Transilvania_1941_072_001

ANUL 72. MARTIE №. 1-1941 
аа pa ESP CESE а=: ща чуб у АСА ШЕН 


SIBIU 


Anul 72. Martie 1941 E 


TRANSILVANIA 


Organ al ASTREI 


PROBLEMA TRANSILVANIEI 


In ultima decadă a lunei August 1940, o voluminoasă carte, tipărită 
la Budapesta, în condiții tehnice excepționale și înzestrată cu numeroase 
сівее, hărți şi grafice apuca drumul Germaniei, Editată în limba 
germană de Societatea Istorică Maghiară sub titlul Siebenbürgen, еа 
căuta să convingă lumea cât de justificate sunt pretențiile ungurești 
asupra Ardealului nostru. Un mare număr de studii tmbrățişează toate 
` domeniile care pot oferi argumente pentru reînvierea unei vechi expansiuni 
imperialiste, In fruntea lor sunt așezate studiile alor doi învățați, un 
geograf $1 un istoric, care conduc în momentul de faţă politica rega- 
tului ungar. 

Socotind că nu trebue să rămânem niciodată datori cu răspunsul 
nostru, vom expune їп linii generale teza, ce susţine dreptul de a privi 
Ardealul ca o parte integrantă a unităţii românești, Pentru a păstra 
însă cu toată rigoarea linia obiectivităţii, vom elimina elementul politic 
de actualitate, nizuindu-ne a înfățișa numai în lumina cifrelor și a unei 
cercetări sprijinită pe argumente știinţiice dreptul și dreptatea noastră, 


1, 


Monarhia habsburgică moşteni toate dificultățile politice, etnice şi 
religioase ale Transilvaniei, după ce, la sfârşitul veacului al XVII-lea, 
izbutise a o elibera de sub suzeranitatea turcească și a o anexa Co- 
roanei sale ca Mare Principat. | 

In cele aproape două veacuri de stăpânire austriacă (până la 1867), 
în care vechile întocmiri constituţionale au fost rând pe rând modifi- 
cate şi adaptate noilor "lozinci ale vremii, o singură problemă a rămas 
nerezolvată: problema naţionalităţii române, care a fost pusă totuși la 
ordinea zilei în toate „epocile de adâncă frământare politică a Europei. 

In Transilvania, ‘adică, poporul cel mai numeros și de sigur cel 
mai vechiu, Românii, au fost lipsiţi de drepturi politice și aserviţi clasei 
feudale maghiare, care a știut să-i exploateze veacuri întregi sub raport 

1 


2 SILVIU DRAGOMIR 


politic, social şi economic. Această situație s'a perpetuat şi după în- 
corporarea Principatului transilvănean la Regatul Ungariei (1867), cu 
deosebire însă că, prin trezirea conștiinţii lor naţionale, Românii din 
Ungaria s'au solidarizat într'o acţiune de emancipare, al cărei ultim 
țel nu putea să fie altul decât încadrarea lor în unitatea politică а 
Statului Român,  Brutalitatea cu care Regatul maghiar a tratat naţio- 
паі е sale de limbă diferită, în toată așa zisa epocă „constituţională“ 
şi „liberală“ (1867—1918) a grăbit evoluţia acestui proces politic, cu 
totul firesc şi deplin justificat, atât în ce privește nașterea, cât şi evo- 
luţia şi mai ales concluzia sa logică. 

De aceea când prin atitudinea plină de şovăieli a ultimului îm- 
părat habsburg, monarhia slăbită şi apoi sfârticată în bucăţi prin pro- 
iectele de federalizare ale însuși suveranului său, n'a mai fost în stare 
a rezista unor așa de multiple forţe centrifugale, Românii din Ungaria 
au văzut sosit momentul eliberării și al proclamării unităţii lor naţio- 
nale., La Alba-Iulia, la 1 Decemvrie 1918, іпіг'о mare adunare naţio- 
nală, la care cei 1228 delegaţi reprezentau toate păturile poporului 
românesc din Ungaria, s'a proclamat alipirea teritoriului său naţional 
la regatul României, 

Acest temei, necontestat de nimeni, justifică și astăzi reintegrarea 
Transilvaniei la unitatea Statului Român. La această unire au aderat 
şi Saşii, care, inspirați de aceeaşi robustă recunoaştere a realităţii au 
declarat în adunarea ţinută la Mediaș, în ziua de 8 Ianuarie 1919, că 
„poporul săsesc se consideră membru al Imperiului român, iar fii și 
fiicele sale ca cetăţeni ai acestui Stat”. La fel au făcut şi Şvabii din 
Banat, care, întrunindu-se la Timişoara, în ziua de 10 August 1919, au 
cerut alipirea întregului Banat la România, convinși că sub aripile ei 
ocrotitoare îşi vor putea desvolta neîmpiedicați caracterul naţional şi 
limba maternă. 

Problema Transilvaniei nu mai poate fi pusă, de aceea, fără le- 
gătura sa organică cu factorul etnic. Voința liber și clar exprimată de 
poporul român, care reprezintă majoritatea locuitorilor acestei provincii, 
împreună cu adeziunea populaţiunei germane din Transilvania pentru 
~ integrarea în cadrele Statului român, constituie titlul de drept, a cărui. 
valoare rămâne neștirbită, atât istoriceşte, cât și la lumina ideologiei 
nouă, la baza căreia conducătorii Germaniei şi ai Italiei au pus în 
rândul întâi ideea de dreptate naţională. 


П. 


Transilvania reunită cu Regatul României, depășind întinderea 
vechiului principat ardelean, care a rămas numai о noţiune istorică, 
înglobează și o bună parte a Banatului și judeţele situate pe cursul 


PROBLEMA TRANSILVANIEI 3 


de jos al Crișurilor și Someșului (Arad, Bihor, Sălaj, Satu-Mare), precum 
și Maramureșul propriu zis, ce face parte din sistemul muntos al Car- 
paţilor transilvăneni. Ea dispune pe această întindere de o suprafață 
de 102.787 km p. си un număr de 5,548.363 locuitori. Întreg teritoriul 
Transilvaniei cuprinde 23 judeţe, împărţire administrativă rămasă cu 
mici excepţii nemodificată, din timpul regimului unguresc, | 

Situaţia etnică în Transilvania a fost, după ultimele două recen- 
sământe oficiale, unguresc din 1910 și românesc din 1930, următoarea: 


1930 1910 
neam - limba maternă 
Români . . . . . 3.207,880 2.830.040 
Unguri . . , . „ 1.353.276 1.664.296 
Germani. . , . . 543.852 565.116 
Alții „зе „ж, 443 355 204.150 
Total. , . . „ . 5.548.363 5.263.602 
Proporția neamurilor era deci: 
- 1930 1910 
după fiinţa etnică după limba vorbită 
Români , . , . 57.8%/, 53.8 
Unguri . , . . 244% 28,6] 
Germani . . . . 9.,8°/ 10,2%/ 
Evrei ; ., . . . 32h — ` 
Ан e... 479, 4.00] 


Repartizarea pe judeţe a grupelor etnice care locuiesc în Ardeal 
este indicată în tabloul din Anexa A. 

Prin grafice, de sigur, nu se poate reprezenta decât în mod re- 
lativ, repartiţia aceasta pe teren. Luând în considerare însă proporţia 
pe judeţe, criteriu ce аге și el desavantajii, se obţin trei tablouri în 
care sunt reprezentate cele trei neamuri de căpetenie ale Ardealului. 
(Vezi tablourile dela pagina 4, 5 şi 6), 
| O serie de constatări şi completări se impun la examinarea mai 
atentă a tuturor acestor tablouri, care reproduc situaţia după recen- 
sământul din 1930: | 

1. Aria de răspândire a elementului românesc cuprinde, cu ех- 
серна celor trei judeţe săcuiești, toată Transilvania. Raportată la teri- 
toriul întreg al fostei Ungarii, este prin urmare foarte adevărată con- 
statarea, că deși reprezentau numai 16,7°f din populaţia ţării, totuși 
Românii dispuneau de o situaţie predominantă ре 38%, din tot teri- 
toriul Ungariei (Contele Ștefan Bethlen în anul 1912). | 

Ы 


4 SILVIU DRAGOMIR 


2. Românii posedă majoritatea absolută (57,8%) din populaţiunea 
întregei Transilvanii. Raportul real de forțe se vede și mai clar, dacă 
adăogăm că din 23 judeţe, Românii dispun astăzi de majorităţi în 
20 judeţe, Pe unități administrative mai reduse, din totalul de 138 
de plăşi majorități românești sunt în 113, iar din 4087 comune în 
total 2979 sunt cu caracter predominant românesc, Cifrele acestea 
demonstrează toate că aici o altă grupare etnică nu poate contraba- 
lansa rândurile compacte și strânse ale Românilor din Transilvania, Ele 


оосо Ф= = ыч == 


o “m = = = 


LEGENDA 
ЫШ о-о ЩЫ» 
ЖД» ШШ 


Repartizarea pe județe a populaţiei române din Transilvania, după recensământul din 1930, 


mai arată, mai ales, prin repartiția lor înlăuntrul micilor subdiviziuni 
geografice şi administrative, că Românii constitue elementul de bază 
al populaţiei din Transilvania. 

3, Românii ocupă matca Transilvaniei formată din văile râurilor 
Mureș, Arieș, Someș şi Criş. Așezarea blocurilor compacte românești 
în văile acestor râuri și în munţii din care izvoresc, determină indis- 
cutabil арагіпегеа întregei Transilvanii la spaţiul vital românesc, Aceste 
regiuni sunt menite să comande din toate punctele de vedere vieața 
Transilvaniei, 


PROBLEMA TRANSILVANIEI | 5 


4. Periferiile acestui „Volksboden“ românesc sunt, din punct de 
vedere etnic, chiar mai puternice: judeţele Arad, Bihor, Sălaj, Satu- 
Mare și Maramureșul dispun de mase mai compacte românești, care 
constitue un veritabil dig de izolare față de expansiunea maghiară din 
Apus. Trebue adăogat că în toată această zonă vechimea elementului 
românesc coboară, dovedită documentar, până în secolele XIII și XIV 


SS a Sie a, ear arti 


2 N 
© с Р No 
Ў 570 Lect > 
/ pe ` Ee 24 
2 E Бы” Egeo Фо 
с КУ - 


Repartizarea pe judeţe a populaţiei maghiare din Transilvania, după recensământul din 1930. 


şi că infiltraţiunile alogene s'au produs pe întreaga ei întindere numai 
după retragerea Turcilor din Ungaria, în secolele. ХУШ și XIX, 

5, In două judeţe Românii împărțesc posesiunea frățește cu po- 
pulaţia germană (Şvabii din Timiș-Torontal şi Sașii în Târnava-Mare), 
Şvabii din Banat și, în măsură mai mică, şi cei din Arad și Satu-Mare 
formează un perete despărțitor între teritoriile de limbă maghiară dela 
Vest și românească dela Răsărit. 

6. Repartizarea Ungurilor în Transilvania este difuză, insulară şi 
chiar sporadică printre masele majoritare româneşti. Caracterul de in- 


6 SILVIU DRAGOMIR 


filtrațiune târzie, făcută la adăpostul predominaţiunii politice, pe care 
au avut-o în trecut, este prea evident. Expansiunea lor etnică naturală 
nu a avut rezultate, decât înlăuntrul zonei înguste a fostei granițe de 
Vest. şi într'un spaţiu redus din județul Sălaj. Regiunea centrală а 
Transilvaniei a rămas teritoriu de nepătruns pentru Unguri, 

7. Ungurii nu dispun de majorităţi, decât în cele trei judeţe să- 
сиезі (Ciuc, Odorhei, Trei Scaune) Іа care, în continuare, trebue să se 


м eA 


LEGENDA 


259.7 С Jos% [о-о В 
O им Es E3 2-30 ЕЕН „0-5 


Repartizarea pe judeţe a populaţiei germane a Transilvaniei, după recensământul din 1930, 


adaoge jumătatea sud-estică a județului Mureș, în care aceiași Secui 
reprezintă o proporție mai considerabilă (42,6%/.) și o parte a judeţului 
Târnava-Mică (23,6%). Întreg acest teritoriu al Secuilor formează un 
bloc omogen, aşezat chiar în inima României şi la extremitatea de Est 
a Ardealului, izolat de teritoriul etnic maghiar. Fâșia îngustă și cu o 
densitate variată, care ar putea fi socotită că leagă blocul săcuesc de 
cel unguresc din Pustă, este locuită pe întreaga ei дн de majo- 
rități românești. 


PROBLEMA TRANSILVANIEI 1 


8. In majoritatea (12) judeţelor din Transilvania, Ungurii nu re- 
prezintă nici măcar un procent minimal spre a-și putea înjgheba con- 
{Пе pentru о vieață naţională proprie. În 6 judeţe se cifrează la mai 
puţin de 79/0, în trei reprezintă 119/0 şi în alte trei 15—199/0, Din 
4087 comune în Transilvania numai 765 au caracter unguresc, iar din 
138 plăşi nu deţin majoritatea, chiar incluzând ţinutul săcuesc, decât în 18, 

9, In restul Ardealului, numai în trei judeţe proporţia Ungurilor 
se urcă la 21,4%, (Turda), 26,7% (Brașov) şi 30,1%. (Cluj). Urcarea 
aceasta se datorește procesului de urbanizare, alimentat cu toate mijloa- 
cele în ultimii 50 de ani înainte de 1918, De aceea jumătate din po- 
pulaţia ungară a judeţului Cluj, spre exemplu, reprezintă locuitori ai 
celor două orașe, Cluj şi Huedin, care nu au suport în regiunea ce le 
înconjoară, Cealaltă jumătate reprezintă populaţia ungurească resfirată 
în comune ce nu se leagă strâns una de alta, pentru a forma o insulă 
compactă, Їп total, cifra populaţiei rurale maghiare din ambele judeţe 
Turda și Cluj (79.458) rămâne departe sub numărul Românilor locui- 
tori rurali ai acelorași judeţe (296.643). Sub regimul românesc un proces 
asemănător de urbanizare a elementului maghiar se constată la Braşov, 
spre care s'a orientat surplusul de populaţie al ținutului săcuesc învecinat, 

10, În trei judeţe dela frontiera de Vest, (Bihor, Sălaj, Satu-Mare), 
Ungurii, деў procentual sunt dublaţi de Români, reprezintă totuși mi- 
„morități mai însemnate (30,0/0, 31,4%, 26,50), datorită expansiunei 
teritoriului etnic maghiar cu care sunt în nemijlocit contact, Numai în 
judeţul Sălaj, coloniile noui ungurești sunt dispersate pe o suprafață 
mai mare în interior, fără a reuşi însă să se apropie nicăeri de pro- 
centul Românilor, 

11, Majoritatea absolută a Românilor pe întreaga întindere a 
Transilvaniei a crescut și s'a accentuat între anii 1910 $1 1930 dela 
53,8%, la 57,8%/o, câtă vreme proporţia Ungurilor a înregistrat o scădere 
- simţitoare în aceeași perioadă de ani dela 28,6°/o la 24,4%, 


Ш, 


Pentru Unguri Carpaţii au fost o limită, un ideal politic la саге 

"au râvnitsă ajungă; pentru Români Carpaţii, cu bazinurile mari şi mici, 

sunt însuşi centrul lor de vieaţă.:) Pentru Unguri Carpaţii pot fi o ne- 

cesitate economică ; pentru Româai, fiind leagănul lor, ei formează o 

primordială condiţie de vieaţă, De aceea, Românii și înaintașii lor au 

populat peste tot şi masiv Carpaţii, în vreme ce Ungurii nu au ajuns 
a 


1) Ambele capitole, ce urmează, sunt un rezumat al judicioasei lucrări: Sabin 
Opreanu, Ardealal în cadrul еш geografice а României, tipărită în Bucureşti 1940, 
in limba germană. 


8 | SILVIU DRAGOMIR 


să locuiască statornic пісі cel puţin în apropierea marginei lor, înafară 
de Secui, a căror provenienţă a rămas până azi nerezolvată, 

In fosta Ungarie, mai precis în fosta Austro-Ungarie, Transilvania 
avea о aşezare cât nu se poate ma! rea, Cuprindea tocmai colțul de 
răsărit al fostei monarhii, ghemulndu-se parecă într'o izolare periferică, 
În cuprinsul României ea are însă o aşezare centrală, avantajoasă din 
toate punctele de vedere, Prin situaţia ei între cele trel lanţuri car- 
patine $ între vechile principate române, devenite azi Regatul român, 
Transilvania a fost ca îmbrăţișată de ţările române, din Est şi din Sud 
şi ca o inimă într'un organism viu primeşte și distribue sânge tuturor 
provinciilor din jur. 

Chiar după statisticile ungureşti numai un procent minim de în 
` treprinderi economice și-au avut sediul înainte de 1918 în Transilvania, 
Așezarea periferică nu favoriza naşterea marilor întreprinderi reclamate 
de produsele și bogăţiile solului propice. De altfel Transilvania e mai 
aproape de Marea Neagră, decât de Marea Adriatică și arterele ei de 
comunicaţie sunt incomparabil mai accesibile porturilor dela Dunărea 
românească, decât dela cea ungurească. Având aceste debuşee naturale; 
economia Transilvaniei a atins în ultimii 20 ani, o desvoltare, pe care 
nu a mai avut-o niciodată înainte, Ea reprezintă azi provincia cea mai. 
industrializată din întreaga Românie, de sigur nu în urma moștenirii 
rămasă dela Unguri, ci datorită așezării ei relative față de restul Ro- 
mâniei și comunicaţiei directe şi scurte cu Marea Neagră. 

Prin situarea Ardealului în mijlocul României s'au rezolvat dela 
sine, fără nicio intervenţie deosebită din partea Statului, câteva din 
‚ problemele social-economice, care în fostul Stat unguresc pricinuiseră 
o stare de criză endemică. Poporul săsesc, vechea colonie germană cu 
tradiţii culturale atât de strălucite, a fost dela 1881—1918 complet pa- 
ralizat economiceşte prin închiderea graniţei spre Răsărit, ca un efect 
al războiului vamal dintre Austro-Ungaria și România. Prin reunirea 
Ardealului la Regatul Român, încă din primii ani s'au arătat semnele 
unei depline refaceri economice, саге a dus nu numai la reînvierea 
şi prosperarea vechei industrii și a vechiului comerț săsesc din Ardeal, 
ci totodată la inoirea tuturor forțelor sale etnice și morale. Tot așa 
- problema Săcuilor, care sufereau ре urma aşezării lor la periferia ex- 
tremă a Ungariei, s'a rezolvit. dela sine, după ce au ajuns în mijlocul 
României, În locul lipsurilor de mai înainte şi a crizei economice, care-i 
constrângea să emigreze în roiuri continue, іп toată regiunea secuiască 
din România s'a înstăpânit bună starea și mulțumirea, Ei au găsit lucru 
în apropierea regiunii lor, în zonele petrolifere, în porturi şi chiar în - 
Capitala ţării, cât au vrut și când au vrut. Cine parcurge ţinutul Să- 
cuilor зе poate ușor convinge de efectele economice, pe care le-a avut 
orientarea politică a Transilvaniei către regatul român, 


PROBLEMA TRANSILVANIEI 9 


IV. 


O scurtă privire a unei hărți detailate ne arată că și Câmpia 
Tisei, peste care a alergat frontiera, este legată de munţi printr'o so- 
lidaritate fizică și economică. Orașele Satu-Mare, Careii, Oradea, Arad 
și Timișoara sunt centre orientate către podișul Transilvaniei. Ele sunt 
așezate la ieșirea trecătorilor spre Ardeal, pe zona de contact între | 
câmpie şi munte. De remarcat că toate aceste cinci centre se leagă 
de Transilvania și între ele cu 34 artere principale de comunicaţie, iar 
de Ungaria numai си 12, construite încă sub dominaţiunea maghiară. 
Industria acestor oraşe a fost şi este continuu alimentată cu materii 
prime, aduse dela Răsărit: bogăţia cărbunilor, lemnelor și metalelor din 
munții apropiaţi ai Transilvaniei constitue condiţia de căpetenie pentru . 
desvoltarea tuturor acestor orașe, Pe de altă parte producţia de grâne, 
zarzavat, fructe și alte produse ale câmpiei, apucă regulat drumul spre 
pieţele orașelor din Transilvania. 

Oradea, Aradul, Timişoara și Satu-Mare au fost, chiar și sub do- 
minația ungurească, reședințe de judeţ cu arie ce se întindea peste un 
teritoriu de transiţie între munte și bordura externă a Carpaţilor Apu- 
ѕепі, Cele două judeţe, Bihor şi Arad, se extindeau de fapt mai mult 
spre Est în regiunea muntoasă, decât pe câmpie, ceea ce explică în-- 
cadrarea capitalelor lor mai mult în vieaţa economică a zonei mun- 
toase și deluroase, decât în aceea a șesului. Cu drept cuvânt aplica 
un geograf maghiar, Stefan Hanus, tocmai cu privire la aceste regiuni 
dictonul cunoscut: „Cine stăpânește munţii, stăpânește și câmpia dela 
poalele lor“, 

Astfel, toate provinciile românești numai împreună cu Transil- 
vania constitue o unitate geografică şi economică deplină. Câtă vreme 
lipsea teritoriul ei din organismul politic al României, Regatul avea о · 
înfăţişare nefirească; prin reintegrarea dela 1918 s'a creat în unitatea 
` geografică a bazinului carpatic şi o unitate economică, verificată deplin 
chiar prin scurta experiență a două decenii. 


у. 


Prin arbitrajul dela Viena (30 August 1940) Ardealul înjumătățit 
prin linia orizontală, care pleacă dela Salonta şi ajunge până în nordul 
. Braşovului, își pierde unitatea firească, geografică, politică și: econo- 
' mică de până acum, Dar şi fizionomia sa etnică ia cu totul altă înfă- 
. {аге în urma regrupării politice a ținuturilor din nordul Ardealului, 
«i După datele recensământului din 1930 totalul populaţiei · cedate 
se cifrează la 2.385.937 locuitori, dintre care 1.171.534 Români (49,1%), 
„Unguri 910.692 (38,1%/0), Germani 68,264 (2,9%/.), Ucraineni 24.106 


POPULAȚIA TRANSILVANIEI DUPĂ RECENSĂMÂNTUL DIN 1920 


Ceho- 


slovaci 


Unguri Ruteni 


Total | Români 


Populaţia totală . ........ . | 5548363 | 3.207 880 | 1.353276 | 543852 | 29.607 | 46186 | 178699 | 109.156 19.407 
ИР КОРАЛ ЕКЕ ТЕ 100,0 57,8 24,4 9,8 0,5 0,8 3,2 20 | 14 
Populaţia cedată ....,., . . . | 2.385.937 | 1.171.534 | 910.692 | 68264 | 24.100 | 18.527 | 138.763 | 46.038 8019 
Oi а ое аза ao 100,0 49,1 38,1 29 1,0 0.8 5,8 1,9 0,3 
Populaţia rămasă . .. ... . . . | 3.162.426 | 2.036.346 | 442,584 | 475.588 5.507 | 28259 | 39.936 | 63,118 | 71.088 
оь сеа e К 100,0 6444 140 15,0 0,2 0,9 1.3 2,0 22 
Populaţia cedată, pe judeţe: I 
Jud. Năsăud intreg, .... 144131 | 103010 7.416 | 20.785 54 53 6 339 5893 521 
«a Sălaj mea eee | 343.347 | 192821 107.662 | 16.010 714 5.901 | 13.380 6.100 699 
» Someş ms e e. | 219355] 169.942 33.810 | 351 93 53 | 10.546 3.167 133 
„ Maramureş а рә 161.575 93 207 11.174 3239 | 19.230 73 | 33828 485 339 
„ Satu-Mare „.....] 204875] 178523 74.191 | . 9.530 3.020 555 | 23.967 3521 1.568 
a Cluj parțial. . . . . | 251.756 | 139 143 85 792 2612 276 548 | 16043 5917 1.365 
„ Bihor » >- >». e | 305548] 136316] 130.127 2.101 485 | 11.062 | 20420 3.881 1.156 
„Mureş » >»... . | 269431] 115.492 | 1212710] 11271 16 92 9.846 | 10.603 187 
a Ciuc întreg. .... 145 806 | · 20.976 | 120.627 439 16 54 2 383 933 318 
„ Odorhei parțial. .... 121.087 5.428 111.486 453 3 17 1.245 2.347 108 
„ Trei-Scaune о а 125 622 | 16268 | 104930 ` 754 13 119 707 2411 360 
„  Târnava-Mică аала тәге 2 388 138 ‚ 2025 3 => — 52 166 4) 


„ Tâmava-Mare n ..... 1.010 210 62 656 — 4 7 14 1 


(i 


IMODVIA MATHS 


„Populaţia rămasă, pe județe : LLA | 
Jud. Caraş întreg, .... 200.929 139 651 5 032 25 654 43 7.328 603 


5.556 17.062 
„Severin ЖЭО ЖУСТ 239 586 183 4:2 15 838 23 118 3.357 3 254 2.160 5.321 3 126 
„ Timiş мА еле Эз 499 443 188 020 16.969 | 174395 485 3514 40 533 
„ Arad е ОЗ ма 423 649 258 239 82 488 52 202 826 11.790 3.113 
„ НфАейоага яо чёб зай» 332.118 212 283 37.584 8.282 497 1.012 2.670 
„ Turda ii ie лсо, 183.282 136 315 39 214 142 9 179 423 
„ Alba М р 212 749 173 401 24 028 1.583 18 211 691 
„ Sibiu нз, Л ж 194 619 120 738 9.085 56 999 40 187 1.209 
„Făgăraş N ca Mari 86039 | 67375 4768 | 10.750 6 21 164 
„ Braşov сока 05 168.125 83.948 44 761 33.348 141 309 1.183 
„ Trei-Scaune parțial, . . . . 10 500 5.491 4.451 27 — — 6 
„ Odorhei ИЯ 9 195 954 1.899 11 — 1 1 
„ Târnava-Mică из ае atatia 147 094 80.466 33.281 24 008 6 119 228 
„ Тагпауа-Маге ЕСЕ 146 984 66 037 17.357 58.154 3 217 372 
n Mureş ае в 20.109 17.227 2.047 12 — 1 7 
„Cluj ваъ бо 83 235 64 996 14 967 116 8 16 
„ Bihor РИС Ра 204.770 177 793 22 815 187 8 


HINVATISNVăL VIN3180ăd 


Tr 


POPULAȚIA TRANSILVANIEI LA 1 IANUARIE 1940 


După buletinele oficiale ale Institutului de Statistică 


Români | Unguri | Germani | Ruteni | Evrei | Alţii 


SR ICN СЕ. e 102.282 5.913.423 3.449.615 1.430.793 560.787 34.597 | 187.797 249.774 
н 100,0 68,3 24,2 9,5 0,6 3,2 42 


I 
Populația cedată De ADI DI 42243 | 2.603589 | 1304898 968 371 72108 | 28098 | 148.620 | 81.494 
Б. Ер 100,0 50,1 31,2 28 11 5,1 31 


Jud. Năsăud întreg... 4.326 155.807 113 326 7.816 20 827 59 6.964 6.815 
„Sălaj Өл araea dat, 5.191 379 771 215 227 115 923 17.880 196 | 14399 | 15546] 
«u Someș ч 3.965 240 439 187.936 35.983 375 95 | 114146] 4634 
„ Maramureş н ei a 3.381 181.468 105.761 11.309 | 3.728 | 22568 | 37.318 184 
" Satu-Mare ma ea 4.242 324 019 198.808 78.351 10.595 3.551 | 26603 6.111 
„ Ciuc боз... 4.993 160.164 25 051 131.104 515 19 2.515 1.500 
i Cluj parțial. ..., 2715 272.189 155.024 89.550 2.548 272 | 16410 8.385 
„Bihor ma 3.225 325 148 149.768 133.421 2.104 588 | 20518 | 18749 
„ Mureş | Лы р ЗА 4.456 294.907 128 915 131 459 11.574 17| 10327 | 12555 
н Odorhei ТИ: 2.152 130 685 6.061 119.779 488 5 1.295 3:057 
Е Trei-Scaune и жае аә 2,937 134.713 18 573 111.424 760 68 136. 3.152 
„ Târnava-Mică , ...., ч, 2583 156 2.183 3 = 52 189 
„ Тагпат-Мае p .,,,, it 1.096 292 „69 ' 11 = 7 11. 


ei 


JINOSVIA NINIS 


Jud. Caraş 

„n Severin 

„ Тїз 

n Arad 

» Hunedoara 

» Turda 

n Alba 

„ Sibiu 

" Făgăraș 

„ Braşov 

„ Trei-Scaune 

„ Odorhei 

n Târnava-Mică 

„u Тагпауа-Маге 

„ Mureş 

„ Cluj 
Bihor 


Populaţia rămasă . 
И ЖАШСЫН EA 


60.039 


4 693 
6.422 
7 600 
6.248 
7 695 
3.158 
3.433 
3.531 
2 432 
2 605 

400 

225 
2.081 
2.836 

400 
2 038 
4 242 


3 309.834 
109,0 


197.937 
241.498 
498.477 
430 316 
340,13 
207 307 
228 934 
210 271 

99 136 
182.998 

1î.600 

9965 
153 231 
159 925 

22.355 

91 473 
223 298 


2.144.771 
64,8 


136 638 
183 481 
185 569 
262 231 
219.192 
157.276 
188 080 
131.158 
70 311 
94 250 
` 6.269 
1.065 
90.760 
71.517 
19.229 
12 414 
195 337 


462 422 
140 


5 086 
16 281 
80 132 
83 794 
38.660 
41.983 
24 981 

9.336 

4 957 
47 467 

4 726 

8 487 
35 878 
19 419 


2219. 


15.623 


23 393 


488,679 
14,7 


24 650 
23 322 
172 298 
53 469 
8.102 
168 

7 904 
61.775 
11.468 
35.150 
27 

12 


39.177 
1,2 


550 
1 900 
8 374 
8.477 
4.690 
2.278 


JZINVATISNVIL VIAN318Od 


ei 


14 SILVIU DRAGOMIR 


(1,0%/0), Cehoslovaci 18.527 (0,8%/,), Evrei 138.763 (5,9%), Țigani 46.038 
(1,9/0), Alţii 8.019 (0,030%,). 

Іа partea rămasă României totalul populaţiei este de 3.162.426 
suflete: Români sunt 2.036.346 (64,4%/0), Unguri 442,584 (14,0%), Ger- 
mani 475.588 (15,0%), Ucraineni 5.507 (0,2°}»), Cehoslovaci 28.559 
(0,90/), Evrei 39.936 (1,3%), Тівапі 62.118 (2,0"/0), Alţii 71.088 (2.29%), 

Datele recensământului din 1930 nu mai corespund, de sigur, cu 
evoluţia demografică a deceniului din urmă. Ele vor fi modificat și 
mai mult situaţia їп favorul elementului românesc, După caiculele in- 
stitutului demografic, bazate pe buletinele oficiale şi publicate aproape 
toate, la 1 Ianuarie 1940, totalul populaţiei din Transilvania se cifra la 
5.013.423 locuitori, dintre care în teritoriile cedate au rămas 2.603,589 
şi anume Români 1.304.898 (50.1%/0), Unguri 968 371 (37,2%/0), Ger- 
mani 72.108 (2,8%), Evrei 148.620 (5,7'/0), Alţii 109.592, 

In Ardealul românesc au rămas 3.309.834 locuitori, dintre care 
Români 2.144.777 (64,8°]„), Germani 488,679 (14,7%), Unguri 462.422 
14,0%/0), Evrei 39.177 (1,29/,), Alţii 174.779, 

1, Prin urmare cea dintâi constatare ce se impune, e că Românii 
constitue majoritatea populaţiei în fiecare din cele două jumătăţi ale ; 
Transilvaniei, Construcţia etnică a acestei provincii este în aşa măsură 
caracterizată de predominanţa elementului românesc, încât oricum s'ar | 
încerca a se trasa o altă frontieră, pentru a izola pe Secui și pe cei- 
lalţi Unguri din Ardeal, nu se poate înlătura majoritatea românească 
nici în ansamblul teritoriului delimitat, nici pe unități geografice sau 
administrative mai mici, ÎIntradevăr, 6 judeţe au fost cedate întregi 
Ungariei, cu toate că cinci din ele (Năsăud, Sălaj, Someș, Maramureș 
şi Satu-Mare) posedă necontestate majorităţi româneşti și numai unul 
are majoritate maghiară (Ciuc). Din cele 5 judeţe, atribuite parţial Un- 
gurilor, trei sunt cu majorităţi româneşti (Bihor, Cluj, Mureş), iar două | 
cu majoritate maghiară (Odorheiu şi Treiscaune), 

2, O altă constatare, ce o facem e că, deși Ungurii nu se cifrează 
la mai mult са 24,4%/, din întreaga populaţie a acestei provincii, ei au 
obţinut totuși 41°% din teritoriu şi 42,6%, din populaţia ei. Cea de a 
treia naţionalitate a Transilvaniei istorice, Germanii, au rămas în imensa 
lor majoritate în jumătatea românească, 

3, In timp ce judeţele B;hor şi Cluj sunt împărţite fără a se ţine | 
seamă de factorul etnic, trecând ţinuturi compacte ale Românilor în | 
lotul unguresc, judeţul Mureșului a fost scindat in așa chip ca să rămână · 
dincolo de frontieră 115.492 Români, iar dincoace, la noi, numai 
2047 Unguri, 

4, Oraşele ungurești cu majorități absolute sau relative, vechile ' 
- citadele ale acţiunii de maghiarizare, au rămas toate în teritoriul cedat 


PROBLEMA TRANSILVANIEI 15 


Ungariei. Nicio instituţie ungurească de seamă nu a trecut în cadrul 
celor 12 judeţe româneşti, înafară doar de episcopia romano-catolică 
de Alba-lulia, care nu mai are credincioși, In schimb trei scaune epis- 
copeşti ale Românilor uniţi cu Roma cu un total de 993.744 credin- 
cioși şi trei vlădicii ortodoxe си 281.769 suflete au fost rupte de uni- 
{Ае lor bisericeşti, de care au aparţinut întotdeauna. 

In chipul acesta problema grupului minoritar maghiar din Ro- 
mânia se poate considera integral rezolvită. Ungurii nu dispun de o 
proporţie mai mare ca 20%, decât în două din cele 12 judeţe ar- 
delene : Turda şi Braşov. Dar și aici ca $ în restul Transilvaniei ei abia 
întrunesc numărul minimal considerat necesar pentru afirmarea unei 
vieţi naţionale proprii. i 

5, Dacă, în fine, considerăm noua frontieră dela Salonta până la 
Bălăușeri vom observa că ea taie pe toată această întindere numai іп 
trup românesc, Mase compacte de Români locuiesc şi la Sudvest de 
Oradea și mai ales pe cursul Crișului repede, în valea Someșului și 
de-a-lungul „Câmpiei Ardelene“. Tot asemenea, dela Tulgheș până la 
Pietrosu graniţa ce a fost din nou înfiptă pe culmile Carpaţilor, des- 
parte un puternic bloc românesc, a cărui unitate desăvârșită nu ац 
putut-o distruge nici vitregia veacurilor îndelungate, nici dușmănia cu- 
ceririlor străine, 


VL 


Un singur geograi, Paul Teleki se încumetă să afirme că „bazenul 
ardelean poate îi împărţit în două jumătăţi“ şi aceasta numai ca să 
poată adăuga de îndată că „partea de nord a fost până în timpul 
principilor locuită de Unguri. Turcii $1 războaiele pentru libertate au 
decimat populaţia ungurească. Їп locul lor s'au strecurat din multe 
părți și au pătruns Românii. Limba mai ușoară a asimilat şi câţiva 
Unguri”. 

