George Panu — Sufragiul universal (1893)

G. PANU 


SUF RAGIUL UNIVERSAL 


BUCUREŞTI 


<LUPTA>, AL, LEFTERIU, 
1893. 


PUPRAGIUL HnuveRsar 


SUFRAGIUL UNIVERSAL 


INTRODUCERE 


Multe sunt instituţiile incompatibile cu 
spiritul modern și care constitue o pedică 
pentru realizarea revendicărilor populare. 

Este însă o reformă fără de care ideile de- 
mocratice și emanciparea economică a mase- 
lor nu se poate face, o reformă singură în stare 
de a modifica situaţia politică actuală, sin- 
gură care va putea să nimicească coteriele 
politice și să dea naștere la partide cu bază 
largă populară, singură care poate mäturu 
și curăţi terenul de politicianii ordinari și 
de lingușitorii tronului, singura, mai adaog, 
care va izbuti să pună un friù puterei re- 
gale şi să reducă pe rege la rolul modest de 
şef al unui popor liber. Acea reformă, citi- 
torii aù înțeles deja, că nu este alta de cât 


EV] E 


modificarea leget actuale electorale și întro- 
ducerea votului universal. 

Această, reformă, nu mă, sfiesc a o pune 
inaintea ori-cărei alteia cu caracter politic. 
Dacă cine-va mar întreba: ce preferi mo- 
mentan, o republică cu sufragii, restrâns 
saù o monarhie cu votul universal; aș răs- 
punde fără îngăimeală, că prefer pe cea din 
urmă. Și nu aș fi neconsecuent. 

Căci dacă este vre-o reformă, politică care 
să înfluenţeze mai mult asupra soluţiunilor 
economice ale democraţiei, de sigur că este 
votul universal. Cu o regalitate constitutio- 
nală, având. sufragiul universal, tara poate 
să'și dea instituţiele cari ii plac, massele 
populare pot căpăta. influența pe care o me- 
rită in stat; cu sujragiul însă restrâns, cu 
detestabilul, regim a celor trei păcătoase co- 
legii actuale, să fie bine ştiut de ori-ce ra- 
dical sai democrat, că reformele pentru cari 
luptăm nu se pot realiza nici-odată. Cici 
preponderența politică. fiind, în. actualul, re- 
gim electoral, în måna unei înguste și sub- 
tiri clase dirigente, evident că. această, clasă 
nu va consimţi nici odată. ca să se sinucidă 
ea însăși. Coteriele politice ati viața dură și 
un egoism nelimitat, nu ele vor ceda cel mai 
mic lucru care ar tinde să le ia puterea 
din imdnă, 


: SE Mp = 


Am zis că fără sufragiul. universal noi 
nu vom putea realiza nici o dată nici una 
din reformele noastre. In adever, știind, din 
ce elemente se compun actualele colegii, şi 
mai știind formatiunea obișnuită a came- 
rilor, este o utopie a crede că. darea de pă- 
månt tuturor țăranilor, impozitul progresiv, 
mărginirea influentei marei proprietăţi, ete., 
vor putea deveni articole de lege. Este iarăși 
o utopie de a crede cum că parlamentele 
eşite din sufragiul restrâns şi censitar vor 
aborda şi vor da solutii largi tuturor ches- 
tiilor economice -cari se discută in terile cu 
sufragii, universal, precum raporturile din- 
tre lucrător și patron sai proprietar, asi- 
gurarea vieţii și a bătrâneţilor fie cărui ro- 
mån muncitor, mărgimirea influentei capi- 
talismuluă în produciia industrială ṣi altele. 

Parlamentele colegiilor restrânse vor da 
din când în când just atăt, în aseminea ma- 
terie, cât să poată spune şi striga că ai fă- 
cut ceva pentru clasele laborioase. Și a doua 
zi chiar, când vor acorda un beneficii, mat 
real, se vor grăbi să ia cu mâna stingă 
ceea ce ai, dat cu måna dreaptă. Aceasta 
dit făcut'o când cu legea rurală de la 1864: 
aŭ desființat claca, dar a doua, zi aù stabi- 
lit muncile agricole mai, teribile de cât claca 
însăși. 


— VIII — 


Pentru reformele economice sufragiul uni- 
versal este condiția sine qua non. El primează, 
toate chestiele, și cum am mai zis, fără el, 
propaganda noastră va fi tot da-una de 
idei, nici odată de fapt, de practică. 

De aceia voiù aborda chestia sufragiului 
universal ca intrând, în programul radical 
și constituind unul din cele mai capitale 
puncturi din acel program. 


&. PANU. 


ADVERSARII 


SUFRAGIULUI UNIVERSAL 


Din toate reformele politice, realizate de o 
sută de ani, acea care a întâmpinat și întâm- 
pină mai multă rezistenţă, în clasa veche şi - 
actuală dirigentă, este votul universal. Liber- 
tatea individuală, libertatea presei, a întruni- 
rilor, etc., au fost cum au fost obținute. De 
altă parte, de voe de nevoe sa recunoscut 
dreptul ca în dirigerea afacerilor statului să 
participe, în principiu, și poporul. 

Când a fost însă ca principiul să se pună 
în practică, atunci cele mai subtile şi mai de 
rea credinţă distinețiuni sau formulat. Fap- 
tul concret de popor, a fost pus şi trecut prin 
tot felul de ambilicuri legale, noţiunea clară 
de națiune a fost sofisticată, imbucătăţită şi 
redusă ast-lel în cit, cine se uită la popor şi 
la naţiune ìn carne şi oase şi priveşte apoi ce 
au făcut diriguitorii din ele, se sperie de atâta 
rea credinţă, de atâta cinism. 


ELAO 


Combinațiele la cari:au dat loc acordarea 
drepturilor politice sunt infinite. Numărul sa 
cântărit cu dramul, apoi a fost fracţionat în 
chipurile cele mai fantastice ; la baza sistemu- 
lui sau admis tot felul de condiţii absurde 
şi restrictive, norma după care aŭ fost acor- 
date drepturile pelitice a variat in modul cel 
mai nelimitat. ȘI toate acele combinaţii, toate 
acele distincţii şi subtilități, în ce scop? In 
scop ca să se acorde la cât se poate mai pu- 
tini cetăţeni drepturile politice, în scop ca de 
la acele drepturi massa adincă a locuitorilor, 
adică acea ce constitue poporul şi națiunea, 
să fie, sub tot felul de pretexturi, îndepărtată. 

Se înţelege că clasa dirigentă a avut grije 
ca să ligureze ea cea întâi în toate combina- 
tiile legilor electorale, ea este pusă în toate 
sosurile politice. Căci de !... cine împarte parte 
își face... Aşa, chiar în sistemele electorale 
cele mai cenzitare, sa găsit tot-d'a-una. mij- 
loc de a introduce aşa numita cultură şi ca- 
pacitate, constatate prin diplome şi certificate 
de studii. Nu sau găsit însă de cât locuri 
foarte modeste, — când sau găsit, — pentru 
milioanele de muncitori, cari ţin cu spetele 
lor întreaga economie a ţărei. 

Toate merg însă până la votul universal, 
aici cea mai teribilă resistenţă opune clasa 
dirigentă. Cu cât caută cine-va a se apropia 
şi în exercitarea drepturilor politice de noţiu- 
nea reală de popor, cu atâta resistența este 
mai mare. Pelticianii și combinatorii de legi 
electorale au găsit mijlocul ca din un popor 
d. e. de un milion de bărbaţi, să facă unul 
numai de 50 — 60,000. Reducând ast-fel în 


SR pese 


mod arbitrar numărul, creând un popor ar- 
bitrar şi de fantazie, se înţelege că clasa diri- 
-gentă, care nu numeră mai mult de 30—40,000; 
de cetăţeni, se înţelege zic că ea iși crează o 
situație minunată politică. In un nămol de 
un milion de votanţi, ea ar dispărea ca o pică- 
tură de apă; în un corp electoral de 50—60,000: 
cel mult 80,000, ea are şi poate să'şi păstreze ` 
pe viitor o influență preponderantă. 

lată tot secretul sistemelor electorale cu 
sufragiu restrâns. Toate argumentele cari se 
dau pentru a justifica această mutilare a po- 
porului sunt pure pretexte. Ele tind a masca 
următorul fapt brutal: o mână de cetăţeni 
avend, fie prin avere, fie prin cultură, o si- 
tuaţie excepţională, caută a menținea aseme- 
nea privilegiu necontenit şi se refuză de a 
impărţi beneticiele situaţiei lor cu numerul 
cel mare al cana PRADA: lor. 

Trebue să se obişnuiască cine-va a căuta 
interesul și egoismul in fundul tuturor ches- 
tiunilor politice sau economice cari se pre- 
zintă la suprafaţă sub aspectul cel mai dez- 
interesat şi cu un lux de cuvinte frumoase 
care încântă. li bine, cum am zis, în fundul 
chestiunei sutragiului restrâns, nu este alt- 
ceva de cât o chestie de interes, de conserva- 
ție, de existenţă a unei clase, de luptă din 
partea exploatatorilor în contra exploataţilor. 

Eu ştiu că în numele interesului general, 
al siguranţei Statului, al pericolului naţional, 
se justifică starea de restricţie electorală. Ar- 

umentele nu lipsesc cauzelor celor mai ne- 
Sepie; Este vorba însă, dacă acele aşa anumite 
argumente, aŭ vre-o valoare când le discuţi 


E a 
“ȘI dacă, cu cât intri în inima acestor ches- 
tiuni, nu vezi cum-va virful nasului clasei 
diriginte. Ceea ce mě voii încerca a face. 


IN. 


Sunt dou feluri de oameni cari se opun la 
întroducerea votului universal. Inteiu sunt cei 
interesaţi în cauză, aceia cărora noul sistem 
electoral li-ar strica, li-ar lua toată puterea și 
preponderanţa, sunt acei ce tormează clasa 
dirigentă actuală. Cu aceştia nu se discută, 
ori ce discuţie este de prisos. | 

În adevăr, cum voești să convingi pe un 
om care își cunoaşte interesul, ca să facă ceva 
contra lui? Cum poţi pretinde să te aprobe 
un om luminat în o chestie care ştie că va fi 
fatală lui? Este a cere imposibilul, este a 
pretinde ceea, ce nimeni nu are dreptul de a 
pretinde, sinuciderea, distrugerea cui-va prin 
el însăşi. ; 

Im “zadar chiar ai pretinde asemenea lucru. 
in zadar ai discuta, rezultatul va fi un non 
possumus categoric. Istoria politică contem- 
porană precum şi cea veche arată cu prisosinţă 
că clasele sociale, castele, nu. ai renunţat 
nici-odată de bună-voe la privilegiile lor şi 
acestea li sau răpit cu puterea de poporul 
năpăstuit. Și aceasta este adevărat, chiar când 
aparența sar vrăta în unele cazuri favorabilă 
părerei contrare. 

‘Aşa, văzut'aţi un rege care să fie partizanul 
republicei și să abdice el și cu familia lui în 


tavoarea formei republicane de guvernământ ? 
Văzut-aţi un republican militant pe tron ? 
Auzit'aţi de o clasă socială, de exemplu cea 
aristocratică, care când e scutită de impozite 
să ceară ea singură a fi supusă la plata bi- 
rului, întocmai ca şi cea-laltă clasă ? Văzut-aţi 
un corp electoral închis, care el singur să-şi 
distrugă privilegiele şi să primească în sânul 
seu elementele considerate cu dispreţ de el? 
Eu nu am văzut, nici am auzit de aseminea 
lucruri. 

Sa. întâmplat şi se poate întâmpla ca o clasă 
privilegiată, un corp închis şi favorizat, să facă 
concesiuni, să renunţe la oare-cari privilegii, să 
deschidă porţile la elemente noui, în urma unor 
presiuni teribile, în urma unor protestări şi 
reclamaţii energice. In acest caz, nu se poate 
zice că clasa privilegiată a recunoscut nece- 
sitatea reformei și a făcut'o ea. Ceea-ce se poate 
numai pretinde este a se zice că acea classă 
priviligiată a recunoscut că resistenta abso- 
lută și intransigența vor fi definitiv fatale, şi 
cu un spirit de oportunitate dictat de nevoe 
ea a preferat a face concesiuni, ea singură, 
pentru a 'şi mai prelungi existența, de câta 
infrunta pericole imediate. 

Așa, se poate ca o cameră censitară să pro- 
clame sufragiul universal, se poate ca un rege 
absolut să concedeze o constituţie liberă, se 
poate ca o classă socială să recunoască că şi 
ea trebue să plătească impozite. Ceea ce voest 
să spun și ceea-ce înțelegeam mai sus când 
-ziceam că o clasă prvilegiată nu se distruge 
“ea singură, este că o asemenea clasă nu re- 


` mnunţă de bună voe, de la sine, fără nici o 
reclamaţie, tără nici o presiune, la privilegiele 
ei și că pe cât timp nimeni nu ridică pro- 

“testări, instituţiele cele mai odioase, privile- 
giele cele mai nejustificate sunt practicate - 
fără scrupule, fără mustrare de conștiință, de 
cei cari se folosesc de ele. 

Aceste le zic pentru ca cetitorii să înţeleagă 
că tratând chestia sufragiului universal şi 

ropagând această idee, nu mă adresez de loc 
a cei cari trag foloase politice, sociale şi eco- 
nomice din starea actuală de lucruri, nici nu 
caut a-i convinge, fiind că știu mai inainte 
că aceasta este de prises. 

Mă adresez deci la alţii. La cine? La a doua 
categorie despre care am vorbit mai sus. A- 
ceasta a doua categorie se compune din oa- 
meni de bună credinţă, cari fără interes hră- 
nese idei duşmane votului universal, din 
alţii cari nu au asupra acestei materii nici o 
idee fie în bine, fie în rěŭ, şi în fine din cei 
mai mulţi cari au un interes capital politic 
şi economic în întroducerea votului universal 
și cu toate acestea ei nu "și dau seamă de 
acest interes până intru atâta, în cât sau sunt 
indiferenți ideei sau; ceea ce e maï curios, 
sunt chiar contra. 

Cu elementele aceste deosebite cari compun 
dacă nu duşmanii dar cel puţin indiferenţii 
pentru votul universal. voiu căuta a discuta. 
In aceste elemente stă izbânda ideei. Când 
categoriile de mai sus se vor converti la re- 
gimul votului universal, succesul va fi asi- 
gurat, cu toată opunerea celor cari au inte- 


Ze a 


res la menţinerea actualei legi electorale. Când 
opinia publică va fi luminată asupra acestei 
chestii, îmi va fi indiferent dacă la minister 
şi în parlament vor fi dușmani ai votului 
universal. Ei vor fi nevoiți ori săl admită, 
adică să se supună, oftând, curentului, ori să 
dispară sub presiunea forței morale şi a pro- 
testărilor energice. 


SOCIOLOGIA ȘI MULŢIMEA 


Il. 


De sigur că politica precum şi cunoștințele 
care privesc chestiele sociale şi economice, nu 
au tendinţa de a constitui o ştiinţă. Sunt 
părți din cunoştinţele privitoare la societate, 
care au luat deja pe ici pe colea caracterul 
de ştiinţă, adică de legi generale şi neschim- 
bătoare în anume condiţii. Unele ramuri din 
vastul material sociologie au devenit apana- 
giul specialiştilor cari se prepară prin studii 
îndelungate pentru a putea corespunde pe cât 
e cu putinţă la nevoile sociale. 

Prin urmare la intâia privire se pare straniu, 
absurd chiar, cum ìn un domeniu aşa de vast 
şi de variat ca acela al cunoștințelor politice 
şi sociale, domenii! mult mai greu de cât a- 
cela al științelor positive, chestiunele cele 
mai însemnate şi mai vitale se tratează şi se 
rezolvesc nu de specialişti, ci de oameni fără 
nică o preparaţie, de simplii cetățeni, de ale- 
gători şi de aleşii lor de la întâmplare. 

Pentru a rezolvi chestiunile complicate pri- 
-vitoare la societate, se cer cunoștinţi întinse 
și un spirit de objectivitate înaltă, cu toate 
acestea ele sunt date pe mâna tuturor, și dacă. 


DA Ad E 


in domenii mult mai restrânse ca acela de 
exemplu al chimiei, fizicei, etc., se cer specia- 
lişti, în acela de care mă ocup nu se cere 
nici o preparație prealabilă. 

Această obieeţie care o fac, a isbit pe multă 
lume.  Sociologii de cabinet o formulează 
mai cu seamă pentru a critica aspru starea 
actuală de lucruri. Herbert Spencer, care în 
chestiele practice. sociologice este omul cel 
mai reacționar şi mai dispreţuitor, in numele 
ştiinţei ajunge la concluzii pe care conserva- 
torii și partidele vechi le exploatează în favoa- 
rea Er ep lor politice, strigând: «dacă 
«suntem contra domniei numerulu, dacă voim 
«să restringem cercul celor ce se ocupă cu 
spolne; aceasta o facem de acord cu socio- 
«logii şi cu oamenii de ştiinţă.» 

Obiecţia de mai sus dacă loveşte în toate 
sistemele şi regimele electorale, fie ele ori-cât 
de restrinse şi de înguste, ea însă pare a da o 
lovitură decizivă sistemului electoral bazat pe 
votul universal. 

