Carpatii, anul XXVI, nr. 30, august-noiembrie 1981

ANUL XXVI - N. 30 





AUGUST - SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE - NOEMBRIE 1981 


Carpații 


Depâsito legal: M. 8.1317-1958. 





Director: Aron Cotrus + REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Traian Popescu 





MAESTRUL ARON COTRUS 


- OMUL - 


MPLININDU-se în acest început de No- 
vembrie 1981, douazeci de ani de la moar- 
tea lui Aron Cotruş, Directorul și condu- 
cătorul spiritual al revistei noastre, m'am 
gândit că poate e mai bine să redau, prin 
amintirile mele despre el, valoarea uma- 
nă a Maestrului. 

Aron Cotruș, rămâne bardul inegalat al 
Valachismului, în toate întruchipările lui 
istorice, dela Decebal, Horia și până la 
Corneliu Zelea Codreanu şi Garda lui de 

er. 

Nu sunt nici scriitor, nici poet, nici critic literar, deacea 
las altora sarcina de a se pronunța asupra operei Maes- 
trului. Pe mine personal, nu numai că m'a impresionat 
profund, dar m'a înflăcărat, determinând construcția mea 
interioară legionară, să vibreze şi să mă angajeze în acțiu- 
nea de afirmare naţională a Carpaţii-lor. 

Accentele puse de el pe ce este românesc, dragostea lui 
nețărmurită pentru neamul nostru traco-daco-roman grija 
pentru 'Transilvania lui, pentru nedreptăţile suferite dealun- 
gul veacurilor și de care vorbind, îi simţeai glasul tremurând 
şi-i surprindeai ochii lăcrămând, te duceau pe nesimţite pe 
calea revoltei îndreptăţite contra bicisnicilor oameni poli- 
tici cocoţaţi în fruntea 'Tării şi care au schimonosit desti- 
nul Neamului Românesc între cele două răsboaie şi la 23 
August 1944. 

Cu tot temperamentul vulcanic al versurilor lui, ca om, 
Aron Cotruș nu era un exaltat. Era blănd, bun și primitor, 
neștiind ce să-ţi dea, ce să facă pentru a te simţi bine în 
casa lui larg deschisă oricărui român, deși în exil o ducea 
greu, chiar foarte greu. Era cum spuneau țăranii noștri 
—upâinea lui Dumnezeu». 

Om jovial, avea mult humor, îi plăceau glumele și ştia 
ce-i gluma. Le spunea cu haz şi asculta amuzat pe cele ce i le 
povesteai, râzând cu hohote când se ivea vreuna atingând 

ai lui. 

sg cunoscut în Bucureşti în anul 1939. Eram referent 
pentru Turcia în Ministerul Comerţului-Direcţia Acordu- 
rilor Comerciale cu Streinătatea, unde directorul nostru 

Georgel Demetrescu și sub-directorul Petre Tuţea, îi erau 
prieteni și venea săi îmbrățişeze oridecâteori ajungea 
prin Bucureşti, din misiunile pe care le împlinea în afara 
'Tării, în calitatea lui de Consilier de Presă pe lângă diver- 
se reprezentanţe diplomatice. 

M'a impresionat din primul moment figura lui de Tribun 
Roman, iar versurilor lui punea jăratec elanuri- 
lor mele de legionar codrenist în luptă cu tirania carlistă. 

Le citeam în şedinţele de cuib şi nu exagerez afirmând 





de Traian Popescu 


că aceste lecturi ne-au dat răbdarea și tăria de a suporta 
umilinţele și chinurile morale ale prigoanelor deslănțuite 
de neromâni, împotriva Căpitanului, a elitei Legionare, 
a tuturor legionarilor și încrederea deplină în victoria 
Mișcării, care n'a întârziat să vină cu înfiinţarea Statului 
National Legionar la 6 Octombrie 1940. 





El nu fusese numai continuatorul slăvirii virtuţilor ro- 
mânești după Eminescu încoace, ci şi un mare iluminat 
care a intuit fenomenul legionar, având clară viziunea mi- 
siunei lui în transformarea și consolidarea României Mari. 
Deaceia a dăltuit homerice în nepieritoarele versuri ale poe- 
melor, Ţară şi Corabia Verde, epopeia codrenistă cu toată 
gama ei de valori etice și eroice. 

Acest tineret forjat în viforniţa primului răsboi mondial 
era predestinat să împlinească, din vrerea lui Dumnezeu, 
măreţul destin hărăzit Neamului Românesc, ca apărător al 
creştinismului din cele mai străvechi timpuri şi al unei Euro- 
pe stăpânită pe vremea lui, ca și azi, de machinaţiile diabo- 
lice ale diverselor «mafii», care o făcuseră sclava unor fal- 
se ideologii umanitariste. 

Poemul "Țară, fără nici o îndoială, a turburat conștiinţele 
răilor-profitori ai slăbiciunilor României Mari —, i-a speriat 
şi i-a coalizat în hotârirea de a înlătura rapid tăvălugul în- 
noitor, care deschidea Neamului noi perspective. 

A urmat magnicidul din pădurea Tâncăbeşti, în zorile 
unui 30 Noembrie ploios şi cernit ca sufletele românești 
după consumarea lui. 


(Urmează în pag. 8.) . 


ft 2 


II// pi(i ("2 
Fair mr „acd Te, 


Sai da ii BR de ui 
rio i 
Ja ajtjRda sei 
IER APE A Au ! 
(sue. Voila p Dl Mu Desi DL Mass, 
cală fe Dau cpt dear die 


dA + ce drak 
pi e pt ad 
Cpt Pee a [ înă darea ! 


Matia anca ae deplin gudelha , 


fe depăși pe a Viteg 


Ad Inca sud erai 
E: 2 Orice CeHp d > 

Ia 7 Aare rea 
> el Coja oo Li 


21; putere de 0 


FE Sela on deac pe f 

2, Jo 3 Al Rae [ | 

abia dude p44or Ch dap A 
cOr d We <« Ja Hi 92, 

Pe cae uo ip = 9 SM 


Budinca ape e Cameana d ii ŢI 
ZU, (A/ , . pa 


CORNELIU ZELEA CODREANU PREZENT! 


30 NOEMBRIE 1938 - 30 NOEMBRIE 1981 














? 
So a/n MM 


D= 
: a 
PA ( Y () P” DEDICAȚIA DATĂ 
Cho J, a 
(a Ar, D158 CĂPITAN VOLUMULUI 


«PENTRU LEGIONARI» 


70 Add 'P > GU DĂRUIT MAESTRULUI 
US? Î, a 722) ARON COTRUS 
În acest volum esie scrisă povestea tinereții mele, > 


dela 19 'la 34. ani, cu simțirile, credința, gândurile, 
faptele și greșelile ci. 


ÎN 1937. 


CORNELIU ZELEA-CODREANU 


Meila ITP 


ARON COTRUS 


SIMBOL AL IUBIRII DE NEAM 


NTR'un articol omagial de acum vreo 
douăzeci și ceva de ani, marcam persona- 
litatea lui Aron Cotruș numindu-l «omul 
de criță cu suflet de pădure». Aşa îl sim- 
ţeam atunci în imensa răsfrângere a ma- 
relui său talent și-a nestrămutatei lui 
credinţe în măreţia neamului. Svâcnea în 
el adâncul unei trăiri milenare și flacă- 
ra nestinsă a unei speranţe. 

De-atunci trecut-au două decenii... 
Omul de criță şi-a luat de mult sborul 
către infinitul în care a crezut. Dar su- 
fletul lui de pădure carpatină adie veşnic în inimile noas- 
tre, răscolindu-ne aleanul sau încălzindu-ne dorul. Peste 
oameni şi rele, neuitatul Aron Cotruş stă prins în istorie 
ca o călăuză neobosită, 

Rapsod al unor vremi de restriște, poetul Cotruș întru- 
chipează nestârşita încredere a Românului în virtuțile ne- 
pieritoare ale rasei, ale stirpei din care ne tragem. Pentru 
el totul pleacă şi revine, ca o rânduire a firei, la miezul 
simţirilor spirituale în care stau înfipte rădăcinile neamu- 
lui. Spre aceste simţiri și indemnuri se'ntoarce veșnic neș- 
tirbita lui dragoste de ţară și popor, pentru a le ciopli în 
versuri de cumpănă și înălțare. 

Timp de o jumătate de veac a stat neclintit pe culmea 
restriștilor naţionale, marcând o epocă de mari transtor- 
mări cu versul lui de om ce știe ce-i suferința și prin ce 
coclauri trece împlinirea. Poezia lui e înţelepciune pentru 
deșteptarea românului şi pecete de foc întru ridicarea omu- 
lui spre jertfă. Căci în jertfă vede el implinirea insului şi'n 
înţelegerea destinului răsplata cerului. Pentru el nu există 
odihnă atunci când se sbate 'n neputinţă și geamăt între- 
gul neam. Deaceea, versurile lui de indemn apar ca o meta- 
foră de măreție antică: 


Ciocan să-ţi fie vrerea; răbdarea: nicovală... 
Dacă-ai căzut o clipă în marea 'nvălmășeală, 
Mai dârz, 

Mai drept, te scoală!... 

Si c'o putere oarbă, cumplită, ne'ntreruptă, 
Intoarce-te în luptă... 





In imensa frământare a sufletului cotrușian, în care nu 
lipsesc chemările patetice și îmboldirile eroice, acest «în- 
loarce-te în luptă» constitue miezul unei trăiri dincolo de 
contingențele banale ale vieţii și chintesenţa unei filozofii 
marcată de semnul spiritualităţii, al transformării. Omul 
nu-i om decât atunci când, în ciuda răului, știe să'ndure, 
dar să se şi depășească, Dacă suferinţa e calea cuminecării 
în clipă, în trăirea zilei ce ne e dată, dreptul la viaţă, la 
istiție, la bunul tău, trece prin osteneală, prin luptă, prin 
sacrificiu: 


«petecul acesta de glie 
şi-al tău o să fie 
pe vecie, 
dacă-l vei şti munci 
şi răscoli 
şi apăra 
cu toată truda și răbdarea şi dârjenia ta!... 


Deaceea, poezia lui Aron Cotruș sparge indiferențe şi la- 
şităţi, îmbărbătează, croieşte caractere, înnobilează senti- 
mente, dă un sens trăirii şi actului în sine. Cine oare nu 
simte svâcnind în el chemări nebănuite şi-un suflu de răs- 
pundere faţă de neam şi ţară, citind versurile lui simbolice: 


Cel tare nu plânge!... 
sparge temniţi, lanţuri frânge, 
răspunde sângelui cu sânge... 


al tău e tot ce ştii să ţii 
într'o mână ca'n sute de mii — 
şi aperi crunt, pân' pumnii ţi-s vii!...» 


'Te cutremuri de câtă tainică tărie ascunde cuvântul aces- 
tui vașnic transilvan când vorbeşte de ţara lui, de neamul 
lui, de luptă de jertfă... Simţi cum vibrează în el veacuri- 
le de războiri ale obiditului nostru neam pentru a-şi men- 
ţine fiinţa. Vezi aproape aievea dragostea și încrederea ce-o 
poartă în veşnicia și strălucirea celor ce sunt sânge din sân- 


de Faust BRADESCU 


gele lui, simţire din simţirea lui. Acest neam îl cântă cu 
smerenie și înflăcărare: 


Neam valah, neam al meu, 

cu pași de fier, cu pumni de cremene, — 
cine-ar putea 'n izbânzi să ţi-s'asemene, 
dacă-ai vrea să vrei mereu, — 

neam valah, neam al meu!... 


Neam valah, neam al meu, — 
peste putrede, potrivnice rânjete, 
tun rânduri năpraznice strânge-te, 
gata de luptă, fără capăt, mereu, — 
neam valah, neam al meu!... 


Purtat de-un naționalism sănătos şi aprig, Aron Cotruş 
a deschis orizontul unei noi sensibilităţi poetice, crestată'n 
stâncă și unduită în simţire românească. Si drumul, în mod 
predestinat l-a dus spre cei ce, pe alte căi, implineau visul 
lui de poet luptător și patriot. Apropiere naturală prin fire: 
le nevăzute ale unei afinități în cuget, simţire și ideal. Era 
de înţeles ca toată speranța lui de om iubitor de glie şi vi- 
zionar al unui destin măreț pentru seminţia valahă, să se 
reverse peste cei ce intruchipau stânca vie a reinvierii. Dea- 
ceea, dela acel faimos 


Eşti unul, 

poţi fi milioane, 

curajul tău să înfrunte temniţa, tunul; 
să crească voiniceşte, să crească — 
vrerea ta românească — 

Ioane! 


sufletul îl nalță spre tăria nouă a veacului, ţâșnită din stră- 
fundul de virtuţi strămoşeşti — oastea legionară: 


când mai străin te vei simţi în țara ta, 
galben la gândul că neamul se pierde, 
năzdrăvani haiduci cu ţundra verde, 

peste fuga vrăjmașilor ca din cer vor pica... 


In profunda-i sensibilitate sufletească, Aron Cotruş a pre- 
simţit în aceşti «năzdrăvani haiduci cu țundra verde» pri- 
măvara unei înnoiri a spiritului românesc, începutul unui 
nou ciclu istoric. A fost printre primii care le-a înţeles des- 
tinul şi i-a cântat cum numai el putea s'o facă, simplu, des- 
chis, luminos: 


«uite-i!... 
arşi de soare, aspri, îndrăsneţi, 
crainici iuți ai unei noui vieţi... 


sub pașii lor iuți de-avangarde, 

piatra, pulberea scapără, arde, 

și drumuri de foc se rup, împărătește, 
spre-un aspru destin ce se 'mplinește...» 


Sin acelaș poem «TARA», de-o frumuseţe clasic, Aron Co- 
truș prinde într'o încondeiere rară imaginea falnică a omu- 
lui predestinat să schimbe faţa lumii. In câteva cuvinte iz- 
bucnește sinteza celui încărcat de soartă cu darurile unice 
ale conducerii şi innoirii: 


«din mulțimile oarbe unu s'alege... 
gândul lui: rege... 

vorba lui: lege... 

vrerea-i: platoşe de neinfrânt... 
pasul lui: cutremur de pământ...» 


Astfel, dela toţi tribunii şi martirii neamului românesc 
căzuţi pentru flacăra nestinsă a iubirei de ţară, Aron Co- 
truș ajunge la epopeea naționalistă a secolului XX și la mă- 
reața figură a Căpitanului. In el şi'n gândirea lui vede Aron 
Cotruş întruchipată scânteia supremă a spiritului românesc. 
A spiritului de justiţie şi libertate. A spiritului de revoltă 
contra tiraniei, nedreptăţilor şi lipsei de demnitate. 

Aron Cotruș se cutremură şi se'nclină în fata acestor pur- 
tători de mândrie naţională pe care şi el o simte în fibrele 
cărnii şin spiritul căreia, până la sfârșit, rămas-a pe drumul 
de jertfe şi glorie, călcat de opinca ţăranului şi de bocan- 
cul țintuit al legionarului. 

Patriotismul învăluie întreaga operă a lui Aron Cotruş, 
ca şi cum din început a vrut să fie şi să rămână un țipăt în 
noaptea de restriște a neamului... o prezenţă vie în haosul 


sufletesc al epocei... un îndemn bărbătesc pentru toţi cei 
ce-şi au inima plină de dor de ţară... 

Nu-i poem, nu-i aproape strofă din care să nu ţâşnească 
măiastra împreunare a poetului cu trăirea lui în neam. Dela 
suferinţa iobagului de odinioară până la calvarul Românu- 
lui sub cisma comunistă, totul ia formă de baladă şi dospu- 
re în adânc a marelui gest de descătușare, sub condeiul de 
foc al marelui poet. Până și plânsul devine, în graiul lui de 
vizionar și luptător, semn de victorie: 


«O ţară: ţintirim, 

sub puhoiuri străine — 
de mai vrem să trăim, 
e doară pentru tine! 


Dar zorii ce-i aştepţi, 
nu-s atât de departe: 
călcând peste moarte!...» 


I-a fost dat lui Aron Cotruş să fie poetul sbuciumului și 
suferinţei naţionale, precum şi cântătorul neobosit al elibe- 
rării. De tânăr până la ultima suflare — pe muchea de cum- 
pănă dintre rău și bine — i s'a împletit destinul cu relele 
tiraniei şi geamătul celui copleşit. In nobila lui concepție 
de viaţă și dragoste de glie, nu putea fi decât purtător de 
cuvânt al dreptăţii, bard al eliberării de sub jugul samavol- 
niciilor şi îndrumător statornic al celor ce-şi așteaptă clipa. 

La Aron Cotruș stihul patriotic nu-i un accident întâm- 
plător pe parcursul său liric. E o necesitate, e o trăire în 
adâncul fiinţei, o contopire magică cu tot ce poate fi mai 
scump omului conștient şi neînfricat: Patria. Deaceea, în 
versuri ca cele de mai jos, nu-i simplă înșiruire de imagini, 
ci adâncă dăruire şi angajament: 


N'au pită și sare ai noştri departe, 

şi toţi ca pe flăcări așteaptă, 

răfuiala cea cruntă și dreaptă, 
rătuiala de mâine, pe viaţă şi moarte!... 2 


'Tu drumuri deschide-ne către soare-răsare 
să fim împreună 
prin pârjol şi furtună, 

când neamul întreg va sălta în picioare!... 


Sub arcușul lui Aron Cotruș sufletul Românului tresaltă 
ca smuls din nepăsare şi tăcere. Ochiul sclipește, braţul se 
încordează, iar inima bate în ritm de răzmeriţă. In adân- 
cul fiinţei se deschid zăgazuri, lăsând șipotul simţirilor as- 
cunse să-și reverse lumina dragostei de neam peste vremel- 
nicia năzuineţlor personale. 

Versurile cotruşiene transformă, înalță, deschid căi de 
mândrie şi impliniri. Poet al neamului, poet al luptei nein- 
fricate, poet al încrederei nestrămutate în biruința adevă- 
rului, Aron Cotruș va rămâne pentru totdeauna un fulger 
nestins pe bolta azurie a trăirii românești. 


Faust BRADESCU 





Aron Cotruş în 1960.. La Cafiada. 


CUM LAM 


E cinci ani colind Spania, cât mă 
ajuta slabele mele puteri financiare, 
dar mai cu seamă prietenii lui Co- 
trus, care au devenit şi ai mei, ca 
pe urmele sale, să mă încarce de po- 
lenul respirației lui, să culeg mierea 
fiecărui fagure de cuvânt care n-a 
putut ajunge încă până la noi. Am 
aflat în acest fel de existenţa unui 
Cotruș necunoscut încă. Am par- 

curs, cu înfrigurare, aritmetica rândurilor sale vi- 

guroase din multe scrisori adresate prietenilor săi 

și m-am convins, tot mai mult, că despre el nu se 
poate vorbi decât în genunchi. Am constatat că mo- 
nografia sentimentală, la care lucrez de peste trei- 
zeci de ani, ar fi fost lipsită de fiorul liric pe care 
am urmărit să-l imprim paginilor închinate lui și 
mai cu seamă de istoria pe care a scris-o cu pro- 
pria lui existență. M-a obligat adevărul despre ul- 
tima perioadă a vieţii lui să-mi iau lumea în cap, 
să nu cruț nici o osteneală până nu voi fi parcurs 
tot itinerarul său atât de dramatic, trăit cu intensi- 
tatea de care numai inima lui de tisă era capabilă. 


Acum când se împlinesc două decenii de la trece- 
rea sa în veșnicie amintirile mă sugrumă și evoca- 
rea întâlnirii noastre mă depăşeşte. Dacă totuși o 
fac îi cer iertare maiestrului meu şi ţie cititorule 
pentru stângăcia cu care mă exprim, pentru că, aici 
sau acasă, întotdeauna când îi rostesc numele, bu- 
zele mă ard şi inima mă doare, convins că niciodată 
ceea ce simt și ar trebui să fie spus despre el, nu e 
îndeajuns, nu e destul de elocvent. 

Eram elev în cl. a VI-a, când în anul 1928, priete- 
nul şi colegul meu de școală primară, pictorul Aurel 
Chira, a venit la noi, într-o seară, însoţit de un tânăr 
smead, parcă pogorât de pe un prapor. Era student 
la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj și s-a recoman- 
dat: Miron Radu Paraschivescu. Fusese dat afară 
de gazdă pentru că nu plătise chiria de câteva luni. 
Cum părinţii mei părăsiseră temporar satul şi se 
angajaseră muncitori la moara «Albina», unde un 
văr al tatei, ca administrator, ne-a oferit, drept lo- 
cuinţă, două încăperi cât două remize, nu i-a fost 
greu mamei să-i aștearnă un pat şi lui Miron. Așa 
se face că încă de a doua zi am început să schimbăm 
opinii despre poezie. Auzindu-mă recitându-l pe Go- 
ga, Miron mi-a întins o plachetă de versuri cât podul 
palmei cu titlul, ciudat pentru mine, «Mâine», sem- 
nată Aron Cotruş. In câteva zile Cotruș mă inunda- 
se. Ba mai mult îmi zăpăcisem colegii cu versurile 
sale. Am alergat la Biblioteca Universităţii unde 
prof. Candid Mușlea era director, sau prin vecinăta- 
tea directorului, destul că, datorită faptului că 
aveam recomandarea lui Agârbiceanu, după o jumă- 
tate de oră ieșeam cu bratul plin de cărţi, dintre 
care nu lipseau: «Poezii» tipărite la Orăştie în 1911; 
«Sărbătoarea morţii», Arad 1915; «România», poe- 
mă, Brasov 1920. Mai târziu mi-am întregit colecţia 
cotruşiană cu tot ce a publicat, primind cărţile lui 
tipărite, majoritatea, peste hotare, cu autograful de 
rigoare. 