Dar câte afirmăţiuni, tot atâtea păreri eronate. În partea de Nord 
a Ardealului populaţia de baştină au constituit-o întotdeauna Românii, 
Documentele, care vorbesc atât de des despre regiunile acestea pentru 
secolul al XIV $ mai ales pentru cel de al XV-lea, ne fac cu putință 
să urmărim până în cele mai mici amănunte evoluţia așezărilor ome- 
neşti de aici. Ele aveau acelaşi caracter, românesc mai pre sus de orice 
îndoială, pe care l-au menţinut până în zilele noastre, Într'adevăr рісі 
Maramureșul, cu aspectul său patriarhal, пісі {ага Oaşului, nici Chioarul, 
nici Lăpușul, nici satele împrăștiate pe văile ce se revarsă în Someşul- 
Mare, nici ţinuturile situate către obârşiile acestui râu, nici chiar așa 
zisa „Câmpie Ardeleană“ n'au fost locuite de Unguri în epoca dinaintea 
formării principatului ardelean şi cu atât mai puţin după aceea, Ele 


16. | „SILVIU DRAGOMIR 


au fost în tot cursul istoriei adevărate „ţări româneşti“, stăpânite, ce-i 
drept, de feudalii unguri, câte unul la 20—30 sate, care n'au izbutit 
însă a modifica structura acestui imens bloc românesc și a-i altera 
caracterul de pură romanitate și netăgăduită autohtonie. 

„Dar tot atât de potrivnică adevărului este și afirmaţia, că Turcii 
şi războaiele pentru libertate ar fi decimat populaţia ungurească din 
jumătatea nordică a Ardealului, Invaziunile turcești, care au atins Ar- 
dealul, s'au făcut, cum era firesc, întotdeauna prin pasurile meridio- 
nale și regiunile care au avut de-a suferi, sunt cele din preajma Bra- 
șovului, Sibiului şi din valea Mureşului, dacă peste tot se poate susține 
о asemenea afirmaţie, fiind îndeobște cunoscut că, din epoca lui Hu- 
. niade şi până la ocuparea Transilvaniei de către Austriaci, n'a avut loco 

nici o expediţie turcească mai mare pe teritoriul său, 

Cât priveşte penetraţiunea Românilor într'o epocă atât de târzie, 
ea face parte din seria de teorii anume născocite pentru a crea apa- 
renfe neconforme cu realităţile istorice. Cercetarea obiectivă a mișcării 
populaţiunei din Nordul Transilvaniei arată că blocul românesc a fost 
mult mai puternic în evul mediu, când a produs roiuri neconte- 
nite, care printr'un proces de expansiune etnică firească s'au răspândit 
prin Slovacia până їп Moravia, iar prin pasurile nordice ale Carpa- 
ог chiar până în Galiţia. Slăbirea elementului românesc а îaceput 

„numai în clipa în care Ungurii au înfiripat o acţiune sistematică de : 
desnaționalizare, reuşind a coloniza sate maghiare în teritorii curat ro- |. 
mâneşti, Dar susținerea lui Paul Teleky o spulberă și faptul, că tocmai · 
în epoca principilor ardeleni au fost inobilaţi un mare număr de Ro-.. 
mâni din Maramureș, Chioar şi din ţinutul Someșului pentru serviciile . 
preţioase prestate ca ostaşi în războaiele ţării. Ca şi în vremea Hunia- - 
deştilor, când țăranii români din (ага Hațegului, de ре Streiu și Criș, 
împreună .cu cei din Banat, formau grosul armatelor ungurești, ce ați- ` 
neau calea Turcilor, tot astfel, în Nordul Ardealului, dacă se poate. 
vorbi de-o populaţie care a sângerat apărându-și glia, ea este numai 
cea românească, 

Prin urmare numai ібпогапіа sau reaua credință poate susține o . 
penetraţiune a Românilor în regiunile din Nordul Ardealului în epoca 
luptelor pentru libertate a principilor ardeleni. La dreptul vorbind, 
aceste lupte pentru libertate ale principatului ardelean supus suzera- 
пі turcești, sunt şi ele o ficţiune; epopeea lui Mihai nu аге pe- 
reche în istoria principatului ardelean, deoarece principii unguri din 
sec. XVII nu au schițat un singur gest pentru a scutura jugul turcesc. 
Habsburgii eliberatori s'au impus fără nicio contribuţie а feudalității . 
ungurești din Ardeal, împotriva ultimului Apafiy, a lui Ту şi chiar 
impotriva lui Francisc Racoți al doilea, 


PROBLEMA TRANSILVANIEI 17 


La toate aceste obiecțiuni, ce arată cât sunt de șubrede dovezile 
istorice ale d-lui conte Teleky, obligat să justifice cu ele absurditatea. 
împărțirii unei atât de desăvârşite unități geografice, mai adăugăm una, 
care priveşte poziţia oraşului Cluj în vechiul şi noul cadru de Stat, 
Domnia Sa afirmă, că acest oraș, „zace pe șoseaua care duce pe linia 
cea mai scurtă către inima pustei ungare și se mărginește în bazenul 
ardelean cu regiunile mai bogate dela Sud”. Aceasta ar justifica prin 
urmare posesiunea maghiară a Clujului, câtă vreme, tot după Domnia 
Sa „pentru structura României, Clujul e mai mult un punct de etapă - 
în dosul avanposturilor de dincolo de munte, la marginea șesului un- 
guresc“. 

Dar dacă se susține chiar de către un geograf caracterul de etapă 
al Clujului, el ar fi trebuit să înțeleagă, că această teorie nu se po- 
triveşte decât în cazul unei stăpâniri integrale a Ardealului. Ca oraş 
Clujul nu poate prospera decât dacă își îndeplinește funcțiunea firească 
pe care i-o. impune poziţiunea sa geografică într'un mediu си contin- 
бепіе bine determinate. Intradevăr, Clujul întruneşte toate condiţiunile 
pentru a constitui un important centru economic, capabil a servi ca 
piață de schimb între Nordul şi Sudul Ardealului, Aceste regiuni din 
Nord și Sud au însă toate caracter proeminent românesc. Pe-o rază de 
100 sau 150 km, în toate direcţiile, blocuri masive de populaţie româ- 
mânească cu aproape un milion de locuitori au creat şi susțin, prin 
produsele muncii lor, aglomeraţiunea urbană a Clujului, Pe toată în- 
tinderea acestui spaţiu Ungurii nu se cifrează la mai mult ca 15%, din 
totalitatea populaţiunei, De aceea Clujul a devenit într'un răstimp re- 
lativ scurt şi cel mai important centru cultural al Românilor din Ar- 
deal, datorită, de sigur, poziţiunei sale centrale și rolului firesc, ce și-a 
asumat în conducerea vieţii culturale, bisericeşti și politice a celor trei 
şi jumătate milioane de Români, Câtă. vreme, sub stăpânirea maghiară, 
orașul Cluj era avizat la importul elementelor ungurești de pe pustă 
și din secuime $1 din această cauză desvoltarea sa naturală era para- 
lizată, restituit misiunei firești, într'un singur deceniu de dominaţiune 
românească, și-a dublat numărul populaţiunei, al întreprinderilor indu- 
striale, al schimburilor comerciale şi și-a grăbit, într'un ritm incompa- 
rabil, progresul către formarea unei mari capitale a Ardealului ro- 
mânesc, Astăzi, această desvoltare a fost frântă, cele 3500 instituţii, 
palate şi case românești, au fost părăsite, iar Clujul a devenit un oraş 
de frontieră, rupt de propriul mediu fizic și economic, despoiat de 
funcțiunea sa naturală, politică și culturală și condamnat doar să ve- 
geteze în așteptarea altui destin, 

Această tulbure perspectivă învăluie de altfel și secuimea, a cărei 
situaţie izolată va retnoi boala endemică de care a suferit până la 1918, 

2 


18 SILVIU DRAGOMIR 


Dar presupunând că Ungaria va izbuti să înlăture foarte repede difi- 
cultățile de ordin economic ale ținutului secuiesc, puţin dens са popu- 
Јафе și totuşi foarte sărac, chiar şi atunci crearea unei legături etnice 
_ directe сп teritoriul de limbă 'ungar nu se”poate realiza decât prin di- 
strugerea elementului românesc, Aplicarea oricărui mijloc violent va 
trezi însă reacțiune și dincolo și dincoace de frontieră, reinviind vechea 
opoziţie cu tot riscul şi cu toate primejdiile ei, 

Căci noua graniță a lăsat stăpânirii maghiare două blocuri omo- 
gene ale Românilor: primul format din populaţia judeţelor Maramureș, 
Năsăud, Satu-Mare și Someș cu mai mult ca o jumătate milion suflete 
românești, bloc mai puternic prin urmare ca toată secuimea, iar al 
doilea din judeţele Bihor, Sălaj, Cluj și Mureş cu o populaţie româ- 
nească de 650.000 suflete. Aceste mase compacte, care la nordest au 
comunicaţie directă cu Moldova, iar la sudvest se sprijină pe ţinuturi 
curat românești din Ardeal, fiind organic legate deolaltă, vor putea şi 
vor ști să reziste oricărei apăsări ungurești, 

Dar înjumătățirea Ardealului contrazice şi logica istoriei. Nici- 
odată nu a existat o formaţiune de stat care să se sprijine în Ardeal 
pe o axă orizontală, sfidând parecă direcția drumurilor, cursul apelor 
şi liniile dealurilor, marcate dela natură a delimita hotare, Romanii 
s'au orientat după conformaţia fizică a terenului, stabilindu-şi „limes“- 
urile aproximativ la marginea teritoriului etnic al Românilor şi înglo- 
bând astfel tot Ardealul. Separatismul Transilvaniei în tot cursul evului 
mediu cu voevozi în frunte moșteniţi dela alte organizaţiuni, slave, pe- 
cenege şi cumane, sa bazat pe aceeași străveche tradiție de stat, care 
a fost reactualizată de principii ardeleni de sub suzeranitatea turcească 
şi acceptată apoi şi de Habsburgi, în răstimpul cât au menţinut ei 
Ardealul (1692—1867) ca principat separat, 

Prof. SILVIU DRAGOMIR 
Membru al Academiei Române: 


TEODOR V. PĂCĂȚIAN 


(28 ХІ. 1852—11 Îl. 1941) 


In cetatea Clujului căzut din nou sub osânda înstrăinării, s'a stâns 
din vieaţă publicistul fecund și istoricul cumpănit Teodor Victor Pă- 
cățian, Când i se apropia obştescul sfârşit, îşi va fi simţit solitarul 
nonagenar sufletul copleșit de povara nespusei amărăciuni că, după o 
întreagă vieaţă de luptă pentru desrobire naţională, i se deschidea 
drumul spre locul odihnei de veci în pământul cutropit acum iarăși 
de neînduplecatul dușman secular, ale cărui fărădelegi n'a încetat, timp 
de aproape 70 de ani, să le fulgere cu ascuţișul condeiului său aprig 
şi neobosit, | 

Din câteva notițe autobiografice, pe саге adormitul în Domnul 
mi le încredințase Ја sfârșitul anului 1929, precum și din cele publicate 
de el însuşi în anul următor într'o revistă din Cluj,') și din oarecare 
fragmente de corespondență personală se poate înfățișa celor doritori 
să cunoască mai de aproape firul unei vieți închinate integral luptei 
pentru neam şi pentru progres, următoarea schiţă sumară : 

Т. У, Păcăţian era Bănăţean de origine, din comuna Ususău (în 
regiunea Lipovei), unde se născuse, la 28 Noemvrie 1852, în casa ţă- 
rănească a bunicului său după mamă, Dumitru Deheleanu. Fiica acestuia, 
Elena se măritase în luna Februarie a aceluiași an după tânărul gos- 
podar Vasile Păcăţian, — om cu ştiinţă de carte, cu scrisoare frumoasă 
şi cu darul unui bun cântăreţ de strană. Protopopul de atunci al Li- 
povei, loan Тіегапи, a avut prilej să-l audă odată cântând în biserică, 
Apreciindu-i darul cântării, n'a întârziat să-l îndemne stăruitor a se: 
înscrie ca elev la școala pedagogică (preparandia) ortodoxă-română 
din Arad, 

Cu ajutorul bănesc al socrului său Deheleanu, luminatul gospodar 
Vasile Păcăţian a urmat timp de doi ani cursurile acestei Pedagogii 


1) Ardealul Tânăr, 1930, Nrii 9—11. 
2 


20 |. LUPAȘ 


românești şi s'a distins ca unul dintre cei mai apreciaţi candidaţi de 
învăţători, trecând examenul de capacitate (calificaţiune învăţătorească) 
cu nota foarte bine din toate studiile. După ce a funcţionat câţiva ani 
ca învățător la şcoala din Sălişte (lângă Petriș, jud. Arad), a fost ales 
apoi la școala confesională română din Ohaba sârbească (jud, Caraş). 
A rămas credincios misiunii sale de învățător până în anul morţii (1876). ` 
Soția sa, văd. Elena n. Deheleanu, s'a adăpostit mai târziu la alt fiu 
al ei, la Dumitru Păcățian, proprietarul unei drogherii în Bucureşti, undej 
a decedat la 1899, 
Taina slovelor i sa putut lămuri lui Teodor V. Păcăţian, prin 
osârdia bunului său părinte, în școala primară din Ohaba sârbească, 
După terminarea cursului primar, a încercat să-şi continue studiile la; 
Gimnaziul din Lugoj. Aci nu a fost însă primit, fiindcă nu cunoştea: 
limba germană, pe atunci limba de predare în gimnaziul lugojan. Numai, 
după ce și-a însuşit cunoştinţa acestei limbi în școala primară germană; 
din Lugoj, a fost admis în şcoala secundară pe care o părăsi mai târziu 
trecând la liceul minoriţilor din Arad. În lipsă de mijloace pecuniare, } 
nu i-a fost dată posibilitatea să urmeze şi studii universitare, Imbrățișând: 
cariera administrativă, a funcționat timp de 7 ani ca notar în comuna 
Jadani, judeţul Timiș. Reuşi a se desface însă din firele incâlcite ale ad- ` 
ministraţiei, Dedicându-se apoi cu totul ziaristicei, deveni unul dintre cei | 
mai mari publicişti de profesiune, răsăriți din sânul românimii bănăţene, | 
Vastele cunoştinţe istorice și juridice, de care a dat nenumărate dovezi ` 
în cursul îndelungatei sale activităţi ziaristice, sunt tot atâtea rezultate . 
ale unui spirit înzestrat cu multilaterală curiozitate și cu o пешер 
ѕійгшпіа de autodidact, 
| Activitatea literară și-o începuse destul de timpuriu, colaborând, 
înainte de a fi împlinit 20 de ani, încă din primăvara anului 1872, la Fa-, 
milia lui Iosif Vulcan din Oradea, la Amicul Familiei din Gherla, precum } 
şi la Aurora profesorului Bumbacu din Bucovina şi la Foaia Literară : 
a lui Teohar Alexi din Brașov. Timp îndelungat a scris la ziarul Lu- ; 
minătoriul din Timişoara cu pseudonimul Brutus, Tot aci a întemeiat | 
gazeta săptămânală Тітіѕапа (1885), care apăru şi în anul al doilea 
însă cu titlul schimbat în Gazeta Poporului, pentru a evita orice con- ` 
fuziune între foaia lui săptămânală și banca omonimă din centrul Banatului, 
La 1882 strângându-şi încercările de versificare $1 tipărindu-le în 
Timişoara sub titlul Flori de toamnă, a întâmpinat о decepţie expli- 
cabilă prin aprecierile puţin măgulitoare ale criticilor mai de seamă.!) 
El însuși mărturisește că nu a voit să-și plece urechia spre şoapta 
unor aprecieri mai favorabile, care nu au lipsit nici ele, ci a preferit 


1) Convorbiri Literare 1882, p. 403—404. 


TEODOR V. РАСАТІАМ | 21 


să accepte opinia criticilor severi şi sa hotărît să părăsească brazda 
fermecată a poeziei, spre a se adânci cu atât mai mult în ogorul ga- 
zetăriei, О i 

A colaborat cu asiduitate la ziarul Dreptatea din Timişoara sub 
pseudonime ca Brutus, mai adeseori, Altădată a semnat, în foiletonul 
aceluiași ziar, cu ciudatul pseudonim „Luca Drugă, naționalist român 
` $1 corist la bas“ sub titlul Corespondenţe din Prostoveni o schiţă plină 
де umor, având darul să fie remarcată chiar de cătră exigenta critică - 
a Convorbirilor Literare. | 

Cu ocazia vizitei împăratului Francisc Iosif I la Bucureşti (Sep- 
temvrie 1896), a publicat în ziarul Mesagerul Român de sub direcţia 
lui Roberto Fava, un articol sensaţional întitulat Impărate, fă dreptate 7 
Iar ziarului Tribuna din Sibiu îi trimetea corespondențe despre stările 
din graniţa militară a “generalului Traian Doda, corespondențe semnate 
cu pseudonimul Delacerna. După се a activat câtva timp ca redactor-șef 
al acestui vestit ziar sibian, a trecut ca director la Telegraful Român, 
întemeiat de Andrei Şaguna, continuându-și aci activitatea -timp de 
17 апі (1900—1917), În vremea guvernării Consiliului Dirigent el а те- 
dactat Gazeta Oficială a Transilvaniei. А mai colaborat la revista Tran- 
silvania, organul Asociaţiunii, la Revista Economică şi la Foaia Popo- 
ului din Sibiu, la Anuarul Institutului de Istorie Naţională, la revi- 
„stele Societatea de Mâne, Gazeta Ilustrată, Renaşterea, precum şi la 
ziarele Patria, Infrățirea, România Nouă şi Tribuna din Cluj. 

Această multiplicitate de colaborări se explică prin obișnuința lui 
de a îi gata oricând să răspundă prezent la orice apel i s'ar fi adresat 
pentru vreun articol de gazetă sau pentru contribuţie la vreo publi- 
- caţiune specială. Cunosc un singur caz când slăbiciunea adâncilor bă- 
trâneţe l-a determinat să răspundă negativ la un asemenea apel ex- 
primându-și în scrisoarea din 19 Ianuarie 1937 părerea de rău, pentru 
aceasta, prin următoarele cuvinte: „Nu mai merge cu scrisul! Gândirea. 
mea nu mai e cea clară de altădată. Mâna nu mai alunecă cu ușurință 
pe hârtie, iar ochii îmi lăcrimează mereu când încep să scriu sau să 
cetesc, Va să zică, toate la timpul său. Omul de 85 de ani, ca mine, 
nu mai e om de muncă, ci puţinele zile pe care le mai are, trebue să 
şi le petreacă în post şi rugăciune, gata totdeauna să primească vizita 
celei mai mari domnitoare din lumne, care e Maiestatea Sa Moartea...“ 

Іо așteptarea acestei neinduplecate Maiestăţi mondiale, în zilele 
lui de post, de rugăciune şi de chinuitoare suferinţi sufleteşti în Clujul 
robit din nou sub pintenul intoleranţei turanice, Teodor V, Păcăţian uitase 
că „nu mai merge cu scrisul“, Când s'a prezentat în modesta lui chiliuță din 
colţul Străzii Baba Novac (18), cineva să-i ceară contribuţia pentru Ca- 
lendarul Tribuna Ardealului pe anul 1941, cu toate adâncile lui bă- 


22 |, LUPAŞ 


trâneţe, de 89 de апі, nu a putut resista. Simţul datoriei 1-а îndemnaţ 
să publice, sub titlul Păfania lui badea Spiridon, cea din urmă contri- 
buţie a sa în forma unei adorabile povestiri populare, din care vo 
putea culege lectorii acestui Calendar românesc de sub stăpânire ma 
Shiară — o sumă de. învăţăminte folositoare. E prezentată aci о ре: 
reche de oameni smeriți, străbătuţi de înţelepciunea strecurată dig 
propria lor păţanie, care-l îndeamnă pe bătrânul Spiridon să filosofezej & 
așa: „două păhărele de vinars sau 2—3 păhare de vin е o doftoriej 
ce e peste aceasta, e otravă și de otravă trebue să se ferească omul.“ 
De câteori crăpa Spiridon lemne în marginea pădurii, ofta din baierilei 
inimii: „crapă, prostule !” sau „mușcă, prostule“! Intrebându-l boierulă 
pe moșia căruia se adăpostea, la cine se gândește rostind aceste сия 
vinte, a spus că se gândește la prostul de Adam care, ascultând sfatui 
Evei, a fost izgonit din raiu şi osândit să-şi agonisească hrana „întru 
sudoarea feţii“. Boierul a chemat atunci pe badea Spiridon си lelea 
Anica în propria sa locuinţă, așezându-i într'o splendidă cameră, îm; 
brăcându-i frumos și ospătându-i împărătește, Cu o singură condiţia 
însă: capacul de pe un castron să nu-l ridice; de-l vor ridica, vor fi 
alungaţi din castel, trimiși din nou în coliba din marginea pădurii şi 
osândiți să crape iarăși butuci. Curiositatea Anicăi n'a putut însă гез 
sista multă vreme, Dorea cu :orice preţ să știe, ce se ascunde în cad 
stron ; l-a înduplecat deci și pe Spiridon a-și da învoirea să ridice саў 
pacul. Ceea ce întâmplându-se, a ieșit din castron un şoricel, alergând 
prin cameră tocmai în clipa, când boierul trecea pe la fereastră. Pentri 
nerespectarea condiţiei a făcut boierul cu badea Spiridon și cu lelea 
Anica, tocmai ceea ce făcuse Dumnezeu си Adam și Eva, spunân 
du-le : Plecaţi la coliba voastră din marginea pădurii | | 
Cum a ispitit diavolul odinioară ре Adam și pe Eva, la fel іѕрі4 
tește și azi adeseori pe fiecare om. Spiridon continuă să crape iarăși 
butuci, dar nu mai oftează: crapă, prostule! lar despre bătaia primităă 
de Anica dela bărbatul ei după această păţanie — scrie nonagenarulă 
T. V. Р. — că e mai bine să o treacă sub tăcere, 4 
Am socotit de interes a prezenta acest resumat succint desprei 
ultima prestaţiune literară-publicistică a neobositului Т. У. Păcăţian,j 
Din cuprinsul ei, hazliu şi edificator în acelaşi timp, rezultă că реј 
moșneagul solitar din Cluj nu l-a părăsit пісі în grelele imprejurări alei 
noii cutropiri turanice umorul, pe care înţelegea să-l strecoare odinioară, 
în foiletonul ziarului Dreptatea din Timişoara, j 
Ca ziarist, în serviciul neprecupeţit al ideii de libertate și іпіе-; 
gritate naţională-română, firește nu putea să scape nici Păcăţian de! 
atenţia justiţiei maghiare, care s'a căsnit să-i insceneze vreo 7 procese; 
de presă: 2 pentru articole publicate în Tribuna din Sibiu, 1 pentruj 


TEODOR V.: PACAȚIAN ; 23 


volumul І al Cărţii de Aur şi 4 pentru articole publicate în Telegraful - 
Român. Din toate s'a ales cu 18 luni temniţă de Stat și cu 2000 co- 
roane (aur) amenzi și cheltuieli de judecată, Unul din articolele osân- 
dite nu fusese scris de el, ci de răposatul preot Gavriil Hango din 
Dej, un statornic colaborator al Telegrafului Român. Sub titlul Agita- 
torii publicase aci G. H. un articol ca răspuns fostului ministru de 
interne ungar, contelui luliu Andrâssy, care afirmase că poporul român 
este blând, bun și milostiv, dar îl prostesc fruntașii lui intelectuali, 
agitatorii, care nu vor să se împace пісі decum cu ideea Statului na- 
ţional-maghiar-unitar, Pentru acest articol a fost condamnat Păcăţian 
la 10 luni temniță de Stat. Curtea de Casaţie (Curia) din Budapesta, 
la care înaintase recurs, nu s'a simţit îndemnată să modifice sentinţa, 
Fostul ministru de justiție Polonyi a făcut însă propunere de amni- 
stiere, în urma căreia Păcăţian a rămas să achite numai amenda în 
bani (441 coroane). 

Nu a mai putut avea parte de un asemenea noroc în procesul 
ce is'a înscenat pentru I-iul volum al Cărții de Aur. In cuprinsul acestui 
volum reprodusese și Discursul lui Simion Bărnuţiu, socotit de guver- 
парі Ungariei ca extrem de periculos instrument de agitaţie împotriva 
ideii de Stat unitar naţional-maghiar. De aceea au fost confiscate toate 
exemplarele acestui volum, atât din librării, cât şi din casele și din 
bibliotecile рагісшагіїог, Їп ședința dela 24 Noemvrie 1902 a Curţii 
cu јатан din Cluj procurorul maghiar, rostindu-și rechizitoriul, spunea : 
Admit că lucrarea acuzatului este de cuprins istoric.. Dar felul cum a 
editat acuzatul aceste documente, sublinierile suspecte făcute în textul 
lor, aprecierile şi comentariile asupra unora din ele, arată clar că acu- 
zatul urmărește o tendinţă, un anume scop cu publicațiunea sa. Şi 
scopul acesta nu poate fi altul decât pregătirea terenului pentru unirea 
Transilvaniei cu România... Curtea cu juraţi i-a croit o pedeapsă de 
8 luni temniţă de Stat (redusă apoi prin sentința Curiei la 6 luni) şi 
o amendă în bani de 500 coroane (aur). Şi-a răscumpărat deci vred- 
nicul luptător cu condeiul, publicistul şi istoricul Т. V. Păcăţian, си 
lunile petrecute în temnița ungurească din Seghedin, convingerile sale 
de ordin naţional-politic. Astfel au înţeles reprezentanţii „sacrei co- 
roane ungare“ să răsplătească munca de 16 ani și sacrificiile bănești 
ale neinfricatului luptător dela Sibiu. 

Cartea fiind prezentată la premiu în sesiunea generală a Academiei 
Române (1903), răposatul А. D. Xenopol o recomandase, intr'un raport 
elogios, chiar pentra premiul Năsturel — pe atunci premiul cel mai im- 
portant dintre toate — spunând că această carte este menită a incorda 
şi mai mult împotrivirea Românilor contra tendinţelor cutropitoare un- 
gureşti, Incordarea aceasta o socotea Xenopol necesară, căci Românii 


24 1. LUPAȘ- 


nu pot renunța la naționalitatea lor, fără a se sinucide, Cartea lui Pă- 
сёНап avea deci o valoare mult mai mare decât simpla culegere de do- 
cumente, Ea ега un steag de luptă pentru fraţii ameninţaţi... 

Propunerea lui Xenopol a întrunit în ședința secţiunii istorice a 
Academiei. Române 5 voturi contra 3, dar în şedinţa plenară a căzut, 
Și astfel Cartea de Aur a rămas nepremiată. I-a venit însă rândul în 
sesiunea „generală din 1904, când la propunerea lui Grigorie Tocilescu 
au putut fi premiate volumele 1 şi П cu о parte din premiul Ada- 
machi (1300 Lei). 
` Cel din urmă volum, al VIll-lea, din această prețioasă colecţie 
documentară s'a învrednicit şi el de unul din cele mai mari premii, 
се a putut vota o singură dată Academia Română. 

lată în ce împrejurări: 

În textul concursului pentru premii apăruse în vara anului 1929 
această încunoștiinţare : „Premiul Dr. Aurel Cosma, de 100.000 Lei se 
va da în sesiunea generală din 1930, pentru cea mai bună lucrare 
istorică, cu preferință naţională, apoi universală, a autorilor români 
sau străini — dacă lucrările acestea contribue la elucidarea originii şi: 
a trecutului poporului românesc, — precum și pentru lucrări relative 
la științele auxiliare istoriei, ca: numismatica, heraldica, arheologia, 
sfragistica, epigrafia, paleografia și altele. Se pot prezenta pentru con- 
curs lucrări publicate dela 1 Ianuarie 1914 până la 31 Decemvrie 1929“, 

După închiderea sesiunii generale și după publicarea acestui соп-. 
curs numai decât am chemat de repetate ori la mine pe bătrânul 
Т. У, Р,, sfătuindu-l să procure, de unde și cum va putea, cele 5 exem- 
plare căre în sensul Regulamentului pentru premiile academice trebuiau 
înaintate până la data de 31 Decemvrie 1929, El a ezitat exprimându-și 
convingerea că nu va putea fi premiat câtă vreme Ion. Bianu, care deţinea 
atunci chiar demnitatea de președinte al Academiei Române, va mai. 
avea vreun cuvânt de spus în incinta acestui areopag cultural-ştiinţitic. 

Intrebându-l, pentru ce se teme de Bianu, mi-a mărturisit că, 
înafară -de cunoscutele sentimente ale acestuia, permanent ostile față 
de ortodocși, mai ştie că îl dușmănește personal pentru îndrăsneala ce 
a avut publicând la-Sibiu în 1904 cunoscutul său Studiu critic іп che- 
stiunea vechii Mitropolii ortodoxe-române din Transilvania, — studiu fn- 
titulat Istoriografi vechi, istoriografi noi, — în cuprinsul căruia reușise a 
răsturna argumentele invocate de Augustin Bunea și de N. lorga pentru 
originea și vechimea acestei Mitropolii numai din timpul stăpânirii 
transilvane a lui Mihai Viteazul. l-am răspuns că de atunci trecuse 
tocmai un sfert de veac și, probabil, se va fi potolit şi dușmănia lui 
Ion Bianu, mai ales după ce a avut prilej să vadă, că documente 
istorice, descoperite mai târziu, au contribuit să verifice opinia vechilor 


TEODOR V. PACAŢIAN "25 
istoriografi români, iar nu pe aceea susținută adeseori cu nestăpânită 
patimă confesională de răposatul Aug. Bunea. | 

Abia într'un târziu l-am putut îndupleca pe Т. V. Р; să-mi aducă 


| cele 5 exemplare, pe care trimițându-le Academiei Române din Bu- 


cureşti, președintele de atunci a încercat să le împiedice a fi prezentate 
la concurs. Dar n'a reuşit, deoarece s'a împotrivit distinsul coleg din 
secţiunea istorică, Andrei Rădulescu, fost mai târziu câtva timp prim- 
președinte al Curţii de Casaţie şi Justiţie, al cărui simţ de dreptate și 
legalitate a repurtat atunci un strălucit succes, 

Încurajat de gestul nobil al colegului Rădulescu, — căruia am 
izbutit a-i ‘trezi interesul pentru istoricul Păcăţian comunicându-i, că 


în România întregită acest aprig luptător al românismului a fost uitat 


cu totul, deși prestaţiunile și sacrificiile lui pentru cauza naţională аг · 
fi meritat о atenţiune specială, — am prezentat apoi în cursul sesiunii 
generale din 1930, într'o ședință a secţiunii istorice un raport, primit 
din partea acesteia cu vot unanim, Fie-mi îngăduit să reproduc aci o 
parte din acest raport: | 
„La premiul Dr. Aurel Cana de 100.000 Lei, destinat lucrărilor 
de istorie naţională sau universală care contribue „la elucidarea ori- 
finii şi a trecutului poporului românesc” — lucrări apărute dela 1 Ia- 
nuarie 1914 până la 31 Decemvrie 1929 — а fost prezentată şi Cartea 
de Aur sau Luptele politice naţionale ale Românilor din Transilvania, 
operă al cărei ultim volum, al VIil-lea, a apărut în Sibiu 1а 1915, 
„Autorul acestei opere este Teodor У. Păcăţian, bătrânul publicist, 
care pe lângă munca sa ca redactor al ziarelor Luminătoriul şi Dreptatea 
din Timişoara, Tribuna şi Telegraful Român din Sibiu, а desfăşurat şi 
o activitate de istoriograf, publicând în revistele Transilvania și Socie- 
tatea de Mâne, precum și în Anuarul Institutului de Istorie Naţională 
din Cluj și în Biblioteca Astra din Sibiu, o serie respectabilă de studii 


şi contribuţiuni de valoare netăgăduită pentru „elucidarea trecutului 


poporului românesc“ din Transilvania și din Banat. 

„Dintre toate publicaţiunile sale istorice s'a impus atenţiunii ob- 
şteşti monumentala colecţie documentară Cartea de Aur, care cuprinde 
in 8 volume de câte 800—900 pagini un material preţios şi de neapă- 
rată necesitate pentru oricine doreşte să cunoască în amănunte silințele 
desfășurate de către Românii transilvani şi bănățeni mai ales în cele 
din urmă două veacuri pentru salvarea fiinţei lor etnice și pentru afir- 
marea drepturilor naţionale-politice în luptele necurmate impotriva câr- 
muitorilor străini, 

Іп această vastă“ lucrare sunt reproduse din desbaterile parlamen- 
tare transilvane, vieneze şi budapestane toate momentele de interes 
pentru trecutul Românilor, în diferite ocaziuni, Adunarea acestui ma- 


26 1. LUPAȘ 


terial vast, risipit în felurite publicaţiuni, oficiale şi neoficiale, a re: 
clamat neobositului publicist o muncă intensivă de 16 ani, dela 1899—1915. 

„Cartea nu cuprinde insă numai materialul informativ şi docu- 
mentar, ci dă în fruntea fiecărui capitol mai mare şi câte o expunere 
introductivă, zugrăvind cu laudabilă obiectivitate icoana timpului, la 
cărui cunoaştere amănunțită are menirea să contribue materialul adunat 
cu atâta stăruință şi sacrificiu, | 

„Negăsindu-se vreo instituție care să fi luat asupra sa cheltuiala 
tiparului, autorul însuşi a fost nevoit să achite din prea modestele sale 
resurse gazetărești suma de 24.000 coroane aur pentru tipărirea celor 
8 volume, Din vânzarea lor nu a putut încasa decât 18.000 coroane, 
rămânând astfel cu un deficit de 6000 coroane.“ 

In baza acestui raport a putut fi împărtăşit T, V. P. cu impor-t 
tantul premiu de 100 000 Lei. 

Intâlnindu-l pe Păcăţian odată în fața Sucursalei Băncii „Albina“ 
din Piaţa Unirii din Cluj, mi-a comunicat că a primit suta de mii Lei 
dela Academia Română, ducând banii numai decât spre păstrare la 
„Albina“ şi fiind hotărît să nu se atingă de ei până la sfârșitul zilelor 
sale, ca să-i poată servi „pentru comândare“, deci pentru cheltuiala în- 
mormânţării. lar cu data de 29 Iunie 1930 mi-a adresat o scrisoare 
de mulţumită în următorii termini: 


Iubite şi mult stimate Domnule Lupaș ! 


„Imi lipsesc cuvintele, în care mi-aș putea exprima, așa cum aj 
dori, sentimentele de gratitudine, pe care ţi le păstrez pentru binele 
cel mare pe care mi l-ai făcut, prin exoperarea votării din partea „Aca-! 
demiei Române” a premiului Aurel Cosma de 100,000 Lei pentru opul, 
meu „Cartea de Aur”, Știu cât de mult ai lucrat, ai ostenit, ai insistat, | 
ca să mă scoţi învingător pe mine, necunoscutul, față de ceilalţi con- 
curenţi, toţi binecunoscuţi în Bucureşti, Primeşte deci cele mai sincere 
mulțumiri pentru toate câte mi-ai făcut mie, iar ре bunul și marelei 
Dumnezeu îl voiu ruga mereu, să-ţi răsplătească din belșug facerea де: 
bine de саге m'ai făcut părtaş. | 

„Din comunicările ре care mi le-ai făcut astă iarnă, aşa am văzut: 
şi am înţeles, că la ajungerea scopului, ajutor foarte preţios ţi-a dat! 
domnul consilier dela Curtea de Casaţie Andrei Rădulescu. Voiam să-i ! 
scriu şi să-i mulțumesc pentru binevoitorul sprijin, dar m'am gândit | 
iarăși, că poate se va simţi ofensat, fiindcă toţi cei mulți care m'au | 
felicitat din prilejul premierii, și-au început cam astfel firul vorbirii: 
„Го sfârşit s'a făcut act de dreptate şi faţă de D-Ta, саге ai fost dat ° 
cu totul uitării” — şi mi-am zis așa: unui înalt magistrat nu se cu- 
vine să-i aduci mulțumiri pentru săvârșirea unui act de dreptate, fiindcă 


TEODOR У. РАСАТІАМ 27. 


ai putea fi bănuit, că presupui despre el, că аг putea să săvârșească 
şi acte de nedreptate. Cu toate acestea te rog pe D-Ta ca ocazional, 
când vă întâlniți la „Academia Română“ — să comunici d-lui Rădu- 
lescu cele mai respectuoase mulțumiri din partea mea, pentru valorosul 
şi preţiosul sprijin acordat, 

„Domnului loan Bianu, președintele „Academiei Române“, i-am 
scris ieri şi i-am mulţumit lui și întregii Academii, pentru acordarea 
premiului, confirmându-i totodată și primirea banilor, ridicaţi înainte cu 
două zile dela „Banca Românească” din loc. 

