Revista Cinema/1990 — 1998/4_Noul_Cinema_anul_XXXII-nr-10-1993

Nr. 10/1993 (367) 


== | ~~ =: Ma Ft) 


-Anul XXXII REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VARSTELE 


Pasarea 
spin 


pesimisti? 


cu cititorii 


ricat ar parea de necrezut, corespondentii nostri sunt incom- 
parabil mai preocupati de configuratia si soarta cinematogra- 
fiei romanesti decat de filmele straine, desi ponderea acestora 
din urma este incomparabil mai mare in repertoriul cinemato- 


grafelor şi al televiziunii, aşadar in existența noastră cotidiană, alături de 
Xerox, Computerland, Palmolive, Marlboro, Axion şi Pepsi Cola. Indiferent 
de opiniile exprimate, interesul este viu şi constant, ca şi înainte, când fil- 
mele româneşti erau şi mai multe, şi mai aprig distribuite in cinematografe. 


chidem spre viitor și nu spre trecut, nu 


alte imagini, alte variatiuni pe 
E E Wem meet 
(sic!) pentru realizarea unor filme nu 
pentru ger tr regizorilor și al critici- 
lor. Ar trebui să incetam cu producerea 
filmelor ce dezamăgesc pe marea majo- 
ritate a spectatorilor, si așa puțini si 
care scad in continuare. Să realizam 
filme pentru spectatori! (...) N-am nimic 
cu filmul românesc, însă am ceva cu fil- 


Din nou 


secata de valoare şi conţinut. Părerea 
mea este că atunci când nivelul de trai 
va creşte, aceste filme ale perioadei de 
tranziţie vor fi date uitării, precum fil- 
mele despre maretele realizări ale so- 
cialismului, căci oamenii nu cred că vor 
vrea să se intoarca in permanenţă in 
trecut“. 

Cele două categorii nu sunt com- 
parabile, întrucât filmele despre „măre- 


credeți că ar trebui să punem capăt mele luate la general (sic!). Ce-i mult tele realizări“ erau, in general, minci- 
acestor incursiuni? Realizatorii vor strică si deja sunt prea multe, mult prea  noase si, in particular, proaste. S.B., 
ーー scăpa de ii ile din trecut nu recom- multe filme pe aceeaşi temă ce a fost exprimandu-Si „tot respectul“ fata de 


ui SILVIU BUICĂ din Foc- 

sani DRAGOSTE ȘI APA 

CALDĂ i-a lăsat „un gust 

mult mai amar decât BA- 

LANTA, HOTEL DE LUX 

sau PATUL CONJUGAL, 
ale căror cronici erau pline de referiri la 
gustul amar pe care vor trebui sa mi-l 
lase“. Dar întrucât corespondentul nos- 
tru nu suportă amaraciunea (il inteleg, 
chiar dacă nu întru totul), s-a hotărât 
sa ne comunice nu un comentariu pe 
marginea filmului, ci un punct de ve- 
Jere cu caracter oarecum general. „Nu 
credeţi că viața românului are destule 
gunoaie și mizerii pentru a le vedea și 
pe ecran?" 

Daca intrebarea imi este adresatà si 
nu e pur si simplu o intrebare retoricá, 
as putea raspunde: da, viata noastra e 
intr-adevár plina de mizerii, dar nu tre- 
buie sa inchidem ochii, sa ne prefacem 
cà aceste ,gunoaie si mizerii* nu ar 
exista si sa fabricam filme senine, seda- 
tive, bucolice. Ani in sir s-au facut filme 
care ascundeau realitatea si, prin 
aceasta, ni se inducea ideea cá ea nu 
ar exista. E bine oare? „Cel mai adesea 
spectatorii se duc la un film să iși in- 
cânte ochiul, nu să fie pălmuit cu o 
realitate deja cunoscută. Nu credeţi că 
dacă aceasta palmă dură e aplicată fara 
menajamente, atunci omul se va lăsa 
dus de val si nu va mai face nimic pen- 
tru o altă lume? Dacă creierul său este 
bombardat, i cu imagini a 
(sic!) gunoaielor şi a (sic!) rii, 
in timp, va acţiona conform gunolu- 
lui, microbului ce e in el ra ) eng 
impulsul oamenilor de film 
spune ceea ce le-a fost intenis, 


dar nu credeți că ar trebui să ne des- 


DIN SUMAR: 


Mes 
— armean“ a Centrul one ^s 


ÎN PREMIERĂ 
Priveşte inainte cu mânie. 

PE ECRANE: Lovituri fulgerătoare; Testoa- 
sele — AS com Bayang Familia Addams; 
PSIHANALIZA: Personajul „Freud“; Cineastii 
e. asah istorie complementară; Misterele 


FESTIVALURI: Veneţia '93 


FILM FAX; FAN CLUB; VIDEO 
CINEMATECA ROMANEASCA: VIDEOGHID 


În acest număr semnează: | 


Călin Căliman, Irina Coroiu, Adina Darian, 
Dana Duma, George Littera, Rolland Man, 
Aura Puran, Valerian Sava, Serglu Selian, Du- 
mitru Solomon, Doina Doina Stănescu. 


prezentative 
Deschizător de drum în producţia de film particulară: dos, cu capul 


Sobolanii roșii de Florin Codre. 
Cu Ozana Oancea si Lucian Nuta 


„Atitudinea 
mai mult” 


Andy Garcia: 
rasistă m-a durut cel 


Rene Russo: „M-am apucat 
de cinema ca sa am din ce trai“ 


noile filme, e de părere că ele „sunt re- 


pentru această lume pe 

în jos din PATUL CON- 
JUGAL, insă atunci când această lume 
va veni pe picioare aceste filme vor pă- 
rea pe dos". il intreb pe corespondentul 
nostru din Focșani: dacă s-ar face altfel 
de filme, nu despre „această lume pe 
dos", pentru cine ar fi ele reprezenta- 
tive? Pentru o lume care (inca) nu 
există? Prin urmare, n-ar fi ele la fel de 
neadevărate ca şi filmele despre „măre- 
{ele realizări ale socialismului? 


AN COJOCARU din Braila 
ar vrea să ştie „de ce fil- 
mele a 


care au 
a în ând cu anul 
1990 sunt atât de ? 


tire»? D.C. considera ca ar trebui sa fa- 
cem filme S.F. sau cu cascadori „care 
să te fina treaz in fata ecranului”. Oare 


Vă răspunde: 


Oana Bercu, Bucuresti; Emil Niculoaie, Huși: 


ANDY GARCIA. 35 ani. Născut în Cuba şi crescut la 
Miami unde ai sai s-au refugiat imediat după tentativa nere- 
uşită de răsturnare a regimului lui Fidel Castro (faimoasa 
operaţiune din Golful Porcilor). Tatăl, avocat foarte cunos- 
cut la Havana, este obligat — odată ajuns în Statele Unite 
— să deschidă un restaurant pentru a-și întreține familia. 
Copil fiind, Andy a fost mult timp calul de bătaie al colegi- 
lor de şcoală din cauza accentului său pronunţat hispanic. 
Visul lui era să devină jucător de baschet. În adolescenţă se 
imbolnaveste însă de mononucleozá, pierzându-și tonusul 
muscular. Adio, carieră sportivă! Pe de alta parte, rezulta- 
tele mediocre de la școală il fac sa se gândească Ia o pro- 
fesiune mai... liberă. Hotaraste sa-și încerce norocul in tea- 
tru. „A fost ca un virus“ — spune el astăzi. „Odată contami- 
nat, am înţeles că eram făcut pentru actorie și nu m-am mai 
gândit din acel moment la nimic altceva“. 

Începutul nu a fost ușor. A trebuit să înfrunte multe umi- 
jinte si să presteze diferite munci (incarcator-descarcator 
pe, camioane de mare tonaj, om de serviciu la bucătăria 
unui restaurant). „Ceea ce m-a durut cel mai mult a fost 
atitudinea rasista a multor oameni care lucrează la Hol- 
lywood. Prin naștere nu sunt nord-american, dar asta nu în- 
seamnă că sunt un actor cubano-american. Este ca şi când 
s-ar spune despre Dustin Hoffman că e un actor iudeo-a- 
merican. Noi toti suntem pur și simplu actori... Când aveam 
21 de ani primul impresar de teatru dispus să mă reprezinte 
mi-a pus condiţia sa imi schimb dantura, tunsoarea si să 
scap de accentul spaniol. Dar asa n-as mai fi fost eu in- 
sumi. As fi fost o «facatura»!" 

In 1985 obţine, în sfârşit, un rol important în Opt milioane 
de feluri de a muri (r. Hal Ashby). Impresionat de jocul sau, 
Brian De Paima îl distribuie în Incoruptibilii (1987, alaturi 


despre 


nu putem scipa — scrie in continuare 
D.C. — de aceasta realitate cruda care 
ne inconjoara nici macar pentru cateva 
zeci de minute? (...) Desigur că aceste 
filme isi au și ele locul și rolul lor, dar 
regizorii şi actorii noștri știu să facă nu- 


rost are atâta insistență pe ceea ce se 
intâmplă în zilele noastre? Eu sunt ca- 
pabil să vad ce este in jurul meu? Sin- 
cer să fiu, sunt suprasaturat de vulgari- 
tatea si injuraturile murdare pe care le 
———— i-ar ans id 
aceea nu doresc aud același lucru 
când intru într-o sală de cinemato- 
grat...“ Si totuși 一 ce să-i faci? 一 cine- 
matograful, de când a apărut (acum o 
sută de ani), cam asta face: reflectă 
realitatea. Care, e drept, nici ea nu e 
simplă și monotonă. N-am nimic împo- 
triva filmelor S.F.. care şi ele reflectă o 
realitate, a imaginaţiei. Nu se fac la noi,” 
fiindcă sunt foarte costisitoare si (vezi 
filmele S.F. produse in Occident) pre- 
supun mijloace tehnice sofisticate. 
Avem, vai, o cinematografie săracă. 
in continuare, Dan Cojocaru dorește 
să-i atragă atenţia lui Marian Radulescu 
de la Timisoara „că nu toţi cei care au 
privit filmul RECONSTITUIREA, 
oribilă porcărie care-ţi întoarce 


tatea acelor zile nu or (sic!) mai fi exis- 
tat? Era imperios necesar ca actorul 
să-și afunde fața in mociria aceea și 
apoi să ne delecteze auzul cu un limbaj 
pe care hârtia cu greu l-ar suporta?“ 
Bineînţeles că un spectator (cititor) ca- 
ruia nu-i place ceva nu este neapărat 
un „Spirit ingust“. În același timp, însă, 


nu cred că un film ca RECONSTITUI- 
REA, care reprezintă un moment de re- 
ferinta%al cinematografiei romanesti, 
poate sa nu-i-placă atât ge tare cuiva 


de S8an Connery si Kevin Costner). Succesul apare peste 
noapte. Urmează roluri importante in Black Rain (1989 — r. 
Ridley Scott) unde aproape ca il eclipsează pe Michael 
Douglas; Afaceri interne (1990, r. Mike Figgis, partener Ri- 
chard Gere) si, în sfârșit, rolul cel mare în Nașul III (1990, r. 
Francis Ford Coppola). 

Ultimele două filme i-au adus titlul de „Starul anului 
1990" iar pentru Nașul a fost nominat la Oscar si la Globul 
de aur. Următoarele filme: Death Again (r. Kenneth Bra- 
nagh — 1992), Erou din intâmplare (r. Stephen Frears — 
1992) 'si, Jennifer 8 (r. Steve Rudin — 1993). | se repro- 
seaza ca pe ecran este prea sobru si ca in filmele sale sunt 
aproape inexistente scenele sexy care fac deliciul publicu- 
lui. „Niciodată nu voi fi văzut în astfel de filme. Nu e obliga- 
toriu sâ mă dezbrac pe ecran ca să-mi dovedesc talentul“. 
Andy Garcia vorbește foarte putin despre soția sa Marivi si 
cele două fetițe. „Am spus întotdeauna că viața mea nu are 
nimic neobișnuit. Personajele pe care le interpretez Sunt'e- 
site din comun si astfel, prin ele, eu imi traiesc fantasmele 
care imi bântuie gândurile. In rest, trăiesc ca toti oamenii”. 


Florin Drăgan, comuna Cricău, jud. Alba: 


RENE RUSSO. nascută in California acum 30 de ani. 
Aproape un deceniu a fost unul din modelele cele mai bine 
plătite, imaginea ei apărând pe coperţile revistelor „Har- 
per's Bazaar”, „Cosmopolitan“, „Vogue“. A colaborat cu ce- 
lebrii fotografi Richard Avedon si Francesco Scavullo iar 
chipul ei a fost mult timp identificat cu „The Revlon Girl", 
în reclamele celebrei firme de cosmetice. „Nu m-am consi- 


derat niciodată manechin”, spune ea. „Dar nici actriţă. 


e 


Tot Dalias-ul 
a consacrat-o: 
Sheree J. Wilson 


N 


ンー 


Nici -o cinematografie constituită  - 
nu-şi poate permite să ignore cu totul semnalele venite 
de la spectatori, dar nici cineaştii nu se pot transforma 
ae cut Rai O? Co in executorii tuturor cerintelor unui public comanditar. 

n ceea ce ne priveste, suntem pentru un permanent 


dialog deschis, 


dar înţelegem nevoia de romantism a publicului tânăr. 


Secventa antologică din Patul conjugal de Mircea Daneliuc, 
cu Lia Bugnar şi Gheorghe Dinică 


Dupa. atâţia ani de pozat am simţit ca Ru mai suport sa stau 
in fata aparatului de fotografiat“. A părăsit agenţia pentru 
* care lucra, și-a reluat studiile abandonate și vreme de patru 
“ani n-a mai lucrat nimic. „M-am apucat | de cinema pentru 
ca trebuia să trâiesc și eu din ceva“. În 1987 debuteaza 
într-un serial tv — Sable — care eșuează după primele şase 
episoade. În 1989, obține primul rol adevărat in Major Lea- 
gue. Apare alături de James Belushi în Mr. Destiny. Apoi, 
alături de. Michael Keaton în One Good Cop. Este partenera 


lui Mick Jagger și Anthony Hopkins în Freejack. Anul 1992. 


îi aduce „şansa cea mare“ cum spune ea: distribuirea în 
Arma mortală III! alaturi de Mel Gibson. Filmul depaseste 
repede 100 milioane dolari încasări și casa producatoare' 
Warner Bros, îi oferă lui Rene Russo un Range Rover ulti- 
mul tip. Noua vedetă este partenera lui Clint Eastwood in In 

the Line of Fire (in bătaia puştii) — r. Wolfgang Petersen. 


PE SCURT: 


Mioara Traila, Bucuresti; 
Neamţu, Arad. 


Sheree J. Wilson, interpreta lui April Stevens în serialul 
Dallas, a fost văzută şi pe micile noastre ecrane în 
— serial de patru episoade — alături de Peter 
Strauss. Actrița a debutat pe Broadway intr-un spectacol de 
muSic-hall iar serialul as .a consacrat-o vedetă tv. Nu 
este câsătorită, îi plac maşinile de curse, florile, poezia mo- 
dernă și bărbaţii peste 1,90 m înălțime, bruneti si, mai ales, 
inteligenți. 


Sârbu Florin, Cluj; Antal 


Mariana Viadut, Bucuresti: 
Adresa lui Richard Chamberlain 
vezi. p. 19; două dintre ecraniza- 
rile romanului. „Jane Eyre“ de 
Charlotte Bronte au avut ca pro- 
tagonisti pe: Orson Welles si 
Joan Fontaine;" George C. Scott 
si Sarah Miles; revistele care và 
lipsesc din colectie le puteti 
cumpara de la sediul redactiei 
noastre. Ç 

Radu Irimescu, Focsani: Nu- 
mele adevarat al actorilor Bud 
Eos si Terence Hill (Comisa- 

si partenerul sáu) 
zt Carlo oli si res- 
pectiv Mario Girotti; Fernando 
Rey s-a născut la 20 septembrie 
1917; numele său adevărat este 
Fernando D'Arambillet. 


Doina STANESCU 


încât să-l considere o ,oribila pones 
care-fi intoarce stomacul pe dos". 

reste, nu m-ar incanta, fiindca vs ed = 
totuşi RECONSTITUIREA un film re- 
marcabil, să fiu calificat, de pildă, drept 
un „spirit pervers”. Fiecare e liber sa-i 
placă sau^nu un produs artistic. De- 
mocratia. gustului e mai veche si mai 
solidă decât democraţia politică! 

D.C. îl interpelează direct pe MR: 
„Dumneavoastră, domnule Marian Ră- 
dulescu, nu afi dori să vizionafi un film 
care să vă facă să evadați din realitatea 

asta hâdă ? Eu sunt convins că da, că 

toți avem nevoie de ceva mai frumos, 
de filme pe teme romantice...“ ii las, 
desigur, pe Marian Rădulescu să-i ras- 
pundă preopinentului său din Brăila. 


Corespondentul nostru e de părere 
ca „după revoluţie nu am mai făcut si 
altfel de fiime, ca de exemplu filme de 
ficțiune, prin care să ne punem şi ima- 
ginatia la treabă“. Dar filmele incrimi- 
nate sunt filme de ficțiune, adică în 
care autorii „şi-au pus şi imaginația Ia 

treabă“. Ce ne propune D.C. în locul 
unor filme ca BALANȚA sau HOTEL 
DE LUX, care, după părerea sa, nu vor 
fi „niciodată pe placul celor de peste 
hotare“? (Greșit: ambele au fost foarte 
i i celor de peste hotare, iar HO- 

L DE LUX a luat chiar un premiu im- 
portant la un festival de mâna intai, cel 


de ia Venetia). D.C. ne „De une „un 
fiim cu droguri“. țară se 
introduc droguri cu Para ,4magi- 


genul BALANTEI, HO- 
TELULUI DE LUX etc.?" Nu-l contrazic 
pe D.C., ma gandesc doar cá ar fi unele 
șanse in ceea ce privește „imaginea“ 
dacă filmul cu droguri ar fi făcut de 
Pintilie sau Pita (sau Daneliuc, sau Ve- 
roiu...). 


D.C. propune „să mai lăsăm trecutul 
pace şi să ne ocupăm putin și de vii- 
De să atât de pesimisti? Fil- 


HII 
us : 
hu 
td 
idu 


sunt in ne 
care ne aflam, atunci. 
indrăznesc să mà gândesc“. Sunt de 
acord că avem nevoie de optimism, de 
speranţă, mai ales că unul din rosturile 
artei e să ne întreţină speranța. Dar 
pentru asta nu e nevoie nici să mintim, 
nici să ocolim adevărul, nici să ne pre- 
facem ca nu. observăm ceea ce se in- 
tâmplă în jur şi „să punem imaginaţia la 
ere dă pentru a inventa o realitate pa- 
ralelă. 


きる る 


Corespondentul din Brăila sugerează 
ca revista să pună în discuţie „violența 
in filme“. Subiectul a mai fost discutat, 
dar, cum un astfel de subiect nu poate 
fi epuizat... Ne solicită, de asemenea, 
un poster, „pe două pagini” al lui Mel 
Gibson (apărut în numărul trecut) și 
adresa lui Adrian Pintea (il sfatuim pe 
D.C. să-i scrie lui Adrian Pintea pe 
adresa: Teatrul National Bd. N. Bal- 
cescu nr. 2, Bucureşti, cod 70121.) 


banilor, minunata noastră 
revistă există, o citim şi 
mă rog la Dumnezeu să o 


NE aci NISN: CEL MAI 


NI, în stilul 
(Continuare în pag. 20) 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


w 


cu PED 


E]. oc-nor ES 


„O 
e 


OSs 


PS 
+ o0 
> e 


Succes 
internaţional 


ilmul A trăda, debutul în 

lung metraj al tânărului 

Radu Mihăileanu (român 

“stabilit din 1980 în 

Franţa), a fost premiat la 
Festivalul internaţional de la Montreal 
cu Marele Premiu. Coproductie Fran- 
ta-Spania-Elvetia-Rominia, pelicula, 
foarte elogiata de critica internatio- 
nala, este o reflexie asupra trecutului 
nostru apropiat si are in distribuţie, 
alaturi de interpreti francezi, presti- 
giosi actori romani ca Victor Reben- 
giuc, Alexandru Repan, Maia Morgen- 
stern, Razvan Vasilescu, Dan Condura- 
che. Sperăm ca A trăda va apărea cit 
de curind pe ecranele noastre. 


LIN HAIRE-SARGEANT FREDERICK FORSYTH 


Pe 


Povestea 

intoarcerii [ui 
Heathcliff 

la 


“Rascruce . de 
ctun 


Editura OLIMP 


ondma/plunei 


{Centre Georges Pompidou 


Regizori romani 
în „Retrospectiva cinematografului armean” 


la Centrul Pompidou din Paris 


onsecvent ideii sale de a organiza periodic retrospective 

consacrate câte unei cinematografii naţionale, Centrul 

cultural Georges Pompidou (cunoscut şi sub denumirea 

Complexul Beaubourg) din Paris a programat, pentru 

perioada 9 iunie — 18 octombrie, 120 pelicule grupate 

sub titlul generic „Le cinéma arménien”. Această ampla 
panorama asupra unei cinematografii putin cunoscute prezintă carac- 
terul particular de a alătura celor 90 de filme realizate de 40 regizori 
din Armenia, începând din anul 1934 până în zilele noastre, alte circa 
40 pelicule aparținând unui număr de 30 realizatori din diasporă. Așa 
se face că au fost văzute filme de Hamo Bec-Nazarian, Henrik Malian, 
Frunze Doviatian, Artavazd Pelesian, Edmond Keosaian, Bagrat Hov- 
hannisian, si de cineasti armeni din alte tari ca Rouben Mamoulian, 
Henri Verneuil, Serghei Paradjanov, Atom Egoyan, Roman Balaian, 
Serge Avedikian, Arby Ovanessian, Don Askarian, Richard Sarafian, 
dar si de Elia Kazan (pentru implicarea tematică din America, Ameri- 
ca), Francois Truffaut și Claude Chabrol (pentru prezenţa lui Charles 
Aznavour în filmele lor). Și tot așa se explică faptul că, în sala Ga- 
rance, unde au loc zilnic trei proiecţii, au putut fi vizionate Mere roșii 
şi Duios Anastasia trecea de Alexandru Tatos și Falansterul de Savel 
Stiopul, filmele celor doi regizori români de origine armeană incluși 
în program. lar în expoziția de fotografii, afișe, publicaţii, cărţi si 
obiecte de recuzită, amenajată cu acest prilej în holul sălii, sunt ex- 
puse portretul lui lon Sahighian și o scenă din Năbădăile Cleopatrei. 
Dealtfel, acești trei cineaști figurează cu fişele lor bio-filmografice si 


* cu imagini din creaţiile lor în secţiunea rezervată României din masi- 


vul volum „Le cinéma arménian", editat sub direcţia lui Jean Rad- 
vanyi, conform tradiţiei de a însoţi asemenea retrospective cu mono- 
yrafii, în colecţia ,Cinéma/pluriel" condusă de Jean-Loup Passek. 


Sergiu SELIAN 


Best-seller-uri 
T pentru cinefili 


2 Dan Condurache si Adriana Moca’ Victor STROE 


din distributia filmului A trada 


ditura „Olimp“ continua 

să se adreseze cinefililor, 

mizând pe nume cunos- 

cute acestora. Printre ulti- 

mele best-seller-uri publi- 

cate se numără ' „Câinii 
războiului”, o palpitanta carte despre 
traficul de arme și culisele politicii al 
carei autor, Frederick Forsyth, a scris 
scenariul seriei de filme inspirate din 
lupta dintre KGB și CIA recent difuzata 
de televiziunea noastră. Un alt volum 
de atracție pentru cinefili este „H“ de 
Lin Haire Sargeant, care continua epica 
celebrului „La răscruce de vânturi, 
dupa care se turneaza în prezent o 
ecranizare. 


Petre Salcudeanu 
Scenarist 
„Biblioteca din“... 
noi înşine 


980 reprezinta un an de 
referinta în biografia artis- 
tica a lui Petre Salcu- 
deanu. 
In domeniul cinemato- 
grafic (unde-si legase nu- 
mele de producerea filmului Reconsti- 
tuirea), dupà o serie de scenarii care-i 
probasera capacitatea de racordare di- 
recta la realitatea imediata, ca si la tre- 
cutul recent, in registru grav, càt'si in 
cel comic, colaborarea cu regizorul lo- 
sif Demian dà la iveala O lacrima de 
fatá, un film al cárui subiect fusese de- 
cantat dintr-o prolificá productie lite- 
rara politista, axatà pe determinarea so- 
ciala a erorii si delincventei. Conceputa 
dupá formula dublei reflectári, pelicula 
vizeazà deopotrivá pasiunea si ratiunea 
de a practica cea mai populara dintre 
arte. Filmul se constituie intr-o remar- 
cabilá márturie a mentalitàtii duplicitare 
a epocii. Aparatul de filmat devenit per- 
sonaj contribuie la acest efect al rever- 
berării sensurilor, astfel ca filmul din 
film anticipează investigația facilitand 
elucidarea crimei propriu-zise, dar și 
enuntarea supratemei peliculei, care în- 
globează raportul dintre autentic şi 
mistificare, dintre ignorare și toleranța. 
Discret, dar ferm se pledeazà pentru 
implicarea în problemele majore de in- 
teres general, filmul fiind totodată un 
rechizitoriu ce demască frica si lasita- 
tea, lipsa de omenie. 