In adevăr, în nici un sistem obiecţiunea nu 
pare a avea mai multă valoare de cât în acela 
după care toţi cetăţenii, având o vârstă oare- 
care, fără nici o altă condiţie, sunt declaraţi 
apți de a aborda și rezolvi toate chestiele cele 
mai complicate. In nici un sistem contrastul 
nu pare mai mare v&zend pe un economist 
vărsat în ale ştiinţei sale sau pe un financiar 


având tot acelaș rol ca și cel din urmă om 


incult și ignorant, cum aceasta există în su- 
tragiul universal. 

Sar părea deci că știința socială condamnă 
sistemul votului universal, sar părea că de- 


2 
è 


LEA 


mocraţii cari au imbrăţişat toate progresele în 
'deosebitele ramuri speciale, sunt antiștiinţifici, 
sunt primitivi, când apără si propagă un re- 
gim electoral care ar fi negaţiunea cunoştin- 
telor sociale, contrariul ştiinţei sociologice. 

Sar părea de asemenea că cu cât un regim 
electoral este mai restrins, bazat pe mai multe 
restricții şi distincţii, și cu cât înlăturează pe 
mai mulţi cetăţeni de la participarea la afa- 
cerile politice și sociale, cu atât acel sistem 
este mai aproape de idealul sociologilor şi dece- 
rinţele unei riguroase științe sociale. 

Așa, dacă admitem momentan acest punt 
de vedere, va trebui să constatăm că sistemul 
electoral din Belgia este superior celui din 
Franţa, că regimul politic din Austria este 
mai ştiinţitic de cât acela din Germania, că 
noi Românii cu chestiele sociale, politice şi 
economice suntem mai în conformitate cu ce- 
rințele sociologice de cât Americanii, Engle- 
zii, etc: 

Tot din acestea ar urma că ţerile care caută 
a ține seamă de sociologi, departe de a voi 
să'şi lărgească colegiele electorale şi să le dea 
o bază mai vastă, din contra ar trebui să 
ceară revizuirea în sensul de a îngusta și de 
a elimina cât se poate mai mult nume&rul 
care nu poate fi de cât incult, inconştient, 
lipsit de ori-ce preparare sociologică. 

lată mi se pare chestia în toată nuditatea 
ei, pusă pe terenul cel mai solid pe care îl 
aleg de obicinuit adversarii votului universal, 
în special, şi adversarii a ori-cărui regim re- 
presentativ în general. 

"Să discutăm şi să vedem dacă obiecţiele pe 


Li 


ti e pet 


care le-am espus sunt fundate sau dacă nu 
cum-va este la mijloc o confuzie, o neînţele- 
gere, care dăo aparenţă de adevăr, acolo unde 
„nu este. 


II. 

Dacă sociologia cu toate ramurele ei mul- 
tiple ar fi o şhiinţă cunoscută şi recunoscută 
ca ast-fel de toată lumea, o știință înaintea 
rezultatelor căreia fie-care să se închine ca 
înaintea evidenţei, natural că eriticele adresate 
sistemului de guvernare prin mulţime, prin 
cei culți şi cei inculţi la o laltă, sistemul su- 
fragiului universal, ar fi fondate. 

In adever, ar fi monstruos, stiinţificeşte vor- 
bind, ca să existe o clasă restrânsă de oameni 
care să aibă în mână soluţiele irecuzabil de- 
monstrate a tuturor chestielor sociale, indus- 
triale, economice, etc., care să fi dovedit ma- 
tematiceşte că nu e de cât o singură formă 
de guvernăment, care să aibă la îndemână 
pentru fie-care boală socială un leac intailibil, 

recum este, de exemplu, chinina în contra 
rigurilor, şi cu toate acestea să vedem că po- 
poarele nu bagă în seamă pe acei perfecţi 
sociologi, că mulțimea preferă a căuta ea so- 
luţiele, că politicianii discută asupra formei 
de guvernăment şi că vulgul lasă remediele 
infailibile pentru relele sociale şi administrează 
singur doctorii practice, băbeşti, absurde. 

Aşa, evident că ar fi un mare scandal ca 
un om politie să persiste a zice că sutragiul 
tuturor este preferabil unui guvern eşit din 
o classă restrânsă, compusă din oameni care 


— 90 — 


„ar şti să dovedească tot ce afirmă cu evidenţa, 
ea dou€ şi cu două fac patru. 

Cu alte cuvinte, dacă ştiinţa sociologică ar 
deveni fără replică, dacă adevărurile arătate. 
de ea în chestiele sociale, nu ar provoca nici 
o discutie, nici o obiecţie, după cum aceasta se 
întâmplă cu unele din adevărurile demonstrate 
de științele fizice, chimice, etc., atunci de la 
sine societatea, cred, cu o reservă pe care o 
voii expune îndată, că 'şi-ar croi o altă formă 
de guvern, un alt sistem representativ, o altă 
bază socială. 

Și aceasta sar întâmpla fără violenţe, fără 
impunere. Așa, dacă în condiţiele de mai sus, 
popoarele ar înlocui sufragiul universal prin; 
un corp electoral restrâns compus numai din 
oameni intailibil competenţi, să fie signuri d-nii 
reacţionari că această reformă nu ar fi ìm- 
pusă cu forța, nu ar fi dictată cu toate pro- 

_testurile amare. Nu, ea ar fi admisă de bună 
voe de toată lumea, acel colegii electoral sar 
întemeea cu consimţimântul tuturor, în pu- 
terea evidenţei, în puterea adevărurilor in- 
failibile şi a competenţei nediscutate a celor 
ce °l vor compune. 

Acest punct este foarte important, voesce 
deci să °l pun în evidenţă. Am zis că socio- 
logia devenită știință sar impune prin forța 
convingerilor tuturor. Aşa nimenea nu sar 
gândi în o chestie, de exemplu de impozite, 
să propună şi să susțină ceea ce ar fi contrar 
demonstrat, cu tăria unei demonstraţii fără 
replică. Niminea nu ar îndrăzni să dea în 
chestia industrială o soluţie oare-care, pe când 
sociologii ar fi dovedit cu puterea nerecuza- 


a 


Zi eE 


bilă a evidenţei, că nu este de cât cutare so- 
luţie și nici de cum alta. Specialiştii ar că- 
päta in mod legitim și fără contestare locul 
întâiu, locul exclusiv chiar in materie şi co- 
legiul format de ei, menit de a guverna po- 
poarele, ar fi un colegiu natural, necontestat 
şi neimpus nimărui. 
„Pentru a se vede. mai bine ceea ce voese 
să spun, să dau câte-va exemple. Astronomia, 
în -unele părţi ale ei, este o ştiinţă perfectă 
ale căria constatări sunt nediseutabile. In a- 
ceastă materie astronomul se impune restului 
oamenilor fără ca să rădice nici o contestare. 
Nu am văzut încă până acum pe nici un om 
profan în ale acestei ştiinţe, fie omul cel mai 
prezumţios, opunându-se la demonstrațiele 
astronomiei. Nu am văzut de asemenea oa- / 
meni străini de această materie, ca să aibă 
curagiul de a o trata în publicitate, şi de a 
pretinde că sunt specialiști şi că ştiu tot atât 
cât știu astronomii. - 
Alt exemplu. Chimia, fizica, mecanica, ma- 
tematicele, științele naturale, etc., aŭ părţi 
pozitive, asupra cărora nu mai încape discu- 
ție. Restul concetățenilor știu aceasta şi aŭ 
convingerea că chimistul, fisicianul, meca- 
nicul, ete. cunosc mult mai mult în materia 
lor proprie, de cât ei simplii muritori. Cum 
se face, că oameni foarte culţi, mai cu seamă 
aceştia, recunosc fără să murmure autoriratea 
specialiştilor: în asemenea materii ? Cum se 
face că primesc conelusiele evidente ale ace- 
lora fără nici o resistenţă ? Răspunsul este 
uşor de dat. Fiind-că chimiştii, fisicii, etc., 
prin ocupaţia lor, prin studiele și mai cu 


AE Ja), 


seamă prin rezultatul ocupaţiei lor, dovedese 
că ceea ce susțin este irecuzabil, că speciali- 
tatea lor este o știință natural inchisă asupra 
căreia pentru a vorbi și a discuta se cere o 
preparaţie specială. 

Ei bine, revenind la sociologie, la ştiinţa 
omului în societate, întreb, oare această ştiin- 
tă căpătata ea acel caracter de precizie şi de- 
siguranţă absolută, nediscutabilă, care îl aŭ 
unele părţi din științele din cari am dat exem- 
ple? Cred că nimenea nu ne va respunde da. 
Atunci ce este de mirat dacă oamenii în ge- 
nere nu voesce să se cârmuiască în materie 
socială de o clasă restrânsă, care nu posedă 
adevăruri nediscutabile şi, întru cât e ne- 
raţională pretenţia că in lipsă de oameni ab- 
solut competenţi este mai preferabil a da ocâr - 
muirea tuturor, de cât unei classe foarte pu- 
țin pregătită şi cu foarte multe apetituri ? 


TI. 


_Intrun singur caz, am arătat, dreptul şti- 
inţilic, notati că zic ştiinţitic, iar: nu social, 
de a participa la afacerile care privesc pe 
societate, ar putea fi contestat mulţimei, anume 
când sociologia cu toate ramurile ei multiple 
ar fi oştiinţă aşa deexactă in cât fie-care să fie 
nevoit intelectualminte şi moralmente a se in- 
china înaintea adeverurilor şi a soluțiilor ei. 

Am zis ştiinţific şi nu social. - In adever, 
când politica ar deveni o ştiinţă pozitivă, și 
sar dovedi că numâi soluţiile ei sunt cele 
drepte, încă nu va fi nimenea în drept să le 
impună cu forta societăţei. pe cât timp aceasta 
nu ar voi. Chiar când sar demonstra până 


] 


da pe ME 


la evidenţă cum că singurul corp competent 
de a se ocupa de afacerile statului și ale so- 
cietăţei ar fi un corp restrâns, compus din 
oameni necontestat competenţi, încă nu se va 
justifica măsura de a impune mulţimei acest 
stăpân, pe câtă vreme mulțimea unanim nu 
va recunoaşte evidenţa acestei necesităţi. 
Așa, un exemplu: Sunt şcoli pentru ingi- 
neri, architecţi, medici, ehimişti, etc. Cei ce 
studiază în ele ies cu diplome prin. care 
se afirmă capacitatea şi competenţa lor. Tn- 
treb, oare numai în puterea diplomei şi a 


presumţiei de știință un medic, un chimist 


un astronom, etc. impune cunoştinţele sale 
societăţei ? Oare când sunt bolnav mi se im- 
pune cu forta îngrijirea unui medic? Oare 
mă sileşte cine-va cu brutalitate ca să recu- 
nosc că pământul se învârteşte in jurul soa- 
relui iar nu acesta în jurul pământului? 
Oare când chimistul vine-în o manufactură; 
cu brutalitate caută el să impună patronu- 
lui modul și procedeurile de a avea culori 
frumoase, ete.? De sigur că nu. 

Dacă primesc îngrijirile medicului este că 
sunt convins că el e competent, şi că eu nu 
sunt; dacă recunosc adevărurile astronomice 
este că sunt încredințat de rara competenţă 
a celor ce sau ocupat cu descoperirea lor; 
dacă primesc combinaţiunile chimice ale-chi- 
mistului este că tendința îmi arată că fără 
dânsul eu nu aşi fi căpătat culori aşa de fru- 
moase pentru stofele mele şi așa mai departe. 

Ei bine, aşa trebue să se întimple și în 


cercul cunoștințelor sociale, cu mult mai 


erele și mai complicate. Există un corp res- 


7 


Sarat 


EGS 


trins, dar absolut competent, ìn chestiele so- 
ciologice? Nu are de cåt să se impunä el 
singur restului societățeï, după cum se impun 
mai mult saŭ mai puţin cełe-ľalte corpuri 
restrinse de savanţi. lată de ce ziceam la în- 
ceput, că drept ştiinţifice poate exista pentru 
oameni competenţi de a voi'să se impună 
profanilor; drept social, însă, adică dreptul 
de a uza chiar de presiune, chiar de puterea 
legală şi executivă, pentru a'și exercita şi 
aplica rezultatul descoperilor şi al cunoştin- 
telor sale, acest drept nu poate exista, nu tre- 
bue să existe nici o dată. 

Societatea în marea ei majoritate poate să 
nu admită chiar concluziele ştiinţei celei mai 
pozitive. Acest lucru este trist şi deplorabil, 
dar el sa văzut. Ei bine, nimeni nu este au- 
torizat. de a uza de forță pentru a'i impune 
chiar adevărurile cele mai elementare, căci 
şi aceasta este un fel de tiranie, o stăpânire 

“brutală și adeverurile chiar cele mai necon- 
testate trebuesc să se impună minţei, convin- 
gerei, iar nu trupului în mod forțat. 

Aceasta în cazul când politica ar fi o ştiinţă. 
Este însă așa? Toată lumea știe că nu. Ne- 
contestat că o mare parte din savanţi se de- 
dau la diversele ramuri ale cunoștințelor 
sociale. Aşa politica propriu zisă, economia 
politică, finanţele, chestieie sociale, ete., etc., 
au făcut paşi mari, şi câte o dată au ajuns 
la resultate aproape pozitive. Biologia vine şi 
ajută sociologiei, istoria omului și a popoa- 
relor din cele mai vechi timpuri aduce ne- 
contenit lumini noui în chestiele arzătoare şi 
erele, în problemele - sociale. Necontestat că 


Pg En 


sunt oameni competenţi, loarte competenţi în 
ale politicei, în ale ştiinţei de a cunoaşte oa- 
menii şi ai guverna; necontestat că este o 
pătură socială mult mai serios preparată pen- 
tru a dirigia afacerile statelor și a popoarelor, 
de cât mulţimea cea mare care nu are nici 
timpul nici posibilitatea de a se -ocupa cu 
„ast-fel de chestii. 

Dar serios vorbind, poate pretinde cine-va 
că sociologia a căpătat acel grad de sigu- 
ranţă care îl au în unele părţi cele-lalte 
Ştiinți ? Se poate susține că există o pătură 
socială care este aşa de competentă în ale 
guvernărei și stăpânirei societăței, în cât restul 
oamenilor să se închine ei fară protestare? 

Atunci? Atunci cum se vine cu pretenţii 
la dreptul de guvernare exclusivă? Cum se 
caută a se impune cu forța acest drept foarte 
problematic, când, precum am arătat, chiar 
cu+drept real, chiar adevăruri stabilite nu se 
pot impune, nu trebue să se impună cu forța. 


IV. 


Așa fiind, în starea actuală a ştiinților pri- 
vitoare la societate nu e cu putinţă nici o 
regulamentare strâmță a exerciţiului dreptu- 
rilor politice pe o bază în adevăr serioasă şi 
nediscutabiiă. Din contra, sistemul celui mai 
larg drept electoral posibil, adică 'al sufra- 
giului universal, se justifică pe deplin. 

In adevăr, pe câtă vreme sociologia nu este 
o ştiinţă pozitivă, pe câtă vreme rezultatele 
ce ea le-a căpătat sunt contestate şi contes- 
tabile, pe câtă vreme nici o clasă de oameni 


TI - 


care sau ocupat cu asemenea chestiuni nu 
aŭ ajuns să se impună omenirei şi să fie re- 
cunoscuți de specialişti indiscutabili, precum 
aceasta are loc în domeniul celor-l'alte ştiinţe, 
pe atâta vreme ori-ce împărţeli, distincţii, re- 
strieţii, privitoare la participarea dirigerei afa- 
cerilor sociale, sunt nejustificate, artificiale, 
nedrepte, apăsătoare pentru unii, favoriză- 
toare pentru alţii, deci ele trebuesc egal com- 
bătute. : 

Cunoștinţele cu privire la om, la societate 
şi la tot ce se atinge de ea, sunt încă in o 
tază primitivă, în o fază de acele în care 
toată lumea participă la ele cu mai multă. 
sau mai puţină dreptate. Sociologia nu sa 
desbrăcat de forma empirică, practică, nu a 
eşit din stadiul de propăşire şi de încercare . 
prin care aŭ- trecut și cele-lalte științi me- 
nite de a ajunge unde le vedem. 

A fost un timp în care toată lumea era as= 
tronom, fizic, chimist, medic, mecanic, natu- 
ralist, etc. Acel timp a fost la inceputul a- 
cestor științe când ele nu eșise încă din faza 
naivă și primitivă a credințelor populare. 
Așa, cei întâiu astronomi au fost păstorii, cei 
intâiu ingineri măsurătorii de ogoare, cei ìn- 
tâiiu medici babele şi bătrânii, ete. etc. Intreb, 
atunci când cunoştinţele privitoare la forţele 
fizice și chimice, la boalele omului, la tot ce: 
il incongiură erau in o stare primitivă, nu 
ar fi fost absurd ca să formezi corpuri de 
specialişti cu pretenţie că eï și numai ei sunt 
in stare a da explicaţia tenomenelor şi a pro- 
blemelor. fizice şi astronomice? Și chiar când 
în omenire au existat aseminea caste cu atare: 


Sopa 


pretenţii, precum casta magilor, a preoţilor, 
a brahnanilor etc., le putem noi astăzi jus- 
fica din punctul de vedere al științei? 

Ei bine! mai repet, sociologia fiind în sta- 
rea primitivă, este natural ca toată lumea să 
aibă pretenţia de a fi cunoscător, dea fi spe- 
cialist, de a putea aplica remediu la toate 
bubele sociale. Pretenţia aceasta este, în teză 
generală, mult mai justificată şi mai fundată, 
de cât aceea a unei clase răstrânse care în 
numele a câtor-va date sociale foarte insufi- 
ciente, vine și reclamă că ea și numai ea are 
dreptul la conducerea afacerilor societăţei. 

