Constantin Popescu- Pentru adevăr și cinste — încercare asupra patologiei noastre sociale (1906)

Google 


This 1s a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project 
to make the world's books discoverable online. 


It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 
to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 
are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that's often difficult to discover. 


Marks, notations and other marginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journey from the 
publisher to a library and finally to you. 


Usage guidelines 


Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work 1s expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying. 


We also ask that you: 


+ Make non-commercial use of the files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 


+ Refrain from automated querying Do not send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machine 
translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 


+ Maintain attribution The Google “watermark” you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 


+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can't offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search means it can be used in any manner 
anywhere in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. 


About Google Book Search 


Google's mission is to organize the world's information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers 
discover the world's books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web 


atlhttp: //books.aoogle.com/ 








PENTRU ADEVĂR ŞI CINSTE 


er 


hr 


-4 


ADEVĂR şi CINSTE 


INCERCARE 


ASUPRA 


PATOLOGIEI NOASTRE SOCIALE 


DE 


C. A. POPESCU 





BUCUREȘTI 
TIPOGRAFIA GUTENBERG DEPOZITUL GENERAL 


JOSEPH GÖBL LA 
20.— STRADA DOAMNEI.-- 20 LIBRĂRIILE C. SFETEA 





1908 


JN 

729 

AC m 
P83 


Toate exemplarele vor fi semnate de autor : 





fe. EL 

Markoren 
L- S-Ka 
463727! 


INTENTIUNI 





«ll y a longtemps que je m'exerce au zéle de 
chercher la vérité et au courage de la dire» 
D'Hauterive. Memoire sur la Moldavie, 1787. 


Impresiunea dominantă, ce se degajează din vieata 
noastră socială contimporanä, este confuziunea de idei şi 
de fapte ; confuziune de acelea care fac din orce activitate, 
în cel mai bun caz, un şir de tribulatiuni meschine. Con- 
ştiinţa de această stare este la unii — fericiţi, cei săraci 
cu duhul — nulă, dar la alţii e aşa de vie şi dureroasă, 
încât, unită cu convingerea, falsă dar generală, că ei sunt 
prinşi în actualul angrenaj al vietei sociale ca într'o le- 
gătură fatală şi irevocabilă, ajunge să le producă crize 
morale, uneori violente până la neurastenie. 

Singura salvare pentru o asemenea patologică stare de 
suflet, este în concentrarea de sine însuş, şi în hotärirea 
de a căulă să explici confuziunea ; pe de o parte, fiindcă 
realităţile confuze devin mai suportabile dacă mintea 
desluşeşte cauzele şi întrevede efectele lor, pe de alta, 
fiindcă orce explicare conţine o indicație de remediu. Ast- 
fel patologia unei stări, este în acelaș nap jumatate din 

“ terapeutica ei. 

| Aplicând eu cel dintâiu, acest sfat, vreau să iviierpreiea 
- aci, ideile şi faptele ce constituesc vieaţa noastră socială 
 contimporană, cu ajutorul singurelor criterii fireşti : ade- 
< -vărul pentru idei, cinstea pentru fapte. 


X i 


VI 


De obiceiu adevărul si cinstea sunt utilizate numai în 
practica socială militantă, şi anume ca două noţiuni flo- 
tante, oportuniste si de o valoare relativă; pe când din 
contră, ele sunt nimic mai putin decât pietrele unghiu- 
lare în construcţia niciodată terminată a societăţii. Căci 
societatea e, prin definiţie, ansamblul de raporturi dintre 
indivizi : raporturi prin idei şi raporturi prin acte; iar 
asemenea raporturi ar fi incoherente şi anarchice, deci 
imposibile, dacă n'ar aveă la bază o unitate de măsură, 
care nu se poate chemă decât, adevăr pentru unele, şi 
cinste pentru altele. Cu acest caracter de elemente ştiin- 
țifice, sunt întrebuințate în studiul de faţă adevărul si 
cinstea, pentru a-mi ajută să încerc o teoretizare a ma- 
teriei noastre sociale. | 

Intreprind deci un studiu de sociologie aplicată. Ana- 
lizând procesul socialităţii noastre contimporane, sub va- 
riatele lui aspecte, îmi propun să caut în special — aci 
e marea problemă — în ce fel formele, de origină exo- 
tică, se adaptează la fondul sufletesc ereditar. Căci cazul 
nostru nu e numai un act de istorie naţională, ci şi o 
experienţă monstră in anima vili, cu atât mai valoroasă 
pentru sociologie, cu cât această ştiinţă nu poate provocă 
după voie experienţa, ci trebue să o aştepte dela con- 
cursul întâmplării. 

Metoda acestui studiu va fi, atât cât permite. materia, 
riguros ştiinţifică. Voiu fntrebuintà, cu titlu de exemple, 
judecăţi şi faple necontestate, şi produse cât mai recent, 
pentru a fi cât mai direct cunoscute. Cu asemenea exemple 
voiu confirmă o teorie, sau o voiu prepară numai, ca- 
racterizând o parte din vieata socială. 


Tin să avizez expres, că «Încercarea asupra patologiei 
noastre sociale» este în principal, o explicare, şi numai 





VII 


pe cale de consecinţă, o judecată; că prin urmare, ade- 
vărul şi cinstea nu vor apare cu caracter combativ şi 
exhortativ, decât pentrucă au apărut mai fntâiu cu ca- 
racter explicativ si reconstructiv. 

Mai avizez pe majoritatea contimporanilor mei, că tre- 
buesc nervi pentru a luă contact cu paginile ce urmează, 
fiindcă nu înţeleg să fac vreo umbră de concesie, nici 
pentru cea mai uşoară rea credinţă, nici pentru cea mai 
pioasă prejudecată. 

Devenind un inactual, printr'o sfortare care mă costă 
cât numai eu ştiu, îmi ofer în schimb voluptatea de a 
încercă o reconstruire a adevărului şi a cinstei, 

Căci să ne înţelegem bine: 

E vorba de adevărul adevărat si de cinstea cinstită |... 


C. A. P. 


REFORMELE PRIN IMITATIUNE 


O meritoasă scriere nu de mult apărută:), prezintă, 
fără nici o rezervă, toate tendințele şi aflrmările de or- 
ganizare ale vietei noastre politico-sociale contimporane 
(începând dela 1848), ca rezultatul concepţiei nefericite 
„de a adaptă formele străine la această vieatä. Pe faţă 
vorbind, doctrina aceasta pesimistă, e profesată de ma- 
joritatea oamenilor de bine; dacă e ceva care nu i se 
poale contestă, e tocmai probitatea, de aceea merită tot 
interesul şi obligă la discutiune. 

Nu mai încape vorbă că doctrina impresionează, şi 
impresionează fiindcă pleacă dela date perfect vizibile, 
dela aceea ce, între noi Românii, n'are nevoie de expli- 
catie, dela politicianism. Toată doctrina constă în a pune 
acest politicianism şi reforma politico-socială, în raport 
de efect la cauză şi a deduce din detestabilitatea efectului, 
absurditatea cauzei. «Reformele săvârşite în România de 
către politiciani sunt, unele, spre folosul aparent al ge- 
neraliunilor de astăzi, şi toate spre paguba reală a ge- 
neratiunilor de mâine» 2). 

Pentru a câştigă în solidilate, această propozitiune-for- 
mulă e susținută nu numai analitic, ci şi sintetic ; se pre- 
tinde că prin principiu, reformele de imitație sunt contra 
naturii, şi atunci politicianismul apare ca o consecinţă 
lesne de prevăzut, întrucât inevitabilă. 


1) «Cultura română şi politicianismul», de d-l C. Rădulescu-Motru. 
2) Op. cit., motto. 


___2 

Ce valoare are această doctrină? 

Se infelege că această valoare trebue căutată în rea- 
litatea sau nerealitatea raportului cauzal dinire reforme şi 
politicianism. 

Aşa pusă, cestiunea, al cărei interes practic n'ar puteà 
scăpă decât unui spirit obtus, capătă proporţiile unei 
adevărate probleme sociologice, sau mai bine ale unei 
serii de trei probleme : 

a) Dacă reformele politico-sociale prin adaptare sau 
imitare sunt autorizate de stiinta socială ; 

b) Dacă (prima problemă fiind rezolvată afirmativ) 
asemenea reforme au fost necesare la noi; 

c) Dacă politicianismul este efectul lor total şi ultim 
sau numai un efect lateral şi trecător. 

Intâia problemă e o expresiune a legii de imitație, 
poate cea mai fecundă achizitiune a sociologiei. Stabi- 
lită nu de mult, şi în acelaş timp pe terenul social de 
Tarde, şi pe cel psichic de Baldwin, această lege e pri- 
mită azi cu unanimitate. Formula acestei legi este : când 
două unităţi de aceeas natură (indivizi sau grupuri orga- 
nice], vin în contact, cea inferioară imitează pe cea su- 
perioară 1). Fundamentul legii stă în instinctul de con- 
servare al unui organism; două unităţi fiind în stare per- 
manentă de antagonism,fiecare caută să-şi apropie mij- 
loacete de luptă ale celeilalte, ceeace însemnă că fie- 
care imitează în mod necesar pe cealaltă. Cititorul gä- 
seşte aplicaţia acestei legi, la fiecare din actele lui de 
practică socială, şi în cea dintâiu operă de istoric ce i-ar 
cădeă în mână. 

Mai mult, legea imitatiei e cuprinsă în chiar esenţa 
faptului sociologic, căci caracteristica acestui fapt este 
neereditatea sau transmiterea (câştigarea) lui personal, 
jar aceasta se operează, evident, prin imitație. 


1) Tarde demonstrează în Imilalion si Logique sociale, că vieata so- 
cială nu e decât repetirea actului individual. 


3 


Imitatia e, cu alte cuvinte, însuşi motorul vietei sociale 1). 

Obiectiunea că popoarele ar fi unităţi sociale închise, . 
cu legi speciale de desvoltare, e de o valoare foarte re- 
dusă. Nu popoarele, dar nici măcar rasele nu sunt uni- 
täti închise, căci antropologia n'a reuşit să deà conditiu- 
nile caracteristice ale unei rase2). 

Graţie unei identice constituții a creierului, cu atât mai 
identică cu cât indivizii sunt mai civilizati, întreg genul 
omenesc are putinţa, în grade diferite, să-şi adapteze 
ideile plecate dintr'un focar creator. Dacă mai e nevoie 
de exemplu, aş cită, fireşte, Japonia, care furnizează 
acum legii de imitație cea mai strălucită probă. 

Nu e nevoie să insist mai mult asupra unei legi-prin- 
cipiu de evidenţă intuitivă. 


A doua problemă, având un caracter mai puţin gene- 
ral decât cea d'intâiu, e mai delicată de rezolvat. Solu- 
{ia însăşi e oarecum indireclă. In adevăr, în marea în- 
trebare, dacă reformele noastre prin imitatiune au fost 
necesare, acest din urmă termen echivalând cu «utile», 
numai discuţia comparativă, cu aceea ce am fi avut altfel 
decăt prin imitație, poate dă un răspuns concludent. 

Pozitiunea mea ar fi fost negresit uşurată mult, dacă 
toţi cei cari neagă sistemul imitatiei ar dă ceva pozitiv, 
ar indică ce anume trebue să avem; precis, ce organi- 
zalie de guvernământ, ce sistem juridic, ce aparat ad- 
ministrativ. Dacă asemenea precizări nu se fac, sunt în 
drept totuş ale înțelege eu, ca consecinţe necesare ale 
teoriei ce combat. Această teorie pe care aş numi-o— 
termenii nu prea importă —a desvoltării speciale a po- 
porului nostru, ca a unui organism individualizat, cu o 


1) La condition fondamentale qui produit l’évolution du genre hu- 
main est la faculté qu'ont les sociétés de créer des ensembles de choses 
qui peuvent et qui doivent élre apprises. (Littré, «La science au point de 
vue philosophique», p. 367). 

2) Anthropologie par Topinard, și autorităţile acolo citate. 


4 


natură distinctă de a altor popoare, presupune că reor- 
ganizarea politico-socialä, trebue să se facă exclusiv din 
elementele autochtone !). 

Am fi putut găsi în trecutul nostru asemenea elemente, 
pentru a injghebà un sistem de guvernământ? 

Intrebarea însăşi pare ridicolă. Ca la orce popor vasal 
sau neindependent, trecutul nostru politic a fost nul, 
căci numai unde există suveranitate naţională, numai 
acolo există vieatä politică. Dreptul electoral, aparatul 
administrativ, şi cel judecătăresc, sistemul impozitelor, 
toate aceste funcțiuni de bază într'un organism politic, 
au fost aşa de rudimentare şi nesigure, încât nu-şi me- 
rită numele. | 

Dar dacă în statele vasale nu există un drept public: 
constituțional sau administrativ, fiindcă un asemenea 
drept formând instrument de exploatare pentru domina- 
tori, e deţinut de ei; există însă dreptul privat civil şi: 
criminal, pe cari dominatorii îl admit, fiindcă având un 
caracter exclusiv interior, mai repede asigură ordinea. 
supuşilor şi deci uşurează sarcina de exploatatori. Drep-. 
tul privat poate avea întrun stat neindependent, evo- 
lutia lui firească. Pentru aceasta cel putin —s'ar putea: 
susține — imitatia n'avea rost. Nu există un raport de 
acțiune şi reacțiune între politicianism (a cărui problemă 
ne interesează mai ales în acest studiu) şi între dreptul 
privat, numai cel d'intâiu fiind un fenomen de vieaţă. 
publică, pe când cel d'al douilea nu; totuş voiu insistă: 
asupra reformării dreptului nostru privat, pentru a sen- 
sibiliză exempli gratia doctrina non-imitatiunii politico-. 
sociale, şi pentru a ieşi un moment din vagul genera- 
litätilor cu care această doctrină obisnueste a se prezentă. 


1) Necesitatea reorganizării noastre e în afară de discuţie : ca şi un: 
individ, un popor trebue să se acomodeze împrejurărilor din afară ; în 
modificarea continuă a raporturilor cu alții stă evoluţia si deci vieata. 
lor ; iar pentru noi, starea politicii internaţionale, la începutul celei d'a 
doua jumătăţi a secolului XIX, şi mai ales dela convenția din Paris, ne- 
impunea o acomodare internaţională și deci o reorganizare internă, 


5 


Sunt asa dar spirite care nu admit pentru lumea so- 
cială determinismul care stăpâneşte lumea fizică. 

Puteam să nu imităm pe Francezi, şi trebuid să con- 
struim sistemul nostru juridic din elemente autochtone. 
Iată teza. 

Cum ? De unde anume aveam să luăm aceste ele- 
mente? Din codicii lui Alexandru cel Bun, Mateiu Ba- 
sarab şi Vasile Lupu? lată cum le caracteriză eruditul 
profesor d-l Dissescu !): «Foarte putin aplicat în ordi- 
nea afacerilor publice şi private, acest drept bizantin 
avea rost şi înţeles în trebile bisericeşti şi mănăstireşti». 
Constatarea e destul de exactă. Dar dacă atunci când 
nota caracteristică a vieţei sociale eră religiozitatea, Pra- 
vilele nu exercitau funcțiunea lor, ce rost ar avea nor- 
mele scoase din ele azi, când vieata spirituală e perfect 
distinclă de cea socială ? Aci discutiunea devine inutilă. 

Nu cumva condica Caragea (mă refer numai la legiuirile 
importante) ar fi putut furniză material legiuitorului dela 
1865 ? Declar că nu pricep de loc valoarea unei legiuiri 
care împarte persoanele după noroc; în slobozi, robi 
şi sloboziti (p. I, pentru obraze); în care serviciul päs- 
trării actelor de stare civilă garantează aşa de puţin 
siguranţa lor şi deci ordinea publică (pag. I, cap. Il); 
în care majoratul la 25 ani (cap. III) relevează despo- 
tismul familiei ; care reglementează detestabila instituţie 
a robiei. Cine ar puteă pretinde că dreptul de protimisis 
(desfiinţat de abia la 1849) e compatibil cu largul avânt 
comercial de astăzi ? Dar claca, care, după expresia con- 
dicii (p. I, cap. VI) fiind cun chip de clădire obişnuită 


1) «Originile Dreptului Român», pag. 60. D-l C. Dissescu este unul 
din cei mai autorizaţi reprezentanţi ai doctrinii non-imitatiunii, nu nu- 
mai prin forţa personalităţii d-sale, dar și prin împrejurarea că preco- 
nizează ex-cathèdra acea doctrină. Asupra celor din bănci, impresiunea 
e însă numai lirică, ca a orcărei evocări a unui trecut pe care îl simţi 
al tău, şi pe care nu-l renegi decât tocmai pentrucă nu mai poate re- 
veni ; dar un echo melancolic nu rezistă actualitätii unui raționament.. 


6 


în ţara românească», adică o instituţie prin excelenţă 
naţională, ar fi meritat, bazată pe principiul doctrinii, 
să treacă là posteritate ? Nu cumva ar fi tentat pe legiui- 
torul reformator medievalul cortegiu al legilor care re- 
gulează raporturile dintre proprietar şi lucrătorul de pă) 
mânt ? Merită să treacă în noul codice de comerţ (1839, 
primitiva concepţie a politei echivalând cu un simplu 
instrument pentru execuţia contractului de schimb (p. IT, 
cap. IX), sau, în procedură, apelul dela Domn la Domn, 
curios izvor naţional de polilicianism ; şi, în sfârşit, ce 
drept avea la mai lungă vieaţă o legiuire în care cazna, 
ziceţi mutilarea, izgonită din toate legiuirile omeneşti, 
şi-a găsit refugiul (p. VI, cap. HD? 

Nu multiplic exemplele, fiindcă nu ştiu să fi pretins 
cineva, că anume condica Caragea trebuiă să fixeze aten- 
ţia legiuitorului. lar faptul că din această condică nu 
au trecut în actualul cod decât două trei dispozitiuni 
(în materie de succesiune) dovedeşte neindoios şi că a 
fost consultată şi că e de valoare foarte redusă. 

Rămâneâ legiuitorului codul Calimach. Se pare că 
acest sistem de drept e atât de satisfăcător încât merită 
să funcţioneze tale quale, în noua noastră vieaţă socială, 
înaugurată la 1858. lată câteva rânduri, cari conţin în- 
treaga teorie : «celebrul profesor din Heidelberg, Zacha- 
riae von Lingenthal, în opera sa cunoscută «Istoria drep- 
tului greco-roman»—apărută tocmai prin anul 1830, când 
grecii după ce câştigaseră independenţa, voiau să alcă- 
tuiască pentru ţara lor, un codice civil imitat după cel 
francez—ziceă că, întreprinderea aceasta e foarte con- 
damnabilă căci nu se poate schimbă de azi pe mâine o 
legislaţie care e rezultatul gradului de civilizaţie al unui 
popor, şi sfătuiă pe greci, că dacă voiesc să întroducă 
un excelent cod, foarte apropiat de spiritul legislatiunii 
lor, pot luă codul Calimach. Legiuitorii noştri care au 
acest preţios codice în patrimoniul naţional, un codice 
redactat în mod foarte inteligent, în conformitate cu obi- 


7 


ceiul pământului si cu legislaţia bizantină care a fost 
totdeauna urmată în principatele ramâneşti, nu au voit 
să ţină nici o socoteală de dânsul şi în afară de 4—5 ar- 
ticole care au fost luate din vechile pravile, în colo tot 
a fost reprodus după codul francez 1). 

Mi se pare că analogia nu e tocmai stricată ; că ceea 
ce puteà fi nemerit pentru Grecii din 1830, nu se po- 
triveă prin aceasta însăşi şi pentru Românii din 1860, 
conditiunile de’vieatä politică şi civilă, la aceste date fiind 
diferite pentru cele două popoare. Şi apoi, dacă se aprobă 
idea ca Grecii să fi adoptat codul Calimach, nu văd pen- 
tru ce nu se aprobă şi aceea că Românii au adoptat co- 
dul Napoleon! Si într'un caz şi într'altul, actul e o imi- 
tatiune, iar dacă e vorba de obiectul imitatiunii, găsesc 
că e mult mai aproape de spiritul nostru etnic legistatia 
franceză, decât de cel grec legislaţia austriacă sădită în 
Moldova sub numele de codul Calimach. Climatologic 
chiar (pentru a satisface cerintii celor din şcoala lui 
Herder şi Montesquieu) imitatia noastră nu e o greşală, 
fiindcă suntem sub acelaş grad de latitudine cu Franţa, 
pe când o astfel de situaţie nu există pentru Grecia şi 
Austria. 

E riguros exact a zice că legiuirea Calimach e tradusă 
după cea austriacă din 1812 (das allgemeine bürgerliche 
Gesetzbuch für das Kaisertum osterreich). Aceeas divi- 
ziune tripartită, aceleaşi secţiuni şi capitole cu aceleaşi 
întitulări. Conţine în plus numai trei capitole relative 
la moştenire şi trei relative la zestre. Când redactiunea 
s'a schimbat, a fost pentru a se face loc institutiunilor 
pământeşti retrogradate. Astfel: $ 16 din codul austriac: 
«Sklaverei oder Leibengenschaft und die Ausiibung einer 
darauf sich beziehenden Macht wird in diesen Lândern 
nicht gestat» a devenit lungul $ 27, care debulează cu: 
«robia şi aceea cu privire către dânsa urmată stăpânire, 


1) «Revista de Drept si Sociologie», 1899, No. 2, pag. 195. 


8 


deşi sunt împotriva firescului drit al omului, s'au urmat 
în vechime în principatul acesta, etc.». Citez acest paragraf 
pentrucă conţine în ultimele lui cuvinte chiar principiul 
şcoalei de continuitatea obiceiului ţării şi e de natură 
să arate cât de preferabilă ar fi fost imitarea complectă 
a textului străin. Paragraful citat nu e un exemplu oare- 
care, căci fiind motivat pe un principiu, dă dintr'o dată 
nota caracteristică a întregului spirit al legiuitorului. Un 
alt exemplu de aceeaş valoare e următorul $ 44: «In 
dem Eherverirage erklären zwei Personen verschiedenen 
Geschlechtes geseizmăssig ihren Wiln in unertrennlicher 
Gemeinschaft zu leben, Kinder zu zeigen, sie zu erziehen 
und sich gegenseitigen Beistand zu leisten», tradus ast- 
fel : $ 63. «Legăturile familiei se alcătuesc prin căsăto- 
rească tocmeală prin care două persoane, parle bärbä- 
tească şi parte femeiască, arată cu un chip legiuit a lor 
voinţă şi hotărire de a vietui într'o legiuită însoţire, cu 
dragoste, cu frica lui Dumnezeu şi cu cinste, într'o to- 
vărăşie nedespärtitä, de a naşte prunci, ai creşte, a se 
ajută între ei după putinţă la toate întâmplările». Se vede 
că paragraful austriac a fost tradus ad litteram şi că sau 
introdus numai cuvintele «cu dragoste şi cu frica lui 
Dumnezeu», care fără să ajute la definiţie, dovedesc ten- 
dinta acelui legiuitor de a nu separă dispoziţiile dreptului 
civil de ale celui bisericesc, confuziune care caracteriză 
o legislaţie primitivă. | 

In fond, legiuirile Caragea si Calimach sunt imitate, 
iar nu produs al pământului; ele nu puteau fi deci uti- 
lizate cu acest titlu. Cele câteva obiceiuri ale pământului 
consacrate de aceste condici erau, după cum am relevat 
dejă, aşa de puţin progresiste, încât au fost desfiinţate 
înainte de 1865, cele mai multe prin regulamentul or- 
ganic, lege venită din afară, ceeace echivalează cu o imi- 
talie forţată. 

In al doilea rând, dacă teoretic nu e mai exact a zice 
în întâiul, legiuitorul trebuiă poate să fixeze în articolele 


9 


noului cod, obiceiul pământului ? In abstract idea e le- 
_gitimä : norma socială păstrată constant de toţi indivizii 
unui grnp, e prin aceasta însăşi o lege. De fapt însă, n'au 
existat asemenea norme la noi. Ipsilanti (1786) şi Cara- 
gea (1818), în prefetele legiuirilor respective constată ca şi 
Raicevich (1778) în a sa «călătorie în Valachia şi Moldavia» 
pag. 77, că acest obiceiu eră confuz şi capricios, iar vel 
logofătul K. Sturza, în prefața la codul Calimach (1833) 
şi B. Blaremberg:), arătând că sub numele de obiceiul 
pământului se găsesc dispozitiuni împrumutate de aiurea 
şi împământenite, explică prin aceasta inconstanta lui. 

Pentru a exemplifică, care anume institutiuni din acest 
obiceiu trebuiau să prezideze la desfăşurarea vieţii noa- 
sire contimporane ? Mă refer la cele enumerate de d-l 
Dissescu, în broşura citată, căci nici nu cunosc altele: 
aşi vreă să aflu, din care punct de vedere comunitatea 
de casă, adică indiviziunea forţată, e preferabilă dispozi- 
tiunii contrare din art. 728 cod. civil? Ce însemnează 
contradictia obiceiului ca tatăl să ià consimţimântul co- 
piilor la vânzări, cu a tot puternicia paternă şi cu ma- 
joratul la 24 ani? Nici cele mai reacționare capete în 
materie de feminism nu înțeleg să refuze fetelor, aşa 
cum făceă vechiul nosiru uz, dreptul de moştenire în 
favoarea băieţilor! Unde stă inteligenţa obiceiului de a 
concentră averile în mânăstiri prin danii şi legaturi ? Ce 
valoare alta ar fi avut uzul jurătorilor, decât al comi- 
siunii juraţilor actuali, de care ne-ar conveni la toţi să 
fim lipsiţi. Să mai amintesc instituţiile de tristă memo- 
rie ale rumâniei sau veciniei, şi boieriei 22). 

Coroborez cele susținute până aci cu expresiunea au- 
torizată a juristului Degré: «In timpul vaporului si al 
electricităţii nu ne putem de sigur întoarce la vechiul 


1) «Institutions et lois de la Roumanie», p. 771—781. 
2) Relativ la aceste institutiuni: «Vieaţa socială în trecutul Româ- 
_ nilor», de Filipide. 


10 


obiceiu al pământului, la dreptul de protimisire si nu ştiu 
la mai ce»1). 

Am exemplificat mai mult decât permite cadrul acestui 
capitol fiindcă vreau să fac sensibilă teza că imitatiunea 
unui drept străin eră necesară pentru noi. Faptul nu va 
mulţumi pe unele spirite sentimental nationaliste, care 
uitând că pentru popoare vârsta se măsoară mai mult după 
lărgimea si intensitatea vietei decât după lungimea ei, 
au pretentiuni copilăreşti. Ce impresie ar produce omul, 
care ar refuză să întroducă telefonul în casă, pentru a 
nu se face culpabil de imitatiune ? Pentru vieata socială 
ca şi pentru cea animală, a munci nu e scop, ci mijloc, 
şi orcine pricepe că un mijloc e cu atât nemerit cu cât duce 
mai iute la scop. Progresul general se realizează pe mă- 
sură ce mijloacele sunt mai adaptate, iar adaptarea se face 
prin penibile încercări, care sunt tot atâtea experienţe. 
Când unui organism iă succes să descopere un mijloc 
adaptat, celelalte îl imiiează cu aviditatea instinctului 
încă nesatisfăcut. Reciproc ele îşi împrumută mijloacele 
care asigură traiul bun. 

E adevărat că imitatiunea e datorilă peniru moment 
nevoiei de a se pune la nivelul forței celui imitat, care 
descoperind mijloace noi de vieatä, devine prin aceasta 
chiar un pericol. Dar rezultatul e aşa de fericit încât 
trebue să satisfacă chiar pe moralistii idealişti : inconse- 
cient naţiunile îşi dau ajutor. | 

Nu cred acceptabilă părerea lui Degré, că: «imita- 
liunea toceste toată fantazia noastră creatoare şi e con- 
trară principiului energiei intelectuale crescânde, care 
după Wundt, cârmueşte lumea ideilor» 2), fiindcă peniru 
spiritele care nu pot creà, imitaţiunea e singurul mod 
de a trăi; iar pentru cele — rarae aves — care au 
acest avantagiu, câmpul de creatiune nu e niciodată 


1) Dreptul 1899 No. 5. 
2) Loc. cit, 


ll 


epuizat, iar imitatia le procură arsenalul prealabil ne- 
nesar pentru a inovà !). 

Am insistat cu oarecare detalii asupra tezelor, că imi- 
tatiunea în principiu e legitimă şi că imitaţia unui drept 
străin erà o necesitate pentru noi, fiindcă ele sunt cu- 
nostiintele ştiinţifice fără de care nu se poate abordă o 
„cercetare, fie şi elementară a patologiei noastre sociale. 

Aşi puteă rezumă articolul de faţă, prelinzând că am 
făcut demonstraţia negativă a problemei politicianismului: 
nu reformele de imitație prin ele însăş sunt cauza polili- 
cianismului. 


Nota. — Sunt dator să aduc o rectificare acestui ca- 
pitol, care se prezintă aci cu forma aproape intactă, 
ce a avut când l-am publicat în «Dreptul» No. 47 din 
1904. Anume, nota dela pag. 5 nu mai este exactă as- 
tăzi, de vreme ce cu ocazia Centenarului codului Na- 
poleon în Octomvrie 1904, d-l C. Dissescu a abandonat 
teoria sa pentru aceia pe care o susțin şi eu aci. Astfel, 
d-sa a terminat discursul ţinut la Societatea de legis- 
latie cu vorbele: «Inainte de a sfârşi, dati-mi voie de 
a face o urare: alături de ştiinţa noastră juridică, sa 
format o nouă ştiinţă care se cheamă sociologia. Această 
tânără ştiinţă a formulat câteva legi, printre cari aceea 
a conformismului îmi vine în minte. Ei bine, cred că 
noi aceştia, străinii, care am proclamat aici codul francez 
un cod ideal, am face bine să începem a revizui noi 
înşi-ne legile noastre şi a le face contorme cu legislaţia 
franceză» («Dreptul», No. 66 din 1904). Iar in studiul 
publicat în Cartea jubilară a Centenarului, d-l Dissescu 
scrie : «Vechea legislaţie a României trebuiă fatalmente 


1) Cred că cititorul n'a confundat nici un moment imitatia propriu 
zisă (la care mă și raportez în acest articol) cu moda, care e o stare 
acută și deci patologică a celei dintâiu. Criteriul imitatiunii e necesitatea 
organică (de aceea influențează în mod constant și e avantagioasă pen- 
tru imitator); al modei, spiritul mutonier. Agricultorul care adoptă un 
instrument străin, imitează, colegianul care adoptă forma unei pălării, 
urmează moda. Ce determină pe unii să imiteze creatiunile științifice, 
iar pe alţii jurnalele de modă, este mai serioasă sau mai meschina 
lor concepţie despre vieatä. 


12 


să se resimlă de schimbările ce s'au îndeplinit în orga- 
nizarea Statului şi de noua orientare politică. Ea nu mai 
eră compatibilă cu starea de lucruri creată prin Trac- 
tatul (1856) şi Conventiunea din Paris (1858). Cu ordinea 
polilică trebuiă să se schimbe şi ordinea juridică, căci 
totul se leagă într'un Stat... Codul francez dă tânărului 
Stat posibilitatea de a rupe cu trecutul». 

In sfârşit, d-l Dissescu rezumă astfel meritosul său 
studiu jubilar: «Erà mai bine să nu fi adoptat codul 
civil francez şi să fi păstrat vechea legislaţie civilă ? De 
sigur, nu. Introducarea codului civil francez a fost mai 
mult o binefacere şi a însemnat un mare progres faţă 
de trecut din toate punctele de vedere». Mai categoric 
decât aşa, nu s'ar puteă pretinde cuiva să pledeze pentru 
imitatiune. 

Chiar dacă articolul meu nu este pentru nimic în 
schimbarea convingerilor d-lui Dissescu, eu am fost totuş 
fericit că eram confirmat de o autoritate ca a d-sale. 
Acum însă mă simt foarte jenat, că nu pot terminà aci, 
această notă de rectificare, de vreme ce mai târziu, — 
cu ocazia discuţiei Adresei în Martie 1905 — d-l Dissescu 
a susținut concis şi clar, că: «Libertatea politică se câş- 
tigă pe cale evolutivă, nu pe cale imitativă. Este deci 
o greşală a veni cu constitutiuni şi cu legi copiate din 
alte ţări». Zic că această revenire, — à son premier 
amour—mă jenează, fiindcă -nici nu mai mă pot sprijini 
pe d-l Dissescu, nici nu-l mai pot combate. 


BIZANTINISMUL NOSTRU 


De vreme. ce împrejurarea, că reorganizarea noastră 
politico-socială a fost făcută pe cale de imitație, nu este 
prin ea însăşi cauza politicianismului; acest fenomen 
patologic trebue să fie rezultatul unor condițiuni natio- 
nale. Găsesc pe cea dintâiu dintre aceste condițiuni în 
bizantinismul nostru. 

Inţeleg prin bizantinism o cauză de temperament, şi 
susțin că, în primul rând, politicianismul se explică prin: 
constituţia noastră sufletească, care e aşa cum este graţie 
educaţiunii trecute. A studià bizantinismul temperamen- 
tului nostru, este prin urmare a face — schitând fireşte 
— psichologia noastră naţională, operă, fără fndoealä, 
extrem de delicată. | 

Pentru a studià firea româneascä, nu e nevoie de a 
descinde în începuturile. ei; deşi nu pentru teza mea 
asemenea îndepărtată cercetare ar fi defavorabilă: în- 
adevăr, ca orce colonie, poporul nostru a trebuit să aibă 
dela origine o vieatä de imitație, în care modelul e me- 
tropola. 

Dar, în orce epocă 's'ar aplică cercetarea psichologică,. 
se regăseşte un fenomen constant în istoria noastră: 
existenţa a două clase sociale, una ţărănească şi alta 


14 


boiereascä. Dela aceastä bazä morfologicä trebue sä plece 
de sigur cercetarea functiunii sufleteşti nationale 1). 

Ştiinţific, e temerar a voi să prezinti formula psicho- 
logică a unui popor, ca organism perfect unitar. 

Ceeace numeau Lazarus şi Steinthal volksgeist e foarte 
puţin sezizabil şi nici nu se manifestă decât în rarele 
momente dramatice ale unui popor. Altminteri popoa- 
rele, chiar şi sub concepţia egalitară a constitutiilor de- 
mocratice de astăzi, păstrează distincliunea de clase aşa 
de accentuată, încât e exact a zice că ele au mai multe 
suflete, atâlea câte clase. 

In istoria poporului românesc, ca în a orcărui alt po- 
por în faza militantă, vieata celor două clase a fost bine 
deosebită. După o fericită teorie sociologică, economia 
vietei materiale a unei grupe sociale, determină vieata 
sa psihică; şi fiindcă minoritatea dominantă e prin de- 
finitie oarecum antagonistă majorităţii supuse, se înţe- 
lege că vieţile lor sufleteşti vor fi precizate cu note aproape 
contrarii. 


* 
* x 


Ce are de specific trecuta vieață a clasei noastre tärà- 
nesti ? 

O concepţie dominantă, dar falsă, fiindcă e de ordin 
pur sentimental, prezintă pe ţăran într'o lumină în care 
el singur nu sar recunoaşte: «ţăranul nostru e inteli- 
gent, harnic, cinstit, ospitalier, bun la suflet, tolerant, 
depozitarul secular al virtuţilor creştine şi nationale, etc., 
etc», e tipätul demagogului la tribună sau gemätul poe- 
tului. Exaltarea unor virtuţi care nu există, îşi are poate 
rostul ei când e vorba să se determine o acţiune, ceeace 
nu s'ar puteà fără o doză de sentiment; dar în ştiinţă, 
n'are ce căută asemenea exces de naționalism. 


1) Şi mai întâiu, însuşi faptul că în istoria noastră nu există decât 
două clase sociale, probează inferioritatea tipului nostru social, care nu 
ajunsese, în momentui reorganizării, la vieata industrială. 


15 


In acesti din urmä ani, prin nu stiu ce reactiune sen- 
timentalä, ţăranul a devenit aproape exclusiv obiectul 
de interes şi de simpatie al intelectualilor. Un adevărat 
romantism țărănist începe a se desenă ca o mişcare ge- 
nerală a cugetării sociale ; mişcare generală, fiindcă avem 
romantismul țărănist politic, constând din preocuparea 
de a ridică economic pe ţărani (prin Stat, împroprietă- 
rire, asigurări, pătule, reducere de impozit, etc.), şi ro- 
mantismul țărănist literar, care constă din tendinţa dea 
aplică toate mijloacele de artă pe un fond ţărânesc. 

Adevărul este că ţăranul român a avut, ca orcare alt 
țăran, o vieaţă în care partea biologică covârşeşte pe cea psi- 
chologică. Nici o afirmare de inteligenţă, nici o scăpărare 
de cultură ; nici nu se puteă, căci nici dela rutina agri- 
culturii şi păstoriei rudementare nu-i puteă veni exci- 
tatia necesară, nici din afară, dela cei de sus, cari n'o 
aveau nici ei. Jocul mentalitätii lui nu trece peste cercul 
tradiţiilor religioase (mai ales rituale) si al superstitiilor 
profane. 

Ce mai încape vorbă, de ştiinţă sau artă! Nici măcar 
în vieata economică, în care automatismul instinctelor 
naşte oarecare regule, nici acolo ţăranul român nu do- 
vedeşte un temperament ordonat; el a fost aşa cum apare 
în plastica descriere a d-lui Rădulescu-Motru 1). O cali- 
tate nu i se poate contestă ţăranului român, aceea a vi- 
tejiei răsboinice. Dar nu e extra-ordinară calitatea ce se 
explică prin instinctul de conservare atât de des încer- 
cat; şi apoi bravura nebună în räsboiu, bazată pe incon- 
‘slienfa pericolului, se regăseşte la toate grupările sociale 
primitive. Foarte important e însă că niciodată ţăranul 
român n'a arătat gândul superior de a scutură jugul ex- 
ploatatorilor săi ; privind cineva atâtea secole de pasivi- 
tate, ar zice că el s'a complăcut într'o servitute voluntară ?). 


1) Cultura română si politicianismul, p. 85—94. 
2) Il n'existe peut-être pas un peuple plus opprimé par le despotisme 
et plus écrasé d'impâts et de taxes que les paysans de la Valachie et 


16 


Ce deprinderi civice a putut face să dureze în su- 
fletul țărănesc cinci secole, dacă nu mai mult, de vasa- 
litate ? Nici una fireşte; sau poate pe aceea de a nu se 
gândi decât la mijloacele prin care se poale plăti de pre- 
tentiile stăpânilor. Fiind fn continuă sărăcie şi lipsă, sin- 
gurul lui gând — devenit necesitate organică — e cum să 
poată câştigă. Si e atât de puternică această nevoie, încât 
pus în oarecare situatiune, alta decât cea obişnuită, el nu o 
înțelege decât prin această latură ; el o va exploată fiindcă 
ştie că va fi exploatat; în această deprindere materialistă 
se resumă toată dinamica psihologică a ţăranului din trecut. 


de la Moldavie; aucun ne supporterait avec la meme patience et 
résignation, la moitié des fardeux qui l’accablent. Accoulumes néanmoins 
à cet état de servitude, qui paraîtrait intolérable à d’autres, ils sont 
incapables de concevoir, l'espoir d'une meilleur condition. La dépression 
morale à laquelle ils sont habiluellement soumis, s’est convertie en une 
sorte de stupeur et d'apathie nalurelle qui les rend également inidfférents 
et insensibles aux jouissances de la vie, comme aux angoisses de la souf- 
france et de la douleur. 

Ils sont lellement habilués aux coups et aux mauvais traitements de 
toute espere de la part d» leurs supérieurs, qu'il approchent avec le 
plus grand respect et la soumission la plus humble toute personne qui 
porte un signe extérieur de supériorité quelconque. ( Wilkinson : Tableau 
historique, geographique et politique de la Moldavie et de la Valachie, 
1824, pag. 140 —141. | 

lar francezul d’Haulerive, care vede de altminteri pe ţăran prin prisma 
lirică a latinitätii (pag. 20, 21, 78 etc.) raporlează lui Alexandru Ipsi- 
lante la 1787: «Je n'efrayerai donc pas votre sensibilité, mon Prince, 
en vous annonçant que vous regnerez sur un peuple abruti par escla- 
vage et malheureux de sa misère». (Memoriu despre starea Moldovei, 
pag. 86, ediția Academiei române). 

Sau, cnumărând categoriile sociale din Moldova: «Enfin ie peuple 
dont les rues sent jonchées, qui se prosterne dans la boue d'aussi loin 
qu'il apercoit une pelisse et des harnais de chevaux, qui détourne les 
siens, sa charette et ses boeufs et les jette dans le fossé quand il ne 
peut pas faire autrement» (ibid p. 354). 

Sau, vorbind în general despre această țară: «on le dirait né pour la 
servitude. Nul n'a en plus de différents maîtres. Maintennant il rampe 
devant ceux qu'il a et craint d'avance ceux qu'il aura un jour et qui 
lui commandent déja, comme s'ils en avait fait la conquêtes». (ibid. p. 357). 


17 


„ Când împrejurările istorice, externe si interne, dela 
începutul celei d'a doua jumătăţi a sec. XIX, îl vor pune 
în situatiunea de a nu mai fi exploatat, nici de stăpânii 
din năuntru, nici.de cei din afară — căci eră dublă ser- 
vitutea — el va continuă să se mişte printr'o .. naturală 
aplicaţie a legii de inertie, cu deprinderea câştigată prin 
educaţia lui seculară. Legile-reforme prin care noua si- 
tuatie se manifestă, sunt o forță de sens .contrariu, din 
afară înăuntru, cu aceea, din năuntru in afară, à deprin- 
derii lui; conflictul lor e inevitabil. Cum se va mani- 
festă în vieata publică acest conflict si care va fi întin- 
derea lui? Cine nu intrevede aci una din cauzele pato- 
logiei noastre sociale ? 


“Dar, mai întâiu, care e nota psichologică la cea de a 
doua clasă a poporului nostru, la stăpânitori, considerată 
chiar în cea mai pură a ei compoziţie. Şi această clasă 
se resimte fundamental de starea de vasalitate şi de con- 
tinua agitaţie externă care se repercutează în năuntru. 
Dealungul istoriei noastre se regăseşte continuu acelaş. 
spectru al certurilor pentru domnie, şi dacă aceste cer- 
turi nu au proporţiile şi dezastrul răsboaielor civile, lu- 
crul se datoreşte numărului mic al stăpânitorilor şi îm- 
prejurării că rând pe rând familiile pretendente, — căci 
nu se poate vorbi de partide sau secte — recurg la in- 
terventia slrăină. Această intervenţie se plăteşte cu pungi 
de bani. Domnitorul le cere sau le iă dela boieri, aceştia 
dela tärani-coloni pe . moşiile lor. Când e înțelegere şi 
pace între Domnitor şi supuşi, se vede că vecinii au pre- 
tenţiuni exagerate, aproprierea pericolului comun cere 
unirea puterilor, şi se unesc astăzi peniru a se desbină 
şi urâ mâine. 

Si încă, aceşti boieri, de o rasă mai pură, sunt strä- 
moşi prea îndepărtați ca să ne fi transmis vitiile si vir- 
tutile lor. Sunt alţii mai apropiaţi, cei din sec. XVIII, 
cari escită stupefactia străinilor contimporani din Occi- 


C. A. Popescu, 2 


18 





dent, prin nulitatea si aviditatea lor, prin vanitatea si 
servilismul lor ; ideile, sau mai bine lipsa de idei, si ten- 
dinţele de exploatare ale acestora constituesc moştenirea 
sufletească pentru cei din sec. XIX-a, o moştenire de 
care chiar când vrei, cu greu te poţi lepădă. 

Aceste condițiuni de vieatä unite si cu obişnuita indo- 
lentä a spiritului la oamenii prea îndestulaţi material- 
mente, explică neputinţa unui început şi a unei conti- 
nuări de cultură; oarecare originalitate în istoriografie, 
dar nici cea mai mică creatiune în ştiinţa teoretică sau 
aplicată. Se asimilează însă foarte uşor literatura străină 
pe care o aduc preceptorii străini, greci, italieni, francezi. 
Sunt spirite cărora— ţinându-se seamă de timp — nu li 
se poate tăgădui chiar erudiţia 1), 

Eră însă un delitatism literar şi deci o educatiune spi- 
rituală absolut nesuficientă pentru a dă directiv de vieatà 
morală, sau pentru a formă deprinderi civice. 

Şi pentru clasa noastră boierească se confirmă legea 
că felul vietei economice determină pe acela al vietei 
sociale şi psichice. Boierul român a fost prin excelenţă si 
după ocaziune consumator [iar nu producător), depredator 
(iar nu cooperator). 

Când societatea noastră s'a democratizat, clasa boie- 
rească trebuind să dispară în drept, a persistat şi per- 
sistă în fapt sub denumirea de oameni politici şi înalţi 
funcţionari, căci revolutiunea noastră fiind făcută de cei 
de sus, eră firesc ca ei să-şi retie locurile cele mai avan- 
tagioase în noua formaţie socială. Clasa boierească per- 
Zându-şi numai eticheta, iar nu şi conţinutul, adică masa 
indivizilor ce o compuneau, aceştia vor afirmă odată 
cu continuitatea lor fiziologică şi o continuitate de de- 
prinderi exploatatoare sau de năzuinţe de parvenire 2). 


1) De exemplu Hrisant Notara (1700), care traduce pe Juvenal si dă 
© explicare a Institutelor; Nicolae Mavrocordat, etc. A se vedeà foarte 
interesanta «Istorie a literaturii române în sec. XVIII», de N. Iorga. 

2) «Comme ces nobles ne peuvent régir eux-mêmes leurs terres, et qu'ils 


19 


Să fie numai o curioasă coincidenţă, că cele două 
«clase aşa de deosebite, cum sunt slăpânii şi supuşii, au 
totuşi nota psihologică fundamentală comună: deprin- 


ont depuis longtemps perdu le goût de l’agriculture, toutes leurs vues 
sont tournées vers les charges et tous leurs soins se bornent à en ob- 
tenir une. C'est là qu'est fixée toute leur attention, et c'est là le but 
-de toutes leurs cabales» (Raicevich, Voyage en Valachie, p. 78). 

«L'argent est leur unique mobile; mais le mode général qu'on em- 
‘ploie pour l'obtenir n'est pas l’activité et l’industrie, et leur cupidité 
n'est modifiée pur aucun scrupule de conscience. L’habitude les a ren- 
dus spoliateurs ; et dans un pays où les actions honteuses sont encou- 
ragées et la rapacité considérée, lorsqu'elle est heurense, comme une 
preuve de dexterite et d’adresse, la corruption des principes ne peut 
manquer de devenir bientôt universselle». (Wilkinson op. cit. p. 119—120). 

Aceste rânduri nu par de loc a fi vechi de mai bine de un secol. Cu 
“oarecare diferinte de mijloace, rezultând din organizaţia de Stat mo- 
-dernă, pătura de sus dovedeşte si azi aceiaşi pasiune de a se îmbogăți 
$i aceiaşi lipsă de scrupul de a parveni. Ba chiar, între mijloacele ac- 
‘tuale e unul, si cel mai însemnat, destul de vechiu : «Le renouvellement 
annuel de tous les officiers publics produit nécessairement une grande 
confusion dans les affaires. Cette coutume provient de ce que les boiars, 
„dont le nombre s'élève en Valachie, à environ trente mille, réclament 
-comme un titre auquel ils ont tous droit, d’être employés dans les 
affaires publiques. Les premières familles surtout, considérent ces em- 
"“plois comme un droit de naissance ; mais comme leur principal objet est 
de bénéfice qu'ils en retirent, ils intriguent pour obtenir toutes les places 
avec l’avidité la plus indecente, sans qu'il leur vienne jamais l’idée 
-qu'ils peuvent souvent ne pas avoir la capacité nécessaire pour les 
remplir». (Wilkinson op. cit. pag. 49. Caracterizări în acelaş sens ce gă- 
-sesc în aproape toţi autorii străini si naţionali, cari au scris asupra 
-stării noastre din trecut. A se vedea pentru înlesnire, trimiterile făcute 
de d-l Pompiliu Eliade în remarcabilul său studiu : De l'influence fran- 
-gaise sur l'esprit public en Roumanie, cartea I, Paris 1898). 

Atunci exista o clientelă de Curte, acum există una de partid. Acum 
însă termenul de exploatate al paragrafului bugetar nu mai e fix; el 
ține atât cât ţine «puterea» partidului. Şi dacă atunci, când numai 
„boierii aveau acces la funcțiuni, înghesuiala eră așa de sălbatică, e de 
înțeles ce trebue să fie astăzi când toţi au acces. Istoria viitoare n'are 
«deci să se mire, că în vremea noastră, s'a putut, de exemplu, să se facă 
la un singur departament, în timp de zece luni, 1200 (una-mie două- 
sute) numiri si înlocuiri; totul e «ad majorem Numeri gtoriam». 


20 


derea de a exploatà sau de a beneficià mai mult decât tre 
raport cu munca depusă? Nu, de sigur; e consecinţa 
unică a unei aceleaşi condițiuni istorice, a vasalitäfii ie-- 
rarchic organizată : străinii exploatează pe Domn, acesta 
pe boieri, aceştia pe popor, acesta — singur ispăşitor în 
definitiv — e silit să exploateze orce mijloc de producție 
posibil, deocamdată pământul şi vitele, mai târziu orce- 
situaţie. Iată ceeace numesc bizantinismul nostru. Cu un 
asemenea caracter, abordează poporul nostru epoca con- 
timporană a reformelor. In raport cu trecutul, această e- 
pocă se caracterizează prin dispariţia vasalităţii externe (de- 
fapt prin conventiunea din Paris, 1858) şi a vasalitätii in- 
terne (prin Constituţie, prin legea electorală, prin legea 
dela 1864 etc.). Dar independenţa naţională şi mai ales li- 
bertatea individuală, ar rămâne conceptiunii sterile, dacă 
o serie de legi prin care se garantează drepturi, nu ar veni 
să le afirme şi să le deà vieaţă. Se pretinde că aceste legi 
trebuiau să fie alcătuite cu material luat din trecutul no-- 
stru? Apoi, dacă vieaţa nouă e diametral opusă cu cea 
veche, chiar negatiunea acesteia, căci în asemenea raport. 
stau vasalitatea cu libertatea, cum voiti să se găsească în-. 
truna elemente dirigiuitoare pentru alta ? Aci pare că aud 
spunându-se: nu există o vieatä nouă, căci nu împrejurările. 
istorico-politice determină o vieaţă, ci deprinderile sufle- 
teşti, iar acestea nu s'au schimbat ! In zadar ar încercă: 
cineva să concretizeze : cât timp ţăranul a fost un instru- 
ment de muncă, fireşte că nu puteà fi vorba de legi pen-. 
tru el, dar din moment ce a devenit proprietar, el are 
nevoie să i se garanteze averea; statul va face aceasta. 
prin aparatul său administrativ şi judecătoresc; la rân- 
dul său proprietarul va trebui să plătească acest serviciu. 
prin impozite ; dar cum statul nu mai e un suveran me- 
dieval, care să decidă cu dela sine putere de impozite,. 
ci un organ al intereselor cetăţeneşti, ţăranul cetätean- 
proprietar va trebui să-şi spună cuvântul, si nu o poate- 
face decât prin delegatiune. lată cum, de exemplu, noua. 


21 


vieatä implică dreptul de a alege si votà. — Da, dar sunt: 
«cetăţeni cari au neruşinarea să cumpere voturi, şi sunt 
4ărani cari au inconstienta să le vânzä! Această mani- 
festare, necontestat reală a politicianismului, se catoneste 
unui fond strămoşesc de deprinderi. 

Aci suntem de acord; mai mult, eu dau teoriei clari- 
tatea ce-i lipseşte, căci pe când nu se cam înțelege ce 
fel vânzarea votului este rezultatul unei deprinderi, întru- 
<ât asemenea deprindere nu a existat în trecutul nostru, 
fiindcă nici instituţia votului nu a existat; în teoria mea 
vânzarea votului şi cumpărarea lui apar ca rezultatul 
acelei deprinderi bizantine de a exploată, deprindere de 
ordin general, care a găsit în dreptul electoral o oca- 
ziune pentru afirmarea ei. Aplicând ceeace sustineam 
mai sus: candidatul cumpărător de voturi, ca descendent, 
direct sau indirect al stăpânitorilor din trecut, sesizează 
în mandatul de deputat numai partea de consumat, dar 
nu şi pe cea producătoare de bine public, fiindcă nu a 
fost în speța lui să producă, ci să juiseze ; iar ţăranul 
vânzător de vot, în care retrăesc nevoiaşi strămoşi, prinde 
în dreptul electoral nu ocaziunea de aşi garantă interesul 
său cetätenesc de mâine, ci numai ocaziunea de a câş- 
tigà astăzi, fără bătae de cap, cei cinci lei, pentru care 
poate perceptorul l-a secuestrat deja. 

Din asemenea fenomen patologic şi altele la fel nu a. 
fost greu, pe cale de reacțiune, să se schiteze o teorie 
a non-imitaţiunii (teorie de sigur mai mult retrospectivă, 
întrucât opera noastră de reforme se poate consideră ca 
terminată). 

“Pentru prima oară însă, în cartea d-lui Rădulescu- 
Motru, teoria ce prezintă susţinută cu un aparat ştiinţific, 
Şi anume cu argumentul psichologic necesar, căci incon- 
testabil problema conflictului dintre reformele din afară 
şi implusiunile dinăuntru nu poate fi decât resortul psi- 
chologiei, | 

D. Rădulescu voieşte să pună la baza teoriei sale o 


22 


analogie, si anume: dupä cum sufletul nu este un sub- 
strat substanţial (idea vechei psihologii), ci totalitatea 
stărilor de conştiinţă actuale, tot aşa cultura nu constă 
în manifestările ei materiale, ci în dispoziţiile sufleteşti 
care le produce pe acelea. Obscură analogie! Mai întâiw 
nu e logică; fiindcă pentru a fi analogică cu prima pro-: 
pozitiune, cea de-a doua trebue inversată, căci tocmai dis- 
poziţiile sufleteşti sunt un adevărat substrat permanent, în; 
raport cu manifestările lor sensibile, care ca şi stările 
de conştiinţă, pot fi sigure actuale. Dar, inversată, pro-— 
pozitiunea ar fi chiar negatiunea teoriei ; această e soarta 
analogiilor ad-hoc. Admiţând însă că logica nu-i lipseşte, 
totuşi analogia nu e concludentă, fiindcă prima propo- 
zițiune e cam temerară. In adevăr, aşa zisa «Psyhologie- 
ohne Seele», care şi-a redus sarcina la a cercetă numai 
legile de producere ale stărilor de conştiinţă, este un re- 
zultat al pozitivismului, adică al doctrinii după care ştiinţa 
are să se ocupe numai cu fenomenele experimentale, iar 
nu şi cu esența lucrurilor. Dar vede orcine că poziti- 
vismul e o doctrină de metodă, iar nu o doctrină onto- 
logică, şi dacă e cuminte lucru să se studieze numai ce 
se poate exprimentă şi pipăi, nu e şi suficient. Metafizica 
rămâne o necesitate veşnică a mentaliţii omeneşti, iar- 
pozitivismul nu e în drept, necum în putere, să afirme- 
că sufletul nu este un substrat. 

In al doilea rând, şi tot ca un corolar al ideei de sub- 
stantialitatea sufletului, d-l Rădulescu vrea să stabilească 
că technologia (mijloacele de manifestare ale culturii) 
nu e nici anterioară, nici posterioară inteligentii, dar ra- 
tionamentul (pag. 50—51) mi se pare încâlcit şi nesus- 
ținut. Aşa încât, dacă concluziile la care d-sa voieşte s 
ajungă : «nu există şcoală, pe cât timp nu există învăţă- 
tură ; patriotizm de asemenea, cât timp nu există fapte- 
patriotice ; cultură, pe cât timp ea nu e vie în conștiința. 
publică», sunt necontestabile, aceasta se datoreşte une 


23 





evidente de bun simţ, iar ñu aparatului teoretic pus la 
- spatele lor. 

Incă o dovadă că teoria nu e suficientă, o formeni 
contradicții fundamentale ca aceea : «popoarele momite 
` de spoiala civilizatiunii poate vor peri, dar civilizatiunea 
ea însăşi are o vieaţă îndelungată» (pag. 75). Ce fel? 
Dacă deprinderile sufleteşti originare şi specifice ale unui 
popor, sunt singure în stare să formeze o cultură, cum 
ar puteà să reziste o civilizatiune, adică un complex de 
forme străine imitate ? 


Din toată doctrina non-imitatiunii, se degajează o idee- 
principiu pe care susţinătorii ei n'au avut niciodată cu- 
rajul să o exprime categoric, aceea că deprinderile su- 
fleteşti sunt imuabile. Ei nu fac decât să confirme acest 
postulat, când susţin că reformele noastre prin imitație 
sunt nu numai premature, dar imposibile, un ilogism- 
Or, această idee e o enormitate ; ar fi negația evoluţiei 
omeneşti, individuală sau sociala. 