Colocviul dintre mine şi M. R. Paraschivescu, 
despre Cotruş şi poezia lui devenise frecvent și 
rodnic, mai ales că în lipsă de altă perspectivă mai 
bună, Miron a primit bucuros învitaţia mea de a ne 
ptrece o parte din vacanţă la Iara, una din cele mai 
frumoase comune dintre munţii Trăscăului şi Mun- 
tele Mare. Așa se face că în prima duminică a lunii 





Iulie din anul 1928, am urcat împreună, pe Arieș în 
sus până pe muntele Găina la Târgul de fete. 

Odată ajunși pe munte, am urcat, inainte de 
răsăritul soarelui pe curcubăta Găinii, de unde, la 
acel ceas când migesc zorile, este o clipă când se 
vede, ca în palmă, toată curbura Carpaţilor, încât 
ai impresia că iești în faţa unui miracol. După ce 
am admirat, muţi, fantastca panoramă care se 
aşternea la picioarele noastre, a început să coboare, 
odata cu răsăritul soarelui, o ceaţă străvezie în 
cristalele căreia străluceau apele învolburate ale 
Oltului și cele molcome ale Mureșului. In jurul 
nostru se cuminecaseră cu sfânta înpărtășanie a 
peisajului românesc, pâlcuri, pâlcuri de oameni, 
veniţi din cele mai îndepărtate părţi ale ţării. Fără 
să-mi dau seama cum și de ce am facut-o, uitând de 
mine şi ignorând sfiala care mă caracteriza, am 
început să recit o poezie scrisă după întâlnirea cu 
opera lui Cotruş, pentru care aveam un cult, pe care 
nu mi l-ar fi putut zdruncina nici chiar ameninţarea 
cu pedeapsa capitală. Şi, privind peste panorama de 
la picioarele noastre am grăit: «Pe voi vă cânt, pe 
voi, pe moţi, / Strămoşii mei din tată-n fiu, / Să 
ştiu că crapă rânza-n toţi / Cei care vă jupuiesc de 
viu, / Ori vă despoaie de podoabe, / De aur şi de 
marile păduri, / De aţi ajuns, în România, iar ba- 
rabe / Şi-au ruginit tăișurile la săcuri. / Voi îmi 
sunteţi ortaci în veci / Şi-o să vă cânt cum nu v-am 
mai cântat. / Pe voi c-aţi putrezit în furci sau 
beci, / Să ştiu că pentru asta voi fi spânzurat. / Pe 
voi ce-aţi zguduit istoria din ţâţâni / Şi-aţi scris-o 
dureros cu sânge, / Pe sărăcia voastră să vă ştiţi 
stăpâni, / Voi care n-aţi ştiut cerşi sau plânge, / Voi 
cei răzvrătiți din tată-n fiu, / In sânge-mi clocoţi 
şi-acum, / Că-s os din osul vostru, ştiu / Şi-o să vă 
urmez pe-acelaș drum, / Pe care l-au urmat tribu- 
nii, / De par'că îi aud şi-acuș, / Chiar de-oi fi socotit 
de unii, / Poet mai anarhist decât Cotruş». 

Din grupul oamenilor care m-au ascultat s-a 
desprins unul cu ochi de cetină şi obrazul de cocon, 
s-a apropiat de mine, m-a îmbrățișat afectuos, prie- 
tenește spunându-mi: «Nu te sfii! N-ai pentru ce. 
Taragotul ţi-e bun. Sună frumos. Verbul vibrează. 
Merge la inimă. Şi în poezie acesta este secretul». 
Şi petrecându-mi mâna după umeri m-a prezentat 
parohului din Albac, parintele Iuliu Todea, profeso- 
rului Micu, directorul Şcolii Normale de Invăţători 
din Abrud, etc. Am coborât împreună, ca şi când 
ne-am fi cunoscut de când lumea, pe platoul munte- 
lui, unde la concurenţă cu peisajul, se desvăluia o 
nouă panoramă, de astădată datorită mulţimii care 
se preumbla printre șetre târguind, vase şi unelte 
casnice din lemn, de la doniţe la furci sau greble, 
juguri pentru plăvani sau puiul târgului pentru cei 
dragi. Găzdăriţele din Turda te imbiau cu fripturile 
lor specifice şi pâine albă ca omătul din Scaunul 
Arieşului, iar hunedorenii te pofteau la jinarsul lor 
inegalabil în miroznă și tărie, de cireşe negre, cu- 
noscute sub denumirea de moacre. 

Preuteasa părintelui Todea ne aştepta cu masa 
întinsă pe o faţă de masă albă ca omătul, înconju- 
rată de cergi pe care ne-am aşezat de indată cinstin- 
du-ne. Curând, după câteva pahare de «broazbă» 
(ţuică de cireşe negre), s-au nivelat distanţele, s-a 
destrămat sfiala și când au început să coboare 
umbrele a sosit şi ceasul spargerii târgului. Părin- 
tele Todea îmi devenise prieten. Ne tutuiam. Mai 


CUNOSCUT PE ARON COTRUS 


de V. Copilu CHEATRA 


precis îmi spunea pe nume, ca şi inimosul director 
al «luminătorilor satelor», doar tânarul cu obrazul 
de cocon, ciognea cu mine paharul urându-mi: 
«Noroc tinere poet care nizueşti să fii mai anarhist 
decât Cotrus! Iţi urez să-l întreci!». Abia când la 
despărţire mi-a întins cartea de vizită și se indepărta 
călare pe un murg de munte, mic dar îndesat, pri- 
vind numele și adresa tipărită în două limbi, am 
priceput de ce convivii cu care am petrecut o zi 
întreagă, zâmbeau la urarea făcută de Cotrus, pen- 
tru că cel ce-mi urase să fiu cai anarhist decât el, 
nu era altul decât acela pentru care aveam un cult. 

Odată stabilită legătura cu Cotrus, pe zi ce trecea, 
ea se adâncea an de an. Ajunsesem să corespondez 
cu el săptămânal. 

Biografii lui Cotruș au susținut că Aron Cotruș 
s-a ferit să-şi spună părerea despre artă în general 
şi poezie în special. Sperăm ca în monografia despre 
care am pomenit să-i dezminţim. Până atunci fie-ne 
îngăduit să reproducem aci o parte dintr-o scrisoare 
a sa, către subsemnatul, în care îşi exprimă crezul 
despre rostul poeziei. Cititorul se poate convinge 
despre perenitatea crezului său, iar cei care i-au con- 
testat poeziei cotrușiene fiorul liric se vor convinge, 
peste vreme, de unilaterala lor opţiune pentru o 
poezie fără substanţa umanitaristă. Pentru că acesta 
este Cotrus: Un mare poet umanitarist. Dar să-l 
lăsăm pe el să vorbească: «... Văd că m-am luat cu 
vorba şi vreau să-ţi atrag atentia că nu-i bine să te 
iei după scriitorii care, neavând ce spune, se uită 
peste gard la vecini, și mai cu târăita, mai cu topta- 
nul împrumută de la ei nu numai forma ci şi con- 
ţinutul. Cu alte cuvinte trăiesc din furtișag. De doua 
ori păgubitor. Odată pentru ei și a doua oară pentru 
cititori, care nu înţeleg nimic din ceea ce scriu în 
limba lor păsărească. Aceşti snobi uită că dintre 
toate popoarele de pe pământ, noi avem cea mai 
frumoasă poezie populară. Că am vorbit în versuri 
cu mult mai înainte de a ne fi format ca popor 
român. De aceea, pentru noi, poezia este o necesi- 
tate. Obligaţia noastră, ca poeţi, este deci să i-o dăm. 
Şi nu i-o putem dărui decât dacă sântem convinși 
că prin poezie îl putem face mai bun. Omul este un 
depozit de posibilități. Descoperindu-le putem face 
multe din el. Pentru că, cine nu ştie?, omul nu tre- 
buie să rămână aşa cum s'a născut. N-avem dreptul 
să-l lăsăm numai cum este, ci și cum ar putea fi. Cu 
alte cuvinte nu avem o cambie semnată în alb să 
pornim de la el, când scriem, ci să fim convinşi că 
prin munca noastră îl şi înrâurim. Dintre toate ar- 
tele, poezia cu toate speciile ei, are cea mai stufoasă 
funcţie, în raport cu stadiul social atins de un popor. 
Accept și poezia de sugestie magică, ca şi pe cea 
abstractă care ţine de cunoaștere, deci de rațiune, 
dar fie câ linişteşte sau trezeşte, fie că ne lasă 
tablou, în faţa ei, ea nu poate şi nu are dreptul să 
fie un proces verbal al simțămintelor mele pur per- 
sonale. Menirea ei este de a emoţiona pe om total, 
de a permite insului să se identifice cu viaţa altuia, 
să devină ceea ce nu este, dar ar putea să fie. Nici un 
poet din lume n-a rezistat acţionând numai prin 
rațiune, ci şi prin sensibilitate şi sugestie. Poezia ta, 
tânărul meu prieten, născut din aluatul celor mai 
împliniţi muncitori din România, trebuie să plece 
de la convingerea că are un rost. Născută din reali- 
tate ea trebuie să influenţeze realitatea. Nu uit cum 
au tresărit moţii când ţi-au auzit versurile acolo sus 

(Urmează în pag. 26.) 


ARON COIRUS IN AMINTIRE 








Sei ACEAM parte amândoi din grupa- 
== rea dela «Gândirea» şi ne-am cu- 
“Xe: noscut acolo, în umbra luminoasă 
a lui Nichifor Crainic. Semăna cu 
personagiile pe care le cânta în ver- 
suri de piatră, parcă cizelat în cre- 
201 ai menea din care — şi făcuse model 
Ce | şi poesie. Recitam seara, împreună 
cu fratele meu şi cu prietenul nostru Sulică, versuri 
de Cotruș: 








Stai și-auzi cum latră 
Căţelul pământului 


sau poemul închinat lui Horia, dar în special îmi 
plăcea versurile din tinereţe, pline de mister pă- 
mântean, de legendă şi de noapte telurică. Primul 
autograf pe care mi l'a scris pe pagina unui volum 
abia ieşit de sub tipar m'a impresionat, pentrucă 
şi felul lui de a desena literele semăna cu poetul. 
Erau litere mari, puternice, caligrafiind o gândire 
abruptă și tărănească, dreaptă, aşa cum drepţi erau 
toţi scriitorii care, între 1934 şi 1940, îmi erau 
într'un fel modele. îl invidiam din două motive: 
întâi pentrucă știa să trăiască în acelaș timp în 
“Țară şi dincolo de ea (era atașat de presă cred că la 
Berna pe vremea aceea) şi pentru gloria poetică din 
care-şi făcuse o aureolă pe care o purta în jurul 
frunţii cu un fel de ciudată omenie și chiar cu sfială. 
Vreau să spun că stătea drept în toate cele, aşa cum 
stătuse Eminescu, așa cum stăteau Crainic, sau 
Blaga, Pillat sau Voiculescu, Adrian Maniu sau toţi 
cei tineri care atunci incepeau să se afirme. Gene- 
raţie după generaţie, poeţii tineri aveau un ideal și 
luptau în numele lui cu toată puterea versurilor și 
a vieţii lor închinată poesiei şi pământului care-i 
adusese la lumină. Exista o trecere vizibilă între 
pământ și cer, o punte metafizică în aerul din jurul 
nostru, numită România, aruncată între un tărâm 
și celălalt și pe care umblau în lumina geniului 
românesc poeţii mai bătrâni sau mai tineri. Afară 
de numele minore, umbratece, rușinate oarecum de 
ceea ce nu puteau fi, condamnate la o părelnică 
joacă cu greşelile existenţiale, toţi ceilalţi păreau 
scriși, așa cum era Cotruș de pildă, cu aceeași cer- 
neală cu care fuseseră scrise cronicile, sau «Scri- 
soarea a treia» sau «Viaţa la ţară», sau atâtea alte 
lucruri care ne mișcau gândurile și pașii prin acel 
început de viaţă. Făceam parte lintr'un miez profund 
și cald care avea un nume și căruia eram deciși să 
consacrăm tot ce aveam mai bun, fără niciun fel de 
gânduri ascunse, fără niciun fel de ezitare sau de 
făţarnice jumătăţi de măsură ideologică. Eram sigu- 
ri că generaţia mea avea să spargă o limită şi că din 
tot ce se gândise şi făurise la «Dacia Literară», la 
«Convorbiri», la «Sămănătorul» și la «Gândirea» 
avea să se proiecteze pe universal o literatură româ- 
nească valabilă pentru toată omenirea. Acesta a fost 
atunci rostul întemeierii revistei «Meşterul Manole», 
pe care Cotruș a înţeles-o dela început, pentrucă 
făcea parte din propria lui carne spirituală. 

Il întâlneam uneori pe Calea Victoriei, odată după 
ce mă întorsesem prima oară din Italia, în 1938 
ameţit și entuziasmat, însemnat pentru totdeauna 
cu marca frumuseţii din care abia mă desprinsesem, 
L'am însoţit pe Cotruş de-a-lungul vitrinelor, dela 
Teatrul Naţional până la «Cartea Românească» și 


am vorbit de Perugia, de Assisi, de Florenţa, de 
Roma şi de Veneţia, de Napoli şi de Capri, de Papini 
şi de Axel Munthe. El ştia de mult ceea ce eu abia 
descoperisem. Zâmbea şi mă lăsa să mă descarc. 
Poate că atunci ceva nou s'a stabilit între noi, pentru 
totdeauna. Venea uneori la mesele «Gândirii», în 
Iunie, unde cinam, strânși în jurul aceluiaş ţel. 
Ştiam cu toţii, într'adevăr, că există o frumuseţe 
românească, gata să-și ia sborul către restul lumii. 

Dupărăzboiul ne-a împrăștiat pe toţi, între inchi- 
sori şi exiluri. Şi visul parcă se spărsese. Insă din 
cioburi individuale, încetul cu încetul, acea frumu- 
seţe care ne era ţel și ideal s'a refăcut, şi mâini 
harnice şi geniale i-au redat chip în limbi străine, pe 
meleaguri îndepărtate unul de altul așa despărțite 
cum erau de focarul iniţial. Matcă stilistică a func- 
ţionat fără greş şi, pretudindeni, vreau să spun pe 
toate graiurile întrebuințate de scriitori români 
între 1948 și până azi, a apărut acelaş fel de a fi sau 
de a reprezenta ceea ce cineva a numit așa de fru- 
mos la Paris o «ființă românească» în sensul hei- 
deggerian al cuvântului, pe care Blaga îl numise 
altfel, însă cu aceeaşi tărie esenţială. Dela Buenos 
Aires i-am scris și mi-a răspuns. Mi-a trimis odată 
o ediţie completă a lui Cervantes, pe care o am și 
acuma, apoi ne-am revăzut la Madrid, oraş în care 
s'au regăsit în acei ani ai dupărăzboiului, într'o per- 
manentă polemică, Cotruș și Busuioceanu, apoi 
Horia Stamatu și cu mine, transformând capitala 
Spaniei întrun loc înalt de cultură românească. 
Scriam toţi patru în română și în spaniolă. Atât 
Cotruș cât și Busuioceanu publicau cărţi de versuri, 
comentate şi admirate de critici și de public, Sta- 
matu scria la revista «Punta Europa», una din 
publicaţiile cele mai de prestigiu dela Madrid, eu 
colaboram la ziare și reviste şi publicam primul meu 
volum de eseuri în limba spaniolă, «Presencia del 
mito». A fost un timp creator, construit pe marginea 
durerii, vreau să spun pe marginea unui exil pe 
care-l visam scurt şi fecund. A fost fecund, însă lung 
şi tragic. Cotruș a plecat în America, Busuioceanu 
a murit într'un sanatoriu, eu am plecat la Paris, 
Stamatu sa dus în Germania. Insă Madridul se 
transformase într'un centru românesc, unul din 
marile locuri pe care s'a făcut cultură românească 
şi se face încă, una din acele oglinzi sufleteşti în 
care recunoști propriul chip desenat pe alt chip mai 
mare şi protector, ajutor fără prej în ore de dispe- 
rare și de dor. Vreau să spun Spania, ca soră și 
îndemn. Cotruș înţelesese de mult această rudenie. 


Vintilă HORIA 





ARON GOTRUS, MARELE RAPSOD 


AND vorbesc de rapsod, un gen de po- 
vestilor de fapte eroice, gândul îmi 
zboară la aezii elini ale căror balade 
puse unele lângă altele au dat naștere 
operei titanului orb, Homer. Sau mai 
târziu, la truverii şi minesangerii, artiști 
rătăcitotri, minestreli, purtând cu ei de 
la un castel la altul poemele epice, 
chansonurile relatând despre eroii popo- 
rului lor, Roland sau Cidul. Fără inspi- 
raţia acestor anonimi ar fi greu de con- 
ceput un Orlando furioso de Ariosto, 
Ierusalimul eliberat de Tasso, până chiar şi Paradisul pier- 

dut al puritanului John Milton. Tot de la ei s'a născut 
romanul picaresc adus la apogeu de Cervantes sau continuat 
mai fidel de Lesage cu al lui Gil Blas şi Tom Jones al lui 

Fielding. Când maeştrii s'au adunat la un loc și au început 

să se întreacă în bufonerii a apărut prima scenă de teatru, 

5 comediei dell'arte desăvârşiită de Shakespeare sau Lope 

Vega. 

Şi dacă principala caracteristică a rapsodului era de a 
se ascunde adică mai bine zis să rămână necunoscut după 
masca personajului său, vom întelege că poetul Aron Cotruș 
este un direct descălecător din aceasta nobilă și veche spiţă, 
cu remarca însă că interpretează rolul unui cântăreț al 
vremurilor contemporane, deci la epitetul de rapsod se mai 
adaogă şi cel de modern. 

în esență eroul său este poporul daco-roman și țara lui 
România, așa cum America constituie pe cel al lui Walt 
Whitman, paralela între cei doi poeti făcându-se de nenu- 
măraţi comentatori, mai mult decât îndreptăţit. 

Din aceste motive versul liber al lui A. Cotrus cuprinde 
sonorități de alămuri, nu rar bolovănoase în fortissimo, 
vroind parcă să rupă timpanele celor slabi, făcut să fie 
recitat dar nu într'o sală ci în aer liber împrăștiindu-se ca 
un cor de tulnice până în depărtări, de la câmpia Aradului 
la munţii Cibinului şi-apoi, sus, până la Rarău, deci un 
cântec despre ţară creat să fie auzit deodată de toată ţara. 
Pe drept afirmă Murăraşu despre poemul respectiv urmă- 
toarele «Poezia Țara (1937) depășeste tot ce s'a scris în 
i acer noastră, ca răscolire de forţă sufletească și ca ritm 
cuceritor». 


Vite-i!... 
arși de soare, așpri'ndrăzneţi, 
crainici iuți ai unei noui vieți... 


ca printre tulgere, prin furtuni, pe sub grindini 
vin voinicește de pretutindeni, 

pădure mișcătoare de goruni nebuni, 

oaste făcătoare de minuni, 

cu vrere năprasnică, vie 


Aşa ne sunt prezentaţi fraţii lui de generaţie porniţi 
nunumai cu închipuirea dar şi cu fapta să construiască o 
noua patrie impânzind orizontul cu silueta mândră a cânte- 
cului devenit tabără: 


tabere cresc-veacul să-l clatine 

peste tânguieli împietrite în datine... 
tabere cresc-vaste cetăţi, 

peste gemete şi strâmbătăţi, 

peste schilave răsmeriţi de-altedăți, 

peste întinderi de plecate capete, 

peste putrede robiri ce'ncep să scapete... 


Inima bardului este atât de apropiată de sărbătoarea 
pământului muncit sub pașii săi încât versurile lui împru- 
mută ritmul târnăcopului şi a sapei răscolind din humă, 
palate de lumină şi drumuri spre cer: 


ciocanul cântă 

în pulpa stâncii când se împlântă... 
latră cazmale de-avalma... 

plouă fruntea, sângeră palma... 


veacul călit, frământat, 
şti-va pe unde-am călcat... 





de Ovidiu VUIA 


țara, peste vremi, aduce-şi-va aminte 
de urma noastră fierbinte... 