Pe câtă vreme nişte lucruri sau chestiuni 
sunt discutabile și greu de resolvit chiar de 
cei mai capabili și mai experimentați, este 
mai preferabil de a le lăsa discuţiei și hotă- 
rârei tuturor de cât să formeze apanagiul 
unui numer fie pretenţioşi şi de interesați. 
Acesta este cazul cu chestiele politice sociale. 
Ne avend nimenea dreptul de a zice că el și 
numai el știe a resolvi problemele mari so- 
ciale, este rezonabil, este cu minte ca la re- 
solvarea lor practică de viaţă zilnică, să fie 
chemată toată lumea. Eată, îneă-odată, justi- 
ticarea sutragiului universal, adică a partici- 
părei egale a tuturor la conducerea unor afa- 
ceri cari privesc de asemenea pe toţi. 

Dar când sociologia va deveni o ştiinţă e- 
xactă şi positivă ? O! atunci va fi alt ce-va, 
şim'am explicat deja în această privinţă, spu- 
nend că chiar atunci un corp închis şi restrins 
de cunoscători cu puteri legale nu va fi cu pu- 
tinţă. Și atunci oamenii speciali recunoscuţi 
de toată lumea vor avea o inriurire decisivă, 


Eber 


asupra celor-lalţi nu în puterea unei legi, nu 
în puterea regulamentărei lor ca corp special, 
ci în puterea autorităiei şi a demonstraţiei 
ce vor dovedi că știu să facă cu ocazia fie- 
cărei probleme sociale. Lumea se va închina, 
fără să fie constrânsă, inaintea evidenţei și 
a adevărului dovedit. Dar asupra acestui punt . 
fac dupe cum reserve, după cum deja de la 
început am făcut. 

De cât eu unul, nu cred că ştiinţele sociale 
vor lua vre-o dată acel caracter de precizie 
și de demonstraţie vedită, ca două şi cu două 
fac patru. Nu cred că sociologii vor ajunge 
în ultimul grad al ştiinţei a impune soluţiele 
lor omenirei şi că aceasta le va primi cu acea 
docilitate şi lipsă de discuţie cu care sunt 
primite astăzi unele adeveruri din domeniul 
celor-lalte ştiinţe. 

Şi cu această reflecţie vin a trata o chestie 
asupra căria "mi-am făcut deja reserve, şi 
anume: natura ştiinţelor sociale fiind ceva 
deosebită în ceea-ce privește materialul asu- 
pra căria ea experimentează, de natura celor- 
Palte ştiinţe, urmează că nu va fi nici odată 
o asemănare perfectă în ceea-ce privește pri- 
mirea fără murmur, din partea tuturor, a 
resultatelor la care ea va ajunge. 


V. 


Sociologia, științele politice şi sociale nu 
vor lua, după ideia mea, nici o dată ascen- 
dentul pe care cele-lalte ramuri de cunoştinţi 
omenești laŭ luat șil vor lua. Nici o dată- 
societatea, mulțimea, nu se va închina înain- 


ER 


tea adeverurilor sociologice, cum se închină 
înaintea celor bunioară astronomice. Aşa că, 
chiar când politica va deveni o știință exactă 
şi pozitivă, încă locuitorii unei tëri nu vor 
Kea dreptul de a participa la afacerile cari 
ii privesc, în mâna specialiștilor, în mâna 
unui restrâns colegiu de guvernanți. 

Cu alte cuvinte, societatea nu va renunta 
la prerogativele ei și nu se va închina orbește 
chiar înaintea științei. Aceasta o zic, pentru 
a arăta cât ideea colegiilor înguste, a classe- 
lor restrânse, are puţină şansă, chiar când 
este o justificare riguros ştiinţifică a înte- 
meierei el, şi cum guvernarea tuturor prin 
toţi, sutragiul „universal, are perspectiva de- 
a domni nu numai în faza primitivă a ştiin= 
tei sociale, după cum am zis cu reserve până 
acum, ci chiar în faza de ultimă dezvoltare 
a ştiinţelor sociale și economice. 

Cu alte cuvinte, participarea tuturor la a- ; 
facerile societăţei în care trăesc, are mult. 
mai adenci rădăcini de cât cred reacţionarii 
şi partizanii unei elite sociale exclusiv ocu- 
pată cu conducerea mulţimelor. 

Pentru ce? 

Iată: Esistă de la început o deosebire fun- 
damentală. Pe când științele fizice, chimice, 
mecanice, astronomice, etc. studiază fenome- 
nele cari încongiură pe om, pe când mate- 
rialul asupra căria ele lucrează este inert, 
este neinsufleţit, precum materia, ferta meca- 
nică, minerale, metale, aer, căldură, lumină, 
corpuri cerești, ete., din contra materialul 
sociologului şi al politicului este viu, însufle- 
tit, cu voință, cu interese, cu pasiuni, este- 


omul, este societatea. Inţelege cine-va imediat 
deosebirea. Constatarea legilor tfenomenilor 
naturei nu atinge de cât indirect pe om, el 
nu are mare interes de a nu admite desco- 
peririle științelor positive. Şi cu toate acestea 
omul încă sa opus şi a combătut acele ade- 
v&ruri, de câte-ori ele aŭ venit în ciocnire cu 
convingerile lui, de câte ori ele aŭ lovit în 
un interes al lui. Aşa, adeverurile astronomice, 
cele fizice, etc., au găsit adversari neimpăcaţi 
ìn casta preoțească, în adepţii unor credinţi 
religioase sai filosofice şi a trebuit şi trebueşte 
mult timp încă, pentru ca acele adevăruri să 
fie admise de toată lumea. Unde mai pui pe 
lângă reaoa credinţă și ignoranta? Cu toate 
acestea, este necontestat că omul și societatea 
pot primi destul de uşor credinţe cari privesc 
lucrurile încorgiurătoare. 

De altă parte, materia de experienţă a astro- 
nomului, a fizicului, a naturalistului fiind 
inertă, fiind neinsufleţită, aceia o pet supune 
la toate experienţele, la toate încercările, fără 
murmur. Savanţii nu găsesc de cât rezistenţe 
mecanice în obiectele de cari se ocupă, feno- 
menele fizice şi astronomice nu au nici un 
interes ca legile lor să fie cunoscute sau ba, 
nici nu se îngrijesc de aplicaţiele noui la cari 
vor fi supuse de om, odată ce acele legi vor 
fi cunoscute. 

Cu totul alt-ceva este cu omul. Omul are 
interese, are pasiuni, are legături. Societatea 
este un corp Viù, însufleţit, cu o forță imensă, 
cu un creer colosal, cu e voinţă de otel. De 
aici urmează că omul nu se supără întru cât 
cauţi a constata numai fenomenele existenţei 


Zaney El 


sale, fără a voi să tragi deducţii cari să atinsă 
telul seu -de viaţă şi de gândire. Indată însă 
ce încerci ca să'i croești o altă societate, să'i 
regulezi altminterea raporturile, să”i determini 
alt-fel activitatea, el se revoltă, el rezistă chiar, 
când, în numele ştiinţei celei mai pozitive, 
vii şi propui reformele tale. Interesele sociale 
când vin în contact cu adevărurile științifice, 
nu cedează de'loc, din contră, ele se pun în 
conflict. 

De aici urmează că poate să existe o clasă 
de savanţi sociologi cari să fi găsit cea mai 
perfectă formă socială, unică, dreaptă şi ştiin- 
țifică. Nu urmează de aici că acele soluţiuni 
vor fi primite fără discuţie. Ele vor fi accep- 
tate întru cât'eonvin intereselor lor, dar pen- 
tru amorul adeverului, pentru iubirea de 
pură ştiinţă, nu vei isbuti nici o dată a face 
pe cine-va să primească ceva care ar echivala 
cu sinuciderea lui, cu ruinarea poziţiei şi a 
intereselor sale. 

Adeverurile ştiinţifice mai cu seamă, sunt 
crude, ele nu cruță pe nimeni. Prin urmare, 
nu ast-fel de adevăruri au şansa de a fi pri- 
mite unanim de membrii unei sotietăţi. 

Ce urmează de aici? Urmează că oamenii 
nu vor fi dispuși să cedeze dirigearea atace- 
rilor lor unui corp de învăţaţi sociologi, eco- 
nomiști, financiari, etc., a căror ştiinţă nece- 
sarmente va lovi în unele din interesele lor. 
Şi ăceasta chiar în cazul când vei presupune 
— lucru cam grei —că corpul în chestiune 
de savanţi va fi lipsit cu desevârşire de ori-ce 
patimă, de ori-ce interes, de ori-ce părtinire 


a aa da 


şi că va lucra faţă cu societatea întocmai cum 
chimistul lucrează în laboratorul său. 
Evident că şi în asemenea condiţii mulți- 
mea. va ţinea să'şi reguleze singură sau mai 
bine cu concursul preţios al specialiştilor in- 
teresele ei sociale. i 
Urmează de aici că ştiinţele sociale nu vor 
avea influenţă ? Urmează că mulţimea va 
continua de a participa în mod inconștient. 
la afacerile Statului, asvârlind departe pe oa- 
menii competenţi? De loc. Aceasta nu este acum 
chiar ìn ţerile cu regimul sufragiului universal, 
aceasta cu atât mai mult nu va fi în viitor. 


VI. 


Rezum în  câte-va cuvinte ceea ce am zis, 
pentru a putea continua mai lămurit. Este 
drept că prin sutragiul universal e chemată 
la participarea afacerilor sociale toată lumea, 
şi cel mai puţin pregătit precum şi cel ne- 
pregătit de.loc. Este drept că, la întâia  pri- 
vire, e ceva curios ca să vezi tratate, și mai 
cu seamă: resolvite, chestiele şi problemele 
cele mai complicate, de marea mulţime ne- 
pnegătită. Dar aceasta se explică şi se. justi- 
ficà chiar prin următoarele fapte: științele 
sociale sunt în o fază încă primitivă, ele nu 
aŭ ajuns a da demonstraţii cari să se impună 
fie-cărui, iar cei ce sé ocupă mai în special 
cu: ele, sunt: departe de a fi căpătat acea 
competență care nu mai ridică nicio obiecţie 
Și inaintea căria este silit să se iuchne cel 
mai indărătnie. Sociologia, cu toate ramurile 
ei, fiind în stare de simple credinţe sau pă- 


a 


reri practice, din această pricină ea este încă 
în domeniul comun şi toată. lumea pretinde 
a se pricepe. 

Din această cauză, nefiind încă nici un 
mijloc de a distinge pe cei în adevăr com- 
petenţi de cei necompetenţi, pe câtă vreme 


competenţa, în sensul riguros știinţifie, ni- 


menea încă nu o are, urmează că cea mai 
bună, mai praetică şi mai dreaptă soluţiune 
cu privire la întrebarea eine trebue să se 
ocupe de afacerile Statului și ale societăţei, 
este de a respunde în două cuvinte: toată, 
lumea. Cu mijlocul acesta, dacă admiţi pe cei 
mai necompetenţi la exerciţiul drepturilor 
politice şi sociale, ești cel puţin sigur că nu 
înlăturezi pe nici unul din cei ceva mai 
competenţi. Şi de vreme ce nici o distincție 
ştiinţifică nu se poate face, apoi e mai pre- 
terabil ca să nu existe nici 'una relativ la su- 
veranitatea socială, de cât să existe de acele 
arbitrare, absurde, stricăcioase, cari se ved la 
multe popoare și la noi, şi despre cari voii 
vorbi în capitolele următoare. 

Aceasta este întâia justificare fundamentală 
a sulragiului universal. > 

Mai departe. Chiar când" ştiinţele sociale ar 
căpăta un caracter pozitiv și când specialiştii 
in ele ar avea tot prestigiul și toată autori- 
tatea adeveratului om de știință, încă nu va 
fi drept de a se forma, în puterea legei şi cu 
execuţie silită, un corp restrâns căruia să 'i-se 


-dea dirigearea afacerilor societăţei. Pleiada de - 


savanţi sociologi care va exista, va trebui să 

impună soluţiele științifice descoperite de ea, 

nu învestită cu un caracter oficial ci în pu- 
3 


— m i r g 


ei ți na 


terea persuasiunei, a demonstraţiei, a convin- 
gerei irezistibile pe care adeverul dovedit până 
la evidenţă o inspiră. Prin urmare, chiar în 
acest caz, adică în ultimul grad al dezvoltă- 
rei ştiinţei sociale, competenţii recunoscuţi 
vor continua şi ver trebui să continue a fi 
amestecați cu necompetenţii. Singura deose- 
bire va fi că pe când acum influența celor 
întru cât-va competenţi de şi există însă nu 
este în un grad exclusiv, atunci acea influenţă 
poate, notaţi că zic poate, va îi decizivă. 
lată a doua justificare a votului universal. 
Ceva mai mult. Zic că chiar când va e- 
xista o clasă absolut preparată pentru tra- 
tarea şi rezolvarea chestiilor sociale, încă exer- 
ciţiul drepturilor politice va remânea tot în 
mâna tuturor, societatea nu se va dezista în 
favoarea clasei competente. 
In adever, științele sociale se deosebesc de 
cele-l'alte prin aceea că materialul lor este 
însăși omul, însăşi societatea. Cercetările și 
„soluţiele pe cari specialiștii le dau și le vor 
da privesc şi vor privi direct pe om. ln- 
dividul social va avea tot-d'a-una destule 
motive pentru ca să nu accepte, ba chiar 
să respingă unele din soluţiele pe cari so- 
ciologii, preocupaţi de interesul adeverului 
— presupun acest lucru. care este foarte 
greu de admis — le vor formula. Omul se 
preocupă foarte puţin de ceea-ce se cuvine 
când interesul şi pasiunile lui sunt în joc. 
Prin urmare, este foarte probabil că sociolo- 
gja nu va avea nici e dată e influenţă abso- 
lut decisivă de câte ori soluţiele ei se vor 


ciocni cu deosebite interese actuale şi de mo- 
ment. In această ipoteză, cui va incumba sar- 
cina de a gera afacerile societăţei, dacă cor- 
pului competent nu i-se va da aceasta în mod 
esclusiv ? De sigur că tot sutragiului uni- 
versal. 

Iată incă o justificare a acestui sistem şi o 
presumţie cum că el nu este ceva trecător, 
cum că el nu va dispărea cu starea actuală 
a ştiinţelor sociale, ci va fi tot mai mult sis- 
temul cel mai propriii pentru ca o societate 
să se guverneze ea insăși. i 

Incă ceva. Ori-ce individ din colectivitatea 
socială, are un interes trăind acolo, interes 
politic, economic, moral, etc. Este drept ca el 
să participe la mişcarea generală, la regula- 
vea resorturilor sociale, este absurd şi nedrept 
de a-i lua cu sila această părticică de suve- 
ranitate: și a o da numai unei case restrânse. 
Igrorant sai nu, individul are drepturi asu- 
pra societăţei în care trăeşte şi nimenea nu 
poate să le ia. 

lată incă o justificare a sistemului electo- 
ral care îl susţin. 

Acum voiu părăsi terenul cam transceden- 
tal ce lam avut până acum, pentru 2 intra 
in mod mai practic in cercetarea sistemelor 
electorale şi in respunsul la obiecţiele cari 
se aduc votului universal. 


VII. 


Am arătat în de ajuns că în materie de 
drepturi electorale, adică de dreptul de a 
participa la rezolvirea  chestiilor sociale, în 
un. singur caz diviziunea în participanţi şi 
neparticipanţi la acele drepturi ar fi se- 
rioasă, anume, când ar exista o clasă de 
oameni nediscutabil competenţi, dar compe- 
tenţi în sensul științific al cuvântului în tote 
chestiunile sociale, cari să se impună publi- 
cului după cum astronomii, fizicii, până la 
oare care punt medicii, ete. se impun. Acea 
clasă, ştiințificeşte nu însă şi şi socialmente, 
ar merita, ar avea dreptul ca să dirigeze a- 
facerile sociale, dacă alte considerațiuni lä- 
turalnice nu sar opune chiar în ast-fel de - 
caz, după cum am arătat mai sus. 

Dar pe câtă- vreme o asemenea clasă, un 
asemenea grup de oameni nu există, pe câtă 
vreme nici o competenţă nu se ridică d'asu- 
pra discuţiei şi chiar a disputei violente, pe 
câtă vreme toată politica se reduce la faptul 
ca fie-care partid sau clasă socială să tragă 
mai multe profite, în disprețul dreptăţei și a 
ştiinţei chiar, cum se poate pretinde ca ce- 
tățenii să fie împărțiți în votanţi și nevotanţi, 
sau în votanţi cu mai multe drepturi și alții 
cu mai puţine? 

Cum! Pentru că unii având o cultură mai 
intinsă şi ocupându-se mai mult cu chestiele 
politice sunt mai în poziţie ceva de a se pro- 
nunţa, nu în sensul științific, ci în sensul 


— 31 — - 


intereselor lor, urmează de aici că ei trebue 


să conducă afacerile în detrimentul celor . 


mulți, mai puţin favorizați în această pri- 
vinţă ? Dar de unde aceasta? Cu ce se pot 
impune semi-culţii şi semi-competenţii ? Cu 
nimic de cât cu o experiență şi cu 0 cunoş- 
tinţă care poate [i superioară, comparată cu 
acea a ignoranţilor, dar care este nulă, sai 
se poate reduce la nimic îndată ce o consi- 
deri din puntul de vedere înalt și obiectiv al 
ştiinţei. 