Degenerescenta umanului este si co- 
rolarul generic al ..Bibliotecii din Ale- 
xandria", cartea-revelatie care vedea lu- 
mina tiparului în același an 1980, ui- 
mind pe cei ce se grăbiseră să-l canto- 
neze pe scriitor în chingile dogmatis- 
mului sau patetismului conjunctural. 
Prozatorul român își propusese în mod 
declarat să refacă în parametri autoh- 
toni, dar la altitudinea unui alt timp is- 
toric, proiectul coplesitor al lui Thomas 
Mann „Muntele vrájit". Temerar rapel 
clasic pentru un excurs cvasiautobio- 
grafic, finalizat in urma unei indelun- 
gate acumulári de substanta epica 
densa. De asta data in centrul atentiei 
se afia fascigatia exercitata de un miraj 
ideologic ravasitor, care se va dovedi, 
trait din interior, o forță malefică ob- 
scură ce infestează totul, desfigurând 
umanul la propriu — prin boală, și la fi- 
gurat printr-o. maladie progresivă de 
nevindecat: ura. „Lupta de clasă“ pusă 
sub lupă în mediul spitalicesc își evi- 
dentiaza starea clinică maligna. Veris- 
mul fervoarei militantismului „obsedan- 
tului deceniu“ atinge pe alocuri un gro- 
tesc sarcastic, alienarea apărând ca 
dramă individuală, în vreme ce aneanti- 
zarea se dovedeşte o strategie socială 
foarte bine pusă la punct, politicul con- 
fundându-se cu antiumanismul, în 
ciuda faptului că zoon politikon este o 
coordonată specifică naturii omenești. 

Saltul de la răul fizic, care distruge 
celula spirituală a insului, la răul moral 
— suspiciunea, care avea să imbolna- 
vească definitiv societatea românească, 
urma să fie descris în -„Cina cea de 
taină”, alt roman a cărui aură de para- 
bola criticul Mircea Iorgulescu o apre- 
cia prin raportare la aceeași „Biblioteca 
din Alexandria“; „Ceea ce se petrecea 


într-un spaţiu izolat, într-un loc închis - 


al suferinţei și al bolii, în sanatoriul in- 
fern și purgatoriu totodată , aici se des- 
fasoara pe întinderile fara limite ale su- 
fletului omenesc." 

Anuntandu-si intentia de a ecraniza 
Biblioteca..." romanul gulagului romá- 
nesc figurat prin sanatoriul concentra- 
tionar, Nicolae Mărgineanu ‘ambitio- 
nează o peliculă demnă de acumularile 
sufletești ale fiecăruia. 


Nicolae Mărgineanu 
Regizor 
Lungul drum către 
filmul de actualitate 


_@ Hotărârea de a schimba aparatul de 
filmat cu scaunul regizorului, Nicolae 
Mărgineanu a luat-o determinat de o 


m premierà 
LJ 


brutalà provocare a sortii — devastato- 
rul cutremur din 1977. Mai presus de 
orice (cosemnatar Dan Pita), care nu a 
fost proiectat niciodata, e un film nas- 
cut dintr-o stare confuza de disperare, 
de neputintá si poate de aceea nu si-a 
putut fixa nici genul, osciland indecis 
între „documentar“ si ,reconstituire", € 
Debutul oficial (premiat la Costinesti) il 
reprezintá pelicula Un om in 
(1979), un policier resimţit de la pre- 
miera ca un film deosebit. Pentru ca 
Margineanu se implicase (alaturi de Ha- 
ralamb Zinca) in scrierea scenariului 
refocalizand suspensul psihologic si 
semnificatia politica secunda, printr-o 
discreta, dar ferma actualizare a su- 
biectului: manipularea constiintelor. € 
Tot de o actualizare avea să fie vorba şi 
in Stefan Luchian (1981), în. sensul 
reinvierii pe peliculă a biografiei şi ope- 
rei pictorului damnat, constiinta expo- 
nentiala nu doar pentru o indepartata 
„belle époque", ci si pentru timpurile 
mai moderne. € In aceeaşi ordine'a 
aducerii în contemporaneitate a câști- 
gului experienţelor existenţiale ante- 
rioare (mediate de marea literatură, în 
cazul “de fata proza lui lon Agârbi- 
ceanu), intoarcerea din iad (1983. Pre- 
miul de regie ACIN şi Diploma de 
onoare — Moscova) este o performanţă 
de convertire a particularului la gene- 
ral, a nationalului la universal, perfor- 
manta izbutită prin amorsarea seisme- 
lor intime provocate de fatalitatea isto- 
riei ce propune razboiul ca pe un cos- 
mar. necesar intru intelegerea aproape- 
luf. € Maxima intensitate a originalului 
demers — la care cineastul pasionat de 
prezent a fost obligat prin forta impre- 
jurărilor — este atinsă în Pădureanca 
(1987, Premiul de regie Costinești), la 
aducerea în actualitate a scrierii lui Sla- 
vici contribuind substanţial Augustin 
Buzura, semnatarul scenariului. O peli- 
culă încărcată cu virtuţi premonitorii, 
prin memorabila secvență a groazei de 
simbolica holeră anticipand într-un 
mod aproape subliminal eşecul ce urma 
să fie înregistrat de către autoritatea 
discretionara. e Cu Flăcări pe comori 
(1988, Premiul de regie Costinești) se 
pastrează consecvent în efortul de ra- 
cordare la prezent (fie şi prin formule 
metaforice preluate tot de la proza lui 
Agârbiceanu, scenarizată de lon Brad) 
_ a unei teme acute: orgoliul puterii înne- 
cate în mâzga propriei nimicnicii. e Un 
bulgare de huma (1990), dificilul pariu 
(asumat împreună cu Mircea Radu la- 
coban) de a da chip marilor spirite tu- 
telare ale neamului românesc avea să 
fie ratat tocmai din cauza presiunilor 
extraestetice exercitate. e Odată deba- 
rasat de orice fel de ,directionári" im- 
puse, Mărgineanu atacă istoria recentă, 
însă tot prin intermediul literaturii. Ro- 
manul lui Buzura „Feţele tăcerii“ devine 
pe ecran Undeva in Est (1991), film 
marcat de un patos excesiv maniheist, 
dictat poate chiar de perioada drama- 
tică a colectivizării. e Metafora sarmei 
ghimpate ce indica în finalul acestui 
film configurarea lagărului comunist se 
regăsește si în înainte cu mâ- 
nie (Premiul special Costineşti). După 
spectaculoasele (si valoroasele) disimu- 
lari anterioare care i-au solicitat intens 
capacitatea de transgresare a realităţii, 
rafinamentului pictural şi deosebitul 
simt al orchestrarii tablourilor de atmo- 
sferă, cineastul a ajuns (in compania lui 
Petre Sâlcudeanu, solicitat şi pentru 
dialogurile la Intoarcerea din iad) la 
mult râvnitul film de actualitate, actuali- 
tate pe care o abordează ex abrupto 


Irina COROIU 


aratrazarea atât de ce- 

lebrului titlu „Priveşte 

înapoi cu mânie“ preci- 

zează dintru început, 

prin introducerea ad- 
verbului înainte, perspectiva din 
care autorii privesc asupra societă- 
tii noastre de azi. Amplasarea deru- 
tei si dezamagirii post-revolutio- 
nare este descrisa transant, ca o 
„felie de viata“ desprinsă dintr-o 
fume bulversată care-şi caută pate- 
tic identitatea. 

Secţiunea în realitatea româ- 
nească de dată foarte recentă își 
alege un peisaj uman care altadată 
făcea gloria cinematografului „rea- 
list socialist“. Un şantier naval du- 
nărean atins de criza economică 
plătește tributul tranziţiei trimițând 
oamenii în șomaj. Printre cei sacri- 
ficati se află si protagonistul Fane, 


tan şi verosimil, starea de spirit a 
momentului și a mediului respectiv. 

Hartuiti de nenumărate probleme 
materiale, eroii din Privește inainte 
cu mânie sunt mult mai marcați, de 
fapt, de dilemele morale ale pre- 
zentului. Rapida ascensiune în 
„noua lume" a cameleonilor poli- 
tici, a tortionarilor care-şi fabrică 
alte biografii, a afaceristilor „fără 
frontiere” este de neinteles pentru 
oamenii de bună credinţă. Stupe- 
fiati de reuşita instantanee a aces- 
tora, multi dintre cei ireprosabili 
„înainte“ încep sa cocheteze cu ne- 
cinstea pentru a nu ramane mai 
prejos, pentru a nu rata momentul. 
Aceasta este, cred, constatarea cea 
mai interesanta si mai amara a fil- 
mului. Valorile morale sunt intoarse 
pe dos. Unul dintre cele mai oneste 
personaje, fiul cel mare, ajunge la 


toare la „întreceri socialiste“. Tot in 
cheie : simbolică se citește visul 
„roz“ al băiatului fugit în lume, tre- 
zit brusc din reveria cu regine şi 
regi care-i primesc binevoitor fami- 
lia, la realitatea sordidului vagon de 
clasa a doua. 

Deşi este purtătorul unor obsesii 
(mizeria materială şi morală, gre- 
vele, oamenii care nu-şi găsesc lo- 
cul în societatea post-decembristă, 
convertirea în democrați a securis- 
tilor) care-l aseamănă unor filme 
precum innebunesc şi-mi pare rău 
de Jon Gostin, Polul Sud de Radu 
Nicoară și Patul conjugal de Mircea 
Daneliuc, Priveste inainte cu mânie 
marchează parcă mai ferm ruptura 
dintre cinematograful românesc de 
dinainte si de după revoluție. Nu 
este vorba numai de evitarea fru- 
musetii formale (compensată de 


Remus Mărgineanu, la al douăzecilea film 


organizatorul unei greve înainte de 
'89, al cărui spirit de revoltă inco- 
modeaza si noua conducere (for- 
mată din oameni vechi) a întreprin- 
derii. Povestea acestui erou și a fa- 
miliei sale cu trei copii figurează, la 
scară redusă, criza unei societăţi 
care se desparte de trecut nu râ- 
zând, ci înspăimântată de conturu- 
rile nesigure ale viitorului. 
Preocupările și grijile cotidiene 
ale acestui mic grup de oameni 


"trăind sub acelaşi acoperiş inventa- 


riază problemele obsesive ale mo- 
mentului: mama constată ca tre- 
buie sa facă un C.A.R. pentru a zu- 
gravi casa; fiica adolescenta se 
prostitueaza, adunand bani pentru 
a se putea intretine Ia facultate; fiul 
cel mare lucreaza la stat dar, si la 
„privatizaţii“ care plătesc mai bine; 
mezinul se alătură unei bande de 
delincventi minori şi începe să 
spargă mașini. Dat afară de la san- 
tier, tatăl caută să se descurce din 
expediente, devine alcoolic şi ac- 
ceptă să lucreze ca hingher. Su- 
biectul predilect în discuţiile din 
această familie cuprinsă de morbul 
distrugerii este contradictia dintre 
speranţele uriaşe proiectate imediat 
după Revoluţie si dezamăgirea apa- 
sătoare de acum. Dialogul are cru- 
ditati de limbai. dar exprimă, spon- 


pușcărie pentru ca se răzbună pe 
patronul bordelului mascat care-i 
exploatează sora. lar Fane, un ins 
de o admirabilă verticalitate, plă- 
teste cel mai scump împotrivirea 
energică la reinstaurarea minciunii. 


Ghinioanele şi nenorocirile acu- 
mulate de destinele celor din fami- 
lia protagonistă riscă la un moment 
dat să imprime epicii o turnură me- 
lodramatică. Tonul sobru si simțul 
detaliului păstrează însă evenimen- 
tele în perimetrul realismului frust, 
ferit de tentatia poetizarii sau meta- 
forizarii. 


Construit cu mare austeritate de 
regizorul Nicolae Margineanu, fil- 
mul plaseaza insa cateva jaloane 
simbolice. Cel mai semnificativ este 
tricolorul fluturat în zilele Revolu- 
tiei deasupra primăriei de mezinui 
devenit din erou, delincvent, stea- 
gul înghesuit în grabă în bagajul 
puştiului care, exasperat de dihonia 
intrată în familia sa şi de sărăcie, 
fuge de acasă printre copiii vaga- 
bonzi ai Gării de Nord bucures- 
tene. Plină de tâlc este și panora- 
marea prin binoclu asupra clădiri- 
lor părăginite ale şantierului deasu- 
pra cărora tronează încă litere 
uriașe din vechile lozinci mobiliza- 


Simona Ciobanu, la primul film 


excesele în exacerbarea urâtului), 
comună peliculelor mai înainte ci- 
tate, ci mai ales de o decisă recu- 
perare a povestirii cinematografice. 
Un scenariu solid articulat de Petre 
Salcudeanu îşi inserează 
conotatiile politice si morale într-o 
saga de familie pasionantă, cu fine 
observaţii de comportament şi de 
motivaţie psihologică. Tragicul pa- 
ter familias Fane, investit de actorul 
Remus Mărgineanu cu autentică 
omenie, va rămâne, cred, un erou 
emblematic pentru această pe- 
rioadă în care prestigiile sunt spul- 
berate sub deruta morală. Readu- 
cerea în prim-plan a poveștii temei- 
nic povestite pare una dintre soluti- 
ile cu sorti de izbândă pentru ci- 
neastii care încearcă să recuce- 
rească publicul. 


Dana DUMA 
<——OVIU 


Productie a Casei de Creatie Nr. 4 Ci- 
nerom. Regia: Nicolae Margineanu. 
Scenariul: Petre Sàlcudeanu. Imaginea: 
Alexandru Solomon; Scenogratia: Dan 
Toader. Costumele Andreea Hasnas. 
Muzica: Petre Margineanu. Sunetul: Sil- 
viu Camil. Montajul: Nita Chivulescu. 
Cu: Remus Margineanu, Luminita Ghe- 
orghiu, Cristian lacob, Simona Cio- 
banu, lon Haiduc, Laurentiu Albu, Ghe- 
orghe Dinica, Virgil Andriescu, Stefan 
Sileanu, Valentin Teodosiu. 


* Brandon Lee 


LOVITURI 
FULGERATOARE 


egizorul Dwight H. Little nu 
este un novice in materie 
de filme „tari“. E suficient 
să amintim Halloween 4 şi 
Marked for Death (cu Ste- 
ven Seagal) care a adus 
Companiei Fox (după Sin- 
gur acasă) cea mai mare rețetă de înca- 
sari. incurajat, Little a realizat rapid... 
Rapid Fire (Lovituri fulgerătoare). dar, 
ca de obicei, graba strică treaba. De la 
primele secvențe nu trebuie să fii ghici- 
tor ca să-ți dai seama că vei avea de-a 
face cu buni-buni, răi-răi, şi chiar mai 
rai, eroi solitari, plus pumni, plus... caf- 
turi coregrafice de kung fu si demon- 


și Kate Hodge 


vs — din belșug — de alte arte mar- 
iale. 

Brandon Lee interpreteaza rolul unui 
student, specialist in artele de mai sus 
(ca orice oriental care se fespectá si 
vegheazá la integritatea propriei per- 
soane). El este martorul unei crime co- 
mise de seful unei retele de traficanti 
de droguri. Protejat (prost) de FBI, tà- 
nárul devine tinta nu numai a mafiotilor 
dar si a polițiștilor corupți. Vorba 
aceea: singur printre dusmani. Lasand 
deoparte scenariul cusut cu aţă albă si 
cele două-trei posibile finaluri ce ne 
sunt propuse în detrimentul suspensu- 
lui, spectatorul amator de acest gen 
poate fi captivat însă de scenele de ac- 
tiune, spectaculoase si bine interpretate 
de Brandon Lee, mult mai convingător 
când expediază un pumn decât atunci 
când rostește o replică. 


Doina STĂNESCU 


Producţie SUA. Twentieth Century 
Fox. Robert Lawrence Production. Sce- 
nariul: Alan McElroy. Regia: Dwight H. 
Little. Cu: Brandon Lee, Powers Bo- 
pa Nick Mancuso, Kate Hodge, Tzi 

la. 


Un gen exotic 


ong Kong nu este numai 

paradisul turiștilor (mai 

ales europeni). Din 1960 

el a devenit imperiul mo- 

dei cinematografice numi- 

tă simplu: kung fu. Inven- 
tatorii ei sunt fraţii Rumne și Run-Run 
Shaw, proprietarii lui SHAW BRO- 
THERS COMPANY, cea mai importanta 
casă de producţie cinematografica din 
Hong Kong. 

Aflat mereu în competiţie cu produ- 
cătorii japonezi, foarte mândri de 
„sportul national judo“, Run-Run a 
aruncat pe piata filmului asiatic un nou 
tip de erou, invincibil si, bineinteles 
chinez: campionul de kung fu. In toate 
productiile companiei fratilor Shaw — 
fie ele comedii, musicaluri, filme de 
dragoste — din acel moment scenele 
de kung fu au fost nelipsite. 

Arta suprema, de aparare si atac in 
situații limită, kung fu este mai putin un 
sport de competitie. Luptatorul nu 
inchide niciodata pumnul. El loveste cu 
vârtul degetelor indoite, mâna putân- 
du-se astfel strecura cu ușurință între 
bărbie și umăr de exemplu, pentru a 
sfărâma, într-o secundă, carotida adver- 
sarului. Cu toate că este ,fácutá" pen- 
tru a ucide, arta kung fu aparține „se- 
niorilor“, adică celor cu o conduită mo- 
rală ireproşabilă, cei nevrednici nepu- 
tand spera să fie initiati in acest gen de 
lupta. Exista sute de stiluri de kung fu, 
dar o singura regula: daca un maestru 
cunoaste — sa zicem — zece sisteme 
de lupta kung fu, el nu-i Ya invata pe 
ucenicii sai decât nouă. Maestrul pas- 
treaza întotdeauna o lovitură secretă. 
Înţelepciunea chineză veghează. 

Totuși, nu fraţii Shaw au făcut cunos- 
cute filmele şi arta kung fu lumii occi- 
dentale, ci Raymond Chow, chinez din 
Formosa care şi-a creat propria compa- 
nie_de porecle, intitulată GOLDEN 
HARVEST COMPANY, scapand de sub 
controlul atotputernicilor fraţi Shaw. 
Apoi, ca într-un numär de prestidigita- 
tie, din palaria lui Chow a aparut starul 
care lipsea cinematografului chinez din 
Hong Kong: Bruce Lee. Cu numai doua 
filme, Big Boss si Furia de a invinge, 
acesta a devenit numarul unu in lumea 
filmului de actiune. Mogulii cinemato- 
grafului american si-au revenit cu greu 
din surpriza pentru ca il avusesera, de 
fapt, pe tânărul Lee la îndemână. 
Acesta se născuse la San Francisco, 
era absolvent al facultăţii de filozofie de 
la Washington si locuise multă vreme la 
Los Angeles. Hollywoodul nu a vrut să 
scape ocazia şi supralicitând îi oferă 
noului star de 29 de ani un contract fa- 
bulos. Primul film al lui Bruce Lee in 
America a fost Operatiunea Dragon. 
Pentru fratii Shaw filmul acesta a fost 
un adevărat hold-up: din acel moment 
stilul kung fu se va muta la Hollywood 
iar campionul său va purta marca 
„made in USA" 

Din nefericire, intr-o seara de iulie a 
anului 1973, Bruce Lee a fost gasit mort 


intr-o camera de hotel. In legatura cu 
felul in care a murit s-au avansat o su- 
medenie de ipoteze care mai de care 
mai fanteziste. S-a spus că una din iu- 
bitele lui, geloasă, i-ar fi infipt un ac de 
aur în craniu. Alţii au susținut că, fu- 
riosi pe Bruce Lee care ar fi dezvăluit 
câteva din secretele artei sale unor nei- 
nitiati, marii maeştri l-ar fi urmărit cu 
răzbunarea lor. Şi, la momentul potrivit, 
cineva i-ar fi aplicat lui Bruce Lee ,Jovi- 
tura morții cu întârziere”, atingandu-l 
cu vârful degetelor într-un anume punct 
al plexului. Starul a murit câteva zile 
mai târziu, fără un motiv aparent. Poli- 
tia a clasat însă cazul susținând că 
moartea lui s-ar fi datorat unei doze 
prea mari de droguri 
După exact 20 de ani, cu. câteva luni 
în urmă, fiul lui Bruce Lee, Brandon 
(ajuns si el între timp actor — v. nr 
9/93) murea in conditii misterioase 
Multi s-au gàndit ca, poate, nu a fost 
doar o, simplă coincidenţă. 
B 


Bruce Lee in 1973 
impreuna cu sotia si Brandon 


TESTOASELE 
NINJA3 


a exact zece ani dupa ce 

S-au nascut din imaginatia 

unui patron de pizzerie si 

a unui desenator indepen- 

dent (milionarii, in acest 

f moment, Peter Laird si 
Kevin Eastman), testoasele Ninja au 
ajuns $i pe ecranele noastre. Dupa oco- 
lul printr-un serial TV văzut si la noi, di- 
namicii eroi de banda desenata au de- 


Cei' patru care au speriat Japonia 


venit protagonistii unui film jucat, de 
fenomenal succes. Intre peliculele in- 
spirate de B.D. (vezi dosarul din nr. 
6/1993) Testoasele Ninja 1 rămâne 
campionul de box-office, cu cele 138 
milioane de dolari câștigate. Nu era 


-greu de ghicit. ca din acest uriaș profit 


aveau să se nască sequels. Chiar dacă 
nu au egalat cifrele de încasări ale pri- 
mului, următoarele două serii demon- 
strează eficacitatea folosirii retetei. 

Care ar fi ingredientele care dau sa- 
voare poveştilor cu inocentele broaște 
transformate sub efectul deșeurilor ra- 
dioactive în luptători Ninja? Foarte mo- 
zaicata structură narativă mizează în 
primul rând pe formule cunoscute, 
dând nelipsitei infruntari dintre bine si 
rău alura unor aventuri cu urmăriri prin 
subterane și bătălii între grupări rivale. 
Cei patru protagoniști ce poartă numele 
unor artiști din Renaștere (Rafael, Mi- 
chelangelo, Leonardo, Donatello) trimit 
cu gândul și la mușchetarii lui Alexan- 
dre Dumas, dar şi la eroii fără teamă și 
prihană din romanele cavalerești. Între 
aceste repere tipologice clasice își fac 
loc detaliile lumii moderne, de la Coca 
Cola la caiculatoare, de la meciurile de 
hochei la reportofoane. 

Conceput ca o călătorie în timp, Tes- 
toasele Ninja 3 plasează faimoasele 


personaje în Japonia secolului al 
XVil-lea şi isi găsesc sursa de umor in 
ciudata întâlnire dintre reprezentanții 
unor epoci și mentalități diferite. Re- 
zultă un dialog zgomotos, amuzant, cu 
accente de umor absurd și parodic. 
„Parcă suntem în Shogun”, comentează 
cu ironie unul dintre protagonişti, trimi- 
terile de acest tip referindu-se la clişee 
culturale de tot felul si mai ales la cele 
impuse de cinematograful hollywoo- 
dian. 

Dialogul scăpărător m-a ajutat să-mi 
atenuez rezervele fata de aspectul cau- 
ciucat al testoaselor care, cu toată elec- 
tronica sofisticată ce le pune în mișcare 
fizionomia, nu mi se par prea plăcute la 
privit. Poate cà sunt prejudecăți de 
adult, dacă mă gândesc la satisfacția 
totală a insotitorului meu de opt ani. Si 
ia reacţia sălii pline de copii, de altfel. 


Dana DUMA 


Producţia: SUA, 1992, Twentieth Cen- 
tury Fox; Regia și scenariul: Stuart Gil- 
lardimaginea: David Gurlin Kel; Cu: 
Elias Koteas, Paige Turco, Stuart Wil- 
son, Sab Shimono, Vivian Wu, Mark 
Caso, Matt Hill. 


PRETUL 
TRUPULUI 


n nou film cu Madonna e 

apt sa starneasca interesul 

publicului de oriunde, sti- 

indu-se bine cati admira- 

tori, marturisiti sau nu, are 

vedeta in chestiune. Plus 
malitiosii. care vor intra in sala ca sa 
constate daca vestita cantareata-dansa- 
toare a invatat sa joace. 

Ei bine, nu, n-a învățat, iar din 
această cauză, partenerii ei masculini, 
doi actori cu meșteșug sigur, au fost 
obligați să joace „şters“, ca să nu fie 
contrastul prea izbitor. 