Toate acestea ți le-aşi fi comunicat personal, cu gralul, dar de 

două ori te- -am căutat la „Institutul de Istorie Română“ şi nu te-am 
putut întâlni... 

La oradin scrise, ce mi-a pus la dispoziție când i-am comu- 
nicat că vreau să înaintez Academiei raportul necesar pentru premierea 
volumului VIII al Cărţii de Aur, anexase și о listă bibliografică, ară- 
tând titlul tuturor publicațiilor sale, originale și traduse. Iat-o 

„Іа afară de Cartea de Aur am mai publicat următoarele lu- 
crări istorice : 

1. Istoriografi vechi, -— istoriografi noi. Studiu critic în chestia 
vechei Mitropolii ortodoxe române din Ardeal, Sibiu, 1904, Lucrare 
compusă іп temniţa de Stat din Seghedin. A fost un răspuns dat acelora, 
care în cărţile lor atunci apărute afirmau, că biserica ortodoxă română 
din Ardeal nu avut Mitropolie înainte de Mihai Viteazul, Răsturnând 
toate argumentele lor, am arătat însă în studiul meu, că adevărul e 
cel stabilit de vechii noștri istoriograti: Mitropolia a existat și înainte 
de Mihai Viteazul. Documente autentice, descoperite ulterior, au do- 
vedit apoi fără umbră de îndoială, că dreptatea era de partea mea. 

2, Inceputurile literaturii economice, la alții şi la noi, Un studiu 
mai lung, publicat în mai mulţi numeri consecutivi din Revista Eco- 
nomică din Sibiu, în anul 1921, 

3, Jertfele Românilor din Ardeal, Banat, Crişana, Sătmar şi 
Maramurăş, aduse іп războiul mondial din anii 1914—1918, Broșură 
apărută în Biblioteca „Astra“ din Sibiu, în anul 1923 (Nrul 7). Lu- 
„crare statistică, foarte migăloasă, compusă din însărcinarea secţiilor 
ştiințifice-literare ale „Astrei“. In întregime nu e publicată nici astăzi, 
Fericitul Dr, Valeriu Branisce mi-a scris, după cetirea broşurii, urmă- 
toarele: „Frate dragă! Te felicit $ te admir. Lucrarea pe care ai fä- 
cut-o їп timp atât de scurt (lucrasem la ea un an și jumatate) nu e 
muncă de om de rând, ci e muncă de uriaș“, 

4. Contribuţiuni la istoria Românilor ardeleni în secolul XVIII. 
Lucrare publicată în Anuarul Institutului de istorie naţională dela Uni- . 
versitatea din Cluj, volumul Ш, anul 1926, 


28 I. LUPAȘ 


5, In revista Transilvania, organul „Astrei“, am publicat аро 
următoarele studii istorice: a) Cum a fost prins Horia şi Cloșca (1921); 
b) Avram Iancu, apărătorul Munţilor apuseni (1924) ; с) Colibaşi din pasul 
Branului (1925); 4) Documente istorice din anii 1848—49, un ordin аї 
lui Avram Iancu și proclamația Românilor kossuthiști din Ardeal (1926) # 
e) Pronunciamentul din Blaj (1928); f) Activitatea Românilor în Se-i 
patul imperial austriac din anul 1860 (1928); в) Un memorand al lui 
Şaguna (1928); i) Două alegeri de mitropolit în Sibiu (1929). 

6. Câteva studii istorice am publicat în anii 1922—24 în ziarele; 
cotidiane Infrățirea și Patria din Cluj. | 

7. Articolaşe scurte istorice am publicat în anii din urmă (1926— 
1929) in calendarele din Sibiu: „Amicul Poporului”, „Calendarul Astrei” у 
şi calendarul „Dacia Traiană”, 4 

8. Un studiu istoric despre „Апехагеа Banatului la Ungaria” se 
va publica în numărul de Crăciun (1929) al revistei „Societatea de 
Mâine“ din Cluj. 

În manuscris, nepublicate, am următoarele lucrări istorice : 

1. Repertoriul ziarului „Telegraful Român“ ре anii 1853—1917, 
Lucrare compusă în anii 1917—1918 și premiată de Institutul de istorie: 
naţională al Universităţi din Cluj. р 

2. Românii din Ardeal în anii de renaştere națională 1848/49..; 
Lucrare premiată de plenul secţiilor ştiinţitice-literare ale „Astrei“, până | 
acum însă nepublicată de comitetul „Astrei“, care a predat manuscrisul ` 
spre tipărire „Casei Şcoalelor din Bucureşti, în anul 1924 și acolo se : 
află și acuma, — împotmolit. Premierea lucrării s'a făcut în 1923, 

3, Biografia Mitropolitului loan Мејапи. S'a compus în anii 
1910—1915, din însărcinarea și sub supravegherea răposatului Mitro- } 
polit, care cu limbă de moarte a dat însărcinare fiilor săi (апси și - 
Eugeniu) să o tipărească imediat după moartea sa. Până astăzi nu a E 
fost tipărită, Manuscrisul e depus la „Asociaţiunea” din Sibiu. : 

4, Un mecenat român: Dr. Iosif Gall (biografie), Compusă în | 
anul 1916, | ч 

5, Trei Mitropoliți ai bisericii ort. române din Ardeal. (Andreiu ' 
Baron de Şaguna, Miron Romanul și loan Meţianu), Lucrare compusă - 
în anul 1916, 

6. Reinființarea şi organizarea Mitropoliei ortodoxe române din j 
Ardeal. Compunerea lucrării s'a făcut în anul 1916, Ў 

Lucrările de alt cuprins, neistoric, publicate de mine, sunt ur- ` 
mătoarele : ma 
1. Lupta pentru drept, după lhering. Bucureşti 1898. 
2. Scopul în drept după Ihering. Sibiu, 1898. 

3, Principiile politicii, după Holzendori. Sibiu, 1899, 


TEODOR V. PACAȚIAN ` 29 


‚ 4. Libertatea, după Stuart Mill, Sibiu, 1899. 
5. Judecătoriile cu jarați, trad. și explic. legii ungare, Sibiu, 1899, 
6, Sâmbăta morților, dramă localizată. Sibiu, 1900, 
7. Buna chiverniseală, carte pentru popor. Sibiu, 1900, 
8. Istoria politicei, traducere după Pollock. Sibiu, 1900, 
`9, Nepotul тйѕїйјаі, comedie localizată. Sibiu, 1907, 
10, Calea spre: Dumnezeu, după Petrov. Sibiu, 1909, 
- 11, Legea despre izlazurile comunale. Sibiu, 1913. 

12. Legea nouă electorală (ungară). Sibiu, (1914), 

13. Evanghelia ca buză a vieții, după Petrov. Sibiu, 1915. 

Mai notez că toate lucrările înşirate mai sus, le-am compus în 
vremea, când eram sau redactor-șef la ziarul „Tribuna“ din Sibiu sau 
director al ziarului „Telegraful Român“, — deci destul de ocupat cu 
„redactarea acelor ziare.” 

Cluj, 10 Decemrie 1929, 

i | Teodor У. Păcăţian 

` Locuinţa: Cluj, Strada Baba Novac 18/a. : publicist. 

21 Та notițele. autobiografice publicate acum 11 ani în revista clujană 
spunea T.: -V,--Păcăţian cu modestia atât de caracteristică firii sale: 
„După măriri, după distincţii n'am umblat; nu le-am căutat, nu le-am 
cerut, Dacă mi sau dat, au venit ele ca dela ѕіпе.., „In adevăr, pe 
lângă premiile Academiei Române, pe lângă medalia de aur Bene Me- 
renti cl. I, primită dela Regele Carol I, al cărui brevet autograf, înca- 
- drat în rame, îl păstra cu deosebită evlavie ca pe una din cele mai 
scumpe podoabe ale chiliuței sale din Strada Baba Novac, pe lângă 
locul се i se oferise în Comitetul de censori al Băncii Albina, ușu- 
rându-i astfel „lupta pentru existență“, cum spunea dânsul, a mai fost 
distins şi cu demnitatea de preşedinte al Secţiunii istorice а „Asocia- 
fiunii“ — demnitate purtată de el timp de 30 de ani, dela 1911—1941. 

- Tocmai din acest motiv secţiunea istorică a ţinut să-și împlinească 
o datorie de pietate față de fostul ei preşedinte atât prin rugăciunile, 
înălțate dela altarul Catedralei noastre mitropolitane, pentru odihna lui - 
“sufletească în „corturile drepţilor“, cât şi prin pomenirea lui cu шиа 
în cadrele unei festivități comemorative,!) 

Vieaţa lui, săvârșită în tristele împrejurări ale Transilvaniei din 
nou robite, este atât de bogată în momente proprii să îndemne pe toţi 
Românii de bun simţ şi de ispravă a-şi da silinţa să urmeze, mai ales 
în vremurile crâncene de acum, pilda acestei vieţi. 

Odrăslit din împrejurări de vieață familiară smerită, ajuns prin 
silinţă la învăţătură și prin necontenită strădanie de a-şi îmbogăţi cu- 
noștinţele în fiecare zi, până la patriarhala vârstă de 89 ani, Т. У, Pä- 


1) Ea a avut loc la Sibiu, în 16 Martie, a. c. 


30 |. LUPAȘ 


căţian și-a servit neamul și credința cu devotament fără margini, cu 
impunătoare tenacitate, fără a se lăsa vreodată înspăimântat de povara 
suferințelor, cu care îl ameninţa mereu justiţia și temnița maghiară. 
Lunile petrecute în temniţa din Seghedin nu au putut să-i micșoreze 
statornicia convingerilor, nici să-i clatine speranța într'o apropiată iz- 
băvire a neamului românesc din jugul robiei de veacuri. După ieşirea 
din temnița ungurească şi-a continuat lupta cu netulburată seninătate 
$1 la o vârstă așa de înaintată, adeseori, cu uimitoare prospeţime a 
gândului şi sprinteneală a condeiului. Scrisul lui ziaristic și istoric este 
cantitativ tot așa de bogat ca al lui Gheorghe Barițiu, fără a Н rămas 
în urma acestuia nici sub raport calitativ, 


Prof. 1. LUPAŞ 
V.-preşedintele Secţiunii Istorice а „Asociaţiunii“,,j 


METODA ÎN RECENSĂMÂNTUL GENERAL | 
AL POPULAȚIEI 


Recensământul general al populației are de scop numărătoarea, 
într'o singură zi, a tuturor locuitorilor de pe suprafaţa teritoriului sta- 
tului și culegerea de maximum de informaţii precise despre fiecare în 
parte, Opera recensământului nu ne prezintă însă unităţile recensate în 
mod izolat, сі, prin clasificarea diferitelor proprietăţi pe care unităţile 
le au, ne redă realităţi organice, grupate omogen. Recensământul co- 
lectează deci și date relativ la gruparea mai multor indivizi în familie, 
în gospodărie, într'un neam, într'o confesiune și în anumite comparti- 
mente din уіеаја statului, determinate de valoarea fizicului, de aspectul 
mintal, de ştiinţa de carte, de pregătirea profesională și de participarea 
la întreprinderile comerciale și industriale a acestor unităţi, Cu alte cu- 
vinte, recensământul determină faţa statului. Din cauza acestui postulat 
intrinsec şi ținând seamă că rezultatele recensământului servesc ulterior 
la orânduirea tuturor problemelor interne ale statului, la orientarea ace- 
stuia în raport cu interesele lui externe și fiindcă executarea lui nece- 
sită și cheltuieli enorme şi o anumită dispoziţie psihologică a populaţiei, 
factori care nu-i permit repetarea mai frecvent decât la 5—10 ani odată, 
metodele după care se realizează recensămintele au o importanță mai 
mare decât în oricare altă preocupare, Așa se și explică de ce se 
obișnuiește a se zice, că după războiu, recensământul е cel mai fn- 
semnat eveniment din уіеаја unui stat, 

Rezultatele recensământului depind de trei factori mai de seamă: 

a) Pregătirea şi sinceritatea populaţiei recensate ; 

b) Obieclivitatea şi neamul recensorilor ; şi 

c) Determinarea gi definiția caracteristicilor populaţiei, 

Am înșirat numai factorii cari interesează adunarea materialuiui 
' recensământului, fiindcă prelucrarea, expunerea, interpretarea, compa- 
rarea 9 analiza științifică-matematică se face în Institutele Centrale, de 


| 
32 Dr. PETRE ВАММЕАМТО | 


către tehnicieni şi specialişti, care, folosindu-se de mijloace mecanizate 
şi de metode definitiv stabilite, presupunând că sunt și obiectivi, nu pot 
modifica cu nimic rezultatele recensămintelor. | ! 
a) Pregătirea şi sinceritatea populaţiei care е recensată. Pentru; 
ca populaţia să fie în stare a-şi completa listele cu care se adună da~ 
tele necesare, singură, când știe carte, sau să dea declaraţii temeinice, 
când acestea trebuesc să fie completate de recensori, e necesar ca еў 
să fie prealabil suficient de bine pregătită, Principial e bine deci să i si 
facă cunoscută importanța recensământului şi toate consecinţele card 
decurg din acestea, asupra vieţii ei şi practic să i se infiltreze în mintd 
toate alternativele care pot fi date unei întrebări. Pregătirea se face prin 
instrucţii scrise, reproduse de ziare și afișate public, pe care ştiutorii 
de carte, citindu-le, le transmit și celor analfabeți, De fapt, toate statele 
procedează astfel, exceptând Ungaria, care la recensământul din acest 
ап a ordonat ca Іа începutul lunii Ianuarie, toți recensorii și contro 
lorii locali să fie adunaţi în municipii, orașe, capitale de judeţ şi la 
centrul plăşilor, pentru ca delegatul Institutului Central de Statistică, săj 
le facă cunoscute „principiile directoare ale recensământului, precum și! 
celelalte operaţii şi regule practice de aplicare a lui”. Aceştia urmează 
apoi са — tot prin graiu viu, menținându-și „demnitatea de încredere" } 
cerută de Decretul Recensământului Maghiar Nr, 8558" — să іпѕіги-ј 
iască populaţia care va fi recensată, 
Pregătirea îşi are însemnătate mai ales în colectivitățile în cami 
populaţia nu cunoaște de loc limba oficială a statului şi în care frecvența; 
analfabeţilor e urcată. Ea trebue să fie făcută chiar în limba proprie aj 
populaţiei minoritare, mai ales când listele oficiale nu sunt înțelese def 
40—60%/, din locuitorii unei provincii, cum e cazul Românilor din Ar- 
dealul de Nord, cedat Ungariei, Altfel din lipsa de informaţii detaliate, 
cetățenii vor da răspunsuri pripite, determinate de hazard, de voința 
recensorilor sau de impresia pe care le-o produce prezența organelor 
administrative şi polițienești, care în Ungaria însoțesc recensorii, Un- 
Gurii nu numai că nu au informat și pregătit populația despre recen- 
sământul lor actual, dar au dus „o propagandă de ameninţare şi ѕоаріе“ 
chiar în numeroase comune locuite de Germani, lată ce scria în această 
privinţă Deutsche Zeitung din Budapesta: „Tovarăşii de neam german 
sunt amenințați că o opțiune pentru naționalitatea germană este egală 
cu о opțiune pentru dobândirea cetățeniei germane, iar toţi acei care 
se înscriu ca germani vor trebui să părăsească imediat țara și nu vor 
avea posibilitatea să-și transfere averea sau să ia ceva си еі. În orice! 
caz, este straniu, dacă prin mijloace asemănătoare se caută să se ab- 
țină grupul etnic german din Ungaria dela mărturisirea de germanism,: 


pea 


METODA ÎN RECENSAMANTUL GENERAL AL POPULAȚIEI 33 


Pentru a convinge pe dușmanii şi adversarii noştrii de absurditatea 
unor astfel de eforturi ar fi suficient să arătăm, că Liga Naţională,!) 
independent de recensământul oficial, va face singură un recensământ 
ре baza dreptului care i l-a dat pactul dela Viena”, Se înţelege că 
listele completate de recensori în asemenea împrejurări, cu toată sem- 
nătura, sau urma de deget a analfabetului, cap de familie, nu pot avea 
decât o valoare relativă, | 

Inovația făcută de Unguri la recensământul lor actual de а cere 
` dela neştiutorii de carte, pe lângă declaraţii și documente, nu inlocu- 
leşte cu nimic lipsa de pregătire a populaţiei, Este o dispoziţie а de- 
cretului ungar, care rămâne literă moartă, întâi fiindcă cetățenii nu au 
luat cunoştinţă de еа și în al doilea rând deoarece eliberarea certifi- 
` catelor nu se poate executa practic, Românii, din cauza prigoanei la 
care sunt zilnic expuși, nici nu au îndrăsnit să intre în Primării și, în 
al doilea rând, în registrele de starea civilă a populaţiei și în cotorul 
- buletinelor de mişcarea populaţiei, neamul, caracteristica principală, пісі 
nu e notat, Buletinele la nol au fost introduse în 1930, și numai prin mo- 
dificarea din 1933 s'a menţionat în buletin și neamul. Buletinele dela 
cotor nu sunt însă acte după care se pot elibera extrase; ele servesc 
numai ca informații statistice, Extrase se dau numai din registrele Stării 
civile, unde însă nu e trecut neamul, 

Sinceritatea populaţiei încă e decisivă Їп consacrarea valorii re- · 
zultatelor unui recensământ, De obiceiu populaţia e sinceră când i se 
explică suficient de bine, că recensământul nu servește scopuri fiscale, 
lată un exemplu dela recensământul nostru din 1930, care a avut loc 
în județul Satu-Mare: 


Populaţia judetului Satu-Mare, a Plăşii Carei şi a Orașului Carei, la 
1930, după limba maternă şi după neam. 


Limba maternă Diferenţa Neam 
T Neam—Limbă m. 
Română , . . . . . . 190.941 — 7.011 7197952 Români 
“Ungară . . . . . . . 120.564 + 31.217 89.347 "Unguri 
Germană. . . , . . . 15094 — 8,719 23.813 Germani 
Rusă оаа... 809 — 455 1.264 Ruși 
Ruteană şi Ucraineană . . 401 — 3039 3.440 Ruteni şi Ucraineni 
dig... „18.330 — 8.481 26.817 Evrei - 
Țigănească 2... . . 1.258 — 3195 4453 Таш 
Altă limbă .,. ,., 887 == 311 1.198 Alte neamuri 
Total . . , . . . ә. 348.284 + 31.217 
— 31.217 


1) Organizaţia politică oficială a Germanilor din Ungaria. 


м Dr. PETRE ВАММЕАМТИ 


Din distribuţia acestor cifre în raport cu limba maternă și cu neamul 
populaţiei $1 din diferențele între aceste două caracteristice, reiese evi- 
dent sinceritatea locuitorilor și lipsa intervenţiei recensorilor în decla- 
rațiile făcute, Limba maternă fiind o însușire obiectivă, s'a putut con- 
stata, iar. Românii, Germanii, etc. care şi-au pierdut-o prin maghiari- 
zare, şi-au declarat totuși neamul de care simțeau că sunt legaţi, Dacă 
nu ar fi fost sinceri, ar fi putut să și-l ascundă, iar cifrele ar fi devenit 
egale, sau mai urcate, decât cele dela limba maternă, Nu au făcut-o 
aceasta, cum nu au procedat Germanii nici la recensământul recent 
făcut de organele lor, La această ocazie cifrele obţinute, aproape se 
suprapun cu cele dela recensământul român din 1930, când în judeţul 
Satu-Mare, conform constituirii lui administrative din 1910, au fost 
24,019 Germani. Comparând aceste cifre, obţinute de recensământul | 
român din 1930 și de cel local german de acum, cu cele dela recen- | 
sămintele maghiare din 1880, 1900 şi 1910, când Germanii pe aceeași: 
întindere a judeţului au fost în număr numai de 13.948, 11.763 și 7251, 
reiese evident, de o parte maghiarizarea și amestecul mâinii recenso- 
rilor unguri, care treptat le-a redus cifra şi, de altă parte, libertatea 
dela recensământul român, care i-a îndemnat ca să-și declare neamul 
în mod sincer, 


b) Obiectivitatea și neamul recensorilor, Pentru ca recensământul 
să ofere garanţia că reprezintă realitatea, recensorii care au rol prim- 
ordial în executarea lui, trebue să indeplinească următoarele condiţii: 
Să fie obiectivi $1 să nu aibă nici un fel de idei preconcepute în ma- 
teria recensământului ; să cunoască limba oficială în care sunt tipărite! 
listele și instrucţiile; să fie localnici şi să aibă același neam și limbă 
maternă ca și majoritatea locuitorilor din colectivitatea sau sectorul unde 
lucrează; și să fie cuviincioși cu toţi locuitorii, Scrutând fiecare din 
aceste deziderate în parte, reiese că le putem condensa într'unul singur, 
anume în a fi obiectiv, După metodă condiția aceasta е de altfel 
şi cea mai importantă în căutarea adevărului, indiferent de terenul ре: 
care îl abordăm, Obiectivitatea în recensământ are un rol însă multi 
mai mare, decât іа căutarea adevărului în știință sau іп alte domenii 
de activitate, Recensământul este condus de mai multe persoane şi este: 
executat de mii de recensori, care toţi sunt conștienți de însemnătatea | 
lui pentru stat și pentru neamul majoritar, Sentimentele lor converg: 
deci, se suprapun şi ameninţă brațul balanței pe care văd că sunt: 
aşezaţi cei care nu sunt de același neam cu еі. Pricina încălcării obiec- “ 
Нунан e, deci, neamul, inta acelora care volesc să asigure obiectivi-, 
tatea recensământului trebue îndreptată mai ales asupra acestei carac- 
țeristici, care e neamul, Din această cauză, la recensământ, conducerea, 


METODA ÎN RECENSĂMÂNTUL GENERAL AL POPULAȚIE! 35 


care e compusă din persoane puţine, dar capabile prin pregătirea pe 
care о au ca să-şi înăbușe sentimentele, se străduiește să îngrădească 
posibilitățile de manifestare a sentimentelor, de care sunt animați re- 
censorii, 

Pentru a ilustra cu exemple, cum înțeleg comisiile de recensământ 
să-și îndeplinească această înaltă misiune, ne vom referi la a noastră 
şi la cea maghiară. A doua ne interesează de aproape, din cauza celor 
peste 1,300,000 Români pe care i-am lăsat în Ardealul de Nord, cedat 
în urma pactului dela Viena. 


Comisia noastră de recensământ din 1930, în dorința sinceră de 
a realiza o operă imparțială, pentru toți cetățenii Котапіеі- Магі, indife- 
rent de limba maternă, neam, confesiune, profesiune şi alte însuşiri pe 
"care le-a colectat, a asigurat obiectivitatea recensorilor, fără posibilităţi de 
„echivoc, prin acea metodă bine aleasă, care este numirea de 
recensori minoritari în sectoarele cu majorităţi de 
populaţie minoritară, Їп consecință, între cei 59,000 de re- 
censori şi 1250 de controlori au fost 68,8%/, Români și 31.2°/„ de alt 
neam, repartizaţi la câte un sector sau rază de control, formată în ma- 
“joritate din locuitori de neamul lor. Această distribuţie este relevată şi 
de von W. Krallert, valorosul cunoscător al problemelor demografice 
din Sud-Estul Europei, în felul următor: „Mit Hilfel von etwa 59,000 
Zählern und 1250 Zâhlungskontrolleuren wurden die Daten gesammelt, 
Nach rumănischer Angabe setzte sich die Zahl der Zähler zu 68.8 у. Н. 
aus Rumänen und zu 31.2 v. H. aus Angehörigen der verschiedenen 
{а Rumänien ansässigen Volksgruppen zusammen“,!) 


Această metodă, pivot, — care se aplică şi în recensământul care 
se va executa în acest an, — pe lângă îndrumarea în scris a recensorilor 
de a observa cu stricteţe condiţiile amintite la început, constitule ga- 
гапа realităţii recensămintelor noastre, fapt care a asigurat înaltul pre- 
stiglu de care se bucură în ţară și în Sud-Estul Europei Institutul no- 
stru Central de Statistică şi conducătorul lul, 


Să analizăm acum, ce au făcut vecinii noştri Unguri în această 
materie, Fireşte ne-au imitat, cum de altfel vom vedea imediat că au 
procedat și în altă chestiune. Apreciind valoarea procedeului nostru 
l-au decretat și ei pentru recensământul din 1941, Nu l-au pus însă în 
practică, Voiesc să-l aibe numai ca document, ca să-l etaleze înaintea 

ochilor veniţi din străinătate și dintre care unii se vor mulțumi poate 
numai cu citirea lul, Astfel, prin pretenţia ca recensoril lor să cunoască 
„fără cusur“ limba maghiară și „să poseadă numai elemente din limba 


1) Geschichte und Methode der Bevâlkerungszăhlungen im Südosten. I. Rumänien, 
în Deutsches Archiv für Landes und Volksforschung, 11. Jahrgang, Heft, 3/4 S. 495. 


3 


36 De. PETRE RÂMNEANȚU 


minoritarilor”, în urma dispoziţiei decretului ca în lipsă de persoand 
potrivite, să poată fi numiţi și recensori străini de localitate, ($ 7, al, 6} 
nu l-au aplicat, Printre minoritarii care constituie frecvențe mai urcate; 
cum sunt Românii, Slovacii şi Rutenii, fiind încorporaţi Ungariei numai 
recent, nu se găsesc intelectuali — ma! ales tineri, care sunt potriviţi 
a fi recensori, — care să cunoască „fără cusur“ limba maghiară, аро 
motive că în localitate nu sunt elemente potrivite ca să fie recensori} 
încă s'au putut născoci suficiente, Mal ales că în decret e prevăzută 
„demnitatea plină de încredere”, care trebue să se exercite în cursuli 
recensământului, conform comunicatelor transmise verbal. Intenția e clară 
comisia ungară a recensământului actual a dorit са pe teren să lucreze 
numai cu recensori din Vechea Ungarie, E interesant că Ungurii a 
găsit mijlocul acoperirii realităţii, prin mecanismul diabolic aplicat, chiag 
în cadrul unui principiu sincer şi ştiinţific. Dar cu toate acestea, rezul; 
tatul recensământului pentru specialiștii în demografie, cât și pentr 
toți acei care vor lua cunoştinţă de procedeul aplicat, nu poate pre 
zenta nicio valoare, De altfel Ungurii și-au câştigat renume în materiă 
de falșificare a declaraţiilor referitoare la neam, Iată ce a scris Richard 
Bahr în lucrarea sa Volk Jenseits der Grenzen, despre recensământul 
unguresc din 1930; „Ultimul recensământ maghiar, cel din Decemvrig 
1930, notează o considerabilă scădere a numărului Germanilor, La 1920) 
erau în Ungaria, după statisticile oficiale, 551,211 de Germani, Stati: 
stica din 1930 notează numai 469 000, deci си 72.000 mai puțin, [4 
prima privire situația pare îngrijorătoare. Totuşi realitatea nu este ай 
de gravă, Statistica maghiară a avut întotdeauna, încă din timpul Mos 
narhiei Habsburgice, renumele său, Se vede că ea s'a străduit sä- Е 
păstreze și astăzi acest renume“, | 


Determinarea şi definiția caracteristicilor populației, Dintre toate 
caracteristicile pe care le-am amintit la început că le inregistrează re 
censământul general al populaţiei, аісі ne interesează numai aceleg 
care, în modul cel mai potrivit, descriu populația, mai precis care de: 
limitează mal net diferențele etnice. Multe din ele au fost studiate 1 
congresele саге au avut loc asupra populaţiei, altele în schimb au ѓо 
relevate şi aplicate chiar numai în ultimii ani, sau chiar în cursul anulu 
precedent, Cele mai importante sunt considerate următoarele : 

1. Caracterul intelectual, obiceiurile și morala 

2. Caracterele fizice; 

3, Limba; 

4, Neamul; 

5. Originea etnică și 

6, Religia. 


METODA ÎN RECENSĂMÂNTUL GENERAL AL POPULAŢIEI 31 


1, Cultura intelectuală, obicelurile și morala care 
“au fost încercate să fie înregistrate la unele recensăminte, acum nu se 
mal au to vedere, Au fost părăsite din cauza că împrumuturile, dela 
un popor la altul sunt foarte frecvente, iar identificarea calităţilor proprii 
unul neam e atât de dificilă, încât nu poate fi făcută decât de specla- 
lişti consacraţi, pe temeiul unor cercetări speciale, 

2, Determinarea caracterelor fizice, care sunt ere- 
ditare şi deci foarte potrivite pentru stabilirea specificului unei popu- 
laţii, din cauza amestecului intre rase şi între neamuri încă ridică pie- 
deci de neînvins. Întâi, fiindcă persoane cu aceeași compoziție rasială 
sau aceeași grupă de sânge găsim în corpul fiecărul neam, numai pro- 
centul cu care participă la compunerea neamului variază şi, іп al doilea 
rând, deoarece măsurarea caracterelor şi stabilirea rasei unei persoane, 
necesită specialiști, instrumentar și timp indelungat, 


3, Limba oferă un caracter destul de persistent și e uşoară de 
determinat, O înregistrează recensămintele din toate statele, Dă rezul- 
tate bune, dacă recensorii sunt obiectivi, 

La înregistrare se ţine seamă de limba maternă, sau de limba 
"vorbită, | 
“Sub limbă maternă se înțelege, după definiţia dela recensămintele 
` noastre, aceea pe care locuitorul а іпуёјаі-о dela părinţi și pe care о 

vorbeşte de preferință, (Pentru copii se notează limba. părinţilor, lar 
dacă părinţii vorbesc limbi deosebite, se trece limba vorbită în familie), 
Cu această definiţie, limba maternă a servit ca un criteriu indirect de 
identificare a apartenenţei etnice a populaţiei în cele mai multe state 
‚ europene sau din Lumea Nouă, cu excepția U, К, S, S, la recensă- 
mântul din 1920, Ungaria, în primele еі 5 recensăminte, s'a folosit tot 
de limba maternă, dar altfel definită, Recensorii au notat limba pe 
care Несаге şi-a declarat-o, ceea ce are însă о altă semnificaţie decât 
"cea cunoscută sub. definiţia clasică, Şi-au lăsat deci şi aici рога prin 
care să introducă, pe toţi care datorită împrejurărilor au vorbit sau au 
început să vorbească limba maghiară, în coloanele statistice notate, în 
cap cu „limba maternă 'maghiară” („Mindenki oly nyelviiaek irand6 
be a тіпбпек valya magât“,!) 

Relevăm că, până la 1930, limba maternă a fost unicul criteriu 
de determinare a apartenenţei etnice a populaţiei; în cele mal multe 
state cu excepția acelora unde s'au putut face și alte deosebiri, Не în 
raport cu culoarea, fnregistrându-l ca Albi, Negri, Mongoli, Malaezi, etc, 
‚ Не în raport cu {ага de origină, impărţindu-i în Aborigeni, Eurcpenl, etc, 


1) Az 1881 ёо elején végrehajtott népszámlálás eredményei. |. Kötet, Budapest, 
1882, ХХШ. old. 


38 Dr. PETRE КАММЕАМ№ТО 


Observându-se că limba maternă nu se suprapune întotdeauna; 
cu cea vorbită de preferinţă în familie, la recensământul nostru din; 
acest an au fost scindate în două, Limba maternă se va nota în raport! 
numai cu limba învățată dela părinţi, iar cea vorbită e aceea pe саге 
persoana o vorbește cu mal multă plăcere și mai ușor, Їп consecinţă, 
fiind două fapte саге nu sunt întotdeauna identice, ele se vor nota în! 
două coloane deosebite, Inovația aceasta de sigur, e un pas înainte şi 
utilă în dorinţa de a identifica cât mai precis apartenenţa etnică a po-. 
pulaţiei noastre, | 

4, Neamul е о noțiune care definește apartenenţa etnică іп mod 
sublectiv, Este o caracteristică recent introdusă în formularele de re~ · 
censământ, E apoi românească: la recensământul nostru die 1930 a fost ; 
introdusă prima dată, (Sub „Naţionalitatea etnică“, a cărei definiţie însă | 
e deosebită decât a neamului, a fost aplicată de Cehoslovacia în 1921), 
Definiţia dată de comisia recensământului nostru a fost următoarea: 
Neamul unei persoane este acela de care ea se simte legată prin tra- 
diție şi sentimente. S'a recurs la această noţiune, cu convingerea, că 
ea, bazându-se pe tradiţia şi sentimentele pe care cineva le-a trăit, le 
nutrește şi de prezent şi declarându-le pe acestea la recensământ, se 
simte şolidar şi cu ceilalți membrii ai aceluiaşi neam $ mai ales e ho- 
tărit, pe lângă orice sacrificiu, să le transmită $ urmaşilor săi, 

Prin aceasta metoda de a înregistra neamul şi-a câștigat în im- 
portanță, şi a devenit superioară în identificarea apartenenţei etnice, 
portului, obiceiurilor, caracterelor bio-antropologice şi limbii, 

Ungurii la recensământul lor din acest an ne-au imitat şi în această 
privinţă, Notează și ei, pe lângă limba maternă, neamul, Definiţia ре 
care l-au dat-o e următoarea: „Se va menţiona, cu evitarea oricărei 
injoncțiuni şi fără privire de limbă maternă, naționalitatea al cărei 
membru se simte şi se mărturiseşte cel recensat“, Cuvântul „tradiţie“ 
l-au scos, pe semne voiesc să încoloneze $ cetăţeni care nu sunt legaţi 
de neamul unguresc prin tradiţie, сі se simt ca atare sau trebue să se 
simtă, mai ales în momentul recensământului, 

5, Originea etnică, Noţiunea aceasta cu toate că pare a fi 
subiectivă, prin definiţie, prin mecanismul determinării el însă are о 
semnificaţie biologică, In instrucțiunile dela recensământul nostru din 
acest an, în care neamul e înlocuit cu originea etnică, se cere ca de- 
claraţia aceasta din urmă „să izvorască din conștiința persoanei și din 
tradiţiile familiare $ istorice de care se simte legat”, Ea supune per- 
soana recensată la o scrutare minuțioasă a conștiinții naționale $ la о 
analiză amănunţită a tradiţiilor în care a fost crescută și pe care i le-au 
istorisit părinţii şi ceilalți ascendenți. Маі mult, prin inregistrarea ori- 
ой etnice și a tatălui şi a mamei, așa cum prevede lista de familie, 


METODA IN RECENSĂMÂNTUL GENERAL AL POPULAȚIEI 39 


persoana în cauză, nu numai că se leagă automat de neamul părinţilor 
atunci când acesta e comun pentru amândoi aceștia din urmă, dar, în 
cazul că el sunt de neam diferit, merge cu analiza mai profund, ca să 
vadă din care parte are mai mult sânge de același fel, a păstrat mai 
multe tradiţii și de care se simte mai legat, prin conștiința pe саге о аге. 
Am convingerea că metoda aceasta e cu mult superioară în 
identificarea apartenenţei etnice celei amintite până aici, lată de 
_ се: când ambii părinți au același neam, împiedică sublectivismul, atât 
al recensorului, când acesta nu аг urma cu stricteţă dispoziţiile nor- 
melor recensământului, cât şi al declarantului, când acesta nu ar acorda 
operei importanța cuvenită. lar în cazurile când părinţii nu sunt de 
același neam, persoana recensată fiind nevoită să reflecteze de trei orl 
asupra aceleiaşi caracteristici, singură, fără vreo intervenție străină, își 
va analiza minuţios conștiința. Ea mai аге apoi și altă importanță: 
arată intensitatea amestecului, pe care îl suferă, din punct de vedere 
etnic, populaţia recensată. | 
6, Religia încă е un criterlu important în identificarea etnică, 
Fiind o stare obiectivă legală, pentru unele neamuri chlar o caracte- 
ristică absolută, iar pentru altele, în asociere cu unul sau mai multe 
din caracterele descrise, ea e de o valoare incontestabilă. La recensă- 
тапш! nostru actual, pentru a se putea urmări frecvenţa trecerilor dela 
o religie la alia, se va arăta și religia pe care o persoană a avut-o 
inainte de a trece la cea de astăzi, 


Din cele relevate până aici, relese că executarea unui recensă- 
mânt necesită aplicarea celor mai variate metode, Așa sunt: metoda 
care pregăteşte și asigură sinceritatea populaţiei în vederea recensă- 
mântului; metoda după care se stabilesc criteriile care descriu fidel 
populaţia; metoda care defineşte logic noțiunile de care ne servim în 
investigații; metoda care ne desvălue cea mai bună tehnică pentru a 
obține observaţiuni conforme cu realitatea şi altele, Metodele care şi-au 
găsit cea mal largă aplicare la recensămintele noastre și în special la 
cel actual stint cele cari tind să stabilească, cât mat precis apartenenţa 
etnică a fiecărel persoane, recensate și cari „ob ovo” exclud posibili- 
іе de intervenţii ale sublectivismului recensorilor, Cu acest scop, la 
recensământul actual se vor nota: limba maternă, limba vorbită, ori- 
ginea etnică а declarantului și a părinţilor lui şi religia. Та plus co- 
misia recensământului actual, bazată pe metoda românească, va con- 
tinua și de data aceasta, pentru a asigura realitatea rezultatului, să 
numească, în sectoazele cu majorități etnice minoritare, numai recen- 


sori conaționali, 
Dr. PETRE RÂMNEANȚU. 