Sociologii și politicianii cu pretenţii de 
Ştiinţă socială îmi fac efectul babelor de la 
sate cari ţin locul- de doctori. De sigur că o 
babă-doctoroae ştie mai iute a respunde când 
o întrebi asupra unei boale, de sigur că ea 
este mai puţin încureată de cât un altul în 
aplicarea unui remediu, de sigur că ea chiar 
se bucură de oare-care autoritate medicală îna- 
intea spiritelor inculte şi naive. Urmează însă 
de aici că şi noi cești-lalţi să luăm la serios 
ştiinţa babelor-doctoroae? Prin faptul că ea 
spune îndată boala şi aplică leacul, urmează 
oare că a făcut un diagnoz exact şi a ordonat 
un medicament potrivit? De loc. Urmează 
numai un lucru, că ocupându-se zilnic cu 
ast-lel de lucruri, doctoroaea are mai multă 
locacitate, mai multă îndrăzneală cu o mare 
doză de şarlatanism, şi câte o dată mai multă 
experienţă pentru boale comune şi fără ca- 
racter grav. 

O repet, acest efect îmi fac politicianii şi 
chiar sociologii de ocazie sau de cabinet, nu 
le fie cu supărare. Dovadă de puţina lumină 
ce sa adus in chestiele sociale, este că rar 


= 


Ec ea 


vei găsi doi sociologi cari să lie de acord a- 
supra unei chestiuni. Să mai amintese divi- 
ziunile adenci care separă pe înveţaţii chiar 
cei serioşi când e vorba de chestiele econo- 
mice, de cele financiare, de cele relativ la ra- 
porturile sociale, la industrie, capital, comerţ, 
producţie. etc.? Un om care ar căuta să se 
inspire din aşa numita știință socială, va rë- 
mâne uimit şi confuz înaintea atâtor și atâtor 
sisteme și păreri, şi pentru a avea și el una 
ii va trebui să imbrăţişeze doctrinele unei 
şcoale şi să combată pe cele-l'alte. Apoi acea- 
sta se numeşte ştiinţă ? Şi poţi pretinde că 
numai cei ce se dedaii la asemenea exerciţii 
aŭ dreptul de a dirigia afacerile unei naţiuni ? 

Dar mi se va spune că, ori cum, tot este 
mai bine ca să participe la conducerea Sia- 
tului cei cu oare-care competință sau cu o 
simplă experienţă singuri, de cât să fie îne- 
cați în corpul electoral de cei fără absolut 
nici o competență! Ei bine, nu. Căci în pu- 
terea cărui drept ? In numele căror calităţi ? 
A unei experiențe oare-care şi a unei compe- 
tenți limitate ? Nici odată acea puţină și slabă 
superioritate nu va justifica constituirea ace- 
lora în corp separat și atribuirea exclusivă a 
conducerei afacerilor sociale. Meritul este prea 
mic, competința prza mediocră, experienţa 
prea șubredă. Nu pe baze aşa de slabe se pot 
construi corpuri priviligiate în un Stat, pen- 
tru a li se încredința interesele vitale ale so- 
cietăței. Calitățile acelor de cari vorbesc, pot, 
cu drept cuvent, să le creeze o situaţie per- 
sonală mai superioară în stat; faptul că ei 
sunt mai competenţi îi pune în poziţia de a 


90) 2 


putea influenţa pe cei-lalţi şi a căpăta avan- 
tage politice vedite. Aceste foloase pot fi de 
ajuns pentru o competență de așa slab ca- 
libru și nu se poate pretinde a li să acorda 
mai mult, 

Dar ia să vin la distincţii şi la categorii de 
alegători mai curioase și mai nedrepte după 
legile existente. 


DISTINCŢII INTERESATE 


|. 

Până acum am. discutat principiul sufra- 
giului universal, precum şi acela al colegiilor 
restrânse din punct de vedere al competenţei 
sau necompetenţei celor chemaţi a dirigia a- 
facerile statului. Chestiunea pusă pe terenul 
acesta încă se mai pricepe, căci mai la urmă 
se poate discuta, dacă numai cei relativ lu- 
minaţi să participe la conducerea statului, 
sai! să ia parte și cei inculți. 

Dar aceasta este o discuţie mai mult aca- 
demică, căci in practică, în dezbaterile zilnice, 
chestiunea votului universal şi acea a cole- 
giilor restrânse nu se pune pe terenul com- 
petenței sau a necompetenţei. Discuţia are loc 
pe un teren mult mai vulgar, lupta se face 
pe o temă mult mai inferioară. Clasa diri- 
gentă şi politicianii reacţionari când combat 
votul universal şi susțin colegiele restrânse, 
de lą care caută a alunga marea majoritate 
a cetăţenilor, invoacă argumente de un ordin 
cu totul meschin. In numele intereselor ce aŭ 
angajate în societate, ei vin şi cer ca să aibă 
direcţia dominantă în stat; în numele cen- 


E ANTI ce 4 

g 
sului, adică a averei, în numele proprietäțeï 
mari, în numele industriei sau a agriculturei 
mari, ei pretind a exclude pe cei care nu aŭ 
avere, pe cei ce nu sunt proprietari mari, pe 
cei ce nu posed imobile imense, Şi dacă ei a- 
cordă celor. mai puţin favorisaţi de societate 
drepturi mai mici, câte odată iluzorii, ei jus- 
tifică aceasta cu cuvântul că aceia aŭ mai 
„puţine “interese angajate de cât ei însăşi. 

Cum vedeţi, suntem departe de științele 
sociale, de un corp luminat sociolog cu pre- 
tenţia de a guverna în numele adevărului și 
al ştiinţei, lucruri ce am discutat teoreticeşte. . 
Im luptele politice reacţionarii şi stăpânitorii 
nu se sfiesc de a pune inainte interesul lor şi 
a căuta să excludă pe marea majoritate a ce- 
tiţenilor de la drepturile politice în numele 
acelui interes. Toată chestia drepturilor. poli- 
tice se pune cam ast-tel: « Voim să guvernăm 
«noi, zice clasa actuală dirigentă, şi să vă gu- 
«vernăm şi pe voi cei mulţi, fiind-că avem 

„«deja o situaţie câştigată de secule, fiind-că 
«avem interese mari în societate pe care voim 
«să le facem să triumfe și fiind-că ne temem 
«că împărțind cu voi puterea electorală în 
«mod egal, voi ne veţi copleși fiind mai nu- 
«meroşi.» ' 

Inţelege bine ori şi cine, că asemenea temă 
nu suportă discuţie obiectivă, ci o discuție 
violentă de interes la interes. Pricepe ori-cine 
că lupta pusă ast-fel între partizanii şi duş- 
manii votului universal este o luptă de clasă 
la clasă, o luptă de exterminare fără absolut 
nici un caracter ştiinţific. Căci îndată ce in- 
voci interesele angajate, mai mari sau mai 


ia ip 


mici, deştepţi violenţa, provoci ca pasiunile 
cele mai rele şi mai acerbe să se deştepte. 

Am zis că chestia nu comportă discuţie. In 
adever, nu este fenomenal lucu să pretinzi, că 
de vreme ce tu ai mai multă avere, apoi tu 
să ai şi dreptul de a te ocupa nu numai de 
afacerile tale, dar a regula şi pe cele a celor 
cu mai puţină avere? Nu e ridicul a susținea, 
că pe, câtă vreme tu eşti mai bogat. apoi eşti 
ìn drept a fi stăpân nu numai pe persoana 
ta, dar a pune stăpânire şi a dispune şi de 
persoana celor mulţi, dar săraci ? Căci la a- 
` ceasta s reduce a pretinde ca o clasă singură 
să aibă exerciţiul predominant al drepturilor 
electorale; este a avea ea, o mână de oameni, 
in puterea ei, averea, interesele, persoana, viața 
celor mulţi. 

In numele interesului tău, fie mare fie mic, 
în societate, tu nu ai dreptul dea pune stă- 
pânire și de a inăduşi interesele celor alţi 
fie ele cât de mici. Faptul că eşti mare 
proprietar, sau mare industrial, sau chiar om 
cult şi invăţat nu te indrituește a ținea în 
inferioritate socială i economică o imensă 
majoritate de cetăţeni. 

Interesul celui din urmă cetățan, fie cât 
de mic, trebue băgat în samă, ear nu neso- 
cotit, căci pentru acel cetățan interesul lui 
mic cum este, este tot așa de mare ca mili- 
oanele angagiate ale unui milionar. Dreptul 
de a exista şi de a avea cuvântul său în o 
societate unde cine-va este membru, nu poate 
fi nimicit de nici un interes al altuia cât de 
mare, chiar nici de interesul unei întregi 
clase. Acel cetăţan există, el face parte din, 


4 


eee ha E 


colectivitatea socială, trebue să aibă dreptul 
egal nu în puterea interesului său, ci în pu- 
terea dreptului de membru al colectivităței. 

Când deci se pune chestia pe terenul in- 
tereselor mai mari sau mai mici materiale, 
se pune râu. Dreptul de a participa la afa- 
cerile statului nu are o altă origină, el este 
legat strâns cu existenţa însăși a individului. 
[n momentul când un individ se naște, se 
naște odată cu el dreptul de a-şi zice şi el 
în mod egal cuvântul ca şi cei-lalţi membri 
a) colectivităţii. Avere, cultură, diplome, tit- 
luri, etc., nu pot influenţa asupra acestui 
drept primordial. Aceste lucruri pot să in- 
fluenţeze asupra situaţiei sociale ə individu- 
lui, ele nu pot insă crea o situaţie egală mai 
superioară sau mai inferioară. In contra fap- 
tului material, existența unui om în societate 
nu poate prevala nimic afară de moartea. 

Dar chiar dacă ne punem pe terenul inte- 
reselor sociale, discuţia nu se poate susţinea. 
Căci mai la urmă oare interesul a câte-va 
milioane nu este socialmente şi politicește 
vorbind mai mare de cât acela a câtor-va 
zeci de mii? D. e. in țara aceasta interesul a 
300.000 de ţărani proprietari mici, nu este el 
superior interesului a 40 de mii de proprie- 
tari mari? 

Este o greșală din partea classei dirigente 
de a pune discuţia pe interesul de classă, 
cum legea noastră electorală o pune, de vreme 
ce împărţeşte pe cetăţeni în proprietari mari, 
în proprietari mici, ete. Existenţa acestei ţări 
residă în cea mai mare parte in cele 4'/ Mi- 
lioane de săraci sai cu avere modestă, iar 


el E 


nu în cele câte-va zeci de mii de orășeni sau. - 
bogătași. Această ţară redusă la câte-va mii 
de capitalişti şi mari proprietari ar înceta 
imediat de a avea o exislenţă politică; ceea 
ce dä aceștei ţări caracterul de stat, de nație 
cu expresie politică, este mulţimea, sunt mi- 
lioane de ţărani și de suflete din massa po- 
pulară. Apoi nu este revoltător, că tocmai 
aceia cari justifică existenţa noastră de popor, 
cu numărul lor cel mare şi cu interesele lor 
legate de acest pământ, toemai aceia să fie 
sacrificați politiceşte in profitul unei pături 
subţiri sociale, care ori cât de bogată şi de 
cultă ar fi ea, şi-ar pierde imediat caracterul 
ei politic, dacă i-ar lipsi baza adâncă a mas- 
selor populare ? „Zi 

Am vorbit de interesul politie social, ia să 
vorbesc și de cel e onomic al maselor. 


iii 


Când se pune chestia electoralä pe intere- 
sele economice și materiale ale claselor pen- 
tru a fi resolvată in favoarea relativ a unui 
mic număr de cetăţeni proprietari mari ru- 
rali şi urbani, orăşeni, comercianţi şi indu- 
striali, ar crede cine-va că cei 800,000 de a- 
legăteri ţerani sau mai bine cele 4 şi jumă- 
tate milioane de suflete pe care le reprezintă 
nu aŭ de cât un interes minim economic 
angagiat in societate, un interes așa de mi- 
nim in cât poate da dreptul clasei dirigente 
de a parcheta pe ţărani ca pe vite în un co- 
legii restrâns cu- vr'o 35. deputaţi şi cu vo- 
tul indirect la baza acelui colegiu. 


ZE Spy ase 


D'apoi să mă ierte d-nii reacţionari, dar 
mie mi se pare că țărănimea are mai mari 
interese economice angagiate de cât pătura 
subţire a proprietarilor mari rurali şi urbani 
Așa, mai înteiu să faceţi socoteală a câta 
parte din teritorul erei îl ocupă ţăranii cu 
mica lor proprietate şi veţi vedea că ocupă 
cel puţin jumătate, dacă nu mai mulf. lată 
deci pe terenul intereselor materiale ţeranii 
avend dreptul de a avea un egal numër de 
reprezentanți ca toate cele-lalte clase im- 
preună. 

la mai faceţi o mică socoteală cu cât tă- 
ranii contribuesc la veniturile Statului şi ce 
imposite plătesc şi veţi vedea că cea mai ma- 
re parte din impositele directe ei le plătesc, 
plus impositele indirecte. Așa, impositul căi- 
lor de comunicaţie in valoare de câte-va mi- 
lioane, cade aproape in total asupra lor. 

Sa ţinut oare in seamă aceste interese a 
celor mai numeroase clase când sa stabilit 
regimul electoral actual? Şi când se comba- 
te votul universal in numele marilor intere- 
se ale clasei dirigente, se ţin in samă aceste 
interese şi mai mari, căci ele sunt a milioa- 
ne de suflete? lată ce aş voi să mi se r&- 
spundă. 

Dar ia să ating o altă chestie poate și mai 
importantă. Marea mulțime a celor mai să- 
raci sunt în raporturi continue sociale şi e- 
conomice cu clasa restrinsă dominată. Cei 
mulţi muncesc la cei puţini, sub numele de 
lucrători agricoli, artizani, meseriași, uvrieră 
de fabrici, servitori, etc. etc. Aceste raporturi 
sunt determinate de lege, sunt privighiate și. 


SAALE 


executate de forța publică. Cu munca celor 
mulţi se face producţia ţerei, cu braţele su- 
telor de mii de năpăstuiţi sociali se produc 
cerealele care se exportează, produse indu- 
siriale, etc. 

Intreb: oare se poate ca o clasă să aibă 
mai mari interese angajate de cât când ea 
munceşte şi trăeşte în continue relaţii cu 
mâna de oameni care o exploatează ? Oare ea 
nu are dreptul de a fi suficient reprezentată 
când se votează legi de tocmeli agricole, legi 
de protecţia industriei naționale, când se re- 
gulează raporturile legale şi condiţiele de an- 
gajare a muncei dintre ei şi dintre clasa do- 
minantă ? Evident că da. Incă nu sa auzit 
în drept, ca condiţiele unui contract, ca po- 
ziţia uneia din părţi să fie tixate numai de 
o parte şi impusă celei-lalte. Și cu toate ace- 
stea acest lucru există. 

Numai animalele nu sunt intrebate când li 
se dispune de soartă şi de viaţa lor. Ei bine, 
partizanii regimului electoral actual şi duş- 
manii votului universal consideră drept vite 
milioanele de muncitori, de vreme ce numai 
de formă le acordă oare-care drepturi restrinse, 
reservându - și ei completa stăpânire peste 
munca, felul de muncă şi de producţie a 
celor mulți. 

Interese angajate ?. Leziunea intereselor a 
200 de milionari nu poate să se reslrângă de 
cât asupra lor şi asupra unui mic cere in- 
congiurător de speculanţi mai cu seamă. Le- 
ziunea, însă, a intereselor unei absorbant de 
mare clasă ca cea populară poate sgudui 
exisțența însâși a ţărei, poate slăbi ideea 


AS 


chiar de stat politic. Ce veţi zice, d-lor poli- 
ticiani, în cazul când ţăranii ar începe să 
emigreze cu sutele de mii în ţările vecine? 
Ce veţi mai socoti când conștienți de situaţia 
interioară şi sătui de a li se regula soarta 
vecinic de o mână de oameni, satele ar începe 
a se pustia? Și credeţi că dacă aţi aduce 
sute de mii de muncitori din cele-lalte tëri 
precum Ruteni, Unguri, Ruși, etc., apoi ar 
mai exista o Românie politică şi economică ? 
Dacă este vorba de interese economice, apoi 
cei mai mulţi de şi mai săraci au dreptul să 
aibă preponderență. Și aceasta, lasă că sunt 
ei cei mai mulţi, — independent după mine 
de ori ce altă considerație—dar şi pentru că 
interesele lor adunate la un loc sunt cu mult 
din toate punctele de vedere superioare. 
Diviziunea deci a colegiilor electorale pe 
interese este nedreaptă, Dacă voiți să păstraţi 
colegiele, atunci răsturnaţi baza, faceți pe 
marii proprietari alegători indirecţi şi daţi-le 
câte-va, locuri în parlament, căci aşa ar fi 
drept. Vă place, aceasta ? Nu. Apoi dacă nu 
vë place, suprimaţi atunci colegiile şi păstraţi 
puma! unul singur cu votul universal la 
ază. 


AVEREA ȘI PATRIOTISMUL 


Când consideri ce reprezintă dreptul de a 
participa la afacerile statului, și cum clasa 
dirigentă îl falşifică, rămâi indignat de atâta 
rea credinţă. In adever, ce reprezintă idea de 
alegător ? Fa nu poate nici trebue să repre- 
zinte de cât un lucru, anume: dreptul ori 
cărui cetiițean de a zice şi cuvântul seu în 
chestiunile cari îl p' ivesc, precum acele de 
impozit, de instrucţie, de legi economice, de 
justiţie, administraţie precum şi cele cari re- 
gulează raporturile lui sociale. Acest drept 
este absolut și independent de ori şi ce alte 
împrejurări. O singură condiţie ajunge, să 
aibă cetățeanul capacitatea de vârstă cerută. 
Toate cele-l'alte sunt secundare. 