Dacă se admite, cum trebue, că deprinderile sufleteşti, 
mai ales cele cu caracter social, se pot modifică, pro- 
blema imediată este: cu ce elemente, din 'năutru saw 
din afară ? A zice că modificarea sau evoluţia unui or- 
ganizm se face prin elemente din näuntru lui, e a zice 
că se face prin el însuşi, ceeace e absurd. Modificarea. 
organizmelor, constând într'un proces general de asimi- 
lare, se face cu elemente din afară. Pentru vieata bio- 
logică, asemenea elemente sunt exclusiv materia sub 
multiplele ei forme ; pentru vieata socială, ele sunt ideile. 
După o teorie ingeniată de Herbart, ideile sunt nişte 
forţe, de o natură identică cu aceea care mişcă materia, 
şi supuse la aceleaşi legi de compunere. Teoria e reluată 
şi susținută experimental de psihologia contimporană; 
ea se rezumă în tendința pe care o au ideile, odată in- 
trate într'un cap, de a se transformă în acte. Transfor- 
marea se va face complect sau parţial, după cum ideile 


24. 


vor gäsi sau nu rezistentä din partea ideilor deja intrate 
în acel cap. Lupta această de idei va dă rezultate după 
regulele paralelogramului forţelor fizice. Să nu se creadă 
că vreau să dau teoriei o întindere mai mare decât ea 
comportă, căci după cum nu orce materie se asimilează 
în fisiologia organizmului animal, tot aşa se poate bănui 
că nu orce idee e asimilabilă pentru un creier. Un lucru 
însă reese cert: asimilarea ideilor (deci şi a reformelor), 
care au venit în contact cu un popor prin imitativitate, 
nu e imposibilă, aşa cum susţine teoria ce combat aci. 


„Care e, în definitiv, procesul de asimilare al refor- 
melor ce am imitat ? 

In virtutea principiului ideilor-forte, o parte a legilor 
ce am imitat neavând să întâmpine nici o rezistenţă în 
mediul nostru interior, fiindcă aci nu existau idei de 
sens contrariu (a se vedeă capitolul precedent), au fost 
adaptate de plano. Ca orce idei noi, şi mai ales fiindcă 
au fost primite în prea mare cantitate deodată, ele au 
nevoie de oarecare timp, numai pentru a fi învăţate. 
Asimilarea lor deplină se operează în chiar momentul 
aperceperii sau cunoaşterii lor. Aşa e, de exemplu, între 
atâtea altele, întreg codul comercial. 

O altă parte a legilor ce am imitat, au găsit în me- 
„diul nostru intern rezistenţa nu a unor legi existente de 
sens contrariu, fiindcă acestea au fost abrogate la întro- 
ducerea celor noi, ci deprinderea sufletească pe care 
normele până aci conducătoare, fie scrise, fie nescrise 
o lăsase. Această deprindere, pe care am prezentat-o mai 
sus ca o adevărată forţă, ținând să se manifesteze în fie- 
care din actele noastre sociale, a venit şi vine în inevi- 
tabilă luptă cu legile-reforme care au să reguleze aceleaşi 
acte. Evoluţia acestei lupte se face după o lege meca- 
nică: pe când legile, graţie continuei lor actualități, sunt 
o forţă cel puţin perzistentă, dacă nu crescândă ; deprin- 
derile temperamentului bizantin perzând condițiile de formă 


9B: 


în care s'au născut şi se manifestau, sunt o forță neali- 
mentată şi deci în continuă descreştere. | 

In asemenea situatia victoria legilor asupra deprinde- 
rilor e asiguratä si numai o chestie de timp. Se vede 
acum clar că politicianismul nostru nu este decât o criză 
datorită drasticităţii medicamentului administrat,: căci 
reformele au fost radicale. Şi se vede nu mai puţin clar, 
oarecum ca urmarea unei definiţii, că acest politicianism. 
eră inevitabil dar lateral şi trecător, iar nu general şi per- 
manent, Deşi ceeace se cheamă trecător în istoria nati- 
unilor, acopere mai totdeauna vieata unei generatiuni, 
nouă ne-a fost dat să constatăm prin noi înşine capătul 
unei evoluţii de ale cărei începuturi nu suntem străini. 
In fiecare directiune a vieţii publice, e de ajuns un singur 
cetăţean, care sii nu facă concesii bizantinizmului, pentru 
ca regenerarea să fie ca şi asigurată ; numărul nu. poate. 
nimic contra sdrobitorului prestigiu al demnităţii perso- 
nale. Astăzi constatăm tot mai des, unii cu plăcerea de 
a ne regăsi, alţi cu teamă de a fi demascati si sdrobiti, 
că numărul care practică asemenea demnitate creşte. 

Reconfortant e că o asemenea constatare se face şi de 
teoreticianii non-imitatiunii (op. cit. p. 25). Pe când însă, 
în teoria de mai sus, fenomenul regenerării apare ca o. 
firească consecinţă, la aceştia el e cu totul neînțeles, 
căci dacă reformele sunt cauza politicianismului, nu se 
vede cum, regimul reformelor perzistând, politicianismul 
poate dispare. 

Iar dacă se afirmă că «raţiunea» e aceea care va aduce 
poporului român sănătatea (b. 186), vom aplaudă, dar 
nu ne putem opri de a constată că această afirmaţie nu 
cadrează cu teoria, afară dacă, revenind asupra acesteia, 
nu se face din rațiune o mistică «rază a a-tot-puterniciei 
divin», un «substrat substanţial», care cu puteri nepă- 
trunse să ne formeze. Dar nu; raţiunea care ne va salva, 
nu e decât priceperea legilor în întinderea lor superioară 
adică civică, iar nu în cea meschină, adică personală. 


26 


Leg:le pozitive nu sunt expresia brută a raporturilor 
sociale, ci idealizarea acestora. Fle nu spun numai ce 
se face azi sau mâine, aci sau acolo, ci aceea ce trebue 
sd se facă totdeauna și peste tot. Din cauza acestei idea- 
j;zâri, legile capâtă un earacter de generalitate, care în- 
Jesneste imitatia lor dela un popor la altul. Se formează 
astfel un patrimonia comun sau primar, pe care orce 
popor trebue sål asimileze pentru a deveni la rândul 
sáu creator. E tot aşa de absurd, de exemplu, ca în 
avântul sáu câtre libertate, un popor să pipâe un drum, 
pe care un altul l-a gâsit deja prin penibile incercări, 
dupâ cum ar fi de absurd de a creà din nou pe seama 
sa o stintä deja existentă. Japonezul Kitasato nu ar fi 
putut descoperi serul antidifteric, dacă nu şi-ar fi însuşit 
prealabil toată medicina occidentală, iar Japonia (a cărei 
analogie de condițiuni cu România e foarte stricată) nu 
ar fi putut realiză minuni de technologie şi civizm, dacă 
nu le-ar fi invâţat în 40 de ani de imitatie. 

In rezumat, polilicianizmul se explică prin obstacolul 
pe cure bizantinizmul nostru il opune la efectuarea le- 
gilor ; dar obstacolul se micşorează treptat, şi asistăm 
deja la inceputurile dispariţiei boalei sociale. Vindecarea 
ar fi repede, dacă altele două obstacole nu i-ar ţine 
calea : concepţia monstră a Statului-tutor, care agravează 
şi e agravată de toropeala ce pătrunde generaţia contim- 
porană din cauza lipsei unor motive de sguduire natio- 
nală, toropeală pe care atâţia o numesc bună stare. 

Nu trebue uitat însă că trăim în perioada de formaţie 
a unui organizm, când iluziile de optică sunt dese şi nu 
se pot evită decât printr'o atenţie încordată. 

Istoria noastră de abia începe ; depinde de noi, actualii, 
ca ea să înceapă cu o generaţie eroică sau cu una 
pigmee. | 


STATOLATRIE 


Am încercat să demonstrez că reformele prin imita- 
țiune nu sunt prin ele înşile cauza politicianizmului nostru, 
şi că această cauză stă în temperamentul national, deter- 
minat de felul istoriei noastre. Patologia socială e însă 
prea complexă, pentru a puteă fi rezolvită aşa de simplist ; 
şi n'aş puteă ascunde că cele două solutiuni prezentate 
de mine sugerează alte două probleme imediate cari s'ar- 
pune astfel: | 

Dacă imitatia nu e cauza eficientă a politicianizmului, 
n'ar puteà fi ridicată la rangul de practică constantă 
pentru orce moment al vietei noastre publice ? si, 

Dacă politicianizmul se explică prin temperamentul 
nostru, este el numai o boală socială, cu o soluţie mab 
mult sau mai putin apropiată, sau este un mod dea fi, 
fiziologic, o necesitate organică în vieata noastră, şi atunci 
incurabil ? | | | 

In parte, răspunsul la aceste întrebări a fost dat în 
capitolele precedente; în parte va fi dat mai târziu, căci 
problemele sociologice nu pot fi limitate şi clasate ca 
cele fizico-chimice ; ele se susţin prin elementele comune 
şi dau soluţia oarecum prin întretăierea lor. 

Aşa şi justific de ce pentru moment abordez problema 
statolatriei ; prin amplitudinea ei, implicit se rezolvă 
atâtea altele din ciclul patologiei sociale. 


28 


Inteleg prin Statolatrie 1), doctrina sau practica după 
care orce activitate socială, orce formă a vietei în Stat, 
trebue să fie produsă sau cel putin controlată de Stat. 

Nu e locul aci să fac asupra acestei concepţii de Stat, 
consideratiuni pur doctrinale, fiindcă le presupun cunos- 
cute de cititor, şi fiindcă vreau să fac numai un studiu 
de sociologie aplicată. 

E vorba de noi. 

Nu mă opresc asupra existenţei statolatriei la noi; o 
consider ca fiind de evidenţă intuitivă. 

Insist însă asupra cestiunii — atât de importantă prin 
consecinţe — dacă enorma desvoltare de atribuţii ce se 
dă Statului, este rezultatul unor principii doctrinale, a 
unor deliberări teoretice, petrecute în capetele oamenilor 
noştri de Stat, sau dacă ea nu este decât o practică cu- 
rentă, despre. ale cărei motive şi consecinţe acele ca- 
pete nu au timp a se ocupâ? Fireşte, când o practică 
oarecare urmează unei concepţii lămurite, ai prin aceasta 
chiar rostul şi limitele acelei practice; pe când dacă ai 
adoptat'o fără să te interesezi de baza ei teoretică, vei 
uzà de ea alandala şi în orce moment. Consecințele sunt 
prea grave — poartă asupra unei întregi ţări, şi cine ştie 
cât timp — pentru a nu merită o analiză. 


* 
x x 


De când suntem un Stat constituțional — cäci numai 
pentru asemenea State se poate pune problema omnipo- 
tentii centrale — limita atributiunilor sau a inițiativei lui 
n’a fâcut nici odată obiectul unei discutiuni doctrinale, 
nici în cabinetele de guvernământ, nici în Parlament. 
Lucrul e cu atât mai straniu, cu cât chestiunca implică, 
prin antiteză, pe aceea a liberalizmului, care fatal a venit 
frecuent în discutiune. Dar această din urmă noţiune 


+1) Termenul e un elegant neologism datorit sociologiei italiane ; el 
redă o noțiune destul de complexă. 





29 


este ea însăş aşa de putin elaborată teoretic, si se prac- 
‘ticä la noi aşa de contracditoriu cu esenţa ei, încât din 
antitetice cele două noţiuni au devenit solidare.. | 

Nu cred să fi fost, de exemplu, o mai nimerită oca- 
ziune pentru a se lămuri asupra intervenționizmului, 
decât discuţia proiectului de lege pentru Casa rurală, 
prezintat în 1897 de ministrul Stolojan. Dar afară de 
impetuoşii N. Ceaur-Aslan şi Scortescu, nimeni nu sa 
întrebat dacă e sau nu de resortul Statului să împroprie- 
tărească pe săteni. La cei mai mulţi autori se găseşte 
subinteleasä idea ca Statul are nu numai dreptul, dar 
datoria de a creà şi distribui proprietăţi, de a luă dela 
unii şi a dă la alţii. In definitiv, printr'un nenorocit 
concurs de împrejurări, statolatria noastră e inconştientă. 

Mai întâiu, miniştrii, cari au iniţiativa legilor, le pro- 
pun dintr'un mobil quasi-patologic, din vanitate. O, mai 
ales cei numiţi pentru prima oară! Pare că ar fi şi neu- 
man să conteşti unui ministru veleitatea de autor al unei 
serii de legi. Printr'o strîmtă iluzie, pe care i-o dă at- 
mosfera polilică, omul se crede dator să deà ţării câteva 
legi, sau cel puţin regulamente, circulări, ordine. A dă 
însă legi pentru a dă, indiferent dacă e nevoie or nu, 
este o aberaţie şi o crimă: ele nu pot dă glorie auto- 
rului lor (mai iute ridicolul, fiindcă vor fi fatal indi- 
geste), dar vor încărcă gratuit pe cetățeni cu noui sar- 
cine. In adevăr, fiecare lege, care se face la noi, (ca şi 
aiurea) conţine neapărat o nouă atributie de putere a Sta- 
tului; neapărat, fiindcă celalt fel de legi, cari să asigure 
autonomia individului, sunt extrem de reduse prin im- 
prejurarea că libertatea fiind o stare naturală, nu are 
nevoie de legi pentru a fi afirmată; iar dacă se simte 
câte odată nevoia unei legi care să garanteze această li- 
bertate, e tocmai fiindcă despotismul celorlalte legi a de: 
venit intolerabil. 

Atât de mare e graba miniştrilor d'a oblădui tara, 
încât — după cum voiu detalià în capitolul asupra par- 


30 


tidelor noastre politice — cei liberali au făcut legi cu ca- 
racter conservator, si vice-versa, ceeace e desăvârşit pa- 
tologic. 

Copilăreasca pornire a miniştrilor de a administră ce- 
tăţenilor legi în doze mari, ar puteă fi stăvilită de re- 
prezentantii naţiunii. Făcând ipoteza îndrăsneaţă că aceşti 
onorabili domni ar renunţă la ceeace numesc ei interes 
de partid, pentru ceeace se numeşte interes de ţară, re- 
zultatul severitätii lor ar fi că miniştrii n'ar mai aduce 
legi. Ei, dar atunci Camera nu ar aveà ce lucrå! Or, 
acest lucru nu îl admite —atât de inconştientă e stato- 
latria — presa şi după ea cetăţenii! E de ajuns ca o sin- 
„gură zi Camera să se fi ocupat exclusiv cu indigenate, 
ca să-şi atragă ea şi guvernul, blamul sau compătimirea 
ionică a presei. Spiritul nostru politic e atât de obtuz, 
încât, toamna venită, ne întrebăm cu o egală aviditate, 
ce piese noui vom aveă la teatru şi ce legi noui la Ca- 
meră | E şi spectaculoasă legiferarea, nu e vorba ; o lege 
nouă dă ocaziune în acelaş timp, guvernului şi minis- 
trului de a se afirmă, deputatului de a plasă un discurs, 
gazetarului de a alimentă rubrici şi a mări tiragiul, ma- 
relui public de a rumegă. 

Cine să se gândească că noua lege este o nouă încă- 
tuşare a cetăţeanului de puterea centrală, un şir de for- 
malităţi -inepte şi inutile, pe cari va trebui să le înde- 
plineşti asudând, ca să ai dreptul să faci cine ştie ce act 
de nimic, cine ştie ce inocentă expresie a celei mai fireşti 
libertăţi individuale |! Ei, dar românul e îndurător, înjură 
şi înghite. | 

Cei mai multi nici nu injurä ; dar aceasta nu se cheamă 
de astădată a fi manierat, ci a fi imbecil; tot aşa, a 
înjură pur şi simplu, dar a înghiţi, se cheamă a fi tembel. 
Cum se explică aceste două caractere ale civismului 
nostru şi ce întindere au? 

Cred că explicaţia e de natură istorică. Formula ei 
este tot bizantinizmul, pe care l-am relevat în capitolul 


31 


precedent. Pasivitatea noastră faţă cu întinderea nemä- 
suratà a tutelii Statului, e un vestigiu al acelei servituti 
complecte în cari ne-am petrecut vieata naţională, din 
-origini până la regenerarea dela începutul celei de a doua 
jumătăţi a secolului XIX. Cinci secole de vasalitate şi 
externă şi internă, amar de vreme de supunere la un 
despotizm ierarhic organizat şi centralizat în mâinile 
Domnului, — iată nefericita educaţie care a determinat 
în temperamentul nostru resemnarea la orce împietare 
a unei puteri din afară asupra libertăţii iudividuale, in- 
-diferentizmul pentru autonomia personală, dacă nu chiar 
© infamă înclinare spre servitutea voluntară. 

In al doilea rând, o epocă de regenerare este prin ea 
fnsäs periculoasă pentru libertăţile sau drepturile per- 
sonale. In adevăr, atunci Statul trebuind să se reorga- 
nizeze ab imis întrun timp scuit, activitatea lui legisla- 
tivă e la maximum, dar în cea mai mare parte şi legi- 
stimă, fiindcă e vorba să-şi reglementeze funcțiunile lui 
esenţiale, constitutive. E foarte delicat însă de a cu- 
-noaste până unde trebue să meargă asemenea activitate, 
-din febrilitatea căreia Statul rămâne, prin inertie, cu ten- 
-dinta de a dă mereu legi, iar cetățeanul cu obisnuinta 
de a le suportă. Nu după mult timp, această ua 
şi acea tendinţă devin o rutină inconştientă. 

Aşa s'a întâmplat la noi. Din cauza lipsei totale a unei 
educatiuni politice ştiinţifice, poate şi din indulgenta pe 
care o dă beţia renaşterii, nimeni nu sa mirat că după 
-ce Statul ne-a reglementat justiţia prin atâtea coduri, 
şi-a arogat dreptul de a ne reglementă de sus până jos 
învăţământul, religia, gospodăria comunală, instituţiile 
de orce fel, etc. Tot aşa nimeni nu se gândeşte că dacă 
Statul a avut dreptul să deà la 1864, o lege de împro- 
prietărire a ţăranilor, nu mai are poate pe acela de a 
dà ocum o lege a casei rurale, pentru motivul că legea 
de atunci, quasi-revolutionarä, eră un element necesar 
în opera de organizare, pe când legea de acum nar fi 


32 


decât un pretext pentru o administrăţie distributivä, la 
care nu e chemat Statul, decât dacă ne-ar declară franc 
că înţelege a fi socialist. Orcum, pentru a şti ceeace tre- 
bue acordat Statului şi ceeace nu trebue, e nevoie de o 
cultură politică serioasă. Numai o formaţiune ştiinţifică 
a spiritului politic permite să vedem efectele mai înde- 
părtate ale unei legi, iar nu numai pe cel imediat, căci 
în această strimptă prespectivă stă eroarea de logică a 
statolatriei. Cetăţenii, cari în general nu văd decât până 
în vârful nasului (mai departe e treaba Statului să vadă), 
cred că singurul efect al legii e cel imediat, şi cum acesta 
e de obiceiu bun — atât ar mai trebui, că nici nevoia 
imediată să nu fie acoperită de o lege ! — ei sunt foarte 
mulţumiţi: Efectul imediat nu este însă nici singurul, 
nici cel mai important; sunt încă altele, mai depărtate 
sau mai tardive şi oarecum indirecte, care nu pot fi ne- 
glijate fără pedeapsa de a pune Statul însuşi în cea mai 
gravă situaţie. Aşa, de exemplu, legile de împroprietă- 
rire rurală, pentru care Statul nostru dovedeşte simpa. 
tie 1), au efectul imediat de a ridică pe câțiva nevoiaşi 
la o stare la care nu puteau ajunge deocamdată prin 
proprii mijloace. Lăsând la o parte că a dà numai la 
nnii ceeace e al tuturor şi deci al fiecăruia (moşiile Sta- 
tului), nu este operă de justiţie socială ; că valoarea eco- 
nomică a acestor legi e foarte dubioasă; conced totus 
că efectul momentan de a mulţumi atâtea mii de ţărani, 
a fost bun. Ce palid avantagiu însă, faţă cu efectul tar- 
div şi indirect al acelui avânt tutelar, faţă cu idea in- 
trată în capul obstinat al ţăranului, că Statul poate şi 


1) E adevărat că comparând principiul din art. 1, 22, 54, 56 al legii 
dela 1864, cu acela din legea pentru vânzarea bunurilor din 1889, Sta- 
tul dovedeşte oarecare încumințire. 

E de remarcat — judecând după opiniunile curente în anii din urmă 
— că pe când cugetătorii ajung a stabili, unii precis alţii încă confuz, 
că aşa zisa chestie ţărănească e o chestie culturală, oameniide guver- 
nământ continuă a vedeă soluția ei în împroprietărire, 








33 


deci trebue să le deă pământ orcând ei vor simţi ne- 
voie. In loc să-i facă un bine, Statul a făcut ţăranului 
Tăul imens de a-i distruge iniţiativa personală de econo- 
mie, şi încredințarea în forţele lui productive ; în schimb 
însă i-a insuflat — prin ce amară ironie a logicei — spi- 
ritul de rebeliune. E de sperat că răscoalele ţărăneşti 
din ultimii ani şi cele recente din Vasluiu, au să modi- 
fice întrucâtva concepţia oamenilor noştri politici despre 
rolul tutelar al Statului 1). Acest rol este în general ne- 
fast, tocmai prin partea lui educativă, dacă se poate numi 
educaţie negarea orcărui avânt individual; cu atât mai 
nefast la noi, cu cât dejă nu avem temperament tocmai 
vulcanic (vreun rezultat al latitudinii geografice). Prin 
felul temperamentului se explică poate şi tendinţa noa- 
stră spre functionarismul de Stat, unde spiritul n'are să 
se ingenieze, ci are să se mişte după paragrafe scrise 
sau, mai des, după tradiţii rutinare. 


+ 
+ x 


Problema functionarismului are mai mult decât o le- 
gătură cu aceia a statolatriei. 

Este uşor de înţeles că exagerata tendinţă a cetäte- 
nilor spre funcțiuni, şi împrejurarea că Statul este tocmai 
distribuitorul acestor funcțiuni, îi face să-l menajeze şi 
să-l suporte chiar când el îşi arogă cele mai tiranice drep- 
turi. Nimeni nu îndrăsneşte să combată azi, pe acela 
dela care speră să obţină mâine un avantagiu. Si încă, 
dacă acest concurs fatal de împrejurări ar duce numai 
la o atitudine pasivă a cetăţenilor faţă de întinderea om- 
nipotentei centrale ! Dar tot graţie lui, cetăţenii cheamă 


1) Altfel vom vedeà repetându-se cazul raportat de d-l Xenopol, op. 
cit. II, p. 194—al acelui Cordescu din Buzău, care se roagă de Senat să 
fie ajutat la măritarea unei fete! In definitiv dece nu? Dacă rolul Sta- 
tului e de a ajută pe cei nevoiaşi, nu se prea înțelege cum se dă o bu- 
cată de pământ ţăranului şi nu se dă o mică dotă fetelor sărace! Or- 
cum, chestia e tot atât de serioasă cât e şi de ridicolă. 


C. A. Popescu. 3. 


34 


ei înşi-şi o asemenea întindere. In adevăr, ei ştiu bine : 
că orce lege—acesta e mijlocul prin care Statul îşi mă- 
reste competenta—atrage după ea aparatul de funcțiuni 
necesar pentru aplicarea ei. Această parte, mai vizibilă 
şi mai materială a unei legi sau institutiuni, este singura 
care importă pentru spiritele noastre bizantine. Şi dacă 
nu toți de odată (cine nu speră şi fără a se întrebă dacă 
e chemat, să capete tocmai el postul creiat). cel puţin pe 
categorii, după natura legii respective, cetăţenii scomp- 
tează libertatea lor viitoare pentru beneficiul imediat al 
unei funcțiuni. Astfel functionarismul întreţine statolatria. 


In legătură cu această constatare, se pune neapărat în- 
trebarea : Cum se explică la rândul său exagerata noastră 
tendinţă spre functionarism, tendinţă în care, conveniim 
toţi a vedeà una din cele mai caracterizate manifestări 
ale patologiei noastre sociale ? 

Fără îndoeală, aci nu poate fi vorba de imitație din 
afară. Se pot imità formele, dar nu deprinderile sufle- 
teşti, mai ales când acestea sunt aşa de intense cum 
este înclinarea noastră spre funcțiunile publice şi cele 
asimilate. Origina unor asemenea deprinderi trebue cău- 
tată în psichologia socială a unui popor, iar această 
psichologie este un rezultat al istoriei. Or, istoria noa- 
stră constată că în trecutul depărtat ca şi în cel apro- 
piat, funcțiunile publice nu se dau decât boierilor. Eră 
aci mai mult decât o regulă, eră un privilegiu social 
foarte strict ; în aşa fel încât, dacă (prin favoritismul Dom- 
nului), avea să fie numit în funcţiune un ne-boier, acesta 
trebuiă să fie mai întâiu boierit. Graţie acestei împreju- 
rări, funcţionarii se bucurau de toate apanagiile clasei 
boiereşti. | 

“Această strânsă legătură între funcţiune şi boerie a 
fost nefastă pentru democratismul ulterior fiindcă : ceeace 
se căută cu atâta aviditate în funcțiunea publică, eră nu 
numai avantagiile materiale, pe care le implică boieria, 


35 





dar mai ales însaş satisfacția vanitätii de a deveni boier, : 
sau de a urcă o treaptă în boierie. Această nevoie de a se 
aristrocratiză, a fost prea mult înfiltrată în «spiritul ve- 
chiu», pentruca să fi putut dispare odată cu inaugurarea 
«spiritului nou». De fapt, din momentul în care reor- 
ganizarea noastră socială pe baze democratice, a des- 
fiinţat boieria cu titlu de privilegiu legal, boieria a con- 
tinuat totuş a există ca o categorie socială, bazată (cel 
putin presumat bazată) pe merit, căci acesta este prin- 
cipiul de selectiune în democratism. Dar — şi aci cauza 
psichologică a functionarismului se leagă cu cauza lui 
politică-socială — din chiar momentul democratizării, 
Statul care iă naştere, îşi rezervă dreptul de a brevetà 
meritul, prin diferitele diplome de învăţământ. După cum — 
în trecut, pentru a puteă fi funcţionar se cereà titlul de 
boier, tot aşa acum se cere diploma de şcoală. Cum noua 
-organizare a Statului implică un mare număr de func- - 
tiuni, şi cum la început erau, fireşte, puţini cu diplomă, 
pentru un timp oarecare a fost sigur că diploma aduce - 
cu ea o funcţiune. Această împrejurare de fapt, a pre- 
dispus la o mare eroare de logică, eroare care nefiind 
nici astăzi dizolvată, întreţine starea patologică a func- 
tionarismului. Anume: din propozitiunea că pentru a de- 
veni funcţionar trebue să ai şcoală, s'a tras propozitiunea 
că, dacă ai şcoală devii funcţionar 1). Această convertire 
-a unei judecăţi minore într'una majoră este frecuentă 
la spiritile inculte, dar pe când la individ dispare mai 
lesne, în masă şi mai ales când e susţinută de o stare 
sufletească interesată, ea persistă mult. Or, pe măsură 
ce locurile s'au ocupat — azi sunt toate ocupate — încli- 
narea spre funcţiune şi convingerea falsă a dreptului la 
<a, perzistând, s'a născut problema satisfacerii mai mul- 
tora printr'un singur post. Cei chemaţi să rezolve pro- 
blema sunt fireşte, deţinătorii puterii, de vreme ce ei 


1) Cfr. şi Xenopol: Domnia lui Cuza, II, 161. 


36 


dispun de posturi. Cererea fiind mare ei pot să pună 
condiţii. Intelege orcine că astfel se recrutează clientela 
politică, căci condiţiile ce se cer candidatului la un pa- 
ragraf de buget, n'au nimic a face cu meritul. Surplusul 
de diplomaţi, a făcut ca diploma să-şi piardă valoarea ei - 
de criteriu de selectiune şi să nu mai fie suficientă nici 
pentru numirea într'un post, nici pentru păstrarea acestui 
post. De altminteri — şi cred că nu e un paradox — al- 
ternarea cetăţenilor în funcțiuni, după partidele lor, este 
un rău necesar, o adevărată supapă de siguranţă şi or- 
dine socială, căci posturile ocupate odată pentru totda-. 
una de un număr de cetățeni, ce sar face—mai bine, 
ce ar face—restul cel putin egal în număr şi în titluri? 
Alternarea în slujbă e nelipsită acolo unde e surplus de 
candidaţi. Reamintesc, de exemplu, că în trecutul nostru . 
există regula schimbării anuale a funcţionarilor, numai 
pentrucä cei peste trei-zeci de mii boieri, făcând şi ei: 
eroarea de logică menţionată mai sus, credeau că, dacă: 
pentru a puteà fi funcţionar se cereă cuiva să fie boier, 
invers, de îndată ce ereau boieri aveau dreptul efectiv: 
la un post. | | 

Vinovat de persistenta nestabilitätii funcţionarilor si 
mai ales de a conruptiunii de care ea e însoţită, este 
astăzi Statul. Este logic ca Statul—ca orcare particular — 
întrucât e vorba să-şi aleagă oameni cu care se serveşte, 
să le ceară condiţiile ce îi convine, şi logic e, ca Statul 
să-şi organizeze şcoli în care să prepare pe funcţionarii 
săi de mâine; dar să monopolizeze şi să oficializeze 
şcoala dându-i o organizaţie adaptată numai intereselor: 
sale, este absurd ; fiindcă ridicându-i individului liber- 
tatea de a învăţă şi de a profită de şcoală altfel decât: 
în condiţiile oficiale, Statul fi recunoaşte dreptul dea fi 
stipendiat de el, de îndată ce a îndeplinit aceste con-- 
ditii. Si este cu atât mai periculos ca Statul să deà in- 
dividului nu siguranţa, dar chiar şi numai speranţa că 
Ja capătul anilor de şcoală îl aşteaptă funcțiunea, cu cât 





37 


funcțiunea de Stat se prezintă din punct de vedere co- 
mercial, ca cea mai sigură întreprindere: nimeni nu e 
aşa de solvabil şi aşa de punctual la plată ca Statul, ni- 
meni altul nu serveşte pensie, etc., calităţi cari fascinează, 
pe părintele îngrijat de viitorul copilului său, şi îl decid 
să înscrie pe copil în fabrica de funcţionari, care se 
cheamă şcoală. Dar chiar dacă părintele n'ar aveà con- 
<eptia şcoalei-fabrică de funcţionari, absurditate în care 
Statul se complace, ci concepţia şcoalii ca mijloc de 
a dă individului cultura generală a timpului şi a locului 
în care e chemat să-şi trăiască vieata, şi cultura specială 
a vreunei profesiuni ; unde ar puteă să se adreseze, din 
moment ce dreptul de a instrui e acaparat de Stat ? Ase- 
menea concepţie însă, nici nu se prea întâlneşte, fiindcă 
părinţii noştri, au fost sau sunt ei înşişi creatiuni ale 
Statului: foşti bursieri funcţionari sau pensionari. Şi fiindcă 
dor li se dăduse funcțiunea imediat şi chiar după mai 
puţină şcoală, bieţii oameni nu pot pricepe cum astăzi, 
«după atâta învăţătură nu se găseşte un post pentru co- 
pilul lor. Ceeace mai ales îi dezolează e năruirea acelui 
vis de aristrocratizare, în care întreaga familie s'a le- 
gänat, cât timp copilul a tocit băncile şcoalii, acel vis 
pentru care până şi ţăranul îşi desleagă din colţul bas- 
malii ultimul ban ca să ţină băiatul în şcoli 1). | 
Deceptia vine brusc şi prea târziu : o treime din vieatä 
a trecut, şi a o luă dela cap nu se mai poate! Dar îna- 
inte nu e decât conruptiune si lacheism! Atât mai rău, 
sau atât mai bine. Ş'apoi, «toată lumea face aşa» şi «n'o 
să schimbi tu lumea»! Caut, ce altceva decât cinism sau 
inconstientä, ar puteà fi în acest argument disperat. 


1) lată ce scrie în această privinţă, un cunoscător al ţăranului: «Nur 
der reichere Bauer lobte diese Schüle des bösen, habgierigen, verfol- 
ægungssüchtigen Staates, da sich sein Sohn durch sie zu der bequemen 
Stellung eines Bojaren, «der nichts zu thun braucht», und alles Gute 
in der Welt geniesst, emporschwingen könnte». (N. Iorga, Geschichte 
des rumänischen Volkes, II, 441). 


38 


De unde, reorganizarea democratică a organismului 
nostru social — adică egalizarea punctului de plecare 
pentru toţi cetăţenii — trebuiă să producă o aristocrație 
exclusiv a meritului, ea a produs o aristocrație de va- 
nitate, numai fiindcă liberul joc al meritului a fost îm- 
piedecat de Stat, care şi-a arogat dreptul de a specifică 
si brevetă el meritul democratic. Or, Statul, condus fi- 
reste de interesele lui, a pus în stimă şi valoare, mai 
ales funcțiunile biurocralice indicând astfel că în acest 
sens trebue dovedit meritul sau superioritatea. Eră, a 
aristocratiză munca şi ocupaţia intelectuală, şi a inferio- 
riză toate celelalte feluri de muncă şi ocupaţii. Se înte- 
lege uşor încotro avea să se îndrepte bizantina noastră 
aviditate de parvenire. Dovadă că ideile ce susţin aci 
sunt exacte, e că burghezia intelectuală nu numai că nu 
se gândeşte la munca manuală, la comerţ, şi industrie, 
dar chiar în cercul funcţiunilor de Stat, ea are pre- 
ferinte pentru acelea pe care opinia publică sau tradiţia 
le priveşte ca mai aristrocratice. Astfel e notorie repul- 
siunea licentiatilor în drept pentru funcțiunile de por- 
tărel, grefier sau de poliţist, a ofiţerilor pentru functiu- 
nile de intendentä, etc. Uneori funcțiunile considerate 
inferioare, sunt mai bine plătite decât celelalte, şi totuş 
nu sunt preferate. Această particularitate şi în general 
ierarchizarea de fapt pe care opinia publică a aplicat-o 
diferitelor funcțiuni sau ocupaţii sociale, pune bine în evi- 
denţă mobilul aristocratizării, care exagerând valoarea 
functiunilor de Stat, a dat naştere functionarismului. 

In definitiv, prin urmare, un defect ereditar al sufle- 
tului naţional, este alimentat astăzi prin concepţia şi ac- 
tiunea interventionistä a Statului. 

* 
* 

O largă si din ce în ce crescândă mişcare de iniția- 
tivă individuală se manifestă în toată Europa prin coope- 
rațiune : bănci populare, sindicate de productiune şi de 
vânzare, cooperative şcolare, etc. 


39 


Meritä cea mai mare atentiune, pentru a-si puteà cineva 
dă seama de sensul evolutiunii sociale si politice con- . 
timporane, evenimentele interventionizmului si al coope- 
raţiunii. Aceste două feluri de activitate socială, paralele 
în timp, sunt ele şi concordante în efectele lor ? Si fiindcă 
pe lângă activitatea tutelară a Statului se manifestă şi 
la noi o activitate cooperativă (prin băncile populare), 
„problema e nu numai europeană sau generală ci şi na- 
ţională. 

Or, prin însăşi definiţia lor, aceste mişcări sunt an- 
titetice : Statul nu este altceva decât un sistem de coo- 
peraţie silită, pe când în asociaţiile cooperative, parti- 
ciparea e absolut voluntară. Graţie fundamentului lor 
contractual, cooperativele sau sindicatele sunt un pur 
exerciţiu al inițiativei personale. 

Din punct de vedere social, e de remarcat că pe când 
mişcarea cooperativă se desfăşură de jos în sus, cea in- 
tervenţionistă se distribue de sus în jos. Lucrul se 
explică : nevoile se resimt mult mai tare la cei de jos, 
cari sunt siliţi astfel să avizeze la uşurarea lor prin ei în- 
şişi ; pe când cei de sus, cari au în mână puterea pu- 
blică se indentifică, prin cunoscutul amor propriu pro- 
fesional, cu acea putere şi se cred obligaţi să o lărgească. 
Si unii şi alţii lucrează mecanic, fără elaborarea teore- 
tică ; cei dintâi se conduc însă printr'o mecanică de in- 
stinct, ceeace poate fi târzielnic, dar e de sigur sănătos 
şi fără teamă de a nu nimeri scopul; la cei de al doilea, 
la oamenii de stat (aşa zişii), mecanismul e cu atât mai 
nejustificat, cu cât sunt spirite culte (prezumate cel 
puţin). 

Din punctul de vedere politic Statul se caracteriză prin 
acapararea individului, iar asociaţia cooperativă prin in- 
dependenţa lui. Faţă cu o notă fundamentală aşa de dife- 
'rită, e foarte interesant a se şti ce atitudine ià Statul în 
raport cu altfel de asociatiuni. 

Or, e vizibil că Statul înţelege să întindă i asupra 


40 


cooperafiunilor mâna lui protectoare. La noi e fapt îm- 
plinit:). Lucrând astfel, Statul dovedeşte sau inconştienţă 
sau tiranie ; căci sau e de bunä-credintä, dar atunci, fa- 
vorizând o mişcare prin care se trezeşte şi amplifică 
energia individuală, el merge în contra propriului său 
interes şi se distruge contrazicându-se ; sau e de reà cre- 
dinţă şi nu se amestecă decât pentru a paraliză printr'un 
control intempestiv o mişcare, în care nimeni nu se 
gândeă să cheme concursul dubioasei lui capacităţi. 


1) Prin legea din 1 Aprilie 1903 (art. 16) asupra băncilor populare 
sătești. lată cum apreciază interventia Statului în această materie, în- 
sus unul din miniștrii guvernului care a propus legea: «Singura grijă 
ce va trebui să se aibă în viitor, va fi ca administraţia să le deà tot 
concursul, în loc de a le face piedeci, cum s'a întâmplat în unele locuri, 
si să se evite tendința de centralizare care se pare că tinde să domine 
la administraţia centrală a băncilor populare. Aceste institutiuni s'au 
desvoltat foarte bine numai mutţumită libertăţii de cari s'au bucurat ; 
orce încercare de compresiune le-ar strică avântul». (Spiru Haret : Chestia 
țărănească, p. 63). l | 

Unul din argumentele — cel hazliu — cu care Statul îsi motiveazä pre- 
tentia de a tutelà, este cä el e mai destept si mai priceput decât indi- 
vidul. (Aşa sa si justificat prin delegaţii săi, la congresul din Focşani 
(1904) al băncilor populare). Adică dece ? Este măcar o presumtie că oa- 
menii cei mai inteligenţi, mai culţi sau mai întreprinzători, fac parte 
din organele Statului ? Dacă există o presumtie de superioritate, ea este 
de partea indivizilor cari dovedesc iniţiativa, prin însuş acest fapt. Fal- 
sitatea argumentului se datorește împrejurării că Statul deţine puterea: 
totdeauna sentimentul puterii crează iluzia inteligentii. | 


PARTIDELE POLITICE 


Nu cred să fi scăpat atenţiunii nimănui o împreju- 
rare absolut caracteristică, pentru vieaţa noastră politică, 
anume : ordecâteori se proiectează o societate literară sau 
industrială, o revistă, sau orce altfel de întreprindere se- 
rioasă, se declară dela început categoric, că acolo nu se 
va face politică. Există aşa dar convingerea vagă poate, 
dar unanimă, că activitatea politică e nefastă, şi că trebue 
relegată pe terenul ei propriu. Acest mod de a vedea 
produce o adevărată jenă intelectuală : ce este atunci po- 
litica ? O activitate socială, având materia ei proprie şi 
specială, sau e numai o metodă de activitate socială în 
general? | 

Teoretic si clasic, politica nu poate fi decât metoda 
de a conduce si a satisface interesele publice; o serie 
de “reguli cari au să asigure higiena socială. Consecința 
imediată a unei asemenea definiţii, e că politica trebue 
să fie subordonată corpului social. Practica brutală, pe 
care o cunoaştem cu toţii, a răsturnat deocamdată acea- 
stă ordine: politica nu mai e în mod constant mijloc, 
<i deseori scop. In termeni mai plastici, aceasta se în- 
tâmplă, când în loc să se croiască corpului social o haină 
după măsură, el e torturat pentru a-i încape una a cărei 
desfacere îl aranjează pe croitor. Cei dintâi croitori se 


42 


numesc oameni politici sau de stat, cei de al doilea po- 
liticiani. Pentru a desvoltă putin metafora, voiu relevă că 
pe când croitoria ordinară se învaţă în 7—8 ani; pentru 
croitoria politică nu se cere nici un stagiu, cel mult un 
botez. 

Ei bine, numai din cauza acestei totale lipse de pre- 
paratie pentru funcțiunea cea mai delicată, se produce 
acea uimitoare confuziune de idei deja nefixate, acea şo- 
văială şi schimbare de direcţie de azi pe mâine, încăl- 
cări în patrimoniul lor intelectual, dela un partid la altul, 
conflicte pentru paternitatea unei concepţii, pe cari o 
revendică fiecare azi, pentru a o dezavuă mâine. 

E adevărat că evoluţiile tergiversante ale unui partid 
“politic pot să-şi aibă cauza, nu numai în lipsa unei ela- 
borări de idei, ci şi într'un fond sufletesc de laşitate, 
necinste, despotism, etc. Atunci starea patologică e şi 
mai acută. Dar pe de oparte acest fond rămâne ascuns 
şi nu se exteriorizează decât tot prin incoherentä de idei 
şi de acte; de pe altă parte numai prin critica şi disci- 
plinarea ideilor şi actelor se pot îndreptă caracterele. 
lată pentru ce nu mă opresc acum decât asupra doc- ` 
trinelor politice. 


* 
x x 


După cinci-zeci de ani de vieatä constituţională, doc- 
trinele noastre politice sunt aşa de putin cristalizate, 
încât este de o interesantă noutate analiza lor. E ade- 
vărat că în aceşti cinci-zeci de ani vieata noastră publică 
a fost aşa de precipitată şi exuberantă, încât acţiunea 
torențială nu a mai lăsat timp şi pentru cugetarea linis- 
tită şi selectionätoare. Acte după acte au urmat, graţie 
înfierbântării iniţiale, dar mai mult empiric; iar acolo 
unde nu există un criteriu logic, ci numai empirism, 
devierile devin din ce în ce mai dese, se acumulează 
până la a procură surpriza unei depline contraziceri 
între fond şi etichetă. Aşa se face că astăzi orcare Ro- 





43 


mân — Român conştient — ajuns la epoca majorităţii şi 
voind să-şi exercite dreptul — poate.şi datoria — de ce-. 
tăţean, trebue să repună în examen doctrinele. 

Din primul moment al acestui examen te isbeşte greu- 
tatea şi perplexitatea. In adevăr, singurele mijloace de- 
care dispui pentru cercetare sunt studiile teoretice şi 
„cercetările istorice. Când le-ai făcut serios pe unele şi 
pe altele, te crezi deja fixat în materie şi eşti gata să 
te clasifici într'un partid sau într'altul. Asemenea grabă, 
deşi bazată pe logică, se dovedeşte ca foarte imprudentă, 
fiindcă în realitate activitatea partidelor noastre nu e 
conformă cu denumirea lor. Această mistificare — voită 
sau nu—trebue să fie unul din motivele—cel onorabil— 
pentru care atâţia din oamenii noştri politici, fruntaşi 
acum, au trecut dintr'un partid în altul. 

Ce fond politic teoretic se capătă, fie dela o catedră, 
fie mai ales autodidactic ? 

E necontestat că dintre cele două dacitiăe, conserva- 
toare şi liberală, cea din urmă a fost mai mult, a- 
proape exclusiv elaborată. Aceasta, pentrucä începând 
dela revoluţia franceză din 1789, liberalizmul este idea 
nouă, cu tendinţe reformatoare, cari trebue să-şi facă 
prin urmare, dovada dreptului său de a fi; pe când con-- 
servatorismul nu este, sau mai bine zis nu poate fi, prin. 
definiţie, decât expresia ordinei existente a lucrărilor, un: 
rezultat al legii de inertie, tot aşa de generală si fun-- 
damentală în istorie ca şi în mecanică. S'ar păreă că 
într'o situaţie aşa de simplu delimitată — un posesor ac- 
tual faţă cu un pretendent — lupta trebue să fie simplă. 
şi rezultatul ei clar. Si cu toate că revoluţia franceză si 
după ea toate revolutiunile celorlalte naţiuni europene: 
au reuşit, libertatea, în numele căreia au fost făcute, nu: 
e încă fntronatä. Dela Montesquieu, s'au reiterat în tot: 
secolul ce trecu, revendicări pentru liberalism. 

Cred că surprinzătoarea nesiguranţă a acestei doctrine, 
_se datoreşte unei enorme confuziuni a spiritului revolu- 


44 


tionar continental, si anume: Revoluţia franceză a fost 
-o revoluţie socială, adică o mişcare si luptă de clase; 
dibertatea pentru care luptă burghezia franceză nu eră 
altceva decât egalilatea cu celelalte clase înaintea sarci- 
nilor Statului. Nu s'a gândit nimeni, — şi nu eră poate 
nici timpul — la drepturile ce se cuveneau sau nu Sta- 
tului, care beneficiază în acele momente, ca un adevărat 
al treilea norocos, de cearta celorlalți doui adversari. 
{nsä urmaşii celor dela 1789, pentru care beneficiul ega- 
dizärii democratice fusese efectuat, s'au trezit apăsaţi de 
acel nou tiran impersonal, care fusese conceput tocmai 
<a depozitarul şi garanţia libertăţii. Si atunci se începe o 
nouă luptă a tuturor, contra Statului, pentru a-i reduce atri- 
buţiile în limite raţionale, dincolo de care trebue să rămână 
câmpul indefinit al autonomiei personale. Iată tot o luptă 
pentru libertate. Se vede uşor însă ce diferenţă mare 
este între această libertate şi între cea dintâiu: De o 
parte e vorba de liberarea unei clase de cetăţeni de sub 
dominatiunea alteia şi egalizarea lor de condiţii, faţă cu 
Statul ; de altă parte e vorba de liberarea tutulor cetă- 
tenilor egalizati, de sub dominaţia Statului. Cea dintâiu 
libertate este de natură socială, ea este condiţia sine qua 
non a democralismului ; cea de a doua e de natură po- 
ditică, aceasta din urmă este obiectul liberalismului modern. 
Confuzia de care vorbiam mai sus, provine prin urmare 
din cauza întrebuinţării unui aceluiaş cuvânt pentru două 
idei atât de diferite. Numai democratismul bazat pe liber- 
tatea socială sau pe egalitate, descinde din revoluţie ; li- 
beralismul nu poate fi decât un produs ulterior, ocazionat 
de gresita exagerare a democratismului. Aviditatea după 
egalitatea de clase, care e mai imediat sensibilă decât li- 
bertatea personală fatä cu Statul, a creat pentru acesta 
ca organ de garantie al acelei egalitäti, atâtea drepturi 
de control, încât a început să se resimtă — mulţi nu o 
simt nici astăzi — o tiranie până atunci nebănuită, şi a 
început, prin reacțiune, mişcarea pentru liberalism. Asa 





45 


se explică conflictul actual — vechiu de o jumătate 
de secol—între cele două idei, libertate şi egalitate, aşa 
de sentimental unite odată pe stindardul revoluţionar. 

Martorii acestui proces de doctrină sunt de Toque- 
ville, B. Constant, W. von Humboldt, Etwoes, Labou- 
laye, Taine, Faguet, etc., pentru a nu cită decât dintre- 
continentali. | 

= 
* * 

Aceiaş, sau o analoagă confuzie a spiritului revolu- 
tionar, sa produs la noi. Mai exact, confuzia nu a fost 
în capul autorilor revoluţiei, cât în acela al epigonilor. 
In adevăr, revoluţia noastră dela 1848, dela care par- 
tidul liberal se reclamă, a fost o revoluţie națională, în: 
principal şi socială în secundar. Tendinţa principală a. 
capilor ei este de a scăpă principatele de imixtiunea 
despotică a Rusiei, şi de a recăpătă autonomia recu- 
noscută prin tractatele cu Turcia. Numai în al doilea 
rând şi ca ceva mai putin urgent, proclamația dela Islaz, 
cere egalitatea civilă şi politică pentru toţi Românii. Tot 
aşa cea d'intâiu dintre «dorinţele partidei nationale» în 
Moldova, este: «autonomia ţării şi dreptul de a-şi dă. 
singură legile ce le va crede de cuviinţă» 1). Ba încă aşa 
de putin are a face liberalismul cu revoluţia încât I. He-- 
liade cel mai autorizat a vorbi în numele ei, declară în 
«Protectorat du tzar»: că partida revoluţionară este: 
conservatoare. Heliade nu făcea un paradox, căci nici 
nu eră timpul; făceă numai o aplicaţie de logică, de- 
clarând că din moment ce revoluționarii nu cereau decât 
respectarea drepturilor recunoscute ţărilor încă de sub. 
Mircea, Ţepeş şi Bogdan, ei nu tindeau decât să conserve 
o stare de lucruri 2). 


1) Xenopol: Istoria Românilor, tom. VI, p. 384 şi urm, 
2) Comisarul turc Tala’at-Efendi: «Mais... vos opinions politiques quelles 
sont-elles ? Etes-vous libéraux on aristocrates? êtes-vous monarchistes- 


46 `. 


Autonomia eră idealul tuturor Românilor, fiindcă din 
Aipsa ei suferiau toate clasele. Pe această temă nu au 
existat partide politice; cel mult oarecare opoziții fugi- 
tive. De aceea numai după 1858, când acea autonomie | 
este dobândită prin concursul Puterilor europene, şi 
când la ordinea zilei urmă în mod firesc, reforma so- 
Cialä internă, numai atunci devine posibilă şi necesară 
existența partidelor. De fapt, din primii ani ai domniei 
lui Cuza-Vodă se afirmă în Adunarea naţională, un partid 
al extremei drepte şi altul al extremei stângi; în cel 
d'intâiu, boierii reactionari, în cel de al doilea intelec- 
tualii reformiști. Dată fiind, teama unora de a nu pierde 
si aviditatea altora de a câştigă, se înţelege lesne lupta 
violentă până la asasinat. Obiectivul acestei lupte sunt . 
cele două reforme, rurală şi electorală, fundamentale 
pentru democratism. Graţie, mai ales, temperamentului 
energic şi lovitura de Stat a Domnitorului, cele două 
reforme au reuşit. 

Dacă partidele politice actuale pretind o origină isto- 
rică autoctonă, ele n’ar putea-o găsi decât cel mult în 
extrema dreaptă şi în extrema stângă ale Adunării na- 
tionale de după 1858 şi înainte de 1866. Si încă este a 
zice prea mult; căci din moment ce democratizmul 
pentru realizarea căruia cele două partide se născuseră 
şi luptaseră, a fost dobândit legalmente, raţiunea lor de 
a fi a încetat, şi ele însă şi-au trebuit să dispară. Cel. 


on républicains ? car, voyez-vous, les idées qui fermentent dans l’Eu- 
rope ne sauraient être tolérées dans les États du Sultan... 

Heliade : «Nous ne sommes pas arislocrales, car les Roumains n’ont 
jamais connu d'aristocratie, et si le pays avait eu des lois on des tra- 
ditions aristocratiques le prince d'aujourd'hui ne serait pas le chef de 
l'État... Nous ne sommes pas non plus des monarchistes.., Nous ne nous 
proclamons pas d’avantage démocrates, car aucun Valaque ne connail ce 
nom, et nous ne voulons pas chercher des mots, nous voulons des faits. 
Nous sommes Roumains, et Roumains purs, tels que nos pères ont été, 
Zorsqu'ils ont conclu les traités avec la Sublime-Porte ; nous voulons 
conserver nos droits reconnus et respectés par la Turquie». 


47 


mult puteau persistă, numai ca ecouri, sau ca nuanţe - 
de temperament în conceperea şi executarea ideilor po- . 
litice ulterioare. | 

Actualele partide sunt sau trebue să fie o expresie a : 
regimului constituţional inaugurat la 1866, şi mai profund, - 
expresia fireştei contradicții ce provoacă o concepţie . 
oarecare asupra interesului public. Ca în orce Stat de- - 
mocratic avem, legalmente, omogeneitate socială, prin . 
abolirea privilegiilor de clasă. In realitate avem clase 
sociale, căci ele sunt, la noi ca şi aiurea, rezultatul fi- 
resc al procesului vietei şi diferentierii sociale, dar ele 
fiind egalizate civil şi politic, prin lege, au pierdut mo- 
tivul de luptă (afară dacă nu se tinde la o egalizare de 
fapt, cum e în cazul socializmului), şi deci nu mai pot 
constitui baze pentru partide politice. Dar chiar după 
ce a fost omogenizată legalmente, şi mai ales atunci, na- 
tiunea are atâtea nevoi sau funcțiuni, cari trebuesc sa- 
tisfăcute pentru a face posibilă vieata şi progresul ei! 
Asupra mijloacelor de a satisface aceste interese publice 
se produc mai totdeauna din cauza complexităţii lor, 
cele două concepţii contradictorii obişnuite, pozitivă şi 
negativă ; uneori, mai rar, şi a treia sau a patra con-: 
cepţie. In acest proces intelectual colectiv stă raţiunea : 
de a fi a partidelor. Pentru a dă exemple, bugetul, această 
coloană vertebrală a Statului, poate fi echilibrat într'un 
sistem (al partidului liberal) prin reduceri de cheltueli, 
într'alt sistem (al partidului conservator) prin creştere 
de venituri. Tot aşa tariful vamal poate fi conceput pro- 
tectionist (idea liberală), sau liberschimbist (idea conser- . 
vatoare) ; interesele comunei pot fi centralizate (concepţia 
liberală), sau descentralizate (concepţia conservatoare). 

Se înţelege însă că toate aceste concepţii asupra inte- 
reselor fundamentale dar particulare ale Statului, trebue 
să fie armonice, adică reductibile, la un prim principiu . 
destul de esenţial. Ar fi de dorit ca acel principiu să fie 
atât de sintetic, încât să poată furniză şi denumirea par- 


48 


tidului. In orce caz acel principiu si cele derivate din el 
în diferite ordine de interes public, trebuesc păstrate şi 
transmise, ca conditiune de unitate şi deci de existenţă 
a partidului; aşa încât dacă denumirile de astăzi ale 
partidelor noastre, nu prea mai sunt adoptate, să ră- 
mână cel puţin cinstit convenţionale : să se ştie cu alte 
cuvinte, că dacă un cetăţean se clasifică conservator sau 
liberal, e că el profesează anumite idei politice. Nu e 
desigur vina cetăţenilor din masă, dacă ei se consideră 
conservatori sau liberali după cum sunt înscrişi în re- 
gistrele clubului, din cutare stradă sau din alta ; o masă 
încă neluminată ca a noastră, e mutonieră — când nue 
mercenară. Vina e a conducătorilor, cari din insuficienţă 
intelectuală şi mai ales din insuficienţă de caracter, nu 
pot fixă şi urmă un program. Aceştia uită o mare obli- 
gatie morală ce le impune istoria: uită că regenerarea 
noastră naţională şi socială este opera celor de sus, pro- 
priu zis a generaţiei de conducători precedentă celei de 
acum ; şi că între generaţii nefiind soluţie de continui- 
tate, eroismul iniţiativei acelora, cu sarcina dar şi cu 
onoarea lui, trebue să fie menţinut până când poporul, 
pe care şi-au asumat sarcina să-l tuteleze, va deveni 
major, capabil şi obligat, el, la iniţiativa propriilor lui 
interese. 

Fireşte, sarcina de acum e mult mai grea decât cea 
de atunci, tocmai din cauza neprecizării sau difuziunii 
ei. Idealul naţional pe care aveau să-l realizeze la 1848, 
1859 sau 1877, ca şi idealul social democratic, pe care 
aveau să-l realizeze în intervalul acelor date, erau cu toată 
grandiozitatea lor, simple şi generale, oarecum intuitive 
pentru toţi Românii, ceeace puteă concentră minţile şi în- 
lesni vointele ; căci greutatea de a execută actele sociale 
colective ţine, nu de găsirea mijloacelor, ci de descope- 
rirea cauzelor şi a efectelor, sau de analiza motivelor şi 
crearea scopului. Cele două idealuri, naţional şi social, 
fiind atinse, dacă nu definitiv cel putin în deajuns pentru 


49 


mult timp; trebue să ne preocupe acum idealul politic. 
Acest ideal însă, nu se mai formulează aşa de simplist 
ca celelalte, cari țineau întrun cuvânt sau două: auto- 
nomie, unire, independenţă, dispariţia privilegiilor sau de- 
mocratizare. Cauza e că politica îmbrăţişează toată mul- 
tipla nevoie de desvoltare a naţiunii, care e o unitate 
sociaiä cu foarte numeroase funcțiuni. Idealul politic, e 
prin urmare complex; dar nu atât în complexitatea lui 
stă dificultatea de a-l urmări, cât în condiţia că acea 
complexitate să fie armonică; condiţie neapărată pentru 
unitatea unui ideal. Imprejurarea însă, că idealul politic: 
e mai complex, nu dispensează pe conducătorii parti- 
delor de a-l prinde în formule cât mai mult desăvârşite ; 
dacă ei nu satisfac această sarcină, devin usurpatori ai 
onorurilor de cari sunt înconjurați (beneficiază). Ei sunt 
obligați să indice prin programul partidului şi să con- 
firme prin proiecte de legi, prin măsuri administra- 
tive şi mai ales prin propria lor activitate, ansamblul 
de idei generale şi particulare după care trebuesc sa- 
tisfăcute interesele publice; afară dacă nu se ridică la 
rangul de doctrină politică însă-şi teza, că actualele 
-partide nici nu trebue să fie diferenţiate prin idei. 