VASILE ALECSANDRI ȘI ANDREI BÂRSEANU 


In 22 August 1940 s'a împlinit o jumătate de veac dela moartea 
lui Vasile Alecsandri. Тага era atunci sub apăsarea marilor primejdii, 
De aceea n'am putut da evenimentului cinstirea cuvenită. S'a organizat 
un pelerinaj la Mircești, unde este mauzoleul poetului; s'a ţinut o şe- 
dință comemorativă la Academia Română; au apărut câteva articole 
în ziare şi reviste, precum şi o caldă biografie şi o ediţie a poeziilor 
lui.:) Cam atât este ceea ce am făcut pentru amintirea uneia din per- 
sonalităţile care stau la temelia României moderne. 

Ardealul, cu trupul sfăşiat în două şi cu sufletul încruntat în amă- | 
răciune, sa putut, par'că, gândi mai puţin decât oricare altă provincie 
românească la evocarea poetului. Acum ne-am recules, după groaz- 
nicul dezastru. Putem să dăm câteva clipe de răgaz aceluia care ne-a 
iubit totdeauna — chiar și atunci când ne certa — și a contribuit într'o ` 
mare măsură, prin opera lui, la formarea noii literaturi şi a noului suflet 
românesc al Ardealului, „Cinci decenii națiunea românească din toate 
părțile a stat necontenit sub influenţa lui Alecsandri: s'a înveselit cu 
el, a plâns cu el, s'a bucurat, а бети împreună; a nădăjduit, a su- 
ferit de îndoieli; el a fost ea, ea a fost е]..; Căderea aceasta periodică 
de versuri şi proză, de idei generoase și de sentimente alese peste 
sufletele poporului nostru se poate asemăna cu căderea ploilor pe lanuri 
încolţite. Ca lanurile, ca iarba verde, sufletele creșteau, săltau în sus“.2 
Câte suflete, câte idei generoase n'au încolțit și dincoace de Carpaţi, 
pe urma revărsării bogate a operii poetului? 


1. Legăturile lui Alecsandri cu Ardealul formează un capitol mare 
de istorie literară și, în același timp, de istorie a unităţii spirituale a 


1) Vasile Alecsandri, Poezii, cu un studiu, note și comentarii de Elena Rădu- 
lescu-Pogoneanu. Craiova, 1940, Ed. Clasicii Români Comentaţi (2 vol.). 

3) G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri. Admiratori şi detractori, în Anal. Acad, 
Rom. Seria П, tom. XLI, р. 328. 


VASILE ALECSANDRI ȘI ANDREI BĂRSEANU 41 


românismului, Vom încerca să scriem altădată acest capitol. De astădată 
vom da numai o schiţă а lui, pe care o credem necesară pentru а în- 
“țelege cele ce vom spune mai târziu despre raporturile poetului cu 
Andrei Bârseanu. 

Geniul poetic al lui Alecsandri a început să se afirme prin anii 
patruzeci ai veacului trecut, când în toate provinciile româneşti se lucra 
cu mult entuziasm, cu eroism chiar, la trezirea conștiinţelor naţionale. 
Cărţile, gazetele, oamenii treceau dintr'o provincie în alta, ducând cu - 
ei ideile şi primind idei noi. Astfel a cunoscut și Alecsandri Ardealul, 
mai întâi prin călugărul maramureșan Gherman Vida, care i-a fost 
dascăl în copilăyie!); apoi prin scrierile Şcoalei ardelene, atât de 
citite pretutindeni; și, în fine, prin gazetele dela Brașov ale lui 
Gheorghe Bariț, în paginile cărora se întâlneau toate condeele de seamă 
ale neamului. Câtă admiraţie aveau Moldovenii pentru acesta din urmă 
o dovedeşte scrisoarea colectivă din 1843, prin care îl anunţă că îi 
trimit, drept recunoștință pentru opera lui românească, un inel, — dar 
deosebit de simbolic pentru acele vremi. Între cei care semnează această 
„adresă este și Vasile Alecsandri.) 

Din acest contact îndepărtat cu Ardealul, cred că i-a rămas lui 
Alecsandri ideea latinităţii, pe саге el, cel dintâi va transpune-o ре 
registrul poeziei adevărate їп acea Sentinelă Română, scrisă în 1848, 
publicată însă ceva mai târziu, cea mai iubită poezie a lui dincoace 
de Carpaţi. Sentinela era să fie un fragment numai dintr'un mare poem 
„despre cuprinderea Daciei“, care preocupa pe poet în această epocă 
de apel stăruitor la gloria străbună, lar ideea latină va adânci-o și 
lărgi-o mereu, toată уіеаја, așezând-o în centrul concepției lui politice 
şi culturale, | 

Cu sufletul eroic al Ardealului, Alecsandri a avut însă și un con- 
tact mai intim, în 1848, adică în anul în care conştiinţa românismului 
acestei provincii a fost răscolită până în străfundurile ei populare. 
După sugrumarea în fașă a revoluţiei din Moldova, Alecsandri se re- 
fugiază la Braşov, în Aprilie 1848, aducând cu sine nu numai Senti- 
nela — pe care am amintit-o, — ci și Deşteptarea României, tipărită 
pe foi volante, înainte de a fi publicată aici în Foaia pentru Minte, 
cu o lună înainte de Deşteaptă-te Române, ре care, evident, l-a in- 
fluenţat. In cele două luni petrecute la Brașov, el mai dă Foaiei poeziile 
15 Mai 1848 şi Hora Ardealului, scrise cu același scop revoluţionar, 
Activitatea aceasta 1-а făcut incomod 1-а Brașov, de unde a trebuit să 


1) Trecând Carpaţii? acest călugăr ducea în desaşii lui ia bulanul Cronicei lui 
Șincai, care va Н tipărit, mai întâi fragmentar, la lași, în 1843. 

2) loa Breazu, Un omagiu al Moldovenilor !pentru Gheorghe Ват, în Transil- 
vania, Anul 70 (1939), р. 132—134. 


42 ION BREAZU 


plece în lunie „trecând — cum spune el — printre popor în plină 
revoluţie şi pe lângă alee de furci, ridicate de Unguri pe margineş 
drumurilor, în jurul târgurilor și în mijlocul satelor românești”, S'a dus 
la Cernăuţi, mai apoi la Paris, luptând cu farmecul talentului pentru 
drepturile naţiei sale, A continuat deci să facă politică și poezie, ser- 
vind cu una pe cealaltă, înălțându-le pe amândouă prin nobleţa su- 
fletului său, Ardelenii, rămași acasă cu amărăciunea unor speranțe în- 
şelate, dar cu amintirea momentelor neuitate din epopeea dela 1848 
— au continuat să facă politică, îndepărtându-se tot mai mult de poezie, 
desfigurând-o într'o limbă fabricată în atelierele latiniștilor fanatici: 
Această schinjuire a limbii, Alecsandri n'a putut-o ierta, Intre Ardealul 
oficial şi poet s'a săpat astfel o prăpastie, care n'a putut fi astupată 
definitiv decât prin 1880, când Alecsandri a devenit Regele пеіпсо- 
ronat al poeziei române, în fața căruia toate steagurile s'au închinat, 

Alăturea de amicii lui Moldoveni, Alecsandri a atacat unde și de 
câteori a putut, cu armele lui poetice, pe stricătorii de limbă ardeleni, 
cari ajunseseră atotputernici până și în Academia Română, In tot acest 
răstimp de după 1848, dacă relaţiile personale ale poetului cu Ardealut 
oficial au fost întrerupte, opera lui îşi făcea drum, dincoace de Car- 
рай, încet dar statornic, la început mai mult subteran, mai apoi ре 
faţă și prăvălitor ca o avalanșă. Admiratori a avut totdeauna, шай 
ales în Sudul ardelean, la Brașov şi Sibiu; Nordul nu va fi cuceri 
definitiv decât mai târziu, | 

Alecsandri a cucerit mai întâi prin poezia lui. Tinerii îl recita 
şi îl cântau mereu la festivalurile lor, Sentinela Котӣпӣй а fost, cu toată 
lungimea ei, una din cele mai recitate poezii româneşti în Ardeal.!) De-! 
şteptarea României se cânta în Ardeal încă dela 1848, Poezia lui a 
avut mereu imitatori dincoace de munţi, Іа jurul ei se încrucișau să- 
biile în coloanele publicaţiilor noastre, între apărătorii şi detractorii 
poetului, 


1) lată, un exemplu caracteristic dela 1866, povestit de І. Hossu-Longin în 
Amintiri, Caetul IV, p. 49 şi urm. (in manuscris, la Biblioteca Universităţii din Cluj) 
Elevii români dela liceele ungureşti din Cluj au reinfiinţat în acel an „Societatea Ju- 
nimei studioase“, care, între altele, organiza şi festivaluri cu recitări şi cântece. La 
unul din aceste festivaluri, Hossu-Longin, pe atunci în clasa Vil-a, recitează Sentinela 
Română, ре care а învăţat-o din Lepturariul lui Pumnul. Cu toate că poezia а fost 
recitată la sfârşitul programului a stârnit un entuziasm neobișnuit. „Când am ter- 
minat, ca un singur от, au sărit toţi în picioare și se năpustiră asupra mea, imbră- 
țişându-mă şi sărutându-mă, ca ре un copil răsfățat“. La dorinţa lui Ladislau Vaida, 
fruntaș politic ardelean, poezia a fost recitată a doua oară. Insujleţirea a fost acum 
atât de mare, încât toată asistenţa a început să cânte Deşteaptă-te Române, Printre 
cei prezenţi erau, afară de Vaida, Ilie Măcelar, Ladislau Pop și Iacob Bologa, cei doi 
din urmă viitori preşedinţi ai Astrei, 


VASILE ALECSANDRI ȘI ANDREI BÂRSEANU 43 


Alecsandri a cucerit apoi prin teatrul lui. Elevii şcoalelor se- 
cundare, burghezia ardeleană în curs de formare, ţăranii chiar, cereau 
mereu teatru şi noi nu aveam un repertoriu național. Am recurs atunci 
la Alecsandri, cu toate că piesele lui, fiind legate de anumite stări de 
lucruri din Principate, nu erau totdeauna înţelese de spectatorii ar- 
deleni. Їп tot acest secol al XIX, noi am văzut însă în teatru mai ales 
un mijloc de cultivare a limbii și a sentimentelor naţionale. Pentru 
acest motiv a fost admirat înainte de toate şi teatrul și poezia lui 
Alecsandri. Şi este interesant de amintit că, între piesele mai mult ju- 
cate dincoace de Carpaţi, este Rusaliile în satul lui Cremene, în care 
autorul lovea, cu satira sa plină mai mult de haz, decât de cruzime, 
în latiniştii ardeleni, zugrăviți în personajul Galuscus. S'au mai jucat 
canţonetele și piesele cu subiecte luate din уіеаја dela ţară, cu atât de 
multe asemânări în toate provinciile româneşti, 

Alecsandri a străbătut apoi în Ardeal prin poezia populară, 
care dacă a avut dincoace de Carpaţi totdeauna admiratori, entuziasm 
„unanim n'a stârnit decât prin culegerile poetului moldovean, mai ales 
prin cea dela 1866. Această desrobire a cântecului popular din lanţurile 
ignoranței şi a unei false interpretări este, credem, cel mai mare merit 
al poetului. El ne-a ajutat astfel să ne înfrățim cu poporul, de care 
niciodată nu ne-am depărtat în Ardeal, şi prin această comunitate de 
inspiraţie, de simţire şi de limbă, care ne-o dă poezia. Rezultatul a fost 
între altele, că Alecsandri, mai mult decât oricine, ne-a ajutat să iubim 
- iarăşi graiul strămoşilor, păstrat în toată bogăţia lui în gura ţăranilor, 
După poezia populară am început să îndrăgim basmul, să le imităm apoi 
şi pe unul și pe celălalt, ajungând, pe acest drum, prin Slavici și Coşbuc 
la o adevărată primăvară literară. Dacă Junimea a indiguit și a adâncit 
apele acestei primăveri, Alecsandri este acela care le-a desgheţat, le-a 
deslănțuit — să învioreze văile și șesurile, 

Pe toate aceste căi, cultul pentru bardul dela Mircești a crescut 
mereu, atingându-şi culmea în 1878, când prin premierea la Mont- 
pellier a Cântecului gintei latine, Alecsandri a devenit o glorie uni- 
versală, o mândrie naţională, necesară oriunde, dar mai ales aici, în 
Ardeal, unde aveam nevoie, pentru încrederea în puterile noastre, nu 
numai de conștiința superiorității numerice și a dreptului, ci și de pre- 
stigiul creaţiei spirituale, încununată de un mare juriu european. Aproape 
din toate centrele culturale ardelene s'au trimis atunci omagii entuziaste 
poetului, iar el a avut răgazul să răspundă tuturor, spunând cuvinte 
de mulțumire și incurajare, cu o semnificaţie mult mai adâncă decât 
se dă unui act convenţional. Așa, de pildă, mulțumind Românilor din 
Arad, el le scria: „Ardealul a fost totdeauna cuibul sacru al româ- 
nismului, pe care nici o furtună nu l-a putut distruge, căci a fost ci- 


44 ION BREAZU 


mentat cu anticul și nepieritorul sânge roman. Din acest cuib, binecu- 
vântat de Dumnezeu, mulți vulturi se vor înălța ре cerul României, 
fără ca de azi inainte nimeni să îndrăsnească a se încerca a le smulge 
penele aripilor,” 1) 

Cuvintele acestea ardelenii nu le-au putut niciodată uita, Ele au 
fost amintite adeseori în publicistica de dincoace de Carpaţi, ca nişte: 
cuvinte de foc, care străbat veacurile, Nu erau numai cuvintele unui: 
poet vizionar, ci și ale unui om politic, cu autoritate nu numai la el“ 
acasă, ci pretutindeni unde este suflare românească, „Sunt în România 
numai câţiva oameni ale căror sfaturi Românii din toate ţările coroanei; 
ungare sunt dispuși a le primi. Astfel sunt; Vasile Alecsandri, Топ 
Brătianu, Mih. Kogălniceanu, Titu Maiorescu şi D. Sturdza“ — spune: 
Ion Slavici Ја 1886 (Tribuna, Anul Ш, Nr. 16). Alecsandri a devenit, 
astfel, nu numai un îndreptar cultural, ci $1 unul politic, unul din „pă-î 
rinții” neamului, ) 


2. Am spus mai sus că admiraţia pentru opera lui Alecsandri s'a 
păstrat vie mai ales în Sudul ardelean. Vom vorbi altădată despre 
cultul Sibienilor pentru poet. Să spunem acum câteva cuvinte despre! 
cultul Brașovenilor, ү 

Іо cele două luni, petrecute la Braşov, în primăvara anului 1848, 
Alecsandri trebue'să se fi făcut cunoscut nu numai prin poeziile publicate, 
în foile lui Bariț, ci și prin farmecul totdeauna cuceritor al persoanei! 
sale, Mi-l închipui luând parte la convenirile familiare ale societăţii; 
românești din Braşov, unde se ridicase acum o atât de numeroasă şi, 
reprezentativă burghezie românească, Va fi citit aici din opera lui, dari 
mai ales va fi intrat în aprinsele discuţii politice, în care se punea la} 
cale soarta neamului românesc de pretutindeni, Chipul unui tânăr atât: 
de superior înzestrat va Н rămas neșters în amintirea celor саге ` аи 
avut prilejul să-l cunoască. lar dacă timpul ar fi încercat să-i șteargă 
chipul din această amintire, opera poetului se îngrija să-l păstreze 
proaspăt, Teatrul lui se juca mereu la reprezentațiile diletanţilor 


brașoveni: burghezi, meseriași sau elevi,?) sau de cătră turneele din 
țară, care au culminat în turneul din 1870, al lui Matei Millo, cu un: 


repertoriu alcătuit în cea mai mare parte din Alecsandri, Poezia lui f 
se citia, mai ales în Convorbiri Literare, revistă care dela cei dintâi: 
ani de apariţie a avut numeroşi abonaţi în acest oraș. Ion Meşotă, di- 
rectorul atât de stimat al liceului, era în legături de amiciţie cu Titu 
Maiorescu, spiritus rector al celebrei reviste. 


1) Biserica şi Şcoala, Arad, Anul II (1878), р. 195. 
2) După informaţiile pe care le avem până acum, mai întâi s'a reprezentat 28 
Brașov О nuntă țărănească, în 1893. 


VASILE ALECSANDRI 51 ANDREI BÂRSEANU 45 


In tot cazul, în momentul când tânărul fiu de preot din Dârste, 
Andrei Bârseanu ajunge pe băncile liceului din Braşov, cultul 
marelui poet era foarte viu, atât între profesori cât şi între elevi. Mai 
ales doi dintre profesorii lui Bârseanu: Ion Popea şi L.A. Lape-. 
datu au insuflat elevilor acest cult, nu numai în lecţiunile de română, 
__ci în deosebi la şedinţele societăţii de lectură. „Parcă văd și acum 
- acele cărţi frumos legate și puse într'un quart de hârtie albă, de parcă 
пісі să le atingă cu degetele — spune un contimporan!) — căci un 
Alecsandri întreg costa pe atunci 30 lei — și пе cetia (prof. Popeea) 


_ şi noi ascultam cu o sfințenie ca în biserică, Си mare grijă ne lăsa și 
nouă câte un volum să cetim așa, după sfârșitul orei și să ne deco- 
piem câteva din poeziile frumoase. Ne uitam ca la niște moaşte Іа. 
~ cărţile lui Alecsandri $1 nu le avea dintre noi decât un “singur elev, 
un tânăr din România”. Bârseanu însuși ne spune că pe când era în 
- clasa V-a, Popea îi punea să învețe- pe de rost Pastelurile.!) Vorbind 
cam în aceeași vreme, la o serbare școlară, despre „dealurile studen- 
"tului român“, acest profesor punea, între mijloacele cu care se pot 
atioge aceste idealuri, lecturile din autorii mari, străini și români, În 
` fruntea celor din urmă așeza pe Alecsandri și poezia populară, gân- 
dindu-se de sigur la culegerea făcută de marele poet.) Ion АІ, Lape- 
“datu, căruia Andrei Bârseanu i-a păstrat totdeauna o scumpă amintire, 
'vorbia cu aceeaşi admiraţie elevilor lui despre bardul dela Mircești, 
Vorbea nu numai cu înţelegerea unui bun profesor, ci și a unui poet, 
de promițător talent, 

Când, în 1877, tânărul profesor scoate la Sibiu, cu ajutorul ma- 
terial al lui Visarion Roman, frumoasa revistă de familie Albina Car- 
_paţilor, poetul moldovean se bucură în ea de onoruri deosebite. Poezia 

lui e reprodusă adeseori din Convorbiri Literare, iar victoria dela Mont- 
. pellier este salutată са un triumf naţional. In caldul şi documentatul 


portret pe care-l face poetului în această revistă,t) Lapedatu ne spune 
‚ cum numele lui „a ieşit de mult din hotarele Moldovei şi au pătruns 


prin toate celelalte provincii locuite de Români, au pătruns — con- 
tinuă el, cu ironie — chiar $1 în acele părţi, pe unde un potop de proză 
_ versificată stricase gustul pentru adevărata poezie“. Си câtă satisfacţie 
anunță Lapedatu colaborarea lui Alecsandri la revistă, care trimite 
Albinei sceneta La Turnu Măgurele, foarte mult jucată dincoace de 
Carpaţi, probabil tocmai în urma publicării ei într'o revistă ardeleană, 


1) 1, C. Panţu, Cartea lui Maiorescu, în Gazeta Transilvaniei, 1910, Nr, 34. 
2) Andrei Bârseanu, Amintiri despre Aug. Bunea, în Gaz. Trans. 1910, Nr. 69. 
3) Conferința lui Popea a fost ес; în орава Telegratului Român, Sibiu, 
Anul П (1877), р. 18—21. 
: 4) Anul І, р. 277—279. Articolul nu e semnat dar autorul lui nu poate fi decât 
1. Al, Lapedatu. 


46 ION BREAZU 


Când apărea Albina, Bârseanu ега în cl. УШ-а a liceului dir 
Brașov, El trebue să fi citit cu pasiune fiecare şir din această revistă; 
a profesorului său iubit, la care a colaborat de altfel (în anul al III-lea) 
cu două poezii. i 


3. În 1878 Andrei Bârseanu mergea să-și continue studiile lă 
Viena, ajutat de o bursă a Asociaţiunii. El se ducea, în capitala аи 
striacă, nu numai cu dorința de a-și trece în mod conştiincios exaj 
menele, ci de a participa activ la уіеаја culturală, spre care se simţea, 
atras încă de pe băncile liceului.!) El va trimite de aici poezii Albinei 
Carpaţilor, Familiei şi chiar Convorbirilor Literare, dar mai ales va f 
sufletul „României June“, cea mai importantă societate studențească 4 
Românilor de atunci şi, poate, din toate vremurile, 

O epocă nouă se deschidea în уіеа{а acestei societăţi, în momentul: 
când Bârseanu ajunge la Viena. In deosebi sub influența membrilor ei,j 
veniți dela Braşov, învinge în sânul României June simpatia pentru 
curentul „direcţiei noi”, reprezentat prin Junimea dela lași. A fost 0 
frumoasă luptă de idei, care a avut mai apoi repercusiuni adânci 
asupra orientării culturale a Românilor din Transilvania, Ca și în vieaţa 
culturală din ţară, victoria Junimei a fost ajutată mult și aici, de geniul 
lui Alecsandri, care prin sensul adânc românesc al operei sale, prin: 
prestigiul său poetic și personal avea darul de a îndulci asperităţile, 
de a uni, pe linia permanenţelor românești. 

Victoria dela Montpellier, nu putea să nu aibă ecou și la Viena.j 
Tinerii români din capitala austriacă au trimis poetului un album, aco- | 
perit de un mare număr de iscălituri, însoţit de o felicitare entuziastă, 
căreia Alecsandri îi răspunde emoţionat, 

Cântecul gintei latine a început să se cânte la România Лий, 
așa cum, de altfel, s'a cântat, îndată după apariţie, în toate centrele 
românești. Ciprian Porumbescu, tânărul compozitor bucovinean, 
pe atunci și el membru asiduu al societății, a compus chiar о nouă 
melodie acestui imn, Studenţilor, le trebuia însă un imn al lor. Se al- 
cătuiește atunci un juriu și se institue un premiu — ca la Montpellier. 
Nu s'a prezentat însă decât o singură poezie: Pe-al nostru steag, al 
cărui autor era Andrei Bârseanu.?) Așa a luat naștere Imnul Unirii, 
care pentru curăţenia sentimentelor lui patriotice și pentru melodia lui 


1) In cl. V-a el scoate cu Augustin Bunea revista-manuscris Conversaţiuni — 
titlu imitat după Convorbiri Literare. Un exemplar din această revistă a fost donat de } 
curând Bibliotecii Universitare din Sibiu. Răstoindu-l, am rămas surprinşi de seriozi- 
tatea cu care a fost redactată. Bârseanu publică aici poezii, nuvele şi o mică piesă 
teatrală. 

2) |. Grămadă, „România Jună“ din Viena, Arad, 1912, p. 73. 


VĂSILE ALECSANDRI ȘI ANDREI BÂRSEANU 47 


de o caldă inspiraţie, scrisă de Porumbescu, a devenit cu timpul, al 
doilea imn naţional românesc, Bârseariu 1-а scris sub influenţa Cân- 
tecului gintei latine, căci imnul lui are același metru, același sistem de 
de rimă și aceeaşi strofă. 

Plin, cum era, de admiraţie pentru Alecsandri, Bârseanu se gândea 
să arate, într'o formă mai sărbătorească recunoştinţa tineretului faţă 


de marele poet. Prilejul se iveşte în 1881, când autorul Cântecului 


gintei latine împlineşte 60 de апі. La îndemnul și cu colaborarea lui, 
„România Jună” organizează atunci, la 4 Iulie, un festival comemo- 
rativ, la care a luat parte toată societatea românească a Vienei. S'au 
recitat cu acest prilej, poeziile Mihu Copilul, Groza şi Ghioaga lui 
Briar, s'a cântat Steluţa și Gondoletta și mai ales s'a vorbit, loan L 
Panţu, viitorul profesor dela Brașov, a rostit o disertaţie despre Poe- 
ziile poporale colectate de V. Alecsandri, Топ Paul, viitorul pro- 
fesor dela Caransebeş, mai apoi dela Iaşi şi în fine, dela Universitatea 
din Cluj, conferenţiază despre „Alecsandri în teatrul român“, iar Andrei 
Bârseanu prezintă întreaga personalitate a poetului.!) 

Ni s'a păstrat această cuvântare străbătută dela un capăt la altul 
de nobleţa și elevaţiunea sufletească, de sinceritatea și intensitatea sen- 
timentelor patriotice, care caracterizează toate cuvântările viitorului 
președinte al Asociaţiunii,?) Alecsandri — spune el acolo — este, „în 
istoria literelor române, soarele, la ale cărui raze călduroase a înviat 
o lume întreagă“. Este deosebit de elogios pentru culegătorul de poezie 
populară: „lată-l cutreerând munţii și câmpiile Moldovei celei fru- 


"moase, iată-l intrând în nemernicele căsuțe ale asupritului ţăran, iată-l 
„oprindu-se în mijlocul drumului şi ascultând cu băgare de seamă du- 


iosul cântec, ieșit din fluierul păstoresc; iată-l amestecându-se printre 
pletoșii flăcăi din sat și veselindu-se împreună cu ei, la sunetele vioarei 
şi ale naiului; iată-l, în sfârșit, stând de vorbă cu înțeleptul moşneag, 
care nu întârzie a-și împodobi sănătoasele sale cuvinte cu numeroase 
pilde rămase din moşi-strămoşi.„,” Acolo a descoperit Alecsandri pe 


‚ Ileana Cosinzeana care a arătat literaturii noastre calea adevărată. 


Aceeaşi admiraţie o arată apoi pentru Doine şi lăcrămioare, pentru 
Teatrul lui Alecsandri, cu binefăcătoarea lui influenţă socială, apoi 


-pentru Pasteluri şi Legende, unde „totul este desăvârşit”. Şi incheie 


cu așezarea poetului între cei mai mari poeţi ai lumei, 


Dela această serbare, tinerii au adresat poetului la Mircești o te- 
legramă, căreia el îi răspunde mișcat. Ei îi trimit apoi un album, legat 


1) Bârseanu fiind plecat la Paris, cuvântarea lui este citită de altcineva, Despre 
această comemorare cf. Panţu, Ор, cit. şi Grămadă, Op. cit, р. 86 şi urm. 
2] A fost publicată în Gazela Transilvaniei, 1881, Nr.. 88 şi 89. 


48 ION BREAZU 


în catifea, purtând pe faţă о ghirlandă de stejar și lauri, lucrate f 
argint, cu inițialele poetului, Albumul cuprinde о avântată dedicație 
scrisă probabil de lon Paul, dar la redactarea căreia credem că a com 
tribuit şi Andrei Bârseanu. Ea se încheie astfel; 

„Апі 60 în șir ai fost în picioare la căpătâiul ţării tale; ani 6 
ai încălzit-o și ai întărit-o cu glasul tău fermecător, Și acum când Ro 
mânia, după 60 de ani de luptă îşi serbează încoronarea, strigând Eu 
ropei: Loc! cu ea îţi încoronezi rodul celor 60 de ani de lupte. 

„Tot Românul îţi urează la mulţi ani, pentru gloria neamului sării, 

„lar noi, tinerimea, al cărei părinte şi model eşti, îți strigăm 
departe: Glorie ţie, poete, glorie și ani mulţi, ţie care însuţi ești glori 
neamului românesc !”?) 

Alecsandri mulțumește pentru album, printr'o scrisoare în car 
după ce arată melancolia trezită în sufletul lui de trecerea anilor, tr 
mite tinerilor cuvinte de incurajare: „Inainte, înainte, Junime română! 
Fie ca ultimii pași ce-mi rămân de făcut să fie întovărăşiţi şi susținu 
de răsunetul faptelor tale triumiale“, 


4, Într'o însemnare păstrată între manuscrisele lui și destinat 
probabil cuiva, Andrei Bârseanu spune următoarele despre el: „C 
elev de liceu încă a început a se ocupa de adunarea și studiarea ЇЇ 
teraturii poporale, cătră care s'a simțit totdeauna atras, Mult a co 
tribuit la această atragere cetirea colecţiei lui Alecsandri şi îndemnu 
rile profesorului şi poetului loan Al, Lapedatu, decedat în 1878, 


„Ca elev în cl, VI şi VII a adunat un număr de doine și stri 
gături din împrejurimile Braşovului și din ţinuţul Făgăraşului (Тар 
Oltului)”, К 

Interesul lui Bârseanu pentru poezia populară a început deci su 
semnul colecţiei lui Alecsandri. La Viena s'a dus plin de acest intere 
Acolo va avea prilejul să şi-l arate şi în altă formă, 


Între streinii care erau nelipsiţi dela festivalurile României Jun 
se afla și tânărul docent dela Universitatea din Capitala Austriei 
Dr. loan Urban Jarnik. Mânat de interesul lui științific — era docen 
de Filologia Romanică — dar şi de o reală dragoste pentru poporu 
nostru, acesta a început să ne înveţe limba, să citească regulat ziare 
reviste şi cărți românești, să intre în legături cu oamenii de seamă d 
pe la noi şi chiar cu poporul și pământul românesc, Într'o călători: 
pe care o face în Ardeal, în vara anului 1879, el se oprește la Biaj 
unde este oaspele lui Ion Micu Moldovan. Tânărul învăţat сећ 
a avut norocul să descopere în canonicul blăjean una din cele ша 


1) Dedicaţia a fost reprodusă în Gazeta Trans., 1881, Nr. 82. 


VASILE ALECSANDRI $1 ANDREI BÂRSEANU 49 


reprezentative figuri ardelene: un om tobă de carte, de care însă nu 
- făcea prea multă paradă, un spirit luminat, plin de bunul simţ # de 
judecata sănătoasă a ţăranilor din mijlocul cărora s'a ridicat, un adânc 
' cunoscător al poporului său. La plecare, Jarnik duce cu sine la Viena, 
„drept. dar, o mare colecţie de literatură populară, adunată de Ion Micu 
‚ Moldovan cu elevii lui, începând din 1863, din toate părțile Ardealului.. 
. : ` Pentru selecţionarea şi clasarea acestui bogat material, Jarnik 
"cere ajutorul studentului Andrei Bârseanu, pe care avuse prilejul să-l 
` cunoască la reuniunile României June. A început astfel acea colabo- 
„rare, al cărei rezultat este colecţia Doine şi strigături din Ardeal, edi- 
` tate de Academia Română în 1885, una dintre cele mai de seamă 
. colecții de folclor românesc, 
„+ In 1882 colecţia era gata de tipar, Se punea acum problema edi- 
` tării, Jarnik s'a adresat atunci lui Titu Maiorescu, pe care-l $На mare 
iubitor de literatură populară. Maiorescu a dat colecţia lui Alecsandri, 
' pentru ca să facă un raport Academiei, în care să propună editarea 
".сШебегеі pe cheltuiala ei. Alecsandri a studiat manuscrisul în liniștea 
- dela Mircești și, în sesiunea din primăvara anului 1883, a recomandat-o 
|. Academiei într'o comunicare foarte elogioasă. Marele poet constată din 
" această colecţie că poesia populară română este aceeași pretutindenea, 
că modul de simţire al poporului nostru este identic, iar exprimarea 
"se face în același chip, dovadă neindoioasă că „geniul românesc este 
г același peste Carpaţi şi peste Dunăre, cum este dincoace şi dincolo 
de Milcov“.!) 
| Colecţia a fost prefațată de Andrei Bârseanu. El amintește си 
“multă recunoștință de sprijinul poetului dela Mircești, pe care-l numește 
„marele nostru Alecsandri”, | 
Cei doi autori au închinat Doinele „Asociaţiunii pentru literatura 
şi cultura poporului român”. Dintr'o scrisoare а lui Jarnik cătră 
tal se vede că au făcut 8064 gest pentru a mulţumi astfel Astrei, 
- întâiul pentrucă a fost ales membru de onoare al instituţiei, iar al 
„doilea pentrucă aceasta l-a ajutat cu o bursă. 

Cât de statornică a fost admiraţia lui Bârseanu față de Poesiile | 
| populare ale lui Alecsandri se poate vedea şi din faptul că, atunci când 
Я s'a oferit prilejul, în calitate de Președinte al Astrei, să le răspân- 
“dească larg, în massele populare ardelene, le-a reeditat. Noua ediție a 
fost tipărită în” 1914, în biblioteca Astrei, cu cheltuiala mecenatelui 
„ basarabean Vasile Stroescu. 


= бу Acelaşi cult fa avut Bârseanu pentru întreaga opór ka росна 
moldovean. In puţinele lui poesii — alături de o ușoară influenţă din 
Heine şi Eminescu, care străbate în versurile din tinereţe, publi- 


1) Analele Academiei Rom., Seria ЇЇ. tomul V, р. 45. 