Aşa, întru cât faptul că un cetăţean plă- 
tește un impozit mic, de vreme ce toată lu- 
mea plătește cel puţin căile de comunicaţie, îl 
face impropriu de a fi alegător sau îi știrbeşte o 
parte din prerogativele sale elective? Intru 
cât faptul că un locuitor are un venit mai 
mic de cât un altul, îl poate pune în o si- 
tuaţie inferioară politică ? Care,poate fi mo- 
tivul? Unde este raţiunea şi dreptatea ? 

la să discutăm chestia mai strâns. Nime- 


e S 


nea nu poate pretinde că un cetăţean mai 
„sărace este mai puţin legat prin interese, tra- 
diţii, iubire de ţară, de cât unul bogat, in 
cât să justifice inferioritatea politică a unuia 
şi superioritatea celui-l'alt, prin faptul că ce- 
lui întâi îi pasă mai puţin de binele public, 
de cât celui al doilea. Această glumă proastă 
cum că cei bogaţi inbesc mai mult ţara de 
cât cei săraci, a eşit din modă. A fest un 
timp, ce e dreptul, in care se credea că un 
burtă-verde bogat este mai patriot de câtun 
proletar inteligent sau de cât un modest lo- 
cuitor. Așa se explică pentru ce numai bo- 
gaților se dădeau drepturi politice. Odată 
trecea argumentul când averea imobiliară 
ținea legat fără de voia lui pe individ de 
pământul pe care se născuse, din cauză că 
nu găsea saŭ găsia foarte cu grei cumpără- 
tori către cari să o treacă. 

Astăzi, slavă Domnului, proprietarul cel mai 
mare poate desface moșiele sale în câte-va 
luni, și transformând imobilele în bilete de 
bancă sau în hârtii străine să devină tot aşa 
de indiferent de ţară ca de statul Congo. Prin 
urmare, este o slabă normă de patriotism fap- 
tul că cine-va este legat materialmente de 
țară prin moşiele ce le posedă. Unde mai pui 
că pe calea imprumutului pe ipotecă și la 
creditul urban sau rural, cine-va poate să rä- 
mână numai cu numele proprietar şi să nu 
aibă nici un interes material în ţară. De alt- 
minterea, este știut că tocmai marii proprie- 
tari, toemai ei sunt cei mai cosmopoliţi, vo- 
iajând în str&inătate și stabilindu-se de multe 
ori acolo. 

Nu, aceasta nu e serios. Legăturele cari țin 


Eee ale 


pe cine-va legat de ţara sa sunt altele, ele nu 
sunt numai de natură materiaiă, ele constau 
în comunitatea limbei, în identitatea obi- 
ceiurilor, în relaţiele de familie și cele sociale, 
în obicinuinţă și tradiţii, în ceea ce constitue 
viaţa socială întreagă a unui individ. Și toate 
acestea le găseşti la fie-care locuitor al unei 
țări, la bogat ca și la sărac, la cult ca și la 
incult, la învăţat ca şi la ignorant. Fie-care 
individ din o ţară își are noţiunea lui de ţară, 
sentimentul lui de patrie. De sigur că acea 
noţiune şi acel sentiment sunt de o altă na- 
tură la unii decât la alţii, dar există şi sunt 
destul de piăternice. pentru a'i lega de pă- 
_mântul pe care locuesc, fie că individul are 
proprietate sau nu are, fie că are un venit 
mai mare saŭ mai mic, sau plătește impozite 
maï însemnate sau mai slabe. 

Aşa, noțiunea de ţară la omul cult este largă 
şi înaltă, el își iubește ţara în mod cu totul 
superior, considerând'o în menirea sa și lu- 
cerând la înălţarea. ei, patriotismul aceluia este 
mai viu, mai sensibil, mai susceptibil față cu 
ori-ce pare a fi o atingere: La omul incult, 
la modestul ţăran, noţiunea de ţară este mai 
inferioară, ea se închee câte odată în un sen- 
tim: confuz dar trainic de stabilitate, în le- 
găturele sale din sat şi din judeţ, în tradiţiele 
şi limba care o aude vorbind în jurul său, în 
o sută- de mici amănunte cari toate la un lee 
compun o fășie puternică care îl leagă de 
locul în care au trăit părinţii lui, tot așa de - 
puternice ca cei mai pur şi mai luminat pa- 
triotism al omului cult. 

Dar ia să caut a tace alte aplicaţii a temei 


glumeţe, cum că averea este o normă a pa- 
triotismului. Apoi în proletarii intelectuali de 
la orașe, în modestul funcţionar care nu are 
-<de cât un biet salariu, în muncitorii adăpaţi 
la oare-cari idei, există mai mult sentiment 
patriotice de cât la ereoii și inculţii arendaşi 
şi proprietari rurali, cari nu sacrifică pe zi 
nici măcar cinci minute de lectură pentru a 
afla și ei cese mai petrece ìn țară. Aşa, uni- 
vea ţărilor, actele cele mari, elervescenţa pa- 
triotică în diferitele ocazii, aŭ isbuenit nu la 
stăpânitorii de pământuri întinse, ci la tine- 
rimea cultă și vioae, fără avere, fără un petic 
de pământ, dar posedând în un inalt grad 
iubirea de ţară, Această iubire, când se Ìn- 
trupează în Cutare moşie sau cutare acarete 
este slabă de tot. Pentru a-ţi iubi ţara nu ai 
nevoe să te gândești la cutare case sau moșie, 
nici să socoteşti cât imposit plăteşti. Iubirea 
de ţară are un caracter mult mai înalt, isto- 
ria poporului tëŭ, faptele măreţe ale strămo- 
șilor, nenorocirele prin cari a trecut ţara ta, 
prosperitatea şi activitatea economică ce o vezi, 
cultura și progresul, talentele ce se nasc în 
toate ramurile, toate acestea şi multe altele te 
fac de iubeşti ţara ta, fără ca să posezi o palmă 
de pământ. ri 
Dar destul. Cred că am arătat că dacă, este 
vorba de a înlătura pe cei ce nu posed avere 
pe cuvântul că nu prezintă destule garanţii 
că se interesează de ţară, apui aceasta este o 
absurditate şi o iniurie crudă infligeată de 
cei bogaţi şi că toată aceasta manoperă nu 
tinde de cât a îndepărta de la drepturile po- 
litice pe cei mulți în folosul celor puţini. 


AVEREA ȘI CULTURA ' 


d 


Precum am arătat chestia sufragiului res- 
trâns se pune în mod franc de cei mai mulţi. 
invocâudu-se interesele mari pe cari clasa 
dirigentă le are angagiate. Așa se justifică 
faptul că colegiele electorale sunt bazate pe 
avere, pe venit, pe cens cu un cuvânt. Acest 
argument se aduce contra estensiunei de 
drepturi politice la toţi cetăţenii. 

ideia de avere, de cens, este cea mai scumpă 
reacţionariler, ei nu o părăsesc în ruptul ca- 
pului. Așa, nu mai departe în momentul de 
faţă se agită în Belgia chestia lăvgirei cole- 
giului electoral. La revendicările democraţilor 
cu votul universal, ce» gândiţi că răspunde 
guvernul catolic? Ce bază credeţi, că voeşte 
a da noului colegiu reformat? Tot censul, 
sfântul și profitabilul cens. Aşa, comisiunea 
delegaților însărcinată cu această chestie, a 
admis principiul că pentru ca un uvrier să 
fie alegetăr se va cere să aibă o casă cu o 
bucată de pământ! Glasa dirigentă cântă- 
reşte cu dramul înainte de a acorda un drept 


cs Sa 


care, numai din cauza relei organizaţii so- 
ciale, nu este încă în mâna celor mulţi. Așa, 
raportorul belgian.a socotit mai din nainte 
că admițând în noua reformă baza de mai 
sus, vor căpăta drepturi politice 500.000 de 
cetățeni. Nu adaogă că vor mai rămânea încă, 
un milion de muncitori lără aceste drepturi. 
Catolicii din Belgia cred că acordarea rep- 
tului de votare la 500.000 cetăţeni, nu pune 
in pericol situaţia şi privilegiile classei diri- 
gente, mai ales că lucrul este aşa combinat 
in cât o mare parte din uvrierii catolici vor 
deveni cetăţeni, deci un noŭ contigent pen- 
tru ideile sănătoase! . 
* Dar printre susţiitorii colegiurilor răstrânse 
sunt şi oameni cărora le este rușine dea in- 
voca fățiș dreptul intereselor materiale ale 
clasei dirigente. Aceia caută a masea lucrul, 
silindu-se a'i da o aparenţă mai acceptabilă. 
Așa, eï zic că dacă se ia în genere averea 
drept baza colegiilor electorale, nu este doar 
-pentru averea în sine, sau nu este numai 
pentru ea, ci' pentru aită ceva. Averea, 
zic ei, este în acelaş timp și o presumţie de 
cultură. Un alegător avut este în acelaș timp 
un alegător cult. Prin urmare, la formarea 
unui colegiu cult se tinde mai mult luându-se 
de bază censul. * 

Lasă că acest argument nu "| cred nici cei 
ce îl invoacă, dovadă că admit pe lângă avere 
şi cultura ca mijloc de a deveni alegător, dar 
ia să discutăm puţin lucrul. 

Cum că averea, în cele mai multe cazuri, 
presupune şi o cultură oare-care, aceasta este 
necontestat. Cei cu avere aŭ mai mult timp 


Era 


şi mai multe, bine înţeles, mijloace pentru 
a căpăta oare-care cultură. Dar dacă în ge- 
nere aceasta este adeverat, de multe, foarte 
de multe ori culturanu o întovărăşeşte ave- 
rea. Așa, la noi se văd alegători în colegiul: 
I şi al If-lea cari nu ştiu nici a citi nici a 
seri. Se ştie ce dificultate au partidele de a 
face să voteze în sensul lor pe asemenea 
analfabetici. Apoi nu este straniu lucru ca 
un om cult locuind la ţară să voteze în cole- 
giul cel despreţuit, cel cu deputaţi puţini, 
pe când un proprietar care nu ştie de cât a 
iscăli să reprezinte cultura şi averea în cole- 
` giul întâi, în colegiul elitei sociale ? 

Dar ia să venim la cultura propriii zisă. 
Este o idee respândită, că este destul ca să 
al oare-care cultură în sensul ocupaţiilor tale 
pentru a fi bun alegător, ear dacă nu știi a 
ceti şi a scri eşti detestabil alegător. De unde 
mă rog? Aşi voi să mi să espliee aceasta. 

In adever, fiind date chestiunile variate și 
foarte complicate cari se pun în politieă şi 
pe carii alegătorul, prin votul său, este con- 
siderat că le rezolveşte în un sens sau altul, 
după candidatul pe care îl votează, intreb: 
-ce valoare poate avea cultura rudimentară 
sau cu totul dirigeată în o direcţie a alegă- 
torului aşa numit cult? Cunoştinţele alegă- 
torului fiind cu tolul de altă natură de cât 
acele cari sunt în chestie în politică, este vă- 
dit lucru că din punt de vedere objeetiv al 
lucrului, acele cunoștinți sunt ca şi cum nu 
ar ecsista. In adever, la ce servesc cunoştin- 
tele unui contabil pentru a tranşa 0 chestie 
socială ? Intru cât un matematic este apt, 


ra 


ERE) 


ştiințificeşte vorbind, a aborda şi a rezolvi 
probleme sociologice şi economice ? Intru cât 
un naturalist specialist în ornitologie, poate 
să se pronunțe în contra sau în favoarea im- 
pozitului progresiv ? 

- Pin urmare, să nu mi se dea ori ce fel de 
cultură, fie cât de străină de acea privitoare 
la societate, ca o normă sigură pentru a clădi 
pe ea colegii electorale. 

De altă parte, este evident, iarăși, că cetă- 
țenii cari nu știu carte de loc sunt în con- 
diţii de inferioritate in societate față cu cei 
cari posed eare-care cunoștinţi. Dar în poli- 
tică deosebirea, mărturisesc că nu prea este 
mare între un analfabet om cu bun simţ, 
independent și cu dreaptă judecată şi între 
un altul cu -oare-care cultură. Din. punt de 
vedere științifice, nici unul nici altul nu sunt 
competenţi în materie sociologică, din punt 
de vedere practic, cel ignorant găseşte mijloc 
de a se informa ca să şi dea votul sëŭ tot 
cu atâta conştiinţă, ba câte odată cu mai 
multă de cât cel pseudo-cult. 

Dar cu ştiinţa de carte redusă la mecanica 
citirei și a scrierei, se face atât abuz în cât 
sunt tëri, cum de exemplu este Italia, unde 
sufragiul universal este îngrădit numai prin 
singura condiţie a știutului cetirei și a scrierei. 


é 


H 


„De când. cu superstitia cunoștinței scrierei 
şi a citirei, care pentru unii constitue o ade- 
verată ştiinţă, politicanii şi reacţionarii sau 


= pă 


grăbit a face şi din această rudimentară cu- 
noştinţă o condiţie la exercițiul drepturilor 
politice şi, prin urmare, in acelaş timp un 
mijloc de a indepărta pe o mare, poate pe cea 
mai mare parte de cetățeni de la prac- 
tica acelor drepturi. 

In adever, legiuitorii reacţionari, muncin- 
du-şi mintea de a găsi tot telul de grouiat! 
pentru ca să lipsească pe cei mai mulţi de 
drepturile electorale, aŭ profitat de faptul că 
in multe tëri scrisul şi cititul sunt puţin rës- 
pândite pentru a pune intre condiţiele de ad- 
misibilitate la”exerciţiul cetățeniei și această 
cunoștință primară. Şi să nu credeți că, sus- 
ținend'o, o justitică cel puţin in mod raţio- 
nabil. Să nu credeţi că ei cer de la alegător 
cunoștința citirei şi a scrierei ca o garanţie 
că el va putea și va şti să voteze inde- 
pendent şi conform voinţei lui. 

Nu, politicanii fac din această modestă 
ştiinţă un privilegii intelectual pentru o par- 
te din muritori, ei prezintă opiniei publice 
cunoaşterea celor 25 de semne convenţionale 
ca ceva adânc, iar pe fericitul muritor pose- 
sor al acestui deposit şcolar, ca pe un om a- 
preape inv&ţat, ca pe o fiinţă cu predestinaţie 
politică. 

«Da, strigă ei, un celăţan care ştie a scrie 
«şi a citi merită a [i alegitor, căci,ori cum, 
«posedă o cultură oare-care, are un bazagiu 
«cultural»... Iti vine să rizi de asemenea co- 
pilării. Căci, mai la urmă, ce mare lucru e- 
ste cunoaşterea semnelor convenţionale cari 
reprezintă sunetele unei limbi ? Ce bagagiu 
de cunoștințe politice -dä abecedaru! şi. întru 


cât el pregătește pe cunoscător la rezolvarea 
problemelor sociale şi economice? Cititul e- 
ste un simplu instrument mecanic şi inert 
in mâna cui-va. Dacă cu cititul se ajunge la 
mari lucruri este cu condiţie de a te servi 
mult şi continuii de acest instrument, alt- 
minterlea cu densul in neactivitate îţi impo- 
dobești cel mult „capul cu cunoaşterea, cum 
am spus, a câtor-va semne și nimic mai mult. 
Este cum ai şti notele muzicale fără însă să 
citeşti muzica vr'o dată. Nu, drept vorbind, 
din toate elucubraţiile politicanilor in vede- 
rea restrângerei exerciţiului drepturilor poli- 
- tice, cu siguranță că cea mai culminantă e- 
ste cea privitoare la știința abecedarului. 

Această manie a făcut şi face pustieri gro- 
zave in spiritele multora. Mulţi aŭ un fel de 
respect- superstiţios pentru un om incult şi 
ignorant, dar care declară că știe a ceti şi seri!.. 

Italia a făcut o condiţie de răstrângere a 
sulragiului aşa numit universal, din filosofia 
abecedarului. Acum intelege ori-cine, in © 
ţară unde instrucţia nu e prea respândită, 
cum e d, ex. a noastră, ce fel de sufragii u- 
niversal ar îi acela care ar avea la bază ast- 
tel de conditie !. 

Unii aŭ mers şi merg mai departe. Unii 
pretind că un certificat de şcoalele primare 
sati chiar de cele 4 clase gimnaziale este ne- 


cesat pentru ca cetăteanulsă aibă dreptul de - 


a se ocupa de afaceri-cari il privesc! Faimoa- 
sa noastră lege electorală este impodobită cu 
ast-tel de giuvaeruri. Aşa, pentru a vota in 
colegiul întâiu comunal, trebue să fi inveţat 
patru clase gimnaziale!... Auziţi poznă! De 


Eat i 


asemenea pentru a vota în colegiul al doilea de 
deputaţi se cere patru clase primare! Mulţi pe- 
unn nu se mulțumesc cu exibarea certificate- 
lor doveditoare, căci se indoesc dacă alegătorul 
mai ştie saŭ nu cea ce a invă&ţat, indoieală fie 
zis in treacăt, foarte intemeiată. De aceea ei 
ar voi, pentru maï multă siguranţă, ca aspi- 
vantul la alegător să treacă examenul inain- 
tea unui juriu! Vë inchipuiţi scena, ea este 
de comedie și mă mir cum nu a fost incă 
utilizată. Găsești pe un om matur ocupându- 
se cu algebra, cu limba latină, deelinend rosa- 
rosae prin casă şi fäcênd pe tablou o ecuaţie 
de gradul al 2-lea. Il intrebi, de ce se prepa- 
ră? Voeşte a se prezenta la concursul vre 
unei catedre? «Nu frate, îți răspunde melan- 
«colic, doresc să më fac alegător, să pot şieu 
«vota la alegerile de Cameră saii de Comună !» 