Artistul se regăseşte în elementul său deoarece el nu a 
slujit nicicând cuvântul numai pentru sunetul sau aurul din 
el, ci cu scopul de a transforma ideea în acţiune, versurile 
lui fiind un fel de planuri de arhitect, se cer realizate în 
forme şi clădiri, doar astfel iși găsește plinirea teoreti 
cianul furișat în fiinţa sa: 


creşte peste mine, peste timp şi'ntuneric, 
sub fulgere-un mâine feeric... 


cresc svelte din tinere mâni, 
în zile can lungi săptămâni... 


Din sânul acestui efort al mulţimii dornice de renaştere 
spirituală izbucnește cu forță marșul solidarității umane 
urcând culmi şi trepte, în cadențele unui tact executat -de 
orchestrele marilor speranţe şi realizări: 


de-abia i-auzi... 
mii de spinări, de tălpi, pe schele... 
şi cutezanţe, pe căi fără număr... 
cot la cot 
cu-oţelul lor tot, 
cu cerul de umăr, 
trece, în marş zdrobitor, 
cu veacul aprins la picior: 
oaste năpraznică, sprintenă, verde, 
ce nicio bătălie nu pierde... 


Conducătorului lor îi înalță un altar de marmoră unul ce 
va dura pentru eternitate, ținând loc şi de statuie şi de 
mormânt, săpate în substanţa neperisabilă a duhului din 
om, căci ele nu pot fi nici sugrumate, nici zdrobite şi risipite 
peste noapte în pulberea celor patru vânturi: 


din mulțimile oarbe unu s'alege... 
gândul lui: rege... 


pasul lui: cutremur de pământ... 


Persoana este mitică de, Hercule și Apostol în aceiași fire: 


ochii lui cu mii de uitături de-odată 
străfulgeră și scoală în picioare ţara toată... 


Şi-apoi se face cum că parcă prin văzduh trece arhanghe- 
lul Bunei-Vestiri, anunțând «plugarului-impărat de mâine» 
cuvintele cioplite în fumuri de câdelniţe biblice: «ţara se 
şterge la ochi şi pașii şi-i schimbă». 

Prin poemul Țara scris la Arad în 1935 Aron Cotruş se 
arată a fi neîndoios cântăreţul noii revoluţii. Cei ce l-au 
cunoscut pe-atunci fie în redacţii de ziare, fie mai aproape 
în plimbările de pe Malul Mureșului, noaptea sub cerul de 
pustă încărcat cu duzi şi vii aurite, ne-au lăsat amintirea 
unui om de-o rară curăţenie sufletească pătruns până la 
religiozitate de credința arhiereului ajuns pe calea cea 
dreaptă. 

Oare noi urmașii lui am putea să ne întoarcem faţa de la 
el, să nu-l recunoaștem ca pe unul dintre cei mai apropiaţi 
de năzuinţele noastre? 

Rapsodie valahă datată cu anul 1941 revăzută în 1954 ar 
putea să poarte titlul de Inscriptie pe Columna lui Traian, 
leitmotivul poemului aproape obsesiv constituindu-l cetatea- 
mamă «Roma de piatră, Roma străveche, împărăteasă fără 
pereche / a lumilor /, toate Romele nevăzute din noi, Romă 
demiurgă, Romă de azi, Romă de ieri». 

Originar din tara Sibiului cu liceul făcut la Blaj, Aron 
Cotruș ca şi Badea Cârţan coborât din regiunea Făgăraşului, 
se va simţi împins ca de un impuls interior venit de departe, 
ecou din sângele strămoşilor spre antica Roma: 


ca spre'nflorita copilărie, 
Roma, Roma, spre tine mă'ntorn, 


ca după-un cântec de corn 
venit din străfunduri de vesnicie... 


Sarmisegetuza-Roma, 'Traian-Decebal, nume surori repre- 
zintă simbolic ca'ntr'un tablou fantastic originea neamului 
său daco-roman: 


dac dârz ce moare 
'n picioare, 
apărându-și cu furie şuie 
ce-al lui e 
cu răzmeriţa-mi, carpatic-dunărean mănunchi 
de furtunatică aromă, - 
cu sângele oprit în piept 
şi'n rărunchi, 


Viziunile cotruşiene desfăşurate totdeauna în dimensiuni 
gigante de canate și simfonii fluvii iau contururile unei 
imagini absolute privind roata lui Horia împlântata vie în 
inima neamului: 


şi nu-s pe pământ Negoi de noroi 

şi nici pe leneşe puste, atâţia gropari, 
iuți şi barbari, 

roata lui Horia s'o îngroape în noi... 


Mai departe destinul poporului său este ferecat în mantia 
de purpură a unor versuri solare, frumusetea lor atingând 
perfecțiunea, în expresie și simţire: 


candele fostu-ne-a: luna, 
goarnă: furtuna... 
şi, pe bolta albastră, 
pentru pasul nostru aspru şi spornic, 
soarele-singurul ornic 
peste veşnicia noastră... 


pădurea fostu-ne-a: verde biserică, 
poiana: mănăstire feerică, 
iar piscul solitar: 
altar 


şi-n luptele noastre cu iadul, 
preot vremelnic 

fostune-a bradul... 

şi cerul: molitvelnic... 


Numai în Mioriţa mai este sufletul neamului nostru atât 
de cu profunzime şi aproape de Dumnezeirea lui caracte- 
rizat, deaceea de-aici încolo am putea vorbi nunumai de 
spaţiul mioritic dar de bună seama şi de cel cotruşcian cu 
loc în matricea creatoare a spiritutalității româneşti. 


S'o ridica într'o zi tot ce-i viu şi drept, 
în Volga de foc schimbând cele stepe, — 
şi năprasnic ţinând cutropitorilor piept 
o ţară ca în basme, năvalnic va începe... 


Şi se mai poate postula că așa precum Rapsodia română 
a lui G. Enescu poartă în ea cântecele şi sufletul Moldovei 
de Nord şi ale Bucovinei, ca şi balada lui Ciprian Porum- 
bescu sau poezia lui Vasile Posteucă, Rapsodia Valahă a 
lui Aron Cotruş aparţine în primul rând Transilvaniei, poe- 
PE prezentându-se în toată măreţia lui ca un artist arde- 
ean. 

încă mai este de subliniat că dragostea de neam şi de 
pământul său natal a dat rod în inima lui unor versuri atât 
de strălucite încât ele nu pot să aibă asemănare în litera- 
tura română decât cu cele ale marelui Eminescu din Scri- 
soarea a treia, sau din neterminatele sale epopei. 

Dealtfel Aron Cotruș a fost el însuși fascinat de perso- 
nalitatea lui Eminescu dedicându-i un poem întitulat Emi- 
nescu, publicat în 1939 la 50 de ani de la moarte revăzut 
fundamental în 1959 și apărut în Carpaţii. Paralela dintre 
cele două ediţii ale poemei Eminescu ar merita o exegeză 
mai apropiată nunumai pentru a revela evoluţia liricii dar 
și mai ales, a concepției politico-sociale, a poetului. 

în treacăt fie spus Eminescu este redat în maniera co- 
trușcian-eroică, «Dante valah, măria Ta» în fond oglindin- 
du-se caracterele ce îi leagă, afinităţile dintre ei, aşa cum 
le-am arătat şi în cele de mai sus: 


Peste-a vorbelor traco-romanică gloată, 

peste vistieria lor, în mii de locuri îngropată, 
crai, 

peste-un mănos și mândru grai, 

tăcerilor noastre, ca nimeni niciodată, 

glas ai venit să le dai!... 


Finalul se referă la Doina eminesciană, poezie epurată azi 
dintre creaţiile lui, în esență pentru activitatea patriotică a 


10— 


poetului, pe urmele careia s'a inscris şi Aron Cotruș, un 
adevărat testament şi far conducător: 


Şi-un aspru testament, de pumnul lui scris: 
«Doina» s'o știm pe de rost până șin vis! 
Apă vie să ne fie, lege şi pâne, 

pentru Româniile albe de mâne, 

pentru Româniile aspre de mâne 

pentru Româniile dârze de mâne!... 


Credem că dacă Eminescu ar fi avut posibilitatea să ci- 
tească acest poem ar fi rămas tare plăcut impresionat să 
afle că unul din urmașii cărturarilor de la Blaj, mica Romă 
cum cu mult drag o salutase el, a reuşit să-l cinstească, asa 
cum îi stă bine unui luptător milenar, cu un vers atât de 
patetic şi eroic, înşiruindu-se desigur printre cele mai fru- 
moase ce i-au fost vreodată adresate de fiii neamului său. 

Jocul cu statui de munţi și braţe menhire îl aduc pe Aron 
cor ema la metafore căzute ca merele din grădina Hes- 
peri r: 


Cu pana vie de vultur 

sau cu un vârf de suliță, 
aș vrea să-ţi scriu, cu flăcări ,numele'n azur, 
pe orice șold de stâncă și pe orice uliţă! 


Aşa ajungem la Rapsodia dacă din 1942, dedicată razboiu- 
lui, pătrunsă de acel «duduie, duduie tunul meu». 

Se proclamă alături de cei douăzeci de milioane porniţi 
în luptă pentru «albe Sarmisegetuze de vis», încorporând 
sinteza mândrei Roma cu dârzenia dacă: 


pe drumul cel mai aspru și mai greu, 
cu Dumnezeu 


înainte, 
neam al meu, neam al meu!... 


Lupta se arata dreaptă, dusă împotriva Uralilor plecaţi 
prăpăd spre soare apune «şi'n cavalcade tamerlanice, păgâ- 
DE; „AMD „AFL 90 RER: ema AR să aa apără 

Dar până la urmă melosul este dăruit, nici mareșalului 
ni altor ofiţeri, ci soldatului fără grade, vechiul său ortac, 
oan: 


în faţa morţii, ca un verde Ceahlău 
creşte, Ioane curajul tău. 


Jertfele împrăștiate pe bărăgane dușmane îi răsar în fața 
ochilor ca o dumbravă de mesteacăni pe a cărei crengi ard 
în eternitate flăcările sufletelor celor ce numai sânt: 


din groapă de-ostaș în groapă de-ostaș 
şin sălbatecă pustietate, 
în inimă şi'n sânge însemn 
nume şi nume valahe, crestate 
pe cruci de lemn „pe cruci de lemn... 


Şi poate fiindcă suntem singura ţară din lume ce nu-și 
amintește în rugăciunile ei de Duminecă eroii căzuţi, în cel 
de al doilea război mondial, pe stepele întinse până sub Cau- 
cazi și Volga, versurile lui Aron Cotruș ne vor apărea și 
ca un monument ridicat soldatului necunoscut care cu «baio- 
neta valahă a'nfruntat tunul», rusesc, monument demn de 
aşezat lângă maosoleul vitejilor căzuti la Mărășești și Oituz: 


ostaş de fier al neamului meu, 
cu glonţul în piept, cu moartea'n rărunchi 
gându-mi, lângă tine, caden genunchi 

şi dragostea mea mută 

pe-obraji te sărută... 


Tragismul atinge vibrații de liră vărsând în loc de note, 
lacrimi, tabloul fiind demn de una din scenele războiului de 
neatârnare pictată de Grigorescu sau cântată într'o baladă 
virgiliană de Coșbuc. Cu acestea vreau să spun că prin Rap- 
sodia dacă, războiul dus de poporul român împotriva Rusiei 
roşii a intrat în legenda poeziei și în Istoria neamului ce 
nu mai poate fi schimbată. 

Incăodată poetul termină în apoteoză, prorociind pămân- 
tului dacic o patrie năvalnică şi nouă: 


rai de meşteri, 
far'de pereche, 
de crâncene creşteri, 
peste vatra-ţi străveche, 
pe măsura vitejiei tale năzdrăvane, 
Ioane, Ioane!... 


După sfârșitul celui de al doilea război mondial, Aron Co- 
truș va fi martorul împărţirii globului conform tratatului 


de la Yalta, ţara lui căzând într'o jalnică robie. Poemul Intre 
Volga şi Mississippi, de care ne-am ocupat într'altă parte, 


Dar poetul neliniștit, deşi învins nu vrea să se ştie pier- 
dut, încearcă deci un drum de salvare. Trăind în Spania va 
dedica Tării lui noi Rapsodia iberică privind istoria ei, fos- 
tă şi a lui Traian, născut pe peninsulă cântându-o prin pris- 
ma latinităţii şi a înrudirii de sânge cu naţia română. Poe- 
mul ar merita un comentar mai apropiat din partea unuia 
din fraţii nostri identificat total cu spiritualitatea poporului 
spaniol. 

In ceace ne priveşte acuma cu un interes deosebit ne în- 
tâmpină poemul Cântec lui Ramon Lull. 

Pentru a pătrunde semnificaţia acestei rapsodii cotruş- 
ciene trebue să ne reamintim că Ramon Lull se prezintă ca 
unul din cele mai interesante spirite ale secolului XIII lea 
şi poate cel mai valoros după Toma d'Aquino căruia îi este 
aproape contemporan. 

Născut în Mallorca îşi va face studiile în Paris şi Mont- 
pellier ajungând curând unul din cei mai mari învăţaţi ce 
i-a avut vreodată omenirea. La 30 de ani se retrage dela cur- 
tea regelui catalan, dedicându-se cu totul celor spirituale. 
Rămâne cunoscut ca intemeietorul logicii matematice şi a 
literaturii catalane cu romanul său filozofic Blanquerna dar 
de cel mai deosebit interes momentan se relevă activitatea 
lui ferventă de misionar catolic, urmărind să unească ce- 
lelalte religii și în primul rând musulmanismul cu catoli- 
cismul sub supremaţia papală. Desi la o vârstă înaintată, 
sfârșește ucis prin bătaie cu pietre în Tunisia, plătind în 
acest mod cu viaţa, credinţa lui într'o reformă a sufletului 
omenesc. 

Pentru Cântec lui Ramon Lull scris în limba spaniolă, 
Aron Cotruș primeşte premiul mallorquin de poezie, și pe 
bună dreptate succesul lui este comparat cu cel al lui Vasile 
Alecsandri, laureat în 1879 la Montpellier pentru cantecul 
ginţii latine. 

Cântec lui Ramon Lull urmează mai multe secvenţe; pri- 
ma descrie întâlnirea poetului cu sfântul, «Titanic sihastru, 
navălnic atlant»: 


Cu gândul, cu pasul, grabit şi fierbinte, 
pe toate potecile tu imi ieși înainte: 
pe suişuri de munte și pe țărmuri de ape, 
departe şi-aproape 
cu sufletul aprig, de arşite ars, 
ca Saul din Tars, 
după'ntâlnirea, întru foc şi'ntru scrum, 
pe dârzul şi dreptul Damascului drum... 


Noi am prefera să comparăm trăirea poetului nu cu cea 
a lui Paul pe drumul Damascului ci mai potrivit cu a Sfân- 
tului Petru, pe via Appia antică ieșind din Roma într'o noap- 
te fără lună, pentru simplul motiv că lumina arătată lui 
Paul a însemnat un inceput, pe când cea a lui Petru 
cum era şi a autorului nostru, încheia un destin ducându-l 
pe rugul sacrificiului dar și al adevărului suprem. 

Am fi tentaţi să descriem aici una din cele mai specta- 
culoase convertiri a secolului dar am greşi dacă am proce- 
da așa. Poetul Aron Cotruș fiu de preot, ortodox a fost 
toată viaţa credincios dar nu ca un vlăstar de prelat ci ca 
simplu ţăran, pentru care nu există deosebiri confesionale, 
Dumnezeu fiind unul şi indivizibil. Totodată se conturează 
ferm, deosebirea liricii cotruşciene de cea a lui Octavian 
Goga, cel ce va purta în versurile sale mireasma de busuioc 
a patrafirelor liturgice şi a armoniilor cantului însuşite din 
cărţile sfinte, tropar şi ceaslov, ale tatălui popă la biserica 
din deal în satul Rășinari. 

Intalnirea lui Aron Cotruș cu Ramon Lull deci cu cato- 
licismul medieval, înseamna nu o revenire la credință ci o 
iluminare a unui drum către Dumnezeu, precum o mărturi- 
sește urcând muntele Randa alături de un câlugar mallor- 
quin: 


C'un palid calugăr de neam mallorchin, 
pe căi neumblate, mă pierd şi mă'nspin, 
şi tot căutându-te, mă caut mereu 

pe toate drumurile spre Dumnezeu! 


Muntele Randa îl sui, şi mă întreb: 
fostuţi-a oare Sinai ori Horeb? 


Poetul ia forma unui, tăran de Carravaggio cu mâinile și 
faţa arse de soare, cu pielea dură tăiată de vine îngroșate, 
punându-i-se deodată, ca sfântului Ioan sau Matei, pana în 
mână, întunercul din juru-i fiind sfâşiat de un fir de lumi- 
nă plecat de sub aripile columbei întrupând pe Duhul și 
spiritul sfânt. 


creş 
dela Confesiunile prea fericitului sfânt Augustin. 

Şi pentru pământeni trebue amintit că aşa a avut loc tre- 
cerea poetului la religia catolică, într'o zi pe muntele Ran- 
da, nou Ararat, Sinai şi Horeb, în căutarea lui Ramon Lull. 

Desigur ar fi de analizat faptul în lumina învăţăturii lui 
Nae Ionescu după care românul pur şi simplu ar fi ortodox, 
ori cum Aron Cotruş este sigur un român pur şi simplu 
s'ar putea deduce că filozoful ar fi greşit în deducţiile sale. 


Pentru adevărata proporţie a lucrurilor trebue să ne amin- 
tim că atât filozofia lui Nae Ionescu cât şi gândirismul ur- 
măreau să pună bazele unei culturi de spiritualitate româ- 
nească, în condiţiile societăţii româneşti interbelice, când 
nu puteau decât să țină seama de realitate, ortodoxismul ei 
fiind unul de necontestat. N. Ionescu în 1938 a avut 
perfectă dreptate comentariile lui E. Lovinescu în a sa Is- 
torie a culturii române se profilează ca cel puţin nedrepte. 
Cât priveşte pe neolovinescianul prelat, care recent susține 
în legătură chiar cu problema ce ne interesează că Nae Io- 
nescu ar fi practicat o zdreanţă de filozofie şi o cârpeală de 
teologie, se autocondamnă la un lamentabil puerilism de 
gândire eventual lui potrivindu-se caracterizările făcute lui 
N. Ionescu. 


Perceptele ionesciene sunt valabile pentru trecutul neamu- 
lui dar ele nu aparţin unei dogme sau sistem absolut şi pen- 
tru viitor, condiţiile istorice schimbate ducând și la alte 
perspective, dealtfel complet în concordanță cu concepţia 
profesorului de metafizică, dușman al oricărei închistări de 
gândire. Nu se poate trece cu vederea că în ţară biserica 
creștină indiferent de confesie dar în primul rând cea orto- 
doxă, a intrat intr'o criză adâncă dirijată de stat, pentru 
vremurile ce vor veni nefiind exclusă o reformă a spiritului, 
ceace nu schimbă iunea lui Nae Ionescu privind trecu- 
tul ortodox şi bizantin al poporului nostru. Deosebirea în- 
tre spirite o putem ușor evidenția comparând bisericile cele 
trei sute ale Bucureştiului de pildă cu cele ale Romei sau 
ale Toledoului, tradiţia unui popor neputând fi schimbată 
de pe azi pe mâine, chiar dacă s'ar realiza unirea tuturor 
bisericilor într'una singură. 


Aron Cotruș, așa cum se întâmplă și altor exilați, departe 
de ţară, inerent devin după afirmatiile lui Posteucă, şi lo- 
cuitori ai Universului integrați într'o conceptie mai globală 
chiar daca nu uită niciun moment de patria lor. Astfel poe- 
tul nostru descoperă în catolicism nunumai modul său per- 
sonal de redempţiune ci şi pe cel al neamului său și al ome- 
nirii intregi, de sub dominaţia marelui dușman al contem- 
poraneităţii, comunismul. 


De la Roma, capitala veche a imperiului roman, ajunge la 
Roma catolică de azi după credinţa lui cu pontenţialităţi 
ce pot fi opuse, asa cum o spune și în Intre Volga şi Missi- 
stele imperiului roşu, corespunzând unui imperiu spiritual 

ui Dumnezeu pe pământ. Să-i ascultăm încăodată con- 
pi justificându-și pe această cale veneraţia faţă de 
Ramon Lull, sfântul, titanul: 


Lumea'n catedrală ai vrut să o schimbi, 
şi'ntr'o singură limbă ale lumilor limbi; 
să scrii pe lătinie ca în grai catalan: 
cărți mai presus de Talmud și Coran, 
precum ca să'nteleagă cei ce nu înţeleg, 
spre Roma să se'ntoarcă pământul întreg, 
spre piatra unde Petru piciorul şi l-a pus, 
pecetluind cu sânge porunca lui Isus. 