50 ION BREAZU 


cate în Albina Carpaţilor (1878), Familia (1881) și Convorbiri Litera 
(1882) — se simt mai ales ecouri alecsandrine, Asemenea celui care | 
cântat toate momentele mari ale neamului, Bârseanu a саоќаі și 
evenimentele istorice ale Românilor ardeleni, sau a închinat imnul 
instituţiilor acestora. Le-a cântat uneori cu aceeaşi măsură a versul 
cu aceeași sinceră simţire și în aceeaşi limbă curată, generală rom 
nească, modelată după graiul poporului. Una din poeziile lui înc 
foarte asemănător cu Deşteptarea României. lată cum se adreseaz 
el învăţătorilor români: 

„Voi ce'n mâna voastră ţineţi tăinuitul viitor, 

Voi ce plăsmuiţi ursita, binele unui popor“,,.4) 

Fireşte, poezia lui Andrei Bârseanu, nu este străbătută de fiori 
marilor inspirați, nici nu e săpată în metalul preţios al unui vers саг 
rezistă dintelui vremii, Cu modestia care niciodată nu l-a părăsit, ї 
dădea bine seamă de acest fapt. De aceea nu s'a gândit să-şi strângă 
în volum versurile, risipite prin reviste şi foiletoanele ziarelor, mai al 
ale Gazetei Transilvaniei. Şi totuşi ar trebui să facem noi aceasta, că 
puţin cu o parte din versurile lui, nu pentru a descoperi în ele сїш 
ştie ce încântări artistice, ci pentru realul lor scop educativ, реп 
curatul lor fior patriotic, 


_ 6, In splendida evocare a lui Vasile Alecsandri,?) Octavian Сој 
constată cât de unanim a fost doliul neamului la moartea marelui po 
dovadă a pătrunderii sale adânci în conştiinţa populară a românismuli 
de pretutindeni. Cine a răsfoit ziarele și revistele ardelene din Aug 
1890, а putut vedea pagini întregi în chenare negre; articole și poezţi 
închinate memoriei poetului; cele mai mici amănunte dela sfârșit 
vieţii lui, povestite cu duioşie; iar discursurile dela înmormântare r 
produ-se textual, Opinia publică ardeleană nu s'a mulţumit însă пита 
cu aceste semne de recunoștință. In câteva din centrele culturale d 
dincoace de Carpaţi s'au organizat parastase și festivaluri сотешог & 
tive, Astfel, la Sibiu s'a ţinut un parastas, în catedrala metropolita 
cu care prilej un alt admirator ardelean vechiu și statornic al poetul 
consilierul eparhial Zaharia Boiu, viitor secretar al Astrei, a rost 
poate, cel mai frumos panegiric al lui Alecsandri. La parastasul че 
Lugoj evocarea marelui mort al neamului a fost făcută de protopopi 
Gheorghe Popovici. La Braşov, după parastasul care a avut 1 
la biserica Sf. Nicolae, publicul a trecut în sala festivă а liceuluj 
„Şaguna”, unde s'a citit și s'a cântat din opera poetului, iar Andrei 
Bârseanu a rostit o cuvântare comemorativă,8) 

Este una din cuvântările de seamă ale acestui mare orator a 
delean, documentat, sobru și totuși plin de un avânt ales și comun: 


1) Invăţătorilor români, în Şcoala şi Familia, 11, (1887), p. 20. 
2) Precursori, p. 41—68, 
3) Reprodusă în Gazeta Trans., Nr. 248 din 1890, 


VASILE ALECSANDRI ȘI ANDREI BÂRSEANU 5i- 


-cativ. El începe prin a arăta cum, durerea provocată de „Regele 
poeţilor români”, a fost generală, căci — continuă el — „timp deo 
jumătate de veac el a fost fala noastră, deoarece numele lui era cu 
drag rostit în toate colţurile locuite de suilare românească. Bătrânii se 
simțeau mândri de contemporanul lor, al cărui geniu le luminase tine- 
rețea şi-i. oţelise în anii bărbăţiei; iar noi, generaţia mai tânără, ne-am 
trezit la fermecătoarele acorduri ale lirei lui“, Îi povesteşte apoi vieaţa, 
pentrucă o astfel de vieață — spune Bârseanu — este totdeauna un 
izvor de sentimente alese. Alecsandri „a fost unul din bărbaţii cărora 
România are a le mulţumi ridicarea sa, poziţia sa actuală“, Vorbind 
„apoi despre poet arată cum dragostea de neam nu l-a părăsit nici- 
„odată, dela afirmarea lui ca scriitor. „Sufletul lui nu s'a deslipit nici- 
când de poporul său; a trăit cu el, l-a urmărit în toate mișcările, în 
-toate aspirațiunile sale; el a fost interpretul cel mai fidel al sentimen- 
telor lui”. lar în altă parte: „Român a fost Alecsandri în simţirile sale, 
Român în faptele sale, Român în scrierile sale“, Chiar dacă Alecsandri 
m'ar fi făcut altceva — spune el, pe bună dreptate — decât, să ne 
descopere comoara poeziei populare și totuși ar trebui să-i fim vecinic 
recunoscători. Bârseanu face apoi această justă constatare, a influenţei 
“populare în opera poetului: 
| „Îndeletnicindu-se neintrerupt cu produsele muzei populare, ob- 
servând cu băgare de seamă vieața poporului nostru, Alecsandri do- 
bândi, pe nesimţite, acea dulceaţă a limbii, acea fermecătoare simplitate 
a concepțiunilor sale, acea coloritură în adevăr românească, prin саге 
versurile sale sunt atât de plăcute, atât de fermecătoare, care încon- 
“jură ca o aureolă toate produsele geniului său”. Prin această formă 
„aleasă a poeziilor lui, precum și prin „curăţenia simțămintelor”, „înălțimea 
concepțiunilor” şi „bogata lor fantezie“, Alecsandri a devenit nu numai 
cel dintâi poet al neamului, ci unul din cei mai mari poeţi ai lumii. 

Din aceasta vieaţă și operă bogată în semnificaţii, Andrei Bârseanu 
scoate următoarea învățătură, îndreptar nu numai pentru tineretul 
care-l asculta, ci pentru toţi intelectualii ardeleni, al căror număr a 
crescut mult la acest sfârșit de veac, dar deasupra cărora ameninţa, 
“fără întrerupere, primejdia înstrăinării : 

„Nu vă depărtaţi niciodată de poporul vostru, inspiraţi-vă dela 
el, învăţaţi-i graiul și-l păstraţi са cea mai scumpă a voastră moștenire”, 

Andrei Bârseanu nu s'a depărtat niciodată dela această poruncă, 
El a adus-o, poate din satul lui, sau o putea auzi pretutindeni în Ar- 
deal, căci văzduhul éra plin, în această vreme, de astfel de coman- 
damente. Credem însă că Alecsandri a fost acela care l-a ajutat să 
şi-o adâncească, să-i găsească sensuri spirituale, să o așeze în însuși 
centrul vieţii lui, trăită clipă de clipă pentru luminarea neamului său, 
pentru întărirea conștiinței și solidarităţii lui etnice, ION BREAZU 

4 


FIZIONOMIA SPAȚIULUI TRANSILVAN 


Fenomenele geografice de pe suprafața pământului, se на, 
în diferite categorii, producând fiecare condițiuni de vieață particulare, 
Astfel o grupare de munţi, un podiș, un șes, un deşert, o stepă, o 
mare, un fluviu etc., crează un anumit fel de climat, o anumită vege- 
{айе și un anumit fel de vieață umană, Ele determină uneori polari-. 
zarea aceluiași popor $ formarea aceluiași stat, 

Popoarele se deosebesc între ele, ca şi indivizii, în raport cu con- 
dițiunile geografice în care trăiesc: la munte, la câmpie, la mare, în 
regiunea polară, temperată, tropicală sau equatorială, Aceleași condi- 
țiuni hotărăsc diversitatea formelor de vieaţă umană: nomadismul, se- ` 
dentarismul, transhumaţia, pescuitul, navigația etc, Determinismul geo- : 
grafic poate Н urmărit până și în repartizarea raselor, religiilor şi a 
diferitelor concepții de vieață pe suprafața pământului, 

$1 în geografie, ca în oricare ştiinţă, sau disciplină ştiinţifică, fe-.: 
nomenele și interdependenţa între fenomene sunt interpretate deosebit ! 
după cazuri, autori şi interese, Numai! astfel se înţelege cum interpre- і 
tarea geografică a aceluiași fenomen poate da rezultate deosebite, Ade- | 
vărul însă, nu poate fi decât unul, El este de partea aceluia care în 
cercetarea sa nu pornește cu gândul de a ajunge la rezultatul precon- 
ceput, Opera ridicată astfel se va prăbuși la prima probă de rezistenţă, 

Un foarte potrivit exemplu în legătură cu cele afirmate, îl oferă; 
felul de interpretare, din partea autorilor maghiari, a fenomenului го-; 
mâneac carpatic. 

Prin noi teorii geografice şi geopolitice, ei caută să dovedeni 
temeliile șubrede ale Statului Român, care nu poate dăinui decât în: 
cadrul vechilor sale frontiere extracarpatice, Pentru a-şi sprijini această 
teză, ei învoacă următoarele argumente: Structura geologică şi orogra- 
fică a Românlei-Mari, nu reprezintă o unitate, Carpaţii înalți şi aco-: 
periți cu păduri imense, lipsiţi de trecători și de populaţie sunt o ade-: 
vărată barieră, sau un adevărat zid între două lumi, Ei despart uni 


1 
1 


FIZIONOMIA SPAȚIULUI TRANSILVAN и ÎL 
numai două teritorii cu structură geologică deosebită, ci şi două clt- 
mate, doua organisme fluviatile -și două popoare deosebite, Carpaţii 
— spun același autori, — sunt limită între Europa Centrală și lumea 
balcanică, După părerea lor, pădurea și muntele care alcătuiesc în 
realitate cetatea Transilvaniei şi adăpostul milenar al elementului ro- - 
mânesc au avut dimpotrivă, rol de apărare a statului şi a poporului ma- | 
ghiar, Neputând însă elimina cu totul realitatea majorităţii elementului ` 
românesc din Transilvania, faţă de minoritatea ungurească, el caută să 
explice acest fapt prin rărirea treptată a acestui element în luptele se- 
culare pe care le-a dus impotriva năvălitorilor dinafară. Chiar astăzi, - 
când continuitatea elementului românesc carpatic este dovedită cu pri- ` 
sosință, autorii maghiari mai continuă să susțină originea noastră balca- | 
nică sau extracarpatică, 

Іа concluzie, după o astfel de relatare a istoriei # a fenomenului 
românesc din Transilvania, aceşti autori nu se sflésc să afirme că Românii 
sunt o populaţie de origine nomadă, înapoiată în cultură, că arta agriculturii 
au învățat-o dela popoarele învecinate, că Ungurii sunt autohtonii lar 
` поі veneticii, că în basinul Dunărean el au avut misiunea de- încrești- 
nare şi clvilizare #, în fine, că, în virtutea acestor drepturi, el sunt” 
îndreptăţiți să domineze populațiunile din vecinătatea lor, 

Invocările unor asemenea autori sunt întradevăr sugestive, dar: 
numai pentru cititorul îndepartat apusean care, din nefericire, nu în 
totdeauna: cunoaşte жайы geografice, etnice şi istorice din Europa 
răsăriteană, . - 

- Față de o asemenea РНИ greşită, admisă uneori până şi de 
către unele dintre cele mal proeminente personalități ale istoriografiei 
şi geografiei maghiare, să privim fenomenele din basinul dunărean în 
lumina adevărului pur ştiinţific, | , 


Structura geologică. Pentru a ajunge la forma pe саге о repre- 
zintă în momentul de faţă, pământul românesc s'a ridicat treptat în 
decursul diverselor epoce geologice, asemenea unei clădiri bine tache- 
late. Configuraţia şi revoluţia formării sale nu poate fi înţeleasă decât . 
urmăriod-o pas cu pas, cel puţin іп succesiunea fazelor, sale mal. fm- 
portante, Această evoluţie, în sens fizic, poate Н asemănată în sens etnic 
și politic, cu însăși desvoltarea organismului poporului й statului cau 
nesc {п decursul istoriei, 

Fundamentul spațiului transilvan și al tatregulat pământ romia 
este alcătuit din şisturile cristaline şi rocile eruptive vechi paleozolce și _ 
mezozoice care formează miezul central al Сагра оғ Răsăriteni, Meri- 
dionalt și Apuseni. Schema configurației actuale a cetăţii transilvane 
a început deci să se contureze încă în primele epoce geologice ale for- 


54 LAURIAN ЅОМЕЅАМ 


mării pământului. Acestul fundament rezistent cristalin i sau adăogat 
mai târziu cutele cretacice și paleogene, care, în momentul de faţă, al- 
cătuesc versantele externe ale Carpaţilor Răsăriteni până în Piatra Cra- 
iului şi o parte importantă din Carpaţii Apuseni, 

Prin ridicarea treptată a pământului românesc în Pliocen cu apro- 
ximativ 1000 de m., în locul mărilor, care înainte acopereau regiunile 
din vecinătatea Carpaţilor, a apărut de sub apă Podișul Transilvaniei, 
Podișul Moldo-Basarabean, Câmpia Romană și Câmpia Panoniei, iar 
cutelor urlașe Carpatice Н s'au adăugat în formă de valuri, cutele dea- 
lurilor subcarpatice, considerate ca cele mai noui forme orografice ale 
continentului european, 

Їп acest interval de timp їп dosul Carpaţilor Răsăriteni au luat 
naștere şirul masivelor vulcanice: Oaș, Gutin, Țibleș, Călimani, Gurghiu 
şi Harghita, prelungindu-se fără întrerupere, din Maramureș până la 
cotitura Oltului dela Racoș, | 

Aceasta este în linii generale structura geologică și evoluţia for- 
mării cetăţii transilvane, Ea a fost așezată parcă anume ca un bastion 
de rezistenţă în răsăritul Europei, împotriva migraţiunilor triburilor asia- 
tice nomade, care au neliniștit mai bine de 1000 de ani popoarele se- 
dentare ale continentului, 

Cu toate că structura internă а acestul petec de pământ repre- 
zintă un complex de formaţiuni geologice atât de variate ca origine și 
vechime, aşezarea şi configuraţia lor orogratică, peisaglul, rețeaua hidro- 
grafică, climatul și vegetaţia, populaţia și organismul economic, se su- 
prapun aici atât de simetric incât spațiul dintre Nistru şi mlaştinile 
Tisei formează o lume aparte, care prin nimic nu se aseamănă cu 
stepa rusească, sau cu adevărata fară a Ungurilor aşezată pe axa 
Dunării de mijloc. 

Nu este deci de mirare că în asemenea condițiuni, după o frä- 
mântare atât de îndelungată, populaţia autohtonă din părţile acestea а 
reușit totuși să rămână înrădăcinată, atât de puternic, pe pământul ce- 
є carpatice și că față de celelalte popoare din răsăritul Europei, ea 
este cea dintâi care a izbutit să-şi creeze în antichitate o organizație 
politică puternică şi o formă de vieafă sedentară. Fără îndâielă că 
la aceasta a contribuit într'o măsură excepțională, configuraţia de cetate 
a Transilvaniei și diversitatea bogățiilor vegetale și miniere pe care le 
ofereau condițiunile geografice şi structura geologică a acestui pământ, 


Peisagiul şi configurația spaţiului transilvan. Natura geologică, 
configuraţia orografică, climatul, vegetaţia $ populaţia autohtonă au im- 
primat pământului, aşezat între mlaștinile Tisei şi Câmpia Dunării de 
jos, o fizionomie caracteristică, Elementul dominant al peisagiului tran- 


Pi 
аа 


FIZIONOMIA STATULUI TRANSILVAN А 55 


silvan îl constitue forma de cetate а Carpaţilor româneşti саге imprej- 
muesc Podișul Transilvaniei, aşezat în mijlocul României, pe care istoricii 
din vechime o.numesc cunună de munţi — corona moniiam“,.!) Alţi 
autori aseamănă Transilvania cu un bastion, adică o adevărată -fortă- 
reață naturală de apărare a Europei Centrale, Însăși numirea de Tran- 
silvania arată că un alt elemant caracteristic al acestui pământ este pä- 
durea, așternută ca o perdea uriașă pe spinarea munților și a 'dealu- 
rilor, Intr'adevăr, pentru străinii care se apropiau de miezul pământului 
românesc, — Transilvania, — a fost natural ca fenomenul cel mai iz- 
bitor care i-a întâmpinat aici să fi fost muntele, pădurea şi populația 
agricolă pastorală valahă, i 
Un alt element caracteristic în fizionomia spaţiului transilvan il 
reprezintă forma reltefului său, In loc de un zid despărțitor cum o arată 
autorii maghiari, configuraţia Carpaţilor românești este asemenea unui 
triunghiu echi-lateral ale cărui laturi se încheie în Maramureş, la cotul 
Buzăului @ în Munţii Banatului, În interiorul acestul ocol de formă 
geometrică, se întinde Podișul Transilvaniei, a cărui înălţime dominează 
cu 400 de m, câmpiile din vecinătatea Carpaţilor, Acești munţi aleargă 
in formă de valuri paralele, despărțite de văi adânci şi de depresiuni 
intracarpatice şi subcarpatice, populate aproape pretutindeni de Români, 
Pe axa celor mai înalte. culmi ale Carpaţilor românești, care abea 
în câteva puncte trec de 2000 m., sunt brodate suprafeţe vaste de spi- 
nări domoale, asemenea unor trepte uriașe așezate la diferite înălțimi, 
pe care învățații le-au numit „platforme“, In contrast cu crestele dințate 
ale Pirenellor care separă atât de minunat două ţări și două popoare 
deosebite, faţă de masivitatea și înălțimea Alpilor, ale căror culmi se ri- 
dică ca niște turnuri gotice îmbrăcate cu ghiaţă și cu grohotişuri!) şi 
în fine faţă de planinele balcanice, risipite insular, Carpaţii românești 
formează el înșiși о ţară înaltă cu orizont larg, cu cer senin și plină 
de soare, care а polarizat o densitate de populaţie mult ma! mare decât 
celelalte masive muntoase ale Europei, In munţii Maramureșului, Bâr- 
găului, Rodnei, Hațegului, Banatului $ în munţii Apuseni, așezările 
omenești permanente se ridică pe spinarea culmilor până la 1200—1300 
de m., iar nenumăratele stâni ale oierilor Români sunt risipite pe toată 
suprafaţa păşunilor alpine, Contrastul între Alpi şi Carpaţii româneşti 
constă mat ales în faptul că satele de acolo sunt așezate ре fundul 
văilor lărgite de ghețari, pe când în Carpaţi, văile оа strâmte și 
umbrite, populaţia s'a urcat pe spinarea culmilor însorite unde pe lângă 
păstorit se poate ocupa $ cu agricultura. Unitatea etnică, unitatea de 


1) S, Mebedinți, Ce este Transilvania. Bucureşti 1940 p. 6, 
2 Bolovă nișuricolţuroase. 


56 LAURIAN SOMEŞAN 


limbă şi unitatea spirituală a elementului românesc, în cadrul “pămân: 
tului aşezat între Nistru, Dunăre, Marea Neagră și Tisa, rezultă tocma 
dia această însușire a Carpaţilor de a polariza pe spinările lor ò pa: 
pulaţie atât de deasă, care prin transhumanţa pastorală timp de câteva 
secole, între câmpie și munte, a reuşit să întrețină contactul cu toată 
populaţia acestui teritoriu, Harta drumurilor pastorale din România, în 
secolele trecute, confirmă cu prisosință evoluţia acestul proces, lată deci 
pentru ce sunt botezați pretutindeni Carpaţii transilvani cu numiri ro- 
mâneşti și pentru ce aceste numiri caracterizează până şi cele mai ne- 
insemnate forme de relief, Frecvența numirilor de Faja Muntelui şi 
Lopată, Şes, Bâtcă, Deal, Culmea Frasinului, Ulmului, Mestecănișului, 
Bradului și a numelor românești de persoane cu care au fost botezați 
munţii noștri, dovedește că nici un alt popor înafară de Români, n'a 
câştigat atâta experiență de vieaţă in părţile acestea şi că nimeni până 
acum nu i-a populat şi nu i-a cunoscut atât de temeloic, 

Configuraţia caracteristică a cetăţii carpatice a determinat și un 
anumit fel de repartizare a vegetației, Ea exprimă, la fel cu relleful 
carpatic, diferite zone așezate concentric in jurul Podișului Transil- 
vaniel, Pe coroana munților, та! sus de 1600—1700 m, se aşterne un 
covor de vegetație alpină spre саге se ridică în flecare primăvară ne- - 
numărate turme де oi, cirezi de.vite şi herghelii de cal, conduse de. 
păstorii Români, Pe suprafeţele ma! joase ale Carpaţilor se aşterne co- 
vorul pădurilor de brazi, mal jos brâul pădurilor de fag, lar de jut- 
imprejur culmea dealurilor este decorată cu codrii de stejar, care 
pătrund uneori până în inima stepelor, Codrii Vlăsiei, codrii Tighe- 
tiului, codrii Cosminului etc, sunt restul codrilor. românești de altădată, 
care în trecut acopereau.o parte mult mai mare din suprafaţa țării, 
In momentul de față pelsagiul transilvan oferă o fizlonomle mal uma- 
nizată, căci în ultimele secole după trecerea pericolului 'năvălitorilor, o 
mare parte din suprafețele acoperite . altădată cu 1 codrii, păşuni şi stepe 
ац intrat Jarăși în domeniul agriculturii, 

Ocupând o suprafaţă de 60-—659%/0 din teritoriul așezat între Du- 
năre, Nistru “și Tisa, spațiul transilvan- a. imprimat țării românești un 
caracter montan, iar populaţiei o structură spirituală care se apropie 
mai mult de а omului de munte decât de a celui de câmpie. 

Dacă spațiul transilvan oferă condițiuni atât de potrivite vieţii 
“umane şi dacă Românii sunt răspândiți ре o suprafață atât de mare, 
ocupând aproape în întregime spinările munților şi ale dealurilor, po- 
dișul central şi depresiunile, însemnează că, această populație repre- 


zintă şi ea o notă originală în structura peisagiului transilvan, De 


fapt, puzderia stânilor risipite în zona alpină, satele împrăştiate ре spł- 
narea munţilor și a dealurilor, pe fundul văilor și a depresiunilor, fâ- 


FIZIONOMIA SPAȚIULUI TRANSILVAN | 57 


națele şi culturile agricole răspândite din văi până sus ре toălfimi, 
frecvența morilor, pluelor, vâltorilor etc., imprimă toate o notă carac- 
teristică pelsagiului transilvan. Acestor particularităţi, se mai adaugă şi 
o serle de elemente din domeniul artei populare româneşii ; tipurile de 
case construite din lemn, porţile arcuite crestate. cu motive, troiţele și 
bisericile de lemn cu siluetă înaltă, care alcătuiesc partea spirituală a 
acestui peisaglu. 

Se constată deci, chiar numai din cele câteva бнрн arătate, că 
Transilvania prezintă о fizionomie particulară în саге imbinarea feno- 
menelor fizice cu cele biografice exprimă. o simetrie necunoscută ш altă 
parte a Europel, 


Permeabilitatea Carpaţilor, Atribuindu-li-se rol de hotar, Carpaţii, 
de şigur, sunt cea mal puternică armă în mâna revizioniștilor. ma-. 


ghiari. El nu văd că o dominație ungurească în Transilvania „apasă _. 


cu toată cetatea carpatică pe trupul încovolât al vechei Românii“, Ei 
nu văd că un hotar politic ре unul din şirurile masivelor carpatice, аг 


înghiţii cel mal mare masiv din munţii Transilvaniei — Тага Moților — 


un număr de aproape 3 mil. Români şi aproximativ câteva sute - de 
mii de Germani care n'au dorit niciodată anexarea. lor în cadrul Sta- 
tului Maghiar, 

Pentru a dovedi şi mal mult misterioasele lnsușiri ale fostului Stat 
Maghiar, o seamă dintre autorii amintiți înainte au născocit teoria im- 
‚ permeabilităţii și inecumenicităţii Carpaţilor româneşti. Е! caută să do- 
vedească lumii că acești munţi, fiind. prea înalți, nu pot adăposti niciun 
fel de populație şi mal ales că spinările lor nu pot fi trecute decât си ` 
‚ mare. greutate în câteva. puncte, Cât de adevărată este această afirma- 
Нипе se constată din faptul că altitudinea mijlocie a Carpaţilor: noştrii 
“urmează după Alpi, Pirinei, Balcani, Rodope, Pind și Carpaţii Nordici 
Ei nu ating decât in câteva piscuri altitudinea de 2500 m, care de 
altfel nu înseamnă nici cât înălțimea trecătorilor din Alpii Elveţiei, In . 
realitate, înălțimea mijlocie a Carpaţilor româneşti, oscilează abia între ` 
1000—1500 п, ceea ce înseamnă o altitudine mult mal joasă decât 

limita superioară a satelor din Elveţia, 

Оаа din originalităţile munţilor noştri este Р altitudinea joasă, 
‚ îngustimea masivelor, configuraţia  domoală а pantelor și frecvenţa tre- 
_ согог, tocmai acolo unde autorii Unguri ti văd mai inaccesibili cir- 
culației, De fapt numărul trecătorilor din Transilvania Centrală spre - 
Ungaria este mult wal, redus decât spre Moldova și. Muntenia. Con- 
tactul intre Podișul Transilvaniei și Ungaria se face numai ‘ре cursul 
Someșului, Crișului Repede și Mureșului: în timp ce spre sud şi răsărit 
sunt peste 16 trecători, dintre care unele au o altitudine mai joasă decât 


58 LAURIAN SOMEŞAN 


a Podișului Transilvaniei, Trecând din interiorul ocolului carpatic ре 


“valea Trotușului, Uzului, Oituzului, Buzăului, Oltului, etc., spre Câmpia “ 
Română te cobori, căci уе acestea au ferestruit pragul munţilor până . 
aproape de temelie, Ceea ce a înlesnit însă mat mult legăturile între . 


Transilvania şi Principatele Române în trecut, a fost tocmai muntele 
căci drumurile și potecile carpatice se orlentau aproape în totdeauna 
pe spinarea plalurilor domoale, 

Pentru a dovedi cele afirmate înainte аг fi suficient До să amin- 


tesc intensitatea legăturilor economice din trecut, ale Saşilor din Tran- | 


silvania cu oraşele dunărene și pericarpatice din Principatele Române, 
cărora Carpaţii româneşti nu le-au opus nicio piedică, O altă mărturie 
reală de altfel o oferă însăși prosperarea economică a orașelor săsești 


din Transilvania, cu toată aşezarea lor la periferia „Coroanei Sfântului | 


Stefan”, 
O altă trăsătură caracteristică în ПРА spaţiului transilvan, о 


imprimă configuraţia centrifugală a sistemului său hidrografic, căci Tran- i 


silvania în mijlocul României este în același timp un rezervor etnic și 


un rezervor hidrografic, Dominând си mai bine de 1400—1500 m, şe- . 
surile învecinate, Carpaţii își trimit râurile spre cele mai joase puncte · 
din vecinătatea lor: spre Tisa, Dunăre, Siret, Marea Neagră şi Nistru 
care mărginesc pământul românesc ca o adevărată centură de ape na- : 


vigabile. 
LAURIAN SOMEŞAN 


EET EAEE AE OE N 


} 
Ко 


DOCUMENTELE GRAIULUI 


— Cu prilejul apariţiei unui nou volum din „Atlasul Linguistic Român“. — 


După o muncă grea și încordată de câţiva апі, a apărut Atlasul 
Linguistic Român ІІ, 1) volumul Гаі lui Emil Petrovici, profesor 
la Universitatea din Cluj—Sibia, 

Noua metodă de cercetare a limbilor, inițiată la sfârșitul secolului 
trecut de J. Gilliéron, părintele geografiei linguistice, prin studierea 
gratului dintr'o anumită regiune şi cartografierea lui, a avut dela to- 
ceput un mare răsunet, ȘI pe bună dreptate, pentrucă rezultatele la 
care s'a ajuns ре baza cercetărilor de geografie lingulstică au permis 
învăţaţilor să preconizeze noi metode de investigaţie și să-și indrumeze 
atenţia asupra unor probleme pe care nici filologia romanică, nici lin- 
uistica în general nu și le-au pus până în acea vreme, Ţările roma- 
пісе, în primul rând, înțelegând valoarea excepţională а acestel metode 
de studiere a limbilor, au urmat exemplul Franţei, incepând de tim- 
puriu lucrările necesare pentru publicarea atlaselor lor linguistice, 

La по! asemenea preocupări au existat îndată după războlul mon- 
dial, Dându-și seama că limba noastră, în urma Unirii Românilor tn- 
tr'un singur stat, intră într'o nouă fază a desvoltării sale, indiscutabil 
din cele mai însemnate, ce se caracterizează printr'un accentuat proces 
de unificare, „iniţiatorul, animatorul și sfătultorul“ acestei grandioase 
opere, Sextil Puşcariu, s'a gândit la posibilităţile de realizare ale 
unul Atlas Linguistic Român încă dela înființarea Muzeului Limbii Ro- 
mâne (1919), Primul mijloc prin care sa încercat explorarea tezaurului 
nostru linguistic au fost chestionarele trimise de Muzeul Limbii Ro- 
mâne membrilor să} corespondenţi din toată țara. Totuşi, după recoltarea 


) Emil Petrovici, Atlasul Linguistic Român, publicat sub Inaltul pa~ 
{топа} al M.S. Regelui Mihai I, de Muzeul Limbii Române sub conducerea lui Sextil 
Puşcariu, Partea П (ALR JI), vol. І: A) Corpul omenesc, boalele (și termenii 
înrudiţi), B) Familia, nașterea, copilăria, nunta, moartea, vieaţa religioasă, sărbători, 
- С) Casa, acareturile, curtea, focul, mobilierul, vase, scule, Preţul Lei 4.500. 


н > -ROMULUS TODORAN 


„unul bogat material de limbă, $, Puşcariu s'a convins că nu prin 
această metodă ве va putea înfăptui viitorul Atlas Linguistic Român, 
Cu metode schimbate, lucrările preliminare s'au continuat mai intens 
atunci când tinerele elemente, trimise în ‘străinătate pentru- specializare, 
s'au reîntors în fară, - 

După unirea din 1918, date fiind condiţiile de evoluţie ale limbii ` 
române, ea trebula să fie fixată instantaneu, în întinderea el geogra- 

‚ Ис&, Lucrul acesta nu permitea multă zăbavă,  Anchetarea intregului 
teritoriu al limbii române de un singur anchetator, aşa cum ar fi fost 
ideal, ar fi cerut timp îndelungat, în care ptocesul de uniformizare. ar 
fi progresat spre desăvârşire. De aceea S, Pușcariu a socotit că e bine 
ca ancheta să se facă simultan de către dol anchetatori, cu două ches- 
tionare, Cu ducerea la bun sfârșit a celor două anchete au fost încre- 
dințaţi Sever Pop şi Emil Petrovici. Abia astăzi, când gra- 
nije nefireşti brăzdează din nou teritoriul limbii române şi când ase- 
menea cercetări lingulstice pe teren, în regiunile instrăinate, ar fi cu 
neputinţă, пе dăm seama de foloasele aceste! duble anchete, 

După се се! doi anchetatori # autori ai Atlasului · au aloătutt 
chestionarul și au stabilit sistemul de transcriere fonetică, 1а baza că- 
rula se găseşte ortografia oficială romândască, s'au intreprins în diferite 

părți ale țării anchete de probă, pentru verificare;  . 

Chestionarul, cu un număr de peste 7000 de întrebări, Бина Р 
forma definitivă în urma discuţiilor angajate in. şedinţele Muzeului 
Limbii Române, a fost împărţit între cel dol- anchetatori, S, Pop a luat. 
ава zisul chestionar „normal“, cuprinzând 2200 de întrebări, pe саге 
urma să le pună în 301 de comune, iar E. Petrovici, chestionarul „des- 
voltat” cu 4800 de întrebări, ce trebuiau să file puse în 85 de comune, 

In timp ce chestionarul „normal“ cuprindea noțiuni generale, care 
se găsesc în mare parte și în chestlonarele celorlalte atlase lingulstice 
romanice, presupuse cunoscute de toți indivizii vorbitori, chestionarul ` 
„desvoltat” conţinea întrebări speciale, care adeseori pretindeau răspun- 
suri de la oameni specializaţi într'v anumită ramură, Pentru a sublinia 
deosebirea dintre cele două anchete, E, Petrovici, în Introducere la 
Atlasul colorat, dă un exemplu lămuritor: în vreme ce în chestionarul . 
„normal“ s'au trecut întrebările: „coasă“ şi „toporâștea соавеі“, în 
chestionarul „desvoltat”, în legătură cu aceeași uneltă, au fost introduse 
întrebările: „pânza coasei“, „varga coasei“, „gura coasel“; „măseaua 
соавеі“, „brățara соавеі“, „pana dela brățară“ și „piciorul coasei (dela 
toporâște)“. Cunoaşterea acestor поНипі şi a cuvintelor care le denu- 
mesc, presupune o anumită îndeletnicire. Cele mai multe intrebări din 
chestionarul „desvoltat“ se referă la vieaţa ţăranului român, imbrățişânad 
toate ramurile activității sale: agricultura, industria casnică, albinăritul, 
păstoritul, diferitele meserii, etc. 


DOCUMENTELE GRAIULUI ål 


Priri adunarea materialului cu două chestionare deosebite, tn puncte 
diferite, de anchetatori diferiți şi publicarea acestui material їп chip 
deosebit, s'a'ajuns la 'realizarea а două atlase linguistice: Atlasul Lin- 
guistic Român I (ALR 1) al lui S, Pop şi Atlasul Linguistic Român П 
(ALR II) al lui E, Petrovici, Aceste „două atlase, care se întregesc 
чаш pe altul, formează impreună Atlasul Linguistic Român. Cel dol 
anchetatori şi în acelaşi timp autori ai lor... întră cu părți egale de 
colaborare la această operă care datorește tot atât de mult чаша ей i 
şi celuilalt” ($, Pușcariu), i 

Anchetele - definitive au inceput în anul 1930, Cu un chestionar 
bogat, de 4800 de întrebări, timp de şapte ani, E, Petrovici a cutrelerat 


{ага іп lung şi. în lat, anchetând 85 de comune, situate cam la 90 km, 
depărtare una de alta, Datorită naturii chestionarului ce i-a fost încre- 
dințat, E, Petrovici a fost nevoit să întrebuinţeze pentru anchetă mai 
mulți informatori, de sex, vârstă şi ocupaţiuni diferite, In felul acesta 
răspunsurile recoltate în fiecare comună, spre deosebire de cele din 
` ALR І, care: reprezintă „6raluri individuale re constitue adevärate „се- 
lule linguistice“. 