Nu e de mirare ca această doctrină să fie tipatä de cei 
cari, printr'un rest de conştiinţă, simt nevoia de a jus- 
tifică înregimentarea lor după oportunitatea momentului; 
dar ea e profesatä şi de personalităţi a căror situatiune 
impune. | 

“Astfel de curând am avut ocazia să aud pe profesorul 
de drept constituţional al facuitätii din Bucureşti, om po- 
litic de frunte, propagând de pe catedră această teorie, ce- 
tätenilor de mâine. Raționamentul d-sale e simplu, prea 
simplu chiar: «După cum medicul dă pacientului trata- 
mentul pe care il cere momentul boalei, fără a se îngriji de 
cutare sau cutare teorie, tot aşa partidele politice au să 
satisfacă nevoile corpului social, după indicaţiile momen- 
tului, iar nu după criterii şi idei mai mult sau mai putin 


C. A. Popescu. 4 


50 


sistematice». E prin urmare un argument de analogie, 
dar de o analogie care de abia îşi merilă numele. Strictă 
de ar fi, şi totuş nu e de loc concludentä, căci evident, 
tratamentul administrat de medic, nu este decâi rezulta- 
tul unui întreg proces de idei generale, petrecut fie în chiar 
capul medicului, fie în capul altor savanţi, în care caz, 
el nu face decât să aplice ce a învăţat şi adoptat. Tra- 
tamentul unui caz particular, nu este decât aplicaţia unei 
teorii sau unei idei fundamentale, cum este aceea a pa- 
togenezei microbiane, sau a reacţiunii chimice a substan- 
telor din corp cu substanţe străine introduse în corp, 
etc. Tocmai în acest caracter ştiinţific rationat stă deo- 
sebirea între tratamentul unui medic şi între acela al 
unei babe, sau între ştiinţa medicală şi empirismul vulgar. 
Dar afară de aceasta, analogia presupune că corpul 
social e un bolnav prin natura lui, ceia ce e o concepţie 
nu se poate mai falsă. Corpul social poate fi accidental 
bolnav, dar în mod normal, el are pur şi simplu nevoi 
sau funcțiuni care trebuesc satisfăcute, şi care consti- 
luesc procesul lui firesc de desvoltare în timp. Diferitele 
funcțiuni sociale trebuind să fie satisfăcute printr'o serie 
de legi sau de instituţiuni, si pe de altă parte fiind co- 
relative, din cauza unităţii corpului social ; se înţelege că 
o instituţie sau o lege, este nu numai expresia unei idei 
determinate, dar încă a unei idei armoiizată cu altele 
de aceeaş categorie, aşa încât toate la un loc să formeze 
un sistem bazat pe un principiu. | 
Acest principiu de bază trebue să deà criteriul de idei 
politice al unui partid. Fără el, nici nu se poate vorbi 
de partid, ci de o adunare; în adevăr, după distinctiu- 
nile psichologiei colective, partidul politic este o masă 
omogenă, iar omogeneizarea se produce printr'o comu- 
nitate permanentă de emotiuni, sentimente şi în ultim re- 
sort de idei; pe când adunarea este o masă simplu con- 
glomerată, la care comunilatea de idei se produce cel 
mult prin hazard şi fugitiv. Or, tocmai la asemenea con- 


51 


glomerate, se ajunge cu teoria că partidele n'au nevoie 
să fie diferenţiate prin idei, ci numai empiriste. 

Cu astfel de partide, lupta politică devine un non-sens, 
denumirea lor de asemenea; ele ar puteà purtă foarte 
nimerit No. 1 şi No. 2. Printr'o regulă înscrisă în Cons- 
titutie, ele ar guvernă câte trei-patru ani, schimbându-se 
automatic. Alegerile cari într'o societate sănătoasă sunt 
cea mai fericită ocazie de afirmare a personalităţii cetä- 
ţeanului, ar dispare ca inutile, opoziţia fiind desfiinţată 
de drept. Cetăţenii ar fi repartizaţi din oficiu în cele două 
partide, pentru ca numărul lor să fie egal, adică egale 
şansele de avantagii într'o parte şi în alta. Să se adaoge 
că ar dispare şi spectacolul, orcum jenant, al trecerii 
dintr'un partid într'altul, întrucât complecta lipsă de di- 
ferentiare, ar face să fie indeferent, dacă eşti aci sau 
dincolo. 

Teoria, e iără îndoeală, comodă. Din nefericire sau din 
fericire —după conştiinţa fiecăruia —consecintele ei prac- 
tice sunt aşa de absurde, încât fac cu prisosintä dovada 
falsităţii sau a caracterului ei patologic. 

Când asemenea teorie e practicată inconştient, cum se 
întâmplă la noi, lucrul e-deja îngrijitor; când ea începe 
a fi preconizată de pe o catedră universitară, lucrul ar 
deveni grav şi simptomatic, dacă n'ar fi atenuat prin cre- 
dinta că, teoria se explică mai mult printr'un moment 
de scepticism, frecuent la spiritele prea încărcate. 


» 
x x 


Partidele noastre politice nefiind istorice, nu pot aveà 
materia si ideile lor conducătoare în tradiții. Ele sunt 
în stare embrioară dela 1858 până la 1866, si numai de 
atunci, de când Constituţia a dat ţării forma socială şi 
politică definitivă, încep să funcţioneze partidele ca or- 
ganele fireşti de vieatä, de control şi de garantie ale 
acelei forme. La noi prin urmare, partidele suut — mai 
exact trebue să fie — grupări raţionale. 


(yr'4! ar fi cunoscute teoretic ideile ce au să prezideze 
ja conducerea unui Stat modern, totus numai pe baza 
lor ns se pot inchegA, de azi pe mâine. grupäri politice; 
e nevoje de oarecare timp şi experieutà proprie, pentru a 
a vril-a dacă acele idei generale si oarecum schematice 
nu au să sufere modificări de detaiii datorite imprejură- 
rilor specifice nouă. Apoi un partid politic, trebaind nn 
numai să gindeascà ci şi să execute, pentru unitatea şi 
consistenţa lui, se cere nu numai comunitate de idei, ci 
si asemänare de temperamente. Aci stă un grav pericol, 
de care nui n'am scăpat: oamenii nepreparati cedează 
mai repede temperamentului decât ideilor, şi apoi tem- 
peramentul cuiva e mult mai statornic şi mai lesne de 
cunoscut decât ideile lui. Din această cauză psihologică, 
partidele noastre au fost si sunt grupări de temperamente, 
jar nu de idei, si ca atare au evoluat dela 1866 până 
astăzi. Prin natura acestei evoluţii se explică în cea mai 
mare parte surprizele şi contradicţiile atât de numeroase 
în istoria politicei noastre constituţionale. Un exemplu : 
Primul cabinet sub Constitutie a fost compus din: Lascar: 
Catargi, I. C. Brătianu, P. Mavrogheni, C. A. Rosetti, 
J). A. Sturdza, I. Cantacuzen si I. Ghica!). Prezenţa lui 
Lascar Catargi si Mavrogheni alături cu Brătianu, Rosetti 
si Sturdza se explică prin împrejurarea că ideile fiind 
utunci reduse la una singură şi fundamentală (dinastie 
străină cu o constituție democratică), acaparau spiritele- 
până la a asimilă momentan temperamentele ; politica eră 
oarecum omogenă şi nedefinită ca la începutul orcărei 
evoluții; mai târziu temperamentul fiecăruia s'a degajat, 
cu atât mai uşor cu cât în idei teoretice nu prea erau: 
tari acei miniştrii şi segregarea s'a făcut precum se ştie : 
cei cu temperament reflexiv, un Catargi, un Mavrogheni. 
au devenit conservatori, cei cu temperament impulsiv,. 
un Brătianu, un Rosetti, au devenit liberali, iar cei, mult 


1) Trelzoci de ani de domnie ai Regelui Carol, I, p. 88. 





53 


mai mulţi, cu temperament nedecis, d-l D. A. Sturdza 
de exemplu, au fost remorcati de impetuosul curent li- 
beral, pe care la rândul lor aveau să-l tempereze mai 
târziu. 

Tot prin efervescenta procesului de segregare a tem- 
peramentelor, se explică faptul că dela inaugurarea Cons- 
titutiei, până la Martie 1871, adică în interval numai de 
cinci ani se succed zece ministere întregi şi intre ele nu- 
meroase ieşiri şi intrări parţiale de miniştri. De abia în 
1871, vine la putere ministerul Lascar Catargiu, care avea 
să guverneze cinci ani. Tăria acestui cabinet, se explică 
prin reacţiunea bruscă ce făcuse în spirite, agitatiunile 
violente ale partidului liberal, încă neintegrat, agitatiuni 
care culminaseră recent, în rebeliunea dela Ploeşti şi în 
incidentul dela sala Släniceanu. Reprobarea e aşa de ge- 
nerală, încât Domnitorul ţine să constate în mesagiul şi 
în răspunsul la adresă, că Tara este eminamente con- 
servatoare 1). E foarte curios, ca oamenii care luptaseră 
mult pentru îndrumarea unei dinastii, să agile contra ei 
după trei ani, şi să revină iar după cinci ani. Acest fapt 
este însă încă o dovadă a nestabilitätii sau a lipsei de 
idei politice sistematizate. Dacă nici principiul dinastiei 
străine, care eră încoronarea idealului național, formulat 
-de divanul ad-hoc, nu eră sigur la oameni care respirau 
într'o epocă exclusiv naționalistă quitesentiatä prin ei, 
ce mirare că nu practicau ideile vietei constituționale, 
în care trăiau de aşa de putin timp ! Politica de astăzi nu 
mai are această circumstanţă atenuantă ; căci a făcut deja 
un stagiu de patru-zeci de ani. Şi e foarte avantagios, 
că astăzi şefii sau formulele personificate ale partidelor, 
sunt personagii care au apucat şi încă în mod principal, 
începutul regimului constituţional, căci astfel se poate 
studià oarecum intuitiv, evoluţia partidelor, adică se poate 
vedeă întrucât politica de idei a redus sau nu pe cea de 
temperament. 


1) Trei zeci de ani I, 248. 


54 


Se înţelege lesne, că temperamentul nu poate servi decât 
la preferința ce individul dă unui partid sau celuilalt. 
Odată format însă partidul, temperamentul membrilor 
săi nu va servi, decât ca un element dea doua ordine, 
anume ca mijloc de executarea ideilor, acestea fiind ma- 
teria sa de prima necesitate. Un partid de idei, dar fără 
un temperament impulsiv pronunţat, va dă o politică 
lentă dacă nu sterilă, pe când un partid numai de tem- 
perament, dar fără idei precise şi consecuente, va dă o 
politică anarchică, sau cu un termen cunoscut, va dă 
polilicianismul. Activitatea grupărilor sociale e condusă 
de aceeaş lege psichologică, de care e condusă activi- 
tatea individului: când acesta are un temperament im- 
pulsiv dar şi o cultură întinsă, poate deveni un geniu, 
când are numai impulsivitatea fără idei aşezate, de- 
vine aproape totdeauna un criminal, căci la cel dintâiu 
impulsivitatea se descarcă pe linia ideilor, adică avan- 
tagios, întrucât ideile nu suni decât formularea utilită- 
tilor sociale; pe când la cel de al doilea, impulsivitatea 
neavând linii de ieşire, explodează şi distruge. 

Aplicând aceste idei în politicä, se constată că un par- 
tid conservator la care temperamentul are ascendent asu- 
pra ideilor, devine reacfionar, şi că în aceeaş FOnQUe 
un parlid democratic, devine demagogic !). 


Dacä se cere ca o conditie elementarä diferentiarea 
parlidelor politice pe idei, dacă adică, e necesar pentru 
fiecare partid de a-şi aveă patrimoniul său de idei, dis- 
tinct; nu s'ar puteă cere exagerarea distingerei până la 
spiritul de contradicţie. E posibil şi firesc ca între mul- 


1) Recunosc că încercarea mea de a teoretiză materia noastră politică 
şi de a găsi formula de evoluţie a partidelor, face abstracţie de regimul 
guvernului actual, inaugurat în Decembrie 1904. Cred însă că o teorie 
nu e obligată. să ţină seama de accidente; căci de sigur, nu poate fi 
interpretată decât ca un accident, realizarea unei contradicții monstre 
ca aceia a conservalorismului demagogic. 





55 


tele concepţii ce conslituesc sistemul unui partid, să fie 
una două la fel cu concepţiile respective ale celuilalt 
partid. Lăsând la o parte cestiunile în care asemenea 
acord se impune, cum de exemplu cele de politică ex- 
ternă, în care ţara trebue să apară şi să se comporte 
ca o individualitate constantă ; chiar în cestiunile de po- 
litică internă, ar puteà există câte un acord. E adevărat 
că astfel de cestiune ne mai fiind supusă discutiunii, iese 
din materia politicei se obiectiveazä oarecum şi devine 
o materie de technicä administrativă. Atât mai bine, 
căci aceasta şi este idealul politicei: ca o cestiune sus- 
citată de nevoile ţării să evolueze prin procesul discu- 
titlor de partide până la formula sa ultimă şi unică, cel 
putin în ce priveşte substanţa ei. Această formulă fiind 
unanim acceptată, e adevărată şi deci ştiinţifică. 

Patologic e însă ca idea partidului dela putere să fie 
combătută de partidul în opoziţie şi admisă apoi de 
acesta de îndată ce iă puterea. Căci din două, una: sau 
combaterea din opoziţie erà sinceră şi atunci admiterea 
ulterioară dovedeşte laşitate şi slăbiciune intelectuală; 
sau eră falsă, făcută numai pentru a câştigă votul celor 
nemulţumiţi, şi atunci se caracterizează după codul pe- 
nal ca excrocherie. Şi aşa de obtuză le e conştiinţa, 
aşa de stranie concepţia despre polilică, încât politicianii 
noştri nici nu roşesc; poate fiindcă acea conduită a 
devenit regulă | Şi cu toate astea remediul ar fi simplu 
şi prompt: votul cetățenilor, dacă ei, şi încă tocmai cei 
mai mulţi şi cinstiţi, n'ar fi în letargie. Cu acest vot 
sar pălmui usturător si s'ar vindecă nerusinarea politi- 
cianilor, cari în societăţile viitoare, fundate pe justiţie 
şi sinceritate, ar mări cu una numărul categoriilor din 
codul penal. 

Asemenea cinicà inconsequentä se explică prin sărăcia 
de idei şi prin doctrina că un partid nu e o expresiune 
raţională unitară. 


56 


Cât de perplex ar fi cetățeanul care ar voi să se cla- 
sifice într'un partid sau altul după denumirea lor, se 
înțelege din aceia că foarte deseori se vede la unul idei 
şi acte pe care te aşteptai după cea mai elementară lo- 
gică, să le vezi la celălalt. Şi nu e vorba de idei şi acte 
de ordine secundară, ci de acelea care prin importanţa 
lor socială formează însăş baza unui partid. De exemplu: 
Invätämântul trebue să fie gratuit sau nu? Orcine pri- 
cepe interesul capital al acestei idei întrun Stat demo- 
cratic. Si dacă e nevoie să se înfiinţeze taxe şcolare, 
care partid va trebui să voteze legea ? Îi vine cuiva să 
surâdă de simplitatea întrebării: De sigur, partidul con- 
servator ! Ei bine nu, aiurea poate, dar la noi legea 
taxelor şcolare, adică o limitare a desvoltărei. spiritului 
democralic este opera partidului national-liberal, care 
revendică în totdeauna pentru sine stindardul demo- 
cratic! Dar faţă de idea descentralizării administrative 
ce atitudine vor luă partidele noastre ? Toată lumea ştie 
că această idee formează piatra unghiulară a liberalis- 
mului, e aproape definiţia lui; ea va fi deci opera lui. 
Ei bine nu, acest parlid va votă din contră legea co- 
munală ceniralizantă din 1904. In schimb partidul con- 
_servator, adică un partid prin natura lui oarecum oli- 
garchic deci centralizat, a luptat şi luptă pentru descen- 
iralizare. Amintesc de exemplu substanţialul discurs al 
d-lui P. P. Carp asupra legii comunale din 1896 («Era 
nouă», p. 195 şi urm.), sau eruditul discurs al d-lui Dis- 
sescu din 6 Aprilie 1904 asupra actualei legi comunale. 

Contradictiile acestea îutre realitatea teoretică şi rea- 
litatea practică sunt prea multe şi prea esenţiale, pentru 
a crede că sunt pur şi simplu incidentale. Cred din 
contră, că ele sunt simptomele unei efective evolutiuni a 
partidelor noastre. Anume: partidul conservator evoluează 
spre unul liberalist, iar partidul liberal spre unul socialist. 

La prima impresie, adică judecându-se terminologic, 
s'ar păreă că prezint aci un paradox ; să nu se uite însă 





57 


-că scriu aci cu intenţia de a relevă şi distruge contra- 
dictiile, iar nu cu aceea de a le creiă. Dacă e totuş ne- 
voie de explicaţie, ea va fi simplă. 

Mai întâiu nu e contradicţie pentru actualul partid con- 
-servator de a fi liberalist, fiindcă «conservator» e o de- 
numire de partid social, iar nu de partid politic. (A se 
raportà pentru această distinctiune esenţială la pag. 44). Aşa 
fiind, denumirea de conservator este propriu zis o survi- 
venţă, căci partide sociale nu mai există la noi, cum nu 
mai există în nici un stat constituţional. In aceste state 
există numai partide politice, adică partide diferenţiate 
prin felul de a concepe raportul dintre Stat şi individ. Or, 
-din acest punct de vedere, denumirea de «conservator» 
nu este o iadicatiune. Independent de această etichetă, 
partidul respectiv puteă să conceapă politica, fie ca o 
metodă de conducere a interesului public în care condiţia 
fundamentală este autonomia personală cât mai complectă 
faţă cu Statul, fie ca metoda inversă, în care preponde- 
rează interesul Statului, ca colectivitate abstractă. Prima 
metodă se cheamă liberalizm ; cea de a doua interven- 
tionism — dacă nu socialism, de Stat deocamdată. Or, 
se lesne vizibil, după activitatea până acum dovedită, 
că partidul conservator concepe politica în mod libera- 
list. Mai greu vizibilă ar fi poate explicaţia acestui fe- 
nomen, iarăş din cauza noţiunilor obişnuit legate de de- 
numirea partidelor. S'ar păreă cu alte cuvinte, că fiind 
partidul cetätenilor bogaţi, prin natura lui organică ar 
trebui să aibă simpatie pentru măsurile de Stat, cari sunt 
cel mai sigur mijloc de a menţine un statu quo. Dar eo 
simplă părere, fiindcă dacă a putut reprezintă odată clasa 
celor avuti (a boierilor), atunci când eră partid social, 
el nu o mai reprezintă astăzi, tocmai din cauză şi ca 
consecință a evoluţiei în partid politic. Cine nu ştie că 
astăzi se găsesc în partidul liberal oameni tot aşa de 
avuti ca şi în cel conservator. Gradul de bogăţie nu este 
un factor de natură să determine partide politice consti- 


58 


tutionale, cel putin nu e un factor decisiv, cäci el poate de- 
terminà numai temperamentul, iar nu si sensul unui partid. 

Altceva a făcut ca parlidul conservator să fie libera- 
list; a fost o mişcare de reacțiune la felul de a fi al par- 
lidului liberal. Arătam mai sus, că după quasi-revoluliunea 
care a transformat amorful nostru organizm social în- 
tr'un Stat democratic, rostul de a fi al celor două par- 
tide — şi aşa rudimentare — încetase, şi că altele absolut 
nouă trebuiau să nască. Dar aceasta nu sa petrecul se 
pare decât cu partidul conservator sau, mai exact zis 
pentru atunci, aristocratic. Partidul liberal însă, graţie 
prestiginlui (in mare parte exagerat), pe care i-l dase 
opera sa renovatoare, se continuă şi în epoca nouă. Dar 
continuarea s'a făcut oarecum mecanică: aceeaş doc- 
-trinä, aceeaş metodă, ba chiar aceiaşi oameni; şi cum 
principiul conducător al acestui partid fusese nafiona- 
lizmul (reintegrarea externă şi internă a poporului român), 
iar metoda aclivă fusese sacrificarea orcârui interes mai 
particular pentru națiune ; când el a trecut pragul vietei 
constituţionale a găsit, fireşte, noul principiu al Statului, 
şi printr'o superficială judecată, a confundat sau identi- 
ficat națiunea cu Statul, si a tratat Statul cum se tratează: 
o naţiune, ceeace este o mare eroare în ştiinţa politică. 
O confirmare a celor ce susţin aci, stă în faptul carac- 
teristic, că partidul liberal se mai fntituleazä național- 
liberal. Ar fi fost încă de dorit, că această denumire în 
loc să se prescurteze în aceea de liberal, să se fi pres- 
curtat în acea de național, căci astfel partidul ar fi fost 
mai consecuent. Si totuş, aşa de putin rațional! Căci 
atunci, când o naţiune, a ajuns să evolueze în stat con- 
stitufional, s'a făcut prin aceasta dovadă că, ea a ajuns 
şi la deplina integrare, fiindcă nu poate fi vorba de or- 
ganizare constituţională, decât dacă națiunea e indepen- 
dentă în afară, si democratizată în näuntru. Din acel 
moment naționalismul nu mai poate formă preocupatia 
unui partid ; el este şi trebue să fie o egală obligaţie pentru 


59 


ambele partide, care de acum au să-şi găsească criteriul 
de diferenţiare şi motive de activitate, în idea politică sau 
de Stat. 

lată dar, cauza “istorică, pentru care pardidul liberal 
a devenit interventionist si statolatru. Mai este o cauză 
psichologicä : Mai ales în regimul constituţional, al cărui 
principiu e votul şi numărul, se simte nevoia de a ma- 
nipulă masele. Or, partidul liberal experimentase în de- 
ajuns, în intervalul dela 1848—66, magia unor cuvinte 
ca: «națiunea, poporul, patria», pentrnca să nu uite a 
face mai târziu din ele o tobă mare pentru bâlciul elec- 
toral. Există în adevăr, pentru orce fel de activitate so- 
cială anumite cuvinte care conţin o doză de sentimen- 
talism ; ele singure au privilegiul de a determină miş- 
carea. Se înţelege că uzul lor e legitim atunci când ac- 
tivitatea e sinceră şi cinstită, în care caz sentimentalis- 
mul nu e decât expresiunea estetică inevitabilă orcărei 
acţiuni eroice. Când însă activitatea se transformă dinlr'o 
înălţătoare dramă în care cetățeanul se întrece pe sine 
însuş, într'o comedie în care el se coboară sub sine însuș, 
alunci sentimentalismul devine «sensiblerie», iar uzul cu- 
vintelor magice e patologic. 

Asemenea consideraţii nu înseamnă însă mai puţin că 
lucrul există. «Națiunea, poporul, patria», întrebuințată 
prea des ca mijloc electoral, a luat aspectul de principiu 
de partid. 

Numai aplicând aceste două raţiuni, va înţelege cineva 
de ce, partidul liberal este în materie administrativă cen- 
tralizant, în materie vamală protectionist, în materie 
economico-financiară contra capitalurilor străine, în ma- 
terie de învăţământ (până şi în cel privat) controlant în 
detalii, în materie religioasă intolerant pentru cultul străin 
si opus pentru cel national orcärui separatizm, în ma- 
terie de justiţie contra inamovibilităţii, în materie de 
poliţie pentru reglementarea actelor celor mai intime, 
etc., etc. 


60 


Sub toate aceste forme de activitate publică, interven- 
tionizmul nu este decât statolatrie adică sacrificarea au- 
tonomiei individului cetăţean pentru o entilate care nu 
are nici una din calităţile unui despot; dar are toate de- 
fectele lui, un fetiş insesizabil, care afectează faţă si de 
adorati şi de revoltați un tratament egalitar, dar de o 
egalitate deprimantă şi ucigătoare. 

Interventionizmul mai are însă o formă — mai mult 
aiurea, dar şi la noi — pe aceea a socializmului de Stat, 
formă în care Statul se crede obligat să ridice pe cei 
slabi, adică pe marea masă. a poporului. Se susţine că 
democratizarea legală efectuată în Statele constituţionale 
prin abolirea privilegiilor de clasă nu este o suficientă 
egalizare, şi se crede că ar fi imediat necesar un Her- 
cule, care să ridice ici de guler pe cei slabi, dar cam 
greoi, să aplice dincoace câte o măciucă celor prea inalti, 
pentruca nivelarea să fie g:omeiricà ; şi în mitolegia mo- 
dernă Hercule se chiamă Stat. Or, partidul liberal, a fost 
în epoca lui pur şi legitim naționalistă, un partid po- 
pular, adică al clasei de jos. De atunci, deşi nu mai 
există o clasă de servi, el a păstrat o afecţiune specială 
pentru cei cari în general erau într'insa. De aci demo- 
cratizmul sentimental, filantropic şi interventionist al 
actualului partid. E adevărat, că ceva precis şi avanta- 
gios nu s'a cam făcut până acum, pentru «popor» — ter- 
meni sub care se înțelege acum lucrătorii manuali şi în 
special țăranii — dar cred că aceasta se datorește nu relei 
voințe, ci lipsei de formule, căci problema e grea: să 
ridici o masă fără a-i schimbă natura, mai ales că me- 
canizmul unui ţăran e prea simplu ca să poată fi ma- 
niat şi transformat cu succes. Partidul are însă tempe- 
ramentul şi o evidentă înclinaţie de a fi popular 1). 


1) Această calitate explică faptul, care în logica principiilor ar fi un 
paradox, — că socialiștii noștri au versat în partidul liberal. Orcât de 
neserios şi fără obiect erà partidul socialist Ja noi, el stià ca sigur — 
de prin definiţia lui generală — cel puţin atâta, că trebuiă să fie un 


61 


Acest fel de a fi al partidului liberal: centralizant, 
popular, naţionalist, a determinat fireşte un mod de a 
fi, opus al partidului conservator. Nu este aci locul să 
trec în revistă activitatea acestui partid, pentru a arătă 
caracterul ei liberalist. Cititorul poate face singur această 
probă, ajutat de ideile şi observaţiile prezentate mai sus. 


» 
x x 


Beneficiul acestui studiu de caracterizare al partidelor, 
noastre politice, constă în posibilitatea de a sti ce fel 
trebue să fie de acum activitatea fiecäruia din partide. 
Si este oarecum un corolar al caracterizärii fäcute, a zice 
că: activitatea partidului liberal va fi mai mult creatoare, 
iar a partidului conservator mai mult negativă. La rân- 
dul său acest corolar ar aveà un altul imediat: partidul 
liberal trebue să fie un partid de guvernământ, iar cel 
conservator, de opoziție. Dar aceste două propozitiuni 
nu sunt perfect valabile decât teoretic şi în abstract; în 
realitatea militantă însă ele prezintă modificate mult, 
căci din cauza imperfectiunii partidului liberal (datorită 
mai ales unui exces de acţiune), partidul conservator e 
obligat, în interesul public, să proceadă la modificarea 
sau anularea unora din măsurile acelui dintâiu, ceeace 
îi dă şi lui, o atitudine pozitivă sau creatoare; şi cum 
pardidul liberal cade des în eroare, (un risc fatal al im- 
pulsivităţii de a creà), cel conservator va fi şi el foarte 
des chemat la o stabilire de echilibru, adică tot la ò 
creare de legi. Nici chiar nu se pot indică limite de ac- 
tivitate, pentru cele două partide, fiindcă ele sunt de- 
parte de a fi cristalizate în idei. Dar dacă nu se văd li- 
mite, se vede foarte desluşit directiunea generală. Partidul 


partid al masei; şi de aceea, când partidul s'a împrăștiat, fruntașii lui, 
printr'un ultim scrupul de conştiinţă, au primit locuri fie în parlamentul, 
fie în presa liberală. (Sunt, ce e drept, şi excepții baroce de socialiști, 
deveniți conservatori, fie declaraţi, fie mercenari. Aceste rare excepţii 
sunt dovada postumă că partidul socialist trebuiă să piară). 


62 

conservator, pe care lam dovedit liberalist, are să se 
abţină în normă generală, dela crearea de legi, afară de 
acelea care garantează însăş autonomia personală. Func- 
țiunea sa trebue să fie atomistică, adică educaţia sau prac- 
lica individuală a noțiunilor de justiţie, cinsle şi liber- 
tate. Dacă partidul conservator va evoluă ferm în acest 
sens, el va deveni prin aceasta chiar un dig inexpugnabil 
faţă de impetuozilatea curentului care se cheamă astăzi 
partidul liberal şi care se va chemă mâine partidul so- 
cialist!). 


1) Această evoluție a partidului liberal către socialism, prin etapa ultra- 
democratismului şi a interventionismului, este un fenomen inconștient 
pentru aproape tot partidul. Mai ales membrii bătrâni trebue să fie foarte 
surprinşi, când aud lucrul şi de sigur vor fi protestând! Totuş până 
acum partidul n'a dat nici un semn de schimbare de direcţie, afară dacă 
nu se conslderă ca atare, o recentă broșură, în care un membru au- 
torizat, fost ministru, propune partidului un plan de acţiune în chestia 
tărănească. Considerată în detalii, broşura conține mijloace si solutiun; 
interesante ; dar principiul autorului nu e sigur, căci pe când intentiunea 
sa este afirmată ca liberalistă, sau neinterventionistä (ridicarea țărănimii 
prin ea însăş), mijioacele ad-hoc nu sunt decât o serie de legi care impun 
concursul Statului, pag. 16, 40, 49, 52, 55, 6L, etc. 


PARALIZIA CIVICA 


En somme il ne faut pas qu'un homme se 
plaigne de son «élément», de «son temps», et autres 
choses semblabes; il perd sa peine, ce faisant. 
Son temps est mauvais: eh bien donc! il est là 
pour le rendre meilleur. Carlyle: «Les Heros». 


Se întâmplă deseori — din nenorocire prea deseori — 
să întâlneşti un concetätean care critică nemilos, dar cu 
convingere, pe un partid sau pe altul, dacă nu pe amân- 
două; dar care declară că el nu 0e că nici nu e 
înscris în listele electorale ! 

Unul din motivele acestei abţineri e cunoscut de toată 
lumea, ca un adevărat stigmat al politicianizmului: e 
frica. Ea e care face ca în ziua de alegeri să ocolească 
cât mai pe departe localul de vot funcţionarii admini- 
strativi, profesorii, preoţii, magistraţii amovibili, militarii 
şi micii comercianţi. Toţi aceşti cetăţeni, mai putin ex- 
ceptiile eroice, îşi înăbuşesc conştiinţa lor, pentru a-şi 
asigură traiul de a doua zi. Aceşti cetăţeni au oarecum 
O scuză legitimă, căci în totdeauna nevoile biologice 
înving pe cele sociale. Si apoi ar fi mult mai putin 
just a le cere lor eroism, decât a cere politicianilor 
să renunțe la succese câştigate aşa de meschin. Dar 
orce stare de lucruri are o limilă, şi dacă polilicianii nu 
vor să renunţe la lerorizmul lor, datori sunt acesli ce- 


. 64 


tățeni să-şi afirme dreptul, cu atât mai mult, cu cât ati- 
tudinea lor pur pasivă, nu-i scapa decât rareori de urgia 
celor mari, si cu cât marea lor majoritate se reduce la 
tristul rol de sclavi, pentru aşi asigură nu stricta exis- 
tenţă de a doua zi (cum obişnuesc ei a se justifică), ci 
mai ales comoditatea acelei existenfe, ceeace de sigur e 
departe de a aveă dreptul să fie preferat nobilului si 
virilului exerciţiu al dreptului cetätenesc. 

Dar orcât de însemnat e numărul celor pe cari frica. 
îi elimină din rândul cetăţenilor activi, nu dela ei se 
poate aşteptă salvarea de politicianizm. Funcțiunea lor 
socială îi transformă în nişte maşini — necesare, e drept 
— dar din care numai prin excepţie, se pot ridică valori 
cetăţeneşti. 

Există însă un alt tip de cetăţean care se abţine dela 
vot şi dela orce alte manifestații civice. Pe lângă calitä- 
tile intelectuale necesare discernământului în materie 
politică, el ar aveă şi curajul să-şi afirme părerea; dar 
se abţine, pentru motivul că «en'o să schimbe el țara». 
Acesta e mai ales, tipul indivizilor de profesie liberă: 
ingineri, medici, avocați şi agricultori de seamă. Abti-. 
nerea acestora o numesc paralizie civică, fiindcă îmi pare 
că în cazul lor se găseşte nu numai o patologie socială, 
ci şi una individuală, ceeace face situaţia şi mai grea. 
Mai întâiu, e de remarcat împrejurarea că toată această 
categorie de cetățeni e perfect conştientă de starea pa-.- 
tologică a mediului, a cărui critică o fac, dar deşi critica 
lor conchide la forme reconstructive, totuş ei nu se mişcă... 
Psihologia dă ca unul din procesele sale elementare şi 
normale, transformarea neapărată a orcărei idei, într'un 
sentiment şi o mişcare imediat consequentă, dacă nu chiar : 
concomitantă cu idea. De gradul de preciziune şi siste- 
matizare a ideei, depinde gradul de confuziune sau de- 
coordonare a mişcării. Invers, prin urmare, lipsa de- 
mişcare intenționată, ar dovedi lipsa de idei. In cazul 
nostru insă, ideile există (căci e vorba aci tocmai de: 


65 


oamenii: culfi), aşa încât lipsa de mişcare nu poate fi 
datorită decât unei cauze patologice. De fapt, psichologia 
voinţei studiază şi arată cauzele de inhibitie ale mişcării 
voliţionale sau — ceeace e tot una — cauzele neputinței 
de a voi, pe care o numeşte abulie. Nu e locul aci de a 
detaliă cestiunea abuliei 1), ci numai de a reţine faptul 
ca constant, şi dea vedeă în el una din cauzele pasivi- 
tätii politice. | | 

Inainte de a cercetà mai profund cauzele specifice ale 
letargiei politice, trebue stabilit care este efectul ei practic 
asupra vietei sociale. Din acest punct de vedere, relevez 
în prim rând contradictia acelor cetăţeni, cari deşi nu 
voesc sau nu pot voi să facă vreo mişcare de salvare, 
pretind totuş ca conruptia moravurilor să înceteze. Con- 
tradictia lor e evidentă, căci nu au decât ceeace merită. 
Aproape nu se poate impută nimic politicianilor, cari 
punând mâna pe putere ca pe un «res nullius», pot 
uză şi abuză de ea. Imi place să citez aci cuvintele Pre- 
şedintelui Americii, — căci lucrul se întâmplă şi acolo — : 
«Après tout ou peut à peine s'étonner de ce qu'ils (po- 
liticianii) abusent d’un pouvoir qu'on à laissé tomber 
dans leur mains, grace à l'ignorance ou à la timide in- 
difference de ceux qui, de droit devraient eux-mêmes 
le conserver». (Roosevelt: Idéal d'Amerique, p. 129). 
Mare parte din cetăţenii care votează acum, nu exce- 
lează nici prin priceperea interesului public, nici prin 
moralitate. Ei s'au înscris în listele electorale, sau au 
lăsat să fie înscrişi, numai după ce li sa dat promi- 
siuni şi asigurări de avantagii personale ; între ei şi între 
politicianii şefi sau organizatori există contractul «do 
ut des». Nenorocirea e, că acest contract se închee prin 
iniţiativa cererei, nu prin a ofertei (adică prin iniţiativa 
celor de sus). Aci e sediul conrupțiunii. politice. Votul 
este o marfă prețioasă şi căutată, prea căutată, pentru 


1) Vezi Ribot: Maladies de la volonté. 
C. A. Popescu. D 


66 


ca cetăţeanul să nu-şi facă din vot o meserie. Aşa se 
transformă partidele fn cete de pretorieni. Preţul vo- 
tului este mai totdeauna o funcţiune publică ; rezul- 
tatul e, că aparatul administrativ al ţării e fmpänat cu 
elemente improprii. Cine are să sufere mai mult, sunt 
tocmai acei sensibili ai meritului si cinstei, cari printr'o 
fatală aberaţie confundând politica cu politicianizmul se 
desistă dela ea. Să se observe că eu nu discut aci din 
punct de vedere sentimental; nu vreau să spun pentru 
moment, că Statul sau națiunea dată pe mâini netreb- 
nice, se conrupe şi piere; discut numai din punct de 
vedere al interesului individual, căci riscând de a fi 
mai brutal, am şansa de a fi mai lesne înțeles: Orcât 
de contemplativi şi izolaţi ar fi concetätenii mei absten- 
tionisti, din moment ce ei trăesc în acest loc şi în acest 
timp, adică în această societate care se numeşte Ro- 
mânia, ei nu vor puteă face nici o mişcare la dreapta, 
la stânga, înainte or înapoi, fără a nu se supune unei 
reglementări de stat. Or, dacă chiar atunci când aceste 
reglementări sunt aproape perfecte, ele necesitează o 
cheltueală suplimentară de energie, cel puţin egală cu 
aceea deşvoltată pentru executarea actului însuş ; ce chel- 
tueală de energie trebue să se facă atunci când regle- 
mentarea e opera unor nepricepuţi sau a unor rău in- 
tentionati? E destul a spune, că dacă această cheltueală 
de energie e enervantă ca orce rău necesar în primul 
caz (când reglementarea e bună); ea este simplu aso- 
nantă în cel de al doilea, adică, mai totdeauna. Cetă- 
tenii abstentionisti sunt prin urmare, nu se poate mai 
direct şi personal interesaţi la conducerea şi reglemen- 
tarea vietei publice. Dar în definitiv, e liber cineva să 
nu voiască aşi pricepe interesul, e admisibil teoretic a 
susține că se poate uză şi abuză de personalitatea sa 
proprie. | 

Grav e însă, că abtinerea politică poartă nu numai 
asupra interesului personal, ci şi asupra interesului celor- 


67 


lalti membri din minoritatea scrupuloasă, care nu tn- 
telege să fie condusă decât în limitele utilului just şi cinstit. 
Vieata politică ayând ca bază technică de organizaţie nu 
capaeitatea morală (pe care democratizmul cu haluci- 
naţia lui egalitară o prezumă existând peste tot si peste 
toate) ci capacitatea numerică, cetăţenii buni dar apatici, 
sunt obligaţi să deă celor buni şi energici cel puţin con- 
tributia numărului. Acolo unde se cere ca condiţie va- 
loarea morală, te poţi avântă singur, dar dacă se cere 
număr, se impune concursul celor deopotrivă interesaţi. 
Aceştia sunt obligaţi să deă concursul numărului lor, 
indiferent chiar de avantagiul lor personal, ci numai pen- 
irucă prin abţinere prejudiciază pe concetăţenii lor, cari 
submergează sub numărul politicianilor !). Este aci precum 
se vede, o obligatiune morală şi oarecum juridică, dato- 
rilă împrejurării că abfinerea are efect nu numai asupra 


1) Proporția votantilor în raport cu înscrişii, variază dela 1888 până 
da 1905, între 630/,—71°/0 pentru cameră și între 640/¢—690/ pentru Senat. 
Constatasem de mult, în mod empiric, prin observaţii în cercul cuno- 
ştințelor mele, abstentionizmul cetăţenilor urbani şi intelectuali, şi acest 
-capitol eră deja scris, când a apărut (in 1905) foarte interesanta broșură 
a d-lui L. Colescu : «Statistica electorală». Observațiile mele se confirmă 
peremptoriu : In adevăr, dintre toate colegiile electorale, cel de al doilea, 
pe de o parte creşte'mai putin (cu 49/ dela 1883—1905, pe când colegiul 
întâiu crește cu 750/9 şi al treilea cu 660/5), pe de altă parte, are pro- 
-portia de votanti mai mică. Astfel la alegerile din 1901 si din 1905 — 
pentru care statistica e mai sigură — procentul votantilor a fost: pentru 
„colegiul 1, 70 şi 73. pentru colegiul II, 66 şi 65, iar pentru colegiul al 
All-lea, 60 şi 69. Mai caracteristic e faptul că cel mai mic procent de 
votanti, de abia 60/09, îl dă judeţul lifov, adică tocmai cel mai mare 
centru urban. Prin urmare, în colegiul Il se si înscriu, proporţional, mai 
putini alegători, deşi ar fi de așteptat tocmai contrariul, căci este evi- 
dent că numărul profesioniştilor liberi, al pensionarilor, al absolvenţilor 
“învăţământului primar şi al celor cu censul de 20 lei, — elemente din 
-cari se compune colegiul Il,—este în mare creştere ; se si participă mai 
putin la vot. Or, acest colegiu este mai ales al infelectualilor, adică 
tocmai al acelor cetăţeni, la cari e prezumată mai adâncă priceperea 
„interesului public si mai multă vitalitate civică. Abtinerea lor e cu atât 
"mai condamnabilă. 


68 


autorului ei, ci si asupra âltora ; această împrejurare re- 
zultând la rândul ei din aceea că organizaţia noastră po- 
litică, fiind cu bază numerică, nu se poate luptă decât 
numeric. Aceste împrejurări explică şi ce întindere poate 
aveă dictonul: «votul e un drept, nu o datorie ;» el nu 
poate fi înțeles decât în sensul polilico-juridic, însemnând 
în prima sa parte că a votă este o prerogativă cetäte- 
nească inalienabilă, şi în a doua parte, că uzul aceste 
prerogative, nu poate fi impus din afară cetăţeanului. 
Este o expresiune a liberalismului clasic şi scrupulos, 
care nu înțelege să împieteze asupra autonomiei indivi- 
dului, nici chiar când lucrul ar fi vizibil în interesul 
acestuia. Dar înţelesul politico-juridic al dictonului, care: 
e de ordine pur negativă, nu exclude—ba din contră— 
înțelesul său politico-moral, care e de ordine pozitivă, si 
după care exerciţiul dreptului de a votă (de a alege) este. 
o necesitate, sau obligatiune de morală politică, fără de- 
care dreptul în sine se reduce la o vorbă goală, căci. 
după cum se ştie şi se simte de toată lumea, un drept 
care nu se exercită, nu mai este un drept!). 

E de remarcat că dictonul : «a votà este un drept, nu. 
o datorie» este prezentat de ştiinţa dreptului public, ca. 
făcând parte din codul democratismului. Dar dacă sub-- 
stanta acestei doctrine este guvernământul prin toți şi 
pentru toţi, ceeace şi explică idealul său de vot universal, 
atunci nu se înțelege cum o doctrină care cere partici-- 
parea (votul) efectivă a fiecărui cetăţean, poate în aeelas. 
timp să invite la abţinere. Prin urmare pur formal şi 
cu interpretarea scolastică, dictonul este o contrazicere: 


1) De aci rezultă că si abstentionismul în masă, practicat printr'un: 
consemn de partid, este tot aşa de puţin admisibil ca şi cel individual. 
Este o gresalä a crede că votarea trebue făcută numai întrucât e po- 
sibil sau probabil, să se câştige un scaun, Chiar când orce şansă e ex- 
clusă — ceeace se întâmplă atât de des pentru opoziţie — lista trebue 
prezentată, fiindcă votarea, cu febrilitatea luptei ce implică, este cel mai 
nimerit, dacă nu singurul mijloc concret de a întreţine și desvoltă energia. 
civică. 





69- 


in democratism, aproape o armă de sinucidere, pe când 
tot el, conține un necontestat adevăr liberal. Această 
antinomie — sunt atâtea! — între democratism şi libe- 
ralism, se rezolvă numai dacă, precum o fac în acest 
articol, se dă termenului de «datorie» o OCE DUNE le- 
gală iar nu şi morală. 

Un corolar al rândurilor ce preced este, că concepţia 
votului obligator trebue a fi respinsă ca incompatibilă 
cu liberalismul. Pe lângă acest capital defect teoretic, 
rezultatul lui practic ar fi încă redus până aproape la 
zero. Din analogia, aproape strictă, între oficiul obli- 
gatoriu de jurat şi între acela de alegător, nu se poate 
inaugură vreo concluzie concretă. Căci dacă celäteanul 
deşi obligator aşezat pe fotoliul de judecător, odată ase- 
zat, îşi îndeplineşte suficient (?) rolul, aceasta ţine de îm- 
prejurarea că pentru acest rol nu se cere absolut nici o 
preparaţie ; pe când pentru a fi alegător conştiincios, nu 
e de ajuns a introduce un vot în urnă, ci a cunoaşte 
perfect însemnătatea lui, iar pentru aceasta, a participă 
la întrunirile publice, a discută, vorbind sau scriind, a 
face propagandă individuală, a se supune organizării de 
partid, etc., serie de acţiuni cari, evident, nu pot fi im- 
puse din afară. Aşa dar, întrebuinţând un stil formular, 
obligatiunea de a votă nu trebue să fie opera legiuito- 
zului, dar trebue să fie opera conştiinţei fiecăruia. 


* 
k * 


Lăsând la o parte pe cetăţenii, cari invocând pentru 
abstentiunea lor «dreptul» de a o face, dovedesc o com- 
plectă letargie civică şi fac exact impresia celor care 
revendică «dreptul» de a se sinucide ; trebue să mă ocup 
de cetățeanul la care pasivismul nu ţine decât de un 
motiv, dar serios. «Dacă mă izolez — obiectează el — 
este că totul mi se pare conrupt, şi ca să fac eu singur 
altfel decât face toată lumea, mi se pare nu numai im- 
posibil, dar şi absolut inutil». 


70 


Mai întâiu acest cetăţean, sau este presumtios, sau ig- 
norează starea lucrurilor, când îşi închipue că e singur 
în dureroasa lui categorie; mai sunt de sigur şi alţii, si 
poate mulţi, dar, — şi aci începe vina lor, — nici unul 
nici alţii nu fac nimic pentru a se cunoaşte. Sar crede 
că chiar se evită, căci oamenii aceştia, destul de inte- 
ligenti pentru a simţi impotenta lor civică şi a fi ru- 
sinafi de ea, îi găsesc un pretext justificativ în cäutata 
lor izolare. 

Si apoi în argumentul lor este o eroare de logică aşa 
de elementară, încât numai în ochii închişi nu sare: 
căci dacă se convine unanim că starea de lucruri e de- 
căzută şi că se impune a fi reformată, atunci eşti uimit 
cum de nu se pricepe şi aceia, că trebue să înceapă 
cineva, odată, căci nu din ceruri va cădeă reforma. 

Se poate pretinde cetățeanului, serios cunoscător al 
lucrului public, şi cinstit — o, mai ales cinstit — să lupte, 
sau să încerce a luptă, fiind singur, contra unei stări 
de lucruri precară dar general practicată ? 

Când e vorba să se răspundă la această întrebare, să 
nu să uite că efortul ce se cere nu are proporţii prea 
mari sau revoluţionare. Ar fi o ironie sau o nedreptate 
de a pretinde orcui, ceia ce este numai de talia unui. 
erou. Eu însumi nu înţeleg să fac aci studiul posibilită- 
tilor extraordinare, ci pe al realităţii noastre comune. 
Ceeace pretind concetäteanului meu este să lucreze con- 
form convingerii lui, să nu facă nici cea mai mică con- 
cesie împrejurărilor din afară, orcât de sugestive ar fi 
avantajele materiale ce ele oferă în mod imediat tangibil. 
Si cu atât mai mult o pretind concetäteanului pentru 
care, după calificatia de mai sus, asemenea avantagii sunt 
aruncate pe al doilea plan. 

E atâta satisfacţie, aş puteă zice voluptate, în actul 
sinceritätii, adică în libera şi întreaga afirmare a con- 
ştiinţei, atâta superbă superioritate în simţul proprie: 
tale personalităţi, încât omul, care o va fi gustat odată, 


71 


va tinde mereu spre ea. Acest inefabil sentiment n'are 
nevoie de explicaţie pentru spiritele idealiste ; iar pentru 
cele materialiste el apare ca o firească consecinţă a teo- 
riei lor. Ce este, în adevăr, actul autonomiei personale, 
decât dezvoltarea naturală a acelei funcțiuni fisiologice, 
care se cheamă conştiinţă ? iar sändtalea, care constă 
tocmai în desfăşurarea neobstaculată şi deci armonică a 
tuturor functiunilor organizmului omenesc, nu dă ea sen- 
timentul — fie şi numai senzaţia — unei plăceri desăvâr- 
site, cu care nu poate intră în comparaţie nici un avan- 
taj exterior? Cei cari se îngrijesc de sănătatea lor de- 
plină, trebue să acorde la timp conştiinţei lor drepturi, 
pe care ea le-ar puteă revendică dureros mai târziu, ca 
să nu sufere ca acei bolnavi, cari sunt siliţi în cele din 
urmă să umble pe jos, după ce au umblat şi tocmai pen- 
trucă au umblat în trăsură prea mult. In asemenea con- 
ditii vindecarea e mai mult decât dubioasă ; dar bolnavul 
se alege cu o nouă şi teribilă suferinţă, pe care i-o dă 
inevitabil, convingerea tardivă şi regretul de a fi bene- 
ficiat. aşa de greşit de o întreagă şi singură — iremediabil 

singură | — Vieaţă. 
_ Aşa dar, în activitatea politică, nici o concesie pentru 
nici un fel de împrejurări. Cine face aci distincţiuni e deja 
pierdut, fiindcă orce act nesincer e nefast. Dacă cutare 
candidat la conducerea unui interes public, este inca- 
pabil sau nedemn după conştiinţa ia, atunci este de un 
egal pericol pentru acel interes, dacă tu vei contribui la 
reuşita lui fiindcă îţi va dă un post, sau numai fiindcă 
îți este de exemplu, unchiu sau ginere. 

Nici trafic, nici nepotism sentimental, cu atât mai puţin 
complezenţă. | 

Pentru oamenii cinstiţi cum sunt cei cari mă ocup în 
acest capitol, este ale cere puţin, prea puţin pentruca să 
le creeze un pretext la inactiune. 

: Acţiunea lor izolată se va resimti şi propagă încet 
dar sigur. Nimic nu se pierde în lumea socială ca şi în 


72 


lumea fizică, şi efectele cele mai durabile sunt cele lente. 
Opera indivizilor izolaţi asupra masei sociale e analogă 
cu opera infinifilor mici, care n'au nevoie decât de o 
persistentă acumulare, pentru a dă naştere unei realităţi 
masive. Spiritul social dintr'un moment dat nu e decât 
repetarea în timp şi spaţiu a unui determinat spirit in- 
dividual, care a impresionat la început pe vecin sau pe 
cunoscut şi care pe această cale s'a repercutat aşa de de- 
parte, încât pierzându-şi în mod firesc amintirea originei, 
a devenit anonim, deci colectiv sau social. 


* 
k + 


Studiul de faţă neavând în principal un caracter de 
exhortatie, ci tendinţa de a descri şi explică o serie de 
fenomene politice, sunt obligat să caut — să nu se uite 
că terenul e absolut neexplorat — cauza fenomenului pe 
care lam numit paralizie civică. 

Găsesc această cauză în unilateralitatea spiritului nostru, 
datorită la rândul ei insuficientei culturii generale şi 
lipsei unei instrucţiuni civice. 

Marea operă a unui legiuitor al învăţământului ar constă 
în a combină fericit principiul specializării, care se im- 
pune ca preparator la diviziunea muncii din vieaţa so- 
cială, cu principiul sintetizării, care se impune ca pre- 
parator la armonia vietei inter-individuale. Cel dintâiu 
principiu fiind însă neasemänat mai uşor de elaborat 
decât cel de al doilea, se înțelege că programele de 
învățământ au păcătuit în plus prin specializare şi în 
minus prin coordonare. 

Dacă vieata socială ar fi exclusiv economică, specia- 
lizarea nu ar aveă nici un inconvenient, ba din contră: 
grupurile producătoare specializate s'ar perfectionà la 
maximum ; această perfecţionare ar conduce şi la izo- 
larea fiecăruia din cauza incompetentei reciproce si la o 
societate mecanică bine strânsă din cauza nevoiei reci- 
proce. Dar pe o bază economică se desvoltă structura 


73 


spirituală a vietei sociale, în care grupurile iau contact 
mai mult voit decât forţat; căci pe când sub rezortul 
economic ele tind a se izolă, sub rezortul spiritual (sti- 
intific, estetic, moral, sentimental) ele tind a se armo- 
„miză şi identifică. Aceste propoziţiuni sociologice sunt 
deopotrivă exacte pentru orce fel de grupuri sociale: 
state, clase în stat, cercuri profesionale, etc. 

Numai de aceste din urmă cercuri e vorba în studiul 
de faţă, fiindcă, de altminteri, ele constituesc singurul 
fel de grupuri întrun stat democratic constituţional 1). 
Or, toate aceste cercuri sociale sunt — în timpul nostru, 
la noi ca şi aiurea —- rezultatul specializării învăţămân- 
tului prin care indivizii trec în epoca minorităţii lor. 
Şi dacă avem spectacolul absurd al cetăţenilor cari se 
cantonează în cercul lor profesional până la a creiă me- 
dievalul spirit de corp; dacă, cum se vede în fiece zi, 
militarii nu pot suferi pe civili, aceştia pe preoţi şi vice- 
versa, dacă industria, comerțul şi mai ales lucrul ma- 
nual sunt considerate în fond ca profesiuni inferioare, 
dacă magistratura e considerată mai mult ca adminis- 
tratia (cine nu ştie că licentiatii în drept nu intră în 
administraţie decât când... le-a ajuns cuțitul la os) pen- 
tru nu ştiu ce mistică nobletä, dacă în sfârşit, aproape 
nu e cerc profesional care să nu aibă dispreţ pentru un 
altul şi acesta ostilitate pentru cel d'intâiu, toate aceste 
stranii raporturi se datoresc exclusivistei specializări care 
a putut să deà (şi nici aceasta nu e prea sigur) cetäte- 
nilor de mâine technologia respectivă necesară, dar care 
nu le-a dat acea vedere generală graţie căreia, lucrurile 
nu mai apar în lume ca entităţi ce se exclud, ci ca ele- 
mente componente ale unui tot; nu le-a desvoltat acea 
plasticitate a spiritului, care descopere în chaosul diferin- 


1) Intr'un asemenea stat, se vorbeşte neexact de o «clasă țărănească»; 
în realitate, țăranii constituesc un grup sau cerc profesional, anume 
al lucrătorilor agricoli manuali, 


74 


telor, nota comună si deci conciliantä. Dar cum eră să 
le-o deâ? | | 

Singura disciplină în măsură să o facă, e filozofia în 
general, şi filozofia socială în special. Prin această disci- 
plină nu înţeleg, decât foarte puţin, o oră de logică şi 
una de psichologie, în ultimul an de liceu 1), căci specia- 
lizarea adâncă, venind după cursul secundar, în facultăţi 
şi în şcoalele speciale; iar vederea generală, urmând în 
mod firesc după vederile particulare, evident că locul 
filozofiei este la finele învățământului superior. 

E nevoie de o filozofie matematică, de una medicală, 
de una a ştiinţelor naturale, de alta juridică, de alta teo- 
logică, de una militară, de alta comercială şi industrială, 
fiecare formând un curs în ultimul an al specialitätii res- 
pective. In toate aceste cursuri ar preponderă interpre- 
tarea socială, adică tendinţa de a explică ce coeficient 
de activitale şi progres au adus, aduc şi trebue să aducă 
fiecare profesiune în vieata societăţii noastre. Ceeace evi- 
dent, nu sar puteă face fără a determină poziţia şi rolul 
celorlalte profesiuni în Stat, deci punctele de coordonare 
ca şi pe cele de fatal conflict între unele şi altele. Unde 
ni s'a spus şi unde se spune, că afară de interesele quasi- 
biologice ale profesiunii fiecăruia, mai avem altele comune 
tuturor, decurgând din calitatea de cetăţean ? Se află, ce e 
drept, mai târziu, dar e prea târziu, şi tocmai aci stă 
nenorocirea ; căci nu sub aspectul fals şi neserios, pe 
care îl au când sunt dejă angajate în lupte meschine, 
trebuesc cunoscute drepturile şi datoriile civice, ci obiectiv, 


1) Mă raportez la învăţământul secundar din nainte de 1898, căci după 
legea din acel an şi după desele ei modificări, organizarea şcolară e aşa 
de puţin sigură, încât nu te poţi raportă la programul de azi, decât cu 
riscul de a nu fi mâine în actualitate. Sigur e însă că în 1898, s'a inau- 
gurat o specializare şi mai mare, deşi nu mai articulată, prin tripartitia 
învăţământului liceal. O notă bună pentru legea actuală este introdu- 
cerea cursului de instrucție civică. Ce n'ar puteă face un profesor luminat 
si zelos din acest curs! 


75 


adică în sincera şi înălţătoarea lor grandiozitate, ceeace 
nu se poate face decât în școală. Dar aci apare un fa- 
tal cerc vitios : libertatea, care e fundamentul şi justul 
titlu al drepturilor cetăţeneşti, e antipatică, chiar anti- 
tetică Statului, omnipotentului şi omniscientului Stat tu- 
telar de astăzi; pe de altă parte, Statul, acaparând drep- 
tul de învăţământ 1), fireşte că nu tocmai el va înscri în 
programele analitice cultura şi cultul libertăţii (nu e 
vorbă, nici n’ar încăpeă, căci libertatea nu se dozeazä). 

Unor asemenea condițiuni antifilozofice şi antilibera- 
liste, se datoreşte că noi suntem homines unius libri. Şi 
nu mai am nevoie să documentez aci periculoasa steri- 
litate socială a unor asemenea oameni. Ei sunt deja de 
mult clasificați ca nişte obstacole pentru progresul ge- 
neral, mai rezistente decât chiar acelea pe cari le for- 
mează oamenii absolut ignoranţi ; căci printr'o uşor ex- 
plicabilă lege psichologică, spiritul omenesc interpretează 
totdeauna lucrurile numai după mijloacele sau cunostin- 
tele de cari deja dispune, acceptând pe cele cari intră în 
poligonul său, respingând pe celelalte ca neexacte san 
neutile. 

lată cum unilateralitatea spiritului este cauza apatiei 
noastre politice. Această constatare este şi o indicatiune 
a remediului: reformarea mentalitätii noastre prin dis- 
ciplina filozofiei sociale. 


