeseu, aflat in vizită la 
Petrograd. 


La o consfătuire convocată ad-hoc la Stavka rusă, în ziua de 26 februarie, 
prezidată de însuşi Țarul, la care iau parte printre alle căpetenii militare, Alek- 


seev şi cei trei comandanţi ai marilor sectoare ale frontului ru eneralii 
Kuropatkin, Evert si Ivanov — Filipescu, cu tot temperamentul său năvalnie 
si ostilitatea sa împotriva lui Brătianu — pe care nu © täinuieste — nu soväie 


să susţină necesitatea ajutorului rus in forma, continutul si direcţia formulate 
de Brătianu. Era vorba, în special, ca o armată rusă cu un electiv de 250 000 


188 


Voievodul Mihai Viteazul 
(după o stampă veche), 


The few mame Con Diana Covers 


Came me Belair Dim Mov 


hum 


Avram Iancu (tablou in ulei de 
Barbu Iscovescu, 1850) 


AH NY HD [4 


janiod 


CR EI LES EU U LUE LE LS] 
un 
PERD A AD EN = 


‘Qo ua LL Sacty (TWA 


(Quara "4 


uIp uuodmauo 


oe: 


LIDANOTY GVINN 


< SC a 
= a =" 
= Cat 7) 
< 7 
Ei » — 
| ee 
= FA 
sa et al 3 
24 -_ = 
= ri — 
Cr wv 
a4 "la E 
Că în sii, 
as 322 
= NE 
"a + 
— — la 
D om 
A = >> = 
=" MT A 
2h. mont 
Ie y > 
de - 
D © dir 
— a — 4 
PS b wr 
e A + 
gt _ 2 


Condamnaţii memorandişti — 1894 (după Transilvania, Banatul, Crişana, Maramuresul, 


1918— 1928, 


1928 — Biblioteca Acad. R.S. România). 


Pa Ra”) 


oper) rary 


njiejyoo n 
MUNTRS răpus tuuodon yy 


a1dsurpn 


1 


LP RTL 


nas] 


. 


3 Fr 
ARE ve - 45) rl 


in timpul semnării Tratatului de pace de la Bucuresti (1913)— după Enciclopedia Romaniei, vol. I, 1938. 


Ion C. Brătianu, om politic român; 
prim ministru (1576—1888), pre- 
sedinte al Partidului National-Li- 
beral 


Vizita comandantului suprem al armatei române, însoțit de primul ministru. 
la Scoala militară de ofițeri din Bucureşti — 1914 (fotogramä dintr-un jurnal 
de actualități de la Arhiva Naţională de Filme). 


Arhiducele Franz Ferdinand şi soția sa Sofia Inaintea atentatului de la Sarajevo (15/28 iunie 
1914)— după gentral | E. Valluy, La premicre guerre mo! ale (biblioteca Centrală a Ministerului 
Apărării Naţionale). 


Mareșalul francez Ferdinand Foch Generalul rus Alek Viekseey 3rusiov 


Regele Carol 1. 


Nicolae Filipescu, om politic romăn 


ministru Take 
de Räzboi (1911—1912) 


lonescu, om politie român 
președinte al Partidului 
Conservator-Democrat (1908 — 1922 


CC SOUDE 


Jon I.C. Brătianu, om politic român, 
preşedinte al Partidului 
Naţional Liberal (191 4— 1927) 


Regele Ferdinand 


Generalul Henri Mathias Berthelot, 
şeful Misiunii militare franceze in Romania 


Generulul de brigadă Ion Dragalina, 


eneralul de brivadă Dumilr 
comandantul \rimalei 1 


= à : : Stat purine. 
Komane subseful Murctui Stat-Major al armalei rom 


+ à 


desen oi 


un 


1916 (după 


anului 


a 


campani 


än în 


rom 


Soldatul 


Exercilii de tragere antiaerianä cu tunul „Puteaux”, calibru 75 mm—1916 (fototeca 
Muzeului Militar Central). 


( Fi ‘1: ral 
| Poziţii ale infanteriei amenajate în prima jumătate a anului 1918 (fototeca Muzeului Militar Ce ‘tra! 


t-colonaul Gheorghe Poenaru- 
sat HP dant al Regimentului 30 


dea, coman ; 1 
LE ,Muscel”, primul ofițer român | 
aut In războiul de cliberare, în noaptea 
’ de 14/27—15/28 august 1916. 

| 

Ki 

w 

» 

s at 

| . 
r PRE Er Le a pee à . ps: i PR eve | 
Tipe rom 5 
âne inaintind Spre un nou aliniament în timpul luptelor din interiorul arcului carpati | 


(fototeca Muzeului Militar Central). 


Trupe române traversind Dunărea pe podul de pontoane de la Flăminda — după La ! 
roique el ses alliées (Biblioteca Acad R.S. România), 


de oameni să fie concentrată în sudul Basarabiei, ea să poată trece în Dobrogea 
la momentul oportun. Alekseev s-a menținut pe poziţia sa negativă, mărginiu- 
du-se la declaraţii platonice si la apeluri la „mui multă incredere reciprocă”. 

Lucrind în același sens, Jotire [127] ceru lui Briand [128] să intensilice 
acţiunea, diplomatică pe lingă guvernul rus, pentru ca acesta să facă dovada 
unui spirit real de conciliere. Joffre pune temei — ca şi Poincare — pe ele- 
mentul sufletesc : ,,...incadrată solid pe ambele flancuri de trupe ruseşti, 
armata, română va avea condiţii minunate pentru operaţiuni pe un teritoriu 
unde va intimpiua simpatia. unei populaţii inrudite”. Pentru a propovădui 
prin pilduire, generalisimul francez reuși să convingă guvernul său ca să expe- 
dieze munifiile comandate de România în Franţa, spre a fi deocamdată depo- 
zitate in localităţi din Rusia meridională, citi vreme România uu se va fi ho- 
tărit. Înlocuind pe generalul Pau prin J anin ca delegat pe lingă Stavka, Joffre 
îi dădea în instrucţiunile relative la ofensiva rusească ce era in pregătire, şi su- 
gestia relativă la zona cea mai avantajoasă din punct de vedere al interesului 
strategic comun : generalul Janin trebuia să atragă discret atenţia ruşilor 
asupra interesului de a cigtiga încrederea românilor printr-o ofensivă in vecina- 
tatea teritoriului lor, exprimindu-se in fraze ca acestea : „Nici un pet nu e 
prea mare pentru a cumpăra sprijinul lomâniei”. Rezultatul dorit il vom 
putea obţine „dacă vom lua măsuri lipsite de orice gind ascuns” 

Tratativele asupra cooperării militare ruso-române au intrat intr-o 
perioadă activă prin susirea in Bucuresti a colonelului rus Tatarinoy, însărcinat 
cu misiunea de a stabili condiţiile prealabile ale acestei cooperări. Dar discuţiile 
au reluat caracterul de tărăgănare. De unde anul trecut dificultatea principală 
fusese rezistența guvernului rus de a recunoaşte în întregime revendicările 
noastre teritoriale in Banat si Bucovina, “anul acesta dificultatea vine mai ales 
de la neintelegerea asupra misiunii şi importanţei ajutorului rus la graniţa 
dobrogeană si din cauza transportului de arme si muniții, (Cunoastem impor- 
tanta strategică si politică pe care o atribuia Brătianu unei acţiuni ruseşti in 
stil mare impotriva bulgarilor, la graniţa dobrogeană. Tocmai de acest lucru 
se fereau ruşii, care manifestau o deosebită repulsie la ideea de a ataca pe 
bulgari. Vechiul spirit panslavist era încă viu in sufletul rus. Sazonov era 
filobulgar declarat, iar principalul șef al opoziţiei, istoricul Miliukov era pre- 
sedintele Ligii Panslave si prieten credincios al Bulgariei. Aceasta era consi- 
derată ca un frate mai mic, rebel, care trebuie certat, dar nu lovit. Rusia 
căuta tot felul de tertipuri ca să scape de obligația de a ataca pe bulgari sia 
lua asuprä-si apărarea granitei de sud a României. 

Generalisimul — de fapt — rus isi menține cu mdăritnicie părerea că 
ar fi o greșeală, o adevărată „aventură militară”, a scoate din sectoarele esen- 
tiale ale frontului strategic 200 000 de oameni, spre a-i trimite pe un teatru 
de război depărtat. Victoria decisivă o va aduce numai o concentrare de trupe 
realizatä in sectorul central, impotriva armatei germane, iar această victorie 
va rezolva implicit şi problema României, căci numai atunci Rominia se va 
decide să ni se alăture nouă. Adeviratele sentimente ale lui Alekseev faţă de 
România ies la iveală din instrucţiunile pe care le dă lui Tatarinov : acțiunea 
României „nu e atit de importantă pentru a justifica, recompensa politică pe care 
guvernul român o va pretinde fără doar si poate”. Bulgarofilia rusească, in- 
fluentind în același sens cu părerea preconcepută a lui Alekseev, cum că ade- 
ziunea română n-ar fi de o trebuintà reală pentru Antantă, ci dimpotrivă ar 
aduce acesteia complicaţii politice şi militare, erau cauzele paraliziei tratative- 
lor. Cind în a doua jumătate a lunii aprilie colonelul Tatarinov. întors la Pe- 
trograd din Bucuresti, limuri comandamentul rus asupra condiției indispen- 
sabile à acţiunii rusești la frontiera dobrogeană si la sud de Dunăre, spre a 


189 


13 — ¢, 908 


noritate utantei 
tot in mina «i [135] 
la defensivă. 

Ivirea uşilor la Pr 
aprindă din nou focul tratz 
de neincrederea sa în Bra 


murit şi de hovarit al revendi ineş 
convorbirilor. Cel mult da chillir 
terme rus dădea, cam cu gur: ate, à: 
urgent al munițiilor. 
„Acum ori niciodată” n mijlocul 
intorsatul 
Inițiativa 1c 
gerata adinc la Verdun, angaja n lupta grea p 
se simtă obosită ; oa doreşte să se iveascä pe pla 
care să atragi in alta parte forte germane, u 
tonul notelor diplomatice devine comir 
int război. 
4 16 iunie, ] d chemi pe istrul F 
că României a sosit”. Români: va m 
far enunte la implinirea idealulu 
Rusia satisfacă cererile României. Prim 


moaște mai bine ca oricine sentimentele Romă 
reusita chestiunii ale cărei fire lea h mi 
in Consiliul de Miniştri de la 22 iunie 
Executindu-si programul, Briand int 
exprimindu-i sub forma cea mai st 

Busia să primească toate condiţiile puse de 
labilă a bunei sale voințe, guvernul rus să { 


191 


Î 
. J 
| im re A QD | 
be Geil i 
tire Walle 
| 74 ” i Ur « si lat ia uti Wid «A 440 

‘ ul aieure | ir} rt 

iver ie uations ee { 

I Vill Ge = Aves lirei 1 ( i 
. profita de Ț 
& Wer: tare prin reunit (UU 
E i aersit Sa CI vw uite 
j bucure u & iy 
s Gaede Wi pu epermie. 7 an 

acu 211 

| Militara 
urarhle 1 ci 

all Cel li 

îti at POUL dace il 

oi Letuenti 1) DI 
ul e alti LI] 1d it 
miter d { ; 
itil upie 

te 1116 Hine 
1110 a( 

AM ui V 


i Ji 
MU l acul: 
31 À k il ik 
aril dat Latin A1 CE I int Je 


Ma iat pry i u mil primu co 

să sa Ce Let Wile € ontruziteri n 

(UT LN Bl if AUCUR 
* TY i RT pr 


Ja it Lu 


seat KUL DATE 
rie 22 alu! 
rumah. De + sul: gen 
vesti Datarmnn e ies 
arătină ae) NU PARI 
emma Ue alis 


: UT Li 
pu 


gril. -A 


jui nrer vi 
cou — Ru cum tt 
sr trananoret golf 
me Vivitar It: MOI 
Il wens) 
vp even @ Talo 
prarilnr talie. cea 
wepacz nedefinri.. Siu 
un Dicindat.. 
Această RAdIT i 
cancelariei diplome 
Aimawa ar Îi Hesput 


winch PratUTINU Roig 

mpa borisnit 
Raa) ge 

coppers tal! ouside Sasi 


rio Ge mai 
yontiere "dun ua 
acatist, „Adel re 
la Bocures d 
praute slik 
Talecranik (CITY 
tă OCR: a Bu 
& "AL { 
XD Ven MA Oh 
TH) IEŢINDE (0e 4 pe 
SFA 

Nevait să 
Tene. LUVE LT 
de Th ho de 24 


s"snnai cod-oohacene. gener 
MME, Intrebnire DC M 


SI JUNE Să De Să 
Cea 7 
Data 


= 06 Tap ANT Te în 


1 maith & 
DO Meter 
Te amer la 


_ + Ai 


neutraliza pe bulgari prin ocuparea regiunii Rusciuk-Varna si a apăra Capitala 
României, conducătorii ruşi izbucniră in protestări indignate și furioase. „.Bră- 
tianu își demască jocul, exclamă Sazonov ; această pretenţie excesivă este 
numai un pretext spre a se sustrage de la incheierea convenției”. Într-o 
scrisoare adresată lui Joffre, Alekseev comentează cu răutate teza ron.ini, 
spre a ajunge la concluzia sa obișnuită: „chiar dacă le-am accepta această 
condiţie care ar deplasa centrul de gravitate al operaţiilor noastre spre sud și 
la extremitatea aripei stingi românii ar născoci cu siguranţă după obiceiul 
lor, o nouă pretenţie, ca să cistige timp pind în momentul cînd ar fi siguri să-şi 
atingă țelul fără sfortare. Trebuie să facem pe români să înțeleagă că adeziunea 
României nu este o nevoie neapărată pentru puterile aliate. România poate 
conta pentru viitor pe o compensație măsurată exact după sfortärile ce va 
desfășura si după faptele sale militare”. Această brutală ieșire a generalisimului 
rus împotriva României pregătea de fapt intenţia de a rupe tratativele si a 
muta zona ofensivă rusă de la granița României mai înspre nord. 

Joffre face sforțări să împiedice ruptura si intervine cu soluţii concilia- 
toare, adresind fiecărei parti sfaturile sale. Pentru linistirea rușilor, Joffre 
scrie lui Palcologue : ,,Gindesc la fel cu el [Alekseev], că ar fi bine să comu- 
nicăm României că concursul ei, oricit îl dorim, nu ne este indispensabil şi 
că această ţară, dacă vrea să obţină mai tirziu compensatiile pe care le doreşte, 
trebuie să se hotărască să dea armatelor aliate concursul efectiv al armatei 
sale in forma in care i-o cerem noi”. Pe români ii asigură că rolul lor este 
de a ataca in. Bucovina si Transilvania în legătură cu aripa stingă rusă, pe 
cînd frontiera de sud va fi garantată de o ofensivă simultană a armatei de 
la Salonic şi a unei armate ruse din Dobrogea. Pe generalul Alekseev incearcă 
să-l convingă că o înţelegere intre Rusia si România rămine posibilă dacă 
Rusia ar consimţi, în combinaţie cu armata de la Salonic, să atace pe bulgari, 
chiar cu efective resirinse. Aceşti termeni indicau destul de lămurit intenţia 
de bluff cu care generalisimul francez dorea să obțină încetarea, rezistenței 
române. 

Chestiunea transporturilor constituia de asemenea o dificultate serioasă. 
De la ocuparea teritoriului Serbiei, rämäsesem cu totul izolaţi de Euopa 
Occidentală. Abia in mai 1916, aliaţii au admis ca transporturile pentru Ro- 
mânia să se facă prin Vladivostok, portul siberian de pe ţărmul Oceanului 
Pacific. Aceasta însemna ca armata noastră să fie despărțită de principalul 
ei port de aprovizionare, Marsilia [129) prin distanţa fantastică de 25 000 km, 
adică cu mai mult de jumătate din lungimea, meridianului pämintese. Cu mari 
greutăţi si numai în urma intervențiilor stăruitoare ale lui Joffre ni s-a admis 
să facem transporturi și prin Arhanghelsk și abia la 1 august 1916, unul din 
cele trei vapoare române ce navigau în marea liberă, a putut sosi la Arhan: 
ghelsk. Din fericire, conducătorii politici ai Franţei vedeau lucrurile cu mai 
multă claritate si nu impärtäseau pretenţia rusească de a ne arunca orbește 


în viltoare. La 5 mai sosi la Petrograd o misiune franceză alcătuită din mi 
nistrii Viviani si Albert Thomas [130], cu scopul de a pune la punct citeva 
chestiuni importante de colaborare militară interaliată. Intre acestea, era și 
„a insista pe lingă Sazonov pentru ca Statul-Major rus să se arate mai intele- 
gator faţă de Ren aria”. Intervenţiile lui Viviani n-au avut însă prea mare 
răsunet, Sazonov mărginindu-se să ceclare că n-are încredere în Brătianu, 
adăugind încă temerea ca nu cumva intrarea în 1äzkoi a honânici de paitea 
Antantei să provoace intrarea Suediei de partea Puterilor Centrale. Tratativele 
intraseră din nou intr-o fază de lincezeală. 


190 


Ofensiva Brusilov Între timp, situaţia pe fronturile de luptă 
se imbunätätise simţitor pentru Antantă. 
Planul ofensivei concordante elaborat la 
Chantilly [131] putea să fie pus în aplicare. 

Pe Frontul Occidental, marea bătălie de la Verdun părea că a trecut 
peste criza ei acuta; ofensiva germană se domolise. Francezii şi englezii ince- 
puseră, la rindul lor, puternica ofensivă de pe Somme [132] care măcina zi 
cu zi considerabile forte germane. Pe frontul rusesc marea ofensivă Brusilov 
(133), dată cu o extraordinară risipă de vieţi omeneşti, obținea succese foarte 
importante, impingind înapoi frontul austro-german şi fäcind sute de mii 
de prizonieri. Bucovina era din nou in miinile ruşilor. La Mamornita, în toiul 
luptei, un detașament rusesc intrase pe teritoriul României; el se retrase la 
somatia guvernului nostru. Deşi călcarea neutralității şi a teritoriului roman 
era flagrantă, opinia publică nu se emotionä, ba chiar primi ştirea cu oarecare 
simpatie. Chestiunea cooperării militare ruso-române era coaptă ! Sub influenţa 
ofensivei lui Brusilov, austro-ungarii trebuiră să renunțe la ofensiva lui Conrad 
de la Arsiero şi Asiago, care începuse să devină primejdioasă pentru ita- 
lieni; numeroase unităţi austro-ungare şi artileria grea fură transportate 
din nou pe frontul rus. Italienii au putut să reia atacurile pe Isonzo [134]. 
La Salonic, în sfirşit, un nou front de luptă începe să se organizeze şi să se 
consolideze ; acţiuni importante împotriva bulgarilor erau în perspectivă.Supe- 
rioritatea Antantei părea evidentă pe toate fronturile ; inițiativa trecuse peste 
tot in mina ei (135). Puterile Centrale, strinse intr-un cerc de foc, erau reduse 
la defensivă. 

Ivirea rușilor la Prut şi în Bucovina avu efectul scinteii ce trebuia să 
aprindă din nou focul tratativelor care mocnea de vreo lună. Sazonov, chinuit 
de neincrederea sa in Brătianu şi de repulsia tata de programul atit de lă- 
inuit şi de hotärit al revendicărilor româneşti, nu era omul care să dea pinteni 
convorbirilor. Cel mult dacă baronul Schilling, girantul Ministerului de Ex- 

~terne rus dădea, cam cu gura pe jumătate, asigurări in privința transportului 
urgent al munițiilor. 


„Acum ori niciodată” În mijlocul acestor evenimente se petrecu 
o întorsătură neașteptată a tratativelor. 
Iniţiativa lor e luată de francezi. Sin- 
gerată adinc la Verdun, angajată în luptă grea pe Somme, Franța începu 
să se simtă obosită ; ea doreşte să se iveasc pe planul european o diversiune 
care să atragă în altă parte forţe germane, usurind tronturile franceze. De 
aceea, tonul notelor diplomatice devine cominatoriu. România e somata să 
intre in război. 
X La 16 iunie, Briand chemă pe ministrul României, Lahovary, şi-i declară 
că „ora României a sosit”. Romania nu va mai putea prelungi neutralitatea, 
fara sir renunţe la implinirea idealului ei national. Va interveni personal ca 
Rusia si satisfacă cererile României. Primul ministru francez crede ca cu- 
noaste mai bine ca oricine sentimentele României. de aceea, încrezător in 
reușita chestiunii ale cărei fire le-a luat in mină, el se grăbeşte să si anunţe 
în Consiliul de Miniştri de la 22 iunie că „intervenţia României este iminentă”. 
Executindu-si prograinul, Briand intervine la Ministerul de Externe rus, 
exprimindu-i sub forma cea mai stăruitoare dorinţa guvernului francez ca 
Rusia să primească toate condiţiile puse de guvernul român. Ca dovadă prea- 
labila a bunei sale voințe, guvernul rus să predea celui român materialul de 


191 


neutraliza pe bulgari prin ocuparea regiunii Rusciuk-Varna si a apăra Capitala 
României, conducătorii ruşi izbucniră in protestări indignate si furioase. ,.Bri- 
tianu isi demască jocul, exclamă Sazonov ; această pretenţie excesivă, este 
numai un pretext spre a se sustrage de la incheierea convenției”. Într-o 
scrisoare adresată lui Joffre, Alekseev comentează cu răutate teza roniini, 
spre a ajunge la concluzia sa obișnuită: „chiar dacă le-am: accepta această 
condiţie care ar deplasa centrul de gravitate al operaţiilor noastre spre sud și 
la extremitatea, aripei stingi românii ar născoci cu siguranţă după obiceiul 
lor, o nouă pretenţie, ca să ciştige timp pind în momentul cînd ar fi siguri să-și 
atingă telul fără sfortare. Trebuie să facem pe români să înţeleagă că adeziunea 
României nu este o nevoie neapărată pentru puterile aliate. România poate 
conta pentru viitor pe o compensație măsurată exact după sfortärile ce va 
desfăşura şi după faptele sale militare”. Această brutală ieșire a generalisimului 
rus împotriva României pregătea de fapt intenţia de a rupe tratativele şi a 
muta zona ofensivă rusă de la graniţa României mai înspre nord. 

Joffre face sforțări să împiedice ruptura și intervine cu soluţii concilia- 
toare, adresind fiecărei parti sfaturile sale. Pentru linistirea rușilor, Joffre 
scrie lui Paléologue : ,,Gindesc la fel cu el [Alekseev], că ar fi bine să comu- 
nicăm României că concursul ei, oricit il dorim, nu ne este indispensabil și 
că această tara, dacă vrea să obţină mai tirziu compensatiile pe care le doreşte, 
trebuie să se hotărască să dea armatelor aliate concursul efectiv al armatei 
sale in forma în care i-o cerem noi”. Pe romani îi asigură că rolul Jor este 
de a ataca în. Bucovina și Transilvania în legătură cu aripa stingă rusă, pe 
cind frontiera de sud va fi garantată de o ofensivă simultană a armatei de 
la Salonic şi a unei armate ruse din Dobrogea. Pe generalul Alekseev încearcă 
să-l convingă că o înţelegere intre Rusia si România rămine posibilă dacă 
Rusia ar consimti, în combinație cu armata de la Salonic, să atace pe bulgari, 
chiar cu efective resirinse. Aceşti termeni indicau destul de lămurit intenția 
de bluff cu care generalisimul francez dorea să obţină încetarea rezistenței 
române. 

Chestiunea transporturilor constituia de asemenea o dificultate serioasă. 
De la ocuparea teritoriului Serbiei, rămăsesem cu totul izolaţi de Europa 
Occidentală. Abia în mai 1916, aliaţii au admis ca transporturile pentru Ro- 
mânia să se facă prin Vladivostok, portul siberian de pe ţărmul Oceanului 
Pacific. Aceasta însemna ca armata noastră să fie despărțită de principalul 
ei port de aprovizionare, Marsilia (129) prin distanţa fantastică de 25 000 km, 
adică cu mai mult de jumătate din lungimea meridianului pämintese. Cu mari 
greutăţi şi numai în urma intervențiilor stăruitoare ale lui Joffre ni s-a admis 
să facem transporturi si prin Arhanghelsk şi abia la 1 august 1916, unul dip 
cele trei vapoare române ce navigau în marea liberă, a putut sosi la Arhan- 
ghelsk. Din fericire, conducătorii politici ai Franţei vedeau lucrurile cu mai 
multă claritate si nu impärtäseau pretenţia rusească de a ne arunca orbește 
în viltoare. La 5 mai sosi la Petrograd o misiune franceză alcătuită din mi- 
niștrii Viviani şi Albert Thomas [130], cu scopul de a pune la punct citeva 
chestiuni importante de colaborare militară interaliată. Intre acestea, era si 
„a insista pe lingă Sazonov pentru ca Statul-Major rus să se arate mai intele- 
gator faţă de Ren aria”. Intervenţiile lui Viviani n-au avut însă prea mare 
răsunet, Sazonov mărginindu-se să ceclare că n-are incicdere in Brâtiam, 
adăugind încă temerea ca nu cumva intrarea în război a Romäâniei de partea 
Antantei să provoace intrarea Suediei de partea Puterilor Centrale. Tratativele 
intraseră din nou intr-o fază de lincezeala. 


190 


Ofensiva Brusilov Între timp, situaţia, pe fronturile de luptă 
se imbunätätise simţitor pentru Antantă. 
Planul ofensivei concordante elaborat la 
Chantilly [131) putea să fie pus în aplicare. 

Pe Frontul Occidental, marea bătălie de la Verdun părea că a trecut 
peste criza ei acută ; ofensiva germană se domolise. Francezii şi englezii înce- 
puseră, la rîndul lor, puternica ofensivă de pe Somme [132] care măcina zi 
cu zi considerabile forte germane. Pe frontul rusese marea ofensivă Brusilov 
[133], dată cu o extraordinară risipă de vieţi omeneşti, obținea succese foarte 
importante, impingind înapoi frontul austro-german şi fäcind sute de mii 
de prizonieri. Bucovina era din nou in miinile ruşilor. La Mamornita, în toiul 
luptei, un detașament rusesc intrase pe teritoriul României ; el se retrase la 
somatia guvernului nostru. Desi călcarea neutralității şi a teritoriului roman 
era flagrantă, opinia publică nu se emoţionă, ba chiar primi ştirea cu oarecare 
simpatie. Chestiunea cooperării militare ruso-române era coaptă ! Sub influenţa 
ofensivei lui Brusilov, austro-ungarii trebuiră să renunţe la ofensiva lui Conrad 
de la Arsiero şi Asiago, care începuse să devină primejdioasă pentru ita- 
lieni; numeroase unităţi austro-ungare si artileria grea fură transportate 
din nou pe frontul rus. Italienii au putut să reia atacurile pe Isonzo [134]. 
La Salonic, în sfirsit, un nou front de luptă începe să se organizeze şi să se 
consolideze ; acţiuni importante împotriva bulgarilor erau în perspectivă.Supe- 
rioritatea Antantei părea evidentă pe toate fronturile ; iniţiativa, trecuse peste 
tot in mina ei [135]. Puterile Centrale, strinse într-un cerc de foc, erau reduse 
la defensivă. 

Ivirea rușilor la Prut şi în Bucovina avu efectul scinteii ce trebuia să 
aprindă din nou focul tratativelor care mocnea de vreo lună. Sazonov, chinuit 
de neincrederea sa in Brătianu si de repulsia fata de programul atit de la 
murit si de hotărit al revendicărilor româneşti, nu era omul care să dea pinteni 
convorbirilor. Cel mult dacă baronul Schilling, girantul Ministerului de Ex- 

— terne rus dădea, cam cu gura pe jumătate, asigurări in privinţa transportului 
urgent al munițiilor. 


„Acum ori niciodată” În mijlocul acestor evenimente se petrecu 
o întorsătură neașteptată a tratativelor. 
Inițiativa lor e luată de francezi. Sin- 
gerată adinc la Verdun, angajată în luptă grea pe Somme, Franţa. începu 
să se simtă obosită ; ea doreşte să se ivească pe planul european o diversiune 
care să atragă în altă parte forte germane, uşurind fronturile franceze. De 
aceea, tonul notelor diplomatice devine cominatoriu. România e somată să 
intre in război. 
Ds La 16 iunie, Briand chem’ pe ministrul României, Lahovary, şi-i declară 
că „Oră României a sosit”. România nu va mai putea prelungi neutralitatea, 
iară sic renunte la împlinirea idealului ei national. Va interveni personal ca 
Rusia să satisfacă cererile României. Primul ministru îrancez crede că cu- 
noaste mai bine ca oricine sentimentele României, de aceea, încrezător in 
reusita chestiunii ale cărei fire le-a luat in mină, el se grăbeşte si si anunțe 
in Consiliul de Miniştri de la 22 iunie că „intervenţia României este iminentă” 
Executiudu-si prograinul, Briand intervine la Ministerul de Externe rus, 
exprimindu-i sub forma cea mai stăruitoare dorinţa guvernului francez ca 


Rusia să primească toate condiţiile puse de guvernul roman. Ca dovadă prea- 
labilă a bunei sale voințe, guvernul rus să predea celui român iaterialul de 


191 


- 
- 


război depozitat la Arhanghelsk si Vladivostok. Rezultatul a fost räspunal 
în doi peri semnat de baronul Schilling si arătat mai sus. 

Citeva zile mai tirziu, prin mijlocirea lui Blondel, Briand trimitea lui 
Brătianu o notă a cărei formă diplomatică nu mai ascundea energia fondului. 
Interpretind ofensiva franceză de pe Somme ca realizarea uneia din condiţiile 
puse de Brătianu, a unei ofensive generale a aliaţilor, nota preciza: ,,... 
Intervenţia românilor, ca să aibă o valoare, trebuie să fie imediată. Atacarea 
viguroasă a armatelor austriece, decimate si în retragere, este o sarcină re- 
lativ uşoară pentru români si extrem de folositoare pentru aliaţi. Această 
intervenţie ar sfirşi să demoralizeze pe un adversar dezechilibrat si ar permite 
Rusiei să concentreze toate forțele ei împotriva Germaniei, dind ofensivei 
sale maximum de eficacitate. România ar lua astfel loc in coaliție intr-un 
moment psihologic si ar asigura în chip legitim în ochii tuturor satisfactia 
largă a aspirațiilor sale nationale. Ceasul de fata e solemn. Puterile occiden- 
tale n-au încetat de a avea încredere în d. Brătianu și în poporul român. 
Dacă România nu profită de ocazia prezentă. ea nu va mai avea putinţa 
să devină o ţară mare prin reunirea tuturor fiilor săi''. Generalul Joffre se 
asociază la demersuri, făcind o intervenţie analoagă prin atasatul militar 
francez de la Bucuresti ca să sprijine acţiunea colonelului rus Tatarinov. 

Ca o dovadă in plus a energiei pe care Franţa înțelegea s-o imprime 
noii sale atitudini, Franţa schimbă pe reprezentantul său la București, Blon- 
del, prin Saint-Aulaire, diplomat cu oarecare reputaţie. 

În împrejurările în care se făcuse, demersul Franţei depäsise tot ce se 
făcuse pind atunci. Brătianu ceru citeva zile de gindirey La 4 iulie răspunsul 
primului ministru al României fu comunicat miniştrilor Franţei și Rusiei. 
În conştiinţa situaţiei ţării și a răspunderilor sale, Brătianu face cunoscut 
cum că el crede că momentul intervenţiei române a sunat. Roinania e gata 
să intre în acțiune. De altfel, el impärtäseste indirect si ministrului austro- 
ungar Czernin părerea sa: ..de astă dată, toată lumea incepe să creadă că 
sfirsitul războiului se apropie”. Dar Brătianu declară încă o dată neted că 
acţiunea României rămine subordonată împlinirii celor patru condiții care 
trebuie să-i asigure izbinda: regularitatea predării munițiilor, continuarea 
ofensivei generale aliate, a acţiunii ruse pe frontul galifian, garantarea impo- 
triva atacului bulgar. Răspunsul lui Briand, de la 7 iulie, este afirmativ asupra 
tuturor punctelor ;/el precizează, că primul convoi de muniții a plecat de la 
Arhanghelsk la 5 iulie si că celelalte vor urma cu regularitate; el insistă ca 
intervenţia română să se facă imediat, altfel România ar risca să i se retragă 
avantajele fägäduite. Cam în acelaşi timp însă, Joffre comunica Statului- 
Major român prin atasatul său militar că ,,primul convoi de muniții va sosi 
la Arhanghelsk către 1 iulie”. Astfel de contraziceri nu erau de natură să 
întărească încrederea României. De fapt, abia la 1 august. unul din cele trei 
vapoare româneşti ce navigau în apele libere si sub protecţia Antantei, ,,Bu- 
euresti”, a sosit la Arhanghelsk. 

Erau între cabinetele din Petrograd si din țările occidentale ale Antantei 
divergențe nu numai de ton, dar si de fond. Demersurile ruse dădeau impresia 
unor concesii făcute cu călcare peste inimă. Un reviriment important se 
produse însă în primele zile ale lunii iulie. Schimbind pentru a treia oară 
atitudinea sa in problema intervenției române, Rusia puse capăt relei voințe 
ce manifesta de Ja venirea lui Alekseev si, nu numai că se asocie demersurilor 
franceze, dar chiar luă o iniţiativă activă. Ea propuse puterilor aliate două 
lucruri : realizarea unui acord pentru ca presiunea asupra României să se 
facă in chip colectiv si energic, fixindu-se Romäniei o dată precisă de intrare 
în război; Rusia să aibă delegaţia de a centraliza la Petrograd direcția negoci- 


192 


erilor. Această schimbare de atitudine se făcuse sub presiunea conducătorilor 
militari, tocmai a celor ce pină acum atectase o slabă apreciere a concursului 
roman, La 1 iulie, generalul Alekseev trimitea atașatului său militar la Bucu- 
resti, Tatarinov, o telegramă — comunicată in copie lui Joffre — prin care — 
arătind că el nu considerase pină acum oportun să facä conducătorilor români 
propuneri de alianţă, dar deoarece s-a creat acum o situaţie nouă — el cerea 
grabnica intervenţie română. Enumerind iinprejurările favorabile ale momen- 
tului — asa cum le vedea el — și adăugind angajamentul său de a face să 
se transporte „de pe acum, fără întirziere”, materialul armatei române „in cazul 
unei hotăriri irevocabile a României”, generalul rus sfirsea cu o ameninţare 
foarte transparentă : „Intrarea in acţiune a României, în momentul acesta, 
va avea o valoare corespunzătoare în desfăşurarea comună a stor{arilor 
puterilor aliate, ceea ce nu va fi cazul cind hotărirea sa va fi aminată pentru 
o epocă nedefinită. Situaţia porunceste românilor de a se alătura nouă acum, 
ori niciodată.” 

Această schimbare de atitudine e explicată într-o scrisoare a directorului 
cancelariei diplomatice de pe lingă Stavka, adresată lui Sazonov la 7 iulie. 
Situaţia ar fi nespus de favorabilă. Inamicul nu are forte disponibile. Aliaţii 
atacă pretutindeni. Bulgarii sint reţinuţi pe loc de Sarrail si nu se pot întoarce 
împotriva României. 

Răspunsul guvernului român arăta — cum era natural — că aprecierile 
strategice ale generalului Alekseev nu rezolvau nici regularitatea transportu- 
rilor de material, nici trimiterea corpului expediționar de 200 000 ruși la 
hontiea dobiogeand, lucruri indispensabiie pentiu hotăriea României. La 
aceasta, Alekseev replică printr-un proiect; de convenţie militară prezentată 
la Bucmeşti de colonelul Tatarinov la 11 iulie, repetind demonstrațiile sale in 
privința slăbiciunii austriecilor si a sleÿii rezervelor Puterilor Centrale. 
Telegama cuprinde rindurile semnificative : .,,..Demonstrati-le [romanilor] 
că tocmai acum situaţia militară este cea mai favorabilă unei intrări in acţiune 
a românilor. Dacă ei vor să aştepte o slăbiciune si mai mare a austriecilor, 
nu vom mai avea nevoie de o cooperare română, nici chiar nu va mai fi 
v1e0 naţiune de a permite românilor să facă o intrare triumfalä pe teritoriul 
austriac”. 

Neroit să cedeze presiunilor repetate si categorice ale aibasadorului 
hancez, guvernul rus dă ordine pentru începerea transporturilor de materiale 
de război de la Arhanghelsk spre graniţa română. Cit priveşte însă apărarea 
maniţei sud-dobrogene, generalisimul rus afirmă că ea poate fi făcută de înşişi 
românii, intrebuintind acolo o parte din forțele lor proprii ; „desigur. la nevoie, 
am putea să ne sior{am să trimitem în Dobrogea una sau două divizii (20 000 
oameni)”. 

Tiatativele au continuat anevoios mai departe, luînd o alura din ce 
în ce mai nervoasă, Franţa cäutind să convingă generalul rus că importanta 
intrării României e primordială si rugindu-l insistent să nu facă greutăţi la 
acceptaea condiţiilor guvernului român. Anglia se opune unei ofensive aliate 
pe frontul de la Salonic. Schilling crede că Rusia a făcut românilor concesii 
piea mari si că nu mai poate adăuga nimic, si insistă pentru intrarea imediată 
a României. Francezii 1eplicară că un nou eşec va impresiona opinia publică 
din Franţa, cae-l va atribui opunerii ruseşti. 

Demersurile insistente ale generalisimului rus au avut darul să convingă 
la o intervenţie energică. si pe generalisimul Joffre. Din însărcinarea lui, atasatul 
militar francez la Bucureşti, Pichon, a inminat guvernului român la 6 iulie 
o notă cale, după ce parafrazează consideratiile strategice ale generalului 
Alekscev, sfirseste cu faza: „Generalul comandant al armatelor franceze mă 


193 


însărcinează să expriin generalului Iliescu [136], că el impärtäseste în intregime 
nodul de a vedea al Înaltului Comandament rus si crede că România trebuie 
si se decidă acum. ori niciodată”. Atasatii militari ai Angliei si Italiei, Thomp- 
son si Ferigo, inmineazä Ministerului de Război român din partea guvernelor 
respective adrese cu acelasi cuprins, sfirsind cu aceeași gravă injonctiune, 
Acordul între puterile Antantei era de astă dată realizat ! Atit prin forma 
întrebuințată, cit si prin cuprins, invitația avea caracterul unui ultimatum. 
Eram puşi in alternativa : ori intrăm imediat in război fara garanţiile cerute, 
ori — în caz contrar — ni se refuză colaborarea in viitor şi ni se retrag toate 
figäduielile şi toate angajamentele luate pină acum în privința revendicărilor 
uoastre nationale. 

Care era pricina acestei schimbări subite în atitudinea Rusiei si à inter- 
ventiei ei stăruitoare pentru urgenta noastră intrare în acţiune? Destasurarea 
ulterioară a evenimentelor a arătat că situația Antantei — si in special a 
Rusiei — nu era la acea epocă atit de trandafirie cum îi plăcea lui Alekseev 
s-o descrie. Ofensiva Brusiluv, cu toate aparențele ei strălucite de la început, 
nu a corespuns aşteptărilor optimiste ce se puseseră în ea. Concepută cao 
acţiune de descărcare a frontului francez, prins în acţiunea violentă de la 
Verdun. data începerii ei a fost anticipată spre a ușura frontul italian, rău 
zdruncinat la Arsiero si Asiago. Din această cauză, ea a fost dezlinfuità 
prematur, în mai, in loc să înceapă la 1 iulie, odată cu ofensiva de pe Somme, 
cum fusese proiectată. Ea s-a dat numai in sectorul austro-ungar al frontului 
— urinărind îndeosebi impresionarea României — si fără pregatire completa. 
Succesul a fost neașteptat ; abia s-au pus trupele ruseşti in mişcare, după v 
pregătire de artilerie nu prea «distrugătoare, si armatele austriece, reduse pe 
acest front la trupe de a doua mină — unităţile de elită şi toată artileria 
grea fiind trimise pe frontul din Trentino [137] — au început să se predea 
în masă. În fata primejdiei. germanii strira în ajutor; Hindenburg lui co- 
manda întregului Front de Est. Ofensiva rusească s-a oprit din lipsi de re- 
zerve în fata Kovelului [138], puternic apărat de germani. Ruşii incearcă 
să aducă ajutoare de la aripa nordică à frontului, dar şi germanii cirau trupe 
din același sector, iar austro-ungarii de pe frontul italian. Aviatul rusese 
scădea zi cu zi. Agonia ofensivei Brusilov era evidentă. Silbatica luptă dusă 
cu necruțătoare jertfe de oameni si material era paralizată ; oa:nenii si caii 
obosiţi ; artileria uzată ; munitiile pe sfirsite; comunicațiile dinapoia trontului 
se făceau cu greutate. Gelozia comandanților ruşi de pe celelalte sectoare 
îngreuiau acţiunea lui Brusilov. Armatele de Nord si Vest au răinas pe loc, 
desi erau foarte puternice, trimitind numai citeva unităţi, incit Brusilov à 
fost lăsat aproape singur. Succesul său tactice n-a putut fi transtorinat intr- 
unul strategic. Epuizată cu totul, ofensiva lui Brusilov a luat stirsit, dupi 
declaraţia însuşi a generalului, la 12 august stil nou. Ceea ce a mai urmat nu 
au fost operaţiuni in stil mare, ci sfortäri locale, tăcute pe frontul gatlițiau si 
bucovinean cu scopul de a ne impresiona pe noi. pint ce se potoliră şi acestea. 

În timp ce, din partea rușilor, ofensiva Brusilov slăbea, frontul austro- 
ungar à încăput pe miini energice. creştea in pntere atit prin num trul diviziilor 
aduse de pe alte fronturi, cit si prin intercalarea de unităţi germane printre 
cele austriece. In partea de sud a frontului se alcătuia sub comanda arhiduce: 
lui moștenitor Carol [139] un puternic grup de armate care. nu nuinai că 
reușise să stăvilească puhoiul rusesc, dar manifesta veleitäti ofensive. Co- 
mandamentul rus suntea primejdia. La Petrograd, dispoziţia sufleteasci era 
apăsătoare. Opinia publici, deziluzionată de stagnarea marii ofensive, ale 
cărei strălucite inceputuri atitaseri prea mult speranţele, in luptă cu tot felul 
de greutăţi politice şi economice, iucepea si se clatiue in credinţa ei. Rizboiul 


194 


păsa din ce in ce mai meu ; în aer se sim{ea adierea fatalä a revoluției ce se 
apiopia. Rusia avea nevoie de un puternic derivativ. Trebuia să se producă 
up eveniment militar important, care să întărească linia de apărare a Impe- 
riului si să contribuie la ridicarea moralului zdruncinat. Ca un astfel de eve- 
niment era considerată intrarea României in război. Prin vecinătatea ei ime- 
diată, prin puterea jumätätii de milion de soldaţi proaspeţi pe care ea ii aducea 
in luptă, jlancul sting al armatei Brusilov, rămas în aer din cauza înaintării 
piea adinci în Bucovina si ameninţat de ofensiva iminentă a arhiducelui 
Carol. ar fi fost acoperit; fiontul rus s-ar fi consolidat. 

Punctul de vedere rusesc era în acord complet cu strategia generală a 
Antantei. Succesele de pe Somme nu influentau frontul rusesc. Franța însăşi 
ea strimtorata. Ofensiva de la Verdun nu slăbea deloc. Franţa pierduse pina 
la acea epocă 310 000 de vameni în juul Verdunului si se simţea la capătul 
stor{arilor. Căderea, cetăţii se aştepta într-un viitor apropiat. 

Intrarea in scenă a unui factor nou nu venea deci numai în ajutorul 
Rusiei, dar producea moditicări în desfăşurarea generală a operațiilor de pe 
fronturile europene, iniluentind situația militară a tuturor aliaţilor în favoarea 
lor. Strategii Antantei pre{uiau in special influenţa asupra frontului balcanic 
unde intervenţia română trebuia să contribuie puternic la decisiva războiului, 
jucind rolul lui Desaix la Marengo [140]. 

Iată motivele pentru care Rusia isi schimbase părerile asupra necesităţii 
intervenției României şi, la instigatia ei, demersurile aliaţilor la București au 
luat un caracter cominatoriu *. 


Convenții oficiale si Către jumătatea lunii iulie 1916 situ- 
acorduri secrele atia tratativelor pu făcuse TIC II pas 


decisiv inainte. Greutățile ce se puneau 
în cale la semnarea acordurilor dintre România și aliaţi rămineau ace- 
leagi: pretenţia, Rusiei ca România să intre imediat ; rezervele lui Brătianu, 
de a subordona fixarea, datei acceptării condiţiilor politice şi militare, pe care 
le exprimase cu atita claritate. Se mai adäugaserä citeva de ordin secundar : 
opunerea guvernului din Londra ca diviziile engleze să ia parte la operaţiile 
armatei de la Salonic împotriva bulgarilor; impresia aliaţilor că România, in 
dorința de a-şi menaja vecinul din sud, nu vrea să declare formal război 
Bulgariei, 

Este rolul Franţei să netezească asperitätile și să caute a innoda firele. 
fatrebuintindu-si toată autoritatea pe lingă englezi, Jotfre obţine la 13 iulie 
un mic succes: comitetul de război britanic îi face comunicarea. că s-au dat 
ordinele pentru ca diviziile engleze de la Salonic să fie echipate în vederea 
ong in zona muntoasä. 

n acelaşi timp insă Sazonov, ca răspuns la precizärile lui Brătianu, 
răspunde pe un ton iritat ca România să fixeze data precisă și cît mai urgentă 
a intrării sale, să declare război si Bulgariei si să nu mai exprime nici o nouă 
(1) pretenţie teritorială. Briand, în înțelegere cu Joffre, încearcă să calme: 


nerrozitatea colegului său cu o declaraţie curioasd si usuratică: ,,Escnlialul 
este-să pornim pe romani. Vom vedeu ce va fi mai pe wma’. 

* Sazonov a recunoscut mai tirziu că Alekseev, impins de aliaţi, ei fr flue 
publică ce se arăta nervoasă, s-a văzut constrins să pretindă Românici inaintare: ile 
In Austria, în cursul lunii august 1916, sub ameninţarea, în caz de refuz, a re 


date. A fost o greşeală — scrie Sazonov —, căci ,,noi nu cram in star 
le facem să iasă tefere din învălmășeală”. 


195 


Pentru a pune capăt neshirşitelor tratative orale, se găsi cu cale că e 
momentul de a aşterne pe hirtie principiile convenției. Statul-Major rus pre- 
găti proiectul! acestei convenţii pe care o prezentă lui Brătianu la 17 iulie; ea 


prevedea obliga 


atia României de a intra in război cel mai tirziu la 7 august. 
Dar convenţia era prea sumarä-si neglija, două puncte esenţiale : 


aprovi- 


zionarea armatei române de către aliaţi si acţiunea armatei de la Salonic 
De aceea Brătianu, iaspirat de vechea sa neincredere 
în ruşi, ceru : convenţia să fie mai completă si ea să se incheie cu toţi aliaţii; 
tratativele în vederea acestei convenţii să aibă loc la Paris. Colonelul Rudeanu, 
atasatul militar român la Paris, însărcinat in special cu furniturile de muni- 


impotriva bulgarilor. 


ţii, 


fu delegat cu negocierile în vederea cărora i se trimiseseră instrucțiuni, 


Se ajunse într-adevăr la încheierea unei convenţii militare, denumitä 


„Convenţia Rudeanu”, iscălită la Chantilly, la 23 iulie, ad referendum de 
Gilinski din partea ruşilor si de Rudeanu din partea României. Colonelul 
Rudeanu depăşise insă instrucţiunile lui Brătianu, introducind în convenţie 
obligaţia unei acţiuni principale române in Dobrogea, executată cu un efec- 
tiv de 150 000 de oameni la 7 august stil nou, pe cind, în realitate, conduci- 
torii politici şi militari ai României doreau ca acţiunea, militară principală să 
se indrepteze peste Carpaţi, lăsind pe bulgari mai ales pe seama ruşilor. De 
aceea, Brătiunu nu a ratiticat Convenţia, Rudeanu si propuse a se muta tra- 
tativele la Bucuresti, combinind dispoziţiile convenției cu aliaţii cu acelea ale 
în ultimă analiză, trebuia găsită 
formula care să concilieze aceste două redactări cu condiţiile de ordin politic 
la a căror formulare precisă ţinea neapărat Brătianu. De aceea, el propuse 
un contraproiect nou (Memorandumul de la 2 
ridică obiectiuni Statul-Major rus, susținut de Ministerul de Externe rus. 

În cursul acestor tratative Sazonov, ministrul de Externe al Rusiei, a 
cărui poziţie era de citeva timp zdruncinată, fu inlocuit prin Stürmer [141]. 
Continuarea discuţiilor cu România a fost incredintatä subsecretarului de stat 


convenției ruse, pregătite de Tatarinov; 


Neratov. 


7 iulie). 


Împotriva acestui text 


Discuţiile se fac in acelaşi timp la Bucuresti, Moghilev, Paris si Chan- 


tilly. 


Desi sint pricinuite mai mulc de chestiuni de amänunt, ele sint; grele şi 


obositoare. Neiutelegeri, suspiciuui, amenintäri cu ruperea tratativelor, ori cu 
demisii din inaltele lor posturi ale conducătorilor şi împuterniciţilor lor, 
intirziara cu încă citeva săptămini soluţionarea. Precautiile pe care Brătianu se 


credea obligat să le ia intimpinau, din partea 


Astfel, 


nee 
vusiei, 
în chestiunea introducerii în tratat a garantării integrităţii actuale a 
teritoriului României din partea aliatului rus — reminiscență veşnic 


rea voinţă ori refuz, 


vie à 


evenimentelor din 1873 —, in chestiunea interdictiei de a ridica fortificatii in 
fata Belgradului, in chestiunea oportunității de a declara război Bulgariei, a 
cifrei contingentului rus la frontiera dobrogeanä, a dreptului României de à 
lua parte la tratativele de pace pe picior de egalitate cu aliaţii, a legitimititii 
dispozitiei înscrise in conceptul rus ca Romania să nu aibă drept decit la 
teritoriile pe care le vu ti ocupat prin propriile ei arme, asupra legătuni de 
stabilit între datele iscălirii tratatelor, inceperea, ofensivei de la Salonic si 


intrarea României in acţiune, asupra rezervelor înscrise de aliaţi in privinţa 


cuncesiunilor teritoriale faţă de Romania, pe care ei declarau a le indeplini, 


„intrucit rezultatele generale ale războiului vor permite..." 
Cercurile din Paris sint enervate de prelungirea tratativelor. 


etc. 
Izvolski 


raportează la Petrograd că nu numai lumea politică, dar şi Opinia, publică 


mijlocie”, critica intransigenta rusă. Briand e in căutarea unui succe 
care să-i consulideze situația parlanentarä. Cu consimfämintul 
Joffre — decis ,,5-0 taie scurt”? — 


său, 


196 


3 politic, 
euvernului 


telegrafiaz’ la 8 august, atit Marelui 


Cartier rus, cit si la Bucuresti cerind României, în numele aliaţilor, să se 
decidă în termen de patru zile. Dacă se iscäleste convenţia în acest termen, 
Armata din Orient va lua ofensiva la trei zile după iscălitură, precedind cu 
zece zile intrarea României; în chipul acesta, România va ataca Austro- 
Ungaria, cel mai tirziu la 13 zile după iscălire. 

Era însă evident că greutăţile veneau dinspre Rusia; aceasta era partea 
care trebuia să accepte condiţiile. De astă dată, imprejuräile politicii interne 
din Rusia contribuiau a fringe rezistența rusă. Sturmer, noul ministru de 
Externe, este in ciutarea unui succes de debut. Momentul psihologic trebuie 
folosit. La 5 august, Poincare scrie direct ţarului. El îi arată că ofensiva, 
de pe Somme, desi se desfășoară în bune condiţii, totuşi n-a putut ajunge la 
astiel de rezultate incit să dispenseze pe Antantă de necesitatea unui nou 
aliat , intervenția română ar avea rezultatul să rupă, în favoarea Antantei, 
echilibrul de forte stabilit, numai dacă ea se va face imediat, astiel ca actiu- 
nea, peste Carpaţi să se desfăşoare mai înainte ca zăpada să îngreuieze opera- 
tile. 

Mai mult decit aceste exhortatiuni, Busia se lăsă convinsă de rana, 
prin incheierea unui acord secret, la 11 august. Cele două puteri 
ca, in spatele Roruaniei. să se inteleasă prealabil intre eli DL 
de luat la Conferinţa, păcii, in chestiunile ne plăcute Rusiel, precum : 
României cu titlu egal cu al celorlalte puteri, intinderea, teritoriilor r 
de România. impärtirea Banatului imtre SIBI si sirbi, si alte măsuri. care 
de fapt anulau angajamentele inscrise in tratate. Aceste angajamente noi, 
precum. si alte „abilităţi diplomatice”, lesile ra inteligenţa, bogatä in _resurse 
Şi subtilitati a lui Briand, avură efect hotäritor asupra conducătorilor Rusiei. 

Ta 13 august. Stürmer instiinfeazä pe uliaţi că primește condițiile puse 
de România si în consecinţă a dat ordin ambasadorului rus-la, Bucuresti să 


se A! 


iscălească convenţia politică si cea militară, în ultima, redactare propusă de 


Brătianu. Primul ministru rus strecoară şi negustoreasca constatare că ,,enor- 
mele sacriticii si concesiuni” făcute de Rusia, merită a fi apreciate în justa 
lor valoare de către aliaţi şi e sigur că dacă, mai tirziu, va fi nevoie de discu- 
tat anumite obligaţii, care în textul convenției nu sint destul de clare, ,,guver- 
nele aliate nu vor refuza să susțină punctul de vedere al Rusiei”. 

La 17 august, stil nou, reprezentantii celor patru puteri aliate an iscälit, 


in casa, Lui Vinti lă Brătianu, tratatele prin care România se obliga liga. ca, cel caer 


tirziu la 25/28 august, să declare răzhoi si să. atace Austro-Unsaria, în schimbul 
garantării de către Antantă a teritoriului ei actual si al alipirii provinciilor 


române stăpinite de Austria, pind la linia de frontieră minuţios stabilită. 


Opera politică a lui Astfel s-a încheiat o lungă si laborioasă 
Brătianu campanie diplomatică, al cărei ultim 
termen trebuia să fie luarea unei hotäriri 
de o gravitate fără seaman, de către o ţară mică, obligată a cîntări cu Al al da 
tă prudenţă toate perspectivele şi toate riscurile. Răspunderea, meritul, 
vina lungilor negociatiuni şi a hotăririi finale, incumbă în întregime condi 
torului politic al ţării, Brătianu. Puternic susţinut de opinia publică, a 
dirz in apărarea intereselor ţării sale, neinduplecat în convingerile s: 
era stinjenit în luarea unei hotăriri de jocul de basculă al evenimentelor. ce 
desfăşurau pe terenurile de luptă ale războiului, de greutăţile tratativelor cu 
puterea cea mai apropiată de România, şi de dorinţa de a da intrării Romà- 
niei maximum de efect militar şi politic. Istoria diplomatică a războiului 
european, oricare ar fi fost punctul de vedere din care istoricul judecă eveni- 


197 


mentele, e uninimă să recunoscă adevărul, că România a fost condusă in 
decursul tratativelor de un om de stat care unea un patriotism adinc, cu o 
înaltă inteligenţă si cu o extraordinară abilitate diplomatică. 

Iscălind tratatele prin care arunca tara sa in marea viltoare, Brătianu 
însuși era conştient de răspunderile pe care si le asumase si convins că poate 
aştepta cu linişte desfăşurarea evenimentelor pe care le pregătise cu atita pru- 
dentä şi măiestrie. Totuşi, indoieli torturau uneori sufletul bărbatului de stat. 
Ia citeva zile după semnarea Tratatului, intorcindu-se noaptea de la Buftea 
în automobil, Brătianu făcu lui Duca confidenta acestei îndoieli. Reamintind 
istoria lui Cesar Borgia, „care n-a fost un simplu aventurier si depravat, ci 
un mare cap politic, adevărat precursor al unităţii italiene”, Brătianu îşi exprimă 
credinţa că „planurile grandioase alelui Borgia au căzut, deoarece el nu putuse 
să prevadä că tatăl său, Papa Alexandru al VI-lea [142], va muri pe cind el, 
Cesar, nu va fi in Roma”. ,,Si eu cred că m-am gindit la toate, că am prevăzut 
totul, că n-am lăsat nimic la voia întimplării. Caut mereu, să văd ce mi-a putut 
scăpa. Nu găsesc. Dar ştiu eu? Poate că mă insel, poate că totuşi am uitat să 
prevăd ceva. Hotărit, amintirea lui Cesar Borgia mă urmăreşte”. 

Viitorul s-a însărcinat, vai, să arate punctele slabe care scăpaseră saga- 
citätii abilului om politic. Ele n-au putut împiedica izbinda finală, dar au pre- 
sărat cu mari suferinţe drumul care a condus spre ea. 


|_3. WOTĂRIREA CEA MARE 
a) ROMÂNIA VA feos Ree: ALATURI DE ANTANTA 


Momentele supreme Pe misură ce tratativele cu puterile 
Antantei înaintau, mişcările regelui gi ale 
lui Brätianu erau tot mai sbrins supra- 

vegheate de agentii Puterilor Centrale. Zilnic, înalții conducători erau nevoiţi 
să facă declaraţii atit politicienilor germanofili, cit şi miniștrilor Puterilor 
Centrale, că nimic nu e hotärit şi că tot ce circulă in public sînt zvonuri fanteziste, 
Regele şi Brätiauu sint — impreună cu doi, trei colaboratori intimi — singurii 
oameni care deţin intreg secretul, pe care caută să-l salveze de la indisereţii, 
negind categoric adevărul pină la ultimul moment ; nu-l cunoşteau nici membrii 
guvernului, nici chiar titularul nominal al Ministerului de Externe. Rațiunea 
acestui secret era ca Puterile Centrale neștiind nimic, armata noastră să poată 
trece Carpaţii deodată cu declaraţia ieșirii diu neutralitate. 

Redactarea «definitivă a convențiilor cu puterile Antantei fusese data 
de Brătianu cu colaborarea lui Duca şi Diamandy, iar iscălirea lor s-a făcut 
în ziua, de 4/17 august 1916, ora 11 dimineaţa, nu la [on Brătianu, ci în casa lui 
Vintilă Brătianu din strada "Țăranilor *, spre a deruta organizația de spionaj. 
Cei convocați au venit pe jos, pe o căldură tropicală. Strada era pustie. În jurul 
biroului din camera de lucru a lui Vintilă Brătianu s-au adunat in total cinci 
persoane : Ion si Vintilă Brătianu, Duca, Diamandy şi ministrul Rusiei, Poklevski, 
care adusese in servietă cele cinci exemplare ale tratatelor, ce fuseseră, deja 
semnate de Saint-Aulaire, Barklay si Fasciotti; pentru mai multă siguranță, 
ele erau scrise chiar de mina miniștrilor respectivi. 


* Astăzi str. Aurel Vlaicu. 


Duca a dat citire textului, pe care ccilalti l-au controlat, după care Bră- 
tianu si Poklevski le-au iscălit în mijlocul unei tăceri solemne si emotionante. 
Deasupra mesei, pe perete, portretul lui Ion C. Brătianu, tatăl, părea că priveşte 
ingrijorat la angajamentul pe care-l încheia fiul său cu aceeaşi Rusie țaristă, 
cu care el însuşi încheiase un tratat asemănător cu 37 ani inainte, a cărui 
soartă a înregistrat-o istoria şi inimile româneşti îndurerate. După ce au iscălit, 
Brătianu şi Poklevski s-au îmbrățișat, cu lacrimile în ochi. Ultimele cuvinte 
ale lui Brătianu au fost rugămintea de a se interveni la forurile competente 
rusești pentru trimiterea cit mai arabuică a artileriei erele si a avioanelor de 
care armata română avea atita nevoie. 

Cu aceleaşi precautii s-a făcut expedierea telegrainclor către cancelariile 
aliate ; un trimis special le-a expediat, de la Ungheni, pe teritoriul rus. Cu toate 
aceste precautii, ceva. totuși a transpirat si a provocat bănuieli si demersuri din 
partea celor doi miniștri ai Puterilor Centrale. La 19 august, à treia zi după 
iscălirea tratatelor cu Antanta, Bussche declară lui Brătianu că dacă Romania 
lasă pe ruşi să treacă pe teritoriul ei, fără să se opună, sau dacă atacă Austro- 
Ungaria, România va fi atacată imediat de Germania. Citeva zile mai tirziu, 
la 23 august, Bussche vede şi pe rege ; după audienţă, comunică lui Marghiloman 
că nu are impresie de îngrijorare. Mai bine informat de spionii săi, Czernin 
a reușit să afle de iscălirea contractelor. Neputindu-i cunoaște datele si deta- 
lile, el are însă siguranța gravelor hotăriri luate, raportează la Viena decizia 
lui Brătianu si ia măsurile de precauţie cerute de împrejurări, precum evacuarea 
arhivelor legatiei și altele. Surprinderea acţiunii române a rămas numai asupra, 
unui singur punct: miniştrii Puterilor Centrale erau convinşi că intrarea în 
acţiune e decisă pentru o dată mult mai tirzie, prin septembrie, după stringerea 
recoltei de pe cîmp. În cercurile miniştrilor centralisti si ale politicienilor ger- 
manofili, situaţia e interpretată în felul următor : Brătianu e angajat cu Antanta, 
regele este incă indecis. Dacă regele rezistă presiunilor lui Brătianu, o criză de 
guvern este iminentă. Maiorescu este invitat de rege la palatul regal pentru ziua 
de 23 august, ceea ce il făcea să creadă că va fi însărcinat să formeze noul gu- 
vern ; pentru alcătuirea lui, el ia contact cu Marghiloman. Spre marea si neplä- 
cuta lui surprindere, invitația avea alt scop : în loc să primească misiunea de a 
forma guvernul, Maiorescu primi confidenta marii hotăriri ce trebuia să pri- 
mească a doua zi ratificarea Consiliului de Coroană. 

Convocarea Consiliului de Coroană a fost fixată pentru data cea mai 
extremă cu putință, adică cu citeva ceasuri înainte de izbucnirea ostilităţilor 
fixate prin convenţia de la 4 august. Formalitatea Consiliului de Coroană era 
necesară pentru a face să se sanctioneze, dacă nu de puterile publice constitu- 
fionale, dar cel putin de un for cu mare autoritate morală, hotăririle luate de 
rege si de Brătianu si cunoscute pină atunci numai de un mic număr de intimi. 
Se socotea, normal ca acelaşi for care hotărise la 3 august 1914 neutralitatea, să 
modifice acea hotărire si să facă pasul cel grav. Stirea convocării Consiliului de 
Coroană pentru dimineaţa zilei de 14 august aduce o nouă tulburare a spiritelor. 
Miniștrii Puterilor Centrale aleargă emotiouati la rege si la Brătianu. Brătianu 
comunică lui Czernin că el este încă în măsură să păstreze neutralitatea. Bussche 
bănuiește că s-a făcut convocarea de rege împotriva lui Brătianu. Încă o dată, 
regele e nevoit să ascundă lui Bussche, ca şi lui Czernin, adevărul, declarindu-le 
că, dacă Brătianu a semnat o convertie, ea nu-l leagă; el nu e obligat să se 
ralieze la avizul majorităţii Consiliului ; nu va semna un decret de mobilizare. 
„Mult m-a costat să mint, cum am mai făcut-o si ieri lui Czernin”, a mărturisit 
regele Ferdinand a doua zi, după Consiliul de Coroană. 

La 14/27 august Consiliul de Coroană, convocat a se {ine in palatul Cotro- 
ceni, va pune capăt războiului de pe frontul intern. Un interes mult mai mare 


199 


| 
| 


poruncea amuţirea divergenţelor şi unirea tuturor românilor, pentru a da răz- 
boiului care trebuia să înceapă pe frontul extern puterea unanimitätii constiin- 
tei naţionale. 


Cele două tratate La 4/17 august 1916 Ion Brătianu, ca 
şef al guvernului român, încheia cu re- 
prezentantii Rusiei (Poklevski), Franţei 

(Saint-Aulaire), Angliei (Barklay) si Italiei (Fasciotti), tratatele prin care 

Romania se obliga ca, cel mai tirziu la 15/28 august, să declare război si să 

atace Austro-Ungaria. Erau două tratate : unulpolitie si o convenție militară. 

Tratatul politicigaranta mai intii, prin primul sau articol, „integritatea 
teritorială a României in toată întinderea frontierelor sale actuale”, după 
care urma obligaţia României de a ataca Austro-Ungaria in condiţiile stipulate 
prin convenţia militară. Cele patru mari puteri recunusteau Romăniei dreptul 
de a se uni cu teritoriile monarhiei austro-ungare, ale căror limite erau fixate 
prin tratat. El cuprindeau : Bucovina pina la Prut, Transilvania si Banatul in 
întregime, iar Crişana pină la o linie care se întindea aproximativ de la văr. 
sarea Mureşului in Tisa, în tata Seghedinului, pînă la vărsarea Someşului in 
Tisa, trecind-cam la 6 km est de- Debrețin ; apoi continua in Maramureş de-a 
lungul liniei despärtitoare dintre Tisa si Vişeu. Linia astfel trasată cuprindea 
şi o servitute militară în fata Belgradului — interdicţia de a ridica, fortificații 
şi a ţine trupe — afară de cele de poliţie, în această zonă. Prin articolul 5, 
părțile contractante se angajau sä nu încheie pace separată sau generală decit 
in unire si in același timp, iar prin articolul 6 se asigurau României aceleaşi. 
drepturi ca şi aliaților săi pentru tot ce priveşte preliminariile, tratativele 
de pace, precum si discuțiile chestiunilor caro vor fi supuse deciziei Conferinţei 
păcii. 

Prin formularea precisă a acestor puncte, Brătianu socotea că interesele 
României fuseseră bine garantate şi că semnăturile reprezentanţilor celor patru 
mari puteri erau o chezäsie care apăra România impotiva unei eventuale incercäri 
ruseşti de a repeta gestul de la 1878 *. 

Convenţia inilitară semnată de Brătianu pentru România si de atasatii 
militari Despres (pentru Franța), Thompson (Anglia), Ferigo (Italia) gi Tata- 
rinov (Rusia) tinea seama de greutățile cu care se prezenta România in război 
şi cuprindea o serie de obligaţii pe care trebuia să le îndeplinească aliaţii. Amă- 
nuntele cooperării militare ruso-româno-balcanice erau astfel bine precizate. 
Rusia se obliga să înceapă imediat o viguroasă ofensivä pe tot frontul austriac, 
in special in Bucovina, în scopul de a asigura mobilizarea si concentrarea forțelor 
române. Aliatii se obligau să înceapă, în ziua de 20 august, o puternică ofensivă 
a armatelor lor de la Salonic, spre a reţine acolo cît mai multe trupe bulgare, 
precum si de a furniza României tot materialul de război : arme, muniții, material 
sanitar, de care aveam nevoie. Dita inceperii ostilităţilor împotriva Austro-Unga- 
riei a fost fixată pentru cel mai tirziu la 15/29 august. 

În privinţa ajutorului direct al armatei ruse pentru colaborarea militară 
pe Frontul de Sud împotriva bulgarilor, el fu fixat la două divizii de infanterie 
gi una de cavalerie. Atit se putuse obţine si încă cu multă greutate. Pind în 
ziua iscălirii tratatelor se conta pe un ajutor de 200 000 de oameni. În vederea 
acestor cifre, Statul-Major român făcuse toate pregătirile tehnice in Dobrogea, 
Ruşii n-au dat insă decit 42 000 de oameni — trupe de a doua mind — moti- 


* Evident, Brătianu nu cunoștea acordul secret încheiat la 11 august între Briand şi Stürmer, 
sare anula unele din garanţiile inscrise în tratatul oficial. 


200 


vind această cifră scăzută, mai intii prin lipsa de efective — deși, în fapt, aveau 
imense rezerve in spatele frontului — si, în al doilea rind, invocind inutilitatea 
sporirii acestui număr, deoarece — susțineau ei — bulgarii nu vor voi să lupte 
contra liberatorilor lor. Conducătorii oștirii române au cedat în ultimul moment 
asupra cifrei ajutorului rusesc, în credința că, atunci cînd desfăşurarea războ- 
iului ar face necesară sporirea lui, ruşii se vor vedea, obligaţi s-o facă şi in afară 
de convenţie. Aliaţii aveau aceeaşi convingere ca si România despre nevoia 
măririi contingentului rus. La 11 august, Lloyd George si Briand au avut un 
schimb de vederi la Paris şi au încheiat un protocol prin care prevedeau sporirea 
corpului rus din Dobrogea de la 50 000 la 200 000. Generalul Alekseev refuză 
însă categoric să indeplinească, această hotărire, pretextind slăbirea armatei 
Brusilov, care nu mai îngăduia să se mai ia nici un detaşament spre a fi trimis 
pe un front secundar. Atit era de evident că aflarea, cifrei ajutorului rus în Do- 
brogea va influeufa rău opinia publică, încît guvernul a dat ordin să se ascundă 
adevărul şi să se pună în circulație vestea, falsă că 200 000 de ruşi trec în Dobrogea 
ca să atace pe bulgari ! 

Tinta operaţiunilor armatelor române, întrucit o va permite situația 
militară de la sud de Dunăre, va îi prin Transilvania în direcţia Pope stei. 
O bună parte a dispoziţiilor conventiei militare cra inspirată, cum se vede, de 
vesiguranța in care se găseau atit; guvernul nostru, cit si guvernele aliate, în 

privinţa atitudinii vecinului nostru de la sud de Dunăre. Duşmanul, asupra 
căruia trebuia să fie îndreptat atacul principal, acela care ne absorbise toate 
simfirile şi asupra căruia trebuiau îndreptate toate sfortärile, era unul singur : 
Imperiul Austro-Ungar, împilătorul fraţilor noştri, acela de a cărui infringere 
si prăbușire atirna liberarea fraţilor si întregirea neamului. 

Cele două convenţii nu pomeneau nimic de Germania. Presimtind această 
discriminare, intenționată de Brătianu, von dem Bussche i-a, declarat, comu- 
nicind copie si lui Marghiloman la 19 august, că „dacă România atacă Austro- 
Ungaria, sau dacă lasă pe ruşi să treacă pe teritoriul ei, fara să se opună prin 
arme, Romania va fi atacată imediat de Germania si de Bulgaria” 

Urmărind aceeași idee, de a menaja viitoarele raporturi cu Germania, 
Brătianu a trimis pe Marghiloman la von dem Bussche, după declararea răz- 
boiului, ca să-l înştiinţeze că guvernul român à întirziat aşa de mult cu încheierea 
convențiilor, pentru că n-a consimţit să declare război Germaniei ; de asemenea, 
el nu s-a asociat pentru viitor la războiul economic, ci şi-a păstrat liber- 
tatea, de acţiune. El speră că, după război, un regim normal se va putea relua 


intre ambele ţări, dar pentru aceasta nu trebuie ca la faptele de război să se 
adauge cruzimi inutile, ca bombardările aeriene asupra orașelor si populaţiei. 
Bussche a răspuns, justificind atacurile aeriene săvirşite de germani, dind 
asigurarea, : „Nu veţi avea război aerian”, cu rezerva avizării guvernului său, 
pe care o va face cind va ajunge la Stockholm. 

Se cunoaște urmarea: Bucureştii au fost bombardati cu sălbăticie. 


Al doilea Consiliu În dimineața zilei de 14/27 august 1916 
de Coroană s-a ţinut in sala de mese a palatului Cotro- 


ceni istoricul Consiliu de Coroană, convocat 
de regele Ferdinand, cu scopul de a cere fruntașilor ţării aprobarea POLLUL 
intrarea, în acțiune a țării, hotărită de guvernul Brătianu, precum și sprijir 


lor Era singura formă ingă'luită de împrejurări, prin care şeful tibial si ‘él 


201 


guvernului puteau să se pună in contact cu reprezentanţii fruntaşi ai unei 
ţări *, a cărei soartă se hotära. 

Regele Ferdinand a comunicat adunării imprejurările care l-au determinat 
pe el şi guvernul său a face pasul hotăritor. Nu mai putem persevera în neutra- 
litate. Victoria Puterilor Centrale este de aci înainte exclusă. Guvernul meu a 
avut consfătuiri cu unul din grupurile beligerante si crede că momentul a sosit. 
Suveranul a exprimat in cuvinte simple lupta care s-a petrecut în sufletul său. 
El a avut multe ezitări, dar după ce a examinat toate ratiunile care trebuia 
să-i dicteze hotărirea, n-a şovăit ca să-şi sacrifice legăturile si preferințele sale 
personale pentru a alege calea cea mai bună pentru România. El s-a, învins pe 
sine însuși. Într-un apel miscätor, regele Romîniei a rugat pe cei prezenți să-l 
ajute în actul cel mare, care-l săvirşise ca bun român. 

Jon Brătianu a explicat fazele istoriei noastre diplomatice de la 1912, 
arătind cum am ajuns să căpătăm libertatea noastră de acțiune. 1913 a fost 
prefața unui război cu Austria. Contradictia de interese între Austro-Ungaria 
şi noi a luat o formă acută. Războiul actual a luat o înfăţişare antipatică, dato- 
rită împrejurărilor în care l-au declarat și-l duc Puterile Centrale. Abtiue- 
rea Italiei a anulat obligaţia juridică de a fi alături de aceste puteri. Am stat 
pind acuin neutri, pentru că la început victoria părea să atirne de partea ger- 
manilor. stäzi e sigur că şansele au trecut de partea celor ce au rezervele cele 
mai ma . Astăzi, toată latinitatea e în tabăra potrivnică Germaniei. Noi am 
ajuns lu garantarea tuturor intereselor noastre. Problema se pune astfel : sau 
renunțăm la orice am putea obţine prin victoria Antantei, sau intrăm în război. 
Poate oare România să rămină neutră într-un război în care se hotărăște soarta 
lumii, cu atit mai mult cu cît ea are un ideal de îndeplinit şi împrejurări ca 
cele de azi nu se vor mai întilni? Brătianu arată ce a obţinut de la Antantă. 
Chestiunea, Austriei este pusă şi majoritatea Europei consacră drepturile noastre 
istorice, deoarece le ia în seamă. El nu este sigur de victorie, dar chiar învinși 
noi vom asigura unitatea noastră naţională, după cum Italia, învinsă la Novara 
a realizat-o după citiva ani. Cauza românismului a tăcut un pas gigantic înainte, 
din moment ce patru mari puteri au recunoscut dreptul nostru la unitatea na- 
țională. Mihai Viteazul poate nici nu avea conștiința ideii mari ce reprezenta, 
si el a rămas totuși simbolul ei. Asa va fi si cu regele Ferdinand, oricare ar fi 
soarta războiului. Eu m-am angajat desăvirşit ; fac apel să nu scădem nimic 
din puterea no istra de acţiune, nici prin fapte, nici prin inertie. 

Marghiloman a făcut rezerve asupra oportunității intrării noastre in răz- 
boi, agitind spectrul primejdiei ruseşti. Ruşii au interesul să se intaleze la Con- 
stantinopol şi în Strimtori, iar drumul de uscat într-acolo trece prin România, 
Va fi moartea economică a ţării, cel mai mare păcat ce se va putea comite im- 
potriva viitorului ei. 

Regele a replicat lui Marghiloman, intrebind : „Oare, Constantinopolul 
ocupat împotriva voinţei noastre este preferabil Constantinopolul ocupat cu 
noi ?”. S-a mai lămurit că formula viitorului nu este stăpinirea rusească, ci 
libertatea Strimtorilor. Maiorescu crede că sint controverse asupra istuatiei 
militare pe fronturi si apoi ardelenii nu sînt unanimi pentru alipirea la România. 


* Au luat parte miniștrii Ion I. C. Brălianu, Em. Costinescu, Em. Porumbaru, Al. Constantines- 
cu, V.G. Morţun, Al. Radovici, I. G. Duca, C. Angelescu, Victor Antonescu, președintele Camerei 
M. Pherekvde, vicepreședintele Senatului C. F. Robescu, foştii prim-miniştri Teodor Rosetti, Petre 
P.Carp, Titu Maiorescu, şefii de partide N. Filipescu, Take Ionescu, Al. Marghiloman, foștii președinți 
de Cameră C. Olănescu şi C. Cantacuzino-Pascanu. A prezidat regele Ferdinand, avind la dreapta sa 
pe principele moştenitor Carol. 


262 


După aceasta, intră în consideraţii constituţionale asupra legalităţii intrării 
în război. 

Filipescu si Take Ionescu, care-și vedeau încoronată politica pe care o 
duceau de ani de zile, si-au exprimat deplin satisfacția, asigurind pe suveran 
si pe guvern de sprijinul lor necondiţionat. La fel şi Costinescu care crede că 
ue-am face de risul lumii dacă am sta cu braţele încrucişate, astăzi cînd toate 
popoarele lumii sînt in foc şi singe. 

O impresie dureroasă a făcut în Consiliu ieşirea violentă a lui Petre 
Carp ! Bătrinul om de stat, îndeajuns cunoscut pentru indärätnicia cu care-şi 
apăra, ideile sale, uneori originale şi adeseori în contrazicere cu părerile contem- 
porani!or săi, a dezaprobat cu energie pasul hotăritor făcut de guvern. Războiul 
acesta, a spus Carp, va stabili sau hegemonia germană sau pe cea rusească. 
El arată sacrificiile ce face pentru război: va închide ziarul său ,, Moldova”? 
care, în timpul neutralității, dusese o frenetică campanie filogermana, şi va 
trimite în război pe cei trei fii ai săi. Doreşte însă ca armata noastră să fie bătută, 
căci numai aşa România va scăpa de pieire. Cuvintele lui Carp au produs o vie 
uimire ; impresia generală era că bătrinul vorbise din necaz si răutate. Numai 
virsta lui înaintată îi putea scuza atitudinea şi cuvintele. La sfirşitul Consiliului, 
regele a reproșat cu blindete lui Carp cuvintele grave pe care le-a spus. Îndărătnic, 
Carp le păstrează. Enervat, Brătianu i-a replicat : „Atunci, ia-fi copiii inapoi 
şi dă-i în armata germană !”. 

Era evident că rostul Consiliului nu era decit să ia cunoştinţă de hotärirea 
luată de factorii principali ai conducerii ţării : regele şi primul ministru. De 
aceea, (lupă examinarea părerilor, Consiliul s-a terminat, la ora unu după- 
amiază, intr-o mare insufletire. Regele, mare prin nobilul său sacrificiu şi prin 
patriotismul său înălțător, a ridicat şedinţa cu strigätul : ,,Ca Dumnezeu 
inainte !”? 

După încheierea conferinţei, regele şi Brătianu cer concursul tuturor, 
ceea ce ar putea deveni efectiv prin formarea unui guvern naţional. Regele ar 
dori ca războiul si unitatea României să fie opera tuturor partidelor. Propunerea 
nu reuşeşte. Sint dificultăți de a uni laolaltă temperamente atit de opuse. 
Si in cele din urmă se convine că este în interesul Coroanei să păstreze rezerve, 
pentru orice eventualitäti. 


Declaraţia de război La ora 4 după-amiază, decretul pentru 
declararea stării de asediu se afișa pe 
străzile Capitalei. Pe inserate, goarnele 

jandarmilor pedeştri anunțau mobilizarea generală a armatei. 

La ora 9 seara, ministrul nostru la Viena se prezenta în palatul Ministe- 
rului de Externe din Ballplatz si, în lipsa ministrului Burian, depunea in mina 
funcţionarului de serviciu un document de o extremă importanţă. Era declaraţi 
de război pe care regatul României o făcea Imperiului Austro-Ungar ; ex cra 
iscălită de titularul Ministerului de Externe al României, Em. Porumbaru, 
care in tot timpul tratativelor lui Brătianu cu puterile străine stătuse în umbră. 
Declaraţia de război făcea intreg procesul legăturilor României cu Tripla 
Alianţă, enumera decepţiile şi vexatiunile iudurate, înregistra desființarea 
alianţei prin intrarea în război a Italiei impotriva Austro-Ungariei, care impli 
şi caducitatea obligaţiilor României, deplingea tratamentul barbar şi încercă 
de distrugere la care era supus neamul românesc din monarhie, în ciuda legă. 
twilor de prietenie si alianţă dintre cele două state. Desfăşurarea de doi ani a 
războiului a dovedit că „Austro-Ungaria, ostilă oricărei reforme interne, putinul 
a face mai bună viata popoarelor ce guvernează, s-a arătat, pe atit de gata să le 


203 


a 
.” 


sacrifice, pe cit de neputincioasă să le apere împotriva atacurilor din afară”, 
România se vede astfel nevoită să caute singură să-şi salveze interesele de rasă, 
intrind în luptă alături de aceia care pot să-i asigure înfăptuirea unităţii noastre 
nationale. Declaraţia se termina cu formula obişnuită : .,Pentru aceste motive, 
România se consideră, încă din acest moment, in stare de război cu Austro- 
Ungaria”. 

În acelaşi moment, cînd declaraţia de război era înminată la Viena, de-a 
lungul Munţilor Carpaţi, prin toate trecătorile si de prin toate plaiurile, soldaţii 
României, eliberaţi de lanţurile greoaie ale unei neutralitäti ce tinuse doi lungi 
ani, îşi luau avintul, repezindu-se spre Cimpia Ardealului ca să ducă fraţilor, 
în virful baionetelor, cuvintul scump al libertăţii. 

Romania începuse sfintul război pentru eliberarea fraţilor subjugati si 
pentru întregirea neamului. 

La 28 august, a doua zi după înminarea declaraţiei de război a României 
către Austro-Ungaria, guvernul de la Berlin replică printr-un act de solidaritate 
cu aliatul său, declarind război României si rechemind pe ministrul său de la 
Bucuresti. Situaţia, era astfel clarificată. Vom avea de dus războiul împotriva 
ambelor mari imperii centrale. 


Manifestele regale A doua zi, regele țării impärtäsea românilor 
hotărirea, cea mare și le trimitea cuvintul 
său de îndemn la datorie, de insufletire 
şi de nădejde. 


ROMÂNI! 


„Războiul, care de doi ani a strins tot mai mult hotarele noastre, a zdrun- 
cinat adinc vechiul asezämint al Europei și a invederat că, pentru viitor, numai 
pe temeiul national se poate asigura viata pașnică a popoarelor. Pentru neamul 
nostru, el a adus ziua așteptată de veacuri de conştiinţa naţională, ziua unirii 
lui. După vremi îndelungate de nenorociri și grele încercări, inaintasii nostri 
au reuşit să întemeieze Statul român prin Unirea Principatelor, prin Războiul 
Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renașterea națională. Astăzi, 
ne este dat nouă să intregim opera lor, inchegind pentru totdeauna ceea ce 
Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: Unirea românilor de pe cele 
două parti ale Carpaţilor. De noi atirnă astăzi să scăpăm de sub stäpinirea 
străină pe fraţii nostri de peste munţi si de pe plaiurile Bucovinei, unde Stefan 
cel Mare doarme somnul de veci. În noi, în virtuțile, în vitejia noastră, stă 
putinţa de a le da dreptul, ca într-o Românie întregită si liberă, de la Tisa 
pină la Mare, să propäseascä în pace, potrivit destinelor si aspiratiilor gintei 
noastre”, 


Ii > 
b) PREGĂTIREA MILITARĂ 


Schimbare de front Intrarea României în război punea țării 
pe lingă sarcina naturală a unei serioase 
pregătiri tehnice a armatei, şi o altă pro- 

blemă specială, deosebit de grea : aceea a schimbării totale de front, înțeleasă 

nu numai în ce priveşte orientarea politică din ultimele decenii, cu toate 

legăturile impuse de ea, dar în același timp schimbarea întregii pregătiri a 

apărării noastre naţionale și a acţiunii militare legate de ea. 


204 


De trei decenii, toate pregătirile României fuseseră îndreptate împotriva 
Rusiei, in cadrul colaborării cu Germania şi Austro-Ungaria. În vederea acestei 
colaborări, corpul nostru ofiterese era trimis să-și completeze educaţia mili- 
tară ic şcolile si regimentele germane şi austro-ungare. De acolo, ei au adus in 
țară, pe lingă doctrinele germane, şi adiniratia pentru puterea, germană şi con- 
vingerea că e singurul reazem pentru siguranţa şi propăşirea ţării. Elevi şi 
admiratori ai şcolii germane au condus școlile de ofiţeri din ţară şi au împlintat 
în sufletele tineretului militar român propriile lor idei. Convenții militare legau 
în modul cel mai strîns acţiunea armatei noastre cu aceea a Imperiilor Cen- 
trale. În noiembrie 1912 şeful Statului-Major austro-ungar, Conrad von Hotzen- 
dori, a venit, la Bucuresti şi a redactat, împreună cu şeful Statului-Major 
roman — care era generalul Averescu —, textul convenției militare austro- 
române, ce stabilea detaliile cooperării celor două armate, în cazul războiului 
cu Rusia. Lucrările noastre de apărare erau cunoscute si inspectate de militari 
germaai; planurile acestor lucrări se găseau în sertarele birourilor statel 
majore germane si austriece. Căile ferate şi şoselele erau construite în direc- 
tile necesare pentru a înlesni concentrările şi marsurile împotriva Rusiei; 
impotriva, ei erau îndreptate şi fortiticatiile de pe Siret. Instructia si metodel 
tactice, adoptate de armata. română, erau cele germane; german era si mate- 
rialul de război al armatei noastre. Acest material nu era nici complet, pu 
nicii nostri aliaţi luindu-si obligaţia ca, la momentul oportun, să ne furniz 
ceea ce ei credeau că ne e necesar, în măsura trebuintelor lor. Era cea mai bună 
garanție că ne vor menţine alături de ej! Capital german stăpinea tara: din 
birourile băncilor din Berlin se diriguia mecanismul regulator al vieţii noastre 
economice. Pe scurt, eram anexa Imperiilor Centrale. Şi deodată, toată, ace 
indelungată și sistematică pregătire sufletească și materială trebuie aruncată 
la coş! Treizeci de ani de politică, indreptată intr-o anumită direcţie, trebuiau 
stersi cu buretele şi frontul politicii române schimbat în direcţia opusă. lar 
acest salt trebuia executat sub presiunea evenimentelor care, miine-poimiine 
poate, ne vor obliga să päsim la fapte. 

Iată marea problemă de prefacere, pe care guvernanţii României trebuiau 
8-0 opereze sub presiunea bubuitului tunului, ce se auzea din ce în ce mai 
aproape. 


2 


Soldatul roman Pentru împlinirea năzuinţelor sale, Roma- 
nia avea nevoie să se sprijine nu nuniai pe 
temeiuri de dreptate, dar mai ales pe pute- 

rea sa militară. În încăierarea uriaşă ce se încinsese între cele două mari 

partide, intervenția României apăsa prin ajutorul militar pe care-l arunca 
la momentul potrivit într-unul din cele două talere ale cumpenei. Dreptu- 
rile istorice ale unui popor nuau alt pret, în raporturile internaţionale, decit 
acela al puterii cu care acel popor si le poate impune. Dreptatea. în sine 
rimine un sentiment platonic; înfăptuirea ei atiină de energia ce se desfä- 
soarä în sprijinirea ei. Concuisul aliaților nostri ea determinati si măsura 

de mărimea si însemnătatea ajutorului pe care îl putea aduce România la 
triumful cauzei comune. Constient de acest lucru, guvernul remân se ocupi 
cu cea mai mare încordare, în timpul neutralității, de organizarea puterii 
noastre militare. Armata română s-a bucurat totdeauna de o frumoasă faimă. 

Solaatul român, în imensa lui majoritate ţăran, are toate calităţile tira- 

nulvi. Rezistent la marsuri, oboseli şi lipsuri de tot felul, ascultător, îndură- 

tor gi disciplinat, refractar la îndemnuri de răzvrătire, el nu e capabil — poate 

— de elanurile zgomotoase ale meridionalului, dar nici de deprimările repezi 


805 ” 


bi 


care aduc catastrofele. Blind, resemnat adeseori pind la fatalism, el este stă- 
pinit de un extraordinar simţ al datoriei. Patriotismul său nu e sovinismul 
sălbatic și exclusivist al ungurului sau al bulgarului : else confundă cu dragos- 
tea nemärginitä de pămîntul pe care generaţii de străbuni l-au stropit şi ferti- 
lizat cu sudoarea şi cu singele lor. Criticii militari străini au prețuit intot- 
deauna frumoasele însuşiri ale soldatului român. Legendara vitejie a oștilor 
voievozilor români, nu s-a dezmintit nici în timpurile noastre. Dorobantii dom- 
nitorului Carol arătaseră la Plevna, Smirdan si Rahova aceeaşi hotärire şi același 
dispreţ de moarte, pe care strămoșii lor le arătaseră pe cimpurile de glorie ale 
lui Mircea, Stefan si Mihai. Campania din Bulgaria, din 1913, nu pusese din 
nou la incercare, este adevărat, vitejia soldatului nostru, in lupte propriu-zise, 
Botezul focului ii lipsise de astă dată. Dar avintul cu care se repeziserä la 
mobilizare flăcăii României şi enorma rezistenţă la marșuri, dovedeau că nimic 
din vechea, vigoare sutleteasci si fizică nu dispăruse. Räzboiul cel mare, la 
care eram chemaţi acum să luăm parte, era o incercare de o seriozitate care lăsa 
în urmă pe oricare alta. Calitățile individuale ale soldatului nu erau de ajuns. 
Pentru a înfrunta pe puternicii duşmani cu care trebuia să dain piept, trebuia 
ca admirabilul nostru material omenesc să fie adunat şi încadrat într-o armată 
organizată, echipată, utilată, instruită şi condusă după cele mai moderne prin- 
cipii şi cuceriri ale ştiinţei militare. 


Lipsurile armatei Evenimentele politice şi militare din ulti- 
noastre mul timp arătaseră că armata noastri 
avea lipsuri care-i micsorau puterea de 

luptă. Nu era un secret pentru nimeni că, în 1901, în timpul conflictului cu 


pe care o luase la început ministrul de Externe Marghiloman, a trebuit să dăm 
înapoi, pentru că nu eram pregătiţi ca să putem, cu arma în mină, să obținem 
satisfacția pe care aveam dreptul să o cerem de la turbulentul vecin de la sud. 
Nici in urmă nu am putut să ţinem armata pregătită pentru război, în orice 
moment. Consideraţii de ordin politic — legătura noastră cu puterile Triplei 
Alianțe — o făceau să pară inutilă, consideraţii de ordin financiar o fäceau să 
pară imposibilă. Ca tara nouă şi săracă, îngreunată de crize periodice, aveam 
atitea, de organizat, incit socoteam că este mai cuminte să ne ţinem banii pentru 
alte trebuinte, care ni se păreau mai urgente. De aceea, Războiul balcanic şi 
intervenţia noastră in Bulgaria ne-au surprins cu o armată care se resimțea 
de numeroase lipsuri. Astfel, era lipsă foarte mare de cadre, lipsă de echipa 
ment, lipsa serviciilor dinapoia armatei, o organizaţie sanitară foarte defec- 
tuoasă, lipsă de material sanitar şi de muniții etc. Multe unităţi au parti- 
cipat la campania din Bulgaria „cu armele legate cu sfori, cu cartuşele in traisti, 
la un loc cu piinea''1!€. Armata, după ce a trecut Dunărea, a suferit de foame 
zile de-a, rindul, iar holera à produs ravagii spăimintătoare; epidemia a fost 
adusă şi în ţară de trupele demobilizate. Campania din Bulgaria a fost astfel, 
pentru armata noastră, o probă serioasă, de care trebuia să se țină seama. 

Grija alcătuirii armatei celei noi, cu care România trebuia să se prezinte 
în Războiul cel mare, cădea în sarcina ministrului de Război al cabinetului 
Brătianu, care era însuşi preşedintele Coasiliului, şi a colaboratorului său de 
căpetenie, generalul D. Iliescu. În cei aproape trei ani, care au precedat intrarea 
noastră în război, s-a depus o muncă uriaşă şi s-au cheltuit sume mari de bani 
pentru opera de mărire, instruire şi inzestrare à armatei 116117, Această operă, 
s-a indeplinit după un plan sistematic, care a fost urmărit in patru direcţii: 
sporirea efectivelor armatei de operaţie şi a serviciilor ei; completarea, trans- 


2706 


formarea, şi repararea armamentului, munitiilor și a materialului de război ; 
completarea echipamentului si a subzisientelor; serviciul sanitar. 


Sporirea ostirii Înainte de război aveam o armată nică, 
mai mică chiar decit aceea a vecinilor 
nostri bulgari, a căror populaţie e infe- 

rioară României. În 1910 infanteria armatei române avea numai 153 batalioane 

de linia intiia (active si rezerve), pe cind bulgarii aveau 216, adică cu 63 mai 
multe ca noi; artileria noastră de campanie dispunea de 500 de tunuri, iar 

a bulgarilor de 846 tunuri, cu 346 mai mult ca noi; numai în cavalerie eram 

superiori cu cele 83 escadroane ale noastre, faţă de cele 48 ale lor 1417, În 

timpul campaniei din 1913, efectivele armatei noastre s-au ridicat la 234 

batalioane de infanterie, 692 tunuri și 93 escadroane de cavalerie ; totalitatea 

oamenilor mobilizați, luptători, servicii, părți sedentare s-a ridicat la cifra 
de 466 983 de oameni. 

Războiul mondial s-a caracterizat de la început printr-o enormă consu- 
matie de oameni. De aceea, popoarele intrate în război au fost nevoite să facă, 
apel la toată populația în stare de a purta armele, sau de a aduce un ser- 
viciu oarecare cauzei nationale, fie în armata luptătoare, fie în numeroasele si 
variatele servicii auxiliare. Marile ţări apusene au mobilizat pentru război 
aproape a şasea parte a populaţiei lor, sau 15%. Pregätindu-ne a intra în lupta 
pe Viață şi moarte, trebuiau si noi să sporim oștirea, chemind intr-insa tot ce 
putea tara să dea. Trecind pe picior de război, în noaptea de 27—28 august 
1916, armata noastră a mobilizat 833 758 oameni de trupă, comandati Ce 
aproape 18 000 de ofiţeri. Din aceștia, armata de operaţii propriu-zisă, afară 
de părţile sedentare, etapele, gărzile de teritoriu, stabilimentele militare etc., 
era alcătuită din 378 batalioane de infanterie, 299 baterii de artilerie și 104 
escadroane de cavalerie ; 281 2410 de cai deserveau armata mobilizată. La cifrele 
de mai sus trebuie să se mai adauge o rezervă generală de oameni instruiți sau 
neinstruiţi, necesari pentru a umple golurile produse în efectivul combatantilor. 
Comisiile de recrutare, care lucraseră în cursul anului 1915 şi în primăvara lui 
1916, procedaserä la revizuirea si înscrierea tuturor scutitilor, găsiți apți, a 
dispensatilor, omisilor etc. Aceştia, împreună cu contingentul 1917 si cu toţi 
tinerii de la 18 la 20 de ani, înscriși în tabelele armatei, formau o rezervă 
de 416 000 de oameni. Cifra oamenilor chemaţi sub drapel şi a acelora aflați 
la dispoziția armatei, era de 1 083 000 de oaineni reprezentind, cu chipul acesta, 
aproximativ 15% din populaţia ţării, adică totalitatea populaţiei bărbătești 
a țării în vîrstă de 18—45 de ani. Toate aceste forte s-au grupat la mobilizare 
in 23 de divizii de infanterie si două divizii de cavalerie. Diviziile nu erau de 
valoare egală *. Diviziile 1—10 erau divizii vechi, bine încadrate, în majori- 
tate cu ofiţeri activi; ele erau alcătuite din cite trei brigăzi a cite două regi- 
mente de infanterie, la care se adăuga un regiment de vinători, o brigadă 
două regimente de artilerie cu tragere repede şi celelalte trupe şi servicii core 
punzătoare. Diviziile 11—15 erau unităţile noi, create în anii 1914—1916 prin 
transformarea, vechilor conandamente teritoriale. Ele erau alcătuite din 
două brigăzi de infanterie, formate numai din rezervişti, avind artilerie m 
slabă — cîte un regiment pentru fiecare divizie — si serviciile mai red ] 
preziua mobilizärii si după mobilizare s-au mai creat încă opt divizii: 16 
formate din regimente luate de la diviziile vechi, din cel de-al patrulea bat 
lion al regimentelor de infanterie si din alte formaţiuni noi. Încadrarea acestor 


* O divizie de infanterie avea aproximativ 20—25 000 de oameni, una de cavalerie 3 000. 


207 


din urmă divizii era foarte slabă : ofiţerii de rezervă predominau ; artileria lor 
era forinată din vechile tunuri de 87 sau 75 cu tragere înceată; serviciile lor 
eruu foarte reduse. Diviziile se mai deosebeau si prin armamentul lor în mitra- 
liere : diviziile 1—10 aveau cite o secţie de mitraliere de batalion, deci şase pe 
regiment; diviziile 11—15 cite o secţie (două mitraliere) pe regiment; dintre 
diviziile 16—23, unele n-aveau deloc. 

In rezumat, se putea spune că diviziile 1—10 erau divizii bune, cele de 
la 10—15 erau divizii mijlocii, iar diviziile 16—23 erau slabe. Se va vedea 
însă in timpul războiului cît de nesigure sînt clasificările bazate numai pe date 
materiale. Valoarea unei trupe depinde în primul rind de insuşirile sufletesti 
şi militare ale comandanților ei. 

Cavaleria se compunea la mobilizare din 22 de regimente. Din acestea 
s-au format: două divizii independente, constituite din cite şase regimente 
de roșiori, avind şi artilerie călăreaţă ă, baterii de 75 im si cicliști. Regimentele 
de cälärasi, mai slabe ca valoare combativä, au fost reunite două, cite două, 
constituind cinei brigăzi, ataşate cite una pe lingă fiecare corp de armată 

Cadrele ofiferesti au fost simţitor crescute. De la 8 500 ae of 
care dispunea armata noasträ in Campania din Bulgaria din 1913, ne 
ridicat la un număr de aproape 20 000 la mobilizarea din 1916. Pentru a ajunge 
la acest rezultat, s-a sporit numärul elevilor din scolile militare pind la maxi- 
mui de capacitate şi s-au creat cinci şcoli suplimentare pentru ofiţerii de rezervă, 
în care au fost instruite o mulţime de elemente, avind o cultură şi îndeletniciri 
suficiente pentru a primi în cinci, şase luni instructia necesară ofițerului. S-a 
adinis in special înaintarea învăţătorilor în corpul ofiţerilor de rezervă, ca 
fiind cei mai apți de a fi in război conducătorii sătenilor ; pentru cle vii normalişti 
din şcoli, s-au înfiinţat şcoli de ofiţeri în rezervă pe lingă regimentele respec- 
tive. Principiul călăuzitor a fost ca mai toţi conducătorii obstest i în viata cetă- 
feneasca să fie instruiți şi transformati in conducători şi pe cîmpul de luptă. 
Rezultatul a fost o proporţie foarte iuare de ofiţeri de rezervă în armată : apro- 
ximativ doi ofiţeri de rezervă la unul activ. Pentru instruirea lor, atit ofiţerii cit 
și soldaţii au fost chemaţi de mai multe ori in concentrări in serii. 


Armament, muniții {Cu mult mai grea se prezintă chestiunea 
şi aprovizionări înzestrării armatei cu materialele nece- 
sare. Tara agricoli, Romania era lipsită 
atit de utilajul industrial necesar fabricării armelor, munițiilor şi tuturor mate- 
rialelor de-război, cit şi de personalul tehnic competent. Alianţa noastră cu 
Puterile Centrale făcea ca tot materialul de război să se aducă din Austria 
şi din Germania. Din interesul pe care-l aveau aceste ţări ca să ne ţină sub 
dependența și supravegherea lor, ele au oprit dezvoltarea stabilimentelor noastre 
militare, arsenale, pirotehnie, pulberărie, încît acestea erau organizate numai 
pentru reparaţii şi micile fabricaţii suficiente exerciţiilor de tragere, iar nu 
pentru/ fabricarea armamentului şi a munițiilor pentru stocul de război. 

La izbucnirea războiului mondial, Rumania se găsi deodată într-o situaţie 
foarte gravă. Comenzile făcute în 1914 în ţările luptătoare au fost reţinute pentru 
trebuintele proprii ale acestor täri. Tärile neutrale, la care ne-am adresat 
pentru comenzi noi. erau şi ele aglomerate de comenzi din partea statelor 
luptătoare, aşa incit nu primeau pe ale noastre decit pentru scadente foarte 
depărtate. Nu raminea altceva decit să se mobilizeze întreaga industrie din 
ţară, pentru a se obţine tot ce putea ea să dea. Tinăra noastră industrie à 
adus, cu chipul acesta, servicii incalculabile pregătirii noastre de război. Dar 
şi aci, în afară de lipsurile de personal tehnic şi utilaj industrial semnalate 


208 


mai sus, ne-am lovit; si de lipsa materiilor prime, pentru care eram ogligati 
iarăşi să ne adresăm străinătăţii. 

Pe lingă dificultăţile ce proveneau din interzicerea exportului din ţările 
beligerante, preocupate de satisfacerea propriilor lor nevoi, se mai adăugau şi 
cele politice, aceste ţări legind liberarea furniturilor de anumite angajamente 
politice, pe care guvernul român nu putea să le ia la acea epocă. Cu toate 
aceste multe și mari dificultăți, s-au cumpărat şi s-au încheiat contracte pentru 
o cantitate enormă de material de război şi de materii prime, prin intermediul 
Comisiunii centrale din Paris, prezidată de colonelul Rudeanu, care-şi avea 
delegaţi în America, Anglia, Italia şi Elveţia; s-au pus la contribuţie. şi ţări 
neutrale cu care n-avusesem pink atunci nici un fel de contact comerc ial, ca 
Spania, Suedia, Danemarca etc. 

Nu era însă de ajuns a contracta sau achizitiona material ; el trebuia 
adus in țară. Pe unde? Problema transportului era încă și mai grea decit a 
a găsirii materialului, căci singurele căi la care ne puteam stii € 
străbăteau ţările cu a căror viitoare colaborare puteam conta, ia 
erau insuficiente sau cu foarte inari ocoluri. In 1915 am încheiat 
eu sirbii si ruşii, pentru a face transporturi prin Salonic şi cale: 
Dunăre, mulțumită unor înlesniri importante ce făcusem Serbiei, în speci 
furnituri de încălţăminte. Dar debitul acestei căi ferate era foarte mic; apoi 
ruşii, care intrebuintau şi ei aceeaşi cale, n-au respec tat conve ntia si ne luau 
din vagoanele ce ni se acordase. Ni se fägäduia cite şapte trenuri pe săptămină, ; a 
nu ne-au venit nici şapte pe lună. De aceea, ofensiva împotriva Serbiei ne-a 
surprins neaprovizionati si ne-a condamnat la inactiune. 

Ocuparea Serbiei de armatele dusmane germano-bulgare ne-a tăiat gi 
pe această unică cale de aprovizionare. A trebuit să se organizeze alte linii 
de aprovizionare : una prin Arhanghelsk şi alta prin Vladivostok, linii extra- 
ordinar de lungi si de complicate în care, pe linsă dificultăţile naturale, se 
adäuga reaua voinţă a oficialitätii ruseşti, precum şi dezordinea si necinstea 
organelor lor subalterne. Rusia nu a autorizat transporturile. Ea nu ne-a dat 
decit invoirea de a debarca materiale în aceste două porturi şi de a le depozita 
acolo urmind ca, atunci cînd tratativele diplomatice şi militare vor ajunge 
la alianţă formală, ele să poată fi transportate in ţară 

Numai primele transporturi, efectuate după incheierea convenției cu 
Rusia şi in prima lună a războiului, s-au făcut in condițiuni bune ; cele ce 
al urmat au sosit cu întirzieri'din ce în ce mai mari, au fost scufundate în adinouri- 
[o oceanului de submarinele dugmane, ori s-au rătăcit pe căile ferate ruse, Multe 
din lucrurile sosite erau stricate si făcute de neintrebuintat. Cu toate aceste 
greutăţi, mulţumită storțărilor tăcute de administraţia militară, armata a intrat 
in război bine inzestrată in ce priveşte echipamentul, munifiile, subzistenta si 
serviciul sanitar. În ceea ce priveşte armamentul, armata avea ceea ce era 
indispensabil pentru a se face faţă celor dintii Lupte; completarea, trebuia 
să se facă chiar in decursul războiului. Numeroase comisiuni tehnice, intoc- 
mite mai ales din oameni competenţi, civili, au ajutat Ministerul de Război 
în opera sa. În această privinţă, este vrednicä de menţionat în special organi- 
zarea, serviciului sanitar. Campania din Bulgaria din 1913 dovedise că această 
organizaţie era ca şi inexistentă; dezastrul epidemiei de holeră a fost efec- 
tul. De aceea, guvernul, voind să dea o atenţie cu al deosebită, : a 
a delegat din sinul său pe miniştrii Al. Constantinescu și dr. C. Angelesc 
amindoi reputați ca organizatori capabili. fnconjurati de un personal pri ionut 


şi inimos, ei au reușit a intocmi o operă-inodel creind, din aproape nimic, un 


209 


serviciu complet şi bogat înzestrat. Serviciul era constituit din două parti : 
o zonă de operaţii si o zonă internă. În organizarea zonei de operaţii, dr. Ange- 
lescu şi-a arătat toată capacitatea sa de organizare. S-au creat : ateliere de pan- 
samente și de comprimate, in care lucrau sute de lucrătoare. Trăsuri de ambu- 
lanţe şi de farmacie, furgoane, care veterinare, cärucioare port-tărgi, etuve, 
sterilizatoare etc. au ieşit din fabricile si atelierele Gin tari. Trenuii sanitare 
întregi, prevăzute cu tot materialul si cu bai, au fost puse la dispoziția mari- 
lor unităţi. De la pansamentul individual al soldatului, pină la marile depozite 
regionale şi centrale, totul a fost meticulos si sistematic organizat si completat, 
Cind, în vara anului 1916, personalul medical nicbilizabil a fost chemat și pus 
in cunoştinţă de cele făcute, toţi au avut impresia luciului desävirsit *, 

In zona interioară „Comitetul central sanitar” a organizat 404 spitale 
cu 57 766 paturi, pentru spitalizarea răniților si bolnavilor produşi ai 1äzboiu- 
lui, prevăzute cu tot personalul şi materialul necesar. La nevoie, pumirul 
paturilor se putea urca cu încă 17 120. 


Artileria Antileria, a cărei importanţă este hotări- 
toare în 14zboiul modein a fost, negresit 
obiectul celei mai atente solicitudini. Sa 

putut intra în război cu un număr de 277 de baterii (0 baterie = patiu tunuri) 
de artilerie grea și uşoară, grupate precum urmeazä : un regiment de artilerie 
cäläreatä, 25 de regimente de aitilerie ușoară (75 mm),cinci regimente de 
obuziere ușoare (105 min); un regiment de artilerie de munte de 63 mm 
şi un divizion de 75 mm; patru regimente de artilerie grea. Regimentele 
erau alcătuite in general din cite sase baterii si una de depozit. Se adaugă 
două regimente (26 si 27) cu vechile tunuri de 87 mm. Tunurile mici de 
53 mm şi 57 mm, din forturile Bucureştilor si de pe linia Siretului, au fost 
transformate în tunuri mobile, in arsenalele noastre fäcindu-li-se afete si roti 
si au fost distribuite brigäzilor de infanterie. S-au construit 56 de astfel de 
baterii de însoţire a şase piese bateria ; alte citeva baterii au fost distribuite 
ca tunuri de poziţie la capetele de pod Turtucaia şi Cernavodă, precum si 
cetăţii Bucuresti. 

S-au întimpinat greutăți enorme pentru organizarea unei artilerii puter- 
nice. Materialul aflător în ţară era insuficient, iar din străinătate, cu toate sfor- 
țările depuse, din cauza dificultăţilor de ordin politic si de transport, s-a 
obţinut prea putin lucru. Războiul european demonstrase rolul covirsitor al 
artileriei mele, de care noi eram aproape complet lipsiţi. Franţa, singura ţară 
capabilă de a ne furniza tunuri, fusese ea însăşi suprinsă de război cu pregă- 
tirea de artilerie neterminată. Dacă artileria de cimp poseda excelentul tun de 
75 mm, în schimb artileria. grea era mult inferioară aceleia a germanilor: 104 
tunuri grele franceze față de 848 germane. Executarea programului de inti 
rire şi perfecţionare a urtileriei proprii, înzestrarea rușilor, grav atinşi prin 
infringerea din 1915, si a sirbilor refugiaţi la Corfu, cu material de artilerie, 


* Atit de bogată a fost aprovizionarea, încit în cursul toamnei anului 1916 s-au putut evacua 
la laşi, din spirit de prevedere, 600 de vagoane de material sanitar din care, apoi,150 de vagoane au 
fost transportate la Odessa, unde au fost distruse de un incendiu. Din cantitatea rămasă la Iaşi s-a făcut 
faţă tuturor nevoilor armatei, pind la trecerea ei pe picior de pace, precum şi la ingrijirea populaţiei 
civile în timpul marilor epidemii, răminind încă si o parte din material ca stocuri de mobilizare. Din 
cauza neprevederilor urganelor subalterne, trenurile sanitare de corpuri de armată s-au defectat 
şi nu au putut fi utilizate. Comisiunea de anchetă a pregătirii de război, instituită în 1923, a putut în- 
scrie In raportul său relativ la pregătirea sanitară aprecierea : „Activitatea aceasta e demnă de toată 
lauda”. 


210 


au acaparat intreaga industrie franceză şi nu i-au permis să aprovizioneze şi 
pe români. 

Imposibilitatea de a dobindi din străinătate un material modern ne-a 
obligat să intrebuintäm numai materialul aflător in ţară. Forturile din jurul 
Bucureştilor şi de pe linia Siretului conţineau un mare număr de tunuri erele, 
de diferite modele si calibre. Războiul modern arătase că cetăţile de tip vechi, 
ca ale noastre, nu mai au nici o valoare fata de acţiunea distrugătoare a arma- 
mentului modern. De aceea, s-a decis Ceclasarea forturilor, scoaterea tunurilor 
şi intrebuintarea lor ca artilerie grea mobilă. Afetele şi aparatele de ochire, la 
materialul scos din cetăţi, s-au construit în arsenalele noastre si in industria 
privată, mobilizată pentru scopuri de război. Astfel s-au obţinut cele patru regi- 
mente de artilerie grea, cu un număr variabil de baterii şi de o varietate mare 
de tipuri: tunuri lungi de 105 mm Krupp, tunuri lungi de 150 mm. obuziere 
gi mortiere de 210 mtn §.a., în total 129 guri de foc. S-a mai întrebuințat 
gi material de artilerie grea de poziţie, bateriile de tunuri lungi şi de obuziere, 
debarcate de pe crucişătorul ,,Elisabeta’’, de pe monitoare şi de la o baterie 
de coastă de la Galaţi. 

Ca material nou erau numai două baterii de obuziere cu tragere repede 
Schneider-Creuzot de 150 ; alte trei, aflate încă în Franţa la izbucnirea războiu- 
lui, au fost reţinute acolo pentru trebuintele armatei franceze. Abia in octom- 
brio 1916 au inceput să sosească tunuri gi obuziere de 120 mm cumpărate în 
Franţa. Toate comenzile făcute au sosit cu mari întirzieri. Numeroase trans- 
porturi au fost reţinute sau rătăcite prin Rusia, asa că n-au putut servi decit 
in partea a doua u campaniei, împrună cu vechiul nostru material de artilerie 
grea. 

Foarte redusă şi cu totul insuficientă a rămas artileria noastră de munte. 
Ea fusese multă vreme considerată ca inutilă, din cauza relaţiilor noastre ofi- 
ciale de prietenie si alianţă cu Austro-Ungaria. Încercările noastre de a inzes- 
tra armata, cu artilerie de munte se loviseră totdeauna de rezistența şi pro- 
testările statului vecin si aliat, singurul de care ne despărţea o graniță muntoasă. 

Artileria antiaeriană era de asemene slibi; miterialul pe care l-am 
intrebuintat erau tunuri vechi, transformate pontru circumstantä de tehni- 
cienii nostri. 

Cu chipul acesta, utlizind aproape numii materialul aflator în ţară, 
transformat şi alaptat noilor nevoi. cu propriile noastre mijloace, artileria 
noastră a intrat in război cu un număr de 1 400 de tunuri. 

La forțele de uscat trebuie să adiugim forţele de apă, din care însă 
numai escadra de Dunăre avea să joace, prin compunerea ei, un rol important. 
Ea era constituită din patru monitoare cuirasate şi opt vedete, vrecum şi din 
mai multe canoniere, de importanţă secundară. 


Valoarea combativă Rezultatul a doi ani si mai bine de muncă 
a armatei române transformaseră armata română într-un pu- 

ternic instrument de luptă. Era însă ace 
instrument perfect alyptat condiţiilor noi, create de marele război ? Experienta 
avea să arate valoarea combativă a noii noastre armate. 

Două lucruri puteau să reiasă in evidenţă cu inlesnire pentruun obser- 
vator atent şi competent. fntiiul era inferioritatea tehnică, cu care ne prezen- 
tam în luptă, rezultat al împrejurărilor neprielnice în care ne pregătisem de 
război. Oricit de importantă fusese contribuţia tinerei noastre industrii, ea nu 
putuse să facă faţă tuturor trebuintelor unui război in care mijloacele tehnice 
aveau rolul preponderent. În special, intram cu foarte puţină artilerie grea, 


234 


— Se, 


mitraliere şi aeroplane. În al doilea rind, pregătirea de război se făcuse fără 
participarea directă a maeştrilor care invätaserä arta novă a războiului. in mij- 
locul focului. Izolarea noastră, impusă de neutralitatea strictă pe care eram 
obligaţi s-o păstrăm, ne împiedicase să facem apel la oamenii care creaseră, 
experimentaseră şi aplicaseră metodele noi. Intram în război cu conștiința 
insuficientei noastre pregătiri, dar cu nădejdea că puternicii nostri aliaţi vor 
sti, în interesul cauzei comune, să împlinească lipsurile de tot soiul, chiar în 
timpul desfășurării războiului [143). 

În timpul neutralității, guvernul român a trebuit să decline oferta guver- 
nului francez de a ne trimite o misiune militară franceză, condusă de un general 
experimentat — generalul Mondésir — spre a ne ajuta cu sfaturile sale compe- 
tente la reorganizarea armatei. Acest lucru nu s-a putut realiza decit în luna 
septembrie 1916. Dorinţa guvernului român era ca „un ofițer general cali- 
ficat să fie detaşat pe lingă Comandamentul de Căpetenie spre a-şi spune la 
fata locului punctul de vedere si eventual ar colabora la direcția operatiilo 
Franța ne-a trimis pe generalul Berthelot, unul din cei mai capabili 
francezi, fost șef de Stat-Major al generalului Joffre în timpul bătă 
Marna si apoi comandant al Corpului 32 armată. I s-a ataşat la înce 
număr de 12 ofiţeri superiori, care să fie repartizaţi pe lingă mari ur 
armatei române, ca agenţi de legătură si de informații, iar mai tirziu si « 
de execuţie. Astfel alcătuită, misiunea, tranceză era chemată să aducă, in 
organizarea serviciilor armatei, cit si in instructia soldatului, acel spirit francez, 
pătruns de metodă si claritate si instruit de experienţa unui lung război. Gene- 
ralul Berthelot nu s-a putut prezenta la Marele Cartier român decit la 3/16 
octombrie. Ochiul ager al incercatului conducător a prins imediat defectele de 
organizare ale serviciilor noastre. ,, Vous êtes admirablement desorganisés !” 
a exclamat generalul la primul contact cu serviciile de reimprospätare à muni- 
ţiilor armatei române. 

Concursul preţios, dat de misiunea franceză, ne-a făcut numai să regre- 
tăm că ea nu ne-a putut sosi decit prea tirziu, cind operaţiile erau angajate 
si compromise si să ne dăm seama cit ne-ar fi fost de utilă şi cite lucruri s-ar fi 
schimbat dacă ne-am fi putut folosi de sfaturile si învăţăturile ei în timpul 
pregătirii noastre de război. 


tiilor”, 


Valoarea alianţei Vechea alianţă militară cu Germania pu- 
militare cu Rusia nea tara noasträ sub protectia celei mai 

puternice ţări militare. Abundenta mate- 
rialului de război de care dispunea această ţară, cu un potential industrial 
foarte ridicat si cu putinte de transport repezi si bine organizate, ne dădeau 
garanţia aprovizionării cu material de război, într-o campanie în care materia- 
lul juca un rol hotăritor. Schimbind alianţa germară prin aceca a Antantei, 
se schimbau şi condiţiile de colaborare militară si tehnică. Lucrul cel mai 
îngrijorător era că Rusia, din cauza proximitätii ei geogratice, devenea, princi- 
palul nostru aliat, sprijinul nostru direct. Era oare Rusia, nu numai o putere 
militară capabilă să tind piept formidabilei Germanii, dar si să alcätuiasc 
ub Sprijin pentru aliata sa Romania? O trecere în revistă. a elementelor acestei 
probleme, făcută de una din cele mai reprezentative şi bine informate persona- 
htäti militare ruseşti, generalul Iuri Danilov *, ne poate punc în stare inte- 
legem această situaţie. 


* Generalul luri Danilov a fost sef al Marelui Stat-Major rus. 


212 


fu primul rind, Imperiul Rus suferea de lipsa de coeziune sufletească 
internă si de acea atinosteră populară care susţin marile războaie. Evenimentele 
din 1905—1907 [144], consecutive Războiului Ruso-Japonez, dovediseră sensibili- 
tatea maladivă a organismului politic si social rusesc. Opoziția sistematică a 
Dumei, agitatiile claselor muncitoare, adine inriurite de tendinţe revoluţionare, 
inerția, marilor nase ţărăneşti, lipsa de solidaritate à importantelor populaţii 
de alte rase şi religii, toate la un loc alcătuiau v temelie șubredă pentru o 
mare acțiune externă, care cerea sfortäri de energie, de stoicisin şi de jertfe. 
Guvernul rus era izolat în intrepriuderea gravă si riscantă pe care o luase. 
Anunțind declararea războiului prin manifestul imperial ţarul, conştient de 
această slăbiciune, cerea popoarelor sale: „În ceasul supremei incercäri, dez- 
binările interioare să fie uitate. Unirea dintre tar si poporul său să devină mai 
strinsd !? Această stare de lucruri se răstringea asupra armatei. Poporul rus 
nu era sutleteste pregătit pentru război. Marile mase ţărăneşti nu înțelegeau 
nici trebuinta războiului, nici de ce trebuiau să lupte. Țăranul mergea sub 
drapel, pasiv şi răbdător, din obisnuinta de à executa o „corvoadă” impusă de 
autorităţi ; el isi purta crucea pind in momentul marilor suferinţe. Starea de 
spirit populară era foarte instabilă si impresionabilă. Sentimentul datoriei nu 
era mai sănătos dezvoltat la intelectuuli; probă, marele număr al aimbusca- 
ților şi al cererilor de dispense. Ce era mai rău, această stare de lucruri nu era 
nici reprimată de autorităţi, nici dezaprobată de societate, ci privită cu indul- 
gență criminals. 

Situaţia economică nu era mai strălucită, cu toate marile bogății ale imen- 
sului imperiu. Războiul pretindea enorme comenzi de material în străinătate ; 
rezervele de aur dispăreau ; erau necesare mari operaţii de credit in străinătate 
care intluenţau defavorabil cursul monedei nationale. Cu toate bogăţiile mine- 
male ale Rusiei, industria de război era tributară sträinätätii pentru metalele 
trebuincioase materialului de război si avea un randament mult inferior necesi- 
tăților armatei [145]. De aci, crizele cure s-au ivit în timpul operaţiilor mili- 
tare, unele din cle amenintind a deveni catastrotale pentru decursul acestor 
operaţii. In special era alarmautà chestiunea munițiilor de război, atit in ce 
privește rezervele stabilite din timp de pace, prevăzute la o citră pe care 
războiul mondial à intrecut-o cu mult, dar mai ales în ce priveşte organi- 
zatea unei producţii abundente, care să asigure reimprospătareu lor continuă 
in timpul războiului. E drept că marele consum de muniții a pus şi celelalte 
țări mari in poziţii dificile ; dar Germania, Franța şi Anglia s-au putut adapta 
repede nevoilor noi, pe cind Rusia, neglijind din timp de pace problema mobi- 
lizării producţiei natiouaie, s-a văzut pusă in situaţiile cele mai grele. 

Cel inal mare neajuus era insuficienţa inijloacelor de transport. Faţă 
de imensitatea teritoriului rusesc, reţeaua teroviară şi a drumurilor era extrem 
de săracă, ceva ce mriurea foarte nefavorabil mobilitatea şi putintele de manevră 
ale trupelor, De o deosebită, gravitate era greutatea comunicaţiilor cu aliaţii 
din occidentul Europei. indispensabil pentru completarea şi reimprospătarea 
materialului de război. După trecerea Bulgariei şi a Turciei în lagărul Puteri- 
lor Centrale si ocuparea Serbiei, drumul prin Romănia era închis, aşa că sin- 
gura legătură cu Occidentul rămăsese numai pe la nord, prin Oceanul Inghe- 
fat, drum greu și primejduit de prezența submarinelor germane. De aceea, 
aprovizionarea cu materialul deficient — puşti, mitraliere, cartuşe, tunuri 
mele, obuze și celelalte instrumente de război, era foarte stinjenit; printre 
crizele cele mai grave, fusese aceea după ofensiva Mackensen, în toamna lui 
1915, care amenintase cu un dezastru. Aşa fiind, armata rusă reprezenta, și din 
test punct de vedere, pentru aliata romans, un sprijin foarte precar. 


213 


Organizarea şi instructia armatei se resimteau de urmările funeste ale 
Războiului Ruso-Japonez. Deși numai o treime a armatei de uscat luase parte 
la acest război, el provocase o dezordine totală a armatei si scăzuse în pro- 
porţii alarmante rezervele de material care permiteau trecerea pe picior de 
război. ,,Ofiteri, soldaţi din contingente noi, specialişti de toate ramurile, mate- 
rialul cel mai perfecţionat, toate acestea fuseseră luate fără nici o socoteală 
de la unităţile lor, iar din magaziile şi depozitele, nu numai ale bazelor şi fortăre- 
telor, dar chiar și ale trupelor mobile, s-au smuls cu nesocotintä, uneori pini la 
sleire, stocurile cele mai diverse de arme, muniții de artilerie, material de geniu, 
intendenţă si sanitar. Dezorganizarea materială fusese completată cu influența 
demoralizatoare pricinuită de expedițiile de represiune a dezordinelor ce au 
urmat Războiului Ruso-Japonez. Restabilirea ordinii materiale şi morale a 
putut fi realizată numai în mică parte, în intervalu! dintre cele două războaie” 
[146]. Personalitatea generalului Suhomlinov, ministrul de Război al Rusiei, 
care a prezidat opera de reorganizare, era viu criticată din punctul de vedere al 
competenţei si al moralității [147]. Mai tirziu, după revoluţie, decretat tap 
ispăşitor, a fost judecat si condamnat. 

Retorme radicale fuseseră propuse de oameni cu vedere clară în privința 
reorganizării armatei. Ele se loveau de inertia „cadrelor vechi”. Regimentele 
de infanterie au rămas cu greoaia alcătuie pe patru batalioane. Reorganiza- 
rea, cavaleriei a fost aminată pentru alte vremuri. Armamentul infanteiiei era 
foarte sărac ; el nu s-a putut completa „din lipsă de fonduri” ; artileria cu totul 
insuficientă, în special cea, grea. Nu existau date precise de luat ca bază de cal- 
cul pentru efective ; într-o ţară cu resurse umane infinite, se puteau pune pe 
picior de război atitia soldaţi citi puteau fi inaimati si încadraţi. 

Fata de sporirea, considerabilă si metodică a forţelor germane, redutabi- 
lul adversar de miine, Rusia proiectase în 1913 un „mare program” de sporire 
a forțelor sale militare, cuprinzind mărirea efectivelor de pace, înzestrarea a1ma- 
tei și o reţea de căi ferate în zona occidentală. Germania, precipitind războiul 
a vroit, desigur, să profite de superioritatea ei actuală. 

Defäsurarea relaţiilor politice si militare dintre România si Rusia va fi 
adinc influentatä de evoluţia puterii militare a ţării pe care împrejurările geo- 
gratice le-o dăduseră ca aliată principală. Adăugindu-se la nesinceritatea concur- 
sului dat pe terenul politic, consecință a concepţiilor ce domneau în cercurile 
conducătoare ale Imperiului Tarist — si care vor fi analizate în alt capitol — 
ge poate avea o părere exactă a valorii cu care venea armata rusă în campania 
pentru care Romania isi juca catea existenţei sale. 


¢) PLANURILE DE CAMPANIE 


Frontul româu Intrind în 14zboi, Remânia se așeza in 
directa yielungive a fiontului de 1äzboi 
ius. Aripa stingă a acestui fiont era ioi- 

mată de armata Lecitki, din giupul Biusilov, cae ocupate Cenăuţii si aproape 

întreaga Bucovind, rezemindu-si flancul sting pe Munţii Carpati,in regiunea 

Dornei. Armata română, mobilizată, trebuia să se insire de-a lungul frontierei 

noastre de nord-est si de sud. Din cauza formei geografice curioase a ţării, 

acest front ocupa de-a lungul Carpaţilor de la Dorna la Virciorova, apoi dea 
lungul Dunării de la Virciorova pină aproape de Turtucaia, si în sfirgit dea 
lungul frontierei dobrogene de la Turtucaia pină la Marea Neagră — o lun- 
+ gime de 1 200 km [148]. Era cel mai lung font din Europa, mai lung chiar 


214 


decit frontul rusesc care, de la Baltica pind la Dorna, n-avea decit 1 100 de 
km! Faţă de această desfăşurare fantastică de front si de efectivele slabe 
ale armatelor noilor adversari, era evident că nici unul, nici celălalt nu puteau 
stl ocupe intr-o linie neintreruptă. Hi trebuiau si tindă spre ocuparea de 
linii mai scurte. Războiul nostru nu puteajfi de la inceput un război de pozi- 
tie, ca pe celelalte fronturi, ci un război de mișcare. 

Din întinderea frontului nostru sectorul cel mai important era, negresit, 
al Carpaţilor, care se lega direct cu frontul rusesc. Intrarea noastră in acţiune 
fusese determinată de cererea presantă à ruşilor ; acţiunea noastră trebuia să 
se desfăşoare in strinsă legătură cu a lor. Pe Frontul de Sud, sectorul dunărean 
nu putea să devină de la inceput un teatru de război principal, din cauza greu- 
titilor naturale care impiedicau operațiunile militare, fata de celelalte sectoare ; 
apoi acest front era şi mai depărtat de linia cea mai importantă. Exista apoi 
o oarecare nesiguranţă în privința intenţiei bulgarilor. Ruşii păreau chiar incre- 
dintati că bulgarii nu se vor bate cu ei. În tot cazul, in prima fază a războiu- 
lui, o acțiune pe Frontul de Sud nu putea avea loc decit la frontiera dobrogeană, 
mult mai uşoară de atacat si dintr-o parte si din cealaltă. Astfel că, la intra- 
rea noastră in război, erau două fronturi de luat în consideraţie : frontul car- 
patic si cel dobrogean. 


„Ipoteza Z” Din numeroasele combinatii strategice lu- 
crate de Marele Stat-Major roman, cea 
care a fost adoptată in mod definitiv, ca 

fiind corespunzătoare cu situaţia politică şi militară a ţării, a fost cea denu- 

mită „Ipoteza 2” [119]. Ipoteza unei acţiuni principale indreptate împotriva 
bulgarilor la sudul Dunării cu grosul forţelor romane, a fost inlăturată atit de 
comandamentul romăn, cît şi de cel aliat. De comandamentul român, pentru 
că invazia în Transilvania corespundea sentimentului public din România. 

Războiul nostru era războiul national-pencru eliberarea fratilor; cea dintii 

mișcare, pe care trebuia să o facă armata română, era trecerea. Carpaţilor, 

Acest rol de eliberatori trebuia să inflăcăreze pe <oldafii români si să le inze- 

cească puterile. După cum la izbucnirea Războiului franco-german, in 1914, 

prima mișcare a Franţei a fost inaintarea in Alsacia-Lorena [150], nu se 

putea concepe intrare» noastră in război, tari ocuparea din primul inoinent 

a Ardealului. Aceasta nu inseunnă că Marele Stat-Major român nu-şi didea 

seama de necesitate» unei operaţii otensive impotriva bulgarilor. Însă ea 

trebuia să facă obiectul unei acţiuni concordante, îndreptată de o armată 
rusă la sudul Dobrogei, si a lui Sarrail dinspre Salonic. Cunoaştem atit 
insistențele guvernului roma in acest sens, zădărnicite atit de reaua voință 

a ruşilor, cit si de neputinta lui Sarrail. Opoziția categorică a ruşilor provenea 

in parte și din dorința de à menaja pe „fraţii slavi” de la sud de Dunăre, 

pe care nu voiau să se hotărască a-i considera ca duşmani şi a-i trata prea aspru. 

De aceea, ei pretextau că această operaţie le-ar cere să trimită trupe mai nume- 

roase decit acelea pe care puteau să le dea adäugind că, de altfel, pericolul nu e 

prea mare din această parte, deoarece bulgarii nu se vor bate impotriva 

rușilor. Veleitätile de inlependenţă ale unora din partidele de opoziție bulgă- 
resti, protestările unora din politicieni, duplicitatea curţii şi a guvernului din 

Sofia făcură guvernul rus să creadă că poate conta pe o dezlipire a Bulgariei 

de Puterile Centrale, in tot cazul pe abţinerea lor de la războiul in contra elil 

catorului si a aliatului său. 
Teama pe care o exprima Brätiauu in privinţa bulgarilor şi hotärirea cu 
care cerea ruşilor să fie acoperit din această parte, era interpretată de ruşi 


215 


si francezi ca .,soväialä” si ca o incercare de tărăgăneală din partea guver- 
nului roman. Prudenta si prevederea bărbatului de stat român erau o cauză 
de protestări violente si de acuzaţii, care se repercutau si în politica internă 
românească. 

Faţă de rezistența rusească Comandamentul român, avînd în vedere si 
faptul că trupele românești din sudul Dobrogei erau și puţine si de mina à 
doua, se decise pentu defensiva pe această linie, cel putin pind la completa sosire 
a trupelor ruseşti pe linia de luptă. Dar erau și consideraţii strategice impor- 
tante care pledau pentru această soluţie. Frontiera noastră muntoasă dinspre 
Transilvania forma cele două laturi ale unui unghi intrind, de 70°, inäuntrul 
căruia inamicul putea să manevreze pe linii interioare scurte, deservite de o 
reţea bogată de căi ferate. În tata lor, noi ne gäseam pe o linie exterioară, foarte 
lungă, risipiţi prin trecătorile izolate prin masive putin accesibile * si cu comu- 
nicatiile din spate foarte depărtate si formate din linii sinuoase. De la prima 
aruncătură de ochi pe hartă se putea vedea că defensiva în Carpaţi era foarte 
grea si că era absolută nevoie de o acţiune ofensivă, care să ocupe Transilvania 
si să împingă frontul pe o linie mai favorabilă. Această linie era cursul mijlociu 
al riului Mureş, care forma ipotenuca triunghiului carpatic transilvănean, sau 
coarda arcului munţilor transilvăneni. Concentrarea forţelor românești pe această 
linie, făcută cu repeziciune, mai înainte de a da timp dusmanului ca să-şi 
aducă trupe mai numeroase, reducea la aproape jumătate lungimea frontului 
român. Ea mai avea si avantajul că inväluia aripa dreaptă austro-ungară din 
Carpaţii galitieni, o silea să se retragă si deschidea rușilor accesul in cimpia 
Maramureşului si a Ungariei. Linia Mureşului, solid ocupată, ar fi fost în mina 
noastră pe de o parte o puternică linie de rezistenţă, care ne-ar fi permis a 
sta în defensivă, spre a ne întoarce împotriva bulgarilor, dacă trebuin{a o cerea, 
pe de altă parte constituia o excelentă bază ofensivă împotriva cimpiei ungare 
si a Budapestei. 

Desfășurarea evenimentelor ce au precipitat intrarea noastră în război, 
în vara anului 1916, a fost hotăritoare pentru planul nostru de acţiune. Coman- 
damentul rus a cerut cu insistenţă ca armata română să atace în Transilvania, 
spre a sustine aripa stingă a frontului rus. In asemenea împrejurări, s-a adop- 
tat definitiv planul de război cuprins în ipoteza „.7” a Statului-Major romin: 
ofensiva peste Carpaţi, cu direcţia spre Budapesta, pentru a cuceri teritoriile 
locuite de români, defensiva pe Frontul de Sud, spre a asigura libertatea de 
acțiune a grosului forţelor, apärind teritoriul naţional și respingind atacurile pe 
care le-ar întreprinde bulgarii dinspre sud. 


Planul operaţiunilor Armata de operaţii a fost împărţită in 
române patru mupe. Pe Frontul de Sud, de la 
Calafat pina la Ekrene, la Marea Neagrä, 
era Armata a III-a, a cărei comandă se incredintase generalului M. Aslan. 
Ea era compusă dintr-un grup de observaţie, format din diviziile 16 şi 18 de infan- 
terie si Divizia 1 de cavalerie, insirate de-a lungul Dunării, pind la gura Arge- 
ului, si din alte trei divizii-a—17-a, a 9-a si a 19-a — de-a lungul frontierei 
dobrogene. La acestea aveau să se adauge ajutorul 1usesc format din două 
divizii de infanterie şi una de cavalerie. Asupra intentiilor bulgarilor se făceau 
următoarele ipoteze, din care trebuia să decurgă misiunea Armatei a III-a: 
forţele bulgare concentrate de-a lungul Dunării avind, desigur, scopul să atragă 
cit mai multe trupe române spre sud, ca să facă inuposibilă o acţiune stil 
* Criticul militar englez, colonelal Repington, scrie cu umor: „Românii Isi ri: rlele 

astfel că în fiecare trecătoare aveau cite un soldat şi jumătate” (În text : ,,un soldat si 1 


216 


mare în Transilvania, vor bombarda localităţile de pe malul românesc, vor 
executa demonstraţii si vor amenința să treacă Dunărea şi să inainteze spre 
Bucuresti; acest lucru va fi imposibil, căci bulgarii nu dispun de forțele nece- 
sare in acest scop. Forţele bulgare din zona Rusciuk-Sumla-Varna vor avea 
desigur misiunea, de a întreprinde o ofensivă bruscată în Dobrogea, spre a räscula 
populația bulgară si a împiedica debarcärile trupelor ruse. 

Operatiile armatei române în contra Bulgariei, neurmäriud un scop politic 
agresiv, ci fiind numai un mijloc de apărare, forţele române concentrate pe Dunăre 
si in sudul Dobrogei erau socotite ca indestulätoare. Nu trebuia ca, printr-o 
ingrimadire prea mare de forte în această parte, să se micsoreze intensitatea 
sfortärilor considerabile ce trebuiau fäcute pe Fronturile de Nord si Nord-Vest, 
în vederea obținerii rezultatelor decisive. Izbinda finală urmind a se decide pe 
teatrul principal de operațiuni, orice succese locale vor obţine bulgarii, ele vor 
fi anihilate dacă, pe teatrul principal, puterile aliate cu Bulgaria, împotriva: 
cărora se va indrepta cea mai mare parte a forţelor române, vor fi învinse. 

Frontul ofensiv, carpatic, era servit de armatele I, II şi IV. Armata I, 
sub comanda generalului I. Culcer, se intindea de la Calafat pînă la izvoarele 
Argeșului. Armata a 11-a, sub comanda generalului Al. Averescu, ocupa frontul 
de la izvoarele Argeșului pînă în regiunea Vrancei. În sfîrşit, Armata a IV-a 
sau de Non, sub conducerea generalului C. Prezan, ocupa Carpaţii Moldovei, 
făcind in regiunea Dornei joncţiunea cu rușii. Fiecare din cele trei armate 
era formată dintr-un nuniir de trei, patru divizii pe linia intii: cite una sau 
două divizii se organizau în spate ca rezerve. 

În jurul Bucureştilor se alcătuia o rezervă generală strategică, formată 
din două divizii : în acelaşi timp se lupta cu activitate la organizarea si inar- 
marea citorva divizii noi *. 

Cele trei armate de pe Frontul carpatic vor trebui să înainteze în Trau- 
silvania și Banat, cu scopul de a se concentra în vederea unei bătălii generale, 
ce se va da probabil in zona Ciucea (spre nord) si Caransebeş (spre sud). Ele 
vor opera in strinsă legătură cu armatele ruse, avind ca linie de separatiune 
Valea Somesului. Zona de adunare a celor trei armate române va fi în vecinä- 
tatea imediată à frontierei muntoase a Carpaţilor. Masivul muntos al Carpaţilor 
fiind un obstacol foarte serios, va fi trecut prin surprindere deodată prin toate 
punctele de comunicaţie ce traversează masivul ; în a 12-a zi de mobilizare se 
va putea avea dincolo de munte 12 coloane de cite o divizie. Forma de echer à 
frontierei muntoase e foarte favorabilă deoarece, după trecerea frontierei, 
fiecare pas inainte va restringe treptat frontul de operaţie, prin înaintarea con- 
centrică à trupelor spre Valea Mureşului. 

Situaţia militară generală a Puterilor Centrale fiind defavorabilă, comanda- 
mentul austro-ungar dispune de puţine trupe pentru apărarea Transilvaniei, iar 


* Efectivele armatelor erau următoarele : 


A. Pe Frontul Carpaţilor B. Pe Fron Sud 
(Ar Ill-a) 
Armata 1 . . . . . . . . . .134 000 oameni Grupul de (in Oltenia) . .20 00 


a1 a TEA, 6 cei 400127 000" Grupul central (intre Olt 
» de Nord . . . . . .108 000 . Arg A : 

Rezerva generală la dispozi- 

tia Marelui Cartier General 

(Corpul V si artileria grea) . .51 000 3 


Total 420 000 oameni 


. 30 000 


Adică In total 562 000 oameni, trupe de operaţii, fără trupele şi serviciile de ctape (51 
parti sedentare şi trupe de cetate. De aci se vede că 80% din trupe erau destinate 
pe teatrul principal de operaţiuni şi numai 20% pe teatrul de sud. 


217 


| 
| 
| 


întăririle necesare nu pot fi aduse prea curind. Ca să scape de inviluirea ce-l 
ameninţă, el va căuta să se retragă pe inălţimile ce mărginesc la nord si nord-vest 
valea riului Mureş, unde va fi probabil prima lui linie principală de rezistenţă. 
Această linie va putea fi întoarsă pe la cele două aripi, ce se găsesc amindouă 
in apropiere de frontiera noastră. De aci, misiunea celor trei armate : Armata 
I Culcer va înainta la inceput putin si va ocupa poziţiile de la ieşirea treci- 
torilor, formind în regiunea Hațegului si Sibiului un pivot solid. Ea avea și 
misiunea de a împiedica o eventuală încercare a trupelor dusmane de a înainta 
dinspre Banat in Transilvania, spre a ameninţa în flanc trupele române ce ope- 
rează in Transilvania. Armata de Nord Prezan va înainta spre vest, în legătură 
cu aripa stingă rusă şi va ocoli pe la nord linia Mureşului ; in acelaşi timp Armata 
a II-a va înainta în direcţia nord-vest, direct spre Mureş, spre a lovi centrul 
poziţiei dușmane, între celelalte două armate, care vor incerca să ocolească 
aripile poziţiilor dusmane, pe la Deva şi pe la Tirgu Mureş. 

Intrarea în război a României se făcea într-un moment cind duşmanul 
se găsea, de multă vreme în război şi avea forţele sale mobilizate. Era sigur că 
el va căuta să profite de acest avantaj şi va trimite toate forţele pe care le are 
la indemină, spre a face incursiuni pe teritoriul român, cu scopul de a împiedica 
operaţiile noastre de mobilizare şi concentrare. Pentru a preintimpina acest 
pericol, toată frontiera ţării a fost impinzita cu grupe de acoperire, avind efec- 
tive complete. Ele se găseau dislocate pe frontieră încă din luna august 1915, 
asa incit cunoșteau bine terenul pe care trebuia să opereze. Chiar în noaptea 
care va preceda prima zi de mobilizare, trupele de acoperire vor înainta pe 
teritoriul inamic, vor pune mina pe poziţiile dominante dincolo de frontieră, 
ca să asigure debuşeurile trecătorilor în Ardeal. Cu chipul acesta, grosul tru- 
pelor se va putea aduna la spatele lor, chiar în văile unde se găseau trupele de 
acoperire, ceea ce va inlesni înaintarea, lor rapidă în teritoriul inamic ; mișcările 
grupelor de acoperire vor fi la inceput dirijate de la centru, de Marele Cartier 
General. Mulțumită efectivelor grupelor de acoperire, concentrate pe toate 
punctele de trecere în Ardeal şi Banat, se vor putea arunca din chiar primul 
moment circa 135 000 de oameni pe teritoriul inamic. 

tegele Ferdinand avea comanda supremă à armatei române în război. 
Ca șef al Marelui Stat-Major figura nominal generalul A. Zottu. O boală grea 
l-a impiedicat pe acesta a lua parte la conducerea operaţiilor, care au fost con- 
cepute şi conduse de sub-şeful Statului-Major, generalul D. Iliescu, același care, 
ca secretar general al Ministerului de Război, pina in momentul intrării noastre 
în Campanie, prezidase la organizarea şi echiparea armatei. 


Contrumăsurările Duşmanul urmărea cu neliniște desfà- 
inamicului șurarea evenimentelor din România. Ra- 
poartele reprezentanţilor săi oficiali sau 

ale spionilor săi, manifestatiile opiniei publine și eșecul tratativelor, nu-i lăsau 
nici o îndoială asupra deznodămintului. Totuşi, guvernele si statele-majore 
dusmane nädäjduiau pe o întirziere, provocată de ofertele teritoriale ale Austro- 
Ungariei, în care timp vreo întorsătură favorabilă pe Frontul de Est să schimbe 
situaţia. Ungurii, cei mai direct si mai grav amenințați, luau aere de bravadă, 
Contele Kâroly [151] declara în Camera ungară că românii, atacind Ungaria, 
vor găsi in Carpaţi nu soldaţi, ci tigri, care s-o apere, iar Tisza asigura că românii 
nu vor izbuti să pună mina nici măcar pe un salcim unguresc. În realitate slăbi- 
ciunea forțelor — angajate în totalitate pe tronturile de luptă — , greutatea 
de a găsi forţe noi, care să poată fi opuse noului duşman, făceau pe conducătorii 


218 


Puterilor Centrale să aştepte cu groazä decizia amenințătoare a României ; în 
cazul cind ea ar fi fost inevitabilă, era așteptată pe la sfirsitul lunii septembrie. 

Cind declaraţia noastră de război sosi pe neașteptate în seara zilei de 27 
august, ea, produse o emoție considerabilă la cartierele generale ale armatelor 
dușmane. În special în cercurile conducătoare ale Germaniei se credea că „e 
imposibil ca un Hohenzollern să atace pe un alt Hohenzollern”. „Asupra împă- 
ratului Wilhelm — scrie generalul Cramon 5? — această știre căzu ca un träznet 
din cer senin *. 

Grava întorsătură pe care o lua situaţia, destul de critică, a Puterilor 
Centrale, impunea conducătorilor germani măsuri eroice. Cea dintii a fost inlo- 
cuirea sefului Marelui Stat-Major german. Falkenhayn, care venise la comanda 
supremă à armatei germane în urma infringerii de la Marna si care condusese 
războiul timp de doi ani de zile, isi pierdu înaltul post, din cauza intrării în 
război a României. El a fost acuzat că nu a prevăzut intrarea noastră si nu à 
luat toate măsurile de prevedere pentru această, eventualitate. În realitate, o 
coaliţie de adversari se ridicase impotriva atotputernicului generalisim. Ofen- 
siva ruinătoare de la Verdun ii era imputată ca un grav eșec personal. Puternicul 
curent advers cerea aducerea în fruntea armatei germane a mareșalului Hin- 
deuburg [152], care se bucura in fata soldatuiui si a poporului german de un 
prestigiu si de o popularitate care atingeau aproape idolatria. Declaraţia de 
război a României dădu împăratului ocazia așteptată. Hindenburg fu numit 
seful Marelui Stat-Major german in locul dizgratiatului Falkenhayn. Luden- 
dorff [153], inseparabilul tovarăș al bătrinului mareșal, îi fu atașat în calitate 
de „prim-quartier-maistru”. Germania respira; încrederea îi revenise. 

n ziua de 29 august, a doua zi după declaraţia de război făcută de Romania 
Austriei, guvernul german convocă Consiliul Federal al Imperiului si, în aceeași 
zi, Germania își rechemă pe ministrul său de la București si ne declară război. 
Germania isi împlinea faţă de Austro-Ungaria obligația de complice. In fata 
Rominiei se ridica formidabila putere militară a celor două mari Imperii 
Centrale. Declaraţia noastră de război surprinse Puterile Centrale; ea nu le 
sosise insă pe neaşteptate si nu le găsise nepregătite. Spionajul austro-german 
in România reuşise să se găsească pe urmele tratativelor româno-antantiste si 
contele Czernin putuse să anunţe din vreme, cu o apreciabilă exactitate, atit 
hotărirea României, cit si data aproximativă à intrării noastre. Aceste informaţii 
erau considerate la cartierele generale dusmane ca exagerate ; in special se 
credea că România nu va intra in război mai înainte de a-şi fi strins recolta de 
pe cimp, adică pe la sfirsitul lui septembrie. 

Totuşi, la 29 iulie, exact o lună înainte de intrarea noastră în război, se 
{inuse la, Cartierul General german de la Pless (Silezia), o conferinţă intre gene- 
ralul Falkenhayn, generalul Conrad von Hâtzendort, şeful Statului-Major al 
armatei austo-ungare și colonelul Gancev, delegatul militar bulgar, privitor la 
erentualitatea intrării in război a României si a măsurilor de luat pentru acest 
caz, S-a încheiat o Convenţie militară, la care a aderat peste şapte zile si Enver- 
pașa, în numele Turciei. Planul acţiunii militare, fixat prin această convenţie, 


* Prinţesa Bliicher, una din intimele curții din Potsdam, scrie : „Cineva, care se intimpk 
fi la majestatea sa (Kaiserul Wilhelm), in momentul cind Romania a declarat război şi de 
cind ştirea despre declaraţia de război americană a fost cunoscută, ne-a asigurat că, cu o 
dintii, Kaizerul a venit in odaie agitat, alb precum coala de hirtie, cu genunchii tremurin 
«Totul e pierdut, aş face mai bine dacă aş abdica imediate, pe cind, cu ocazia celei de 
si cei din jurul său erau veseli şi ziceau că «nu face nimic, deoarece America nu ar putea 
să-şi transporte trupele, din cauza submarinelor s. Princess Blücher, An English W 
London, 1920. 


219 


a fost pastrat în liniile lui generale si de noul comandament Hindenburg-Lunden- 
dorff. El se baza pe o constatare psihologică, care era foarte naturală. Se pre- 
supunea cu drept cuvint că ofensiva românească se va dezläntui impotriva 
Transilvaniei, indreptind spre Carpaţi grosul forţelor noastre. Linia Dunării 
şi praniţa Dobrogei vor rămine deci descoperite, apărate de forte slabe. Pe baza 
acestei ipoteze judicioase, planul militar al vrajmaaului fu schițat în liniile sale 
mari: el va răspunde atacindu-ne spatele în Dobrogea si apărindu-se in Tran- 
silvania, pînă ce va putea aduce si acolo forte mari. În vederea acestei actinni 
mareșalul Mackensen, care era disponibil in urma ocupării Serbiei, fu reținut 
la Sofia gi fu ingtiintat că va dispune de totalitatea fotelor bulgare, germane și 
turceşti ce se vor putea stringe în nord-estul Bulgariei. În același timp se incre- 
dinti generalului austro-ungar Arz von Straussemberg sarcina de a organiza 
apirarea fruntariei transilvănene. Sub conducerea lui, s-a format pentru acest 
scop Amata I austro-ungară, alcătuită la inceput din trei divizii si trei brigăzi 
de intanterie. Erau in general unităţi slabe, unele din ele infrinte pe fre ‘ul 
rusesc sau pe cel italian dar, aduse in Transilvania, au fost completate cu diferite 
elemente locale, mobilizate pentru război, ca: trupe de miliții, jandarmerie, 
finanţe, mineri de la exploatările miniere din regiunea vecină cu fruntaria. trupe 
de etape, prăniceri. Planul iniţial al Marelui Cartier austro-ungar prevedea intă- 
rirea liniei Mures—Tirnava Mică, înspre care trupele de apărare trebuia 23 se 
retragă treptat, opunind o cit mai mare rezistenţă atacului român, care se 4s- 
tepta dinspre sud ; această linie însă trebuia menţinută cu orice pret. Mai era 
vorba şi de construirea unei poziţii pe Mureşul de sus, cu frontul spre răsărit 
în regiunea de la vest de Topliţa, pentru a asigura flancul Armatei a Vila 
austro-germane, care lupta in munţii Bucovinei. Linia Mureș — Tirnava Mică a 
fost puternice întărită, prin lucrările de fortificaţie sävirsite în cursul verii, iar 
trupe germane de căi ferate au lucrat cu multă activitate la lărgirea gărilor și la 
construirea de rampe, care să permită debarcarea de trupe. 

Rezistenţa pe linia Mureș trebuie să dea timp ca să se aducă de pe cele- 
lalte fronturi, unde situația războiului o permitea, toate trupele dispcaivile, 
spre a întări defensiva şi a se trece la momentul potrivit, la ofensivă. Armata 
ofensivă urma să se adune in spaţiul Timişoara—Luguj, de unde să lovească 
in flanc poziţia română de pe Mure; —Tirpava. 

Planurile ofensivei se vor elabora de Marele Cartier german, atunci cind 
acesta va lua in mină conducerea operaţiilor din Transilvania. 


Intervenţia română Sacrificii dureroase si de altă natură se 
salvează Verdunul impuneau dusmanului. Ofensiva împotriva 


Verdunului fu oprită. Astfel, germanii 
pecetluiau unul din cele mai grave eşecuri suferite pe Frontul de Vest si renun- 
tau la bătălia pe care intemciasera atit de mari speranţe, dar care nu le adusese 
în şase luni de lupte singeroase, decit imense mormane de cadavre. 

Situaţia eroicei cetăţi ajunsese in ultimul timp critică. 

La 17 august, ambasadorul Franţei la Petrograd, Paléologue, ceruse 
Ministerului de Externe rus ca guvenul rus să se grăbească a decerna oraşului 
Verdun crucea Sf. Gheorghe, deoarece „primise de la guvernul său informații 
care-l făceau să considere căderea fortaretei ca posibilă în momentul de faţă”. 
Ca urmare, decorarea Verdunului cu Legiunea de onoare si alte decoraţii străine 
putea să aibă loc, in sfirsit, la 13 septembrie. Iar peste citeva zile, francezii 
treceau la ofensivă impotriva fortelor germane slăbite. Mangin [154] recuceri, 
într-un măreț atac, Douaumout [155]. „În patru ceasuri — se exprimă frumos 


220 


na 


tru care germauilor le trebuise 


Joffre — trupele noastre au recucerit un terer 


x09 


patiu luni ca să ni-l smulg 

În acest timp insă, ceremonia decorării orașului eroic cu crucea Legiunii 
de onoare franceză, care trebuia să aibă loc In 31 august, cu mare aparat, de 
către Preşedintele Republicii, insotit de principalii miniştri şi şefi militari, a 
fost decomandată, spre a nu celebra apărarea unei fortărețe, a cărei cădere era 
probabilă. 

Verdunul a fost însă salvat prin intervenţia română. Efectele intrări 
noastre in război incepeau să se simtă chiar de a doua zi. Francezii erau usurati 
de una din cele mai mari poveri. România päsea in arena singeroasi dind Franţei, 
intr-un moment suprem, un ajutor neprefuit. Era cel dintii prinos de recuno- 
ştință pe care, prin jertfa noastră, il aduceam nobilei națiuni surori. Cinci divizii 
de infanterie germane şi o divizie de cavalerie, luate de pe Fronturile de Vest 
si de Est, înzestrate cu puternice mijloace de luptă moderne — artilerie grea, 
aviație ş.a. — primiră ordinul să se imbarce în trenuri chiar in ziua de 29 august 
si să pornească inspre noul front din Ardeal. Germania incepea rolul de proptea 
a putredului său aliat. 


Rearganizarea Faţă de marea consumatie a materialului 
armatei germane omenesc si de trebuinta de a avea noi 

unităţi, de a le incadra şi a le opune noilor 
inamici, germanii aduseseră o importantă schimbare in organizarea unităţilor 
lor mai mari. Ei au redus numărul regimentelor unei divizii de la patru la trei; 
cu cel de-al patrulea regiment se formară divizii noi. Släbirea efectivelor unei 
divizii fu compensată prin înmulţirea mijloacelor mecanice. Numărul mitra- 
lierelor, în primul rind, fu sporit la cifre considerabile. De asemenea fu sporită 
artileria şi in special artileria. grea, cu care se înzestra fiecare divizie. Cu acest 
chip unitatea de luptă, divizia, devenea mai suplă, mai mobilă. Brigada, uni- 
tatea intermediară între divizie şi regiment, fu desființată, ceea ce simplifica 
conducerea. şi suprima o serie de complicaţii în transmiterea ordinelor. Se mai 
cistiga un număr de comandanţi pentru noile divizii create. Germanii reușiră 
prin acestă reorganizare să facă o însemnată economie în comandanţi si in 
oameni, fără a scădea puterea combativă a armatei, ba din contra, oamenii fiind 
înlocuiţi prin masini. Cu aceste măsuri, ajutați de un formidabil aparat tehnic, 
de excelenta pregătire de război a ofiţerilor şi soldaţilor lor, consolidată prin 
doi ani de război modern, noii comandanți ai armatelor germane se crezură in 
stare nu numai să suporte prima. lovitură ce noul duşman se pregătea să le 
aplice, dar o dată criza învinsă să ia, la rindul lor, o ofensivă viguroasă, de la care 
aşteptau insemnate foloase strategice, politice si economice. 

Tinăra noastră armată, lipsită de o indestulätoare pregătire tehnică şi de 
experienţă, avea să se măsoare cu cea mai puternică si mai bine utilată dia 
armatele moderne. Epopeea eroică a neamului românesc începea unul din cele 
mai dramatice capitole [156]. 


NOTE 


(1] Opţiunea lui P. P. Carp pentru intrarea In război alături de Puterile Centrale nu er 
nicidecum expresia trădării” sale, cum s-a apreciat eronat uneori, ci reflecta con: te poli 
aflate în dezacord cu covirșitoarea majoritate a opiniei publice româneşti. Ca şi alţi oameni po 

C. Siere, Al. Marghiloman, V. Arion etc. — , P.P. Carp avea propria sa o 


221 


15 — c. 928 


fionale, în functie de aprecierea personală a raportului de forte din lume: prima ctapd a desăvir- 
sirii unităţii nationale trebuia să înceapă prin unirea Basarabiei si Bucovinei cu Romania, iar in- 
făptuirea acestui obiectiv era condiționată, potrivit opiniei sale, de sprijinul Puterilor Centrale; 
România nu ar fi putut rămine neutră, căci evoluția conflictului mondial ar fi antrenat inevitabil 
© invazie austro-germană, sau una țaristă ; victoria Puterilor Centrale si a aliaţilor lor in război era 
inevitabilă : cooperarea politico-militară a României cu aceste puteri era singura cale rational și, 
totodată, morală, gindea P. P. Carp, dat fiind pericolul pe care-l reprezenta politica expansionistă, 
antiromânească a tarismului rus. 

[2] Casus foederis — „clauză prevăzută intr-un tratat de alianță prin care un stat se obligi 
să intre in război alături de aliatul său sau să înceapă un război pentru apărarea acestuia. (Mic 
dicționar diplomatic român, Bucuresti, Editura Politică, 1967. p. 60). 

[3] Italia şi-a proclamat neutralitatea in război la 2 august 1914. Despre acest act politic, 
vezi Giolitti G., Memoires de ma vie, Paris, 1923, p. 308, 322—323. 

[4] P. P. Carp (1837— 1918), om politic, lider conservator, de orientare germanofilä, prim: 
ministru în anii 1900— 1901, 1911—1912. 

[5] Politica externă a României în anii următori dobindirii independenței politice de stat a vea 
o motivaţie complexă si cit se poate de realistă : in conjunctura internaţională de după 1877— 1878, 
{ara ajunsese in situaţia inacceptabilă de izolare, deosebit de periculoasă pentru independența si inte- 
gritatea ei, dată fiind politica expansionistă a ţarismului rus în sud-estul Europei; redresarea nalio- 
nală după Razboiul din 1877—1878 nu se putea realiza decit în condiţii de stabilitate politică, 
oferite doar de o alianţă cu un grup de mari puteri care, printre altele, urmărea și stăvilirea expan- 
siunii ţariste ; interesele economice ale mosierimii şi burgheziei române cereau dezvoltarea relațiilor 
economico-comerciale si financiare cu Germania şi Austro-Ungaria : regele Carol I, de origine germană, 
şi cercuri politice influente optau pentru o politică filo-germană. În consecinţă, singura soluție ce se 
oferea României în acea etapă istorică era încheierea Tratatului secret cu Austro-Ungaria din 18/30 
octombrie 1883, la care a aderat imediat și Germania, una dintre cele mai importante mari puteri 
politico-militare și economice din lume. Tratatul de alianță cu austro-germanii avea insă în exclusivi- 
tate un caracter pur defensiv, total străin de orice politica imperialistă. Pe de altă parte, opțiune 
politică externă a cercurilor conducătoare românești nu a semnificat nicidecum, niciodată, nici chiar 
pentru aliaţii austro-germani, abandonarea idealului unităţii naţionale şi statale. 

În mod semnificativ, socialiștii români și-au exprimat opinia privind acest tratat prin liderul 
lor C. Dobrogeanu-Gherea, care a furmulat următoarea apreciere in decembrie 1891 : pee În starea 
actuală, alianța României cu Austria se impune si cu atit mai mult cu toate celelalte puteri care 

vrăjmășesc pe Rusia, deci intrarea României in Tripla Alianţă e o necesitate”. (C. Dobrogeanu-Gherea 
Opere complele, vol. 2, București, Editura Politică, 1976, p. 407— 408). 

[6) Această hotărire a României a fost analizată in numeroase lucrări, dintre care vezi Nuţu C,, 
România în anii neutralității (1914 — 1916), Bucuresti, Editura Științifică, 1972 : Atanasiu V., lordache A, 
losa M, lon Oprea M., Oprescu P., România in primul râ:boi mondial, București, Editura Militară, 
1979, p. 33—47; Româniu în relațiile internationale. 1699— 1939, laşi, Editura Junimea, 1980. 

{7} Această opinie se justifică, avind in vedere barbaria ţarismului $i aprecierile formulate de 
V. 1, Lenin la inceputul veacului nostru cu privire la opresiunea naţională practicată de mari puteri 
multinationale. El remarca : ,,... Si Austria si Rusia (Rusia intr-o măsură mult mai mure si mai 
prost decit Austria; se menţin numai prin accastä asuprire.. ” natională (subl. n.). (Lenin V.I, 
Opere complete, ediţia a doua, vol. 26, Bucuresti, Editura Politică, 1964, p. 218). Tot V. 1. Lenin releva 
în aceeași epocă ,,..interescle dinastice ale celor mai inapoiale monarhii din Europa răsărileană.. " 
(subl. n.). (Lenin V. L., Opere complete, ediția a doua, vol. 26, p. 15). 

Referitor la regimul naționalităților în Austro-Ungaria (Transilvania) și Rusia (Basarabia) 
socialistul Cristian Hacovski seria in 1914 subliniind, prin comparaţie cu Transilvania si Bucovina 
„+ «Suferințele, cu mult mai cumplite, ale românilor din Basarabia. În Austria (Bucovina), românii 
au bisericile lor si scoalele lor, autonomia lor; ei se bucură de drepturi mai mari chiar decit în 
Homânia (românii din Bucovina au votul universal). In Transilvania, românii stau mai râu decit în 
Bucovina, dar, totuşi, au și acolo scoalele lor, au bisericile lor. În Rusia n-au nimic din toate acesleu. 
În biserici se slujeşte liturghia în limba rusă, iar de școli românești nici de auzit”. (lacovski Cristian 
Scrieri social-politice (1900— 1916 ), București, Editura Politică, 1977, p, 246). 

[8] Soldat — infanterist ungur. 

[9] La izbucnirea războiului mondial si în perioada imediat urinätoare, opinia publica română 
era înainte de toate dominată de gravitatea momentului, de marele pericol iminent pentru iusăşi 
existența statului independent. Pe de altă parte, asa cum scria C. Dobrogeanu Gherea in 194, 
„intr-o ţară care are nenorocirea ca o parte din trupul ei să fie sub stăpinire străină, întregirea țării 
e o dorință comună tuturor cetăţenilor. Această dorinţă e in afară de discuţie”. (Dobrogeanu Gherea C, 
Opere complete, vol. 5, Bucureşti, Editura Politica, 1978, p. 242). Dorinţa de intregire a ţării privea 
toate teritoriile locuite de romani, fără excepţie aflate sub stăpinirea Austro-Ungariei şi Rusiei țariste. 
Nimeni însă nu-și făcea iluzii că eliberarea și unirea tuturor acestor teritorii ar fi fost posibilă simultan, 
În chip firesc, din responsabilitate și realism politic a fost făcută o ierarhizare a prioritätilor, în funcție 
de raportul de forte din Europa și conjunctura pulitico-militară din anii războiului mondial, în centrul 


222 


RE: Lo 


atenlici aflindu-se Transilvania. Covirşitoarea majoritate a opiniei publice şi a cercurilor conducătoare 
aprecia cu realism că războiul în curs va preface harta Europei, bulversind state, va desfiinta Austro- 


Ungaria, „va întregi neindoielnic neamurile trunchiate” Cei mai multi dintre români considerau i 
războiul cu Austro-Ungaria ca unica cale de urmat în realizarea dezideratului national. Existau Insă ER 
si alte opinii: în 1914 socialistii gindeau că neutralitatea ar fi fost tactica preferabilă, căci, dacă È 


într-adevăr Austro-Ungaria s-ar fi prăbușit şi dezmembrat, ,,...rämtnind în neutralitate, cu fortele ne- 
atinse, in vremea accea de lichidare a rezultatelor războiului uriaș de astăzi, vom avea mai multe 
sanse să căpătăm Transilvania românească, decit aflindu-ne cu forțele istorivite după un război lung 
şi pustiitor””. (Dobrogeanu Gherea C., Opere complete, vol. 5, p. 275). 

Totodată, curentul favorabil Antantei si convins de superioritatea acesteia faţă de Puterile 
Centrale, în pofida unor eșecuri militare temporare, era dominant în România. Acesta lega realizarea 
idealului national de colaborarea politico-militară cu Antanta si de victoria comună in război. Dar 
Antanta includea Rusia si excludea inevitabil dintre obiective, cel putin momentan, problema Basa- 
rabiei. Unirea Basarabiei cu România nu se putea realiza decit pe ruinele Imperiului țarist şi 
conştiinţa acestui fapt cra clară în Romania anilor 1914—1917. Or, in 1914—1916 nimic nu părea 
a prevesti prăbuşirea si destrămarea imperiului țarilor ruși. 

Tabloul ar fi incomplet si lipsit de nuanțe dacă nu am adăuga că: in rindurile opiniei pu- 
blice era afirmmată pe de o parte credinţa că „un război alături de Rusia ar fi un dezastru naţional”; 
pe de altă parte, era larg răspindită teama adinc inrădăcinată, mai ales dupi 1877—18%8, in pe- 
ricolul pe care-l reprezenta vecinătatea imperiului țarilor, un conilict cu acesta și mai ales politica sa 
expansionistă. (Vezi: Dobrogeanu Gherea C., Opere complete, vol. 2, Bucuresti, Editura Politică, 
1976, p. 407). 

Datorită acestor considerente și situației de viitor aliat si apoi de aliat al Antantei, printre ai 
cărei membri de primă mărime se afla ltusiu, s-a creat aparenţa falsă că soarta Basarabiei ar fi fost 
neglijată şi uitată. 

[10] Războiul Ruso-Japonez a avut loc in anii 1901— 1905, fiind de ambele părţi un război 
imperialist prin care se urmărea o reimpărţire partială (in Extremul Orient) a lumii. 

[11] Evoluţia raporturilor dintre România şi Franţa a fost abordată, printre alții, de Popa M.N., 
Contribuţii privind relațiile româno-franceze in anul 1914, in LU BI, Anul XVIII, nr. 2, 1969, p. 65—76; 
Vesa V., Din aclivilalea diplomatică a Antantei şi Puterilor Centrale in România în cursul anului 
1914, in SUBBH, nr. 16, 1971, p. 69—99; Popa M.N., Contribuţii privind relațiile româno-franceze in 
perioada neulralității (1915— 1916), 1,in AU BI, Anul XXII, 1974, p. 79—88; Popa M. N., Bădulescu 
Lucia, Contribuții privind relațiile româno-franceze in perioada neutralității (1915 — 1916), 11, in AU BI, 
Anul XNIV, 1975, p. 66— 75: Vesa V., Romania si Franța la incepulul secolului al A X-lea (1900— 1916). 
Pagini de istorie diplomalică, Cluj-Napoca, 1975; Popa M.N., Contril l ions 
franco-roumaines entre 1900 et 1914, in RRIZ, tome NVIII, 1979, p. 40: 

[12] Ludovic Napoleon, preşedinte al celei de-a doua Republici Fra in anii 1848— 1852, 
se proclamă impărat, Napoleon al III-lea, in decembrie 1852 şi domneşte pind in septembrie 1870. 

[13] Dr. 1. Cantacuzino (1863 — 1934), savant, medic bacteriolog, partizan al desăvirşirii uni- 
titii nationale a românilur, filofrancez. 

[14] „România să piară pentru ca Franţa si 

[15] Theobald von Bethmann-Hollweg (185 
1909 — iulie 1917), 

[16] Friedrich von Bernhardi (1849— 1930), general german, pangermanist. Cu privi 
cipiile promovate, vezi B. von Bülow, La politique allemande, Paris, 1926; Skopin V. 1., Mil 
Studiu istoric, Bucureşti, Editura Militară, 1960; Eroussalimski A., L'in 
et present, Editions du Progres, Moscou, 1970. 


. 


s 


se salveze !” 
}— 1921), cancelar al Imp ui German (iulie 


(17) Cecil John Rhodes (1853—1902), financiur şi om politic er pro or al politicii 
colonialiste şi imperialiste britanice, mai cu seamă in sudul Africii. 

[18] Autorul atribuie marilor puteri ale Antantei țeluri politice pe acest 1 avut 
in momentul declanşării primului război mondial, de care, de altminteri, € U e. 


ce, uplui ior 
pi 


In cursul războiului, avind in vedere creşterea tensi 
de eliberare națională a popoarelor, necesităţi de ordin militar şi 


ocial-po 


in rindurile căreia se aflau mari puteri colonialiste, state multinaționale asupritoal Se pop 
re — și-a lărgit și „„democrutizat” programul politi prijinind lupta de eliberare n lă a popou- 
relor din Europa — inainte de toate a celor din Austro-Ungaria. 

[19] Intr-adevăr, Franţa a intrat în război sub lozinca ,,Alsacia-Lo i ind 1 
principalul său tel era redobindirea provinciilor sale smuls Reichul wi i I pacea-dictat 
din 1871. Această lozincă a făcut războiul popular in Franţa si in alte { I astă le 


“1 


foarte populară si ,,dreapta 
mente imperialist. 


constituia un paravan pentru infaptuirea ur p 


1201 marele duce Nicolai Nicolae Re pv (| — | 
ruse (1911—1916). 
[21] Vezi Atanasiu V., Iordache A., Iosa M., Oprea I. M., € I ; 


Mușat AL, Ardeleanu [., op. cil., p. 4¢2—494. 


tionale, în funcţie de aprecierea personală a raportului de forte din lume: prima ctapä a desăvir- 
sirii unității nationale trebuia să înceapă prin unirea Basarabiei si Bucovinei cu Romania, iar în- 
făptuirea acestui obiectiv cra condiţionată, potrivit opiniei sale, de sprijinul Puterilor Centrale; 
România nu ar fi putut rămine neutră, căci evoluția conflictului mondial ar fi antrenat inevitabil 
o invazie austro-germană, sau una ţaristă ; victoria Puterilor Centrale sia aliaţilor lor in război era 
inevitabilă : cooperarea politico-militară a României cu aceste puteri era singura cale rațională și, 
totodată, morală, gindea P. P. Carp, dat fiind pericolul pe care-l reprezenta politica expansionistă, 
antiromânească a ţarismului rus. 

[2] Casus foederis — „clauză prevăzută într-un tratat de alianţă prin care un stat se obligă 
să intre in război alături de aliatul său sau să înceapă un război pentru apărarea acestuia”. (Mic 
dicjionar diplomatic român, București, Editura Politică, 1967, p. 60). 

[3] Italia şi-a proclamat neutralitatea in război la 2 august 1914. Despre acest act politic, 
vezi Giolitti G., Memoires de ma vie, Paris, 1923, p. 308, 322— 323. 

[4] P. P. Carp (1837—1918), om politic, lider conservator, de orientare germanofilă, prim- 
ministru in anii 1900— 1901, 1911—1912, 

[5] Politica externă a României în anii următori dobindirii independenţei politice de stat a vea 
o motivaţie complexă si cit se poate de realistă : în conjunctura internațională de după 1877— 1878, 
{ara ajunsese în situaţia inacceptabilă de izolare, deosebit de periculoasă pentru independenţa si inte- 
gritatea ei, dată fiind politica expansionist’ a ţarismului rus în sud-estul Europei; redresarea natio- 
nală după lăzboiul din 1877—1878 nu se putea realiza decit in condiţii de stabilitate politică, 
oferite doar de o alianţă cu un grup de mari puteri care, printre altele, urmărea si stăvilirea expan- 
siunii ţariste ; interesele economice ale moșierimii şi burgheziei române cereau dezvoltarea relațiilor 
economico-comerciale şi financiare cu Germania şi Austro-Ungaria : regele Carol I, de origine germana, 
şi cercuri politice influente optau pentru o politică filo-germană. În consecinţă, singura soluție ce se 
oferea României în acea etapă istorică era încheierea Tratatului secret cu Austro-Ungaria din 14/30 
octombrie 1883, la care a aderat imediat şi Germania, una dintre cele mai importante mari puteri 
politico-militare şi economice din lume. Tratatul de alianță cu austro-germanii avea insă în exclusivi- 
tate un caracter pur defensiv, total strain de orice politică imperialistă. Pe de altă parte, opțiunea 
politică externă a cercurilor conducătoare românești nu a semnificat nicidecum, niciodată, nici chiar 
pentru aliaţii austro-germani, abandonarea idealului unităţii naţionale şi statale. 

În mod semnificativ, socialiștii români și-au exprimat opinia privind acest tratat prin liderul 
lor C. Dobrogeanu-Gherea, care a formulat următoarea apreciere in decembrie 1891 : ,,...fn starea 
actuală, alianţa României cu Austria se impune si cu atit mai mult cu toate celelalte puteri care 

vrăjmășesc pe Rusia, deci intrarea României in Tripla Alianţă e o necesitate”. (C. Dobrogeanu- Gherea 
Opere complete, vol. 2, Bucuresti, Editura Politică, 1976, p. 407— 408). 

[6) Această hotărire a României a fost analizată in nu:neroase lucrări, dintre care vezi Nuţu C., 
România în anii neutralității (1914 — 1916), Bucuresti, Editura Științifică, 1972 : Atanasiu V., JordacheA, 
Josa M, Ion Oprea M., Oprescu P., România in primul război mondial, Bucuresti, Editura Militară, 
1979, p. 33—47: România în relaţiile internationale. 1699— 1939, laşi, Editura Junimea, 1980. 

[7] Această opinie se justifică, avind in vedere barbaria ţarismului şi aprecierile formulate de 
V. 1. Lenin la inceputul veacului nostru cu privire la opresiunea naţională practicată de mari puteri 
multinationale. El remarca : .,... Si Austria si Rusia (Rusia intr-o mâsură mult mai mare şi mai 
prosi decit Austria se menţin numai prin accastă asuprire.. ’’ naţională (subl. n.). (Lenin V.I, 
Opere complete, ediţia a doua, vol. 26, Bucuresti, Editura Politică, 1964, p. 218). Tot V. 1. Lenin releva 
in aceeași epocă ,,..interesele dinastice ale celor mai inapoiafe monarhii din Europa räsäriteanà.. ” 
(subl. n.). (Lenin V. 1., Opere complete, ediția a doua. vol. 26, p. 15). 

Referitor la regimul naționalităților in Austro-Ungaria (Transilvania) si Rusia (Basarabia) 
socialistul Cristian Hacovski scria in 1914 subliniind, prin comparaţie cu Transilvania și Bucovina 
>= Suferințele, cu mult mai cumplite, ale românilor din Basarabia. În Austria (Bucovina), romänii 
au bisericile lor si scoalele lor, autonomia lor; ei se bucură de drepturi mai mari chiar decit în 
Romănia (românii din Bucovina au votul universal). In Transilvania, românii stau mai rău decit în 
Bucovina, dur, totuşi, au şi acolo scoalele lor, au bisericile lor. În Rusia n-au nimic din toate acestea. 
În biserici se slujeşte liturghia in limba rusă, iar de şcoli româneşti nici de auzit”. (ltacovski Cristian 
Scrieri social-politice (1900— 19216 ), Bucureşti, Editura Politică, 1977, p. 246). 

[8] Soldat — infanterist ungur. 

[8] La izbucnirea războiului mondial si în perioada imediat următoare, opinia publică remână 
era înainte de toate dominată de gravitatea momentului, de marele pericol iminent pentru iusăşi 
existența statului independent. Pe de altă parte, așa cum scriu C. Dobrogeanu Gherea in 1914, 
„într-o ţară care are nenorocirea ca o parte din trupul ei să fie sub stăpinire străină, întregirea țării 
e o dorinţă comună tuturor cetăţenilor. Această dorinţă e in afară de discuţie”. (Dobrogeanu Gherea C. 
Opere complete, vol. 5, Bucuresti, Editura Politică, 1978, p. 242). Dorinta de intregire a ţării privea 
toate teritoriile locuite de romani, fără excepţie aflate sub stăpinirea Austro-Ungariei şi Rusiei ţariste. 
Nimeni însă nu-și făcea iluzii că eliberarea si unirea tuturor acestor teritorii ar fi fost posibilă simultan. 
În chip firesc, din responsabilitate şi realism politic a fost făcută o ierarhizare a prioritälilor, în fuuctie 
de raportul de forte din Europa $i conjunctura politico-militarä din anii războiului mondial, în centrul 


222 


atenţiei aflindu-se Transilvania. Covirşitoarea majoritate a opiniei publice şi a cercurilor conducătoare 
aprecia cu realism că războiul tn curs va preface harta Europei, bulversind state, va desființa Austro- 
Ungaria, „va întregi neindoielnic neamurile trunchiate” Cei mai multi dintre români considerau 
războiul cu Austro-Ungaria ca unica cale de urmat în realizarea dezideratului naţional, Existau însă 
și alte opinii : în 1914 socialiștii gindeau că neutralitatea ar fi fost tactica preferabilă, căci, dacă 
într-adevăr Austro-Ungaria s-ar fi prăbuşit si dezmembrat, ,,, . .răminind în neutralitate, cu forlele ne- 
atinse, in vremea aceea de lichidare a rezultatelor războiului uriaș de astăzi, vom avea mai multe 
sanse să căpătăm Transilvania românească, decit aflindu-ne cu forțele istorivite după un război lung 
si pustiitor””. (Dobrogeanu Gherea C., Opere complete, vol. 5, p. 275). 

Totodată, curentul favorabil Antantei si convins de superioritatea acesteia faţă de Puterile 
Centrale, în pofida unor eşecuri militare temporare, era dominant In România. Acesta lega realizarea 
idealului national de colaborarea politico-militară cu Antanta şi de victoria comună in război. Dar 
Antanta includea Rusia si excludea inevitabil dintre obiective, cel putin momentan, problema Basa- 
rabiei. Unirea Basarabiei cu România nu se putea realiza decit pe ruinele Imperiului țarist şi 
conștiința acestui fapt cra clară în România anilor 1914—1917. Or, în 1914—1916 nimic nu părea 
a prevesti prăbuşirea şi destrămarea imperiului țarilor ruși. 

Tabloul ar fi incomplet si lipsit de nuanţe dacă nu am adăuga ca: in rindurile opiniei pu- 
blice cra afirmată pe de o parte credinţa că ,,un război alături de Rusia ar fi un dezastru naţional”; 
pe de altă parte, era larg răspindită teama adinc înrădăcinată, mai ales după 1877—1878, in pe- 
ricolul pe care-l reprezenta vecinătatea imperiului țarilor, un conflict cu acesta şi mai ales politica sa 
expansionistă. (Vezi: Dobrogeanu Gherea C., Opere complete, Vol. 2, Bucuresti, Editura Politică, 
1976, p. 407), 

Datorită acestor considerente şi situaţiei de viitor aliat şi apoi de aliat al Antantei, printre ai 
cărei membri de primă mărime se aflu Rusia, s-a creat aparenţa falsă că soarta Basarabiei ar fi fost 
„neglijată si uitată. 

[10] Războiul Ruso-Japonez a avut loc in anii 1901—1905, fiind de ambele parti un război 

. imperialist prin care se urmărea o rcimpärtire parțială (in Extremul Orient) a lumii. 

[11] Evoluţia raporturilor dintre Romania și Franța a fost abordată, printre alţii, de Popa M.N., 
Contribuții privind relațiile romano-franceze in anul 1914, in AU BI, Anul XVIII, nr. 2, 1969, p. 65—76; 
Vesa V., Din activitatea diplomatică a Antantei si Puterilor Centrale in România tn cursul anului 
1914, în SUBBH, nr. 16, 1971, p. 69—99; Popa M.N., Contribuţii privind relațiile romdno-franceze in 
perioada neutralității (1915— 1916), l,în AU BIT, Anul NNII, 1974, p. 79—88: Popa M.N., Bădulescu 
Lucia, Contribuţii privind relațiile româno-franceze in perioada neutralității (1915 — 1916), H, in AU BI, 
Anul XNIV, 1975, p. 66— 75 : Vesa V., România si Franța la inceputul secolului al XX-lea (1900— 1916). 
Pagini de istorie diplomatică, Cluj-Napoca, 1975; Popa M.N., Contribution ant d 5 
franco-roumaines entre 1900 et 1911, în NRII. tome NVIII, 1979, p. 403—A¢ 

[12] Ludovic Napoleon, preşedinte al celei de-a doua Republici Fra in anii 1848— 1852, 
se proclamă impărat, Napoleon al III-lea, in decembrie 1852 şi domneşte pin’ in septembrie 1870. 

[13] Dr. I. Cantacuzino (1863— 1934), savant, medic şi bacteriolog, partizan al desăvirşirii ur 
tăţii nationale a românilor, filofrancez. 

[14] „România să piară pentru ca Franţa să se salveze!” 

[15] Theobald von Bethmana-Hollweg (1856—1921), cancelar al Imperiului German (iulie 
1909 — iulie 1917). 

[16] Friedrich von Bernhardi (1849— 1930), general german, pangermanist. Cu privie la prin- 
cipiile promovate, vezi B. von Bülow, La politique allemande, Paris, 1926 ; Skopin V. I., Mili l 


Studiu istoric, Bucureşti, Editura Militară, 1960; Eroussalimski A., L* £m; [lemand. 
el present, Editions du Progrès, Moscou, 1970. 

[17] Cecil John Rhodes (1853—1902). financiar şi om politic englez, promotor al politicii 
colonialiste şi imperialiste britanice, mai cu seamă in sudul Africii, 

[18] Autorul atribuie marilor puteri ale Antantei țeluri politice pe care a t le-au avul 
in momentul declanșării primului război mondial, de care, de ¢ tminteri, 
In cursul războiului, avind in vedere creșterea tensiunii social-politice, a x 


de eliberare naţionali a popoarelor, necesităţi de o 


in rindurile căreia se afluu mari puteri colonialiste, st 1] Sc pop 
re — și-a lărgit si ,,democratizat”" programul polit sprijinind | e « a popoa- 


retor din Europa — inainte de toate a celor din Austro-Ungaria. 


[19] Într-adevăr, Franţa a intrat in război sub | id lumii 
principalul său ţel era redobindirea provinciilor sale smulse d 1 pa lictat 
din 1871. Această lozincă a făcut războiul popular Franţa și in alte 
foarte populară şi „„dreaptă” constituia un paravan pentru infaptuirea u p 
mente imperialist. 

1201 wiarele duce Nicolai Nicolaevici Romanoy (1 — 1929), 
ruse (1911—1916). 

[21] Vezi Atanasiu V., lordache A., I M., Oprea I. M. 


Musat M, Ardeleanu 1., op. cif., p. 422-494. 


[22] Rusia ţaristă. 
1888) (23) Wilhelm I von Hohenzollern, rege al Prusiei (1861—1871) şi împărat al Germaniei (1871— 
[24) Ca ofiţer prusac, Carol (Karl) von Hohenzollern-Sigmaringen făcuse parte din unităţile 
de elită ale regelui Prusiei Wilhelm de Hohenzollern, recunoscut de ceilalţi monarhi germani in 1871 
si împărât al celui de-al doilea Imperiu German. 

[25] Frederic al II-lea de Hohenzollern zis cel Mare, ,,cel mai mare dintre prusieni”, rege al 
Prusiei (1740—1786). 

|26) Războiul cu Danemarca a fost purtat în comun de Prusia si Austria în anul 1864, snl- 
dindu-se cu preluarea de către cei doi aliaţi a provinciilor Schleswig şi Holstein de la Danemarca. 
Din acest motiv, el reprezintă o etapă a procesului de creare a statului naţional unitar german. 

[27] Convenţia româno-rusă a fost încheiată la 28 septembrie/1 octombrie 1914. Ea constituia 
un succes diplomatic românesc notabil si, totodată, releva de fapt orientarea antantofilä a politicii 
externe românești care se confunda atunci cu politica de desävirsire a unităţii nationale si statale 
a românilor, era expresia acesteia. Vezi lordache A., Incheierea acordului romano-rus din 18 septembrie] 
1 octombrie 1914. Insemndlatea si consecințele sale, in hal, nr. 1/1976, p. 49—62. Cit priveşte relaţiile 
româno-austro-germane în anii 1914— 1916, vezi Idem, Les relations diplomatique de la Roumanie pen- 
dant les années de la neutralité (1914— 1916), în RRII, nr. 2, 1976, p. 265—280; România in r'lajii 
internaționale 1899—1939, laşi, Editura Junimea. 1980, p. 382; Mușat M., Ardeleanu ], op. cit. 
p. 448—451; Atanasiu Y., Iordache A., losa M., Oprea I. M., Oprescu P., op. cil., p. 48—62. 

[28] Carol 1 a decedat la 27 septembrie/10 octombrie 1914. 

[29] Analiza politicii si atitudinii personale a regelui Carol 1 in ajunul războiului mondial 
şi imediat după declanșarea marii crize internationale din vara anului 1914 impune citeva constalări: 
Carol I a manilestat o atitudine consecvent filogermană, pronuntindu-se pentru participarea la război 
alături de Puterile Centrale; bătrinul monarh nu a putut totuși ignora presiunea opinici publice — 
care-l considera, de altminteri, drept ultim obstacol in calea unei acţiuni eliberatoare în Transiva- 
nia —, modificindu-si treptat polilica filogermană; această evoluţie s-a oglindit în aprobarea dati 
politicii externe promovate de guvernul I. I. C. Brătianu — politica de neutralitate din 1914, încheic- 
rea acordului secret cu Rusia in septembrie 1914; totuși schimbarea de atitudine a regelui Cara] |, 
a fost determinată, după cum se pare, nu atit de convingerile sale, cit mai ales de necesitate; 
moartea monarhului, apreciată la Berlin şi Viena ca fiind de natură a provoca o situaţie gravă pentru 
Puterile Centrale, a determinat, dimpotrivă, un sentiment de descätusare pentru cea mai mare parte 
a opiniei publice româneşti. Vezi Atanasiu V., lordache A., Iosa M., Oprea I. M., Oprescu P., Rom- 
nia în primul răâ:boi mondial, Bucureşti, Editura Militară, 1979, p. 57— 39. 

[30] Ferdinand I, nepotul lui Carol J, s-a urcat pe tron la 28 septembrie/11 octombrie 1914, 
domnind pina în iulie 192%. 

[31] La moartea regelui Carol I, nepotul şi succesorul acestuia, prinţul Ferdinand, părea 
a nu avea ,,nici autoritatea, nici puterea de a determina cursul dorit de el politicii externe roma- 
nesti. Dorinţa lui coincidea cu cea a unchiului său, faţă de care avea un respect desävirsit, dar 
condiţiile și posibilităţile pentru menţinerea unei politici consecvent filogermane se modilicaseri 
treptat, chiar in timpul vieţii lui Carol I”. (Atanasiu V., Iordache A., losa M., Oprea I. 1., Opescu P. 
Koménia tn primul război mondial, Bucuresti, Editura Militară, 1979, p. 39). Ulterior, ca rege de dala 
recentă, Ferdinand I a demonstrat înţelegere faţă de orientarea politică internaţională a guvernului 
]. I. C. Brătianu, părind reprezentanţilor Puterilor Centrale la București un obstacol chiar mai 
serios decit I. I. C. Brătianu. Desigur, se supraevalua monarhul care uneori a demonstrat de fapt 
pehotärire. Totuşi, Ferdinand 1 a rămas pina la capăt alături de guvernul I. I. C. Brătianu, relu- 
zind „printre altele, sprijinirea manevrelor politice inspirate de Puterile Centrale în vederea răsturuării 
lui, şi urmindu-l pe calea antrenării țării in războiul national, eliberator, 

[32] Stere Constantin (1865—1936), scriitor, ideolog al poporanismului, om polit 1 couvin- 
geri radicale, national-iäräniste. A fost adeptul intrării în război alături de Puterile Centrale, apoi 
a] menţinerii neutralității, Împreună cu alţi simpatizanti ai Puterilor Centrale a rămas cu permislu- 
nea guvernului roman în teritoriul vremelnic ocupat de austro-germani și aliaţii lor ca o „rezervă 
pentru eventualitatea înfringerii României în război. S-a pronunţat in favoarea inloci selui 
Ferdinand | pe tronul României prin Carol al IV-fea de Habsburg, împăratul Austro-Ungariei, În 
vederea realizării unei ,,uniuni personale” intre România si Austro-Ungaria. A ajuns chiar pe puzilii 
defetiste. Această atitudine izvora însă nu din trădarea” fata de Romania, ci din convingeri poli- 
tice ostile Rusiei țariste, din viziunea sa personală despre căile desăvirșirii statului na 
român. 

133) Dumitru (Take) lonescu (1858— 1922), om politic, lider al Partidului Conservator Democrat, 
ministru, partizan al luptei de eliberare a românilor, antantofil. Vezi Netea V., Lake Junescu. Micro- 
monografie, Bucuresti, 1971. 

134] Georges B. Clemenceau (1841—1929), om politic şi de stat francez, prim-ministru în 
anii 1906—1909, 1917—1920. 

135) La 1 septembrie 1914 s-a declanşat ofensiva rusă în Galiţia, încununată de succes, spre 
Lemberg: la 3 septembrie ruşii au ocupat Lemberg; austro-ungarii se retrag spre Carp: 

(36) Alexandru Marghiloman (1863—1934), om politic conservator, filogerman. 


x 


tional unitar 


224 


[37] Arthur Zimmermann (1864—1940), diplomat german, subsecretar de stat în Ministerul 
de Externe din Berlin In anii 1911—1918. 

138} Vezi Copoiu N., Socialismul european si mişcarea munciloreascd si socialistă din România 
(1835-1921), Bucuresti, Biblioteca oc Istorie, 1971, p. 104—120; Alexandrescu V., Considerații 
cu privire la pozifia mişcării socialiste din homânia fală de primul război mondial, in File din istoria 
mulitară a poporului român. Studii, vol. 2, Bucureşti, Editura Militară, 1974, p. 43—66, 

[39] Conferinţele socialiste internaţionale au avut loc la Zimmerwald în perioada 5—8 septem- 
brie 1915, la Kienthal Ja 24—30 aprilie 1916, iar la Stockholm între 18 mai si 10 noiembrie 1917. 
Coniruntările dintre stinga”, în care leninistii jucau un rol foarte important, si ,,dreapta’ au fost 
deosebit de puternice. 

[40) Tactica aceasta revoluționară fusese propusă si adoptată oficial de Internaționala a Il-a 
încă de la Congresul international muncitoresc socialist de la Stuttgart din 1907, sub forma amen- 
damentului Rosa Luxemburg — V. I. Lenin. 

[41] Vezi Copoiu, N., op. cit., p. 104—120; Alexandrescu V., op. cil. 

[42] Poziţia social-democratiei române se deosebea in mod esenţial de cea a partidelor burgheze 
în privința metodei de infäptuire a dezideratului unităţii statului naţional. Socialiștii respingeau 
războiul din motive umanitariste şi din grijă pentru soarta unei naţiuni mici antrenate într-un mare 
räzboi ca cel din 1914—1918. Ei apreciau că numai după eliberarea socială a popoarelor, în cadrul 
orinduirii socialiste. se vor crea condiţii pentru eliberarea naţiunilor si intregirea statelor nationale. 
P.S.D.R. nu a înţeles, ca multe alte partide socialiste din epocă, că „realizarea unităţii nationale 
reprezenta o sarcină a desăvirșirii revoluţiei burghezo-democratice, că in condiţiile istorice concrete 
ale celui de-al doilea deceniu al secolului nostru burghezia română, care nu isi epuizase incă rezer- 
vele necesare dezvoltării progresiste a naţiunii. putea conduce Jupta poporului pentru înfăptuirea 
dezideratului naţional”. (A\lexandrescu V., colonel, Considerații cu us ivire la poziția mişcării soria- 
liste din Romdnia față de primul război mondial, in FIMPR, vol. 2, București, Editura Militară, 

1974, p. 49). 

După cum a demonstrat istoria, desävirsirea statului naţional unitar nu a fust consecinţa 
directă a războiului, ci efectul luptei naţionale si sociale a poporului român recunoscut din punct 
de vedere politico-juridic de tratatele internationale încheiate la sfirşitul războiului mondial. Acest 
rezultat a fost primit cu deosebită satisfacţie de miscarea socialistă română ,,ai cărei fii isi aduseseră 
o remarcabilă contribuţie de singe la luptele pentru infringerea cotropitorilor străini”. În ,,Decla- 
ratia Partidului Socialist si a Uniunii Sindicale din România”, din 13 februarie 1919, se afirma: 
„Ca socialişti români, internationalisti, salutăm cu bucurie dezrobirea naţională a poporului român 
din provinciile subjugate pină acum si respectăm legämintele de unire hotărite. geet noud de 
astăzi trebuie să devină Romania socialistă de miine”. (Ci. Alexandrescu V., colonel, op. » Pp. 65). 

[43] Waldbausen, Julius baron von — ministru plenipotenţiar german la Birt în unii 
1912-1914. 

144] Ofensiva impotriva Dardanelelor si operaţiunea din Gallipoli au fost expresia noii stra- 
tegii la care a recurs Antantu — „strategia periferică”, care urmărea să lovească blocul austro- 
german in punctele sale vulnerabile din sud-estul Europei. Încă Ja 2 iunuarie 1915, flota britanică 
a bombardat forturile turceşti de la intrarea în Dardanele, pres alind forțarea strimlorii. La 26 februa- 
rie anglo-francezii au debarcat un detașament în Dardanele pent distruge doua fortu otomane, 
La 25 aprilie 1915 a fost debarcat un corp expeditiona glo- -francez in Peninsula Gallipoli. 

[45) Italia a intrat fn război in mai 1915. 

[46} În anul 1915, austro-germanii au schimbat direcţia loviturii principale de pe Frontul 
de Vest pe cel de Est, cu scopul zdrobirii armatelor ruse și scoaterii Rusiei din război pe calea unei 
pari separate. Armata rusă a suferit infringeri grele, a pierdut foarte mult teren, dar nu a putut 
fi totuşi scoasă din luptă. Vezi Popa Mircea N., Primul război mondial 1911— 1918, p. 200—216. 

(47) Prima ofensivă italiană a fost declanșată Ja 25 mai 1915 — ea prelungindu pină la 
16 iunie —, dar nu a inregistrat decit modeste succese locale în Tirol, Alpii Italieni etc. 

148) Mobilizarea generală a armatei bulgare a avut loc la 23 septembrie 1915 

(19] În cadru! războiului economic împotriva Puterilor Centrale, Anglia a cumpărat din Romä- 
nia o foarte mare cantitate de cereale, pentru a nu putea fi achiziţionate de Berlin și Viena. A 
tea au rămas însă Inmagazinate in România. 

150} „A cădea baltă” (sau „Ultimul din coadă”). 

[51) Ruşii au intrat In Cernăuţi în noaptea de 17—18 iunie 1916. 

[52] M. P. E. Sarrail (1856—1929), general francez, comandant — pină; în 1918 — al frontului 
aliat de la Salonic, în sudul Peninsulei Balcanice. În discuţie se afla problema unei ofensive, pornind 
de la Salonic, care să imobilizeze Bulgaria. 

[53] Wilhelm al II-lea, kaiserul Germaniei și, respectiv Nicolae al II-lea, ţarul Rusiei. Vezi 
Guillaume 11 et Nicolas II], Correspondance. 1894— 1914, Paris, Payot, 1924. 

154] Bătălia ruso-austro-ungară în fata Lembergului a avut loc la 29—31 august 1914. Aceste 
lupte de pe teatrul oriental al războiului au avut loc concomitent cu uriașa pere de pe Frontul 
Occidental, de pe Marna de Ja sfirsitul lui august și inceputul lui septembrie 1914, du de 
germani. 


225 


—_——— 


[221 Rusia ţaristă. 

ae [23] Wilhelm 1 von Hohenzollern, rege al Prusiei (1861 — 1871) şi impărat al Germaniei (1871— 
|24) Ca ofiter prusac, Carol (Karl) von Hohenzollern-Sigmaringen făcuse parte din unităţile 

de elită ale regelui Prusiei Wilhelm de Hohenzollern, recunoscut de ceilalţi monarhi germani in 1871 

si imparat al celui de-al doilea Imperiu German. 

125) Frederic al Il-lea de Hohenzollern zis cel Mare, ,,cel mai mare dintre prusicni”, rege a) 
Prusici (1740—1786). 

|26) Războiul cu Danemarca a fost purtat în comun de Prusia si Austria In anu) 1864, sol- 
dindu-se cu preluarea de către cei doi aliaţi a provinciilor Schleswig si Holstein de la Danemarca. 
Din acest motiv, el reprezintă o etapa a procesului de creare a statului national unitar german. 

(27) Convenţia româno-rusă a fost încheiată la 28 septembrie/1 octombrie 1914. Ea constituia 
un succes diplomatic românesc notabil si, totodată, releva de fapt orientarea antantofila a politicii 
externe românești care se conlunda atunci cu politica de desävirsire a unităţii nationale si statale 
a românilor, era expresia acesteia. Vezi Iordache A., Incheierea acordului romäno-rus din 15 septembrie] 
1 octombrie 1914. Insemndlatea si consecinfele sale, in Hal, nr. 1/1976, p. 49—62. Cit priveşte relaţiile 
româno-austro-germane în anii 1914—1916, vezi Idem, Les relations diplomatique de la Roumanie pen- 
dant les années de la neutralité (1914—1916), în RRH, nr. 2, 1976, p. 265—280; România in r“afii 
internaționale 1899—1939, lași, Editura Junimea. 1980, p. 382; Muşat ML, Ardeleanu 1, op. cil., 
p. 448—451: Atanasiu V., lordache A., losa M., Oprea I. M., Oprescu P., op. cil., p. 48—62. 

[28] Caroi I a decedat la 27 septembrie;10 octombrie 1914. 

[29] Analiza politicii şi atitudinii personale a regelui Carol I in ajunul războiului mondial 
şi imediat după declanșarea marii crize internationale din vara anului 1914 impune citeva constatări: 
Carol 1 a manifestat o atitudine consecvent filogermană, pronunlindu-se pentru participarea la razboi 
alături de Puterile Centrale; bătrinul monarh nu a putut totuși ignora presiunea opiniei publice — 
care-l considera, de altminteri, drept ultim obstacol in calea unei acţiuni eliberatoare în TransHva- 
nia —, modificindu-si treptat politica filogermană; această evoluţie s-a oglindit in aprobarea dati 
politicii externe promovate de guvernul I. I. C. Brătianu — politica de neutralitate din 1914. incheic- 
rea acordului secret cu Rusia în septembrie 1914; totuși schimbarea de atitudine a regelui Carol |, 
a fost determinată, după cum se pare, nu atit de convingerile sale, cit mai ales de necesitate; 
moartea monarhului, apreciată la Berlin si Viena ca fiind de natură a provoca o situaţie gravä pentru 
Puterile Centrale, a determinat, dimpotrivă, un sentiment de descälusare pentru cea mai mare parte 
a opiniei publice româneşti. Vezi Atanasiu V., Iordache A., Josa M., Oprea I. M., Oprescu F., lomü- 
nia în primul război mondial, Bucureşti, Editura Militară, 1979, p. 57— 59. 

[30] Ferdinand I, nepotul lui Carol J, s-a urcat pe tron la 28 septembrie/11 octo ie 1914, 
domnind pină în iulie 1927. 

[31] La moartea regelui Carol I. nepotul si succesorul acestuia, prințul Ferdinand, parea 
a nu avea ,,nici autoritatea, nici puterea de a determina cursul dorit de el politicii e e romi- 
nesti. Dorinţa lui coincidea cu cea a unchiului său, fa{ä de care avea un respect desivirsit, dar 
condiţiile si posibilităţile pentru menţinerea unei politici consecvent filogermane se 
treptat, chiar în timpul vieţii lui Carol I”. (Atanasiu V., lordache A., Josa M., Oprea J]. 
Koménia în primul război mondial, Bucureşti, Editura Militară, 1979, p. 59). Ulterior, 
recentă, Ferdinand I a demonstrat întelegere fata de orientarea politică international: 
1. I. C. Brătianu, părind reprezentanţilor Puterilor Centrale la Bucuresti un obstac 
serios decit I. 1. C. Brătianu. Desigur, se supraevalua monarhul care uneori a dem 
neholărire. Totuși, Ferdinand 1 a rămas pina la capăt alături de guvernul 1. I. C 
zind „printre altele, sprijinirea manevrelor politice inspirate de Puterile Centrale in ved 
lui, şi urmindu-l pe calea antrenării ţării în războiul national, eliberator. 

[32) Stere Constantin (1865—1936), scriitor, ideolog al poporanismului, om pol 1 convin- 
peri radicale, nalional-{äräniste. A fost adeptul intrării în război alături de Puterile 
al menţinerii neutralității. Împreună cu alţi simpatizanți ai Puterilor Centrale a rămas 
nea guvernului român în teritoriul vremelnic ocupat de austro-germani si aliaţii lor ca 
pentru eventualitatea infringerii României in război. S-a pronunţat în favoarea înlor 
Ferdinand 1 pe tronul Romaniei prin Carol al IV-lea de Habsburg, împăratul Austro-l1 
vederea realizării unei „uniuni personale” între România și Austro-Ungaria. A ajuns € pe 
defetiste. Această atitudine izvora însă nu din ,,tradarea” fata de România, ci din convi 
lice ostile Rusici ţariste, din viziunea sa personală despre câile desävirsirii statului 1 
roman. 

133] Dumitru (Take) Jonescu (1858— 1922), om politic, lider al Partidului Conser 
ministru, partizan al luptei de eliberare a remänilor, antantofil. Vezi Netea V., Take ] 
monografie, Bucuresti, 1971. 


[34] Georges B. Clémenceau (1841—1929), om politic si de stat francez, prim istru în 
anii 19006 —1909, 1917— 1920. 
135) La 1 septembrie 1914 s-a declanşat ofensiva rusă în Galiţia, încununată spre 


Lemberg: la 3 septembrie rușii au ocupat Lemberg; austro-ungarii se retrag spre Ca 
136} Alexandru Marghiloman (1863—1934), om politic conservator, filogerman. 


224 


(1864—19: 
1911 —1918. 


diplomat 


[37] Arthur Zimmermann 

de Externe din Berlin in 
[38] Vezi Copoiu N.. S 
(]533— 1921), Bucuresti. Bil 
privire la $ 
ilară a p ului rom 
[39] Conferint 
brie 1915, la Kient} 
Confruntärile 


oc Istorie, 19 


du 


+ 


à de la Consresul tion 

damentului L 
[41] Vezi Copo 
[42] Poziţia so 

in Du de ues de 


în 


deratului n 


in Ro 
954, p. 49 
După cum 3 
ee a războiu 
e vedere politico-juric 
hi a fost primit 
o remarcabilă contri 
tia Partidului 
socialiști rc 
n provinciile e | 
äzi trebuie \ 
[43] Waldbauser Julit 
12—1914. 
44] € 


0] 


(181 dat nu a ge 
{49} În cadrul tarul 
foarte mare cantitat 


[50] „A cădea baltă l ] 
151] Ruşii au intrat in Cernăuţi in noa] 
152) M. P. E. Sarrail (1856— 192: 
aliat de la Salonic, în sudul Peninsulei Balcai 
de la Salonic, care să imobilizeze Bulga 
[53] Wilhelm al II-lea, kaiseru! Ge v Ni 
Guillaume I] et Nicolas 1], Corz ia s, P 
154} Bâtălia roso-austro-un 
lopte de pe teatru! oriental al ră 
Occidental, de ia 
germani. 


17- inie 1916 


étotrai ira 


225 


Ministe 


So respir 


x 


apt 


Mili 


7 


n ost consecința 


ui român 
nou 


1 popo 
Roma 


(55] Kalman Tisza a guvernat în perioada 20 octombrie 1875 —13 martie 1890. Fiul său 
Istvin Tisza a fost ministru-preşedinte ungur in 1903—1905, 1913— 1917. 

[56| Vezi Teodor Pavel, Mișcarea românilor pentru unitatea națională și diplomația Pulerilor 
Cenirale (1894— 1914), vol. I—II. Timişoara, Editura Facla, 1982: Musat M., Ardeleanu L, op. 
cil., p. 448, 473, 474— 476; România în relațiile internaționale. 1899— 1939, p. 381 sa. 

[57| Aceste idei aparţineau in mare măsură omului politic şi ginditorului politic ardelean Aurel C. 
Popovici (Vezi Popa M. N., Aurel C. Popovici. Konzept der Vereinigten Staaten von Gross-Osterreich 
în NEH, 1985, p. 231—251. 

[58] În 1907 a fost adoptată legea Apponyi — lege şcolară — prin care se viza desfiintarea 
şcolilor confesionale române, slovace şi sirbe şi inlocuirea lor prin şcoli de stat cu limba de predare 
ungară. 

[59] Comitetul Partidului National Român din Transilvania, creat lu 1881. 

[60] La 4 mai 1915 trupele germane comandate de generalul À. von Mackensen au rupt fron- 
tul rus la Gurlice. 

[61] Alexandru Beldiman (1855—1924), diplomat, reprezentantul Romaniei la Berlin, fflo- 
german. 

[62] Respectiv, cancelarul Germaniei, secretarul de stat din Ministerul de Externe german, 
reprezentantul diplomaţiei habsburgice şi ministrul-preşedinte ungur. 

[63] Lueger Karl (1844— 1910), om politic austriac, lider al partidului catolic Uniunea Crestin- 
Socială (creat in anul 1887), partizan al lărgirii dreptului de vot, primar al Vienei in unii 90 ai 
secolului al NIN-lea. 

[64] Adept al reorganizării Austro-Ungariei pe baze federaliste; apropiat al arhiducelui 
Franz Ferdinand. 

{65} August von Mackensen (1849—1945), general şi, din 1915, feldmaresal german M 


[66] Fostul cancelar german 1. von Bülow, pangermanist, devenit umbasador in Italia, şi 
M. Erzberger, şeful Partidului Centrului Catolic german, urmăreau o politică de menţinere lor 
relaţii, dacă nu se putea de alianţă politico-militară, cu cele două ţări latine — Romäi ia, 
[67] Operațiunile militare ale Antantei in Dardanele, vizind obţinerea controlului asupra 
strimtorilor și Constantinopolului luaseră v amploare foarte mare, urmind comandamentele ,.slratesiei 


periferice”. Dar aliaţii nu au reuşit să cucerească Gallipoli si să preia controlul asupra Dardanelelor 
şi Bosforului. Ca urmare, ei au fost forţaţi să evacueze corpul lor expediţionur. Prima etapa a eva- 
cuării a inceput la 19 decembrie 1915. Încă la 30 septembrie 1915 a avut loc debarcarea generalului 
Hamilton la Salonic, in Grecia, precedind corpul expeditionar britunic ce trebuia să fier i 
din Gallipoli. La 5 octombrie la Salonic au debarcat priinele trupe franceze. Abia la 7—3 ianu 
1916 ultimele trupe aliate din Gallipoli au fost evacuate. Cea inai mare parte a acestora : 
la Salonic, unde s-a constituit un nou front. 

[68] Vizita lui M. Erzberger in Romänia a avut loc in februarie 1916 şi s-a incheiat cu con- 
cluzii pesimiste, comunicate de altminteri Berlinului şi Vienei. (Vezi Erzberger M., Souvenir d ? 
Paris, Payot, 1921). Memoriul său adresat cancelarului german este publicat de Popa M. N., sub 
titlul Afărturii germane privind România în anii neutralității, in RRIMLIP. nr.4 (11), 1987, p. 31,57 

[69] Iniocuindu-l in toamna anului 1914, după eșecul de pe Marna, pe generalul 1. von 
Moltke, in funcţia de şef al Marelui Stat-Major general german, generalul Erich vou Falkenhavn a con- 
ceput „strategia epuizării” pe care a aplicat-o in 1916 la Verdun, urmărind scoaterea din luptă a 


Franţei. Această strategie a suferit un eșec. (Vezi Falkenhayn KE. von, Le commandament st de 
l'armée allemande 1914— 1916 et ses decisions essentielles, Paris, 1920, p. 163 ș.a.) ;Popa M. > mul 
război mondial 1914— 1918, p. 217—292). Ofensiva Brusilov pe Frontul de Sud-Vest (oriental), 
declinșată la 4 iunie 1916, inregistrează succese surprinzătoare, de mari proporţii, dar nu rie 
decisivă pe acest front. Ea s-a epuizat, către sfirsitul lunii. Vezi Brusilov A. A., Memo al 
Brussilov. Guerre, Paris, Hachette, 1929. 

{70] Despre tratativele cu Antanta in vara anului 1916, rezultatele lor si implicaţiile militare 


vezi General Sarrail, Mon commandament en Orient (1916— 1918), Paris, Pavot, 1920, p. 371 4, 
Romania în relaţiile internaționale 1699— 1939, p. 389, 394—397; Alanasiu V., fordach ] \ 


Oprea I. M., Oprescu P., op. cil., p. 114—128; România in războiul mondial 1916-191 
Anexe, Bucureşti, 1934, doc. 3, p. 11—14, doc. 42, p. 110—111; Vesa V., Le front 
et l'entree de la Roumanie dans la premiere guerre mondiale, in RRII, (1973), 2, p. 251—27 


N., Contribuţii privind relațiile romano-franceze în perioada neutralității (1915—1916), I—1f, in À 
NNII, 1974, p. 79—88; AUBI, XXIV, 1975, p. 66—75. 


[71] A. P. Izvolski (1856—1918), diplomat rus, ministru de Externe (1906—191 basadur 
al Rusiei la Paris (1910—1917). 
[72] R. Poincaré (1860— 1934), ministru de Externe al Franţei şi presedin at Republicii 


(1913 — 1920). 

[73] După ce au ocupat cea mai mare parte a Belgiei, germanii şi-au continuat nes 1ain- 
tarea provocind infringeri tactice francezilor — sprijiniți în unele operaţiuni de belgieni i- 
la Charleroi (21 august 1914), în Ardeni, la Mezieres, Lille (27 august 1914) etc. 

(74] În ultimele zile ale lunii august 1914, coloanele citorva zeci de divizii germane inaintau 
impetuos spre Paris, atingind Aisne şi Marna. 


226 


a 


[75] Victoria e ciştigată de francezi si aliaţii lor britanici pe Marna la 5—12 septembrie 1914. 

[76] Izbinda e dobindită total de ruşi la 3 septembrie, prin ocuparea Lembergului. 

[77] E. Venizelos (1864—1936), prim-ministru grec, ministru de Război şi ministrul Marinei 
(1910— 1915). 

[78] La 6 septembrie 1914. 

[79] Herbert Henry Asquith (1852—1928), prim-ministru britanic (1908—1916). 

(80) Vezi Iordache A., Încheierea acordului romdno-rus din 18 seplembrie[1 octombrie 1914. 
Însemnălalea si consecințele sale, in RI, nr. 1, 1976, p. 49—62. 

[81] Franehet d'Esperey Louis Felix Marie (1856— 1942), general si maresal al Franţei. 

[82] Lloyd-George, David (1863— 1945), lider libera! britanic, cancelar al Tezaurului (1908— 
1915), prim-ministru (1916—1922). 

(83) H. H. Kitchener (1850—1916), general si om de stat britanic, ministru de Război în 
anii primului război mondial. 

[84] J. D. P. French (1852— 1925), genera! şi feldmareșal britanic. La inceputul războiului 
mondial a comandat corpul expediționar britanic care a luptat in Franţa. 

Joseph Simon Gallieni (1849—1916), talentat si energic general francez, fost guvernator în 
Madagascar în perioada antebelică ; in cursul campaniei din 1914 a jucat un rol deosebit de important 
in bătălia de pe Marna: s-a numărat printre cei mai activi orientali”, preconizind executarea unei 
puternice lovituri în sud-estul Europei, in vederea obţinerii victoriei decisive in război. 

. [85] Winston L. S. Churchill (1874—1965), ministru de Interne britanic (1910—1911), lord 
s al Amiralității (1911—1915). 

[86] Totusi, eșecul din Dardanele a avut si un rezultat pozitiv nepreväzut : deschiderca frontului 
de la Salonic. În perspectiva anilor viitori, aceslu isi va releva importanţa strategică. 

187] General britanic. 

[88] Goltz, Pasa Kolmar von der», general german, instructor militar in Lureia (1883— 1895), 
vicepreședinte al Înaltului Consiliu de Război Ture (1909— 1913). 

[89) Guvernul itulian condus de Antonio Salandra s-a aflat la putere in perioada martie 
1914—iunie 1916. 

[90) Sidney Sonnino (1847—1921), om politic italian. prim-ministru în 1909—1910, ministru 
de Externe în timpul războiului şi în perioada Conferinţei de pace de la Versailles. 

[91] Bissolati Leonida (1857—1920), socialist reformist italian. 

[92} San Giuliano, Antonio, marchiz de, ministru de Externe al Italiei (1905—1906), 
(1910— 1914). 

193] Ministerul de Externe italian. 

194] Buriän von Rajecz, Stephen, diplomat, ministru de Externe austro-ungar în cursul primului 
război mondial. 

[95) „Ambii tilhari”. 

/ 196] Italia declară război Austro-Ungariei abia la 23 mai 1915. 
[97] Port maritim pe teritoriul fostei monarhii austro-ungare, pe coasta de nord a Adria- 


ticii. 

[98] În Serbia. 

199] General francez, veteran din Războiul Franco-German din 1870— 1871. 

[100] Aceasta va antrena forțarea de către germani a liniei Sân-ului, abandonarea de către 
ruşi a liniei Carpaţilor, atingerea de către germani a liniei Nistrului, ocuparea de către austro-ungari 
a cetății Przemy$l etc. 

[101] Președintele Franţei. 

[102] Delcasse Theophile (1832— 1923), ministru de Externe al Franţei (1898— 1905), ambasa- 
dor la Petersburg (1913—1914) ș.a. 


[103] La 4 martie 1915 Rusia a cerut Angliei $ antei să i se recunoască ,,dreptul” de a 
anexa Constantinopolul şi strimtorile Bosfor si Dardanele. Guvernele celor două țări au dat sat 
factie Rusiei. 

(104) George al V-lea din dinastia Saxa-Coburg-Gotha (Windsor), rege al Marii Britanii 
1 (1910 1936). 

[105] Austro-germanii au cucerit pe frontul oriental cetatea Przemy$l Ja unie 1915. 

[106] Diplomat francez şi respectiv primul ministru al Marii Britanii. 


[107) Ministrul de Externe al Italiei. 

[108) „Tot porumbul şi petrolul! 

[109] „Forţat de împrejurări”. 

1110] Germanii au intrat in Varşovia — evacuată de ruşi — la 5 august 1915. 

[111] Ministrul de Externe britanic. 

[112] La 21 noiembrie 1915, generalul Rodomir Putnik ordonă retragerea armatei sirbe spre 
vest, prin Ipek, Dlahova, Prizren: la 23 noiembrie sirbii sint siliţi să abandoneze poziţiile de la 
Kossovo. Campania era pierdută şi {ara era evacuată, pentru refacerea armatei sirbe peste hotare. 

[113] Alexandros Zaimis (1855— 1936), om politic şi de stat grec, prim ministru fn anii 1901 — 
1902, octombrie-noiembrie 1915, iulie-septembrie 1916, mai-iunie 1917. Octogenarul Stefanos Skulu- 
dis a condus guvernul grec în octombrie 1915—iulie 1916. 


227 


[114] Guvernul sirb, refugiat din Belgradul ocupat. 

1115] Acceptarea de către România a unei misiuni militare franceze — de sprijinul căreia 
avea, de altminteri, nevoie — ar fi semnificat din punct de vedere politic pentru Puterile Centrale 
alirmarea voinţei guvernului român de a renunţa la neutralitate şi de a se angaja intr-un viitor 
apropiat la o acţiune militară in colaborare cu Antanta. Romania ar fi furnizat astfel — ceca ce ea 
dorea să evite — pretextul pentru un „război preventiv” al Puterilor Centrale, căruia ea nu-i putea face 
deocamdată faţă. La rindu-i, Franţa era nevoită să menajeze România şi voinţa sa, cu atit mai mult cu 
cit avea nevoie de o Românie combativă, nu de o victimă a unci agresiuni austro-germane pro- 
babil imediate, pe care nu ar fi putut-o sprijini militar. De aceca guvernul francez a renunţat tem- 
porar la proiectul său. 

[116] Karl Helfferich (1872—1924), bancher, director la „Deutsche Bank”, economist si om 
politic german. 

[117] Nu exista un comandament unic. Abia tn 1918 pe Frontul Occidental a fost raunnit un 
comandant unic. 

(118) Bătălia de la Verdun a început la 21 februarie 1916. 

[119] Ofensiva anglo-franceză de pe Somme a fost declanșată la 1 iulie 1916, deși pregi- 
tirea de artilerie a început încă la 24 iunic. 

(120| Ofensiva Brusilov s-a declanșat la 4 iunie 1916. 

{121} Congresul international de la Berlin din 1/13 iunie — 1/13 iulie 1878. Deciziile au fost 
adoptate de marile puteri si dictate statelor mici. Acesta a recunoscut independența Romianici şi 
drepturile acesteia asupra vechiului pämint românesc Dobrogea. Totodată, României i se impunea 
renunţarea la județele Ismail, Cahul, Bolgrad din sudul Basarabiei — redobindite de Moldova prin 
Tratatul de la Paris din 1856 — In favoarea Rusiei ţariste. A se vedea Maciu V., Comment la Rou- 
manie a conquis son indépendance, in Mouvrmenis nalionaux el sociaux roumains au X1X-e siecle, Buca- 
rest, 1971 ; Adăniloaie N., Cucerirea independenței de stat a Romäniei (1877— 1878), Bucuresti, Edi- 
tura Politică, 1973; Corbu C., 1877— 1878. Războiul național şi popular al românilor pentru inde- 
pendență deplină, Bucuresti, Editura Politică, 1977. 

{122} Istoria acestei perioade demonstrează că adesea şi marile puteri occidenlule aveau 
aceeași atitudine faţă de tratate şi acorduri precum Rusia. Soarta Serbiei, sau manevrele diploma- 
tice ficute în spatele aliatului belgian, de pildă, sint concludente in acest sens. 

(123) Ministru de Externe al Rusiei in anii 1910—1916. 

[124] Luptele pentru Verdun au durat pind către sfirșitul anului 1916, dar tensiunea maxima 
a fost atinsă In vară. Ultima mare acţiune germană la Verdun (tortul Souville) s-a declanşat Ja 11 
iulie și s-a incheiat cu un esec. 

[125] Pe teatrul oriental al războiului din Europa, ruşii au declanşat ofensiva în zona de nord 
a acestui front la 21 martie 1916, iar luptele din raionul Naroé (sud de Dvinsk) incep la 7 aprilie, 

[126] M. Paléologue (1859—1944), diplomat francez, ambasador la Petersburg (1914—1917), 

[127] Joseph C. Joffre (1852—1931), general şi mareșal al Frantei, şef al Marelui Stat-Major 
Francez în anii 1914—1917. 