Aflarea sublectelor, a căror cifră se urca adeseori până la 10, pe 
de o parte şi numărul considerabil de întrebări, pe de altă parte, îl 
obligau pe anchetator să stea câte 8—10 zile în fiecare localitate an- 
chetată, Pentru ca răspunsurile să nu fie influențate ае întrebări, an- 
—. chetarea s'a făcut, în majoritatea cazurilor, indirect, Acest fel de ches- 
ttonare a putut fi întrebuințat la noi datorită unităţii remarcabile а 
limbii române, De multe ori însă, mal ales pentru chestiunile. subtile, 
de detaliu, el punea la încercare abilitatea anchetatorului, ce trebuia, 
după conversații ocolite, să formuleze într'alt chip aceeași întrebare, 
pentru a primi răspunsul voit, Alteori s'a întrebuințat cbestlonarea di- 
„sectă, cu deosebire atunci când se urmărea cunoaşterea sensulul sau 
ariet de`răspândire a unul cuvâat rar sau dispărut, 

Un bun fonetician,. specializat în străinătate, și un eminent slavist, 


“dotat cu calități alese: „о curiozitate ştiinţifică multilaterală şi · veşnic - 


trează, un spirit de observaţie pătrunzător, . o ureche fină și discipli- 
nată și inainte de toate, acel ascuţit discernământ linguistic, care-l da 
` imediat posibilitatea să distingă ceeace merită deosebită atenție de 
ceeace e banal şi convenţional“ — calităţi pe care 1 le recunoaște 
Sextil Puşcariu — Emil Petrovici a dus la bun sfârşit adunarea unul 
„bogat şi preţios material de limbă, 

Cu aceeași râvnă ş! pricepere a inceput publicarea acestui mate- 
гіа, După strădanii“ îndelungate, de curând a văzut lumina tiparului 
` volumul I. Acest prim volum din ALR П aduce peste 70.000 de răs- 
punsuri, grupate pe 152 de pagini, în 296 de hărţi și 513 articole con- 


62 ROMULUS TODORAN ` 


ținând materialne cartografiat, Această cifră e în măsură să exprime 
cantitatea enormă de material pe care Atlasul îl pune la dispoziţia 
cercetătorilor spre studiere, Publicarea materialului s'a făcut, ca și în 
Atlasul Italo-elveţian, pe categorii semantice, Volumul de faţă cuprinde 
cuvinte în legătură cu: a) corpul omenesc, boalele (şi termenii înrudiţi) 
b) familia, naşterea, copilăria, nunta, moartea, c) casa, acareturile, 
curtea, focul, mobilierul, vase, scule, Fiindcă nu tot materialul e la fel 
de important, precum și din cauza dificultăţilor de publicare, o parte 
însemnată din el, mai ales chestiunile ale căror răspunsuri sunt lipsite 
de variaţiuni lexicale sau fonetice, e prezentat subt formă necarto- 
grafiată, | 
Hărțile ALR ЇЇ completează minunat ре cele ale ALR I, Uneori 
avem exact aceleaşi chestiuni în amândouă Atlasele (OMUȘOR, MN 
6929, pag. 17 — cf, ОМОЅОВ, harta 33 din ALR I, vol, I; MAMĂ 
‚ VITREGĂ, LEAGĂN, EU LEAGĂN, etc.) Faptul acesta ne dă pu- 
Ноа să urmărim răspândirea unor cuvinte sau a unor fenomene de 
limbă pe o reţea mult mai deasă și să delimităm arii exacte, Alteori 
comparația se poate face pentru a contura cuprinsul semantic al unul 
cuvânt (GÂT, harta 46; PARTEA DINAINTE A GÂTULUI, MN 6948, 
раб. 21; PARTEA DINAPOI A GÂTULUI, MN 6949, pag, 22 — cf. 


GÂT, е 35 și GRUMAZ, harta 36 din ALR І, vol, І, еіс, Ia sfârșit | 


Atlasele se întregesc reciproc prin înfăţişarea unor forme flexionare 
deosebite ale aceluiași cuvânt (SĂRUTĂ, MN 6893, раб, 12; SE 
SĂRUTĂ. MN 6894, pag, 12 — cf, [Eu] SĂRUT, harta 79 din ALR I, 
vol. I, etc.) Cercetătorul care va utiliza materialul hărților linguistice, 
va fl neapărat nevoit să se raporteze la amândouă Atlasele, atunci 
„când comparaţia se poate face, fiindcă concluziile ce se pot desprinde 


sunt cu atât mai valabile cu cât se bazează pe un material documentar - 


mai bogat și mal variat, 

Urmărind un scop științific, în primul rând, Atlasul Linguistic este 
un prețios instrument pentru cunoaşterea structurii morfologice, sintac- 
tice, semantice şi mai cu seamă lexicale a gralurilor limbii române, 
Pentru filolog el are marele dar de a da lumină, forme străvechi sau 
cuvinte îmbătrânite, саге au dispărut din limbă; mai păstrându-se ісі 
colo în vreo regiune mărginașă sau izolată, Iată câteva exemple culese 
din acest volum: verbul a învie (derivat din mai vechiul vie < vivere), 
existent și în textele vechi, se păstrează numai! în Basarabia; celelalte 
părţi ale teritoriului dacoromân au a învia, derivat dela adjectivul vivus 
(MORŢII) VOR ÎNVIA, harta 175); în Banat, „scăunelului” i se spune 
scamn mic, scămnel, scămnuț, lar în Bihor scaundu cel mic, forme 
apropiate de lat. scamnum (SCĂUNEL, MN 3904, pag. 139); lar în 
‘expresia a dat în rostu morții (TRAGE SĂ MOARĂ, harta 110, co- 


i 


DOCUMENTELE GRAIULUI Е 63 _ 


muna Ştefăneşti, jud, Ilfov) se conservă încă sensul vechiu de „gură“ 
al cuvântului rost ( lat, rostrum). S'ar mal putea aminti aici, ca un 
fenomen arhaic pe care-l scoate în evidență ALR II, rotacismul, Fiind 
anchetată singura comună care mai păstrează în dialectul dacoromân 
această interesantă particularitate — Scărișoara din Munţii Apuseni — 
avem posibilitatea să urmărim acest fenomen în procesul Іші de dis- 
pariţie, 

Cuviatele sunt sortite pieirii datorită unor cauze ce se pot des- 


`+ cifra chiar din hărțile Atlasului Linguistic, In primul rând omonimia, 


Când două cuvinte cu aceeaşi formă, dar cu înţeles diferit se întâlnesc 
- într'o regiune, pentru evitarea confuziilor ce s'ar putea naște, între ele 
se dă o luptă înverșunată, din care unul, în cele din urmă, va leşi 
învingător, eliminându-l pe celălalt de pe teritoriul împărăției sale, Harta 
colorată SLAB (CARE NU E GRAS) (141, MN 2267, pag. 49) com- 
parată cu SLAB (FĂRĂ PUTERE) (142, MN 2272, pag, 52) ne arată 
acest lucru: partea nordică a Ardealului, Crişana, Maramureșul și Bu- 
covina cunosc cuvântul slab ca înţelesul de „faible“; în această regiune 
pentru slab cu sensul de „malgre“ avem alţi termeni: hitiuan, amărit, 
perit, uscat, etc. Іо restul teritoriului dacoromân, unde există cuvântul 
slab cu înţelesul de „malgre“ se întrebuințează alţi termeni pentru slab 
cu înțelesul de „faible“: slăbănog, nevoiaş, ticălos, еіс. 

Cuvântul nu e intotdeauna destinat să moară, De multe ori sufere 
numal o degradare semantică, Astfel cuvântul muiere (harta 131) ta 
unele regiuni din Maramureș, Bucovina, Basarabia, Moldova și mai ales 
din Muntenia аге un sens peiorativ, din această cauză a fost înlocult 
cu alţi termeni: femeie sau nevastă, llustrativ іп această privință e 
completarea răspunsului din comuna Nucșoara, jud, Muscel : „zice și 
muiere, da nu'n faţă; vine un lucru cam prost“, 

` Atlasul pune şi probleme de alt solu, asupra cărora na se poate 
insista aici, Totuși se impune ca din complexul acestor probleme să 
amintim câteva; influenţele străine asupra limbii române, cu delimi- 
tarea ariilor lor de pătrundere, terminologia religioasă şi înrâurirea е! 
asupra limbii poporului, pătrunderea neologismulut la ţară, cu diferite 
diformaţii curioase, spiritul ironic al ţăranului român, ce biciuește anu- 
mite defecte fizice sau morale şi mai ales expresivitatea limbii. Reve- 
- lator în această privință mi ве pare rolul însemnat ce-l îndeplinește 
elementul afectiv în procesul de creare a limbii poporului nostru: unui 
om incărunțit se zice că are părul învrâstat, înspicat, împopistrat, că 
l-a bătut bruma; unul care încruntă sprâncenele е înnorat, se înnegu- 
rează ; flăcăuașului “căruia îl răsare mustaţa | se spune că îl mizguesc 
mustăţile, іар despre cel саге alurează se zice că băsădește într'o 
lăture, vorbeşte'n vânt, etc, 


64 і ROMULUS TODORAN 


__ Aachetându-se şi 12-puncte minoritare (3 ungurești, 2 săsești, 2 bul- 
găreşti, 2 sârbești, 2 rutenești și 1 ţigănesc), afară de romanişti, de sigur 
ALR П va trebui să fie utilizat și de cercetătorii acestor limbi sau dia- 
lecte, pentru a observa pe de o parte influențele reciproce ce se exer- 
сі dela o limbă la alta, jar pe de altă parte, pentru a găsi cuvinte 
sau forme vechi, mărturii lexicale ale trecutului, 

Ca o anexă a Atlasului Linguistic mare sa publicat Micul Atlas 
Linguistic Român colorat (MALR II, vol. 1). Unitatea surprinzătoare а 
limbii române а permis introducerea acestei inovaţii față de atlasele ; 
celorlalte limbi romanice. Hărțile Atlasului colorat ne înfățișează plastic, 
fără detalii, ariile de răspândire ale unor cuvinte sau fenomene lingu- 
istice, Cuprinzând 416 hărţi, redactate în cea mai mare parte ре baza- 
materialului necartografiat, el este un adaos foarte valoros al Atlasului 
Linguistic mare. Acest fel de prezentare a materialului ușurează consi- 
` derabil munca cercetătorului, care poate găsi în el cu uşurinţă infor- 
тае de care are nevoie, 

Atlasul Linguistic nu are însă, așa cum s'ar părea la prima ve- 
dere, numai un interes științific, strict fiziologic. Limba poate servi'drept 
instrument de cercetare şi istoricilor. Invăţatul Sextil Puşcariu, în Les 
enseignements de l'Atlas Linguistique_de Roumanie, a arătat, bazân- 
_ du-se pe materialul de limbă al. Atlasului Linguistic, cum se poate do- ` 

vedi și prin limbă problema continuității Roinânilor în Nordul Dunării, 
Cuvintele de origine latină s'au păstrat mai bine acolo unde, după cer- 
cetările arheologice şi colonizarea romană a fost mai intensă, Aceasta 
nu e о simplă întâmplare, Existenţa acestor cuvinte în partea nord-ve- 

stică a pământului românesc presupune о 'vieaţă românească neiîntre- | 
ruptă, Exemplele gumeroase care se aduc în studiul citat se pot în- 
mulți cu altele din materialul publicat їп acest prim volum din ALR IL, 
Mă gândesc la hărțile 196 (MĂ CUMINEC) şi 200 (SFÂNTUL IOAN 
BOTEZĂTORUL). Nouă şi mai doveditoare în această privinţă ne pare - 
harta colorată 346 (FUȘTEII DE LA SCARĂ), în care vedem că ter- 
menul fuştel („lat. fusticellus, -um, diminutiv de la fustis” fuşte „bâtă“, - 
în limba veche) se păstrează in arie compaștă în Nordul Ardealului şi 
al Crişanei, în Maramureș, parţial în Moldova de Nord şi în două puncte 
izolate din Basarabia, în restul domeniului dialectului dacoromân între- 
buințându-se pentru această noțiune cuvinte ca: frepte, cuie, zapi, etc. 
La fel де instructivă e harta 39 (PUŞCHEA), în care observăm că 
puşchea („lat, “pustella” pustula) s'a conservat numai їп Nordul terito- 
riului decoromân, în celelalte părţi fiind talocuit cu: beşică pe limbă, 
arsură, zgrăbunță, buburuză, еіс. E clar deci că limba poate deveni, 
atunci când tainele ei. sunt bine desciirate, un document valoros pentru 
istoric, aruncând un mănunchiu de lumină asupra întunecatului nostru 
. trecut, 


DOCUMENTELE GRAIULUI 65 


Atlasul Linguistic Român, mai ales al lui E, Petrovici, poate in- 
teresa în mare măsură și pe etnografi și folcloriști, Răspunsurile pri- 
mite la întrebările: Umblă си plugușorul (la Anul nou) (MN 2794, 
pag, 108), Ce obiceiuri mai aveți la Anul пои? (MN 2798, pag. 110), 
Ce obiceiuri deosebite aveți la înmormântare? (MN 2712, pag. 89), Ce 
se dă preotului când umblă cu iordanul? (MN 2801, pag. 110), Cum 
apăraţi copilul de deochiu ? (harta 128), etc,, ce se referă la obicelurile 
şi credințele populare, intră în sfera de preocupări ale etnografiei, De 
„asemenea etnografii vor mai găsi în hărţile linguistice ale acestui volum 
chestiuni în legătură cu casa, mobilierul și diferite unelte ale кшш 
român, 

Pentru folclorişti, Atlasul va creşte în însemnătate când se vor 
publica textele dialectale pe care cel doi autori le-au adunat în de- 
cursul anchetelor, 

Ceea ce hărţile linguistice pun în lumină mai pre sus de toate 
este uimitoarea unitate a limbii române, Cine răsfoeşte Atlasul Lin- 
guistic Român, își dă seama că limba, cel mai scump patrimoniu na- 
tional, care n'a cunoscut nici hotare geogratice, nici granițe politice, а 
avut un rol precumpănitor în cimentarea comunităţii spirituale a Ro- 
mânilor de pretutindeni. Impotriva oricăror afirmaţii tendenţioase şi ne- 
întemeiate, Atlasul ne arată că Munţii Carpaţi nu au fost niciodată des- 
părțitori de fraţi, ci dimpotrivă ei au ocrotit poporul românesc în de- ` 
cursul veacurilor, care şi de o parte şi de alta a lor îşi alina durerile 
şi-şi cânta bucuriile în aceeași dulce limbă românească, 

Operă de prestigiu național, Atlasul Linguistic Român a sporit și 
va spori mereu vaza ştiinţei românești în străinătate, ÎInvăţaţii străini, 
„ deschizând această mare operă, vor observa că acelaşi gralu românesc 
se vorbește intens şi în regiuni ce se găsesc în afara hotarelor capricios 
fixate ale României de astăzi, Convingerile lor se vor îatări în credința 
"că neamul românesc, cu aceeaşi limbă, cu obiceluri identice și cu ace- 
lași fel de vieață, constitue un masiv etnic, puternic fixat în regiunile 
pe саге din vremuri strămoşeşti le loculeşte. In felul acesta Atlasul Lin- 
guistic serveşte deopotrivă ştiinţa și neamul, ale cărui drepturi le va 
arăta străinătăţii, 

În învolburarea vremurilor de astăzi, această operă mărturiseşte 
lumii forţele creatoare ale их românești, menite să răzbească 
veacurile, ; ROMULUS TODORAN 


ZILELE DIN URMĂ ALE LUI ILARIE CHENDI 


— Două scrisori necunoscute din 1913 =- 


Am arătat în altă parte (România Nouă, Sibiu, 1941, Nr, 5, 6) 
proveniența $ cuprinsul unei serii de patruzeci $1 șase de scrisori trl- 
mise de Ilarie Chendi poetei Maria Cunţan. 

În râvaa noastră de a cunoaşte și a studia cât mai adânc vieaţa 
şi opera acestul caustic critic ardelean — a cărui adevărată fire și 
„margini ale activităţii sunt atât de puţin cunoscute — am avut norocul ` 
de a da (а o persoană care, spre regretul nostru, ține să-şi păstreze 
deocamdată anonimatul) peste o nouă serle de șaisprezece . scrisori ale 
lui Ilarie Chendi, Nouă dintre aceste scrisori au fost adresate fostului 
episcop Roman Ciorogariu, șase lui Nicolae Oncu fost director al 
băncii „Victoria“ și comanditar al ziarului Tribuna din Arad, lar una 
d-lui Sever Bocu, cunoscutul fruntaș bănăţean, Toate aceste şaispre- 
zece scrisori au fost scrise între 1901 și 1912, și înfățișează relaţiunile 
lui Ilarie Chendi cu ziarul Tribuna din Arad și cu conducătorii săi: : 
L Rusu-Şirianu, Sever Bocu, Nicolae Oncu și Roman Cloro- 
gariu, Dintre toți aceştia Chendi se simţea mal ataşat $ mal apreciat 
de Roman Ciorogariu — Unchiaşal, cum îi spunea in toate scri- 
sorile — și la el face Chendi apel în câteva din cele mai delicate tm- 
prejurări ale vieţii sale, 

Ce а fost această vleaţă şi cât а fost ea de sbuclumată şi de 
dârză nădăjdulm să putem înfățișa în anunțata noastră monografie: 
Vieaţa şi opera cutezătorului Ilarie Chendi. Cum i-a venit sfârșitul și 
cât a fost el de dureros și de sguduitor, lăsăm, până la publicarea com- 
pletă a monografiei, să ne-o povestească însuși Chendi їп două din 
aceste scrisori, ambele adresate protosincelului (pe atunci!) Roman 
Ciorogariu, Din ele se vede clar — şi descrisă си o emoţionantă sin- 
ceritate — întreagă tragedia zilelor din urmă a acestui cutezător tem- 


ZILELE DIN URMĂ ALE LUI ILARIE CHENDI 67 


perament — tragedie închelată într'o frumoasă zi de Їапіе prin gestul 
disperat al sinuciderii, 

Ambele scrisori au fost expediate din „Sanatorul Pantelimon“, 
unde — în camera саге pe vremuri adăpostise și năpasta vieții lui 
Eminescu — Папе Chendi a ispășit păcate ce veneau adânc din trecut, 
şi niciuna nu poartă data expedierii. Amândouă au fost scrise însă în 
primăvara anului 1913, la primul atac al bolii ce avea să-l ducă în 
mormânt, 

Pe lângă contribuţia lor biografică, de neîntrecută importanță, 
scrisorile acestea prin privirea, melancolică atunci, ce Ilarie Chendi 
aruncă asupra întregii sale activităţi dela Tribuna din Arad — privire 
ce isplteşte pe cercetătorul literar să adâncească procesul de investi- 
баНе asupra operei sale ziaristice, politice și literare — au şi o excep- 
țională valoare documentară, 


lată-le: 


Dragă Unchiaşule, 

If mulţumesc din adâncul inimii pentru scrisoarea ce mi-ai tri- 
mis-o, atât de părintească și ca atâtea îndemnuri cuminţi, ca totdeauna, 
Тїп să-ţi răspund numai decât la atenția, cu care mă mângăi ава de 
mult, în cuvintele d-tale aşa de frumoase şi să-ţi trimit câteva detaluri 
de” orientare asupra stării mele, destul de triste, în саге mă găsesc, 

Poate v'ai mirat cu toţii, văzând că apar așa de rar în timpul 
din urmă în coloanele „Tribunei”, Eu, în schimb, am tăcut și nu vă 
trimeteam nicio veste alarmantă despre boala mea, care mă tortura, 
din simplul motiv că o consideram ca un trecător fenomen de sur- 
menaj, Mă simţeam cam obosit de atâta muncă intelectuală, săvârșită 
şi alci și aiurea în ziarele variate de acasă și volam să-mi сги{ vremea 
și mal ales nopțile de lucru, de a-mi pune nervii în măsură prea mare 
‚ 1а contribuţie, Asta a ţinut foarte puţin însă, căci natura mea și con- 
deiul meu mă rechema mereu la muncă și ascultând de glasul de luptă, 
indemnându-mă am eșit iarăși din rezerva, ce mă umilea și mi-am 
reluat îndeletnicirile dragi, atât la Academie, cât şi la ziare şi reviste, 
Din nenorocire eu am făcut un pas greșit, Trebuia să stau liniştit mai 
departe și să nu-mi sfidez puterile, prea încrezut în ele, Iată ele s'au 
răsvrătit impotriva mea și m'au trântit într'o boală, cu insomnii și amețeli, 
cu nervosităţi însoțite de ciudate fenomene sufletești, încât am desarmat 
împotriva soartei mele și m'am retras, pe nu ştiu câtă vreme, într'un 
colț de sanatoriu, în сеге cu autorităţi, doftoriceşti imi caut sănătatea 
cu mijloacele ştiinţei și, poate, cu mila lui Dumnezeu, Jale-mi este, 
‚ neapărat, de a plerde atâtea nădejdt și isbânzi, câte le credeam cu 
putință şi mi le desenam în privelişti pentru viitor, Jale-mi este de 


68 VASILE МЕТЕА 


familia mea, de soție şi cei до! copilaşi, cari mă plâng acasă, când eu 
mă svârcolesc în colţul meu de renunțare poate. Şi logic este să-mi 
impun o voinţă de fler, o luptă strașnică cu soartea, care mi-a făcut. 
„această nedreptate mare și o resemnare la vălcăreli, 
Mă tem însă de un lucru, pe care d-ta, unchiașule dragă, îl amin- 
teşti în scrisoarea d-tale, D-ta ştii bine intimităţile mele și mijloacele, © 
ce le am, de a putea face faţă unei vindecări radicale, Prietenii теі ` 
de pretutindeni mă îmbărbătează cu vorbe şi mă îmble cu avansuri 
pe salarul meu dela Academie, sau cu împrumuturi ре polițe, сагі 
mi-ar da putinţa unel însăhătoşiri,,, dar combinaţia asta trebue să o 
refuzi când nu ştii de poţi sau nu, cu o boală așa de torturătoare să - 
ajungi ziua de mâine. Eu trebue să mă mărginesc grozav la cheltuielile 
de trebuință şi când văd realitatea, care este în potriva nea și în cazuri ` 
de acestea, îmi vine durere la inimă, ЇН spun acestea nu în vederea 
bunăvoiaţei de care îmi dal probă în scrisoarea d-tale, cl numai dea 
cunoaște ша! pe larg situaţia mea și D-ta, care pururea аі fost un bun 
cunoscător și apreciator al puţinelor mele străduințe în activitatea теа. 
publică, ЇН mulțumesc dár pentru inângăletoarele rânduri, се mi-at 
trimis. Imi vor fi o. шеказ în a insista: asupra boalei, combătând-o 
cu îndârjire, 
Mai sunt și alte сошейн ре Jimer sata: $1 cine ştie, de voi scăpa - 
şi eu din suferințele de astăzi — dorind să mă pun la dispoziţia unei 
nouă „Tribune“. Mii de salutări н de imbrăţişări, dela nepotul d-tale, 
ч Ilarie 
A doua scrisoare cuprinde amara tângulre a lui Ilarie Chendi în 
legătură cu îngratitudinea шаша a Кш și a prletinilor săi A 
dela Arad. 
Aşa cum e scrisă, ea e incă ' una din sutele de райы сагі ів 
şează mizeria și nedreptatea scriitorulat român : 


Dragă Unchiaşule, 


_ Stau în Sanatorul Pantelimon, Judeţul: Шоу, acum de trel săptă- 
mâni, de când am intrat, ca să-mi vindec o chinuitoare boală de nervi, | 
provenită din un surmenaj prin muncă şi din o neglijenţă de până acum . 
pentru sănătatea mea, 

In timpul acesta de suferință și de mizerii felurite, am avut o 
singură mângăiere, Prietenii mel, cei de aici din Bucureşti, ca și cel 
de departe, îmi trimit încurajări, făgăduieli, scrise cu cuvinte duloase, _ 
ре cari le citesc cu drag, Dar în fond atâta е tot; Vorbele frumoase · 
rămân goale, fără să urmeze vreo faptă reală, la care mă aşteptam 


ZILELE DIN URMĂ ALE LUI ILARIE CHENDI ` 69 


dela aceşti scumpi prieteni, Acasă, la mine, îmi plânge sofla mea și 
doi copilaşi aşa de frumoși, asemenea — lar. eu zac alel în Sanator си. 
cheltujeli netacetate și cu: venituri. aşa de piine, $1 la realitatea asta 
tristă a situației mele, nimeni na se arată ca salvator, ci fiecare se 
; mărginește la platonisme, “Nu-i om care să-mi. arate vreo recunoştinţă, 
pentru munca încordată ce am făcut în tovărăşia. lut, Се tristă” expe- 
.rlență pentru mine! Atât de mult răsfățat, pe când eram în luptă şi 
când trăgeam bine la ţintă! ŞI cât de părăsit acum, când m' am retras 
la o parte ca orice luptător rănit, i 
“In clipele acestea, Unchiașule dragă, mi-a venit, са o ainas de ` 
“vânt răcoros; când ат cetit o scrisoare mângăletoare dela Dta, în care 
mi-ai trimis vestea, care m'a întărit în vechea ‘теа încredere în Ată- 
danii теі, De cincisprezece апі de când am intrat în redacţia „Tribunei 
` Poporului“, mi-au fost aşa de dragi și atât de mult am muncit alături 
de dânșii şi în: vreme bună de triumf şi în primejdii ce le aduceau: 
~. wremile rele, Răsfolnd foliantele „Tribunei“ de 15 ani încoace огійсіпе 
“poate găsi acolo sute de coloane şi de pagini întregi iscălite și mai ales 
` neiscălite dar scrise de mine, $1 oricine și-ar lua osteneala va ceti prin 
acele coloane, nu, nu poate să nu se convingă, că în palatul, strălucitor 
odată și acum așa de pustiu al „Tribubei“ am „astrucat“ şi eu destule 
"cărămizi, încât îmi rămâne tot dreptul, de а mă simți mândru de asta. 
“Trebue însă, Unchtagule dragă, să-ţi mărturisesc cu jale, că nicio rănire 
“în. vleaţa mea пи m'a durut şi nu m'a umilit mal tare, ca năprasnica 
 desamăgire, venită tocmai de unde nu m'am aşteptat: din partea Ară- 
“anilor. Căci scumpă mi-a fost: scrisoarea dela 9 Магі, în саге îmi 
trimiteai atâtea vorbe bune $1 recunoscătoare despre „spiritul şi ideile, 
' dela cari s'a inspirat „Tribuna” şi cari vor trăi mai departe, pănă la 
triumful lor...” ŞI, mai ales mângăietor mi-a sunat la ureche şoapta 
"dulce a cuvintelor Dale: „In zilele acestea apropiate“ — imi всйа{ — 
„îți voi trimite dela „Tribuna” cât imi va sta în putință". Voi face tot 
posibilul, са să-ți smulg o sumă mai' considerabilă, ca să-ţi poți 
căuta de sănătatea, scumpă nouă!“ — Ce mari şi tricurajatoare 
cuvinte din partea unui iubitor al dreptății și recunoscător al muncii! 
ŞI ce bucurie când un prieten bun din Seghedin mi-a confirmat această 
veste, de unde tmi scrisese, că este vorba de o mie de coroanel 
Peste alte două zile același lucru l-a confirmat # fratele B... 
_care imi seria direct: „Mi-am. făcut ultima datorie către tine, (săracul 
B..,! СЬ), salvându-fi: 600 de coroane, ре cări le vei căpăta zilele 
acestea (tot ca în scrisoarea unchiaşului | Ch.) Am vrut pentru tine mai 
mult, dar n'am putut H! 1) Dar, dopi ce văd din шона lut B,,,, 


1) Subliniat de Chendi. 


70 VASILE NETEA 


că prin urmare suma plănuită nu. mi se trimite și că sa redus си 400 
coroane, aflu, cu surprindere din aceeași scrisoare, că fratele В.,, а 
căpătat” (cum se zice) plata salariului său pe un an întreg — care, fie 
zis între noi, — a putut să se ridice la cel puțin 7000 coroane. — ȘI 
cu toate astea B... îşi termină scrisoarea către mine: „E foarte trist 
şi mare desolare națională!" ,. 

Cred şi eu „mare desolare naţională“! Dar nu Ја toți, căci odată 
cu В.., a căpătat — ca să vorbesc în jargon — și Șchiopul 3250 co- 
roane, lar Stoica a căpătat pentru 3 săptămâni de muncă la „Tribuna” 
900 de Lei $ boeri! se plimbă prin Europa şi-mi trimit mie cărți postale 
ilustrate şi vesele din drumurile lor... 

Dar de asta nu mă supăr, căci vor fi meritat săracii! Ceeace mă 
face să insist asupra tuturor fărdelegilor, ce mi s'au făcut mie — lä- 
sându-mă си toţii fără nicio lescaie și numai cu scrisorile lor instruc- 
tive — este, negreşit, un alt document, ре care îl rețin din o altă seri- 
soare, a lul George Stoica, саге, cu data de 11 Marile, imi serle: 
„Astăzi і s'a votat şi ţie o mică ѕитиѕоағй de patru sute de co- 
roane ce mai ai de primit dela redacţia „Tribunei“. Era vorba 
să ţi se dea о mile de coroane, n'a volt însă interesatul domn Raicu 1! 1!) 
Mulţumesc d-lui Raicu care se dovedește de bărbat așa de respectuos 
față de munca intelectuală, încât mi-a șters și sumușoara de 400 co- 
roane, care-mi revenea ca rest dela Redacţie, după toate datoririle cin- 
stite din lume... 

Toate, ca toate, dar cum rămânem cu tăcerea asta din toate păr- 
Ше аварга acestei ruşini amăgitoare, la саге am fost expus? Сит sa 
făcut, că înştiințările acelea, — că „peste câteva zile“ vel căpăta ba o : 
mie ba 600, ba numai 400 şi nici acelea nu, să se ргеѓасё în о simplă 
vorbărie şi să îndur eu rușinea asta, de а mă vedea umilit tocmai 'de 
acela la cari am ţinut așa de mult, Ce rost au toate retractările acestea, 
de а nu mă înștiința pe mine cinstit, că banii, cari existau în realitate 
sau împărțit întrun mod аза de inegal, într'o proporție ава de ре- 
dreaptă, încât pentru mine n'a rămas niciun gologan, 

N'am meritat eu nici atâta atenție dela D-voastră ?,., 

Nu уо! să spun nimic rău, dragă unchiaşule, la adresa bunei. Dtale 
credințe, când mi-ai scris și m'ai asigurat, ca de un fapt implinit, Dar 
te asigur, că n'am meritat să fiu tratat așa de meschin. Ceea ce.te тоб, 
este să binevolţi a-mi trimite deslușiri despre cum stă de fapt toată 
lovitura asta, ce mi sa dat? Cine și de ce mi-a luat mie dreptul de 
a mă împărtăşi şi eu, în clipele acestea, de ceea ce mi se cuvenla? 
ŞI de се procedarea impotriva mea? Aveau oare celalalţi redactori mai 
multe merite pentru „Tribuna“, ca mine ? 


1) Şi el comanditaral „Tribunei" şi după demisia lui Oncu, director al „Victoriei“. 


ZILELE DIN URMĂ ALE LUI ILARIE CHENDI 71 


Am auzit dela Goga ceva, că s'ar fi amestecat și Stere în chestie, 
dar cum Stere nu-mi este prieten, ştiu că n'a putut face nimic. 

Nu mă uita deci, unchiașule, şi arată-mi în сеа mal apropiată 
scrisoare, în câteva rânduri, motivele, pentru cari va trebui să sufăr și 
cine au fost autorii infamiei împotriva mea, căci aş voi să mă răfuesc 
cu el în presă şi să le spun cât sunt de mici la suflet și de păcătoşi. 

Primește, Unchiaşule dragă, întregul meu devotament și nu ulta 
a-mi răspunde, ca să ştiu asupra cul să-mi vărs necazul ` 
Nepotul Dtale trist : 
Chendi 
Acesta este dar adevărul asupra zilelor din urmă ale lui Ilarie 
Chendi, Trist şi penibil, dar adevărat, 
În afară de el nu sunt decât fraze și eufemisme, 


Indiferent din pana cul au ieșit, 
VASILE NETEA 


“CRONICI 


NOI OPINII STRĂINE DESPRE CONTINUITATEA ROMÂNILOR 
IN DACIA | ' 


Problema continuității poporului român pe pământul Daciei а 
rămas și azi tot aşa de pasionantă pentru istorici și linguiști ca pe 
timpul lui Clain, Șincai și Maior. Dar azi se pune mai multă patimă 
politică din partea vecinilor noștri în combaterea persistenței pe. ace- 
leași meleaguri a Românilor din antichitate până în zilele noastre. Din 
partea noastră se discută cu mai multă obiectivitate această problemă, 
ceea ce se poate vedea și din faptul că s'a găsit printre noi un învățat, 
ca Alexandru Philippide, care a susținut imigrarea din Peninsula Bal- 
сатса a Românilor. E probabil că printre învățații unguri sunt și de 
aceia care nu sunt chiar așa de convinși partizani ai tezei originii 
sud-dunărene a Românilor, dar пи îndrăsnesc să-și exprime, mai ales . 
în scris, îndoiala lor în această discuţie, Opinia publică ungurească, 
şovină și intolerantă, i-ar ostraciza fără milă. 

Pe placul acestei opinii publice ungurești sunt lucrări ca aceea 
а ungurului prin adopţie Tamás (până ieri-alaltăieri Treml), Romains, 
Romans еі Roumains dans lhistoire de la Dacie Тғајапе (Budapesta, 
1936), de altfel foarte bine scrisă, clar şi curgător, despre care direc- 
torul Insitutului german din România, Ernst Gamillscheg, zice că 
ea convinge pe oricine care, înainte de a o ceti, e de aceeaşi părere 
cu autorul ei. Pentru ceilalți aproape că nu aduce nicio dovadă nouă 
(Siidost-Forschungen, anul V, pag. 20). ү 


Ca exemplu de argument nou, adus de Tamâs, poate servi, între 
altele, acela că, după învățatul ungur, numele de Romanus (орирёп- 
du-se la tot ce nu era roman, la tot ce era barbar) n'a putut căpăta 
un înţeles etnic, decât în urma desvoltării politice petrecute în interiorul 
graniţelor imperiului roman în cursul secolului IV, când Dacia era de- 
mult evacuată de oficialitatea romană. După Tamâs, dacă poporul 
român s'ar fi născut la Nord de Dunăre, n'ar purta numele de Român. 

Presupunând, că înțelesul etnic a lui Romanus s'ar fi născut numai 
în sec. IV, distinsul romanist german, în recensia pe care i-o face lu- 
crării lui Tamás şi care a fost publicată în revista germană amintită 


NOI OPINII STREINE DESPRE CONTINUITATEA ROMÂNILOR ÎN DACIA 13 


mai sus, se întreabă dacă, între Romanii rămași în Dacia după eva- 
cuare) însuși Tamás admite: că au rămas coloniști romani la Nord de 
Dunăre după anul 269) şi cei dela Sud de Dunăre, se ridica un ade- 
vărat zid chinezesc. Dunărea, care şi atunci ca astăzi era uri „drum 
fără pulbere“, n'a împiedecat populaţia romanică de. pe cele două 
țărmuri, ale fluviului să exprime cu același termen пеарагіпегеа ei la 


lumea barbară înconjurătoare, | 

Un alt argument de același calibru al lui Tamâs este următorul: 
Termenuil de Blach, Vlachi, Olachi, Volochi, etc. al documentelor me- 
dievale nu se reieră totdeauna la Români. (Aceasta e adevărat, căci 
` toate formele de mai sus ai aceluiaşi termen se aplicau și Italienilor, 
Francezilor, în general oricărui popor de origine romanică), Se ştie 
însă că cronica rusă din sec. XII, numită a lui Nestor, vorbește despre 
- poporul Volochilor care, ре teritoriul Ungariei de mai târziu, s'a opus 
întâi răspândirii Slavilor, iar mai târziu a fost înfrânt de Ungurii ve- 
niți din răsărit, Toţi cercetătorii: obiectivi au văzut în acești Volochi 
„ai lui Nestor pe Românii, amintiți și de Anonimul regelui Béla, саге 
г au rezistat cu armele cuceririi maghiare, Pentru Tamás aceşti Volochi 
~ pnu puteau fi Români, căci 1. Românii пи apar niciodată în evul mediu 
ca element stăpânitor, iar 2, numele de Voloch putea să însemneze și 
Italian, romanic din Dalmația sau din Alpi, etc, Pentru învățatul 
german — ca pentru orice. minte sănătoasă — e mult mai logic de а 
admite că în sec, IX nu Italieni, Dalmatini sau romanici din Alpi au 
ţinut piept, pe teritoriul de mai târziu al Ungariei, Ungurilor, ci Ro- 
mâni, pe care îi întâlnim în secolele următoare tot acolo. lată deci o 
„dovadă că Românii apar în evul mediu și ca element stăpânitor, nu 
-numai ca ţărani şi: păstori neorganizați, _ 

Prin urmare argumentul dintâi al lui Tamás е un adevărat „cir- ` 
culus vitiosus”: De acum înainte pot fi descoperite zeci de documente 
medievale în care să se vorbească despre Blachi, Volochi, etc. având 
о oarecare organizaţie primitivă de stat în părțile noastre: ale Europei; 
putem fi siguri că acei Blachi; Volochi, etc. n'au fost Români, căci, 
după d-l Tamás, Românii nu apar niciodată în evul mediu ca. popor 
organizât, RI 

În felul acesta sunt şi celelalte argumente nouă ale lui Tamás. 