Notă.—lIstoria noastră politică, îmi procură un exemplu 
pentru a ilustră teza ce susţin în acest capitol: E vorba 
de stăruința lui Costaforu, în 1871, pe lângă membrii 
«Junimei» din Iaşi, (societate cu spirit şi tendinţă pur 
filozofică), pentru a-i determină să intre în politica mi- 


1) Pentru a se vedeă, până la ce nesocotită immixtiune în învățământ 
merge la noi Statul, să se citească legea învățământului privat din De- 
cemvrie 1904. Şi când te gândeşti că e o lege a unui partid ce se nu- 
meste liberal ! Opera nu e terminată si nu văd de ce Statui n'ar creà 
un aparat de control pentru instructia pe care un tată o dă fiului, în 
propria sa casă. 


76 


litantä. Argumentul acelui ministru erà de un bun simt 
admirabil: «La ce folos literatura, dacä prin pasivitatea 
oamenilor de ordine, se periclitează tronul şi prin ur- 
mare ţara ?» 

La propunerea unei acţiuni politice, a urmat în sânul 
acelei societăţi procesul psichologic de antipatie, pe care 
l-am arătat mai sus, ca petrecându-se în cercurile pro- 
fesionale, căci ca şi acestea, Junimea eră geloasă de li- 
niştea ei egotistă. Dar discuţia n'a durat mult; spiritul, 
larg prin cultura generală, a prevalat, şi argumentul lui 
Costaforu a fost primit. (T. Maiorescu: «Discursuri par- 
lamentare», I, p. 42 si urm.). Cunoscuta contribuţie de 
lumină şi moralitate pe care acei oameni au dat-o po- 
liticei noastre, este un fel de experienţă socială, de na- 
turä a dovedi teza mea. 





LIPSA DE CINSTE 


«La plupart des peuples anciens vivaient dans: 
des gouvernements qui ont la vertu pour prin- 
cire; et ,lorsqu'elle y était dans sa force, on y 
faisait des choses que nous ne voyons plus au- 

_jourd’hui, et qui étonnent nos petites mes». 


Montesgqieu : Esprit des lois IV, 4. 


In patologia noastră socială se găsesc trei cauze : con- 
fuzia de idei, insuficienţa de voinţă si pervertirea senti- 
mentului moral. Am consacrat câte un capitol celor din- 
tâiu două cauze; e timpul să studiez pe cea de a treia. 

Sunt două feluri de moralitäti într'un Stat : una socială 
care califică în general actele unui om-celăţean faţă de 
altul, din punctul de vedere al utilității lor biologice şi 
sociale, si una politică, judecând actele cetăţeanului în 
raport cu interesul de Stat. Cea dintâiu e mult mai si- 
gură fiindcă are la spatele ei sancţiunile brutale ale co- 
dului penal; cea de a doua e ca totul flotantă, fiindcă 
singura ei sancţiune stă.în opinia publică, care e de- 
parte de a fi un criteriu. Dar viţiile moralității politice, 
sunt mult mai grave decât vitiile moralității sociale ; căci 
pe când acestea nu ating organismul social decât pe cale 
individuală, acelea îl infectează integral sau prin pături 
mari, întocmai ca o epidemie.—Or, moralitatea noastră 
politică e foarte vitiatä. 


78 


Fără îndoeală, e foarte greu de elaborat o teorie mo- 
rală ; istoria filozofică arată cu prisosintä această greu- 
tate, care se explică prin împrejurarea, că o normă nu 
este un complex de idei ci un complex de directiuni de 
acţiune ; şi prin aceea, că pe când ideile se pot separă de 
autorii lor, pentru a fi strânse într'un sistem obiectiv, 
caracterizat prin anume o notă fundamentală şi generală, 
actele, sunt aproape de-a întregul personale; despărțite 
de autorii lor, ele nu mai au un sens, după cum nici 
aceştia fără ele, şi din cauza acestui caracter personal, 
ele nu se pot sistematiză, sau cel mult, foarte imperfect. 

O consecinţă a acestor împrejurări e, că pe când pe 
tărâmul mentalităţii, elementele patologice se chiamă 
erori, pe tărâmul moralității ele se chiamă crime; şi 
dacă erorile politico-sociale, provoacă combaterea lor 
prin discuţii reci, crimele politico-sociale provoacă, când 
sunt suficient dovedite, îndignarea şi revolta sufletească. 
judecata şi înfierarea lor, în termeni a căror duritate şi 
violenţă e justificată prin insensibilitatea morală a poli- 
ticianilor. Judecata crimelor de drept comun e rece şi 
liniştită, pentrucă se ştie că altul e organul care va exe- 
cultă cu siguranţă condamnarea ; pentru crimele. politice, 
justiţia e însă populară, judecata şi condamnarea nu se 
poate face, decât printr'unul şi acelaş act, prin blamarea 
publică, care fiind o adevărată legitimă apărare a cor- 
pului social contra celor cari atentează la bunurile si liber- 
tatea lui, poate ti de o violenţă egală cu aceea a crimei. 

Acest caracter de personalitate al actelor politice se 
opune mult la teoretizarea lor. 


Există totuş un criteriu sau o directivă invariabilă în 
acţiunea oamenilor politici (mai exact, trebue să existe, 
de vreme ce aclele morale sunt de natură imperativă): 
e cinstea. 

In adevăr, oamenii cari conduc intereseie publice, stau 
în posturile lor respective, printr'un mandat al concetă- 


79 
fenilor. Acest raport e cu atât mai determinat, într'un 
Stat democratic constituţional, ca al nostru, unde prin- 
cipiul fundamental de drept public, este administrarea 
prin delegația suveranității poporului şi numai prin de- 
legatie, de vreme ce suveranitatea este inalienabilă de 
prin chiar definiţia democraţiei. 

Mandatul este forma tip a raporturilor de socialitate 
omenească ; el există ordecâteori un individ se obligă 
să tacă altuia un serviciu, a cărui nevoie acesta o simteà. 
Caracterul pur moral al mandatului, stă în faptul că man- 
datarul se obligă oarecum spontaneu, prin a sa iniţiativă, 
mulțţumindu-se drept recompensă cu satisfacția ce-i pro- 
cură încrederea mandantului în el. De aceea, chiar în 
dreptul scris, civil şi comercial, mandatul este prin na- 
tura lui gratuit. Asemenea gravă excepţie, în teoria con- 
tractelor sinalagmatice, nu se explică decât prin consi- 
deratii de ordine morală: a crezut legiuitorul că a îngriji 
de interesele altuia, când acesta se pune ipso factu sub 
dependinţa şi arbitrariul tău, este mai mult o datorie de 
onoare, decât una mercantilă. E desigur şi o reminis- 
centä dintro formă aristocratică de vieaţă socială ; căci 
dacă nu e greu de înțeles că, cel putin în raport cu afa- 
cerea respectivă, mandatarul e un mai forte decât man- 
dantul, atunci e uşor de înţeles şi că, mai ales în socie- 
tätile în cari cei forti se disting la cei slabi, (în societăţile 
cu caracter feudal) se practică, pasionat până la sport, 
obligaţia cavalerească a mandatului. Astăzi însă, cu forma 
democratică a vieţei, «noblesse oblige» devine un ar- 
chaism, şi de fapt, mandatul este totdeauna plătit. Această 
evoluţie a mandatului din spre obligatiune naturală spre 
locatiune de serviciu, trebue privită totus ca un fenomen 
fericit ; căci, dacă atunci când mandatul este o pură obli- 
gatie morală, mandatarul e ţinut să o satisfacă, sub pe- 
deapsa de a se face culpabil de abuz de încredere, prin 
a fortiori mandatul, va fi sancţionat printr'o asemenea 
decădere, atunci când e şi plătit. Atunci abuzul nu poate 


80 


fi scuzat, nici prin pretextul unei sacrificäri dezintere- 
sale, la care de altminteri nimeni nu-l fortase pe man- 
datar, nici prin tentatia «celui care umblä cu stupul de 
miere». 

Or, oamenii noştri politici sunt plätiff: unii — cei că- 
rora li s'a încredinţat porţiuni mai mici din suverani- 
tatea naţională — prin speţe sunătoare. Se ştie că marea 
parte (jumătate din bugetul Statului) din impozitele me- 
reu crescânde, pe care cetățenii le varsă tezaurului pu- 
blic, merg sub forma, uneori si cumulată, de apuntamente, 
diurne, jetoane, pensii, în buzunarele celor alocati în bu- 
getul ţării. Alţii, cei cari rezumă suveranitatea naţională, 
înalții funcţionari şi mai ales membrii corpurilor legiui- 
toare, pe lângă alocatiile bugetare, despre care pare con- 
venit a se crede că sunt prea mici în raport cu serviciile 
aduse, sunt recompensaţi (deşi «plătiţi» ar fi termenul mai 
exact, într'o societate mercantilă cu a noastră), prin alte 
monede democratice : prin gloria foarte invidiată de a fi 
acolo unde sunt, prin apoteozarea postumă, sau chiar în 
timpul vietei, prin posibilitatea de a trece în Istorie, etc. 

Ei bine, după cel mai primitiv bun simţ de morală si 
justiţie, în contractul de mandat care există între masa 
cetăţenilor şi reprezentanții sau funcţionarii ei, aceştia 
trebue să aibă în fiece moment al activităţii lor, mai 
înldiu conştiinţa datoriei şi apoi pe a dreptului lor. Să 
intre odată în capul tuturor, dela copist până la mi- 
nistru, că atunci când depun cunoscutul jurământ de in- 
trare în funcţiune, ei fac un act de pură sumisiune, în 
care ei de prin ei înşişi, adică nesiliti sau rugaţi, (ba din 
contră solicitatori până la implorare) îşi iau sarcina ono- 
rantă de a ţine în depozitul lor o parte din puterea Statului; 
numai în al doilea rând, şi nu ca o plată pentrucă ei exer- 
cită suveranitatea lui, ci pentru a le evită greutăţile vietei 
pe care într'o societate democratică orce om trebue să şi-o 
agonisească, Statul le plăteşte. Aşa este concepția exactă 
şi aşa trebue să fie practica cinstită a mandatului politic, 


81 


-` Cum este însă realitatea, pe care cetăţenii o resimt, 
cu excepţii unitare, peste tot locul şi fără încetare, dela 
cel mai neînsemnat până la cel mai important act al 
vietie publice ? 

Aceastä realitate este pur si simplu, o patologicä räs- 
turnare a ceiace ar trebui să fie. Dela crucea pe care au 
jurat, până la uşă, nouii mandatari au şi uitat cât de 
nobil şi serios e rolul ce ei încep, admițând că ei au 
trebuit să fie pătrunşi de fiorii acestui sentiment, cel 
putin în momentul solemn al jurământului, care, spre 
deosebire de jurământul juridic, nici nu are alt scop sau 
altă sancţiune. Efuziunea de felicitări cu care nouii numiţi 
sunt întâmpinați, nu e altceva, când sunt sincere, decât 
un fel de colectivă şi anticipată beţie de viitoarele avan- 
tagii materiale ; toți întrevăd siguranţa şi confortul para- 
grafului bugetar ; toţi întreabă cât are pe lună, dar nu 
ce va face şi cum; se tem să nu pară ridiculi sau ino- 
portuni |! Printr'o nenorocită inconstientä şi în orce caz 
printr'un interes rău calculat, cetăţenii îşi dau tăcutul 
lor asentiment la tirania de mâine a noului numit. 

Căci mic sau mare, funcţionarul devine şi rămâne un 
tiran. Antrenat de un falsificat sentiment al puterii, el 
îşi arogă dreptul de a comandă şi disciplină, în loc de 
a se supune. Uitând că este o creatiune a cetăţenilor, 
tocmai pentru a fi la dispoziţia lor, el tratează pe aceştia 
cu lipsa de atenţie şi cu brutalitatea de gesturi pe care 
le are un stăpân plictisit de inorportunitatea supuşilor 
säi! Dacă fac atât cât fac, este printr'o vagă teamă de 
responsabilitate, şi mai ales prin inerția rutinei biuro- 
cratice. Or, aceasta nu e cinstit 1). 


1) Iau acest cuvânt în înţelesul larg, în care trebue să-l iă orce con- 
știință scrupuloasă. Reamintesc că în acest înțeles, pentru a fi cinstit, 
nu e de ajuns a nu fi certat de justiţie (înţeles scurt gi negativ) ci a 
nu face nici un act, care e pedepsibil (şi scapă nepedepsit, numai prin 
complicitatea împrejurărilor favorizante) sau care e blamabil, ca trecând 
câtuş de putin peste limitele drepturilor fiecăruia. 


C. A. Popescu. 6 


82 


Cu atât mai putin cinstit, absolut condamnabil este 
uzul şi abuzul buzunărelei sau bacşişului:). Este, după 
cum arată şi etimologia cuvintelor, un vestigiu, cel mai 
stigmatizant al trecutului nostru bizantin. Ba, la ori- 
gina lui, actul nu pare a fi prea dezonorant, fiindcă 
el este oarecum o justă plată a unor servicii pentru care 
Statul nu serveşte decât o leafă echivocă. Cam aci găsesc 
funcţionarii, strânşi cu uşa, pretextul actului lor: în insu- 
ficienta remuneratiei ; dar e un pretext absurd, de vreme 
ce ei nu sunt forţaţi să rămână în postul lor. Cine e 
cinstit se duce să caute aiurea un venit suficient, dar ono- 
rabil; faptul că funcţionarul deşi se plânge, rămâne în 
post, dovedeşte că nu e mai mult capabil sau pregătit, 
deci remuneraţia e justă. Ş'apoi Statul, ca orcine, nu plă- 
teşte — ar fi absurd — după nevoile subiective ale celei 
care serveşte—unde e limita lor ?—ci după valoarea ser- 
viciului ce i se aduce. Nimic mai ridicol2), decât să auzi— 
şi se întâmplă foarte des — funcţionari cari se vaitä că 
au opt copii, şi că Statul le dă numai două-sute de lei 
pe lunăl! 

Nu cumva funcţionarii au o scuză în chiar atitudinea 
cetățenilor ? In adevăr, foarte deseori, aceştia nu numai 
că nu se gândesc să protesteze, dar o iau înainte, oferă 
bacşişul fără a fi solicitati expres. Este însă numai o apa- 
renfä că în acest act de conruptiune, iniţiativa este a mi- 
tuitorilor ; în realitatea brutală, cetăţenii nu fac decât să 
se execute ei benevol şi anticipat, pentru a nu fi execu- 
taţi prin şicane şi întârzieri prejudiciabile, cu atât mai 
enervante cu cât se ascund sub pretexte legale. Faptul 
însă, că cetățenii se execută benevol, denotă că uzul con- 
ruptiunii este aşa de frecuent şi general, încât ea a 


1) Dracul știe prin ce mizerabil paradox, la noi, a dă bacsis cuiva, 
se chiamă a-i face cinste. Aviz filologilor ! 

2) Caragiali a prins minunat acest ridicol absurd în «Scrisoarea pier- 
dutä» act. I, în scena în care politaiul e prins de prefect cu manipu- 
darea steagurilor de pavoazare. 


83 


devenit o regulă. Lucrul ar fi o adevărată calamitate 
“socială, dacă n'ar există, din fericire, un simptom de re- 
generare, un fel de criteriu, care permite să se conchidă 
că conruptiunea pierde treptat. din intensitatea ei: este 
„jena morală atât a celui care dă, cât si a celui care pri- 
meşte. Din împrejurarea că propunerea de conruptie si 
-acceptarea se fac într'un stil foarte eliptic, mai mult prin 
„gesturi şi ghicire din jocul fizionomiei, iar plata însăşi 
„se strecoară într'o strângere de mână; se desluşeşte clar 
un Început de trezire a simțului moral. Ambele părţi, 
dar mai ales funcţionarul, încep să aibă conştiinţa că 
ceeace fac nu e cinstit, de aceea se ascund. lar dacă 
„această regenerare a simțului moral, în execuţia man- 
-datului politic, merge şi va merge încă multă vreme 
foarte încet, cauza e că nu se schimbă de eri pe mâine o 
mişcare intrată în sânge şi oase printr'o practică de secole. 

Este aci locul să rechem atenţia cititorului, asupra 
tezei care formează principiul acestei scrieri : că nu ideile 
importate din afară sunt cauza eficientă a politicianiz- 
mului nostru, ci temperamentul nostru ancestral ; şi că 
“tocmai din contră, efectul acelora este de a-l reformă 
pe acesta; apoi, că acest proces sociologic se desfăşură 
dela 1848 până la o dată care nu se poate preciză în 
viitor. Provoc reamintirea, pentrucă fenomenul patologic 
al abuzului de mandatul public — şi al conruptiei pu- 
blice în general, — remarcabil ca expresiune caracteris- 
tică a politicianizmului, este proba peremptorie a tezei 
mele, şi este o probă aproape de intuiţie; în adevăr, 
acest fenomen nu este şi nu poate fi datorit imitatiunii 
occidentale, ci un extract pur oriental şi indigen, de 
vreme ce pe de oparte, noinam imitat decât idei-forme 
(obiectivităţi), iar nu şi moravuri (subiectivităţi) — aceasta 
< chiar teza contradictorilor mei — si pe de alta, istoria 
noastră etnografică n'are pagină în care să nu fie deja 
înregistrat cu prisosintä vitiul ce studiez aci. 

Se confirmă de asemenea, — în raport cu fenomenul 





84 


conruptiei politice — si a doua parte a tezei, din moment 
ce este constant că acest temperament vitios cedează cu 
încetul dar sigur, din tăria lui; căci e uşor de înţeles că 
această disolutie a conruptiei nu se datoreşte decât in- 
fluentii culturii adoptate şi asimilate. Logic e prin ur- 
mare, ca tot în cultură — si mai mult în aprofundare 
filozofică, decât într'o extensiune enciclopedică — să se 
găsească oarecum reţeta unei mai grabnice vindecäri. 
Se prea poate, ca la începutul vietei noastre constitutio- 
nale, de care şi azi suntem foarte aproape, să se fi ma- 
nifestat o recrudescentä de conruptiune ; dar aceasta se 
explică prin împrejurarea că vechiul temperament a putut 
găsi mai multe ocaziuni de activitate din cauza bogăției 
de forme introduse 1). Se înţelege însă, că asemenea re- 
crudescentä e numai vremelnică ; civilizaţia nouilor forme 
cu temperamentul ce ea implică, suferiă, izbindu-se de: 
stânca vechiului temperament, o adevărată mişcare de 
flux si reflux, al cărei efect este însă, ca şi în mare, o- 
tocire şi o distrugere a obstacolului. 


Totul este ca civilizaţia introdusă atunci în bloc—nict 
nu se puteă altfel, din moment ce ea se întrupează în- 
trun sistem de forme nescindabil—să fie acum, erte-mi-se- 
metafora în hatârul preciziunii, rumegată. Ideile trebuesc 
luate şi cercetate una câte una (tot aşa o maşină agri- 
colă nou inventată în străinătate, se importă întreagă şi 
odată sosită în ţară se demontează sau se inspectează,. 
pentru a i se află mecanizmul, adică pentru a se află cum 





1) Acelaș fenomen îl constată Barbu Ştirbei în foarte instructivul său. 
raport către Kisseleff, cu ocazia introducerei reformelor din 1832 (care 
fac tranziția între: vechiul regim si cel actual): «De aceea momentul 
introducerei nouilor instituţii a fost şi va fi totdeauna un moment de 
eriză. Şi dacă această observare e adevărată în genere, cum să nu fie 
adevărată pentru un popor așa de puţin înaintat în civilizaţie, şi unde- 
oamenii n'aveau altă călăuză decât obiceiul?» (Tradus în Convorbiri: 
literare 1889, p. 1033. | 


85 


poate functionà), căci numai aşa se poate cunoaşte rolul 
şi valoarea lor în raport cu întregul din care fac parte, 

Această operatiuue intelectuală e neapărat necesară, mai 
ales pentru funcţionarii publici, fiindcă ei nici n'au să lu- 
creze, fiecare închis în anume limite de competenţă, 
decât cu anumite părţi din organismul public. 

Astfel prima datorie pe care trebue să o simtă con- 
ştiinţa cinstită a unui funcţionar, este cunoaşterea legilor 
sub resortul cărora el are să lucreze, fiindcă într'un stat 
constituţional, ele singure sunt formele sub care el, ca 
reprezentant al Statului, şi cetăţenii pot intră în rapor- 
turi. Această cunoaştere trebue să fie şi de detaliu, dar 
mai ales a spiritului legii. Or, ceeace ne exasperează pe noi 
cetăţenii, când e să păşim pragul monumental al unui 
palat administrativ, orcare ar fi el, este dedalul de forme 
nebănuite, sub furcile cărora va trebui să treci asudând. 
Este extraordinar, că după ce ai studiat legea şi regu- 
lamentul, relative la afacerea ta, să nu poţi păşi sigur, 
fiindcă sunt cam tot atâtea uzuri câte birouri. Nu e vorba 
de un uz juridic, de o regulă creată în lipsă de text, ci 
pur şi simplu de o rutină, care se menţine alături de 
lege şi deseori contra ei, cu tenacitatea imbecilă pe care 
o dă lenea de a cercetă şi spiritul ierarchizat impunând 
prostia de sus în jos. E adevărat că şi legile şi regula- 
mentele, sunt foarte deseori insuficiente ca concepţie ge- 
nerală şi incoherente în detalii; formalismul şi proce- 
dura sunt încă încurcate, pe când ele ar trebui să tindă 
spre un simplism intuitiv, căci idealul lor, anticipat obli- 
gatoriu prin brutalul adagiu. «Nemo legem ignorare cen- 
setur», este că toţi cetăţenii să le cunoască fără studii 
adânci şi speciale, ci numai în urma unei elementare 
instrucţiuni civice. Deocamdată controlul cetățenilor e 
aproape nul şi va fi totdeauna prea slab, fiindcă sunt 
intimidati de suveranitatea inabordabilă a. celor pe cari 
ei îi plătesc. Mai lesne e de sperat, şi e şi logic, ca pro- 
gresul să vină din partea funcţionarilor; ei sunt datori 


86 


si în măsură, ca specializaţi, să interpreteze legea cât 
mai simplu şi mai cinstit. 

Tot graţie unei serioase culturi sociologice, funcționarii 
vor evilă o confuziune, de pe urma căreia vin toate ne- 
ajunsurile. Acum nu există în spiritul lor decât o noţiune 
dominantă, Statul. El i-a numit, suveranitatea lui o în- 
trupează ei, el mai ales le plăteşte. Aceste condițiuni fac 
pentru ei din insesizabila idee de Stat, o entitate, un 
personaj concret, un stăpân, pe care îl servesc (nu toc- 
mai credincios) şi în numele căruia jură. Cetăţenii însă, 
sunt pentru ei adevărate abstracţiuni, indivizi fără per- 
sonalitate, care vin de dimineaţă până seara să ceară câte 
o favoare dela a tot dispunătorul Stat. Ei bine, functio- 
narii sunt foarte înapoi cu ştiinţa politică. E timpul să 
capete convingerea profundă a ideii inverse: Statul nu 
e decât o formulă abstractă, al cărei substrat concret 
sunt cetăţenii. Aceştia consideraţi în individualitätile lor, 
sunt singurele realităţi; ei sunt scopul, pe când Statul 
nu e decât sistemul de mijloace necesar la satisfacerea 
nevoilor lor sociale. Ei plătesc toate cheltuelile Statului, 
adică făcute în interesul general, deci şi pe funcţionari. 
Dacă fiecare. în parte nu poate decide nimic în Stat, 
nu e mai puțin adevărat că nici suveranitatea naţională 
nu poate există fără fiecare din ei, iar pentru a putea 
îndeplini acest rol capital de factor necesar în condu- 
cerea Statului, cetăţeanul trebue să se poată bucură de 
libertatea cea mai largă posibil. 

Care ar fi rezultatul unei asemenea realiste priceperi 
a lucrurilor, se înţelege lesne: Cetăţenii în loc să fie 
luaţi de sus, ca unii cari vin să ceară, ar fi trataţi cu 
toată deferenta ce se cuvine omului care vine să-şi exer- 
cite un drept sau să uzeze de un avantagiu legal. Când 
funcţionarii vor începe să simtă în toată simpla ei pro- 
funzime formula: cetățenii nu vin să ceară, ci să ià, atunci 
domnia spiritului liberalist şi cinstit va fi asigurată. 

Aşa dar, progresul cultural, constând într'o cât mai 


87 


pătrunzătoare analiză a noţiunilor politice, este mijlo- 
cul indicat pentru a dă pe de o parte cetățenilor aptitu- 
dinea de a controlă şi funcţionarilor disciplina cinstei. 
Necontestat însă, extirparea conruptiunii se. aşteaptă 
“aproape exclusiv dela cei din urmă, pe de o parte fiindcă 
vitiul care nu .se dă pe faţă numai din cauza temeri: 
de control, e departe de a fi un vitiu dispărut, el există 
latent şi izbucnirile sunt mai periculoase decât manifes- 
tarea cronică; pe de altă parte, fiindcă însuşi acest con- 
trol nu promite a fi tocmai sever, dacă e să judecäm 
după experienţa acum posibilă. E cunoscut în adevăr, 
că astăzi tocmai cetăţenii mai culţi, sau presumati astfel, 
cari stau în general bine materialmente, întreţin acest 
vitiu nu numai prin lipsa de protestare, dar şi prin bac- 
şişuri mai grase. Desigur că ei nu o fac din lipsă de 
simţ moral, ci mai mult—afară dacă nu va găsi cineva 
că e cam tot una — dintr'o vanitate de galantomie spe- 
cifică aux grands seigneurs 1). Dacă nu este aci lipsă de simţ 
moral este de sigur slăbiciune morală care dovedeşte la 
cei atinşi de ea, numai o cultură superficială sau de pură 
reproducere, orcât de vastă ar fi, iar nu cultura profundă 
sau criticismul. Acesta singur e în măsură să influenţeze 
caracterul, şi să deà acea voinţă de putere, care distinge 
în general pe oamenii eroici, şi care e absolut necesară 
pentru a rupe fatis cu vanitatea degradantă şi aservitoare. 
* 
xX * 

Nu există de sigur diferintä de natură între conrup- 

țiunea funcţionarilor înalţi şi a celor inferiori, dar dife- 


1) Pentru bacsisul privat, care este si el una din gravele noastre ca- 
lamitäti sociale, singura explicaţie rămâne vanilalea. Nu ne gândim 
măcar să proportionäm bacsisul cu serviciul adus; ne îngrijește numai 
surâsul dispretuitor al vecinului, sau morga omului de serviciu. Este 
cea mai drăcească răzbunare a canaliei, care exploatează fără nici o 
mișcare și domină pe stăpânul, la ale cărui ordine, cu un moment 
Înainte fusese, Merită desigur toată puterea de analiză a moralistilor 
paradoxul acesta, al stăpânilor pe cari îi interesează estimarea sclavilor. 


88 


rinfa de grad, merge până la o teribilă gravitate. Cam 
aceeaş nuanţă, care e între a räni pe cineva cu cuțitul, 
sau a il infige în inimă, este şi între a strecură un leu 
în mâna unui şef de tren pentru a te lăsă singur în 
compartiment, sau în mâna unui ajutor de grefier pentru 
a "ţi expediă o hârtie, şi între a determină cu hârtii de 
bancă pe un deputat să voteze alb un indigenat pe care 
convingerea lui îl vedeă în negru. Aceste exemple, — a 
căror realitate e curentă — sunt forma ce mai simplă a 
conruptiei. In afacerile politicianiste, — ca şi în cele co- 
merciale, de al 'căror tip, mai putin onorabilitatea, ele 
se apropie— operaţiunile sau schimburile de servicii, 
nu se plătesc pe loc în spete metalice, ci se soldează 
după un adevărat compt curent de credit şi datorii 
reciproce. Se înţelege însă, că şi aceste solduri, au un 
caracter material, bănesc, foarte apreciabil: o antrepriză, 
o bursă şi mai ales o funcţiune. 

Căci în ce constă târgul? El e simplu şi invariabil: 
cetăţenii dau voturile, adică pun pe politiciani în pose- 
siunea puterii, iar aceştia se angäjeazäà a împărtăşi pe ce- 
tăţeni, din fructele acestei puterii, adică a-i pune în func- 
ţiuni. Acest pact care transformă partidele în sindicate 
de exploatare, poartă în el virtual consecinţele naturii 
lui necinstite, care trebue să isbucnească curând. Prin el 
cetăţenii sunt singurii păcăliţi: mai întâiu, fiindcă prin 
felul pactului, ei trebuind să deă mai nainte de a primi 
(şi neputând luă garanţii reale sau în scris căci aceasta 
ar constitui la vreun moment inoportun corpuri de de- 
lict), ei trebue să se execute fără soväire ; al doilea, 
fiindcă tot prin felul contractului, politiciani cari au primit 
integral şi n'au să se mai teamă, că vor fi înşelați— poate 
şi din cauza fireştei emotiuni a avenirei la putere—pierd 
memoria obligatiunilor ce-şi luaseră. De altfel şi să vrea, 
n'ar puteă să le execute, fiindcă cu toată întinderea si 
elasticitatea bugetului românesc, tot nu ajung posturile, 
şi cetățenii îşi merită în definitiv pedeapsa naivităţii sau 


89. 


Jăcomii lor. Această necinste a politicianilor în propriul 
lor partid, anulează puţin necinstea întregului partid 
faţă de ţară, de vreme ce rezultatul ei este de a înlătură 
din trebile publice, indivizi cari compromit încă tipul 
omenesc. Se pare însă că cetăţenii pierd tot mai mult 
din naivitate şi câştigă în lăcomie. N'am avut în peri- 
oada electorală, din acest an—pentru a servi cititorului 
exemple cât mai recente—cetäteni cari au rugat frumos 
în discursuri publice pe şefi, să aibă a îngriji de oamenii 
partidului ? O asemenea rugăminte în ajunul alegerilor— 
sireti sunt şi cetățenii când vor! — nu a fost se vede 
destul de delicată pentru a nu se confundă cu o ame- 
ninfare, şi şefii s'au executat. Dar nu s'a putut face cum e 
bine pentru toţi, şi cetăţenii ignorati, conştienţi de drep- 
turile lor, au protestat, organizându-se în ligă. Asemenea 
= manifestări, în chiar sânul unui partid, ar merită nu 

numai aprobarea, dar admiraţia generală, dacă ele ar fi 
nişte cinstite veleităţi de independenţă individuală, şi ar 
fi astfel, dacă motivul lor ar fi o critică obiectivă a cen- 
trului despotic şi absurd, combaterea vreunui proiect 
contradictor cu principiile partidului, sau iniţiativa vre- 
unei măsuri de interes general şi urgent. Când însă se 
reduc la subiective tribulaţiuni pentru căpătuială, ca 
orce pantalonadă ele excită râsul compătimitor al oa- 
menilor cinstiţi, iar în propriul partid sunt cu drept cu- 
vânt considerate şi tratate ca acte de indisciplină. 


Cetăţenii au însă, din nefericire, o circumstantä ate- 
muantă, chiar un îndemn, în conduita celor de sus, în 
a miniştrilor, cari fac şi desfac totul în această ţară. 
Aceşti oameni—excepţiile sunt aşa de număratel—după 
<e s'au coborit în timpul vizitelor electorale până la a-şi 
pune mâinile şi buzele în contact cu cele mai nespălate 
<piderme democratice, tin să arate, de îndată ce au intrat 
în portofoliu, că nici nu eră la mijloc decât o farsă pen- 
tru a exploată naivitatea şi vanitatea ; ceeace nu face 


90 


decât să mărească desgustul pe care şi aşa îl produce 
spectacolul acelei tandre promiscuitäti, care se cheamă 
la noi popularitate. Ei lasă să facă anticameră zile în- 
tregi pe cetăţenii cinstiţi, dar care nu au alt titlu pentru a 
fi auziţi, decât dreptul lor, pentru a ascultă pe aceia care 
au recomandaţii. Personalitatea acestora din urmă im- 
portă aşa de putin, încât deseori ei sunt numiţi în func- 
tiuni sau li se acordă vreo cerere, fără ca să se prezinte 
ei, ci numai protectorii, pentru cari se şi face graţia. 
Nu uit că scopul acestei scrieri este mai mult stu- 
diul unor fenomene politice decât judecata lor; nu am 
prin urmare intransigenta criticului idealist, ci scrupu- 
lozitatea omului de ştiinţă : Recomandatiile sunt con- 
damnabile anticipat, fără nici o rezervă ? Răspunsul se 
dă mai lesne, dacă se transformă această întrebare în 
alta echivalentă: E posibil ca un ministru să lucreze 
şi să decidă totdeauna prin contact direct şi personal cu 
oamenii sau cu lucrurile? Nu. Intâiu, pentrucă prin 
economia lucrurilor, şi graţie sistemului nostru de orga- 
nizatie socială ierarchizată, ministrul trebue să cunoască 
direct elementele principale, iar nu şi pe cele de detaliu. 
Dacă s'ar cobori până la acestea, deşi intenţia ar fi lau- 
dabilă, el ar riscă sigur să piardă din concentrarea 
necesară pentru cele d'intâi şi în loc să facă totul bine, 
ar face totul mediocru sau rău. Apoi nu sunt rare ca- 
zurile când ministrului îi lipseşte criteriul pentru a pu- 
teà decide personal. Dacă de exemplu pentru numirea 
într'o funcţiune se prezintă mai multi candidaţi cu ti- 
tluri egale, evident e că ministrul va fi foarte perplex, 
pentru a decide dacă n'ar luă avizul unei persoane cu- 
noscute lui. Teoretic deci, recomandatia este admisi- 
bilă, dar numai în aplicaţie se dovedeşte, cinstea unui 
consilier al Tronului; căci numai dacă el are nesträmu- 
tată încredere în integritatea celui care recomandă, numai 
atunci alegerea poate fi sigura de nimereală. 
Dacă însă cel care recomandă n'are cu ministrul alt 


91 


comun decât interesele politice, sau chiar simplu comer- 
ciale, atunci evident că intervenţia lui nu spune nimic: 
despre valoarea intrinsecă a candidatului. Nici n'ar putea 
spune, căci ceeace obligă pe înaltele personagii să re- 
comande, sunt consideratiuni sau de rudenie şi alianţă, 
sau de interes local: cele dintâiu isvorăsc dintr'acel sen- 
timent, mai exact concepţie, a solidarităţii de familie după. 
care un membru al ei ajuns sus, trebue să pricopsească 
pe toţi ceilalţi, indiferent de etate, sex, profesie, şi mai. 
ales de aptitudine. Acest fenomen patologic este destul. 
de frecuent şi de cunoscut la noi sub denumirea de nepo- 
tism şi de ginerism, pentru a mai fi nevoie de comentarii. 

Iar dacă pe înaltele personagii — mai ales pe deputaţi 
şi senatori— le-a dispensat Dumnezeu de pacostea unei 
familii sălbatice, le rămâne să iă sub protecţia lor pe 
membrii familiei lor politice, ale cărei limite sunt iden- 
tice, cu ale județului ce i-a votat. A umple tot organis- 
mul politic al judeţului, cu nechematii din chiar cuprinsul 
său, înseamnă pentru majoritatea triumfätoare a satis- 
face interesele locale. 

Dacă se poate înţelege la rigoare ca această majori-- 
“tate, avidă după mijloace de existenţă, să doriască de 
exemplu, ca în tribunalul local să fie numiţi membri din. 
sânul ei; dacă se mai poate pricepe, ca deputatul, legat 
de ei prin pactul votului şi îngrijat de succesul propriilor 
sale afaceri, să stăruiască pentru asemenea numiri; nu 
se poale admite însă ca ministrul, care este o foarte in-- 
directă şi depărtată emanatiune a acelei majorităţi, care 
este aşa de sus pus, încât meschinele interese subiective 
ar trebui să se estompeze, şi să nu ajungă la vederea: 
lui decât liniile obiective ale interesului general, nu se- 
poate admite ca el, să facă asemenea numiri. 

Ce vulgară si ce egotistä concepție au aceşti oameni 
despre înalta lor chemare | 

Până şi în partea pur intelectuală a atributiunii lor, 
în confecţionarea legilor—acest oficiu care impersonali-- 


92 


zează ca si un sacerdotiu—ei păstrează calculul rece de 
“tejghea. Enorma doză de responsabilitate, care face gra- 
vitatea unei legi şi dă autorului ei fiorii unei mari crea- 
tiuni, nu-i agită. Nu-i importă efectul mai îndepărtat si 
«cronic al legii asupra multor milioane de oameni, cari 
şi-au pus încrederea în ei, ci avantagiul imediat, scomp- 
tabil, asupra membrilor partidului. Se fac legi cu pre- 
tenţia de a organizà institutiuni de stat, şi în fond pentru 
a creà funcțiuni! In aşa condițiuni se şi înţelege ca fie- 
care partid să aibă dreptul de a modifică sau desfintà 
legile, şi numai prin caracterul oarecum personal al le- 
gilor, se şi explică desele lor modificări la noi. 

Ce le pasă politicianilor din orce partid! Poate fi o 
pozitiune mai uşor lucrativă decât a lor? Cine nu-şi 
închipue că e foarte comod să dai altora când nu te 
costă pe tine nimic, ba că din contră e foarte avan- 
tagios pentru tine să dai, căci aceia cari au primit în- 
eleg să rămână obligaţi sub o formă sau alta, nu Sta- 
tului, din buzunarul căruia li se dă, ci aceluia care i-a 
pus în contact cu acest buzunar. Acest oficiu, care din 
nenorocire îmbracă aparente legale, (fonduri de rezervă, 
«credite extraordinare), face ca necinstea miniştrilor, a pre- 
fectilor, a primarilor, cu un cuvânt, în ordine şi gravitate 
descendentă, a tuturor capilor de admininistratie, să fie 
îndoit caracterizată: ca conrupție, căci se dă cetăţenilor, 
uneori chiar când sunt în dreptul lor, numai cu con- 
ditia de a fi făcut dovadă sau cel putin angajamentul 
că-şi închiriază conştiinţa, apoi ca abuz de încredere, 
căci se înstrăinează pentru treburi personale banii Sta- 
iului, a căror păstrare şi bună gestiune în interesul pu- 
blic, li s'a delegat. Acest abuz de încredere este circum- 
stanţa agravantă a politicianizmului. Această circumstanţă 
devine foarte luminoasă—se înţelege funest luminoasă — 
dacă se compară conrupţia comisă de mandatarii Sta- 
tului cu aceea făcută de particulari; se întâmplă des la 
Roi, ca cetăţeni, din cei avuti se înţelege, foarte do- 


93 


ritori de a reprezentă în Parlament, neavând alte mij- 
loace de a obţine acest mandat, cumpără voturile (după 
un tarif care nu face excepţie la legea cererii şi a ofer- 
tei). Intr'un stil adequat, şi aceşti oameni conrup, dar 
în gradul de criminalitate al celor două conruptii, dife- 
rinta e aşa de mare, încât se simte fără demonstrație.. 
Remarc numai că deseori cetăţeanul care cumpără vo- 
turi, e departe de a fi un incapabil; el este pur şi simplu 
un membru al opoziţiei, uneori din cei mai de frunte şi 
cinstiţi, care doreşte din suflet să fie la locul de controk 
şi luptă, dar care ar luptă cu mijloace absolut neegale,. 
pentru a decide imbecila suveranitate a masei alegătoare,, 
dacă la cantitatea de avantagii palpabile cu care un 
guvern e în măsură s'o ademenească, nar opune argu-- 
mente mai sunătoare decât meritele sale. Nici odată 
«scopul scuză mijloacele» nu este mai bine aplicat, în- 
trucât poate fi bine aplicat acest principiu, adică exclusiv- 
în cazul legitimei apărări, în care se află de obiceiu la 
noi minoritatea. A! cu totul altfel de gravă, este con- 
ruptia care porneşte chiar dela un amic al guvernului, 
fiindcă acesta nu poate aveă altă scuză decât incapaci-- 
tatea lui. In treacăt fie zis, câte odată această conruptie- 
pierde din gravitate pentru a câştigă în ridicul, atunci 
când deşi nefericitul candidat a cheltuit zeci de mii de 
lei, totuş cade. Cititorul îşi aduce aminte de o asemenea 
nostimă înlâmplare la alegerile generale trecute, mi se- 
pare în judeţul Buzău. 

Atenuând vina oamenilor politici, cari se aleg prin 
cumpărarea de voturi, nu vreau de loc să zic că actul 
lor e laudabil; convin din contră, că ei trebue să fie con- 
tinuu jenati de a ocupă nişte locuri de aşa importanţă, 
printr'un mijloc întru nimic comun cu prestigiul moral. 
cu care la urma urmei, nu e absolut imposibil a reuşi. 
Vream numai să reliefez, cu cât e mai criminală conrupția 
oficială decât cea privată. Chiar pentru aceea, cari gă-- 
gesc indiferentă moralitatea actelor publice ; cari se ţin. 


94 


de principii ceva mai mecanice, cum acela al «faptelor 
îndeplinite» sau al «succesului final», ca singure criterii 
-~de justificarea acelor acte, chiar pentru aceştia, diferința 
între cele două conruptii trebue să fie foarte vizibilă, 
-dacă ei ar binevoi (ştiu bine că nu cam sunt dispuşi, 
fiind ei însişi conrupătorii), să considere consecinţele : 

Conrupţia privată se exercită mai mult asupra oame- ` 
milor de jos, inculti si vulgari, la cari rezistenţa caracte- 
æului cedează în faţa unei bancnote; pe când conrupția 
oficială, se exercită mai mult asupra celor intelectuali, 
„pe cari îi supune magia unui post, uneori chiar a două- 
trei (fiindcă se ştie că beneficiul e intermitent, lupta pen- 
tru el e cât mai pe apucate şi cât mai pe stoarse), sau 
„cine ştie ce altă sinecură, a căror valoare se traduce prin 
mii de bancnote. Ei bine, orcât de prevenitä sau usuricà 
ar fi o minte, ea nu poate să nu înţeleagă, că pe când 
pe primii mercenari îi plăteşte cine vrea, le iă singurul 
bun ce au, votul, şi aruncă personalitatea lor inutilă; 
pe cei de al doilea, nu numai că îi plătim scump, noi 
„cetăţenii, dar printr'o sălbatecă nedreptate, sunt cocotali 
fără avizul nostru, în locuri destul de înalte ca să ne 
poată strivi, ordecâteori direct sau indirect, mecanismul 
‘vietei noastre de stat ne apropie de ei. 

Pacostea funcţionarilor incapabili şi necinstiti—si sunt 
-asa de mulţi !— torturează atâta pe bietii cetăţeni, încât 
nu e îndoială că toţi ar primi, să plătească odată pentru 
totdeauna acestor personagii cari aduc numeroasele ser- 
vicii electorale, cu condiţia să [ie obligate să rumege acasă. 


* 
x x 


Este evident că în actul conruptiunii, politicianii si ce- 
‘tälenii sunt complici, aşa încât actul nu sar puteà per- 
petrà, dacă una din părţi şi-ar refuză concursul. Este 
indiferent însă din punct de vedere al responsabilităţii, 
„dacă iniţiativa este a politicianilor cari oferă sau a ce- 
tăţenilor cari cer, căci chiar dacă inițiativa pleacă dela 


95 


-aceştia, responsabilitatea mare, aproape exclusivă este tot 
a celor dintâiu. In adevăr, există o diferenţă de natură 
între aceste două spete sociale: politicianii sunt speța 
oarecum superioară; ei sunt în general culti sau mai bine 
rafinaţi; cunosc piesele mecanismului de Stat, n'ar fi decât 
fiindcă le-au avut şi le au mereu în mână; numai ei sunt 
în măsură să aprecieze că serviciile electorale sunt prea 
-meschine pentru a fi plătite aşa de scump, încât exor- 
bitantul lor preţ să devină o ipnotizantä ţintă a tuturor 
vointelor şi să desläntue, — din cauza unei concurente 
cu atât mai violentă, cu cât afacerea e excelentă — cele 
mai abjecte porniri mintale şi morale. 

Repet aci ideea exprimată deja mai sus (pag. 48). Ac- 
tele regenerării noastre politice-sociale sau creatiunea 
“României de azi e opera stratului de sus. Se cuvine deci, 
ca cel puţin aceiaş bunä-credintä, dacă nu vijeliosul en- 
tusiasm care fnsufletià pe oamenii de atunci ai acestui 
strat ca să pună bazele operei, să-i stăpânească pe cei 
de astăzi, obligaţi printr'o aşa grandioasă descendență, 
la terminarea şi consolidarea operei. Or, reprezentanţii 
acelui strat sunt astăzi oameni politici. 

Ce împiedecă pe aceşti oameni să se decidă a aveà o 
concepţie obiectivă şi o conducere cinstită a interesului 
public este neincrederea pe care o au unii în alţi, ca 
adversari. Fiecare din partide urmăreşte ca un inimic 
sălbatec o mişcare de afirmare a celuilalt, şi dacă nu 
o poate anihilă, adoptă mijloacele, ca nu cumva să ră- 
mână în urmă. A rămâne în urmă se cheamă, înir'o 
organizaţie democratică, a pierde numărul şi pentru a 
nu-l pierde, politicianii au grije să nu-l supere reche- 
mându-l la practica virtutei, (care este după Montesquieu, 
însăş principiul democraţiei) ; se întrec din contră în 
a-l face să beneficieze de toate paragrafele bugetului ; 
e un mijloc mult mai comod si mai eficace. Această 
luptă ignobilă între politiciani face deliciile masei, care 


96 


se lasă a fi conruptă cu desinvoltura, dar si cu preten- 
tiozitatea unei prostituate din ce în ce mai căutată. Din 
cauza acestei neîncrederi, un om politic, un ministru în 
special, căci ei conduc în ultima instanţă activitatea po- 
litică, se teme ca nu cumva luând el iniţiativa unei prac- 
tici cinstite, să fie păcălit de succesorul său adversar, 
care ar satisface pe toţi nemultumitii şi şi-ar înmulţi 
rândurile. Consecința e nu numai că DOLIA Saul per- 
sistă, dar că el progresează. 

Cu toate astea ce simplu ar fi remediul! Ar fi de 
ajuns numai, ca două serii consecutive de miniştri ad- 
versari să trateze pe cetăţenii lacomi, cu o egală severi- 
tate de conştiinţă ; să nu acorde nimănui nici cel mai 
mic avantagiu care n'ar fi proportionat cu valoarea sa, 
nici să-i refuze satisfacția unui cât de neinsemnat exer- 
citiu al dreptului. Onorabilii cetăţeni ar fi obligaţi prin 
acest tratament să priceapă, că nu e nici o legătură de 
cauzalitate între vot şi sinecure. Ar fi singura şcoală po- 
sibilă de rechemare la virtutea civică; singura, fiindcă 
e natural, în general, ca sursa virtuţii să fie sus, acolo 
unde condiţiunile materiale biologice,—de care printr'o 
lege de bronz e legată toată fenomenologia socială, — 
sunt mai proprii şi fiindcă e natural în special la noi, 
ca virtutea politică, adică aplicarea integrală a formelor 
de stat să plece de unde au plecat şi acestea. 


* 
% * 


Pentru a simţi în toată grandioasa lui nobletä rolul 
lor, miniştrii au nevoie de o îndoită cultură. De una, 
sociologică, care să-i înveţe ca pe orcare funcţionar, 
dar în mai profund (a se vedeă mai sus), adevărata no- 
liune de Stat, căci numai când Statul nu va mai fi pentru 
ei o entitate de sine stătătoare, reală şi totuş mitică, o 
personalitate vagă şi imposibilă ca un zeu, (ca şi acesta 
destul de departe, pentruca preoţii lui să-şi închipue că 
fraudând sacrificiile ce i se aduc, nu vor fi văzuţi); ci 
când, din contră, Stat democratic şi constituțional vor 


97 


fi toţi cetăţenii cu fisiologica lor realitate, numai atunci 
vor înţelege că zeul este prea aproape, pentru a puteà 
fi escamotat, şi că responsabilitatea mandatului lor e tot 
aşa de concretă şi imediată, ca orcărui contract inter- 
venit între doui particulari. 

Cultura sociologică însă, nu e suficientă pentru mi- 
niştri, fiindcă ei nu sunt simpli funcţionari. Rolul lor 
nu e numai de a aplică, ci şi de a creià; şi apoi chiar 
în aplicație sunt creatori, căci felul cum aplică ei, se 
repercutează pe toată scara subordonatilor. Or, pentru 
admirabilul rol de creator, se cere, pe lângă luminile 
technologice, şi o stare sufletească specială. Se cere o 
degajare complectă de grijile zilnice, o uitare întreagă a 
orcărei insulte primite şi a orcărei näzuinte de satisfacere 
personală, o linişte senină, o spiritualizare ca a zilei cea 
de pe urmă, nici o aspirație la aplauzele mulţimii şi 
nici o teamă de urletele ei. Cine a creiat vreodată — fie 
şi numai o pagină, dar creat, acela ştie că fără ase- 
menea condițiuni severe nu se poate gustă beatitudinea 
de a descoperi un colţ de adevăr, de frumos sau de just. 
Cu cât mai severe trebue să fie ele, când opera ta de crea- 
tiune este nu numai un dar pentru societate, dar o obli- 
gatiune pentru ea, cum este în cazul oamenilor politici ! 
La asemenea stare sufletească nu se poate ajunge decât 
pria cultura filozofică. Orcât de bun avocat, inginer sau 
profesor de botanică ar fi un ministru, dacă na träit în 
intimitatea marilor cugetători ai timpurilor, el nu va 
puteă fi decât politician vulgar sau cel mult bun func- 
tionar de resort, dar niciodată om politic în sensul 
clasic al cuvântului, căci unilaterala lui disciplină nu 
învaţă, nici mândria independentii, nici pasiunea liber- 
tăţii, nici cultul dreptăţii, criterii de foc ale cinstei. 

Se va zice însă, că până ce ministrul să întrunească 
cultura, care să facă din el un stăpânitor de pasiuni, în 
condiţiile de azi ale politicei, este foarte greu să iă un 
asemenea rol. Convin că este chiar eroic. Şi dacă ar do- 


C. A. Popescu. 7 


98 


vedi eroism omul care ar luă iniţiativa cinstei, de vreme 
ce a putut învinge acea neincredere aşa de generalizată 
încât se socoteşte o nebunie a nu o aveă, deşi în fond 
ea este un element anarhic sau antisocial; eroizm ar 
dovedi şi omul care, deşi adversar, continuă acea ini- 
tiativä, de vreme ce ar dovedi că poate să nu cedeze 
acelei pasiuni meschine,—şi ea aşa de generalizată, încât 
a devenit arma de luptă cu predilectie — de a exploatà 
mişcările adversarului chiar când sunt sincere. Ei bine, 
în interpretarea egocentrică a vietei, dominantă astăzi, 
să ceară eroismul acesta un efort aşa de mare? Este 
oare un serios sacrificiu de a nu mai fi ministru — căci 
aceasta va fi consecinţa brutală a gestului eroic — când 
ai fost deja de trei-patru ori (cum e cazul atâtora) 
când deci ai atins cu prisosintä acest maximum de satis- 
factie al ambiţiunei personale? Sau, dacă pentru unii 
miniştri repetirea portofoliului este o sursă de beneficii 
materiale, nu sunt alţii destul de bogaţi, ca să nu mai 
aibă nici acest motiv? Nu-i tentează pe aceşti oameni, 
nu calculează ei— pentru a mă ţine în limitele realis- 
mului lor curent—valoarea gloriei de a întreprinde o 
activitate care e considerată acum ca imposibilă? Căci 
va fi nu numai o glorie postumă, ci şi una imediată 1). 

Noi cetăţenii am fi mulţumiţi şi cu această aritmetică 
morală, căci ne importă în prim rând efectul; impuri- 
tatea originei lui s'ar şterge mai târziu—în vieata socială 
evoluţiile nu se fac de azi pe mâine, — atunci când 
printr'o constantă repetire s'ar generaliză în destul, ca 
să transforme excepţia în regulă. 





1) N'au decât să afle de exemplu, ce înältätoare imagine au magis- 
traţii despre Ministrul justiţiei din 1900—1901. Dacă succesorii săi din 
partidul liberal i-ar fi continuat felul de a trată cea mai importantă din 
funcțiunile de stat, s'ar fi creiat poate la acel departament o atmosferă 
aşa de pură, încât ar fi jenat si imposibilizat felul de a administră.jus- 
tiția al unui alt ministru, care ar putea furnizà, el singur, cu proto- 
tipul său, un întreg capitol al unei patologii sociale. 


- 


UN STREIN, DESPRE NOI 





Dacă rezultatele precise şi necontestate în Psichologie 
se fac aşa de mult aşteptate, cauza este că această ştiinţă 
a uzat alternativ de singurele două metoade posibile 
pentru materia ei: introspectiunea şi observaţia exteri- 
oară comparativă ; căci, pe când cu prima metodă, su- 
biectul observator confundându-se cu obiectul observat, 
nu se obțin adeseori decât iluziuni de adevăr, cu cea de 
a doua metodă, nu se prind decât semnele exterioare 
ale unui fond interior, care urmează să fie indus din ele, 
ceeace dă numai un adevăr provizoriu. 

Acelaş lucru se întâmplă în sociologie. Cercetările asu- 
pra unui grup social, pe care le face un membru din 
chiar acel grup, sunt oarecum introspectiuni sociologice ; 
pe când cercetările făcute asupra grupului de un străin, 
nu pot deseori să treacă dincolo de formele vizibile sau 
de structura materială a acelui grup. Servindu-mă de o 
comparaţie, aş zice că străinul cunoaşte o societate ome- 
nească, aşa cum cineva ar puteă cunoaşte o casă a cărei 
uşă e încuiată, dar în care se poate privi prin ferestre : 
forma exterioară a casei şi fragmentele din interior, ce 
se pot vedeă prin cadrul ferestrei, permit o reconstruire 
prin imaginaţie, care stă cu realitatea în acelaş raport 
in care stă ipoteza cu adevărul. Continuând însă com- 


tee 
ects, 


7s 


100 


paratia, se poate zice tot aşa de bine, că la rândul lui 
acela care s'ar găsi de-adreptul încuiat în casă, n'ar puteà 
cunoaşte decât ipotetic forma ei exterioară, formă care-i 
asigură individualitatea, când e nevoie să fie pusă în ra- 
port cu altele. 

Dacă însă în loc de exclusiviste şi ostile cum sunt, cele 
două metode, ar deveni complimentare cum e în atri- 
butia lor, şi-ar servi reciproc de control, una relevând 
fondul şi cealaltă forma, şi cercetările ar căpătă sigu- 
ranta ştiinţifică. 

Rezultă de aci, pe de o parte, că trebue să rămânem 
obligaţi faţă de cercetătorii strâini, cari ne dau mijlocul 
complementar de a ne cunoaşte; şi pe de altă parte, că 
se impune să relevăm dintre observaţiile lor, pe acelea 
cu cari suntem de perfect acord, fiindcă acesta e proba 
realității lor, şi să arătăm falsitatea sau insuficiența 
celorlalte. Istoria şi sociologia nu trebue să accepte ca 
materie a lor constantă şi determinată, decât observaţiile 
confirmate de cele două metode. | 


* 
x x 


Sub unghiul acestor principii, trebue privită recenta 
scriere a d-lui André Bellessort: «La Roumanie contem- 
poraine». (1 volum în 16, de 300 pag. Perrin et C-ie). 
E o carte de călătorie. Pentru asemenea cărți, ar fi foarte 
avantagios să se cunoască dacă ele sunt efectul, sau cauza 
călătoriei. Alta e a întreprinde un drum cu intenţia pre- 
concepută de a scri impresiile, şi alta e a porni la drum 
numai pentru a vedeà şi simți, scriind numai dacă sen- 
zatiile încercate debordează prin forţa lor proprie. In 
primul caz, călătorul, preocupat de satisfacerea vanitätit 
sale, sacrifică adevărul, deseori chiar de bună credinţă; 
în al douilea”caz, scrierea e sinceră, deci ştiinţifică. Omul 
însă, îşi maschează perfect vanitatea; trebue cunoscut 
intim, pentru a se şti întrucât e veridic. Nu sunt în mă- 
sură så afirm dacă «La Roumanie contemporaine», este 


101 


o scriere-efect sau o scriere-cauză. Mai lesne îmi vine 
să cred că d-l Bellessort e un călător sincer, nu vanitos, 
fiindcă cea mai mare parte din observaţiile sale sunt 
exacte, unele chiar de o justetä profundă, cum n'ar fi 
de aşteptat sau de pretins decât dela un spirit, care a 
respirat totdeauna în atmosfera noastră. 