(128] Aristide Briand (1862 — 1932), om politic francez, prim-ministru în anii 1909—1911, 1913, 
1915—1917. 

(129] În sudul Frantei, port la Marea Mediterană. Bază pentru navele romänesti, aprobată 
de guvernul francez. 

[130] Socialisti reformiști: R. Viviani (1863 — 1925), prim-ministru in 1914—1915; A. Thomas 
(18783 — 1932). 

(131) La 3/15 noiembrie 1916, In apropiere de Paris, la Chantilly, s-a intrunit o conferință 
militară interaliată care a decis coordonarea acțiunilor membrilor Antantei cu scopul de a da un 
caracter decisiv operaţiunilor militare din anul 1917. S-a hotärit concentrarea unor puternice forțe 
la Salonic, in Balcani —23 de divizii — cu scopul de a declanşa o ofensivă de mari proportii,lo 
vederea eliminării din război a Bulgariei. Armatele aliate de pe celelalte fronturi, considerate secun- 
dare, primeau misiunea să întreprindă operaţiuni menite a imobiliza cit mai numeroase forte ale adver- 
sarilor. La 3/16 noiembrie 1916 conferința politică interaliată întrunită tot la Chantilly a adoptat 
hotärlri similare. Vezi Lloyd George, Mémoires de guerre, vol. II, Paris, Fayard, 1935, p. 292. 

[132] 1 iulie — 18 noiembrie 1916. 

(133| În iunie 1916. 

[134| A şasea ofensivă italiană de pe Isonzo a fost declanșată la 6 august 1916, inregistrind 
succese locale la Monte Sabotino, Oslavia, Monte San Michele. 

(135] Într-adevăr, iniţiativa strategică era preluată pentru prima dată în acest război de 
Antantă, ca expresie a manifestării tendinței de modificare a raportului de forte dintre adversari. 
Dar, in vara anului 1916, această preluare a fost temporară. 

[136] Generalul D. Iliescu, adjunct al şefului Marelui Stat-Major român. 

[137] Pe frontul din Italia, pentru a face faţă noii ofensive italiene de pe Isonzo. 

[138] La 28 iulie 1916, Brusilov ataci în direcţia Kovel, pe Frontul rus de Sud-Vest. Lup- 
tele din acest sector vor degenera ulterior într-o bătălie de epuizare reciprocă. 

[139] Carol de ftabsburg (1887—1922), impärat al Austriei si rege al Ungariei incepind 
din 1916. 


228 


[140] Bătălia de la Marengo din 14 iunie 1800 a olerit generalului Napoleon Bonaparte, prim- 
consul al Franţei, dobindirea unci slrălucite victorii asupra austriecilor. În această bătălie s-a remar- 
cat generalul Louis Desaix care, de altfel, a și pierit. 

(141) B. V. Stürmer (1849—1917), om politic şi de stat rus, ministru de Externe, președinte 
al Consiliului de Miniştri în februarie-noiembrie 1916. 

[142} Alexandru al V-lea, papă în anii 1492—1503. 

[143] În timp ce armata română avea în dotare la un batalion 0—2 mitraliere, un aruncător 
de mine, trei, patru guri de foc de artilerie, dintre care grele O—0,5, batalionul din Armata | ger- 
mană dispunea de şase, opt mitraliere, patru aruncătoare de mine, şase, şapte tunuri, dintre care 
1—1,5 grele. Cu mici diferente, cam aceeași era dotarea batalionului austriac. (Vezi Homâduia în răz- 
boiul Mondial 1916— 1919, vol. 1, capitolul I— VIII, p. 136; Cupsa 1, Armata română in campaniile 
din anii 1916— 1917, p. 23, 27, 34 $.a.; Atanasiu V., Jordache A., losa M., Oprea J. M., Oprescu 
P,, op. cil. p. 129—136. 

[144) Războiul Ruso-Japonez, urmat de evoluţia burghezo- democratică din anii 1905—1907. 

[145] Vezi Istoria pervoi mirovii voinf 1914— 1918, vol. 1—2, Moskva, 1975. 

[146) Războiul Ruso-Japonez (1904—1905) și războiul mondial declanşat în 1914. 

[147] V. A. Subomlinov (1848—1926). Generalul și-a pierdut postul ministerial şi a fost dat în 
judecată, 

1148) Potrivit altor opinii, lungimea frontului ce trebuia apărat de armata română cra de 
1 500 km (Cf. Mușat M., Ardeleanu I., op. cit., p. 507). 

[149] Vezi Planul strategic de război ul României, în România in războiul mondial 1916— 1919, 
vol. 1, Documente- Anexe, București, 1934, doc. nr. 43, p. 111— 121. Despre acest plan, vezi Atanasiu V., 
Unele considerații asupra angajării Romaniei in primul război mondial. Ipoteza ,,Z", in SRdl, tom 
24, nr. 6, 1971; Atanasiu V., Iordache A., Iosa M., Oprea I. M., Oprescu P., op. cit., p. 150—157. 

(150) Potrivit planului strategic de război al Franţei — „Planul XVII” — principalul obiectiv 
erau Alsacia $i Lorena, provincii franceze acaparate de Germania. Dar după o inaintare de citiva 
kilometri in aceste teritorii în 1914 armata francezä va fi blocată, In pofida eforturilor sale ofensive, 
pina la armistițiul din noiembrie 1918. 

(151) C. M. Karoly (1875—1955), om politic si de stat ungur. 

[152] Hindenburgj und Benckendorff, Paul von=(1847—1934), feldmareșal german (1914), 
sef al Inaltului Comandament al armatei începind din august 1916, preşedinte al Republicii in perioada 
interbelică. La începutul războiului a comandat armatele germane pe Frontul Oriental, impotriva 
Rusiei, obtinind victorii tactice răsunătoare. „,Creierul” strategic și tactic al armatei germane din 
răsărit si, din 1916, de pe toate fronturile a fost însă generalul Erich Ludendorif. În înaltele cercuri 
politice şi militare germane, bătrinul feldmareșal Hindenburg era adesea considerat ,,un 0 res- 
pectat”. 

[153) Erich Ludendorff (1865—1937), general și om politic german, autor al unor lucrări — 
inclusiv memorii — consacrate primului război mondial în care a jucat un rol proeminent (Souve- 
nirs de guerre, tome I— II], Paris, Payot, 1921 ; Conduile de la guerre et polilique, Paris, Payot, 1922). 

[154] Charles M. Mangin (1866—1925), general francez, iniţiatorul unor reforme militare în 
Franţa antebelică. 

[155] Douaumont — fort din sistemul de fortificaţii de la Verdun. À fost recucerit de fran- 
cezi la 24 octombrie 1916. 

[156] Ceea ce începea era „războiul popular si national al românilor pentru reîntregirea ţării” 
(Musat M., Ardeleanu 1., op. cil., p. 432— 494). Vezi şi Deac A., Caracterul participării României la 
primul război mondial, București, Editura Politică, 1973; Popa M. N., L’entree de la Roumanie 
dans la Premiere Guerre Mondiale, în AU BI], Anul ANVIII, 1979, p. 111— 125: Ceausescu Ilie, Războiul 
intregului popor pentru apărarea palriei la români. Din cele mai vechi timpuri pînă in zilele noastre, 
București, Editura Militară, 1980. 


Campania română din 1916 


I. OFENSIVA ROMANA IN TRANSILVANIA 


urilor, { 


lor era să producă mari goluri în rindurile ostenilor noştri si să le încetinească 
inaintarea. Dar avintul trupelor române nu cunoştea piedici. Detasamentele de 
acoperire austro-ungare, din ce in ce mai numeroase, erau ori nimicite, ori 
pase pe goană, sau capturate si inaintarea românilor se făcea nestinjenită 
de nimic. 

Primele țeluri erau repede atinse. Marti 29 august, după-amiază, in mai 
putin de 48 de ore de la începerea războiului, trupele române intrau în Brasov, 
În același timp, pe Valea Jiului ocupau Petroşanii, importantul oraș industrial, 
centrul regiunii miniere din această vale. În unghiul Carpaţilor se ocupase 
Tirgul Secuiesc si întreg Sesul Secuilor. Trei zile după declararea războiului, 
eram în fata Orşovei si a Sibiului, dincolo de Braşov, aproape de Miercurea Ciuc. 
Toate trecătorile Carpaţilor erau in miinile noastre ; culmile lor erau în spatele 
frontului nostru. Luasem dușmanului peste 4 000 de prizonieri. 


Înaintarea fulgerătoare a armatei românești provoacă un entuziasm deli- 
rant in ţară si consternare in rindurile ungurilor. Localitățile vecine cu Carpaţii 
sint evacuate în grabă de autorităţi. Fruntasii români, in special intelectualii, 
preoții si invätätorii, sint arestaţi ca ostateci şi tiriti in inchisorile ungurești. 
Odată cu autorităţile fuge si populaţia înstărită ungurească si săsească, à cărei 
conştiinţă avea, desigur, să-și reproşeze ceva. Ardealul începe să cunoască 
tragedia esodului populaţiei dinaintea pătrunderii pe care, dintre provinciile 
Puterilor Centrale, mai fericite, sub raportul acesta, decit statele Intelegerii, 
numai Prusia Orientală şi Galiţia il cunoscuseră. Soselele si drumurile sint 
pline de mulțimea refugiaților unguri si saşi, care şi-au părăsit căminele, 
ducindu-si in căruţe avutul încărcat in pripă şi minind din urmă turme de mii 
de vite, fugind de teama înaintării române, pe care ei o cred răzbunătoare și 
prădătoare, cind ea este liniștită şi respectuoasă de viata şi avutul locuitorilor *, 

Coloanele române înaintează voios, intr-o iniltare sutieteasca uşor de 
înţeles. Este ziua triumfului, răzbunătoarea suferințelor milenare. Si victoria 
pare mai ușoară, decit se inchipuia, voinicilor noştri, mindri în frumoasele lor 
uniforme noi. Nu ginduri de pradă sau de violenţă incoltese în mintea, acestor 
entuziaşti şi blinzi eliberatori; le ajunge mulfumirea sufletească a izbindei. 
Căci in sat le româneşti pe care le străbat, mulţimea le iese in cale cu lacrimi 
de bucurie, iar preoţii, în odăjdii, ridică rugi fierbinţi „pentru preainälfatul 
nostru rege Ferdinand 1” si pentru biruința oştirilor lui ! 


Constituirea marilor Conformatia geografică a frontierei noas- 
comaudamente tre muntoase à impus romäudor de la 
inceput un dispozitiv strategic foarte 

dezavantajos si riscant. Armata română era împrăștiată prin toate văile paralele 
ale munţilor. Trebuia ca adunarea coloanelor si concentrarea lor în unități 
puternice să se facä mai înainte ca inamicul să-și fi putut aduna forte suficiente, 
ca să-și organizeze defensiva si — poate — chiar ofensiva, Aceasta era sarcină 


* Evacuärile ținuturilor amenințate de cotropirea armatei române au fost din vrem 
sistematic organizate de autorităţile ungurești. Dispoziţiile necesare s-au luat la 6 
comunicat autorităţilor | le abia la 25 august. ‘Toate teritoriile cuprinse intre ( 
precum și judeţul Bistriţa, trebuiau evacuate in județele și oraşele mai depărtate 
declarării războiului si a inaintării române au surprins autorităţile ungare, aşa incit ¢ 
făcut in zăpăceala panicii. 


232 


Iu partea de sud, Grupul Morgen se continua cu Grupul de sud, comandat 
de generalul prusian von Staabs, comandantul Corpului XXXIX de rezervă. 
Acest grup era, la rindul lui, împărţit in două parti: la aripa lui stingă, intin- 
zindu-se pină lu vest de Sibiu, era un grup format din Divizia L de cavalerie 
austro-ungară, Divizia a 3-a de cavalerie germană, adusă de pe frontul rusesc, 
Brigada a 143-a austro-ungară si Divizia a 5l-a de honvezi. Comandant era 
generalul german de cavalerie contele de Schmettow. Mai spre dreapta, in 
ținutul Hațegului, opunindu-se înaintării trupelor noastre ce veneau din Valea 
Jiului, era Brigada a 144-a austro-ungară. În spatele ei soseau, de pe trontul din 
Vosgi [3], chiar din prima săptămină a războiului, cele dintii elemente ale 
Diviziei a 187-a germane aduse din Vosgi. La Orsova era Brigada a 210-a, 
schimbată peste citeva zile cu Brigada a 145-a de rezervă, întărită cu așa-nu- 
mitul „Grup al Dunării”, format din cinei-sase companii. Importante unităţi de 
ajutor debarcau zilnic in centrele de concentrare de la Cluj, Deva și Timisoara, 
de unde erau îndreptate spre fronturile de luptă. Pentru Gupul Morgen erau des- 
tinate diviziile 37 şi 39 de honvezi, 72 austro-ungară si 89 prusiană, aduse din 
Lituania ; Morgen rămase cu comanda aripii drepte, iar comanda aripii stingi 
fu încredinţată feldmaresalului austriac Fabini. Pentru Grupul Staabs erau 
destinate : Divizia a 76-a germană, chemată din Curlanda, Corpul alpin bava- 
rez, adus de la Verdun, si brigăzile de munte a 2-a si a S-a austro-ungare de 
pe frontul italian. Cu chipul acesta, adversarul se întărea pe fiecare zi ce trecea, 
incit, după două săptămini de la intrarea în război, forțele austro-germane din 
Ardeal se ridicau la 11 divizii de infanterie *, două divizii şi jumătate de cava- 
lerie, echilibrind forțele românești aproape divizie cu divizie. 


Un program ec nu se Asa cum se prezenta situația militară la 
poate îndeplini declararea războiului, românii posedau 
în Carpaţi avantajul superiorității ini- 
tiale. Cea mai mare parte a armatei române era pe linia frontului, pe cind dus- 
manului îi trebuia timp ca să-şi aducă forțele de pe celelalte tronturi europene. 
Reusi-vor românii ca printr-o acţiune energică să profite de această superiori- 
tate si să dea dușmanului lovituri puternice, să-i dezorganizeze forţele de acope- 
rire și să-l impiedice a-şi face concentrarea, infăptuind-o în acelaşi timp pe a 
lor insile? De aceasta depindea reuşita primei campanii în Ardeal. 
Două cauze au venit să înriurească în chip nefavorabil realizarea. rapidă 
a planului român de operaţii. În primul rind coloanele române, revärsindu-se 
prin numeroasele trecători ale munţilor, erau despărțite unele de altele prin 
masive muutose, care ajungeau uneori pind la 100 km grosime. Luptind atit cu 
greutätile terenului, cit şi cu rezistenţa inamicului, mai inainte de a se putea 
concentra, detasamentele noastre au trebuit să-şi construiască poziții de rezis- 
tență dincolo de creasta muntoasă si să se întărească in ele, pind la sosirea 
grosului, de teama eventualelor atacuri prin surprindere cu forte superioare din 
partea inamicului. Greutatea sosirii convoaielor, mărită si de distrugerile făcute 
de duşman, au silit trupele să înainteze cu prudenţă, aşa încit intrarea roma 
nilor in Transilvania n-a putut avea caracterul fulgerător, pe care-l manifest: 
in primele «două, trei zile. La aceasta s-a adăugat o a doua cauză si mai hot 
ritoare. Evenimentele nenorocoase, intimplate la graniţa de sud, şi-au făcut 
repede efectul. Importante forte, destinate Frontului de Nord. au fost întoarse 


* Brigada a 143-a de la Sibiu a intrat mai tisziu în alcătuirea Diviziei a 72-a austro-ungare, 
cărela-i aparțluca organic. 


235 


PARTEA A III-A 


Campania română din 1916 


Peste Carpaţi 


1. OFENSIVA ROMÂNĂ ÎN TRANSILVANIA 


Trecerea munţilor 4 


Pal 
tiiul comunicat oficial al Marelui ¢ 
ocal al trecerii irpatilor. Zidul 
eamului romanese, era därima 
ptsprezece veacuri in urmă, 
ducă civilizatia latina diy 
prin aceleasi vai pe unde 
ei celui mai viteaz mal neferi on 
celuiasi neam sub același scepti 
rdinand, hotărită infäptuia 
Mihai infäptuise numai o clipă 
Trupele de acoperire române 
ătorile de irciorova la Dor 
ora 9 seara À rontier 
ilni. In punctele re ci 
mente care au pus piciorul «incolo 
rati terenul de garzile de Tal 
emnate. In celelalte parti, inaintar pi 
i: abia dupa citi ilome ni; Qu 
i AS mpletă. in a 
e victime, dintr iteri ord 
andantul Regimentului 30 Mu \ e 
anului locotenentul Macari 
4toal Oituzului. 
trundere: Tra vania 
rupele austro-ungar nfri 
impetuos spre telurile f | 
detașamente. in putere | mt un 
roase mitraliere, cuibări ra 
părțile cele mai ingus le defileele 
pintiile drumurilor, pe lingă vadurile apelor od 


e 


231 


a Urguvei. Îi după-amiază aceleiasi zile insă. contraatacul rymmn, executat cu 
trupe din Regimentul 17 Mehedinţi. a respins pe dusman in pozițiile sale de ple- 
care, recuceriud Orgova prin violente lupte de stradă. cu grenade de muni: 
s-au luat şi 120 de prizunieri. 

Ca să-şi ia revanşa. peste trei zile, la 4 vctombrie. Keeimentul 15 Mehediugi 
a atacal puziţia Gușinauă de irout și din spate. surprinziuud pe soldaţii uusuri 
dormind in trangee şi i-a fugărit pă diucolo de Jexlmça si Orjadiu, capturud 
patru ofiteri și 216 soldaţi. Toate poziţiile iuamice de hugă Dunăre au tost cuce- 
rite. Dusinanul, cuminţit de acest neicncit rezultat al mcercării sale. à ramas 
liniştit de aci inainte. 

Cu toată subțirimea irontului, din cauza preievării de unităţi. Grupul 
Cerna își unplinea misiunea. Tunul rumauese ținea sub bătaia lui Valea Dunării. 
Însemuatul drum de pătrundere spre Orient era inchi: el uu va mai sluji de 
cale de aprovizionare trupelor dușmane de la granița dobrogeanä. 

Sectorul Cernei va fide aci inainte uu seeior relativ huistit. Adäpostiri in 
trauseele lor, cei doi duşmani se vor privi faja un tatä şi nu vor mai witte- 
prinde nici o acţiune mai umportantă. busmanul va da din cind w cind atacuri 
de fixare, ca să iusele atenţia asupra celor ce se puneau la cale sau se petreceau 
în sectoarele vecine. Cu tunpul. etectivele celor doi adversar! s-au umpuţinat 
şi mai mult, prin alte prelevaride trupe destinate sectoareior vecine, mai ugitate. 


Sectorul Jiului Cu totul altă imporantä avea sectorul 
Jiu. După ce trupele de acoperire. comal:- 
date de colonelul Cocorascu. si alcătuite 

din regimentele de gorjeni 18 şi 55, au ocupat Petrosanu. s-a constituit Divizi 

a 11-a. sub comanda generalului Muicä. cuprinzinu brigăzile 21 gi 22 de 

infanterie. Scopul urmării de această divizie era ca. impreună cu diviziile du 

Valea Oltului. să formeze steajeru! intregii miscâr! de ocolire, pe care fror- 

tul român o făcea inspre vesi si nord-vest. De aceeu. inaintare; Trebuia & 

fie mai mică im această regimne. lar pozitiile ocupate. in apropiere de mor- 
tieră, să fie cit se poate de solid întărite. Dusmanui avea 11 această regmne 

Brigada a 144a austro-ungari cu gase batalioane de infanterie, cu patru 

escadroane de husari si cu patru baterii tcolonel Berger . is care se adäugr- 

sera cele trei batalioane de miner: militarizati. de la mine Petroşani si Lupeni 
comandati de şefii si inginerii lor. 

Marele Cartier Roman a prescri= Diviziei a 11-a să ocupe pozitie detensiva 
la nord de Haţeg. Generalul Culcer. comandantul Armatei I. socotind aceasta 
poziţie prea inaintata si riscantă. pentru că läsa in spate defileul Hates-Caran- 
sebes, pe unde putea fi intors. avind m vedere si distantele enorme ce-l separav 
de sectoarele vecine, acoperite de puternice masive muntoas şi cu comunicații 
foarte dificile, a decis su ramina pe o pozitie mai inapoiată. mai aproap de 
trontieră ©. De aceea. trupele diviziei ocupara in primul mnd Valea Jiulni Romă- 


nesc, cu importautele localităţi miniere Vulcan și lupeni. cure o complet 

de inamic. După aceeu, românii inaintara spre nord-vest , ocupind 

solid defileul Merisor. 

În pasal Merisor Pasul Merisor este un cul long, atrms 
intre Muntii Hategalui, pe stin: Munti 
Sehesului. pe dreapta. Printr-insul se trece 

din valea Rănitei. afluent al Jiului. care curge spre sud-est. valea riului 

Strei, afluent al Muresului, care curge spre nord-vest. prin cimpis Hațegului. 

238 


Pragul despărțitor al celor două cursuri de apă formeuza punctul culminant 
al defileului, la aproape 1 V00m mältime. 
La 7 septembrie, trupele Diviziei a 11-a ocupau defileul. sprijmindu-se pe 
mălțimik vecine : dealul Bran, la sud și deulul Băloi. la nord. Dusmanul a facut 
o incercare, a doua zi, la § septembrie, ca să scoată pe romani din aceste pe 
ziții. Cu tot bombardamentul puternic al artileriei lor, el n-a reușit a to 
respins de trupele regimentelor 18 şi 36. care i-au luat peste 300 prizonieri. dou: 
tunuri si alt material. Comunicatul austro-ungar descrie aceasta intringere sub 
o tormă eutemistică : ,,. . Trupele noastre au aruncat inapoi pe inamic la 4 km 
indărătul pozițiilor sale; un nou şi puternic atac inamic in contra aripei drepte 
acestui erup, ne-a determinat să ue ocupăm poziţiile noastre de la meepul 
Linia romăn de rezistență — aproape perpendiculară pe direcţia. vechii trun 
tarii — , se intindea de-a curmezișul pasului, de la nord la sud, peste mältimil 
Augros, Muncel, Oboroca, incovoindu-se apoi spre sud-vest, pe maltimile 
domină la nord Jiul Românesc, pina la virful Fägetel. Linia a fost bine întări 


Avangardele române trecuseră insă. peste ieșirea din pa ocupaseră. în vale 
teiului satele Barn Mare și Baru Mic. Patrule de recunoaștere coborau pu 


rivadia și chiar pina în apropiere de localitatea Pui. Ele venirä in conta 
pe la 10 septembrie, cn patrule germane. Erau cele dintii trupe din Diviziz 


“-a prusiană și din Corpul alpin bavarez, aduse de pe trontul de la Verdur 
(fensiva germană. y OMaudamentul dusmau era. desig i 
Bätälia de la Merisor / necuuostir de intenţiile pu defer 
‘de romanilor pe ae tron inta 
românilor însă fu considerată ca fiiud extrem: de periculoasă. Ea ] un 
uinta cu pătrunderea im larga vale a Mureșul Te nl 
proapt ca oriunde de vecheu frontieră. Ocupa : de arma may 
semna însă tăierea celei mai msemuate linii de comunica 
inima Ardealului, împiedica concentrarea forțelor duşman Ly deplin 
Sebesul Săsesc, şi ameninţa in spate direcţia principală de mainta Na 
uului spre Sibiu. În tata acestei primejdii, dusmani hotă ma de 
area completă a ajutoarelor pe care le astep ne atace m pun mi 
amenințat. Izgonirea românilor din Valea Jiului superior ar mai fi : 1 
marele avantaj că reda ungurilor posesiunea bazinului carboniter de et 
sani, atit de prețios pentru economia statulu i 
In vederea contraofensivei proiectat format in regiunea H: ult 
un grup constituit, in atară de Brigada a 144-a austro-ungară, de med sa 
lioane din diviziile 187 si trei batalioane din Corpul alpin bavarez t 
talioane. O puternică artilerie, cuprinzm unuri grel unuri de mun 


ecum și o escadrilă de avioane de bor rdamt t 
iparitie 11 războiul uostru— și automobi nd a pu 
crupului; comanda o avea generalul gerr ul nda: 

l85-a. Pe lingă superioritatea armamentul mand Ferme 
punea şi de excelentele trupe de alpin 
zhoiul în munți. 


Dispozitivul frontului roman avea up i d :) 
intinse in cordon, pe o lungime de 23 kn lurile Face Bale in¢ 
numai două batalioane i rezervă ; era, de inie 1 y 

Bătălia de la Merisor a mceput in ziua d pri un viole 

vmbardament de artilerie grea nedi 
păsesc 11 taÿa altui dusman decit a celu uă cum fi 


a3t 


a Orşovei. În după-amiaza aceleiași zile insă, contraatacul roman, executat cu 
trupe din Regimentul 17 Mehedinti, a respins pe dusman in poziţiile sale de ple- 
care, recucerind Orşova prin violente lupte de stradă, cu grenade de mină; 
s-au luat şi 120 de prizonieri. 

Ca să-și iarevansa, peste trei zile, la 4 octombrie, Regimentul 17 Mehedinţi 
a atacat poziţia Gusmanuà de front şi din spate, surprinzind pe soldaţii unguri 
dormind in tranşee si i-a fugărit pind dincolo de Ieşelniţa si Orjadin, capturind 
patru ofiteri si 216 soldaţi. Toate poziţiile inamice de lingă Dunăre au fost cuce- 
rite. Dusinanul, cumintit de acest nefericit rezultat al incercării sale, a rămas 
liniştit de aci inainte. 

Cu toată subtirimea frontului, din cauza prelevării de unităţi, Grupul 
Cerna isi implinea misiunea. Tunul românesc tinea sub bătaia lui Valea Dunării. 
Însemnatul drum de pătrundere spre Orient era inchis; el nu va nai sluji de 
cale de aprovizionare trupelor dușmane de la graniţa dobrogeană. 

Sectorul Cernei va îi de aci inainte un sector relativ liniştit. Adăpostiţi in 
tranşeele lor, cei doi dușmani se vor privi fata in faţă şi nu vor mai intre- 
prinde nici o acţiune mai importantă. Duşmanul va da din cind în cind atacuri 
de fixare, ca să insele atenția asupra celor ce se puneau la cale sau se petreceau 
in sectoarele vecine. Cu timpul, efectivele celor doi adversari s-au imputinat 
şi mai mult, prin alte prelevări de trupe destinate sectoarelor vecine, mai agitate. 


Sectorul Jiului Cu totul altă imporantd avea sectorul 
Jiu. După ce trupele de acoperire, coman- 
date de colonelul Cocorăscu, și alcătuite 

din regimentele de gorjeni 18 şi 58, au ocupat Petrosanii, s-a constituit Divizia 

a 11-a, sub comanda generalului Muică, cuprinzind brigăzile 21 si 22 de 

infanterie. Scopul urmărit de această divizie era ca, impreunà cu diviziile din 

Valea Oltului, să formeze steajerul întregii mişcări de ocolire, pe care fron- 

tul român o făcea înspre vest și nord-vest. De aceea, înaintarea trebuia să 

fie mai mică in această regiune, iar poziţiile ocupate, în apropiere de fron- 
tieră, să fie cit se poate de solid întărite. Dusmanul avea în această regiune 

Brigada a 144-a austro-ungară cu şase batalioane de infanterie, cu patru 

escadroane de husari si cu patru baterii (colonel Berger), la care se adăuga- 

seră cele trei batalioane de mineri militarizati, de la minele Petroşani şi Lupeni 
comandati de şefii şi inginerii lor. 

Marele Cartier Român a prescris Diviziei a 11-a să ocupe poziţie detensivă 
la nord de Haţeg. Generalul Culcer, comandantul Armatei I, socotind această 
poziție prea inaintată şi riscantă, pentru că lăsa în spate defileul Hateg-Caran- 
sebes, pe unde putea fi intors, avind în vedere si distanţele enorme ce-l separav 
de sectoarele vecine, acoperite de puternice masive muntoase si cu comunicații 
foarte dificile, a decis să rămină pe o poziţie mai înapoiată, mai aproape de 
trontieră ®. De aceea, trupele diviziei ocupară în primul rind Valea Jiului Romä- 
nesc, cu importantele localităţi miniere Vulcan si lupeni, curatind-o complet 
de inamic. După aceea, românii inaintarä spre nord-vest de Petroşani, ocupind 
solid defileul Merişor. 


În pasul Merisor Pasul Merisor este un culoar lung, strins 
intre Munţii Hațegului, pe stinga si Munţii 
Sebesului, pe dreapta. Printr-însul se trece 
din valea Banitei, afluent al Jiului, care curge spre sud-est, în valea riului 
Strei, afluent al Mureșului, care curge spre nord-vest, prin cimpia Hațegului. 


238 


Pragul despărțitor al celor două cursuri de apă formează punctul culminant 
al defileului, la aproape 1 000 m inältime. 

La î septembrie, trupele Diviziei a 11-a ocupau defileul. sprijinindu-se pe 
inălțimile vecine : dealul Bran, la sud şi dealul Băloi, la nord. Dusmanul a făcut 
o incercare, à doua zi, la 8 septembrie, ca să scoată pe români din aceste po- 
ziti. Cu tot bombardamentul puternic al artileriei lor, el n-a reuşit si a fost 
respins de trupele regimentelor 18 şi 36, care i-au luat peste 300 prizonieri, două 
tunuri si alt material. Comunicatul austro-ungar descrie această infringere sub 
o formă eufemistică : ,,...Trupele noastre au aruncat înapoi pe inamic la 4 km 
indărătul poziţiilor sale ; un nou si puternic atac inamic în contra aripei drepte 
a acestui grup, ne-a, determinat să ne ocupăm poziţiile noastre de la inceput”. 
Linia romana de rezistență — aproape perpendiculară pe direcţia vechii frun- 
tarii — , se întindea de-a, curmezigul pasului, de la nord la sud, peste înălțimile 
Angros, Muncel, Oboroca, incovoindu-se apoi spre sud-vest, pe inältimile ce 
domină Ja nord Jiul Românesc, pinä la virful Fägetel. Linia a fost bine întărită. 
Avangardele române trecuseră însă peste ieşirea din pas si ocupaseră în valea 
Streiului satele Baru Mare si Baru Mic. Patrule de recunoaştere coborau pina 
la Crivadia si chiar pină in apropiere de localitatea Pui. Ele veniră în contact, 
pe la 10 septembrie, cu patrule germane. Erau cele dinti; trupe din Divizia a, 
1$i-a prusianà si din Corpul alpin bavarez, aduse de pe frontul de la Verdun. 


Ulensiva germană. Comandamentul dusman era, desigur, în 
italia de la Merisor / necunostinta de intenţiile pur defensive 

ale românilor pe acest front. Înaintarea, 
romänilor insă fu considerată ca fiind extvem de periculoasă. Ea păru că ame- 
uință cu pătrunderea in larga vale a Mureşului care, in această regiune, e mai 
aproape ca oriunde de vechea frontiera. Ocuparea acestei văi de armata română 
insemna însă tăierea, celei mai însemnate linii de comunicaţie care străbate 
inima Ardealului, împiedica concentrarea forțelor dușmane, care se îndeplinea 
la Sebesul Săsesc, şi amenința in spate direcția principală de inaintare a dusma- 
nului spre Sibiu. În fata acestei primejdii, dusmanul se hotări ca, mai-nainte de 
sosirea completă a ajutoarelor pe care le aștepta. să ne atace in punctul cel mai 
ameninţat. Izgonirea românilor din Valea Jiului superior ar mai fi avut încă 
și marele avantaj că reda ungurilor posesiunea bazinului carbonifer de la Petro- 
sani, atit de preţios pentru economia statului vecin. 


În vederea contraofensivei proiectate s-a format în regiunea Hategului 
un grup constituit, in afară de Brigada a 144-a austro-ungară, de incă şase bata- 
lioane din diviziile 187 si trei batalioane din Corpul alpin bavarez, în total 18 
batalioane. O puternica artilerie, cuprinzind şi tunuri grele si tunuri de munte, 
precum si o escadrilă de avioane de bombardament — care-și făceau intiia 
apariție în războiul nostru— și automobile blindate, au fost puse la dispoziţie 
grupului; comanda o avea generalul german Sunkel, comandantul Diviziei 
a 181-a. Pe lingă superioritatea armamentului, comandantul german mai dis- 
punea și de excelentele trupe de alpini b:varezi, special utilati si antrenați pentru 
războiul în munţi. 

Dispozitivul frontului român avea defectul că trupele Diviziei a 2-a erau 
intinse in cordon, pe o lungime de 23 km. intre dealurile Fägetel si Băloi, avînd 
numai două batalioane in rezervă ; era, deci, o linie usor de străpuns. 

Bătălia de la Merigor a inceput in ziua de 14 septembrie printr-un violent 
bombardament de artilerie grea. Ostasii români avură imediat intuiţia că se 
găsesc in faţa aitui dușman decit a celui cu care luptaseră pind acum fPuternicul 


839 


a Orşovei. În după-amiaza, aceleiași zile insă, contraatacul român. executat cu 
trupe din Regimentul 17 Mehedinţi, a respins pe duşman în pozițiile sale de ple- 
care, recucerind Orşova prin violente lupte de stradă, cu grenade de mină; 
s-au luat şi 120 de prizonieri. 

Ca să-şi ia revanșa, peste trei zile, la 4 octombrie, Regimentul 17 Mehediuti 
a atacat poziţia Guşmană de front si din spate, surprinzind pe soldaţii unguri 
dormind în transee si i-a fugărit pind dincolo de Ieselnifa si Orjadin, capturind 
patru ofiteri si 216 soldaţi. Toate poziţiile inamice de lingă Dunăre au fost cuce- 
rite. Dusinanul, cumintit de acest nefericit rezultat al încercării sale, a rămas 
liniştit de aci inainte. 

Cu toată subtirimea trontului, din cauza prelevării de unităţi, Grupul 
Cerna isi împlinea misiunea. Tunul românesc tinea sub bătaia lui Valea Dunării. 
Însemnatul drum de pătrundere spre Orient era închis; el nu va mai sluji de 
cale de aprovizionare trupelor duşmane de la graniţa dobrogeană. 

Sectorul Cernei va fi de aci inainte un sector relativ liniştit. Adäpostiti in 
tranşeele lor, cei doi dusmani se vor privi fata in fatä si nu vor mai intre- 
prinde nici o acţiune mai importantă. Dusmanul va da din cind în cînd atacuri 
de fixare, ca să inşele atenţia asupra celor ce se puneau la cale sau se petreceau 
in sectoarele vecine. Cu timpul, etectivele celor doi adversari s-au impufinat 
şi mai mult, prin alte preleviri de trupe destinate sectoarelor vecine, mai agitate. 


Sectorul Jiului Cu totul altă imporanță avea sectorul 
Jiu. După ce trupele de acoperire, coman- 
date de colonelul Cocorăscu, si alcătuite 

din regimentele de gorjeni 18 şi 58, au ocupat Petrosanii, s-a constituit Divizia 

a ll-a, sub comanda generalului Muică, cuprinzind brigăzile 21 si 22 de 

infanterie. Scopul urmărit de această divizie era ca, impreună cu diviziile din 

Valea Oltului, să formeze steajerul intregii mișcări de ocolire, pe care fron- 

tul roman o făcea înspre vest si nord-vest. De aceea, înaintarea trebuia să 

fie mai mică in această regiune, iar poziţiile ocupate, în apropiere de fron- 
tieră, să fie cit se poate de solid întărite. Dusmanul avea în această regiune 

Brigada a 144-a austro-ungară cu şase batalioane de infanterie, cu patru 

escadroane de husari si cu patru baterii (colonel Berger), la care se adäuga- 

seră cele trei batalioane de mineri militarizati, de la minele Petroșani şi Lupeni 
comandati de şefii si inginerii lor. 

Marele Cartier Român a prescris Diviziei a 11-a să ocupe poziţie detensivă 
la nord de Haţeg. Generalul Culcer, comandantul Armatei I, socotind această 
poziţie prea înaintată si riscantă, pentru că lăsa in spate defileul Hateg-Caran- 
sebeș, pe unde putea fi intors, avind in vedere si distanțele enorme ce-l separav 
de sectoarele vecine, acoperite de puternice masive muntoase şi cu comunicații 
foarte dificile, a decis să rămină pe o poziţie mai inapoiată, mai aproape de 
trontieră%. De aceea, trupele diviziei ocupară în primul rind Valea Jiului Romi- 
nesc, cu importantele localităţi miniere Vulcan si Lupeni, curätind-o complet 
de inamic. După aceea, românii înaintară spre nord-vest de Petroşani, ocupind 
solid detileul Merişor. 


În pasul Merisor Pasul Merisor este un culoar lung, strins 
intre Munţii Hategului, pe stinga si Munţii 
Sebesului, pe dreapta. Printr-insul se trece 
din valea Banitei, afluent al „Jiului, care curge spre sud-est, în valea rinlui 
Strei, afluent al Mureşului, care curge spre nord-vest, prin cimpia Hațegului. 


238 


Pragul despărțitor al celor două cursuri de apă formează punctul culminant 
al defileului, la aproape 1 000 m înălțime. 

La 7 septembrie, trupele Diviziei a 11-a ocupau defileul, sprijinindu-se pe 
inălțimile vecine : dealul Bran, la sud si dealul Băloi, la nord. Dusmanul a facut 
0 incercare, a doua zi, la 8 septembrie, ca să scoată pe români din aceste po- 
ati. Cu tot bombardamentul puternic al artileriei lor, el n-a reuşit si a fost 
respins de trupele regimentelor 18 si 36, care i-au luat peste 300 prizonieri, două 
tunuri si alt material. Comunicatul austro-ungar descrie această intringere sub 
o formă eufemisticä : ,,. . Trupele noastre au aruncat înapoi pe inamic la 4 km 
indărătul poziţiilor sale ; un nou şi puternic atac inamic în contra aripei drepte 
a acestui grup, ne-a, determinat să ne ocupăm poziţiile noastre de la începuv”. 
Linia română de rezistenţă — aproape perpendicular’ pe direcţia vechii frun- 
tarii — , se întindea de-a, curmezişul pasului, de la nord la sud, peste înălțimile 
Augos, Muncel, Oboroca, încovoindu-se apoi spre sud-vest, pe înălțimile ce 
domină la nord Jiul Românesc, pînă la virful Fägetel. Linia a tost bine întărită. 
Avangardele române trecuseră insă, peste ieşirea din pas și ocupaseră în valea 
Streiului satele Baru Mare si Baru Mic. Patrule de recunoaştere coborau pind 
la Crivadia si chiar pină în apropiere de localitatea Pui. Ele veniră în contact, 
pe la 10 septembrie, cu patrule germane. Erau cele dintii trupe din Divizia a 
18-a prusiană și din Corpul alpin bavarez, aduse de pe frontul de la Verdun. 


Ofensiva germană, Comandamentul dusman era, desigur, în 
Bătălia de la Merisor / necunoștinţă de intenţiile pur defensive 

ale românilor pe acest front. Înaintarea 
românilor însă fu considerată ca fiind extrem de periculoasă. Ea păru că ame- 
nință cu pătrunderea, în larga vale a Mureșului care, in această regiune, e mai 
aproape ca oriunde de vechea frontieră. Ocuparea acestei văi de armata română 
insemna însă tăierea, celei mai însemnate linii de comunicaţie care străbate 
inima Ardealului, împiedica concentrarea forțelor duşmane, care se îndeplinea 
la Sebesul Săsesc, şi amenința, în spate direcţia principală de înaintare a dusma- 
uului spre Sibiu. În fata acestei primejdii, dușmanul se hotări ca, mai-nainte de 
sosirea completă a ajutoarelor pe care le aştepta. să ne atace in punctul cel mai 
amenințat. Izgonirea românilor din Valea Jiului superior ar mai fi avut încă, 
si marele avantaj că reda ungurilor posesiunea bazinului carbonifer de la Petro- 
sani, atit de preţios pentru economia statului vecin. 


În vederea contraofensivei proiectate s-a format în regiunea Hațegului 
un «rup constituit, în afară de Brigada a 144-a austro-ungară, de încă şase bata- 
lioane din diviziile 187 si trei batalioane din Corpul alpin bavarez, in total 18 
batalioane. O puternică artilerie, cuprinzind și tunuri grele si tunuri de munte, 
precum Și o escadrilă de avioane de bombardament — care-și făceau intiia 
apariție in războiul nostru— și automobile blindate, au fost puse la dispoziție 
grupului; comanda o avea generalul german Sunkel, comandantul Liviziei 
a 187-a. Pe lingă superioritatea armamentului. comandantul german mai dis- 
punea și de excelentele trupe de alpini b:.varezi, special utilati si antrenați pentru 
războiul în munţi, 

Dispozitivul frontului român avea defectul că trupele Diviziei a 2-a erau 
intinse în cordon, pe o lungime de 23 km. intre dealurile Fägetel si Băloi, avind 
numai două batalioane in rezervă ; era, deci, o linie uşor de străpuns. 

Bătălia de la Merisor a inceput în ziua de 14 septembrie printr-un violent 
bombardament de artilerie grea. Ostasii români avură imediat intuiţia că se 
găsesc în fata aitui dusman decit a celui cu care luptaseră pind acum /Puternicul 


839 


din drum ai trimise la sud. Aceste cauze au paralizat de la inceput avintul ofen- 
sivel romane in Ardeal si au compromis intreaga campanie. 


2 OPERAŢIILE ARMATEI | 


Izolarea Armatei I Dintre cele trei armate românești de pe 
frontiera carpatică, Armata I era cea mai 
izolată. De Armata a II-a o despărțea 

formidabilul masiv al Munţilor Făgărașului, care are cea mai mare grosime 

și cele mai înalte piscuri din intreg lanţul Carpaţilor Români. Izolarea nu 
era însă numai față de armata vecină, dar înseși propriile sale unităţi erau 
despărțite între cle prin masive muntoase de mai bine de 70—80 km grosime. 

Cele trei grupuri dispuse pe frontiera muntoasă, Virciorova, Jiu si Olt, nu 

puteau comunica lateral şi direct ; legătura intre ele nu se putea face decit 

prin mari ocoluri, pe căile ferate şi şoselele din ţară. 

Al patrulea grup — Divizia a 20-a — era insiratä dea lungul Dunării, 
de la Virciorova pina la gura Oltului, cu misiunea de a supraveghea malul 
bulgăresc si a împiedica eventualele încercări de trecere peste fluviu. 


Luptele Grupului La extrema stingă a Armatei I și a întregu- 

Cerna lui front carpatic era „Grupul Cerna”, 

format din trupele Diviziei 1, coman- | 
date de generalul Dragalina. Bänätean de naștere, incepindu-si cariera ca 
ofiţer in armata austro-ungară, Dragalina avea să conducă armata pe care 
v comanda la eliberarea locurilor sale de origine. 

Misiunea acestui grup a fost de la inceput limitată la o acţiune locală, | 
din cauza, rolului de pivot ul marii mișcări strategice pe care-l avea de îndeplinit 
armata de operaţiuni în Transilvania, după planul de operaţii. El mai era impus 
si de situaţia sa excentrică, cu totul afară din zona operaţiunilor propriu-zise, 
cit si din cauza terenului foarte accidentat, format dintr-o succesiune de munți 
înalţi, despărțiți prin văi prăpăstioase, absolut impropriu pentru desfasuriri 
tactice. De aceea, divizia trebuia numai să ocupe solid malul nordic al Dunării 
si Valea, Cernei, la vărsarea ei în Dunăre, ca să facă imposibilă o trecere pe aci 
a dusmanului, care ar fi ameninţat flancul sting al dispozitivului Armatei I. 
Cu chipul acesta se oprea complet și traficul pe Dunăre. Această misiune fu |] 
îndeplinită cu succes de bravele trupe ale Diviziei 1 si de eminentul ci comandant. 

Luptele din această regiune vor fi deosebit de grele din cauza lipsei de 
drumuri și de utilaj special pentru transportarea proviziilor de hrană si a muni- 
ţiilor. Ele se aduceau de la distanţe mari, de cai mici de munte, incärcati cu 
amare, pe poteci intortocheate, presărate de col{i de piatră. Transportul tunu- 
| rilor constituia o :ulevărată problemă de ingeniozitate si de sfortäri pentru 

| oameni yi animale. Și mai penibilă era evacuarea răniților la posturile de ajutor 
si de acolo la spitalele ce se organizaseră în primele cătune sărace, la gura, văilor, 
foarte departe de liniile de operaţii. 

Ostilitățile au inceput în acest sector chiar din prima zi. Monitorul austriac 
| auxiliar ,,Alinos’’, venind de la Cladova, a bombardat oraşul si comandamentul 
| militar, pricinuind mici st ricăciuni, apoi s-a. retras la Orsova. Trupele Diviziei 
| 1 an ocupat înălțimile de pe frontieră, dind lupte grele pentru Meterezele lui 
[| Tudor, in faţa Topleţului. Poziţi a fost cucerită printr-un asalt näpraznic, 
| | dat de soldaţii Regimentului 57 Mehedinţi care, in infierbintarea celui dinții 

| 


236 


atac pe care-l dădeau în război, smulgeau cu mina pari reţelelor de sirmă, in 
mijlocul grindinei de gloanţe ale mitralierelor dusmane. 

Această operaţiune a îngăduit comandantului român să constate că ungurii 
au construit un sistem puternic de întărituri pe înălțimile de dincolo de frun- 
tarie. Centrul acestor întărituri era muntele Alionul. E un munte scump ungu- 
rilor. La poalele lui, in 1848, partizanii lui Kossuth [4], după sfărimarea revoluției 
ungurești, au ascuns coroana Sfintului Stefan [5]: pe acest loe a clădit mai 
tirziu împăratul Franz Joseph o capelă. Alionul, împreună cu înălțimile cei 
urmează inspre nord, Ozoina şi Drenecul. erau foarte puternic întărite : transee 
betonate și acoperite dispuse in serii etajate, reţele de sirmă ghimpată, pe supor- 
turi de fier. Recunoasterile şi informațiile comandantului român pretuiau la 
trei, patru batalioane, trupele ce ocupau poziția. Într-adevăr, colonelul Fiebich. 
comandantul sectorului duşman, dispunea de patru si jumătate batalioane, 
un escadron de cavalerie și patru baterii ale Brigăzii a 210-a. Evident, după 
ce ar mai fi primit și alte ajutoare. poziția ar fi fost foarte greu de cucerit. 
Si aceasta era absolut indispensabil, pentru à stăpini Valea Cernei. 

Lupta pentru cucerirea Alionului s-a dat in ziua de 1 septembrie. Draga- 
lina a trimis un grup secundar să atace la nord dealurile Padesul si Pedeglava — 
ceea ce s-a executat fără succes — oprind sub comanda sa grosul — şapte 
batalioane — pentru acţiunea principală. Si pe cind, la ora 5 dimineaţa, patru 
baterii instalate pe dealul Duhovna au început bombardarea poziţiilor dușmane, 
infanteria a atacat pe mai multe coloane. In centrul atacului, soldaţii Regi- 
mentului 1 de vinätori au luat cu asalt Culmea Ozoinii, cheia poziţiei. În 
mijlocul bombardamentului furios, bătuţi de mitralierele dușmane, vinätorii 
trebuie să taie cu foarfeca sirmele ghimpate, rind cu rind și printre ele să-și facă loc 
cu baioneta înainte. Multi rämin agăţaţi printre ghimpii sirmelor incoläcite, multi 
sint fulgerati de exploziile minelor subterane. Dar, rind pe rind, cotele 287 şi 
314 cad in iniinile vinătorilor. La orele 2,30 p.m. întreaga poziţie era cucerită. 

Coloana care atacase Drenecul fusese oprită de puternicele întăriri de 
sirmă, pe care artileria nu reuşise să le doboare; vinätorii au inconjurat insă 
Drenecul pe la sud si au iulesnit ocuparea lui pe seară. În acelaşi timp, soldaţii 
Regimentului 17 Mehedinţi, cu ajutorul uuei companii de vinători, au cucerit 
Alionul. Mrupele române urmăresc pe dușman fără răgaz pind în Valea Cernei, 
scoțindu-l din toate puternicele lui poziții si punindu-l pe fuga în dezordine. 
Monitorul austro-ungar ,,Almos’’ a încercat să intervină, bombardind trupele 
române, fără efect, dar a fost pus pe goană de bateriile de pe Duhovna. 

Înfringerea austro-ungarilor a fost decisivă; ei au lăsat în miinile româă- 
nilor nouă ofiţeri și 645 soldaţi prizonieri, în cap cu maiorul Wolff, comandantul 
sectorului Alion, precum si un imens material : șapte tunuri, mitraliere, cai, un 
reflector, muniții si provizii in mare cantitate. 

Urmărind cu energie pe dușmanul bătut, românii au ocupat la 4 septembrie 
Orsova şi amindouă malurile Cernei, pina aproape de Ieșelniţa ; spre nord au ocupat 
localităţile de pe malul sting al Cenei: Coramnic, Toplet, Birza. intarindu-se 
puternic pe înălțimile ce domină malul, pină în apropiere de Mehadia. 

După ocuparea Orsovei, lucrurile s-au liniştit pe Cerna. Tocmai la 1 octom- 
brie, colonelul Szivo, comandantul Brigăzii a 145-a austro-ungare (șapte bata- 
lioane, un escadron, şase baterii), care ocupă acum sectorul, crezu că e momentul 

priincios să recucerească Orşova. Bine informat că trupele române au fost slă- 
bite, prin trimiterea a două regimente (1 de vinători si 57 la Jiu), el a atacat 
pe tot frontul de la Topleţ la Orşova, ajutat la dreapta pe Dunăre si de trei moni- 
toare. Atacul duşman a avut la inceput oarecare succes; la aripa stingă, dus- 
manul a ocupat Birzu şi Topleţ, iar la dreapta a reușit să intre in partea de vest 


237 


P'PPPPELLLS" 


(> Bare 


pue, 
4 — + 
a“ ta 
| ’ — — — — a 
© jen!) W 
- A Rosiovaz 


respins de regin 
foarte violente și ai 
izbutit nu numai să i 
aripa stingă a reuşit chiar 
În atacurile date 
Branului, pentru care 
minind în cele din urm 
ment foarte violent 
toate trupele sale, a reuşit 
Bran si Angros. Retrage! 
ziţiei din dreupt 
a proteja Petrosanii 
linga druimului d 


Cula, lit ICLI CL" 
oO all 
te) Nal 
Ba LIL pl 
Pelrozauii ; e pri 


Vulea Jiului Komanesc. 


Lupta de la Banita si in zilele émis dușmanul continuă 
retragerea pe vechea lupta i i p rirea celei 
frontieră de-a dou: i. care trebuia 
să-l pună in p osesia Cheese Atacu- 
rile s-au dat pe şase coloane, in două direcții : una de front, de la Bănița i inspre 
Petroșani, de-a lungul şoselei si a căii ferate ; a doua, in flancul poziţiei romane 
principale. cu direcţia nord-sud. cu fata inspre Li upeni si spre linia Jiului Romi- 
nese. Coloanele exercitatilor alpini au reușit să facă o miscare inconjurätoare a 
flancului român, pe la muntele Tulisa. Spre a evita inconjurarea ce-l ameninţa, 
comandantul român dădu ordinul de evacuare a Petrosanilor şi de retragere pe 
dreapta. înspre vechile poziţii de pe graniţă. Cu toată presiunea dușmanului, 
eu toată urmărirea pe care o făcea cu automobilele sale blindate, retragerea s-a 
facut cu multă indeminare şi cu puţine pierderi. La 20 septembrie, trupele 
germane intrau in Petroșani. 

Printr-o interpretare greşită a unui ordin de către comandantul Diviziei 
a ll-a, retragerea trupelor române s-a facut prea inapoi, inspre Bumbesti, 
lăsindu-se crestele munţilor de la frontieră slab ocupate. Inamicul profită de 
această ocazie şi ocupă piscurile mai insemnate. precum şi gura trecătorii Vulcan 
(Buliga) și a defileului Jiului (Surduc), imoreună cu inältimile Straja si Obirsia 
Merisor, care le comandă. Dată fiind importanța acestor poziţii, trupele române 
au trebuit să dea lupte foarte violente, ca să le recuce cpt În special piscul 
Obirsia Merisor a fost luat si pierdut de trei ori in ziua de 22 septembrie pină ce, 
pe la ora 4 după-amiază, în urma unui atac dat cu ultimul batalion disponibil, 
piscul a rămas al românilor. Cu ajutorul unui detaşament sosit prin marșuri 
forţate de la Cerna prin Baia de Aramă, s-a restabilit sitwiţia de-a lungul vechii 
granite. 

După nouă zile de lupte continue si singeroase, bătălia de la Merisor si 
Petroșani a luat sfirsit. O parte din trupele inamicului au fost rechemate spre a 
fi întrebuințate într-altă parte. În același timp insă, comandantul Armatei I 
române isi organiza trupele pentru a incepe, la rindul lui, o contraofensivă care, 
in scurt timp, avea să-l pună din nou in posesiunea bazinului Petroşani. 

Bătălia, de la Merisor şi Banita, cu toate că a fost pierdută de români si a 
adus şi pierderea provizorie a terenului cistigat, nu a fost o infringere ruşinoasă. 
Manevra de impresurare, încercată de inamic, nu i-a reuşit, iar retragerea, 
executată la timp si cu dibäcie, a făcut ca numărul prizonierilor si prada făcută 
de inamic să fie absolut neinsemnate. Pentru intiia oară românii dădeau piept, 
pe frontul carpatic, cu cel mai puternic dintre adversarii lor şi această întilnire, 
cu toată inferioritatea pregătirii lor de război, nu le-a fost compromițătoare. 
Adversarii au ocazia să-şi facă cunoştinţă şi să-şi recunoască cu sinceritate cali- 
tatile si lipsurile. „Românii s-au arătat adversari curajoşi si dirzi, care ştiu să 
se folosească de cel mai mic avantaj pe are-l oferă terenul accidentat şi pră- 
păstios al munţilor”, scrie K. Rossner **. „Deoarece infanteria adversă s-a 
apărat cu bravură, aproape în toate punctele, ea a suferit extraordinare pier- 
deri, în special pe dealul Branului, unde a rezistat mai mult. Nume contra- 
atacuri vii dovedesc că infanteristul rot u I.D AA 
Iar comandantul inamic, generalul Sunkel, 


Falkenhayn, care vine să-şi ia comands supremă, impresii le: ,,So il 
român, ca individ, nu se bate rău. Trupa români rezi rey rilor 
de inväluire a flancurilor si a spatelui, ori lui ic probabil 
pentru că, faţă de vădita insuficiență a conducerii, părare in 


asemenea cazuri”? 85, 


241 


In urma infringeri: suferite comandantul Divizici a 11-a. generalul Muică, 
un ofiţer tehnician distins, dar lipsit de calităţile si experiența unui comandant 
de front, tu înlocuit de la comanda diviziei ; aceasta fu încredinţată generalului 
Cocorăscu. 


Contraofensiva romani. 
Reocuparea Petrosanilor 


Dusmanul nu se bucură multă vreme «le 
rezultatul izbindei sale. Batalioanele ger- 
mane, ce aparțineau Corpului alpin si 
Diviziei a 187-a, împreună cu comandantul lor, erau chemate in sectorul vecin 
de la Olt, unde noul generalisim avea nevoie de toate fortele disponibile, pentru 
a da o luvitură decisivă. La Jiu rămăsese Brigada a 144-a austro-ungara. in- 
tărită cu două batalioane de infanterie si două baterii germane, şi cu un bata- 
lion austro-ungar, adus de la Cerna; trupele erau sub comanda colonelului 
austriac Berger. 


Stäpinirea defileelor din regiunea Jiului si a bazinului Petrosanilor era 
însă indispensabilă românilor, pentru soliditatea aripii stingi a armatei. Dus- 
manul instalat aci, trăiam în ameninţarea permanentă a unei străpungeri spre 
sud. De aceea, generalul Culcer decise a da o contraofensivä, cu forte sporite, 
pentru recucerirea terenului pierdut. Din trupe aduse de la Cerna în arsuri 
fortate, prin Baia de Aramă si Dobrita, se constituie la Birsesti detașamentul 
Scărlătescu, cu misiunea de a opera o mişcare in flancul inamicului, în timp ce 
trupele Diviziei a 1l-a vor ataca frontal. Efectivul grupului se urease la 18 
batalioane, dintre care au luat parte la luptele propriu-zise 16 batalioane, multe 
din ele cu efectivele : fznte in urma crincenelor lupte de la Bran si Obirsia- 
Merisor ; celelalte au fost reţinute in rezervă sau in punctele fixe ce trebuiau 
supravegheate 61. Generalul Culcer a condus personal operaţiile grupului. La 
25 septembrie incepurä operaţiile. Detasamentul Scărlătescu, trecind nunţii de 
la Muncelu, pe la dealul Scurtu si Coarnele Zănoagei, respinge trupele austro- 
ungare si cade călare pe Valea Jiului Românesc, intre Oboroca si Bărbătenii de 
Sus, cu fata spre est. Batalioanele germane care ocupau defileul Jiului. atacate 
din faţă de trupele Diviziei a 11-a, întoarse pe la vest prin Valea Jiului Românesc, 
cu linia de retragere ameninţată, sint nevoite să părăsească poziţiile și să se 
retragă la nord de Petroşani. Trupele române au reocupat vechile poziţii de la 
Cetatea Bolii, iar inamicul s-a stabilit pe o linie, sprijinită la stinga pe mălţi- 
mile pasului Merişor, iar la dreapta pe inältimile de la Tulisa-Oboroca. 

Bătălia de la Sibiu, care incepuse in ziua de 26 septembrie, reclamiud 
într-acolo atenţia principală a comandamentului german, acţiunea de la Jiu 
a fost lăsată pe planul al doilea. La cererile stäruitoare de ajutoare din partea 
comandamentului trupelor austro-germane de la Jiu, colonelul Berger, Falken- 
hayn nu i-a trimis decit un batalion din trupele de la Cerna. Cu toate că inain- 
tarea eventuală a românilor amenința linia ferată din Valea Mureşului, cu 
toată marea pagubă pe care o reprezenta pentru gospodăria statului ungar 
pierderea minelor de la Petroşani, comandantul german socoti totuşi că nici 


un om nutrebuia sustras de la sävirsirea operației principale de la Sibiu, spre 
a se trimite in sectorul secundar de la Jiu. Decizia se aștepta de la Sibiu; ea 
nu putea fi amenințată de eşecuri secundare ca importanță si trecătoare ca 
cel de la Jiu 8. Aceleași consideraţii au determinat comandamentul romän 
să nu urmărească succesul obţinut si, mulţumindu-ze cu reocuparea Petro- 
sanilor, să oprească lupta in ziua de 27 septembrie, răminind pe poziţiile cu- 
cerite. 


242 


Dusnanul reoeupa Nici românii nu se bucurară multă vreme 
Petrosanii de izbinda cistigati; raportul de forte 
trebuia sa se schimbe din nou in favoarea 
dusmanului. Brigada a 2-a alpină austro-ungară, adusă de pe irontul de la 
Isonzo [6], debarcă in spatele frontului si fu trimisă imediat în sectorul Jiului. 
Forţele dusmane, sporite astfel simţitor, cu trupe speciale, fură puse sub co- 
manda generalului german von Bussche, comaudantul Statului-Major al Di- 
viziei a 301-a. 

Luptele reîncepură la 30 septembrie. Alpinii austro-ungari, aşezaţi la 
aripa dreaptă a dispozitivului duşman. atacată stinga română de pe înălțimile 
Fägetel-Oboroca, exercitind în flancul român aceeaşi mişcare de învăluire, 
executată de români cu citeva zile mai înainte, in sens invers. Lupte crincene 
se dau la această aripă. Soldaţii Regimentului 1 de vinători reuşesc să res- 
pings, în seara de 30 septembrie, un atac duşman si iau 80 de prizonieri. 
Dar la 1 octombrie atacurile dușmane devin violente ; ele sint ajutate de o 
puternică artilerie grea — care scoate din serviciu micile noastre tunuri — şi 
de gaze asfixiante. Superioritatea artileriei duşmane e zdrobitoare : ea face 
baraje în spatele poziţiilor noastre şi împiedică reîmprospătarea forţelor. 
O luptă crincenă s-a dat în noaptea de 1—2 octombrie, pe dealul Oboroca, 
între alpinii austro-ungari şi soldații Regimentului 18 Gorj. Toată noaptea, 
pe întuneric şi ceaţă groasă, s-au dat lupte singeroase la Bi rase La 2 octom- 
brie, faţă de superioritatea duşmanului, stinga română s-a retras in bună 
ordine pe crestele de pe frontieră, după ce amindoi art suferiseră 
pierderi mari. Timp de o săptămină, zi şi noapte s-au dat necurmate lupte 
pentru stăpînirea fiecărui deal și a fiecărei văi, pină ce românii s-au stabilit, 

ein tot lungul frontului, pe crestele în: ilțimilor de pe frontieră. În special în 
luptele date pentru muntele Sigläul si înălțimile vecine, Cornul Zănoagei şi 
Muntele Negru, Regimentul 1 de vinători a luptat cu bravură şi a suferit 
pierderi mari. Petroşanii au fost pentru a doua oară abandonaţi in miinile 
inamicului, după ce s-au făcut la instalaţiile minelor de cărbuni distrugeri, 
ca să nu mai poată fi folosite citäva vreme. 

Aproape o lună, sectorul Jiului a rămas un sector liniștit. Ciocniri vio- 
lente s-au dat aproape permanent pentru ocuparea sau reocuparea uneia sau 
a altei înălțimi dominante ; multe pierderi singeroase au suferit ambii adver- 
sari pe înălțimile bitute de vinturi si spulberate de viscole. Acţiuni în stil mare 
nu s-au mai dat în acest timp; toată atenţia luptătorilor se concentrase pe 
celelalte sectoare ale frontului de luptă. 


Sectorul Oltului Cel mai puternic grup al Armatei I era 
cel care opera în Valea Oltului. El s-a 
format la mobilizare ca: ,,Grupul de 

acoperire Olt-Lotru’’, sub comanda generalului Manolescu; mai tirziu s-a 
transformat, prin adăugarea de noi unităţi, în Corpul de Olt, constituit din 
diviziile 23 si 13 de infanterie si o brigadă de călăraşi. Misiunea acestui grup 
eră să pună stăpinire pe defileul Oltului şi pe Cimpia Sibiului, în care se 
deschide acest defileu, şi a se întări solid pe poziţiile ocupate, indeplinind 
laolaltă cu Divizia a 11-a rolul de pivot al mișcărilor din Ardeal. 

De la vechea frontieră, la vărsarea riului Vad in Olt, defileul Oltului 
se strecoară, ca un coridor lung de vreo 10 kim, gituit între "munţii Cibinului 
şi Făgărașului, pină ce se deschide la Boita, iu Cimpi: à Sibiului. Un turn masiv, 
vopsit în roșu — cu singele turcilor uciși într-una din incursiunile lor in Ar- 


243 


deal, spune legenda — sta de pază la intrarea defileului, care-și ia numele de 
Ja el. În lungul defileului, pe malul apusean al Oltului, e şoseaua construită pe 
urmele vechiului drum roman : pe malul de răsărit e calea ferată. Defileul e 
ugor de astupat si apărat împotriva unui atac frontal venit dinspre sud. 

Dusmanul avea în această regiune Brigada a 143-a (comandant colonel 
Barwik), formată din opt batalioane, cu puţină cavalerie si cu artilerie. În re- 
rezervă se aduna, la nord de Sibiu, Divizia a 51-a de honvezi (general Tanarky), 

Românii au atacat defileul Oltului prin mișcări înconjurătoare. În nvap- 
tea de 2: —23 august un detaşament din Regimentul 1 de grăniceri, sub co- 
manda inimosului locotenent-colonel Cantacuzino. care ocupa creasta muntelui 
Coti, pe frontieră, la est de defileu, cobori pantele de nord ale muntelui, atacă 
un batalion de honvezi unguri, intre Sebes și Porcesti și ocupă ambele loca- 
lităţi. Un tren blindat inamic, ce intra în gara Porcesti, a fost lovit și aprins 
de artileria română de la prima lovitură. Batalionul ungar à lăsat aproape 
100 de morţi pe teren si 100 de prizonieri in miinile romänilor ; resturile lui sint 
aruncate dincolo de Olt. In acelaşi timp, trupele Grupului Olt (regimentele 
42 și 44), pornind de la Titesti, treceau fruntaria pe la apus de Olt, spre a in- 
toarce poziţiile de la Turnu Roșu si Boita prin văile Lotrioarei si Sadului, iar 
mai spre apus, detașamentul Lotru (regimentele 2 Vilcea si 5 vinători) treceau 
pe la Voineasa, pe cursul superior al Lotrului. 

La 29 august, trupele Grupului Olt au luat după luptă vie Boita, la gura 
de nord a defileului. Dusmanul se intărise puternic la nord de Boita cu trei 
batalioane si cu o artilerie puternică, avind bine reperat spaţiul dintre turn si 
Olt, străbătut de şosea, pe unde puteau trece trupele de atac. Spre seară insă 
trupele române, luptind fără tunuri și fără mitraliere, au întors aripa dreaptă 
a dusmanului şi l-au obligat să părăsească peste noapte Boiţa, cu mari pierderi. 
Boita in mina românilor însemna trecătoarea deschisă. Pe calea astfel liberă 
trece acum grosul trupelor şi lungile coloane de artilerie, muniții, aprovizio- 
nări, bagaje, revärsindu-se în Cimpia Sibiului. Pasul Turnu Rosu era forţat. 

Urmărirea continuă şi în ziua de 30 august pentru ocuparea regiunii 
Tälmaciu-Vestem. Detaşamentul Cantacuzino ocupă, la est de Olt, Racovita şi 
Brad. Detasamentul Olt atacă pe dușman la Talmes. Pentru a impiedica inaio- 
tarea românilor, Arz trimise în luptă și citeva batalioane din Divizia a 5-a, care 
să întărească trupele lui Barwik. Intimpinate de aceste forte, trupele Grupului 
Olt nu au mai putut să înainteze. 

În Cimpia Cisnădiei trupele dușmane ocupaseră o linie Cisnădie- Veştem, 
sprijinită la aripa de est pe riul Cibin. Linia dusmanä fu infrintä prin acţiunea 
Grupului Lotru. La stinga dispozitivului român trupele Grupului Lotru, 
operind in regiunea muntoasă şi păduroasă, foarte accidentatä, de la vest de 
Olt, suind creste şi coborind vai, inaintau de-a lungul văii Sadului şi ocupaseră 
Sadu. La 30 august colonelul Moșoiu, comandantul Grupului Lotru, plecind 
din Sadu cu rezerva grupului — trei batalioane infanterie cu două baterii de 
munte — înaintă de-a lungul drumului Sadu-Cisnädie si atacă pe duşmanul 
întărit la sud de această localitate. După o luptă scurtă, dar violentă orüselul, 
un centru industrial säsese înfloritor, fu ocupat de români. A căzut in luptă 
locotenentul colonel Popescu V., comandantul Regimentului 2 Vilcea, pe cind 
era în linia intii a trăgătorilor, cu arma in mină, precum şi 60 de morţi si răniți. 
Dusmanul a avut pierderi mari; el a lăsat în miinile românilor un căpitan şi 
104 soldaţi prizonieri. Întreg dispozitivul duşman, insirat între Cisnädie şi 
Vestem, fiind acum întors pe la aripa dreaptă, a trebuit să părăsească linia de 
luptă și să se retragă spre Sibiu. 


244 


Misiunea Grupului Olt-Lotru fiind considerată ca terminată, trupele 
române au primit în seara de 30 august ordinul să rămînă pe poziţie, intärindu-se 
astfel ca să formeze un cap de pod, sprijinit în stinga pe înălțimile de la Măgura 
lingă Sadu, în dreapta pe înălțimile de la Brad-Racovita, iar în centru, trecind 
pe la nord de Veştem, în Valea Oltului. Această linie întărită permitea adunarea, 
iu spatele ei, a trupelor Divizieia 13-a. 


Luptele din jurul În ziua de 31 august se prezintă îua- 
Sibiului intea comandantului Grupului Lotru o 


delegaţie a ,,magistratului’”’ săsesc din Si- 
hin, compusă dintr-un sas, marele comerciant Borger, coutribuabilul cel mai 
greu impus din oraș şi un român, avocatul Preda. Delegaţia incunostinta pe 
români că in oraş nu se găsea nici o unitate inamică si, pentru a evita bombar- 
darea oraşului, au venit, în numele populaţiei întregi, să-l predea comanda- 
mentului român. Ei declară că garantează en viata lor că trupele române, ocu- 
pind Sibiul, nu vor fi expuse la nici o agresiune din partea dușmanului. Dele- 
gatia tu condusă înaintea generalului Castris, comandantul Diviziei a 23-a, care 
luă dispoziţii pentru ocuparea orașului, intervenind la Marele Cartier General, 
spre a obţine aprobarea acestei ocupări, care nu era cuprinsă în ordinele opera- 
tive ale Corpului de Olt. Operația urma să se tacă cu trupe din Grupul Lotru 
«are, inaintind pe la aripa de vest, trebuia să ocoleasă oraşul si să ocupe înăl- 
timile de la Sura Mare, la nord de Sibiu, si cu un detaşament de grăniceri care, 
inaintind dinspre sud, trebuia să intre în Sibiu la 2 septembrie. 

În ziua de 1 septembrie patrulele grănicerilor, apropiindu-se de Sibiu, 
au fost intimpinate cu focuri de tun de la artileria austro-ungară instalată pe 
dealul Gusteritei, de focuri de armă si mitralieră, trase din” marginea de sud 
a orășului şi de un tren blindat. Detasamentul român, format din două bata- 
lioane de grăniceri, însoţite de puţină artilerie si cavalerie, n-a mai înaintat spre 
Sibiu, ci a rămas în satul Șelimbăr, de unde un ordin al comandantului Grupului 
Olt l-a rechemat să se înapoieze pe linia Vestem, „rolul Corpului de Olt nefiind 
olensiv, ci defensiv”. Selimbärul este vechea localitate istorică unde, cu 317 
ani inainte [7], strălucita biruintä a lui Mihai Viteazul asupra lui Andrei 
Bathory hotärise, pentru intiia dată, soarta Ardealului. Peste noapte, soldaţii 
români au fost atacați de locuitorii saşi cu focuri de revolver, trase pe ferestrele 
caselor. Atacurile s-au repetat dimineaţa următoare, pe cînd trupele părăseau 
satu). S-a constatat, că în sat se cuibăriseră patrule dușmane şi un număr de 
locuitori înarmaţi. Detasamentul suferind oarecare pierderi, comandantul 
oman, părăsind satul, i-a aplicat o severă represiune. 

Cu tot rolul defensiv care li se impusese, trupele române au executat ope- 
rațiuni menite a îmbunătăţi poziţiile pe care le ocupau, mai ales pentru că 
dușmanul, încurajat de inerția românilor şi interpretind-o în mod greșit, era 
foarte activ, bombardind poziţiile române si făcînd îndrăzneţe incursiuni de 
patrule. La 4 septembrie colonelul Moşoiu a atacat trupele ce se concentrau 
la aripa stingă română si a ocupat Răşinarii, marele sat românesc, Poplaca 
și Gura Riului, aruncind pe dușman spre Orlat şi Cristian. La 9 septembrie 
Gorpul de Olt a întreprins o mişcare generală pe tot frontul, spre a împinge 
linia avantposturilor mai aproape de Sibiu. Era neapărat necesar să se ocupe 
satele, rămase între linia română şi cea duşmană şi care deveniseră cuiburi, 
de unde se pregăteau si porneau dese atacuri. Trupele româ nesti au ocu tele 


245 


Selimbar, Bungard, Casolf, Rosia. Nucet, Cornățel, lărgind zona de ocupaţie 
din jurul Sibiului, si fixindu-se pe înălțimile dintre văile Oltului si Hirtibaciului, 
la răsiuit de Sibiu, de-a lungul şoselei si liniei ferate inguste Sibiu — Sighisoara. 
Dusmanul s-a retras cu totul pe liniile de înălţimi de la nordul Sibiului. Cava- 
leria românească ocupă Avrigul si Săcădate pe Olt. In interval, Corpul de 
Olt devenise Divizia a 23-a, sub comanda generalului Castris ; Ja spate ince- 
peau să se adune unităţile Diviziei a 13-a, destinate a forma aripa de est a 
corpului, a cărei conducere o avea generalul Manolescu. 

Activitatea inamicului s-a manifestat continuu prin atacuri de surprin- 
dere. La 13 septembrie, el a atacat cu numeroasă artilerie aripa stingă romani 
de la Orlat, încercînd o întoarcere pe la Gura Riului. In lupta crincenà dată 
aci contraatacurile violente date de Regimentul 5 de vinätori a produs dusma- 
nului pierderi grele, luindu-se si 130 de prizonieri din Regimentul 305 de infan- 
terie austro-ungar. Un batalion din Regimentul 2 Vilcea si un escadron de 
cavalerie au intervenit în luptă şi au aruncat definitiv înapoi pe agresor. Vini- 
torii au ocupat Orlatul. Escadronul de cavalerie a făcut 0 incursiune pind 
aproape de Săliște. De la pretorul ținutului, roman de origine, comandantul 
detasamentului a aflat importanta ştire că la Miercurea, lingă Sebeş, debarcă 
si se lună trupe germane. Se pregăteau evenimente serioase. Comandantul 
Corpului de Olt, simțind nevoia de a-si întări dreapta, retrage Regimentul 5 
de vinători de lu Grupul Lotru, ceea ce face ca Orlatul să fie reocupat de dus- 
man. 

In noaptea de 15—16 septembrie, inamicul a executat un atac prin 
surprindere din direcţia Gusterita-Cornätel asupra satului Caşolţ, ocupat de 
trupe din Regimentul 42. Poziţiile române au fost bombardate foarte violent 
de artilerie, cu ajutorul reflectoarelor. Soldaţii inamici s-au apropiat de trau- 
seele române, inselind sentinelele cu strigătele: „nu trageţi fraţilor, sintem 
romani din Regat!” Odată lingă poziţii, începe jocul rachetelor, mitralie- 
relor si gapatelor de mină. Profitind apoi de panică, de întuneric si de 
ploaia ce cădea, dușmanul s-a strecurat prin liniile 1omâne si le-a respins de 
pe dealul Bucatei, ce domină Casol{ul. Spre ziuă, :ccunoscindu-se situaţia, 
românii au trecut la contraatac, ajutaţi si de trupe din unităţile? vecine. Lupte 
foarte crincene, corp la corp, s-au dat impotriva dusmanului, care a fost 
gonit din poziţiile pe care le ocupase si fugärit pind în Daia Săscască, Această 
luptă a costat pierderi serioase; Regimentul 42 a avut doi ofi{eri si 72 sol- 
dati morţi, tre: otiteri si 164 soldaţi răniţi. Dar inamicul a avut pioderi și 
mai grave; numai pe teren a lăsat cinci ofiţeri si 150 soldaţi morţi. 

Acum cercul de fier si foc al românilor inconjuiä de la aus, de la 
miazăzi si dela răsărit, Sibiul. Frontul românesc se s]Iijiră Ja stirea ye 
înălțimile de la sud de Orlat, in Valea Cibinului, merge paralel cu valea, şi 
cu linia drumului de fier Sibiu-Säliste-Mures, trece pe la sud de Sibiu. suă- 
bătind cimitirul oraşului si cimpul de exerciţii, ocolind je la roid coliua lui 
Mihai Viteazul, apoi face un cot spre nord-est in apropiere de dealul Gus- 
terifa, ocupat solid de artilerie dusmară, traversează păduica La Fintina 
Rece, indreptindu-se apoi printr-o largă cotitură în direcţia sud-est, pe lingă 
Daia, Cornățel, Glimhoaca si cele două Porumbace, spre a se sprijivi cu flan- 
cul drept pe Munţii Făgărașului. La această aripă, frontul românesc eva mai 
slab ocupat. 


246 


Inaeţiunea românilor Metropola săsească, în acelaşi timp centru 
la Sibiu intelectual al vietii românesti, este lu 
dispoziţia românilor; n-aveam decit să 
întindem mina ca s-o luăm. Oraşul e pustin ; autorităţile si toată lumea cu- 
prinsă a ungurilor şi a sașilor dusmänosi l-au părăsit. Sub focul încrucișat 
al celor două artilerii s-a făcut evacuarea metodică a arhivelor și averii de 
tot felul a oraşului. Ocupaţia lui e așteptată din zi în zi; inamicul însusi s-a 
retras la nord. Sibiul e așezat între două focuri, dar rămine neatins, me- 
najat si de stăpinul de astăzi si de cel de miine. 

Comandamentul inamic, precum si corespoudentii de război străini, isi 
exprimă mirarea că românii n-au ocupat Sibiul. În adevăr, fixati pe pozi- 
fille lor care, la sud, atingeau marginea orașului, trupele româneşti n-au mai 
inaintat nici cu un pas de la 9 septembrie. Dusmanul isi explica această, 
inactiune prin teama, pe care ar fi avut-o românii, că orașul ar fi fost ocupat 
de un inamic numeros. Cunoastem adevărata cauză a acestei atitudini : ea 
era în planul strategic al campaniei române. Totusi, ordinul de operaţiuni 
al Marelui Cartier român prevedea ocuparea unei poziţii defensive la nord 
de Sibiu; astfel, orașul trebuia să intre in zona ocupată. Dar generalul Culcer, 
comandantul Armatei I, a judecat că, prin acest dispozitiv, ar fi rămas in 
spatele Corpului de Olt valea superioară a Oltului, greu de supravegheat, 
riscind să fie atacat din această parte si inväluit. De accea, a preferat să, 
runinä pe o poziţie mai înapoiată — cum fäcuse si in sectorul Jiului — soco- 
tind că astfel pivotul mişcării generale va fi mai solid ®. De altfel, coman- 
dantul Armatei I era jenat în mişcările sale și împiedicat în realizarea misi- 
unii ce i se incredinfase, prin slăbirea fortelor ce i se puseseră de la început 
la dispoziţie. Evenimentele dureroase ce se petreceau pe Frontul dobrogean 
siliseră Comandamentul suprem să ia întreaga rezervă strategică a Armatei I, 
formată din diviziile 2 şi 12, pentru a le întrebuința pe Frontul de Sud. 
Redus numai la unităţile an, rajate pe front, comandantul se simtea obligat 
ai se menţină aproape de frontieră, asigarindu-si solid linia de comunicație 
cu tara, de teamu unor atacuri pe care difcrite simptome făceau să se pre- 
vadă ca iminente. În adevăr, la spatele perdelei subţiri de trupe austro-un- 
gare, trenurile aduceau zi si noapte trupe de pe toate fronturile europene. 


O puternică armată sermană se aduna si se organiza in vederea unei mari 
acţiuni. Inertia românilor înaintea Sibiului, făcută cu scopuri de prevedere, 


permitea inamicului să-și execute în linişte mişcările de concentrare. 


3. OFENSIVA ARMATEI A LEA ROMÂNE 


Spre Brasov Armata a II-a românăj g in mij- 
losul dispozitivului românesc, în partea 
cea mai intrindă a arcului carpatic. Im- 


portanta acestui sector venea din două împrejurări. Aci se găseau, pe o intin- 
dere relativ mică, cele mai multe trecători : Branul, Predealul, Bratocea, Buzăul 
spre a nu poineni decit pe cele mai importante. În al doilea rind, acest sector 
domina calea cea mai directă si mai comodă, care ducea din Capitala țării in 
Ardeal. Ea avea, la 25 km de trontieră, Brașovul important nu numai ca 7 
latie ș si ca centru comercial, dar ca nod de comunicaţie a numeroaselor căi fe 
și șosele ce converg spre acest punct din toată regiunea de sud-est a Ardeal 
Din cauza situaţiei sale centrale, Armata a If-a trebui 


247 


Rp 


ŢI 


teali, spre a se lega cu cele două armate din dreapta si stinga, încheind un 
front unic si puternic. 

Operațiunile au inceput chiar în seara zilei de 27 august. La ora § şi 
un Sfert seara, trupele „Grupului de acoperire Predeal” au ocupat gara Pre- 
deal si pantele ce coboară înspre Valea Timişului. Pe toate şoselele, care 
converg spre Braşov, se pun in mişcare trupele grupelor de acoperire res- 
pective. Pe şoseaua Branului înaintează regimentele 30 Muscel si 22 Dim- 
bovita. Pe Valea Timișului coboară regimentele 6 vinätori si 6 Mihai Bravul. 
De la Predelus la Bratocea pornesc, prin văile Doftanei si Tărlungului, trupele 
„Grupului Bratocea’’ (regimentele 7, 9 si 32); de la Tabla Butii Regimentul 8. 
Pe Valea Buzăului, drumul lui Mihai Viteazul in 1599, se avintă soldaţi diu 
regimentele 10 Putna, şi 11 Siret. Prin Valea Putuei trec trupe din Megi- 
mentul 24 Tecuci. 

Inamicul avea in regiunea Brasov-Oituz Divizia a l-a de infanterie, 
comandată de generalul Goldbach. Apărarea Brașovului era in special incre- 
dintati Regimentului 82, format exclusiv din secui, populaţia ungurească, 
locală, înfiptă ca o pană de-a lungul Carpaţilor Moldovei, între masele de 
români. Regimentul luase parte la dezastrul austro-ungar din Volinia [8], in 
iunie 1916 si acum, refacut, fusese adus în Carpaţi ca să-și apere ingustul 
„plai strămoșesc” împotriva ,nävälitorului”. Pe lingă acest regiment, divizia 
mai avea trei batalioane de intanterie si patru batalioane luate din trupele 
de etape locale. 

La 28 august rezistența a fost infrintä pe toată linia. La stinga, Măgura 
Branului, puternic atacată de musceleni, a fost evacuată de cele două bata- 
lioane ungurești ce o ocupau. Branul era al românilor. 

La centru, rezistenţa dusmanului a fost foarte vie. 

În seara zilei de 27 august o încăierare scurtă, dar violentă, în vana 
si in gara Predeal, face pe români stăpini pe intrarea in Valea Timișului. 
Trupele române înaintară fără mari obstacole. Ungurii, în emoția si graba 
lor, au deranjat instalaţiile cablurilor care conduceau la minele asezate sub 
tuneluri si in diferite puncte ale soselei, asa că nu au putut face marile dis- 
trugeri proiectate. Numai podul de la Dirste a fost aruncat în aer. 

Întiia rezistenţă serioasă fusese organizată de inamic ceva mai la vale, 
la Monumentul honvezilor, între Timisul de Sus si Timisul de Jos, citeva, 
sute de inetri inainte de pensiunea Marienhof. Este partea cea mai îngustă 
a defileului Timișului. Pe o colină in marginea, liniei ferate, ungurii au ridi- 
cat un monument în cinstea honvezilor, care au încercat la 1848 să oprească 
înaintarea rușilor generalului Liiders, chemaţi de austrieci si de Șaguna. 

Poziţia ungurească de la Monumentul honvezilor era tare, mai mult 
din cauza poziţiei ei naturale. Ea bara de-a curmezisul drumul prin detileul 
care aci e foarte îngust, ca un coridor, sprijinindu-se atit în dreapta cit si 
in stinga pe pereţii stincosi și aproape verticali ai Postăvarului si Pie N 
Mari. Ea nu putea fi intoarsă, ci trebuia atacată numai frontal. Un asalt 
versunat se dădu in ziua de 25 august impotriva poziţiei duşmane de iu 
mele trupe române, ce trecuseră graniţa, formate din detașamente din regi- 
mentele 6 si 21 infanterie, 6 vinätori si 2 gräniceri. Sustinuti si de o ba- 
terie de obuziere românii reușesc, după citeva, ore de luptă şi cu mierda 
simtitoare, să cucerească puternica poziție si să pună pe fugă restul uugu- 
rilor, ce scăpaseră cu viaţă. Seara, trupele române erau în Timisul de Jos. 

Pe dreapta, inamicul e mäturat ca pleava de furtunä. Un intreg bata- 
lion de unguri, scos din tranșeele de pe culmea Beldiei, e inconjurat si captu- 
rat în Vama Buzăului, cu tot avutul lui. Grupele Predelus, Bratocea și Tabla 
Buţii ies din defilee; ‘la 29 august Divizia a 5-a ocupă $ Săcele. 


248 


Amenintat de la sud de înaintarea Armatei a II-a, ameninţat si de 
la est de înaintarea Armatei de Nord pe la Oituz, Goldbach se retrase pe 
inältimile de est ale Munţilor Perșani. Urmärit insă de trupele Grupului Bran, 
după ce încearcă să reziste la Zărnești, se retrase mai la nord; amenințat 
si aci de o întoarcere a aripei de nord, părăsi cu totul Tara Birsei si se retra- 
se in poziţiile întărite de pe malul nord-vestic al Oltului, în sectorul Homo- 
rod—Fägäras. La 30 august, toate ieșirile de nord ale trecătorilor erau în 
miinile românilor. Stäpineam Cimpia Brașovului. 


Ocuparea Brașovului Încă din noaptea de 27 —28 august vestea 

declarării războiului a fost cunoscută in 

Brașov. În dimineaţa zilei de 28 august 
orașul era cuprins de panică. Autorităţile isi pierduseră capul. In valuri, popu- 
lafia săsească, și ungurească alerga spre gară, cu avutul ce-și putuse stringe 
in grabă ; printre cei dintii părăsiseră oraşul autorităţile civile si militare. În 
graba dezordonată a plecării sint părăsite în curţile cazărmilor şiruri de fur- 
goane incărcate cu bagaje. Prin magaziile și depozitele gărilor rămin, ca pradă 
a invingätorului, mari cantităţi de muniții, alimente si alte materiale.La gară 
se petreceau scene grozave în mulțimea care asalta trenurile. 

Populaţia românească era cuprinsă de bucuria izbăvirii, pe care o anunţa 
glasul din ce în ce mai apropiat al tunului românesc, dar consternată de 
arestarea intelectualilor români, in cap cu preoții români de la biserica 
Sf. Nicolae si a familiilor lor, ridicaţi si tiriti de unguri in fuga lor. 

Marţi, 29 august, ceasul decisiv sunase. Ultimele patrule austro-ungare 
străbăteau cu repeziciune orașul, tugind spre nord. La ora 3,30 după-amiaza, 
o delegaţie a consiliului comunal al orașului, împreună cu medicul român 
dr. Baiulescu, solicitat să se alăture la delegaţie, ieşi din oraş pe jos inaintea 
trupelor române. În räspintia drumurilor ce duc la Hărman si la Dirste, dele- 
gatia fu întimpinată de colonelul Darvari, comandantul Regimentului 6 „Mihai 
Viteazul”, căruia i se făcu predarea orașului. La ora 5, trupele române intrau 
in vechiul oraș, plin de amintiri istorice si legat prin atitea legături culturale 
şi negustoresti cu tara de baştină. Aclamatii entuziaste au primit pe invingi- 
tori si flori se semănau în calea lor: populaţia românească trăia un moment 
de cea mai sublimă inälfare sutletească. Celelalte naţionalităţi se asociau la 
această sărbătorire, din respect către forța armată care aducea ordinea si 
inspira teama... In piața Sfatului, cu fata spre biserica română din Cetate, 
trupele insirate au ascultat rugăciunea, cu capetele descoperite. Apoi s-au 
ocupat clădirile publice si s-au instalat autorităţi românești. Dr. Vecerdea 
a fost numit prefect si dr. Baiulescu primar, cei dintii dregători români, iesiti 
din noul rost al lucrurilor. Brașovul devenise românesc. 


Constituirea Armatei La 3 septembrie, generalul Averescu luă 

a ll-a comanda Armatei a II-a, constituită în 

locul grupurilor de acoperire. Ea era for- 

mată din corpurile de armată II (diviziile 3 si 4) si III (diviziile 5 si 6). 

De la cele două corpuri s-au scos insă citeva unităţi, cu care s-au constituit 

două divizii noi: a 21-a si a 22-a. În poziţiile înaintate se găseau : la aripa 

stingă Divizia a 3-a, care trecuse Munţii Perșani si ocupa regiunea Grid— 

~Persani—Sercaia; la centru era Divizia a 4-a la Feldioara ; la aripa dreaptă 

era Divizia a 6-a, care era concentrată la Sfintu Gheorghe. Concentrarea 
celorlalte trei divizii se făcea in spate. 


249 


Înaintarea fulyerätoare din primele zile se domoli însă repede. Intorsi- 
tura nefericită a războiului pe Frontul de Sud influență operaţiile de pe 
l'rontul de Nord. Armata română primise plumbi în aripi. O oarecare ueli- 
nişte si nesiguranţă plutea în deciziile comandamentului superior. La 9 sep- 
tembrie, Marele Cartier anunţă că din cauza situaţiei serioase de pe Frontul 
de Sud se suspendă ofensiva generală în Transilvania ; Armata a II-a se va 
întări puternic pe poziţiile ocupate. Este efectul dezastrului de la Turtucaia 
si a situaţiei grave din Dobrogea de Sud. 

Sub stăpinirea emoţiei de care sint cuprinse cercurile diriguitoare, se 
face o deplasare considerabilă de forte spre sud de Bucuresti, care păreau 
ameninţaţi. Se plănuieşte retragerea unităţilor socotite ca disponibile ale 
Armatei a I]-a, spre a fi trimise pe frontul ameninţat. Divizia a 5-a este 
scoasă din front si trimisă in Dobrogea. Insusi comandantul armatei, gene 
valul Averescu, este trecut la comandamentul Armatei a III-a. Succesorul 
său este generalul Crăiniceanu, ofiţer cu o bogată carieră petrecută atit în 
servicii tehnice, cit. si ca sef al Marelui Stat-Major si ca ministru de Război; 
de cîțiva ani generalul trecuse în rezervă si, în timpul neutralității, fusese | 
unul din cei mai activi interventionisti, publicind în ziare articole care aveau 
o deosebită autoritate. 

Citeva, zile, Armata a II-a nu mai întreprinde nici o acţiune ofensiva, | 
mărginindu-se a-și consolida poziţiile. Dar emoția de la Marele Cartier se ; 
risipește, guvernul şi comandamentul isi recapătă singele rece, operaţiile sus- 
pendate reincep. 


Bătălia de pe OI Pentru a întări frontul armatei din Tran- 
silvania şi a-i mări puterea defensivă, 
comandamentul suprem român hotäri să 

împingă inainte frontul Armatei a Il-a. Ocupind v linie mai scurtă, se asiguri | 

o legătură mai strinsă între cele trei armate ce operau în Ardeal. În acest | 

scop, Armata a II-a primi la 11 septembrie ordinul să întreprindă o acţiune 

otensivă pentru a pune stăpinire pe valea Oltului si a Homorodului, de la 

Făgăraş pina la Homorod-Almasu, întărindu-se apoi pe noile pozitii cucerite. 

Această ofensivă va fi susținută la dreapta de Armata de Nord, care va ataca | 

— cu Divizia a 2-a de cavalerie si cu Divizia a 1-a — în regiunea Odorheiului. À 

Acţiunea se va da pentru stăpinirea cursului mijlociu al Oltului ardelenesc, 

care curge printr-o vale îngustă, desenind o mare curbă in forma de potcoavi 

cu convexitatea spre nord; este un adevărat defileu lung de 25 km, strins 
între înălțimile Baraoltului si Harghitei la nord si Munţii Persani, la sud, la 
concavitatea arcului. 

Principala operaţiune si cea mai grea era trecerea Oltului, sub focul 
inamicului, care ocupa malul opus, pe care il intărise în principalele puncte 
de trecere cu transee şi reţele de sumă. Toate podurile erau distruse, afară 
de cel de la Hoghiz, care era puternic apărat. Trecerea trebuia încercată 
prin surprindere. Crăiniceanu asezi Divizia a 3-a la stinga, ca să atace fron 
tul de la Făgăraş pind la Iloghiz; in centru, Divizia a 22-a trebuia să atare 
in sectorul Homorod. La dreapta, Divizia a 6-a, venind dinspre răsărit, de 
la Stintu Gheorghe, trebuia să ocolească bucla Oltului pe la nord, spre a 
cădea, iu flancul si spatele poziţiilor atacate frontal de Divizia a 22-a. 

Apărarea o făcea Divizia a 71-a austro-ungară. Generalul Goldbach 
lăsase pe Olt, în sectorul Făgăraş— Homorod, numai cinei batalioane cu arti 
lerie şi cavalerie, iar restul îl retrăsese mai la nord, la Crit, spre a putea inter- 


250 


veni in spațiul dintre Armatele a II-a si de Nord române, fie împotriva 
uneia, fie impotriva celeilalte, după cum se va simţi mai mare nevoia. 

În ziua de 14 septembrie, trupele române incep marsul de apropiere 
spre poziţiile initiale de luptă. În noaptea de 14—15 septembrie, la ora 3 
dimineaţa, trupele Diviziei a 3-a, aşezate pe trei coloane, au trecut Oltul. 
Coloana din dreapta, alcătuită din trupe din regimentele 30 Muscel şi 22 
Dimbovita, au trecut prin vadul de la Crihalma, atacind de front pe dusmanul 
foarte puternic intärit in acest punct. La trecerea Oltului a murit de moartea 
bravilor colonelul Băltăreţu, comandantul Regimentului 22, lovit de un glonţ 
in frunte. Îndirjiţi de moartea setului lor iubit, soldaţii au atacat pe dușman 
la baionetă, l-au scos din poziţiile lui si, bine sprijiniți de artilerie, l-au fugă- 
rit pind departe, ocupind Däisoara. 

Coloaua centrală, constituită din trupe din regimentele 30, 29 infanterie 
şi 2 vinători, a trecut Oltul pe la Hälmeag. fără să urmărească prea mult, 
deoarece malurile fiind abrupte în această regiune, nu s-a putut trece si arti- 
leria. Trecerea riului a fost in această regiune inlesnitä prin devotamentul 
unei tinere române, Maria Manciulea, din comuna Părău. Din proprie ini- 
tiativä, ea s-a prezentat comandantului roman şi i-a arătat un loc de trecere 
favorabil, neapărat de duşman. Conduse de eroica fată, trupele au trecut 
iul si au căzut în spatele dusmanului care, formidabil retransat si inarmat 
cu mulțime de mitraliere. aştepta ca încercarea de trecere să se facă prin sin- 
purul vad cunoscut si dominat de el. Pentru patriotismul si bravura ci, Maria 
Manciulea a fost decorată in fafa trupelor cu „Virtutea Militară”. 

Coloana din stinga, operind in regiunea Făgăraşului, a ocupat orasul 
dimineața, trecind apoi Oltul pe la Galaţi. După lupte vii, a gonit pe dus- 
manul instalat pe înălțimile de la Calbor, ocupindu-le. La stinga «diviziei, 
Brigada a doua de călărași, atacată de trupe din Divizia 1 de cavalerie austro- 
ungară. n-a putut trece Oltul pe la Voila si a rămas pe malul de sud. 

In seara zilei de 15 septembrie, toată Divizia a 3-a era pe malul drept 
al Oltului. Acest succes il plătise cu pierderea a 12 ofiteri şi a 628 oameni 
morți si răniți. Greutatea luptelor venise de acolo că inamicul, aflind de 
intenția românilor de a forţa trecerea Ultului, își luase măsuri, așa că surprin- 
derea nu reușise decit in parte; trecerea s-a făcut, mai peste tot, in luptă 
grea, sub bombardamentul tunurilor si al mitralierelor. Pe lingă aceasta, 
trupele nu aveau legături telefonice, așa incit comunicațiile se făceau numai 
prin stafete. Lipsea complet și materialul de poduri; de aceea toată infan- 
teria a trecut prin apă, iar artileria a rămas pe malul de sud. Abia la 16 
septembrie a sosit echipajul de poduri, care a aruncat un pod între Venetia 
de Jos—Halineag. Trupele Diviziei a 22-a, pornind de la Feldioara, taie coarda 
arcului Oltului pe la sud, fortind trecerea pe la Hoghiz, pe cînd Divizia a 
6-a ocolește arcul Oltului pe la nord. Cele două braţe ale clestelui trebuie să 
se unească in regiunea Cohalm—Homorod. Inamicul rezistă în regiunea Ilomo- 
rodului, cu multă artilerie. Regimentul 11 Siret ocupă Homorodul si, mai 
ales la nord, Almaşul Homorodului; Regimentul 12 Cantemir ocupă Cata. 
În același timp, trupe din Divizia 22-a au trecut Oltul prin vaduri pe la Raco- 
sul de Jos si Bogata Olteană; Regimentul 32 ocolește poziţia dușmană de la 
Ugra, ceea, ce obligă pe unguri să părăsească Hoghiz; pe podul de aci trece 
si artileria. Acum Cohalmul, atacat de români de la est şi de la nord, este 
cucerit prin luptă vie. În acelaşi timp cu infringerea de pe Olt, Goldbach 
primește stiri rele si de la stinga sa: Divizia a 1-a română, pornind de la 
Miercurea Ciuc, a luat Vlăhița şi e in mars spre Odorhei. Generalul ungur 
retrage Divizia a îl-a spre Archita, retrăgind în același timp şi Brigada Szaho 
dincoace de Odorhei. 


251 


Cu aceasta, bătălia de pe Olt se sfirsise. Armata a II-a română cistigase 
bătălia în ziua de 15 septembrie; ea făcuse prizonieri şase ofiţeri, șapte cadeți 
si 750 oameni de trupă. 

Chiar în seara aceleiaşi zile, Divizia a 22-a e scoasă din plină luptă, 
fiind chemată pe Frontul de Sud, impreună cu Divizia a 21-a; golul rămas 
între diviziile 3 şi 6 e umplut de regimentele 2 vinători $i 30 Muscel, care 
restabilesc legătura. A doua zi, 16 septembrie, Divizia a 4-a se pune in mary 
spre Făgăraş, spre a constitui extrema aripă stingă a Armatei a II-a. Auzind 
tunul la nord, spre Calbor, divizia opreşte marșul si trimite două coloane 
în ajutorul Diviziei a 3-a, angajată cu inamicul la Calbor. Coloana stings 
e oprită de tirul artilerici grele inamice de la Cincşor, pe cind trecea Oltul 
pe la Beclean, și reușește să treacă riul în ziua următoare, la 17 septembrie. 


Telul urmărit de comandantul Armatei a II-a era atins; armata pri- 
meşte ordinul să se oprească în defensivä, intärindu-se pe poziţiile ocupate 
pe malul de nord al Oltului. Armata fusese de altfel mult slăbită prin retra- 
serea à trei divizii: a 5-a, a 2l-a si a 22-a; ea rămăsese numai cu celelalte 
trei, dintre care a 4-a la stinga in sectorul Făgăraş, a 3-a la mijloc, in sec- 
torul Hălmeag — Dăişoura si a 6-a la dreapta, iu sectorul Cohalm—Ilomorod. 


4. OFENSIVA ARMATEI DE NORD (a IV-A) ROMÂNE 


Armata a IV-a si terenul Corpul al IV-lea de armată, format din 

ci de operaţii diviziile 7 si 8, intarit la dreapta cu Divi- 

zia a 14-a si la stinga cu Divizia a 2-a 
de cavalerie, a format Armata a IV-a sau de Nord, destinată a trece Carpaţii 
Moldovei de-a lungul graniţei si a înainta in Ardeal de la est la vest. Co 
ducerea acestei armate a fost încredințată generalului Prezan. Rolul Armatei 
române de Nord era dintre cele mai importante, iar terenul pe care avea să 
lupte era dintre cele mai dificile. In dispozitivul strategie al frontului nostru 
de luptă, Armata a IV-a era aripa de inatulare (Vaile marchante). Pe cind 
la stinga, Armata I, solid instalată in ţinuturile Hațegului si Sibiului, forma 
stejarul mişcării, la dreapta, Armata a IV-a trebuia să înainteze pe o adin- 
cime considerabilă. in teritoriul inamic, executind miscarea de deplasare a 
trontului spre stinga. Ea făcea, si legătura cu frontul rusesc din Bucovina cu 
care, laolaltă, trebuia să execute mișcarea, provocind prin înaintarea lor 
retragerea Armatei a VII-a austro-ungare (general Koevess) din Carpaţii 
Păduroși. 

Carpaţii Moldovei sint străbătuţi de un număr mare de trecători, care 
îngăduie operaţiuni militare. Cele mai importante sint trecătorile din Valea 
Bistricioarei (Prisicani—Tulghes), Bicazului, Trotusului, Ghimes, Uzului si 
Oituzului. Aceste văi transversale, care se îndreaptă de la est la vest, 0 
dată trecute, se ajunge într-o mare depresiune, cu direcţia nord-sud, prin care 
curge Oltul şi Mureşul, cel dintii indreptindu-se spre sud, iar cel de-al doilea 
spre nord. Văile Oltului si Mureşului sint populate aproape exclusiv de secui, 
care-si au aci cele mai importante așezări : Gheorgheni, Miercurea-Ciuc, Tirgu 
Secuiesc, Sf. Gheorghe. Spre vest, valea e mărginită de-al doilea perete muntos, 
care merge paralel cu Carpaţii Moldovei : sint munţii Gurghiului, Harghitei și 
Baraoltului. Astfel, văile Oltului si Muresului sint închise într-un soi de cori- 
dor lung, din care cele două riuri scapă, ocolind la sud si la nord peretel 
muntos vestic. Armatele care vin dinspre răsărit, prin tree e Carpaţilor 


252 


Moldovenești, trebuie să coboare in văile Oltului si Mureşului, apoi să urce 
din nou si să coboare cel de-al doilea sir de munţi, ca să poată ajunge in văile 
de sus ale celor două Tirnave. Aceste două văi sint, împreună cu valea Mureşului 
mijlociu — la nord de ele — si cu valea Oltului — la sud — cele patru căi mari de 
invazie in inima Cimpiei Ardealului. Prin valea Oltului de mijloc inainta, cum 
stim, Armata a II-a; Armatei a IV-ui se încredinţase misiunea să stăpinească 
celelalte trei căi. 


Întiia ofensivă a Armatei Din ziua intiia a războiului, Armata 
de Nord. de Nord incepu operaţiile pe tot frontul 
Fortarea trecerii în Ardeal munţilor Moldovei. Mai înainte de incepe- 


rea operaţiilor. comandamentul austro- 
unzar nu-și putuse închipui că românii vor întreprinde o acţiune importantă 
în această regiune muntoasă, atit de dificilă pentru operaţii militare. Austro- 
ungarii aduseseră aci numai Divizia a 61-a de infanterie (general-maior Grallert) 
cu două brigăzi, dintre care Brigada a 19-a — colonel Szabo — în legătură cu 
trupele din Divizia a l-a, apăra intrarea in bazinul Ciuc (Uz-Oituz), iar 
Brigada a 16-a de munte — colonel Bernatzky — ocupa Munţii Gurghiului, 
spre a inchide valea Mureşului superior. 

Subredul zăgaz fu repede sfărinat de împingerea suvoiului românesc. 
Grupul Oituz, format din trupele Brigăzii a 15-a a Diviziei a S-a de infanterie 
(general Pătraşcu), trecu ca o furtună prin trecătoarea Oituzului. În zina de 
28 august, Regimentul 13 „Stefan cel Mare” era stăpin pe muntele Sandra,. 
de pe care Ardealul se desfăşura ca o panoramă înaintea ochilor soldaților, 
adine miscati. La 31 august, orăşelul Tirgu Secuiesc era ocupat de romani. 
Prin poarta larg deschisă începu în această zi inaintarea Diviziei a 2-a de 
cavalerie, de-a lungul şoselei Oituzului. 

Grupele Uz si Ghimes, alcătuite din trupe din Divizia a 7-a — general 
Istrati — au pătruns, la rindul lor, în Ardeal, peste Munţii Ciucului, aruncind 
trupele lui Szabo in Valea Oltului. Românii s-au oprit apoi timp de o săptă- 
mină spre a-si organiza poziţiile în munţi; s-a pierdut astfel un timp prețios 
și s-a dat dusmanului timpul să se întărească. 

Mai la nord, Divizia a I4-a — general Vasilescu Paraschir — operind pe 
două coloane, într-o regiune foarte accidentatä, a trecut granita de-a lungul 
văilor Bicaz si Bistricioara, ocupind Almaşul, Tulghes si Bilbor. Toate inälti- 
mile Masivului Gurghiului, ce domină la est cursul superior al Bistricioarei, 
pivă la gura Glodului, sint in münile românilor. Un al treilea grup al diviziei, 
Grupul Bistriţa, pornind de la Broşteni, a ocupat culmea Almasului si toate 
iuălțimile deasupra Bilborului. Din cauza încetinelii ruşilor, nu s-a putut fac 
la timp legătura cu ei la dreapta, aşa că din primele zile trupele dușmane ce 
formau extrema dreaptă a frontului austro-german, rezemat pe munţii Dornei, 
au pătruns pe valea Neagra Șarului şi Călimănel şi au ocupat satele Panaci, 
Saru Dornei si Neagra Sarului, oprindu-se pe înălțimile Păltiniş, Cälimänel, 
Barnarul, ocupate. de trupele noastre. Locuitorii acestor sate au trebuit să 
cunoască de la inceput; durerile ocupaţiei străine, de care n-au fost liberati 
decit mai tirziu. Ocupaţia aceasta mai crea şi o situaţie amenințătoare pentru 
dreapta Diviziei a Ita. Între 31 august si 4 septembrie divizia. gonind 
trupele lui Bernatzky, a ocupat tot Masivul Gurghiului, punind stăpinire pe 
cele din urmă înălțimi ce domiuă valea superioară a Muresului si pe ieșirile 
de vest ule defileelor. Toate trecerile din Moldova în Ardeal, de-a curmezisul 
masivului muntos, erau forţate. 


253 


A doua ofensivă a Armatei La 6 septembrie, generalul Prezan 
de Nord. reluă mișcarea ofensivă a. Armatei de 
Vătălia de la Miercurea-Ciuc Noid, pe toată intinderea frontului, spre 


a lua in stăpinire văile Oltului si Muresu- 
lui. Timp de şase zile, 6—11 septembrie, trupele austro-ungare au fost scouse 
din puziţii si respinse mai departe. Cele mai importante acțiuni s-au petrecut 
la cele două aripi ale Armatei de Nord. 

La aripa stingă trupele române au atacat Miercurea-Ciuc, cel mai impor- 
tant centru al secuimii. Oraşul a fost atacat în mod învăluitor pe la nord de 
Grupul Ghimes, de front de Grupul Uz, iar de la sud trupele Grupului Oituz, 
pornind dinspie Tirgu Secuiesc, au trecut Oltul si l-au atacat din flanc si 
din spate. Lupta a fost vie si oraşul puternic bombardat. Spre seară dusmanul 
a părăsit oraşul; românii însă nu l-au ocupat, deoarece artileria dusmană 
trăgea asupra lui. Fi au rămas la anteposturi, în marginea oraşului iluminat de 
incendiile provocate de bombardamentul artileriei apărătorilor si de focurile 
bivuacurilor de pe dealurile înconjurătoare. A doua zi, lupta a reinceput. În 
fata mişcării de invăluire la cele două aripi duşmanul a inceput retragerea, 
după ce a devastat orașul si s-a retras la Vlăhița. Miercurea-Ciuc a fost ocupată 
de romani la S septembrie. La atacul Miercurei-Ciue a murit de moartea ce: 
mai aleasă a eroilor căpitanul poet N. Vulovici. Unul din rasa poeţilor soldați, 
a lui Koerner si Petoffy, pe care dacă nu i-a egalat in geniu poetic, desigur 
că nu le-a stat inapoi ca simtire si avint. El a căzul pe cind comanda o 
companie din batalionul de avangardă a Regimentului 15 Războieni, lovit de 
un glonţ în frunte. A murit de moartea pe care a dorit-o si a chemat-o in 
versurile sale vitejegti: 


»,De-o fi să mor, — tu Doamne, dă-mi — o moarte vitejească, 
Un glonte-n floarea din chipiu — în lupte mă izbeascà ' 

Nu vroi să mor pe căpătii, — cum mor toţi nevoiasii, 
Pe-otele ori pe-un musuroi — adorm de veci ostașii ! 


Sc hilavu-mi trup întăşurat — in pinza tricoloră, 

Mi-l plingă trimbitasii mei — nu mamă, nu surori... 
Cu coif, cu armele gătit — un mire-ales de moarte — 
Nu cioclii pe grumazul lor: soldaţii să mă poarte!” 


La aripa de nord, un detașament de trupe ale Diviziei a 14-a, scoborinul 
pantele Munţilor Gurghiului, au atacat Topliţa, scotind pe dusman din toate 
poziţiile lui, foarte bine întărite, fără ca artileria să poată interveni. La veni- 
rea serii, ungurii dau foc fabricilor de cherestea din oraş, aruncă în aer podu 
rile și se retrag in direcţia Călimănel. Detasamentul a pus stăpinire solidă pe 
ieşirea spre est a defileului Mureşului, aruncind pe dușman spre interior, apoi 
l-a urmărit pas cu pas, prin defileu, ocupind și coama ce desparte sesul Miel 
sului — bazinul superior al Mureşului — de bazinul mijlociu. 

În acelaşi timp, trupele Detasamentului Bicaz si Brigada a 4-a mi 
operind între cele două aripi, au pătruns în defileul Gurghiului si ale Tin 
Mici, cate suăbat cel de-al doilea perete muntos, al Gurghiului si Harghi 
impingind trupele inamice spre est si acoperind astfel concentrarea Divizi 
&-a. care se făcea la spatele lor, în regiunea Bicaz. La 7 septembrie, 0! 
Gheorgheni a fost ocupat de romani, 
aruncate peste a doua barieră muntoasă în jesul Muresului. În fut 
primejdii. von Arz trimite toate trupele disponibile ce-i sasiseri în 


Trupele dușmane. incapabile de rezistentă, erau pe punctul 


ZA 


254 


concentrare dinapoia frontului său, spre a sprijini si opri deruta trupelor 
Diviziei a 61-a, pe toate cele patru direcţii de inaintare ale românilor. În Valea 
Mureșului trimise Divizia a 72-a austro-ungară de infanterie, care ocupă poziţie 
la Lunca Bradului, oprind retragerea grupului Bernatzky. Coloana, ce se retra- 
gea prin valea Gurghiului spre Reghinul Săsesc, fu oprită si întărită la Fincel, 
prin Divizia a 39-a de infanterie. De la Praid alerga pe valea Tirnavei Mici 
o brigadă de husari de landsturm si un regiment bosniac — grupul Csecsi —, 
iar în spatele Grupului Szabo, care in retragere de la Miercurea-Ciuc se oprise 
la Vlăhița, fu adus grosul Diviziei a 71-a. Misiunea acestei divizii era să supra- 
vegheze înaintarea, pe de o parte, a Armatei de Nord, pe de alta a Armatei 
a II-a, pentru a opera, după nevoie, in flancul uneia sau al celeilalte. La 11 
septembrie, Armata de Nord şi-a oprit miscarea de înaintare, in care reuşise 
să pună complet mina pe văile superioare ale Oltului si Mureşului si să stăpi- 
nească intrările dinspre est ale celui de-al doilea sir de înălțimi, ee separa 
acest bazin de șesul Mureşului mijlociu. 


Luptele din Munţii Înaintarea Armatei de Nord  deschi- 
Călimani dea perspective frumoase pentru armata 


rusă vecină. Aceasta n-a căutat insă să se 
folosească de ele. Ruşii n-au înaintat prin trecătorile de nord ale Moldovei 
care, prin forțarea si ocuparea lor de armatele noastre, le stăteau la dispoziţie 
și pe unde ar fi putut să întoarcă poziţiile armatei austro-ungare din munții 
Bucovinei, rămasă într-o situaţie primejdioasă. Ofensiva pe care se obligase 
Rusia — prin convenţia militară cu România — s-o înceapă spre a acoperi 
mobilizarea si concentrarea trupelor române, a fost începută abia la 31 august. 
Forţele lui Brusilov, slăbite de singeroasele lupte ce durau de trei luni de 
zile, nu mai erau in stare să furnizeze acea sfortare puternică, trebuitoare 
pentru a sparge frontul austro-german. Cu atit mai mult cu cit în munții 
Bucovinei se formase din divizii germane o nouă armată, sub comanda genera- 
lului von Conta, de care atacurile frontale ale rușilor s-au lovit si sfarimat 
in chip inutil, 

Înaintarea Diviziei a Li-a romane pe Valea Mureşului, pină la Lunca Bradu- 
Jui începea, din cauza insuccesului rus, să devină riscantă ; ea expunea flancul 
drept al Armatei de Nord atacurilor dușmane ; se si semnalau în Munţii Cäli- 
mani concentrări de trupe dusmane apartinind Diviziei a 37-a austro-ungare. 
Pentru a preveni această primejdie, comandantul Armatei de Nord constitui 
„Detaşamentul de acoperire Bistriţa”, sub comanda colonelului Colori, cu 
misiunea de a acoperi flancul drept al armatei, în regiunea Călimani. 

Operatiile acestui grup s-au executat în condiţii deosebit de grele. Sol- 
datii au trebuit să urce în piept pautele munților dinspre Valea Mureşului. 
Vuful Pietrosu (2102 m) a fost ocupat de un batalion din Regimentul 16, 
le 16 septembrie, după luptă de infanterie si artilerie; virful Retitis a fos 
cupat de un batalion din Regimentul 56, care a respins două companii de 
jandarmi unguri. Partea de sud a coamei principale a puternicului bastion 
ce formează cunoscutul triplex confinium, punctul de hotar între Moldov: 
Bucovina si Ardeal, era in miinile românilor. 

Alarmat de situaţie feldmaresalul Habermann, comandantul sectorulu 
Darna, trimise trupe numeroase cu mitraliere si artilerie de munte spre 
respinge pe romani, atacindu-i dinspre viriul Bistricioara. Lupte violente s-au 
dat in condiţii foarte grele, pe platouri inalte, pe ceaţă, ploaie, zăpadă şi 
viscole. Gerul degera miinile si picioarele soldaţilor si micşora efectivele luptă- 


255 


si 


DI 


tonilor. Atacuri si contraatacuri s-au dat, pricinuind pierderi foarte mele. În 
lupta dată. pentru ocuparea viifului Piata Rosie un batalion din Regimentul 
56 a avut SO de morţi. Românii n-au putut să-și întindă zona ocupată ; ata- 
curile lor asupra vhfwilor Timăului si Strumiorului au rămas nedecise, dar 
nici dusmanul nu a reuşit să-i disloce de pe virful Pietrosului. Adversarii au 
rămas fata în faţă pe culmile inalte, bătute de viscole, ale Călimanilor, 
şi și-au întărit poziţiile. 

La dreapta Detasamentulni Căliman, Detasamentul Bistriţa, făcînd legi- 
tura cu rușii, a incercat să cadă in spatele poziţiilor de la Dorna si Călimani, 
atacate frontal de ruşi. Dusmanul n-a putut fi insă «cos din pozitii, foarte 
puternic întărite, deoarece ele apărau nu numai pozitia principală de la 
Vatra Dornei-lacobeni, dar si minele de mangan din această din urmă localitate, 
indispensabile pentru gospodăria de război a Puterilor Centrale. 


A treia ofensivă a Armatei Armata a Il-a român: pornind, în 
de Nord. ziua de 15 septembrie, o ofensivă vigu- 
Bătălia de la Odorhei roasă dinspre Braşov în direcția Făcă 
Cohalhm- Homorod — care a provocat hă- 
tălia de la Olt —. Armata de Nod primi misiunea să înlesnească aceasti 
ofensivă, atacind la rindul ei pe inamicul pe care-l avea în faţă. Planul aotiu- 
nii fu întocmit în chipul următor: aripa stingă a armatei va avea acţiunea, 
principală : Divizia a 2-a de cavalerie si Divizia a S-a vor opera în yegiunea 
Homorod. in strinsă legătură cu Armata a II-a, atacind spatele inamicului 
din această regiune; ele vor ocupa înălțimile ce barează drumul Miercurea: 
Ciuc-Odorhei. Divizia a Sa, care intre timp se concentrase si luase lov la 
dreapta Diviziei a 7-a, intre ea si Divizia a 11-a, precum si aceasta din urnă, 
vor fixa pe inamie prin atacuri ; Divizia a X-a va impinge detașamente puter- 
nice inspre ieșirea defileelor din munţii Harghitei si Gurghiului spre sesul 
Mureșului. iar Divizia a 14-a va supraveghea Călimanii. 

Trupele Diviziei a 1-a au inceput ofensiva la 15 septembrie, avind ca ax 
de inaintare șoseaua Mircurea-Ciuc-Odorhei, care străbate de-a lungul depre- 
siunea dintre munţii Harghitei la nord şi Baraoltului la sud: e poarta de 
trecere intre valea Oltului si văile Homorodului si Tirnavei Mari. Dincolo de 
creastă, satul Vlăhița, puternic apărat, era principalul obstacol. Satul, atacat de 
front și flanc, a fost cucerit printr-o luptă crincend, în care Regimentul 4 
vinători s-a distins îndeosebi. La dreapta, trupe din Regimentul 16 a ocupat 
Căpilniţa jar la stinga, Regimentul 27 a cucerit satul Lueta. Brigada a 19-a 
de munte, colonel Szabo, bătută, a fost nevoită să se retragă dincolo de Odor- 
hei, ocupind poziţie de o parte şi de alta a Tirnavei. Divizia a 71-a ungară, 
situată intre Beia, Dirjiu si Archita, incoltită de ofensiva Armatei a Il-a, 
putut veni in ajutorul lui Szabo si a trebuit să se retragă. și ea. În ziua de 
18 septembrie, Regimentul 4 de vinätori a ocupat Ordorheiul, pe care-l p 
sise Regimentul 82 de secui ; primarul oraşului a făcut solemn predarea 

La dreapta Diviziei a T-a, trupele Diviziei a S-a au început mise 
ofensivă în ziua de 18 septembrie. Inaintind pe tei coloane, ele au at 
trupele dușmane, formate din Brigada a 16-a de munte a Divizic Gl-a 
— colonel Bernatzky — ce fuseseră întărite cu trupe din Divizia a 39-a, eu o 
brigadă de husari de landsturm și un regiment bosniace, alcătuind Gru ( 
gyo. Dugmanul a fost aruncat in Valea Tirnavei Mici pină la Praid 
valea Gurghiului pind la Thinesti. Alarmat de această situatie, von A cl 
în grabă si Divizia a 37-a — general-maior Haber — din Munţii Călimani 


256 


o aşeză la Reghin, inapoia Diviziei a 39-a, spre a interveni în luptă, in timp 
ce Divizia prusiană a 89-a, proaspăt sosită, era așezată Ja Tirgu Mureș, ca 
rezervă generală. 


Lupta de la Răstolița In regiunea Mureşului superior, în 
sectorul Diviziei a 14-a, comandantul ro- 
mân a observat că dusmanul ia forte din 

Valea Mureşului si le trimite spre Călimani si Dona, pentru intärica trupe- 
lor de acolo. Valea Răstoliţei, afluent care coboară din Munţii Călimani pe 
partea de nord a Mureşului, constituia drumul de comunicare întrebuințat de 
trupele dușmane pentru această circulaţie. Comandantul tiupelor române 
decide să atace pe dușman în această regiune, spre a ocupa si a impiedica, 
transportul trupelor. 

Lupta de la Răstolița s-a datde la 24—28 septembrie si a fost deosebit 
de grea, din cauza terenului in care s-a desfăşurat : regiune foarte accidentată, 
eu pante repezi, acoperită de păduri, devenită si mai dificilă din cauza trun- 
ehiurilor și crengilor rămase pe jos din exploatare. Coloanele de atac române, 
alcătuite de trupe din regimentele 54, 55 si 67, au luptat greu cu un inamic 
bine întărit. Un tren blindat, prevăzut cu mitraliere si cu un reflector, ce 
lumina în timpul nopţii cîmpul de tragere, dădea dusmanului un ajutor pre- 
tios. Coloana locotenentului-colonel Gherăscu a luat cu asalt la baionetă, in 
ziua de 26 septembrie, reduta de pe muntele Sălăşel, foarte putermie for- 
tificată. După o luptă crincenä, în ziua de 27 septembrie, a reușit să cucerească, 
poziția solid fortificată de la Tomoroaga si să arunce pe dușman in dezordine 
spre Mureş. Lupta de la Răstolița a adus Diviziei a 11-a un material bogat 
capturat si un număr de 10 ofiţeri si 300 de soldaţi prizonieri ; ea a făcut-o 
stăpină pe întreg defileul Mureșului superior. Grupul Bermatzky — Brigada a 
16-a de munte din Divizia a 61-a austro-ungară — a fost respins pinà la Deda, 
la ieșirea dinspre vest a defileului în cimpie. 


5. CONTRAOFENSIVA GERMANĂ ÎN TRANSILVANIA 


Falkenhayn si Armata Se incheia aproape o lună de la 
a IX-a germană intraica României in război. Campania 
din Ardeal intra intr-o fază nouă. Situaţia 
se prezenta in chipul următor : frontul roman, in forma unui are de cerc, se 
mișca inainte cu aripa dreaptă (Armata de Nord), pe cind aripa stingă (Armata I) 
forma, în regiunea Jiului și Oltului, steajărul acestei mişcări de conversiune, 
care tindea să dea frontului forma de linie dreaptă, cu direcția nord-est — sud-vest, 
Forţele celor trei armate române trebuiau, cum stim, concentrate, legate una 
de alta, si aduse pe Valea Mureșului. Inaintarea se făcea cu incetineală de 
cind armatele fuseseră jimputinate, prin trimiterea de ajutoare în Dobrogea 
si la Dunăre. Armata I — general Culcer — era formată. din diviziile 1, 11, 23 
și 13; Armata a TI-a — general Crăiniceanu — din diviziile 4, 3 si 6, iar 
Armata de Nord — general Prezan — din diviziile 7, 8, 14 si Divizia a 2-a 
de cavalerie, Cea mai mare inaintare o realizase Armata de Nord care, la 
această epocă, lupta ca să treacă înălțimile Harghitei si Gurghiului. 
Usurat de ameninţarea dinspre sud, prin stabilizarea frontului dobrogean, 
Marele Cartier român îsi intoamse iar ochii la Aideal, La 25 septembrie, 


mr 


generalul Iliescu se adresă generalului Joffre — prin intermediul atasatului 
francez Desprez — cu rugămintea să dispună ea Lecitzky [9] să înceapă o 
miseare ofensivă pe la Bistriţa, cu directia spre Sighet, pentru ca Armata 
de Nord rămasă cu flancul drept în aer, să-si poată continua inaintarea, inles- 
nind aceeaşi mişcare şi Armatei a II-a. Era necesar ca, inainte de sosirea 
iernii, cele două armate să ocupe linia Reghin-Sighisoara-Sibiu, care le scurta 
frontul de la 240 km la 130. Cu trupele scoase de acest front se putea constitui 
o rezervă generală, a cărei lipsă începea să se simtă. Era mai cu seamă necesar 
ca această mişcare să se săvirsească inainte ca acţiunea de concentrare a 
inamicului să izbutească. Căci nu era un secret pentru Marele Cartier roman 
că în spatele liniei subţiri dugmane, mereu respinsă, trenurile ungurești alergau 
sub cea mai mare presiune, zi si noapte, aducind tot ce nu era absolut indis- 
pensabil pe toate fronturile de luptă ale Europei. Strigätul disperat de ajutor 
al Austro-Ungariei, rău încolțită, nu rămăsese neascultat de marea prietenă. 
De la Riga si de la Dvina, din Volinia si de pe Stohod, de pe Isonzo, din 
Vosgi, de la Verdun, de pe fronturile de luptă ca si din lagărele de refacere 
şi odihnă, Ludendorff ridica divizii germane si le trimitea in Transilvania, 
Folosindu-se de faptul că acţiunea românilor se dezvolta cu incetineală, iar 
ruşii nu se miscau, duşmanul reuşi să ia pasul inainte. La 21 septembrie, 
trei săptămini de la declararea războiului, concentrarea inamicului era indestu- 
lătoare, ca să poată trece la ofensivă, 

Forţele generalului Arz erau dispuse în trei grupe, corespunzind apro- 
ximativ celor trei armate române. În fata generalului Prezan era Grupul 
Morgen, format din diviziile austro-ungare 39, 37,61, 71, 72 si Divizia prusiană 
a 89-a, precum si o brigadă de husari, la aripa dreaptă. Grupul Morgen isi 
întindea frontul si in fata unei părţi a Armatei a II-a române legindu-se, in 
regiunea Făgărașului, cu Grupul de cavalerie Schmettow, format din două divizii 
de cavalerie. 

La dreapta. in fata Armatei T romine, se aleituise puternicul Grup. 
Staahs, format din o divizie ungară de honvezi — a 5l-a —, trei divizii germane: 
76, 187 si Corpul alpin bavarez, si trei brigizi austro-ungare 143, Lit si 145, 
la Olt. la Jiu si la Cerna, întărite cu alte formatiuni mai mici. Două brigăzi 
alpine austro-ungare — 2 si 8 — debarcau in spatele frontului*. 

Armata dusmanä se retrăgea continuu in fata armatei române, siviryin- 
du-si concentrarea. Această retragere era maximă la armata Morgen care, desi 
cea mai numeroasă, nu putea rezista asalturilor impetuoase si metodic con- 
duse ale armatei Prezan. In regiunea Olteniei, din contra, înaintarea trupelor 
noastre fusese cea mai redusă, atit din cauza rolului de pivot al mișcării de 
conversiune, cit si din cauză că dușmanul, crezindu-si ameninţată linia sa 
de comunicaţie din Valea Mureşului începuse, la 14 septembrie, ofensiva 
Sunkel, care impinsese trupele române din Valea Jiului, pe linia de frontieră, 

1 această situaţie generalul Falkenhayn, fostul sef al Statului-Major german, 
sosi la 19 septembrie la Deva, luind comanda Armatei a IX-a, pe cale de 
infiintare. Ea se constituia deocamdată prin grupele Staabs si Schmettow. 
Grupul de nord-est, comandat de Morgen, rămase sub conducerea directi a 
lui Arz, ca Armata T austro-ungari, Ambele armate intrau in compunerea 


Publicaţiile oliciale dasmane dau, la 7 septembrie, urinitorul efectiv: 128 batalioane, 22 
escadroane de cavalerie divizionară si 117 baterii, la care trebuie adiutats incă cele doui divizii de 
cavalerie ind:pend:nte, cu șapte regim:nte și cu artileria corespunzătoare, precum și cele dowd bri- 
găzi alpine austro-ungare care, la această dată, erau în transport 15. 


25 


3 


aupului de armate comandat nominal de mostenitorul tronului austro-ungar, 
arhiducele Carol. 

În realitate, comandant de fapt al „frontului român” al Carpaţilor era 
Falkenhayn, de oidinele căruia — conform dispozițiilor celor două cartiere 
generale, sau din spirit de camaradetie si de colaborare bine înțeleasă — asculta 
și generalul von Atz. Noul comandant german era o inteligență aleasă, energic 
si metodic. Ca militar, avea înapoia lui o catieră strălucită. Fusese ministru 


=; Ri > EN 
SS N Teren ocupat de romani + N Me A 
SS SAN 
----- Limita ocupației romane la 1 octombrie aS S 
= d 5 
N 
ț Ÿ ED VS 
ASSISES 
Cluj Reahin o ISS À Ya 
o f \ t SS Ÿ N E I 
Tirgu Mures g JA SNS % 1 
phe Cust PS: À Sy 
Pod usca! Boda’ SZ 
PAT ON 
vie PSE NN ia SE 
| CA \ A \ >! 
Corpul Olt, SP SAS BAW LS € 
/ 0 4 a + ~ 
D 23 ex ST RSS ON > JA : 
Grupul Ju TI A yy NI \ © ad N 5 
D x! OS \ 5 < Sinaia N g 
L A N Rimnicu” Cu ] m a NU és) 
. À Vilcea à LS Qu a 
Grupul Cerna Brugu Jw A À AN a — F 
DLA& a Sei RE a 
SAS Turnu à Monet NOR ! E: 
We Severin CAS EREI Aa CH 
a ‘ © 2. ac 
rs u , a BUCURESTI ce © 
|, © Craiova pe d Pri 
Ub. : = 
S i 
= PA on e = 
ARE _ E 
—~ 
San! are 
un / 


Situaţia armatelor române din Transilvania 
in ajunul contraofensivei germane 


de Razhoi al Germaniei si pregătise armata care intrase in război. Două luni 
după izbucuitea războiului european, în urma infringerii de la Mama. Falken- 
hayn primi mosteniea lui Moltke [10 |, ea set al Marelui Stat-Major german 

cu ate cuvinte generalisimul de fat al acestei armate, deoarece comandă 
suplemaä a Kaizeiului ela noninală. În această calitate, el concuse timp de 
doi ani operaţiile armatei germane. Esecul ofensivei in contia Verdunului si 
intrarea noastiă în război, îi provecară căderea inlocuiiea prin dualitatea 
Hinden) mg-l udendoïff [11]. Atius in ergoliul sia, Falkenhayn își prop un 
să dovedească pe teren, în ncul stu comandament, capacitatea sa umilitiu 


29 


ga 


| 
| 


| 
| 
| 
| 
| 
| 


Pentiu cunvstintele, experienţa si iscusinta sa strategici, conducerea rizboiy- 
lui in contra tinerei si neexperimentatei armate romăne i se părea un joc 
uşor. Misiunea încredinţată lui Falkenhayn era trecerea imediată la ofensivă. 
Campania din Dobrogea işi făcuse efectul : ea pompase toate trupele disponibile 
si de rezervă. Armata română din Ardeal, redusă la linia subţire à frontului 
de luptă, trebuia: să se zdruncine şi să se prăbușească sub puternică lovitură 
ce-i va aplica Falkenhayn. 


Planul contraoïfensivei Planul de luptă al Marelui Coman: 
qermane dament german era determinat de situa- 


tia armatei române. Concentrarea gru- 
pelor nu se putuse realiza decit in mică parte. Armata romana nu se putuse 
încă intruni intr-un mănunchi ; ceea ce prezenta dincolo de Carpaţi erau numai 
căpătiie strecurate prin spărturile barierei muntoase. Aceste grupe izolate, 
despărțite intre ele prin masive groase, care le împiedicau legătura, prezentau 
o ţintă de atac uşoară pentru un agresor curajos si increzut în puterile lui. 
Falkenhayn decise să-şi concentreze toate forțele disponibile intr-un singur 
sector si să atace grupul român de acolo. Grupul român o dată distrus, forțele 
dușmane se vor îndrepta imediat spre grupurile vecine, spre a le pregăti 
aceeaşi soartă. Acţiunea avind să fie condusă cu repeziciune, grupele romă. 
nesti izolate vor fi rind pe rind bătute, ceea ce va avea ca efect deschi- 
derea trecătorilor Carpaţilor pentru invazie. Dintre grupurile românești mai im por- 
tante, Grupul de la Olt păru comandantului german ca cel mai potrivit ca să 
fie atacat. El era cel mai izolat. Era dispus în jurul oraşului Sibiu, avind ca 
linie de comunicaţie cu tara numai ingusta vale a Oltului. Spre vest, inasivele 
munților Cibinului si Sebesului îl izolau complet de Grupul „Jiului, la peste 
70 km depărtare ; o intervenţie de ajutor din această parte era cu totul exclusă. 
Spre răsărit, legătura cu Armata a II-a nu se făcuse. lutre Grupul de la Olt 
si Armata a II-a era un mare gol, de care dușmanul se pregătea să se folo- 
sească. 

La 18 septembrie, in cartierul său general de la Deva, noul comandant 
german luase hotărirea definitivă : el va incepe contraofensiva, atacind gru- 
pul român de la Sibiu. 

Alegerea punctului de atac o dati ficută, Falkenhayn isi luă măsurile, 
El trebuia să-şi concentreze, in primul rind, o armată puternică. De aceea 
dädu ordin să se suspende ofensiva începută la 14 septembrie în Valea Jiului, 
care reușise să respingă trupele romane pină la frontieră ; ea era o operafiune 
de importanţă secundară. Detaşamnentele, apar(inind Corpului alpin si Divi- 
zici a 13-a, care intraseră in constituirea grupului ofensiv de la Haţeg, fura 
retrase si aduse la Sibiu. În regiunea Jiului fură lăsate numai trupele socotite 
suficiente pentru a sta in defensivă, păstrind poziţiile ocupate pe linia de 
graniţă. Tot asa, pe fronturile celorlalte grupe, comandanții primiră ordinul 
să reziste pe cit vor putea reträgindu-se, la caz de nevoie, numai pas cu pas. 

Lovitura proiectată la Sibiu se va da la 26 septembrie. Pind atunci, 
trupele aduse din sectoarele vecine, precum si nvile unităţi aduse de pe fron- 
turile europene şi proaspăt debarcate in gările din apropiere, se concentrau 
şi se organizau intr-o impunătoare armatä ofensivă. Bătălia de la Sibiu se 
anunţa ca cea dintii luptă mare pe frontul carpatic al războiului României, 


260 


6. BĂTĂLIA DE LA SIBIU 


Corpul român de Olt Încă din cele din urmă zile ale lunii 
august, în jurul Sibiului domnea liniste. 
După ofensiva de la Șelimbăr, trupele 
române se stabiliseră, potrivit rolului pe care planul nostiu de operaţii il 
atribuise Armatei J, la ciţiva km Ja sud de Sibiu, pe o linie carese sprijinea 
la apus pe inălţimile de la Orlat, iar la răsărit ajungea in regiunea Avrigului. 
Sibiul, cu totul dominat de aimata 1omână, fusese complet evacuat de dus- 
man. Patrulele române făceau incursiuni pină în cimpul de exerciţii din mar- 
ginea de sud a oraşului. Orasul insă n-a fost ocupat de români si a fost cruțat 
şi de bombardament. 
În interval, Grupul de la Olt se alcătuise sub forma unui corp de armată 
— Corpul I — constituit din două divizii. Pe partea de vest a Oltului era 
Divizia à 23-a, comandată de generalul Castris, iar în partea de est era Jivi- 
zia a 13-a, comandată de generalul Sănătescu. O brigadă de cavalerie, co:n- 
pusă din șase escadroane de călăraşi — comandant general Oprescu — com- 
pleta corpul care, de la 16 septembrie, trecuse sub comanda generalului 
I. Popovici. Cartierul general al comandantului era la 'Tălmaciu, la vărsarea 
Sadului in Olt, 15 km în spatele frontului. Trupele româneşti erau de ori- 
gine cam amestecată. Erau si unităţi de elită, ca Kkegimentul 1 de erăniceri 
si citeva. unităţi active bune. Divizia a 23-a era o unitate nou injghebată, 
și lipsită de omogenitate, cu preponderență de rezervisti si milițieni. Artileria, 
corpului era, neindestulătoare ; artileria grea si de munte erau ca si inexistente. 


Lupta de la Glimboaca — Cu tot rolul ce-i fusese prescris, de a sta 
Cornatel inactiv, mărginindu-se la organizarea unei 
puternice poziţii defensive, totuşi gene- 
ralu! Popovici întreprinse la 22 septembrie o acţiune energică. Scopul urmă- 
rit era de a-și imbunätäti poziţiile la aripa dreaptă şi a pune capăt repetatelor 
bărțuieli ale inamicului. Pe de altă parte, comandantul român voia să-și 
asigure mai bine linia de comunicaţie de pe Valea Oltului spre Făgăraş, cätre 
Armata à II-a. 

Atacul, dat de trupe apar{inind Diviziei a 13-a, lovi cu putere armata 
lui Schmettow, formată din trupe de infanterie si cavalerie germane si austro- 
ungare, insirate de la Cornățel pină la Glimboaca. La Nou Săsesc si în pădurea. 
La Fintina Rece germanii, cu toată rezistența opusă, sint respinși; Regi- 
mentul hanovrez 188 suferi aci pierderi simţitoare. Românii ocupă capul de 
pod organizat de germani la Casoli. Trupele Diviziei a 3-a. de cavalerie germane, 
int nevoite să, se retragă peste apa Hirtibaciului şi, cu multă greutate abia se pot 
fixa pe înălțimile de la sud de Roșia Săsească si pe malul nordic al rîului. 

La extrema aripă stingă a dușmanului era Divizia 1 de cavalerie austro- 
ungară. Divizia fu bătută si mai grav si aruncată înapoi cu citiva kilometri. 
Trupele române trecură cu bärbätie Oltul, urmărind pe inamic, căruia ii 
luară citeva, sute de prizionieri şi-l respinseră pe malul de nord al Hirtibaciului. 
Întreg frontul lui Schmettow era zdruncinat ; el trebui să-şi organizeze o „nouă 
poziţie defensivă pe malul nordic al rîului, de la Roşia Săsească pină la Hos- 


261 


| 


man. Aripa dreaptă română era acum consolidată. Un batalion din Regi- 
mentul 44 infanterie ocupase virful Păhuiului, excelent punct de observaţie, 
care domina pină departe Cimpia Sibiului. 


Lupta de la Orlat Pe cînd la aripa dreaptă a Corpului de 
Olt se desfăşura această acţiune victo- 
rioasä, în același timp, la aripa stingă, 

Brigada Mosoiu intreprinsese, spre Orlat, o recunoaştere ofensivă care să sta- 

bilească identitatea si valoarea forţelor inamice, a căror prezență și acțiune 


Nocrih © 


| 


o SA D.» ASE 
Poiana ee gratie Ş Rosia Cio on 
o \ 


Cornățel Glimboaca 
J o 
*. Säcädat 
o 73 (e] 
. 


Porumbacu de Jos 


eb Gura 


D Riului o Poplaca Cisnădie 


Răşinari © 
9 Cisnädioara 


. 
O Avrig Porumbacu de Sus 


a4 


Vi. Măgura „Sadu Tălmaciu À 
MUNȚII SEBEŞULUI en A Tălmăgelane Ys “Osedes 
En m “Baita” <0" Porceşti 
1745 WE &> Suru Negoiu 
A Prejba = 2281 2544 4 
= Coti NU As Mail A> — à" | 
A CO e o ae A win 
3 eae i af Scara 
7 ale i or 
mune ATurnu Roşu a Ciinenilo 
EA a 
Ze Vadu 
ul 4 


1531 Ciineni 


19114 Murgasu 
Robu = 44763 „= 


Operatiile din jurul Sibiului 


in aceastä regiune devenea din ce in ce mai nelinistitoare. Detasamentul de 
recunoaștere a pornit pe două coloane : coloana din stinga, formată din doui 
companii din Regimentul 2 Vilcea, a inaintat pe apa Cibinului, spre a ataca 
Orlatul de la sud si est, iar a doua, tot după companii, urmatä de un bats 
lion, porni din Gura Riului, spre a ataca satul pe la vest; în rezervă, in Gur 
Riului, erau gase companii de grăniceri. Coloana din dreapta a încins o luptă 
violentă cu germanii, care erau retransati cu multe mitraliere chiar în marginea 
satului, i-a respins, luind cu asalt casă cu casă si luptind inversunat toată ziua si 
toată noaptea ; a căzut însă in mijlocul unui violent bombardament de artilerie, 
care a silit-o să se retragă. Culoana din stinga, după un prim succes, ata- 
cată de forte superioare dușmane si pierzind legătura cu dreapta, a trebuit 
să se retragă si ea. Rezultatul acestei nenorocoase otensive a fost — pe lingă 
pierderile simtitoare în morţi, răniţi si prizioneri — acela că a putut stabili 
că regiunea este ocupată de forte importante, identificind prezenţa Diviziei 
A 18-a germană, 


262 


Constiluirea armatei dusmane Operaţiile de la 22 septembrie alarmară 
de utac si planul ei de luptă pe comandantul german. El aprecie efec- 

tivele romane la aproape indoitul valorii 
lor şi aceasta il determină să ia măsuri de întărire a forțelor sale, în special la 
aripa sa de est. Divizia a 16-a germană, prevăzută cu un divizion de mortiere 
grele, avea să conlucreze cu cavaleria la această aripă, iar pentru a se pune la 
adăpost de o eventuală surprindere din partea Armatei a II-a, Falkenhayn 
ceru si obtinu, prin intervenţie directă la Marele Cartier german, ca să i se 
pună sub ordinele sale directe si Divizia a 89-a germană, care pind atunci 
depindea de grupul comandat de generalul von Arz. Acum Falkenhayn socoti 
că fine in mină toate cărţile marii partide pe care voia s-o joace. Corpul alpin, 
trei divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, cu o puternică artilerie 
formată, în afară de artileria divizionară si din citeva formaţiuni independente ; 
aceasta era puterea formidabilă care avea să se prăvălească asupra grupului 
român de la Sibiu, format din două divizii de infanterie si o brigadă de 
cavalerie. 

Falkenhayn concepu bătălia de la Sibiu ca o luptă de nimicire : Vernichtuns- 
schacht. Valea Oltului trebuia să fie un Cannae [12] sau un Sedan [13] 
al armatei românești. Germanii aveau o predilecție specială pentru acest fel 
de luptă de nimicire, ai cărei teoreticieni fuseseră marii lor meșteri: Moltke 
(14) si Schlieffen[15]. Învăluirea prin aripi si completa. încercuire a armatei 
dușmane — sedantzarea — ii reușise, în decursul războiului mondial lui Hin- 
denburg, la Tannenherg, asupra armatei rusești a Narewului. Gelos pe gloria 
rivalului său, care-l înlocuise la comanda supremă a armatei germane, Fulken- 
hayn iși propusese să-și ia o revanșă răsunătoare pregătind, la rindul său, 
armatei române o catastrofă asemănătoare. Armata de la Olt trebuia incer- 
cuită din toate părţile, prinsă ca într-o capcană, cu toate liniile de retragere 
tăiate. Strinsă astfel în cercul de fier al dușmanului, ca urma să fie nimi- 
cită; resturile ce vor fi scăpat distrugerii aveau să fie prinse. 

Planul operaţiilor fu întocmit în chipul următor: armata germano- 
austro-ungară fu impärtitä în trei grupe: 

a) Grupul de vest, comandat de Krafft von Delmensiengen. Constituit esen- 
tialmente din Coipul alpin bavarez, acest grup avea să execute o largă mis- 
care de inconjurare a aripii stingi româneşti, pentru a se așeza în flancul ei; 
apoi, impingind spre răsărit extrema sa aripă sudică, Corpul alpin trebui 
să ocupe trecătoarea Turnu Roşu în spatele a matei române, tăindu-i complet 
linia de aprovizionare şi de retragere. 

b) Grupul de est, comandat de Schmettow, constituit din diviziile 3 de cava- 
lerie germană şi 1 de cavalerie austro-ungară — luptînd în mare parte descă- 
lecate —, întărite cu unităţi de infanterie si artilerie, printre care si artileria, 
grea à Corpului alpin, avea ca misiune să apere flancul sting (1äsäritean) al 
armatei inamice. El trebuia să cucerească înălțimile de la nord de Avrig, 
apoi să coboare peste Olt, înspre sud, spre coama munţilor, asezindu-se ca 
un zid intre Coryul de Olt şi Armata a II-a. Cu chipul acesta, orice încercare 
a Armatei a II-a de a veni în ajutorul Corpului de la Olt era împiedicată 
și era închis si accesul acesteia înspre trecătorile din Munţii Făgărașului, 
pe unde ar fi incercat să se retragă. 

c) Grupul din centru, sub comanda lui Staabs, era compus din diviziile 187 
germană, 51 de honvezi (austro-ungară) si 76 gerriană, dispunind de o puter- 


263 


nică artilerie grea. Era grupul principal, care trebuia să atace frontal armata 
romana, dindu-i loviturile decisive. 

Cu chipul acesta, Falkenhayu arunca in drespta si in stinga românilor 
două braţe uriaşe care, inchizindu-se în spatele poziţiilor româneşti, le des- 
partea de linia de retragere si le izola de armatele de ajutor vecine. Ln acest 
cere de fier, masa principală va aplica lovitura de graţie. Dispoziţii corespun- 
zătoare tură comunicate armatelor din regiunile vecine, spre a iimpiedica 
tulburarea executării planului conceput, prin eventuale acţiuni de ajutorare 
intreprinse fie de Grupul de la Jiu, fie de Armata a II-a. 


Marșul Corpului alpin Operaţiunea preliminară, de reuşita căreia 
atirna izbinda intregii întreprinderi 4 dus- 
manului, era cea încredinţată Corpului 

alpin. Era o operaţie indrazneata, legată de mari greutăţi, care nu se putea 

executa decit de o trupă excepţională. Si într-adevăr, Corpul alpin constituia 
in armata germană o formaţie de elită. Corpul alpin bavarez fusese înființat in 
primăvara anului 1915, in prevederea intrării Italiei in război, ca o formaţie spe- 
cială pentru războiul în munţi. Era format din bavarezi şi prusieni, numai oame- 
ni aleşi, toţi sub 30 de ani, echipați si antrenați pentru războiul de munte. Cor- 
pul cuprindea trei regimente a trei batalioane : regimentul de infanterie al 
gărzii bavareze, un regiment de vinători prusian si unul bavarez ; în plus : şase 
baterii de cimp, șase baterii de munte şi o.baterie grea, geniu si tren. Un bata 
lion avea trei companii ; soldaţii erau îmbrăcaţi in uniformă cenușie, cu genun- 
chiere si blazoane de piele ; ei aveau bastoane cu virfuri de fier. Cele trei com- 
panii ale batalionului eran: intiia de puscasi, a doua de mitraliori, a treia 
de artileristi care minuiau mici mortiere. În vara anului 1915, Corpul alpin 
luptase pe frontul italian; apoi a trecut in Serbia, unde a luat parte la urmi- 
rirea sirbilor în memorabila lor retragere pind în munţii Albaniei. De aci à 
tost trimis în Franta, la Verdun, unde i se atribuie cucerirea satului Yleary, 
dar a singerut zadarnic în fata fortulni Souville{16]. La declaraţia războiului 
român Corpul alpin, reconstituit eu elemente din depozite, a fost trimis pe 
frontul românesc, unde se conta pe importante lupte in munţi. După termi- 
narea primei părţi a campaniei rominesti, Corpul alpin fu trimis in Vosgi 
apoi, in vara lui 1917, totdeauna acolo unde era o lovitură importantă de dat, 
fu readus in Moldova, unde a luat parte importantä in bătălia de la Mără- 
sesti, în regiunea Panciu. În toamna aceluiaşi an a fost transportat pe frontul 

italian, unde formă fruntea coloanelor armatei lui Below la Caporetto [17], 

Tagliamento, pină la Piave; in primăvara lui 1918 il găsim înaintea cele- 

brului Monte Grappa [18]. Comandantul corpului era generalul bavarez 

Krafft von Delmensiengen, care trecea printre cei mai distinși comandanţi 

gerinani. 

Corpul alpin isi începu marșul în ziua de 22 septembrie, patru zile 
înainte de ziua atacului. Punctul de plecare a fost satul Jina, cea mai înaltă 
dintre localităţile Ardealului — 916 m altitudine —la sud de Poiana și 35 
km spre apus de Sibiu, pe povirnişurile dinspre nord ale munţilor Sebes- 
-Cibinului. Marșul trebuia executat de-a curmezisul Munţilor Cibinului, masiv 
larg şi foarte accidentat, care se ridică într-un soi de amfiteatru, culmi- 
nind cu virful Cindrel (2240 m înălţime). Pe poteci înguste, într-o re- 
giune pustie, la poale printre păduri dese, apoi sus, în regiunile înalte, 


264 


printre stinci sau pe platouri bătute de vinturi reci, coloanele alpinilor merseră 
timp de patru zile în coasta armatelor noastre, spre a-şi ocupa poziitile de 
luptă. Această expediţie. executată prin astfel de regiuni grele, pustii şi 
lipsite de drumuri, de un corp numeros, ducind cu sine artilerie si urmat 
de lungi coloane de aprovizionări, munifii, formațiuni şi material sanitar si 
diferite masini de război constituie, desigur, o apreciabilă performantà 
militară. 

În două etape, coloana trece peste munţii Guga (1390 m), Strimba 
(1 831 m), Cindrelu (2 240 m) si Steflesti (2 236 m). După ce trecu de virful 
Negovanu, coloana se impărţi in două grupe. Grosul, sub comanda directă 
a generalului Tuschek, schimbă direcţia, obligind spre stinga, merge în mars 
forțat paralel cu linia de frontieră si se aşează în poziţie de luptă, pe o linie 
de nord-sud, de la virful Preajba (1748 m) pind la Virful Mare (2073 m) 
— acesta chiar pe frontieră. De la înălţime, alpinii domină Valea Oltului tran- 
silvănean, în flancul liniei de aprovizionare si de retragere a Corpului român 
de la Olt. Lingă frontieră, la lunci, bavarezii se instalează chiar in tran- 
seele făcute de trupele române în timpul neutralității. Al doilea grup ia direc- 
tia oblică spre dreapta, trece frontiera în ţară, în regiunea Lotrului si se insta- 
lează pe munţii Robu (1 905 m), Vadu si Murgasu, formind aripa dreaptă 
a Corpului alpin, pe care îl acoperă contra eventualelor atacuri ce ar veni 
dinspre sud din Muntenia. Detasamentele acestui grup mai aveau misiunea 
să coboare în defileul Oltului şi să taie, în spatele armatei române, linia ferată 
si șoseaua, singurele linii de legătură ale armatei române cu tara. Astfel, la 
25 septembrie, Corpul alpin isi ocupase poziţiile de luptă. 

Cum a fost cu putință ca « astfel de mişcare importantă să se execute 
netulburată în flancul Corpului de Olt? Aceasta e întrebarea chinuitoare 
care s-a pus şi se pune de toată lumea, din trebuinta de a stabili răspunderile 
gravei infringeri de la Sibiu. Cum a putut fi lăsată o trupă de mai mult ca 
10 000 de oameni, tirind după sine un convoi imens de animale, încărcate 
cu poveri grele, să meargă timp de patru zile, la depărtare de 10—30 km 
in coasta armatei române” şi a liniilor sale de comunicaţii ? Un critic militar 
neutral, colonelul Egli, din armata elveţiană, se exprimă cu asprime: „Că 
a fost posibil ca apropierea unei coloane atit de puternice... să nu fie obser- 
vată de serviciul de siguranţă român, decit cind a fost paca tirziu, aceasta 
nu se poate explica decit prin neglijarea condamnabilă a celor mai elemen- 
tare principii ale serviciului în campanie” 7. 

Este drept că regiunea dintre Jiu si Olt, în lăţime de peste 70 km în 
zborul păsării, foarte accidentată, formată din masive de munţi brăzdate de 
văi adinci, era greu de supravegheat si oferea putinte de surprinderi. Totuşi, 
si ce se putea face pentru impiedicarea lor nu s-a facut. Comandamentul 
Armatei I-a instalase o companie de gräniceri pe virful Dobrunului, la tre- 
cerea din vulea Sudului în valea Lotrului. Situaţia acestei companii îi permi- 
tea supravegherea celor două văi. Trecerea coloanelor alpline pe la Negovanu 
și Balindru, în imediata ei apropiere, nu i-ar fi putut scăpa neobservată 
şi comandamentul român a: fi fost instiinfat la timp. Generalul Popovici 
a ridicat insă această, companie de la locul ei şi a trimis-o la batalionul căreia-i 
aparținea, spre a-şi spori efectivele. Din această cauză, coloanele germane 
n-au întilnit decit ciobani, şi abia în ziua de 25 citeva rare patrule. 

Oarecare indicii dovedeau că se petrec lucruri grave in aceasta parte. 
O companie din Regimentul Vilcea, trimisă de colonelul Moșoiu să exploreze 
inältimile dinspre Sălişte intilnise, citeva zile mai inainte, grupuri mici de alpini 
bavarezi şi capturase chiar un "căpitan, care făcuse declaraţii semnificative 
asupra rostului acelor trupe. Comandantul grupului român n-a dat nici o 


265 


mm ur 


importanţă acestor constatări si nici nu a dat crezare ştirilor ce incepuserä à i 
se raporta de particulari sau de autorităţile civile despre ivirea dușmanului 
în coasta si pe linia sa de comunicaţii ; de aceea, el nu a luat la timp măsurile 
de siguranţă dictate de împrejurări. Ba chiar le-a considerat si tratat; ca mano- 
pere, puse la cale de duşman, ca să impresioneze si să demoralizeze pe luptă- 
tori. Abia la 25 septembrie el trimite în susul văilor Sadului si Lotrului cite 
un detașament mixt, alcătuit din cite un batalion de infanterie cu citeva tunuri ; 
ele au luat contact cu duşmanul la 26 septembrie, cind surprinderea era reuşită 
si bătălia inceputä*. 


În aiunul hătăliei În acelaşi timp, cind comandantul gru- 
pului de Olt isi da in sfirsit seama de 
gravitatea situaţiei stiri alarmante, venite 

atit pe cale directă, cit si prin informaţii particulare de la localnici, ajunseră la 

cunoștința comandamentului Armatei I si a Marelui Cartier General de la Peris, 
si le determinara să ia măsuri. Un detașament de cinci batalioane din Divizia 

a 20-a, care făcea paza Dunării in sudul Olteniei, fu trimis cu trenul la Rimni- 

cu Vilcea, sub comanda personală a comandantului diviziei, generalul Prapor- 

gescu, cu scopul de a da ajutor armatei de Olt. Pe de altă parte, Armata a 

II-a de la Braşov trebuia să pornească cu Divizia a 1-a, care se găsea in regiu- 

nea Făgăraşului, o acţiune ofensivă impotriva flancului sting al armatei ger- 

mane care opera la Sibiu. Hotăriri tardive care totuşi, executate cu energie, 
ar fi putut nu numai uşura poziţia Corpului de la Olt, dar chiar smulge victoria. 

La 25 septembrie seara, toate preparativele lui Falkenhayn erau sfirsite. 
Cele două partide se găseau în situaţii neegale. Din partea germanilor era supe- 
rioritatea numerică : patru divizii de infanterie cu 36 de batalioane si două. 
divizii de cavalerie, cu o zdrobitoare superioritate a armamentului în artilerie 
si mitraliere, soldaţi echipați si instruiți pentru războiul de munte, cu expe- 
rientä cistigatä pe toate marile cimpuri de luptă ale Europei, comandati de un 
general care purta unul din numele ilustre ale armatei germane. In fata lor, 
Grupul român al Oltului, compus din două divizii de infanterie cu 25 batalioane 
si o brigadă de cavalerie. Comandanții români erau neexperimentați ; ei trebuiau 
să inceapă a face şcoala adevăratului război, măsurindu-se cu una din cele mai 
puternice armate moderne. În special românii nu aveau nici o pregătire pentru 
războiul de munte. Politica externă a României, in timpul domniei regelui 
Carol, fusese dominată de ideea războiului împotriva Rusiei. Ideea războiului 
împotriva Austro-Ungariei era cu desăvirşire exclusă. De aci lipsa, aproape 
totală, a artileriei de munte — cu care actualul duşman era asa de abundent 
prevăzut. Tot din aceeași cauză nu se făcuse niciodată manevra în munţi — 
faptul ar fi fost considerat ca o trădare faţă de Puterile Centrale aliate. Lipsa 
de obisnuinfä cu războiul în munţi explică şi uşurinţa cu care Corpul alpin a 
reuşit să surprindă trupele române. 

Manevrele dibace ale comandantului german asigurau trupelor sale şi o 
desăvirşită superioritate tactică. Închisi în valea ingustă a Oltului, inconjurati 
aproape de toate părţile de cercul de fier al dusmanului superior ca număr, 
armament, conducere, cu legăturile tăiate atit dinspre Valea Oltului cit si 


* Generalul Popovici recunoaşte că a fost surprins, însă se apără sustinind că surprinderea a 
fost de natură strategică, iar nu tactică. Supravegherea regiunii dintre Olt şi Jiu ar fi căzut in sarcina 
comandamentelor superioare, Corpul de Olt ncavind pentru acest scop nici trupe suficiente, nici 
mijloacele tehnice necesare 225. 


266 


dinspre ţară, situaţia românilor părea disperată. Va fi fost dat însă ca vinjo;ia 
fără, pereche a ţăranului soldat să facă minunea de a scäpa de la dezastru si de 
a face ca bätälia de la Sibiu să rămină pentru români o infringere, dar nu o 
catastrofà. 


Intiia zi a bătăliei În noaptea de 25 —26 septembrie cele 
54 de baterii ale grupului de atac german 
încep un bombardament violent al pozi- 

iilor româneşti, atingind in dimineaţa zilei următoare o extraordinară intensi- 

tate. Din partea românilor nu i se poate răspunde cu aceeași tărie : românii nu 
au decit 16 baterii. Pe lingă marea inferioritate numerică, se adauză inferiorita- 

tea calibrelor : românii nu au artilerie grea, pe cind duşmanul avea 42 piese d» 

artilerie grea, dintre care 12 mortiere de 21 em. Nici miear cele opt tunuri, de 

calibru 120 nun, sosite românilor în seara din ajunul inceperii bitäliei, n-au 
putut fi întrebuințate din cauza defectuozitafii inchizätoarelor şi fiindcă erau 
servite de ofiţeri de rezervă neinstruiti. În timpul nopţii, după puternicul bom- 
bardament, poziţia dealul Gusteritei, la sud-est de Sibiu, cea mai inaltă pozi- 
tie care domină Cimpia Sibiului, e atacată de trupele brigăzii austro-ungare 

Thyl, întărită cu Regimentul german de Hessa din Divizia a 76-a, sie luată cu 

asalt. Un batalion din Regimentul 44 român a apărat-o în luptă corp la corp, 

dar a trebuit să cedeze faţă de zdrobitoarea superioritate a dușmanului. 

Ziua de 26 septembrie, intiia zi a bătăliei de la Sibiu, se anunţă de dimi- 
neatä ca o splendidă zi de toamnă. Din postul său de comandă, pe o înălțime 
la nord de Orlat, Falkenhayn dädu ordinul de atac general. Direcţia principală 
a atacului era înspre poziţiile de la aripa stingă română, de la Gura Riului la 
Poplaca. Împotriva acestei aripe Faklenhayn aruncă trupele concentrate ale 
întregii Divizii a 187-a, susţinute de o puternică masă «le artilerie care cuprindea 
si artileria călăreaţă a Corpului alpin. Poziţia română era apărată de Brigada 
a 3-a a Diviziei a 23-a română. Unitatea era descompletată. Pentru a apăra un 
frout de aproape 20 km, împotriva unei divizii întregi, Moşoiu nu avea decit 
cele patru batalioane ale Regimentului 2 Vilcea. Abia după-amiază si spre seară 
a mai primit ca ajutor un batalion de grăniceri si unul din Regimentul 42 infan- 
terie. 

Cu toată această mare inferioritate de forte, românii au luptat dirz si 
au respins toate atacurile dușmanului. Dealul Cioara a fost apărat toată ziua 
de două companii din regimentele 2 si 42; toate valurile de atac dușmane au 
fost aruncate înapoi cu grenadele de mină. Un ultim atac dușman, incercat 
cu un detaşament de voluntari, à fost singeros respins la ceasurile 4 după-amiază, 
după care duşmanul n-a mai încercat nimic. Dealu Ursului, apărat de batalio- 
nul de grăniceri cu o secţie de artilerie, a fost si cl zadarnic atacat de două bata- 
lioane dușmane. 

La centrul şi aripa stingă a grupului de atac (diviziile 51 şi 76), germanii 
au instalat pe toate înălțimile de la nord-est de Sibiu o artilerie foarte nume- 
roasă, care toată ziua bombardează poziţiile române. Atacurile infanteriei nu 
reuşesc însă a scoate pe români din poziţiile lor. Grupul Schmettow, susţinut 
de artilerie grea — tunurile de 10,5 ale Corpului alpin — aşezată la Cirţa, 
reușește să treacă Oltul şi să-şi strecoare printre Avrig si Porumbacu Divizia 
3-a de cavalerie germană, asezind-o ca o verigă de-a curmezişul drumului de la 
Făgăraş la Sibiu, spre à izola Grupul de la Olt de Armata II-a. Din cele trei 
regimente ale diviziei, Regimentul de ,,Chevaux-légers” [19] era cu fata spre 
vest, înspre Corpul de Olt, iar cele două regimente de husari erau cu fata la 
est, spre Brașov. 


267 


—— = 


În partea, dinspre sud, detașamentele Corpului alpin reuşesc a se apropia 
de trecătoarea Turnu Roşu si a ocupa poziţii în imediata margine a defileului, 
la Boiţa, la gara Turnu Roşu, la Riu Vadului si la Ciineni. Aci era pericolul cel 
mare. Aci se concentrează toată atenţia, atit a atacatorului, cit; si a apărăto- 
rului. Reuşeşte dușmanul să închidă trecătoarea, atunci românii sint pierduţi. 
E catastrofa. 

Generalul Popovici trimite un detaşament puternic — Regimentul 48, 
rezerva Corpului de Olt — spre sud, ca să curețe defileul de inamic. Dar in 
acelaşi timp, fără ştirea emnadantului, o acţiune mai eficace se organizează de 
la Ciineni înspre nord. Un ofiţer de stat-major al Corpului de Olt, locotenent- 
colonel Popescu Toma, inapoindu-se de la Craiova cu corespondenia secretă 
la cartierul corpului, à fost oprit la Ciineni de mitralierele germane ce ocupa- 
seră poziții pe dealul Vladului si la Lunci, pe cînd patrule dusmane înaintau 
prin defileu către podul de peste Olt, spre Ciinenii de Arges. Dindu-si seama 
de gravitatea situaţiei şi de marele pericol ce ameninţa corpul român, Popescu 
adună din sat pe singurii treisprezece ţărani ce mai rămăseseră acolo — ceilalţi 
fugiseră, — îi înarmează cu pusti nemtesti aflate la primărie, le umple sînul cu 
cartuşe si, încadrindu-i între un sergent de jandarmi si unul de pontonieri, 
aflaţi intimplător acolo, îi bagă în tranșeele de pe dealul Malului, la vest de 
podul Oltului. 


Timp de trei ceasuri, cei treisprezece ţărani — cu comandanții lor cinci- 
sprezece — aşezaţi rar în tranşee, au tras cu necaz si cu mare risipă de gloanţe 
în patrulele germane ce se iveau fie pe defileu, fie pe dealurile din față : Vladului 
şi Chitianet. Inselati de acest foc si crezind că au de-a face cu o poziţie puter- 
nie ocupată, alpinii germani s-au oprit pe loc. Folosindu-se de aceasta întir- 
ziere Popescu a Juat, din propria-i iniţiativă, măsuri mai importante. La Brezoi 
se găseau un batalion de vinători si două baterii de obuziere. Citeva, plutoane, 
susținute de obuziere, au fost trimise în susul văilor, ca să facă demonstraţii, 
care să ingele pe duşman asupra forţelor noastre reale. Două companii si jumi- 
tate au fost aduse cu trenul la Ciineni, iar o baterie de obuziere a sosit în trapul 
cailor pe şosea. La ceasurile patru apărarea Ciinenilor se organizase cu ajutorul 
acestor trupe ; bravii țărani au fost scoşi din tranșee și puși la apărarea podului 
din jos de Ciineni. Obuzierele au deschis focul asupra dealului Vladului si à 
defileului Oltului, iar citeva minute în urmă românii puteau afla de la un grup 
de șapte prizonieri că au cinstea să aibă în fata lor Regimentul de gardă bava- 
rez, proaspăt sosit de la Verdun, sub comanda directă a prinţului Henric de 
Bavaria, nepotul de frate al regelui Bavariei. 

Mulțumită acestui act de inițiativă si a atitudinii dirze a unei miini do 
țărani bitrini, ce-şi apărau plaiurile si satul, îngustul coridor n-a putut fi astu- 
pat de dușman la Ciineni. Totuși, în lungul defileu au fost multe puncte expuse 
focurilor de tun şi mitralierelor instalate de dușman pe malul apusean al Ol- 
tului si multe lupte crincene, uneori piept la piept, s-au dat între patrulele 
române si detașamentele potrivnice. De accea, comandantul român trimise 
trupe care să intărească detașamentele din valea Sadului si din celelalte văi 
laterale, spre a încerca cu ele deblocarea defileului. Astfel se scurse ziua, intii 
a bătăliei, fără a aduce comandantului german victoria repede, scontatä cu 
atita siguranţă. El nu-şi poate ascunde nemulţumirea şi îngrijorarea. A primit 
ştiri nelinistitoare de pe fronturile de luptă vecine si ştie că evenimentele de 
acolo pot influenţa desfăşurarea, luptei pe care o dă la Sibiu, dacă nu reuşeşte 
a obţine victoria repede. Astfel, la Jiu germanii au fost alungaţi din poziţiile 
lor prin ameninţarea cu o mişcare ocolitoare ; românii au recucerit Petroganii. 
Spre răsărit, prelungirea luptei poate ză aducă intervenţia temută a Armatei 


268 


a Il-a. Înspre sud, închiderea defileului nu e completă si, desigur, mai sint 
şi alte trecători, neindicate pe hartă, care pot asigura românilor o retragere. 
De aceea Falkenhayn dă ordine ca a doua zi acţiunea să fie reluată cu mai 
multă violenţă si prelevează asupra Diviziei a 89-a prusiană, pusă la dispoziția 
lui de von Arz, un regiment de infanterie si o secţiune de obuziere, spre a-şi 
întări incă mai mult efectivele armatei. 

La rîndul său, comandantul român isi dă seama de gravitatea situaţiei. 
Manevra, prin care isi propune să răspundă inamicului, este de a pivota in 
jurul dreptei sale, pe care vrea s-o ţină pe loc ca să lege cu flancul sting al 
Armatei a II-a, ce vine dinspre Făgăraş. Aripa stingă, la apus de Olt, o va 
retrage putin, nevoind să părăsească terenul cucerit. De aceea, Brigada Moșoiu 
e retrasă din poziţia pe care o apärase cu atita cerbicie, pe o linie aşezată ceva 
mai inapoi, care trecea pe înălțimile de la nord de Cisnădie — dealul Obrejii 
— vest de Räsinari. Mai ales însă, comandantul român va căuta să curețe spa- 
tele său, trecătoarea Oltului, pentru siguranța liniei de comunicaţii pe unde 
aşteaptă ajutoare. 


Ziua a doua În ziua a doua a bătăliei, 27 sep- 
tembrie, lupta e reluată cu furie pe toată 
linia de bătaie, in lungimea de 80 km. Gru- 

pul central al lui Staabs atacă cu toată puterea celor trei divizii ale sale, pre- 

cedind atacul de o violentă pregătire de artilerie. Popovici {ine frontul de luptă 
cu douăzeci de batalioane ale Corpului de Olt; restul de cinci sînt trimise spre 
sud, spre a face fata atacului Corpului alpin şi a destupa trecătoarea Oltului. 

Atacul principal al dușmanului se dă impotriva aripii stingi române. Vitezele 

trupe ale Diviziei a 23-a rezistă viguros si nu pot fi scoase din poziţiile lor de la 

Valea Rea-Cioara, decit atunci cind, printr-un atac combinat al Diviziei a 

187-a grmane si al detasamentelor alpine, duşmanul ocupă platoul Oncești 

(1774 m), care domină de la o mare înălțime poziţiile româneşti din flanc si 

de la spate. 

În amurgul serii un batalion german, venind dinspre Răşinari, surprinde 
linia avanposturilor române, care fug şi intră in Cisnädioara. Ajunşi in piața 
satului, ei sint deodată atacați de trupele batalionului român ce ii aştepta, 
ascuns. Înconjurati, germanii scapă cu fuga după ce lasă pe teren peste 150 de 
morți și răniţi. Comandantul sectorului german ce silit să recunoască că „românii 
s-au bătut excelent” 4, 

Dreapta Diviziei a 23-a, constituită din așa-zisa ,,Brigadä combinată” 
(Regimentul 44 infanterie si două batalioane grăniceri), care ocupa Selimbärul, 
nu 8-a putut menţine din cauza bombardamentului violent al artileriei dus- 
mane de pe dealul Gusteritei şi a înaintării unei coloane puternice austro- 
ungare, ce venea dinspre Sibiu. La ora 1 după-amiază Divizia a 23-a a in- 
ceput retragerea, spre poziţia a doua, la sud de linia Räsinari-Selimbär. Mul- 
țumită tinutei dirze a Regimentului 1 de grăniceri, legătura între diviziile 
româneşti 23 (la stinga) si 13 (la dreapta) se menţine intactă. Trupele române 
de la stinga ocupă puternic noile poziţii de o parte si de alta a Cisnădioarei, 
in fata căreia, dușmanul se istoveste pind seara în atacuri zadarnice. 

La aripa dreaptă română Divizia a 13-a fusese atacată si bombardată 
cu artilerie grea, atit la Săcădate, din direcţia Glimboaca, cit si la Avrig, din 
direcția Sărata. Ajutată de formidabilul bombardament, un regiment de 
honvezi reuşeşte să ocupe dealul Bucatei, silind pe români să-l evacueze. Da- 
trupe ale Diviziei a 13-a, venind dinspre Bungard, reocupă dealul în contra- 
atacuri violente. Honvezii sînt nevoiţi să evacueze gi Selimbärul. Toată dupä- 


pr 269 


amiaza se dau lupte singeroase în acest sector; regimentul ungar scapă din 
situaţia grea în care se găseşte, cu pierderi simtitoare, numai mulțumită 
intervenţiei importantelor ajutoare din Divizia a 76-a vecină 2%, 

Perdeaua de cavalerie germană continuă să închidă drumul dinspre 
Făgăraş, ocupind malul Oltului între cele două sate Porumbacu ; un detasa- 
ment inamic putu să ocupe înălțimea „La Cetate”, cäutind să impiedice de 
acolo circulaţia românilor prin trecătoarea Scara. In detileul Oltului lucrurile 
nu mergeau deloc pentru germani „conform planului”. Nicăieri alpinii bava- 
rezi n-au putut ocupa şoseaua, necum a trece peste ea. Pretutindeni trupele 
romane, luptind cu disperare, îi aruncă înapoi. pricinuind pierderi simtitoare, 
in special regimentului gărzii bavareze la Riu Vadului si Ciineni. Batalionul 
gărzii bavareze, comandat de prinţul Henrie de Bavaria, care ocupase un 
moment gara Ciineni, fu aruncat inapoi in munte cu pierderi grele. Dinspre 
sud, trupe din Divizia a 20-a incepeau să sosească pe frontul de luptă, ata- 
cind poziţiile alpinilor bavarezi de pe munţii Robu si Murgasu. 

Falkenhayn se arătă foarte nemulțumit de rezultatul celei de-a doua 
zi a bătăliei; in memoriile sale el e nevoit să recunoască din nou „vitejia 
românilor”. Situaţia Corpului alpin i se pare îngrijorătoare; e deziluzionat 
de rezultatul slab al atacului grupului principal. Ceea ce-l preocupă cu deo- 
sebire este că sint indicii din ce în ce mai precise, că va fi atacat în tlancul 
sting de Armata a II-a si că nu va putea opune atacului din această parte 
À forte indestulätoare, dacă nu va fi terminată bătălia inceputä. Cu toată nesi- 
| guranta si temerea, comandantul german crede că nu trebuie să renunțe la 
planul iniţial al luptei. De aceea, în seara zilei de 14 el dă ordine lui Staabs 
ca a doua zi, dis-de-dimineatä, să reinceapă atacul pe tot frontul „fără nici 
o crutare” de oameni si material, bägind în luptă şi unităţile prelevate Diviziei 
a 39-a, proaspăt sosite ; mai trimite la aripa stingă ajutoare, pentru mai multă 
sigurantä a acestei aripi slabe si primejduite. Sub ameninţarea dezastrului, 
pe care-l vede iminent si a räspunderilor ce-l coplesesc, comandantul român 
incepe a-şi pierde capul. El se crede „trădat pe toată linia”, vede spioni in 
toate părţile si scrie comandantului Armatei I că ar trebui măcelărită toată 
| populaţia ; vorbeşte de Consiliul de război si de streang ... Toată nădejdea lui 
[| se agaţă de intervenţia Armatei a II-a, a cărei punere în mişcare i s-a semnalat 
| printr-o patrulă de cavaleriști ; el leagă soarta bătăliei de ajungerea la timp a 
acestei trupe în zona de luptă. Ca măsură de precauţie, el ia dispoziţie ca 
trenurile si coloanele diviziilor Corpului de Olt să se grupeze la gura defileului, 
în vederea retragerii. 


Ziua a treia În a treia zi a bătăliei —28 sep 
| tembrie — situaţia armatei românești de- ! 
verise critică. Epuizată de pierderile su- 
| ferite in lupta de două zile cu un inamic care o ataca neîncetat si din toate 
| părțile cu superioritate zdrobitoare, cu inoralul scăzut din cauza, ştirilor despre 
închiderea defileului, care era acum cunoscută, cu exagerările obişnuite, de 

| întreaga armată, ea suportă totuşi cu bärbätie un bombardament infricosi- 
| tor in dimineaţa zilei, pe linia Mägura-Vestem, dispusă în arc în jurul satului 
Talmaciu, unde era cartierul general al grupului. Numeroase acroplane inamice 

azvirleau bombe asupra convoaielor române, ce se strecurau între Tălmaciu 
și Boita, asupra gărilor de la Porcesti şi Sebeş, si asupra satului Tălmaciu., 
Românii n-aveau aeroplane pentru a le contrabate. Sfortarea de căpetenie 3 
dușmanului era îndreptată tot asupra aripii stingi a Diviziei a 23-a. Cu toate 


270 


esecurile din zilele precedente, duşmanul isi urmărea planul întoarcerii acestei 
aripi prin valea Sadului pentru ca, prin acţiunea concordantä a Diviziei a 
187-a eu a Corpului alpin, astuparea trecătoarei Oltului si încercuirea Corpului, 
român de Olt să fie complete. „Marele plan” al lui Falkenhayn trebuia cu 
orice pret realizat. 

Brigada a 3-a (colonel Mosoiu), care forma mereu aripa stingă a Diviziei 
a 23-a va trebui, la rindul ei, să salveze situaţia apărării printr-o rezistenţă 
indirjită. Rindurile brigăzii se subtiaserä. Cea mai mare parte a trupelor Ke- 
cimentului 42 fusese trimisă la aripa dreaptă a Diviziei a 23-a; la flancul 
sting rămăsese numai Detasamentul Bălănescu, în putere de șase companii, 
pe virful Măgura, cu ordinul de a nu părăsi poziţia sub nici un cuvint. Brigada 
rezistă indirjit atacurilor dușmanului, care are o superioritate zdrobitoare. 
La 2,30 după-amiază, duşmanul a ocupat Cisnădie si Cisnădioara. O companie 
si jumătate din Regimentul 2 Vilcea dă un contraatac viguros prin pădurea 
de la Cisnădie, si respinge pe germani la baionetă pind la sud de Cisnădie. La 
dreapta brigăzii, la punctul de legătură cu brigada combinată, rezistenta, 
slabeste. O spărtură se face in centrul român, prin care puternice coloane 
germane, in valuri de atac, inaintează repede spre nord de Tălmaciu, unde 
erau bateriile de artilerie grea ale diviziei. Înaintarea dușmanului ameninţa să 
intoarcă aripile interne ale celor două brigăzi romaine. Dar o baterie română de 
munte, printr-un foc precis, stăvileşte înaintarea dușmanului. Si, in acelasi 
timp, un nou contraatac român, dat de trupe din regimentele 2 Vilcea si 5 
vinători, loveşte coloana înaintată dusmanà si o respinge înapoi spre Vestem, 
pe cînd tunurile dusmane bat cu furie Tălmaciu. 

Spre seară, mişcarea de retragere a românilor se pronunţă pe tot frontul. 
Speranţa în sosirea Armatei a II-a dinspre Făgăraş e din ce in ce mai slabă. 
Comandantul Corpului de Olt a pierdut contactul cu Divizia a 13-a, care e in 
retragere spre sud. J)uşmanul a ocupat Vestem si Avrig. Artileria lui bate 
acum în spatele poziţiei de la Tălmaciu, la nord de Boita. Aeroplanele aruucă 
bombe asupra convoaielor ce se scurg spre sud si asupra gărilor de la Porcesti 
şi Sebeş, Srapnele cad în curtea cartierului comandamentului Corpului de Olt 
și produc panică in trenurile de luptă. Comandantul corpului, convins că ba- 
tălia e pierdută, dă ordinul de retragere. 

Dusmanul intră la ora nouă seara în Tălmaciu. Sleit și el de oboseală 
si de pierderi grele, nu are puterea să mai atace si încetează lupta, fără să 
fi obținut nici în această zi rezultatul decisiv aşteptat. 

Brigada a 3-a se retrăsese pe înălțimile de la sud de Sadu, unde tinuse 
rezistenţa pină la ora 10 seara cind, după încetarea. luptei, comandantul brigăzii 
incepe şi el mişcarea de retragere spre Tălmaciu, cu scopul de a lua contactul 
cu forțele române, pe care le credea că sînt tot acolo. Numeroase trupe dus- 
mane înaintează spre flancul de vest al brigăzii. Detasamentul Bălănescu, 
rămas izolat pe înălțimea Măgurei, cu ordinul strict al generalului Castris 
de à nu părăsi poziţia nici într-un chip, e înconjurat si capturat. În munţii 
din preajma defileului, aceeaşi situaţie ca în ziua precedentă. Alpinii nu reusese 
nicăieri să stăpinească de fapt defileul. Ei trebuie să stea, în defensivă. Dinspre sud, 
trupele Diviziei 20 înaintează, atacind poziţiile din munţii dintre Lotru si 
Olt. Dinspre nord, un detașament constituit din două batalioane de grăniceri, 
pornind de la Boita, urcă greu coastele muntoase împădurite, luptind cu fata 
spre sud, atacă la baionetă pe alpini pe unde-i intilneşte, îi alungă de pe creasta 
Vincei, luindu-le 7 mitraliere, pe care le distruge. Luptele (in pind noaptea 
cind, informaţi că grosul trupelor române se retrage, grănicerii coboară din 
nou spre Boita. Prin pădure, pe întuneric, izolaţi de orice altă trupa, retragerea 


271 


| 


se face penibil. Unul din cele două batalioane e inconjurat si capturat de dus- 
man. La Ciineni, alpinii bavarezi sint definitiv respiuşi, insă şoseaua din 
defileu rămine, in unele puncte, expusă focului dusman. 


Intervenţia Armatei Desfăşurarea bătăliei de la Sibiu în- 
a Ila cepe să fie influenţată din afară. Spre 


răsărit se petrec evenimente importante, 
care strecoară raze de speranţă in sufletele conducătorilor Corpului romăn de 
la Olt, dar nelinistese pe comandantul german. 


Armata a II-a a angajat acţiunea ofensivă spre vest si efectele ei încep 
să se simtă. Divizia a 1-a română, respingind detașamentele dusmane, ajunsese 
in seara zilei la Arpas; numai 12 km o despärteau de aripa stinsă a lui Fal- 
kenhayn. Diviziile 3 si 6 înaintau in golul dintre Armata a IX-a si Armata 
I a lui Arz, amenintind spatele lui Falkenhayn. Arz rezista greu Armatei de 
Nord și-și retrăcea aripa de sud in fata atacurilor românilor. Din nefericire 
însă. acţiunea de degajare pornită dinspre est e pornită prea tirziu şi cu 
prea multă încetineală, spre a putea influenţa hotăritor asupra desfăşurării 
bătăliei de la Sibiu. Totuși, comandantul german isi dă seama de primejdia 
ce-l ameninţă. Privirile lui rămin atintite cu neliniște în special in direcția 
Făgăraşului, la progresele Diviziei a 4-a române. Dacă nu poate să prelungească 
rezistenţa la est, pină după încheierea bătăliei de la Sibiu, pierde nu numai 
bătălia, dar intreaga situaţie din Transilvania. El ia măsuri de întărirea re- 
zistentei în fata armatelor II şi de Nord române, dar contează şi pe lipsa 
de energie a conducerii române : „Conducerea română procedase pini acum 
extraordinar de soväitor şi nesigur. Tot asa au fost şi mişcările trupelor române. 
Desi este incontestabil că soldatul român, luat în parte, se bătea cu vitejie, le 
este insă românilor, evident, foarte greu să coordoneze părțile singuratice 
într-o acţiune de ansamblu” 8. Întemeiat pe aceste constatări, comandantul 
german rămase nezdruncinat în convingerile care i-au dictat planul său de 
operaţii. El ia din nou dispoziţii ca, în ziua de 29 septembrie, să sfirşească 
definitiv cu Corpul de Olt, spre a-şi putea întoarce apoi toate forţele inspre 
dușmanul care-l ameninţa de la răsărit. El roaga în acelaşi timp pe camaradul 
său Arz să ţină cu orice preţ poziţiile sale în fata armatelor II si IV române. 
Ziua, aceasta avea să hotărască nu numai soarta bătăliei de la Sibiu, dar 
aceea a campaniei din Transilvania. Falkenhayn mărturiseşte : ,,Rareori in 
viata mea, destul de bogată in puncte dramatice culminante, am așteptat 
rezultatul cu mai multă încordare ca in dimineata zilei de 29 septembrie” ®. 


Retragerea Corpului Din nefericire, temerile lui Falkenhayn 
romia de Olt se risipiră odată cu ivirea zorilor zilei 
de 29 septembrie. Armata română de 

la sud de Sibiu rupsese lupta si era în retragere. 

Trupele Corpului de Olt, istovite, nu mai aveau puterea să reziste. In- 
terventia salvatoare a Armatei a II-a nu se produsese la timp. Crăiniceanu 
n-a sosit la Olt, aşa cum Grouchy nu sosise la Waterloo. În seara, zilei de 
28 septeinbrie, comandantul corpului dădu ordinul de retragere generală. 
Coloanele de artilerie si trăsuri trebuiau să înceapă retragerea imediat prin 
defileul Oltului, iar infanteria diviziilor trebuia să inccapä mişcarea a doua zi 
de dimineaţă, intrebuintind toate potecile si locurile de trecut peste culmile 


272 


Ia COC 


munţilor, de o parte si de alta à defileului. Divizia a 23-a avea să inceapä 
retragerea din poziţia Boita, iar a 13-a din direcţia Porcesti. Contactul cu 
aceasta din urmă se rupsese, asa că ordinul i s-a transmis indirect, prin Di- 
vizia à 23-a, Retragerea prin defileu începu chiar in noaptea de 28—29 septem- 
brie; ea se execută in imprejurări deosebit de dramatice. De-a lungul Oltului, 
pe 15—20 km lungime, defileul e asa de îngust, incit de-abia este loc pentru 
şosea si calea ferată. De la Boita la Riu Vadului ele urmează, una un mal, 
cealaltă malul opus, pentru ca apoi, de la Riu Vadului la Ciineni să treacă 
admindouä pe malul apusean al Oltului. Numai din loe în loc cite un lumiuis, 
cite o livadă mică. Pe şosea şi pe calca ferată se îngrămădeau nesfirsite coloane 
de oameni şi animale, artilerie, trăsuri, cirezi de vite, căutind, grăbite, să 
scape diu strimtoare. Frau mai mult de 2 000 de vehicule de tot soiul: 
tunuri şi chesoaue de toate calibrele, de la cel de 120 mm, pină la cel de 
33 mm, trase de boi, cite patru sau trei perechi de trăsură, sau de atelaje de 
opt, şase, patru şi doi cai; care şi căruţe de rechizitie in trenuri de luptă, 
convoaie administrative, coloane de muniții, trăsuri sanitare, parcul de aviaţie. 
Conducătorii şi însoțitorii trăsurilor, înarmaţi sau nearmati, ordonanţe ofite- 
resti sau «de-ale plutonierilor, urcate pe trăsuri sau ducind la mină cai, vaci 
ciini, geamantane etc., complicau convoiul imens care se misca în întunericul 
nopţii cu greutate 2%. Se dăduseră cele mai severe ordine ca să se meargă in 
absolută. linişte, ca în procesiune, fără să se strige, fără să se vorbească, 
Ordinea şi liniştea erau insă greu de păstrat în această masă de oameni cu 
moralul scăzut, nervoasă, neräbdätoare de a scăpa din nesfirsitul defileu, 
îngreuiată de lungile convoaie de animale si de vehicule. 

În mijlocul coloanelor generalul comandant, înconjurat de statul său 
major, insotea pe jos convoiul. El părăsise cartierul general de la Tălmaciu 
in ultimul moment, pe înnoptate, pe cînd proiectilele începeau să cadă dea- 
supra cartierului. Apärat de o gardă de infanterie comandantul, care pierduse 
bătălia, se silea ca, prin exemplul şi acţiunea sa personală, să salveze retra- 
gerea. La tot pasul, echipele de poliție si de relevare trebuiau să intervină 
ca să pună regulă in mişcarea coloanelor. Multi oameni, doboriti de oboseală 
şi ametiti de somu, se opreau prin santurile șoselei şi adormeau. În unele 
locuri şoseaua se îngustează, strinsă între Olt si peretele de stincă, incit nu 
puteau să se strecoare decit «două vehicule alături. Astuparea şoselei producea 
confuzii, invălmăşeli, căderi in apă; ordinea se restabilea cu greu. Ceea ce 
insă dădea retragerii caracterul cel mai tragic, erau atacurile inamicului. În 
anumite luminişuri sau văi laterale, ascunşi prin cute de teren sau pe după 
pereţii stincosi şi abrupți ai defileului, cuibäriti in propriile transee ale ro- 
minilor sau în altele, de curind săpate, trăgători germani trăgeau în plin cu 
puşti sau cu. mitraliere în gluata din vale. Pocnetele si bubuiturile armelor 
se amestecau cu vuietul undelor apei, cu strigătele oamenilor şi cu mugetele 
animalelor, repetate si mărite de ecoul defileului, inältindu-se spre cer într-un 
vaier înfricoşător. Defileul devenea, astfel, pe alocuri, un adevărat iad. În 
aceste puncte critice trebuia să se organizeze detasamente de luptă care să 
atace pe inamic, spre a-l alunga, a degaja şoseaua si a permite continuarea 
mișcării de retragere. 

La gura Lotrioarei, aproape de Riu Vadului, în puterea nopţii, drumul 
fusese baricadat, la trecerea şoselei pe un podet, de mulţimea cailor ucişi sau 
răniţi de focurile de mitraliere trase din apropiere şi de căruțele răsturnate. 
Dugmanul trăgea atit de sub pod, cit şi din vecinătate. A trebuit să se pună 
în poziţie un tun de 53 mm pentru a-l goni de acolo si a restabili drumul. 

uspre dimineaţă, un detaşament de vinători din garda bavareză, care ocu- 
pase cu mitraliere cantonul de la punctul Lunci şi înălțimile vecine, atacă 


273 


| 
| 


centrul coloanei române in retragere, producind panică si dezordine. Un 
detașament român trecu un pod peste Olt în plin foe inamice, străbătind 
apoi tunelul căii ferate ; ajutat de un alt detașament, care ocolise inamicul 
pe la spate, prin munți, reuşi să impresoare pe dușmanul care fu trecut prin 
baionetă, pină la cel din urmă luptător, impreună cu ofiţerul ce-l comanda. 
Un kilometru si jumătate mai la sud de cantonul Lunci un nou atac inanic, 
cu mitraliere, se produse. Prin acţiunea energică a unui batalion de grăniceri, 


venit de la sud, inamicul fu luat; la goană si de aci și fugärit în munţi. 


În după-amiaza zilei de 29 septembrie, la ora 2, cele dintii trăsuri ule 
coloanei apăreau la ieşirea de sud a defileului si intrau în Ciineni; satul era 
ocupat de trupe din Divizia a 20-a. Aproape întreaga artilerie a fost salvată. 
Multe care cu muniții si aprovizionări, sfärimate, au trebuit să fie lăsate in 
drum, sau prăvălite in Olt. Sute de cai slobozi rătăciră zile intregi prin tre- 
cătoare si prin pădurile vecine, iar apele repezi ale Oltului au cărat la vale 
multe trupuri de oameni si de animale. Retragerea infanteriei s-a făcut, po- 
trivit dispoziţiilor luate, pe diferite poteci prin munţi. Inamicul, care nu cu- 
nostea aceste poteci, mai cu seamă cele construite în ultimul timp, nu à ur- 
mărit. De aceea, diferite unităţi, cărora li se dăduse ordinul să se retramă 
„pe unde vor şti” sau „cum i-o lumina Dumnezeu”, au putut să treacă fără 
pierderi, salvindu-se în intregime. O parte din trupele Diviziei a 13-a, încercă, 
retragerea spre est, pe drumul Făgărașului ; aci insă, drumul era închis de 
trupele generalului Schmettow. De aceea ele au trecut munţii spre sud, peste 
înaltele muchii ale virfurilor Suru și Seara. O parte din trenurile regimen- 
tare ale Diviziei a 13-a si Brigăzii de cälärasi, neputind ajunge în defileu, 
au fost capturate de inamic. Grănicerii, sub conducerea energică à colone- 
lului Cantacuzino, au acoperit la Boita retragerea Corpului de Olt, apoi au 
rămas pe poziţia de la Coti, pe frontieră, pe aceleași locuri de unde porni- 
seră, cu insutletire in dimineaţa zilei de 28 august. Creasta munților fusese 
întărită de ei în timpul verii cu tranșee sistematic lucrate. 


Brigada Moșoiu, pornind de la sud de Sadu spre est, după un penihil 
mars de noapte, ajunge la 4 dimineaţa la Tălmaciu, pe care-l găseşte eva- 
cuat de romani si ocupat de patrule dușmane. Soldaţii trec riul Sadului și al Cibi- 
nului, bombardati de artileria dușmană si găsind podul de peste Olt al căii 
ferate spre Avrig ocupat de dușman, se conving că bătălia a fost pierdută, 
că trupe amice nu mai sint nicăieri si se îndreaptă spre sud, trecind Oltul 
cu apa pind la piept. Brigada constituie astfel ariergarda Corpului de Olt. 
În drumul ei intilneste in cale si incorporează trupe răzlețe din Divizia a 
13-a, trenui Regimentului 72, o baterie de 82 căreia ii ia caii, după ce dis- 
truge tunurile. Pe cînd artileria grea dusmanä bate drumul mare din Valea 
Oltului, pe care presupune că se scurge coloana, brigada trece peste plaiuri, 
urcă, virtul Coti, unde grănicerii susţin retragerea, apoi coboară pe versantul 
de sud al Cotilor in valea Ciineni si, indreptindu-se spre vest, ocupă în seara 
zilei de 2Y defileul Oltului la punctul vechii frontiere de la Riu Vadului; ea 
mai numără doar aproximativ o mie de oameni! 


Dinsnre sud, trupele generalului Praporgescu au reușit să restabilească 
complet comunicaţia prin defileu, gonind pe duşman și de pe înălțimile de la 
apus de Olt. Satu Ciineni, precum gi înălțimile Murgasului si Vladu, erau in 
miinile românilor. Trupele Corpului de Olt, decimate, cu pierderi mari de oa- 
meni si mai cu seamă de material — căruţe, automobile, trenuri sanitare — 
erau salvate si puteau respira, ocupind poziții noi pe inältimile din dreapta 
si din stinga Oltului, dincoace de frontieră. La 30 septembrie, trupele Divi- 
ziei à 23-a se concentrau la Titegti, iar acelea ale Diviziei a 13-a la Boişoara 


274 


si împrejurimi. La Ciineni se găsea Grupul Ciineni — 5 batalioane — iar în 
valea Lotrului si Oltului se găsea Detasamentul general Praporgescu, format 
din trupe din Divizia a 20-a. 


Infringerea Bătălia de la Sibiu se sfirsise. Corpul de 
la Olt fusese intrint; odată cu bătălia, 
el pierduse întregul teren ocupat în de- 

cursul ofensivei româueșşti în Ardeal. Abia acum, spre răsărit, trupele inaintate 

ale Armatei a II-a române ajungeau în sfirsit să cadă pe aripa stingă a lui 

Schmettow si să dea lupta glorioasă, dar de nici un folos acum, de la 

Porumbacu... . 

Falkenhayn era victorios la Sibiu. Nu era însă victoria decisivă, nimici- 
"toare, pe care generalul german o intentionase, o pregătise cu atita ştiinţă 
strategică şi o urmărise timp de trei zile cu atita singe rece, încredere si te- 
nacitate. Comunicatul oficial german din 30 septembrie trimbita lumii în- 
tregi marea victorie : „Numărul prizonierilor şi prada foarte considerabilă”, 
„numărul prizonierilor creşte mereu’’ etc. A doua zi, marea victorie lua pro- 
porții foarte modeste : 3 000 de prizonieri şi 13 tunuri! Pentru umflarea ta- 
bloului, comunicatul număra căruțele si vagoanele lăsate pe linie. Ba încă, 
comunicatul român putea să anunţe că, în retragerea lor spre Ciineni, trupele 
române au luat inamicului 300 de prizonieri şi cinci mitraliere. 

Sibiul n-a fost un Sedan sau un Tannenberg al armatei române. Împre- 
surarea plănuită de inamic n-a reuşit. Corpul de Olt, înfrint in marea bătălie 
dată cu puternicul său adversar, s-a putut retrage. Inexperienta sau negli- 
jenta înaltului comandament al acestei armate au pus trupele, de la inceput, 
intr-o situaţie tactică aproape disperată. În schimb însă, iniţiativa unora din 
comandanții in subordine, care au luat hotăriri pe proprie răspundere si mai 
cu seamă eroismul arătat de soldaţi, care au luptat ca leii, atit individual, 
cit şi in grupe, au reuşit să degajeze armata de cercul de fier în care fusese 
strinsă si au transformat într-o pagină de epopee ceea ce putea să devină 
un dezastru ruşinos. Nu se poate aduce un omagiu mai meritat acestor viteze 
trupe, decit dind cuvintul însuşi dușmanului. Corespondentul de război ger- 
man Koester *, care a urmărit lupta din cartierul general al comandantului 
german, serie HI: „Bătălia de la Sibiu s-a dat impotriva unui dusinan încă- 
pätinat. Cel care ar încerca să înjosească vitejia dușmanului, să micsoreze con- 
ducerea sa. ar comite cea mai mare greşeală în contra propriilor noastre trupe. 
Românul a dovedit astăzi că este inai bine condus decit erau în anul trecut 
hoardele sirbesti, că el este cel putin cu totul altfel sprijinit de către Înte- 
legere (?). Contramăsurile sale tactice şi strategice, ea si ideile sale operative 
proprii, trădează aproape peste tot spiritul şi energia educaţiei germane (!). 
Dacă el a fost înfrint in marea luptă de impresurare de la Sibiu, cauza nu 
este incapacitatea sa, ci conducerea maestră, în acelaşi timp circumspectă şi 
îndrăzneață a şefilor nostri si superioritatea soldatului german... ??.** 

Epilogul dramei urmă tatal. Generalul Popovici, comandantul Grupului 
de Olt, fu înlocuit de la comandă prin generalul Praporgescu David. 


* Scriitor german cunoscut. După încheierea păcii a făcut parte din diferite ministere ale 


Germaniei, ca ministru de Interne și de Externe. 
** În necunostinta celor ce se petreceau la noi, corespondentul german di explicaţii greşite, pe 
care cititorul, în lumina faptelor exacte, le va rectifica singur. 


275 


centrul coloanei române in retragere, producind panică si dezordine. Un 
detașament român trecu un pod peste Olt în plin foc inamic, străbătind 
apoi tunelul căii ferate ; ajutat de un alt detașament, care ocolise inamicul 
pe la spate, prin munţi, reuşi să impresoare pe dușmanul care fu trecut prin 
baionetă, pind la cel din urmă luptător, impreună cu ofiţerul ce-l comanda. 
Un kilometru si jumătate mai la sud de cantonul Lunci un nou atac inamic, 
cu mitraliere, se produse. Prin acțiunea energică, a unui batalion de grăniceri, 
venit de la sud, inamicul fu luat la goană si de aci si fugărit in munţi. 

În după-amiaza, zilei de 29 septembrie, la ora 2, cele dintii trăsuri ale 
coloanei apăreau la ieşirea de sud a defileului si intrau în Ciineni; satul era 
ocupat de trupe din Divizia a 20-a. Aproape intreaga artilerie a fost salvată, 
Multe care cu muniții si aprovizionări, sfărimate, au trebuit să fie lăsate in 
drum, sau prăvălite in Olt. Sute de cai slobozi rătăciră zile intregi prin tre- 
cătoare si prin pădurile vecine, iar apele repezi ale Oltului au carat la vale 
multe trupuri de oameni si de animale. Retragerea infanteriei s-a făcut, po- 
trivit dispoziţiilor luate, pe diferite poteci prin munţi. Inamicul, care nu cu- 
nostea aceste poteci, mai cu seamă cele construite în ultimul timp, nu a ur- 
mărit. De aceea, diferite unități, cărora li se dăduse ordinul să se retragă 
„pe unde vor sti’ sau „cum i-o lumina Dumnezeu”, au putut să treacă fără 
pierderi, salvindu-se în intregime. O parte din trupele Diviziei a 13-a incertă, 
retragerea spre est, pe drumul Făgărașului ; aci însă, drumul era închis de 
trupele generalului Schmettow. De aceea ele au trecut munţii spre sud, peste 
inaltele muchii ale virfurilor Suru si Seara. O parte din trenurile regimen- 
tare ale Diviziei a 13-a si Brigăzii de cälärasi, neputind ajunge în defileu, 
au fost capturate de inamic. Gränicerii, sub conducerea energică a colone- 
lului Cantacuzino, au acoperit la Boita retragerea Corpului de Olt, apoi au 
rămas pe poziţia de la Coti, pe frontieră, pe aceleași locuri de unde porni- 
seră cu insufletire in dimineaţa zilei de 28 august. Creasta munţilor fusese 
intărită de ei în timpul verii cu tranșee sistematic lucrate. 

Brigada Moșoiu, pornind de la sud de Sadu spre est, după un penibil 
mars de noapte, ajunge la 4 dimineaţa la Tălmaciu, pe care-l găseşte eva- 
cuat de români și ocupat de patrule dușmane. Soldaţii tree riul Sadului si al Cihi- 
nului, bombardati de artileria dusmanä si găsind podul de peste Olt al căii 
ferate spre Avri ocupat de duşman, se conving că bătălia a fost pierdută, 
că trupe amice nu mai sint nicăieri și se îndreaptă spre sud, trecind Oltul 
cu apa pină la piept. Brigada constituie astfel ariergarda Corpului de Olt. 
În drumul ei intilneste în cale si încorporează trupe răzlețe din Divizia a 
13-a, trenui Regimentului 72, o baterie de 82 căreia îi ia caii, după ce dis- 
truge tunurile. Pe cind artileria grea dusmanä bate drumul mare din Valea 
Oltului, pe care presupune că se scurge coloana, brigada trece peste plaiuri, 
urcă, virful Coti, unde grănicerii susţin retragerea, apoi coboarä pe versantul 
de sud al Cotilor in valea Ciineni si, indreptindu-se spre vest, ocupă în seara 
zilei de 29 defileul Oltului la punctul vechii frontiere de la Riu Vadului; ea 
mai numără doar aproximativ o mie de oameni! 


Dinsnre sud, trupele generalului Praporgescu au reuşit să restabilească 
complet comunicaţia prin defileu, gonind pe dușman şi de pe înălțimile de la 
apus de Olt. Satui Ciineni, precum si înălțimile Murgasului si Vladu, erau in 
mîinile românilor. Trupele Corpului de Olt, decimate, cu pierderi mari de oa- 
meni si mai cu seamă de material — căruțe, automobile, trenuri sanitare — 
erau salvate si puteau respira, ocupind poziții noi pe înălțimile din dreapta 
şi din stinga Oltului, dincoace de frontieră. La 30 septembrie, trupele Divi- 
ziei a 23-a se concentrau la Titesti, iar acelea ale Diviziei a 13-a la Boisoara 


274 


si împrejurimi. La Ciineni se găsea Grupul Ciineni — 5 batalioane — iar in 
valea Lotrului și Oltului se găsea Detasamentul general Praporgescu, format 
din trupe din Divizia a 20-a. 


infringerea Bătălia de la Sibiu se sfirsise. Corpul de 
la Olt fusese infrint; odată cu bătălia, 
el pierduse întregul teren ocupat in de- 
cursul ofensivei româneşti în Ardeal. Abia acum, spre răsărit, trupele înaintate 
ale Armatei a II-a române ajungeau în sfirsit să cadă pe aripa stingă a lui 
Schmettow si să dea lupta glorioasă, dar de nici un folos acum, de la 
Porumbacu... 
Falkenhayn era victorios la Sibiu. Nu era însă victoria decisivă, nimici- 
"toare, pe care generalul german o intentionase, o pregătise cu atita ştiinţă 
strategică si o urmărise timp de trei zile cu atita singe rece, încredere si te- 
patitate. Comunicatul oficial german din 30 septembrie trimbita lumii in- 
tregi marea victorie : „Numărul prizonierilor şi prada foarte considerabilă”, 
„numărul prizonierilor creşte mereu” etc. A doua zi, marea victorie lua pro- 
porții foarte modeste : 3 000 de prizonieri şi 13 tunuri! Pentru umflarea ta- 
bloului, comunicatul număra căruțele si vagoanele lăsate pe linie. Ba încă, 
comunicatul român putea să anunțe că, în retragerea lor spre Ciineni, trupele 
române au luat inamicului 300 de prizonieri gi cinci mitraliere. 

Sibiul n-a fost un Sedan sau un Tannenberg al armatei române. {mpre- 
surarea plănuită de inamic n-a reuşit. Corpul de Olt, înfrint în marea bătălie 
dată cu puternicul său adversar, s-a putut retrage. Inexperienta sau negli- 
jenta înaltului comandament al acestei armate au pus trupele, de la început, 
intr-o situaţie tactică aproape disperată. În schimb însă, iniţiativa unora din 
comandanții in subordine, care au luat hotăriri pe proprie răspundere şi mai 
cu seamă eroismul arătat de soldaţi, care au luptat ca leii, atit individual, 
cit si în grupe, au reuşit să degajeze armata de cercul de fier in care fusese 
strinsă și au transformat într-o pagină de epopee ceca ce putea să devină 
un dezastru ruşinos. Nu se poate aduce un omagiu mai meritat acestor viteze 
trupe, decit dind cuvintul însuşi dușmanului. Corespondentul de război ger- 
man Koester *, care a urmărit lupta din cartierul general al comandantului 
german, serie Ml: „Bătălia de la Sibiu s-a dat împotriva unui dusman încă- 
pätinat. Cel care ar încerca să înjosească vitejia dușmanului, să micsoreze con- 
ducerea, sa. ar comite cea mai mare greşeală in contra propriilor noastre trupe. 
Românul a dovedit astăzi că este mai bine condus decit erau in anul trecut 
hoardele sirbesti, că el este cel putin cu totul altfel sprijinit: de către Înte- 
legere (?). Contramăsurile sale tactice si strategice, ca şi ideile sale operative 
proprii, trădează aproape peste tot spiritul si energia educaţiei germane (!). 
Dacă el a fost înfrint în marea luptă de impresurare de la Sibiu, cauza nu 
este incapacitatea sa, ci conducerea maestră, în același timp circumspectă și 
îndrăzneață a şefilor nostri si superioritatea soldatului german... .** 

Epilogul dramei urmă fatal. Generalul Popovici, comandantul Grupului 
de Olt, fu înlocuit de la comandă prin generalul Praporgescu David. 


* Scriitor german cunoscut. După încheierea păcii a făcut parte din diferite ministere ale 
Germaniei, ca ministru de Interne si de Externe. 

** În necunoștinţa celor ce se petreceau la noi, corespondentul german di explicaţii te,pe 
care cititorul, în lumina faptelor exacte, le va rectifica singur. 


275 


7. BĂTĂLIA DINTRE OLT ȘI MUREȘ. 
28 septembrie — 4 octombrie 


In ajutorul Corpului Bătălia de la Sibiu impresionă dureros 
de Olt pe români. Nu atit infringerea. Intr-un 

război e fatal să primești lovituri, nu 

numai să dai. Mai ales cind era vorba de prima ciocnire serioasă cu un adver- 
sar superior în număr si pregătire, ca germanii. Ceea ce amăra sufletele româă- 
nilor si arunca asupra lor nelinistea, erau condiţiile in care se dăduse bătălia 
şi care pricinuiseră infringerea. Surprinderea de la Ciineni era dovada usu- 
rintei si neprevederii. Aşadar, Turtucaia [20] se repeta. E drept, in proporții 
mai mici, dar în împrejurări asemănătoare. Scăderile morale ale comandameu- 
tului. pe care ea le revela, erau aceleasi. Nu invatasem încă nimic. Lucrul | 
cel mai important de făcut era acum indiguirea primejdiei. Deocamdată ca | 


nu părea prea mare si mijloacele de care dispuneam în Ardeal păreau co- 
mandamentului român suficiente. Chiar în timpul desfășurării bătăliei de la 
Sibiu, Marele Cartier, alarmat de situaţia critică a Corpului de Olt, lua no- | 


tărirea ce se impunea în chip imperativ : usurarea poziţiei armatei atac 
printr-o acţiune ofensivă energică, întreprinsă de Armata a II-a si de Ar- 
mata de Nord, cu direcţia de lu est spre vest, spre a lovi în flancul Armatei 
a IX-a germane şi a-i ameninţa spatele. Ordinul porni in dimineaţa zilei de 
27 septembrie, ziua. a doux a bătăliei de la Sibiu. Trupele celor două armate 
trebuiau să se pună în mișcare chiar in aceeaşi zi. Armata a II-a trebuia să 
ocupe linia Hirtibaciului, indicată prin localităţile Cornätel-Agnita-Iacobeni- 
Brădeni. Armata de Nord trebuia să ajungă pe linia Sovata-Praid-Chibed-Cris- 
turu Secuiesc-Saschiz (sud-est de Sighișoara). 

Acţiunea — dacă va fi condusă cu repeziciune si energie — trebuia să 
răstoarne rolurile si să transforme pe Falkenhayn, din atacator în atacat, obli- 
gindu-l să se pună in defensivă, eliberind Corpul de Olt de presiunea dus- 
manului. Contraofensiva romană de uşurare, dezläntuind cele două armate, 
la dreapia Corpului de Olt, a dat naştere unei mari bătălii, întinse pe tot 
frontul de luptă din Ardeal, din Munţii Făgărașului pina in Valea Mureșului 
de sus, angajind aproape totalitatea forţelor celor doi dușmani. 

Din nenorocire, intenţia cu care a fost întreprinsă nu a fost realizată. 
Mișcarea Armatei a II-a nu s-a făcut cu promptitudinea, repeziciunea si cu 
energia trebuincioasă, ca să poată cădea, în timp util, în flancul si în spatele 
Armatei a IX-a germane de la Sibiu. Unităţile Armatei a II-a, risipite si in- 
curcate inutil si imprudent în mişcări de exerciţii tactice, n-au putut fi adu- 
nate și indreptate inspre obiectivul lor, decit cu o întirziere care a dat timp 
dugmanului să sfirseascä operaţia de la Sibiu gsi apoi să-și întoarcă la timp 
coarnele impotriva noului adversar. 


Ofensiva Armatei a II-a În după-amiaza zilei de 27 septembrie, 
române dispoziţiile de inaintare ale Armatei a 

Il-a au fost comunicate trupelor. Ar- 

mata trebuia să se pună în mişcare cu toate cele trei divizii si anume cu Di- 
| vizia a 4-a la stinga, a 3-a la centru și a 6-a la dreapta. Divizia a 4-a, por- 
| | nind de la Făgăraş, de-a lungul Oltului, trebuia să stabilească legătura cu 
Corpul de Olt la Tălmaciu. Mai la nord, Divizia a 3-a trebuia să urmeze 

drumul Crihalma-Cincu Mare-Agnita. La aripa dreaptă Divizia a 6-a, plecind 


276 


din Rupea, va înainta prin Bărcut spre Bradeni. Brigada a 2-a de călăraşi 
va proteja flancul sting al Diviziei a 1-a si Brigada a 3-a de călăraşi flancul 
drept al Diviziei a 6-a, stabilind legătura, prin Divizia a 2-a de cavalerie, 
în regiunea Saschiz, cu Armata de Nori. 

Divizia a 4-a se puse în mișcare în seara zilei de 27 septembrie între 
Munţii Făgăraşului, la stinga si riul Hirtibaciu la dreapta, avind ca ax de 
îvaintare Valea Oltului. Mişcarea era indräzneatä, promițătoare de rezultate 
frumoase, dar si plină de riscuri. Ea prelungea mult frontul Armatei a II-a, 
care era uşor de înclinat de la nord-est-sud-vest, fäcind o periculoasă ieșitură 
spr’ vest si expuuindu-si flancul dinspre nord atacurilor dușmanului, care 
ocupa linia Hirtibaciului. Atari de aceasta, inaintarea se tăcea pe un coridor 
îngust, de-a lungul Văii Oltului, avind la stinga zidul înalt al Carpaţilor Făgă- 
ravilui, cu înălțimi între 2 000—2 500 metri, fără nici o trecătoare, iar pe 
drexpta era linia inamicului. Altă retragere nu era decit tot acelaşi drum. 
Du in război, mai mult decit in orice altă întreprindere, norocul ajută pe cei 
curajoşi. Si apoi, la capătul drumului era Corpul de Olt care, prins în vil- 
toare, se zbătea și-și intindea nerăbdător braţele, chemind pe mintuitor. 

Trupele Diviziei à 1-a inaintează pe două coloane. Una la nord de Olt 
respinge la Calbor patru escadroane inamice, atacă din nou pe duşman la 
Oinesor, de unde-l goneste si in seara de 23 septembrie ocupă Rucărul pe Olt. 
Coloana ce opera la sud de Olt înaintează greu intr-un ţinut intretäiat la 
titvare pas de piraie şi toren{i, ce vin din munte spre a se vărsa in Olt, 
derpärtite prin muchii de dealuri cu povirnisuri repezi. Ea ocupă Vistea de 
Sus si de Jos, respingind avangardele dușmane. La Ucea de Sus, Regimentul 
6 de vinători atacă Regimentul 18 de husar: germani si il respinge dincolo de 
Oprea-Cirtisoara. După o noapte de greu mars şi ciocniri pe întuneric intre 
patrule, in dimineaţa zilei de 29 septembrie românii intră in Arpasu de Sus. 

‘La centrul Armatei a If-a Divizia a 3-a loveşte cu putere pe dusmanul 
care ocupă Rodbav cu cavalerie descälecatä, intanterie şi opt tunuri, il in- 
friuge, ii capturează 200 de prizonieri şi-l urmăreşte pina dincolo de Cincu 
Mare, pe cure-l ocupă in noaptea de 28—29 septembrie. Aripa dreaptă a Ar- 
mâtei à Il-a, Divizia a 6-a, porneşte de la Cohalm, atacă intre Stena si Fi- 
se! pe duşman — trupe din Divizia a l-a austro-ungară — luind prizonieri 
doi ofiţeri si 100 de soldaţi; sfărimind rezistența ce i se opune, ocupă seara 
linia Bärcut-Moha. Dreapta Diviziei à 71-a uugarä a fost aruncată spre Bră- 
deni, în spatele Hirtibaciului. Temindu-se de intoarcerea aripii sale drepte, 
You Arz dă ordin Diviziei a T1-a să se retragă inapoia liniei Brideni-Iacobeni. 
ba extremitatea dreaptă, Brigada a 3-a de călăraşi a ocupat prin luptă Fiser 
si Bunesti. 

Armata a II-a tăcuse in ziua de 28 septembrie un salt formidabil. Îm- 
prästiind fortele dusmance ce intilnise in cale, ea se găsea destăşurată in seara 
zilei pe un tront de 60 km, desenind un are de cerc ce se rezema cu stinga 
pe Muuţii Făcăraşului la Arpas, iar cu dreapta atiugea regiunea dintre Homo- 
rol şi Tirnava Mare. Capetele coloanelor Diviziei a 4-a, cea mai înaintată, 
erau la 12 km de linia Porumbacelor, ocupată de husarii lui Schmettow, aripa 
stingă a Armatei a IX-a. 


Lupta Desfăşurarea ofensivei Armatei a Il-a ro- 

de la Hundrubechiu (Movile) mâne emoţionează adinc pe Falkenhay 
El are impresia că străbate o criză gravă, 
care poate să devină o catastrofä. Între divizia de cavalerie austro-ungară, in- 
tinsă intre Olt si valea Hirtibaciului si Divizia a l-a, s-a produs o spărtură de 


277 


vreo 20 km lărgime, unde inamicul nu are nici o trupä; pe aci, generalul 
Crăiniceanu poate să se strecoare si să întoarcă francul Armatei a IX-a, in 
momentul culminant al bătăliei de la Sibiu. De aceea, Falkenhayn conjură 
pe Arz la telefon să revoce ordinul de retragere al Diviziei a 71-a; ea trebuie 
să tacă front pe linia Mesendort-Archita si să reziste eu orice pret, pentru à 
permite pe la spatele ei Diviziei a 89-a germane să alerge în mars fortat pe 
front si să umple golul. Si in adevăr, pe inserate, Divizia a 89-a, compusă 
din berlinezi — comandant general Lüttwitz — ajunge pe front si ocupă inil- 
timile dintre Retisdorf (Retis) si Hundrubechiu. Legătura era restabilită si 
linia dusmană încheiată inaintea Diviziei a 6-a română. 

Falkenhayn constituie din diviziile 89 si 71 un nou grup, pe care-l 
pune sub conducerea generalului Morgen. Misiunea lui e de a apăra linia Hi 
tibaciului, în centrul dispozitivului dusman din Ardeal, opunind cea mai 
energică rezistenţă la încercările de inaintare a diviziilor românesti 3 si b 
spre Sighisoara, ceea ce ar fi pricinuit ruperea centrului duşman si întoarcere 
flancurilor lui interioare. Ar fi fost in primul rind salvarea Grupului romain 
de la Olt, iar in al doilea, ruinarea intregului plan de luptă al lui Falkenhayn, 
pierderea. campaniei din Ardeal. 

Divizia a 6-a. română în dimineaţa zilei de 29 septembrie de la Bărcut- 
Moha spre vest, pe două coloane: Brigada a 12-a pe dreapta si Brigada à 
11-a pe stinga. În marsul său, coloana din dreapta se ciocni cu Divizia a N9-a 
germană, care de la Retisdorf se indrepta spre Hundrubechiu si Jalistent 
(Selistat). 

Flancgarda coloanei, un batalion din Regimentul 12 ,,Cantemir", în 
dreptindu-se spre Iacobeni, e atacată in marginea pădurii Lempes de forte 
superioare germane din directia Retis, respinsă, împrăștiată si îm parte cap- 
turată. Grosul coloanei, inaintind spre Hundrubechiu, intimpina o rezistență 
formidabilă. Infanteria dusmanä ocupă tranșee, pe marginea pădurii de pe 
dealul La Dumbrava, intinzindu-se la dreapta pind la virful Dorului (cota 631). 
Dinspre vest si sud-vest, din direcţia Hundrubechiu-Sulumberg (Dealu Frumon), 
pădurea Bleosti — sud-vest de Merghindeal — , artileria dusmană, in special 
artileria grea, aruncă ploaie de proiectile. Avioane zboară în aer, dirijiud 
tivul artileriei care devine din ce în ce mai precis. Soldaţii Armatei a Iba 
sint nevoiţi să constate că au astăzi în fata un altfel de dușman decit cel 
de pină acum. 

Infanteria română inaintează la atac cu greutate în ploaia de gloanțe 
si obuze. Artileria grea germană a incadrat divizionul roman de artilerie, care 
trăgea de pe dealul Mesteacănu și-i distruge tunurile ; servanţii rămaşi în viată 
sint cuprinsi de panică si părăsesc tunurile. Dinspre dreapta, brigada e atacată 
de trupele ce au respins flanegarda ; toată Divizia a &9-a germana cade acuat 
asupra Brigăzii a 12-a. Fugarii măresc panica pricinuită de bombardament ; 
trupa, nedeprinsă cu lupta grea, intră in debandadä. Din vileeaua de luă 
dealul Mexteacänu se iveste insă Regimentul 3 de vinätori, rezerva divizi 
Vinătorii atacă cu baioneta. recucerese trei tunuri din divizion si gonesc pe 
dusman, aruncindu-l din nou în pozițiile Mi, Brigada e salvată ; ea se po: 
retrage, cu pierderi, care sint serioase în special la Regimentul ,,Cantemii 
În timpul nopţii. plutoanele risipite s-au adunat si s-au reconstituit, Germanii 
anunță că au luat prizonieri 1] ofiţeri si 591 soldaţi si au capturat sapte tun 

Coloana din stiuga. Brigada a 11-a înaintind spre Agnita, a respi 
pe dusman si a ocupat pozitii pe dealurile Sulumberg si Merghindeal, int 
rindu-le. Din cauza eșecului Brigăzii a 12-a. răminind cu flancul drept 
aer, a trebuit să se retragă pe dealul Hula Cincului, in prelungirea Brig 
a 12-a. 


278 


Retragerea Diviziei de cavalerie a produs un gol mare între Armata a 
II-a şi Armata de Nord. Nici o trupă care sărl umple. Inamicul ar putea 
să se strecoare pe aci si să amenințe principala cale de comunicaţie cu Pra- 
sovul, care trece prin Rupea și Hoghiz. Retragerea e deci inevitabilă. De doux 
zile, ea ispiteste spiritul din ce în ce mai mult ca o obsesie. În faţa insuc- 
cesului ofensivei, trebuie ocupată o puternică poziţie defensivă, in care ar- 
mată să aştepte reintoarcerea ocaziei priincioase. Actualele poziţii, prea mult 
desfăşurate si expuse, cu dreapta în aer, cu stinga insuficient protejată, hu 
erau sigure. Marele Cartier admise propunerea. generalului Crăiniceanu de a 
retrage Armata a II-a pe malul sting al Oltului, ocupind solid toate comuni- 
catiile ce duc spre Braşov. Mişcarea. de retragere trebuia să înceapă în ditni- 
neafa zilei de 2 octombrie; Divizia a 3-a, în regiunea Bărcut, va proteja re- 
tragerea. 