Ne pare bine, nouă ca Români, că și străinii își dau seama că 
şi această operă ungurească vădeşte o  „însufleţire patriotică“ ma- 
Ghiară, mai mare decât ar fi de dorit într'o lucrare științifică și că, 
autorul ei, poate fi bănuit, în multe din argumentările sale, de-a-dreptul 
de „româno-fobie“. Cu drept cuvânt i-a amintit recensentul german 
deviza: Sine ira et studio! o. А 

`__ Linguistului german i se pare de altfel că istoria nu пе va mai 
putea da argumente nouă în această discuţie, ci mai degrabă lin- 
guistica. Aceasta cu atât mai vârtos, că acuma dispunem de materialul 
'atât de bogat al Atlasului Linguistic Român. Însuși d-sa ne-a arătat 
cum poate fi atacată problema originii Românilor cu ajutorul datelor 
geografico-linguistice cuprinse în hărţile Atlasului Linguistic Român, 
Studiind aceste hărţi, di-sa stabileşte trei vetre în care s'au păstrat ele- 
mente romanice din antichitate până în evul mediu și din care româ- 
nismul străvechiu s'a răspândit pe toată întinderea ocupată astăzi de 


74 EMIL PETROVICI 


cei care vorbesc un graiu românesc (Despre originea Românilor, în 
Revista Fundațiilor Regale, anul VII, Nr. 8). Două din aceste vetre 
erau la Nord de Dunăre: întâia în Munţii Apuseni; a doua, până în 
sec. VII, pe malurile amândouă ale Dunării, între Giurgiu și Cerna- 
voda, iar după sec. УП mai la Nord, între Dâmboviţa şi Argeş; în 
sfârșit a treia era la dreapta Dunării, în Valea Timocului, 

Prin urmare profesorul Gamillscheg admite, pentru părțile apu- 
sene ale Transilvaniei șifpentru Sudul Munteniei, neîntrerupta dăinuire 
a populaţiei romanice din antichitate până azi. Їп spaţiul dintre cele 
trei vetre romanice, romanitatea a fost cutropită de un amestec de 
popoare compus din Slavi, Pecenegi, Cumani, Unguri, etc. care, având - 
nevoie de a se înţelege între ei, au adoptat limba străromână, la în-- 
ceput ca limbă comună de circulaţie, și apoi ca limbă vorbită în fa- 
milie, romanizându-se, 

Şi alţi cercetători găsesc că datele Atlasului Linguistic Român ne 
îndreptățesc să пи ne mai îndoim de continuitatea populaţiei româneşti 
în apusul Transilvaniei, Banat şi Crişana, Întâiul în această direcţie а 
fost profesorul Sextil Pușcariu. Їп articolele sale Les enseignemenis 
de l'Atlas linguistique de Roumanie şi Le rôle de la Transylvanie dans 
la formation еі l'&volution de la langue roumaine, apărute amândouă 
în La Transylvanie, a arătat cum multe din elementele de origine la- 
tină ale limbii române s'au păstrat tocmai în părţile apusene ale teri- 
toriului daco-român, ceea ce nu poate fi explicat altfel, decât prin ro- 
manizarea mai puternică a acestei regiuni pe vremea stăpânirii roman 
şi prin continuitatea populaţiei romanizate până astăzi, 


Aceeaşi părere a fost exprimată nu de mult şi de un romanist 
elveţian, Karl Jaberg, profesor la Universitatea din Berna, coautor 
al Atlasului Linguistic Italo-elveţian, în articolul Der Rumänische Sprach- 
atlas und die Struktur des dacorumănischen Sprachgebieis, apărut 
în revista Vox Romanica, anul V (1940). lată propriile cuvinte ale. 
distinsului învățat: „Hărțile Atlasului Linguistic Român — și aceasta 
constitue unul dintre cele mai importante rezultate ale lui — dovedesc 
ca fiind cu desăvârșire exclus, ca în urma cunoscutului edict al lui 
Aurelian Dacia să fi fost complet desromanizată. Hărțile publicate și 
comentate în anii 1936 și 1938 de Puşcariu vorbesc o limbă lămurită, 
Cum ar fi putut să se menţie elementele latine ава de bine în Nord- 
Vestul: României de azi, dacă Românii ar fi reimigrat din Moesia”? · 

" Linguistului elveţian i se pare o adevărată minune cum de s'a 
putut forma un/popor şi o limbă majoritară unitară românească ре 
pământul României, când se gândeşte la valurile politice, culturale și 
linguistice străine, care au cutropit de atâtea ori acest pământ, In urma 
năvălirilor ре care le-a suferit această parte a Europei (gotică, slavă, 
bulgărească, maghiară — autorul numește numai pe cele: mai impor- 
tante),;s'au' produs асі așa"de mari deplasări de populaţii şi de limbi, 
încât stările din Europa centrală și mai ales din Franţa şi Italia se 
prezintă, în comparaţie cu cele dela noi, ca rezultând dintr'o desvoltare 
liniştită continuă. „Caracterul: geografico-linguistic "ali: României a fost 
determinat de: stratificări ; şi: amestecuri de populaţii, de subjugări și 
lupte pentru libertate, de migrațiuni. şi expansiuni colonizatorii, de în- 
temeierea principatelor independente și de rivalitatea dintre ele”, 


CE ESTE TRANSILVANIA 15 


Ceea се este comun în concepţia celor doi învăţaţi străini amintiţ 
mai sus despre originea şi istoria limbii române e că, amândoi accen- 
tuează deosebirea fundamentală dintre desvoltarea linguistică paşnică 
din occident și lupta îndârjită pentru existenţă, neîntreruptă de 17 
secole, а romanităţii orientale. Lupta .aceasta a rămas nenotată de 
istorie, căci s'a dat oarecum sub pământ, de forţe etnice necălăuzite 
de straturi superioare culturale, Hărţuită de veșnice năvăliri străine, 
romanitatea orientală n'a putut înjgheba organizaţii de stat trainice 
care să lase dâră în destinul ei de mai târziu. - 

E sigur că în asemenea condiţii, romanicii din răsărit n'au avut 
nici așezări trainice de lungă durată, Adeseori vor fi fost nevoiți să 
le părăsească pe cele dela șes sau din văile mai largi, pentru a se re- 
trage pe un secol — două în văgăunile munţilor. Când coboară iarăși 
la şes găsesc așezările năvălitorilor, cu nume străin. 


Аз zice că, din punct de vedere metodic, e greșit de a vrea cu 
orice preţ să dovedești continuitatea romanităţii pe solul Daciei cu 
ajutorul toponimiei. Aceasta însemnează a uita fundamentala deosebire 
dintre romanitatea apuseană, care a dus de-a-lungul veacurilor o vieaţă 
relativ tihnită şi un traiu sbuciumat ca acela al romanicilor răsăriteni, 
In occident e firesc să găsim multe nume de locuri păstrate sub forma 
lor romanică din vechime până azi. Dar la noi cum ar fi putut de ех. 
să se păstreze numele Uipiei Traiane-Sarmizegethusa când aceasta 
poate 8—9 secole de-a-rândul n'a fost decât o „grădiște“, adecă о 
ruină de cetate locuită numai de bufniţe și de stafii, 

Fără organizaţie politică şi bisericească, fără clasă conducătoare, 
alungată dela şes la munte, sau dintr'o vale într'alta, încât vechilor 
așezări li s'a pierdut şi numele, romanitatea orientală, numai cu aju- 
torul acelor „Volkskrăfte”, cum le zice învățatul elveţian, a înfăptuit 


minunea dăinuirii ei până în zilele noastre, 
EMIL PETROVICI 


CE ESTE TRANSILVANIA ? 


Este titlul unei cărţi noi a d-lui profesor S, Mehedinţi.!) Scrisă, ca 
tot ce dă şi a dat d-sa ca hrană sufletească neamului, dar mai cu seamă 
tineretului nostru, în cea mai autentică limbă literară, într'un stil pla- 
stic, de o limpezime de izvor de munte, cartea este suflată în nobilă 
şi documentată pulbere de bineînțeles patriotism românesc. Este tra- 
dusă și 'în limbile germană şi italiană. Dacă difuzarea ei în Europa 
se va face conştiincios și cu isteţime, va putea aduce şi peste hotare 
un preţios serviciu cauzei noastre, atât de necesar azi, în aceste! zile 
de cumplită amărăciune a sufletului românesc. 
` Dăm în cele ce urmează din cuprinsul ei un scurt rezumat, пе- 
lipsindu-l însă nici de un stăruitor îndemn către cititori, de a cumpăra 


_şi citi această prețioasă broșură, precum și de а o pune în mâna co- 


piilor și cunoscuţilor lor. 


» 1) S. Mehedinți: Ce este Transilvania? Biblioteca Revistei Istorice Române, IV. 


„București, 1940 88 pagini. Prețul 50 Lei. 


16 SABIN OPREANU 


Şi după cedarea temporală, atât de nespus de dureroasă pentru 
orice Român, a Transilvaniei de Nord, Transilvania întreagă rămâne 
şi va rămânea totdeauna ca regiunea centrală a Românismului de pre- .. 
tutindeni. D-1 Mehedinți îi zice „sâmburele statului român”, fiindcă în 
vara trecută, când a fost scrisă cartea, Transilvania. era de fapt și din ` 
punct de vedere al Geografiei politice, sâmbure de stat. Intreagă cartea . 
este documentarea ştiinţifică a acestei concluziuni, care venea dela sine, 

` Înconjurată de jur-imprejur de Carpaţi, rolul ei a. fost unul de . 
cetate a Europei, împotriva năvălirilor. din Răsărit şi Miazăzi, îndreptate - 
spre centrul şi Apusul Europei. Carpaţii ridicaţi cei dintâi din noianul 
de ape marine, care acopereau în trecutul geologic pământul Ţării 
noastre, au făcut cu putință, ca ре rând să li se adauge aproape con- 

. centric noi zone de uscat, dând admirabila simetrie arhitectonică a 
pământului românesc, „O îmbinare atât de armonioasă a elementelor 
reliefului nu ştiu să se mai poată găsi undeva pe toată faţa pământului”, 


Unitatea de relief, trebuia să ducă și la unirea neamului, care 
locuia această clădire atât de simetrică a naturii, unire care sa și în- 
făptuit şi care a fost prezisă de geografii străini, | 

Dar Transilvania și din alte numeroase puncte de vedere este 
centrul firesc al. pământului , românesc. Astfel ea are climatul dacic 
tipic. Tot din inima ei ca dintr'un gigantic rezervoriu ies radial aproape 
toate apele curgătoare ale României. „Transilvania este casa apelor 
României“, i | : 

Transilvania este apoi, пи numai din punct de vedere al feno- . 
menelor. fizice, un centru de simetrie, сі și:din punct de vedere al · 
grupării celui mai tipic și mai genuin neam carpatic, care sunt Românii. 
Ea „a fost din antichitate până azi vatră neamului legat de Carpaţi“, 
vatra familiară a neamului românesc, Cu excepţia insulei de Români 
secuizaţi și a insulelor colonilor saşi și unguri, peste tot, în jurul şi în 
interiorul ei, găsim zonele concentrice de populaţie compactă româ- 
nească. . т 
‚ De mii de апі a dăinuit aici neamul nostru, după cum о dove- 
дезе d-l Mehedinţi cu foarte numeroase fapte: etnografice şi istorice, 
s'a păstrat din vremea Dacilor în Carpaţi același neam „cum se ţine 
copacul cu rădăcinile de pământ“, cum spuneau cei vechi despre Daci, | 
după cum ne arată aceasta îmbrăcămintea, aproape identică la Ro- 
mâni cu a strămoșilor lor, Dacii, Și ca puritate de rasă Românii, ca 
neam carpatic, au păstrat mai curate caracterele raselor tipice euro- 
pene, decât neamurile din jurul lor. „La unitatea огобгайс „şi hidro- 
grafică a ținutului carpatic, se adaugă şi unitatea antropologică a rasei, 
care îl locuiește încă din timpurile preistorice“, cum dovedesc aceasta 
atâtea îndeletniciri păstrate la Români din preistorie, Tipul vaselor de 
pământ este același azi în multe regiuni, la Români, care era și la 
populaţiile din epoca de piatră, la populaţiile de aici, dovedind toto- 
dată prin aceasta, că „populaţia care lucrează astfel de olărie na 
fost niciodată nomadă“, condiţionând chiar meșteșugul olăriei o popu- ` 
laţie statornică, legată de anumite locuri, 

„Mai avem şi alt document despre arhaismul acestei populaţii. 
Nu departe de regiunea ceramicei lucrată cu mâna se înalţă masivul . 


BIBLIOTECILE ROMÂNEŞTI DIN ARDEALUL CEDAT 11 


Rodnei... Păstoritul e aici foarte desvoltat, iar păstorii, în fiecare pri- 
măvară, când turmele se urcă în zona alpină, se. servesc în zilele 
dintâi de ceea ce numesc ei „foc viu“, adică aprind focul prin frecarea 
lemnelor, metoda cea mai. primitivă, de care s'a servit ființa ome- 
'nească la începuturile civilizaţiei, ` | ; ' 

__ Şi faptele linguistice ne dovedesc continuitatea populaţiei ro- 
© manice în regiunile carpatice, contiriuitate: explicată și - de alte fapte 
: numeroase, antropogeografice, economice şi istorice. Же 
©- = Aşa a rămas de mii de ani cetatea transilvană în patrimoniul 
< neamului românesc, care este paznicul ei şi. păzitorul drumului dela 
‚ Dunărea de jos, ajutat fiind la aceasta nu numai de factorii naturali, 
“ci şi de înaltele lui facultăţi sufleteşti, recunoscute de o mulţime de 
mari învăţaţi | ЖА 
Е SABIN OPREANU 


BIBLIOTECILE ROMÂNEŞTI DIN ARDEALUL CEDAT. | 


„E în deobște cunoscut că vecinii noștri Unguri s'au lăudat și se 
laudă mereu cu primatul lor cultural în orașele din Ardeal, în care, | 
„după ei, elementul românesc poate fi considerat inexistent. Cât de 
- puţin adevărată e această afirmaţie, stau mărturie o mulţime de fapte, 
Aici nu vom aminti decât existenţa vechilor biblioteci româneşti — 
. sub vechi înțelegând ре cele dinainte de Unire, — a căror fiinţă e 

"aşa de puţin cunoscută marelui nostru public și chiar specialiştilor, 

„Cele mai vechi din aceste focare de naționalism și de cultură 
românească aparţineau bisericii şi institutelor de învăţământ sau stu- . 
denţilor acestora. Încă. în veacul al XVIII-lea întâlnim o bibliotecă а 
Episcopiei Unite ` dela' Oradea, întemeiată la 1775 şi ajungând cu 
timpul, la aproape 7000 de volume și mai multe sute de manuscrise, 
dintre care multe din ale lui Șincai şi Clain. In același oraș, Școala 
normală unită avea o bibliotecă fondată prin 1848, care, înainte de 
războiul mondial, dispunea de peste trei mii de volume. Veche (din 
1851) e şi biblioteca „Societăţii de lectură a Junimei române“, despre 
care însă ne lipsesc date mai amănunțite. Prin anul 1913 mai іа ființă 
tot la Oradea și o bibliotecă a teologilor uniţi, având la bază cărţile 
unei mult mai vechi „Societăţi bihorene Samuil Vulcan”. 

___Şi Clujul are un loc de frunte între orașele ardelene cu vechi 

„biblioteci românești: aceea a Societăţii „române de lectură” dată din 
1861 ; a protopopiatului unit, de prin 1872, iar а „Societăţei junimei 
Universitare Julia” (care avea şi un cabinet de lectură cu 13 ziare 
abonate), de. prin 1873. Harnicii noştri studenţi clujeni mai întemeiază 
încă două biblioteci: una, mai veche, a „Societăţii de lectură”, alta a 
‚ „Agenturei Astrei pentru tinerimea universitară“, amintită prin anul 1913, 

Cam în aceeaşi vreme (1911) înființează o bibliotecă Societatea 
soldalilor români di Cluj. O bibliotecă de meseriaşi. români avem și 
la Bistriţa, întemeiată încă pe la 1895 din inițiativa unui tâmplar: 
Vasile Lungu. | Ие 

- Vechi sunt şi bibliotecile Seminarului teologic din Gherla, (1860) 
— trecut în 1931 la Cluj — și a profesorilor „Preparandiei” de acolo 


118 ION MUȘLEA 


(1869), In același an іа ființă biblioteca studenților teologi, care număra 
peste o mie de opere românești іп anul Unirei. Ceva mai nouă (1877) 
e biblioteca Reuniunei învăţătorilor uniți din jurul Gherlei, urmașe а 
unei mai vechi biblioteci a Casinei Române din Gherla, 

Cea mai bogată era însă biblioteca şcolilor din Năsăud, fondată 
la 1865, care, în anul 1913, număra peste 10.000 de volume. 

$1 învățătorii sălăjeni aveau la Șimleu o bibliotecă, înființată în 
1870. Aici mai funcţiona, din anul 1890, și o bibliotecă a Astrei. 

„Asociaţiunea” maramureșană avea o bibliotecă la Sighet, încă 
de prin anul 1871. i 

Incheiem lista noastră cu biblioteca „Reuniunii preparandiloru 
„din Zelahu“ (Zalău), care, deși elevi ai Şcolii normale de stat (ungu- 
rești), şi deşi numai 23 la număr, îşi înjghebaseră, de pe la 1871, о 
modestă bibliotecă, abonând și vreo șase reviste românești din Ardeal 
şi din ţară. Mai cunoscută și mai veche e Biblioteca elevilor dela 
gimnaziul catolic din Satu-Mare, înfiinţată încă la 1859 și distrusă de 
Unguri după cincisprezece ani. O bibliotecă asemănătoare pare să fi 
existat, în jurul anilor 1881, și la „archigimnaziul catolic“ din Cluj, 

S'ar putea crede că din cărţile acestor biblioteci nu citeau decât 
membrii lor: profesori, studenți şi elevi, învăţători și meseriași, Se știe 
însă bine că ele constituiau centre de lumină și naționalism pentru 
toată românimea orașelor respective, uneori chiar şi a satelor din îm- 
ргејигіте: la sodalii din Bistriţa, ceteau intelectualii români аі ora- 
şului ; din ale învăţătorilor, împrumutau cărţi și preoții; iar bibliotecile 
liceelor și institutelor teologice puteau primi cu drept cuvânt numele 
de „semi-publice“, cărţile lor ajungând cu ușurință şi în mâna părin- 
ог $1 prietenilor tinerilor cetitori 1}. 

E adevărat că o parte din bibliotecile amintite mai sus nu mai 
ființau, de sigur, la înfăptuirea Опігеі, Dar cele care au reușit să re- 
ziste până în 1919 şi-au sporit enorm numărul volumelor, adeseori 
dublându-l, Та unele orașe, care înainte nu cunoscuseră biblioteci ro- 
mâneşti, ele a prins уіеа{&: Târgu-Mureș, Dej, Baia-Mare, Mier- 
curea-Ciuc, etc, 

Şi putem să nu amintim încă odată Clujul? Am lăsat acolo, în 
Biblioteca Universităţii, cea mai mare colecţie de cărți româneşti apă- 
rute în Ardeal: mai multe zeci de mii de volume, adunate — să se 
știe — cu bani și trudă românească! | 


Se cade să facem apoi amintire, măcar în trecere, alături de 
bibliotecile orașelor şi de acelea ale satelor, în special de cele înfiin- 
tate de Astra, care numai în 1912—13 trimisese .150 de biblioteci 
„despărțămintelor mai expuse din punct de vedere național: Gherla, 
Maramureş, Bihor și Sătmar"... 


Dar bibliotecile — uneori impresionat de bogate, ajungând la 
peste 1000 de volume — ale atâtor umili ţărani de pe Câmpie sau 
din granița Năsăudului ? 27 


1 Pentru amănunte se poate consulta broşura noastră: „Contribuţiuni la cu- 
noaşterea bibliotecilor româneşti ale oraşelor din Transilvania până la Unire. Cluj, 1935, 


ÎNTRE JUSTIŢIE ŞI ECHITATE ‚ 19 


Я Toate aceste biblioteci au rămas pe loc. Gândul nostru, саге își 
aminteşte de felul în care a fost nimicită atâta bogăţie de carte ro- 
mânească în anii 1848 şi 1918, tremură de grija lor... Câte vor mai 
- trăi oare astăzi ? Şi ce vom mai regăsi din ele? | 


ION MUŞLEA 


INTRE JUSTIȚIE ŞI „ЕСНІТАТЕ“ 


| Nu ne-am făcut niciodată iluzii asupra simțului de omenie al ve- 
- cinilor noştrii maghiari, Totuşi ceea ce s'a întâmplat după arbitrajul dela 
Viena, în Ardealul de Nord, ne-a surprins. 

În adevăr, prin actul de arbitraj, Statul maghiar își lua obligaţiuni 
precise, atât faţă de Românii cari, de bună vole, ar fi părăsit Ardealul 
de Nord, cât şi faţă de cei cari rămâneau acolo, 

Faţă de acest act internaţional, credeam că, Statul Maghiar, gelos 
de legalitatea exterioară, pur formală, nu va face nimic ca să-l contra- 
zică pe faţă. El bine, ne-am înșelat, Fie că ura era prea mare, fie că 
teama vnel reveniri făcea pe conducători prea grăbiţi, de data aceasta, 
Statul maghiar, nu a respectat nici de formă, prevederile arbitrajului, 

Schingiuiri barbare, expulzări în masă, iar acum ordonanța privitor 
la transmisiunea imobilelor din Ardealul de Nord, în intervalul de timp 
dela 28 Iulie 1914, până la 15 Septemvrie 1940, (Ога, Nr, 1440/1941 
a Preg. Cons, de Min, Maghiar) o adevărată lege de expropriere a Ro- 
mânile de bunurile imobiliare câștigate cu muncă grea în decurs de 
25 `ап{, 

Ce deosebire între procedeul românesc din 1918 și procedeul 
maghiar de-acum | | 

Statul român, ocupând Ardealul în urma unui războiu victorios, 
prin luptă cu Statul maghiar în descompunere și pe baza hotăririlor dela 
Alba-lulia, avea poate dreptul să o rupă complet cu trecutul: să abroge 
toate. legile existente în Ardeal și să revizuiască brusc toate situaţiile 
cari au creat nedreptăţirea elementului românesc, 

$1 totuşi nu s'a făcut așa. Respectuos pentru continuitate şi pentru 
continuitate şi pentru drepturile câştigate prin muucă, Statul român n'a 
expulzat pe nimeni, El a acceptat chiar serviciile elementelor maghiare 
în funcțiuni publice. Statul român apoi a menţinut în vigoare toate le- 
gile maghiare şi austriace, сагі guvernau interesele private ale cetăţe- 
nilor din Ardeal, . 

Statul maghiar ocupând Ardealul de Nord pe baza unui act de 
arbitraj, prin care s'a obligat să respecte toate drepturile câştigate, pro- 
cedează chiar сппігаг, El priveşte toate legile românești са o simplă 
stare de fapt care trebue grabnic lichidată, 

Prin ordonanța mai sus citată, se extind, pe teritoriul Ardealului, 
o serie de legi privind imobilele. Se menţin în vigoare numai Legea 
conversiunei din 7 Aprilie 1934, pe care totuși legiuitorul maghiar o 
numește „aşa numita lege а conversiunii”, și Legea pentru reforma 
agrară, pe care consecvent o numește „normele de drept ale politicii 
agrare române”, voind să evidenţieze că dreptul românesc și politica 
agrară românească, se confundă: legea nu are o existenţă aparte, ci 
numai са expresiune а роННсеі agrare române, pe care Statul maghiar, 


80 | ` DIMITRIE TODORAN 


de sigur nu şi-o іпвиѕевіе, De aceea situațiunile create de această lege, 
spune ordonanța, vor fi reglementate separat, 

Ordonanța maghiară a apărut în Nr, 3-4 al revistei Cercului ju- 
ridic bănăţean, din Timişoara, într'o îngrijită traducere, Cititorii noștri 
о vor găsi acolo dacă-i interesează întreg conținutul ei. . 

Aci vom arăta numai pe scurt, principalele dispoziţiuni ale ei, 
scoțând în relief spiritul în care este făcută, | 

- 1, Primele dispoziţiuni sunt prescrise pentru imobilele dobândite 
dela Statul român, sau alte instituţiuni publice române, Ele au de scop 
să readucă, în patrimoniul Statului maghiar toate imobilele cari erau în 
patrimoniul său la 27 Octomvrie 1918, cari au trecut asupra Statului 
român şi cari ar fi fost înstrăinate,. gratuit până la data de 15 Martie 
1939, sau chiar oneros după această dată, 

2, Ordonanţa prevede apoi că orice act de înstrălnarea unui imobil, 
închelat în intervalul de timp dela 28 Octomvrie 1918, până 1а 15 Sep- 
temvrie 1940, se poate ataca, dacă vânzătorul a încheiat de teama ипе! 
presiuni administrative reale sau aparente, prin care sau favorizat in- 
teresele achizitorului, 

Această situațiune, care, în definitiv merita un tratament aspru, 
legiuitorul maghiar o încadrează într'o serle de dispoziţiunt precise, cari 
fac ca, arbitrarul să Не cât mai puţin posibil. Nu trebue să se mire 
nimeni. Dispoziţia, pare a fi de foarte rară aplicaţiune și legiuitorul - 
„maghiar şi-a spus că, nu strică pentru efect în străinătate, și în special 

în fața ÎInaltelor Puteri garante ale arbitrajului, să se arate un legiuitor 
cu simţul echităţii, | | . 


3, Intenţiunea adevărată a legiuitorului maghiar e cuprinsă însă | 
în art. 7 al ordonanţei, pe. care о cităm în întregime: 


Partea care, în intervalul de timp 'dela 28 Octomvrie 1918, până 
la 15 Ѕеріетугіе 1940, — și-a pierdut imobilul.,. prin orice mod... 
suferind prin aceasta daune însemnate, în timp ce partea achizitoare a 
profitat, contrariu echităţii de beneficii disproporțlonate, va putea pre- 
tinde dela acbhlzitor, în termen de un an dela intrarea în vigoare а 
ordonanţei, — o echitabilă atenuare a pagubei, fie prin retrocedarea 
unei părți a imobilului, fie printr'o despăgubire, | 


Dispoziţiunile acestea se aplică și înstrăinărilor intervenite dela 

28 Iulie 1914, până la 27 Octomvrie 1918, dacă prețul sa plătit după 

21 Octomvrie 1918 și dacă, de pe urma acestui fapt, vânzătorul, a 

suferit o daună neechitabilă, | 
Dispoziţiunile acestea se aplică şi achizitorului următor, dacă 
acesta ar fi profitat, contrariu echităţii, de beneficii disproporționate. 
Articolele următoare adaugă că litigiul se judecă de judecătoriile - 
de pace, cu recurs la Curtea de Apel şi că preţul se stabileşte, după 
echitate, ţinând seama de situaţia părţilor, 

Ce urmări va avea această dispoziţie ? 

lată pe cetățeanul Madaras care, în 1916 şi-a vândut casa lui 

Crişan, cu înțelegerea că preţul se va plăti în 5 rate anuale, adică 

„până în 1921, La timpul său, vânzarea а fost reală, prețul bine stabilit 


INTRE JUSTIȚIE ŞI ECHITATE 8 


- şi. pentru maghiarii din Ungaria dela Trianon, Statul maghiar nici n'a 
- prevăzut posibilitatea de а o revizui 

©. Nu. acelaşi lucru е în Ardealul de Nord, Acolo trebue făcut ceva 

ca Crişan sk restitue, fie imobilul, fle să plătească încă odată prețul, 

Şi iată cum se întâmplă сё, Madaras are dreptul să-l cheme în ju- 

ecată, 

` De sigur Crișan se va apăra, va explica, dar nu foloseşte la nimic, 

Judecătorul va judeca. după... echitate, stabilind un preţ care rezultă 
_ din situaţia părților şi va obliga pe Crişan să restitue, 

La fel уа păți şi Oltean, care a cumpărat dela Székely Zoltan, 
în 1922 un imobil şi l-a plătit imediat, ŞI lucrul acesta se va întâmpla, 
chiar dacă Olteanu va arăta că şi el a vândut un imobil, că cele două 
imobile sunt de preţ egal # că a plătit întreg preţul realizat, 

" Sfântă echitate | i КСЕ. | 
Dispăruseși din limbajul legluitorilor, Aceștia pentru а te ingrădi 
“cât. mat bine, au făcut, de mii de ani, legi. Peste tot ești ingrădită, lată 
. în materie de preţuri, legile spun că: se vor stabili după valoarea 
medie, după impuneri, prin experţi, prin datele institutelor de statistică... 
ŞI ştie Dumnezeu, cât e de greu, chiar aşa, să se stabilească adevă- 
ratul рге al unui imobil, să zicem, în 1925, la Cluj, 

lată însă că, guvernul maghiar se lipsește de toate, De sigur nu 
le exclude, dar nu prevede, pentru judecător, necesitatea de a le avea 
în vedere. | 

Judecătorul va judeca după echitate, | 

Citiţi bine şi gândiţi-vă la tot ce ar putea urma, dacă legea se 
va aplica, i : 

Mai adaagaţi că se judecă fără apel, cu recurs la Curtea de Apel, 
unde cei interesaţi, nu trebue să fie citați decât în caz că se găsește 
necesar, 

‚Ма! adăugaţi că Guvernul maghiar s'a îngrijit să expulzeze ре 
majoritatea advocaţilor şi pe cel mai mulți conducători, 

"În fine, mai adăugați că legea prevede că taalnte de judecată, 
„partea, poale Я chemată pentru о transacţie, Gândiţi-vă ce va Н în su- 
fletul lui Crișan și lui Oltean; când va sta în fața judecătorului, venit 
din Ungaria veche, care nu știe româneşte și când ştie că dacă nu 
face о transacţie, va urma о procedură, la capul cărela, judecătorul, 
il va judeca... după echitate! Probabil va face transacţia, de teama 
“judecății, ceea ce, de sigur legea aurmărit, | 
_ Ма! adăugăm că ordonanța e semnată de Contele Paul Teleki, 
care #-а luat. obligaţiile prin actul de arbitraj dela Viena, 
1. FĂGĂRĂŞANU 


INSEMNĂRI 


UNIVERSITATEA DACIEI SUPE- 
RIOARE DIN CLUJ LA SIBIU 


Din pragul unei noi aşezări, impuse 
de rânduelile încă neînţelese ale de- 
stinului, să ne întoarcem o clipă la acea 
zi de 12 Mai 1919 — exact în ziua în 
care cu 338 de ani în urmă se puse- 
seră temeliile întâii școli superioare ре 
pământul transilvan, când Universitatea 
Daciei Superioare îşi începea capitolul 
în istoria spirituală a românismului. 

Prof. Sextil Puşcariu, comisar general, 
organiză apoi, sprijinit de cele mai re- 
prezentative figuri ale vieţii noastre uni- 
versitare de atunci (lorga, Pârvan, Gusti, 
Tițeica, Mrazec, Longinescu, Dr. Mari- 
nescu, Dr. Babeș, Dr. Juvara, etc.), cə- 
drul noului aşezământ, în vreme ce pro- 
fesorii Racoviţă, Levaditi, Cantacuzino, 
lucrau în acelaşi scop la Paris. 

In curând la 3 Noemvrie a aceluiaşi 
an, Pârvan deschide cu o magistrală lecţie 
(„Datoria vieţii noastre“) cursurile Uni- 
versităţii transilvane, în vreme ce un Dr. 
Babeș, Dr. Minovici, Dr. Levaditi, D. 
Pompei, Murgoci, Vâlsan, S. Puşcariu, 
Levaditi, E. Racoviţă, etc. inițiază acti- 
vitatea științifică a noului generator de 
cultură latină în atmosfera nelimpezită 
încă de sfârșit de războiu, 

În entusiasmul legitim al naţiunii, care 
îşi vedea reparate nedreptăţi istorice 
milenare, acolo în cetatea martoră a 
celor mai dure umilințe a Românilor 
de dincoace de Carpaţi, Regele-Ctitor 
Ferdinand І, despica, în discursul său 


inaugural dela 1 Februarie 1920, din 
durerile şi prezenţa trecutului, cea mai 
leală şi înţeleaptă linie de conduită 
pentru noua universitate : „Inchinat ade- 
vărului, pe căi de dreptate, — singurele 


` cari duc la concordia între diferitele se- 


minţii ale lumii — acest aşezământ de 
înaltă cultură va putea fi de folos nea- 
mului şi umanităţii, cinstindu-se şi cin- 
stindu-ne deopotrivă prin munca sa ştiin- 
jifică“. Aceste cuvinte, mărturie peste 
veac, străjuiau, dăltuite în marmoră, in- 
trarea în palatul Universităţii noastre... 
Cu același prilej, reprezentantul Acade- 
miei, profesorul lorga, spunea, amplifi- 
când solemnitatea prezentului cu vi- 
ziunea cuprinzătoare a dimensiunii isto- 
rice : „Samuile Micu, copil naiv al Sa- 
dului; George Şincai, boerule de Fá- 
găraş, sumeţ în opincile tale, aspru tăl- 
măcitor de „mărturii grele, pentru cinstea 


şi dreptul neamului ; Petre Maior, chib- 


zuit muntean din Carpaţii răsăriteni. Voi 
şi toţi cei cu voi și după voi, voi tofi 
cei ca voi, înfăţişători smeriţi, harnici 
şi credincioşi, săraci ca риѕірісіі și răb- 
dători ca mucenicii, сиган ca sfinții în 
devotamentul vostru, voi aţi clădit, un 
veac după moartea voastră, şi acest aşe- 
zământ“. 

O universitate tânără îşi pierde de obi- 
ceiu o bună parte a celor dintâi ani în 
opera de organizare, în instaurarea unei 
„tradiţii“ proprii în ordinea cercetării ; 
Universitatea clujană, graţie corpului său 
profesoral şi studenţesc iniţial, s'a inte- 


INSEMNĂRI 83 


grat deodată în. ritmul creaţiunii ştiinţi- 
fice, deschizând drumuri nouă. şi mă- 
rind, patrimoniul de cunoaștere al na- 
аай cu opere a căror valoare a fost 
recunoscută dincolo de graniţele ţării. 
- În definitiv, уіеаја şi spiritul univer- 
sitar, cu trăsăturile locale şi proprii ace- 
stora, se conturează pe întreita dimen- 
siune, 1. a cercetării desinteresate a ade- 
. vărului, 2. a transmisiunii şi înterpre- 
tării cunoştinţelor în vederea formării 
profesionale şi a 3. а educaţiei umane 
a studenţilor, prin o sănătoasă vieaţă 
studenţească. Din şi prin sinteza ace- 
stora, se desemnează conștiința intelec- 
tuală şi etică a unei naţiuni în forme 
conceptuale. superioare. 

In ordinea cercetării ştiinţifice, Uni- 
versitatea din Cluj a desfăşurat, precum 
aminteam, o activitate prodigioasă. Cre- 
іагеа de noi catedre, care au lărgit 
considerabil zonele de cercetare ale ade- 
vărului și mai ales specializarea în insti- 
tute au făcut ca Clujul românesc să 


apară un oraș universitar prin excelență. 