Să nu uităm că toate acestea i se intâmplă unui om ajuns 
aproape de capătul cărării, zdrobit în vis şi ideal: 


dar, orb şi olog, drumul meu verde, 
în crunte deşisuri de besne se pierde... 


Şi mai atragem atentia că ceace acum treizeci de ani, 
când a scris Aron Cotruş, Cântec lui Ramon Lull, părea o 
utopie, înflăcărare de artist, azi prin experienţele Poloniei 
şi ale altor fenomene trăite sub Papa Giovanni Paolo al 
II-lea, căreia i se mai adaogă oricât nu l-am accepta și re- 
virimentul extraordinar al musulmanismului, va trebui să 
dăm astăzi mai mult ca ieri şi mâine poate și mai mult, o 
serioasă şansă de viitor Romei şi imperiului ei spiritual, pe 
această cale Cântec lui Ramon Lull fiind nu orice fel de 
iluminare ci una aparţinând unui poet-profet. 


Termin scurtul meu comentar privind operele de rapsod 
şi cronicar de istorie ale poetului Aron Cotruş cu remarca 
de a mă fi silit să-mi exprim ideile şi părerile prin metoda 
analizei, cele mai obiective. Deși recunosc că il am pe poet 
foarte apropiat de inimă, tot timpul m'am aşezat forţat pe 


—u 


“SOCIALISTUL» ARON COTRUS 


N anul acesta, sau hotărit şi cei de la 
București, să ridice vălul gros care se în- 
tinsese peste figura marelui bard român, 
Aron Cotruş. De fapt, prima tipărire a 
lui Aron Cotruş, sa produs acum trei 
ani, când a apărut la Bucureşti o anto- 
logie de Versuri alcătuită de Ovidiu Co- 
truş, nepotul martir al lui Aron Cotruş, 
care a petrecut 20 de ani în închisorile 
comuniste. Se vede treaba că scăpându- 
le marele vinovat, Aron Cotruş, comu- 
niştii de la București, sau răzbunat pe 
nepotul pe care l-au chinuit, după cum am spus, 20 de ani! 

L-au chinuit, nu e figură de stil, căci nepotul poetului a 
mai trăit puţini ani după ce a ieșit de la gros. In acești pu- 
ţini ani, nepotul lui Aron Cotruş, a putut să le arate comu- 
niştilor, că era un demn al poetului, dacă ar fi trăit 
o viaţă normală, probabil ar fi urcat şi el, pe culmi nebă- 
nuite. 


Antologia lui Ovidiu Cotruș, a fost prefațată de tovarăsul 
Ion Dodu Bălan. Nu mi-a căzut acea Antologie în mână, dar 
după numărul de pagini —471—, însemnează că este destul 
de mare. Adică au putut încape în ea, tot ce le-a convenit 
comuniștilor și numai ce le-a convenit. 


Dar a fost un început. După trei ani „adică în anul acesta, 
a apărut un studiu «Resurecţia unui poet, Aron Cotruş», 
scris de cel care a prefaţat Antologia de acum trei ani, aâi- 
că de domnul Ion Dodu Bălan. Fără îndoială că ne bucură 
«resurecţia» poetului nostru iubitul nostru poet. Şi trebuie 
să recunoaștem că întâlnim în cartea domnului Dodu, lu- 
cruri frumoase, chiar foarte frumoase. Dar terminând de 
citit cartea, la sfârşit am avut senzaţia că mă găsesc în 
faţa unei jumătăţi de carte, adică s'a spus despre poet nu- 
mai jumătate, cealaltă jumătate continuă să fie ţinută as- 
cunsă. 


Domnul Dodu ne spune că Aron Cotruș a fost «poetul 
mulțimilor proletare, exploatate și asuprite într'o lungă is- 
torie maşteră şi necontenit viscolită», adică al lor, al co- 
muniștilor şi numai al lor. Aron Cotruş a fost poetul mulţi- 
milor proletare, etc., și pentru noi, cei care-l sărbătorim 
astăzi, căci nici noi nu am fost feciori de boieri, şi noi am 
suferit de frig și de foame, în aproape toată viaţa. Alături 
de el am tremurat de emoție când am citit poeziile Toader 
Săcure, Io, Ion Ciura, Pătru Opincă, Ion Roată, Ion Codru, 
Minerul şi Horia. Admirația domnului Dodu se opreşte aici, 
adică la jumătatea poeziei lui Aron Cotruș, a mea merge mai 
departe, căci opera unui poet trebuie să fie luată în între- 
gimea ei, nu trebuie să fie tăiată şi noi admirăm şi poemul 
Țara, fără de care opera lui Cotruș ar fi ciuntită. 

Domnul Dodu consideră că poezia lui Aron Cotruș, sufe- 
ră din cauza unor confuzii ideologice, unor erori săvârșite 
conștient, pe baza unei ideologii retrograde, sau altele în 
care l-au implicat, fără voia lui în nişte mișcări politice reac- 
ționare care-și anezau personalităţi printr-o penibilă pirate- 
rie spirituală!!! Deci Aron Cotruş a greșit fiindcă nu a de- 
venit comunist. Păi n'a fost niciodată. Domnul Dodu și alții, 
au scotocit în viaţa lui Aron Cotruș și au căutat o urmă co- 
munistă, o cât de mică simpatie pentru Karl Marx sau pen- 
tru Gheorghiu Dej și s'au declarat învinși. Nu au găsit nici 
o urmă! Aron Cotruş n'a fost nici țărănist, nici liberal şi nici 
socialist. Versurile lui de foc au tratat problema socială dar 
nu a fost niciodată socialist. Şi mai ales nu a fost comunist, 
pentrucă el şi-a dat seama că aceste două mişcări erau uto- 
pice. El a cântat ca nimeni altul, durerile minerului, ale 
tăietorului de lemne și ale tuturor celor ce sufăr. Şi a trăit 
ca să-şi dea seama că avusese dreptate. A trăit ca să vadă 
cum au venit comuniştii în Țara lui şi nu au dat dreptatea 
celor ce o ceruseră tot timpul. Comuniștii au ucis pe cei 
care erau vinovaţi, dar după aceasta s'au oprit, adică au 
ucis pe cei din cauza cărora nu era dreptate, dar n'au căutat 
dreptatea s'o dea acelor ce o căutau. Pătru Opincă a văzut 
că a fost omorit cel care-l nedreptăţise înainte, dar el tot 
nu a văzut dreptatea. Ion Ciura a văzut că a fost omorit cel 
care-i luase lui mâncarea de la gură, dar nu i-a fost dată 
lui. In locul celor care-l jefuiau pe el înainte, s'au ridicat 
alții, mai mulţi ca înainte! Domnul Dodu, sunt convins că 
are ce mânca, că mănancă chiar bine, că chiar el e convins 
că mănâncă bine şi Ion Ciura, dar il rog să-şi lipească ure- 





2— 


de N. S. GOVORA 


chea de pământ. «Mi-e foame», este un strigăt care se aude 
din ce în ce mai tare, care începe să se audă până la ure- 
chea Occidentului. Tot pe domnul Dodu l-am ruga să se in- 
tereseze care este cifra celor care au cerut să plece din 
Țară şi de ce? Domnul Dodu nu a văzut niciodată cozile 
care se fac acolo unde se vinde ceva de mâncare? Desigur 
că altădată nimeni nu vedea pe Toader Săcure că sufere de 
foame, și totuși Toader Săcure, exista. 

Aron Cotruş a văzut toate nedreptătile ce se făceau pe 
vremea lui şi a ţipat ca ele să înceteze, motiv pentru care 
poeziile lui sociale, sunt admirate fără reticenţă de domnul 
Dodu Bălan. Il admiră pentru frumuseţea poeziilor lui, dar 
îl condamnă că nu a devenit comunist. Dacă ar fi devenit 
comunist, oamenii partidului nu «i-ar fi lăsat numele într'o 
justiţiară uitare temporară». Adică, de la început, ar fi de- 
venit poetul poporului, ca Tudor Arghezi. Tudor Arghezi, 
înainte de a muri, a fost în Elveţia și arăta tuturor celor 
cu care stătea de vorba, hârtiile de bancă elveţiene, spu- 
nându-le că el are atâția bani, că nu are ce face cu ei!!! 
Tudor Arghezi a fost toată viaţa lui, un tejghetar care a 
vândut cuvinte potrivite, dar îl întrebăm pe domnul Dodu, 
dacă şi Aron Cotruş ar fi făcut același lucru, dacă crede, 
că ar fi făcut acelaşi lucru? Eu nu cred că ar fi făcut-o, căci 
domnul Dodu ne-o spune — ceiace ştiam şi noi toți că a 
murit sărac lipit, dar a murit ca un sfânt pe care eu îl ad- 
mir şi văd că îl admiră şi domnul Dodu Bălan. Căci Aron 
Cotruș a fost un Rapsod al desmoșteniţilor legaţi de brazdă 
şi a murit tot ca un desmoştenit. 

Deci Aron Cotruș nu a devenit comunist pentrucă nu a 
vrut să-l trădeze pe Pătru Opincă, pe Toader Săcure şi pe 
Ion Ciura. El era un poet adevărat și desigur a privit pe 
eşicherul politic românesc și nu s'a apropiat de nici o gru- 
pare politică democrată şi nici de comuniști, pentrucă nu 
erau așa cum îi visa el. Asta până când a apărut Garda de 
Fier. Şi atunci... Da, atunci a devenit un admirator al lui 
Corneliu Codreanu. Și a murit ca un soldat al Gărzii de 
fier. Eu așa l-am cunoscut. Târziu, în 1952, când l-am cunos- 
cut la Madrid, Aron Cotruș era un admirator al urmașului 
lui Corneliu Codreanu, era un admirator al lui Horia Sima. 

In 1937 a scris poemul Țară care este la înălțimea celui- 
lalt poem celebru al lui, Horia. Am rămas uimit când am 
găsit acest poem, pomenit de tovarășul Dodu Bălan. Poe 
mul Țară mărturisește un vitalism frenetic, un mesianism 
exaltat, cultul pentru omul providenţial este imbibat de o 


(Urmează în pag. 21.) 
E ci ec ui 


ARON COTRUS, MARELE RAPSOD 


alte baricade vroind să mă consider ca și când ași fi un 
dușman al credințelor sale. 

In ultimă instanţă am dorit să dau un exemplu cel puţin 
valabil pentru noi cei ce trănn într'o lume zisă liberă şi 
anume că nu ne este permis să ne impunem gândirea al- 
tora, așa precum procedează cei din ţară, admițând doar o 
parte din poeziile lui Cotruș (pe niciuna din cele comentate 
în articolul de faţă, deși fără ele nu se poate cu adevărat 
cunoaște proporţiile poetului Aron Cotruș) sau pe Goga și 
Blaga până la un oarecare punct pe urmă sunt deformați 
sau chiar desfiinţati fiindcă au îndrăznit să gândească alt- 
fel și nu conform legilor din dogmă. Adică dacă avem pre- 
tenţia că trăim într'o lume mai bună este de dorit să o și 
cinstim cu o judecată pe măsura ei, respectând marile spi- 
rite în modul lor de a vedea istoria. Să ne învăţăm să și 
ascultăm chiar dacă pe undeva suntem convinși a fi în po- 
sesia panaceului universal de cunoaştere. 

Deci m'am trudit să-l redau pe artistul studiat așa cum 
se prezintă cu adevăratelea și nu cum am vrea noi să fi fost. 

Trecând peste orice fel de consideratii indiferent în ce 
tabără se va situa muritorul de rând, Aron Cotruș ocupă 
un loc printre cei mai mari poeţi ai literaturii române: 


Ce taină putut-a de-odată să spargă 
temnița mută și oarbă şi largă, 

între cel care-i fost şi'ntre cel ce rămâne, 
drept ca un cedru peste ziua de mâne?! 


MAESTRUL ARON COTRUS-OMUL 


Glasul lui Aron Cotruș, transformat de indignarea Neamu- 
lui în judecător implacabil, a tunat verdictul: 


«O armă să crească din pumnul oricui, 
Şi braţele Neamului năpraznic deslege-le. 
Să muşte ţărâna printre sfetnicii lui, 
Tâlharul tâlharilor: Regele.» 


Urmările dementului fratricid, ascuns sub vagoane de ci- 
ment aruncat la Jilava peste trupurile neînsufleţite şi arse 
de vitriol ale celor mai buni fii ai Tării, au fost grave în 
consecinţe pentru Neamul Românesc. Tara a fost scăldată 
în sânge nevinovat, iar duşmanii deslănţuiţi în haită, i-au 
sfârtecat din nou frontierele strămoşeşti. Uciderea lor a 
fost uciderea conștiinței naţionale pe care ei o treziseră. 





Căpitanul condamnat la 10 ani temniţă grea pentru «înaltă 
trădare». 


Catrenul lui a fost ca o lozincă pentru noi, fiecare simţin- 
du-ne chemaţi să o implinim cu conştiinţa impăcată, că am 
îndeplinit dorinţa Căpitanului de a-L răsbuna, nu pentrucă 
el vroia, ci pentru a face acea mare dreptate şi bine Neamu- 
lui Românesc, cum el lăsase în scris. 

Imprejurările au făcut însă ca alţii mai vrednici s'o îm- 
plinească, prin pedepsirea sfetnicului principal al Regelui, 
Armand Călinescu, căci pe Rege l'a pedepsit Dumnezeu să 
moară în exil ca un netrebnic, hulit, părăsit și minţit de 
toţi, chiar de Lupeasca lui. 

Consternarea și desorientarea Tării a fost totală în acele 
momente de mare tensiune şi de înfricoșătoare răscruce de 
drumuri a Neamului Românesc. 

Lumea nu putea crede că «mafiile» naţionale de conivență 
cu cele internaţionale, reușiseră să curme firul vieţii lui 
Corneliu Zelea Codreanu, speranţa de mai bine a poporului 
nostru. 

Sfatul curteanului de serviciu la instaurarea dictaturii 
carliste — Nicolae Iorga — fusese urmat aidoma, «dacă cio- 
banul dispare, turma se împrăștie». Ciobanul a fost ucis 
mișeleşte, dar turma nu s'a împrăștiat și... tiranul a fost 
isgonit în huiduelile poporului iar stătuitorul şi-a luat 
răsplata colaborarii cu inamicii naţionalismului românesc, 
la infăptuirea căruia pusese umărul cândva. 





In «Corabia Verde» scrisă în București în 1939, Aron 
Cotruș anunţă victoria morală a gărzii de Fier la 6 Sep- 


? 


ZI 





6 Octombrie 1940. România Stat Naţional Român Legionar. 


tembrie 1940 și pe cea politică dela 8 Octombrie 1940, când 
România s'a transformat prin consensul unanim al Tării 
ultragiată de carlism, în Stat Naţional Român Legionar. 

Totuși clarviziunea lui i-a permis să intrevadă ca nici 
sacrificarea Căpitanului, nici noaptea Sfântului Bartolomeu 
in România tiraniei Abdul-Hamidiene a tandemului Carol II- 
Călinescu, nici elanul înmiit al cămășilor verzi, nu erau sufi- 
ciente, în conjunctura politicei europene din anii 1939-1940, 
pentru consolidarea unui Stat Naţional Legionar. 

Victoriile militare germane pe toate fronturile europene, 
reînviaseră apetituri imperialiste. Militarismul teuton căuta 
colaborarea militarilor din ţările care aderaseră la pactul 
axei Roma-Berlin și nu pe acea a naționalismelor locale 
intransigente, care sar fi opus planurilor de expansiune 
spre Est, lucru adeverit la 21 Ianuarie 1941, când intrigile de 
culise ale politicei germane cu partidele politice din Româ- 
nia au rupt colaborarea Generalului Antonescu cu Garda de 
Fier, zdrobind prin altă teroare Statul Naţional Român 
Legionar, subtituindu-i dictatura militară personală a Gene- 
ralului, sfărâmată la rându-i, la 23 August 1944 de trădarea 
acelorași partide politice şi a Regelui Mihai 1. 

Deaceia scârbit de putregaiul acestei politici europene, 
care ingăduise smulgerea cu sila din trupul Tării Românești 
a Basarabiei, a Bucovinei, a Transilvaniei de Nord şi a Si- 
listrei lui Mircea cel Bătrân, Aron Cotruş n'a acceptat demni- 
tăţile oferite de Statul Naţional Român Legionar şi s'a 
autoexilat în postul lui de Consilier de Presă la Madrid, 
unde duhul creştin al victoriei naționaliste care ingenunchia- 
se comunismul şi sanctuarul Majadahondei, îi dau siguranța 
găsirii unei înțelegeri și sprijin în lupta lui de lămurire a 
Occidentului asupra nedreptăţii făcută României crucificate. 

N'a cerut niciodată nimic pentru el, nici chiar atunci când 
o soartă vitregă a smuls de lângă el pe Virginia Cotruș, 
tovarașa lui de viaţă. 

M'am revăzut cu Cotruș târziu, în Decembrie 1947. Româ- 
nia devenise gubernie ruso-comunistă, la bunul plac al Anei 
Pauker și a coreligionarilor ei. 


Venisem la Madrid cu o lună înainte, în drum spre Li- 
sabona, unde trebuia să mă îmbarce pentru Brazilia. Am- 
bientul de omenie românească al spaniolilor, românii prie- 
teni şi cei cunoscuţi în Madrid, erau binevoitori și poate şi 
subconștientul meu legionar, aprins de apropierea Maja- 
dahondei de capitala Spaniei, locul marei jertfe a camara- 
zilor Moţa și Marin, m'au determinat să nu mai plec în 
Brazilia și am rămas pe loc. N'am regretat niciodată. 


Prietenia Maestrului m'a înconjurat din primul moment, 
sinceră și desinteresată. Parcă prin nevăzute antene româ- 
nești ne-am simţit atraşi unul către celălalt. EI, transilvă- 
nean din munţii Făgărasului, eu oltean din munţii Gorju- 
lui. Intuiam fiecare că împreună vom putea realiza dezide- 
ratele românești, care ne îndreptaseră pașii spre exil după 
23 August 1944, adică a continua lupta de lămurire a Occi- 
dentului şi a românilor care trăiau nepăsători în el, asupra 
nedreptăţii făcută neamului nostru și a oribilei trădări care-l 
crucificase. Pe linia asta am rămas nedespărţiți până la ple- 
carea lui în Statele Unite. 


La 13 Ianuarie 1948 am mers mai mulţi prieteni, între 
care și Maestrul Cotrus, la Majadahonda, să ne închinam 
la locul marei jertfe legionare. Niște compatrioți «fricoşi» 
ne spuseseră că asemenea manifestații nu erau permise. Ne- 
am strecurat prin marginea satului până la dealul dinspre 
sudul cimitirului, pe a cărui creastă tranșea frontului naţio- 


nalist se păstrase intactă. Cuibul de mitralieră, servit de 
cei doi ofiţeri români înrolați ca soldaţi în legiunea streină 
spaniolă, domina valea până spre Escorial. Aci în încleşta- 
rea luptelor căzuzeră eroic Comandanții legionari Ion Moţa 
şi Vasile Marin, personalităţi de elită ale 'Tării din acea 
epocă. Pentru mine, după atâţia ani trecuţi şi atâtea drame 
legionare şi româneşti consumate, a fost un moment de 
mare emoție și prilej de reculegere. Ii conoscusem perso- 
nal, făcând parte ca avocat din contenciosul legionar înfiin- 
ţat de ei la Casa Verde. 

In drum spre gara Las Rozas, de unde trebuia să luăm 
trenul spre Madrid, m'am plâns Maestrului de faptul că 
nimeni din cei aflaţi în Madrid între Septembrie 1940-Fe- 








Maestrul Aron Cotruş formalizând cu autorităţile satului 
Majadahonda, instalarea crucii de granit. 


bruarie 1941 și Septembrie 1944-Mai 1945, nu s'a gândit să 
marcheze locul marei jertfe și i-am destăinuit intenţia mea 
de a așeza o cruce de granit pe locul, unde sângele româ- 
nesc înfrățit cu cel spaniol în viforniţa luptei dela 13 Ianua- 
rie 1937, a forjat pentru totdeauna prietenia dintre cele 
două ţări. A fost bucuros de iniţiativă şi mi-a spus: «sunt 
alături de tine și cum tu nu cunoşti limba, nu pregeta să-mi 
ceri să te însoțesc pretutindeni unde ai nevoe». Ajunşi în 
gară, am fost întâmpinați de preotul și primarul satului 
veniţi să ne reproşeze că nu ne-am dus la biserică pentru 
a face parastasul obicinuit. Atunci am înţeles că acei com- 
patrioți «fricoşi» erau în realitate elemente negative şi că 
împiedecaseră sistematic asemenea realizari, şi au încercat 
ulterior să împiedece şi inițiativa mea. Prin Maestrul Aron 
Cotruș le-am spus, că în acel an slujba se va face la 13 Fe- 
bruarie 1948, cu ocazia sfințirii crucii de granit, care va fi 
aşezată acolo, coincizând data cu data înhumarii lor la 13 
Februarie 1938 la Casa Verde, în Bucuresti. La data indicată 
crucea a fost sfințită în prezenţa autorităţilor satului a de- 
legaţilor oficiali ai regimului şi a românilor din Madrid. 