Nu de aici izvorăște însă neplacerea 
provocată de film. Nici măcar de idee: 
o erotomană criminală isi omoara 
amantii bătrâni, bogați si cardiaci, prin 
epuizare sexuală. Bineinteles, numai 
după ce s-a asigurat că au făcut testa- 
mentul in favoarea ei. Cu alte cuvinte, 
personajul omoară folosind ca arma... 
propriul sau trup. Corpul delict este de 
fapt un... trup delict 


Starea de insatisfactie pe care ţi-o da 
filmul vine de la faptul că totul nu e de 
cât un pretext pentru o serie de scene 
sadomasochiste, pentru un spectacol al 
depravării, deghizat în dramă psiholo- 
gică (a bietului avocat căzut în mrejele 
clientei perverse) 


Prin comparaţie, filmele porno ne 
apar drept oneste; măcar sunt făcute cu 
un scop declarat și nu se pretind a fi 
altceva 


Când vor sa denumească obținerea 
de profit prim mijloace care incalca 
etica, angio-saxonii folosesc cuvântul 
exploitation". Aici intră proxenetismul, 
comerțul cu droguri și alte murdării 
unele străvechi, altele mai noi. In ulti 
mele decenii, se face „exploitation“ si 
prin cinema. Există producători și 
aşa-zişi artişti care câștigă bani din 
filme ce fac apel — răscolindu-le. deci 


Madonna, mai mult 
business-woman decât actrița 


— la cele mai josnice instincte. Preţul 
trupului este o mostră elocventă pentri 
o zona respingatoare a cinematografu 
lui care se poate numi „sexploitation 


Aura PURAN 


Producţia: SUA, 1993, Dino de Lauren- 
téis. Scenariul: Brad Mirman; Regia: Ul 
£ del; imaginea: Douglas Milsome; Cu 
Madonna, Willem Dafoe, Joe Man 
tegna, Anne Archer. 


Grup de familie într-un univers suprarealist 


FAMILIA 
ADDAMS 


șa cum din jale s-a intru- 
pat Electra, din benzi de- 
senate s-a născut familia 
Addams. Şi nu din nişte 
benzi desenate oarecare, 
ci din benzile desenate ale 
«domnului Charles Addams, publicate in 
„The New Yorker“, Este drept: primele 
benzi desenate ale ilustrului desenator 
american apăreau în 1932, iar filmul de 
debut regizoral al lui Barry Sonnenfeld 
(asta da, debut!) a venit abia după șase 
decenii. intr-un fel, filmul Fombta Ad- 
dams este si un omagiu adus creatoru- 
lui celebrelor benzi desenate, dispărut 
acum cinci toamne, la vârsta de 76 de 


ani, despre opera căruia s-a scris 一 
incă din necrologul artistului — că „era 
un spectacol pentru galerii de arta şi 
muzee, reprodus pe pahare de cocktail, 
pe farfurii și pe alte obiecte ale culturii 
clasei mijlocii, căreia universul desene- 
lor lui i-a asigurat un contrapunct care 
îngheață si produce ilaritate în același 
timp.” Ar mai fi de notat un amănunt: 
deși Charles Addams a debutat la zece 
ani — desenând demoni și schelete pe 
toti pereţii unei case parasite din orașul 
sau natal, Westfield —, deşi benzile sale 
desenate de mai târziu au fost invadate 
de oameni de știință nebuni, de doctori 
vrăjitori, de fantome si pitici, de mem- 
brii unei familii „înspăimântătoare“, 
deşi ultima lui nuntă s-a petrecut în ci- 
mitirul preferat si mireasa era imbra- 
cata, firește, in negru — creatorul Fa- 
miliei Addams nici nu face parte din fa- 
milia care i-a împrumutat numele (sau 
invers, căreia i-a împrumutat numele) 

Dar cine face parte, de fapt, din Fa- 
milia Addams? Morticia (atenţie la 
nume!) are un suflet romantic si capri- 


cii nebunesti, in timp ce sotul ei; Go- 
mez, este un „latin lover" perfect. Copiii 
lor, Wednesday si Pugsley se joaca 
„drăgâlaș“ pe scaunul electric sau dez- 
“gropand morti in cimitir, dar par imuni 
in fata mortii, desi se mai joaca si de-a 
Wilhelm Tell, tragand cu sageata in 
mar, marul nefiind, insa, asezat pe cap, 
ci în gură. De la bunica lor, cu toţii, au 
deprins rautatea. Majordomul familiei 
privește realitatea de la inaltimea celor 
doi metri și zece pe care-i posedă, în 
timp ce o altă locatară, Creatura — o 
mână care merge, aleargă, frânează, 
ajută, încurcă, tuseste şi glumeste —, 
vede lumea înconjurătoare de la nivelul 
solului. 

Familia Addams este o „familie spiri- 
tualá" într-un dublu sens: este nu nu- 
mai o familie amuzantă, ci are si filiatii 
de spiritualitate. Dovadă este si faptul 
că ea il va asimila repede pe „falsul“ 
unchi- Fester, care-și va justifica, prin 
fel de fel de ciudatenii, apartenenţa la 
clan. Ce semne particulare are familia 
Addams? Membrii iubitoarei şi strâns 
unitei familii sunt monstruosi și ma- 
cabri, adorabili si rautaciosi, excentrici 
si subversivi, sofisticati si strengari, ne- 
bunatici si justitiari, grandiosi si roman 
tici. Doar... normalitatea este cu adeva 
rat absurda in casa Addams, desi per 
sonajele se iau prea: in serios si se .res- 
pectă“ așa cum sunt, fapt aproape im- 
posibil la nivelul relaţiilor de viaţă „cla- 
Sice". Aceasta este, poate, si perfor- 
manta specială a filmului realizat de 
Barry Sonnenfeld: deși „cheia“ narativă 
şi descriptivă este absurdă; deşi univer- 
sul familiei Addams este suprarealist şi 
ne duce cu gândul spre seducătoarele 
personaje urmuziene; deși umorul ne- 
gru si hiperbola sunt „metodele de 
creație“ preferate ale autorilor, realiza- 
torii şi personajele iau în serios actiu- 
nea propriu-zisă, ca și cum nimic stra- 
iu nu s-ar petrece in castelul victorian 
unde din cartea de căpătâi „Pe aripile 
vântului” se iscă vântul, unde blânurile 
cu cap de urs mușcă, unde din fiori se 
păstrează in vaze doar cotoarele si 
unde capcanele pentru degete se lici- 
tează cu sume imense... Morala? Pentru 
inventivul regizor debutant, pentru prin- 
cipalii sai protagonişti (Anjelica Hus- 
ton, Raul Julia si Christopher Lloyd) 
evadarile din normalitate. nu sunt, in 
fond, decat o invitatie la normalitate 


Calin CALIMAN 


Producţia: S.U.A. Orion Pictures Inter- 
national, 1991. Regia: Barry Sonnen- 
feld. Scenariul: Caroline Thompson, 
Larry Wilson. Imaginea: Owen Roiz- 
man.Cu: Anjelica Huston, Raul. Julia, 
Christopher Lloyd, Christina Ricci, 
Jimmy Workman, Judith Malina, Chris- 
topher Hart. 


PASAGERUL 57 


n anii '70 moda filmelor 

„catastrofă (campion In- 

fernul din zgărie nori 一 

1974, regia John Guiller- 

- min, Irwin Allen) a inclus 
$i domeniul aviatic (Aeroportul — 1970, 
regia George Seaton, urmat în 1975, 
1977, 1979 de câteva palide sequels). 
interesantă este mutatia produsă in 
rețeta acestui gen de filme, Bătălie dis- 
perată 1, 2 si gerul 57 fiind terme- 
nii de comparaţie cei mai pdtriviti, nu 


doar pentru ca ruleaza pe ecranele ro- 
manesti. In urmă cu două decenii, mo- 
bilizarea mai multor vedete implica un 
coeficient oarecare de analiză psiho-ca- 
racterială, determinând chiar o compa- 
ratie mai mult sau mai putin hazardata, 
despre Aeroportul spunându-se că e un 
Grand Hotel (1938, regia Edmund 
Goulding) aerian! Astăzi conflictul nu 
se mai declanșează dintr-o cauza 
„obiectivă“ (calitatea precară.a materia- 
lelor de construcţie, respectiv avaria la 
bord), ci ca urmare a intervenţiei bru- 
tale a factorului uman distructiv: „tero- 
rismul", ai cărui exponenti trebuiesc 
contracarati de un temerar erou efi- 
cace, de preferinţă un „expert anti-tero- 
rism"! 

Este sesizabila aici o revenire Ia 
schema basmului care ráspunde nevoii 


Guild Film Románia dupá un an 


onferinta de presá organizata de competentii manageri ai So- 
cietatii de distributie Guild Film Romania la implinirea unui an 
de la înfiinţare, n-a fost numai momentul unei aniversări, ci si 
ai unui lucid bilanţ. Cifrele acestuia sunt impresionante: 45 de 
premiere in 12 luni si 40% din totalul repertoriului cinemato- 
grafic din România. Calitatea filmelor propuse publicului a de- 


venit o trasatura definitorie a strategiei celor de la Guild Film România care, 
in afara peliculelor cu o bună perspectivă comerciala au adus pe ecranele 
noastre filme premiate cu „Oscar“ sau cu „Palme d'or" precum: Necrufato- 
rul, Joc de culise, Howards End, Chaplin și. cu ocazia sarbatoririi unui an 


de activitate, Indochina. 


Desi nemulțumiți de confortul si numărul sălilor de cinema si de neloiala 
si nelegala competitie a pirateriei video, cei care conduc Societatea Guild 
Film si-au propus sincronizarea repertoriului nostru eames: cu cel al 


marilor capitale ale lumii. 


Le dorim succes! 


spectatorului modern de a fi bruscat 
prin senzaţii tari (mai ceva decât cele 
din viata curentă), dar şi dorinţei de 
happy-end. Acesta este standardul ac- 
tual al divertismentului cinematografic 

regulă de aur a filmului american 
produs pe scară largă. Confortul con- 
sumatorului este asigurat de certitudi- 
nea eficacitatii intervențiilor protagonis- 
tului, care — pentru o minimă verosimi- 
litate — adoptă în mod salutar au- 
to-ironia. 

Pe urmele lui Bruce Willis, vedeta 
Wesley Snipes (v.p. 20) a fost atrasă în 
cazul de fata nu atât de subiect (bana! 
pretext pentru spectaculoase cascade) 
sau de regizor (cu trei filme la activ: 
Vietnam War Story (The Pass) — 1979, 
Heat Wave — 1990, Strictiy Business — 
1991), cât de contre-emploi-ul solici- 
tant. Pentru că, în conformitate cu po- 
vestea tradițională, dar si cu recentul 
politically correct (v. Noul Cinema nr. 
8, p. 8—9) protagonistul, .pozitivul", 
este un actor de culoare cu reputatie 
de ,bad guy", cáruia i se opune un ac- 
tor blond destul de simpatic (britanicul 
Bruce Payne), dar numai in aparenta 
pentru cà cinismul personajului sáu fri- 
zeaza dementa. 

De unde si tensiunea dezamorsata 
prin cateva replici de spirit, umor, si 
auto-persiflare. Meritul filmului! 


Irina COROIU 

ーーーーーーーーーーーーーーーーーーーーーーー 
Producţie SUA 1992, Lee Rich. Regia: 
Kevin Hooks. Scenariul: David Lon- 
ghery si Dan Gordon. Imaginea: Mark 
Irwin. Cu: Wesley Snipes, Bruce Payne 
Tom Sizemore, Alex Datcher, Elizabeth 

Hurley, Robert Hooks. 


7 


^ Psihanaliza 


e Un psihiatru vulnerabil 
(Richard Gere) 
Si O agresoare 
de tip Barbie 
(Kim Basinger) 
în Analiză finală 


PERSONAJUL... 
FREUD 


din unghi: biografic 


In mod surprinzator, cinematograful nu s-a grabit să prezinte versiuni ro- 
mantate ale biografiei celui care (pentru unii americani, cel putin!) se consi- 
dera ca ar fi luat locul lui... Dumnezeu, teoriile sale substituindu-se Bibliei 
Și poate ca nu este întâmplător faptul că înainte de a ecraniza câteva epi- 
soade din Vechiul Testament (The Bible, 1966) într-o viziune apreciată drept 
extrem de „omenească“, John Huston s-a ocupat de ... Freud: The Secret 
Passion (1962), distribuindu-l pe Montgomery Clift în rolul tânărului neuro- 
log care, in Viena anului 1885, intră în conflict pe tema naturii isteriei cu ai 
sai colegi: el folosind hipnoza pentru tratarea diferitelor cazuri, isi desco 
pera refulari personale inca din copilărie, ajungând astfel să formuleze teo- 
ria sexualitatii infantile. ` 

Nu de mult s-a anuntat proiectul unui film, Detectives of the Heart, in care 
dr. Sigmund Freud alias Arnold Swarzenegger face echipá cu dr. Carl Jung 
— Woody Allen pentru a rezolva un caz dificil! 

La raspantia veacurilor, deceptiile provocate de excesele pozitivismului 
aveau sa produca mari schimbari in gandirea filozofica europeana, facilitand 
afirmarea :spiritului irationalist. Asa se explică de ce savantul austriac, din 
excelent diagnostician, a devenit un genial teoretician, in lumea fictiunii ci- 
nematografice apărând, în schimb, o lungă serie de „practicieni“, care — di- 
rect sau indirect — ii continua opera gi fac deliciul spectatorilor pasionati de 
un gen sau altul, filmele ce ii au drept protagonisti depasindu-si adesea 
condiţia. 


polițist 


. Despre capodopera sa Fascinatie (1945), Hitchcock spunea că deghizează 
in caz patologic clasicul pretext polițist „vânarea“ unui om: pacient Gregory 
Peck, medic Ingrid Bergman, autorul ambianţei de coșmar Salvador Dali 

In Basic Instinct (r. Paul Verhoeven, 1992) spectaculoasele ingrediente 
sexy i-au împiedicat pe multi spectatori să sesizeze miza gravă a filmului 
privind manipularea subconstientului unui polițist (Michael Douglas) hartuit 
și de FBI, și de scriitoarea-criminală pe care o anchetează (Sharon Stone), 
si de medicul psihiatru (Jeanne Tripplehorn), o femeie ea însăşi cu pro- 
bleme de identitate și care e de presupus că se facea vinovată de „scurge- 
rea de informaţii”, plătind cu propria viata amicitia dubioasă cu acea colegă 
de studii, nimeni alta decât prozatoarea de succes 


psihologic . 


Un artist de talia lui Robert Redford, renumit şi pentru atitudinea sa ci- 
vica, isi facea debutul regizoral cu Ordinary People (1980) in care lansa un 
dramatic avertisment asupra pericolului sinuciderii ca efect al constrângerii 
Dr. Tyrone Berger, psihiatrul (Judd Hirsch), este cel ce — în premieră pen- 
tru cinematograful american pune diagnosticul dezastrului familial ce 
contravine idealului de viata transoceanic. 

Pe parcursul unei investigaţii pe care o întreprinde impreună cu o magis- 
trata (plină de compasiune pentru un adolescent care scotea ochii cailor 
calul fiind obiectul de idolatrie în compania caruia puştiul cunoscuse exta- 


„Poeţii şi filosofii 
au descoperit inconştientul înaintea mea: 


ceea ce am descoperit eu e metoda ştiinţifică 


ce permite să se studieze inconştientul.“ 
Sigmund FREUD 


zul sexual), un psihiatru (Richard Burton) se descoperă mult mai vulnerabii 
decât tânarul sau pacient (scenariul Peter Schaffer dupa propria piesă tran- 
spusă pe ecran de Stanley Kramer: Equus — 1977). in aceeași categorie se 
poate plasa şi recentul film Prinţul mareelor (1991) unde Barbra Streisand. 
(regizoare şi interpreta), alegând romanul lui Pat Conroy. şi-a aflat un sub- 
Stantial rol incarcat de o poezie aparte: psihiatra care se indragosteste de 
fratele (Nick Nolte) pacientei sale sinucigase, el însuși marcat de aceeași 
trauma din copilărie. 


politic 


La antipodul acestui gen de eroina se află personajul pentru care Louise 
Fletcher câstiga in 1975 Oscarul, Miss Ratched, infirmiera şefă a azilului psi- 
hiatric din Zbor deasupra unui cuib de cuci, realizat de Milos Forman dupa 
romanul lui Ken Kesey, scriitor considerat vârful de lance al contestatarilor 
transatlantici la începutul anilor '60. Furia cineastului estic, saturat de pro- 
paganda unei societati totalitare, se suprapunea in mod extraordinar cu cea 
a unui exilat în propria interioritate, un hippie al Lumii Noi, militând împo- 
triva tehnologiei alienante și a constrictiilor institutignalizate. Tema aservirii 
individului la „sistem“ apare imbogatita pe ecran, după zece ani, cu o per 
spectiva noua: gulagul de oriunde. Nonconformistul McMurphy (Jack Ni- 
cholson) ffirteaza cu nebunia într-un delir psihedelic, infruntand-o pe infir- 
miera sefa, simbol al opresiunii disimulate sub masca liberalismului. In 
vreme ce ea, folosindu-se de delatiune si un stangist joc al democrației (vezi 
scena manipularii votului, în care psihoterapia nu servește decal la desem- 
narea „vinovatului“ care va fi redus la tăcere), supravegheaza doar pentru a 
pedepsi mai bine, recurgând la un arsenal tehnologic care se aseamană cu 
cel de tortură din indiferent ce univers concentrationar. Cum McMurphy re- 
fuza sa se conformeze imaginii fiului supus, preferând ipostaza de amant, 
strangularea — la care el o supune şi din care ea scapă in extremis — echi 
valeaza cu un viol ratat. Ea, imuna la agresiuni carnale, se va râzbuna con- 
damnându-l la castrarea ...lobului frontal 

Problemele politice nu pot fi separate de cele ale individului. Karen Şah- 
nazarov în Asasinarea țarului (1990) relateaza povestea unui oarecare Timo- 
feev (Malcolm McDowell). pacient al unui spital psihiatric din Moscova con- 
temporana, care crede ca el i-a omorât atat pe țarul Alexandru |! in 1881, 
cât şi pe ţarul Nicolae în 1918. Pentru a-l intelege si trata, doctorul Smirnov 
(Oleg lankovski) isi asuma rolul celui din urma tar, încercând sa-i deblo- 
cheze fantezia maladiva, Dar nu va mai putea nici el să discearria între ade- 
var și minciună, între trecut şi prezent, între istorie şi realitate 


SE 


Un semnal de alarma se ascunde chiar si in filmele „de acțiune si antici- 
patie” precum Soldatul Universal (r. Roland Emerich, 1992) sau Terminator 
2: Ziua judecății (r. James Cameron, 1991) care abordează colateral pro- 
bleme legate de viitoarele „responsabilități ale medicilor psihiatri. Fenomen 
sesizabil si in Blade Runner / Vânătorul de recompense (r. Ridley Seoti. 
1982) unde se enunta complexitatea raportului dintre creator şi creaţia sa, 
replicantul-copie" (Rutger Hauer), umanoid care-și cere dreptul la exis- 
tenta normala, pledandu-si cauza in final cu o dovada certa.de umanism 
salvarea Omului (Harrison Ford) 


Dacă până mai ieri psiha- 
naliza era apanajul inaltei so 
cietati, astăzi se vorbeşte de 
o „democratizare“, pe divanul 
din cabinetul medicului insta- 
landu-se categoriile cele mai 
variate de pacienti. Insasi 
psihanaliza a cunoscut o ade- 
varat3 „revoluţie culturală” 
În prezent se constată chia: 
o desacralizare a discursului 
analitic, care a devenit mai 
putin teoretic şi mai mult 
pragmatic. Astfel, de la psi- 
hanaliza existentialistà inspi- 


CINEASTII 


e FELLINI s-a mărturisit in mai multe 
pelicule, care însumează zeci de 
proiecții ale vieții sale interioare. Mon- 
strul ieșit din strafundurile marii in La 
dolce vita (1959) deschide poarta sub- 
constientului, eroul fellinian urmand a 
întreprinde calatorii speciale in sine in 
susi unde descopera conflicte, erori 
angoase pe care va trebui sa si le 
asume. Osciland „intre o şedinţa de 
psihanaliza si examinarea unei consti- 


rata de Sartre si Heidegger, 
s-a ajuns la şedinţele de „re- 
birth" / „renaştere“ care in 
realitate se reduc la practi- 
cile uneori periculoase ale 
unor guru de ocazie. In 
schimb,- ficţiunea filmică 一 
în măsura în care cinemato- 
graful continuă să fie un in- 
strument de vulgarizare a te- 
oriilor psihanalizei — poate 
să o ia razna în aberante fan- 
tezii de genul Total Recall (r. 
Paul Verhoeven, 1990) cu ul- 
tra “sofisticate efecte 
speciale, dar de gust indoiel- 
nic. 

Va propunem o rememo- 
rare a catorva filme care, in- 
spirándu-se direct din tehni- 
tile psihanalizei, oferà poste 
ritatii mărturii despre perso 
nalitatea creatoare a cineas 
tilar. 


inte tulburate" astfel isi defineşte chiar 
cineastul capodopera 8 1/2 (1963), acel 
mozaic de amintiri si fantasme ale regi- 
zorului Guido (Marcello Mastroianni), 
aflat in criza de inspiratie. Mama perso- 
najului, direct implicata in obsesia pa- 
catului sexual, se face vinovata de mor- 
tificarea religioasa, iar cvasi sinuciderea 
e soluţia logica a unei vieţi irosite 
Filmele urmatoare, intr-un fel sau al- 
tul, prelungesc aceasta introspectie in 
priza directa, inventariind temele fetis 
simboluri dragi realizatorului: plaje 
cortegii, faruri, fantani, petreceri, circul, 
nava, luna. Chiar daca in Giulieta si 
spiritele (1965), de exemplu, raporturile 
intre autor si personaje se inverseaza, 
in ordinea transexualitatii practicate si 
in alte filme. Conform declaraţiei lui 
Fellini însuşi, Satyricon (1969) e „un 
vis"; „un rug pentru ticurile și maniile 
mele", „e partea uitată a naturii umane 
cea mai intima. pe care trebuie sa o in- 
fruntam şi să o cunoaștem. Dacă putem 
iccepta pe plan rational sau irational 
faptul ca aceasta parte e cea mai im 
portanta. cea mai reala din noi, atunci 
filmul dintr-o data devine apropiat, fa 
miliar, inocent”. Imaginile supradimen- 


| e WM. MN. | 


„Urăsc şedinţele de psihanaliză. Urăsc faptul că sunt obligată 


să le fac. 