Nu e locul pentru а înşira cifre stati- 
„stice și diagrame indicatoare a mersului 
acestor cercetări. Sarcina o în deplinesc 
anuarele şi lucrările speciale apărute în 
această direcţie. Pe noi 'ne interesează 


acum numai sensul şi spiritul acestei 


desvoltări, 

In această citadelă universitară heidel- 
bergiană a Transilvaniei s'au format har- 
nicii fii de gospodari ai satului, care, 
după o milenară țintuire de pământul 


vitregit, · dobândiră putinţa de a lărgi: 


spiritul consistent și autohton си pre- 
ocupările de cultură unigersală. Aici în 
Jaboratoarele şi seminarele universitare 
sa făcut o reală experienţă а vitalităţii 
culturale а naţiei, dovedind în același 
timp potenţialul creator al tineretului 
ardelean, Căci dacă este adevărat că 
numai așezămintele de învățământ su- 
perior şi universitar sun¥ capabile să 


creieze şi să. rânduiască о ierarhie а уа-. 


lorilor intelectuale, nu este mai. puţin 
adevărat că în „ethosul“ satului nostru, 
neviţiat încă de influențe, nefaste, se pot 


descoperi valori care să alimenteze sub- 
stanţial conduita în vâltoarea mașinistă 


` şi precupeţită a vieţii citadine. Pe acest 


orizont se profilează silueta studentului 
modest, dar temeinic, care, ca studenții 
tuturor timpurilor, munceşte pentru a-și 
câștiga grade şi distincțiuni. 

Noi n'am creiat instituții de revanșă, 
ci temple de cultură. A fost însă firesc, 
dacă ţinem seamă de forţa tradiţiei în 
spiritualitatea românească a Tansilva- 
niei, ca elementul dominant al corpului 


“studenţesc să păstreze vie și puternică 


ideia naţională în manifestările lui extra- 
universitare. 

Profesorii înşişi au ieșit din cercul 
liniştit al laboratorului şi lecţiei şi au 
dus, extensiunea universitară, fructul 
cercetării ştiinţifice până în cele mai 
mărunte orașe ale ţării. Conferințele 
acestei extensiuni prilejuiau adevărate 
banchete intelectuale. Să ne amintim 
„sufletul“ şi pasiunea îndrăgostitului de 
cultură V. Bărbat; să chemăn imaginea 
de mucenic, cu ţinută de titan al spiri- 
tului, a lui Vasile Bogrea, vorbind despre 


„România eroică“ ; să ne împrospătăm 
verva savantă şi informaţia enciclope- 


dică a unui Gh. Bogdan Duică — spre 
a ne gândi numai la cei dispăruţi — 
şi vom fi în măsură să ne dăm seamă 
ce a însemnat universitatea clujană, in- 
tim legată de aspiraţiile şi năzuinţele 
Națiunii, 

Dar dincolo de conceptul universalist: 
și abstract al cercetării științifice, spi- 
ritul бріуегѕ аг al Clujului românesc а 
alimentat, de-a-lungul a mai bine de, 
două decenii, conştiinţa noastră cu vizi- 
unea unității transilvane, 'și prin aceasta, 
а întregei Națiuni. Noi cei ce am pă- 
răsit, în libertate și asistență de stat, 
ogoarele și ne-am apropriat de isvoa- 
rele cercetării libere şi desinteresate, 
ne-am legănat tinereţea în spațiul psi- 
hologic al Tranșilvaniei întregi, — care 
s'a integrat organic în patrimoniul nostru. 
de simţire şiracţiune, Discrepanţa. de 
azi dintre întinderea spaţiului psiho- 
logic şi a celui fizic-geografic, potenţează 

6* 


84 ‚ INSEMNĂRI 


dimensiunile celui dintâi și transformă 
Universitatea Daciei . Superioare — ori 


unde s'ar afla — іпіг'ип generator de ` 


energii ardelene. 

Căci ceeace a constituit dela incepu- 
turile vieţii universitare, forţa acestei in- 
stituţiuni, a fost spiritul de corp, uni- 
tatea dintre dascăli şi învăţăcei, comuni- 
tatea sufletească de cunoaştere şi simţire. 
Gândul ne alunecă cu veacuri în urmă 
spre vremea când fără localuri şi fon- 
‚ duri, Universitatea era o putere reduta- 


bilă; iar mutarea dintr'un loc într'altul - 


— frecventele „secesiuni“ medievale — 
іоѕетпац doar formarea de noi centre 
de creaţie, adeseori mai puternice și 
mai cuprinzătoare decât matca originară, 

Evocarea cea mai fidelă a spaţiului 
psihologic şi spiritual al Transilvaniei, 
Universitatea din Cluj mutată în o altă 
zonă a spaţiului geografic al acesteia, își 
continuă strădania cercetării şi formării 
generaţiilor tinere cu aceeaşi intensitate 
ca în trecut; profesorii sunt la posturile 
de comandă şi răspundere; studenţii 
işi refac ујеаја lor academică de odini- 
oară. Renaşte întreg şi, poate, purificat 
de o suferință neașteptată, climatul uni- 
vezrsitar. Institutele 191 reiau toate activi- 
tatea întreruptă un moment, pentru a 
pune din nou pietre nepieritoare în mo- 
mentul vredniciei ştiinţifice româneşti. 

Dimitrie Todoranu 


DESTINUL SIBIULUI. 


Asemenea oamenilor, locurile işi au și 
ele destinul lor: grandios sau minuscul, 
tragic sau triumfal, eroic sau becisnic, 
străbătător peste veacuri, sau efemer. 
Nu ne dăm seama decât în momentele 
mari, și cu deosebire în cele tragice, 
de acest genius loci. lată: a trebuit să 
suferim una din cele mai cumplite lo- 
vituri ale istoriei noastre, pentru a ni 
se desvăli iarăşi destinul Sibiului, în 
toată măreţia lui, cu toată puterea lui 
poruncitoare. 

Când, după dezastrul grozav, саге 
nea alungat din cămipurile noastre, 
ne-a prăbușit rosturile şi ne-a înnecat 


sufletul în desnădejde, ne-am găsit pe 
străzile acestui oraş, ne-am simţit la în- 
ceput stingheri, biete epave ale unui ne- 
asemuit naufragiu. Încetul cu încetul 
ne-am trezit însă încunjuraţi de prie- 
епі, cari ne-au făcut să пе înălțăm 
fruntea: marile. umbre ale Sibiului, şirul 
nesfârșit al amintirilor eroice, din care 
s'a impletit destinul acestui oraș. De pe 
frontispiciul unei instituţii, Gheorghe 
Lazăr te îndeamnă să ai credinţă în vir- 
{а е neamului tău, căci credința ră- 
stoarnă munții; dintr'o piaţă Gheorghe 
Bariț îţi întinde prietenește mâna și te 
cheamă la muncă fără odihnă, pentru 
luminarea fraţilor tăi; dia ‘alta profilul 
de filosof antic al lui Gheorghe Coșbuc: 
îţi aduce aminte prin cântecele lui de 
vigoarea nesăcătuită aunui popor de {&- 
rani, cari iubesc, vieaţa şi о înfrumse- 
țează cu cântecul şi truda lor; de sub 
lespedea unui mormânt lon Raţiu îţi re- 
petă cuvintele, atât de actuale şi astăzi: 
„Existenţa unui popor nu ве discută, 
ci se afirmă !“; de pretutindeni te vră- 


jeşte umbra uriaşă a lui Andrei Şaguna, 
patriarhul саге а dat cârjei lui arhie- ` 


reşti puterea miraculoasă a toiagului lui 


Moise, ce desparte apele şi conduce un 


neam prin pustie, spre limanul izbăvirii. 
Dintre oraşele Ardealului, doar Blajul 


te indeamnă atât de stăruitor să-ţi pleci - 


urechea pentru a asculta glasul trecu- 


tului, Ce balsam vindecător este acest 


glas pentru rănile noastre, deschise încă; 
ce elixir de vieață nouă, de curaj în 
mijlocul vârtejului aceasta nebun al lumii, 


` де incredere în biruința dreptăţii, care 
' va veni... 


Din tot ceeace ne spune Sibiul o po- 
runcă se ridică deasupra tuturora, ase~ 
menea unui stâlp de foc: unitatea пајо- 
nală, piatră de temelie a. fiinţei şi desă- 
vârșirii noastre etnice. De 'аісі, din acest 
oraş, loan Slavici a strigat: „Soarele Ro- 
mânilor la Bucureşti răsare !“ şi cuvântul 
lui trup s'a făcut în opera generaţiei 
dela Tribuna, care a avut o influență 
atât de binefăcătoare şi de hotăritoare: 
asupra sufletului românesc al Ardealului, 


INSEMNĂRI. | _ 4 85 


П 


Iaţelesul acestor cuvinte eră: Să facem 


toate eforturile, să călcăm peste toate- 


împotrivirile şi ambițiile pentru а пе 
păstra şi adânci unitatea sufletească cu 
Românii din celelalte provincii. ‘Treizeci 
de ani după ce Slavici a rostit deviza, 
` de care îi va rămâne legat numele, ge- 
__neraţia Luceafărului’ lupta, tot de aici, 
cu un nou avânt, cu tinerească îndrăs- 


neală şi cu puterea nebiruită а cuvân- - 


tului lui Ocţavian- Goga, pentru unitatea 
„politică, 


După alte . trei decenii, iată-ne din ` 


nou Ја Sibiu să învăţăm dela aceşti glo- 
rioși' înaintași legea unităţii, stărmată de 
` împotrivirea vremurilor. In atingere cu 
pământul ре care s'a plămădit crezul 


lor, ne vom umple de credință şi putere | 


nouă, asemenea eroului din mitul 4 stră- 
„ vechiu. Я 

Destinul Sibiului este de а uni, 

„Să nu-l dăm uitării.. 


è 


UNITATE - SOLIDARITATE - ENERGIE 
Sub aușpiciile ASTREI şi a 
"Universităţii „Regele Ferdinand 1°, au 
! fost organizate, la Sibiu, în cursul lunii 
Martie, la iniţiativa d-lui prof. Iuliu 
Haţieganu, două cicluri de conferinţe, 


care prin rostul şi subiectul lor au ieşit 


de pe linia conferinţelor obişnuite, fapt 
"care ne determină să le „semnalăm aici. 


7 Întâiul ciclu a fost botezat. „Unitate — | 


Solidaritate” şi au fost rostite în cadrele 
„hui următoarele conferințe : Prof. Iuliu 


Moldovan: Rasă, neam, familie; 


Prof. Silviu Dragomir, Unitatea 
noastră nafională ; Prot. Ç. Mari- 


nescu, Formarea unităfii germane; 


Prof. К. Cândea, Evoluţia şi sensul 


- ideii naţionale. А1 doilea ciclu а fost! 


“numit” „Energiile Neamulai” şi a avut 
- -următoarele conferințe: Rector D. Stă- 
miloae,, Creştinism şi tradiție în des- 


-< volarea Neamului: Prof. |. Haţieganu, _ 


Țărănimea, temeia al Neamului; Prot, 
Victor Papilian, Ее, зі tineret; 
Prot. |. Moga, Monarhia, în desvoliarea 


Ion Breaza : 


Neamului ; ; Prof. Luci an Bla ga, 
Energii ardelene: Şaguna. it 


Titlurile inșiraie vorbesc. în deajuns 
pentru a mai insista asupra lor. Despre . 
toate aceste subiecte s'au scris şi se pot 
scrie. cărți intregi; ele formează oarecum 
pâinea zilnică a spiritului nostru, te- 
melii şi condiţii ale existenței noastre. 
etnice, Tocmai din aceste motive 4-1 


‘prot Haţiganu s'a oprit la ele, in aceste 


vremuri când deasupra capetelor noastre 
se iinpletesc fulgerele primejdiilor, când 
neamul .повіги va fi chemat la o încer- 
саге mai grea decât acelea prin care a 
trecut în ultimul timp. "Niciunul din . 


` conferenţiarii. amintiți nu s'a prezentat 


în fața unui public, dornic să le asculte 


„ cuvântul, pentru a-şi etala erudiţia, . 


despre care nimeni nu se îndoia că o 
posedă. Ei au adus mai mult decât idei: 
credințe; mai mult decât coucluzii: co- 
mandamente ; mai mult decât о înșirare 
savantă de cunoștințe: căldura .sufle- 
tului lor. De aceea rar ni s'a dat să 
asistăm la o comuniune atât de intimă 
între public şi conferențiar. Mulţi ochi 
au strălucit în lacrimi şi mulţi pumni 
sau strâns, aprinși de dorul faptei, 
Tineri şi bătrâni, între cari s'a săpat în 
timpul din urmă о tragică prăpastie, s'au 
văzut iarăşi uniţi spre același destin; 
oameni, între cari luptele politice au 
ridicat ziduri de netrecut, s'au văzut 
iarăşi solidari în fața marelui . ceas al 
lumii, | 
Dar sperăm să revenim. 
I. B. 


„ТАКА SILVANIEI“ 
Discutând mereu, în cei 22 de ani 
dela Unire, ideea regionalismului, când 


` cu patimă, când cu seninătate, am căzut - 


totuși de acord, cu toţii, asupra unui 


concept de regionalism cultural, — sau 
localism creator, cuim l-au numit unii — - 
pe саге îl credem foarte.util, nu numai ` 


pentru cunoaşterea şi stimularea ener- 


Шог locale, ci şi pentru imbogăţirea 


patrimoniului naţional comun, cu valori 


86 INSEMNĂRI . 


autentice, de o calitate şi де o prospe- 
time nebănuită. Străbătând ţara, nu ne 
mai săturăm de a ne minuna de varie- 
tatea peisajului ei. De o varietatate mult 
mai bogată sunt însă oamenii. Pe ei nu-i 


putem cunoaşte în goana trenului, sau a ` 


maşinei. Ei au un suflet, au un trecut, 
au aspirații. Сеа mai bună metodă de 
a-i cunoaşte este să-i lăsăm pe ei înşişi 
să vorbească; să ni se destăinuiască. 

lată şi această „Ţară a Silvaniei“ sau 
a Sălajului, despre care ştiam cu toţii 
câte ceva, mai mult sau mai puţin po- 
zitiv. A trebuit să vină oamenii ei să 
ne-o prezinte, cu toate comorile ei ro- 
mâneşti, spirituale și materiale. Ce păcat 
că nu s'au gândit mai de timpuriu la 
acest act! Abia au putut scoate în vara 
anului trecut, la Zălau, întâiul număr 
din revista, care poartă pe copertă 
numele „Țării“ lor dragi, şi ghiara străi- 
nului li s'a înfipt iarăşi în gât, risipin- 
du-le nădejdile, reducându-le aspiraţiile 
care-și luaseră un sbor atât de înalt, la 
lupta elementară pentru existenţa na- 
țională. 

Таға Silvaniei, redactată de Leontin 
Ghergariu şi Graţian Mărcuș ne- 
aduce în cuprinsul ei, studii și articole 
de Elena Pop Hossu Longin („Amin- 
tiri“), Dr. Ше Dăianu. („Badea Gheorghe 
Pop de Băseşti”), Laurenţiu Bran („In- 
ceputuri de învăţământ românesc іп 
Sălaj“), Leontin Ghergariu („O societate 
culturală în Zălau, la sfârșitul veacului 
trecut“), Dr. Emil Lobonţiu („Probleme 
economice în legătură cu structura geo- 
logică a pământului sălăjenesc“), Dr. 
Laurian Someșan („Țara Silvaniei în 
unitatea spaţiului transilvan“), loan 
Deleu și L. Ghergariu („O familie de 
luptători naţionali: Iacob şi Victor De- 
leu“), Graţian Mărcuş („Ucenicia româ- 
nească“), loan Danciu („Evoluţia nu- 
melor patronimice la Românii sălățeni“), 
Dr. L Georgescu („Elena Pop Hossu- 
Longin"), apoi о cronică foarte bogată 
şi numeroase însemnări. -De toate aceste 
pagini va trebui să se ţină seama, atunci 
când se va vorbi, de acum înainte, nu 


numai de „Ţara Silvaniei“, ci și de în- 
treagă Transilvania. Căci Sălăjenii ne-au 
dat tuturor oameni care s'au ridicat, 
pria calităţile lor excepţionale, în posturi 
de conducere și de mare răspundere. 
Să ne amintim de doi numai, dintre 
cei dispăruţi: Simeon Bărnuţiu, 
spiritul adunării dela Blaj din 1848, şi 
Gheorghe Pop de Băşești, 


-preşedintele adunării dela Alba-Iulia, 


din 1918. , 
1. В. 


DR. PETRU ȘPAN 


Duminecă, 16 Martie a. c, în cadrul 
comemorării istoricului şi ziaristului Т. 
V. Păcăţian, organizată la Sibiu de Sec- 
{Ше Astrei, s'au rostit de către 4-1 prof. 
univ. O. Ghibu câteva cuvinte şi despre 
pedagogul sibian Dr. Petru Ѕрап, dela · 
moartea căruia s'au împlinit 30 de ani. 

Născut în 4 lunie 1860, în comuna 
Lupșa (j. Turda) Р. $. urmează „școala 


primară їп satul său natal, apoi cea ` 


ungurească din Trăscău, liceul la Blaj, 
luându-și bacalaureatul la Braşov şi 
absolvând teologia la Sibiu. Işi continuă 
studiile în filosofie şi pedagogie la Viena ` 
şi Jena, unde este elevul pedagogului ' 
Dr. W. Rein, mare herbatian. Işi іа 
doctoratul în anul 1887 cu teză Die 
Fortbildung der Pädagogik Herbarts durch 
Ziller. Reîntors la Sibiu a funcționat 4 
ani la Şcoala civilă de fete a Astrei, a 
trecut apoi la Institutul pedagogic teo- 
logic, în locul profesorului 1. Popescu, 
renumit herbartian la noi, Aci, în Sibiu, 
a desvoltat o activitate din cele mai 
bogate: dascăl, scriitor, ziarist, confe- 
renţiar, membru în toate comitetele cul- 
turale şi economice, deputat sinodal, etc. 

Sufletul său deschis, părintesc, faţă 
de elevii săi, pătruns de un înflăcărat 
naționalism, a captat inimile acestora şi 
i-a îndreptat pe drumul naţionalismului 
românesc creator. 

Р. Ѕрап trece drept un herbartian, 
cum de altfel şi lui îi plăcea să se con- 
sidere. Cu mult mai importantă este 
însă activitatea lui de educator al {йга- 


INSEMNĂRI 87 


nului. Ca fiu al poporului el a cunoscut 


foarte bine păcatele şi virtuțile acestuia. 


Pentru înlăturarea celor "dintâi şi întă-. 


rirea celor din urmă își pregătea elevii, 
S'a pus apoi şi direct, el însuşi, în slujba 
acestor idei. 


motiva atât de real: „Tăria.şi mândria 


poporului român, mai ales în această. 


patrie, a format-o ţăranul român, care a 
ştiut păstra prin veacuri, neatinsă. şi 
- neştirbită fiinţa noastră etnică. $1 tot el, 
după toate semnele timpului, va ră: 
mânea şi în viitorul apropiat scutul şi 


-pavăza ocrotitoare а acestei scumpe 
з 


moşteniri, transmisă generaţiilor de azi 
prin restriştea atâtor vremuri trecute”. 

Intre anii 1905—1910 publică în Foaia 
Poporului, dela Sibiu sub titlul „Scrisori 


pedagogice“, mai apoi „Serisori social- . 


pedagogice“, precum şi în Țara Noastră, 
sub titlul „Educaţia ţăranului ardelean“, 
o serie de articole, în care căuta să 
` fixeze scăderile şi însuşirile bune, ale 
ţăranului nostru, dând totodată norme 
de urmat їп educaţia lui. - 


Plecând dela scopul educației, care, 

în concepția ţăranului nostru este: omul 

„de omenie şi cu frica lui Dumnezeu, 
precizează mai mult aspectul negativ al 

acestei noţiuni. Constată că nu e om de 

omenie cel „care dă votul unui străin 

de neamul nostru“, cârtitorii, gâlcevi- 

torii, înşelătorii nepriceperii sau bunei 

credinţe a altora, ce-i ce nu-și ţin cu- 

vântul. dat, făţarnicii, cei се înstrăinează 

bunul altora, linguşitorii, gazdele tâlha- 

rilor, beţivii, certăreţii, cei ce înclină 

spre minciună, sau cerșetorie, cei ce 

suduie, etc. Toate aceste scăderi ale 

ţăranului nostru le descrie cu exemple 

luate din уіеаја satului şi într'un limbaj 

apropiat de mentalitatea lui. Se revoltă 

contra umilinţei ţăranului, care uneori 

‚ ia aspectul slugărniciei, Găseşte însă și 
calităţi la ţăran. Il socotește mai deştept, 

' mai tteaz la minte, o trezie naturală, 
nu câștigată în şcoli, decât neamurile 

înconjurătoare ; e îhcrezător în puterile 
lui în faţa naturii, e vânjos şi rezistent 

la sdroaba trupească, religios, conser- 


| 
\ 


Atitudinea aceasta şi-o ; 


Й 


vator şi stăruitor. Toate aceste afirma- 
țiuni le motivează convingător, cu date 
din vieaţa satelor noastre, destul de 
frecvente de altfel, i 


“Mai fixează şi câteva norme pe саге 
preoţii şi învățătorii să le urmeze, în 
calitatea lor de cei mai apropiaţi îndru- 
mători ai ţăranului. Și anume le cere 
să nu umble cu vorbe late și umilate 
pentru a convinge poporul, ci să se 
pună pe fapte; să deştepte iubirea 
pentru meserii prin pilde vii; să nu 
întroducă obiceiuri пош! cu orice preţ. 

Se îndreaptă cu sfaturile sale. însă 
şi direçt către ţăranul nostru. Aşa, faţă 
de spiritul certăreţ al Românului, саге 
duce 1а vrajbă şi la рагі, dă sfatul ca 
„înainte de a te duce la advocat, de 
1000 ori să porneşti şi iarăși să te în- 
“torci, că, vai, amar e drumul ce duce 
' la procatări și scump mai ai să-l plă- 
teşti. Du-te mai, întâi la preotul locului 
şi cere-i sfatul“. Din spiritul slugarnic 
îl deşteaptă cu cuvintele : „Popor român, 
Sus capetele | Sus inimile !! !" 


„Noi cărturarii — încheie Şpan aceste 
consideraţii — suntem datori să-l cres 
ştem, nu cu bâta, ci cu duhul blândeţei, 
iertându-i multe pentru prostia lui. Are 
acest ţăran calități eminente, cari nu 
trebue să le omorim prin o tratare prea 
aspră şi din înălţime. El e copil şi ca 
atare să-l legăm de noi şi să-l ducem 
la desăvârşirea culturală la care dorim 
să ajungă. O vorbă bună, un gest prie- 
tenesc de multeori ajunge mai mult ca 
o predică de cuvinte goale”... | 


L. B. 


INDIVIZIBILITATEA BANATULUI ȘI 
ROMÂNII DIN BANATUL JUGOSLAV 


In ultimul număr al Buletinului Eu- 
genic şi Biopolitic, 4-1 Dr. P. Râmneanțu 
se ocupă de vechimea neamurilor din 
Banat, de frecvența pe care ele au 
avut-o până la împărțirea provinciei din 
1919 şi de deosebirea realităților demo- 
grafice, geopolitice şi istorice pe care a 
suferit-o provincia în urma trasării gra- 


88 : INSEMNÀRI 


nițelor actuale. Arată epocile în care 
s'au aşezat Sârbii, cei dintâi veniți, apoi 
Șvabii şi Ungurii printre națiunea bă- 


ştinașă .română, „a cărei limbă dove- . 


дефе lămurit, că cei ce o vorbesc sunt 
urmaşii acelor vechi coloniști, despre 
care se ştie că Nerva Traian după cu- 
cerirea Юасјеі — ia adus aci“ (Fr. Gri- 
selini, Istoria Banatului Timişan). Cei 
din urmă veniţi sunt Ungurii, conform 
citatului din J. Szentklâray, care recu- 
moaşte că: la retragerea Turcilor din 
"Banat „nu a fost nicio comună ungu- 
rească, fiindcă Turcii nici nu au clădit, 
nici nu au populat“, 

Astfel Banatul, după statistita ma- 
Ghiară dela 1771, cu toate colonizările 
masive de Sârbi şi Şvabi a avut 57,380/p 
de Români, iar prezența Ungurilor пісі 
nu a cunoscut-o. Românii şi-au păstrat 
majoritatea procentuală, faţă de celelalte 


neamuri, până la 1918, deşi din partea · 


Ungurilor au suferit cele mai îndrăs- 
neţe atacuri de desnaţionalizare. Din 
cele două hărţi pe care le anexează au- 
torul, reiese că elementul românesc e 
prezent şi în toate cele 176 de comune 
rurale și 5 oraşe din Banatul sârbesc, 


ca și în cel românesc, cu excepția în ` 


8 comune rurale din care lipsește. 
In 60 din aceste comune frecvenţa го- 
mânilor chiar întrece pe cea a Sârbilor. 


. Sunt 9 comune românești în Banatul 


jugoslav, care au peste 2500 de locuitori. 
In partea de Sud-Est a Torontalului 
sârbesc, într'o regiune dela graniţa 
dinspre Banatul nostru, care are 133.706 
de locuitori, Românii constituiesc ma- 
jorităţi etnice. In această regiune și cifra 
amintită de populaţie sunt cuprinse și . 
oraşele Vârșeț și Biserica Albă, 

Ținând seamă de această realitate de- ` 
mografică, cât şi de situaţia geografică 


“a provinciei, bine delimitată spre Nord 


de Mureș, spre Vest de Tisa, spre Sud 
de Dunăre şi în plină continuare spre 
Est cu Transilvania, autorul având în 
vedere şi trecutul istoric, cât, și schim- 
burile economice pe care populaţia, in- 
diferent de neam le-a avut cu Transil- 
vania, trage concluzia că împărțirea Ba- 
natului din 1919 nu a fost firească şi 
ea se răzbună încă și astăzi prin accen- 
tuata depopularizare care se. manifestă, 
deopotrivă, atât în Banatul românesc, 
cât şi cel sârbesc, la toate neamurile 
existente la 1919, 
i Dr. P. 


* PROCENTE 


Anexa A. CIFRE ABSOLUTE | 
Total Români Unguri Germani Alţii Români Unguri Germani Alţii 
1910 1930 1910 1950 1910 1930 1910 1930 . 1910 1930 Total 1910 1950 1910 1930 1910 1950 1910 1930 | 

Total >... 5263602 5.548.363 2.830040 3.207.888 1.664.296 1353276 565.116 543852 204150 433.355 1000 538 578 1316 244 107 9.8 3.9 8.0 
Transilvania ..... „2.908.507 3.217.988 1.608.108 1.852.719 1.005.529 ` 934.642 234901 253.426 59.969 177.201 1000 553 576 !346 290 8.1 7.9 2.0 5.5 
P 921.618 212.749 171.483 173.401 39.107 ` 24.028 7.269 7.583 3.759 7.137. 1000 774 815 476 113 33 36 1.7 3.6 
Braşov. . o i аа ae 101 199 168.125 35.081 83.948 . 35.372 44761 29.542 33.348 1.194 6.068 1020 347 499 |349 266 292 198 12 37 
ОЧИК 145.720 14586 18032 20.976 125.888. 120.627 1.080 439 10 3.764 1000 124 144 |864 87 07 03 05 26 
бїз а E E ч „286.687 334991 161.279 204.139 111.439 100.759 8.386 2.788 5.583 27.305 100.0 563 609 1389. 30.1 2.9 0.8 19 8.2 
Făgăraș .. ..,. ок» 95.174 86.039 84.436 67.375 6.466 ` 4763 3.236 10.750 ‚1.036- 3.146: 1000 887 783 68 55 34 125 1.1 3.7 
Hunedoara раа а 340,135 332,118 271.675 272.283 52.720 ` 37.584 8101 8.282 7.639 13.969 100.0 799 820 155 113 24 25 22 4.2 
Mureş... 219.589 289.546 71.909 132.719 134.166 123,317 8.312 11.283 5.202 22,227 1000 327 458 |611 426 3.8 39 24 7.7 
Năsăud ............ 127.843 144.181 87.564 103.010 10.737 7.476 25.609 20.785 3.933 12.860 1000 685 715 84 52 200 144 3.1 8.9 
Odorhei e куы 124.173 130.282 2 840 6.382 . 118.458 119.385 2.202 464 673 4051 1000 2.3 49 954 916 1.8 0,4 0.5 3.1 
ОТООР 230.140 343.347 136087 192,821 87.312. 107,662 ` 816 1600 5925 26.854 1000 591 562 (379 14 04 47 26 7% 
а e Ca 176.921 194.619 113.672 120.738 10.159 9.085 49,757 56.999 3.333 . 7797 100.0 643 620 | 57 47 281 293 1.9 40 
ср Осен 251.936 219.355 189.443 169.942 52,181 . 33.870 6.902 351 3.410 15.192 1000 752 775 120.7 154 2.7 0.2 1.4 69 
Тагпауа-Маге . .. .. .. . 148,826 147.994 60.381 66.307 18.474 17.419 62.224 58.810 7.747 5.458 1000 406 448 124 18 48 397 5.2 3.7 
Tina va Mică oa i uaaa 116.091 149.482 55.585 80.604 34.902 35.306 20.272 24011 5.332 9.561 1000 479 539 1300 236 175 161 46 6.4 
Trei Scaune .......... 148.080 136.122 22.963 21759 123518 109.381 617 781 982 А201 1000 155 160 |834 804 ола 06 0.7 30 
Turda ...,....., pu 174.375 183.280 125,668 136.315 44.630 39.214 576 742 3.501 т.011 1000 721 744 |256 214 0.3 0.4 2.0 3.8 
Байа л Ыл oana ы 992.440 na 515.549 511.083 121.108. 97.839 260.709 223.167 95.074 107.869 1000 51.9 544 |122 104 263 237 96 15 
Carag sena e e йуз ж» E . 139.651 5.032 25,654 І 69. 2,5; 12.8 
ele, а на ai ÎN ee Aa | зом 239586 39997 з) 3341 „ы 55880 ШУЫ 39796 кнр жы 122 ы 12 66 120 ов 86 ке 
Timiş-Toronta ......... 527.366 499.443 179.562 188020 87.697 76.969 204.829 174.395 55.278 60059 100.0 341 376 166 154 388 349 105 121 
Crișana-Maramureş . „ , 1362655 1.390.417 706.883 844.078 537.659 320.795 69.506 67.259 49.107 158.285 1000 518 607 1395 23.1 5.1 4.8 '36 114 
Arad маа Сз 419.120 423.649 247.635 258.239 121.419 82.488 31.995 52,202 18.071 30.720 1000 591 610 1290 195 76 12.3 43 72 ` 
Bihor ........ ‚.... 4884655 510.318 256.052 314.109 217.275. 152.942 3.458 2.288 11.680 40.979 100.0 524 616 |445 300 0.7 0.4 2.4 8.0 
Maramureş . ....,...... 145.775 161.575 73.439 93.207 28.393 12.174 26.802 3.239 17.141 53,955 100.0 504 577 | 195 6,9 18.4 2.0 11.7 33,4 
Satu-Mare .........,. ‘e 309,295 294.875 129.257 178,523 170.572 74.191 7.251 9.530. 2.215 32.631 100.0 41.8 60.5 55.2 25,2 2.3 32 0.7 11,1 


Anexa B 


ir Cemral 


mmm „оз RRO oa dagan an Ruminier e scri x 
ebt y, 


miara UR голи Ой amgoriseha 


[24 Жов on буо guri: Eat 


> А 
2 Жо; det олбойт vera erai снг 


Harta noii frontiere ungaro-române, distribuită de delegaţia maghiară la Viena în ziua de 30 August 1940. 


e 


97 л 


TRANSILVANIA 


Organ al Asociaţiunii pentru literatura română și cultura 
poporului român (ASTRA) 


COMITETUL DE DIRECȚIE: 


Constantin Daicovici, Silviu Dragomir, Și. Manciulea, lon 
Mușlea, Sabin Opreanu, Dr. Ionel Pop, Dr. P. Râmneanţu 


Redactor: 


lon Breazu 


i 
REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : SIBIU, strada Şaguna, Nr, 6 


Manuscrisele пп se înapolază 


„ASOCIAȚIUNEA“, pentru literatura română 
şi cultura poporului român“ 


Întemeiată în 1861. 


Președinte : 
Dr. luliu Moldovan. 


Viee-președinţi: 
Dr. Gh. Moga, Dr. Gh. Preda şi Sabin Evuţian. 


Membrii de drept ai Comitetului Central: 


1.Р.8. Sa Mitropolitul bis. ort. rom. din Sibiu Dr. Nicolae Bălan, 


L P. S. Sa Mitropolitul bis. gr. eat. din Blaj Dr. Alexandru 
Nicolescu. 


Membrii Comitetului Central: 


Agârbiceanu loan, canonic Dr. Lăzărescu Vasile, episcop 
Aron Victor, protopop Dr. Lupaș loan, prof. univ. 
Dr. Beu Ше, medic Dr. Macaveiu Victor, prepozit capit. 
Bogdan-Duică Constanţa, prof. Dr. Manciulea Ştefan, insp. școlar 
Dr. Bologa Vasile, dir. lic. î т. Dr. Maniu uliu, f. Ministru preşedinte 
Dr. Borcia Lucian, advocat Dr. Meruţiu Vasile, prof. univ. 
Dr. Bornemisa Sebastian, publicist Dr. Moldovan Valer, prof. univ. 
Dr, Borza Alexandru, prof. univ. . Dr. Nicoară Eugen, medic 
Dr. Brediceanu Tiberiu, f. membru Dr. Niţescu Voicu, advocat 
in Cons. Dir. român Olariu Petre, institutor 
Dr. Căliman Nicolae, medic Pelivan loan, advocat 
Cioran Emilian, protopop Dr. Popa Augustin, prof. 
Colan Nicolae, episcop Pop Ştefan, dir. lic. 
Dr. Corneanu Cornel, advocat Dr, Russu Alexandru, episcop 
Dănilă Gh., canonic Rusmir Ше, prof. 
Dăncilă loan, protoereu militar Sandu loan, dir. şc. normale 
Dr. Dragomir Silviu, prof. univ. Dr. Stanciu Victor, prof. univ. 
Dr. Ghibu Onisifor, prof. univ, Dr. Stăniloaie D., rector. Acad. teol. 
Dr. Haţiegan Iuliu, prof. univ. Dr. Stoichiţia Iosif, medic 
Iacobescu Teodor, institutor Dr. Suciu Coriolan, prof. 
Dr. Ilea Vasile, medic Simu loan, protopop 
Dr. lonașiu Liviu, medic Тероѕи Silviu, prof. 


Vătăşianu loan, dir. gen. 1. p. 


TRANSILVANIA 


ORGAN AL ASTREI 


Anui 72 


Silviu Dragomir, 
Ion Lupaș, 

Dr, P, Râmneanțu, 
Ion Breazu, 
Laurian Someşan, 
Romul Todoran, 
Vasile Netea, 


Emil Petrovici, 


Sabin Opreanu, 
Ion Muşiea, 
I, Făgărăşanu, 


Martie Nr. 1-1941 


CUPRINSUL: 


Problema Transilvaniei 

Teodor V, Расёнап 

Metoda în recensământul general al populaţiei 
Vasile Alecsandri și Andrei Bârseanu 
Fizionomia spaţiului transilvan 

Documentele graiului 

Zilele din urmă ale lui Ilarie Chendi 


CRONICI: 


Noi opinii streine asupra continuității Românilor 
în Dacia 

Ce este Transilvania 

Bibliotecile românești din Ardealul cedat 

Intre justiție și „echitate“ 


ÎNSEMNĂRI: | 
Dim. Todoran, Universitatea „Regele Ferdinand I“ din Cluj la 
Sibiu, — Ion Breazu, Destinul Sibiului, — Unitate, solidaritate, energie. - 


— „Țara Silvaniei”, 


— Lucian Bologa, Petru Ѕрап. — DR, Р,, Indi- 


„vizibilitatea Banatului și Românii din Banatul jugoslav. 


PD PT E TI O e TI e TI e ma E a a a 
Tiparul Institutului de. arte grafice „DACIA TRAIANĂ" s. а, Sibiu — 1941-377