Adaug că la acea solemnitate aceiași Români «fricoşi» au 
fost acei cari au încercat să-și însușească, faţă de autorită- 
ţile spaniole prezente, realizarea acestui camaraderesc și 
creștinesc omagiu. 

La picioarele acelei modeste cruci s'a perpetuat în fiecare 
an, până azi, pelerinajul de 13 Ianuarie al spaniolilor şi ro- 
mânilor, transformându-se în mitul Europei îngenunchiate, 
care vine aici să-și improspăteze credinţa în victoria finală. 
Aron Cotruş n'a lipsit niciodată, cât a stat printre noi şi 
sunt convins, că peste tot pe unde frământările lui româneș- 
ti Vau purtat, în orice 13 Ianuarie, ne-a avut pe toţi în su- 
flet şi în rugăciunile lui şi că a binecuvântat memoria ca- 
marazilor căzuţi, simbolica jertfei lor fiind astăzi univer- 
sală. 

In 1949 guvernul spaniol solicitat de personalităţile Euro- 
pei de Est refugiate în Madrid, între care, pentru Români, 
Maestrul Aron Cotruș, a acordat fiecărei naţiuni subjugate 
de comunism, o emisiune zilnică de o ora la Radio Naţional 
al Spaniei. 

Era un sprijin moral important pentru victimile comunis- 
mului moscovit, instalat în ţările din Estul Europei fără 
asentimentul lor şi în acelaş timp un mic ajutor material 


4 — 





pentru refugiații desemnaţi a ocupa posturile de speakeri 
şi comentatori. Printre aceştia se găseau Maestrul Aron Co- 
truş, Badia Vasile Iasinschi, Crișu Axente și alţii. Câtva 
timp lucrurile au mers normal. Nu era o emisiune bătăioa- 
să, cum o așteptau poate cei de acasă care o ascultau, dar 
era o încurajare şi o dovadă că nu fuseseră uitaţi de com- 
patrioţi risipiţi în lume. Dar, cum se intâmplă în toate 
acţiunile românești în care intervin mai multe persoane, cu- 
rând s'au ivit divergenţele de păreri, pe programe, pe tex- 
tele comentariilor, pe numărul de fiecare persoană, etc., și 
firesc, elementele negative amintite au manevrat în așa fel 
încât Maestrul Cotruș şi Crişu Axente au trebuit să renunţe, 
emisiunile rămânând exclusiv în sarcina acelor elemente 
discordante care le-au utilizat pentru propaganda propriilor 
lor persoane şi nu pentru informarea Țării de departe. Au 
tost suprimate, când Spania a reluat relaţiile diplomatice cu 
ţările din estul european. Maestrul Aron Cotruş cât şi Cri- 
şu Axente au preferat să continue trăirea în sărăcia exilu- 
lui, decât să răspundă amabilităţii spaniole de a ne pune la 
dispoziție mijlocul de a vorbi cu Tara, printr'un scandal 
degradant, pentru conceptul ce aveau spaniolii despre noi. 


Totuşi pentru a pune ordine în familia românească dela 
Madrid, care număra circa 145 de persoane în acea dată, am 
căzut de acord cu toţii să ne constituim oficial în «Comuni- 
tatea Românilor din Spania», si de altfel aprobată de 
regimul franchist. In casa Maestrului Aron Cotruş au avut 
loc primele consfătuiri în acest scop şi în ziua alegerilor de 
comitet, printr'o acţiune energică a Maestrului Cotruș, aju- 
tat de mine, am anulat lista propusă de aceleași elemente 
negative sub prezidenţia lui Stelian Popescu, fostul director 
al ziarului «Universul» şi la cea de a doua votare, a fost 
ales prin unanimitate comitetul sub prezidenţia lui Cotruș, 
care, cu variante inerente timpului scurs şi plecării dintre 
noi a multora, continuă și astăzi, sub prezidenţia Dlui Geor- 
ge Demetrescu. 

Inutil să adaug că acest Comitet în cei 30 de ani scurși, 
a ţinut drapelul românesc pe meterezele anticomuniste şi de 
apărare a drepturilor românești, fiind de necrezut cum un 
mănunchi de oameni, la cât a fost redus prin trecerea ani- 
lor, a fost capabil să înfrunte propaganda R. P. R-istă și 
să realizeze atâtea lucruri, dacă nu ne-am aduce aminte, 
cum spunea cu entuziasm o Doamnă din Comitet, de le- 
genda «Sobieski şi Plăeșii». 


.... 


Prin ființa lui umană, căldura sufletului lui curat şi talen: 
tul cu care Dumnezeu îl înzestrase, Cotruș reușise să coali- 
zeze în favoarea României, aproape toate valorile intelec- 
tuale autentice ale Spaniei franchiste, el însuși fiind consi- 
derat ca cel mai mare poet epic al Iberiei. 


Aceste prietenii şi încrederea de care se bucura, le-a pus 
generos la dispoziţia luptei de afirmare românească a Co- 
munitătii noastre. 

Din primăvara anului 1951, când s'a înfiinţat Comunitatea 
şi până la 8 August 1956, când Cotruş a plecat la serbările 
Uniunii și Ligii și a ziarului America, ca reprezentant al 
Românilor din Spania la aceste serbări, viața şi activitatea 
asociaţiei noastre a fost permanent marcată de neastâmpă- 
rul românesc al Preşedintelui. 


Orice iniţiativă de propagandă pentru România, țara noas- 
tră din suflet şi gând, și puţine au fost care nu au plecat 
direct dela el, şi le inșușea cu un entuziasm tineresc și nu 
se lăsa până nu erau realizate în cele mai optime condiții de 
organizare şi eficienţă. 

Enumerând cronologic doar câteva din realizările mai im- 
portante, realizari cu mare ecou atât în lumea spaniolă cât 
și în exilul românesc, amintesc: 

1951. Infiinţarea Comunităţii Românilor refugiaţi în Spa- 
nia, recunoscută oficial de Statul Spaniol și organele lui 
pere a singura înregistrată şi păstrată ca atare până 
astăzi. 

— Infiinţarea Căminului Român pentru refugiaţi în calle 
Homero, Nr. 12, în colaborare cu reprezentanţii Vaticanului 
pentru Români, Mgr. John Kirk, american, Padre Amalio 
Ordufia, spaniol şi Rev. Alex. Mircea român unit, în care, 
ani în şir refugiații lipsiți de mijloace de trai au găsit per- 
manent adăpost hrană, îngrijire medicală. 

1952. Participarea unei numeroase delegaţii româneşti la 
cel de al 35-lea Congres mondial Eucharistic, celebrat la Bar- 
celona ntre 27.5.1952-1.6.1952 sub presedenţia Monsenorilor 
John Kirk, Bârlea, Cozma şi cu participarea uniţilor și or- 
todocşilor din Spania. Impreună cu Maestrul am redactat 
un memoriu asupra situaţiei religioase din România, care 
a fost depus în conclavul cardinalilor prezenţi, citit şi di- 
fuzat prin Radio în momentul când delegaţia a fost primită 
şi binecuvântată în numele Papei Pius al XII-lea în uralele 
sutelor de mii de credincioși care asistau la aceasta mărea- 
ță manifestare de credinţă şi solidaritate creștină. 





Delegatia Română în frunte cu Mgr. Kirck la Congresul 
International din Barcelona. 


1953. Organizarea unei săptămâni românești în Madrid 
—capitala Spaniei— în care prin conferinţe zilnice, expoziţii 
de artă și artesanie, festival aerian al lui Bâzu Cantacuzino, 
concerte, etc., retransmise prin Radio și jurnalele cinema- 
togratice, atenţia Spaniei, a presei şi a streinătății a fost 
ținută îndreptată asupra Tării noastre şi a nedreptăţii care 
i s'a făcut de un Occident european egoist și nerecunoscă- 
tor pentru sacrificiile seculare ale Neamului nostru în apăra- 
rea civilizaţiei creştine a Europei. 

Cu această ocazie şi cu colaborarea lui Pamfil Seicaru a 
fost editată broșura de 76 pagini. Y... Existimos, în limba 
spaniolă ca un istoric al Neamului Românesc şi al calami- 
tăţilor abătute asupra lui dealungul veacurilor, culminând 
cu predarea lui Rusiei Sovietice. Succesul a fost enorm, cea- 
ce a determinat pe Episcopul Primat al Spaniei să-l cheme 
pe rectorul capelei unite române dela Madrid, părintele Alex. 
Mircea și să-l întrebe «câți Români refugiaţi sunt în Spa- 
nia», întrebare la care popa Mircea s'a simţit obligat să ro- 
tunjească cifra şi să-i spuie: «vreo douăsute» la care Epis- 
copul surprins a replicat» și aţi putut face atâta gălăgie?» 
Probabil că Prea Sfinţitul nu ştia că desperarea în fața unei 
nedreptăţi gratuite făcută Tării și Neamului Românesc, ne 
dă forţe herculiene. 





SAPTAMANA ROMANEASCA DE LA MADRID 
Maestrul Cotruş, Horia S., Georgel Demetrescu şi Valentin 
Alerandrescu. 


— Participarea cu un stand românesc la expoziţia inter- 
națională de Artesanat, celebrată în Madrid în Palatul de 
Cristal al parcului RETIRO, între 18-30 Mai 1953, cu un 
bogat material de: ţesături, costume, scoarțe, ceramică puse 
la dispoziție de Maestrul Aron Cotruș, fosta Legaţie a Spa- 
niei la București în anii celui de al 2-lea război mondial, 
Ambasadorul Cardenas, Familia Alexandrescu şi Dra. Tantzi 
Ciuceanu din Paris, etc., în care României i-a fost decernat 
Marele Premiu de Onoare — Medalia de Aur. Standul a avut 


cinstea să fie vizitat la inaugurare de Generalisimul Fran: 
co şi Preşedintele Portugaliei atunci în vizită la Madrid. 
şi ulterior de mai multe ori de familia Generalului Franco. 





— Constituirea Cercului Român pentru Uniunea Latina în 
Noembrie 1953 sub Presedenția Maestrului Cotruș şi secre- 
tariatul meu, pentru a pregăti materialul propagandistic des- 
tinat a fi prezentat la cel de al II-lea Congres Internaţional 
al Uniunii Latine, ce urma a avea loc la Madrid în cursul 
anului 1954. 

— Crearea în exil a unei edituri româneşti — CARPATII — 
cu scopul pe de o parte, de a contracara actiunea de epu- 
rare şi mutilare a tezaurului cultural, istoric şi literar ro- 
mânesc, întreprinsă de noua Academie a Republicii Popu- 
lare «Romina» sub bagheta reformatoare răuvoitoare a 
ovreilor Ana Pauker, Roller, Graur și Suchianu, ajunși în 
conducerea ei și a Tarii mari demnitari după ocuparea ei 
de către muscali, iar pe de alta parte, de a pune la dispo- 
ziţia copiilor născuţi în pribegie, textele autentice din care 
să-şi formeze cultura și educaţia națională românească, pro- 
movând în acelaș timp talentele născute pe meleaguri 


Aceşti ovrei slavizau tendenţios trecutul nostru latin prin 
schimonosirea limbei înlocuind â din a cu î din i, până şi 
în cuvintele România, Român, Românesc pâine, etc., și prin 
denaturarea trecutului adevarul istoric prezentându-l tutelat 
de vecinii noştri Ruși. 

In timbrele poştale românești începuseră substituirea ge- 
niilor culturii româneşti cu personagii slave streine de nea- 
mul şi tradiţiile noastre. 


mem 





Madrid, 29 Enero de 1954 


LP3 
CIRCULO RUMANO PARA LA UNION LATIRA 
MADRIR 





acordada por el Gobiarao espanol, et cuaplimiento 
da los acuerdos contraldoa ea el 1 Congreso de la Unin Latina 
colebrado en Ro de Janeiro del 14 el 19 de octubre do 1851, 
cuya acta Final so adjunta a la presente invitacidn, de acusrdo 
con la propuesta de ls Comiai6n Necional tspafola de le Unida 
Latina y la Comisi6n Sjecutiva Permanonte para la preparacia 
del II Congreso, que cs honro en presidir, ş de scuerdo con. las 
cousultas oeluebradas con la totslicei de loe pafses firmantea 
del Acta de Rio de Janoiro, la celobracida sn Madrid del II 
Conyreso Intarnscional de la Uniâa Latina; 7 

Considerando que ea del auxizo interâs la represea- 
taciân en dicho Congreso de todaa las Organizaciones, guborna- 
Boatelar 0 26, que ss proponen fines coincidentea con ei alto 
servicio a la cultura, a la cooporaciâa intornacional que figu- 
ran entre los objetivos primordiales de la Untâa Latina, 

Tango ls honra de invitar, en noabro del Vobierno es- 
paol y de le Comisi6n Nacional de la Uni6n Latina, al CIRCULO 
RUMANO PARA LA UNION LATINA, a hacorss representar por medic 
de lcs observadores que tenga e bien acreditar en debida forna 
an “las s0siones de dicho II Congreso Internacional de la Vaida 
Latinu, cuyas sesionas tandran lugar en Madrid y Sevilla en el 
prâxino mes de mnyo de 1954, en fecha que deberd ser pre- 
cisada ulteriornente, 

Aprovecho gustoso la ocasiân pera Cxpresar al CITCULO 
RUMANO FARA LA UNION YAXINA el testimorio de mi ads elta 


7 distinguida conside: No ai 


A 
ba a ati 


Fdo:Pmilio de Ravasqids 
Subsecretario de asuntos Txteriores y 
Presidente de la Coaisidn Sjecutira 
Permanente para la organizaciân del 
TI Congrsso Internacional de le Vida 

Latira, 


16 — 


Deaceia primele lucrări retipărite în cursul anului 1953, 
au fost Istoria Românilor tradusă după ediţia franceză în 
patru volume, a lui A. D. Xenopol, Istoria Literaturii Roma- 
ne, 2 volume, de A. Murăraşu, Naționalismul lui M. Emi- 
nescu de A. Murărașu, Dacia de V. Parvan, Poveştile şi amin- 
tirile din copilărie ale lui I. Creanga, etc., ajungand în cei 
28 de ani scurşi la circa 75 de titluri tipărite. 

1954. Participarea la cel de al II-lea Congres International 
al Uniunii Latine celebrat la 10 Mai 1954 la Madrid. 

Cercul Român pentru Uniunea Latina prezidat de Aron 
Cotruş a fost oficial invitat sa participe la acest congres, 
după cum se constată din scrisoarea trimisa la 29 Ianuarie 
1954, reprodusă în facsimil şi semnată de Subsecretarul de 
Stat al Afacerilor Streine şi Preşedinte al Comisiunii perma- 
nente pentru organizarea congresului, Ambasadorul Emilio 
de Navasquss. 


Al doilea Congres Internaţional 
al Uniunei Latine. 


Madrid, 29 Ianuarie 1954 


Cercului Român pentru Uniunea Latină. 


Madrid. 


Hotărită de Guvernul spaniol, în virtutea 
acordurilor contractate în cel dintâi Congres 
al Uniunei Latine, care a avut loc la Rio de 
Janeiro dela 14 până la 19 Octombrie 1951, 
al cărui Document Final se anexează la pre- 
zenta invitaţie, de acord cu propunerea Co- 
misiunei Naţionale Spaniole pentru Uniu- 
nea Latină şi a Comisiunei Executive Per- 
manente pentru pregătirea celui de al doilea 
(ioneres, pe care am avul onoarea a-l presi- 
da, și de acord cu consultările care au avut 
loc cu toate țările care au semnat Actele dela 
Rio de Janeiro, pentru ţinerea la Madrid al 
celui de al doilea Congres Internaţional al 
Uniunei Latine; și considerând că este de 
cel mai mare interes reprezentarea la acest 
Congres a tuturor Organizaţiilor, guverna: 
mentale sau neguvernamentale cari își pro- 
pun scopuri identice cu înaltul serviciu al 
culturii şi al cooperaţiei internaţionale a 
Uniunci Latine, am ouoare u invita în nu: 
mele Guvernului Spaniol si al Comisiunei 
Nationale pentru Uniunea Latnă. Cercul 
Român pentru Uniunea Latină, pentru a 
se face reprezentat prin observatori, pe 
cari să-i acredileze. în forma cuvenită, la 
sesiunile celui de al doilea Congres reuniuni 
care vor avea loc la Madrid şi Sevilla în 
luna Mai. la o dată care va trebui să fie 
fixată mai târziu. 

Mă folosesc bucuros de această ocaziune 
pentru a exprima Cercului Român pentru 
Uniunea Latină, asigurarea înaltei şi dis- 
tinsei mele consideraţiuni. 

Semnat: Emilio de Navasques. 

Subsecretar de Stat al Afacerilor. 

Străine şi Preşedinte al Comisiunii. 

Executive Permanente pentru organizarea 

celui de al Il-a Congres al Uniunei La- 

line, 


Acest document constitue pentru mine certificatul de naș- 
tere al revistei CARPATII, în formaţie de gazetă la inceput 
şi cu aparitie la două luni, căci deşi materialul pregătit pen- 
tru a fi prezentat la acest Congres era mai mult decât abun- 
dent, personal am crezut ca n'ar fi rău să lansăm și o re 
vista culturalo-politică, pentru a susţine şi difuza acţiunile 
noastre în lupta de eliberare a Tării. Maestrul m'a inţeles şi 
Capitanul N. S. Govora m'a sprijinit în acest sens. Ca di- 
rector al noii reviste românești în exil, atât de sugestiv de- 
numită — CARPATII — adică coloana vertebrală a Daco- 
României din cele mai străvechi timpuri, ursuleţii simboli- 
zând permanenţa de-a lungul secolelor a strămoșilor noştri 
în acest spaţiu, Maestrul Aron Cotruş a început imediat cam- 
pania de recrutare de colaborări din partea condeierilor 
din refugiu, fără a-i fi putut determina pe toţi din motivele 
meschine şi anti-românești care reies din răspunsul Maes- 
trului la scrisoarea de refuz a lui Racoveanu, spre deosebire 
de entusiazmul cu care a acceptat Pamfil Seicaru, deși în 
acele momente raporturile lui cu Aron Cotruş nu erau dintre 
cele mai cordiale, iar sentimentele lui anti-legionare erau 
destul de cunoscute. A primat totuşi interesul superior al 
apărării Neamului înlăturând satisfacerea hachiţelor per- 
sonale, cei opt ani de colaborare continuă după acea fiind 
mărturia unor mari realizari culturale în exil. (Vezi facsimi- 
lul scrisorii alăturata adresată lui Racoveanu, pag. 18.) 


Conform instrucţiunilor prevăzute de documentul repro- 
dus, Maestrul Cotruș a comunicat Ambasadorului Navas- 
qus lista observatorilor care vor fi prezenţi în numele 
Comitetului Român pentru Uniunea Latină — Președinte: 
Aron Cotruș, membri: Parintele Alex. Mircea, George De- 
metrescu, Traian Popescu, Capitan invalid de răsboi Cris- 
tescu și ziaristul Const. Arsene, directorul revistei Curierul 
Românesc din Paris. Materialul propagandistic depus pe pu- 
pitrul fiecărui delegat la acest Congres în dimineața zilei 
de inaugurare 10 mai 1954, se compunea din: Broşura — RO- 
MANIA reprodusă după acea tiparită în 1940 de Ministerul 
Propagandei din Bucuresti, scurt istoric ilustrat al Neamu- 
lui Românesc dealungul secolelor, complectat de noi cu 





Delegaţia Română a Cercului pentru Uniunea Latină în şe- 
dință de lucru în salonul afectat în acest sens în palatul 
Cortesurilor, înainte de deschiderea Congresului. 


reproducerea târgului rușşinos de vânzare a Europei de 
Est, dintre Churchill şi Stalin, relatat cinic de fostul premier 
britanic în volumul memoriilor scrise ulterior, Poemul Rap- 
sodia Valahă de Aron Cotruș tradus în spaniola de Gaetano 
Aparicio, Parentalia-omagiul făcut imparatului Traian de că- 
tre Vasile Parvan cu prilejul comemorarii al celui de al 
18-lea centenar al morţii lui, tradus în spaniolă de Virginia 
Cotruș, Broșura părintelui Alex. Mircea asupra persecuției 
religioase a Bisericii greco-catolice din România, Volumul I 
din Istoria Românilor din Dacia Traiană de A. D. Xenopol, 
primul Nr. din revista Carpaţii, a cărei primă pagină repro- 
ducem în facsimil, pag. 19, şi un carton de prezentare cu ur- 
mătorul text în stânga: 


«ROMANIA naţiune latină depe malurile Dunării, care 
suferă astăzi cea mai înspăimântătoare ocupaţie sovietică, 
salută prin intermediul fiilor ei din pribegie, celelalte na- 
ţiuni latine reunite la Madrid în cel de al doilea Congres 
al Uniunii Latine și așteaptă un frăţesc sprijin în lupta ei 
pentru a-şi redobândi libertatea și dreptul de a trăi ca Tară 
liberă, în cadrul celorlalte ţări libere ale lumii». 