La duşman, pregătirile de reincepere a mișcării ofensive erau aproape pe 
sfirite. La 2 octombrie, Falkenhayn trebuia să pornească spre Braşov cu 
armata Staabs. Insă situaţia de la stinga sa il nelinistea. Arz nu putea re- 
zista loviturilor lui Prezan și era in continuă retragere. Că această retragere 
se făcea in Valea Mureşului de nord sau a Gurghiului, lucrul nu alarma prea 
mult pe comandantul Armatei a IX-a. Retragerea aripii drepte a lui Arz, in 
regiunea Tirnavei, prezintă însă un pericol grav; ea putea sări stinjenească 
mişcarea spre est. Pentru a impiedica aceste retrageri fatale care-i păreau 
a fi mai mult efectul unei slăbiciuni de comandament, decit dictate de vreo- 
necesitate tactică, Falkenhayn ceru și reuși să obţină în ziua de 1 octombrie 
de la Marele Cartier austro-ungar de la Teschen, concentrarea tuturor trupelor 
din Transilvania sub o comandă unică. Astfel, armata Arz trece sub comanda 
lui Falkenhayn „în vederea unei concentrări pentru atacul decisiv. De alttet 
si pind acum, colaborarea lui Arz cu Falkenhayn era foarte striusă si generalul 
austriac primea si exceuta toate sugestiile autoritarului său camarad. Dispozi- 
file mi Falkenhayn, pentru ziua. de 2 octombrie, erau : la stinga, Arz să re- 
ziste cu orice pret în regiunea Sighisoarei, împotriva impingerii românilor 
la centru, Morgen să pornească ofensiva cu Divizia à 89-a si, dacă-i va fi 
posibil, şi cu à îl-a; el va inlesni cu aceasta acţiunea principală a lui Staabs 
care, la dreapta, va începe marșul ofensiv de la Sibiu cu direcţia Fägäras- 
Braşov. Miscarea ofensivă a lui Morgen în direcția sud-est provoacă o cioc- 
nire violentă cu trupele diviziilor 3 si 6 române in regiunea Bărcut. Soldaţii 
Diviziei & 3-a, märsäluind cu greutate pe drumuri noroioase si desfundate,. 
cu podetele stricate, pe frig si ploaie, ocupaseră în dimineaţa zilei de 2 oc- 
tombrie cu Brigada a 5-a, la dreapta, Moha, iar cu Brigada a 6-a, la stinga, 
Bărcut. Avanposturile brigăzii ocupau dealurile La Furei, La Ciresi si La Duru- 
brava. In prelungire, Brigada a I-a din Divizia a 6-a ocupa dealurile Hula 
Cincului spre nord-est, în direcția Cincu Mare. 

Dimineaţa, inamicul a îndreptat un puternic bombardament cu artilerie 
grea și de cimp, asupra pozițiilor românesti de pe dealuri. La 11,30, socotind 
pozițiile române distruse, infanteria a pornit la atac. Dar Brigada a 6-a ru- 
mana s-a destisurat în masă, s-a repezit asupra dușmanului si, în luptă corp 
la corp, l-a aruncat inapoi, în poziţiile sale iniţiale. Soldaţii Brigăzii a 3-4 
au atacat Ja nord-vest de Moha, respingind si aci pe adversar. Dusmanul a 
reinceput atunci bombardamentul artileriei sale, care a tras pink la ora s 
seara, intrerupind din cînd în cind numai pentru à da atacuri. Soldaţii Divi 
ziei à 3-a, care pentru intiia dată intilnean artilerie grea, au suportat bo! 
bardamentul cu bärbätie, au respins singeros toate atacurile si au facut 
teva sute de prizonieri. 


283 


| 
| 
| 


La aripa stingă soldaţii Brigăzii a 12-a, in poziţie pe «dealul Morii de 
Vint, au fost bombardati violent de artileria prea, de la 7,30 dimineaţa pind 
la 2.30 după-amiază, cind berlinezii generalului Liittwitz pornită la atac. Treaba 
le merse insă prost. Soldaţii regimentelor „Cantemir si .,Siret’’, impreună 
cu ai Regimentului 3 de vinători, așteaptă liniștiți apropierea coloanelor dus- 
mane. Deodată ei sar din adăposturile lor improvizate şi într-un iures nă- 
praznic, in sunetele goarnelor si în strigăte de Urra! se aruncă la atac cu 
baioneta, fără să-şi mai prepare atacul prin tocuri. Îndirjirea romănilor e mare; 
soldaţii Regimentului „Cantemir” au de răfuit socoteala de la 29 septembrie. 
Dasmanul oscilează, dă inapoi, si incepe să fugă în «dezordine. Comandantul 
german vede situaţia și trimite trupe noi dinspre Mesteacăn; dar artileria 
brivăzii române vecine e instiintat’, le ia sub focul său violent si le împrăștie, 
Românii încep urmărirea pe toată linia. Dusmanul incearcă să se mențină 
pe înălţimea dominantă a regiunii, la Dumbrava, cota 706, dar e azvirlit 
si de acolo. El trebuie să se retragă citiva kilometri, pind la linia Hirtiba- 
ciului, de la Iacobeni pind la Brădeni, abandonind in miinile romănilor sute 
de prizonieri. grämezi de arme si muniții. Cu greutate, românii care se aven- 
turaseră prea departe în urmärire, sint rechemati inapoi prin semnale de adu- 
nare. De la armata Schmettow se trimite diviziei germane in derută Regi- 
mentul 8 de Landwehr, care incearcă o întoarcere à aripii stingi române, 
prin Merghindeal si Toarcla; încercarea e oprită de tunurile artileriei Diviziei 
a 4-a, care se găsea la Cincu Mare. La dreapta românilor, Divizia a 71-a au- 
tro-ungara, din grupul Morgen, reţinută de alte trupe române, n-a putut in- 
terveni in ajutorul tovaräsei sale ; ea n-a ajuns pe teatrul luptei decit noaptea, 
tirviu. 

Pe cer norii se adună din ce in ce mai grosi, ploaia se indeseste, seara 
cade repede. Lupta încetează; românii uu mai urmăresc. 

Falkenhayn si Morgen recunosc, si unul si altul, că situaţia grupului este 
foarte critică : „„Dacă românii şi-ar continua presiunea mai departe, grupul nu 
s-ar putea menţine pe poziţii, ci ar trebui să se retragă in regiunea min- 
toasă, foarte dificilă si lipsită de drumuri, dintre Hirtibaciu si Tirnava Ma 
re! 55. Ar fi un dezastru: aceasta ar insemna ruinarea planului de ofensivă 
ul lui Falkenhayn. Din fericire pentru duşman seară, la ora 6, armata ro- 
mână primise ordinul să rupă lupta si să înceapă retragerea spre Olt. Dez- 
lipivea repede de duşman nu s-a putut face fără pagubă. Ränitii, împrăștiați 
pe cimp, n-au putut fi culesi cu toţii; patrulele, detasamentele de flanc, n-au 
putut fi găsite pe intuneric si vestite, sau n-au putut să-şi regăsească la timp 
unitățile. De aceea, inamicul i-a putut găsi pe cimp şi tace un număr de pri- 
zonieri din Divizia a 3-a. Astfel, o fatalitate crudă ne-a facut si la Băreut, 
ca și la Porumbacu, să nu ne putem folosi de victoriile noastre. „Românul 
nu urmăreşte niciodată bătăliile sale victorioase pind la decisivă”! — scrie un 
istoriograf german 2%. Comandanții germani respiră usurati; ei înşişi au sin- 
ceritatea să recunuască că nu ajutoarele proprii, ci retragerea armatei ro- 
maine i-a salvat, din situaţia aproupe disperată in care îi aruncase victoria 
romăuă, 


A patra ofensivă a Armatei În acelaşi timp cu Armata a II-a, începu 
de Nord. Bătălia de mişcarea vtensivă si Armata de Nord, cu 
la Praid-Sovata direcţia spre vest si cu aceeaşi misiune: 


ameninţarea căderii in spatele Arinatei a 
IN-a germane, spre à uşura situația Corpului de Olt, prins in bătălia de la 
Sibiu. Pentru Armata de Nord, această ofensivă mai avea si o altă, impor: 
tantä. În urma celor trei ofensive succesive victorivase, Prezan stiipinea şirul 


284 


En 


de inälfimi — munţii Gurghiului si Harghitei — care despart văile superioare 
ale Oltului si Muresului, de șesul Tirnavelor şi al Mureşului mijlociu. Inca o 
sfortare si cel din urmă obstacol natural, care favoriza pe duşman, fiind inla- 
turat, armata putea să-şi desfăsoare plenitudinea forţelor sale într-o bătălie, 
dată in chnpie. 

Armata. de Nord trebuia, să înceapă mișcarea în ziua de 27 septembrie 
pe toată întinderea frontului său, din Valea Tirnavei Mari pina in Valea Mure- 
sului, La aripa stingă, Divizia a 2-a de cavalerie va stabili legătura strinsă cu 
Armata a II-a, inaintind spre Sighişoara ; la aripa dreaptă, Divizia a 14-a va 
forma pivotul manevrei, tinind solid ocupată Valea Muresului în regiunea 
Răstolița. Acţiunea principală va fi dusă la centru de Divizia a s-a între Tirnava 
Mare si piriul Corund şi de Divizia a 3-a intre piriul Corund şi valea Gurghiului 

Comandamentul armatei dușmane isi dădea seama, deopotrivă cu al 
nostru, de importanţa partidei ce începea acum. Falkenhayn trebuia să fie 
liber în mişcările sale; nici intr-un chip nu trebuia să fie tulburat de acţiunea 
celor două armate române. Arz primi ordinul să reziste cu orice pret încercării 
de inaintare a Armatei de Nord. El intrunise aci, sub comanda feldmaresalului- 
locotenent von Fabini, adus de pe frontul italian, toate forţele ce putuse stringe 
pind acum: diviziile 61, 39, 72, o brigadă din 37 infanterie si Brigada 1 husari 
de Landsturm, spre a le opune Armatei de Nord, pe cind noul grup, format din 
diviziile à 39-a germană si a Tl-a austro-ungară, sub comanda generalului 
von Moyen, fu deplasat spre dreapta în regiunea Sighisoara, între armatele 
I sia IX-4, spre a se opune unei eventuale inaintari a Armatei a I-a română. 
Bătălia între Armata de Nord română, sub comanda generalului Prezan st 
grupul de divizii austro-ungare, comandate de feldmaresalul Fabini, se va da 
intre 27 septembrie — + octombrie ; ea poartă numele de Bătălia de la Praid — 
Sovata, după numele orășelului eu vechile ocne de sare si al frumoasei localităţi de 
băi, aşezată pe valea Tirnavei Mici, in centrul frontului de luptă. Trupele Diviziei 
a î-a române încep înaintarea ofensivă de la Odorhei spre Cristur, pe două 
coloane, de-a iungul Tirnavei Mari. După lupte grele, în care mai totdeauna 
ultimul cuvint trebuia să-l aibă baioneta, coloana de nord ocupă, la 28 septem- 
brie, satele For(eni, Tärcesti, înălțimile Bisericani si Mihăileni, puternic întă- 
rite, avind pierderi mari, dar luînd numeroşi prizonieri. Localitatea Criseni a 
fost luată după o luptă grea, prin acţiunea combinată a ambelor coloane romă- 
ne; trupele dusmane din Brigada Szabo au avut pierderi foarte grele. 

Coloana, de sud uperează în strinsi legătură cu Divizia a 2-a de cavalerie 
care, inaintind la stinga, inväluieste pe la sud poziţiile dusmane de la Ulieș, 
pe care trupe din Divizia a %-a le atacă de front. Satul Dirjiu e atacat in ziua 
de 29 septembrie de o coloană de trupe din Regimentul 27 cu mitraliere si arti- 
lerie, venind de la nord, de la Nicolesti, si de o brigadă de cavalerie cu o 
baterie de artilerie călăreaţă si o companie de cielisti, veninul dinspre est, de la 
Daia. Lupta ţine pind seara ; dușmanul infrint, se retrage, urmărit de români, 
care ocupă la 30 septembrie înălțimile ce domină satele Aluniș si Lutiţa. 

În urma acestor succese, ultimele înălţimi dintre Odorhei si Cristuru 
Secuiese si intreg detileul Tirnavei Mari sint in miinile românilor, inaintea cărora 
se deschidea acum sesul Transilvaniei. Divizia a 2-a de cavalerie e trecută 
Armatei a [[-a, spre à inlesni operaţiile împotriva lui Morgen. 

Trupele lui Szabo, scoase din poziţiile lor întărite, sint aruncate spre Cristur. 
n urmărirea lor incep si românii marșul de înaintare în ziua de L octombrie. 
n după-amiaza zilei de 1 octombrie însă, Divizia a 1-a primeşte ordin : 
oprească pe loc; dreapta Armatei a Il-a române fusese atacată si era io 
situaţie grea. 


285 


19 — c. 908 


ai 


TERRES ri 


it 


ne ra pui 


— 


La dreapta Diviziei a s-a, trupele Diviziei a 8-a izbese puternic pe dusman, 
de-a lungul văilor Tirnavei Mici si Gurghiului. Divizia a 8-a română e o uni- 
late puternică : şase regimente de infanterie, două de vinätori, trei regimente de 
artilerie si o brigadă de cälärasi. Lupta se dă la flancul drept de Brigada a 37-a, 
jar la cel sting de Brigada a 16-a; Brigada a 15-a e ţinută ca rezervă generală 
a Armatei de Nord. 

La aripa dreaptă a diviziei, trupele române atacă Grupul Hettinger in 
defileul riului Gurghiu, care curge de la est spre vest şi se varsă în Mures la 
Reghin. Trupele dușmane rezistă puternic în poziţii întărite foarte solid eu rețele 
de sirmă si apărate de artilerie numeroasă. Atacurile impetuoase ale românilor 
reuşesc însă să le scoată din poziţiile lor ; la 30 septembrie, trupele Regimentului 
77 au luat cu asalt dealul Nicolii, cheia poziţiilor dușmane. Satele Ibănexti, 
Hodac, Caşva, gara Orşova sint cucerite rind pe rind. În zilele următoare, 
luptele continuă cu inversunare, sprijinite de amindouă părţile de artilerie. 0 
ploaie rece si deasă îngreuiază operaţiile. Trupele române cuceresc la baionetă 
dealuri puternice fortificate si resping spre vest pe dusman. Unităţi din divi- 
ziile a 72-a si a 31-a se adaugă zi cu zi dusmanului infrint si rezistenţa lui se 
afirmă din ce in ce mai dirză. Trupele române trebuie să cucerească transee cu 
tranșee, să taie reţelele de sirma rind cu rind, luptind cu baioneta sub ploaia 
de grenade si mitralii. Un batalion din Regimentul 69 (Dorohoi) are pierderi 
mari, dar tace numeroși prizonieri ; un altul înaintează la vest de Gurghiu si 
taie linia ferată. Românii sint la 10 km de Reghin. 

La aripa stingă a diviziei luptă Brigada a 16-a, în regiunea izvoarelor 
Tirnavei Mici, contra Grupului Cseesi, întărit cu Divizia a 39-a austro-ungară 
Ia 29 septembrie, Regimentul 8 de vinători ia în asalturi viguroase cu baionela 
satele Corund si Atid, apărate de o artilerie puternică, care are pretutindeni 
observatori si rețele telefonice. A doua zi, lupta continuă cu vigoare; Regi- 
mentul 29 cucereşte Atid, iar Regimentul 8 vinători ocupă în luptă grea Siclod. 
La 1 si 2 octombrie, lupte inversunate se dau pentru ocuparea formidahilei 
poziţii de pe inältimile Bichesu — cota 1 079 — de către regimentul 37 infan 
terie și 3 vinători. La 3 octombrie e adus în linia de luptă si Regimentul 4 vină 
tori. Poziţiile inamice erau dominante, prevăzute cu întăriri de beton si cu cité 
cinci, sase rinduri de reţele de sirmă. Sub ploaia de proiectile de artilerie si de 
aruncătoare de bombe, de focuri de mitraliere si de arme, vinătorii au dat 
atacuri violente; transeele dușmane tree din mină în mină. La 3 octombrie 
seara, românii sint stăpini pe o parte din poziţiile de pe Bichesu. 

În plină luptă cu un dușman din ce în ce mai puternic, neputincios insă 
a rezista atacurilor soldaţilor Diviziei a X-a, trupele române primesc la 4 uc- 
tombrie ordinul să inceteze lupta. Divizia a S-a trebuia să încheie bilanţul bătă- 
Hiei de la Praid-Sovata cu pierderea a 10 ofiţeri si 320 de soldaţi morți, 33 de 
ofițeri si 1 300 soldaţi răniţi. Dar cei sapte ofiţeri si 1 205 soldaţi inamici, luati 
prizonieri si forțarea barierei Munţilor Gurghiului, erau mărturia indiscutabil: 
a victoriei. Un important rezultat strategic fusese obţinut prin acţiunea victo- 
rioasă a Armatei de Nord, Ka trecuse in intregime ultima barieră muntoasă a 
regiunii dificile in care opera și coborise în Cimpia transilvăneană. Eliberată din 
trecătorile inguste si izolate ale munţilor, viteaza armată a generalului Prezan 
părea că nu mai e împiedicată acum de nimic ca să se concentreze si să înceapă 
manevrele decisive. În 35 de zile de lupte continue si aprige, impotriva unui 
dușman care se întărea continuu si pe un teren din cele mai grele, frontul aceatei 
arinate inaintase pe o adincime între 80—100 km în înima Ardealului. Ka 
ajunsese la 20 septembrie pe linia aproximativă Ibănești— Măgheruș — Cristur, 
la 10—20 km de Reghiu si Sighisoara. 


286 


Hetragerea armatelor Ofensiva armatelor à Il-a si de Nord 

române române impinseser& ocupaţia română pe 

linia cea mai inaintată pe care à atins-0 

in Ardeal. Această linie, coarda arcului carpatic, desena o curbă uşoară, reze- 

mindu-se cu stinga pe Carpaţi, in regiunea «dintre Făgăraș si Sibiu, cu dreapta 

Munţii Călimani, apropiindu-se la citiva kilometri de Sighisoara, Cristur 

şi Reghin. Teritoriul ocupat de armatele romanesti reprezenta o treime din supra- 

fata totală a Ardealului. Dar această linie de maximă inaintare nu a ținut decit 

o clipă ; mișcarea de reflux a valului român se produse mai repede decit se pro- 
dusese cea de flux. 

Armata a II-a incepuse in noaptea de 2—3 octombrie retragerea dincoace 
de Olt. Această mişcare trebuia să determine in mod automat o miscare analoagä 
a Armatei de Nord. Căci războiul isi are legile lui inexorabile. El leagă soarta 
wmatelor nu numai de propriile lor succese sau esecuri, dar si de acelea ale 
armatelor vecine cu care colaborează. 

Surprinsa în mijlocul sueceselor sale de evenimentele nenorocite, petre- 
cute pe celelalte fronturi, tocmai in momentul cind, cu prețul unor sforțări mari 
sia unor victorii frumoase, reușise a îndepliui o parte grea a misiunii sale, Armată 
de Nord fu nevoită să-și plece capul în fata neinduplecatei soarte si să se jert- 
fească pe altarul camaraderiei războinice. La 4 octombrie, în plină victorie, ea 
trebui să-şi suspende înaintarea si să inceapă retragerea. Nedumeriti de rostul 
acestei retrageri, care urma (lupă o campanie in care repurtaseră biruinta după 
biruin{ä, cu inimile coplesite de tristeţe, tăcuţi si incrunta{i, porniră soldaţii 
Armatei de Nord ca să străbată din nou, de astă dată in sens invers, munţii si 
văile care fuseseră. martore ale vitejiei lor. Praid, Bareut, Porumbacu, biruinte 
strălucite, dar fără efecte... Cit eroism desfăşurat, cite storţări irosite fără 
folos, cit singe vărsat cu imbelsugare ! Să infriagi pe formidabilul dusman si, 
in loc să-ţi incingi fruntea cu laurii izbindei si să päsesti înainte cu mindrie si 
eu încredere, să te intorei umilit pe calea nemeritată a infringerii, aceasta e cea 
mai mare lovitură pe care poate s-o îndure moralul unei armate. Soldaţii arma- 
telor a Il-a si de Nord române, victoriosi cu braţul, erau infrinti cu sufletul. 
Turtucaia şi Sibiul îşi dădeau roadele. 

Retragerea se făcea in împrejurări dureroase. Prin satele românești, care 
salutaser cu entuziasm înaintarea oastei eliberatoare populaţia, ingrozită de 
perspectiva reîntoarcerii ungurilor, intimpina cu deznădejde armata care se 
retragea. Preoţii, învățătorii si fruntașii iau drumul exilului, päräsindu-si casele 
si avutul. Ca represalii pentru purtarea frăţească a locuitorilor faţă de armata 
română ungurii, la reocuparea satelor române, pun toc caselor si gospodăriilor 
româneşti, spinzurä pe loc, fără judecată, pe cei învinuiți de purtare fra{eascd 
eu românii. 

De-a lungul coloanelor armatei romăne in retragere, se insiruie coloana 
tristă à refugiaților. Jale si imputare mută se citeşte pe fe{ele refugiaților, rușine 
pe feţele soldaţilor, care se simt răspunzători — fără voia lor — de nenorocirea 
pe care au adus-o pe capetele fraţilor. 

Retragerea celor dou armate române se indrepta în două direcţii diver- 
gente, Legătura dintre ele, care se îndeplinise in regiunea Odorheiului Secuiesc, 
trebui să se rupă. Între cele două armate româneşti şi în spatele lor, Divizia 
x 2-4 de cavalerie face legătura si acoperă retragerea. Pe cind armata Prezan 
se îndrepta peste munţii Harghitei si Gurghiului spre Carpaţii Moldovei, gene- 
ralul Crăiniceanu începu regruparea trupelor Armatei à Il-a pe înălțimile ce 
străjuiesc bazinul Braşovului. 


287 


8. MARȘUL OFENSIV AL GERMANILOR DE LA SIBIU 
SPRE BRASOV 


Falkenhayn organizează ofensiva Falkenhayn era un comandant cu prea 

impotriva Armatei a l-a multă experienţă militară, ca să nu caute 

să tragă cel mai mare profit posibil din 

victoria de la Sibiu. Exploatind situaţia creată de această bătălie, el isi propuse 
să aplice românilor lovitura decisivă, care trebuia să-i scoată din Ardeal. 
Situaţia dușmanului era acum cit se poate de avantajoasă. Corpul român de 
Olt era scos din luptă si aruncat peste munți. Resturile lui nu mai ingrijeau pe 
comandantul german ; el lasă Corpul alpin în munţii din jurul trecătorii Turnu 
Roșu, cu misiunea de a păstra poziţiile cucerite, mentinindu-se deocamdată in 
defensivă. Mai tirziu, cind va primi ajutoarele ce erau pe drum, va lua si aci 
ofensiva. Spre a-și sugera spatele impotriva unei surprinderi din Valea Jiului 
el procedă, cu ajutorul trupelor nou sosite ale Brigăzii a 2-a alpine austro- 
-ungare, la miscarea ofensivă care se sfirsi, la 2 octombrie, cu respingerea 
românilor pe creasta muntoasă, 

Atenţia principală à generalisimului german se îndrepta asupra Armatei 
a II-a romane, din fata-i. In zilele ce au urmat după bătălia de la Sibiu, Falk 
hayn urmărea două țeluri : pe de o parte să pareze cit mai mult posibil lovituri! 
armatelor Prezan si Crăiniceanu, care-i amenințau stinga si spatele. Acea 
era misiunea încredinţată grupurilor Arz si Morgen. În acelaşi timp, în regiu 
Sibiului, la spatele perdelei de cavalerie a lui Schmettow, comandantul geri 
proceda la regruparea grosului Armatei a IX-a. Cele trei divizii ce torn 
Grupul Staabs se concentrau, schimbindu-si frontul cu fata spre răsărit. spre 
alcătui armata care va lua ofensiva impotriva Armatei à 11-a române, în dire 
Făgăraş — Braşov. 

În concepția lui Falkenhayn această acţiune, amenin{ind flancul de 
al armatei române, va determina retragerea elementelor înaintate ale ac 
armate din direcţia Sighisoara si cu chipul acesta va usura situația grupu 
Morgen si a armatei austro-ungare a lui Arz, care erau nevoite să se retragă me 
sub presiunea celor două armate române. Înaintarea Armatei a IS-a gern 
pe linia Oltului si ameninţarea liniei de comunicaţie a Predealului, vor intimi 
comandamentul roman ,,care n-avea nervii indeajuns de oteli{i de război 
Amenintat cu pierderea principalei sale linii de comunicaţie — intrucit a d 
linie, Ghimesul, din cauza siricăciunilor cauzate de unguri, nu avea valoar 
celei dintii — comandamentul roman va fi silit să retragă ambele armate t 
Ardeal. Comandantul german avea acum asigurată si superioritatea numeri 
Împotriva Armatei à II-a române, formată din trei divizii de infanterie 
brigadă de cavalerie, Falkenhayn trimitea cele trei divizii ale lui Staab: 
două ale lui Morgen și cele două divizii de cavalerie ale lui Schmettow. 


Bătălia de la Șinca La 2 octombrie Grupul Staabs, termini 
du-si regruparea cu fata spre est, se pune În 
miscare, El era format din cele trei divizii 

care dăduseră atacul frontal in bătălia de la Sibiu. La dreapta era Divizia a 169 

germană, între Olt si Munţii Făgăraşului ; la centru era Divizia a 5l-a austro 

-ungară, iar la stinga ei Divizia a 187-a germană. Cele două divizii de cavalerie ale 

generalului Schmettow încep marșul pe la spatele Grupului Morgen, spre a tre 

între acesta și armata lui Arz.Grupul inaintează cu repeziciune, cu direcția vest-t 


288 


de-alungul Văii Oltului, spre Făgăras si Brasov, pe urma românilor care se retră- 
geau. Toate drumurile erau pline de mulţimea trupelor si convoaielor inamice. 
Era o impozantă forţă militară : armatele încercate în luptele mari de pe toate 
fronturile războiului european, veteranii de pe Somme si de pe Ancre [21], din 
Flandra si de la Verdun, de pe Narew [22] si de pe Isonzo, pe care-i conduceau 
generali experimentați, mari specialişti în arta războiului. În urma armatei 
veneau uriaşe convoaie cu un armament formidabil. O numeroasă artilerie, de la 
tunurile usoare de munte, purtate pe spinarea catirilor, pind la tunurile grele 
de210 min, demontate în cite patru piese fiecare, trase de cai uriași pomeranieni, 
camioane, automobile greu încărcate cu muniții, aprovizionari, ambulante 
ranitare, automobile, pareuri de aviaţie. Ploile încetaseră si zile frumoase de 
toamnă favorizau inaintarea tormidabilei falange. La 4 octombrie, Fägärasul, 
evacuat de trupele românesti în ajun, fu ocupat de dusman. La 5 octombrie, 
Staabs se găsi în fata poziţiilor de la Sinca—Persani, ocupate de români. 

Ined din timpul înaintării noastre în Ardeal se luase hotärirea să se întă- 
rească anumite poziţii, ca să servească, la caz de nevuie, ca linii defensive. O 
asemenea linie era cea de la Persani—Sinca, pe versantul apusean al Munţilor 
Perșani. Este un masiv muntos, cu virfuri ce trec de 1 000 de metri (Măgura 
Vodlei — 1 300 m), foarte păduros, întins intr-o direcţie aproape nord-sud, 
despărțind Tara Fägärasului de Tara Birsei. 

Două drumuri principale străbat masivul ca două defilee: unul, pe 
care-l urmează soseaua, pleacă de la Persani, sträbätind în largi serpentine 
pădurea uriașă, pentru ca apoi, prin Vlădeni si 'Ținţaru să se deschidă, la Codlea, 
in ‘Jara Birsei. Celălalt, mai la sud, începe de la Sinea Veche si urcă defileul 
Șinea înspre ţinuturile înalte ale Branului si în partea de sud a Ţării Birsei, 
prin Poiana Mărului si Zărnești, Cele două drumuri sint dominate complet de 
poziţia Persani—Sinca, aceasta fiind astfel o excelentă linie strategică. Lucra- 
rile nu putuseră însă să fie terminate ; ele erau încă în curs de executare. Totusi, 
generalul Crăiniceanu luă «dispoziţiile necesare pentru apărarea liniei care, în 
cazul cel mai rău, îi permitea să acopere, în spatele ei, scurgerea grosului tru- 
pelor şi ocuparea trecätorilor, 

Poziţiile româneşti de la Persani—Sinca sint. ocupate de trupele Diviziei 
a 4-a, in retragere de la Porumbacu. Ele sint atacate de intreaga armată a lui 
Staabs, Comandantul german isi distribuie trupele în modul următor : Divizia 
a 16-a susținută de o puternică artilerie grea, la care adaugă și artileria grea a 
Diviziei a 18-a, atacă aripa stingă românească, spre Sinca Veche, cu scop de 
a-și face dium în susul văii Sinca, ca să străbată in ţinutul Branului. Tinta 
acestei divizii este forțarea trecătorii Bran. Poziţia română, de la sud de 
Sercăiţa pind la dealul Pleşului, e apărată de Regimentul 2 vinători cu două 
baterii de artilerie. Divizia a 5l-a austro-ungară. atacă centrul, care cuprinde 
poziţiile de pe dealul Plesului (cota 550) si Ulmilor, apărate de Regimentul 6 
infanterie cu două baterii. Divizia a 187-a e trimisă la nord, ca să ocolească, 
aripa dreaptă a dispozitivului român ; poziţia de pe dealul Bătăturii (cota 563) 
e apărată de Regimentul 21 infanterie si un batalion din Regimentul 6 vinätori 
cu o baterie. Brigada a 2-a din Divizia a 6-a se retrăgea pe soseaua Persani- 
Vlădeni; unităţi de infanterie si artilerie din aceasta brigadă au luat parte la 
bătălie. Bătălia de la ȘSinca— Persani se dă cu mare furie de o parte si de alta. 
Artileria grea germană, instalată la Vad, trage cu precizie, Linia dealurilor, pe 
care se găsesc poziţiile române, constituie o ţintă excelentă. Proiectilele fac 
ravagii considerabile. În atmosfera limpede a acestei frumoase zile de toamnă 


razele soarelui, ce cad drept dinspre apus, reliefează toate crestele si cutele de 
teren. Poziţiile române se văd ea într-o panoramă. Lucrările de întăriri, ne- 
terminate, sint distruse cu ușurință. Superioritatea artileriei inamic ziru 


289 


Ditoare ca numär de guri de foc, calibre, bogăţie de muniții si lungime de tir, 
Grenadele si şrapnelele dușmane bat de la mari depărtări, căzind si in spatele 
frontului românesc, producind panică, omorind caii şi servantii tunurilor române, 
dezorganizind serviciile. E o luptă inegală, in care puternicele mijloace de dis- 
trugere germane nimicesc de la distanţă slabele mijloace ale apărării. Cimpul de 
bătaie are aspectul unei secţiuni din terenurile desfundate de artilerie de pe 
teatrele de luptă ale Frontului de Vest. 

Infanteria dusmană ocupă tranșeele române, care sint pulverizate și 
pline de cadavre, dar contraatacurile române reusese să gonească pe atacator, 
Lupte violente se dau in special pentru stăpînirea dealului Pleșului, cheia re- 
giunii, care domină amindouă drumurile. Dealul a fost ocupat de duşman. 
Contraatacuri violente, date de Regimentul Feldioara pe la sud si de trupe din 
regimentele 24 și 6 vinători pe la est, sint distruse în tocul concentric al artileriei 
erele *. Unul din valurile de atac à ajuns la 50 de metri de linia dusmanà. 

tomânii izbutesc să reocupe si să menţină numai Poiana Tilharilor, la spatele 
Pleșului. Vitejia cu care luptă românii impune atenţiei dusmanului : „Românul 
dovedeste din nou în această luptă că nu este un slăbănog”, mărturiseşte un 
corespondent german, martor al luptei 11. 

Dar deodată incepe să bubuie tunul la dreapta. Trupele Diviziei à 15î-a 
au reușit să execute mișcarea lor de ocolire, dinspre Părău, prin Grid. Ele au 
intors pe la nord frontul roman şi atacă cu faţa spre sud, în flancul si în spatele 
aripii noastre drepte. O panică se produce în trupele române de la această 
aripă. Surescitati de tocul artileriei grele, la care nu pot răspunde, soldaţii pără- 
sesc dealul Bătăturii. Regimentul 16 artilerie (comandant colonelul Gorges) 
isi părăseşte tunurile pe poziţie si fuge cu caii. Panica se propagă de la dreapta 
spre stinga si inapoi, in spate, la trenuri şi la populatia civilă, unde încep să 
cadă proiectilele artileriei dusmane. 

Rezistenţa este întrintă. Românii trebuie să inceapă o retragere anevo- 
ioasé prin defileul Perșani-Vlădeni eu grupul Diviziei a 4-a si eu brigada din 
Divizia a G-a, pe cind stinga — fractiuni din Divizia a 4-a — se retrage prin 
defileul Sinea, spre Poaia Mărului. Un număr mare de morţi rémine pe terenul 
soormonit de obuzele germane, martore ale jertfei românului, în luptă cu puterea 
Adrobitoare a mijloacelor mecanice ale adversarului. Am pierdut si un număr 
insemnat de tunuri. Numai citeva sute de prizonieri au rămas în mina dusma- 
nului. Nemţii, furiosi de rezistenţa crincenă a românilor şi deceptionali de 
micul număr «le prizonieri ce au putut face, se răzbună, măcelărind pe prizonierii 
fără apărare. Falkenhayn însuşi o mărturiseşte cu cinism : ,,Soldatilor noştri 
nu prea le place să facă mulţi prizonieri” 8, 

Cavalerism de popor civilizat, cu glorioase tradiţii războinice ! 


Lupta de la Tintaru Urmărirea trupelor române in retrazere 
— spre Braşov — se face in ziua de 6 
octombrie, prin pădurea Codlei, pe care 

o străbate de la vest spre est, în largi serpentine, şoseaua Persani-Vlideni-Tin- 

ţaru, de-a lungul defileului Homorodului. Aproape de ieşirea defileului, spre 

est, în Cimpia Braşovului, trupele române s-au oprit, pentru a intirzia pe inamic, 


* Atacul descris de unul din ofiţerii cartierului Diviziei a 76-a germane: „Acest din urină ntac 


e și cel mai mare. Cu un avint suprinzätor, fara să le pese de pierderi, atacă românii, nu în linii care 
de trăgăluri, ci în mase ce coboară pantele dealului 620. Dar, ca şi la celelalte două alacuri, este gi 
acesta respins în focul concentrat ul intregii artilerii grele şi uşoare ; în special proiectilele marilor mor- 
tiere fac ravagii ingrozitoare in masele compacte ale atacalorilor’ 25%. 


290 


dind timp grosului Armatei a II-a să se concentreze in Tara Birsei. Sint resturi 
din regimentele Feldioara, 26, 4 si 21 infanterie, 2 si 6 vinători ; peste tot 4 000 
de oameni, foarte obositi, avind si patru baterii de artilerie. Pe la ora 4. dusma- 
nul atacă trupele din ariergardă la Vlădeni cu masa Diviziei a 51-a austro-ungară 
si le sileste să se retrasă in neregulă spre Tintaru. Se cere intervenţia Diviziei 
a 9-a, care e in Para Birsei, insă divizia e prea departe si singurul regiment, 30 
care e in apropiere, e prea istovit de marșuri si lupte, ca să poată fi de vreun 
folos. După ce a respins ariergarda de la Vlădeni, dusmanul atacă poziţia prin- 
cipală dintre Vlădeni si Tintaru. printr-un bombardament, care tine de la 
5la 7 seara ; satul Vlădeni e in flăcări. La ora 7 începe atacul infanteriei pe tot 
frontul, in special la aripa stingă a poziţiei, pe care vrea să o intoarcă. Un puter- 
pic contraatace român, dat asupra dreptei dusmanului cu trupe din regimentele 
6 vinätori și 24 infanterie, l-a aruncat în dezordine in interiorul defileului. 
Germanii recurg atunci la tactica obişnuită a mișcării înconjurătoare : 
aripa stingă a Diviziei a 187-a se întinde înspre nord ; ea ocupă Crizbav, la 
nord de Tintaru. Trupele române de la Tintaru trebuie retrase. La 9 seara, 
românii încep retragerea in ordine. Pe innoptate, v coloană de cavalerie ungară, 
crezind că românii au evacuat complet poziția, înaintează cu indrăzneală si 
intră in sat, spre a-și deschide drumul spre Codlea si Brasov. Ei sint surprinsi 
și atacați de români cu focuri si cu baioneta. O parte din cavaleristi sint exter- 
minaţi ; ceilalți fug în dezordine, urmăriţi de români pind la Vlădeni. 
Falkenhayn se socotește victorios. El crede că nu mai are in faţa sa decit 
ariergarde demoralizate care isi caută scăparea în munţi. El isi pregăteşte pentru 
a doua zi, 7 octombrie, intrarea in Brasov si singura sa preocupare este să poată 
captură cit mai multe coloane fugare prin manevre dibace si îndrăzneţe, făcute 
prin văile transversale, care taie de-a curmezisul direcțiile retragerii românilor. 
Ziua de 7 octombrie ii rezervă însă o mare surpriză. O mare bătălie, care 
angajează totalitatea forțelor celor două armate adverse, se va da pentru pose- 


= 


siunea Braşovului, in zilele de 7 si 8 octombrie stil nou. 
9. BĂTĂLIA DE LA BRASOV, 7—8 OCTOMBRIE 


În retragere Victoria de lu Șinca și retragerea gră- 

bită a românilor pe tot frontul Armatei 

a I-a si a Armatei de Nord dau lui 
Falkenhayn iluzii ademenitoare. EI isi închipuie că armata română, complet 
demoralizată, nu mai e in stare să opună nici o rezistenţă serioasă si concepe 
planul îndrăzneţ de a urmări cu vigoare trupele române în retragere, de a se 
tine pe căleiiele lor si de a trece trecătorile Carpaţilor odată cu ele. Ordine 
sint date în consecinţă. 

În dimineata zilei de 7 octombrie, armata lui Staabs este toată în Tara 
Birsei. Divizia a 76-a germană, urmărind cele citeva unităţi ale Diviziei à 
4-a româneşti, de-a lungul văii Șinca, a ajuns la Poiana Mărului şi se pregăteşte 
a trece valea Birsei în regiunea Zărneştilor, pentru à urca drumul Branului, 
spre Cimpulung. La stinga ei, Divizia a 51-a ungară, reţinută o zi si o noapte 
de rezistenţa indärätnicä a ariergardelor române de la Tintaru poate, în sfirşit, 
prin retragerea trupelor române, să-şi reia înaintarea spre Codlea. La nord, 
Divizia a 187-a care a ocolit pe la Crizbav, înaintează prin Satu Nou si Häülohiu spre 
Bod și Sinpetru. Si mai la nord, încă, Grupul lui Morgen, revenit în fire după 
infringerea de la 2 octombrie, începuse si el inaintarea pe două direcții, acope- 
rit in spate de Divizia a 3-a de cavalerie germană. Pe cînd Divizia a îl-a austro- 


291 


bitoare ca număr de guri de foc, calibre, bogätie de munitii ai lungime de tir. 
Grenadele si srapnelele dusmane bat de la mari depărtări. căzind si in spatele 
frontului românesc, producind panică, omorind caii si servantii tunurilor române, 
dezorganizind serviciile. FE o luptă inegală, in care puternicele mijloace de dis- 
trugere germane nimicesc de la distanță slabele mijloace ale apărării. Cimpul de 
bătaie are axpectul unei secţiuni din terenurile desfundate de artilerie de pe 
teatrele de luptă ale Frontului de Vest. 

Infanteria dusmană ocupă transeele române, care sint pulverizate şi 
pline de cadavre, dar contraatacurile române reusesc să gonească pe atacator, 
Lupte violente se dau in special pentru stăpinirea dealului Plesului. cheia re- 
giunii. care domină amindouă drumurile. Dealul a fost ocupat de duşman. 
Contraatacuri violente, date de Regimentul Feldioara pe la sud si de trupe din 
regimentele 24 si 6 vinători pe la est, sint distruse in focul concentric al artileriei 
grele *. Unul din valurile de atac a ajuns la 50 de metri de linia dusmani. 
Românii izbutexc x4 reocupe si să menţină numai Poiana Tilharilor, la spatele 
Plesului. Vitejia cu care luptă românii impune atenţiei dusmanului : „Românul 
dovedeste din nou in această luptă că nu este un släbänog'', mărturisește un 
corespondent german, martor al luptei 11. 

Dar deodată incepe să bubuie tunul la dreapta. Trupele Diviziei a 18i-a 
au reușit să execute miscarea lor de ocolire, dinspre Părău, prin Grid. Ele au 
întors pe la nord frontul roman şi atacă cu fata spre sud. în flancul si in spatele 
aripii noastre drepte. O panică se produce in trupele române de la această 
aripă. Surescitatide fucul artileriei grele, la care nu pot răspunde, soldaţii pără- 
sesc dealul Bătăturii. Regimentul 16 artilerie (comandant colonelul Gorgos) 
işi părăseşte tunurile pe poziţie si fuge cu caii. Panica se propagă de la dreapta 
spre stinga si inapoi, in spate, la trenuri şi la populaţia civilă, unde incepsă 
cadă proiectilele artileriei dusmane. 

Rezistenta este infrintä. Komanii trebuie să inceapă o retragere anevo- 
ioasă prin defileul Persani- Vlădeni cu grupul Diviziei a 4-a si cu brigada din 
Divizia a 6-a, pe cind stinga — fracțiuni din Divizia a 4-a — se retrage prin 
defileul Sinca, spre Poaia Mărului. Un număr mare de morți rămine pe terenul 
soormonit de obuzele germane, martore ale jertfei românului, în luptă cu puterea 
zdrobitoare a mijloacelor mecanice ale adversarului. Am pierdut şi un număr 
insemnat de tunuri. Numai citeva sute de prizonieri au rămas in mina dusma 
nului. Nemţii, furioși de rezistența crincenă a românilor și deceptionati de 
micul număr «le prizonieri ce au putut face, serăzbună, măcelărind pe prizonierii 
fără apărare. Falkenhayn însuşi o mărturiseşte cu cinism : ,,Soldatilor noștri 
nu prea le place să facă multi prizonieri” %. 

Cavalerism de popor civilizat, cu glorioase tradiţii războinice : 


Lupta de lu Tintaru Urmărirea trupelor romine in retragere 
— spre Braşov — se face în ziua de 6 
octombrie, prin pădurea Codlei, pe care 

o străbate de la vest spre est, in largi serpentine, şoseaua Persani-VlAdeni-Tin- 

taru, de-a lungul defileului Homorodului. Aproape de ieşirea defileului, spre 

ext, în Cimpia Braşovului, trupele române s-au oprit, pentru a intirzia pe inamic, 


* Atacul descris de unul din ofiţerii cartierului Diviziei a 76-a germane: „„Acest din urină atac 
e și cel mai mare. Cu un avint suprinzätor, fără să le pese de pierderi, atacâ românii, nu In linii rare 
de trägälori, ci ln mase ce cobuarä pantele dealului 620. Dar, ca $i la celelalte două alucuri, este și 
acesta respins In focul concentrat al intregii artilerii grele şi ușuare ; in special proiectilele marilor mor- 
tiere fac ruvagiiinurozituare In masele compacte ale atacatorilor”! 169. 


290 


dind tn ro NAT TR 

din Tegn (| voii TR 
de oan Biden m 
pul ataci | 
fl le și 


es 


cate € 
Solos. Du 
cipal 
la 


nie CO 


b ilk 
ord 
min 
Fix w 


angajează 
șiunea Bras 


9. BĂTĂLIA DI 


În retragere 


Falken 
dem 
plas 

tin 


4 
ai 
a 
iw file 
1. “ft N 
ENT | N 
OM] 
LT . À 


“lu 


(Viv tau 
ht, AU 
Seul 

ta paru 
au la 

Cl pu Lot 
“Hh putes 

mentele 
eul 
lots : 

| lu 
it 


ţa 


LA Hi As) gh oye LOLUITER 


ungară se indrepta spre sud-est, ocolind pe la nord bucla Oltului, Divizia de 
berlinezi a 89-a tăia de-a dreptul coarda buclei Oltului cu direcţia Feldioara, 
ca să concure cu armata lui Staabs, la cucerirea Brasovului. Trupele acestei 
divizii, venind pe la Rupea si Homorod, sint reţinute toată ziua de 6 octombrie 
inaintea Oltului de Regimentul 28, într-o luptă de sacrificiu, pind cind grosul 
Diviziei a 3-a romaine s-a scurs pe podurile de la Hozhiz şi Comana, dupa care 
regimentul à rupt contactul cu duşmanul în plină luptă, dind foc la poduri, 
Germanii au reuşit insă să stingă focul şi să treacă fără luptă ; în dimineața 
ziloi de 7 octombrie, ei începeau să se adune la Feldioara. Astfel, diviziile lui 
Falkenhayn coborau, in mod concentric in Cimpia Birsei, cu Braşovul ca punct 
de concentrare. Nimic nu părea că mai poate sta în calea triumfală à cuceri- 
torului. Chiar în dimineaţa zilei, comandantul german a trimis detasamentul 
de avangardă al Diviziei a 187-a, compus din trei batalioane de infanterie cu 
artilerie, cavalerie şi pioneri (colonel Gündell}, să ocupe oraşul, socotit ca evacuat 
de români. Detasamentul ajunge după-amiază in marginea de nord a orașului 
şi e primit de o vie impuşcătură : Braşovul era apărat. 


Reluarea ofensivei Comandantul Armatei à Tl-a române, 
descurajat de întringerea de lu Sinca și 
convins că nu mai poate rezista in Cinpia 

Birsei, intenţiona să evacueze Brașovul fără luptă, pentru a organiza rezistența 

pe crestele munţilor, care erau fortificate din timpul neutralității. De aceea, 

trupele româme isi continuaseră retragerea. În noaptea de 6—7 octombrie ele 
ajunseră, rupte de oboseală si cu unităţile amestecate, la intrarea in «defilee: 

Divizia a 3-a era pe linia Săcele — Tărluuzeni, iat parti din diviziile 4 şi 6 erau 

la Timişu de Jos. Retragerea trupelor este însă oprită pe loc. Ordinele sosite 

de la Marele Cartier general schimbau marsul lucrurilor. 

Contraofensiva dată de romini pe Frontul de Sud se terminase cu un 
eşec la Plămiuda şi un succes local la Amzacea. Comandamentul român, consi- 
derind pe inamic fisat pe frontul din Dobrogea şi räminindu-i disponibile citeva 
divizii, prin renunţarea la operaţiile de la Fläminda, hotäri să reia planul ini- 
tial al ofensivei în Transilvania. În acest scop, toate unităţile disponibile tre- 
buiau să se concentreze în văile Oltului si Mureşului, constituind acolo o masi 
de manevră care să lovească pe adversar. Ofensiva trebuia dată în legătură cu 
trupele ruseşti pe care generalisimul rus Alekseev se angaja să le trimită in 
prelungirea aripii drepte române, în regiunea Topliţa —Praid, înlocuind acolo 
trupele Armatei de Nord. 

Scopul ofensivei era împingerea liniei ruso-romane pe linia Reghin- 
Sighişoara —Sibiu, pentru scurtarea frontului la 120 km şi fixarea pe poziţii 
inainte de venirea iernii. Iliescu, constatind tendinţa dușmanului de a ataça 
şi bate pe rind armatele române, trimise în ajutorul Armatei à LL-a, grav ame- 
ninfate, diviziile 21 gi 22 retrase de la Fliminda ; la 6 octombrie ele incepeau să 
debarce la Predeal si Cimpulung. În acelaşi timp, generalul Criviniceanu primi 
în seara zilei de 6 octombrie ordinul să suspende retragerea Armatei a ILa, 
trupele să se reintoarcä din drum şi să ia noile poziţii de luptă din care să 
oprească inaintarea dusmanului si să împingă frontul Armatei a [E-a pe Munţii 
Persani, ca să se lege lu dreapta cu Arinata de Nord. Pentru aceasta, în stingă, 
parti din diviziile 4 si 6 trebuia să ocupe frontul Braşov —Siupetru, acoperind 
Brasovul cu artileria Diviziei a 21-a, pind la înălțimile deasupra Risnovalui, 
În centru, Divizia a 3-a trebuia să ocupe frontul Sinpetru-Olt. În dreapta, 
o brigadä din Divizia a 6-a era la Sfintu Gheorghe. Unităţile române, inaintind 


292 


ca să-și ocupe sectoarele indicate prin ordinele de operaţii, le gâsiră ocupate 
de inamicul care le luase inainte. Asttel, bătălia din Cimpia Brasovului incepu 
in dupăamiaza zilei det octombrie. 


Zina intii Colţul de sud-vest al Țării Birsei, in re- 
giunea Zirnestilor a constituit, în bătălia 
de la Brasov, un sector oarecum izolat 
de teatrul principal al bătăliei din jurul oraşului Brasov însuşi. Toată ziua 
de 7 lupta a fost aprigă in acest sector. Trupele Diviziei à 76-a, germane, urmă- 
rind pe cele citeva unităţi rupte din Divizia a 4-a română după intringerea de 
la Șinca, cu intenția si speranţă de à pune mina, printr-o lovitură îndrăzneață 
pe trecătoarea Bran, se văzură oprite la nord de riul Birsa. La sudul riului, 
dealul Muncelului, care domină valea Birsei la deschiderea defileului, fusese 
ocupat de primele elemente sosite din Divizia de ajutor a 22-a (general Razu), 
şi aceasta ridicase moralul trupelor românesti, retrase de la Sinca. Cei doi adver- 
rari se găsesc de o parte şi de alta a văii riului Birsa, străbătută de soseaua şi de 
calea ferată : germanii la nord, românii la sud. 

Toată ziua germanii, din poziţiile lor de la Poiana Mărului, bombardează 
liniile româneşti, apoi cau asalturi zadarnice ; contraatacurile românilor ii 
respiug cu mari pierderi inapoi, în pădure. Încercările de inväluire ale aripilor 
nu teuşese. Detasamente germane încearcă să ocolească aripa stingă a poziţiei 
româneşti, pe la Zărneşti : românii întind însă frontul si incercarea dusmanului 
dă greş. Pe seară, germanii încearcă aceeași manevră, însă de astă dati pe la 
dreapta românilor, cu ajutorul unui detasament lateral care a coborit din munţi 
pe la Vulcan si atacă la Risnov. Aceeaşi contramanevră din partea românilor 
ii aruncă inapoi si de aci. Prin prelungirea aripii române drepte de această parte, 
se stabileşte un front continuu cu sectorul propriu-zis al Brasovului. Seara, 
situația este acceaşi ; luptă urmează crîncen pind la 11 noaptea, iar germanii 
tau reuşit să înainteze nici cu un pas în sectorul Zärnesti-Risnov. 

La nord, Divizia à 51-a austro-ungară, ieşind în sfirsit din defileul de la 
Tinfaru, incepe înaintarea in Sesul Birsei si ocupă Codlea. Frumosul si bogatul 
sat, care face corespondentilor de război germani impresia unui tirgusor rupt 
din Thuringia şi transportat la poalele Carpaţilor, este din nou în mina dusma- 
nului. Populaţia săsească primeşte pe unguri si pe germani cu urale ; fetele le 
aruncă flori. 

O ură de moarte impotriva românilor stäpineste sufletele acestor practici 
şi bine hräniti stăpinitori ai bogățiilor Țării Birsei. Căci ei sint, mai presus 
de orice, oamenii privilegiilor. De cind Andrei al II-lea, regele ungurilor [23] a 
adus în veacul al XIII-lea pe colonistii saşi din ţinuturile Rinului odată cu 
cavalerii teutoni, fondatori ai celor şapte burguri, şi i-a stabilit pe paminturile 
iloţilor valahi, ei s-au obişnuit a stăpini netulburaţi de nimeni toate bogăţiile 
frumoasei țări. Codlea e tipul satului înfloritor săsesc în care contrastul dintre 
sasul privilegiat si acaparator si românul prigonit si despuiat apare mai evi- 
dent decit oriunde aiurea. Ale sașilor sînt proprietăţile mari si productive, ale 
lor pădurile nesfirsite, ale lor păşunile grase cu vitele frumoase. Dar sus, în 
Tipe şi văgăuni, sărăcăciosul cătun românesc, ca o prevestire fatală, îşi resfi 
casele din ce în ce mai mult spre vale, isi înmulțește sutletele si pretinde drep- 
tul său la bogăţiile pămintului ţării. Curind, soarta Risnovului vecin cucerit 
pagnic de romani, va ameninţa si pe mindrii locuitori ai satului născut in jurul 


293 


| 


i 
| 


bitoare ca număr de guri de foc, calibre, bogăţie de muniții si lungime de tir. 
Grenadele si srapnelele dusmane bat de lu mari depărtări, căzind si in spatele 
frontului romanesc, producind panică, omorind caii si servan(ii tunurilor române, 
dezorganizind serviciile. E o luptă inegală, în care puternicele mijloace de dis- 
trugere germane nimicese de la distanţă slabele mijloace ale apărării, Cimpul de 
bătaie are aspectul unei secţiuni din terenurile desfundate de artilerie de pe 
teatrele de luptă ale Frontului de Vest. 

Infanteria dusmanä ocupă tranșeele române, care sint pulverizate și 
pline de cadavre, dar contraatacurile române reuşesc să gonească pe atacator. 
Lupte violente se dau în special pentru stăpînirea dealului Plesului, cheia re- 
giunii, care domină amindouă drumurile. Dealul a fost ocupat de duşman. 
Contraatacuri violente, date de Regimentul Feldioara pe la sud si de trupe din 
regimentele 24 si 6 vinători pe la est, sint distruse în focul concentric al artileriei 
grele *. Unul din valurile de atac a ajuns la 50 de metri de linia dusmana. 
Românii izbutese să reocupe si să menţină numai Poiana Tilharilor, la spatele 
Plesului. Vitejia cu care luptă românii impune atenţiei dusmanului : ,, Românul 
dovedeşte din nou în această luptă că nu este un slăbănog”, mărturiseşte un 
corespondent german, martor al luptei 11. 

Dar deodată începe să bubuie tunul la dreapta. Trupele Diviziei a ISf-a 
au reușit să execute mişcarea lor de ocolire, dinspre Părău, prin Grid. Ele au 
întors pe la nord frontul roman și atacă cu fata spre sud, în flancul si in spatele 
aripii noastre drepte. O panică se produce in trupele române de la această 
aripă. Surescitati de tocul artileriei grele, la care nu pot răspunde, soldaţii pără- 
sesc dealul Bătăturii. Regimentul 16 artilerie (comandant colonelul Gorgos) 
isi părăseşte tunurile pe poziţie si fuge cu caii. Panica se propagă de la dreapta 
spre stinga si înapoi, in spate, la trenuri si la populaţia civilă, unde încep sd 
cadă proiectilele artileriei dușmane. 

tezistenţa este înfrintă. Românii trebuie să înceapă o retragere anevo- 
ioasă prin defileul Peryani-Vlădeni cu grupul Diviziei a 4-a si cu brigada din 
Divizia a 6-a, pe cind stinga — fractiuni din Divizia a 4-a — se retrage prin 
defileul Șinca, spre Poaia Mărului. Un număr mare de morţi rämine pe terenul 
scormonit de obuzele germane, martore ale jertfei românului, în luptă cu puterea 
zdrobitoare a mijloacelor mecanice ale adversarului. Am pierdut şi un număr 
insemuat de tunuri. Numai citeva sute de prizonieri au rămas in mina dusma 
nului. Nemţii, furioși de rezistenţa cerincenă a românilor şi deceptionati de 
micul număr de prizonieri ce au putut face, se răzbună, mäcelärind pe prizonierii 
fără apărare. Falkenhayn însuşi o mărturiseşte cu cinism : ,,Soldatilor noștri 
nu prea le place să facă multi prizonieri” 8%, 

Cavalerism de popor civilizat, cu glorioase tradiţii războinice ! 


Lupta de la Tintaru Urmărirea trupelor române in retragere 
— spre Braşov — se face in ziua de 6 
octombrie, prin pădurea Cotlei, pe care 

o străbate de la vest spre est, in largi serpentine, şoseaua Persani-Vläideni-Tin- 

faru, de-a lungul defileului Homorodului. Aproape de ieşirea defileului, spre 

est, in Cimpia Brasovului, trupele române s-au oprit, pentru à intirzia pr inamic, 


* Atacul descris de unul din ofiţerii cartierului Diviziei a 75-a germane: „Acest din urină alac 
e si cel mai mare. Cu un avint suprinzător, fără să le pese de pierderi, atacă românii, nu In linii rare 
de trägälori, ei in mase ce cobuară pantele dealului 620. Dar, ca şi la celelalte două alacuri, esle gi 
acesta respins in locul concentrat al intregii artilerii grele şi uşoare ; în special proiectilele inarilur mor- 
tiere facravagiilngrozitoaretn masele compacte ale atacatorilor” 259, 


290 


dind timp grosului Armatei a II-a să se concentreze în Tara Birsei. Sint resturi 
din regimentele Feldioara, 26, 4 si 21 infanterie, 2 și 6 vinätori ; peste tot 4 000 
de oameni, foarte obosiţi, avind si patru baterii de artilerie. Pe la ora 4, dusma- 
nul atacă trupele din ariergardă la Vlădeni cu masa Diviziei a 51-a austro-ungară 
și le sileste să se retragă in neregulă spre Jintaru. Se cere intervenţia Diviziei 
a 3-a, care e in Tara Birsei, insă divizia e prea departe si singurul regiment, 30 
care e în apropiere, e prea istovit de marșuri și lupte, ca să poată fi de vreun 
folos. După ce a respins ariergarda de la Vlădeni, dușmanul atacă poziţia prin- 
cipală dintre Vlădeni şi Tintaru, printr-un bombardament, care tine de la 
5 la 7 seara; satul Vlădeni e in flăcări. La ora 7 începe atacul infanteriei pe tot 
frontul, în special la aripa stingă a poziţiei, pe care vrea să o întoarcă. Un puter- 
nie contraatac roman, dat asupra dreptei dusmanului cu trupe din regimentele 
6 vinători si 24 infanterie, l-a aruncat în dezordine în interiorul defileului. 
Germanii recurg atunci la tactica obișnuită a mișcării înconjurătoare : 
aripa stingă a Diviziei a 187-a se întinde înspre nord; ea ocupă Crizbav, la 
nord de Tintaru. Trupele române de la Tintaru trebuie retrase. La 9 seara, 
românii incep retragerea în ordine. Pe innoptate, o coloană de cavalerie ungară, 
crezind că românii au evacuat complet pozitia, înaintează cu indrăzneală ai 
intră in sat, spre a-și deschide drumul spre Codlea si Brasov. Ei sint surprinsi 
si atacați de români cu focuri si cu baioneta. O parte din cavaleristi sint exter- 
minafi ; ceilalţi fug in dezordine, urmăriţi de români pind la Vlădeni. 
Falkenhayn se socotește victorios. El erede că nu mai are în fata sa decit 
ariergarde demoralizate care isi caută scăparea în munţi. El isi pregăteste pentru 
a doua zi, 7 octombrie, intrarea in Brasov si singura sa preocupare este să poată 
captura cit mai multe coloane fugare prin manevre dibace si îndrăzneţe, făcute 
prin văile transversale, care taie de-a curmezisul direcțiile retragerii românilor. 
Ziua de 7 octombrie îi rezervă însă o mare surpriză. O mare bătălie, care 
angajează totalitatea forţelor celor două armate adverse, se va da pentru pose- 


r 


siunea Braşovului, in zilele de 7 si 8 octombrie stil nou. 
9, BĂTĂLIA DE LA BRASOV, 7—8 OCTOMBRIE 


În retragere Victoria de la Șinca si retragerea gră- 

bită a românilor pe tot frontul Armatei 

a Il-ă şi a Armatei de Nord dau lui 
Falkenhayn iluzii ademenitoare. EI isi închipuie că armata română, complet 
demoralizată, nu mai e în stare să opună nici o rezistenţă serioasă și concepe 
planul îndrăzneţ de à urmări cu vigoare trupele române în retragere, de a se 
ține pe călciiele lor si de a trece trecătorile Carpaţilor odată cu ele. Ordine 
sint date în consecinţă. 

În dimineaţa zilei de 7 octombrie, armata lui Staabs este toată în Tara 
Birsei. Divizia a 16-a germană, urmărind cele cîteva unități ale Diviziei a 
4-a româneşti, de-a lungul văii Șinca, à ajuns la Poiana Mărului si se pregăteşte 
a trece valea Birsei în regiunea Zărneştilor, pentru a urca drumul Branului, 
spre Cimpulung. La stinga ei, Divizia a Dl-a ungară, reţinută o zi si o noapte 
de rezistența îndărătnică a ariergardelor române de la Tintaru poate, in sfirsit, 
prin retragerea trupelor române, să-şi reia înaintarea spre Codlea. La nord, 
Divizia a 187-a care a ocolit pe la Crizbav, înaintează prin Satu Nou si Hälchiu spre 
Bod gi Sinpetru. Si mai la nord, încă, Grupul lui Morgen, revenit în fire după 
infringerea de la 2 octombrie, începuse si el înaintarea pe două direcții, acope- 
rit in spate de Divizia a 3-a de cavalerie germană. Pe cînd Divizia a T1-a austro- 


291 


— 


a 


bitoare ca număr de guri de foe, calibre, bogăţie de muniții si lungime de tir. 
Grenadele si srapnelele dugmane bat de la mari depărtări, căzind si in spatele 
frontului românesc, producind panică, omorind eaii si servan(ii tunurilor romaine, 
dezorganizind serviciile. E o luptă inegală, în care puternicele mijloace de dis- 
trugere germane nimicese de la distanţă slabele mijloace ale apărării. Cimpul de 
bătaie are aspectul unei secţiuni din terenurile desfundate de artilerie de pe 
teatrele de luptă ale Frontului de Vest, 

Infanteria dusmană ocupă transeele române, care sint pulverizate şi 
pline de cadavre, dar contraatacurile romane reusesc să gonească pe atacator. 
Lupte violente se dau în special pentru stăpinirea dealului Plesului, cheia re- 
giunii, care domină amiudouă drumurile. Dealul a fost ocupat de dusman. 
Contraatacuri violente, date de Regimentul Feldioara pe la sud si de trupe din 
regimentele 24 şi 6 vinători pe la est, sint. distruse în focul concentric al artileriei 
vele *. Unul din valurile de atac a ajuns la 50 de metri de linia dusmani. 

tomânii izbutese să reocupe si să menţină numai Poiana Tilharilor, la spatele 
Pleșului. Vitejia eu care luptă românii impune atenţiei dusmanului : ,,Romanul 
dovedeşte din nou în această luptă că nu este un slăbănog”, mărturiseşte un 
corespondent german, martor al luptei Mt. 

Dar deodată începe să bubuie tunul la dreapta. Trupele Diviziei a 181-a 
au reușit să execute mișcarea lor de ocolire, dinspre Părău, prin Grid. Ele au 
întors pe la nord frontul roman si atacă cu fata spre sud, în flancul si în spatele 
aripii noastre drepte. O panică se produce in trupele române de la această 
aripă. Surescitati de focul artileriei grele, la care nu pot răspunde, soldaţii pără- 
sesc dealul Bătăturii. Regimentul 16 artilerie (comandant colonelul Gorgos) 
isi părăseşte tunurile pe poziţie si fuge cu caii. Panica se propaga de la dreapta 
spre stinga si înapoi, in spate, la trenuri şi la populaţia civilă, unde începsă 
cadă proiectilele artileriei dusmane. 

Rezistenţa este înfrintă. Românii trebuie să înceapă o retragere anevo- 
ioasă prin defileul Pergani-Vladeni cu grupul Diviziei a 4-a şi cu brigada din 
Divizia a 6-4, pe cind stinga — fracțiuni din Divizia a 4-a — se retrage prin 
defileul Sinca, spre Poaia Mărului. Un număr mare de morţi rämine pe terenul 
scormonit de obuzele germane, martore ale jertfei românului, în luptă eu puterea 
zdrobitoare a mijloacelor mecanice ale adversarului. Am pierdut si un număr 
însemuat de tunuri. Numai citeva sute de prizonieri au rămas în mina dusmna 
nului. Nemţii, furiosi de rezistența crincen’ a românilor si deceptionati de 
micul număr de prizonieri ce au putut face, se răzbună, măcelărind pe prizonierii 
fără apărare. Falkenhayn însuşi o mărturiseşte cu cinism : ,,Soldatilor nogtri 
nu prea le place să facă multi prizonieri” #, 

Cavalerism de popor civilizat, cu glorioase tradiţii războinice ! 


Lupta de la Tintaru Urmărirea trupelor române in retrazere 
— spre Braşov — se face in ziua de 6 
octombrie, prin pădurea Codlei, pe care 

o străbate de la vest spre est, în largi serpentine, şoseaua Persani-Vlideni-Tin- 

taru, de-a lungul defileului Homorodului. Aproape de ieşirea defileului, spre 

est, în Cimpia Braşovului, trupele române s-au oprit, pentru a intirzia pe inamic, 


* Atacul descris de unul din ofiţerii cartierului Diviziei a 76-a germane: „Acest din urmă atac 
e şi cel mai mare. Cu un avint suprinzător, fără să le pese de pierderi, atacă românii, nu în linii rare 
de trägälori, ci în mase ce coboară pantele dealului 620. Dar, ca și la celelalte două atacuri, cste și 
acesta respins în focul concentrat ul intregii artilerii grele $i uşoare ; In special proiectilele marilor mor- 
ticre fac ravagii ingrozitoarein masele compacte ale atacatorilor” 369. 


290 


dind timp grosului Armatei a II-a să se concentreze în Tara Birsei. Sint resturi 
din regimentele Feldioara, 26, 4 şi 21 infanterie, 2 şi 6 vinători ; peste tot 4 000 
de oameni, foarte obositi, avind si patru baterii de artilerie. Pe Ja ora 4, dusma- 
nul atacă trupele din ariergardă la Vlădeni cu musa Diviziei a 51-a austro-ungară 
si le sileste să se retragä in neregulă spre Tintaru. Se cere intervenţia Diviziei 
a 3-a, care e in Țara Birsei, insă divizia e prea departe si singurul regiment, 30 
care e in apropiere, e prea istovit de marșuri si lupte, ca să poată fi de vreun 
folos. După ce à respins ariergarda de la Vlădeni, dusmanul atacă poziţia prin- 
cipală dintre Vlădeni si Tintaru, printr-un bombardament, care tine de la 
5 la 7 seara ; satul Vlădeni e in flăcări. La ora 7 începe atacul infanteriei pe tot 
frontul, in special la aripa stingă a poziţiei, pe care vrea să o întoarcă. Un puter- 
nic contraatac român, dat asupra dreptei dusmanului cu trupe din regimentele 
6 vinători si 24 infanterie, l-a aruncat în dezordine în interiorul defileului. 
Germanii recurg atunci la tactica obişnuită a mișcării înconjurătoare : 
aripa stingă a Diviziei a 187-a se întinde înspre nord; ea ocupă Crizbav, la 
nord de Tintaru. Trupele române de la Tintaru trebuie retrase. La 9 seara, 
românii incep retragerea în ordine. Pe innoptate, o coloană de cavalerie ungară, 
crezind că românii au evacuat complet poziţia, înaintează cu îndrăzneală si 
intră in sat, spre a-şi deschide drumul spre Codlea si Brasov. Ei sint surprinși 
și atacați de români cu focuri si cu baioneta. O parte din cavaleristi sint exter- 
minaţi ; ceilalți fug în dezordine, urmăriți de romani pina la Vlădeni. 
Falkenhayn se socotește victorios. El crede că nu mai are in fata sa decit 
ariergarde demoralizate care isi caută scăparea în munţi. El isi pregăteşte pentru 
a doua zi, 7 octombrie, intrarea în Brașov si singura sa preocupare este să poată 
captura cit mai multe coloane fugare prin manevre dibace si îndrăzneţe, făcute 
prin văile transversale, care taie de-a curmezisul direcțiile retragerii românilor. 
Ziua de 7 octombrie îi rezervă însă o mare surpriză. O mare bătălie, care 
angajează totalitatea forţelor celor două armate adverse, se va da pentru pose- 


= 


siunea Brasovului, in zilele de 7 si 8 octombrie stil nou. 
9. BĂTĂLIA DE LA BRASOV, 7—8 OCTOMBRIE 


În retragere Victoria de la Șinca si retragerea gră- 

bită a româmilor pe tot frontul Armatei 

a JEa si a Armatei de Nord dau lui 
Falkenhayn iluzii ademenitoare. EI isi inchipuie că armata română, complet 
demoralizată, nu mai e in stare să opună nici o rezistenţă serioasă si concepe 
planul îndrăzneţ de a urmări cu vigoare trupele române in retragere, de a se 
tine pe călciiele lor si de a trece trecătorile Carpaţilor odată cu ele. Ordine 
sint date în consecinţă. 

În dimineaţa zilei de 7 octombrie, armat» lui Staabs este toată în Tara 
Birsei. Divizia a 16-a germană, urmărind cele cîteva unităţi ale Diviziei a 
£a românești, de-a lungul văii Șinca, à ajuns la Poiana Mărului si se pregăteste 
a trece valea Birsei în regiunea Zărneştilor, pentru à urca drumul Branului, 
spre Cimpulung. La stinga ei, Divizia a 51-a ungară, reţinută o zi si o noapte 
de rezistența îndărătnică a ariergardelor române de la Tintaru poate, în stirşib, 
prin retragerea trupelor române, să-şi reia inaintarea spre Codlea. La nord, 
Divizia a 181-4 care à ocolit pe la Crizbav, inainteaza prin Satu Nou si Hălohiu spre 
Bod si Sinpetru. Si mai la nord, încă, Grupul lui Morgen, revenit în fire după 
infringerea de la 2 octombrie, începuse si el înaintarea pe două direcţii, acope- 
rit in spate de Divizia à 3-a de cavalerie germană. Pe cînd Divizia a 71-a austro- 


291 


= 


i 


eetatii de la Sehwarzburg. Zeiden va deveni Codlea, după cum Rosenau a fost 
înghiţit de Risnon, 

lată de ce fetele săsoaice presară flori in calea ,,fratilor eliberatori” şi 
aruncă priviri de sfidare, îmbătate de bucuria succesului, inspre cătunul din 
peal, unde lacrimi se şterg pe furis si pumni se string în tăcere. Va bate insă, 
«este putin timp, si ceasul biruintei celei de veci. Atunci sașii isi vor potrivi pe 
buze un silit zimbet prietenos faţă de valahul disprețuit, dar bălanele domni- 
soare din Codlea nu vor mai ieşi în rochii albe, ca să semene cu flori calea birui- 
torului ... 

După-amiază, divizia ungurească ocupă poziţii in jurul Ghimbavului, 
cu un detașament. lateral la Cristian, unde face legătura cu trupele germane 
la Risnov. Trupele fiind obosite, sint lăsate acolo seara şi noaptea pentru odihnă. 

Atacul principal asupra Braşovului a fost dat în după-amiaza zilei de 
Divizia a 18î-a germană. Cu un detaşament, ea a ocupat pe stinga Sinpetru 
si Hărman, iar eu alt detaşament, pe dreapta, a ajuns în marginea Braşovului. 
Dar trupele române, reintoarse din plină retragere, deşi sleite de oboseala marsu- 
rilor si contramarsurilor pe care le executau de o săptămină, atacă pe germani 
pe toată linia. Lupte violente se dau tirziu seara şi pe înnoptate. La nord, trupe 
din Divizia a 3-a română reuşesc să reocupe Hărman, Sinpetru — pe care le 
evacuase în aceeași dimineaţă de bunăvoie — si dealul Sinpetru (cota 704), 
«are domină dinspre nord Cimpia Braşovului, cu virful ei fuguiat. Detasamen- 
tul german, care le ocupase, e aruncat dincolo de apa Ghimbäselului, peste linia 
ferată care duce de la Braşov la Feldioara prin Bod. La sud, trupe din Divizia 
a 4-a română intilnirä trupele detasamentului german Gundell în marginea 
de nord a Braşovului, de-a lungul liniei ferate care uneşte gara cea mare a ora- 
sului cu gara cea mică (Bartolomeu), în marginea Brașovului vechi. Lupte 
furioase s-au dat toată seara, mai cu seamă în jurul instalaţiilor din gară şi 
în vecinătatea cazărmii de infanterie. Toată noaptea au fost impuscäturi şi 
lupte la baionetă între patrulele adverse, care se întilneau. Germanii au fost 
opriţi si n-au mai putut să înainteze nici un pas ; ei s-au retranşat în marginea 
orașului ; la aripa lor dreaptă, au reuşit să pună piciorul pe dealul Sprenghi, 
lingă gara Bartolomeu. 

Pe inserate au sosit pe cimpul de luptă cele dinţii detaşamente din Divizia 
a 21-a română ; ele au fost intercalate între diviziile 3 şi 4, la nordul Braşovului. 
În acelaşi timp, în regiunea Branului au mai sosit elemente din Divizia a 22a, 
formînd o brigadă mixtă, care a ocupat regiunea muntoasă Bran — Predeal 
Măgura. De partea dușmanului, Corpul Morgen sosea, de asemenea, în zona de 
luptă : capetele coloanelor Diviziei a 89-a germane intrau seara în Feldioara, 
pe cind Divizia a 71-a austro-ungară începea să coboare de la Baraolt spre sud. 

Ziua de 8 octombrie va fi ziua hotăritoare a marii bătălii ; ea va găsi fafa 
in faţă totalitatea forţelor oclor doi adversari. 


Zina a doua Ziua de duminică, 8 octombrie, se anunţă 
oa o splendidă zi de toamnă. Dis-de 
dimineață lupta se încinse de la o extre- 

mitate la cealaltă a întinsului front de luptă. 

La aripa sudică, în regiunea Zärnesti-Risnov, Divizia a 76-a germană 
reluă atacurile impotriva poziţiilor româneşti. De astă dată, o puternică arti- 
lerie grea bombarda poziția de pe dealul Muscelului. În spatele frontului german, 
o nouă unitate duşmană începea să soseascà : era Brigada a 8-a alpină austro- 


294 


ungară, adusă de pe frontul de la leonzo; brigada dispunea. de o numeroasă 
artilerie de munte. Ea se pure în miscare, în regiunea Zarnestilor, executind 
o largă ocolire in flancul sting al românilor. Românii se văzură nevoiti să pără- 
seancă poziția, atit de aprig apărată; ei se retraseră la Bran, apoi pe înălțimile 
de la sud de Bran. 

Comandantul german ocupă Risnovul și crezu că a găsit aci cheia vic- 
toriei. El voi să repete manevra dibace care-i dăduse victoria de la Sibiu. Un 
detaşament, de două batalioane, cu artilerie de munte și mitraliere, fu trimis 
prin valea Risnoavei, ca să ocolească Postävarul pe la sud şi să iasă in valea 
Timișului, in spatele a matei române, căreia să-i taie retragerea prin ingustul 
și prăpăstiosul defileu. Dar lecţia de la Sibiu le prinsese bine românilor : valea; 
Timișului era păzită mai bine decit fusese Valea Oltului. Din trupele Diviziei 
a 21-a, debarcate in ajun la Predeal, se trimiseseră şapte companii care să supra- 
vegheze valea Risnoavei. Ele descoperiră si atacară convergent detașamentul 
dușman, care fu respins cu mari pierderi ; unul din cele două batalioane fu 
aproape distrus. Întoarcerea flancului sting român nu-i reuşise dușmanului. 

In centrul cimpului de bătălie, Divizia a Bl-a ungară se desfăsoară la 
Ghimbav si porneşte în zori de zi la asaltul poziţiilor de la apus de Brasov. 
Dealul Sprenghi, ocupat în ajun de germani, îi ajută ca punct de sprijin. Apă- 
rarea dealului se face cu înverșunare de trupe din Divizia à 21-a. Ele au fost 
retrase de la Dunăre, unde luaseră parte la ofensiva de Ja Flăminda si transpor- 
tate cu trenul la Predeal. Debarcate la Predeal, au mers toată noaptea pe jos 
si, ajunse la Braşov, au fost trimise pe dealurile Brasovului, ca să apere intră- 
rile in ora, usurind retragerea şi scoaterea din luptă a trupelor obosite si deci- 
mate ale Armatei a II-a. La 2 octombrie ele erau la Rahova, in Bulgaria; la 
8, ele luptă pe dealurile Braşovului, 

Divizia a 21-a nu uperează ca unitate compactă ; sosită în toiul luptelor, 
trupele ei sint aruncate în foc, pachet, cu pachet. De dimineaţă numai două 
batalioane din Regimentul 45 cu artilerie au luat parte in dreapta Diviziei 
a s-a, făcind legătură cu a 3-a. Lupte înverşunate se dau in după-amiaza zilei 
pentru stăpinirea dealului Stejeris (Warthe). Dealul domină orașul, virindu-se 
ca o pană intre Braşovul vechi si Șchei, locuit de romani; posesiunea dealului 
asigură stăpinirea oraşului. Regimentul 61 luptă cu înverșunare împotriva 
maselor Diviziei a 51-a austro-ungare, care îl coplesese din toate părţile. Rezis- 
tenta românilor nu poate opri înaintarea inamicului, Românii se retrag pas cu 
par, luptind cu baioneta. Ungurii domină orașul din înălțimea dealului si insta- 
lează mitraliere pe povirnisuri si pe străzile Scheiului, în care încep să coboare. 


Eroica luptă din Cimpia Acţiunea hotäritoare se desfăşura in nor- 
Siupetrului dul oraşului, în cimpia dintre Braşov si 


satul Sinpetru. Germanii reiau ofensiva la 
aripa stingă a Diviziei a 187-a, cu direcția Sinpetru, spre a cistiga terenul 
pierdut in geara prece dentă. Divizia a 3-a română, atacată intre Bod si Sinpetru, 
își retrage puţin aripa dreaptă. 

Deodată însă, germanul devine din atacator, atacat. Trupe apartinind 
Brigăzii a 12-a, din Divizia a 6-a română, inainteazä spre Hărman in direcfia 
Bod, luind loc la dreapta Diviziei a 3-a şi, susținute de artilerie, atacă flancul 
sting al Diviziei a 187-a germane si il respinge înapoi peste linia ferată. Mişcarea 
de atac se propagă in tot lungul frontului roman ; Divizia a 3-a atacă cu vigoare 
pe dușman. Atacurile Diviziei à 3-a române scot pe dușman din poziţiile de pe 


295 


a DEST 


colinele de nord si est ale Dealului Cetăţii si-l aruncă înapoi. Lupta se intinde 
pina in marginea Braşovului. Detaşamentul Gündell, care se cuibărise acolo şi 
se luptase toată noaptea, e scos din poziţiile lui si respins. Românii sint im pro- 
gres pe toată linia; duşmanul e aruncat cu totul peste apa Ghimbäselului si 
peste linia ferată spre Bod; infanteria si artileria germană au pierder- 
simţitoare. Două contraatacuri date de germani sint respinse; generalul Suni 
kel, comandantul Diviziei a 187-a, e nevoit să facă apel la divizia vecină, unga- 
ra, să atace in marginea de nord a oraşului, spre a-i uşura poziţia si a-i permite 
să-si adune toate forțele în regiunea Siupetrului, unde situaţia sa e critică, 

Către miezul zilei, atacul românilor asupra liniilor diviziei germane creşte 
din ce în ce în putere. Sectorul in care se dă lupta e cuprius între Braşov la 
sud, durmul de fier spre Harman la est, Bod la nord si apa Ghimbiselului la 
apus, Axa Gimpului de bătaie o formeazä linia ferată si şoseaua care merg 
ali turate de la Brasov spre Bod. În dreapta, spre Sinpetru si Hărman sint ro- 
man ii, în stinga, de la Ghimbav prin Stupini spre Bod, sint germanii. Coman- 
da ntul german a reusit să adune în spatele frontului său o masă enormă de arti- 
lerie de toate calibrele, în special artilerie grea ; sînt si şase piese de 210 mm. 
Un duel năpraznic se încinge între trupele românesti, insufletite de un avint 
extraordinar, dar slab susținute de o artilerie mediocră si formidabila, artilerie 
germans din faţă. Infanteria germană ia putin parte la luptă ; aceasta se dă 
aproape exclusiv între infanteria română si artileria germană. Din turnul 
bisericii din Codlea si de pe terasa hanului de la podul Birsei, în raspintia sose- 
lelor cu riul Birsa, la nord de Stupini, statele-majore germane si corespondentii 
de război privesc tabloul. 

Aspectul cimpului de bătaie înfăţigează o impunătoare panoramă de răz- 
boi. E o splendidă zi de toamnă cu soare. De jur împrejur, nori de fum negru, 
străbătut de limbi de flăcări, fac un decor intunecat tabloului. Arde rafinăria 
de petrol de la Risnov, ard clădirile şi magaziile gării Braşov, vagoanele de pe 
linie, fabricile din vecinătatea gării. De la sud de Sinpetru, cu direcția spre 
Stupini si spre vila Steriu, din cimpurile de porumb, în şiruri largi, se reped 
românii la atac. Sint batalioane de infanterie, desfăşurate pe fronturi de un kilo- 
metru. Pe la spatele lor, alte coloane lungi de trupe se îndreaptă spre sud 
în căutareu noilor poziţii de luptă. Baterii de artilerie sint aduse în galopul 
cailor aproape de linia infanteriei, spre a o susține. Infanteria duymană nu poate 
rezista năvalnicului atac; ea e pusă pe goană şi a ieşit din luptă. Românii 
nu pot urmări pe dusmanul infrint ; artileria lor e prea slabă. Si atit cit este, 
e dezorganizată de puternica artilerie dusmanä. Jumătate din tunuri au fost 
seoase din serviciu. Iar acum artileria germană varsă în rindurile românilor 
o vijelie de fier şi foc. Rindurile se sparg, se rärese, dar se refac si valurile de 
asalt înaintează nepăsătoare. Exclamäri de surprindere ies din gurile căpeteniilor 
dușmane care privese scena. Apoi, strigăte de admiraţie. Cu toată inversunarea 
luptei, spectacolul e aga de măreț în dramatismul lui, eroismul românesc impune 
intr-atita incit, pentru un moment, furia dusmanului dispare, lisind loc numai 
admiratiei profesionistului : „Artileria grea execută un tir de baraj care, cu o 
sinistră preciziune trozneste în rîndurile române. Linia de atac se încurcă, 
se rupe, soviie. So retrag ¢ Pa nu! Mitralierele improascä de mii de ori moar- 
tea in sirurile lor, dar ei se adună, atacă din nou, indrizneti, viteji. Bravo, 
romanule ! Germanul stie să cinateasciă eroismul. Dar, totuşi, războiul e război ! 
Mai repede mugerc tunurile, tot mai viu vijiie ghiulelele pe deasupra 
noastre inspre duşman. Grenadele morticrelor explodează acum chiar în rindu- 
Tile de atac ale românilor; nori de fum și miros de pucioasă se ridică pretu- 
tindeni spre cer. Focul artileriei germane îi cuprinde acum cu putere de nein- 


296 


| 


uns din toate părţile ; grenadele, remänätoare de moarte, izbesc in rindurile 
Ir. Atunei asaltul se oprezte, ei se aruncă în cimpurile de porumb, se poticnesc, 
“ad. Ciţi pot să scape nevătămaţi dincolo de linia grozavă ? Încă de două ori 
porneşte la asalt infanteria românească cu un eroism vrednic de admiraţie, 
n amindouă rindurile zadarnic” #0, 

Inamicul işi concentrează atacul in marginea de nord à Braşovului si 
in oraşul însuși; trupele diviziilor 4 si 21 pierd din ce în ce mai mult teren; 
Divizia a 4-a pierde si opt tunuri ; Divizia a 3-a isi schimbă poziţia, face o conver- 
siune spre stinga ; ea luptă acum cu fata spre sud-est. Din Brigada a 12-a română, 
nunai Regimentul 11 Siret” işi continuă lupta la aripa dreaptă spre Bod; 
Regimentul 12 Cantemir” aleargă spre stinga, traversează cimpia goală si 
ueadăpostită dintre şoseaua Prejmer — Braşov si Sinpetru Braşov, măturată 
de rafalele artileriei dușmane. Un divizion de obuziere il insotese. Soldaţii 
regimentului, luptind în stînga Diviziei a 3-a, ajung pind aproape de gara Brasov, 
resping pe dușmanul ce inaintase pind în marginea Braşovului si recucerese 
mnurile pierdute de Divizia a 4-a. 

Lupte inversunate se dădeau şi in oraşul iususi. Dusmanul cobora pantele 
dealului Stejeris, şi inainta de-a lungul Scheiului. Mitraliere instalate pe înălțimi, 
ascunse prin poduri şi pe acoperișuri de case, prin turle de biserici, imprästie 
moartea in rindurile soldaţilor români, care luptă cu indirjire, dar trebuie să 
se retragă pas cu pas. Spre seară, ceea ce nu reuşise să facă lupta dreaptă, cu 
toată extraordinara desfăşurare de artilerie, reuşeşte să îndeplinească manevra 
nolitoare. Grupul lui Morgen ajunge în sfirsit pe teatrul de bătălie si cade in 
flancul şi în spatele aripii române de nord. Divizia a 89-a germană, ivaintind 
de la Feldioara prin Bod, atacă la nord de Sinpetru in tlanc trupele Regimentului 
11 „Siret”, pe cind, în spate, avangardele Diviziei a 71-a austro-ungare soseau 
la Araci. Faţă de mişcarea de învăluire a inamicului, retragerea românilor se 
impunea. Glorivasa falangä de eroi isi făcuse cu prisosinta datoria. 

Regimentul 21 ocupă poziţia de la Dirste și acoperă retragerea resturilor 
Diviziei a 4-a spre Predeal — Buşteni. Diviziile 3 şi 6 se retrag prin văile Tarlungu- 
lui și Buzăului. Cimpia din marginea de miazănoapte a Brașovului este o veche 
martoră a vitejiei româneşti. Cu mai mult de trei veacuri în urmă, la 7 iulie 
1603, chiar in marginea Braşovului vechi, vastea românească, condusă de Radu 
Serban Voievod nimici, pind la cel din urmă om, oastea ungurească a craiului 

' ardelenesc Moise Szekely. Capul craiului, purtat în virf de suliță pe ulițele 
Braşovului, fu apoi bătut in cuie pe porţile Făgăraşului, în semn de răzbunare 
pentru mişeleasca ucidere a lui Mihai Viteazul, petrecută cu doi ani mai înainte. 
Opt ani după aceasta, în iulie 1611, Radu Serban batea din nou mindra oaste 
a noului crai al Ardealului, Gabriel Bâthory, între Sinpetru şi Braşov, exact 
pe locurile unde, cu trei sute cinci ani mai tirziu, urmașii oștenilor Basarabului 
vor smulge admirația dușmanului. 

Singele românesc al mai multor generaţii a inrosit pămîntul Ardealului. 


Tranșeea morţii În cursul sfortärilor făcute de germani 
de la Bartolomeu ca să pătrundă în oraş prin partea de 


nord-vest, s-a întimplat unul din episoa- 
dele cele mai dramatice ale războiului. Toţi vizitatorii Braşovului cunosc gara 
Bartolomeu, gara cea mică a Braşovului vechi — cartierul de nord-vest al 
orașului — de unde se ia trenul pentru Codlea, Făgăraş şi Sibiu, pentru Risnov 
gi Zărnești și pentru frumoasele locuri de vilegiatură şi excursii din ţinutul 
Branului. & la capătul Sträzii Lungi, lingă vechea biserică a Sf. Bartolomeu. 


297 


În dreapta gării, o companie din Regimentul 24 Tecuci ocupase taluzul căii 
ferate, pe care-l transformase în tranșee, apărind şoseaua din faţă si strada 
din spate impotriva atacurilor dusmane care veneau dinspre nord, de la Stu- 
pini, căzind aproape perpendicular pe linia ferată. Erau 168 de oameni, 
cu o mitralieră, insira{i pe o lungime de aproape 200 de metri. Dusmanul, 
ținut in respect de la distanţă, nu s-a putut apropia toată ziua de 7 si a 
doua zi la 3 octombrie. În focul luptei, absorbiți de ceea ce se petrecea in 
faţa lor, oamenii nu băgară de seamă că stinga rămăsese descoperită, că nici 
o trupă amică nu-i mai apăra din această parte. Patrule inamice descoperiră 
acest punct slab. Si putin după aceasta, un detasament german cu două mitra- 
liere se strecura in tăcere intr-o magazie ruinată si părăsită a gării, lină trauseca 
românească şi-şi aseza mitralierele lingă fereastra cu geamuri sparte a iagazici. 
Tevile mitralierelor aveau in fata lor, la cinci metri depărtare, tot sul lung 
al trăgători:or români. Alţi soldați duşmani, cu grenade de iminä, se asezarà 
în spatele poziţiei româneşti. Românii nu simtirä nimic. Zgomotul luptei gi 
intunericul ce se cobora spre seară acoperiră toate preparativele dusmanului. 
Deodată, o comandă scurtă, Mitralierele incep tacanitul lor sinistru. Pe taluz, 
un strigăt de spaimă. Oamenii sint culea{i la pämint ca spicele sub seceră. 
Cei care reuşesc să scape de sub focul nemilos al mitralierelor, sint doboriti de 
grenadele celor din spate. Totul a ţinut două-trei minute. Si liniștea deplină à 
morţii s-a intins peste cele 165 de cadavre ce acopereau taluzul. „Compania 
moartă, zace acum in tarina din marginea drumului. Om lingă om, stau acolo, 
asa cum au căzut în ziua luptei, sub focul näpraznic al mitralierelor, cu expresia 
celei mai grozave spaime pe feţele lor galbene ca ceara si cu miinile întinse 
ca si cum ar fi vrut să se apere de năpasta ce-şi intindea ghearele spre ei”. Cores 
pondentul german îşi incheie povestirea impresiilor cu presupunerea : ,,Poale 
că chiar miine se va pune în acest loc o cruce făcută din scindurä, cu inscripţia 
«aci se odihneşte v companie românească » 2. Corespondentul străin s-a 
înşelat pe jumătate. Nu o hiată cruce de scindurä, vremelnică si sfioasă pomenire 
de neam invins si umilit, va fi semnul de cinstire al martirilor miseliei germane. 
Căci este o miselie a ucide o trupă înconjurată care, după toate legile războiului, 
trebuia făcută prizonieră. Ci pietatea recunoscătoare a unui neam învingălur 
a prefăcut transeea morţii de la Bartolomeu intr-unul din cele mai impresionante 
lacasuri de veci ale eroilor. Printre brazde de flori si poteci ingrijite, o aliniere 
de morminte de piatră si un monument impunător, arată vizitatorilor induiosafi 
locul unde şi-a dat sufletul si unde zac osemintele companiei jertfite. La un 
joc cu ele au fost aşezate rămăşiţele eroilor căzuţi pe Cimpia Sinpetrului. Jertfa 
lor n-a fost zadarnică. Ea a preţul greu cu care am răscumpărat pămîntul robit 
de veacuri al fraţilor noştri. Sufletele de mucenici ale soldaţilor căzuţi la Sinpetru 
şi la Bartolomeu vor străjui de-a pururi în jurul Brașovului românesc! 


In timpul nopţii, Brașovul este evacuat cu 
totul de armata română. Generalul Crăini- 
ceanu e inlocuit de la comânda Armatei à 
II-a prin generalul Averescu, care revine astfel din nou în fruntea acestei armate, 
cu misiunea să apere intrările de nord ale defileelor. Generalul găsește insă trupele 
deprimate si de dezorganizate. iar pozifiile pe care trebuia să le ocupe sint sub bă- 
taia artileriei grele dușmane ; el dispune retragerea în defilee, pe o linie Giuvala — 
Postăvaru — Piatra Mare — Valea Buzăului ardelenesc. Jar linia nu poate fi 
menținută. Chiar în dimineaţa zilei de 9 octombrie, Falkenhayn trimite diviziile 
sale în urmărirea trupelor române, pe toate direcţiile lor de retragere. O coloană 
înaintează pe vealea Ghimbășelului, cu intenţia de a ocoli Postävaru ; artileria gre 


Căderea Brașovului 


298 


SN 


bombardează Predealul de la Risnov. Românii trebuie nă continuie retragerea 
spre poziţiile de pe frontieră. Ariergardele opresc pe loc pe dușman. Atacurile 
lui frontale, ca si încercările de ocolire, nu reusesc. Instalarea românilor pe 
poziţiile de pe crestele frontierei se face în bună ordine. Tot ce-și poate permite 
veneralisimul german este luxul unei intrări triumfale in oraşul evacuat de 
români peste noapte. Sint 40 de zile de la intrarea românilor. Si istoria se repetă, 
dar eu roluri schimbate. Ungurii si saşii fac „eliberatorilor” de astăzi aceeași 
primire triumfalä, pe care românii o făcuseră la 29 august fraţilor lor. Dar si 
procedeele sint schimbate. Eliberatorii de astăzi sint reprezentanţi ai unor 
mari naţiuni ; ei tin să dovedească duymanului barbar superioritatea civilizaţiei 
lor. Din toate părţile oraşului, urlete de răzbunare se ridică impotriva valahului, 
care avusese îndrăzneala să fie 40 de zile stapin iu țara lui. La adăpostul pulpa- 
,nei soldatului german, încep denunturile si răzbunările. „Deja, citiva valahi 
atirnä în spinzurätori, alţii sint duşi între baionete” M1, În timp ce — adaugă 
corespondentul german, poate pentru a sublinia mai mult deosebirea de pro- 
cedee dintre germanul civilizat si românul barbar — „la un colţ de stradă, 
se citește încă o ordonanţă românească, care porunceste aducerea la comenduire 
a lucrurilor de furat, sub pedeapsă de moarte” !!, 

Generalisimul german e biruitor. El trebuie însă să mărturisească că, 
nu şi-a putut realiza intenţia de impresurare şi de nimicire a armatei românești. 
(ei, nu atit cucerirea Brasovului, nici eliberarea”? Ardealului nu fusese țelul 
dibacelor manevre ale comandantului german, cit închiderea trecătorilor din 
spatele luptătorilor si capturarea Armatei a Il-a. Mai mult insă decit a putut-o 
face Corpul de Olt, Armata a II-a, mulţumită manevrelor repezi şi a eroismului 
cu care au luptat trupele sale, a scăpat din cercul de impresurare al dușmanului 
şi-i va da de furcă în noile şi puternicele pozitii de pe crestele munţilor. 

Generalisimul își ascunde ciuda, celebrindu-si biruinţa într-un ordin de: 
zi mincinos şi impertinent. El atirmă că a bătut și nimicit cele două armate 
dușmane care erau, tiecare în parte, superioare armatei sale! ,,Obraznicul 
uävälitor, care se strecurase în inima Transilvaniei, a fost măturat de pe sfintul 
nostru (sic!) pămînt”. Dar în memoriile sale recente, mai obiective şi mai sin- 
cere, el trebuie să-și mărturisească deceptia pentru tabloul sărăcăcios al prăzii 
tăcute : 1 175 de prizonieri şi 25 de tunuri sfărimate. ,,Aceste cifre nu corespun- 
deau așteptărilor mele ; intirzierea intervenţiei Corpului lui Morgen a pricinuit-o”’. 
Falkenhayn se consolează cu ideea „pierderilor singeroase ale românilor, care 
trebuie să fi fost extraordinar de mari; pierderile noastre proprii, afară de acelea 
ale Diviziei a 187-a și citorva unități ale Diviziei a 76-a (ce s-a intimplat la 
acestea? — n.a.), s-au menţinut in limite potrivite”! 8. Implacabilul duşman 
aduce, fără să vrea, cel mai frumos omagiu virtuților soldatului român. Bătălia 
de la Brașov, dată in condiţii de inferioritate tactică, numerică şi mai ales 
tehnică, este pentru tinăra noastră armată o infringere glorioasă. 


10. SFÎRȘITUL CAMPANIEI DIN ARDEAL 


Retragerea Armatei de La 5 octombrie, generalul austro-ungar 
Nord române von Arz băgă de seamă că nu mai are în 

fata lui decit ariegarda română. Grosul 

Armatei de Nord incepuse in scara zilei din ajun retragerea. Eliberat de apăsă- 
toare. ofensivă română, care-! chinuise timp de 36 de zile, generalul austriac 
respiră ușurat şi incepu pe dată, impotriva ariegardelor române, o ,,contraofen- 


299 


+ À 


Re. 


sivă vic torioasi’, pe toată linia, de la Atid pinä la Călimani ! 
ungară era formată la această epocă din trei corpuri de armată. La aripa ei 
dreaptă. Corpul VI (Fabini), compus din diviziile 39 si 61, adunat în regiunea 
Odorhei, începu urmărirea trupelor Diviziei a î-a române, prin ţinutul Ciucului, 
în direcția Uz si Ghimes. Brigada de husari de Landsturm — colonel Csecsi — 
precedă corpul austro-ungar. De partea romanilor, retr: agerea Diviziei a 7 
era acoperită spre sud de Divizia a 2-a de cavalerie, care făcea legătura cu 
Armata a Il-a română. La Petecu, divizia a trebuit să se retranseze și să 
tina rezistența, intr-o regiune foarte dificilă, avind ca linie de comunice, alie un 
drum prin defileu, pind ce s-a scurs, la nord de ea, Divizia a Ta, Prin retra- 
gerea Armatei a Il-a si a Armatei de Nord in direcţii divergente, legătura 
dintre ele s-a rupt. Divizia de cavale sie, alipită acum Armatei de Nord, a con- 
tinuat o retragere grea in direcţia Tirgu Secuiese-trecätourea Oituz. 


La centrul armatei Arz, Corpul ANI austro-ungar — Liitgendaty — 
constituit din diviziile 72 si 37, incepu înaintarea. pe urmele Diviziei a Liu 
române de-a lungul văilor ( Gurghiului i Mureşului, in direcţia Bicaz si Tulghes- 
Prisăcani. Retragerea Diviziei a 1J-a române se tăcea în desävirsitä ordine, 
pas cu pas, acoperind retragerea grosului Diviziei a 3-a. Trupele Corpului XXI 
austro-ungar întîmpinau mari greutăţi, înaintarea nefiindu-i îngăduită deci 
în măsura in care trupele române evacuau localitățile. Si mai la nord. Corpul 
XI austro-ungar, aripa stingă a armatei Arz, uperind in regiunea Călimani, 
făcea legătura cu Armata a VIl-a austro-germană. Schimbarea planului de 
campanie român si ideea reluării ofensivei in Transilvania, după Flăminda. 
opri un moment trupele Armatei de Nord pe înălțimile de la vest de văile 
supe rioare ale Oltului si Mureşului. Ofensiva rusească, care Pia să se producă 
în acelaşi timp, nu a dat nici un rezultat, iar bătălia de la Brasov s-a sfirsil 
cu un eşec, înghițind in acelaşi timp o parte a forţelor a “are se conta in 
acţiunea ofensivă. Armata romana de nord, izolată, urmărită si atacată puternic 
de armata lui Arz, nu se poate menţine pe linia proiectată, ci trebuie să rein- 
ceapă retragerea, trecînd văile Muresului si Oltului, spre răsărit. Miercurea- 
Ciuc e evacuată lu 9 octombrie. Trupele române urmează retragerea de-a lungul 


văilor Tulghesului, Bicazului şi Trotușului, spre a ocupa trecătorile diu Carpaţii 
Moldovei. 


Falkenhayn, care luase — cum stim — si comanda Armatei I austro- 
ungare, isi propuse să tragă toate foloasele posibile din această retragere, aşa 
de binevenită. El dă ordin lui Arz să atace si să härtuiascä trupele romane 
în retragere şi să încerce să le închidă «drumul spre Ghimes si Oituz, ocupind 
trecătorile. Pentru aceasta, el mai pune la dispoziţia lui Arz, rind pe rind, 
Divizia 1 de cavalerie austro-ungară din corpul Schmettow, apoi Divizia à 
3-a de cavalerie gerrianä din același corp, si în sfirsit, Divizia a %1- de in» 
fanterie austro-ungară. 


Almata I wustro- 


Încercările lui von Arz de a invälui aripa sudică a Armatei de Nord, 
in direcția Palos-Homorod-Baraolt, sint. zadarnice. Retragerea română se face 
in condiţii excelente si dusmanul lovește numai în gol. De aceea, cavaleria 
dusmana se mulțumește a flanca armata română in retragere, spre à o împiedica 
să trimită ajutoare spre sud, către Armata a II-a, angajată în luptă grea la Braşov. 
La aripa stingă romana, Divizia a 2-a de cavalerie se retrage în direcția văii Oitu- 
zului. Inamicul crede că a descoperit aci partea slabă a dispozitivului românesc. El 
formează un grup puternic dintr-o divizie de infanterie si două de cavalerie, pe ca- 
re-l aruncă pe urmele cavaleriei româneşti, spre a pune mina pe trecătoare. Un im- 


300 


portant {el strategie e incredintat acestei armate, Dar lucrul nu va merge niciaci 
asa de uşor, Paza Oituzului a fost incredintata unei trupe viteze. Pe aici nu 
ge va trece. 


Cauzele intringerii Jampania română din Ardeal era sfirsità ; 

din Ardeal / ea finuse patruzeci de zile. Incepuse, in 

„cele din urmă zile ale lunii august, cu 

avoteoza trecerii Carpaţilor in entuziasmul delirant al naţiunii şi sfirsea în 

cea dintii săptămină a lunii octombrie, cu durerosul mars de retragere al tru- 

pelor române înspre aceleasi creste ale Carpaţilor, devenite acum bariera ce 
trebuia să apere pămintul patriei de nävala dusmana. 

Ofensiva română in Ardeal, partea cea mai însemnată a planului de 
război, fusese paralizată de la inceput de contralovitura primită pe Frontul 
de Sud. Apărarea Dobrogii si încercarea de la Flăminda imdrumasera intr- 
acolo, nu numai rezervele generale, dar chiar unităţile de prima linie, indis- 
pensabile ofensivei din Ardeal. Slăbită, această armată trebuise să-şi incetineze 
mersul, să-si domolească acţiunea, să inainteze — după expresia lui Luden- 
dorff — cu paşi de mele. Si astfel, înainte de a fi putut atinge linia Mureşului 
primul obiectiv al ofensivei noastre, duşmanul işi adunase fortele disponibile, 
işi organizase olarmatà ofensivă si incepuse loviturile. Bătălia de la Sibiu fusese, 
cea dintii, si fusese hotăritoare. Iniţiativa trecuse în mina dușmanului, în 
Ardeal ca si in Dobrogea. Reluarea ofensivei in Ardeal a fost hotărită cind 
situația fusese compromisă. la n-a putut împiedica aruncarea armatelor 
române ina poi, spre munţi. 

Un moment de reculegere se impune pentru a rezuma și a ne da seama 
de împrejurările care au pricinuit această criză. 

Intringerea noastră din Ardeal este explicabilă printr-un complex de 
iuprejurări de ordin psihologic și militar. Comandamentul nostru, uedeprins 
cu greutăţile unui război încins pe două fronturi, cu un duşman puternic si 
experimentat, fu pus deodată, din primele momente, la o probă grozavă. Cele 
dintii infriugeri din sudul Dobrogei aruncasera nelinistea in spirite. Neastep- 
tatele lovituri primite la Turtucaia, Bazargic si în Dobrogea de Sud, pricinui- 
seră luarea de contramăsuri, spre a para ameninţarea din acea parte. Puter- 
nicele forte trimise în Dobrogea si la Dunăre restabihseră aci echilibrul între 
cele două armate adversare, Frontul se fixase si începuse să se conteze pe 
oarecare superioritate numerică, ceea ce ne permitea să luăm chiar ofensiva 
la sud. 

Dar preocuparea pentru Frontul de Sud făcuse pe conducătorii armatei 
noastre să devieze încetul cu încetul de la planul inițial de campanie. Sapte 
divizii au fost luate de la, armata.de operaţii din Ardeal, din rezerva acesteia, 
si din rezerva generală, spre a îi transportate în Dobrogea si la Dunăre, cu 
intenția unei ofensive. Curind însă după aceasta, sub presiunea, evenimentelor 
din Ardeal, sase din aceste divizii au fost din nou reluate de pe Frontul de 
Sud si trimise pe cel de Nord. Cu chipul acesta, aceste divizii au lipsit din 
Ardeal în momentul decisiv, cind Falkenhayn dădea aci marile lui lovituri. 
Este lucru evident că oscilatiile produse în acţiunea armatelor noastre dovedesc 
o oarecare indecizie si absenţă de singe rece. Oricit de dureroase erau loviturile 
primite pe Frontul de Sud, nu trebuia pierdut din vedere că acesta era un 
front secundur. Pe uceastă premisă se intocmise planul nostru de campanie. 
Întărirea Frontului de Sud trebuia să aibă caracter pur defensiv. Acţiunea 
principală trebuia condusă mai departe în Ardeal si, pentru realizare» obiec- 
tivului strategic urmărit aci — ocuparea liniei Mureșului si intoarcerea pozi- 


301 


Îi 
| 


Bl 


—— So ce 


tillor austro-ungare din Carpaţii Nordici —nu trebuia ridicat nimic din puterile 
iudispensabile actiunii. Neţinindu-se seama de aceasta, armatele românești 
din Ardeal au fost slăbite si puterea lor ofensivă considerabil micsoratä, tocmai 
cind inamicul, perfect informat de situația, pe care el însuşi o provocase, isi 
pregătea loviturile. Chiar curajul moral al acestor trupe scădea, pe măsură 
ce linia subțire a frontului de luptă, lipsită de adincime, se departa de baza 
de operaţiuni. De aci soväiala, incetineala, paralizarea mişcărilor noastre, care 
lăsau încetul cu incetul pe inamic să ia pasul inainte. 

Nu numai atit, dar nici intre grupele de forte româneşti care operau în 
Ardeal, n-a existat acea unitate de conducere, acea coeziune care face puterea, 
unei armate. Aceasta a permis comandamentului german să atace una cite 
una armatele noastre si să le bată, fără ea vecinele ci să intervină. Armata 
a Il-a romana n-a intervenit la timp si cu vigoare ca să ajute Corpul de la 
Olt, in primejdie, iar Armata de Nord n-a putut sări în ajutoul Armatei a 
Il-a. La duşman, această conlucrare era perfect asigurata. Unităţile germane 
şi austro-ungare, de la Orşova pina la Dorna, erau strins ținute in mina co- 
mandantului suprem, care le disloca sau grupa după ținta ce urmărea. Astfel 
dusmanul, desi in total inferior numericeste nouă, reușea să aibă in punctul 
unde dădea lovitura principală, forte superioare adversarului, retinind in 
acelaşi timp celelalte forte ale noastre prin mici actiuni secundare. Esecurile 
suferite de el în astfel de acţiuni la Porumbacu, la Bäreut si pe tot frontul 
Armatei de Nord nu impresionau nervii oteliti ui comandantului german si 
nu-l făcură să se abată nici un moment de la planul stabilit, ca să-şi împrăștie 
forţele. Istoriu. marelui război ne arată episoade în care un comandant abil si 
îndrăzneţ ştie să exploateze lipsa de coeziune a armatelor dusmane. În toamna 
anului 1914 Hindenburg atacă şi bate pe rind cele două armate ruseşti care 
invadaseră Prusia Orientală. Ia Tannenberg, armata Narewului, comandată 
de Samsonov, e cea dintii atacdtä, înconjurată si distrusă, fără ca armata 
Niemenului, comandată de Rennenkampf, care se găsea la 60 km depărtare, 
să intervină. O săptămină mai tirziu, Rennenkampf e atacat si bătut la rindul 
său. 

Tinăra noastră urmată incepea să invete şcoala războiului in luptă cu 
cei mai iscusiti şi experimentați maeştri. Astfel, impresionabilitatea si oscilarea 
în gindire a comandanților români isi arăta, efectele. Pe cînd diviziile române 
erau in tren, transportate de la nord la sud si, apoi, din nou de la sud la nord, 
loviturile curgeau asupra slăbitei noastre armate din Ardeal. Sibiu, Șinca, 
Braşov, sint cele trei etape ale înfringerii. Evacuarea Ardealului urmă fatal. 
Si visul eliberării Ardealului, legănat de doruri seculare, un moment întrupat, 
îşi rupse brusc firul. Trezirea fu dureroasă. Goniti de pe sfintul pămint, unde 
intrasem ca eliberatori, eram urmăriţi de un duşman inversunat, care-și märea 


din ce în ce puterile. Furtuna se apropia acum amenințătoare de porţi le casei 
noastre. 


Straniile concepţii rusești. În urma evacuării Ardealului, eram im- 

Sfaturile generalului Alekseev pinsi pe linia hotarului. Nu mai era acum 

vorba de eliberarea provinciilor subju- 

gate; trebuia apărată cu cea din urmă energie bariera Carpaţilor, pentru a 

scăpa restul teritoriului de invazia dușmanului, de ororile războiului, de jaf, 
violenţă şi uiinlire. Tragică întorsătură a lucrurilor ! 

Măsuri energice si repezi se impuneau. Primul gind fu la ajutorul aliaților, 

În vecinătatea noastră imediată era puternicul aliat rus, cu neseratele lui 


302 


reaurse de oameni şi material. Inactiunea rusilor era de neinteles in primi 


„epocă a războiului, cind bănuiala nu incepuse încă a incolti in sufletele noastre. 


Nu se putea pricepe incetineala cu care lucrau rușii pentru 0 cauză care se 
identifica cu a lor. Pe cind in Dobrogea si la Dunăre participarea armatei 
rusesti era asa de slabä încit eram nevoiţi să ne trimitem acolo o treime a 
armatei noastre, imobilizind-o pe un froat secundar ca importanţă, pe Frontul 
de Nord armata rusească nu se grăbea deloc să profite de situaţia creată de 
intrarea noustră in război. În loc de a trimite forte importante prin trecătorile 
Moldovei nordice, deschise de români, care să întoarcă tancul drept austriac, 
căzând în spatele Armatei Roevess, care ocupa Carpaţii Bucovinei si Păduroși. 
ruşii se incăpăţinau să dea impotriva acestei armate atacuri frontale, moi si 
sterile. Din această cauză, dreapta Armatei române de Nord a fost ea însăși 
impiedicată în inaintarea ei și silită să stea agățată de flancul sting al armatei 
rusesti, in Munţii Călimani. 

Guvernul si comandamentul român s-au adresat atunci Marelui Cartier 
rus, cerindu-i o participare mai viguroasă a armatei rusesti la acţiunea de pe 
fronturile noastre, Ea ar fi inlesnit o concentrare a armatei române in vederea, 
mai intii a unei apărări mai eficace si apoi a unei ofensive. Generalul Alekseev, 
seful Marelui Stat-Major rus, răspunde printr-o lungă telegramă care aruncă 
cea dintii humină asupra sentimentelor si iatentiilor şefilor politici si militari 
ruși faţă de noi. În telegrama sa, cu data de 4 octombrie, generalul Alekseev 
propune abardonarea Olteniei si a Munteniei de vest si retragerea pe o linie 
defensiră cave ar trece de la Dorna prin Miercurea-Cince si Brasov spre Bucu- 
regti si asa mai departe, de-a lungul Dunării spre Constanta. Această sacrificare 
a teritoriului national, cu abandonarea voluntară a celor două obiective urmă- 
rite de inamic — grinarul Munteniei şi porturile dunărene —, atunci cind 
bătăliile de la Sinca si de la Brasov nu avuseseră incă loc, cind deci situaţia 
nu apăreu atit de gravă, incit indreptarea. sa să nu fie cu putinţă si intr-alt 
chip, trebuia să fie însoţită de distrugerile necesare. Alekseev consiliază si 
cum să se facă grupările armatei române, pentru apărarea acestei linii : cea 
mai puternică masă (200 de batalioane) trebuie concentrată in regiunea dintre 
Miercurea-Ciuc si Brasov, spre a împiedica pătrunderea inamicului pe la Ghi- 
mes-Oituz in ţară și intoarcerea flancului sting rus; o a doua masă, concentrată 
în Dobrogea de Nord, va trebui să impiedice pătrunderea. inamicului pe direcţia, 
Galati-Reni. În legătură cu această grupare, Alekseev îşi ia angajamentul să 
'ntăreuscă aripa stingă a armatei ruse în regiunea Toplita-Praid, cu două corpuri 
de armată, ca să dea lovituri inamicului spre Bistriţa si Reghinul Säsese si să 
atragă acolo forţele lui. 

Aceste trupe ruseşti ar înlocui Armata de Nord, care se va putea retrage 
spre à ocupa poziţii mai înspre sud. 

Telegrama lui Alekseev este revelatoare: ea făcea. proba concepției ciu- 
date pe care şi-u făceau ruşii despre colaborarea celor două armate. România 
gi armata română nu existau si nu intrau in socoteală, decit cind erau 
necesare pentru protecţia propriei armate rusesti. Dacă acest scop, cînd era 
singura preocupare a comandantului rus, se obținea mai lesnicios cu sacrificarea 
şi ruina României, aceasta nu emotiona deloc guvernul si comandamentul rus. 
Poate chiar dimpotrivă, cum o va arăta desfăşurarea ulterioară à evenimen- 
telor. Linia de retragere propusă de Alekseev reprezenta totuşi o concesiune 
făcută de comandantul rus sentimentului public românesc, care n-ar fi putut 
suferi să i se propună părăsirea Capitalei ţării, căci linia ideală à apărării rusești 
era linia Carvatilor Moldovei, în prelungire cu văile Trotușului, Siretului şi 
Dunării, pind la mare. Aceasta a fost ideea fixă care i-a obsedat pe ruşi in 


. 303 


ER GRR 


tot timpul campaniei din 1916%: orice petie de teritoriu dincoace de această 
linie, care singură răspundea trebuintelor de apărare ale frontului rus, era un 
prilej de încurcătură, de slăbiciune si de risipă a forțelor lor. Nici mă 
torul promis în regiunea munţilor Sucevei si ai Neamţului nu a fost 
toate că el servea situația strategică rusească tot atit, cel pulin, ca Si pe cea 
românească. De aceea, citeva zile mai tirziu, generalul Prezan, nesus{inut de 
ruși, trebuia să se retragă pe linia de frontieră, părăsind fără luptă tot teritoriul 
eucerit la aripa sting’ rusească. 

Comandamentul român crezu că nu poate să urmeze sfaturile binevoi. 
toare ale generalisimului rus. Pămintul strämosese nu putea li considerat ca 
teren de manevră si părăsit ca pradă a tăvălugurilor distrugätoare ale armatelor 
dușmanului gi aliatului. Tot ce devenise disponibil in urma renunţării la ofensiva, 
de la sud a fost trimis in punetele cele mai amenințate din bariera Carpaţilor: 
la Bran, la Predeal si la Oituz, ca să întărească sau să inlocuiased diviziile 
slăbite prin săptămini de lupte crincene. Un comunicat oficial român, dat 
la 1/14 octombrie, arăta bilanţul operaţiunilor la încheierea campaniei din 
Ardeal. Totalul prizonierilor luaţi de trupele române pe toate fronturile de 
luptă, şi internaţi în lagărele din ţară era, dupa 40 de zile de lupte, de 103 
ofiţeri şi aproape 15 000 oameni de trupă [24]. 


“ur ju. 
dat, cu 


NOTE 


ft} Landsturm — miliţie, rezervă a armatei teritoriale. 

[2] Bătălie pe teatrul oriental al războiului, in Prusia Orientală, la care au participat trupele 
germane şi ruse (26—30 august 1914). Armata ţaristă a suferit o grea Infringere. Este prima mare 
victorie în război obținută de feldmareşalu! Paul von ilindenburg. 

[3] Pe teatrui de război din Franţa. Regiune muntoasă în răsăritul Frantei, la graniţa cu Ger- 
mania, unde in cursul întregului război mondial s-au dat lupte grele. 

[4] Kossuth Lajos (1802—1894), om politic magbiar, conducătorul revolutici maghiare din 
anii 1848—1849. 

[5] Stefan I cel Sfint, rege al Ungariei (997— 1083), din dinastia arpadiană. 

[6] Pe Isonzo, pe teatrul de operaţiuni din Italia, unde combăteau armatele italiană şi austro- 
ungară, s-a dat un lung șir de bătălii in anii 1915—1918. La 13 martie 1916 s-a declanşat a cincea 
bătălie de pe Isonzo, ca urmare a ofensivei generale a trupelor italiene. 

(71 Bătălia de la Şelimbăr a avut loc la 18/28 octombrie 1599. 

18] Pe teatrul oriental al războiului, pe frontul ruso-austro-ungar. Referire la dezastrul austro- 
ungar provocat de ofensiva Brusilov. 

{91 Lecitzky — talentat general din armata ţaristă, care a acţionat pe frontul rus de sud-vest. 

[10] Helmuth von Moltke (1848—1916), nepotul strălucitului general prusian Helmuth von 
Moltke din epoca războaielor pentru unificarea Germaniei, general german, şef al Marelui Stat-Major 
general al Reichului wilhelmian (1906 — 1914). 

(11) Despre condiţiile şi semnificaţia Inlocuirii lui E. von Falkenhayn cu P. von Hindenburg — 
secondat de E. Ludendorff, vezi K. H. Janssen, Der Kanzler und der General. Die Fahrungskrise um 


* Generalul rus Gurko , comandantul de mai tirziu al frontului român al armatei ruse, în cartea 
sa Rusia tn 1914— 1917, vorbind despre planul primitiv al cooperării ruso-române, se exprimă 
astfel: „Era necesar a transfera o parte a trupelor ruseşti în Transilvania §i a retrage trupele româ- 
nesti, care apărau partea de vest a provinciei Valahiei, în'apropiere de fruntiera sirbeascä, pe o linie 
de apărare situală pe un meridian la răsărit de Bucuresti. Amindouă aceste măsuri erau destinate a 
micşora linia de luptă română și a libera o parte din trupele române pentru ofensiva în direcţia aleasă, 
Totuşi România nu adoptă nici una din aceste propuneri, dar începu printr-o invazie pe un front larg 
în toată întinderea frontierei sale” 23%. Cu alte cuvinte, după concepția rusească, România trebuia să 


înceapă războiul pentru eliberarea fraţilor, părăsind întreaga Muntenie, impreună cu Capitala tärit, 
în mtinile duşmanului. 


304 


Nethmann-Hollweg und l'alkenhayn (1914— 1916), Musterschmidt Verlag, Gütlingen, Berlin, Frank- 
furt, Zürich, 1967. Demiterea si Inlocuirea lui lalkcnhayn au avut loc la 29 august 1916. 

[12| Bătălia de la Cannae dintre romani şi cartaginezi (216 Le.n.), model de artă militara care 
vizează si realizează incercuirea şi nimicirea adversarului 

[13] Bătălia de la Sedan (1 —2 septembrie 1870) Intre armatele franceză si prusiano-germana ; 
„anbatu franceză condusă de impăratul Napoleon al [fi-lea a fost silită să capituleze. Armata pru- 
Siuno-termană era comandată de generalul prusian Helmuth von Moltke 

[14] Helmuth von Moltke (1800 - 1891), feldmareșal, strălucit strateg prusian ; a avul o con- 
tributie remarcabilă la dezvoltarea doctrinei militare germane moderne. 

[15] Alfred von Schlieffen (1833— 1913), feldmareșal german, Sef al Marelui Stat-Major general 
aulorul planului strategic de război al Germaniei, care li poartă numele, aplicat in anul 1914. 

[16| Fortul Souville constituia un element de bază al sistemului de fortificaţii franceze de 
Ja Verdun. La 11 iulie 1916 a avut loc ultima foperatiune germană de mare amploare la Verdun, mai 

u scami in sectorul fortului Souville, încheiată cu un eşec singeros. 

[17] La 24 octombrie frontul italian a fost rupt la Caporetto de către austro-germani. Virful 
de atac a fost Corpul alpin bavarez,feare a Inregistrat un succes strălucit. Armata italiană a cunoscut 
un dezastru de foarte mari proporţii, fiind silită să se retragă In derută. lotuşi, desi Italia s-u clatinat, 
pata să se prăbuşească, cu a găsit resurse pentru a-şi reveni, a bloca ofensiva austro-ungară pe Piave si 
a continua războiul. 

(18| Pe frontul italian; în mai 1917 în acest sector, ca si in Gorizia, au avut loc lupte rele 
{la unele operaţiuni au participat si trupe franceze) 

[19] Cavalerie uşoară, în limba franceză. 

[20] La 19 august/1 septembrie a avut loc bătălia de la Eurtucaia la sud de Dunăre 

‘care trupele române au pierdut-o în faţa adversarilor lor bulgaro-germam 

[21] Pe teatrul de război din Franţa. La 3 septembrie 1916 a avut loc un atac general al alia- 
{ilor franco-britanici pe frontul de pe Sumnie, de la + ncre la Chilly. 

(22] Pe frontul ruso-austro-german. 

123} Andrei al II-lea din dinastia arpadiană, rege al Ungariei (1205— 1235), 

1211 Referitor la campania armatei române in lransilvania, vezi Ilanunerstein, Generalmajor 
drelberr von, Deutschland, Rumänien und der Weltkrieg. Iirrinerungen und Belrachtungen, Berlin, 
1919; Erich von lalkenhayu, Armala a 9-a Impotriva românilor si rusilor 1916/17, Bucuresti, 1937, 
1. Cupya, Armata română in campaniile din anii 1914 — 1917, Editura Militară, Bucuresti, 1967; 


» pe 


Editura Militară, Bucuresti, 1976; V. Atanasiu, A. lordache, NM. losa, 1. M. Oprea, P. Opresci 
Op. eil., p. 150—198; V. Atunasiu, Bdldlia din zona Sibiu-Ciineni. Septembrie 1916, Editura Militar; 
Bucuresti, 1982. 


305 


er 


ner 


7. 
TR E RE 


Capitolul 11 


Campania din Dobrogea 


1. BULGARIA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI 


Bulgaria își părăseşte În urma Războiului balcanic si a Păcir 
vechii prieteni de la Bucuresti, Bulgaria se aruncase cu 
totul in brațele Austro-Ungariei. Ea rup- 
sese legăturile de prietenie cu Rusia, de care o legau cele mai sfinte datorii de 
recunoștință. Plevna. Sipka si San Stefano fură uitate. lar împotriva Roma- 
niei, se dezläntuise în cercurile politice, intelectuale si militare ale Bulgariei, 
ura cea iai oarbă. Această ură sălbatică impotriva României nu era deloc 
justificată. Acţiunea Romäniei din 1913 nu a fost nici o trădare”, nici un 
ata miselesc pe la spate”, cum le place bulgarilor s-o numească. Romania 
n-avusese nici o obligatie față de bulgari ; toate obligaţiile erau de partea aces- 
tora. Romania nu impiedicase Bulgaria să declare si să ducă războiul împotrivă 
Turciei pentru eliberarea conationalilor săi; ba încă-i urmărise cu simpatie 
m'ţiunea si primise oficial din partei cele mai călduroase mulţumiri „pentru 
atitudinea sa strălucită și pentru noile dovezi de bune si amicale sentimente 
fata de Bulgaria’’*. 

Tot atit de deschis însă, Romania declarase că va păstra o strictă neulra- 
litate, cită vreme nu va fi vorba de făcut schimbări teritoriale, iar cînd creșterea, 
considerabila de teritoriu a Bulgariei a devenit sigură, România a cerut com- 
pensatiile legitime ce i se datorau. La tărăgănelile bulgdresti, Romania a de- 
clarat Bulgariei, fără nici un echivoc, că-şi va susţine drepturile — la, nevoie 

cu arma în mind. Dar Bulgaria n-a vrut să tind seama de modestia si le- 
meinicia cererilor României. „Se cerea unui stat care, dupa abia 35 de ani de 
viață naţională, avusese norocul nesperat să-şi împlinească aproape în întregime 
unitatea etnică, să cedeze celor c«lajutaseră continuu la realizarea acestei opere 
grandioase, o fişie subțire de teren din partea cea mai putin bulgărească a (ării 
lor. A trebuit tuată incäpätinarea oamenilor de stat din Sofia, lipsa lor totală 
de simţ politic, toată megalomania patologică a regelui lor, precum si toată 
ingratitudinea, pentru ca aceasta modestă si indreptitita pretenţie să fie ,,re- 
fuzata” 25, si să dezläntuie un conflict national intre două ţări care aveau, 
toate interesele comune. 

Politica externă a Bulgariei era condusă de țarul Ferdinand în sentimen- 
tul de ură si de sete de răzbunare. Personalitatea țarului nu indulcea ci, dim- 
potrivă, inäsprea această atitudine dusmänoasä prin resentimentele sale proprii. 
Un diplomat si istoric face țarului acest portret, puţin mügulitor : „un persona) 
enigmatic pe care puterea sa de prefäcätorie, rafinamentele sale de răzbunare, 
pornirea sa de a contunda plingerile nationale ale poporului său cu rănirile 
particulare ale amorului său propriu, făcuseră să fie comparat cu vreun tiran 


* Depeşa primului ministru bulgar Geşov către T. Maiorescu, din 26 septembrie 1912 17 


306 


iitalian din timpul Renagterii, cu vreun contemporan de-ai lui Borgia rătăcit 
în secolul XX”. 

Izbucnirea războiului european reaprinse în sufletele bulgarilor, pe lingă 
setea de răzbunare pentru infringerea din 1913, si cele mai extravagante 
speranţe. Programul mărturisit al revendicarilor lor cuprindea teritorii ce 
trebuiau räsluite de la toţi vecinii : de lu sirbi — Macedonia cu Usküb (Skopje), 
Monastir (Bitolj) si Ohrida; de la greci teritoriul Kavalla, Drama si Seres; 
de la turci — Adrianopolul pint la linia Enez-Midie ; de la români — Dobrogea 
Nouă. Idealul nemarturisit de guvern, dar agitat de propaganda bulgară, 
mergea mult mai departe : sudul Albaniei prin care să ajungă la Adriatica, 
Serbia pind la Morava, ca să vină in contact cu Austro-Ungaria, Dobrogea 
Veche pind la gurile Dunării spre a veni in contact cu coloniştii bulgari din 
Basarabia de sud! 

Sub influența țarului Ferdinand, politica bulgară intră deschis în sfera 
de influență a Austro-Ungariei, implicit a Puterilor Centrale. De la acestea, 
Bulgaria nädäjduia să repare „nedreptatea de la Bucureşti” şi indeplinirea 
idealului ei naţional. Speculind această nădejde, conducătorii politici ai Austro- 
Ungarivi, si in special Tisza, se slujeau de Bulgaria spre a exercita un santa] 
impotriva României. Totuşi, din primele zile ale războiului european, Bulgaria 
lăsă să se inteleagä că-şi pune concursul la mezat. Poziţia Bulgariei, in centrul 
Peninsulei Balcanice, avea o deosebită însemnătate pentru războiul din acest 
sector; prin ea putea fi ţinută in sah Turcia. Antanta se precipita ca să ciştige 
Bulgaria cu promisiuni de teritorii pe socoteala vecinilor balcanici. Dind urmare 
unei sugestii a lui Venizelos, Sazonov îşi închipuia că va putea să reinvie alianța, 
balcanică. În acest scop, el ceru vecinilor balcanici ai Bulgariei să facă acesteia 
concesii din teritoriile cistigate prin Pacea de la Bucuresti. Aceste intervenţii 
ridicară un protest dureros din partea Serbiei, prinsă în luptă disperată împo- 
triva Austro-Ungariei, pe cînd Venizelos, presimtind jocul dublu al Bulgariei, 
se pronunță pentru întrebuințare ,,manierei forte”. Victoria rusă de la Lemberg 
tempera zelul lui Sazonov : concursul bulgar nu mai era asa de urgent. De 
altfel, pretenţiile bulgare erau atit de exagerate si nedrepte, incit ar fi fost 
imposibil să se ajungă la o înţelegere. Lăcomia bulgară nu putea să stea alături 
decit cu lipsa de scrupule a Puterilor Centrale. 

Faţă de România, Bulgaria înţelegea să intrebuinteze prefäcätoria : 
chiar la 4 august, Radev declară lui Brătianu că Bulgaria este credincioasă 
Austriei şi doreşte prietenia României ; ea va inainta in Macedonia, dar va 
respecta noua graniţă cu Romania. 


Tratatele Bulgariei Pe cind Bulgaria primea să i se facă oferta 
din ambele părţi şi se lăsa greu la tocmeala, 
ea încheia cu Austro-Ungaria, la 6 sep- 

tembrie 1914, un tratat secret de „politică amicală” şi de „sprijin mutual”. 

Cele două state contractante se obligau să-și pună în acţiune toate forțele 

militare impotriva statului care ar ataca pe unul din cei doi tovarăși. Acest 

stat nu putea fi decit România: politica agresivă a Ballplatzului începea să 
ge realizeze. 

Negocierile Bulgariei cu Antanta continuau totuşi. Piedica ce se opunea 
la succesul lor era pretenţia bulgarilor de a lua în posesiune imediat teritoriile 
macedonene reclamate de la sirbi. Aceasta părea. chiar si bulgarofilului Sazonov, 
excesiv şi penibil : ar fi fost crud şi imoral să se ceară sirbilor, acești aliați 
credincioşi si eroici, să consimtă la o amputare a teritoriului lor, tocmai in 


307 


momentul cind ei erau angajați in luptă decisivă impotriva dusmanului comun. 
De aceea, o à doua intervenție a Antantei, făcută în noiembrie 1814, dupa. 
intrarea turcilor alături de Puterile Centrale, rămase fără nici un rezultat ; la 
fel si a treia intervenție in decembrie, ca urmare a ofensivei austriece în Serbia, 
Luptind ervic, Serbia reuși prin sine însăși să biruie pe austrieci si să-i scoală 
din {ara [1]; intervenţia Bulgariei nu mai era aşa de presantä ca să fie cum 
părată cu un pret pe care nici Grecia, nici Romania nu erau dispuse a-l plăti. 
De altfel, nici nu se mai cerea Bulgariei intrarea in război, ci o simplă neutra 
litate binevoitoare. 

În ianuarie 1915, dir iniţiativa lui Sir Grey, Antanta făcu a patra in- 
cercare, imlesnita de faptul că se făgăduiau grecilor compensaţii teritoriale 
în Asia Mică, precum si cedarea insulei Cipru. lrancezii insarcinara cu tratali- 
vele în Sofia pe ducele de Guise, setul legitimisilor [2] din Franţa, vărul ţarului 
Ferdinand. Acesta, sub diferite pretexte, nu voi să ia nici un angajament fala 
de Antantă ; în acelaşi timp insă. primea de la Berlin un împrumut de 5 
de milioane de mărci, 

Expediția anglo-franceza în Dardanele si scăderea puterii militare rusesti, 
pusă în evidenţă de ofensiva Mackensen, veniră să schimbe aline elementele 
problemei balcanice. Ele arătau că concursul micilor puteri balcanice nu erau 
numai de dorit, ca pind acum, ci indispensabil. Dardanelele neputind fi fortate 
pe mare, nu rămineau decit să fie întoarse pe uscat. Și aci, concursul bulgarilor 
era cel mai preţios. De aceea, in lunile de vară, sub impulsul si conducerea, 
directa a lui Delcasse, s-au reluat noi si migäloase tratative. Bulgarii tsi arătară 
de astă dată programul pretențiilor lor: Macedonia, Kavalla, Dobrogea de 
Sud. Dar tratativele, ingreuiate de lipsa de incredere pe care o inspirau bulgarii, 
n-ajunseră la alt rezultat decit să indispunä ţările prietena cărora li se impuneau 
sacrificii dureroase in avantajul unui guvern rapace si nesigur. Puterile An- 
tantei adiniteau în principiu revendicările bulgare, luindu-şi obligația de à 
asigura ţărilor cărora li se cereau jertfe, compensaţii aiurea. Dar bulgarii se 
fereau a face declarații formale, ci se incurcau în formule delatorii, cerind tot 
felul de precizii asupra întinderii teritoriilor ce li se promiteau, asupra limitelor 
lor detaliate, asupra datei predării, ceri] ca aceasta să anticipeze intrarea 
în acțiune, pentru ca apoi să se cufunde într-un mutism de nepätruns. Expli- 
catia era că ţarul Ferdinand, urmärindu-si jocul de duplicitate, era în prazul 
hotăririi de a trece fățis de partea austro-ungarilor. La sfirsitul lunii august, 
trupe austro-ungare incep Si se maseze in Banat, în vecinătatea Serbiei, in 
timp ce trupe bulgare se adunau spre granița de est à Serbiei, Ducele de Me- 
cklenburg, trimis al împăratului Wilhelm, sosi la Sofia într-o vizită ostentativă 
si reuși să risipească ultimele soväiri ale ţarului Ferdinand. La 4 septembrie 
1915 Bulgaria incheie un acord cu Puterile Centrale, cunoscut numai de rege 
şi de primul său ministru. Bulgaria se ubiigă să intre în război împotriva Serbiei 
si a puterilur Antantei. intr-un termen de 35 de zile. Prin conditiile politice ale 
tratatului, se punea la cale despuierea Serbiei nu numai de teritoriile macedo- 
nene, dar si de vechile ei teritorii pind la Morava, în profitul Bulgariei, ca pret 
al colaborării militare a acesteia, Paragraful 2 al convenţie: dezvolta mai vechew 
înțelegere privitoare la conlucraréa împotriva României: „În cazul cind 
Romania, în timpul prezentului conflict, fără nici o provocare din partea 
guvernului bulgar, ar ataca Bulgaria, aliaţii săi sau Turcia, Austro-Ungaria 
vor consimţi la anexarea de către Bulgaria a teritoriilor cedate României prin 
Tratatul de la Bucuresti, precum și la o rectificare à frontierei bulgaro-roméano, 

trasată prin Tratatul de la Berlin”. 
teprezentantii Antantei începură să aibă bănuieli serioase, care se con- 
firmară cind se văzu că, prin bună înţelegere, Turcia cedă Bulgariei o fisie 


308 


importantă de teritoriu de-a lungul malului drept al Mariţei, impreună cu 
Karagasul, mahalaua de peste fluviu a Adrianopolelui, necesară spre a poseda 
linia ferată ce uneşte Adrianopole cu Dedeagaciul. Era evident că prin aceasta 
se plătea preţul colaborării militare cu Turcia si arvuna obligaţiilor teritoriale 
luate de Puterile Centrale. Totuşi, Delcasse nu se da invins; judecind mai 
mult. cu logica decît cu cunoaşterea psihicului bulgar, el isi păstra convingerea 
fermă că Bulgaria va trece in lagărul Antantei, de care o legau toate interesele. 

Cu toate că trecerea Bulgariei in lagărul opus era evidentă, Radoslavov 
continua să mintă pe reprezentanţii Antantei, chiar si după ce, la 24 septembrie, 
se declarase mobilizarea. El incerca sa explice ca mobilizarea nu e altceva decit 
„trecerea de la neutralitatea dezarmata la neutralitatea înarmată”. Jucind 
comedia, el protesta cu lacrimi in ochi si tremolo in voce de puritatea intentiilor 
sale, că n-are nici o veleitate agresivă împotriva Serbiei, că in Sofia nu sint 
ofițeri germani, că i se stringe inima de durere la gindul că ar fi in primejdie 
sfortärile sale pentru a menţine uniunea cu Rusia fraternală. in fata acestei 
nerugindri, ministrii Antantei rupseră relațiile cu Bulgaria, la 5 octombrie. 
În aceeași zi, debareau la Salonic primele contingente franco-engleze ale ar- 
matei, menite să adued alt fel de argumente în controversele din Peninsula 
Balcanică. Ele veneau din nenorocire prea tirziu, nu numai ca să intimideze pe 
bulgari, dar si ca să participe efectiv în luptă. 

Bulgaria aruncă masca. În timp ce Mackensen forța trecerea Dunării, 
făci nd invazia, Serbiei de la nord spre sud, Bulgaria o alaca pe la spate. Trata- 
tivele esuate avură si un epilog politic: Delcassé, ministrul de Externe al 
Franţei, plăti cu portofoliul si cu cariera sa politică iluzia în care se lăsase 
legă nat. 

Încolţită din trei parti de duşmani puternici, Serbia a sucombat eroic. 
Ajutorul aliaţilor era si tardiv, si neindestulător. In valea Vardarului [3). 
mina plebeiană a bulgarului se ridică, loviud greu puţinele trupe franceze şi 
engleze. Cedind în fata zdrobitoarei superioritäti numerice, armata franco- 
engleză a generalului Sarrail se retrase la Salonic, pe care-l transforma intr-o 
puternică tabără întărită. Stăruinţelor lui Briand, primul ministru al Franţei, 
se datoreste menţinerea acestui simbure de armată la Salonic ; el avea să joace 
un rol important în desfäsurarea ulterioară a evenimentelor din Balcani. 

Cit despre România, situația detavorabilă a fronturilor europene de 
luptă au impiedicat-o să dea un ajutor vecinei sale. Tinindu-se neutrala, ea 
n-a furnizat Puterilor Centrale pretextul necesar agresiunii premeditate, asa 
cuni fusese înscrisă in paragratul 2 al convenției lor cu Bulgaria, 


Pregătirea ataeului bulgar Planul de campanie împotriva României 
coutra României si rolul încredințat Bulgariei în această 


agresiune s-au stabilit in consiliul de 
război ţinut, la Cartierul General german de la Pless, la 29 iulie 1916. 
Concepţia fundamentală a acestui plan fusese următoarea : în timp ce 
pe frontiera carpatină se vor face operațiuni cu caracter demonstrativ, menite 
a întirzia inaintarea forţelor principale „române ce vor ataca pe acest front, 
trupele bulgaro-germano-turce, concentrate pe frontiera dobrogeană, vor avez 
misiunea principală. Ele vor ataca locurile întărite de pe malul Dunării, Tur- 
tucaia si Silistra si vor înainta în Dobrogea pind spre mijlocul ei, în partea 
cea mai gituită dintre Dunăre si mare. După atingerea acestei linii, grosul 
forţelor va fi retras din Dobrogea si, intărit cu noi trupe si cu material pu- 
ternic, va fi aruncat peste Dunăre, pe la Sistov, in direcţia Bucuresti“. 


309 


Generalisimul austro-ungar Conrad von Hotzendort  susținuse ideoa 
unei ofensive imediate impotriva Bucurestilor, ca fiind cel mai sigur mijloc 
pentru usurarea situaţiei in Ardeal. Aceasta idee nu fu acceptată de coman- 
damentul german, care o găsea prea riscantă. Nu se putea trece Dunărea, cità 
vreme flancul drept al armatei bulgare răminea ameninţat de trupele române 
si ruse, care se concentrau în Dobrogea. Comandanții bulgari susțineau la 
rindul lor ofensiva în Dobrogea, care le-ar fi dat stăpinirea teritoriului roven- 
dicat de ei, ca o realizare a asa-zisului ideal „„panbulgar”. De aceea, la insta 
larea dualității Hindenburg— Ludendorff in fruntea comandamentului geriaan, 
Mackensen primi ordinul să atace fruntaria dobrogeană si, numai după ce-si 
va fi consolidat aci poziţia, să încerce trecerea Dunării, la o epocă pe care 0 
va indica progresul operaţiunilor pe frontul transilvănean. 

În vederea acestei din urmă operaţii flota de monitoare austriece a co- 
borit Dunărea si a ancorat la Rusciuk, iar parcul de pontoane grele ale geniului 
austro-ungar. destinat aruncării unui pod peste lunăre, a fost adus in desă- 
virgit secret si ascuns în canalul Belene, la spatele ostrovului Persina. 


Operațiunile împotriva O importanţă deosebită avea in destigu- 
generalului Sarrail rarea operațiilor de la sudul Duuärii, 
Frontul de la Salonic. Armata generalului 
Sarrail, simbol al cauzei comune apărată de aliaţi, căci se compunea din fran- 
cezi, englezi, sirbi, ruși si italieni [4], avea aci de îndeplinit nu numai un rol 
inilitar, dar si unul politic. Prezenţa ei la Salonic jucase un rol important in 
hotărirea României de a intra în război. Acţiunea ei militară avea o mare in- 
fluentä asupra acțiunilor de la Dunăre. 

În cazul unei puternice ofensive ruso-romane, pornită de la frontiera 
dobrogeana înspre sud, o acțiune simultană si convergentă a armatei Sarrail, 
de la sud spre nord, ar fi adus rezultate incalculabile. Din nenorocire, corpul 
de 200 000 de oameni promis de Sazonov si Alekseev lui Nicolae Filipescu, 
cu ocazia vizitei făcute de acesta pe frontul rusesc în primăvara anului 1916, 
se redusese la mai putin de un sfert. Protocolul semnat de Briand si Lloyd 
George [5] la Paris, la 11 august 1916, prin care se hotăra ridicarea efectivelor 
ajutorului rusesc din Dobrogea de la 50 000, cit se prevăzuse în convenţia 
militară, la 200 000, cit se socotea necesar spre a fi de un efect real și pentru 
a ajuta actiunea armatei de la Salonic, a fost refuzat categoric de Alekscev. 
Nu mai putea fi vorba de o acţiune hotäritoare in această parte. Nici arnata 
Sarrail nu era capabilă de o acţiune în stil mare. Fa. primi însărcinarea Să in- 
treprindă impotriva frontului bulgar numai acţiuni demonstrative, spre a fixă 
aci cit mai multe forte bulgare. 

În același timp însă duşmanul, conştient de pericolul care-l ameninţă 
din această parte și voind să aibă miinile libere in acțiunea ce plănuia impo- 
triva României, hotări să ia ofensiva impotriva grupului de armate ale Întole- 
gerii de la Salonic. Cu chipul acesta, bulgarii o luară înainte : Sarrail fa surprins 
in mijlocul preparativelor sale de ofensiva bulgară. La 17 august 1916, bulgarii 
atacă la vest aripa stingă a Armatei-de Orient, alcătuită din trupe sirbesti si 
ocupă Florina, iar a doua zi, Banica. La aripa de est, ei trec Mesta în Grocia 
gi Struma, si ocupă Drama, Seres si Kavalla. Grecii, pe teritoriul căroru se 
dădea lupta. nu opun nici o rezistenţă [6], îşi părăsesc torturile în mina bul- 
garilor si se lasă să fie dezarmati. Ei sint trimişi in Germania, unde sint inter- 
nati. Politica filogermană a regelui Constantin expuse armata grecească la 
suprema uinilinţă de a fi dezarmată, fără luptă, de dușmanul bătut cu trei 


310 


ani înainte; ea constituia în acelasi tunp o grea emeninjare pentru spatele 
armatei lui Sarrail. 

La 23 august, frontul armatei lui Sarrail e îndoit in formă de arc de 
cere; amindouă aripile sint împinse înăuntru. Cu greutate, frontul se poate 
echilibra ; rezistenţa se organizează ; ofensiva bulgară e oprită. Dar rezultatul 
este că proiectata, ofensivă a lui Sarrail, care trebuia să usureze acţiunea Ro- 
mâniei, nu mai poate avea loc. Din contra, rolurile sint schimbate. Izbucnirea 
războiului României si începerea Campaniei de pe frontiera dobrogeanä e 
binevenită pentru Sarrail; el poate să respire si să lucreze lu consolidarea 
poziţiilor sale. 


Bulgaria declară 1 Încă din iulie 1916, știri din diferite 
război Romaniei izvoare semnalau guvernului roman că 


7 


= =” Bulgaria ar fi obosită de războiul ce se 
prelungea peste asteptärile ei şi că încrederea în triumful Puterilor Centrale 
incepea să se clatine. În acest sens, Radoslavov [7] făcu ministrului român la 
Sofia, Derussi, întrebarea disereta dacă Romania ar primi eventual să servească 
de mijlocitoare pe lingă puterile Intelegerii pentru o pace separată, care să dea 
Bulgariei garanţii pentru posesiunea unei părţi din Macedonia si menţinerea 
țarului Ferdinand pe tron. Ministrul român transmise guvernului său aceste 
sugestii, adäugind insă că, față de duplicitatea bulgară si de atotputernicia 
influenţei germane, nu se putea pune mult temei pe aceste propuneri. De altfel, 
ministrul roman la Sofia ţinea în curent guvernul său de dispoziţia vrajmaseasca 
din ce in ce mai pronunţată a sferelor conducătoare si a opiniei publice la 
adresa românilor, precum si de preparativele intensive ce se făceau în vederea 
unui război cu Romania. 

Pentru à produce confuzii in cercurile politice ce-i urmăreau activitatea 
Radoslavov, cu o lipsă de scrupule deconcertantă chiar pentru un diplomat 
oriental, mintea în dreapta și in stingu, pentru a-şi nasca intenţiile si nehotartrea . 

În preziua intrării in război a României contra Austro-Ungariei, miniştrii 
Antantei la Bucureşti — Blondel, Barklay si Poklevski — au remis lui Brătianu 
o notă prin care îl anunţă că „presedintele Consiliului bulgar, declarind, în chipul 
cel mai oficial, ministrului Majestății Sale britanice la Sotia că Bulgaria va 
păstra o strictă neutralitate si nu va ataca Romania dacă aceasta va participa 
la o acţiune contra Austriei, reprezentanţii Triplei Întelegeri au notificat d-lui 
Radoslavov că iau act de această declaraţie”. In acelaşi timp, el declara unui 
ziarist ungur de la ,, Az Est”, care-l intervievase : ,,Relatiile noastre cu România 
sint mai mult decit corecte, leale si de bună vecinătate : ele sint sigure. Nici o 
neînțelegere nu ne desparte”. Două luni si jumătate după aceea, în şedinţa 
Sobraniei bulgare [8] de la 12 noiembrie 1916, acelaşi Radoslavov declara cu 
cinism : Pe cînd negociam cu reprezentantul României şi-l adormeam cu faga- 
duielile mele, îmi luam toate dispoziţiile si, o dată momentul venit, m-am aruncat 
asupra românilor”. i 

De fapt, Radoslavov trece printr-o criză de nehotărire si declaraţiile sale 
poartă nu numai sigiliul cinismului si al feloniei, dar si masca şovăielilor sale 
pe care căuta să le prezinte aliaţilor săi ca o statagemă diplomatică. 

În ziua declaraţiei de război tăcută Austro-Ungariei, ministrul roman la 
Sotia prezenta guvernului bulgar o notă, prin care guvernul român încredință 
pe cel bulgar că Romania nu hrăneşte nici o intenţie agresivă faţă de Bulgaria, 
dar o prevenea în acelaşi timp, pe un ton foarte hotărit, de primejdia ce o 
ameninţa, in eazul cînd ar intreprinde ostilităţi împotriva României. Eventua- 


311 


litatea unei înţelegeri cu Bulgaria era însă atit de problematică, incât se luaseră, 
deja toate măsurile in vederea rupturii așteptate : protecţia supușilor români 
fusese încredinţată ministrului Spaniei, jar arhivele legatiei române din Sofia 
fuseseră arse. 

Bulgaria nu şi-a manifestat imediat intenţiile. Pe cind Germania si Tureia 
au declarat război României, a doua zi chiar, după propria declaraţie de război 
Austro-Ungariei, la Sofia se păstra linişte. Această atitudine neinteleasä 
neliniște pe aliaţii Bulgariei. La cartierele generale german şi austre- 
ungar era o vădită enervare. Presa germană și austriacă începu să atace Bul- 
garia, acuzind-o de felonie. Ministrul german la Sofia nu-și ascundea ciuda, 
iar ofiterii germani si familiile lor incepeau să-si stringă bagajele, profterind 
insulte si ameninţări la adresa dubiosului lor aliat. 

Era evident că guvernul bulgar trece printr-o serioasă criză sufleteasc: 
si că sovăie în luarea unei hotăriri. Cercurile militare vedeau cu ingrijorare 
perspectiva unei inaintäri prin Dobrogea a românilor si a ruşilor — à căror 
forţă, insäsi comunicarea oficială a guvernului român, o fixa la 200 000 de 
oameni —, si în același timp a grecilor şi a armatelor Intelegerii prin Macedonia. 
Ideea războiului impotriva ruşilor era, pe de altă parte, neplăcută  unei 
însemnate părţi din opinia publică bulgară. Partidele opozitioniste : ghexo- 
vistii, democraţii rusofili, majoritatea agrarienilor, erau partizane ale păcii 
separate, prin intermediul Rusiei. Se simţea apoi in armată o oarecare obo- 
seală : ţăranul bulgar nu poate îi ținut prea mult în campanie, instinctul lui 
de gospodar îl reclamă la ogor. Chiar din cercurile cele mai intime ale parti- 
zanilor săi, Radoslavov era sfătuit să se gindească la pace separată. 

Moartea lui Radoslavov, fostul prim-ministru, de numele căruia este 
legat dezastrul Bulgariei în războiul general, a repus în actualitate o veche 
problemă, care priveşte direct prepararea diplomatică a guvernului Brătianu 
în vederea intrării in acţiune a României. 

S-a spus după Turtucaia si a continuat să se discute, formulindu-se 
acuzări, că intrarea noastră în război n-a fost precedată de garanţiile necesar, 
care să ne pună la adăpostul unui atac de la sud al Bulgariei in timp ce arma- 
tele noastre treceau Carpaţii spre a traduce în fapt realizarea idealului national. 
Aceasta a fost una dintre învinuirile care s-au exploatat ani de-a rindul impo- 
triva guvernului român care a pregătit războiul. Astăzi încă chestiunea nu 
pare a fi bine lămurită pentru toată lumea de la noi. Amintirea infringerilor 
din prima parte a războiului, care s-a sfirsit totuşi — după victoria de la Mă 


rasesti, unde armatele române s-au acoperit de glorie strămosească 


tu 
infäptuirez 


omâniei Mari, face să dăinuiaseă încă o legendă care trebuie 
distrusă. Generaţia de azi, tocmai fiindcă a suferit mai mult, are dreptul să 
cunoască ea cea dintii adevărul istoric asupra pregătirii diplomatice a Roma 
niei, la sporirea căreia a contribuit cu dureroase jertfe. Dar cum adevărurile 
istorice nu se pot restabili decit cu documente, vom reproduce în cele ce ur- 
mează unul din acele documente diplomatice, care va face să dispară si ultima 
îndoială ce a putut să mai rămină în opinia publică românească asupra condi- 
țiilor în care Romania şi-a pregătit ofensiva contra Austro-Ungariei. 
E 

Guvernul prezidat de Jon I. C. Brătianu oprindu-se la soluția ofensivei 
in Carpaţi, era firesc să se preocupe în primul rind de atitudinea Bulgariei 
pentru cazul intrării noastre în acţiune. Era o elementară datorie ca armată 
română să fie pusă la adăpostul unui atac de la sud. În acest scop, guveruul 
Brătianu a tinut să aibă în această privință nu numai asigurările Bulgariei, 
dar in același timp pentru mai multă siguranţă si garanţia marilor nostri aliaţi 


312 


Fa a fost dată sub forma unei note scrise, purtind semnăturile miniştrilor 
Angliei, Franţei si Rusiei la Bucuresti. lată cuprinsul acelei note remisă gu- 
vemului Bateau de către cei trei ministri aliaţi : 

„Presedintele Consiliului bulgar deelarind, în chipul cel mai oficial, ministrului 
Majestății Sale britanice la Sofia, că Bulgaria va păstra o strictă neutralitate 
și nu va ataca România dacă aceasta va participa la o acţiune contra Austriei, 
reprezentanţii Triplei Intelegeri au notificat d-lui Radoslavov că iau act de 
această declaraţie. 

Potrivit instrucţiunilor care ne-au fost adresate de către guvernele noastre, 
avem onoarea să aducem la cunoștința Excelenței Voastre declaraţia d-lui 
Radoslavov si demersul reprezentantilor Triplei intelegeri care fixează inten- 
tile Bulgariei si lasă prin urmare guvernului Majestății Sale toată libertatea 
de acţiune spre a-și lua deciziile care să-i asigure triumful idealului său 
național”. 

(ss) Blondel 
Barklay 
S. Poklevski-Koziel 


Documentul este concludent. România era asigurată din acest punct 
de vedere. Guvernul Brătianu. de o prudenţă si prevedere care puneau la grea 
încercare de multe ori răbdarea marilor nostri aliați, făcuse prin urmare tot 
ce i-a stat in putință ca să pună Romania la adăpostul unei surprize din partea 
Bulgariei. Dacă totusi guvernul Radoslavov nu și-a respectat angajamentele. 
nu guvernul Jeman de atunci poartă răspunderea. Moartea fostului prim- 

ministru bulgar a repus chestiunea, dind prilejul să se lămurească asttel 0 
pagina de istorie. 

Dar politica bulgară era condusă de ţarul Ferdinand personal, si acesta 
era unealta Puterilor Centrale. El chemă pe primul ministru bulgar la rese- 
dinta sa de vară de la Sitniakovo, izolindu-l citeva zile de orice contact si 
refuză să primească pe Malinov care, ca delegat al partidelor opozitioniste, voia 
să ceară regelui convocarea unui Consiliu de coroană. Tulburarea unor cercuri 
politice nu impresionau pe ţarul bulgar, care cunoștea bine Lite poporului 
său. Partidele opozitioniste n-aveau nici o trecere pe lingă el. Rusofilismul 
bulgar era o paradă ; el se va evapora în ziua proclamării ăzboiului. Bulgarul 
e esențialmente realist ; sentimentul ce-l domină e ideea cistigului imediat, pe 
care-l intrevede diu participarea alături cu pia 

Fzitaea guvernului bulgar avu si efectul că, desteptind temeri de o 
parie si speranţe de cealaltă, începu să provoace pe de supralicitare din 
partea celor două tabere. Puterile Antantei lăsau să se înţeleagă putinţa oricăror 
concesiuni în chestiunea Kavallei si a frontierei dobrogene ; Puterile Centrale 
se alătară dispuse a făgădui bulgarilor intreaga Dobroge. Jar în același 
timp, Mackensen putea să opereze gruparea ofensivă a forțelor bulgare 
gumano-tuice la graniţa Dobrogei. 

La 30 august, ministrul Bulgariei la Bucuresti, Radev, ceru guvernului 
roman pasapoartele sale, declarind că Bulgaria se solidarizeazi cu Germania 
si rupe relaţiile cu Romania. În aceeasi zi, guvernul român trimise prin tele- 
grafia fără fir legatiei române de la Sotia instiintarea că Bulgaria a rupt rela- 
fille cu România şi ordinul de a cere la rindul ei pașa poartele de la guvernul 
bulgar. Acest mesaj, prins de postul aerian german, inființat la Sofia, fu trans 
mis cu multă grabă de germani ministrului Derussi. Relaţiile diplomatice 
au fost rupte, iar misiunea diplomatică romana fu sechestrată in localul legatiei. 
În dimineaţa zilei de 1 septembrie, un funcţionar al Ministerului de Externe 


313 


E i 


"| 


! 

bulgar se prezentă la legația română din Sofia și inmină ministrului român 
declaraţia de război bulgară. Pentru a face să intre in vigoare clauza agresiunil 
de către România, ea se întemeia pe pretinsa arestare a dr. Radev la Bucu- 
resti, pe atacul român de la Rusciuk asupra flotei austro-ungare si pe o incer- 
care a românilor de a arunca, in noaptea de 30—31 august, un pod peste Dunăre 
la Kladovo ! Se ştie că declaraţia de război a Germaniei împotriva Frantei era 
motivată de niste inexistente atacuri de aeroplane asupra orașului Nurnberg. 
Bulgarii erau buni elevi ai germanilor. 

În aceeași zi, manifestul de război, plin de ură la adresa Romaniei, anunța 
pe bulgari că „ora răzbunării a sunat”, iar presa bulgară saluta cu bucurie feroce 
începerea războiului national împotriva inamicului ereditar. Acesta era poporul 
care lăsase osemintele a 10 000 din feciorii săi la temelia statului independent 
bulgar ! [9]. Mai înainte însă ca declaraţia de război să fi fost înaintată minis- 
trului României. detașamentele bulgare trecuseră, chiar din timpul nopţii, 
pe teritoriul român, măcelărind posturile de la frontieră. Astfel, Romanta se 
grăsea, acum in război pe două tronturi si cu patru state : Germania, Austro- 
Ungaria, Bulgaria si Purcidă Ea nu avea alături de dinsa decit indoielnicul 
ajutor rusesc. 


Armata a l-a Armata à Ill-a bulgară — comandant 
bulgară general Tosev — se alla de lal octombrie 


1915 aşezată în poziţii de luptă dea 
lungul liniei Rusciuk-Varua, în aşteptare faţă de Romania si în defensivă 
faţă de Rusia — pe frontul Mării Negre. In acest timp de aproape un an, 
trupele bulgare au construit lucrări de fortificații si şi-au completat arma- 
mentul. Mai cu seamă însă, comandamentul a ținut să pregătească „moralul 
trupei, atifind pind la paroxism ura soldatului bulgar împotriva României, 
„inamicul ereditar”, „jefuitorul teritoriului bulgar”. 

La intrarea României în război, Armata a IIl-a bulgară se compunea 
din două divizii complete — 1 Sofia si a 1-a Preslav — a cite trei brigăzi, o 
brigadă din Divizia a VI-a Vidin, o divizie de cavalerie, un detaşament mix, 
german-bulgar si gamizoanele punctelor întărite Rusciuk si Varna, acestea 
trei din urmă de forța cite unei brigăzi întărite. În total 62 batalioane infan- 
terie, 55 baterii de artilerie, 23 escadroane de cavalerie, trei batalioane de 
geniu si un batalion de aruncătoare de mine. Două divizii turcești erau in 
inarş de la Adrianopol spre frontul de luptă. Afară de Armata a III-a, cäreia 
îi revenea rolul principal de a executa operaţiile pe frontul Dobrogei de sud, 
se mai găsea spre vest de Rusciuk o divizie de milițieni bulgari — Divizia 
a 12-a—trupe germane neindivizionate din regimentele 21, 115, 45 infanterie, 
6 ulani și citeva baterii germane si austriece. Asupra acestor trupe, à căror 
misiune era deocamdată paza malului Dunării, a luat comanda, cu începere 
de la 3 septembrie, generalul german Kosch, al cărui cartier era la Plevna, 

Armata a II-a bulgară era foarte bine înarmată, prevăzută cu tot 
utilajul unei armate moderne si cu o foarte bogată provizie de muniții. O bună 
parte a materialului de război fusese cărată în slepuri pe Dunăre din Germania 
si Austria. Dacă numărul germanilor în această armată era redus ca trupă 
luptătoare, în schimb ajutorul lor era foarte însemnat ca ofiţeri si trupe de 
specialisti : artilerie grea, aerostalie, aviaţie, automobile cuirasate ete. Cees 
ce însă făcea mai ales puterea acestei armate şi-i ridica moralul, era comanda- 
mentul german și în special seful ei suprem. La 28 august, comanda supremă 
a trupelor bulgaro-germane-turcesti din nord-vestul Bulgariei fusese incredin- 
tată maregalului Mackensen. Maresalul era una din gloriile armatei germ ane. 


314 


Comandant al unui corp de armată la Tannenberg, apoi comandantul unei 
armate la Lodz [10], el își legase numele mai cu seamă de celebra. spargere a 
frontului rus la Dunajec si Gorlice, in mai 1915 si de sugrumarea Serbiei, in 
toamna aceluiaşi an. Era omul iniţiativelor îndrăzneţe, à loviturilor brutale, 
a bătăliilor date fără nici o crutare de vieți omenești. Îneredintarea comandei 
armatei de operaţiuni unui astfel de om arăta importanţa pe care germanii o 
dădeau acţiunii de Ja frontiera dobrogeani. 


Armata a Ill-a română De partea românilor, Dunărea și frontiera 
și corpul de ajutor rus dobrogeană erau apărate de Armata a 

Ill-a, comandată de generalul M. Aslan. 
De-a lungul Dunării, de la gura Oltului pină la Olteniţa, erau insirate trupe de 
infanterie si de cavalerie, cu scop de observatie si de defensivă; erau diviziile 
16 şi 18 de infanterie, formaţiuni slabe, alcătuite din regimente de strinsură ; 
împreună cu Divizia 1 cavalerie, efectivul Armatei a III-a se ridica, pe Dunăre, 
la 50 000 de oameni. La apus de Olt era Divizia a 20-a care aparținea armatei 
Culcer. Forţele principale ale Armatei a JIl-a erau așezate de-a lungul frontierei 
dobrogene : la Turtucaia era Divizia a 17-a, la Silistra Divizia a 9-a si la Bazargic 
Divizia a 19-a, în total 72 000 de oameni. 

Corpul rus era format din două divizii de infanterie cu efective slabe si 
una de cavalerie : 28 batalioane, 12 baterii de cimp, două baterii grele, 24 esca- 
droane de cavalerie si două baterii cälärete — în total mai putin de 42 000 de 
oameni. Valoarea militară a corpului rus reiese lămurit din însăși aprecierile 
si comentariile comandanților săi. Cerindu-i-se a desemna pe unul din generalii 
săi la comanda noului corp, generalul Brusilov alese pe generalul Zaioncikovski. 
Brusilov mărturiseşte că, din nenorocire, Alekseev n-a atribuit destulă impor- 
tanta trupelor din Dobrogea, unde ar îi trebuit trimise nu două divizii slabe, 
ci o armată de mina întiia. De aceea, generalul Zaioncikovski refuză categorie 
insdrcinarea, cerind să i se dea cel puţin patru divizii bune. ,,Eu inteleg — explică 
Zaioncikovski — silintele dv. de a nu trimite nici o trupă României, dar cu o 
astfel de armată, riscăm a da bulgarilor satisfacția ieftină de a infringe armata 
rusă”. Zaioncikovski plecă la Cartierul General de la Moghilev spre a-şi susţine 
verbal cererea, dar aci Alekseev ii respinse demisia cu afirmaţia că „unu va 
intilni în Dobrogea nici o rezistenţă serioasă”. Supärat, Zaioncikovski telegrafie 
ţarului, calificind armata ce i s-a încredinţat ca „nişte oase ce s-au aruncat 
României spre a o ademeni să între în război”, sfirsind: „Să se pună cruce 
peste aceste oase si să se şteargă din armata rusă”. Acesta era ajutorul pe care 
Rusia il trimitea aliaţilor săi. 

În ce priveşte personalitatea generalului Zaioncikovski, generalul Averescu 
il deserie ca pe un om cu minte clară si cu experienţă de cimp, dar cu o suscep- 
tibilitate extremă, ceea ce făcea colaborarea cu el dificilă. Desfăşurarea ulteri- 
dară a operaţiilor din Dobrogea à arătat că generalul rus n-a fost deloc la inalti- 
mea situaţiei ce i se incredintase. 

Rușii trecuseră în Dobrogea — cavaleria la Isaccea, iar infanteria pe la 
Cernavodă — si înaintau greu spre Cobadin, la sud de Medgidia. Pentru 
înlesnirea operaţiilor, Divizia a 19-a română de la Bazargic fu pusă sub comand 
generalului rus, constituind împreună cu unităţile ruseşti Corpul de Est. Diviziile 
9 si 17, avind a apăra capetele de pod de la Silistra. si Turtucaia, rămaseră sub 
comanda directă a generalului Aslan, comandantul Armatei a III-a. Totalul 
forţelor româno-ruse din Dobrogea era: 83 batalioane de infanterie, 40 baterii 
mobile si 34 escadroane de cavalerie. Comparind forțele româno-ruse cu cele 
dusmane, la graniţa Dobrogei de sud, se constată că rușii şi românii aveau supe- 


315 


zioritatea de infanterie, în schimb bulgarii aveau o superioritate zdrobitoare 
în artilerie şi speci: alitati. Marea superioritate bulgară era mai ales de ordin 
tactic. Toate fortele lor erau udunate in cimpul tactic : bulgarii le puteau avea 
în mină într-o zi de mars pe oricare punct al zonei de concentrare, gata de luptă, 
Românii erau împrăștiați în grupe izolate, iar rușii de-abia soseau; distanţe 
de 60—150 km despärteau grupele române si ruse unele de altele. 

Planul de luptă român decurgea din această situaţie de inferioritate, 
Operaţiile Armatei a IIl-a vor trece prin două faze: defensivă la început si 
ofensivă in urmă. În prima fază, grupele de pe malul nordic al Dunării vor 
avea. misiunea să împiedice încercările dușmanului de a trece fluviul, iar trupele 
de pe malul drept vor rezista atac urilor inamice, spre a acoperi debarcarea, 
înaintarea si concentrarea trupelor ruse în regiunea de la sud de linia Cernavodă 
— Medgidia — Constanţa. În a doua fază, ofensivă, ce trebuia să înceapă spre 
a 10-a zi de la mobilizare, trupele aliate româno-ruse trebuiau să ice: pă o acțiune 
ofensivă, spre a distruge forţele dușmane din Bulgaria răsăriteană si a ocupa 
linia Rusciuk —Sumla — Varna, pentru a da, prin succesul acestei operaţiuni, 
libertatea de acţiune trupelor române care vor opera in Transilvania. O misiune 
foarte importantă, legată de o grea răspundere, era încredinţată generalului 
comandant al Armatei a ILl-a române: apărarea graniţei de sud à Dobrogei 
impotriva unei armate mai puternice si comandate de unul din cei mai faimoşi 
generali ai timpului. Siguranţa si onoarea ţării erau angajate aci. 


Atuearea flotei austro-ungare In Seara zilei de 27 august, o jumătate 
lu Ruseiuk de oră după inminarea «declarației de 


război a României către Austro- Ungaria, 
trei salupe-torpiloare ale marinei militare române au atacat flota austro-ungară, 
ancorată la Rusciuk, compusă din cinci monitoare si patru vedete. Din cauza 
materialului primitiv de care dispunea atacatorul şi a inexperientei conducă- 
torilor, atacul nu a reușit complet. Torpilele au fost lansate de la distanţă prea 
mare; una singură a lovit un slep cu muniții al flotei dusmane. Slepul a sărit 
in aer cu o detunătură formidabilă. Ofițerii austrieci, care in momentul atacului 
erau lu un banchet pe bordul vasului amiral — monitorul ,,Bodrog” — reluind 
comanda vaselor, au reușit să scufunde una din salupele române. Flota austro- 
-ungară s-a apropiat după aceasta cu vasele de malul românesc si au bombardat 
clădirile, depozitele si rezervoarele din portul Ramadan si din Giurgiu ; apoi a 
pornit în susul Dunării si s-a refugiat in spatele ostrovului Persina. Acolo ca a 
stat ascunsă in tot timpul campaniei, neiesind decit spre a ataca porturile 
noastre dunărene, cărora le-a pricinuit mari stricăciuni prin bombardäri. 


Mackensen ataca Ja 28 august, surprins de declaraţia 
de război a României către Austro-Ungaria, 

Falkenhayn nu poate să dea lui Mackensen 

decit ordinul de operaţii laconic si vag: „Atac cit mai urgent cu putinţă. Direc- 
tia şi obiectivul rămin la aprecierea feldmareșalului”. Era cintecul lebedei 
pentru marele generalisim care, a oua zi, va cădea in dizgralie, Noul coman- 
dament Hindenburg—Ludendortf fixează mai precis misiunea Grupului de 
annate Mackensen. Fortarea trecerii Dunării se amină pentru mai tirziu. Deo- 
amdată mareșalul va apăra linia Dunării si va căuta, „prin pătrunderea in 
ali Via 1, Să atragă forte dusmane 3} inspre sine si să le bată, spre à înlesni aduna- 
ea de trupe in Transilvania, pină în a doua jumătate a lunii septembrie”, 
Aia terti tactic era de partea dusmanului. Armata lui era concentrată la 


316 


pbs Ke 97° 0 


frontierä, gata de acţiune spre telurile fixate. Armata ruso-română, dimpotrivă, 
era imprăstiată şi abia pe cale de concentrare. Mackensen va profita de acest 
avantaj. Armata a III-a bulgară e împărţită în două grupe: un grup de est, 
in regiunea Varna — Bazargic, cu misiunea deocamdată defensivă si un grup 
de vest cu misiunea, ofensivă; între ele, legătura, o va face cavaleria. Cu grupul 
de vest, Mackensen începu imediat ofensiva, dind un atac bruscat, cu superiori - 
tate de forţe si cu o extremă violenţă, asupra, Turtucaiei, punctul cel nai extrem 
al fruntariei dobrogene. Cu orice pret trebuie ca forțele române să fie bătute 
si impiedicate a se concentra, mai inainte de sosirea ajutoarelor ruseşti. 

Privirile românilor, afintite cu nerăbdare si cu patimă spre Ardeal, tre- 
buie să se întoarcă deodată cu neliniște înspre sud. În tragedia războiului nostru, 
cortina, se ridicase aici, asupra unuia, din actele cele mai singeroase si mai dure- 
roase, 


2. TURTUCAIA 


0 lecţie aspră Pagină de durere si ruşine, trist va răsuna 
totdeauna în auzul oricărui român, titlul 
său, scris cu slove de singe în istoria nea- 

mului ! El e legat de cea dintii mare infringere din sfintul nostru război. În- 
fringere dezastroasă, umilitoare... [11]. Ea a căzut ca un trăznet în cele 
dintii zile ale războiului peste capetele ametite de entuziasmul trecerii Carpaţilor 
infierbintate de intiile izbinzi uşoare. Ea ne-a însingerat inimile, dar ne-a 
dezlipit pleoapele ochilor si ne-a făcut să putem citi adine in rănile de tot 
felul ale vieţii noastre. Cite lipsuri scoate ea la iveală! Neprevedere, negli- 
jentà erficialitate, uşurinţă, lipsă de tărie sufletească, ... Pare că toate defec- 
tele neamului s-ar fi concentrat intr-un punct si într-un moment, ca să pre- 
gătească O catastrofă menită să ne slujească chiar de la început de sever 
avertisment. 

Turtucaia ne-a fost o lecţie aspră. Lecţia trebuie citită cu bägare de seamă 
pe toate feţele si înţeleasă pe de-a întregul. N-ar sluji la nimic bun nici ascun- 
derea adevărului, nici consolarea, în parte adevărată, că infringerea s-a, datorat 
slabei rezistenţe opuse de u trupă nouă, nedeprinsă cu războiul, care se găseşte 
deodată față in faţă cu un dușman experimentat, care făcea, războiul de citiva 
ani. Pe străini nu-i putem înșela -cu artificii de judecată — şi nici nu ar fi de 
vreun folos. Cit despre noi înşine, zadarnice ar fi fost jertfirea mindriei noastre 
naționale si a atitor vieţi româneşti la Turtucaia, dacă n-am avea nici măcar 
bärbätia de a privi în fata adevărul crud. În recunoaşterea sinceră şi curajoasă, 
fără nici o voitä atenuare, a greşelilor făcute, vom găsi puterea de a le înlătura 
pe viitor si a ne croi o viaţă mai sănătoasă. 


Ce era Turtueaia? În organizarea apărării teritoriului nostru 
Turtucaia era un cap de pod, adică o 
fortificatie stabilită înaintea unui punct 

de trecere, spre a-l apăra împotriva atacurilor dușmane. ; 

În fapt nu exista nici un pod peste Dunăre la Turtucaia şi nici nu era 
necesară existenţa lui, pentru îndeplinirea rolulul defensiv atribuit cetăţii. 
Este adevărat că, după concepţia primitivă a Marelui Stat-Major, trebuia ca, 
imediat după declararea războiului, să se arunce un pod de vase peste Du- 
năre, care să lege Turtucaia, de Olteniţa. Acest pod, împreună cu cetatea pe 
care o servea, era chemat să joace un rol important intr-o eventuală actiune 
ofensivă impotriva Bulgariei, Turtucaia fiind, prin poziţia sa înaintată, un 


317 


21 — c. 908 


AP 


nl 


‘| 


Pr po 


cui înfipt în inima teritoriului bulgar. Însă planul nostru de război, adoptat 
în_ajunul intrării în acţiune, prevăzind deocamdată ofensivă la nord si de. 
fensivă la SI. S-a renunțat la construirea podului la Turtucaia. Ela fost 
transportat la Isaccea, spre a servi la trecerea diviziei de cavalerie ruse din 
Basarabia în Dobrogea. De altfel, construirea unui pod la Turtucaia av fi 
fost si riscantă. El ar fi constituit o țintă fix’ pentru artileria, avioanele și 
minele dusmanului si ar fi fost-.distius. cum au fost distruse depozitele și 
rezervoarele din Olteniţa. El ar mai fi ingreuiat si manevra vaselor noastre 
pe Dunăre. holul capului de pod Turtucaia era deci lămurit : nemaiavind de 
apărat un drum de trecere peste Dunăre, inexistent, el avea de apărat drumul 
STE e Silistra. si impreună cu aceasta acopereau concentrarea 
armatei ruse din spate. In Silistra se găsea o puternică gamizoană română. 
E drept că 60 de kilometri despirteau cele două cetăţi, iar granifa dusmani 
era mult mai aproape. Cu atit mai mult, colaborarea celor două cetăți se im- 
punea ca o inexorahili, necesitate. 

"—“Purtucaia se găsea deci. intr-o-situnaţie periculoasă, Izolată într-un vol 
al_teritoriului Iumăn.-cu-un fluviu lat in spate, fără comunicatii sigure cu 
malul celălalt. ea trebuia să vegheze la păstrarea unei Jegäturi permanente 
cu vecina Silistra, să opună rezistența cit mai mult timp posibil, spre a da 
putinţa miscărilor de concentrare ruso-române din spate să se săvirsească, 
lar cind rezistența nu va mai fi cu putinţă, garnizoana să se retragă spre 
Silistra. Asa prevedeau si instrucțiunile Marelui Stat-Major, pentru impieju- 
rarea „cind rezistența pe ultima linie fortificată nu mai putea fi prelungită, 
cu nici un chip”. Primejdia cea mai amenințătoare era izolarea Turtucuiei, 
prin tăierea comunicaţiei sale cu Silistra si deci împresurarea cetăţii. Avea-vor 
comandanții români intuiţia acestei primejdii si inspirația repede a măsu- 
rilor de luat ? Din nefericire. înțelegerea promptă a situaţiei a scăpat: sagaci- 
tatii acestor comandanţi. Ea nu a scăpat aceleia a comandantului dusman, 
care era unul din cei mai-teputați generali ai marelui război. Mackensen des- 
coperi cel dintii punctul slab, pe care izolarea Turtucaiei il forma în linia 
de apărare română și văzu limpede cistigul pe care-l putea trage. ET decise 
să aplice aci lovitura cu repeziciune si cu violență *. 


Organizarea capului Capul de pod Turtucaia era organizat în 

de pod Turtucaia chipul următor: în jurul orașului, pe o 

circumferință neregulată, cu raza de 7— 

8 km, avind Dunărea ca diametru, era o linie principală de apărare, in lun- 

gime de 30 km, alcătuită dintr-o succesiune de 15 centre de rezistentă, Aepär- 

tate între ele cu 1—2 km, sau chiar mai mult; centrele erau numerotate de 
la vest spre est. 

Un centru avea forma unel redute, închisă la git, în care erau concen- 
trate mijloucele de apărare ale infanteriei. Ele nu erau construite în foifi- 
caţie permanentă — adică, cu zidărie de piatră, Beton sau cărămidă si fri 

* Planul atacării Turtucaiei s-ar fi elaborat, după versiunea dată de generalul Tosev 2’, în 
chipul următor: maresalul Mackensen, rău informat asupra valorii lucrărilor de Intärituri si à cure) 
zoanelor de la Turtucaia sr Silistra, pe care le evalua mult mai slabe decit in realitate, à dispus 
atacarea simultană a celor două cetăţi, prima de către Divizia a 4-a Preslav, cea de-a doua de cate 
Divizia 1 Sofia. Toşev, mai exact informat prin spionii bulgari, care misunau pe teritoriul român si 
chiar în armata română si..deci, fäcind aprecierile sale mai conforme cu realitatea, chiar cu oarecare 
cxagerare, a propus să se atace mai intii Turtucaia cu forte mari, spre-a o putea cuceri priatr-o 
lovitură puternică, inalte de eventuala sosire a ajutorului rusesc; Silistra trebuia să fie mascată 
printr-o brigadă din Divizia Sofia şi atacată ulterior. Mackensen s-ar fi raliat la propunereu lui 


Tuşev-care, desigur, aşa cum e expusă de generalul bulgar, era şi conformă cu principiile militare 
St justificată de imprejuräri. 


318 


reliefuri vizibile ci, conform invitamintelor trase din experienţa războiului 
modern, din lucrări pasagere, cu șanțuri adinci si cu adăposturi pentru re- 
zerve, blindate cu grinzi de fier sau de lemn. Înaintea lor si pe flancuri, 
centrele aveau reţele de sirmă pe citiva metri lărgime, abatize, gropi de lup 
„le. si erau mascate cu frunzisuri si semănături. La 100—300 metri înapoia 
centielor era o linte de reculegere, consistind în șanțuri pentru trăgători ; 
rolul acestei linii era ca trupa, respinsă din linia centrelor, să se retragă acolo, 
să se vefact si să reziste pină la sosirea rezervelor. În intervalele prea mari 
dintre unele centre, s-au mai construit ulterior niste anexe numite subcentre, 
avind în fata lor şanţuri de trăgători. De asemenea, s-au mai adăugat in 
partea de vest — considerată ca cea mai ameninţată — , pe înălțimile domi- 
nante ale platoului Satu Vechi-Siahlar, citeva uvragii care formau o ieși- 
tură in formă de unghi, înaintea liniei centrelor. 

Ca armament, linia centrelor era prevăzută cu mitraliere — tip francez — 
si en tunuri mici scoase din vechile. fortificaţii ale Bucureştilor. Erau 41 de 
turele de 53 mm, parte în cupole transportabile, parte pe mici afete, con- 
struite in ţară, si 14 de 37 mm, în cupole transportabile. Aceste tunuri mici, 
cu bătaie foarte scurtă (2 000—2 50U m) nu puteau lua părte-—ta luptă Contra 
artileriei_inamice, ci serveau numai pentru susținerea infanteriei si apărărea, 
intervalelor dintre centre. Linia centrelor era deci o poziție de luptă pentru 
infanterie, căci apărarea de artilerie, bateriile fixe si semimobile, era la spatele 
liniei centrelor. În mod curent, linia centrelor se numea si linia principală 
de rezistență, sau linia a II-a de apärare. Denumirea de întâia linie de rezis- 
nid era rezervată, lucrărilor inaintate, care se întindeau pini la pichetele 
de pe frontier’. Această așa-zisă intive linie de rezistentd, sau linie înaintată, 
era formată la rindul ei din trei serii de lucrări : linia posturilor mici, linia 
gărzilor mari şi linia avanposturilor înzestrate, ici-colo, cu lucrări de pămint 
si sanfuri de adăpost. Trupele ce le ocupau — plutoane si companii — aveau 
nunai roluri de supraveghere si recunoaștere ; in caz de atac din partea unor 
forte superioare, ele trebuiau să se retragă treptat pe o serie de puncte de 
oprire, organizate din timp, spre a sili pe dușman să se oprească, să se des- 
figoare si să-și descopere forţele si intenţiile. Ca astfel de puncte de oprire 
erau considerate mai ales punctele in care erau instalate gărzi mari: satele 
Mese-Mahle, Denizler, Vischioi, Sarighiol; rezerve de anteposturi erau la 
Daidir, Antimova ș.a. Înăuntrul centurii fortificate se păsea încă o linie cir- 
culară de apărare, la trei kilometri de oraș; ea se numea linia a III-a di 
apărare, sau a II-a linie de rezistență. Această linie era mult mai slabă, con- 
stituita din șanțuri simple de trăgători, fără adăposturi si fără şanţuri de co- 
municaţie ; ea era lăsată in părăsire, asa că in multe părți șanțurile erau 
năruite. 

Spaţiul dintre linia principală a centrelor si linia a III-a era acoperit 
in porţiunea centrală şi de vest de o pădure mare. Suprafeţele mari de cul- 
turi de porumb se întindeau în afara liniilor de apărare și inäuntrul lor, im- 
piedicind tragerile si favorizind surprinderile. 

Artileria, care-trebuix să apere capul de pod, nu era idestulătoare ca 
număr şi nu corespundea mijloacelor si progreselor tehnice de luptă actuale. 
Ea era foarte amestecată : Turtucaia era un fel de muzeu de artilerie in care 
eran reprezentate toate tipurile de guri de foc din țară. Deosebit de aceasta, 
rizhoiul surprinsese cetatea în curs de organizare, cu lucrări începute si ne- 
tenninate, cu aprovizionările necompletate. Capul de pod Turtucaia dispunea, 


319 


la începutul luptelor, de următorul număr de guri de foc: 28 guri de foc 
fixe (24 grele si patru uşoare); 59 semimobile — înhămate cu boi — (31 grele 
şi 28 uşoare); 23 mobile — inhämate cu cai — (15 grele si opt ușoare). În to- 
tal — 70 guri de foc grele si 40 uşoare = 110. Din acest total trebuie sci- 
zute 17 guri de foc care, nefiind-instalate sau neavînd muniții, n-au putut 
funcţiona, riminind astfel!93..guri de foc utilizabile. La acestea mai trebuie 
adăugate cele 55 de tunuri mici de 37 mm si 53 mm, în turele, sau montate 
pe afete, așezate — cum am văzut — pe linia centrelor. Slibiciunea apărării 
artileristice venea mai-ales-de-la- numărul mic al tunurilor cu tragere repede 
— numai 40 din numărul total —-și-din rispindirea-gutilor de foc pe o linie 
de apărare lungă de 30km. Aceste împrejurări făceau imposibile tragerile 
de baraj, vijeliile de focuri de artilerie, indispensabile pentru a opri coloanele 
de atac la distanţă si a le interzice înaintarea. La acestea se va mai adăuga 
— cum se va vedea — reaua repartiție a acestei artilerii. 

Distribuţia artileriei capului de pod era următoarea 218 : ca tunuri fixe, 
cele mai serioase erau patru tunuri Krupp, debarcate de pe crucișătorul „Eli- 
sabeta” si așezate pe platforme betonate, pe dealul de la vestul Turtucaiei. 
Aveau bătaie de 10km si tragere semirepede; munitia lor — 150 lori- 
turi de fiecare tun — a fost risipită în primele două zile de luptă, aşa că în 
zilele hotăritoare ale bătăliei n-au mai putut trage decit rare lovituri. Erau 
apoi 24 de tunuri zise „de asediu”, de 105 mm, luate de la cetatea Bucuresti, 
instalate în baterii de pämint; aceste tunuri erau considerate ca artilerie 
»semimobila’’, putind fi deplasată prin atelaje de boi si bivoli, cu conduci- 
tori turci și bulgari localnici. De fapt, ele n-au putut fi miscate din loc. Mai 
erau opt tunuri de calibrul 87 mm si opt de 85 mm, din fostele tunuri de 
cimp ale artileriei noastre, tunuri vechi cu tragere înceată si cu bătaie scurtă. 
Tot ca tunuri de poziţie au mai fost întrebuințate 12 tunuri de 75 mm, cele 
luate de la bulgari în 1913, la Ferdinandovo. 

In primävara anului 1916 s-au trimis la Turtucaia şase tunuri de 120 mm 
și șase mortiere de 120 mm, montate în cupole, care aparținuseră regiunii intă- 
rite Focșani. Instalaţia-platformelor- și-a -cupelelor-lor-nu era însă sfirsitd la 
declararea războiului — abia fuseseră făcute săpăturile — ; din această cauză, 
din această serie n-a putut trage decit un singur tun. S-au-mai adus un obu- 
zier de 210mm de la cetatea Bucuresti-si şase obuziere de 120 mm de la 
Focşani, aşezate-pe-afete; nici acestea din urmă n-au putut trage deoarece, 
dintr-o confuzie de expediţie, nu aveau munitia necesară. Ca artilerie mobilă 
era un divizion de obuziere (opt piese) de 120mm, cu tragere înceată, un 
divizion de obuziere uşoare de 105 mm si unul de tunuri de 75 mm; aceste 
din urmă 16 guri de foc erau singurele tunuri mobile cu tragere repede. 

Cursul Dunării era apărat prin baraje de mine si de lanțuri de sirmă, 
întinse la citiva kilometri in sus de “Turtucaia, între ostrovul Cirniciu si malul 
Tomanese. De o parte si de alta a Dunării, în dreptul ostrovului Calimoc, 
fuseseră instalate patru obuziere de 120 mm Skoda, demontate de pe moni- 
toare, patru tunuri St. Chamond de 120 mm si patru de 75 mm St. Chamond, 
toate piese bune și cu tragere repede, asigurind o apărare eficace împotriva 
unui atac ce ar fi venit din susul Dunării, precum si a sectorului de vest de 
Turtucaia. 

Pe Dunăre, Turtucaia mai era apărată de Divizia de Dunăre a flotei, 
formată din patru monitoare cuirasate si opt vedete, puse sub comanda, con- 
tra-amiralului Negrescu. Cu această dublă apărare, circulația vaselor dus- 
mane pe Dunăre și intervenţia lor la Turtucaia era complet împiedicată, iar 
comunicaţia, între cele două maluri asigurată. 


320 


Garnizoana cetăţii Turtucaia era formată din trupele Diviziei. a, 11-a, 
divizie noua, organizată cu citeva luni înainte de inceperea războiului. În 
constituirea ei intra un singur regiment activ : 36 „Vasile Lupu”. Erau apoi 
două regimente. de rezervisli: 76, cu oameni recrutaţi din sudul judeţului 
Ilfov, din jurul Olteniţei ; 79, cu oameni din județul Ialomiţa (centru de re| 


crutare Slobozia); trei batalioane de formaţie nouă — Batalionul 4 — luateX__ 


de la regimentele 40, 75 și 80. În total 15 batalioane. La cererea coman- 
dantului de a i se trimite trupe, care să formeze o rezervă mobilă, i s-au 
trimis în ajunul luptelor patru batalioane de milițieni, cu efective de 600— 
800 de oameni, neincadrati; aceştia nu erau luptători, ci trupe pentru gărzi 
și corvezi. Cu chipul acesta, Turtucaia era apărată de o armată de 20 000 de 
oameni, din care cam 15 000 infanteriști formind, pentru o desfășurare de 
front de peste 30 km, o linie de apărare foarte subțire. 

Trupele eraw impärtite in trei sectoare : Sectorul I, Satn Vechi, la vest, 
cuprinzin Tele I—5 si ieşindul de la Siahlar, era apărat de Regimentul 
36 și Batalionul 4 din Regimentul 40; Sectorul II Daidir, la sud, cuprinzind 


= 
pu, 


[or 


LL 


} 


centrele 6—9, era apärat de Regimentul 79; Sectorul IIT, Antimova, la est, | 


cuprinzind centrele 10—15, era apărat de Regimentul 76. Rezerva generală 


era formată din batalioanele 4 din regimentele 75 şi 80, iar din batalioanele | 


de miliții, două erau pe malul sting al Dunării, la Olteniţa. 

Importanţa mare atribuită sectorului Satu Vechi, unde se presupunea 
că se va produce atacul principal, reiesea mai ales din distribuţia artileriei. 
Cele mai numeroase și cele mai bune guri de foc, 51 la număr, erau dis- 
tribuite sectorului I, 19 sectorului II si 24 sectorului III; 16 guri de foc erau 
atribuite în special apărării Dunării. De asemenea, marea majoritate a ture- 
lelor de 53 mm erau grămădite tot în sectorul I; cele de 37 în sectorul apă- 
rării Dunării, 

În definitiv, cu toate scăderile si lipsurile organizării sale, capul de pod 
de la Turtucaia era destul de puternic si capabil de a opune o rezistență de 
oarecare durată, bineinteles cu condiţia de a fi bine apărat. Comandantul ca- 
pului de pod Turtucaia era generalul C. “Teodorescu. El era pus sub ordinele 
directe ale generalului M. Aslan, comandantul Armatei a III-a, al cărui 
Cartier General era în București. 


Armata atacatoare Armata duşmană, care a atacat Turtu- 

caia, era aripa stingă a Armatei a III-a 
bulgare, comandată de generalul Tosev. 
Ea era pusă sub comanda directă a generalului Kisselov si era formată din + 
Divizia a 4-a de Preslav —17 batalioane, — Brigada I a Diviziei 1 de Sofia — opt 
batalioane —și detașamentul mixt al maiorului Von Hammerstein, de puterea 
unei brigăzi —trei batalioane bulgare și unul german, în total 28 de batalioane, 
Artileria de care, dispunea această armată era foarte puternică : erau în total 128 
guri de foc dintre care 7 tunuri de 75 mm, cu tragere repede si 56 piese de arti- 
lerie grea, toate mobile ; din acestea erau opt tunuri lungi de 150 mm, 24 tunuri 
lungi de 120 mm şi 24 obuziere de 120 mm. Se mai adăugau cinei escadroane 
de cavalerie, trei companii de mitraliere și cinci companii de geniu. Compa: 
rafia între fortele româneşti si cele vrijmase este cu totul în favoarea acestora 
din urmă. Și cantitatiy. și calitativ; atacatorul-era superior celui atacat : 28 de 
batalioane impotriva 2.19 batalioane româneşti. Apoi, trupele bulgare apar- 
tinéau celor mai bune divizii active, pe cind trupele române, apartinind unei 
divizii de curind organizată, aveau majoritatea formală din rezervisti, si 
chiar din milițieni, cu încadrare slabă, ofiţeri puţini, o mare proporţie de ofi- 


321 


6 Ca | a 

: î i A ~~ Cy hu MR — 

i J ‘teri de rezervă. Artileria dusmană, ne anne Ca-cea- română, mai ales 

[in tunuri moderne, de. mure calibru, cu- tragere repede si cu bătaie lungi, 

2) era. foarte bogat aprovizionată. Inamicul mai dispunea-de un balon captiv 
| A #f\ si de numeroase aeroplane, care-i-inlesneau-recunoasterile și-i serveau Ja regu: 

El { larea firului artileriei, pe cind_capul-de-pod-era-eu-desävirsire lipsit. de aceste 


= 


Neuro RE? cos, ess x 


——— | 


| | | 3 indispensabile auxiliare ale războiului. modern. Nu existau la apărător nici 
| M —| trupe de cavalerie pentrugf gunoaie pe cind dusiirannlavea-cititl esca- 
| | droane. Trebuie să se mai aibă In vedere si supericiitatea pe care o are ata- 


catorul, fata de cel atacat. EL îşi alege punctul de atac şi-şi concentrează 
acolo masa tortelor sale, pe cind cel atacat, in necuuostinta locului de atac 
iia: ales de dușman, ¢ ţinut, ca_prevedere, si-sitind forţele. impristiate pe intreg 
ea frontul apărării. Bătălia de la Turtucaia se prezenta deci, din punct de vedere 

| | al fortelor materiale, sub auspicii putin favorabile pentru români. Ceea ce 
tace însă tăria cetăților, nu e numai puterea materială a întăririlor si a tunu- 
rilor. ci mai ales sorta morală a apărătorilor. Trebuia prin urmare o incor- 
dare puternică din partea comandanților, ca să poată să insutle trupei acel 
avint eroic, care inzeceste fortele și încheagă din trupuri slabe, bariere de 
neinfrint. 


ze 


| mean Linii intarite romăr / Yj Far Ia 
| nn | / ZONA 
LU > Direcţii de aiac dușmane à 
5 | | = fi - Net 
| | ( Pe > 
Bater 3 SO LAE pe 
es EN py 
= nee ae % FT —— 
‘ aay Cinci = Y 
| AVU Ca MEA, 4 = Cusuit 
> JZ Ce, EI ZONA Vale | 
| : A TURTUCAIA ($ D——< | | 
il | : N 
N 
| : | 
- | | 
| 2 ere en îi 
\ y | 
def 1 re À Mes-Ma | 
| | | d | 
| | | | 
| | | | 
| 
il 


| Bătălia de la Turtucaia 


322 


Din nefericire, afară de puţine excepţii, conducătorii de. diferite trepte 
de la Turtucaia n-au corespuns grelei lor misiuni. Comandantul Armatei a 
ITI-a române putea să exclame cu emfazä in cluburile din Bucuresti, vorbind 
despre Turtucaia : „C'est notre Verdun” [12]. Dar forţa morală a șefilor de 
l Vaux și Thionville [13] a_lipsit comundanţilor români de la Turtucaia. 


Primele operatii La 31 august, noaptea, pe intunerie, 
Mar declazaţie de război, bulgarii au 
atacat pichetele române de pe trontieră, 

între şoseaua Razeradului si Dunăre. Trupele de pază, grăniceri si milițieni, au 

dat alarma și s-au retras pe linia posturilor mici, pe marginea de răsărit a 

satelor Turesmil si Senova. Declaraţia de război a fost înaintată abia a diua 

zi, vineri 1 septembrie, la ora 10 dimineaţa. În această zi bulgarii n-au dat 
atacuri, ci şi-au apropiat coloanele de atac si şi-au instalat artileria în poziţii. 

Trupele române din sectorul vest au reocupat pichetele, atacind si gonind 

trupele bulgare ce le ocupau ; pe seară, trupele române au fost iarăşi retrase in 

poziția de la Siahlar, lăsindu-se cite un pluton. În seara zilei, preparativele 

dusmanului erau sfirsite si planul atacului definitiv stabilit 2%, 

Dusmanul va da împotriva Turtucaiei un atac bruscat. Trupele de atac 
vor înainta in mod concentric. Dinspre vest, din direcţia Rusciuk, va înainta 
coloana mixtă Hammerstein (constituită la inceput dintr-un batalion german, 
trei batalioane bulgare, șapte plutoane mitraliere, trei escadroane, două ba- 
terii artilerie) împotriva sectorului Satu Vechi, în special împotriva centrului 
3. Dinspre sud, din direcţia Balbunar-Belica, va înainta Divizia a 4-a Preslav, 
atacind sectorul Daidir, in special linia forturilor 6—8. Dinspre sud-est, din 
direcția Kemanlar, va înainta Brigada I din Divizia 1 Sofia, atacind centrul 
II în direcția Antimova *. 

Dusmanul à început operaţiile propriu-zise in noaptea de vineri 1 — sim- 
bătă 2 septembrie. atacind pe toată linia de frontiera si pe tot frontul de 

&—at capului de pod. „Atacul s-a produs pe intuneric, prin surprindere. 
Neeunoscind valoarea. forțelor de Care Tuseseră atacate, posturile Tômane S-au 
retras, după o scurtă împotrivire, pe linia gărzilor mari, la 2—3 km înaintea 
liniei centrelor, conform instrucțiunilor. În zorii zilei, coloanele bulgare au 
inceput înaintarea, susţinute de focul puternic al artileriei lor. Curind se 
constată superioritatea artileriei dușmane, în special a bateriilor de artilerie 
grea, aduse cu tractoare, care bat cu eficacitate bateriile române, găsindu-se 
in afara bătăii tunurilor acestora. O baterie română de 105, instalată la nord- 
vest de Satu Vechi, e încadrată de artileria grea inamică si primeşte lovi- 
turi care o scot din serviciu; în noaptea următoare e scoasă cu bivolii si 
mutată pe altă poziţie înapoi. In_sectorul Satu Vechiteupele ramâne au re- 
zistat pe linia gărzilor mari, ajutate si de artiteria de pe malul sting al Du- 
Wam și de pe monitoare, care au produs simtitoare pierderi dușmanului 


După-amiază. trupele s-au retras in pozitia principală de luptă — Ii Uite 

In sectortit Daidir lupta de artilerie e foarte violentă de ambele părți. 
Satele Denizler și Mese-Mahle sint în flăcări. Coloanele inamice înaintau, as- 
cunzindu-se prin cutele terenului ondulat. Trupele române — un singur bata- 
lion din Regimentul 79 —, atacate de forte mult superioare, s-au retras în 


* Ordinul operativ al generalului Tosev prevedea atacarea altor centre decit cele care au fost 
atacate in realitate. Această contrazicere se explică fie prin intrebuinfarea unei hărți mai v 3 
neconforme cu realitatea, fie printr-o executare greșită a ordinului, din partea comandantilor in sub- 


ordine. 


323 


RE a Pe 


———— 


satul Daidir, de unde au incercat un contraatac nereusit asupra satului De- 
nizler; apoi s-au retras pe linia a doua. Cam la fel s-au petrecut lucrurile 
“si în sectorul Antimova, unde însă rezistenţa a fost mai slabă si liniile inain- 
tate au fost părăsite, aproape fără luptă. Seara, toate trupele române erau 
pe linia principală de rezistenţă — linia centrelor, zisă si linia a două; legă- 
tură Cu Silistra fusese tăiată; cetatea era, investită. 
Noapte de simbătă- spre” duminică 2—3 septembrie a trecut fără ata- 
curi din partea dușmanului. Oamenii care primeau pentru întiia oară bote- 
zul focului, erau enervati si obosiţi. Din cauza alarmelor false s-au tras in 
vint focuri de armă, mitraliere si din turele, cheltuindu-se o enormă canti- 
tate de muniţie. 

Împotriva Frontului de Vest al sectorului Satu Vechi s-au dezlintuit 
in ziua de 3 septembrie atacurile inamicului. Prin forma sa de unghi ieşind, 
poziţia forma un obstacol primejdios pentru coloanele ce soseau dinspre vest 
si sud; întăriturile de aci puteau lua în flanc atacurile ce s-ar fi îndreptat 
spre sectorul vecin Daidir. Era deci primul obstacol ce trebuia înlăturat. 
Bateriile grele si de cimp inamice, instalate la vest de Turesmil si pe dea- 
lurile de la Senova-Siahlar, bombardau cu nespusă violență, dar cu efect 
slab. Artileria română, în special bateriile de coastă, de pe malul Dunării 
si de pe monitoare, ripostau cu egală tărie. Începînd de la ora 10,30, infan- 
teria dusmanä dă atacuri violente. dinspre Turcsmil si de la Senova, pina 
seara, tirziu. Toate atacurile sint oprite la reţelele de sirmă si respinse cu 
mari pierderi. Seara, românii erau stăpini pe poziţie ; pierderile trupelor care 
au luptat aci, din regimentele 36, 40 si 75, au fost neinsemnate. Din neno- 
vocire însă o panică de comandament se produce, cu consecinţe grave. Co- 
inandantul sectorului, colonel Nicolicescu, crezindu-se atacat si cu linia in- 
treagă întoarsă de dușman pe la nord, ordonă evacuarea întregii poziţii — un- 
ghiul ieșind de la Satu Vechi-Siahlar — si retragerea apărătorilor pe linia ve- 
Chilor centre. Comandantul cetăţii aprobă mişcarea efectuată si nu ordonă 
reocuparea ci. Evacuarea nejustificată se execută în timpul nopţii, in dezor- 
«ine si demoralizează trupele enervate. 

Pe frontul celorlalte două sectoare ziua s-a scurs fără evenimente prea 
importante. Inamicul a căutat să se întărească pe crestele din fata poziţiilor 
române, la 1 500—2 000 m de reţelele noastre de sirmă. Artileria capului de 
pod a căutat să risipească, cu focurile sale, concentrările de coloane, ce se 
făceau in raza ei si să împiedice instalarea de baterii inamice. 

Toată noaptea si ziua următoare, luni 4 septembrie, inamicul nu à in- 
cercat nici un atac. Trupele Batalionului 2 din Regimentul 36, din inițiativa 
comandanților de companii, au reocupat sectorul Siahlar, pe care inamicul, 
in nestiinti de ce se petrecuse la noi, nu-l ocupase. Spre seară comandantul 
vepetă ordinul precis ca sectorul să fie din nou evacuat, ceea se ce executd 
în dezordine, părăsindu-se mitralierele şi munitiile. Bulgarii nu l-au ocupat 
pină a doua zi la ora 12. Era însă foarte vizibil că se fac pregătiri pentru 
o mare acţiune. Un balon captiv se inälfase spre sud, numeroase aeroplane 
de recunoaştere zburau deasupra poziţiilor române, coloane de infanterie se 
inișcau în diferite direcţii, artileria isi ocupa poziţiile de tragere. Apărarea 
s-a menținut însă într-o completă pasivitate. Afară de un slab început de 
atac, făcut in-sectorul- III Antimova, asupra satelor Sarighiol si Antimova, 
din iniţiativa comandanților de companii, dar la care s-a, renunțat repede di 
ordinul comandantului de sector, nici v încercare serioasă nu s-a tăcut de 
comandaut spre a impiedica sau a întirzia completa investire a cetăţii. Ceva 
mai mult, comandantul capului de pod a retras trupele liniilor înaintate din 
toate sectoarele pe linia principală de rezistență, linia centrelor. 


324 


Întăriri trimise Luptele initiale, date de bulgari in zilele 
la Turtucaia de 2 si 3 septembrie împotriva liniilor 

înaintate de la Turtucaia, nu avuseseră 
caraete grav. Pierderile garnizoanei erau neînsemnate : 200 de morţi şi ră- 
niti. {ar materialul era intact. Ele insă intluenţaseră nervii comandanților 
si ai oamenilor, nedeprinsi cu lupta, incit, dacă pierderile materiale erau 
fără importanţă, în schimb moralul era zdruncinat. Oboseala, şi enervarea tru- 
pelor, lipsa de singe rece a comandanților, dădeau situaţiei un caracter alar- 
mant, absolut nepotrivit cu situaţia reală, ce se manifesta în rapoartele pesi- 
miste pe care comandantul cetăţii le făcea superiorului său, comandantul 
Armatei a III-a. În ziua de 4 septembrie, după-amiază, generalul Teodorescu 
cere să i se trimită ajutoare imediate, „altfel nu mai poate lua nici o răs- 
pundere, trupele fiindu-i extenuate din cauza luptelor ce au avut loc”. Se- 
fului de stat-major al Armatei a III-a, sosit seara la Turtucaia, Teodorescu ii 
expune „gravitatea situaţiei din cauza oboselii trupelor si a lipsei complete 
de rezerve” care au fost toate întrebuințate în sectorul Satu Vechi. 

Oarecare neliniște începe să se manifeste si la cartierul Armatei a III-a. 
Totusi—siteațiar-e privită, in genere cu optimism. Generalul Aslan asigură pe: 
toată lumea că nu e nici o-primejdie: „,Turtucâiă c"est notre Verdun : qui 
s'y frotte, S'y pique” [14]. Pentru întărirea rezistenței, s-au dat însă ordine 
trupelor din rezerva generală strategică, cantonate in jurul Bucureştilor, să 
se deplaseze spre sud. Divizia a 10-a fu trimisă spre Giurgiu, pentru paza 
Dunării, iar Divizia a 15-a fu trimisă la Olteniţa spre a trece Dunărea la 
Turtucaia. Era o forţă impunătoare de 16 batalioane de infanterie, pe lingă 
care s-au mai adăugat două baterii de obuziere de 105 mm, 12 tunuri mici 
de 53 mm, pe afete si două baterii vechi de cimp de 75 mm. 

Pentru a grăbi sosirea trupelor, Regimentul 80 a fost transportat la 
Olteniţa, cu canioane automobile, cu automobile sanitare, automobile parti- 
culare, taximetre, rechizitionate în Capitală pe străzi. Toate trupele au trecut 
de pe un mal pe celălalt cu ajutorul bacurilor si plutelor, trase de remor- 
chere. Sosirea lor a fost primită de garnizoana Turtucaia cu explozii de bucurie. 
Moralul unora din aceste trupe era foarte înălţat. Pe puntea slepurilor poetul 
Goga vorbea soldaţilor, arätindu-le în cuvinte vibrante ce înseamnă războiul 
de astăzi si cit de neprecupeţită trebuie să fie jertfa tuturor. Din nenorocire, 
acest important ajutor, care cuprindea și trupe de elită, ca grănicerii, nu a 
putut ff întrebuințat ca o formațiune compactă, cu comandantul säu propriu. | 
Trupele au sosit prea tirziu si la intervale. Numai cinci batalioane si divi- 
zionul de obuziere au sosit în cursul nopţii pind marti dimineaţa, asa că au 
putut fi intrebuinţate in luptele de marti 5 septembrie. Sapte batalioane au 
sosit în cursul zilei de marti, iar patru au sosit marţi seara și în cursul nopții 
de marţi spre miercuri. 

Raportul de forte dintre cei doi adversari, pind acum defavorabil româ- 
nilor, trebuia de-acum să se schimbe. Pină acum nu se puteau opune celor 
28 de batalioane bulgaro-germane, cu 128 tunuri, decit cele 15 batalioane ro- 
mâne ale Diviziei a 17-a; cu ajutoarele primite, numărul lor se va ridica la 
31, fără a număra cele patru batalioane de milițieni, care erau lipsite de va- 
loare combativă. Numărul tunurilor, împreună cu cele sosite la 22, se ridica 
la 176, din care 67 erau micile tunuri de 37 mm și 53 mm. Trebuie însă să 
se adauge și tunurile escadrei de pe Dunăre, care concura la apărarea cetăţii, 
in număr de 32 guri de foc, grele si ușoare, deşi aceste tunuri, ca si cele de 
pe malul sting al Dunării şi din ostroave, aveau o zonă limitată de acţiune. 
Superioritatea numerică a trupelor de infanterie române era numai aparentă. 
Căci sosirea pe rind a acestor trupe si, ca urmare, neputinţa de a le intre- 


325 


— 


buinta in atacuri simultane si la momentul oportun, a slăbit mult valoarea 
ajutorului primit. Si totusi..., un comandant energic. cu singe rece, cu pri- 
cepere militară şi cu voinţă tare, GFP $tiut să tracă mai mult folos din tru- 
pele proaspete ce i- se puseseră la dispoziție” st să-si îndeplinească ist nea 
ce i se incredintase.—Aceasti—misiune raminéaaceécasi : întirirer TOZISTONȚei 
şi ținerea pe loc a dusmanului, pind cind ruşii se vor putea concentra, pentru 
ca, împreună cu trupele române de la Silistra si Bazargic, să pornească, marsul 
ofensiv spre vest. In acest moment, despresurarea Turtucaiei s-ar fi produs in 
mod automat. 


Singeroasa zi de Ziua liniştită de luni, 4 septembrie, fu- 
5 septembrie sese întrebuințată de bulgari spre a o- 
cupa poziţiile de atac si a așeza artileria 
grea in cele mai bune poziţii de tragere. Concentrarea dușmanului în jwul 
capului de pod era acum îndeplinită : detașamentul Hammerstein la stinga, 
Divizia a 4-a Preslav la centru si Brigada 1 Sofia la dreapta. Celelalte două, 
brigăzi ale Diviziei de Sofia, impreună cu o brigadă de cavalerie, au fost 
aşezate spre sud-est, ca corpuri de observaţie fata de Silistra. Ele trebuiau 
să impiedice, fie scurgerea trupelor de la Turtucaia spre Silistra, fie mai ales 
o eventuală incercare a garnizoanei din Silistra de a veni în ajutorul Turtu- 
caiei. Măsuri foarte judicioase, cum s-a dovedit mai tirziu. 

Ziua de marti, 5 septembrie, trebuia să fie ziua marelui atac pentru for- 
tarea liniei principale de apărare a capului de pod: centura fortificată. A fost 
o zi deosebit de singeroasă. 

La ora 6,30 dimineaţa, artileria dusmanä începu bombardarea poziţiilor 
românești. La ora 7 toate bateriile bulgare erau in acțiune. Intenţia dus- 
manului era evidentă, pentru un observator atent. Masa artileriei bulgare 
era concentrată impotriva sectorului mijlociu, Daidir. Centrele 6—9 erau 
bombardate de 21 baterii cu 84 guri de foc, dintre care 40 tunuri si obu- 
ziere grele. Un balon captiv, remorcat de un automobil, plutea deasupra 
satului Covangilar, la sud de Daidir, dirijind tirul. Centrul nr. 8 este in 
special groaznic bombardat, precum și anexa din dreapta lui, intre centrele 
8 şi 7. Riposta tunurilor române din sectorul atacat era mult inferioară. 
Era o enormă disproportie artileristică. Sectorul atacat — cel mai slab din 
cele trei sectoare — nu dispunea decit de opt tunuri de 105 și șapte obuziere 
de 120; mai erau patru turele de 53 mm. Bombardamentul artileriei dus- 
mane, concentrat asupra acestui spaţiu restrins, este inspăimîntător. Aerul 
vibrează sub efectul puternicelor explozii. De pe linia fortificată, din centre 
si din șanțuri, se ridică virtejuri de pămint si nori groși de fum. Centrele, 
asezate pe clina văii Satu Vechi, sint perfect vizibile dinspre dușman si pot 
fi lovite din plin. 

La 8.10, comandantul bulgar socoti pregătirea de artilerie ca suficientă. 
Artileria grea își lungi tirul, bătind spatele liniei centrelor, iar infanteria dus- 
mană porni la atac. În realitate. acțiunea artileriei bulgare, cu toată violeuta 
ei, nu fusese distrugătoare. Ea fusese prea scurtă ca durată ; spărturile tăcute 
în linia întărită nu erau mari; centrele nu suferiseră prea mult. Apărarea im- 
potriva atacului infanteriei dușmane s-ar fi putut face cu eficacitate; ea re- 
clama, în primul rind, întărirea linici de luptă a sectorului atacat. Coman- 
dantul roman nu și-a dat însă seama de situaţie. Desi dușmanul își demas- 
case intenţia, comandantul trimite însă întăririle sosite tot în sectorul [. Sec- 
torul atacat a fost lăsat la propriile lui puteri. Si acestea erau intime, faţă 
de forța covirsitoare a atacului. 


Bulgarii dau un atac principal cu patru regimente — 16 batalioane — 
ale Diviziei a 4-a Preslav, împotriva centrelor 6, 7, 3, care sint ocupate de 
trupe din Regimentul 79 Slobozia, si un atac secundar, cu dou regimente 
— opt batalioane — ale Brigăzii 1 Sotia, impotriva centrului II, apărat de 
două companii ale Regimentului 76. Val după val, se aruncă infanteria, bul- 
gară asupra liniei române ; tunurile de cimp urmează valurile în înaintarea 
lor. Imensele lanuri de porumb, rămase netăiate in fata liniilor române, favo- 
rizează inaintarea, bulgarilor. 

Bombardamentul bulgar scosese din luptă o parte din tunurile bateriilor 
yomane ale sectorului ; celelalte au înhămat si s-au retras. Un divizion de obu- 
ziere de 105, sosit în ajun, e trimis de comandant in sectorul Daidir. Sosit 
in toiul luptei, el incepu imediat un bombardament: fulgerător asupra valu- 
ilor de atac bulgare. Sint singurele tunuri române ce trag în sectorul atacat, 
dar tirul lor precis si repede face ravagii în rindurile dușmanilor. Comandantul 
suprem bulgar descrie asttel lupta: ,,Artileria grea si de cimp română varsă 
uragane de foc, pe cind bateriile noastre acoperă spaţiul cu o grindină de şrap- 
vele. Oamenii nostri cad cu grămada. Cimpul e plin de cadavre. Ränitii se 
pribuseau fără un geamăt, urmărind pe inamic cu amenințările lor. Ofițerii 
dispăreau unul după altul, morti sau răniţi; subofiterii la fel’ 2%. Dar dis- 
proporţia de forte e zdrobitoare. Centrul 8 si anexele sale din dreapta și stinga, 
pină la centrul 9, sint atacate de regimentele bulgare 7 Preslav si 31 Varna 
intregi. Centrul 7 e atacat de Regimentul 19 Sumla; centrul 6 e atacat de 
Regimentul 48 infanterie. În rezerva generală, la Denizler, e ţinut Re- 
gimentul 47. 

Centrele române sint apărate de cite o singură companie, iar spaţiile 
intermediare dintre centre tot de cite o companie! 

lupta e crincenă în fata centrului 8, unde bulgarii dau atacul principal. 
Focurile de infanterie si mitraliere ale apărătorilor din centru si ale obuzie- 
relor din spate, {in in respect pe atacatori. Val după val se prăbușește in 
cimpul gropilor de lup dinaintea reţelelor de sirm’ ; alte valuri urmează după 
cele distruse. Dar divizionul de obuziere române, care susține lupta, și-a sfirsit 
provizia de muniții. Serviciul de reimprospătare nu se organizase: tunarii 
trebuie să inhame caii si să se retragă din luptă. Centrul rămine să reziste 
fără susţinere de artilerie împotriva trupelor a două regimente întregi, ce 
atacă cu înverșunare, fără să le pese de pierderi. Compania a 6-a din Regimentul 
19, care apăra centrul, decimată de bombardament, a rămas cu un 
singur ofiţer rezervist, învățătorul Lixeanu Nedelcu *. Izolat complet prin 
tirul de baraj al dusmanului, fără nici o comunicare cu centrele vecine sau 
cu spatele, copleșit de zdrobitoarea superioritate a dușmanului, Lixeanu con- 
duce eroic lupta, îmbărbătează trupa si moare, lovit de un glonț, pe para- 
petul centrului. Numai acum, trecind peste trupul lui, suvoiul dușman pi- 
trunde înăuntrul centrului, printre năruiturile căruia mai rămăseseră 25 de 
luptători in viaţă 318. Anexele din stinga si din dreapta, precum și centrele 
nr. 7 si 6, atacate din faţă si amenintate din flanc, au trebuit să tie evacuate 
si apărătorii s-au retras spre liniile de reculegere din spate. O încercare de 
contraatac, pornită din liniile de reculegere spre centrul 8, cu rezervele Regi- 
mentului 79, nu reușește. Locotenent-colonel Popescu, care conduce contra- 
atacul, cade mort, lovit de un glonţ, iar trupele române se retrag prin pădure. 

La ora 12, linia centrelor fusese spartă in mijlocul ei. Dușmanul plă- 
tise scump victoria: în fata centrului 8, morţii si răniții zăceau mormane ; 


* Învățător în comuna Brätianu-Jazu (Scinteia), jud. Ialomiţa 


327 


—- 


ne 


x 


q 
11 
a 


| IL 


a> 


printre ei erau comandantul Regimentului Varna si toți comandanții săi de 
batalion. Comanda regimentului bulgar e luată de un căpitan ™, 

Atacul secundar il dau bulgarii cu întreaga Brigadă de Sofia — opt 
batalioane — împotriva centrului II din faţa satului Antimova. Masele de 
infanterie bulgară, susținute de artileria care le urma în spate, pătrund pe la 
dreapta şi pe la stinga centrului. Centrul II rezistă eroic timp de cinci ceasuri; 
sufletul rezistenţei e comandantul centrului, locotenentul rezervist, avocatul 
Titus Axente. La ora 1,30 după-amiază, lovit mortal, Axente cade. Dus- 
manul invadează centrul, mina de supraviețuitori trebuie să părăsească cen- 
trul si cade in focurile Batalionului român 80, care venea din spate în ajutor. 

Centrele in termediare 9 si 10, amenințate in flancuri si pe la spate de 
coloanele dușmane, ce pătrunseseră pe la centrele cucerite, sint evacuate de 
apărători. În anexele din stinga centrului 9, sublocotenentii Rotaru Ion si 
Vasilescu Cristodor, desi înconjurați, continuă să lupte pina ce puternicul 
inamic pătrunde în șanțuri şi-i omoară în lupta cu baioneta. | 

La 2,30 după-amiază, o enormă spărtură se făcuse in centura, fortifi- 
cată a Turtucaiei. Toată partea centrală a poziţiei principale, de la centrul 
5—11, era in mina duşmanului. Rămășițele trupelor de apărare se retrăgeau, 
dezorganizate, prin pădurea din spate; întreaga artilerie fixă si semimobili 
căzuse in mina dusmanului. Acesta, epuizat el însuşi de pierderile suferite, 
cu unităţile dezorganizate, nu a putut înainta mai departe; unitățile Divi- 
ziei a 4-a Preslav au trebuit să se oprească în marginea de sud a pădurii, 
unde au 1ämas toată ziua. 

La această oră, situaţia tactică a capului de pod era, fără îndoială, 
gravă, nu însă disperată. Inamicul se găsea el însuși într-o situaţie foarte ris- 
canta. Între aripa dreaptă a Diviziei de Preslav (centrul 8—9) şi aripa, stingă 
a Brigăzii de Sofia (centrul II) era un gol mare, unde nu se găseau trupe 
bulgare. Comandantul dușman nu mai avea rezerve cu care să astupe golul, 
iar trupele Diviziei Preslav, dezorganizate, erau imobilizate în liziera, pădurii. 
Comandantul român dispunea dimpotrivă de cinci batalioane proaspete, 
sosite de peste Dunăre; neangäjate în luptă. Un contraatac puternic, făcut 
cu forte mari în aripa dreaptă a Diviziei de Preslav, ar fi putut schimba ra- 
dical situaţia. Din nenorocire, comandantul capului de pod nu și-a dat seama 


de această situaţie, iar comandanții de sectoare, prin inertia sau măsurile 


lor nechibzuite, au contribuit şi mai mult la agravarea situaţiei. 