Nu am nimic de -spus, aşa că inventez, 
spun lucruri care nu mi s-au întâmplat niciodată, 
fiindcă medicul n-are cum să le verifice.“ 


vând aproximativ aceeaşi vâr- 
stă (brevetul „cinematogratu- 
lui” a fost înregistrat de fraţii 
Lumiere în 13 februarie 1895 
Freud a folosit pentru prima 
oara termenul de „psihana- 
liza” într-un articol publicat la 
30 martie 1896). „uzina de 
vise" și „ştiinţa sufletului“ au în comun o is- 
torie reciproc determinată 
inrudirea dintre vis si film începe de la 
condiţiile de vizionare. Obscuritatea, imobili- 
tatea, suspendarea temporală amintesc de 
procesul terapeutic. ca şi cum in fata unui 
public căzut într-un fel de hipnoză se deru- 
leaza fantasme, precum în secvenţa sălii din 
sátucul sicilian unde e plasat miticul Cinema 
(r. Giuseppe Tornatore, 1989). Iden- 
tificarea spectatorului cu eroul de pe ecran 
este un proces similar cu ceea ce medicii nu- 
mesc „transfer de personalitate“, iar vedetele 
reprezintá arhetipurile la care se aspirá: in 
Analiza finalá (r. Phil Joanou. 1992), íronica 
sarada hitchcockiana care il antreneaza chiar 
pe psihiatru (Richard Gere) intr-o pericu- 
loasa idilă. are o eroină de tip... Barbie (Kim 
Basinger)! Cu o păpușă de acest fel se defu- 
lează și psihanalistul complexat (Roy Ward) 
din Sahara (r. Paul Ruven, 1991) 
Structurat ca wn limbaj — după cum de- 
monstrează Jacques Lacan — inconștientul 
se manifestă prin simboluri și imagini non- 
verbale, prin ceea ce psihiatrii numesc „pro- 
cese primare”. Cinematograful încă de la in- 
ceputuri şi-a probat caracterul irațional, fil- 
mele lui Méliés putând fi incadrate în catego- 
ria ,halucinafiilor";«ca mai târziu, expresionis- 
mul, pendularea intre real şi coşmar să o me- 
dieze prin intermediul decorurilor pictate în 
tehnica trompe l'oeil. Onirismul a constituit 
insusi pfétextul dinamic al Cabinetulul docto- 
rului Caligari (r. Robert Wiene, 1920) a carui 
premierà a coincis cu prima izare a càr- 
tii lui Robert Louis Stevenson. Dr. Jekyll si 
Mr. Hyde; dupa aceasta versiuné a regizoru- 
lui J.S Robertson, avându-l in dublul rol pe 
John Barrymore, succedandu-se in 1932 va- 
rianta Rouben Mamoulian, protagonist Fre- 
dric March, in 1941 cea a lui Victor Fleming 
Cu Spencer Tracy, in 1963 Jerry Lewis paro- 
diind subiectul in Profesorul trasnit, ca in 
1980 Charles B. Griffith să intreprinda o alta 
comica actualizare 


PE 


sionate ale distrugerii Pompeiului prefi- 
gureaza distrugerea Babelului, a eului, 
a societăţii: un film fabirintic in care 
Dedalul Minotaurului face aluzie si Ia 
enigma Sfinxului, si Ia legenda lui Oe- 
dip. Unde sunt limitele inconstientului 
si care sunt granitele biografiei perso- 
nale? Judecand dupa Amarcord (1973) 
sau La voce della luna (1990) e greu de 
spus pentru ca Fellini se află in conti- 
nua câutare a propriului eu: E la nave 
va (1983). e 

€ RESNAIS plasează si el sub sem- 
nul labirintului un film aparent de fac- 
tură strict intimistă precum Anul trecut 
la Marienbad (1961), unde un psihiatru . 
X pare a lucra la elucidarea traumei lui 
A: „inconştientul este un lucru pe ca- 
re-l avem toți si nu sunt sigur ca &prea 
diferit de la un om la altul“. Chiar daca 


Fellini despre Satyricon: „Un vis, un rug pentru maniile mele" 


Marilyn MONROE 


După „experienţa Dallas“, 
v-aţi. familiarizat cu practica psihanalizei 
şi în Tăcerea mieilor, Instinct primar, 
Prinţul mareelor, Analiză finală, 
Total Recall, Corp delict, Hot Shots 1 


nu mai e la modă critica biografica, ar 
fi interesant de urmărit felul cum unici- 
tatea creaţiei regizorului francez se cla- 
rifica printr-un dublu reflex: colabora- 
rea sa cu scriitorii care i-au furnizat 
scenarii ce s-au păstrat mereu în cores- 
pondenta secretă atât cu angoasele lu- 
mii moderne, cât și cu sensibilitatea ci- 
neastului, el însuşi marcat de „râni nar- 
cisiace“ inca de când, copil unic si bol- 
navicios, isi trecea timpul filmandu-si 
prietenii cu un aparat de amator. 

in Hiroşima, dragostea mea (1959) 
sau Te iubesc, te iubesc (1968) a gasit* 
câte un personaj reprezentativ pentru 
zbuciumatul secol XX, obsedat de frus- 
trări şi incertitudini. in Muriel (1963) ta- 
narul demobilizat cristalizează tot acel 
mal de vivre din perioada acelor ani, 
regizorul ‘in mod consecvent corelând 


Tăcerea miilor: tânăra 
agentă FBI (Jodie Foster) 
între mentorii ei, şeful ierarhic 
(Scott Glenn) şi psihiatrul 
canibal! (Anthony Hopkins) 


acest rau individual cu traumele colec 
tive: lagărele de concentrare, bomba 
atomică, războiul din Spania, cel din 
Algeria. Raportând nevroza insului la 
cea a mediului, Resnais devine. un in- 
termediar privilegiat; un clarvăzator 
precum altă dată erau poeţii. De altfet 
Jacques Lacan spune că „eul trăieşte în 
ignoranță“. Fluctuatiile de identitate 
sunt o altă temă permanentă în opera 
lui Resnais. Daca Marienbad este `o 
lume fără trecut, suficientă ei. însăși, în 
schimb in Hirosima totul parcă trece, 
se uită, totul chiar și oroarea. Psihana- 
liştii susțin totuși că amintirea trauma- 
tică lasă urme adânci în subconștient: 
nimic nu se uită, ba mai mult aducerile 
aminte împiedică libertatea acțiunilor 
prezente. Despre japonezul (Eiji Okada) 
din Hirosima: s-a spus ca joacă rolul 
psihiatrului ce încearcă să-i restituie 
eroinei (Emmanuelle Riva) memoria, un 
rol ce va fi preluat în Providence (1977) 
de bătrânul scriitor care pentru a-şi fi- 
naliza romanul isi invită familia să-l 
ajute, procedand asemeni ‘cineastului 
care-şi exorcizează trecutul, reintrodu 
cându-l în cotidian. 


€ BERGMAN, unul dintre cei mai 
„autobiografici“ cineasti contemporani, 
nu altceva face, bineînțeles. în stilul sau 
propriu: „Personajele filmelor mele sunt 
exact ca mine, adică animale mânate 
de instincte, și care, în cel mai bun caz. 
gândesc atunci când vorbesc. Corpul 
constituie partea lor principală, cu un 
mic lăcaș pentru suflet.“ Fanny și Ale- 
xander (1983) și După repetiție: (1984) 
— în care s-a reprezentat direct, la vâr- 
sta copilăriei când s-a conturat aversiu- 
nea față de tatăl său şi respectiv la ma- 
turitate când senzualitatea și ingenuita- 
tea feminină acționează stimulativ asu- 
pra creatorului — sunt filme realizate 


(Continuare în pag. 10) 


_ Nevroza anilor '30 şi-a gasit reflectarea in 
Îngerul albastru (r. Josef von Sternberg. 
1930). dramatizare a refulării sexuale a micu- 
lui burghez, decăderea profesorului fiind pro- 
vocată de sentimentul sâu de culpabilitate că 
iubeşte o femeie .nedemna": Marlène Die- 
trich se lansa odată cu mitul femeii fatale, ce 
e totodată şi al mamei ,.castratoare". Mit activ 
pâna în contemporaneitate când o actrița ob- 
scura, Diana Ladd, îi jaloneaza ambele ipos- 
taze in Suflet sálbatec (r. David Lynch, 1990) 
— originală explorare a concretetei visului 
american — un film ce impune o lectura psi- 
hanalitica, fiind conceput, dupa uzantele 
acestei stiinfe (care sunt si ale filmului!), pe 
mai multe nivele de interpretare, ca un 
road-movie oarecare, dar si ca o parabola 
simptomatica pentru degringolada prezentu- 
lui 

O veritabila psihanalizare a societatii ame- 
ricane a anilor '70 — un moment de criză cu 
repercusiuni pina azi — intreprinde Oliver 
Stone in The Doors, unde eroul, Jim Morri- 
son (Val Kilmer), idolul unei întregi generaţii. 
declară că el trăiește în subconștient si e 
marcat de reflexul contemporan al complexu- 
lui oedipian, urandu-si părinţii pe care îi con- 
sidera vinovaţi nu numai de razboiul din Viet- 
nam, ci si de „asasinarea“ sufletului 
populaţiei indiene 

Despre opera lui Freud s-a afirmat ca a re- 
prezentat o „rasturnare copernicana™ 一 lua- 
rea in stăpânire a naturii umane. El, legenda- 
rul psihiatru, a tins intr-adevar spre consoli- 
darea conștiinței, spre triumful raţiunii în 
lupta cu instinctele. în ciuda rigorii ştiinţifice 
pe care și-o impusese, obişnuia sa-si sfatu- 
iasca confrații să se instruiască citind mai 
degrabă poezie şi dramaturgie decât lucrari 
de psihiatrie. De altfel multe din conceptele 
sale provin din studiul mitologiei sau artei 
Civilizaţia şi cultura in general sunt privite de 
Freud ca rezultat al „sublimării“ instinctului 
sexual care, in loc de a-şi cheltui energia (.Ji- 
bido") în felul care-i este propriu, o canali- 
zează spre „procese secundare”. în urma 
unor constrângeri exterioare, de ordin social 
sau educativ, obținând satisfacţii substitutive 
în domenii care nu mai tin de „principiul pla- 
cerii”, ci de cel al... realitatii. Ceea ce îi va 
permite iui C.G. Jung să spună cu malitiozi- 
tate ca „ideea de sublimare nu este decât o 
performanță de alchimist care transforma 
vulgaritatea în nobleţe“. Dar aceasta perfor- 
manta este chiar punctul ideal de incidența 
dintre psihanaliză si cinema. Conștient de li- 
mitele științei pe care o întemeia, Freud 一 
care citea opera de arta in aceeași maniera in 
care interpreta un vis, adică depistând inten- 
tia artistului, adesea mascată, Cautand conti- 
nutul latent şi sensul operei — a contribuit 
totuşi substantial la dezlegarea enigmei crea- 
tiei, atât din punctul de vedere al percepției, 
cât si din cel al elaborarii. Deși Freud e mai 
mult comentat decât citit, freudismul — con- 
jugat cândva si cu marxismul — a fost şi este 
#xaltat si denaturat, situându-se. astazi, deo- 
potriva in vecinătatea performanței medicale 

respectiv a capodoperei artistice, dar şi a 
kitsch-ului. vemersul ştiinţific a tost va- 
labil anticipând unele modele ciberne- 
tice, şi a impus necesitatea unei pedago- 
gii sexuale, a educării timpurii si califi- 
cate. Acest lucru se realizează într-o ma- 
sura mai mica sau mai mare și prin interme- 
diul filmului. De aceea trebuie cunoscut rea- 
lut aport al celui ce considera cá afectivitatea 
mai mult decat inteligenta este factorul esen- 
tial al existentei cotidiene. Nu degeaba Tho- 
mas Mann estima ca esentiala pentru viitor 
contribuţia freudismului la dezintoxicarea si 
pacificarea umanităţii. 

Imaginarul. reveria — asemeni filmului — 
reprezintă o formă complementara a unor 
proiecte eşuate sau, pur si simplu, o deschi- 
dere utopica spre o alta lume, evadarea în 
nonrealitate, în ficţiune. Secretul audienței ci- 
nematografului se datorează fara doar şi 
poate nevoii de defulare. 

Secolul cinematogratului, din ce in ce mai 
des este numit „schizofrenicul secol XX", 
„paranoia“ — forma de maladie mentală, co- 
lectiva sau individuala — fiind in egala ma- 
sură o estetică şi un stil, de la origini cosub- 
stantiala cinematografului. In momentele de 
criză, civilizaţia recurge la manifestarea vio- 
lentă a spiritului libertin, iar ștergerea grani- 
tei dintre psihologie și filozofia socio-politică 
(dat fiind existenţa publică a individului) face 
să fie frecventă intâlnirea dintre Nebunie şi 
Eros, domenii de predilecție ale psihanalişti- 
lor. 

De unde si importanța unui exorcism cine- 
matografic precum Tăcerea mieilor (r. Jona- 
than Demme, 1991). Pentru a depista un psi- 
hopat care-și jupoaie victimele de vii, este 
adus in prim plan psihiatrul sau, el însuși cri- 
minal odios (Anthony Hopkins), atins in mod 
semnificativ de viciul canibalismului (ce ca- 
racterizeaza — conform teoriilor freudiene — 
comunităţile primitive!) dar excelent profe- 
sionist, care-i pretinde „colaboratoarei“ sale 
(Jodie Foster) sa se psihanalizeze. Marturi- 
sindu-si cosmarul copilăriei — sacrificarea 
nocturna a mieilor, eroina se biruie pe sine. E 
adevărat, cu prețul umilirii, dar linistindu-si 
cugetul sensibilizat de moartea tatálui-serif 


„ce trebuie răzbunat! Finalul deschis al filmu- 


lui nu pare însă de bun augur pentru viitorul 
moral al omenirii. Si cum un astfel de film 
multioscarizat este multiplicat pe scară in- 
dustrială în subproduse artistice, există riscul 
ca după ce cinematograful a reprezentat o 


veritabilă „piață de desfacere“ 一 o modali- 
tate generoasă de valorificare inteligentă a 
cuceririlor ştiinţei psihiatrice — să devina. 


din contră, un factor stresant, chiar toxic 


Pagini realizate de trina COROIU 
9 


Psihanaliza 


Repere 


SIGMUND FREUD (1856—1939) psi- 
hiatru austriac. Intemeietorul psihana- 
lizei. A contribuit la constituirea psi- 
hologiei clinice prin tehnica explorarii 
incongtientului. A studiat rolul sexua- 
licagii in viaţă şi în artă, al viselor, al 
actelor de fiecare zi, ca si al impulsuri- 
lor de autoafirmare. 


CARL GUSTAV JUNG (1875—1961) 
psiholog şi psihiatru elveţian. Iniţial, 
discipol al lui Freud, ulterior s-a inde- 
partat de acesta, înlocuind noţiunea 
de ,libido" prin aceea de „inconştient 
ancestral“: diferitele culturi ale umani- 
tarii sunt clădite pe simboluri comune 
(arhetipuri) care se manifestă în mito- 
logie şi legende, în vise. 


ALFRED ADLER (1870—1937) psiho- 
log şi neuropsiholog austriac. Unul 
dintre primii elevi ai lui Freud, de 
care se desparte in 1903 pentru a-şi 
fonda propria scoala în 1911. Inigiato- 
rul unei variante a psihanalizei numita 
„psihologia individuală” ce vizeaza 
tensiunile provocate de conflictul din- 
tre complexul de inferioritate şi do- 
rinta de putere, concepţie inspirată 
din filozofia lui Nietzsche. 


JACQUES LACAN (1901—1981) de- 
numit „profetul francez“, psihanalist 
ce preconizează în 1953 o reintoarcere 
la Freud şi propune o hermeneutică 
psihanalitică întemeiată: pe analiza 
structurilor lingvistice şi pe un con- 
cept al structurii subiectului. Va sus- 
cita nenumărate controverse divizân- 
du-si adepţii in zeci de grupuri care 


„Cine s-ar mai lăsa vlăguit de sexualitate 
de n-ar nădăjdui să-şi poată, prin ea, 
pierde minţile pentru mai mult de o clipă, 
pentru toate zilele pe care le mai are de trăit?“ 


totuşi se reclamă de la lacanism. 


Cineaști pe divan 


(Urmare din pag. 9) 


după o carieră foarte „feminină“, popu- 
lată cu protagoniste învăluite într-o 
complicitate afectivă. Angoasa obse- 
dantă care-l caracterizează își are sor- 
gintea în filozofia existentialista a lui 
Kirkegaard, care isi concentra atenția 
asupra singo Ta irationale. Prin extra- 
polare, si Persona (1966) este construit 
pe un reflex biografic, tema incomuni- 
cabilitatii fiind subsumata transferului 
de identitate: actrița — persona — 
masca (Liv Ullmann) suferind de o 
gravă depresie e constrânsă sa locu- 
iască împreună cu o infirmieră Alma — 
suflet (Bibi Anderson) ce va deveni o 
proiecție subiectivă a eul-ui profund și 
obscur al boinavei, căreia, in final, i se 
va substitui, aneantizând-o. 

Inspirându-se direct din Jung, Berg- 
man foloseste metafora pentru figura- 
rea inconstientului colectiv in secvente 
onirice din Inchisoarea (1949), unde 
moartea e o femeie frumoasă in doliu, 
iar lumea celorlalţi o adevărată pădure 
umană. După ce i-a oferit lui Bille Au- 
gust scenariul, Bergman publică „Cele 
mai bune intenţii”, o carte-confesiune 
în care-și reabilitează tatal pe care in 
cărţile .anterioare, „Lanterna cu amin- 
tiri" şi „Imagini“, îl prezentase într-o lu- 
mină foarte dezagreabilă cum de altfel 
apare si în opera sa filmică: pastor ri- 
guros, tiranic, un om al datoriei incapa- 
bii de tandrete, un dictator domestic 
rece, las si violent. 

e ANTONIONI a deschis drumul psi- 
hologismului în cinematograful postne- 
orealist. Dacă în filme îşi proiecteaza 
propriile fantasme, nu înseamnă ca nu 
acordă atenţie egală factorilor exteriori, 
problemelor de adaptare şi dezvoltare a 


10 


Lula (Laura Dern 


în viziunea 


Cele mai bune intenţii 


Biografia lui Ingmar Bergman 


lui Bille August: 


individului în universul tehnocratic 
Deşertul rosu (1964) sau standardizat 
Blow-up (1966), in plină contestaţie 
— Zabriskie Point (1970). Finetea psi- 
hologica a analizelor sale cinematogra- 
fice se poate explica, intr-o oarecare 
masura, prin faptul ca in copilarie — 
conform propriilor mărturisiri — a fost 
inconjurat de femei, multe verisoare 
Prietenele (1955). Unele personaje ii 
seamănă: in Aventura, Anna citindu-l 
pe Scott Fitzgerald, sau in Strigatul 
(1957) barbatul la fel de trist precum 
insusi cineastul cand a fost parasit de 
sofia sa Laetitia. Plecand de la conflicte 
personale, regizorul a tins sà ajungá la 


- Pácatele parintilor repercutate Ia copii: 


si Sailor (Nicolas Cage) 


din. Suflet sálbatic de David Lynch 


ad s 


originea nevrozei provocate de incapa- 
citatea de comunicare si repercusiunile 
ei ce tin de un sentiment de frustrare 
etalat in trilogia alienárii — Aventura 
(1960), Noaptea (1961) si Eclipsa (1962) 
— care se deruleazá pe fundalul unei 
lumi despre care regizorul Spune ca e 
„bolnavă de Eros“. Nu o dată apare’ si 
conflictul oedipian, antrenand deopo- 
trivá sentimente de rivalitate sau culpa- 
bilitate, clasicul triunghi putánd sà in- 
semne ca in Blow-up un marior nedo- 
rit, care va fi obligat sa-si caute o reali- 
tate paralela, interioara, ca refugiu ilu- 
zoriu si efemer. 

Vorbind despre criza de identitate a 


Emil CIORAN 


n istoria raporturilor din- 
tre psihanaliza si cinema- 
tograf, Misterele unui su- 
flet. (G.W. Pabst, 1926 
ocupa un loc privilegiat 
Dintr-un dublu motiv 
pentru intaia data, psihanaliza devine in 
chip, explicit materia unei opere cine- 
inatografice: pentru intaia data, la ela- 
borarea unui film psihanalitic participa 
specialistii in freudism, si nu unii de 
mana a doua, ci savanti cu o solida re- 
putatie 
e ideea colaborarii lui Karl Abraham 
si Hanns Sachs, discipolii lui Freud, cu 
U.F.A. îi aparține lui Hans Neumann, 
producătorul care raspunde de ..depar- 
tamentul cultural“ al puternicului con- 
sortiu german. (De altfel, Neumann va 
fi si coscenaristul filmului, alatugi de 
Colin Ross). În corespondenţa lui Abra- 
ham cu Freud, purtata între 1907 şi 
1926 și strânsă într-un volum aparut la 
Paris in 1969, întâlnim o serie de ama- 
nunte, cu o certă valoare documentara, 
privind materializarea proiectului. e La 
7 iunie 1925, Abraham îi scrie maestru- 
lui sau: „Directorul unei importante 
companii cinematografice a venit să mă 
vada şi mi-a comunicat decizia sa de a 
produce un film de popularizare a psi- 
hanalizei, cu încuviințarea dumneavoas- 
tra, cu colaborarea elevilor “dumnea- 
voastră recunoscuţi și sub controlui lor; 
în ceea ce priveşte acest ultim punct, 
voi avea dreptul de a face. sugestii” 
Abraham, conştient de impactul psiha- 
nalizei asupra lumii moderne, se teme 
ca nu cumva doctrina lui Freud sa fie 
trivializata: „(...) nu trebuie nici sa và 
spun ca acest proiect este conform cu 
spiritul epocii noastre și că va fi cu si- 
guranfa realizat: si daca nu cy noi, 
atunci cu oameni incompetenti”” € Din 
aceeaşi misiva: „Planul propriu-zis al 
fiimului e următorul: prima parte ser- 
veste de introducere prezentând exem- 
ple sugestive care ilustreaza gefularea 
inconstientul. visele, actele ratate, an 


protagonistului . (Jack Nicholson) din 
Profesiune: reporter (1975) Antonioni 
se confeseaza: ,,Nu era un subiect al 
meu. L-am cucerit turnand filmul. Desi 
am dorit adeseori si eu sa nu fiu cel 
care sunt, să-mi schimb identitatea 
pentru a gási un nou raport cu semenii 
mei." 

e BUNUEL, ,colectionand” perver- 
siuni sexuale si fixatii nevrotice puter- 
nic marcate de misticism, fara sa dea 
importanta explicatiilor de ordin psiha- 
nalitic atribuite Cainelui andaluz (1928), 
a continuat sa fie preocupat de nebunia 
civilizatiei — Varsta de aur (1930). Pa- 
rabola a nasterii vietii, dar si a negarii 
tuturor tabuurilor si preceptelor ce su- 
foca personalitatea, Viridiana (1960) e 
centrata pe trinitatea bunueliana ero- 
tism-religie-moarte si indica esecul 
dogmatismului. Îngerul exterminator 
(1962) descrie procesul autodistructiv 
al societăţii ajunse în stadiul degeneră- 
rii mentale, ancorată în formele egois- 
mului hedonist, înregistrând şi alte 
constante bunueliene: simbolurile freu- 
diene, satira alienării, umorul negru, 
apetitul pentru suprarealism. Viaţa du- 
blă a unei aristocrate (Catherine Dene- 
uve) care se prostituează încercând să 
scape de o traumă din adolescenţă — 
Frumoasa de zi (1967) sau drama unei 
orfane (tot Catherine Deneuve) ce de- 
vine amanta tutorelui ei (Fernando Rey) 
— Tristana (1969) denunţă puritanismul 
cantonat în fatalism şi ipocrizie, așa 
cum Farmecul discret al burgheziei 
(1972) inventariază cutumele unor per- 
sonaje inconstiente şi ridicole, mimând 
distincția şi respectabilitatea, când de 
fapt ele se complac în adulter, alcool si 
drog, fascinate de forța banului, pre- 
cum soțul frustrat de o soție frigida in 
Jurnalul unei cameriste, (1964). Daca 
Fecioara (1959) transgresează interdic- 
tia oedipiana, in schimb un film de in- 


„A traduce o situaţie psihică in termeni sexuali nu înseamnă câtuşi de putin 
a o înjosi, căci sexualitatea a fost pretutindeni şi întotdeauna - 
numai în lumea modernă nu mai e - o hierofanie, şi actul sexual 


un act integral (deci şi un mijloc de cunoaştere).“ 


Mircea ELIADE 


- MISTERELE UNUI SUFLET 


goasa. etc.[...) Partea a doua urmeaza 
sa infatiseze un destin. uman în lumina 
psihanalizei și sa arate cum sunt vinde- 
cate simptomele nervoase“. e Scrisoa- 
rea de raspuns a lui Freud, din 9 iunie. 
tradeaza o neta reticenta. lata izvorul 
ei: „Principala mea obiectie rămâne 
aceea cà nu mi se pare posibil sa dai 
abstractiunilor noastre o prezentare în 
imagini cât de cât convenabilă”. e Cu 
multi ani înainte, Samuel Goldwyn îl in- 
vitase pe Freud sa colaboreze la o suita 
de filme inspirate de celebre „poveşti 
de iubire“, propunere refuzata categoric 
de parintele psihanalizei. Epistola câtre 
Abraham contine o trimitere la acest 
episod: „Domnul Goldwyn a avut macar 
inteligența sa se limiteze la acel aspect 
al obiectului nostru (de studiu, n.n.), 
care se potrivește foarte bine unei pre- 
zentări plastice, şi anume dragostea”. e 


` 
* 


In cele din urma, discipolii lui Freud iz- 
butesc sa dezlege nodul gordian. Abra- 
ham scrie la 18 iulie:'..Vreau doar sa va 
Spun-astazi cá Sachs si cu mine cre- 
dem cà avem toate garantiile ca treaba 
va fi facuta cu cea mai mare seriozitate: 
dar mai ales voiam sá va spun ca am 
reusit in principiu sa wizualizam» chiar 
si lucrurile cele mai abstracte”. Cei doi 
psihanalisti vor âpărea pe genericul fil- 
mului în calitate de consultanţi ‘stiinti- 
fici. e O buna intuiţie prezidează alege- 
rea regizorului: Pabst e familiarizat cu 
freudismul. Intr-o scrisoare trimisa in 
1924 lui Abraham, prietenul sau apro- 
piat, cineastul mărturiseşte ca aspiră la 
„O aprofundare psihanalitica a posibili- 
tatilor expresive ale camerei de luat ve- 
deri, evitând totuși pericolul unei 
dizertatii în imagini“ (scrisoare semna- 
lata de Roberto Paolella în 1956). e Pu- 


@ Werner Krauss, interpretul profesorului, si fantasmele sale 
din Misterele unui suflet de G.W. Pabst 


ceput, El (1952), e portretul unui schi 
zofrenic capabil de sublimare în incinta 
unei mânăstiri. Culpăbilitatea si delir! 
amoros sunt explicabile prin educaţia 
puritană asemeni celei primite de ci- 
neast si care l-a impins la acest gen de 
creaţie. Filmografie—rechizitoriu, opera 
lui Bunuel îi fascineaza pe psihanalisti. 


e TARKOVSKI, cel care obișnuia să-i 
sfatuiasca pe cei apropiaţi: „Dacă do- 
resti să obţii ceva in artă, dacă doreşti 
sa faci cinema bun, să nu fii imperso- 
nal, sa nu te temi de pronumele eu", 
avea să se „abandoneze“ pe ecran, mai 
întâi, acelui copil indragostit de arta si 
cu privirea proaspătă, asupra realitatii 
înconjurătoare, oricât de monotonă ar 
fi ea — Compresorul si vioara (1961) 
sau oricât de periculoasă în Copilăria 
lui Ivan, unde războiul se deruleaza 
având ca laitmotiv dorința de pace ȘI 
fericire a pustiului ce-și visează mama 


7 ` 
2 Prostitutia, 

o soluţie: 
Frumoasa de zi 
(Catherine Deneuve, 
Genevieve Page. - 

Maria Latour, 
Francoise Fabian) m 


intre flori si cai, sub o ploaie de vara. In 
filmul cvasi-biografic dedicat lui Andrei 
Rubliov. (1966), pictorul hărțuit de in- 
doieli, disperare si luciditate se face 
ecoul dilemelor omului de creatie, ale 
omului religios. Solaris (1972) este un 
poem al cunoasterii prin stiinta, dar si 
printr-o exacerbata sensibilitate ce face 
posibilà existenta ,oceanului rational" 
care conserva trecutul in forme cva- 
si-palpabile (casa parintilor sau sotia 
moarta). 