Iar în dreapta — 3 vignete postale de 5, 10 şi 15 bani, re- 
producând harta şi stema României Mari înlăuntrul căreia 
apar 6 medalioane — 3 reprezentând efigia Impăratului 
Traian — simbolizând continuitatea latină în acest spaţiu 
iar celelalte: Decebal străbunul Dac, Mihai Viteazul, primul 


unificator al Principatelor Româneşti la 1600, Regele Ferdi- 
nand I, infăptuitorul României Mari la 1918. Deasupra în 
mijloc, ștampila poştală oficială a celui de al doilea Congres 
Internaţional al Uniunii Latine. 
MADRID 
10 DE MAYO 1954 


SEGUNDO CONGRESO DE LA UNION LATINA 





Cfumania 


noctin (alim en dos otidloa dul Tonulee. pus dey dia sefia (a mă 
demenda cpiesiin comanialo, valuda poi medie de sus Ape dealetades, 
a dm dmâs nacione dalinos conpiepadas en Ofladud mm «/ segunde 
“fonpine de dn Vniin alina y apeta an fatinal apea «n tu (uda 
poa Gea de dlortad și șl dănele e oieii come pei dedu en d 

ceneinte de dia domda pai dus del mande 


[i 


4 femei de dn atomănta în Vipeie 





Mare ne-a fost surpriza, indignarea şi amărăciunea, când 
o oră înainte de inaugurarea oficială a Congresului, secreta- 
rul lui pe atunci Dl. Manuel Fraga Iribarne, a comunicat 
Maestrului că; la intervenţia făcută de Comitetul Român de 
la Washington prezidat de Dl. Vișoianu, s'a retras invitația 
făcută Comitetului Român pentru Uniunea Latină din Ma- 
drid, fiind substituită delegaţia lui, cu o delegaţie creată 
«ad hoc» din Domnii C. Antoniade şi V. Veniamin, întărită 
cu aceași «tineri negativi» amintiţi, care se puseseră la dis- 
poziţia lor. 

Ne-a mulţumit pentru materialul prezentat, apreciat și 
respectat, mai ales că noua delegaţie prezentase pe o foaie 
trasă la Gestetner, doar poezia lui Vasile Alecsandri dedicată 
Gintei Latine. 

Odată mai mult «mafiile» oculte, care de la sfârșitul celui 
de al doilea răsboi mondial, trăgeau sforile politicei mon- 
diale, avuseseră ultimul cuvânt. 

Pigmeii exilului românesc, talentaţi sau numai ambiţioși, 
«poeţi», »profesori universitari» și pescuitori în apă tulbure, 
au fost fericiţi. 

Credeau ca eclipsaseră steaua Maestrului Cotrus, care 
cam în aceaș vreme primise premiul mallorquin de poezie 
Ramon Lull cu poema-Cantec lui Ramon Lull, filozoful, 
erou şi martir din secolul XII, fără să se gândească la 
imensul rău făcut Tării noastre rupând-o de latinitate şi 
lăsând-o fară cuvânt, căci noua delegaţie n'a făcut nimic ca 
s'o apere, să protesteze contra nedreptăţii făcute, sau să 
implore salvarea ei în acest for înternațional apărător al 
latinităţii. 

Rezultatul final a fost că acţiunea Uniunii Latine, dat 
fiind că latinitatea Europei de Vest nu avea probleme de 
rezolvat iar cea de Est nu mai exista, să se disloce din 
vechiul continent spre America de Sud și Centru, cu scopul 


(Urmează în pag. 20.) 


datul, ad 


AMA lit Yazd Aicooemas, 


Pi ru ba, 


20 (Dre până capre 
Azi, D> ZI a: + sil za 


ae 4 Pila da pi i 
cvaolege Fo. pi ep II 
ordiad viat ZA At unorte Radaar 
A naciecapua a Mar 

& rcmiă a pe e a > Ctitamge al 
Dia âa Le ear, Be Papa 


pai: ia 







LA 
Ba „he m ctad 


iar re x ; 
îp Enshfu ur X. pe E 
Area Dak, cs paz An, 
DD. pci /opeearce ca feet Ge 

disca) i ii pod: gr" Wee i 
a e Fl od LEEA 

Fe 
Li 7 ek DY fo 


TA d jok, pe a FĂ 


ae i 
ej 





2 


= 


ei e incă At pr ati 


Y/A pai Tbea< clely Poe bd. Pi 
acele Dup Rana 

PA Car hu fe cupole e all d: Tae, 
ae nd Ze Cre he dă piileaje a 
Irapul în ua dm: af am pepe 


al. 
Va Dol „ut Bârza Ja „fe E e 
afar. ap preba Gale cad Z 


2) Heaca ep cor cr mlmal 


Ps dintr Mie d Dra 


Acea 2, ah apa Pa all seca lov 
Mele d JA ea. 4c 4 a preiier : 
4 - e 


(hai dale] 


Dau, 3, Câacă 78 97 Sc. psp 


£â sa Qacaă mu, arealul dn pcdp ta 
apa necesar 2 Bcgp. hehe - a 10 


Mă gi 
PY, a an Pacea, fiat Ge baile , 
Sri Drina 0 ae Poe în see 
Dea A: Zac da, PI) 

2 Ze pe pg & deea de piparae 14 


ga Aia sai 


aer E IDR Năiapa: î. 
Aa colorat Ai cae ia cei 
me be, deal ro, pe d, 

“îi va Zn das ză e ret de 
8 mot zii 204 fiind-mu da sep vatal 


pr: basi Zu a 


Tar puieti a pet să PI 
SF de loă fe ud ul Z 
ŢIC td 1, Au 


fă mdha, e 
, o ape Adu Ga, 
a La ci ma dă ha (ap AU apei 
ii Pct se pie Dad si 


Ga /i 
în pu. 2 STĂ dspuiae . Accpl fisa 


apa Woh : 4 x e 

cual Ază , dc ji anpo DIA 

ie 7 / d Bi pod mat be Z. 
afisa pad fur, 


fra & a LI Sal ze 


pia i Fendi CP za a 
al Leia fa za a 
fe dci ah za de dai? 209, 


“ 


ANUL I- Nr. 





Ditector: Aron Cotrus 


POR LA LIBERTAD 
DE RUMANIA 


Por ANroxIo IRAIZOZ 


Oticiosamente Rumania mantiene en Es- 
pafia una Legaci6n Real. E pueblo rumano 
ha sido esclavizado por los sovitticos. A 
los varios infortunios de la pasada guerra 

cuando se dijo que se luchaba por la Li- 
bertad y ln Justicia -agregan los rumanos 
el despojo de que ha sido victima de sus 
tradicionales instituciones. Sin patria, ve- 
Jados, sometidos por la fuerza nl brutal po- 
derio de Muscii: tal es su situaciân. 

Las naciones anglosajonas toleraron que 
el sătrapa de todas las Rusias, con sus as- 
tucias, merbara el territorio de Rumania, 
Mevara ali su ejercito, filtrara sus agen- 
tes provocadores. Un buen dia, expulsada 
1a familia real, perseguidos sus mejores hi- 
jos, la sombra de la esclavitud pos6 sobre 
tan alegre tierra. 

Rumania —islote latino perdido en los 
Balcanes-—inspiranos una especial simpa- 
ta. Hay una razân para que su tragedia la 
sintamos bastante. Su lengua deriva de 
Roma. Raza perfectamente definida, nada 
tiene en comun con los pueblos eslavos que 
1a rodean. Su cultura es como la nuestra: 
una rama del viejo tronco latino. De abi 
que el dolor de Rumania legue a nuestro 
corazân. Ellos heredaron, lo mismo que 
nosotros, una civilizaciân que hoy se ve 
amenazada. Sufren en su carne, insumi- 
sos y silenciosos, los brutales ataques de la 
bestia roja, engordada por torpeza anglo- 
sajona durante el tiltimo conflicto mundial. 

Sin embargo, se ha levantado en el Con- 
greso de los Estados Unidos un diputado, 
Mr. Kersten, para reclamar la acciân entr- 
gica de su pais y devolverle a Rumania sus 
conculcados derechos nacionales. Mister 
Kersten, en un documento que se aparta de 
la vulgaridad parlamentaria, adviert» que 
“el Estado tiene como fin estar al servicio 
de la Humanidad, no ser su dueiio, y no 
tiene el derecho de falsear sus poderes ad- 
ministrativos y policiacos de tal manera 
que los transforme en un arma para piso- 
tear los derechos del hombre y terrorizar 
al pueblo”. Recuerda como el râgimen co- 
munista de la Uni6n Sovietica se apoder6 
por la fuerza, en 1940, de los territorios de 
Bucovina y Besarabia, los cuales se ane- 
xion6, desputs destruy toda posibilidad de 
independencia de Rumania. Por Ik fuerza 
tomd el control de la prensa, confise las 
tăbricas y los servicios piiblicos; obligă al 
Gobierno de Sanatesco, con intimidacio- 
nes y amenazas a nombrar comunistas en 
los puestos claves gubernamentales; exi- 
gieron al rey Miguel la formaci6n de un 
Gabinete dominado por los rojos. En no- 
viembre de 1946, a pesar de que el 85 por 
100 de los rumanos votaron a favor de 
partidos adversos al regimen comunista, 
echaron del pais al rey y transformaron 
a Rumania en una Repiblica popular, se- 
gun el conocido modelo sovietico. 

Las vidas tronchadas en Rumania por 
venganzas politicas; el encadenamiento de 
los obreros a sus fâbricas; el desarraigo 
y dispersiân de poblaciones enteras; la 
falta de libertad para el pensamiento y el 
trabajo, que convierte a todos los ruma- 


(Sigue en la pâg. 10.) 





REVISTA 


CULTURALA 


10 MAI 1954 


Carpaţii 





CANTECUL GINTEI LATINE 


Latina ginta e regina 

Intre-ale lumei ginte mari: 
Ea poarta'n frunte-o stea divina 
Lucind prin timpii 

Menirea ei tot inainte 

Maret indreapta pasii sai, 

Ea mergen capul altor ginte 
Varsând luminan urma ei 





Latina ginta e virgina 
Cu farmec dulce, rapitor; 
Strainu'n cale-i se inclina 

Si pe genunchi cade cu dor. 
Frumoasa, vie, zimbitoare, 

Sub cer senin, în aer cald, 

Ea s'oglindesten splendid soare, 
Se scalda'n mare de smarald 


Dă VASILE ALECSANDRI 


Latina ginta are parte 

De-ale pamântului comori 

Si mult voios ea le imparte 

Cu celelalte-a ei surori. 

Dar e teribilan mânie, 

Când bratul ei liberator 
Loveste'n cruda tiranie 

Si lupta pentru-al sau onor. 






de judecata, 
Când, fai cer cu Domnul sfânt, 
Latina ginta ar fi intrebata 





Ea va raspunde sus si tare: 
O! Dommnein lume cât am stat, 
1n ochii sai plini de-admirare 
Pe tine te-am reprezentat”. 





Fredenic Mistral 1830 - 1914 


Revetlle-toi, race latine. 


Tu es la race lumineuse 

qui vit d'enthousiasme et de jote. 
Tu es la race apostolique 

qut met les cloches en branle 
Tu es la trompe qui publie 

Tu es la main qui jette le grain. 


Reveille-toi, race latine. 


Ta langue mire, ce grand fleuve. 
Qui se ripand en sept branches 
versant amour et la lumitre 
comme un tcho du Paradis. 

Ta langue d'or, file romane 

du Peuple-roi est la chanson 


Au trecut patruzeci de ani de când, în- 
trun inceput de Martie, ziarele însoteau 
de o scurta notita, stirea mortii tului 
Prederie Mistral. Era în Martie 1914, când 
sufletul oamenilor nu fusese inca devastat 
„de doua ale, când unul carecare echi 
lbru al vietii sociale, îl corespundea o ar: 
monie interioara. Mi se par asa de inde 

te acele vremuri, asa de neverosimile, 
incât cred adesen ca le-am visat si nu le- 
am trait 

In România, pentru imensa majoritate a 
celor pasionati de literatura, Frederic Mis- 
tra] era necunoscut. Ovidiu Densuseanu, 
care cunostea limba provenssla, nu vorbise 
de el la cursul lui de literatura neo-latina. 
N. Iorga, care facea admirabile incursii si 
in domeniile literaturii, nu-l evocase in 
vreo conferinta. Revistele franceze, pe care 
le citeam pe atunci, nu mentionasera nu 
mele lui Mistral. 

In orasul de provincie Bârlad, exista o 
casa unde se avea pentru Frederic Mistral 
un adevarat cult; era casa poetului George 
Tutoveanu. Alaturi de poetii parnasieni, 
Leconte de Isle, Sully Prudhomme, Leon 
Dierx, de poetii romantici, incepând cu 
Lamartine si sfârsind cu Baudelaire, de 
poetii simbolisti Paul Verlaine, Jean Mo 
Teas, Albert Samair, Verhaeren. Villiers de 
Visle Adam. Stuart Merill, erau prezente în 
rafturile bibliotecii, toate volumele lui Fre- 
deric Mistral: Mireille, Potme du Rhone, 
Calendal, Iles d'Or, Nerte, La reine Jean 
ne, Les Olivades si volumul de amintiri al 
poetului provensal. 


Eram in acea vreme dominat de Baude- 
1aire si de poetii simboliati; put 

strofe întregi din sute de poezii 
ritmul, ma incântau, si tot recitind aceleasi 
poezii, frânturi ramaneau în memorie, ca 
chemarile nostalgice ale visurilor. Luam 
contact cu un poet clasic citind pe Frede- 
rie Mistral în traducerile facute în limba 
franceza chiar de poet, traduceri care in- 
soteau textul provensal. Eram înca în li- 
ceau si familiarizat cu Eneida lui Virgiliu, 
cu Tristele lui Ovidiu si cu Odele si Epo- 








De PaMriL SEICARU 


ue fediront lea Vtvres humaines 
ini que le verbe aura raison. 


La terre est en fleur quand tu Jleuris 


De Jormes pures de tes femmes 

les panthtons se sont peuples; 

d tes triomphes comme d tes larmes 
tous les coeurs ont palpite. 


La terre est en Jleur quand tu fleuris 
de tes folies chacun devient fou 

et dans eclipse de ta gloire 
toujours le monde a vris le deuil. 


Reveille-toi, race latine. 
”, MISTRAL 


dele lui Horatiu, si regaseam în poezia lui 
Fr. Mistral, atmosfera clasicilor. Puterea 
lui lirica, imaginile, aveau amploare si se- 
ninatate, fiecare strofa, fiecare vers era 
indelung lucrat, nici un cuvânt nu se pre- 
cipitase” în voia inspiratie, totul fusese 
cumpanit, pentru a realiza cea mai armo- 
nioasa expresie a sentimentelor. Versurile 
redau cu o sugestiva si iubitoare fidelitate 
toate miscarile sufletului, în esa masura ca 
la Mistral poezia capata o pura nobleta. In 
anii adolescentei ne îndragim de opera 
unui scriitor, cu acea neprihanita exaltare, 
ca pastram cadentele lirice, parfumul vi- 
sului. ca o rezerva de poezie pentru tot res- 
tul vietii. De câte ori, o pagina care ne-a 
încântat în tinerete, o poezie ale carei stro- 
fe le-am recitit de atâtea ori ca ne-au 
ramas incrustate în memorie, nu ne revin 
în minte, deschizând portile unei evadari 
spre lumea visului! 

Era firesc sa ma seduca poezia lui Mis- 
tral când luam contact cu opera lui la 17 
ani. Ce bogatie lirica are opera lui Mistral, 
daca chiar tradusa, pastreaza atâta vraja! 
Si stirea mortii, citita în ziare cu formula- 
rea rece, laconica, a unei telegrame: “Fre- 
deric Mistral, marele poet provensal, a mu- 
rit la Maillane, în ziua de 25 Martie”, m'a 
emotionat profund. In seara aceia de Mar- 
tie, când aerul noptii era imbibat de mi- 
rosul proaspat al mugurilor, ca un timid 
preludiu al primaverii, în casa tului Tu- 
toveau, poetul Mistral a fost evocat ca 
intro slujba religioasa, recitindu-se din 
Mireille, din Calendal si din Poeme du 
Rhone. Poetul Tutoveanu pastra ca pe o 
comoara, scrisoarea pe care i-o trimisese 
Mistral. Poetul provensal, cunoscator al 
limbii latine si a tuturor limbilor neo-lati- 
ne, avusese curiozitatea sa se initieze si 
în limba ron. na. Legase în 1878 prietenie 
cu Vasile Alexandri si di ce ii decernase 
cupa Felibrilor pentru *Latina Ginta”, ra- 
masese in corespondenta cu el Este de 
presupus ca Alexandri i-a trimis o grama- 
tica si un dictionar românesc, inlesnindu-i 


(Urmeaza pdg. 2.) 











Redactori: Tr; 





. Govora 





an Popescu si N 


RUMANIA EN LA 
UNION LATINA 


Por Lore MATEO 








hu pretendido distrazar el hecho mâs gran- 
de; mâs duradero, mâs arduo y mâs per: 
sonal de nuestra Historia con el aglutinante 
comin de un vocablo que, por otra parte, 
levamos en. nuestro corazân. El hecho de 
America s6lo pareialmente es latino en 
cuanto Espafa es parte integrant> de la 
Latinidad-—, pero en su raiz es tan espafol 
como fu la dominaci6n y permanencia 
historica en Filipinas, en Flandes o en Ita- 

Es como si a In Indochina francesa la 
remos, por identica razân, Ins 





latina. 

La Latinidad, empero, caracteriza una 

conciencia colectiva supernacional, super- 
estatal, superracial, que en las nuevas for- 
mas de la convivencia humana tiene su 
puesto al sol para la futura concepeiân 
cultural y orgânica del mundo. La Latini- 
dad no implica un concepto de sangre o de 
raza, sino de cultura lenguaje; es decir, 
de pensamiento. En cl complejo (etimold 
gicamente, en el abrazo) espiritual de Ro 
ma caben todos lot pueblos que heredaron 
su idioma y su ley, mâs que su puente y su 
acueducto. Roma scfloi con si verbo aun 
alli donde no alcanzd su sanpre: lo mismo 
que Espnâa lego con su voz hasta el indio, 
aunque no pudiera asimilarile en su propii 
fisiologia. Nos conmueve, a qut negarlo, 
esa enternecedoramente cursi palabra Ame- 
rindia, con la que tercian —tirando por la 
calle de en medio--algunos irreconciliables 
adversarios de lo latino y de lo erpafiol. 
„ Puestas asi las cosas, y derivando el con- 
cepto de Latinidad a su verdadera y auten- 
tica a i6n, nos duele pensar que lo que 
tan ratuito y reduplicativamente se nos 
da a los espaioles en el periodo mâs cul- 
minante de nuestra Historia, se pretenda 
megar o se trate de abolir en uno de los 
miembros-—sin duda el mâs sorda y terca- 
mente acosado--de la confederaci6n cultu- 
ral latina; un pueblo que hasta en su pro- 
pio nombre nactonal conserva la impronta 
indeleble de su origen. 

Rumania es el tinico pais que en el Con- 
greso de la Uni6n Latina no se veri repre- 
sentado normalmente. Su dramâtico intor- 
tunio tras el telân de ucero le impediră 
sentarse a la mesa comin en la misma 
proporeiân soberana que los restantes pai- 
ses latinos. Pero se sentară tambien. 

Rumania es, ya sabemos, el benjamin de 
les pueblos romanizados. La vieja tierra de 
los dacios y los getas aprendid tambitn a 
decir “Ave Caesar” cuando atin cl mediodia 
esplendido de Roma empezaba a declinar 
hacia la prima tarde. Si Roma, con las le- 
giones de nuestro Trajano, no hubiera cla- 
vado su lâbaro en los Cârpatos, Roma mis- 
ma se hubiera disuelto antes en el tropel 
de los bârbaros invasores. Mâs all del Da. 
nubio oriental quedaba la cabeza de puente 
de un pueblo guerrero y montafis, en cu- 
yos surcos prendid la semilla del idioma 
universal. Tardia incorporaci6n, pero no 
tanto que al hundirse el Imperio no empe- 
zara a florecer y fructificar con la savia 
antigua legion: 

Sobre abismos de adversidad, como ha 
cantado recientemente Aron Cotrus, Ruma- 
mania estă presente en ei Congreso de la 
Uni6n Latina. Espanta su Historia de re- 
sistencia indomable ante los huracanas de- 
vastadores de los siglos de ocupaci6n, sin 
uni6n posible entre los distintos miembros 
de ese cuerpo partido y milagrosamente 
vivo. Islote de romanidad en el cruce mâs 
peligroso de las razas de Oriente, Rumania 
es oriental tambien, pero con sus brazos en 
alto para proclamar su perennidad histo- 


(Sigue en la pâg. 10.) 