Astfel, locotenent-colonel Marinescu Al., comandantul sectorului de est 
Antimova, impresionat de căderea centrului II, apreciază că „situaţia e pier., 
dută”! si dă ordin trupelor ce ocupau restul liniei centrelor 12—15, pind la 
Dunăre si care nu fuseseră deloc angajate în luptă, să părăsească poziția si 
să se retragă pe _linia a III-a de apirare. Retragerea, se face în chip dezor- 
donat si degenerează in panică. Oamenii aruncă armele. Gloata de fugari 
schimbă direcţia retragerii şi o ia pe valea Cuzgunlac spre Dunăre, spre pon- 


«x. vtoânele de imbarcare. Unii trec fluviul pe celălalt mal; alţii sînt readusi 


cu greutate în zona de luptă, sau se adună pe platoul cazărmilor din Turtu- 
caia. Sectorul Antimova al centurii fortificate a rămas fără nici o apărare; 
dușmanul — trupele Brigăzii Sofia — înaintează pe aci, nestinjenit de nimeni 
si se apropie de linia a III-a, singura barieră care mai desparte pe duşman 
de Turtucaia. Un batalion din Regimentul 84 aleargă să reconstituie linia 
frontului. 

În timp ce sectorul de sud, Daidir — apărat de Regimentul 79 — su- 
combă sub efortul principal al dușmanului, executat de întreaga Divizie de 
Preslav, in timp ce sectorul de est, Antimova, străpuns pe la centrul II sub 


328 


atacul concentrat al Brigăzii de Sofia, era apoi părăsit de trupele debandate 
ale Regimentului 76, sectorul de vest, Satu Vechi, unde comandantul capului 
de pod grămădise cele mai importante forte de infanterie si artilerie, era nea- 
tacat. Puternicul tir al artileriei tinuse la distanţă coloana Hammerstein, desti- 
nati de comandantul dusman să atace acest sector; tunurile românești con- 
tiibuiseră chiar, prin tirul lor oblic, să pricinuiască mari pierderi dușmanului 
ce atacase sectorul vecin. Pentru uşurarea situaţiei sectorului Daidir, trupele 
sectorului Satu Vechi au pornit un contraatac printre centrele 4 şi 6, cu direc- 
tia spre sud, spre a lovi în flancul coloanelor dușmane ce se indreptau 
dinspre Siahlar spre Daidir, prin fata centrelor 5, 6, 7. Operația a fost 
foarte rău condusă. Trupele de atace — două batalioane si două companii de 
mitraliere din regimentul 36 si 75 — au pornit împrăștiate, in grupe fără 
legături, fără să aibă cunoștințe precise de scopul acţiunii și de obiectivele 
lor şi unele, fără să aibă în frunte pe comandanții lor. Încercarea n-a avut 
nici un rezultat şi a fost respinsă. 

Trupele coloanei germano-bulgare Hammerstein au început după-amiază 
atacul centrului 3, pregătit cu artilerie grea si de cimp, din direcţia Satului 
Vechi. Atacul e slab, contrabătut cu eficacitate de artileria română şi 
e respins. Dar trupele ce apără sectorul I sint amenințate dinspre stinga, pe 
unde dușmanul rupsese centura, fortificată. Din ordinul comandantului, ele 
evacuează linia centrelor 4, 3 si 2 si se retrag spre linia a Ill-a. A rămas 
ocupat numai centrul nr. 1, căruia artileria de pe malurile Dunării, ostroave 
si flotilă, îi asigurau o eficace apărare. Centrele au fost ocupate mult mai 
tirziu de duşman ; o companie română a reocupat pe seară centrul 2; două 
plutoane au rămas chiar toată noaptea într-insul. 

Încurajate de succesul ușor obţinut în atacul împotriva sectorului 
Antimova, trupele dușmane ale Brigăzii Sofia au început înaintarea împotriva 
liniei a III-a române. Înaintarea era înlesnită de imensele lanuri de porumb 
din partea, de sud-est a Turtucaiei. Cu ce se putea aduna de la trupele ro- 
mâne retrase de pe frontul sectorului şi cu cele proaspete, sosite în dimineaţa 
zilei, comandantul român organizează apărarea liniei a III-a şi, în după- 
amiaza zilei, se pregătește să dea contraatacuri în direcţiile periculoase, spre 
a stăvili înaintarea duşmanului şi a incerca recucerirea centrelor. Contra- 
atacul român s-a dat în două direcţii. Unul cu direcţia spre sud, de-a lungu 
şoselei Turtucaia-Daidir, cu trupele Regimentului 74 şi din Regimentul 75; 
al doilea, spre sud-est, de-a lungul şoselei Turtucaia-Silistra, cu trupe din regi- 
mentele 34, 80 si 84. Contraatacurile s-au dat slab. Detasamentele, lipsite 
de o conducere unitară, s-au răzleţit si au pierdut contactul. Trimise in foc, 
imediat ce soseau pe cheiul de debarcare, uneori fără comandanţi, fără să li 
se indice precis nici linia ce aveau să ocupe, nici obiectivul pe care trebuia 
să-l atace, fără cunoştinţa terenului, fără legături si susținere, trupele înaintau 
orbeste, căzind în mijlocul vijeliilor de grenade si şrapnele, primite din faţă 
sau din flancuri, amestecindu-se cu alte trupe demoralizate şi cuprinse de pa- 
nică. Zadarnice erau actele de eroism ale unor ofiţeri care, liniștiți si cu singe 
rece, înaintau călare în fata trupei sau stăteau în picioare in linia trăgătorilor, 
spre a insufleti pe luptători; zadarnică era acţiunea unor detașamente izo- 
late, care înaintau îu formaţie regulată, sub focurile artileriei inamice. Erois- 
mul unora, avintul altora aveau ca singur rezultat sporirea jertfelor nefolosi- 

toare ale acestor lupte, asa de rău conduse *. 


P * La contraatac a fast trimis şi unul din cele trei batalioane de milițieni ale capului de pod. 
Valoarea O5tăşcască ă acestor trupe — oameni în virstă, rău echipați, înarmați cu arme Vechi si slab 
tfadrati — era absolut nulă. Se povestesc multe cpisoade jalnice din luptele la care au luat parte 


329 


Ta extrema aripă dreaptă, comandantul sectorului Satu Vechi di un 
contraatac cu trupele din centrul I spre poziţiile părăsite de Ja balta Satu 
Vechi : ofensiva nepregătită, nebunească, e primită într-un foc Strasnie de 
mitraliere si respinsă cu mari pierderi. La extrema aripă stingă, la nord de 
şoseaua Silistra, trupe dușmane din Regimentul 6 Tarnovo, inaintind repede 
peste valea Cuzgunlac, se apropie de linia a III-a. Un batalion de grăniceri, 
abia sosit de peste Dunăre, e trimis repede într-acolo. Cu un avint extra- 
ordinar, în pas alergător, superbi, agitind arma într-o mină si capela în cea- 
laltä, s-au repezit ca o furtună vitejii grăniceri împotriva liniilor de trigitori 
bulgari ce inaintau prin porumburi. Snopuri de gloanţe de pușcă si mitra- 
liere ii primesc şi-i seceră, dar grănicerii atacă cu baioneta si cu patul pustii. 
Liniile dușmane sint rupte si împinse inapoi. Bulgarii au pierderi mai, în 
special in ofiţeri : ingroziti de acest atac fulgerător, ei fug si se ascund în 
pădurea. văii Cuzgunlac. Ajutoare de la Regimentul Sofia vecin sosesc în tug; 
un divizion de artilerie ia poziţie şi deschide un foe violent. Nesustinuti de 
nimeni, rămași izolaţi in lupta cu dusmanul superior, expuși focului concen- 
tric, eroicii grăniceri sint nevoiţi să se retragă spre santurile liniei a treia, 
semänind cu numeroşi morţi si răniţi calea lor triumfală. Contraatacul român 
n-a «dat nici un rezultat. Dar și situaţia dusmanului, care a suferit pierderi 
enorme si şi-a dezorganizat cu totul unităţile, este foarte primejdioasă. 0 
sfortare puternică poate schimba fata lucrurilor. Cine însă să ia inițiativa, 
s-o organizeze si s-o conducă? Comandamentul roman e dezorientat şi depri- 
mat. Comandantul gindeste să dea un nou contraatac spre seară, bigind 
în foc si unităţile proaspete ce i-au sosit în după-amiaza zilei. I se raportează 
însă că ar fi greu de strins oamenii, împrăștiați prin porumburi si pădure, 
iar comandanții trupelor nu pot fi găsiţi. Atacul e aminat pe a doua zi. 
Armata de la Turtucaia a fost grav atinsă in moralul ei. Comandantul 
a pierdut increderea în sine si în trupă, iar trupa a pierdut încrederea in 
izbindă si în comandantul ei. Toate ordinele, pregătirile si mişcările se fac 
fara rinduială, precipitat, sub impresia momentului. Lipsa de ordine aduce 
nedumeriri si învălmășeală. Dintr-un nimic se naște panică și panica e semnul 
premergător al înfringerii. Fără motive vizibile, unităţi mai mici sau mai 
mari părăsesc poziţiile, se ascund sau o iau la fugă, tirind în virtejul lo 
alti ofiteri sau alte trupe pe care le întilnese în cale. Neorinduiala si panica, 
sint alimentate si propagate si de numeroşi bulgari localnici, sau sol- 
dati în unele regimente de luptă, recrutate din Dobrogea. La atacurile date 
de unitățile lor, gornisti bulgari sunau retragerea în momentul ciocnirii cu 
vrajmasul 25. Agenti de legătură, reali sau improvizaţi, din același neam, 
comunicau ordinele de-a-ndoaselea și toţi, cum zăreau capelele bulgărești, 
aruncau armele si alergau să se predea, injurindu-ne. La atacul Regimentului 
14, pe şoseaua Daidir, agenţi de acest fel au cerut în gura mare ca artileria 
să lungească tirul. cind din contra, el trebuia scurtat ; astfel că proiectilele 
bateriilor române cădeau în spatele liniilor bulgare, fără să le stinjeneascä 
inaintarea 318. Un ofiţer, care comanda un pluton de bulgari din Dobrogea, 
a fost părăsit de soldaţii săi si, voind să-i aducă la ascultare, trăgind cu revol- 
verul, a fost împușcat de proprii săi oameni, rănit și făcut prizonier. Arti- 
leria semimobilä n-a putut fi salvată, după părăsire» centrelor, deoarece 
localnicii bulgari și turci au dispărut cu atelajele de boi și bivoli, pe care 


acești nenorocili. Astfel, în fata inamicului care inainta, se inchinau prin adăposturi, rugindu-se lui 


Tl 


Dümnezeu cu cuvintele : „Opreşte“1, Doamne !”. într-un loc au fost găsiţi de căpitanul D. din Regi- 


mentul 74 intr-o tranșee, pitiţi in fundul șanțului si tragind din cind in cind focuri in sus: [iind intre- 


bali ce fac acolo, au răspuns: ,, Mai tragem şi nui, să-i speriem, bată-i Dumnezeu!" 318 


330 


le conduceau. Carele cu munitii si provizii, conduse de bulgari dobrogeni, 
au fost rasturnate in drum şi părăsite. Grupe de soldaţi luau fuga înspre oras, 
väitindu-se în gura mare si demoralizind trupele noi ce soseau, prin povesti- 
zile lor exagerate. Un spionaj, foarte bine organizat, instiinta pe bulgari de 
toate mişcările trupelor romane. 

Seara a venit să curme lupta; ambii adversari, obosiţi de lupte, aveau 
nevoie de odihnă si de răgaz ca să-și poată pune rinduială in trupe. Ziua de miine 
trebuia să, aducă lupta hotăritoare. 


Încercări de ajutor din alară La cartierul general al Armatei a III-a, co- 
mandantul primeşte în cursul zilei rapoarte 
alarmante. La 11,30, Teodorescu rapor- 

tează că situaţia e foarte gravă, centrele 7, 8, 9 pierdute; o parte din trupe 

luptă prost. La 12,50 el revine comunicind că „situația e disperată”. Coman- 
dantul armatei comunică această situație Marelui Cartier. Deoarece sosirea 
ajutoarelor era in curs la Turtucaia, unde sosiseră cinci batalioane si pind seara 
trebuia, să sosească şi restul de 11, Marele Cartier comunică comandantului 
capului de pod: „Turtucaia nu trebuie să cada: garnizoana trebuie să reziste 
pina la ultimul om. Trupe proaspete vor veni în ajutor”. In același timp, coman- 
dantul Armatei a III-a vrea să intervină si în alt chip. Pind acum, generalul 

Aslan nu făcuse altceva decit să arunce în interiorul cetății investite batalioa- 

nele Diviziei a 15-a, ce i se pusese la dispoziție. Se pare că acum generalul isi dă 

seama că o cetate investită nu se poate salva decit printr-o inanevră ezterioară. 

Abia in ziua de 5 septembrie, cind situaţia e coinpromisă şi posibilităţile de 

reuşită foarte micsorate, el se gindeste să execute o mare ofensivă de deblocare a 

Turtucaiei, cu toate forţele române şi ruse ale Armatei a III-a, care se găseau 

în sudul Dobrogei. În special la Silistra, la o distanţă de numai 60 km, era 

Divizia a 9-a, o divizie bună, formată din trupe active, care stătea însă 

într-o inacţiune explicabilă atit prin insuficienţa concepţiilor tactice al coman- 

dantului Armatei a III-a, cit si prin lipsa de iniţiativă a comandantului 
diviziei, generalul Basarabescu. Divizia se mărginise, pind acum, să-şi retragă 
forțele in incinta fortificată, lăsindu-se să fie investit. Ordinele marii mişcări 
ofensive fură transmise trupelor Armatei a III-a marţi, la ora 12. Generalul 
Basarabescu trebuia si execute imediat, cu divizia sa, o ofensivă viguroasă, 
inaintind in mars forţat spre Turtucaia. În acelaşi timp, generalul Zaion- 
cikovski, care comanda Grupul de est, trebuia să sprijine cu corpul rus actiu- 
nea generalului Basarabescu, trimitind divizia de cavalerie rusă să acopere 
flancul sting al Diviziei a 9-a, în mişcare spre Turtucaia, iar cu celelalte două 
divizii de infanterie să pronunţe o mişcare ofensivă în direcţia Curtbunar- 

Acadinlar. Comandantul Armatei a III-a spera că acest atac de flanc va 

reuşi să influenţeze operaţiile de la Turtucaia, silind pe dusmanul ameninţat 

să deblocheze cetatea. S-ar părea însă că o fatalitate plana asupra armatelor 
noastre de la Dunăre. Fie din rea-voinţă, fie din cauza imposibilității tehnice 
de à executa ordinul, prin nesocotirea factorilor timp şi spatiu, fie din alte 
cauze, intervenţia uu a reuşit. Generalul Zaioncikovski nu à atacat în direcția 
preserisă, ci 4 pornit in direcţia opusă, spre Bazargic. lar generalul Basa 

rabescu a executat mișcarea prescrisă cu intirziere si cu lipsă de énérgie."Inter- 
ven{ia sa are loc abia a doua zi, miercuri 6; ea se împiedică de rezistența 
bulgară la Sarsinlar, la 15 km la est de Turtucaia. După o luptă scurtă, rău 
angajată, generalul Basarabescu se intoarce-la-Silisirä, aa cum plecase. Actiu- 
nea sa nu nuimnai-că nu-a putut fi de vreun ajutor pentru Turtucaïa, dar 

a adăugat o nouă ruşine, prin nimic scuzabilă, pentru armata noastră. 


331 


Ziua de 6 septembrie. Noaptea a fost întrehuimţată de români 

Cădereu Turtucaiei pencru reconstituirea trupelor lor dezor- 
oz ganizate. Operația a fost grea şi n-a reuşit 
decit în parte. Oamenii erau risipiţi prin pădure si prin porumburi, unităţile 
erau foarte amestecate, multi ofiţeri lipseau, rätäciti de trupă sau plecaţi 
peste Dunăre. Cu resturile ce s-au putut aduna si grupa în unităţi, impre- 
ună cu cele din urmă batalioane sosite în timpul serii si al nopţii — unele, 
fără comandanții lor —, s-a ocupat şi pus în stare de apărare linia a treia 
din jurul Turtucaiei. Era, cum stim, o linie slabă, formată din elemente 
de tranșee, prevăzută numai în unele sectoare cu reţele de sirmă ghimpată 
fără, nici un tun de poziţie. Toată artileria de poziţie fusese pierdută odată 
cu linia, principală de rezistenţă ; fuseseră salvate doar o baterie de 150 mm 
şi una de 105 mm. Încolo, numa! «artilerie mobilă. Unele tunuri nu mai aveau 
muniții. 

Bulgarii ocupă intreaga centură fortificată, afară de centrul nr. I care, 
sub protecţia bateriilor de coastă si a flotilei, este ținut încă de români. E 
şi-au regrupat; unităţile în vederea atacärii liniei a treia si şi-au apropiat 
artileria spre sud si vest. Trupele Diviziei a 4-a Preslav şi ale Detaşamentului 
Hammerstein se găsese pe liziera de sud a pădurii Turtucaiei. Spre sud-est; 
trupele Brigăzii Sofia sint mult mai înaintate ; ele sint in fata liniei a III-a 
române. 

Comandantul român al capului de pod vede situaţia cu optimism. El 
are acum superioritate numerică în infanterie. Consideră pe bulgari respinși 
in urma ,,contraatacurilor viguroase”! din ajun, iar pe de altă parte, aşteaptă 
dintr-un moment într-altul apariția pe teatrul de luptă a trupelor Diviziei 
a 9-a de la Silistra, spre a cădea în spatele atacatorului. Întemeiat pe aceste 
iluzii, el ia dispoziţiile de luptă. Trupele ce ocupă linia a treia, împărțită 
in patru sectoare, vor impinge drept înainte în „urmărirea dușmanului și 
vor reocupa linia centrelor. În acelaşi timp se va constitui, in partea de 
răsărit, un grup de manevră, compus din trupe amestecate din regimentele 
34, 80, 84 si grăniceri, care să atace în direcţia şoselei Silistra, spre a da 
mina cu trupele de ajutor ce trebuiau să sosească dinspre Silistra. Din neno- 
rocire, nici una din prevederile și intenţiile comandantului nu s-au putut 
realiza. Divizia a 9-a de la Silistra n-a sosit ne unde trebuia; ea n-a ajuns 
decit pind la Sarsinlar, prea departe pentru ca efectul ei să se simtă in spa- 
tele duşmanului. Grupul de manevră nu s-a putut constitui; elementele ce 
trebuia, să-l alcătuiască erau räzletite si n-au putut fi adunate. Iar înaintarea 
trupelor din linia a III-a, care trebuia să se facă în golul lăsat de un dusman 
în retragere, a dat peste trupe pline de avint și bine organizate pentru atac 

Cele mai violente lupte s-au: dat la sud, de-a lungul soselei Daidir și 
la est, de-a lungul şoselei Silistra. Citeva unităţi din regimentele 34 si 74, 
adunate de locotenent-colonel Petrescu, pornesc înaintarea în zorii zilei, la 
ora 4,30, pe stinga şoselei Daidir. Ascunsi într-un imens lan de porumb, 
bulgarii îi primesc cu salve de focuri de armă si mitraliere. Atacul român 
se inteteste. Un batalion de grăniceri intră si el în luptă. Bulgarii dau înapoi 
şi românii îi urmăresc prin porumb, pe o adincime de aproape un kilometru. 
Românii cad însă peste o puternică linie dusmanä, care deschide un foc 
secerător ; artileria bulgară intră, la rindul ei în acţiune și tirul ei precis face 
ravagii. Rindurile luptătorilor se răresc și se risipesc. Frinturi de trupe se 
retrag, sub un violent tir de baraj. Un viteaz, locotenentul Popescu Niţă, 
care se afla cu o companie din Regimentul 80 la dreapta, în sectorul vecin, 


neatacat, aleargă din proprie inițiativă în direcția dincotro aude zgomotul 


332 


luptei si se aruncă in viltoarea de pe soseaua Daidir. Compania e risipită. 
de vijelia focurilor ; comandantul ei o adună si o repede pentru a doua oară 
impotriva dușmanului. De astă dată compania e spulberată, comandantul 
ucis, dar intervenţia ei eroică îngăduie frinturilor grănicerilor să se retragă 
inapoia liniei a III-a. 

Acelaşi lucru s-a petrecut si la stinga, de-a lungul şoselei Turtucaia- 
Antimova-Silistra. Trupele Brigăzii Sofia au inceput atacul pe toată lărgimea 
frontului celor două regimente ale sale. Pe la 6,30, românii porniră contra- 
atacul cu Batalionul 3 al Regimentului 2 grăniceri și cuciteva unităţi din 
Regimentul 34. Deşi lipsiţi de susţinerea de artilerie, românii atacă dirz si 
inaintează în ploaia de gloanţe ce se revarsă din porumburi. În lupte violente, 
corp la corp, aripa dreaptă a Regimentului 6 Târnovo e întoarsă de grä- 
niceri si compania a doua a regimentului ce trecută prin baionetă, cu coman- 
dantul ei. O mişcare de retragere se anunţă pe frontul bulgar °°. Dar uni- 
tätile Regimentului Sofia vecin aleargă, bateriile bulgare de pe dealurile din 
spate si mitralierele ascunse în porumburi varsă foc peste atacatori, care 
nu Sint susținuți de nicăieri. Dezorganizate si zăpăcite, trupele române au 
început o retragere precipitată ; unele au ocupat transeele liniei a III-a, 
altele au continuat retragerea. Mici grupe de luptători, reconstitu'te din 
fugarii adunaţi si readusi în luptă, întilnesc trupele in retragere si formează 
o linie de rezistenţă inapoia unei vilcele pe care coboară şoseaua spre pontonul 
2. La ora 9 dimineaţa, atacul roman dat în sectorul dintre șoselele Daidir 
si Silistra, era complet respins. Lupta încesează pentru un moment. Bul- 
garii, care suferiseră şi ei pierderi mari, nu urmăresc cu infanteria.” Ei se 
mulțumesc să intensifice focul artileriei, lungindu-i tirul cu care urmărese 
acum bateriile artileriei române, silindu-le a se retrage spre Turtucaia ; bom- 
bardamentul dușman tinteste si lucrările din jurul! Turtucaiei, oraşul însuși 
si Dunărea. 

În același timp, pe cînd în sectorul de sud-est se desfăşurau aceste lupte: 
violente, în sectorul de sud-vest si vest domnea o relativă linişte. Trupele 
bulgare ale Diviziei Preslav si ale Detasamentului Hammerstein, incureate 
in marginea pădurii, nu îndrăznesc să inainteze, iar ordinul de atac al coman- 
dantului român n-a izbutit să ajungă trupelor române din acest sector. 

Investirea cetăţii e completă ; bulgarii știu că de o rezistență puternică 
nu mai poate fi vorba. Ei dispun trupele jur-imprejur pentru o progresie 
metodică, de-a curmezisul pădurii si-si apropie artileria. 

Pe la orele 9,30 comandantul român primeste două ştiri imbucurătoare. 
Două aeroplane române, sosite in ajun seara si trimise în recunoaştere în 
imprejurimile Turtucaiei, raportează că pe şoselele de la sud-est se väd coloane 
de trupe in marş spre oraş. Obsedat de gindul ajutorului ce aşteaptă dinspre 
Silistra, si luînd dorinţele sale drept realitate, comandantul își inchipuie că 
nu poate fi altceva decit mult asteptata Divizie a 9-a de la Silistra, sau trupe 
ruseşti, care vin să-l deblocheze. Pe această ipoteză, comandantul constru- 
iește imediat un nou plan de acţiune. <1 ordonă un atac general in sectorul 
de vest; acest atac, în intenţia comandantului, trebuia să atragă înspre vest 
o mare parte din trupele dușmane aflate între șoselele Daidir și Silistra si cu chipul 
acesta să degajeze Frontul de Est, inlesnind joncţiunea trupelor apărării 
cu trupele de ajutor ce veneau dinspre Silistra. În acelaşi timp, monitoarele 
de pe Dunăre primesc ordinul să înceteze focul în acea parte, iar trupele 
române de pe Frontul de Est sint instiinfate să întărească rezistenţa, căci 
trupele salvatoare se apropie si se vor ivi în scurt timp 2%. 

Atacul român, pornit în sectorul de vest dinspre linia a III-a si dinspre 
centrul I, se dă fără coeziune; unităţile pierd legătura una cu alta şi serisi- 


De à 333 


éme a 


pce ea 


pese prin pădure, hartuindu-se eu inamicul în incäieräri locale. Artileria 
sectorului sustine cu energie atacul; unele baterii sint descoperite de dusman 
şi bombardate cu violenţă. Atacul nu reușește si trupele române. trebuie si 
se reîntoarcă in poziţiile de plecare, imputinate si impriistiate. Mai grav se 
petrec lucrurile în sectorul de est. Pe cind trupele române așteaptă, pline 
de bucurie, apariţia fraţilor eliberatori in spatele dusmanilor, se pomenesc 
deodată cu bulgarii că ies din porumbiste si încep un atac furios. Coman- 
dantul se inselase ; trupele observate de aviatori nu erau trupe amice, ci 
duşmane. Deziluzia apărătorilor, inselati in speranţele lor, pune virt depri- 
mării sufleteşti, pricinuite de oboseală si descurajare. O panică nebună cuprinde 
trupele din tranșee. Grupuri de luptători aruncă armele si munitiile și o 
iau la fugă spre Dunăre. Panica se întinde spre sectorul vecin, de sud. Fron- 
tul începe să se dezorganizeze si acolo. Oamenii, simțindu-se izolaţi, fac 
legături în dreapta si stinga, nemaiväzindu-s1 conducătorii, pornesc la vale 
de-a valma, umplind drumurile şi ulițele orașului, cu singurul gind de a 
ajunge mai repede la malul Dunării, spre a găsi barca sau pontonul salvator, 
care să-i ducă dincolo. În fugă, întilnesc trupe, care nu intraseră în luptă, 
le împărtăşesc spaima şi dezgustul lor de luptă si le tirăsc şi pe ele in vil- 
mäsagul general 1%. Panica e mărită de apariţia unui automobil blindat dus- 
man care, venind de pe șoseaua Daidir, străbate liniile române, improscind 
cu mitralierele şi împrăștiind grupele ce încercau să menţină sau să organizeze 
rezistență. De prin casele oraşului, focuri de armă incep să se descarce in 
cetele răzlețe de soldaţi fugari si feţele posomurite ale locuitorilor bulgari 
încep să se strimbe în rinjete de bucurie. Pe la orele 12 bulgarii, după ce 
au curitit terenul si pădurea in fata liniei a treia, au început atacul liniei 
însăși, prin sectorul de sud. Linia era greu de apărat, fiind foarte slab orga- 
nizată, cuprinsă între lanuri de porumb, primind focuri de mitralieră şi 
din faţă si din flancuri. Cea mai mare parte din apărători o părăsiseră mai 
dinainte. Resturile de trupe, ce rămăseseră pe loc, au părăsit-o la rindul 
lor, fără rezistenţă, retrăgindu-se treptat spre Turtucaia. Bulgarii înaintează 
cu precauţie prin porumburi pe urmele românilor. Grupe mici, linii subțiri 
de trăgători cu mitraliere, însoțesc în inaintari scurte tirul artileriei de cîmp, 
care se lungeste treptat. Nici un atac în mase mari nu se mai produce; numai 
ciocniri scurte de grupe răzlețe ori de patrule. Bulgarii sint conştienţi de 
destrămarea frontului român, ei aşteaptă să-i culeagă roadele, färä să se 
mai expună la pierderi mari. 

La amiază, dezastrul român se anunţă în toată cruda lui realitate. În 
sectorul de vest şi în unele parti ale sectorului de sud, grupuri de soldaţi români 
continuă lupta cu disperare. Centrul nr. I rezistă viguros şi atacurile dușmane 
sint respinse, rind pe rind. Tunurile vaselor de pe Dunăre bat crestele dealurilor 
si porumbistilor ; ele reușesc să impiedice așezarea bateriilor si mitralierelor 
inamice in zonele ce cad sub bătaia lor. Incolo nu mai este o armată organizată, 
condusă de voinţa unui sef ascultat, luptiud pentru un tel conștient. Sint — in 
cea mai mare parte — cete de fugari, care au renunţat la orice mindrie, ambiţie 
şi ideal si care, cuprinși de contagiuuea descurajării si à fricii, nu mai au decit 
gindul scăpării cu viață. Iar jef,armats nu mai are. Seful a dispărut de la postul 
lui--Nu doborit-de-glont;-in viltoarea luptei, ci răpus de team morţii şi a ris- 
punderii faţă de cei pe care trebuia să-i ducă la. izbindă, dar i-a dus la infrin- 
gere si la rusinea captivitatii —La-ora-douisprezece,-un-autumobil mare trece 
in goană printre sirurile fugarilor, indreptindu-se spre malul Dunării. Este 
comandantul cetăţii, generalul Teodorescu, care-şi părăseşte armata si cetatea. 
Un locotenent de marină il imbarcä pe bordul vedetei nr, 7, „Lt. Călinescu”. 


334 


et 


Un vifor de blesteme se ridică ameuin{ätor-din turna soldaţilor fugari. ingri- | 
midii pe mal. Un răpăit de mitralieră răspunde de pe bordul vedetei. Si vasul | 
porneşte cu mare viteză spre celălalt mal. Comandantul şi-a salvat trupul ; el 
poate acum să privească de pe-malul românesc sfirsitul tragic al cetăţii şi armatei, 
părăsită in voia soartei, lipsită de conducător. 


Tragedia Malul Dunării se umple din ce în ce de 
mulțimea soldaţilor care şi-au părăsit 
poziţiile și-și caută aci scăparea. Se petrec 

scene de un dramatism sfisietor. 

O mare de capete se întinde pe mal, cit vezi cu ochii. Un singur gind ii 
insufleteste pe toţi : fuga. Dincolo e malul românesc : acolo e scăparea. Dar 
fluviul lat e la mijloc. Nu există pod peste Dunăre, iar puţinele pontoane sau 
plute, care slujesc la transportul ajutoarelor, trecuseră la malul opus, tixite cu 
ranitii evacuaţi si cu cei dintii sosiți pe mal. Nauciti, oamenii privese luciul apei 
și-și frâmintä mintea cum să treacă dincolo. Unii, mai curajoşi, se aruncă în apa, 
imbräcati ori dezbräcati. Steagurile regimentelor 36 si 74 sint salvate de doi 
devotați plutonieri, pe această cale. O luptă sălbatică se dă împrejurul putinelor 
bărci, cele mai multe sparte ori gäurite, pind ce barea, rău astupată, porneşte 
greoi, infesatä de oameni si plină de apă. Dunărea infätiseazä o privelişte ne- 
obișnuită, plină de ambarcatii de tot telul si de oameni luptind din greu cu 
valurile, singuri sau sprijiniți de cite un bustean, de cite o ladă, de cite o ușă. 
Luaţi de curent, rasturnati, loviți de srapnelele ce se spărgeau deasupra apei, 
citi pot să ajungă pe malul salvator din fatä ! O mulţime de slepuri si de pon- 
toane se găseau la acest mal, dar lipsa de remorchere a împiedicat intrebuin- 
tarea lor. Comandantul Armatei a III-a trimisese 16 batalioane în ajutorul unei 
cetăţi, a cărei situaţie i se arătase a fi disperată si nu se gindise a organiza si 
mijloacele de retragere, in caz de nereușită. Armata fusese Dbăgată într-o cursă 
de șoareci ! Totusi, vasele marinei au facut tot ce au putut sprea scăpa de la 
moarte si a aduce pe celălalt mal multi soldaţi ; flota a plătit un larg tribut de 
singe, pierzind multi ofiţeri si grade interioare. 

Pe mal, imposibilitatea salvării încremenise mulțimea. O abatere adincă, 
o deznădejde fără margini urmeazä după surescitarea de mai-nainte. Un gind 
nou pusese stăpinire pe suflete si strigătul resemnării, al lașităţii, ieșea acum din 
toate piepturile. ,,Ne predäm !”, „aruncaţi armele !, „ne predăm” — se aude 
de peste tot. Bucäti de pinză albă, servete, batiste se agită peste marea de capete. 
În așteptarea învingătorului, incepe jaful cärutelor cu provizii si muniții. Bulgarii 
si turcii din oraş încep să coboare, cu priviri si mișcări de sacali, la ospätul 
neașteptat din vale. Luptele in grupe mici continuă, în special pe frontul de 
vest, pind la ora 4,30 p.m. La această oră, corpul ofițeresc al garnizoanei, adunat 
la cercul militar, hotări să predea dușmanului cetatea si garnizoana. Colonelul 
Mărășescu, comandantul acestui sector care, după fuga generalului Teodorescu, 
luase comanda cetăţii, execută trista decizie a capitulării. 

Patrulele dușmane străbăteau acum străzile oraşului, tragind tocuri de 
armă sau doborind cu paturi de puşcă ori cu baionete ofițerii sau soldaţii 
intilniti în cale. Populaţia bulgară se asociază cu soldälimea, spre a se deda 
la crime bestiale si la jafuri nerusinate. Ofițerii si soldaţii erau jefuiti pind la 
piele, dezbraca{i, descältati, maltrata{i sau ucişi la. cea mai mică veleitate de 
revoltă. Maiorul Dervescu Ioan, comandantul unui batalion din Regimentul 
36, e somat de un plutonier bulgar să-i dea ceasornicul, pe care-l purta asupra 
sa; maiorul refuză, arătindu-i că pe dosul capacului era fotografia copiilor săi 
si imediat cade străpuns de baionete si cu capul strivit de pat de puscă. 


335 


a ~ ce ee 


Comandantul Regimentului 84 infanterie, locotenent-colonel Popovici 
Gheorghe, a adunat si luat sub comanda sa un numär de ostasi cu care à 
pornit-o spre est, pe lingă malul Dunării, spre a forţa trecerea spre Silistra. 
Călare si cu drapelul regimentului său desfăşurat, el şi-a găsit moartea in fruntea 
ostasilor pe care-i comanda. O vedetă a flotei, nr. 6, „Nicolas Ioan”, se stre- 
coară pe lingă capul ostrovului Cusui si deschide focul cu tunul şi cu mitraliera 
asupra cuibului de mitraliere dușman care, în apropierea malului, tăia drumul 
retragerii. Vedeta concentrează asupra ei focul duşman, ambii ofițeri si jumä- 
tate din marinarii vedetei cad, dar duşmanul e gonit. Parte din coloana română 
se scurge spre Silistra, iar vedeta, ciuruită de proiectile, se poate retrage în 
josul apei. 

Citiva ofiţeri de artilerie au refuzat să-şi părăsească ori să-și predea 
bateriile şi şi-au adunat tunurile, scăpate din poziţiile ocupate de bulgari, în 
marginea, de vest a, orașului. Aci, colonelul Grigorescu Atanasie, comandantul 
Regimentului 5 obuziere, a organizat o ultimă rezistență, sub forma unui 
reduit, sprijinit în dreapta pe cazirmile Seremet, iar în stinga pe Dunăre, fă- 
cind faţă spre sud şi est. Sustinuti de citeva unităţi slabe de infanterie, în 
special de resturile batalionului 80 de infanterie, cei din urmă apărători ai Tur- 
tucaiei au tras pind cind au sfirşit toată munitia. Colonelul Grigorescu, grav 
rănit, a căzut prizonier în mina bulgarilor și a murit într-un spital din Sofia. 
Căpitanul Feraru, comandantul unei baterii grele, trage cu tunurile pină cind 
puhoiul dușman năvăleşte în baterie, trage apoi cu revolverul, iar ultimul 
glonţ; și-l descarcă in timplä, căzind mort pe unul din tunurile sale. Alţi ofiţeri, 
locotenentii Ioachimescu, Curtovici fac la fel. Locotenentul Constantinescu 
Toma, fiul generalului cu acelaşi nume, sustinuse apărarea centrului nr.1 
cu bateria sa, pin’ cind, încadrat si bombardat violent de artileria grea dus- 
mană, care i-a distrus două tunuri, a rămas numai cu celelalte două. Pe acestea 
le scapă din virtejul de foc şi cu multă greutate le aduce în reduit. Ajutat de 
un plutonier si de citiva soldaţi cu o mitralieră, Constantinescu trage, pind 
ce bulgarii ajung la cîţiva, metri de tunuri. Somat să se predea, el refuză, trage 
de la gura ţevii în năvălitori şi, în cele din urmă, cade masacrat de baionete. 


O catastrofä Bătălia de la Turtucaia se sfirsise. 0 
naţională adevărată catastrofă militară insingera 
tara, la o săptămînă de la intrarea, noastră 
în război. Orasulintärit Turtucaia căzuse in mina dușmanului după cinci zile 
de luptă. 480 de ofiţeri si 28 000 de soldaţi erau fäcuti prizonieri ; 100 de tunuri, 
62 de mitraliere si o imensă pradă, erau trofeele inamicului. Din întreaga 
garnizoană au scăpat vreo 2 000 de oameni, peste Dunăre, înot sau pe ambar- 
caţii si vreo 3 500 în grupe răzlețe, spre Silistra. Din armament, au scăpat 
numai tunurile bateriilor din ostroave si de pe maluri, care au fost evacuate 
prin bravura personalului lor murinărese. E drept că si pierderile inamicului 
au fost grave. Cifrele oficiale date de el sint : 199 ofiţeri si 7 773 soldaţi bul- 
gari, morţi sau răniţi. Marea majoritate a pierderilor a fost în sectorul Daidir. 
Astfel, pierderile dușmanului s-au urcat pină la aproape 25 la sută din efectivul 
său. Pierderile singeroase ale românilor au fost de 169 de ofițeri si 6 000 soldaţi, 
morți si răniţi. 

Ca după toate catastrofele, spiritul incearcă să găsească cauzele care pot să 
explice producerea dezastrului. Rivalitäti profesionale sau politice, chestiuni 
personale vin să complice si să ingreuieze cercetarea obiectivă a tristului 
adevăr. Cea dintii cauză ar fi fost fatala concepţie primitivă, de a închide o 
trupă numeroasă într-o cetate izolată, avind în spate un fluviu lat care o 


336 


desparte de baza sa, fără ca un pod sau măcar un serviciu de transporturi, 
bine organizat, să-i asigure retragerea. Realitatea e aceasta: renuntindu-se 
deocamdată, prin planul de operaţii, la rolul de „cap de pod” ofensiv, rolul 
Turtucaiei nu mai era altul decit acela al unei simple poziţii înaintate care, 
sprijinindu-se pe Dunăre, să apere flancul drept al graniţei dobrogene si să 
acopere concentrarea trupelor ruso-române pe această graniță. Din moment 
ce era evident că duşmanul atacă cu forte superioare, cărora nu li se poate 
rezista, garnizoana trebuia să părăsească poziția şi să se rabată asupra grosului 
— retrăgindu-se spre Silistra spre a inlesni această concentrare pe o linie 
mai inapoi — iar nu să rămînă pe loc, înlesnind realizarea planului dușman, 
de a izola forţele noastre räzletite si a le bate pe rind. Instrucţiunile pentru 
apărarea capului de pod Turtucaia prevedeau că, în cazul cind rezistența pe a 
doua şi ultima linie nu mai putea fi prelungită cu nici un chip, trupele capului 
de pod trebuiau să execute o ieșire spre est si să se retragă metodic luptind, 
asupra capului de pod Silistra unde, împreună cu trupele Diviziei a 9-a, să 
prelungească rezistenţa. Din nenorocire, aceste înțelepte prescriptii au rămas 
literă moartă. Nici unul din comandamentele de diferite ordine, care aveau 
cuvint de spus în apărarea Turtucaiei, nu şi-au adus aminte de ele şi nu le-au 
pus in practic’. Cu halucinatia formulei romantice a „rezistenţei pind la ultimul 
om”, sau cu obsesia concentrării forţelor ruso-române, care trebuia să se opereze 
pe frontiera, Dobrogei, în scop ofensiv, la adăpostul tocmai al rezistenţei Tur- 
tucaiei, s-a, persistat în apărarea cu incäpätinare a unei poziţii periculoase si 
fără vreo însemnătate decisivă pentru desfășurarea ulterioară a acţiunii. Nici 
măcar în ultimul moment, cînd păstrarea cetăţii nu mai era posibilă, nu s-a 
luat de către nimeni iniţiativa unei retrageri spre Silistra, care, realizată cu 
hotărire şi cu efective mari, ar fi putut, mulţumită istovirii dușmanului, să 
salveze o bună parte din oameni și material. Păstrarea legăturii cu Silistra, 
prin supravegherea excelentului drum de comunicaţie care trecea pe sub 
malul Dunării, era una din datoriile de căpetenie ale comandantului român. 
El a neglijat-o cu totul. 

A fost desigur o greşeală si trimiterea unei divizii întregi în interiorul 
cetății, pachet cu pachet, în mijlocul unor trupe demoralizate, in loc să se 
fi trimis în afara, cetăţii, spre a întreprinde, în colaborare cu divizia de la Si- 
listra, o acţiune de deblocare în coasta inamicului. Nici una din aceste greșeli 
nu poate însă justifica, repeziciunea şi proporţia catastrofei. Inamicul însuși 
se arată mirat de atita, noroc din partea lui şi atita slăbiciune din partea noas- 
tra*. „Cu mijloacele de apărare de care dispunea — scrie cu cruzime coman- 
dantul bulgar — chiar femei ar fi putut susţine atacul citeva zile” #6. 

Cauza principală a catastrofei — cauza sigură, care este în afară de orice 
discuţie —, este slăbiciunea extraordinară, de neinteles, a apărării. Generalii 
comandanţi isi aruncă unul asupra celuilalt răspunderea infringerii 10° 22 286, 


* Maiorul de stat-major austriac N. Frantz, ofiţer de legătură cu Armata Mackensen vizitind, 
din însărcinarea Marelui Cartier austriac, lucrările de fortificaţie de la Turtucaia, la o săptămină după 
căderea ei, găsește că lucrările erau bine concepute şi executate şi conchide : ,,Este aproape de necrezut 
că această puternică poziţie centrală a putut să cadă in trei zile... Cauzele cuceririi repezi a Turtucaiei 
sint : poziţia, apărată de două divizii române (a 15-a şi a 17-a d2 rezervă) era rău ocupată; o parte 
din infanteria primelor linii de apărare a fugit imediat după inceputul tragerii eficace ; rezervele stă- 
teau prea departe în spate.... 


Din descrierea de mai sus reiese că dacă ar fi fost apărat mai dirz, capul de pod Turtucaia 
ar fiinfluentat în mod |hotărltor asupra repeziciunii operaţiilor Armatei a III-a bulgare şi că luarea 
lui cu asalt reprezintă un fapt de arme remarcabil. E! ne permit e insă să tragem o concluzie Imbucurä- 
toare asupra slabei; 'puteri de rezistenţă a armatei române impotriva atacurilor energice susținute de 
artilerie” (Documente inedite din Kriegsarchiw, Viena). 


337 


ssa 5 


Ceea ce este neîndoios, este că nici comandantul Armatei a III- 
dantul cetăţii nu au fost la înălțimea cerută. Cel dintii, cufundat intr-un upli- 
mism frivol, nu s-a mişcat din Bucuresti, spre a-şi da seama de aravitatea 
situaţiei, ci s-a mulțumit a lua de la distanţă dispoziţii rău concepute sau tht 
ficace. Cel de-al doilea, comandantul cetăţii, s-a dovedit totalmente lipsit de 
însușirile indispensabile unui comandant în împrejurări grele. Fără inițiativă 
timid, lipsit de facultatea intelegerii clare a situaţiilor si de aceea a prompt 
tudinii rezolutiilor, el u-a știut nici să-și distribuie si să-și intrebuinteze trupele 
pe care le comanda direct. De la începutul atacului dușman, pind la ultinul 
moment, s-a ținut in pasivitate, primind loviturile dusmanului, fără să reac 
tioneze prin contraofensive energice. Chiar cind a început să dispună de forte 
superioare, inițiativele sale ofensive au fost moi si tardive. Pind în ultinul 
moment, el nu a înțeles dispozitivul atacului inamic si n-a stint să vadă à 
să exploateze situaţiile critice, în care acesta se pusese. Obsesia atacului prin- 
cipal dinspre vest l-a făcut să grămădească principalele forte de avtilenie in 
acest sector, atacat numai demonstrativ, neglijind sectorul de sud si sud-vest, 
unde se dădeau atacurile decisive. 

„Apărarea a fost cu desävirsire descusută : legătura de sus în jos si de 
jos în sus între comandanții de sectoare si comandantul apărării nulă ; legătun 
intre comandamentele sectoarelor, care, in lipsa celei dintii, putea asigura v 
oarecare legătură in acţiune, nu a existat. Acţiunea comandantului asupre 
conducerii operațiunilor nu s-a manifestat deloc. Măsuri de prevedere nu au 
fost luate si, ceea ce încununează totul, cînd deznodămintul fatal s-a. apropiat, 
e că nici o măsură nu s-a luat, fie pentru a încerca o ieșire prin sectorul de 
est spre Silistra, fie pentru a regula soarta atitor mi de luptători, care cădeau 
în miinile învingătorului. Comandantul apărării, părăsind cîmpul de lupta 
cînd lupta nu se isprăvise, fără a trece cel putin altuia comandamentul său, a 
lăsat trupele apărării să se descurce fiecare cum va putea, uitind că datoria 
ii impunea să impărtășească soarta celor pe care îi comandase, dar pe rate, 
din nenorocire, si in mare parte din vina sa, nu putuse să-i ducă la biruintà. 
De ce, in acea clipă, nu si-a amintit el purtarea eroică à generalului Leman, 
apărătorul cetăţii Liege ?” 109, sau generalului austriac Kusmanek, apărătorul 
cetăţii Przemysl? [15]. 

La această slăbiciune de comandament a corespuns, cum era de asteptat, 
o slăbiciune a trupei. Turtucaia a prezentat un caz curios de psihuză colectivă. 
Slab comandate, in bună parte de ofiteri care nici in timpul pregătirii anterioare, 
nici în timpul luptelor, n-au ştiut să aibă contact strins cu trupa, s-o insu- 
fleteasca si să-i comunice un avint de care ei înșiși erau lipsiţi, unităţile s-au 
demoralizat de la primele ciocniri. In timp ce, in unele puncteale frontului, 
ofiţeri si trupă, luptind laolaltă, făceau acte de cel mai inältätor eroism, intr- 
altele s-au dedat la acte de lasitate. Acolo unde ofiţerul a fust în fruntea sau în 
mijlocul trupei, soldatul a luptat vitejeste si a murit eroic ; acolo unde ofițerul 
a dosit de la datorie, trupa a slăbit și s-a debandat. Si cum contagiunea slă- 
biciunii e mai puternică decit aceea a virtuţii, demoralizarea s-a propagat 
repede, paralizind comandamentele și trupa. Slăbiciunea comandanților de 
diferite ordine si a trupei ne-a dus la rușinea de a vedea, la mai putin de 
10 zile de la intrarea noastră voluntară in război, o armată de aproape 30 000 
de oameni si cu un imens material de război, capturată în întregime ca o turmă 
fără apărare. 

Admirabilul soldat român, care ne-a dat mai tirziu victoriile de la Jiu, 
de la Mărăşti si Mărășești, cel care a stat neclintit ca o stincă sub furtună la 
Cimpulung, la Predeal si la Oituz, cel care s-a arătat mare si eroic în infringerile 


a Nici coma 


338 


glorioase de la Sinpetru, de la Topraisar si in retragerea de la Cerna, merita 
desigur o altă soartă decit aceea de a fi condus la masacrul si rușinea de la 
Turtucaia. Căderea Turtucaiei a făcut o enormă impresie atit prin paguba 
materială, cit şi prin efectul ei moral. Ea ne-a făcut de batjocura dușmanilor 
si ne-a compromis în fata prietenilor. Pentru noi, ea a venit, în primele zile 
ale războiului, să ne arate cu brutalitate numeroasele lipsuri organice ale pre- 
gătirii noastre militare, atit în partea ci materială, cit şi în cea sufletească. 
Din nenorocire, în istorie, greșelile nu se trec niciodată cu vederea; ele se 
răzbună cumplit. Si ruşinea de la Turtucaia nu numai că ne-a pălmuit obrajii 
si ne-a însingerat inimile, dar a influențat adinc desfășurarea ulterioară a 
războiului. Ea este cauza iniţială a nenorocirilor si a dezastrelor ce au urmat. 


3. SILISTRA SI BAZARGIC 


Atacarea Dobrogei În același timp cu atacul impotriva Tur- 
de Sud tucaiei, Mackensen aruncă si celelalte 
trupe ale Armatei a III-a bulgare peste 
frontieră, în direcţia Silistrei şi a Bazargicului. Izolarea in care se găseau cele 
trei oraşe ale Dobrogei de Sud fu exploatată cu succes de abilul tactician 
german. Coloane puternice fură trimise în spaţiile intermediare, pentru a des- 
parti cele trei oraşe si a impiedica garnizoanele respective să-şi dea ajutor reci- 
proc. Cetățile aveau să fie atacate una cite una si luate mai înainte ca trupele 
ruseşti, care soseau greoi, să fi ajuns in zona de luptă, ca să poată coopera 
cu armata română. Cu aceasta, drumul spre inima Dobrogei se deschidea 
inaintea năvălitorului şi linia Cernavodi-Constanta cădea in mina lui. Conse- 
cintele strategice ale acestei lovituri ar fi fost incalculabile : era intregul 
front de război român întors si intervenţia războinică a României inăbuşită in 
fasä. 

Executat cu repeziciune si cu vigoare, planul lui Mackensen päru la 
inceput că reuşeşte. Succesul se mărgini însă nuinai la primelelovituri. Vor 
trebui apoi, timp îndelungat, sfortäri uriaşe şi pierderi grele, pentru ca ocuparea 
Dobrogei să devină fapt. 

Primul dispozitiv de luptă al Armatei a III-a bulgaro-germane era umă- 
torul : extrema stingă a armatei, formată din Divizia a 1-a Preslav cu Brigada 
1 Sofia și Detaşamentul mist Hammerstein, constituia armata de atac impo- 
triva Turtucaiei. Stinga era formată din: Brigada a 3-a din Divizia 1 Sofia, 
compusă din şase batalioane si trei baterii, avind să intercepteze comunicaţia 
intre Turtucaia si Silistra; rolul ei era să zădărnicească un atac de flane, pe 
care trupele din Silistra l-ar fi încercat asupra armatei ce investea Turtucaia. 
O altă brigadă (a doua din aceeaşi divizie) compusă din 8 batalioane cu 3 
baterii, luă direcţia Silistra, de-a lungul soselei Acadinlar-Alfatar. Între cele 
două brigăzi de infanterie era intercalată o brigadă de cavalerie, care le făcea 
legătura si avea misiunea să supravegheze Silistra pe la vest. 

Centrul Armatei a III-a era format din Divizia de cavalerie Kolev 
20 de escadroane — întărită cu artilerie, cicliști și numeroase companii de 
mitraliere montate si pe jos. Misiunea acestei divizii, căreia i s-au ataşat si 
două companii de infanterie, era să apere flancul drept al armatei bulgare, 
care opera pe frontul Turtucaia-Silistra si, despärtind forţele române ce ocupau 
aceste două localităţi, de cele de la Bazargic, să prepare, prin ocuparea Curt- 
bunarului, operaţiile impotriva Bazargicului si a Dobrogei de răsărit. 


339 


Dreapta Armatei a III-a era formată din așa-numita rezervă mobilă à 
punctului întărit Varna — de puterea unei brigăzi întărite — sub comauda 
generalului Kantargiev, scriitor militar cu reputaţie, autorul unor pu 
blicatii de propagandă impotriva României. Misiunea acestui grup era defen- 
sivă-ofensivă : să se opună unei încercări de debarcare la Varna si, prin ope- 
ratii făcute in regiunea Bazargicului, să împiedice încercările românilor si 
ruşilor de a înainta în direcţiile Balcic si Bazargic. 

În spatele Diviziei de cavalerie — la Sumla — era, o brigadă din Divizia 
a 6-a bulgară de Vidin, ca rezervă generală la dispoziţia feldmareșalului 
Mackensen, urmind a fi deplasată, după nevoie, spre a îi asociată fie centrului, 
fie dreptei bulgare. Corpul turc era la cîteva zile de mars ; primele lui elemente 
puteau să intre în luptă peste patru zile. 


Oiensiva bulgară de-a lungul Mai-nainte chiar ca bulgarii să fi declarat 
irontierei dobrogene oficial război Romänici, generalul Kan- 
targiev a atacat cu detașamente miti 
pichetele române de la graniţă si a inaintat pe teritoriul român, ocupind citeva 
sate. Astfel, la 29 august, bulgarii au atacat pichetele din vecinătatea, şoselei 
Baleic- Varna, ocupind satele Vinători si Ecrene. La 30 august, o companie de 
grăniceri şi două companii de ciclisti bulgari au ocupat podul de cale ferată de 
la Novo-Botevo, staţie de frontieră pe linia Varna-Bazargic, iar la 31 august, 
au întins atacul de-a lungul frontierei pină la Vladimirovo. Scopul acestor 
atacuri era ca, prin surprindere, bulgarii să-şi creeze o bază de operaţii favo- 
rabilă impotriva Bazargicului ; atacurile erau inlesnite de faptul că românii, 
în dorința de a evita ciocniri premature, ţineau posturile de pază departe de 
frontieră. 

Alarmate de aceste atacuri, autorităţile civile din Bazargic au părăsit 
fără ordin orașul, aruncind panica în populaţia română dintr-însul, care a 
fugit spre Caraomer. Bulgarii din oraş au profitat de această panică si au 
devastat gara şi cazărmile. Autorii jatului, prinși asupra faptului de către 
armată, au fost judecaţi pe loc si executaţi. Această dreaptă pedeapsă a dat 
bulgarilor prilej de plingeri si acuzaţii de cruzimi la adresa românilor. Divizia 
a 19-a a restabilit situaţia în oraş si la frontieră, iar autorităţile s-au înapoiat 
în oraş. 

La 1 septembrie, ziua declarării războiului de către bulgari, se găsea ca 
trupă de acoperire în sectorul Bazargic Divizia a 19-a, avind în oraş si pe fron- 
tieră Brigada a 11-a — regimentele 9 vinätori si 40 infanterie; Brigada 
a 5-a mixtă era la Ghelengic, nord de Bazargic, iar Brigada a 6-a mixtă 
la sud de Caraomer. Divizia a 19-a avea o compunere cam amestecată : afară 
de regimentele 9 vinători, 39 şi 40 infanterie, era constituită din cel de-al pa- 
trulea batalion luat de la 10 regimente diverse, în total 18 batalioane. Arti- 
leria diviziei era slabă: şase baterii de tunuri vechi de 87 mm și abia una 
de 75. Comandant era generalul Arghirescu. O brigadă — a 5-a — de cälärasi, 
constituită din şapte escadroane, era ataşată pe lingă divizie şi dislocată pe 
frontieră. 

La Silistra era Divizia a 9-a română — comandant generalul Basara- 
bescu — alcătuită din cinci regimente de infanterie si unul de vinätori, grupate 
în trei brigăzi, cu un total de 16 batalioane si 13 baterii. Silistra fiind întărită 
ca un „cap de pod”, dispunea de o artilerie fixă, formată din trei baterii de 
cite 105, 120 și 150 si de citeva, turele de 53 mm. Divizia avea patru bata- 


lioane dislocate la Alfatar, Acadinlar, Beibunar şi Curtbunar, acoperind Silistra 
dinspre sud. 


340 


În spatele liniei româneşti sosea încetinel si se constituia la Medgidia 
Corpul rus, sub comanda generalului Zaioncikovski, format din Divizia a 
él-a rusă, Divizia sirbo-croatä si Divizia a 3-a de cavalerie. Corpul rus era 
mult în urina diviziilor române care, la rindul lor, erau separate una de alta 
prin distante de 60—90 km. Astfel că, in ziua declarării războiului, pe cind 
bulgarii isi aveau toate trupele în mină, gata să pornească la îndeplinirea 
misiunii lor precise, româno-rusii erau împărţiţi in trei grupe, așezate la 
distanțe mari si cu detașamente izolate, risipite pe graniţă. Nu exista nici 
unitate de coniandament : Divizia a 9-a depindea direct de comandamentul 
Armatei a III-a, care era la Bucuresti, iar generalul rus lucra independent. 

Ja manevra iute si dibace a comandamentului dușman, cei trei coman- 
dan{i româno-ruşi vor răspunde cu mișcări încete, lipsite de iniţiativă şi de 
concordanţă, care vor compromite de la inceput campania. În noaptea de 1—2 
septembrie, bulgarii trec frontiera pe toată linia. Brigada a 2-a de Sofia a 
atacat Acadinlarul, care era ocupat de un batalion român, Divizia de cavalerie 
bulgară a atacat Curthunarul, ocupat de asemenea de un batalion român, 
iar trupe din grupul Varna au atacat Balagea, pe şoseaua Varna-Bazargic. 
În sectorul Diviziei a 9-a batalioanele române, atacate la Acadinlar si Curtbu- 
nar de forte considerabil superioare, au părăsit localităţile si s-au retras spre 
Silistra. Generalul Basarabescu a retras si celelalte două batalioane de la Alfatar 
si Beibunar, s-a izolat de sectoarele vecine si s-a închis în Silistra, fără a intre- 
prinde nici o acțiune cu puternica unitate de care dispunea, nici spre sud ori 
sud-est unde, prin ocuparea Curtbunarului, era tăiat de Bazargic, nici spre 
sud-vest, unde fusese tăiat de Turtucaia. Mai ales înspre aceasta din urmă il 
obligau, nu numai datoriile camaraderesti si înţelegerea situației tactice, dar 
prevederile precise ale directivelor de operaţiuni ale Armatei a III-a. Abia la 
5 septembrie, în urma ordinului primit în ajun de la comandantul Armatei a 
Ill-a, de a întreprinde „acţiuni locale, la distante mici, pentru a cîştiga aerul 
necesar în jurul capului de pod si a degaja șoseaua Turtucaia — Silistra”, gene- 
valul Basarabescu se execută şi trimite două detașamente, de cite două, trei 
batalioane, cu artilerie, în două direcţii. Cele două detașamente s-au încurcat 
in lupte sterile cu slabe detașamente bulgare, au pierdut un timp preţios si au 
pierdut si contactul cu grosul «diviziei. 

Trupele grupului Varna, trecînd frontiera de-a lungul şoselei Varna- 
Bazargic, la 2 septembrie, au ocupat Balagea. Scopul acestei acţiuni nu era 
ofensiva asupra Bazargicului, ci a veni in uyutorul generalului Kolev, care 
ataca, Curtbunarul, atrăgind forţele române în acest sector. Comandantul Di- 
viziei a 19-a române atacă pe bulgari cu trupe din Regimentul 40 Călugă- 
reni și din Brigada a 5-a mixtă, reocupă satul Balagea si respinge pe bulgari 
spre sud in dezordine. Generalul Kantargiev trebuie să alerge personal la 
fafa locului spre à opri deruta. Locuitorii bulgari ai satului au atacat pe 
români cu armele de foc, cu topoare si cu furci, ceea ce a determinat pe ro- 
mâni la o severă represiune. Un ordin al Diviziei a 19-a retrage din nou linia 
romana pe poziţia de staţionare de la sud de Bazargic. Pentru a doua zi, 
3 septembrie, Arghirescu proiectează un atac asupra Curtbunarului, care fusese 
ocupat de Divizia de cavalerie bulgară. Pentru această operaţie e destinată 
Brigada a 6-a mixta care, de la sud de Caraomer, a fost adusă la vest de 
Bazargic. În seara de 2 septembrie brigada e la Carapelit, pe drumul spre 
Curtbunar. 

in dimineaţa zilei de 3 septembrie, Divizia a 19-a dă donă lupte. Lu 
vest de Bazargic, Brigada a 6-a mixtă porneşte de la Carapelit, spre a ataca 
în direcția Curtbunar, iar la sud de Bazargic, Regimentul 40 Călugăreni atacă 
trupele grupului Varna, care înaintează din nou dinspre Balagea şi Opancea. 


341 


| 
[A 
| 
| 


FRE 


Sa rem 


Brigada a 5-a mixtă e ținută in rezervă lingă Bazargic. Acţiunea celor două 
grupuri incepe să se desfăşoare favorabil. Brigada a 6-a s-a desfăşurat călare 
pe şoseaua Carapelit-Curtbunar. Două batalioane înaintează de-a. lungul şo- 
selei, ocupă satele Conac si Cocimar. Avangarda a ajuns la sud de Curtbunar, 
amenintind spatele Diviziei de cavalerie bulgară. Acţiunea, de la sud de Ba- 
zargie e de asemenea in progres victorios; bulgarii au fost respinși la sud 
de linia Opancea— Balagea. 

Dar comandantul Diviziei a 19-a e un caracter impresionabil si incon- 
stant. Desi primește stiri favorabile si de la sud si de la vest, e îngrijorat 
de izolarea in care crede că se aflä. Divizia de cavalerie rusă, pe care o as- 
tepta dinspre nord, nu soseşte, iar de la sud-est i se semnalează apariția 
coloanelor Diviziei a 6-a bulgare la Vladimirovo. Temindu-se de a nu fi in- 
conjurat, Arghirescu e cuprins de panică si ia bruse o hotärire fatală: rupe- 
rea celor două lupte, evacuarea Bazargicului, retragerea. 

La Cocimar, intreaga. Divizie bulgară de cavalerie, pornită din Curthu- 
nar, întărită cu infanterie si artilerie, angajase lupta cu cele două hitalioane 
din avangarda română care, primind ordinul comandantului diviziei, incep 
să execute retragerea. Bulgarii, uimiti la început de această neașteptată ati- 
tudine, cred că retragerea românilor e rezultatul unei panici produsă de atacul 
lor. Retragerea e dezastruoasă : înconjurat de bulgari, unul din cele două ha- 
talioune e distrus: celălalt e risipit. Batalioanele laterale execută retragerea 
în ordine si resping cu pierderi singeroase cavaleria bulgară. 

In seara zilei, întreaga divizie este la 20 km la nord de Bazargic, E 
rezultatul inertiei, lipsei de iniţiativă si de înţelegere între generalul rus și 
generalul comandant al Diviziei a 19-a române. Timp de cinci zile, acesta si- 
împrăștiat forţele si le-a uzat prin marșuri — numai Brigada a 6-a mixti 
a făcut in 55 de cre 121 km, in care timp a dat şi lupta de la Cocimar — și 
atacuri, nejustificat întrerupte, uzindu-le si materialmente si moralmente im- 
potriva unui dusman inferior. 

In necunostinta evacuării voluntare a Bazargicului, bulgarii pornesc, a 
doua zi de dimineaţă, 4 septembrie, o ofensivă convergentă împotriva orayu- 
Jui, cu grupul Varna dinspre sud, cu Divizia a 6-a dinspre Vladimirovo și 
cu Divizia de cavalerie dinspre Curtbunar. La ora 4 p.m., ci pot să ,,cuce- 
reasca”’ fără luptă oraşul, evacuat din ajun, pe cînd mici unităţi, debarcate 
de vase, ocupau Balcicul si Cavarna. Cei citiva funcţionari români, ce nu 
avuseseră timp să se retragă cu trupele, au fost masacrați după cele mai 
clasice metode. La poştă, o sentinelă, uitată acolo fără ordin de retragere, 
a stat pe loc, pildă a datoriei si a murit apărindu-şi cu arma postul. 


În fata situaţiei de la Turtucaia, deve- 
nită aproape disperată, generalul Aslan 
dă ordin generalului Basarahescu, la 5 sep- 
tembrie, ora 12, să ia „ofensiva viguroasă” înspre Turtucaia, spre à debloca 
capul de pod. In Silistra trebuiau lăsate numai patru batalioane, pentru paza 
cetăţii ; tot restul diviziei trebuia să ia parte la acţiunea ofensivä. La flancul 
sting, Corpul rus trebuia să ia parte la ofensivă cu aceeaşi direcţie. 

Acţiunea ofensivă executată, din ordin, de generalul Basarabescu, este 
făcută cu forte insuficiente. Din cele 16 batalioane ale diviziei, generalul 
pleacă numai cu șase. Celelalte sint împrăștiate : cinci au format detașamentele 
Condeescu si Paulian, cinci sint lăsate in Silistra. Sapte baterii de artilerie 
insotesc infanteria. Detasamentele Condeescu și Paulian — prea puternice pen- 
tru acţiunile de importanţă secundară ce li se incredintase — lipsesc acum 


Lupta de la Sarsînlar 


342 


| 
| 
| 
| 


de la acţiunea principală. Comardantul diviziei vrea acum să le imtruneascä 
cu grosul, dar nu reușește să le găsească. Detasamentul Condeescu se lovise 
de o perdea subțire de cavalerie bulgară, intrase în panică şi se afla in 
retragere spre Silistra, chiar în seara zilei de 5 septembrie. Detasamentul 
Paulian ocupase Alfatarul la 5; a doua zi se indreptase spre vest, dar negăsind 
pe Condeeseu, se imobilizase în ziua de 6 septembrie în fata aceleiaşi acoperiri 
hulgare. Nici unul din aceste detașamente nu au putut deci să ia parte la luptă. 

Organizarea expediției de ajutor e condamnată de la început la eșec, 
căci e tăcută cu ignorarea celor mai elementare reguli ale serviciului în campanie, 
ale serviciului de pază si de recunoașteri în marsuri. Trupele expediției se insira 
intt-o coloană foarte lungă în care, printre unităţi de luptă, sint intercalate şiruri 
de cirute de muniții și aprovizionări, trăsuri si bagaje. Chiar si arhiva diviziei, 
tezaurul si etuva insotesc lunga caravană. Contind in mod imprudent pe pre- 
zenta celor două detașamente, pe care le crede în flancul său sting, comandantul 
nu ia măsuri de siguranţă. De aceea, nici un detașament de flancare nu acoperă 
coloana spre sud, de unde se poate ivi dușmanul dintr-un moment intr-altul. 
Se pierde un timp preţios, pind se adună elementele coloanei si se pierd citeva 
ceasuri şi in timpul marșului de noapte. A doua zi dimineaţa, avangarda — două 
batalioane eu două baterii — este atacată între Arabagilar si Sarsinlar, de 
dusinanul care ocupa poziţie la Sarsinlar, 18 km depărtare de Turtucaia. Era 
Brigada a 3-a din Divizia 1 de Sofia — colonel Zatirov — tare de cinci batalioane 
infanterie cu trei baterii de artilerie. Infanteria avangärzii române porneşte la 
atac cu avint dar, chiar din primul moment, se învederează o desăvirşită lipsă 
de legătură între arme. Soldaţii români sînt bătuţi din spate de propria artilerie, 
care nu şi-a lungit tragerea. Avangaida e atacată frontal de un regiment bulgar, 
din direcţia Sarsinlar si silită să se retragă în dezordine spre grosul coloanei, la 
Arabagilar. Surprinse de atacul duşman, atunci cînd se credeau acoperite de 
avangardă, cele trei batalioane ale grosului se văd atacate si în flancul sting 
de alte trupe bulgare. Ameninţată de a se vedea împinsă spre Dunăre si cu 
vetragerea tăiată, trupa primeşte ordin de retragere generală. La început, 
retragerea se face în regulă, dar abia trece de Arabagilar si apariţia citorva 
detașamente de cavalerie în flancul roman produce panică in coloanele interme- 
diare. Divizionul de muniții si ambulanta divizionară o iau la tugă inapoi, 
produc invälinäsealä, dezorganizează si tirăsc cu ele trupele. Retragerea se 
transformă in debandadä. Artileria abia are timp să inhame şi să se retrasă, 
pierzind citeva tunuri. Un batalion de vinători din ariergardä soseşte pe tea- 
trul luptei, se desfășoară la vest si sud de Arabagilar, atacă si opreşte pe 
bulgari, dind timp unităților române să se retragă si înlătură asttel primejdia 
dezastrului complet318. 

Asttel s-a pierdut lupta după o încăierare scurtă. Comandantul, care 
dăduse dovada completei sale incapacitäfi de a conduce o luptă, nu face 
nici o incercare de a opri rusinoasa debandadä si a relua lupta. Cu conştiinţa, 
implinivii datoriei, el porneşte înapoi spre Silistra. 

Saisprezece kilometri mai spre vest, cetatea Turtucaia isi juca ultima 
carte. Cu toată situaţia gravă, partida putea fi uşor ciştigată de români. In sec- 
torul de est al capului de pod, brigada Nedelkov se găsea într-o situaţie foarte 
critică. În trei rinduri, generalul Draganov, comandantul Diviziei de Sofia, 
primise apeluri disperate din partea generalului Kiselov, care comanda atacul 
contra Turtucaiei, ca să i se trimită cel putin un regiment din trupele bulgare 
de la Sarsiular, deoarece Nedelkov se menţine cu greu faţă de contraatacul 
român din acea parte. Se poate închipui ușor efectul pe care l-ar îi avut 


343 


apariţia trupei de ajutor de la Silistra, în spatele brigăzii Nedelkov! Dar, 
pentru aceasta, trebuiau alti oameni. 


Părăsită în voia soartei, cu cea din urmă licărire de nădejde stinsi, M 


Turtucaia isi da sufletul. Si, exact în ceasul cind generalul Teodorescu, 
comandantul cetăţii, trecea Dunărea pe o vedetă, părăsindu-și postul de 
comandă, cetatea şi armata, spre a-și pune propria persoană în siguranță — 
pe şoseaua Turtucaia-Silistra, automobilul generalului Basarabeseu alerga cu 
cea mai mare viteză spre a pune la adăpostul forturilor Silistrei pe coman- 
dantul Diviziei a 9-a. În urma lui, armata se întorcea umilită şi în dezordine 
pe calea infringerii. 


Bătălia de la Bazargic * După ocuparea Bazargicului, bulgarii s-au 


aşezat în defensivă, adincind șanțurile | 


vechilor întărituri turcești, din timpul 
Războiului Ruso-Ture din 1877—1878, situate pe dealurile de la nordul ora- 
şului. Pentru apărarea oraşului Kantargiev n-are deocadată decit patru bata. 
lioane cu trei baterii, dar în apropiere, la Carapelit, este in rezervă brigada 
Diviziei a 6-a Varna, iar la Curtbunar este Divizia de cavalerie. De la sud, se 
apropie turcii. 

În seara zilei de 4 septembrie, comandantul Armatei a III-a române, 
înșelat de informaţiile greșite comunicate de comandantul Turtucaiei — că 
„situaţia s-a îmbunătăţit” — isi întoarce privirile spre Bazargic si ordonă 
generalului Zaioncikovski să reocupe oraşul. Situaţia trupelor româno-ruse 
din Grupul de est dobrogean nu era favorabilă. Concentrarea nu se făcuse, 


Cartierul rus era la Medgidia, Divizia sirbo-croată era la Cocargea, Divizia | 


a 61-a rusă aproape de vechea frontieră, Divizia de cavalerie rusă era spre 
Curtbunar, excentric fata de Bazargic. Cele trei brigăzi ale Diviziei a 19-a 
române, retrase de la Bazargic, erau la sud de Caraomer. Nici o necesitate 
tactică nu reclama posesiunea Bazargicului. Căci, dacă în planul de operaţii 
român, Turtucaia si Silistra trebuiau ,,si reziste cu orice preţ”, pentru a 
acoperi concentrarea ruso-română in vederea ofensivei viitoare Bazargicul, 
foarte izolat, putea fi abandonat, în cazul unui atac puternic, cum se și in- 
timplase. 

Totuși, in urma ordinului primit, generalul rus decise să, ia ofensiva 
împotriva Bazargicului, fără să mai aştepte sosirea si concentrarea tuturor 


| 


trupelor sale. După cererea sa proprie, generalul Arghirescu fu însărcinat | 


să execute operaţia. El porni în mars, în noaptea de 4 — 5 septembrie, nu- 


mai cu Brigada a 17-a din Divizia a 19-a română, avind Brigada a 5-a de | 


călăraşi la stinga, iar pe dreapta un regiment de lăncieri ruși. Apreciind 
forţele bulgare, ce apărau oraşul, la abia două companii, Arghirescu era sigur 
că va ocupa Bazargicul fără luptă. Usurinta si neprevederea comandamente- 
lor aliate au avut si de astă dată efectul că au angajat trupele într-o bäti- 
lie inutilă, singeroasä si, mai ales, rău condusă. 

Bătălia de la Bazargic a fost un eveniment istoric de mare importanţă, 
Pentru intiia oară, bulgarii au stat în fata ruşilor, ca dușmani. Ingratitu- 
dinea nu e un fenomen prea rar în istoria popoarelor, dar niciodată ea nu 
s-a manifestat într-un chip mai uricios, ca la Bazargic. La aproape 40 de 
ani după Plevna, unde singele rusesc şi românesc a curs siroaic pentru 
eliberarea bulgarilor din robia turcească, reapar pearena singeroasă a is- 
toriei aceleași popoare. Dar ce schimbări uimitoare de roluri! Bulgarul eli- 


* În naraţiunea faptelor din acest capitol, m-am servit în mare parte de importanta lucrare 
a d-lui locotenent-colonel Birzotescu 20, 


344 


berat, stă acum alături de fostul său călău, turcul, ridicind arma omori- 
toare împotriva eliberatorilor lui de ieri ! 

Oarecare incertitudine si teamă stăpinise citäva vreme sufletele condu- 
cătorilor bulgaro-germuni, în privinţa atitudinii ce vor avea soldaţii bul- 
gari, cînd se vor găsi cu arma in mină in fata eliberatorilor lor; multe 
speranţe clădeau ruşii pe aceeaşi atitudine. Proba s-a făcut însă repede. 
Psihologia bulgară nu era încă destul de bine pătrunsă. Arma s-a ridicat 
cu furie împotriva celor ce cu singele lor dezrobiseră poporul bulgar, iar 
presa bulgărească a subliniat gestul cu o egală sălbăticie: „Bulgarul n-a 
fost niciodată mai mindru decit în momentul cînd a văzut îngenuncheat 
in fata lui ( ! ? ) pe protectorul orgolios si las de ieri, pe vecinul criminal 
si dușmanul ereditar”, seria ziarul nationalist bulgar ,,Kambana”’. 

După un marş de noapte, Brigada a 17-a română ajunge, în zorii 
zilei de 5 septembrie, in fata întăriturilor Bazargicului. Spre surprinderea, 
comandantului român, Bazargicul nu e ocupat numai de două companii dus- 
mane, ci de trupe numeroase, bine retransate, care primesc pe români cu 
un foc viu. Românii pornesc la atac, sub protecţia focului celor două baterii 
ce însoțesc brigada. La aripa de est română, soldaţii Regimentului 9 vină- 
tori gonesc pe bulgari la baionetă şi ocupă gara si satul Gelengic, pe cind 
la centru, un batalion din Regimentul 40, atacind dinspre Caralez, a ocupat 
intiia creastă de înălțimi de la nordul oraşului. Dar rezistența bulyarilor, 
adäpostiti în tranșee si bine susținuți de artilerie, este indärätnicä. Atacatorii 
încep să soväie. 

La aripa dreaptă, cavaleria rusă pornește într-o nävalä impetuoasă la 
asalt împotriva bulgarilor, pititi în transee. Necugetata șarjă e sfărimată 
de focurile armelor si mitralierelor dusmane. Caii, speriaţi, n-au mai putut 
fi reţinuţi de călăreţi. O parte se risipese pe cimp ; cîţiva, împreună cu co- 
mandantul regimentului, au sărit, în fuga lor nebună, peste tranşeele bulgä- 
reşti si au ajuns în mijlocul bateriilor bulgare, unde au fost făcuţi prizonieri. 

La nord de Bazargic, lupta cu românii era violentă pe la ceasurile 10 
dimineaţa ; ajungind la atacuri si contraatacuri la baionetă, bulgarii trebuie 
să bage in luptă toate rezervele, chiar si soldaţii de la servicii si de la in- 
tenden{ä. Pentru serviciile de aprovizionare, se rechizitioneazä locuitorii civili 
din oraş. Generalul Kantargiev, grav strimtorat, cere ajutoare de la Divizia 
a 6-a vecină; i se trimit un batalion si o baterie. 

Comandantul Diviziei a 19-a române, generalul Arghirescu, sosind pe 
la ora 11 pe cimpul de luptă, constată că duşmanul e mult mai tare decit 
gindise dinsul ; crezind că nu-i este permis să angajeze o luptă de fond, dădu 
ordinul de retragere spre nord, pină la Caraomer. Pe cind grosul brigăzii 
începuse retragerea, apare la aripa de vest Brigada a 5-a mixtă română 
din aceeaşi divizie, care se pregătește să intre în luptă spre a-și ajuta cama- 
razii, dar primeşte şi ea ordinul de retragere. Mai spre vest, Brigada a 6-a 
mistă face si ea la fel. Cu chipul acesta, Divizia a 19-a, care ar fi avut o 
superioritate zdrobitoare asupra dușmanului, e întoarsă din cale, după ce 
numai una din brigăzi începuse lupta si nevoită să renunţe la o bătălie, unde 
o aștepta o biruinţă sigură. La răsărit de Bazargic, Regimentul 9 de vinà- 
tori încearcă un nou atac asupra orașului; lipsit de susţinere la dreapta, 
unde Regimentul 40 începuse retragerea, atacul nu reuşi, iar vinätorii trebuie, 
la rindul lor, să urmeze retragerea generală. Deşi retragerea trebuia să se 
facă pind la Caraomer, totuşi, pe seară, ordinul fu revocat și trupele oprite 
pe linia Nebi Cuius-Cerchezchioi-Cioban Cuiuş. Divizia a 6l-a rusă sosise 
la Musu Bei si Zaioncikovski conta ca — cu acest important ajutor — să; 
reis ofensiva. 


345 


Ziua de 5 septembrie adusese așadar românilor, in fata Bazargicului, 
o infringere nejustificată prin nimic, pricinuitä doar de reana inspiraţie ji 
reaua conducere a comandamentului. Trupele Diviziei a 19-a erau demora- 
lizate si obosite ; ele făcuseră marsuri si contramarsuri de 40-60 km. 

Pe cind, în faţa Bazargicului, Ar ehirescu dädea lupta inutilă, atit de 
nemeritat pierdută, Zaioncikovski primea cunosenta telegramă din Bucuresti 
(vezi capitolul precedent), Turtucaia era atacată de forte superioare si in 
primejdie. O otensivă de usurare, pornită de Armata a III-a in acea direc- 
tie, era indispensabilă. Garnizoana din Silistra primise ordinul să pornească 
spre Turtucaia — era marșul care trebuia s-o conducă la rușinea de la Sar- 
sinlar. Zaioncikovski primi ordin să ocupe Bazargicul cu fortele strict nece- 
sare, iar cu restul trupelor Grupului de est să se îndrepte în mars forțat 
spre Turtucaia. Divizia de cazaci trebuia să asigure flancul sting al coloa- 
nei Basarabescu, in drumul ei spre Turtucaia. 

Dar Zaioncikovski vede alttel lucrurile. Turtucaia e prea departe; o 
acţiune în acea direcţie o consideră inoportună. Pe cind Bazargicul e aproa- 
pe şi într-acolo i se pare că izbinda e asigurata, ea va ridica și moralul 
Diviziei a 19-a române, zdruncinat de intimplärile de pină acum. Deci, pen- 
tru ziua de 6 septembrie, generalul rus, care dispune acum de toate trupele 
Grupului de est al Armatei a III-a, nu vrea să îndeplinească ordinul supe- 
riorului său, comandantul Armatei a I[l-a române, ei ia dispoziţii pentru 
operaţiile impotriva Bazargicului. Cite o brigadă din diviziile 61 rusă si 
Divizia sirbo-croatä vor înainta pe dreapta, iar două brigăzi din Divizia 
a 19-a română pe stinga şoselei Caraomer-Bazargic; restul trupelor sint 
oprite ca rezervă la dispoziţia generalului rus, care va conduce personal 
lupta. 

De partea lor, bulgarii se intäriserä prin sosirea unui regiment si a 
două batalioane bulgare si a unui regiment turc. Astfel, Kantargier dispune 
în această zi de 12 batalioane și trei baterii, sub ordinul său direct, iar in 
apropierea sa, de încă cele șase batalioane si patru baterii ale Diviziei a 
6-a, la care poate face apel, in caz de nevoie. Din nou se pun trupele in 
inar$ spre sud. Cele două brigăzi române — à 3-a şi a G-a mixte — trebuie 
să încetinească pasul, spre a da timp rușilor si sirbilor, de la dreapta, să 
ajungă pe aceeaşi linie. Abia pe la 5 după-amiază, românii si rușii ajung, 
obosiţi de mars, înaintea liniilor bulgare si se desfăşoară in formație de 
luptă ; la orele 7 seara, in sunetul goarnelor si cu drapelele desfăşurate, 
porneşte atacul. Nesocotita retragere din ajun redase bulgarilor satul Gelen- 
sie, pentru a cărui reocupare, trupele româneşti trebuie din nou să singereze. 
În truntea Batalionului IV din Regimentul 51, cade ucis ofițerul de stat- 
major maiorul Kiriaceseu Paul, o podoabä a corpului ofițeresc. Cu toată 
dirza apărare, bulgarii sint scoşi din liniile lor întărite si din sat şi respinși 
inspre Bazargic. Gelengicul e pentru a doua oară ocupat de români. Deo- 
dată insă, tatalitatea care urmăreşte Divizia a 19-a se iveste din nou. In 
plină luptă victorioasă, trupele primesc iarăşi ordinul de retragere ! La ora 
4 după-amiază, căzuse Turtucaia si, ca urmare, comandantul Arimatei a III-a 
române trimisese telegrafic generalului Zaioncikovski ordinul de rupere à 
luptei de la Bazargic si de retragere, pe linia întărită de la sudul căii ferate 
Medsidia- Constanţa. Generalul Zaioucikov ski, care pină acum se arătase atit 
de rebel ordinelor ce primea de la Armata; a III-a, de astă dată, fără a 
fine seama de situaţia in care se găsea, cu o luptă victorioasă începută 
care, cel putin ca efect moral, ar fi putut contrabalansa efectul căderii Tur- 
tucaiei, dă imediat trupelor ordinul de retragere. Uimiti întii, îngrijoraţi şi 
demoralizati in urmă, soldaţii pornesc din nou in marsul retragerii, care 


346 


devine din ce în ce mai dezordonată. În timpul nopţii, bulgarii au atacat 
cu întreg Regimentul 8 satul Gelengic, în care rămăsese numai un mie de- 
tasament român şi-l reocupă. În luptă, cade ucis comandantul regimentului 
bulgar, colonelul Minkov 2%. 

O nouă si foarte importantă întorsătură se ivește acum în mersul eve- 
nimentelor. Adinc impresionat de căderea Turtucaiei, Marele Cartier român 
nu socotește totuși partida pierdută la frontiera de sud a Turtucaiei. Cu 
toată pierderea a aproape două divizii, românii si ruşii posedă totuşi supe- 
rioritatea numerică asupra dușmanului. Toate trupele de pe malul drept 
al Dunării si anume: patru divizii de infanterie (9 si 19 române, 61 rusă 
si Divizia sirbă) si o divizie și jumătate de cavalerie (Divizia a 3-a rusă 
si Brigada a 5-a cälärasi români), sînt constituite într-un singur corp, care 
e scos de sub conducerea generalului Aslan şi pus sub comanda generalului 
Zaioncikovski, cu misiunea de ,,a ataca pe duşman cit mai curind posibil 
spre Turtucaia, acoperindu-se spre Bazargic printr-un detaşament destinat 
a intirzia inamicul, dacă el ar căuta să cistige teren spre nord”. Zaioncikov- 
ski contramandează imediat ordinul de retragere a trupelor din fata Bazar- 
gicului. Dar ordinul său nu poate sosi la timp comandantului Diviziei a 19-a 
române, asa incit retragerea trupelor române, începută la 11 seara, se con- 
tinuă toată noaptea si a doua zi dimineața, cînd întreaga divizie română, 
obosită si complet dezorganizată, a ajuns la Caraomer. O misiune militară, 
trimisă cu tren special de Marele Cartier la Medgidia, comunică în noaptea 
de 6-7 octombrie generalului Zaioncikovski dispoziţiile Marelui Cartier. Ea 
trebui să constate că situaţia pe teren era deosebită de cea presupusă la 
Marele Cartier. Corpul rus nu se găsea într-o poziţie centrală intre Silistra 
si Bazargic. Ademenit de perspectiva unei victorii lesnicioase, el alunecase 
spre sud-est si se găsea acum la 18 km de Bazargic, foarte departe de Si- 
listra si in contact de luptă cu dusmanul. Următor acestei situaţii, s-a de- 
cis mai întii a continua, cu toate fortele Corpului de est, lupta începută 
spre a se ocupa Bazargicul si apoi a se intoarce cu grosul acestor forte 
spre Șilistra- Turtucaia. 

Așadar, ziua de 7 septembrie trebuia să aducă o victorie la Bazargic, 
care avea să repare efectul moral al Turtucaiei. Superioritatea, efectivelor 
ruso-române asupra celor dușmane făceau să se considere victoria ca sicură. 
În prevederea ci. Zaioncikovski dădu acest singular ordin : „Astăzi fiind prima 
zi, de la 1877, cind trupele ruso-române si sirbe luptă alături, pentru a nu se 
atribui victoria uneia singure din ele, am hotărit să atac cu forţe egale luate 
din fiecare” 20. 

Si, într-adevăr, Zaioncikovski trimite o brigadă rusă să atace la centru, 
spre Bazargic ; la dreapta ei, o brigadă sirbă va ataca spre Osman-Fachi ; la 
stinga, o brigadă din Divizia a 19-a română trebuie să atace spre Gelengic. 
Cu aceasta, comandantul rus realizează strania concepţie à atacului cu trei bri- 
găzi ale celur trei armate aliate, care-și vor împărți in mod prietenese laurii 
izbindei ! În rezervă, comandantul rus păstrează o brigadă rusă si una sirbă. 
Cu toată ciudätenia procedeului generalului Zaioncikovski, atacul ruso-romăn 
are perspective de reuşită. Căci bulgarii sint complet dezorientati si procedează 
fără un plan unitar. Kantargiev se așază în defensivă, retrigindu-si trupele obo- 
site de două zile de lupte în tranșeele din fata Bazargicului. La stinga sa, Popov, 
comandantul Brigăzii Vidin, porneşte in ofensivă spre Arabagi. Mai la stinga, 
Kolev, comandantul diviziei de cavalerie de la Curtbunar, se pregăteşte să plece 
spre Beibunar, in direcția Silistra. Dar lucrurile au ieşit altfel. Lupta se anga- 
jează foarte viu la aripa de vest a frontului de luptă. Bulgarii înaintează spre 


347 


nord, crezind că au de-a face cu forte putin importante, dar se ciocnese eu 
Brigada sirbă, care-i atacă cu violenţă. Pierderile bulgarilor sînt foarte mari, 
Regimentul 36 Kozlodui pierde mai mult decît jumătate din efectivul său; 
resturile lui se retrag citiva kilometri, în spatele liniei Arabagi-Osman-Fachi, 
Regimentul Vraca are si el pierderi foarte grave. La centru, Kantargiev e în 
luptă cu rușii; atacurile rușilor nu sînt însă prea violente şi generalul bulgar 
poate trimite camaradului său din stinga ajutoare de infanterie si mai ales 
de artilerie, cu care să stăvilească inaintarea sirbilor. Aceasta cu atit mai mult 
cu cit la aripa de est e liniște; Divizia a 19-a română e la Caraomer, la 30 km 
distanţă, iar brigada destinată să ia parte la acţiune nu ia cunoștință, de rolul 
ce i se atribuise, decit in după-amiaza zilei ! 

Pe cind aripa stingă bulgară e ameninţată de un dezastru, se produce un 
important eveniment spre vest. Anuntatä de această gravă situaţie, Divizia 
de cavalerie bulgară, care se pregătea să plece spre Beibunar, îşi schimbă direcția, 
se întoarce spre răsărit şi, întărită cu două batalioane de infanterie si cu multe 
mitraliere, porneşte în ajutorul Brigăzii de Vidin. La ceasurile 4 după-amiază, 
cavaleria bulgară cade în spatele sirbilor, prinși în luptă cu bulgarii. Intervenţia 
acestei mase de cavalerie e hotăritoare. Situaţia sirbilor e critică. Ei nu primeste 
ajutor de nicăieri. Divizia de cavalerie rusă, care avea contact cu cavaleria, bul- 
gară, n-a putut să observe mișcarea acesteia si a rămas pe loc. Centrul rus e 
prea ocupat cu propria lui situaţie, iar cele două brigăzi ruso-sirbe din rezerve 
nu s-au miscat. Sirbii rezistă voiniceste pind cînd Zaioncikovski, aducindu-si 
aminte că, în ajun, primise de la Marele Comandament român ordinul să plece 
cu armata in direcţia Silistra-Turtucaia, dă ordinul de rupere a luptei si de 
retragere generală spre Caraomer ! Bulgarii, fericiți că au scăpat ieftin, nu 
urmăresc. Bătălia de la Bazargic era acum definitiv pierdută pentru aliați. Nu 
pentru că ar fi fost bătuți de bulgari, fata de care ei au păstrat in perma- 
nentä superioritatea, dar din cauza suficientei comandantului. Zaioncikovski 
n-a ştiut să se folosească de această superioritate ci, soväind de la o zi la alta, 
a obosit trupele române in marșuri şi contramarsuri istovitoare, s-a prezentat 
mereu in fata dușmanului cu forte neindestulätoare și n-a continuat niciodată 
lupta pină la izbinda care trebuia să-i vină negresit. Bătălia de la Bazargic 
e un model de indecizie, de inconsecventa si de incoerentàä. Colaborarea ruso- 
română se prezenta, de la început sub perspective putin incurajatoare. Slăbiciu- 
nea comandantului rus la Bazargic a avut două rezultate. Întii, a întrebuințat 
importantele forte ce i se puseseră sub comandă, în altă direcţie decit în aceea 
care era cea mai utilă și care i se indicase lăsind, prin această atitudine à sa, 
să se desăvirşească dezastrul reparabil de la Turtucaia-Silistra. Al doilea, n-a 
ştiut măcar să obţină la Bazargic succesul moral, pentru care avea in mină 
toate elementele trebuincioase. 


O cetate istorică Căderea Turtucaiei făcuse disponibile tru- 
pele dușmane care operaseră împotriva 
ei. Ele fură îndreptate repede înspre Silistra. 
Situaţia acestei cetăţi devenise critică. 

Silistra fusese si ea organizată ca un cap de pod. Mai fericită decit Tur- 
tucaia, ea fusese pusă în legătură cu Cälärasii printr-un pod de pontoane, arun- 
cat peste Dunăre. Situaţia topogratică a oraşului, înconjurat de înălțimi, 
era mai favorabilă pentru organizarea unei apărări decit aceea a Turtucaiei, 

Silistra a fost, din cauza așezării ei, din cele mai vechi timpuri, unul 
«lin bastioanele de apărare cele mai celebre în numeroasele războaie care au 
insingerat pămintul Dobrogei. Atit dușmanul, care venea dinspre nord, trecind 


348 


peste Peninsula Balcanică, cît si cel ce venea dinspre sud, inaintind pe acest 
drum clasic al invaziilor, trebuia să se împiedice de zidurile fortăreței care 
păzea, intrarea în culoarul strimt dintre Dunăre si Mare 22. În Durostorum 
a aşezat împăratul Traian Legiunea SI Claudia, adusă din Germania Superi- 
vară spre paza Moesiei Inferioare, impotriva incursiunilor barbarilor de la nord. 
Centru militar al unei regiuni infloritoare si pe deplin romanizata, Durostorul 
rezistă ca o stincă în mijlocul valurilor barbare, pină cind slăbirea puterii 
romane il fac să sufere soarta celorlalte cetăţi. Gotii, alanii, hunii i-au tost 
stapinii cotropitori și jefuitori. Cu Justinian [16], trece din nou în stăpinirea 
romanilor, spre a fi inecatä apoi pe nesimţite in linistitul curent slav. Un nou 
cotropitor se iveste ; e neamul cel mai „crud si fioros” al cronicarilor bizan- 
tini : sălbaticii bulgari. Ei se așează în Moesia Inferioară si se înfig în Dirstor. 
Aci, ţarul lor, Simeon, stă inchis, in timp ce alti barbari jefuitori, din acelasi 
neam cu ei, ungurii, asmutiti de împăratul din Bizaut, pradă si jefuiesc tara. 

Douăzeci de ani in urmă pecenegii, aliați cu locuitorii români din Dir- 
stor, sub conducerea lui Tatul, asediază oraşul. Dirstorul văzu atacul ruşilor 
lui Sveatoslav [17] asupra bulgarilor apoi, marele și celebrul asediu al hizan- 
tinilor, comandati personal de basileul Tzimiskes, care reluă Dirstorul din 
mina ruşilor. La anul 953, Dirstorul deveni metropolă bizantină. 

Dar vremurile tulburi reincepură. Dirstorul schimbă stăpin dupa stäpin : 
din nou bulgarii, apoi pecenegii, cumanii — strämosii gägäuzilor de astăzi, 
româno-bulgarii. Prin secolul al XIV-lea îl găsim stäpinit de Dobrotici [18], 
apoi face parte din ţările coroanei lui Mircea cel Mare. Cu Baiazid [19] ajungem 
la Silistra turcească. Cinci secole semiluna va stăpini valea Dunării de Jos 
din inălţimea săbiilor turceşti. Silistra e strins legată de istoria noastră. Mun- 
teni, moldoveni, poloni, ruși s-au găsit sub zidurile sau înăuntrul zidurilor 
puternicei cetăţi, iar în numeroasele războaie ruso-turce, asediul Silistrei for- 
mează un episod inevitabil. Sint celebre, asediul din 1828—1829 al generalului 
Diebici, supranumit ,,Zabalkanski” si cel din 1854 al principelui Paskevici 
[20]. Congresul din Berlin din 1878 făcu nedreptatea de a ne da Dobrogea 
lipsită de cheia porţii ei, de Silistra. Intervenţia noastră armată din 1913 ne 
repuse in posesia, legitimă a Silistrei, vechiul Dirstor al lui Mircea, Durosto- 
rumul întemeietorului neamului românesc, împăratul Traian. 

Marele nostru război pentru intregirea neamului nu aduse nici o floare 
nouă în cununa celebritätii istorice a Silistrei. Un consiliu de război, ţinut 
la Silistra in noaptea de 7—S septembrie, a fost de părere că, în urma eveni- 
mentelor intimplate, apărarea Silistrei devenise si inutilă, si periculoasă. 
Rezistenţa împotriva inamicului trebuia să se organizeze cu mai multi sorti 
de reuşită, mai spre nord, cu trupele de ajutor trimise din tara. Drept aceasta, 
Silistra tu evacuată de autorități şi de populaţia românească, în ziua de 8 
septembrie. Podul peste Dunăre fu ridicat în aceeaşi zi, iar Divizia a 9-u 
fu retrasă la Cuzgun. Două zile pe urmă, bulgaro-germanii intrarä in Silistra 
părăsită. 


Pe urmele trupelor ruso-române, forţele ger- 
mano-bulgaro-turcesti, stăpine acum pe 
toate poziţiile întărite ale Dobrogei noi, se 
concentrează prin restabilirea legăturii dintre grupele ce luptaseră separat si prin 
scurtarea frontului dintre Dunăre şi mare. În regiunea Silistrei, frontul e de 
numai 100 kin, pe ciud la Turtucaia el era de peste 150 kin. Mackensen e grăbit. 
El îşi dă seama că românii au recunoscuți situația lor periculoasă că, zi si noapte, 
trenuri militare trec necontenit pe marele pot de la Cernavodă, aruncind in 


Urmărirea 


349 


23 — c, 838 


Dobrogea mase mari de trupe. Curind. ele se vor inchega intr-o armată, puternică. 
De aceea, generalul german vrea s-o ia inainte pentru ca, profitind de actuala 
lui superioritate, să zdrobească armata dusmanä inainte ca ea să se întărească 
si să pătrundă in inima Dobrogei. El trebuie să pună mina pe artera, vitală 
a Dobrogei: linia, Cernavodă — Constanţa, cu podul celei dinţii si cu portul 
celei din urmă. 


a 4. BĂTĂLIA DE PE VECHEA FRONTIERĂ DOBROGEANA 


| Lupta din defileul Dacă Mackensen se grăbea să dea lovi. 

| Oltina tura, decisivă anmatelor adverse, românii 

ME și ruşii, dimpotrivă. aveau tot interesul să 

| cistige timp, spre a opera concentrarea fortelor retrase de la sud si a celor 

ft aduse din tară, pe linia principală de rezistenţă. Aceasta trebuia să răstoarne 

| echilibrul fortelor si să dea romauo-rusilor superioritatea pe care acum o 

aveau bulgarii. Înaintarea dusmanului trebuia deci intirziatä. De aceea, 

fortele disponibile ale armatei de Dobrogea au fost adunate pe o linie care 

corespundea aproximativ cu vechea frontieră dobrogeanä. La cele două 

aripi erau românii si anume: la aripa de vest, sprijinindu-se pe Dunăre 

in regiunea lacului Oltina, trupele Diviziei a 9-a, retrase de la Silistra, 

ocupau înălțimile de la Caraorman — Parachioi — Dobromir. Ele barau 

| astfel şoseaua care, venind dinspre Silistra, străbate un lung defileu pädures, 

spre a se îndrepta spre Cuzgun și Adamelisi. La aripa de est, Divizia a 19-a, 

retrasă de la Bazargic, ucupa poziţia întărită de la Caraomer. Cele două divizii 

își schimbaseră comandanții. Comandantul Diviziei a 9-a, generalul Basara- 

bescu, fusese înlocuit prin generalul N. Petala, iar comandantul Diviziei 

a 19-a. generalul Arghirescu, fusese mutat pe frontul transilvănean ; în locul 

său era acum colonelul C. Scärisoreanu. Centrul era ocupat de ruși; de la 

est spre vest erau : intii, Divizia de cavalerie, apoi Divizia a Gl-a rusă si 
după ea. Divizia sirbă in coviact cu Divizia a 9-a română. 

Frontul ruso-roman era încovoiat spre sud, Divizia rusă avind poziţia 

cea mai înaintată. Comanda întregii armate aliate din Dobrogea era, ineredin- 

| tata generalului rus Zaioncikovski. Două brigăzi ale Diviziei à 5-a, scoase 


de pe frontul carpatic, debarcau in Dobrogea si erau trimise în marsuri forţate 
să întărească linia trontului. 

Forțele dușmane, care luptaseră izolat la Turtucaia si Bazargic, se recon- 
stitniseră pe o linie unică, inglobind și trupele noi sosite din interior. La stinga, 
Mackensen constituise cu trupe germane, nou sosite, Grupul Bode, de puterea 
unei brigăzi *, pe care-l împinse cu putere inainte, de-a lungul Dunării, spre 
| Cernavodă. In strins contact cu el era Divizia 1 Sofia, în fata Diviziei a V-a 

romane; la dreapta ei, Divizia a 4-a Preslav. care făcuse un mars lung si 

intirzietor, era mai înapoi. Urmau apoi Divizia a 6-a Vidin (0 brigada), Bri- 

gada dobriceana, intäritä cu primele regimente turcesti sosite si, in sfirsit, Divi- 

zia de cavalerie bulgară, care ocupase flancul drept dușman, in fata Diviziei 

a 19-a române. Intervalul pind la mare era ocupat, la ambii adversari, numai 
de mici detașamente. 


* Brigada Bode era formată din Regimentul 45 german de rezervă, un batalion din Regimentul 
25 german, un regiment de ulani, douä baterii prele și o baterie lungă austriacă. 


350 


Dispozitivul arcuit al frontului de luptă era foarte avantajos pentru 
inamic : el isi duprindea adversarul între cele două brate ale unui unghi drept, 
putind ataea de flanc la aripa noastră dreaptă (de vest). Impotriva acestei 
aripi, de-a lungul Dunării, decise Mackensen să aplice lovitura principală. 


Planul lui Mackensen era îndrăzneţ. El da atacul principal cu trupe 
germano-bulgare asupra aripii drepte romane, cu intenţia de a v dezlipi de 
Dunăre, impingind-o spre răsărit, ca s-o arunce in spatele rușilor si a aripii 
stingi romänesti, reţinute pe loc de atacurile bulgăreşti. Cu chipul acesta, 
intreaga armată româno-rusă ar ti fost întoarsă si respinsă cu spatele spre mare, 
printre ghiolurile de pe litoral, tăiată de baza sa şi condamnată la v nimicire 
repede si completa. Dar lucrurile n-au mers «lupă dorința celebrului mareșal. 
În ziua de 13 septembrie, pe toată lungimea frontului, duşmanul a fost oprit 
in înaintarea sa prin lovituri de tun si silit să ia poziţii la citiva kilometri 
in fata liniilor româno-ruse. Acţiunea principală s-a desfășurat la aripa de vest. 
Brigada germană Bode a atacat cu deosebită violenţă trupele Diviziei a 9-a 
române. În defileul lung si cotit, strins între lacul Oltina pe stinga si inälti- 
mile paduroase de pe dreapta, între Lipnița si Ghiuvegea, germanii au incereat 
un atac de noapte (12—13 septembre), împotriva trupelor române, cu trupe 
de ulani descälecati, dar au fost respinşi inapoi, cu pierderi foarte grele; in 
luptă a căzuc si un printisor german: Friedrich Wilhelm de Hessa, nepot 
de soră al împăratului Wilhelm. 

A doua zi, 13 septembrie, duşmanul reveni la atac. De astă dată lupta se 
dă de trupele Diviziei 1 bulgare şi de Brigada Bode, cu intanterie, artilerie si 
cavalerie. După o luptă crincenă, ce durează pind la miezul zilei, duşmanul e 
tespins cu pierderi singeroase. Din nenorocire comandanții nostri nu-şi dau sea- 
ma de succes şi nu căută să-l exploateze, atacind pe duşmanul bătut. Acesta se 
reface, primeste întăriri puternice, aduce artilerie grea si atacă tot frontul 
Diviziei à 9-a de la Caraorman — Ghiuvegea, precum si aripa dreaptă a tru- 
pelor sirbesti, ce luaseră poziţie la stinga Diviziei a 9-a române. Bombarda- 
mentul duşman e puternic; el aruncă panică în trupele române de infanterie, 
nede prinse cu lupta şi reuşeşte a le respinge, cu toată frumoasa apărare à 
Regi mentului 3 de artilerie. O brigadă din Divizia a 5-a, sosită chiar atunci 
de pe frontul carpatic, fiind obosită, atacă slab si nu poate schimba situaţia. 
Acest uşor succes fu socotit, de dușmun ca suficient spre a dezvolta à doua 
zi, 14 septembrie, atacul decisiv, care trebuie să împingă armata româno-rusă 
de la vest spre est, spre à © arunca in mare. 


Ziua de 14 septembrie Planul bătăliei ,.decisive”” din această zi 
fu intocmit de Mackensen și Tosey in 
chipul următor : la cele două aripi, uni- 

tätile duymane vor da impotriva românilor atacuri invăluitoare, spre à le cidea 

in flaucuri şi în spate, in timp ce unităţile din centru vor ataca drept inainte. 
La rindul său, Zaioncikovski vrea să treacă la ofensivă. Cu Divizia a 

9-a română, care ieri nu se bătuse rău, el vrea să menţină pe duşman la dreapta 

sa. La stinga, să atace cu Divizia a 19-a română si cu o brigadi din Divizia 


1 spre Bazargic. Atacul priucipal îl va da cu centrul — corpul rus — cu direc- 
tia spre Dunăre, spre a rupe frontul bulgar si a-i arunca aripa de vest spre 
Dunăre. La aripa de est, Divizia de cavalerie bulgară, întărită cu două bata- 


liane de infanterie, cu şapte escadroane descälecate eu mitraliere si cu două 
companii de cicliști, inaintind de la Ciufut Cuiuş, a atacat poziţiile române 
de la sud de Caraomer, ocupate de trupe din Divizia a 19-u. Primite cu tocuri 


351 


| 
| 
| 


de artilerie grea, detasamentele de cavalerie, care inaintau in formatii de mane- 
vră, sint risipite si trebuie să-și caute scăparea, ascunzindu-se in vilcele. Un 
al doilea atac, dat de infanterie cu cavaleria descălecată, in sectorul de vest 
al diviziei, are aceeași soartă. Urmărite de focurile artileriei române, trupele 
de cavalerie bulgare trebuie să se retragă ; contraatacate de romani, trupele 
de infanterie se retrag la rindul lor spre seară. Întreaga aripă dreaptă bulgară 
e nevoită să se retragă cu pierderi serioase, la Cernaoc și Rogojina, mai mult 
de 10 kilometri sud de Caraomer. 


Acţiunea principală s-a dat la centru. O luptă crincenă s-a dat intre 
ruşi si bulgari la Aptaat, unde o vale largă despärtea pe cei doi adversari. 
Luind-o inaintea bulgarilor, ruşii atacă cu violență, susținuți pe dreapta de 
sirbi ; ei resping trupele bulgare din diviziile Sofia si Preslav, intre Dobromir 
şi Aptaat, si despart cele două divizii. Împingind cu putere spre Granovo 
prin spărtura frontului, ei au izbutit să întoarcă flancurile interne ale divi- 
ziilor bulgare. Comandantul bulgar a băgat în luptă toate rezervele reușind, 
cu preţul a mari pierderi, să oprească inaintarea ruşilor si să ocupe spre scară 
Aptaat. Ruşii s-au retras la Saragea. Pentru a uşura situaţia Diviziei Preslav, 
trupele brigăzilor de Vidin si Dobrici, întărite cu trupe turcești, dispuse la 
dreapta centrului bulgar, au primit ordinul să atace cu putere inaintea lor. 
La Musu Bei, Divizia de cavalerie rusă, care lupta descălecată, împreună cu 
trupe române din Divizia a 19-a, a rezistat cu energie forţelor mult superioare, 
producind mari pierderi dușmanului ; printre răniții bulgari era si comandantul, 
general Kantargiev. 

Impotriva Brigăzii Vidin, a fost trimisă Brigada a 36-a română, formată 
din Regimentul de rezervă 51 (Galaţi) si 52 (Birlad), sub comanda colonelului 
Georgescu Christodulo. Brigada, abia ajunsă pe teatrul luptei după trei zile 
de marșuri, din care, în ajun făcuse 54 kin într-o zi si o noapte, e angajată 
într-o luptă violentă pe dealurile cu vii de lingă satul Carali. Birlădenii luptă 
cu bärbätie si reuşesc să ocupe satul, gonind pe bulgari, dar puternica artile- 
rie dusmanä prinde trupele române, așezate pe dealuri descoperite, intr-un 
nimicitor foc de baraj si le provoacă pierderi grave, distrugindu-le toate mitra- 
lierele si o parte din tunuri. Contraatacurile române, date cu energie si cu 
pierderi mari, au ţinut pe loc pe dușman toată ziua. Sacrificiul de singe al 
Brigăzii 36 romana n-a putut fi folosit de rușii din dreapta, care n-au reușit 
să cucerească Aptaat si să dezvolte succesul lor initial. In urma retragerii 
rușilor, brigada a trebuit la rindul ei să înceapă, cu căderea serii, retragerea 
spre Cobadin ; ea pierduse în această zi singeroasă 200 de morţi si 920 de 
răniţi %. Brigada bulgară de Vidin a avut doi ofițeri si 168 soldaţi morţi, cinci 
ofițeri și 336 soldaţi răniţi *. 

La aripa de vest, atacul inväluitor pe care trebuia să-l execute Brigada 
Rode si Divizia Sofia, a dat gres. Aripa dreaptă a Diviziei Sofia, constituită 
din Regimentul Lovcea, fusese sfärimatä de atacul sirbilor la Dobromir; cu 
multă greutate, bulgarii au putut reface situaţia amenințătoare. Această impre- 
jurare, însă, n-a permis dușmanului să riște o inaintare cu aripa stingă ger- 
mano-bulgară. El s-a mărginit numai la un bombardament foarte violent. 
cu artilerie grea, dirijată de aeroplane, care a aruncat panica in trupele vumâne 
atit ale Diviziei a 9-a, cit si ale celor două regimente 8 si 9 din Divizia a 
5-a, sosite în ajun și așezate în prelungirea aripii stingi a Diviziei a V-a, pe 
linia Caranlic—Parachioi— Calaici. Ca urmare a dezorganizării produse de 
aceasta’ panică si a nereusitei atacului dat de centrul ruso-sirb, trupele Divi- 


* Relalic oficială bulgară 2%. 


ziei à 9-a au inceput retragerea pe poziţii succesive prin Cuzgun, Cogeacoru, 
înspre Adamelisi, amestecate cu convoaiele de refugiaţi din satele din sudul 
Dobrogei, care-și părăsiseră căminele. Trupe din Divizia a 9-a au încercat 
să se oprească si să reziste pe inältimile päduroase de la Cogeacoru. Dar arti- 
leria grea dusmanä a bombardat pădurea cu violenţă, retezind copacii bätrini 
ori smulgindu-i din rădăcini, iar trupa română, nedeprinsă cu focul luptei 
si nedezmeticită din panica, ce o cuprinsese, a părăsit și poziţiile de aci. Retra- 
gerea n-a fost stinjenită de dușman. 

A doua zi de dimineaţă, germano-bulgarii au fost nevoiţi si constate 
că nu mai aveau pe nimeni in faţa lor. Trupele româno-ruse executau o retra- 
gere in bună ordine spre linia Rasova—Cobadin—Tuzla. 


0 vietorie ,,decisiva” Mackensen crezu că trebuie să jubileze. 
care nu e decisivă Retragerea generală ruso-română ii dădu 


impresia unei mari si hotăritoare izbinzi. 
Comunicatul oficial geman anunţa : „0 zictorie decisiră a încununat opera- 
tile conduse cu abilitate si energie în Dobrogea. Trupele germane, bulgare şi 
turceşti urmărese forţele româneşti si rusești bătute” (Comunicat german, 
16 septembrie). Tot programul de rigoare al marilor victorii germane fu pus 
în execuție : telegramă de felicitare a Kaizerului către maresalul victorios si 
către împărăteasă, pavoazarea edificiilor publice din Berlin ete. Deceptia veni 
insă curind. Nu era nici o victorie, cu atit mai putin una hotăritoare. Steagu- 
rile sint date jos, iar textul telegramelor nu mai este reprodus în nici una din 
publicaţiile asupra războiului. Publicul german, care se așteptase la un nou 
„Sedan”, care să încheie războiul, începe să citească deziluzionat cum o scaldă 
presa. oficială. „Cînd vorbim de victorie decisiră — serie unul din cele mai impor- 
tante ziare germane — intelegem o victorie care a împiedicat pe inamice de a 
urmări operaţiile pe care le proicctase si care a modificat, in mod decisir, 
situația pe unele din teatrele de război” *. 

Criticul militar german Fr. Endres scie: .(...) Atacul intenționat de 
Mackensen pe aripa stingă s-a dat, din motive care nu se pot incă stabili, 
fără energia. trebuincioasă, asa incit bătălia, concepută ca bătălie decisivă, 
n-a fost o decizie completă. Inamicul a reușit să se sustragă de la distrugere 
si să se retragă pe linia generală Rasova—Cobadin—Tuzla, unde el, ceea 
ce era de mare importanţă pentru apărarea sa, putea să-şi sprijine flancul sting 
pe mare, Această poziţie nu mai putea fi atacată decit frontal” £. O pole- 
mică vie s-a. încins între comandanții germani si bulgari, cei dintii 152 acuziud 
pe cei din urmă că au compromis succesul prin intirzierea cu care au înaintat 
şi au atacat, iar cei din urmă 2% ridiculizind importanţa combativă a detasa- 
mentelur germane, prezentată de aceștia într-o lumină exagerată. 

De fapt, bătălia de pe linia Oltina—Caraomer n-a fost decit un episod 
intermediar in marele duel încins între cele două armate adverse. Scopul urmă 
rit de comandanții armatei ruso-romane, aminarea marii bătălii ce avea sa 
ge dea pentru posesiunea. Dobrogei de Sud și a principalei ei artere de comu- 
nicalie, era atins. Ea se va da peste citeva zile în poziţiile si în condițiile pe 
care comandamentul ruso-român le va socoti ca cele mai priincioase. 


1 „Kolnische Volkszeitung”, 19 septembrie 1916, citat în André Hallys, L'opinion « 
pendant la guerre (,,Revue de deux Mondes”, 1918). 


353 


5. CRIZA INTEL MODIFICAREA PLANULUI DE OPERATII 


Zile de emotie si Evenimentele nenorocite petrecule in Do- 
de preocupari brogea de Sud au surprins si emotiouat 


— cum e uşor de infeles — cereurile con- 
ducătoare ale armatei. Cea dintii reacție împotriva situației amenintatoare 
ce se desena din aceasta parte, à fost o deplasare considerabilă de trupe, care 
să facă faţă pericolului. În prima emoție, care a urmat dezastrului de la Tur- 
tucaia, unii au crezut că dusmanul va incerca o trecere a Dunării si un atac 
direct asupra Bucurestilor. Inamicul a bombardat, într-adevăr, malul sting 
al Dunării si în special Olteniţa, ineendiind depozitele de pe mal si rezerve 
vele de petrol. Populatia locală fusese cuprinsă de panică și incepuse să se 
vefugieze spre Bucureşti. umplind trenurile, laolaltă cu răniții evacuaţi de la 
Turtucaia, cu fugarii si cu cei scäpati din catastrofă, räspindind tot felul de 
vești alarmante. 

Ta adevăr. tentatia era mare pentru dusmanul care obținuse victoria 
asa de usor. Bucureștii erau abia la 60 km depărtare de locul dezastrului, 


„care inghitise două divizii româneşti. Curind insă, conducătorii armatei noastre 


îşi redobindiră sinele rece, cînd putură să constate ca, faţă de forţele de cure 
«dispuneau adversarii si de dispozitivul lor, o astfel de încercare at fi fost o 
nebunie. Totusi, trei divizii românesti fuseseră îndreptate spre sud de Bucu- 
resti, pentru a fi gata la orice eventualitate. Desfășurarea evenimentelor 
arătă insă curind că Mackensen nu era omul intreprinderilor riscante si nebu- 
nesti. El se opusese categorie, mai-nainte de intrarea noastră în război, planului 
lui Conrad von Hôtzendorf. care preconizase trecerea Dunării si atacul brus 
cat asupra Bucureştilor. Pericolul real pentru noi eră invazia metodică si 
energică a Dobregei si cu aceasta, ameninţarea flancului intregului dispozitiv 
Tomanesc. 
Hotäriri grabnice trebuiau luate. 


Ajutorul aliatilor si Vata de intorsätura rea a evenimentelor, 
ajutorul propriu era evident că planul initial de campante 
nu mai putea fi menţinut in întregime. 
Repartizarea unităţilor pe sectoare trebuia modificată, pentru à intari Frontal 
de Sud, amenintat. La 7 septembrie, Marele Cartier roman suspend’ acţiunea 
ofensiva a celor trei avmate ce operau la frontiera transilvană. Alekseev era 
rugat telegrafic să intărească trupele ruse din Dobrogea cu inea două divizii. 
Joffre era rugat să dispună începerea ofensivei lui Sarrail, conform couven- 
tie. Un consiliu de generali e intrunit la Cartierul General de la Peris: au 
luat, parte si doi vechi senerali, fără comandament. Llarea si Cräiniecann. Ave 
rescu îşi exprimă părerea să se oprească ofensiva la nord si să se grupeze o 
armată puternică pentru o ofensivă în Dobrogea. Iarca propune să se retragă 
două divizii din Oltenia. să se formeze rezerve pentru trupele ce lupti la nord, 
să se trimită în Dobrogea patru divizii. din cele concentrate la sud de Buew 
resti : lucrul principal si urgent este de a obţine în Dobrogei o victorie repede 
gi decisivă Ut, 
Sacrificiul dureros al reducerii amnatei ofensive din Transilvania, spre 
a intäri froutul defensiv din Dobrogea, se îndeplineşte. La sud de Bucuresti 
se constituie, sub o nou formă, Armata à [Il-a, din diviziile 16, 18, 12 
(luată de la Armata I), jumătate din Divizia u 10-a, jumătate din Divizia 


354 


a 15-a, Detasamentul Bucuresti (colonel Sturza) si Detasamentul Alexandria. 
Se ia comanda generalului Aslan si se încredinţează comanda Armatei a III-a 
generalului Averescu ; în locul generalului Averescu e numit comandant al 
Armatei a II-a generalul Crăiniceanu. Comanda trupelor ruso-române din 
Dobrogea, se încredințează generalului Zaioncikovski ; toate trupele din Dobro- 
gea primese ordinul să se retragă, concentrindu-se pe linia Cuzeun — (Caraomer, 
care corespundea aproximativ cu vechea frontieră dobrogeană. Pentru întă- 
rirea armatei din Dobrogea, i se tlimite Divizia a 2-a din Oltenia si Divizia 
a 3-a de la Brasov. Deoarece Alekscey comunicase că nu mai poate trimite 
nimie în Dobrogea, frontul decisiv fiind cel din Galiţia, se hotăreste să se 
mai trimită în Dobrogea si Divizia a 12-a de la sud de Bucuresti, precum 
şi a 15-a, care e in realitate o brigadă. Se renunţă la ideea de a se trimite Divi- 
zia a 16-a si o brigadă din Divizia 1 de cavalerie. deoarece s-ar fi lăsat Bucu- 
reștii neindestulätor apärati dinspre sud. Divizia a S-a, ce se intenţiona a 
se aduce la Bucureşti, era angajată spre Miereurea-Ciuc si nu mai putea fi 
deplasată. "Transporturile trupelor spre Dobrogea se fac cu ordine si repezi- 
ciune. Spiritele încep să se linistească. Marele Cartier hotărăşte, la 11 septem- 
brie, să reînceapă în parte ofensiva în Transilvania, impingind înainte frontul 
Armatei a II-a, astfel încît să lege Grupul de Olt cu Armata de Nord pe o 
linie mai scurtă. Totusi, preocupări grave se leagă de chestiunea Dobrogei. 
Eventualitatea pierderii Dobrogei si planul evacuării Olteniei încep să intre 
in socotelile Înaltului Comandament român. Pästrarea liniei de comunicaţie 
cu Rusia, prin întărirea Armatei de Nord este grija principală. 

În Consiliul Apărării Nationale francez de la 1 septembrie Briand rea- 
minti că, potrivit protocolului Briand—Lloyd George din 11 august 1916 
— care prevedea ridicarea ajutorului rus din Dobrogea de la 30 000 la 200 000 
de oameni —, este momentul si se ceară Rusici forte suplimentare. Joffre a 
replicat că i se pare greu a cere Rusiei acest lucru, cind Franţa însăși ar avea 
nevoie de trupe ruse pe frontul francez. Si apoi, principalul obiectiv al for- 
telor româno-ruse, consemnat, în convenția lor militară, rămîne Austro-Ungaria ; 
nu se poate prepara o ofensivă împotriva Bulgariei înainte de a se termina cu 
Austria. | 

La citeva zile după aceasta intervine infringerea de la Turtucaia. La 
telegrama Înaltului Comandament român, Joffre a răspuns la 11 septembrie. 
Generalisimul francez recunoaște deplasarea centrului actiunii războiului nos- 
tru peste Dunăre și pericolul ce amenință în Dobrogea. În primul rind. el crede 
că „trebuie întărite trupele din Dobrogea, spre a obține acolo o superioritate 
numerică incontestabilă”. Joffre mai arată că a dat ordin lui Sarrail să ia 
ofensiva pe frontul macedonean, spre a fixa acolo forțele bulgare atlätoare 
pe teritoriul grecesc si anunţă că va cere si generalului Alekseev să examineze 
posibilitatea, trimiterii de forte noi in Dobrogea. Generalisimul francez recu- 
noaste că, întărirea. trupelor române din Dobrogea va avea ca urmare o stin- 
jenire a. ofensivei din "Transilvania, dar e de părere că mai tirziu, cînd situatia 
se va fi restabilit în Dobrogea, planul initial — ofensiva în Transilvania 
trebui reluat. eu toată tăria. 

Faţă de generalul Janin, atasatul militar francez pe lingă Stavka [21 
Joffre iși exprimă. cu mai multă franchete părerea sa. Fără să țină seama 
de ipactiunea rusească pe frontul Carpaţilor Moldovei. Joffre crede ca mane- 
vra românească impotriva armatei austro-ungare a căzut din cauză ci inain 
{area românilor n-a fost executată nici la timp, nici cu energia necesară. Tre- 
buie deci să se suspende această ofensivă, cu instalarea solidă pe pozițiile cel 
mai favorabile unei ofensive economice, spre a se asigura teritoriul cîștigat 


395 


— nt + — 


| 1 
| 


iar forțele române devenite disponibile vor trebui transportate la sud unde, 
împreună cu ruşii, să atace pe bulgari în combinaţie cu Armata de Orient, 
Deoarece Alekseev arăta României o ostilitate pe care nici măcar nu incerea 
s-o mascheze, Janin trebui si se folosească de tot ascendentul său spre a 
determina pe generalisimul rus să aibă pentru aliatul său o atitudine mai conri- 
liantă. Spre a înlesni rușilor trimiterea ajutorului necesar in Dobrogea, Joffre 
declară prin Janin că el renunță la cele patru brigăzi ce trebuiau trimise in 
Franţa *, cerind în schimb ca ele să fie trimise fără intirziere în Dobrogea. 

În același timp, atasatul englez Thompson comunică Marelui Cartier 
român vederile generalului Robertson, şeful Marelui Stat-Major al armatei 
engleze. Decizia pe frontul oriental nu se poate obţine nici la Lemberg, nici 
la Przemyél, ci là Budapesta. De aceea, ruşii trebuie să trimită forte mari 
în Dobrogea, care — împreună cu românii — să bată pe bulgari; apoi, să 
se reia ofensiva viguroasă la nord. 

Măsurile de ajutor, indicate de francezi si englezi, au fost realizate intr-o 
foarte mică măsură. Armata lui Sarrail nu avea forţa necesară pentru a intre- 
prinde v acțiune în stil mare. Ea a inceput o ofensivă într-un punct excentric 
al frontului, care a culminat într-un tirziu cu cucerirea Monastirului [22); 
apoi a încetat cu totul, fără a fi constituit un moment măcar o amenințare 
serioasă, care să necesite retragerea de trupe bulgare de pe frontul dobrogean. 
Cit despre ajutorul rusesc, Alekseev s-a mărginit să trimită o nouă divizie 
— a 115-a — care a sosit ciud marea bătălie dobrogeană era pe sfirsite. În 
schimb, țarul telegrafiase, la rindul său, lui Joffre, rugindu-l să prescrie gene- 
alului Sarail o acţiune mai energică #7. Toate acestea arătau că singură sal- 
vare nu putea să vină decit de la propriile noastre forțe. 


Critieile generalului Averescu Nereusita bătăliei de pe vechea frontieră 
aduce din nou ingrijoräri. Citeva unităţi 
române, nedeprinse cu focul, au rezistat 

slab şi au fost cuprinse de panică. 

Un nou Consiliu de Război se tine la 15 septembrie. [au parte regele, 
Brătianu şi generalii Iliescu, Culcer, Averescu si Prezan. Generalul Averescu 
a susținut ideile pe care le asternuse cu citeva zile mai inainte intr-un raport 
si un memoriu. adresate regelui ; ele contin o critică aspră a organizării arma 
tei si a planului de operaţii. După Averescu, planul de operaţii, preväzind 
ofensiva pe două fronturi. este nerealizabil si primejdios. Trebuie renunțat 
la acest plan si să se adopte defensiva pe un front și ofensiva pe celălalt. Ca 
front defensiv se impune cel de la nord, deoarece el are puncte vulnerabile 
limitate, natura terenului inlesneste rezistenţa tenace cu puţine forte, apärin- 
du-se terenul pas cu pas, iar adversarul nu dispune deocamdatä pe acest front 
de forte, concentrarea sa putini fi stinjenită de ameninţarea ofensivei ruseşti 
din flanc. Ofensiva trebuie luată la sud. din cauză că pe acest front dus- 
manul se găseşte in putere și ameninţător ; terenul ii este favorabil, iar Capi- 
tala ţării este foarte aproape de frontieră. O biruintä pe acest front ar avea 
repercusiuni favorabile asupra operaţiilor întreprinse pe frontul aliat de la 
Salonic. 

Întinzind critica sa asupra chestiunilor de organizare, Averescu constată 
că o acţiune vizuroasă este ingreuiatä din cauza amestecului sävirsit in gru- 


* Rusia se obligase să trimită in Franţa 6 brigăzi de infanterie. Una din cle sosise si fusese tre- 
cultă in revistă la Mouilly de Joffre. La 20 august 1916, pe punctul de a fi imbarcatä la Marsilia, 
spre a fi trimisă pe Frontul de la Salonic, soldaţii unui regiment s-au revoltat şi şi-au ucis colo- 
nelul. 


356 


parea unităţilor — apreape nici o divizie nu a păstrat vechea formaţie —, 
a introducerii de batalioane de adunătură, — pină si de miliții cu arme vechi —, 
a modificării ordinii de bătaie, asa incit rare sint unităţile care să fi păstrat 
pe comandanții care le-au pregătit si au cu trupa legături sufleteşti. Din cauza 
sporului necontenit: si anormal al unităţilor, s-a. slăbit incadrarea, introducin- 
du-se in sinul corpurilor de trupă adevărate elemente de slăbiciune. Sint uni- 
tati foarte slabe, cu armament învechit, fără instrucţie, adevărate elemente de 
panică. Experienţa războaiclur arată că valoarea unei trupe nu se măsoară 
după elementele ei cele mai tari, ci după cele slabe. 

În ce priveşte conducerea strategică, s-a comis greşeala că s-a contopit 
acoperirea mobilizării cu desfăşurarea strategică, impingindu-se si adunarea 
trupelor dincolo de frontieră cînd, şi aşa, trupele de acoperire erau destul de 
numeroase. Din cauza aceasta ne-am găsit cu armata inșirată in cordon con- 
tinuu, de la frontiera Bucovinei pind la Marea Neagră, fără alte disponibi- 
lităţi în adincime decit cele două divizii ale „rezervei generale”, a 10-a si 
a 16-a, aceasta din urmă fiind o unitate foarte slabă. 

Averescu propune ca soluție : o rectificare a dispozitivului strategic al 
for{elor, oprirea pe frontul carpatic numai a strictului necesar defensivei ; 
a destina tot disposibilul in trupe mobile, care să ia o ofensivă à fond[23] impo- 
triva Bulgariei. Afară de aceasta, el propune o serie de măsuri de organizare, 
in special scoaterea formatiilor de strinsurä din cadrul aimatelor operative, 
spre a îi duse în taberele de instrucţie, concentrarea unităţilor si comanda- 
mentelor ș.a. . 

Generalul Prezan sustinu, dimpotrivă, wmdrirea cu energie a planului 
initial, prin sporirea. forţelor Armatei a IV-a (de Nord), spre a ameninţa cu 
inväluirea frontului inamic şi a-l obliga să se retragă în spatele liniei Mure- 
çului. Această soluție nu numai că lărgea zona neutră de operaţie si înlătura 
pericolul unei gituiri dinspre Ardeal, pe de o parte si dinspre Dobrogea, pe 
de altă parte, dar ne asigura in Moldova o bază solidă de operaţii si un adă- 
post înspre armata rusească, în caz de infringere 227. 


Revizuirea planului de operaţii Soluţia admisă a fost una intermediară. 
S-a admis propunerea generalului Ave- 
rescu de a încerca o ofensivă puternică pe 

Frontul de Sud. Pentru a masca această operaţie principală, s-a decis să se 

continue și ofensiva în Transilvania cu forțele noastre imputinate, Aşadar, 

oînsivă pe două fronturi ! Armata română avea să opereze pe linii interioare, 
in două direcţii divergente, cu fortele insirate pe fronturi imense. Hotărire 
temerară, cind in Dobrogea falanga lui Mackensen se intärea din ce în ce prin 
noi și puternice unităţi, cind în Transilvania începeau să se ivească avangar- 
dele forţelor germane ce se constituiau sub comanda generalului Falkenhayn, 

iar propria noastră armată era lipită de o rezervă puternică și, deci, obligată a 

împrumuta, forte de la un front la celălalt, în caz de nevoie. 

În vederea noii ofensive se alcătui o grupare nouă, sub numele de „Grupul 
armatelor de sud”. Comanda grupului fu încredințată. generalului Averescu. 
Grupul cuprindea două formaţiuni : Armata din Dobrogea, alcătuită din divizii 
românești si ruseşti, sub comanda generalului rus Zaioncikovski. La Dunăre, 
la sud de Bucureşti, Armata a III-a se constituia, sub comanda directă a gene- 
ralului Averescu, ca o Armată de Dunăre, compusă din şase divizii românești, 
in scopul unei ofensive îndrăzneţe. În distribuţia trupelor pe frontul dobro- 
gean s-a ţinut socoteala de observaţiile făcute în primele lupte. Trupele rusești, 


357 


fiind in continui lupte cu duşmanul de doi ani de zile, erau mai putin impre 
sienabile sub tocul duşman, procedau mai metodic la construirea întăririlor 
și dădeau o mai mare atenţie legăturilor de tot felul între diferitele unităţi 
si comandamente, decit trupele românești, care vedeau pentru intiia oară 
focul şi erau alcătuite, pentru o bună parte, din elemente cu instrucție militară 
foarte sumară. De aceea, comandamentul a dispus ca, pe frontul din Dobro- 
sea, trupele să fie amestecate, intercalindu-se unităţile ruseşti printre cele 
românești 12. Se va vedea mai tirziu cum rezultatul acestei măsuri a fost tocmai 
contrariul celui aşteptat. 


6. BĂTĂLIA DE PE LINIA RASOVA—COBADIN—TUZLA 
16—21 septembrie 


Concentrarea pe Mackensen continuă cu repeziciune ina- 
linia de luptă intarea înspre nord, pe urma inamicului 
pe care-l credea înfrint decisiv. Urmărirea 
se făcea in ţinutul de sud al Dobrogei vechi. Terenul este deluros si băltos inspre 
Dunăre. În centru şi înspre mare este un platou arid, e regiune de stepă, cu 
pămint nisipos pe un fundament de stinci calcaroase, pe care ochiul se pierde 
in depărtări fără să intilneascä un arbore. Din distanţă în distanță o ondulatie 
de teren.: o vale transversală, in care nu curge nici o apă la suprafață, dar se 
găseşte la mică adincime : acolo s-au stabilit satele rare. Ici-colo, cite o movilà 
conică, vechile tumuluri scitice. În mijlocul acestui platou dezolant, pe muchea 
unui deal, ruina de la Adamclisi se înalţă maiestuoasă, afirmind strămoşeseul 
drept al neamului latin la stăpînirea ținutului. Iar mai la nord, Valul lui Traian, 
digul de care timp de veacuri s-au lovit hoardele barbare, e un simbol si o incu- 
rajare. 

Trupele româno-ruse în retragere au fost primite de unităţile sosite de 
peste Dunăre şi au ocupat o linie de apărare, pregătită dinainte, întinsă de-a 
curmezisul Dobrogei, de la Dunăre la mare. Pe această linie, generalul Averescu 
a decis s4 primească bătălia. Linia începe pe malul Dunării, la Rasova, trece pe 
lingă satele Arabagi, Mulciova, Enigea, Cocargea, Cobadin, Topraisar, Tuzla, 
pina la Marea Neagră. Ea urmează creste de dealuri şi e formată din mai multe 
rinduri de tranșee. Citeva puncte precum : Cobadinul şi Topraisarul, sint mai 
puternic organizate, fiind prevăzute şi cu reţele de sirmă. De la Rasova pină la 
Cocargea sint două divizii româneşti : Divizia a 2-a, sosită din Oltenia, (general 


Socec), si a 9-a, retrasă de la Silistra, (general Petula). În spatele lor debarcă | 


diviziile 15 (general Grigorescu) si 12 (general Gäiseanu). La Cocargea e Divizia 
sirbă ; la Cobadin, Divizia a Bl-a rusă. La Topraisar e Divizia română a 19-a 
(colonel Scărişoreanu), retrasă de la Bazargic ; intre ea şi ruși, unităţile Diviziei 
a 5-a. O divizie de cavalerie rusă şi o brigadă de cälärasi completează urmata 
romAno-sirbo-rusă, pe care o comaudà generalul Zaioncikovski. 

Dintre diviziile româneşti, diviziile 2 — compusă din nouă batalioane—, 5 
şi 12 sint unităţi proaspete. Divizia a 9-a suferise pierderi insemnute la Silistra 
gi în retragerea sa prin Lipnița, Parachioi, Cuzgun, Cogeacoru si Adamelisi, 
în care timp dăduse continuu lupte singeroase. Tot aşa şi Divizia a 19-a care, 
retrăgindu-se de la Bazargic, aproape nu avusese o zi fără lupte. Amindouă 
diviziile erau obosite şi cu efectivele injumätätite; puterea lor de luptă era 
zdruncinata. Divizia a 15-a, reconstituită după dezastrul de la Turtucaia, e in 
realitate o brigudă de şapte batalioane, fara artilerie. 


358 


Bulgarii înaintează împotriva liniei romano-ruse, avind la aripa stingă, 
de-a lungul Dunării, Brigada germună Bode, iar la aripa dreaptă, inspre mare, 
cavaleria. Grosul fortelor ocupă centrul : de la stinga spre dreupta sint Divizia 
1 de Sofia, a 1-a de Preslav, a 6-a de Vidin si Corpul de Dobrici, care înglobează 
şi unitățile turcești sosite pind acum. Cele două dintii sint divizii mari. de cite 
şase regimente. Forţele celor doi adversari se echivalează numericeste. Inamicul 
e insă superior în armament. Unităţile sale au tunuri multe — în special multă 
artilerie grea — germană și austriacă, precum si mitraliere nenumărate. Au 
automobile blindate si un mare numär de aeroplane, cure bombardează frontul 
si formațiunile din spatele lui si tin în continuă enervare populația din Constanta, 
Medgidia si Cernavodă, unde atacurile lor, date zilnic si fără nici un scrupul, 
fac numeroase victime. Inamicul mai are moralul înălțat în urma victoriilor 
cistigate si e condus de un faimos general. Dar si românii stiu că de soarta bata- 
liei care incepe atirnă soarta Dobrogei si a războiului. Lupta se va da pe viață 
$l pe moarte. 


Lupta de la Arahagi Mackensen indre: ipta atacul principal inspre 
aripa dreaptă românească, între Rasova, 
si Cobadin, cu trupe germane si bulgare. 

La extrema dreaptă română, Brigada germană Bode atacă cu putere de-a lungul 
Dunării spre a forța drumul spre Cernavodă sia pune mina pe marele pod, 
a cărui elegantă țesătură se zărește prin ceaţă la 20 km depărtare. Încrezători 
in superioritatea lor si socotind pe romani încă buimäciti de infringerea din 
ajun, germanii sint siguri că, printr-o lovitură îndrăzneață, vor pune mina pe 
Cernavodă. Pe linia Rasova — Arabagi sint însă intimpinati de cele dintii trupe 
ale Diviziei a 2-a : Brigada a 1-a, formată din regimentele 3 Olt si 19 Romanati. 
Românii atacă cu putere, | germanii sint respinși. ei trebuie să părăsească satul 
Poluci si abia-si pot retr: age bateriile grele pe care le tirăsc cu ei. Aripa stingă à 
Diviziei 1 bulgare, ameninţată cu invăluirea, intervine în luptă. În luptele vio- 
lente ce se tin pind seara, e rănit mortal la postul de comandă colonelul Anto- 
nescu Ilie, comandantul Brigăzii a 4-a române. O panică se produce in trupa 
română, care vede pentru intiia oară focul. Sub focul viu si precis al dusmanului, 
românii se retrag: Regimentul 14 artilerie pierde citeva tunuri. Dar regimentul 
intervine, susținut de 9 artilerie, acoperă retragerea, respinge pe bulgari si 
restabilește frontul. 

Stinga brigăzii române nu reușise însă să se lege cu dreapta Diviziei a 9-a, în 
retragere de la Silistra. Prin golul astiel format, la Arabagi, dusmanul izbuteste 
să se vire, amenintind să străpungă frontul roman, înainte de a se fi închegat 
bine. Situaţia devine critică. O intervenţie eroică se produce însă în acest moment. 
Trupele Diviziei a 15-a intră in linia de luptă. Regimentul 53 infanterie, din 
Iasi, plecat la ceasurile 7 dimineaţa din Cernavodă, ajunge după marșuri for- 
tate, la ora 12.30 la Arabagi. Comandanții de companii pleacă în recunoastere 
dar, mai-nainte de a se fi întors, regimentul trebuie să pornească atacul. Bata- 
lioanele 2 și 3 sint pe prima linie, iar Batalionul 1 în a doua. Soldaţii pornese 
cu elan la atac cu baioneta, avind în fruntea lor pe însuşi comandantul, colonel 
Brosteanu. Pe crestele de dealuri descoperite, artileria dusinanä bombardează 
violent trupa română, care înaintează bărbăteşte; comandantii de companii 
aleargă cäutindu-si unităţile, în fruntea cărora se aşază. Pierderile sint mari, 
comandantul însuşi cade rănit, dar trupa ajunge în pozitiile inamice. Iutiia 
linie română e respinsă, dar à doua linie reuşeşte să ocupe colinele de la Arabagi. 
Situaţia se restabileste, Divizia a 9-a s-a putut tixa şi ea pe colinele de la Mulciova, 


359 


SR 


iar Regimentul 14 artilerie şi-a, recistigat parte din tunuri. Frontul român se 
stabileşte solid la această extremitate vestică a liniei de apărare. Diviziile române 
2, 15 si 9 constituiesc un grup sub comanda generalului Socec. Deși acţiunea 
principală se desfăşoară mai spre răsărit, totuși lupta nu s-a domolit nici ati; 
timp de trei zile, germanii şi bulgarii au dat numeroase atacuri în această regiune 
de bălți si dealuri, spre a-şi croi drumul înspre Cernavodă. La Rasova, la Balta 
Baciului, în pădurea Cinghinea, trupe din Divizia a 2-a, în special viteazul 
Regiment 66, iar la Arabagi trupe din Divizia a 15-a, au ţinut ferm poziţiile 
gi inamicul n-a putut să treacă. 

Un foarte preţios ajutor a dat în aceste lupte escadra de monitoare de 
pe Dunăre. Monitoarele au bombardat flancul sting al inamicului și l-au silit 
să-şi retragă o parte din artileria, de mare calibru, care ne bombarda poziţiile 
de pe front, spre a-şi instala baterii de apărare pe mal. Sub puternicul bombar- 
dament al acestor baterii, escadra de Dunăre a executat totuşi o mișcare ofensi- 
vă în spatele frontului inamic, trecine prin dreptul lacului Mirleanu, pind aproape 
de Oltina. Escadra n-a suferit nici o pierdere serioasă, cu tot teribilul bombar- 
dament, ceea ce a dererminat pe Mackensen să destituie pe comandanții de 
baterii. 


Lupta de la Cocargea Acţiunea principală a dușmanului era 
îndreptată asupra sectorului de la Mulciova 
pină la Cocargea. Pe aci trebuia să facă 

străpungerea frontului român, spre a cădea în spatele poziției de la Cobadin. 

Bulgarii au aşezat aci, pentru atacul decisiv, cele mai bune trupe: diviziile 

1 şi 4, şi au adus o numeroasă artilerie grea și avioane. Atacul plănuit pentru 

ziua de 17 septembrie a fost aminat cu o zi, pentru a da timp artileriei grele 

să ocupe poziţii, asa incit bătălia a inceput la 18 septembrie. Poziţiile române 

erau ocupate între Mulciova si Cocargea de două brigăzi ale Diviziei a 9-a, 

retrase de la Silistra ; la Cocargea era si Divizia sirbă. În dimineaţa, zilei de 18, 

bulgarii incepură un formidabil foc de artilerie. Erau concentrate în atest 

sector, pe lingă artileriy organică a celor două divizii bulgare — tunuri de cimp 
si obuziere — , Regimentul 2 si un divizon din Regimentul 1 de artilerie grea 
si trei baterii lungi germane. Riposta bateriilor romine, inferioare în număr, 
calibre si lungime de tir, era slabă şi fără eficacitate, împotriva artieriei dus- 
mane, pe care nu o putea ajunga. Cind insă către miezul zilei, infanteria dus- 
mană incepu să se arate în pilcuri, furișindu-se prin văi, ascunzindu-se pe după 
tufărişuri şi creste de teren, tunurile române incepurä să bată cu putere si 
cu efect, silind grupele duşmane să se risipească si să fugi după adăposturi. 

Pini seara, lupta a durat tără nici un succes, dar cu mari pierderi din partea 

atacatorilor. Bulgarii n-au putut străbate valea D'ordingi-Orman, dinaintea 

poziţiilor române, unde au lăsat doar multime de morți si răniți. Atacurile 
violente, date cu trupele Brigăzii a 2-a de Sofia si cu aripa stingă a Diviziei 

Preslav impotriva satului Cocargea, au avut un succes partial. După lapte 

violente şi contraatacuri singeroase, românii gi sirbii au trebuit să se retragă 

în poziţiile de la nordul satului. Crezind că au găsit aci cheia succesului, bulgarii 
au atacat a doua zi, 19 septembrie, dis-de-dimineatä, cu forte de artilerie grea 
si cu toată infanteria, diviziilor 1 şi 4, în sectorul Mulciova—Cocargea. Înălţimea 

Cogeaiuc — cota 147 — era in special ţinta atacurilor dușmane. Numeroase 

aeroplane si un balon captiv dirijau tirul acestei formidabile artilerii. Inferioară 

fata de artileria dușmanului, artileria română, instalată pe dealurile Oarasu, 

Cisme şi Piribei, era de o eficacitate spăimintătoare faţă de atacurile infanteriei, 

Goplesite de focul ucigător al obuzelor şi srapnelelor, valurile de atac duşman, 


360 


| 
| 
| 
| 


care înaintau în teren descoperit, erau secerate, imprästiate si amestecate cu 
pămintul. Grămezi de cadavre si de răniți acopereau valea Diordingi-Orman. 

În sectorul Cocargea trupele bulgare, exploatind succesul din ajun, au 
dat atacuri violente spre Spapunar. Brigada română Frimu din Divizia a 9-a 
si sirbii au opus o rezistenţă inverșunată. În toiul luptei sosesc ajutoarele române, 
așteptate cu nerăbdare. Sint două regimente din Divizia a 12-a, care au debarcat 
la Cernavodă în ajun pe seară si care au mărșăluit toată noaptea într-o intinsoare. 
Regimentul 68 Găeşti, comandat de colonelul Meleca, e băgat în luptă la vest 
de Caceamac, iar Regimentul 60 Teleorman — colonel Stoenescu — la Spapunar. 
Amîndouă regimentele atacă cu furie ; coplesiti de focurile dușmanului, soldaţii 
nu se opresc decit spre a se avinta din nou. D2 pe dealul Cogeaiuc, artileria 
Regimentului 22 si in special o baterie de obuziere de 150 mm, comandată de 
căpitanul Dragalina, susţin lupta infanteriei şi fac ravagii în rindurile dugmane. 
După trei atacuri foarte singeroase, Regimentul 68 a ocupat toată linia dealului 
Caceamxc-Orman, cucerind poziţiile bulgare, iar Regimentul 60 a reocupat 
dealul Dichilitas şi satul Cocargea. Aripa dreaptă a Diviziei sirbe care, fiind 
surprinsă de focurile violente ale dușmanului, începuse să se retragă, a fost 
primită de Regimentul 62 din Divizia a 12-a, susținută şi fixată pe linia Biubiuc— 
Mezarlic — Bair. Atacurile bulgare împotriva înălţimii Cogeaiuc au fost, de 
asemcne2, singeros respinse. Regimentul 31 Varna a fost aproape distrus, 
resturile lui puse pe fugă dezordonată. Trupele româneşti si sirbesti aa pătruns 
in linia de artilerie bulgară si au capturat o baterie de obuziere şi două baterii 
de cime. Cu multă greutate, bulgarii au putut să-şi recistige citeva din tunuri. 

Ofensiva bulgară era frintă. Soarta bătăliei se întorsese cu totul. La ora 
III-a bulgare că situaţia Diviziei de Sofia e disperată :... „Cu mare greutate 
12,30 generalul bulgar Draganov raportează comandantului Armatei a 
menţinem poziţiile, nici eu, nici comandanții de brigadă nu mai avem susfineri; 
proiectilele sint terminate; poziţia o menţinem cu ultimele sforțări ...”’. 
Lo rindul său, generalul Kiselov, comandantul Diviziei a 4-a Preslav, raportează 
la oră 19 că e nevoit să înceapă retragerea, iar la injonctiunile comandantului 
său de a păstra poziţia cu orice pret, el replică: ,,Vom implini ordinul dv. de a 
muri pe poziţie, dar datoria mea este de a vă aduce la cunoştinţă că unităţile 
mele trec printr-o criză si, încă 2—3 atacuri din partea inamicului, şi totul 
poate fi pierdut ... ” 25. În adevăr, această singură divizie a pierdut în această 
zi 46 de ofiţeri şi 2 568 de oameni morți şi răniţi, precum si 43 de tunuri scoase 
din luptă. Numai în faţa frontului Diviziei sirbe s-au cules, printre alte trofee, 
peste 5 000 de puşti. 

Din nenorocire, de partea noastră, oboseala trupelor, lipsa de legătură 
intre trupele de prima linie și comandamente, si nehotărirea Înaltului Coman- 
dament rus, n-au permis să se aprecieze importanţa succesului obținut şi exploa- 
tarea lui. O parte din trupele Diviziei a 12-a române erau epuizate ; ele fuseseră 
aduse in marşuri forţate si băgate direct în luptă, asa că spre seară au trebuit 
scoase din frontul de luptă şi aduse înapoi spre a se odihni. Citeva unităţi din 
Divizia a 61-a rusă, din rezervă, au fost aduse pe front spre a înlocui pe români. 
Dar pentru a-i convinge pe ruşi să meargă pe linia frontului, a trebuit să se 
pună artileria în poziţie împotriva lor. Aceasta din ordinul generalului rus 
Semanski însuşi! 


Divizia sirbă În lupta de la Cocargea, alături de tru- 
pele române, s-a luptat cu croism și a 
suferit mari pierderi Divizia sirbă. Era 

o trupă de voluntari, recrutată din prizonieri de origine sirbă şi croată. Ei lup- 


361 


| | 
| 


taseră in armata austro-ungară dar, la primul moment favorabil. părăsiseră 
steagul opresorului spre a se preda rușilor ; in urmă imbrätisarä cu entuziasm 
i deea formarii de corpuri de voluntari, care să se bată alături de aliați peutru 
cauza eliberării popoarelor subjugate, propria lor cauză. Pentru a-i încadra, 
se adusese ofiteri din insula Cortu, unde se găseau în refacere resturile armatei 
sirbeşti, salvate din dezastrul retragerii prin Albania. Întiia divizie sirbeascà 
intrase în Romania din prima zi de mobilizare. Formată din oameni care-și 
pierduseră aproape tot: patrie, familie, casă, dominați de un patriotism fana- 
tic ce nu era egalat poate decit de ura împotriva dușmanului perfid si sălbatic, 
ci vor constitui elementul de elită al ajutorului rusesc. Comandantul diviziei 
este colonelul Stepan Hagici, căruia scriitorul francez Robert de Flers, care 
însoţeşte Cartierul General al armatei din Dobrogea, ii face o descriere pito- 
rească : „|... ). Un om faimos, larg în umeri, cu figura rotundă vristată de o 
mustață groasă. neagră, cu aerul in acelaşi timp prietenos si teribil. El strălu- 
ceste de sănătate şi curaj. E un erou gras”! 88, 

În zilele de 18 si 19 septembrie, Divizia sirbă a luptat cu eroism impotriva 
atacurilor inversunate ale bulgarilor la Cocargea. Comandantul unui regiment 
sirb, colonelul Matici, rănit la mina, continuă să-și comande trupa si moare, 
primind un al doilea glonţ în gura deschisă ca să strige oamenilor săi euvinte 
de imbärbätare la atac. 


Lupta de la Cobadin Pe cind centrul bulgar suferea  îniriu- 
gerea de la Cocargea, aripa dreaptă, 
tormată din Divizia a 6-a de Vidin, tru- 

pele dobricene şi Divizia de cavalerie, ataca poziţiile ruso-române de la Cobadin 
pina la mare. Divizia a 6-a bulgară avea în special să dea lovitura cea mare: 
cucerirea Cobadinului. Toată ziua de 18 septembrie bulgarii s-au epuizat în 
sfertari sterile împotriva cotei 137 din fata Cebadinului. Totuși, succesul initial, 
repurtat în această zi la Cocargea, le-a dat curaj ; pentru a doua zi, 19 septem- 
brie, lupta trebuia reluată cu deosebită vigoare, pe toată linia pină la mare. 
Cebadinul trebuia cucerit cu orice pret şi cu orice riscuri, prin atacul combinat 
al Diviziei de Vidin şi al trupelor dobricene. Acestea din urmă au fost întărite 
cu o brigadă turcă si cu artilerie grea germană. Apărarea poziţiei centrale de 
la Cobadin era încredințată Diviziei a 61-a ruse; în dreapta ei la Caceamac, 
era o brigadă din Divizia a 5-a română ; în stinga erau alte trupe române din 
Divizia a 5-a şi Divizia a 19-a, formind un grup sub comanda generalului 
Hartel. Dimineaţa zilei de 19 s-a scurs în bombardament reciproc de artilerie. 
Atacul bulgar s-a produs aproape de miezul zilei; 12 batalioane ale Diviziei 
a 6-a şi şapte batalioane ale trupelor dobricene au luat parte la atac. La Cacea- 
mac, Regimentul 8 Buzău suferă pierderi mari, dar respinge atacul duşman. 
in fata Cobadinului, Regimentul bulgar 35 Vraca e aproape distrus si nu mai 
poate încerca al doilea atac. Divizia a 6-a Vidin începe o retragere precipitată. 
Coloana din stinga a trupelor dobricene, care trebuia să concure la atacul Coba- 
dinului, a trebuit să facă față spre nord-est la Osmancea atacului trupelor 
române ale Diviziei a 19-a. Mai spre est, Divizia de cavalerie bulgară, care 
primise ordinul să execute o mişcare largă de ocolire în flancul sting român, 
pe la est de Topraisar, fu primită de români cu focuri de tun si de armă, oriunde 
se prezenta. Constatind că acest flanc se întinse pină la mare, cavaleria bul- 
gard se văzu nevoită să ia măsuri pentru propria ei apărare. 


362 


Retragerea bulgarilor În seara zilei de 19 septembrie, situaţia 
bulgarilor devenise critică. Centrul bul- 
gar: Brigada a 2-a Sofia, Divizia à 4-a şi 

Divizia a 6-a Vidin erau bătute decisiv, dezorganizate si incapabile nu numai 
să lupte în atac, dar să reziste in defensivă contra unui eventual atac. Toate 
trupele dușmane era acum dispuse in cordon si fără nici o rezervă în spate. 
Demoralizat si speriat de amenințarea unui dezastru, comandantul Armatei 
a [l-a bulgare dete ordinul de rupere a contactului de luptă si de retragere 
generală. Chiar in noaptea de 19—2@ septembrie, dușmanul începu retragerea 
spre pozițiile intärite pe care si le pregătise la 8—12 km în spatele frontului 
de luptă. Retragerea Diviziei 1 Sofia s-a produs în mijlocul unei mari panici 
si debandade. Ca rezultat al celor două zile de lupte crincene, nu a mai rămas 
decit un cimp imens, acoperit de miile de cadavre ale atacatorului şi de un 
enorm material de război, risipit peste tot locul. Satele sint incendiate de 
trupele in retragere ; limbi de toc si coloane dese de fum sint semnul ciudei 
si furiei celui infrint. 

Ofensiva dusmanului împotriva liniei Rasova—Cobadin—Tuzla luase 
sfirsit. Mackensen putea să inscrie la pasivul carierei sale militare cea dintii 
infringere. Iar comunicatele oficiale inamice, din triumfătoare, devin echivoce. 
După „victoria decisivă” trimbitata la 15 septembrie, comunicatele de la 17 şi 
18 septembrie anunţă începerea unei noi bătălii pe toată linia frontului care, 
bineînţeles, ,,se desfășoară în favoarea noastră”. Comunicatul german devine 
deodată modest la 19 septembrie, anuntind că ,,se dau lupte violente cu rezul- 
tat variat” şi că „inamicul opune cea mai dirză rezistenţă”. La 20 septembrie, 
germanii anunţă laconic : „În Dobrogea, lupta s-a oprit”. 


Viensiva Diviziei a 19-a În ziua de 20 septembrie, trupele bul- 
la aripa stingă gare ocupard. în retragere, o linie care 
incepea la Dunăre, la Aliman si trecea 

prin Enigea, Chioseler, Carabaca, Merdvelipunar, — cota 134 — Ceataliue, 


pe drumul Cavaclar —Sofular, Ainzacea — Perveli— Mare. Aripa dreaptă, dinspre 
mare, à frontului bulgar, constituită esențialmente din cavalerie, fiind slabă, 
a fost întărită cu trupele turceşti nou sosite : regimentele 59 si 75 de nizami [24] 
din Divizia 25 turcă au ocupat poziția între Erebler si Azaplar, pentru a putea 
interveni in cazul unui atac intre trupele dobricene si divizia de cavalerie. 
Tot aci à inceput să se adune si Divizia a 15-a turcă, care a fost pusă sub comanda 
lui Hilmi Paşa, comandantul Diviziei a 25-a. 

Sub impresia izbinzii repurtate la 18 şi 19 impotriva ofensivei bulgare, 
încurajat de faptul că Divizia a 115-a rusă incepe să debarce la Constanta, 
comandantul trupelor aliate din Dobrogea socoti că imprejurarea este favorabilă 
pentru a intreprinde o contraofensivă. Ziua de 20 septembrie a fost lăsată 
pentru odihnă. La 21, contraofensiva începe la aripa stingă — de est — de 
către trupele române din Grupul general Hartel. Mişcarea ofensivă s-a făcut 
pe trei coloane. Coloana cea mai de răsărit, plecind din Musurat, ocupă Muratan 
si se stabileşte pe o colină la sudul satului. La centru, Brigada à 17-a (Poetas), 


plecind din Topraisar, à infrint pe inamic si a cucerit satul Amzacea; voind să 
înainteze mai spre sud, e primită de focuri incrucisate de la artileria dusmanà 
din direcţia Azaplar si Carachioi. Sustinuti numai de o baterie cu tragere repede 
gi una cu tragere înceată, vitejii soldaţi ai Regimentului 9 vinători si 40 infan- 
terie atacă pe duşman şi-l gonesc din satul Carachioi spre Mustafaaci. Românii 


363 


| 
| 


A | 
ii 


înaintează, respingind mereu trupele de infanterie si cavalerie bulgară, si ajung 
pe linia Mustafaaci—Azaplar. Pe inserate, bulgarii încearcă, o șarjă disperată 
cu două escadroane de cavalerie, dar românii, care înaintaseră prea mult 
cu această coloană, se retrag la Carachioi. Coloana din dreapta e formată din 
trupele Brigăzii a 5-a mixte; plecind din Engemahale, cle atacă si cucerese 
satul Enghez Buiuc. Aci insă, brigada cade în mijlocul unui violent foc con- 
centric de artilerie, mai ales de artilerie grea si e atacată si de numeroase trupe 
de infanterie cu mitraliere, contra cărora tunurile noastre cu tragere înceată 
nu pot fi de nici un ajutor. Trupele brigăzilor a 5-a si a 17-a rămin pe pozițiile 
cucerite, cu toate pierderile mari si se retranșează pină la venirea nopţii. Tru- 
pele Brigăzii a 36-a infanterie din Divizia a 5-a, care stăteau în detensivă, la 
dreapta Diviziei a 19-a, sint atacate de duşman — trupele dobricene si Regi- 
mentul 74 turcesc — dinspre Sofular şi Enghez. Cu toate atacurile pe care le 
dă dușmanul pind la miezul nopţii, el nu poate face nici un progres si este con- 
tinuu respins de focul artileriei, intărită cu citeva baterii rusești cu tragere 
repede. 

Ruşii nu iau parte la această acţiune ofensivă : atit Divizia a 3-a de cava- 
lerie rusă, care e la stinga românilor, cit si Divizia a 61-a infanterie, care e la 
dreapta lor, stau nemiscate, cu toate că mari mișcări de trupe bulgare se fac 
prin fata frontului lor, pentru a se concentra împotriva românilor. La invitarea 
generalului Hartel, Zaioncikovski răspunde că s-a hotărit, în urma convorhi- 
rii cu generalul Averescu, să nu angajeze vreo bătălie mare pe acest front. 

Cu tot frumosul succes de pe linia Enghez—Carachioi— Amzacea, față 
de această situaţie şi de pericolul de a fi atacat din spate în poziţia înaintată 
de la Enghez, unde inamicul are o considerabilă superioritate numerică și ne 
artilerie, Hartel suspendă ofensiva, si retrage aripa dreaptă in poziţia, din cari 
plecase. Amzacea rămine însă in mina noastră. Linia Amzacea —Perveli, cuce- 
rita la 21 septembrie, e întărită în zilele următoare, chiar sub focurile inamicu- 
lui. 

De partea lui, inamicul se stabilește si el in fata noastră, prelungindu-și 
frontul prin Perveli pină la mare, intärindu-si linia frontului în toată întinderea 
cu tranșee adinci şi cu puternice obstacole de sirmă ghimpată. 


Comentarii asupra bătăliei Marea ofensivă a lui Mackensen se ter- 
de la Rasova—Cobadin — Tuzla minase cu un fiasco desävirsit. Atacatorul 

trebuise să dea înapoi şi să se vire in 
şanţuri, în aşteptarea unor zile mai bune şi a unor ajutoare mai mari. E carac- 
teristic pentru mult cintata probitate germană, tăcerea desävirsitä cu care ea 
acoperă acest mare eşec. Descrierile oficiale, publicate de Marele Cartier ger- 
man, se fac a ignora cu totul marea bătălie. Ele vorbesc pur si simplu despre 
ub „inevitabil ritm” 14 al mişcărilor de înaintare, pe care armatele germane au 
trebuit să-l prezinte si în campania din Galiţia, Polonia si Serbia, explicabil 
prin greutatea organizării serviciilor din spatele frontului. Corespondentul 
german al lui „Frankfurter Zeitung”, maiorul Endres, dă o relaţie ceva mai 
sinceră a bătăliei: „Mackensen nu slăbi inamicul din urmărire. Deja, la 16 
septembrie, lupte vii se angajară pe tot frontul poziţiilor româno-ruse. Rusii 
şi românii reuşiră chiar, în terenul dinaintea, liniei lor de apărare si anume la 
sud de linia Cobadin — Topraisar, să repurteze succese tactice si, prin accasta, 
să dea impresia (sic! ), citeva zile, că ofensiva a trecut de partea lor. Dar, 
deja, la 20, comunicatul nostru zilnic putea să anunţe că luptele au încetat” ®, 


364 


Este de un deosebit interes explicaţia pe care o dă Ludendorff in memoriile- 
sale 5% insuccesului duşman : ,,Feldmaresalul von Mackensen isi ţinu aripa 
lui stingă de-a lungul Dunării şi exercită asupra acestui punct presiunea cea 
mai puternică de care putea dispune. Forţele inamicului, care se conceutrau 
pe linia lacul Oltina-Caraomer, trebuiau împinse inspre coasta Mării Negre. 
Detasamentul german Bode, care se găsea la aripa stingă, împinse această 
poziție printr-un asalt indräznef şi-şi continuă înaintarea, coborind de-a lungul 
Dunării. Dar bulgarii nu fură gata destul de iute. Atacară si ei, dar inamicul 
putu să se retragă la 15 septembrie, în ordine. Armata a III-a bulgară scăpase 
ecazia admirabilă de a repurta un succes mare. Inamicul putu să se stabilească 
din nou în poziţia Rasova—Cobadin—Tuzla, fortificată dinainte de război. 
Se renunță în curind (?) la încercările făcute de a lua această poziţie. Forţa 
efensivă a trupelor bulgaro-turce, ce se găseau acolo, nu era suficientă pentru 
acest scop”. 

Cu toată evidenta infringere a inamicului si cu toate că, multumitä sosirii 
pe teren a Diviziei a 115-a rusești, superioritatea noastră asupra inamicului 
incepea să se afirme, generalul Zaioncikovski nu găsi de cuvinţă să întreprindă 
urmărirea inamicului bătut. Fie pentru că-și socotea trupele slăbite prin lup- 
tele continue pe care acestea le suportaseră timp de trei săptămini, fie din cauză 
că propria sa structură sufletească nu-i permitea iniţiative îndrăzneţe, fie că 
se supunea unor sugestii misterioase care paralizau orice acţiune energică pe 
frontul nostru, comandantul rus al forțelor aliate din Dobrogea se mulțumi să 
constate infringerea dușmanului si să privească impasibil cum, sub ochii săi, 
acesta procedează la întărirea frontului său si la pregătirea metodică a acţiunilor 
viitoare. 

Cu bătălia de la Rasova—Cobadin—Tuzla se încheie prima fază a lup- 
telor din Dobrogea. Inceputä sub auspicii aşa de tragice, se ajunsese la un echi- 
libru de forte si la o stabilizare a frontului. Mackensen nu reuşise — ce e drept 
— să-și incoroneze opera. Podul „Regele Carol 1”, portul Constanta si linia de 
drum de fier ce le uneşte, erau in miinile românilor si serveau ca bază de revita- 
lizare a forțelor ce ţineau solid o puternică linie de apărare — nou val al lui 
Traian — împotriva hoardelor de invazie. 

Trebuie însă să mărturisim că operaţiunile din Dobrogea aduseseră ina- 
micului un important succes strategic. El ne silise să ne indreptim atenţia 
asupra Frontului de Sud şi să ne slăbim forţele din Ardeal, toemai cind acolo 
se pregătea marea ofensivă a lui Falkenhayn. Apoi, puterea noastră militară 
si, odată cu ea şi forţa morală care rezultă din încrederea în sine, primiseră 
lovituri simtitoare. Pierduserăm două divizii, două cetăţi căzuseră: inamicul 
ajunsese în inima Dobrogei. El înconjura flancul Munteniei, pironea pe loc 
numeroasele forte ale noastre și ale aliaţilor noştri dintr-o poziţie puternică si 
pe un front scurtat si ameninţa în mod permanent importanta arteră de comu- 
nicatie, ce ne lega cu Marea Neagră. 

Izbinda de pe linia Rasova—Cobadin—Tuzla era numai! un episod feri- 
cit care ne permitea să respirăm un moment și să ne reculegem. Situaţia, conti- 
nua însă să rămînă nelinistitoare în cel mai înalt grad ; ea apăsa sufletele noastre 
ea un vis rău. În conștiința generală a opiniei publice, se; simţea că trebuie 
să i se pună capăt cu o lovitură îndrăzneață. Ofensiva, generalului Averescu 
pe Frontul de Sud răspundea unei trebuinţe” sufletești tot atît de mult, pe 
cit părea a corespunde unei necesităţi militare. 


365 


CONTRAOFENSIVA ROMÂNĂ PE FRONTUL DE SUD 


a) ÎNCERCAREA DE LA FLAMINDA 


‘Ojensiva generalului La 2 octombrie, comunicatul oficial român 

A vereseu aducea © veste senzationalà : ,,Trupele 

_Tomane au trecut Dunărea între Rusciuk 

si Turtucaia”. Iar în continuare : „In Dobrogea am atacat pe tot frontul ..." 

Un entuziasm fără margini cuprinse intreaga tard. Laconica știre era, 

în mintea fiecărui român, preludiul unor evenimente glorioase, care trebuia 

să şteargă pata rusinoasä de la Turtucaia si să pună capăt cosmarului din 
Dobrogea. 

Îndrăzneaţa ofensivă cra legată de numele generalului Averescu, iar gene- 
ralul se bucura înaintea publicului şi a armatei de un credit nemärginit. Prin 
luciditatea soluţiilor sale, prin marea, lui putere de muncă, priv siguranţa și 
liniștea, sufletească pe care știa s-o păstreze în momentele cele mai critice, dar 
mai cu seamă prin trebuinta instinctivä a maselor de a-şi intrupa nădejdea, 
în vremuri critice, într-un personaj providential, generalul Averescu trezise 
atit în masele oștirii, cit si ale poporului, o incredere tradusă printr-o populari- 
tate fără egal în armata română. Opinia publică il reclama de pe un front pe 
altul, unde situaţia era primejduită si prezența lui în fruntea unei armate ridi- 
<a moralul soldaţilor si conta ca un element sigur de succes. Cu toatà discrefia 
impusă de operaţiile militare, i in Bucureşti nu mai era un secret că la Dunăre se 
pregăteşte o lovitură. Indiscretiile ofiţerilor care veneau cu diferite însăreinări 
prin Bucuresti, locvacitatea, mai ales a femeilor, care aflaseră de la rude sau 
prieteni — negresit, sub cel mai strict secret — pregătirile ce se făceau la Dunăre, 
avuseseră, ca rezultat că în Bucureşti operaţia de la Dunăre era așteptată de 
toată lumea cu o nerăbdare înfrigurată, dar şi cu o neliniște foarte explicabilă. 
Vestea, oficială despre reușita trecerii Dunării, făcu să renască în inimi toate 
speranţele, pe care şirul dezastrelor indurate le spulberase. Iremediabilul opti- 
mism, pe care dezami igirile il mai atenuaseră, se reaprinse cu putere şi, pe stri- 
zile Bucureștilor, un ceas după citirea sobrului comunicat, toată lumea ştia, că 
Rusciukul si Turtucaia erau in miinile românilor, iar cavaleria română e la 
Razgrad ! 

Comandantul suprem român, adoptind propunerea generalului Averescu, 
îi pusese la dispoziţie, odată cu comandamentul grupului armatelor de sud, 
si cea mai tormidabilă forță militară ce s-a încredințat unui general în războiul 
român : 17 divizii, din care 10 divizii (şase române și patru ruse) formau armata 
de Dobrogea si şapte divizii formau Armata a III-a de Dunăre — mai mult 
ca jumătate din totalitatea armatei de operaţiuni. Mărimea, acestei armate 
era în raport cu importanţa telului urmărit. 

Generalul Averescu concepuse planul acestei ofensive în chipul urmitor : 
cu armata de Dobrogea să atace frontal pe inamic, spre a-l arunca spre sud. 
În același timp îl ataca în flanc si in spate cu Armata a III-a, trecind peste 
Dunăre. la sud de Bucuresti, la Fliminda. Reusita deplină a loviturii ar fi avut 
urmări incalculabile : Armata a III-a romînă cădea în spatele si pe comnnica- 
tiile armatei bulgare din Dobrogea, intregul front inamic din Dobrogea era 
răsturnat, Mackensen în derută. Dobrogea eliberată. Chiar dacă nu se izbutea 
decit in parte, adică dacă se reuşza se crea un cap de pod pe malul sudic al 
Dunării, era un ghimpe înfipt în coasta si spaitele dușmanului, care i-ar fi jenat 
sau paralizat acţiunea. 


366 


| 
| 
| 


Nu toată lumea avea increderea generalului Averescu în lovitura proiec-. 
tată. Generalul Alekseev atrase atenţia, prin colonelul Tatarinov, atasatuli 
militar Tus, că operaţia i se pare riscantă. Inamicul ar trebui aruncat afară din 
Dobrogea prin acţiunea armatei ruso-romane din Dobrogea, iar dacă e vorba 
de trecerea Dunării, ar fi preferabil a se incerca pe la Rahova, in direcţia Berko- 
vica— Sofia. Averescu răspunse că „luptele din Dobrogea vor avea cu atit 
mai mare sansa de reusita, dacă Armata a III-a ar putea să înfigă un ghimpe 
cit de slab în coasta si spatele dusmanului. Cit despre o trecere pe la Rahova, 
desigur că generalul Alekseev nu și-a consultat bine harta”. Rezerve asemănătoare 
s-au exprimat si din partea atasatului francez Desprez, si chiar Brătianu a 
mărturisit că „a. tremurat cind a auzit expunerea planului de a pătrunde în 
Bulgaria cu două sau trei divizii”. 


Pregătirea ofensivei Principala acţiune in această contra: 
ofensivă revenea noii Armate a LIl-a, 
creată la Dunăre. Se dăduse generalului 

Averescu trei divizii noi : a 10-a (general Văitoianu), a 21-a (general Lainbru): 

si a 22-a (general Razu). Divizia a 10-a era compusă mai ales din vläsceni si 

dobrogeni ; ea constituise pind aci rezerva generală a armatei. Diviziile 21 si 

22 erau formatii recente, organizate după inceperea războiului din regimente 

luate de pe la alte divizii. Cele trei divizii constituiau Corpul V de armată. 

Pe lingă Corpul V, Armata a III-a mai cuprindea i Corpul VI, alcătuit din 

diviziile 16 si 18, divizii de a doua mină, formate dintr-un număr mic de bata- 

lioane, toate înjghebate după declararea războiului, trupe însărcinate cu paza 

Dunării, precum si Divizia 1 de cavalerie — 24 escadroane. În total, Armata; 

a III-a dispunea de 53 batalioane, 24 escadroane, 48 baterii de cimp, şapte 

baterii grele si una antiaeriană. Mai erau două detașamente fixe, cu artilerie, 

destinate pentru apărarea malului sting al Dunării. Se mai examina şi putinţa. 
chemării Diviziei a 23-a de pe frontul Oltului. 

O comisie, prezidată de generalul Văitoianu, comandantul Diviziei a 
10-a, pregăti lucrările necesare ofensivei, În 12 zile s-au construit: drumuri de 
acces la Dunăre prin lunca băltoasă a Flămindei, s-a adunat materialul pentru 
cele două poduri ce aveau să fie aruncate peste Dunăre, precum si vreo 250 de 
bărci pentru transport de trupe ; s-au luat măsuri de precauţie împotriva unui 
eventual atac al monitoarelor dușmane, care erau ascunse în canalul Belene, 
la sudul ostrovului Persina. Aceste din urmă măsuri constau mai ales in insta- 
larea unui post de artilerie si infanterie în ostrovul Cinghinelelor, în fata ieşirii 
de la vale a canalului Belene si în construirea unui stăvilar, prin inecarea de 
slepuri in canalul Tabanu, 11 km in sus de Flămînda. S-au aşezat si mine explo- 
zive; ele erau însă defectuos construite şi instalarea lor a pricinuit — prin 
expluzii premature — grave accidente. Mai înainte de a deveni periculoase: 
pentru duşman, ele se dovedită periculoase pentru cei ce le minuiau. 

Ce forte puteau să opună bulearii acestei armate de cinci divizii de infan- 
terie si una de cavalerie, pentru a apăra spatele frontului din Dobrogea? Recu- 
noasterile cu avioane, făcuta în zilele de 28 si 29 septembrie, au constatat că, 
afară de micile garnizoane din Rusciuk si Turtucaia, nu se mai &isea nici o 
trupă dugmană pe o rază de 30 km adincime. Comandantul Armatei à III-a 
române credea deci că poate să conteze pe surprindere si pe imensa superioritate 
a trupelor romäne, ca pe elemente sigure ale succesului. O împrejurare intim- 
plă toare a făcut însă ca bulgarii să aibă în regiunea de trecere un mic număr de 
trupe, eu care să preintimpine cel dintii atac. La 29 septembrie, maresalul 
Mackensen ordonă reluarea ofensivei inamice in Dobrogea impotriva liniei 


367 


= Er 


Rasova —Cobadin ; pentru sporirea efectivelor armatei de atac, dispuse trimi: 
terea pe front à celor şapte batalioane ce constituiau garnizoana punctelor 
intărite Turtucaia si Silistra. In locul lor trebuiau să vină alte trupe de miliții 


.de la Rusciuk si Varna, iar in locul acestora, se aduceau alte detasamente de 


la Sumla si Burgas. Pe cind trupele bulgare executau marsurile necesitate de 
aceste deplasări, căzu pe neaşteptate bomba trecerii Dunării de Armata a 
III-a română. 


Trecerea Dunării În seara zilei de 30 septembrie, lunca 
Flăminzii era un furnicar de trupe române. 

Dispozitia  sulletească a ofiţerilor gia 

soldaţilor era din cele mai inältätoare : izbinda era sigură. Trupele Diviziei 
a 10-a erau in prima linie, insirate pe malul Dunării în dreptul Ostrovului Lung 
si Ostrovului Coreia, gata de imbarcare ; Divizia a 21-a, în linia a doua, veneape 
șoseaua Prundu Belu —Flăminda ; în linia a III-a era Divizia a 22-a la Comana. 
Corpul VI de armată era în zona Jarcaleţi —Fră eşti, iar cavaleriala Prundu Belu, 
La ceasurile 3 dimineaţa, în ziua de 1 octombrie, două sute de bărci încăr- 

cate cu soldaţi din regimentele de infanterie 5 Vlasca si 20 Teleorman se desprin- 
sesera de malul românesc, pe la coada Ostrovalui Lung si alunecară pe täcute prin 
întunericul si ceața ce acopereau Dunărea, spre malul bulgăresc. După citeva 
minute, convoiul a intrat în braţul Dunării Mari. Si atunci, tunurile de pe malul 
românesc incep bombardarea malului din fata, in special satele Reahovo, 
Babovo si Breaslen. Sub protecția acestui tir, trupele române debarcă pe malul 
bulgăresc, gonesc un slab detaşament duşman şi ocupă satul Reahovo. Convoaiele 
de bărci goale se înapoiază spre a lua alte trupe. Toată dimineaţa, bircile 
si portitele spintecă luciul apei Dunării într-un du-te-vino necurmat ; la ceasu- 
rile unsprezece şi jumătate, toate cele cinci regimente de infanterie ale Diviziei 
a 10-a sint pe malul bulgăresc. La ora 10 încep să treacă pe bărci si trupe din 
Divizia a 21-a; pind seara trec patru batalioane din regimentele 61 si 46 de 
infanterie cu o companie de mitraliere si o baterie de tunuri mici de 53 mm. 
acelaşi timp, cind sub protecția tunului artileriei, trupele de intanterie tre- 
ceau Dunărea pe bărci, pontonierii indeminatici si marinarii indräzneti ince- 
peau întinderea podului, care trebuia să lege durabil cele două maluri și să 
inlesnească trecerea celorlalte trupe de infanterie, a artileriei, cavaleriei, con- 
voaielor de care. Pontoanele fuseseră aduse de la Galati cu trenul şi apoi cu 
căruțele si ţinute ascunse în pădurea din spatele Ostrovului Lung. Operația a 
început la 5 dimineaţa si, la început, a mers bine, desi cam încet, deoarece 
salupele-remorchere n-aveau destulă putere. Un vint puternic începuse să 
sufle după-amiază, ingreuind lucrările. Spre seară situația incepu să se inrăută- 
teascä. Valurile mari, ridicate de vintul din ce în ce mai violent, amenințau să 
răstoarne bărcile pline cu oameni si împiedicau lucrările podului. În același 
timp, apar aeroplanele dușmane, arancind bombe asupra podului și à liniei 


„ intesate de oameni. Noi nu aveam avioane spre a le combate. Apărarea aeriani, 


care trebuia să întrunească 14 avioane în dimineaţa zilei de 1 octombrie la 
Mihai Bravu, nu s-a putut constitui. Două avioane ,,Nieuport”’, pilotate de 
piloţi francezi, au aterizat forțat pe drum si s-au defectat ; escadrila rusă, com- 
pusă din cinci aparate, a sosit abia la 29 septembrie, iar aparatele române, con- 
centrate în acelaşi scop, 2 „Nieuport” si 4 ,, Voisin”, n-au putut apăra cu efica- 
citate podul, fiind mai puţine si de tipuri mult mai slabe ca aparatele străine. 
Astiel fiind, avioanele străine au virat timp de patru ceasuri deasupra polului 
şi a luncii, făcind numeroase victime si prolucind panică şi intirzierea lucrărilor, 
Cu această ocazie s-a distins generalul Lambru, comandantul Diviziei a 21-a care, 


368 


luind comanda lucrării podului, după rănirea comandantului pontonierilor, 
a dat dovezi de curaj şi singe rece, stind în tot timpul bombardamentului pe 
pod si încurajină, prin exemplul său, pe soldaţi. Ofiţerul Warodin Dumitru 
din statul-major al Diviziei a 21-a a lucrat toată noaptea cu neinfricată energie, 
ajutindu-se de pontonieri improvizati, la repararea stricăciunilor cauzate de 
furtună si bombardamente“. 


* Subsemnatul, am construit podul dz la Flăminda (18/19 noiemorie 1916), toţi ofițerii de 
pontonieri fiind morţi, ajutindu-mi de pontonierii lipoveni rezervisti din reg. 33 si 73 rezervă 
Tulcea si de remorcherele ,,Catina” si „„lindunica”. 

Am lucrat timp de 2 zile si 3 nopţi sub bombardamentul a 8 avioane germane şi al monitoarelor 
austriece care se apropiaseră pină lu o milă de pod, mascindu-se înapoia unei insule din mijlocul 
Dunării acoperită cu o luncă si lăstăriş stufos și fiind necontenit improșcaţi de srapnelele ce se spär- 
geau cam la 89 —100 metri deasupra podului și a pontonierilor, care omorau pe pontonieri, dar mai 
grav îngăureau pontoanele care erau amenințate să ia apă şi să se scufunde și odată cu ele şi podul. 
(Am ordonat echipe speciale sub comandă, care cu toată cerbicia atacului vrăjmaș, care se intensifica 
mereu în scopul de a infringe tenacitatea si îndirjirea noastră și a produce debandadă şi panică, 
s-au dus pe mal şi au adus crăci de răchită cu care sub formă de dopuri au astupat găurile pontoa- 
nelor). 

Primejdia sporea în orice clipă şi ameninţa să devină catastrofală, atingind scopul final al 
inamicului, adică ruperea podului (eventual aruncarea lui în aer) şi inecarea pontonierilor, prin mi- 
nele lansate de monitoarele inamice in susul și pe firul apei si de vasele-carcase de lemn pline cu pul- 
bere, pe care aceleaşi monitoare le lansase pe mijlocul Dunării, unde fluviul avea torentul cel mai 
mare. 

Artileria 75 mm de cimp a bombardat lovind în plin monitoarele, dar acestea fiind protejate 
de cuirase, bombardamentul nu a avut nici un efect. În schimb, aviația inamică ucisese peste 200 
ofiferi şi 1 000 oameni şi pusese panică în trupele capului de pod. 

Pretutindeni nu se auzeau decit blestemele soldaţilor mutilaţi, contra acelora care i-au trimis 
la război cu miinile goale, spre a putea fura și imbogäti. 

Toate acestea s-au intimplat pe o furtună care făcea ca podul să se deplaseze cu 50—100 
metri lateral şi cu 6—10 metri în inältime. Martori oculari: generalii Lambru Dumitru, $tefinescu- 
Amza, Berlescu, Ştefănescu Stefan, It.-colonel Vasilescu Stefan din Intendentä, maiorii: Räsuceanu 
şi Berlescu. 

Tot subsemnatul am întors brigadele generalului Petala ce inaintaserä spre Turtucaia și ajun- 
seseră la 40 km de teritoriul bulgar si divizia a 10-a a generalului Văitoianu care fusese trecută in 
bărci ca trupe cap de pod şi ocupase regiuneu Rahova, Babovo, Malo-Vranovo, Breaslen-Tetevo. 
Martori oculari : generalii Petala, Văitoianu, fost prim-ministru, Amza-Stefanescu, Argesanu şi colo - 
nelul Marcu Ulpin. 

Cu acest prilej subsemnatul am avut doi cai răniţi sub mine, pentru care am fost despăgubit 
de Marele Stat-Major cu doi cai, gratis, din depozitul de cai de la Multiu. 

Subsemnatului i se datorește că panica a fost oprită printre pontonieri și trupele au putut a 
doua zi la ora 5 să treacă podul. Brigada I-a art. a colonelului Peteuş Petre, care obiectase la inceput 
generalului Lambru, comandantul diviziei, că el nu-şi ia răspunderea să angajeze tunurile brigăzii pe 
un pod făcut de un ofiţer de cavalerie nespecialist. 

Întrebat de general Lambru, că ce părere am asupra soliditatii podului, i-am răspuns : ,,Dacä 
se întimplă ceva, mă legaţi la copac şi mă împușcați”. 

Trupele şi art. au trecut şi înainte și înapoi, fără să se fi întimplat ceva. 

Am luat parte şi am condus trupele la Fiohenwarde-Brasov, Mimenhof și Klein-Pre 1, desi 
eram ofițer de Stat-Major, unde călare si cu revolverul în mină, am întors în capul Escadronului de 
Stafete al diviziei 21 inf., împingind cu lancile de Ia spate, trupele diviziei 4 care cuprinse de panică 
începuseră să se retragă in debandadă. 

S-a mai rezistat in munţi incă 40 de zile după această întoarcere pe poziţie. 

Am comandat escadron de recunoaştere in regiunea Stilpu-Epurești (1 000 germani ucişi) şi am 
contribuit in mod eficace atit la prima cit și la a doua retragere a diviziei 21 pe Argeş, it si la în- 
toarcerea ofensivă din ziua de 18 şi 19 noiembrie în regiunea Gägeni, Bălăria, Stilpu-Epuresti, Ghim- 
pati, Letca Veche, Cămineasca. 

În fine am fost ultimul element de ariergardă al diviziei 21 inf. care acoperea retragerea gene- 
cală a armatei. 

Am fost ultimul escadron al armatei care după ce am primit parlamentarii ti la podul 
de la Bragadiru, n-am retras prin mijlocul Bucureştiului, ce se pregătea să prime m atele vic- 
torioase ale lui Mackensen, trecind pe la podul din fata hisericii ,,Domni{a Bälasa” pe B- dul B 
pe Calca Grivitei şi B-dul Basarab, unde am avut o ciocnire cu patrulele de ulani germani 
trunzind pe Valea Prahovei, veneau dinspre Chitila. 


369 


E E CEE E 


Cu toate greutăţile ivite. la 7 seara, după 14 ceasuri de muncă. podul era gala. 
Ca si cum încercările de peste zi nu fusesera de ajuns, peste noapte vintul s-a 
întețit, devenind furtună violentă, însoţită de ploaie torențială. Valurile au 
rupt podul in două locuri. despartindu-] în trei bucăţi. Cu nespusă greutate, 
bucățile au fost legate la loc. Înspre dimineaţă, valurile dădeau podului oscila- 
tii laterale foarte mari, ploaia ce cădea in suvoaie făcea podul lucios, punind in 
primejdie trecerea cailor si träsurilor. Pe la 4 dimineața, valurile au smuls anco- 
rele unei portite care, luată de curent, a izbit podul de malul bulgar, rupindu-l 
din nou. Noua reparaţie, necesitată de acest accident, s-a executat pind la ora 
6 dimineaţa, cind au inceput să treacă trupele de infanterie ale Diviziei a 21-a, 
artileria Diviziei a 10-a și trenurile de luptă ale tuturur regimentelor celor douà 
divizii. Mari greutăţi a intimpinat si stabilirea capului mort — grinda de țărm 
pe malul bulgar — căci valurile mincau pămintul aruncat si terasam entul 
trebuia întreţinut in tot timpul cit à durat podul. 

Oricum. operaţia reuşise. În dimineaţa zilei de 2 octombrie, două di vizii 
române erau pe malul bulgăresc. 

La Cartierul armatei lui Mackensen, surprinderea fu completă. Coman- 
dantul germano-bulgar era emoţionat. Presa amică jubila. Indrazneata lovitură 
părea menită să schimbe deodată soarta războiului nostru pe Frontul de Sud, 
asa de vitregă pină atunci. 


Ajungind la Tunari, capul coloanei diviziei 21 inf. care cra formată din artilerie, a fost atacat 
de alte patrule de ulani si subsemnatul cu escadronul am galopat pină la cap, am atacat si le-am 
făcut prizoniere. 

Tot ce am enumarat aci nu sint decit mici episoade personale, din Războiul pentru Intregirea 
N eamului. 


Dr. colonel. 

Warodin G. Dimitrie 

Ofiţer brevetat de Stat- Major 
și Comandantul Escadronului de 
Stafete al Diviziei 21 inf. 


România 
Corpul JI Armată Copie 
Divizia 21 


Căpitan Warodin Debre 


Acest căpitan mi-a apărut în noaptea cind eram ocupat cu intinderea podului peste Dunăre, 
pe o ploaie torențială şi într-un moment critic o portitä de la deal, ale cărei ancore fuseseră smulse 
de furtună, a lovit podul dislocind o alta portitä tocmai în momentul cind îl terminasem. Marinarii şi 
pontonierii dispăruseră gonili de asprimea vintului. Eram gata să-i întorc și să reincep operația, cind 
apare căpitanul Warodin oferindu-mi ajutorul său şi rugindu-mă să-l invăţ ce să facă. l-am satisfăcut 
dorinţa şi l-am utilizat. M-a uimit... N-am văzut un om mai energic și mai devotat; a muncit ca un 
negru şi la ora 6 dimineaţa am reusil să trec trupele. Este curios cum omul acesta cu atit de fericit 
temperament de militar, nu avea comanda in regiment ; la pod se găsea ca ofiţer de legături al diviziei de 
cavalerie. 


L-am cerut Marelui Cartier şi mi l-a aprobat la divizie ca ofiler informator, unde, sfidind imi- 
nen{a şi intensitatea pericolelor se achita cu conștiința adevăratului patriot de cele mai grele insärci- 
nări. 

Este reuşit la Scoala Superivara de fäzhoi. 
lo respectuos să fie decoral cu Meaua României in grudul de ofifer. 
Comandantul Diviziei 21 


Şeful Biroului Adjuntanturii, 
General (ss) kambru 


Locotenent (ss) Pantea 


Luptele de pe mulul drept Punind piciorul pe malul bulgăresc, tru- 
pele române erau pline de avint, setoase 
de a răzbuna umilintele si cruzimile 

indurate de la bulgari. Înaintarea se făcea în două direcții : spre sud in direcţia, 

Mah — Kuaia şi Sarnubekioi si spre est, in directia Breaslen—Turcgmil. Un al 

treilea, detașament a ocupat solid Reahovo, punctul central de debarcare, inta- 

rindu-l astfel ca să organizeze un cap de pod. Desi intrucitva stinjenite din cauza 
lipsei de artilerie — care nu putuse însă trece Dunărea —, trupele române 
veupă satele bulgărești unul după altul, trecind prin baionetă atit slabele trupe 
de apărare, cit si populaţia înarmată a satelor, ce căutau să intirzie inaintarea. 

Surprins de neasteptata năvală, tocmai cînd se dezläntuia si ofensiva 
din Dobroge», comandamentul germano-bulgar caută să stringă tot ce avea sub 
mină, ca să stăvilească înaintarea dușmanului. Era putin lucru. Batalioanele 
— şapte — ce porniseră din Turtucaia si Silistra spre frontul dobrogean, 
sint oprite din drum si reintoarse să facă faţă dinspre est. Rezerva mobilă a 
capului de pod Rusciuk si batalioanele de mars si miliții, ce se indreptau spre 
Turtucaia, trebuia să atace dinspre vest. Primul eşalon al Diviziei a 217-a ger- 
mane, ce se aduna în zona de luptă, fu imbarcat in camioane automobile si 
trimis spre Turtucaia, precum şi un escadron german si mai multe baterii grele 
şi de cimp, germane, austriece şi bulgare. 

În seara zilei de 1 octombrie, toate obiectivele fixate trupelor române 
fuseseră atinse ; duşmanul se retrăgea spre sud, făcînd o linie subţire înaintea 
trapelor noastre. A doua zi, acţiunea fu reluată si cu tot focul puternic al artile- 
riei dușmane trupele Diviziei 10 ocupă spre sud Kasikler (Slivopol), Mak-Kaia 
şi Sarnubekioi, pe cînd trupele Diviziei a 21-a, ocupă spre est Babovo, Gulema- 
Vranovo, Breaslen. La ora 9,30, se produse însă un eveniment care schimbă 
fata lucrurilor. Două vase austriece au apărut la colțul de vest al Ostrovului 
Lung si au inceput să tragă asupra podului. Alte două vase, oprite mai in susul 
apei, lingă Tabanu, trăgeau asupra trupelor române ce erau angajate pe malul 
drept al Dunării în luptă cu bulgarii, precum şi asupra rezervelor ce aşteptau 
pe malul sting momentul îmbarcării. 

Ce se intimplase? Ploaia torențială ce căzuse în după-amiaza zilei de | 
octombrie si toată noaptea, umflase apele Dunării. Profitind de urcarea nivelului 
fluviului, un grup de două monitoare şi două vedete din flota austriacă à putut 
ieși din canalul Persina şi, trecînd peste obstacolele semănate în cale, au apărut 
in apropierea punctului de trecere. Întunericul, vijelia si ploaia au impiedicat 
posturile de pe mal să observe si să semnaleze ieşirea flotei. Monitoarele ,,Bodrog”? 
si „KRoros” nu au putut însă forţa barajul de la Tabanu si s-au mulţumit să 
bombardeze malurile, podul fiind în afară de bătaia tunurilor. La ora 3 după- 
-amiază cele două monitoare, grav avariate de tirul precis al artileriei române 
de pe muluri, au trebuit să se retragă si, cu multä greutate, au reintrat in seara 
de 3 octombrie în canalul Persina 188. Cele dou vedete mai mici s-au pi 
strecura printre baraj si mal, din cauza creşterii apelor şi au apărut la Ost 


Lung şi au tras usupra podului, fără să-l atingă. Organizarea apărării împotriva 
monitoarelor era greu de îndeplinit. Ploaia torențială si ridicarea bruscă a 
cursului Dunării transformase întreaga luncă a Flămindei într-o Dbăltuacă 
imensă. Nu se mai putea circula decit pe şosea. Tunurile, în special cele orele, 
nu mai puteau fi miscate din loc pentru à fi aduse în poziţii noi, mai în susul 
apei, de unde să ţină în respect monitoarele dușmane. Conștient de gravitatea 


acestei întorsături, comandantul român socoti că executarea mai departe a 
programului stabilit e imposibilă si că noua situaţie impune modificarea lui. 
{a ora 11 a.m. generalul Averescu dădu ordinul să se suspende orice mişcări 


371 


pe malul sting și plecă la Peris, spre a conferi cu Marele Cartier. Ofensiva de 
la Flăminda trăise. 


Retragerea Hotărirea Marelui Cartier a fost că, fata 
de ameninţarea distrugerii podului de 
tlota austro-ungară si de neputinta momen- 

tană de a o goni, să se suspende deocamdată trecerea trupelor, să se retragă 

artileria $i o parte a infanteriei pe malul sting si să se păstreze pe malul bulgärese 
numai capul de pod Reahovo—Babovo, care să se întărească solid, spre a sluji 
ca punct de sprijin pina cind îmbunătăţirea vremii si gonirea flotei austriece 
vor îngădui reinceperea operaţiei. Trupele Diviziei a 10-a, care erau cele mai 
înaintate, au primit noaptea tirziu ordinul de retragere ; ele au rupt contactul 

cu dușmanul si au început marșul spre Dunăre. A doua zi, 3 octombrie, dimi- 

neata, duşmanul şi-a continuat încercările de a distruge podul. Flota austro- 

-ungară a lansat pe curentul apei Dunării un slep foarte mare, încărcat cu explo- 

zibile. Slepul, plutind pe lingă malul bulgăresc, a fost luat sub focul artileriei 

noastre de pe malul sting, atins în plin si scufundat prin explozie. In locul celor 
două monitoare avariate și retrase au apărut alte două monitoare, care au dus 
lupta cu bateriile si trupele române, neputind ajunge podul. De pe malul drept 
însă dușmanul a dat drumul la mine de curent, lotci, pontoane și slepuri, din 
care unele au lovit podul si l-au avariat, intrerupind trecerea. Pe cind coman- 
dantul român lua măsuri de repararea podului și cerea aducerea flotei de moni- 
toare române de la Hirsova, sosi un nou ordin de la Marele Cartier, care dispunea 
încetarea, ofensivei, retragerea trupelor si stringerea podului. Era urmarea unui 
examen al situaţiei generale pe amindouă fronturile de luptă. Desfäsurarea 
războiului nostru intrase într-o fază de criză acută. Era 3 octombrie. In Transil- 
vania, contraofensiva inamicului începuse să devină amenințătoare. Pierdusem 
lupta de la Sibiu și ne găseam în retragere spre Braşov. Trupele române din 
Ardeal, slăbite prin luarea diviziilor necesare pentru întărirea frontului dobro- 
gean, opuneau o rezistență neindestulatoare puternicului inamic. O nouă infrin- 
gere si dușmanul ar fi găsit liber drumul prin trecătorile Carpaţilor. Marele 
Cartier General găsi că e prudent să întărească poziţiile din Carpaţi cu trupe 
noi. Deoarece nu mai aveam nici o rezervă disponibilă, se luă grava hotărire 
de a se opri acţiunea de la Flăminda si a se intrebuinta trupele destinate acestei 
operaţiuni, spre a preveni pericolul ce ameninţa de la nord. Hotărire penibilă 
si sfisietoare, dar dictată de o elementară prudenţă. Viitorul va arăta curind 

cit de întemeiată a fost această judecată. Zece zile mai tirziu, diviziile 10 si 21 

au fost cele care au oprit pe dușman la Predeal, iar Divizia a 22-a l-a oprit la 

Bran. Erau diviziile de la Flăminda ! 22. În loc de ofensivă la Dunăre, trupele 

Armatei a III-a au trebuit să ducă luptă defensivă în munţi, spre a apăra tara 

de invazie şi a o scuti de ruşinea unei ocupaţii prea repezi si prea uşoare. 

Părăsirea teritoriului bulgar s-a făcut în zilele de 4 si 5 octombrie. Au 
fost retrași toţi oamenii si aproape toţi răniții, parte pe pod, parte pe bărci si 
portite ; putinul material ce n-a putut fi retras a fost distrus prin focul tunu- 
rilor de pe malul sting. În timpul nopţii de 4—5, podul a fost desfăcut si retras. 

În tot acest timp, trupele noastre nu au avut să sufere aproape nimic din partea 

inamicului care, avind forţe prea slabe, s-a mulţumit să ne urmărească de la 

distanţă, atacind numai ariergardele care rămăseseră pe malul sudic, ca să pro- 
tejeze îmbarcarea şi trecerea, celor din urmă trupe. Afirmația din comunicatele 
dușmanului, că esuarea acţiunii noastre de la Flăminda s-ar datora „forţelor 
germano-bulgare” care, venind din Rusciuk si Turtucaia, ar fi dat „un atac 


372 


învăluitor” împotriva trupelor romäne, aruncindu-le în Dunăre, este fante- 
zistă. Ea e inventată din nevoia de a disimula emoția prin care trecuse 
dușmanul. Disproportia între slabele trupe de milițieni ce puteau opune bulgarii, 
față de cele 6 divizii ale armatei de operaţie română, era prea zdrobitoare, ca 
să se poată afirma serios un astfel de lucru. Tot asa de curioasă e afirmaţia lui 
Ludendorff că n-a priceput rostul acestei treceri „care n-ar fi putut schimba 
situaţia nici de la Dunăre, nici din Transilvania”. Sint şi germani care și-au 
dat seama, că întreprinderea. n-a fost nici „disperată, nici „nebunească” si 
care, mai ales, au curajul de a o spune. Maiorul Endres mărturiseşte că „partea 
tehnică à operaţiunii a fost rezolvată de români în chip strălucit” #2, Iar un 
istoriograf anonim al armatei de Dunăre scrie*#7: „Românii au încercat in 
timpul campaniei din Dobrogea să treacă Dunărea. Data trecerii a fost judicios 
recunoscuta ; punctul de trecere bine ales. A fost o întreprindere bine cugetata, 
pentru care ei au întrebuințat forte puternice si mijloace tehnice indestulă- 
toare”. In fata acestor afirmaţii făcute de dusmani de bună credinţă, pe baza 
observaţiilor făcute personal, la fata locului, pretenţia lui Hindenburg, in 
memoriile sale, că la aflarea stirii despre trecerea trupelor române la Rea- 
hovo, ar îi dat ordinul ,„,Să se aresteze aceste trupe !’", apare ca o fanfaronadă sau 
ea o glumă de gust indoielnic. Ea reamintește gluma de aceeaşi calitate a Kai- 
zerului german care, curind după izbucnirea războiului european, anunţa că va 
trimite jandarmeria din Berlin ca „să aresteze minuscula armată engleză”. 
Tosev, comandantul Armatei a III-a bulgare, se însărcinează să răspundă 
acestor rodomontade, mărturisind sincer primejdia situaţiei create dușmanului : 
„Dacă românii ar fi izbutit să lărgească capul de pod şi să treacă încă unităţi 
dincolo de Dunăre, atunci cu toţii ne-am fi văzut la strimtoare, chiar însuși 
Ludendorff” 255, 

Oprirea operatiei de la Flămînda este aşadar rezultatul propriei noastre 
voințe si este efectul situaţiei critice de pe frontul transilvănean. Lipsurile 
de pregătire constatate au pricinuit doar îngreuierea operaţiilor si, ceea ce e 
mai de plins, numeroase victime. Astfel a fost lipsa organizării unei apărări 
antiaeriene şi, mai ales, insuficiența apărării impotriva monitoarelor dușmane. 
Citeva zile in urmă, la 8 octombrie, escadra austro-ungară, împreună cu trupe 
de debarcare, au atacat postul român din ostrovul Cinghinelelor, instalat acolo 
spre a supraveghea si închide drumul flotei. Mica garnizoană, uitată acolo fără 
legături si fără ajutoare, a fost masacratä după o rezistenţă eroică, in care un 
tinăr ofiţer de marină, sublocotenentul Izvoranu, a murit ca un erou, după 
ce luptase ca un brav. Supravictuitorii —doi ofiţeri si 150 de soldaţi — au fost 
făcuţi prizonieri, impreună cu şase tunuri. A fost epilogul trist al bătăliei de 
la Fläminda. 


b) BÂTALIA DE LA AMZACEA 


Pregătiri româno-ruse Acţiunea ofensivă a armatei ruso-române 
din Dobrogea, care trebuia să înceapă 
şi să se dezvolte simultan si convergent 

cu cea de la Fliminda, a fost concepută în modul următor : la flancul drept 

(de vest) al armatei, grupul român general Radian — compus din diviziile 

românești 2, 15 si 12 si grupul rus general Freiman, Compus esențialmente din 

Divizia a 115-a rusă, întărită cu artilerie grea, vor tine cu indirjire poziţiile 

lor de la Cernavodä—Sofular, sud de Cobadin, făcind numai demonstraţii cu 

artilerie si patrule de infanterie, spre a fixa pe inamic si a nu-l lăsa să trimită 
ajutoare in sectoarele atacate. 


La centru, grupul rus Simanski — compus esențialmente din Divizia 
a 61-a rusă — va ataca pe dușman și va ocupa înălțimile din regiunea Casici— 
Enghez. Lovitura principală va ti dată de aripa stingă, de răsărit, — grupul 
roman general Hartel. format din diviziile române 5 şi 19, în regiunea Amzacea— 
Topraisar. La aripa extremă stingă, un regiment. de cavalerie rusă avea să 
supravegheze regiunea Tuzla, pe ţărmul mării: restul cavaleriei ruso-române 
era concentrat in regiunea Osmanfaca — Ebichioi, la dispozitia comandantu- 
lui, spre a incepe mai sul spre sud. prin sectorul Sofular— Amzacea, în caz de 
rupere a frontului dușman. Flota rusă de pe mare trebuia să tind sub tunurile 
ei regiunea Perveli — Mangalia. In rezervă erau păstrate Divizia a 9-a română 
(Petala) la Ivrinez-Pestera, în spatdle grupului demonstrativ, si Divizia sirbă, 
la Biulbiu Mic, în spatele grupului de atac. 

In concepţia generalului Averescu, frontul dusman trebuia spart, în secto- 
rul de est. spre mare şi armata duşmană aruncată spre vest. spre Dunăre, pe 
direcţia de înaintare a Armatei a JIJ-a române care. după reusita, trecerii de 
la Flăminda. trebuia să cadă în spatele armatei dușmane. Superioritatea, for- 
telor româno-ruse din Dobrogea era asigurată : 124 de batalioane (80 române 
si 44 Tuse), fata de 73 dușmane — în realitate au fost 79 —, 89 baterii artilerie 
fata de 62 dusmane, 31 escadroane de cavalerie fata de 29 dușmane. Una din 
condiţiile principale ale succesului era indeplinită. Efectul loviturii de la 
Waminda. dată in spatele dusmanului. 1i va zdruncina moralul si dispozitivul 
tactic, influentind hotăritor soarta bätälici. 


Pregătirile dușmanului În același timp, dușmanul îşi lua si ef 


dispozţiiile in vederea unei ofensive, care 
trebuia să fie hotaritoare pentru ope- 
rațiile din Dobrogea. Îi sosise Brigada de mars de la Varna i Divizia a 15a 
turcă, completind Corpul VI turcesc; nu-i sosise încă asteptata Divizie a 21-a 
germană. Intre Mackensen si Tosev reincepe discuția asupra oportunității si 
direcției atacului. cel dintii cerind începerea imediată a ofensivei cu direcţia 
spre Topraisar, cel de-al doilea cerind să se astepte întii sosirea Diviziei a 217 
gennane, iar atacul să se dea in centrul dispozitivului ruso-român, la Cobaulin. 
Divergenţa a fost. inlăturată prin intervenția principelui mostenitor Boris, 
hotarindu-se ca. pina la sosirea Diviziei a 2217-44 armata din Dobrogea să fie 
deocamdată intărită cu trupele din garnizoanele Turtucaia, Silistra, si Varna. 
în locul cărora vor fi aduse trupe de milițieni de la Rusciuk. Simla si Varna. 
Se știe că această deplasare de trupe a ingăduit bulgarilor să aibă la indemina 
citeva trupe, pe care să le opună românilor ce trecuseră Dunărea la Flämindu. 
Cu cele 79 de batalioane, G2 baterii si 29 escadroane, armata bulgaro-tureo- 
germană era inferioară numericeste adversarului ei. Superioritatea era in arti- 
lerie grea, care dispuuea si de un mare număr de baterii grele germane si austriece 
şi de tunurile grele capturate la Turtucaia si transportate pe frontul Jobrogear 
de luptă. Cu chipul acesta, ofensiva romäâno-rusä à lovit un duşman care era 
el însuși pregătit să ia iniţiativa unei mișcări ofensive. 


Lupta de la Perveli La 1 0ctombnie, ofensiva 1uso-română 
sa dezliutuit de la sud de Cobadin 


fag ping la mare, După un bombardament 
de artilerie de citeva ceasuri, la care dusmanul a răspuns cu o tărie egală, tru- 
pele s-au pus in mișcare, Inaintind in teren descoperit, sub focurile îneruci- 


374 


sate ale bateriilor dusmane, românii i rusii au avut pierderi mari, plătind 
scump fiecare palmă de teren pe care v cucereau. TI 

Cea mai mate inaintare a fost realizată la aripa noastră stingă dinspre mare. 
Înain tind dinspre Musurat. trupe din Divizia a d-a au atacat satele Muratanu 
Mare si Muratanu Mic. pe care le-au cucerit unul dupa celălalt, precum si 
înălțimile de la cota 74. respingind trupele de cavalerie bulzară descălecată, 
care le ocupau. Linia română înaintează sub formidabilul bombardament dușman 
si ajunge în marginea de nord a satului Perveli, puternic intarit cu mai multe 
rinduri de sirmă intacte; pozitia se prelungea spre vest pe dealul Caralue 
(cota 90). Aripa stingă a Diviziei de cavalerie bulgara se retrage in debandadi ; 
spre à preiutimpina pericolul, comandantul bulzar trimite Regimentul 1 de 
avalerie să sarjeze. În «ouă linii, cu cite două escadroane pe fiecare linie, 
urmați la distant’ de rezerve, se năpustese la sarja cavaleristii bulgari, cu cai 
în valop. in urlete sălbatice, impotriva românilor. Dar soldații gălăţeni şi birlă- 
deni ai Brigăzii a 37-a nu erau e trupă învinsă si demoralizata, care să tie 
pusă in panică de năvala cavaleriei, ci o trupă plină de avintul succesului. 
Trăgăvorii români se aşază la pămint, lisind să treacă printre ei rindurile 
cavaleriştilor bulgari, pe care apoi ii atacă din spate. pe cind din fata și din 
flancuri îi primeşte altă, grindină de gloanțe. Sarjo bulgară e zdrobită; cai şi 
călăreţi morți acoperă cîmpul de luptă; resturile regimentului tug in dezordine 
spre vest*. Cu ajutoarele de infanterie bulgară si turcă primite spre seară, 
comandantul bulgar à incereat un atac de noapte, insă unităţile dusmane au 
preferat să rătăcească noaptea pe cimp şi să se reintoareă dimineața in pozi- 
fille lor. 

Atacurile Brigăzii 17 Poetas si a Diviziei a 61-a ruseşti au reuşit sa 
ciştige teren in fata poziţiilor turceşti ale Diviziei 25 şi ale diviziei mixte 
bulgare, iusă au fost stinjenite de numeroasele forte aduse de bulgari in aju- 
torul turcilor si mai ales de tirul precis al bateriilor lungi germane si al obu- 
zierelor austriece. usii au ocupat cu Divizia à 6l-a satul Sofular cu creasta 
înălțimilor de la nord de Enghez. Focul artileriei grele à Diviziei à 61-a ruse, 
îndreptat asupra satului Amzacea, à inlesnit Brigăzii Poetas inaintarea pina 
in apropierea satului. 

Rezistenţa bulgarilor s-a întărit si mai mult în ziua de 2 octombrie; 
toate unităţile de rezervă primite in cursul celor două zile, precum si alte 
unităţi luate din sectorul demonstrativ de vest, au fost trimise ca să întărească 
în sec torul de est corpul ture si Divizia de cavalerie, asupra cărora se exercita 
presiu nea românilor. Nereusita atacului rus, la dreapta Grupului Hartel şi 
staen area operației de la Flinunda au împiedicat dezvoltarea succesului initial 
dle ieri. Trupele de atac române au rămas la citeva sute de metri inaintea 
puter nicelor intăriri de la Perveli si Amzacea. 

Trecerea Dunării la Flimiuda emotionase comandamentul germano-bul- 
gar. Mackensen didu ordinul de încetare a ofensivei proiectate, de întărire a 
rezistenței si a supravegherii si chemă la Bazargic pe comandanți, pentru a 
diseuta asupra măsurilor de luat în vederea unei eventuale necesităţi de regru- 
pare a trupelor din Dobrogea, spre a face fafa pericolului. 


* Comandantul dusman descrie a | atacul : ,,P t a deschis desfunda ri, 
diviziounele wu atacat inamicul, car urprius, lucepu a furi din flanc, insà sustinerile lau 
da dreapta au deschus un foc puternic asupra cavaleriei noastre, protejtnd pe fugari. Caii OZAV 
de obosiţi și nu caminea alteeva de ut decit ca regimentul s-o ia la stiuga, peatru ustrage 
Qa timp focului d'infanterie şi arti lezlintuit de dan 29, 


375 


| 
| 
| 
| 


osii 


© 


Atacul de la Amzacea În centrul sectorului de atac, satul Amza- 
cea, formidabil intarit cu șanțuri adinci 
şi cu retele de sirmă pe mai multe rin- 
duri, constituia cheia potziiei dușmane, comandind drumul principal spre 
Mustafaaci si Caraomer. Era ocupat de Divizia a 25-a turcă, intărită cu 
unităţi bulgare si cu o puternică artilerie. In cele două dintii zile, poziţia 
nu à putut fi cucerită, deoarece exista nesiguranţă asupra aripii drepte, unde 
atacurile ruseşti erau neincetat respinse. In a treia zi a bătălici, a fost insă 
adus la dreapta un regiment sirbese, și aceasta era o garantie de soliditate 
a aripii. Atacul poziţiei de la Amzacea a fost fixat pentru ora 4 p.m. si se 
va da de trupele Brigăzii a l-a l’oetas ; la dreapta va fi Regimentul 9 de 
vinători, iar la stinga trupe amestecate, printre care cea mai mare parte 
din Regimentul 40 Călugăreni. Insufletirea trupelor de atac e mare. Vină- 
torii au în fruntea lor pe maiorul Rasoviceanu, un comandant a cărui energie 
nu e întrecută decit de inflict rarea și disprețul său de moarte. Trupele Bri- 
găzii Poetas pornesc la atac în valuri, inaintează cu insufletire spre poziţiile 
inamice, sub ploaia de proiectile ce se incruciseazä deasupra capetelor. lor. 
Din cînd in cind, cite o oprire scurtă, cite o salvă de focuri spre dusman 
si rindurile, din nou aliniate, pornesc in salturi inainte. Depe cerasta dea- 
lului Eski-iue, adäpostiti în tranșee în spatele reţelelor, turci tag vijelii de 
focuri. Dar românii tree nepăsători prin perdeaua de srapnele și gloanţe, 
coboară valea din fafa poziţiei. urcă creasta Eski-iuc, se strecoară printre sir 
mele rupte de bombardament. se napustesc cu baioneta asupra turcilor, ii 
scot din şanţuri şi-i pun pe fugă. Artileria poziţiilor vecine revarsă focul său 
ucigător in liniile asaltatorilor. Ofițerii si soldaţii cad unul dupa altul ; în frun- 
tea batalionului său de vinători, moare căpitanul Gheorghiu. 

Zadarnic comandanții romani incearcă să opreascä pe soldați care se 
avintă prea departe. Zadarnic strigă comenzile. sună semnalele din trimbiti și 
din fluier. Avintul soldaţilor nu mai poate fi stapinit. Ei trec ca o vijelie si 
cu lovituri de baionetă si pat de pusca dobomă tot ce le stă înainte. Acum 
au intrat in bateriile artileriei dusmane. Sublocctenentul Ștefănescu se azvirle 
călare pe un tun strigind : „„Ale noastre sint, fraţilor!” si cade, răsturnat, cu 
braţele în aer, ciuruit de gloanțe. Servantai turci sint trecuţi prin baionetă, 
puşi pe fugă, iar vinătorii intra in satul Amzacea și-l ocupă. Prada de la Amza- 
cea este de şapte tunuri, două drapele, ciuci ofițeri printre care un maior şi 
peste 300 de soldaţi prizonieri. 

Înfringerea dușmanului e completă ; panica se intinde la dr ‘apta și la 
stinga ; toată Divizia a 25-a turcă părăseşte poziţiile si începe o retragere dezor- 
donată spre Mustafaaci. Dezastrul diviziei turce alarmeazä pe comandantul 
Armatei a III-a, bulgare, care trimite in graba la Amzacea toate trupele bulgi- 
resti pe care le avea la dispoziţie, in timp ce cavaleria bulgară făcea, sfortäri 
disperate spre a opri debandada turcească si a aduna giupcle de fugari. O 
luptă singeroasi corp la corp se inciuge pe ulițele satului intre bulgari si români. 
Trupele române, in infierbinteala succesului. înaintaseră prea departe ; ele 
erau izolate, la mare distanță și de rezervele dinapoi și de vecinii din dreapta 
si din stinga. Întunericul ce se lăsase ingreuia recunoaşterea situației si orien- 
tarea. De aceea, soldaţii au primit ordinul să se retragă. putin si, jăăsind satul, 
s-au stabilit pe marginea lui de nord, unde in tot cursul nopţii şi-au constituit 
intärituri. 


376 


Încetarea bătăliei Cu tot succesul de la Amzacea, rezultatul 
ofensivei de trei zile din Dobrogea era 
slab. Armata din Dobrogea reuşise la 

aripa stingă să înainteze cu aproape 10 kilometri, iar la aripa dreaptă impin- 
sese posturile sale inaintate cu 1—2 km. De o spargere a frontului dușman 
nu putea fi vorba. Generalul Zaioncikovski raportează generalului Averescu, 
in noaptea de 3—4 octombrie, că a executat cu energie ofensiva ordonată, 
dar că pentru continuarea ei va fi obligat a doua zi să bage în foc ultima re- 
zervă, adică Divizia a 9-a română si restul Diviziei sirbesti. El se plinge că 
influența acțiunii Armatei a III-a, care opera la Flaminda, nu s-a manifestat, 
din care cauză dușmanul opune o rezistență indrijită cu totalitatea forțelor 
sale. In cursul acelei zile insă operaţia de la Fläminda luase sfirşit, căpă- 
tind caracterul unei demonstraţii, pentru ca a doua zi să se renunțe cu totul 
la ea. Ca urmare, a trebuit să se prescrie si Armatei de Dobrogea să înceteze 
ofensiva, trecind la o atitudine defensirä activă, pentru a fixa forțele adver- 
sare din faţă. De aceea, in zilele care au urmat, s-au dat de trupele ronâne- 
şi ruse atacuri izolate, fără rezultate importante. Acţiunea trupelor Brigăzii 
a 10-a române (regimentele 8 Buzău si 9 Rimnicu Sărat), împotriva satului 
Perveli, n-a putut să ajungă la cucerirea satului, cu toate momentele grele 
pe care adeseori le-a pricinuit bulgarilor. Mitralierele numeroase, ascunse prin 
podurile caselor, secerau rindurile ostașilor. Artileria română a bombardat 
si aprins satul, dar inaintarea rindurilor rărite si insingerate era oprită de 
puternicele reţele de sirmă. Acţiunea flotei ruseşti a fost nulă, ca si a trupe- 
lor rusești dintre stinga românilor si mare, deși rușii aveau aci, afară de cava- 
lerie si artilerie cäläreatä, vinätori si cicliști. 

La 4 octombrie s-au dat lupte violente la nord de Ainzacea între romani 
şi turci, ajutaţi de bulgari, cu succese alternative. Nemaifiind de nici un folos 
a păstra poziţia prea înaintată de la Amzacea, vinătorii au fost retrasi în vechile 
poziții de plecare, de la sud de Topraisar. Eroica Bricadă Poetaş rămăsese, 
in urma violentelor lupte pe car2 le dăduse, cu S00—1 000 de oameni pentru 
fiecare din cele două regimente ce o compuneau. Divizia Scărişoreanu — a 19-a— 
pierduse in luptele de la 1—5 octombrie 45 de ofițeri si 3 150 de oameni. 

La 5 octombrie, comanda Grupului român al diviziilor 19 si 5 trece asupra 
generalului Rascu. 


Rezultatele contraofensivei Contraofensiva pe Frontul de Sud se stir- 

româno-ruse sise cu o nereușită generală. La acest 

eşec contribuiseră : pregătirea tehnică in- 

suficientă à trecerii Dunării, rezistenţa inversunata a dușmanului, el însuși 

pregătit de ofensivă, pe frontul dobrogean, dar mai cu seamă situaţia strategic’ 
nefavorabilă pe fronturile române de luptă. 

Odată cu oprirea acţiunii de la Flăminda si cu trimiterea celor trei divizii 
de acolo pe frontul carpatic, se suspendară si luptele din Dobrogea. Din plină 
luptă, diviziile 12 si 15 sînt retrase de pe front si trimise să întărească ap: 
rarea trecătorilor Bran si Oituz. Locul diviziilor româneşti plecate îl luau trupe 
ruseşti : Divizia a 3-a siberiană. Cu stringere de inimă trebuia primită această 
situaţie fatală : apărarea pămintulni patriei trecea pe mina armatei ţariste car 
dăduse în Dobrogea proba unei lipse de energie si a unni indiferentism, car 
indreptä{eau pentru viitor cele mai rele presentimente. 

Esecul contraofensivei pe Frontul de Sud a provocat o depresiun 
sufletească în raport cu marile speranțe ce se pusese intr-insa. Evenimentele 
care au urmat, au dovedit că acţiunea de la Flăminda, la epoca in care s-a 


317 


dat, a fost o mare si fatală greseali strategică. În Transilvania, inamicul iși 
terminase concentrarea si incepuse ofensiva. Tocmai in acest moment, armata 
romana din Ardeal e lăsată cu 11 divizii fatä de cele 17 si jumătate ale dusma- 
nului. Cele aproape două săptămini trecute de la luarea trupelor de pe fron- 
tul transilvănean spre a fi transportate la Dunăre, pină la readucerea, lor in 
“Carpaţi, le-a folosit dușmanul spre a lovi. dezorganiza si demoraliza Armata din 
Ardeal si a-şi pregăti invazia. În acest timp critic, o mare parte à armatei 
române era în tren, transportată de la munţi la Dunăre si apoi de la Dunăre 
la munţi. Nereusita ofensivei la Dunăre si in Dobrogea — unde aveam superio- 
ritate de forte asupra dușmanului — a fost spre norocul nostru: ea ne-a 
salvat de o catastrotă. Dacă bulgarii si germanii nu ne-ar fi opus rezistență 
îndărătnică ci, prin retragerea lor, ar fi atras armata română la sud de Dunăre, 
departe, atunci inaintarea dusmanului spre trecătorile munţilor ar fi găsit 
Armata à Ill-a angajată cu inamicul in tara acestuia. Diviziile angajate in 
luptă nu ar fi putut fi retrase la timp, ca să umple golurile de pe Frontul 
de Nord și invazia ţării s-ar fi produs la o lună de la intrarea românilor în 
razboi. O nenorocire ne-a scăpat de alta mai mare. 