Nu, hotărâtor, indată ce te depărtezi de la 
puntul natural şi real a ceea ce inseamnă 
dreptul, de indată. ce uiţi că el este ceva 
inherent cu individul naţional al unei ţări 
şi că nu-i trebue cui-va pentru a-l putea e- 
xercita de cât versta matură, îndată aluneci 
pe terenuri absurde, ridicule și iţi vine foarte 
cu greŭ de a te mai reintoarce la o apreciare 
mai sănătoasă a lucrului. 5 

Fără clasa dirigentă, fără mâna restrânsă 
de oameni care exploatează toate societăţile, 
- Fără teama acelora de a nu scăpa puterea şi 
exploatarea din mână, nu “i-ar fi trecut ni- 
mărui prin -minteca să pună tot felul de con- 
diţii pentru exercitarea unui drept de care 
nu poți lipsi pe un cetățan şi de care a fost 
lipsit numai prin violenţă și prin abuz. 


Sag pesta 


Tema, discuţia, politicanii au răstarnato ; 
in loc ca sufragiul universal să fie dreptul 
comun, iar colegiele restrânse să fie justifi- 
cate şi reclamate de partizanii lor, tema, cum 
zic, este aşa de răsturnată, in cât dreptul 
comun, natural, pare că sunt colegiele privi- 
legiate şi trebue acum noi să ne luptăm ca 
să justificăm votul universal, adică un drept 
care trebue să fie al tuturor. 

Noi ceşti-lalţi, suntem nevoiţi de a dărâma 
una câle una toate obiecţiunile de rea cre- 
dință sai absurde ce ni se opun şi să luptăm 
pentru drepturile naturale ale cetăţeanului 
cum am lupta pentru câștigarea unei favori, 
a unui privilegiu nemeritat. 


INFLUENŢA CULTUREI 


I 


Este un argument care se invoacă, în toate 
ocaziele, contra sufragiului universal şi care 
serveşte, în acelaşi timp, de justificare a co- 
legielor priviligiate. Iatä-l: 

«Ori cum ar fi, ori cât de puţin dezvoltate 
ar fi științele sociale, nu este mai puţin ade- 
verat că sunt cetățeni mai luminaţi și mai 
competenţi în unele chestii, precum de exem- 
plu de igienă pubiică, de finanțe, etc. şi alţii, 
cei mulţi, cari nu au absolut nici o cunoş- 
tinţă. A'i pune pe toţi la un loc înseamnă a 


înă buși ştiinţa și cultura prin ignoranță, în- 
seamnă a face ca. să «lomnească cei mulţi, 


dar și cei ienoranţi? este a reintoarce socie- 
tatea la starea de barbarie şi a- perielita ma- 
rele interese politice şi sociale ale țëreï.» 

Ei bine, această obiecţiune nu are absolut 
nici o valoare, dar absolut nici unu. Dacă, în 
adevăr, mi sar dovedi acest lucru, dacă ex- 
perienia. popoarelor cu sufragiul universal ar 
arăta aceasta, eŭ cel întâi aş fi dușmanul cel 
mai energic al votului universal. Dar aceasta, 


+) 


— 6l — 


o repet, nu este; atât justa rațiune cât şiex- 
periența popoarelor cu acest fel de sufragiù 
sunt de față a dovedi contrariul. 

Ta să discutăm: 

Când cu sistemul votului universal se des- 
fiinţează deosebitele categorii artificiale de a- 
legători şi se pun la un loc toţi cetăţenii, 
bogaţii cu săracii, culţii cu inculţii, necom- 
pelenţii cu competenţii, cine credeţi ca ob- 
ţine influența? Cine credeţi că produc . cu- 
rente şi domnesc politiceşte? Ignoranţii ori 
cowmpetenţii ? Inculţii ori cultii ? Tot cei culti 
„tot cei învăţaţi, de şi în mic numër, capătă 
ascendent şi autoritate asupra celor mulţi şi: 
sfârșesc prin a impune cele mai multe din 
ideile lor. 

Acest lucru îl știe toată lumea. Influenţa 
omului cult asupra incultului este irezistibilă, 
ea residă în natura intimă a lucrurilor. Nu- 
merul cel mare se închină înaintea numeru- 
lui celui mic, îndată ce acesta din urmă are: 
o vedită superioritate morală și intelectuală, 
Istoria popoarelor, a societăţilor şi a indivizi- 
lor, este o dovadă de aceasta. Poate omul in- 
ferior, socialminte şi inlelectualminte, să re-- 
ziste la influenţa celui dotat superior, poate: 
să ia în sine hotărârea chiar de a nu'l asculta. 
şi à nul urma. Totuşi rezultatul este că cel 
intâiu va suferi fatal ascendentul celui al 
douilea. O societate barbară sa vëzut civili-- 
zată de o mână de oameni, dovadă lumea. 
romană ; nu sa vězut încă o societate civili- 
zată căzând în barbarie din contactul şi a- 
mestecul cu o lume barbară. Acest lucru sa: 
crezut cu privire la căderea imperiului ro- 


2 60 


man sub invaziunea barbarilor, dar s'a dove- 
dit astă-zi că cultura nu sa stins nici o dată 
în Italia, Franţa, Spania, ete. 

Și notaţi că alta este starea de r&zboiu şi 
contactul cu popoare străine şi dușmane, şi 
alta este contactul între cetăţenii aceleiași țări, 
însă numai cu deosebire de cultură și destare 
socială. In această din urmă privință legea 
este fatală, cel cult influenţează pe cel incult. 

Fiind așa, şi aşa este, întreb: unde este pe- 
ricolul sufragiului universal ? Prin amestecul 
pe care am vorbit, sub regimul pe care îl 
propun, nu se va perde un dram de inteli- 

ență, nu se va inăbuşi nici o competenţă. 
Cei mai bine preparaţi pentru viața politică, 
pentru resolvarea chestiilor sociale, îşi vor 
avea locul de onoare şi sub regimul cel larg 
electoral, ca şi sub cel strimt, ba poate mai 
ușor sub cel întâiu de cât sub cel al douilea. 
Adevărata direcţie a afacerilor o vor avea tot 
cei mai apți şi mai pregătiţi. Siguranţa Sta- 
tului, civilizaţia, etc. nu vor perde nimic. Voiu 
veni la exemple pentru a se vedea că ceea-ce 
susțin teoriticește nu este de cât rezultatul 
experienței altor popoare. 

Dar mi se va zice: «Foarte bine, de cât 
«ceea -ce propui tu este o simplă şi deșartă 
«formalitate. Dacă și sub regimul celor mulți 
«vor domni tot cei puţini, dacă cu alte cu- 
«vinte, în colegiul cel larg de formă vor con- 
«tinua a exista tot colegiele cele vechii res- 
«trânse cari vor avea situaţia, la ce ar mai 
«servi un regim electoral în care cei mulți 
«nu ar intra de cât ea figuranți, fiind ins- 
«trumentele actualei clase dirigente. In acest 


* 


3 AEN 


«caz e maï bine privilegiul pe faţă, de cât de- 
«ghizat sub masca suveranităței populare.» 

Ei bine, lucrul nu este așa de loc; va exista 
o mare deosebire între regimul sufragiului 
universal și acela actual. Reforma nu va fio 
simplă formalitate. Și când am zis .că cei pu- 
ţini vor continua a imprima direcţia celor 
mulți, nu am înțeles că vor imprima direcţia 
de astă-zi, nici că actuala clasă dirigentă va 
fi stăpână peste situație păstrându-și ideile pe 
cari le profesează ea astă-zi. 

Astă-zi clasa dirigentă în politică se gån- 
deşte în prima linie la interesele celor puţini 
şi priviligiaţi; sub regimul votului universal, 
diriguitorii mişcărei opiniei publice vor tre- 
bui să se inspire din nevoile masselor popu- 
lare. Numai cu această condiţie cei puţini vor 
putea să dirigeze curentul. Cât despre recal- 
citranţii cari vor persista a lucra numai pen- 
tru clasa veche dirigentă și nu vor şti să se 
inspire din noile condiţii politice, aceia vor 
fi aruncaţi din mişcarea politică și nu ver 
mai avea nizi o influență în Stat. 


II. 


Am arătat cum temerea cea mare a mul- 
tora, anume că primind în un singur colegii 
pe toţi cetăţenii fără deosebire de cultură, cei 
ienoranţi și neculţi ar stăpâni pe cei-lalţi, 
nu e de loc fundată. In adevăr, cum un ig- 
norant ar putea atrage şi mişca massele ? Cum 
un om incult ar putea electriza mulţimea 
asupra unor chestii în care nici ar îndrăzni 


alei fai 


să vorbească ? Mă mărginesc a vorbi teoretic. 
Ceea ce susţin însă, va căpăta o valoare de- 
cisivă când voiu arăta cu probe, cu fapte 
luate din viața popoarelor cu sufragiu uni- 
versal, că lucrul se intâmplă întocmai cum 
il spun. 5 

Dacă deci votul universal nu presintă acest 
inconvenient, care în adevăr ar fi grav, în 
schimb ei are imense avantagii pentru cei 
mulţi, pentru cei inculţi, pentru cei năpăs- 
tuiţi, şi aici stă marea lui însemnătate, în 
aceasta se deosebeşte de colegiele înguste, chiar 
când ele sunt compuse din oameni mai mult 
sau maï puţin competenţi. 

lată acele foloase. Mai întâi se restituește 
tuturor cetăţenilor un drept inherent cu dânșii, 
acela de a. participa la afacerile unei socie- 
tăţi, dincare fac parte in-mod egal. Aldoilea, 
edrept că cei ce vor da impulzia cea mare vor 
fi tot alegătorii superiori ca cultură şi inte- 
ligenţă. Dar câtă deosedire! Sub regimul co- 
legiilor restrinse, cei puţini impun cu forța 
mișcarea, curentul, fără a căuta să convingă 
pe masse de eficacitatea măsurilor luate. Sub 
regimul sutragiului universal, elita intelec- 
tuală va căuta să facă să triumfe ideile cele 
val cu caracter ştiinţifice, uzând de persua- - 
siune, silindu-se prin tot felul de mijloace, 
propaganda scrisă, cea de viu graiŭ, etc., ca. 
să capele aprobarea celor mai puţini pregă- 
tiți. In acest mod, oamenii competenţi sunt 
in vecinică agitare, nu au timp ca să ia alurile 
despotice ale claselor dirigente; de vreme ce 
la lie-care pas ei sunt nevoiţi să stărue, să 
convingă, să atragă massele cari, cu votul lor, 


decid în ultima instanţă în partea cui este 
victoria. A 

Cu acest mijloc, politica devine o şcoală, 
unde cei culți şi competenţi iniţiază la prac- 
tica științei politice pe cei muiţi şi neprepa- 
raţi. In adevăr, de vreme ce va fi nevoe ca 
toate chestiunile politice, economice, finan- 
ciare, sociale, să fie tratate de. partide şi de 
oamenii politici înaintea marelui public; de 
vreme ce, cum am zis, marele public. de- 
cide în ultimul resort, este vădit lucru că 
cei interesați în mișcare își vor da toate si- 
linţele, vor presenta toate explicaţiele, vor 
recurge la toate demonstrațiile pentru a avea 
câştig de cauză. Va fi un curs practic de științi 
politice și sociale, prin mijlocul căruia fie-care 
ignorant va inceta tot mai mult de a fi ig- 
norant, iar nu ca sub regimul colegiilor în- 
chise sub care, cu cât cine-va este mai igno- 
rant cu utâta devine tot mai mult, din cauză 
că este îndepărtat de la discuţia şi de la 
participarea activă a afacerilor Statului. 

Şi cu această ocazie respund şi la o altă 
obiecţie care obicinuit se face: Cum, să zice, 
voeşti să dai direcţia politică unor masse incon- 

- sciente cari vor fi tot-d'a-una zestre guver- 
namentală ? Unor oameni cari.nu au nici o 
preparaţie politică ? 

Ei bine, nu. Lasă că, cum am zis, influenţa 
„oamenilor independenţi şi culti nu se va ştirbi 
de loc, prin urmare nu înţeleg cum situaţia 
ar deveni mai rea decât sub actualul regim. 
Dar este ceva pe care îl uită duşmanii vo- 
tului universal. Acel ceva lam atins acuma, 
anume, că este o copilărie de a-ţi inchipui că 

5 


TME, 


ge 


massele populare vor rămânea, tot-d'a-una așa 
de puţin pregătite ca acum. Din contra, prac- 
tica drepturilor politice îi va iniţia zilnic la 
viaţa creată lor din noŭ şi cu cât vor fi mai 
amestecați intim la afacerile mari ale ţărei, 
cu atâta ei vor deveni tot mai demni de 
sarcina lor, chiar în cazul când consideri 
dreptul de votare nu ca un drept social ne- 
discutabil, ci ca un privilegii! dat celor cari 
merită a'l practica. 

Cine își inchipueşte că poate să tacă din 
massele populare, cu sutragiul universal, ori 
ce pofteşte şi că ele sunt menite a fi vecinic 
instrumente, se înşeală amar. Exemplele din 
cele-lalte yn sunt dovadä. 

Cine crede că este un alt mijloc de a iniția 
pe cetățean la viața politică de cât acela de 
a'l pune în poziție ca să-și poată exercita 
acele drepturi pe deplin, îl rog să mi-l arate. 
Eu nu cunosc altul. 

In adevăr, cum voeşti ca un cetăţean, căruia 
nu `i se dă ocazie de a se gândi la chestiele 
țărei sale, să se priceapă, îndată ce întreaga 
lui activitate este absorbită de munca pentru 
existenţă ? Și nu este ridicul de a'l îndepărta 
de la viaţa publică pentru acest motiv, când 
ştii bine că ţinându-l vecinic departe de la 
afacerile Statului îl condamni ca tot-d'a-una 
să fie în starea în care se află ? Fie-care vede 
că cercul este viţios. Pe de o parte îi ceri 
cuiva ca să fie demn de sarcina de alegător, 
adăogând că numai atunci îi vei da acea 
sarcină când va fi demn. Este întrebarea, 
cum va putea fi el demn vre-o dată, dacă 
nu-i dai ocazia, dacă nu 1 pui în poziţie de 


EI 


a se iniţia ? Aceste lucruri nu voesc să le ştie 
reacţionarii. 

De aceea, cea mai bună, unica școală poli- 
tică pentru a ridica nivelul moravurilor ce- 
tățeneşti, este votul universal, este amestecul 
tuturor la un loc, este practica zilnică a drep- 
turilor electorale, este știința ce se capătă 
prin experienţă în un domenii de cunoștinți 
eminamente experimental. 


T 


Este un avantagiŭ pentru masele populare 
în stabilirea votului universal, care face pe 
d-nii politiciani din clasa dirigentă a nu ac- 
cepta cu nici un preţ sistemul electoral de 
care mě ocup. lată-l: Am zis că în definitiv 
tot cei puţini, adică cei culti şi mai compe- 
tenţi vor avea mare influență în sânul vas- 
tului şi nemărginitului colegiu electoral. 

Dar cum şi subt ce condiţii? lată marea 
chestiune. Elita, ca să zic așa, culturală a 
cetățenimei va avea primul loc ìn mişcarea 
politică, cu condiţie ca ea să studieze şi să 
propună soluţiuni în sensul şi spre binele 
celor mulţi, ai căror delegaţi intelectuali vor 
fi. Numai cu această condiţie ei vor putea 
să'și menţină supremația și ascendentul lor de 
cetățeni mai pregătiţi în afacerile sociale de 
cât cometanţii lor. Sub sufragiul universal 
partide vor exista, lupte crâncene vor avea 
loc, politiciani vor fi, dar ceea ce va distinge 
pe partide și pe politiciani, va fi că cu toţii, 
mai mult sau mai puţin, vor da bătăliele 


ONE 


lor decisive pe chestia intereselor politice şi 
economice ale masselor. Chestiunile de la or- 
dinea zilei sub sufragiul universal desbrăcat 
de ori-ce piedică, vor fi cele privitoare la po- 
pulaţia cea mare şi la nevoele ei. Propaganda 
va tinde la partide ca să caute a propune 
mijloace mai eficace pentru a remedia relele 
sociale și a resolvi grelele probleme lăsate în 
părăsire până acum, de mâna de oameni care 
guvernează cele mai multe din popoare. 

lată marea deosebire dintre regimul elec- 
toral închis și confinat în o singură pătură 
socială şi dintre acela al poporului însăşi. 
Astă-zi, de ex., la nei toate chestiunile tun- 
damentale cari ating economia poporului în- 
săşi sunt sau lăsate de o parte sau eseamo- 
tate. Astă-zi, cu colegiele alambicate care le 
avem, fie-care ciocoiaş are curagiul de aşi 
arăta ura sa contra masselor și cu toate. astea 
poate juca un rol politie. Pentru ce? Pentru 
că organizaţia electorală este ast-fel în cât 
preponderența politică alârnă nu de la cetă- 
teni, fără deosebire de avere şi de cultură, ci 
de la o clasă socială care în majoritate are 
interes de a fi în -favoare ideile ciocoiaşului. 
Cu mijlocul acesta poţi fi reacţionar, poti fi 
duşmanul celor mulţi fără nici un sacrificiu, 
de vreme ce cercul politic este de-asupra cu- 
rentelor populare. “ 

Cu totul alt-eeva va fi sub regimul votu- 
lui universal. Aş voi să aud atunci pe cio- 
coiaşi exprimându-și disprețul lor contra mias- 
selor populare, aş dori să văd în parlament 
deputaţi sărind ca. furioși când ar fi vorba 
de vre-o reformă democratică! Axa politică 


J 


AGEA 


sar deplasa sub regimul care il apăr. parti- 
dele sar transforma, însăşi cele reacționare 
ar căuta să se popularizeze, cu riscul, la caz 
contrar, de a se vedea desființate sai discre- 
ditate. lată marele folos pentru masse al su- 
fragiului universal, iată dar în ce condiţii elita 
intectuală va putea avea ascendent și va 
dirigea massele. 