Autobiografia propriu-zisa a acestui 
cineast sfasiat de contradicții, care se 
interesa deopotriva de om şi Dumne- 
zeu, antroposofie și parapsihologie, se 
află reflectata in Oglinda (1976) aminti- 
rilor, filmul fiind chiar „povestea vieții 
mamei mele; el relatează si o parte din 
viata mea (...) nu e legat numai de isto- 
rie, ci si de aspiraţiile mele ca autor 
Filmul este o confesiune. Noi avem o 
datorie fata de cei care ne-au dat viata 


blicul* intelectual din Germania, ca si 
cel din alte tari europene, intampina 
Misterele unui suflet cu o vie curiozi- 
tate. In S.U.A., noteaza Freddy Buache 
in monografia pe care i-a consacrat-o 
lui Pabst, filmul e proiectat la reuniu- 
nile unor societati de studii psihanali- 
tice iar Pawel Pawlow, actorul distribuit 
in rolul medicului, primeşte, zice-se, 
nenumărate cereri de a da consultaţii. e 
In 1929, interesul daca nu chiar pasiu- 
nea pentru cinematograf a lui Sachs isi 
spune din nou cuvântul: elevul lui 
Freud publică, in paginile unei reviste 
de prestigiu cum este „Close Up", eseul 
Psihologia filmului. Autorul se opreşte 
asupra câte unei secvenţe din Crucisa- 
torul Potiomkin al lui Eisenstein, din 
Mama ai lui Pudovkin si din Trei femei 
al lui Lubitsch. Ignora insa, lucru sur- 
prinzător, tocmai Misterele unui suflet. 
e La capatul analizei. minutioase și 
acute,. Sachs afirma: „Filmul pare a fi 
un nou mijloc de a conduce umanitatea 
spre recunoaşterea inconştientului 
sau 


Micà antologie criticà 


Misterele unui suflet a provocat si 
continua sa provoace acea aprinsa dis- 
cutie criticá pe care o nasc intotdeauna 
filmele - inovatoare. 

e „Scenariul e inspirat dintr-un caz 
studiat de Freud însuşi: un mărunt inci- 
dent — voind să-i taie o suvita de par, 
un sot crestează pielea soției sale 一 
cristalizeaza impotenta latenta a bolna- 
vului, obiectele taioase — cutite, sabii, 
brice 一 devin simbolurile obsesiei” lui 
(.. Obsesia se inscrie fara brutalitate 
în derularea imaginilor vieţii cotidiene 
Studiului simptomelor îi urmează cura 
psihanalitica" (Yves Aubry si Jacques 
Petat, 1968). e „Principala noutate a fil- 
mului consta in prezentarea viselor si a 


trebuie sá le declarám dragostea noas- 
tra." 

Stranietatea strabaterii zonei interzise 
din Calauza (1979) echivaleazà cu plon- 
jarea psihanalistului in subconstientul 
acestui cineast damnat ce a fost obligat 
sa emigreze cu preţul unei imense sur- 
pari sufleteşti fixată in Nostalgia (1983) 
și Sacrificiul (1986). Filme în care, prin 
intermediul protagonistilor (Oleg lan- 
kovski si Erland Josephson — interpre- 
tul favorit al lui Bergman), demersu! 
psihanalitic patetic transgreseazà in su 
pranatural, secátuirea interioara capa 
tánd rezonanie concrete in mediul in- 
conjurátor (visele apocaliptice ale lui 
Alexander sau sincopa profetica a fac- 
torutui), cáci un adevarat artist are da- 
rul de a prevedea propriul destin, dar si 
pe cel al omenirii. 


e ALLEN a fost considerat drept .re- . 


versul comic“ al lui Ingmar Bergman 
deși avea să demonstreze ca poate re- 
giza şi serios, exact în maniera maes- 
trului — Interiors (1978), dar si aleato- 
riu ,bergmanesc" — Stardust Memories 
(1980), propunandu-se drept un caz in- 
teresant pentru un psihanalist cinefil. 
Autor total, interpret-scenarist-regizor, 
el a imprimat o tenta mai mult autobio- 
grafica eroului sau generic — intelectu- 


alui complexat, veşnic preocupat de` 


statutul sociai, de origine si de sex — 


printr-un umor de factură cvasi-ab- 


surda, de sorginte livresca, o fina ironie 
ce-i consolidează subtila si foarte per- 
sonala autoparodiere. De la Tot ce vreți 
să ştiţi despre sex si vă e teamă să in- 
trebati (1972) la A Midsummer Night's 
Sex Comedy (1982) şi până la dialogu- 
rile inchietante despre Dragoste şi 
moarte (1975), in ambianța tolstoiana 
de „Război si pace", sau la analiza rela- 
tiilor de familie din Hannah si surorile 
ei (1986), doar fanii pot aprecia evolutia 


viziunilor profesorului -cu ajutorul su- 
praimpresiunilor multiple (...) Aceste vi- 
ziuni reapareau in partea a doua (a fil- 
mului, n.n.) în cursul tratamentului, 
uneori izolate pe un fond alb, atunci 
când pacientul le descria fragmentar, 
alteori restabilite într-o ordine coerenta, 
atunci când psihanalistul le sintetiza“ 
(Georges Sadoul, 1975). e „Visele pro- 
fesorului Mathias, în care prezentul şi 
trecutul, imaginarul și realul se imbina 
ìn- figuratii simbolice, nu. sunt lipsite 
nici de frumuseţe nici de sens. Dar sen- 
sul e denaturat de caracterul obiectiv si 
didactic al filmului. Într-adevăr, trata- 
mentul psihanalitic este legat de cu- 
vant. Relatarea pacientului e supusa. 
deci, interpretării psihiatrului. Aşadar, 


: nu lumea interioara a profesorului Mat- 


hias este «obiectivata» ci reziduurile 
unei analize bazate pe o doctrina 
(Jean Mitry, 1973). e „Filmul lui Pabst 
pastreaza raceala unui raport de expert 
asupra unui caz psihanalitic" (Siegfried 
Kracauer, 1947). e Misterele unui suflet 
constituie un „amestec abil de film de 
ficțiune și de film documentar“ (Oskar 
Kalbus, 1935). € „Admirabil menţinut 
de Pabst, acest echilibru între creaţia 
poetica și tratatul explicativ confera an- 
samblului acestei opere o putere de 
fascinatie care o împiedică să imbatra- 
neasca urât, spre sebire de multe 
filme cu subiect hitchcockiano-pseu- 
do-psihanalitic al caror caracter primar 
ii face de indata sa surada chiar si pe 
nespecialisti (...) Dinamismul sau nara- 
tiv (al filmului, n.n.), conţinut în uimi- 
toare imagini organizate. într-o compo- 
zitie generală de o fluiditate remarca- 
bila, nu se lasa exprimat în cuvinte. 
Pabst se situeaza aici, deliberat, in 
avangarda. Jongleaza cu elipsele, cu 
montajul pe miscare si suprima insertu- 
rile" (Freddy Buache, 1965). e „Pabst a 
plonjat in naturalism cu entuziasmul 
scientistului de genul lui Zola realizând 
Misterele unui suflet (...), popularizare 
grăbită a teoriilor lui Freud despre vise" 
(Roger Boussinot, 1967). e Istoria per- 
sonajului principal e mai degrabă „un 
pretext pentru un concis si eficace tra- 
tat de psihanaliza aplicată” (Gianni 
Rondolino, 1977). € Filmul a dat o 
idee destul de primitivà, pe intelesul tu- 
turor, asupra psihanalizei. dar a avut 
meritul de a fi fost, cu douazeci de ani 
inainte de Hollywood, prímul film «freu- 
dian»" (Georges Sadoul, 1975). € Ince- 
pand cu Misterele unui suflet, „psihana- 
listul devine o figura familiara a ecranu- 
lui“ (Robert Benayoun, 1964). 


Dosar alcatuit de George LITTERA 


personajului sáu. In Annie Hall (1977). 
inrait adept al psihanalizei, isi poten- 
leazá angoasele metafizice si sentimen- 
tele de culpabilitate sau frustrare pe 
care le etaleaza sau ascunde in pre- 
zenta- partenerei (si de viatá, la momen- 
tul filmării!) Diane Keaton, obiect al 
afecțiunii sale reale, careia ii va dedica 
si filmul urmator, Manhattan (1979). in 
Soli si soţii (1992) (pelicula a cărei lan- 
sare n-a avut nevoie de nici o campanie 
publicitara fiindca a beneficiat de scan- 
dalul iscat prin procesul intentat pentru 
cvasi-incest cineastului indragostit de 
fiica adoptiva a partenerii sale de viata 
Si film Mia Farrow) isi exhiba un alter 
ego anticipativ, relatànd — despre cu- 
pluri ce se separa ca sà se refaca din 
nou! — sub forma unui reportaj amato- 
ristic, asezonat cu lungi confesiuni 
adresate unui psihiatru invizibil. Uneori 
Allen. á avut generozitatea sa lase in 
prim plan personajul feminin ca in 
Another Woman (1988) unde Gena 
Rowlands, surprinzand alta femeie (Mia 
Farrow!) la o sedinta cu psihanalistul 
ei, descopera ca nu sta asa bine cu 
nervii precum credea; sau in Crime gi 
delicte (1989) unde, ca simplu regizor 
documentarist, personajul sau se pas- 
trează la periferia studiului moral pe 
care-l întreprinde. Repere strict psiha- 
nalitice jalonează filme ca Reminiscenfe 
oedipiene (1989, scurt-metraj din New 
York Stories) in care un avocat nu 
poate scapa de obsesia mamei tiranice: 
Zelig (1984) sau Trandafirul roșu din 
Cairo (1985), unde tema transferului de 
personalitate e spectaculos speculata, 
pe o canava fie istorică, fie romantică. 
In Umbre şi ceață (1992) nu rateaza su- 
biectul la moda, pe care-l tratează insă 
în felul sau original. (auto)persifiant: 
maniacul asasin. 


LC. 


11 


` 


aa 


jesa valah 


S 
A 
A 


O bomba numita: 


haron Stone a ajuns pe 
primul loc. Ea este ac- 
trita solicitata acum sa 
Citeasca cel mai mare 
numar de scenarii in 
vederea acceptarii rolului principal 
pana nu de muit era Julia Roberts) 
si care a promovat in lotul celor 
nai bine platite vedete de sex femi- 
nin într-o industrie cinematografica 
n care, se ştie, dintotdeauna ono- 
rariul actorilor a depășit cu mult pe 
cel al actritelor. Anul trecut Sharon 
Stone a primit pentru interpretarea 
romancierei nimfomane, bisexuale 


posibil criminală, Catherine Tra- 
mell, din Instinct primar (rol obti- 
nut doar dupa ce acesta fusese re- 
fuzat de Kim Basinger, Michelle 
Pfeiffer, Jessica Lange) 300 000 
dolari ceea ce, fata de incasarile fil- 
mului de 115 milioane dolari, era o 
sumă modestă. Anul acesta, pentru 
Sliver, ultima ei premieră, Sharon a 
primit 2,5 milioane dolari iar pentru 
următoarea propunere, Manhattan 
Ghost Story, îi stau la dispoziţie 5 
milioane dolari. Intre timp ea va fil- 
ma Intersection, avându-l ca parte- 
ner pe Richard Gere. Saltul este 


uriaș. 

„Am avut doi aliați extraordinari, 
comentează actrița rolul din In- 
stinct primar, pe regizorul Verhoe- 
ven şi pe scenaristul Eszterhas. 
Ambii mi-au dat o deplină libertate 
de creaţie. Atunci, am conceput un 
personaj pe placul bărbaţilor. În 
Sliver ne-am propus să facem un 
personaj pe gustul femeilor. Mai în- 
tai m-am îngrăşat cu șapte kilo- 
grame ca să arât ca o femeie obiş- 
nuită, trecută de 30 de ani si nu ca 
un top-model. Scenele de dragoste 
nu le-am mai jucat provocator, 
agresiv, ci mai aproape de starea 
femeii care caută în dragoste o 
protecţie, o comunicare. Personajul 
pe care il interpretez găsește 
într-un târziu un barbat la care tine. 
Intálnirea fizică cu acesta o stânje- 
neste, o sperie chiar. Replica ei 
este: „Abia ne cunoaştem, mă inti- 
midezi" 

Sliver nu este insa mai putin 
„fierbinte“. Acelaşi Eszterhas a 
imaginat o urmărire voyeristá a 
unui bodyguard obligat sa înregis- 
treze cu o caméra video ce face o 
femeie in intimitatea patului (ne- 
conjugal) sau în camera de baie 
unde de astă dată are loc scena 
culminantă, anume o secvenţă de 
masturbare... în cadă! Stone ex- 
plică: „Este un moment extrem de 
riscant pe care mi l-am asumat în- 
trucât cred că menirea artistului 
este să lărgească mereu parametrii 
constientizarii stărilor si trairilor. 
Poate ca nu este o secventa extra- 
ordinara dar, cu siguranta, ea nu se 
înscrie pe un drum batatorit. Am 
vrut sa arat ca si femeile au o per- 
sonalitate puternica, ceea ce in fil- 
mul american nu se intampla prea 
des. Stiu ca am reputatia unei per- 
soane vulgare, de fapt cred ca sunt 
doar mai indrazneata. Altfel nu as fi 
reusit in aceasta lume excesiv-ma- 
cho". 

Diagnosticul ei este exact. Doar 
prin fronda ea si-a asigurat pozitia 
de prim plan in diagrama succesu- 
lui care ii permite acum, prin con- 
tract, sá vadá si sá aprobe fiecare 
fotogramá din copia standard a fil- 
mului. A fost conditia pusá — si 
obtinutà — dupa faimoasa scena 
din Instinct primar, la care s-a abu- 
zat de credulitatea actritei. Este 
vorba de momentul interogatoriului 
de la sediul politiei, cánd aparatul 
de filmat e lăsat sa retina in prim 
plan cà romanciera Catherine Tra- 
mell nu purta lenjerie de corp. In 
acea scená ea rosteste replicile in- 
cendiare: „Mă culc cu el de un an 
si jumatate. Nici o experienta sexu- 
ala nu ma inspaimanta. Imi plac 
barbatii care stiu sa-mi dea pla- 
ceri." 

Dacá celebritatea i-a ameliorat 
vertiginos bugetul, viata personala 
a actritei s-a vazut dintr-o data ne- 
placut expusa presei de scandal. 
Ultimul, provocat de divorțul pro- 
ducătorului Bill McDonald cu care 
urma să se căsătorească (vezi Noul 
Cinema ny. 8/93 pag. 19). Acum, 
căsătoria proiectată nu mai este si- 
gură întrucât McDonald a fost im- 
plicat într-o fraudă financiară, iar 
Sharon — dacă a fost dispusă sa 
împartă succesul cu viitorul sot — 
ezită să fie asociată cu o afacere 
dubioasă. Cu ani în urmă, Stone a 
mai fost căsătorită tot cu un produ- 
cator, Michael Greenburg, cu care 
s-a cununat la 10 zile dupa ce s-au 
cunoscut la Las Vegas. Casnicia a 
durat doar trei ani. 

Printre inconvenientele aduse de 
publicitate este si faptul ca nu mai 
poate să-şi facă cumparaturile in 
magazine. „Sunt obligată să co- 
mand totul ' prin telefon, dupa ce 
am consultat cataloagele“. Intre- 
bata ce face totusi daca este ne- 
voită sa iasă si nu are pe nimeni sa 
o însoțească, actrița a răspuns cu 
umor: Mă ascund sub o palarie!". 


Tot pentru a-şi controla imagi- 
nea, Sharon dispune de un secreta- 
riat care fiseaza tot ce se scrie des- 
pre ea şi fotografiile publicate in 
presă pentru a putea protesta daca 
i se dau interpretări diferite de con- 
textul în care au fost făcute. În 
sfârșit, actrița declară că nu mai 
are nici o clipă pentru sine. Între 
filmări, discuţii cu managerul, cu 
secretarii sau cu bodyguardul (din 
realitate de asta data) si interviurile 
acordate ziariştilor, abia daca îi mai 
rămâne timp să stea de vorbă cu 
cea mai bună prietenă, actrița Mimi 
Crane, care este și consultantul ei 
de specialitate. 

„Știu că nu am ales o cale 
ușoară. Actorii sunt angajați într-o 
profesie care-i face extrem de vul- 
nerabili pentru că rolurile îi solicită 
și îi dezvăluie permanent“. 

Drumul n-a fost nici ușor, nici 
scurt. Timp de 15 ani, Sharon 
Stone a fost distribuită doar în ro- 
luri nesemnificative sau in filme de 
duzina: intrigi Dolitiste de uz perife- 
ric destinate unor săli de cinema 
obscure, drame sexy sau pur şi 
simplu susanele. A putut fi văzută 
sau doar zărită în filme ca Irrecon- 
ciliable Differences; King Solomon 
Mines (1985) şi Allan Quatermain 
the Lost City of Gold (1987) în care 
l-a avut totuşi ca partener pe Ri- 
chard Chamberlain; Police Academy 
4 (1987); Above the Love (19887 
etc. O mostră din aceste filme am 
vazut-o si noi recent pe ecranele 
noastre: Scissors (Corp delict, 
1990). Singurele roluri întrucâtva 
remarcate au fost Total Recall 
(1990) cand era sotia lui Schwarze- 
negger în regia lui Verhoeven, cel 
care avea sa apeleze, in ultima in- 
stanta, la ea pentru Instinct primar 
si un personaj care trece mut prin 
cadru, dar intr-un film de Woody 
Alien, Stardust Memories (1980). 

Cu o bună intuiție comercială, 
plănuită însă ca o provocare, un ci- 
nematograf de arta din Los Afige- 
les si-a propus sa organizeze o 

„Retrospectiyă Sharon Stone“ cu 
toate aceste filme. ‘dintre care 
multe actrița ar prefera să fie date 
uitării. 

Fata plecată din Meadville (Pen- 
nsylvania) cand abia implinise 19 
ani, dupa ce absolvise liceul cu no- 
tatia maxima (A), a avut insa din 
start datele unei luptatoare pe bari- 
cadele feminismului. Ea a reușit în 
cele din urmă să înfrângă star-sis- 
temul: „M-am expus multor situaţii 
neplăcute. Am început prin a fi mo- 
del la Studioul 54 a cărui clientelă, 
atunci, la sfârşitul anilor '70, era 
jet-society-ul american; acea lume 
care crede şi, cel mai adesea, 
poate sa obtina totul cu bani. Am 
rezistat pentru ca am avut o educa- 
tie foarte serioasă in mediul meu 
familial. Am avut o relația excelentă 
cu părinții mei. Puteam sasi sun la 
patru dimineaţa şi să-i întreb: «Am 
nimerit la o petrecere la care toate 
fetele se dezbracă şi se aruncă 
goale în piscină; se fumează mari- 
huana. Ce sa fac?»* 

Aceasta relaţie a fost probabil sin- 
gurul punct de sprijin al celei pe 
care Michael Douglas avea să o 
numească, după ce au filmat îm- 
preună Instinct primar, „Bomba se- 
colului“. Familia a fost punctul fix 
care a ajutat-o sa depășească mo- 
mentele de exces și derută care fac 
ca atatea tinere ce vin Sa-Si încerce 
norocul în Cetatea filmului să eşu- 
eze. Este poate ce o deosebeşte pe 
Sharon de Marilyn pe care, evident, 
a studiat-o si pe care încearcă să o 
imite in felul ei de a poza, de a juca 
şi de a cuceri sexul opus. Din tragi- 
cul destin al lui Monroe, Stone a 
invatat însă o lecţie esenţială. Într-o: 
lume cinică și dura, pentru a cas- 
tiga trebuie sa fii mai cinica si mai 
dură decât aceasta 

Adina DARIAN 


E; 


CORP 
DELICT © 


rima intrebare pe care ti-o 

pui dupa ce-ai vazut filmul 

este: unde e corpul delict? 

Sau — mai bine — care e 

corpul delict? Sa fie foar- 

fecele care servesc atát la 
confecţionarea păpușilor cât si ca arma 
de aparare impotriva agresorilor? Poate 
cadavrul care zace in apartamentul so- 
fisticat ce se transformă la un moment 
dat în capcană pentru oameni? Nu mai 
poate fi vorba aici de corpul lui Sharon 
Stone, caci de data aceasta nu ea con- 
duce intriga (ca în mult comentatul Ba- 
sic instinct, filmul care a transformat-o 
in vedetă). Rămâne corpul psihiatrului 
promis şi el statutului de viitor cadavru 
după ce cade in groapa săpată de el 
pentru alţii. Incerci să risipesti confuzia 
pe care ţi-o creează titlul ales de distri- 
buitorii români pentru acest film, dar 
nu reusesti, caci, desi există atât cor- 
puri (frumoase, dizgratioase, fals handi- 
Capate sau pur si simplu oarecare), cat 
si delicte (crime, violente fizice si psi- 
hice, abuz de incredere), lipseste ele- 
mentul de legătură, adică un corp care 
să fie şi delict (ori invers). 

Sforile sunt trase de uff psihiatru, cel 
care o tratează pe inocenta si debuso- 
lata Angela (Sharon Stone). Nu știu ce 
spui statisticile, dar urmărind filmele 
care se tot perindă pe ecranele noastre 
(mici sau mari) ai impresia că mai bine 
de trei sferturi din populaţia Americii 
are nevoie de psihanalist. Pentru onora- 
riile pe care le capătă, acesta oferă sfa- 
turi care se pot rezuma în două formule 
des uzitate: fie „Ai incredere în forțele 
proprii!", fie „Ai încredere in mine!“ Asa 
se face că tot mai multe persoane 
ajung dependente de psihiatru. Numai 
că încrederea lor poate fi inselata. Ca- 
pătând o putere tot mai mare asupra 
pacienţilor, psihanaliştii încep să-și în- 
chipuie 一 câteodată .— că sunt un fel 
de divinitate cu drept de viata si de 
moarte. Aşa se întâmplă şi în acest film 
în care scenariul ce s-ar vrea sofisticat 
este reductibil la o intrigă psihologi- 
co-politista condusă neabil de tenebro- 
sul medic care, cu zâmbetul pe buze, 
isi impinge pacienta pe marginea pra- 
pastiei. 

intregul mecanism.ce pare a fi per- 
fect pus la punct se dovedeste insa ne- 
viabil, rotitele nu sunt bine unse, iar 
specialistul in psihicul uman se vede 
ajuns in postura de victima a propriei 
masinatii, tocmai pentru ca ji scapa si 
lui cateva din complicata functionare a 
minţii omeneşti. 

Nu putem să nu facem legătura cu 
Analiză finală, film în care psihanalistul 
ajunge victima pacientelor. Dar dacă 
acolo specialistul care nu aprofundase 
lucrările lui Freud era victima anor fe- 
mei fatale care-și construiseră cu abili- 
tate un plan prin care să-și acopere 
crima, aici lucrurile se schimbă: victima 


ar fi trebuit să fie pacienta nevinovată, 


iar călăul psihiatrul. 

Lucrurile iau însă o altă întorsătură, 
iar filmul — care n-are prea multe cali- 
tati — pare a fi fost facut doar pentru 
ca spectatorii dispusi sa se abandoneze 
deliciilor psihanalizei sa traga o unica 
concluzie: Feriti-va de psihiatri! 