— n 


de a se opune acţiunii spaniole franchiste, cunoscută sub 
titulatura de — spaniolitate (HISPANIDAD), care deranja și 
impiedeca realizarea obiectivelor pe alt plan ale acelorași 
«mafii oculte». Revoluţiile spre stânga din ce în ce mai 
sângeroase şi punerea în carantină a regimurilor militare 
şi de ordine din ultimii 14 ani în ţările acestor Americi, de- 
monstrează exactitatea intereselor amintite mai sus. 

1956.—Participarea cu un Stand de Artezanie țărănească și 
o buvetă «Romaniţa», la cea de a 4-a expoziţia internațională 
agricolă celebrată în «Casa del Campo» din Madrid, între 
23 Mai 1956 —13.6.1956, cedat gratuit Maestrului Cotrus de 
Preşedintele Sindicatelor Agricole spaniole Dl. Juan Apa- 
Ticio. 





Pe unul din pereţii Standului pictorita spaniolă Justa 
Pagăs-Sorici specialistă în fresce-ne-a pictat o scenă tără- 
nească din munţii României iar vitrinele cu ţesături, cusă- 
turi, costume, ceramică, etc., care complectau pe ceilalți și 
centrul standului, impreună ou deliciile grătarului românesc 





Aron Cotruş în Stand, pentru explicaţii, însoțit de 
Doamne din Comunitate. 


II 7 DN ile papa 








a 4 








ndul 





Grup folcloric spaniol în vizită la sta românesc. 
servite la început gratuit de buveta «Romaniţa», mititei şi 
patricieni, au fost 20 de zile punctul de atracţie al expoziţiei. 
Multe din grupurile folclorice ale provinciilor Spaniole re- 
prezentate în expozitie, conform traditiilor lor, au oferit în 
incinta standului românesc recitaluri spontane de dansuri 






tipice, destinate a întări frăţietatea spaniolo-românească. 
Gazeta oficială a expozitiei, datorită relaţiilor Maestrului a 
dedicat articole elogioase, referitoare la România, atât în 
domeniul trecut agricol, cât şi în cel istoric-cultural. 

Comunitatea Romanilor la rându-l a oferit mai multe 
recepții în interiorul standului autorităţilor spaniole şi ofi- 
cialiților expoziţiei. 

9 August 1956.—Despărțirea de Preşedintele Comunităţii 
Aron Cotruş, care, purtător al unui mesagiu din partea Co- 
munităţii se ducea în USA sa ne reprezinte la serbările Aso- 
ciaţiilor Uniunea şi Liga și ziarul America, mesagiu rămas 
fără răspuns până în ziua de astăzi, mesagiu pe care îl re 
producem alăturat în facsimil şi al cărui text era: 

















2 ee Cu mea asia 
Trăiască Jombnii Îimeritam/ Vetinacă Yomânia Li 
soră inta Ar atena 








mA ve sara 
aa? 






«Românii refugiaţi în Spania, folosesc prilejul călătoriei în 
„America a Preşedintelui lor Aron Cotruș, cântareț al du- 
rerilor neamului românesc și sol al nădejdilor lui, pentru 
a trimite un salut frăţesc şi bune urări Românilor din Sta- 
tele Unite ale Americii și Canada, întruniţi la Detroit la 
sărbătorirea unei jumătăți de veac dela întemeierea aso- 
ciaţiilor lor, Uniunea și Liga și a ziarului America, far stră- 
lucitor în neîntreruptele lor osteneli de luptă şi de afir- 
mare românească. 


Vouă celor care cu trudă, vrednicie şi iscusinţă v'aţi câști- 
gat loc de frunte printre neamurile ce laolata au lucrat şi 
au luptat pentru a ctitori cea mai bogată, puternică şi liberă 
Tară din Lume. 

Vouă vă vor mulțumi, în ziua sfântă a eliberării, fraţii 
rămași în patria cutropită şi batjocurită, pentru frățeasca 
voastră înţelegere şi ne precupeţitul sprijin dat. Cu Dumne- 
zeu înainte!» 

Trăiască Românii Americani! Trăiască România liberă! 
Trăiască Statele Unite ale Americii! Madrid în ziua de 
9 August 1956». 

Mesagiul, scris şi pictat cu mâna în culorile tricolorului 
român, pe pergament, era semnat de întreg Comitetul Co- 
munităţii din Madrid, dar din păcate până în zilele de azi 
- rămas fără răspuns. Il reproducem pentru posteritate în 
acsimil. 


Maestrul era entuziasmat de voiajul pe care-l începea și-și 


crease o serie întreagă de iluzii, sperând să reaprindă făclia 
românismului în sufletele fraţilor din America, mai ales că 
răsmeriţa Ungurilor începea să se contureze, dându'i și 
speranţe, dar și temeri ,cunoscându-le caracterul. 

Serbările odată terminate, Maestrul şi-a început peregri- 
narile propagandistice prin centrele românești mai impor- 
tante din Statele Unite, pledând cu pasiune cauza României 
crucificate, drama ei sub jugul sovietic şi vina aliaţilor de 
a fi vândut-o fără reticenţe comunismului. 

Le cerea un front unitar de luptă cu refugiații aflaţi în 
ţările din vestul europei, bineinţeles cu cei verificaţi în 
anticomunismul lor şi ajutor material pentru publicaţiile 
inerente acestei lupte şi care își începuseră activitatea în 
Austria, Germania, Franţa şi Spania. 

Pathosul naţionalist al lui Cotruşș plăcea ascultătorilor 
duminicali dela mesele organizate săptămânal în hala bise- 
ricilor după liturghie şi promisiunile se făceau cu ușurința 
românească obicinuită, dar se uitau tot atât de repede până 
Duminica următoare, căci în timpul săptămânii, nevoile, 
grijile şi munca zilnică a fiecăruia avusesera timp să treacă 
prin ciurul lor bunele intenţii, făcându-i să nu mai gândească 
la ele. 

Sigur că pe foarte mulţi din vechii emigranţi verbul lui 
Cotruș îi deranja, ei aveau după atâta timp de «americani- 
zare» o altă optică a evenimentelor şi un alt interes. Copiii 
lor participaseră, ca americani, la bombardamentele «covor» 
făcute asupra populaţiei civile românești, care nu trăsese 
nici un glonte împotriva Americei şi a fiilor ei, România 
cum spune Mircea cel Batran în Scrisoarea III-a a lui 
Eminescu, iși apărase doar «sărăcia şi nevoile și Neamul!». 

Decepţia lui a fost enormă căci transilvanenii lui, ca gân- 
dire şi simţire, nu mai erau, deveniseră «amero-români» cum 
îi definea Posteucă. 

Poate pentru mulţi dintre ei, România fusese Stat agresor 
şi învinsă, «Vae victis». Nu-i mai dureau suferinţele ei, pe 
care poate le credeau nemărturisit, în sinea lor, meritate. 


Si așa săptămânile şi lunile şi anii s'au scurs, răsmerița 
ungurească a avut loc și Occidentul şi Americile au fost 
invadate cu zeci de mii de refugiaţi unguri, care au întărit 
echipele revizioniste anti-Trianon existente. Maestrul măci- 
nat de diabetul de care suferea și de supărare, era trimis 
dela un centru la altul, dela o biserică la alta până ce desti- 
nul trebuia să-i decidă soarta. Si pentru a avea o scuză față 
de conștiința lor, faţă de Transilvănenii care sufereau de 
patruzeci de ani aproape, binefacerile paradisului comunist, 
pe care se duc să-l viziteze la neamurile sărace, dar nu-i văd 
ororile şi tragedia, i-au găsit o vină: s'a făcut catolic el fiu 
de popă orthodox. Iartă-i Doamne că ne'au știut ce-au spus 
și ce-au făcut! 

Resemnat, Cotruş s'a reintors la oblăduirea creștină şi 
caldă a familiei Brezean din La Cafiada-California, cărora 
toata românimea, şi din exil și de-acasă trebue să le păstreze 
un respect uman și o vie recunoștiință pentru dragostea cu 
care lau înconjurat și îngrijit, când a fost uitat și părăsit 
de toţi ceilalţi. 

De acolo mâhnirea lui răbufnea uneori în revoltă, spove- 
dindu-se prietenei lui de epistole-Doina Missir-pe care n'a 
cunoscut-o niciodată aevea, aşa cum reese din scrisoarea 
trimisă la 29 Dec. 1959, reprodusă în facsimil, la pag. 18 și 
din care extragem: 


«Uneori îmi ies în drum ca nişte tâlhari, părerile de rău 
că mi-am risipit zilele făcându-mi din scris visul cel mai 
frumos al vieţii mele, în care m'am ţinut în picioare, deși 
de multeori mi s'a părut că ar în piatră şi samân în vânt. 
Am intrat în literatură cu îndrăsneală de vultur şi încetul 
cu încetul mi-am pierdut penele, şi cu creştetul pleşuv m'am 
încăpățânat împotriva furtunilor. Sin loc să fiu uitat undeva 
printre stânci, ca un haiduc rănit de moarte, mi-am îndrep- 
tat privirile spre pământ, unde nu m'au așteptat decât pri- 
lejuri de sfâşieri.» 

Dar cu sufletul lui creștin şi bun îi iartă pe toţi şi în 
aceași scrisoare adaugă: 


«Un ţăran ardelean venit mai demult în America, căruia 
am crezut de bine să-i trimit o felicitare de sărbători, mi-a 
răspuns cu câteva rânduri cari m'au impresionat adânc, ca 
şi când mi-ar fi venit din adâncurile milenare ale Neamu- 
lui — «Maestrului Aron Cotruş şi Neamului» îmi scrie el. 
Acest tăran-poet din născare mă confunda cu Neamul, mă 
socoteste una cu el până la plinirea vremurilor. Numai din 
sufletul unui țăran ardelean se putea desprinde o asemenea 
intuiţie, putea incolți o asemenea viziune. Acest lucru expli- 
că, poate, de ce ţin pe masa de scris fotografiile unei cete 
de copii de pe toate drumurile exilului nostru. Cete de copii 
români, cari mă privesc, parcă pe furiș din imaginile lor. 
Gândind la ei, negurile sufletului meu se schimbă în făşii 
de lumină. Dacă nu-mi arunc condeiul în foc, o fac pentru 
copii fără număr ai neamului românesc.» 








5 


dit? o er i-a 
Maestrul sărbătorit în La Cafiada. 


La 3 Ianuarie 1960 Societatea «Doina» patronata de familia 
Brezean, la sărbătorit pe Aron Cotrus cu prilejul împlinirii 
a 69 de ani. In cuvântarea de mulțumire adresată come- 
senilor, Maestrul printr'o parabolă cu Dante Alighieri, își 
anunţa sfârsitul pe care-l presimţea: 

«In măreaţa lui cântare DIVINA COMEDIE poetul Italian 
Dante, cel mai mare poet al Creștinătăţii și poate cel mai 
mare cântareţ în vers pe care la dat până azi neamul ome- 
nesc, socotea numărul 35 de ani drept jumătate a anilor 
vieţii. Număra 35 de ani când a scris DIVINA COMEDIE şi 
se socotea la jumătatea drumului spre moarte. După soco- 
teala lui Dante aș mai avea doar un an înainte de-a bate la 
porţile morţii. Știm cu toţii că numarul anilor nu-i pentru 
om vreun merit deosebit, vr'un semn de vrednicie. Imbă 
trânesc și cei buni şi cei răi, deopotrivă. Se intâmplă însă 
că, uneori, pe creştele unora cărunteţea cade ca o coroană, 
ca o podoabă, care ne întoarce privirile spre ei și ne face 
să treserim când la auzim numele. Pentru acest ajun al 
amurgului meu pe pământ strein, în strae grele de desțărat, 
ne-am întâlnit azi la această masă intinsă a Soc. DOINA 
să petrecem impreună o frântură de timp ceva mai lungă 
decăt trecerea unui vad şi-sa-l oprim întrucâtva în amintirile 
noastre astăzi. Cel dintâi gând al meu se indreaptă spre 
Paraschiva și Josef Brezean cari ne-au poftit sa ne ospătăm 
impreună în cinstea anilor mei. La chemarea acestei Soc. 
DOINA am venit în California în toamna anului 1956 şi, 
copleşit de bunatatea și atenţiile familiei Brezean, am 
câutat, la răndul meu, să le răspund cu florile câmpeneşti 
ale sărăciei mele, de care nu mi-a fost nicicând rușine, 
întrucât mi-a plăcut mai mult să dau decât să primesc.» 

Efectiv la un an şi ceva de la această sărbătorire, Aron 
Cotruș ne-a părăsit, plecând în călătoria fără întoarcere. 

Acesta a fost Aron Cotruș — Omul, aşa cum lam cunoscut 
eu, cum l'am văzut în anii de colaborare, Maestrul și Direc- 
torul nostru, al cărui exemplu îl urmăm stând pe baricade 
până Dumnezeu ne va deslega de atâta trudă și ne va chema 
ca pe el. 

A fost un mare poet, rapsod al Daciei, al Valachiei, al 
Iberiei, al Latinităţii și al Transilvaniei lui și un om bun ca 
«pâinea lui Dumnezeu». 

Dragostea lui pentru pământul Transilvaniei ne-a trans- 
mis-o ca pe un testament politic cu prilejul acelei sărbătoriri 
din La Cafiada, când a recitat versurile din poezia lui de la 
Ca din 1928, pe care le repetăm ca o sacră promisiune de 
a le urma: 


Nu-ţi cer să bati din palme 

nicicând, la auzul numelui meu! 

Tie vreau să mă dărui mereu 

chiar de m'ai răsplăti cu huidueli și sudalme! 


Traian POPESCU 





TARA 


uite-i!.. 
arşi de soare, “aspri, 'ndrăzneţi, 
crainici iuți ai unei noui vieţi... 


ca pintre fulgere, prin furtuni, pe sub grindini, 


vin voiniceşte de pretutindeni: 
pădure mișcătoare de goruni nebuni, 
oaste făcătoare de minuni, 

cu vrere năpraznică, vie 
de-atotputernicie... 


feţi-frumoșşi ai unui nou noroc, 
cresc sprinteni, s'oţelesc, se răscoc, 
sub ceruri de plumb și de foc... 


în foamea-i de faptă şi infinit, 
ţara cu trup tâlhărit, 

cu inima arsă, — 

dârză, mănoasă-i revarsă: 
puhoi spre 'mpotriviri, 

peste porunci de sbiri, 

spre încleştări ce-i adastă 

pe cea mai înaltă creastă... 


rupţi de străbuni, de părinţi, — 

cu vreri, cu pași fierbinţi 

calcă prin timp, biruindu-l 

cu truda, cu'ndrăsneala, cu jindul... 


sub paşii lor iuți de patit 

piatra, puberea scapără, arde 

şi drumuri de foc se rup, împărătește, 
spre-un aspru destin ce se'mplinește... 


tabere cresc, — veacul să-l clatine, 

peste tângueli împietrite în datine... 
tabere cresc-vaste cetăţi, 

peste gemete şi strâmbătăţi, 

peste schilave răsmeriţi de-altedăţi, 
peste'ntinderi de plecate capete, 

peste putrede robiri ce'ncep să scapete... 


prin ierburi ca de cue, 
tabere, puterea năprasnică, șue, 
şi-o sue, 
pe muntele învins, despicat, 
pe care-l calcă, neîncetat, 
mers apăsat, 
mers încruntat 
de-opincă năzdrăvană şi bocanc ferecat... 


fruntea se'nfrăţeşte cu palma... 
flăcăi'de bronz, în arșiţi, deavalma 
ţâşnesc, în cete, cu sârg neîntrânt, 
ca din fund de pământ, 

ca din piatră, 
spre-o nouă, veşnică vatră... 


le simţi dârjenia, din ochi, din falcă, 
din felul cum calcă... 

din patima lor aspră şi idolatră, 
din pumnii de piatră... 
din foamea lor grea 
de cer și de mâine... 
din mersul lor: roib fără frâne 
spre-un uriaș altceva... 


de Aron COTRUS 
sprintene sape 
târnăcoaj 


şi pe 

schimbă trândave alvii de ape... 
le'năbușe răsmeriţa ce creşte-potop... 
le vindecă mersul zănatic şi şchiop... 
pe urme de bălți cu ape schiloade, 
slobodă, glia fierbinte dă roade... 
ca'n basm, biserici cresc 

sună altfel, prin veac, 

toaca peste satul sărac... 


ca o goarnă nebună, 
mereu, 

peste inima neamului meu, 

peste zilele neamului meu... 


cu foame de lup 
drumuri noui rup, 
adânc, pân'departe, 
peste stâncile moarte... 


meşteri, 
în repezi, năvalnice creşteri... 
te — 


dincolo de zarea ce minte, 
dincolo de blid şi cuvinte... 


nu-i furtună nebună, 
nu-i ploae de foc, 

să-i oprească pe loc... 
să-i oprească pe loc... 


dârjenie fără'nfrângeri 

de flăcăi-îngeri, 

gata să treacă, "așa la noroc, 
prin gloanţe, prin apă, prin foc, 
să mute munte după munte, 
să'nfrunte — 

răsmeriţe crunte 

și nenoroc... 


aceleași porniri îi adună: 

oaste de gând şi furtună, 

cu flintele, gata'ncărcate, 

pentru cazne vechi şi strâmbătate.... 

cu svelte, 

darnice și ucigașe unelte, 

din care ţâşneşte şi crește'ndrăsneaţă — 
o nouă viaţă... 


cerul, într'o zi, 

împărătește va răsplăti 
nemărginita lor învolburare, 
vrerea și dârjenia lor fără hotare: 
stâncile ce-azi paşii li-i rod, 
împărăţiile de nisip și de glod, 
ca mâine da-vor rod... 


paşii lor semeţi, în glia grea, 

urme fierbinţi vor lăsa, 

urme de foc vor lăsa, 

drumuri năpraznice de mergere vie 
spre slavă și'mpărăţie... 


din mulțimile oarbe unu s'alege... 


gândul lui: rege 

vorba lui: 2 aa 

vrerea-i: platoşe de neînfrânt... 
pasul lui: cutremur de pământ... 


veacul, sub trăsnete, în sbatere grea, 
îi zice cum vrea, 
îl botează cum vrea... 


la masa de lucru adună: 

azurul văzduhului lângă furtună 

şi lângă-o inimă mai bună ca o pâine: — 
cruzimi de tigru, auziri de câine... 


noua lui limbă 

faţa ţării o schimbă: 

grâul creşte mai plin din glia săracă, 

fetele se fac mai frumoase, să-i placă, 

flăcăii, pentru el, 

se'mbracă'n mușchi mai tari ca de-oţel... 
pentru o rază din privirea-i, ruptă, 

oricine-i gata, pentru el, să cadă'n luptă... 
bătrânii sătui de viaţă, ar vrea să mai trăiască 
să stee drepți la vorba lui împărătească... 


pușca, tunul, tancul, cu botul în tină 

i-se închină... 
pacea-i mai pace, războiul-mai crunt... 
pentru el sunt toate-așa cum sunt... 
ochii lui cu mii de uitături de-odată 
străfulgeră și scoală în picioare ţara toată... 


se nărue tot ce-i putred şi rău 
sub furtunile destinului tău, 
pentru tot ce prin timp va rămâne, — 
ţară cu altă faţă, 
ţară ce crești îndrăzneață 
peste glod, peste ceaţă, 
peste azi, 
peste mâine, 
peste marea nesfârșită de capete, 
ca un soare ce n'o să mai scapete... 


îndrăzneţi 
de alte'ndrăzneli... 
supuși-rebeli, 
crâncen biciuţi de sârg şi fierbinţeli, 
beţi 
de alte poveţi, 
cu vreri ca pentru mii de vieţi, 
cruzi pân'la uitare de sine, 
pentru-un îndărătnic pas spre mai bine, — 
vom alege, vom bate mereu, 
drumul cel mai lung și mai greu, 
pân'ce-om simţi că opinca răbdării se crapă, 
pân'ce-om vedea că urmele'n veac şi le sapă 
cu opinca la fel, 
bocancul nostru putred, rebel... 
pân'ce'ntr'o zi, 
spre zările aceluiaș ţel, 
pe creștete ni s'o topi, 
de zăduful bătăliilor, — casca de-oţel... 


ieri: — stârv... 

mâine: — sângerări pe munţii aspri până'n vârf, 
fără sudălmi, fără scrâșniri din dinţi, 

cu genunchi de fier, cu tălpi fierbinţi... 


pentru făşiile de trup, rămase'n colții știrbi și goi 
ai stâncilor pe care crâncen le-am în! 

nu ne-om uita, cu ochii făr'de nădejde, înapoi, 
n'om îngălbeni, înspăimântați de necuprins... 


cu privire aspră, caldă, îndrăsneaţă, 


vom privi prăpăstiile, în faţă... 
și pe marginile lor, colibe ne-om clădi 
din ceaţă şi din treceri iuți de vijelii... 