Autorul debutează printr'o adevărată captatio benevo- 
dentiae : Cu stilul său, în acelaş timp elegant şi familiar, 
şi care se menţine până la cea din urmă pagină, d-l Bel-. 
lessort relevează contrastul dintre astăzi şi ieri al nostru. 
Deşi trajectoria acestui contrast se întinde pe 50 de ani, 
totuş el e aşa de uimitor, trecerea noastră dela cel mai 
pur orientalism la o vizibilă occidentalizare este un act 
atât de uriaş, încât literalmente exact s'ar zice că între 
eri şi astăzi stă nu o evoluţie ci o revoluţie. Cel puţin 
metoda transformării noastre e revoluționară, căci diferi- 
tele perioade de elaborare ale acestei transformări sunt 
aşa de reduse încât ea se prezintă oarecum ca o simplă 
succesiune de efecte ; efecte de acelea care înscriu în is- 
torie capitole triumfale. D-l Bellessort zice just şi pro- 
fund : «Leurs plus grandes habilités ont souvent lair 
d'aventures, et le procédé revolutionnaire devient entre 
leurs mains un instrument de précision» (p. 59). Aci e 
în adevăr, nota caracteristică si orgoliul istoriei noastre. 
S'ar puteă din această cauză să devenim presumtiosi. 
Pentru a evită acest ridicol, va trebui să nu uităm, că 
orcât de strălucite sunt actele vietei noastre de stat con- 
timporane, ele nu se datoresc decât în al doilea rând 
meritelor şi forţei noastre subiective, şi că în primul 
rând ele au fost posibile prin împrejurările exterioare 
dintre care cea mai constantă e situaţia noastră geogra- 
fiică. Incepând cu cel d'întâiu şi terminând cu cel din 
urmă act naţional, factorul. exterior e nelipsit. Numai 
cine nu e just nu recunoaşte de ex.: că Divanurile ad- 
hoc—această piatră unghiulară a mărirei noastre — n'ar 
îi existat fără răsboiul european din 1856, sau că foarte 


102 


recenta recunoaştere a nationalitätii române în Mace- 
donia— această afirmare luxoasă a etnicitätei noastre — 
n'ar fi fost obţinută dacă interesul propriu al Turciei 
nu eră în joc. Şi pe acest reductiv al nostru l-a înţeles 
d-l Bellessort : «Ne croyez pas à leur follie ou dites alors 
que la moitié de l’Europe a été folle avec eux! Chaque 
grand coup dont là France, l'Anglettere, la Russie ont 
ébranlé l'Orient est suivi d’un redressement de la patrie 
roumaine» (p. 58). Eră şi timpul ca soarta să-şi schimbe: 
jocul, care atâtea secole a făcut desperarea noastră. După 
o analiză mai obiectivă însă, nici acea judecată curentă 
în istoria noastră, după care nenorocirile ce ne-au izbit 
şi stăvilit atâtea secole se datoresc situației geografice, nu 
rămâne decât ca foarte relativ exactă; căci nu mi se 
pare greu de înţeles, că dacă situaţia geografică făceă din 
noi un tampon, pentru puterile ce ne înconjoară,—ceeace 
a adus toate suferinţele, — făcea în acelaş timp şi un 
obiect de competitiune, ceeace ne-a salvat existenţa. Rău 
a fost cu rău, dar erâ mai rău fără el. Iar faptul că una 
şi aceeaş cauză, situaţia geografică, are pentru noi efecte 
atât de diferite, trebue să ne fie instructiv, cu atât mai 
mult cu cât rolul acestui agent istoric e departe de a fi 
terminat. 


= Nu e indiferent, să intri în ţară prin o parte sau prin 
alta, fiindcă impresia primă e dominantă ; ea creiază, 
pentru priceperea restului, un fel de linie de mai mică 
rezistenţă, prin care el se poate uşor decoloră. D-l Bel- 


103 


lessort, a intrat pe la Predeal şi impresia primă pentru 
d-sa, francez, a fost «aucun dépaysement» (p. 8). Acestei 
impresiuni pe care, mai puţin decât în staţiunile de vi- 
legiatură din susul Prahovei, dar orcum destul de puter- 
nică a resimţit-o autorul şi în restul ţării, se datoreşte de 
sigur, simpatia ce respiră din întreaga carte pentru Ro- 
mâni, explicabilă la rândul ei ca fireasca emotiune a omo- 
genului. Gândiţi-vă ce plăcere pentru un francez, care 
străbătând mii de km., printr'un mediu eterogen, ajunge 
obosit şi chiar iritat, într'o ţară unde: «în gări, în ho- 
teluri, în saloane, pe drumuri şi pe poteci. în frantuzeste 
se vorbeşte, în frantuzeste se râde, şi, dacă se iubeşte 
româneşte, cel putin se flirtează în frantuzeste:). 


Mania aceasta de a vorbi franţuzeşte, deşteaptă la d-l 


1) D-l Bellessort constată o stare de spirit; care se prezentă tot aşa 
de pozitiv şi acum o sută de ani. In adevăr, francizarea noastră începe 
cam dela jumătatea sec. XVIII, prin uzul limbii şi al manierelor fran- 
ceze. Această imitație — mai propriu zis modă, de vreme ce erăo 
adoptare exclusiv de forme — nu este o radiaţie directă a Franţei, ci 
reflectată prin Constantinopol şi prin Petersburg, cu care contactul erà 
„mult mai des. Dela Constantinopol, moda frantuzeascä erà importată 
şi propagată de Domnii fanarioți și agenţii ambasadei franceze ; dela Pe- 
tersburg, unde francizarea eră foarte întinsă, prin ofiţerii armatelor ce tre- 
ceau aşa de des prin Principate, si prin consuli. (A se vedeà o istorie clară 
si documentată a originelor influenței franceze, în cartea deja citată a 
d-lui Pompiliu Eliade p. 137—231). 

Tin să se remarce că moda este la origină «din a doua mână»; această 
împrejurare însemnează că frantuzismul nu eră atunci decât rezultatul 
unei vanitäti de clasă, cu atât mai exagerată — ca şi aiurea — cu cât 
Curtea este arbitră a elegantelor. Mai târziu, si mai ales din timpul 
marei revoluţii, franțuzismul devine din ce în ce mai direct si mai de 
fond — moda se transformă în imitatie,— dar orcât se rationalizeazà el 
păstrează si vechiul caracter. Astfel pe când pentru unii din noi imita- 
tiunea franceză a ajuns la acel grad de seriozitate, la care ea constă din 
adoptarea ideei progresiste; la alţii si mai ales la femei, ea nu se face 
decât pertru flirt, marea si în sinceră analiză, singura lor preocupatie. S'ar 
zice că ele cedează unui instinct ereditar, căci toemai prin si pentru 
flirt (eu ofițerii ruşi), au învăţat şi cele dintâiu femei române frantuzeste, 


LA 


104 


Bellessort, printr'un sentiment de antiteză, după cum a 
deşteptat şi la atâţia cugetători indigeni, chestia nafiona- 
lismului nostru. Din faptul necontestabil, că exteriorizarea 
cea mai sigură a nafionalitätii este limba, ele au fost 
legate prin principiul cauzalitätii, şi astfel s'a zis, şi se 

zice curent, că franţuzismul este o dovadă de slăbirea na- 

tionalitätit. | 

Cred că acest raţionament este prea sumar si superfi- 

cial ; căci chiar dacă o asemenea cauzalitate există, trebue 

distins, printr'o mai profundă anaiiză, dacă frantuzis- 

mul e sincer. Căci numai dacă obişnuita exprimare într'o 

limbă străină este rezultatul convingerii serioase, pen- 

tru cel care o face, că ea este un mijloc de vieaţă in- 

telectuală preferabil limbii materne, numai atunci din 

cauza legăturii ce există între limbă şi gândire şi între 

gândire şi naţionalitate s'ar puteă teme o desnationa- 

lizare. Dar Românii, cari vorbesc frantuzeste, o fac ei 

după convingerea rationatä, că formele de cugetare si 

limba română sunt insuficiente pentru mentalitatea lor ? 

Hotărit, nu. Românii vorbesc frantuzeste pur şi sim- 

plu, din vanitate şi din spirit de clasă, adică pentru a 

li se admiră superioritatea lor intelectuală, şi pentru . 
a se distinge de marea masă. Această masă câştigând, 

de când cu democratizarea noastră, posibilitatea de a par- 

veni cât de sus, şi sub violentul imbold al vanitätii, care 

este sentimentul caracteristic si logic al socialităţii de- 

mocratice, a adoptat, pentru a se susţine la acele înăl- 

timi unde aveau înainte acces numai aristocrația, for- 

malizmul de vieaţă socială al acesteia: îmbrăcăminte, 

gesturi, maniere, distracţii, limbagiu, etc. Acest formalizm 

fiind superficial şi oarecum intuitiv, a fost imitat în în- 

tregul lui de burghezia parvenită; iar aristocrația, al 

cărui spirit de clasă a fost, de când e lumea, iritat până 

la desgust de familiaritatea vulgului, ne mai găsind în 

patrimoniul naţional mijloace de obstacol pentru cotro- 

pirea masei, a recurs la unul străin, mai greu de imitat, 


105 > 


la limba franceză. Astfel, frantuzismul, prin origina lui, 
nu conține de loc intenţia unei deconsideräri sau rene- 
gări a nafionalitätii, ci pe aceea a unei conserväri de 
clasă (fiindcă aristocratizmul a putut dispare ca o clasă 
de oameni cu privilegii legale, dar nu va dispare nici 
odată ca o clasă de oameni cu privilegii sufleteşti). O 
dovadă că explicaţia ce dau aci este justă, e că. în 
timpul din urmă, democraţia, avidă mereu de a se co- 
cotà, trecând în mare parte şi acest obstacol, clasa de 
sus a recurs la unul nou, pe care l'a găsit în uzul limbii 
engleze. Täria acestei dovezi stă în împrejurarea că uti- 
litatea practică a cunostintei limbii engleze, e foarte re- 
dusă pentru noi românii, şi dacă nu pentru asemenea 
scop—singurul serios în poliglotie căci scopul filologic e 
rarisim — se învaţă, atunci se vede că, pentru cel arătat 
de mine. | 7 
Dacă ar fi interpretat aşa frantuzismul nostru, d-l Bel- 
lessort ar fi fost poate mai puţin predispus pentru noi, 
dar ar evitat contradictia şi perplexitatea celui de al II-lea 
capitol din scrierea d-sale, în care impresii melancolice 
şi pesimiste asupra nationalitätii române, se amestecă cu 
impresii de un optimism în care însă nu cam ştii, dacă 
trebue să vezi o convingere de fond sau o dexteritate 
literară. | | 


Interpretat, aşa cum am făcut-o, frantuzismul trebue 
consemnat în patologia noastră socială ? Da, ca orce ma- 
nifestare nesinceră a vieţii sociale. Nu uzul unei limbi 
străine poate caracteriză o clasă socială; experienţa s'a 
făcut şi se face cu franceza, se va face mâine cu en- 
glezä. Ceeace distinge o clasă socială de alta şi formează 
rațiunea lor de a fi, este fondul: sau patrimoniul intelec- 
tual şi moral şi mai ales temperamentul, mai mult sau 
mai putin dominant, care va face totdeauna să existe 
stăpâni şi sclavi, orcât de strictă ar fi egalizarea legală. 
Cine are flerul social, distinge imediat pe burghezul par- 


106 


„venit — care de altfel poate fi un om onorabil — orcât 
de cauciucată ar fi trăsura sa şi orcât de decorativ vi- 
zitiul, de adevăratul aristocrat, în care avantagiile ere- 
ditare de rasă sunt susţinute de calităţi proprii. Aristo- 
cratul —şi sunt silit să adaog, autentic, căci avem atâţia 
cari şi-au escamotat titlurile — dovedeşte în permanenţă 
acel nu ştiu cum şi nu ştiu ce fermecător, în care psi- 
chologul descopere un amestec de delicateţă datorită ge- 
nerozitätii pe care o dă conştiinţa superiorității, şi de 
foarte fină ironie, necesară ca armă de rasă, pentru a-i 
face să nu uite adevăratul lor nivel, pe intruşii îndrăz- 
neţi. Aristocratul este un produs estetic al rasei, de aceea 
este aproape imposibil a se ajunge într'o singură gene- 
ratie la o complectă aristocratizare. Pe cât de greu se 
obţine aristocratizarea, pe atât de uşor se pierde. Una 
din cauzele decisive ale decăderii aristocratizmului nostru 
este reorganizarea democratică a ţării : căci pierzând pri- 
vilegiile materiale, cari îi asigurau vitalitatea estetică, dar 
neputând pierde aşa momentan şi marile exigente, şi apoi 
pentrucă puterea politică care înainte eră apanajul ei 
a devenit acum accesibilă tuturor; ea a trebuit să se 
coboare în focul luptei pentru vieatä. Scopul ei în această 
luptă eră şi este ca adoptând noile arme democratice, 
să se menţină de fapt, întrun loc pe care de drept a 
fost desfiinţată. Fiind mai bine înzestrați, fireşte că au 
reuşit, dar.... s'au vulgarizat. Nimic nu se opune însă, 
— din contră, — la regenerarea aristocrației prin virusul 
valorei personale, singurul titlu posibil într'o societate 
democratică. Această valoare constă însă în uzul intran- 
sigent al libertăţii şi cinstei, iar nu în uzul..... francezei 
şi englezei. 


+» 
x x 


Dar dacă nu frantuzismul, atunci care este criteriul 
nationalizmului nostru ? Căci el ar fi un asemenea cri- 
teriu — de ordine negativă, nu e vorbä, si de aceea pe- 


107 
simist — destul de formal si sesizabil pentru asemenea 
materie impalpabilă, deşi foarte.... iritabilă. (Eu cred că 
acestor bune calităţi de criteriu se datorește uzul fre- 
cuent ce s'a făcut de noţiunea frantuzismului în teoria 
nationalizmului nostru). 

Să urmărim pe d-l Bellesort cu. speranţa de a găsi cri- 
teriul pozitiv, deşi se prea poate să găsim cu totul altceva. 

Este elementar că pentru a face cunoştinţa unui popor, 
trebue să-i cercetezi istoria, fiindcă formele lui de vieatà 
acoperind mai mult decât o generaţie, işi au originele 
în trecut, şi fără origini, nici un fenomen social nu se 
poate explică. Această metodă ar fi cu atât mai firească 
pentru un cercetător străin, dacă sarcina lui n'ar fi uşurată 
prin împrejurarea că noi facem o excepţie la regulă: Pre- 
zentul nostru nu e o consecinţă evolutionalà a trecutului 
nostru, el nu e construit cu «pietre smulse de pe mor- 
mintele strămoşilor», ci cu material nou, importat!). 
Intre istoria noastră contimporană şi între aceea a tre- 
cutului, este o enormă soluție de continuitate, un ade- 
vărat abis. Acei cari se complac a privi dincolo de acest 
abis, sunt firile pioase, care trăesc din melancolia trecu- 
tului misterios ; sau istoricii, pe cari îi obligă profesiunea. 
Ce pot aduce de acolo exploratorii, sunt motiva de dramă 
(literatură), sau înregistrarea documentară a unor acte şi 
întâmplări, care nu pot servi drept cauze a efectelor de 
azi (decât cu singura şi trista excepţie relatată în cap. 
II). De aceea trecutul nostru n'are valoare sociologică 
(ştiinţifică) şi de aceea cunoaşterea lui nu e absolut ne- 
cesară pentru cunoaşterea noastră. 

Şi apoi e şi tenebros, căci istoria noastră, e în perioada 
ei de cristalizare (formaţie). Astfel nu e vina d-lui Bel- 
lessort, dacă d-sa are impresiuni aşa de contradictorii, 


1) «Am venit, a zis M. S. Regele, să creez un viitor, iar nu să fac 
dintr'un trecut pe care nu-l cunosc şi nici nu-l voiescal cunoaşte, baza 
activităţii mele». lată programul erei noui, pe care cu toții trebue să-l 
urmăm». (D. A. Sturza. Discurs la adresa la mesagiu, 1905). 


108 


asupra regimului fanariot, pe care îl califică la p. 18 —26, 
farsa cea mai sinistră, fiindcă găseşte peste tot «trădarea, 
venalitatea, lenea şi moartea», şi pe care îl prezintă la 
p. 50—55 ca un dar al providentei pentru principate. 
D-sa nu puteă decât să reflecte contradictia istoricilor 
noştri, asupra acestui capitol din materia lor +). 

De altminteri — deşi lucrul se explică — e regretabil, 
că tocmai partea mai recentă a istoriei noastre, care e 
şi cea mai necesară pentru priceperea prezentului, este 
nesigură 2). 

Nu mai vorbesc, fiindcă nu se admite a se vorbi de 
istoria prezentului ! Cedând unei curioase prejudecăţi ştiin- 
tifice, o generaţie învaţă, până la detalii ridicole, a cu- 
noaşte trecutul îndepărtat, pe când pe cel apropiat şi mai 
ales pe al ei înşişi, adică actele şi întâmplările strict con- 
timporane, le rezervă posterităţii. Este o metodă gene- 
rală, şi toatetr atatele noastre de istorie de abia ating 


1) Majoritatea istoricilor prezintă epoca fanariotă, în culorile cele mai 
negre., Această opiniune oarecum oficializată, răspândită de pe catedre, 
este acum opiniunea curentă a ţării, pentru care acea epocă este pro- 
totipu! urgiei si al dezastrului national. Dintre istorici, d-l Iorga a în- 
cercat o reabilitare a regimului fanariot; dar orcât de puternică e ar- 
gumentatia, opiniunea d-sale a rămas până acum izolată. 

2) Mentionez aci câteva contradicții izbitoare, care au să facă foarte 
perplexi pe urmaşii noștri : 

I. Heliade Rădulescu ca contimporan, si mai târziu d-l Gr. Tocilescu, 
prezintă domnia lui Bibescu-Vodă într'o lumină cu totul nefavorabilă; 
din contră, fiul său G. Bibescu gi d-l C. Dissescu, îi fac apologia. 

D-l A. D. Xenopol în opera sa specială, si opinia populară consideră 
domnia lui Cuza-Vodă ca fericită, pe când d-l D. A. Sturza, în introdu- 
cerea la «Trei-zeci de ani de domnie ai regelui Carol», publicaţie quasi- 
oficială, o detestează. 

I. Heliade Rădulescu, numeşte pe Ion Brătianu si C. A. Rosetti, pur 
şi simplu «trădători»; pe când urmașii jură în numele lor şi i-au turnat 
în bronz. | 

Cine nu simte cât ar fi de dorit ca asupra acestor puncte obscure— 
si vor fi fiind multe altele pe care eu nu le cunosc, — să se acumuleze 
acum, când e posibil, cât mai mult material, ca să se înlesnească pen- 
tru mai târziu, soluția controverselor. 


109 


epoca lui Cuza-Vodä. Argumentul acestei metoade e cà 
nici istoricii, nici publicul, nu ar aveà impartiabilitatea 
care formează condiţia esenţială în Istorie, de vreme ce 
ei sunt angajaţi personal în procesul social, pe trebue să-l 
cunoască. Şi atunci se preferă ignorarea lui. Acest ar- 
gument nu e fondat decât într'o foarte mică proporţie; 
fiindcă nici nu pretinde nimeni, să se facă pentru pre- 
zent istoria unitară şi definitivă, care se face pentru tre- 
cut. Dar chiar dacă ar fi în întregime fondat, totuş istoria 
politico-socialä a prezentului e aşa de. necesară cetäte- 
nilor, încât capătă dreptul la existenţă. In adevăr, pre- 
zentul social nu are ca cel individual durata unei clipe ; 
el cuprinde vieata celor două până la trei generatiuni 
contimporane. Or, e clar că singura legătură vie între 
trecutul şi viitorul deopotrivă îndepărtate şi misterioase, 
singurul mijloc de continuitate reală a unui popor, ca 
şi a genului uman, este împreuna vietuire a două gene- 
ratii succesive. Ele se identifică într'o colaborare uni- 
tară aşa fel, încât nu se simte nici când dispare cea ve- 
che, nici când vine cea nouă, ceeace dă popoarelor iluzia 
eternității. Dacă este aşa, se înţelege ce enorm importă 
ca generaţia nouă, să cunoască cât mai complect pe cea 
veche cu care trebue să lucreze, căci este elementar că 
nu se poate lucră, decât cu oameni şi cu idei cunoscute. 
Istoria acestei generatiuni veche şi totuş prezentă, ba, 
mai totdeauna dominantă, trebue învățată ; învățată pe 
băncile celui din urmă an de şcoală. N'ar fi de sigur 
prea greu, pentru profesorul de instrucţie civică, sau de 
drept public, — în competinta căruia ar cădeă asemenea 
curs — să aibă atâta cinste profesională, încât să expună 
ideile, actele şi tendinţele politico-sociale, indicând şi pe au- 
torii lor, cu obiectivitatea cu care se expun în orce ştiinţă 
sistemele contradictorii 1). Epocile, cari în istoria trecu- 


1) O încercare-model în această materie, sunt introducerile la cele- 
patru volume de «Discursuri parlamentare», ale d-lui Titu Maiorescu.. 


110 


tului se cheamă domnii, se vor chemă în istoria prezen- 
tului regimuri ; dar pe când între acelea nu erau legături, 
între acestea sunt,—căci si contradictia e una—ceeace va 
permite profesorului, ca nu numai să expună activitatea 
partidelor politice în succesiunea lor până la zi, dar săşi 
facă — pe cât îl ajută puterile — teoria lor. 

E de închipuit, că după asemenea cunoaştere concretă 
a elementelor în vârtejul cărora au să intre a doua zi 
după ieşirea din şcoală, membrii nouei generatiuni nu 
se vor mai clasifică politic după coloarea unchiului sau 
a socrului, cum se petrece azi; metodă sălbatică, prin 
cari se pot aduce variatiuni în numărul unui partid, dar 
nu în patrimoniul lui de idei. | 

E drept că istoria prezentului se poate invätà şi mai 
târziu, în mod autodidactic; dar cu ce risc, ar putea-o 
spune foarte multi din concetätenii noştrii, căci se în- 
tâmplă ca impresia ce-ţi rămâne din această istorie să 
nu fie de loc în concordanţă cu iluzia ce aveai de par- 
tidul în care ai intrat prin nimereală, şi atunci eşti silit 
sau să te renegi, sau să porţi toată vieata sarcina ener- 
vantă a contradictiei cu tine însuți. 

Cu un învăţământ preparatoriu al prezentului poli- 
tico-social s'ar face să dispară şi acea patologică ură 
şi absurd spirit de contradicţie a tot ce aparţine parti- 
dului adversar, numai pentrucă are această provenienţă ; 
căci astăzi actul clasificării constă tocmai îm o solidari- 
zare până la crimă cu ai săi şi o declaraţie de răsboiu şi 
exterminare contra adversarilor (o aplicaţie riguroasă a 
doctrinei «cine nu e cu noi e contra noastră»), atitudini 
deseori inconştiente, atât de pasională şi interesată e 
ciasificarea 1). Din contră, cu studierea preparatorie, cetă- 


1) Această ură sălbatică între partide se sintetizează și respiră prin 
cunoscutele epitete : colectiviști, pe care conservatorii îl aruncă libera- 
dilor, şi ciocoi, pe care liberalii il aruncă conservatorilor. Ura şi dis- 
prețul erau şi mai dârje cu câţiva ani în urmă, când cetățenii se ca- 
lificau roșii şi albi. 


111 


teanul încă amorf politiceste, a avut o îndelungată oca- 
ziune de a consideră doctrinele adversare cu interesul 
sau curiozitatea ştiinţifică care le egalizează în senti- 
nientul său; aşa încât el va ieşi din această studiere cu 
o preferinţă ralionatä pentru una, dar nu şi cu ură pentru 
cealaltă. Acest avantagiu e enorm; căci din cauza acelui 
spirit de ostilitate subiectivă între partide, se produce 
toată “dezordinea în organizmul social, adică mişcarea 
regresivă sau pe loc a acestui organizm. | 


Dacă trecutul nostru a devenit o curiozitate de muzäu, 
şi dacă numai în analiza prezentului se poate găsi for- 
mula noastră, se înţelege că celui care şi-a propus să o 
găsească, i se cere mai puţină erudiție istorică decât in- 
tuitie psichologică, şi d-l Bellesort are acest talent. Talent 
cu atât mai apreciabil, cu cât materia la care se aplică 
e recalcitrantă, pentrucă confuză. D-sa găseşte cu drept, 
că e foarte dificil a defini caracterul român «il n'est point 
en saillies, il est tout en nuances» (p. 53) ; dar ne onorează 
prea mult, dacă ghiceşte cauza în complexitatea acestui ca- 
racter, când trebuiă să o găsească în confuziunea lui. Com- 
plexitatea este bogăţia de elemente coordonate, dar nu de- 
sordonate, în ea este destulă lumină pentru a se face clasifi- 
carea, a se prinde rostul şi a se formulă cel puţin tendinţa. 
Este adevărat că avem o scuză serioasă pentru confu- 
ziunea actuală a caracterului intranational, în faptul că 
perioada plămădirii fondului ancestral cu formele adop- 
tate nu este încă terminată. Nu e vorbă, scuza seamănă 


112 


mai mult a explicare decât a justificare, fiindcă şi aşa, 
rămânem vinovaţi de întârzierea acestei plămădiri. Si 
rămânem vinovaţi pentrucă întârzierea nu e efectul ine- 
luctabil al unor împrejurări afară de puterea noastră 
de voinţă, ci rezultatul acelei activităţi conştiente şi voite 
despre a cărei patologie dădeam o slabă imagine în ca- 
pitolul precedent. 

Dar dacă nu chiar definiția caracterului român d-} 
Bellessort ne va dă notele lui proeminente, şi fiindcă e 
natural ca tocmai asemenea note să impresioneze pe un 
străin, este de admis cu o siguranţă metodică că acele 
note pe care le va dă, sunt în adevăr proeminente. 


D-l Bellessort zice despre noi: «par dessus tout, ce 
sont d'incomparables assimilateurs» (p. 60). Nu mă pot 
abtine ele a relevă că această judecată a unui străin e 
implicit continutä—si încă nu în aşa superlativ—în teza 
fundamentală a acestui studiu, care capătă astfel o nouă 
dovadă. Fireşte, rămâne a se şti dacă judecata emană 
dela un competent; dar nu cam văd, cine ar puteà con- 
testă pe d-l Bellessort. Mai întâiu, când e vorba să se 
decidă dacă asimilăm sau nu, mai în măsură sunt săo 
facă cei dela care se împrumută decât cei imprumutati, 
fiindcă aceia pot compară şi recunoaşte materialul ce le 
aparţine şi forma ce el a luat la' asimilatori. Şi apoi, 
incompetent ar puteă fi orcare alt voiajor decât d-l Bel- 
lessort, care a vizitat şi studiat—să fie o întâmplare sau 
un plan ?—tocmai ţările asimilatoare : republicele Ame- 
ricei de sud şi Japonia (La jeune Amérique 1 vol.; la 
Société Japonaise 1 vol. Perrin et C-ie). E chiar de mi- 
rat si de regretat că d-sa n’are în «La Roumanie con- 
temporaine», ca în cel din urmă din studiile ce a în- 
treprins, decât o fugitivă evocare prin analogie a tinerei 
societăţi sud americane. Ar fi fost locul să apropie, în- 
tro comparaţie mai minuțioasă, cele trei adevărate ex- 
periente sociologice ale reformării sau creării unor na- 


113 


tiuni prin imitație, experienţe care se fac în condiţii sur- 
prinzător de similare în trei puncte aşa de deosebite ale 
planetei, şi să fi scos concluziuni teoretice şi practice, al 
căror interes îl ghiceşte orcine, ca enorm. 


Asemenea concluziuni ar fi aruncat multă lumină asu- 
pra a două probleme şi de ordin general, şi foarte im- 
portante în special pentru noi, anume, ce valoare insiru- 
mentală şi ce valoare morală are asimilarea? Inţeleg 
. prin aceşti termeni, pe de oparte avantagiile ce ar putea 
rezultă pentru vieata inter şi intranationala din adoptarea 
unor mijloace străine ; pe de alta, ce influență ar aveà 
această adoptare asupra propriului nationalizm ? 

Or, valoarea instrumentală a asimilării e necontestată ; 
căci ţine de bunul simţ a recunoaşte că pentru economia 
vietei sociale şi biologice, a utiliză mijloace superioare, 
a căror descoperire s'a făcut cu preţul vietei altora, dar 
care pe tine nu te costă relativ nimic, este nu se poate 
mai avantagios, şi este cea mai firească manifestare a 
instinctului de progres. Dar mai ales instinctul de con- 
servare care rezumă toate agitatiunile geniului omenesc, 
îşi găseşte satisfacția în asimilare, căci dat fiind lesne 
iritabilul antagonizm 1) între grupurile sociale, cea dintâiu 
garanţie de a nu fi distrus, este să posezi cel puţin mij- 
loacele adversarului. Şi cum nu se ştie care anume va fi 
întrun moment dat adversarul, imitatia mijloacelor su- 
perioare este generală. | 

Negreşit însă, că mijloacele superioare străine vor fi 
cu atât mai utile, cu cât vor fi fost mai complect asi- 
milate ; pe de altă parte, din cauza influenţei reciproce 
— dovedită de psichologie — între modurile de expresiune 
(manifestare) şi între eul care se exprimă, este evident 
că uzul asimilării schimbă caracterul naţional. Şi sunt 
spirite cari susţin că orcât de mari ar fi avantagiile ma- 


1) A se vedeà broşura mea «Sociologia dinamică». 1898, Bucureşti. 


C. A. Popescu. A 8 


114 


teriale ale asimilării, ele sunt prea scump plătite cu pre- 
tul desnationalizärii. | 

Orcare ar fi sentimentul cuiva în această materie, ar 
fi pueril ca el să conteste faptele brute: a) lumea a in- 
trat deja în perioada desnaţionalizării, b) desnationali- 
zarea este inevitabilă ca orce proces natural. Acest fe- 
nomen are proporţii aşa de colosale, încât cere neapărat 
o interpretare. Desnationalizarea nu înseamnă aci dis- 
paritia grupurilor sociale, ci dispariţia — propriu zis 
schimbarea — motivului lor de a fi. Până acum, de se- 
cole, nationalizmul eră un sentiment, nu o judecată; 
un spirit de grup, care se închide în autolatria lui şi 
consideră pe vecini ca inferiori şi vrăşmaşi, o stare de 
suflet fixă, care face pe grup, cum face pe individ idea 
fixă, orgolios, irascibil, încăpățânat, cedând numai forţei 
dar nu raţiunii. Acum însă, — şi aceasta este caracte- 
ristica civilizaţiei contimporane — comunicaţia între gru- 
puri este aşa de multiplă, aşa de repede, aşa de inevi- 
tabilă, încât orce scăpărare a spiritului produsă într'unul 
le străbate pe toate celelalte; şi din cauza omogenitätii 
fiinţei omeneşti, produsele ei impresionează şi rămân 
acolo unde ajung, ca şi acolo de unde au plecat. Sor- 
gintea avantagiilor de vieaţă se multiplică aşa de mult, 
încât individul nu mai e satisfăcut cu posibilităţile gru- 
pului său, el simte o simpatică nevoie de celelalte. 
Această evoluţie mundială a procesului de sociabilitate, 
are între alte consecinţe, mai ales pe aceea, de a rafio- 
naliză noțiunea de patrie sau naționalismul. Patria nu va 
mai fi o entitate fetişă, sau un scop sentimental, ci va fi 
un mijloc de apărare şi de covuperatie, cu alte cuvinte, 
patria va fi pur şi simplu Stat. (Intro analiză mai depär- 
tată, s'ar puteà vedeă aci marea lege a pozitivării cuge- 
tării omeneşti, sub aspectul ei sociologic). 

Se înţelege că desfiinţarea unei idei sau a unui sen- 
timent, pe care omenirea întreagă l’a practicat de secole, 
nu poate fi decât inceată, sbuciumată, dramatică. Asistăm 


115 


la dramă ; şi acolo unde o majoritate din ce în ce des- 
crescândă vede încă naționalism intens, spiritele eman- 
cipate descoperă numai recrudescenţa unei energii care 
moare. In ultimii ani, în Franţa de exemplu, a fost si 
este clar vizibilă această descoperire. Naționalismul mai 
dovedeşte vigoare în statele eterogene (Ungaria, Rusia, 
Peninsula Balcanică), dar nici o concluzie nu se poate 
trage pentru puritatea lui, din înverşunarea luptelor, de 
vreme ce aceste lupte se dau între grupuri sociale, care 
sunt în raporturi de subordonare. Grupurile dominate, 
m'au nevoie de motivul idealist al naţionalismului ; e de 
ajuns de sigur pentru agitația lor, motivulifoarte materia- 
list că sunt supuse la sarcini si li se refuză drepturi; iar 
dacă grupul dominant asupreşte dintr'un sentiment de 
naționalism, aceasta nu pledează de sigur pentru o mai 
lungà vieatä a «nobilei» idei. Numai prin descompunerea 
naţionalismului liric, devine posibilă pacificarea interna- 
tionalä, şi reciproc, elanul actual al acestui nou senti- 
ment social, dovedeşte progresiunea descompunerii celui 
vechiu. Ar fi o naivitate însă a crede că odată cu natio- 
nalismul va dispare antagonismul între grupurile sociale ; 
va dispare numai forma militară a antagonismului; el 
va străbate cine ştie până când istoria viitorului, sub 
forma general economică, după care va luă poate forma 
pur ideologică, când —după miimi de ani—progresul va fi 
satisfăcut, toate nevoile biologice ale muritorilor. 

O altă dovadă că suntem în perioada desființării na- 
ţionalismului, şi anume la începutul ei, se găseşte în felul 
actual de a fi al Statului, în mania lui interventionistà ; 
ceeace nu sar înţelege într'un strict uz al politicei pozi- 
tive, care concepe Statul ca un mijloc de ordine inte- 
rioară şi apărare exterioară ; dar ceeace se explică, prin 
amestecul vechei concepţii naţionaliste cu noua con- 
ceptie pozitivistă de Stat. 

Acest vestigiu sociologic de nalură sentimentală, se 
pierde din ce în ce mai iute, faţă cu crescândul asocia- 


116 


ționism din zilele noastre. Acest spirit, care se manifestă 
sub forma variată a cooperalivelor şi sub amploarea so- 
cietätilor internationale, determină noui grupări sociale, 
ale căror limite nu mai sunt identice cu cele naţionale. 

Citind această foarte rezumală teorie a desnationali- 
zării prin asimilare, orcine va fi condus să găsească în 
noi unul din exemplele ei cele mai frapante. Or, dacă e 
convins că suntem incomparabili asimilatori, d-l Bellessort 
nu mai are motiv de a se miră, ci numai de a explică 
slăbiciunea naţionalismului român ; nici nu trebue să se 
simtă obligat să ne prezinte, d force de style, patrioţi. 
Un sociolog nu e ţinut să fie politicos ci veridic, fiindcă 
nici cel mai binevoitor interes, nu poate schimbă efectul 
unor procese naturale. 


Naționalismul (după explicaţiile date mai sus, el echi- 
valează cu şovinismul) este acum o prejudecată ; indivizii 
cred, că sunt nationalisti, deşi modul lor real şi intim de 
a fi şi de a face nu e naţionalist. 


Aceestă patologică contradicţie între realitate şi apa- 
renţă, este foarte frapantă în antisemitismul nostru. D: 
Bellessort abordează chestia ovreiască, printr'o frază to- 
pică şi plină de humor: «Mon interlocuteur est un sé- 
nateur moldave tres antisémite et qui afferme ses pro- 
priétès à un Juif» (p. 117). Nu ştiu cum sar puteà ex- 
primă mai bine, o întreagă stare sufletească şi o intreagä 
stare de lucruri. Orcât de sgomotoase şi de violente ar 


117 


fi demonstratiile antisemite — şi sunt cu atât mai mult 
aşa, cu cât se fac în masă, iar un individual —ele nu 
pot servi pentru interpretarea naţionalismului—cel mult 
pentru una negativă. In adevăr, antisemitismul ar fi un 
criteriu al naţionalismului, dacă ar fi sincer, cu alte vorbe, 
dacă teoriile antisemite n'ar rămâne declamatii, ci ar fi 
practicate individual. Nu mă opresc aci pentru a dă exem- 
ple, atât de vulgare încât nu pot scăpă cunoștinței ni- 
mănui, nici pentru a răspunde la obiecţiunea antisemi- 
tilor că: în mod individual, nu pot să intre în ra- 
porturi ostile cu evreii, fiindcă aceştia sunt deținători 
ai mijloacelor de vieatä. Insist insă asupra logicii inexo- 
rabile, că ântisemitismul serios şi sincer este criteriul, 
pentrucă este consecinţa, naţionalismului exclusivist. Atât 
mai rău pentru naționalism, dacă criteriul său e de foc 
şi de sânge; îşi face singur dovada anahronismului lui. 
E semnificativ faptul, că antisemitismul serios şi sincer 
se întâlneşte numai în orientul Europei, adică acolo unde 
civilizaţia e mai înapoiată. 

Intrucât însă, antisemitizmul nu e sincer, el nu poate 
fi un criteriu pentru nationalizm, sau mai exact, el de- 
vine un criteriu tocmai al descompunerii acestuia. Se 
întâmplă chiar ceva curios: Sunt spirite civilizate, cari 
sau debarasat de antisemitizm şi îl consideră ca o stranie 
maladie !), dar cari sunt înfocat naţionaliste 2). E sigur, 
că aceste spirite se autosugestionează cu prejudecata (su- 
perstitia) nationalizmului, atât de puternică e încă această 
notiune-sentiment, care a trăit prea multe secole ca să 


1) D-l Bellessort se exprimă: elgnorez-vous l’étrange maladie qui s’est. 
abattue sur les trois quarts des hommes civilisés, et qui ne leur per- 
met plus de prononcer le mot «juif» sans manifester les premiers symp- 
tômes de la rage» ? p. 117. 

2) Aşa încât fraza d-lui Bellessort, i s'ar puteà întoarce sub o formă 
identică : Ignorati strania maladie care s'a abătut pe aproape un sfert 
din oamenii civilizati, cari nu le mai permite să pronunțe cuvântul 
«patrie», fără a manifestă primele simptome ale delirului ? 


118 


aibă o agonie scurtă. Cine vreà, vede lesne că aceste 
spirite se contrazic. Mult mai consequentă — de o bru- 
tală consequenţă fireşte—este masa vulgulia care e con- 
dusă de instinctul misoxen, de oarece şi nafionalizmul 
e exclusivist, prin definilie. 


Vreau să accentuez încă, ce are de incoherent, în spe- 
cial pentru noi, nationalizmul, antisemitist sau nu. 

Nu cred că ar puteă contestă cineva, cele câteva fapte 
în cari se rezumă atitudinea noastră internaţională: Aşa, 
noi nu ne-am opus nici odată la importarea productiu- 
nilor străine intelectuale, de orce ordin : stiintifice-literare, 
polilico-juridice, din contră, le chemăm şi le asimiläm ; 
ne-am opus însă, cel puţin majoritatea ţării, la impor- 
tarea produselor şi mijloacelor străine industriale (regim 
vamal, protectionist, lege pentru încurajarea industriei 
naţionale, combaterea capitalurilor străine la exploatarea 
subsolului, etc.). Or, dacă judecă cineva puţin mai rece, 
ajunge neapărat să vadă că tocmai produsele intelec- 
tuale sunt în măsură să transforme caracterul naţiona!, 
fiindcă asupra unui fond sufletesc nu poate aveă influenţă 
decât tot elemente sufleteşti; pe când produsele şi mij- 
loacele industriale pot influenţă avutul şi economia vieţii 
materiale, şi atât. Pe lângă incoherentä este aci şi vul- 
garitate, căci cu o asemenea concepţie, nationalizmul 
este pur şi simplu un mijloc de aşi apără tejgheaua. 
Dacă mai e cineva care se îndoeşte de asta, nare decât 
să facă putin psichologia vociferărilor de stradă şi a pe- 
titülor diferiților industriaşi şi comercianţi, cari prin na- 
tura lucrurilor au interese contrarii (de ex. tâăbăcurii 
cer taxe pentru piei, cizmarii fireşte, din contră), şi va 
vedeă la ce se reduce nobleta şi sfinţenia (calificativele 
obişnuite) nationalizmului. Această concepţie băcănească 
a nationalizmului, este la unii inconştienţă şi de bună 
credinţă : nefiind 'obişnuiţi nici cu cea mai superficială 
analiză a mobilelor şi actelor lor, ei sunt convinşi că 


119 


soarta nationalitätii e legată de soarta. micului lor negot. 
Deplorabilă inocentä! Alţii, mai sireti şi mai putin scru- 
puloşi, ştiu bine că nationalizmul nu e decât un pretext, 
un fel de muşama de ploaie pentru marfa lor, sau o 
tobă mare pentru a strânge clienţii. Ceeace face dispe- 
rarea acestor onorabili cetăţeni, este că clienţii, cari de 
altminteri protestează zgomotos de sentimentele lor na- 
tionale, favorizează în realitate marfa străină. In public, 
fiecare ţipă în gama naționalistă ; în parte, fiecare face... 
cum îi e bine! 


Un al doilea fapt, care poate servi pentru interpretarea 
nationalizmului nostru, este atitudinea ce avem pe deo- 
parte faţă de Românii din Ungaria şi Turcia, pe de alta 
față de locuitorii (legalmente români) din Dobrogea: 
pretindem să se deă acelora drepturi egale cu ale na- 
tionalilor, dar noi refuzăm asemenea tratament Dobro- 
genilor. Să trebuiască oare atâta luciditate de spirit, pentru 
a vedeà contradictia, pentru a înţelege că şi pentru Un- 
guri, regimul represiv este o măsură dictată de instinctul 
lor de conservare, cum se pretinde şi la noi regimul 
dobrogean. Dacă acel instinct este condamnabil acolo, 
se uită că la noi e şi ridicul, căci pe când acolo nena- 
tionalii sunt aşa de multi şi energici, încât într'un mo- 
ment ar puteă deveni ei stăpâni, aci tot pericolul ar 
constă în a introduce 5—6 deputaţi străini în parlament ! 
Si apoi nationalizmul nostru şi al celor la fel cu noi, nu 
înțelege că sistemul restrictiv este cel mai sigur mijloc 
de conservare pentru națiunea dominată Ca cel mai 
ignorant egoist, pe deoparte tinde la expansiune, pe 
de alta se închide în exclusivismul lui fetişist, determi- 
nând şi la națiunea dominală un sentiment de reciprocă 
repulsiune : inconsequentä patentă ! Egalizând, din contră, 
toate condiţiile tormale de vieaţă, națiunea dominantă 
face să dispară la cea supusă motivele de agitaţie, şi cu. 
timpul printr'un proces de asimilare posibil şi fatal 


120 


numai acolo unde nu e ură, națiunea dominată îşi 
pierde individualitatea şi se identifică. Ei bine, noi facem 
deandoaselea : în Ungaria, unde avem intenţia de a ne 
păstră naționalitatea, cerem egalitate de tratament, adică 
nici un semn de dinstinctiune între români şi unguri 
(afară de limbă, care însă ar dispăreă treptat dar fatal, 
când va rămâne singurul obstacol de a nu puteà bene- 
ficiă de toate avantagiile vieţii fie Stat, accesibile prin ple- 
nitudinea drepturilor), egalitate, care va asimilă pe ro- 
mâni, făcându-i şi de fapt, iar nu numai de drept ca azi, 
cetățeni unguri. Norocul lor, că nationalizmul unguresc e 
şi mai exclusivist! Din contră, în Dobrogea, unde avem 
scopul de a româniză; cerând dela locuitori toate sarci- 
nele legate de calitatea de cetăţean român, fără a le re- 
cunoaşte şi toate drepturile, le. întreţinem implicit, de 
trei-zeci de ani înti'una, amintirea nationalitätii lor, care 
le dădeă mai mult. Dacă nici prin avantagii mai mult 
de ordine materială, nu se contrabalansează tendinţele şi 
simpatiile ereditare, cum ne mai putem gândi la asimilare? 

Acest absurd moi de a procedă, se datoreşte nu numai 
ignoranţii sociologice şi con/uziunii de idei, în care am 
găsil o cauză generală a patologiei noastre sociale, dar 
în special concepţiei romantice a naţionalismului. Fiindcă 
în această concepţie preponderează sentimentalitatea, 
este natural ca ea să trebuească a fi cea dintâiu satisfă- 
cută, iar satisfacția sentimentului, mai ales a unui sen- 
timent colectiv, — este totdeauna de primă impresie sau 
nerationalizatä. Astfel satisfacția sentimentului national 
este în antipatia sau disprețul pentru străini, la noi, pen- 
tru Unguri şi Bulgari; numai conduşi de aceste două 
sentimente, noi voim şi lucrăm ca Românii să nu fie sub 
Unguri, sau ca Dobrogenii să nu fie pe o treaptă cu noi. 
Prin natura lor însă, actele unui popor au efecte lungi 
şi obligatorii, pentru generaţiile posterioare ; această îm- 
prejurare, crează o responsabilitate uriaşe, care condamnă 
cu anticipație acţiunile de primă impresie sau — ceeace 





121 


e tot una — de satisfacţie imediată. Asemenea acţiuni, 
sunt caracteristice epocei primare a spiritului omenesc, 
iar faptul că ele se regăsesc în naționalismul nostru, — 
dacă se regăsesc şi aiurea, nu e o consolare—dovedeşte 
anahronismul lui şi incoherenta Jui actuală. 


Un al treilea fapt, care pare categoric indicat pentru 
a face dovada naţionalismului nostru, e «Liga culturală». 
Este incontestabil că în intenţia celor câţiva entusiasti, 
cari au luat inifialiva acestei organizări cooperative a 
forţelor nationaliste, Liga aveă sii fie nu numai un in- 
strument șigur şi durabil, dar şi ocazia unei manifestări 
explozive a energiei naţionaliste acumulată în toată ţara, 
ceeace eră să fie foarte semnificativ. Si a fost de sigur 
foarte semnificaliv rezultatul, dar ce semnificaţie dezas- 
troasă | Şa făcut dovada complectă, oarecum plebisci- 
tară, că religia naţionalismului, e pur şi simplu o decla- 
matie, deseori ipocrită ca în tribulatiile politicianiste ; mai 
rareori inocentă, ca o tradiţie venerabilă a unui mare 
mort. Ceeace se cereă pentru Liga culturală nu mai erà 
sgomotul in masă, al cărui cost de producţie e foarte eftin 
iar beneficiul deseori foarte bun ; ci munca în particular, 
oarecum sublerană, tăcută, serioasă, tenace, şi atunci, 
şi-au dat socoteala cä.... nu face! Acum, câţiva dintre 
credincioşi - de n'ar fi şi la ei, numai amorul propriu al 
ideei, odată afirmată, au cerut marelui farmacist care 
e Statul, un tonic: recunoaşterea ca persoană morală a 
Ligei | Cererea s'a părut însă... prematură, jenantă, poate 
inutilă ; nimeni dintre cei în drept nu s'a grăbit. Şi astfel 
după marea masă, care eră în special chemată să susţină 
Liga, şi-a afirmat indiferența şi pătura de sus sau oficială. 
Asemenea întreprindere a sentimentului naţionalist eră 
prin natura ei foarte riscată, căci dacă nu dovedeşte 
mult, ea dovedeşte prea puţin, o reuşită mediocră fiind 
inadmisibilă. «Liga culturală» ca şi «Patrie française» în 
Franţa, neputând să dovedească vigoarea nationalis- 


122 


mului, au dovedit prin aceasta chiar descompunerea lui. 

Toate aceste consideratiuni asupra nationalismului sunt 
consecinţele brutale dar ineluctabile ale adevărului că 
suntem incomparabili asimilatori, adevăr, din care d-l 
Bellessort trage mai ales consecinţele amabile. Cu con- 
vingerea, că cititorul le va găsi şi pe unele şi pe altele 
juste, să urmărim mereu pe d-l Bellessort. 


Conistatarea că asimilăm aşa de bine dela alţii implică 
pe aceia că n'avem spiritul de iniţiativă ? D-l Bellessort 
nu o constată, dar nici nu o prea contestă, deşi părerea 
d-sale categorică ne-ar fi interesat mult. 

Este evident că asimilarea nu poate rămâne unica 
metodă de vieatä socială la un popor, dacă ţine să-şi 
deă nota în concertul progresului. Ca şi individul, după 
ce şi-a apropriat toate cunoştinţele datorite muncei ge- 
neraţiilor trecute şi care formează într'un moment dat 
patrimoniul genului omenesc, un popor trebue să-şi deà 
contribuţia lui de creatiune. Ba e cu atât mai obligat la 
această contribuţie, cu cât şi-a apropiat mai mult dela 
alții, fiindcă cu atât a realizat o mai mare economie de 
eforturi. 

Problema ar fi deci să se precizeze care este opera 
noastră inventivă, dacă nu de inventiune cu proporții 
mundiale, fie şi numai cu limite nationale. Or, pentru 
a inventà, adică a scoate combinatiuni noui (sinteze) din 
elemente vechi, se cere temperament şi disciplină men- 
tală. Prin temperament înţeleg o predispozitie, oarecum 
fiziologică, spre voinţa de putere, o impulsivitate nativă 





123 


de a face, de a creà, de a domină, fie în ordinea pur 
intelectuală (lemperament reflexiv), fie în ordinea prac- 
tică (temperament militant). Prin disciplină înţeleg munca 
tenace, care vântură, aleg», sistemalizează materialul 
existent asupra căruia are să se aplice temperamentul 
fecondant. Căci dacă munca singură, orcât de aplicată 
nu duce la creatiune, apoi şi geniu fără muncă e o glumă. 

Posedäm noi cele două condițiuni ale creatiunii ? 

Este inutil să mai remarc, că în asemenea materie so- 
lutiile nu pot aveă aspect formular. Cine nu ştie din 
proprie experienţă, cât e de greu de a prinde nuanţa 
temperamentului la un individ; se înțelege că e cu atât 
mai greu a o prinde la un popor. Nu e o metodă si- 
gură, în orce caz e insuficientă, de a decide despre tem- 
peramentul unei individualităţi după actele îndeplinite, 
fiindcă adeseori acestea sunt mai mult efectul impreju- 
rărilor decât al propriei lui acţiuni, ci temperament e 
tocmai acolo unde mediul cedează fie cât de parţial, 
înaintea forţei personale. Cum însă temperamentul este 
o atitudine organică, el se formează creditar, şi atunci 
istoria este mijlocul de a-l cunoaşte. 

Or, nu sar puteă contestă că istoria ne dovedeşte un 
temperament susținut continuu, deşi nu continuu vizibil. 
In istoria trecutului, dela origini până la începutul se- 
colului XIX, temperamentul nostru se exprimă sub forma 
militară ; e adevărat, că opera noastră răsboinică e a- 
proape exclusiv defensivă (ofensiva e mai ales semnul 
temperamentului militar), dar atacurile sunt aşa de for- 
midabile si rezistența atât de eroică, încât nu se poate 
să nu se vadă în ea indiciul unei vitalitäti milenare. Pe 
o întindere de vreme de cel puţin 12 secole, evenimentele 
nefaste şi tot felul de obstacole au copleşit în aşa fel su- 
fletul românesc, încât perzistenta lui ar fi un miracol 
în istoria omenirii, dacă nu ar fi explicată în mare parte 
printr'o energică voinţă, fie si nerationatä de a trăi, 
ceeace constitue un temperament. Nu unul superior 


124 


poate, dintre acelea cari se manifeslă prin eclatante ini- 
tiative sociale (roman, englez, francez., dar tocmai cel 
necesar unui popor in primele stadii ale evolatiunii lui. 
Poate ci minoritatea ne-a fost cam lungă, dar nu din 
cauza noastră ; şi apoi o asemenea împrejurare ne e avan- 
tagioasă, fiindcă organizmcl social sa putut intâri fizio- 
logic indestul, pentru a suportă greutitile vielei adulte 
său vietei de Stat, in care a intrat acum 50 de ani. 

A, cu inceputul secolului XIX si mai ales in perioada 
de aur a istoriei noastre, dela 1818—1866 şi chiar până 
la 1878, am fâcut dovada strălucitoare a temperamen- 
tului. Această epocă a vietei noastre e aşa de bogată in 
incercâri îndrăsneţe dar si rationate, urmate de succese 
aşa de complecte şi senzaţionale, încât istoria capătă 
aerul unui roman. După Michelet şi Quinet, atâţia străini 
si acum d-l Bellessort (pag. 55—60), nu se pot sătură 
admirându-l. El interesează nu numai pe prietenii noştri, 
dar și pe oamenii de știință obiectivă. E drept, că de 
astädatä imprejurările externe au fost favorabile, prea 
favorabile chiar ; dar împrejurarea că la 48 atmosfera 
europeană eră aşa de revoluţionară, încât contagiunea 
eră ușoară, sau că la 58 puterile triumfätoare contra 
ltusiei, aveau interesele de a creà un obstacol între ea 
şi Constantinopol, şi alte asemenea împrejurări, au fost 
sesizate, forţate oarecum şi indoite pentru interesul nosru 
propriu, şi temperamentul s'a dovedit tocmai în pasiunea 
de a exploată împrejurările avantagioase. 

Astfel dispare şi nedumerirea d-lui Bellessort—probabil 
si a altora, — care isbit de contrastul între apatia trecu- 
tului şi vehementa regenerärii, se întreabă: «Trebue 
oare să credem că a fost o generaţie spontanee de eroi ?». 
Nu, fireşte; şi tocmai imposibilitatea spontaneitätii e 
proba că temperament a existat şi mai înainte, dar la- 
tent si înăbuşit. 

După cum e imposibil ca un temperament să se pro- 
ducă spotan, tot aşa e imposibil să piară spontan. Dela 


125 


1878 până azi, timpul e prea scurt, de abia o generalie, 
prentrucă dramalica voinţă de putere, din epoca prece- 
dentă să fi dispărut; e deci neîndoios că temperament 
avem si noi, actualii. De ce atunci, în loc de acte si 
gesturi eroice, dovedim platitudine ? Din lipsă de disci- 
plină. 

Până la noi, actualii, disciplina eră uşoară, fiindcă ma- 
terialul de cunoştinţe şi împrejurări, asupra căreia aveà 
să se aplice energia creatoare, eră limitat, ca la orce 
popor neautonom si cu civilizație rudimentară. Astfel, 
până la începutul secolului XIX, nu eră vorba de idei 
politico-sociale, după cum nu erà nici de ştiinţă ; prin 
urmare, în aceste două cuprinzătoare directiuni, tempe- 
ramentul nu se puteă aplică. Mentalitatea de atunci e 
concentrală asupra religii, unde însă nu puteă să creeze 
ci să devie cât mai conservatoare, asupra răsboiului, şi 
amorului. Toată putina productiune litevară a timpului, 
rulează pe aceste teme: legende şi basme, care reamin- 
tesc prin iperbolele lor pe Ramajana, dar mai ales poezii 
unele epice, cele mai multe elegiace, conţinând profun- 
ditäti psichologice, redate cu aşa economie de forme, încât 
produc voluptate estetică, chiar pentru noi, care suntem 
la aşa distanţă de momentul creatiunii lor. Este locul de 
a remarcă, în această ordine de idei, că credința, mai 
exact superstilia religioasă, răsboiul şi amorul, fiind mo- 
bilele exclusive în societăţile primitive, din moment ce 
folklorul nostru nu le dovedeşte decât pe ele, trebue să 
deducem din el, primitivitatea poporului nostru in tre- 
cut. Dar chiar în trecutul mai apropiat, când puţinii in- 
telectuali, din pătura de sus încep a scrie, reflexivitatea 
lor se aplică numai asupra materii religioase şi asupra 
istoriografiei. In cea dintâiu, când nu traduc, dau lo- 
curi comune, căci sunt departe de scepticismul care dis- 
truge şi reconstrueşte ; în cea de a doua, povestesc, doc- 
trinile militante, care dau măsura temperamentului, se 
reduc la idea descendenţii romane. In rezumat,- com- 


126 


plexitatea elementelor lipseste, temperamentul se des- 
carcă pe cele câteva ieşiri existente, dacă şi acestea nu 
sunt astupate. 

Cu începerea sec. XIX însă, lucrurile se schimbă mult. 
E epoca când Românii încep a merge şi a studià în 
Franța, îndoit simpatică, prin comunitatea de rasă, 
care sensibilizează şi deci înlesneşte îfntre-intelegerea si 
prin prestigiul pe care il dă proaspătul ei revolutiona- 
rism umanitar, tutelar şi salvator al popoarelor aservite. 
Atunci şi de acolo încep a se importà idei şi tendinţe, 
într'o cantitate care n'a încetat de a creşte. Dintre ele, 
cele propriu zis ştiinţifice şi literare rămân pe al doilea 
plan, dar pătrund şi emotioneazä mai ales cele politico- 
sociale, cari preocupau chiar în locul lor de origină. 
Aceste idei şi tendinţe, care aveau un caracter de uni- 
versalitate în Franţa, sunt specializate şi aplicate de Ro- 
mâni, — cum a fost şi de alte popoare — la nevoile lor 
naţionale. 

Această aplicaţie este înlesnită, printr'o fericită con- 
comitentä : anume, în acest timp — sfârşitul sec. XVIII 
şi începutul celui de al XIX, — se face si redesteptarea 
conştiinţei naţionale, prin istoricii şi gramaticii mai ales 
ardeleni, Şincai, Maior, Klein, Lazăr Asaki, inspirați toţi 
din Roma, (altă sursă neolatină) unde au învăţat. Teo- 
riile politico-sociale, prin natura lor largă şi nedefinită, 
fiind prin urmare restrânse, la dogma unitätii şi a in- 
dependenţei conştiinţei naţionale pe baza drepturilor is- 
torice, sistematizează mentalitalea concentrând-o, deci 
o disciplinează. Concentrarea merge crescând, ceeace 
face posibilă afirmarea temperamentului. El va fulgeră 
în 1821, anunțând furtuna, care murmură surd, până la 
1848, când isbucneşte. De atunci până la 1866, toată 
cugetarea se concentrează aşa de exclusiv, asupra ideei 
de integrare naţională şi urmăreşte această idee, sub 
forme aşa de sistematice sau inseriate : — autonomie, 
unire, egalitate civilă şi politică, organizaţie constitutio- 





ali bi O ON ii 


127 


nală, independenţă,—încât temperamentul se poate ex- 
primă cu toată energia şi poate realizà toate aceste idei, 
creând cele mai triumfătoare realităţi, pe care îi eră dat 
Istoriei noastre să le înscrie. | 

Nu e mai putin adevărat, că asemenea unilaterală 
aplicaţie, a unui temperament vijelios, a consumat toate 
motivele de acţiune în această direcţie. Prin firea lucru- 
rilor deci, se creiă pentru după 1866 în România, o si- 
tuatie psicho-socială gravă întrucât necoordonată: pe 
de o parte un temperament cu atât mai escitabil, cu 
cât tocmai luase cunoştinţă de el însuş într'un mod atât 
de avantagios, pe de altă parte lipsa unei disciplini, care 
trebuiă acum creiată. Care alta eră să fie deocamdată 
consecința acestei stări de suflet, decât aceea pe care d-l 
Bellessort, a prins'o atât de admirabil, încât impune 
toată consideratia pentru perspicacitatea sa sociologică. 
«Ces révolutionnaires heureux avaient fatalement gardé 
le goùt des révolutions. Et lorsque après la victoire il 
s’agit d'organiser le pays, ils se resignèrent difficile- 
ment aux labeurs plus obscurs. De nouveaux partis se 
formèrent dont les désacords théoriques assez insigni- 
fiants ne justifiaient guère la fureur, mais dont les pas- 
sions prouvaient, en ce jeune royaume, une surabon- 
dance d’énergiès que son autonomie enfin conquise avait 
abandonnées à elle-même, sans but et sans emploi. 
Complots, commencements d'insurrection, agitation anti- 
dinastique, bagarres dans les rues ou autour des scru- 
tins, dilapidation des finances, renversement des minis- 
tères : tels furent les dangereux incidents dont ces 
hommes qui s'étaient développés dans une atmosphère 
d'émeute, et que la sécurité n'avait pas encore assagis, 
. défrayèrent et en quelque sorte, dramatisèrent les vingt 
premières années de leur indépendance» (p. 63—64). 