Scissors. Productie SUA, Trimark Pic- 
tures, 1990. Scenariul: Frank De Felitta, 
după o povestire de Joyce Selznick; 
Regia: Frank De Felitta; Imaginea: An- 
thony B. Richmond; Cu: Sharon Stone, 
Steve Railsback, Michelle Phillips, 
Ronny Cox. 


a Hollywood totul se in- 

varte in jurul sexului si a 

celebritatilor. E ca un tort: 

pronuntati «Hollywood» si 

aveti pe loc un strat de 

frisca. Adaugati: «sex» si 
apare si cireasa din varf. Prajitura se 
transforma intr-un produs de lux". Sunt 
cuvintele lui Lee Solters, specialist in 
relatii cu publicul. 

Sex si celebritati, doua componente 
ale unui scandal ce zguduie lumea fil- 
mului american. Daca unele staruri in- 
cearca sa-si rezolve problemele ape- 
land la psihanalist, alţii recurg la ajuto- 
rul unor prostituate. Cu alte cuvinte ori 
pe divân, ori în pat. Sau și una și alta. 
Te poti confesa specialistului, dar te 
poti confesa și femeii cu care ai petre- 
cut o noapte de vis, atâtea scenarii 
abundă în acele faimoase .,pillow-talk" 
— şoapte pe pernă — filmul ne-a obis- 
nuit cu ele. Dar iată că realitatea este 
mereu cu un pas înainte. 


MISTER. Totul a început de la o 
agendă imbrăcată în piele neagră în 
care frumoasa Heidi Fleiss, 27 ani, care 
conducea o importantă rețea de prosti- 
tutie la Hollywood, nota metodic adre- 
sele și numerele de telefon ale clienților 
ei. De câteva luni toată America e fasci- 
nată de această agendă. Vor fi date pu- 
blicitatii toate numele care figurează in 
ea? Cine sunt celebrităţile — actori, 
producători, regizori — care dau lecti! 
de morală în public, iar în secret sunt 
fideli clienţi ai doamnei Heidi? Gluma 
la moda, in aceasta vara, la Hollywood 
un fax anonim cuprinzand lista imagi- 
nara a obisnuitilor casei, indicand si 
preferintele si perversiunile favorite 
Heidi promite ca va face publica 
aceasta lista in momentul in care se va 
gasi un editor dispus sa-i ofere un mi- 
lion de dolari pentru publicarea memo- 
riilor. Câte capete vor cădea atunci? Un 
vechi prieten al patroanei, Ivan Nagy, a 
oferit deja o mostră: în „New York Daily 
News" a apărut fotocopia câtorva pa- 
gini din jurnalul lui Heidi. Se confirmă 
faptul că funcţionari cu mari răspunderi 
în lumea filmului recurgeau adesea la 
serviciile sale. Chiar dacă nu e dat nici 
un nume, ci doar inițiale, pentru cunos- 
catori acestea sunt transparente: B.J. 
se ştie că e Barry Josephson, de la Co- 
lumbia. Cum s-ar zice, Hollywoodul a 
fost prins cu paptalonii în vine. Nu e 
prima dată. 


CELEBRITĂȚI. Heidi este prie- 


tena producătorului Robert Evans, a 
Victoriei Sellers (sora lui Peter Sellers), 


de 


a rockerilor Billy Idol si Mick Jagger, 
iar la petrecerile pe care le organiza 
participau si Prince sau Jack Nichol- 
son. Acestea sunt numele cunoscute, 
dar fara îndoială agenda ne rezerv. 
mari surprize. j 


LUX. Daca atacerea a debutat intr-un 
banal apartament de douà camere. 
dupa ce a cunoscut succesul s-a tran- 
sferat intr-o vila ce a costat nu mai pu- 
tin de 1,6 milioane de dolari, vila cum- 
parata de la Michael Douglas. Proprie- 
tatea se afla in Benedict Canyon, iar 
vecinii se numesc Jack Lemmon si 
Bruce Springsteen, adica persoane cat 
se poate de respectabile. Aparentele 
sunt salvate. La asemenea lux, si tari- 
fele sunt pe masura: 1500 dolari pe 
noapte. 


TRADIȚIE. Legăturile dintre film si 
prostituție sunt vechi (vezi și Noul Ci- 
nema nr. 3/93). Inaintea lui Heidi a 
existat Doamna Alex. Fetele sale con- 
stituiau, în anii '70, o alinare pentru su- 
fletele singure... şi bogate. „Erau 
blonde din California cu corpuri zvelte 
de înotătoare”, spune Bill Stadien, bio- 
graful deja celebrei patroane de bordel 
de lux din Stone Canyon, în cartea sa 
„Doamna 902010". După cum se vede 
vechiul dicton hollywoodian „Niciodată 
relații sexuale la mai puţin de cincizeci 
de mile de oras" nu rămâne decât o re- 
plică dintr-un scenariu în continuă relu- 
are. Dar afacerea Heidi Fleiss nu e doar 
un banal remake: scenariu de fier, dis- 
tributie de mâna întâi, sute de figuranti, 
per total o superproductie interzisă mi- 
norilor. P 
Traditie, dar si modernitate: In anii 
SIDA prostituatele practica safe-sex-ul, 
prezervativele sunt obligatorii. 


O SELF-MADE-WOMAN. 
Heidi e fiica unei invatatoare din Be- 


verly Hills si a unui medic pediatru. De 
mica a invidiat modul de viatá al staru- 


Amatori de petreceri 
„fierbinţi“: 
Prince, 

Jack Nicholson, 
Billy Idol. Mick Jagger 


rilor rogkului. Scoala nu prea-i place, i 
se pare mult mai interesant sa intat- 
neasca barbati pe plaja sau in baruri de 


noapte. In 1986 se imprieteneste cu 
Bernie Cornfeld, un play-boy miliardar 
mai mare decat ea cu 38 de ani, care o 
duce in Europa si o inițiază în deliciile 
vieţii pe picior mare. După ce-l para- 
seste, Heidi se lansează într-o alta 
aventura cu Ivan Nagy, fost fotograf 
care se ocupă cu regia unor filme TV 
El are cu 25 de ani mai mult decât ea 
caci Heidi a apreciat întotdeauna bar- 
batii mai în vârstă, pentru experienţa 
lor si „calitatea superioară a prestatiilor 
sexuale". Nagy, care conduce o mica 
rețea de call-girls, o introduce pe Heidi 
în lumea prostituţiei de lux 

Adevaratul mentor al lui. Heidi va fi 
insá mai sus citata Doamnà Alex, care 
are in subordine peste 100 de fete. 
Heidi este o angajata ambitioasa, cauta 
prin listele cu clienţi ai casei si hota- 
ráste sa-si infiinteze propria retea de 
prostitutie, Daca Doamna Alex avea 
clienti bogati din toate domeniile, Heidi 
va lucra doar cu oameni din lumea fil- 
mului. Si nu cu oricine, ci cu actori si 
producatori de prima mana. Succesul 
este extraordinar. In 1992 ea este prin- 
cipala organizatoare a orgiilor hollywo- 
odiene. O carierà ca-n filme, in traditia 
puternicelor eroine din istoria cinema- 
tografului american 


INTRIGA |. POLITISTA. Totul 
ar fi fost în ordine, dacă nu ar fi „intrat 
pe fir" fiscul, caruia nu-i pasa de mo- 
rala, ci de evaziunea fiscală: Heidi 
oprea 40% din onorariile pensionarelor 
sale. In 1992 ea declarà un venit de nu- 
mai 33 000 dolari, dar duce o viatà de 
lux. Politia bánuieste ceva, intra in ac- 
tiune la inceputul verii, organizeaza o 
capcaná clasicá: Sammy Lee, un in- 
spector, se dà drept om de afaceri bo- 
gat.si inregistreaza o convorbire telefo- 
nica cu frumoasa patroana. Afla tarifele 
si condiţiile: se poate plăti cu bani 
gheaţă sau în cecuri; curios lucru, yenii 
nu sunt acceptaţi. Cad la intelegere si 
Heidi o trimite pe Samantha, una din 
expertele sale, la domiciliul politistului. 
Fata e arestată, a doua zi e arestată şi 
Heidi care plăteşte o cauţiune de 
100 000 de dolari pentru a fi pusă in li- 
bertate. 


UN POSIBIL HAPPY-END. 
„Hollywoodul isi spală rufele în familie. 
Heidi o ştie. O să iasă din închisoare, i 
se va oferi ceva de lucru. Mai bine să 
mizăm pe cartea solidarităţii, în schimb 
ea nu va dezvălui nimic“ se spune în 
Cetatea filmului. Columbia, care nu se 
află la primul scandal, a pus deja la 
punct un scenariu care să-i scoată 
basma curată. Unul dintre funcţionarii 
implicaţi va fi inlocuit cu o femeie. Fe- 
minismul e și el la modă. 

Scandalul Heidi Fleiss are toate ele- 
mentele pentru a deveni un scenariu de 
succes. Dar care dintre marile studiouri 
s-ar incumeta să-l facă! 


Rolland MAN 


teven Spielberg, regele 
box-office-ului mondial in 
ultimul deceniu. a fost 
unul dintre cei patru ci- 
neasti onorati cu un Leu 
de aur pentru intreaga ca- 
riera. La Mostra venetiana a avut loc si 
premiera europeana a ultimului sau film 
Jurassic Park, un nou record de inca- 
sari in Statele Unite: 48 milioane dolari 
in primul weekend. Subiectul (un grup 
de savanţi readuc la viata dinozaurii; fi- 
infe nerecunoscatoare, acestia tind 
sa-si extermine binefacatorii) e cunos- 
cut si la noi; pirateria video functio- 
neaza nestingherit. Curiozitatea si pu- 
blicitatea orchestrată in sine ca o su- 


perproductie va capta si in Europa un. 


numar maxim de spectatori, dar cu si- 
guranta cinefilii pur sânge vor ieși din 
sala deceptionati de un Spielberg in 
postura doar de autor de efecte spe- 
ciale, vizuale si auditive. 

Talentul sau de a crea senzatii tari nu 
poate fi insa contestat. S-a remarcat si 
pe scena Mostrei venetiene. Cand Gillo 
Pontecorvo, directorul festivaiului, i-a 
inmanat Leul de aur, Spielberg — spre 
stupefactia întregii asistente — a scos 
„din mânecă“ un Leu de aur identic și, 
foarte serios, i l-a oferit lui Ponte- 
corvo!... rămas si el perplex. Ponte- 
corvo, cineastul italian care pana acum, 
la 73 de ani, a realizat numai sase 
filme, a intrat in istoria in curand cente- 
nara a artei a şaptea, cu Bătălie pentru 
Alger, incununat cu un Leu de aur la 
Venetia in 1966. Ei bine, Pontecorvo, 
aflându-se la un moment dat strâmtorat 
financiar, si-a vandut Leul! Junele 
Spielberg a afiat de acest fapt destul de 
bizar si a pornit să-l vâneze. Prin inter- 
pusi a izbutit să dea de urma Leului si 
l-a cumpărat. L-a pus deoparte, astep- 
tând momentul potrivit. Acesta s-a ivit 
in septembrie la Venetia. lata ca si in 
viata, Spielberg este un original creator 
de suspense. 


ensitatea ideilor emise de 

cineasti prin filmele’ for 

fac si interesul unui festi- 

val. Din acest punct de ve- 

dere ediția semicentenară 

2 a Mostrei a fost la inal- 

time. In stiluri si genuri diferite, cineas- 

tii lumii emit semnale asemanatoare 

despre vremea si lumea noastra. Totul 

evoluează sau involueaza cu o uimi- 

toare rapiditate sub ochii nostri, lasan- 

du-ne mereu cuprinsi de indignare sau 

de mirare. Este meritul creatorilor si 

poate in mai mare masura al cineastilor 

— filmul ramane arta cea mai conectata 

la viata însăși 一 de a sintetiza si ex- 
pune. aceste schimbări. 

Dominantă a fost ideea acceptării di- 
versitatii. 

Secole de-a rândul s-a trait cu ideea 
supremaţiei majorităţii, a dreptului pri- 
mului venit, a primului născut, a celui 
mai forte in sens spartan. In ultimele 
decenii meandrele istoriei, era să spun 
noile valuri migratoare, au impus socie- 
tatilor acceptarea dreptului minorității, 
dreptului handicapatilor, dreptului celor 
ce sunt altfel. Ceea ce numeam norma- 
litate abdică in fata a ceea ce până nu 
demult era considerat în afara normei 


in toate planurile existenţei. 


O demonstraţie limită o face tânărul 
cineast australian. Rolf de Heer in 
Bubby cel rău (Bad Boy Bubby). O 
mamă obeză și posesivă isi tine timp de 
30 de ani fiul vag oligofren (anormalita- 
tea se insinuează), cu care ea întreține 
relaţii sexuale, sechestrat într-un beci. 
Ori de câte ori mama iese afară isi 
pune pe față o mască de gaze, pentru 
a-l convinge că dincolo de ușa lor viața 


16 


"m 
| 


Metisajul, o solutie declaratá pentru viitor 
(in Unu, doi, trei la perete de Bertrand Blier 
cu Marcello Mastroianni) 


nu e posibilă. Dintr-o întâmplare fiul va 
descoperi minciuna si va trebui sa-si 
facă loc într-o societate a tuturor vio- 
lentelor. Regizorul reinvie mitul salbati- 
cului inocent ajuns în cetate. Particula- 
ritatea acestuia — el nu a fost supus 
omogenizării prin mass media — condi- 
t'a sa de vital handicapat starneste inte- 
resul fafa de persoana sa. El ajunge 
chiar vedeta unui grup rock. Neavând 
“insa nici un sistem de valori, confruntat 
cu multe obstacole, personajul este in- 
で redintat că-și face dreptate când ucide 
(prin -asfixiere cu fosnitoare folii de 
plastic). pe părinţii săi şi pe cei ai-vii- 
toarei soții, reușind în cele din urmă sa 
se facă acceptat de societate, fără a fi 
epsit, și să-și întemeieze o familie. 
Personajul ne amintește de. unii dintre 
inocentii handicapati din proza lui Faul- 
kner. Construit pe muchie de cuţit intre 
oroare și ingenuitate, filmul, de o impe- 
cabilă coerenţă, susține că o societate 
aflată în derivă în plan moral ca cea 
contemporană face firesc loc absurdu- 
lui, devenit regulă. Bubby cel rău a fost 
ovationat de public, elogiat de critica si 
tecompensat de juriu 


Daca Roif de Heer se mentine in peri- 
metrul posibilului imaginar, cineastul 
francez Bertrand Blier tratează concret 
necesitatea acceptării diversităţii în 


e EE 


Unu, doi, trei la perete (Un, deux, trois, 
soleil — referire la un joc al copilariei). 
Intr-un mare port din sudul Frantei — 
filmárile s-au desfasurat la Marsilia, dar 
orasul nu e numit ca atare — imigrantii 
de culoare au devenit preponderenti 
Au adus cu ei alte obiceiuri, alte 
norme, altá moralà. Conditia lor de sa- 
raci, de șomeri, de outsideri îi deter- 
mina sa adopte violenta ca forma co- 
muna de expresie. De pilda violul este 
regula (aproape acceptata) a dezvirgi- 
nării adolescentelor. O insula afro-a- 
rabă înfloreşte încălzită de soarele din 
sudul Franţei, vivace şi păcătoasă, insu- 
portabilă și atrăgătoare. Două lumi care 
se resping prin tradiție, discrepanțe so- 
ciale, trebuie să înveţe să trăiască lao- 
laita Mesajul regizorului este enunțat 
direct într-o replică adresată de un var- 
stnic francez (Jean-Pierre Marielle) 
unui baietel de culoare, de vreo şase 
ani: „Când ai să fii mare să te casato- 
resti cu cea mai albă frantuzoaicà pe 
care ai s-o întâlneşti si să faceţi multi 
copii!" Metisajul ca soluție proclamată 
a viitorului. Atunci nimeni nu se va mai 
simţi altfel. (Daca ne gândim ‘Ja afluxul 
de chinezi sosiți in ultimii doi ani la 
Praga sau la numărul mult sporit al ce- 
tatenilor canadieni proveniți de pe con- 
tinentul. asiatic, putem numi imaginaţia 
cineastilor premonitie). 


Inocentul handicapat 
în Bubby cel rău de Roif 
de Heer:* Nicholas Hope 


Revenind sub bolta absurdului, ci- 
neasta argentiniană Maria Luisa Bem- 
berg reuseste sa ne convingà in Despre 
asta nu se vorbeste ca un distins avo- 
cat, cu támplele argintii si buzunarele 
doldora de galbeni se îndrăgosteşte ne- 
buneste de^o pitică si după ce refuza 
avansurile unor femei atrăgătoare, se 
casatoreste cu pitica, valsând in noap- 
tea nunții cu mireasa ţinută capo pä- 
puşă. Pitica îl va părăsi însă când întâl- 
neste o caravana de circari. Soţul va 
dispărea în sau dincolo de valurile ma- 
rii... In trena bunueliană incredibilul de- 
vine credibil, desigur si datorită lui 
Mastroianni, interpret unic al oricăror 
visuri sau extravagante. De altfel, cel 
mai iubit actor italian, aplaudat ori de 
câte ori apare într-un film, a fost și tatăl 
imigrant si alcoolic din filmul lui Blier 
Unu, doi, trei la perete. Astfel s-a po- 
menit recompensat cu o Cupă Voipi 
pentru cel mai bun. non-protagonist! 
Premiul a fost inventat cu această oca- 
zie de un juriu creator de confuzie în 
privința actorului veteran, Deconcertat, 
Mastroianni a pus la punct situaţia co- 
mentând: „Acest premiu îmi dă senzaţia 
ca mă aflu din nou la inceput de ca- 
riera“. 


emnul mutatiilor ni-l dă si 

Robert Altman in Short 

Cuts (Scurtàturi) in tradu- 

cere ad litteram, dar mai 

adecvata este traducerea 

libera adoptata de italieni, 
America, azi. Nici America nu mai e 
ce-a, fost in urmă cu 30 de ani. (Con- 
statare ce revine si in filmul cu Clint 
Eastwood În bătaia puștii). Prin 22 de 
personaje cu întâmplările lor diurne, Al- 
tman urmăreşte ce a devenit idealul nu- 
mit „the American way of life". Eti- 
cienta maximă in plan material a dis- 
trus criteriul moral și a pulverizat fami- 
lia. Au rămas doar aparențele. Totala 
permisivitate sexuală pare sa fi desavar- 
sit cea mai bulversanta evolutie din 
acest ultim deceniu al mileniului- doi. 
Consecintele ei: heterosexualitatea, 
SIDA, adulterul si incestul devenite 
fapte comune (în Statele Unite 14% 
dintre tati şi-au violat o dată sau între- 
tin raporturi sexuale forțate cu fiicele 
lor; în に MOD 10%). Nimic nu mai zgu- 
duie conștiința celor trecuţi prin urgia 
secolului XX. Un cutremur de pământ 


Peter Weir — presedinte 
Cineasi Australia 


Abdulah Sidran 一 
scriitor bosniac, scenaristul 
filmelor lui Kusturica 


Pierre-Henri Deleau 
directorul Chenzinei realizatorilor 
a Festivalului de la Cannes 


Caria Gravina — 

actrița. Italia 

castigatoarea Premiului 

de interpretare 

de la Montreal chiar în zilele Mostrei 
venețiene 


James Ivory — 
regizor, Statele Unite 


Chen Kaige — 
regizor, China 


Neison Pereira dos Santos — 
regizor, Brazilia 


Giuseppe Tornatore — 
regizor, Italia 


Mohamed Camara — 
regizor, Noua Guinee 


grandios realizat in final (Altman prefi- 
gureaza pe cel pronosticat la Los Ange- 
les) nu va curma marsul anomaliilor 
Dupa ce spaima a trecut, viata isi reia 
cursul. Viaţa? Mai degraba un apoca- 
tps anunţat. Altman este insa marele 
maestru capabil sa trateze teme grave 
in tonalitatea divertismentului. Ei poate 
fi cinic cu tandrete si sarcastic cu sub- 
tilitate, Este unul dintre putinii cineasti 
ameriCani capabili sa faca filme de au 
tor (nu dupa schema) pe.gustul marelu 
public, 

Gus Van Sant jr. incearca si el în 
Cowboys-ii au devenit cowgirls (Even 
Cow Giris Get the Blues) sa arate cum 
societatea a acceptat deviatiile sexuale 
Cuplurile de genul feminin, presupu 
nand ca femeia poate fi barbata si ir 
confruntari altadata rezervate exclusiv 
barbatilor, sunt puse in evidenta intr-ur 
memento ironic pana la parodie al mi: 
carii feministe din anii '60. Rezultatu! 
nu mi-a parut nici-amuzant, nici con 
vingator 

in Cu totul altă cheie, cineasta ita 
liană Liliana Cavani se apleacă asupra 
celor altfel decât majoritatea, datorită 
unei carente biologice: surdo-mutii 


Unde ești? Sunt aici, un film tandru-te- 
zist dorind sa trezeasca la umanitate o 
societate concentrată până la disperare 
pe interesul imediat 


Krysztof Kieslowski 


Chiara Caselli in Unde esti? Sunt aici 
de Liliana Cavani 
Nu aud, nu vorbesc, dar sunt semenii nostri 


ibertatea sexului si a cri- 
mei fara nici o opreliste 
este imaginată cu o ne 
maiintalnita cutezanta in 
Ochiul sarpelui de Abel 
Ferrara (prim scenarist si 
regizor) cel mai original film de autor 
produs peste ocean pe care I-am vazut 
în ultima vreme. Ochiul sarpelui, deşi a 
întrunit unanimitatea aprecierilor criticii 
internationale prezentă la Mostra, a ra- 
mas cu totul în afara palmaresului 
Același lucru s-a întâmplat anul trecut 
cu excelentul si extravagantul Orlando 
al britanicei Sally Potter, ecranizare 
dupa Virginia Woolf, dar despre care 
s-a' scris enorm. De-unde se vede ca nu 
atât premiile cât participările sunt im- 
portante la marile festivaluri. Aviz celor 
în cauză 
Ferrara, afirmat ca. regizor indepen- 
dent cu Bad Lieutnant, nu a intarziat sa 
fie cooptat de sistem. (Vezi superpro- 
ductia sci-fi Snatchers inclusă in selec- 
tia competitivă la Cannes '93). Acum 
Ferrara ne propune o variantă hot la 
Noaptea americana a lui Truffaut sau 
un act secund si mai acut la The Player 
al lui Altman. Ochiul sarpelui excaveaza 
relaţiile de dincolo de ecran spre a 
pune în evidenţă preţul pe care cei an- 
jajati în competiţia celebritatii sunt dis 
puși sâ-l plateasca. Scenaristul-regizor 
caută râspunsul la intrebarea: Cum se 
poate delimita trairea reala a unui sen- 


timent de interpretarea sa pe platou? 
Pasiunile şi rivalitatile consumate pe te 
renul creaţiei îşi gasesc o expresie dia- 
bolica în două momente din filmul din 
film. Se turnează o scenă erotică. Ve- 
dem mai intai ochii stupefiati ai echipei, 
apoi aparatul ne descoperă eroul ca- 
re-şi violează ia propriu partenera. Re- 
gizorul, Harvey Keitel într-o creaţie me- 
morabilă, profită de veridicitatea trăirii 
şi nu spune stop! In final, acelaşi erou 
urmează sa ucida cu pistolul pe cea 
care in film îi este soţie. Dar pe țeava 
armei din recuzită se afla un glonte 
adevărat! Pe ecran nu se vede nici o pi- 
catura de sânge. Actul criminal este si 
mai percutant 

Cooptând-o pe Madonna produca 
toare si protagonista, Ferrara a reusi! 
sa-și asigure publicitatea şi totodata sa 
o facă sa joace ca o mare actrița, crein- 
du-i posibilitatea să se desfasoare pe 
terenul ei favorit: sexul. 


n acest context singurul 

cineast care şi-a permis 

un alt fel de cutezanta a 

fost Krzysztof Kieslowski 

EI nu s-a temut să ne faca 

4 sá privim nobletea sufle- 
teasca 

Albastru, culoarea libertafii este 

prima parte din trilogia pe care o pro- 

mite regizorul inspirat de simbolul tri- 


e Leul de aur ex aequo: Albastru, culoarea libertăţii de 
Krysztoi Kieslowski si America, azi 
de Robert Altman 


è Leul de argint: Kosh ba Kosh 
(O partidă de cărți) de Bakhtiyar Khuodojnazarov 


e Marele premiu special al juriului: Bubby cel rău de Rolf de He 


: e Cupa Voipi pentru cea mai buna și 
interpretare feminină: Juliette Binoche în Albastru, culoarea libertatii 


e Cupa Volpi pentru cea mai buna interpretare masculina 
Fabrizio Bentivoglio in O inimă împărțită in două de Silvio Soldini 


€ Cupa Volpi specială celor 
22 de interpreti din filmu! lui Robert Altman 


e Cupa Volpi pentru cel mai bun actor nonprotagonist 
Marcello Mastroianni in filmul tui Blier Unu, doi, trei la perete: 
Anna Bonaiuto in Unde esti? Sunt aici de Liliana Cavani 


* Leul de aur pentru intrega cariera: Claudia Cardinale, 
Steven Spielberg, Roman Polanski, Robert De Niro 