8. RUPEREA FRONTULUI DOBROGEAN SI OCUPAREA 


CONSTANȚEI 
Mackensen pregătește După încetarea contraotensivei române 
marea ofensivă pe Frontul de Sud, în Dobrogea se resta- 


bili liniştea. Timp de două săptămini nu 

se mai produseră decit mici acţiuni locale. Comandantul roman suprem se 
folosi de acest răgaz, pentru a-și concentra atenția asupra Frontului de Nord, 
foarte amenințat in acest timp si a organiza apărarea de-a lungul liniei mun- 
tilor, cu ajutoarele trimise de la Dunăre si din Dobrogea. Sint zilele tulburi 
de la Oituz, de la Predeal si de la Rucăr. Abia se reușise însă a se inchega 
apărarea la Carpaţi, cînd furtuna se dezlantui din nou în Dobrogea. Linistea 
de aci era numai aparentă. La spatele perdelei frontului său, Mackensen pre- 
giten cu febrilitate si cu metodă mare otensivă, care trebuia să-l pună in 
stäpinirea obiectivului rivnit : linia Cernavodä-Constanta. Armata sa primise 
ajutoare foarte importante în trupe si material. Numeroase contingente 
bulgare si turcești, precum si o nouă divizie germană — à 217-a, comandant 
von Galwitz —, alcătuită din oameni din Prusia răsăriteană, 11 intäriserà 
frontul de luptă. Germanii fuseseră aşezaţi in fata Topraisarului, sector des- 
tinat a fi cel mai important. Turcii, socotiți ca mai putin demni de incredere, 
fuseseră deplasati mai spre stinga, in sectorul Cocargea. Efectivul arinatei era 
acuin de 96 batalioane si 23 escuulroane 2%. Dispozitivul ei era acesta : Aripa 
stingă, la Dunăre, o forma Divizia L Sofia, urmă apoi corpul ture (diviziile 
15 si 25), apoi Divizia à 4-a bulgara în fata Cobadinului; la dreapta ei Divizia 
nuxta (iormată din Divizia à V-a si Detasaimentul de Dobrici); la dreapta 
acestuia, in fata Topraisarului, Divizia a 2Li-a germană si, mai la dreapta, 
srigada germană Bode. La aripa dreaptă, pind la mare, Divizia L de cavalerie 

bulgarä, intărită cu infanterie. Artileria greu fusese obiectul priucipalei prev- 
cupări a mareșalului german si primise considerabile întăriri. Mackensen avea 
acum in mina sa o formidabilă tort’ ofensivă. Lu vederea marii bătălii, el luă 
sub comanda sa directă Armata a Ill-a bulgaro-germană, pe care o împărți 
în două grupuri: Grupul de vest — comandant în subordine Tosey — cuprin- 
zind trupe bulgare si turceşti, care va avea rolul demonstrativ si Grupul de 


378 


est — comandant. în subordine Kantargiev — cuprinzind trupe germane si 
bulgare, care va da atacul principal. Toată artileria grea germană si două regi- 
mente de artilerie grea bulgară au fost concentrate in fata Topraisarului. În 
același timp si pe frontul român se produseseră cîteva dislocări de trupe. După 
plecarea diviziilor 12 si 15 si inlocuirea lor prin trupe rusesti, unităţile se gru- 
pateră in chipul următor : la răsărit, aripa stingă, sprijinită pe mare si apă- 
ind Constanta, era formată de diviziile românești 9 si 19. constituind Grupul 
generalului Rascu. La apus. aripa dreapta, sprijinită pe Dunăre si apärind 
capul de pod de Ja Cernavodă. erau diviziile românesti 2 si 5; se constituise 
şi pentru acest grup un comandament, ce fusese încredințat generalului Radian. 
Centrul i] formau diviziile rusești ; grupul rusesc era călare pe linia Medgidia- 
-Cobadin-Bazargic. Divizia a 3-a de tiraliori siberieni fusese retrasă din Dobro- 
gea si trimisă pe frontul Carpaţilor, la Bușteni si Pietroșița. Între ruși si 
Divizia a 19-a, română, care ocupa poziția de la Topraisar, era Divizia sirbă, 
refăcută după lupta de la Cocargea, sub comanda generalului Zivcovié. Comanda 
armatei româno-ruse 0 avea tot generalul rus Zaioncikovski, al cărui cartier 
general era la Medgidia. 


Lupta de la Topraisar La 19 octombrie, Mackensen dezläntui 

ofensiva pe toată linia frontului, lung de 

70 km. Un uragan de fier si foc, pornit 
din sutele de guri de foc ale tunurilor de toate calibrele, se abătu asupra 
liniilor române, là 6,30 dimineața. Scurtă vreme după inceperea acțiunii, 
intenția dușmanului se vädea: el da atacul principal asupra aripii stingi 
romane, in special asupra sectorului Topraisar. Aci era concentrată masa arti- 
leriei sale grele. Aci fusese așezată Divizia a 217-a germanä, căreia-i fusese- 
adăugată ca întărire si Brigada Bode. De pe o movilă, de unde privirea iîmbră- 
fisa tot șesul dobrogean. Mackensen însuşi, secundat de seful său de stat- 
-major, generalul Tappen, conducea personal lupta. La dreapta, în coala. 
trupelor de cavalerie bulgară. prinţul Boris, moștenitorul tronului bulgar, își 
depunea obligatoriul examen public de bravură. 

Poziţia română de la Topraisar era construită în cîmpie rasă, intre acest 
sat si Amzacea. Era o pozitie tare, construită după regulile războiului modern. 
Prima linie de apărare era formată din transee pentru tiägätori si adăposturi 
individuale pentru observatori. La spatele ci era linia de reţele de sitma 
vhimpata, aşezate pe patru rinduri. Cam la 150 m în urma ei, erau lucrările 
liniei principale de rezistenţă. Ea era formată din șiruri sinuoase de transee, 
săpate adinc pentru a adăposti trăgători în picioare, legate între ele si comuni- 
cind cu spatele prin lungi coridoare subterane. La spatele poziției erau adäpos- 
turi pentru rezerve, bine protejate prin acoperișuri de grinzi si pămint. Mai 
presus însă de execuţia tehnică, pozitia de la. Topraisar era tare prin valoarea 
apărătorilor sai. Era Divizia a 19-a a colonelului C. Scărisoreanu care, de la 
inceputul campaniei din Dobrogea, fusese necontenit in luptă cu dusmanul. Sub 
conducerea unui set cu frumoase însuşiri militare si sufletesti. aceasta divizie 
cu toate pierderile ce suferise — devenise o unitate pe care se putea conta în 
situaţii dificile. În centrul pozitie: erau trupele Brigăzii Poetas—vitejii soldaţi ai 
regimentelor 9 vinători si 40 Călugăreni, eroii de la Amzacea. In dimineata 
zilei de 6 octombrie, ofițerii și soldaţii Regimentului 40 au cerut să li se aducă 
in trausce steagul regimentului. L-au desfăşurat si l-au trecut filfiind printre 
oșteni. Si toți au jurat, cu mina întinsă, că nimie nu-i va face să se dea 
inapoi, că mai curind vor pieri decit să lase pozitia în mina dușmanului. Si 
s-au ţinut de cuvint. 


379 


Formidabila bombardare à poziţiei române de la Topraisar  intrecea 
tot ce se văzuse pind atunci pe frontul dobrogean. Ka era executată de 
tunuri de 105, 179 şi duuă baterii de 210 mm. Tirul era dirijat de o escadrilă 
de cinci aeroplane, care virau deasupra adăposturilor noastre, läsindu-se uneori 
jos de tot. Artileria Diviziei a 19-a române era formată din șase baterii, din 
care două cu tragere înceată, al căror tir era jenat din cauza fumului. Efectele 
artileriei grele inamice sint grozave. Zeuduiturile exploziilor deranjează mecs 
nismele tunurilor noastre şi le scot din întrebuințare. Baterii întregi, încadrate 
de inamic, sint scoase din luptă, prin uciderea oamenilor si animalelor. Tran- 
şeele si adäposturile sînt sfarimate si oamenii îngropaţi in pamint. La adăpostul 
infricosatului bombardament, infanteira germană ataca, incercind si se apropie 
de poziţiile române. La aripa noastră stingă, înspre Muratan, detașamentul 
roman ce ocupa poziţia, fiindu-i distruse toate mitralierele şi pierzind două 
treimi din oamenii săi, s-a retras pe linia principală de rezistență. La 7 seara, 
toate trupele diviziei se găseau pe linia principală, la marginea de sud a satu: 
lui Topraisar. În poziţia principală, vitezele trupe ale colonelului Poetas s-au 
ținut dirz două zile si două nopţi. Valurile atacatorului erau exterminate, cum 
se apropiau de liniile noastre. Două zile si jumătate, adversarul muscä farina, 
fără să se poată apropia, cite putin, decit noaptea. Germanii recunosc insisi 
greutățile extraordinar de mari ale luptei date in fata Topraisarului : „Mult 
sărbătoritul asalt de la St. Privat* şi-a găsit aci repetarea. Terenul a fost insă 
la Topraisar mai dificil decit la St. Privat, iar puterea de apărare a dusma- 
nului mai mare, prin tehnica modernă. Noaptea, companiile s-au apropiat de 
rețeaua de sirmă. Ele încercau să taie in aceste sirme deschizăturile pentru 
asalt. Inamicul observă apropierea si revărsă valurile sale de foc asupra 
terenului. Dintr-o patrulă de ofițeri, compusă din 24 de oameni, trimisă În 
recunoaştere, se inapoiarä numai trei oameni. Sint ceasuri de o excesivă 
încordare nervoasa’’!43, 

Comandantul dușman trimite Diviziei a 217-a germane ordinul : „Dacă 
-contati pe un succes sigur, continuaţi atacul pentru cucerirea Topraisarului; in 
caz contrar, intäriti-vä puternic pe poziţia pe care sinteţi” 2. Și cu toate 
sfortärile făcute în zilele de 19 si 20 octombrie, cu tot bombardamentul dis- 
irugător, vitezele trupe române ale Diviziei a 19-a au rămas neclintite la 
posturile lor. Inamicul n-a putut să mai înainteze şi s-a ingropat la rindul lui 
in tranşee ; poziţiile lui cele mai înaintate erau la 300 m de liniile noastre. 

n centrul frontului rus, Divizia a 6l-a a luptat molatic, iar Divizia a 
115-a s-a debandat şi şi-a părăsit poziţiile, retrăgindu-se spre Cobadin. Bulgarii 
au obținut cu chipul acesta o victorie uşoară; Divizia a 4-a bulgară a făcut 
prizonieri 24 ofițeri si 2 800 de soldaţi din diviziile ruse 61 si 115. Înfringerea 
rusă repercutează spre dreapta, pina la Divizia a 2-a română. Zaioncikovski ia 
comanda lui Radian, pe care-l inlocuieste prin generalul C. Petala. Divizia a 
3-a tiraliori e rechematä de la Buşteni si Pietroșița, si retrimisă să întărească 
frontul rus din Dobrogea. 


Lupta dintre Muratan În timp ce poziţia de la Topraisar e 
si lacul Tuzla apărată cu eroism neinfrint de soldaţii 


Diviziei Scarigoreanu, susținuți pe dreapta 
cu o egală tărie de Corpul sirbesc, ofensiva lui Mackensen se abate cu putere 


* Localitate în apropiere de Metz unde s-a dat, la 16 august 1870, o mare 
mani și francezi. Momentul culminant al bătăliei l-a format asaltul executat de ga 
triva poziţiilor franceze ocupate de arinata Canrobert. Şase 
lacisului descoperit din fala satului St. Privat. 


intre ger 


ina Împa- 


mii de prusieni au căzut în lungul 


380 


Lupta de intilnire între subunități române si germane în trecătoarea Turnu Roşu (septembrie 
1916) — desen de A. Reich — după Albert Reich, Durch siebenburgen und Rumdnen 1917 
(Biblioteca Acad. R.S. România). 


Colonelul Stan Poetas, comandant al Brigăzii Generalul Erich von Falkenhayn, comandantul 
17 infanterie (1916—1917) — după ,,Re- Armatei 9 germane. 
vista infanteriei”, 


Poziţie a trupelor române în 


timpul luptelor din Transilvania — septembrie 1916 (fototeca 
Muzeului Militar Central). 


Gara Predeal 
după bătălie. 


Sn 
1 A 


1 


rs 


~ 
SS 
mS 


. 
€ 


$ A “ + 
i A f- ; ( A ZX 1 / 
DA te Af 5:7 4. 4 / . Vi. 008, CAE ? Y 


Moment din timpul luptelor de apărare a localităţii Azuga — dupăilun, desen de I. Burghardt 
(Muzeul Militar Central). 


Soldati români în tranșee, In timpul luptelor pentru apărarea 
aliniamentului Carpaţilor — după La France héroïgue et ses alliées 
(Biblioteca Acad. R.S. România). 


Sergentul voluntar Gheorghe I 


fomet, căzut Generalul de divizie Eremia Grigorescu, co- 
eroic la 10/23 noiembrie 


1916 în timpul mandant al Armatei 1 române In bătălia 
à de la Mărășești. 


șarjei de la Robänrsti. 


Generalul Kurt von Morgen, conne 
german în timpul bătăliilor de la Maras 
şi Mărăşeşti. 


Generalul David Praporgescu, comandantul »Detaçamen- 
tului Lotru”, apoi a Corpului 1 armată. căzut eroic la 
30 septembrie/13 octombrie 1916 in luptele de pe Valea 
Oltului. 


Monumentul eroilor din 1916 de la 
lurnu Severin, dezvelit la 9 noiembrit 
1977, operă a sculptorului Constantin 
Lucaci 


“(emueg JEU jnaznqy) B9101S ‘A 2P einqoid — (9161 anquoou-211qt090) vusay E[ ap afojdnyt UIP FUS 


3 
© 
N 
3 
Le 
- 
s 
(>) 
9 
= 
9 
a 
= 


Marele cartier româno-rus la Etrlad in 1916. Dela stinga la dreapta col. E. Nicoleanu, Ferdinand I, 
generalii Saharov, Bielajev, Berthelot. 


Generalul Eberhard von Schmettow, coman- Generalul Kraft von Delmensingen, comandantul 
dantul Corpului de cavalerie în bătălia de la Corpului alpin, in timpul contraafensivel 
Arges-Neajlov — după The Times Ilistory. germano-austro-ungare in Transilvania. 


Sarja de la Prunaru — după o pictură de D. Stoica, 


nt 


Se ärisorear 


infanterie, 


7 
ON 

> 
KT wm 
= 
+ US) 
5 


d 


Coloanele grupului de atac român trecind Neajlovul sub bombardamentul artileriei dusmane 
(după o gravură germană). 


Moment din timpul bătălie) de la Arges-Neajlov — schiță de Bassarabescu | 


Puşti şi carabine ,,Mannlicher’’, model 

1892 si 1893, cal. 6,5 min — după Albu- 

mul armamentului de infanterie şi cavale- 

rie, 1925 (Biblioteca Muzeului Militar 
Central). 


Pusti și carabine ,,Lebel”, 

model 1907/1915, calibru 8 mm 

— după Albumul armamentului 

de infanterie şi cavalerie, 1936 

(Biblioteca Muzeului Militar 
Central). 


Mitralierä Maxim”, model 1910, cal. 6,5 mm 


(Muzeul Militar Central). 


Mitralieră „,Schwartzlose”, model 1912, cal. 8 mm (Muzeul Militar Central). 


Tun de cimp cu tragere rapidă ,,Krupp’’, model 1904, 
cal. 75 mm, piesă perfecționată în urma sugestiilor specia- 
listilor români (Muzeul Militar Central). 


Tun de munte ,,Armstrong’’, model 1883, 
cal. 63 mm (Muzeul Militar Central). 


Obuzier de cimp cu tragere rapidă ,,Krupp’’, model 1912. 
cal. 105 mm (Muzeul Militar Central). 


Tun antiaerian »Flotchkiss”, mode! 

1888/1916, cal. 57 mm, pe un afet sistem 

„Burileanu”” (fototeca Muzeului Militar 
Central). 


Tun antiaerian » Hotchkiss”, mode! 1888/1916 
Cal. 57 mm pe un afet sistem »Negrei” (fo- 
toteca Muzeului Militar Central) 


Tun antiaerian ,,Depport’’, model 1915, cal. 75 mm 
(Muzeul Militar Central). 


aS 


Nave din înzestrarea marinei militare române a) Monitorul I.C. Brătianu” (1907) 
b) vedetă de însoţire (1907). 


Monitorul „Mihail Kogălniceanu” din Divizia de Dunăre (fototeca 


Muzeului Militar Central). 


Avioane aflate în dotarea armatei române: | 
a) Avion de recunoastere-bombardament ,,Farman’’ 
b) avion de vinätoare „Nieuport BB—17”, 


si asupra aripii stingi a Grupului Rascu, format din Divizia a 9-a. Această, 
divizie era pe linia Muratan-Perveli-Tatlageac-tärmul mării. Ca si în sectorul 
vecin, o artilerie puternică, formată din 12 baterii de cimp si patru baterii 
grele, revarsă focul său cumplit asupra poziţiilor române. Artileria celor două 
regimente ale noastre răspunde lovituri pentru lovitură; sînt însă numai 
tunuri de calibru mic; jumătate din baterii sînt cu tragere înceată. Două 
baterii de obuziere ruseşti, adăugate diviziei încetează lupta chiar in prima 
zi, după cîteva, ceasuri de bombardament si părăsesc cimpul. 

În ziua de 20 octombrie, inamicul isi concentrează loviturile între Perveli 
si Tatlageac, în sectorul apărat de Brigada a 19-a. El reuşeşte a rupe aci fron- 
tul și a provoca o retragere generală a trupelor diviziei, care se stabileşte 
seara pe linia Muratan — sud de Urluchioi — colţul vestic al lacului Tuzla. 
Lupta continuă cu violenţă crescindä la 20 octombrie. Numeroase atacuri ale 
dușmanului date spre Urluchioi sint singeros respinse. Inamicul concentrează 
focul artileriei sale grele asupra Muratanului, unde trupele Brigăzii a 40-a se 
tin cu greutate. Alte două baterii grele, instalate pe dealul Tuzla, în dreptul 
fumului, la intrarea limbii de pämint care desparte lacul Tuzla de mare, ocu- 
pată de ruși, bat — pe deasupra lacului — flancurile dealurilor de la nord de 
Urluchioi si scot din serviciu unul după altul piesele Regimentului 3, ingropind 
tunuri şi chesoane în gropile cauzate de explozii şi omorind servantii si ofiţerii. 

La 21, rezistenţa trupelor apărării slăbeşte. Infanteria e demoralizată ; 
de trei zile aprovizionarea nu se mai poate face. O masă de 20 de aeroplane 
inamice aruncă necontenit bombe asupra serviciilor dinapoia frontului ; satele 
din această regiune sint distruse şi evacuate; fintinile, sleite de adăparea 
oamenilor și cailor, nu mai contin decit noroi. Legăturile cu comandamentele 
an fost distruse. De la 7 dimineaţa, trei regimente bulgare, sprijinite de o 
artilerie foarte puternică, atacă pe două coloane Musurat (Mulciora); cu 
toate contraatacurile românilor, satul e cucerit de dușman la ora 12. Infan- 
teria Brigăzii a 19-a începe să se retragă in dezordine ; mișcarea se propagă 
spre dreapta, comunicindu-se şi Brigăzii a 40-a. Tot frontul Diviziei a v-a e 
în retragere, infanterie şi artilerie. Retragerea e grăbită de ocolirea flancului 
sting. Prin limba de pămînt dintre lacul Tuzla si mare, cavaleria bulgară a 
reușit să înainteze şi să ocupe Techirghiol şi Agigea, deşi numeroase trupe 
rusesti erau acolo, iar pe mare era flota rusă à amiralului Patton, alcătuită 
din cuirasate, înarmate cu tunuri grele. Amiralul rus evită însă o participare 
efectivă la bătălie, de teama torpiloarelor şi submarinelor germane, pe care le 
ştie sau le crede prin apropierea sa. 

Retragerea, e acum generală pe tot frontul Diviziei a 9-a; pe linia Maho- 
metcea-Hasiduluc, Brigada a 20-a a diviziei (colonel Frimu), ținută ca rezervă 
a Grupului Rascu, intervine si reuşeşte a opri pe seară inamicul şi a acoperi 
trupele în retragere. În santurile şoselei, în apă şi noroi, soldații Regimentului 
7 de vinători susţin retragerea, peste linia ferată a resturilor celorlalte două, 
brigăzi ale Diviziei a 9-a. 


Căderea Topraisarului Poziţia de la Topraisar era acum desco- 
şi a Cobadinului perită la est, prin retragerea Diviziei a 
9-a. Mackensen putea să atace şi de 

front si de flanc „vizuina de şobolani” care-l tinuse pe loc două zile si jumă- 
tate. Colonelul Scärisoreanu trimite toate rezervele de care mai dispune (două 
batalioane din II/51 şi 39), spre a umple golul ivit la stinga și a prelungi 
aripa Brigăzii Poetas. E însă zadarnic. Aripa dreaptă a diviziei vecine in 
retragere este mult înapoi, la Musurat şi eroicii apărători ai Topraisarului 
incep a primi focuri de artilerie grea în flanc si în spate. Aripa stingă a poziţiei 


381 


25 — €. Io 8 


de la Topraisar era acum întoarsă in unghi drept. Lipsită de orice rezervă, 
bombardată din ce in ce mai puternic în spate, divizia evacuează poziţia si 
începe la 1,30 după-amiază o retragere penibilă în care Regimentul 40, în 
special, a suferit mari pierderi. Topraisarul era în mîna germanilor. 

În aceeași zi, 21 octombrie, Mackensen continuă atacul impotriva Coba 
dinului, centrul frontului dobrogean, unde rușii opuseseră în ajun o rezistență 
atit de slabă. Singura poziţie apărată de puternica artilerie rusă de la Coba 
din — înălțimea cota 137 — e luată cu asalt de bulgari la baionetă. O parte din 
ruși se predau. alţii fug, fără să comunice nimic vecinilor din dreapta și stinga, 
care rămin cu flancurile descoperite. La stinga rușilor, Divizia sirbä, dupi o 
rezistență, eroică, se retrage decimată. La Cobadin și Caceamac, Regimentul 
8 (Buzău), împărțit printre unităţile rusești, părăsit prin fuga ruşilor, suferd 
și el pierderi foarte mari și se retrage spre Medgidia, redus la 200 de oameui. 
Prin predarea Topraisarului, apărarea pierduse cheia rezistenței sufletești a 
frontului dobrogean ; prin pierderea Cobadinului, dușmanul avea in mini 
nodul geografic al apărării frontului ruso-român. Retragerea generală era acum 
o inexorabilă fatalitate. Toată linia româno-rusă de la centru şi de la aripa 
stingă se retrăgea acum spre linia ferată. Germanii declură că au făcut 3 300 
de prizonieri, dintre care 3 000 de ruşi și numai 300 de români. Numărul mic 
al prizonierilor români arată incomparabilul lor eroism. Relaţia oficială ger- 
mană îl confirmă : ..Românii preferau să fie împuşcaţi din cea mai mare apro- 
piere, decit să se dea prinşi” 1%. Printre prizonierii români e si colonelul 
Tarnoski, comandantul Brigăzii a 40-a. Un veteran al Războiului independenței, 
rechemat în serviciu, în 1916, din cadrele de rezervă. În timpul retragerii 
brigăzii sale de la Muratan, pe cind alerga călare de la o unitate la alia, 
încurajind oamenii sub focul puternic al bombardamentului dușman, bătrinul 
colonel e trintit jus de explozia unui obuz, care-i omoară calul. Găsit de ambu- 
lantele dușmane pe cimp, asfixiat de gazele exploziei și cu maxilarul rupt, el 
e dus în fata mareșalului Mackensen. Purtarea sa eroică a impus comandantului 
inamic respect si simpatie. Mackensen a ordonat să i se restituie sabia și 
să fie tratat, atit in timpul transportului în Germania, cit si în timpul inter- 
nării, cu deosebita consideraţie militară datorată unui viteaz. 


Pierderea Constanţei Pe cind la dreapta frontului dobrogean, 
poziţiile de la Rasova erau încă solid in 
miinile românilor, apărate de trupele Bri- 

găzii Cratero si de monitoarele escadrei de Dunăre, acoperind capul de pol 

de la Cernavodă, pe restul frontului inamicul începuse, chiar în după-amiază 
zilei de 21 octombrie, urmărirea trupelor ruso-române, în retragere. 

O furtună, însoţită de o ploaie torențială, se abătu asupra cimpului de 
bătaie. Tunetul se amesteca cu zgomotul bombardamentului si licăririle fulge- 
relor cu exploziile şrapnelelor. Înspre Constanta, nori negri de fum se ridicară mn 
sus ca un panas, apoi se lätirä înconjurind orașul ca un zăbranic negru. Pe 
acest fond întunecat, limbile de foc ale cisternelor de petrol din port luminău 
sinistru. În spatele trupelor române, decimate si demoralizate, inamicul înainta, 
susținut continuu de artilerie, care nu-și suspenda bombardamentul decit 
timpul trebuincios pentru a-ţi strămuta mai departe poziţiile. Retragere 
infanteriei române era foarte slab protejată de cavaleria rusă, gribită a fugi 
ea cea dintii de pe terenul de luptă. In dimineața zilei de 22 octombrie, rex 
turile diviziilor românești 9 şi 19 şi ale Diviziei sirbesti se retrăgeau la nord de 
calea ferată Murfatlar-Constanta, pe care trenuri lungi duceau spre Cernavodă 
autorităţile si locuitorii ce-și părăseau casa si avutul, pradă năvălitorilor. Pe 


382 


șoselele ce duc înspre nord, pe drumurile desfundate de ploile torentiale, 
convoaie de trăsuri si căruţe treceau în fuga mare, amestecindu-se cu coloanele 
militare si cu trupele în retragere. Era spectacolul jalnic a: populaţiei inspăi- 
mintate, care lua drumul pribegiei, lăsind in mina dusmanului tot rodul unei 
vieți de munca. Dinspre sud, fisii mari de foc şi nori de fum arăta inaintarea 
dușmanului. Prietenii ruşi şi dusmanii bulgari se întreceau în arta distrugerii 
pe spinarea nenorocitei noastre provincii, adusä in stare infloritoare prin 
muncă românească. Aeroplanele dușmane se roteau ca imense păsări de 
pradă, aruncind bombe asupra oraşului în agonie, asupra trenurilor si gărilor, 
asupra podului de la Cernavodă, asupra convoaielor, asupra spitalelor de răniţi. 
La amiaza zilei de 22 octombrie, coloane de infanterie germano-bulgare si 
cavaleriști bulgari iși făcură apariţia în Constanţa, pustie şi devastată. Ocupa- 
rea Constanţei a avut şi un episod grotesc, caracteristic pentru mentalitatea 
bulgară. Pe cînd germanii, oameni practici, ocupau silozurile și tancurile 
fumeginde din port, bulgarii se dedau în oraș la cruzimile si banditismele 
obișnuite, apoi se năpustiră asupra ...statuii lui Ovidiu. 

Pentru a demonstra, în forme materiale, superioritatea si victoria lor 
asupra poetului .,Tristelor”’ şi ,,Metamorfozelor”, soldaţii bulgari legară statuia 
lui Ovidiu cu fringhii si o trintiră jos de pe soclu, smucind-o cu atelajele de 
bivoli ale artileriei lor grele. Pe cind isi tirau in triumt victima spre mare. au 
intervenit germanii, rusinati de isprava tovarășilor lor de arme si au ridicat 
din nou pe Ovidiu pe piedestalul lui de glorie seculară. 

Trupele române de la aripa de răsărit au continuat retragerea, în nein- 
trerupt contact de luptă cu dușmanul, în direcţia Caramurat-Babadag. In 
ziua de 23 octombrie a fost ocupată de dusman si Medgidia, cartierul general al 
generalului Zaioncikovski, de unde trupele ruseşti se retrăseseră in debandada. 
Divizia a 3-a de tiraliori siberiana e transportată cu foarte multă greutate in 
Dobrogea, din cauza incetinelii cu care se imbarcau rușii si a lungilor opriri 
prin staţii. Tu seara zilei de 21, abia trei trenuri au ajuns la Feteşti. Ea a lipsit 
deci în ziua hotăritoare a marii bătălii, asttel incit nu a luptat nici în munţi, 
de unde plecase, nici în Dobrogea, unde nu ajunsese. Debarcatä la Medgidia 
in zilele de 22 si 23, ea nu poate să se desfăşoare în poziţie de luptă si e tirită 
in retragerea celorlalte două divizii ale Corpului rus. 

Divizia a 5-a română, care ţinea frontul in sectorul Mircea Vodă, a 
fost puternic atacată de duşmani, la 23 octombrie, atit de.front, cit si pe 
flancul sting, unde Brigada rusă Meder se retrăsese spre Medgidia, lăsind un 
mare gol. Românii au fost siliţi să se retragă dincolo de calea ferată. Divizia 
a 5-a era redusă la 4000 de oameni. Retragerea ei a fost apărată a doua zi, 
impotriva unui puternic atac inversunat duşman, de artileria proprie si a 
Diviziei a 2-a vecine, care rămăsese intactă. Douăzeci si patru de baterii 
românești au executat toată ziua tiruri de baraj, care au ținut în respect pe 
inarnic şi au permis scurgerea convoaielor si trupelor spre nord. 

La aripa de est, românii s-au oprit la Caramurat. unde s-a incercat a se 
organiza intiia rezistență serioasă din timpul retragerii, cu resturile diviziilor 
9 şi 19, sub comanda colonelului Scărişoreanu, inaintat general pe cimpul de 
luptă. Mari goluri se produseseră şi in comandamentele române. Colonelul 
Frimu, comandantul Brigăzii a 20-a, a cărui vitează acţiune salvase retragere 
Diviziei a 9-a, căzuse prizonier ca si colonelul Tarnoski, comandantul Brigă- 
zii a 40-a; colonelul Constantinescu, comandantul Regimentului 23, căzuse 
mort în luptă. Efectivele brigăzilor nu erau mai mari decit ale unui batalion 
normal, iar ale div iziilor, cit ale unui regiment. Dar soldaţii, obosiţi si descurajati, 
nu mai Sint capabili de rezistenţă; Scărişoreanu trebuie să se retracă in 
ziua de 24 octombrie lu Terzechioi, iar a doua zi la Dăeni si apoi la Ostrov. 


383 


| 
| 
| 


| 
| 


Era 


oo mm 


Retragerea s-a făcut penibil. pe drumuri intesate de jalnicele convoaie ale refu- 
giatilor. Locul trupelor române îl luau acum rușii. 


Eroiea apărare a La 24 octombrie, frontul romän luxe 
Cernavodei forma unui unghi cu virtul spre nord. La 
aripa de vest, el începea la sud de Cerna- 
vodă, trecind pe la răsăritul ei, ca să se indrepte spre nord-est, pina in regiu- 
nea Dorobantu — Carol I — Caramurat, de unde se intorcea spre sud-st 
ca să se sprijine pe lacul Tasaul. Cernavodă era însă ţinută solid in mina 
românilor. În dimineaţa acelei zile Mackensen, contrariat; şi enervat de rezis- 
tenta Cernavodei, trimise generalului Toşev, comandantul bulgar al sectorului, 
ordinul : .,Veti pătrunde in Rasova şi Cernavodă. Aştept ca Rasova şi Cerua- 
vodă să fie luate astă seară... 

Apărarea Cernavodei a fost făcută cu o incomparabilă vitejie de trupele 
Diviziei a 2-a, si in special de Brigada a 32-a sub comanda colonelului Cra- 
tero. Escadra de monitoare române de pe Dunăre a dat apărării Cernavodei 
un concurs mai eficace decit a dat puternica escadră de cuirasate ruse de pe 
Marea Neagrä apărării Constanţei. 

Trupele Diviziei bulgare 1 Sofia au luat cu mare greutate Rasova și api 
au fost oprite in fata bălții Cochirleanca. Puternica rezistență a Regimentului 
român 66 a dat comandantului bulgar impresia că are de-a face cu o formida 
bilă armată româno-rusă.* De aceea generalul Tosev, care comanda personal 
operațiile impotriva „capului de pod” Cernavodă, a obţinut pentru această 
operaţie, pe lingă Divizia 1 Sofia şi diviziile 25 turcă şi a 4-a. Preslav, precum 
şi o puternică artilerie grea. Rezistenţa românilor a fost inversunatä la sud de 
balta Cochirleanca, pe Dealu Mare si pe Dealu Ivrinez, precum si pe Dealu 
Podului, între Dunăre şi balta Cochirleanca. Coplesiti de numărul atacatorului, 
românii s-au retras la nord de baltă, ocupind linia Valului lui Traian, între 
Dunăre si balta Carasu. 

La 23 octombrie, Marele Cartier român nu considera încă situația din 
Dobrogea ca pierdută. Cu ajutorul Diviziei a 3-a siberiene si al altor trupe 
ce se așteptau, se credea că se va putea trece la contraatac și reocupa Con- 
stanta. De aceea, generalul Zaioncikovski primi ordinul să apere şi să păstreze 
cu orice pret Ceruavodä. Debandada rusilor la Medgidia nărui însă toate spe- 
rantele pe care le ridicase ervica apărare a Cernavodei. La ora 2 după-aniuză, 
Zaioncikovski raportä că e complet intors la aripa stingă, care s-a retras 
spre Caramurat si ceru voie să părăsească si Cernavudă. Marele Cartier socoti 
că, Zaioncikovski, avind singur răspunderea, este cel mai în măsură să apre- 
cieze situaţia şi să ia măsurile impuse de ea. Principalul lucru este să fie 
salvată armata. Generalul rus raportă din nou, spre scară, că tine solid Cara- 
inurat si speră să mai ţină si Cernavodă — mulțumită rezistenţei dirze a routil- 

alles : aceasta îi va permite cel putin să evacueze depozitele de muniții de 
acolo. 


* După Tosev, ,garnizoana cetätii Cernavodă” se compunea din o divizie de infanteriee 
patru companii de cetate, patru batalioane de rezervă, patru batalioane de mililii, patru batal de 
rezervă de Ja diviziile 9, 82 de tunuri de 10,5 cm şi un număr nedeterminat de tunuri pentru flaucare 
şi contraatacuri ! Mai departe : 

„„În direetia fortarctei se retrăseseră cam 2 divizii şi 2 regimente rusești...” 

În realitate, apărarea Cernavodei a fost făcută de următoarele trupe : la sud de Cochirleauct 
era Brigada a 32-a, redusă Ja două batalioane din Regimentul 66; la est era Brigada u 4-a, teats td 
1 500 de oameni. La stinga ei, un batalion din 66 umplea golul dintre divizia a 2-a şi a 5-a, ocupind 
satele Azizia și balta Carusu. Ca artilerie era : regimentele 9 şi 14 artileric, un divizion din Regir nreiutul 


& obiziere şi o baterie de 53 mm. 


384 


La 24 octombrie, apărarea Cenavodei ajunse în faza șa cca mai citică. 
Concentrarea dușmanului este acum conipleta si orășelul aproape investit. 
Tosev a atacat. cu Divizia 1 dinspre sud, pe cînd cu Divizia turcă si cu Divizia 
à 4-a a executat o mișcare de conversiune, spre a se așeza cu fața spre vest 
si a ataca in mod convergent Cernavodă. Divizia a 1-a bulgară înaintează spre 
est pind la Tortoman, in flancul Diviziei a 2-a române, pe cînd dinspre sud 
numeroase coloane de infanterie, susținute de bombardamentul artileriei grele, 
înaintează de o parte si de alta a bălții Cochirleanca. 

Generalul Rascu, căruia i se incredintase comanda diviziilur 2 şi 5, apără 
Cernavodä cu toată artileria celor două divizii ; el are însă infanterie puțină 
si e copleșit de duşman. Înconjurată aproape de trei parti, cu toată apărarea sa 
eroică, soarta Cernavodei era sigură. Drama de la Turtucaia. amenința să xe 
repete. Spre a împiedica catastrofa. comandantul român ordonă, la 6 seara, 
retragerea spre Hirsova. Si pe cînd Tosev Ina măsuri ca „unităţile Diviziei 1 
Solia să se intărească pe cotele 114 si 121. pentru ca, chiar în aceeași noapte 
altileria să se poată instala pe poziție”, iar atacul decisiv era aminat pe a 
dona zi, „xlată fiind oboseala soldaților”, românii evacuau in noaptea de 24—25 
octombrie capul de pod, de oameni si de materiale. Abia in dimineața urmă- 
toare, bulgarii află de la ofițerul german de legătură că orașul este gol si 
trupele bulgare puteau să-și facă intrarea, pe la orele 10. Totusi, ocuparea de 
fapt a orașului nu s-a făcut decit după o luptă foart siugeroasa, data pe străzi, 
cu detașamente din ariergardele române. Bulgarii trebuie să constate cu ciudă 
că la „cucerirea” capului de pod Cernavodä n-au putut captura decit citeva 
duzini de prizonieri si trei tunuri de 53 mm, stricate. Din eroica Brigadä 32 
rămăseseră 200 de oameni, iar Divizia a 2-a mai număra 23 ofițeri și 1 505 
soldaţi de infanterie, 70 ofiteri si 2 342 soldaţi de artilerie, tunurile erau 
aproape toate salvate. 

O necesitate dureroasă se impunea acum. Măreţul pod „Regele Carol le, 
fala tehnicii române, trebwa distrus, spre a nu servi duşmanului la treccrea 
trupelor sale în Muntenia. Din fericire, podul cel mare de la Cernavodă rezistă 
tuturor incercärilor de distrugere, tăcute cu slabele mijloace tehnice ale armatei 
de cimp și rămase aproape intact. În ziua de 26 fu distrus podul de la Fetești, 
peste Horcea, precum si podul intermediar, peste Baltă, de echipele noastre 
de marină si de geniu, care s-au servit de minele plutitoare ale marinei, puternic 
Incarcate cu explozive (dinamită si tiotil). 

Cu prăbușirea podurilor, o prăpastie adincă ne despărți de nenorocita 
vas{Tä provincie de peste Duvăre. 


9. APĂRAREA DOBROGEI LĂSATĂ PE SEAMA RUŞILOR 


Noul comandant rus despre Armatele ruso-romane au continuat retra- 
armata rusească gerea înspre nordul Dobrogei, {inindu-e 

in permanent contact de luptă cu urmări- 

torul. O parte a trupelor române s-a scurs peste podul de vase de la Hirsova, 
după care podul a fost ridicat si transportat mai la vale. între Măcin si Brăila. 
Hisova a fost ocupată de inamic la 26 octombrie. Diviziile românesti SN 
19 si 9, foarte încercate si cu efectivele considerabil micsorate, an fost si vase 
din luptă. Divizia à 2-a rămase cu un efectiv de 52 de ofiţeri şi aproape 3 000 
de soldaţi ; Regimentul 3 OM mai avea. 3 ofițeri si 600 de soldati. Unele unităţi 
erau desfiinţate, altele au tiebuit să fie contopite cite două san mai multe 
la un loc. Din cele patru divizii, s-au făcut dovă : 2/5 si 9/19. Resturile care au 


385 


putut constitui cele două divizii au fost adunate in colţul de nord-vest al Dobro. 
gvi, apoi au fost trecute la Brăila, spre a îi completate cu elemente din depozite 
si a fi pregătite din nou pentru luptă. 

În locul diviziilor româneşti au fost aduse trupe rusești. Astfel, paza a 
ceea, ce mai rămăsese din Dobrogea fu ineredințată in întregime rușilor. De 
astă dată, în sfirsit, Stavka rusească decise să trimită efective mari în Dobrogea, 
Alekseev anunţă că vor sosi în Dobrogea Corpurile IV rus si IV siberian. 
Împreună cu celelalte două corpuri aflătoare în Dobrogea, efectivul armatei 
ruse se va ridica la patru corpuri de armată; ele constituie noua Armată a 
VI-a rusă. O importantă schimbare se petrecea și la comandamentul trupelor 
ruse. Generalul Zaioncikovski care, prin incapacitatea sa, pierduse Dobrogea, 
fu înlocuit. Succesorul său a fost generalul Zaharov, pus sub ordinele directe ale 
lui Alekseev; Zaharov se bucura «deo bună reputație; el fusese unul din 
comandanții celor trei armate cu care dăduse Brusiluv ofensiva sa in vara 
anului 1916. Zaharov cucerise Dubno si Radzivilow. E drepi că-și cistigase faima 
luptind împotriva putredei armate austro-ungare. Reputația sa suferi mult 
in campania din Dobrogea unde, cu toate efectivele mari ce i se puseseră te 
astă dată la dispoziţie, nu făcu mai multă ispravă decit incapabilul său predecesor. 

În formă, el se arătă sever şi energic. La primirea comandei trupelor 
din Dobrogea, el dădu armatei sale un ordin de zi, rămas celebru: „„Prikaz 
No. 1, 17/30 octombrie 1916. (Comandamentul Armatei de Dunăre. Ordon: 
Fuga ruşinoasă să inceteze imediat. Am fost trimiși aci, dacă nu să invingem, 
dar cel putin să luptăm, iar nu să ne intrecem la fuga. Am luat măsuri ca 
mitralierele si artileria să tragă în fugari. Ofițerii care nu-și vor face datoria, 
fără deosebire de grad ori de situaţie, vor fi trimişi înaintea curții marțiale, 
Soldaţii nu trebuie să urmeze mișcarea strategică a ţăranilor, care fug cu avutul 
lor. Maiestatea Sa ne-a trimis aici ca să învingem, iar nu ca Să economisin 
singele nostru sau pe al duşinanilor noştri. Frontul nostru e în acest moment: 
Ostrov-Topolog- Babadag. Inainte ! Dumnezeu nu ajută pe poltroni si pe lași”. 
Ordinul de zi al lui Zaharov e caracteristic : el e recunoaşterea oficială, făcută 
de şefii ruși, despre incapacitatea si lasitatea aliaţilor noștri, care ne-au pierdut 
Dobrogea. 

Pe cînd acţiunea militară a armatei țariste in Dobrogea a fost nulă, pe 
cind flota de pe Marea Neagră n-a făcut nici o ispravă, lasind ca dușmanul 
să înainteze în linişte de-a lungul țărmului mării, chiar pe limba de pamint 
dintre lacul Tuzla si mare, intorcind flancul armatei noastre, pe cind la Constanta, 
artileria antiaeriană și hidroplanele ţariste n-au impiedicat aeroplanele dușmane 
de à arunca zilnic bombe asupra spitalelor noastre, soldaţii se dedau la devas- 
tări si jafuri pe socoteala bictei populații dobrogene. Chiar in decursul primei 
retrageri, după bătălia de pe frontiera dobrogeană, ofițerii și soldaţii Brigăzii 
a 36-a au putut vedea un spectacol care i-a umplut de indignare : soldaţii arma 
tei ţariste se retrăgeau cu precipitare, golind satele prin care treceau : lucuitorii 
fugeau cum se găseau, iar in urma lor soldaţii taristi prădau satele. Se vedeau 
trăsuri de subzistență cărind masini de cusut si de bucătărie, dulapuri, scaune 
şi chiar pianine %. Techirghiolul a fost devastat complet de ruși, incepind cu 
pivnițele de vinuri si sfirsind cu mobilele, tablourile si oglinzile în care soldaţii 
beti se amuzau să tragă focuri. Devastările au fost puse in socoteala unei divizii 
de cazaci, pe care au numit-o ei înșiși „Divizia sălbatică”. În realitate, așa a 
fost peste tot purtarea rușilor, chiar in Medgidia, unde era Cartierul General 
al generalului Zaioncikovski. În urma unei panici, in care cavaleria si anti- 
leria rusă au luat-o la fugă spre nord, orășelul a rămas pustiu : locuitorii au 
fugit, încărcindu-și în pripă ce au putut în căruțele lor. Pind la restabilirea 
linistei si întoarcerea pupulatiei, soldăţiinea rusă a profitat să devasteze si să 


386 


apărind nenorocita populaţie românească a satelor dunărene, nu numai îimpo- 
triva dușmanului, dar și împotriva aliatului rus, ai cărui soldaţi se dedau la 
devastări si brigandaje de 1ot soiul. 

Urmărirea s-a oprit în faţa liniei fortificată de la Boascic-Topalu, în care 
Armata a III-a bulgară, cu întăririle ei turceşti si germane, sub noul ei coman- 
dant, generalul Nerezov * primise ordinul să reziste pind la ultimul om. Nici 
nu era nevoie pentru aceasta de prea mult croism. Zaharov s-a mulţumit să dea 
de la 23 noiembrie pind la 2 decembrie o serie de lupte descusute, atacind puncte 
izolate, fără energie şi fără intenţia de a da o bătălie serioasă. Apoi liniştea se 
intinse peste frontul dobrogean. Si luptele nu se vor aprinde din nou decit 
mai tirziu, cind bulgarii, edifica{i pe deplin asupra dușmanului din faţă, vor 
crede că e momentul de a-l azvirli din Dobrogea printr-un singur brinci viguros. 

Dar acest episod nu mai aparţine campaniei române; el este un episod 
al straniului joc strategic rus. 


Sfirsitul campaniei dobrogene Singerosul si durerosul act dobrogean al 
campaniei române se încheia. Menit să 
fie o acţiune secundară în războiul nos- 

tru, el a devenit deodată principala cauză a infringerii, Campania dobrogeană 
incepuse cu episodul dramatic de la Turtucaia si, incetul cu încetul, pompase 
toate rezervele puterii noastre militare si paralizase avintul cu care armata 
se repezise peste Carpaţi. Respinsi de pe o linie pe alta, pierdusem în cele 
din urmă Constanţa. Dobrogea fusese mormîntul citorva zeci de mii de fii 
ai ţării şi al celor mai frumoase iluzii. 

O adincă descurajare si o mare amărăciune se pogota în sufletele noastre. 
Mindria noastră naţională era înjosită. Päräsisem în puterea bulgarilor şi un 
colț din sufletul nostru. Căci timp de patruzeci de ani, munca românească 
reuşise să transforme pustietatea, de care vorbea Moltke, în 1835, în grădina 
care a impus admiraţie si ferocelui duşman. Mackensen însuşi se exprimase 
astfel : „Călătorul care pătrunde în Dobrogea prin Bulgaria, are impresia că 
trece din Asia în Europa”. În citeva săptămini, invazia bulgărească trecuse cu 
pirjolul distrugerii peste civilizaţia românească. Satele înfloritoare erau moloz si 
cenuşă ; locuitorii isi luaseră lumea în cap. Pulgarii reușiseră a readuce Dobro- 
gea la starea jalnică in care fusese cu o jumătate de veac înainte. 

Pierdusem şi puternicul bastion care, în planul nostru de război, trebuia 
să ne apere dinspre sud, ca să putem avea mina liberă la nord. Pierdusem și 
încrederea netärmuritä pe care o avusesem pind atunci în puterea de luptă si 
in vigoarea organizaţiei noastre militare, pierdusem încrederea si în puterea 
si în sinceritatea aliatului nostru rus. O coaliţie formidabilă de duşmani, care 
punea în frunte pe cei mai destoinici şefi militari, ne stringea din ce în ce mai 
de aproape în cercul ei de foc si, în mijlocul ei, istoviti de puteri, eram singuri. 
Dincolo de cercul de foc al dușmanului marii nostri prieteni, ei insisi usurati 
prin repezirea noastră în mijlocul virtejului, ne trimiteau cuvinte de îmbăr- 
bătare si, regretind că pentru moment nu ne puteau trimite si altceva, se mărgi- 
neau să constate că fusesem mai slabi decit se aşteptau. 

In acelaşi timp, materialul nostru de război, care trebuia să ne pună 
pe picior de egalitate tehnică cu dușmanul, se rătăcea prin imensitatile Rusiei, 
sau era dat la fundul oceanului de submarinele dusmanului. In sufletele noastr 
amărite, o bănuială începea a-şi face loc: principalul nostru aliat ne trada... 
"e Intre Mackensen şi Tosev conflictele se ţineau lant. Cel din urma conflict a fost determi- 
nat de ordinul lui Mackensen ca Divizia 1 bulgară să fie imediat ridicată de pe frontul dobrogean, 


spre a intra în compunere: Armatei de Dunăre. Tosev, protestind împotriva acestei dispoziţii, fu 
nevoit să-și dea demisia de la conducerea Armatei a 111-A bulgare. 


389 


În aceste împrejurări de inferioritate materială si de deprimare sufletească, 
se incingea acum lupta disperată pentru apărarea pămîntului strămoșesc de 
invazia dușmanului. 


NOTE 


{1} În campania din 1914, Austro-Ungaria s-a dovedit incapabilă să zdrobească Serbia, desi 
a ocupat temporar Belgradul. Victoria sirbă de la Rudnik (4—5 decembrie 1914) ii obligă pe austrieci 
să se retrasă spre frontieră. La 15 decembrie, în urma unei noi ofensive, sirbii reocupă Belgradul 
şi își eliberează teritoriul national. Marea ofensivă, decisivă, austro-germauă Impotriva Serbiei va fi 
declanșată la 6 octombrie 1915. 

(2] Legitimiştii, partid monarhist din Franţa, își propuneau abolirea formei republicane de 
guvernämint si restaurarea monarhiei, prin readucerea dinastiei de Bourbon la putere. Dinastia de 
Bourbon domnise în Franţa în perioadele 1589— 1792, 1814— 1815, 1815—1830, 

[3] Pe teatrul de război din Serbia. Dorind să sprijine Serbia, Corpul expediționar aliat de la 
Salonic a trimis trupe spre nord-vest, care au ajuns in sectorul cuprins între Crna şi Vardar. Trupele 
bulgare, care începuseră ostilitățile impotriva Serbiei la 21 octombrie 1915, opun rezistență şi-i silesc pe 
aliniati la 2 decembrie să se retragă de pe Crna si Vardar. 

(4] În tabăra Antantei nu exista o unitate de vederi în ceea ce priveşte rostuiile „strategiei 
periferice”’ şi ale armatei de la Salonic; puţini oameni politici şi militari francezi şi britanici erau 
partizanii creării si activizării frontului aliat din Balcani ; pentru generalul Joffre, de pildă, frontul 
din Balcani — secundar — ar fi ,,inghitit’’ mari unităţi aliate atit de necesare pe frontul din Franta, 
unde se decidea soarta războiului. Pe frontul dela Salonic au fost trimise totuși treptat unităţi als 
armatelor marilor puteri ale Antantei si sirbești — dar, intr-o măsură foarte diferită. 

[5] Prim-ministri ai Franţei şi, respectiv Marii Britanii. 

[16] În această etapă, Grecia era totuși o tard neutră, chiar dacă existau două grupări politice 
opuse — progermană şi antantofilă. Vezi George L. B., Greece and the Great Powers.1914— 1917, Thes- 
saloniki, Institute for Balkan Studies, 1974. 

[7] Vasil Radoslavov (1854— 1929), om politic şi de stat bulgar, prim-ministru (1886-1887, 
1913— 1918). 

[8] Adunarea naţională a Bulgariei. 

[9] Referire la Războiul Ruso-Romäno-Turc din 1877— 1878. 

[10] Pe teatrul de operaţiuni oriental, in Polonia; in perioada 30 noiembrie—6 decembrie 
1914 aici a avut loc o mare bătălie, in care armata rusă a suferit o înfringere. 

[11) Colonelul dr. V. Atanasiu, istoric. militar, a exprimat următorul punct de vedere despre 
eșecul de la Turtucaia : 


- i t de natură a influenţa sitnatia strategică, 
Mai mult decit atil, acest cap de pod trebuia evacuat in mod oportun pentru à nu face sactMeli 
zadarnice |.” (Atanasiu V., Iordache %.,losa M, Oprea Tr M::"Oprestn P.. op. cil, p. 162=163), 
[12] „Acesta este Verdunul nostru” — în Ib. franceză. 
(13) Vaux şi Thionville erau puternice forturi ale sistemului de fortificaţii de la Verdun, 
pe frontul din Franţa, pentru care s-au dat bătălii extrem de singeroase in 1916. 
[14] „Turtucaia este Verdunul nostru; cei care se provoacă, se atacă”. 
[15) Cetatea Przemyël, puternică fortificație militară din teritoriile poloneze (Galiţia), aflate 
sub dominație habsburgică, pentru care s-au dat grele şi repetate bătălii intre ruși și austro-ungari 
în cursul războiului. Pentru prima dată, in septembrie 1914, trupele ruse atacă cetatea si o ase- 
diază, dar la 11 oclombrie ele au fost silite să ridice asediul; totuşi, la 22 martie 1915, ruşii silesc 
Przemy$l să capituleze, cu care prilej au capturat peste 120000 de prizonieri, 900 lunuri șa. Faţă 
de acest dezastru, ceea ce s-a petrecut la Turtucaia u reprezentat pierderi foarte modeste. Puternicele 
fortificatii moderne ale Liege-ului (în Belgia) au fost atacate de germani la 4 august 1914, fortä- 
reata nu a putut fi insă cucerită decit după lupte foarte grele; trupele germane au pătruns in Liege 
la 6 august 1914, după ce forturile au fost demolate cu ajutorul formidabilei artilerii grele fabricate 
de Krupp. 
(16] Justinianus I, impărat bizantin (527—565). 
[17] Sveatoslav, suveran al Kievului (954— 972). 
[18] Dobrotici a condus Dobrogea intre anii 1354 si 1366. 
(19) Baiazid I (Hdirim), sultan otoman (1389— 1402). 
[20] I. F. Paskevici (1782— 1836), general rus; a comandat armatele ruse din ţările române 
în timpul Războiului Crimeii (1853— 1856). 
121} ,.Consiliul extraordinar al apărării”! Rusiei fariste. 
[22] Monastirul a fost ocupat de trupe franco-sirbe din armata aliatä de la Salonic la 19 noiem- 
brie 1916. 
(23] In adincime. 
[24] Nizam: — unităţi de infanterie otoinană. 


390 


Capitolul ITI 


Apärarea Carpatilor 


GERMANII PREGĂTESC INVAZIA ROMÂNIEI 


Criza Frontului Ofensiva română peste Carpaţi fusese 
de Nord prologul războiului României. Dusmanul 
ripostase cu manevra din Dobrogea. Reu- 
sita ei avusese ca. efect slăbirea acţiunii române din Transilvania. Profitind de 
noua situaţie ce se crease, inamicul luase o contraofensiva puternică pe Fron- 
tul de Nord, respinsese armata română care invadase Transilvania si o aruu- 
case în Munţii Carpaţi. Era evident că această operaţie fusese numai prima 
etapă a planului de campanie german, după care trebuia să urmeze cea de-a 
doua : încercarea dușmanului de a străpunge bariera Carpaţilor și a ocupa 
România. 

Experiezta războiului, purtat pind acum, dovedise Marelui Comanda- 
ment român slăbiciunile armatei noastre și-i arătase calea de urmat. Primej- 
dia mare era în munţi. In Dobrogea, frontul fusese oarecum stabilizat ; desi 
contraofensiva română nu reușise, nu părea probabilă o amenințare gravă din 
această parte. Ceea ce trebuia conjurat cu orice chip era atacul iminent din- 
spre munţi. Toate sfortärile comandamentului român vor {inde la întărirea rezis- 
tentei pina lu sosireu iernii. Zăpezile mari, ce vor cădea pe munţi, vor opri 
operaţiile. Întrer uperea, pricinuită de iarnă, ne va da răgazul trebuincios de 
a ne îngriji rănile si de a învăța războiul. Se vor putea selectiona comanda- 
mentele, se vor uduce tunuri, mitraliere, acroplane, tot utilajul ce ne lipsea. si 
ne punca in inferioritate, se vor pregăti oamenii din depozite, preparindu-se o 
armată nouă, cu alt spirit și altă valoare. 

Ceasurile grele, pe care le trăiam, frămintau spiritele. Se acuzau sisteme, 
se invinuiau persoane, se propuneau soluţii. Din iniţiativa regelui, s-a ţinut la 
Palatul regal. la 10 octombrie, un Consiliu de miniştri la care au participat si 
şefii partidelor din opoziție, in vederea formării unui guvern national. Încer- 


carea n-a, ajuns la nici un rezultat, deoarece unii din cei sultati au decla- 
rat că nu pot să ia răspunderea unei situaţii pe care nu ei au creat-o. Șefii 
partidelor din opoziţie an cerut categorie înlocuirea generalului Iliescu de 1 
comanda reală a armatei, prin generalul Averescu, pus chiar Culcer. Ide 
era înlăturată, spre à nu se intra pe calea generalil 

Toată atenţia se îndreaptă asupra organizäri Te mun- 
toase. Frau 800 km de apărat, cu o armată greu ince I era foart 
slabit’ în urma luptelor de la Jiu si a infringerii de rmata à JI-a 
aproape dezorganizată ; Armata a 1% er mai tre putere 
fizică si morală, dar rămăsese izolată. Sectorul O cuprins între 
armatele à II-a si de Nord. era gol, ncocupat de ni ; el devenise 
punctul cel mai vulnerabil din întreg dispozitivul de apărare a frontierei, des- 


391 


| 
4 


coperind aripile interne ale celor două ar "ste, Situaţia era cu atit mai grasă, 
cu cit nu aveam rezerve strategice. Rupp invr-un punct al frontului, nu aveam 
cu ce umple golul. Aceste două chestiuni primau pe toate celelalte : astuparea 
golului din regiunea Oituz-Buzäu si formarea unei rezerve strategice. Iar pentru 
găsirea forţelor necesare, chestiunea ajutorului rus se impunea ca o necesitate 
de neiulăturat. Alekseev comunică la 11 octombrie Marelui Cartier român că, 
după informaţiile sale, germanii plănuiesc o strapungere in direcția Galati. 
Considerind Frontul Oriental ca unic, el e decis să trimită ajutoare importante 
in nordul Moldovei, spre a conjura pericolul întoarcerii flancului sting rus, 
La 17 octombrie, generalisimul rus revine, precizind că a decis trimiterea a 
patru corpuri de armată in zona Fălticeni-Piatra-Roinan, pentru a întreprinde 
o ofensivă rusă înspre Bistriţa, conform prevederilor convenției militare iuche- 
iate cu România la intrarea noastră în război. Tirzie hotärire, pe care eveni- 
mentele intimplate de atunci o făcuseră aproape inutilă! Căci putea-vor acum 
trupele române, slăbite si demoralizate, să mai sävirseasca sfortarea uriaşă a 
trecerii din nou a Carpaţilor? În tot cazul, sosirea ajutoarelor rusești va, avea 
efectul că ne va permite scoaterea din frontul carpatic a celor două divizii din 
Moldova de Nord, a lta şi a 3-a, cu care să se tormeze rezerva Strategic, 
atit de indispensabilă. Pina la sosirea ajutoarelor rusești, care nu se va intimpla 
mai înainte de 15—20 de zile, Alekseev cere comandamentului român să ţină 
bine frontul. Nädejdea acestei rezistențe se întemeiază pe Armata de Nord, 
cea mai putin atinsă si cu moralul cel mai ridicat. 

Pentru umplerea golului dintre Oituz si Buzău, se ridică din Dobrogea 
Divizia a 15-a, se trimite Brigada a 7-a mixta (colonel Sturza) si se constituie, 
în spatele Armatei de Nord, in regiunea Bacău-Tirgu Ocna, o rezervă mobili, 
constituită din Divizia a 8-a, care se scoate din front. Armata à Il-a va îi și 
ea consolidată prin Divizia a 12-a din Dobrogea si Divizia a 16-a de la Dunăre, 

În prevederea oricăror eventualitäti, Marele Cartier dispune evacuares 
părţilor sedentare din Oltenia si Muntenia inspre Moldova, precum si începerea 
evacuării militare a Bucureştilor. 


Berthelot si crearea Generalul Berthelot, șeful misiunii fran- 
rezervelor strategice , ceze, a sosit la 16 octombrie. În atunostera 
de deprimare morală, provocată de infrin- 
gerile armatei si de perspectivele intunecoase ale viitorului, sosirea eminentului 
soldat al Franței aducea o inviorätoare rază de speranță. Întimpinindu- in 
gara Periş, Brătianu l-a salutat cu aceste cuvinte: ,, — Fiţi binevenit, domnule 
General. Salut in domnia voastră dacă acceptaţi, pe șeful Marelui Stat-Major 
al armatei române”. 
Din delicateţe, Berthelot a declinat această ofertă, păstrind rolulde 
consilier, ce-i fusese incredintat de la inceput. 


Luind cunoştinţă de situaţia fronturilor, șeful misiunii franceze a prezen- 
tat regelui, peste citeva zile, un plan de acţiune, in care se prevedea, in primul 
rind, aruncarea dușmanului afară din teritoriul national si o organizare defensivă 
puternică, spre a asigura stăpinirea trecătorilor carpatine. După aceasta, va 
urma trecerea la ofensiva, cu concursul ruşilor, spre a impinge armatele a [l-a 
si de Nord pe linia Olt-Homorod-Muresul superior, si a forma apoi rezerve 
puternice in Tara Birsei. Berthelot mai crede necesar să se pornească o mare 
ofensivă impotriva bulgarilor, cu ajutorul unei puternice mase de trupe ruseşti, 
ce vor deveni disponibile prin sosirea iernii și intreruperea operaţiilor pe trontul 
rus. În orice caz, generalul francez stăruie a crede că cea mai de căpetenie 
preocupare a co:nandamentului roman nu poate fi alta decit forma- 


392 


rea de puternice rezerve strategice, prin scoaterea a mai multor divizii de pe 
fronturi. Toate planurile ce se făurese sint în funcţie de rezistenţa noastră, 
pină la sosirea mult aștertatelor ajutoare ruseşti. Dar acest ajutor rus era pro- 
blematic. Berthelot, trecind spre l'omänia, avusese întrevederi cu primul minis- 
tru rus Stürmer şi cu generalisimul Alekseey. Amindoi priveau cu ochi răi 
misiunea franceză şi rolul ei in Romania. Alekseev nu voia să știe nimic 
despre o ofensivă în Bulgaria; toată preocuparea lui era să obțină material de 
război de la aliaţi. Cit despre Nomania, Alekscev, foarte rău dispus, răspunse 
lui Berthelot : „Fiindcă Romania tine să vă aibă. să vă fie cu noroc : Dar, faceţi 
pe romani să înţeleagă că România nu se apără în Carpaţi, ci pe Siret!” Cu 
alte cuvi'.te, în vremea cind românii se apărau cu vigoare în trecătorile Carpa- 
tilor, gen ralisimul rus sfătuia retragerea si abandonarea părţii celei mai mari 
si mai bogate a ţării, cuprinzind si Capitala ei. 

Berthelot văzuse just. Organizarea rezistenţei spre a salva trecătorile 
era îngreuiată de taptul că întreaga conducere militară română angajase pe 
fronturile de luptă totalitatea armatei. Necesitatea cea mai urgentă era forma- 
rea de rezerve in spatele frontului, prin prelevarea de unităţi de la armatele de 
pe frout. Dar scoaterea de trupe în timpul luptelor, si de la unităţi deja slă- 
bite, era o operaţie foarte delicată. Totuși, ea era foarte necesară si reclama timp, 
încordare i bunăvoința ruşilor. 

» Putea-vom tine această rezistență? Aceasta era întrebarea. nelinistitoare, 
care chinuia sufletele conducitoriler ţării si armatei. Căci, în acest timp, ina- 
micul era în plinul ofensivei sale ; el ataca pe toată linia frontului, cu putere, 
nedindu-ue cel mai scurt răgaz si aceasta era dovada hotăririi lui de a exploata 
avantajele tactice pe care i le dăduse izbinzile de pind acum, a ne distruge şi 
a sfirsi campania cit mai repede cu putinţă, cu un succes răsunător. 


Frontul românese devine Românii aveau tot dreptul să fie iugrijo- 
frontul principal al rati de întorsătura pe care o lua războiul. 
războiului european Marele Cartier german hotărise o ofensivă 


iu stil mare impotriva României. Germania 
aven absolută nevoie de griul si petrolul românesc, ca să poată trăi şi continua 
războiul 152. JJusmanul simtise aci pradă usoara și bogată şi-şi îndrepta în 
această parte toată atenţia si toate storțările. Campania împotriva României era 
acum privită ca o afacere rentabilă, expediţia de pedeapsă (Straffexpedition) 
levenea © campanie de pradă (Beutefeldzug). Mai era pentru germani aceeasi 
nevoie imperioasă de a-și scurta frontul de luptă, pe care o simfeau si românii. 
Apărarea, liniei Carpaţilor si a Dunării, formînd un front care incingea Romania 
pe v lungime de 1 200 km era o imposibilitate strategică. Ea imobiliza trupe 
numeroase, care erau reclamate de acţiunile decisive ce aveau să se dea pe 
celelalte fronturi. Era deci indispensabil a înlocui lunga și sinuoasa linie a fron- 
tierelor politice ale României, printr-o linie naturală scurtă. Aceasta putea 
fi deocamdată linia Siretului sau à Prutului. Trecătorile trebuiau aşadar forțate 
și România ocupată mai înainte ca iama — care se apropia — să ingreuieze 
sau să împiedice operaţiile. 

Liniştea relativă ce domnea pe toate fronturile europene îngăduia germa- 
nilor concentrarea împotriva României. 

Pe Froutul Occidental, acţiunile mari încetaseră ; se dădeau numai mici 
ofensive cu obiectiv limitat, fără velcitäli de rupturi de front. Italienii obti- 
nuseră izbinda de la Gorizia [1], după care, apoi, luptele intraseră intr-o 
perioadă de stagnare. Asemenea era si pe frontul rus, după ultima convulsie 
giugeroasă, ce se terminase cu eșecul de la Kovel [2]. Operaţiile din Macedonia 


393 


ee  — 


en 


aveau un caracter local, la aripa stingă, in jurul Monastirului ; armata lui 
Sarrail nu era capabilă de o ofensivă în stil mare care să amenințe frontul 
dusman, aga încit să nu jeneze cu chipul acesta pe cel român. Nefiind deci 
amenințat serios nicăieri, duşmanul se simţea în situaţia de a putea preleva 
forte considerabile de pe toate fronturile, ca să le trimită împotriva Romi- 
nici. Frontul românesc devenea, la această epocă, frontul principal al marelui 
război european. 


Planul de operatii Planul strategic, conceput de Statul-Major 
german german, rezulta din configuraţia geogra- 


iică a ţării noastre : cea diutii aruncătură 
de ochi pe hartă, îl impunea. Muntenia forma o mare iesitura spre vest, dind 
o desfăşurare de frontiera de aproape S00 km. Ea era gituită intre Carpaţi si 
Dunăre, ca o fişie de vreo 350 km lungime pe 100 km lățime. Operația nece- 
sară pentru a obţine scurtarea frontului, cra retezarea acestei iesituri. O acţiune 
pornită de Falkenhayn la nord si de Mackensen la sud, se impunea ca cea mai 
elementară operaţie strategică. 

Alegerea regiunii pe unde trebuia să se opereze tăierea Munteniei a dat 
ocazie la discutii în Cartierul General german. Era evident că, cu cit ea s-ar fi 
făcut mai spre răsărit, cu atit ar fi fost mai avantajoasă, căci ar fi izolat o supra- 
față mai mare de teritoriu în vest. despärtind pe romani de ruși si facind prizo- 
nieră armata română tăiată de baza sa de sprijin. De aceea, primul plan cou- 
ceput de Marele Cartier german, era si cel mai indräznet. Grupul de armate 
din Transilvania trebuia să pătrundă prin Carpaţii de sud ai Moldovei pe linia 
Siretului, pentru a da mina cu Mackensen care, de partea lui, trebuia să treacă 
Dunărea din Dobrogea pe la Galati. Rezultatul final al acestei îndrăznețe opera- 
tiuni ar fi fost distrugerea părţii principale a armatei române din Muntenia si 
luarea in stăpinire dintr-odata a bogatului ei teritoriu. Acest plan patit de 
frumos", cum îl numeşte Ludendorff, păru Marelui Cartier prea riscant; el 
era si inexecutabil la acea epocă, deoarece frontul romäno-rus din Dobrogea se 
menținea intact pe linia Rasova-Cobadin-Tuzla. De aceea, tu părăsit „cu 
regret”. Se căzu de acord asupra altui plan, ale cărui dispoziţii fură comunicate 
de Hindenburg generalului Falkenhayn chiar în ziua de 8 octombrie, în ziuă 
hotarituare à bătăliei de la Brasov. Acest plan strategic era constituit din 
trei operaţii : întiia operaţie consta în expluatarea cit mai repede a succesului 
din Transilvania, spre a împiedica sosirea. ajutorului rusesc. O trupă puternică 
trebuia să ocupe trecătorile Moldovei de Sud. Această trupă, formată din 
infanterie si cavalerie apartinind Armatei a IX-a, trebuia să atingă in cel mai 
scurt timp Tirgu Ocna, apoi să înainteze in Moldova cu direcția sud-est, de-a 
lungul văilor Trotușului si Siretului, distrugind liniile de comunicație si tele- 
graful. A doua operaţie trebuia să se execute în același timp. Sub protecția 
flancgardei din Valea Trotușului, masa Armatei a IX-a trebuia să-și deschidă 
drumul peste munţi spre Bucureşti. pe calea cea mai scurtă, astfel „ca intreg 
teritoriul de vest al Munteniei să fie retezat ca de un cuţit” 21. 

Dacă această operație reușea, trebuia să se inceapă cea de-a treia. 
Mackensen avea să treacă Dunărea într-un punct ce avea să fie determinat 
de împrejurări, spre a da mina cu Falkenhayn si a desävirsi dezastrul român. 

© nouă împărţire a trupelor dusmane intră în vigoare. Armata I austro- 
ungară fu scoasă de sub ordinile lui Falkenhayn, care rămase numai comandant 
al Armatei a IX-a germane. Cele două armate, împreună cu Armata a VII-A 
(von Korvess) dir. Carpaţii Bucovinei si cu Armata a III-a (von Bonthrrer) 
din sudul Galiției, fură intrunite într-un grup de armate sub comanda arhi- 


394 


ducelui moștenitor al Austriei, Carol de Habsburg. În vederea ofensivei ce tre- 
baia să inceapă, Marele Cartier german puse la dispoziţia lui Falkenhayn unități 
noi şi anume : patru divizii bavareze, două brigăzi alpine austro-ungare si două 
divizii de cavalerie. Din cele patru divizii bavareze, două au fost repartizate 
Armatei I de sub comanda lui von Arz, räminind celelalte la Armata a IX-a. 
Aceste măsuri au atins orgoliul generalului german si au determinat o stare de 
permanentă tensiune între el şi comandamentul grupului, căruia-i fusese sub- 
ordonat. 


Atacul trecătorilor se va În seara de 9 octombrie Falkenhayn dădu 
da prin surprindere ordinul pentru atacarea trecătorilor. Ope- 
ratia trebuia să fie executată prin surprin- 
dere. Fără să lase un minut de odihnă trupelor române care se retrăgeau, dus- 
manul isi propunea să le urmărească de aproape si, profitind de dezorganiza- 
rea în care el presupunea că se găsesc — ca orice armatà in retragere — să le 
atace, să le împiedice a se stabili în poziţiile de pe crestele munților, si să treacă, 
frontiera în acelaşi timp cu ele. Consecvent dispozițiilor Marelui Cartier german 
și propriilor sale convingeri, atacul principal se va da în direcţia trecătorilor 
care deschid drumul cel mai scurt spre Bucureşti: Bran, Predeal, Bratocea, 
Buzău. În acelaşi timp se atacau si toate celelalte trecători. Falkenhayn aștepta 
rezultate importante in special de la operaţiile din Valea Oltului. 

Ceneralul german privește ca o gresalä acţiunea ordonată în direcţia 
Oituzului. Ea îl privează de forte, care i-ar fi fost mult mai utile în atacul deci- 
siv, si nu vede folosul unui atac dat într-o direcție excentrică, de care-l desparte 
o regiune muntoasă de 100 km lățime. Ordinul e insă ordin; el trebuia execu- 
tat. Cu atit mai mult cu cit comandamentul austriac al grupului de armate al 
arhiducelui Carol avea vederile lui, deosebite de ale lui Falkenhayn, în privinţa 
importanței frontului Moldovei. Și în timp ce Falkenhayn făcea pregătirile 
pentru fortarca trecătorilor Munteniei, von Arz făcea de partea lui pregătiri 
pentru forțarea munților Moldovei. La 12 octombrie, ofensiva pentru trecerea 
munţilor prin surprindere se dezläntui de-a lungul întregii frontiere. Marea 
bătălie a trecătorilor începuse. 


Puţină geografie Apărarea Carpaţilor se făcea în condiţii 
militară de mare inferioritate strategică pentru 
noi. Toate avantajele trase din forma 
geverafică a frontierei române trecuseră de partea inamicului ; toate dezavan- 
tajele erau acum de partea românilor. Duşmanul se găsea acum înăuntrul arcu- 
lui carpatic, bucurindu-se de avantajul manevrei pe linii interioare. Trei căi 
ferate, întinzindu-se ca nişte coarde ale arcului, una în lungul Văii Oltului, 
alta în Valea Tirnavei şi cea de-a treia in Valea Mureșului, formau linii de comu- 
nicatie directă, care permiteau deplasări repezi de trupe de la un punct la altul 
al frontului carpatic. O altă linie mergea paralel cu munţii Moldovei, la 30 —40 km 
depărtare de frontieră. 

Românii se găseau pe linia exterioară a arcului carpatic, avînd la dispozi- 
tie o singură linie ferată, cu un traiect format din zigzaguri, care märea distar 
între punctele de pe frontieră, la cifre funtastice. Astfel, de exemplu, distanţa 
intre punctele Turnu Roşu şi Predeul era, prin Ardeal, de o lungime de circa 
140 km pe linia directă a Făgăraşului. Acecasi călătorie, făcută cu trenul roma- 
nese, trebuia să treacă prin Piatra Olt, Piteşti, Chitila, Ploieşti, pe o distanță 
de peste 400 km. Acelaşi lucru pentru toate celelalte puncte. 


395 


Intr-un război de mişcare, ca acesta, cînd linia hotarului nu putea fi ocu- 
pată in toată întinderea de un cordon neîntrerupt de trupe, era evident, un 
avantaj] imens să-ţi poţi deplasa trupele cu mai mare iuțeală decit. adversarul, 
fie pentru a te apăra, fie, mai cu seamă, pentru a da atacuri prin surprindere, 

Lipsa de pregătire a României pentru eventualitatea unui răzbui inpo- 
triva Austro-Ungariei se manifesta din nou printr-o enormă inferioritate strate 
gică. Ea ne va fi fatală în desfășurarea apărării Carpaţilor. 


În preajma clipelor Cortina nu se coborise încă la sfirsitul actu- 

tragice lui dobrogean al tragediei române. Un nou 

spectacol tragic începea pe altă scenă. 

De-a lungul Carpaţilor, un uriaș se năpustea asupra piticului care se avintase in 

luptă, numai cu puterea pe care i-o dădea conștiința dreptätii cauzei si imere- 

derea în aliat. Piesa se mai jucase cu un an înainte pe teatrul de răzbui al 
Serbiei, cu sfirsit tragic. 

Soarta si cinstea ţării sint puse în mina soldatului român. Lui i se adre- 
seazä regele ţării intr-un apel miscätor : 

„OSTAȘI, 

După şapte săptămini de război, cit timp ati ţinut piept vrăjmașului cu 
bärbätie, astăzi se incinge lupta aprigă la granita țării contra armatelor inamice 
care vor să ne cotropească. În aceste momente, simt ca o datorie să vă re 
amintesc că pămîntul sfint al ţării noastre a fost apărat totdeauna cu cinste si 
vitejie sub Marii noștri Voievozi si stropit de singele strămoşilor nostri, care an 
bătut pe năvălitori. 

Aştept de la toate gradele ca si acum să-și facă cu sfințenie datoria, api- 
rind eu orice pret, pind la ultima suflare, patria ameninţată. Nici o unitate să 
nu dea înapoi, ci să-și păstreze cu orice pret pozițiile de luptă; oriunde ina- 
micul e slab, să fie atacat si respins. O pozitiune ce a fost pierdută, să fie imediat 
atacată și reluată. 

Munţii noștri, care de mii de ani au fost leagănul si paväza neamului, 
să fie zidul nebiruit unde valurile de oţel ale vräjmasului să se sfarme înaintea 
vitejiei apărătorilor. Cinstea ostirii si salvarea patriei o cer. 

Înainte, deci, cu Dumnezeu si biruinţa va fi a voastră”. 

Aliaților, regele Ferdinand le explică, printr-un interviu publicat într-un 
mare ziar englez, împrejurările care au determinat intrarea României în război, 
sacrificiile făcute de ea, suferințele îndurate, si sfirşește solicitindu-le ajutorul 
prin envinte inspirate de cele mai nobile sentimente : ,,Românii vor rämine 
legaţi de cauza aliaţilor. Inamicul nu le va putea răpi încrederea lor in juata 
Anglie, în Franţa, sora latină si in Rusia, vecina lor apropiată. Dar românii 
roagă cerul ca, cu toate preocupările lor actuale și enormele probleme ce au de 
rezolvat, aliaţii să nu lase citusi de putin să treacă în rindul al doilea din mintea 
lor chestiunile României” 2”. 

Din nenorocire, împrejurările au voit altfel. Ele au impus puterilor aliate 
rolul de spectatoare neputincioase. Nimeni n-a tulburat spectacolul tragic care 
se desfăşură înaintea ochilor compătimitori ai publicului ce umplea treptele 
amfiteatrului european. 


396 


2. INTIIA BATALIE A TRECATORILOR 


a) ATACAREA PORTILOR MOLDOVEI 


Armata I austro-ungară Comandamentul austro-ungar nu vroia să, 
impotriva Armatei de Nord se resemneze la rolul de secundant al lui 
române Falkenhayn. Războiul împotrira României 


era în primul rind războiul Austro-Unga- 
riei. Soarta ei se jucase si acum, cînd părea că clipele grele au trecut si succesul 
incepe să-și arate fata, austro-ungarii pretindeau partea lor la revansa, victo- 
tioasé. De aceea, arhiducele Carol, comandantul grupului de armate cäreia-i 
aparținea. armata lui Falkenhayn, hotări ca si Armata I austro-ungară — de 
sub conducerea lui Arz — să participe la ofensiva împotriva trecătorilor. Telul 
ofensivei austro-ungare nu va fi deci numai acela de a ocupa trecătorile munților 
Moldovei, spre a preintimpina o eventuală înaintare a românilor, care ar fi 
ameninţat spatele lui Falkenhayn. Ambitia augustului vlăstar mergea departe : 
armata austro-ungară trebuia să impingă întregul front al Armatei I si să 
pătrundă adinc în Moldova. Armata I austro-ungară era acum constituită din 
trei corpuri de armată, a cite două divizii fiecare. Misiunea încredințată armatei 
era ocuparea trecătorilor si înaintarea pe teritoriul Moldovei cu stinga pina 
la Bistriţa, iar cu centrul pînă la Bacău. La aripa dreaptă, sudică, a armatei 
lui Arz, în regiunea Oituzului, se forma un grup de trupe constituit esentialmente 
din Divizia a 71-a austro-ungară, care, desi aparţineau Armatei a IX-a a lui 
Falkenkayn, totuși operaţiile lui aveau să se desfășoare în strinsă legătură si 
in aceeași direcție cu Armata I austro-ungară. Rolul acestui grup, căruia i se 
atașau si cele două divizii de cavalerie ale lui Schmettow, iar ca rezervă Divizia 
a 8-a bavareză, era să ocupe Tirgu Ocna în Valea Trotușului, usurind Corpului 
VI ocuparea Bacăului, apoi să înainteze de-a lungul Siretului, spre a despărţi 
armata română din Muntenia de anmata rusă, ce se aduna in Moldova. O nouă 
Divizie bavareză — a 10-a — era așteptată spre a mări rezerva generală a 
armatei. 

Planul dublei ofensive simultane, a Armatei a IX-a spre Bucureşti si a 
Armatei I austro-ungare in Moldova, nemultumeste adinc pe Falkenhayn. 
Generalul german consideră „nenorocită” ideea acestui atac dat în două di- 
rectii divergente, una spre sud şi cealaltă spre est; el va aduce o imprästiere a 
forțelor si va compromite succesul %*. Armatei I austro-ungare, tare de nouă 
divizii de infanterie si două de cavalerie, avea să-i tina piept Armata de Nord 
română, comandată de generalul Prezan, apărind porțile Moldovei inpotriva 
invaziei . 

Armata de Nord română isi săvirșea retragerea în deplină ordine si ocupase 
crestele munţilor Moldovei si trecătorile lor. 

Dintre unităţile ce constituiau această armată, cea mai de la nord era 
Divizia a 14-a (general Vasilescu Paraschiv). Această divizie ocupa regiunea 
Bicazului si a Bistricioarei, făcind legătura cu aripa stingă rusă: ea rimase 
dincolo de linia de frontieră, pe teritoriul ardelenesc, cu centrul la Tulgheș. 

La sud, Divizia a 7-a (general Istrati) ocupa poziţiile ce domină Valea 
Trotusului, vecine cu pasul Ghimes-Palanca, pina la valea Uzului, inclusiv. 


* Germanii explică intenţia arhiducelui Carol de a ataca in munţii Moldovei, prin grija moste- 
nitorului tronului austro-ungar de a pune la adăpost sigur Transilvania împotriva unei noi ocupații 
româno-ruse, De aceea, preocuparea acestuia era mai mult pentru defensiva spre est, decit pentru 
ofensiva spre sud. 262, 


397 


Mai la sud încă, importanta vale a Oituzului trebuia să fie ocupată de 
Divizia a 2-a de cavalerie, în retragere din Transilvania si de Divizia a 154, 
care sosea de pe frontul dobrogean. La extremitatea sudică a frontului moldo. 
venesc, se constituia o unitate nouă, Brigada a T-a mixtă (colonel Sturdza), 
formată din trei regimente de intanterie — Horea, Closca si Crişan — (fostele 
trupe de cetate şi resturile Regimentului 2 grăniceri, distrus la Turtucai), 
şase baterii de artilerie și o companie de ciclisti, ce avea să apere regiunea 
Munţilor Vrancei, cu centrul în Soveja. 

Divizia a X-a (general Pătraşcu) fusese retrasă pe la Bistricioara si dusă la 
Piatra-Neamt ; ea constituia rezerva Armatei de Nord. În total deci, Armata 
de Nord avea să apere trecătorile Moldovei cu patru divizii de infantevie, o Bii- 
gadă mixtă si v Divizie de cavalerie. La 14 octombrie, aproape toate unităţile 
Armatei de Nord erau pe poziţiile lor de pe frontieră; dusmanul, ținut în respect 
de ariergarde puternice, adeseori contraatacat, fusese lăsat în urină. Contactul 
fusese rupt si trupele lui Arz urcau cu greutate drumurile prin munţi, cu podu- 
rile distruse de români. Numai la extremitatea de sud, Divizia a 2-a de cava- 
lerie română, acoperind retragerea grosului Diviziei a 7-a, păstra contact 
strins atit cu cavaleria dusmanä, cit şi cu infanteria Diviziei a 71-a. De aceea, 
bătălia pentru trecătorile Moldovei va începe la această aripă în ziua de 12 
octombrie, şi apoi se va propaga pe toată lungimea frontierei muntoase, pină 
la Dorna. 

Operatiile ofensive aveau să decurgă în chipul următor : la extremitatea 
nordică, in regiunea Doruei, Corpul XI austro-ungar, care făcuse parte pină 
atunci din Armata a VII-a vecină — comandant feldmareșalul von Habermann — 
trebuia să atace în regiunea muntoasă Saru Dornei-Broşteni, avind să lupte 
cu trupele rusești de la flancul sting al Armatei Lecitki si cu trupele Grupului 
Bistriţa — colonel Coloti — din Divizia a 14-a. Corpul XVI austriac, format 
din diviziile 74 si 72 — comandant feldmaresalul von Lütgendorff —, avea să 
atace trecătorile Bistricioara si Bicaz, luptind cu Divizia a 14-a română. Corpul 
VI austro-ungar, sub comanda feldmareșalului Fabini — format din diviziile 
61 si 39 —, trebuia să atace trecătorile Ghimeş si Uz, apărate de Divizia a T4 
română. În sfirsit, Grupul Oituz, comandat de gencralul german Schmettow 
si cuprinzind Divizia a îl-a austro-ungară și Divizia 1 austro-ungară si a 3-a 
de cavalerie germană, trebuia să forţeze trecătoarea Oituzului, apărată de Divi- 
zia a 2-a de cavalerie, susţinută pe stinga de Brigada à7-a mixtă, pe cale de 
formaţie, si în spate de Divizia à 15-a, care sosea din Dobrogea. Rezerva armatei 
lui Arz o formau diviziile 8 si 10 bavareze, ținute la Tirgu Secuiesc si la Miercu- 
rea-Ciuc, spre a fi introduse în punctul unde se va produce spărtura. 


În munţii Sucevei La extremitatea nordică à frontului to- 
și Neamţului man, ofensiva austriacă nu dădu mei w 
rezultat, de aceea Corpul XI austro-ungar 

fu trecut din nou armatei vecine, a VII-a, de la care fusese luat. Grupul roman 
Bistriţa, care ocupa sectorul Păltiniş — Piscu Stejaru fu trecut si el sub ordi- 
nele directe ale Armatei a IX-a ruse — general Leci{ki -- pentru o bună coorde- 
nare a operaţiilor. De altfel, la 18 octombrie, întreaga Divizie a 14-a română 
al cărei front se întindea spre sud pină in valea superioară a Tarcăului, fu ata- 
gata operativ Armatei a JX-a ruseşti. Pe întinderea acestui front, Carpaţii 
sint sträbätuti în două puncte de văile laterale săpate de afluenții Bistriţei, 
formind două trecători, puncte de pătrundere în ţară. Cea de nord e ralea 
Bistricivarei, care intră în ţară pe la punctul Prisăcani ; pe partea ardelenească 
a graniţei e satul Tulgheș. Cea de la sud e valea Bicazului, care trece in 


398 


Ardeal prin marele sat românesc Bicaz si intră in tara prin prăpăstioasa cheie a 
Bicazului. Munţi înalți înconjură cele două trecători. Dincoace de vechea fron- 
tieră, cele două văi inconjura, una pe la nord si cealaltă pe la sud, masivul 
trufas al Ceahlăului. Poziţiile sint de o frumusete fermecătoare. Dar în văile 
romantice, făcute parcă intr-adins ca să nu se audă decit murmurul apelor si 
tluierul ciobanilor, vor bubui de acum inainte tunurile, iar apele cristaline se 
vor minji de singe. 

Toate incercärile făcute de trupele austro-ungare de a se apropia de pozi- 
fille noastre au fost sau oprite de la distanţă de tirul precis al artileriei. sau 
respinse cu pierderi grele de focurile infanteriei. La 17 octombrie, un detasa- 
ment austro-ungar fu surprins la pichetul Bolovänis şi distrus cu totul, luindu- 
i-se si doi ofițeri si 65 de soldaţi prizonieri. Comandantul Brigăzii a 74-a de 
honvezi fu bucuros că poate să păstreze poziţiile de la Bilbor si Corbu, pe 
partea ardelenească a văii Bistricioarei, evacuate de români în timpul retragerii. 
Pentru a participa insă la ofensiva generală, feldmareșalul Bandini, comandantul 
Diviziei a 2-a, primi ordinul să forţeze trecătoarea Bicazului. 


Atacul muntelui În dreapta trecătorii Bicazului si spre 
Tipches răsărit de satul ardelenesc Dămuc, mun- 
tele Tipches isi înalță culmea inzăpezită 
la 1 359 m, dominind eu totul valea Bicazului. În ziua de 19 octombrie o coloană, 
dusmanä, formată din trei batalioane de infanterie cu mitraliere si cu o baterie 
de tunuri, sub comanda colonelului Sander, atacă prin surprindere muntele — 
ocupat numai de o companie din Regimentul 54 intanterie — si respinge pe 
rumani. De aci dușmanul coboară spre Croiesti, incercind să întoarcă poziţia 
română si să pătrundă în valea Bicazului, pe linia de comunicaţie si de retragere 
a Grupului roman de la Bicaz. Valea Tarcăului este de asemeni ameninţată a 
fi ocupată de duşman. În fata acestei primejdii, comandantul Diviziei a 14-a, 
constituie detașamentul colonel Gherăscu, din trei batalioane care, unite cu 
cele două companii ale sectorului si susținute de o secţie de tunuri de 87 mm 
ale Regimentului 24 de artilerie, să contraatace si să, recucerească muntele. 
Chiar in seara zilei dușmanul, luminind cîmpul de luptă cu proiectoare si cu 
rachete, reincepu un foc violent, asupra poziţiei de la Croieşti şi o atacă cu 
un batalion, de trei ori consecutiv. Dar cele două companii din '77, comandate 
de bătrinul maior Rogobete, vegheau ; ele primiră cu focuri atacurile și le res- 
pinserä voinicește. În același timp, duşmanul organiza poziţia, întărind-o cu 
şanţuri, 

Deodată, după miezul nopţii, tirziu, răsună în spatele poziţiei, dinspre 
pichetul Ata, sunetele de goarnă si strigăte de urra! Plecaţi la ora 12 din pozi- 
tile lor, soldaţii Batalionului al 3-lea din Regimentul 86 urcaseră greu coastele 
ripoase si impădurite ale Tipchesului si la 4 dimineața, infläcärati de cuvin- 
tările rostite de şefi si de goarnele ce sunau atacul, au căzut peste dușman. 
Cuprinsi de panică, după o scurtă împotrivire austriecii o iau la fugă, părăsind 
două tunuri de munte şi trei mitraliere. Avintul soldaţilor e așa de mare, că 
si cei care aveau alte insärcinäri, sînt tiriti în luptă. Plutonierul Balmischi 
Petru, care conducea convoiul de hrană al batalionului, şi-a lăsat; cazanele si 
trăsurile cu merinde şi s-a repezit in invälmäsagul incăierării, capturind tunurile 
daşmane. Atras de zgomotul uralelor si impuscäturilor, Rogobete porneşte 
la rindul său din poziţia de la Croiesti, at batalionul pe care-l avea în fata 
şi-l goneste pe pantele muntelui, luindu-i o mulțime de prizonieri. 

Dezmeticindu-se din panica ce-l cuprinsese, inamicul se reculege, isi stringe 
rindurile şi pornește un contraatac împotriva adversarului, cu mult inferior, 
pe gare-l avea în fafa. Butalionul Efstatiade rezistă timp de două ceasuri de 


399 


luptă grea; apoi, pe la ceasurile 8 dimineaţa, începe să bată în retragere, 
luind cu el prizonierii, aruncind în prăpastie tunurile si mitralicrele capturate, 
Dar coloana principală a detasamentului român, formată din două batalioane 
din regimentele 27 şi 54, venind de la est, dinspre Tarcău, pe poteca Dealul 
Fundului-Smida Floarei-Tipches. a sosit pe cimpul de luptă. Secţia de ati 
lerie, urcatä cu boii pe Dealul Fundului, a început bombardarea poziţiei duÿ- 
mane. Aproape întreg muntele fusese recucerit de inamic. În chiote sălbatice 
şi tipete de goarnă, românii atacă cu baioneta si cu patul puștii, cu atita 
iuversunare, incit duşmanul e surprins, buimäcit si îngrozit. Tunurile trebuie să-și 
oprească bătaia, pustile nu mai trag, căci nimeni nu mai are timp să incarce si să 
ocheasca. Este doaro invälmäsealä generală, o luptă sălbatică corp la corp. Soldaţii 
duşmani pierd terenul, sint scoşi din tranșee si aruncaţi dincolo de creastă. Tot 
terenul e acoperit de morţi — peste 100 — ; uu număr de 614 prizonieri, dinti 
care cinci ofițeri, au rămas in miinile românilor. Inamicul a luat cu el in retragere 
o mulțime de răniţi, între care si pe comandantul detasamentului, colonelul 
Sanders, greu rănit. Coloana lungă a prizonierilor e adusă in pozitiile romane; 
soldaţii austrieci sint foarte veseli că au scăpat de război si se reped cu lăcomie 
la piinea pe care le-o oferă românii. 

Două zile in urmă, poziţia pe care se retrăsese culoana Sanders, e luată 
şi ea cu asalt de români. 

Înfringerea dezastruoasă de la Tipches a avut o influență deprimanti 
asupra comandamentului Corpului XXI austro-ungar. Acţiunea ofensivă pe 
care el o plănuise s-a sfirsit aci. Nici un atac important nu s-a mai dat 
împotriva frontului Diviziei a14-a,ci numai bombardări de artilerie si acţiuni 
de patrule. Peste o lună, Divizia a 14-a e retrasă în rezervă şi apoi mutată 
pe frontul Oltului, iar locul ei a fost ocupat de ruşi. 


Atacul Văii Trotușului Valea Trotușului este una din cele mai 
importante linii de comunicaţie şi strate- 
gice ale ţării noastre. la este poarta de 

intrare cea mai umblată pentru trecerea din Ardeal in Moldova. Este bine 

populată, cu sate care se fin lant. E bogată, cu numeroase exploatări industriale, 
miniere, păduri, ape minerale. E străbătută in tot lungul de o şosea si o linie 
ferată, care, la pasul Ghimes, se leagă cu liniile ferate din Transilvania. Ea mai 
are o particularitate foarte interesantă din puuct de vedere strategie, Peo 
intindere de aproape 50 km, ea merge aproape paralel cu frontiera, de care se 
depărtează numai putin cite putin; în genere, această depărtare se menţine 
intre 5—15 km. Numeroase văi laterale traversează munţii si dau acces in Valea 

Trotusului. Astfel se insirä, la sud de pasul Ghimes: văile Sulţa, Ciobduus, 

Uz, Dofteana, Slănic, Oituz, Caşin. Unele sint prevăzute cu sosele bune sau 

drumuri mai mediocre, altele au chiar linii ferate particulare pentru exploatarea 

de păduri. 
Von Arz incredinti Corpului VI austro-ungar misiunea atacării Văii 

Trotușului prin văile superioare ; prin văile inferioare va ataca Schmettow. 

Feldmaresalul Fabini renunță la pătrunderea directă prin pasul Ghimes, 
care i se părea prea bine apărat si care lungea prea mult linia de pătrundere, 

De aceea, el dădu atacul prin văile laterale. În ziua de 16 octombrie, Fabini luă 

ofensiva cu amindouă diviziile corpului VI. La stinga, Divizia a Gl-a — coma 

dant general Grallert — împărţită în două coloane, străbătu cu o coloană 
drumul scurt de pe valea Sultei si cobori in Valea Trotusului, unde ocupă satul 

Agăș, staţie a căii ferate. Cealaltă coloană urmă valea Ciobänusului şi se apropie 

de Goioasa, in Valea Trotușului! In acelaşi timp la dreapta si la sud, Divizia a 

39-a — comandant general Molnar — începu inaintarea prin valea Uzului. 


400 


Cu ajutoarele sosite, românii încep contraofensiva, atacind si de front, 
de-a lungul văii, şi pe flancuri, de pe înălțimi. Inamicul rezistă cu indirjire ; 
centrul rezistenței sale e o redută puternică, construită mai dinainte de romani 
de-a curmezisul văii Uzului, la vestul satului Poiana Uzului. Prin asalturi puter- 
nice, satul e recucerit de grupul roman central; coloanele laterale nu pot insă 
să înainteze. Încurajat de acest început de succes, Fabini trimite din nou Divizia 
a 61-a la atac inspre Ghimes, pe cînd artileria dușmană ataca Goioasa. Atacurile 
însă sint oprite pe loc de romini şi nu se pot dezvolta. Grallert aștepta ca suc- 
cesul ofensivei pe valea Uzului să-i deschidă drumul. 

În acest timp însă, Istrati a constituit la Comăneşti un detaşament de 
3 batalioane (locotenent-colonel Cătănescu), care porneşte in marş spre Poiana 
Lapos, spre a cădea în spatele poziţiei dușmane de la Poiana Uzului ; acţiunea 
se va desfășura în același timp cu un atac frontal. În timp ce detașamentul 
inaintează greu, intimpinind numeroase rezistențe, atacul frontal înaintează, 
mai mult la stinga, unde ocupă Muntele Nemira. 

La 27 octombrie, Regimentul 4 de vinători sub comanda vrednicului său 
șef — colonel Gherculescu — atacă frontal puternica poziţie inamică. Compa- 
niile 1 si 2 înaintează cintind ,,La arme !”. În asalturi repetate, vitejii vinätori 
reușesc pe seară să scoată pe inamic din poziţiile inaintate. Noaptea ei desăvir- 
sese victoria, companiile 3 și 4 ocupă toate lucrările de la Poiana Uzului, cuce- 
rese formidabila redută şi capturează întreaga garnizoană. Inamicul, bătut 
se retrage in dezordine pe tot frontul ; el lasă pe teren un mare număr de morți, 
numeroşi prizonieri şi mari cantităţi de material de război. Numai în această 
zi s-au capturat patru ofiţeri si 900 de soldaţi prizonieri. Vinätorii imping pe 
dușmanul bătut pină la Poiana Lapos. Divizia a 39-a austro-ungară suferise o 
înfrîngere simtitoare. Cu toate că Detasamentul Cătănescu, imobilizat de rezis- 
tenta inamicului, n-a putut pătrunde in valea Uzului, inamicul a trebuit să se 
retragă pe linia de frontier’. 

Întringerea Diviziei a 39-a pecetluieste definitiva înfringere a Corpului 
VI. Fortarea Viii Trotușului prin trecătorile laterale căzuse, mulțumită vred- 
niciei trupelor Diviziei a 7-a; ea plätise izbinda cu 14 ofiteri şi 446 soldați morţi, 
33 de ofițeri si 2 183 soldaţi răniţi, patru ofiţeri şi 1 463 soldaţi dispăruţi. Ina- 
micul, epuizat de pierderile suferite si cu ambele sale divizii dezorganizate 
rămine liniştit pe frontul Trotușului si nu mai dă decit mici atacuri locale, care 
sint uşor respinse de artileria noastră. 

Toate speranțele lui Arz rămin agätate de trecătoarea Oituzului, unde se 
desfăşoară o luptă pe viață şi pe moarte. 


b) BĂTĂLIA DE LA OITUZ 


Valea Oituzului Dintre toate văile laterale, care se deschid 
in Valea Trotușului, cea mai largă si mai 
accesibilă este Valea Oituzului. O şosea 

bună o străbate in lung, unind Tirgu Secuiesc cu satul Oneşti, pe Trotus, 10 

kilometri spre est de Tirgu Ocna; soseaua traversează frontiera la Poiana 

Sărată si trece prin satele Hirja, Fierăstrău, Grozeşti şi Bogdănești. Această, 

vale fu aleasă cv axă de inaintare a Grupului Schmettow. Se punea un deosebit 

preţ pe acţiunea acestui grup. Si cu drept cuvint. Căci ocuparea satului Onești 
intorcea toată linia românească a Trotușului, tăind-o de la baza ei și deschidea 
inamicului accesul imediat în Valea Siretului. Era ideea principală a planului 
grupului de armate al arhiducelui Carol. Grupul Schmettow era constituit din 


403 


E 


Divizia a l-a austro-ungară-general Goldbach — , la sti nga Divizia 1 de cava- 
lerie austro-ungară (general von Ruiz), făcea legătura cu grupul din valea Uzului, 
lar la dreapta, Divizia a 3-a de cavalerie germană făcea, legătura cu grupul dela 
trecătoarea Buzăului. În spatele grupului, fu adusă ca rezervă Divizia a sa 
bavareză la Tirgu Secuiesc şi se dirija într-acolo si Divizia a 6-a de cavalerie 
germană. Această masare de forte, în special de cavalerie, corespundea impor- 
tantului fel strategic al loviturii ce se proiecia la Oituz. Operatiile grupului 
Sehmettow pentru cucerirea trecätoarei Oituzului, poartă numele de bătălia 
de la Oituz, o pagină glorioasă în istoria räzboiului nostru. 


Lupta de la Divizia a 2-a de cavalerie română, coman- 
Măgheruș dată intii de generalul  Basarabuxu, 

apoi de generalul Sinescu, formind tlane- 

garda sudică a Armatei de Nord, se retrăgea pe Valea Oituzului. Ba evacuase 
Tirgu Secuiesc la 9 octombrie si se găsea la 10 octombrie ocupind pozitia de la 
muntele Măgheruș, între satele Breţcu si Oituz, făcînd faţă inamicului, care « 
urmărea de aproape. In aceeaşi zi începeau să debarce la Questi primele ele- 
mente ale Diviziei a 15-a, care trebuia să formeze, împreună cu Divizia a 2-4 
de cavalerie, armata de apărare de la Oituz. Misiunea diviziei de cavalerie era 
să ţină pe loc înaintarea inamicului, pina ce trupele Diviziei a 15-a vor fi ocupat 
pasul Oituzului. Comanda Armatei de la Oituz fu încredinţată comandantului 
Diviziei a 15-a, generalul Eremia Grigorescu [3): el va deveni unul din numele 
glorioase ale războiului nostru. Divizia a 15-a fusese la începutul războiului 
sacrificată tără nici o socoteală la Turtucaia. După dezastru, a fost refăcută 
partial : era de fapt o brigadă, a 30-a — formată din regimentele 53 si 65 — in- 
tărită cu un batalion din Regimentul 80 si cu Regimentul 25 de artilerie. După 
această, refacere a fost trimisă în Dobrogea, unde a luptat cu succes la Arabagi. 
Din pliuă luptă, ea fu luată de pe frontul dobrogean si trimisă ca să oprească 
intrarea dușmanului la Oituz. Comandant și trupă se vor arăta la înălțimea 
grelei lor chemări. Primele detașamente sosite la Onești sint trimise nu numai 
în Valea Oituzului, ci si în cele două văi laterale cu ea : valea Casinului la stinga 
si valea Slănicului la dreapta, spre a susține Divizia de cavalerie, întărită pe 
poziţiile de pe Măgheruș. În seara zilei de 11 octombrie, cei doi adversari luară 
contactul de luptă. Un erup de cavalerie cu artilerie  călăreaţă — colonel 
Rusescu — ocupă poziția inaintată de pe înălțimea pe care e monumentul 
ridicat de unguri fostei impărătese Elisabeta [4], la nord-est de Breţcu. Restul 
trupelor diviziei — sub comanda generalului Greceanu — este pe o linie mai 
înapoi si ocupă înălțimile de la nord şi de la sud de șoseaua Oituzului. Trupele 
dercälecate sint instalate in tranșee. Cele două artilerii se bombardează cu 
invergunare pind pe inserate, cind artileria. dugmanä, fiind silită, sa înceteze 
focul, cavaleristii nostri ies din tranșee si se reped asupra dusmanului la contra- 
atac, șarjind violent, cu lancea la gold. Priveliştea e de un arhaism pitoresc: 
e lupta vechilor legionari romani. Dușmanul e respins și alungat pind in Breţeu. 
La 8,30 seara dusmanul, întărit cu forte noi, revine la atac și sileste Grupul 
Rusescu să se retragă de la monument pe Măgheruș, trecind in rezerva Grupului 
Greceanu. Toată noaptea de 11—12 octombrie, duşmanul a dat numeroase 
atacuri în amîndouă sectoarele, atit la nord, cit şi la sud de șosea, fără nici un 
succes. Cu ivirea, zorilor zilei, atacurile se intensifică, susținute de o puternică 
artilerie si de numeroase mitraliere. Bateriile de artilerie călăreaţă ale Diviziei de 
cavalerie trag splendid : ele surprind Divizia a 3-a de cavalerie dușmană, care 
se incolona pentru atac şi o împrăștie in dezordine pe cimpia dintre Breţcu şi 
Lemnia. In trangeele lor cavaleristii, cu toată neobisnuinta luptei pe jos, susțin 


404 


atacurile dugmane şi, în lipsa armelor cu baionetă, contraatacă cu lancea. Trupe 
din regimentele 65 si 53 încep sa sosească pe poziţie. Generalul Grigorescu con- 
duce personal lupta. Comandantu! Armatei de Nord, generalul Prezan, a sosit 
si el pe front. 

După-amiază, toată artileria grea dusmanä a fost instalată pe poziţiile 
de tragere şi focul ei. nestinjenit de tunurile noastre de 75 mm, cu bătaie mai 
scurtă, bat violent din fata și din flaneuu pozițiile române. Trupa de cavalerie, 
obosită de marsurile grele executate timp de săptămîni gi «le felul acesta, de 
luptă, nou pentru ea. rezistă cu greu. De altfel, ea isi indeplinise misiunea. Gene- 
valul Prezan dădu ordinul ca Divizia de cavalerie să fie retrasă la Hirja, de 
unde apoi a fost trimisă spre aripa stingă. spre a stabili legătura cu detasa- 
mentele de pe vaiea Caşinului. Infanteria Diviziei a 15-a ocupă frontul la Poiana 
Sărată, pe graniţă. Artileria călăreaţă a Diviziei a 2-a de cavalerie, care s-a ară- 
tat la înălțime, e păstrată pe frontul de luptă ; ea va susține infanteria la păs- 
trarea trecätoarei. 

În lupta de la Măgheruș a căzut căpitanul Petre Carp, fiul bätrinului om 
politic, care aducea. în acest chip, jertfa sa de singe în războiul pe care nu-l 
voise si la realizarea idealului, în care nu crezuse. 

A doua zi, 13 octombrie, inamicul continuă înaintarea și ocupă Poiana 
Sărată. Un contraatac impetuos al trupelor noastre îl goneste, după o luptă 
singeroasă, pe străzile satului. Spre seară, trupe din Regimentul 65 reocupă satul. 


Luptele de la Atacul din ziua de 13 octombrie a fost 
a Hiria numai preludiul unei violente ofensive, 

care s-a dezläntuit în zilele următoare cu 
forte puternice. Din partea românilor se trimite în ajutorul Diviziei a 15-a, prea 
slabă fata de puterea dusmanului, Brigada a 15-a din Divizia a ă-a, (regimentele 
13, 25 infanterie si 8 de vinätori) care era reţinută la Piatra-Neamţ, ca rezervă 
a armatei. Inamicul a atacat la început numai în centrul sectorului. Sapte bata- 
lioane inamice, susținute de o numeroasă artilerie in care, pe fiecare zi, se 
puteau determina calibre tot mai mari, se năpustiră impotriva poziţiilor româ- 
nești, apărate de trei batalioane, susţinute de un divizion de artilerie cilareati. 
Satul Hirja s-a aprins si a ars în intregime sub tocul artileriei dușmane. O mis- 
care de ocolire pe ambele flancuri ale poziţiei noastre centrale de la Hirja, fi 
descoperită la timp : flancurile dusmanului fură atacate de detașamentele noast 
laterale din văile Slănicului si Cașinului. După o luptă inversunata, care a ţinut 
in după-amiaza zilei de 15 octombrie pină tirziu noaptea, inamicul fu aruncat 
inapoi si fugărit cu baioneta pind la Poiana Sărată. 

Totuşi, peste noapte și in dimineaţa zilei următoare, întărit cu ajutoare 
proaspete, duşmanul atacă furios de cinci ori batalioanele române, sleite de 
puteri si reduse la cite 200—300 de oameni. Lupta devine aproape generală, 
prin intrarea in foc a tuturor forțelor disponibile. Inamicul, atacind pe trei 
coloane, fără a suspenda atacurile nici în timpul noptii, reuşeşte a scoate din 
poziţie slăbitele noastre trupe si a le impinge pe o linie dinapoi. Din fericire, 
rezervele diviziei, sosite in fuga mare de la Grozesti, ajung la timp. resping 
prin luptă cu baioneta pe dusman, care pierde tot terenul cîştigat de citesitrele 
coloanele de atac : el se menţine numai pe o înălţime de la nord de Hirja, coama, 
Stăneica, pe care reuşeşte să se fixeze. Se constată că inamicul e prevăzut cu o 
bogată artilerie de munte si că a pus in poziție patru obuziere de 150 si două 
de 210 mm. 

Luptele urmară cu aceeaşi îndirjire în ziua de 17 octombrie. Comandantul 
dugman ţinea cu orice pret să facă spärtura. Dugmanul reușește un moment a 


405 


m de 


reocupa Hirja si trimite un detașament între văile Slănic si Oituz, ca să oco- 
lească poziţia română, căzind în spatele ei. Lucrul iese insă tocmai pe dos. Co- 
mandamentul român prinde de veste şi trimite, la rindul său, Batalionul I din 
Regimentul 13 care cade, el, în flancul si spatele detașamentului inamic, pe 
care il distruge ; ceea ce à scăpat viu, trei ofiţeri si 100 de oameni, an fost luaţi 
prizonieri. 
Cu toată ploaia inversunatä de ubuze si grenade, soldații români, însu- 
fletiti de exemplul personal al energicului comandant, generalul Grigorescu, 
care tot timpul conduce lupta din mijlocul trupei, îşi mentin pozitiile si reu- 
șesc să reocupe Hirja. Alături de comandantul grupului, colonelul Rujinsehi, 
comandantul Brigăzii a 38-a, se distinge prin fermitatea si singele rece pe care 
stie să le insufle trupei. Raportul unui comandant de companie din Regimentul 
65. trimis comandantului diviziei. în toiul luptei, e un document al împreju- 
ărilor în care se dădea lupta : „Este imposibil de stat pe loc. Tunurile ne bat 
chiar in valea in care sintem. Am rămas cu 20 de oameni, restul morti si răniți. 
Pădurea s-a aprins din două părţi. Ne inăbuşă fumul. Este infern. Nu mai ave 
puterea de a rezista. Nog ordonati retragerea”. Comandantul n-a ordonat re 
trageiea, trupa a rămas pe loc, a luptat si a biruit. 


Marele atae de la Intenţiile dusmanului erau acum limpezi 
18 octombrie pentru comandamentul român: nu mai 
era vorba de încăierări locale, ci de o 
mare Vătălie. data in vederea unui important tel strategic. Adunarea diviziei 
bavareze la Tirgu Secuiese — cunoscută de români din depozitiile prizonieri- 
lor — si transportul de trupe de ajutor cu camioanele automobile din rezervă 
pe front. ori de cite ori cra nevoie, punerea în poziţie a numeroase tunuri de 
mare calibru. erau indicii ce nu lăsau nici o induială asupra intentiilor dusma- 
nului. 

Luptele cumplite împuţinaseră şi slăbiseră puterile unităților române; 
companiile erau reduse la 40—S80 de oameni. De aceca. comandantul armatei 
trimise în ajutorul eroicei Divizii a 15-a încă o brigadă din Divizia a S-a : a 37-a 
(regimentele 69 si 77), impreună cu un divizion de obuziere și unul de cimp. 
Această brigadă avea in special menirea să prepare o linie de rezistenţă iutre 
Oneşti si Tirgu Ocna pe care. eventual, să se facă retragerea. 

Ziua de 15 octombrie a fost una din zilele cele mai grele pentru apărătorii 
Oituzului. Asaltul decisiv pentru cucerirea Oituzului se dădea in această zi, iu 
prezența arhiducelui moștenitor Carol şi a primului ministru ungur Tisza. 
Artileria dusmanä a executat toată noaptea si toată ziua un bombardament 
de o intensitate încă necunoscută pină atunci. Tot felul de proiectile : obuze de 
toate calibrele, srapnele, grenade, mitralii se abâteau asupra poziţiilor române. 
Bombardamentul era întrerupt numai pentru a se putea da asalturile la care 
trupele ungurești, imbatate și fanatizate, se aruncau în sunetul muzicilor, rüc- 
nind cintece patriotice. Trupele a patru regimente dușmane au pornit în valuri 
la asalt, incepind de la ora 8 dimineaţa pind la miezul zilei și reincepind la 
1.30, pentru a le repeta. cu o indirjire neslăbită, pind la 10 noaptea. Dar ervicul 
grup roman forma o stincă. de care atacurile se präbuseau, sfärimindu-re. 
Nimicite aproape de focul artileriei dușmane si coplesite de numărul atacato- 
rilor, resturile trupelor trebuiau să părăsească o creastă, de dealuri, spre a ocupă 
alta in spate, dar apoi. inviorate, se repezeau la contraatac cu baioncta şi-şi 
recăpătau poziţia. Și acest joc al morţii s-a repetat pind seara pe coamele Ma- 
noila și Staneica, pe virfurile Sarosa si Bolovan. pe crestele Feschii, Lesun{ului 
şi Vrinceanului. În special dealul si pădurea Vrinceanu, apărate de două bata- 


406 


lioane din Regimentul 13 ,,Stefan cel Mare”, sint teatrul unei lupte furioase, 
Pădurea e un cimitir. Copacii rupti şi trintiti la părnint, sau scoși cu totul din 
ridäcini. Pe jos numai gropi, iu care sint cadavre oribil mutilate. Gloantele 
mitralierelor au retezat crengile tinere ale copacilor, care au căzut, acoperind 
cadavrele cu un linţoliu de frunze vestede. Soldaţii români au contraatacat la 
baionetă : pădurea Vrinceanu a ramas in mina lor. Salbatica ofensivă a dusma- 
nului à fost respinsă pe toată linia. Către seară, numai citeva muchii de dealuri 
au fost părăsite de români, pentru a ocupa altele. imediat, în spatele celor 
dintii. Un atac de noapte, dat de trupele romine cu succes, à fixat din nou 
trontul de luptă pe linia cota 1120 — virtul Feschii, virful Lesuntului — spre 
coama Stäneica. 


Contraolensiva romană In timpul acesta, Brigada de ajutor a 

31-a à sosit la Oneşti şi e pusă în rezervă, 

Generalul Grigorescu dispune acum de 
aproximativ 20 de batalioane cu artileria divizionară întărită cu patru secții 
de obuziere de 103 min şi o baterie de munte de 65 mm. Forţele românest sint 
împărţite intre două sectoare, despărțite prin Valea Oituzului. Sectorul din 
dreapta e cuprins între valea Oituzului si a Slănicului; cel din stinga între 
valea Oituzului si a Casinului. Regiunewe foarte accidentatä si păduroasă, potri- 
vită pentru mişcări de surprindere. 

Comandantul român, care a rezistat splendid în defensivă, crede că poate 
să treacă acum la ofensivă. Această va incepe la 19 octombrie si se va desfăşura 
timp de patru zile, sub ochii principelui Carol, mostenitorul tronului Romaniei, 
care va sta tot timpul pe poziţie, imbarbatind trupele prin prezenţa si curajul 
lui. Timp de patru zile, generalul Grigorescu manevrează cu dibăcie în terenul 
incurcat, intrebuintind rind pe rind trupele pe care le aveala dispoziţie, asigu- 
rindu-le, prin rotaţie, odihna trebuincioasă. În genere, 12 batalioane erau pe 
linia de atac, iar opt se ţineau in rezervă. Detasamentele principale de luptă 
au fost comandate de coloneii Rujinschi, Piperescu si Gorski. 

De partea lor, austro-ungarii nu vor să lase din mină iniţiativa luptei. 
Superioritatea lor numerică este incontestabilă. Treizeci de batalioane iau 
parte la luptă si reimprospätarea trupelor e mult mai activă decit la români. 
La 20 octombrie, în toiul luptei, dușmanul aduce cu automobilele două bata- 
lioane de bavarezi din Divizia à S-a de la Breţcu. In numeroasele lupte, date iu 
zilele de 19 —22 octombrie, austro-ungarii reuşesc să obţină noaptea avantaje 
de teren, mulţumită bombardamentului puternicei lor artilerii si à aruncării in 
luptă de forte proaspete ; ziua însă, românii atacă la baionetă si, gonind pe 
năvălitor, recuceresc poziţiile. 

în ziua de 22 octombrie ofensiva română încetează, din cauza extremei 
oboseli a trupelor. [namicul însă mai dă citeva atacuri în sectorul din dreapta 
valea Slănicului; cle sint respinse pe toată linia. În seara zilei, dușmanul se 
găseşte pe linia de graniţă, aproape pe aceleaşi poziţii pe care se găsea la 13 
octombrie. Dealurile si văile sint pliue de cadavrele soldaților săi. Descurajat 
si slăbit, încetă si el atacurile. 

Tn ajun, în seara zilei de 21 octombrie Falkenhayn, de care ţinea grupul 
de la Oituz, raportase Marelui Cartier german, la Pless (Pszezyna) „Puterea de 
atac à Diviziei a 71-a, după 14 zile de neincetate lupte, este atit de slăbită, incit 
o scurtă pauză îi este absolut necesară, şi numai dacă va fi întărită cu forte 
proaspete, va fi în stare să obțină succese hotaritoare’’. În memoriile sale l'alken- 
hayn, intrucitva satisfăcut de eşecul planului Marelui Cartier german și al 
camarazilor austrieci, pe care-l prevăzuse, adaugă comentariul : ,,Domuii de la 


407 


| 
4 
4 


Pless trebuiese făcuţi atenţi că speranța de a deschide drumu prin pasul Oituz, 
ori pe la Armata I-a “ustro-ungarä, este complet nefondată” ®, 


Reluarea luptei. Dusmanul Suspendarea bătăliei de la Oituz, în ziua 
e aruncat peste gianità de 22 octombrie, a fost de foarte scurtă 
durată. De fapt, luptele n-au incetat 
aproape deloc. Comanda:.tul roman intrerupse orice acţiune ofensivă. din cauza 
marii oboseli a trupelor, in dimineaţa zilei. Dar dusmanul, atacind in tot timpul 
zilei, trupele române au stat in defensivă. Abia seara, trupele inan:ice, obosite 
si ele, au intrerupt acțiunea, incit noaptea de 22—23 octombrie a fost. intiia 
noapte linistită după 12 zile de necontenite lupte. 

Linişte scurtă, prevestitoare de turtuni noi. În ziua de 23 octombrie se 
dezläntuie din nou ofensiva românească. Scopul ei este aruncarea definitivă 
peste graniţă a dusmauului, care reuşise si se infiltreze cu mici detasamente 
si să se fixeze prin coiiturile de teren ale acestei regiuni accidentate. Cu aju- 
toarele primite de la Divizia a S-a. generalul Grigorescu dispune actn de 26 
batalioane de infanterie, sustinute de opt baterii de cimp, patiu batenii de 
obuziere și o baterie de tunuri de munte. Divizia a 2-a de cavalerie cu divizionul 
ei de artilerie călărea'ă, continui să facă parte din acest grup. Sectorul ocujat 
de grupul generalului Grigorescu se întinde din valea Slănicului, la nord, unde 
se leagă cu trupele Diviziei a -u, care ocupă valea Dofteanci, pină la valea 
Casinului, inclusiv, la sud, unde se leagă cu Brigada a 7-a mixtă. 

Ofensiva, generalului Grigorescu se dă cu vioiciune în zilele de 93—27 
octombrie. Inamicul e scos pretutindeni din poziţiile sale întărite și respins 
departe. Detaşamentul central reocupă. în ziua de 24 octombrie, satul Hirja 
si mult disputata coamă Stäneica, fugărind pe dușman pind în Poiana Sarati. 
La aripa dreaptă virful Cernica. cheia Oituzului, este ocupat printr-un asalt 
impetuos. Se ocupă de asemeni coasta Dobului si Păltiniş în regiunea Slănicului, 
valea Lesuntului şi Fata Moartă în sectorul Cașinului. Inamicul e azvirlit en 
totul peste graniţă, in vechile sale poziţii de la nord si de la sud de Poiuna 
Sărată. Nomanii au luat 11 ofiţeri si 600 soldaţi prizonieri, precum și un mare 
număr de mitraliere. 

La 27 octombrie acţiunea incetä și liniștea se restabili la Oituz. Victoria 
trupelor românești este aci desăvirșită. Nu numai că inamicul nu-si putuse 
îndeplini importantul tel strategic, pentru care singerase mai mult de două săp- 
tämini, dar fusese azvirlit înapoi peste graniţă. Infringerea de la Oituz e sincer 
mărturisită de dușman în publicaţiile lui oficiale îi! *. 

Am plătit si noi scump biruinţa. Soldaţii regimentelor moldoveneşti, care 
au apărat Oituzul, au vărsat siroaie de singe. In special iesenii din regimentele 


* „La extrema aripă stingă a Armatei a IN-a, Divizia a 71-a de infanterie austro-ungară ur 
mărește fără odihnă pe adversarul care se retrage pe șoseaua Oituzului și forțează irecătoarea peste 
graniţă. La 20 octombrie ea ajunsese la 12 km de Tirgu Ocna. În urma sfortärilor și a luptelor aspre 
din ultimul timp, fncercatele trupe aveau r.eapărată nevoie de citeva zile de odihnă. Perspectiva, ca 
divizia să ocupe ea singură Tirgu Ocna. pentru ca apoi, cele două divizii de cavalerie ale generalului 
conte de Schmettow, care aşteptau insirate în marginea de răsărit a bazinului Tirgu Secuiesc, să fie 
aruncate spre a se scurge In șesul Moldovei, dispăruse. De aceea, generalul Falkenhayn retrase Divizia 
a 8-a de cavalerie, ca armată de rezervă în regiunea Braşovului, deoarece spera să poată deschide mai 
sigur trecătorile munţilor printr-un alt loc. La 23 octombrie, un atac al românilor, strălucit pregătit 
şi executat pe un front larg, lovi trupele Diviziei a 71-a. Din nou își făcură trupele generalului Gold- 
bach intreaga datorie; atacatorul superior trebuie să singereze groaznic. Totuși, divizia fu retrasă 
in timpul nopții pe înălțimile de la frontieră, deoarece adversarul reușise să străpungă la sud de 
Valea Oituzului, si de aci ameninţa să înainteze în spatele apărătotului”, 


408 


13 si 53 si vasluienii din regimentele 25 si 65. Tradiţia lui Penes Curcanul se 
cuvenea să fie cinstită. Pe la ambulanta diviziei de cavalerie, instalată la Oneşti, 
au trecut în aceste zile cumplite, numai din regimentele de vasluieni, 729 răniţi. 
Alte citeva sute au rămas să ințepenească pe veșnicie porţile Moldovei lor dragi 
in fata năvălitorilor, alături cu fraţii lor din judeţele Iasi, Botosani si Dorohoi. 

Bătălia de la Oituz se sfirșise. Inamicul suferise o dureroasă si singeroasă 
infringere, Planul invaziei prin trecătoarea Oituzului se prabusise. Divizia a 
15-a — întregită cu brigăzile de ajutor din Divizia a S-a — isi cistigä gloriosul 
nume de „divizia, de fier” si inscrise, cu litere de foc si singe, pe înălțimile ce 
domină poarta Oituzului, mindra inscripție : „Pe aici nu se trece!” 


Siirșitul bătăliei pentru La 27 octombrie generalul von Arz sfirsise 
trecătorile Moldovei bătălia din munţii Moldovei cu o decisivă 


si completa intringere. Generalul Prezan si 
viteaza Armata de Nord se arătaseră tot atit de vrednici în defensivă, cum se 
arătaseră si in ofensivă. Porțile Moldovei erau bine păzite. Falkenhayn se folosi 
de eşecul bătăliei de la Oituz, spre a lichida această intreprindere, pentru care 
manifestase de la inceput aversiune. Divizia a 3-a de cavalerie germană tu 
retrasă la Brasov ca rezervă a Armatei a IX-a. Divizia a 6-a de cavalerie ger- 
mană, abia sosită la Tirgu Secuiesc, a fost întoarsă din cale si indreptată spre 
Petroșani, unde generalisimul german plănuia o lovitură hotăritoare. Tot acolo 
fu trimis generalul Schmettow, invinsul de la Oituz, şi generalul Kubne cu 
statul-major al Corpului LIV, ce fusese adus aci în vederea unei luări a ofen- 
sivei. Divizia a îl-a fu trecută Armatei I austro-ungare. Si, cităva vreme de-a 
lungul frontierei muntoase a Moldovei, se stabili o liniște relativă, intreruptă 
pumai de bătaia rară a tunurilor si de suicratul vintului, care asternea troiene 
de zăpezi peste mormintele luptătorilor. 


c) BĂTĂLIA PENTRU „CEL MAI SCURT DRUM" SPRE BUCURESTI 


Cele șase trecători Dacă atacarea trecătorilor Moldovei 
concepţia comandamentelor austro-un- 
gare — era pentru Falkenhayn o „idee 

nenorocită”, în schimb, atacarea trecătorilor care constituie drmul cel mai 

scurt spre Bucuresti, era ideea favorită a comandanților germani. Ea incoltise 
in acelasi timp si in mintea conducătorilor Marelui Cartier german si intr-a 
comandantului Armatei a IX-a. Această concepţie trebuia să fie realizată 
printr-o operaţie îndrăzneață. Urmărind pe românii care se retrăgeau după 
infringerea de la Brasov, armatele dușmane trebuiau să ţină strins contactul 
cu ei si să treacă munţii odată cu dinsii. Trecätorile aveau decisă fie forțate 
prin surprindere. Bătălia se va da pentru cucerirea trecătorilor de la sud de 

Brasov. Contiguraţia geogratică a regiunii este, cum nu se poate mai avanta- 

joasă. Din Cimpia Braşovului pornesc spre sud, ca un mänunchi de raze, sase 

drumuri ce traversează impozantul masiv muntos spre Romania; ele sint 
drumurile cele mai directe si comode spre Bucureşti, fiind dispuse în trei erupe : 

spre sud-vest e drumul Branului, care conduce spre Cimpulung ; spre sud e 

trecătoarea Predealului, care duce spre Ploiesti, avind în apropiere trecătorile 

mai putin importante ale Predelusului si Bratocei; spre sud-est e treciitoarea 

Buzăului, care duce spre Buzău, avind în apropiere si trecătoarea mai putin 

importantă de la Tabla Bufii. 

Falkenhayn făcu o nouă grupare a trupelor care luptaseră la Brasov, si 
chiar a doua zi după cistigarea bătăliei, la 9 octombrie, le aruncă in urmărirea 


409 


românilor, pe toate direcțiile. Astfel, celor trei grupe de trecători le corespun- 
deau trei grupări de armate: spre sud-vest, în trecătoarea Branului, fu trimis 
Corpul Morgen, constituit din Divizia a 76-a germană si din Brigada a S-a de 
alpini austro-ungari, adusă de pe frontul de la Isonzo. Spre sud, impotriva 
trecătorilor Predeal, Predelus şi Bratocea, fu îndreptat grosul Corpului XXXIX 
— generalul von Staabs — constituit din diviziile 51 austro-ungară si 157 
germană. Spre sud-est, impotriva trecătorilor Buzău si Tabla Buţii, tu dirijată 
Divizia a 89-a prusiană — von Liittwitz. O nouă divizie, proaspăt sosită, a 
12-a bavareză, era reţinută la Braşov, spre a fi îndrumată în direcția în care 
operaţiile se vor anunţa mai favorabile, spre a grăbi si lărgi spärtura. 

Comandamentul român era conștient de gravitatea situaţiei. Regiunea 
atacată de germani era cea mai vulnerabilă, din cauza vecinätätii ei imediate 
cu Capitala ţării si a numeroaselor drumuri ce o străbăteau. Ea trebuia ținută 
eu orice pret. Din fericire, abandonarea planului loviturii de la Fläminda punea 
la dispoziţia Marelui Cartier citeva divizii si un comandant capabil. Trupe si 
comandant, îură trimiși in cea mai mare grabă lapunctulprimejduit, casi 
scutească fara de ruşinea de a ti invadată de duşman la o lună si jumătate dela 
intrarea ei în război. Dintre tostele trupe ale Armatei a II-a, în retragere de la 
Braşov, Divizia a 4-a nu mai era in stare să lupte ; resturile ei, care se retrăgeau, 
o parte pe la Predeal si alta pe la Bran, au fost aduse la Băicoi, pentru refacere. 
Trupele Diviziei a 6-a, mereu härtuite de duşman, au ocupat poziţiile muntoase 
de la trecătorile Buzăului si Tabla Buţii ; Divizia a 3-a pe cele de la Bratocea 
si Predelus. Divizia a 21-a a ocupat trecătoarea Predealului ; pentru întărirea 
acestui punct important a fost trimisă si Divizia a 10-a. În trecătoarea Branului 
a fost trimisă Divizia a 22-a ; a 12-a divizie, scoasă de pe frontul din Dobrogea, 
il va urma in curind. Astfel, patru din diviziile ce trebuiau să apere fara pe 
Frontul de Sud, la Dunäre si în Dobrogea, erau acum trimise să apere tara și 
Capitala împotriva invaziei ce ameninţa dinspre nord. Comanda Armatei a 
II-a, reconstituită in chipul acesta, cu cinci divizii, era încredințată din nou 
generalului Averescu. Tara putea să aștepte cu încredere dezläntuirea furtunii: 
paza ,,drumului celui mai scurt” spre Capitală era încredinţată în miini sigue, 
tot asa cum era şi aceea a porţilor Moldovei. 

Generalul Averescu, sosit în noaptea de 8—9 octombrie la Bușteni, spre 
a lua comanda Armatei a II-a, a găsit o situaţie foarte grea, consecinţă a dezor- 
tranizării produse de infringerea de la Brasov şi retragerea in munţi. Energia sd 
reuşi să pună ordine in unităţi. Pentru a realiza o coordonare in acţiune, se in- 
credinteaza generalului Averescu misiunea de à asigura colaborarea Armatei à 
II-a cu Armata de Nord, alcătuind împreună un „grup de armate”. Planul de 
operaţii al generalului Averescu constă într-o primă fazä detensivă, în timpul 
căreia trupele să se poată esalona în adincime, astfel ca să se poată forma v 
rezervă de şase divizii ; generalul speră să poată conta si pe ajutorul a patru 
divizii ruseşti. Cu aceste forte, el se giudeste la reluarea ofensivei în direcţia 
Tirgu Secuiesc. Dar pină atunci lucrurile presează in sectorul Bran, unde sint 
semne că inamicul a luat iniţiativa atacului. 


INTHA BĂTĂLIE DE LA CIMPULUNG 


Trecătoarea Branului Şoseaua Branului era unul din drumurile 
cele mai vechi care au legat Tara Romi- 
nească cu Ardealul. Este calea legenda- 

rului descălecat al Basarabilor. Pe aici au trecut în veacul al treisprezecelea 

cavalerii teutoni cu gindul întemeierii unei durabile stăpiniri germanice. Tot 


410 


pe aici, mai în urmă, în două rinduri, armatele mindre ale ungurilor, conduse 
de ambițiosul rege Carol Robert [5], ori de puternicul Sigismund [6], impa- 
ratul german de mai tirziu, erau atacate, bătute şi ajutate să-și găsească patria 
mai repedy, de simplii oșteni ai Basarabilor, care-și apărau .,mosia si nevoile si 
neamul”. Pe aici mai ales. veacuri de-a rindul, oaspeți mai pașnici, sașii negusto- 
rosi, apoi frati de-ai nostri, meșteșugari, chirigii sau simpli ciobani, au suit şi co- 
borit, călări, în căruțe sau în urma turmelor, legind trainice legături uegusto- 
resti, pe care numai vremurile si drumurile noi le-au îndreptat aiurea, pe dru- 
mul Predealului. 

Drumul Branului este astăzi o sosea bine construită, capodoperă ingine- 
rească, care străbate un ținut de un pitoresc desavirsit. Părăsind Cimpia Birsei 
si cetatea Branului cu vechile ei amintiri. așezate pe o înălțime de unde domină 
toată cimpia, soseaua urcă în largi serpentine printre stinci, pe lingă văi prăpăs- 
tioase, pind ajunge pe creasta munţilor, pe linia vechii granite, la vama Giuvala. 
Tot timpul, şirul Pietrei Craiului ne însoțește pe dreapta, ca un perete stincos, 
vertical, abrupt și golas. De la Giuvala șoseaua începe să coboare pe lingă 
povirnisuri ameţitoare. Pe stinga, cazanul Posada reamintește ziua îndepărtată 
(7), pierdută în zorile istoriei noastre nationale. o „zi de strălucită biruintä cio- 
bănească asupra boierilor mari ai străinătăţii cotropitoare” *. Vai largi incep 
să se arate din loc în loc, în care sint așezate sate mari și frumoase: Podu 
Dimbovitei, Rucăr si Dragoslavele. Pe dreapta, cheile Dimbovicioarei se deschid 
ca o despicäturä întunecoasă printre pereţi verticali si duce la peştera celebră. 
La Rucăr, șoseaua intilneste Valea Dimbovitei, pe care o va urma de aci inainte. 
La Dragoslavele, şoseaua se împarte în două. De stinga. ea umäreste Valea Dim- 
bovifei si se indreptează prin Stoeneşti spre Tirgoviste si Bucuresti. Pe dreapta, 
ca tvece inainte, urcä în serpentine strinse dealul Mateias— de unde apar ca 
într-o panorama. feerică Valea Dimbovitei si Cimpulungul cu numeroasele 
lui biserici — , apoi coboară, trecînd pe lingă satul si mănăstirea Nämäesti. spre 
a intra în valea Riului Tirgului si. cu el, în Cimpulune. 

Atacarea si cucerirea pasului Bran oferea comandantului german două 
perspective : după cea dintii, i se putea deschide drumul prin Dragoslavele- 
Stoenesti spre Tirgoviste; in cazul acesta. erau întoarse poziţiile românesti 
de la Predeal si atunci, in colaborare cu Staabs. se forța drumul cel mai scurt 
spre Bucureşti, potrivit ordinului de operaţii al Marelui Cartier german. A doua 
perspectivă era ocuparea Cimpulungului si deschiderea drumului spre Pitesti; 
în acest din urmă caz, acţiunea Grupului Morgen mergea mină iu mină cu 
aceea a Grupului hraift. care opera pe Valea Oltului, tintind Pitesti, prin Curtea 
de Arges. Cursul evenimentelor avea să decidă care din cele două direcţii va fi 
unnată. In orice caz, misiunea încredințată Grupului Morgen era de o impor- 
tanta covirsitoare pentru operaţiile dusmanului. Cu atît mai mult, sarcina 
armatei românești de apărare va fi mai grea si plină de răspundere, 


Surprinderea de la La 10 octombrie, Morgen începe înaintarea, 
Ruear cu Divizia a 76-a, spre a forța trecătoarea 


Branului. Comandantul german crede că 
nu mai are în faţă decit resturile infrinte ale diviziei. Dar deja de trei zile, tru- 
pele Diviziei à 22-a române — comandant general Razu — debarcau la 
Cimpulung si înlocuiau la Giuvala trupele Diviziei a 4-a; la 10 octombrie, ele- 
meniele înaintate ale Diviziei a 22-a se ciocnesc cu dușmanul la Moieciu. cătun 
al Branului, între Giuvala si Bran, pe teritoriu ardelenesc. Dusmanul e respins ; 


* N. Iorga, Sale si mindstiri din Rendnia. 


411 


înaintarea lui e intirziatä si grosul trupelor romane se foloseste de acest răgaz, 
spre a se insira pe creasta muntoasă a frontierei, ocupind pozițiile intärite din 
timpul neutralității. În zilele următoare, trupele Diviziei a 76-a, germane au 
putut să ocupe toate localităţile de pe versantul transilvănean al munților 
din jurul trecătorii Branului și să pună în poziţie o puternică artilerie. În spatele 
diviziei, la Zărneşti, Brigada a S-a alpină austro-ungară isi sfirsea preparativele, 
spre a executa o lovitură de surprindere in flancul si spatele armatei noastre, 

Împotriva poziţiilor româneşti de pe inältimile de la Giuvala, atacurile 
germane se dovediră, foarte curind. nepulincioase. Atit la apus de trecătoare, 
pe înălțimile Sirnea, cit si mai ales la răsărit, regiunea accidentată dintre fron- 
tieră şi Podu Dimbovitei — Posada —erau fortificate cu măiestrie. Intăriturile 
nu corespundeau. desigur. necesităţilor create de războiul cel mare ; între altele, 
lipsa materialului făcuse ca sirma ghimpată să fie înlocuită cu garduri de nuiele 
si märäcinisuri. Micile cupole de 53 mm scoase din fortificatiile declasate ale 
Bucureștilor si Siretului, nu puteau să reziste mortierelor germane. Tolusi, 
rapoartele aviatorilor germani puseră pe ginduri pe comandantul german: el 
ajunse la concluzia că poziția românească de la graniță nu poate fi atacata 
trontal. Germanii recurseră din nou la clasica mișcare de învăluire : operația de 
la Sibiu se repetă. Brigada à 3-a alpină austro-ungară. adusă de pe frontul de la 
Isonzo, era o unitate putrivită pentru acest scop. Era compusă din stirieni si 
bosniaci, populaţii de munte, echipați si antrenați pentru războiul în munţi. 
Brigada dispunea si de un numeros material special — tunuri de munte — 
încărcat pe 3 000 de catiri. La 8 octombrie brigada era la Zărneşti. De aci ea 
tu trimisă să ocolească pe la vest lanţul de munţi Piatra Craiului, la 15 km in 
flancul poziţiilor romänesti, spre a le cădea in spate. Marşul brigăzii se execută 
prin valea superioară a Birsei. apoi trecu peste creasta munților Tamäsel si 
cobori in Valea Dimbovitei. Prin văi prăpăstioase, prin păduri seculare, poteci 
si cărări cunoscute numai de localnici. duşmanul. condus de spioni nemți, care 
în timp de pace trăiseră nesupärati de nimeni în hucăr si — sub pretext de 
vinătoare cutreieraseră nunţii și vaile—reusi să se strecoare în spatele pozițiilor 
românesti. În ziua de 13 octombrie inamicul se ivi pe linia  Rucăr-— Podu 
Dimbovitei. Surprinderea iu completă. Atacat cu putere în front de trupele 
germane ale Diviziei a 76-a, care erau sprijinite de o puternică artilerie, atacat - 
pe neașteptate, în spate si in flanc de Brigada alpină, care dispunea de nuineroase 
baterii de inuute, generalul Razu se văzu nevoit să ordone retragerea generală, cu 
părăsirea poziţiilor de la Sirnea si Posada. Aceasta se execută repede, fin 
nici o pierdere de prizonieri sau material de război. Chiar si tunurile nici, mon- 
tate în intäriturile de la Posada, fură scoase din întăriturile lor si luate de trupele 
roinane în retragere. La 14 octombrie, Rucärul fu ocupat de duşman dupi v 
luptă violentă. Trecătoarea Bran era forţată ! 


Frontul de la Dragoslavele — Succesul, neasteptat de repede, al lori: 
Mateiaș turii de la Rucăr, umplu de speranțe 
comandamentul german.  Falkenhayu 


crezu că e pe punctul de a face străpungerea si decise să aplice loviturile eu 
maximum de putere în punctul slab descoperit. Era timpul si ocazia de a între 
buinta Divizia a 12-a bavareză, ţinută în rezervă la Brasov. Divizia fu pusă la 
dispoziţia lui Morgen şi primi ordinul ca, prin marșuri forțate, să intre în trontul 
de luptă. În adevăr, la 16 octombrie. ea era deja la Podu Dimbovitei. 

Fara a pierde timp dusmanul, profitind de zäpäceala in care surprinderea 
de la Rucăr si retragerea precipitatä aruncaserä trupele române, inteti lovi- 
turile, La 15 si 16 octombrie, lupte violente se dau là Dragoslavele; poziția e 


412 


pierdută de români. La 16 octombrie, germanii atacă muntele Capitanu, apărat 
de Regimentul 50 Putna. Puternica lor artilerie bombardează de pe Dragos- 
lavele poziţiile româneşti, sfărimind tranșeele şi mutilind trupurile apărăto- 
rilor. Pe inserate, apărarea cedează ; trupele române se retrag in valea Argeselului. 
În acecasi zi, germanii atacă cu putere la Mateias si reuşesc să stăpinească 
pantele dinspre nord ale dealului. Ei sint la 8 kim de Cimpulung. Un început de 
panică se produce printre trupele roinâne. O spărtură se face in front; Regi- 
mentul 50 părăseşte poziţia si se retrage în debandada la Cimpulung, unde se dă 
la neorinduieli. Dar comandantul român nu-şi pierde capul ; in aceste clipe grele 
el e la înălţimea situației. Spărtura e umplută cu trupe din rezerve. Soldaţii se 
reculeg ; apărarea e organizată. Românii atacă cu furia disperării. La 17, 13 şi 
19 octombrie, duşmanul e aruncat inapoi cu mari pierderi de pe Mateias; piscul 
Mateias (cota 1 241) rămine solid in miinile românilor. Transee se sapă pe pan- 
tele dealului și-l transforma într-o poziţie puternică, de care atacatorul se va 
sfirima neputincios. La rindul lui, inamicul isi organizează poziţiile, dincoace de 
Dragoslavele, care sint în mina lui. Frontul Dragoslavele —Mateias trece — de 
la vest spre est — din Valea Argeşului — la nord de Nämäesti — in valea Pra- 
vitului, apoi se îndoaie spre sud peste virful Măgura si pe pantele Mateiaşului, 
coboară în vale, traversind Valea Dimbovitei si şoseaua naţională, apoi urcă 
din nou pe muntele Prisaca. Presiunea duşmanului e mare, în special la cele 
două flancuri ; muntele Prisaca e cucerit de inamic si recucerit de români. In 
perioada critică a retragerii de la Rucăr si a luptelor de la Dragoslavele si Mateias, 
populaţia, locală a adus mari servicii trupelor. În special femeile, mindrele mus- 
celene, au asigurat aprovizionarea trupelor, conducind convoiuri întregi, ade- 
seori pind sub focul inamicului. 

Averescu intenționează să ia contraofensiva cu ajutorul unci divizii 
rusesti — a 3-a de tiraliori siberieni, care fusese retrasă din Dobrogea, unde 
abia sosise — spre a forma rezerva generală. O brigadă a diviziei e indreptata 
la Pietroșița, cealaltă la Busteni. Dar abia debarcate acolo, Marele Cartier rus 
telegrafiazä cu nu aprobă această întrebuințare a diviziei şi ordonă retrimitere 
ei în Dobrogea. Averescu execută ordinul în ce priveşte brigada de la Buşteni ; 
cea de la Pietroșița e in curs de executare a dispoziţiilor pentru ofensiva de la 
Nämäesti si nu poate fi retrasă. Totuşi, ordinele telefonice sint presante si 
brigada trebuie scoasă din front si expediată. De altfel, brigada aflase de aceste 
ordine si se găsea deja în gara Pietrosita, gata pentru imbarcare, punind pentru 
retragere o repeziciune tot atit de mare ca incetineala cu care sosise. Rechemarea 
diviziei ruse nu foloseşte nici în Dobrogea ; ea nu ajunge acolo la timp ca să ia 
parte la marea bătălie care a avut ca rezultat ruperea frontului româno-rus. 
Ca în alte împrejurări, în momentele cele mai grave, trupele necesare pentru 
obținerea unui rezultat erau în tren. Ajutoarele nu puteau veni decit de la noi 
înşine. La 18 octombrie debarcarä în gara Cimpulung şi primele unităţi ale 
Diviziei a 12-a, care trebuia să ia parte, alături de Divizia a 22-a, la apărarea 
Cimpulungului. Ea venea din Dobrogea, unde luase parte la lupta de la Co- 
cargea. Divizia luă poziţie pe o linie care pelungea spre răsărit frontul Divizioi 
a 22-a; 0a avea în prima linie Regimentul 70, format din musceleni, care intrau 
în luptă chiar în ziua sosirii, spre a-şi apăra satele, munţii si văile lor. Sosirea 
diviziei se făcu la timp : în același timp începu lupta, de partea inamicului, şi 
Divizia a 12-a bavareză. Comandantul Diviziei a 12-a române era generalul 
Gäiseanu, cäruia-i fu încredinţată conducerea grupului celor două divizii de la 
Cimpulung ; ele aveau să ţină piept la două divizii şi o brigadă dusmanä. 

În noaptea de 18 octombrie, zăpada căzu în abundență pe munţi. Războiul 
so va duce acum într-un peisaj feeric de iarnă, dar po geruri si viscole, 


413 


17 — c, 908 


SS 


A doua bătălie de la Luptele din regiunea Cimpulungului luară 
Cimpulung aspectul războiului de poziţie care uzează 
forţele, le oboseste si le enervează. Ger- 
manii au adus o artilerie foarte puternică; au urcat cu fringhii tunuri cu ţeavă 
lungă pe înălțimile dominante ; au instalat in valea Dragoslavele două baterii 
de mortiere de 210 mm, au semănat tranșeele în toată lungimea cu mortiere de 
tranșee si cu proiectoare. Pogitiile române sînt supuse toată ziua unui continuu 
şi violent bombardament. Dar aceasta nu înaintează pe germani nici cu un pai, 
si misiunea lor nu e defensivă, ci ofensivă. La ordinul imperativ al lui Falken- 
hayn, Morgen pregăteşte o nouă ofensivă. Si, pentru că atacul frontal nu dăduse 
nici un rezultat, el îl combină de astă dată cu o întoarcere ofensivă. Succesele 
de la Sibiu şi de la Rucăr erau încurajatoare. 

Pentru executarea noii ofensive, în timp ce diviziile 12 bavareză si 76 
bärtuiau de front poziţia de pe Mateiaş prin atacuri continue, Brigada, alpină 
austro-ungară fu trimisă să ocolească aripa stingă română prin valea Riului 
Tirgului. La 20 octombrie, duşmanul apăru !a Leresti, în flancul poziţiei române; 
două zile mai tirziu, el atacă cu forte puternice mai spre vest, la Albești ; dealul 
Măgura, dintre aceste două sate, fu ocupat de bavarezi. Incercarca însă nu 
prinse ; alpinii fură aruncaţi înapoi cu pierderi mari. Enervate de rezistența 
întimpinată, trupele dusmane întind si mai mult frontul spre vest; în ziua, de 
23 octombrie atacă satul Cindesti, însă tot fără succes. Lupte grele se dau pentru 
stăpînirea dealurilor Bughei si Gresiei. Panica a cuprins cîteva subunități din 
regimentele 10 si 50; ea se propagă la unele comandamente la autoritățile 
civile şi la populaţie. Din fericire, generalul Averescu soseşte la fata locului, 
stimulează pe comandanții de divizii; contraatacurile date închid spărtură și 
înlătură definitiv primejdia, depärtind pe inamice de Cimpulungul amenințat, 

Trupele române şi-au refăcut moralul şi îmbunătățit poziţiile. Cind, la 
centru, duşmanul își reia atacul si dă, în ziua de 26 octombrie, un atac extn- 
ordinar de violent împotriva poziţiei române de pe Mateias, pregătit printr-un 
îndelung și puternic bombardament de artilerie, iar coloanele de infanterie ale 
Diviziei a 12-a bavareze au pornit prin văile Clăbucetului, Argeșului și Pra- 
vätului, ele au fost primite în focul artileriei noastre și apoi atacate la baionetă. 
Vräjmasul are pierderi enorme. Toate coloanele de atac trebuie să se retragi 
în punctele de plecare. Valea Pravätului e presărată de cadavre inamice. 

Dar trupele române nu se mulțumesc cu această defensivă victorioasă; 
ele se pregătesc de ofensivă, La 27 octombrie aripa dreaptă a dușmanului e 
atacată puternic la Lereşti. Inamicul e auncat dincolo de marginea de nord a 
satului ; el trebuie să părăsească toată linia pe care o cucerise si să lase in miinile 
românilor 300 de prizonieri, două mortiere de tranșee si cinci mitraliere, În- 
fringerea germanilor e acum completă. Între multele pierderi simtitoare, ei 
trebuie să deplingă si moartea generalului Pecht, comandantul uneia din bri- 
găzile Diviziei a 12-a bavareze, ucis de explozia unei grenade române, în timpul 
unei recunoașteri ; generalul a fost înmormîntat provizoriu la Dragoslavele. 

Încercarea de străpungere de la Cimpulung, începută în chip atit; de noro- 
cos, a eșuat cu desävirsire ; dușmanul însuși e silit să recunoască vitejia cu care 
luptă românii: „Ei se apără cu deznădejde; pentru fiecare metru pătrat din 
pretioasele lor plaiuri, luptă cu o îndărătnicie surprinzătoare. De cînd au fost 
impinsi înapoi din pasul Bran, printr-o strălucită miscare înconjurătoare, ei isi 
protejează foarte bine flancurile. Sint oameni iscusiti si compensează educaţia 
lor militară insuficientă printr-o agerime intelectuală si o tucultate de adaptare 
miraculoasă” 141, 

Falkenhayn înregistrează infringerea lui Morgen si, constatind că armata 
sa nu e în stare să ia poziţia Mateiașului, se declară multumit că, cel putin, s-a 


414 


putut menține pe poziţiile principale ce ocupa. Trufasul duşman învățase — la 
scoala înfringerii — să fie modest. Un moment, Falkenhayn se gîndeşte să 
înceteze ofensiva în direcţia Cimpulungului si să intrebuinteze o parte a trupelor 
de aci, spre a ataca spatele trupelor române din Valea Prahovei, trecînd peste 
masivul Leaotei. Neincrezător însă în reuşita acestei idei, o părăseşte; el va 
aştepta izbinda dintr-altä parte. 


BĂTĂLIA DE LA PREDEAL 


Trecătoarea În timp ce trupele germane ale generalului 
Predealului Morgen se străduiau să deschidă la Cimpu- 

lung drumul spre Piteşti si spre Tirgovişte, 
grosul Corpului XXXIX, al generalului Staabs, ataca trecătoarea Predealului 
şi drumurile vecine cu ea. Linia de comunicaţie directă a Braşovului cu Bucu- 
restii trece prin pasul Predealului, cel mai comod si cel mai frecventat din cele 
cinci trecători. O linie ferată şi o şosea admirabilă urcă în serpentine strinse 
spre pasul Predealului, de-a lungul văii Timisului, printr-o splendidă pădure de 
brazi. Regiunea, de o frumuseţe fără pereche, este dintre cele mai cunoscute. 
Nu e bucureștean care să nu fi făcut o vilegiatură sau o simplă excursie cu „trenul 
de plăcere” pe Valea Prahovei şi să nu fi admirat, din înălțimea Predealului, 
panorama feerică a văii Timișului, cu linia serpuitoare a șoselei si a căii ferate, 
ocolind pereţii stincosi şi adincindu-se în umbra pădurilor de brazi. Spre răsărit 
de drumul Predealului, la ieşirea din Satu Lung al Săcelelor, o altă şosea se 
indreaptă spre sud, de-a lungul văii Tărlungului. La Santu Vechi, ea se des- 
parte în două ramuri : una intră în țară prin pasul Predelus in Valea Doftanei, 
iar cea mai depărtată, spre est, trece prin pasul Bratocea în Valea Teleajenului. 
Sint două drumuri de secundară importanţă, cu şosele primitive si fără cale 
ferată, 

Generalisimul german puse la dispoziția generalului Staabs Divizia a 5l-a 
austro-ungară, impreună cu parti din Divizia a 187-a germană, cu misiunea 
de a ataca, și cuceri pasul Predealului ; restul Diviziei a 137-a va da atacuri de 
fixare în regiunile Predelus si Bratocea, spre à nu permite trupelor Diviziei a 3-a 
să intervină în principalul sector atacat. Ceea ce făcea mai cu seamă puterea ar- 
matei lui Staabs cra o masă enormă de artilerie, care cuprindea un mare număr 
de tunuri şi mortiere de calibre mari. 

Apărarea Predealului era încredințată Grupului Predeal din Armata a 
II-a, Pe crestele Predealului era Divizia a 21-a, iar în stinga, de la valea Risnoavei 
pină la Piatra, Arsă, deasupra Sinaiei, cu faţa spre apus, era Divizia a 10-a. 
Amindouă diviziile fuseseră in armata de la Flăminda. Divizia a 21-a era o 
unitate nouă, constituită în cea mai mare parte din rezervisti bucureșteni, ilfo- 
veni si dimboviţeni. Ea era comandată de generalul Lambru, soldat pensionar 
care, la izbucnirea războiului, reintrase in rinduri cu vioiciunea şi energia unui 
tinär. Divizia fusese transportată de la Fläminda la Braşov şi suferise pierderi 
simtitoare la apărarea dealului Stejeris. Divizia a 10-a, comandată de generalul 
Arthur Văitoianu, era alcătuită în cea mai mare parte din dobrogeni si din 
vlăsceni. Resturile Diviziei a 1-a greu încercată, fuseseră retrase la Băicoi, 
spre u se reface. 


Atacul Predealului În zilele de 9—11 octombrie, ariergardele 
Diviziei a 21-a susţinură lupte continue 
cu inamicul; la 12 octombrie, românii 


415 


erau stabiliţi solid pe linia vechii frontiere. Inamicul urcă în urmărire 
valea Timișului, adäpostindu-si formidabila, artilerie în văile laterale; 
el avu neplăcerea să constate că drumul ii e închis si că trebuie să 
înceapă o luptă grea, ca să poată forța trecerea. Surprinderea plă- 
nuită de Falkenhayn căzu si aci în baltă. În ziua de 12 octombrie începu atacul 
primei linii de întăriri, care se întindea de-a lungul frontierei. Părind Predealul 
greu de atacat frontal, inamicul isi concentră focul asupra unuia, din sectoarele 
laterale, şi anume asupra muntelui Susai (cota 1 483), la răsărit de Predeal, pe 
linia de frontieră. Odată această poziţie cucerită, linia românească, de întăriri 
de la vest de Predeal putea fi atacată din flanc. În zilele de 12 si 13 octombrie, 
un bombardament infernal cu tunuri de toate calibrele se abätu asupra crestelor 
despădurite ale Susaiului. Întăriturile române fură desfundate ; artileria noastră 
slabă nu ajuta pe apărători. În după-amiaza zilei de 13 octombrie, inamicul 
dădu un atac general si reuși să ocupe virful Pristocolului (cota 1159), din 
masivul Susaiului, în faţa gării. A doua zi însă, trupe din Divizia a 21-a română 
au atacat pe dușman dinspre valea Polistoaca si a Limbäselului si au cucerit 
poziţia pierdută. Dar la 17 octombrie inamicul deschise din nou un formidabil 
bombardament de artilerie grea, care a distrus toate lucrările improvizate de 
apărători. Cele două companii ale Regimentului & Vlaşca, care apărau poziția 
de pe Susai, au fost decimate si năucite, Cind se pronunţă atacul infanteriei 
dușmane, resturile celor două companii au fost imprästiate prin päduri, parte 


SAD willy 
LQ ti 


gr AS =))) ci | s my 
Clébucetu"Baiului < ee iy aber \ 
‘wee 3 Ys u E e < „ua Xe 
ore Wa wwe” |S BE 
2 / 
2 / 
£ | 
i \ 
1 \\ 
\ 
/ 
, } | 
= / 
= / 
= PA 
E = | 
= VE 
= i a | 


@eeeeee Liniile succesive ale frontului roman 
D Direcţiile principale de atac duşman 


Teatrul luptelor de la Predea), Clăbucet $i Bucegi 


416 


capturate. Susaiul e in mina dușmanului; el vrea acum să înainteze spre à 
intoarce apărarea Azugăi. Este însă oprit de Regimentul 10 vinători, care-i 
barează drumul, luind poziţie călare pe valea Limbaselulul, și-l aruncă inapoi. 
Trupele româneşti se menţin pe poalele muntelui Susai, spre sud și spre vest, 
acoperind liniile ferate si gara Predealului. Impotriva gării si a satului Predeal, 
în special inpotriva. cartierului de vile din partea nordică a satului, inamicul 
intreprinse un bombardament de o violenţă extraordinară. Zece_zile în sir au 
vărsat tunurile germane foc si fier asupra bietului Predeal. Fra dezlănţuirea 
furiei distrugerii în cea mai barbară a ei primitivitate. Eroii de la Louvain si 
Ypres, de la Reims si de la Arras [8] erau din nou la lucru. Îi insufletea o imensă 
sete de răzbunare împotriva cochetului grup de vile: ,,somptuoasele reședințe 
de vară ale patricienilor bucureşteni, care doriseră si atitasera războiul” 2°. 
Sus de tot, chiar pe linia de frontieră, o vilă mică, agatata pe un virt de munte 
şi aproape ascunsă între brazi, excita mai ales furia dușmanului. Era vila lui 
Brătianu, primul ministru al ţării, „principalul vinovat” pentru intrarea 
României în război. Rafale de obuze au transformat vila într-o grămadă de 
moloz si de cărămizi, spre marea satisfacţie a dusmanului. Doi ani mai tirziu 
insă, bărbatul de stat român putea să exclame : ,, Am avut o casă și, alături de 
ea, o frontierä. S-a, prăpădit casa, dar s-a dus si frontiera !” Nimic nu justitica 
inverșunarea, impotriva Predealului : linia de întăriri se găsea dincolo de sat, 
pe frontieră; satul insusi nu era fortificat. Trebuia însă ca setea. de distrugere 
a dușmanului — virtute eminamente germanică — să fie complet potolită, la 
prima lui intrare pe pămintul românesc. Un corespondent neamţ, vizitind ceva 
mai tirziu ruinele Predealului, serie cu admiraţie : „În decursul războiului, am 
văzut în Galiţia şi Polonia multe orașe care au suferit enorm de pe urma răz- 
boiului, însă acelea au suferit numai, pe cînd Predealul a fost sfărimat” *. 
Timp de zece zile, de la 13 pînă la 23 octombrie, cu tot potopul distrugător, 
revărsat din gurile monstruoaselor mortiere, Predealul n-a putut fi luat. În 
ziua de 23 octombrie se dă un mare atac cu forte mari, după o puternică pregă- 
tire de artilerie. Transeele de pe povirnisurile acoperite de livezi ale Pristo- 
colului, ultima inaltime a Susaiului în fata gării, sint färimate de obuze; ele 
sint părăsite numai după ce orice rezistență a derenit imposibilă și după ce 
poziţiile au fost înconjurate si atacate si in flancuri si in spate. Kaioneta ș 
grenadele de mină. ale românilor secera’ pe dușman care, totuşi, biruie cu arti 
leria si cu numărul. Coloane de unguri, în partea de nord şi germani mai spre 
sud, atacă Predealul dinspre răsărit, indreptindu-se, în primul rind, asupra 
gării si a hniilor ferate. O coloană de unguri, venind dinspre nord, rupe frontul 
intre regimentele 45 si 46; o altă coloană de germani coboară dinspre est, îl 
rupe in locul ocupat de un batalion din Regimentul 5 Vlasca. Prin spärturile 
făcute năpădeşte puhoiul, intorcind flancurile descoperite. O mină de oameni, cu 
o mitralieră, apără gara pind la cel din muiă cartuș si cea din urmă viaţă de om. 
Un corespondent german, martor ocular al luptei, descrie 11 peripeţiile acestui 
episod eroic : , Dupä-amiazi, la ora 3, linia ferată fu atinsă. Clădirea cării er 
ocupată cu mitraliere. Din fereastra restaurantului gării trăgea o mitralie: 
aga incit apropierea de largul peronului gol al gării era imposibilă. Din nor 
trebuie să se aducă artileria. Călăuzită de observatori, care erau ascunsi Ja 
depărtare ahia de 200 metri de clădirea gării, tunurile noastre, aşezate depar 
jos in vale, trăgeau asupra gării și asupra oricărui om care se mișcă în cuprins 
ei. Acest foc, bine condus, omori o mulţime de români ; ceilalți fură näuciti. Spre 
seară, linia noastră înaintă şi luă gara cu asalt. Servanţii mitralierelor o apăra 
pind în ultima clipă”. Istoria n-a putut să înregistreze pentru posteritate numele 


* Dr. Blassel, în ,, Neue Freie Pre ” din 20 decembrie! 1916, 


a17)  ~ 
OU 


eroilor necunoscuţi care şi-au dat sufletul la ferestrele gării Predeal, odată cu 
cele din urmă cartuşe ale mitralierelor lor. Unalt corespondent german 2* 
vizitează a doua zi gara Predeal şi povesteşte impresiile : ,,...Nu cred să mai 
fi rămas vreunul dintre cei care s-au luptat în partea de est a Predealului, ca 
soldaţi viteji, pind la amarnicul sfirsit, care să poată povesti această ultimă 
parte a luptei. Si vitejeşte s-au purtat românii pe muntele Pristocol si in gara 
Predeal. Am vizitat intii gara. Ca punct de plecare al căilor ferate române, ea 
s-a bucurat de o clădire spațioasă şi impunătoare. Un sir lung de construcții, 
una lingă alta, in care erau instalate directiunea, vama, sălile de aşteptare si 
restaurantele. Loviturile din plin ale tunurilor noastre au produs ravagii teri- 
bile în şirul acesta de clădiri. Tot conţinutul diferitelor incăperi e in dezordine 
şi distrus din cauza cutremurului produs de exploziile proiectilelor. Soldaţii 
romani se instalaseră aci, in căutare de adăpost; cînd am îndreptat focul 
nostru asupra gării, ei au părăsit-o, reintorcindu-se iar in haosul de moloz si 
ruine, cind întreg Predealul nu mai era decit un iad, in care pretutindeni explodau 
obuzele. In vechiul restaurant, in care vilegiaturistii de altă dată se intilneau 
seara la mici serbări, ei zac acum printre dărimături şi printre cioburi ; în camera 
cu ghiseuri a funcţionarilor, corpurile lor rigide si reci stau incleştate. Grenadele 
de mină şi paturile puștilor au spus aici cel din urină cuvint. Un teanc de bilete 
de tren multicolore se află într-acest haos indescriptibil: Predeal— Braşov; 
singe roşu a curs peste aceste mici bilete verzi şi două miini cenușii şi reci sint, 
virite în ele. Dincolo, alt cadavru in mijlocul cuferelor de călători. Moartea 
i-a doborit, insirindu-i în nenumărate tablouri de un grotesc întiorător. Mi se 
pare, in fata acestei fantastice grozävii, că nimic nu e real şi că văd numai ori- 
bilele figuri de ceară ale unei panorame de bilei”. 

Călătorule, care de pe ferestrele vagonului priveşti zidurile innoite ale 
gării Predeal si te bucuri că ai scăpat de plictisitoarea de altă dată viză a 
pașaportului si a bagajelor, gindeste-te că pentru a-ţi cumpăra aceasta ief- 
tina plăcere, vieţi de flăcăi tineri s-au sfirgit in chinuri printre aceste ziduri, 
că, singe a stropit pereţii şi a curs siroaie pe pietrele peronului pe unde lumea 
calcă acuin grăbită şi nepăsătoare. Reculege-te şi închină-te smerit. Gara Pre- 
deal nu mai este o gară de hotar; ea este pentru români un templu al celor 
mai curate jertfe *. 


Cei cure au apărat După ocupurea gării, toată seara pind 
Predealul uoaptea tirziu au continuat luptele cele 

mai inversuuate pentru ocuparea Satului, 

Sub conducerea inimoasă şi neinfricosatä a colonelului Ștefănescu Stefan, 
soldaţii Regimentului 61, format din rezervisti ilfoveni si dimboviteni, au 
lucrat sub focul grozav al inamicului, construind tranșee printre case si prin 
locurile goale din oraş. Inamicul, oprit în dreptul gării, reîncepe bombarda- 
mentul. Casă cu cusă a trebuit asaltată. Ruinele vilelor distruse de bombar- 
dument din cartierul de nord al Predealului, mai intii, si casele țărănești din 
Predealul de sud, mai la urmă, au fost apărate cu o îndărătnicie care l-a făcut 
pe duşman să plătească scump de tot fiecare pas ce făcea pe pămint ro- 
manese. Poziţiile româneşti din marginea de nord-vest a Predealului au fost 
răscolite de focul teribil al obuzierelor grele. Terenul desfundat, plin de pil- 
nii adinci, rcaininteste grozavele cimpuri de luptă din apus. Soldaţii din Be: 
gimentul 61 şi-au făcut datoria cu un eroisim incomparabil. Si mărturiile nu 


* Nici un monument, nici o placă comemorativă, nici măcar o simplă inscripție pe zidurile 
gării, nu cheamă astăz. aducerea aminte a călătorilor indiferenți asupra sfinfeniei acestui lăcaş, 


418 


lipsesc. Corespondentii de război străini, care insofeau armatele dușmane 
cu sentimentul urii si al dispre{ului, nu se pot opri totuşi de a da vitejiei 
româneşti certificatul cel mai preţios si cel mai sincer, căci este al dugma- 
nului. „Românii isi fac o datorie ca să folosească pentru apărare toate avan- 
tajele regiunii muntoase, să-și adune toată vitejia, toată indärätnicia și tot 
disprețul de moarte, pentru ca să păstreze porţile casei lor” 205, 

„Poziţiile româneşti de la Predeal arată cum soldatul poate să lupte 
vitejeste chiar pentru o politică stupidă şi criminală (după părerea nemtilor, 
na)... Din santurile nivelate de bombardament, dir darimaturi, apar ca- 
davrele apărătorilor, striviti între pămînt si acoperișul de lemn. Ei s-au luptat 
ca niște viteji zile de-a rindul, cu fata întoarsă spre Ardeal” H1, 

„În partea de vest se atla marea întäriturä de pämint, care se putea 
considera ca cea mai puternicä fortificaţie a inamicului, ca un fel de cheie 
a Predealului. A fost complet nimicită de obuzierele grele. Rezultatul tirului 
de precizie, la care asistasem zile întregi sus, pe înălţimea, observatorului arti- 
leriei, se află acum în fata mea. Trec prin acest labirint de pilnii, de tranșee 
şi de santuri-adäpost, distruse. Acest teren plin de jale, e presărat de oameni 
morţi, care, doar cu puterile lor omenești, s-au zbătut aci împotriva unor vă- 
păi de foe si care au trebuit să moară în acest iad. Văd pe unul cu pieptul 
sfisiat, iar în mina întinsă tinind un biletel in asa chip, că pare să fi fost 
ultima-i dorinţă, ca să se ia cunoștință de vorbele scrise pe cl. Mă aplec să-l 
citesc : pe mort il cheamă Iancu Ion si era din Regimentul 61. Un nume de 
femeie, greu de descifrat, se afla scris pe marginea foii: Niculina... Unul stă 
culcat, cu privirea rigidă îndreptată spre acea lume a munţilor. E palid, 
mort, insă nici o rană nu se poate vedea. Are fruntea încruntată, parcă s-ar 
gindi si ar căuta si el să pătrundă cu mintea lui de ţăran, în ultimele mo- 
mente, imensitatea nebuniei care a cuprir : lumea. Altul zace ceva mai de- 
parte. Încercase să se panseze. Căutase pachetelul cu pansamente în ra- 
nifa, al cărei conţinut, împreună cu pachetelul, îl värsase în noroi, dar nu 
mai avusese putere să întindă mina să-l ia, si a murit cu privirea atintità 
asupra acestor obiecte fără, de valoare. Vreau să trec înainte, cînd văd stră- 
lucind, printre aceste obiecte, ceva straniu : o jucărie... o pereche de ciorapi 
lungi, albi, cu găitane în culorile nationale ale României, si fiecare cu cite 
0 jumătate de duzină de clopoței de alamă, de mărimea unei nuci..." %2, 

Dar corespondentii străini ne arată si o altă faţă a tabloului. Ne vor- 
bese de anumiţi „prizonieri, care la interogatoriul ce li se lua, făceau o mină 
foarte mulţumită. și care nu ascundeau deloc că din ajun luaseră hotărîrea 
să se lase a fi prinși la cea dintii ocazie. Erau oameni care vorbeau nemteste 
si care pentru întiia oară ţineau o pușcă în mină..." 141. Printre acești români 
care vorbeau nemteste, un alt corespondent ne descrie un tip interesant: 
E „domnul Segal, un om blond rosiatec, cu ochii foarte albaștri, si cu multi 
pistrui pe figura-i palidă”! 42. Are „înfăţişare de chelner” domnul Segal, dar 
e comerciant de cereale. El isi găseşte repede cunoștințe printre soldații un- 
guri : pe domnul plutonier Fekete, cu care făcuse afaceri în civilitate si asi- 
gură pe cei care-l ascultă că : ,,.Noi vroim linişte; e sigur că poporul n-a vrut 
războiul”. 

Corespondentul nu ne spune dacă alături, în grämada morților, pumnul 
infepenit al Ii Jancu Ion n-a strins mai tare răvaşul scris pentru Niculina 
lui. E sigur că ţăranul cu fruntea. îneruntată si cälusarul, care nu-și va mai 
zdrăngăni zurgălăii si toţi necunoscutii, morți cu tata spre Ardeal, judecau, 
cu mintea lor simplă de ţărani, altfel decit: domnul Segal. Dar gurile incles- 
tate nu pot să-și strige protestarea si braţele intepenite nu pot să facă gestul 
tăgadei. Doar ochii lor sticlosi privesc, sără să înţeleagă, de ce trece vesel 


419 


i | 
| 


<onvoiul românilor „care vorbesc nemţeşte”, mulfumiti că si pentru ei se 
isprăvise războiul. 

Zesturile Regimentului 61 s-au retras în poziţiile de pe coastele văilor 
Joita şi Polistoaca, ce se varsă în Valea Prahovei, în interiorul satului. Noaptea 
tirziu, după încetarea luptei, din ordinul comandantului Armatei a II-a, regi- 
mentul a fost retras din poziţiile sale şi îndreptat la Sinaia. 


După bătălia de la Bătălia de la Predeal epuizase puterile 

Predeal Diviziei a 21-a; divizia rămăsese abia cu 

3 000 de luptători. Totalul trupelor care 
apărau Valea Prahovei după bătălia de la Predeal, nu trecea de 7000 de 
baionete. Sub protecţia citorva detașamente din Divizia a 4-a, trupele decimate 
si obosite ale Diviziei a 21-a sint retrase spre refacere la Băicoi. Ele sint inlo- 
cuite prin Divizia a 4-a, care se mai intremase şi-şi reconstituise in parte 
unităţile. Diviziile 4 si 10, cărora li se încredinţează apărarea Văii Prahovei, 
sint întrunite într-un grup, sub comanda generalului Văitoianu. 

Comandantul Armatei a II-a intenţionează retragerea Grupului Predeal 
pe linia Busteni-Zamora, singura care-i pare aptă pentru o apărare eficace. 
Intervenţia comandantului suprem schimbă planul; linia de rezistență va fi 
mult mai sus, pe înălțimile de la nord de Azuga, între această localitate și 
Predeal. Este linia Clăbucetului, care se întinde transversal de-a curmezişul 
Văii Prahovei, tinindu-se în mijlociu cam la 1 500 m înălțime; trei virturi 
mai înalte răsar din masivul Cläbucetului : la vest de Valea Prahovei e Clă- 
bucetul Baiului; la est e Clăbucetul Taurului si al Azugăi, așezate in mij- 
locul unui patrulater format de unghiul drept deseris de piriul Azuga cu 
Prahova, în care se varsă. Între Clibucetul Baiului si al Taurului, curge riul 
Prahova, însoţit de şoseaua naţională şi de calea ferată. 

Așadar, rezultatul bătăliei de la Predeal fusese că dușmanul, punind 
în joc forte mari şi o artilerie forinidabilă izbutise, după 12 zile de lupte singe- 
roase şi cu pierderi simfitoare, să impingă linia apărării româneşti cu patru 
kilometri mai la sud, pe o nouă poziţie foarte puternică, atit prin ea ins, 
cit şi prin inadlfimile de care era flancată. Străpungerea nu reușise. Împotriva 
noilor poziţii, armata germană trebuia să reinceapă munca lui Sisif. 


Luptele din trecătorile Sfortärile grupului Sbaabs se aplican, 
Bratocei si Buzäului la est de Predeal, asupra trecătorilor 

Bratocei și Buzăului. Spre răsărit de 
drumul Predealului, la ieşirea din Satu Lung al Săcelelor, o şosea se îndreaptă 
spre sud, de-a lungul văii Tärlungului. La Santu Vechi, ea se desparte în două 
ramuri : una întră în tara prin micul pas Predelus în Valea Doftanei, iar cea 
mai depărtată, spre est, trece prin pasul Bratocea in Valea Teleajenului. Mai 
spre est încă, Valea Buzăului deschide un drum larg si important pentru intrarea 
in tara ; între ea şi Bratocea, o trecătoare mai putin însemnată, Pasul Tătarului, 
trece peste platoul Tabla Butii şi duce în valea superioară a unui piriu de mun: 
te : Bisca Chiojdului. Importanța strategică a trecătorilor Predelus, Bratocea 
si Tabla Butii e inferioară aceleia a Predealului. Drumurile ce conduc spre ele 
se fac cu ocoluri mari, prin regiuni nelocuite ; ele sînt lipsite de căi ferate, iar 
şoselele sint mui proaste sau chiar primitive de tot. Falkenhayn decise să dea 
pe aci numai luvituri secundarg, care să uşureze acţiunea principală de la Predeal, 
punind stăpinire pe trecători. O acțiune mai importantă va fi cea cure se da 
pentru cucerirea Văii Buzăului : ea poate deschide perspective frumoase. Ofen- 


420 


siva impotriva. celor patru trecători se va da cu Divizia a 89-a germană, întărită 
cu parti din Divizia à 187-a. Trupelor germane li se opuneau de partea noasträ, 
la Predelus si Bratocea, Divizia a 3-a, iar la Tabla Butii si in trecătoarea Buzäu- 
lui, Divizia a 6-a. Ambele divizii erau mult slăbite in urma pierderilor suferite 
in luptele de la Brasov. Divizia a 6-a se reducea de fapt numai la Brigada a 12-a, 
întărită cu Regimentul 3 de vinători ; efectivele erau foarte reduse : Regimentul 
11 Siret număra abia vreo 400 de oameni. Artileria pierduse mai mult de jumă- 
tate din numărul gurilor de foc. La dreapta, Divizia a 6-a se lega, prin posturi 
rare $i slabe, de Brigada a 7-a mixtă, in regiunea Vran ‘ei. Divizia a 3-a a executat 
retragerea în condiţii bune, nesupărată de urmărirea dușmanului și, la 12 octom- 
brie, s-a putut stabili solid pe înălțimile de la Bratocea, cu un detașament lateral 
la Predeluș, ocupind înălțimea, dintre cele două Doftane. Brigada a 12-a à 
Diviziei a 6-a, urmărită de aproape de Divizia a 8ÿ-a germană, a trebuit să 
dea o luptă vie la Teliu, la trecerea din defileul Tăxluneului in defi- 
leul Buzăului. Oprită pe dealul Seciului, brigada e pe punctul de a fi ajunsă 
de pe urmă şi capturată de divizia germană ; Regimentul 3 de vinători ia pozi- 
tie la Sita Buzăului, susţine cu bravură atacul german și acoperă retragerea 
grosului brigăzii, care ajunge la miezul nopţii la Crasna. Retragerea, a continuat 
in strins contact cu urmăritorul, așa că la 12 octombrie Divizia a 6-a ocupa 
poziţii dincoace de frontieră, cu un detașament lateral la Tabla Butii, iar cu 
grosul între Cheia si Gura Siriului. 

La 15 octombrie, Divizia a 89-a germană — comandată acum de generalul 
von Below, care înlocuise pe von Lüttwitz, rechemat în patrie — începe atacul 
impotriva poziţiilor române, pentru a forţa intrarea în Valea Buzăului. La aripa: 
de est, fracțiuni dușmane au respins linia rară a posturilor române si au pătruns 
in valea Biscei. Brigada a 1-a mistă, din regiunea, vecină, fiind abia pe cale de 
constituire, n-a putut să intervină. La centru, poziţia noastră de la Gura Siriului 
e atacată atit din faţă, după un bombardament puternic de artilerie, cit si 
din flanc, incercindu-se o ocolire pe la Picioru Monteorului. Contraatacurile 
trupelor române zadarnicese încercările dușmanului, care e respins in poziţiile 
lui şi i se capturează, la 15 şi 16 octombrie, 218 prizonieri. 

Pentru a se paraliza atacurile dușmanului, un detaşament din Regimentul 
28 infanterie pleacă de la Tabla Butii, inaintind înspre Vama Buzăului, in 
coasta dusmanului. Dar două batalioane de trupe dușmane taie retragerea 
detasamentului român care, în noaptea de 15—16 octombrie, rămine izolat; 
posturile inamice pătrund pe teritoriul naţional şi răspindesc panica în satul 
Slon. A doua zi dimineaţa, detașamentul român atacă dinspre nord pe dusmanul 
ce-i închisese calea, îl respinge, sfarmă bariera şi-şi reocupă vechile poziţii. 

Faţă de importanta acţiune ofensivă întreprinsă, de duşman si de slăbiciu- 
nea trupelor Diviziei a 6-a, comandantul Armatei a II-a decide să trimită 
intäriri. La Fabla Bufii se trimit două batalioane cu o baterie de la Divizia 
a 4-a, aflată în refacere la Băicoi, iar în valea Biscei se trimite Brigada a 42-a 
din Divizia a 16-a, cu un divizion de artilerie. 

Lupte violente se dau la ambele aripi ale frontului român. Germanii vor 
să intoarcă poziţia de pe Valea Buzăului. Înălțimea Golu Teheraelor, din valea 
Biscei, e cucerită de germani, apoi recucerită de români. La 20 octombrie, 
germanii o ocupă din nou, silind pe români să se retragă pe virful Bortei. Con- 
traatacurile, date în zilele următoare, n-au dat nici un rezultat : germanii intä- 
riserä solid poziţia și vremea era foarte rea. Ambele părți au renunțat la înain- 
tare şi, la 28 octombrie, s-au consolidat. duşmanii pe Golu Teheraelor. Românii 
pe virful Bortei. La aripa stingă se destăgoară la 20 octombrie lupte violente. 
Focul artileriei si al mitralierelor dușmane opresc înaintarea românilor. Pier- 


421 


he 


> 


ES tai 


EC ie i ERE Eee 
n a e i 


derile sint mari de amindouă părţile. Către seară rominii s-au retras pe dreapta 
Siriului Mare şi germanii au ocupat muntele Siriu. Frontul român întărit cu 
ajutoarele ce încep a sosi, e acum deplin consolidat şi duşmanul trebuie să 
renunţe la o nouă incercare. Străpungerea nu reuşise nici pe Valea Buzăului, 
Eșecul sfortärii pentru deschiderea drumului celui mai scurt spre Capitala 
României era evident. Ofensiva lui Falkenhayn, după mici începuturi de succes, 
fusese paralizată. Morgen infepenise înaintea Mateiasului, Staabs luase Predea 
lul după 12 zile de sfortari şi se găsea acum înaintea puternicei linii a Clăbu- 
cetului, iar Below nu se putuse mişca dincolo de Gura Siriului. Bariera de piatră 
şi de fier, pe care o opuneau românii în munţii lor, era intactă. Falkenhayn 
întoarse ochii mai spre dreapta. Lupte violente se dădeau şi pe Valea Oltului. 
Poate că într-acolo generalul german va putea zări licărind raza invioratoare 
a succesului aşteptat. 


d) BĂTĂLIA DE PE VALEA OLTULUI 


După bătălia de la Sibiu, Corpul român 
de la Olt, infrint şi slăbit, dar nu distrus, 
reuşise să ocupe poziţii de o parte şi de 
alta a Văii Oltului, pe linia de graniţă şi dincoace de ea. La apus, trupele romă 
neşti ocupau în regiunea Ciinenilor o linie cu direcţie oblică, de la sud-vest la 
nord-est ; ele se legau la vest cu trupele Grupului Jiu la muntele Turcinu. La 
răsăritul văii, trupele noastre erau chiar pe frontieră ocupind ori supraveghind 
înălțimile pină în Valea Argeșului. Erau elemente din diviziile 23 și 13, care 
fuseseră dezorganizate din cauza marilor pierderi suferite in bătălia de la Sibiu 
şi în retragerea dezastruoasă prin defileul Oltului şi peste munți, întărite cu 
citeva batalioane din Divizia a 20-a; aceasta insäsi, o formaţiune nouă, in- 
jghebata după declararea războiului, cu efective reduse și cu armament mediocru. 
La 10 octombrie, Divizia a 20-a a fost desființată, unităţile ei fiind repartizate 
celorlalte două divizii. Comandantul grupului era generalul Praporgescu, un 
soldat de elită, cu frumoase însuşiri sufleteşti şi profesionale. Generalul mos- 
tenise de la predecesorul său o situaţie aproape disperată; el făcu sforfari mari 
ca să organizeze poziţiile defensive ale armatei sale, să pună ordine in unităţile 
Corpului român, care erau foarte amestecate, să pregătească trupa din nou 
pentru luptă şi să-i reinalfe moralul. 

În faţa Grupului de la Olt, Falkenhayn lăsase numai Corpul alpin, întărit 
cu încă două regimente de la diviziile 76 şi 187 pe care le socotea, deocamdată, 
îndestulătoare pentru a ocupa şi härtui trupele noastre din această regiune, 
pe tot timpul cit el insusi pregătea şi executa murea lovitură împotriva Armatei 
a Il-a româneşti. Misiunea Corpului alpin era deci numai păstrarea liniei de 
front cigtigatä. De rezultatul ofensivei împotriva Braşovului atirnau hotäririle 
ulterioare. Pind atunci, Falkenhayn vroia numai să nu fie deranjat in această 
parte. 

Timp de aproape două săptămini, de la 30 septembrie la 14 octombrie, 
trupele romance, rău echipate si inarmate, din cauza marilor pierderi de material, 
suferite in bătălia de la Sibiu, au fost necontenit hărţuite de duşman care, 
deşi inferior numericeşte, avea superioritatea moralului şi a artileriei. Atacuri 
şi contraatacuri au fixat poziţiile dugmane si cele române pe munţii Pietrosu, 
Veverita, Riglou, Gorganu si Chitianetu. 

O mare nenorocire se întimplă în ziua de 13 octombrie. Generalul Prapor- 
gescu [9] inspectase poziția de pe inältimea Cofi, pe frontieră, şi se îndrepta 


Moartea generalului 
Praporgescu 


422 


acum spre inällimea Pleşu. Deşi gencralul și insotitorii săi mergeau prin fundul 
văii piriului Ciineni, pe o potecă ferită, un obuz căzu din intimplare lingă grupul 

) ofiţerilor și lovi mortal pe general. Fatalitatea a vrut ca in acest punct, ce nu se 

"vedea, de nicăieri, să cadă această lovitură izolată, desigur îndreptată aiurea, 
şi deviată de la destinaţia ei. Moartea vrednicului ostaș, de la care se aștepta 
atita, produse o nemărginită mihnire atit în rîndurile oștirii, cit şi in ale natiunii*. 
Ea venea in imprejurări triste, cind eşecul încercării de la Fläminda si respinge- 
rea armatelor noastre pe linia munţilor aduseseră o deprimare generală în 
spirite. Comanda Grupului de la Olt fu încredințată generalului Petala, care 
comandase Divizia a 9-a din Dobrogea. O sarcină grea şi o mare răspundere 
aștepta pe noul comandant ; germanii erau pe punctul de a începe la Olt o 
ofensivă din cele mai violente. 


Constituirea Grupului Krafft. Generalul Falkenhayn, victorios la Braşov, 
Misiunea lui dăduse la 9 octombrie ordinul pentru 
ofensiva care trebuia să forțeze intrarea, 

in România prin surprindere $i pe drumul cel mai scurt. Reusita loviturii de 
la Rucăr ii dăduse încrederea în izbindă. Succesul Grupului Morgen trebuia 
exploatat. Forţele româneşti din regiunile învecinate trebuiau fixate prin 
ameninţări puternice, spre a nu fi trimise în ajutorul armatei române la Cimpu- 
lung. Această acţiune de ajutorare a lui Morgen se va indeplini în Valea Oltului. 
Un grup puternic se va forma acolo, cu misiunea de a pune stäpinire pe impor- 
tantul drum din Valea Oltului si a străpunge apărarea română, fäcindu-$i drum 
spre Curtea de Argeş si Piteşti. Această acţiune trebuia să se dezvolte şi din 
punct de vedere strategic în legătură cu acţiunea lui Morgen împotriva Cimpulun- 
gului. Piteştii erau ameninţaţi de acțiunea convergentă a celor două armate, 
una prin Cimpulung şi cealaltă prin Curtea de Argeș. Succesul acestei lovituri, 
pe oricare din cele două căi s-ar fi produs, ar fi fost decisiv pentru reuşita acțiunii 
principale, ce se dădea pe linia cea mai scurtă. În tot cazul, ea retinea forte 
importante si, chiar in caz de nereusitä, ușura simţitor acţiunea celorlalte grupe, 
in special a grupului vecin, de la Cimpulung. Pentru comandamentul german 
era evident că Piteştii, prin așezarea lor geografică, în apropierea Bucureştilor, 
puteau fi bine apärati. Grupul ce va opera pe Valea Oltului trebuia să fie deci 
puternic. Corpul alpin bavarez, ce se găsea deja pe poziţie, unitate de elită, 
forma un simbure solid pentru noua înjghebare, iar comandantul său, generalul 
Krafft von Delmensiengen, era unul din şefii cei mai apreciaţi ai armatei ger- 
mane. Lui i se incredintä comanda noului grup. Corpul alpin înapoie diviziilor 
76 şi 187 regimentele ce aparţineau acestor divizii. În schimbi se alipiră : Brigada 
a 10-a alpină austro-ungară, debarcată la 9 octombrie la Sibiu; Brigada a 2-a 
alpină austro-ungară, retrasă de pe trontul de la Petroşani, unde comandamen- 
tul german nu mai intenționa să dea nici o lovitură, punctul fiind considerat 
ca prea depărtat; Regimentul 36 de infanterie prusian, luat de la Armata, 
I austro-ungară, două regimente luate de la diviziile 8 şi 11 bavareze, care 
începeau să sosească pe frontul transilvănean, precum şi o secțiune de două 
automobile blindate. Două state-majore de divizii fură puse de asemeni la 
dispoziţia grupului ; în cursul luptelor, Krafft va mai primi si Divizia à 216-a 
prusiană. Artileria fu sporită în mod considerabil, in special cu piese de mare 


* Luindu-si cel din urmă rămas bun de la ofiţerii ce-i înconjurau patul de moarte, Praporgescu 
le-a adresat cuvintele : „Nu släbili credința, a noastră e izbinda”. Cu citeva zile înainte, el seri- 
sese soţiei sale aceste cuvinte simple : „Aflaţi că sint sănătos și bine unde mă aflu. Grija nu la mine, 
ci la intreaga noastră armată, pentru izbinda căreia rugali-vä bunului dumnezeu”, 


423 


calibru ; între altele i se trimiserä baterii de 210 şi 305 mm. Cu aceasta, superio- 
ritatea Grupului Krafft era pe deplin asigurată pentru importanţa, misiunii 
ce i se incredintase. 


Valea Oltului Valea Oltului, propriu-zisă, este greu de 
atacat. De la Turnu Roşu pina la Cäl- 
mänesti valea este foarte îngustă; un 

defileu inchis de o parte şi de alta de pereţi stincosi, pe alocuri abrupți. Riul 

‘Olt o ocupă uneori din mal în mal, rostogolindu-si undele ca un torent sălbatic. 

Abia au loc, pe lingă el, şoseaua si calea ferată care, în unele puncte, trebuie 

să intre prin tuneluri. Din distanţă în distanță, se deschid in Valea Oltului văi 

laterale lăsind, la confluență, locuri mai deschise ; acolo s-au stabilit rate, Pe 
malul de răsărit, cele mai importante sint : Ciinenii de Arges si Grebleştii, de 
unde porneşte o şosea prin Boisoara, Titesti si Perisani, ca să ajungă la Sali 
truc, în valea Topologului, iar de aici, prin Suici trece în Valea Argeșului, la 

Curtea de Arges. Cele trei văi, ale Oltului, Topologului si Argeşului, merg paralel, 

cu direcţie nord-sud, la 10—20 km depărtare una de cealaltă. Pe malul drept, 

apusean, al Oitului, valea transversală a Lotrului se deschide in Olt, după ce 

a trecut, pe la Brezoi. Ea este, cu şoseaua, ce o însoțește, o minunată cale de 

pătrundere în munții din regiunea corespunzătoare. Mai spre sud, după ieşirea 

din defileul Coziei, pe lingă celebra mănăstire a lui Mircea cei Mare, avem 

Cälimänestii pe dreapta si Jiblea pe stinga. O şosea începe de aci îndreptindu-se 

spre est, spre a deschide la Suici, in şoseaua de pe valea Topologului, descrisă 

mai sus. Toată regiunea de la räsärit de Olt, în judeţul Arges, e muntoasă, 
străbătută de sirurile ce coboară din Munţii Făgărașului ; ele au virfuri ce se 
tin cam pe la înălțimi de 1 500 (Cozia, Miglele, Sule, Mormintu, Frunfi). În 
apropiere de frontieră si pe linia ei, creasta Munţilor Făgăraşului are falnice 
piscuri cu 2 000 —2 500 m înălțime : Suru, Negoiu ş.a. Acelaşi lucru si pe malul 

drept al Oltului, unde înălțimile nu scad sub 1 500 m. 

Trăgind consecințele indicate de configuraţia terenului, comandantul 
german hotări ca ofensiva să se dea nu pe şoseaua de pe Valea Oltului, ușor 
de apărat, ci de-a dreptul, peste munţii si văile din dreapta si mai alesdin 
stinga lui. Pentru astfel de operaţii grele, ce trebuiau executate în teren foarte 
accidentat, inamicul dispunea de trupele alpine speciale, iar terenul se potrivea 


de minune pentru mişcările ocolitoare, de flancuri, așa de familiare tacticii 
germane. 


Planul indoitei La 15 octombrie, Grupul Morgen obti- 
ocoliri nuse neasteptatul succes de la Rucăr, 
Ordinul pentru începutul ofensivei în re- 

giunea Oltului se dădu pentru dimineața zilei de 16 octombrie. Prima ţintă, fixată 
fu ocuparea șoselei Ciineni —Titești —Sălătruc, pentru a deschide drumul spre 
Curtea, de Arges, şi în acelaşi timp, a provoca si evacuarea şoselei de pe Valea 
Oltului, pe porțiunea Ciineni —Lotru. Acţiunea va consta într-o dublă mişcare 
de ocolire a flancurilor române; ea reproduce mișcarea ofensivă de la Sibiu, 
Dispozitivul forțelor inamicului fu fixat astfel: la aripa stingă (est de Olt), 
Brigada a 2a alpină avea să execute un mars de ocolire în flancul dreptal 
poziţiilor romăne, printre văile Topologului si Argeșului, si să înainteze direct 
spre Curtea de Argeş. La dreapta (apusul) Oltului, o mişcare analoagă va fi 
executată de a 10-a Brigadă alpină, cu direcția spre Valea Lotrului. La centru, 
între cele două aripi, Corpul alpin va profita de efectele învăluirii celor 


424 


două flancuri ale armatei românești, inaintind pe măsură ce frontul român, 
amenințat, se va retrage, abandonind Valea Oltului cu drumurile ei atit de 
indispensabile pentru transportul convoaielor. 


Lupta de pe Pietrosu Trupele Diviziei a 13-a române — coman- 
si Veverita dant general Sănătescu — ocupaseră, la 


apus de Valea Oltului, o linie oblică, de-a 
curmezisul masivului muntos dintre irontieră, Olt si Lotru. La dreapta, fron- 
tul traversa Oltul, șoseaua şi calea ferată, mai jos de cantonul Lunci, aco- 
perind Ciinenii ; apoi se îndreptă spre sud-est pe pantele înălțimilor Vladului, 
Uria și Robu, ale căror virfuri erau stăpinite de duşman. Înălțimile Chitia- 
netu, Gorganu, Veverita si Pietrosu erau în miinile românilor. În decursul 
Inptelor ce s-au dat mereu, timp de aproape două săptămini, trupele române, 
cu toate oboselele şi suferinţele lor, au putut să întărească poziţiile de pe 
munţi, formind un sistem defensiv şi să stabilească legături de comunicări 
laterale, spre Robeşti si Sărăcinești, cu Valea Oltului, cit şi în direcția sud 
spre Valea Lotrului. 

Brigada a 10-a alpină, — comandant general Tinczos — incepu la 16 
octombrie ofensiva împotriva frontului român, spre a-l impinge şi a-şi deschide 
drumul în Valea Lotrului. Atacul dușmanului se dă impotriva aripii noastre 
stingi. Pe muntele Pietrosu nu era decit un batalion din Regimentul 57; 
acesta nu poate rezista si se retrage prin valea Vasilatului, vreo 5—6 km, 
pint la larga. Detașamentul de pe Veverita rezistă dirz; duşmanul ocupi 
numai Stina Gligomanului si linia avanposturilor. Virful Veverita rimine în 
miinile românilor. Comandantul român ripostează a doua zi, contraatacind 
la ambele aripi. Contraatacul de la aripa dreaptă se dă în regiunea muntelui 
Vladu. Rău susținute de o artilerie foarte slabă şi cu muniții pe sponci, luate iu 
coastă de focul inamic de la Lunci si de un automobil blindat de pe şoseaua 
Ciinenilor, trupele române cîștigă putin teren si trebuie să se oprească pe linia 
ocupată. Dimpotrivă, atacul îndreptat la aripa stingă, în ziua de 18, are 
deplin succes. În faţa Veveritei, inamicul ocupase muntele Sasa. După bom- 
bardare cu artilerie, trupe din Regimentul 5 vinători au reuşit să ocolească 
dreapta dusmanÿ, si, repezindu-se la atac cu baioneta, au ocupat tranșeele 
vrăjmaşului, fugărindu-l pe o mare distanță în timpul nopții. Pentru re- 
ocuparea Pietrosului, colonelul Mosoiu à dat un atac învăluitor. Cu ajutorul 
liniilor ferate funiculare din văile Vasilatului si Päscoaei, ce mărginesc la 
vest şi est muntele Pietrosu, au fost urcate de fiecare parte cite două obu- 
ziere, instalate pe vagonete platforme. Trigind curb, peste muchii, cele patru 
obuziere au bombardat poziţiile, pe care dușmanul le organizase pe virful 
Pietrosu, lucrind intens toată noaptea. Atacul infanteriei s-a dat de fror 
cu trei companii din Regimentul 5 vinători și 40 infanterie, pe cind va 
patra companie s-a strecurat printr-o vilcea şi a apărut în spatele poziţiei 
dușmane. La ora patru după-amiază, duşmanul, cuprins de panică, a päri- 
sit poziţia și a fugit în debandadä spre nord. Românii au capturat două tunuri 
părăsite pe poziţie, zece mitraliere si o cantitate enormă de muniții; alte 
două tunuri fuseseră prăvălite de dușman într-o riîpă, în timpul retragerii 
sale. Aproape trei sute de prizonieri austro-ungari au fost luaţi in luptele 
de pe Veveriţa si Pietrosu. 

Inamicul a încercat la 19 şi 20 să recistige prin contraatacuri terenul 
pierdut, dar a fost aruncat definitiv înapoi cu pierderi grele, pe munţii Robu 


425 


si Murgagu, de unde plecase; cîmpul de luptă e presărat de cadavrele dus- 
manului. 

Brigada a 10-a alpină austro-ungară suferise o infringere sinfitoar. 
Ameninfatä în propria ei poziţie, i se trimit întăriri de la Corpul alpin vecin 
şi de la alte unităţi şi e pusă sub comanda feldmareșalului Goiginger, comau- 
dant al statului-major al Diviziei 73-a de infanterie, un reputat specialist 
in războiul de munte. Un batalion din Regimentul de Gardă bavarez, susținut 
de bombardamentul violent al artileriei grele germane de la Lunci, care pro- 
voacă panică în trupele române prin obuzele mari ce aruncă, se strecoară prin 
valea Robestilor, pe Gorganu. La 20 octombrie, trupele noastre de la aripa 
dreaptă atacă pe dușman ; se dau lupte foarte singeroase in care românii au 
pierderi mari. Dugmanul nu poate fi dislocat si aripa dreaptă română trebuie 
să evacueze pantele de sud ale Vladului si Uriei, precum si Chitianetu, fnfrin- 
gerea de la dealul Vladului nu îngăduie Diviziei a 13-a, să exploateze succesul 
de la aripa sting’, însă dușmanul e fixat pe teren si mulțumit că a scăpat cu 
atit. 


Lupta din valea Acţiunea principală a ofensivei lui Krafft 
Topologului se va dezlintui pe partea stingä a Oltului, 

în sectorul Diviziei a 23-a române. Bri- 

gada a 2-a alpină austriacă va executa mișcarea sa largă de ocolire în flancul 
drept al poziţiilor româneşti, spre a deschide drumul Corpului alpin bavarez. 
Întreprindere îndrăzneață, nu numai din punct de vedere curat militar, dar 
şi prin marea sfortare fizică ce se cerea oamenilor. Trebuia escaladat prin 
fortä şirul Munţilor Făgărașului, cel mai puternic masiv al Carpaţilor Mun- 
teniei, care-şi ridică piscurile între 2 000 şi 2 500 m înălţime. Excelentele 
trupe alpine, atit germane cit si austro-ungare, cu oameni antrenați pentru 
munte si cu armament şi echipament special, erau o garantie a reuşitei intre- 
prinderii. La 17 octombrie, duşmanul începu o violentă bombardare cu arti- 
lerie de toate calibrele, a crestei muntoase de la Olt pind la Arges. El reușise 
a instala și baterii de mortiere de 210 mm, ale căror obuze-mine produceau 
distrugeri şi panică, în poziţiile ocupate de români, obligindu-i a părăsi linia 
crestei spre a se refugia in spate. Puternicele atacuri de infanterie, date de 
vinătorii bavarezi asupra înălțimilor de la Coti si Pleșu, au fost respinse. 
Mai spre est însă, alpinii au reuşit si ocupe munţii Budislavu si Suru. În 
același timp, trupele Brigăzii a 2-a alpine, plecind de la Avrig, au suit munţii 
şi au trecut frontiera pe la punctul Izvoru Scării, între Suru si Negoiu, la 
peste 2 000 m înălţime, desfăcindu-se apoi in duuă coloane. O coloană laterală 
atacă muntele Mizgavu (cota 2 143), ocupat de un slab detașament român, 
pe care il respinge, obligindu-l să se retragă pe muntele Fata Sf. Ilie, mai 
la sud. Grosul coloanei înaintă pe la Comarnic, urmînd şirul de înălțimi 
dintre văile Topologului şi Argeşului. Aprovizionarea coloanei era asigurată 
prin ridicarea populaţiei româneşti din ținutul Făgăraşului transformată, 
sub baioneta năvălitorului, în animale de povară. Regiunea muntoasă, săl- 
batică, nelocuită, era ocupată de trupe rare, în detașamente mici si izolate, 
cu legături slabe între ele. Chiar aprovizionarea și schimburile se făceau foarte 
greu prin acest teren dificil, format din munți prăpăstioşi, acoperiţi cu păduri 
seculare, lipsit de drumuri practicabile. În citeva puncte principale erau deta- 
Samente, în putere de cel mult un batalion ; largile spații pustii intermediare 
erau străbătute numai de patrule. Lipsa comunicaţiilor făcea pe de altă parte 
ca ştirile să ajungă tirziu la comandaimnente. Totuşi, înaintarea, coloanei alpi- 
rilor de-a lungul Topologului fu semnalată comandantului Corpului I de Olt 


426 


si urmărită etapă cu etapă. Măsurile de apărare se iau în grabă. Pind să poată 
aduna trupele trebuitoare, coloana, îşi continua înaintarea spre sud. În două 
zile ea străbătuse aproape 30 km. În seara zilei de 18 octombrie, avangardele 
ei intrau în Sălătruc, pe valea Topologului, la încrucișarea cu şoseaua Ciineni — 
Curtea de Argeș, respingind o companie de pionieri ce făcea lucrări la nord 
de sat. Un detaşament lateral ocupă Arefu, pe Valea Argeşului. Pe dreapta, 
un alt detașament ocolește spre vest, schitind o mișcare în spatele frontului 
nostru ; alpinii ocupă muntele Sule, în fata Poienci Spinului. 

Mișearea inamicului, foarte îndrăzneață, chiar aventuroasă, era tot atit 
de periculoasă pentru noi, pe cit era de riscantă pentru el însuși. El prezenta 
tancuri descoperite ce puteau să fie atacate şi străpunse. Comandantul 
Corpului I de armată constitui în primul rind un mic detaşament în putere de 
două, trei batalioane, cu o baterie de tunuri de 53 mm și citeva escadroane 
de călăraşi, descälecati, cu efectiv foarte redus, sub comanda colonelului 
M. Olteanu. Detasamentul atacă la 19 octombrie pe dușmanul ce ocupase mun- 
tele Mizgavu pe care-l recucerește, respingind trupa ce-l ocupase, iar grănicerii 
reocupă Budislavu gi Suru, luind si prizonieri. În acest timp, pregătirile pentru 
atacul coloanei principale — al cărei gros e la nord de Sălătruc — sint termi- 
nate. Cu rezerva Diviziei a 23-a, întărită cu ajutoare aduse de la Cerna şi 
de la Cimpulung, comandantul român a alcătuit două detașamente : Deta- 
samentul Cihoski, care trebuia să aibă opt batalioane cu trei baterii și să 
atace dinspre sud, din direcţia Suici ; Detasamentul Mosoiu, care are şi comanda 
grupului, trebuia să aibă șapte batalioane cu două baterii si să atace din flanc, 
dinspre Titesti. Ofensiva învăluitoare a grupului Mosoiu—Cihoski trebuia să 
înceapă la 20 octombrie ; unităţile ce compuneau cele două detașamente n-au 
putut fi adunate la timp, incit acţiunea s-a dat cu trupe mult mai putin nume- 
zoase. La sud, Cihoski nu putuse aduna la 20 octombrie decit citeva mici 
unităţi, cu un efectiv de 1 200 infanteriști si trei tunuri ; cu această mină de 
oameni el atacă la 20 octombrie avangardele dușmane, aşezate în poziţii la 
sudul satului, le ia două sute de prizonieri, între care şi patru ofițeri şi-i res- 
pinge în Sălătrucu de nord. 

Detaşamentul Mosoiu, alcătuit din cinci batalioane cu cinci baterii, 
venind pe şoseaua Titeşti —Sălătrue, a atacat de flanc poziţia, pe care dus- 
manul o organizase pe creasta muntelui Clocoticiu, la vest de Sălătruc. În 
același timp, Cihoski a continuat atacul dinspre sud, iar un alt detaşament 
a atacat dinspre est, de la Oesti si Bärästi. Artileria Grupului Mosoiu a bom- 
bardat timp de două ceasuri liniile de pe Clocoticiu, unde duşmanul nu avex 
decit tunuri de munte, apoi pe la nouă dimineaţa, un atac învăluitor asupra 
poziţiei a fost incununat de succes. Duşmanul, respins cu mari pierderi, a 
trebuit să evacueze Sălătruc, unde românii au intrat la ora 11 dimineaţa. 

În urmărirea alpinilor porneşte acum atit Detașumentul Moșoiu, cit 
şi Detaşamentul Cihoski. Dusmanul se retrage 7—8 km, pină pe muntele 
Frunti, unde se concentrează întreaga Brigadă alpină si încearcă să se întă- 
reascä. Detasamentul Moșoiu trebuie să întrerupă urmărirea, fiind trimis spre 
Stina Zănoagu în ajutorul Detaşamentului Olteanu, caro fusese atacat de 
forte superioare bavareze. La 23, Cihoski atacă poziţia de pe muntele Frunti. 
Lipsiti de artilerie de munte, iar cea de cimp neputind escalada coastele 
ripoase, românii sînt în inferioritate fafa de dușman ; cele opt tunuri ale ace 
tuia produce mari pierderi în rîndurile românilor. La 24 si 25 octombrie, 
românii atacă din nou. Atacul frontal e susţinut, ca artilerie, de un singur 
tun de cîmp — care a fost ridicat cu mare greutate şi tras cu fringhii peste 
Tipe prăpăstioase — şi de patru tunuri mici de 53 mm. Un alt atac lateral 
se di pe Valea Argeşului, spre gara Cumpina. Un detaşament execută o întoar- 


427 


cere in flancul sting al dușmanului, cade pe linia lui de comunicaţie și-i captu- 
vează o coloană de aprovizionare cu 36 de cai cu samare încărcate cu muniții 
și hrană si cu 50 de conducători. Dusmanul e cuprins de panică : el începe 
o retragere dezordonată înspre nord, urmărit de români, pierzind 300 de 
prizonieri, trei tunuri sfărimate, muniții, echipament. Întunericul, ninsoarea 
Si viscolul fac pe urmăritori să piardă contactul cu dușmanul bătut; acesta 
poate să se oprească pe Poiana Luncă, să-și adune trupele rizletite si să încerce 
organizarea unei noi poziţii defensive. 

n acest timp, situaţia coloanei inamice devenise critică. Ea era insi- 
rată pe o distanţă foarte lungă, avind in spate o linie de comunicaţie si de 
aprovizionare anevoioasă, trecind peste creste de munţi înalţi de peste 2 000 
m, iar in faţă si în flanc strinsă de aproape de trupele de urmărire române, 
În noaptea de 19—20 octombrie, vremea se stricase. Pe munții înalţi cădea 
o ninsoare abundentă, cu viscol straşnic; prin văi, ploaie rece și lapovifi. 
Virtejurile de zăpadă întunecau vederea, acopereau potecile, incureau dru- 
murile. Termometrul cobori sub —10°. Brigada nu mai avea aprovizionări 
şi muniții, iar din spate, pe cărările introenite si pe pantele transformate in 
gbetusuri, nu mai puteau veni ajutoare decit cu mari greutăţi. 0 catastroi 
a brigăzii părea iminentă. Dar urmăritorii n-au putut continua sfortarea pină 
la capăt. Alpinii luptau în condiţii superioare românilor. Ei aveau echipament 
special pentru munte, pe cind rezervistii si milițienii români, cei mai mulți 
de prin judeţe de la șes, vedeau muntele pentru întiia oară. 

În fata primejdiei, comandantul duşman făcu o diversiune. Corpul alpin 
bavarez, care aștepta ca să se folosească de izbinda alpinilor austrieci, pentru 
a înainta pe calea deschisă de ei, fu trimis să intervină ca să-și salveze cama- 
razii si să prevină catastrofa. La 20 octombrie, pe ceaţă si pe viscol stragnic, 
două batalioane din Regimentul gărzii bavareze atacă dinspre nord Mizgavu, 
ce fusese recucerit de Olteanu, în timp ce un batalion austriac îl atacă pe 
la est. Soldaţii români ai grupului Olteanu, rebegiti de frig si de nesomn, nu 
pot rezista si se retrag pe Fata Sf. Ilie. Atacati din nou, luptă pind seara 
tirziu. Cu toate pierderile considerabile, soldații Regimentului 1 cälärasi luptă 
cu eroism ; ei contraatacă de mai multe ori si împiedică pe dușman să spargi 
frontul. Inamicul atacă din nou în timpul noptii; în dimineața zilei urmi- 
toare, detașamentul român părăseşte poziţia, pierzind si două tunuri de 53 mm, 
si se retrage pe înălțimea din spate: muntele Călugăru. 

La 22 dușmanul, sprijinit de o puternică artilerie instalată pe Fata Si. 
Lie, atacă din nou Călugăru, atit de front, cit si printr-o mişcare ocolitoare 
prin valea Boei. Rezerva detasamentului român nu-şi face datoria, ci se adäpos- 
teste în pădurea de pe valea Topolnicelului ; aci, ea e înconjurată de dușman 
şi luată prizonieră. Alpinii ocupă Călugăru şi românii se retrag pe Stina |Zănoaga, 
Intervenţia Corpului alpin şi-a făcut efectul. Spatele şi flancul drept al grosului 
coloanei austro-ungare din valea Topologului e acoperit, iar linia frontului 
român e ameninţată a fi străpunsă pe la Stina Zänoagei. Detasamentul Moşoiu 
e rechemat de la Frunti, ocupă puternice Stina Zänoagei şi atacă, dinspre sud si 
din flanc Călugăru, pe care-l ia după o luptă violentă, în care s-a distins Batas 
lionul IV din Regimentul 18 Gorj şi a căzut căpitanul Brădiceanu din Regi: 
mentul 5 vinätori. Ocuparea Cälugärului asigură poziţia principală de pe Z4- 
noaga, întărind cu chipul acesta flancul drept roman. Dar brigada, austro-ungară 
a fost salvată ; după o retragere penibilă de 20 de kin, care putea deveni catas- 
trofalä, ea a putut să räsufle un moment pe Poiana Lungă. 


428 


Spre marea surprindere a dușmanului *, românii încetează urmărirea 
Krafit profită de acest chilipir neaşteptat ca să pună in ordine unităţile brigăzi: 
si, la 24, o retrage pe Cläbucet. Fatalitatea, care urmărise pe români de la in- 
ceputul campaniei, se repetă şi aci. Ca si la Porumbacu, ca si la Bărcut, ei au 
trebuit să suspende operaţiile în plina desfășurare victorioasă a lor. 


Retragerea frontului Încercarea Grupului Krafft de a forţa 

român de la Olt trecerea pe la Olt se terminase şi ea cu un 

eşec. Frontul nu fusese nicăieri străpuns 

şi cele două coloane alpine austro-ungare, care trebuiau să deschidă drumul 
Corpului alpin, fuseseră silite să se retragă — sub protecţia acestuia, pe drumul 
pe care venise. Înaltul Comandament german înregistrează cu sinceritate acest 
eşec. Ludendorff serie : ,,0 incercare de trecere din partea forţelor Armatei a IX-«, 
prin defileul cel mai înalt si cel mai larg din tot șirul de munţi, avind în față 
un inæmic ca acesta, puternic, pe care nu-l mai puteai surprinde, trebuia 
esueze, cum esuase in octombrie atacul analog dat la sud de Brașov. Aga că 
deși nu ne convenea de loc, trebui totuși să mutăm punctul de invazie mai 
spre apus... „11152, 

Cu toată izbinda trupelor române, totuși, comandantul Armatei I aprecia 
că linia frontului, cu sinuozitätile provocate de inaintarea duşmanului în unele 
puncte, nu mai prezintă tăria necesară ; în special centrul, in regiunea Ciineni— 
Coţi — Pleşu, rămăsese prea inaintat fata de cele două aripi. De aceea, chiar in 
seara de 21 octombrie, se dădu ordinul de retragere a frontului pe o linie para- 
lelă cu creasta muntoasă a frontierei si depărtată de ea cu aproximativ 10 kin. 
La vest de Olt era jalonatä de înălțimile Veverita si Riglou, cu frontul la nord 
de valea Robestilor. Ea traversa Oltul la sud de Ciineni si continua la stinga 
Oltului pe înălțimile Cărbunaru — Mormintu — Omu de Piaträ—Stina Zänoaga, 
avind muntele Călugăru ca post inaintat. Retragerea s-a făcut în liniște pe 
frontul Diviziei a 13-a, după ce s-a aruncat in aer podul de fier de la Ciineni şi 
s-a stricat şoseaua. Cea mai regretabilă consecinţă a retragerii a fost insă renu' 
tarea la urmărirea şi exploatarea victoriei din valea Topologului. 


e)zIINTÎIA BĂTĂLIE DE LA JIU 


Pe drumul cel; Bătălia pentru trecătorile Carpaţilor dura 
mai lung de 10 zile, fără ca germanii să fi reușit să 
pună stäpinire pe vreuna din ele. În 
văile Trotușului si Oituzului, in Valea Buzăului, în trecătoarea Predealului, pe 
drumul Branului, de o parte si de alta a trecătorii Ciinenilor, pretutindeni 
trupele dugmane se opinteau din răsputeri ca să cucerească cel putin una din 
porțile de intrare în Tara Românească. În unele puncte, inamicul reuşise să 
obţină un mic succes initial; capul coloanei de inaintare fusese însă repede 
oprit si nävala îndiguită. În cele mai multe părți însă, duşmanul se bătea tot 
în fata crestei de la frontieră sau şi-o disputa cu apărătorii. DrumulZcel_ mai 
scurt spre Bucuresti nu putuse fi forțat, nici mare nădejde nu era. 


* „În chip surprinzător, ci (românii) incepură să cedeze, Dacă aceasta se datorește presiunei 
Brigăzii alpine austriece, ori faptului că Ja 20 octombrie Batalionul 1 al gărzii bavareze pătrunsese 
In poziția de pe dealul Vladu. rămine să se stabilească mai tirziu’’8, 


429 


a 


În seara de 21 octombrie Falkenhayn trebuie să constate, în raportul său 
adresat Marelui Cartier german, că ofensiva austro-ungară se dezvoltă nefa 
vorabil şi că trebuie cumpănită chestia, dacă faţă de puternica rezistență ce se 
opune de adversar şi fafa de greutăţile iernii, care începuse să se arate în munţi, 
continuarea operaţiilor mai este recomandabilä. El recunoaște că in ultimele zils 
s-au realizat progrese foarte încete ; totuşi, situaţia tactică n-o priveşte ca ne 
favorabilă. Comandantul german nu pierduse însă nădejdea ca, înainte de a se 
statornici iarna grea, care să impiedice operaţiile, să reușească să pună mina 
prin surprindere pe vreuna din trecători. Timpul zorea, iarna bătea la ușă. 
Dacă vremea rea, zăpada, viscolele, gerul, inghetul, surprind trupele încă în 
luptă în trecători, aceasta ar însemna paralizarea războiului. Bariera de gheață 
va opri orice încercare de înaintare pină in primăvară. Si, în acest interval, 
românii vor putea să se reculeagă, să-şi organizeze şi să-şi regrupeze forțele, 
să baricadeze solid trecătorile munţilor aşa incît, la reluarea luptelor în primă 
vară, situaţia să fie cu totul alta decit acum. Cu orice preţ, deci, trebuia să 
forţeze intrarea pe undeva, cit mai e timp. Si fiindcă încercările ce erau in curs 
de la Oituz pind la Olt păreau sortite la nereușită, comandantul german trebui 
să-și arunce ochii şi mai departe. Trecătoarea Jiului rămăsese pină acum in 
afara, socotelilor comandamentului german, ca prea depărtată do zona prin- 
cipală de luptă. Constrins, de nevoie, Falkenhayn se agätä de această singură 
speranţă ce-i mai rămăsese. Străpungerea pe drumul cel mai scurt nu-i reuşise; 
el o va incerca acum pe drumul cel mai lung *. 


Sectorul Jiului Sectorul Jiului a fost unul din cele mai agita- 
te în timpul războiului nostru, desk poziția sa 
excentrică părea a-i hărăzi un rolinai modest. 

Apropierea liniei ferate din Valea Mureșului şi bazinul minier de la Petro- 
ani au făcut din această regiune teatrul unor lupte aproape neintrerupte. 

Armatele române şi dușmane au luat rind pe rind ofensive şi contraofensive, 

au înaintat si au fost respinse alternativ. Intiia ofensivă, română à condus 

trupele Grupului de acoperire Jiu pină dincolo de defileul Merisor. Ofensiva 
generalului Sunkel, de la 14—23 septembrie, à respins pe români pină pe crestele 

“vechii frontiere. A urmat contraofensiva generalului Culcer, care ne-a pus din 

nou, la 25 septembrie, în posesia bazinului Petroşani, pentru ca, în cele din 

urmă, acţiunea dușmană, întreprinsă sub conducerea generalului, von Busse, 


| 
ve" fe Hindenburg scrie: ,,Noi stabilirăin la început că succesele tactice, obținute pind acum, vor 
putea să fie folosite din punct de vedere strategic, asa încît, de la Brasov să putem străbate direct la 
Bucuresti. Chiar dacă sălbatica regiune muntoasă si superioritatea inamică vor impune o sarcină foarte 
grea putinelor şi slabelor noastre divizii, totuși, avantajele acestei operații directe erau prea miri, 
ca să ne fie permis a o inlătura. N-am reuşit însă a forţa blocul stincos, oricit de vitejeste s-au luptat 
trupele noastre pentru fiecare pisc, pentru fiecare creastă. Mişcările noastre s-au oprit cu desăvinire 
cind, la 18 octombrie, o iarnă timpurie şi aspră acoperi cu zăpadă munţi și transforma drumurile 
în ghetusuri. Sub privatiuni și suferinţe chinuitoare, trupele noastre se multumirä a ţine pregătite 
pärtile de munte cucerite, spre a reincepe lupta cind timpul și ocazia o vor permite din nou. 
Experiențele de pind aci arătară că trebuiesc căutate alte drumuri, decit acelea care duc de 
la Brasov peste parteu cea mai largă a Carpaţilor Transilvaniei. Generalul Falkenhayn propuse stri- 
pungerea pe la trecătoarea Jiului” 11 
Mai explicit incă se exprimă publicaţia oficiali a Statului-Major gerinan *!!, Ea constată, la 
fel, că : ,,Intentia comandantului suprem si a conducătorilor de grupuri, de a ocupa trecătorile prin- 
tr-o acțiune repede n-a reuşit”; apoi continuă : „,După ce s-a stabilitcă într-adevăr comandantul 
suprem român à aruncat la timp întăriri suficiente pe înălțimile de la graniţă, la sud de pasul 
“Turnu Roşu, ca si de pasurile Bran, Predeal și Bratocea și cu modul acesta tnchisese drumurile cele 
mai scurte înspre Bucureşti, trebui să se încerce să se ocolească dușmanul, străpungindu-se froatul 
printr-un alt loc”. 


430 


la 1 octombrie, să ne readucă. pe linia de frontieră. În urma acestei operaţii, 
acțiunea. stagna in sectorul Jiului pe toată linia crestelor muntoase, de la Oslea 
pină la Paring. Atit românii, cit și germanii luară de aci importante forţe, pe 
care le trimiseră in sectorul vecin, din Valea Oltului, pentru a lua parte la ac- 
tiunea hotäritoare ce se desfăşura acolo. Astfel, de partea dușmanului, fu tri- 
misă acolo Brigada a 2-a alpină austro-ungară, care a executat mișcarea de 
ocolire pe valea Topologului. În sectorul Jiului se dădură numai lupte locale 
pentru pusesiunea cutărui sau cutărui munte, care trecea dintr-o mină in alta, 
fără să modifice esențial poziţiile celor doi adversari. Sectorul Jiu părea cu totul 
neglijat, din cauza situaţiei sale laterale, în timp ce lupte violente se dădeau 
pentru forțarea trecătorilor ce duceau pe căi mai scurte spre inima țării. Deo- 
dată, in a doua jumătate a lunii octombrie, tunul incepu să bubuie cu furie in 
Valea Jiului. Decizia lui Falkenhayn readuse sectorul Jiului pe planul întii al 
războiului nostru. 