Dar în acei primi douăzeci de ani, vibraţiile impulsi- 
vităţii au descrescut treptat şi după acest termen s'au 
stins, căci s'a trezit şi conştiinţa sterilităţii lor. Au urmat 


128 


apoi cestilalti douăzeci de ’ani, propriu ai noştrii actualii. 
Aceşti ani, împreună cu alţi câţiva cari vor urmă, for- 
mează una din epocile cele mai critice pentru tempera- 
mentul nostru, căci pe de o parte integrarea formală a 
României fiind atinsă, toate marile probleme-idealuri, 
pe cari ea le oferiă ca material de aplicaţie tempera- 
mentului, au încetat de a fi. Pe de altă parte toată, re- 
lativ enorma, cantitate de idei, importată mai ales în 
urma regenerării noastre — ca o condiţie şi consecinţă 
neapărată a ridicării la nivelul occidental — se prezintă 
mentalitälii noastre în starea de blocuri, în care au tre- 
buit să fie aduse şi în care se şi găseau la locul de ori- 
gină, unde aceste blocuri erau nişte constructiuni elabo- 
rate (legi, instituții, teorii, credinţe, invenţii, etc.). Dar aşa 
consolidate în bloc, ideile nu se pot maniă pentru a fi 
văzute pe toate fețele şi pentru a fi întrebuințate în noi 
combinatiuni. Se cere acum o muncă de detaliu, care 
să desfacă — se înțelege mental — blocul, să analizeze, 
să clasifice, să sistematizeze elementele lui; se cere cu 
alte cuvinte disciplina pe care am arătat-o ca un core- 
lativ al temperamentului în crearea socială. Nu e greu 
de înţeles că asemenea muncă nu poale fi decât indivi- 
duală ; căci dacă pentru a se introduce blocurile de idei, 
ca mijloace şi forme de reorganizare socială, erà nevoie 
de iniţiativa, mai exact de concursul masei; pentru a se 
practică serios acele idei, e absolută nevoie de concursul 
individului-cetätean. A, dar această muncă trebue să fie te- 
nace, e obositoare si mai ales e... obscură, când ai căpătat 
gustul succeselor imediate şi grandioase | 

Dar dacă nu le mai putem aveà pe acestea, nu e un 
cuvânt să nu le căutăm pe celelalte, mai depărtate dar 
şi mai sigure; ba din contră, e un cuvânt să ne con- 
centrăm asupra acestora. Dar nu ne decidem, nu ne 
putem decide a o face! Sub o gesticulatié mecanică de 
abia se ascunde o complectă prostatie a fiinţei noastre; 
simţim bine tot vidul din noi, dar nu putem voi şi nu 


129 


voim a puteà ceva articulat! Deşi vag, vedem oarecari 
ieşiri.... dar numaidăâcât le încurcăm, ne înfundăm ; cu- 
getarea şi rationamentele noastre, se învârtesc în cercuri 
vițioase ; dar fiindcă avem conştiinţa acestei stări si 
fiindcă această conștiință e foarte jenantă, ne cieem sin- 
guri pretexte, afişăm teorii justificative, pe care le rezu- 
măm grăbit, între două afaceri, mai mult cu gesturi şi 
reticente: «ce vrei să fac mon cher?», «aşa fac toţil», 
“«n'o să schimbi tu ţara |» etc. Dacă astfel de teorii ar 
fi deja trecute în stare de convingeri obiective, am fi 
pierduţi; deocamdată ele nu sunt—şi aceasta o ştim noi 
bine, — decât vălul de pânză care trebue să mascheze 
impotenta, de care altfel am roşi. Orcât de laşe sunt, 
aceste teorii nu fac imposibil un fond subteran de con- 
ştiinţă serioasă şi cinstită, care dormitează, dar care s'ar 
redeşteptă sub influenţa unui exemplu, a unei iniţiative, 
a unui atac. 

Căci aci stă marea greutate: în faţa operei de disci- 
plinare intelectuală şi morală, noi avem atitudinea omu- 
lui care trebuind să execute o lucrare neobişnuit de mare, 
e aşa de preocupat şi anihilat de îndepărtatul ei sfârşit, 
încât nu poate decide să înceapă. Când ni se propune 
vreo mişcare de regenerare, o declarăm imposibilă, de 
îndată ce bänuim că nu-i vom puteă vedeà efectul total ; 
şi tot pentru acest motiv, ni se pare nedemnă de efortul 
nostru. Asta e o greşeală de judecată aşa de mare şi aşa 
de generală, încât până când nu va fi luminată ea mai 
întâiu, nu vom încetă de a trepădă pe loc. Trebue să se 
priceapă odată, că mişcările sociale, mat ales când nu 
sunt executate pe calea colectivă a revolutiunii, ci pe calea 
individuală, nu pot să deâ efectele lor a doua zi, ci mult 
mai târziu, cel putin peste o generaţie, până când indivi- 
dualitätile vor fi devenit majoritate. Fireşte că acei cari 
vor Începe o mişcare, vor fi deocamdată izolaţi, ca şi per- 
duti în marea masă inertă ; mai toţi vor fi striviti de ma- 
siva şi îndărătnica rezistenţă şi vor pieri, anonimi. De aceea 


C. A. Popescu. 9 


130 


nici nu sunt chemați la asemenea luptă disproportionatä 
decât spiritele extraordinare, care s'au degajat aşa de bine 
de materialitätile comune si de vanitate încât găsesc vo- 
luptäti inefabile numai în independenţa lor necondiționată 
şi în teribila lor sinceritate, adică numai în ei însişi. Dacă 
se socoteşte numai, că aceste spirite îndrăznesc să facă pe 
seama lor ceeace toată lumea recunoaşte că trebue făcut, 
opera lor apare nimic mai mult decât un lucru natural; 
dar dacă nu se uită că ei fac ceeace nimeni nu îndrăzneşte 
să facă, deşi se recunoaşte că trebue făcut, atunci se în- 
telege cum opera lor iă proporţiile eroizmului şi cum e 
demnă de orce efort. Mai mult, graţie acestor proporții, 
opera de disciplinare a ideilor, şi prin consecinţă, de muncă 
sistematică şi cinstită — căci de aceasta e vorba — care 
prin natura ei e mai mult un stadiu preparator pentru 
o ulterioară activitate creatoare, devine în realitate ea 
însăş creatoare, şi anume creatoare a nouei stări de spirit 
de care simţim atâta nevoie. Nu ne lipsesc prin urmare 
punctele de aplicaţie pentru temperament şi ar fi ne- 
fondat să ne plângem că destinele istoriei ne-a făcut 
parte nouă actualilor de o epocă ingrată; ni s'ar puteà 
aplică cuvintele nepretuite ale lui Carlyle, pe cari le-am 
mai citat odată, dar cari ar trebui nu repetate odată, ci 
tipate de multeori în urechile tari ale concetätenilor 
noştri: «In definitiv, nu trebue ca un om să se plângă 
de «elementul» său, de «timpul» său şi de alte lucruri 
la fel, căci îşi pierde truda în zadar. Ii e rău timpul! 
ei bine, să-l facă el mai bun». 

Totul e prinsurmare să începem, dar din nefericire e 
tocmai lucrul cel mai greu pentru noi. 


131 





S'a afirmat de atâtea ori, încât am început a conveni 
înşine, că n'avem inițiativă. Ce întindere are această 
afirmaţie ? 

Ne lipseşte acea iniţiativă de prim ordin, care echiva- 
lează aproape cu inventiunea, fiindcă constă într'o concep- 
tie cât mai nouă de idei şi de mijloace; sau ne lipseşte: 
chiar iniţiativa de al doilea ordin, care constă numai în 
dispoziţia şi avântul de a adoptă concepţiile şi actele 
noui ? Despre cea dintâiu, e sigur că ne lipseşte ; facultatea 
acestei iniţiative a fost împlinită până acum de facultatea 
asimilatiei. Incă din băncile şcoalelor secundare şi mai 
ales pe acele ale universităţii şi şcoalelor superioare, 
studenţii se nutresc de tratate frantuzesti, pentrucă si 
profesorii nu fac decât să le reproducă. Ba, ne aducem 
aminte toţi, că încercările noastre de a reproduce după | 
un alt autor sau dupä un alt text, sunt considerate de 
profesor ca veleitäti de orgolioasä si precoce emancipare, 
sunt notate foarte prost şi deseori sunt plătite cu că- 
derea la examen. Ce educaţie a iniţiativei | Nu e vorbă, 
şi pofta de a consumă mai mult decât portia ce dă das- 
călul, se găseşte rar, foarte rar. Cine a respirat de e- 
xemplu atmosfera universităţii noastre din Bucureşti, 
cunoaşte uzul caietelor litografiate ad litteram după curs, 
cari nu îngădue minţii, să creeze nici fraze ; şi mai cu- 
noaste predilectia studenţilor dela drept pentru «rezu- 
mate», acea speţă de broşurele, în care e înghesuit un 
curs întreg, dar din care se elimină, la întâmplare, 
multe pärfi pentru ca nu cumva o aparenţă prea volumi- 
moasă să sperie pe student. Gândul de a consultă în ge- 
neral pe autorii indicaţi, sau de aş formă o părere pro- 
prie se iveşte odată la sută. Cât despre «teze», care prin 
definiţie ar trebui să fie dovada finală a personalităţii 


132 


absolventului şi?semnul capacităţii sale de mâine, toată 
lumea ştie (afară de dascăli) că ele sunt compilaţii după 
autorii străini, deseori reproduceri, după altele mai 
vechi, cărora unii mai grăbiţii a deveni judecători sau 
deputaţi,” le schimbă pur şi simplu coperta! Vina e de 
sigur a profesorilor care au o aşa de strâmtă şi aşa 
de puţin scrupuloasă concepţie a rolului lor social. Ei 
fac uz de suveranitatea lor, pentru a tăiă aripele eman- 
cipării intelectuale, iar nu pentru controlul sever al in- 
capacităţii. Se tot plâng că acest control e imposibil, din 
cauza marelui număr de studenţi; dar uită că acest nu- 
măr n'ar mai päreà aşa de mare, dacă ar fi mai mic: 
acela al ocupatiilor lor extra-şcolare, şi că dacă, încă 
de mult, în loc de a fi preocupaţi de un cumul lucrativ: 
sau onorific, ar fl adus toată severitatea ce se cere unor 
oameni, cari au uriaşul rol de a patentă valori sociale, 
nu s'ar fi format în jurul facultăţii nefericita reclamă că: 
«la drept e uşor», ceeace a contribuit aşa de mult a 
mări numărul studenţilor. Speranţa e, că pe cale de re- 
acţiune, vom aveă profesori mai tineri—avem deja doi- 
trei—cari prin concepţii mai largi şi mai constiincioase, 
au să schimbe un curent atât de falş. 

Rândurile acestea asupra Facultăţii de drept (în mai 
mic sunt exacte şi pentru celelalte Facultăţi şi Şcoli), nu: 
numai că nu sunt o digreziune, dar sunt mai mult decât. 
un exemplu. In adevăr, spiritul de iniţiativă, a cărui: 
problemă ne ocupă aci, nu se naşte spontaneu (deşi ter-. 
menul de «iniţiativă» ar puteă produce asemenea ilu- 
ziune), ci printr'o educaţie preparatorie. Or, e lesne de- 
înţeles că această preparaţie trebue să fie opera învăță-. 
mântului şi mai ales a celui superior ; fiindcă deşi învă-- 
ţământul nu este decât aproprierea materialului deja 
existent, totuş, prin faptul că ocupă. vârsta minoră a in-- 
dividului, în care acesta nu poate şti şi voi, el poate fi 
dat în aşa fel, încât să stimuleze si sä facă conştientă: 
voinţa de a şii 'şi de a putea, care nue altceva, decât: 


133 


germenele spiritului de iniţiativă. Pâvä în prezent însă, 
îi e şi milă cuiva să vorbească de o conceplie sigură sau 
de un sistem articulat de învăţământ la noi ! Marele nostru 
părinte, Statul, se dovedeşte de o incompetentä crasă | 
Confuziunea lui se transmite, şi încă obligator, celor 
care-l servesc, profesorilor, şi dela aceştia, nu mai puţin 
obligatoriu în capetele docile ale elevilor. Si dacă în 
acelaş limp, se gândeşte cineva la cealaltă concepție, 
care e una din marile noastre calamitäti sociale, la di- 
rectia exclusiv profesionistă a învăţământului nostru (a 
învăţă nu pentru a şti, ci pentru a cäpätà o funcţiune), 
atunci va înţelege unde e origina confuziunii şi a lipsei de 
inițiativă (rutina), pe care le dovedeşte cu aşa de slabe 
exceptiuni, pătura conducătoare sau administrativă în 
toată ierarchia ei. 

Să se adaoge că tot opera învățământului trebue să 
fie şi disciplinarea materialului de cunoştinţe ale timpului, 
pe care individul format trebue să-l poseadă, — fiindcă 
învăţământul prin natura lui e sistematizarea şi clasifi- 
carea ideilor, — şi se va îuţelege atunci, cât este ea de 
esenţială, pentru creativitatea socială. Dar disciplinarea 
cunoştinţelor nu e o disciplinare, decât dacă e raţionată,, 
şi cum raţionamentul nu e liber, ci posibil numai în sen- 
sul oficial, se înţelege că disciplina devine numai o aser- 
vire a inteligentelor la anume sisteme şi produce o uni- 
formitate rigidă a spiritelor. In modul acesta un cetă- 
tean negăsind în altul, decât cel mult ceeace găseşte în 
el însuş, nici din raporturile între ei nu poate ieşi ceva 
nou, şi deci vieafa socială, care e suma acestor rapor- 
turi, nu poate creiă acele avantagii şi valori, care ex- 
plică rostul ei şi compensează marile inconveniente, pe 
care ea le aduce fatal libertăţii personale. | 

In rezumat prin urmare, din cauza confuziunii con- 
cepţiilor de organizare si din cauza insuficientei profe-. 
sorilor, învăţământul nostru nu a putut şi nu poate să-şi 
implinească rolul de preparator sau iniţiator la disci- 


134 


plina mentală, la afirmarea de temperament. Aci e cauze 
primă a sterilităţii noastre intelectuale. Rarele produse ce 
putem exhibă, sunt rezultatul contactului cu străinăiatea, 
adică al unei variatiuni de atmosferă spirituala mai oxi- 
genată, sau sunt rezultatul autodidactismului, de care 
însă nu sunt capabile decât naturile de elită, nu prea 
abundente la noi. Astfel se explică faptul, că imensa mai 
joritate a cărţilor noastre, mari şi mici, sunt mai mult 
traduceri, reproduceri după cele străine, critica aces- 
tora, compilaţii uneori mărturisite, alteori mascate, 
pentru a fi apoi demascate prin execuţia pe teribilele: 
«două coloane». Dacă s'ar puteă stoarce printr'o presă 
tot ce e străin în publicaţiile noastre, e probabil că nar 
rămâne, ca parte pur personală, prea mult afară de coperte.. 


Dar nu numai în ordinea meditativă, ci nici în or- 
dinea militantă nu dovedim inițiativă şi creaţiune. (Vor- 
besc simultaneu de inițiativă şi creatiune, fiindcă ele sunt 
aproape corelative ; iniţiativa nu e decât puterea de 
voinţă, iar voinţa puternică este condiţia necesară şi a- 
proape suficientă pentru a creâ). E neîndoios totuş că 
activitatea militantă a vietei de toate zilele, fiindcă se 
desfăşoară sub presiunea imperioasă a instinctelor bio- 
logice şi intereselor economice, dă mai multe ocaziuni 
sau mai exact forțează la iniţiativă, care şi este mij- 
locul cel mai sigur pentru a triumfă în concurenţa so- 
cial-vitală. 

Probele obiective (căci convingerea subiectivă o are, 
îmi închipuesc, fiecare din noi), că nu avem această 
inițiativă, — uşoară de altfel, de vreme ce ea cere mai 
mult o voință de muncă decât un discernământ al îm- 
prejurărilor cari nu sunt prea complexe — probele sunt: 
antisemitizmul, care nu e altceva decât o antipatie dela 
cei cari n'au către cei cari au iniţiativa şi deci superio- 
ritatea în conducerea vietei materiale ; strigătul nostru 
acut după protecționizm şi furioasa noastră statolatrie. 


135 


D-l Bellessort, care se complace într'un studiu deta- 
liat si impartial al problemei semite în România, a 
prins «sur le vif» (pag. 159, 167, 186, 199, 201, 202), 
o mulţime de mici fapte foarte semnificative, în care 
spiritul întreprinzător al evreului se reliefează prin inerția 
concomitentă a românului. Povestea ţăranului care re- 
fuză serviciul de chirigiu, când călătorul îi oferă cinci 
lei, dar care un moment mai în urmă face acel serviciu 
numai pentru patru lei, după intervenţia evreului, care 
opreşte pentru el unul şi dă ţăranului trei, e mai mult 
decât o poveste ; este un joc de cifre, prototipic, con- 
ținând în neînsemnata lui aparenţă toată psichologia si 
toată economia politică a iniţiativei, care pentru a fi de 
astădată comercială, nu e mai putin iniţiativă. Este ea 
o aptitudine înăscută evreului, cum se susține în con- 
vorbirea comună ? Nu, ea este rezultatul unei educatiuni 
şi a unei disciplinări de idei speciale. Este rezultatul con- 
centrării ce sa impus mentalitätii evreilor, prin inter- 
zicerea orcărei funcțiuni de Stat şi deci prin relegarea 
lor pe terenul exclusiv comercial; funcțiunea le-a creat 
oarecum organul. Acest proces istorico-social al regi- 
mului restrictiv şi represiv aplicat evreilor, a avut toate 
inexorabilele lui consecinţe, şi, din punctul lor de in- 
teres, nenorocite, căci dacă le-a creat o iniţiativă, le-a 
făcut imposibile pe altele. Cercetati mai de aproape pe 
evreii intelectuali; nici vorbă să găsiţi vreun tempera- 
ment eroic (pentru propria lor cauză), deşi starea la care 
sunt condamnați ar fi putut printr'o reacțiune sufletească 
să escite energia actelor mari, dacă acest fel de energie 
şi concepţiile necesare ar există. Nu veţi găsi nici ini- 
tiativa?de mai mică anvergură, a meditaţiunii ştiinţifico- 
literare : priviţi-i în barou, în medicină, în inginerie, 
unde au liber acces, îi veţi găsi buni profesioniști, adică 
buni muncitori, care asimilează şi reproduc meseria lor, 
dar nu spirite creatoare în această meserie. 

E semnificativ faptul că în materie juridică, evreii sunt 


136 


tari mai ales în procedură, si că în studiul matematicei 
superioare nu se disting niciodată. (In presă de asemenea 
au roluri secundare şi mai mult de alergătură). E sem- 
nificativ, pentrucă dreptul şi matematica sunt tocmai cele 
două ştiinţe indicate pentru felul de vieatä socială al 
evreilor (care se rezumă în controversa valorilor pentru 
schimb) şi pentrucă, dovedind aptitudine numai pentru 
părţile inferioare ale acestor ştiinţe, dovedesc în acelaş 
timp inferioritatea puterii lor conceptuale. Această pu- 
tere este însă suficientă pentru lupta si vieata quasi-bro- 
logică pe care au trebuit să înveţe a o duce evreii; de 
aceea şi iniţiativa lor este de acest fel, şi abundentă, fiindcă 
e numai de acest fel. Dacă aş trată în principal, chestia 
evreiască i-aş puteă găsi solutiuni practice în conside- 
rațiile de mai sus. Dar nu ating aci această chestiune 
decât ca o ilustrație a teoriei mele asupra iniţiativei, ca 
cel mai demonstrativ exemplu al ideei că iniţiativa are 
nevoie de o educaţie preparatorie, personală sau isto- 
rică (ereditară). După ce am arătat că ne lipseşte pre- 
paraţia seculară, tineam să arăt că nici în prezent nu 
ne dedăm la vreo preparatie disciplinată, deşi se simte 
aşa de mult nevoia ei. 

In tot studiul psicho-sociologic făcut până aci asupra 
spiritului nostru de iniţiativă, nu trebue uitat mai ales 
un lucru: inițiativa este şi trebue a fi considerată ca 
operă individuală, iar nu ca operă de masă. Astfel nu 
e nici o contradicţie între faptul că ne-am apropiat fără 
şovăire atâtea idei şi institutiuni străine, şi îutre consta- 
tarea că ne lipseşte dispoziţia sau avântul de a adoptă 
concepţiile şi actele noui (p. 23). Primul fapt a fost opera 
întregii naţiuni, dar pentru fiecare din cetăţeni în parte 
el nu dovedeşte tocmai iniţiativă, ci mai mult sugestiune 
ca orce act colectif; iniţiativa proprie rămâne pe seama 
câtorva personalităţi conducătoare. Se ştie că în stare 
colectivă se fac foarte multe acte în raport cu care in- 
dividul nu are meritul creatiunii după cum nare nici 


137 


sarcina responsabilităţii, pentrucä voinţa lui proprie e 
anulată. In actele individuale din contră voinţa se poate 
afirmă şi spontaneu şi deplin, adică poate constitui o 
inițiativă, în sensul strict al cuvântului, în sensul în care 
ea ne lipseşte. 

Tare, în strictul sens al cuvântului, este numai cel 
care e singur tare. Tare, pentrucă eşti în masă, nu prea 
e tărie. De aceea, din punct de vedere al iniţiativei şi al 
temperamentului, tendința modernă spre asociationism 
(sub multiplele lui forme), nu e tocmai imbucurätoare ; 
e un bine in lipsă de mai bine, dar în fond spiritul gre- 
garist nu e un semn al surplusului de energie, ci al fricei 
de a nu fi singur. 


| a 
Dacă din «La Roumanie contemporaine», d-l Bellessort 
ar fi făcut mai mult o operă sociologică unitară, decât 
un album de schiţe — destul de reuşite de altminteri — 
d-sa ar fi insistat poate asupra sărăciei de inițiativă civică 
personală şi asupra corelativei bogății de inițialivă a Sta- 
tului. Se prea poate însă că n'ar fi insistat, dat fiindcă 
pentru o minte neolatină, în special franceză, contrastul 
celor două iniţiative, nu e sensibil, de vreme ce acolo ca 
şi aci, una e înăbușită şi anulată de extinderea celeilalte. 
Cu toate astea e problema fundamentală în patologia noa- 
stră socială; pentrucă ea comportă soluţia terapeuticei 
noastre sociale. | 
Cele două initiative fiind prin natura lor invers pro- 
portionale, e tentat cineva să deducă din lipsa uneia, bo- 


138 


gätia celeilalte. Aci nu trebue uitat că iniţiativa nu e de 
o singură calitate, că altceva e extinderea sau abundența 
ei şi altceva valoarea ei. Astfel iniţiativa de Stat e foarte 
abundentă la noi, exclusivă chiar, dar de o valoare, nu 
se poate mai redusă, cum şi e de aşteptat dela un per- 
sonagiu acefal sau policefal ca Statul. Fireşte, că abstrac- 
tiunea Stat, nu se poate manifestă decât prin organul 
unui grup de indivizi conducători; guvern şi corpuri le- 
giuitoare. Uimitor însă, şi demn de atenţia psichologului 
este, cum cetăţenii, cari în personalitatea lor privată 
sau profesională, par a dovedi calităţi intelectuale re- 
marcabile, de îndată ce sunt învestiţi cu suveranitatea 
de Stat şi capătă uzul puterii, nu mai acuză acele ca- 
lităţi, ci din contră o deceptionantä slăbiciune, şi chiar 
lipsa totală de concepţii. Astfel funcțiunea de ministru— 
căci exclusiv ei exercită iniţiativa de Stat—este o piatră 
de încercare pentru valoarea personală intrinsecă a aşa 
zişilor noştri «oameni mari», din diferite profesiuni. In- 
cercarea a dovedit, aproape fără excepţii, că profesorii 
mari, inginerii şi mai ales avocaţii mari, — dintre care 
se recrutează miniştrii, — sunt departe de a fi şi mari - 
oameni de Stat. Si lucrul se explică: pentru a proemină 
într'o profesiune nu e nevoie de aptitudini creatoare, ci 
numai de o asimilare mai complectă a materialului res- 
pectiv care e deja explorat, cunoscut, formulat ; pe când 
pentru a susţine cum trebue funcțiunea de organizator şi 
conducător al Statului,—care e, în definitiv, o sinteză de 
profesiuni — se cere un spirit sintetic, aplicat pe o cultură 
generală, un metal care nu se prea găseşte pe la noi. Imi 
pare rău, că nu e aci locul să prezint o întreagă listă de- 
monstrativă, dar iată două trei exemple : a/ In materie de 
finanţe, înţelege orcine ce mare importanţă are recru- 
tarea veniturilor comunale, şi deci o lege relativă! Iată 
legea pentru desfiinţarea accizelor şi înfiinţarea fondului 
comunal dela 1 Martie 1903. Lăsând la o parte, — dacă 
se poate lăsă —că această lege centralizează puternic, 


139 


fiindcă anihilează independenţa financiară a comunei ; 
concepţia ei economico-financiară se reduce la a trans- 
formă un impozit indirect într'unul direct (una din cele 
trei zecimi de percepere ale Statului şi o jumătate de 
zecime adițională), ceeace însemnează pentru bunul simţ 
cetätenesc, că de unde înainte plătea impozitul cine bene- 
ficiă de introducerea în comună, sau în definitiv numai 
consumatorul, acum îl plătesc indiferent toţi cetăţenii, 
ceeace e monstruos de nedrept. Este în adevăr elementar, 
că impozitul este o fracțiune din venitul cetăţeanului, 
că natura lui depinde de a venitului, şi prin urmare, că 
el nu se poate înţelege acolo unde nu există venitul spe- 
cial ; astfel profesioniştii liberi plătesc patentă, iar nu fon- 
cieră, şi proprielarii de imobile nu plătesc licenţă. Cum 
se poate atunci, să fie impus pentru fondul comunal, 
adică pentru accizele, pe care acest fond trebue să le 
suplinească (art. 1 şi 3 din lege) un cetăţean care are 
cu totul altă meserie, decât de a introduce obiecte în 
comună ? Ei bine, această lege e creatiunea indigenă —- 
aviz criticilor imitaţiunii— a unui ministru, care după 
profesiunea lui particulară, e un financiar, si nu orcarel 
b) In justiţie, după perioada codurilor imitate în bloc, tre- 
buiă să vie aceea a reformării lor pe baze proprii; înce- 
putul l-a făcut codul de procedură civilă, primul, şi până 
acum singurul cod reformat în întregul lui. Cea ieşit însă 
din această tentativă naționalistă, — mai ales dacă rezul- 
tatul se măsoară cu intentiunile şi sfortärile, cu durata 
discuţiei parlamentare şi mai ales cu aşteptările — nu e 
departe de a evocă versul «Parturiunt montes....». Si 
cu toate astea, pe ministrul autor, ne-am obişnuit a-l 
cunoaşte ca pe un mare jurisconsult şi erudit profesor! 
c) In învăţământ. Orcine trebue să convină că dacă e un 
lucru asupra valorei căreia un organizator al studiilor şco- 
lare trebue să fie fixat, apoi acela, sunt examenele. Or, în 
actuala organizaţie a învăţământului, examenele se văd pe 
de o parte ca un mijloc destul de preţios de vreme ce ele se 


140 


cer (pentru a dovedi capacitatea) si profesorilor ; pe de 
alta li se contestă, în acelaş limp, aşa de hotărit utilitatea, 
încât în şcoalele secundare ele se desfiintarä. Un pedagog 
mai simplu ar crede desigur, că examenele sunt mai ne- 
cesare tocmai pentru minţile nepricepute şi recalcitrante 
ale copiilor! Dar miniştrii, cari cred dea-îndoasele şi se 
contrazic pe o chestie aşa de fundamentală, nu sunt 
simpli pedagogi, ci profesori universitari ! 

Aceste trei exemple sunt destul de sesizante, ca să se 
poată conchide din ele, că aptitudinea profesională (lasă 
că şi aceasta fnsas e deseori numai o reputaţie usur- 
pată) nu este şi o aptiludine creatoare. E adevărat, că 
iniţiativa ministerială, e supusă controlului corpurilor le- 
giuitoare ; dar aceste corpuri sunt aşa de servile şi mi- 
niştrii au un aşa de intransigent amor-propriu al inspi- 
ratiunilor lor, încât Parlamentul (uu în principiu, ci aşa 
cum e recrutat la noi) are numai rolul impropriu de a 
micşoră responsabilitatea ministrului, sancţionând cu 
obisnuita quasi-unanimitate, orce nefericită inspiraţie care 
se prezintă cu pecetia partidului. Dealtminteri şi să vrea, 
(cum fuse în cazul rarisim al «legii comunale» din 1904) 
Parlamentul n’ar puteà aveà el însuş inspiratii mai feri- 
cite, de vreme ce el este o colectivitate, iar opera unei 
colectivităţi, după avizul psichologiei, e inferioară operei 
individuale. Din punct de vedere ştiinţific, nu ar fi prin 
urmare tocmai criticabil faptul, că la noi iniţiativa de 
Stat e exercitată numai de miniştri şi că Parlamentul, 
pare a fi uitat că are de prin Constituţie asemenea pre- 
rogativă ; dar e regretabil, că personalităţile ministeriale 
sunt insuliciente, pentru suveranitatea de iniţiativă ce le 
rămâne pe seamă. Fireşte, nu de lipsa cantități în ini- 
Jialivä, sar puteă plânge cetăţeanul român; sub impul- 
sul unor anume mobile (a se vedeă pag. 29) cantitatea 
e aproape obligatorie pentru miniştri; dar cu atât, se 
înţelege, scade calitatea, care nici altfel nu prea e su- 
perioară. E adevărat, că iniţiativa ministerială, nu este 


141 


expresia liberă a unor idei personale, fiindcă aceste ide 
trebuesc în prim rând ajustate preocupărilor de partid; 
deşi aci iniţiativa intelectuală, ar trebui să fie susţinută 
de iniţiativa morală, adică de acel curaj şi cinste civică, 
de care vorbeam în pagini precedente şi care trebue să 
decidă pe ministru, să susţină integral vederile lui sin- 
cere, în contra îngustei solidaritäti politicianiste. Tot din 
cauza acestei comerciale şi despotice solidaritäti, majo- 
ritatea Parlamentului, nu-şi permite să controleze printr’o- 
critică sinceră, ideile şi actele guvernului, deşi se crede 
obligată să vocifereze contra celei mai mici minorităţii 
posibile. S'ar păreă logic, că din moment ce un partid, 
trebue să aibă o unitate, omul de Stat să cedeze dim 
ideile lui pentru a rămâne în cadrul unităţii ; dar această 
logică e pur abstractă, fiindcă în realitate parlidul şi-ar 
pierde tot aşa de puţin unitatea, dacă ar urmă în întregul 
lui idea nouă, ceeace iar dă şi mijlocul de a evaluă 
progresiv, pe când altfel ar stana şi ar deveni în cu- 
rând reactionar. 

Este numai un pretext, pe care îl auzim deseori, că: 
nitiativa nu se poale desfâşură din cauza unor împre- 
jurări-obstacole. Forţă să fie şi materie, şi nimic nu le-ar 
puteă stă în cale l... 

In definitiv prin urmare, propozitiunea că iniţiativa 
individuală este la noi invers proporţională cu a Stalului,. 
„e adevărată numai în sens cantitativ şi anume în sensul 
că individul este inert, iar Statul foarte activ, mai exact. 
foarte ocupat. Cât despre superioritatea cantitativă se în- 
telege şi fără demonstraţie în fapt, că nu se poale găsi : 
la Stat, — care e nevoit să se exprime prin indivizi — 
când indivizii nu o au pentru ei însişi, cum e cazul nostru. 


-142 


Iniţiativa de Stat, porneşte însă direct sau indirect, 
dela acela pe care, cu admirabila sa metaforă, d-l Bel- 
lessort îl numeşte şeful de orchestră, dela Rege. Metafora 
e în adevăr justă, căci şeful de orchestră n'are în timpu! 
productiunii decât un rol foarte şters, aproape nul, execu- 
tantii nici nu-l văd, ocupați fiecare de partitura lui ; opera 
sa se face însă în timpul repetiţiilor, în intimitatea cărora 
publicul nu e admis. Tot aşa în forma vizibilă şi publică 
a legiferării noastre, rolu! regelui pare superficial, căci 
sancţiunea, care îi aparţine, este un gest tăcut şi simplu 
în raport cu sgomotoasa discuţie şi votare parlamentară, 
şi e cu atât mai tăcut, cu cât regele nerefuzând-o nici 
odată, ea a devenit o simplă formalitate. In realitate 
însă, dacă regele nu refuză nici odală posterior sanc- 
tiunea, e că el o dă anterior, în perioada mai puţin pu- 
blică a preparării legii, şi o dă fie luând însuş iniţiativa, 
fie consimţind la o lege pe care miniştrii nu uită să i-o 
supună. 

De altminteri, Constituţia noastră şi orcare alta demo- 
cratică dovedesc o inconsecin{à şi un lapsus, când recu- 
nosc monarchului dreptul de a refuză sancţiunea unei 
legi ; şi nici nu trebue o inteligenţă aşa de pătrunzătoare 
ca a regelui Carol, pentru a simţi cât de imprudent ar 
fi exerciţiul acestui privilegiu, de vreme ce el conţine 
posibilitatea unui conflict cu însăş națiunea care a votat 
legea prin reprezentanţii ei. De aceea, regii nici nu-şi 
afirmă suveranitatea lor, uzând de dreptul de a refuză 
sancţiunea, ci acaparând de fapt dreptul de a indică sau 
de a controlă prealabil iniţiativele miniştrilor. 


Nu şliu, dacă s'ar puleă cità vreun alt suveran con- 
stituţional, care să fi dat principiului «le roi règne mais 


143 


ne gouverne pas», mai multä aparentä de adevär, decât 
regele nostru, si care în acelaş timp să practice mai . 
sigur, tocmai contrariul. Se regăseşte prin urmare aci, 
aceeaş discordantä între formă si fond, între aparenţă 
şi realitate, pe care am găsit-o caracterizând toate actele 
vietei noastre publice. Dar fenomenul e de altă natură; 
pe când acolo, discordanta se explică prin surviventa 
unui caracter atavistic bizantin, care se agită sub noile 
forme şi pe care acestea n'au reuşit până acum să-l 
schimbe ; aci nu mai poate fi vorba de o cauză istorică. 

Fapt este, că Regele se bucură astăzi de un prestigiu 
aşa de puţin contestat, încât autoritatea Lui morală sau 
extraconstitutionalà e consacrată; se face totdeauna ceeace 
vrea Regele, şi nu se face decât aproape numai ce vrea 
Regele. Uneori, când origina şi motivele unui act de Stat, 
nu sunt tocmai uşor de priceput, cetăţenii au aerul de 
a deveni luminati şi satisfäcuti, dacă li se şopteşte că... 
e voinţa Regelui. Supunerea acestora nu e dintre cele 
rationate, mai mult naivă şi mutonieră; ei sunt fasci- 
nati de transcendenţa noţiunii de Rege, de aceia senti- 
mentul lor e mai sincer. Miniştrii şi ministeriabilii (cine 
nu e, sau nu-şi închipue că e, în această democratică 
ţară), chiar când nu au o docilitate rationatä prin ma- 
rile calităţi ale Regelui, o au explicată prin micile lor in- 
terese; dar faptul brut rămâne, toată lumea ascultă de 
Rege şi când El dă şi când El iă. Asprimile de stil, de 
care uzează uneori opoziţia în ajunul schimbării unui 
regim, fac numai impresia impacientei de a se aşeză la 
masă ; ele sunt repede trecătoare şi fără de urme. Dacă 
işi aminteşte cineva de violentele agitatii antidinastice, 
din primii ani ai domniei lui Carol I, cum si de atacurile, 
când mai mascate, când mai fätise, pornind chiar dela 
cei cari evoluau împrejurul Tronului, şi dacă mai ales, 
apropiind starea de atunci de cea de astăzi, se ţine so- 
coteală de faptul surprinzător, că tocmai cei mai ostili 
au devenit cei mai devotați, atunci se înţelege cât de in- 


144 


teresant, este a explică evoluţia acestei atitudini şi a găsi 
consecinţele ei reale sau posibile. 

O asemenea cercetare e cu atât mai interesantă pentru 
sociologia noastră jpolitică, cu cât nu e vorba de orce 
monarch, ci de primul monarch constituţional. Această 
împrejurare, pur obiectivă, de a fi început un regim ab- 
solut nou pentru Români, aduce cu sine un mare coef- 
cient pentru o judecată istorică, asupra lui Carol I. 

In adevăr, abstractiunile, care se chiamă un sistem, 0 
teorie, o concepţie, de orce natură ar fi, nu se inteleg şi nu 
se asimilează de mintea omenească, când i se prezintă 
pentru prima dată, decât sub o formă intuitivă, sub aspec- 
tul unui exemplu sau al unei individualizări. Nu cred că 
e nevoie să insist asupra acestui adevăr psichologic, de 
care e convins fiecare prin experienţa personală ; remarc 
numai că regula «intuiţiei», pe care o pune aşa de inva- 
riabil pedagogia, când e vorba de învăţământul individual, 
mai ales pentru primii ani, este cu atât mai necesară, când 
trebue să se facă instructia şi educaţia unui popor întreg, 
de vreme ce o masă este şi mai putin raționabilă şi mai 
mult imaginativă decât un individ. Şi dacă regula e ne- 
cesară chiar pentru abstractiuni, cari constau dintr'un 
grup de idei absolut precise, ca în geometrie; ea este 
inevitabilă pentru abstractiunile politico-sociale, cari sunt 
un ansamblu de teorii şi sisteme de idei foarte încăr- 
cate, complicate, nesigure, deseori contradictorii şi ma- 
leabile. Cine e chemat să inaugureze asemenea abstrac- 
tiuni, va aveă un mare merit sau o mare răspundere, 
după felul în care le va practică, adica le va face cu- 
noscute cetățenilor. 

Or, Carol I inaugurează abstracliunea, care se chiamă 
monarchie constituțională democratică, adică un sistem 
politico-social nou si necunoscut Românilor. 

Necunoscutä le erà Românilor şi personalitatea noului 
Suveran, după cum şi ei fi erau necunoscuţi; le trebui 
un Domnilor străin si lau luat de unde l’au găsit, din 





145 


moment ce pentru orce altă meserie se cer prealabile 
condițiuni de aptitudine, dar :pentru cea de Suveran, 
nu. Această absurditate logică; (logică, fiindcă ea nu e 
decât consecinţa principiului constituţional democratic, 
«Regele domneşte, dar nu guvernează» ; guvernează na- 
țiunea....), n'a fost tocmai absurdă pentru Români, căci . 
ei au avut noroc la nimereală. Pentru noi marele me- 
rit, — cu atât mai mare,:cu' cât lucrul n'a fost rezul- 
tatul vreunei teorii, ci al'unor conflicte de veleitäti si 
pasiuni personale, — este de a ne fi obstinat — după 
cum se ştie, până la a sfidà pe marile Puteri,—să avem 
o dinastie străină, adică un om nou, absolut nou la lu- 
cruri noui; pentru El, omul nou, gloriosul merit este de 
a fi înțeles marele Său rol si de al fi exercitat cu fntelep- 
ciune si sinceritate. | 

Idea monarchiei ‘democratic. constitutionalä, a fost 
aplicată de Carol I, cu o întindere “suficient liberală ; 
altfel zis, fără a fi depăşit prerogativele sale legale. Re- 
gele nu a turburat funcţionarea mecanismului constitu- 
tional, şi àceasta e mult, fiindcă dacă, ce e drept, for- 
mele legale nu sunt suficiente, pentru a asigură liberta- 
tea civică, ele sunt totuş necesare, întrucât sunt prima 
garanţie a acestei libertăţi. Pentru a se apreciă la ade- 
vărata lor valoare, dificultatea şi meritul de a domni în 
forme riguros constituţionale, trebue să nu se nite că 
cea întâiu condiţie a jocului constituţional, este ca Re- 
gele să steă absolut impersonalizat, de asupra partidelor 
politice. Dar această cerinţă a teoriei constituţionale, con: 
ține o eroare sau cel putin o mare dificultate şi logică si 
psichologică; logică, fiindcă e un non-sens a se acordă Su- 
veranului dreptul de a chemă la guvern partidele (prin 
dreptul de a numi pe miniştrii, cari fac parte din ele), dacă 
nu i se acordă şi pe acela de a le judecă; compară, 
preferi ; psichologică, fiindcă suveranul este şi el un om 
şi 'deci poate aveă, ca orcare altul, convingeri şi sim- 
patii proprii, cari nu pot să nu influenţeze asupra ac- 


C. A. Popescu. 10 


146 


telor sale publice, de vreme ce si unele si altele au de 
izvor una si aceeas personalitate. Totus, aceà dedublare 
cât mai compleciä, într'o personalitate publică si alta 
privatä, care se cer orcärui suveran si care mai ales e 
de esența unui suveran constituţional, a fost realizată 
‘de Carol I. | 


O asemenea asertiune nu este însă fără a provocà pro- 
testări uneori vehemente, dintr'un punct de vedere spe- 
cial. E vorba de tendinţele ce ar fi având Regele de a 
germanizä, cu alte cuvinte de acuzarea ce i se face, că 
are încă prea vie amintirea naţionalităţii sale originare, 
şi că sub impresia acestui element al personalităţii sale 
private, regele uzează de mijloacele şi prestigiul mo- 
narchic, pentru a insinaă germanizmul în România. 
Dacă acest proces de tendinţe ce se face lui Carol I, ar 
aveă numai un caracter personal şi accidental, nu ar fi 
aci locul de a insistă asupra lui; dar fiind incontestabil 
că germanizmul a câştigat deja la noi proporţiile unui 
fenomen social — orcât de reduse ar fi comparativ cu 
ale altor fenomene similare — este evident că a-l cântări 
intră în cadrul acestui studiu. In acest sens, două sunt 
punctele cari trebuesc stabilite: întâiu, în fapt, dacă ger- 
manizmul e opera personală a regelui, şi al doilea, în 
drept, ce valoare are germanizmul în sociologia noastră ? 

Primul punct a fost afirmat multă vreme în ţară, de 
oarecare presă, a cărei intransigenţă antidinastică, deja 
atunci izolată, a dispărut acum cu totul. Astăzi toţi Ro- 
mânii par a înţelege putina seriozitate a unui patriotizm 
sententios de felul lui: «Să te feresti române. de cui 
străin în casă». Nu a renunţat însă la asemenea convin- 
gere, opiniunea străină, în. special cea franceză. Coloritul 
clar şi cald, cu care d-l Bellessort, de exemplu, obis- 
nueşte a desenă tabloul României contimporane are o 
umbră bine pronunţată : germanizmul regelui. Dar pro: 
bele convingerii sale sunt aşa de uşoare: limbagiul şo- 


147 


vinist al unui majordon dela castelul din Sinaia, architec- 
tonica acestui castel, oarecare melancolie nostalgică a Re- 
gelui, cauzată de sărbătoarea Crăciunului german (D; încât 
se simte lesne că ea se datoreşte exclusiv enervării spiri- 
tului de rasă, şi unui raţionament d priori: de vreme ce 
germanizmul se afirmă în România şi de vreme ce regele 
e de origină germană, El trebue să fie si nu altul pro- 
motorul acestui curent | 
Se pare totuş că d-l Bellessort este un slab interpret 
al germanofobiei franceze, dacă trebue să ținem seamă 
de duritatea cu care e blamat pentru rezerva sa, de 
un alt publicist, compatriot al său). Acesta indică fapte, 
care, dacă ar fi perfect exacte, ar fi crude, dar de loc 
concludente, pentrucă ele sunt de ordin iniim, iar ac- 
lele de asemenea natură nu pot determină un curent 
pentrucă nu stabilesc raporturi. Vehementa unor ase- 
menea afirmări dovedeşte numai o intolerantä absurdă, 
căci nu ştiu cum s'ar puteà chemă altfel pretentiunea 
ca un om să uite sau să renege toate sensibilitätile in- 
tim personale. care au constituit însăşi vieata sa sufle- 
tească până la vârsta de 25 ani! Intoleranta e absurdă, 
pentrucä cere nu numai imposibilul, dar şi inutilul, de 
oarece nu emotiunea Regelui la Crăciunul german sau 
simpatia Lui pentru stilul german şi pentru uniforma 
germană (1) sunt acte de natură a determină un curent 
social. Intoleranta e şi nedreaptă fiindcă niciodată Re- : 
ele nu a încercat să impună altora simpatiile Lui, si 
dacă «la 1870 scriă regelui Wilhelm, că sentimentele 
Sale sunt acolo unde fâlfâe drapelul german», cu nimic 
Du a impiedicat pe Români să aibă pe ale lor acolo 
unde fâlfâiă à drapelul francez. | 
Ar fi de sigur o naivitate à susţine că Regele este un 
actor absolut nul pentru întinderea germanismului, căci 
hiar dacă n'ar voi-o El, totuş, dat fiind prestigiul Său 





1) 1. Ernest-Charles, Revue bleue, 26 Août 1905. 


148 


şi ascultarea prevenitoare — ca să nu zic servilitatea — 
politicianilor care-l înconjoară şi care având în mână 
destinele ţării le pot dă direcţia ce voiesc; personalitatea: 
Sa ajută indirect la acea întindere. Dar foarte puţin! 
In realitate este o simplă coincidență între tendințele: 
noastre spre germanism şi între domnia lui Carol I,. 
coincidenţă, a carei explicaţie nu e dintre cele grele. 
Ea trebue căutată în calitatea de «incomparabili asimi- 
latori», pe care d-l Bellessort ne-o recunoaşte fără nici 
o rezervă. In adevăr, începând mai ales dela 1870, de 
când contactul şi comunicaţia cu ţările străine a devenit 
şi posibil şi uşor pentru noi, nu se puleà să nu fim 
impresionați de prestigiul cultural al Germaniei, care se- 
afirmă şi creşte continuu dela acea dată şi care se pre- 
zentă şi se prezintă cu atracliunea lucrului nou sau af 
variației, față cu generalizarea frantuzismului. Franţa 
ne-a dat deja tot ce ne puteă dă, şi aviditatea noastră 
de a asimilă trebuiă să găsească o nouă sursă. De aceea, 
chiar dacă nu am fi avut pe Regele Carol, tot am fi 
avut influenţa culturală germană. 

Nu e greu de priceput că amorul propriu francez să 
fie iritat de afirmarea germanismului în România, pe care- 
Franţa s'a obişnuit a o consideră ca o creatiune a sa. 
Această iritare nu e decât ecoul antagonizmului de rasă 
între Franţa şi Germania, sau mai precis, ecoul unui- 
resentiment pe care 35 de ani nu par a-l fi tocit de loc.- 
De fapt, graţie opiniunii franceze, care a prevalat tot-- 
deauna la noi, problema germanizmului a fost şi este in- 
terpretatä ca problema unui conflict de curente (francez- 
şi german) al cărui rezultat e intrevăzut, vag, ca foarte- 
prejudiciabil pentru noi. Cred că asemenea interpretare - 
sentimentală, trebue lăsată pe seama francezilor şi a. 
altor neolatini fanatici. Pentru noi, problema este şi tre- 
bue să fie interpretată din conträ, ca o confluență de cu-- 
renle, ceeace înseamnă că, în loc de a distruge una prin 
alta cele două influențe culturale (distrugere de altminteri: 





149 


“imposibilă, fiindcă culturile nu sunt ireductibile şi ostile 
-ca sensibilitățile nationale), este mai avantagios pentru noi 
de a beneficiă concomitent de amândouă, făcând dintr'una 
-controlul celeilalte. Rezultatul uriaş al acestei metode 
de activitate socială, este că ne salvgardäm individua- 
ditatea noastră etnică; căci pe când o influenţă unică 
prin permanenta şi acumularea efectelor ei ne-ar putea 
asimilă complect, sau cel puţin ne-ar transformă cât mai 
mult în sensul ei—imitativitatea noastră desfăşurându-se 
fatal pe singura linie deschisă—; existenţa a două influenţe 
ne obligă fireşte la preferinţă sau la un cumul prin se- 
lectiune, în orce caz excită judecata şi iniţiativa noastră, 
face ca imitativitatea să devină conştientă, deci ne creiază 
sau ne asigură, în faţa modelelor de imitat, o autonomie 
intelectuală, care este garanţia etnicilăţii noastre. Aci stă 
valoarea sociologică a germanizmului. El vine tocmai 
la timp pentru a ne scăpă de acapararea frantuzismului 
şi pentru a reduce acest curent în limitele raţionale. 
Curentele acestea internaţionale pot fi deseori de natură 
-complexă, conţinând pe lângă tendinţe pur culturale, ten- 
-dinte politice, financiare, etc. Aceste feluri de tendinţe 
nu se implică unele pe altele. Pot există între două ţări 
influenţe sau raporturi politice, ca de exemplu între Rusia 
-şi China, dar nu şi raporturi culturale şi vice-versa. 
Dar e lesne de văzut, că influenţele politice şi economice 
-sunt accidentale şi mai superficiale, pe când cele cultu- 
rale singure, pătrund adânc şi schimbă felul de a fi al 
-sufletului naţional; şi e tot aşa de lesne de înţeles că 
-chiar dacă există concomitent, acele diferite tendințe nu 
sunt în legătură de cauzalitate. Astfel simte orcine că nu 
împrejurarea de a fi remorcaţi de Tripla Alianţă, sau 
aceea de a fi in relatiuni cu Discontogesellschaîft şi 
Deutsche Bank, explică tendinţa noastră de a asimilă 
-cultura germană; cu atât mai mult cu cât promotorii 
acestei tendinte—fondatorii «Junimei»—au afirmat-o încă 
«dinainte de 1866 ; şi cu cât, vice-versa, nimeni nu a găsit 


150 


în deosebirea de interese politico-financiare internalio- 
nale, vreun obstacol la pasionata asimilare a culturii 
franceze. Prin urmare, chiar dacă se susţine fondat că 
«înrolarea României în tripla alianţă si în finanța germană 
se datoreşte personal Regelui», prin aceasta nu se stabi- 
leşte că germanizmul e opera Sa. 


* 
* * 


Revenind acum asupra cestiunii iniţiativei de Stat, pe 
care am arătat-o exercitată aproape exclusiv de Rege, 
voi relevă că nu e contrazicere între acest fapt şi între 
acela, deopotrivă afirmat, că Regele nu turbură meca- 
nismul constituţional. Aceste două aptitudini pot merge 
împreună, pentrucă şi întrucât cea de a doua care eun 
mijloc de garantie, ţine pe cea dintâiu în limitele sau in 
sensul utilului. 

De fapt, iniţiativa Regelui n'a fost, în general, o vo- 
infä despotică, de acelea care reduc la tăcere voinţa 
contrarie a miniştrilor, pentru aşi afirmă arbitrariul ei ; 
ci o voinţă chemată şi chiar obligată să afirme, fiindcă 
lipsesc altele care ar aveă dreptul şi datoria să o facă. 
Propriu zis, acestea lipsesc, nu atât pentrucă nu există, 
cât pentrucă abdică dela orce veleitate de a se afirmă, 
şi abdică pentru a-şi satisface nesăţioasa lăcomie dea 
parveni. In asemenea condițiuni orcare om, necum un 
Suveran (şi încă un Hohenzolern), e tentat şi adus să 
devină dominant. Fără a contestă calităţile Sale inte- 
lectuale, este neîndois că mai mult pe calea oarecum 
negativă, a lipsei de independenţă sau a renunțării be- 
nevole a celor cari l-au înconjurat, şi-a putut construi 
Regele un aşa de mare prestigiu. 

E adevărat, că au fost şi de cei cariau preferat metoda 
contrarie, adică terorizarea Regelui ; atitudine care ar do- 
vedi un extraordinar curaj, al unor spirite superlativ inde 
pendente, dacă n'ar dovedi dezasperata îndrăzneală a flă 
mândului. La această metodă a politicianilor, Regele a ră: 


151 


puns printr'o metodă a Sa, care denotă marele său talent 
de conducător politic ; talent al cărui secret constă în a cu- 
noaşte oamenii, descoperind sub masca afectată, pasiunea: 
lor fundamentală, şi în a trată această pasiune în con- 
secinţă. Deci, Regele a prevenit ambiţiunea de a parveni 
a politicianilor cu aparenţă refractară, dându-le mai. mult 
chiar decât se aşteptau. Cu această metodă i-a câştigat 
definitiv ; fiindcă aceşti politiciani, pe de o parte satisfä- 
cui în vanitatea lor, pe de alta surprinşi de mărinimia: 
Stăpânului, cad într'o supunere necondiționată, ale cärei 
delicii nu le sunt turburate decât de teama de a nu i 
concediati. | | 
Metoda aceasta, care a început să se aplice. şi în. sfe- 
rele mai de jos ale vietei politice, (a se vadeà pag. 
89) reuşeşte sigur, graţie obişnuitei noastre platitudini. 
Dar tocmai în prea marea ei siguranță stă defectul ei, 
căci se poate întâmplă ca politicianii insatiabili, să-i ghi- 
cească secretul şi să abuzeze de el interpretând, — mai 
ales că aparenţa nu se opune—satisfactia ce se dă pentru 
ei şi pentru massă, ca o dovadă de frică. In asemenea. 
condițiuni particulare, a stărui în metodă, este a confirmă: 
o părere, ale cărei consecinţe nu pot fi decât dezastroase, 
pentru ordinea socială. Teza că Regele cedează de frica. 
agitaţiilor de stradă, a fost exploatată de politicianii par-. 
tidului actualmente la putere (a se vedeă presa dela finele: 
anului 1904), iar faptul că acest partid a fost totus chemat 
la guvern este un exemplu de greşala la care poate duce 
aplicaţia unei metode numai cu rigiditatea teoretică iar 
nu şi cu observarea particularitätii împrejurărilor. .Gre-, 
şeala care se traduce printr'o turbulenţă anarchică, ar: 
fi cu atât mai gravă, cu cât marele merit al metodei; o 
obiectiv considerată, este tocmai de a face din rege un- 
organ de disciplină morală, într'o ţară în. care aceaslă. 
disciplină lipseşte sau de abia mijeşte. Dar, o greşală e. 
o greşală, şi nimic nu ne autoriză a crede că ea se va 
repetă. Rămâne întreagă constatarea că printr'o metagă. 


152 


sau alta, Regele şi-a făcut posibilă afirmarea voinţei sale 
şi a reuşit să-şi construiască, prin continuitatea acestei 
afirmări, un prestigiu, care la rândul lui a devenit un 
titlu sigur pentru o şi mai complectă afirmare de ini- 
tiativä. (Nu trebue uitat că unul din elementele presti- 
giului de care se bucură Carol I, trebue căutat în marele 
act de arme dela 1877, în succesul căruia este greu a 
distinge partea personală a Domnitorului de partea ar- 
matei şi a naţiunii). 

Am atras deja alentia şi o atrag încă, asupra impor- 
tanţei pe care o capătă, prestigiul şi iniţiativa primului 
monarch constituţional pentru vieata noastră politico- 
socială. Este evident că dacă dela absolutizmul bizantin 
al vechilor Domni, s'ar fi trecut brusc la complecta au- 
tonomie pe care o reclamă teoria democratic-constitu- 
tionalä, spiritele prea impetuoase ar fi spart limitele a- 
celei autonomii şi ar fi căzut în anarchie, care e negarea 
prin exces a autonomiei; anarchie cu atât mai dezas- 
troasă, cu cât acele spirite erau cele mai de seamă (in- 
telectualii), adică acelea cari ar fi putut influenţă întreaga 
masă. Pentru a le ţine în frâu, erd necesară prin urmare, 
o perioadă de tranziție, care să consiste înir'un compro- 
mis de fapt intre cele două regimuri extreme. Depindeà 
aproape numai de întâmplare, dacă primul monarch erà 
să fie dintre aceia, cari să poală realizà un asemenea 
compromis. Or, norocul ne-a favorizat. 