Laureatii 


Juliette Binoche 


colorului Revolutiei franceze. Vor urma 
Alb — culoarea egalității si Roşu — cu- 
loarea fraternitafii. In acest prim film 
este vorba de libertatea interioara 
Eroina (Juliette Binoche o intruchi- 
pează cu o transparența tulburatoare 
Care i-a adus si Cupa Volpi in concu- 
renta cu alte mari interprete: Anouk 
Grinberg, Chiara Caselli, Sandrine 
Blancke, Francesca Neri) isi pierde 
intr-un accident de mașină soțul (un 
mare .compozitor) si fiica. Spectatorii 
fac cunoștință cu tânăra văduvă imediat 
după tragedie. Mai intai alungă gandul 
sinuciderii si, spre a supraviețui, hota- 
raste sa rupa complet cu trecutul, sa 
vândă somptuoasa lor locuință cu tot 
ce avea, sa distrugă orice urma ce i-ar 
aminti de propria ei durere Un ziarist 
care o iubea de multă vreme descopera 
însa ca ultima partitură a soțului ei 
există inca. Era vorba de o simfonie de- 
dicata Europei unite. Cu ajutorul muzi- 
cii (de a cărei creaţie descoperim ca 
eroina nu era straina) ea va ieși din im- 
pas. E ajutată însă 一 făcând excepţie 
de la norma comună — şi de întâlnirea 
cu o femeie despre care află că fusese 
iubita soțului ei decedat si că aştepta 
de fa el un copil. Eroina gaseste forța 
să accepte această realitate ca pe o 
moștenire de viața. O speranța Polonez 
şi catolic, Kieslowski crede inca în uni 
tatea Europei pe culmi inaltatoare EI 
ne-a aratat 'singurul film pur și moral 
din concurs, gândit ca o rugaciune 

Leul de aur impartit între filmul lui 
Kieslowski şi Altman revelează impre- 
ună fata luminoasa si fata tenebroasa a 
naturii umane 


esi cu o selecţie de incon- 

testabila originalitate ce 

onora semicentenarul 

Mostrei, festivalul nu a 

fost scutit de critici. Imi 

amintesc câ anul trecut 
Pontecorvo a fost hartuit de ziariştii ita- 
lieni pentru că filmul american era prea 
puţin prezent. Anul acesta participarea 
americana, filme insotite de vedete, fi- 
ind considerabila, Pontecorvo a fost ve- 
hement criticat din aceasta pricina. In 
sfarsit, cotidienele italiene nu au ezitat 
sa reproduca in uitima zi a festivalului 
Criticile corespondentului britanic de la 
The Guardian care nu-si economisea 
virulenta spre a desființa organizatorii 
pentru incapacitatea lor de a respecta 
programul si de a fi punctuali. Intr-ade- 
var, întârzierile s-au ţinut lant la coloc- 
vii sau la proiecţii, creând. inconve- 
niente. Dar când luai vaporetto-ul pen 
tru a trece de la Lido la Veneţia sa 
vice versa şi priveai arhitectura de pe 
malurile Lagunei nu puteai sa nu-i ierti 
pe italieni pentru toate întârzierile lor 
trecute si viitoare, gandindu-te ca, daca 
in vartejul istoriei alte neamuri s-ar fi 
asezat pe malurile Lagunei, aceasta Ve- 
netie nu ar fi existat 


Adina DARIAN 


Andie MacDowell 
Robert Altman 


Un actor capricios 
ca un copil: 
William Baldwin 


DELON + DERAY = 
9 


La premiera celui de-al no- 
ualea film realizat cu Alain 
Deion, regizorul Jacques De- 
ray explica (într-un interviu 
acordat revistei „Premiere”) 
relaţia sa cu vedeta franceza 


„Orice-ar spune alții, Delon 
nu este tipul care să se bage 
în fata. Niciodată nu a incer- 
cat sa se substituie regizoru- 
lui. (cel putin când a lucrat cu 
mine). li aud. pe multi spu- 
nând: «prietenul meu Delon» 
Eu nu pot spune același lu- 
cru, desi am facut împreună 
noua filme: Piscina — 1969; 
Borsalino — 1970; Douce- 
ment fes basses — 1970, Bor- 
salino et cle — 1974; Flic 
Story — 1975; Le gang — 
1976; Trois hommes a abattre 
— 1980; Un crime — 1993; 
L'ours en peluche — 1993 Pe 
mine, mai mult decât 
omul-Delon mă interesează 
actorul-Delon cu trecutul și 
rolurile sale prin care și-a 
cástigat publicul de pretutin- 
deni. Eu nu-i spun lui Delon 
sa joci asa, sa faci asa. li in- 
dic doar miscarea si ii las 
toata libertatea de expresie 
Cred ca relatia dintre un 
mare actor si regizorul sau 
asa trebuie sa fie" 


CIFRE... 


@Pret record: 3,5 milioane 
dolari plătiți de Warner Bros 
pentru viitoarea carte a lui 
Michael Crichton (autorul 
scenariilor la Jurassic Park si 
Rising Sun). Nu se cunoaste 
titlul cartii dar se stie cá va fi 
vorba despre hartuirea sexua- 
la. € Patronii de la Para- 
mount i-au rásplátit pe acto- 
rul, regizorul si producatorii 
filmului The Firm (mare suc- 
de box Office) regeste. 


Planuri diabolice dejucate de „Gorila“ 
alias Karim Allaoui (cu Robert Hossein 
in Baucis Africanul) 


Tom Cruise, Sydney Pollack, 
Scott Rudin si John Davis au 
prímit cáte un Mercedes Benz 
500 SL decapotabil, in va- 
loare de 100.000 dolari fie- 
care. Dintre cei patru benefi- 
ciari ai generozitatii Para- 
mount-ului, doar John Davis 
a refuzat cadoul, ceránd ca 
banii sá fie donati unei aso- 
ciatii pentru ajutorarea ado- 
lescentilor foarte dotati, dar 
care nu-si pot continua studi- 
ile din lipsá de mijloace fi- 
nanciare. Sydney. Pollack a 
optat pentru un Mercedes gri 
metalizat iar Tom Cruise i-a 
cerut (nici nu se putea altfel) 
sotiei sale, Nicole Kidman, sa 
aleaga culoarea. € Ca sa-si 
revina dupa insuccesul cu 
Last Action Hero, Arnold 
Schwarzenegger a primit un 
onorariu de 20 milioane do- 
lari pentru urmátorul sáu film 
pe care-| va face sub condu- 
cerea lui Paul Verhoeven 


Pentru admiratorii 
lui Copian: 
Philippe Caroit 


— 
E 


<a 


Alain Deion — 


o vedetă discreta 


AA 


Maddie 
fără David 
{Cybill Shepherd) 


— a.m. amk. v 


REMEMBER 
Ei FUGITIVO 


Inainte de a fi film, The Fu- 
gitive (El Fugitivo cum a rulat 
pe micile noastre ecrane) a 
fost un serial. Povestea lui Ri- 
chard Kimble (medicul acuzat 
de a-și fi ucis soția si incer- 
carea lui disperata de a-l 
prinde pe adevăratul asasin) 
a fost difuzată pe canalul 
ABC al televiziunii nord-ame- 
ricane vreme” de patru ani 
(septembrie 1963 — august 
1967). Ultimul episod a ţinut 
cu sufletul la gură 72% dintre 
telespectatori (procent depa- 
şit doar de difuzarea — în 
noiembrie 1980 — a episodu- 
lui 50 din Dallas, când era 
demascat asasinul lui J.R., 
audiența fiind de 80%). David 
Janssen, interpretul doctoru- 
lui Kimble de acum 30 de ani, 
a fost victima alcoolului si 
drogurilor, dupa ce esuase in 
încercarea de a deveni o ve- 
deta si pe marele ecran. El a 
incetat din viata in urma unei 
crize cardiace (1980). Acum, 
televiziunea americana, dupa 
succesul repurtat de Harrison 
Ford in acelasi rol, intentio- 
neaza sa-i aduca un omagiu 
lui David Janssen, redifuzand 
serialul. 


SWEETLAND 


Publicul american se duce 
din ce in ce mai putin la un 
film de Woody Allen. Unul 
din acei „players“ din varful 
piramidei hollywoodiene co- 
mentează: „Este tragic și de- 
plorabil ca viața sa particu- 
lara sa impieteze asupra ope- 
rei. Woody Allen este aici din 
ce în ce mai izolat.“ Dar regi- 
zorul —aextrem de apreciat în 
Europa — nu a dezarmat. El 
s-a despartit de comparia 

„Tristar“, fondándu-si propria 
casa de productie, Sweet- 
land, âvând ca director gene- 
ral pe o veche prietena a sa, 
Jean Doumanian, si ca diréc- 
tor de producţie pe sora lui, 
Lette Aronson. Lui Woody i-a 
plaeut intotdeauna sa lucreze 
in familie. 


€ Este deja de notorietate 
ca relaţiile dintre William 
Baldwin și Sharon Stone, in- 
terpretii din Silver (r. Phillip 
Noyce) erau atât de încordate 
pe platoul de filmare că de 
malte ori realizatorul a trebuit 
să-i cheme ia ordine pe cei 
doi mereu puși pe harta. Des- 
pre acest lucru Sharon Stone 
comenta cu malifiozitate si 
ingăduinţă: „Eu l-am înțeles, 
dar în ciuda celor 29 de ani, 
Bill a rămas inca prea copil. 
Un copil prostut". lertati să 
fim, n-am spus-o noi. a 
spus-o blonda Sharon. 

© Pe Brad Pitt cei care pri- 
vesc cu atenţie episoadele 
nesfársitului Dallas l-au putut 
vedea în rolul Randy, priete- 
nul puştoaicei Charlie. Puţini 
știu însă cum a obținut el 
acest prim rol al carierei sale. 
„Pe când trageam mata de 
coadă” — spunea el într-un 
interviu — „am fost șoferul 
mai multor prostituate. Una 
dintre ele m-a recomandat 
unui client ai sau, actor 
foarte cunoscut. Nu dau 
nume ca nu-i frumos. (Nu-i 
nimic, nume a dat destule 
Heidi Fleiss v. pag 15 n.n.). El 
m-a prezentat directorului de 
casting al serialului Dallas si 
asa am inceput sá fac film". 
Lanţul siabiciunilor functio- 
nează si peste Ocean. 

e Cindy Crawford (doamna 
Richard Gere in particular) a 
anunţat ca se lasa de meserie 


Nu numai cow-boys, ci si cow-girls 


Richard 


(Uma Thurman si Lorraine Bracco, vezi pag. 16) 


Chamberiain 
c/o PMK Agency 8642 Melrose Avenue 


Los Angeles CA 90069 USA 


Julia 


Roberts 
c/o Susan Geller and Ass. 
335, N. Maple Drive 
Beverly Hills Ca 90210 USA 


Christian Slater 
c/o 20th Century Fox 1021 
W. Pico Blvd. Los Angeles 
CA 90035 USA 


(adică de prezentarea colecti- ` 


ilor. marilor case de moda). si 
se apucá de ziaristica. 
Ex-modelul şi-a luat ca... mo- 
del pe cunoscuta Barbara 
Walters. Sotul lui Cindy e 
tentat si el sá páráseascá fru- 
moasa-i profesie de actor 


pentru cea de tata. Amândoi , 
Isi doresc cat de curând un ` 


copil pe care, spunea recent 
Richard Gere — „intre două 
biberoane îl vom învăța sa 
privească infinitul și după 
ce-i vom schimba scutecele î 
vom citi «L'étre et le néant» 
de Sartre". La asa parinti, un 

copil si mai si! 
€ Spicuind cáteva titluri ale 
unor filme mai mult sau mai 
putin de groază, vom con- 
stata cà a creat 
femeia dar arta a saptea a in- 
cercat si ea sá creeze fáptura 
omenească... pe bucățele 
însă. Întâi Mâna stângă a 
urmată de: Mâna 


picioare lungi. Jocul continuă 
şi in anii '90: Jennifer Lynch 
prezintá Boxing Helena, po- 
vestea unei femei fara maini 
si picioare; Karl Zéro merge 
mai departe si in Le tronc 
(Trunchiul) eroul nu are cap 
nici picioare şi nici mâini 
barbatul pe care š caută Har- 
rison Ford în The 

este ciung. Justinien din Ba 


tard de Dieu nu are nas: 
Micko Velka nu are un picior 
in Les princes de ia ville. Cat 
despre ucigasii din In the 
Line of Fire si Kalifornia jor 
pur si simplu le lipseste o 
doaga. 

€ Pe (foarte scurt): Geena 
Davis 一 îndrăgostită de regi- 
zorul Renny Harlin (Cliffhan- 
ger). La orizont: căsătoria. e 
Clint Eastwood — în curând 
tată. Mamă va fi actrița Fran- 
ces Fisher (39 ani) partenera 
lui in Necruţătorul.euma 
Thurman — divortata de Dra- 
cula — Gary Oldman; scurta 
idilă cu Robert De Niro; 
scurtă idilă cu Jeff Goldblum; 
se pregateste regizorul Gus 
Van Sant. @ Jackie Collins 
(sora lui Joan), autoare de 
best seller-uri, n-a plâns prea 
mult după soțul dispărut. Ea 
s-a consolat cu Jack Scaglia 
(care o consolează sub nu- 
mele de Nicholas Pearce pe 
seducătoarea -Sue Ellen în 
Dallas). Actorul, căsătorit de 
altfel cu o fostă miss Univers, 
si tatăl unei fetițe de 5 ani, 
este vedeta serialului Lady 
Boss. Autoarea scenariului — 
bineinteles aceeaşi Jackie 
Collins. e Cher este „ingrozi- 
tor de şocată”. Va trebui să 
poarte ochelari (de vedere) 
Nu pot să cred ca am imba- 
tranit în asa hal" Nici noi! 


Doina STĂNESCU 


Foto: Aurel MIHAILOPOL 


FILM FAN 


Realizatorul lui Police Academy, Hugh Wilson, schimbă 
registrul. El se află în pline filmări cu Guarding Tess, o come- 
die dramatică între Bodyguard si Miss Daisy și șoferul. in rolu- 
rile principale: Shirley MacLaine si Nicolas Cage 


„Un film fara vedete" isi defineşte pelicula regizorul 
francez Christian Fechner. Titlul: Le Bâtard de Dieu. Subiectul 
o saga picaresca a unui tânăr Ce va fi pe rând calugar si calau, 
nobil si corsar, initiindu-se în cruzimile secolului XVII 


Michelle Pfeiffer va fi Anne Bonny, o femeie-pirat bân- 
tuind mările in secolul XVIII. Regizor: Paul Verhoeven. Titlul 
filmului: Mistress of the Seas. Alături de ea va naviga Harrison 
Ford. 


După Cădere liberă, lui Michael Douglas i s-a făcut dor 
de o comedie romantică. Negăsind nici un scenariu pe măsură, 
actorul va fi profesorul Humbert Humbert în noua ecranizare a 
romanului lui Vladimir Nabokov, „Lolita“. Realizator: Adrian 
Lyne. O versiune anterioară semnată de Stanley Kubrick ii 
avea în rolul principal pe James Mason. 


Tom Cruise va incasa — numai 一 12 milioane dolari 
pentru viitorul film interview With a Vampire, adaptarea roma- 
nului Annei Rice, semnată de Neil Jordan (Jocuri ). 
Filmările au început la New Orleans si Londra la 18 octombrie. 
Actorul va fi de astădată un aristocrat vampir. Un alt proiect 
pentru Cruise; Misiune lá, versiune cinematografică a 
serialului tv difuzat intre 1966—1973 cu Peter Graves în rolul 
principal. 


Mai vechea noastră cunoștință, Charlie Sheen (Wali 
Street, Hot Shots 1 și 2) va primi șase milioane dolari pentru 
rolul din Terminal . El va fi un profesor de parasutism 
acuzat de moartea unuia dintre elevii sai. Dar mai intai va tre- 
bui sa termine The Chase si Major- League 2 


NE-AM DESPARTIT DE: 


e NELL COBAR Párintele Mihaelei, eroina devenitá 
intr-un timp simbolul emisiunilor TV de animatie, si-a pus in- 
spiratia in slujba filmului pentru copii, dar si in cea a pelicule- 
lor dedicate adultilor d care citám doar Leo si Leo, Adresan- 
tul cunoscut, , Surasul Giocondei). Experienţa cari- 
caturistului si-a spus popă m în activitatea de animator, Nell 
Cobar distingandu-se prin verva comica si spontaneitatea sati- 
rei. A obținut in 1970 un premiu de argint la Festivalul filmului 
pentru copii de la Veneţia pentru Mulţumesc, Mihaela. 


@ SILVIA POPOVICI „Atât cât omenește e posibil, nu 
mai am spaima morţii... Joc din dorința de a-i învăța pe oa- 
meni să trăiască frumos, dar si să ştie că îi aşteaptă acest sfar- 
sit care nu este sumbru daca nu ţi-e teamă de el, dacă știi sa 
trăieşti frumos", declara, de mult, actrița. 

O profesiune de credință deosebită pe care Silvia Popovici 
şi-a respectat-o cu prisosintá slujind scena si ecranul cu acea 
calmă şi profundă vibraţie a unui talent modelat prin gratie si 
sensibilitate, rafinament și dramatism, eleganţă și nobleţe. Cea 
care își alcatuia cândva un recital dintr-o suită de preludii ale 
morții desprinse din paginile dramaturgiei clasice şi moderne, 
autohtone si universale va avea parte si în memoria cinefililor 
de aceleaşi „trepte ale iubirii” care se cheamă: La mere, Ora H, 
Furtuna, Darciée, Omul de lângă tine, Dragoste lungă de-o 
seară, Gioconda fără surâs, Serata, Trecătoarele iubiri, Trepte 
pe cer, Mânia, intoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, 


Rătăcire, 
Enigmele se explică în zori. 


ANJELICA HUSTON Actrita apartine unei ilustre dinastii a teatrului si cinemato- 
grafului american: nepoata a actorului Walter Huston, ea a debutat pe ecran la 16 ani in 
regia tatalui sau, celebrul John Huston, care a distribuit-o ulterior in primul ei film impor- 
tant, Onoarea familiei Prizzi (1985). Obtinand un premiu Oscar si un Glob de aur pentru 
acest rol, ea a reușit sa puna capăt comentariilor rautacioase care insinuau că şi-a inte- 
meiat cariera pe celebritatea familiei. 

Desi a avut prilejul unor contacte asigurate in lumea cinematografica, reusita ei n-a fost 
instantanee. După ce şi-a petrecut aproape întreaga copilărie si adolescenţă în Irlanda 
(locul de baștină al familiei sale) și Anglia, ea a studiat la Londra şi apoi la Los Angeles 
A făcut între timp un scurt stagiu ca manechin, cu destul de mare succes, dar atracţia ci- 
nematografului și-a spus până la urmă cuvântul. A interpretat la început mici roluri (in 


Ultimul nabab si Postasul sună intotdeauna de două ori). 


Cursul carierei sale a 
devenit ascendent abia 
după obţinerea premiului 
Oscar, regizorii importanți 
apelând din ce în ce mai 
adesea la ea: Francis Ford 
Coppola pentru Grădinile 
din piatră (1986). John 
Huston pentru Oamenii 
din Dubiin (1987); Woody 
Allen: pentru Crime si de- 
licte (1989) iar Nicholas 
Roeg pentru Vrăjitoarele 
(1991). A mai fost elogiata 
de critica pentru rolul ma- 
mei incestuoase din Grif- 
ters de Stephen Frears, o 
partitură care i-a solicitat 
„multa intensitate si senti- 
mente violente“. Dupa 
aceasta experiență destul 
de stresanta, personajul 
vrajitoarei Morticia din pa- 
rodia horror Familia Ad- 
dams i s-a parut ocazia 
unei amuzante vacante, 
mai ales ca eroina ii amin- 
teste de copilaria petre- 
cuta intr-un castel din Ir- 
landa unde se distra inter- 
pretand asemenea apariții 
de basm negru. 

Anjelica Huston nu-şi 
face complexe din pricina 
acelor comentatori care 
apreciază cariera sa ca în- 
tarziata. „Dar Meryl Streep 


Umanitare 


tarufile hollywoodiene ‘isi îngrijesc cu 
mare atentie imaginea publica, se stie 
de mult. Chiar cand isi mai permit 
unele declaratii provocatoare, ele sunt 
menite sa le creasca popularitatea. Ca 
Sa nu mai vorbim ca uneori aceste de- 
Claratii sunt dezmintite sau atenuate de aparitiile pu- 
blice. Se întâmplă adesea“ca vedetele sa se implice 
in sustinerea unor cauze nobile. Actorii-activisti sunt 
gata să sprijine aproape orice cauză, de pildă cru- 
ciada dusă în primăvară de Alec Baldwin si Kim Ba- 
singer pentru interzicerea accesului vehiculelor trase 
de cai pe străzile New Yorkului! Aproape orice reu- 
niune mondenă este astăzi plasată sub semnul strân- 
gerii de fonduri in favoarea unei cauze. Vedetele 
apar aici, câteodată rostesc şi discursuri umanitare. 
La premiera newyorkeză a filmului Hoffa au parti- 
Cipat — printre alţii — James Wood, Robin Williams, 
Jennifer Beals, Phil Collins, Kathleen Turner, Billy 
Crystal, Tim Burton, Danny De Vito, Jack Nicholson, 
Nick Nolte, Harvey Keitel. Beneficiile au fost donate 
pentru New York Shakespeare Festival, iar cei 
350 000 dolari strânşi la premiera din Los Angeles au 
fost împărțiți între TRIPOD si Para Los Ninos, două 
organizatii pentru ajutorarea copiilor. d 
Pediatric AIDS Foundation, organizatie care se 
ocupă cu cercetarea ştiinţifică în beneficiul copiilor 


şi Glenn Close erau şi ele 
necunoscute la optspre- 
zece ani“, replică ea cu 
umor. Ca mulţi actori hol- 
lywoodieni de succes, An- 
jelica Huston este tentată 
sa treaca in spatele apara- 
tului de filmat. Pentru a 
debuta in regie, ea a achi- 
zitionat drepturile de a 
ecraniza biografia lupta- 
toarei irlandeze pentru in- 
dependenta Maud Gonne. Un proiect urmárit cu interes de admiratorii actritei 


WESLEY SNIPES Farmecul dinamicului expert antiterorist jucat in Pasagerul 57 I-a-plasat in atentia ci- 
nefililor nostri pe acest actor american de culoare foarte intens distribuit la Hollywood in ultima vreme 
Cariera sa a intrat in zodia succesului din 1989 cand a primit un premiu ACE pentru rolul din Vietnam 
War Story (Poveste de razboi din Vietnam). El s-a mentinut in zona de interes a criticii mai ales datorita 
colaborarii cu regizorul Spike Lee, ale carui filme semnaleaza neobosit problemele minoritátii negre. Wes- 
ley Snipes a fost distribuit de Lee in Mo Better Blues si in Febra 
junglei, in rolul arhitectului indrágostit de o femeie albá, aceasta 
pelicula fiind una dintre cele mai intense si mai dramatice povesti 
de dragoste confruntate cu prejudecati rasiale. Pentru acest rol, 
Snipes a primit un premiu la Cannes in 1992. Interpretul este si in 
viata de zi cu zi foarte preocupat de implicatiile nenumarate ale 
discriminárilor provocate de culoarea epidermei. El declara intr-un 
interviu: ,Sunt un actor afro-american, negru, intr-un mediu profe- 
sional predominant alb unde standardul este mereu acesta «cel 
mai deschis la culoare este cel mai frumos». Trebuie deci sa fiu 
de doua ori mai bun, de doua ori mai rabdator, de doua ori mai 
punctual, de două ori mai intelegator. De două ori totul...“ 
Perseverenta, talentul si, poate, si norocul l-au ajutat să treacă 
de barierele rasiale și să-şi afirme deplin personalitatea. Anul 1992 
a fost pentru el hotărâtor, rolurile sale din White Men Can't Jump 
(Albii nu pot sări) și Waterdance fiind unanim apreciate. Persona- 
jul interpretat in Pasagerul 57 atestă de asemenea calitățile lui ac- 
toricesti şi atletice. Un rol de factura asemănătoare i-a fost jncre- 
dinjat în Rising Sun de Philip Kaufman unde-l are ca partener pe 
Seân Connery, acest film trepidant urmând să fie difuzat în cu- 
rând pe ecranele noastre. Alături de Eddie Murphy si Denzel Wa- 
shington, Wesley Snipes este una dintre marile vedete masculine 
de culoare ale anilor '90. 