Organizarea ofensivei Ilotărirea de a incerca străpungerea şi 

germane Ja Jiu pe la Jiu, era sprijinită de mai multe 
consideraţii. In primul rind, era putință 
surprinderii. Româuii, absorbiti de apărarea tiecatorilor principale, nu-şi puteau 
inchipui ca dușmanul să mai încerce lovitura şi într-o regiune așa de depărtată. 
La adăpostul acestei surprinderi, duşmanul își putea concentra nebänuit forte 
puternice. In al doilea rind, lanţul Carpaţilor are, in această regiune, cea mai 
mică înălțime. Un singur sir de înălțimi principale jaloneazä graniţa ; dacă acestea 
sint. trecute, străpungerea s-a făcut. Trecerea este inlesnitä şi de numeroase 
poteci transversale, pe care trupele le puteau intrebuinta. În sfirsit, flancurile 
sint asigurate ; grupele vecine se găsesc la distante mari şi despărțite prin masive 
puternice de munţi, iar în interiorul ţării, liniile de comunicaţie, foarte puţine 
in această regiune, nu permit un transport repede de ajutoare. 

Este drept că există şi un dezavantaj : depărtarea. Odată străpungerea 
reușită, trebuia ca armata de invazie să ia drumul de-a lungul țării spre Capi- 
tala. Dezavantajul area la rindul lui un avantaj: prin această înaintare, se 
intorceau toate poziţiile românești din trecători care, amenințate prin inain- 
tarea dușmanului în spatele lor, trebuiau evacuate una cite una. Străpungerea 
Carpaţilor avea, să determine apoi locul şi epoca trecerii Dunării de armata lui 
Makensen. Pentru importanta operaţie a sträpungerii frontului român de la Jiu, 
comandantul german organiză o urmată specială din trupe proaspete, sosite 
din rezervele armatelor Puterilor Centrale. Ea era compusă din Divizia a II-a 
bavareză (general Kneussl), adusă din Volinia, şi divizia nou formată 301 (gene- 
ral von Busse), în alcătuirea căreia intrau trupele Brigăzii a 144-a austro-ungare 
si citeva elemente de întărire ; apoi două batalioane de ciclisti, un batalion de 
alpini wiirtemberghezi, artilerie grea şi de munte. 

O puternică masu ae cavalerie fu alipită celor două divizii de infanterie. 
Ea trebuia să se reverse asupra cimpiei româneşti, cao apă care a rupt stävilarele, 
indată ce infanteria va fi întrint rezistenţa frontului românesc. Erau două divizii 
de cavalerie : Divizia a 6-a Kônigin Marie Luise (general Saenger) si Divizia 
a 1-a (general Mutius), fiecare din ele formată din cite trei brigăzi. Comanda 
cavaleriei o avea generalul conte von Schmettow, una din figurile cele mai re- 
prezentative ale armatei germane, descendentul unei vechi familii nobile, în care 
tradiţia militară se mostenise din tată în fiu. Generalul fusese aghiotantul fai- 
mosului mareșal Schlieffen, succesorul lui Moltke şi creatorul doctrinei militare 
germane actuale. El luase parte la bătălia de la Sibiu si suferise o hotăritoare 


431 


fnfringere la Oituz. Comanda grupului fu incredintatà generalului bavarez von 
Kneussl, comandantul Diviziei a 2-a. 

Începutul ofensivei fu fixat pentru ziua de 23 octombrie, Ea se va da 
deocamdată cu trupele diviziilor 2 si 301 infanterie si 6 cavalerie ; restul, Divi- 


zia a 1-a de cavalerie si Batalionul alpin wiirtemberghez, debarcau la Pui şi 
erau in marş spre Petroşani. Ele vor interveni spre a lărgi succesul aşteptat. 


Regruparea fortelor Atacul german de la Jiu à coincis, din 
Armatei I române partea românilor, cu operația de regru- 

pare a forţelor Armatei I, ca urmare a 
hotăririi luate de Marele Cartier de a forma rezerve în spatele armatei lupta- 
toare de pe frontul propriu-zis. Dintre toate armatele, Armata I avea cea mai 
nefavorabilă şi primejdioasă dispoziţie de trupe. Trupele armatei erau întinse 
in cordon de-a lungul frontierei. Linia de apărat fiind foarte lungă, iar trupele 
acestei armate neindestulatoare pentru o asemenea desfășurare, cordonul era 
foarte subţire şi uşor de străpuns în cursul unui atac, dat de duşman cu forte 
concentrate într-un punct ales de el. Ajutoarele nu se puteau trimite decit luin- 
du-se dintr-un punct al frontului — mai liniştit — spre a se trimite într-altul, 
mai ameninţat ; dată fiind configuraţia terenului, cu creste de înălțimi perpen- 
diculare pe linia frontului si cu foarte puţine căi de comunicaţii laterale, aceste 
ajutoare nu puteau sosi decît prea tirziu. Da aceea, Marele Cartier român, decise 
să facă o nouă grupare, care să asigure o mobilitate mai mare trupelor armatei. 
În cele trei sectoare principale ale armatei : Cerna, Jiu si Olt, vor fi lăsate numai 
trupele indispensabile pentru a ocupa poziţiile si a reține inamicul pe loc, la 
primele atacuri. Restul trupelor vor fi grupate în rezerve, aşezate la incrucist- 
vile de drumuri sau căi ferate; de acolo, ele vor putea fi aruncate mai ușor 
spre punctele amenințate, putind astfel să ajute cu succes pe două sau mii 
multe fronturi. Regruparea, ordonată de Marele Cartier, trebuia să se facă 
în chipul următor: la Cerna și la Jiu va rămine numai cite o brigadă 
de şase batalioane ale Diviziei 1, avind o rezervă comună de patru 
batalioane — pentru ambele sectoare — la Filiaşi. La Olt va rămine cite o 
brigadă de fiecare parte a Oltului, avind o a treia brigadă, ca rezervă, a Corpului 
de Olt, la Jiblea. O rezervă a Armatei I, în putere de patru batalioane se va aduna 
la Piatra Olt, spre a fi îndreptată, după nevoie, în oricare din cele trei direcţii 
amenințate. În sfirşit, toate unităţile rămase disponibile, după această regru- 
pare, vor fi scoase din fronturile de luptă şi aduse la Piteşti, unde vor reconstitui 
Divizia a 2-a, alcătuită din nouă batalioane. Ea va fi rezerva generală, la dis: 
poziţia Marelui Cartier. 

Noua grupare era foarte judicioasă. Ea realiza principiul economiei de 
forte şi permitea manevra pe linii interioare. Avea însă dezavantajul că ţinea 
rezervele prea departe de punctele amenințate, ceea ce putea aduce intirzieri 
fatale, si degarnisea poziţiile defensive, läsindu-le ocupate de forte neindestu- 
lătoare. Ea mai coincidea, din nenorocire, cu momentul cînd dusmanul se pre: 
gătea să dea o lovitură capitală. Atunci cînd Falkenhayn începea atacul secto- 
rului Jiului cu două divizii si jumătate, românii erau pe punctul de a lăsa 
paza acelui sector pe seama a șase batalioane ! 


Ofensiva germană Ofensiva germană avea să urmeze nu defi- 
leul Jiului care, îngust ca un coridor, nu 
permitea, destășurări de trupe, ci numeros- 

sele drumuri şi poteci laterale care, din Valea Jiului Românesc, tree peste 

inäl{imile de la frontieră ale Munţilor Vilcan, la vest de Valea, Jiului gi parale 


432 


cu ea, indreptindu-se spre sud. Din aceste drumuri, cel mai important este so- 
seaua Buliga, zisă şi Drumu Neamţului, vechiul drum de trecere din Ardeal; 
ea merge prin trecătoarea cunoscută sub numele de pasul Vilcan şi coboară 
prin Schela şi Vălari în bazinul Tirgu Jiu; acest drum este astăzi in decădere, 
de cind s-a deschis frumoasa şosea din Valea Jiului, prin trecătoarea Surduc, 
Päius si Lainici. Mai spre vest de Buliga, un alt drum trece pe lingă Virful Negru 
si coboară la Dobrita ; încă mai la vest, un drum trece peste Rostovanu, dealul 
Arcanului spre Bilta si, in sfirsit, cel mai de apus urmează valea Bistriţei, prin 
Borosteni. Împreună cu drumurile de lu răsăritul Jiului, sint peste tot şapte 
drumuri, intre Rostovanu si Paring; ele urmează coamele inältimilor ce se lasă 
spre sud de la piscurile de pe îrontieră si sint despărțite pain văi foarte adinci, 
care împiedică comunicaţia laterală între drumuri. Toate drumurile se deschid 
in șoseaua transversală, care vine de la Baia de Aramă si urmează direcția vest- 
est, trecînd pe la Tismana ca să meargă la Tirgu Jiu şi de aci mai departe, 
spre est. 

Planul ofensivei germane era acesta; un atac frontal dat cu trupe de in- 
fanterie în trecătorile Jiului si Buliga, spre a fixa acolo pe români si, în același 
timp, o manevră de înconjurare a aripilor. Divizia a 6-a de cavalerie va înainta 
pe la Rostovanu, Piva si Arcanu, în flancul frontului român, fără să ţină seama 
de luptele ce se dau în munţi, va ajunge în Cimpia Tirgu Jiu, în spatele românilor, 
obligindu-i să se retragă din trecători şi să le lase deschise. Pentru ca românii 
să nu poată aduce trupe de la Cerna, Szivo fu invitat să pornească şi el un atac 
asupra Orsovei. 

În dimineaţa zilei de 23 octombrie, dușmanul începu atacul pe toată linia. 
Zăpada căzuse peste noapte şi o ceaţă groasă se lăsase peste înălțimi. Din aceasta 
cauză, şi pentru a mări surprinderea, el renunţă în unele puncte la pregătirea 
de artilerie. Infanteristii germani erau îmbrăcaţi in mantale albe, pentru a fi mai 
bine ascunși vederii, aveau bastoane de munte si colti de fier la incältäuninte. 
Posturile noastre de supraveghere de pe frontieră eruu foarte slabe. O companie 
românească era atacată de cite două, trei batalioane dușmane, cu numeroase 
mitraliere. La punctele Rostovanu, Virful Negru, Muncelu, dealul Arcanu, 
soldații Regimentului 18 Gorj au luptat cu indirjire, apărind pină noaptea pla- 
iurile judeţului lor. Toată noaptea, lupta a urinat furioasă. 

A doua zi de dimineaţă, toate virfurile de pe coama de frontieră erau în 
mina, dușmanului, împreună cu pasul Vilcan. Muntele Muncel a fost luat de 
duşman la 24. Puținele noastre trupe se retrăgeau din înălțime în înălţime, re- 
zistind cu îndărătnicie asalturilor pe care le dădea neîntrerupt inamicul, im- 
bătat de succes si sigur de imensa lui superioritate. 

Un episod nenorocit se întîmplă în dimineaţa zilei de 24 octombrie. La 
Vama Veche, pe şoseaua Buliga, la nord de Schela, Detasamentul Homoriceanu, 
format din două batalioane de infanterie, o companie de ciclisti si un escadron de 
călărași, se lăsă surprins de inamic, pe o ceaţă deasă si o ploaie märuntä, şi e 
capturat in întregime, fara să tragă un foe. Prin golul produs, bavarezii inain- 
tează și năvălesc in bateriile de artilerie de la aripa stingă a poziţiei. Românii 
luptă cu disperare; tunurile trag de la gura ţevii, pe cînd comandantul unei 
baterii adună soldaţii în retragere şi-i aruncă la luptă cu baioneta. Cei doi ad- 
versari isi aduc în grabă toate rezervele de sector. O luptă mare şi foarte singe- 
roasä se încinge pe Poiana lui Mihai Viteazul. Românii au aci numai Regimentul 
41 Ce infanterie, iar germanii au opt batalioane cu o artilerie superioară. Regi- 
mentul român, atacat și de front si de flanc, copleșit de forte mult superioare, 
suferă pierderi foarte grele şi e nevoit să se retragă spre Schela, salvindu-si 
însă toată artileria afară de cele două baterii invadate de inamic. 


433 


= 


Comandantul român face sfortäri să stăvilească puboiul si să organizeze 
retragerea. La Horezu, se improvizează o apărare din jandarmi si țărani, cu 
citeva tunuri de munte ; ea ţine pe dușman pe loc şi dă putinţă să se evacueze 
serviciile şi întregul aparat al comandamentului Grupului de Jiu, care altfel ar fi 
căzut in mina inamicului. Înaintarea acestuia era acum favorizată de teren, 
care cobora în etaje de la munte spre cîmpie. Românii erau continuu dominați 
de dușman; mişcările lor erau văzute de dinsul. Obuzierele si tunurile lui de 
cîmp vărsau neîncetat o ploaie de foc peste grupurile noastre. La 25 octombrie, 
la aripa vestică, avangardele austriece ocupau viful Borostenilor, de pe care ve- 
derea în cimpia românească se întindea. neîmpiedicată de nimic. Pe drumul ce 
duce de-a lungul văii Bistriţei, primele coloane ale Diviziei à 6-a de cavalerie 
germană incepurä. la 26 octombrie, inarşul înspre ses. 

La aripa estică, in trecătoarea Surduc (Valea Jiului) si la est de ea, ina- 
intarea era mai înceată. Dusmanul tinea numai malul apusean al Jiului si cite- 
va poziţii pe cel răsăritean ; şoseaua era liberă. Pe dreapta însă, inaintase consi- 
derabil : capetele coloanelor sale coboriseră ultimele înălţimi de la nord-vest de 


Tirgu Jiu şi, in seara zilei de 26 octombrie, erau la Vădeni, citiva kilometu 
de Tirgu Jiu! 


Zile grele Situaţia se arăta. extrem de critica. Era 


acuin evident că inamicul caută, printr-o 
lovitură puternică, să ne spargă frontul 
în această regiune si că este pe punctul de a reuşi. Alarmat de telegramele ce 
primea de la comandatul Diviziei a 2-a — general Cocorăscu — , știind că slabele 
forte de care dispunea sint neputincioase pentru a opri revărsarea inamicului, 
generalul Culcer, comandantul Armatei I, propuse la 24 octombrie Inaltului 
Comandament o măsură radicală : retragerea grupurilor de la Jiu si de la Cerna 
în spatele liniei Oltului și părăsirea Olteniei. Ideea. evacuării Olteniei intrase in 
vreo două rinduri în socotelile Marelui Cartier, in momentele de criză ale desfă- 
surärii războiului. Generalul Culcer studiase si pregătise acest plan, fiind consins 
că, prin organizarea unei puternice linii de apărare pe malul răsăritean al Oltului 
rezistenţa. noastră, făcîndu-se pe o linie mai scurtă si bine întărită, va fi mai 
eficace. Comandamentul nostru suprem nu admise însă modul de a vedea al 
generalului Culcer considerind că, în împrejurările actuale, părăsirea Olteniei 
ar fi fost un sacrificiu prea dureros şi care nu era indispensabil. În consecinţă, 
se ridică generalului Culcer comanda Armatei I, care fu incredintata generalului 
Dragalina, comandantul Diviziei de la Cerna. 

Noul comandant al Armatei I era unul din cei mai valoroşi ofiţeri ai armatei 
române. Era bănăţean de origine si servise la începutul carierei sale în armata 
austro-ungară. Pătruns pină in cel mai înalt grad de simţul datoriei, el știa să 
impună respectul ei printr-o purtare plină de blindete si prietenie. Ofițerii il 
adorau : „tata Dragalina” fusese comandantul de școală militară al celor mai 
unulţi din generaţia tînără. Soldaţii n-aveau în el un sef, ci un părinte bun. 
Divizia de la Cerna, pe care o comandase pind in acest moment, devenise un 
corp de elită prin increderea pe care stiuse comandantul s-o inspire solaatilor. 
Era omul indicat să facă faţă primejdiei. Si a făcut-o cu preţul vieţii sale, Din 
nenorocire, Dragalina nu avu ocazia să-şi pună în valoare frumoasele sale cali- 
täti in acest moment greu. Luind în primire comandamentul Armatei I, el 
de abia avu vreme să aibă un schimb de păreri cu predecesorul său, relativ la 
riposta, ce trebuie să se dea adversarului. Ideea fundamentală a acestui plan 
era : o contraofensivä viguroasă cu trupele disponibile ale Divizici a 2-a, care sb 
lovească de front pe duşman şi, în același timp, un atac în flancul drept, desco- 


434 


perit, al dușmanului, cu ajutorul unui detaşament mixt, care trebuia, să vină de la 
Cerna prin Baia de Aramă. După ce a expediat ordinele trebuitoare, Dragalina 
a plecat la, Horezu, unde a predat comanda trupelor Grupului Jiu colonelului 
Anastasiu, deoarece generalul Cocorăscu, comandantul Diviziei a 2-a, plecă în 
aceeaşi zi la Piteşti, unde se organiza Divizia a 2-a ca rezervă strategică generală. 

Deşi obosit dupä o noapte de veghe la lucru, în dimineaţa zilei de 25 octom- 
brie Dragalina pleacă în defileul Jiului, spre a-şi da seama de situaţie si a 
imbărbăta pe luptătorii demoralizati. Ajuns in inima defileului, la Lainici, i se 
aduce ştirea că patrule dușmane au apărut în urma lui în defileu, intre Bumbesti 
şi Lainici şi au deschis focul impotriva trăsurilor şi grupurilor de oameni care 
se retrăgeau. Înapoindu-se pe şoseaua din defileul îngust, automobilul genera- 
lului a pornit cu maximum de viteză spre a străbate iute locul primejduit. 
Patrulele inamice, trăgind asupra automobilului, generalul e lovit la braţul 
drept. Evacuat, pansat şi operat prea tirziu, el moare in spitalul din Palatul 
vegal din Bucureşti în ziua de 9 noiembrie. Era, după generalul Praporgescu, 
al doilea, general căzut pe cimpul de onoare. Secera morții răpea țării pe cei mai 
capabili fii ai ei, tocmai cînd erau mai trebuinciosi. 

Armata de apărare de la Jiu primise o lovitură dureroasă, care-i zdrun- 
cină şi mai mult moralul. Situaţia era foarte serioasă si amenințătoare. În după- 
amiaza zilei de 12 octombrie, drumurile ce duceau dinspre nord spre Tirgu Jiu, 
ca și oraşul însuşi, erau pline de mulţimea coloanelor şi convoaielor in retragere 
si de invälmäseala trăsurilor. Populaţia civilă, soldaţi şi chiar ofiţeri, nu vedeau 
altă soluţie decit retragerea. Moartea lui Dragalina lăsase Armata I şi Divizia 1 
de la Cerna fără şef. Grupul de la Jiu îşi schimbase şeful chiar în aceeaşi zi şi o 
mare mișcare de trupe trebuia să înceapă pentru regruparea, impusă de comanda- 
mentul suprem. Divizia 1 încorporează în ordinea sa de bătaie şi Grupul de la 
Jiu. Între comandamentul Diviziei 1 si al Grupului Jiu nu se poate însă stabili 
o deplină comunitate de vederi ; dispoziţiile luate, independent unele de altele, 
nu sint concordante. Susceptibilitati si frictiuni stinjenesc si aineninţă reușita 
acțiunii. Totusi, gruparea trupelor române pentru contraofensivä se operează. 
Si pe măsură ce grupele isi iau poziţiile hotărite pentru luptă, increderea revine 
si indirjirea crește în sufletele românilor. 


În "ajunul luptei Inamicul îşi continuă înaintarea. În seara 
de 26 grosul infanteriei sale ieșea din 
potecile din munţi ; capetele coloanelor se 

apropiau de Tirgu Jiu. Kneussl raportează lui Falkenhayn că „situaţia este ex- 

trem de favorabilă”. Ordinele de operaţii pentru ziua de 27 prevăd, între altele, 
ocuparea oraşului Tirgu Jiu printr-un batalion din Regimentul 12 de vinători şi 
înaintarea Diviziei a, G-a de cavalerie pe drumurile de la vest de şoseaua Buliga, 
în direcția Filiaşi-Strehaia. Rezervele grupului Kneuss! trebuiau, la rindul lor, 
să intre în acţiune : Divizia a 7-a de cavalerie trebuia să înceapă inaintarea, de la 

Petroşani pe şoseaua din defileul Jiului, deschisă prin mişcarea de ocolire exe- 

cutată de germani spre vest, iar batalionul de alpini würtemberghezi se pune 

in mars de la Pui spre Petroşani. 

Dar în jurul dușmanului, încrezut in superioritatea forţelor şi a condu- 
cerii sale, trupele române se adunaseră, formind un semicerc, în concavitatea 
căruia se găsea acum duşmanul. În centrul dispozitivului român, în regiunea 
Turcinesti, de o parte şi de alta a Jiului, este Brigada a 22-a mixtă — colonel 
Obogeanu — a cărei misiune este să atace frontul dușman în direcţia Tetila- 
Siinbotin-Schela.. La aripa dreaptă, pe malul de răsărit al Jiului, pînă la Bumbesti, 
sint trupele Brigăzii a 21-a mixtă, colonel Jipa, a cărei misiune este să atace 


439 


flancul sting inamic. luptind cu fata spre vest, La aripa stingä, un batalion (ma- 
ior Trusculescu) trebuia să acopere oraşul Tirgu Jiu si să facă legătura cu De- 
tașamentul Dejoianu — patru batalioane, un escadron și două baterii — care 
sosea în marșuri forțate de la Cerna prin Baia de Aramă, cu misiunea de a cădea 
în flancul drept si in spatele dușmanului. 

Compunerea Grupului român de la Jiu era foarte amestecată. Se suspen- 
das2 mişcarea de regrupare a Diviziei a 2-a şi se adusese tot ce se putuse lua 
de la grupele vecine ; mai mult trupe de mina a dona, batalioane și companii de 
milițieni si de la părţile sedentare. Unele companii au sosit nearmate, fără car- 
tuse şi fără centiroane. Totalul trupelor Grupului Jiu se putuse ridica, la apro- 
ximativ 14 batalioane; se inai forma o rezervă generală de aproximativ trei 
batalioane, care au sosit în noaptea de 26—27 si in cursul zilei de 27, in gara 
Copăcioasa. Ca artilerie, Grupul Jiu dispunea de opt baterii, din care cele mai 
multe erau tunuri vechi de 87 mm — cu pulbere cu fum — și tunuri mici de 
33 mm. Comanda Grupului de la Jiu era în miinile colonelului Anastasiu, ins- 
talat la Copăcioasa, iar directivele de operaţii ale Detasamentului Dejoianu 
se dădeau de comandantul interimar al Diviziei 1-a, general Christu, instalat 
la Brădiceni. 


Biruinta de la Jiu Ziua de 27* octombrie trebuie să holă- 
rascä nu numai soarta unei bătălii șia 
unui oraş, dar soarta războiului si a țării, 

Cei doi potrivnici sint fata in faţă, gata de luptă. Germanul e sigur de izbindi. 
De patru zile, de cind a spulberat şubreda linie de apărare de pe creasta munților, 
el à mers din succes in succes. N-a întilnit decit detașamente care nu i-au putut 
rezista, a luat prizonieri, a capturat tunuri. A făcut 30 km, în tara adversarului, 
de-a curmezişul munţilor, urcind dealuri si coborind văi, pe frig, vint și ceafà. 
Acum e în marginea cimpiei. Drumuri largi i se deschid înainte si sate primitoare 
pentru adăpost. S-a siirşit cu chinul războiului pe creste si prin văgăuni de munţi. 
Cum va putea să i se impotriveascä românul în cimp deschis, cind n-a fost in 
stare s-o facă în munţi? Insufletiti de succes si încrezători în izbinda definitivi, 
dispretuitori pentru duşmanul pe care s-au învăţat să-l nesocotească, germanii 
inaintează acum în grupuri fără legături strinse. Artileria urcă greu coastele 
repezi, coboară încet povirnisurile primejdioase si a rămas mai în urină. Soldaţii 
patrulelor intră prin cramele viilor şi prin conacele moșiilor si se pun pe jaf 
şi băutură. 

În timpul acesta, românii şi-au ocupat poziţiile de luptă. Sint gorjeni cu- 
prinşi de minie la vederea, plaiurilor si vetrelor lor pingărite, sînt olteni care puu 
piepturile lor barieră împotriva năvalei ce le ameninţă satele și păminturile. 
Sint puţini și duşmanul e numeros ; sint prost înarmaţi si dusmanul are mita: 
liere numeroase şi tunuri puternice ; comandanții lor sînt tineri si neexperimen- 
taţi, iar ai dușmanilor sint vechi şi încercaţi maeştri ai războiului. Dar dragostea 
soldatului-täran de pămintul patriei lui, impetuozitatea şefilor si trufia oarbă 
a dușmanului isi vor uni efectele astfel incit, laolaltă, să aşeze ziua, de 27 octom: 
brie printre zilele cele mari ale neamului. 

Dis-de-dimineata, inamicul reincepe înaintarea. Pe malul drept al Jiului, 
unde pătrunsese mai adînc în poziţiile române, înaintarea se face pe un front 
mai larg. Pe stinga Jiului, el ocupase citeva puncte de trecere spre Tetila, 
Ciineni si Vlădeni şi se intärise, formînd capete de pod. Trupele române se mai 


* Pe stil vechi 14 octombrie, ziua Sf, Paraschiva, 


436 


retrag putin la Vlădeni si spre Birseglt. Ceuba dimineţii se risipeste si, la 10 dimi- 
neata, incepe deodată contrautacul si de frout şi de tlancuri. Artileria română, 
instalată pe dealurile de la est de Jiu, deschide tocul asupra flancului dusinan, 
de la Vlădeni la Turcinesti. Precizia tunului român provoacă felicitările colo- 
nelului francez Fain, care se găseşte la cartierul comandantului. De pe dealul 
Preajba, infanteria năvăleşte intr-un atac impetuos. Surprins, dusmanul caută 
să reziste. Navala oltenilor e însă aşa de näprazuicà, incit bavarezii trebuie să 
dea înapoi. Dinspre est, peste Jiu şi dinspre sud, de-a lungul riului, soldaţii 
români atacă cu inversunare. La ceasurile 4 după-auniaza, conacul şi moara din 
Turcinesti sint ocupate de români. Spre seară, satul însuşi e cucerit. Bavarezii 
fug spre Simbotin si Schela, părăsind în miinile românilor numeroși prizonieri 
și mitraliere. 

La fel se petrec lucrurile şi mai la nord. Artileria Grupului Jipa a bombardat 
soseaua de pe Valea Jiului, iar infanteria a atacat şi aruncat peste riu detagamen- 
tele dusmane. Urmărind strins, soldaţii romani au ocupat pe malul drept Simbo- 
tinul şi Porcenii, gonind pe duşman spre munţi. 

La aripa lui dreaptă, dușmanul primise încă o lovitură hotäritoare. Deju- 
ianu sosise în ajun la Peştişani, după un mars de 100 km, străbătut în două nopţi 
si o zi, se desfäsurase în furmatie de luptă între Pestisani şi Bradiceni. A doua zi 
de dimineaţă, el începe înaintarea in direcţia Arcani-Dobrifa, atacind trupele 
Diviziei a 301-u austro-ungare, ce formau aripă dreaptă a armatei de invazie, 
deschizind drumul cavaleriei. Sub violența acestei lovituri neaşteptate, duşmanul 
începe retragerea. Detașamentele, care ocupaseră satele, sint rind pe rind ata- 
cate, respinse, capturate. Un batalion roman atacă Dobrita, aruncind pe dus- 
man in munţi, în direcţia Muucelului. Un altul ocupă la sud-est Stroiestii, fuga- 
Tind pe dusmanul ce intrase în sat. Satul Valarie atacat şi ocupat de o Companie 
de români. Un batalion atacă pozitia dela Lasovita-Ursätei, care e atacată și 
dinspre sud de Detasamentul 'Lruşeulescu, din Grupul Jiului. Poziţia e apărată 
de puternice forte bavareze ; v coloană duşmană reuşeşte să se strecoare prin 
gulul dintre cele două detașamente române și înaintează spre Tirgu Jiu. Pozitia 
dușmană e cucerită în luptă grea de români, care fac şi citeva sute de prizonieri 
și capturează mitraliere. În fruntea uneia din companiile de atac a căzut că- 
pitanul Lepri, care-şi conducea soldaţii ia virtejul morţii liniştit, cu ţigara în gură. 

Duşmanul a fost infrint pe toată întinderea frontului. Coloanele lui 
au pierdut contactul unele cu altele, iar detașamentele izolate au pierdut legă- 
tura cu grosul şi cu comandamentul. Spre seară începu o ploaie deasă si rece. 
Drumurile se transformă in figasuri mocirloase. Prin ploaia care biciuie obrajii 
si prin întunericul ce începe să se lase, detașamentele duşimane se retrag pe toată, 
linia înapoi, spre munţi, părăsind materialul de răzbui. care-i ingreuiază retra- 
gerea. Pe alocuri, grupuri mai mici au pierdut drumul si încearcă să reziste Cu 
disperare, luptind toată noaptea, retransati prin cite un sat sau pe cite o înăl- 
{ime. 


Bateriile de la Arsuri În alte părţi, urmărirea se face fără odihnă. 
Un sublocotenent rezervist din Regimen- 
tul 18 Gorj, Päträscoiu V. Nicolae, ceru 

voie comandantului său să încerce să captureze artileria dusmanà, care bom- 

barda trupele române din direcţia satului Arsuri, chiar satul natal al tinărului 
otiter. El işi constituie o trupă mică dintr-o mină de oameni, curajoşi și decişi 

Ca gi dinsul si porneşte, prin întuneric si ploaie, strecurindu-se prin luuca Jiului, 

prin satul Simbotin, încă plin de bavarezi în retragere, pe cărările aşa de Cunos- 

cute lui. Mici grupuri de dușmani intilnite în cale, sint ingrozite cu chiote şi 


: 437 


atacate Cu focuri. Bavarezii, demoralizati de infringere, neputindu-si da seama 
de forţa atacatorilor, fug in toate părţile. În Arsuri, cătun säräcäcios, cu caso 
împrăștiate pe ripe, indräznetii români descoperă o baterie de obuziere de 105, 
agezata în poziţie de tragere în mijlocul satului, iar o a doua baterie e încolonată 
pe uliţă. Un ofițer dușman e doborit chiar în poarta casei părintești a hi 
Pătrăşcoiu ; ceilalți ofiţeri și soldați dau năvală prin casele şi grajdurile unde-i 
adăposteau caii si fug în goana mare. 

Captura celor două baterii, toate cu chesoancle lor, era de o mare impor- 
tan{ä ; tunurile trebuiau însă puse în siguranță. Pătrăşcoiu nu mai avea, pe lingă 
el decit citiva soldaţi ; restul fuseseră lăsaţi ca posturi de pază si de alarmă in 
diferite puncte ale drumului parcurs. Unul din tunuri fu pe loc întors spre dusman 
şi citeva salve trase în bezna nopții, ii vestirä izbinda română. Tunurile sînt lă- 
sate în paza unei gărzi de citiva oameni, iar Päträscoiu se întoarse la comanda- 
mentul batalionului de care tinea, sträbätind din nou prin liniile dușmane 
prin zăvoaie, prin vadul riului, pe întuneric, vint si ploaie. După douăsprezece 
ceasuri de marșuri şi peripeții aventuroase, Päträscoiu revine a doua zi de dimi- 
neaţă în Arsuri cu artileristi si cu cai, cu care transportă cele opt obuziere cap- 
turate si le predă, cu chitantä, comandantului artileriei Grupului Jiu. 


Lupta de la podul O coloană de bavarezi in putere cam de o 
Jiului companie si jumătate, se strecurase prin- 


tre trupele române de-a lungul șoselei 
Rasovita-Tirgu Jiu şi apăru deodată, în dimineaţa zilei de 27 octombrie, înaintea 
podului de fier de peste Jiu, în marginea de apus a orașului. Germanii urmăreau 
împlinirea planului fixat în ajun : fără a tine seamă de incidentele luptei, priu- 
tr-o lovitură îndrăzneață, trebuiau să ocupe orașul, în spatele frontului român. 
Oraşul e aproape pustiu ; cea mai mare parte a locuitorilor au fugit dinaintea 
primejdiei, iar tot ce a fost trupă în stare de luptă, este pe front. Rămăsese doar 
o mină de milițieni bătrîni, räspinditi prin oraş ca să facă paza pe la autorităţi 
si spitale ; ei aleargă în marginea orașului si iau poziţie pe digul de pe malul 
riului, lingă grădina publică, în dreapta podului. Dar vestea a făcut repede ocolul 
tirgului. Puţinii locuitori ce mai rămăseseră se adună din toate părțile și discula 
cu aprindere amenin{ätorul eveniment. Indignarea şi revolta, cresc din ce in ce. 
Un singur gind şi un singur strigăt stăpinește toată lumea : ,,La pod, la pod, 
să nu lăsăm duşmanul să intre !”. Un subcomisar de poliție adună vreo zeci 
gardisti, se pune în fruntea lor si porneşte la pod. Elevii cercetași ai liceului 
care făceau serviciul de curieri pe la autorități, pun mina pe armele răniților 
din spitale si aleargă şi ei la locul de primejdie. Tirgoveţi si ţărani, femei și 
copii, isi lasă treburile, ori părăsesc bisericile în care se oficia slujba sfintei 
Paraschiva si, într-un elan de insufletire, pornesc la pod. "Toată lumea ce mai 
rămăsese în oraș e acum la pod; pe străzile pustii au rămas numai ciinii care 
urlă a moarte ... De departe, de la Turcinesti si de la Preajba, vintul aduce 
ecoul tunurilor, vestind bătălia armatelor. Iar la podul Jiului se încinge o altă 
luptă : lupta cetăţenilor ce-şi apără cinstea caselor si mindria oraşului lor. Apără- 
torii, insira{i de-a lungul digului ca în tranșee, trag vîrtos, dar fără nici o regulă 
înspre malul de peste apă, unde au apărut soldaţii dusmani. Armele model vechi 
ale milițienilor räpäiese fără un pic de odihnă și zgomotul lor, repetat; de econ, 
urnple valea si zävoiul. Cercetaşii, urcați in copaci, pindesc şi semnalează mis- 
cările dusmanului. Femei inimoase cară, muniții trăgătorilor, care fac mare risipi. 
Strigătele lor infierbintä pe luptători si mărese zgomotul luptei : ,,Nu te lăsa. 
niăi Gheorghiţă ! trage bine Mielule ! ţineţi-vă bine, măi copii !”. 


438 


Bavarezii sint surprinşi de această rezistenţă neasteptatä, buimäciti de 
răpăiala impuscdturilor, care dădeau impresia unei apărări serioase. Tintuiti 
pe loc, trebuie să aștepte ajutoarele care întirzie. Citeva ceasuri lupta a lincezit, 
cei doi adversari impuscindu-se reciproc peste riu. O incercare a germanilor de « 
trece riul, mai în jos, spre moara Bălănescu, la adăpostul zăvoaielor, a fost pri- 
mită cu focuri de oamenii ce stăteau pititi prin stufisurile de pe celălalt mal. 
Enervati, soldaţii duşmani încearcă o năvală pe pod, cu o mitralieră. Dar românii 
veghează. În momentul cind bavarezii se ivesc în capul opus al podului, românii 
pornesc o răpăială asurzitoare de puști, amestecată cu strigătele apărătorilor, 
cu tipetele femeilor şi copiilor. Un grup de milițieni, cercetași si gardisti, în cap 
cu subcomisarul Popilian, năvălesc pe pod inaintea dușmanului, in strigăte de 
ura ! şi-l aruncă înapoi. Răniţii sint cärati pe brancarde de femeile curajoase, 
care vin in linia de luptă, ca să-i ridice; una din ele e grav rănită de un glonţ, 
care-i sfarmă umărul. Un căpitan rănit la picior iese din spital şi ia comanda 
„trupei de apărare”. El organizează cu un grup de 20—30 de milițieni o in- 
toarcere a dușmanului, trecind apa Jiului prin dreptul morii Bălănescu. Dar 
pe la ceasurile patru, după-amiază, ajutoarele trimise de comandantul Grupului 
Jiu au sosit. O companie din Regimentul 59 aleargă la pod, atacă pe dușman, 
îl respinge şi-l fugäreste spre vest. În retragere, bavarezii sînt intimpinati de 
un mic grup de cavalerie din Detasamentul Dejoianu, ce sosea dinspre Birsești. 
Coloana germană e iinprăștiată ; cei mai multi sint făcuţi prizonieri. Un număr 
însemnat de soldaţi bavarezi, din trupa așteptată ca ajutor, a fost găsit şi cap- 
turat prin pivnițele viilor din vecinătate. Şi astfel, pe cînd armata, luptind pe 
cimpul de bătălie după regulile războiului, cistiga biruința de la Jiu, în același 
timp locuitorii oraşului Tirgu Jiu, pașnici cetăţeni şi bătrini milițieni, copii si 
femei, ciştigau o biruinţă tot aşa de strălucită. Căci dacă lupta de la podul 
Jiului nu va fi înregistrată în manualele de artă militară, ca exemplu de înaltă 
concepţie strategică sau de iscusită execuţie tactică, ca va rämine intiparita 
în sufletele românilor, ca o mărturie a puterii pe care a putut s-o dea dragostea 
de vatra strămoşească si mindria oltenească,. 


A doua şi a treia zi Trupele române au continuat cu rigoare 
a bătăliei. Desävirsirea ofensiva in zilele următoare. Dusmanul 
victoriei se opri in retragerea sa pe linia Vălari- 


Rugi —Simbotin, pe care făcu sfortäri pu- 
ternice ca să reziste. I-a fost însă cu neputinţă. Acţiunea combinată a celor trei 
grupe româneşti, bine susţinută de artilerie, l-au scos din această linie şi l-au 
aruncat înapoi. La dreapta, românii ocupă Simbotin, Porceni şi Arsuri. Cele 
mai violente lupte au fost date de Grupul Central pe inälfimea de la sud de Ho- 
rezu. Regimentul bavarez, instalat pe această poziţie, a suferit pierderi foarte 
grele ; el a fost gonit pe seară, fiind silit să-şi părăsească intreaga artilerie, pe 
care și-o instalase aci. Opt tunuri proprii şi cele nouă tunuri româneşti ce fuse- 
seră capturate la 24 octombrie, pe Poiana Mihai Viteazul, rămaseră in miinile 
românilor. 

Inamicul se agăţă atunci cu «disperare pe o a doua linie, care corespundea 
cu marginea de sud à ultimelor înălțimi împădurite ale Carpaţilor : el căută să 
se ţină eu orice pref în ziua de 29 octombrie pe această linie. In acest timp insă, 
la aripa stingă se petrecea unul din episoadele cele mai importante ale bătăliei. 
În ziua de 23 octombrie trebuia să aibă loc atacul cavaleriei germane. Cele trei 
brigăzi ale Divizei à 6-a de cavalerie, însoţite de două baterii de artilerie cäläreatà, 
tormînd o coloană literală, la aripa dreaptă a dispozitivului german, coborise 
valea Bistriţei si era gata să intre în luptă, ocolind spre sud-est spre a cădea iu 


439 


CT 


flancul liniilor române. Dar infringerea din ajun și retragerea, centrului german 
schimbase situaţia detasamentelor, care nu mai corespundea. planului initial 
german. Corpul coloanei de cavalerie, inaintind de la Eorosteni spre Frincesti, 
găsi localitatea ocupată de români. Trupele Detasamentului Dejoianu între. 
rupeau orice legătură între coloana laterală de cavalerie si grosul german. Mai- 
nainte ca germanii să-şi dea seama de situație un detașament român, consti- 
tuit dintr-un batalion de infanterie şi o baterie de artilerie, inaintà dinspre Bilta 
si lovi, deasupra Frinceştilor, flancul si spatele coloanei dușmane. Rezistența 
dușmanului fu scurtă ; el e bătut şi aruncat inapoi. Românii urmăresc cu vigoare 
cavaleria germană, care e nevoită să se retragă înapoi în munţi, cu mari pierderi. 

La centru, germanii nu reusirä să ţină nici a doua linie, în ziua de 29 oc- 
tombrie, la ora 2 p.m., neohositele trupe române luară cu asalt într-un elan ire- 
zistibil toate poziţiile dușmanului de pe înălțimi : dealul Lesului — cota 1 191 — 
dealul Piva, virful Grindului, gonindu-l înspre Drumul Neamțului. 

Bătălia era definitiv pierdută de germani. Inamicul începu o retragere 
generală si precipitată prin locuri accidentate și prăpăstioase, pe noroaie, biciuit 
de o ploaie rece și gonit din urmă de românul victorios. Retragerea se transformă 
într-o zăpăceală generală. Cavaleristii își împușcă caii ca să se poată strecura mai 
ușor pe poteci. Tunuri si automobile se rostogolesc prin prăpăstii. Chesoane cu 
muniții, depozite de alimente, trăsuri cu material sanitar, automobile intacte 
sau arse, bucătării, corturi, arme, jalonează drumul retragerii și cad pradă 
învingătorului. O săptămină întreagă, pind la 4 noiembrie, a continuat; urmărirea 
dușmanului bătut, adunindu-se prizonieri si material de război. Tabloul prăzii 
făcute este impunător : 1 600 de prizonieri, 25 de tunuri, pe lingă cele 17 tunuri 
pe care le luase inamicul in prima parte a bătăliei si care i-au fost luate inapoi, 
55 de mitraliere. Numărul morţilor inamici, îngropaţi de soldaţii români, trece 
si el de 1 500. 


Victoria română descrisă Victoria românească este deplină. Inami- 
de inamic cul caută s-o micsoreze în comunicatele 

sale oficiale : „La sud-vest de trecătoare 

Surduc, inamicul a împins înapoi cu cîțiva kilometri unul din grupele noastre 
de luptă”. Nimic mai mult. Germanul e sobru in cuvinte cind e nevoit să măr- 
turisească o infringere. E drept că mindria germanilor fusese greu lovită. Telul 
urmărit, prin bătălia de la Jiu era din cele mai importante iar trupele, care fuse- 
sera bătute, aparțineau elitei armatei germane. Era celebra Divizie a 2-a ba- 
varezä *, care dăduse asaltul de la Przemyél, care înaintase, în fruntea falangei 
lui Makensen pe frontul rusesc, pind în bălțile Pripetului [10] si care fusese, 
alături de Corpul alpin, simburele armatei germane în campania contra sirbilor. 
De aci si ciuda care transpiră în dările de seamă ale istoriogratilor lor. Unul din 
ei 82 scrie : ,,Rcmanii se laudă cu succesul lor din Valea Jiului asupra trupelor 
bavareze şi trimbiteazä acest succes în lumea întreagă. Realitatea probează 
numai că trupele bavareze au înaintat fără băgare de scamä si cu deosebită 
furie, fără să le pese de contraofensiva duşmană. În astfel de întreprinderi se 
întîmplă foarte ușor, în regiunile muntoase, ca virfurile coloanelor năvălitoare 
să se izbească de un dușman mult superior şi — dacă acesta isi dă seama, de si- 
tuatie si atacă — natural (sic !) suferă un eşec momentan”. Publicaţia, oficială 
a Statului-Major german e mai sinceră în expunerea bătăliei si a rezultatului. 


* Printr-o curioasă coincidenţă, bătălia de la Jiu s-a dat intre Divizia a 11-a bavareză și 
Divizia a îl-a română ; la dușman, Regisnentul 21 de artilerie, iar la noi vrednicul regiment de arli- 
lerie român cu același număr. 


. 440 


Ea se încurcă însă în explicaţii lungi si iutortocheate asupra timpului rău si 
pretinsei superiorita{i numerice a românilor. Descrierea retragerii germane e 
pitorească și interesantă : „Sub ncobisnuit de mari dificultăți isi făcură trupele 
germane retragerea pe ploaia torențială. Cai, tunuri si vehicule alunecau si se 
prăvăleau. Torentele de ploaie schimbau învelișul de zăpadă de pe munţi si 
din văi în nămol si mocirle. Caii, istoviti, nu mai puteau să meargă, nici să miște 
tunurile. Ele fură distruse. La 30 octombrie seara, trupele Grupului Kneussl 
putură în sfirșit să se menţină pe ultima linie de retragere, dar in ce hal ! De la 
23 octombrie plouase si ninsese aproape neintrerupt, ziua. Noaptea tempera- 
tura scădea sub 0°. Pe înălţimi, un vint rece ca gheața sufla, viforos ; nici o co- 
libă care să adăpostească trupele, nici un foc care să le încălzească şi să le usuce. 
Să ne mai reamintim că trupele crau rupte de oboseală, din cauza sfor{ärilor 
supraomenesti făcute în marsuri si lupte prin aceste grele regiuni muntoase, că 
trebuiau să dea numeroase posturi de siguranţă si că, din cauza frigului groaznic 
nu puteau nici dormi. Asa fiind, ne putem explica cum au putut fi infrinte de 
puternica superioritate a românilor, care erau ajutați si de o ceaţă de nepatruns 
şi aveau călăuze, care cunoşteau bine drumurile” 35. Justificările dușmanului 
pot fi, desigur, luate in seamă, cu rectificarea că vremea era rea, dcopotriy 
pentru germani ca şi pentru români, care luptau laolaltă, pe acelaşi painint si 
sub același cer. Singura deosebire era că germanii erau echipați special pentru 
războiul în munţi, pe cînd trupele româneşti fuseseră adunate si de la munte 
şi de la vale si echipate cum se putuse. Afirmația că românii erau superiori 
numericeste, este un neadevăr. De fapt, românii au inceput lupta cu nouă bata- 
lioane şi, abia la 28 octombrie, au putut stringe 20 de batalioane, efectivul 
a aproape o divizie si jumătate — din care o buuă parte trupe de strinsură —. 
Germanii au avut două divizii de infanterie — cea mai mare parte trupe alese 
— şi două divizii de cavalerie, avind și o artilerie superioară. 


Cauzele și urmările Cauzele victoriei românești de la Jiu sint 
infringerii germane altele decit cele arătate de germani. În 


primul rind, prea marea incredere a gerina- 
nilor în superioritatea lor si deprecierea totală a puterii de luptă a românilor. A- 
ceastă greşeală de apreciere i-a făcut să execute ofensiva cu o îndrăzneală ne-0- 
cotită — în coloane lipsite de legături —și să comită multe imprudente, contind 
pe intimidarea românilor. 

De partea acestora planul contraofensivei, bine chibzuit şi energic execu- 
tat, a ştiut să profite de situaţia aventuroasă a coloanelor germane si să le atac 
in punctele cele mai sensibile. Rezistenţa proverbial’ a soldatului român la mar- 
guri obositoare si la privatiuni de tot felul, precum si avintul cu care au luptat, apă- 
rindu-si—cei mai multi —päminturile, dealurile si satele lor, au asigurat victoria. 

Bătălia de la Jiu este, după cea de la Oituz, a doua mare victorie pe care 
românii au cistigat-o împotriva puternicului lor adversar, de la începutul oten- 
sivei lui Falkenhayn. Ea formează un titlu de legitimă mindrie; atit pentru 
trupele eroice, cit si pentru tinerii comandanți care le-au condus. 

Cu toată frumoasa, ei reuşită, biruința de la Jiu n-a putut fi exploat 
pentru țeluri strategice. Oboseala fizică a trupelor le-a împiedicat să continuie 
urmărirea adversarului. Alarmat de rezultatul luptei, acesta recurse la grabnice 
şi puternice întăriri. Chiar la 29 octombrie, pe cind Divizia a 6-a de cavalerie 
incepea retragerea sa dezastruoasă, se aduse in grabă Batalionul alpin wurtem- 
berghez si Divizia a 7-a de cavalerie, ca să umple golul format de ruperea. fron- 
tului german la sud de Virful Negru. Două divizii noi debarcau in spatele fron- 
tului ; ele nu putură fi băgate în luptă deoarece, cu toate sfortärile făcute, fro 


441 


tul german nu putuse să se menţină pind la intrarea lor în linie. În tot cazul, 
lupta incetä fara ca duşmanul să fie aruncat dincolo de frontierä; in special 
defileul Jiului rămase, in cea mai mare parte, in stapinirea lui. El instală aci 
o baterie de mortiere grele, cu care incepu să bombardeze poziţiile române, im- 
pingindu-si si propria sa linie spre sud, in trecătoarea Surduc pină aproape 
de Buimbesti şi pe inältimile de la răsărit de trecătoare. 

De partea românilor, presiunea, crescindă a atacurilor inamice in celelalte 
sectoare necesita trimiterea de ajutoare aiurea. Grupul de la Jiu se dezorga- 
niză si unităţile ce-i fuseseră incorporate fură retrimise la grupurile cărora 
le aparţineau. 


f) SFÎRŞITUL PRIMEI BĂTĂLII A TRECĂTORILOR 


Urmările bătăliei Înfringerea de la Jiu încheie șirul celei 

dintii sfortäri făcute de duşman pentru 

a pune mina pe trecători. Ofensiva, ince- 
pută de Falkenhayn si de Arz la 11 octombrie, se sfirgeste la 25 octombrie cu un 
fiasco total. Generalisimul german e nevoit s-o constate fără nici un ocol: , Asa- 
dar încercarea de a trece peste munţi în acelaşi timp cu dusmanul, nu reușise”. 
Cauzele acestui insucces, după generalisimul german, au fost : vremea rea ivită 
în munţi la 18 octombrie, echipamentul insuticient al trupelor pentru războiul 
în munţi, neputinta căilor ferate ungare de a asigura un serviciu rapid de trans- 
porturi si mai ales ,,nenorocita” idee a comandamentului grupului de arinate 
a arhiducelui Carol de a întreprinde în același timp și o ofensivă într-o direcție 
excentrică, la Oituz, care a färämitat forţele şi le-a slăbit pe cele cu care trebuia 
să dea loritura principală. Falkenhayn se răzbună afirmind cu rautate, dar 
poate si cu dreptate, că „oricine cunoaşte Armata I austro-ungară, trebuie să-şi 
spună că nici un succes hotăritor nu se poate aştepta de la aceasta armată”. 

O examinare mai de-aproape a lucrurilor trebuie să arate insă că, dacă 
dusmanul nu reuşise să străpungă frontul roman sau să ia în stăpinire vreuna 
din trecători, totuşi obținuse avantaje destul de insemnate. Pe toată intinde- 
rea Carpaţilor Munteniei, din Valea Jiului pina în Valea Buzăului, frontul roman 
fusese împins pe o adincime care ajungea pe alocuri pind la 10 km departare 
de crestele munţilor de pe trontieră. În vecinătatea tuturor trecătorilor impor- 
tante, virfurile ce mărginesc intrările în trecători erau în iiimilo dușmanului. 
Apărarea Carpaţilor trebuia să se facă acum pe o a doua linie de inül{ini. 
Peste tot, dușmanul ţinea intrările de nord ale defileelor; romanii stăpineau 
numai pe cele de sud. 

O altă urinare a singeroasei bătălii dată timp de 17 zile mai era că tru- 
pele române, luptind greu, atit cu dușmanul mult mai bine inarmat decit ele, 
cit si cu vremea din ce în ce imai rea, erau imputinate ca etective, obosite, 
deinuralizate. Puterea lor de rezistenţă era din ce in ce mai slabă. Nici o 
putinţă, de reimprospätare a forţelor nu se vedea de nicăieri. Aproape totali- 
tatea armatei române fusese angajată de la început pe toate fronturile si sol- 
datii stăteau de două luui în lupte continui cu dusmanul, fără ca in tot 
timpul acesta să fi putut fi schimbaţi peutru odihnă. Perspectiva luptelor viitoare 
cu ul duşman care de partea lui se întărea din ce in ce cu unități noi ce i se 
trimiteau de pe celelalte fronturi do luptă, ingrijora din ce in ce mai mult 
po înaltul comandament roman. Cit va mai putea tine acest soldat hărțuit 
si slăbit? 


442 


Regrupäri de trupe Uzura si nevoia de odihnă à trupelor 
româno-ruse române deveniseră chestiunile cele mai 
urgente. Planul generalului Berthelot de 
a scoate de pe front diviziile cele mai obosite şi a le aduce în interior pentru 
a le odihni şi, în acelaşi timp, a forma din ele rezerve strategice, fu adoptat 
de Marele Cartier și pus în practică după lungi şi obositoare discuţii cu aliaţii, 
in special cu 1ușii. Aceştia consimţilă să se concentreze în Dobrogea trei corpuri 
de aimată și să se aducă în Moldova patru corpuri de armată, sub comanda 
generalului Lecitki, cu intenţia de a întreprinde o ofensivă în munţii Moldovei 
înspre Transilvania, pentru a împinge frontul de luptă pe linia munţilor Har- 
ghitei si Baraoltului. Această acţiune uşura în același timp frontul român si 
permitea scoaterea citoiva divizii din linia întii. Sectorul ce vor ocupă rusii 
se va întinde de la Călimani pind în regiunea Trotușului. Mişcarea de inlocuire 
începe in cele din urmă zile ale lunii octombrie ; ea se face cu deosebită acti- 
vitate la aimatele din Moldova si Dobrogea. Divizia a 14-a română iese de 
pe front, spre a se constitui în 1ezervä generală in regiunea Bucuresti-Ciuluita ; 
o brigadă din Divizia a 2-a de cavalerie e adusă la sud de Bucuresti în regiunea 
Budesti— Curcani ; Divizia a 8-a se adună la Adjud, de unde va trebui trans- 
poitată spre Ploiești. Diviziile 2/5 si 9/19, foarte obosite, retrase din Dobrogea, 
se vor reface în regiunea Buzău-Brăila inglobind părţile sedentare ale Corpului 
V de la Brăila. Se reconstituie şi Divizia a 17-a cea distrusă la Turtucaia, din 
Brigada a 4-a mixtă de la Divizia a 14-a, completată cu alte unităţi, în special 
din Batalionul al 4-lea de la diferite regimente. Cu toate aceste trupe retrase 
din Moldova si Dobrogea, se va constitui aşadar în regiunea de la răsărit 
de Bucureşti o puternică rezervă strategică la dispoziţia Marelui Cartier, pentru 
a fi întrebuințată ca, masă de manevră în scop defensiv sau ofensiv, unde va 
cere trebuinta 

Pe o scară mai redusă, se procedează la intocmirea de rezerve strategice 
la celelalte donă armate. Armata a II-a va trebui să scoată din front două 
divizii: a 16-a si a 10-a, aceasta din urmă avind nevoie a fi completată, 
Armata I isi constituia la Piteşti Divizia a 11-a, şi aceasta foarte obosită, 
ca unitate de rezervă. 

La 5 noiembrie, Marele Cartier va, reuşi să adune în jurul Bucureştilor o 
rezervă strategică, la dispoziţia sa, constituită din şapte divizii, din care o 
singură divizie bună (a 14-a), celelalte, foarte obosite si slăbite din cauza 
luptelor neîncetate ce duseseră (2/5, 9/19, 11, 10, 21, 7), aveau nevoie de odihnă 
si de refacere. 

O ofensivă a generalului Sarrail spre Monastir trebuia să contribuie la 
usurarea frontului român asupra cärufa era acum vizibil că duşmanul isi 
centrează tot interesul si toate forțele pe care le poate face disponibile pe 
toate fronturile europene. 

Operatiile de constituire a rezervelor merg însă greu din cauza înceti- 
nelii cu care soseau ruşii. Alekseev schimbă termene peste termene, aminind 
mereu începerea ofensivei si cerind comandamentului român să țină frontul 
pînă la datele socotite sigure pentru intrarea ruşilor pe linia de luptă. Dar 
rușii se mişcă greoi, iar capacitatea de transport a căilor ferate din Basarabia 
si Moldova este slabă. Se produc frictiuni, nemulțumiri, supărări si încriminări 
de ambele părţi. Iar in acest timp, dușmanul nu ne slăbeşte nici un moment. 
EI a adus noi și importante forţe, cu care începe o nouă ofensivă. 


443 


3. A DOUA BATALIE A TRECATORILOR 
a) PREGĂTIREA NOII OFENSIVE 


Întiia bătălie pentru cucerirea defileelor adusese comandamentului ger 
man o infringere pe toată linia frontului de luptă, dar si cistigul unei fisii de 
teren de-a lungul acestui front. Îi adusese însă un cistig si mai însemnat: o 
experiență folositoare. Falkenhayn dăduse lovituri de sondă in toate punctele 
de trecere ; dacă sonda nu striipunsese nicăieri, arătase insă foarte deslusit 
unde e si cea mai mică rezistență si cea mai mare sansi de izbindă. Cu toate 
că la Jiu fusese eşecul cel mai grav, tot pe acolo rămăsese cea maj mare 
putinţă de reuşită. Acolo muntele era mai îngust decit oriunde; acolo erau 
cele mai multe drumuri si poteci laterale, paralel cu şoseaua principală din 
defileu. iar aceasta era acum aproape în întregime in mina dușmanului. Nova 
incercare tot acolo trebuia făcută, căutindu-se să se evite greşelile ficute la 
cea dintii. În primul rind, conducerea va fi mai ciicumspectă. Comandanții 
germani iucep să recunoască, că părerile ce-și tormaseră asupra raportului de 
forte dintre armatele aliate si adversarii lor, erau prea optimiste. Impresionați 
de repeziciunea cu care scoseseră pe români din Ardeal, ei apreciasera valoarea 
trupelor române sub realitate. De aci sigurauta că trecătorile vor putea fi for- 
late în citeva zile si că bariera muntoasă va fi trecută prin surprindere odată 
cu românii. În realitate, surprindere a fost, dar de partea comandamentului 
german. Eroismul soldatului român a fost asa de mare, dragostea lui de 
pimintul patriei si simţul lui de datorie ii înmulţiseră puterile într-atit, incit 
cu toată superioritatea tehnică a dușmanului, el à fost aruncat aproape poste 
tot înapoi. Comunicatul oficial german trebui să constate * că „trupele român 
apără. cu indirjire intrările ţării lor”. 

Noua ofensivă va fi pregătită si executată cu cea mai mare ingrijire. 
Germanii renunţă la surprindere. În al doilea rind se vor intrebuinta putai 
mai mari. Ceea ce nu se putuse obtine prin surprindere, trebuie căutat si se 
obţină prin , intrebuintarea de forte, fara nici o economie", scrie Falkenhayn” 
Marele Cartier german înștiințase pe comandantul Armatei a IX-a că i se 
trimit încă trei divizii germane; el le va întrebuința pe toate la Jiu. Noul 
atac se va da prin urmare tot acolo, dar cu șapte divizii. 'Lrebuia cu orice preţ 
fortatä intrarea în cîmpie, mai înainte ca iarna să silească pe dușman si 
întrerupă operațiile. 

Pini cind preparativele noii ofensive să fie sfirşite, Falkenhayn dădu 
odin ca luptele să-şi nrmeze cursul lor în văile Oltului şi a Prahovei. În aceste 
donă sectoare nu mai era acum vorba de străpungere cu atit mai putin de o 
actiune de surprindere, ci de o acţiune lentă si continuă care, sprijinită de 
masele mari de artilerie grea pe care dușmanul le avea în aceste sectoare, 
să härfuiascä pe români, să le slăbească forțele si să cucerească terenul pas cu 
pas. Cînd pregătirile de la Jiu vor fi sfirșite, ofensiva va fi reluată, deodată 
la toate trecătorile, spre a se masca lovitura principală. Masele de oameni si de 
tunuri, precum si metoda, vor trebui să aducă izbinda, pe care n-v putuse aduca 
surprinderea si prezumția, 


* Comunicat din 22 octombrie. 


441 


Rușii preiau o parte din Intervenţiile repetate ale aliaţilor din 
frontul carpatie moldovean Apus asupra ruşilor deveniră din ce in 

ce mai presante, pină cind aceştia, cu 
toată repulsia ce manifestau pentru o astfel de operație, se hotăriră în sfirsit 
să ia asupra lor o parte din sectorul de luptă ce cuprindea Carpaţii Moldovei. 
Determinantă. a fost nu dorinţa de a veni în ajutorul românilor, ci propria lor 
siguranță la flancul sting al frontului rus din Bucovina. Așadar, unităţi ruse 
vor înlocui în această regiune forțele române uzate într-o luptă fără răgaz, ce 
tinea de citeva luni, împotriva unui dusman care-și improspäta mereu propriile 
forte. De aceea. în cursul lunii noiembrie, frontul rus din munţii Bucovinei începu 
o alunecare spre sud ; armata generalului Lecitki întindea aripa stingă în munţii 
Neamţului si Bacăului, pină la pasul Ghimes, înlocuind trupele române scoase 
din linia de luptă, spre a constitui rezerve. În acelaşi timp, rușii au trimis 
in Dobrogea forte importante — aproape patru corpuri de armată — sub 
comanda generalului Zaharov, spre a respinge pe dușman şi a libera Dobro- 
gea. Cel putin acesta, era țelul anunţat de înaltul Comandament rus. Cum s-au 
achitat, ruşii de această misiune şi care a fost acţiunea reală a acestei impor- 
tante forţe, se va vedea mai tirziu. 

Stringerea colaborării pe cimpul de luptă necesita si relaţii mai strinse 
de comandament. Generalul Beleaev —mai tirziu ministru de Război al Rusiei — 
fu numit reprezentant al Înaltului Comandament al armatei ruse pe lingă 
comandamentul român. O misiune de ofiţeri superiori, tehnicieni in artilerie, con- 
dusă de generalul Vinogradski sosi în ţară la 3 noiembrie, în calitate de con- 
silieri tehnici spre a ajuta pe români cu experienţa lor cîştigată în timp de 
doi ani de război; misiunea a fost împărțită în trei grupe, ataşate celor trei 
armate de operaţii. Aceste măsuri aveau defectul că veneau prea tirziu, pentru 
a îndrepta o situaţie ce începuse a aluneca pe o pantă primejdioasă iar parti- 
ciparea armatelor ruseşti la operaţii nu a fost nicidecum la înălțimea misiunii 
alişate la trimiterea lor. 


A doua bătălie de Înfringerea suferită de austro-ungari in 

la Oituz bătălia trecătorilor Moldovei potolise pen- 

tru cităva vreme veleitätile războinice ale 

arhiducelui Carol. Armata I austro-ungară renuntase la orice nouă încercare, 

Ploile reci se transformară în zăpadă şi viscol. De aceea, timp de 14 zile, 

fusese pe frontul moldovenesc un fel de armistițiu tacit, întrerupt doar de 

mici atacuri locale pentru ocuparea cite unei cote mai proeminente, care a 
doua zi era contraatacată și reluată de adversarul care o pierduse. 

O schimbare importantă avusese loc la aripa dreaptă a Armatei I austro- 
ungare. Divizia a Tl-a, împreună cu Divizia 1 de cavalerie austro-ungară şi 
cu Divizia a 8-a bavareză, formaseră în regiunea Oituzului un grup nou, a cărui 
comandă, fusese încredinţată generalului german von Gerock, fostul apărător al 
Kovelului [11], adus de pe frontul din Podolia galitianä. În rezerva grupului 
se aduna o nouă divizie austro-ungară, a 24-a, la Tirgu Secuiesc, iar Divizia a 
3-a de cavalerie sermană era la Brasov. Grupul primi ordinul să se țină gata 
pentru o nouă ofensivă, care trebuia să se dezläntuie odată cu marea lovitură 
proiectată la Jiu. În aşteptarea acestei ofensive, aripa de nord à armatei 
lui von Arz trebui să se apere împotriva atacurilor trupelor rusești, care lua- 
seră locul românilor în sectorul Bistricioarei si al Bicazului. Luptele n-au dat 
nici un rezultat important; ele s-au învirtit în jurul cîtorva înălțimi. 


445 


29 — c. 908 


La 10 noiembrie, în ajunul noului atac de la Jiu, incepu ofensiva lui 
Gerock în trecătoarea Oituzului. Lupta se dă de ambele parti ale trecătorii 
de trupe din Divizia a 8-a bavareză (Regimentul 225 infanterie și 10 vinători) 
si din Divizia a 71-a austro-ungară. În prima zi, bombardamentul puternicei 
artilerii duşmane a fost de o nespusă violență; atacurile sale de infanterie 
s-au dat pină la ora 1 noaptea si au fost respinse toate cu pierderi mari de 
ambele parti. A doua şi a treia zi, atacurile au continuat fără să slăbească cu 
nimic din energia lor; numai în sectorul dintre Slănic si Oituz, inamicul a 
dat în ziua de 12 noiembrie opt atacuri în direcţia virfului Cernica; toate au 
fost respinse singeros *. 

Dar simpla defensivă nu e în firea viteazului general Eremia Grigorescu 
şi a eroicei Divizii a 15-a, pe care o comandă el. Românii trec la contra 
ofensivă. Lupte crincene s-au dat în special pe înălțimile Cernica si Fata 
Moartă, in care regimentele 8 de vinători si 13 ,,Stefan cel Mare” au avat 
pierderi considerabile. Virful Cernica a trecut din mină in mină in zilele de 
13, 14 si 15 noiembrie. Protejati de un foarte eficace tir de artilerie, romanii 
au atacat si cucerit virful Bradului, Piatra Runcului si cota 1 175de pe 
Plaiul Fata Moartă, pe care s-au întărit. Cele nai inversunate contraatacuri 
le-au dat dușmanii în noaptea de 13—14 noiembrie, pentru recucerirea jui 
tiilor pierdute. Pe plaiul Fata Moartă trupe bavareze si ungurești au atacat 
cu frenezie, ajungindu-se la sălbatice lupte corp la corp. Regimentul 8 vina- 
tori a pierdut patru comandanţi de companie şi patru sute de oameni si a te 
buit să se retragă putin. Dar in seara zilei de 14, românii au atacat din nou in 
valea Oituzului si au reușit să arunce pe dusman definitiv peste frontieri. 
‘250 de prizonieri şi 12 mitraliere au fost trofeele noii izbinde de la Oituz. Vremea 
rea, care a venit la 18 noiembrie, zăpadă şi viscol au pus capăt operațiilor. De 
altfel toată atenţia dușmanului era acum la Jiu, unde se dădea, lovitura hotäri- 
toare cu ajutorul unei impozante desfäsuräri de forte. Încercarea cea de-a doua 
a dusmanului de la Oituz se präbusise ca si cea dintii. Ea n-a avut alt rezil- 
tat decit să consacre gloria Oituzului si să adauge lauri noi în cununa Rey 
mentului 13 „Ștefan cel Mare”, care s-a arătat vrednic de mostenirea glorioasă 
ce-i lăsaseră inaintasii săi, curcanii de la Plevna. 


Sectorul Bratoeea-Buzau La 28 octombrie încetaseră luptele din 
regiunea trecătorii Buzăului; duşmanul, 
dezamăgit de insucces, renuntase la ofen- 

siva. Nici o veleitate războinică nu mai insufletea trupele diviziilor 89 și 187 

germane. Sectorul va fi liniştit, în așteptarea evenimentelor importante de aiurea. 

Iniţiativa atacurilor trecu însă de partea românilor. La 30 octombrie un 
detașament din Regimentul 22, compus dintr-un batalion cu patru mitraliere 
si două tunuri mici de 53 mm, atacă muntele Rosca, care-şi înalță creasta la 

1 425 m înălţime deasupra izvoarelor Tarlungului, la apus de pasul Bratocei. 

Atacul, dat prin surprindere dimineaţa, pe ceaţă, a reușit complet. Compania 

dusmanä care ocupa poziţia a fost distrusă ; într-o singură tranșee s-au oăit 

cadavrele a doi ofiţeri si 70 de soldaţi. Compania de rezervă n-a putut & 
iasă la timp din adäposturile din spate, ca să vină în ajutor și a fost impris- 
tiată. Muntele a fost însă pierdut a doua zi, printr-o mişcare de învăluire execu- 


* Din însemnările unui ofifer-medic german din Divizia a 8-a asupra luptei de la 11 noiembrie 
pe dealul Lespezi, lingă Cernica : « Ai nostri vorbesc cu admiraţie de disprețul de moarte cu car 
luptă românii; le lipsesc însă circumspectia şi experienţa. Ori de cite ori pregătesc un atac, se aude 
dincolo vocea unui comandant care tine o cuvintare, apoi izbucnește un mars sălbatic, în sunetele 
căruia soldaţii se reped ca nebuni » 5, 


446 


tată de dușman pe ambele flancuri, susținută si de un puternic bombardament 
de artilerie. 

La 31 octombrie, duşmanul atacase pe Valea Prahovei poziţia de pe Cli- 
bucet. În decursul luptelor s-a constatat că au participat si trupe aduse de la 
Divizia a 187-a de la Bratocea, slabindu-se acest front. De aceea, comandantul 
Armatei a II-a hotări să se folosească de acest prilej si să atace pe duşman 
pe tot frontul Bratocea-Buzău. 

La 2 noiembrie, acţiunea ofensivă română începu de-a lungul citesitrei 
trecătorile și pe munţii vecini cu ele. La aripa stingă, în sectorul Bratocea, 
trupe din Divizia a 3-a română atacă muntele Roşca, dinspre sud-est. Luptele 
continuă violente si a doua zi, cînd Regimentul 22 cucerește muntele Roșca, 
luind si 114 prizonieri, după care, pune piciorul și pe muntele Beldiei. La 
centru, în sectorul Tabla Butii, atacul românilor se dă in direcţia Tătaru Mare 
care e cucerit; în ziua de 4 noiembrie. La dreapta, trupe din Divizia a 6-a, 
atacă Masivul Siriu ; dar soldaţii unui batalion din Regimentul 34, compus din 
turei si bulgari dobrogeni, se predau fără luptă si acțiunea nu reușește. 

Alarmat de această ofensivă, inamicul isi aduce întăriri şi contraatacă pe 
tot frontul. După un bombardament violent, el reocupă la + muntele Roșca. Din 
cauza lipsei de legături între diversele detașamente, imprästiate prin aceasta 
regiune muntoasă, rezervele intervin prea tirziu ; muntele Beldiei e si el părăsit. 
Lupte violente se dau în zilele următoare. Divizia a 6-a română atacă pe tot 
frontul, smulge dușmanului mai multe înălţimi, însă nu poate să cucerească 
dealul Şoimului, care e formidabil intärit. La 9 noiembrie batalionul român 
ce ocupa Tătaru Mare e contraatacat si părăseşte înălțimea. Cu aceasta, tot 
cistigul ofensivei de la 2—4 noiembrie este pierdut din nou, dar şi germanii 
sint sleiti de oboseală. Ambele părţi sint bucuroase să renunţe la o luptă care 
nu poate să aducă nici uneia vreun avantaj, care să merite pagubele. Falken- 
hayn capătă convingerea că trupele sale de pe acest front nu pot tace nici o 
ispravă si de aceea le recomandă ,,s4 suspende orice atacuri si să treacă in 
defensivă”. El se teme ca nu cumva aceste trupe „să se epuizeze în chip grav, 
fără să aibă nici o perspectivă ca prin aceasta să cîştige vreun succes” #. 
Divizia a 187-a e slăbită şi şi-a pierdut orice putere de luptă; ea e scoasă de 
pe front şi adusă în rezervă la Brasov, ca să se odihnească si să se refacă, 
fiind înlocuită cu o unitate nouă, Divizia a 2-a austro-ungară. 


Luptele din Valea Prahovei, După evacuarea Predealului, trupele Gru- 
Atacul liniei Clăbueetelor pului Predeal, constituit din diviziile 4 
si 10, sub comanda generalului Văitoianu, 
ocupaseră linia înălțimilor Clibucetelor, care domină de o parte si de alta 
Valea Prahovei. Dusmanul renuntase la ideea unei străpungeri prin Valea 
Prahovei ; acţiunea ofensivă din această regiune tindea să cucerească în chip 
metodic munte cu munte, poziţie cu poziție, spre a pregăti ieşirea din defileu, 
atunci cînd spărtura va fi reușit aiurea. Poziţia Clibucetelor era cel dintii 
obstacol, ce trebuia înlăturat, spre a deschide drumul prin Valea Prahovei. 
Lucrul nu era însă prea uşor. Apărată în flancuri de înălţimi mai mari — la 
vest Bucegii, ia est Paltinu, Rusu, Unghia Mare — întărite prin lucrări de tot 
felul, poziţia nu putea fi atacată decit frontal. Speranţa dușmanului nu putea 
fi deci decit tot in superioritatea zdrobitoare a artileriei sale, in fata căreia 
primitivele noastre lucrări de apărare se präbuseau ca niște jucării. 
La 26 octombrie fu ocupat virful din mijloc al masivului: Clăbucetul 
Taurului, printr-un triplu atac, frontal şi pe flancuri, prin văile funicularului ce 


447 


duce spre Retivoiu. De pe acest virf se îndreaptă a doua zi un bombardament 
puternic spre virful vecin, Cläbucetul Azugăi, care fu şi el ocupat. Cu chipul 
acesta, valea superioară a piriului Azuga era în mina dușmanului. Satul Azuga 
însuși, dominat de înălțimi, nu mai putea fi menţinut de români. El fu eva- 
cuat, fără a putea fi ocupat de inamic. Golit si pustiu rămase înfloritorul 
centru industrial între cele două fronturi adverse, primind lovituri și de la 
prieteni si de la dușmani. Clădirile si instalaţiile fabricilor se năruiră. Frumoasa 
biserică, de piatră, clădită de regele Carol, luă înfățișarea, ruinelor glorioase ale 
catedralelor din Franța de nord-est. Scoala, de alături de biserică, cunoseu si 
ea „efectele propagandei culturale a marelui popor german”. Casele se präbuseau 
rînd pe rind. Azuga era în ruine. 

Spre apus de Clăbucetul Taurului dușmanul reuşise, cu multă trudă, 
să ocupe intreg satul Predeal, asaltind casă cu casă şi să stăpinească soseaua 
pind la nord de Azuga. Dincolo de vale însă, spre vest, Cläbucetul Baiului 
(cota 1 441) era mereu in mina trupelor noastre, care-l apărau cu indirjire, 
Citeva atacuri fuseseră singeros respinse. Dusmanul se hotari să-l atace metodie, 
dinspre nord-est, de-a lungul unei văi care se deschide în fata inănăstirii Predeal 
cu forte sporite, aduse de la Divizia a 187-a de la Predelus si Bratocea. Clibu- 
cetul Baiului a fost atacat în ziua de 31 octombrie printr-un bombardament 
năpraznic al artileriei grele austro-germane, care a răsturnat și pulverizat 
toate lucrările de apărare si a ingropat sub dărimături tunurile celor două biete 
baterii de obuziere uşoare, pe care le aveau românii pe Clăbucet. Valuri de gaze 
asfixiante si lacrimogene au invelit apoi cu picla lor groasă poziţiile romane 
răscolite, precedind atacul dat de soldaţii Regimentului german 188 din Thurin- 
gia la stinga si de honvezii din Divizia a 5l-a austro-ungară la dreapta. Apă- 
rarea s-a făcut în chip eroic de soldaţi din regimentele 5 Vlașca si 33 Tulcea. 
Coplesiti de superioritatea mijloacelor de atac ale dușmanului, apărătorii rămași 
in viata au trebuit, după lupte singeroase, să dea înapoi, lăsind numeroase 
cadavre îngropate in pămiutul scormonit, printre piluiile săpate de obuze. 

Printre actele de eroism săvirşite în cursul acestei lupte, merită să nu fie 
data uitării purtarea maiorului Munteanu Ion din Regimentul 18 obuziere. În 
välmäsagul luptei, pe cînd una din bateriile divizionului său fusese încadrată 
si îngropată sub dărimături, infanteria era cuprinsă de panică si amenințată 
cu înconjurarea. Ca să dea timp soldaţilor să se retragă în ordine, maiorul 
Munteanu impinge cealaltă baterie pe creasta descoperită si începe să tagă in 
duşman, pe care-l opreşte pe loc. Bateria concentrează asupra ei focul dusma- 
nului, e încadrată și un proiectil duşman retează amindouă picioarele maioru- 
lui. Totuși el refuză să, se lase evacuat si rămine pe loc să supravegheze personal, 
luarea, inältätoarelor de la tunurile care, îngropate, nu mai pot fi salvate, 
precum şi retragerea personalului lor. Ultimul rămas în baterie, el rimine 
pentru veşnicie, căci un al doilea proiectil dușman îi sfărimă capul. 

A doua zi, comandantul Grupului Predeal întreprinse o contraofensivà 
pe tot frontul. La aripa dreaptă, trupe din Divizia a 4-aresping pe dușman din- 
colo de valea Azugäi. La stinga, trupe din Divizia a 10-a recuceresc Clăbucetul 
Baïului, împreună cu toate înălțimile de deasupra Azugăi; românii reuşesc să 
dezgroape si să salveze una din cele două baterii pierdute în lupta de ieri. Dar 
superioritatea dușmanului se menţine ; el readuce forte noi si întrebuințează o 
artilerie superioară. Românii se pot menţine pe poziţia cucerită, pind la 10 seara, 
cind trebui să o părăsească din nou. 

Atacurile dușmanului se întind spre sud-est de-a lungul frontierei. Mun- 
tele Diham își înalţă aci spinarea sa încovoiată, ca o sa, închizind fundul văii 
Cerbului; dușmanul vrea, să pătrundă prin această vale la Buşteni, ca să 
întoarcă pe la sud întreaga linie de apărare a Văii Prahovei. Lupte cumplite se 


448 


dau pe Diham si pe Căpăţina Porcului in zilele de 2, 3 si 4 noiembrie; artile- 
ria grea dusmanä, ascunsă în valea Ghimbäselului, mătură in virtejuri de foc 
spinarea descoperită à Dihamului. Soldaţii regimentelor 33 si 73 sînt impras- 
tiati după lupte singeroase ; din cel dintii regiment au rămas opt ofiţeri si 
234 oameni; cel de-al doilea a fost redus la sase ofiţeri si 280 de oameni. 
Regimentele, originare din Tulcea, au populaţie amestecată: bulgarii, nemții 
si turcii nu sint oameni pe care se poate conta; aproape toţi s-au predat. 
Comandantul brigăzii, colonelul Popovät, un ofiţer de elită, care e totdeauna, 
în linia de foc, dispreţuind primejdia, a fost ucis de schijele unei grenade. 
Regimentele 6 vinători si Feldioara, care intervin în luptă, sint rind pe rind 
decimate de formidabila artilerie grea dusmanä si împrăștiate. Românii sînt 
nevoiţi să renunţe la apărarea Dibamului. Cu aceasta, întreaga linie a Clăbuce- 
tului era pierdută. 

Trupele române ocupă cea de-a treia linie de apărare din Valea Prahovei, 
care se sprijină în stinga pe falnicele piscuri ale Bucegilor, Costila şi Caraimanul 
apărind valea, Cerbului, trece pe dealul Clăhucet, apoi traversează Valea Prahovei 
intre Buşteni si Azuga si se continuă pe înălțimile de la răsăritul Văii Prahovei. 
Rămășițele brigăzii Popovä{ sint retrase din luptă, aducindu-se întăriri de la 
aripa dreaptă, iar comandanții diviziilor 4 si 10 sînt înlocuiţi, pentru lipsă 
de energie în conducerea operatiilor unităţilor lor. 


Pe Bucegi și în Cea mai mare primejdie pentru linia a 
valea Cerbului treia de apărare română ameninţa dinspre 

valea transversală a Cerbului, prin care 
poziţiile române puteau fi întoarse pe la vest. Valea era expusă focurilor arti- 
leriei şi mitralierelor dusmane de pe Cläbucetul Baiului si de pe Diham, asa 
incit serviciile de împrospătare și aprovizionare ale trupelor române se făceau 
foarte greu, cu mari riscuri si cu multe pierderi de oameni. Soldații români 
trebuiseră, să-şi facă adăposturile în coastele prăpăstioase ale Bucegilor. Tunuri 
au trebuit urcate cu fringhii pe virfurile Costilei şi Caraimanului, la peste 2 400 m 
înălțime. Lupte necurmate trebuiau duse pe geruri strasnice, în luptă cu nämetii 
de zăpadă ce acopereau transeele, cu viscolul care arunca virtejuri in ochi, 
cu duşmanul bain din fata, care dobora pe orice imprudent care apărea pe 
coastele văii Cerbului. La centru, de-a lungul Văii Prahovei, duşmanul nu putea 
să facă un pas dincoace de Azuga ; două tunuri lungi, montate pe vagoane-plat- 
forme remorcate de © locomotivă, erau adăpostite in tunelul căii ferate de la 
Bușteni, din care ieșcau numai pentru a trage salve bine ochite în pozițiile dus- 
mane, după care reintrau în excelentul lor adăpost, unde nu puteau fi desco- 
perite de avioane. De necaz, artileria germană trăgea asupra Bustenilor, din 
care a distrus cu totul cartierul din jurul fabricii de hirtie, al cărei cos înalt îi 
slujea ca reper. La dreapta, înălțimile de la est de Prahova au fost bine apă- 
rate şi n-au permis dușmanului nici o mişcare de înaintare şi învăluire a aripei. 
Pe muntele Unghia Mare şi-a dat sfirsitul colonelul Lolescu, comandantul 
Regimentului 10 de vinători, lovit; de un glonte în frunte, pe cind veghea, ca 
totdeauna, de la locul cel mai primejdios. 

Trupele romance sint împuţinate din cauza pierderilor grele pricinuite de 
lupte, în special de focul artileriei, de vremea grea, de oboseală si de suferințe 
de tot soiul. Unităţi din Divizia a 16-a sînt aduse pe front, sprea inlocui pe ace- 
lea din Divizia a 10-a şi a 4-a, care au fost distruse san care nu mai pot lupta. 
Trupele Grupului Predeal pornesc o ofensivă în ziua de 8 noiembrie în regiunea 
poienei Costila, văii Cerbului şi Clăbucetului, împotriva inamicului care, prin 
ocuparea muntelui Omu, îşi mărise cercul din jurul capătului văii Cerbului. 


449 


Divizia a 10-a e intărită cu trupe din Divizia a 14-a, care sint aduse de la 
Sinaia, in timpul nopţii, pe sub coastele Jepilor, pe la vest de Poiana Țapului 
şi Buşteni, evitind şoseaua, care era perfect văzută si bătută de artileria dusmani 
de pe Clăbucet. 

La 9 si 10 noiembrie se dau, ziua şi noaptea, lupte extrem de violente, 
Inamicul, folosindu-se de zdrobitoarea superioritate a artileriei sale, execută 
barajuri nimicitoare care produc dezordine în bateriile noastre ce ocupă pozi- 
tüle de luptă, sau sint pe cale a se aduna, si demoralizează pe soldaţii din 
infanterie. El ia contraofensiva si reușește a respinge trupele de infanterie 
ale Regimentului 55 de la aripa noastră stingă, si pătrunde in poziţia Regimen- 
tului Feldioara. Cu multă greutate rezervele aleargă, astupä spărturile si resta- 
bilesc situaţia. Se constată încă odată că mijloacele trupelor romäne sint 
prea slabe, ca să asigure reuşita acţiunilor frontale. Divizia a 10-a, complet sleită 
de puteri, redusă la efective de plins, e retrasă si ea din front, spre refacere ;la 
Regimentul 33 comandant este un locotenent. În linia, de luptă rămin trupele 
diviziilor 4 şi 16. 

Generalul Averescu plănuieşte să atace trontul dușman printr-o manevri 
de flanc, de la care speră să obțină succesul pe care nu-l poate obține prin 
atacuri frortale. Divizia. a 21-a, care fusese retrasă din luptă după bătălia de 
la Predeul si fusese refăcută la Băicoi, primi ordinul să se pună in mars spre 
trecătoarea Predelus, între Predeal si Bratocea, spre a cădea in tlancul şi 
spatele poziţiei dușmane din Valea Prahovei. Transportul carelor și tunurilor 
diviziei pe pantele acoperite de nämeti de zăpezi ori de gheturi, din regiunea 
muntoasă, se face cu nespuse greutăţi. Operația e insă suspendată. Faţă de 
agravarea situaţiei de pe alte fronturi, un mare sacrificiu se cere Armatei a 
II-a : ea trebuie să cedeze Marelui Cartier General două divizii. Divizia a 21-a 
e întoarsă din cale si, îinpreună cu Divizia a 10-a, e trimisă spre Bucuresti, 
ca să ia parte la apărarea Capitalei ţării în bătălia de pe Argeș. 

Toată luna noiembrie, cei doi udversari şi-au istovit puterile în atacuri 
si contraatacuri, care n-au putut să mai aducă nici o schimbare importantă in 
puziţiile ce ocupau. Dusmanul rămine fixat in partea de sus a văii Cerbului 
şi pe marginea, de sud a satului Azuga, neputind să mai facă nici un pas înainte. 
Epuizat si el de pierderile grele suferite, convins de sterilitatea storțărilor sale, 
și-a retras la Braşov Divizia a 187-a si a lăsat numai Divizia a 51-a austro- 
ungară, care să härtuiascä pe români, tinindu-i în veşnică încordare prin bom- 
bardamentul de artilerie. Marea ofensivă hotăritoare, dată de germani la 28 
noiembrie pentru forțarea trecerii Carpaţilor, n-a avut nici un episod pe Valea 
Prahovei, care a fost evacuată voluntar de români, în primele zile ale lunii de- 
cembrie, sub presiunea evenimentelor petrecute aiurea. 


A treia bătălie de În sectorul Cimpulungului, două săptă- 

la Cimpulung mini de relativă linişte trecuseră. D: la 

27 octombrie, cind Morgen suferise a doua 

întringere, care-i închisese drumul spre Cimpulung, duşmanul n-a mai atacat. 

El se inulfumise să-şi întărească poziţiile ce ocupa în munți, protejindu-și in 
special aripile. 

La 10 noiembrie, odată cu marele atac de la Jiu, Morgen primi ordinul 
de a lua o ofensivă hotărită, prin care să cucerească „în sfirsit” © bazinul Qim- 
pulungului. Termenii ordinului trädau deceptia si iritarea generalisimului 
german pentru înfringerile suferite toemai de grupul care la început îi dăduse 


450 


cele mai mari speranţe. Morgen începu marele atac ordonat, în ziua de 11 no- 
iembrie, asupra flancului nostru sting de la. Leresti pind la Cindesti: atacul 
era sustinut de o puternicä artilerie grea si de proiectile asfixiante. Trupele 
Diviziei & 22-a rezistară timp de cinci zile cu energie ; luptele fură foarte crincene 
prin această regiune de munţi, dealuri și văi, acoperite de păduri; deseori 
s-a ajuns la atacuri cu baioneia. O coloană we bavarezi, formată din oameni 
aleși, înzestrată cu mijloacele cele mai perfecţionate, porni de la Rucăr peste 
Zănoaga pe poteci înguste, în marșuri de noapte, ca să întărească Brigada 
alpină de la aripa dreaptă dusmanä. La 11 noiembrie Detasamentul Reitzenstein, 
format dintr-un batalion bavarez si unul bosniac, atacă detașamentul de flanc 
roman de la Cindesti. Românii luptă cu disperare, dar copleșiți de forte supe- 
rioare, trebuie să părăsească cătunul Cindesti. A doua zi, bavarezii si alpinii 
austrieci atacă Albeștii, pe care reușesc să- - oc upe după HT crincenä, care 
a durat nouă ceasuri. Pierderile sint mari de ambele părți, în special la dusman. 
Mai spre est, inältimea Toaca a fost atacată de două batalioane bavareze si 
luată după luptă grea, împreună cu resturile micului detaşament român care 
a aparat - -0, fără să cedeze nici o palmă de pămint. La centru, dușmanul a 
pătruns în ziua de 15 noiembrie in Leresti, în valea. Riului Tirgului, pe o adincime 
de 1 500 im. 

Cu aceste succese, duşmanul şi-a pierdut răsuflarea. Înaintarea sa victo- 
rioasă a luat sfirsit. Acum venise rindul românilor. Cu toate pierderile suferite, 
trupele române nu se mulţumiră a sta în defensivă. Grupul Nămăești, constituit 
din Divizia a 22-a, întărită cu citeva. elemente luate de la divizia vecină — a 
12-a — si cu două brigăzi de cälärasi, trecu la contraofensivă, atacind în ziua, 
de 17 noiembrie tot frontul inamic cuprins între Argesel si Bratia. Divizia a 
12-a. susţinea acţiunea prin atacuri in scop demonstrativ. Pline de elan. cu 
moralul ridicat din cauza prezenţei pe front a generalului Averescu, comandan- 
tul Armatei a II-a, trupele române atacă, scot peste tot pe dușman din pozițiile 
sale, îi pricinuiese pierderi simtitoare și-l resping înapoi. Terenul e acoperit de 
sute de cadavre. Albeștii si Cindestii au fost recuceriti de trupele Diviziei a 
22-a, 400 de prizonieri, printre care si doi ofiţeri, tunuri, mitraliere, au rămas: în 
miinile trupelor victorioase. Vitezele trupe continuară lupta în zilele următoare, 
atacind dușmanul pe toată linia; il goniră succesiv de pe înălțimile, pe care el 
căuta să se agate si cucerilă, poziţiile sale, asezate pe piscuri inalte. În 
aceste noi poziţii, ele au 1espins toate incerc: vile făcute de inamic spie a 
le recuceri. 

Falkenhayn recunoaşte in ni moriile sale ccmpleta infringeie a Corpu- 
lui Morgen. Brigada a 8-a alpină austro-ungară, care era la extrema dreap 
germană, şi Divizia a 12-a bavareză, care era la stînga celei dintii, fuseseră, bă- 
tute, pierduseră orice putere de atac şi-şi dezulganizaseră serviciile. Gene- 
ralul Morgen, recunoscindu-si grava infringere, ceru șefului său în seara de 
4 noiembrie permisiunea nu numai de a suspenda ostilitățile şi a-şi retrage 
trupele sale în șoseaua Branului, dincolo de frontier’, dar își exprin i 
părerea că orice încercare de a prelungi lupta in acest sector e 
si că este mai bine ca trupele sale să fie întrebuințate pe alt front 

„Numai cu multă greutate — scrie Falkenhayn — l-am putt e 
că o asemenea măsură ar avea u'mări grave’, Comandantul suprem iși dă 
seama că, îndată ce presiunea sa at inceta aci, românii şi-ar îndrepta ime- 
diat forţele, devenite disponibile, spre sectorul vecin al Oltului, intervenind 


acolo „cu foarte mare eficacitate” 


Retragerea de la A treia victorie a trupelor române din 
Cimpulung regiunea Cimpulungului nu a putut insă 
avea repercusiune asupra situaţiei gene 
rale. Soarta războiului se decidea într-altă parte. Inamicul reuşise să străpungă 
cu forte considerabile frontul român de la Jiu; el trecuse Oltul si Dunărea 
şi-şi urmă marșul spre răsărit, amenintind din spate trupele care apărau cu 
eroism intrările munţilor. Faţă cu această situaţie, hotăriri repezi şi dureroase 
erau neapărat necesare. 

La 23 noiembrie, artileria germană bombardä Cimpulungul, adăugind 
a crimă nouă la sälbäticiile zilnice comise de bombele aeroplanelor. Era semnul 
rautatii neputincioase. 

La 28 noiembrie, grupul de la Cimpulug primi ordinul de retragere. Nein- 
frinta armată fu nevoită să-şi părăsească poziţiile şi să înceapă retragerea in 
direcția Tirgoviştei. A doua zi, 29 noiembrie, inamicul intră, fără luptă și 
fără glorie in Cimpulungul evacuat. Cimpulungul n-a fost cucerit de dușman. 
El i-a fost abandonat din cauza evenimentelor întimplate pe celelalte fronturi 
de luptă. Timp de 45 de zile un inamic puternic, bine înarmat și special echipat, 
s-a epuizat în sfortäri sterile, fără să reuşească a sparge zidul de stincă pe care 
i-l opuneau piepturile românești. Trupele diviziilor 22 şi 12, precum și vrednicii 
lor comandanţi, generalii Razu si Găiseanu, şi-au făcut cu cinste datoria către 
ţară. 


A doua oiensivă germană Întiia ofensivă a Grupului Krafft se sol- 
din Valea Oltului dase cu două infringeri simtitoare, pe 


amindouă malurile Oltului. una pe dreapta 
la Pietrosu-Veverita, alta pe stinga la Topolog. Totuşi împrejurările ceruseră ca 
românii, deși învingători, să se retragă pe linia a doua: Riglou-Mormintu- 
Zănoaga. 

În timpul acesta, Grupul Krafft se intärise considerabil prin ajutoarele 
sosite de la diviziile 8 şi 11 bavareze, pe cind frontul român al Diviziei a 233, 
care se întinsese la răsărit pină în valea Argeşului, se subtiase mult. Sprijinit 
pe această superioritate de efective, dispunind de trupe excelente Ca alpinii 
bavarezi si austrieci, perfect pregătite pentru războiul în munți, cu o artilerie 
formidabilă, primind si automobile blindate si două mortiere austriece de 
305 mm, pe care le-a așezat în Valea Oltului la Ciineni, Krafft von Delmen- 
siengen reîncepu ofensiva împotriva, noii linii române. Acţiunea, principală se 
dă acum pe partea stingă a Oltului, între Olt şi Argeş, unde sint concentrate 
toate trupele nou sosite. Luptele din acest sector sînt dintre cele mai cumplite 
lupte date peintreg frontul carpatic. Disproportia între efectivele și armamentul 
formidabil al adversarului şi cele ale românilor, dificultățile terenului acciden- 
tat, pe care se dădeau luptele, vremea rea — ninsoare si ger — dădeau räzboiu- 
lui de aci un aspect de tragedie, care n-a fost atins nicăieri în altă parte à 
frontului curpatic. 

La 24 octombrie, posturile înaintate de pe Călugăru și Cărbunaru sint 
bombardate violent de artileria dusmanä și ocupate de alpinii bavarezi, prin 
mişcări de ocolire. În aceste două înălţimi, dușmanul are acum două puncte de 
sprijin foarte solide pentru atacarea poziţiei principale române de pe Mor- 
mintu —Omu de Piatră—Zănoaga. Artileria grea germană bombardează timp 
de trei zile, cu cea mai mare violență, poziţiile române. Numeroase asalturi se 
dau în zilele de 24—27 octombrie; ele sint respinse cu pierderi singeroase de 
trupele din regimentele 44 Argeş, 2 Vilcea şi 1 grăniceri, — Brigada combi 


452 


nală — care apărau poziţia. Noaptea de 25—26 octombrie, cind dușmanul a 
atacat atit de front cit şi de flancuri, dinspre Olt şi dinspre Argeș, a fost cea 
mai grea. În ziua de 28, un atac al Regimentului 2 Vilcea, dat pe o ceaţă 
sroasă, cade în focul concentrat al mitralierelor si grenadelor dușmanului şi e 
surprins de contraatacul dat de forţe superioare. În cursul luptei, maiorul Gher- 
mănescu e lovit în plin de un proiectil de artilerie inamic, care-l sfărimă și-i 
aruncă corpul în vale. Soldaţii sint; impresionați si demoraliza{i de moartea, 
tragică a eminentului lor şef. Urmează o luptă singeroasă pe toată linia de luptă, 
in care românii, înainte de a-şi putea regrupa unităţile, sint respinși si nevoiţi 
să părăsească poziţia de la Monnintu pind la Zănoaga. Comandantul Corpului 
de Olt dă ordinul de evacuare a bazinului Greblesti-Titesti, care c ocupat de 
dușman ; românii s-au retras pe o nouă linie, care se sprijină în stînga pe Olt 
la Copăceni, îndreptindu-se spre est pe înălțimile Măgura, dealurile Spinului, 
Miglele, Sule, pină în Topolog, călare pe şoseaua Titesti-Sälätiuc. Cheia pozi- 
tie e masivul Poiana Spinului. Comandantul Diviziei a 23-a, colonelul Moșoiu, 
e instalat la Perisani. 

Dusmanul a facut un progres simţitor: crimpeiul de şosea, care de la 
Ciineni se îndreaptă spre sud-est prin Greblesti-Gäujani-Boisoara-Titesti, impre- 
ună cu aceste localităţi, sint în miinile lui. El îi va servi ca bază pentru ata- 
carea bazinului Perisani, dominat la est de munţii Miglele si Sule. Luptele 
luară un caracter cu totul special. Terenul de luptă, foarte accidentat, presărat, 
de înălţimi în şiruri cu directiuni variate, întretăiat de văi, acoperite de pilcuri 
de păduri, oferea avantaje de surprindere dusmanului, care avea o superio- 
ritate foarte accentuată si în privința pregătirii pentru astfel de război si a 
inzestrării cu materialul trebuincios. El putea să-şi trimită detașamentele 
izolate, ocolind pe la depărtări mari räzletitele noastre grupe de apărare, 
pentru a le ameninţa din spate, pe cînd alte detașamente le atacau din fata. 
Operaţiile semănau cu jocul de gah, în care atacul se dă cind in fata, cînd 
pieziş, cînd din spate. Apărătorul, mult mai slab, cu mijloace de recunoaştere 
insuficiente, cu artilerie slabă, redus numericeşte, avind de luptat cu ceața, 
groasă care inlesnea surprinderile, cu zăpada mare, care îngreuia mișcările, era, 
nevoit să-și caute înapoi alte poziţii de siguranță, după ce lupta cu deznă- 
dejde pe poziţia atacată. Inamicul aduce bravurii trupelor române omagiul 
meritat. Într-o dare de seamă oficială a Statului-Major german el se exprimă 
astfel : „„În general, aceste lupte, date in munţi, au fost extraordinar de înver- 
sunate. Pină în ultima clipă a asaltului, adversarul nu părăsea lupta apärin- 
du-și pămintul strămoșesc. La Perisani a trebuit să fie măcelărită o companie 
întreagă din care n-au scăpat decit doi oameni. Dar gi noi aveam de plins adeseori 
erele jertfe, în astfel de lupte date în ţinuturi acoperite cu păduri bătrine. 
Multi viteji germani, austrieci si unguri dorm somnul cel veşnic în frumosii 
munţi de acolo” 1, 

Lupta pentru ocuparea bazinului Perisani s-a dat cu o nespusă violenţa. 
O brigadă a Corpului alpin, operind pe valea Topologului, a reuşit să ocupe 
la 31 octombrie muntele Miglele. Comandantul Corpului I de armată român 
a încercat atunci o acţiune în flancul sting al dușmanului, spre a întoarce 


acest flanc si a sili pe duşman să se retragă in bazinul Titesti. Detasamentul 
Sule, sub comanda colonelului Bădescu, compus din patru, cinci b: ane, 
în pripă organizat, cu muniții insuficiente, a înaintat în ziua de 1 "brie 


4 


prin valea Topologului, pe un teren foarte dificil. Atacat 
tii dominante, detasamentul a fost respins. 

Lupte crincene s-au dat timp de mai multe zile împotriva muntelui Sule, 
apărat de Regimentul 5 vinätori. De la Miglele, dusmanul s-a întors cu faţa 


de dușman din pozi- 


453 


spre vest, atacind cu o brigadă poziţia principală română de la Spin-Perisani 
în flanc, în timp ce o altă brigadă germană, ajutată de un foarte puternie 
bombardament de artilerie, ataca frontal, de-a lungul şoselei Titesti-Sälätrue 
şi prin Bäesti. Lupta s-a dat în zilele de 6—8 noiembrie. Monstruoasele baterii 
austriece cu motor, de 305 mm, aruncau de la Titesti marile obuze, care nimi- 
ceau orice putință de rezistenţă in poziţiile române. Timp de trei zile, trupele 
române au luptat cu un eroism si spirit de jertfă mai presus de orice laudă. 
La Mlăceni, nord de Poiana Spinului, o companie din Regimentul 18 Gorj, 
din trupele aduse de la Jiu, au ţinut piept dusmanului si s-a sacrificat in astep- 
tarea ajutoarelor pind la ultimul om. Pe la muntele Mamurile, două batalioane 
germane ameninţă să cadă în spatele românilor. O companie din Regimentul 
1 vinători, comandată de locotenentul Leonte, luptă o noapte întreagă eu 
dusmanul, pe care-l respinge ; comandantul, care abia iesise din spital, e din 
nou grav rănit. Pierderile dusmanului au fost si ele toarte dureroase. Doi coman- 
danti de regiment germani şi-au găsit — între alţii — moartea în această luptă; 
pe Măgura a căzut maiorul Veith, iar pe muntele Sule, o odraslă regală, prin- 
tul Henric de Bavaria, comandantul Regimentului de gardă Bavarez din 
Corpul alpin. Această din urmă pierdere a impresionat şi îndurerat mult pe 
germani. Prințul era considerat ca un militar de valoare si un spirit cavale- 
resc ; el şi-ar fi dat sufletul, exclamind : ,,Noblesse oblige !’’. 

Românii trebuie să părăsească Măgura, masivul cuprins între piriul 
Titestilor si al Bäestilor si să se întărească pe linia Cozia-Surdoiu-Poiana Spi- 
nului, cu dreapta pe muntele Sule. Apărarea se făcea din ce în ce mai greu; 
etectivele unităţilor erau din ce în ce mai slabe, iar ajutoarele ce se aduceau 
de pe celelalte fronturi erau măcinate curind. Pentru apărarea importantului 
masiv Cozia, nu se putuse trimite decit cîteva companii din Regimentul 2 
grăniceri si din trupele aduse de la Jiu. 

Poiana Spinului e atacată la 8 noiembrie şi ocupată de germani. Coman- 
dantul diviziei, colonel Moșoiu, trimite de la postul de comandă Clocotiti două 
companii de mehedinteni, comandate de căpitanul Cernăianu si locotenentul 
Nadolu, care contraatacă pe germani în timpul nopţii cintind „Deşteaptă-te 
române”. Germanii sint respinşi cîţiva kilometri înapoi. Cernăianu e uci, 
iar Nadolu grav rănit. La 9 noiembrie, centrul poziţiei române de la Surdoiu 
este părăsit de Batalionul Russu V. din Regimentul 72 *. Linia de apărare 
română e zdruncinatä. Cozia cade in aceeaşi zi, iar peste trei zile de lupte 
crincene, cade gi poziţia principală de la Poiana Spinului, atit de eroic apărată. 
Noua poziţie de rezistenţă a Diviziei a 23-a este acum pe linia Dängesti-Rädäci- 
neşti — nord de Suici —sud de Sălătruc. În ajutoral Grupului de la Olt deci- 
mat în aceste lupte grele, a fost trimisă Divizia a 14-a, retrasă din munţii Mol- 
dovei, unde fusese înlocuită prin ruşi. Divizia fu aşezată la aripa dreaptă à 
Corpului de Olt, între văile Topologului şi a Argeşului, Era de fapt o briga- 
dă — colonel Colori — compusă din Regimentul 67, două batalioane din 54 
si unul din 77. Sosirea acestui ajutor nu reuși să schimbe în favoarea românilor 
balanţa, forţelor, căci în acelaşi timp, duşmanul primi şi el ca întărire Divizia 
a 216-a ; în seara de 10 noiembrie, ea intrase în luptă de o parte si de cealaltia 
șoselei Titesti-Perisani-Salätruc-Suici. Superioritatea dusmanului se păstra 
nestirbita. 


* Dat in judecată pentru retragere nemotivatä în timpul luptei, Russu V. a fost executat 
la Finta. 


434 


0 agonie eroică La 10 noiembrie, bătălia din Valea Oltului 
crește în violență. Împreună cu ofensiva 
pe care Morgen a reluat-o la Cimpulung, 

luptele de la Olt trebuie să se repercuteze asupra bătăliei decisive ce incepuse 

la Jiu. Frontul de luptă s-a intins mult de-a curmezisul munţilor ; la răsărit 
el se sprijină acum pe Arges, la Aretu ; la apus, trece dincolo de Olt. Luptele 
care se dau, fără cel mai mic răgaz, macină zi cu zi puterile desciescinde ale 
trupelor române. O gravă primejdie apasă din această parte asupra soartei 
războiului. Marele Cartier român a cerut Corpului de Olt să continue rezistenţa. 

El plănuieşte să aducă aci trupele disponibile din Dobrogea si din munţii Mol- 

dovei, să le adune la Curtea de Arges si, inlocuind trupele obosite ale Corpului 

I de armată, care trebuia, să treacă în refacere, să atace si să dea peste cap pe 

duşman. Dar soarta a vrut să se intimple intr-altfel, Dusmanul, sigur de zdro- 

bitoarea lui superioritate atacă cu turie, sprijinit mereu de formidabila sa 
artilerie, de nenumăratele lui mitraliere, de trenuri şi automobile blindate. 

În zăpada care umple văile, prin vintul îngheţat care biciuie obrajii si intepe- 

negte miinile, soldaţii romani duc luptă de sacrificiu, cedind terenul pas cu pas, 

dind numeroase contraatacuri si făcind pe adversar să plătească scump fiecare 
petic de pămint cucerit. Cite un batalion de 100 de oameni trebuie să reziste 
la atacuri de regimente ; cite o companie de 30—40 de oameni e atacată de ba- 
talioane. Si sint mereu aceiaşi oameni, neschimbati de săptămîni, dar din ce in 
ce mai puţini, care luptă fără nici o nădejde, istoviti de oboseală, zdrentuiti, 
cu zăpada pina in genunchi. Uneori, giupuri intregi, sfirsite de oboseală si in- 
conjurate sint luate prizoniere ; alteori, ele dau adversarului lovituri dure- 
roase. O companie germană, care coborise de pe Muntele Cozia şi ocupase 
dealul Stinisoara, fu înconjurată de grăniceri si distrusă pină la ultimul om. 

Falkenhayn scrie despre aceste lupte : „Progresele noastre trebuiau făcute în lupte 

foarte grete. Românii rezistau cu disperare. Fiecare munte în parte trebuia 

luat cu asalt. Și dacă reuseam să le luăm pradă în oameni si material, tre- 

buia, de partea noastră, s-o plătim cu jertfe grele” 5. 

Trupele române sint repartizate astfel : la aripa stingă, pe malul apusean 
al Oltului, e o frintură din Divizia a 13-a; la centru, între Olt şi valea Topolo- 
gului, sint resturile Diviziei a 23-a ; la aripa dreaptă, intre Topolog şi Argeş, e 
Divizia a 14-a. 

Pe dreapta Oltului, trupele române ale Diviziei a 13-a s-au bucurat de o 
relativă linişte mai mult de două săptămini, fixate pe frontul Riglou—Säräci- 
nești. Cea mai mare parte a trupelor diviziei fusese trecută pe stinga Oltului, si 
fusese măcinată în luptele de acolo. Din Brigada a 25-a rämäseserä numai două 
batalioane ale Regimentului 47, cu efective micşorate si trupe din Regimentul 
57 (Brigada a 26-a). Frontul rămăsese mult înapoia celui de pe malul sting, 
care fusese impins de dușman pină in linia Cozia. La 10 noiembrie, trupele 
Brigăzii a 10-a austro-ungare, întărită cu Regimentul 36 de Landsturm german 
şi cu un batalion din Divizia a 216-a, sub comanda feldmareșalului Goiginger, 
începu atacul printr-un puternic bombardament de front. De pe linia ferată 
din Valea Oltului, un tren blindat trăgea focwi in flancul poziţiei române. 
Frontul român, atacat de forţe mult superioare, e spart în mijloc. Nu sint 
rezerve care să umple spărtura, așa că a doua zi duşmanul pătrunde, intoreind ari- 
pile. Citeva companii ale Regimentului 47 sint distruse ; comandantul însuși e fă- 
cut prizonier. Poziţia e pierdută. Resturile se retrag urmărite de dusman, care nu 
le îngăduie a se fixa solid pe poziţii noi. Timp de 12 zile, soldaţii Diviziei a 13-a, 


455 


formind unităţi amestecate, cu efective foarte mici, rezistă pe poziții succesive, 
contraatacind mereu; la 23 noiembrie ei sînt la Rimnicu Vilcea. 

La aripa dreaptă, trupe din Divizia a 14-a reuşesc la 10 noiembrie 
să reocupe Muntele Frunti, dar din lipsă de susținere pe flancuri nu pot nici 
si lărgească, nici să menţină succesul. Mai mult încă, din cauza dezastrului 
ce ameninţă grupul vecin de Ja Jiu, comandantul român trebuie să mai ia 
din trupele de la Olt si să le trimită peste munţi, spre Tirgu Jiu, ca să atace 
aripa stingă a inamicului, care ieșea din defileul Jiului. Musmanul a insta- 
lat pe Poiana Spinului numeroase mortiere de 210 cu care bate, in special 
noaptea, poziţiile române, acoperindu-le cu o pinză luminoasă de grenade 
şi rachete. Spectacolul e impresionant. La 17 noiembrie, trupe din Divizia 
a 216-a, aduse cu camioanele automobile pină la Sälätruc, dau un atac in 
valea Topologului, cu mai multe batalioane, dispuse în valuri. Contraatacati 
de două batalioane din Regimentele 1 si 5 vinători, cu un foc viu, germanii 
s-au retras în păduri. Rezistenţa e din ce în ce mai grea. Trupele Diviziei 
a 23-a sînt complet extenuate. Cu greutate se adună soldaţi räzleti din uni- 
tätile risipite şi se constituie companii de cite 80—100 de oameni care sint 
trimişi să contraatace poziţii pierdute, sub baraje de artilerie și mitraliere. 
dușmanului abia la 20 noiembrie, cînd spărtura făcută în frontul de la Jiu 
aduse invazia Olteniei. Diu nou comunicatul oficial german trebuie să inre- 
gistreze : „Românul a apărat cu îndirjire pămîntul ţării sale pe șoselele ce duc 
prin trecătorile Turnu Rosu şi Surduc” *. La 20 noiembrie, rămășițele dezor- 
ganizate si demoralizate ale Diviziei a 23-a, care nu mai au nici o valoare 
combativă sint retrase din linia de luptă si aduse la Pitesti, spre à se odihni 
şi reface. Ele sînt înlocuite cu trupe din Divizia a 8-a, care au fost aduse 
din Moldova. De fapt, este numai Brigada a 37-a — regimentele 66 si 77 — 
completată cu o brigadă nouă, formată din regimentele ,,Closca” sij,,Crisan” 
— fostele trupe de cetate, 

Generalul Berthelot, consilier al Murelui Cartier, care pusese mari spe- 
rante pe păstrarea şi intrebuintarea acestei bune divizii, ca rezervă generală, 
în vederea unui mare plan strategic, isi dă invoiala „cu moartea în inimă” 
la băzarea ei în front, cerind ca cel putin să fie retrase resturile diviziilor 
11 și 23. 

È Divizia à 8-a luă poziţie între Olt si Topolog, pe un front dispus oblic, 
cu fata spre nord-vest, în regiunea Runcu-Valea Babei, opunindu-se ina- 
intării dușmanului spre Tigveni. Trupele diviziei, abia instalate pe poziție, 
sint imediat atacate de duşman cu o formidabilă desfășurare de artilerie**. 
Dar soldaţii de la Oituz au de păstrat o faimă, care e titlul lor de mindrie, 
Ei au conștiința importanţei rolului ce li s-a încredinţat si, privind cu compi- 
timire rămășițele istovite ale nenorocitei Divizii a 23-a, pe care au înlocuit-o, 
sînt incredintati că vor sti să salveze de invazie si Muntenia fraţilor, așa cum 
au salvat si Moldova lor, 

re zile, lupva urmează cu strășnicie si de o parte și ds cite. Duşmanul 
a băgat de seamă că nu mai are în față resturile demoralizate, care nu mai 
aveau nici o pitere de rezistență, ci o trupă proaspătă si dirzä. Dar și mol- 
dovenii constatau că nu mai au de-a face cu ungurii din munţii Moldovei 
ci cu o trupă de elită, strasnic înarmată, care luptă viguros si metodic. 


* Comunicatul german din 16 noiembrie. 
** Atacul în direcția Valea Babei-Tigveni e dat de Regimentul 122 infanterie, susținut de 
Pegmentul 54 de artilerie de cimp, din Divizia a 216-a. 


456 


a 


Pe o muchie de deal, în marginea satului Valea Babei, sub focul nimi- 
cilor al dușmanului, colonelul Piperescu Nicolae, comandantul Brigăzii a 37-a, 
cade lovit mortal de un glonț în frunte, pe cind sta în prima linie a trägäto- 
rilor. Colonelul găsește destule puteri ca să adreseze cuvinte de îmbărbătare 
soldaților săi ingrozi{i, apoi cere să i se aducă și sărută cu evlavie drapelul 
Regimentului 69, pe care-l condusese cu cinste de la Dorohoi pind în inima 
Ardealului şi pe crestele insingerate ale Oituzului. Peste citeva zile, el isi dă 
sufletul în spitalul din Pitești, lăsind amintirea unui soldat de rasă, aspru şi 
ncinduplecat la datorie, eroic in fata morţii. Dar războiul se decidea pe alte 
fronturi, Invazia se întindea si dinspre apus si dinspre miazăzi ; ea amenința 
spatele trupelor ce luptau la Olt. Rezistenţa a devenit acum si nefolositoare 
si periculoasă. Corpul de la Olt trebuie să rupă lupta si să înceapă retragerea 
spre Pitesti. 

La 25 noiembrie, Rimnicu Vilcea, evacuat în ajun de români, e ocupat 
de dusmani, iar a doua zi, Topologul era trecut la rindul lui și Corpul alpin 
isi făcea intrarea în Curtea de Arges. 


Căderea trecătorii Valea Oltului este acum, în sfirsit, în mina 
Oltului germanilor. Sint două luni încheiate din 
ziua în care Falkenhayn pornise bătălia 
de la Sibiu, care trebuia să-i deschidă îndată pasul Turnului Roșu si drumul 
Oltului. I-au trebuit însă două luni de lupte orele, pentru ca soldaţii Kaiserului 
german să poată trece în toată voia pe vechiul drum, străbătut de atitea 
armate cotropitoare. Iar Oltul, care de-a lungul veacurilor a răsfrint în undele 
sale, rind pe rind, acvilele romane, panasele ungurilor, iataganele turceşti și 
oglindește acum coiful cu tepus& al germanului, loveşte mai nävalnic „zidul 
vechi al mănăstirii” Cozia şi povesteşte umbrei sfinte istoria tristă a neamului 
care-și pregăteşte înălţarea prin jertfă şi durere. Ciudată si caracteristică, 
întorsătură a vremurilor! După mai bine de cinci veacuri, treceau din nou 
pe dinaintea voievodului soldaţi din neamul acelora care luptaseră ca tovarăși 
de arme, alături de oștenii români. Cavalerii lui Frederic de Zolern, îmbrăcaţi în 
armuri si cu crucea pe piept, veniseră la 1396 într-un avint de jertfire, să 
apere creștinătatea, la Nicopole, alături de floarea nobilimii franceze şi de ostenii 
lui Mircea, împotriva Semilunei ce se înălța cotropitoare. Astăzi, scoboritorii 
lor, mirosind prada bogată, veneau, lacomi, să gituie pe stränepotii foștilor lor 
camarazi de arme, care-și apărau tara și neamul. Vremea schimbă sufletele 
popoarelor, ca si pe ale indivizilor. 

Intrind în străvechea Capitală a celor dintii Basarabi, comandantul ger- 
man, din ordinul Kaizerului, depuse o coroană pe mormintul regelui Carol, 
în catedrala Argeșului. Acest act însemna mai putin o injurie ce se aducea 
bätrinului si inteleptului rege, prin încercarea de à arăta că un cap încoronat 
ar fi putut să aibă alte interese şi sentimente decit acelea ale poporului său, 
cit era mai ales o demonstraţie impotriva nepotului si succesorului regelui. 
Germanii nu puteau ierta regelui Ferdinand atitudinea sa românească, vrednicä 


de tradiţiile cavalerești ale ilustrului său neam. 
Trei zile în urmă, avangardele Grupului Krafft intrau în Pitesti. Comuni- 


catele oficiale germane pretind că în luptele de pe Valea Oltului, Grupul Krafft 
a făcut un total de 14 451 de prizonieri, dintre care 101 ofiferi, şi ne-au luat 


14 tunuri. 


457 


Grupul român de la Olt a fost măcinat încetul cu încetul si infrint în 
lupta inegală. pe care a Sustinut-o impotriva formidabilului său adversar, dar 
rezistenţa sa de aproape două luni rămine una din mărturiile cele mai vorbi- 
toare de eroismul si puterea de jertfire a soldatului român. 


b) STRĂPUNGEREA DE LA JIU 


Pregătirea marii Încercarea cea nouă, pe care o făcea coman- 
ofensive germane damentul german la Jiu, era ultima carte 
pe care o juca, pe teatrul de război român. 
Dacă ar da si ea gres, campania de iarnă va trebui considerată ca incheiată 
şi trupele băgate la adäposturile de iarnă, cu toate consecințele incalculabile 
ale acestei măsuri. De aceea, Marele Cartier mai făcu încă o sfortare şi tri- 
mise lui Falkenhayn încă citeva divizii. Un grup nou a fost creat în vederea 
bătăliei decisive. El se compunea în primul rind din cele două divizii, a 24 
bavareză si a 301-a, ale desfiintatului Grup Kneussl bătute la 27 —30 octom- 
brie, la care se adäugarä două noi divizii de intanterie aduse de pefrontul 
de la Riga, unde era acum linişte. Era Divizia a 41-a de infanterie prusianà 
una din cele mai bune unităţi germane, comandată de generalul Schmidt von 
Knobelsdorff, fost șef de stat-major al armatei Kronnprinz-ului, la Verdun, 
si Divizia a 109-a, sub comanda generalului von Oettinger. Comanda Corpului 
de cavalerie, format din cele două divizii de cavalerie, 6 si 7, întărit cuun 
detaşament de patru automobile blindate rămase încredințată generalului von 
Schmettow. Rezerva grupului o forma o nouă divizie, a 115-a (general von 
Kleist) si o brigadă de ciclisti. Comanda întregului grup — cu un total de 
peste 80 000 de oameni si 30 000 de cai — cea mai impozantă forță care operase 
pind acum pe frontul carpatic, fu încredinţată generalului Kuhne, coman- 
dantul statului-major fără trupe al Corpului LIV, care fusese trimis în Transil- 
vania de mai multă vreme, cu intenţia de a lua comanda unei ofensive pe 
frontul Oituzului, la care se renuntase. Ziua atacului fu fixată pentru 11 
noiembrie. 

Noua ofensivă a fost pregătită în stil mare, cu o metodă si minutiozitate 
caracteristic germană. Numeroase trupe de pionieri şi mase mari de populație, 
ridicate din regiunile vecine, fură întrebuințate la reparația drumurilor prin 
munţi si a podurilor din șoseaua Jiului. Terasamentul soselei fu întărit 
ca să poată suporta, tunurile grele, miscate cu tractoare automobile, automobilele 
blindate şi camioanele. Depozite de muniții si alimente au fost stabilite prin 
munţi si prin diferite puncte ale trecătorii. Trupele au fost prevăzute cu imbra- 
căminte şi echipament de munte. Şiruri nesfirsite de trenuri debarcau în gări 
trupe, muniții, animale de povară, provizii si tot felul de material de război. 
Șoseaua din defileul „Jiului care, din nefericire, rămăsese în mina germanilor pină 
la mijlocul distanţei între Lainici și Bumbesti, fu întrebuințată pentru trans- 
portul artileriei grele si ușoare si a unei parti din trupe. Linia ferată Decau- 
ville, instalată din timpul neutralității pentru a înlesni transportul de grine, 
le-a fost si ea de un mare ajutor. 

Cînd, la 10 noiembrie, masele de trupe inamice s-au pus în mișcare, cele 
mai riguroase măsuri de poliție asigurau ordinea transporturilor. Fiecare deta- 
şament, fiecare vehicul, fiecare cal, isi avea locul fixat atit in coloanele de 
mars, cît şi în punctele de staționare. Instalaţii luminoase si de semnalizare, 
posturi telefonice, ofiţeri cu însărcinări speciale, posturi de jandarmeriei 
serveau la menţinerea ordinei cu energie de fier, după un regulament special. 


458 


La cea mai mică abatere, pedeapsa urma cu severitate ; cind o căruţă ieşea 
din coloana de marș, era fără milă aruncată în riu. Exemplara ordine germanică 
işi făcu efectul ; în dimineaţa zilei fatale de 11 noiembrie, toate forțele dusma- 
nului erau în poziţiile de atac desemnate. Prăpădul era gata să se dezläntuiascà 
asupra capetelor noastre. 


În timpul acesta, poziţiile românești erau 
menținute de trupele Grupului Jiu, con- 
stituite dintr-o singură brigadă a Diviziei 
1; cealaltă brigadă a diviziei era la Cerna. Ajutoarele primite din sectoarele 
vecine, in timpul celei dintii bătălii de la Jiu, fuseseră trimise inapoi, la unităţile 
de unde fuseseră luate. La comandamentul nostru, printr-o greșeală de judecată, 
nu se aştepta nimeni ca inamicul să repete lovitura in același loc unde fusese 
intrint, iar concentrarea formidabilei armate a lui Kühne se făcuse cu atita 
discreţie, încit ai noştri nu băgaseră de seamă nimic. Cu dibăcie, comandantul 
german căuta a distrage atenţia românilor asupra preparativelor ce se făceau 
la Jiu. Falkenhayn se instală cu ostentatie la Braşov, unde se deda la o acti- 
vitate zgomotoasă ; primea musafiri de marcă, organiza parade militare, făcea 
vizite dese frontului de la Predeal, căutind ca toate acestea să ajungă la cunos- 
tiufa comandanților nostri. Incredintat astfel că pe sectorul „Jiului s-a restabilit 
linistea, atenţia comandantului român se indreptase din nou asupra celorlalte 
puncte ale frontului carpatic unde inamicul, căutind mereu să-și mascheze 
lovitura, decisivă ce prepara la Jiu, da atacuri violente. În special spre Argeș 
erau pironite privirile noastre nelinistite. Spre a stăvili aci puternica presiune 
a Grupului Krafft, comandamentul nostru suprem luase măsură să concentreze 
la Piteşti rezerva strategică, formată din diviziile scoase din luptă din Dobrogea 
si Moldova si refăcută cu ajutorul elementelor din depozite. Această masă de 
manevră trebuia să ia ofensiva in mod simultan cu ofensiva rusă ce se plănuia 
de atita vreme pe frontul munţilor Moldovei. În mijlocul acestor preparative, 
pe neaşteptate, trăznetul căzu la Jiu. 


Surprinderea 


Ca o introducere a marei bătălii, încă 
din ziua de 10 noiembrie, detașamente 
din Armata Kiihne atacă înălțimile din 
stinga Văii Jiului. După lupte inversu- 
nate, ele reusirä să ocupe piscurile Muncelu, Molidvisu si Urma Boului, crein- 
du-si astfel, de această parte, o puternicä flancgarda. 

În dimineaţa zilei de 11 noiembrie, un uragan de foc se dezläntui din 
gurile a peste 250 de tunuri, de toate calibrele, asupra poziţiilor românești. 
Sub protecţia lor, porni atacul celor patru divizii de infanterie dușmane. 
Spre deosebire de cea dintii bătălie de la Jiu, axa direcţiei atacului nu mai 
era soseaua Buliga, ci chiar şoseaua Jiului. De o parte şi de cealaltă a Văii 
Jiului fuseseră aşezate cele două divizii de infanterie proaspete ale Armatei 
Kuhne, care trebuiau să forţeze intrarea. Pe partea de vest a Jiului era Divi- 
zia a 41-a ; pe partea de est era Divizia a 109-a. În spatele celor două divizii, 
pe soseaua Jiului, erau încolonate diviziile 11 si 301. Corpul de Cavalerie era 
masat la intrarea de nord a defileului, asteptind semnalul că drumul e deschis, 
spre a începe înaintarea, ca să invadeze cimpia. La Petroşani, era în rezervă 
Divizia a 115-a. Atacul se dădea pe un front de 30 km, de la piscul Molidvi- 
gului — la răsărit — pina la apus de şoseaua Buliga. 


Inamicul atacă la 11 
noiembrie cu patru 
divizii 


Cu toată presiunea acestei mase enorme, înaintarea duşmanului nu fu 
prea mare în ziua întii. Rezistența voinicească a românilor opri avintul 
dușmanului. La aripa dreaptă a Diviziei a 4l-a, Batalionul alpin würtem- 
berghez, ajutat si de alte trupe dușmane, luptă toată ziua ca să ocupe dealul 
Leşului (cota 1191) apărat cu vitejie de două companii de gorjeni si de abia 
pe seară putu să-l ocupe. Pe „Drumul Neamţului”, care coboară de la Buliga, 
Divizia a 4l-a atinge spre seară Schela. De pe o înălțime, la nord de Bum- 
besti, de unde supraveghea personal lupta, Falkenhayn constată că înaintarea 
la aripi era abia de 3—4 km. pe cînd în centru atacul se împiedicase de pozi- 
ţia noastră de la Bumbesti si rămăsese aproape pe loc. O violentă acţiune de 
artilerie a trebuit să se întreprindă împotriva Bumbestilor. La 11 şi 12 noiem- 
brie, în tot cursul zilelor, mortierele germane aruncară obuzele lor enorme 
asupra poziţiei române, pulverizind adaposturile și sfärimind cupolele micilor 
tunuri de 55, scoase din fortificațiile noastre declasate, cu care era garnisità 
poziția. Abia în după-amiaza zilei de 13 românii, istoviti si coplesiti din toate 
părţile, cedează dușmanului sfärimäturile Bumbestilor. 

Pe toate drumurile şi potecile, coloane nesfirşite de duşmani coboară si 
atacă din toate părţile puținele noastre trupe, care rezistă cu sfortäri supraome- 
negti şi nu părăsesc poziţiile decit spre a reocupa altele imediat în spate, de unde 
pornese contraatacuri eroice. Duşmanul însuşi mărturisește vitejia trupelor 
noastre : „Nu se poate tăgădui că infanteria română luptă cu vitejie; fără 
îndoială că ea se arată îndrăzneață si dibace în apărarea pozițiilor ci din munte, 
bine organizate ; desigur că ea atacă cu hotărire în contraofensivä; dar ea se 
dovedeşte foarte simtitoare față de focul artileriei, în special faţă de focul 
calibrelor grele şi nedeprinsă în apărarea contraatacurilor înconjurătoare, 
împotriva cărora, artileria lor, pipăind nesigur, nu le poate asigura la timp 
apărarea” su, 

La 13 noiembrie, trupele Corpului de Jiu s-au retras pe linia, de recule- 
gere Vălari— Rugi — Simbotin— Bărcaziu, călare pe Jiu. Alpinii würtemberghezi 
luptă toată ziua cu un detaşament român, pînă să poată stäpini Vălarii. 
Cele două companii românești, care apără Vălarii, au contraatacat batalionul 
de alpini wurtemberghezi în trei rînduri si l-au pus pe goană; la al patrulea 
atac, focul ucigător al artileriei grele dușmane a silit pe bravii apărători 84 
părăsească, poziţia. Pentru cucerirea Simbotinului, germanii au trebuit să dea 
șapte atacuri consecutive. 

Cu evacuarea Bumbestilor şi pierderea liniei Vălari — Simbotin— Băreaciu 
șoseaua principală din defileu este toată în mina germanilor ; prin ea se scur- 
geau fără intrerupere masa artileriei şi infanteria diviziilor 11 si 301. Cava- 
leria lui Schmettow începe marșul spre a traversa defileul si a intra in cimpia 
de la nord de Tirgu Jiu. Automobilele cuirasate, cu mitraliere, alergau, improscind 
flancurile coloanelor române. 

Odată ieşit din regiunea muntoasă, nici un obstacol serios nu se mai 
opune inaintării inamicului. La 14 noiembrie, el mai e reținut citva timp pe 
loc, pe linia Turcinesti-Curtisoara, spre a se acoperi concentrările pe care le 
fac românii la sud de Tirgu Jiu. Inamicul intră în oraș la 15 noiembrie, fără 
laptă, în timp ce grupările de la aripi ajunseseră în văile laterale ale Gilortului 
şi Motrului. 


Ruperea frontului român Cu masa formidabilă a patru divizii de 
infanterie, Falkenhayn reușise să rupă 
linia frontului român, într-un loc unde 
garda era ţinută de trupele unei biete brigăzi ! Străpungerea frontului român 
se făcuse. Bariera Carpaţilor fusese trecută. Zăgazul, care f{inuse două luni 


460 


= 


guvoiul duşman, se rupsese si, peste cl, valul furios se näspusti la vale ca să 
inece cimpurile noastre. In coloane nesfirsite, cavaleria lui Schmettow incepu 
marșul la aripa dreaptă a Armatei Kühne. Deja, Falkenhayn credea partida, 
cistigatä. El luă dispoziţii pentru exploatarea succesului. Divizia a 11-a de 
infanterie à fost așezată la aripa stingă a Corpului LIV ; ca va inainta, spre 
sud-est, spre a deschide drumul spre Valea Oltului în direcţia Drăgășani, in 
spatele corpului român ce lupta la Olt. Divizia a 301-a o va urma, ca eșalon 
de siguranţă spre stinga, in contra unor eventuale atacuri dinspre Olt, 
Corpul LIV — diviziile 109 si 41 — va continua înaintarea direct spre sud, 
in direcția Craiova. Înaintea lor fură trimise cele două divizii de cavalerie 
care, în  marșuli repezi, vor preceda marșul infanteriei, in direcţia, 
Filiași-Strehaia. Rolul cavaleriei este ca să taie legăturile din spate ale Gru- 
pului de la Cerna cu ţara și să curețe terenul, înlesnind operaţiile diviziilor de 
infanterie. 

O mare surprindere însă aştepta pe comandantul german. Românul, pe 
care-l credea zdrobit, se ridică în fata lui, hotärit şi curajos si, într-o încordare 
eroică, îi baricadează drumul. Pe poziţiile de la sudul Tirgu Jiului se va da o 
mare bătălie, care va avea să hotărască delinitiv asupra reuşitei sträpungetii. 


c) BĂTĂLIA DE LA TÎRGU JIU. 16 — 17 noiembrie 


Planul românesc al Bătălia de la Tirgu Jiu a fost concepută de 
bătăliei de la comandamentul român, după un plan 
Tirgu Jiu asemănător cu acela al primei bătălii de 


la Jiu. Locul ales pentru luptă era muchea 
inălțimilor, care se intind la sud de Tirgu Jiu, cu direcţie generală vest-est, 
inchizind dinspre sud căldarea — depresiunea subcarpatică a geografilor — în 
care e aşezat oraşul. Poziţia e bine aleasă ; ea urmează pe malul de sud — mai 
înalt — al Amaradiei Mici, linia Cop&cioasa-Danesti-Cirbesti. La stînga, ea 
se sprijinea pe Jiu ; la dreapta, pe Gilort. Dacă însă poziţiile erau bine alese, 
puterile de care dispunea la Jiu generalul Vasilescu Paraschiv, comandantul 
Armatei I, era absolut neîndestulătoare spre a reţine puhoiul duşman. În com- 
pletă necunostintä de formidabilul duşman pe care-l aveau în faţă, se întocmi 
planul de luptă. La centru, trupele Grupului Jiu vor rezista atacurilor de front 
pe care le va da inamicul împotriva liniei Copăcioasa-Dăneşti-Cirbești, intin- 
zindu-se spre vest, peste Jiu, pînă la Somänesti. În acelaşi timp, la aripa 
stingă, un detaşament mixt, venind dinspre Oerna prin Baia de Aramă, va 
cădea în spatele inamicului, pe linia lui de comunicaţii. Manevra principală 
va avea loc la aripa noastră dreaptă, pe valea Gilortului. O divizie nouă, a 
17-a*, adusă din zona de refacere cu trenul, va înainta în flancul si spatele 
inamicului, în direcţia Bumbesti, spre gura de sud a defileului ; un detaşament 
mic, venind dinspre răsărit, de pe frontul Oltului, pe şoseaua Băbeni-Novaci, 
va ajuta acţiunea Diviziei a 17-a, căzind în spatele inamicului de această parte. 
Planul cra foarte bine întocmit şi situaţia aventuroasă, în care se pusese inami- 
cul, era bine exploatată. Reuşita planului ar fi adus completa distrugere a arma- 


te 


tei inconjurate si cu linia de retragere tăiată. Decit că, raportul forţelor, aflate 


* Cu acest număr, care era acel al diviziei distrusă la Turtucaia, se reconstituise o nouă divizie, 
alcătuită din Regimentul 58, care luptase pe frontul Moldovei în Divizia a 14-a, şi Batalionul 4 de 
la șase regimente deosebite; în total nouă batalioane cu un regiment de artilerie. Comandant era 


colonelul Niculcea. 


461 


808 > — OF 


| 
f 
Ş 
| 

4 


| | 
|. 
| 
| 


față in fata, era in absolutul dezavantaj al românilor. O astfel de manevră 
de înconjurare pe ambele flancuri, analoagă cu cea întrebuințată de Falkenhayn 
la Sibiu, cerea din partea românilor o putere, cel putin egală cu aceea a adver- 
sarului, pe cind, în realitate, noi aveam mai putin decit o treime din numărul 
lui : două divizii necomplete faţă de șapte divizii dușmane. Si pe lingă aceasta, 
n-am avut nici noroc. 


Bătălia se încinge in Detaşamentul care venea de la Cerna era 
condiții de Mare infe- alcătuit din trei batalioane de infanterie, 
rioritate cu artilerie, pus sub comanda colonelului 


Tăut. Detaşamentul nu putu să ajungă 
la timp pe teatrul luptei. El trebui să se întoarcă din drum și să lupte din greu 
pentru propria lui Siguranță. O soartă asemănătoare avu detașamentul care 
venea dinspre Olt. Acesta era încă si mai slab ; numai un singur batalion cu trei 
escadroane si o secţie de artilerie. Corpul de la Olt, prins el însuși în lupte foarte 
grele, nu putea trimite mai mult. Detasamentul, întărit cu puţine trupe din 
Corpul de Jiu, fu oprit si el intre Crasna şi Aninisu, la vest de Novaci, de trupele 
Diviziei a 301-a, care întărea aripa stingă a dușmanului. 

Spre culmea lipsei de noroc, unul din trenurile care transportau spre 
Jiu trupele Diviziei a 17-a, române, a deraiat in dreptul satului Filfani, lingă 
Stolnici, între Piteşti si Slatina. El a oprit și întirziat transportul trupelor de 
ajutor, de care se simţea atita nevoie. Din această cauză, trupele sosirä cu 
mari întirzieri pe frontul de luptă si în timpul ei. În dimineața zilei de 16 sosi- 
seră cinci batalioane de infanterie si o baterie de cîmp; pînă in seara zilei 
debarcasera peste tot 6 000 de oameni. Din această cauză, ofensiva română, 
proiectată pentru ziua de 16, fu aminată a doua zi, după sosirea intregii 
divizii. Intirzierea fu fatală. Inamicul, în posesia completă a mijloacelor lui 
de luptă, incepu el ofensiva spre Cărbunești, surprinzind trupele în curs de debar- 
care, fără să-şi fi operat concentrarea. Trupele române sosite a doua zi au 
trebuit să fie aruncate în luptă pachet cu pachet, imediat ce erau debarcate în 
gările Bärbätesti si Cărbunești. Restul sosi abia după terminarea, bătăliei, cind 
era prea tirziu. 


Desfășurarea bătăliei Bătălia de la sud de Tirgu Jiu s-a dat 
in cele două zile de 16 şi 17 noiembrie. 
Ningea cumplit în fulgi mari şi deși ce se 
topeau, cind ajungeau la pămint, într-o lapovitä rece. Vintul sufla cu putere și 
arunca, virtejuri de zăpadă în ochii luptătorilor. Rar s-a dat o bătălie în ase- 
menea condiţii de neegalitate între forțele dușmane, ca cea angajată la sud 
de Tirgu Jiu. 
Masa celor trei divizii germane ieşise din defileu si ocupa la 16 noiembrie 
o linie vest-est, întinsă de la Tirgu Jiu la Gilort ; Divizia a 301-a era mai înapoi, 
formind flancgarda stingă a Armatei Kiihne. Cavaleria germană, luind inaintea 
infanteriei, atacă pozițiile ocupate de trupele Grupului Jiu. La aripa noastră 
stingă, Divizia a 7-a de cavalerie germană atacă între Tismana si Jiu, pe linia 
Somänesti-Cirbesti şi e respinsă. La centru, Divizia a 6-a de cavalerie atacă 
centrul poziţiei române, dar nu poate să înainteze nici ea cit de putin; 
lupta se desfăşoară foarte vie în jurul satului Dănești. La aripa noastră dreaptă, 
în regiunea Cărbuneşti, Regimentul 4 de ulani și părţi din Divizia a ll-a 
bavareză, atacă trupele Grupului Jipa, care acoperă debarcarea Diviziei à 
17-a; în luptă violentă, duşmanul e respins spre Ştefăneşti. Comandantul dus- 


462 


man își dă seama de eșecul incercärii făcute cu cavaleria; el e trecător, căci 
masa infanteriei sale, luptind cu ninsoarea deasă şi cu lapovita drumurilor, a 
ajuns spre seară pe terenul luptei ; ea-i va schimba fata. Kuhne retrage Divi- 


— Paring, > 2308 
\ WW, 
QI 

Pasul Surduc d ] 
EC —. pre | 


AW 


172% 
„A Molidvişu 
i a / 
K 1496 a“uncelu 
5 TN S E PA 
CH NS 32 
| 22 a Plaiu Boului 
0) SI. 
A SE 
1191 a = ]5 Crasna Aninişu 
Eau 5 Bumbeşti-Jiu 0; > A 
== Valari PE 
ZE A © 
E SY) } 9 
0 Simbatin// © \ 
E E / Rugi WW ~~ Bircaciu s/ 
Æ = = (if Q O; 
,, =2 = 4 . Jf AN 
LIN Pr ss = = | Turcinest/// ie D: : 
is S = < \ N Vel E 
A = = ee \\ YY Curtisoara : 
oh Pestisani = = =, %| CT y 
| 2) € = N 1 / | 
: = | | | 
Melos ME TER SEL. | 
Aw sah HA TIREU JIU ; 
© À vA = — D 109, ( 
GA % bs — —— ) 
ye E AA Copacioasa = : 
% . A D. FCI RO | 
hs / Y SĂ i + Stefanesti Albeni 
APR e se a." Danesti N RY 
> A Somanesti fe" uouses anes | 
5 O, AN . ' V 
Ly pred, | Cirbesti Urech: 4 acarea o 
“My , chesti 
ww oi Q 3 e =Tirgu 
ui > o O Cărbuneşti 
wi” 2 E O-Rovinari 9 Brătuia JQ | À 
ns ; BR | De 
" ¢ GE Piriu sa 
Vlăduleni SOS : eh 
O OA N x 
Farcasesti *, 7Räjina  Bärbätesti A+ 9 
Pesteana -Jiu ERogojina 
Viadimir 


—— Germani 


°°... Români 


Bătă 


la de la Tirgu Jiu 


463 


zia à 6-a, de cavalerie din front, o aduce la Tirgu Jiu si o trimite la aripa de 
vest, în valea Tismanei. Acolo e concentrată acum toată masa de cavalerie, 
a cărei misiune este fixată acum la executarea unui mars ocolitor în flancul 
sting român. 

Ln locul cavaleriei, ia loc infanteria duşmană. Viscolul a mascat complet 
mişcarea. E singurul succes cu care Kiihne se poate lăuda pe ziua de 16 
noiembrie. 

La dreapta, în valea Gilortului, concentrarea Diviziei a 17-a române 
nu se mai poate face la Albeni, cum era proiectat. Trupele trebuie să debarce 
la Bärbätesti si să urmeze șoseaua Rogojeni-Boia, urcind spre nord. 

Ziua de 17 noiembrie va fi decisivă în bătălia de la Tirgu Jiu. Toată 
noaptea, a nins. Dimineaţa, o zăpadă de două palme acoperă dealurile si văile. 
Concentrarea dușmanului pe linia de luptă este astăzi îndeplinită. Grupul de 
atac e format din masa celor trei divizii : Divizia a 41-a este la dreapta, călare 
pe Jiu ; Divizia a 11-a bavareză e la stinga, pe Gilort ; între ele la centru e Divizia 
a 109-a. Centrul de greutate al grupului de atac e strămutat la aripa stingă 
duşmană. De aceea, Divizia a 11-a bavareză e întărită cu un regiment din 
Divizia a 109-a, cu alpinii würtemberghezi, cu Regimentul 4 de ulani, cu 
detașamentele de cavalerie ale celor trei divizii ale grupului si cu toată artileria 
grea a Diviziei a 109-a. 

În faţa puternicei aripi stingi dușmane, Divizia a 17-a română începe 
mișcarea, ofensivă, de-a lungul Gilortului cu direcția Bumbeşti ; ea are numai 
cinci batalioane, dintre care două abia au avut timpul să sară jos din vagoane, 
ca să se repeadă în luptă; patru batalioane se adună la Vidin, ca să formeze 
rezerva. Cu toată grämädirea de forte dugmane la această aripă, atacul roman 
progresează. 'Prupele Diviziei a 11-a, aşezate pe trei coloane, luptă voiniceste; 
la ora 10 dreapta a ajuns la Licurici, centrul la Cărbuneşti, stinga a ocupat 
dealul Curmătura. Duşmanul îndreaptă patru coloane de atac împotriva romà- 
nilor. Lupta, e deosebit de violentă, în special la flancul nostru drept, pe care 
dușmanul caută să-l învăluie, dar în zadar. Patrule de cavalerie sint semna- 
late pe valea Amaradiei ; un batalion român ocupă Rogoci și oprește cavaleria 
dugmanä. 

Dugmanul își desfăşoară totalitatea forțelor strinse de el la aripa de est 
si copleseste cu numărul, eu puterea artileriei şi cu mulțimea mitralierelor, pe 
românii, care luptă deznädäjduit. 

Batalionul al patrulea din Regimentul 15 Războieni, care ocupase dealul 
Curmătura, fu atacat si impresurat de un întreg regiment bavarez. Toată ziua 
şi seara, pină noaptea tirziu, soldaţii batalionului, care primiseră ordinul să 
reziste pind la ultimul om, au luptat cu furie, necedind nici o palmă de teren. 
La ora două noaptea, batalionul era complet distrus. Trei sferturi din el 
rămăseseră pe teren morţi si răniți ; restul, afară de citiva prizonieri, s-au retras 
trecind Gilortul prin apa îngheţată. Înspre Piriu Boia şi Cărbunești, Batalio- 
nul 4 din Regimentul 27 Bacău a susținut toată ziua lupta și a lăsat pe teren 
mai mult ca jumătate din ofiţerii si oamenii săi, morţi şi răniți. Era batalio- 
nul care ia 20 octombrie luase parte la asaltul Tipchegului, lingă Bicaz. La 
dreapta lor, Batalionul 4 din Regimentul 75, bieti milițieni gi dispensafi ialomi- 
teni, care invätaserä minuirea urmei şi à trăgaciului în tren, de la Urziceni 
la Jiu, au intrat de-a dreptul în focul mitralierelor si au fost secerafi %, Abia 
pe seară, duşmanul reuseste să ocupe Boia si Lupșa. El a înaintat, după 


464 


o zi de lupte grele, foarte putin. Noaptea il găseşte cu 3 km mai la sud de 
linia Petrești-Cărbunești, de-a curmezisul Gilortului, ţinut în friu de linia Divi- 
za a 17-a romana. 

Din nenorocire, la aripa de vest si la centru, bătălia luase o întorsătură 
foarte gravă pentru români. Trupele Grupului Jiu formează o linie de apărare 
foarte subţire, întinsă de la Somänesti, peste Jiu, pind la Copăcioasa avind in 
faţă masele diviziilor de infanterie 41 și 109 germane, iar în flancul sting are 
diviziile 6 si 7 de cavalerie. Masele de cavalerie dușmană înaintează pe lu 
vest de Jiu, de-a lungul și de-a curmezisul văilor Bistricioarei si Tismanei, 
ocolind sau respingind slabele detașamente române si ajung în valea Motrului, 
la Broşteni şi Roșia, executind asttel în flancul sting român o largă mișcare 
ocolitoare. Aripa poziţiei principale române, sprijinită pe Jiu la Cirbesti, era 
complet întoarsă. Detasamente germane de cavalerie erau în seară de 17 
noiembrie la Fărcăşeşti, pe malul drept al Jiului, 15 km în spatele poziţiei 
române de la Cirbesti. 

În acelaşi timp, trupele diviziilor germane 41 si 109 atacau de front po- 
zitia română Cirbești— Dănești — Copăcioasa. Trupele române luptă cu un eroism 
ce desfide orice descriere. Dusmanul suferă pierderi simtitoare, dar tare prin 
puterea numărului, înaintează impetuos peste mina de apărători. fnältimile 
de pe malul estic al Jiului, între Cirbesti si Poiana — in special dealul Bran — 
sint teatrul unor lupte singeroase, date de o parte si de alta aproape cu săl- 
bäticie. Satele Dănești si Urechesti, la est de Cirbeşti, sint apărate cu deznă- 
dejde de soldaţi din regimentele 18 şi 58 Gorj, 43 şi 59. De cinci ori sint 
ocupate de germani si tot de atitea ori sint reocupate de neinfrintii noştri 
soldaţi. Ceea ce rămîne în mina dușmanului, sint trinturi de unităţi, decimate, 
coplesite de puhoiul care se revarsă din toate părţile. 

Dupä-amiazä, frontul român a fost rupt în mijloc pe o mare lărgime; 
Divizia a 41-a înaintează in direcţia Vacarea—Pesteana, Divizia a 109-a pe 
direcția Sasa— Brätuia. Sfirimiturile centrului român se retrag prin valea Oio- 
iana, in direcţia Räsina—Tunsi. Capetele coloanelor dugmane au ocupat pe 
malul sting al Jiului, Pesteana; cle îşi dau mina cu avangardele coloanelor 
de cavalerie ce coboară pe malul drept al riului. Gercul inamicului se închide 
astfel în spatele poziţiilor noastre de la Cirbesti, unde colonelul Obogeanu, 
comandantul sectorului, duce luptă disperată impotriva coloanelor ce-l atacă, 
dinspre nord, de la Drägugesti, dinspre est de la Urechesti, si de la vest, de 
peste Jiu, de o coloană inamică ce a coborit pe valea Bistriţei. Ou tot dru- 
mul desfundat de ploi si ninsori, artileria manevreazä precis şi tine in res- 
pect pe atacator. Către seară însă, linia de retragere e ocupată de inamic; 
otiţeri trimişi în recunoaştere sint primiţi de duşman cu focuri. Situaţia este 
extrem de critică; o catastrofă pare iininentă. 

Obogeanu evacuează spinarea dealului de la Cirbesti şi începe retrage- 
rea spre sud, asezindu-si artileria la mijloc, încadrată de infanterie; citeva 
mici detașamente sint lăsate să reţină pe inamic, sacrificindu-se pentru salva- 
rea grosului. Coloana, înaintind spre sud, găseşte satul Vlăduleni, la jumäta- 
tea druroului între Rovinari si Peşteana, ocupat în forţă de dusman. O luptă 
crincenă începe la 7 seara, românii atacă pe dușman cu energia disperării, 
ca să-şi facă drum de trecere. Dar poziţiile inamice sint dominante si întărite 
cu numeroase cuiburi de mitraliere şi artilerie puternică. Din spate, trei automo- 
bile blindate si trupe de infanterie dusmanä urmăresc si atacă coloana română, 
iar de peste Jiu, începe să primească focuri de artilerie grea; la Fürcäsesti, in 
fata Vlădulenilor, au sosit o brigadă de infanterie si una de cavalerie germane. 
Asadar, înconjurați de toate părțile ! Trec ceasuri de încordare nervoasă. Ro- 


465 


Em À 


RAT 


mânii nu reusesc să forțeze trecerea. Nu mai e nici o nădejde de scăpare. Pe 
dreapta Jiului însă, germanii, în siguranţa victoriei si a iminentei capturi, 
nu-și iau prea multe măsuri de prevedere. Un pod ruinat peste Jiu a rămas 
neocupat de ei. Sub protecţia unui batalion, care face faţă inamicului spre Farci- 
sesti, Obogeanu salvează toată artileria, trecind-o peste pod, pe cind infanteria 
trece parte pe pod, parte prin vaduri, prin apa îngheţată. Este un ger cum- 
plit, noaptea e ceţoasă. Trecerea riului se face într-o tăcere desivirsit’ : nici 
măcar un cal nu a nechezat. Toată noaptea inamicul a tras focuri si a aruncat 
rachete. A doua zi de dimineaţă, cercul său de fier s-a strins în jurul golului: 
pe teatrul dramei se găsea numai plutonul de sacrificiu, lăsat acolo, strius în 
jurul lăzilor sale de cartuşe ! Grosul coloanei Obogeanu, cu artileria intactă, 
era la 18 km spre sud, pe drumul Filiasilor. 

Soarta bătăliei era acum hotărită. Cu toată eroica apărare a aripii drepte 
române, situaţia sa era ameninţată din cauza. retragerii aripii stingi pe linia 
Pesteana-Räsina-Tunsi, de unde inamicul amenință să ia în flanc poziţiile de 
la sud de Petresti-Carbunesti. Coplesiti de imensa superioritate a dușmanului, 
care se revărsa din toate părțile în mase nesfirsite, românii se văzură nevoiţi 
să rupă lupta și la aripa dreaptă şi să se retragă în timpul nopții pe malul risi- 
ritean al Gilortului, înspre sud. Cimpurile, dealurile si pădurile înzăpezite, erau 
presărate de cadavrele eroicilor apărători şi de mulțimea răniților, care au fost 
lăsaţi de dușmanul neomenos să moară după zile de chinuri si de neingrijire. 


Revărsarea puhoiului Bătălia de la Jiu se sfirsise. Fusesem 
infrinti de marea superioritate numerică și 
tehnică a adversarului. Ultima barieră. pe 

care crezusem să o putem ridica la sud de Tirgu Jiu, în necunostinta noastră 

de forțele cu care se prezenta de astă dată adversarul, fusese spulberată. Ni- 
mic nu se mai opunea acum la invaziunea ţării. 

Pe la apus de Jiu, prin valea Motrului si pe drumurile învecinate, masele 
nenumărate ale cavaleriei germane si automobilele sale blindate se revärsan 
ca un pirjol cotropitor peste {arinele si satele româneşti. De-a lungul Văii 
Jiului, rămăşiţele Grupului Jiu, reduse la 1 800 de oameni de infanterie, oho- 
siti şi cu moralul scăzut, se retrăgeau spre Filiași, rezistind cu artileria pe poziții 
succesive. De-a lungul Amaradiei se retrăgea Divizia a 17-a, care mai numüa 
abia 2 000 de luptători. 

La 18 noiembrie, capetele coloanelor cavaleriei germane și automobilele 
blindate atinseră linia ferată Turnu-Severin— Craiova, la Prunisor si Strehaia. 
Linia fu stricată în mai multe puncte. Legătura cu Tumu Severin și cu divizia 
de la Cerna era tăiată. La 19 noiembrie, rezistenţa încercată de trupele 
române la Filiași cu intenţia de a acoperi inaintarea ajutoarelor pe care Marele 
Cartier vroia să le trimită în Oltenia, fu înfrintă de numărul coplesitor al 
dușmanului, care urmărea de aproape, îmbătat de succesul obţinut. 

Inamicul cobora cu grosul Armatei Kiihne — diviziile 41, 109 si 11 — 
văile Jiului, Gilortului şi Amaradiei ; la aripa estică, Divizia a 301-a care in 
timpul bătăliei de la Jiu rămăsese intepenitä pe loc la Novaci, în fata detasa- 
mentului român trimis de la Olt, trecea acum si ea în valea Oltețului și apoi in 
a Cernei cu direcţia spre Drăgăşani. Divizia a 115-a iesise din defileul Jiului şi 
urma, ca rezervă a grosului armatei. 

O ultimă şi zadarnică rezistență se mai incearcă la trecerea Amaradiei, 
ale cărei poduri fuseseră distruse. Apele scăzute ale riurilor favorizau înaintarea 
dușmanului. 


466 


La 21 noiembrie dimineaţa, un escadron de cuirasieri, sub comanda maio- 
rului Borke, intră in Craiova pe la vest, in timp ce patrundeau pe la nord 
avangardele Diviziei a 41-a de infanterie. 

Pămintul Olteniei, ţinutul românismului celui mai vechi, mai curat si 
mai mindru, obirsia energiilor românești, primea cel dintii insulta copitelor cailor 
năvălitorului. Catastrofa României începuse [12]. 


NOTE 


[1] Încă din cursul ofensivei din martie 1916 italienii urmăriseră cucerirea Gorizici, dar fără 
succes, În cursul celei de-a șasea ofensive de pe Isonzo, italienii trec Isonzo și cuceresc Gorizia la 8 
august. Armata austro-ungară execută o operațiune de retragere generală pe Carso (Kars), la 10 
august 1916. 
(2) Armata Brusilov reluase ofensiva pe frontul rus de sud-vest în direcția Kovel la 28 iulie 
1916, continuind înaintarea spre acest centru si la sud de Nistru pină la sfirşitul lunii, pentru ca apoi 
, capacitatea sa ofensivă să se epuizeze. 

[3] Eremia Grigorescu (1864— 1919). Vezi Ionescu N., Generalul Eremia Grigorescu, Bucuresti, 
Editura Militară, 1967. 

[4] Împărăteasa Austriei, asasinată de anarhiști in anul 1898. 

[5] Carol I Robert, rege al Ungariei (1308— 1342). 

[6] Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (1387— 1437). 

[7] Bătălia de la Posada intre oastea Ţării Româneşti si cea ungară a avut loc la 9—12 noiem- 
brie 1330. 

[8] Localităţi din Belgia şi Franla de nord-est ocupate, jefuite si partial distruse de trupele 
germane în cursul campaniei din 1914. 

[9] Vezi Iosipescu V., Preda Gh., Generalul David Praporgescu, Bucureşti, Editura Militară, 
1967. 

[10] În cursul campaniei din anul 1915, pe frontul ruso-austro-german. 

[11] În iulie-august 1916, pe Frontul Oriental (frontul rus de sud-vest). 

(12) Pentru această etapă a operaţiunilor militare, vezi Atanasiu [., U pagină din războiul 
nostru. Lupta de la Jiu. 14/27 oclombrie 1916, Bucuresti, 1936; N, Päträscoiu, Bătălia de la Jiu, 
Bucureşti, 1937; 1. Cupșa, Armata română În campaniile din anii 1916—1917, Bucureşti, Editura 
Militară, 1967; V. Atanasiu, Bdldlia de la Bran—Cimpulung (auqust-noiembrie) 1916, Bucuresti, 
Editura Militară, 1976; Idem, Bătălia din zona Sibiu — Ciineni. Septembrie 1916, Bucuresti, 
Editura Militară, 1982; V. Mocanu, Anotimpurile de foc ale Oituzului, august 1916 — august 1917, 
Editura Militară, Bucuresti, 1984. 


Capitolul IV 


Invazia 


1. FORȚAREA LINIEI OLTULUI 


A treia criză a răz- Sub împingerea din ce în ce mai puterni- 
boiului nostru că a puhoiului dusman, stăvilarele mun- 
tilor începeau să trosnească. La Jiu se 

produsese spărtura. La Olt, zăgazul abia se mai ţinea. 

În faţa primejdiei invaziei, Înaltul Comandament român era agitat de 
sentimente și influenţe contrarii. Erau, pe de o parte, consideratiile de ordin 
pur militar. Evacuarea Olteniei, pentru scurtarea frontului, părea o necesitate 
inexorabilă. În două rinduri Marele Cartier o plănuise, o studiase, dar renun- 
tase la ea. Căci consideraţii de alt ordin : sentimental, politic, localnic, luaseră 
pasul înainte. Apărarea teritoriului national «părea unora, ca o dogmă intan- 
gibilă : nici un petic din pämintul strămoşese nu trebuia lăsat de bunăvoie 
dușmanului. Pe altarul acestei idei fusese sacrificat unul din marii coman- 
danti de armată. 

La Marele Cartier de la Periş, în dimineaţa zilei de 22 noiembrie, cei 
doi consiiieri aliați expuseră două teze opuse. Generalul Beleaev propuse o 
retragere după metoda rusească, pe poziţii succesive, spre a păstra armata 
pentru mai tirziu. Generalul Berthelot arăta imposibilitatea aplicării tacticii 
rusești într-o ţară cu teritoriu mic, ca România, abandonind dusmanului bo- 
gatiile ţării şi demoralizind complet armata; aceasta ar însemna catastrofa 
fără, bătălie. Generalul francez este pentru o acţiune otensivă cu diviziile ce 
alcătuiesc rezerva, strategică de care dispune Marele Cartier. Ruperea frontului 
de la Jiu nu este o catastrofă iremediabilă. Speranţa îndreptării gravei si- 
tuatii strălucea încă destul de vie. Berthelot propune o manevră viguroasă 
în flancul dușmanului prea încrezut, cu o armată ce ar înainta peste Olt, 
spre a transforma biruința germană de la Jiu într-un dezastru. Grupul de 
divizii, ce era în curs de adunare la Piteşti, putea să îndeplinească, acest rol, 
Masa de manevră se va constitui la vest de Pitesti din Divizia a 21-a de 
la Armata I, împreună cu Divizia a 2-a din Pitesti; grupul trebuia să trea- 
că Oltul mai sus de Drăgăşani, spre a opera cu direcţia spre Jiu, în spatele 
armatei de invazie germană. Pentru a acoperi înaintarea grupului de divizii 
române, trebuia însă ca trupele de pe Valea Jiului să opună o rezistență in- 
verșurată la Filiaşi. Ordinul de retragere a Grupului de la Cerna si a Deta- 
samentului de Dunăre de la Bäilesti, dat de generalul Vasilescu Paraschiv, 
comandantul Armatei I, fu revocat ; trupele trebuiau să rămînă pe loc. Re- 
peziciunea înaintării germane în Oltenia făcea imposibilă realizarea manevrei 
proiectate. Berthelot se gindeste la o nouă manevră : grupul celor trei divizii 
concentrate în regiunea Pitesti ar putea fi întors spre sud spre a ataca cape- 
tele de coloană ale diviziilor germane ce vor trece Oltul, spre a le arunca 


468 


înapoi spre Craiova. În urmă, aceste trupe, completate cu diviziile 10 si 18 
ar putea organiza, cu un moral înălţat, apărarea liniei Oltului. Dar reușita, 
acestor operaţii cerea neapărat încă două lucruri: armatele I şi a II-a să 
opună în sectoarele lor o rezistență indirjitä, iar pe frontul Moldovei ruşii 
să înceapă, în sfirsit, marea lor ofensivă, inereu aminatä. Chestiunea ajutoru- 
lui din afară, pentru usurarea frontului român, se impunea ca o condiţie in- 
dispensabilă. Conferinţa comandamentelor interaliate hotărise ca marea ofen- 
sivă a armatelor Antantei să se amine pentru primăvara anului viitor. Ne- 
maifiind necesară concentrarea tuturor forțelor pe Frontul de Vest, Joffre 
propuse întărirea Frontului de la Salonic cu trupe franceze, engleze și itali- 
ene, spre à se lua acolo o puternică ofensivă, care să silească pe dușman să 
ia din forţele germano-bulgare de la Dunăre ; generalisimul francez era convins 
că România a reușit să domine criza, care se apropie de sfirsit. Din nenoro- 
cire, planurile comandamentului francez au rămas în stare de intenţii. 

Ceea ce apărea însă ca cea mai eficace dintre măsurile de ajutorare a 
României, era ujutorul rus. Proximitatea Rusiei făcea ca intervenţia ei puter- 
nică să aibă efecte imediate. Din Bucureşti, din Paris, din Londra, cele mai 
stăruitoare ruedminti se adresau aliatului rus ca să trimită în ajutorul arma- 
tei române, aflată în mare primejdie, numeroasele trupe de infanterie și ca- 
valerie care erau ţinute pe Prut, cu arma la picior si cu căpestrele în gura 
cailor. Dar ajutorul rus se lisa asteptat. Generalul Beleaev, reprezentantul 
Statului-Major rus pe lingă comandamentul român, făcea acestuia demonstra- 
tia că Rusia trecuse cu mult peste obligatiile ce-și luase prin convenţia cu 
România. Că în Dobrogea trimisese patru corpuri de armată în loc de trei 
divizii. Că in Moldova luase asuprä-si apărarea frontului pind la Oituz. Că 
deplasarea rapidă a trupelor, adunate in Basarabia, intimpină o mulțime de 
dificultăţi tehnice, principala vină a acestei întirzieri fiind slaba capacitate 
de transport a căilor ferate române... Rusia nu-şi poate lua angajamentul 
de a face ca trupele sale de ajutor să sosească la timp, spre a împiedica pa 
răsirea poziţiilor noastre din munţi şi evacuarea teritoriului naţional. De altfel, 
rușii nici nu privesc această eventualitate ca o catastrofă; dimpotrivă, ea 
ar fi o operaţie strategică avantajoasă, căci ar aduce restringerea şi întărirea 
frontului rus de luptă. 

Cu multă amărăciune, Brătianu exprimă reprezentantului rus urmările 
fatale ale inactiunii ruse. Zece corpuri de armată ruse stăteau cu arma la 
picior, învinuind administraţia căilor ferate române. Și totuși, motivul invocat 
nu avea deloc valoarea pe care voiau să i-o dea ruşii. De la Prut pind la 
Carpaţi erau abia 90—100 km, adică o distanţă ce se putea străbate în cinci- 
şase zile de marş pe jos, cu etape foarte mici, iar în Dobrogea, unde patru 
corpuri de armată rusă erau concentrate, inactiunea lui Zaharov permite 
dușmanului să ridice trupe, pe care le trimitea in altă parte a frontului. Dar 
hotărirea comandamentului rus era neînduplecată; mult făgăduita ofensivă 
rusă de usurare este amînată pentru 28 noiembrie, iar unităţile cerute pentru 
ajutorarea directă a armatelor române, Corpul VIII rus, Divizia a 40-a rusă, 
sau cel putin Divizia a 8-a de cavalerie, sint refuzate categoric. Berthelot 
comunică telegrafic lui Joffre că armata română „va fi obligată să, prelun- 
gească singură, încă opt zile, sforfarea extremă care îi este cerută”. 

Pe măsură ce se desfăşura cea de-a treia criză a războiului nostru, cri- 
za defensivă, fatală, lumină se făcea asupra intentiilor aliatului nostru. La 
dogma apărării teritoriului naţional, rușii opuneau cealaltă dogmă : sacrifica- 
rea teritoriului, în interesul desfăşurărilor strategice viitoare, necesitate de 
operaţiile războiului european. Cele din urmă iluzii ce ne făceam asupra sin- 


469 


= > me ne 


te 


ceritätii aliatului vor primi de astă dată lovitura. decisivă. Pe toată întinderea 


Frontului Oriental, de la Baltica la Egee, liniştea deplină domnea. Numai in 
limba de pămint, întinsă între Carpaţi si Dunăre, o armată mică, ohusită 
de aproape trei luni de neîncetate lupte, in care nu apucase să învețe ce 
inseamnă odihna, se zbătea, încolțită de jur împrejur de duşmani numeroși 
și puternici, apärindu-si cu energia disperării scumpul pămînt strămoșesc. 
Si ajutorul rusesc n-a sosit. Mina puternicului vecin si aliat nu s-a in- 
tins ca să ne oprească de pe povirnisul catastrofei. Ea s-a ridicat munai ea 
să ne arate drumul retragerii spre Siret. Ideca rusească triumfa. Armata ro- 
mână va trebui să apuce pe drumul calvarului său. 


Spre linia Oltului În acest timp, invazia dușmană isi urma 
cursul, nestinjenită de nici un obstacol 
serios. hezistenţa de la Filiaşi faxese 

înirintă si Craiova ocupată de duşman. 

Pe poarta larg deschisă în munţii Gorjului, prin văile de sus ale Jiului, 
puhoiul duşman se revärsa în cimpiile Olteniei. Rămășițele glorioase al di- 
viziilor 1 si 17 române nu mai erau capabile de nici o acţiune serioasă. Sla- 
bele detașamente de ariergardă nu puteau avea altă misiune decit să asigure, 
pe cit cu putinţă, evacuarea materialelor de război si a răniților din terito- 
riul părăsit si să protejeze retragerea trupelor, aruncând în aer podurile. 

Intiia linie serioasă de rezistenţă posibilă era pe malul răsăritean al 
Oltului, în regiunea Drăgăşani — Slatina. Malul sting al Oltului, înalt si ripos, 
dominind întreaga luncă si sesul Olteniei, tăind perpendicular direcţiile de 
înaintare ale inamicului, alcătuia o excelentă linie de apărare. Cu o Mugură 
condiţie : să fi fost ocupată la timp si în ordine de trupe indestulätoare. 

Din nenorocire n-a fost asa. Operatiile de la Jiu — încercare disperată 
de a salva Oltenia — au provocat distrugerea Grupului de la Jiu, au intir- 
ziat retragerea Grupului de la Cerna, care a trebuit să fie condamnat la un 
nefolositor sacrificiu, au pricinuit dezorganizarea şi uzarea Diviziei a 1i-a a- 
runcată, unitate cu unitate, în bătălia de la Tirgu Jiu. 

Pe urma detaşamentelor noastre venea falanga celor sapte divizii ale 
armatelor Kühne si Schmettow, răsfirindu-se, ca un imens evantai, pe masu- 
ră ce ieșeau din trecătoarea Jiului. La 21 noiembrie, în ziua ocupării Craiovei, 
frontul german se întindea pe o lăţime de 40 km. Aripa dreaptă a acestui 
front, formată din cele două divizii de cavalerie Schmettow, inaintase cu 
repeziciune de-a lungul văilor Motrului și Jiului, atingind cu avangardele Ura- 
iova. Aripa stingă inainta mult mai încet, de-a lungul văii Amaradia, apoi 
trecuse în valea Oltețului cu direcția Drăgășani si ajunsese la Otetelisu. Fron- 
tul german făcea, astfel, o conversiune spre est, pentru à se așeza paralel 
cu Oltul. 

La 24 noiembrie, armatele germane ajunseseră pe linia Oltului și avură 
neplăcerea să găsească, podurile de la Drăgășani si de la Slatina distruse, De 
pe malul opus, puternice salve de artilerie si un foc de infanterie anunțau 
pe duşman că mulul Oltului era bine ocupat si energie apărat. Puhoiul dus- 
man trebui să se oprească, să-si adune forțele si să pindea greşelile eu 
care neexperienta sau nechibzuinta noastră îi vor veni în ajutor. 

În spatele liniei frontului, drumurile Olteniei sint năpădite de invazia 
dusmană. Coloane lungi de infanteriști si cavaleriști, nemunărate tunuri, eon- 
voiuri nesfirsite de căruţe, automobile grele se mișcă spre răsărit. Pe mar- 
ginea drumurilor cai morți, din a căror carne corbii rup fisii, automobile sfă- 
rimate, căruţe răsturnate, cu roţile si vişteo, în aer, arme aruncate, siut sem- 


470 


nele triste ale retragerii romänilor. Pe la cite o räspintie, un grup de cruci, in- 
fipte in pripă peste movilite de pămint, proaspăt răsturnat. 

Drumurile trec prin sate pustii, golite de populaţia care a luat, spăiminta- 
tă, drumul pribegiei. Uneori, convoiul de care țărănești cu boi, ducind tot avutul 
familiei : scoartele, cocenii, vitele, porcii, minate de femei sau de copii, ajunse 
în coloanele dusmane si întoarse din drumul pribegiei, se inapoiazä în satele 
părăsite în primul moment de spaimă. Împuşcături se aud în tot momentul, 
la trecerea coloanelor prin sate. Nemţii nu pot suferi ciinii; de aceea calea 
lor triumfală e presărată de cadavrele bietelor dobitoace. Sint zile posomorite 
de toamnă. Cerul e cenușiu, iar drumurile desfundate, pline de noroi, de gropi 
si băltoare. 


Sarja de la Robänesti Printre numeroasele actiuni episodice ale 
luptelor dintre Jiu si Olt, prin care trupele 
române in retragere încercau să stăvi- 

lească inaintarea puhoiului german spre a da timp să se pună în apărare linia 

Oltului, merită să nu fie dat uitării episodul sarjei de la Robänesti. 

La Caracal se găsea, în ziua de 7/20 noiembrie, Brigada 2 Roşiori — a 
Diviziei 1 Cavalerie — formată din regimentele 4 şi 9, cu misiunea de a acoperi 
aripa stingă a trupelor — Divizia 1/17 — ce se reträgea de la Jiu în direcţia 
Slatina, urmărite de cavaleria lui Sehmettow. Escadroanele înaintate vin în 
contact cu patrulele germane. Brigada 2 Rosiori primeşte de la Grupul apărării 
Olteniei însărcinarea să cadă in flancul si în spatele inamicului care inainta 
de la Craiova in direcția est spre a ataca linia mult incercatei Divizii 1/17, aflată, 
în tranșee intre Robänesti si Cimpuri. 

În dimineaţa zilei de 23 noiembrie, brigada ocupă satul Bujoiu, punind 
în goană inamicul si înaintează spre vest, in sectorul Läcrita-Robänesti-Pirsani, 
la sudul liniei ferate dintre Pieleşti si Balș. Două batalioane inamice din Divizia 
a Ll-a bavareză, solid retransate, deschid un toc violent din marginea pădurii 
Pirsani și satul Robänesti. Regimentul 4 Roşiori, descălecat, luptă eroic spre a 
stărima rezistența, însă fără succes; ofițerii regimentului cad, unul după altul. 
La flancul sting, Regimentul 9 Roșiori n-a reușit nici el să-şi îndeplinească 
misiunea de a întoarce aripa dreaptă duşmană, astfel incit să uşureze lupta 
Regimentului +. Atunci, colonelul Călinescu, comandantul regimentului, trimite 
ordinul ca un escadron să sarjeze bateria duşmană de la liziera pădurii Pirşani. 
Căpitanul Al. Filitti se oferă să execute această şarjă în fruntea Escadronului 3. 

Escadronul era redus lu numai 110 săbii şi n-avea alti ofițeri decit pe 
comandant, pe lingă care se adăugase locotenentul Mora, care recunoscuse 
poziția bateriei şi locotenentul Iuliu Rosca, adjutantul regimentului, oferit 
voluntar. În acelaşi regiment lupta, ca sergent voluntar, bătrinul George 
Donici, membru al unei vechi familii moldovene. Cu toată virsta lui înaintată 
— aproape 70 de ani — bätrinul, care făcuse campania din 1877, nu stătuse pe 
ginduri si ceruse să tie reprimit in rinduri ; el făcea acum campania în plutonul 
comandat de nepotul său, după cum în Războiul independenţei o făcuse sub 
comanda tatălui acestuia. Bătrinul Donici se adresă căpitanului : 

»— Ce însărcinare imi puteţi da, domnule căpitan ? 

— Vrei să şarjezi alături de mine? 

— Vi mulţumesc, sînt gata — răspunse scurt bätrinul, infigindu-se in sa 
şi luind loc lingă căpitanul său”. 

În cinci minute, escadronul era gata. Filitti dă comanda : „Pentru atac, 
lancea-n cumpănire, mars, marş !. Din peste 100 de gitlejuri porni același 


471 


racnet : Uraa ! şi escadronul porni în galop în ropotul a sute de copite. Bateria 
germană era adăpostită în spatele crestei dealului din liziera pădurii Pirsani; 
la vederea, escadronului care urca în goană nebună creasta, artileristii își re- 
trag în grabă tunurile, spre a se ascunde în vale, în spatele infanteriei. În 
timp ce escadronul își continuă urmărirea în coboris, mitraliere germane, as- 
cunse după o şiră de paie, încep să secere, pe cînd o companie de infanterie — 
un rind în genunchi şi altul în picioare — așezată în santul şoselei Craiova— 
Piatra, trage în plin din faţă. Caii si cäläretii cad grămadă ; cimpul e presărat 
de cadavrele oamenilor şi animalelor. Căpitanul Filitti, locotenentii Mora şi 
Rosca sint printre răniții grav. Alături de căpitanul său, bătrinul Donici a sarjat 
cu sabia în teacă, agitind chipiul în mină ca pe un drapel — la virsta lui inain- 
tată, el nu vroia să ucidă — şi cade mort, străpuns de gloanţe printre cei dintii. 
Escadronul e spulberat în întregime. 

Restul Regimentului 7 — redus la două escadroane — care se esalonase 
în adincime spre a susține acţiunea Escadronului 3, e intimpinat de un foc 
foarte puternic de artilerie şi se retrage prin Robänesti în direcția Bals ; aceeași 
mişcare e nevoit s-o facă şi Regimentul 4, care rămăsese cu flancurile descoperite. 

Divizia 1 Cavalerie a luat parte la luptele pentru apărarea liniei Oltului, 
cooperind cu Divizia 1/17, luptind cînd călare, cind pe jos, într-o serie de angaja- 
mente locale. Mereu härtuitä, obosită, ea a lăsat cimpurile de luptă semănate 
cu cadavrele luptătorilor, fără a putea zăgăzui înaintarea dușmanului. 

Sarja de la Robänesti a fost un anacronism faţă de mijloacele tehnice 
ale războiului modern. Generalul Kühne a calificat-o drept ,,o nebunie!”. 
Această reminiscență a vechiului spirit cavaleresc, caracteristic pentru spiritul 
ce insufletea pe luptătorul călare pe vremea cind o şarjă putea hotări soarta 
unei bătălii, a pus însă în evidenţă elanul si spiritul de jertfă de care este capabil 
soldatul român in apărarea pămintului strămoşese. 


Căderea liniei Oltului În fata Oltului, la 25 noiembrie, germanii 
crezură că un atac frontal,dat cu spriji- 
nul puternicei lor artilerii, va reuşi să-i 

pună în stăpinirea trecerii celei mai directe și mai importante : podurile de la 
Slatina. Dar podurile erau distruse, iar malul răsăritean al Oltului, care domină 
pina departe linia rîului, era bine ocupat de soldaţii Diviziei 1/17, in retragere 
de la Jiu, cu artilerie si infanterie. Două zile, 25 si 26 noiembrie, încercările 
diviziilor 41 si 11 germane dădură greș. Zadarnic formidabila lor artilerie grea, 
reperata de aeroplane, bombarda Slatina şi poziţiile românești; îndată ce 
trupele de infanterie germană începeau trecerea pe bărci sau prin vaduri, un 
violent foc de artilerie, mitraliere şi arme, se pornea de pe malul românesc și 
încercarea nu reușea. În ziua de 25 în dreptul satului Curtisoara, în seara, ace- 
leiasi zile în dreptul Tesluiului, a doua zi în dreptul satelor Colibaşi si Mosteni, 
multe bărci cu soldaţi germani au fost scufundate, iar Oltul à tirit spre vale 
multe cadavre. Încercarea de a forța trecerea pe la Slatina, nu reușise. Acelaşi 
lucru se întimplă si mai la nord încă, unde Divizia a 301-a nu reuși, nici ea, 
să treacă Oltul la Drăgăşani. Poziţiile de pe malul răsăritean erau bine apărate 
de Divizia 2/5, adusă din centrul de refacere de la Buzău, Norocul germanilor 
fi nesocotinta noastră îi ajută să obţină prin surprindere, ce nu rcuşiseră să 
izbutească prin forţă. 

Mai la vale de Slatina era un alt pod, la Stoeneşti, servind ca loc de tre- 
cere pentru şoseaua, care trece de la Caracal la Roșiori de Vede. Cavaleria ger- 
mană se îndreaptă înspre Caracal si Stoeneşti. La 23 noiembrie Caracalul era 
ocupat. Spre marea si plăcuta surprindere a germanilor, podul de la Stoe- 


472 


nesti era aproape intact: detasamentul român, însărcinat cu distrugerea lui, 
nu reuşise să-l strice decit foarte putin. El a putut fi întrebuințat de dușman 
chiar de a doua zi; gelmanii mai consiruiscră alături încă un al doilea Tod. 
La 24 noiembrie Divizia a 6-a de cavalerie germanä trecuse peste pod, pe 
malul răsăritean, iar la 25 noiembrie trecu si Divizia a 7-a. Cele cîteva com- 
panii de milițieni, care se găseau în vecinătatea podului, trebuiră să se re- 
tragă, fără nici o încercare de rezistenţă. Cu chipul acesta, trecerea Oltului 
se făcuse, prin greşeala noastră, mai ușor decit isi putuseră. închipui înșiși 
germanii. Linia română de apărare de la Slatina cra întoarsă. 

Faţă de acest succes, comandantul german îndreptă si Divizia a 11-a, 
care se istovise zadarnic în fata Slatinei, tot spre podul de la Stoeneşti si tot 
intr-acolo luă drumul și rezerva armatei, Divizia a 115-a care, la 26 noiembrie, 
ajunsese la Craiova. 

Acum, rezistența frontului român nu se mai putea menţine pe Oltul 
de mijloc. În partea de nord, Grupul Krafft von Delmensiengen, luptind de o 
parte si de alta a Oltului, ocupase Rimnicu Vilcea si infrinsese rezistenţa, ro- 
mână pe valea Topologului. Inaintind spre sud-vest, el reusi să stabilească 
legătura cu aripa stingă a lui Kiihne, în regiunea deluroasă de la nerd de Dră- 
gäsani și, cu chipul acestă, să desemneze un are de cerc în jurul poziţiilor roma- 
nești, de o parte si de alta a Oltului. 

În acelaşi timp, o parte din trupele germane, care trecuzaă Oltul pe la 
Stoeneşti, luară direcţia oblică inspre nord, tinzind să cada în spatele trupe- 
lor române de la Slatina, pe cînd restul trupelor si cavaleria își continuau 
drumul spre Roşiori de Vede. 

Divizia 1 de cavalerie incearcă să oprească înaintarea inamicului. Ea exe- 
cută numeroase marsuri si contramarsuri obositoare, hdr{uind trupele dusmanului 
si fiind adesea atacată de avioanele acestuia. O luptă violentă se dădu lingă 
Alimänesti. Împotriva cavaleriei dușmane — Divizia a 7-a — care ocupase 
pădurea Alimänesti, in care se retransaserä puternic, brigăzile române de 
roșiori, luptind descălecate sau sarjind pe fronturi de escadroane, bine aju- 
tate si de artileria cäläreatä, au singerat nefolositor, fără însă să reușească, 
nici să scoată pe duşman din poziţiile lui puternice, nici să împiedice revărsa- 
rea continuă a puhoiului invaziei peste Olt. În diferitele lupte date pe malul 
răsăritean al Oltului, Divizia 1 de cavalerie a pierdut mai mult de jumătate 
din oamenii, caii si tunurile sale, fiind nevoită să se retragă la Potcoava. Gene- 
ralul comandant al diviziei, care n-a putut ajunge la timp ca să oprească tre- 
cerea inamicului pe rodul de la Stoeneşti, s-a sinucis mai tirziu. 

Poziţiile remâne de la Slatina nu mai erau de (inut. Sub ameninţarea, 
cu întoarcerea si dinspre nord și dinspre sud, trebui să înceapă retragerea 
spre răsărit. Întreaga armată alui Kiihne era acum pe malul de răsărit al Oltu- 
lui. În ziua de 27 noiembrie linia Oltului căzuse. În timpul acesta, un nou 
şi grav eveniment se petrecuse. În spatele armatei române, la Zimnicea, Macken- 
sen trecuse Dunărea [1] şi începuse o înaintare rapidă spre nord-est, amenin- 
find atit Capitala, cit şi liniile de comunicaţii si de retragere ale armatei 
române. Situaţia era de o gravitate excepţională. Planul manevrei dinspre 
Piteşti spre sud împotriva capetelor de coloane ale Armatei a IX-a germane, 
care ar fi trecut Oltul la Slatina sau mai la sud, nu mai era aplicabil. Co- 
mandamentul sunerior român renunţă la acest plan. Nu mai era timp de a 
aduna diviziile grupului de manevră. O grupare nouă a tuturor forţelor ro- 
mâne era acum necesară, spre a se opune înaintării inamicului, care se făcea 
acum concentric : dinspre munţi, dinspre ON si dinspre Dunăre. 


473 


2. ODISEEA GRUPULUI DE LA CERNA 


Rezistenta Grupului Unul din cele mai impresionante acte ale 
Cerna tragediei române se juca dincolo de Olt. 

Înaintarea fulgerătoare a dușmanului și 
cucerirea liniei Oltului tăiase in două armata luptătoare din Oltenia. Restu- 
rile Grupului Jiu se retrăseseră dincoace de Olt. Rämäseserä insă dincolo, 
trei grupuri de luptători, izolate, rupte de la trunchiul lor: la Orșova Grupul 
Cerna, în Gorj Detasamentul Tăut, iar la Băileşti un mic detaşament zis „de Du- 
năre”. Între ei si „ţară” se interpusese duşmanul. Oltenia era invadată de dus- 
man, Craiova ocupată, linia drumului de fier în stăpinirea lui. Soarta celor 
trei detașamente, rămase izolate în spatele dușmanului, părea pecetluitä : era 
capitularea. Dar trupele aparțineau unor regimente de olteni, elita armatei. 
Mindria oltenească nu se împăca cu ideea infringerii fără luptă si a capitu- 
lării. Și atunci, în faţa dușmanului, uimit, începe să se desfăşoare un specta- 
col unie în istoria războaielor ... În punctul cel mai extrem al frontului car- 
patic român, pe Valea Cernei, trupele Grupului Cerna rămăseseră pe loc, ti- 
nind solid Orşova, muntele Alionului și toată linia muntoasă, asa cum o cuce- 
rise si le-o incredintase, ca depozit sacru, bravul Dragalina. Nici o palma 
de pămint nu le luase dușmanul. Vitezele trupe respinseseră orice încercare 
de inaintare a inamicului și contribuiseră, prin trimiterea Detasamentului 
Dejoianu, la victoria românească de la Jiu. 

În timpul celei de-a doua bătălii de la Jiu, Grupul duşman Mehadia— 
— comandant colonelul ungur Szivo — primi ordinul să atace Grupul român 
de la Cerna, spre a nu-l lăsa să trimită trupe de ajutor la Jiu, si să forțeze 
trecerea pe la Severin în spatele Grupului de la Jiu. În vederea acestei ope- 
ratii. grupul duşman fu întărit si eu o brigadă germană de cicliști — în putere 
de 1 200 carabine. Timp de patru zile, 10—13 noiembrie, lupte crincene s-au 
dat la Cerna. Abia în ziua de 13 noiembrie, după violente lupte de stradă, 
românii au cedat Orsova si s-au retras pe malul sting al Cernei. Încercările 
de a-i scoate de aci au rămas fără rezultat si ofensiva dusmanä, ajunsă la capă- 
tul sfor{arii, a trebuit să inceteze. 

In toiul luptei care se dădea la Cerna, comandamentul român ridică din 
trupele de aci trei batalivane, constituind Detasamentul Tăut, pe care-l tri- 
mise prin Baia de Aramă la Tirgu Jiu spre a interveni în bătălia de acolo; 
detașamentul nu putu ajunge la timp ca să intervină în luptă. Mai-nainte, 
se mai luaseră alte trupe pentru întărirea armatei ce lupta la Olt. 

Cu toată slăbirea rezultată din aceste luări de trupe, grosul grupului, 
alcătuit acum din regimentele 17, 57 si 31, comandat de colonelul Demetriad, 
tinu cu bravură linia Cernei, peste care dușmanul nu putu trece. Din uenoro- 
cire, evenimente dureroase se petreceau in spate, la Tirgu Jiu, care trebuiau 
să influenţeze in mod fatal asupra Grupului de la Cerna. 

La 17 noiembrie, în urma înfringerii de la Tirgu Jiu, grupul primise 
ordin să se retragă înspre Filiași, spre a forma aripa stingă a Armatei de Jiu, 
în retragere. Acest ordin a fost însă contramandat; în interesul manevrelor 
plănuite de Înaltul Comandament român, divizia primi un uou ordin să 
rămină pe loc, ca să reziste, şi a rămas. Într-o situaţie asemănătoare se găsea 
si slabul detașament de milițieni — zis Detasamentul de Dunăre — redus 
la trei batalioane si o baterie, sub comanda colonelului Al. Văitoianu — împăr- 
{it între Hinova, pe Dunăre și Băilești, în sud-vestul judeţului Dolj. El pri- 
mise ordin să se retragă în stinga Grupului de la Cerna, cu direcția, Caracal, 
spre a ocupa si apăra podul de la Stoeneşti, peste Olt. Si acest ordin a fost, 


474 


în urmă, contramandat. Cunoastem urmările nenorocite ale ncocupării podu- 
lui de la Stoenești. 

La 19 noiembrie, odată cu înaintarea Armatei Kuhne spre Craiova, 
inamicul reincepu ofensiva si impotriva Grupului de la Cerna; atacul, indrep- 
tat împotriva muntelui Alion, fu respins. Încurajat de situaţia din ce în ce 
mai dificilă în care se găsea grupul român, cu retragerea tăiată, inamicul rein- 
noi Cu acelaşi insucces atacurile sale. În acelaşi timp Kübne, care ocupase 
Craiova şi înainta spre Olt, începu să fie îngrijorat de siguranţa spatelui său. 
Pe de altă parte, Hindenburg avea nevoie de calca Dunării indispensabilă 
pentru serviciile de aprovizionare ale celor două armate ce operau acum în 
Cimpia Munteniei. De aceea, comandamentul german ordonă o acţiune ener- 
gică prin care dușmanul să ia în posesie malul sting al Dunării. Atacul duşman 
pe toată linia frontului s-a dat la 22 noiembrie, susţinut si de monitoarele de 
pe Dunăre. Cu toată subtirimea liniei de front, românii au rezistat cu dirzenie, 
dar incep a fi coplesiti de superioritatea inamicului. 

În spatele Grupului de la Cerna, Kiibne trimise „Batalionul întărit Picht”, 
cu tunuri şi o staţie de telegrafie fără fir. Picht porni de la Filiaşi de-a lungul 
liniei ferate inspre vest si, infringind rezistenţa unui slab detaşament de mili- 
tieni la. Balota, ocupă Turnu Severin în seara zilei de 2 noiembrie. 

La Cerna, Demetriad e înștiințat de prefectul judeţului Mehedinţi că 
Severinul e ocupat din ajun de duşman. Fără a mai aştepta un ordin de 
la Marele Cartier, väzindu-si linia de comunicaţii tăiată, colonelul dădu ordin 
de retragere generală. Retragerea grupului român dădu în sfirsit ocazie dus- 
manului să „cucerească” trecerea riului Cema și să înceapă urmărirea nein- 
frintei divizii românești. Ariergarda grupului român, luptind cu curaj, tinu 
însă pe dusinan la o distanţă respectuoasä. In noaptea de 22—23 noiembrie, 
ultimele posturi române părăsiră malul de răsărit al Cernei, iar la 24, trupele 
Grupului Cerna se găsiră în faţa Severinului, ocupat cu două zile inainte de 
germani. 


« Detașamentul rătăcitor» Foarte aventuroasă fusese soarta De- 
Tăut tasamentului Tăut. Format la 15 no- 


iembrie în vederea participării la bătă- 
lia din Tirgu Jiu, din elemente luate din diferite sectoare ale Grupului Cerna, 
el s-a constituit pe trei batalioane infanterie cu o baterie de artilerie la Ciresu 
şi à pornit în dimineaţa zilei de 16 noiembrie spre Baia de Aramă, făcînd 
un mars obositor ziua întreagă pe ninsoare şi lapovita. Din dreapta, vintul a- 
duce ecoul tunului bătăliei de la Tirgu Jiu, care se încinsese. Ajunși in Baia 
de Aramă tirziu noaptea, după trei ceasuri de odihnă, soldaţii reincep la 17 
marșul spre Tirgu Jiu. Inainte de Pestisani, coloana se întilneşte cu un deta- 
sament de trei escadroane din Divizia a 6-a de cavalerie germană, cu tunuri, 
pe care-l respinge ; noaptea cantonează la Pestisani. A doua zi de dimineață, 
18 noiembrie, situaţia se arăta tulbure. Izolat si in ignoranță de ceea ce se 
întîmplă în jurul lui, Tăut trebuie să facă supozitii asupra situaţiei si să ia 
hotăriri din proprie iniţiativă. Bătălia de la Tirgu Jiu se dăduse ieri, fără 
participarea detaşamentului ; e cert că românii erau în retragere, urmăriţi de 
duşman ; frontul era spre sud, departe. 

Înaintarea spre Tirgu Jiu nu mai era de nici un folos. De altfel detaşa- 
mentul era mult prea slab — cu puţin peste 2 000 de luptători — ca să poată 
aduce un real serviciu in desfăşurarea bătăliei angajate. El trebuie să se ingri- 
jească acum de propria-i siguranţă. Tăut face ocolire spre dreapta şi începe 
marșul în direcţia sud, de-a lungul văii Bistriţei. Pe aci trecuse ieri Divizia 


475 


a 7-a de cavalerie dusmanä spre sud si drumul e urmat acum de coloanele 
Corpului Schmettow. La Bălcești, confluența Bistriţei cu Jiul, detașamentul 
român intilneste o mare coloană dusmanä, pe care o atacă. După o luptă vio- 
lentă, cea mai mare parte a coloanei e capturată. 120 de căruțe cu muniții, 
efecte şi alimente sint distruse. Restul scapă pe un drum lateral, sub protecţia 
ninsorii, care împiedică vederea ; trei ofiţeri si 80 de soldaţi sint făcuţi pri- 
zonieri. Noaptea, Täut este la Rosia; dusmanul are forte importante la Făr- 
câsesti, 4 km depărtare de cantonamentul românilor. 


Comandantul Grupului german de Jiu, Kiihne, care e pe drum spre 
Craiova, e îngrijorat de existența si isprăvile acestui detașament rătăcitor, 
pe care-l are in spate şi în coaste. Divizia a 7-a. de cavalerie germană si deta- 
samentul de automobile blindate sînt trimise în urmărirea lui. În ziua de 19, 
Tăut e la Raci ; cavaleria dusmanä îi taie drumul, ocupind Bolbosi si Borăscu. 
Tăut schimbă direcţia spre sud-vest ca să ajungă peste dealuri la Strehaia, 
de unde se poate îndrepta fie spre Severin, fie spre Craiova. La podul de la 
Bolbosi e atacat de dușman, cu puternică artilerie; în lupta ce se dă aci, cu 
pierderi mari de ambele părţi, cade căpitanul Benedict Popescu, unul din 
eroii Grupului de la Cerna. Drumul spre Strehaia fiind barat de dușman, Tăut 
schimbă incă o dată direcția si mai spre est, spre Prunişor. Kuhne recheamä 
Divizia a 7-a de cavalerie, care-i e necesară în altă direcție si lasă in urmări- 
rea Detasamentului Tăut numai regimentul de cuirasieri nr. 5 și trei esca- 
droane cu artilerie ; automobilele blindate, întroienite de zăpadă, renunţă la 
urmărire. În ziua de 21, germanii atacă la Severinesti detașamentul român, 
însă sint azvirliti inapoi pind la Craiova si pierd trei tunuri, Chesoane, mitra- 
liere şi prizonieri. Importantele capturi sint trimise la Turnu Severin dar, din 
nenorocire, oraşul fusese ocupat între timp de germani. Detasamentul reușește 
să stabilească legătura telegrafică cu comandantul Grupului de Cerna. La 21 
noiembrie seara, Detaşamentul Tăut este la Malovat, 7 km nord-est de Turnu 
Severin, in cimpul tactic al oraşului, unde primeşte ordinul colonelului Deme- 
triad să plece la Turnu Severin ca să recucerească oraşul care, între timp, fu- 
sese ocupat prin surprindere de dușman. 


Lupta de la La 23 noiembrie, Tăut nu poate ataca 
Turnu Severin Severinul, socotind că detașamentul său 
e prea slab pentru a îndeplini cu succes o 
astfel de misiune, iar oamenii, imputinati ca număr, sint obosiţi după cinci 
zile de continue marsuri si lupte. În aceeași zi, soseşte în cîmpul tactic şi grosul 
Grupului Cerna, venind dinspre vest, urmărit indeaproape de inamic, inaintind 
greu pe şoseaua desfundată, de ploi şi aglomerată de multimea convoaielor de 
trăsuri ce, pe alocuri, o blocau. Panici se produceau din cînd in cind, pricinuind 
pierderi de materiale şi victime omenești. 

Germanii, ocupind oraşul cu „Batalionul întărit Picht”, îl puseseră în poziţie 
de apărare. Toate ieşirile din oraș fuseseră baricadate cu băncile din pieţele şi 
grădinile publice, cu care şi căruțe; mitraliere fuseseră instalate pe acoperi- 
surile, prin podurile şi pe la ferestrele caselor; de pe bulevardul din centrul 
oraşului, din grădina publică şi din partea de nord, tunuri dominau vecinata- 
tile. Așadar, pentru recucerirea oraşului de către români, va trebui să se dea o 
luptă grea. O discuţie vie s-a iscat între comandanții români, dacă în aceste 
condiţii este oportună atacarea Severinului, ceea ce va atrage pierderi de 
oameni si de timp; unii au fost de părere că e preferabil à se continua retra- 
gerea grăbită inspre est, ocolind orasul, spre a salva unitatea de la pieire şi 


476 


a face legăturu grupului cu grosul armatelor române. Dar colonelul Demetriad 
şi-a menţinut părerea de à ataca Severinul. Lupta se va da în ziua de 11/24 
noiembrie. 

În ziua de 23 noiembrie Tăut, care luase contact cu avanposturile ger- 
mane, a fost nevuit să stea în observaţie in fata orasului, hărţuindu-se cu mici 
grupuri dusmaue, fără a se angaja în fond. Susirea Grupului de la Cerna in 
cîmpul tactic n-a fost lipsită de peripeții care i-au mieşorat puterea de luptă. 
Un atac inamic pe întuneric asupra cozii convoaielor a produs o mare învălmă- 
seali si panică ; unele companii s-au imprastiat pina la departari mari spre est, 
lipsind à doua zi de la atacul asupra Severinului. Atacul a inceput la ora 12, 
cu toate forțele reunite ale celor «ouă brigăzi — atit cit se putuseră aduna, 
Brigada 1 (colonel Stavrache) opera în sectorul est si nord; Brigada a 2-a 
(colonel Lupascu) in sectorul nord si vest. Cimpul de luptă era bine cunoscut 
de trupele viteazului Regiment 17 Mehedinţi, din Brigada 1, care-ș' avea reze- 
dinţa in Turnu Severin, facindu-si pe acest teren exerciţiile si aplicaţiile de luptă. 
Luptind cu avint, ele au înaintat pînă în marginea orasului. 

Amenintati, germanii cer ajutoare grabnice prin telegrafia fara fir, insta- 
lată de ei in parcul primăriei. Ele sosesc in aceeași zi; de la vest soseste 
brigada, de ciclisti de la Cerna; de peste Dunăre citeva companii bulgărești, 
dinspre răsărit citeva escadroane de cavalerie trimise de Divizia a 1-a germană ; 
pe Dunăre, cîteva vase austriece dau ajutor artileriei lor. Lirul lor si al unor 
baterii bulgare de pe malul de sud al fluviului bombardează. distrug si risi- 
pese convoaiele de căruţe ale diviziei române. Un număr de 380 de prizonieri 
austrieci, găsiți în oraș, sînt eliberaţi, înarmați cu armele capturate de romani 
şi sporind astiel numărul luptătorilor inamici. 


Lupta se dă in condiţii grele pentru români. Focul tunurilor si mai ales 
al numeroaselor mitraliere germane, ce trag in plin. seceră pe români, Care 
nu pot să riposteze la fel. Bateriile române trag scurt, de teamă nu dis- 
trugă frumosul Severin, reședința propriei lor divizii. Multi ofiferi s ldati 
ai diviziei, mehedinteni sau severineni isi aveau aci gospodăria, familia, copiii. 
Lupta, foarte singeroasä, s-a dat pind noaptea tirziu, la lumina 1: lor 


aruncate de dusman, in marginea si chiar pe sträzile orasului unde pätrun- 
seserii grupe de soldați romani. Germanii, cu toate că luptau din adäposturi, 
au si ei pierderi mari. Seara ei sint nevoiți să constate că rezistența nu mai e 


posibilă, isi string instalaţia de telegrafie fara fir si se pregătes fugä peste 
Dunăre. Noroc insă pentru ei că în aceeasi seară Demetriad, dindu-si sea- 
ma că lupta e inutilă, că orice ceas de întirziere îi ingreuiază situa à 


dintr-un moment în altul ii vor sosi în spate trupele Grupului Szivo si că grosul 
trupelor grupului său exccutase miscarea de ocolire a oraşului, opri luptă şi 
dădu ordinul de retragere generală cu directia spre sud-est : retragerea trupelor 


Brigăzii 1 începuse din propria inițiativă a comandantului, impusă fiind de 
situația luptei. 
în jurul oraşului, dealurile si văile au rămas acoperite cu sute de avre 
ale soldaţilor mehedinteni, morţi în lupta pentru eliberarea si cinstea oraşului 
lor. Un grup do cetăţeni şi elevi ai școlilor din Turnu Severin au ingropal 216 
cadavre de soldati români, ce fuseseră lăsate de nemți să putrezească pe cimp. 
Retragerea Grupului Tia 25 noiembrie Grupul Cerna, r ls 
Cerna tuit cu toate unităţile lui, începu retra- 


cerea in condiţii deosebit de grele. Nici 
o legătură eu comandamentul central sau cu alte grupe de luptă nu mai exista. 
Toate comunicațiile tuseseră tăiate sau ocupate de inamic. În această situaţie 


477 


31 — c, 908 


disperată, colonelul Demetriad hotări ca, prin mijloace proprii, să străbată 
Oltenia, pe la sud de calea ferată si de șoseaua cea mare, ca să ajungă la 
Oltul imferior, pe care să-l treacă pe unul din podurile din această regiune, 
Hotărire eroică, dar greu de adus la îndeplinire, cind Oltenia era in puterea 
dușmanului, cind cavaleria si automobilele sale blindate cutreierau in sus 
si in jos toate drumurile, cind din spate divizia era strins urmărită de grupul 
advers, care nu v slăbea un minut, cînd de la nord se apropiau coloanele 
germane, iar de la sud treceau Dunărea detaşainente bulgare. Totuși, ofițerii 
grupului hotăriră să continue retragerea, fortind trecerea prin mijlocul dus- 
manului. 

Pe dreapta, Detasamentul Văitoianu începu si el retragerea de-a lungul 
Dunării. Cele două grupe s-au unit la 1 decembrie si au fuzionat sub condu- 
cerea colonelului Demetriad. Extraordinara retragere {inu două săptămini, 
străbătind mai mult ca 200 km în spatele frontului inamic, cu scurte opriri 
la Rogova, Braniste. Galicea Mare, Băilesti, Sadova, Zăval, Bechet, Corabia. 
Marșul trupelor se făcea greu; timpul era rece si ploios ; încălțămintea sol- 
datilor ruptă. Nu era zi in care grupul să nu fie atacat fie în flancuri, fie in spate, 
unde Brigada 1 mixtă — colonel Stavrache — care forma ariergarda coloanei, 
redusă la viteazul Regiment 17 Mehedinţi, cu două batalioane slabe, a avut 
de susţinut aproape continuu lupta cu Brigada Szivo. Românii au dat ei 
înșiși numeroase atacuri pentru a-și acoperi retragerea si a-și asigura libertatea 
miscărilor. Tot ce nu era indispensabil : căruțe. chesoane, ambulante, au fost 
präbusite în prăpastia de la Valea Copcii. La Zăval, Detasamentul Văitoianu 
și-a îngropat tunurile in pămînt. 

La 1 decembrie Grupul Cerna a trecut Jiul pe la Zäval, sub bătaia tunu- 
rilor dusmane si a cantonat Ja Sadova, unde comandantul vrea să acorde o 
zi de odihnă trupelor obosite. Bogatele instalaţii si conacul Domeniului Coroa- 
nei fuseseră devastate in chip sălbatic si jefuite de comitagii bulgari, trecuți 
de peste Dunăre. Inconjurati și prinşi de trupele române, ei n-au fost totuşi 
împușcați, după dreptul războiului, ci — în număr de vreo 150 — luaţi pri- 
zonieri şi tiriti cu divizia, citeva zile, pind la Olt. Dusmanul, care urmăreşte 
deaproape, atacă toată ziua si trupele trebuie să lupte în tranșee, respingind 
toate atacurile. La Sadova, jefuită de comitagii bulgari trecuţi de peste 
Dunăre, comandantul primeşte în sfirsit știri, care luminează situaţia. Un cäli- 
ras, singurul scăpat dintr-o patrulă de recunoaștere, se înapoiază de peste 
Olt, cu vestea retragerii generale a românilor si cu formarea trontului pe Arges. 
Cu tot tragicul situaţiei, consiliul comandanților decide reluarea marșului spre 
vest, cu acoperire spre dreapta împotriva bulgarilor care ar încerca să atace 
dinspre Dunăre. Un nou atac duşman cu artilerie, la Visina, pe cala ferată 
Caracal-Corabia, e respins şi la 5 decembrie trupele Grupului au ajuns pe malul 
Oltului. “Trupele sint insirate cu fata spre Olt : la stinga este Brigada J (Sta- 
vrache) la Cilieni si Tia Mare; grosul — Brigada à 2-a — este la dreapta, R 
Izbiceni. Grupul e redus acum la abia vreo 5 000 de oameni. Restul se prăpă- 
dise în lupte; multi soldaţi, în special milițieni din Grupul „Dunărea ?, origi- 
nari din judeţele Mehedinţi, Dolj si Romanați, rămăseseră prin satele Icr, po 
care armata le străbătea in retragere. 

O mare deziluzie aștepta eroica trupă la malul Oltului. Apele riului erau 
umflate de ploi, iar trecerea pe poduri era cu neputinţă. Podul de la Stoeneşti, 
în dreptul Caracalului, căzuse de mult timp in mina dusmanului, care-l 
ocupase solid. Tot asa si podul de la Islaz; ov încercare pe aci ar îi fost și 
foarte riscantă, pentru că podul se găsea, ca si malul, sub bătaia tunurilor de 
pe vasele dușmane de pe Dunăre şi de pe malul bulgăresc. Podul de la 


478 


Izbiceni, intermediar între cele două, fusese aruncat in acr de detasamentul in 
a cărui pază fusese încredinţat si care se grabise să se retragă. Demetriad luă 
hotărîrea : trupele vor trece pe la Izbiceni. În două zile, marea spărtură făcută 
fn frumosul pod de beton va fi reparată cu materialul improvizat de care se 
putea dispune. Lucrările incep imediat, aproape sub focul inamicului, iar trupa 
se așază în cantonament prin satele de pe marginea Oltului, constituind un 
front de luptă cu fata spre vest, cu spatele spre Olt si cu flancul sting spre 
Dunăre. 

Mai înainte de a se fi sfirşit reparația podului, inevitabilul se îndeplini. 
De jur împrejurul bravei trupe se stringea inamicul, care începu să atace din 
toate părţile. La Islaz flota austro-ungară debarcă trupe; în spate, dincolo 
de Olt, apăreau trupe de etape austro-ungare, pionieri bulgari si trupe de căi 
ferate germane. Grosul trupelor lui Szivo ajunse în fata frontului român. 

Inamicul atacă — dinspre nord si vest — la 5 si 6 decembrie aripa stin- 
gi — de nord — a grupului. Apărătorii milițieni — de la Cilieni, copleșiți de forte 
superioare, nu pot să mai reziste ; dușmanul ocupă satele și capturează trupe; 
acum el poate să atace si din faţă si din flanc Tia Mare, unde cantoneaza brigada 
din ariergardă. Românii rezistă cu inversunare. Artileria dusmanä bombar- 
dează cu furie satul. Legătura cu Izbicenii e ruptă, coloane dusmane năpădese 
din toate părţile. O încercare de rupere a cercului dusman, executată cu doux 
companii, e respinsă. Nimie nu mai e de nădăjduit. Steagul Regimentului 17 
Mehedinţi, glorios purtat prin lupte timp de trei luni, e sărutat de ofiteri 
şi soldaţi, apoi e ars în foc. Gornistul sună încetarea focului si steagul alb se 
ridică deasupra transeelor române... In aceeasi zi, aceeași soartă o are si 
grosul, cantonat la Izbiceni. Cercul dusman se stringe din toate părțile în jurul 
trupei. Atacati dinspre nord, dinspre vest si dinspre sud. românii se văd atacați 
si de peste Olt de trupele de căi terate din armata Mackensen, Care ocupau 
malul răsăritean. Întrîntă de fatalitate, copleșită de dusman, fără nici o per- 
spectivă de scăpare, trupa trebuie să-şi plece capul in fata soartei. Scene dure- 
roase s-an petrecut, cu ocazia capitulării. Unele baterii din Regimentul 1 de 
artilerie şi-au distrus tunurile, chesoanele si furgonetele; şi-au aruncat in aer 
proiectilele ; ofiţerii si soldaţii și-au rupt săbiile si carabinele si şi-au împuşcat 
caii. Stărimăturile armelor si carelor au fost strinse într-o movilă uriașă, la 
un loc cu cadavrele cailor si li s-a dat foc. Soldaţii eroicii divizii, care nu cunos- 
cuse infringerea, plingeau in fata imensului rug, altarul sacriticiului unei trupe 
viteze, dar fără noroc. Într-o sală mare a conacului Riosanu s-a făcut ceremonia 
dramatică, în sobrietatea ei, a capitulării. Colonelul Szivo a felicitat pe colone- 
ful Demetriad pentru bravura, curajul si rezistenţa de care au dat dovadă 
trupele ce comanda, în această lungă si grea retragere. În conversaţia ce a 
urmat, românii au aflat, cu consternare că, în aceeaşi zi, Bucureştii au fost 
ocupați de armatele dușmane. Așadar, planul trecerii Oltului, spre a se uni 
cu grosul armatelor române, fusese himeric si jertfele celor două säptämini 
ale penibilei retrageri, fara de folos. Astfel se încheie epopeea glorioasă a acestei 
divizii. În istoria războiului nostru, ea rămine o pagină inälfätoare si dusma- 
nul însuşi îi consacră rinduri elogioase: „Micul grup al Orsovei, care a stat 
timp de săptămîni în mijlocul viltoarei si numai la Turnu Măgurele a fost 
prins, a salvat: onoarea armelor române, atunci cînd grosul, deja de multă 
vreme, nu se mai putea tine decît prin ajutorul rusesc”? ™. 

Corespondentul militar al ziarului ,,Norddeutsche Algemeine Zeitung” — 
aoul din ziarele germane inspirate de guvern în chestiunile de politică externă — 
scrie la 30 decembrie in legătură cu retragerea Grupului de la Cerna: ,.Toate 
acestea nu ne pot impiedica să nu recunoaștem, deopotrivă cu cei mai buni 


479 


militari ai noştri, că purtarea românilor de la Orșova si in genere à întregii 
armate românești de la 1916, meritä toată admirația, chiar in comparaţie cu 
ceilalţi aliaţi ai lor. Cine are cultul steagului si credinţa nestrămutată in el, va 
trebui în definitiv să recunoască si inamicului ce i se cuvine”. 

Falkenhayn însuși, foarte sobru cind e vorba. să recunoască virtuțile adver- 
garului, se mărginește a serie : „Şi această faptă merită să nu fie uitată in isto- 
ria războiului” #, 

Colonelul Demetriad a fost dat în judecată, la înapoierea din captivitate, 
şi judecat la Iasi in 1919, sub inculparea că a dat atacul inutil de la Turnu 
Severin, fără ordin superior; el a fost condamnat la scoaterea la pensie din 
oficiu înainte de limita de virstă. Amărit, el şi-a pus mai tirziu capăt zilelor. 
Opinia publică însă l-a absolvit si i-u acordat înalta stimă ce se cuvine bravi- 
Jor si oamenilor de caructer. 


3. TRECEREA DUNĂRII 


Un număr important al În a doua jumătate a lunii noiembrie, 
programului german comandamentul suprem german socoti că 
evenimentele de pe teatrul de război 
românesc au ajuns, în desfăşurarea lor avantajoasă, la un punct hotäritor. 
Sosise momentul potrivit pentru ca o armată să treacă peste Dunăre, spre a 
lua parte, mină m mină cu Falkenhayn, lu o înaintare concentrică asupra 
Bucureştilor. Ideea atacäxrii simultane a Romaniei din două direcții, dinspre 
nord — peste Carpaţi — si dinspre sud — peste Dunăre — era, cum stim. 
ideea iniţială si fundamentală a planului strategie german. Erau cele două 
lame ale unui foarfece, care se apropiau, retezind bucata dinapoia lor. Plauul 
fusese elaborat de Marele Cartier german, îndată după bătălia de la Brasov, 
la 8 octombrie. 
Momentul aşteptat pentru executarea acestei operații sosise; ce e drept, 
mult mai tirziu decit socotise Marele Cartier german. Străpungerea frontului 
roman dobrogean permisese lui Mackensen să construiască o puternică linie 
de apărare în regiunea cea mai îngustă a Dobrogei. Paza acestei linii fusese 
încredințată unei armate, formata din divizii bulgare si detașamente tureo- 
germane, socotite ca suficiente fati de lipsa de energie a atacurilor ruseşti, 
Cu restul forţelor germano-turco-bulgare, Mackensen constitui onouă armată, 
destinată invaziei in Muntenia. El o completă cu unităţi de cavalerie, luate 
de pe frontul macedonean unde, după luarea Monastirului [2], războiul intrase 
într-o fază staţionară, cu trupe germane si cu Divizia a 12-a bulgară, care 
făcuseră pină atunci paza Dunării si cu o divizie turcă. Aceasta era noua 
„Armată de Dunăre”, care trebuia să treacă fluviul, între Sistov și Zimni- 
cea. Ziua trecerii era dependentă de situaţia armatei lui Falkenhayn. Ea fa 
fixată pentru 23 noiembrie, cind Armata Riihne, inaintind în urmărirea armatei 
romane de la Jiu, înfrintă, se apropia de Olt. Trecerea lui Mackensen în spa- 
tele trupelor române trebuia să aibă ca rezultat cucerirea liniei Oltului si — 
poate — capturarea armatei române. 


Pregătirile Operația trecerii Dunării este, in sine, 0 
operaţie greu, care reclamă multă preve- 
dere, îngrijire si mijloace tehnice bugate. 
Germanii o pregătiră cu meticulozitatea si cu spiritul de ordine, specific 
rasei. Mai grea incă decit operaţia trecerii, este aceea a menţinerii pe malul 


480 


advers. Pentru aceasta e necesar, pe de o parte, ca podul să fie solid 
apărat, iar pe de altă parte, ca forţe numeroase si bine organizate să ocupe 
malul pe o rază întinsă. Încercarea noastră dela Flăminda a demonstrat 
că e mai ușor să arunci un pod si să treci peste el, decit să te mentii pe 
malul unde ai trecut. 

Încă din timpul neutralității, pontonierii austro-ungari au transportat 
materialul necesar pentru construirea unui pod sistem Herbert, capabil să 
susțină artileria cea mai grea; pontoane si bucăţi de pod care trebuiau numai 
nite cap la cap. Acest material a fost adăpostit in canalul Belene, între 
ostrovul Persina si malul bulgăresc. Ostrovul Persina e cea mai mare din 
insulele de pe Dunăre si e acoperit de păduri de sălcii, care maschează complet 
canalul din spate. El e la vreo 10 km in sus de Zimnicea. Transportarea și adăpos- 
tirea materialului s-a făcut cu atita pază și diseretie, incit ai nostri n-au 
aflat nimic. Ar fi fost de ajuns citeva lovituri de tun spre a distruge tot 
acest material. Tot aci s-a adăpostit si flota de monitoare si vedete austro- 
ungare, precum si numeroase salupe cu motor, care vor fi de atit de mare 
folos la trecerea trupelor. 

Punctul fixat pentru trecerea Dunării a fost Sistovul, în fata Zimnicei. 
Este exact locul unde ruşii au construit la 1877 podul, pe care şi-au trecut arma- 
la, in războiul de eliberare a Bulgariei. Punctul ales prezintă numeroase avantaje. 
Malul bulgăresc, inalt și ripos, domină — ca de altfel in aproape tot cursul 
Dunării — malul românesc, ses, permitind observaţii pind la mare distanţă, 
pe cind în spatele înălțimilor Sistovului, acoperite cu tranșee, mișcările proprii 
sint ascunse de vederea adversarului. Apoi, Sistovul e cap de cale ferată, e la 
o mică distanţă de baza flotei de la Persina, iar în mijlocul Dunării, in fata, 
e ostrovul Bujorescu, care împarte cursul in două braţe, usurind trecerea şi 
construcţia podului. Preparativele pentru trecerea Dunării se făceau in timpul 
nopţii. S-au construit pe mal şosele bine mascate, s-au întins sine, s-au cărat 
depozite considerabile de muniții si aprovizionări, s-au instalat in tranșee tunuri 
de mare calibru. O supraveghere foarte severă a reușit să împiedice, orice trecere 
peste apă, asa încit; secretul preparativelor a fost bine păstrat. Lucrul de altfel 
au e de mirare, Preparativele trecerii Dunării la Flăminda de armata română au 
rămas de asemeni absolut neobservate de inamic, deşi el avea superioritatea 
stăpinirii aerului prin numeroasele sale aeroplane si cu toate că flota sa avea 
mai multă libertate de miscare decit flota romana, reţinută dincolo de frontul 
dobrogean. Distrugerea postului român de observaţie de pe ostrovul Cinghine- 
lelor, la 8 octombrie, lăsase într-adevăr flotei austriece stăpînirea Dunării, care 
nu era stinjenită decit de bateriile de pe malul românesc. 

Lotusi, comandamentul român primise informaţii din care reiesea intenţia 
dușmanului. Aviatori englezi, sosiți din insula Lemnos, au raportat că, în zborul 
lor peste teritoriul bulgar, au văzut. o coloană lungă de peste 20 de km mergind 
de la est la vest, pe şoseaua de la Osman-Pazar la Târnovo. Aţi aviatori 
francezi au observat mari concentrări în jurul Plevnei. Otiţerii trupelor de mili- 
tieni au înștiințat pe sefii lor că, în timpul nopţii, se aud pe teritoriul bulgar 
zgomote suspecte, care indică o activitate neobișnuită. Din nenorocire, situația 
generală n-a permis românilor luarea de măsuri de întărire, cu atit mai mult 
eu cit nu se putea şti cu siguranţă care va fi punctul ales de inamic peutru a 
efectua trecerea. Pentru a înșela atenţia comandamentului român, inamicul 
a început o bombardare intensă în tot lungul Dunării si a ocupat mai multe 
ostroave. Bombardarea a fost de o deosebită tărie i a de 22 noiembrie, in 
ajunul zilei rixată pentru operație, cind s-au executat si mai multe simulacre de 
debarcare in diferite puncte. La 22 noiembrie, armata dusmana de Dunăre era 


48] 


a a 


în întregime concentrată la Sistov si fu trecută în revistă de maresalul Macken- 
sen şi de şeful său de stat-major, generalul Tappen. 

Compunerea acestei armate era următoarea : Divizia a 217-a germană 
(general von Gallwitz), care luptase la Topraisar ; o divizie inixtă, germano- 
bulgară, care făcuse pind atunci paza Dunării (general von der Goltz) ; diviziile 
1 si 12 bulgare, Divizia a 26-a turcă si o divizie de cavalerie formată din ger- 
mani, austro-ungari si bulgari, adusă de pe frontul macedonean. Armata fusese 
prevăzută cu o artilerie foarte puternică şi mai cu seamă cu un mare număr de 
mitraliere. Comandantul armatei de Dunăre era generalul Kosch care, inainte 
de război, comandase Divizia a 10-a prusiană cu reşedinţa la Poznan si luase 
parte în campania inpotriva Serbiei. 

Pe malul românesc, apărarea era încredinţată unui grup denumit Grupul 
Apărării Dunării, pus sub comanda generalului C. Iancovescu. Grupul era alcä- 
tuit din Divizia a 13-a (generalul Referendaru) formată din trei brigăzi, întă- 
rită cu o brigadă de artilerie şi trei brigăzi de cälärasi. Divizia a 2-a de cavale- 
rie, care luptase la Mägherus si Oituz, fusese adusă in Muntenia — afară de o 
brigadă lăsată la Oituz — şi cantonată la Bucureşti, forinind rezerva Grupului 
Apărării Dunării. Malul Dunării, de la Olt la Călărași, era împărţit în trei 
sectoare : Turnu Măgurele-Zimnicea, Giurgiu si Olteniţa, corespunzătoare celor 
trei brigăzi ale Diviziei a 18-a. Faţă de intinderea sectoarelor, paza era ilu- 
zorie : densitatea mijlocie era de un om la treizeci de metri. Trupa era for- 
mată în cea mai mare parte din milițieni. Divizia se formase după începerea 
războiului din batalivane de miliții si din al patrulea batalion al unora din regi- 
mentele din Muntenia. Ca regiment activ, era numai Regimentul 20 Teleorman. 
Armamentul milițienilor era foarte slab; vechile arme Martiny, cu care părinţii 
lor făcuseră războiul din 1877. În ultimul moment se incepuse schimbarea arme- 
dor prin pușca Weterley, armă greu de minuit, defectuoas’ ca mecanisin, dar 
înzestrată cu o baionetă formidabilă ! Artileria era subinediocră,. Afară de puţine 
baterii moderne sau de calibru mare, majoritatea erau tunurile vechi, fără repe- 
titie si bateriile de insotire formate din tunurile mici de 53 nm, scoase din forturi 
si puse pe afete. Soldaţii români le porecliserä in deriziune puscoace, prin opo- 
zitie cu puternica artilerie grea dusmanä. Uuele baterii erau inhämate cu boi, 
din lipsă de cai. În citeva puncte de pe malul Dunării erau instalate baterii 
fixe, care supravegheau cursul Dunării și malul opus. Aceasta era slaba acope- 
rire ce avea să se opună puternicei armate, pe care Mackensen se pregătea s-0 
arunce peste Dunăre. 


Trecerea În dimiueata zilei de 23 noiembrie, o 

ceaţă foarte groasă acoperea fluviul gi 

malurile. Nu se vedea la 10 metri. Pe la 

4 dimineaţa, prima companie de viuätori germani trecu pe malul nordic în bărci 

cu lopeti. Ceaţa groasă înlesni trecerea neobservată. Alte bărci urmar’. Mai in 

susul apei trecură şi companii bulgare. Trupele debarcate începură să sape cu 

repeziciune transee, construiud un cap de pod provizoriu. 