Când e vorba de educaţia constituţională a Românilor, 
o distinctiune e necesară: imensa lor majoritate, marea 
masă, e formală din spirite inculte, cari se mişcă după 
obiceiurile ereditare ; această masă e sub nivelul pro- 
gresist al ideei constituţionale, iar opera: educaţiei ci- 
vice, este să o aducă la acest nivel; din contră, mino- 
ritatea intelectuală, a trecut oarecum dincolo de Consti- 
tulie, prin abuzul de drepturi, iar pentru ea, opera edu- 
catiei civice, e de a o aduce la respectul ideilor consti- 


153: 


tuţionale. Si unii şi alţii suntem acum în perioada tran- 
zitorie de formaţie. Această perioadă, e încă departe de 
a fi terminată. Din această cauză se pune o întrebare 
îngrijitoare : Avea-vom şi cu urmaşii lui Carol I, norocul 
ce am avul cu el? Fireşte, viitorii regi nu vor mai abordă 
necunoscutul, cum a trebuit să o facă întemeietorul Di- 
nastiei; în vieata de moştenitori presumptivi, ei învaţă 
a cunoaşte lucrurile şi oamenii peste care au să dom- 
nească. Rămâne să decidă însă temperamentul lor perso- 
nal, fiind neindoios că chiar într'o rasă aşa de selecționată, 
ca a Hohenzolernilor, temperamentele pot variă, dela li- 
niştea şi tenacitatea unui Carol I, până la impulsivitatea 
romantică a unui Wilhelm Il. 


D-1 Bellessort e mai putin elogios pentru vieata noastră 
privată, decât pentru cea publică, ba chiar de loc dacă 
nu se ţine seamă de amabilitatea ironiei sale. Aci ca şi 
în alte materii talentul d-sale intuitionist a reuşit să deà 
‘formula ; căci nu se poate rezumă mai concentrat şi mai 
-exact caracteristica vietei noastre intime, decât prin cu- 
vintele : «Les moeurs sont douces» (pag. 41), in care ca- 
lilicativul are acea fină nuanţă ironică, intraductibilä în 
româneşte, sub care se înţelege un amestec de frivolitate, 
nepăsare şi reciprocă toleranţă. 

Mai 'nainte de a cercetă în ce fel se explică patologia 
moralității noastre private, e foarte interesant a stabili 


ce raporturi există, între această moralitate şi cea pu- 
blică. 


154 

In primul moment ar puteà fi cineva surprins că se 
face o problemă din aceste raporturi; căci nimic nu 
se pare mai logic decât a crede că cele două moralitäti 
sunt omogene, de vreme ce ele nu sunt decât două di- 
rectiuni, uneori paralele, alteori încrucişindu-se sau con- 
fundându-se ale unei singure individualităţi, sau afirma- 
rea, în două situaţii, a unuia şi acelaş caracter. Dar rea- 
litatea noastră curentă nu e de acord cu logica. Cine nu 
ştie că noi obisnuim a ne dedublă reciproc personalilatea în- 
truna publică şi alta privată sau intimă, şi că atunci când 
ne punem în raport cu una din ele, ne este indiferentă 
cealaltă sau suntem foarte toleranti cu aceasta ? «Fiecare 
personalitate a unui acelaş: individ, cu moralitatea ei dis- 
tinctă», aşa se formulează doctrina, fiindcă lucrul e aşa 
de general şi uzual, încât chiar dacă n'a îmbrăcat până 
acum solemnitatea unei doctrine (şi încă nu sunt sigur 
dacă n'a făcut-o), el are proporţiile cerute. Astfel, strân- 
gem mâna şi ne complacem chiar, în societatea intimă 
a cutărui individ, deşi ştim bine că activitatea lui publică 
e detestabilă ; si vice-versa, zâmbim şi complimentăm pe 
cutare individ, fiindcă ne găsim sub acelaş steag, deşi e 
notoriu că în vieata lui privată e un degradat. 

Această patologică distingere, nu este decât consecinţa 
ideei că politica, —la ea se reduce în definitiv toată vieata 
publică — este o activitate aparte, o activitate-scop ; iar 
nu o activilate-mijloc, o simplă metodă de asigurare a 
tuturor celorlalte activităţi sociale şi individuale, prin 
care se face posibilă vieata omenească. In această a doua 
definiție, — singura justă şi cinstită — politica ca activi- 
vitate generală, se aplică oarecum si se confundă cu fie- 
care din activităţile sociale speciale ; ele se sprijinesc re- 
ciproc, împrumutându-şi una dela alta noţiuni şi ele- 
mente, ceeace implică un singur sens de apreciere şi ca- 
lificare morală pentru amândouă. Dar extrem de puţini 
se tin la această definiţie, covârşitoarea majoritate prac- 
tică pe cea dintâiu. Dintre aceştia unii, politicianii, mici 


155 


si mari disting cele două moralitäti conştient, pentrucă 
interesat: ei îşi zic, că din moment ce condiţia succe- 
sului (aparent) in politică este numărul, nu se poate a fi 
prea scrupnlos în privinţa moralității intime a indivi- 
dului, ş'apoi îşi dau bine seama că la rândul lor au ne- 
voie de aceeaş indulgență. Ei bine, acestora nu li se poate 
contestă o logică, mizerabilă desigur prin premisele ei, 
dar, în fine, o logică. Dar sunt atâţia alţii în general 
cinstiţi, cari de bună-credinţă, sau admit teoretic că ce- 
tățeanul, trebue să facă concesiuni în vieata politică, 
(adică compromisuri cu necinstea) sau, dacă nu admit 
teoretic, sunt în fapt cu totul indiferenți faţă de asemenea 
concesiuni. Această apatie, asupra căreia am insistat în 
alte păgini, şi pe care cei atingi de ea o teoretizează 
într'un superb scepticism civic, e cauza pentru care d-l 
Bellessort ne-a putut caracteriză cu: «les moeurs sont 
douces». 


O altă cauză stă în obiceiul nostru de a lucră mai mult 
in masă, sau în corpuri constituite decât individual (obi- 
ceiu care, după cum am explicat mai sus, se datoreste 
lipsei sau rarilätii de iuitialivä personală), ceeace schimbă 
enorm şi concepția şi atitudinea individului. Cine nu ştie 
că între patru ochi ne spunem adevărul adevărat, şi că 
avem, orcare ar fi obiectul discuţiei, gestul sincer dacă 
nu chiar eroic; şi că de îndată ce participăm în corp 
constituit, asupra aceluiaş obiect relativ la care adineaori 
eram aşa de afirmativi, sau devenim rezervaţi, clipim 
şiret din ochi, ne strecurăm în vârful picioarelor pe uşe, 
sau aplaudăm chiar contrariul. Dacă e cineva care nu 
găseşte în sfera profesiunii sale, exemple confirmând ob- 
servatia mea, fî voi aduce eu unul. Toală lumea ştie, fie 
din proprie experienţă, fie din informaţii sigure, că prin- 
tre avocaţi, sunt unii nedelicati şi chiar necinstiţi în 
strictul sens al cuvântului. Si mai bine o ştim înşişi noi 
avocaţii; în discuţii particulare, cităm nume şi dăm de- 


156 
“alii crude; nu cred să fie un avocat (mă raportez mai 
-ales la cei din baroul de Ilfov), care să nu poală cità din 
propria lui experienţă vreun caz de necinste a cutărui 
confrate. Si cu toate astea nimeni nu se gândeşte, să 
-ocolească pe un asemenea confrate, nici să refuze ai 
“strânge mâna zâmbind, sau să-l asculte chiar. Si cu toate 
-cà nu e zi, în care să nu ne fncredin{äm unul pe altul, că 
asemenea situație este imposibilă, totuş de îndată ce ne 
punem în măsură de a luă o decizie efectivă, adică de 
îndată ce ne constituim în corp, se întâmplă ce sa în- 
“âmplat anul acesta cu ocazia dării de seamă a Consi- 
liului de disciplină, când unul din noi, spunând nici mai 
«mult nici mai categoric decât se spune prin culoarele 
Palatului de justiţie unii din membrii adunării—o adu- 
nare de intelectuali, vă rog! — au vociferat că se in- 
-sultă (1?) Corpul, alţii au stat cu ochii în pământ, câţiva, 
“foarte puţini, au strâns pe ascuns mâna oratorului, care 
«în definitiv a rămas izolat. 

Or, ceeace se petrece în Barou se petrece în toate 
- cercurile profesionale : De îndată ce cetăţenii trec în stare 
-de societate, se produce în spiritul lor un fel de oficia- 
„lizare, căci nu văd cum altfel s'ar numi acest proces 
psichologic de schimbare sau renunțare la personalitatea 
lor reală şi permanentă pentru una artificială şi acci- 
dentală. Fenomenul merită tot atenţiunea psicho-socio- 
logiei, fiindcă el nu se poate explică prin opera vreunei 
 Tamany-Hall, care ar captivă şi escamotă convingerile 
individuale în sensul intereselor sale ; e vorba de oameni 
de bună crediaţă, a căror mentalitate însă, se transformă 
“sub sugestiunea spiritului de corp, ceeace produce o 
- complectă auto-mistificare. Consecința acestei înşelări de 
sine insus este foarte gravă, de vreme ce nu ideile şi 
„sentimentele pe care cetățeanul le afirmă în particular 
au să devină idei, instiluțiuni, credințe şi opiniuni sociale 
„cu caracter obligator pentru el, ci acelea pe care el le 
afirmă în corp şi care emană dela acesta, investite 


157 


oarecum cu o pecete de oficializare. Esind din starea: 
de corp, care e numai accidentală, individual cetăţean 
cinstit revine el la credinţele lui autonome, dar sub re- 
sortul lor el nu mai poate face nici o mişcare în vieata 
socială, fiindcă toate aceste mişcări sunt obligator con-— 
duse şi reglementele de credinţele oficializate. Aci slă 
cauza absurdei contradicții între mentalitatea personală: 
si mentalitatea colectivă sau publică, contradicţie: care se 
traduce asupra individului prin enervare, oboseală şi 
deprimare sufletească, şi asupra societăţii printr'o' con- 
tinuă falsificare a adevărului din care cei sireti si ne- 
scrupuloşi îşi fac jocul. 


. Va să zică, între activitatea privată şi cea publică, 
cum şi între moralitätile respective, există un raport. 
de toleranţă. Pentru a se remarcă până la ce grad de 
inconştiență merge această toleranţă (încă odată, nu e 
vorba de toleranța necinstită, care e conştientă), raportez. 
aci, ca exemplu, un caz recent, foarte interesant tocmai 
prin aceia că a excitat sensibilitatea noastră morală. E. 
vorba de divulgarea unor mărturisiri pe care un Ministru 
le-a făcut unui magistrat superior, asupra numirii şi. 
înaintării judecătorilor (vezi «Epoca» din 25 Octomvrie 
1905). Rezultă din acele revelatiuni că criteriul alegerii: 
magistraţilor nu c capacitatea, ci interesul de clientelă- 
politică. Deşi propriu zis nu eră aci o revelatiune, fiindcă 
lucrul eră ştiut mai mult sau mai puţin de fiecare,. 
totuş emotiunea publică a fost neobişnuită. Analiza aceslei 
emoțiuni dă la iveală fapte surprinzăloare : Astfel e ca- 
racteristic, că ceeace aafectat, aproape fără excepție- 
opinia publică a fost faptul divulgării, iar nu obiectul ei; 
toți s'au grăbit să blameze pe magistratul care a divulgat 
o conversaţie intimă, dar au rămas absolut indiferenți- 
la gravitatea celor divulgate. Este evident, că tocmai 
contrariul s'ar fi întâmplat cu un public bine conştient 
de importanţă faptului de a aveà judecători integri; el ar- 


s 


158 


fi trecut peste actul, exclusiv personal al unui magisirat , 
act care rămâne orcum ar fi calificat, de un interes mi— 
nim, — pentru a insistă asupra faptului de ordin genera | 
şi atât de grav, că judecătorii săi nu pot fi independenţi . 
Dar nu publicul nostru eră să ià această poziţie, şi lu — 
crul e cu atât mai dureros, cu cât e vorba de publicu l 
superior. Nu s'a găsit chiar, un profesor universitar, caremmme 
şi-a arogat dreptul de a judecă acest caz, uitând regul == 
ce. o va fi recomandat de atâteaori studentilor,— cà ju— - 
decătorul se recuză, dacă e frate cu vreuna din părţi 
şi care susţine (în ziarul «Adevärul»), că nu e nimic ex —- 
traordinar în revelatiunea, că judecătorii se numesc dup== 
interese de clientelă politică, de vreme ce asemenea nu _—- 
miri au făcut toate partidele?! 

Din nenorocire acesta-e argumentul curent. El domm- 
vedeşte sau obtuzitate de spirit sau degradare morală  ; 
căci ca face aşa, pentru motivul exclusiv că aşa fac = 
ceilalţi, sau au făcut», este raționamentul omului pr- 
mitiv, dominat numai de sugestiunea din afară, în deam- 
sebire de «a face aşa, pentru molive deliberate», care 
e judecata elementară a omului cu o cât de redussi 
cultură. A copiă însă moralitatea sa după a major i- 
tăţii, si mai relativ vorbind, a justifică aclul emanân —d 
dela un partid, pe faptul că el îşi găseşte perechea 
la celălalt partid, este o prejudecată aşa de curentă Bla 
noi, încât nu scapă de ea nici profesorii universitari | 
Astfel în cazul luat ca exemplu, nu a emoţionat pen. i- 
meni faptul că, magistratura superioară (nu mai vorbes=3c 
de cea inferioară), este considerată ca o clientelă pol i- 
ticà, fiindcă, «aşa se face de toată lumea»; dar a eme- 
tionat faptul că acest lucru s'a spus sus si tare, fiindcă, 
«nimeni nu face aşa» | Si atât de putin suntem famili==" 
rizati cu curajul, încât s'a părut o necuviintä, când unm! 
a spus public, ceeace toţi îşi şopteau. Un spectator d æÆ- 
zinteresat, ar puteà vedeà în sträduinfa lor de a degrac Mà 
actul celui curagios la o divulgare nepermisä, mai mcæ |! 





159 


1evoia sufletească de a-şi scuză oarecare lasitate; fiindcă 
ru cred să fie cineva, care să nu-şi deă cât de superficial 
eama, că divulgarea destăinuirilor criminale este mai 
urând o datorie, de vreme ce secretul asupra lor nue 
cparte a se numi complicitate. Şi dacă toleranța oame- 
ilor cinstiţi pentru necinstea politică, se poate explică, 
e prin lipsa unei sensibilitäfi mai delicate, fie prin lipsa 
uragiului civic care paralizează orce bune intentiuni ; 
e îndală însă ce la această toleranţă se adaogă into- 
ranfa pentru acei foarte puţini cari vor şi pot să pro- 
steze, atunci inconştienţa se dovedeşte complectă şi de 
rdine patologică. 


* 
+ + 


Toleranta între moralitatea publică şi cea privată care 
te o toleranţă interindividuală explicabilă îşi pierde 
ult din anormalitatea ei, când se cunoaşte toleranța 
tra-individuală, adică aceia pe care unul şi acelaş in- 
vid o are faţă de propriele sale acte de vieatä privată. 
Mai înainte însă de a cercetă patologia vietei private şi 
a oilustră prin exemple, trebue prevenită o obiectiune 
sar puteă face ca un fine de neprimire. Anume se 
ate zice că, prin chiar definiţia ei, sustrăgându-se de 
orce împietare si. control din afară, vieata privată 
igură individului o autonomie graţie căreia el se poate 
mportă în sfera ei, orcum ar înțelege şi voi, şi graţie 
reia nimeni altul nu-l poate cenzură. Această obiec- 
ine e justă, daca nu se trece peste proprii săi termeni; 
ci între vieata publică şi cea privată limita e numai 
rmală întrucât şi una şi alta sunt funcțiuni ale uneia 
aceiaş individualităţi ; limita fiind formală sau conven- 
»nală se înţelege că nu e permis a se împietă în fapt 
supra -sferei private, dar o limită formală nu poate opri 
critica ştiinţifică să caute în această sferă explicaţii, 
>ntru ceia ce se petrece în sfera publică. Necesitatea unor 
semenea explicaţii devine evidentă, dacă se consideră 


160 


societatea, nu ca o abstractiune reală distinctă, ci, aşa 
cum fac în tot acest studiu,ca un rezultat al raportului 
între indivizi; or, un raport e de aceiaş natură cu ter- 
menii săi, şi se resimte de orce variatiune a acestora. 

A căută în vieata privată puncte de explicaţie pentru 
cea publică este nu numai o metodă justă, dar şi avan- 
tagioasă, fiindcă toate manifestările intelectuale şi mo- 
rale, care au aceiaş esenţă şi calitate în ambele feluri 
de vieatä, apar in forme mai puţin complicate şi mult 
mai sincer în vieata privată, deci mult mai uşor de se- 
sizat şi explicat. 

Din nefericire însă, vieafa noastră privată are o sferë 
foarte redusă. Amestecul monstru al Statului a făcut ca 
cea mai mare parte din actele care constituesc vieata 
privată să devină publice. Controlul stupid şi inutil, pe 
care Statul îl însinuează şi cetățenii îl cheamă ca pe o 
tutelă asigurătoare, violează până la cele mai intime - 
libertăţi personale ; aproape nimic din noi nu ne apar- 
ține nouă înşi-ne, dar suntem acaparaţi în schimb fie 
de Stat, fie de faimoasa opinie publică, a cărei tiranie 
e şi stupidă şi vulgară. Ele comandă ce fel trebue să 
credem şi să ne mişcăm, şi cum acest fel nu e acelaş 
de azi pe mâine, rezultă că energia sufletească a indi- 
vidului, care este invariabilă, e de două ori falşificată 
în manifestarea ei; ba presiunea şi sâcâiala societätei 
asupra individului ajung la un moment să-l falşifice 
astfel, încât el însuşi se caută fără a se mai recunoaşte; 
cu atât mai putin lar găsi un observator, în adevărata 
şi sänätoasa lui personalitate. 

Aşa se explică faptul că nici d-l Bellessort, nici alţi 
publicişti nu stăruesc mai mult asupra vietei private. Si 
tot aşa se explică, de ce studiul de față cu tot caracterul 
de generalitate indicat de titlul său, se concentrează a- 
proape exclusiv, asupra vietei publice — mai exact vor- 
bind, politice — care acaparează toată individualitatea 
cetăţeanului. | 


161 


Pentru a descinde la fapte, trei ar fi mai ales terenu- 
rile pe care s'ar puteă aplică autonom personalitatea pri- 
vată : familia, munca şi cugetarea. 

Când e vorba de familie, e evident că atât plăcerile 
cât şi sarcinele ce rezultă din. căsătorie, aparțin aşa de 
exclusiv soţilor şi aşa de puţin terţilor, încât este ab- 
surdă intervenţia acestora la fondarea unei familii. Ştiu 
că se dă acestei intervenţii un caracter tutelar, dar e un 
pretext gratuit, fiindcă soţii sunt destul de maturi pentru 
aş dă seama de ce fac. Când aceşti nechemati nu sunt 
cutare membru din familie, cu cine ştie ce prejudecată 
ereditară şi cu despotismul vârstei lui, alunci sunt ine- 
vitabil, opinia publică şi Statul). 


Când zic nechemati, vorbesc teoretic căci în realitatea 


zilnică, ei sunt bine-veniti; facem mult mai multe con- 
cesiii opiniei sau prejudecăţii publice, decât nouă înşi-ne. 


1) Este locul să produc un exemplu tipic de interventionismul Sta- 
tului, în care acesta se arată atât de stupid şi brutal, încât poate im- 


presionă chiar pe cei mai inconstienti statolatri. E vorba de obligația 
ce se impune unei întregi categorii de cetăteni, ofițerilor, de a se însură - 


cu anume dotă şi cu.... certificat de moralitate. Acest amestec al Statului 
în vieata privată e stupid, pentrucă reglementează un act imperios pen- 
tru individ ca om, prin condițiuni cari nu depind de el, ceeace poate 
constitui si constitue în foarte multe cazuri, chiar interzicerea de a se 
căsători. Cum însă legea naturală a trebuintei de căsătorie, este mai im- 
perioasă decât legea positivă, ofițerul o eludează pe aceasta, fie trăind 
în concubinat și înmulţind numărul copiilor naturali, fie simulând actul 
dotal, prin exagerarea dotei, ceeace îl va sili — lucrul se vede destul 
de des — la o eventuală desfacere a căsătoriei, prin divorț sau moarte, 
să restitue întreaga sumă declarată primită. Aceste consecințe, cum şi 
a celibatului obligator la care sunt reduși cei, mai putin instinctivi, 
sunt destul de monstruoase pentru a condamnă legea din care decurg. 
Interventionismul e si brutal, fiindcă a impune unei tinere fete să ceară 
dela vecini şi poliție, garantarea moralității ei, este a dă acestora dreptul 
să controleze această moralitate, ceeace e aşa de ofensător încât trebue 
să se cheme cineva Stat, ca să n'o priceapă. Legea se explică în fond, ca 
o reminiscență a spiritului de castă, presumtios şi aristocratic, al mili- 
tarismului, care însă nu mai e compatibil cu democratizarea lui de azi. 


C. A. Popescu. | 11 


162 


Ne stäpâneste asa de mult vanitatea, adicä preocuparea 
de ce va crede şi va zice lumea că suntem, iar nu despre 
ceeace în realitate suntem, încât satisfacem personali- 
tatea noastră socială, care e fictivă, în detrimentul per- 
sonalităţii noastre private, care e reală. Apoi, patima de a 
parveni, care este un corolar al vanităţii cum este şi o 
ironie a democratismuiui, găseşte în căsătorie cea mai 
obişnuită ocaziune de satisfacţie. Satisfactia trebuintelor 
sufleteşti (uneori şi a celor fiziologice) pur private rä- 
mâne la nimereală. Dar nimereala e foarte rară, şi această 
autocontradictie a fondului nostru real, nu întârzie a fi pe 
udepsită. Căci odată intraţi.în traiul conjugal, soţii îşi de- 
carcă cu atât mai mult fondul real în intimitatea lui, cu 
cât se abtin în societate, unde printr'o complicitate for- 
ţată, firma conjugală trebue să pară solidă. 

Conflictul între ceeace sunt şi între ceeace vor să pară a 
fi soţii, se rezolvă sau prin divorț sau prin toleranță. Dintre 
aceste două soluţii,divorţul este, fireşte, singura mai onora- 
bilă pentrucă e mai cinstită ; el este triumful personalităţii 
reale şi sincere asupra celei sociale şi fictive. Aci s'ar putea 
relevă imediat, că dacă aceasta e semnificaţia divorţului, 
atunci faptul că procentul lui creşte 1) constitue un cri- 
teriu de regenerare a moralitätii domestice. Dar această 
concluzie nu rămâne fondată decât într'o foarte mică parte 
sau chiar de loc, fiind-că lăsând la o parte că sporirea 
divorturilor se datoreşte şi sporirii brute de căsătorii, 
este uşor de înţeles, că sporirea divorturilor dovedeşte 
sporirea acelui fel de căsătorii care conţine virtual, dela 
contractarea lor, disoluția ; aşa încât dacă divorțul este 
un semn bun, ca încetarea unui râu, el este un semn 


1) Acest fapt reese sigur din statistica oficială, care ar puteă fi bă- 
nuită mai lesne de eroare în minus. Dela 869 pentru întreaga ţară în 
1893, numărul divorturilor a mers crescând până la 1301 în 1902, deci 
a crescut cu 507%, pe când populaţia şi prin urmare gi numărul pro- 
babil al căsătoriilor a crescut numai cu 12'/0. (Anuarul statistic al Ro- 
mâniei, 1904). 


163 


patologic ca dovadă posterioară a cresterei acelui rău. 
De geaba se înlătură un rău, dacă prin aceasta nu se 
-atinge cauzele lui, căci va renaşte şi se va înmulţi. Si 
-se fnmulteste, ba încă aşa de simţitor încât nu e abso- 
iută nevoie să recurgi la statistică, o constati din vieata 
-de toate zilele. Statistica dă însă detalii instructive. Ast- 
fel deşi populaţia urbană reprezintă o.parte, iar cea ru- 
rală patru părţi din totalul ţării, divorturile urbane dau 
469/, iar cele rurale 540/, (intervalul 1893—1903). A 
<äutà explicaţia acestui contrast de cifre în «puritatea» 
moravurilor dela ţară, cum o face d-l Colescu în (a sa 
«Population de la Roumanie», p. 37) comunicarea de- 
mograficä ce a prezentat la al IX-a congres international 
de statistică—mi se pare cam idilic, în orce caz hazar- 
dat. Dar a o găsi în idea mai sus exprimată, a con- 
flictului, voit de soţi, între vieata socială-fictivă şi între 
cea privată-reală, este cu atât mai fondat, cu cât tocmai 
vieata urbană. este cu mult mai socializată decât cea ru- 
rală, adică oferă pentru indivizi mai multe ocaziuni de 
contact sau raporturi, pozitiune care excită ambitiunea 
de a păreă tot mai deosebit, tot mai sus. 

Tendinţa individului de a se distinge de îndată ce e pus în 
stare de socielate, este o adevărată lege de psichologie so- 
-cială, aşa încât roslul mai tuturor societăţilor şi adună- 
xilor trebue căutat în primul rând în acest mobil şi numai 
în al doilea rând în obiectul lor special, care nu e decât 
an pretext. Se înţelege că spiritele superioare impun dis- 
4inctiunea lor, chiar rămânând izolate, fiindcă distinc- 
iunea lor e de fond; pe când cele inferioare au nevoie să 
-se pună alături cu altele, a căror micime să le reliefeze 
pe ele. Această distinctiune comparativă şi mecanică nu se 
poate face deci decât prin forme materiale vizibile sau 
zgomotoase, care sunt tot atâtea variatiuni nesätioase pe 

tema tot aşa de nesätioasä a banului. Mai trist e că din 
bâlciul de vanităţi urbane lârguesc din ce în ce mai mult 
<ei dela ţară; vieaţa rurală, deşi până acum în proportii 


164 


foarte mici, a început necontestat să copieze pe cea ur- 
bană, căreia n'are să-i mai invidieze de acum nici chiar 
teatrul ! Dacă apropie cineva această constatare de idea 
că divorţul îşi are de cele mai dese ori cauza în socia- 
lizarea vieţei, e în drept să conchidă à priori că în satele 
noastre divorţul trebue să sporească. Si nu sar înşelă 
de loc, căci după cum se constată din statistică (Anuar 
p. 52 şi 70) deşi numărul probabil al căsătoriilor urbane 
si rurale nu-şi schimbă procentul în intervalul dela 1893 — 
1903, numărul divorturilor şi-l schimbă aşa, încât pe când 
cele urbane cresc cu 200%, cele rurale cresc cu 100“/.. 

Cealaltă soluţie a conflictului conjugal este toleranța, fie 
reciprocă fie unilaterală. Pentru acest fapt nu există sta- 
tislică oficială, dar nu cred să fie cineva care să nu aibă 
din proprie cunoştinţă convingerea că procentul cazu- 
rilor de toleranţă conjugală e respectabil. Deşi print'o 
complicitate unanimă, bazată pe un curios amestec de 
milă şi ruşine pentru soțul ultragiat, aceste cazuri se tin 
sub tăcere, totuş prin cine ştie ce neaşteptată impreju- . 
rare un colt al vălului se ridică, şi e de ajuns. Asttel 
ne amintim de senzaţia publică — de altminteri foarle 
putin durabilă: —«les moeurs sont douces»l—produsă mai 
acum doui ani, când mai multe doamne din societatea 
aleasă au fost descoperite şi convinse de adulter. Soții 
lor, puşi în cunoştinţă de cauză, au dovedit o discre- 
tiune de oameni civilizafi, au trecut peste incident, au- 
torizând astfel repetarea lui, iar pe piaţa socială firma 
lor conjugală a rămas solidă. Dacă însă e cineva mai 
putin manierat — căci în definitiv e o lipsă de maniere 
să insişti asupra unui lucru despre cari toată lumea con- 
vine că trebue să fie ignorat! — atunci nu se poate să 
nu întrebe, de ce doză de ignominie şi de lasitate trebue să 
dispună individul, care admite să i se injusească cele 
mai elementare şi fireşti sentimente de amor propriu ? 
Cum poute preferi cineva să rămână izbit în fiinţa lui 
sufletească, pentru a rămâne neatins în situația lui ma- 


165 


terialä şi formală ? Cum îşi poate tortura cineva perso- 
nalitatea lui privată pentru personalitatea lui exterioară, 
cum adică poate falsifica realitatea pentru a asigură 
aparența ? Căci în definitiv acest soț trebue să-şi fi pus 
capul între mâini şi să fi socotit: Un divorţ face sgomot, 
atrage atenţia răutăcioasă a lumii, sperie clientela, obligă 
la restituirea dotei, care e de mult compromisă, face 
imposibil să mai te duci în saloane şi să primeşti, ra- 
porturi de societate pentru care femeia e un obiect in- 
dispensabil, etc., etc., şi va fi conchis: mai bine închid 
ochii; convins ca şi strutul, că dacă nu vrea el să vadă, 
nu văd nici alţii, sau mulţumit că deşi alţii văd, nu i-o 
spun, căci.... «les moeurs sont douces». Cât despre soţie, 
nu ea va suportă un raţionament prea'lung ; ea cedează 
uneori freneziei cutărui instinct, mai deseori unei vani- 
tâti uşurele. Sentimentalitatea ei este cu totul falsificată 
de isteria şi frivolitatea mediului, în care îşi trece zilele şi 
_care se cheamă pe rând pension, salon, teatru, staţiune bal- 
neară, etc. Ceeace e scop, pentru ea e mijloc şi vice-versa. 
Astfel dacă în cunoscuta şi neobosita ei preocupare de 
lux, ar vedeă cineva un mijloc social pentru atingerea 
unei anume intenţiuni, sau pentru o satisfacţie a perso- 
nalitätii sale private, s'ar înşelă, deşi ar judecă normal, 
fiindcă pentru femei, luxul este însuş scopul, pentru atin- 
gerea căruia serveşte de mijloc tocmai personalitatea pri- 
vată, cu tot ce are ea mai intim şi mai demn, cu corp 
şi suflet 1). 


1) «Les dames, qui aiment la vie oisive et à passer toute la journée 
en visite, permettent qu'on leur fasse Ja cour; mais au surplus il n’y a 
pas de pays où l’on se plaigne moins que dans ceux-ci, et il faut que 
le scandale soit trop grand pour qu’on en parle». (Raicevich, op. cit. 
p. 147). | 

Această stare de spirit şi de lucruri, nu este desigur specifică acestei 
țări, dar nici imitată de aiurea. Ea a existat şi mai accentuată, în tre- 
cutul nostru, în acel trecut a cărui apologie ofac adversarii fără rezervă 
a inițiativei, şi din care ei vor să scoatem material pentru construirea 


166 


Se înţelege că sunt si exceptiuni, dar procentul lor e 
destul de mic ca să pot pune caracteristica moralității 
private familiale, în disprețul şi toleranța individului-sot 
faţă de el însuş, sau cu altă formulă, în triumful indi- ` 
vidului aparent, asupra celui real şi sincer. 


+ 
* * 


Ziceam că al doilea teren pe care se poale manifestă 
autonom personalitatea privată, e munca ; dar nu la noi. 
Căci avem aşa de puţină aplicatiune la lucru, încât a tre- 
buit să o recunoaştem şi să ne stigmatizăm noi înşine, 
prin des auzitul «Românul e leneş». Şi nu vorbesc aci 
de munca, pentru care se cere mai ales iniţiativă, ar fi 
să reiau o chestie deja studiată; vorbesc de munca or- 
dinară, ale cărei mijloace sunt cunoscute, de munca ele- 
vului sau a profesorului la şcoală, de a funcţionarului 
sau meseriaşului la serviciu, de munca domestică, etc. 
Şi suntem leneşi, indiferent de clasă. 

Astfel ţăranul, pe care ne-am obişnuit al consideră ca 
pe muncitorul prin excelenţă, este, pentru cine vrea să 
vază mai puţin sentimental, un leneş. In adevăr, nu este 
muncitor, În sensul omenesc, acela care dă din greu (si, 
țăranul dă din greu), pentrucă n'are cum face altfel, căci 
asemenea muncă fac şi vitele. Se şi întrebuinţează ex- 


prezentului. Wilkinson, observator absolut riguros, constată la 1820 — 
deci lucrul trebue să fi fost vechiu—că credința matrimonială nu e decât 
o vorbă goală, că viitorul soț nu ţine să cunoască pe viitoarea sotie, 
fiindcă la ea nu-l interesează decât cifra dotei, iar viitoarea soţie nu 
poate să cunoască pe viitorul ei soţ, fiindcă numai părinţii ei decid ; că, 
divorţul si legăturile clandestine, sunt foarte frecuente şi după ce ci- 
tează, «trei exemple de degradare în această țară» zice că «asemenea 
exemple, se prezintă zilnic și sunt astfel că trebue să excite cea mai mare: 
uimire şi să pară aproape de necrezut». 

Si mai constată că acele exemple «ne produisirent pas cependant, dans- 
le temps, plus de sensation que toute autre nouvelle du jour meritant 
à peine de fixer lattention (op. cit. p. 135); ceeace, se vede uşor, nu é 
decât o altă expresie a constatării, pe care d-l Bellesort o va face în 
1905, prin al său «Les moeurs sont douces». 


167 


presiunea de «muncä de vitä», pentru munca ţăranului, 
cu intentiunea fllantropică de a designă o muncă impusă 
din afară, (de inegalitatea socială). Dar, impusă din afară, 
sau numai din năuntru (teama de a nu muri de foame), 
ea n'are nimic spontan, nimic voios; şi numai cu aceste 
atribute, în loc de a fi degradantă (nu mai vorbesc de 
defectele economice ale muncii de serv), munca este 
inältätoare, căci dă individului sentimentul propriei sale 
personalităţi. Dar ţăranii, şi nici micii meseriaşi, cari 
sunt cei mai mulţi, nu vor decât, sau mai bine, peste 
munca impusă. Cine a avut ocaziunea să ceară munca 
lor pentru un salariu nu numai just, dar uneori destul 
de ridicat (când prin urmare, ei sunt puşi întrun raport. 
contractual şi de egalitate, iar nu ca în alte împrejurări 
în care li se impune condiţiunile), a putut constată că 
toți aceşti «muncitori» fac — dacă mi se trece expresia — 
nazuri. Ei nu primesc, necum să caute munca, atât timp 
cât au în mâini un sfert de pâine. Cum însă prevederea 
şi grija pentru ziua de mâine sunt elementare şi chiar 
instinctive la om, nu în lipsa lor s'ar puteă găsi cauza 
indolentii la muncă; ci în lene. Dar ce altă muncă mai 
spontană şi mai liberă decât acea exercitată pentru sine 
însuş! De exemplu, îngrijirea câmpului sau a uneltelor sale, 
şi mai ales îngrijirea casei, pe din afară şi pe dinăuntru, 
şi îngrijirea propriului său corp. Cât de puţin însă se 
dedau muncitorii la aceste îngrijiri, se poate vedeà si 
numai traversând satele noastre şi mahalalele oraşelor 
(ba chiar si centrul lor), necum pătrunzând în intimi- 
tatea lor. Să nu se invoace aci scuza sărăciei, fiindcă 
mijloacele necesare cari se reduc la apă, foc şi braţe, 
sunt aşa eftine, încât se găsesc şi în cea mai mizerabilă 
colibă !). 


1) Lenea este ca un rezultat al imitatiunii sau un produs al pămân- 
tului ? lată ceva documente: 

«Les impôts auxquels les Moldaves s'attendent ne les încommodent 
ni ne les decourajent. Mais les demandes imprevues les désèspèrent 


168 


Dacă dela muncitorii manuali îşi mută cineva privirea 
la burghezimea biurocrată, găseşte aceeaş superbă lene. 
Funcţionarii noştrii şi nu numai cei tip administrativ, 
dar chiar cei cari se chsamă magistrați, ofiţeri, profesori, 
nu văd în munca ce sunt chemaţi să deă, decât o cor- 
vadă. Priviţi i, mai bine, la biurou şi în exerciţiul func- 
țiunii ; plictisiti, enervati şi sombrii ei spun mereu prin 
toată atitudinea lor, unui public care nu-i înțelege nici 
odată, că fac graţia de a se sacrifică; iar lungile pauze 
cari întretaie foarte des serviciul — histoire de fumer 
une cigare! — ei le ocupă cu extrem de grava problemă 
a lui 5°/, asupra salariului şi a fixării anilor de pensie. 
Să privească ceva mai simpatic, dacă nu să se identifice 
cu munca ce li s'a încredinţat, să lucreze ceva în inte- 
resul serviciului, cum ar lucră pentru ei însişi, spontaneu, 
iar nu numai cel mult atât cât constrâng regulamentele 


parce que nonchalants par défaut d'ambition, ils sont obligés de tra- 
vailler au-delà de leurs besoins, comme s'ils avaient l’envie de s'enricbir, 
qu'ils n'ont pas». D’Haulerive, (op. cit., p. 372). 

Sau: «On accuse les paysans moldaves de paresse et de friponnerie. 
Mais, quand l'industrie d'un peuple s'exerce sur un sol qui n'est pas à 
luy et qu'on exige d'autant plus de luy qu'il l’exerce davantage, quel 
prodige qu'il ne travaille que selon la proportion de ses" besoins ?» 
(Ibid. p. 84). 

Sau; «Paysan, couvrez votre maison avec de la boue, ne labourez que 
ce qu'il faut pour vivre, n'ayez ni trop de blé ni trop de coucourouz, 
et de boeufs et de chevaux ; que vos enfants aillent à moitié nus et 
portez votre habit Ie plus rapiécé quand vous verrez seulement le vätaf 
de votre boyar ou le căpitan de lispravnik». (lbid., p. 355). 

S'ar puteà obiectà că acesta e țăranul regimului fanariot; din nefe- 
ricire însă, se constată si la täranul dinaintea acestui regim, o egală 
lipsă de aplicatiune la munca spontanee, căci iată ce scrie în 1718, Del 
Chiaro, care a stat în țară şase ani si care a privit pe locuitori cu toată 
simpatia de rasă: «Gli animali di caccia godono di una pace tranquilla 
per la infingardaggine di quella Nazione, troppo dedita alľozio, e che 
appena si prende cura dell'alimento suo colidiane. Non già che i Valachi 
sieno privi di buon ingegno e di coraggio, a segno di potere star a con- 
fronto di qualsisia bellicoza Nazione; ma le conlinue esorbitanti ra- 


169 


şi ordinele superioare, la asta si dacă s'ar gândi vreodată, 
sar crede päcäliti s'o facă. 

Această iremediabilă vitregie, ţesută pe un fond de lene 
a funcţionarilor, este una din cauzele pentru care Statul 
ou poate fi un factor solid şi viu pentru progresul ge- 
neral. Fireşte că funcţionarii nu se lasă a fi convinşi de 
lene; ei pretextează că deja li se cere prea multă muncă 
în schimbul a ce li se plăteşte. (Ba, fiecare categorie e 
gata în orce moment să-ți calculeze — ceeace au făcut 
şi fac mereu prin memorii şi petiţii — că ei sunt mai 
putin plätiti decât alţii). Se poate, dar eu ştiu că sunt 
funcţionari zişi profesori universitari, cari fac curs pro- 
priu zis, cinci luni din an, sau 40 ore, şi au onorar de 
9000 lei anual, ceeace revine la patru lei pe minut, pentru 
osteneala, mai bine deranjul, de a spune lucruri mai în fie- 
care an repetate şi cari sunt departe de a purtă pecetia 
geniului său a personalităţii. Mai ştiu că sunt functio- 
nari zişi ofițeri, al căror rol social e necesar, dar a 
căror muncă e improductivä şi totuş plătită cu leafă, 
pensii, indemnizări, reduceri de taxe, etc. Mai ştiu că 


vezze e tribuli che molle volie in un anno debbon pagare, gli ha tal- 
mento avilili, che dell anlico Romano valore non e restato loro altro che’l 
nome». (istoria delle rivoluzioni di Valachia, p. 7). 

In acelaş timp, Raicevich .(op. cit, p. 139), serià relativ la țăranii 
din Valachia : «L'oppresion les rend soupçonneux et souvent ils devien- 
nent trompeurs, pour éviter d’être trompes. Ils fuient autant qu’ils beau- 
vent, le travail, parce-qu'ils savent par expérience, que plus ils possé- 
deront, plus ils seront obligés de contribuer. De là vient qu'ils ne 
s'appliquent à auzune découverte utile et qu'ils négligent même beau- 
coup l'agriculture si nécesaire». 

Aceste texte îmi sunt îndoit favorabile: întâiu, pentrucä confirmă 
lipsa aplicatiunii spontanee la muncă, si al doilea pentrucă şi justifică 
acest fapt. In adevăr, nu se poate contestă ca lenea ţăranului eră în 
trecut o consecință a împrejurărilor politico-sociale şi că este prin ur- 
mare, actualmente un produs istoric (p. 15). Dar lenea devine astăzi o 
problemă prin faptul că, deși acele împrejurări vexatorii au dispărut 
și au fost înlocuite în parte cu altele stimulante, cu alte cuvinte deși 
cauzele au incetat, efectul perzistă. 


170 


sunt atâti functionari superiori la atâtea institutii si ad- 
ministraţii, plătiţi cu lefuri si diurne invidiate. Admit că 
toţi aceşti funcţionari, şi atâția alţii, fac tot şi bine, 
ceeace li se impune; şi atunci sar puteă zice, după lo- 
gica şi morala comună, că ei sunt degajati, întrucât au 
satisfăcut obligaţia derivând dintr'un contract. De sigur. 
Decât, nu sub unghiul comercialitätii privesc eu aci lu- 
crurile, ci ceva mai de sus, sub unghiul sentimentului 
de autonomie şi afirmare a personalităţii. De aceea pot 
să întreb, ce contribuţie de muncă neimpusă au adus 
acei funcţionari, fiindcă numai munca neimpusă este 
propriu productivă, ea singură poate realizà progresul 
pe când cea impusă şi rutinară serveşte numai la între- 
tinere | Si e de remarcat că mai ales cetăţenii cari stau 
pe treptele cele mai înalte ale functiunii sau profesiunii 
lor, sunt cei mai sterili, deşi este de prezumat că ei au 
acumulat până atunci destulă doctrină şi experienţă ca 
să-şi poată dă nota pe care trebue să construiască epi- 
gonii. Această notă a fost dată de câteva strălucite ex- 
ceptiuni, care, dovedind astfel că lucrul e posibil, au. 
ridicat celorlalţi orce pretext atenuant!). 





1) In diferitele administraţiuni si instituţii publice numărul zilelor 
în care nu se lucrează — sărbâtori religioase, nationale, vacanțe mari 
şi mici—variează dela 120-200 într'un an.:La prima vedere i se pare 
cuiva enorm și cu toate astea nimic nu e mai exact. Şi cu toate astea 
care funcţionar nu se plânge că serviciul nu-i dă timp să se ocupe si 
cu altceva! Mă gândesc mai ales la magistraţii înalţi şi la avocații mari 
a căror operă de creatiune — cu o excepţie două — o vor căuta în zadar 
urmașii ! 

Nu cumva erau mai activi strămoşii? lată ce informaţii ne dă Wil- 
kinson : «ll y a environ deux cent dix jours de fête dans l’année, et 
les habitants les observent à la rigueur, du moins en ce qui a rapport 
à tout cessation de travail. Quoiqu’on ne fasse rien pendant une si grande 
partie de l’année dans les administrations publiques, les employés ont 
encore des vacances de quinze jours à Pâques et pendant les jours les 
plus chauds de l’année. Pendant ces jours consacrés à une oisivelé per- 
nicieuse, la principale occupation des boiars est de chercher à tuer les 
temps ; et les basses classes se réunissent dans les tavernes remplies 


171 


Munca spontană — cu un termen caracteristic aşi nu- 
mi-o munca estelică — care nu se găsește la muncitorii 
manuali şi la burghezia biurocratică, se găseşte cu atât 
mai puţin la a treia din categoriile noastre sociale, la 
marii proprietari. Atât de puţin, încât ei şi sunt afectaţi 
de o boală specială, de absenteism, a cărui cauză reală 
e numai lenea. Mai grave că pe când în alte directiuni 
lenea are efecte mai mult asupra individului cuprins de 
ea, absenteismul se repercutează prejudiciabil în cercuri 
întinse, pentrucă înlocuesce.cultura cu exploatarea. (A se 
citi «Absenteismul» conferință ţinută la societatea agri- 
colă de Al. Ciurcu 1905):). 


Deşi lenea continuă şi astăzi a formă una din träsä- 
turile noastre psicho-sociale, e de necontestat că ici şi 
colo, generaţia mai nouă a început să o scuture. Acest 
început se datoreşte şi acţiunii mecanice a concurenții 
interindividuale, care a crescut enorm în timpul din 
urmă, dacă se ţine seamă că numai dela 1884 până la 
1902, populaţia a crescut dela 4.648.123 la 6.081.572. 
(Anuarul statistic 1904, p. 22). Escitarea la muncă prim 
concurenţă, nu e de sigur idealul unei munci spontanee, 
dar în construcţia reală a societăţii omeneşti este aproape 
singurul mijloc, şi solid, pentrucă rezultă nu din imagi- 
nație, ci din natura lucrurilor. Orcum, începutul nostru 
de energie aplicată, aproape se pierde, deocamdată, în 
marasmul general. De aceea apare absurd şi ridicul că, 


de prostituées chargées d'attirer les chalands et qui propagent avec le 
vice, la plus horrible de toutes les maladies dont l'èspece humaine 
puisse être affligée» (op. cit. p. 129). Nimic nu e prin urmare nou în 
patologia noastră actuală ! 

1) Nici absenteismul nu este un rezultat al imitatiunii : 

«Les boiars proprietaires de terres en Valachie ne cultivent jamais 
leurs domaines pour leur propre compte, mais les afferment à ceux qui 
font les offres les plus avantageuses en argent comptant». Wilkinson, 
op. cit. p. 149. 


172 


tocmai la noi, să se îmbrätiseze si să se aplice teoria 
surmenării. Bizar e, că aceasta teorie, dernier cri al peda- 
gogiei, a fost adoptat de Stat, care de obiceiu e recalcitrant 
la ideile noi. A, s'ar puteă găsi o explicaţie: sistemul 
oficial de învăţământ e opera profesorilor de Stat, care 
printr'o confuziune posibilă la oamenii prea încărcaţi, s'au 
gândit mai mult la ei decât la elevi. Aceasta e o simplă 
presumţie... Destul că, sub influenţa acestei teorii, munca 
şcolară s'a simplificat: examenile sau desfiinţat, vacantele 
sau prelungit, cursurile de agrement: sau înmulţit etc. 
După asta, să se mai mire cineva, că trotuoarele, ca- 
fenelele şi alte localuri rău famate sunt pline la orce 
oră din zi şi din noapte, de derbedei cu şapcă. Astfel, 
tocmai la vârsta când temperamentul individului e în 
formaţie, i se face educația lenei. Statul va aveă functio- 
narii pe care îi merită. 


Cel mai propriu teren pentru afirmarea personalităţii 
private este acela al cugetării, fiindcă nimic nu aparţine 
mai deplin şi mai exclusiv individului decit -facultatea 
de a cugetă. Şi pe când celelalte mijloace de afirmare 
ale personalităţii sunt numai autonome, cugelarea este 
şi caracterizantă ; prin ea individul A nu numai se afirmă, 
dar se şi diferenţiază de indivizii B, C, etc. Fireşte, cu- 
getarea are un rol social, ca mijloc de înțelegere şi omo- 
genizare al indivizilor, dar mai are printr'o admirabilă 
şi ingenioasă concomitenţă, rolul de a păstră individua- 


173 


litatea. Or, acest din urmă rol, nu-l prea înţelegem noi 
Românii. Orcine sar aviză să întreprindă o critică fie 
şi superficială, a cugetării noastre (exprimate) ar constata 
imediat cât de puţin personală e această cugetare, şi dacă 
asemenea constatare nu se face totdauna categoric, e că 
nici critica nu excelează prin personalitate. 

Dintre toate productiunile noastre intelectuale, litera- 
tura propriu zisă are mai multă originalitate, de sigur 
graţie faptului că această literatură constä mai mult din 
forme decât din fond, şi că e mult mai posibil a creă 
forma decât fondul. Urme de profunzime se găsesc la Emi- 
nescu, al cărui temperament se complace a le scoate din 
metafizica melancolică a lui Schopenhauer şi la d-l Coşbuc 
al cărui humanism e aşa de susţinut, încât devine o for- 
mulă sau un sistem, şi deci un titlu de creatiune. De 
altminteri ei nu sunt numai doi poeţi, ci două directiuni. 
Mai toală poezia noastră constă din lirism şi mai toată 
proza literară din psichologie sau naraţiune; le lipseşte 
însă acţiunea, care e dovada puterii de creatiune, de 
aceea nici nu prea avem opere «de longue haleine». 
Orcum însă, şi mai ales dacă se ţine seamă de scurtimea 
timpului trecut, cugetarea literară propriu zisă, a realizat 
progrese mari. | 

Nu tot aşa se prezintă cugetarea şliințifică şi cea 
sociologică (adică cele mai uzuale) care sunt foarte 
puţin personale. Chiar când se manifestă prin scris, 
ceeace e mai solemn şi mai responsabil, necum în 
funcțiunea ei de toate zilele, această cugetare recurge 
fie la traduceri directe, fie la compilatiuni şi parafra- 
zări; eforturile autonome sunt numărate. Această deose- 
bire între cugetarea literară şi între cea ştiinţifică socia- 
logică se face posibilă prin faptul că, cea d'ntâiu, prin 
natura ei artistică, are un caracter particularist care îi 
interzice copierea integrală după modele străine; pe 
când celelalte două au, tot prin natura lor, un caracter: 
de generalitate care favorizează reproducerea. Şi apoi, 


174 


literații si artiştii datoresc mai multa lor autonomie de 
cugetare, materiei lor, care nu se pretează la intrebuia- 
tări utilitariste şi meschine, pe când maleria cugetării 
sociale, economice, juridice, morale, politice, uneori chiar 


ştiinţifice 1), din cauza nefixärii ei cedează lesne la mo- 
dulări ad-hoc. 


Două sunt în definitiv cauzele, pentru care cugetarea 
individului, nu este autonomă. Una organică, inferio- 
ritatea construcţiei lui cerebrale, sau şi numai lipsa de 
cultură, care nu se poate impută individului şi care 
constituesc o insuficienţă, dar nu o boală socială. A doua 
cauză, de ordine exclusiv socială, este interesul personal 
care stăpâneşte şi falsifică în sensul său convingerea 
obiectivă. Falsificarea este uneori conştientă, când indi- 
vidul işi dă bine seama că una cxprimä si alta cugetă; 
este alteori inconştientă, când de bună credinţă, el afirmă 
lucruri, care nu pot rezistă criticii obiective, dar care 
i-au fost sugerate, fie de o educaţie prea dogmatică, fie 
mai ales de spiritul de corp. Falsificarea conştientă a cu- 
getării, act mai mult individual, este mai imorală, dar de 
aceea şi mai lesne de combătut şi deci mai restrâns pe- 
riculoasă ; pe când falsificarea inconstientä, mai mult act 
colectiv, nefiind efectul unui interes imediat personal, ci 
indirect personal — întrucât interesul colectiv este sin- 
teza intereselor particulare — are din această cauză apa- 
renţa că nu e subiectivă şi imorală, ci dezinteresată, ca 


1) Materia ştiinţifică prin natura ei, mai sigur fixabilă, poate dă cu- 
getärii mai multe ocaziuni de independență şi de afirmare. Astfel dacă 
trebue să credem. pe unul din reprezentanții ştiinţei noaste exacte (dr. 
C. Istrati, în Revista de artă și literatură română 1902, p. 246): «avem 
reprezentanţi demni ai tuturor specialitätilor; nume române găsim acum 
în mod curent, în bibliografiile strâine ; iar în bulentinul Academiei de 
ştiinţe din Paris, acest înregistrator al progreselor mari și generale, s'au 
publicat, până la 1 Ianuarie 1901, 119 memorii, datorite la cercetători 
din ţara noastră». Atât mai bine! 


175 


însuş adevărul; d'aci tenacitatea ei şi marele ei pericol 
pentru progresele spiritului omenesc. 

E sigur, că lipsa de autonomie în cugetarea noastră, 
nu provine dintr'o proastă, calitate a creierului. Din contră, 
media inteligentii native este ridicată; aceasta e şi im- 
presia străinilor, cari au venit în contact cu noi, iar 
asemenea impresie poate fi uu criteriu, când vine chiar 
dela străinii, cari ne-au găsit de altminteri multe defecte. 
E adevărat, că în activitatea intelectuală de până acum 
am manifestat mai ales receptivitatea creierului, care 
este mai mult o calitate necesară decât suficientă, pentru 
un bun organ cerebral; dar nici când vorbesc de o au- 
tonomie a cugetării, nu înţeleg: numai decât o continuă 
creatiune de idei mari, ci constanta voinţă de a afirmă 
sincer şi de a afirmă neapărat acea ce se gândeşte, şi 
fără îndoeală, nu e nevoie de o mare fosforescentä cere- 
bralä, pentruca cugetarea să fie curagioasă şi cinstită. 
Ba încă pentru o vieatä socială sănătoasă şi chiar p entru 
progresul general al spiritului, e de preferat a aveà in- 
teligente mijlocii dar sincere, decât superioare dar pros- 
tituate. Termenul nu e prea tare pentru a discalifică, dar 
e adequat pentru a designă acea negatiune de sine însuş 
care este servilismul intelectual, şi care la spiritele con- 
ştiente este o monstruozitate, fiindcă tocmai ele ar fi che- 
mate, sau ar trebui să cheme lu emancipare. ` 

Cauza servilismului nostru intelectual, nu este deci na- 
lurală, ci artificială : interesul personolitätit noastre so- 
ciale, de aceea patologică. Am stăruit mai sus, asupra 
contradictiei, între personalitatea noastră socială şi între 
cea internă, sau între modul nostru de a cugetă şi dea 
face şi întrucât la aceasta se reduce în mare parte şi 
contradictia între a cugetă şi a exprimă, mă raportez la 
paginile precedente. Adaog însă, că distrugerea indivi- 
dualității prin lipsa de independenţă a cugelării este cu 
atât mai dezastroasă în epoca actuală, cu cât criza mo- 
rală a acestei epoci, nu poate fi rezolvată decât — după 


© 176 . 


cum se vede din fiecare pagină a acestei unalize sociolo- 
gice — tocmai prin acţiunea individuală. 


* 
x x 


Cercetând mai fn particular cauzele lipsei de autono- 
mie, în cugetarea noastră personală, ele se dovedesc 
multe şi de naturi variate. Astfel, o cauză mai mult me- 
canică şi de aceea mai inocentă, este logomachia. Noi 
Românii, vorbim mult, foarte mult. Nu ştiu întrucât beţia 
de cuvinte, după fericita terminologie a d-lui Maiorescu, 
intră în caracterul de rasă ale unei imaginatii neolatine ; 
dar e sigur că ea se datorește, la noi, revoluționarismului 
trecut, care, ca orce mişcare romantică a avut pe lângă 
acţiunea concretă, puţină, o enormă doză de reverie, adică 
de acțiune numai visată şi vorbită. Apoi marile succese 
care se fnseriază dela 1848 până după 1877, exaltează 
fireşte sentimentul naționalist; iar în faţa acestui senti- 
ment, prin natura lui colectiv şi frenetic, cugetarea in- 
dividuală mai obiectivă şi mai tăculă trebuiă să cedeze. 
Toată atmosfera acelei epcci e ditirambicä, şi e prea domi- 
nant şi prea puternic ditirambul, ca să nu lase ecouri lungi. 
Era nouă îusă are altfel de resonantä, şi ecourile beție: 
de cuvinte ar fi ameninţat să dispară, dacă ea n'ar fi 
fost alimentată de un nou izvor. Responsabilitatea logo- 
machiei în era contimporană, o au două categorii noui de 
oameni, polilicianii şi avocaţii, şi e o responsabilitate 
gravă. Căci pe când logomachia naționalistă, atingeà ab- 
surdul şi uneori grotescul, dar eră cel puţin inocentă; 
acum, din cauza «succesului sau a câştigului cu orce 
preţ», din cari politicianii şi avocaţii, îşi fac scopul ac- 
tivităţii lor, se înțelege lesne cât trebue să crească de- 
bitul vorbei goale. Din împrejurarea că materia la care: 
au să se aplice, este prin natura ei complexă, ei au scos. 
că este nesigură şi controversabilă, că în această materie 
nu există adevărul obiectiv, sincer şi cinstit, ci că se: 


177 


poate cugelă în acelaş timp într'un fel si într'altul:). Or, 
dacă cele două: sensuri ale uneia şi aceeaş idee, sunt 
deopotrivă valabile, atunci e lesne de înţeles că ceeace 
rămâne să decidă triumful uneia sau alteia este numai 
loquacitatea. Priviti-i în Parlament, la întruniri publice, 
la bară, şi veţi înțelege ce va să zică a lurnă vidul în 
gol. Chiar cei cari nu spun pur şi simplu palavre, în- 
carcă toluş fărâma de idee ce au cu cele mai multe 
vorbe posibil, şi uneori chiar imposibil. Şi avem politi- 
ciani, dintre cei chemaţi să dirije destinele ţării, din 
personalitatea cărora nu rămâne nimic, dacă încerci să 
faci abstracţie de volubilitatea lor. De ce totuş se menţin 
asemenea oameni? Fiindcă beţia de cuvinte e generală ; 
se îmbată şi cei care vorbesc, dar şi cei care ascultă. 
Aceştia sunt fascinati de un debit mare; parte, fiindcă 
forţele critice ale inteligenţei lor nu le permite să reţină 
dintr'un discurs decât ceeace e mai material în el, adică 
sonoritatea şi lungimea lui; parte, fiindcă conchizând 
dela lipsa lor intelectuală la lipsa lor oratorică, îşi în- 
chipuesc prin invers, că virtuoşii frazei sunt prin acesta 
chiar, mari capacităţi. Ceva mai pătrunzători de ar fi, 
ei sar convinge că aceşti virtuosi se datoresc—oratores 
fiunt — lipsei de scrupul intelectual unită cu abundența 
de îndrăzneală ; un fel de îndrăzneală de aceeaş natură cu 
încrederea în sine a oamenilor superiori, dar pe când la 
aceştia încrederea e bazată pe convingerea unei forte pro- 
prii, la aceia e bazată pe convingerea slăbiciunii celor din 
prejur. Iar dacă nu e uimitor, că masa incultă dela 
Dacia sau dela Eforie rămâne cu gura căscată la frä- 
zoaele ce se revarsă după tribună ; este poate uimitor, 
că cetăţenii cei mai culti tolerează fraseologia şi au chiar 


1) Această nenorocită mentalitate o are majoritatea politicianilor şi 
avocaţilor în mod inconştient. Câţiva însă, şi nu dintre cei mici, au ridicat: 
acest scepticism cinic la starea de dogmä, si fac din el dovada superio- 
rilății lor. A se vedeà de ex: «Revista judiciară» din 5 Noemvrie 1905, 
pag. 57. 