A nette Bening şi Richard Grieco 
au contribuit la strângerea de fonduri v 
in folosul bolnavilor de SIDA 


Dana DUMA 


と | 


...) Muljumim din suflet si sponsorilor, 
special faptului (sic!) ca au înţeles ca 
ranizarea trebuie acum gi nu mai tar- 
ziu realizată (...) Doamne, cum să mai 
mori inainte de a viziona un film cu o 
romantic, exaltat si exultant bine cu- aga credibilitate actoricească?! Presti- 


CEL- MA: BIT... 
(Urmare din pag. 3; 


83 


noscut: „Nu știu de ce se crede că unii 
n-au înțeles din romanul «celui mai sin- 
gur scriitor» al nostru, Marin Preda, 
marea dramă a unui popor, ci doar atât 
de cântatul: «Dacă dragoste nu e nimic 
nu e» (...) Ce mi-a plăcut «ingrozitor» a 
fost muzica filmului. (...) Am vizionat 
pelicula de două ori ca' să-mi fie bine 


20 


giul regizoral crește când esti in gratia 
unor așa uriași artişti (...) Obsesi.a mu- 
zică a filmului (Dan Ștetănică) (...) 
aduce cu ea inaintea tuturor vestea 
neingenunchierii in fata prostiei, urii, 
lasitafli. Este greu, dur, aprig filmul, dar 
nici un duș rece nu face rău cand dier- 
binteala ruşinii» ţi-a încins viata (...). 


Jocul actorilor este «demential», pe mu- 
chie de cuţit ...(...) Pe când un film 
despre moartea domnului Marin Pre- 
da..?" Da, Emilia Dabu, ar fi de facut 
un film despre moartea, de fapt despre 
viata si moartea lui Marin Preda. Poate 
chiar în cursul generației noastre... 


— 2 


ACTORII- 
ACTIVISTI 


afectati de SIDA, a primit o donatie de 100 000 dolari 
la premiera din Los Angeles a filmului Toys. Printre 
participanti: regizorul Barry Levinson. si actorii Robin 
Williams si Joan Cusack alaturi de Dustin Hoffman, 
Lori Petty, Annette Bening, Warren Beatty, Sean 
Penn, Danny De Vito, Billy Crystal. 

O alta organizatie care se ocupa de ajutorarea per- 
soanelor bolnave de SIDA, All Saints AIDS Service, 
a primit banii stransi la deschiderea unui nou bar de 
noapte „Club Shelter“, unde au fost prezenți tinerii 
Hollywoodului: Christian Slater, Patricia Arquette, 
Lori Petty, Richard Grieco, Lara Flynn Boyle, Julian 
Lennon. 

La 1,1 milioane dolari s-au ridicat donațiile primite 
de Revion/UCLA Women's Cancer Research Pro- 
gram pentru cercetarile privind gasirea unui remediu 
impotriva cancerului ovarian si mamar, fondurile fi- 
ind stranse cu ocazia balului anual Fire and Ice, care 
a avut loc la Beverly Hilton Hotel. Printre partici- 
panti: Candice Bergen, Lara Flynn Boyle, Sharon 
Stone, Michael Bolton. 


Ecologice 


rganizatiile ecoiogice beneficiază și ele 

de fondurile strânse cu ajutorul vedete- 

lor de cinema. Premiera filmului A Few 

Good Men la New York şi Los Angeles 

a adus 375,000 dolari pentru Natural 

Resources Defense Council. Printre ve- 
detele prezente la ceremonial: Jack Nicholson, Demi 
Moore, Tom Cruise, Nicole Kidman, James Marshall, 
Kiefer Sutherland, regizorii Rob Reiner și John Sin- 
gleton. 

Vedetele filmului si cele ale muzicii si-au dat mana 
pentru a organiza o gala la care s-au strans fonduri 
destinate protectiei padurilor braziliene. Pretul unui 
bilet: 1000 dolari. Beneficiu: 750 000 dolari. Printre 
participanti: Tom Jones, Bryan Adams, James Tay- 
lor, Sting, George Michael, Tina Turner şi Dustin 
Hoffman care a facut parte din grupul de acompa- 
niament al Tinei Turner, agitand o tamburina. Don 
Johnson a declarat in final: „Cei care nu fac nimic 
pentru conservarea planetei sunt niște adormiti" 

La somnul de veci „ecologist“ s-a gândit elvetianul 
Alexandre Haas, care-a inventat sicriul ecologic: mo- 
delul Peace Box Pallas, pliabil, din carton, biodegra- 
dabil. Inventatorul declară: „E primul sicriu ecologic 
de pe piață. E făcut din hârtie reciclată și e căptușit 
cu o peliculă specială care împiedică aminoacizii de- 
gajati de cadavru să polueze solul". Preţul: 2 500 
ranci. 

În schimb Sean Connery — care face pe ecologis- 
tul în Vraciul din junglă — nu se gândește la mediul 
înconjurător în viata. El avea o proprietate în Franţa, 
la Tourettes, în departamentul Var. Pentru a-și renta- 
biliza cei 60 000 m? pe care îi posedă, s-a gândit sa 


Jane Fonda, o militantă îmblânzită 


amenajeze un teren de golf, ceea ce nu e foarte eco- 
logic: consumul.de apă ar fi foarte mare (cam cât o 
localitate cu opt mii de locuitori), iar Var e o regiune 
secetoasă; pentru întreținerea gazonului ar trebui fo- 
losite ingrasaminte cu azot, care poluează apele 
freatice; iar pentru rentabilizarea terenului ar trebui 
construit un centru comercial si un motel, o parte a 
terenului fiind astfel irosită. După ce lucrările au in- 
ceput, brusc, Connery s-a retras si și-a vândut actiu- 
nile de la societatea imobiliară înființată cu acest pri- 
lej unei societăți suedeze. In urma lui au rămas 20 de 
hectare de padure distruse, un centru comercial fali- 
mentar, ca să nu mai vorbim de faptul că prețul tere- 
nurilor a crescut de patru ori. 

Dar dacă Sean Connery uită în viata ce înseamnă 
ecologia, alte vedete susțin un sport ecologic: pescu- 
itul. În Statele Unite există trei programe televizate și 
şapte reviste dedicate exclusiv pescuitului, iar în 
Manchester, statul Vermont, s-a deschis chiar un 
muzeu naţional al pescuitului, unde pot fi admirate 
exponate precum palariuta cu care mergea la pescuit 
Bing Crosby. Printre cei — tot mai numeroși — care 
practică și apără acest sport, se află și Michael Kea- 
ton, Robert Redford. Jane Fonda. 


leri contra, azi pro 


ane Fonda nu susține numai cauza eco- 

logista. De-a lungul anilor ea s-a afir- 

mat ca una dintre militantele cele mai 

active pentru mai multe cauze nobile, 

de la lupta pentru pacea în Vietnam la 

apărarea drepturilor femeilor sau a li- 
bertátilor indienilor. Ea nu a ezitat să demonteze me- 
canismele westernului, gen cinematografic Ia afirma- 
rea căruia şi tatăl ei — celebrul actor Henry Fonda 
— a contribuit. lată ce declara actrița acum douăzeci 
de ani: „Când eram mică, locuiam cu tatăl meu la 
Los Angeles, desigur într-o vilă cu piscină într-unul 
din cartierele cele mai elegante din oraș. John Ford, 
John Wayne, Ward Bond, Andy Desine, Victor Mac- 
Lagen, de fapt regizorii si actorii care lucrau de obi- 
cei cu tata și pe care publicul i-a iubit şi admirat 
pentru jocul jor şi a căror bravură a apreciat-o în 
atâtea roluri, veneau să-și petreacă week-endul la 
noi. Ei soseau călare și îmbrăcați în cowboy. Erau 
pentru mine cei mai buni oameni din lume, cowboys, 
pionieri, coloniști, soldati si ofițeri ai Cavaleriei a 
şaptea, cei care izgoniseră pe blestematii de indieni 
si nu știau niciodată ce e frica... 

Mi se părea că ceea ce vedeam eu e însăși realita- 
tea. Și, desigur, eroii de pe pânză când erau acolo, 
în casa noastră, continuau să facă exact ceea ce fă- 
ceau pe ecran. Într-un anume fel, îmi dădeam seama 
că era vorba de un joc, dar atunci ignoram că era un 
joc mult mai puţin nevinovat decât părea. Prietenii 
tatălui meu nu-și mai puteau da seama unde se ter- 
mină ficțiunea și unde începe realitatea. Atunci se 
jucau ca nişte copii. Dar nu era numai un joc. Era o 
capcană în. care pierdeau simţul realităţii şi de unde 
nu mai puteau ieşi. Şi nu numai ei cădeau în această 
capcană. Vestul sălbatic era Mitul american prin ex- 
celenta si in anii la care mă refer, toti se recunoșteau 
în mitul cowboy-ului, care era înalt, puternic, simpa- 
tic, vesel, dur, generos, astfel incât toată America 
părea înaltă, puternică, simpatică, veselă, dură și ge- 
neroasă. 

America părea întotdeauna de partea dreptăţii, a 
raţiunii, a binelui. Si ceilalţi? Restul lumii? O, ceilalți, 
restul lumii erau indienii, erau bandiții împotriva ca- 
rora America lupta. Astfel, mitul Vestului creat în ci- 
nema s-a transformat în realitate într-o capcană, 
într-o imagine falsă si periculoasă în care a căzut în- 
treaga Americă. 

Şi astăzi se încearcă să se explice ceea ce s-a în- 
tâmplat în Vietnam după aceleași criterii cu care ci- 
nematografia ilustra ce se întâmplase în Vest. Albii 
sunt ameninţaţi de o hoardă de oameni de culoare și 
pentru a se apăra trebuie să ucidă, în timp ce în rea- 

tate adevărul e exact contrariul. După cum vedeți, 


mitul Vestului trăieşte încă şi, pentru râul pe care-l 
poate face, îl urásc". 

O astfel de declaraţie pare extrem de lucida inca și 
astăzi. Dar, între timp, Jane Fonda pare a-și fi schim- 
bat părerile. Pentru că la sfârşitul acestei veri a pri- 
mit trofeul „Cizma de aur“ pentru contribuţii deose- 
bite la continuarea tradiţiei westernului american! 
Alături de ea au mai fost premiaţi Clint Eastwood, 
Ted Turner, Jack Palance. Si toate acestea la a un 
sprezecea gala anuală „Aniversând westernul". De la 
contestare la aniversare nu a fost o cale prea lunga 
Doar douăzeci de ani. 

Şi, ca să fie in ton cu celelalte manifestări, benefi- 
ciile galei au fost vărsate în contul Motion Picture 
and Television Fund, o organizație caritabilă care 
acordă îngrijiri medicale şi alte servicii oamenilor din 
lumea filmului şi televiziunii. Doar multimiliardarul 
Ted Turner, soţul actriţei, este proprietarul celebrului 
canal de televiziune CNN. 


Adio, arme? 


upa atâtea cauze în care se implica. de 

ce celebrităţile din lumea filmului se fe- 

resc sa ia atitudine in public in privința 

controlului armelor, deși armele aflate 

în vânzare liberă sunt cauza a mai bine 

de 24 000 de crime anual doar in Sta- 
tele Unite? Michael Beard, presedinte al asociatiei 
Coalition to Stop Gun Violence spune: „Oamenii par 
sa creada ca ar avea ceva de pierdut daca S-ar 
ocupa si de asta. E un subiect controversat. Unor 
staruri le e teamă că dacă ar vorbi despre acest su- 
biect, ar deranja pe unele persoane pe care nu vor 
să le supere, mai ales pe admiratorii lor cu o aple- 
care spre violență“. Pe vremuri, Gregory Peck a aju- 
tat asociaţia, participând la campaniile ei, iar un do- 
cumentar produs în 1981 — și care este distribuit şi 
astazi — a fost comentat de Michael Douglas. Si 
Whoopi Goldberg a apărut la o gala pentru strange- 
rea de fonduri in beneficiul asociaţiei. Astazi însă ‘si 
ea are acasă arme, pe care le vede ca o masură de 
prevedere pentru a tine la distanță pe admiratorii fa- 
natici. 

Alţi actori cumpără arme pentru că ei sunt pasio- 
nati de tir. „Avem cel putin 600 de membri din lumea 
filmului. Le-am dat lecţii unor Arnold Schwarzeneg- 
ger si Eddie Murphy. Sylvester Stallone a inceput an- 
trenamentele aici cu mine, în 1981, şi e probabil cel 


Arnold Schwarzenegger e pasionat 
şi de tir, nu numai de body building 


cw 


i 


mai bun tragator din club" spune Arthur Kassel, fon- 
datorul clubului de tir Beverly Hills Gun Club. 
Unii scenaristi hollywoodieni au aceeasi manie: un 
grup numit Armed and Literate (in traducere aproxi- 
mativa „inarmat si scriitor“) are douăzeci de membri 
care fac lunar exercitii de tragere la tintá. 
Aceasta nebunie s-a amplificat in special dupa in- 
cidentele violente de anul trecut, de la Los Angeles 
In zilele imediat urmátoare magazinele specializate 
au avut vánzári mai mari cu 50 pana la 500 de pro- 
cente. Si o mare parte dintre cumparatori provenea 
din comunitatea hollywoodiana, considerata cea mai 
liberala din America. Jefferson Warner, un instructor 
de tir printre ai càrui clienti se afla multi actori si 
producători celebri, spune: „Jumătate din Hollywood 
posedă și folosește arme. Cunosc staruri care de- 
clară că nu vor face filme în care se trag focuri de 
armă, dar au pistoale acasă, ascunse în dulap.“ 
Secretara unui regizor, văzând adesea pe biroul 
şefului ei arme de diverse calibre si mărci, a strigat: 
„Asta nu-i societate care se ocupă de producerea fil- 
melor, ci de traficul de arme!" Se pare cá nu era de- 
parte de adevár. In urma cu cátiva ani a fost desco- 
perit faptul cá un cuplu de scenaristi hollywoodieni a 
facilitat traficul de arme in favoarea IRA (Armata Re- 


publicana Irlandezá), iar Mickey Rourke a afirrgat in a 

public cá este de acord cu actiunile acesteia 
„Imaginea Hollywoodului e foarte liberală, asa că 

eu cred că se vor găsi multi oameni care sa susțină 


Y 
* 


controlul vanzarilor de armament“ declará Steve 
Martin, care a apàrut in mai multe spectacole in be- 
neficiul unor asociatii pentru ajutorarea copiilor si 
bolnavilor de SIDA. „Sigur cá e o problema impor- 
tanta... dar nu poli să te implici chiar in toate 
Momentul in care Hollywoodul va spune „Adio, 
arme!" si in viata nu pare a fi prea apropiat. 


21 


propuneri pentru o 


Dan Pita 
si premonitia unui sfârşit 


upa experienta definitorie a 
mediu-metrajelor intrunite cu 

4 cele ale lui Mircea Veroiu in 
Ë Nunta de piatra si Duhul au- 
9 rului (1973—1974), Dan Pita a 

reuşi! sa adune cea mai .con- 

sistenta filmografie personala, 

din toate cate s-au putut inscrie pe rabojul 
celor opt decenii de cand exista efectiv o 
productie cinematografica autohtoná (de la 
adevaratii si prea putin recunoscutii nostri 
pionieri C. Th. Theodorescu si Gh. lonescu, 
incoace). Consistenta nu atat numeric — fi- 
indca abia atinge.cifra de 12 lung metraje. 
cat calitativ. cu zig-zag-uri tematice, de gen 
si valorice, cu recurenta adaptărilor liber-ba- 
roce din clasici (de la Tănase Scatiu si Bietul 
loanide ia Noiembrie, ultimul bal) şi cu oco- 
luri rafinate prin filmul de consum popular 
(seria deschisă cu Profetul, aurul si ardelenii 
in 1978, căreia i-a dat curs paralel şi Mircea 
Veroiu. ambii impinsi pe acest drum de scé- 
naristul Titus Popovici), cu avansuri sau re- 
trageri în utopia autorului total (Concurs, Pas 
in doi, Hotel de lux), cu inegalităţi inevitabile 
(Faleze de nisip). Prin urmare. o filmogralu 
discutabila în direcţiile şi performanţele sale, 
dar cu certitudine. în intregimea ei. o proba 


ÎNCREDERE 
IN MINE 


Titlul original: Trust me. Produc- 
tia: S U.A., 1990, Zenith si True 
Fiction Pictures; Durata: 105; Re- 
gia si scenariul: Hal Hartley: Ima- 
ginea: Michael Spiller; Cu: 
Adrienne Shelley, Martin Dono- 
van, Eddie Falco, John Mac Kay 


Al 


e DEORAN: e 


Subiectul: Povestea unui cuplu de 
tineri îndrăgostiți revoltați impo- 
triva constrangerilor impuse de 
familie si de societate. Unindu-si 
singuratatile, cei doi incep sa se 
simtă capabili de a schimba lu- 
mea. interesant pentru portretui 
unéi vârste ce-și caută patetic 
identitatea. 

Autorul: Născut în 1959, "regizorül 
Hal Hartley a studiat pictura 
inainte de a se consacra cinema- 
tografului. A scris mai multe sce- 
narii si a mai regizat, in afara ca- 
torva scurtmetraje. lungmetrajul 
Incredibilul adevar. 


AMANTI 


Ttitlul original: Amantes; Produc- 
tia: Spania, 1990, PCSA TVE-SA 
Durata: 104; Regia: Vicente Aran- 


1993. editat de RODIPET, po. 
luni — 1200 lei. Cititorii din 


NORTH 


elocventă de rezistență si persuasu 
tinuta artisticá si culturala niciodata a um 
de cerbicia profesionistă prea opo 
prolifica a unora. dar nici de resem š 
rila combinata cu narcisismul ret 
tora. Ca atare, daca e sa alegem un 
tlu. opțiunea e dificila, incât am oso 
binecunoscutul, mereu reluatul Comcurs = 
doua filme necitate mai sus 一 unui x 
la timpul prezent. Filip cel bun (1975 < 
scenariu de Constantin Stoiciu şi alui ta 
pul trecut, Dreptate in lanturi (1984) 
acțiune”. elaborat si stilizat totodata 
împreuna cu Mihai Stoian: pentru ca n cx 
din urmă, sa nu ezit deloc a propune = 
trasă in prima urgenţa pe casete video c 
ductie cumva pierdută și uitata la ^ 
anului 1989, care ar fi meritat cu prise 
Marele Premiu la Festivalul de la Cos 
din 1990, unde, in vacarmul si contuz 
mentului, nu i s-a acordat nici macar prem 
pentru regie: Rochia albă de dantelă 
Desi cu un scenariu preluat de la sau k 
crat impreună cu, dar semnat numai de De 
mitru Radu Popescu 一 deci fara a fi stricta- 
mente un .film de autor" — Rochia alba 
dantelă e, cred, revazându-! azi, pariul 
mai revelatoriu al acestei relativ intinse file» 
grafii, atât prin freamatul intelectual ce-i 
bate, cat si prin exuberanta modernizata = 


Ë 
at 
4 


8 Diana Gheorghian si Claudiu Bleont, 
parteneri in Rochia alba de dantela 


da: Scenariul 
Victoria Abril, 
Escano 


Subiectul: Istoria 


din 14 titluri. 


Adina Darian 


Redactor sef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție: 
loana Statie. Publicist comentator: Irina Coroiu. 
Redactori de rubrică: Doina Stănescu, Rolland Man. 

Fotoreporter: Victor Stroe. 


Comercială S.R.L. civilă nr. 


Societatea 
București, 21 lulie 1992, inmatriculatá la Oficiul Registrului Comerţului cu 
nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 一 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 Bucureşti, tel. 617.38.71 


Regia autonomă a imprimerilior „Imprimeria Coresi”, Bucureşti [=] EE 


pot face prin Oficlile postale, 


lia 4070: 3 luni 一 


Alvaro del Ano: 
Imaginea: José Luis Alcaine; Cu: 
Jorge Sanz, Mari- 
bel Verdu, Enrique Cerro, Mabel 


amoros format dintr-un tànàr sol- 
dat, logodnica timida si amanta, o 
văduvă cu temperament ardent. 


Autorul: Nascut in 1925, Vicente 
Aranda are o filmografie formata 
dintre care cel mai 


redacțională 
Director 一 Redactor sef 


tate se pot abona prin RODIPET S.A. P.O. 
Box 33—57, telex 11995, 11034; FAX 617.55.54; 618.56.73. București, Plata 
Presei Libere nr. 1. sect. | ti. 


sa (1983) 


ORASUL 
BUCURIEI 


unui triunghi 


Cu: Patrick Swayze, 
Pauline Collins, 


Subiectul: Un 


o Patrick Swayze 


3087/SC Judecătoria Sect. 1 


Catalog Presă 
300 lei 6 luni — 600 lei; 12 


cunoscut este Cu lovituri de cro- 


Titlul original: City of Joy. Pro- 


Om Puri; 
Shabana Azmi 


stralucit. chirurg 


Cinema , Sub semnul Ca 
marul trecut, debutul (in 
an Pita Acesta este filmul 
æoxistic si totuşi cu o fina, 
adoxala, premonitia sfar- 
Premonitie pe care au 
mr i-o Wema sau alta. de la inceput, 
=) Omens: «os reprezentativi, chiar daca 
mmm ma wallmerabile ale cenzurii au fost 
sm Sue! Mircea Saucan sau Lucian Pin- 
= Tur acea au pus in prim plan deza- 
ニー ーーーーー dezagregarea morala, 
Shute akang spectrul crimei perverse, deve- 
mie mase ーー ご de debut, înainte co- 
mena a ke Pita si Veroiu. 
に aibă de dantelă are mari șanse sa 
s placerea noilor genera- 
pentru ca, incifrat fiind în 
ーー = sae nu e totusi un film pa- 
© sæ See! esopic, are transparentele 
Se segesiata des e foarte compozit; e. 
ae om Sie de familie” 一 drama unui 
"ur care mmme Singur. cu doi copii, 
Supe Sopa mamei, rapusa de o boala in- 
Dar aaa mmc insa din melo-ul obișnuit al 
"azur sare fundca personajul prin- 
cus e Sinta prezentă si vitala a celei care va 
ーー 一 e un film de dragoste, Cu 
ence. rememorate, retraite si 
sse im perspectiva finalei si ne- 
car un film al nuntii care nu a 
care se insceneaza sub ochii 
“ae "me si moarte în același timp; 
> un eseu existentialist, cu rapeluri 
sis s teatrul absurdului, cu eroi 
oem de rând şi nu tocmai — mo- 
sana Gheorghian), fotbalistul 
dru Fintil, sculptorul Serban 
an) si medicul fara nume, fi- 
rul filmului (Claudiu Ble- 
over-giris mereu vesele. in- 
wela Harabor şi Claudia Ni- 
wl are un fel de .ostentatie euris- 
caiofilie imanentă in modul cum in- 
= pune in pagina (imaginea Calin 
destine atât de diferite și .di- 
e s poate nicaieri mai bine decât aici 
n-a reust Dan Pija sa potenteze in rime inte- 
— = cu masura controlata a tonurilor 
itipiese registre expresive de care dispune. 
ーー mtregi si cadre de excepţie din 
aces! fim asteapta sa intre intr-o antologie a 
autorului si a şcolii de arta a cinematografu- 
lui romanesc. care, iata, exista: leitmotivul 
oninc al cufundarii si irumperii din apa letala. 
celalalt motiv, al reaparitiei miresei virtuale, 
imbracate in alb, apoi in negru. peste podul 
care o desparte de noi, ritualul inutil al tera- 
solemne de la spital, cu frisonul indi- 
unui ireparabil universal, teribilele re- 
it tàrzu ale iubirii imposibile. finalul care 
prima secvenţa. intr-o variantă simili-fan- 
a si elegiaca, pe pajistea cu „curcubeul 
stramat", când unul dintre copii are viziu- 
nea realistica a mamei: — Am vazut-o pe 
mama și n-am putut s-o prind 


Emeen Tara. 
2e creado 


== 


Valerian SAVA 


american se hotaraste, intr-un 
moment de criza existentiala, sa 
se stabilească la Calcutta, intr-o 
periferie mizera. Aici el se imprie 
teneste cu un vecin, un taran care 

a parasit gospodăria din cauza 
pamantului secetos. Relaţia lor se 
consolidează in lupta comună pe 
care sunt nevoiți s-o ducă impo- 
triva maliei locale. Povestea unei 


Destinul celor trei personaje sta ductia: Marea Britanie/Franta. mari premo 

sub semnul pasiunii devoratoare. 1991, Lightmotive/Pricel; Durata: di Fe Fae d 
Pentru interpretarea vulcanicei 130; Regia: Roland Joffé; Scena- 

văduve, Victoria Abril a fost pre- riul: Mark Medoff, Gérard Brach DE U Ao 
miata la Festivalul de la Berlin în dupa cartea lui Dominique La- DI UI F IM ( R; A 
1991. pierre; Imaginea: Peter Biziou: 


e Marele canion (Grand Canyon) 
de Lawrence Kasdan, pledoarie 
pentru armonia relaţiilor interra- 
siale. Marele Premiu la Festivalul 
de la Berlin în 1990. Cu Kevin 
Kline si Danny Glover 

* Bix de Pupi Avati. biografia ne- 
romantata a extraordinarului 
trompetist a! anilor ‘20 Bix Bei 
derbecke. In rolul principal 
Sont 1 Weeks 


23 


` 


Ica 


> 


ibat 


© 
の 
o 
= 
£ 
Ae 
O 


w 
sa