Curind, dusmanii fură descoperiţi de posturile române si se didu alarma. 

Era prea tirziu. De pe milul bulgăresc, artileria grea şi uşoară german începu un 

bombardament puternic asupra malului românesc, despärçind printr-o perdea | 
de foc zona de debarcare de Zimnicea si de satele vecine, unde erau trupe rom 

nesti. Sub protecţia acestui tir de baraj, remorcherele încep să facă trecerea grosu- 

lui trupelor. Flota austro-ungară de monitoare susținea trecerea, trăzind si ea 

asupra malului. Pină seara au trecut Divizia à 217-a, Divizia von der Goltz și 

Divizia 1 bulgară. 


482 


Bombardarea malului românese era generală, de la Islaz pind la Giurgiu. 
la Islaz debarcară alte trupe germane, provocind retragerea batalionului de 
militieni, în paza căruia erau date cele două poduri de peste Oltul inferior. 
Micile detașamente de milițieni, care au încercat a opune rezistenţă, au trebuit; 
să se retragă la nord de Zimnicea. Sint prea slabi — unul contra opt. 

A doua zi, 24 noiembrie, germanii au lărgit şi completat capul de pod. 
Acum începu construcţia podului de către pontonierii austrieci ; construcţia 
se continuă și noaptea la lumina proiectoarelor de pe monitoare. În dimineața 
următoare podul era gata ; balustradele lui de fier selipeau în razele unui vesel 
soare de toamnă. Peste pod treceau in coloane nesfirsite, în sunetele muzicilor si 
sub ochii mareșalului Mackensen, masele de infanterie, cavalerie şi artilerie, ger- 
mani din toate colţurile imperiului : din Mainz şi Palatinat, din Bavaria și Pome- 
rania, din Silezia si Schleswig-Holstein, apoi honvezi unguri, bosnieci, turci, 
bulgari, ca să se reverse ca un puhoi cotropitor asupra satelor şi ogoarelor 
româneşti. Invazia dusmanä năpădea acum ţara din trei părţi. Cercul de foc 
al puternicului dusman se stringea din ce in ce împrejurul armatei române 
epuizate. Ea trebuia, să lupte in acelaşi timp în munți cu fata spre nord, la Olt 
cu fata spre apus si acum, si la Dunăre cu fata spre sud. Tragica situaţie, in 
care ne găseam, recheamă in memorie un alt moment hotăritor din istoria 
română. Din același loc, pe unde acum se ridică sabia amenințătoare a dusma- 
nului, cu aproape 40 de ani în urmă se ridicase un glas tremurător : ., Turcii ne 
prăpădese. Treci Dunărea. Fă demonstraţie, presiune, sau orice altă operaţie, 
aşa Cum à fost dorinţa ta’’. Era vocea marelui duce Nicolae, generalisimul arma- 
telor rusești, incoltite de Osman Pasa la Plevna, amenințate să fie aruncate in 
Dunăre ; el implora de la domnitorul Carol al României mina de ajutor salvatoare. 
Românii alergură în sprijinul ruşilor, Bulgaria a fost eliberată si... Basarabia 
ne-a fost luată. Treizeci si nouă de ani mai tirziu, prin acelaşi loc, hoarda cotro- 
pitoare in care lucesc, pline de ură, privirile robului eliberat cot la cot cu călăul 
lui de ieri, päseste pe pămîntul românesc. Dar de astă dată glasul României 
răsună în desert. Marele aliat isi avea socotelile lui misterioase. Ajutorul lui 
vine tirziu, slab, sovaielnic. Eram singuri în ceasul primejdici grele ! 


Inamicul pusese piciorul solid pe malul ro- 
manesc. El își începu desfășurarea pentru 
luptă. Divizia Goltz fu desființată; ele- 
mentele ei au fost, parte repartizate pe la celelalte unităţi, parte rămaseră ca o 
brigadă mixtă bulgaro-germană independentă, iar generalul von der Goltz 
luă comanda Diviziei de cavalerie, care va forma acoperirea Armatei de Dunăre”. 

Chiar în ziua de 24, Zimnicea era ocupată de duşman. El începe inaintare 
de-a lungul liniei ferate Zimnicea—Alexandria. Divizia a 217-a germană si 
Divizia turcă sint la centru. Divizia de cavalerie e la aripa stingă. Bulgarii 
formează aripa dreaptă ; ei iau direcţia nord-est, de-a lungul Dunării, cu direc 
tia Giurgiu, întovărășiţi de flota de Dunăre care le apără flancul. 


Înaintarea 


* Unităţile germane ale Armatei Kosch erau : ca infanterie, Divi 
lăsat în Dobrogea) şi Regimentul de L.andsturm 115; Divizia de Cai 
din Regimentul de vinători de rezervă călări, Regimentul 6 ulani, R 
Regimentul 12 dragoni; detaşamentele de mliraliere de munte nr. : 
din regimentele 65, 201. 69, 1 bavarez, 6, 9, 13, 67 ş.a., Bateria a 
| Bateriu a 25-a de tunuri scurte de marinä ; în sfirsit Bateria a 6-a de mineuwerfer 
| de aviaţie. 


4 


483 


Detasamentele române de militieni, care coustituiau apărarea, sectorului 
Zimnicea, sînt prea slabe spre a împiedica înaintarea. Totusi, ele dau atacuri care 
intirzie mişcările adversarului, in timp ce comandantul apărării Dunării cheamă 
în ajutor trupele celorlalte două sectoare, pentru a-și concentra toate fortele 
în regiunea invadată. Avangardele inamice sint reţinute un moment printr-un 
atac dinspre Bragadiru, executat de Batalionul Arges; apoi sint oprite în 
fata poziţiilor românești de la gara Ulmuleţ. Dar inamicul atacă puternic 
cu trei regimente de intanterie susţinute de artilerie, iar apărarea o 
fac trei batalioane de militieni si trei baterii de tunuri vechi; citeva companii 
din Regimentul 20 Teleorman sosese prea tirziu şi sint prea obosite ca să ia 
parte la luptă. Faţă de această superioritate zdrobitoare, trupele române tre- 
buie să continuie retragerea. 

Inamicul înaintează acum în trei direcţii : stinga, continuă drumul spre 
Alexandria ; centrul o ia oblic spre nord-est spre Toporu si Drăgăneşti, ca să 
taie şoseaua Alexandria — Bucuresti, dreapta urmează drumul Giurgiului. 
Turcii rămin în rezervă. Pentru a stăvili înaintarea inamicului si ca să cistige 
timp, spre a face marsurile si concentrările necesitate de noua situaţie, comanda- 
mentul romain dispune trupele apărării Dunării în formă de arc de cere, spriji- 
nindu-se cu dreapta pe Vedea la Alexandria si cu stinga pe Dunăre, la Giurgiu. 
Aripa stingă duşmană, formata mai cu seamă din cavalerie, e urmată la 
distanţă de trupe turceşti. Ea întringe rezistenţa română la Șoinu si la Smir- 
dioasa — unde a luptat numai Regimentul 20 Teleorman, deoarece batalionul 
de miliții a părăsit lupta — şi ocupă la 26 noiembrie Tigänestii, iar la 27 
Alexandria. Avangardele sale se intilnese la Plosca, între Alexandria si Roșiori 
de Vede, cu avangardele lui Schmettow. 

Cavaleria germană venind din direcția Caracal, trecuse Oltul pe podul 
de la Stoenești si ocupase în ajun Roşiori de Vede. Regimeutul 5 de roșiori 
cu o baterie de artilerie si o secţie de mitraliere e trimis să reocupe Roşiori 
de Vede, în care comandantul roman crede că n-a intrat decit o patrulă dus- 
mană. Intrind în oraş, regimentul e primit cu tocuri din toate casele si in special 
dintr-o poziţie pe cure duşmanul o ocupă la vest de oraş. Surprins Și amenințat 
în retragerea sa, comandantul regimentului dă ordin căpitanului Corlătescu să 
acopere retragerea, atacind la vest de oraş poziţia în care se retransase dușmanul, 
Corlätescu isi intelege rolul de sacrificiu si porneste în șarjă cu lancea in cumpà- 
nire şi în riuduri regulate, ca la paradä, inpotriva dusmauului. O ripă oprește 
timp de citeva secunde elanul atacului, la 200 m de poziţia acestuia. A fost 
însă de ajuns pentru ca răpăiala tunurilor si initralierelor dusmane Să, secere 
mai mult ca jumătate din oamenii escadronului, in cap cu căpitanul său, Regi- 
mentul s-a putut însă retrage si salva. 

Trei cavaleriști gerinani fuseseră ucişi în oraș. Ca represalii, germanti dau 
toc întregului centru comercial al oraşului ; ei îl mii supun ined şi la o amendă 
de o jumătate de milion de lei. Suveniruri duioase revin în mintea trupelor 
germane ce traversează oraşul în fläcäri. „După 28 de luni de război, retrain, 
în fundul Valahiei, scene din Belgia, scene din Dinant”, serie un corespondentit 
care a înregistrat atrocitățile germane din primele timpuri ale războiului numai 
ca un element pitoresc, 

După ocuparea Alexandriei, germanii s-au îndreptat spre nord-est, 
urmiud şoseaua Alexandria- Bucuresti. Opt kin de la Alexandria, ei S-au cioe- 
nit de trupele româme care ocupaseră linia de rezistență Vitänesti-Grosu pe 
Teleorinan. Toute coloanele inamice care s-au apropiat de această linie au fost 
atacate şi respiuse. Dar inmnicul, ocupind cu coloana mijlocie Prunaru si bom- 
bardind Drăgăneşti, în spatele românilor, generalul Referendaru à trebuit să 
se retraga spre aceste două localităţi. 


484 


Distrugerea Giurgiului Aripa dreaptă bulgară înainta spre Giur- 
giu, slab apărat de donă batalioane de ini- 
litieni si de citeva baterii vechi, trase de boi. 

În zilele de 25 si 26 noiembrie, bulgarii bombardavă cu sălbăticie orasul, de pe 
malul sudic al Dunării, transformind cartiere întregi in ruine. În ziua de 27, Giurgiu 
fu ocupat de coloanele ce veneau dinspre Zimnicea şi de alte trupe care trecuseră 
Dunărea pe la Rusciuk. Întiile trupe bulgare, ee intrau în oraș, avură lupte 
singeroase de stradă cu trupele românești, care se retrăgeau. Ocupind orașul 
pustiu, bulgarii se năpustiră asupra caselor și avutului locuitorilor. Magazinele 
si casele fură jetuite de tot cuprinsul lor. Cind cel din urmă lucru fu ridicat, 
veni rindul uşilor, ferestrelor si a tot ce se putea demonta. Toatä prada acestui 
jat sălbatice era transportată cu căruțele in Rusciuk, pe podul de vase ce se 
aruncase Între cele două orase. 

Banditismul e confirmat de unul din corespondentii germani care urmau 
trupele germano-bulgare * : „Giurgiu a fost lovit intii de tocul artileriei grele, 
in timpul duelului de artilerie care a precedat trecerea Dunării și, ce mai scă- 
pase neatins, a pierit în timpul luptelor de stradă, care au avut loc in oraş. 
Bulgarii, care consideră războiul contra României ca un război de răzbunare 
personală, au dat drumul intregii lor uri și au distrus tot ce au putut. Tot 
ce a scăpat de flăcări a fost distrus de bulgari in furia lor oarbă”. Bulgarii 
plăteau, asa cum le-a dictat sufletul lor, datoria contractatä la Griviţa, la Plevna 
și la Smirdan. 


Lupta si sarja de Centrul armatei de invazie, inaintind prin 
la Prunaru Toporu, ocupă cu Divizia a 217-a germană, 


în seara Zilei de 26 septembrie, satul 
Prunaru, pe şoseaua Alexandria — București. Ocuparea acestui sat punea in 
poziţie critică trupele române din regiunea Alexandria — Drăgășani, cărora 
li se tăia retragerea spre Bucuresti si joncţiunea cu Divizia a 21-a română, care 
era așteptată. din aceasta direcţie. 

Formaţia militară de bază a Detasamentului român Zimnicea o forma 
Brigada 43 mixtă, din Divizia a 18-a; ea era alcătuită din unităţi slabe : patru 
resturi din batalioane de milițieni şi unul din Regimentul 20 Teleorman ; ca 
artilerie, trei divizioane de tunuri vechi de 87 mm. Pentru întărire, s-a trimis 
Detasamentului Zimnicea Regimentul 2 Rosiori: ela luat poziție în regiunea 
Grosu — Poenari — Schitu, între Alexandria si Drăgășani. Regimentul făcuse, in 
cadrul Diviziei a 2-a cavalerie, campania din Ardeal, de la Oituz pind la Tara 
Birsei, luptase descălecat, cu lancea în mind, la Măgheruș, iar cînd se rupseseră 
stăvilarele ţării, fusese transportat in ţară, ca rezervă a Grupului Apărării 
Dunării, în regiunea. Olteniţa. Cind inamicul a ticeut Dunärca la Zin.nicca, regi- 
mentul a fost adus în zona Alexandiia si pus la dispoziţia Diviziei a 18-a infanterie. 

La 27 noiembrie colonelul Naumescu, comandantul Regimentului 2 
Roşiori, a constatat că infanteria Brigăzii 43, obosită de luptă si înfrintă, cu 
pierderi foarte mari, e în retragere de la Prunaru spre vest ; inamicul ameninţa 
să intre în liniile noastre. Generalul Referendaru, comandantul Diviziei a 18-a, 
hotărăşte a încerca să reocupe Prunaru si încacdinţează IV egimentului 2 Roesioni 
misiunea de à proteja flancul sting al infanteriei. Toată roaptea de 27—28 
noiembrie, germanii aruncă rachete luminoase si incendiază siie de paie, spre 
a intimida pe români. Atacul remânilor e fixat pentru dimineaţa zilei de 28 


* }ugo Schultze, ,,Arbeiter Zeitung”, (Wien), 16 decembrie 1916, 


485 


ns. 


număra 14 ofiţeri si 360 de călăreţi, au rămas doi ofiţeri si 50—60 de oameni 
care au continuat lupta pe jos, alături de o mînă de infanteriști din Regimentul 
20 Teleorman. Peste 250 de oameni au rămas pe cimpul de luptă formind 
împreună cu cadavrele cailor, mormane de came singerindä. În fruntea lor, 
colonelul Naumescu, grav rănit, moare peste cîteva luni într-un spital din Sofia. 

Pe la orele 11 vremea, care fusese posomorita şi ceţoasă, se lumină ; soarele 
goni ceața, $i artileria grea geimană, sosită si aşezată în baterii la sudul satului 
incepu tirul cu o eficacitate spăimintătoare. La ora 2 după-amiază, comandantul 
roman 1upse lupta: superioritatea inamicului era. prea covirşitoare. Restul 
trupelor române se retrag spre nord în direcţia Letea Veche, Mereni si Ruşii lui 
Asan de unde apoi sint duse la Jilava, ca să se refacă. Jertfa de la Prunaru 
nu fusese deci zadarnică. 

La 27 roiembrie, armata dusmanä de Dunăre era stäpinitä pe lini: 
Alexandria—Drägäsani— Prunaru — Giurgiu. Mackensen dădu odinul pentru 
inaintarea energica spic Pucnresti, de-a lungul drumurilor Alexandria — Bucu- 
resti de o parte si G Bucureşti de altă parte, de-a curmezisul văilor 
Glavacioc, Neajlov şi Arges. Văile acestea au văzut, in scurgerea veacurilor 
lupte crincene, în care românul și-a apărat ogorul impotriva puhoiului n 
litor. Sint cimpurile de luptă ale lui Radu de la Afumaţi si ale marelu 
Mihai. Ele vor fi acum martore ale supremei sfortäri, pe care o va face tot 
mai există ca armată ron ca să salveze pămintul patriei şi Capitala ţării 
de cotropitor. Aceste rtäi “or inchega în cea mai formidabilă lupt 
care s-a dat in înti ] mu. F ea bătălie de pe Are 
gi Neajlor. 


4. MAREA BĂTĂLIE DE PE NEAJLOV SI ARGES 


Marșul convergent al inami- 2T nolembi Oltului zu 

cului spre Bucureşti rd, icul luase Curtea de Arg 

linia Topolugului id, linia Roşiori 
de Vede— Alexandri Giurgiu era int mina lui. Cele trei armate dusma 
Krafft, Kuhné Kosch, folmau acum 1 1 c, desenind un vast ai 
de cerc, a cărei ( trul la Slatina, iar dreap 
la Giurgiu. 
La 28 noiembrie din 11 y 

gent spre Bucurie Im] uresti 


liber ; armatele 1 
zdruncinat, nu 
episoade dove demo! i 
detasament n 

Unul din ey | 
cel de la Cin i. Un det ne 
si cu mitralic ] : 
unde abandon: 1) ; ; 
Roşiori de Vede P 
pelmal iusotit de 1 a N 
gi fără condiţ 1 toate ; 
tocmai in monic 
rioritate in car 
urmărirea. 


(6) 


Sub influenta înaintării inamicului în Muntenia, frontul român din munţi 
începu şi el să se clatine. La 28, armata care ținuse aproape două luni glorioasa 
rezistenţă la nord de Cimpulung. ameninţă în spate prin progresia vrupului 
dușman vecin spre Piteşti, începu şi ea retragerea cu direcţia Tirgoviste — Ploiesti, 
Pe urmele ei, se puse în miscare Grupul generalului Morgen. 

La 29 noiembrie, linia frontului german înaintase cu un val cotropitor, 
Arcul de cere isi micsorase raza. La nord-est, Grupul Krafft ocupase Piteştii gi 
inainta de-a luneul şoselei si căii ferate spre Golesti Titu. Grupul era acum 
compus din trei divizii de infanterie : Corpul alpiu bavarez, Divizia à 2164 
germana si Divizia a 73-a austro-ungară. Aceasta din urmă fusese constituită 
din brigăzile alpine austro-ungare 2 si 10, care luptaseră pe Valea Oltului 
şi pe valea Topologului (comandant : feldmaresal Goiginger). Se mai adiugase 
o nouă divizie de cavalerie germană, a 2-a (general von Etzel). 

La centru, Grupul Kiihne atinsese cu cele cinci divizii ale sale linia apro- 
ximativă Costeşti — Roşiori de Vede. La flancul săn „Divizia à 301-a, 
ținută citva timp pe loc la Drăgăşani. era la vrea 10 kim de Costești, iar la 
flancul drept, Divizia a 115-a, care constituia rezerva, era pe drumul dintre 
Caracal si Roşiori de Vede. Între cele două aripi ale grupului se găseau : Di- 
vizia a 41-a la Mirosi, Divizia a 109-a la Beuca, iar Divizia a Ll-a bavareză chiar 
la Rosiori. Zece kilometri mai inainte, cele două divizii de cavalerie ale lui 
Sehmettow. eu brigada de cicliști, cu automitralierele si cu automobilele sale 
blindate, formau avangarda, mascind prin desfăşurarea lor marçul diviziilor ce 
soseau din apate. 

La aripa dreaptă a frontului dusman, Armata Kosch înainta cu Divizia 
a 217-u pe şoseaua Alexandria-Bucuresti. La stinga Diviziei a 2L7-a, la nord de 
soseu, Divizia mixtă de cavalerie von der Goltz forina flanegarda; în spate, 
Divizia a 26-a turcă era la Drăgăşani ca rezervă ; pe dreapta, diviziile bulgare 
1 si 12 se apropiau de Călugăreni. 

Cele trei armate : Krafft, Ktihne si Kosch, reprezentau cu chipul acesta 
o forţă de 12 divizii de intanterie si patru divizii de cavalerie. Pentru da mai 
multă coeziune formidabilului ansamblu, s-a dat maresalului Mackensen co- 
manda supremă a tuturor forţelor dușmane aliate din Muntenia, Falkenhayn 
răminind comandant în subordine al Armatei a IX-a. 

Strategia germană reuşise. Comandantul suprem isi întrunise toate pu- 
terile pe o singură linie de foc, care pornea acum, impetuoasà si ir ibid, spre 
tints supremă: Oapitala ţării dnşmane. 


Cetatea București Situaţia romanilor apărea disperată. Trei luni 

după proclamarea războiului sfint pentru el- 

erarea fraților lor oprimafi, ei se găseau po 
propriul teritoriu românesc invadat, si dinainte» duymanului puternic şi 
neindurätor, setos de răzbunare şi lacom după pradă. Românii nu mi puteau 
opune decit trupe fa retrigsre, decimate, prapadite şi cu moralul scăzut, 
plecind capul in fafa fatalitäfii inexorabile. Sa va renunța oare la orice 
încercare de rezistență sise va lis» Anşnanul să cuserească Busurestii firs 
luptă? 

De o rezistenţă a Capitalei propriu-zise nu putes să fie vorba. E adevar 
rat că Bucureştiul era considerat ca o cetate puternică si, pe hărţi, era figu- 
rat înconjurat de o impunătoare centură de 18 forturi mari si LS batorii inter- 
mediare. Fortificarea Bucureştilor fasese făcută după planurile celebrului gene 
ral Brialmont [4], acelaşi care fortificase si Auvers. Forturile Bucurestilor, ea 


488 


struite din zidarie de beton si lucrări de terasament, armate cu tunuri lungi de 
150 mm, cu obuziere de 120, 210 si 240 num, protejate cu turele cuirasate, 
treceau printre cele mai reusite lucrări de fortificatie. Apărat de această formi- 
dabilä centură, Bucureştiul părea deci o cetate inexpugnabilă. Războiul modern 
a distrus insă legenda cetăților inexpugnabile. In fata marilor calibre ale artile- 
riei moderne, nici o cuirasă nu putuse rezista. Experientele făcute la Liege, 
Namur si Anvers [5] o dovediseră cu prisosin{ä. Apoi, tunurile cu bătaie lungă 
ar fi putut bombarda oraşul, trigind pe deasupra centurii de apărare, depărtată 
cu numai LO km de oraş. Dacă unica centură de forturi era spartă într-un sec- 
tor, soarta cetăţii era pecetluită. Singura întrebuințare ce s-ar fi putut da for- 
turilor ar fi fost să servească drept adăposturi pentru o apărare de infanterie, 
dar perimetrul prea întins ul liniei fortificate ar fi reclamat, o fortä de 100 000 — 
200 000 de oameni, care ar fi fost condamnată mai dinainte la capitulare. Căderea 
cetăților Maubeuge, Przemysl, Novogeorgievsk (Modlin) [6] si Turtucaia ara- 
taseră care era soarta oraşelor fortificate, care se lăsau u fi impresurate. De 
aceea, din timpul neutralității, trägindu-se inväfämintele cuvenite din lectiile 
inarului război, forturile au fost declasate. S-a scos din ele tot materialul de arti- 
lerie Cure, aşezat pe roți construite în atelierele din ţară, à contribuit la 
sporireu inileriei de care s-a dispus in primi parte à războiului român, in 
special artileria grea. 


Planul bătăliei pentru Comandantul armatei române a hotărit 
Bucuresti să nu considere războiul ca pierdut, ci 
să încerce o supremă sfortare pentru infrin- 

gerea inamicului şi salvarea Bucureștilor. 

Apărarea Bucureştilor era impusă atit de consideraţii morale, cit şi mili- 
tare. Capitala homâniei era creierul si inima ţării ; căderea ei ar avea unrăsunet 
imens si ar demoraliza adine tara si străinătatea prietenă. Afară de aceasta, 
Bucureştii erau nodul vital al organizării apărării nationale şi a căilor de comuni- 
‘atic ; erau „placa turnantă” a reţelei ferute à țării. Ocuparea Bucureştilor 
insemna evacuarea totală a Munteniei, pentru care nu mai exista nici o linie de 
rocadă. Toată tara de la apus, nord si sud de București, cu toate bogăţiile ci, 
însemna à fi abandonate dusmanului. Conducerea armatei nu se putea resemna 
la o asemenea pierdere, fără a face o supremă incercare pentru a o evita. 
Hotărirea Comandamentului cra luată: se va da o mare bătălie pentru 
Bucureşti. 

Singura linie care putea fi luată ca sprijin pentru bătălia In vederea sal- 
vării Bucureştilor, era linia Argeşului. Valoarea ei militară era mult inferioară 
aeeleia a liniei Oltului. Pe cind Oltul forma linia cea mai scurtă, rezemindu-se 
perpendicular pe munţi şi Dunăre, Argesul forma o linie oblică, fugătoare spre 
sud-est, aproape îndoit de lungă ca linia Oltului. Ca obstacol, Argesul era mai 
mic decit Oltul, iar malul dominant era cel de sud-vest. De altfel, în partea 
de nord, în sectorul Pitesti-Cimpulung, inamicul era pe partea de răsărit à 
Argeşului. Totuşi, nu era nici o putinţă de alegere; era singura linie pe care 
comandamentul român o avea la dispoziţie. Marea bătălie pentru apărarea Bucu- 
restilor se va da, aşadar, de-a lungul liniei Argeşului, în plină eimpie ; acţiunile 
cele mai importante vor avealoc în ţinutul dintre Arges şi afluentul său Neai- 
lov. Este bätälia de pe Neajlov şi Arges, zisă şi bătălia pentru Bucuresti. Con- 
ducerea operațiilor marii bătălii a fost încredinţată generalului C. Prezan, 
sare eîstigase o frurmuasă reputaţie prin operaţiile bine conduse din Transilvania 


489 


şi mai ales prin excelenta apărare a trecătorilor Moldovei ; fostul comandant ai 
Armatei de Nord devenise disponibil în urma înlocuirii celei mai mari parti a 
armatei române din munții Moldovei prin ruşi. S-au pus la dispoziția noului 
comandant toate formaţiile militare care se găseau în rezervă sau în refacere. 
Planul bătăliei de pe Neajlov si Arges a tost excelent intocmit. El se întemeia pe 
observaţia. judicioasă a dispozitivului forțelor inamice. Comandamentul armatei 
române observase că inamicul, în inaintarea sa impetuoasä, adoptase un dispozitiv 
foarte riscant. După informaţiile Marelui Cartier român, inamicul înainta in duuă 
grupe : un grup de nord — Armata Krafft — se găsea în regiunea Pitesti- 
Costești, şi un grup de sud — Armata Kosch, de-a lungul șoselei Alexandria- 
Bucureşti. Acest din urmă grup era mult mai înainte faţă de cel de nord, 
făcînd o ieşitură pronunţată, si avea flancul sting ,,in aer”. De existența unei 
legături între cele două grupuri, comandamentul român n-avea cunoștință; 
el bănuia că Armata Kiihne care, venind de la Jiu, trecuse Oltul, isi inpärtise 
unitățile între cele două armate vecine. Se părea că în marele interval diutre 
cele două armate dușmane, nu există decit slaba legătură pe care o forma cara- 
leria lui Schmettow. 

Comandantul român descoperi in flancul sting, descoperit, al Armatei 
Kosch, punctul slab al dispozitivului inamic; aci trebuia aplicat” iovitura. El 
coucepu planul clasicei manevre pe liniile interioare : să se strecoare cu fortele 
române între cele două armate dușmane, mai-nainte ca ele să-și fi putut opera 
joncțiunea, apoi să le atace perind. În primul rind, trebuia atacată Armata 
Kosch, care era in poziţia cea mai nefavorabilă şi care era cea nai amenințătoare, 
prin înaintarea ei spre Bucuresti. Dacă prima lovitură reusea şi Armata Kosch 
era aruncată în Dunăre, forțele române «deveneau disponibile pentru à se în- 
tearce impotriva dușmanului de la nord si de la est *. Pentru realizarea acestui 
plan, seluară dispoziţiile următoare : in Moldova, tot frontul carpatic, pind în 
Munţii Vrancea trecuse sub comandament rusese. Pe frontul Armatei a H-a, 
din Munţii Vrancei pind la sud de Cimpulung, generalul Averescu primi ordi- 
nul să reziste cu putere și să tind pe loc pe dusmanul, care căuta să se coboare 
pe văile munților înspre Buzău, Ploiești si Tirgoviste. 

Între Pitesti si Costeşti se găsea în retragere Armata I. Ea era formată din 
resturile Corpului de Olt, care luptase în văile Oltului de sus si ale Topolo- 
gului, împreună cu resturile mupului infrint la Jiu, care executase o lungă si 
penibilă retragere prin Filiaşi, Craiova si Slatina. Armata I a fost şi ea 
subordonată din punct de vedere operativ Grupului Armatelor de Sud, coman- 
dat de generalul Prezan si primi însărcinarea „Să se menţină cu orice pret pe pozi- 
tiile sale”. În cazul cind va fi atacată de forţe cu totul superioare, să se retragă 
încetul cu încetul, luptind pe poziţii succesive de rezistență. Trebuie de observat 
că sarcina acestei armate nu era uşoară. Ea avea în faţă cele patru divizii ale 
Armatei Krafft şi Divizia a 301-a din Armata Kühne, adică cinci divizii, din 
care două proaspete. Rezistenţa Armatei | trebuia să dea răgaz necesar pen- 
tru executarea manevrei îndreptată împotriva Armatei Kosch. Această misiune 


* S-a stabilit oarecare analogie între planul bătăliei de pe Arges-Neajlov şi manevra executată 
de urmata anglo-francezä în momentul culminant al marii bătălii de la Marna. Între armatele germane 
ale generalilor von Kluck şi von Bulow se produsese un mare gol: golul de la Rebuais, acoperit pe vreo 
30 km lățime, numai de o perdea de cavalerie. Prin acest gol au pătruns cu vigoare corpul englez al 
mareșalului French şi aripa stingă a armatei Franchet d'Espérey, respingind trupele germane ; ele au 
trecut Marna, au întors flancurile interne ale armatelor Kluck și Bülow și au căzut pe liniile de 
comunicaţie din spatele celor două armate germane. Este lovitura hotăritoare, dată în ziua de 9 sep- 
tembrie, care a provocat ordinul de retragere generală a armatelor germane, așa-nuinitul „miracol de 
la Marna”. 


| 


490 


principală revenea Grupului Armatelor de Sud, de sub conducerea directă à 
generalului Prezan. 

La aripa lui stingă se găsea „Grupul Apărării Dunării”, de sub comanda 
seneralului Iancovescu. El era format din resturile Diviziei a Lă-a, care formate 
apărarea Dunării si trebuia completat cu Brigada mixtă 9,19; în spatele lui 
se aduceau ca rezervă părți din Divizia a 1-a (general Istrati), care luptase pe 
frontul Trotusului. Grupul ocupa regiunea de la sud-vest de Călugăreni, de la 
Neajlov pînă la Dunăre, avind în faţa lui diviziile 1 şi 12 bulgare. Misiunea, 
Grupului Apărării Dunării era să ţie pe loc pe dusman si să-l respingă, nelăsia- 
du-l să treacă peste Neajlov sau peste Arges. Intre Armata I şi Grupul Apărării 
Dunării, generalul Prezan adună o masă de manevră, destinată a fi cheia 
întregii batalii. Pe cînd cele două armate de la aripi aveau să opună, împotriva 
înaintării dusinanului, o rezistenţă inversunata pentru a-l tine pe loc, masa 
de manevră trebuia să intervină activ, atacind tancul sting si spatele Armatei 
Kosch. Pentru alcătuire acestei armate de atac au fost rechemate în luptă trei 
divizii, care se găseau în rezervă. Erau, in primul rind, diviziile 2/5 — general 
Sucee — şi 9/19 — general Scärisoreanu — formate, cum stim, din resturile 
diviziilor cu numerele corespunzătoare, întrunite două cite două, din cauza 
efectivelor lor foarte reduse în urma singeroaselor lupte din Dobrogea ; retăcute 
în zona Buzäu-Bräila, ele se găseau acum dislocate între Arges si Olt, în vedere 
manevrei plănuite peste Olt, la care se renuntase. Făcind o săritură înapoi, 
Prezan isi degaja dreapta spre a recăpăta libertatea de mişcare, intrebuintind 
cele două divizii într-o misiune nouă. Era apoi Divizia a 2l-a—general Lambru — 
care sustinuse pind la sfirsitul lunii octombrie apărarea Predealului. Diviziile 
2/5 si 9/19, pornite din punctele unde se găseau, Piteşti si Titu, trebuiau să 


cadă perpendicular pe şoseaua Alexandria-Bucures n spatele si în flaneul 
Armatei de Dunăre, pe cind Divizia a 21-a trebui tace aceeași armată 
frontal, făcînd legături a cu dreu Grupului Apă Jun 

Diviziile de cavalerie 1 si 2 aveau însărcinare re flancurile şi sz À 
legătura între coloanele de atac. La sud de Ploi cra ţinută în rezervă Divizia 
a 10-a, refăcută si ca în urma luptelor din regiunea Pred ul li. 

Misiunea, încredinţată grupului de atac de o importanţă excepţională. 
De reuşita ei atirna victoria. Această reuși la rindul ei, de îndeplinirea 
anumitor condiţii si era legată, a i intii, era îndoială dacă 
diviziile ce tormau gi rupul de a uni i vor fi capabi r 
nizeze sfortarea intensivă care li sl nt JU de r 
suri obositoare a soldatului no 11 l d 
tului toată încreder În al doil pel il 
gol dintre arm: p! yu 
ecle două armate: apoi prod al un n | 
între Armata I si Grupul Apiri i. Cu 1 l | 
spre sud, cu atit : rol mil 
puteau fi int de i lic. Vapu 
inainta dinspre Dun mai inait € OI 

~ Planul bătăliei comporta deci mari riscuri. Se conta însă p ul desd- 

virsit al operaţiilor, care trebuiau să tie m mișcările trupelor d - 
lerie si de repeziciun vtacului, care trebui v izbinda, imni-nainte ea 
inaimicul să-și fi dat ma de sensul m I 
Se Constiinta gravi i UI, l ) 1a 
a misiunii incredinţată di ru 1 )8 
care comanduutul le ad rupelur. Je 8) liel div in ziua 


de 29 noiemb d ul ) Li: LM \ ipel ving, 


ori trebuie să moară”. Asa gläsuia ordinul de zi de la 27 noiembrie. La 29 noicm- 
brie, generalul Prezan lamureste încă o dată trupelor ceasul de grea cumpănă in 
care ne gaseam şi ce se aștepta de la ele : ,,Lupta care incepe miine, fiind singura 
de care depinde soarta neamului, nu admit retragerea. De la soldat pină la gene- 
ral, trebuie să moară atacind”. Cuvintele iau înţelesuri deosebite, după împreju- 
rările în care sint rostite. In alte împrejurări, ele ar fi sunat fals, ca un discurs 
bombastic, ca o declamatie de efect. Tragicul eeasului dädean cuvintelor 
comandantului neasemănată gravitate. Conștient sau inconstient, o tara întreagă 
aştepta cu nelinistea ce stăpineşte sufletele in preajma clipelor tragice, desfăşura- 
rea dramei care se pregătea in sesurile Neajlovului şi Argeşului. De acolo, gla- 
sul tunului trebuia să-i aducă, pe aripi de vint, vestea mintuirii sau a robiei. 


Privire generală asupra Bătălia de pe Neajlov si Arges s-a dat, 
fortelor adverse si in zilele ei hotăritoare, 29 noiembrie — 
gruparea lor 3 decembrie, pe un front de 120 kin, de la 


Golești pind aproape de Dunăre. Ea à 
constat dintr-o serie de lupte, date izolat, dar formind un ansamblu operativ, 
condus de ambele parti de o voinţă unică şi cu un ţel unic. Analogia cu marea 
bătălie de la Marna se impune : linia principală de luptă era valea unui riu: 
bătălia angajase aproape totalitatea forţelor disponibile ale celor doi adversari ; 
ea avea să fie hotäritoare pentru soarta Capitalei ţării. 

De partea dusmanului au luat parte 16,5 divizii, grupate in trei armate, 
iar de partea românilor 13,5 divizii, grupate, de asemenea, in trei armate; 
la acestea, s-au mai adăugat in ultima zi doud divizii rusești. Comparatia citre- 
lor de mai sus nu e indestulitoare spre a ne da o idee exactă de raportul 
forțelor adverse. Germanii aveau nu numai divizii mai mlte, dar unele din 
aceste divizii erau trupe proaspete, intrate de puţin timp in foc, pe cînd toate 
diviziile române erau cele ce stätuserä aproape in permanenţă în linia de luptă. 
Efectivele celor mai multe erau reduse la mai putin de jumătate ; cele reorgani- 
zate in pripä au fost aruncate in luptă inainte de a se fi odihnit si refăcut cum 
trebuie. 

Diviziile 1/17 si 11 erau sfarimäturile Armatei de la Jiu, care se găseau în 
retragere neîntreruptă de două săptămini. Divizia 13/23, era formată din restu- 
rile diviziilor care fuseserä măcinate zi cu zi pe Valea Oltului, timp de două luni; 
efectivele ei erau derizorii, iar capacitatea de luptă aproape nulă. Divizia a 18-a, 
care constituise masa principală a Grupului Apărării Dunării, era o trupă de 
valoare mediocră, formată in cea mai mare parte din milițieni însărcinați cu paza 
Dunării ; ea fusese cu totul decinată şi dezorganizată în luptele date cu dus- 
manul care trecuse Dunărea, redusă la citeva batalioane. Singurele unităţi 
complete erau cele aduse din zona de refacere : 2/5, 9/19 si 21. Această, refacere” 
fusese însă departe de înțelesul adevărat ul cuviutului : organizarea unităților 
se făcuse in pripă, de instruirea oamenilor nu fusese timp. În plină activitate 
de organizare, trupele au fost aruncate în tren şi trimise la locul de primejdie. 
Divizia 2/5 intra în luptă obosită după o serie de marșuri si contramarsuri, pr 
vocate de continua schimbare à plunurilor de operaţii, determinată si ea de 
direcţia atacurilor inamicului, care dispunea acum de totala inițiativă a mis- 
cărilor. Divizia a 21-a, retrasă de pe trontul Predealului cu un efectiv de plins, 
refacuta la Băicoi, fusese trimisă la Predelus, apoi reintoarsă din drum si trimisă 
la Neajlov. 

Pentru sistematizarea descrierei luptelor ce s-au dat în zilele de 30 noiem- 
brie — 3 decembrie, teatrul bătăliei se poate socoti ca împărțit în trei sectoare : 
a) Sectorul Argeşului superior, cu frontul initial Costesti— nord-est. do Pitesti, 


492 


avind ca axă de destăzurare a luptelor valea Argesului, suseaua si linia ferat: 
Golesti-Titu. Sectorul era aparat de Armata J română (general Stratilescu). 
avind în prima linie diviziile 1,17, 5. 14, jar diviziile 11 si 13 23 - resturi fără 
valoare combativă =- în rezervă po linia a doua. Divizia 1 de cavalerie o acoperea 
pe stinga, De pateu inamicului opera în această direcţie Armata Krafft von 
Delmensiengen, formats din Corpul alpin bavarez, Divizia à 53-a austro-uu- 
gară, Divizia u 2it-a si Divizia a 2-a de cavalerie germană, precum si două 
divizii : 30L si 41 din Armata Kiühne. 
b) Sectorul Argeşului si al Neajlovului mijlociu, era sectorul grupului de atac 
român. Acţiunea de luptă s-a desfäsurat în lungul văilor Glavaciocului, Neaj- 
lovului mijlociu si Argeşului, avind soseaua Alexandria — Bucuresti ca axă de 
înaintare. Grupul de atac roman era format, cum stim, din diviziile 2/5, 9:19, 
21 susținute pe dreapta de Divizia a 2-a de cavalerie ; între acest sector si cel 
precedent s-a intercalat mai in urmă si Divizia à 10-a. Dusmanul avea in această 
regiune diviziile 109, 11 si 113 din Armata Kuhne, cele două divizii de cavalerie 
— 6 şi 7 — care formau grupul Schmettow, si o parte a Armatei Kosch: Di- 
vizia a 21%-a germană, Divizia 26 turcă si Divizia mixta de cavalerie von der 
Goltz. 
¢) Sectorn) Neajlovului si Argesului inferior, cu centrul tactic la Călugăreni, 
avind ca font Neajlovul irierior pind la vărsarea acestuia in Arges, continuin- 
du-se apoi înspre sud, pind la Dunăre. Axa de înaintare : şoseaua Giurgiu-Bucu- 
resti. In acest sector, luptau de partea românilor resturile Diviziei à 1S-a- re- 
dusă la patru batalivane si două escadroane — parti din Divizia a 7-a si Brigada 
mixta 9,19. De partea cusmanului erau diviziile bulgare 1 si 12 (cinci brigăzi) si 
o Brigadă mixtă germano-bulgari. 

Centrul geometric si tactic al cimpului de bătălie va fi în sectorul Neaj- 
lovului si Argeșului mijlociu, de-a lungul soselei Alexandria— Bucuresti. \colo 
se vor da luptele cele mai crincene și hotäritoare. 


Cum ne ajutau aliații” Din nou se făcură intervenţii, atit pe 


lingă Marele Comandament rus, cit si pe 

lingă tar, personal, pentru ca in această 
oră supremă, care va li decisivă pentru Romania, o parte din numeroasele trupe 
rusești, ce erau disponibile, să participe la marea bătălie ce se pregătea pe 
Arges. Telegraina adresată de Brătianu generalului Coandă, redactată in ter- 
meni hotariti şi energici, e dată intenţionat deschisă. spre a impresiona intreg 
Marele Cartier rus : „Romănia se întreabă cu neliniște — seria primul ministru 
român — dacă fraţii de arme o vor lăsa să fie zdrobită. id ca aceia care 
singuri pot să-i vină în ajutor să o crute de dezastrul unei ocupații a Bucuresti- 
lor”. Apelul românilor e susţinut cu căldură si de comandamentul francez. La 
26 noiembrie, Joffre intervine şi el pe lingă generalul Gurko, succesorul lui 
Alekseev, iar Poincaré pe lingă tar, cerindu-le concentrarea in regiunea Bucu- 
rești à forţelor rusești disponibile. Francezii amintesc rușilor deciziile luate in 
comun $i asigurările date de ei si le arată în mod solemn importanța morală a 
unui eşec român, dacă Antanta ar lăsa ca una din armatele ei să fie zdrobită, 

Intervenţiile directe ale generalului Berihelot către Stavka rusească de 

la Moghilev sc tac prin intermediul generalului Janin; el cere ruşilor să trimită, 
în ajutorul românilor Divizia a 40-a infanterie si Divizia à 8-a cavalerie de la 
Dunăre, precum si Corpul VIII Armată, rezerva generalului Lecitki Dar 
Gurko e mai răuvoitor chiar decit Alekseev. Răspunsul său cade brutal la 


493 


TR ESS 


IE 


Prologul marii bătălii 


26 noiembrie prin Belaeay : „nici un om, nici un tun” *. Janin crede că în acest 
retuz categorie se poate vedea indispoziția rușilor impotriva comandamentului 
romăn, care nu ar ţine seama de părerile lui Beleaev — reprezentînd concepția 
Stavkăi — după care comandamentul superior roman ar trebui să fie coboril 
la rangul unui comandant de armată intercalat într-un grup de armate supus 
anui comandant rus. Berthelot se vede nevoit să constate in răspunsul său către 
Janin : „Opinia publică e foarte surescitatä împotriva ruşilor, à căror ofensivă 
a fost intirziată si care păstrează în fata dezastrului o liniste si nepăxare ce con- 
trastează cu gravitatea timpului”. 

Pentru a da impresia bunävointei, la 27 noiembrie, Beleaev comunică 
Marelui Cartier că, în cazul cind România garantează rușilor cite 16 trenuri pe 
zi, atunci Rusia renunţă la ofensiva sa, care trebuia să înceapă pe frontul Mol- 
dovei chiar a doua zi, si în același timp va iudruma o parte din trupele pregătite 
pentru această ofensivă spre Muntenia. Generalul rus cerea răspuns ping intr-o 


„oră. Cererea ruşilor era o imposibilitate. Generalul Iliescu n-a putut răspunde 


decit că Marele Cartier român nu poate garanta cele 16 trenuri pe zi, deoarece 
„căile ferate romane sint aglomerate atit cu transporturile diviziilor 7 si 9/19, 
„care sint trimise pe frontul de luptă de la Arges, cit şi cu numeroasele evacuări 
ce se fac spre Moldova. De aceea, preferă cu cel putin ruşii să înceapă, chiara 
doua zi, 23 noiembrie, ofensiva lor de atita vreme așteptată si dorita pe frontul 
Moldovei, ceea ce ar aduce o usurare simtitoare în situaţia românilor. 
Mult mai binevoitor decit generalii săi, ţarul comunică în același timp 
regelui, prin intermediul generalului Coandă, că a dat ordin lui Zaharov să 
trimită Divizia a 4-a de infanterie de la Feteşti, împreună cu o divizie de cava- 
lerie, ca si ia parte, alături cu românii, la bătălia de la Arges. Țarul a mai 


„cerut comandamentului rus să desemneze pentru comanda acestui grup pe cel 


mai capabil dintre comandanții de corp de armată, ,,angajind onoarea acelui 
general pentru cooperarea sa si reuşita manevrei”. A fost desemnat generalul 
Aliev. S-a dat Corpului Aliev misiunea de a întări aripa stingă a frontului 
român în sectorul Argeşului inferior. Cum au înţeles Zaharov și Aliev să co- 
respundă bunelor intenţii ale ţarului și să-și angajeze onoarea, se va vedea 
din desfäsurarea bătăliei. 


Atacul român, plănuit a se da in ziu 
29 noiembrie impotriva Armatei dușmane 
„de Dunăre”, nu a putut avea loc în 
aceasta zi, deoarece trupele române n-au putut ajunge în zonele de luptă nioi 
în sectorul mijlociu, nici în cel de sud. În toate sectoarele în au dat de 
diferitele unități, care căutuu să ajungă in zonele lor de aduni are, lupte izol olate, 
dar foarte vii, cu unitätile dusmane cu care veneau in contact. Aspectul general, 
pe care il înfăţişează aeeste lupte, premergătoare ale marii bătălii, se po 


* Teza rusească, expusă de generalul Vinogradov, este că Stavka avea dreptate si 
concursul imediat rusesc pentru operaţiile de pe Arges, deoarece Bucurt n- 

obiectiv comun in fafa intereselor vitale ale Antantei, pentru a se ris 
randamentul limitat al cäilor ferate romäne nu ingäduia transportul repede e pe Argeş, 
spre a asigura victoria, iar sosirea lor în pachete mici ar fi ajuns la o serie de eşecuri parti ale. Grupul 
rus cel mui apropiat (Armata de Dunăre) avea o misiune serioasă, pe care re pregătea s-a indepli- 
nească, de aceea era logic ca generalul Zaharov să refuze a întreprinde ceva pină la sfir concen- 
tririi tuturor clemeniclor şi imijloaceler sale. Pentru à aprecia Valabililutea acestei argum a se 
vedea mai departe, în text, purtarea generalului Rasvoi, în toiul luptei de la Ar f ralulul 
Zeharov în Dobrugea; aceştia erau chiar pe terenul de luptă, în contact imediat cu Inamicul, cind 
Seluzat =" lupte 


494 


infätisa în chipul următor : in sectorul Argesului superior, Armata J, in retragere, 
ocupase poziţii solide la est de Pitesti si vest de Costesti, sustinind lupte cu 
inamicul. Luptele se dau pe un front in formă de arc de cerc intre Piteşti si 
Golești. Costeştii sint bine apärati. 

In sectorul mijlociu, trupele diviziilor 2/5 si 9/19 sînt in mars spre sud; 
ele se civenese cu avangardele Armatei Kuhne care-şi urmează, marșul spre est. 
Nici una din cele două partide nu ştie ce adversar are in față. Germanii nu 
au nici o bănuială de existența puternicelor coloane ale grupului de atac, ce 
înaintează de la nord la sud, perpendicular de direcţia lor proprie de inaintare ; 
ei cred că au de-a face doar cu ariergardele trupelor bătute de la Jiu, in retragere 
spre est. La rindul lor, românii nu-și dau seama de importanţa trupelor dușmane 
ce vin dinspre vest ; ei cred că sint numai mici detașamente de cavalerie, uneori 
întărite cu infanterie, care fac legătura între cele două armate dușmane. 

In sectorul Neajlovului însă, inamicul e în plină ofensivă atit de-a lungul 
liniei Alexandria-Bucuresti, cit si pe frontul Călugăreni. Sustinind la aripa 
stingă atacurile violente ale inamicului, trupele Grupului Apărării Dunării si 
ale Grupului de Atac isi execută cu dreapta marea mișcare de conversiune spre 
sud-vest. Frontul acestor grupui pivotează in jurul aripei stingi,care e la sud 
de Călugăreni, pe cind aripa ocolitoare dreaptă, formată de Divizia 2/5 Nocec, 
inainteazd repede cu direcţia nord-sud, spre Drăgănești. 


Marsul diviziilor Socee Pe drumurdlie ce coboară din regiunea. dea- 
si Scärisoreanu lurilor spre sesul Munteniei, Se insirt Co- 
loane lungi de trupe de diierite arme. 
Slabi, palizi, incovoiati sub greutatea ranitelor incärcate,cu uniformele deco- 
lorate si rupte, soldaţii diviziilor Socec si Scărişoreanu, obosiţi de zile intregi 
de marșuri, înaintează mereu främintind cu bocancii desfundati glodurile 
miristilor şi lapovita drumurilor. Prin aerul umed şi rece, prin ceața groasä a 
zilelor de noiembrie, par nişte cortegii nesfirsite de umbre, minate de o fatalitate 
2 oarbă spre destinuri necunoscute. Dar în miinile acestor năluce stă soarta 
marii bătălii. Marele regizor al dramei ce începe să se desfăşoare a încredinţat 
rolurile prime acestor soldaţi obosiţi şi descurajati. Si, pe măsură ce acţiunea 
începe, ci se transfigurează. De la cea dintii atingere cu dusmanul, nu mai sint 
de recunoscut. Picivrul incepe să calce {eapän, spinările incovoiate se indreaptă, 
ochiul se invoiosazä, braţul se incurdează pe armă, baioneta are sclipiri de 
fulger. Sirurile se desfăşoară în formaţii de luptă, artileria pleacă in galopul 
cailor să-și ocupe poziţiile, atacul pornește, dispretuitor de moarte, superb ... 
Divizia Socec se refăcuse necomplet la Buzău. Abia-si reorganizase ca- 
drele, își completase efectivele si începuse să înveţe minuirea noilor mitraliere 
cînd, în ziua, de 17 noiembrie, trebui să se adune si să plece la Piteşti. De aci 
a fost trimisă la 23 noiembrie pe malul răsăritean al Oltului, intre Drăgășani 
şi valea Topologului,spre a împiedica trecerea inamicului în această regiune. 
În noaptea de 26—27 noiembrie a trebuit să rupă lupta si să plece la Costeşti, 
pentru ca apoi să se îndrepte spre Drăgănești. Această divizie avea să indepli- 
nească misiunea cea mai grea şi mai primejdioasă : era extrema aripă dreaptă 
— aripa ocolitoare — a grupului de atac. Ea trebuia să intoarcă tancul sting 
al Armatei Kosch, căzindu-i in spate la Drăgănești. 
fn cinci zile de mars, divizia à trecut pe la Costeşti si s-a indreptat spre 
Drăgăneşti, pe două coloane, distanfate cu 3—4 km una de alta: la stinga e 
Brigada Racoviţă, care înaintează de-a lungul șoselei Pitesti-Drägänesti- 
Giurgiu, pe valea Glavaciocului ; pe dreapta e Brigada Serbescu, care isainteazà 


495 


LES — << 


Dane ana 


pe un drum lateral, prin valea Clanitei. O brigadă din Divizia Late cavalericeatasars 
diviziei, spre a o intovărăsi ca flanegardä ; cealaltă brigadă insoteste Vue à 

Înaintarea Diviziei Socee se face intr-un contact fourte qian Ti A 
gardele coloanelor dușmane, care la rindul lor inaintau de la vest Spre est, pe 
pendicular pe direcţia de înaintare a diviziei române. Sint trupe apartinind i 
special Diviziei à 6-4 de cavalerie din grupul Schmettow si avangardele Divi. 
ziei a 11-a bavareze, cea mai înaintată din coloanele germane. Din loc in loc se 
produc nu numai ciocniri de patrule, dar si de detasamente mai niet ne 
Adesenri, artileria. trebuie să intervină si infanteria să porneasc’ la atae Spre a 
goni pe inamicul care ocupase satele, se cuibärise în păduri. sau se stabilise ua 
«vestele ce trebuiau străbătute de coloanele diviziei in mars. Pe măsură ce ‘Ve 
vizia inainteazd spre sud, ciocnirile devin mai serioase. 


aan 


În ziua de 29 noiembrie, eoloanx din dreapta — Brigada Serbescu — 
ocupă după lupte seurte satele Zlotesti, Negreni si Drăcesti: dusmanul se 
retrage la Talpa Ioneşti. A doua zi, avangarda coloanei e atacată cu focuri de 
mitraliere si artilerie din marginea satului Valea Postei, pe care-l ocupă prin 
luptă. Satele Talpa Poştei si Talpa lonesti sint ocupate de escadroane de cavu- 
lerie dușmană, descălecate. Ele sint puse pe goană si coloana română isi conu. 
nuă drumul spre sud. Seara brigada à ajuns la Frăsinet şi Babäita, unde a sta- 
tiorat peste noapte. 

Ve stinga, Brigada Racovita, urmnd soseaua din valea Giavacincului, 
găseşte in ziua de 30 noiembrie satul Cătunu ocupat de citeva escadroane din 
Divizia a 6-a germana ; la aparitia trupelor române, germanii se retrag spre sud, 
in direcţia Blejesti. In apropierea cringului Căldăraru, dintre Adunaţii Butesti 
51 Budeasea, inamicul, avind forte de infanterie cu numeroase mitraliere si cu 
artilerie, atacă avangarda Diviziei Socec. Două batalioane romane, susținute 
de artilerie, procedează la un atac învăluitor şi oeupà pe rind satele Purani si 
Blejesti. Germanii sc retrag spre sud-vest în dezordine, lăsînd în miinile roma- 
nilor 240 de prizonieri, 10 mitraliere pe trăsuri, două tunuri, automobile și o 
mare cantitate de material de tot felul. Urmărirea nu se poate face : legătura cu 
propria cavalerie se rupsese, iar românii trebuie să-și urmeze drumul spre sud, 
În seara aceleiaşi zile, brigada a luut Flaminda, ocupată, de trupe germa- 
no-bulgare din Armata Kosch, de la care capturează prizonieri si material. În 
s petele coloanei române reapare însă cavaleria germani, care prinde ambulanți 
si eiteva trăsuri ale diviziei. 

Divizia Socec isi atinseso obiectivul. Înaintea ei era satul Tirnava, si 
apoi Drăgănești : Armata de Dunăre a lui Kosch. 

Divizia Scärisoreanu — 9/19 — care are rolul principal in lovitura ce ss 
prepară, a pornit la 27 noiembrie de la Titu înspre sud. Ea trece din valea Ar- 
gesului în a Neajlovului, de aci în valea Dimbovnicului si apoi în valea Glava- 
cioc ului. 

In noaptea de 28—29, divizia ia contact cu inamicul la Videle-Cartojani, 
în valea Glavaciocului. Sint trupe din Armata Kosch, formate din infanterie, 
cavalerie şi artilerie. Românii nu pot ataca pe duşman la 29, deoarece coman- 
dantul sef vrea să aştepte şi divizia 2/5 care o mai înupoi ; divizia se mărginește 
a respinge atacurile îndrăzneţe ale cavaleriei dușmane si a ocup» noaptea Cle- 
janii, atacind şi gonind detașamentul inamic ce se găsea acolo. : 

A doua zi, 30 noiembrie, divizia atacă pe inanic pe linia Fotächesti, 
Videle —Cartojani, Tămăşeşti, îl bate şi-l pune pe fuză în directia sud-est 
spre Mereni şi Letca Veche, capturind peste 200 de prizonieri, şase mitraliere, 
cai, bucătării de campanie şi alt material. Din menorocire, Divizia à 2-a de 


496 


ocupat podul ; ei şi-au organizat la Buda, pe malul opus al Argesului, e pozi- 
tie foarte puternica, un cap de pod. Inamicul cintă deja victorie! Relatările 
lui oficiale înştiințează lumea că armatele germane sînt in fata forturilor 
Bucurestilor. Dar semne rele încep să se arate. Din spatele si din flaucul 
sting al diviziei vin stiri alarmante. Grupuri de fugari germani sosese în dezor- 
dine spre grosul diviziei. Ei aduc ştirea că Divizia de cavalerie von der Goltz 
e bătută si în retragere, iar flanegarda de infanterie spulberată si pusă pe 
goună. Grupul de atac român începuse ofensiva ! 

La extrema lui dreaptă Divizia Socec, care luase în ajun seara Fliminda, 
reincepuse în dimineaţa zilei de 1 decembrie marșul său spre sud. ocupă Tirna- 
vele eu Brigada Racoviţă si continuă să înainteze spre Drăgăneşti. In marginea 
de nord a pădurii Grozea si a satului Tunari duşmanul, puternic retransat si 
susținut de numeroasă artilerie, atacă avangardele române. Sint trupe germane 
si bulgare din Armata Kosch. O luptă inversunata se incinge pe un front întins 
între soseaua Tirnava—Drägänesti, pe dreapta, si valea Ciluistei, pe <tinga. 
Reuimentele Brigăzii Racoviţă au pierderi mari. Trupele luptă fără mitraliere 
împotriva unui dusman. care are puzderie. La Buzău se distribuise regimentelor 


noastre mitraliere franceze, model Saint-Etienne, dar soldaţii și ofiţerii, ocupați 
tot timpul cu marșuri si lupte, nu învătaseră inc le mânuiască. Soldaţii 
români luptă cu o ardoare care compen i lipsurile riale. Sint trupele 
care au gustat amarul infringerii in Dobrogea si regăsesc aici pe vechii lor dus- 
mani : bulgarii. Ei au văzut prin satele pri > pu th ieri, urmele aceleiaai 
bestialit#{i, pe care au cunoscut-o in Dubrugea 

Pe la amiază, după șase cousnrt do lup ii au cucerit 
pădurea Grozea si sutul Tunari, luind 50 « nieri si două tunuri grele. 
Dinspre est, de la Frăsinet. s 4 Brigada Serb Amindouă brigäzile 
diviziei sint acum intrunite. Înaii ci. la trei-] lometri. I) nestii. 
Este lovitura principală de dat. T Th Qu ri, abat 
lui Kosch, care este pe Gl Nea jl | ci. Dar în jurul 
«diviziei române dusmanul isi stringe erile. D ate părțile divizia e m- 
colțită : cavaleristii lui Schmettow si ai lui Gol a ilraro- 
germană, se adună si revine la im Divizici Se anul bătut 
gi respins, se așează în transee] dul pitd G : 1 i batalioane 
turco-bulgare, revine la a îm pe lor 1 mal- 
ginea de nord a pădurii. Dinspre vest, di noa! | loane 
dusmane. Inamicul are numeroase iri romani ; numai 
două regimente de artilerie de cin r-un f de sac, 
inconjurat de un viespar de inamici. 0 d rop! LUNCĂ 
bombe asupra cartierului diviziei, în Tit de si mare număr de 
ofiţeri, printre care si pe ld | Descura Socee 
rupe lupta si-si întoarce ochii spre 

Tn spatele Diviziei Socee a sosit Divi 2-a d te ail 
Sineseu — care cuprinde si unităţi din D l e ir lion 
de infanterie. Misiunea acestei divizii « pel tele Diviziei si 
dreapta Diviziei Searisoreanu, | He 1 domanbrie cavaleria e la B iin 
spatele Diviziei Socec, care dupa | elt i si-a urmat intarea spre 
Fläminda. Dar trupele dusinane inf > Divi T- erie 
german si avangardele Divizi l-a D l Ipa e reiau 
înaintarea spre est. Sineseu pri té stirea | ite share at A 
pătruns în Zona Baciu-Bleje Cele: at nentul 7 rosiori cu 
rtilerie, oprindu-i pe loc. Dar ira lord wt hk alu lup rai 
tante, ci de a urma Divizia 25 ri ul 7 rupe lupta si, 
in timp ce alte coloane dusmane se t. cavaleria reia marsul 


et 


spre sud si ajunge la Flaminda, unde cantonează noaptea de 1—2 decembrie 
în spatele lui Socec, care trebuie să fie spre Tirnava. Ofiţeri de legătură trimisi 
spre Tirnava raportează că Socec nu mai e acolo, iar satul e ocupat de 
duşman ! 

În centrul grupului român de atac, Divizia 9/19 — generalul Scäriso- 
reanu — trebuie să atace flancul Armatei Kosch. Ea porneşte pe două coloane, 
luînd direcţia oblică spre sud-est : o coloană prin Ruşii lui Asan spre Ghimpați, 
iar cealaltă prin Clejani spre Bălăria. Dar inamicul, infringind rezistența Divi- 
ziei a 21-a, inaintase considerabil. De aceea, Divizia Scärisoreanu trebuie să 
schimbe direcţia, luind-o si mai spre stinga si, în loc de sectorul Ghimpati— 
Bălăria, ea trebuie să atace sectorul Bäläria—Stilpu. Coloana din dreapta, 
trebuind să goneasca pe inamicul pe care-l găsea prin diferitele sate pe care le 
sträbätea, intirzie marșul întregii divizii. Comandantul diviziei e un militar 
încercat : cl așteaptă să-și aibă toate forţele in mină spre a da atacul. Din 
această cauză, abia pe seară divizia română ia contact cu inamicul. De astă 
dată nu mai e cavaleria lui Goltz, care s-a restras la sud de şosea; e însuşi grosul 
armatei lui Kosch. Divizia română regăseşte în Divizia a 217-a cennană pe 
fostul ei adversar de pe cîmpul de bătaie din Dobrogea, cu care are vechi 
socoteli de răfuit. În capul diviziei române sint regimentele Brigizii Poctas, 
vitejii de la Amzacea si Topraisar. 

Stinga Diviziei 9/19 — şase companii din Brigada 197 atacase, dimineaţa 
în zori de zi, satul Bulbucata, prin surprindere, la baionetă, fără a trage focuri, 
gonind trupele germane ce-l ocupau ; românii au capturat prizonieri si material. 
Apoi, au făcut legătura cu stinga Brigăzii a 17-a infanterie, care avea ca obiee- 
tiv Bălăria. Pădurea Bălăria e atacată pe inserate prin luptă foarte grea, iar la 
ora 10 noaptea, Regimentul 40 Călugăreni atacă. violent satul Bălăria, unde 
surprinde complet pe duşman. Germanii fug în dezordine, împrăștiindu-se. 
Românii capturează peste 200 de prizonieri, trei tunuri grele, numeros material 
de război. Pe cimpul de luptă rămin o mulţime de cai împușcați de proprii lor 
stäpini, ca să nu cadă în stăpinirea românilor, muniţie azvirlita, trăsuri si 
furgoane răsturnate, multe din ele pline cu lucruri de furat din casele țăranilor 
romani, automobile răsturnate prin șanțuri; toate acestea arătau violenţa 
atacului dat de soldaţii Regimentului 40 si panica dusmanului. 

Linia de retragere a dușmanului era tăiată. Generalul von Gallwitz, 
împreună cu statul major al Diviziei a 217-a scapă, fugind înapoi de la Bäläria 
spre Ghimpați. Comandantul Brigăzii 18 de rezervă germană, colonelul Vogel, 
are e la Mihăilești pe Argeș, cere instrucţiuni prin telefon de la comandantul 
diviziei, pe care-l știa la Bălăria. El aude numai două cuvinte: ,,Ruminen... 
hier...” [8], apoi comunicația se rupe cu un zgomot strident. Bălăria căzuse 
în mîinile românilor. 

Pe şosea, zăpăceala e la culme. Germanii fug spre sud, la Pingälesti, cu 
o parte din artileria grea, pe care o mai pot salva. Detasamentul, care ajunsese 
la Arges — în forţă de o brigadă — à rămas în aer, cu comunicaţia din spate 
tăiată. Stinga si centrul lui sint atacate de trupele Diviziei Lambru, de pe 
malul din față al Argeșului. Pe dreapta, bulgarii suferiseră. si ei o infringere si 
erau în retragere, pierzind legătura cu germanii. 

Dusmanul nu se mai poate menţine la Argeş; el începe retragerea spre 
Neajlov. Acoperiti spre nord-vest, în direcţia Bulbucata de un batalion de 
vinători bavarezi, germanii se retrag pe malul nordic al Neajlovului, incovo- 
indu-si frontul în forma unei potcoave, ca să poată rezista atacurilor din toate 
direcțiile. Ei ocupă acum, pe ambele maluri ale Neajlovului, satele Tepureşti, 
Stilpu, cu podul peste Neajlov, Chireuleşti ; frontul înconjoară satul Pănesti. 


502 


În timpul nopţii, ei se retranseazi foarte puternic pe puzitiile in care au fost 
nevoiţi să se retragă. 

În sectorul Neajlovului si Argeşului inferior, toată dimineaţa zilei de 1 
decembrie a fost o canonadă foarte puternică de artilerie, de ambele parti. 
În urmă, inamicul porni, din poziţiile pe care le ocupa de-a lungul malului nor- 
die al Neajlovului, o ofensivă generală impotriva frontului român. Pe dreapta 
noastră, Brigada mixtă 9/19 a susţinut cu tărie atacul inamic și a atacat la 
rindul ei în regiunea Chirculesti—Singureni, pentru a uşura stinga Diviziei 
Lambru, care era puternic atacată. Pe la ora 1 după-amiaza inamicul începe un 
mare atac, atit la centru, din direcţia Călugăreni, cit si la dreapta lui, din direcția 
Budeni. Sustinut de artilerie grea, dușmanul inaintează pe şase rinduri. Zdro- 
bite sub focul artileriei si atacate de forte superioare, resturile celor două regi- 
mente care ocupau poziţiile românești n-au mai putut rezista si au părăsit lupta 
fără ordin. Situaţia era foarte gravă. Colonelul Bunescu, comandantul secto- 
rului, ceru grabuice ajutoare. I se trimise trupe din Regimentul 38 Brăila, 
comandate de locotenent-colonel Bacalbaşa, care făceau parte din Brigada 
mixtă 9/19. Regimentul sosise noaptea la Copăceni, unde fusese adus cu camioa- 
nele automobile de la Jilava. Colonelul Bunescu strînse pe ofițerii regimentului 
şi făcu un apel mişcător la patriotismul si spiritul lor de jertfă, pentru a salva 
onoarea armatei si Capitala ţării. Regimentul porni la asalt cu mare avint, 
încurajind si pe soldaţii regimentelor ce se retrăgeau. O mitralieră automobil, 
manevrată cu curaj si dibäcie de un ofiţer francez, improscind moartea în rin- 
durile inamice, ridicase mult curajul soldaţilor romani. Cu focuri de armă, dar 
mai ales cu lunga baionetă a armei Weterlev, soldaţii români lovesc cu furie 
pe duşman şi-i fring liniile. De patru ori revin bulgarii la atac, intäriti cu forte 
noi, dar în zadar. Pe la 5 seara, trupele române erau din nou stăpine pe liniile 
lor de la nordul Neajlovului. Mai spre sud însă, forte bulgare, plecind de la 
Coman: si Budeni, au ocolit flancul roman si au ocupat Grădiştea, pe Argeş. 
În fata acestei situații si de teama unui atac inväluitor, trupele române din 
sectorul de sud au trebuit să părăsească din nou malul Neajlovului si au ocupat 
malul de sud al Argesului, acoperind trecerile de la Därästi, Copăceni si Varlaam, 
în jurul cărora au construit cite un puternic cap de pod. Spre scară, au început 
să sosească si trupe ruseşti din Corpul Aliev : Divizia a 40-a si cazacii : ele s-au 
aşezat la extrema stingă a frontului românesc, între Arges si Dunăre. 

În ziua de 1 decembrie fusese, în general, o zi bună pentru români. În 
punctul cel mai important al cîmpului bătăliei, obținuse un început de vic- 
torie, plin de făgăduieli. 


Prinderea planului Un incident nenorocit se întimplă la 
operaţiilor române extrema aripă dreaptă a frontului român 
de luptă ; el va avea urmări funeste pentru 


întreaga acţiune română. 

În sectorul Argesului superior, Armata I lupta greu împotriva puternicului 
adversar. Corpul de Olt atacat, de front la Golesti si în spate la Priboieni, tre- 
huie să se retragă. Divizia a 14-a rămine cu 1 400 de oameni ; ea e contopită cu 
Divizia 13/23 dind împreună un număr de aproape 5 000 de luptători. Mai la 
sud, Divizia 1/17 rezistă viguros la Costești împotriva atacurilor Diviziei a 
301-a inamice ; retragerea trupelor din dreapta ei, o obligă în i pe ea la retra- 
gere. Tot frontul Armatei I române este, cu chipul acesta, în ret spre Găeşti. 

În timpul mişcărilor lor, trupele adverse se amestecau și adesea se în- 
timpla ca dimineaţa, o trupă să constate că bivuacase noaptea în mijlocul 


503 


trapelor dușmane. La Râtesti. pe Arges. la sud de Leordeni, un automobil af 
Diviziei a 8-a— care lupta pe acest front — in care erau doi ofițeri de stat-inajor 
ai diviziei, căpitanii Epure si Barcan, căzu în ziua de 1 decembrie in mijlocul 
trupelor unui regiment bavarez în mars. În caseta de fier din automobil se 
găsi corespondenţa, diviziei si toate ordinele de operaţii date de comandamentele 
superioare, pe care ofițerii trebuiau să le distribuie unităţilor diviziei. 

Captura era de o importanţă uemăsurată. In goana vertiginoasă a auto- 
mobilului său, generalul Krafft alergă la carticrul Armatei a IN-a si o predă 
lui Falkenhayn, unde descifrarea completă a documentelor produse senzație 
enorma. Rareori, în istoria războaielor, un comandant de armată a fost slujit 
de noroc în chip atit de extraordinar. Falkenhayn aflase secretul marii operaţii 
de manevră, începută de armata romani! Tot misterul mișcărilor trupelor 
române din ultimele zile. toată enigma pe care generalul german o simţea, 
fără să o poată dezlega, îi apăru deodată, ca luminată de 6 rază orbitoare. 
Comandantul german nu era omul care să nu știe să profite de acest noroc 
neaşteptat. El putea să ia imediat dispoziţiile necesitate de situatia nouă cei se 
revelase : cunoștința planului românesc îl punea în situație, nu numai să scape 
din poziţia periculoasă in care ofensiva romaneasca adusese pe sermani, dar 
chiar să profite de cunoștința poziţiilor române spre a ne da. în punctul cel mai 
slab, lovitura nimicitoare. In adevăr, planul român de război, indräznet con- 
ceput, presupunea ca o condiţie neapărată, secretul mișcărilor trupelor. Acum 
însă, germanii știau că atacul roman principal se dădea impotriva Armatei de 
Dunăre, că trupele cu care se ciocniseră cavaleria lui Schmettow si avangardek 
Diviziei a 11-a, nu erau unităţi române in retragere de peste Olt, cun crezuserà 
la început, ci elementele unui impotant grup de manevră, în mars spre sud; 
că acolo, spre Glavacioc si Neajlov, se joacă soarta Armatei de Dunăre sia marii 
bătălii pentru Bucuresti. Falkenbayn mai știa acum că la spatele Grupului 
român de atac se făcuse un mare gol, care despartea trupele sectorului de nord 
de al celorlalte donă sectoare. Cu toate frictiunile dintre Falkenhayn si Macken- 
sen, provocate de rivalitatea dintre cei doi generali, care aspirau si unul și 
celălalt la rolul de conducător suprem al armatelor germane reunite din 
România, Falkenhayn se decise să vină în ajutorul camaradului său amenințat 
si, exploatind situaţia cei se dezvăluise, să întoarcă în favoarea sa manevra 
concepută de români. În consecință, comandantul german decise să pătrundă 
în golul dintre cele două grupe române si să le întoarcă ambele flancuri interue. 
Pentru aducerea la îndeplinire a acestei manevre, el dispunea de aproape in- 
treaga armată a lui Kuhne, care inainta, de la vest spre est, fără să intilneascd 
trupe române. 

Divizia a 41-a, care ajunsese la Selaru. pe apa Dimbovnicului, pe soseaua 
Piteşti — Drăgănești — Giurgiu, primi ordinul să se întoarcă oblic spre nord-est. 
să treacă Argesul si să cadă în spatele Armatei I române, care se retragea de-a 
lungul liniei ferate. În același timp. mai la sud, diviziile 109 si 11 bavareza 
care erau în regiunea Butesti—Goleasea, să se întoareă oblic spre sud, în direcţia 
Clejani — Puşii lui Asan, spre a cădea în spatele grupului de atac român care 
opera contra Armatei Kosch, si a-i tăia retragerea spre Bucuresti. Între cel 
două grupe, cavaleria lui Schmettow va trece peste Arges, acoperind inaintarea 
Armatei Kühne asupra. Bucureștilor. Divizia a 115-4 uma ca rezervă. 

Mackensen, primind de la Marele Cartier german comanda supremă a 
armatelor dusmane din România, aduse o modificare planului lui Falkenhayu, 
lăsind numai Divizia a 11-a bavarezä să atace spatele armatei române, și ordo- 
nînd Diviziei à 109-a să-si continue marșul spre Argesul de mijloc. Împreună 
cu cavaleria, această divizie va ocupa solid malurile Argeşului pentru a tăia 
retragerea trupelor românești si a desăvirși dezastrul complet al armatelot 


+, Ken lt ea 


504 


ES 


române. Cu chipul acesta, rolurile erau schimbate. Cursa, care se pregătise 
dusmanului, se întorcea acum împotriva românilor. Surprinderea planului 
roman de operaţii si superioritatea zdrobitoare a dușmanului ii permiteau 
acestuia să se transforme din atacat. in atacator. Fatala neprevedere a doi 
ofiţeri români il ajutaseră. 


În ziua de 2 decembrie, bătălia isi urmează 
cursul pe toată linia. 

In mijlocul sectorului Neajlovului, Divizia 
Soărișoreanu isi continuă ofensiva. ; ea este in centrul acţiunii. Dis-de-dimineata, 
Brigada Poetas atacă linia Stilpu—Iepuresti. Pe dreapta, Regimentul 40, acoperind 
din această parte grosul diviziei, ia cu asalt satul Iepuresti, bate pe dușmanul care 
era retransat acolo și-l azvirle peste apa Neajlovului, capturind citeva sute de 
prizonieri. La centru, Regimentul 9 vinători, redus la cinci companii, avind pe 
comandantul lor, maiorul lasoviceanu, călare în mijlocul trupei, se repede 
intr-un asalt näprasnic de la ieşirea de sud-est a satului Bălăria spre Stilpu. Cu 
tot focul vijelios de mitraliere al inamicului, cu toate marile pierderi pe care 
le suferă, vinătorii nu dau inapoi si atacă cu furie pe inamic. Ei sint susținuți 
pe stinga de Regimentul 23/63 de infanterie, iar în spate de Regimentul 3 de 
artilerie. La amiază, victoria e a românilor. Stilpu, împreună cu podul pe 
Neajlov, este cucerit de vinători ; compania inamică de şase mitraliere, care 
ne-a ucis atilia bravi soldaţi, e capturată cu toţi servantii ei. Germanii au avut 
mari pierderi ; v parte fuge in dezordine peste Neajlov spre Băneşti, allii sint 
luaţi prizonieri. O coloană de 400 de prizonieri se vede venind dinspre sud, de 
la Iepurești, pe cind la nord vinătorii trec Neajlovul si ocupă Gornenii, iar 
Bulbucata este ocupată de Regimentul 38/78. 

La ora 2 după-amiază, rämäsitele eroicului regiment de vinälori sint 
salutate de comandantul diviziei, al brigăzii si de misiunea franceză. Generalul 
Șcărişoreanu şi colonelul Poetas pot fi mindri de soldaţii lor: ei sint la înăl- 
{imea sefilor care i-au format și-i comandă. 

Divizia a 217-a germană e aproape stărimată : ea e ruptă in două. O parte 
fusese respinsă inspre sud-vest, peste Glavacioc si Cilnistea, împreună cu cava- 
leria lui von der Goltz; Ghimpatii căzuseră si ei in miinile românilor. Cealaltă 
parte este aruncată spre nord. peste apa Neajlovului. 

Dinspre Arges, Divizia a 21-a atacă si ea cu putere, trece riul, respinge 
aripa stingă a Diviziei a 12-a bulgare. care tăcea legătura cu germanii, rupe 
această legătură apoi. făcînd o conversiune spre stinga paralel cu cursul Neaj- 
lovului, ocupă o linie Ja nord de Chirculesti cu fata spre sud, silind aripa dreaptă 
germană să se incunvoaie și de această parte spre Chirculesti. Acum germanii 
sint complet inconjurati. Ei ocupă numai linia satelor Băneşti — Chirculești si 
paduricile vecine, formind un cerc închis. înconjurați de toate părțile de trupele 
diviziilor române 9/19 si 21. In două zile, Divizia a 217-a a pierdut 1 500 de 
prizonieri, 20 de tunuri, 30 de mitraliere si un imens material. Dezastrul e 
iminent. O sfortare încă si o victorie strălucită începe să se anunţe. 

Momentul e decisiv. Generalul Prezan dă ordin trupelor rusești, care 
sosiserä la sud. să atace si să înainteze spre vest, spre a ocoli aripa dreaptă 
bulgară și a-i sili pe bulguri să evacueze linia Neajlovului, singurul sprijin rămas 
încă germanilor. Comandantul rus refuzä să îndeplinească ordinul ; el declară 
că nu poate ataca, deoarece n-are ordin de la generalul Zaharov ; apoi, nu i-au 
sosit toate trupele pe linia de luptă. Si in adevăr, trupele Corpului Aliev, care 
veneau cu trenul din Dobrogea, au intrerupt călătoria cu trenul la Lehliu — 


Ziua de 2 decembrie 


505 


“Sărulești si ou debarcat ca să facă restul drumului pe jos. Din această cauză 
ele au intirziat patru zile; cea mai mare parte nici n-au mai putut ajunge 
pe cimpul de luptă. Totuși, Divizia a 40-a rusă este întreagă in sectorul de luptă, 
‘cu o brigadă in tata Comanei si cu cealaltă la Vlad Tepes. Intervenţia ei ar salva 
situaţia românilor si ar fi dezastruoasă pentru bulgari. Generalii Prezan și 
Berthelot trimit la generalul Rasvoi, comandantul diviziei ruse, pe doi ofiţeri 
de stat-major— maiorul Vasilescu si căpitanul trancez Nicolay, spre a-l determina 
să intervină in acest moment hotăritor, tără a mai aștepta grosul trupelor. 
Indignati de rezistenţa generalului rus, ofiţerii il întreabă dacă vrea să joace 
rolul lui Grouchy de la Waterloo [9], la care rusul a răspuns că el nu e acolo 
ca să asculte un curs de istorie. Refuzul ruşilor face pe duşman să cistige 
un timp preţios. Resturile Diviziei a 217-a se retranşează foarte puternic i 
colţul in care sint ghemuite, inconjurindu-se cu sirmă ghimpată si cu mitra- 
liere, în aşteptarea mintuirii care trebuia să-i sosească dinspre nord. 

In timp ce la sud refuzul ruşilor impiedica pe comandantul roman să 
tragă tot profitul din victoria repurtată de Divizia Scärisoreanu, dinspre nord 
Şi vest se adunau nori negri, prevestitori de turtună. Dinspre nord, se semnalează 
numeroase trupe inamice în spatele Diviziei 9/19, care nu e apărată, de această 
parte, de cavalerie, cum ar fi trebuit. Scärisoreanu ia măsuri de protecție. 
Își evacuează toate coloanele si serviciile peste Arges, pästrindu-si numai ambu- 
lanta si o parte din coloana de muniții și ocupă cu detașamente mixte Letea 
Nouă, Ruşii lui Asan, Clejani si Nebuna Velea, spre a împiedica, căderea, ina- 
micului, prin surprindere, în spatele diviziei. Aceste măsuri de precauţie se 
dovedesc a fi foarte bine gindite : inamicul luase ofensiva din aceasta parte. 
Sint avangardele Divizici a ll-a din Armata Kühne, care încep să sosească 
în zona de luptă, în spatele armatei române. În poziţia cea mai înaintată. la 
Clejani, detașamentul român din Regimentul 39 susține o luptă crineenà toată 
ziua, cu torte dușmane care crese din ce in ce. Comandantul detasamentului, 
căpitanul Iordache, e grav rănit, cu braţul drept sfarimat : el retuză să fie eva- 
cuat, porneşte din nou la contraatac si cade străpuns de gloanțe în capul bata- 
lionului sau. Spre seară detașamentul, aproape distrus, trebuie să se retragă 
spre linia Ruşii lui Asan — pădurea Nebuna Bulbucata. 

O întorsătură mult mai gravă se produsese la aripa de vest a armatei 
romane de atac. Generalul Socec încetase ofensiva si se retrăgea spre est ! După 
strălucitul mars executat de Divizia 2/5 în zilele de 29, 30 noiembrie si L 
decembrie, trupele sale, epuizate de oboseală si de pierderile singeroase sufe- 
rite în luptele continue date în aceste zile, nu au mai putut continua drumul 
în direcţia Drăgănești. Nelinistit de izolarea în care se găsea, la extrema dreaptă 
a grupului de atac, simțindu-se atacat de un dușman numeros, care se stringea 
din toate părţile în jurul său, Socec pierdu încrederea, în sine si în trupă gi 
“crezu că nu mai este în stare să îndeplineuscă însărcinarea ce i se dase. De la 
Tirnava, Socec făcu ocolire la stinga si porni în retragere, cu fata spre Bucu- 
resti : rolul Diviziei 2/5 este acum să acopere dinspre vest operaţiile diviziilor 
Scärisoreanu si Lambru. În noaptea de 1—2 decembrie Socec este la Letea 
Veche, în valea Glavaciocului. A doua zi, 2 decembrie, Socec à continuat 
retragerea spre est, cu direcţia Ghimpați — Bălăria ; capetele de coloane cele 
mai înaintate cran la Matei Basarab, la sud-est de Bălăria, si de soseaua 
Alexandria — Bucureşti. Pe urmele sale înaintau Divizia turcă si alte uni- 
tati dușmane. 

Retragerea Diviziei Socec pune într-o situaţie foarte grea Divizia à 2-a 
de cavalerie. În seara de 1 decembrie cuvaleria, care e la Fliminda, se vede 
deodată izolată. Nici un contact cu Socec, nici un ordin, nici măcar vreo știre 


506 


de la el. De jur imprejur, la Blejesti, la Tirnavele, la Letca Veche, i se semna- 
lează trupe dusmane. Lipsit cu totul de orice ordine si in neputinţă de à stabili 
contactul cu vreo trupă sau comandament amic, Sinescu ia o hutătire gravă. 
Decit să se lase prins ca într-o cursă de șoareci, mai bine să caute să-și salveze 
unitatea, pe care o comandă. La ora 10 noaptea, Divizia de cavalerie incepe 
retragerea spre nord-est, pe singura cale care era liberă : o spărtură de vreo 
25 km printre coloanele dușmane. Toată noaptea de 1—2 decembrie, cava- 
leristii mers pe jos cu caii de căpăstru, trec podul de la Crevenicu Mare, 
singurul care e păzit de un (detaşament de rosiori si la 8 dimineaţa ajung pe 
platoul de deasupra Merenilor. Nici aici nu se găsesc trupe amice; Divizia 
9/19 e spre sud-est, în mars spre Bălăria, Divizia à 21-a e pe Arges, iar Divi- 
zia 2/5 nu se știe unde e. Sinescu decide să continuie marșul în direcția 
Mihăileşti, pe Arges. Coloane inamice se arată insă pe stinga; sint trupele 
bavareze care fac conversiunea spre sud. Fugarii din detașamentele de sigu- 
ranță ale Diviziei 9/19 aduc stiri despre inamicul ce soseşte de la nord. 

Divizia începe să primească lovituri de tun, apoi e atacată și de infan- 
terie ; ea-si schimbă mereu direcţia înaintării, voind să evite angajamentele 
serioase. Un detașament de flanc, format din trupe de roșiori descălecaţi, sub 
comanda locotenent-colonelului Davidoglu, protejă pe stinga coloana in re- 
tragere. Un batalion din Regimentul 39 ,,Petru Rareş”, din trupele trimise de 
Scărişoreanu pentru protecţia propriului spate, se alipeste Detasamentului 
Davidoglu si luptă împotriva dușmanului care atacă divizia în mars din trei 
direcţii : de la Nebuna Velea, Clejani si Rusii lui Asan. In pădurea Nebuna, 
soldaţii diviziei trebuie din nou să descalece şi traversarea se face in condiții 
dramatice, cu duşmanul în coastă, reţinut prin lupte în liziera de nord a 
pădurii. Se innoptase bine cind, degajată de duşman, Divizia de cavalerie, 
condusă de o călăuză sigură, reuseste a ieși din pădurea de groază si să între 
în Bulbucata. 

In dimineața zilei de 3 decembrie, Divizia de cavalerie era pe malul 
Argesului, scăpată din cercul de împresurare in care se găsise două zile. Uni- 
tatea era salvată pentru operaţiile viitoare, dar ca à lipsit din zona principală 
de luptă, privind grupul de atac de concursul ei in ziua de 2 decembrie, care 
putea fi o zi hotăritoare. In sectorul Argeșului superior, Krafft continuă inain- 
tarea si atacă de tront cu 3,5 divizii Armata I română în retragere, pe amindoud 
malurile Argeșului, pe cînd Divizia a 41-a executa o întoarcere pe la sud, înspre 
Titu. Dugmanul bombardează violent cu artilerie de toate calibrele, rupe frontul 
Diviziei a S-a romana, întoaree flancul Diviziei 13/14 şi o forţează să se retragă 
spre Găezti cu mari pierderi. Printre răniți sint însuşi comandantul Jhiviziei, 
colonel Cihoski, si colonelul francez Dubois. Pe malul sudic al Argeșului, trupele 
diviziilor 8 si 1/17 resping atacurile inamicului şi se menţin pe poziţii pin’ seara, 
cind încep retragerea spre nord. Ele tree cu greutate pe malnl nordic, peste 
podul de la Găeşti, puternic bombardat de duşman. Majutitatea trupelor 
trebuie să treacă noaptea prin vaduri, luptindu-se cu numeroase patrule. Seara, 
inamicul a ocupat Găeşti. 

Spre sud, înaintarea Diviziei a 41-a prusiene constituie un mare pericol ; 
ea a ocupat Crovu si se îndreaptă spre Titu. Generalul Prezan trimite în grabă 
Divizia a 10-a română, care era ținută în rezervă, ca să se opună înaintării 
dușmane, acoperind si ilancul de sud al Armatei I. Contraatacul diviziei române 
este oprit pe linia satelor Văcăreşti si Odobeşti de un puternic bombardament 
de artilerie grea si de un mare număr de automobile blindate; divizia trebuie 
să treacă înapoi Argeșul si să se stabilească pe linia Serdaru — Potlogi — Bo- 


lintin- Vale. 


507 


me ones a a >> 


Ziua de 2 decembrie nu adusese armatei române victoria nädäjduit4. 
Divizia Scärisoreanu obtinuse, într-adevăr, un succes frumos.Dar slăbiciunea 
rezistenţei pe celelalte sectoare şi refuzul rusesc n-au permis exploatarea succe- 
sului. Sfortarea trebuia reluată a doua zi. În timpul acesta, norii negri se adu- 
naseră de jur imprejurul armatei române ; furtuna era gata să se dezläntuie. 


Ziua de 3 decembrie Ziua de duminică 3 decembrie. este ziua 
fatală a deznodămintului bătăliei de la 
Arges. Ea trebuia să ne aducă victoria şi 
ne-a adus infringerea. 

În jurul armatei române de atac, inamicul îşi termiuase concentrarea, 
Dinspre vest, Divizia turcească, urmărind Divizia Socec in retragere, ocupase 
înălțimile dintre Letca Nouă si Ghimpați. La dreapta ei, iutre sosea şi Glava- 
cioc, se refăcuse Divizia de cavalerie Goltz si, îinpreună cu resturi din Divizia 
a 217-a și cu Brigada mixtă germano-bulgarä, luase poziţie la nord de Glavacioc 
și-și stabilise legătura cu frontul bulgar de pe Neajlov. La stinga Diviziei turcești 
luase poziţie, intre Clejani si Ruşii lui Asan, Divizia à 11-a bavareză, căreia 
i se pusese la dispoziţie o formidabilă artilerie grea — artileria proprie si aceca 
a diviziei vecine 109 — ce ţinea sub bătaia tunurilor ei şoseaua Alesandria— 
Bucureşti, pină la Argeş. La est de Divizia bavareză, Divizia a 6-a de cavalerie 
din Corpul Schmettow păzea trecerile peste Arges. Grosul Diviziei à 217-a, foarte 
redus, sta ghemuit în poziţia sa disperată în jurul satului Băneşti, piuă la Chir- 
culeşti, dincolo de Neajlov, dar decis la rezistenţă pina la cel din urmăon, 
numărindu-și ceasurile din urmă. Cu chipul acesta, armatele în luptă ajunseseră 
să deseneze, în zona principală de luptă, trei cercuri concentrice. Cel mai inte- 
rior, era cercul format de Brigada Vogel a Diviziei a 217-a germane, încolăcită 
în jurul satului Băneşti. fu jurul ei se inchisese, aproape, cercul diviziilor române 
2/5, 9/19, 21 si părţi din Grupul apărării Dunării, cerc necomplet în partea 
de sud. La rindul său, în jurul cercului de investire român, se stringea cercul 
exterior dușman pe care-l formau: Divizia turcă, Divizia a 1l-a bavareză, 
cavaleria lui Schmettow, bulgarii şi Grupul lui Goltz. Soarta fatală se împlinise. 
Din înconjurători, devenisem înconjurați. Grupul de atac român era prins între 
focurile celor dinăuntru si ale celor din afară. 

Din zorii zilei, acțiunea noastră otensivă tu reluată. Centrul de gravitate 
era la diviziile Scărişoreanu şi Lambru. Amindouă trebuiau să atace cu fața, 
înspre sud, cu direcţia spre Călugăreni, una pe malul drept si cealaltă pe malul 
sting al Neajlovului. Spatele celor două divizii trebuia protejat: sprenord, 
între Neajlov şi Arges de Divizia a 7-a, iar flancul spre vest si sud-vest, dinspre 
Ghimpați şi Bäläria, de Divizia Socec si Divizia de cavalerie. Grupul Apărării 
Dunării, susținut de ruși pe stinga, trebuia să atace dinspre Grădiştea si Comana 
centrul si flancul bulgar. 

Ofensiva începu să se desfășoare favorabil. La aripa sting’, Grupul Apă- 
rării Dunării fäcu progrese frumoase. Colonelul Bunescu veluă Grădiştea in 
lupte violente, in care s-a distins căpitanul Nicolay din misiunea franceză. 
Celelalte coloane respinseră pe duşman pind la Neajlov. 

Din nou, generalul Iancovescu face apel la generalul Rasvoi, comandantul 
Diviziei a 40-a ruse, care sta cu arma la picior in faţa Comunei, să atace pe 
bulgari spre a le tăia retragerea si a le transtorina infringerea in dezastru ; dar 
Rasvoi retuză si de asta data a culese fructele usoare ale vicloriei. 

Diviziile Scärisoreanu si Lambru, care aveau de indeplinit misiunea cea 
mai importanţă, încep inaintarea, lor convergentă. Divizia à 21-a ocupă Chir- 
culestii; Brigada rusă 9/19 respinge pe dusman spre Singureni. Scärisoreanu 


508 


isi simte spatele neprotejat : Divizia de cavalerie nu mai e aci, jar Divizia 
a 7-a nu a sosit încă. El trebuie să se îngrijească singur de acoperirea sa 
si detaşează din Divizia 9/19 citeva unităţi pe care le trimite la nord de şoseaua, 
Stilpu — Mihăileşti ; apoi porneşte atacul de la Tepuresti spre sud cu Brigada 
Poeta ș. 
Divizia Socec este dispusă în formă de semicere în jurul satului Matei 
Basarab, făcînd faţă dușmanului spre nord-vest, vest si sud, acoperind din 
această parte flancul Diviziei Scărisoreauu, Dis-de-dimineaţă, Socec începe 
atacul în două direcții : spre nord-vest ocupă pădurea și satul Bălăria, spre vest 
se apropie de Ghimpati. 4 

Deodată, pe la ora 10, detașamentele de acoperire spre nord ale Diviziei 
Scărisoreanu sînt atacate en violență de artileria dusmanä, cărcia-i urmează 
atacuri de infanterie în masa. Atacul se generalizează ; de la nord si nord vest, 
o formidabilă avalanșă de fier si foe se abate în spatele și flancurile tru- 
pelor române. Armata lui Kuhne intrase în luptă. 

Încurajate de puternicul ajutor sosit, unitățile lui Kosch încep si ele 
atacul împotriva Diviziei Socec. Divizia turcească o atacă dinspre Letea Nouă. 
Dinspre sud-vest, de la Naipu si Pingälesti, Divizia Goltz si Brigada mixtă 
hulearo-germani o atacă la rindul lor. Divizia Gallwitz, din cercul în care se 
retransase, capătă curaj si reintră în luptă. Grenadele si srapnelele cad grindină 
peste poziţiile românești. Bălăria și Bulbucata ard ; ele sint ocupate de duşman. 
Scärisoreanu opreşte înaintarea spre sud, întărește trupele ec-l acoperă spre 
nord, trimitind ajutoare de infauterie și artilerie care trec Neajlovul prin apă 
şi organizează rezistenţa si eventuala retragere spre est. 

O împrejurare nenorocită se produce însă la aripa de vest. Sub atacul 
concentric al inamicului, Divizia 2 5 începe să se clatine. Comandantul Divi- 
zici 2/5 se găseşte pe platoul de la Matei Basarab, cuprins in liniile de luptă. 
Coloanele de muniții, compuse din căruțe ţărăneşti de rechiziţie, alcătuiesc o 
masă numeroasă si expusă la demoralizäri subite. Grenadele artileriei germane 
încep să cadă în masa de oameni. Nocec apreciază că poziția e prea expusă 
pentru un comandament si dă ordin cartierului diviziei să se deplaseze cu 
2 km mai spre sud, la Iepuresti. Ordinul a fost executat fara precautiile necesare ; 
deplasarea precipitată a grupului de călăreţi a dat aparența de fugă. Atit a 
fost de ajuns ca să se nască panică. Ca la un semnal, toată masa de oameni 
luptători a pornit-o într-o goană nebună spre Iepureşti, tirind pe comandanţi 
si tot ce ar fi încereat s-o oprească. Intreaga Divizie 2/5 este acum prinsă în 
retragere dezordonată, parte spre Stilpu, parte spre Iepureşti. Neajlovul, cu 
malurile sale ripoase, nu mai poate opri unităţile care, cu mai mult singe 
rece, ar fi putut. găsi si organiza aci o linie de rezistență. Masele in retragere 
caută să ajungă la Arges: însuşi comandantul si statul-major al diviziei nu 
s-au oprit decit la Bragadiru, dincolo de Arges. 

Înaintarea inamicului e acum generală; ea se face de jut-imprejur : 
dinspre Bulhucata, Ruşii Ini Asan, Letea Nouă, Bălăria, dinspre Pingăleşti ; 
Divizia Lambru e atacată cu putere dinspre sud, de la Chirculesti şi dinspre 
nord, de la Velea. Debandada Diviziei 2/5 încurcă spatele Diviziei Scärisoreanu, 
căreia-i comunică panica si mișcarea de retragere. Întregul front se zdruncină; 
Divizia a 21-a rezistă pe linia Chirculesti-pädure pină seara. 

în Iepuresti, în Stilpu, în vadurile si pe podurile Neajlovului, de-a lungul 
şoselei ce duce la podul peste Arges de la Mihăilești, e o ingrămădeală de 
trupe si coloane în retragere, care caută să ajungă la Arges, spre a se salva pe 
malul opus. Duşmanul à inaintat cu o brigadă din Divizia a 11-a in direcția 
Argeşului ; el domină acum cu artileria si cu mitralierele sale toată şoseaua, 


509 


riul si podul. Srapnelele dușmane se sfărimă acum deasupra almatei in re- 
tragere, secerind vieţi omenești si imprästiind panica in trupele demoralizate. 
Prin sfortari eroice si cu sacrificarea citorva unităţi, care rămin pe loc spre 
a retine pe inamic. Scärisoreanu reușește să salveze aproape toată artileria 
diviziei sale : 38 de tunuri din 47 ; generalul însuși trece riul cu cei din urmă 
soldaţi. Divizia Socec şi-a pierdut insă, la trecerea prin Neajlov, toată arti- 
leria, convoaiele si cea mai mare parte a trupelor sale. Generalul Lambru 
si ofiţerii statului său major încearcă zadarnic să oprească pe tugarii Diviziei 
2/5. În zadar; panica stăpinea pe fugari. Divizia a 21-a se considera multu- 
mită să păstreze poziția pe Arges, la Mihăilești. 

Lovită drept în inima dispozitivului său tactic, puterea armatei romänc 
de pe Arges se präbuseste. Bătălia e pierdută ; retragerea generală se impune. 
Grija comandanților români nu mai poate fi acum alta, decit să scape de la 
pieire cit mai multi oameni si cit mai mult material. Ceea ce a mai rămas din 
trupele grupului de atac e trecut pe malul de nord-est al Argeșului si apui pe al 
Sabarului. Operația retragerii este bine susținută pe stinga de Grupul apărării 
Dunării, care a rămas pe poziţiile sale înaintate în apropiere de Neajlov, pină 
cînd întreaga Divizie a 21-a, din dreapta sa, a trecut in ordine Argeșul, pe podul 
de la Därästi. Apoi grupul à reocupat capul de pod de pe malul apusean al 
Argeșului, de la Pislari la Därästi. Tocmai a doua zi de dimineaţă, după ce 
restul armatei retrase se pusese în siguranță pe Arges si pe Sabar, s-au 
retras și trupele grupului pe malul opus. 


Pe cînd în sectorul Neajlovului si Argeșului de mijloc, Grupul de atac 
român primea lovitura de moarte, în celelalte sectoare planurile comandantului 
german se executau cu mai mult sau mai putin succes. Divizia a 4l-a pru- 
siană — general Schmidt von Knobelsdorff — fortase în seara de 2 decembrie 
trecerea Argeşului la Crovu si Potlogi si ocupase satele. A doua zi, ea se in- 
toarse cu fata spre nord si atacă Titu, care era atacat în același timp si 
dinspre vest de trupele Grupului Krafft. Rezistența trupelor române, 
atacate si în faţă si in spate de forte superioare, nu a putut tine mult. Ele au 
început retragerea, trecind Dimbovita si îndreptindu-se către nord-est. spre 
sud de Ploiești. Inamicul a capturat prizonieri si material de război. 


Dar Falkenhayn are planuri mari. El ştie că obiectivul principal intr-o 
bătălie este armata adversă; el doreşte să transforme întringerea noasträ — pe 
care o sconta dinainte — în catastrofă, tăind retragerea si capturind armata, 
înfrintă. El luase dispoziţiile necesare, impingind trupele libere pe care le avea, 
de-a lungul Argeşului, spre a cădea pe liniile noastre de retragere. Divizia a 109-a 
de infanterie si Divizia a 7-a de cavalerie din grupul Schmettow trecuseră Argeșul, 
în regiunea de la nord de Bolintin-Vale, germanii organizează la Căscioarele si 
la Malu Spart, pe malul răsăritean al Argeşului, două puternice capete de pod; 
ele trebuie să constituie baza de sprijin a operaţiilor acestui grup, căruia i se 
fixase ca obiectiv tăierea, liniei de retragere a trupelor române spre Bucuresti. 

Inamicul n-a putut insă să-şi ajungă scopul. Trupele Diviziei a 10-a ro- 
mâne, susținute de cavalerie din Divizia 1, au respins cu energie atacurile ina- 
micului si l-au silit să-și apere, în tot timpul zilei, propriile sale poziţii de pe 
malul Argeșului. Abia pe inserate trupele române s-au retras, deoarece misiunea, 
lor, de a acoperi retragerea trupelor din sectoarele vecine, fusese îndeplinită. 


Tot atit de putin succes a avut si încercarea făcută pe malul apusean al 
Argeșului, de a tăia retragerea trupelor noastre spre Mihăilești. Această insärei- 
nare o dăduse Falkenhayn Diviziei a 6-a de cavalerie, care pornise de la Malu 
Spart spre sud, de-a lungul Argeșului. La Fälcoïanca însă, divizii, germană fu 


510 


întîimpinată și contraatacată de flancgarda armatei române de atac, formată de 
trupe din Divizia a 7-a si aruncată înapoi, cu pierderi simfitoare. 

În dimineaţa zilei de 4 decembrie, întreaga linie a Argeşului era in mina 
dușmanului. Bătălia de pe Neajlov si Arges se sfirsise cu infringerea noastră. 
Inamicul pretinde că ar fi luat în cele trei zile ale bătăliei o pradă de aproape 
20 000 de prizonieri şi 100 de tunuri. Cifrele sint vizibil exagerate. Jertfa de 
singe a fost însă, desigur, mare. Mii de morţi au rămas în văile Argeșului, Neaj- 
lovului si Glavaciocului. Unele unități au rămas cu efective neînsemnate. Divi- 
zia 2/5 a fost ca si desfiinţată ; ea à rămas cu citeva batalioane. Divizia 9/19, una 
din cele mai încercate, à rämas cu 4 000 de oameni din 16 000 citi avea la ince- 
perea bătăliei ; Regimentul 40, din această divizie, avea la 21 noiembrie doi 
ofiţeri si 51 de oameni. Din Divizia 9/19, resturile au format pe cîmpia de lingă 
Bellu o singură brigadă slabă: Brigada colonel Mihăescu. Divizia a 18-a s-a 
reconstituit in aceeaşi zi cu 3 200 de oameni. Regimentul Roman nr. 14, din 
Divizia a T-u, care intrase cu un efectiv de 4 200 de oameni, pierduse 1 200; Regi- 
mentul 4 de vinätori fusese redus de Ja 2200 oameni la 1400 5.a.m.d. Numai in 
zilele de 18 si 19 noiembrie au trecut pe la unul singur din posturile de prim-aju- 
tor — cel instalat la Copăceni, pe Argeş — un număr de 4 200 de răniţi. Energia 
si disprețul de moarte cu care a luptat majoritatea trupelor române. sint mai 
presus de orice laudă ; inainicul a avut el insusi pierderi grave. Ceea ce e insă mai 
important, este că tenacitatea si spiritul de jertfă al soldaţilor români, au avut 
ca efect că frontul român n-a putut fi spart nicăieri. Retragerea a fost organi- 
zată cu regulă, atit in ziua de 3 decembrie, cit si in ziua următoare. Scopul ina- 
micului, de a nimici si de a desfiinţa armata romana, n-a putut fi atins. Falkenhayn 
o constată în memoriile sale ; el recunoaşte energia şi iscusinta cu care au luptat 
românii, dar atribuie insuccesul planului său de nimicire a armatei române 
schimbării, de către Mackensen, a unora din dispoziţiile sale de luptă. In tot 
cazul nu mai aveam armată capabilă de a tine piept inamicului. Capitala ţării 
era acum la discretia dusmanului. Tinta comandantului nostru suprem va fi de 
aci înainte salvarea. restului armatei, iar rezistența in poziţii succesive va avea 
ca scop întirzierea înaintării dușmanului. Cu chipul acesta, pe de o parte se 
înlesnea Armatei a II-a române scurgerea trupelor sale prin văile munților si 
punerea lor în siguranţă, iar pe de altă parte, se da timp ruşilor să organizeze două 
linii puternice de rezistenţă in spatele frontului român. 


Reflectii asupra inirin- Cauzele infringerii au fost mai multe. E 
yerii de pe Arges in afară de discuţie că concepţia română 


a bătăliei de pe Neajlov şi Argeş a fost 
foarte bună. Dar este o axiomă militară că ,,o concepţie de război nu are 
valoare decit prin execuţia ei”. Si această execuţie a fost defectuoasă; ea ne-a 
dus la infringere. Una se poate considera ca fundamentală, organică; celelalte 
cauze sint incidentale. Cauza fundamentală e insuficiența forțelor cu care am 
incercat manevrarea duşmanului pe liniile interioare. Această manevră e tot- 
deauna riscantă ; ea pretinde, drept condiţie esenţială, superioritatea de forte. 
Realitatea a fost tocmai contrarie ; superioritatea a fost de partea dușmanului, 
atît ca număr, cit şi ca material de război şi ca moral. Nu numai că grupul 
însărcinat cu ţinerea pe loc a Armatei Krafft — in timp ce Grupul de atac 
trebuia să lovească Armata de Dunăre — nu şi-a putut indeplini misiu- 
nea, dar insuficienţa mijloacelor noastre de recunoaştere nu ne-a permis să 
cunoaştem un fapt foarte grav : că inamicul nu avea numai cele două grupuri, 
ci mai avea şi un al treilea grup, puternic, grosul Armatei Kiihne care, mascat 


511 


de cavaleria lui Schmettow, înainta prin golul dintre primele două grupuri, 
fara să aibă in fata lui trupe românești. Prins între Armata Kuhne şi Armata 
de Dunăre, grupul de manevră a fost strivit, pe cind încerca să-şi indeplinească 
misiunea. 

Superioritatea dușmanului a fost asa de zdrobitoare, incit una din divi- 
ziile sale — a 115-a — nici n-a avut nevoie să intervină în luptă, fiind ţinută 
tot timpul în rezervă. In timpul acesta, diviziile române, unele reduse la 
efective derizorii, fără nici o rezervă in spate, erau sleite de oboselile unei 
campanii de trei luni, în care au fost ţinute continuu pe linia frontului si traus- 
portate, prin lungi marșuri, de pe un front pe altul. Aceste trupe u-au 
putut să îndeplinească sforțarea enormă ce li s-a cerut. 

Cauzele incidentale, care s-au adăugat la cea fundamentală, an fost: 
1. Surprinderea planului român de operaţii, datorită blamabilei neglijente a 
celor doi ofiteri. Ea ne-a făcut să pierdem avantajul secretului mișcărilor nuas- 
tre şi a dat prilej inamicului să cunoască punctul slab al dispozitivului nostru 
tactic, punindu-si in valoare imensa lui superioritate numerică şi tehnică. 
2. Lipsa unor unităţi, care nu şi-au putut indeplini misiunea. Astfel au fost: 
Divizia a 2-a de cavalerie, care a pierdut legătura cu diviziile Grupului de 
atac şi a părăsit zona de luptă, lăsind neprotejate flancurile și spatele acestor 
divizii, dar mai ales Divizia Socec, pe a cărei importantă misiune se spriji- 
nea întreaga manevră à Grupului de atac. Acuzat de părăsire de post in fata 
inamicului, generalul Socec a fost trimis înaintea Consiliului de Război, care 
l-a condamnat la degradare si la cinci ani de închisoare; el a fost degradat 
la 8 februarie 1917 pe platoul de la Copou, din Iasi. Mai tirziu, în timpul 
guvernului Marghiloman, procesul a fost revizuit şi generalul Socec achitat. 
3. Refuzul rușilor de a se asocia la acţiunea noastră ofensivă, în momentul 
hotăritor al luptei. Acest refuz, inexplicabil atunci, făcea parte dintr-un plan 
urmărit metodic in tot decursul primei faze a războiului nostru și a cărui 
intenţie se va dezvălui mai tirziu. Fapt este că inactiunea culpabilă a rușilor 
nu a putut scăpa nici observaţiei comandanților germani. Ludendorff însuși 
serie în capitolul despre bătălia de la Argeş din memoriile sale: „Nu se pot 
explica motivele care făceau pe ruși să lase pe români să fie bătuţi, lăsindu-i 
singuri în toate luptele ; ruşii ar fi putut prea bine să ia parte la luptele din 
Muntenia. Numai acest fapt ne-a putut da victoria””#62, Bătălia de pe Neajlov 
si Arges a fost cea mai mare bătălie care s-a dat în prima perioadă a războiului 
nostru. Prin ideile operative ale conducătorilor, prin mărimea, efectivelor ce au 
participat la ea, prin importanța tehnică a manevrelor executate in cursul ei. 
ca şi prin rezultatele aşteptate sau obţinute, ea contează printre marile lupte 
date în cursul războiului mondial. În această mare bătălie a trebuit să ţinem 
piept, în cimp deschis, armatelor a patru popoare: germani, austro-ungari, 
bulgari, turci. superiori nouă ca număr şi ca putere militară, comandati de 
doi generali din cei mai iluștri pe care-i avea cea mai puternică şi cea mai bine 
organizată dintre armatele europene. Am fost infrinti, dar n-am fost distruși, 
Inamicul a plătit scump de tot victoria, două zile chiar l-am ţinut noi sub 
genunchi. Neajlovul şi Argeșul n-au putut fi, pentru Romania, ce au fost 
Ourcq și Marna [10] pentru Franţa. Prea a fost mare disproportia de puteri 
și prea ne-au fost împotrivă împrejurările. Dar în fata marilor aliaţi, care au 
privit lupta inegală și în faţa urmașilor, care ne vor judeca, avem dreptul să 
ne mindrim cu această nenorocoasä, dar glorioasă pagină de istorie. Se cuvine 
cea mai vrednică cinstire eroilor care au luptat și căzut pe Neajlov şi pe Arges. 
Din pămîntul, îngrăşat cu trupurile şi cu siugele lor, să crească floarea recu- 
nostintei unui popor liber si unit! 


512 


5. RETRAGEREA PE SIRET 


Retragerea generală Înfringerea de la Neajlov si Argeş fusese 
decisivă, nu numai pentru soarta Bucure;- 
tilor, dar si pentru soarta întregii noastre 

armate. Mai era în stare armata română să înfrunte, fară pericolul completei 
distrugeri, pe dusman? De răspunsul la această intrebare depindea planul 
desfășurării viitoare a campaniei. În numele misiunii franceze, colonelul de 
stat-major Pétin propusese retragerea pas cu pas, cu riscul de a se da o nouă 
bătălie la vest de linia Bucuresti-Ploiesti. Trebuia, pe de o parte, să se dea 
timp ruşilor să sosească pe frontul principal de luptă, iar pe de altă parte, 
să se împiedice stabilizarea frontului pe o linie scurtă. unde duşmanul se va 
putea intări formidabil cu tranșee si rețele de sirmă, impotriva cărora va fi 
greu să se reia ofensiva. 

Teza comandamentului român era alta. Armata română nu mai e capabilă 
să dea cu șanse de succes o bătălie mare cu dusmanul, a cărei superioritate, 
atit materială cit si morală, este acum zdrobitoare. O nouă infringere ar insemna 
iremediabila distrugere a armatelor române. Marele Cartier român decise, 
deocamdată, retragerea generală si adunarea unităţilor române, atit a celor 
scoase din munţi cit și a celor ce veneau dinspre Olt si Arges, pe linia: malul 
sting al Teleajenului-Urziceni-Netoti-Mostistea, întinsă intre Carpaţi si Dunăre, 
la. răsărit de Bucuresti; retragerea va fi susţinută pe stinga de Corpul IV rus 
al generalului Aliev. 

Această retragere și rezistență aveau ca scop să prepare, pe de o parte 
înlocuirea unităților române, obosite si decimate, prin unităţi proaspete rusesti, 
pe de altă parte organizarea. de puternice poziții defensive. În înțelegerea deplină 
a situaţiei si a intereselor comune, comandamentele rus şi român luară măsurile 
de rigoare : cele două armate se vor misca in sens contrar. Românii vor incepe 
retragerea de la vest spre est, pe cind ruşii vor inainta de la est spre vest, spre 
a ține piept inamicului. Două linii principale de rezistenţă se organizau, in 
acest timp, în spatele frontului : întiia, mai apropiată, pe linia Rimnicu Särat- 
Viziru-Dunäre ; cea de-a doua, mai depărtată, pe linia Putna-Siret-Dunate. 

Sarcina comandamentului roman era deosebit de grea. Trebuia să adune 
detașamentele române din munți. dezlipindu-le de dușman si să le indrepte 
spre est, formind un front continuu cu rămășițele armatelor infrinte pe Neaj- 
lov si Arges. Trebuia să scape din dezastru cit se poate mai multe trupe, cu 
cit mai mult material, pentru ca la adăpostul noului front rusesc să se poată 
pregăti puternica armată de miine. In acelasi timp, trebuia evacuat teritoriul, 
ridicate stabilimente militare, depozitele, spitalele, contingentele tinere nein- 
corporate incă. Cu un cuvint, tot ce ar fi putut. râminind pe loc, să mărească 
puterea dusmanului sau s-o slăbească pe a noastră, trebuia ridicat sau. dacă 
nu se putea ridica, distrus. 

Sacrificii foarte dureroase erau absolut 
curaj pe drumul pătimirii noastre, pe care 
si cu hotărire. Si am mes! 

A doua zi după infringerea de la Argeş, Marele Cartier român, care se 
mutase de la Peris la Buzău, lua dispoziţiile de retragere generală. Va rămîne 
pe vechiul front de luptă numai Aimata de Nord, redusă la v divizie si o 
brigadă mixta, ocupind sectorul de la sud de Trotuș, pasul Oituz si Muni 
Vrancei. De la Oituz spre nord, românii fuseseră înlocuiți prin ruşi. 


ecesa re. Trebuia să mergem cu 
sem cu deplină cunoștință 


513 


Din regiunea Muntilor Vrancei spre sud-vest se intindea frontul Armatei 
a II-a, format din trei sectoare: Buzău, Predeal, Cimpulung. Armata a II-a 
trebuia să se retragă, executind o mişcare de conversiune înapoi cu pivotul 
în regiunea Buzăului si cu aripa ocolitoare în direcţia Cimpulung-Tirgoviste- 
Ploieşti, spre a se aseza pe valea Teleajenului, de la frontieră pind la Curlă- 
testi, 4 km sud-vest de Ploieşti. Frontul acestei armate, care fusese îndreptat 
pina acum cu fata spre nord, trebuia acum să privească spre vest. 

Armata I trebuia să-şi continue retragerea spre est, dispunindu-se la stinga 
Armatei a II-a şi în prelungirea ei, de la Corlätesti pina la Buftea. Mai la 
stinga, erau resturile Grupului apărării Dunării, impreunà cu trupele ce lupta- 
seră pe Neajlov şi Argeşu de Jos, formind un grup sub comanda generalului 
Istrati ; ele se retrăgeau, acoperind Bucureștii. Mai spre miazăzi pină la Dunăre 
era Corpul IV rus, sub comanda generalului Aliev. Aceste din urmă trei armate 
trebuiau să se articuleze într-un front continuu, prelungind aripa ocolitoare, 
stingă, a Armatei a II-a, în mişcarea ei de conversiune. 

Retragerea trebuia să se facă pas cu pas, tinind piept inamicului care 
ataca neîncetat şi distrugind radical tot ce ar fi putut sluji acestuia: căi 
terate, şosele, telegraf, telefon, depozite, instalaţii industriale etc. La 5 decem- 
brie, ordinul Înaltului Comandament român fixa ca linie de oprire à retra- 
gerii o poziţie de rezistenţă care era în curs de organizare de-a lungul riului 
Rimnicu Sărat, prelungindu-se pe la Făurei, pind la Viziru, pe Dunăre, la sud 
de Brăila. 

Retragerea armatei române, după bătălia de pe Neajlov şi Argeş, consti- 
tuie episodul cel mai dureros din întreaga campanie aşa de nenorocoasa a anu- 
lui 1916. Condiţiile în care s-a efectuat au fost deosebit de tragice şi suferin- 
tele impuse armatei au fost aproape supraomenesti. Ea a costat mai multe 
victime decit cele trei luni de lupte, ce au precedat-o. 

Timpul a fost excepţional de rău. Ploile reci, care cădeau zile întregi 
de-a rindul, desfundaseră drumurile, bătute de zeci de mii de oameni si de vehi- 
cule, şi le transformase în fägasuri mocirloase ; o iarnă, cum rar s-a pomenit, 
a urmat acestei toamne nemiloase. Trupele care se retrăgeau aveau să par- 
curgă zilnic etape considerabile, pentru care puterile fizice ale oamenilor si 
cailor, sleiti de oboseli, lipsuri si lupte,nu mai erau indestulätoare. Efectivele 
în oameni şi cai ale unităţilor se risipiseră; unităţile mici dispăruseră ; erau 
divizii care abia mai numărau citeva sute de oameni. Serviciile erau rătăcite 
de unităţile cărora aparţineau, aşa că aprovizionările se făceau la intimplare, 
de pe unde se găsea. Trupele sufereau mai ales de lipsa de adăposturi ; adeseori 
bivuacau sub cerul liber, fără foc. Caii cavaleriei şi artileriei, cu seile nescoase 
de săptămini, cu spinarea numai răni, cădeau sfirsiti de-a lungul drumului, 
unde erau lăsaţi să moară. Unii oameni erau îmbrăcaţi in bluza, de vară pe care 
o primiseră la mobilizare. Marsurile erau penibile ; cele mai multe unităţi erau 
obligate să evite drumurile mari, pe unde erau expuse atacurile coloanelor 
de cavalerie dușmane, şi să meargă de-a dreptul peste cimp, prin miriste si 
arături. Podurile fiind ocupate de duşman, trebuiau să treacă prin vaduri, 
adeseori intrind pina la piept in apa îngheţată. 

Comandamentele se dezorganizau ; legăturile dintre ele nu se puteau 
menţine şi transmiterea ordinelor se făcea cu multă greutate. Adeseori o trupă 
primea un ordin de operaţie care nu mai corespundea situaţiilor şi care poruu- 
ceau opriri pe poziţii care fuseseră de mult depășite. Iar din spate urmărea 
de uproape duşmanul, cu moralul înălțat de victorie, care dispunea, pelings 
unităţile de infanterie, de cinci divizii de cavalerie şi care ataca neincetat, 
silind să despartă unele de altele grupele, să le întoarcă flancurile gi să le taie 


514 


retragerea, spre a le captura. Uneori unităţi mai mari sau mai mici au fost 
sacrificate, adeseori trenuri regimentare, care nu mai puteau înainta, au fost 
abandonate ; în general însă setragerea spre noile poziții s-a putut efectua, 
evitindu-se catastrofa. A fost proba rezistenţei supraomenesti si a energiei sein- 
frinte a soldatului român. 


Deziluzii germane Cu tot importantul ciștig de teritoriu, pe 
care i-l abandona retragerea armatei ro- 
mane, comandanții germani nu erau mul- 

tumifi. Era evident că ceea ce-i preocupa, in primul rind, nu erau obiectivele 

geografice, ci armata luptătoare dusmanä. Numai distrugerea si capturarea 
acestei armate ar fi insemnat izbinda decisivă. Cea mai mare atenţie a comun- 
dantilor duşmani se va îndrepta spre folosirea momentului critic al dezlipirii 
armatelor române de poziţiile in care luptaseră pina acum si de duşmanul cu 
care fuseseră in contact de luptă, spre a incepe retragerea spre noile poziţii. 

Era ocazia cea mai favorabilă de a le ataca, înconjura si distruge. Încercarea a 

dat greș; ea a fost un şir de deceptii pentru Înaltul Comandament dusman. 

Cea dintii deziluzie a lui Falkenhayn a fost retragerea Grupului de la Dra- 
goslavele, în noaptea de 28—29 noiembrie. ..Miscarea a fost executată cu o 
dibăcie extraordinară”, scrie Falkenhayn 8%. Generalul Morgen, neplăcut sur- 
prins în dimineaţa zilei de 29 in fata poziţiilor românești, părăsite peste noapte,, 
trebui să se mulţumească cu gloria ieftină a cuceririi” Cimpulungului evacuat. 
Manevra noastră efectuată repede a împiedicat prinderea grupului românesc 
între armata lui Morgen si aceea a lui Krafft, care inainta dela Pitesti. „Nici 
acesta — adăuga Falkenhayn —n-a reusit, în urma retragerii vrăbite a dusma- 
nului, să-i taie retragerea”. 

Tot așa de putin i-a reuşit lui Falkenhayn prinderea Armatei I română 
în retragere pe linia Pitesti-Titu, între Grupul Krafft, care o urmărea pe flan- 
cul sting și grupul diviziilor 41 și 103, din Armata Kuhne, care o urmăreau pe 
dreapta şi-i tăiase retragerea la Titu : Armata I s-a putut scurge prin spațiul 
liber dintre Tirgoviste-Buftea-Titu peste Dimbovita, spre est. 

Cea mai mare deceptie a comandantului german a fost însă nereusita 
planului de a tăia retragerea Grupului Apărării Dunării, in urma infringerii de 
pe Neujlov. Misiunea aceasta, încredinţată diviziilor 11 şi 109, precum si Divi- 
ziei a 7-a de cavalerie, n-a izbutit din cauza rezistenţei dirze a trupelor române 
în sectoarele Mihăilești si Bolintin. 

Nici urmărirea peste Arges in direcția Sabarului n-a fost mai fericită. 
Falkenhayn se exprimă cu melancolie : Armata germană „n-a putut să înain- 
teze aşa de repede, cum as fi dorit-o. Rezistența indirjita a ariergardelor dușmane 
pe toate drumurile à impiedicat-o, întrucit ne-a obligat la foarte dese desfi- 
şurări de lupte”. Ludendorff raportează insuccesul acestei ultime încercări 
astfel : „La 4 decembrie începu un nou atac, pe care românii il ocoliră cu multă 
dibăcie ?? 152, 


În asteptarea Camerele sint convocate pentru ziua de 
deznodămintului 25 noiembrie/8 decembrie la Iaşi. Partidul 


Conservator de sub şefia lui Marghiloman 
decide să nu ia parte, deoarece Constituţia spune că sediul guvernului este in 
Bucuresti, iar laşii sint ocupați de o armată străină (rusă), intrată în țară cu 
violarea Constituţiei. 


215 


Autorităţile iau ultimele măsuri de evacuare, instituindu-se ca guver- 
nator militar bitrinul general Angelescu, cu puteri aproape dictatoriale ; el îşi 
îndeplineşte cu strășnicie rolul său de a aplica măsuri draconice fata de räspin- 
ditorii de stiri fanteziste şi de provocatorii de panică. Miniştrii părăsesc Bucu- 
reştii în ziua de 3 decembrie, lăsind ministerele pe seama unor secretari gene- 
rali aleși dintre persoanele cu relaţii, sau cel puţin cu simpatii pentru germani. 
Se încredinţează lui Marghiloman, in calitate de presedinte al Crucii Roşii, fon- 
durile — două milioane de lei—necesare întreţinerii pe cităva vreme a spita- 
lelor de bolnavi şi de militari răniţi, precum si pentru plata soldei sergentilor 
de oraș ; se conta pe prevederile dreptului international care usigură protecția, 
Crucii Roşii pe vreme de război, precum si pe consideratia pe care o aveau 
germanii pentru Marghiloman din cauza atitudinii sale politice, că spitalele 
nu vor avea de suferit. Paza ordinii publice a fost lăsată in grija lui Lupu 
Costache, partizan al lui Carp, instalat locţiitor de ministru la Interne si a, 
proaspătului germanofil, generalul de rezervă Mustaţă, investit tn extremis 
cu demnitatea de primar interimar al Capitalei. A mai rămas la locul său 
Emil Petrescu, primarul oraşului. 

Numeroase persoane cu vază au rămas in Capitală spre a împărtăși sute 
rintele populaţiei si a o proteja pe cit le vor îngădui împrejurările, sus{inindu-i 
moralul prin prezenţa lor; însuși primul ministru a dat exemplu cel mai 
bun, lăsînd pe bätrina sa mană, Pia Brătianu, respectata văduvă a lui Lon 
C. Brătianu, precum si pe cele trei surori ale sale. 

Primarul Capitalei a fost însărcinat să îndeplinească tormalitatea pre- 
dării ; pentru aise ușura trista sarcină, s-au pus la dispoziţia sa miniștrii Olan- 
dei şi Statelor Unite, cu nădejdea că ea va fi săvirsită fără frictiuni prea mari, 
dat fiind că Bucureștiul fusese declaratoras nefortificat si neapărat de forte 
armate. 

La 4 decembrie, Cartierul generalului Prezan era mutat de la Braga- 
diru la Urziceni. Drumul Bucureștilor nu mai era apărat decit de ariergarda 
care acoperea retragcrea. 


Ocuparea Bucureştilor La 3 decembrie, Mackensen era pe linia 
Sabarului, înaintea forturilor Bucuresti- 
lor. La ora 5 dimineaţa, el trimise ca 

parlamentar pe căpitanul Seidlitz, însoţit de fostul profesor de la scoala evan- 

ghelică din Bucuresti, Lange, ca interpret, en următoarea scrisoare adresată 

„comandantului cetăţii Bucureşti” : ș, Armata de campanie română e învinsă, 

Valoarea ajutorului rusesc o puteţi aprecia Excelenţa Voastră insivä, mai bine 

decit oricine. Trupele aliate ale Puterilor Centrale sint pe punctul de a ataca 

Bucureştii. Nici armata de campanie română, nici detasameutele ruseşti de 

ajutor u-o vor putea impiedica. Presupun că Excelenţa Voastră cunoasteti 

efectele artileriei grele, de 305 si 420 mm, de la luarea Liege-ului, Namur-ului 
gi Anvers-ului [11]. Yortiticaţiile Bucureştiului nu pot rezista. Numeroase 
baterii sint instalate pentru bombardarea Bucureştilor. Pentru a cruța capital 
tomaniei si pe locuitorii ei de grozäviile unui astfel de atac si pentru a evita 

o vărsare de singe nefolositoare, invit pe Excelenţa Voastră să predea {iri 

condiţii garnizoana si orașul. Eu garuntez menajarea orașului, intrucit predarea 

lui se va face imediat si regulat autorităţilor militare germane. Dacă aceasta 
va fi refuzată, lixcelenţa Voastră si oraşul veţi suporta consecinţele”. Semnafi : 

Feldmare;alul Mackensen si șeful său de stat major, general Tappen 2. 


516 


n  — 


Parlamentarul a fost condus la Cazarma de Geniu de la Cotroceni, 
unde erau intruniti şefii autorităţilor însărcinaţi cu ordinea, și generalii coman- 
dan{i de mari unităţi ai Armatei de Dunăre. Comandantul român înapoie scri- 
soarea, fără s-o deschidă, cu explicaţia că nu mai există o ,,cetate” Bucuresti, 
nici forturi armate, nici trupe de fortăreață, nici un comandant al ei, ci numai 
trupe de campanie care apără terenuri deschise. 

În dimineața zilei de 6 decembrie, pe cind Mackensen își primea par- 
Jamentarul cu acest răspuns, avangarde de cavalerie şi infanterie din Corpul 
Schmettow si din Divizia a 115-a germană, venind dinspre nord-vest, ajungeau 
la fortul Chitila, pe care, găsindu-l pustiu cu totul, se gräbirä să-l „cucerească”. 
Telegrame entuziaste vesteau la Berlin si Viena „căderea” liniei forturilor. Citeva, 
companii românești din resturile Diviziei 2/5 se luptară cu ervism între Chi- 
tila si Mogoşoaia, întirziind inaintarea dusmanului in Bucuresti, spre a da 
timp celor din urmă trupe räzletite să se retragă din Bucuresti. La ora 12, 
un detașament de cavalerie, o companie de grenadieri prusieni și o altä companie 
de infanterie din Alsacia de Nord, intrau in Bucuresti, fără luptă, prin Calea, 
Griviței. 

În dimineața zilei, primarul Capitalei, însoțit de ministrul Statelor 
Unite, Vopicka, de ministrul Olandei, Wredemburch şi de alte citeva persoane, 
au ieșit în intimpinarea trupelor inamice pe șoseaua Bucuresti-Giurgiu, spre a 
face predarea oraşului. Ei au așteptat la Bragadiru trei ore zadarnice, fără să 
întilnească nici o patrulă inamică. La 12 jumătate, un grup de ofiţeri germani, 
in cap cu prințul de Schaumburg-Lippe, fost secretar la legația germană din 
București, se prezentară la Primărie, cerind in numele lui Falkenhayn preda- 
rea oraşului. Li s-a inminat o adresă cu cuprinsul următor: ,,23 XI (e. XII) 
916; 12 jumătate (ora Vienei) p.m. Comandantului Suprem al trupelor aliate 
care înaintează impotriva Bucureştilor. Bucureștii, capitala României, sînt 
complet evacuați de trupe si nu vor opune nici o împotrivire. Subserisul primar, 
Emil C. Petrescu, in numele linistifilor locuitori ai Capitalei, roagă pe Excelenţa 
Voastră să ia toate măsurile pentru ca viata normală să rămînă asigurată, 
atit în interesul trupelor de ocupatiune, cit şi pentru menajarea pasnicilor cetă- 
teni. Primarul capitalei Bucureşti” 22. 

S La ora 2 după-amiază, Mackensen intra cu automebilul în oraş prin Calea, 
Rahovei. El avu nepläcerea să constate că fusese intrecut de camaradulsäu 
Falkenhayn. Bucureştii fuseseră ocupați de Armata a IX-a germană. 

Se implineau exact 100 de zile de Ia intrarea României in război! 


Retragerea Armatei a Il-a Retragerea trupelor Armatei a Ila spre 
noile poziţii de rezistenţă se tăcea cu mare 
anevointä. Ea punea probleme tehnice 

foarte delicate, devenite si mai grele din cauza împrejurărilor in care trebuiau 

să fie executate. Vremea era foarte rea; frig, ploaie, ninsori. Terenul din cele 
mai dificile : dealuri de urcat si văi de coburit, pline de noroaie care se lipeau 
de tălpi si iugreuiau mersul. Moralul trupei era, natural, scăzut, din cauza 
retragerii. Urmărirea dușmanului a fost foarte slabă la aripa dreaptă a Armatei 

a Il-a, în regiunea Buzău-Predeal ; ea a fost, dimpotrivă, foarte activa la aripa 

stingă, Grupul Cimpulung — format din diviziile 12 si 22 — care avea de 

executat un inars foarte lung, ca să poată ajunge in regiunea Ploiești, unde 

trebuia să se lege cu Armata I. 

În spatele Grupului Cimpulung era Corpul Morgen — diviziile 76, 12 
bavareză si Brigada a 3-a alpină austro-ungară. Acest corp, care nu cunos- 
cuse pină acum, în lupta dreaptă de pe frontul de la Dragoslavele decit numai 


517 


infringeri, găsi acum, prin retragerea românilor, ocazia de a-și arăta, puterea 
în urmărire. Situaţia grupului român era in adevăr foarte primejdioasă : com- 
plet izolat, fără nici o acoperire în dreapta şi în stinga, trebuia să execute o 
retragere de aproape 150 km, cu dușmanul strins legat de cälciiele lui. Retra- 
gerea precipitată a aripii drepte a Armatei I care, la 15 se găsea la Priboieni, 
descoperea flancul sting al Grupului Nămăeşti. Acesta trebuia să execute o 
conversiune de 90°, cu stinga înapoi, avind trupe dusmane atit in faţă, cit 
şi în spatele flancului ocolitor. De la Cimpulung, Morgen începu înaintarea cu 
repeziciune spre sud-vest cu întreitul scop : să urmărească si să distrugă Grupul 
român de Cimpulung în retragere, să taie retragerea trupelor române de pe 
Valea Prahovei şi să iasă înaintea grosului Armatei I române, ce-și opera 
retragerea între Ploieşti si Bucureşti. 

O manevră nedibace, în momentul dezlipirii trupelor de poziţiile lor, 
făcu pe duşman să se poată strecura prin Valea Argeşului spre Suslänesti, 
despärtind Divizia a 12-a română de a 22-a si să captureze toată artileria 
Diviziei a 22-a, trăsurile cu arhiva si ambulanta. Grupul român de la Cimpu- 
lung, strins urmărit de forţele superioare, ajunse la 3 decembrie în Valea Ialo- 
mitei, pe linia Tirgoviste-Pucioasa. În urmărirea lui, Morgen atacă Tirgovistea 
cu întreaga Divizie a 12-a bavareză si reuşi să ocupe orașul, după o luptă 
dată cu disperare de Divizia a 22-a română, cure era aproape cu totul lipsită 
de artilerie. Cu stinga sa, formată de Brigada 8 alpină austro-ungară, Morgen 
trecu Munţii Leaota si ocupă Pietroșița, ocolind flancul drept al Diviziei a 
12-a române. Urmărirea continuă cu direcţia spre linia Cimpina-Ploieşti ; Gru- 
pul Morgen era format acum din două divizii de infanterie, o brigadă de alpini 
şi o divizie nouă de cavalerie, cu artilerie caldreati. 

La 4 si 5 decembrie, lupte crincene la trecerea Prahovei. Podurile de la 
Florești si Dărmăneşti au fost trecute de trupele mult incercatelor divizii 12 si 
22, sub bombardamentul inamic si în mijlocul flicarilor. A doua zi, 6 decem- 
brie, bavarezii intrau în Ploieşti, infringind rezistența slabelor si epuizatelor 
detașamente ale Diviziei a 22-a. Era ziua luării Bucureştilor. Grupul de la Cim- 
pulung pierduse mai mult ca trei sferturi din efectivele sale. Divizia 22-a 
conta doar pe vreo 1 000 de combatanți; una din brăgăzile ei rămăsese cu 
380 de soldaţi, din 400, cu citi plecase de la Dragoslavele. Divizia à 12-a 
număra 1 000 de oameni adunaţi ; restul siut grupuri răzlețe. Aceste rămășițe 
de plins ale glorioasei Armate de lu Cimpulung se adună pe malul de răsărit 
al Cricovului. 

În același timp, incepuse şi retragerea grupului central, Predeal, al Armatei 
a II-a; la 5 decembrie Buşteni si Sinaia erau evacuate. Retragerea trupelor 
diviziilor 4 si 16 se face de-a lungul Văii Prahovei. | 

Între Cimpina, si Ploiești, avangardele diviziilor 4 si 16, laolaltă cu divi- 
ziile Corpului de la Cimpulung, cu care făcuseră legătură, trebuiră să dea lupte 
vii cu trupele dușmane ale Grupului Morgen, care le inchisese drumul, spre a 
înlesni scurgerea grosului trupelor, care urma. 

Pe cină diviziile Corpului de la Cimpulung, precum şi Divizia a 16-a, 
s-au putut strecura cu mari pierderi spre est peste Teleajen, Divizia a 4a, 
mișcîndu-se încet, şi-u văzut retragerea tăiată in regiunea Bäicoi-Tintea. De 
jur împrejur sint trupe inamice, şi anume: Divizia à 12-a bovareză spre 
sud, Divizia a 76-a germană la nord, Corpul alpin bavarez înspre sud-est, Și 
Brigada a 8-a alpină austro-ungară in spate. La 6 decembrie seară cartierul 
diviziei este capturat. Divizia trebuie să atace Cocorăștii Mislii spre a-și des- 
chide drumul cu forţa spre est, sau să schimbe direcţi» spre nord-est, inspre 
Vălenii de Munte, singura parte unde drumul e încă liber. Iniţiativa era acum 


518 


în mina comandanților de brigăzi ; ei nu știu însă să ia o hotärire comună si 
s-o execute cu energie. La 7 decembrie, comandantul Brigăzii Feldioara atacă 
singur Cocorăştii Mislii cu ce a putut aduna din brigada sa. Artileria brigăzii 
bombardează timp de o oră poziţiile Diviziei a 10-a bavareză. Dar aceasta e 
superioară în putere, contraatacă pe români, care trebuie să se retragă ; brigada 
e înconjurată si capturată. Brigada a s-a de infanterie — colonel Berindei — 
soväie in alegerea soluției, renunţă să atace Cocorăștii Mislii, se intoarce la 
Recea, unde e atacată de dușman. Demoralizati, soldaţii nu mai incearcă să 
se apere si se predau. Era a doua zi după capitularea glorioasei Divizii de la 
Cerna, la gura Oltului, dar cită deosebire! Rămășițele diviziei care luptase 
la Porumbacu si la Șinca meritau un sfirsit mai frumos decit capturarea rusi- 
noasă de la Cocorăștii Mishi, unde o adusese un comandament soväielnic si 
neprevăzător. 

La 6 decembrie, aripa dreaptă a Armatei a II-a, diviziile 3 si 6, care tinu- 
seră poziţiile de la Bratocea, Tabla Butii și Buzău, evacuează si ele poziţiile 
lor si încep retragerea. Inamicul nu urmărește aci, dar retragerea se face intr-o 
regiune foarte accidentat& si grea, peste sirurile de munţi si dealuri ripoase, 
acoperite cu păduri, aşezate perpendicular pe direcţia de retragere a trupelor. 


Retragerea celorlalte grupe La sud de Armata a Il-a, se retragea 
Armata I. După infringerea de la Titu 
si Arges, frontul acestei armate se intindea 

între Ploieşti si Buftea, legindu-se pe dreapta cu Armata a II-a, iar pe stinga 

cu Grupul Apărării Dunării. letragerea se făcea cu diviziile — adică cu ce mai 
rămăsese din ele — 13/14 si 8 pe dreapta, si 1/17 si 11 pe stinga și cu Divizia 

a 10-a in rezerva armatei, la flancul ei sting. Inamicul atacă la 6 decembrie cu 

putere centrul Armatei I la Peris si reuşi să străpungă frontul; Divizia 1 17 

pierde aproape v treime din efectivul său. Inamicul ocupă Cocioc şi înaintează, 

spre Tincäbesti, unde prinde întreg statul major al Diviziei a 10-a, împreună, 
cu comandantul ei, generalul Costescu ; cu această ocazie el ia si vreo 2 000 de 
prizonieri şi toate tre cnurile regimentare ale diviziei. Totuși, se găsesc în aceasta 
divizie trupe care salvează onoarea unităţii si interesul apărării ţării. Regi- 

mentul 33 infanterie rămine pe poziţie și se apără cu inversunare pind la 11 

jumătate noaptea, deși pierduse orice legătură cu unităţile vecine. Noaptea, 

regimentul, care fusese inconjurat, a forțat linia inamicului prin Tincäbesti. 

Un batalion cu steagul regimentului a trecut prin apa Snagovului, între Tincă- 

beşti si Cocioc şi s-a, retras spre Ialomiţa. ; celălalt batalion, impreună cu artileria 

diviziei, a scăpat spre est, pe la Lipia-Bojdani. 

da Țigănești, Divizia 1/17 a apărat podul de pe Ialomița pină cind s-au 
scurs pe el toate trupele si convoiurile, după care podul a fost distrus. 

Grupul Istrati, fost al Apărării Dunării, e nzind diviziile cele m 


bite după bătălia de la Arges, se retrăgea de o parte si de alta a Bucurestilo 
dincolo de Bucuresti, Divizia : mai număra 24 «de luptători ! Divizi 


2-a de cavalerie era într-o stare de oboseală emi; de 15 zile 
seile de pe spinarea cailor. Prin sate nu mai găsea hi 
nean morţi pe drum de foame, frig si ol 2 
contopite intr-una singură. 

La sud de armata Istrati erau trupele rusest : 
Mostistei, pivotind în jurul U nilor, « entru. In scara de 7 decembrie 
tot ee mai rămăsese din armatele à Il-a, general Istrati era adunat intr-o 
singură linie continuă in spatele € ricovului, Prahovei și Ialomiței. Trupele se 


„ care se retrăgeau spre valea 


519 


see 


opresc un moment, spre a respira, a-și reconstitui unităţile si a opune rezis- 
tenţă inamicului. Retragerea reuşise. Cu toate manevrele dibace ale dusma- 
nului, care dispunea in urmărirea lui de cinci divizii de cavalerie, cu toată 
slăbiciunea şi demoralizarea trupelor noastre epuizate de marsurile obositoare 
și de luptele ce au trebuit să dea în fiecare zi, catastrofa a putut fi evitată. 
Cea mai însemnată, parte a ci s-a putut degaja din striusoarea dușmanului, păs- 
trindu-se pentru pretioasa zi de iniine. La 7 decembrie, Marele Cartier roman 
s-a mutat de la Bucuresti la Buzău. 


Distrugerea Retragerea armatelor române în tot largul 
regiunii petroliiere țării, între munţi si Dunăre, e însoțită 
de distrugerile fatale. În urma cererii 
făcute de guvernul englez, susținut si de celelalte guverne aliate, s-a decis dis- 
trugerea tuturor instalaţiilor industriei petrolifere din Prahova și din judeţele 
vecine. Această distrugere s-a făcut după un plan sistematic și a fost condusă 
de colonelul englez G. Griffith. Sondele au fost astupate prin aruncarea si 
intepenirea de obiecte de metal sau de alte tuburi mai strimte în lumina 
lor. După aceea, s-a dat foc tuturor instalaţiilor externe : turnuri, rezervoare, 
rafinării *. Toată Valea Prahovei, de la Cimpina la Ploieşti, din Valea Ialo- 
mitei pină in valea Teleajenului, si de acolo mai departe, pină in Valea Buzău- 
lui, era o mare de foc. Fläcärile se indltau ca limbi roșii si serpuitoare spre cer 
si se întindeau la suprafața pămintului, urmind piraiele de păcuri ce se scur- 
geau la vale. Nori groși si negri se ridicarä deasupra flăcărilor; ei inväluiri 
întreaga regiune într-un zăbranic negru. atit de gros, încît întunecară lumina 
soarelui. Trei zile de-a rindul, Valea Prahovei a fost cufundată în întuneric. Prin 
negura deasă se zăreau din cind în cînd limbile de flăcări strălucitoare ale meta- 
lelor ce se topeau, iar trăznete si bubuituri anunțau prăbușirea ori auncarea în 
aer a rezervoarelor pline. Prin mijlocul acestui groaznic tablou de Sodomă 
treceau cu greutate trenurile de transporturi militare, coloanele de trupe ori 
jalnicele convoiuri de refugiaţi. 

În trei zile, cea mai înfloritoare si hogatä regiune industrială a țării noastre 
devenise o ruină jalnică. Jertfisem marele şi invidiatul nostru izvor de bogăţie. 
Am făcut-o cu inima plină de durere, dar cu conştiinţa că aducem un imens 
serviciu cauzei comune a aliaţilor. Cind germanul inainta trufas si lacom in 
acest pämint al făgăduinţei, una din ţintele principale ale războiului lui pridal- 
nic, rămase încremenit in fata viziunii de Sodomă si Gomori ce i se infi- 
tisa înaintea ochilor. Printre ruinele fumeginde, prin fierăria răsucită ce acope- 
rea pămintul sterp al acestei regiuni dezolante, el nu va mai găsi multă vreme 
lichidul preţios care să-i hrănească motoarele dräcestilor lui mașini de război. 


Drumul ealvarului Retragerea armatelor e precedată şi into- 
vărăşită de distrugeri de tot telul. Maga- 
ziile si hambarele încărcate cu grinele 

strinse cu sudoarea, feţei muncitorului se pretac în mormane de täciuni si cenuse. 

Se dărimă si se aprind fabricile si morile. Se aruncă în aerarsenale, pulberării 

şi depozite militare. Se prabusesc märetele poduri aruncate pe ape cu 


* S-au distrus in judeţele Dimbovita, Prahova si Buzău : 1 677 sonde, din care 1 047 productive, 
20 rafinării de petrol, rezervoarele din schele si rafinării cu 827 000 tone de ţiţei şi derivate de petrol, 
cu toate instalaţiile lor anexe. Paguba evaluată in 1922 de o comisie mixtă anglo-franco-romani, 
este de 9 980 527 lire sterline 17° (12). 


520 


n 


atita trudă și cheltuială. Se nimiceste tot avutul țării. În urmă rămîne pus- 
tiu si jale. 

Pe drumurile noroioase, in atmosfera umedă și inghetatä a acestui început 
de decembrie, printre ruinele fumeginde şi prin satele pustiite, trec nesfirsite 
coloanele armatei in retragere sau ale populaţiei inspăimintată, care a luat calea 
pribegiei. Pretutindeni sint semänate martorele mute ale intrinverii si neno- 
rocirii : grămezi de arme aruncate, căruţe si chesoane sfarimate, cadavre de 
cai în jurul cărora roiese ciorile. Care cu boi, căruțe şi furgoane militare, con- 
voiuri de tunuri, automobile, se amestecă cu coloanele pedestrasilor si stribat 
în şiruri nesfirsite drumurile pe care circulaţia si ploile le-au prefăcut în făga- 
suri mocirloase, în girle si băltoace. Vai de căruţa intrati cu roata in vreo 
groapă, Vai de calul poticnit sau răsturnat ! La o parte cu ei, loc, loc ! Într-o 
clipă piedica e aruncată la o parte, iar gloata isi urmează drumul inainte ca un 
torent, roxtogolindu-si undele fără încetare, privind nepăsătoare la sfărimă- 
turile azvirlite într-o parte, ori la animalele ce-și dau sufletul în șanțul drumului. 

Prin satele triste, locuitorii rari aruncă căutături jalnice spre convoaiele 
care se scurg si inxpăimintate spre zarea de unde se ghiceste apropierea dus- 
manului. Pe fețele privitorilor se pot citi limpede frimintirile si luptele ce le 
tulbură sufletele. Din cind în cind, cite unul. doi, se desprind din grup. Ochii 
trişti mingiie pentru ultima dată cuprinsul gospodăriei, casa, curtea, hamba- 
rele, vitele, femeia, copiii. O traistă in virf de bit, un rămas bun, semnul 
crucii, și băjenarii au îngroșat rindurile convoaielor ce merg cu destinația spre 
necunoscut. 

Prin gări, o lume impestritatä și agitată, militari amestecați cu civili, 

luptă pentru cite un locşor si aşteaptă nervoși, ceasuri întregi, plecarea trenu- 
rilor înţepenite pe loc de astuparea liniilor. Trenurile pornesc scirtiind din 
greu si merg incetisor, cu popasuri dese şi lungi, cărind lumea ce se inghe- 
suie pe coridoare, pe scări, pe tampoane si pe acoperişuri. Vieţile omeneşti 
nu mai inscmneaza nimic. Nici un cuvint de compătimire nu mai insoteste căde- 
Yea necunustiitului care, adormit, à lunecat de pe acoperiş, ori şi-a strivit 
capul la intrarea. trenului pe pod, ori a cărui mină amortitä a scăpat bara 
de fier care-i îngăduia să se ţină pe picioare. Toată această mulţime, scoasă din 
culcusuri de datoria ostăşească sau de groaza dusmanului, e insufletitä de un 
singur vind : Moldova. Este nădejdea adăpostului sigur, întrezărit prin ceața 
ploii mărunte, reci, pătrunzătoare, care înfăşoară ca un giulgiu umed cetele 
pribege. 
Lungi şi destrămate se întind sirurile soldaților, care incovoiati sub greu- 
tatea rani{elor si a grijilor, sfirsiti de oboseală şi descurajati, främintà cu bocan- 
cii desfundati lapovita şi noroaiele drumurilor. Din cînd in cind, glasul tunului 
räbufneste pe aproape. Grupe de călăreţi duşmani se ivesc pe muchiile dealu- 
rilor vecine, cu lancea în mină, gata de atac. Atunci, ordine aleargă de-a lungul 
coloanelor. Soldaţii isi string rîndurile, se inviorează, se înşiră in formaţie de 
luptă. Zgomotul si välmäsagul luptei taie monotonia retragerii, mitralierele 
încep lătratul lor furios, moartea intinde secera ei nevăzută, dind linişte și 
odihnă cîtorva biete trupuri trudite. 

Frigul se inteteste. Zăpada începe să cadă. Vintul a devenit vifor. Nämeti 
groși acoperă drumurile. Convoaiele înaintează mereu pe drumurile infringerii 
si mizeriei, tot mai mult rărite. Cine mai ia în seamă căderea tovarăşului ? 
Înainte, tot înainte, către Siret, înspre Moldova, spre mintuire ! 

E anevoios si dureros drumul însingerat al calvarului, dar la capătul 
lui, Golgota e nu numai locul jertfei, dar si simbolul izbindirii. Popoarele tre- 
buie să pătimească, ca şi indivizii. Prin credinţă, suferinţă si jertfă, ne cistigam 


521 


dreptul de a sta cu capul sus în ceasul răsplătirii, ca să cucerim izbävirea fra- 
tilor si întregirea neamului. 


Bătălia de la Cricov. La 8 decembrie, unităţile armatei române 
8—11 decembrie în retragere ajunseseră să se poată loga 

unele de altele, încit să formeze un front 
strins și continuu. Acest front se insira de-a lungul Cricovului, continuindu-se 
apoi pe malul Prahovei si pe al Ialomiţei, pină în regiunea Urziceni. Aripa 
dreaptă o forma Armata à l-a, din munți pina la ‘linia de drum de fier 
Ploiesti-Buzäu, de la care apoi, continuau Armata I si Armata Istrati. Lu 
sud de Urziceni erau rvsii, care constituind aripa ocolitoare, se retrăgeau mult 
mai repede. Ei erau intäriti prin unităţi numeroase, aduse atit. din Dobrogea, 
a cărei evacuare o hotăriseră ruşii, cit si cu numeroase trupe proaspete ce 
soseau neincetat din Rusia prin Galaţi. Linia frontului româno-rus se sprijinea 
cu dreapta pe munţi, iar cu stinga pe Dunăre. Ea nu mai putea fi acum 
atacată de inamic decit frontal. 

Dusmanul înainta cu cele două armate ale sale. Armata à IX-a avea ca 
axă de înaintare linia ferată Ploiesti-Buzäu. Pe stinga ei, în regiunea. muntoasă, 
se constituise un Grup Krafft, compus din toate elementele alpine germane si 
austro-ungare ; urmu apoi Grupul Morgen. crescut ca număr de divizii, iar la 
dreapta era Armata Kuühne. Cavaleria lui Schmettow si Armata, de Dunăre, 
Kosch, erau in sectorul Ialomiţei, cu direcția spre Urziceni. Armata Kosch se 
întărise cu numeroase detașamente bulgărești, care făcuseră pină atunci paza 
Dunării si acum trecuseră Dunărea pe la Călărași si pe la Fetești, ca să măreas- 
că grosul trupelor bulgare. Această aripă dreaptă, miscindu-se paralel cu cea 
stingă prin inima Bărăganului, in direcţia Brăila, avea un drum mult mai 
lung de făcut decit cea, “stingă. 

Rezistenţa trupelor Armatei a II-a române pe Cricov a ţinut trei zile. 
Nu mai era vorba de a respinge pe duşman, ci de a-l întirzia prin acţiuni 
ofensive astfel ca, in spatele trontului, să se permită ruşilor să-și facă concen- 
trarea pe linia de rezistență Rimnicu Sărat — Viziru— Dunăre. 

Armata a II-a își organizase poziţia de rezistență cu dispozitivul urmă- 
tor: in dreapta era Corpul III. avind diviziile 6 şi 3 pe platoul dintre riul 
Buzău si afluentul său Bisca Chiojdului, la Cislău şi Bisceni, iar Divizia a 
16-a a ocupat malul Cricovului la Ceptura. La stinga era Corpul II, de-a 
lungul Cricovului, avind Divizia a 12-a la Loloiasea, Divizia a 33-a la Tom- 
sani și Divizia a 22-u la Inotesti. Frontul Armatei a II-a se continua cu al Arma- 
tei I. care ocupa malul Cricovului între Cioceni si Bărăitaru. 

În ziua de 8 decembrie, Armata a II-a română incepu lupta. Pe cind 
Corpul III rezista atacurilor Corpului alpin bavarez în regiunea muntoasă de 
nord, Divizia a 12-a, sprijinită de artilerie, atacă Corpul dușman Morgen care 
ocupase linia satelor Loloiasca-Inotesti, reocupă satele, capture a citeva 
D si respinge pe dusinan, alungindu-l dincolo de Cricov. A dou zi, 

9 decembrie, acţiunea trebuie să continuie. În spatele frontului român a sosit 
puternicul Grup de cavalerie rusă al generalului conte Keller. Sint trei divizii 
de cavalerie, reprezentind o impozantă fort’ militară. Dar Keller s-a opritla 
Rimnicu Sărat și declară că-i trebuie două zile de odihnă, in care să-și poată 
potcovi caii cavaleristilor, ceca ce face pe Brătianu să întrebe pe generalul 
rus: ,,Oare cavaleria germană care, de cind a pătruns în țară pe la Jiu, e în 
marșuri neîntrerupte de aproape o lună, si- arepotcovit caii?” În steptarea in- 
terventici cavaleriei ruse, comandantul român vrea să impingà înainte înspre Telea- 


522 


a 


jen şi să întărească, linia Cricovului. Atacul se desfäsoarä la inceput favorabil ; 
la 10,30 dimineaţa Divizia a 12-a este la est de Albesti, iar Divizia a 23-a 
dincolo de Tornsani. În acest moment însă Morgen, care tinea frontul dusman 
cu trei divizii, 12, 76 şi 216, pronunţă un contraatac puternic pe cele două 
aripi ale Grupului român de atac, amenintind să le intoarcă; o coloană atacă, 
la nord dinspre Urlaţi poziţiile Diviziei a 16-a române, alta lu sud dinspre Cio- 
ceai poziţiile Diviziei a 22-a române. O altă coloană, tare de trei batalioane, 
cu numeroase mitraliere, puternic susţinută de artilerie, atacă centrul român 
de-a lungul liniei ferate, copleseste dreapta Diviziei a 23-a si străpunge frontul 
roman. Divizia à 12-a pierde Loloiasca. Amenintat cu ocolirea aripilor, Corpul 
{l român cedează terenul si se retrage pe linia Ceptura-halta Inotesti-Dege- 
rati, urmărit de adversar; seara, acesta atacă din nou si ocupă Inotesti, Col- 
ceag si Degerati. 

La 10 decembrie, Averescu ia măsuri ca cel putin linia Ceptura-Degerati 
să fie păstrată cu orice pret, in aşteptarea cavaleriei ruseşti, care nu şi-a ter- 
minat potcovirea cailor. Marele Cartier român prescrie comandantului Armatei 
a II-a să evite angajarea unei bătălii generale; misiunea ei rämine prelungire: 
rezistenţei, pentru a permite rușilor adunarea pelinia Rimnicu Sărat — Viziru. 


Dis-de-dimineatä, dusmanul atacă intreaga linie a Armatei a II-a cu 
corpurile Krafft si Morgen. La dreapta, alpinii lui Krafft atacă cu violență, 
aripa stingă a Corpului III roman şi sileste Regimentul 3 vinători să pără- 
sească Pütirlagele, după o vie rezistenţă. Detasamentul Cricov, din Divizia a 
3-a română, alcătuit din regimentele 22 și 24, se menţine cu mari sacrificii, 
dar e silit să se retragă, abandonind citva teren, după ce a pierdut 40%, din 
efectivul său ; Regimentul 22 à rămas cu 400 de oameni, iar Regimentul 24 
cu 800. 


La centru, trupele mult slăbitelor divizii române 22 si 23 contraatacă 
linia pierdută in ajun seara si reuşesc să recucerească la ora 8,30 Inoteşti iar 
la 10,30 Colceag, capturind prizonieri si mitraliere. Dar dușmanul ia ofensiva 
cu forte mari. De o parte şi de altu a şoselei Ploiesti—Mizil el atacă cu patru 
coloane, formate fiecare din cite patru batalioane. O puternică artilerie grea 
și de cîmp susţine atacul. Trupele diviziilor 12 si 16 trebuie să se retragă, aban- 
donind terenul cîştigat. Totuşi, Corpul II român rezistă cu îndărătnicie; pentru 
a doua zi, 11 decembrie, şi-a anunţat intervenția Corpul de cavalerie Keller, 
întărit cu Divizia a 14-a de infanterie rusă. La 11 decembrie, presiunea dusma- 
nului a devenit foarte puternică. Krafft si Morgen au băgat in linie toate for- 
tele celor şase divizii ce comandă. Frontul român e străpuns in mai multe 
puncte. Aripa dreaptă a Armatei I vecine a fost impinsă si se retrage spre 
Vintileanca. Armata a II-a e ameninţată cu ocolirea flancului său sting. La 
nord, înaintarea lui Krafft spre Cislău ameninţă ocolirea flancului drept al arma- 
tei. Averescu obține autorizaţia să rupă lupta si să se retragă încetul cu incetul 
spre linia Rimnicu Sărat-Viziru. Tocmai acum intervine cavaleria rusă, care 
atacă slab si fără nici un efect. După citeva evoluţii, cavaleristii ruși se retrag 
în cantonament la pivnițele marelui depozit de vinuri Mareş, la Mizil. Trupele 
grupelor Buzău şi Niscov, formind un grup sub comanda generalului Văitoianu, 
au ţinut rezistenţa în zilele următoare pe linia Mizil, apoi pe linia Ulmeni 
si apoi la Buzău, continuu atacate si coplesite de imensa superioritate a dusma- 
nului. Din ce în ce însă, trupele româneşti erau retrase pe linia a doux, fiind inlo- 
cuite pe linia intiia de ruși. La 12 decembrie, germanii ocupară Mizilul, iar, 
la 13 decembrie Buzăul, printr-o mişcare de învăluire, executată pe la nord, 
pe la satul Lipia, împotriva Diviziei a 15-a ruse şi a Diviziei a 3-a de cazaci. 


528 


Retragerea in spatele Inaintea Ialomitei, inamicul a fost reţinut mai 
lulomiţei. Jafuri si multe zile. Încercările sale de trecere au fost 
omoruri respinse de trupele Grupului Istrati ; convoaiele 
sale grele și artileria grea au suferit mult în 
regiunea joasă si destundată de ploi de la sud de Ialomiţa. La 10 decembrie, un 
regiment de ulani ruși, părăsind poziția si retrigindu-se fără ordin spre nord, 
cavaleria germană à ocupat, Coserenii. În urmă, prin retragerea trupelor române 
de pe linia Cricovului si de la Mizil, trupele româno-ruse de la Urziceni erau 
amenințate în spate; de aceea s-a. ordonat retragerea, cu atit mai mult cu cit 
comandantul rus anunţase că va face concentrarea Corpului 4 rus pe malul 
nordic ul Ialomiţei, pe linia Meteleu-Rosiori-Tändärei-Pina Petrii. Germanii au 
trecut Ialomiţa si au ocupat Urzicenii, Manasia, Siliştea, la. 12 decembrie. 

În faţa bulgarilor și turcilor, care trecuseră Dunărea la Călăraşi și la 
Feteşti, trupele rusești, care ocupau şesul Bărăganului, au trebuit să se retragă 
la nord, peste Ialomiţa. În retragere au pustiit satele, jefuind și dînd foc 
la tot ce intilneau în cale, pentru a nu lăsa nimic inamicului. Pe urmele 
lor, bulgarii şi turcii le completară opera, comitind cele mai abominabile 
atrocități asupra populaţiei dezarmate. Se intrecean în jafuri si în cruzime 
pe spinarea bietei noastre țări. Nu numai bulgarii si turcii, dar chiar si ger- 
manii cei „civilizaţi” și „disciplinaţi” comiteau astfel de excese, încit însuși 
Falkenhayn se vede nevoit să le constate si să le deplingă in memoriile sale : 
„În timpul înaintării s-au ivit manifestări care dovedeau o mare slăbire à 
disciplinei. Numărul pretinsilor rătăciţi de trupa lor, care misunau încoace 
si încolo, se inmultea în chip späimintätor, cu toate severele mele măsuri. 
Pe toate drumurile de înaintare am organizat mici ariergarde, formate din 
oameni de încredere, care să urmeze coloanele la citeva ceasuri distanță, să 
adune pe cei dositi $i să-i retrimită la posturile lor...Dar astfel de măsură 
ajută putin, cită vreme armata este în mars. Chiar sub ochii celor mai frun- 
tasi dintre șefii lor, cărora, desigur, nu le lipsea energia, se comiteau jafuri 
în mare măsură; așa in Ploieşti si in Buzău. Pe drumurile etapelor, crimele 
şi tilhăriile erau la ordinea zilei. Pe aceste drumuri si în vecinătatea lor, 
împușcăturile după vite, porci, păsări nu mai încetau. În multe locuri circu- 
latia devenise foarte primejduită” 55. 


Regruparea Armatei Bătălia de la Cricov a fost cea din urmă 
a l-a române acțiune militară purtată de armata română 


ca organism independent în timpul retra- 
gerii din 1916. După retragerea de pe Cricov, unitățile române ce consti- 
tuiau Armata I si Grupul apărării Dunării au fost retrase din luptă si trimise 
în zonele de refacere din nordul Moldovei, fiind înlocuite cu ruși. Au rămas 
pe front numai unităţile Armatei a II-a, la care au fost alipite si citeva din 
cele ce aparținuseră altor armate dizolvate. Astfel întărită, Armata a II-a 
română, sub comanda generalului Averescu, era acum intercalată intre Ar 
iata a [X-a rusă, care ocupă la dreapta ei munţii Moldovei, si Armata a 
IV-a rusă, care se întindea la stinga ei pină la malul Dunării. 

La 14 decembrie, Armata a II-a română era impărțită în dona sec- 
toare. Sectorul din stinga era constituit din Grupul Rimnic, comandat de 
generalul Văitoianu, ocupind regiunea muntoasă a județului Rimnicu Sărat, 
de la Racoviteni — la vest de orașul Rimnicu Sărat — unde se lega cu rușii, 
pină la muntele Furu, la vest de Dumitreşti. Grupul Rimnic avea în prima 
linie a frontului diviziile 3, 1 şi 6, iar în rezervă diviziile 12 si 7; diviziile 


524 


ÎN 


3 şi 6 erau considerate ca cele mai bune ce rămăseseră armatei române, 
căci fiind în sectoare mai liniștite suferiseră cele mai mici pierderi. 

Sectorul din dreapta era constituit din Grupul Vrancea-Oituz, sub coman- 
da generalului Cristescu. În regiunea Vrancea era Brigada a 1-a mixtă, 
sub comanda, colonelului Sturza, legindu-se la muntele Furu cu dreapta Gru- 
pului Rimnic. În regiunea Oituz era Divizia a 15-a, sub comanda gencra- 
lului Eremia Grigorescu, legindu-se în dreapta cu Armata a IX-a rusă, la 
Slănie. 

Citeva unităţi ruse sint intercalate printre unităţile române, fiind puse 
din punct, de vedere operativ sub comanda Armatei a II-a. Astfel, la 18 
decembrie, soseşte la Dumitresti, in spatele aripii drepte a Grupului Rimnic, 
Divizia de cavalerie Zamurskaia, formată din 24 escadroane cu 20 mitra- 
liere și 12 tunuri. Peste citeva zile e ataşată Grupului Rimnic şi Divizia de 
cavalerie Tuzemna, iar Brigăzii a 7-a mixte, Divizia a 12-a de cavalerie rusă. 

Timp de 10 zile, în sectorul Armatei a II-a a fost relativă linişte. Tru- 
pele române s-au ocupat cu organizarea poziţiilor lor in regiunile acciden- 
tate pe care le ocupau. Erau semne neindoioase că dușmanul se pregăteşte 
să atace linia Rimnicu Sărat — Viziru. 


Criza comandamentului Chestiuni penibile de comandament se 
român agitau la Marele Cartier al armatei române, 
care de la 7 decembrie se mutase la Bir- 
lad. Transportarea de numeroase trupe ruse în România și scoaterea din 
front a trupelor române, decimate de lupte, modificaseră compunerea arma- 
telor aliate. Valoarea numerică a celor două componente era schimbată. Ruşii 
predominau acum. Ei începuseră să manifesteze veleitäti asupra comanda- 
mentului comun al celor două armate. La 10 decembrie, Beleaev ceru hotă- 
rit pentru generalul Zaharov comanda supremă a armatelor aliate, suprimarea 
Marelui Cartier român si contopirea lui in Cartierul rus. Guvernul român 
se opuse energic la această pretenţie. Oricare ar fi fost situaţia de moment 
a operaţiilor militare, nu trebuia să se uite că, România este un stat inde- 
pendent, cu o armată naţională. Nici chiar la 1877, cind Romania era un 
stat ,,vasal’’, ea nu intrase in război pină cind Rusia nu-i garantase indi- 
vidualitatea liniei sale de operații și a liniilor sale proprii de comunicaţii. 
Cu atit mai puţin ar putea ea astăzi să abdice de la aceste drepturi, după 
40 de ani de independenţă si trei luni si jumătate de lupte crincene cu dus- 
manul. Chestiuni de drept se opuneau de asemeni la această desființare de 
fapt a armatei române independente. După Constituţie, regele e capul armatei, 
pe care o comandă direct. Apoi, legea stării de asediu dă dreptul Marelui 
Cartier general de a dispune în chestiuni de administraţie si poliţie pentru 
miniştrii țării. A trece această autoritate Cartierului armatei ruse, înseamnă 
a pune autorităţile ţării sub ordinele unui organ militar străin, ceea ce ar 
însemna încetarea suveranității noastre naționale pe teritoriul propriu. Sin- 
gurul lucru, pe care guvernul il putea acorda, era ca sub ordinele directe 
ale regelui un general rus să functionez e ca sef de stat-major, însărcinat cu 
comandamentul trupelor ruse, iar statul-major român şi armata română să 
rămină cu organizaţia si comandamentul lor independent. S-a admis ca, deo- 
camdată, trupele TUSO- române din zona de operatii să fie puse sub comanda 
generalului Zaharov. 
La 14 decembrie o schimbare importantă s-a făcut în Înaltul Coman- 
dament român. Generalul M. Iliescu, subseful Marelui Cartier General care, 


525 


în lipsa unui şef titular *, condusese operaţiile armatei române timp de trei 
luni şi jumătate, a fost inlocuit de la acest comandament prin generalul 
C. Prezan. Dizgratia era rezultatul ostilitätii unei importante părţi din opinia 
publică şi a şefilor partidelor opozitionale, care atribuiau generalului Ili- 
eseu insuccesul campaniei, începută sub auspicii atit de promițătoare. I se 
imputau greşeli de concepţii strategice, de conducere a operaţiilor si în spe- 
cial faptul de a se fi înconjurat de o clientelă personală, incredintind coman- 
damentele importante la generali mediocri, inläturind sau neglijind pe cei 
mai buni ofițeri din armata noastră. În clipa grea a plecării de la înaltul 
post, plin de cele mai grele răspunderi, pe care-l ocupase, Iliescu s-a dez- 
vinovätit înaintea comandantului suprem al armatei arätind că a lucrat cu 
personalul de la Marele Stat-Major pe care l-a găsit, fără a schimba pe nimeni, 
că planurile de campanie au fost studiate si aprobate de generalii coman- 
danti de armate, că a lucrat cu devotament si credință, luind în ceasurile 
de crize grave astfel de măsuri, incit a putut să evite pericolele si să micso- 
reze proporţiile amenințătoare ale dezastrului, că infringerile se datoresc, in 
cea mai mare parte, unor cauze din afară şi că oricine, în condiţii identice, 
nu ar fi putut face mai bine ori mai mult. Atit de mare era inversunarea 
cu care era atacat generalul Iliescu, încit comandantul suprem al arinatei 
a crezut că nu poate reţine pe general nici în postul de subsef al Marelui 
Cartier, nici măcar să-i dea comanda unei divizii. I s-a încredințat numai 
o misiune pe lingă comandamentele aliate. 


Bătălia de la Înaintînd pe urmele românilor si rusilor, 
Rîmnicu Sărat Mackensen se găsi la 19 decembiie in fata 


liniei Rimnicu Sărat—Filipeşti— Viziru — 
Dunăre. Recunoasterile aeriene si pipăirile cu patrule îl aduserä la convingerea 
că are de a face cu o poziţie pregătită cu îngrijire, din vreme şi solid organizată, 
apărată de forţe numeroase, care nu putea fi forţată decit printr-o mare bătălie. 
Începutul ei fu fixat pentru ziua de 22 decembrie ; pind atunci, unitățile arma- 
tei dugmane au fost regrupate, aduse in zona de luptă, dindu-li-se şi citeva zile 
de repaus. 

Bătălia de la Rimnicu Sărat a fost angajată de germani cu totalitatea for- 
telor lor, aflätoare între munți şi Dunăre : 17 divizii. La stinga, Armata a IN-u, 
sub comanda generalului Falkenhayn, avea să execute misiune principală cu 
masa celor 10 divizii de infanterie ale sale. Axa de înaintare a Armatei a IX-a 
era şoseaua şi calea ferată Buzău — Rimnicu Sărat ; cimpul sâu de operaţie era 
regiunea de dealuri şi munţi din nordul județelor Buzău şi Jimnicu Sărat, 
pină la riul Buzău. Cînd poziţia româno-rusă va fi străpunsă, va începe acţiunea 
gi Armata de Dunăre, comandată de generalul Kosch, compusă din cinci divizii 
de infanterie germano-turco-bulgare şi două divizii de cavalerie. Ea va opera in 
regiunea de şes dintre riul Buzău şi Dunăre, cu direcţia spre Brăila. 

Frontul româno-rus era ocupat la aripa dreaptă de români, iar centrul 
si aripa stingă de ruși. Românii ocupau poziţiile de munte si de dealuri, de la 
muntele Furu pind la Racoviteni, cu trupele Grupului Rimnic al Armatei a 
II-a. Rușii ocupau partea cea mai importantă a frontului, cu mai multe cor- 
puri de armată si cu o numeroasă cavalerie. Cele două armate adverse formau 
astfel un front de luptă continuu, de la munte pind la Dunăre. 


* Seful titular al Marelui Stat-Major, generalul Al. Zottu, fiind grav bolnav de nervi, n-a putut 
să participe la lucrările comandamentului : el s-a sinucis în cursul lunii noiembrie 1016, 


526 


Cu toată marea concentare de trupe, rușii n-au avut intenţia serioasă să, 
țină cu orice pret această linie. Chiar de la 16 decembrie comandantul rus, intr-un 
raport către rege precum şi în ordinul de operaţii către trupele sale, arată inten- 
tia de a se retrage în spatele Siretului, indicind fiecărei unităţi seclorul ce avea 
să ocupe. De aceea si comandamentul român fu nevoit să considere rezistența 
pe frontul Rimnicu Sărat ca o etapă provizorie si să procedeze la organizarea, 
definitivei rezistenţe pe linia Casin-muntele Cläbuc-Purcelesti (nord de Odo- 
besti), în continuare cu linia rusească a Siretului. 


Bătălia de la Rimnicu Sărat a ținut șase zile, de la 22 la 27 decembrie si 
a fost cea mai mare bătălie din perioada retragerii. Germanii o uumese și 
»Weihnachtsschlacht” (Weihnacht = Crăciun, deci bătălia de Crăciun), pentru 
că acţiunile ei hotăritoare s-au dat în zilele Crăciunului catolic. 


Generalul Falkenhayn, à cărui Armată a IX-a avea să ducă greutatea 
precumpănitoare a bătăliei, şi-a așezat la aripa stringă Grupul Krafft, alcătuit 
din totalitatea trupelor sale de munte ; acesta avea să opereze impotriva gru- 
pului de divizii române în regiunea muntoasă și de dealuri; misiunea sa 
era de a opera o întoarcere a flancului român în regiunea Dumitresti. Călare pe 
şoseaua Buzäu—Rimnic era Grupul Morgen; misiunea lui era de a străpunge 
liniile ruseşti și a cuceri oraşul Rimnicu Sărat. Falkenhayn opri in rezervă divi- 
ziile 89 şi 41, spre a le arunca în luptă la momentul și în punctul potrivit, pentru 
obţinerea succesului decisiv. La dreapta, pină la riul Buzău, era Grupul Kühne. 

La 22, bătălia se dezläntuie pe tot frontul Armatei a IX-a germane. 
La extrema stingă, Corpul alpin bavarez, operind în munţi, isi prelungeşte 
aripa, căutind să stabilească legătura cu dreapta Armatei I austro-ungare de sub 
comanda arhiducelui Iosif, care operează in Vrancea. De partea noastră, legä- 
tura între Grupul Rimnic si Grupul Vrancea v stabileşte o divizie de cavalerie 
rusă. Timp de trei zile, alpinii germani si alpinii austrieci ai Diviziei a 73-a, 
care sint la dreapta celor dintii, nu pot face nici un pas inainte. Trupele române 
ale diviziilor 2, 1 şi 6 fin cu putere poziţiile de pe apa Cilnăului; Divizia de 
Cavalerie rusă Zamurskaia a ocupat Vintileanca si Între Rimnice, la dreapta 
românilor. 

În ziua de 24 decembrie, Grupul Morgen reuşi să obţină un succes hotä- 
ritor : Divizia a 12-a bavareză, cu ajutorul Diviziei a 89-a, luptind la punctul de 
jonctiune al frontului rus cu cel român, luă cu asalt înălțimea cu cota 417, care 
domină, la sud-est de Racoviteni, apa Cilnăului. Poziţia, puternice întărită, a 
fost apărată cu îndărătnicie de ruși, a fost reluată de aceștia si iarăşi recucerită de 
germani după lupte inversunate care au durat pind seara, pricinuind mari pier- 
deri ambilor adversari. Dupä pierderea acestor poziţii, rușii au decis evacuarea 
întregii linii de bătălie si retragerea treptată spre poziţiile dinapoi. Această hotă- 
rire, luată de comandantul rus si necomunicată celui român, începe să-și arate 
efectele in desfășurarea luptei din zilele următoare. În ziua de 25 decembrie, a 
patra zi a bătăliei, Corpul alpin isi intensifică atacurile împotriva românilor 
La extrema dreaptă a frontului român, trupele ruse din Divizia Z: 


părăsesc poziţia şi lasă descoperită aripa dreaptă a Divizici 

dușmanul înaintează si ocupă Dealu Sării, V | , Si Intre Rimi 

nii trebuie să se retragă cu mari pierderi, « opun o reziste O 
companie din Regimentul 22 a oc lul de la cot 1, luptind 


ou baioneta, pind ce toți soldaţii imp 
Mai spre sud, atacurile alpinilor 
date en puternică susţinere de artileri 
tinut solid de români. Frontul divi 
a f-a din rezervă. 


din Divizia 


La 26 decembrie, lupta a continuat. Duşmanul, susţinut de artilutie 
puternică, a atacat între diviziile 3 si 1. Luptele s-au desfăşurat cu violență la 
Spidele, pe dealurile Şonticari şi Marghiloman. Dealurile sint cucerite de duşman 
$i românii se retrag pe dealul Ferului. Ruşii trimit în ajutor de la Dumitresti p 
brigadă de cazaci din Divizia Tuzemna cu o baterie de tunuri de munte. Dar 
abia angajaţi in luptă, cazacii se retrag cu muzica în frunte ; dupa ci se retrage 
şi bateria de artilerie. Prin golul produs, inamicul înaintează printre cele două 
divizii române, ale căror aripi le întoarce si ocupă Kpidele si dealul Ferului. 
Regimentul 4 vinători, care reocupase printr-un contraatac dealul Sonticari 
după o luptă inversunata, e silit să se retragă cu mari pierderi ; de asemenca 
şi Regimentul 27. Aripa stingă a Diviziei a 3-a e luată sub focul concentrat 
al artileriei dușmane si are pierderi simtitoarc. 

Bateriile de artilerie ale Diviziei 1 română dezläntuie un violent foc de 
baraj asupra, duşmanului şi-i opresc înaintarea. Comandantul român trimite la 
contraatac un batalion din Regimentul 16 din rezervă ; sub protecţia lui se re- 
constituie resturile räzletite ale regimentelor 4 vinätori si 27 si atacă cu vigoare pe 
duşman. Satul Spidele e recucerit; românii atacă dealu Ferului în flancul sting 
şi in spate şi-l reocupă. Sustinute de artileria Regimentului 21, trupele române 
înaintează şi atacă acum dealurile Sonticari si Marghiloman ; năvala românilor si 
focul precis al artileriei lor au incurajat pe cazaci, care revin si ei la atac. Spre 
seară, dealul Şonticari e recucerit şi situaţia e restabilită aproape peste tot, 
după o zi de violente lupte şi de pierderi singeroase. 

Ziua de 27 decembrie trebuia să aducă decisiva. La aripa dreaptă a fron- 
tului român, Corpul alpin bavarez, întărit cu trupe noi de intanterie şi cavalerie, 
a făcut joncţiunea cu aripa dreaptă a Grupului Gerock din armata arhiducelui 
Iosif si atacă cu putere in mod concentric tot frontul Diviziei a 3-a română si 
Divizia Zamurskaia, silindu-le să se retrugă la est de Jitia, în direcția Dumitresti. 
Pe frontul Diviziei 1 luptele au continuat pentru stăpinirca dealurilor Sonticari 
şi Marghiloman, care pind seara au fost cucerite aproape în întreginie. 

Dar în sectorul central rușii, care după ocuparea cotei 417, se retrăseseră 
pas cu pas, luptind pentru fiecare palmă de teren, pierd astăzi orașul Rimnicu 
Sărat. Comandantul rus consideră bătălia ca pierdută şi dă ordinul de retragere 
generală. La dreapta rușilor, Divizia a 6-a română, 1aminind cu flancul sting 
în aer, primeşte şi ea ordin de retragere. Divizia I, cu toată lupta victorioasă pe 
care a dat-o in cursul zilei, a rămas izolată, prin retragerea Divizici a 6-a de la 
stinga si a Diviziei a 3-a, de pe dreapta; ca trebuie să urmeze retragerea. veci- 

nelor ei. 

La 28 decembrie, retragerea Grupului Rimnic este generală; cele trei 
divizii de cavalerie rusă, care au operat sub ordinele Armatei a II-a române — 
diviziile Zamurskaia, Tuzemna şi Usuriskaia — sint întrunite într-un corp sub 
comanda generalului rus Krimov, care e deplasat spre dreapta Grupului Kiur- 
nie, spre a face legătura cu Grupul Vrancea. De altfel, comandanții români gene- 
ralii Averescu si Văitoianu s-au văzut nevoiţi să ceară Marelui Cartier roman și 
regelui să dea, o altă destinaţie Corpului de ca ralerie rusă, „leoarece prin retra- 
geri intempestive si dezordonate influențează in rău trupele române”. 

În sectorul de sud-est al bătăliei, Armata Kosch a început atacul pe Ion- 
tul dintre Buzău si Dunăre, atunci cind pe frontul Armatei a IX-a bătălia 
începuse să se decidă în favoarea germanilor. La 26 decembrie duşmanul atacă 

pozițiile puternic întărite de ruşi de la Filipești (gara Făurei) ; s-a dat o luptă 
crincenă, in special în jurul punctului de sprijin de lingă biserica din Filipești și 
la cota 55. Mai spre est, în regiunea vecină cu Dunărea, a luat parte la luptă cu 
bravură si un detașament de automobile blindate engleze, al cărui comandant à 


528 


fost rănit. În urma retragerii rușilor de la Rimnicu Sărat, poziţia de la Filipesti, 
fiind amenințată de a îi luată in flanc, a fost evacuată si, in urma ei,intreaga 
linie Viziru— Dunăre. Retragerea generală a ruşilor s-a facut in direcția Focșani — 
Brăila. Pierderile rușilor în bătălia de la Rimnicu Sărat au fost foarte mari; 
numărul prizonierilor luaţi de germani este, după comunicatele germane, «de 
10 220 de oameni. 


Retragerea, rușilor din șesul Munteniei a 
provocat şi retragerea lor din Dobrogea. 
Generalul Zaharov venise la comanda 
trupelor din Dobrogea — inlocuind pe incapabilul Zaioncikovski — plin de 
faima pe care o ciştigase in luptele din Volinia. El şi-o pierdu in Dobrogea. 
Desi avea la dispuziţie forte foarte numeroase — patru corpuri de armată şi 
citeva divizii de cavalerie — el nu a făcut nimic ca să recistige teritoriul pierdut 
şi se imobiliză inaintea poziţiilor bulyäresti. 

La 14 decembrie, ruşii incepură retragerea de pe frontul dobrogean, 
urmăriţi de aproape de bulgari. Dobrogea, încredinţată de noi apărării rusești, 
era abandonată in mina bulgarilor. La 16 decembrie, frontul rus era pe linia 
Pecineaga-Babadag ; a doua zi, cavaleria bulgară intra in Babadag, iar la 
23 decembrie în Tulcea şi Isaccea. Trupele ruseşti trecuseră în Basarabia pe 
podurile de pontoune, construite în aceste puncte, după care au dat foc marelui 
lor pod de pontoane de lemn. Podul de portite, aruncat tot aci de către ponto- 
nicrii români pentru scurgerea refugiaților români, a fost strins cu îngrijire si 
remorcat la Galati, de unde a fost trimis cu trenul in țară. 

În Dobrogea n-au mai rămas decit trupele ruseşti grămădite in peninsula 
Măcinului, avind ca linie de apărare dealurile impădurite ce se întind in istmul 
acestei peninsule, de la Greci pină la Văcăreni. Măcinul forma capul de pod care 
apăra Brăila, de pe malul dobrogean ; cele două localități fuseseră legate prin- 
tr-un pod de pontoane. La 29 decembrie Mackensen, urmărind cu aripa dreaptă 
a armatei de Dunăre pe rușii care se retrăgeau dinspre Viziru spre nord, începu 
atacul Brăilei, de la sud, pe cînd armata dobrogeană o ataca de pe celălalt mal, 
dinspre est. La 1 ianuarie trupele germane, bulgare si turceşti intrau în Măcin. 
A doua zi, ultimele trupe rusești din Dubrugea treceau Dunărea, pe la Väcäreni, 
în Basarabia. În aceeaşi zi Brăila, atacată de la sud si de la est, fu ocupată de 
dușman ; ea fusese complet sleită de ruși : magaziile, docurile, depozitele, pind 
si prăvăliile nu mai conţineau nimic. 

Armata dusmanä de Dunăre ajunsese în regiunea, 
Siret ; la 6 ianuarie, înaintarea ei fu complet oprită in această regiune *. 


Rușii părăsese 
Dobrogea 


băltoasă de la sud de 


Apărarea Deltei * Delta Dunării se găsea într-o situație cu 
+ Duuării ” totul deosebită fata de restul Dobrogei. Era 
de cel mai mare interes ca să se apere si 

să se menţină brațul navigabil Sulina. De aceea, de la izbucnirea războiului, 
guru canalului fusese barat’ de un puternic stävilar mobil, format din grinzi 
lanţuri groase si cabluri de sirmă, inapoia căruia era o baterie ascunsă de lans- 


* Un istoric militar rus, generalul Vinogradski scrie : „În acest timp pierdurăm Dobrogea 
intr-un chip neașteptat : situația nu impunea citusi de puţin retragerea Armatei a VI-a ruse. Dus- 
manul, inferior, nu presa decit molatic impotriva excelentelor poziţii care acopereau trecerea Dunării 
la Brăila... Nimic excepţional nu ameninţa trupele din stinga Dunării, deoarece flota dusmanä nu 
era stäpinä pe fluviu si deci nu era primejdie ca armata să fie tăiață de baza ei. Această manevră de- 
plorabilă ne-a lipsit de calea fluvială a Dunării de Jos...” etc. 


529 


torpile automobile. Pe plajă, in jurul Sulinei, au fost instalate două baterii ruse 
de 150 mm si trei baterii de cîmp române, servite de marinari, care băteau înspre 
largul mării. În port se afla micul crucișător român „Elisabeta”, o canonieră, 
un torpilor și tot materialul flotant al Comisiei Europene. 

lia început, toată pregătirea apărării a fost îndreptată înspre mare. 
Germanii au încercat să împiedice transporturile de trupe rusești, trimitind 
submarine pină în raza portului Sulina si asezind mii de torpile-mine în ca- 
lea vaselor ruseşti. Citeva transporturi ruse au fost torpilate de submarine, 
ori s-au ciocnit de mine si s-au înecat. Un serviciu special de pescuire à mi- 
nelor, alcătuit din marinari români si ruși, lucra necontenit. Vasele S.M.E. 
[13] au fost date rușilor, care le-au armat spre a servi ca crucișătoare si ca 
vase de întins plase inpotriva submarinelor. 

Crucișătorul german „Breslau” a atacat insula Şerpilor, unde se insta- 
lase o staţie de telegrafie fără fir, si a luat prizonieră mica garnizoană ruso- 
romana. 

După căderea Constanţei, începe a intra în socotelile comandamentului 
român si eventualitatea unui atac al Deltei dinspre uscat. În adevăr ruşii, 
reträgindu-se din Dobrogea, dușmanul înaintează spre Tulcea şi Isaccea. Co- 
municarea pe apă între Dunăre si Galaţi e ameninţată să fie tăiată si Delta 
să rămină izolată. Germanii isi organizează la Constanta o bază navală. Hi- 
droplanele lor vin aproape zilnic la Sulina, unde bombele aruncate de ele 
fac ravagii, cu deosebire in populația civilă, ucigind oameni, distrugind si 
incendiind clădirile din oras, care sint aproape toate de lemn. Un hidroplan 
e lovit de tunurile apărării noastre si doborit in mare, de unde e capturat 
împreună cu pilotul si mecanicul său. la 7 noiembrie. Ceva mai tirziu, in- 
susi comandantul escadrilei de aviaţie germană a fost capturat rănit si trans- 
portat la Sulina, unde a murit. 


Comandamentul rus se pregăteşte să evacueze Delta si comandantul flo- 
tei ruse din Sulina ia măsuri de retragere spre Sevastopol. Ofiterii marinei 
române stäruie din răsputeri să nu se abandoneze Delta, care poate fi u- 
sor apărată din cauza particularitätilor ei geografice, iar dusmanul nu are 
mijloacele tehnice indispensabile pentru atacul unei regiuni asa de dificile, 
în care el nu-și putea desfășura forţele sale de infanterie și artilerie de uscat. 
Sub protecţia monitoarelor române care coboară de la Brăilu si bombardează 
înălțimile de la Isaccea, s-a putut scurge la vale imensul convoi de vase co- 
merciale si de șlepuri incäreate, de la Galati spre Chilia. În urma explica- 
ţiilor si stäruintelor românilor, amiralul rus Kolceak, comandantul forțelor 
ruse din Marea Neagră, s-a convins de necesitatea menţinerii Deltei si à pu- 
tintei apărării ei. În adevăr, ajunşi stäpini ai Deltei, austro-germanii ar fi 
făcut din braţul Sulina o puternică bază de operaţii, care ar fi ameninţat 
foarte de aproape localitatea Sulina. Pe bordul crucișătorului „Elisabeta, 
Kolceak a declarat ofiţerilor de marină romani: ,. Chiar dacă Zaharov isi re- 
trage toate trupele din Dobrogea, eu voi tine cu orice pret Delta cu vasele 
de război si cu trupele de infanterie de inarină ce voi trimite din Rusia”. 
Si în adevăr, Kolceak a trimis o divizie de trupe de infanterie de marină 
ruse, care au ocupat Delta, formind front pe malul Dunării de la gura bra- 
tului Sfintu Gheorghe pinä la ceatalul Chiliei. În spatele acestui front se con- 
stituiau două mari baze de operaţii : Sulina si Chilia, care sint în permanen- 
tă legătură pe apă cu Odessa si Sevastopol. În aceste baze se string toate 
vasele de război ruse — contratorpiloare, canoniere, pontoane pe care s-au in- 
stalat tunuri de 150, remorchere pescuitoare de mine, șlepuri-spitale, precum 
si cele române — monitoarele, vedetele si tot materialul flotant; care reuşise 


530 


să, se scurgă de la Galaţi. O parte din slepuri, care n-au mai putut trece pe 
sub tunurile din Isaccea, s-au refugiat pe Prut. Din slepurile de la Chilia s-au 
trimis pe uscat la Iași mari cantități de griu, în greaua iarnă, cind depozitele 
de aprovizionare din ţară erau pe sfirşite. Frontul de apärare al Deltei, astfel 
fixat, a rămas pină la sfirsitul războiului in aceeaşi situaţie. Citeva incercări 
ale dușmanului de a trece în Deltă au fost respinse. De aceea el s-a mulțumit 
numai a-și organiza poziţiile inalte de la Tulcea si Isaccea cu tunuri de ca- 
libru mare şi cu proiectoare puternice, de teama unei ofensive româno-ruse 
dinspre deltă, sub protecţia flotei*. 


A doua jumătate a lunii noiembrie a fost 
relativ liniştită pe frontul Moldovei. După 
stingerea bätäliei**, incepută de duşman 
cu scop să mascheze operaţiile principule intreprinse de el în trecătoarea Jiu- 
lui, cei doi adversari au rămas pe poziţiile lor. Frontul Carpaţilor Moldovei 
era acum ţinut pind în valea Uzului de Armata a IX-a rusă, sub comandă 
generalului Leciţki ; de la Slănic spre sud, sectorul Oituzului si al Vrancei 
era ţinut de Armata de Nord romani, redusă la diviziile 15, 7, Brigada à 
1-a mixtă, o Brigadă de călăraşi si Divizia a 6-a din Munţii Buzăului. Aceasta 
din urmă, după necesităţile operative, era trecută cind Armatei de Nord, cind 
Armatei a II-a. Comanda Armatei d: Nord o avea generalul Cristescu. 

La 28 noiembrie Armata à IX-a rusă începu mult asteptata sa acţiune 
ofensivă împotriva dușmanului din faţă, pe toată întinderea frontierei mun- 
toase a Moldovei. Acţiunea se prelungi spre dreapta la armata Kaledin, care 
ocupa frontul Carpaţilor Bucovinei si cei Păduroși, pină la pasul Iabloniţa. 
Scopul acestei ofensive era să usureze acţiunea armatei române care, in Mun- 
tenia, trebuia, să înceapă marea bătălie de pe Arges si Neajlov. Luptele s-au 
dat cind într-un sector, cînd intr-altul, cu pauze, tinind pind aproape de ju- 
mătatea lunii decembrie. Ele au constat din atacuri descusute, date cind 
pentru o înălțime, cînd pentru alta, tără să se obţină nici un succes de 
vreo oarecare importanță. Singurul rezultat la care s-a ajuns este că ger- 
manii si austro-ungarii au mai adus vreo citeva divizii de pe fronturile 
liniştite, spre a întări frontul Carpaţilor, mai ales în regiunea Trotus—Oituz, 
cea mai amenințată. Armata I austro-ungară de pe frontul Moldovei era 
la această dată compusă din trei grupuri : la sud Grupul Oituz, comandat de 
generalul german Gerock ; la centru Grupul Ghimeș, comandat de generalul 
german Litzmann ; la nord Grupul Bicaz-Dorna, comandat de generalul austriac 
Liitgendorif. Grupul Gerock depindea operativ de Armata a IX-a germa- 
nă, à lui Falkenhayn; Armata I austro-ungarä continua să facă parte din gru- 
pul de armate comandat de arhiducele moştenitor Carol ; după moartea împă- 
ratului Franz Joseph si suirea pe tron a lui Carol, comanda grupului a trecut. 
asupra, arhiducelui maghiarofil Iosif. 

În legătură cu aripu stingă a Armatei Leciţhki, Armata de Nord română 
a primit si ea însărcinarea de à participa la ofensiva rusă, cu misiunea de a res- 
pinge pe duşman şi à ocupa ieșirile defileclor in Sesu Secuilor. Deoarece insă 
s-a luat acestei armate Divizia a 7-a, trimisă să participe la bătălia de pe Arges, 


Frontul Armatei 
de Nord române 


* La 15 aprilie 1917, torpilorul „Smeul” a naufragiat in Marea Neagra, pe drumul dintre 
Sulina şi Periprava, la intrarea în braţul Stambulu V echi. fa acest naufragiu au pierit gi trei membri 
ai misiunii militare franceze, locotenentii de vas Carriou, Denain și Begouin. 

** Vezi: À doua bdtälie de la Oitur. 


581 


DE - 


forță ei combativă s-a micsorat, încit nu mai putea fi vorba de o ofensivă puter- 
nică, ci numai de acţiuni de fixare a dușmanului. 

Operatiile Armatei de Nord au început la 30 noiembrie printr-un atac 
în regiunea Slănicului, cu dreapta Diviziei a 15-a, împotiva aripii de sud a Atma- 
tei arhiducelui Iosif, si s-au întins spre sud, de o parte si de alta a văii Oituzului 
si în Vrancea, impotriva Armatei Gerock. S-au obtinut mici sucecse initiale, cu 
toată ceața deasă care împiedica operatiile, dar poziţiile cucerite n-au putut ti 
menținute. S-a ajuns repede la constatarea că forțele Armatei de Nord 1epre- 
zinta abia strictul necesar pentru ţinerea echilim ului cu inamicul ; orice chel- 
tuială de forte ar strica acest echilibru în dauna noastră. Faţă de lipsa de per- 
spectivă a luptelor si de riscul lor, acțiunea a încetat la 3 decembrie. 

Generalul Cristescu a fost numit subsef al Marelui Stat-Major ; comanda 
Armatei de Nord, redusă la Divizia a J5-a, Brigada a 1-a mixta si Brigada à 
4-a de Călăraşi a fost încredinţată generalului Er. Grigorescu. Pe Ja mijlocul 
lunii decembrie, trupele fostei Armate de Nord au intrat in alcătuirea Armatei 
a II-a, de sub comanda generalului Averescu, sub numele de Grupul Oituz— 
Vrancea, 


Bătălia de la Cașin Aproape trei săptămini, sectorul Armatei 
de Nord române, îngustat la frontul ocu- 
pat de o divizie si două brigăzi, a fost 

liniștit. Trupele române s-au putut deda la consolidarea poziţiilor lor, luptind 

mai mult cu greutăţile iernii. In a doua jumätate a lunii decembrie, linistea 
luă sfirsit. O mare bătălie, cea mai importantă ce s-a dat pe acest front, va 
incepe deodatä cu bätälia de la Rimnicu Särat. 

Arhiducele Iosif, noul comandant al Armatei ] austro-ungare de pe frontul 
Moldovei, nu vroia să rămină in inactiune. În timp ce Falkenhavn pregătea, 
atacul poziţiilor româno-ruse de la Rimnicu Sărat, el decise să ia, la rindul lui, 
o ofensivă în munţii Moldovei de sud. Ofensiva trebuia să cuprindă toată regiu- 
nea muntoasă de la pasul Ghimes pind in regiunea Vrancei si să se execute cu 
o forţă de 10 divizii, din care şase germane și cinci austro-ungare. Scopul ci 
era pătrunderea prin valea Trotușului şi a Oituzului în valea Siretului, pentru a 
întoarce poziţiile ruso-romane din această regiune si, cu chipul acesta, a usura 
înaintarea lui Falkenhayn dinspre sud. Comandamentul austro-unoar nu renun- 
tase la planul lui favorit, cu toate eșecurile de la Oituz si cu toată opoziţia lui 
Falkenhayn, care nu menaja deloc cu ironiile si persiflarile sale comandamentul 
austriac, in a cărui pricepere strategică nu avea nici o încredere. Gnupurile 
Ghimes și Uz, tari de cinci divizii, aveau să lupte impotriva aripii de sud « Arma- 
tei ruse Lecitki; acţiunea principală trebuia dusă de Grupul Gerock inpotriva 
Grupului roman Oituz-Vrancea. Armata Gerock cuprindea două sectoare : 
la nord sectorul Slanic—Oituz—Casin, format din diviziile 71 austro-uneare, 40 
si 187 germane, sub comanda generalului german von Staabs ; la sud, sectorul 
Putna, constituit din Divizia 1 de cavalerie austro-ungară si Divizia 218-a 
germană, sub comanda generalului de cavalerie austriac Ruiz von Roxas. Românii 
aveau, cum stim, trupele sectorului Oituz-Vrancea (Divizia a 15-a si Brieada 
a 7-a mixtă). Divizia a 15-a română era constituită din 24 batalioane de infan- 
terie si era întărită si cu o Brigada, de cälärasi. Disproportia dintre fo tele celor 
doi adversari era zdrobitoare în favoarea adversarului. Deplasarea Diviziei 
a 14-a rusă în sectorul Oituzului si trimiterea unei divizii de cavalerie rusă în 
ajutorul trupelor sectorului, petrecută în cursul bătăliei, n-au putut. să modifice 
decit în foarte slabă parte această disproporţie. De aceea, bătălia de la Cagin, 


532 


astfel numită de la numele văii care se găsea în centrul cimpului tactic al ope- 
ratiilor, va constitui pentru români o nouă si foarte grea încercare. Divizia a 
15-a si șeful ei, generalul Grigorescu, deveniți legendari prin rezistenți de fier 
de la Oituz, vor avea din nou ocazia să tacă proba iscusinţei, energiei și puterii 
lor de jertfă. 

Bătălia de la Casin a început la 22 decembrie, in aceeași zi cu bătălia de 
la Rimnicu Sărat si a ţinut pînă la 31 decembrie. Terenul in care s-a dat fiind, 
mai ales în partea de sud, foarte accidentat, străbătut de masive muntoase cu o 
atructura confuză, tăiată de văi adinci si acoperite de păduri seculare, nu per- 
mitea desfăşurarea de mari fronturi continui : de aceea ea a constat mai mult din 
numeroase atacuri si contraatacuri date de unităţi izolate. In luptă cu adver- 
sarul mult superior. rezistenţa românilor a fost strălucită. Eroismul trupei a 
fost la înălţimea iscusintei comandantului. Înălţimile vecine cu Oituzul. mar- 
tore ale atitor lupte eroice date în primele două bătălii de la Oituz. au fost din 
nou stropite cu sîngele anemiat al istovitelor noastre trupe. 

Ceea ce ingreuia mult destăşurarea luptelor, era lipsa de încredere in 
aliatul rus. Necesitati tactice au cerut ca românii să fie înlocuiţi prin ruşi; 
dusmanul a simţit aceasta și a atacat imediat. Rusil părăseau cu usurintä po- 
zitil care purtau nume devenite sfinte pentru români, căci in pămintul lor 
odihneau mii de eroi care-și dăduseră sufletul pentru păstrarea lor. Atunci 
inimile soldaţilor români se stringeau, atacurile porneau aproape de la sine si, 
in lupte grele, pe geruri și viscole cumplite, celebrele înălţimi ale Cäpusii, Cerni- 
căi, Stäneica, Fata Moartă, erau recucerite de romani, pentru ca apoi alte 
atacuri covirsitoare ca putere, sau manevre ocolitoare date în alte sectoare. să 
oblige pe apărători să le părăsească din nou. In centrul acţiunii din valea Oitu- 
zului Regimentul 13 „Stefan cel Mare” şi-a facut din nou datoria cu vigoare si jertfe. 

Ofensiva dușmanului a început în Viancea cu atacul aripii de sud, general 
Ruiz, contra Brigadei a 7-a mixte române, care-și avea pozitiile pe văile celor 
două Tisite, Lepsei, Putnei, Närujei si Zăbalei. Baterii de artilerie grea de 
150 mm bombardează cu o extremă violenţă poziţiile de pe Cläbuc, pe care le 
distrug. În contraatacuri indirjite, date la 24 decembrie pe linia Cläbue—Fata 
Moartă, românii reusese să reocupe vintul Clăbucului. Presiunea dusmanului 
devine din ce în ce mai puternică; ea se exercită mai ales de-a lungul văii 
Lepsei si în direcţia gării Putna, la vărsarea Tisitei in Putna. Gara e ocupată 
de duşman la 26, recucerită de romani, apoi din nou pierdută. Divizia a 12-2 
de cavalerie rusă e trimisă în ajutorul Brigăzii a 1-a mixta; ca soseşte pe 
poziție la 26, atacă si recucerește gara Putna. Comunicatul oficial german de 
la 26 decembrie trebuie să mărturisească : „Românii apără cu îndirjire văile 
care due din Munţii Vrancei în sesul Moldovei. Cu toată vremea si terenul 
nefavorabil în munţii înalţi, trupele noastre imping pe inamic pas cu pas”. 
Cele două unităţi se constituie intr-un grup sub comanda generalului baron 
Mannerheim. La 27 decembrie. atacurile dusmane coplesese Brigada a T-a 
mixtă care, nemaiputind să reziste, incepu retragerea în ordine spre Soveja — 
Dragosloveni. 

În acest timp, în sectorul Oituz, Staabs s-a mulţumit să bombardeze 
poziţiile române cu artilerie ; bombardamentul a atius o mare violenţă în ziua 
de 23 decembrie. Peutru à veni in ajutorul Brigăzii a 7-a mixte, greu atacata 
în sectorul vecin, comandamentul român decise să retragă Divizia a 15-a română 
la Oneşti, spre a constitui o rezervă din care să trimită ajutoare în sectorul 
amenințat. Locul Diviziei a 15-a trebuia ocupat de Divizia a 11-a rusă vecină ; 
înlocuirea se va face in ziua de 25. Această hotărire umple de amărăciune inimile 
românilor. Ei intelegeau să lupte cu deznădejde pentru apărarea plaiurilor lor, 


533 


pentru închiderea drumurilor spre Moldova lor, pe cînd rușii luptau fără nici o 
tragere de inimă. 


Aceste sentimente le-a exprimat generalul Grigorescu într-o intimpinare 
pe care a adresat-o Înaltului Comandament român. Grigorescu arată că terenul 
din regiunea Oituzului este absolut necunoscut, atit pentru ofiţeri, cit si pentru 
trupa rusă. ,,Mentalitatea celor ce mă înlocuiesc este cu totul alta decit a 
noastră — continuă inimosul general — și anume retragerea și iar retragerea, 
spre a cruța vieţile celor chemaţi tocmai a le sacrifica pentru îndeplinirea 
chemării lor. Această mentalitate se manifestă zilnic în toate cercurile si cred că 
nu este de natură a asigura apărarea teritoriului national, intrucit aliaţiilnoștri 


— Poziţii iniţiale dușmane 
D Direcţii de atac principe e duşmane 
Poziţii româno-ruse 

Înainte de 22 decembrie 


(inceputul bätälier de le Sasin 
— ———— La inceputul lunii iznuarie 
î—i— il La 7 ianuarie 
—.—— La 18 ianuarie 


7 Slănic 


Brozeşti 2 


x | 
RS S SS % > \ 
7 Mänästirea Caşin 3s 2 Lo, \ Q 


à A Pralea ) 
* "ma, rupul à en. vu Ads € 
ua f MA Ego ese À 
CAVE. Clabuc | 


1366 


KA 
a ii 
HU, eo E 
Weg 6 Ag N, Ns 
ee, 4, PANCIU — | À 
Ge oii © | irises) \ 
BON = Ye 


Sy 


Un U/y 


| 
| 
| 
i Sel | 
€ 6 
2R = TAC ET | 
=, ORC apatal PY 
| 
| 


D ut: Păpătany 
GAC E 9 ge Odohesti 


FOCŞANI | 
OA. IV RS. 
“« 


ND 


en 


Tai, 
Ny, Ny, 
ny My 


Teatru) luptelor de la Cașin, Vrancea yi Focşani 


a 


consideră Moldova ca o simplă avangardă teritorială, o fisie de o importants 
absolut neglijabilă intr-o retragere, faţă de imensitatea imperiului lor”. Grigo- 
rescu arată că timp de nouă săptămini a apărat sectorul cu 24 batalivane si se 
incumetă s-o facă si pe viitor, dacă i se dă numai o brigadi in rezervă. 
„Apărarea trebuie lăsută in paza celor ce au probat că ştiu s-o facă”. 

La 25 decembrie, Divizia à 14-a rusă suseste pe poziţie spre a inlocui pe 
români, care încep noaptea să evacueze poziţiile de la nord înspre sud. A 
doua zi, la 26 decembrie, ca şi cum ar fi luat cunostinta de această schimbare, 
Staabs atacă sectorul cu Divizia a 71-a, de ambele parti ale văii Oituzului, 
străpunge frontul rus si cucerește virful Cernica si coama Stäneica. La cererea 
de ajutur a ruşilor, patru batalivane române se reintore din marșul lor, contra- 
atacă pe germani si după o luptă violentă reocupă coama Stăneichii ; în timpul 
nopţii Grigorescu trimite încă ciuci batalioane în ajutorul ruşilor. À doua zi 
atacul german e general, pe toată intinderea sectorului, intervenind si Divizia 
a 18i-a în valea Casinului. Divizia a 15-a română uu mai poate fi retrasă 
de pe front ; o parte din ca e angajată în valea Casinului, unde atacul german e 
foarte puternic ; cealaltă parte e trimisă în văile Slănicului si Oituzului, in 
sprijinul Diviziei a 14-a ruse, al cărei comandant cere ajutor cu multă insistență. 
Atacul dusmanului e acum general; el crește in violenţă cu participarea unei 
numeroase artilerii, fără să inceteze nici noaptea. Sub această presiune formi- 
dabilă, aripa stingă a Diviziei a 15-a din sectorul Caşin trebuie să se retragă 
pe plaiurile Tălimba si Fata Coarnelor, insotind miscarea de retragere a Brigăzii 
a 7-a mixte, de la stinga sa, care se retrage lu Soveja—Dragosloveni. 

Pe noile poziţii, Grupul Oituz— Vrancea suportă in ziua de 28 decembrie 
atacuri inversunate ; trupele Diviziei a 15-a se men in cu mari sacriticii. Unele 
unităţi au 75% pierderi. Se proiectează pentru a doua zi o contraofenzivă cu 
Brigada a 1-a mixtă, in vederea căreia se concentrează la Soveja — Dragosloveni 
șapte batalioane din Divizia a 15-a si din Brigada 2/5, o Brigadă de cälärasi 
şi Regimentul 7 călărași ; de aceea detașamentul de pe plaiul Tălimba trebuie 
să tie poziţia cu orice pret. Dar le 29 decembrie Gerock, care a suspendat 
atacurile în sectorul de nord, Slänic—Oituz, si şi-a concentrat toată sfortarea 
si trupele în sectorul Casin, a atacat cu mare putere pe tot frontul Casinului, 
intorcind flancurile detasamentulu) român; acesta trebuie să se retragă, în- 
cearcă un contraatac, care se zdrobeste de superioritatea covirsitoare à dus- 
manului, si trebuie să se mai retragă o bucată de teren pind la fabrica „Union. 
Detasamentul român à pierdut în această zi 16 ofițeri morți si răniţi, 315 
soldaţi morţi, 495 susuaţi răniți si 235 dispăruţi. In aceeaşi zi, Ruiz s-a apro- 
piat de Soveja şi a atacat Grupul Mannerheim de o parte si de alta a şoselei. 
Atacul dat împotriva Brigăzii a 7-a mixte nu reuşeşte; Sturza rezistă, res- 
pinge pe dușman si își grupează trupele pentru contraofensiva proiectată. La 
aripa stingă, Divizia a 12-a de «avalerie rusă cedează puţin teren; gara Tulnici 
trece din mină in mină. | 

La stinga Grupului Mannerheim s-a 


oustituit Grupul de divizii de cava- 


lerie rusă Krimov, care stabilește legătura cu Grupul Rimnic — general i 
Văitoianu. | | 
Intenţia lui Gerock este acum evidentă ; intrerupind atacul la stinga, iu À 


valea Oituzului, el atacă acum la punctul de joncțiune a extremei aripi stiugi 
a Armatei a IX-a ruse (Divizia u 14-a) cu Divizia a 15-a română ; acolo impinge 
Staabs cu putere Divizia a 187-a germană si aripa dreaptă a Diviziei a îl-a 
austro-ungare. Grigorescu şi-a retras trupele de sub comanda sa directă pe 
muchia înălțimilor ce domină diuspre apus sesul Vrancei: Măgura Casinului— 
Cornu Măgurei— Muntele Războiului— Dealu Slatinei. Atacurile dusmanului 
nu mai pot scoate trupele române din această poziţie, oricit de violente şi de 


535 | 


ess 


+ 


| 
| 


deseori sint ele repetate. Atacurile si contraatacurile se succed la intervale scurte 
pentru recistigarea cite unei poziţii pierdute, iar izbinzile sint plătite totdeauna 
cu pierderi mari. Comunicatui austro-ungar din această zi trebuie să con- 
state încă o dată ca: ..Inamicul isi apără cu îndirjire fiecare palma deteren”, 

În sectorul Mannerheim, Sturza a început la 30 decembrie contraofensiva 
sa dinspre Soveja cu Brigada a 1-a mixtă, întărită. Românii înaintează pe 
șase coloane, atacă cu energie trupele lui Ruiz si le resping. Două hbatalivane 
ale Regimentului 25 Rahova înconjoară o companie germană și o iau prizonieră 
în întregime, cu comandantul si cu mitralierele ei. La stinga insă, Divizia a 
12-a de cavalerie rusă si Brigada de cälärasi cedează atacului dușman ; germanii 
înaintează spre Negrilești. Sturza nu poate să-și exploateze succesul initial ; 
amenințat lu flancul sting, el începe retragerea spre Rächitasu — Gura Văii. 
Cu tot ordinul generalului Averescu de a relua ofensiva, sau cel putin a rămîne 
pe loc, spre à nu descoperi stinga Diviziei a 15-a, Sturza crede că aceasta 
mișcare ar fi riscantă si continuă la 31 retragerea, oprindu-se pe Rächitasu, 
călare pe valea Susitei. La 31 decembrie Gerock putea să-şi facă bilanţul 
operaţiunilor. În Vrancea, Ruiz se găsea en aripa de sud inaintea văii Năruja, 
iar cu aripa de nord la Soveja. In sectorul Cașin — Oituz. Staabs se găsea cu 
aripa de sud pe Magura Casinului. ocupată chiar in seara zilei si înaintea inäl- 
timilor legate de ea, fixat de eroicele trupe ale Diviziei a 15-a, pe cind aripa 
de nord putuse să ocupe abia citeva înălţimi de pe frontieră si se găsea iucà 
înaintea Hirjei, ținut la respect de batalioanele române ale Diviziei a 15-a, 
care întăriseră Divizia a 14-a rusă. 

În zece zile de lupte violente, date de ambele parti cu mari pierderi si cu 
mari suferințe. pe ploi torențiale, viscole și zăpezi, într-o regiune din cele 
mai grele de străbătut, frontul român fusese împins în partea de sud a Vraucei, 
unde inaintarea dușmanului era maximă, cu vreo 20 km. Încercarea dușma- 
nului de a cădea în spatele si in flancul poziţiilor româno-ruse de la Focsani 
si Siret, înlesnind astfel armatele lui Mackensen si Falkenhayn ocuparea acestor 
poziţii, nu izbutise. Pentru reușita ucestei ultime încercări, noi sforjäri tre- 
buiau să se tacă, singe nou trebuia să, se verse. 

Bătălia începu să ia acum un curs nou. De la sud, în urina bătăliei de la 
Rimnicu Sărat, se apropiau trupele celor doi adversari indreptindu-se spre nord ; 
românii si rușii în retragere, germanii în urmărire. Frontul celor două armate 
se va stabili pe Milcov în vederea, noii bătălii, care va decide soarta Focsanilor. 
Grupul român de la Oituz— Vrancea, făcind joncţiunea cu Grupul Rimaic, 
va participa laolaltă cu el în această bătălie. Bătălia de la Cașin va contiuua 
deci si mai departe, dar ca un sector al marii bătălii de la Focșani si Siret. 


Linia Siretului După victoria de la Rimnicu Sărat, 

Falkenhayn avu un moment de ezitare. 

Greutățile iernii, care se anunțau din ee 
în ce mai amenințătoare, oboseala trupelor sale si rezistența dusmanului îi 
arătau continuarea, iuaintärii ca o operaţie riscantă. La 31 decembrie insă, 
Marele Cartier german ordond continuarea operaţiilor ; Armata a IX-a ger- 
mand si Armata de Dunăre trebuie să ocupe linia Focsani— Valea Siretului 
de jos, spre a se uni cu aripa dreaptă a armatei arhiducelui Iosif pe un 
front mai scurt si a căpăta pe acest riu o puternică linie de apărare pentru 
timpul iernii, gi o bază, de operaţii pentru reînceperea ofensivei de mai tirziu. 
Mentinerea liniei Siretului era insă pentru ruși o chestiune capitală. Ea era 
puternic organizată şi va fi strasnic apărată. La apărarea ei nu mai era vorba 


536 


de salvarea vreunui petic de pămint românesc, care lăsa pe ruși indiferenți ; 
era vorba de siguranţa frontului rusesc ; linia Siretului de jos forma flancul 
sting al marelui front rusesc, întins de la Baltica la Dunăre şi Marea Neagră. 

Văile Putnei si Siretului au o valoare strategică de mult timp recunoscută ; 
ele continuă, din punct de vedere militar, linia munţilor, inchizind trecerea din 
Moldova in Muntenia în cea mai îngustă porţiune a ţării. Dar, pe cînd aproape 
de vărsarea lui in Dunăre, Siretul formează, o vale largă si mlăștinoasă, greu de 
atacat, in regiunea dintre gura Rimuicului si gura Putnei, valea se restringe si 
malurile sint joase. Aci, în cel mai favorabii punct de atacat, se găsește trecerea 
de şosea Nänesti—Fundeni. Linia Siretului, eu Galaţii spre est, cu Focxanii 
spre vest, era organizată într-un puternic sistem defensiv, format de zona 
fortificată Focsani—Niimoloasa—Galati. Fortificațiile fuseseră construite cu 
faţa spre nord, astfel ca să ne fie sprijin puternic în cazul unei agresiuni a 
rușilor impotriva României. Printr-o ciudată întorsătură a soartei, linia era 
acum răsturnată. In loc să ne apere impotriva invaziei de la nord, ea 
trebuia să ne apere impotriva atacului de la sud. Negresit, sistemul isi pierduse 
cu totul valoarea. Forturile si bateriile fuseseră, dezarmate, ca si cele din jurul 
Bucureștilor. Rusii construiseră puternice lucrări de întăriri la sud de Focşani 
si de Siret, in special în regiunea Nänesti—Fundeni, ceva spre nord-est de 
Nămoloasa, unde se organizase un cap de pod solid. 

Era evident că atacul liniei Siretului se va da în direcţia acestui sector 
central. Falkenhayn trebuia deci să opereze cu fata spre nord-est. El trebuia 
însă să-şi aibă flancul si spatele asigurate. Urmarea era deci că atacarea 
Siretului nu se putea face decit deodată cu ocuparea Focsanilor si cu scoaterea 
românilor din Vrancea. De accea, acţiunea lui Falkenhayn va merge mină in 
mină cu à lui Gerock. Cele două grupuri de armate dușmane vor constitui 
acum un singur front de luptă, a cărui aripă stingă va fi în Vrancea, centrul 
pe Milcov si dreapta pe Siret. 


Bătălia de la Pe cind Grupul Oituz—Vrancea rezista 
Focșani și Siret eroi asalturilor dușmanului, Grupul 
Rimnic, după incheierea bătăliei de la 


Rimnicu Sărat, incepea retragerea sa spre nord, in noaptea de 31 decembrie 
1 ianmarie. Retragerea s-a făcut cu greutate, prin terenuri accidentate si pădu- 
roase, pe o vreme foarte rea, cu un viscol care biciuia in față. După 36 de 
ceasuri de mars penibil, Grupul Rimn și-a putut ocupa noile poziţii pe 
malul nordic al Milcovului. Dreapta frontului era la Cäpräria; de aci prin 
Odobeşti se întindea pind la Păteşti, unde se lega cu dreapta Armatei a 
IV-a rusă. Unităţile ce intrau în frontul Grupului Rimnic erau, de la stinga 
la dreapta, diviziile 6, 3 şi 12. Divizia a fost trecută sub ordinele generalului 
Mannerheim, cu care Grupul Rimnic se lega la dreapta, iar Divizia a 1-a ei 
în rezervă. Cele cinci divizii ale Grupului Rimnic insumau la această d 
efectiv de 1215 ofiţeri si 31 970 oameni de trupă, luptători. Astfel. armata 
a II-a era reconstituită din Grupul Rimnie (general Văitoianu), ocupind se 
torul Milcov și Grupul general Mannerhei upind sectorul Vrancei (Näruja — 
Zăbala — Soveja). Mai la dreapta, Divizia a 15-a română — general Grigorescu 
—la Cașin, era trecută sub ordinele Corpului 40 de armată rus din Armata a IS-a. 
Armata a IV-a rusă, retrăgindu-se de la Rimnicu Sărat spre nord, a opus 
o rezistență cu aripa sa dreaptă in regiunea Sihlele—Plainesti, pe Rimna. La 
29 decembrie, generalul Morgen a infrint această. rezistenţă si a obligat pe ruși 
să-și continuie retragerea. În aceste locuri, celebrul general rus Suvorov à 


MA 


TEL 


637 


repurtat in 17890 mare victorie asupra turcilor ; ea a adus generalului supra- 
numele de Rimniski. Germanii s-au crezut obligaţi să profaneze si să sfärime 
statuia ridicată de ruşi pe malul Rimnei, în amintirea marelui lor general. La 
3 ianuarie Morgen era înaintea Focsanilor. 

Frontul celor două armate adverse cobora deci din Munţii Oituzului si 
ai Vrancei, de-a lungul Milcovului, continuindu-se apoi cu valea Putnei si la 
sudul Siretului pind in regiunea Brăilei, ocupată de dușman la 4 ianuarie, 
Gruparea forțelor dusmane era următoarea : în sectorul Oituz — Vrancea opera, 
că şi ping acum, Grupul Gerock, din armata arhiducelui Iosif; în sectorul 
Odobeşti, impotriva Grupului Văitoianu, opera Grupul Krafft. format din 
diviziile de alpini germani si austro-ungari ; în sectorul Focşani si Putna, impo- 
triva dreptei Armatei a IV-a ruse, opera Grupul Morgen; grupurile Kühne si 
Armata Kosch operau în sectorul Siretului. 