Acest punt este acel care în realitate face 
pe classa dirigentă de a se opune unui larg 
sistem electoral. Nu este temerea că cultura 
şi inteligenţa vor fi înăbușite în oceanul e- 
lectoral; această temere nu poate exista de 
cât la unii naivi, Adeverata temere este ca 
nu formațiunile actuale politice, ca nu inte- 
vesele classei care are situaţia politică actual- 
= mente, să fie lovite de moarte, ca nu cum-va 
privilegiele abuzive în toate ramurile să în- 
ceteze, iar cei ce se bucurau de foloasele lor 
să fie aruncaţi ca simplii muritori în călda- 
rea comună electorală. 

Dar reacţionarii nu îndrăznesc de a mani- 
festa această temere, singura reală, singura 
fondată. Și pentru a combate votul univer- 
sal precum şi domnia masselor nu invoacă 
interesele lor periclitate, fiind-că egoismul 
lor sar vedea pe faţă. Ei recurg deci lu alte 
arme: în numele culturei amenințate, în nu- 
mele ţerei periclitate, în numele civilizației 
şi alte comedii de acestea ei vin şi combat 
votul universal. Această rea credinţă este re- 
voltătoare. Căci dacă ei ar veni şi ar spune 
lămurit: «nu voim să ne perdem foloasele pe 
«cari starea actuală ni le dă», noi am recu- 
noaște că au dreptate și că sutragiul univer- 


sal va avea în definitiv acest rezultat. Lupta 
de classă la classă ar fi pusă lămurit şi multe 
spirite sincere cari din motive deosebite, însă 
toate greșite, combat votul universal, ar pă- 
răsi lagărul exploatatorilor, căci ar înțelege 
ceea-ce îi doare. 

Noi suntem mai franci. Noi declarăm că 
dacă dorim sufragiul universal nu este nu- 
mai ca o reparaţie a unei injustiţii sociale 
de principii, ci voim cà prin mijlocul lui 
massele populare să poată a-și îndeplini re- 
vendicaţiele lor juste şi legitime. 

Nu amorul unei egalităţi absolute, ìn- par- 
ticiparea la atacerile naţionale, ne absoarbe 
exclusiv, ci convingerea că reformele popu- 
lare nu trebuesc să fi octroiate țărei din gra- 
ia și mila unei clase de cetăţeni, ci ele tre- 

uesc propuse și realizate de însăși cei inte- 
resaţi, cu toată demnitatea. pe care cauze aşa 
de drepte o comportă. 


EXEMPLELE 


I 


Am tratat pe larg chestia votului universal, 
discutând una câte una toate obïecțiunile ce 
i-se fac şi arătând că toate, dar toate, nu por- 
nesc de cât din interesele meschine ale par- 
tidelor, cari se recrută din clasa dirigentä. 

Acum vin la exemple, căci cititorii au ob- 
servat că m'am păzit de a da exemple şi m'am 
mărginit la o discuţie teoretică. 

Apoi exemplele sdrobesc cu desăvârșire toate 
obiecţiunile dușmanilor acestui regim elec- 
toral. 

Dacă sar potrivi cine-va la tot ce reacţio- 
narii inveacă contra votărei obşteşti și ar fi 
adevărate toate grozăviele cari susţin că vor 
decurge din acest sistem politic, ar trebui 
ca să vadă ìn țările cu sutragiul universal 
un spectacol spăimintător. Ar trebui să vadă 
acele ţări prada ignoranței şi a bandelor in- 
culte, ar trebui ca averile oamenilor, per- 
soana lor să fie date pradă multimelor in- 
culte, ar trebui să vadă guvernele compuse 
din  drojdiele societăţei, confiscând averile 


Pa 


E, [3 RE 


celor bogaţi, aruncând ţara în aventuri in- 
ternaţionale, împedecând progresul şi dând 
societatea în urmă cu câte-va veacuri. Dacă 
ar fi drepte şi întemeiate acuzaţiile ce se 
aduc votului general, ar trebui să vedem la 
ţările cari să bucură de acest regim, elita 
intelectuală nesocotită, batjocorită, științele 
deconsiderate, specialiştii huiduiţi şi ideile 
cele mai baroce și mai cornorate triumfând. 

Ei bine, toate acestea reacţionarii pot să 
le vadă în imaginaţia lor, dar aiurea nicăerea. 
Așa, avem trei ţări de prima ordine practi- 
când sufragiul universal: Franţa, Germania 
şi Statele-Unite. 

Unde sunt grozăviele de cari ne vorbesc 
dușmanii regimului ce apărăm? Să mi le 
arate. Franţa sub acest regim politie "şi-a 
reconstituit fortele sale morale şi materiale, 
a întemeiat definitiv Republica și este una 
din ţările cu politică mai cuminte, cu recu- 
legere mai serioasă. Ba ceva mai mult. Franţa 
republicană și votantă universală, arată un 
spirit prea timid, merge prea încet pe calea 
progreselor sociale, evitând de a se angaja 
cum sar cuveni pe calea reformelor econo- 
mice populare. Statele-Unite aŭ ajuns la o 
prodigioasă desvoltare culturală, industrială 
și economică. Și acestei mari ţări, mai mult 
de cât Franţei, i se poate reproşa nu un avânt 
desordonat pe calea chestiunilor sociale, ci, 
„din contra, o rea voinţă chiar dea le aborda, 
neînțeleasă în mare parte sub regimul celor 
mulţi, al masselor populare. Numai in Germa- 
nia, de și monarchică, aprope autoritară, totuşi 
chestiunea, socială și economică este pusă în- 


Pe E 


mod mai lămurit şi progresele democraţiei 
care vine în numele revendicărilor masselor, 
sunt vădite şi nu va trece mult pentru ca 
succesul să fie aproape desăverşit. 

Ei! Suntem departe de grozăviile pe cari 
votul universal le aduce în o ţară... 

Este adevărat însă, că din cauză de împre- 
jurări deosebite, lung de enumerat, sutragiul 
universal în nici o ţară nu a dat ceea ce 
trebuia să dea. Massele populare neexperi- 
mentate nu au ştiut ca să se servească de 
acest admirabil instrument electoral pentru 
a căpăta dreptate în numeroasele chestiuni 
în cari ele sunt nedreptăţite. Ba chiar sar 
părea că experiența dovedeşte că democraţia 
sa înșelat punând prea multă speranţă în 
acest sistem politic şi.că el este menit de a 
nu modilica mai mult organizaţia economică 
de cât cele-l-alte regimuri electorale. Eù însă 
persist a crede că sufragiul universal va da 
mai terziti roadele sale și că massele popu- 
lare prin el, fără revolte şi revoluţii de strade, 
vor intra în drepturile pe cari numărul, forța, 
inteligenţa lor reclamă. 

Dar ştiu obiecţiunea care se face la noi 
specialmente. Când aduci de exemplu pe 
Franţa, Statele-Unite, Germania, îndată “ţi 
să răspunde că în acele ţări alegătorii sunt 
mult mai culţi şi mai independenţi de cât 
Ja noi, şi că, prin urmare, sufragiul univer- 
sal ar fi la noi un adevărat dezastru, căci 
el ar deveni un instrument minunat în mâna 
tuturor guvernelor, ba că cu densul sar putea 
desfiinţa libertăţile și Constituţia înlocuin- 
du-se cu un regim cezarian. 


INDEPENDENŢA ALEGETORILOR 


I 


O obiecțiune se face contra introducerei su- 
fragiului universal la noi şi trebue să o spun, 
o obiecțiune serioasă, unica serioasă și în mare 
parte întemeiată, anume: că întroducend acest 
sistem dai ori-cărui guvern un mijloc -mlă- 
dios cu care să'şi poată crea parlamente, au- 
torităţi, instituţiuni, ori-ce ar pofti și să dom- 
nească firă nici o grijă. 

Să vedem. Nu eu voiu susține că, cu în- 
troducerea votului obştesc, moravurile poli- 
tice se vor înălța ca prin farmec, cetăţenii 
vor deveni independenţi şi integrii la minut, 
că ingerințele şi presiunile vor înceta și că 
parlamentele vor deveni expresia liberă a ale-- 
gătorilor. Nu, aceasta nu va fi, căci indepen- 
denţa și cerbicia electorală, onestitatea cetă- 
țenească, nu atârhă în mod exclusiv de cutare. 
sau cutare regim electoral, ci de condiţii so-- 
ciale cari sunt d'asupra. Deosebite regimuri 
electorale nu pot avea de cât o influenţă se- 
cundară. Unele prin organizarea lor pot în- 
curaja conrupţia Electorală, precum acela al 


colegiilor înguste şi compuse pe categorii, 
altele fac mai grea conrupţiunea electorală 
recum sunt colegiile largi, altele pot împe- 
ica în mare parte corupţia, dar câte odată 
dau mai ușoară ocazie la ingerinţe şi așa mai 
departe. 

Prin urmare, să ne înţelegem, cei cari cred 
că eŭ propun sufragiul universal cu speranţă 
de a stârpi toate bubele electorale, precum 
corupţia, ingerinţa, slăbiciunea masei electo- 
rale şi această stârpire să se facă repede de 
azi până mâine, aceia să înșală, aceia nu maŭ 
inteles. 

Scopul meu este altul, anume, de a da të- 
rei un regim electoral care cu timpul să dea 
şi poate da admirabile rezultate, pe când cel 
actual, chiar presupunând că actualul este mai 
superior, — lucru ce contestez energic — încă 
este ceva fără viitor, ceva care nu tinde de 
cât la perpetuarea coteriilor şi la apăsarea 
claselor populare. 

De sigur că votul obştesc la început va fi 
intovărăşit de oare-cari dificultăți, de sigur 
că guvernele noastre, cari sunt foarte puţin 
scrupuloase, vor căuta să tragă din acest re- 
gim profite ilicite şi vor izbuti poate. Este 
posibil şi chiar probabil că în cei întâi ani 
guvernele își vor putea crea parlamente ser- 
vile, cum aceasta sa vezut in Franţa și cum 


să vede în Germania, de şi această ţară este - 


pe punctul de a se emancipa complet politi- 
ceşte. 

Toate acestea sunt posibile. Dar ce urmează 
„de aci? Că nu trebue întrodus pentru aceasta 
votul universal? De loc. Şi iată pentru ce: 


Cei cari tac obiecţiunea cum că guvernele 
vor putea, sub regimul votărei tutulor, face 
tot felul de ingerinţe, și se opun, pe acest motiv, 
la întroducerea lui, au aerul de a crede cum 
că dacă preferă actualul regim celui cel pro- 
pun, este din cauză că sub actualele colegii 
electorale ingerinţa lipseşte, guvernele nu iz- 
butesc a-şi forma majorităţi parlamentare, nici 
nu pot face tot ce poftesc. Ei bine, aceasta 
este pur şi simplu ridicul. 

Căci aş înţelege, mai la urmă, să aperi cel 
mai îngust și mai absurd regim electoral şi 
să nu `l schimbi cu acela al sufragiului uni- 
versal, când ai avea sub acel regim cel puţin 
independenţa electorală, cerbicia cetăţenească, 
când guvernele ar fi neputincioase de a Și 
crea majorităţi parlamentare și ar fi ţinute 
în frâu de colegiele înguste dar viguroase. 
In acest caz mi sar putea zice: «e posibil ca 
«sutragiul universal să fie mai drept și mai 
«democratic, dar pe câtă vreme sub regimul 
«colegiilor inguste am. independența electo- 
«rală, am controlul, am libera expresie a ale- 
«gătorilor şi pe câtă vreme sufragiul univer- 
«sal ar face să perdem toate aceste calităţi, 
«apei mai bine prefer să păstrez colegiele mele 
“cindependente, de cât să le iînlocuese cu al- 
«tele mai largi, mai echitabile, dar slabe și 
«neputincioase.» 

Dacă lucrurile ar fi așa, dacă colegiele ac- 
tuale electorale ar fi modele de cerbicie ce- 
tățenească, dacă experiența ar fi dovedit că 
guvernele sunt sdrobite de câte ori se încearcă 
de a le încălca, în acest caz mărturisesc că 
nu aş avea mare lucru de obiectat. Căci toată 


E Psi 


lumea mi-ar spune : «foarte bine, foarte bine 
«cu sufragiul d-tale universal, dar nu putem 
«să desfiinţim colegii independente, cu tra- 
«diţii de civism și de onestitate, pentru a ne 
«arunca în necunoscut.» 

Dar este oare aşa lucrul ? Colegiele noastre 
electorale sunt ele dacă nu modele dar cel 
puţin nişte colegii tari, independente şi cin- 
stite ? Am nevoe să spun că nu, de o mie de 
ori nu? D'apoi care guvern a făcut alegeri şi 
nu a căpătat majorități sdrobitoare? Dapoi 
care guvern a voit să facă ceva, să treacă o 
lege, să comită o enormitate şi nu a isbutit cu 
actualul corp electoral? Am nevoe de dat 
exemple ? Și nu sunt elocuente toate alege- 
rile din urmă ? 

Este neauzit lucru ca să ai un regim clec- 
toral corupt, coruptibil și docil până la ani- 
hilare, și totuși să te opui sulragiului uni- 
versal tocmai pe ast-fel de motive. Este ab- 


surd lucru ca după ce ştii că ori-ce guvern 


a făcut ce 'i-a plăcut sub actuala lege elec- 
torală, să vii şi să zici că eşti contra votului - 
universal de teamă ca nu cum-va guvernele 
să facă tot.ce vor pofti. Dar până acum ce 
ai avut? Dar până acum ce au făcut guver- 
nele? 

Tot ce se poate discuta este, dacă sufragiul 
universal nu ar. fi maï rëùŭ în această privinţă 
de cât ceea ce avem. 


EEE e e 


TI 


Ori-cine va căuta să aprecieze în mod lu- 
minat chestiunea : ce este mai preferabil, din 
punct de vedere al moralităţei și al indepen- 
denţei chiar electorale, actualul regim electo- 
ral sau sufragiul universul, — va trebui să 
se pronunţe pentru acest din urmă. 

In adever, regimul îngust electoral are toate 
defectele celui larg și universal, plus alte de- 
fecte ale lui proprii, minus calităţile aceluia. 

Aşa, ia să le luăm pe rând. Ca indepen- 
denţă, amândouă sistemele, pentru moment, 
să echivalează şi aceasta în cazul cel mai rëŭ 

eniru sufragiul universal — cu toate că 

ac 0 rezervă. 

Zic pentru moment, fiind că este pozitiv 
lucru că sistemul votului universal nu ar 
trece mult şi ar face din alegători un corp 
compact, independent şi luminat. Sub regi- 
mul cel susţin, sunt elemente admirabile de 
caracter, independenţă, civism, ele nu sunt 
încă deşteptate la viaţa politică. Când prin 
propagandă, lupte politice, frământare zilnică, 
discuţie publică și amestecul neincetat în 
marele probleme sociale, corpul cel mare elec- 
toral va căpăta conștiință de valoarea și de 
însemnătatea lui, atunci era ingerințelor elec- 
torale, a ministerelor abusive, a parlamente- 
lor servile, a unei clase ciocoești, va dispărea 
pentru tot-d'a-una. Sufragiul universal în 
Franţa a fost la ordinele lui Napoleon al 
III-lea 20 de ani, dar, după acest trist înveţă- 
mint, el şi-a căpătat vigoarea bărbătească 


Eset, 6 Matea 


şi măcar că în timp de alţi 20 de ani ela 
suferit tot felul de asalturi de la pretendenți, 
Cezari în perspectivă, etc., el a rămas fidel 
convingerilor lui republicane. Mareșalul Mac- 
Mahon a trebuit să cadă, cu ministerul său 
reacţionar cu tot, faţă cu independenţa şi 
cerbicia sufragiului universal, care, cu 10 
ani înainte, servise totuşi interesele unui Na- 
_poleon. 

Massa electorală este pertectibilă ca ori şi 
ce organism social. Un corp electoral slab, 
poate să devină cu timpul independent şi 
conscient. Este o şcoală şi pentru aceasta ca 

entru ori-ce lucru, şi şcoala, o ştie toată 
umea, că nu e alta de cât marea practică 
a drepturilor politice. 

Cu sufragiul universal slab la început, 


ştim unde ne ducem, ne dueem la o stare 


din ce în ce mai perfectibilă, la posesiunea 
de sine a poporului întreg. 

Intreb insă, ce perspectivă poate avea un 
regim electoral bazat pe cens restrâns şi ìn- 
gust? Care poate fi viitorul unui regim care 
este rezemat pe nedreptate și trăeşte din es- 
cluderea a milioane de concetăţeni ? 