C. A. Popescu. 12: 


178 


consideraţie pentru ea. Nu citim în cea mai mare parte 
a presei, că de exemplu, d-l X n'a ocupat decât patru- 
zeci de minute tribuna Camerei, sau că d-l Y a făcut 
un mare discurs, un discurs care a durat trei-patru ore? 
Dar la tribuna'e şi Curți ? Pentru câte un moft de aşa 
zis incident de procedură, care nu are nimic a face cu 
dreptatea intrinsecă a procesului, ce torențială discuţie ! 
Fiecare din cei doi-trei avocaţi ai fiecărei părţi vorbesc, 
răspund, replică asupra cestiunii mundiale dacă vreun 
act trebue sau nu comunicat! Fireşte, avocaţii ştiu bine 
ce poate fi în actul cu pricina, sau ar puteă-o află pe 
loc, citindu-l; dar asemenea seriozitate şi sinceritate ar 
face o proastă impresie asupra clientului. Căci, la Tri- 
bunal, şi mai puţin decât la Dacia, cetățeanul profan şi 
obtuz, nu înţelege şi nu admiră din ce se vorbeşte de- 
cât... lungimea; pentru el avocat bun e cel care vor- 
beşte mult |! Se poate susţine deci, că avocaţii, ca oricare 
negustori, au o scuză, în nevoia de a satisface cererea 
clienţilor! Dar eu ştiu, că sunt magazine, în care cli- 
entul, printr'o tacită recunoaştere a nepriceperii sale, 
cumpără ceeace i se recomandă de negustor. Această edu- 
catie a profanului prin profesionist, să fie ea mai putin 
posibilă în comerțul subţire al avocaturii ; or poate nu 
e mai logic şi mai demn ca avocatul să închirieze cli- 
entului numai cunoştinţele sale, iar nu şi mentalitatea si 
conştiinţa sa ? 

Pericolul logomachiei de tribună şi de bară este că 
conţine într'insa o cauză mecanică a creşterii ei, se 
multiplică oarecum prin ea însăşi: gânditi-vä, în adevăr, 
că fiecare discurs sau pledoarie provoacă răspunsuri încă 
mai mari, fiindcă adversarul se simte obligat să combată 
tot ce s'a spus şi apoi să producă argumentele sale, care 
fireşte provoacă replica. Ca doi adversari să-şi recu- 
noască vreo cât de neînsemnată parte din pretenţiile lor, 
asta nu se întâmplă şi nici nu se poate întâmplă, fiindcă 
contrazicerea e de principiu. Se contrazice de rea cre- 


179 


dintä nu numai ideile si rationamentele, dar textele si 
actele scrise; vorbe să fie numai, si vorbe sunt! 

Cred că nu e tocmai greu pentru cineva să-şi explice, 
Zum logomachia distruge autonomia cugetării. Mai întiiu 
mecanic ; cine vorbeşte prea mult nu are timp să reflec- 
teze, după cum n'are timp să întreprindă ceva coordonat. 
Entelepciunea populară a formulat această observaţie în 
«vorba lungă, sărăcia omului» şi în «tăcerea e de aur», 
etc. Mă grăbesc a recunoaşte că proverbele astea fac o 
figură cam naivă astăzi, când din contră, limbutia este 
<el mai sigur mijloc de a parveni. Dar cine nu-şi dă 
seama că proverbele menţionate spun adevăruri aşa de 
fundamentale, dau nişte necesităţi aşa de logice, inde- 
pendent de timp şi de spaţiu, încât răsturnarea lor nu 
poate fi decât patologică şi trecătoare ! In al doilea rând, 
O peroratie prea lungă conţine aproape fatal, multe re- 
petiri, locuri comune, afirmaţii gratuite, inexactitäti, etc., 
adică un material de umplutură care formează o ade- 
vzrată greutate moartă pentru libera mişcare a cugetării. 
Mä gândesc aci, la omul conştient, care îşi dă bine 
seama că adevărul, simplist si concis cum e, se exprimă 
îm câteva minute (afară de cazul în care se expun do- 
Cumente),. dar care n'are curajul să se emancipeze de 
Vanitatea de a vorbi lung | 

Efectele logomachiei sunt şi mai dezastroase la cei 
Cari ascultă decât la cei cari vorbesc: Parte dintre aceia 
— marea grămadă a capetelor slabe — văzând că fraseo- 
logii sunt cei cari parvin, nu mai admiră decât fraza ca 
Singura forţă reală. Cei cari nu pot să argumenteze si 
să vorbească două minute pe nerăsuflate, nu pot nici 
să prindă din debitul repede al oratorilor decât partea 
“fonetică ; numai câte un cuvânt mai sonor şi mai cu- 
noscut îi face atenţi, îi mulţumeşte îi mişcă. Cu cât se 
-coboară oratorul la vulgaritate cu atât e mai înţeles şi 
mai simpatic ; ei formează cel mai bun mediu de cultură 
-al palavrei. Alţii au capete ceva mai critice, îşi dau seama 


i 180 


că succesul fraseologilor se datoreşte mistificării pe care 
ei o produc printr'o îndrăsneaţă escamotare a credințelor, 
a intereselor, a sperantelor publice. Dar mijlocul e prea 
uşor şi beneficiul prea mare, ca ei să nu fie tentaţi a-l 
adopta, şi astfel numărul debitanților de vid creşte. Fireşte. 
că nu vor sta toţi pe prima linie,e şi aci chestie de ta- 
lent, dar cei cari nu pot la întruniri mari sau la Cameră, 
perorează prin diversele consilii, prin saloane, pe stradă,. 
în cafenele şi berării, în faţa unui cerc sau a doi prie- 
teni, cari deja îi învidiază superioritatea. Procesul mental: 
care se petrece în capul acestor oameni, este un proces: 
de ruină al personalităţii ; de oarece ei trebuesc să re- 
nunte la independenţa cugetării lor, pentru a profesà 
clişeele şi mijloacele deja existente şi dominante, produs- 
al predecesorilor, cum şi lecţiile ce li se dau acum dela 
tribună. La început, mintea protestează contra violentärii 
ce i se face şi a servilizmului ce i se impune, dar ne- 
susţinută fiind de o conştiinţă forte, ea se dedă repede 
cu noua ei funcţiune. Ruina personalităţii atinge maxi- 
mum, În momentul când cugetarea a pierdut aşa de com- 
plect simţul autonomiei, încât nu numai nu protes- 
tează în contra servilităţii în care e cercuită, dar începe 
a susţine că această stare este singura normală, de vreme 
ce este starea marei majorităţi. A recâstigà pe aceşti 
oameni e imposibil ; opera minorităţii cinstite este de a-i 
demască şi a scăpă astfel spiritele mai slabe, dar incă 
necontaminate. 


In mai mici proporţii, ceeace am zis despre logomachie,. 
este de zis despre grafomanie, care dealtminteri nu e 
decât o logomachie scrisă. © 

A scri ca şi a vorbi, sunt două activităţi reale şi sănă- 
toase, numai întrucât sunt necesităţi organice ale inteli- 
genţii, adică numai întrucât sunt expresiunea sinceră a 
unor convingeri atât de puternice, încât debordează in- 


dividualitatea în care se produc. Altfel, a scri şi a vorbi. 
E | | 


181 


sunt douä activitäfi falsificate prin scopuri sträine de 
natura lor. Cauza unei scrieri trebue să fie prin urmare 
înăuntrul scriitorului, nu în afară de el. Dar la noi se 
petrece mai mult contrariul, şi se petrece din cauza acelui 
mobil, care apare ca stigmatul părţii superioare din clasa 
intelectualilor, din cauza vanitätit de a ajunge cât mai de 
grabă pe culmi. Printr'un nefericit dar fatal concurs de 
împrejurări, într'o organizaţie democratică, Statul cere, 
pentru accesul pe culmi, —căci nu trebue uitat că toate 
culmile sunt ale Statului — dovezi de cugetare. Dar cum 
să dovedeşti ceeace nu prea există ? Naivă întrebare: 
creând sau falsificând dovezi, operaţie cu atât mai lesni- 
cioasă, cu cât controlor €.... Statul. Iau un exemplu din 
atâtea. Pentru a. fi numit profesor la Universitate, se cere, 
pe lângă diploma de doctor, şi opere scrise. Sensul acestei 
dispozitiuni este că funcțiunea de profesor poate fi încre- 
dintatä aceluia, care are la activul său lucrări scrise, re- 
zultat al unor elaborări pur ştiinţifice, iar nu al unei ve- 
leitäti de parvenire ; catedra adică, trebue să fie consecința 
operilor scrise, iar acestea nişte dovezi nepregătite ale cu- 
getării. In realitate însă, se petrece invers: Catedra uni- 
„versitară fascinează pe toţi doctorii noştrii, cari de abia 
debacati dela Paris, se reped la ascensiunea acestei culmi ; 
astfel catedra devine cauza operilor scrise, iar acestea 
nu mai sunt elaborările liniștite ale cugetării ştiinţifice 
dezinteresate, ci elaborări ad-hoc. Fireşte că în asemenea 
condițiuni nu poate fi vorba de o cugetare autonomă, 
căci nici geniile nu pot să-şi deà nota personală când 
cugetă numai sub influenţa unui interes material. 

De fapt, operele scrise ale acestor candidaţi, constau 
în două-trei broşuri, în care se reproduc articole deja 
publicate prin reviste, şi se publică câte ceva mai nou, 
scris curente calamo, aproape toate parafrazări şi com- 
pilatii — dacă nu chiar plagiate — din autori străini pe 
cari, din grabă, uită să-i cileze. Si dacă se simt jenati 
de ceva candidaţii, apoi nu e de lipsa de personalitate 


182 


a cugetärii, ci de lipsa de cantitate; ei mai adaogă sen- 
tinte, pe care au trebuit să le pronunţe dacă sunt şi ma- 
gistrati, mai răresc rândurile paginii, mai îngroaşe hâr- 
tia, numai ca broşura să fie mai voluminoasă. Astfel, pu- 
tinii cari aspiră să steà pe culmile prezumate al: cugetärii, 
trădează aceeaş preocupaţie ca şi multii cari stau la poa- 
lele acelor culmi. Preocuparea de cantitate — vor răs- 
punde unii candidaţi,—provine din teama că profesori: 
examinatori, apreciază după acest element. Se prea 
poate, căci faptul că profesorii preferă tot mai mult 
proba prin concurs, poate însemnă, că ei nu găsesc des- 
tulă cantitate în lucrările scrise, deşi poate însemnă şi 
că, ei nu găsesc niciodată in aceste lucrări, dovada cu- 
getării originale, pe care o cere art. 12 din lege. Din 
exemplul acesta, anume ales — întrucât e vorba aci de 
o critică a cugetării — din sfera intelectuală, rees grave 
pericole de a scri ad-hoc, iar nu prin spontaneitatea cu- 
getării. Un pericol special, acela de a se recrută profe- 
sori, cari să nu fie la inältimea universitară a cugetärii, 
tocmai acum, când printr'o coincidenţă a timpului, se 
preînoeşte întregul contigent vechiu de profesori, ajunşi 
la limita de vârstă, şi când prin urmare nouile numiri 

au însemnătatea specială, de a decide pentru trei-zeci de 
ani viitori, despre felul de a fi al întregii cugelări la 
noi (din moment ce pătura conducătoare este iniţiată 
şi patentată numai de Universitate). Un pericol general, 
“acela de a arătă tocmai acolo unde controlul cugetării 
trebue să fie mai nemilos, exemplul cugetării uşurele, 
pe care îl vor urmă toţi grăbiții să ajungă, ceeace va ni- 
mici aptitudinea creatoare a creierului nostru, care, şi 
aşa, nu prea e fosforescent. 


* 
x k 


A treia cauză care face ca cugetarea noastră, să fie 
aproape exclusiv repetitoare si extrem de putin spon- 
tanee sau creatoare, este neobisnuinfa ei metafizică. Fapt 


183 


vizibil este, că mentalitatea noastră se complace în teme 
cât mai pozitive şi în probleme cu o soluţie palpabilă, 
şi are din contră un suveran dispreţ pentru problemele, 
a căror soluţie nu e cât mai practică şi oarecum cou- 
trolabilă la balanţă. 

Această direcţie a cugetării noastre, este consecinţa 
concepției pozitiviste, dominantă în Franţa tocmai în tim- 
pul când am împrumutat de acolo materialul stiinti- 
fic. Acest material erà deja fasonat în sensul acelei 
concepţii, şi a trebuit — nici nu puteam aveă atunci 
spiritul critic pentru a face altfel, — să le adoptăm pe 
amândouă de odată. Dar positivismul e departe de a 
aveă valoarea, ce i s'a acordat încă din momentul naş- 
terii lui, şi care se explică numai prin sentimentul de 
reacțiune la o directiune de cugetare până atunci do- 
minantă. Căutând să găsească cauzele într'o regiune de 
deductiuni metafizice şi găsind că numai entităţile sunt 
realităţi efective, acest fel de cugetare sfida prin exage- 
rarea ei simtul realităţii fenomenale, şi eră firesc să pro- 
voace prin jocul acţiunii şi reacţiunii, nu mai puţin exa- 
gerata metodă a studiului fenomenelor sensibile şi a ra- 
porturilor dintre ele, cu excluderea căutării esenței şi a 
cauzelor mai îndepărtate, metodă care sa numit pozi- 
tivism. Se vede însă clar că asemenea metodă este foarte 
strâmtă, chiar absurdă; căci a contestă inteligentii drep- 
tul la cercetarea cauzelor cât mai depărtate — chiar pe 
argumentul că ele nu pot fi controlate de experienţa — 
este a negà insă-şi esenţa inteligentii, care are, în sensul 
“organic al cuvântului, ceeace sa numit le besoin méta- 
physique. 

Or, e lesne de înțeles, că nu observarea si constatarea 
fenomenelor aparente vor dă cugetării multe ocaziuni 
de a se afirmă cu notă personală, de oarece aceste fe- 
nomene exterioare fiind unele şi aceleaşi pentru indivizii 
dintr'un moment dat, şi chiar din mai multe momente, 
vor fi simţite şi exprimate cam în acelaş fel, ceeace face 


184 


ca cugetarea sä fie o repetire dela cap la cap. Din conträ, 
cauzalitatea sintetică a fenomenelor, adică metafizica lor 
nu mai este un ce exterior care se prezintă la fel tutu- 
ror capetelor observatoare, ci un act de cugetare intern, 
pornind din puterea de intuiţie particulară fiecărui cap. 
Aci deci, se poate afirmă personalitatea cugetării, şi în 
acest sens am dreptul să zic, că lipsa sau neobişnuinţa 
metafizică a cugetării noastre este una din cauzele lipsei 
de autonomie pe care această cugetare o denotă aşa 
de .des. 

Nu iau aci termenul de metafizică în înţelesul său spe- 
cific şi strimt, ci într'un sens mai larg; numesc metafi- 
zică, opera de cugetare care constă în a sintetiză dife- 
ritele cauze particulare ale faptelor ce observăm, în cauza 
superioară de al doilea, de al treilea ordin; aşa încât 
orcare din ştiinţe îşi poate aveă metafizica ei. Nu la noi 
însă, deşi după patruzeci de ani de studii de detalii şi 
experimentare, ar fi cineva în drept să pretindă şi oare- 
care sinteză. Exemplele noastre se pot numără pe degete: 
mai vechiu, V. Conta, în metafizica cosmologică şi fisialo- 
gică ; mai noi: Dr. Marinescu în cercetările şi teoriile sale 
neurologice, d-l., A. D. Xenopol în teoria sa sociologică 
relativă la ideile fundamentale în istorie; câteva încercări 
filologice ale d-lui Hajdeu şi altora, care nu trec mult peste 
o cauzalitate imediată. Altceva nu prea văd. Văd însă lipsa, 
căci este mare. In adevăr, s'ar puteă susţine cu oarecare 
temei, că în momentele în care trăim o metafizică a şti- 
intelor fizice nu e nici absolut necesară—fiindcă o naţiune 
care e la începutul organizării ei trebue să se preocupe 
mai mult de cultura extensivă decât de una intensivă — 
nu e nici tocmai posibilă din cauza numărului relativ mic 
de profesionişti ai acestor ştiinţe. Dar cu totul alta e si- 
tuafia pentru celalt fel de ştiinţe, pentru cele sociologice : 
De jumătate de secol facultăţile noastre intelectuale se 
învârtesc pe terenul politic-social-economic şi au avut 
atâtea ocaziuni de a se aplică pe toate feţele acestui 


185 


teren, juridice, legislative, financiare, administrative. 
Ei, ce adevăruri a extras cugetarea noastră dintr'o acti- 
vitate aşa de întinsă? Unde sunt capetele cari să încerce 
a descurcă marea masă de cazuri concrete, necoordonate 
până la incoherentä, şi să teoretizeze nenumăratele idei 
şi tendinţe particulare în câteva mai fundamentale, cari 
explicând trecutul să poată ajută la crearea sau stăpâ- 
nirea viitorului? Dar ce mirare mai încape în față a- 
cestei absente intelectuale, dacă cei competenţi şi chemaţi 
în materie, sunt aşa numiții oameni de drept, mai pro- 
priu zis avocații ! Şi aş vreă să nu mă acuze nimeni de iro- 
nie, dacă pretind să se fi ocupat cu idei, în sensul obiec- 
tiv şi idealist al cuvântului, oamenii cari sunt preocupaţi 
de afaceri şi numai de afaceri. Evident, că toată cuge- 
tarea noastră este profesionalizatä, adică nu se exercită 
decât în limitele obligatorii şi formale ale vreunei profe- 
siuni ; dar o profesiune care să fi mercantilizat mai mult 
cugetarea, decât avocatura, nu există; poate şi fiindcă 
mai mult decât orcare alta, ea e dublată de politicianism. 
Mercantilizarea este aplicarea concentrată asupra deta- 
liilor practice şi de soluţie imediată, prin urmare e tocmai 
opozitul quintesentierii ce, se cere dela o cugetare meta- 
fizică ; iar avocaţii nu se mulțumesc a se complace în cea 
dintâiu, dar urăsc pe cea de a doua, cu aversiunea omului 
care se simte în culpă, şi care, cum se întâmplă în tot- 
deauna, în propriul său necaz, e preocupat de obiectul 
culpei sale. Astfel, chiar când e profesor universitar sau 
om de Stat — aceasta nu e o simplă ipoteză — avocatul 
susține că sociologia e un moft. In starea de astăzi a filo- 
zofiei studiilor sociale—când până şi la Buenos-Ayres există 
o catedră de sociologie — dar mai ales din înălţimea ro- 
lului şi a responsabilitätii de profesor universitar sau de 
om de Stat, a face asemenea afirmare este desigur a do- 
vedi un rar curaj — cunoscuta îndrăzneală avocäteascä — 
unul din acelea, cari fără să vrei, îţi aminteşte că între 
curaj şi inconştienţă nu e decât un pas. Si apoi, e drept, 


186 


că o cugetare obiectivă si prea adâncită e jenantă, foarte 
jenantă pentru afaceri, întâiu pentrucă ea are mania de 
a cercetă originele lucrurilor şi actelor, iar afaceri sunt 
lucruri în cari preocupă scopul, iar nu origina ; al doilea, 
pentrucă rolul cugetării metafizice este de a stabilì ade- 
vărul şi justul, adică idea sau măsura unică, după care 
trebue regulată activitatea, pe când în afaceri trebue să 
ai cel putin două măsuri, sau, după o fericită expresie 
indigenă — două funduri la litră. 


Este aci locul de a vorbi despre acea instituţie socială 
care prin natura ei se apropie atât de mult de cugetarea 
metafizică, de religiune şi implicit, de organul ei, Bi- 
serica. 

Este singura noastră instituţie rămasă în afară de in- 
fluenta marelui act de regenerare dela jumătatea seco- 
lului XIX, adică singura instituție naţională fără soluţie 
de continuitate. Legea ei de evoluţie trebue să fie prin 
urmare caracteristică pentru spiritul naţional. Or, această 
lege se poate formulă la prima aruncătură de ochi: Este 
un accelerat proces de dizolufie. 

Fapt este, că credinţa religioasă numai emoţionează 
sufletele — cu atât mai mult cu cât urcă cineva treptele 
sociale — ; ritualul religios e aproape căzut în desuetu- 
dine — cel puţin noua generaţie nu-l practică de loc; 
prescriptiile moralei creştine sunt ignorate, şi sancţiunile 
ei considerate drept naivităţi. Si ar fi să constat numai 
pe jumătate exact o stae de fapt, dacă n'aş relevă că 


187 


religiozitatea nu numai se dizolvă ca rezultat al unor 
împrejurări nefavorabile ei, dar e şi renegată expres, ca 
ceva compromifätor pentru intelectualitate. Din această 
cauză bisericele sunt goale, şi dacă se intră câte odată 
în ele, este sub influenţa vreunui motiv profan, iar nu 
sub impulsiunea unei sincere emotiuni mistice. Se poate 
zice că, fără traditionalismul unor forme religioase care 
însoțesc anumite acte din starea civilă, foarte multi din 
aşa zişii creştini n'ar luă niciodată contact cu biserica. 

Dacă dela constatarea faptului se trece la interpretarea 
lui, trebue remarcată în prim rând o împrejurare ca- 
racteristică : este că procesul de dizoluţie al religiozităţii 
noastre începe tocmai în momentul regenerării de Stat. 
Este de sigur aci mai mult decât o coincidenţă şi feno- 
menul merită să fie desluşit. Cea dintâiu, şi aproape 
singura explicaţie ce se prezintă, este necompatibilitatea 
între spiritul religios creştin şi spiritul ştiinţific inaugurat 
in noua noastră vieatä de Stat. Dar această explicaţie 
are ea însăşi nevoie de altele, fiindcă o antiteză între 
ştiinţă şi religie nu există decât pentru judecata super- 
ficială. Cine studiază chestia adânc!) se convinge de 
contrariul. Dar s'a petrecut acest proces: Cugetarea 
noastră captivată la renaşterea ei ştiinţifică, de spiritul 
pozitivist care presidă în acele momente şi de atunci 
încoace, a fost cu atât mai mult izbită de irationalitatea 
câtorva practici şi chiar idei religioase-creştine, şi pe 
baza acestor fragmenie a condamnat totul, un tot de a 
cărui întindere nici nu-şi prea dedeă seama. Această re- 
pede judecată a fost posibilă pe de o parte din cauza 
acelui orgoliu intelectualist, pe care trebuiă să-l capete 
un spirit prea brusc emancipat şi îmbogăţit ca al nostru, 
pentru formele mai putin experimentale ale cugetării ; 
pe de altă parte pentrucă nici Biserica, la rândul «ei, 
n'a făcut şi încă nu face nimic care să înlăture acea 


| 1) Cum o face Spencer, în primul capitol din «Primele Principii». 


188 


judecatä. Din cauza secularei ei simplitäti, Biserica nu 
şi-a dat seama acum o jumătate de secol, — şi pare că 
nici azi — de enorma schimbare ce interveneă în toată 
vieafa noastră socială, şi a rămas pe loc, pe când această 
vieaţă s'a desvoltat cu o iutealä fenomenală şi s'a înde- 
părtat aşa de muit, încât azi stau alături ca două străine. 
Nu înţeleg prin aceasta că Biserica ar fi trebuit să pri- 
mească o transformare de acelaş grad cu vieata laică: 
nici nu se puteă, fiindcă Biserica este şi nu poate fi prin 
natura ei decât conservatoare ; nici nu eră necesar, fiindcă 
spiritul ei general e bun şi preferabil multor altor rituri. 
Este cert că o credinţă tolerantă cum eră a noastră, n'are 
nevoie de organe complexe rafinate şi combative, dar asta 
nu însemnează, nici că metoda ei trebue să fie pasivitatea 
Fără a [i militantă, Biserica trebue să fie activă şi anume 
predicătoare, în propriul ei spaţiu, căci rolul ei este de a 
dă tuturor actelor şi sentimentelor profane, interpretarea 
ideală, de care spiritul omenesc are nevoie, pentru a nu 
sombră sub greutatea lor. 

Prealabil deci, trebue să cunoască acele acte şi sen- 
timente, adică trebue să urmărească şi să analizeze pas 
cu pas vieata socială. Cu cât această vieatä devine mai 
încărcată — şi devine pe fiece zi— cu atât Religia trebue 
să iă un caracter mal social, şi mai pulin transcedent, 
să fie mai mult predicătoare, decât contemplativă. 

Reprezentantii şi deserventii Bisericii, trebue să întru- 
nească un temperament apostolic cu o largă cultură, 
ceeace se întâmplă la noi extrem de rar. Este în afară 
de îndoială că, inferioritatea culturală a clerului nostru 
este cauza, (care sar puteă numi internă), a dizolutiei 
spiritului religios; căci dacă—pentru motivele arătate— 
credincioşii nu mai vin spre Biserică (cauza externă a 
dizolutiei), nu e mai puţin exact că nici Biserica nu a 
mers spre ei, deşi prin natura ei, de organ social pre- 
dicător, este obligată să o facă. Dacă se ţine seamă de 
idea, că cine e chemat să interpreteze şi să idealizeze 


189 


actele altora, trebue să fie superior acestora şi cu atât 
mai superior, cu cât epoca prin care se trece e mai cri- 
tică, atunci se înţelege şi mai clar, cât de departe este 
clerul nostru de a puteă împlini rolul său. Căci dacă în 
perioada de aur a marilor acte naţionale, prin care se 
fondazeă Statul actual, credinţa religioasă a putut fi sub- 
stituită de credința profană, extraordinar de puternică, a 
idealurilor, atunci la ordinea zilei, fiindcă acestea ca şi 
aceea ridică sufletele peste interesele meschine; în pe- 
rioada contimporană, când din cauza greutăţii de a des- 
cifră punctele de orientare socială, individul se strânge 
în el însuş, se svârcoleşte sub pasiunea intereselor perso- 
nale mici şi vulgare, dacă nu chiar vitioase şi criminale, 
e locul pentru acţiunea mal idealizătoare a religiunii. 

- In două feluri poate exercită Biserica, funcțiunea ei 
socială: La spiritele culte, care formează minoritatea 
dominantă în organismul social, Biserica trebue să pro- 
voace şi să întreţină contemplativitatea, făcându-le să vadă 
sub unghiul eternității, la ce nimicnicie se reduc toate 
sfortärile şi veleitätile omeneşti, şi determinându-i la o 
vieaţă mai putin materialistä. A, aşa nu mai e greu de 
înțeles eroismul atâtor oameni, cari aveau obiceiul să 
citească în fiece zi Biblia, (cine dintre noi sar putea 
decide la o asemenea insipidă lectură!); şi sunt sigur, 
că dacă politicianii noştri ar cili din când în când, 
câte o pagină din cugetările lui Marcu Aureliu de exem- 
plu, ei ar inväfà să se gândească mai des la moarte 
(orce sistem religios este o filozofie a morţii), adică ar 
inväfà — cum predică acest împărat, a căruia cugetare e 
perfect creştină, — să fie în toate actele vietei sociale 
cinstiţi şi veridici Şi când se gândeşte cineva concentrat, 
cât de mult lipseşte la noi adevărul adevărat şi cinstea 
cinstită, numai atunci înţelege ‘ce contribuţie socială ar 
aduce religiozitatea. La spiritele inculte, cari formează, 
marea masă dominată, Biserica trebue să provoace şi să 
întreţină teama de Dumnezeu, care este începutul fnte- 


190 


lepciunii. Moralitatea si disciplina socială in această masă 
nu pot fi mai bine sancţionate decât prin comandamen- 
tele religiei, de vreme ce pe când sancţiunile pe cari le 
contin legile pozitive, în special codul penal, sunt aproape 
exclusiv represive, cele religioase sunt preventive, dife- 
rinfa enormă în avantagiul celor din urmă. Dacă este 
greu sa existe pentru generalitatea omenirii o morală 
fără Dumnezeu !), apoi esie fără îndoială imposibil să 
existe o asemenea morală pentru masa celor inculti. 
Căci elementele, altele decât Dumnezeu, pe care să se 
poată fundă o morală, nu se pot găsi decât după o cul- 
tură îndelungată şi intensivă, care să facă pe om să exe- 
cute actele vietei sale nu sub frica de o autoritate -exte- 
rioară, ci sub teama de propria sa conştiinţă: Sunt 
rare de tat însă exemplarele din speța omenească, faţă 
de care nu mai are nici un rol codul penal, fiindcă au 
înscris în ele respectul ordinei sociale, al justiţiei lucru- 
rilor şi persoanelor. Când e vorba în special de noi, la 
<are patru părţi din cinci, nici nu ştiu să citească, este 
evident că problema moralei fără Dumnezen nici nu se 
poate pune. 

Pentru a se vedeă şi mai clar ce importanţă socială 
are noţiunea de Dumnezeu, relevez, de exemplu, faptul 
că mijlocul de probatie a obligatiunilor civile si sociale 
devine din ce în ce mai literal, iar mijloacele prin 
mărturisirea conştiinţei din ce în ce mai rar uzitate, 
fiindcă conştiinţa neagă cu seninătate cele mai juste 
obligaţiuni. Acest fapt e anormal, de oarece actele scrise 
nu suni decât un mijloc de constrângere, un pis-aller, pe 
când în firea lucrurilor obligatiunile trebue să fie re- 
cunoscute spontaneu, căci numai astfel e posibilă o con- 
vietuire socială armonică. Dar se înţelege, că noțiunea 
de Dumnezeu, care este singura sancţiune a conştiinţei, 


1) A se vedeà asupra acestei cestiuni, răspunsurile unui mare număr de 
<ugetätori contimporani, în «La Revue» din Noemvrie si Decemvrie 1905. 








191 


fiind în descompunere, individul se descarcă de sarcina 
datoriilor sale. Cine trăieşte în almosfera Tribunalelor 
noastre, observă că ţăranii au devenit foarte putin scru- 
puloşi, când li se cere mărturisirea conştiinţei, şi se lasă 
lesne a fi conrupti, pentru a depune ca martori. Această 
lipsă de cinsle nu se ‘explicä numai prin contactul si 
influența morală a avocaţilor, cari, având ei însişi o con- 
ştiinţă mercenară, nu găsesc nici un scrupul să dreseze 
constiintele altora în interesul succesului material; ci mai 
ales prin pierderea fricei de autoritatea divină, adică prin 
perderea punctului lor de rezistenţă. 

Ca să-şi poată dă cineva seama de natura şi puterea 
extraordinară a acestei autorităţi, trebue să vadă—cazu- 
rile sunt aşa de rarel—pe omul care preferă să-şi piardă 
dreptatea, decât să jure ; pentru el crucea e atât de sfântă, 
încât e o profanare a pune mâna pe ea, chiar pentru. 
a mărturisi adevărul! Această stare de suflet, este rezul- 
tatul unei conformatii religioase seculare, şi e sigur că re- 
pulsiunea pentru crimă şi neadevăr — atâta cât există în 
oamenii cinstiţi—se datoreşte nu educatiunii prin teama 
de penitenciare — ci spiritului religios, care pe lângă 
erori şi superstiții, a avut şi o doză de disciplină socială, 
pe care spiritul laic e încă departe de a o puteà pro- 
duce. «Nici o formă de credinţă—scrie B. Kidd 1}—nu e 
capabilă să îndeplinească rolul religiei în evoluţia socie- 
tätii, dacă ea nu asigură conduitei indivizilor în societate, 
o sancțiune ultra-rationalä». 

Or, tocmai acesta trebue să fie rolul clerului nostru : 
de a întreţine în indivizi sancţiunea religioasă a dato- 
riilor lor sociale. Căci va trebui să treacă mult — poate 
secole — până ce. conştiinţa individuală să ajungă a fi atât 
de morală, incât să facă inutilă orce altă sancţiune. Si 
pe‘când conştiinţa morală pe calea educatiunii cultu- 





1) La pag. 100 din a sa «Evolution sociale», (Guillaumin, Paris). E cel 
mai remarcabil studiu asupra rolului social în credințele religioase. 


192 


rale, se formează aşa de greu, din contră, spiritul re- 
ligios, din cauzele arâtate, se dizolvă mult mai repede. 
Această stare de fapt, este una din marile cauze ale de- 
zordinei noastre sociale actuale ; căci fireşte, dacă sanc- 
tiunea religioasă ar dispare numai pe măsură ce ar fi 
substituită de sancţiunea conştiinţei, activitatea individului 
ar aveă un regulator continuu ; pe când aşa cum se pe- 
trec lucrurile, spiritul religios s'a dizolvat şi se dizolvă, 
fără a fi înlocuit însă cu imperativul conştiinţei perso- 
nale, de unde pentru individ lipsa punctelor de orien- 
tare, şi pentru societate anarchia morală, pe care de 
abia o ţine în frâu, frica de jandarm. 

Odată pătrunşi de gravitatea acestei crize, profesioniştii 
Bisericii — ca oricari alţi cetăţeni în Stat, şi poate mai 
mult — trebue să se aplice la a o combate. De ce nu o 
fac ? Intrebarea e cu atât mai legitimă, cu cât avem deja 
de mulţi ani, contingente de absolvenţi ai Seminariilor 
şi ai Facultăţii de teologie, ba chiar doctori din străină- 
tate. Nu o fac din cauza unei lipse sau insufi cienfe de 
concepție adaptată timpului. 

Se ştie că orce sistem religios, are două părţi, una 
de acţiune, prin care el practică o morală socială, şi o 
alta transcendentă, care conţine sancţiunile ultra-ra- 
tionale ale celei dintâiu. Din acest punct de vedere, 
autorii lor s'au dovedit, fără excepţie, nişte extraordi- 
nare genii politice. Având intuiţia mijloacelor de or- 
ganizare socială, ei s'au servit de simplizmul mental 
al indivizilor de atunci, şi le-au impus acele mijloace, 
nu prin raţionament, de care nu erau capabili, ci suge- 
rându-le teama de o autoritate transcendentă. Mai târziu 
însă din cauza dezvoltării din ce în ce mai pozitivist 
a mentalitätii, sancţiunile religioase au început se fie con- 
testate şi în cele din urmă respinse ca naivităţi, şi atunci 
— atât de bine erà cimentat sistemul — regulele de vieatä 
şi disciplină socială, bazate pe acele sancţiuni, au inceput 
să cadă. Dar aceste reguli sunt bune, ele consacră cele- 








193 
mai elementare mijloace de siguranţă socială, respectul 
proprietăţii, al persoanei, ajutorul mutual, etc., deci tre- 
buesc păstrate. De aceea, modificarea fatală a mentali- 
tăţii omeneşti, impune o modificare a rolului Bisericii, 
care trebue să se aplice acum în principal. asupra părţii 
sociale a religiunii, să rationalizeze prescriptiile ei. Astfel 
autoritatea divină care nu se mai poate impune pe calea 
exploatării instinctului de frică, se va impune pe calea 
raţională a cauzalitätii. 
"Cu un cuvânt în teologia noastră, ca şi în celelalte 
ordine de cugetare, se impune direcţia sociologică. Socio- 
logia singură pune la dispoziţia teologiei şi un argument 
peremptoriu ca răspuns spiritului ştiinţific agresiv al vre- 
mei noastre, căci: Aşa zisa problemă a opoziţiei dintre 
ştiinţă şi religie nu e o problemă, în orce caz e absolut 
fals pusă, de vreme ce o ştiinţă nu poate fi opusă decât 
altei ştiinţe, pe când un sistem religios e un ansamblu 
de credințe. Despre aceste credinţe nu importă dacă se 
pot sau nu demonstră experimental, ci dacă au vreun rol 
sau vreo funcțiune socială, în care caz ele şi-au justificat 
dreptul la vieaţă. (In acest sens: Kidd. op. cit. cap. I). 

Concepţia sociologică a rolului Bisericii, cere însă ca 
în învăţământul religios să nu mai prevaleze, ca acum, 
exegeza textelor sau istoria controverselor. Nu trebue 
uitat mai ales, că în programele seminarului şi ale şcoa- 
lelor normale trebue să fie puncte comune, care să pre- 
pare înțelegerea dintre preot şi învățător, al căror anta- 
gonism!) e cu atât mai sălbatic şi mai trivial cu cât 
funcțiunea lor socială — atât de importantă — este apos- 
tolatul culturii şi al demnităţii. 


1) «Priester und Lehrer standen gewöhnlich schlecht einander, und 
im Verein mit dem Gemeindesekretär, stellten sich doch die weltliche 
und geistliche Obrigkeit und die Kultur dar!» (N. Iorga, Gheschichte 
des rumänichen Volkes, II, 441). 


C. A. Popescu. 13 


194 


S'ar zice că am uitat de d-l Bellessort! Nu; dar l-am 
lăsat cercetând întinsul ţării în lung şi în lat, şi consem- 
nând în pagini clare, detalii de acelea prin care se poate 
reconstitui întregul. Nu e de contestat, că în serviciul 
pasiunii sale de a cutreeră planeta, stă acea putere de 
intuiţie fără de care pasiunea este o manie oarecare, sau 
un mijloc de a-şi pierde timpul. 

Eu, mulţumesc d-lui Bellessort, chiar dacă n'aş fi găsit 
în cartea sa decât un pretext, pentru o serie de cerce- 
tări proprii în domeniul patologiei noastre sociale con- 
timporane. | 


CONCLUZII 


In strictă logică, concluzia ultimă a unei Patologii so- 
ciale nu ar puteă fi altceva decât formularea acelei cauze, 
care să explice în ultimă instanţă toate fenomenele pa- 
tologice ale vietei noastre sociale, explicate deja, fiecare 
sau în serii, prin cauze particulare sau imediate. Cum 
însă prin definiţia şi natura ei — studiul anormalului — 
© patologie are un caracter oarecum negativ, spiritul are 
o firească înclinare de a cere, ca concluzia cercetărilor 
ei să fie ceva pozitiv, o solufie-remediu, pentru anorma- 
lităţile care fac obiectul ei: Patologia şi Terapeutica sunt 
aşa de complementare, încât una evoacä pe cealaltă. 

Dar această atitudine a spiritului este superficială şi 
se datoreşte la ceeace aş numi instinctul său de cauza- 
litate, adică la credinţa că orce cauză îşi are efectul, şi 
că se pot obţine efecte noui, acolo unde se introduc 
cauze noui. 

Cine vrea să întreprindă însă un studiu serios, acela 
trebue să-şi circumscrie materia. Aceasta e singura me- 
todă eficace: mai întâiu analiza cât mai profundă şi fixa- 
rea cauzelor, apoi, goana după soluţii sau remedii. In 
medicina propriu zisă, de când ea a fost ştiinţificată, toţi 
cercetătorii, încep prin a se aplică la căutarea micro- 


196 


bului patogenic, şi numai după ce acesta a fost desco- 
perit, ei încep a se gândi la găsirea serului respectiv. 

Această metodă este cu atât mai indicată pentru şti- 
ința socială, a cărei materie este aşa de complexă şi in- 
stabilă, încât face extrem de grea, şi găsirea cauzelor şi 
aplicarea soluţiilor. 

Intrucât mă priveşte, am afirmat precis dela prima pa- 
gină intenţia, nu de a furniză remedii, ci de a încercă 
un studiu al cauzelor patologice, care întretae procesul 
vietei noastre sociale ; iar, după cum se vede, acest studiu 
nu este numai o constatare şi o descriere de fapte şi ten- 
dinte, ci mai ales explicarea acestora. Or, o explicare: 
conţine implicit — aci stă marele său avantagiu—şi lasă 
a se întrevedeă elementele unei soluţii. In adevăr, pentru: 
a explică, adică pentru a găsi raportul cauzal între două 
fenomene sociale, nu este de ajunsa arătă că unul din 
fenomene este consecinţa celuilalt ; această metodă di- 
rectă nu e absolut sigură, căci sar puteà—atât sunt de- 
complexe fenomenele sociale — ca consecinţa să fie nu- 
mai aparentă, numai o contingentä. De aceea trebue a 
se arătă, se fatelege teoretic,—ca o metodă indirectă 
sau de probä--si că, dacă nu ar fi existat cauza respec- 
tivă sau ar fi avut alte proporții, n'ar fi existat nici efec- 
tul, sau ar fi avut şi el altă aparenţă. Este evident că 
într'o patologie socială, această metodă conduce implicit. 
la soluții ; căci, ce altceva decât o soluţie, se obţine, când 
variind cauza pentru a constată dacă efectul (fenomenul 
patologic) variază, se ajunge la un moment când anu- 
lând cauza, se anulează şi efectul ? Această metodă, zisă 
«prin variaţii concomitante», este cea mai fructuoasă în 
sociologie, şi, pe ea am întrebuinţat-o în acest studiu. 


Mai întâiu, nu a putut trece neobservat, că dintre va- 
riatele afecţiuni ale corpului nostru social, eu am stu- 
diat, aproape exclusiv, afecțiunile spiritului social, făcând 
palologia mentalităţii şi a caracterului national. Fireşte, 


197 


că corpul nostru social, ca orcare altul are si alte func- 
tiuni : estetice, economice, financiare, diplomatice, mili- 
tare, etc., care pot fi şi ele afectate. Dar nu m'am oprit 
asupra acestor afecţiuni mai particulare —orcât de im- 
portante ar fi ele, — fiindcă intentiunea mea nu a fost 
de a încercă o patologie descriptivă, ci o patologie ge- 
nerală şi fiindcă în organismul social, spre deosebire de 
- cel biologic, toate afecțiunile speciale îşi au cauza ul- 
timă în afecțiunea centrală şi fundamentală a spiritului 
social, ca o consecinţă a faptului că funcțiunile speciale, 
sunt, dacă nu chiar create, cel putin influențate şi con- 
duse de funcțiunea generală a spiritului. 

Urmează — din cauza acestui fel de relatiune între di- 
feritele funcțiuni ale corpului social,—că solufiunile spe- 
cifice, care se propun pentru diferitele funcțiuni în stare 
de criză, nu sunt niciodată suficiente, fiindcă nu ajung 
şi nu distrug cea din urmă cauză a lor, care e de ordin 
general. Astfel se explică persistenţa aşa ziselor «ches- 
tiuni» : ţărănească, a învățământului, a functionarismului, 
a conruptiunii politice, etc., cu toată ploaia de reforme 
ce a căzut sau e gata să cadă asupra lor. 

Cu atât mai putin se va resimti de asemenea soluții, 
starea generală patologică, creiată de falsa cugetare şi de 
lipsa de caracter a indivizilor cari compun societatea 
noastră contimporană. Totus, a propune pentru starea ge- 
nerală remedii laterale, este o eroare curentă în teoria 
noastră politică. Imi amintesc de exemplu, că directorul 
unui ziar răspândit, propuneă nu de mult cititorilor săi, 
cu o meritată solemnitate, o colaborare largă pentru a 
rezolvă problema regenerării conştiinţei noastre publice ; 
şi cum colaborarea întârzia, directorul a găsit singur 
soluţia în.... «Casa rurală»! — Tot aşa, reprezentantul 
Universităţii din laşi în Senat, vorbind (în Decemywrie 
1904), despre cultură ca mijloc pentru «întărirea sufle- 
tească a ării», găseă că rana ei socială sar vindecă 
dacă... leafa profesorilor secundari ar fi de 420 lei lunar 


198 


pentru 15 ore pe săplămână, în loc de 336 lei pentru 
12 ore, şi dacă învăţământul public ar fi militarizat ! 

Această uimitoare sterilitate de concepţii — şi încă la 
acei din oamenii noştri cari sunt mai culti — ţine de 
felul de a fi al mentalitätii noastre, şi anume de încli- 
narea nerationatä, de a întrebuinţă în vieata noastră so- 
cială numai mijloace mecanice, (formale sau externe), 
iar nu sufleteşti (idei proprii şi caracter autonom). Cu- 
rios e, că deşi toţi ţipă în contra introducerii de forme 
străine, toţi abundă în propuneri de noui forme ; căci în 
definitiv, dacă se combat formele străine, e nu atât pentrucă 
sunt străine, cât pentrucă sunt forme, adică un ansamblu 
de idei create de un cap pentru uzul obligator al tuturor 
celorlalte, deşi perfecta potrivire între acea creatiune si 
fondul sufletesc al acestora poate fi cel mult întâmplă- 
toare. Mai curios sar puteà păreă, ca eu, care am le- 
gitimat actul nostru de imitație, să fiu acum în contra 
formelor. Dar ar fi chiar numai o aparenţă, fiindcă eu 
am demonstrat că introducerea formelor noui a fost o 
necesitate istorică, propozitiune pe care o pot înscri acum 
ca una din concluziile generale ale studiului. 

Dar argumentul «necesităţii istorice» este, se înțelege, 
de natură să limiteze în timp şi în proporţii actul pe 
care ea l’a provocat; şi nu i-ar trece nimănui prin gând 
să recomande imitatiunea nelimitată cu normă exclusivă 
pentru vieața socială, tocmai pentrucă ea conţine peri- 
colul unui aflux de forme, când noi şi aşa le avem cu 
prisosinţă. Astfel, sistemul de forme (legi) constituţionale 
şi juridice este nu numai necesar pentru vieaţa publică 
în Statul modern, dar şi suficient. 

Dar chiar cei cari cer extinderea puterii tutelare şi 
jurisdictionale a Statului, trebue să convină,— experienţa 
fiind făcută —că acest surplus de activitate etatistă tre- 
buiă lăsat pentru mai târziu, până când cetăţenii ar fi 
avut timpul să asimileze masa legilor fundamentale, 
adică să înlocuiască deprinderile spiritului incult şi bi- 


199 


zantin ereditar, cu deprinderile care rezultă din spiritul 
civilizat şi liberalist al formelor occidentale nou intro- 
duse. In loc de aceasta, Statul a fabricat în aceşti patru- 
zeci de ani atâtea forme-legi, încât nici specialiştii nu 
bănuesc existenţa multora din ele; iar modificările au 
tost aşa de dese, încât legea — care prin chiar definiţia 
ei trebue să inspire sentimentul unei oarecare perma- 
nente—si-a pierdut, sau mai exact nu şi-a putut câştigă 
acea prestigioasă autoritate, care pătrunde sufletul cetă- 
teanului şi îi transformă deprinderile vechi. 

In al doilea rând, propunerea de solufiuni prin forme 
(legi sau instituţii) este o consecinţă a obisnuintei noastre 
de a cugetă si de a lucrà în masă, obişnuinţă dovedidă 
în acest studiu ca una din cauzele patologiei noastre 
sociale. 

Cugetarea şi activitatea noastră făcându-se în masă, 
iar cugetarea şi activitatea individuală fiind numai o re- 
producere a celor d’intâiu (pe când în ordinea sănă- 
toasă a lucrurilor, spiritul ar trebui se să afirme întâiu 
individual, şi apoi în masă ca o sinteză a unor individua- 
litäti autonom conştiente) ; rezultatul este, că ordecâteori 
se simte nevoia de a remediă o stare patologică, sau şă 
numai de a satisface o funcţiune normală a organismului: 
social, nici nu ne vine în gînd să propunem alte mij- 
loace decât prin masă şi pentru masă (or cum sar numi 
masa, căci ea îmbracă forme "variate după compoziţie, 
profesiune, durabilitate, etc.). 

Dar acest raţionament este greşit, fiindcă dacă cugetăm 
şi lucrăm în masă, este că individul nostru găseşte ast- 
fel numai avantagii : scăparea de greutatea de a cugetă 
şi de a decide singur, şi degajarea de responsabilitatea 
actului său. Când însă e vorba să se aplice individului, 
prin masa din care face parte, o serie de reglementări 
el face tot posibilul şi imposibilul pentru a se sustrage 
în fapt dela ele şi pentru aşi asigură interesul său per- 


200 


sonal. Formele prin masä si pentru masä sunt mai tot- 
dauna nişte aparenfe cari se salvează, iar nu realități 
consumate. 

Această contradicție între a crede si a spune, cum şi 
între a crede si a face, sau dupä expresiunile întrebu- 
infate în acest studiu, între personalitatea privată si per- 
sonalitatea socială a individului nostru, va rămâne cea 
mai caracteristică notă a Patologiei noastre sociale con- 
timporane. 

Ea este expresia crizei pe care fatal aveă s'o producă 
în organizmul national, punerea în.contact a unor forme 
atât de noui cu un fond atât de vechiu. 

Dar o criză este prin natura ei trecătoare (căci se re- 
zolvă prin treptată asimilare), şi la noi se menţine?! 

Cauza este că în jocul natural al transformării celor 
două forţe care se chiamă forme şi fond sufletesc, no 
intervenim intempestiv, înmulţind formele si nelăsând 
timp sufletului naţional să le asimileze. Se necunoaşte 
sau se uită cu desăvârşire că asimilarea este un proces 
psihofiziologic, deci absolut individual, şi că prin urmare 
legile şi instituţiile, prin natura lor, colectivă, rămân nişte 
forme goale suspendate deasupra masei, în care nu pot 
pătrunde decât pe cale individuală. 


Concluzia practică a acestor adevăruri teoretice, este 
că trebue să încetăm de a îmmulţi formele, cum şi de 
a cugetă şi lucră în masă, şi să ne aplicăm la o activi- 
tate individuală de asimilare a acelora din formele exis- 
tente, cari prin permanenfa şi generalitatea uzului lor, 
sunt elemente fundamentale în vieata publică. Astfel sunt 
formele constituţionale, electorale, juridice, administra- 
tive. Considerate nu prin detalii, ci prin liniile lor de 
bază, ele nu sunt altceva decât expresia celor mai per- 
fecte norme de vieatä politică şi socială, la care a putut 
ajunge cultura occidentală, şi în definitiv, expresiuni va- 
riate, după nevoile sociale, ale celor două prime prin- 


201 


cipii: adevărul şi cinstea, spre care trebue să alerge 
mereu genul uman, sub pedeapsa de a se degradă. 

Cursul torențial al unei evolutiuni de o jumătate de 
secol, care a ajuns să ne; integreze națiunea în afară 
(unire, independenţă) şi înăuntru (democratizare consti- 
tutionalä), trebue acum potolit; căci după integrarea de 
masă, prin masă, urmează să sé facă integrarea indivi- 
dului cetăţean, în afară (prin autonemia personală sau 
libertatea politică) şi înăuntrul său (prin desteptarea unei 
constiinti). 

Pentru acest proces atomistic trebue stabilitate de con- 
ditiuni, si deci evitarea de noui forme. Fiecare cetățean 
irebue să practice, în propriul său cerc, cu o dârje sin- 
ceritate, adevărul si cinstea. Această regulă conţine 
şi obligatiunea morală de a demască şi rectifică falsifi- 
carea cugetării şi a cinstei, nu pe cale colectivă, ci 
dela cetăţean la cetälean, şi cu acea severitate de bronz, 
care nu admite concesii nici măcar dela tată la fiu sau 
dela fiu la tată. 

Cine e brav, intre în această luptă pentru adevărul 
adevărat şi pentru cinstea cinstită: E pe vieatä şi p 
moarte |...... | 


INDREPTĂRI 


La p. 11 rând.14 în loc de No. 47 să se citească No. 45. 


> » 106 » 27 » » » virusul » » » stimulentul. 


» » 108 » 33 » » » ravezze » » » gravezze. 


». » 169 » 26 » » » beauvent » » » peuvent. 


TABLA ANALITICA 


Intentiuni. 

Reformele prin imitație: Problema raportului dintre 
reformele prin imitație si politicianism, p. Î. — Imitatiunea e 
o lege ştiinţifică, p. 2. — Reformele noastre prin imitație au 
fost necesare si pe cale de consecinţă (istorică), şi prin lipsa 
materialului indigen p. 3. — Exemplu: imposibilitatea de a 
construi sistemul juridic din elementenationale, p. 5. — Avan- 
tagiile sociale ale imitatiunii, p. 10. — Concluzie: Nu refor- 
mele prin imitație, ca atare, sunt cauza politicianismului p. 11. 

Bizantinismul nostru: Temperamentul nostru bizantin e 
un efect istoric, p. 13. — Formula psichologică a clasei de 
jos. p. 14. — Formula psichologică a clasei de sus, p. 17. — 
Nota patologică comună acestor formule, p. 19. — Teoria 
non-imitatiunii si problema modificării deprinderilor sufletești 
prin ideile din afară, p. 23. — Care va fi rezultatul confic- 
tului între forța legilor imitate si forța bizantanismului p. 24. 

Statolatrie: Definitie, p. 27. — Acţiunea interventionistä 
nu este la noi consecința unei teorii elaborate, ci o practică em- 
pirică, p. 28. —. Mobilele acestei practice sunt psichologice 
(vanitatea miniștrilor) și istorice (bizantinismul cetăţenilor). 
p. 29. — Raportul dintre statolatrie si funcționarism; pato- 
logia functionarismului, p. 33. — Statolotria și mișcarea coo- 
perativă, p. 38. 

Partidele politioe : Ce e politica? p. 41. — Doctrinele 
politice nu sunt fixate; mijloacele de a le recunoaște; no- 
tiunea liberalismului, p. 43. — Partidele noastre n'au origină 


204 


istorică, p. 45. — Ele trebue să fie expresia regimului con- 
stitutional, p. 47. — Empirismul oportunist în politică, p. 49. — 
Temperamentul în politică, p. 52. — Formula de evoluţie a 
partidelor noastre; liberalismul partidului conservator, socia- 
lismul partidului liberal, p. 56. — Care trebue să fie func- 
 tiunea politico-socială, a partidului liberal si care, a partidului 
conservator, p. 6L. 

Paralizia civică: Terorismul politicianilor si abstentio- 
nismul cetățenilor funcționari, p. 63. — Tipul cetățeanului care 
«n'o să schimbe el țara!», p. 64. — Au cetățenii dreptul să 
se abțină? Interpretarea dictonului «votul e un drept, nu o 
datorie», p. 67. — Psichologia abstentionismului, p. 69. — 
“Cauza lui: unilateralitatea culturii noastre, p. 72. — Mijlocul 
de îndreptare: filozofia socială; exemplul «Junimei», p. 74. 

Lipsa de cinste: Caracterul imoralitätii politice, p. 77. — 
Dela cetățeni la reprezentanți sau funcționari există un con- 
tract de mandat, p. 78. — Cum ar trebui să fie si cum este 
executat acest mandat, p. 80. — Tirania si conruptia func- 
ționarilor ; cauza, p. 81. — Concepția falsă a functionarului 
despre Stat; consecința acestei concepții, p. 85. — Cum Mi- 
nistri abuzează de mandatul lor, p. 87. — Conruptia publică 
si conruptia privată, p. 93. — Neîncrederea preconcepută a 
politicianilor în adversarii lor, p. 95.—Ce lipsește Miniştrilor 
pentru a fi oameni politici în sensul clasic al cuvântului, 
p. 97. 

Un străin, despre noi: Avantagiul studiilor străine asu- 
pra materiei nationale, p. 99. — Cum înțelege d-l Bellessort 
regenerarea noastră de Stat. Elementul geografic în această 
înțelegere, p. LOL. — Cauza frantuzismului nostru; el nu este 
un criteriu de naționalism, p. 103.—Metoda pentru a găsi acest 
criteriu; inutilitatea studiului istoriei trecutului pentru inter- 
pretarea prezentului ; necesitatea studiului istoriei contimpo- 
rane, p. 107. — Lipsa unei formule pentru caracterul nostru. 
Facultatea noastră de asimilare și procesul general de des- 
naționalizare, p. 1ll.—Naţionalismul e o prejudecată; dovezi: 
a) antisemitismul nostru ; Z/ atitudinea noastră față de Ro- 
mânii, supuși străini, si față de străinii, supuşi români, c) Liga 
culturală, p. 116. — Temperamentul si disciplina mentală în 
trecut, și acum, p. 122.— Spiritul de inițiativă. Invätämäntul 
nostru nu prepară acest spirit. Lipsa inițiativei de cugetare 
_Si a inițiativei de acţiune ; noi si evreii, p. 131. — Iniţiativa 
de Stat; insuficiența Miniștrilor și a Parlamentului; exemple, 
p. 137.—Initiativa de Stat si Regele. Regele si germanismul, 


205 


p. 142. — «Les moeurs sont douces» ; dedublarea personali- 
tätii si moralității noastre; cauze, efecte, exemple, p. 153. — 
«Les moeurs sont douces»; Vieata privată ; ilustratiuni : di- 
vortul si toleranța conjugală; Lenea, p. 159.—Sterilitatea noa- 
stră intelectuală. Cauzele lipsei de autonomie în cugetarea 
noastră : logomachia, grafomania, inaptitudinea metafizică, p. 
172. — Dizolutia spiritului religios; cauze, consecințe sociale. 
Nevoia unei noui concepții a Bisericii, p. 186. - 
Concluzii, p. 195. 


—— et -c