La 4 ianuarie Gerock reluă acţiunea la aripa stingă a lui Staabs, în valea 
Oituzului, intercalind între diviziile 71 si 187 si Divizia a 49-a, pe care o tinuse 
pină atunci în rezervă. Frontul celor trei grupuri dușmane, Staabs, Ruiz și 
Krafft, desenau acum un are de cere, luptind cu fata spre est, nord-est si 
nord, împotriva Armatei a II-a română. La 5 ianuarie Ruiz atacă frontul 
Brigăzii a 7-a mixta la Rächitasu. Fără să reziste. colonelul Sturza dă ordinul 
pentru o nouă retragere pe linia Susitei: Cimpurile— Răcoasa — Momiia aban- 
donind dușmanului o considerabilă porţiune de teren. Această retragere pre- 
matură, prin nimic justificată, compromitea aripa stingă a Diviziei a 15-a si, 
prin aceasta, a aripii Armatei a IX-a rusă. Venind după alte două retrageri 
executate din ordinul aceluiași comandant, ea deveni suspectă comandantului 
Armatei a II-a. Averescu ordonă oprirea retragerii, care urma să se facă la 
caz de nevoie pas cu pas. Odată cu aceasta Averescu puse sub observaţie pe 
colonelul Sturza, cel care ceva mai tirziu va căpăta o atit de tristă celebritate. 


Mai spre stinga, Măgura Odobestilor, impozantul masiv care-și înalță 
creasta sa crenelată la 1001 m înălţime, dominind pind la mari depărtări 
întreaga regiune, era cheia poziţiilor româno-ruse. Căderea ei în mina dusma- 
nului ar fi dat acestuia putinţa de a intoarce ambele flancuri ale frontului 
romano-rus şi i-ar îi asigurat posesiunea Focsanilor şi a văii Putnei. Pentru 
cucerirea, Măgurii Odobestilor, Falkenhayn destină Grupul Krafft si două divizii 
de la stinga Grupului Morgen, care o vor ataca inväluitor. La 5 iamuarie, 
Corpul alpin bavarez a atacat la punctul de joncțiune a Grupului Râmnic si 
Mannerheim diviziile 12 si 1 române. Trupele ce formau resturile diviziei a 
12-a română au apărat cu îndirjire toată ziua de 5, noaptea de 5—6 si dimi- 
neata zilei de 6 ianuarie, dealul Gorunului, pe versantul de vest al Măgurii, dind 
şi violente contraatacuri de noapte. La dreapta Diviziei a 12-a, Divizia 1 nu a 
putut rezista, atacului si s-a retras. Atacată prin flancul descoperit si amenin- 
{atä cu impresurarea, Divizia a 12-a a trebuit să se retragă luptind, cu mari 
pierderi, înspre schitul Tarnita și cota 1001; tunurile de munte, neputind 
fi salvate, au fost îngropate. Regimentul 60 infanterie e redus la 170 oameni, 
iar Regimentul 62 la 40 oameni ! 

Virful Măgurii, cota 1001, a fost apărată cu deosebită energie de un 
batalion din Regimentul 4 Arges, din Divizia a 3-a, comandat de maiorul Balan. 
Atacati din două parti de duşmanul superior care are foarte multe initraliere, 
soldaţii batalionului luptă cu indirjire la baionetă, corp la corp cu dusmanul, 
timp de un ceas si jumătate, pină ce maiorul Bălan, care luptă cot la cot cu 
soldaţii săi, e rănit şi cade prizonier. Compania e distrusă toată; ea lasă pe 
teren 170 morţi si răniţi, împreună cu comandantul ei. Un batalion al aceluiasi 
regiment ‘si face ‘drum cu baioneta printre dușmani. Citeva unităţi din diviziile 


938 


12 si 3 se retrag pe versantul de nord-est al Măgurii, la schitul Tarnita, unde 
sint din nou atacate de duşman si silite să se retragă la Gägesti, in valea Putnei. 

Odată Măgura Odobestilor în stăpînirea dusmanului, apărarea linici 
Milcovului şi Putnei, la est de Măgura, era compromisă. Chiar în scara ace- 
leiasi zile, Falkenhayn atacă cu dreapta Grupului Krafft (Divizia a 73-a alpină 
austro-ungară) si cu diviziile 89 germană si 12 bavareză, frontul Odobesti— 
Păteşti, la joncţiunea trupelor române cu cele ruse. Bombardată foarte 
puternic toată noaptea de artileria dusmanä, apoi izolată de spate printr-un 
tir de baraj, Divizia a G-a română a fost surprinsă de atacul inamic, pronunțat 
a doua zi de dimineaţă, in tranșeele ci. Divizia a avut pierderi considerabile 
in morţi, răniţi si prizonieri. Artileria noastră a deschis focul asupra coloanelor 
dușmane, dar tirul ei n-a putut fi bine dirijat din cauză că cumplitul bombarda- 
ment dușman distrusese toate firele telefonice. Localitățile Odobeşti si Pätesti 
sint ocupate de duşman ; trupele ruse și române ale sectorului se retrag pe 
Putna, la Bolotesti și „Jaristea. 

Pentru acecasi zi, Averescu proiectase recucerirea Măgurii Odobestilor 
printr-un atac convergent, care trebuia executat din trei directiuni: de la 
nord-vest dinspre Räcoasa—Momiia de grupul nou constituit Grigorescu (Di- 
vizia à 15-a si o parte a Brigăzii a 7-a mixte), de la nord de Grupul Manuer- 
heim (o parte a Brigăzii a 7-a miste, două divizii de cavalerie rusă și Divizia 1 
română) şi de la nord-est de Grupul Văitoianu. Atacul nu s-a mai putut da. 
Gmpul Grigorescu era angajat pe tot frontul şi nu se putea lipsi de trupe; 
cele trei batalioane ale Brigăzii a 7-a mixte, trimise Grupului Mannerheim, 
n-au sosit la timp, iar dezastrul Diviziei a 6-a din Grupul Rimnic slăbise puterea 
Grupului Rimnic. De altfel, în aceeași zi rușii incepuseră retragerea pe întreg 
frontul înspre linia riului Putna și Morgen a intrat în oraşul Focşani. Pentru 
a scurta frontul prea intins al Armatei a II-a, aripa ei dreaptă — grupul general 
Grigorescu — a fost si ea retrasă pe linia: vest mănăstirea Casin—Poiana 
Coada Babei (772) — Dealu Dorului (670) —xvest Räcoasa — virful Momiiei. 

Spre răsărit, linia Siretului a fost atinsă de armatele inainice la 9 ianuarie, 
după lupte grele si cu multe peripeții, printre care un contraatac reușit al ru- 
silor, în regiunea Nămoloasa, a pus un moment in grea cumpănă victoria 
germanilor. 


fnfringerea de la Focşani punea din nou 
in discuție fixarea liniei de retragere a 
frontului româno-rus. La aripa de est, 
linia Siretului se prezintă ca o linie de rezistenţă indiscutabilă, puternică atit 
prin situaţia ei naturală, cit şi prin lucrările construite din vreme pe malurile 
riului. Ea era de altfel considerată atit de germani, cit si de ruşi ca ultima 
etapă care trebuia să încheie campania anului 1916. Cu totul altfel se pre- 
zintă chestiunea prelungirii spre vest a liniei Siretului. In regiunea Focsanilor, 
rușii și românii ocupaseră în retragere linia Putnei; mai spre vest, froutul era 
pe valea Susifei, de unde trecea pe la Măgura Casinului in valea Oituzului. 
Pe cind Armata a IN-a germană, complet epuizată, incetase orice activitate 
războinică, Armata Gerock continua atacurile. La 9 ianuarie Grupul Grigorescu 
fu din nou atacat în sectorul Casinului, pe dealul Märästilor si pe Momiia, de 
cele trei divizii ale lui Staabs. Evident, germanii vroiau să obţină o ruptură a 
frontului român in direcţia Cimpurile— Pralea — Căiuţi. Grigorescu a rezistat, 
dar a trebuit să se retragă pe dealul Budiului. Generalul Zaharov împărtăşi co- 
mandantului suprem român intenția sa de a retrage aripa dreaptă a frontulu 


Rușii intenţionează retra- 
gerea pe linia Trotușului 


539 


—_— — 


vromâno-rus înapoia riului Trotus. Era pentru ruși linia ideală de retragere, care 
scurta la o linie aproape dreaptă frontul Moldovei, unind linia munţilor Neam- 
tului cu linia Siretului. Comandanții români se opuseră din răsputeri la această, 
abandonare voluntară a unei regiuni atit de importante. Distrugerea liniei 
terate Tirgu Ocna—Adjud si interceptarea comunicaţiei prin Valea Trotusului 
ar fi însemnat o lovitură de moarte dată rezistenței noastre. În adevăr, in această, 
regiune bogată erau ultimele și singurele nostre resurse în cărbuni, petrol și sare, 
care alimentau tara si armata. Calea ferată din Valea Trotușului însăși, o exce- 
lentă linie de rocadă, mergea paralel cu frontul Armatei a II-a si in spatele lui, 
permitind transportul trupelor de la un punct la altul. De aceea, comandantii 
romani cerură generalisimului rus ca, înainte de a ceda terenul dintre Putna 
si Trotuș, să se întărească si să se apere linia Susita—Zäbränt. Zaharov cedă 
insistențelor românilor, care aveau avantajul că păstrau armatelor ruse impor- 
tanta linie de comunicaţie Afäüräsesti— Tecuci. Frontul Armatei a IV-a ruse 
fu prelungit cu aripa dreaptă pind la Iresti, liberind astfel Divizia a 1-a română, 
care, împreună cu Divizia a 6-a, au fost trecute în rezerva Grupului Grigorescu. 


Bătălia de la Pralea Dacă retragerea de bună voie pe linia 

Trotușului fusese abandonată,  răminea 
însă de temut pericolul unei retrageri sub presiunea atacului inamic. Frontul 
roman luase un dispozitiv nefavorabil : in regiunea Pralea si a Zăbrăuţului era 
mult încovoiat spre nord, prezentind o intrătură periculoasă. Toate indiciile 
arătau că duşmanul vrea să profite de avantajele tactice dobindite in timpul 
din urmă si să atace în regiunea Pralea, cu direcţia spre Căiuţi. Neusita acestui 
atac însemna un adevărat dezastru: gra împingerea prin forta a românilor 
dincolo de Trotuș. 

Pentru a evita acest pericol, comandamentul roman însărcină pe generalul 
Grigorescu Să ia ofensiva in această regiune, spre a zădărnici atacul inamic sia 
impinge frontul român spre sud-vest. S-au mai pus la dispoziţia lui Grigorescu 
si Divizia a 1-a, apoi Divizia à 12-a din Grupul Văitoianu, de la Verdea. Brigada 
de grăniceri si o Divizie de cavalerie din Grupul rus al generalului Keller. 

Dar germanii au luat-o înainte. La 13 ianuarie, Staabs a atacat în direcţia 
Pralea si a reușit să ocupe cota 772, pe care à transformat-o imediat intr-un 
puternic centru de rezistență. 

A doua zi, la 14 ianuarie, Grigorescu a început contraatacul pentru reluarea 
poziţiei pierdute. Trupe din Divizia a T-a au atacat si cucerit cota 772, impreună 
cu poziţiile vecine : Poiana Ciresului si Poiana Secătura Catunei, unde au luat 
prizonieri un ofiţer si 27 soldaţi germani. În acelaşi timp, trupe din Divizia 
a 15-a au ocupat după o luptă foarte vie cu baioneta şi cu grenade de mină 
Dealu Pietricelelor, respingind toate iucereările dușmane de a-l recuceri; 
n-au putut însă ocupa şi dealul Dragan, puternic întărit si apărat de dusman. 
Trupele Diviziei a 12-a, din propria iniţiativă a comandantului, au atacat in 
direcţia Mărăşti si au ocupat dealurile Virlanului si Dragotestilor, pina in 
valea piriului Limpejoara in fata dealului Märästilor. Zilele următoare au 
urmat lupte foarte singeroase. Nuneroase atacuri si contraatacuri s-au dat 
pentru posesia inältimilor „La Încărcătoarea” (cota 711) si Poiana Coada 
Babei (cota 772), timp de cinci zile, dar n-au putut fi luate de ai nostri din 
cauza, superiorității forţelor dusmane si a puternicelor întărituri. Trupele 
române au avut pierderi simţitoare. Totuși, scopul acțiunii a fost atins. La 
18 ianuarie, trupele noastre reușiseră să înainteze cu 2—4 km, obfinind o 


940 


armate : recruţii, răniții, materialul de război, parcul de locomotive si vagoane 
si tot ce se «decisese a se evacua din Bucuresti si din celelalte centre, tot ce 
era trebuincios reconstituirii puterii noastre militare, care miine va fi chomatä 
din nou la lupta pentru cinstea si salvarea ţării. 

lămăseseră in urmă, in țara părăsită, printre mormanele de ruine, 30 000 
de morminte, semn al eroismului si al împrejurărilor nenorocoase in care și-a 
făcut datoria soldatul roman ! 

Nu există cifre precise asupra pierderilor in morţi şi răniţi ale armatei 
noastre in campania din 1916. 0 publicație oficioasă?%5 indică cifrele aproximative 
de 50 000 de morţi si 80.000 de răniţi. Pentru prizonieri, avem datele oficiale 
publicate de Oficiul Central al Prizonierilor aflaţi la Puterile Centrale, la 1 
febvuarie 1917. La această dată se găseau ca prizonieri români : 


(Ofițeri Soldati 
Îfer- retea III DRE O RI + LIN nc 202 9 955 
La austro-ungari DABS oan 
La bulgari 5 ok Too cari be 
Peu Cort SPORE arca Se e eo RR 3 909 
JT OR PRE 1936 18317 


La acest total mai trebuie adăugaţi prizonierii aflați în lagărele si 
spitalele din teritoriul ocupat si incă neevacuati. Între L ianuarie si 21 martie 
191% erau în lagărele de prizonieri din Romania — după datele oficiale ger- 
Inane — 31 842 soldaţi români, înpărţiți in sapte centre principale si 33 centre 
secundare. Probabil că o parte din aceştia se găsesc cuprinși si in cifrele de mai 
sus. Total: 111 725 prizonieri, ofiţeri si soldaţi. Sintem, așadar, departe de 
cifrele fantastice servite zi cu zi de comunicatele germane, in scop de reclamă 
si de intimidare [11]. 


NOTE 

[1] Trupe germano-bulgare au forțat Du la Zimnicea, la 10 2 

[2) “Trupe franco-sirbe de pe frontul de la Salonic au ocupat Monastirul la 1 9 

[3] Brand, uruncător de mine. 

[4] 11. A. Brialmont, general belgian, unul dintre adeplii teoriei cetăţi I domină teatru 
de război”, inspirator al marilor construcţii de in Be 

[3] Mari cetăţi din Belgia, la a căror construire generalul 11. A. Brialmont a avut 
hutăritoare, cucerite de germani incă în campania din 1914, utilizarea tunurilor Krupp 
calibru — una din « surprizele » germane din război 

[6] Cetăți din Franţa, si din teritoriile pol > slăpi de austri cucerite de 
ruşi in campaniile din anii 1914— 71915 

[7] Referire la Mihai Viteazul şi victoria sa de la Călugăreni din 13/23 august 1 

[8] ..Romani... aici. 

[9] th marea bătălie de la Waterloo, localitate la sud de Hi ] in 18 iunie 1815, dintre 
francezi şi o armată anglo-prusiand — din coaliția europeană antifran p Bonaparte a 
suferit infringerea decisivă, care a antrenat pierderea definit onului imperial al Frante {a 
de pe cimpul de luptă a corpului de armată comandat de generalul Grouchy a jucat un rol tăritor, 
dezustruos pentru Napoleon. 

[10] Ourcq şi Marna — cursuri importante de apă în Franţa de nord-est, ca 
septembrie 1914, in cursul marii ofensive germane pe direcția Puris, au j un rol imp 
puzitivul de apărare francez din fata capitalei Franţei. De altminteri aic de a d 
pentru Paris şi Franfa şi tot aici, după eșec, germanii au început marele lor „război al iluziilor”, ce 


se va incheiu cu dezastrul din noiembrie 1918. 


643 


(11) Ultimul fort de la Liège a încetat rezistența te fața germanilor la 17 august 1914. 

Armata belgiană s-a retransat la Antwerpen (Anvers), al cărui asediu a fost executat de germani 
in perioada 28 septembrie— 9 octombrie 1914. Trupele germane au intrat în Antwerpen lu 9 octombrie, 
Bălălia de la Namur-Charleroi-Dinant s-a desfășurat la 12—24 august 1914 şi a fost pierdută 
de francezi. 

[12] Lire sterline (pound sterling, 1) — moneda naţională engleză. 

{13} Serviciul Maritim Român, Vezi Bârdeanu N., Nicolaescu D., Contribuţii la isloriu ma- 
rinei române, Vol. 1, Din cele mai vechi timpuri plină in 1918, Bucureşti, Editura Stiivlificà și Enciclo- 
pedică, 1979. 

{14} Cu privire la pierderile suferite de România si efortul său, vezi: Constantinescu N. N, 
Cupsa I., Efortul militar şi material al Romdniei în anii primului război mondial, în Al, nr. 3,1977, 
În cursul primei campanii, cea din 1916, armata română a pierdut 250 000 de oameui, 29 000 de puşti, 
55% din mitraliere, 24% din tunuri (cf. Cupsa 1., Armata română în campaniile din anii 1916, 1971, 
Bucuresti, Editura Militară, 1967, pag. 179, nota 1). 


Capitolul V 


Agonia unel capitale 


(Scene trăite) 


1. CAPITALA ROMÂNIEI ÎN TIMPUL RĂZBOLULUI 


În inima ţării Capitalele ţărilor trăiesc cu deosebită 
intensitate istoria țărilor lor. Toate fră- 
mintările, toate patimile, toate nazuin{ele 

țării se räsfring în viata zbuciumată a Capitalei. Aci, ele izbucnesc cu mai 

multă pulere ; de aci, ecoul lor, räsfrint, e purtat in toate țările lumii. Cuvintul 

Capitalei e ultimul cuvint al ţării : tara gindeste, simte si vorbeşte prin Capitala 

ei. Fără îndoială că „ţara” are în acţiunea istorică partea cea largă şi adincă. 

Manifestările Capitalei apar însă in prima linie ; ele sint, poate, mai superficial, 

mai exaltate, dar mai caracteristice, mai impresionante. Cea dintii la acţiune, 

Capitala va simţi tot cea dintii efectele acestei acţiuni. Ea se va imbäta mai 

mult decit restul ţării de beţia succeselor ; ea va sorbi pind la fund cupa amă- 

răciunilor. 

Bucureştii n-au facut excepţie de la regula generală ; ei au trăit mai viu 
decit restul (ării toate fazele războiului nostru. Asteptarea infriguratä a ,.mo- 
meniului” decisiv, luptele indirjite si pătimaşe între curentele potrivnice, entu- 
ziasmul dezläntuit de vestea hotäriri grave şi a mobilizării, bucuria fără margini 
a celor dintii izbinzi apoi, deodată, dezmeticirea brutală, pricinuită de intringerile 
ce nu mai conteneau, 

O, calvarul celor trei luni de suferințe, cu care a trebuit să ispăşească 
Bucureştiul cele citeva zile de prea uşoară veselie ! Zile posomorite de toamnă, 
petrecute în așteptarea plină de griji a veștilor ce gräbeau să ne soseascä, una 
mai rea decit alta si cu ameninţarea morţii, atirnată zi si noapte deasupra 
capetelor. Nici un oraş n-a trecut asa de brusc de la visul cel mai frumos la 


deşteptarea cea mai grozavă. 


Declaraţia de război n-a fust cunoscută 
de masele mulțimii decit in dimineaţa 
zilei de 28 august, a doua zi după ţinerea 
în ajun se cunoscuse numai declararea stării 


Aspeete din viata de 
război a Capitalei 

istoricului Consiliu de Coroană 
de asediu si mobilizarea. Chiar din cel dintii moment se manifestă una din carac- 
teristicile sufleteşti ale populației Capitalei : usurinti si lips miului critice. 
l:ăzboiul cra luat usar de pupuluție. Succesul ieftin al camp din 1910 
melise capetele mulţimii, lipsită de cunoştinţe serioase si nedepriusa cu jude 
carea obiectivă a evenimentelor. O presă superticială contribuise lv aceasta 
mentalitate ușuratică. Desconsideram pe dușman, dispretuian si ridiculizam 
in special pe bulgari si ne exaltam propriile virtuţi, N-aveam decit | i ne arătă, 
ca să învingem. Dacă n-0 să meargă chiar ca la 1913, n-o să fie prea mare 


545 


diferență. Mai ales că acum aveam si aliaţi puternici. Si sfinta protecţie”, 
zeiţa tutelară a românului, igi va arăta şi aci binecuvintata ei putere. De aceea, 
abia se citise primul comunicate care anunța declaraţia războiului si, pe Calea 
Victoriei si în localurile frecventate din centru, hunea „bine informată” ştia 
că Brasovul şi Sibiul au si fost ocupate peste noapte, iar armata noastră e pe 
drumul Budapestei ! Scepticii erau apostrofaţi cu severitate ; epitetul de ger 
manolit” le-cra aruucat în faţă ca suprema insula. Fabrieantul de stiri minei 
hoase — o industrie care va prospera in Uumpul' războiului, hrăuindu-se din 
nenorocirile țării — apăruse pe piaţă. Oricum, dispoziţia generală era in primele 
zile entuziastă si optimistă, cum era Si natural. Comunicalele oficiale erau 
considerate ca rezervate, din principiu si din prudenţă ; victoriile noastre tre- 
buiau să fie şi mai mari. Rezistenţa neinsemnată a austro-ungarilor prognostica 
o eainpanie scurtă şi uşoară, Primele liste de morţi si răniţi, publicate în a 
patra zi a răzbuiului, ne-au surprins, oarecitin. Nu eunosteam deloc razhoint! 

Ca un träznet, căzut din cer senin, a venit ştirea Turtucaiei. Citiva iniţiaţi, 
cu legături în sterele militare inalte, cunosteau gravitatea situației de acolo. si 
usteptau rezultatul cu neliniste. Marea inasd, hrănită mumai eu literatura 
sobra si voalată a comunicatelor, susținută si de adineul său optimist, era 
preocupată, dar nicidecum alarmată. Cu atit mai erozavă căzu brutala stire a 
catastrolei. Ea era agravală prin proximitatea pericolului. În zilele de marţi si 
miercuri, 6 si 6 septembrie, zilele fatale, bucureştenii fuseseră martori la 
scene neobisnuite, indicii de lucruri grave. Se văzuseră poliţia si patrule 
militare rechizi{ionmd automobile de piaţă si puriculare pe străzi si indru- 
mindu-le afară din oraş, pentru transportul grabnic al trupelor la locul pri- 
mejdiei. Mai văzuseră bucureştenii convoiurile de automobile sanitare, tre- 
cind în nori de praf pe drumurile ce duceau spre sud, Dar văzuseră, mai ales, 
în dimineaţa Zilei de 7 septembrie. anultimea răniților si fugarilor. scñpati cu 
ce aveau pe ei, sosind mereu în gara Obor, adusi cu trenul de lu Olteniţa, 
povestind cu gruoază dezastrul Turtucaiei și bombardarea Oltenitei. Era cel 
dintii contact direct cu infringerea. Mibnirea si rusinea se complicau cu teama 
unui atac al dușmanului asupra Capitalei. Ideea părea foarte naturală : Oltenita 
era la 60 km de Bucuresti, Fricosii inventaseră o declarație a lui Mackensen: 
„Dacă Romania intră in război, peste trei zile voi trece Dunărea pe un pod 
de cadavre româneşti 1. Noroc că-pe Calea Victoriei fabrica de stiri false luera 
sub mare presiune. Ultima noutate era că Turtucaia a fost recucerită și românii 
au făcut cu această ocazie 10 000 de bulgari prizonieri. Noutatea era prezentată 
ca purtind marca de origine a legatiilor engleză si rusească. Felicitări, imbri- 
țişări, ciocniri de pahare ; Bucurestiul isi trăia viata de război. 

Acelaşi lucru s-a repetat după toate infringerile, Braşovul, Constituţia, 
Craiova, căzute pe rind în mina inamicului. au fost recucerite a doua zi pe 
frontul din Calea Victoriei, în tranșeele de la berăria ,,Cooperativa’’, in capul de 
pod de la Capşa. Strategia înaltă o conduceau în diversele cluburi si localuri de 
conusumatie o mulţime mixtă civilo-militară, cu aere grave si misterioase de 
oameni bine informaţi. Uneori, chiar autorităţile de stat dădeau pilda celei mai 
uimitoare usurinte, A doua zi după ocuparea Craiovei din inițiativa ajutorului 
de primar al Capitalei, s-a răspîndit stirea lalsä a unei mari victorii române 
între Jiu si ON, cu 25 000 de prizonieri germani ete. Răspindirea stirii a fost 
organizată metodic, prin împărțirea de afişe de călre agentii forţei publice. S-a 
cerut si execulat pavoazarea privaliilor si a edificiilor publice. Entuziasmul 
populaţiei era delirant. Curind s-a văzut că era o farsă, pornită de la un om 
tulburat de nevroza războiului. Autorul si colportorii ştirii false au fost ares- 


546 


taţi, judecaţi sumar şi condanmaţi la diferite pedepse, iar spiritul public a 
rămas mai zdiuncinat decit mai inainte. 

Două categorii de oameni pricinuiau mirarea publicului. Era mai intii 
marea mulțime a militarilor care erau necesari pentru serviciile zise „„linapoia 
frontului”. Este o specie bine cunoscută în toate ţările, căreia insă imprejurärile 
sociale ale țării noastre i-au creat un mediu deosebit de prielnice pentru inmultire : 
francezii i-au numit ,embusqués”, românii au localizat cuvintul prin „invirtiţi”. 

Alergarea după locuri ferite de primejdie era un senm de slăbiciune 
morală. Ministrii, generalii si în genere orice ofițer care dispune a de vreun 
comandament, erau asaltati de cei ce solicitau intre buinţări in serviciile auxi- 
liare cele mai umile, sau de protectorii si protectoarele lor, Cenzura presei și a 
corespondenţei private s-a dovedit o instituție minunată, dacă nu pentru scopuri 
de apărare naţională, dar desigur pentru adăpostirea a numeroşi viteji din timpul 
neutralității. Termenii tehnici militari ca parte sedentara si mobilizare pe 
loc, intraseră în vocabularul curent, cu semnificaţii cu totul speciale. 

Era apoi mulţimea si mai mare a oamenilor in virstai de a purta armele 
şi care, în loc să fie undeva, pe front, mistmau pe trotuarele străzilor. Pe 
cind satele erau golite de toată suflarea bărbătească, afară de mosnegi si de 
copii, Bucureştii forfoteau de mulţimea celor dositi sub tot telul de pre- 
texte — de la datorie : o icoană penibilă à inegalitatii de fapt inaintea legii. 
Autorităţile polițienești si militare au fost nevoite, sub presiunea revoltei 
opiniei publice, să întreprindă adevărate razii, inchizind străzile, spre în eerceta 
pe fiecare de rostul lui. 

O specie nouă, cure îşi indeplinise în timpul neutralității o perioală de 
gestatie prudentă, se dezvoltă acum in plină putere de viaţă prin birourile 
autorităților militare : e omul de afaceri, negustor sau interinedizar, care-si 
oferă marfa sau serviciile. Este beneficiarul răzhonielor, inbogätitul de război 
de miine. N 
/ Alături de multimea usuraticilor, palavragiilor, invirtitilor de tot felul 
Ni a vamenilor de afaceri, erau însă dit la Bucuresti, mai puţin zgomeotosl, 
mai discre{i, dar mai vrednici de interes si siupatie. Erau Bucureştii dili 
30 000 de ostaşi, care plecaseră să ingrase cu sinele lor cald şi cu dn purile loi 
tinere cimpia Braşov ului, văile Bucegilor si mlaștinile Neajlovului și ale Mise 
sului. Erau familiile rare care asteptau cu inima tremurindă vestile de pe 
front : părinţi, neveste şi copii care plingeaw şi sperau: erau femeile care pără 
siseră plăcerile unei vieţi comode spre i se devota inerijirii răniților ce umpleau 
din ce in ce mai mult numeroasele spitale : erau întetectuali, ale căror coarde 
sufleteşti vibrau mai dureros sub loviturile soartei. 

Încetul cu încetul entuziasmul uşor ul primelor zile se domoleste. Pre 
ocupări serioase ii iau locul/ Urmările războiului incep.sise arate in viata 
pa toate zilele a cetaleanului; ele se mapifesti fn tot felul desestringert si pri 

diunt. Că şir Tung de ordonanţe ale autorităţilor ae să facă edueatia 
ve public nepregitit indeajuns sutleteste pentru săcriticii. Localurile publice, 
în special cafenelele, centre de f fabricaţie a Stirilor false si a palavyelerenetolo- 
MORE SC închid. Se inchid spectacolele şi bodegile, dintr-un sentiment de cle- 
mentară cuviință; se interzice debitarea băuturilor. Mijloacele de circulație 
"devin mai resttinse. Aproviziunările se fac cu greutate, din căuza acuparării 
căilor ferate de transporturi militare. Zilele de post, tari carne, se înmulțesc 
din ce in ce; populaţia începe să cunoască amarnl lungilor așteptări înaintea 
brutäriilor. Se adaugă necinstea unor negustori, cure aseund Şi speculează 
marta. Autorităţile, surprinse de noutatea şi greutatea situaţiei, scoase din 
tigașul comod ul rutinei, îşi pierd adeseori capul Ne iau măsuri ce se bat 


547 


| 
| 
| 
| \ 


( 


Es, 


cap în cap; se dau ordine și contraordine care nu alină suferințele, dar märesc 
enervarea Și alimentează. neincrederea. În acelaşi timp, vestile de pe frontul de 
luptă încep să producă deziluzii si temeri, iar primejdia propriei vieţi se 
abate asupra veselei si ușuraticii, de odinioară, Capitale. 


Nopțile Bucureştilor. 
Atacurile zeppelinelor [1] 


Dusmanul se insărcină să netezească con- 
trastele vieții sufleteşti ale Capitalei şi să 
cufunde pe toţi locuitorii ei sub povara 
acelorași preocupări, inconjurind fruntea oraşului cu cununa martiriului, In 
concepția războinică a germanului, războiul nu se ducea numai in contra 
armatelor. Populaţia civilă rămasă acasă trebuia intimidată, terorizata ; chi- 
nurile ei trebuiau să influenţeze moralul luptătorilor de pe front. Din această 
concepţie barbară a izvorit ideea bombardări: oraşelor din interiorul ţării. 
Capitala României a avut cinstea să fie oraşul cel mai crud atacat. Astfel, 
războiul împotriva României n-a fost dus numai pe front; l-au simţit şi cei 
rămaşi acasă. Locuitorii Capitalei au dus viața de război cu toate suterinţele și 
pericolele ei. 

Mai-nainte de intrarea noastră în acţiune germanii, în prevederea răz- 
boiului, au trimis in Bulgaria citeva din zeppelinele lor si o escadrilă de aero- 
plane *. S-a organizat la Razgrad, la sud de Rusciuk si Turtucaia, un im- 
portant centru de aviaţie şi aerostatie, destinat a servi operaţiile împotriva 
tomâniei. Chiar în prima noapte după declararea răzbuiului, 28-29 august, 
zeppelinul nr. 101 ne-a tăcut prima vizită; el a fost primit cu deosebite o- 
noruri, în fişiile de lumină ale proicctoarelor şi în bombardamentul tunurilor 
apărării aeriene şi ale posturilor de mitraliere, instalate pe edificiile înalte ale 
Capitalei. Spectacolul, cu totul nou pentru bucureşteni, impunea văzului si 
auzului ; el da impresia unei paze bine organizate. Împrejurarea că in această 
primă vizită, pagubele materiale si în victime omeneşti au fost ca si nule, 
ne-a făcut să nu luăm prea in tragic atacurile nocturne. Citeva zile chiar ne 
legănasem cu credinţa, colportată in primul rind de poliţie si de autorităţile 
militare, că zeppelinul fusese doborii. Deşteptarea fu neplăcută. Zcppelinul 
nr. 86 veni în noaptea de 3-4 septembrie, traversind Bucureştii de-a lungul 
unei linii aproximative: Calea Dorobunţilor-Ateneu-Palatul regal-Cismigiu- 
cheiul Dimboviţei ; în drumul său, el a aruncat bombe care au provocat dis- 
trugeri grave precum si victime omeneşti. Apărarea antiaeriană a fost foarte 
activă. Zeppelinul a fost atins de srapnelele tunurilor noastre și a scăpat cu 
multă greutate peste Dunăre, după ce a aruncat peste bord insemnate piese 
din maxinäria sa, care au fost găsite pe drumul spre Alexandria. FI a fost 
scos din serviciu si inlocuit cu o altă aeronavă. 

Jurnalul de bord al unui ofiţer din echipajul zeppelinului nr. 86 dă o 
descriere interesantă a atacului asupra Bucureştilor, din noaptea de 3-4 sep- 
tembrie, ,,... La dreapta si la stînga navei aeriene apar reflectoare care-și 
intind brafele uriașe spre cer. Se poate înnumăra o duzină întreagă, și nu- 
mărul crește. Ele mătură repede cerul, eäntind în toate părțile. Îndată ne 
vor cuprinde. O lumină vie se abate pe mijlocul navei. Ca niste cîini asmuţiţi 
sar în aceeași clipă toate reflectoarele în aceeasi direcţie si se abat peste na- 
va noastră, Acum sint. toate peste navă. În gondolă, toţi se uită un moment 
orbiti spre pămînt. Reflectoarele nu ne mai slibese nici o clipă. Ca la o co- 
manda’, intră urtileria antiaeriană în acţiune. Din ce in ce mal aproape apar 


e Excadiita de luptă ur. 1, 


548 


norisorii albi ai srapnelelor ce explodeazä. Vijiiturile helicelor sint dominate 
de bubuiturile tunurilor ce se urmează repede. — « Mult, la dreapta!» — As- 
cultătoare, nava dispare in intunericul nopţii. Bratele uriașe ale reflectoarelor 
rătăcesc pe alături, — « Aruncati ! ». Una după alta cad bombele. — « Bombă 
explozibila, bombă incendiară ! ». O puternică presiune a aerului saltă si apoi 
coboară nava ; toţi se tin bine. — «A fost o explozie frumoasă colo jos!». 
Ca turbate trag tunurile apărării antiaeriene. Cu o grabă neputincioasă gonesc 
reflectoarele pe cer. E un spectacol covirsitor, ce rimine adinc întipărit in 
memorie. Nervii echipajului navei aeriene sint extrem de incordati.... Încet, 
dar cu o constantà sinistră, barograful înscrie o curbă descendentă pe răbdă- 
toarea hirtie. Nava a căzut în ...minute cu ...metri. Nu incape indoialä, am 
fost loviți. Nici nu e de mirare, la nebuneasca canonadă a românilor. Și intr-a- 
devăr, cînd au zburat in tändäri geamurile gondolei, norişorii srapnelelor 
erau chiar lingă corpul balonului. Desigur citeva gloanțe de srapnele au stră- 
bătut prin celule. Nu era timp de stat la îndoială. Fiecare minut pierdut, 
însemna atitia metri cubi de gaz preţios pierduţi. Înaintea noastră cra 
Dunărea. Se zărea dunga ei largă si luminoasă. De cealaltă parte era tara 
amică. Zeppelinul 181 * nu va cădea in nici un chip in miinile inamicului; 
asta e sigur. Dacă reuşim să reparăm stricăciunea in timpul cursei, să astu- 
pam celulele giurite, atunci ajungem acasă. Dacă reuşim numai partial, a- 
tunci aterizim unde va fi cu putință. Dacă însă nu reuşim, atunci... Nici 
nu vrem să ne gindiin la acest caz. Gindurile se invälmäsesc prin creier. Tre- 
buie lucrat repede ; sintem incă deasupra ţării dușmane. Comandantul ordonă 
să se cerceteze nava la lumină. Nu trebuie mult căutat. Chiar deasupra primei 
gondole sint două celule atinse... După oarecare timp, inginerul anunță pe 
cind treceam peste Dunăre: « Celulele X şi Y sint in mai multe locuri astu- 
pate. Scurgeri de gaz la alte celule, la care nu se pot găsi sau ajunge spăr- 
turile. Trebuie să ne așteptăm la completa golire a celulelor a.b....; +, Co- 
mandautul priveşte plin de griji harta. Sub noi lucesc valurile Dunării. Ne- 
indurätor, barograful desenează curb. descrescindă. — « Motorul B.B. să fie 
demontat şi aruucat!» sună ordinul comandantului. Masinistul incepe febril 
demontarea. Cu inimă grea aruncă el peste bord, piesă cu piesă pretiosul mo- 
tor. Toate celelalte obiecte dispensabile urmează drumul motorului din ordinul 
comandantului. Un moment, se pare că nava se poate menţine la inălţimea 
determinată si că vom putea ajunge in patrie. Din nou arată barograful o 
scădere uşoară. Citeva butoaie cu benzină, ultimul balast aflat la bord, sint 
aruncate. Telegrafia fără fir cheamă imprejurimea in ajutor grabnic. Prin lu- 
neta cea mure zăresc în noapte un oraş de mărime mijlocie, o linie ferată, 
o gară. Este orașul Y. Am scăpat” 21, 

Atacurile nocturne ale zeppelinelor 101,81 si 97 s-au repetat, uneori cite 
două-trei nopţi de-a rindul. Ele nu au produs prea mari pagube, nici prea 
multe victiine; au ţinut insă populația intr-o încordare de nervi contin 

Nopțile bucureştenilor ajunseseră un chin. Felinarele erau stin : 
colo, cite unul aprins, dar in care lumina era oprită de geamurile vopsite in 
albastru în partea lor de sus. În nopţile fără lună, intuneric beznă. De prin 
casele cu ferestrele acoperite cu hirtie albastră, nu scăpa nici un fir de lumi- 
nă. O frică, aproape bolnavă, făcea pe toată lumea să supravegheze cu stras- 
nicie executarea ordonantelor polițienești, care opreau orice filtrare de lumină 
în afară. Bande de supraveghetori voluntari terorizau lumea. Micii cercetași 
erau nişte executori implacabili. 


* Numdar schimbat de autorul publica|lel germane în interesul secretului operațiilor. 


519 


Deodată, în puterea nopţii, clopotul cel mare al Mitropoliei da alarma 
cu dăngănitul lui sinistru. Clopotele cetorlalte biserici si suieratul gardistilor 
îi urmau, ţinind corul. Buimäciti de desteptarea bruscă din somn, oamenii 
alergau in pivniti, tirind copiii speriaţi. Afară, feeria proiectoarelor incepeu, 
însoţită de muzica infernală a canonadei. Urechea urmărea una cite una bu- 
buiturile surde ale tunurilor, täcäniturile ritmice si precipitate ale mitralierelor, 
descărcăturile neregulate ale salvelor de puşti. Din cînd în cind, inima se 
stringea, respiraţia se oprea : o detunătură mai puternică, mai prelungită, cu 
timbru metalic de fierărie trintitä. Bombele aruncate de sus explodau undeva, 
pe aproape, distrugind avutul adunat cu trudă, lăsind pe urmă cadavre si 
schilozi. În înălțimile ameţitoare prin care plutea, piratul aerian, odată isprava 
săvirşită, se depărta trufaș tirind după el, ca nişte cozi de cometă, direle lu- 
minoase ale reflectoarelor care mureau rind pe rind, neputincioase. Suicratul 
lung al sirenei arsenalului anunţa sfirşitul tragediei pentru această noapte. 
Pätrunsi pind la oase de frig, cu copiii pe jumătate adormiti, cuprinsi de 
tremur nervos, oamenii ieșeau din ascunzători cu un suspin de usurare si se 
urcau în camere ca să doarmă, cind puteau s-o facă, un somn zbuciumat 
de visuri rele. 


Atacul aerian de la Aproape o lună de la inceperea räzboiu- 
12/25 septembrie lui, duşmanul s-a mărginit la atacurile 


nocturne ale zeppelinului. Ziua de 12/25 
septembrie a fost una din zilele cele mai tragice pe care le-au trăit Bucures- 
tii, sau vreo altă capitală. Ea înseamnă începutul unei noi serii de crime abo- 
minabile ; atacurile aeroplanelor asupra populaţiei paşnice a unui oraş deschis. 
O escadrilă de cinci aeroplane germane, de tip ,,Taube’’, trecu pe deasupra 
Capitalei, proiectind,pe cerul albastru al unei splendide după-amieze de toam- 
nă siluetele gratioase a cinci porumbei albi. Dar păsărelele cu aer nevinovat 
purtau în gusile lor infernalele mesagere ale morţii. Treizeci de bombe, cite 
şase de fiecare aeroplan, au fost azvirlite în mai puţin de cinci minute. Si 
a fost de ajuns, pentru ca jalea si doliul să se întindă asupra oraşului curios, 
ce iesise să admire spectacolul cu totul nou al zborului acroplanelor printre 
norişorii albi ai şrapnelelor. Mulțimea, curioasă si imprudentă, privea striusă 
în grupuri mari în pieţe si pe străzi. Bombele făcură un adevărat masacru. 
485 de morţi şi mai mult cu 1000 de răniţi — mulţi au murit în urmă — este 
bilanţul sinistru al acestei zile tragice. Ca într-o bătălie mare. Si victimele 
nu erau soldaţi, căzuţi cu arma în mind. Nu. Erau locuitori ucişi pe stradă 
pe cînd mergeau la ocupațiile lor paşnice; erau copii surprinşi în jocurile lor 
nevinovate si slutiti în chip înfiorător ; erau bolnavi şi răniți asasinați în pa- 
turile lor de suferință din spitalele apărate de semnul sfint al Crucii Roşii *. 

Capitala avea, în după-amiaza zilei de 25 septembrie, aspectul unui oraş 
peste care à trecut o mare catastrofa. În Piaţa Mare, la răspîntia Căii Călă- 
rasilor cu str. Sf. loan Nou, în Bulevardul Maria în fata spitalului Brincove- 
nesc, în strada Covaci, la răspintia Bulevardului Elisabeta cu Calea Plevnei, 
spectacolul e sfişietor. Strada e acoperită cu cadavre şi cu răniţi care se tin- 
guiese. Un martor ocular are, in Piaţa Mare, impresia mustelor moarte pre- 
sărate pe hirtia insecticidă de pe o farfurie. Morga si spitalele nu mai pot 
incape de mulţimea cadavrelor si à muribunzilor, pe care camioane suprain- 


* Printre victimele acestei zile tragice a fost şi pictorul Romano, una din cele mai frumoase 
speranțe ale artei românești. 


550 


1 


SS SE = = 0 


cărcate le aduc intruna. Este cea mai udivasă manifestare a unei concepții 
sălbatice despre război. Cele mai frumoase cuceriri ale inteligenţei omenesti 
îşi schimbă aspectele si se deformează după capetele prin care se räsfring. 
Invenţia minunată a americanului Wright si a francezilor Voisin si Blériot 
[2] se transformase, in mina germanilor, dintr-un preţios auxiliar al civili- 


zatiei intr-o uncaltă odioasă a crimei. Germanii dădeau războiului o forma 
sălbatică, vrednicä de timpurile cele mai înapoiate ale omenirii si de tova- 
räsii pe care și-i aleseseră, ca să-i asiste și să-i aplaude. 


Atacurile aeroplauelor asupra Capitalei 
continuată cu regularitate, alternind cu 
atacurile nocturne ale zeppelinelor, insă, 
din nenorocire, cu efecte mai puternice si mai triste, Nici una din capitalele 
Intelegerii n-a avut să suiere ce i-a fost dat Capitalei României. În cea mai 
singeroasă zi de bombardament aerian, Londra a numărat aproape 70 de morţi. 
„Bucureştii nu erau îndestulător apăraţi. Apărarea cu artilerie nu era 
eficace pentru a atinge si a dobori aeroplanele la inălțimea la care 
iar aeroplanele de luptă ne lipseau cu totul. Eram la 
dușmanului, care ne ataca ori de cite ori vroia; într-o zi 
Bucureştilor de şapte ori! Nu aveam zile de linişte, 
drilele sale de bombardament ii erau necesare altundeva, pe frontul de luptă. 
E drept că victimele n-au mai fost asa de numeroase ca in ziua fatală de 25 
septembrie. Instruiti prin experienţă dureroasă, locuitorii orasul ji 
„„prudenţi si, la semnalizarea de alarmi. # ide prin pivi 
pâncuri si alte locuri ferite. Aeroplancle dusmane au inceput a vizita mai 
cu seamă mahalalele si împrejurimile Capitalei. Prin mahalale, bombele ni- 
miceau biete căsuțe sărace, surprindeau si măcelăreau femei nenoroci r 
așteptau ceasuri întregi dinaintea brutariilor şi a inagaziilor de lemne, in lo 
curi neadăpostite, ori copilasi nevinovaţi. În împrejurimile Bucureştilor arun- 
cau bombe asupra trenurilor si instalaţiilor de ferate, dar nu se dădeau 
în lături de la crima de a se cobori pentru à trage cu mitralierele asupra 
oamenilor aflaţi la munca cimpului și asupra pasnicilor drumeti de pe şosele, 
astelului de la Buftea in care sti- 


Într-o zi au aruncat 70 de bombe asupra ce 
tă de nenorocirile poporului său. dar 


Prin crimă și teroare 


“a 


bsoluta 


3 a f lye 
au venit ct 


tunci cind esca- 


= 


rm 


au că trăieşte nu numai o regină intri 

și o mamă care-și plingea copilasul mort citeva zile mai-nainte. Odioasele 

crime urmăreau, desigur, mai mult seopuri psihologice decit strategice. Ele 

tindeau să înebunească lumea de spaimă dezors ze viaţa ăbească 

rezistența si să producă o deprimare în irite, cal i influentez upra 

dispozitiei războinice à armatei ducätorilor politiei. Nici un mijl 

nu repugna germanilor, pentru a ajungi Th eri 

în ziua de 4 octombrie in curtea legaţi rmane dovedese o li] = 

le extraordinară în metodele lor de ln . O4 I 

poli(iei, insotit® de Andreews, secret ivi i re | 

prä-si apărarea intereselor germane ului 

uimitoare. S-au găsit un mare număr de « CU e 

cu culturi de bacili ai morvei și dalacului. Cutiile he 

militari german si bulgar, coloneii von Hammerstein x 

ră expediate, pe cale diplomatică, de consulatul gern in Br După 

declaraţii)» oamenilor de serviciu de la legația germa cutiile f | ‘ma aduse 
an bsolu lea iet, 


din Brasov în ajunul mobilizării noastre şi depozitate 


În ajunul zilei plecării personalului lega(iei, ele au fost ingropate în curte, 


SSI 


din ordinul consilierului de legatie Rheinbaben si in prezenta cancelarului 
legatiei Kruger. [atentiile criminale urmărite de personalul diplomatic german 
erau evidente; numai izbucnirea prematură a războiului le-a împiedicat rea- 
zarea, | 
| 
r SUA RAL G. LA 


i taro ri 


Zile de agonie Cele o sută de zile ale războiului din 
toamna anului 1916 au fost, astfel, pentru 
locuitorii Capitalei zile tulburate si amare. 

Pe de o parte, ziua şi noaptea, pericolul morţii spinzura deasupra capetelor, 

chinuind sufletul si obosind trupul. Pe de altă parte ştirile, ce veneau de pe 

fronturile de luptă, erau din ce în ce mai rele. Comunicatele zilnice erau aşteptate 

cu nerăbdare, dar şi cu teamă. Ele erau de o sobrietate exasperantă, nu numai 

cind trebuiau să anunțe întringeri, dar și cind puteau să celebreze succese care 

să înalțe moralul. Cind pe fronturile de luptă se dădeau marile bătălii ce aveau 

să decidă soarta războiului, comunicatul anunța: ,,Mici hărţuieli”. Ceea ce 

„ proza rece şi nesinceră a comunicatelor refuza a impärtäsi publicului, era com- 

”  pensat prin soapti si imaginaţie. Si acestea lucrau, desigur, cu exagerările 

„9 naturale : se citea printre rinduri mai mult decit era în realitate. Neincrederea 

\s in succese se incuibase ia sufletele oamenilor ; fiecare ştire nouă nu putea să fid 

a decit aducătoare de noi nenorociri. Se duseseră zilele frumoase ale entuziasmu- 

shi; zburaseră iluziile victoriei ; pierise optimismul senin si dispoziţia de suflet 

usuraticä. Optimismul incorigibil, care vedea numai succese și n-avea destule 

cuvinte de dispreţ pentru adversar, dispăruse; îi luase loc pesimistul, care 

nu mui credea nici in realitatea micilor noastre succese. Oare, domnul cu figura 

sepulerală, care clatină din cap cu neincredere şi oftează cind i se demonstrează 

că situaţia nu este disperată, nu e acelaşi care in prima zi de război apostrofa 

ca „germanofili” pe cei ce puneau la indoială afirmaţia lui, că două ore după 

declaraţia de război, trupele noastre într-un zbor vertiginos, ocupaseră Sibiul 

şi Braşovul? Cei mai aprinsi propovaduitori ai războiului din timpul neutralității 

erau acum cei mai inversunafi dușmani ai guvernului şi aliaţilor „care ne-au 

virit în război”, cei mai acerbi critici ai operaţiilor militare. Evident, nu eram 
pregătiţi sufleteşte pentru astfel de încercări. 

Guvernul se vede obligat la 15 octombrie săi publice prin ziare un co- 
municat, mustrind pe „,semănătorii de ştiri rele şi pe interpretatorii răuvoi- 
tori ni--măstirilor care se iau în orice ţară în-timp de război”, lămurind că 
nu é nici un motiv de ingrijorare, deoarece luptele se poartă in afara hota- 
relor şi vitejia trupelor noastre e garanţia desăvirşită că muntele apărător 
nu va putea fi trecut de duşman: 

Totuşi panica nu poate fi oprită. Cei ce o propagă sint înşişi cei ce ar 
trebui să dea dovada singelui rece. Căci automobilele care gonesc spre gară, 
şi cainioanele care trec încărcate spre şosea nu duc oare spre Moldova, spre 
Rusia, pină înspre Caucaz, pe oameni cu situaţii oficiale şi sociale din cele 
mai înalte, pe familiile, bagajele şi gospodăriile lor? Constanţa nu căzuse încă, 
bariera Carpaţilor rezista vizuros, şi totuşi era un fel de „scape cine poate” 
general. Cel dintii prieten sau cunoscut cu caro legai conversaţie, avea pe buze 
întrebarea : „Cind pleci 9”. 

Cursul rublei se urcase într-o săptămină de la 2,43, cit fusese oficial stabi- 
lit, la 2,80, şi totuşi nu se mai găseau ruble, fiind acaparate de cei ce-şi asigu- 
rau fonduri pentru trecerea în Rusia. O schimbare bruscă se produsese în 
opinia publică. Fabrica de ştiri false îşi transformase fabricatele. Victoriile 
închipuite erau articole ce nu mai aveau căutare pe piaţă. Domnul „bine 


552 


informat” te trăgea acum misterios la loc ferit si-1i soptea la ureche numai 
vești rele si interpretări pesimiste. Dezmin{irile si incurajăiile oficiale sunau 
fals; ele erau contrazise de atitudinea si măsurile pe care oficialităţile civile 
şi militare le luau, in văzul tuturora, pentru punerea la adăpost a familiilor și a 
avutului lor. Tot asa de putin ecou avea si presa care, supusă unci cenzuri 


riguroase, trebuise să renunțe la polemicile obișnuite și se silea să urmărească, 


in chip lăudabil, linia de purtare impusă de guvein si de împrejurări : ridi- 
carea moralului unei populații descurajate si abătute. Pe cind soldaţii noștri 
țineau, în tranșee, straja hotarelor, «ra o datorie a fiunt vieții voastre 
iptelectuale să fie, la 1indul lor, străjenii constiintelor. In ace: opelä patrio- 
tied luase loc în primul rind foaia personală a lui Nicolae Iorgu, in care pltuiile 
luminate găseau inaltdtoare îndemnuri de îmbiibătare, izvonite din cunvin- 
gerile cele mai solide şi exprimate în accente călduroase și comunicative. ] 
15 octombrie a fost dus la lăcaşul de veci Nicolae Filipescu. El a căzut cu 
ostaș in viltoarea bătăliei duborit. dacă nu — fiziceste — de glant. «dor 
rana, singeroasă, pricinuită sufletului său mindru si înflăcărat, de cs 
țării sale. În aceste imprejuräri triste moartea vigutosului luptător. 
pasionat dintre propoväduitorii războiului nostru, avea ceva simboli 

Orașul tăcut, posomorit, părea cufundat în spasmele unei dureroase ago 
ni : Bucureștii erau pregătiţi pentru cele mai triste perspective. 


lastiula 
cel mai 


2. OCUPAREA BUCURESTILOR 


Fuga spre Moldova Infringeiile necurmate de pe fronturile de 
luptă isi făcură, incetul cu incetul, efec- 
tul asupra dispozifiei sufleteşti a locuito- 


rilor : lumea începea să se depindă cu ideea unei ocupații dusmane. Respitied 
la inceput ca absurdă, nebună, sämin{a se prinse in suflete. incolti şi crescu, 
ca o buruiană rea, hrănită de vestile de nenorociri ce se urmau una după alta. 
Curind, ea nu mai putu fi smulsă. Zadarnice erau incurajările comunicatelor 
oficiale, zadarnice socotelile optimistilor, degeaba apelurile și argumentarea 
ziarelor, zadarnice şi propriile incercări de autoconvingere : ideea sinistră se 
înrădăcinase si toate faptele noi veneau să o întărească. Retragerea armatelor 
noastre pe linia Carpaţilor o anunța ca posibilă; străpungerea frontului si 
invazia în Oltenia o făcură probabilă; trecerea Dunării la Zimnicea o făcu 
aproape inevitabilă. De acum, pentiu bucureşteni, soarta era cunoscută ; zarul, 
aruncat la 27 august, căzuse prost. Locuitorii trebuiau să se pregătească pentiu 
suprema umilință. Încă de timpuriu, de cind valurile năvălitorilor loveau cu 
furie zidul Carpaților, autorităţile începuseră a lua, pe tăcute, măsuri de pre- 
vedere. Era semnul că o ocupaţie duşmană intra in socoteala probabilität 
Întii, se trimiseră in Moldova părțile sedentare ale regimentelor si conti 
neinstruite. Trebuiau pure in siguranță 1ezervele puterii militare. 
măsură ce pericolul creștea, începu evacuarea tezaurului statului, al ¢ 
Depuneri, al băncilor [3]. Curind după aceea, arhivele autorităţilor, obiectele 
cele mai prețioase si colecţiile de artă din niuzeele stotalui și ale particulari 
luară drumul vechii capitale a Moldovei. Înţelesul acestor măsuri de prevedere 
nu putea să scape publicului. Panica se coborise în suflete. Fuga in Moldova 
devenise preocuparea obştească ; felurite considerații determinau pe fugari 
s-o facă. Erau in primul rind consecvenţii : oamenii politici care doriselă, ceru- 
seră sau pregătiseră războiul; ei erau datori să uimeze pe regele si drapelul 


553 


ner 


ţării, spre à asigura existenţa statului si a sfortarilor lui pentru continuarea 
războiului pină la capătul puterilor noastre. Era, la alţii, frica de excese. Erau 
doar cunoscute atrocitățile comise la ocuparea Belgiei si a Franţei de nord-est, 
deportările, jafurile, vexatiile de tot felul comise în teritoriile ocupate din 
Occident. Ororile atacurilor aeroplanelor, descoperirile sinistre făcute în curtea 
legatiei germane din Bucureşti, negresit că nu puteau să schimbe în bine părerea 
ce domnea in public asupra chipului barbar cuminteleg germanii să trateze 
populaţiile dusmane lor. Posibilitatea, ce devenea din ce in ce probabilitate, 
că ocupanţii vor avea pe lingă ei şi pe aliaţii lor bulgari si turci, umplea pe 
toată lumea de groază. Imaginaţia populară rătăcea înspăimintată, fără nici 
un friu, prin şirul tuturor cruzimilor posibile: masacre, siluiri, mutiliri. Q 
credinţă populară era că dușmanul taie miinile băieţilor, pentru a-i împiedica 
să devină soldaţi ! Toată tradiţia singeroasă a generaţiilor trecute apăsa, in- 
conştient, sufletele urmașilor. Cei mai optimişti si cu judecată mai rece respin- 
geau ideea atrocităților sau a jafurilor organizate sau tolerate. Nu puteau insă 
înlătura pe aceea a exceselor individuale, pe aceea à represaliilor politice — 
arestări, deportări — si mai cu seamă pe aceea a suferinţei generale, provocate 
de rationarea mijloacelor de trai. Spectrul foametei insofea armatele dusmane 
în înaintarea lor spre Capitala ţării. Sub aceste impresii, bucureştenii au inceput 
a părăsi Capitala, spre a-şi găsi adăpost în Moldova. Fericiti cei care puteau 
să-și găseăscă rude ori prieteni care să le deschidă braţele, cinstind vechea 
tradiţie a ospitalităţii moldovenesti ! Ceilalţi trebuiau să-și caute cu greutate 
şi să plăteaseă cu bani grei cämärutele care deveneau tot mai rare si tot mai 
scumpe. Casele si avutul netransportabil cra părăsit în paza vreunei rude, sau 
servitoare de încredere : cînd aceasta era nemţoaică era o siguranță că locuinta 
va fi menajată ; multe au prădat casele în complicitate cu ocupanţii, conationalii 
lor. Greutatea cea mare era să se ajungă în Moldova. Trenurile erau din ce in 
ce mai neincăpătoare pentru mulţimea refugiaților. Locurile se căpătau in 
Gara dé Nord cu nespusă greutate. Privilegiatii şi le asigurau din vreme prin 


protecţia autorităţilor militare ; curajosii si le cucereau ieşind cîțiva kilometri 


înaintea trenului și sărind în vagoane in staţia de triaj sau pe drumul dintre 
aceasta şi-gară. La-aducerea trenului în gară, elera deja plin, intesat, si miile 
de fugari, care așteptau de ceasuri întregi sosirea trenului salvator, constatau 
cu groază că nu mai era loc şi că totul trebuia reinceput a doua zi. Si erau 
cu ei sau printre ci femei, copii, bătrini, bolnavi. Cei mai norocosi erau siretii 
care se puteau strecura, cu rost sau fără rost, prin convoiurile autorităţilor ce 
se evacuau pe ele sau avutul lor, precum şi acei care puteau dispune de vreo 
trăsură sau de vreun automobil, proprietate personală sau, de cele mai multe 
ori, a unei autorităţi. Adeseori, trenuri și vagoane destinate evacuării vreunei 
instituţii erau luate de personalităţi conducătoare, pentru interesul jor propriu. 


Cei care au rămas În aşteptarea ceasurilor grele, Capitala 
se golea incetul cu incetul. Marea mulţime 

a Yamas însă, cei fara mijloace şi fard 

putin{e, cei fără recomandatii si fără automobile. Au răinas resemnafii, au rămas 
curajosii, au rămas cei legaţi prea tare de căminul lor, de faniliile lor, cei care pre- 
ferau pericolele legate de ocupaţia străină celor legate de pribegia in necunoscut, 
cei care preferau să moară pe căpătiiul lor decit să moară in șanțurile drumurilor. 
Au rămas şi funcţionarii, atit cei lăsaţi cu ordine speciale, cit si cei care 
nefiind sub steag sau neavind însărcinări legate de apărarea ţării, au socotit 
că e de datoria lor să rămină, pentru a incerca să asigure — cu toate riscurile 
— continuitatea funcţionării instituţiilor publice româneşti. 


554 


RN —————————— 


Dar a rămas și o mină de oameni care n-aveau de ce să se teamăde 
dușman, deoarece această catastrofă naţională le dădea satisfacția impliuirii 
cel puţin a unei prevederi bine gindite, dacă nu a unor dorinţe tainice.Au 
rămas străinii; a rămas toată evreimea Capitalei. Un recensărmint, făcut in 
primele zile ale ocupaţiei, a stabilit că cei plecaţi — afară de militari — nu au 
trecut peste 109%, din populaţia Capitalei ; restul, masa cea mare, a rimas 
așteptind cu inima strinsă ceasul fatal. Si acesta se apropia. 


Plecarea autorităților În dimineața zilei de 25 noiembrie o 
agitație infriguratä domnea prin toate 
cancelariile marilor autorităţi din Capitală. 


Ministerele fuseseră anunţate că guvernul se strămută la Iasi. Odată cu el 
trebuiau să plece în seara aceleiaşi zile, sau a doua zi — cu trenuri sy — 
o parte à inaltilor funcţionari, es eu citiva functionari inferiori, necesari 


venimentelor de pe front : ret: 
ea lui Mackensen la 7 
funcţionarii, atit cei ce ple 


serviciilor. Era urmarea inevitabilă 
Armatei I pe malul răsăritean al Oltu 
in spatele liniei de apărare a Oltului. 7 


şi cei ce trebuiau să rămină, Apăe tinuitatea serviciilor 
Sub ocupaţia inamică primiră leafa : trei luni al 
pachetelor de bilete noi ce primea fi nu p 
ralä. Poată ziua ministerele au fost teatrul unor lupte inve 
pentru inscrierea pe lista fericiţile I Mil ii € ] 
ll l 


Cum se poate si fie lăsat el, toema 


miniştrilor erau invocate. Cutare er ul 

cutare scrisese cindva un articol 0 : itil 

altul era originar din Ardeal urmări u celăla 

antisemit şi inscris de evrei într-o listă ne: Erau apoi „iu 

fără care nu se putea inchipui că ar putea me! viciile. Mai erau cei e-şi 
sacrificaseră liniştea nervilor inătatea corpul lucind, de la inceputul 

războiului, nepretuite s ării national frontul plin de primejdie h 
al serviciilor de cenzi stică, la aprovizionări ! 

Prin cancelariile rele ministerelor icrucisau figure importante 
şi radioase ale aleşilor, care-si sopteau la ureche ultimele dispoziţii, ct 
disperate ale abandonaţilor, ucoliţi de cei dintii. La unele autorități 
torii, in graba si enervarea preparatiy lor, au li ali) ut uitat a inst 
functionari de necesitatea dureroasă a despărți ii Si mbărbăta pe 
De aceea, plecarea autorităților dădea uneori impresia udreptățită : 
unei minorităţi privilegiate cu abandonarea ni: fi tii sacrificate. Ministerele 


au riimas sub condue erea unor secretari generali, desemnaţi dintre per: ele 
„necomproimise” faţă de duşman, sau chiar ain itre cele simpatice acestuia. 
Guvernul însuşi & rămas in decursul săptăminii următoare, 26 noiembrie 3 
«decembrie, asteptind desfăşurarea evenimentelor militare. O mar idejde 
umplea inimile celor iniţiaţi: se pregătea bătălia de pe Arges. 


Saptamina din urmă a Capitalei libere a 
fost una din cele mai chinuitoare. A 
fost săptămina convoaielor. Şiruri lungi, 
nesfirsite, de vehicule, străbăteau ulițele Bucureştilor. Erau foarte felurite ca 
ca încărcături si cu destinaţii deosebite. Erau intii trăsurile celor din 


forme, 3 
urină fugari ai Capibalei. Trenurile nu mai erau la indemiua publicului; ele 


Saplamina cvnvoaielor 


555 


sel veau numai autorităţilor ce se evacuau, armatei si citorva privilegiați. Fiecare 
fugea, cu ce avea la îndemină. Pe străzile ce duceau spre nord si nord-est treceau 
in şiruri autocamioane, automobile luxoase, trăsuri, brişti, căruţe, ducind pe 
intirziati, grăbiţi să scape cit mai curind din corabia ce incepea să ia apă. 
Grupuri de oameni pe jos, cu traista in spinare, se amestecau printre căruţe, 
päsind hotäriti spre barierele orașului. Sufletele bäjenarilor sträbuni se reincar- 
pau în urmaşii lor. Pe alocuri, drumurile erau întrerupte de convoaie lungi. 
Sute de căruţe uşoare, acoperite cu coviltire şi trase de cite doi cai, formind 
trenurile si coloanele militare ale formațiilor de luptă, treceau în şiruri nesfir- 
şite, hodorogind pe pavajul străzilor. Bucureştenii nu vor uita niciodată aceste 
convoaie, a căror ivire pe străzile oraşului erau totdeauna legată de strămutarea 
trupelor pentru încercarea unei lovituri, sau era pricinuită de vreo infringere. 
Le-au văzut înşiruindu-se în mers grăbit după dezastrul de la Turtucaia; le-au 
văzut in preajma încercării nereuşite de la Flăminda si acum se incrucisau in 
direcţii deosebite, sträbätind străzile Capitalei,cu destinaţii necunoscute pu- 
blicului. Pentru întiia oară însă, se infätisau acum alte convoaie triste. Erau 
lungile șiruri de căruţe care aduceau, de astă dată dinspre apus, pe locuitorii 
satelor noastre din Teleorman si Vlasca, goniti de invazie. E dureroasă povestea 
bietilor locuitori ai ținuturilor bintuite de război. Bărbaţii şi flăcăii sint plecați 
la oaste. În gospodăriile sărace, bătrinii, femeile şi copiii se string cu grijă și 
privese nedumeriti la soldaţii fugari care se abat prin satele lor, la răniții, cu 
tetele de ceară, care trec culcati pe maldărele de paie din care, la forfoteala de 
oameni, cai, căruțe, ce-şi fac drum prin sărăcăciosul lor sat, pe cind urechea 
prinde tot mai lămurit glasul tunului ce se apropie. Şi, intr-o bună zi, jandarmii 
sosesc vijelios si poruncese ca tot satul să-şi incarce carele, să-şi părăsească 
casele şi să ia drumul necunoscutului, drumul nenorocirii, al băjeniei, pe care 
generaţii întregi de strămoși au lăsat dire singeroase. Si acum, pe cind in urma 
lor, departe, colibe sărace ori gospodării înstărite se prăbuşese sub ghiulele 
duşmane sau prietene, iar limbi de foc inrosesc cerul, iată-i, străbătind străzile 
Bucureștilor. Trece, car după car. Pe lingă boi, un bătrin ori un fläcäiandru. 
În car, pe grămada de strujani de porumb, ori pe legăturile de paie, velinte și 
scoarte — zestrea fetelor. Deasupra lor, în virful carului, copiii mici pe lingă 
vreo bătrînă neputincioasă sau lingă mama lehuză. În codirlă, porcul. Legat, in 
urma cärufei, vitelul şi, pe lingă car, ciinele. Uneori, citeva vite slăbănoage 
sau citeva oi urmează carul. Sirul lung înaintează, în scirtiitul monoton al roti- 
lor şi în mugetele slabe ale animalelor — icoană vie a suferințelor neamului — 
pe străzile noroioase ale Capitalei, în ploaia si vintul rece de noiembrie. Pe la 
marginea oraşului, pe maidane, convoaiele se opresc, boii sint dejugati si in 
jurul focurilor de coceni se adună feţele îndurerate sau resemnate, asteptind 
in tăcere. Ce? Nici ei nu știu. Poate, pe Dumnezeu. 


"> : A 


ny 3 L 
IA 


Cele din urmă zile Ştirile venite de pe cimpul de luptă erau 

puţine; comunicatele oficiale, laconice. 

Era neindoios că situaţia se inräutätea 
pe fiecare zi ce trecea. Cimpulungul, Curtea de Arges, Pitestii, Slatina, Ale- 
xandria, in miinile dușmanului. Lupte violente la Golești, spre Găești, pe Vedea, 
pe Glavacioc, pe Neajlov. Cercul de fier si foc al dușmanului se stringea în 
jurul Bucureștilor. Vineri, 1 decembrie, pentru intiia dată, tunul se uuzi 
foarte deslusit, în bubuituri surde, uneori des repetate, alteori la 
intervale mai mari. Canonada a ţinut pind la amiază. Nici o îndoială nu 
putea fi. Sint tunurile de pe frontul de luptă. Bătălia era aşadar 


556 


la porţile Capitalei. Si in adevăr era prima zi a bătăliei de pe Arges; era ceasul 
rimului nostru succes. A doua zi, simbătă, zgomotul se auzea mult mai slab. 

chipuirea noastră stabili numaidecit corelaţii optimiste: dușmanul fusese 
infrint şi izgonit, lupta, se dădea mai departe decit se dăduse ieri. Apariţia de 
mici grupuri de prizonieri părea că aduce o confirmare: erau cete de cite 
30—40 de insi, foarte amestecați, cavaleriști germani cu ținută semeatd, turci 
in zdrente, bulgari cu privirea dusmänoasä. Către seară, vestea unei mari biruin- 
fe; colportată de citiva iniţiaţi, nu reuși să ridice prea mult moralul celor deve- 
nifi sceptici în urma abuzului de veşti despre victorii inchipuite. 

gnhervarea populaţiei creşte din ce in ce. Autoritățile nu mai lucrează. 
Funcţionarii fug spre Moldova, îndată ce au cu ce «-o facă. Alimente aproape 
nu se mai găsesc. De teama zilei de miine, ori in vederea speculei, negustorii 
ascund maria. Guvernatorul militar al Pucurestilor afişează proclamatii prin 
care ameninţă pe negustorii care vind cu preţuri mai mari decit cele maxi- 
male, ori care ascunit mărfurile, cu ,,o exemplară corecție in public”. 

Ziua de 3 decembrie, ziua fatală a deznodămintului bătăliei de la Argeş 
va ramine nestearsä in amintirea bucureştenilor. Dis-de-dimineatä, canonada 
Teincepu si crescu din ce în ce în tărie. Pela ceasurile 11, inainte de amiază, 
tunul bubuia cu furie. Nu mai era însă cel de vineri. Adeseori nu se mai puteau 
percepe salvele distincte unele de altele; era à huruitură continui, care = 
intefea cu atita violenţă, incit vibrau geamurile ferestrelor. Pe trotuarele 
străzilor, oamenii se opreau, schimbau impresii si se depärtau, clătinind capul. 
Prin intuiţie, mintea unora. prindea grozavul adevăr : este artilerie grea germană. 
Biefii noştri soldaţi ! Si canonada urma neincetat, nemilousä, pină spre inse 
rat... Departe, spre apus, din mlaștinile Neajlovului pind in vadurile Arges 
lui, tunurile grele ale diviziilor lui Falkenhayn, căzute pe neaşteptate în spatele 
armatei noastre de atac, prinsă în luptă cu armata lui Mackensen, întorceau 
in favoarea dușmanului soarta bătăliei, care ne zimbise pind atunci și semăna 
moartea in rindurile trupelor noastre obosite si injumätätite. În oras nimeni 
nu știe peripeţiile dramei care se desfăşura la 20 km depărtare ; inconștient 
insă, lumea-Si da seama că acolo se hotărăşte soarta Capitalei. 

În după-amiaza zilei nefaste, o rază de lur-ină păru să insenineze sufle- 
tele. Un convoi lung de prizonieri germani — aproape 2 000 de oameni, defilau 
pe Cala Victoriei, în rinduri de cite patru, intre baionetele milițienilor noştri. 
Erau prizonierii de la Bălăria, Stilpu si Iepuresti, trofeele vitezei Divizii Scări 
șoreanu. Spectacol neuitat ! Mindrul si neînvinsul dusman fusese deci bătut 
de ai nostri; lungul convoi de prinși era dovada materială 2 victoriei noastre 
Curind apoi, ziarele ne aduseră comunicatul oficial cu confirmarea victoriei 
repurtatä împotriva „unei divizii turceşti” si asupra „grosului armatei du 
mane”. Speranţa renästea in suflete; vai, de scurtă durată. Convoiul prizo 
nierilor pu ajunsese incă la barierele orasului, cînd un manifest al guvernului 
începea să fie lipit pe zidurile oraşului. Elanunta pe cetăţeni că, în interesul 
apărării ţării și al organizării forțelor ei de rezist uvernul este nevoit : 
părăsească Capitula si să se stiämute la Iași. Nu cra greu de înțeles. Guve 
nul, care rămăsese in Bucuresti cu automobilele sub présidé, in așteptare 
supremei încercări, fusese pus în cunust L turn Mita à bătăliei 
părăsea Capitala, pe care nimic n-o mai ] de aci-nainte împotriva 
vräjmagului invingätor. 

Pe Ja ceasurile patru după-anii: un 
mare, de la Cotroceni inspre Obor:tiei n 


adunați de jandarmi de prin satele jude 
pieze armata cea novă, 1äzbunätoarea infringerilor si umilintelor. Treceau 


convoi lung uica bulevardul cel 
de flicdi, ,continrentel here”), 
Mol « 4 for 


ly tri pire 


557 


domol, rind după rind, în hainele lor groase de turd, cu desaga cu merinde după 
git şi cu căciula înfundată pe urechi. Printre ei, ici si colo. cite un băietan de 
oraş, unii in uniformă de licean. Din cînd în cind, la îndemnul jandarmilor 
însoțitori, cite un urra! fără entuziasm şi fără prea mult ecou. De departe, 
dinspre Argeş, tunul mugea fără încetare, secerind vieţile tinere românești. 
Jar coloana trecea mereu, rind pe rind, in aclamatiile de poruncealä, inspre 
drumuri nesigure, bătute de ghiulele dusinane. în minte, fără de voie, se 
trezeşte icoana veche a procesiunii gladiatorilor romani, päsind liniștiți la 
moarte: Ave Caesar, morituri te salutant! 


1} 


În aşteptarea Noaptea cea mai tristă pe care au petre- 
dusmanului | PAL cut-o bucureştenii isi intinsese zäbranicul 
> " negru peste orașul părăsit. Putin după 


miezul nopţii, soneriile locuinţelor sau, in lipsă, bătăi puternice în porţi, uşi si 
ferestre, deşteptară lumea. Erau agenţii poliţiei si sergentii de stradă, care exe- 
cutau o.dinele noului prefect de poliţie. La întrebările speriate ale oamenilor, 
buimăciţi de deşteptarea brutală din somn, politistii dau un ordin curios urmat 
de explicaţia scurtă si grozavă, ori cit era de așteptată: ,, Aprindeti luminile 
și lăsaţi porţile si ușile deschise. Oraşul s-a predat. Intră germanii !7. Așadar, 
se sfirşise. Ca prin farmec, tot oraşul se luminează. Străzile, locuinţele parti- 
culare si edificiile publice, ţinute în beznă trei luni de zile de teama atacurilor 
aeriene, strălucesc acum de lumină. Nimeni au mai dormi pină la ziuă. Oraşul 
robit isi aştepta stăpinul invästmintat în lumina’. Nu este însă iluminafia unei 
sărbători, ci à unei camere mortuare. Prin casele sărace, din același îndemn, se 
pregătea masa cu care trebuiau imbunati fometosii cotropitori. 

Alarmarea fusese cu totul prematură. Dujmanul nu se arătă în acea 
noapte Și nu se va arăta decit peste trei zile *. Zina de luni aduse surprinderea 
neplăcută a unei ,,proclamatii” teroriste n noului prefect de poliţie. Se porun- 
cea locuitorilor ce purtare trebuie să aibă fata de soldaţii „armatelor imperiale”, 
'O lungă înşirare de porunci, incepind aproape toate cu „este oprit” si sfirsin- 
du-se, inv ariabil, prin ameninţarea fiptagului cu impuycarea. O a doua procla- 
matie cra si mai categorică si mai teroristă. Ea cerea locuitorilor să-și tie 
porțile si ușile caselor deschise şi continua cu prsajul caracteristic că, cel care 
va ameninţa pe „membrii armatelor imperiale” cu vorba sau cu gestul, sau 
care nu le va pune la dispoziţie tot ce vor cere, va fi pedepsit cu impuseares. 
Două zile mai în urmă, un alt manifest ameninta de asemeni cu impuscarea 
pe acei locuitori care ar da azil „vreunui soldat apartiuind armatelor dusimane 
(ruși, români)”. Acest manitest, care niunea pe soldații români duşmani, 
era semnat de acelaşi nou pretect, generalul romin Mustaţă, Acesta era garau- 
tul ordinei în oraşul părăsit ; era apărătorul vieţii, avutului şi cinstei locuito- 
rilor Capitalei ţării românesti! 

Enervarea zilelor din ajun a trecut; acum lumea isi cunoştea soarta. 
Parcă ţi-e ruşine să vorbeşti om cu om şi totuşi, intri în vorbă cu primul 
venit, ca să pleci apoi brusc, läsinl conversaţia neterminată. Înspre piaţă e mare 
însufleţire ; toţi caută să-și completeze aprovizionările pentru zilele negre ce 
au să vină. lughesuialä lv Primărie. Urinind ordinul poliției, locuitorii se gră- 
bese să predea armele. Spectacolul e «dureros. Ordonanţa prefectului wmenin- 


* Nici nu ar fi fost cu putinţă. Dusinanul era la mai mult de 30 km depărtare de Capitală, 
dincolo de Arges, iar între el si oraș era incă urmată română. Alurinarea locuitorilor din acea noapte 
dovedeşte nepregätirca varnenilor in pauza cărora fusese lăsată Capitala. 


558 


{4 — ca de obicei cu moartea, pe aceia in locuințele cărora se va găsi vreo 
armă. Si vine lumea in valuri, care pe jos, care in trăsură, care impingind 
cérucioare, aducind arme de toate sistemele, de lu, greoaia pusci à gvardiei 
civice, uitată prin vreun colţ de magazie de cine ştie cite generaţii, pind la 
eleganta armă de vinătoare modernă, pistoale turceşti ruginite, arme de pano- 
plie, piese de colecţie şi jucării de salon. E intiia manifestare a unui nou spirit : 
indeplinirea cu sfinţenie a ordinului autorităţii. Se anunţă un regim sever: 
de aci înainte sancţiunea necruțătoare va urma. 

Un nou spectacol, şi mai dureros, se infätisazä privirilor. Grupe de sol: 
dați incep à se ivi pe străzile dinspre apus. Sint resturile armatei infrinte pe 
Arges. Au venit pe jos toată noaptea. Cite doi, trei, uneori in grupe mai 
mari, obosiţi, palizi, unii abia tirindu-se, amestecați, soldaţi din diferite regi- 
mente mergind laolaltă, infanteriști, cavaleristi pe jos, artileristi färä tunuri. 
Plantoane, aşezate pe la răspintii, îi îndrumă spre loeurile de boncentrare, pe 


uni! înspre Mogoșoaia, pe alţii spre Pantelimon. Nu po de il 
lămurite. Unii privesc aiuriţi, ridică din umeri si port mai d it 
sint mai comunicativi: ,,Ne-au virit nemtii in nis ul u 
cu artileria, lor grea’’. O const rală : tot d 
mentului — „„Puşooacelu noa 
toare a artileriei inamicului : bre. I 
mea mitralierelor räspindite 
Toată ziua s-au scurs pi 
doua zi, nici chiar a t ii 
în acelaşi timp, e convoaiele arn Ore : 
sfirsite de car ufe cu c coe furgoane, bul 
încărcate cu răniţi culcati pe „Pl et bste mări 
dureroasă a frinturilor FR i e, un me 0 
muzică veselă, coruri putern Dărbă ur 
bulevardului cel mare. O trupă r I 
Spre Cotroceni. Citi erau: u o b In 
lua aviut : raşii nu vor l Ci » | 
Perspectiva unor lupte in jurul Oupitalei, poa un bomba ul 
orașului, cam îngheţa unora entuziasmul pentru trupa ri 
tisa frumos, atit ca omneni, erial. Ruşii, o unitate din Corpul 
care in loc să meargă la Arges, prefer >) vină la Bucure U mary 
să intro in oraş po o barierä, pentru ca să iasă pe alta. Sa țel țiră 
din nou un moment, cind se văzură oumenii poliției rapiad ordonantele ra- 
lului Mustafa. Peste citeva ceasuri însă, ele reapärurä la loc. Ordine şi contra- 
ordine... Soarta nu se mai putea abate din calea ei. 
Intrarea dusmanului Dimineaţa zilei de ilie o (decembrie. 
în Capitală Un cer plumburiu, un aer rece și umed. 
În ajun şi peste noapte, ci bubuiturt 
puternice anunțau distrugerea lucrărilor militare ce ar fi putut folos 
lui. Dimineata, o inare de flăcări inspre Daalul Spirii : ardea Arsenalul. 
Mare mişcare pe Oulea Victoriei. Se agterne nisip pe pavaj. Pi i in 
mare ţinută: sergen{ii Ms oraş cu coiful oe de paradă. Aten mi :ci- 
oare pentru oaspetele drag ce se pti. Generalul Mus f de 
à 


zel pentru „trupele imperiale’*. După toate prevederile si pregătirile, se aştepta 
ca. intrarea, să se facă pe la bariera Rahovei. Spre surprinderea generală, pe la 
ora 12, primele patrule de infanterie germană intrară în oraş prin Calea Grivi- 
tei. Erau trupe din avangarda armatei lui Falkenhayn, care inaintaserä, prin 
Tupte continue cu ariergardele noastre, de la Chitila la Bucureşti. Mackensen 
era astiel întrecut. Pe cina el aștepta pe malul de apus al Sabarului, dincolo 
de Bragadiru, rezultatele tratativelor parlamentarului trimis in Bucuresti, 
camaradul și rivalul său, Falkenhayn, îi răpea, pentru sine si pentru Armata 2 
IX-a germană, gloria de a fi pătruns cel dintii în „cetatea” Bucuresti. Part 
de jos, parte urcindu-se in tramraiele intilnite pe Calea, Griviței, patrulele ger- 
mane ajunseră în Calea Victoriei, unde dezarmară cu brutalitate santinelele 

dinaintea Palatului regal şi ocupară Palatul. Curind după aceasta sosi si Macken- 
sén-in automobil, străbătind cu îndrăzneală oraşul încă neocupat de trupele 
sale. El inspectă posturile puse la Palat şi dădu ordine să se ocupe Ministerul 
de Război, Ministerul de Externe si alte clădiri publice. 


Cele din urmă grupe răzlețe de trupe române părăseau Capitala pe barie- 
rele dinspre nord-est, pe cind, în același timp, din direcţiile opuse, dinspre Cale: 
Griviței si dinspre Calea, Rahovei, soseau patrule dușmane din ce în ce mai 
numeroase **. Ca prin minune, Calea Victoriei se umpluse de o mulţime veselă 
şi zgomotoasă. Foştii ostatici, supuși germani si austro-ungari, eliberaţi în ajun. 
in special femei, cintärete de teatre de varietăţi, ţinute pind atunci inchise |, 
Văcăreşti si de citeva, zile transportate la Hôtel de France, făceau eliberatoriloi 
o primire triumfală. Flori, fluturări de batiste, sărutări, surprindeau și buimi- 
ceau pe noii sosiți, care nu-şi puteau crede ochilor ***. 

Pe inserate, grosul trupelor-germane intra în Bucureşti si străbătea Calea 
Rahovei, strada Carol, Calea Victoriei şi Bulevardul Elisabeta, inspre cazărmi, 
cu pas greoi, cîntind cintece patriotice. Automobile militare, care suierà din 


* Explicaţia atitudinii nedemne a acestui ex-general român s-a cunoscut mai tirziu. În dosarele 
corupliei germane din timpul neutralității, numele generalului figurează cu o fnseninatä sumă de bani, 
ca pret al iscăliturii sale pusă în josul unul articol de ziar — scris de altul — prin care se încerca inti- 
midarea României, cu ameninţarea că, în caz de război împotriva Puterilor Centrale „Carpaţii vor 
fi mormintul armatei române”. Morala socială s-a schimbat mult în cursul veacurilor: pe vremea 
lui Juda Iscariotul vinzătorii se spinzurau singuri ! 


** O ciocnire, cu urmări de neinchipuit, era să se întimple în mijlocul Capitalei, între patrua 
germană ce insofea pe ofițerii însărcinaţi cu luarea în primire a oraşului şi un grup întirziat de sol- 
dati români. Cu multă greutate, intervenţia autorităţilor române a convins pe români să se predea 
și conflictul fatal a fost înlăturat. 

“** Astfel se stabili legenda calomnioasă a primirii cordiale a dușmanului de « populatia româ- 
neascä » a Capitalei. Gazetari germani de rea credinţă o puseră la contribuție spre a ne batjocori, umil 
si compromite. Scriitori germani serioşi de valoarea şi reputaţia unui Bernhard Kellermann si Ad. 
Koester, au ţinut ca datorie de corectitudine să revină, ceva mai tirziu, ca să restabilească adevărul 
„S-a discutat mult zilele astea asupra purtării orașului. Ar fi greșit să se condamne un oraș după 
gesturile străzii principale. Există o stradă mare în Bucuresti. ȘI în această stradă, numai pe un kilo- 
metru, sint grămădite cafenelele, teatrele, cinematografele. 'Trotuarul acesiui kilometru dă şi astăzi 
tonul. E natura! ca germanii, austriccii şi ungurii din oraş să se îngrămădească aci. Că multi, cure 
tăceau pind acum, și-au descoperit din nou inima germană. Că evreii, care aproape toţi ne simpati 
zează, riscă astăzi cite o vorbă tare. Dar atit nu e deajuns. În puţine oraşe, elementul feminin joacă 
un rol ca aici. Din vestibulul celui mai mic hotel, pind în cabinetele miniștrilor. Această Internalio- 
nală, unică în felul ci, care a rezistat şi în timpul războiului, este puternic reprezentată prin «artiste 
germane. Negreşit, ele au nume false, frantuzesti, americane. Pe vremuri, ele au cintat Tipperary 
si au sărbătorit în cabinete particulare victoriile ruseşti. Dar, cind a izbucnit războiul român, ele au 
trebuit să arate pagapoartele și s-a văzut că cele mai multe erau din Ungaria şi Berlin, din Boemia 
gi din Viena. Au fost internate Ja Văcărești. Astăzi însă, ele dau tonul în toate hotelurile, cafenelele 

si pe străzi, pretutindeni unde sînt soldaţi germani. Germanii se miră de acest oraș sinamice, sui 
si bat joc. Dar este sigur că nu Homânia intreaga este ceea ce vede ei pe acest kilometru de tro- 
tuar bucureştean, nici chiar întregul Bucuresti’ 24. 


e 


560 


| 


sirene sunet» stridente, necunoscute pină acum, autocamioane enorme, greu 
incärcate, străbăteau cu zgomote asurzitoare străzile. 

Joi, invazia creşte. Din toate părțile sosesc trupe, cavalerie, cicliști. 
Suprema injurie şi umilire nu ne-a fost crutatä : o companie de infanterie bul- 
gară trece semeatä pe Calea Victoriei, in sunetele unei muzici proaste care ţipă 
şi bubuie cu la bilei, si intră in curtea Palatului. Strada se umple, atit in 
fata cit si în spatele Uni regal, de căruţe urite, pline de lucruri furat« de 
prin sate. Bulgarii fac roată în jurul oratorilor improvizati, care sărbătoresc 
marele eveniment; se cinta ,Sumi Marita” [4]. O companie germană dă 
afară pe bulgari si inchide porțile Palatului regal. Necăjiţi, bulgarii işi string 
corturile, satrele şi căruțele şi pornesc la vaie, pe strada Ştirbei Vodă, spre locu- 
rile de cantonament. Pentru ca impestritatura să fie deplină, in curtea 
grădina, Ateneului bivuuchează un detaşament de cavalerie turce Calea 
Victoriei geme de mulţime. Nu se aude decit nemteste. Pe lingă popul ustro- 


germană u fostilor internaţi eliberaţi, a ,,damelor’’ de la V: turor 
celor ce ascundeau in colturi nice le sufle ului lor simpatiile nul 
de baştină, se mai adaugă masa ev a bucuresten 

vorbească româneşte. Te dă ori li t prin piei ast: ă, 
pari străin in oraşul tău si, cind intilnesti un priete > miini şi o 

alespartire repede de ruşinea lacrimei pe care o simti ivindu colţul o 
chinlui. 

Pe ziduri se rästatä proclam tia noului stăpin. Mackenser brează 
victoria anuntind: „Bucureştiul, capitala României, a fost cucerit de armata 
mea. El intră de astăzi sub legile războiului...”?. Da, le va simţi, doi ani de 
zile, legile aspre ale războiului vostru ! Își va duce crucea pin | păt, dar 


ajuns acolo, îi va fi dat să îmbrace haina de rbito spre rai şi ziua Cea 
mare a triumfului, răscumpărată prin durer redin 


p {1} Acronave — aerostate dir 
pelin (1838— 1917). Tipurile de dirij 
“anit 1905— 1906. 

[2] Louis Blériot (1872— 14 
şi Orville Wright (1871—19 
fac parte din rindul pionierilor avi 

{31 Vezi Dobrovici Gh. M. 
muturile contraclale. 1 3 

[4] imnul naţional be 


~ 


Capitolul VI 


CAUZELE ÎNFRÎNGERII ROMÂNIEI 


Campania românească din 1916 tinuse o 
sută patruzeci de zile. În noaptea de 
27—28 august, trupele noastre se avin- 
tau peste Carpaţi ; la 6 decembrie, după o sută de zile, inamicul intra în Capi- 
tala ţării. Puterea, armatei române fusese adinc zdruncinată ; totuși, o parte a 
armatei s-a mai menţinut pină la jumătatea lunii ianuarie, dind timp de incă 
patruzeci de zile lupte necontenite pentru păstrarea unei linii de front și pentru 
punerea, în siguranță a celeilalte părți a armatei. Armata română — după 
expresia lui Ludendorff — fusese bătută, nu fusese însă distrusă [1]. 

Intrarea noastră in război provocase o explozie puternică de sentimente 
deosebite la cele două partide in luptă, asa cum pind atunci nu o făcuse 
intrarea nici unui alt popor, în decursul războiului mondial. Pärerea generală, 
era că intrarea României, cu aruncarea in cumpăna războiului à unei jumătăţi 
de milion de luptători proaspeţi, va fi hotăritoare. Pe cit de mare era entuzias- 
mul în presa, parlamentele si in tranşeele fronturilor amice, pe atit de adincă 
era consternarea inamicului. Intrarea noastră dădea lovitura. de graţie, într-un 
moment cind duşmanul era strins de aproape pe toate fronturile: la Verdun 
si pe Somme, pe Styr şi în Carpaţii Păduroși, pe Struma si pe Vardar [2], 
duşmanul ţinea piept cu greutate loviturilor. De aceea el privea cu groază 
agravarea, pricinuită de intrarea României. „Niciodată — serie Hindenburg — 
un rol istoric decisiv, de o asemenea importanţă, nu s-a încredinţat, într-un 
moment așa de favorabil, în mina unui stat atit de mic ca România. Niciodată, 
soarta unor puteri atit de mari ca Germania şi Austro-Ungaria, în deplină 
desfășurare a întregii lor forte militare, nu fusese dată pe mina unei ţări, care 
abia dacă număra a douăzecea parte din populaţia ambelor state, ca în cazul 
de faţă. Pe baza situației războiului, se putea presupune că România n-are 
decit să meargă incotro va voi, pentru ca să decidă soarta războiului în favoarea, 
acelor state, care de doi ani ne asaltau zadarnic” 111, 

Rezultatul campaniei române de patru luni și jumătate n-a corespuns 
nici așteptărilor aliaţilor, nici temerilor adversarului. Acest rezultat se poate 


Prevederi și 
rezultate 


exprima în chipul următor : 

a) Pentru a face faţă noii situaţii, dusmanii au trebuit să ridice de pe cele- 
lalte fronturi europene o considerabilă forţă militaria — peste 40 de divizii — 
pe care s-o arunce impotriva noului adversar. Urmarea a fost că Puterile 


Înţelegerii au profitat de această usurare a fronturilor lor, fie ca să-și odih- 
nească si să-şi regrupeze propriile forte, fie ca să se salveze din situații ame- 
nintfätoare, fie ca să aplice ele insele dușmanului lovituri simţitoare. 


one 


) Luptind necontenit impotriva armatei române timp de patru luni si Ju- 

mătate. dusmanul repurtase mari victorii, dar suferise si infringeri simtitoare. 
Mierderile sale fuseseră foarte mari. O parte din armata dușmani fusese 
distrusă ; cealaltă era sleită de oboseală. Pentru odibna si refacerea ei, această 
amata avea nevoie de un lung repaus, de care vor profita atit trupele 
noastre, spre a se reface, cit si aliaţii, spre a da lovituri dușmanului comun. 
6) România fiind infrinta, nu insă scoasă din luptă, dușmanul trebuia să 
păstreze pe frontul român un număr impozant de forte in vederea operaţiilor 
viitoare ; toate aceste forțe erau deci sustrase de la intrebuin{area pe care 
ar fi avut-o pe celelalte fronturi europene. 

Acesta era rezultatul real al intrării României în război după patru 
luni și jumătate de campanie a anului 1916. Că el este important si că atirnă 
greu în cumpăna războiului, de partea aliaţilor, este de netăgăduit. Tot atit 
de adevărat însă este că a fost cu totul altul decit cel așteptat [3] 

lipsa de coordonare a acţiunii Antantei. 

Cure sint cauzele? 

Desigur că judecarea împrejurărilor intervenţiei 
făcută de aminduuă părțile. Desfăşurarea războiului a scos la iveală lucruri 
care nu se puteau cunoaste, sau nu s-au știut dinainte. Nici din partea 
noastră nici, mai ales, din partea aliaţilor noștri, nu se cintăriseră cu băgare 
de seamă toate împrejurările în care aveam să luptăm, nu se prevăzuseriă 
toate eventualititile ce se puteau ivi si nu se Inaseră măsuri spre a se inl 
tura complicațiile posibile. La greşelile făcute cu bună credinţă, din ignoranță 
sau din calcul greșit, se mai adăugară încă cele făcute cu intenţii vinovate. 

Un examen critic al intrării noastre in război, al pregătirii lui pe toate 
terenurile si al destăşurării lui, ne va lămuri pe deplin de ce campania noastră 
din 1916, incepută sub auspicii atit de frumoase, sfirsit pentru noi in 


chip atit de dureros. 


tomâniei fusese greșit 


Lipsa de coordonare atit in 
politico-diplomatică, cit si in 
militară, a avut influenţe rel prs 


Alegerea „momentului” 
intrării în acțiune 


mersului operaţiilor. Puterile Centrale aveau avantajul poziţiei loi 

nătăţii si al rolului preponderent pe care-l juca Germania atit pe terenul 
politic, cit si pe cel militar. Veleităţile de independenţă ale lui Conrad von 
Hotzendorf nu influentau, nici nu intimidau conduecrea centra i 
intii prin ascendent moral, apoi prin convenţii scrise, reven 


La Antantă, acest lucru nu exista. Fiecare armat: 
comandamei 


lă care, m 


pe 
francez 


fără coordonare de ansamblu. E drept 
un anume ascendent asupra celorlalte, mulţumită valorii recunoscute ci 
franceze şi a faptului că Franţa era partenerul cel mai important ca e 
militară. Dar, efectiv, Joffre n-avea dreptul să dea ordine, deoarece H 
şi Cadorna [5] erau egalii săi, iar ţarul Albert (6) si principele Alexandru | 
erau nu numai comandan{ii armatelor lor, dar uveranii ilor | =] nu 
puteau da decit sfaturi ori sugestii; dar, în răzhoi, ceen + | 
execuţia. Lipsa de coordonare în Puterile Antantei : ard: 
avantajul superiorității numerice a forţelor ei si a permis 1 ilor Centrul 
să păstreze iniţiativa, dind lovituri d pi 1 front d tul. 
Încercări timide de coordon: rin instituire nui con lament uni 
s-au făcut prin conferințele de la Calais (iulie 1915), Chantilly lie 1913, 
decembrie 1915, noiembrie 1916). da pri lui 1918, sub imperiud 


ki teroanre entastrofer. ea 


Intrarea României in acţiune si conducerea, operaţiilor pe frontul nostru 
sint o pildă clasică a acestei fatale lipse de coordonare. Joffre o dä ca un 
exemplu de efect al incetinelii, sovăielilor, al lipsei de directive precise şi al 
refuzului de colaborare. Patru evenimente mari marchează vara anului 1916: 
ofensiva franco-englezi pe Somme, ofensiva Brusilov, ofensivu italiană [8] 
si intrarea României. Bine si coordonat conduse, ele ar fi putut avea un 
efect hotăritor. În loc de aceasta, rezultatul à fost lamentabil: „Antanta 
a plătit-o cu prelungirea conflictului încă doi ani, Rusia cu o revoluție, ţarul 
cu tronul şi viata sa, România cu o invazie care a dus-o la două degete de 
pieire” (Joffre). 

Pentru ca intrarea în linia de luptă a peste o jumătate de milion de 
soldaţi proaspeţi să aibă efectul decisiv care se sconta, ar fi trebuit cu forţele 
române să facă să se simtă acţiunea lor în punctele si momentul cerute de 
desfășurarea strategică a operaţiilor pe eşichierul european. Dar pentru aceasta 
ar fi trebuit un plan de campanie comun și o direcţie superioară unitară, 
care să ştie să distribuie rolurile si să impună executarea lor. Iar momentul 
intrării noastre în acţiune n-a fost fericit ales. Brătianu a avut continuu 
preocuparea de a nu-și angaja ţara într-un moment considerat de el ca 
neprielnic. Evenimentele intimplate ulterior au demonstrat cit de întemeiată 
era această preocupare. Cu toată prudenta si abilitatea șefului guvernului 
român, împrejurările au fost mai puternice: el a trebuit să între în război 
nu la momentul vroit de dînsul, ci la unul impus din afară. Ostilitatea guver- 
nului țarist, opunerea lui persistentă la recunoaşterea revendicărilor noastre 
nationale integrale, reaua voinţă pe care o opunea la predarea materialului 
de război ce ni se trimitea de aliaţii din vest, toate greutätile puse pentru 
obţinerea garantiilor pe care Brătianu, instruit de dureroasa experiență à 
trecutului, le socotea, indispensabile, au intirziat data intrării noastre în acti- 
une. ,„Momentul” nu mai corespundea cu epoca cea mai favorabilă. 

La conferinţa interaliată de la Chantilly din 15 noiembrie 1916 Joffre, 
exprimindu-se că intrarea României n-a produs efectul scontat, din cauza 
momentului tardiv la care s-a produs, delegatul român, colonelul Budeanu, 
a replicat că România a întirziat deoarece n-a fost pusă mai repede de aliaţi 
în stare de a intra în campanie. Cu toată insistența ce s-a pus în acest scop, 
arătindu-se limpede insuficienţa dotării armatei române cu material, in special 
cu muniții de artilerie, aceste trebuinte nu s-au satisfăcut la timp si chiar 
asa, la data intrării sale, România nu primise ceea ce-i era trebuincios. 

Ce putea fi, si ce a îost în realitate, e ușor de înţeles: una pină la 
două luni mai devreme, intervenţia română ar fi fost catastrofală pentru 
Austro— Ungaria. Întirzierea ci a salvat-o. Austriecii, în urma dezastrului lor 
de la Luck [9], putuseră să-și aducă artileria grea si numeroase unităţi de 
pe frontul italian, iar conducerea armatei lor fusese luată în mină de germani. 
Criza era trecută. Ofensiva lui Brusilov era epuizată, iur Puterile Centrale 
se reculegeau. Forţele lor militare, rău apreciate de aliaţii nostri, erau acum 
îndestulătoare, nu numai ca să opună rezistență pe Frontul de Vest, dar să 
ke plănuiască acţiuni ofensive pe celelalte fronturi. O astfel de acţiune se 
începuse pe Frontul de la Salonic; o alta se pregătea pe cel rusesc. 

În acest moment, cînd situaţia începea a se desena dezavantajoas’s pe 
fronturile orientale, statele majore rus şi francez ne-au pus ultimatum-ul : 
acum ori niciodată. Am intrat, aşadar, nu la momentul favorabil, liber ales 
de noi, ci la cel impus de aliaţi, pentru uşurarea situaţiei generale de pe fron- 
turile europene. Uşurinţa cu care fusese împinsă România în război, cu toate 
condițiile nefavorabile ale momentului, fusese de altfel minunat sintetizată in 


564 


D 


| cuvintele lui Joffre — un om chibzuit la aprecieri: ,.Esentialul este ca Romi- 
| nia să intre, ce va fi pe urmă, se va vedea”. 
| De ce Puterile Antantei au silit totuși România să intre în luptă nepre- 
|  gătită si fără ca acţiunea ei să fie coordonată cu cea a aliaţilor lor? O putem 
înțelege, imprumutind o metaforă din tehnica jocului de sah: conducerea 
aliată era în primejdie; ca să salveze ..regele”, au impins înainte un pion, 
destinat a fi sacrificat. Este cu atit mai interesant de relevat comentariile 
faeute mai tirziu, după dezastru, din aceleași cercuri aliat re forțaseră 
mania să intre în război, oricum ar fi. Un general rus (Wi „Domni 
sabia putintel ce: irintä, soco- 
LL 
LL 


in genere impresia că Romania a tra: 
tindu-se mai puternică decit era in realitate şi în sperant ai 
ei» cu Austro-Ungaria, urmărind obiective limitate”. Mai ti s 
condamnă si el uşurinţa cu care Romania, prin somatiile lui Ale! J 
a „tost împinsă de aliații nostri, influenţaţi desigur de ov] 
se arăta nervoasă. Şeful Statului-Major rus, generalul Alek 
stins să pretindă înaintarea românilor in Austria sub pedea] 
de refuz, să fie privaţi de avantajele prom Era o 
prevăzută de Statul-Major rus. Noi nu eram i 
| si de a le face să iasă nevătămate din ilmä 


| hile slăbiseră foarte mult armata noastră, iar 


ficienfele de la început, erau aproape 


| Aliaţii n-au știut să 
pregătească interven- 
tia română 


1Q a 


Conul 
e 4 d 


experiența a doi ( oi, 

strategică a Romänie 

era de două ori mai h de 

decit cel rusesc. Forţele 

lungul acestei fro 

inaintind spre vy 

acest dispozitiv strat d 

mica si insuficient ] 

de a fi ceea ce se infa in 

să sporească fort d 

trebuia să intele 

rarea noului front p 
Tot atit d 

să facă față noului fi Di 

fatä, şi încă cu mijl 

si de prefull uli 

sele şi mijloa duşi 

sforfare pe care o pl 

ao pregăti” *. D) 

diat, nici ct u 

ei si, ca urmare, i 1] 

douiei, mijle le 

rimant 


rl 


Guvernul român a fost asigurat de aliaţi că: 1) duşmanul nu-i va putea 
opune decit şapte divizii; 2) că toate măsurile sînt luate pentru ca ofensiva 
bulgară să nu se producă, iar în caz contrar, ea va fi paralizată de o contra- 
ofensivă viguroasă pornită dinspre sud. Abia după inceperea războiului nostru, 
s-a constatat că socotelile aliaţilor noştri fuseseră greşite : duşmanul à putut 
pune în linie împotriva noastră o armată formidabilă ; în loc de şapte divizii, 
a trimis 40!*. Iar pentru a susține lupta impotriva lui, am fost lăsaţi aproape 
la propriile noastre mijloace ca armament, comandament şi efective. Ni s-a 
trimis misiunea generalului Berthelot, dar era prea tirziu şi nu era de ajuns. 
Falkenhayn a găsit nota justă pentru caracterizarea situaţiei : „Berthelot, e 
bine, dar dacă nu aduce si 500 de tunuri grele, n-avem nici o teamă de el”. 

Cit despre ajutoarele in oameni, ele au fost pretuite de aliaţii insisi : 
trebuia, pe de o parte o armată rusească de 200 000 de oameni ca să atace 
la frontiera de sud pe bulgari, pentru a lăsa românilor libertatea de mişcare 
în Transilvania ; pe de altă parte, trebuia o puternică ofensivă a armatei 


lui Sarrail la Salonic. 

Realizarea acestor condiţii indispensabile a fost mai prejos de bunele 
intenţii, cu care fuseseră concepute. A trebuit să renunțăn la cifra de 200 000 
de oameni in Dobrogea — pe care aliaţii înşişi o fixaseră — gi tot după insis- 
tentele lor, să ne mulţumim numai cu 42 000, in urma asigurărilor date că, 
în planul general al operaţiilor, această cifră va fi îndestulătoare. Ea s-a, 
arătat însă insuficientă pentru a face fat& unei organizaţii ca cea germană, 

Generalul Wilson [11], şeful Marelui Stat-Major englez, a caracterizat 
astfel insuficienta pregătire a acţiunilor fntelegerii : ,,Greseala aliaţilor a fost 
totdeauna că nu au avut nici un sistem. Acţiunea lor politică nu a fost nici- 
odată concordantă cu acţiunea militară ; dacă ar fi fost, Bulgaria ar fi veuit 


poate cu noi in 1915. Nu a fost legătură in acţiunea lor militară: dacă ar 
fi fost, intervenirea României în 1916 ar îi putut fi decisiva” **, 


* Pentru atragerea României în alianţă cu Antanta, a lucrat foarte activ serviciul T.U.E. 
(Théâtre des operations exterieures) [10] de la Marele Cartier General francez. Cu toată neincrederea 
pe care acest serviciu o avea în generalul Sarrail si în armata de la Salonic, ofiţerii ce-l compuneuu, 
în special sefui său, locotenent-colonel Billotte, depuneau cele mai mari insistente pe lingă colonelul 
Rudeanu, șeful misiuni: militare la Paris, căutind să-l convingă — și prin el, guvernul român — că 
Sarrail are forte importante si instrucţiuni, că Sarrail va ataca, că românii vor fi stăplui cxclusivi 
pe planul lor de campanie ș.a. Aceasta, desi cel mai putin convins de utilitatea intervenţiei române era 
însuși Joffre, care era informat de către Alekseev că ruşii erau epuizați si că nu vor putea da romu- 
uilor, în caz de nevoie, ajutorul prompt de care ar putea avca nevoie. Totuși, intervenția Romaämiei 
cistigase aproape întreg Marele Cartier francez. Formula care exprima această dorință era: nei 
sute de mii de baionete mai mult, aruncate în bătălie, n-au stricat niciodată celor ce le-au a de 
partea lor ». La această apreciere optimistă se adăugau cu multă autoritate afirmaţiile Biroului infor- 
maliilor, după care dușmanii nu mai au nici o singură divizie disponibilă. Speranţe nebune se Inte- 
meiau pe această informaţie: 

** A1 (he supreme war council, by Capt. Peter E. Wright. În ,,R. Tg Mil." 7—8, 1921. Ge 
Castelnau [12] credea că armata română va fi aripa ocolitoare — l'aile marchante — a mas 

După cele dintii succese ale românilor împotriva austro-ungarilor, emilindu-se lu M.C 
ipoteza unei concentrări germant. spre a degaja Austria, Biroul informatiilor a replicat : x 
să atace germanii? Nu Je-a mai rămas decit v jumătate de divizie in rezervă !” Jar cind această jun 
tate de divizie s-a schimbat intr-o jumătate de duzină, deceptia fu crudă. Istoriograful Mar Car 
francez povestește că a văzut pe un ofifer al Biroului informaţiilor tinindu-5i capul între miini 
st exclamind : „Mais où les prennent-ils, n... de D... ?" [13]. Furia se descărca impotriva ului 
Sarrail, căruia i se trimiteau telegrame cominatorii ; unii ofiteri de la 1.0. [14] cereau în zura mare 


ca Sarrail să fie împuşcat 220, 


rulul 
ER 


UL 


u ce A 


566 


mn mm a Pa i e 


Ofensiva armatei din „Armata de Orient” de la Salonic — de 


sub comanda generalului Sarrail. fusese 
menținută acolo mai mult cu scop poli- 
tic. Principalul ei susţinător, Briand, eră 
convins că prezenţa ei acolo va fi un mijloc puternic pentru atragerea Româ- 
nici: era marea sa conceptie. Misiunea strategică a Armatei de la Salonie ar 
fi fost: să acopere indirect mobilizarea si concentrarea forțelor române, să 
opereze în combinare cu forțele române de la sud de Dunăre, in scop de a 
obține distrugerea forţelor bulgare. 

Un antagonism se stabilise — si pe această chestiune — între guvernul 
Briand si Marele Cartier francez. Acesta nu intelegea importanța si opor- 
tunitatea războiului in Orient, care era considerat ca un teatru de război 
absolut secundar. După prevederile Marelui Cartier francez, trupele trebuiau 
ținute pe frontul principal, singurul unde se puteau astepta acţiuni decisive 
Mari discuţii s-au dus între Paris si Londra pe această chestiune. 

Kitchener [15), punind ofensiva de la Salonic in legătură cu opera! 
din Dardanele, vroia s-o întreprindă cu forte mari — 400 000 de oameni 


Macedonia n-a fost 
serioasă 


să-i ia. 


a obţine succese hotäritoare, dar nu se infelegea cu Joffre de unde 
În acest timp, situația în Balcani se inrautifea, zi cu zi. Clemenceau 
ținea aceeaşi idee a concentrării acțiunii pe fronturile francez si rus: „Pe 


Mensa se va reface Serbia mare si in Polonia isi va pierde Germania colo- 
Mile”. Joffre refuzase să dea patru «divizii necesare întăririi la timp a armatei 
Sairail, sustinind că-i sint necesare pentru ofensiva ANI ee [16]. 
Marele Cartier francez avea de ales intre Constantinopol si Tahure; el a ales 
Tahure. 

Conducerea Armatei de la Salonio era foarte defectuos organizată 
ralul Sarrail comanda trupele franceze si depindea, nu de Joffre, ci dir 
de Ministerul de Război. Generalul Milne, comandantul trupelor engleze, era 
independent de generalul Sarrail si asculta de generalul C. Monro, cumandautul 
trupelor aliate de la Dardanele, care la rindul lui depindea direct de War 
Office [17] din Londra. Oricum, Armata de la Salonic era v forţă ce nu 
putea fi lăsată în inactiune. Divergentele dintre comandamentul francez și 
englez v paralizau. Englezii n-aveau incredere in eficacitatea acestei acţiuni, 
nici în comandamentul ei şi amenințau chiar să retragă ce aveau acol 
Jotire era adinc nemulţumit de această inactiune. Pretextul lui Sarrail 
nu se puteau intreprinde actiuni in timpul anotimpului cald era respins 
generalisimul francez, cu obiectia că anotimpul cald de la Salonic era mai 
suportabil decit în cea mai mare parte din colonii. 

În timpul cind, din partea Antantei, se pierdea vren 
pra oportunității acţiunii pe frontul Salonic, germanii ii inf 
importanţa. Un istoriograf englez scrie: Puterile Centrale 
siretlicul strategic de a continua să pretindă că vor da izbi 
in Occident, în timp ce căutau să aibă superioritatea de oat 
în est, spre a distrage atenţia englezilor si francezilor şi a face 1 ni pe 
bilitatea unei puternice contraofensive prin Dardanele si nordul Peninsulei 
Balcanice. De aceca, ,,lăsăritenii” * din Franţa si Anglia ti 
in sfaturile de război ale aliaţilor, desi de partea englezilor 1 meni 
politici de mina intii, ca Asquith, Lloyd George şi Grey 


cezilor Briand ş.a. 


; gene- 
act 


U 


e 
de 


a in discuţii asu- 
] eau mai bin 


* Numele ce s 


perey, care a detern 


567 


Centralii rupseseră inactiunea. Bulgarii, de coniventä cu regele Con- 
stantin al Greciei, trecură frontiera greacă fără să tragă un glonț de puşcă, 
ocupind fortul Ruppel şi toată regiunea din stinga Strumei, aşa incit şi-au 
constituit o bază sigură de acţiune pentru operațiile viitoare. Consiliul de răz- 
boi franco-englez se emotionà și, intr-o şedinţă ţinută la Londra, la 9 iunie 
1916, hotäri... aminarea acţiunii Armatei de la Salonic pentru luna septem- 
brie, pentru ca trupele engleze să se poată echipa pentru războiul de munte, 
iar armata sirbă, refăcută în insula Corfu [18], să fie transportată pe frontul 
de luptă. Joffre se văzu nevoit să prescrie generalului Sarrail să fie in mă- 
sură să atace numai cu trupele franceze și nu-şi ascundea nemulţumirea pe 
care i-o provoca insuficiența planului de campanie ce i s-a prezentat de 
generalul politician Sarrail. Toate aceste frictiuni si neajunsuri, scrie Joffre, 
contribuie ..si răcească zelul guvernului român”. 

De altfel, Armata Sarrail era într-adevăr prea slabă pentru a intre- 
prinde acţiuni decisive. Sarrail însuşi califica drept ,,bluff”” operaţiile ce le putea 
întreprinde pe frontul de la Salonic cu o armată insuficientă ca efective si 
redusă incă prin condiţiile climaterice şi igienice rele în care se găsea *. Era 
o simplă momeală pentru România. Si, în fapt, intervenţia română a venit 
la timp ca să provoace o destindere intre comandamentele militare si guver- 
nele francez şi englez, în momentul cind discordia dintre ele ameninţa să ia 
aspecte foarte supărătoare. 

Printre condiţiile intrării României fu si hotärirea ca Sarrail să intre- 
prindă o ofensivă serioasă, fixindu-se si data acestei ofensive, «are trebuia, 
să preceadă pe aceea a României. Se ştie însă că, şi de data aceasta, bul- 
garii au luat-o înainte prin ofensiva de la Florina [19) şi au anihilat cu totul 
orice influenţă asupra campaniei din România. Ofensiva lui Sarrail din octom- 
brie a condus la cucerirea Monastirului, dar a fost de asemenea o acțiune 
tardivă, episodică si locală. Puterile Centrale erau informate de lipsa: de efec- 
tive a Aliaților si de atitudinea englezilor; ei ştiau că nu se poate lua aci 
o inițiativă in stil mare care să amenințe soliditatea frontului germano-bul- 
gar din Macedonia. De aceea, ofensiva de divertisment Cordonnier n-à atras 
nici un soldat bulgar de pe frontul dobrogean spre sectorul balcanic. 

Rezultatele antagonismului dintre concepţiile oamenilor politici şi a 
şefilor militari francezi si ale Marelui Cartier francez au fost că: s-a adoptat: 
planul de război rus — cu atacarea Austro-Ungariei și menajarea Bulgariei ; 
s-a dat un ajutor militar insuficient la froutiera bulgară; acţiunea Armatei 
Sarrail a fost slabă. De aceea, bulgarii n-au fost scoşi din luptă, iar Romania 
n-a fost eliberată de sarcina grea a războiului pe două fronturi, ceea ce i-ar 
fi dat putinţa să-şi urmărească cu energie principalul obiectiv impus de aliaţi. 


* Raportul oficial al deputatului francez Bénazet constată că Sarrail dispunea la 1 octombrie 
1916 de 127 000 combatanți, în loc de 307 000, cum i se arătase de Marele Cartier General francez. 
Încă si din această cifră, un număr important nu erau capabili să lupte din cauza bolilor. Asa, Revi- 
mentul 54 infanterie de la Kenali avea în prima linie numai 1 394 oameni, în loc de 3000; Regi- 
mentul 1 de marş din Africa, din fata Monastirului, avea numai 1 102 oameni. Peste tot Sarrail nu 
putea conta decit pe 28— 29 000 de luptători infanteriști. Armata sirbească, refăcută la Corfu, începuse 
să sosească, insă n-avea artilerie. Din această cauză una din condiţiile esenţiale puse de guvernul ro- 
mân pentru intrarea României in acțiune, cădea : ofensiva convergentă împotriva Bulgariei nu se putea 
înfăptui. Nici ruşii nu puteau utaca de la nord, nici Sarrail nu putea ataca de la sud. La 6 august, 
G.Q.G. francez instiinjcaz4 pe Sarrail că misiunea sa este de a hărţui pe bulgari. 


568 


Planul campaniei noastre Defensiva pe Frontul de Sud si ofensiva 
a îost greșit? in Transilvania au fost considerate de 
mulţi ca o „greşeală fatală” care, dind 
prilej la contraatacul inamic pe frontiera Dobrogei, a fost cauza tuturor 
nenorocirilor ce au urmat. Planul campaniei noastre ne-a fost impus de mai 
multe împrejurări. În primul rînd, otensiva in Trausilvania corespundea sen- 
timentului public din România; războiul nostru era un război naţional, era 
războiul pentru Transilvania ; conștiința acestui lucru trebuia să toarne entu- 
ziasm în sufletele luptătorilor si să le dea impulsul luptei si jertfei. In al doilea, 
rind, eliberarea teritoriilor pe care le revendicam, făcea parte din programul 
politic al guvernului: România trebuia să aibă in mină gajurile teritoriale 
care-i garantau prețul sacrificiilor si victoriei sale. Dar această ofensivă era 
— mai-nainte de orice — o condiție impusă de ruşi, puternice susținuți in 
aceasta de Marele Cartier francez. ..Concesiile ce facein pentru a obţine con- 
cursul României — ziceau ruşii — sint limitate la condiţia că România va 
constitui aripa stingă a armatelor noastre în Transilvania. în care va năvăli, 
chiar de la inceputul operațiilor” *. 

Este drept că Briand, şeful guvernului francez, a stăruit pentru ofen- 
siva pe Frontul de Sud, al cărei partizan personal si convins era, dar gene- 
ralisimul francez Joffre si ceilalţi conducători militari aliaţi, care aveau cuvin- 
tul hotäritor, în divergență de păreri cu guvernul francez, au sprijinit părerea 
comandamentului rus, care ne-a fost in cele din urmă impusă. 

Credința că soarta armatei noastre ar fi fost alta in cazul cind, in loc 
de a ataca pe frontul transilvănean, am fi atacat pe cel dobrogean, nu poate 
fi considerată ca absolut justificată. Personalităţi militare cu autoritate in 
cercurile conducătoare ale aliaţilor au respins-o cu hotărire. Acelaşi lucru 
s-ar fi intimplat dacă grămădeam trupele spre Bulgaria, läsind slab apărată 
lunga frontier’, carpatică, cu numeroasele ei trecători, favorabilă atacurilor prin 
surprindere. Numai rolurile ar fi fost intervertite ; rezultatul ar fi fost acelaşi. 
Si seriitori militari neutri, din cei mai cu autoritate, cum e colonelul elvețian 
Egli ®, găsesc că planul urmat de noi era cel mai bun. Egli convine că ofen- 
siva impotriva Bulgariei avea avantaje indiscutabile din punctul de vedere 
al intereselor generale ale aliaţilor: scoaterea din luptă a bulgarilor, izola- 
rea Turciei, restabilirea unei legături mai directe intre aliaţii din Apus cu 
Romania si Rusia, readucerea. sirbilor în ţara lor. Ea era insă legată de greu- 
täti mari si de riscuri grozave pentru România care, surprinsă prin Carpaţi, 
ar fi fost tirită intr-o catastrotă. „Alegerea intre cele două posibilităţi n-a 
fost, desigur, uşoară; ea a căzut asupra celei dintii si — desigur — cu drep- 
tate. Această soluţie avea — cu toate primejdiile ei — mai multe şanse de 
reușită decit un atac într-o direcție cu totul opusă scopului politic urmărit”. 
Afară de aceasta, ofensiva la sud nu s-ar fi putut concepe decit; în concor- 
dantä cu o acţiune similară pornită de la Salonic. Stim insă că situația, 
armatei lui Sarrail nu-i permitea o astfel de acţiune. În aceste condiţii nu 
se putea vorbi de o campanie avind scoaterea Bulgariei din luptă ca obiectiv 
principal. 

Cauza fatală a înfringeiii noastre nu a fost planul însuși al campaniei, 
ci chipul cum a fost executat. Condiţiile indispensabile bunei indepliniri ale 
acestui plan n-au fost respectate. În situaţia geografică, periculoasă, in care 
ne găseam, acţiunea militară a României nu se putea executa izolat: ea 


* Declaraţiile lui Briand în şedinţa comitetului secret al Camerei frinceze din 28 noiembrie 
1918 2%, 


569 


" 


| | 


ocupa doar un sector al marelui front oriental si deci trebuia sprijinită la 
cele două flancuri de colaborarea efectivă a aliaţilor săi. Una din condiţiile 
de căpetenie formulată de Brătianu pentru intrarea noastră în acţiune, fusese 
apărarea, frontierei dobrogene de către ruși si reluarea ofensivei la Salonic. 
Cealaltă condiţie, impusă de colaborarea strategică cu ruşii, era ofensiva 
rusească prin Bucovina si Galiţia. Sprijinită astfel pe cele două flancuri, oten- 
siva românească în Transilvania s-ar fi dezvoltat cu vigoare şi efect. Reali- 
tatea a fost însă alta. 

Pe Frontul de Sud, rușii au adus divizii puţine, una cite una si la inter- 
vale lungi. Atacul bruscat al inamicului, cu forte insemnate, a găsit aci for- 
tele ruso-române slabe, risipite, neîntrunite pe linia de luptă. În ziua in care, după 
Turtucaia, s-a văzut nevoia ca România să se apere singură pe douä fron- 
turi, soarta războiului nostru era hotărită. Acţiunea lui Sarrail, ineficace, nu 
a adus nici o usurare Frontului de Sud. 

Pe Frontul de Nord, colaborarea rusească de asemenea, nu s-a realizat. 
Ofensiva lui Brusilov a încetat cu desävirsire din prima jumătate a lui sep- 
tembrie. Românii, inaintind iu inima Ardealului, nu s-au găsit cu ruşii la 
locul de intilnire si au trebuit să se oprească pe loc, cu flancul drept in acer. 
În această poziţie diticilă, atacați de front de Falkenhayn, cu ameninţarea 
tăierii comunicaţiilor cu ţara, lipsiţi de rezerve, trimise toate la Dunăre, a 
trebuit să evacuăm Ardealul renuntind la ofensivă. In loc ca intervenția 
noastră să conteze ca factor ofensiv, iată-ne deci în defensivă pe două fron- 
tui. Atacati acum alternativ de Mackensen la sud și de Falkenhayn la nord, 
fără ajutor serios din partea ruşilor, fără nici o acţiune viguroasă la cele două 
flancuri ale frontului nostru, sinten nevoiţi a incepe jocul fatal al schimbării 
trupelor de pe un front pe altul, trimitindu-le de la munte la Dunăre si de 
la Dunăre la munte, sau lateral de la un punct la altul al Carpaţilor, spre 
a astupa spărturile ce se produceau, una după alta, pe lunga linie a frontului 
de luptă. Aceste deplasări se făceau cu sfortäri extraordinare şi cu întirzieri 
mari din cauza configurației geografice dezavantajoase a frontierei muntoase, 
cu sirurile de înălțimi perpendiculare pe versantul de sud al Carpaţilor. 

Loviti astfel din toate părţile, ameninţaţi cu străpungerea frontului in 
diterite puncte şi cu tăierea trupelor noastre din diferite direcţii, fără aju- 
toare care să reimprospäteze forţele epuizate, atrebuit să părăsim teritoriul 
Munteniei, retrăgindu-ne pas cu pas si silind inamicul să ne urmărească retra- 
gerea, dar impiedicindu-l de a ne-o tăia. Numai după părăsirea liniei Bucu- 
reștilor, ajutoarele ruseşti au început să sosească spre a salva, nu atit res- 
turile armatei noastre, cit liniile de comunicaţie ale armatelor ruse, flancul 
sting al sectorului lor carpatic din Moldova. 

Așadar, la impingerea României în luptă într-un moment nepotrivit, 
se adaugă părăsirea noastră la propriile puteri, lipsiţi de ajutor pe trontul 
de luptă şi de colaborare la cele două aripi vecine, intre care ne gäseam 
aşezaţi. 


Inamicul şi-a strămutat acţiunea Pe cind aliaţii noştri făceau greşeala de 
principală pe frontul român à titi Romania in război fără un plan 
prealabil studiat, fără a-i îi pus la dispo- 

zitie mijloacele necesare si fără a cuuoaste situaţia reulă a forţelor dusmanului 
acesta, reculegindu-se repede, s-a putut strecura printre greutăţile de la ince- 
put şi şi-a dat perfect seama de situaţie, căutind s-o întoarcă in avantajul 
lui. Germania a mutat pe frontul roman centrul de greutate al războiului. 
Era evident că pe fronturile principale nu mai era de aşteptat nici o izbindă 


570 


hotăritoare. Credinciosi doctrinei lor de a ataca pe inamicul cel mai slab, 
unde era un succes sigur de obținut si exploatat, convinși că intrarea Romi- 
niei în război le-a oferit un punct slab în totalitatea frontului, germanii au 
părăsit lupta in vest și în est, unde au lăsat numai minimum de forte indis- 
pensabile spre a tine defensiva. Împrejurarea că iama sosea, si că pe zăpadă 

si geruri o linie intărită se poate apăra cu trupe mult mai puţine decit vara, 

le-a permis să retragă in special din sectorul de nord al frontului rus nume- 

roase unităţi. Toate aceste trupe devenite disponibile au fost indreptate spre 

noul front român. La această combinare de forte, realizată împotriva Romi- 

niei, aliaţii n-au putut răspunde. Otensiva lui Brusilov salvase frontul italian 

ameninţat la Arsiero și Asiago ; intrarea noastră în război degajă pe francezi 

la Verdun, permite italienilor să fie victorioși in Carso, inlesni lui Sarrail 

ocuparea Monastirului si scuti pe rusi de lovitura, ce li se pregătise. Pe frontul 

roman, dușmanul a concentrat în noiembrie 40 de divizii si 6 brigăzi, din 

care majoritatea erau germane ; în acelaşi timp noiam avut 27 de divizii, 

din care 20 române si sapte ruse; numărul lor a crescut în decembrie la 34 

(15 române si 17 ruse). 

Motivele pentru care germanii au transformat frontul nostru in prin- 
cipalul front de luptă al războiului european, au fost mai multe. În primul 
rind, era un motiv psihologic. Ei au constatat slăbiciunea noastră militară 
care decurgea din lunga si intortocheata frontieră, pe care trebuia s-o apărăni, 
din lipsa de mijloace tehnice si din insuficienţa sprijinului aliaţilor. Desco- 
perind acest punct slab al frontului european, au priceput imediat folosul 
pe care-l pot trage: era singurul sector al războiului european unde, cu o 
sfortare puternică, puteau obține un succes mare, răsunător, care să impre- 
sioneze. Va fi a treia tara mică, aliată a Intelegerii, care isi vede teritoriul 
invadat, Capitala cucerită. Se va fi demonstrat în faţa lumii întregi că pre- 
vederile lor sint superioare acelora ale adversarilor, organizarea lor mai puter- 
nică, metodele lor mai bune. Pe scurt, sint cei mai tari. Avertisment elocvent 
celorlalte popoare neutrale si beligerante ! 

Mai era un motiv de ordin politic. Ungaria si Bulgaria trebuiau reti- 4 
pute in alianța Puterilor Centrale. Infringerea României însemna o satis- 
factie specială dată acestor două state, eliberarea lor de un pericol perma- 
nent, alipirea lor necondiționată de soarta Imperiului german. Atit de in- 
dispensabilă era ajutarea Ungariei si — prin aceasta — menţinerea ei in ali- 
anta Puterilor Centrale incit, pentru a-si putea procura trupele necesare, 
Germania n-ar fi ezitat chiar de a evacua Belgia. Peste România cucerită, 
se constituia blocul teritorial neintrerupt al puterilor dușmane. Legătura ‘\ 
materială a Puterilor Centrale cu Bulgaria şi Turcia era acum deplin asigurată. 

In sfirşit, motivul economie. Puterile Centrale trăiau cu ameninţarea 
permanentă a foametei si a lipsei materialelor de război. România putea să 
le satisfacă două trebuinte de primul ordin : griul şi petrolul, asupra căror 
stăteau atintiti ochii germanilor, din timpul neutralității. | 

Dar Germania mai urmărea si o demonstraţie. Conducătorii politici si 
militari germani ajunseseră la convingerea că nu mai pot cistiga războiul. 

La 20 septembrie 1916, Wilhelm al If-lea era cistigat pentru ideea unui 

manife st prin care să propună pacea [20]. Dar pentru ca această propunere 
să nu dea impresia unei dovezi de slăbiciune, Marele Cartier german ceru : 
aminarea ei pind la obţinerea unui succes zgomotos pe unul din cimpurile | } 
de luptă *; după acest succes, propunerea de pace era să facă impresia unui à 


* Unităţile aduse de dușman pe frontul rc n sînt arătate în tabela ce urincază, pe sectoare, L | 
pe arme şi pe naţiuni, împreună cu comandanlii lor. Perioada, pentru care aim facut ace i totali- 


571 


are, este luna noiembrie, de la străpungerea de la Jiu pind la bătălia de la Cașin. Sper că nullunitä 
acestei tabele se va stabili definitiv importanţa „oficiului de pompă” pe care l-a exercitat frontul 
român asupra forțelor dusmane de pe fronturile europene si se vor rectifica erorile curente ce se stre- 
coară, chiar în unele publicaţii oficiale. 

Unităţile duşmane pe frontiera română tn noiembrie 1916: 


1. Frontul carpatic 
(de la Virciorova la Dorna) 


Germane Austro-Ungare 
1) Sectorul Cerna Brigada 2 cicliști Brigada 146 infanterie întărită 
Divizia 41 infanterie (Szivo) 


(Schmidt von Knobelsdorff) Divizia 301 infanterie (Busse) 


(fostă Brigada 144) 
2) Sectorul Jiu Grupul Kibne Divizia 109 (Oettinger) 


Divizia 11 bavareză (Kneussl) 
Divizia 115 infanterie (Kleist) 
Divizia 6 Cavalerie (Saenger) (Corp Schinettow) 
Divizia 7 Cavalerie (Mutius) 

3) Sectorul Olt Grupul Krafft Corp alpin bavarez (Tuschek) Divizia 78 infanterie (Goiginger) 
Divizia 216 infanterie (Veit) (din brigada alpină 2+10) 
Divizia 2 Cavalerie (Etzl) 


4) Sectorul Grupul Divizia 12 infanterie bavareză Brigada 8 alpină (Rath) 
Cimpulung Morgen (Huller) 
Divizia 76 infanterie 
(Literman) Divizia 51 infanterie (famarky, 


Divizia 187 infanterie (Sunkel) apoi Mouilard) 
Divizia 89 infanterie (Below) 


5) Sectorul Grupul Brigada Cavalerie Transilvăneană Divizia 21 infanterie (Urbarz) 
Predeal-Buzău  Staabs (Preinitzer) (fosta divizie a 8-a 
Cavalerie) 
6) Sectorul Grupul Divizia 8 infanterie bavureză Divizia 71 Honvezi (Goldbach) 


Vrancea— Oituz Gerock 
Divizia 10 infanterie bavareză Divizia 1 Cavalerie (Ruiz) 
(Burghardt) 
Divizia 49 infanterie (Stein) 
Divizia 218 infanterie 


(Nostritz) 
7) Sectorul Uz- Grupul Divizia 225 infanterie Divizia 39 infanterie Landsturm 
Ghimes Fabini (Molnar) 
Divizia 61 infunterie Landsturm 
Corpul VI (Grallert) 
Brigada 8 Husari Landsturm 
(Csecsi) 
8) Sectorul Bicaz- Grupul Corpul XXI (Litgendorif) Divizia 72 infanterie (Bandiani) 
Bistricioara Litzmann 
Divizia 37 infanterie 
Divizia 10 infanterie 
Sectorul Dorna — munţii Corpul XI (Habermann) (trecut 
Bucovinei la Armata VII austro-ungară; 
nu € socotit in frontul român). 
2. Frontul de Sud 
Germane Bulgare Turce i 
9) Sectorul Grupul Divizia 217 Divizia 11 Sofia Divizia 26 infanterie (Hamid Fa- 
Dunăre Kosch (Gallwitz) (Nedelkov) hri) 
Divizia Cava- Divizia 12 rezer- 
lerie (von der va (Abagiev) 
Goltz) 
Brigada mixta 
germano-bulgară 
10) Sectorul Grupul Divizia 4 inianterie Preslav Corpul Ture (Hilmi) 
Dobrogea Nerezov (Kiselov) Divizia infanterie 15 


Divizia 6 infanterie Vidin 
(Popov) Divizia infanterie 25 


572 


act. de generozitate, de umanitate, poruitä de la cel ture. Un astfel de succes 
nu se putea obţine decit pe frontul roman, prin concentrarea aci a tuturor 
forțelor disponibile şi a celor mai incercati generali. La 6 decembrie a căzut 
Bucureştiul ; la 12 decembrie, Wilhelm a lansat, în numele Puterilor Centrale, 
celebrul manifest de pace [21], redactat pe un ton arogant. 


Pentru toate motivele acestea, germanii au dat războiului cu Rom.nia 
o importanţă la care nimeni nu se aştepta la început. Prada era bogata şi 
ușoară: ea a fost azvirlitä aproape necugetat în ghiarele hräpärete ale celui 
mai redutabil dintre dușmani. Germanii s-au oprit in defensivă pe toate fron- 
turile, unde n-aveau nici o victorie de aşteptat, dar nici vreo catastrofă de 
temut, şi s-au năpustit cu toate forţele asupra imprudentului nou venit. 


Atitudinea Rusiei În tot timpul campaniei din 1916, ati- 
tudinea Rusiei faţă de noi a fost de rea- 
credință si rea-vointä. Numeroase inci- 

dente și episoade, petrecute in timpul războiului, au surprinslumea. Fără 

îndoială că o participare mai numeroasă a ruşilor, mai energică si mai ales făcută 
la momentul oportun, ar fi dat un alt curs războiului. 

Generalisimul francez Joffre, fără să se arate simpatie românilor, mărtu- 
riseste la tot pasul in Memoriile sale, greutăţile ce întimpina din partea Înaltului 
Comandament rus, reprezentat la inceput prin Alekseev,apoi prin Gurko, 
spre a-l aduce la o justă înţelegere a interesului de a ajuta pe români. Ostilitatea 
comandamentului rus era evidentă. Măsurile cerute de Joffre erau sau neexe- 
cutate, sau executate numai partial, şi aceasta „din deferenta pentru solicitările 
mele insistente”. Se părea că Alekseev voia mai mult să demonstreze că mai 
mare nevoie avea România de Rusia, decit aceasta de noua ei aliată. Seful Sta- 
tului-major rus se exprimase deschis : „Intrarea Nomaniei în război este o ade- 
vărată calamitate”. Joffre rezumă situația in aceste cuvinte : „Într-o astfel de 
atmosferă, operaţiile ruso-române nu puteau fi marcate decit printr-o serie de 
întirzieri, de sicane, de dezordini si, la urma urmelor, de dezastru”. 

Desfășurarea operaţiilor abundă în pilde care ilustrează părerea genera- 
lisimului francez. În timpul ofensivei noastre în Ardeal rușii au avut o atitudine 
pasivă. Cind, în primele săptămini ale războiului, trecătorile Carpaţilor Mol- 
dovei fură forțate de armatele noastre, lăsind liberă trecerea ruşilor, care 
puteau să năvălească în Transilvania ca un suvoi pe care nu-l mai opreşte 
nimic, nici un picior de soldat rus nu s-a ivit in Carpaţi. Numai cind au început 
înfringerile noastre, cind frontiera muntoasă a fost bine zävoritä cu trupe aus- 
tro-ungare, ruşii au început să dea seria de atacuri moi și descusute din cele- 


Divizia mixtă infanterie 
Dobrici (Kantargiev) 
Divizia Cavalerie (Kolev) 
In total deci, în cursul lunii noiembrie dușmanul a avut pe frontul român următoarele unități : 


a) Germane : 16 divizii infanterie, una brigadă mixtă germano-bulgară infan- 
terie, patru divizii cavalerie, una brigadă cavalerie și una brigudă 
cicliști. 

b) Austro-Ungare : 10 divizii infanterie, două brigăzi infanterie, una divizie şi una bri- 
gadä cavalerie. 

c) Bulgare : cinci divizii infanterie şi una cavalerie. 

d) Turcesti : trei divizii infanterie. 


Totalul pe arme : infanterie 34 divizii şi trei brigăzi; cavalerie şase divizii şi două 
una brigadă cicliști. 


brigăzi; 


573 


a7 — c. 068 


brele , lor ofensive de usurare” a românilor. Astfel, ei au renunțat la exploatarea, 
în scopuri strategice, a succesului nostru initial. 

In Dobrogea, acțiunea rusească. a fost greoaie și moale : unitățile rusesti 
au sosit tardiv, succexiv si cu efective slabe. De aceea, armata română a suportat 
singură atacul germano-bulgar la Turtucaia si nu a putut restabili situaţia in 
Dobrogea. În timpul bătăliilor, ruşii s-au luptat prost şi au compromis rezul- 
tatele, fie prin neintervenţia lor la timp, fie prin retragerea lor intempestivä din 
linia de luptă. Zaioncikovski a fost un incapabil, dar succesorul său, Zaharov, 
general cu bună reputaţie, a debutat în Dobrogea cu zgomot, pentru ca apoi să 
nu facă nimic, desi avea sub comanda sa o armată cu mult mai numeroasă decit 
aceea pe care duşmanul o lăsase în fata lui. Inactiunea lui a pierdut Dobrogea. 
Päräsirea Dobrogei de armata generalului Zaharov, mult superioară celei 
bulgare, fără luptă, e calificată chiar de istoriografii militari ruși ca o „manevră 
deplorabilă”, prin nimic justificată, cu consecinţe grave. 

În epoca străpungerii frontului nostru carpatic, telegrame aproape dis- 
perate solicitau Statul-Major rus ca să dea ordin celor patru divizii ruse, ce 
stăteau inactive în Basarabia, să vină în Carpaţi, unde ar fi putut împiedica 
ruperea, frontului. Dar Statul-Major rus răspundea invariabil că „nu s-a desenat 
încă îndeajuns acțiunea inamicului, ca să se ştie unde sînt mai necesare acele 
trupe”. În decursul bătăliei de la Arges, intrarea mai repede a diviziilor ruse 
de la Dunăre si intervenţia lor în luptă, la timp, ar fi hotărit poate, de partea 
noastră victoria ce începuse să se anunţe. Generalul Keller a intirziat cu citeva 
zile intervenţia, celor trei divizii de cavalerie ce comanda, sub pretext că nu-i 
sint caii potcovifi, si a provocat părăsirea. liniei Cricovului și retragerea spre 
Rimnicu Sărat. 

Corespondenţii de război englezi si francezi au relatat ziarelor lor nume- 
roase cazuri in care unităţi ruseşti, care puteau interveni cu folos în ajutorul 
trupelor noastre aflate în primejdie, au primit ordin să se îndrepte în alte direcţii. 
Masele de trupe rusești nu au ocupat poziţii de luptă decit în momentul cînd 
ultima rezistență românească fiind înfrintă, inamicul începea să se apropie de 
linia frontului rusesc. Munţii Moldovei si linia Siretului de jos acopereau pentru 
ruși nu fara aliatului, ci propria lor tari si apărau flancul sting al armatelor ruse 
de pe frontul carpatic. 

Explicaţia atitudinii necamaraderesti a rușilor faţă de români e lumi- 
noasă. Abandonarea Munteniei și a Dobrogei şi retragerea pe o linie dinapoi a 
fost preucuparea continuă a ruşilor, chiar de la primele noastre insuccese. In 
timpul contraofensivei germane în Transilvania, pe cind nimeni nu putea să 
prevadă dezastrul roman, Alekseev, arătind lui Berthelot pe harta României 
linia Siretului, i-a declarat : „Aici vom rezista. La apus de această linie nu vom 
lupta”. În di “ursul luptelor pentru apărarea Carpaţilor Moldovei — octombrie 
1916 — s-a p'ezentat lu generalul Prezan generalul rus Veliciko — un reputat 
specialist in f. tificații, care colaborase pe vremuri la fortificațiile Port Arthu- 
rului [22]. Ge vralul rus, sosit in Romania cu misiunea de a studia lucrările 
din Carpaţii Mo. lovei. împărtăşi camaradului său roman că în misiunea sa se 
cuprinde si prelunsirea acestor intäriri prin valea Siretului adäugind, in mod 
confidential, că i s-a interzis a aduce acest lucru la cunoștința Marelui Cartier 
romin (Prezan verbal). 

În zadar Berthelot căuta să Limurească pe ruşi că nu poate fi comparaţie 
între imensitatea teritoriului rus zi suprafața micii Românii ; retragerile muri 
din Rusia nu primejduiau conditiile vitale ale uriasei ţări, pe cînd abandonarea 
Munteniei insemna pentru Romania o lovitură ce putea fi mortală. Dar, la 
apelurile lui Berthelot, care cerea pentru România sprijinul trupelor disponi- 


574 


bile ale lui Lecitki si Zaharov, Gurko ră spundea : ,.Nici un om, nici un tun !”. 
Și. pe cînd românii dădeau cu disperare la Arges bătălia de care depindea Capi- 
tala si tara lor, Gurko organiza liniștit noul front Carpaţi — Siret — Marea 
Neagră, sacrificind dinainte cea mai mare parte a teritoriului român. În ţară, 
Berthelot constata, că generalul Beleacv. reprezentantul Marelui Cartier rus 
pe lingă comandamentul român, are ca misiune să contracareze toate măsurile 
pe care misiunea franceză le propunea în favoarea românilor. Beleacv a de- 
clavat : „Oricit de mare burtă are generalul Berthelot, tot nu va pute inghiti 
in ea toate picioarele pe care i le vom administra in spate”. Relatind aceste lu- 
ceruri in memoriile sale. Saint-Aulaire. ministrul Franţei in Roménia, adăuga 
comentariul : „România e singura ţară care a suferit o îndoită ocupaţie : jumă- 
tate din ea pe a dușmanului şi jumătate pe a falsului prieten, si aceasta a fost 
mult mai grea”. 

_ Nici un istoric rus nu tägüduieste această atitudine a Rusici. incercind să 
o justifice prin aceea că pentru Rusia ar fi fost preferabilă o Românie care i-ar 
fi păstrat o neutralitate binevoitoare, deoarece ea i-ar fi garantat flancul sting 
al frontului său, unei Românii aliate. care păzea rău o frontieră de peste 800 km. 
Decit numai că, această atitudine luată după intrarea voastră in război, este 
in flagrantă contradicţie cu atitudinea din timpul neutralității, cind presiunile 
mari și neîntrerupte ale Rusiei pentru a băga România în război erau calificate, 
de o foarte înaltă personalitate rusă. ca o nebunie furioasă. 

Rusiei ii plăcea să se plingă că noul său aliat este si rău pregătit material- 
mente, pentru a susține un război modern. Dar, in acelaşi timp, ea nu făcea 
aproape nimic spre a inlatura această slăbiciune, neexeculindu-si cu lealitate 
obligaţiile contractuale. În adevăr, materialul de război timis din Franţa si 
Anglia si tranzitat prin Rusia suferea inexplicabile intirzieri sau era chiar reţinut 
in Rusia. Astfel, mitralierele si tunurile antiaeriene nu ne-au fost predate ; cele 
dintii au fost trimise la Petrograd. spre a servi mai tirziu impotriva revolutio- 
narilor ruși, iar cele de-al doilea au fost trimise la Riga. „După o lună de zile 
de la intrarea noastră in război, transporturile noastre au fost sabotate ; de lo 
mai multe automobile. aeroplane. motoare, autocamioane se furau piese spre a 
le face inutilizabile la sosirea lor. Trenurile cu armament. munitii, artilerie grea, 
aeroplane, in loc să fie dirijate spre {ara noastră, au fost dirijate spre linia 
Caucazului, iar altele distruse prin ardere. Pe liniile Caucazului, în primăvara 
anului 1917, au fost găsite de către ofițerii din misiunea militari franco-englezi, 
trimisă anume spre a căuta si a aduce materialele comandate de noi, toate tre- 
nurile ce trebuia, să aprovizioneze tara noastră «dosite si intirziater. 

tezultatul pe teren era realizarea planului in vederea căruia lucrau rușii 
de la început : un front aproape exclusiv rus se întindea de la Baltica, la Marea 
Neagră, iar cea mai mare parte a Romaniei, cu toate bogăţiile sale, erau pasă- 
mite în mina dusmanului. 

Toate acestea, au făcut cao gravă bănuială să se ridice împotriva aliatului 
nostru. Sinceritatea sa se punea la indoială ; se pronunţa chiar cuvintul de 
trădare ! Care putea fi cauza stranici atitudini a rusilor față de noi? 

Era evident că rușii nu se purtau cu noi ca nişte adevăraţi prieteni. Motive 
psihulogice si politice explicau acest lucru. Ruşii si românii nu puteau îi prieteni 
sinceri. Tendinţa tradiţională a politicii ruseşti spre unirea cu slavii de sud si 
pentru deschiderea drumului la Constantinopul [23] a intimpinat totdeauna 
ce] mai serios obstacol în existenţa statului român. Interesul conservării noastre 
naționale ne impinsese în tabăra opusă Rusiei [24]. O Românie mai mare si mai 
puternică era să devină, negresit, o piedică şi mai mare in calea aspirațiilor ru- 


975 


sesti*. Antagonismul era real. Războiul mondial crease, ce e drept, o comunitate 
de interese între Rominia și Rusia, dar ea era incidentală, trecătoare, născută 
din dorința de a dobori pe un duşman comun : Austro-Ungaria. Tocmai această 
alianţă cu Rusia, devenită inevitabilă prin adeziunea. României la acţiunea. În- 
telegerii, era punctul negru al politicii noastre de război ; ea era exploatată de 
adversari şi arătată ca imorală si primejdioasă pentru dezvoltarea viitoare a 
statului nostru. Alianţa Rusiei cu România era asemănătoare cu acele căsă- 
torii convenţionale, in care fiecare din soţi isi face mai dinainte rezerve asupra 
purtării viitoare. Colaborarea noastră cu Rusia si raporturile reciproce au fost 
impregnate, de la început, de un sentiment de neîncredere ; el a dominat lun- 
gile tratative pentru intrarea noastră în război si a fost cauza intirzicrii acestei 
intrări. Nu era colaborarea friteasci, entuziastă, spontană, pornită din inimă, 
care ne lega de Franţa si Italia, nici cea pornită din adincă convingere, Ca cea 
eu Anglia. În fundul conştiinţei noastre ne era teamă de victoria desăvirșită a 
Rusiei, care ne deschidea perspective de temut. De partea ei, Rusia avea intere- 
sul să nu ieşim prea puternici. Un istorie militar rus, care a ocupat o funcție 
importantă pe frontul român în 1917—1918, mărturiseşte cu sinceritate că exis- 
tă o contradicţie serioasă între „obiectivul politic român” si obiectivele mili- 
tare ruseşti. 

Din această situaţie falsă a ieşit toată atitudinea Rusiei. Aprecierea, aju- 
torului român si invocarea lui de către Rusia se schimba după soarta operaţiilor 
pe fronturi, iar necesităţile proprii cind erau presante, cind părăsite. În cursul 
acestor oscilaţii Rusia a considerat multă vreme concursul României ca inutil, 
apoi, cînd l-a socotit necesar, a opus o lungă si incäpätinatä rezistenţă la recu- 
noasterea revendicărilor noastre, sub pretextul apărării intereselor slavismului. 
Ne-a virit în război pentru trebuintele ei atunci cind si în direcţia care i-a con- 
venit ei. Nu ne-a lăsat să ne întărim prea mult, oprindu-ne materialul de război, 
ne-a dat un ajutor foarte problematic si nu a intervenit serios decit atunci cind 
propria sa situaţie incepea să devină amenințătoare. Impresiile de la inceput 
au devenit in urmă o certitudine. Rusia nu dorea victoria română. Dimpo- 
trivă, se părea că doreste dezastrul aliatei sale. 

Nu se poate stabili en precizie intrucit acuzaţia formală de trădare, între- 
buinţată chiar de oameni politici cu mare răspundere si cu vorba cumpănită — 
ca, de pildă, A. Tardieu [25] — poate fi justificată. La Curtea din Petrograd 
era o atmosferă nebuloasă, încărcată si suspectă. Se atribuiau tarinei, ger- 
mană de origină [26], si anturajului ei [27], în care au jucat roluri tenebroase 
miniștrii Sturmer si Protopopov, precum si odiosul călugăr Rasputin [28], 
sentimente germanofile si intenția de a pregăti o pace separată cu Germania. 
Pretextul necesar, care să justifice această trădare faţă de cauza comună a 
aliaţilor, trebuia să fie un dezastru militar, care să nu atingd direct Rusia, dar 
care să dovedească in chip elocvent superioritatea militară a Puterilor Oen- 
trale si inutilitatea, prelungirii războiului. Acest pretext binevenit era tocmai 
prăbușirea Românici, indicată la aceasta prin proximitatea ei, prin legătura 
directă a fronturilor de luptă si prin sperantele mari ce se puseseră la intrarea ei 
în acţiune. Iată de ce conducătorii acestei politici impingeau România la 
dezastru. 

Un document secret, publicat: mai tirziu de regimul bolşevic, arunci 
lumină asupra sentimentelor cercurilor diriguitoare ale politicii rusești si asupra 
intentiilor lor. Este celebrul „raport Polivanov”, redactat fie de fostul ministru 


* Fostul atașat militar englez la Bucuresti, colonelul Thompson, scrie : „Oamenii care guver- 
nau Rusia nu uitaseră Plevna. Puterilor mari nu le place să aibă obligaţii către ţările mici vecine 
şi sint în stare să fie rău platnice cind e vorba să-și plătească datoriile”. 


576 


de Război, fie de un înalt funcţionar din Ministerul de Externe rus, cu acelasi 
nume. Polivanov face istoricul intrării noastre în război si a tratativelor ur- 
mate; el e de părere că extinderile teritoriale acordate României ..nu cores- 
pundeau proportiei participării sale la operaţiile militare”. Continuind cu 
arătarea fazelor războiului, Polivanov descrie astfel situaţia creată de eve- 
nimente : ,,Din punct de vedere al intereselor rusești, avind în vedere starea 
actuală de lucruri din Rusia, noi trebuie să ne conducem de următoarele con- 
sideratii : dacă împrejurările s-ar dezvolta astfel, incit convenţia militară si 
politică din 1916 cu Romania s-ar putea realiza complet, s-ar crea astfel in 
Balcani un stat foarte puternic, compus din Moldova, Valahia, Dobrogea — 
România de astăzi — . Transilvania, Banatul si Bucovina — întinderi teri- 
toriale conform Tratatului din 1916 — cu o populaţie de aproape 13 milioane 
de locuitori. Este evident că nu s-ar putea conta ca acest stat să rimină amical 
fata de Rusia si că el nu ar năzui să-și realizeze aspiraţiile nationale asupra 
Basarabiei. În Balcani. el s-ar strădui de asemenea să contrabalanseze influența 
Rusiei şi, fiind dat caracterul latin predominant al populaţiei sale, el s-ar 
găsi sub marea influenţă politică a Italiei si Franţei. Iată de ce năruirea visuri- 
lor României, in ce priveşte voinţa ei de a ajunge o mare putere în proporțiile 
atătate mai sus, nu este contrară intereselor politice ale Rusiei. Noi trebuie să 
profităm de această circumstanţă, spre a stringe pentru un timp cit mai lung 
posibil legăturile forţate care unesc Rusia cu România”. 

Concluziile acestui raport sint de un cinism care îndreptățește cele mai 
rele presupuneri în privința atitudinii Rusiei : „Evenimentele care au loc acum 
în România, au modificat radical condiţiile Tratatului din 1916. În loc de un con- 
curs militar relativ modest, pe care era obligată să-l dea în Dobrogea, Rusia a 
trebuit să incredinteze trupelor sale aproape în intregime apărarea României. 
Acest ajutor militar al Rusiei a luat acum astfel de proporţii, incit promisiunile 
făcute României prin susnumitul tratat relativ la compensatiile teritoriale în 
schimbul intrării sale in război, trebuie să fie, fără nici o indoială, revizuite. 
Dacă în împrejurările de faţă, ar fi deplasată ridicarea acestei chestiuni, ea 
trebuie oricum pusă la ordinea zilei in momentul cel mai apropiat si mai fa- 
vorabil”’ [29]. 

Metodele politicii ruseşti ies in evidenţă din acest raport; el formează o 
bază serioasă pentru acuzaţiile de nesinceritate, sau chiar de trădare, aruncate 
acţiunii politice şi militare ruseşti. Ea era de altfel în deplin acord, si în conti- 
nuitate directă, cu atitudinea lui Sturmer în ultima fază a tratativelor din 
vara anului 1916, care au condus la încheierea, celor două convenţii cu România : 
hotărîrea premeditatä de a nu-și tine angajamentele subscrise in aceste convenţii. 

Brau două Rusii, care lucrau in vräjmäsie una cu alta. Întiia era Rusia 
militaristă şi naționalistă, Rusia lui Alekseev, pentru care România fusese au- 
xiliarul indispensabil dar nesimpatic, a cărui anihilare, odată serviciul inde- 
plini, era plăcută si dorită pentru Imperiul țarist ; era aceeaşi veche Rusie de la 
1875, a lui Ignatiev si Suvalov [30]. A doua era Rusia subterană, a lui Stür- 
mer, Protopopov si Rasputin, Rusia combinațiilor oculte si a trădării, pentru 
care România nu conta decit ca obiect de tranzacţie sau de trafic. 

Oricare din aceste două ar fi fost fata sub care se prezenta Rusia fata de 
noi, se poate vedea incredere» pe care o puteiun pune în marele nostru aliat si 
cit de indreptätite apar precautiile, pe care se crezuse dator Brătianu să le ia 
împotriva Rusiei, în timpul tratativelor noastre de alianţă. Un lucru e însă în 
afară de orice discuţie: în decursul campaniei din 1916, atacați 


577 


de forte superivare, lipsiţi de sprijinul real al aliatilor din vest, am avut linga 
no un aliat nesincer si răuvoitor *. 


Lipsuri în pregătirea 
noastră militară 


Prăbuşirea puterii noastre militare nu are 
numai cauze in afari de ea însăși. Sint 
si cauze care trebuie căutate in organiza- 
rea si pregătirea ei. Să ni le recunoaștem cu sinceritate. Cea mai de căpetenie 
si mai justificată dintre criticile aduse organizării armatei este hipertrofierea ei, 
umilarea efectivelor, spre a se da aparențele unei armate numeroase. „Această 
sporire a numărului s-a făcut în dauna soliditä{ii ei. De la 15 divizii, cit cuprinde 
înainte de 1914, armata a fost sporită la 23 divizii. Pentru a se ajunge la acest 
număr, s-au introdus numeroase elemente slabe, atit din punct de vedere fizic, 
cit si al instrucției. Nici ofiţerii, nici cadrele, nici oamenii instruiți, nici arima- 
mentul, nici munitiile, de care dispuneam, nu ingäduiau o sporire atit de cousi- 
derabilă a armatei. Nu existau nici rezerve instruite, sau capabile de a fi in- 
struite, care să poată umple golurile. Pe scurt, puterea noastră de încadrare si 
de înzestrare nu depășea 15 divizii. Diluarea armatei, provocată de sporirea 
peste măsură a acestui număr, a avut drept rezultat scăderea puterii ei com- 
bative. In loc de o armată mai putin numeroasă, dar omogenă si plină, de 
coeziune, ne-am prezentat în război cu o armată umilată ca număr, dar putind 
în însăși această inflaţie semnele slăbiciunii. Lipsuri tot atit de mari s-au cou- 
statat în timpul campaniei din 1916 în pregătirea pentru luptă a armatei. Nu 
se poate tägädui că în timpul celor doi ani de neutralitate si de pregătire se 
depusese o activitate uriașă pentru înzestrarea materială si pentru pregătirea 
de război a armatei ; armata noastră de la 1916 nu mai semăna, nici pe departe, 
cu cea cu care intrasem in campania din Bulgaria la 1913. Dar cei doi ani de 
răzbui european făcuseră ca atit tactica, cit si armamentul, să realizeze progrese 
uriașe, cum nu se făcuseră în două decenii de pace. Izolati de cele două tabere 
adverse, noi inväfasem prea putin lucru. E drept că ne lipsiseră profesorii. Si- 
tuatia noastră de țară neutrală, avind în coastă continua ameninţare a germa- 
nilor, ne impusese rezervă. Oferta guvernului francez de a ne trimite o ini- 
siune militară sub conducerea generalului Mondésir, care să instruiască armata 
română în spiritul noilor metode de luptă, a trebuit să fie declinată de guvernul 
român, de teama gravelor complicaţii la care ea ar fi dat naștere. Misiunea, 
generalului Berthelot a sosit prea tirziu, atunci cînd incepusem să alunecăn pe 
panta înfringerii. El a putut să constate că sintem „admirablement desorga- 
uisés”’ [32] si să ne aducă imense servicii pentru reorganizarea armatei ce va 
avea să lupte in partea a doua a campaniei. 

Cu această totală lipsă de cunoaştere a împrejurărilor războiului modern, 
cu deprinderi tactice anacronice, cu importante comandamente ocupate de 
oameni puţin pregătiţi, ridicaţi la situaţii inalte nu pe bază de selecţie a meri- 
telor, ci pe legături de interese sau prietenie, am început războiul avind ca dus- 


* Dilanţul complexului de imprejurări în care s-a ficut intrarea în război a României si a ae 
Jitudinii aliaților fala de ca, a fost cristalizat In citeva rinduri.prea.scăgre. desiuur. dar in tot cazul 
 / interesante, fiindcă provin de la o eminentă personalitate politică și militară engleză, generalul ‘Thaui- 

| pson, fost atasat militar la Bucureşti, devenit mai tirziu ministru al Acronuuticii 7 CXBTfeTUl englez 
| “a lut 1.Jovad George [31]*8*; „Primul act al tragediei române se apropie de sfirșitul ci. O {ärisoarä 
- latină cedase momelilor si amenintärilor şi intrase sub auspicii rusești intr-un război curopean. Acum, 
iat-o zdrobită şi sfarlmatd, victimă a două invazii: una, a dușmanului la sud, cealaltă a rușilor la 
nord. Puterile apusene erau darnice, peste măsură, în simpatia lor—nici n-aveau să fie darnice cu 
altceva — și erau martorele neputincioase ale nes ji çauzate d . În Franţa, un optimis neas- 


timparat și ignorant concepuse un plan bilei nunlinusa- tes Ar Rusia, in numele 
intereselur aliate, urmarise 6 politica ruseuscä tradiţională, care fusese și obscură si sinistra’’. 


578 


man pe acel popor pentru care războiul era ,,o industrie naţională” — după 
vorba unui om politic francez si ,,o necesitate biologică”. după un celebru ge- 
neral german, cu acea armată ai cărei şefi, selecționați prin proba a doi ani de 
război crincen, erau creatorii înşişi ai celor mai multe din noile metode de luptă. 
Aceste împrejurări ne-au făcut să comitem numeroase greseli care ne-au costat 
mii de vieţi preţioase si au zdruncinat increderea soldatului nostru. Să cităm 
pe unele din cele mai frecvente. Atacurile noastre erau insuficient pregătite de 
artilerie si foarte adeseori descoperite. Transeele, săpate de ai nostri, superfi- 
ciale, adăposteau prost pe luptători. Nu eram deprinsi să ne ascundem: în 
prima noapte chiar, la trecerea Carpaţilor, un comandant de regiment a fost 
împușcat, pentru că-şi fixase o lampă electrică de buzunar, la centiron. S-au 
ord onat sarje de cavalerie, ca pe vremea lui Murat si Coulaincourt [33], impo- 
triva unor poziţii inamice puternic retransate cu reţele de sirmă ghimpată ; ele 
s-au topit în focul mitralierelor dușmane. Măsuri de protecţie insuticiente au 
pricinuit dureroase surprinderi tactice. Recunoasteri insuficiente ori superti- 
ciale — datorate si lipsei motocicletelor si aeroplanelor — ne-au pus adeseori 
fata în fata cu torte mult superioare, sau nu ne-au permis exploatarea incepu- 
turilor de succese. Lipsa de colaborare între intanterie și artilerie a fost una din 
cele mai grave scăderi în conducerea luptelor. In genere se punea puţin temei 
pe tragerea cu arma de foc — neglijată in timp de pace — si prea mult pe 
atacurile cu baioneta, procedeu primitiv, riscant şi costisitor de vieţi, faţă de 
puternicele mijloace de apărare la distanţă ale războiului modern. 

Tehnicienii străini au făcut constatarea că instructia artileriei era defec- 
tuoasă : ea se oprise la școala de baterie. Din această cauză, tirul bateriilor izo- 
late, bune prin ele insele, nu era capabil de aplicaţii tactice suficiente. Lipsa de 
preparatie à tirului de grup se explica si prin sărăcia mijloacelor de care dispunea 
urtileria : la inceput, bateriile aveau numai 2 km de cablu; ele nu puteau să 
lucreze cu eficacitate, fiind lipsită si de legătura, cu intanteria. Din aceeaşi cauză 
nu putea folosi nici avantajele terenului, fiind obligată să aleagă poziţii descope- 
tite, sau să înlocuiască telefonul cu oameni de legătură. Artileria mai era lipsită 
de aparate de vizare : era păcat să vezi unităţi bune pierind fără folos din cauza 
lipsei de mijloace teinice elementare. 

Inferiovitatea armamentului nostru a fost una din cauzele hotăritoare ale 
întringerii. Artilerie gicaw am avut foarte puţină. Peste tot am fost dominați de 
dusinan, atit ca număr de guri de foc, cit si in ce priveşte calibrele si lungimea, 
tirului : fiecare divizie dusinanä avea o puternică artilerie grea proprie. Bate- 
riile noastre erau întotdeauna încadrate si sfărimate de artileria grea dusmani. 
Lips cailor ori a tractoarelor îngreuia transportul tunurilor noastre grele; 
cele mai multe trebuiau transportate cu boi. De aceea, tunurile noastre grele 
nu au putut fi aduse si întrebuințate aproape în nici una din numeroasele lupte 
ce s-au dui în timpul campaniei din 1916. Împotriva nuneroasei artilerii grele 
duymane, noi opuneani „puşcoacele” de 53 mm, care-şi „scuipau” proiectilele 
la 2 km. Într-un război ce se dădea pe o frontier’ muntoasă, eram cu desà- 
virsire lipsiţi — din cauzele cuncscute — de artilerie de munte, pe cind dus- 
manul avea unităţi special inarmate, echipate si instruite pentru acest fel de 
război. 

Un teunician străin serie: „Infanteria era prea nervoasă si interioură 
celei inumice ca pregătire : îi lipseau aproape cu lotul mitralicrele, grenadele, 
fourfecile pentru tăiat sirmele de fier si bucătăriile rulante. Urmäritä din urmă 
de artileria greu dusmană si slab susținută de cea proprie, ea obosea intr-un 
serviciu fără schimburi si nu putea fi ferită de o anumită «depresiune morală”. 


579 


Disproportia numărului de mitraliere, de care dispuneam față de inamic, 
avea proporţii fantastice. Regimentele noastre vechi aveau cite şase mitraliere ; 
cele noi, numai cite două sau deloc. Pusca-mitralicrä era necunoscută in armata 
noastră. Pe cind, așadar, noi aveam între S—24 mitraliere de divizie — unele 
însă n-aveau de loc — germanii ajunseseră să aibă cite 324 mitraliere de fiecare 
divizie, din care 108 mitraliere grele si 216 mitraliere usoare *. 

N-am avut aproape deloc aeroplane. Armata noastră era oarbă, se misca 
cu frică, pipăind cu prudenţă direcţiile de inaintare, pe cind väzdubul era spin- 
tecat in lung si lat de escadrilele dușmane de recunoaştere si de bombardament. 
În unele ocazii, bombardarea din aeropl: anele inamicului ne-a pricinuit pierderi 
extraordinare, ca intr-o bătălie. Aeroplanele aduceau inamicului si excelente 
servicii ca diriguitoare ale tirului artileriei ; noi nu cunosteam această metodă; 
artileria noastră trăgea orbeşte sau isi regla tirul după practici vechi si demodate. 

Soldatul nostru şi-a dat seama foarte repede de imensa superioritate a 
dușmanului în mijloace tehnice. El era descoperit si răpus de la distanţă de 
dușmanul, pe care nu-l putea atinge cu baioneta lui, si uncori nici nu-l putea 
vedea. Să mai adăugăm mulţimea autocamioanelor, care permiteau aprovizio- 
narea rapidă si chiar transportul trupelor ; puzderia de telefoane care legau 
chiar posturile cele mai inaintate cu comandamentele lor; telegrafia fără fir, 
aparatele de semnalizare si tot utilajul științific modern, 

Sint cunoscute împrejurările care nu ne-au permis a aproviziona arma- 
ta în timpul neutralității. Am intrat in război cu speranţa, bazată pe făpădu- 
iala Aliaților, că vom împlini repede aceste lipsuri, chiar in timpul campaniei. 
Greutăţi de tot felul ne-au împiedicat insă a o face. Baza de aprovizionare a 
armatei noastre era afară din ţară, iar legătura cu această bază se tăcea prin- 
tr-un ocol fantastic: prin Oceanul Inghetat pe la Arhanghelsk si prin Oceanul 
Pacific pe la Vladivostok ! Pe lingă dificultăţile provenite din această depărtare, 
se mai adăugau și reaua-vointä sau neglijenfa rusească si o deconcertantă lipsă 
de noroc. Două vapoare ale serviciului maritim român, Bistriţa” si ,,Jiul’’, 
care transportau material de război din Franţa, expediate de acolo fără escortă, 
de apărare, au fost torpilate si scufundate de submarine germane in Oceanul 
Înghetat, pierzindu-se astfel imense cantităţi de material de război **. 

Faţă de zdrobitoarea superioritate tehnică a adversarului, au trebuit ca- 
litatile de vitejie legendară ale soldatului nostru, ca să poată menţine o luptă 
inegală de patru luni. Toţi criticii militari străini si corespondentii de război se 
întrec s-o recunoscă. Colonelul elveţian Egli, al cărui germanofilism este cu- 
noscut, într-o critica foarte severă pe care o face armatei noastre, scrie : ,,Sol- 
datii lor ţărani, care luptau cu un adevărat dispreţ de moarte, erau trimişi în 
contra reţelelor de sirmă si transeelor, care nu fuseserä lovite de nici un foc de 
artilerie, pe cind deasupra lor cădea o adevărată ploaie de gloanţe” %. Un gene- 
ral rus, insärcinat cu o importantă misiune pe frontul român, serie : „Soldatul 
roman este excelent : brav, disciplinat, dezghetat, capabil să suporte lipsurile si, 
cind e bine comandat, să dea atacuri violente” 

Respectul adevărului ne obligă însă să recunoaştem că nu intreg materia- 
Jul omenesc al armatei noastre a fost la înălţimea recunoscută de străini şi 
cintată de noi. Sporirea, efectivelor a introdus în unităţile de luptă si o pro- 


* Schwarte, Technik der Weltkriege,.. 

se Bistrita’ era incărcată cu material în valoare de peste 30 000 000 lei. Ea avea pe bord 
100 miitraliere sistem Hootchiss, 20 mortiere de 58 mm, 65 automobile, 22 antocamioane, 5 auto- 
mobile sanitare, 7 ambulante cu echipamentul sanitar complet, 2 hangare de acroplane, 5 baloane cu 
toate accesoriile, 10 000 de puști, 60 000 coifuri de oţel, 380 000 bucäli grenade, focoase și cartuşe 
pentru tunuri, clteva milioane de cartuşe pentru mitraliere, 883 tone oţel în bare, 29 tone nickel, 
23 toue puciousă, 8,5 tone plumb, 62 tone maşini şi dinamită 2°, 


580 


2 o 


=e 


portie mare de oameni slabi, elemente devorate de paludism, pelagrä, sub- 
alimentaţie, sau oameni trecuţi de virstă si foşti reformaţi, pe care o largă dar 
tardivă revizuire i-a găsit apți. Astfel de oameni, care puteau fi intrebuintati 
doar în serviciile din spatele frontului, lipsiţi de rezistenţă fizică sau sufleteascä, 
cu instrucţie militară insuficientă, aruncaţi in linia de luptă adeseori fara să 
fi tras o dată, cu arma ce li se punea intiia oară în mină*, incurcau si compro- 
miteau lupta, demoralizind şi pe camarazii lor. Asa se explică cazurile de fugă, 
de predare in masă sau de automutilare, care au determinat în unele părţi cele 
mai severe măsuri de represiune. 

Greşeli de organizare contribuiau la scăderea randamentului oștirii. Printre 
acestea, schimbări prea dese ale comandanților de unităţi de diferite ordine. 
Ordinea de bătaie fusese marele secret al pregătirii de război. În preajma in- 
trării în acţiune, o adevărată avalanșă de mutații a avut drept efect ca coman- 
danfii să nu-și cunoască oamenii pe care erau puși să-i comande, să nu cunoască 
valoarea elementelor ce au de întrebuințat in diferite misiuni, chiar să aibă 
idei foarte vagi de topogratia terenului pe care trebuia să opereze. Acest lucru 
era dăunător mai ales la comandanții de mari unităţi. Se călca astfel principiul 
de bază al pedagogiei militare, că cine pregăteşte o trupă în preajma războiului, 
acela trebuie si s-o comande în acțiune. 


...Si unele scăderi 
sufletesti Mai mult încă decit simplului soldat se 
cer deosebite insusiri sefilor de orice ordin, 
care-i comandă. O trupă pretuieste atit 
cit preţuiesc conducătorii ei. Niciodată o trupă nu s-a arătat lasä, cind condu- 
cătorii ei au fost la înălțimea cerută. De aceea, pregătirea solidă a corpului 
ofițeresc trebuie să se facă din vreme si cu ingrijire. Victoriile sau infringerile 
se prepară din timp de pace. Fundamentul educaţiei profesionale a acelora în 
miinile cărora se încredințează in clipe grele mii de vieţi si existenţa țărilor, 
trebuie să fie o dezvoltare armonioasă a calităţilor sufletești — deprinderi de 
muncă constiincioasä, cinste, obisnuinta cu ideea sacrificiului de sine — alături 
cu o îngrijită instrucţie tehnică si o solidă antrenare fizică. 

Împrejurările vieţii noastre politice si sociale nu ne-au permis a face tot- 
deauna ce trebuia. Nu e locul a face aici critica diferitelor aspecte ale acestei 
vieți; să ne mărginim a-i constata unele din defecte. 

Pregătirea, fizică și sufletească a maselor in vederea războiului considerat 
ca inevitabil, fatal, dorit chiar pentru îndeplinirea unui proces istoric așteptat, 
a fost la multe popoare preocuparea principală, înspre care se polarizau toate 
energiile, pentru care se făceau toate sacrificiile. Astfel a fost la japonezi, ger- 
mani şi chiar la bulgari. La noi nu a fost asa. 

E drept că in unele decenii, şcoala — in special cea secundară, inspirin- 
du-se de la postulatele enunțate de marii călăuzitori ai conştiinţei naţionale — 
în fruntea lor Eminescu, Iorga, Goga — a făcut mult pentru făurirea unui nou 


* Din raportul unui comandant de regiment, cu data de 13 noiembrie, reprodus într-o publi- 
catie străină ; „Am onoarea a vă comunica că acest regiment, înfiinţat la 9 noiembrie, este compus 
din oameni scutiţi de serviciul militar si din reformatii care au fost găsiţi buni la o revizuire ulterioară. 
Ei nu posedă decit o instrucţie necompletă. Mai mult de jumătate din oameni n-au făcut nici o 
tragere de instrucţie, lipsindu-le cele mai elementare cunoștințe de luptă. Regimentul nu posedă un 
serviciu de ambulanţă, pansamente, unelte, imprimate, măşti de gaze, marele echipament şi nici micul 
echipament complet. Regimentul nu are cadre. Companiile sint încredințate sublocotenentilor de re- 
zervă : comandamentul celor două batalioane îl au doi locotenenţi. In ce privește ofiţerii, ei au fost 
înaintați de curind şi nu au nici o instrucţie”. Comandantul regimentului Locotenent-colonel B. 


581 


suflet al generaţiei tinere, erescind-o în spiritul naţional, care avea ca mai «1- 
prema expresie in idealul intregirii neamului într-un singur mänunchi. A reușit 
ea oare a forma sufletul românesc ? Proba războiului ne pune in fata unei in- 
trebări îngrijorătoare. Sarcina ce am luat pe umerii nostri n-a fost cuniva prea 
grea pentru puterile noastre ? E vorba, bineinteles, în primul rind de forţele 
sufleteşti, cele care comandă puterilor materiale. Ne-am încumetat a înfăptui 
o Românie mare! 

O bănuială dureroasă trece prin mintea celor ce obiznuiesc să gindeasci, să 
analizeze, să disece acţiunile noastre, mobilurile lor si energiile intrebuintate : 
poate că nu eram pregătiţi pentru o faptă atît de măreaţă. Tesi{i prea curind 
dintr-o robie ce a durat mult și a lăsat urme nesterse, grăbiţi de a face în timp 
scurt ceea ce alţii au făcut în timp de veacuri, amestecind aluatul ancestral cu 
tot soiul de altoiuri, neindestul prinse de matcă, am luat lucrurile uşor si am 
crezut că marile postulate se îndeplinesc cu vorbărie sunätoare si cu muncă 
puţină, cu improvizații si fără adincire, cu nădejdea în noroc si fără pregătire 
serioasă. E vorba, bineînţeles, de aceste însuşiri privite pe planul etnic ca 
o proprietate a neamului, asa Cum se înfăţişează atit în masa poporului, ca s: la 
conducătorii pe care el şi-i alege, ori pe care ii suportă in fruntea lui. Asupra, 
unui mare capitol de pedagogie socială, de formare a caracterului, am fost defi- 
cienti. Ne-a lipsit şcoala, seriozităţii, à prevederii, a tenacitätii, a muncii pentru 
ideal. Pe scurt, ne-a lipsit tăria de caracter, calitate ce însumează si rezumă 
toate darurile sufletului civic. Ne-a lipsit, atît în masele de jos, cit si — mai 
ales — în straturile de sus. Căci, evident, nu întreaga clasă diriguitoare ajun- 
sese a fi insufletitä de idealul national — inteles in toate aspectele lui — si gata, 
să-i jertfească tot ce are mai bun fiinţa lui — pină la cea mai extremă. Mate- 
rialismul, concretizat in dorinţa, în goana după un trai comod. și scepticismul 
care paralizează elanul spre țeluri mai inalte, erau propagate de ambianta so- 
cială, condusă de lumea preocupărilor lucrative, sub scutul politicii de partid. 

În general, domneau în această lume idei superficiale, gresite, despre 
evoluția conjuncturii politicii generale. 

Citeva decenii, am considerat războiul ca imposibil, în cel mai rău caz 
ca improbabil. Crezul nostru era neutralitatea, programul nostru de stat: 
o liniştită dezvoltare economică. Realizarea idealurilor nationale : fantazii de 
capete infierbintate care dădeau, in anii tinereţii, prilej de agitatie si se domo- 
leau cu virsta. Politica noastră externă oficială se inspira din teama de Rusia 
si din nevoia alipirii de Puterile Centrale, care ne garanta linistita dezvoltare. 
Acestei nevoi îi sacrificasem cu totul aspiraţiile nationale care, singure, puteau 
constitui motorul unei acţiuni energice. Prudenta politicii noastre externe ajun- 
sese legendară. Eram mindri, cînd Europa ne decerna premiul de cumintenie. 
Alianţa cu Germania si Austro-Ungaria ne răpise orice independenţă de cuge- 
tare, orice veleitate de acţiune independentă. Eram ca planta asăţătoare care 
nu putea trăi decit sprijinită pe suportul ei. Nici nu ne gindeam a căuta puterea 
in noi înșine ; era aşa de uşor şi de sigur à o aflu la vecin ! Din această cauză 
ne obisnuisem a considera armata ca o instituţie împovărătoare. Nu numai ma- 
selor, dar chiar armatei însăşi i-au lipsit multă vreme adevărata pregătire a 
războiului : instructia era superficială, marsurile se făceau mai mult în vederea 
parăzilor, tragerea în ţintă neglijată — ajunsese un lucru obișnuit lipsa de 
conştiinciozitate a ofiţerilor instructori, care puneau să se tragă în vint pentru 
implinirea numărului de cartuse obligator. Organizaţia, înglodată de birocra- 
tism, care ucide adevăratele virtuți ostasesti. 

Deodată, in mijlocul acestui fumnientism, o desteptare bruscă. Tunul 
bubuia în Balcani si ne rechema la realitate. Toate problemele nationale, elimi- 


582 


nate din socotelile diplomatiilor oficiale, se puneau pe tapet cu brutalitate ; 
rezolvarea lor nu se mai putea face cu ajutorul protectorului austro-german, 
ci împotriva lui, prin luptă. Războiul intra in socoteala probabilităților celor 
mai apropiate si el ne găsea, cu cadrele oștirii neorganizate. Atunci, goană după 
ofițeri. Pentru formarea celor activi, s-au populat peste plin școlile militare, 
golindu-se clasele superioare ale liceelor, nu intotdeauna de elevii cei mai dis- 
tinsi, dar in genere, de cei care vedeau in cariera militară mijlocul de a-și crea 
mai repede și mai uşor decit in alte indeletniciri, un adăpost bugetar. Pentru 
ofițerii in rezervă s-au chemat absolvenții școlilor medii de tot felul, comer- 
ciale, conservatorii, apoi toată invăţătorimea. S-a fabricat astfel în grabă un 
corp ofițeresc cu care s-a dat iluzia cadrelor unei armate numeroase. Com- 
poziția si valoarea acestui corp erau foarte inegale ; puţine elemente de elită, 
alituri de multe elemente slabe. Armata cu care am intrat în război n-avea 
omogenitate ; ea se resimțea de caracterul febril al organizaţiei ei : multă im- 
provizatie, multă superficialitate, multă încredere în „norocul românului”. in 
inspiraţia momentului si în „protecţia marilor aliaţi”. 

Este adevărat că in timpul războiului unele popoare, ca englezii si ame- 
ricanli, au dovedit că in citeva luni se poate forma dintr-un tinăr cult, un bun 
ofițer. Dar pregătirea lui la trupă era încredințată unor instructori experimen- 
taţi si se făcea cu o deosebită metodă și intensitate sub influenţa directă a răz- 
boiului însuși, aproape sub focul inamicului. Această instrucţie se asternea 
peste fundamentul unei solide educatii morale si fizice, cistigate atit în familie 
cit si în şcoală si era luminată de flacăra unui patriotism arzător, izvorit din 
mindria de rasa, din seculare tradiţii războinice. Nu putem spune acelaşi 
lueru despre chipul cum s-a ajuns să se mărească la mai mult ca îndoit numărul 
ofițerilor armatei noastre, în ajunul campaniei din 1916. 

Stările sociale si culturale din ţara noastră n-au îngăduit dezvoltarea 
armatei ca un organism unitar, cu un suflet colectiv unic. Ea nu putea fi decit 
icoana societăţii. cu contrastele ei si cu lipsa de solidaritate a celor două clase 
ce o compuneau. Inapoiate in dezvoltarea lor economică si culturală, purtind 
incă in suflet slăbiciunea și indiferentismul legat de o stare materială mizeră. 
Pe de o parte. marile mase ale populației. si deci al soldätimii, nu cunoșteau 
încă bine, sau. în cazul cel mai bun, nu erau în situaţia de a putea fi insufletite 
de idealurile nationale, ținta supremă pentru a căror realizare se făcea pregă- 
tirea noastră de război. Sentimentul pe care se putea conta mai mult era acela. 
al îndeplinirii cu sfințenie a datoriei, al ancestralei supuneri către „cei mari‘. 
Pe de altă parte, în unele pături de sus ale societăţii, o stare sufletească intlu- 
entatä de un arivism feroce, de un scepticism precoce, de cultul aparentelor, 
nu putea ajuta la formarea acelui corp de elită, care să ştie să insufle maselor, 
prin exemplu personal, datoria supremei jertfe pentru mari izbindiri. 

O însemnată parte a generaţiei noastre crescuse cu idealul asigurarii unui 
trai cit mai bun, cu cit mai puţine sfortäri. 

Calitatea. cea mai pretuitä era abilitatea cu care puteai să-ţi asieuri 
reușita, ocolind munca sistematică si conştiincioasă. Toată admiraţia era pentru 
gire{il care „ştiu să se invirtească””. Idealul si munca serioasă provocau surisuri 
de compătimire și dispreţ ; erau indiciul naivititii si al inferioritätii. Aceasta, 
era morala socială pe care o propagau prin faptă familia, societatea si uneori, 
din nefericire, chiar şcoala. 

Armatele ies din mijlocul naţiunilor ; ele au toate calităţile si toate defec- 
tele naţiunilor, ale cărur exponente sint. Luptele armatelor sint luptele naţiu- 
nilor ; acestea, plătese greșelile, ușurința si neprevederile cu care și-au intruchi- 
pat viata de stat și instituţiile. Sufletele se ofelesc, caracterele se întăresc prin 


583 


a” 


| 
: 


lupta grea a vieții. Noi am fost copiii răsfățaţi ai norocului şi ai unei ţări bogate. 
Ne-am deprins a aştepta totul de la ele si a nu da nimic, care să ne coste. 
Ne-a trebuit însă lecţia aspră a infringerii, ca să invăţium ce nu stiusem afla mai 
dinainte, că avem şi datorii sfinte, care nu se pot plăti decit cu lumina inteli- 
gentei, cu puterea braţului si cu jertfa, singelui. i | 

O şcoală nouă se făcea pe nebăgare de seamă în timpul luptelor si în mij- 
locul suferințelor de tot felul ale dezastrului nostru militar. Rezultatul ei este 
spiritul cel nou ce va insufleti națiunea si armata in timpul celei de-a doua 
parti a războiului nostru. El ne va aduce reabilitarea si izbinda. 


NOTE 


[1] Cf. E. Ludendorff, Souvenirs de guerre, tome I, Payot, Paris, 1921. 

[2] Pe frontul din sudul Peninsulei Balcanice — de la Salonic. 

(3] Vezi K. — A. Jansen, Der Kan:ler und der General. Die Fuhrungskrise um Bethmann — 
Hollweg und Felkenhayn (1914— 1916), Musterschmidt Verlag, Gôttingen, Berlin, Franfurt, Zurich, 
1967: Atanasiu V., lordache A., losa M., Oprea I. M., Oprescu P., România în primul război mondial, 
București, Editura Militară, 1979, p. 150—198. 

[4] Haig, Sir Douglas (1861— 1928), general şi apoi feldmaresal britanic (din 1917), comandant 
al Corpului Expeditionar Britanic care lupta în Franţa. 

[5] Luigi Cadorna (1850—1928), general italian, şef al Marelui Stat-Major general al armatei 
italiene. 

[6] Albert I, rege al Belgiei (1909— 1933). 

[7] Aleksandru I Karagheorghevié, prinţ moștenitor sirb şi apoi rege al Iugoslaviei (1921 — 1934). 

[8] La 20 iulie 1916, italienii declanșează o ofensivă în cadrul bătăliei din Trentino, in valea 
Travignolo, apoi, la 6 august încep a şasea bătălie de pe Isonzo. În ansamblu, rezultatele au fost de- 
parte de aşteptări. 

(9] În cadrul ofensivei Brusilov, ruşii ocupă Luck la 6 iunie 1916, deschizindu-si căile de acces 
Ja sud de Nistru spre Cernăuţi. 

[10] Teatru de operaţiuni exterioare. 

[11] Wilson, Sir Henry, general britanic, şet al Statului-Major Operational (1911—1913), de- 
tinätor al unor funcţii de Inaltä comandă în anii primului război mondial. 

[12] N. M. Castelnau (1851—1944) general francez. 

[13] Dar de unde să le iei...? 

[14| „Teatru de operaţiuni” — Serviciu special al armatei franceze. 

[15] Horatio Herbert Kitchener (1850— 1916), gencral britanic, minisiru de Război în anii 
primului război mondial, dispărut intr-o catastrofă navală in 1916. 

[16] Ofensiva din Champagne, pe Frontul Occidental, a fost efectuată de francezi In perioada 
19— 24 februarie 1915. Lupte grele au avut loc în Champagne în septembrie 1915, octombrie 1915, 
si tn ianuarie 1916 etc. 

[17] Ministerul de Război al Marii Britanii. 

[18] După infringerea militară din campania anului 1915, in ultimele zile ale anului 1915 și 
inceputul anului 1916 trupele sirbe s-au retras pe țărmul Mării Adriatice, de unde nave aliate lc-au 
transportat spre refacere în insula Corfu — grecească —, aflată sub control aliat. 

[19| La 5 august 1916, trupe bulgare au declanşat o ofensivă pätrunzind pe teritoriul grec, în 
regiunea Monastir apoi, din 19 august ele au inaintat in valea Strumei şi în sectorul Monastir) la 
20 august bulgarii au stăvilit tentativa de ofensivă franco-sirbă pe frontul din Macedonia. Acest front 
s-a stabilizat în sectorul lacului Ostrov (21 august). Abia la 17 septembrie 1916 un nou efort ofensiv 
aliat pe frontul din Macedonia a antrenat cucerirea Florinei. 

[20] Cu privire la semnificaţia acestei hotăriri, vezi Fritz Fischer, Griff nach der Wel{macht. 
Die Kriegszielpolilik des kaiserlichen Deutschland 1911113, Düsseldorf, Droste Verlag, 1967. 


[21] Vezi Popa M. N., Primul război mondial 1911— 1918, Capitolul IV, Tentative de pace, 
contradicții și dispute intre aliaţi (p. 293—309). 

[22| Convenţia ruso-chineză din 27 martie 1895, impusă de Rusia faristă, stabilea aren- 
darea pe 25 de uni de câtre itusia a orașului chinez Port Arthur, — în Extremul Orient, pe țărmul 
Oceanului Pacific. Farismul a transformat Port Arthur intr-o formidabilă cetate, considerată inc\pug- 


584 


nabila, Dar, asediată de japonezi în cursul războiului cu Rusia din anii 1904— 1905, cetatea a fost silită 
să capituleze. 

» [23] În această chestiune, vezi lucrarea lui F. Engels, elaborată în 1889— 1890, Politica externă 

a farismului rus, în K. Marx, F, Engels, Opere, vol. 22, Bucuresti, Editura Politică, 1965, p. 11— 48. 
[24] Referitor la atitudinea fafa de Rusia si Austro-Ungaria, vezi: Căzan Gh. N., Cu privire 
la politica Româniel fata de Rusia în anii 1879— 1893, in AL'B, IX, (1960), 16, p. 107— 130; Idem, 
Tratatul secret de alianță între România si Austro-Ungaria din anul 1883, în RRSI, nr. 1/1973, 
p. 175—194; Gh. N. Căzan, $. Rădulescu-Zoner, România si Tripla Alianţă 1878— 1914, Bucuresti, 
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979. 
[25] Andre Tardieu (1876— 1945), ziarist si influent om politic francez; autor al unei impor- 
tante lucrări legate de istoria primului război mondial — La pair, Paris, Payot, 1921. 
[26] Aleksandra Feodorovna (1872— 1918), principesă de Flessa, țarină a Rusiei (1894—1917), 
[27] Vezi A. Viroubova, Journal secret (1909— 1917), Paris, Payot, 1928. 
[28] G. E. Rasputin (1872— 1916), favorit al familiei imperiale ruse (Nicolae al II-lea); asa- 
(sinat în 1916. 
i [29] Vezi : Documents diplomatiques secrets russes. 1914— 1917, Paris, Payot, 1928. 

[30] A.A. Ignatiev, general şi diplomat rus; P. Suvalov — diplomat rus. Ignatiev şi Suvalov 
şi-au legat numele de politica ţarismului rus, mai cu seamă din epoca crizei orientale din anii 
1877— 1878. 

[31] Cabinetul D. Lloyd George s-a aflat la putere in perioada decembrie 1916 — octombrie 1922. 

[32] Admirabil dezorganizafi. A 

[33] Colaboratori apropiaţi ai tmpäratului Napoleon I. Joachim Murat (1767—1815), 
cavalerist, mareşal al Franţei, rege al Neapolului (din 1808): Louis de Coulaincourt (1772—1827), 
general, duce de Vicence. 


4. Basarabia Se OS e gs iti 7 


Moldova dintte Prut şi tr ste CORRE ou, 7 
Räpirea Basarabici > : Te ro 76 
| Retrocedarea si noua răpire a Me ES ES RE 77 
| Let „O ~“Lupta pentru instrăinarea sufletească a Basarabiei Pes Sas 78 
| = AI (Note CE e ES oe 80 
Le L" 
Y Capitolul III Conflictele României cu vecinii săi . . . . . . . . . . . . . . 85 
| 1. Antagonismul româno-bulgar SER i EP vat, “Sues, |S a wee ac es 85 
| Poporul bulgar re Sy See er ie tore à 85 
’ Ce a facut Romania A purer: SMP a hk gt ee. ai i 86 
- Macedonia şi Dobrogea . . PL eu et ei 87 
WS Războiul balcanic — proloz al hnarcnt bol inot a Mi 89 
ae conflictuiui : istoria tronticrei a -FO Cl a e 4) a 
“Æäzboiul între aliaţi . . 5 EN ec 93 
Campania română în isulgaria ain ait 1913 AS Ti ne Ci 
'rmările războiului balcanic : EEE Cae oS 96 
Ce antract agitat între războiul balcanic si i mondial Ste ae à 97 
…Dupä criza balcanică sen a À pes Bee 97 
Arhiducele Franz Ferdinand si ES RER onde Cerin a 99 
O dilemă istorică za Se OT TE 100 
Încercări de apropiere ruso-romäne RS ee ae, ij) 
Austria se decide la o politică agresivă . DR TUE. fe eS 102 
Atentatul de la Sarajevo si crima de la es Ph: AREAS. ee 104 
Soväielile si răspunderea lui Tisza So ewe. ce CLONE - 106 
ES dote Se e A Seas cat Sim 


( “PARTEA A II-A. ss. neutralității si pregälirea razbuiului Romaniei. . e . . . . . 111 


es ne = PAR EL. n CUIR Ch 11 
Umpana cea greta 10e i go 


Ultimatumul austriac şi Boni: \ PN oe Mo ue 112 
Intiiull Consiliu de Coroana . 2%, Mes e e ees ee ee à oa Lick 
Înmormintarea unui tratat ... . . . . . . . eee . . . « 116 
Cele două curente ale opiniei publice . . . . . . . . . . . 117 
Cum ne influentau evenimentele . . . . . . . . . . . . . . . 120 
Moartea regelui Carol PR RE a ES, 5) 122 
Regele Ferdinand I ey 5 Ser Se eer. 20 
Capitolul 11. Războiul neutralitatii pe frontul intern . . . . . . . . . . . . 126 
Rolul personalităților FR : 2 es e ia ete 2 oaza ot VIEI 
Propaganda si corupția germană . . vaca i ati, «ei pa co 126 
Campania naționalistă şi PROS Lit NE ony ae tee ei 128 
Politica lui Brătianu  . . RET e a at 130 
În sinul Partidului ideal. RO A ER e, ga 131 
LA Sfisierile din Partidul Conservator . . . . . . . . . ee . . 133 
Atitudinea socialistilor a SR ee e 135 
Ciocniri de curente şi temperamente N ERE NS 
Agitaţie inäuntru : presiuni din afară . . . . . . . . . . - . - 138 
Întretinerea luptelor dinăuntru Be a e LCL EU 
Ardelenii aa lei Se RS cc se 142 
Incidente şi provocări RE ER CS eC 143 
SpreviAmurire: ie e cn ee à ere 144 
Momentul suprem + ca ee. eee 145 
Capitolul 111. Pregătirea diplomatică si militară a războiului . . + . . + + + > 146 
1. Tratativele cu Puterile Centrale . . . NET eee aN 146 ~ 
Presiuni germane An Male de Ms ane ess E N 146 
Intrigi austro-ungare <A er day ta e ED 
Personalitatea și acţiunea lui Tisza PY. Vise er Re alai) 
Încercări de impäcare ungaro-romäne . . . . . . . . . . . + 191 
Pe linia de foc sere : ‘gael Ce Oa 153 
Reluarea tratativelor cu it nn ne ARR RE . 194 
Presiuni germane asupra lui Tisza... . . . . . . . 155 
Intrarea Italiei deschide perspective sumbre A : 156 
Intervenţii energice germane şi indärätnicie ungară . . - 158 
Românii refuză ispita germană  . . . . ee . . . - + « + ae 


Evenimentele din primăvara lui 1916 . . . . . . . . . . + + 


588 


'ratativele cu 


De ce nu puteau no tratativele ? . . . . 


omânia intre Franța si Rusia . . . . . . . . . 


Staruitoarele mterventh Tuseşti Gate RR cu căt ee 


Convenţia secretă ruso-română SR capeti. ce Ste 


XIEvenimentele din iarna 1914—1915 . . . . . . . . 


EIRE Se DS aa e e: a: e 


cz carta MO. eo ce + 
Solicitäri britanice Aa ; WE re 
Efectele victorioasei otevawe Ares germane ... « 
| Infringerea rusă pune capăt tralalivelur . . . . . + 
| Atacarea Serbiei E e ki 
Încurcături balcanice DR d Ă 
Contracte economice we ds 0e 
În primăvara lui 1916 — . 3 bons à COCO 
Brătianu fixează Emi țiile ani CI i e 
i Rusia îşi schimbă atitudinea . . . . . +. . + eee + 
| 1 Franta intervine RUE RL a DP... 
| | = Ofensiva Brusilov AV 
| ey CT „Acum ori niciodată” . . PP ae 
> Convenții oficiale şi acorduri Sont ER te 
Opera politică a lui Brătianu . . . . . 1 es « . + + 
tel 
| 3. Hotărirea cea mare Pees ER Rs cos 
| a) România va intra in război a Antants E 
Momentele supreme - AR. EE 
Cele două tratate Fe ALA Cor LES SERRE 
| Y Al doilea Consiliu de NS A da) (Geta) Coen ota ae 


38 — c, 908 


Declaraţia de răzbui a nea Sear a Sos 
Mani CTE Pc ra Ie: 


b)) Precătirea milita e... . le ie 
Sai mire deaivont a e 6 e e ae e e a e e 


Soldatul roman PR dede 
Lipsurile armatei noastre . . . 6 . . «+ . « «+ . + . 


Sporirea ostirii . . . SEE EMA S ETS 
Armament, munifii şi aprovi izionäri. he le ee 
| Artileria os : ay ER cera 
| Valoarea coriaties a “aes rom fares A. o> LAI 
À Valoarca alianţei militare cu Rusia. . . . . . + + + 
| c) Planurile de campanie a NT Ie pa 
| Frontul român PE to» UMTS 
| „Ipoteza Z” Se dati a eh Pa DIE 
4 Planul Sneeatitiilur e FORMATER ee ele ce + eS 
| Contramäsurile inamicului à era 
i Intervenția română salvează Verdunul . . 
Reorganizarea 1 ! in 6 
| Note. Bl es thems . A 
PARTEA alll-a Campania română din 1916 . . . . . . . cc... .. 
Memon TOM eS LLC APDATIEN < 29a eee ee à 2 MU ee a + 
1. Ofensiva română in Transilv DR ese Ce are 
Trecerea munţilor ee Er 
Constituirea marilor com: mer le Pye eet aaa 
Fortele dusmane PT ye.) keen amet, ee a 
Un program ce nu se poat TIES iho yas 
| 2. Operatiile Armatei |... . . . . . ds. ana 
| Izolarea Armatei | e n o es a vu 
| Luptele Grupului Cerna LR Pe irs TA 
Sectorul Jiului : E e ui, tutti Send, a es 
În pasul Merişor . . . . NA REP 


Ofensiva germană. Bătălia ae ja Merisor . « . «+ . 
Lupta de la Bänita şi retragerea pe vechea frontierd . 


Contraofensiva română. Reocuparea Petrosauilor . . . 


Duşmanul reocupă Petroșanii. . . . . o eee eee ee es 


Sectorul Oltului . . . . . . ee we ee + . « 


her Wer shite MER METRE MORTE PRE is mh a 3 e zi . Eta 


CUPRINS 
Introducere 
Notă asupra ei ui ne Mange ee — MC ne 21 
Abrevieri Ce AC cei e crt ck Ea TT US ee 8 22 
Prefaţa ediției “tati DES Er ID ee SO ee cy ASI ERIE es a OT ră 23 
Prefaţa la ediţia a II-a es eA SON pa Ie) ott EC CRE à D A ae A IE 25 
Prefaţa la ediţia a [ll-a Sane Te Mer i. They. KOA IAR See : 26 
witerarurasrazboiului României + . 2: . à à 6 D à LE 28 
DE dia a ra RE er isi © © ICE se ui a cu dela i fie „e 30 
Note ab a DU ee a Polar? ae ce a a a ey RI A 46 
PABTEA I Originile si A catre Ezbajului ROMANE: oa e ee Spre ui d 49 
ff 
Capitolul I Introducere ste A Met ae Tr one COUT EEE : 49 
Räzboiul mondial si AT uote ER fus icone go: 49 
„Flagelul roşu” în curgerea Yremurilor Se Me ze A 49 
Legitimitatea războiului SEPI RCI A e 3 ee 52 
Pacea înarmată = DU OISE, ve aes a = 54 
Războiul la hotare. a ae rere. VS RS 55 Ca 
Note SU te RE À RE na 55 ; 
Capitolul If Iredenta ra A ru e Ell à SUR ce eee ist ANRE 57 
1. O problemă istorică A a MATE 57 
Tara şi neamul românesc 57 
Întregirea României 58 
. Transilvania a : 58 
Sub stäpinire “străină + 3 58 
Înstrăinarea păturii onducstiine - române 59 + 
Împiläri si revolte : : 60 xf 
Intervenţiile domnitorilor Principatelor Române ini ‘Ard EP Sue 61 f 
Încercări de înfăptuire a unităţii române sub Petru Rares şi Mihai i 
Viteazul CR N ala e Pa ET Po ie Tee 61 +- 
Lupte religioase he J e fe Pate ds, «a Garg 62 îi 
Începutul luptei politice = ER EURE 63 
Revolutia lui Horca de . 64 a 
A Deşteptarea românisinului nirea şovinismului us . 6° ij 
Revoluţia de la 1818 . . RE DER MIO A 66 i 
Avram lancu . . : es PORTO ; 67 ¥ 
Dualismul austro- ungar oe 65 ae 
Marea luptă national à AE 69 ey 
Idealul national române Za a CE A 
3. Bucovina arse sit e | Le = 
Rapirea Bucovinei Ree pe ies ie Be se Pica es ia 12 : 
Deznationalizarea Bucovinei sae PIERE ARI E th 


Persecutarea elementului romanesc 


alae eet 


587 


Luptele din jurul Sibiului EE ase. fe es 
Inactiunea românilor la Sibiu . . . . . ++ e . . . . . . 

3. Ofensiva Armatei a Il-a române CCE el 
Spre Brasov A a PD NT 5. 0. oe he. à 


Ocuparea Braşovul SI e NT. 3 9 eee 
Constituirea Armatei a Il-a 
Bătălia de pe Olt STA 
4. Ofensiva Armatei de Nord (a IV- 3) Române 
Armata a IV-a și terenul ei de operaţii . oy 
Întiia ofensivă a Armatei de Nord. Fortarea trecerii în Ardeal. 
Sp A doua ofensivă a Armatei de Nord. Bătălia de la Miercurea-Ciuc 
Luptele din Munţii Călimani E 2 | 
A treia ofensivă a Armatei de Nord. “Bătălia de a ‘Odorhei . E 
Lupta dela Răstolița . . . Bu Ore “O ea 
5. Contraofensiva germană în Transilvania 
Falkenhayn si Armata a IN-a germană ; 
Planul contraofensivei germane . ............,..,. 
6. Bătălia de la Sibiu ee 
Corpul român de Olt .. 
lupta'de la Glimboaca- Cornățel 
Lupta de la Orlat nn 
Constituirea armatei dusmane de atac și planul « ei de lupta. 
Marşul Corpului alpin EI e ls i 


ay ‘' a 


În ajunul bătăliei 


iutijaezi a bataliei 3. e... 
Ziua a doua VE 

Ziua a treia 2: ne D CL ED aici Ce RMS 
Fi Ta Avmatela l-a O ee + os 
Retragerea Corpului român de OÙ . . . . . . . . . 
Întringerea 2 


7. Bătălia dintre Olt si on 28 septembrie — 4 octombrie . 
În ajutorul Corpului de Olt 5, GUIS CCRC 
Ofensiva Armatei a 1l-a române : 
Lupta de la Hundrubechiu (Movile) . 
Oprirea ofensivei Armatei a Il-a . 
Lupta de la Porumbacu À 
Lupta de la Bärcut-Moba as 
A patra ofensivă a Armatei de Nord. Bi at iia da ia Praid- Sovata 5 


Retragerea armatelor române Osc) eee eine o e à 
8. Marșul ofensiv al germanilor de la Sibiu spre Braşov . . . re 
Falkenhayn organizeazä ofensiva impotriva Armatei a Wea oy aes 
Hatăla de da Sinca son ce cage ee à oi na ee ea eh à 
Duptarde lachinlardin. CORRE EL ents <0) vein Genet à 
9. Bătălia de la Brasov. 7-8 octombrie . . . . . . ee + . , , . . 
Ingretiacene: 20 OR au ao ME. RU CIN 
Reluarea ofensivei te Ne ec Rte 
Ziua întii NO eM ot + TA 
Ziua a doua 5 DRE age: 


Eroica luptă din Cimpia Sinpetrntii 
Tranșeca mortii de la Bartolomeu 
Cäderca Brașovului TS 
10. Sfirsitul campaniei din Ardeal fe 
Retragerea Arniatei de Nord rot . 
Cauzele îniringerii din Ardeal . 
Straniile concepţii rusești. Sfaturile generalului ‘Alekseev . 


Note De ter. oe 
Capitolul 11 Campania din Dobrogea 


1. Bulgaria impotriva României on eer ss RR ere aaa, 
“Bulgaria ist părăsește vechii prieteni ‘ oo 
iirtitatele Bulgarie ieri lcs. Geen ME: =) aris ni, 
Pregatirea alacului bulgar contra Ronnie 2 vc Re 


Operatiunile tmpotriva generalului Sarrail 
Bulgaria declară räzboi României . . , . . . . +. + « . . ... 


590 


| Armata a Ill-a buigară . . . e E ema HD 314 
Armata a Ill-a română și corpul de Di VOLIRUI se ee Sa e a AD 

Atacarea flotei austro-ungare la Rusciuk . . . o. . . . . . . . . 316 

Mackensen atacă E i > 316 

9; Turtucaia .. SP i à i ‘O7 

OTE aspră eee ac. 817 


i Ce era l'urtucaia ? . . . pr N et rasi ca ee 
Organizarea capului de pod Turtucaia ol 


| Armata atacatoare RU e, | 
| > Primele operaţii . . . CR e e ee e tai er voie aa 323 
Întăriri trimise la Turtogaia ces FSR go Bebe eh Ce Cece a A 325 

M( Singcroasa zi de 5 Septembrie . . . . . . - . . . . . . . 326 

#1 Încercări de ajutor din afară . . - . . . . . . . . . . . . . . 331 

| Ziua de 6 septembrie. Căderea Durtien | SM en Se ace RTE 332 
Vă | Tragedia 5 66 TE à + à Vs ile 335 
1 Pe O catastrofa hationula ee re e one. SRO 

. Silistra si Bazargic NEC ue à CR 

| Atacarea Dobrogei de Sud e PE ora ue Stee, 

Ofensiva bulgară de-a lungul ec dobrogene . : - 340 

1 JU D CAN del ARS DES OA CR me te ss ANA 
Bătălidăde Joe Bazaraie eee e e e o so. «ii 

| ON CCLALC ISO GA de à co ed ul 
| Urmärirea ÉTAT LS 2! Sh RER RE pill 
| 4, Bătălia de pe vechea frontiona dobrogeană. AO CN RAR ee TN ARNO) 
uptaedindefilculmOltiia ER e e e ei + e a e | OU 

i Ziua de 14 septembrie . . Dot AP En RL 
| O victorie „,decisivă” cure nu e deeisiva à i asi 313 
1 5. Criza întii. Modificarea planului de operaţii . . . . . . . . .. . 354 
Zile de emotie şi de preocupări . . . + . « . . ee . . a van | 

Ajutorul aliaților si ajutorul propriu . . . . . + . . ee eee 354 

t Criticile generalului Averescu . . . . . . . . . . . A. 356 
| Revizuirea planului de operaţii . . . . fe cy pete IN acu . 39 7 
| G, Bătălia de pe linia Rasova-Cobadin-Tuzla. 16 — a septembrie. . . . . 39 
| Concentrarea pe linia de luptă . . . . . . . . . . . . . . . 358 
1 État de lin AGRI EN. CPR ee re at SR 
| lupta de la Cocargea  . . e aa se e ese ee ANU 
| Divizia sirba : oat OO Le wel Guise Gude 
| Lupta de la Cobadin LS Mn © RO ER Nay enon 6 Hee: 362 
# Retragerca bulgarilor Re ae ee) JO 
| Ofensiva Diviziei a 19-a la aripa stingă | A tie, ANS, oi: 
Comentarii asupra bătăliei de la Rasova-Cobadin- Tuzla Me ae = lil 

| 7. Contraofensiva română pe Frontul de Sud... . . . . . . . . . . . 366 
a) Încercarea de la Fläminda . . . . . . . . . . . . . . . . . 366 

| Ofensiva generalului Averescu e e a eet 57 OO) 
Î Pregătirea ofensivei . . . . . . eee ee ee « . + 367 
Trecerea Dunării . . e i PRI Ie RAI Pa tis : 368 
| Luptele de pe malul drept SP Neue ea: a ee Eee aa 

| Retragerea e A a caro ar se Re 0 372 
| b) Bătălia de la Amzacea i ECR AL TERN A RER E RER hee 37: 
d Pregătiri roinâno-ruse a DOI EE CR 1: 079 
Pregătirile dusmanului . . . . . . . . . . PASS 374 

| Lupta-de la Perveli . . . . . . . . . ws o> + 3 
Atacul dela Amzacea . . : . - . . ew . à 4 + « E 376 

i Încetarea bătăliet . . . . RE er Me rc, 
| Rezultatele contraofensivei romano- ruse Prt eee Sa 
À 8. Ruperea frontului dobrogean şi ocuparea Constanţei . . . . . . . . 378 
Mackensen pregăteşte marea ofensivă . . . dre à 373 

Lupta de la Topraisar . . Patent ha te Re lon +. COUR 
Lupta dintre Muratan si lacul Tuzla AD ah pop fel RE E a at Ow, Maé 331 

Căderea Topraisarului şi a Cobadinului . . . . . . . . 332 

Pierderea Constanţei . . . . . . . . . . . . . « .. 382 

Eroica apărare a Cernavodei Ce ent En ne GS OO 

| 9. Apărarea Dobrogei lăsată pe seama ruşilor , . . . . . . . . . . . 380 
Noul comandant rus despre armata rusească . . . . . . 336 


591 


— 


. S firsitul campaniei dobrogene +. 380) 
Note /. 5 Sa al cae - Sab 
Capitol ŢI Apărarea Carpaţilor A a (aa 
Germanii prezătesc invazia României i Due 
Criza Frontului de Nord 391 
Berthelot si crearca rezervelor strategice ză 392 
Frontul românesc devine frontul principal al räzboiului 2 
european i 2 B , 385 
Planul de operatii german 394 
Atacul trecătorilor se va da prin surprindere 395 
Puţină geografie militară : 395 
In preajma clipelor tragice 390 
Intlia bătălie a trecătorilor . 397 
a)  Atacarea porților Moldovei à 397 
Armata I autro-ungară impotriva Armatei de Nord 
= romane 3 =. ee : a Sg 
În munții Sucevei si Neamţului . 398 
Atacul muntelui Tipches 399 
| Atacul Văii Trotusului 400 
Lupta din valea Uzului . ee cs ee. mi: 
b) Bätälia de la Qiluz— . noel ans — 109 
Valea Oltuztlu, =... ne ms 
2 Lupta de la Mägherus A Ge 404 
Luptele dea SID a a. 10 
Marele atac de la 18 octombrie . 406 
Contraofensiva română : 407 
! Reluarea luptei. Dusmanul e aruncat peste “graniță 405 
Sfirşitul bătăliei pentru trecătorile Moldovei. 409 
c) Bătălia pentru „cel mai scurt drum” spre Bucuresti 409 
Cele şase trecători . . . . . . . . 409 
Întiia bătălie de la Cimpulung. 410 
Trecătoarea Branului 410 
Surprinderea de la Rucăr 4 ail 
Frontul de la Dragoslavele — Mateias 412 
A doua bătălie dela CIRE EP 414 
Bătălia de la Predeal . . . . ee > 
Trecătoarea Predealului 415 
\ Atacul Predealului 415 
Cei care au apärat Predealul | 415 
După bătălia de la Predeal : A 420 
Luptele din trecătorile Bratocei si Buzăului n pe ABO 
d) Bätälia ce pe Valea Oltului : x 422 
Moartea generalului Praporgescu te ET Ce 
A Constituirea Grupului Krafft. Misiunea lui. foe toy 20 
Valea Oltului A 424 
Planul îndoitei ocoliri . 424 
d Lupta de pe Pictrosu si Vev erița 425 
*  Lupta din valea Topologului 426 
Retragerea frontului roman de la Olt 3 429 
e) Intiia bătălie dela Jiu . . . . . . . . « . . . . . . 429 
Pe drumul cel mai lung aber 429 
Secturul Jiului A bs Sou mo Vă se 430 
Organizarea ofensivei germane la Jiu 431 
Regruparea fortelor Armatei I române . 432 
Ofensiva germană RC CD 432 
ZULABTE TOR ke ec te nu à ee e ee her ee 434 
Misajunullüptéisme à à en + à à à ee ve 435 
Bimința dela iu . 4 si à . .. , a » © à à e 435 
Bateriile data Arsuri , . . . ww . . . . . . 437 
Lupta defa podul Jiului : 438 
A doua și a treia zia bătăliei. Desăvirşirea victoriei | 5 439 
Victoria română descrisă de inamic Tr 440 
Cauzele si urmările îniringerii germane. . . . . . . . 44i 


Pe urmele barbarilor 


592 


f) Sfirsitul primei batalii a trecătorilor 
Urmările bătăliei F 
: Regrupari de trupe romane-1 ruse. 
3, A dova bătălie a trecătorilor 

— a) Pregătirea noii ofensive 
Rusii preiau o parte din frontul carpatic moldovean 
A doua bătălie de la Oituz . Vs E 
Sectorul Bratocea-Buzău 5. 8e DE a a cet 
Luptele din Valea Prahovei. Atacul liniei Cläbu- 
cetelor e 
Pe Bucegi și in valea Cerbului 2: 
A treia bătălie de la Cimpulung . 
Retragerea de la Cimpulung. 
A doua ofensivă germană din Valea Oltului 
O agonie eroică 
Căderea trecătorii Oltului 

b)  Străpungerea de la Jiu : 4 
Pregătirea marii ofensive germane 
Surprinderea 3 
Inamicul atacă la 11 noiembrie! cu patru divizii. 
Ruperea frontului român 
c) Bătălia de la Tirgu Jiu. 16— 17 noiembrie. 2 

Planul românesc al bătăliei de la Tirgu Jiu : : 
Bătălia se încinge în condiţii de mare inferioritate 

| Desfășurarea bătăliei a 

Revarsarea puhoiului 


Note 


x Capitolul IV) Invazia 3 Sop fe E musa 
1.  Forţarea liniei Oltului x 
A treia criză a războiului nostru. 
Spre linia Oltului 
Sarja de la Robänesti 
Căderea liniei Oltului 


2, Odiseea Grupului de la Cerna . 3 
Rezistenta Grupului Cerna 
»Detasamentul rătăcitor"? Täut 
Lupta de la Turnu Severin 
Retragerea Grupului Cerna 


3. Trecerea Dunării 
Un număr important al programului german. 
Pregătirile wens à A ts 
+) “Trecerea 
’ Inaintarea : 
Distrugerea Giurgiului 5 
Lupta şi şarja de la Prunaru . 


4. Marea bătălie de pe Neajlov si Argeș .. . 7 
Marsul convergent al inamicului spre Bucuresti . 
Cetatea Bucureşti . 
N | Planul bataliei pentru Bucureşti sr : 
po Privire generalä asupra fortelor adverse si gruparca lon: 
Cum ne ajutau saliatii’’ 
Prologul marii bătălii 
Vy Marsul diviziilor Socec si Scrärisoreanu 
Luptele Diviziei a 21-a 
Lupta de la Cälugäreni 
Ziua de 1 decembrie 
Prinderea planului operaţiilor române 
Ziua de 2 decembrie 
Ziua de 3 decembrie a 2 
Reflectii asupra fnfringerii de pe Arges av 
5. Retragerea pe Siret 
Retragerca generală 
Deziluzii germane RE ahs Gules 
În aşteptarea deznodämintului . 


593 


LE Rie 


Ocuparea Bucurestilor 5 
Retragerea Armatei a Il-a . . . . . . . . 
Retragerea celorlalte grupe ........ 
Distrugerea regiunii petrolifere UE: de 
Drumul calvarului : 5 
Bätälia de la Cricov. 8—11 © 5 aus 
Retragerea in spatele Ialomiţei. Jafuri si omoruri 
Regruparea Armatei a II-a române 

Criza comandamentului român SE ae a a 
Bătălia de la Rimnicu Sărat 

Ruşii părăsesc Dobrogea 

Apărarea Deltei Dunării 

Frontul Armatei de Nord române 

Bătălia de la Caşin 

Linia Siretului 

Bătălia de la Focșani şi Siret 3 
Ruşii intenţionează retragerea pe linia Trotușului 
Bătălia de la Pralea i 
Incetarea luptelor si stahiiGairea continui. 
Bilanţul unei campanii 


Sl Mer fe ei: Us hai sea: 


Note... : e 
Capitolul V Agonia unei capitale (Scene trăite) RES 


Te ee României tn timpul războiului 


In inima ţării s 
Aspecte din viaţa de război a Capitalei : 
Noptile Bucurestilor. Atacurile zeppelinelor . . . 


Atacul aerian de la 12/25 septembrie . . . . a a 
BEN CTIMASITEEDAT ER Eee - O a 700s 
Zile de agonie EE 0 OR à Ba 
2. goruparea BUGUIeS ilar Tees e e e e a ae 
Fuga spre Moldova ac adu ARE OMS Si Da EI ent 
Cei care au rămas és ones see . 
Plecarea autorităţilor & 5 eae one een =. 
Săntămirăitoiivoaieloi Brim, sac ss a e o o . . . . 
Cele din urmă zile PR, ee 0 Sa es 
ina St are IAN a  . .  . e a... 
Intrarea dușmanului în Capitală % . . . . . . . . . 
Note ES ee Te + Ve. 3. sal à aus à 


| 


| Capittolul VA GauzelesinfringeriigRomani@le 5. e sus. « e e a ei a 


Prevederi si rezultate . . . CR  - 
Alegerea ,, momentului”’ intrării in getting ee ae ae 

Li Aliaţii n-au ştiut să pregătească intervenţia română . . . . . 
Ofensiva armatei din Macedonia n-a fost serioasă . , . . . . . 
Planul campaniei noastre a fost greşit? . . . . . ue ce 
Inamicul si- <a stieautattadpitin ae, price e [roate Roman r 
Atitudinea Rusiei DENT Sed 3 ano > RS 


Lipsuri în pregătirea noastră militară BON OR VOOR CR 
=a) unelemscaderi’sufletesti RE ce 
Note 


594 


AT 
{ H 


Vi 


Tehnoredactor 


Herk 


Ocuparea Bucurestilor 

Retragerea Armatei a Il-a 
Retragerea celorlalte grupe 

Distrugerea regiunii petrolifere 

Drumul calvarului . n ioe 
Bătălia de la Cricov. 8—11 ieee ie i DRE: 
Retragerea în spatele Ialomiţei. Jafuri st omoruri 
Regruparea Armatei a Il-a române 
Criza comandamentului român 
Bătălia de la Rimnicu Sărat 
Ruşii părăsesc Dobrogea 

Apărarea Deltei Dunării 

Frontul Armatei de Nord române 
Bătălia de la Caşin 

Linia Siretului 3 

Bătălia de la Focșani și Siret Pa 
Ruşii intenţionează retragerea pe linia Trotușului 
Bătălia de la Pralea : 
Încetarea luptelor si si TEa tes Pe ah 
Bilanţul unei campanii 


die le te et eine: as 


sate n. ete 


Note: . 34. sale 
Capilolul V Agonia unei capitale (Scene trăite) 
1. Capitala României tn timpul războiulai 
~~ 


In inima țării E 
Aspecte din viaţa de război a Capitalei 4 
Noptile Bucureştilor. Atacurile zeppelinelor 
Atacul aerian de la 12/25 septembrie 
Prin crimä si teroare 
Zile de agonie a 

da pal Bucureştilor... . 


Fuga spre Moldova PRE a A 
Cei eare au rămas .... . aS 
Plecarea autoritätilor Rs Suge 
Săptămina convoaielor .... 

Cele din urmă zile : 
În aşteptarea duşmaratut lr, , . 
Intrarea dușmanului în Capitală \ . 


Note Rs RE 


Capilolul V1-Cauzele infringerii României , . , . . . . . . 
= Prevederi si rezultate : 
Alegerea ,,momentului” inträrli tn ct : an fă 
y Aliaţii n-au ştiut să pregătească intervenţia română . . . . 
Ofensiva armatei din Macedonia n-a fost serioasă , 
Pianul campaniei noastre a fost greşit? . 
Inamicul și-a strămutat acţiunea principalä pe fosta nié 
Atitudinea Rusiei sews temea 
Lipsurl tn pregătirea er militară 
„„Şi unele scăderi sufleteşti . . . . . . 


. . + + + 


Note 


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


594 


Redactori: ALEXANDRU STANCIULESCU şi 
GABRIEL-FLORIN MATEI 
Tehnoredactor STEFANIA MIHAI 


Coli tipar 37,25. Planşe: 32 pag. alb-negru 
Bun de tipar: 27 V 1989 


c, 908 I. P. Informaţia 
ie 1 Str. Brezoianu nr. 23—25 
București