Viitorul este că spiritul de coterie politică 
înfloreşte tot mai mult, iar independența dis- 
pare din zi în zi față cu mijloacele de co- 
rupţiune din ce în ce mai mare şi mai atră- 
gătoare. Rezultatul este că, din sânul acestor 
coterii electorale, ies camere servile și inca- 
pabile şi se nasc ministere ridicule, susținute 
de o pătură subţire de politiciani. Dacă noi 
nu vom lărgi colegiele actuale electorale, sunt 
convins că, peste 10 ani, în ele nu se vor 


Lichen 


- maï putea alege de cât cei cari vor voi să 
cumpere voturi. Vorbesc de colegiul I maï 
cu seamă. Ultimele alegeri au dovedit aceasta. 
lată perspectiva ce ne așteaptă. Colegii sau 
slabe, ca cel al treilea, sau corupte, ca cel 


Pe când sub regimul  sulragiului univer- 
sal se poate forma © școală politică, se pot 
stabili curente, se poate lupta contra corup- 
țiunei și a presiunei, interesând massele po- 
pulare la reforme cari le privesc, deşteptân- 
du-le la viața politică folositoare lor; sub 
acela al sufragiuluï restrâns nu poți deştepta 
de cât pofte, nu poți stimula de cât interese 
personale sau de-coterie. In cazul d'ânteiu, 
cel puțin există convingerea că vei avea un 
corp electoral tare; în al doilea nu poţi hrăni 
această idee, căci cu cât corpul îngust elec- 
toral devine mai luminat, cu atâta el devine 
și mai corupt. Independenţa cea mare cetă- 
ţenească nu o poţi avea în nici un caz. 

Să mai voraesc de moralitafea unui sau 
celui-lalt regim electoral ? Regretatul C. A. 
Rosetti a pus în evidenţă faptul că singurul 
mijloc de a scăpa cât se poate mai niult de 
corupţia electorală, este suprimarea colegiilor 
înguste, admirabil de potrivite pentru o ac- 
țiune bănească. Aşa, astă-zi când alegerea 
unui candidat atârnă în colegiul întâiu de 
10 voturi, poate să le cumpere; poate cum- 
pära 20, 30. Când însă un colegiii va fi de 
mii de alegători, aşi voi să ştiu cum se vor 
putea cumpăra atâtea voturi câte trebuese 
pentru a decide victoria? In tot cazul, lu- 
crul va fi foarte, foarte greu. 


Prin urmare, ca moralitate, ca independenţă, 
colegiul larg universal este preferabil stărei 
actuale de lucruri. 

Până acum m'am pus în ipoteza cum că 
momentan colegiele de sutragiu universal vor 
fi identice, ca independenţă, cu cele de astă-zi. 
Lucrul însă nu este tocmai așa; eŭ cred că 
„sub sufragiul universal, de la cele întâiu 
momente, va fi mai multă independenţă. 


MI 


Logic și riguros ar fi a crede că, ameste- 
când la un loc —în un singur colegiu — de- 
osebite colegii electorale, din cari fie-care luat 
în parte este slab, să urmeze că şi colegiul 
ast-fel format să fie tot așa de slab ca cele 
vechi întrunite. Prin urmare, la întâia privi- 
vire se poate crede cum că cu sufragiul u- 
niversal nu se câştigă absolut nimic in in- 
dependenţă şi civism. 

m convingerea că este o eroare, Și iată 
de ce: Sub actualul sistem electoral forţele 
independente şi energice ale massei electora- 
le sunt imprăștiate in trei colegii. Această 
diviziune arbitrară are de rezultat a le re- 
duce la neputinţă pe toate, a le neutraliza din 
cauza lipsei de legătură şi de comunitate de 
interese dintre ele. De altminterea este știut 
lucrul că Primăriele, la inceputul fie-cărui 
an, la această ocupaţie se dedau, trecend 
pe unii alegători din colegiul al Il-lea — 
când aŭ condiţiunile cerute — in întâiul, 


pentru a inprăştia mănuchiul electoral in- 
dependent. 

Ei bine, aceleaşi forţe exact numericește in- 

trunite la un loc, ducând o campanie impreună, 
votând impreună, etc., prezintă o dezvoltare 
de putere cetăţenească mult mai mare, pe 
cuvântul că nici cea mai mică cantitate nu 
e perdută nici neutralizată prin diviziuni ar- 
tificiale. De altminterea, ceea ce spun se ba- 
Zac pe un principiu elementar fizic și so- 
cial. 
Dar mi se va spune, că dacă concentrarea 
forțelor independente se face de o parte, de 
cea-laltă se face de asemenea concentrarea 
tuturor elementelor slabe, maleabile, electo- 
rale, prin urmare dificultatea fiind mai mare 
totul se reduce la starea intâiu de lucruri. 
Nu este însă aşa. 

Să nu se creadă că elementele slabe unite 
la un loc, devin tot mai slabe, după cum 
cele tari devin tot mai tari. Acelaşi lege do- 
mină totul. Puterile indoelnice, elementele 
maleabile electorale, unite, câștigă și ele în 
forţă în aceaşi proporţie, și aceasta este evi- 
dent. Aşa, altă resistenţă opune un corp eleetoral 
slab şi restrâns, şi alta când, deși slab, este 
numeros. Fie-care alegător îşi simte coatele 
mai libere, ue de presiune asupra unui 
corp mare electoral imprăştiindu-se pe o mai 
largă suprafaţă, urmează că fie-care alegător 
— im teza generală — primește e ciocnire mai 
mică. 

Exemplele nu lipsesc chiar in viața noastră 
electorală. Mulți -credeaŭ, cu ocazia reformei 


Erga pe Ty 


electorale de la 1883, cum că desființindu-se 
un colegiu şi aruncând cotingentul aceluia 
in celelalte, prin urmare mărindu-le pe cele 
rămase, -rezultatul va fi că toate colegiele vor 
perde din independenţă și din tăria lor. Fie- 
“care iși aduce aminte că pe tema aceasta o- 
poziţia de atunci a făcut campania. 

Faptele au dovedit contrarul. Fie-care , din 
cele trei colegii remaseau căpătat mai multă 
tări& şi independenţă. In special colegiul al 
Il-lea era considerat ca condamnat, prezice- 
rea nu sa realizat. Din contra, acest. colegii 
are minunate elemente politice. Ceea-ce a dat 
incă o tărie relativă colegiilor întiîiu şi al 
doilea, de Senat mai cu seamă, a fost intro- 
ducerea in sînul lor de elemente străine, e- 
lementul cult şi luminat, profesiunile libere, 
doctorii, licenţiaţii, etc. 

Colegiul al Ill-lea a căpătat o insemnată 
forță electorală din momentul ce i sa dat, pe 
lingă ţăranii votători indirecţi, şi elementul 
votanţilor direcţi, cei cu patru clase primare, 
etc. 

Aceste lucruri sunt necontestabile, ameste- 
cul alegătorilor de diferite categorii, realizat 
in ultima reformă, a dat fructe bune. A fost 
in mic o experienţă pentru pregătirea sufra- 
giului universal, celpuţin al colegiului unic. 

lată cum, indată ce cine-va îşi dă ostenea- 
la de a analiza conștiincios lucrurile, ajunge 
a le vedea sub o altă faţă. Din nenorocire, la 
noi analiza imparţială nu e tocmai in favoa- 
re, in privința cresurilor şi a prejudeţelor 
suntem o ţară de curente. O idee respândită, 
cu greu iese din mintea chiar a celor mai 


E E, 


luminaţi, ideea că sufragiul universal ar slă- 
bi situaţia politică, r&spândită cu abilitate 
de reacţienari, o vezi reprodusă de oameni 
la cari nu te aștepți. 

Am tratat chestia sufragiului universal cât 
se poate de larg și am căutat prin un para- 
lel să dovedesc că această formă de votare 
dacă nu e mai bună, dar de sigur că nu e 
mai rea, pentru moment, şi cu mult mai 
superioară mai târzii. 


ÎNCHEERE 


I 


Votul universal are douë feluri de duşmani: 
Unii sunt de principii, reacţionarii de toate 
nuanțele, cari vëd o nenorocire în acest mod 
de votare, peste tot locul şi ori când. Ei nu-l 
gustă în Franţa, în Germania, nicăerea, ei 
nu-l primesc nici ca perspectivă îndepărtată 
în viitor. Cu aceia nu se discută, acelora se 
va impune, în contra voinței lor, odată su- 
fragiul universal. 

Sunt însă alţii cari admit în principiu sis- 
temul, cari sunt partizanii lui, dar nu în mo- 

“mentul de faţă, ei cred că țara nu e încă 
pregătită pentru ast-fel de regim electoral, 
că moravurile politice nu sunt destul de coapte, 
ete. Më refer, bine înțeles, la oamenii de bună 
credință, nu la cei ce invoacă acest argument 
ca simplu pretext de a înlătura chestia. 

Aţi observat un lucru? De câte. ori este 
vorba de o reformă oare-care, tot-d'a-una se 
vor găsi mulți cari să obiecteze că este pre- 
matură. Aceasta stă în natura oamenilor ti- 
mizi sau cari nu-și daŭ bine seamă de ceea-ce 


ae a să 


„se propune. Surprinşi cu-o propunere, neavând 
nici timpul, nici mijloacele de a o studia, eï 
preferă a cere amânarea sub plictisitorul şi 
mult repetatul motiv că țara ru e pregătită 
incă! Natural că şi sufragiul universal tre- 
bue să fie salutat cu asemenea fastidioasă şi 
timoroasă obiecţie. 

Dacă lumea politică, spiritele alese şi ho- 
tărite s'ar fi potrivit acestei categorii de oameni, 
așa numiţi cuminţi, cari nu iubesc a brusca 
lucrurile, zic ei, apoi nici o reformă, dar ab- 
solut nici una cu un caracter mai funda- 
mental nu ar fi avut loc. Societatea ar sfirşi 
prin a pieri de prea multă cuminţie, care 
echivalează în multe cazuri cu anemie, păcă- 
toşie sufletească. 

Aşa cu privire la votul universal. Când, me 
rog, aş intreba, massa alegătorilor noştri va 
fi coaptă pentru întroducerea votului univer- 
sal? Când această reformă va fi potivită? - 
Peste câţi ani? Peste 10, peste 20, peste 30, 
când? La aceasta nici odată nu ţi-se rës- 
punde. Atât numai ti-se repetă că țara încă 
nu e pregătită |... 

Dacă întrebi insă cum ţara are să să se: 
pregătească, iarăși nu capeţi ca r&spuns mare 
lucru. Ți s& spune că atunci când alegătorii 
vor fi mai luminaţi, mai independenţi, mai 
nu ştiu cum. Dar toate acestea sunt chestii 
de apreciare ; tot-d'a-una corpul electoral va 
lăsa ceva de dorit în o privinţă sau în alta. 
Căci cine își închipue că vom avea vr'o dată 
o massă electorală absolut fără defecte și slă- 
biciuni, se înşală amar. Acest lucru nul 
găsești în nici o ţară, şi nu | vei găsi poate 


veacuri întregi. Cu mijlocul acesta chestiu- 
nea votului universal poate să fie indefinit 
amânată din generaţie în generaţie. Căci ur- 
maşii noştrii evident că vor fi mai exigenţi 
in materie de calităţi electorale de cât noi, 
așa că eï vor găsi massa alegătorilor tot in- 
suficientă, măcar că ea va fi realizat serioase 
progrese. Și așa mai departe, cum am zis, 
din generaţie în generaţie. r 

Adevěrul este că chestia, după cum am arătat 
in capitolele precedente, se pune rău când se 
pune pe terenul meritului şi al capacităţei. 
Ai o massă electorală, bună rea, aceasta este, 
trebue să lucrezi cu ea și să "i dai drepturile 
pe cari nu le poţi refuza pe nici unul din 
motivele invocate. 

Șapoi la noi este o particularitate care 
vine în contra obiecţiunei pe care o discut. 
La noi nu este vorba dea acorda dreptul de 
vot la o massă de cetăţeni cari nu la avut 
incă, după cum se pune chestia d. ex. în 
Belgia. La noi de 25 ani toţi contribuabilii 
de 21 de ani sunt votanţi, cerând deci sufragiu 
universal nu cerem de cât modificarea legei 
actuale electorale şi desfiinţarea categoriilor 
arbitrare, massa tos rămâne aceeaşi. 
Apoi nu este nedrept de a zice că o clasă de 
cetățeni care sunt alegători de 25 de ani, nu 
merită încă de a figura în același colegiu cu 
restul ţărei? Dar cum vroiţi ca alegătorii 
țărani — căci de ei mai mult e vorba — să 
capete mai multă experienţă și mai multă 
pricepere cetăţenească când sistemul actual, 
modul de votare etc., îi condamnă pentru 


ERR 


vecie la un rol şters, la ceva pasiv, fără viaţă 
și tără voinţă? 

Ş'apoi “întru cât se cer calităţi mai supe- 
rioare pentru votul universal de cât pentru 
regimul cenzitar ? Din contră, înţeleg în un 
regim cenzitar să ceri condiţii de capacitate 
şi de avere, să fii dificil, dar sub regimul 
cel larg electoral, unde toată lumea trebue 
să intre, întreb ce condiţii se pot cere? 

Nu, cu cât discuţi chestia cu atât vezi că 
toate obiecţiele nu au nici o valoare şi că ele 
sunt sau simple prejudețe sau ascund sub 
ele o mare ură în contra claselor populare 


H 


Am tratat pe larg chestia sulragiului uni- 
versal. Am căutat al justifica din toate pun- 
tele de vedere şi am insistat foarte mult a- 
supra actualitäțeï lui urgente. Noi radicalii 
nu primim ca să nise vorbească de votul obş- 
tesc ca de ceva care este rezervat viitorului ; 
el se impune astăzi și susținându-l nu o fa- 
cem cum am face cu impozitul progresiv, 
care, evident, că mai are de așteptat până a 
fi întrodus, graţie intereselor clasei dirigente, 
ci il susţinem cu ferma convingere că această 
reformă nu mai poate aştepta. Mai mult, noi 
nu prezentăm sulragiul universal ca o reven- 
dicare exclusiv radicală, ci ne adresăm şi la 
alte partide liberale şi le spunem că e de 
datoria lor să °l inscrie şi în programul lor. 
Sufragiul universal în alte ţări a ajuns pro- 


prietatea tuturor partidelor, de ce la noi par- 
tidul liberal nu 'şi Var însuşi? 

Vorbind de acest sistem lam tratat în prin- 
cipiu, fără a më întinde asupra deosebitelor 
modalităţi în care el să prezintă pe unde 
funcţionează. Se înțelege că dacă ar fi vorba 
ca să întru în desvoltări în această privinţă 
aş avea multe de obiectat şi de criticat. Aşa, 
eu nu consider că Italia are sufragiul uni- 
versal, când il bazează pe ştiinţa cetirei şi a 
scrierei. De altă parte în Germania etatea de 
25 de ani care să cere cetățeanului pentru a 
exercita drepturile sale politice este exorbi- 
tantă, este in acelaşi timp un mijloc de a 
înlătura vremelnic de la vot sute de mii de 
alegători. Dar diviziunea circonscripţiilor e- 
lectorale, modul de votare, precum și acela 
de a determina majoritatea sunt atâtea punte 
care ridică grave obiecţii, pe cari le voiŭ 
trata într'un alt studiu mai târziu. 

Un lucru este urgent și pe acela îl semna- 
lez, anume, tirania majorităţilor şi anihilarea 
tuturor celor-lalte curente sociale și politice 
cari nu pot la alegeri întruni egalitatea plus 
unul din numărul votanţilor. Această ches- 
tiune intră naturalmente în însăși organismul 
sufragiului universal. 

Singurul mijloc de a face ca parlamentul 
să fie expresia completă a ideilor și curente- 
lor din ţară este ca legea electorală, sufra- 
giul universal, să aibă la bază proporţionali- 
tatea. Altminterea alegerile pet fi chiar libere 
şi parlamentul totuşi nw -va fi expresia de 
cât a unui partid, ceea ce nu e menirea par- 
lamentelar. 


90 = 


Nu pot sfârşi lără a tace câte-va reflecţii 

melancolice. 
“ Presa noastră ìn genere, este prea absor- 
„bită de politica zilei, de animosităţile dintre 
partide. Ea nu consacră destul timp pentru 
tratarea chestiunilor de principiu, care sin- 
gure pot provoca curenturi în public. 

Nu mai r&mâne îndoială că evitând cu în- 
grijire tratarea chestiunilor de principiu, ai 
un public mult mai binevoitor, ale cărui 
idei nu le jigneşti întru nimic. Articolele de 
polemică nu deşteaptă animozităţi şi protes- 
tări de cât printre politiciani, marele public 
le citeşte și se amuzează de toate. 

Dar ori cum fie, şi cu toate inconvenien- 
tele pe cari le prezintă tratarea chestiunilor 
sociale şi economice, este de mare nevoe ca 
ele să fie abordate și date în discuţia pu- 
blicului. 


CUPRINSUL 


Introducere . . . . . . pag. I—VIII 
Adversarii sufragiului uni- 

versal. AI «€ 9—15 
Sociologia şi Malna « 16—39 
Distincţii interesate . « 40—47 
Averea şi patriotismul . « 48—51 
Averea şi Cultura. « 52—59 
Influenţa Culturei . « 60—70 
Exemplele. PRAN « 7141—73 
Independența Alegčtorilor « 74—84 
Incheere . « 85—90 


a Cea