în fiecare nouă dimineaţă, 
fi-va mai aspră şi mai semeaţă, 
foamea fierbinte 
de-a răsbate 'nainte 
spre piscul cel mai ascuţit, mai nins, 
pe care încă pas de om nu l'a atins... 
în trăiri tot mai aprinse, tot mai vii, 
zi după zi, 
vom stăpâni din nou, din nou vom cuceri, 
— în împotrivirile ce hârăe și latră — 
cu vrere sălbatică, oarbă: 
fir de iarbă după fir de iarbă 
şi piatră după piatră... 


a sorții poruncă 
mantauă de flacări pe umeri mi-aruncă... 
spintecă veacul — flamură ruptă — 
năpraznicu-mi chiot de luptă... 
crâncene pofte mă pradă, mă mușcă... 
când, peste anii-mi lacomi şi netrebnici, într'o zi, 
m'oiu poticni, 
m'oiu prăbuși — 
mâna vreau să-mi împietrească pe pușcă... 


te-oiu cânta, te-am cântat, 
prin veacul de furtuni spintecat, — 
pas de bocanc ferecat, 
în piatră lăsat, tăiat, 
pe unde-am călcat, 
pe unde-ai călcat!... 


în arșiţa de-amiazi 
crește aspru mâine peste azi 
și peste mâine: 
drumul de furtuni ce ne rămâne... 


paşi uzi... 
de-abia i-auzi... 
mii de spinări, de tălpi, pe schele.. 
și cutezanţe, pe căi fără nutăre: 
cot la cot 
cu-oţelul lor tot, 
cu cerul pe umăr, 
trece, în marş zdrobitor, 
cu veacul aprins sub picior: 
oaste năpraznică, sprintenă, verde, 
ce nici o bătălie nu pierde... 
ce negustori de gând mișelnic 
şi de vorbe rele, 
hulit-au visul furtunos al patriei mele?!... 


îşi uită de pâine, de apă, 

de truda ce inima și palma li-o crapă... 
vrerea flămândă, nebună, ce-i mână 

şi răgaz nu le lasă, — 

li-e singura stăpână 

şi'mpărăteasă... 


milioane de pași din genunchi de oțel 
samană la fel, 
cu dărnicie după el, 
prin timp ca printr'o verde iarbă'naltă, 
oricare din acești vremelnici inși, 
solari și neînvinși, 
ce cresc sburdând pe șes, pe munte, laolaltă... 


pentru orice strașină valahă—nouă ori străveche, — 
unde-i pasărea măiastră: vorba fără de pereche, — 
poduri să ne-arunce peste vreme, peste zare, 


peste prăpastia cea mare?! 
unde-i pasul mândru şi buiac, 
drum să bată într'o ziuă ca'ntr'un veac, — 
într'un sălbatic salt 

spre'nalt, 
să răsbune dintr'odată, mersul nou de foc, 
atâtea şi atâtea şovăeli și putreziri pe loc?! 


sus funţile, cosași uriași!... 
coasele'n zădufurile ce ne răscoc, 
să pară, pe cer, curcubee de foc... 


străfulgeră ciocan!... 
isbește, târnăcop!... 
flacări să'ngrop, 

să desgrop, 

sămânță de foc, 

de foc și noroc... 

din orice grăunte 

să crească-un munte... 


isbește năpraznic piatra mișea, 
scântei să ţâșnească din ea, 
fulger să ne fie, soare ori stea, 
pentru truda cea mai grea... 


flăcăi dârji, pe brânci, 

drum spintecă'n stânci 

către cea mai bună, mai izbăvitoare pâine: 
către ziua de mâine... 


pumni se desfac, se închid fierbinte — 
frunze roşii pe unealta ce nu minte... 
crește'n ei, se frământă mereu: 
soartea năprasnică a neamului meu... 


pași... paşi... 

sprinteni, mărunți, uriași... 

pași adunaţi, împletiţi într'o zi, 

ca'n ajunul unor crunte bătălii, 

într'un lunatic marș, nebun apăsat, 

spre zări sub care încă nimeni n'a călcat... 


de-o fi fulgerat să scapăt, 
printre chemări de goarne, 
mâine-poimâne, — 
cine-o rămâne, 
pușca. s'o joace, 
cazmaua s'o'ntoarne?! 


cine va duce dornic, fierbinte, 
peste zări înainte, 
dârz, dacicul drum până la capăt?!... 


latră cazmale deavalma... 

tresaltă inima, sângeră palma... 

trudă mută, trează, surdă, 

la temelii de lumi ce se'mburdă... 

un veac putred se'ncurcă, se clatină... 
trude preschimbă-se'n lege, în datină... 


'nainte!... 
'nainte!... 
vrerea iuțește braţul fierbinte... 


pentru primejdii noui, bocancii vechi mi-i ferec... 


crește peste mine, peste timp şi'ntuneric, 
sub fulgere — un mâine feeric... 


troițe, 

poduri, 

fântâni 
cresc svelte din tinere mâini, 
în zile ca'n lungi săptămâni... 


timpul al cui e?!.. 
cine ne bate braţele” n cue?!.. 


"nainte! 

'nainte!... 

trece fierbinte... 

cade, se scoală şi-aleargă spre faptă, 
calea cea dreptă... 


brânca se strânge brusc ca pe-o puşcă, 
pe unealta ce se smulge și mușcă... 


zi de zi, 
săptămâni, 
an lung după an, 
ne'nfrântă se sbate, sporeşte, asudă, 
cu milioane de genunchi şi de mâni, 
cu milioane de mușchi și plămâni: 
truda zăludă 
izbânda zăludă 


cu'ndărătnicie făr'de hotare, 
bate mai aspru, mai tare, 

bate ciocan năzdrăvan, 

din graniță'n graniţă să se audă, 
ţara uimită să te audă!... 


piatra să geamă, să senspăimânte, 
fierul să'mproaște flacări, să cânte 
izbânzile muncii ne'ntrânte!... 


punți peste munţi, 
pod lângă 


peste ape ce rod... 

dârz, drumuri desnod 

prin piatră, prin glod, — 

pentru norocu-ţi, năvalnic norod!... 


peste gropi de trufași arândași, 

peste gropi de tâlhari cămătari, — 

plugule, tot mai aspru să ari, 

peste pustiu să nu lași, 

bruș nezdrobit să nu lași!... 

peste mişelnice morminte de hoţi, 
de hoţi și netoţi, 

ară adânc, adânc cât doar poţi!... 


căci e pe drum, 

un plugar cum altul nu-i să-i semene... 

după-al cărui pas ogor sălbatic n'o rămâne... 
plugarul năzdrăvan ce va ara prin foc şi prin scrum, 
cu pas de fulger, cu braţe de cremene... 
plugarul — împărat, de mâine... 


pâine ca de piatră... 

lenea străveche'i latră... 
strigoi fără nume și vatră, 
din scârnava lor şatră, 

îi hulesc, îi latră... 


pentru drumuri noui ce'n stânci se rup, 
uită-ţi foamea de lup!... 
uită-ţi de tine, trup!... 


pentru — ale zilei de mâine cântece — 
uitaţi — vă foamea sălbatică, — pântece!... 


strâânge-te'n trăiri tot mai iuți, tot mai vii, 
năprasnică sete de-a stăpâni!... 
nestăvilită năvală 
de vrere imperială!... 


paşi de sudoare uzi... 
prin pulberea clipei i-auzi... 


ciocanul cântă 

în pulpa stâncii când se împlântă. .. 
latră cazmale deavalma... 

plouă fruntea, sângeră palma... 


veacul călit, frământat, 

şti — va pe unde — am călcat... 

ţara, peste vremi, aduce-şi-va aminte 
de urma noastră fierbinte... 


nu-i lege, nu-i fărădelege 
gândul la ochi de-acum să ni-l mai lege... 
nu-i furtună aspră să ne'ntoarcă'n gât 
vorbele ce'n noi dospit-au atât... 
ca un lunatic orb, pe-un flaut, 
prin bezenele mele, te caut, 

te caut: 
cuvânt fără samăn, între cuvinte multe, 
când te-oiu urla, — dumnezeiască pradă —, 
ţara toată în genunchi să cadă 
şi, cu pumnul pe armă, să te-asculte... 


CORABIA VERDE 


Corabia se frământă și se răsuceşte 

în lupta cu valurile ce-o izbesc tâlhărește 
şi apele cresc ca din hău năsdrăvane, 
căpitane! căpitane! căpitane! 


Invinsă pe-o clipă, sub valuri se pierde 
par'că deapururi, corabia verde 
năprasnic mușcată de uragane, 
căpitane! căpitane! căpitane! 


Prin potopul ce zălud o răstoarnă, 
s'aud prin văzduh ca o goarnă, 
peste-ale mării nesfârşite noiane, 
poruncile tale de proroc, căpitane! 


Si iata, de odată se'nalță semeaţă 
iarăşi Crăiasă peste timp, peste ceaţă, 
peste-ale apelor titanice toane, 
corabia ta verde, o, căpitane! 


Zănatec aleargă prăpădul pe ape, 

tot mai aproape şi mai aproape, 

dar duhul mai tare-i ca-ale mării prigoane, 
căpitane! căpitane! căpitane! 


Gata cu toţii să murim în picioare, 

pe marea aceasta ce crâncen ne doare, 
spargem talazuri, înfrângem bulboane, 
cu gândul la tine, o, căpitane! 


Lupta e cântecul şi biblia noastră, 

holde vor creşte de samulastră 

din cremenea oarbă, din pietroase mormane 
și din sângele nostru, o, căpitane! 


Moartea însaşi de-ar sălta pe punte, 
sărire-ar fulgeriș cine s'o'nfrunte, 
printre mii şi mii de uragane, 
căpitane! căpitane! căpitane! 


Bucuresti Mai 1939. 


timpul al cui e? 

al cui e? 

cine ne bate traţele'n cue? 

ce ne'nţeles, neghiob nenoroc, 

putea-ne-ar vreodată opri iar pe loc: 
paşii de foc, 


vremea uriașe, izbăvitoare biserică, 

de blid și sovăeli îi desferică... 

din aceleași străvechi, oloage cuvinte —, 
sprintenă, 
nouă, 
fierbinte, 

îi îmbrânceşte'nainte — 

o altă limbă... 

ţara se șterge la ochi şi paşii şi-i schimbă... 


NUESTROS SON ESTOS MONTES 


Nuestros son estos montes 
pâtreos, fecundos, canos, 
puesto que nosotros hemos trepado por ellos 
hacia el cielo, 
nosotros hemos abierto sus entrafias de oro 
y de hierro 
y hemos sufrido por ellos bajo la lluvia y el hielo. 
Nosotros hemos hendido sus entrafias gigantescas, 
nosotros hemos glorificado en cantos sus 
hermosuras 
y hemos conocido mejor que nadie sus almas 
y sus tormentas. 


En terrible rebeldia o cantando lentamente tras 
“los rebafios, 

nadie en el mundo los ha conocido y amado 
como nosotros. 

De esta fecunda tierra daco-rumana, 

iquien podria mejor que nosotros decir que es 
suya? 

&Quien la ha arrado, 

desde el principio del tiempo, sin reposo? 

îQui6n la ha sembrado? 

iQui6n ha sido su siervo y su sefior? 

&Cuâl de las antiguas y nuevas estirpes 

tiene enterrados en su seno tantos h6roes? 

iQu6 cantos, desde siglos, por aqui plafien? 

iQuien la ha defendido mâs obstinado de los 
torrentes de las invasiones 

y la ha regado tantos miles y millones de veces, 

con sangre, 

y sudor 

como nosotros? 


Aron COTRUS 


POEME 


INCHINATE LUI ARON COTRUS CU PRILEJUL ACESTEI COMEMORARI 


SEARA DE SEARA 


Seară de seară m'apucă dorul 

De-ai mei, de zăvoae, de munţi. 

Din flăcări atunci aștern dorului punți 
Până la ei, eu — călătorul. 


Dacă e vânt, aud gorunii de-acasă 
Sub ferăstrae haine gemând 

Şi simt de-aici tremurând 

Otava pe ascuţişuri de coasă. 


Dacă musteşte pământu'n zăpezi, 
Simt colţul ierbii cum creşte 

In ţară. Şi seva o simt cum sbucneşte 
In flori, în păduri, în livezi. 


Iar gândul, fugarul asemeni, 

Cu flinta la umăr al 

Izbind în zăvoare — haiduc — să le spargă 
Ocnele roşii de cremeni. 


Dacă văd soarele'n smalţ de vulvori 
Căzând peste zi, peste mări, 

Adun în răscoale mii de chemări 
Şi le-asvâri în vâltori 


Sus, sus, peste culmea Inăului, 
Peste pecinginea stepelor moarte, 
Să prefac în pulberi până departe 
Moscova, Capiştea Răului. 


Şi dacă trec printre stele cocorii 
Vâslind într'acolo, spre ţară, 
Vulturi de jar și de pară 
Pornesc să aprindă fiorii 


A tot ce adastă'n cetate, 
In codrii şi'n lanţuri: să sfarme 
In ţăndări robia, s'o darme 
In numele tău, Libertate. 
Alexandru GREGORIAN 
(Din vol. «Poeme pentru Fraţii mei», 
Miinchen, 1953.) 





CUM L'AM CUNOSCUT 


pe munte. Ce păcat că au fost numai o duzină, două, 
care te-au auzit. Iată de ce trebuie să ne facem 
auziţi de cât mai mulţi. Să coborâm poezia în stra- 
dă. S-o oferim noi, ca pe-o ofrandă, milioanelor de 
flămânzi după omenie. Dar despre rolul poeziei vom 
mai sta de vorbă, pentru că n-aş vrea să fiu rău în- 
ţeles: misiunea ei nu este de a forţa uși deschise, ci 
de a le deschide pe cele ferecate...». 

Ne oprim aci fără comentarii, ca un pios omagiu 
adus aceluia care a crezut în rostul poeziei, cu sen- 
timentul că restituind, chiar şi numai un fragment 
despre crezul său artistic, ne-am făcut datoria faţă 
de aceia, care au înţeles târziu că Aron Cotrus este 
și rămâne unul din piscurile poeziei românești, dacă 
nu chiar cel mai mare, după Eminescu, aşa cum 
afirma în revista «Steaua» din ţară, un mare poet 
al gândirii „aflat printre românii de peste hotare. 

Madrid, 24 Iunie 1981. 

V. COPILU CHEATRĂ 


SUFLETE STRABUNE 


lui Aron Cotruş 
— poet al străbunilor — 


Suflete străbune 
că din cer ne chiamă, 
a 'nceput să sune 
clopot de aramă, 


când din crucea nopţii 
auzim cuvinte 

şi vorbim cu morţii 
de lângă morminte... 


Şi încep să plângă 
plâns de 'nmormântare 
apele de lângă 

salca plângătoare, 


mâinile că-și frânge 
spinul de durere 
printre flori de sânge 
ce-au crescut din ele 


suflete străbune 

ce le frânge valul 
şi le duce 'n lume 
doina cu cavalul! 


Ion ŢOLESCU 


RUINI 


Şopteşte *'n vatra vremii spuza, 
şoptesc din veac străbunii mei 
ce plâng la Sarmisegetuza 
şi stau de strajă la Orhei... 


Şopteşte 'm țărm de veac ruina 
din Tisa, Nistru pân'la Mare, 
Cetatea Neamţului, Tighina, 
Soroca lui Ştefan cel Mare... 


Ce crunt e plânsul tău de piatră 
din jur de lespezi de morminte, 
din jur de fiecare vatră 
pământule cu brazde sfinte, 


pământule cu mir în gene 

în ochi deschişi spre veșnicie, 
cu mir din flori basarabene 
care strabunii 'n noi învie, 


care învie 'n noi străbunii 
cei dela Putna care vin 

şi-i văd cu frunza lor gorunii 
cei care plâng peste ruini!... 


Ce crunt e plânsul din ruini, 
ce crunt ţi-i chipul de granit, 
Cetate Albă și Hotin... 

Ioane Vodă cel Cumplit! 


ION TOLESCU 


PE MARGINEA CARTILOR 


ION DODU BALAN: «Resurectia unui poet Aron Cotrus» 


îl cunoşteam pe Ion Dodu Bălan, prin cartea sa despre 
Octavian Goga, drept un talentat şi plin de atenţie exeget. 
poate că sarcina i-a fost ușurată deoarece aşa zisa «orien- 
tare condamnabilă» a poetului de la Rășinari a survenit în 
ultima perioadă a vietii lui când oricum slujitorul lui Apollo 
era de mult împlinit. 

fată însă că ce s'a putut evita atunci nu mai putea fi de 
data asta, oricâtă dibăcie poseda comentatorul, doar se 
prezenta publicului român, mai ales tineretului, poetul 
proscris și desțărat, Aron Cotruş. 

Să fiu de la început deschis. Traiesc într'o societate în 
care şetul de stat nu îmi dă sfaturi cum să fac literatură 
deci nu-i musai să joc în faţa maestrului de circ ca maimuța 
pe sârmă şi când recurg la noţiuni ca burghezo-moşierime, 
capitalism, socialism le pot cântări la justa lor valoare și 
nunumai în stricta lumină a învătăturii marxist-leniniste, 
de-acum vetustă și retrogradă. Având toată comprehensiunea 
pentru fidelitatea arătată de autor directivelor partidului, 
subliniez totuși că metatorele lui de preaslăvire se aseamănă 
cu fardul pus să întinerească în van un chip îmbătrânit 
ajuns pe pragul morţii. 

Nu am să arăt de ce în cartea respectivă marele poet 
Aron Cotruş iese mutilat ca trecut printr'un pat al lui 
Procrust, fără cap şi picioare, un torso după care cu greu 
ar mai putea fi recunoscut. 

Nu, nu de o analiză este vorba aici, când în zelul său 
marxist autorul săvârşeşte câteva grave şi fundamentale 
erori, de a căror intenţionalitate numai dificil ar putea 
cineva să-l salveze. 

Astfel la pagina 102 scrie: «Atitudinea aceasta, în absenţa 
altor documente, ne face să credem că organizatoric poetul 
nu a fost niciodată înrolat în această odioasă adunatură 
politică». 

Probabil I. D. Bălan consideră că legionar însemna odi- 
nioară a avea ca el azi un carnet de partid pus peste o 
inimă ce oricum, ca la orice român, o ştim și o simţim, 
bate întraltă parte. 

Aron Cotrus a fost legionar nunumai cum o ştiau cei mai 
buni prieteni ai lui, dar după cum de nenumărate ori s'a 
exprimat în poezie, poemul 'Ţara constituind în acest sens o 
adevărată epopee inchinată nouii revoluţii. E just a fost un 
poet social, dar nu a văzut viitorul ţărănimii şi a muncito- 
rimii în comunism ci în reforma omului prin dragostea lui 
faţă de neam şi Dumnezeu. 

Pornind de la o premiză total falsă I. D. Bălan continuă 
lanţul, să-i zicem, al erorilor. 


“SOCIALISTUL” ARON COTRUS 


atmosferă ideologică pernicioasă (!). Nu lipseşte, insă, aici 


o sete legitimă de afirmare naţională, de eliberare socială: 


peste gropi de trufaşi arândași, 
peste gropi de tilhari cămătari, — 
plugule tot mai aspru să ari, 
petec pustiu să nu lași, 
bruş nesdrobit să nu lași!... 
peste mişelnice morminte de hoţi, 
de hoţi şi netoţi 
ară adinc, adinc cit doar poţi!... 
căci e pe drum, 
un plugar cum altul nu-i să-i semene... 
după al cărui pas ogor sălbatec n-o rămâne... 
plugarul năzdrăvan ce va ara prin foc şi scrum, 
cu pas de fulger, cu braţe de cremene... 
plugarul-împărat de mîine...» 


Dar aici este vorba de Corneliu Codreanu. Iată că astăzi 
în Țara românească se scrie despre Corneliu Codreanu. Căci 
plugarul cum nu este altul care să-i semene, un plugar năz- 
drăvan, cu pas de fulger, cu braţe de cremene, plugarul — 
împărat de mâine, este El, e Căpitanul! 

Nu crede tovarășul Dodu Bălan că vorbeşte de dinamită, 
tocmai astăzi când în România, foamea capătă dimensiuni 
amenințătoare, şi când alt om «providenţial» este îmbibat de 
o atmosferă ideologică pernicioasă? 


Ed. Minerva Bucuresti, 1981 


Din activitatea lui Cotruş în Spania se opreşte asupra 
Rapsodiei Iberice, fără să aminteasca traducerea volumului 
Peste prăpăstii de potrivnicie şi asta fiindcă în el încă în 
1938 marele poet denunţă fraţilor săi pericolul imperialis- 
mului rusesc ctitorit de Petru cel Mare în haine noi bolșe- 
vice. Dar rămânând la Rapsodia Iberică ne va apare ca 
cel puţin curios că deşi este citată în subsolul unei pagini 
evită să pomenească apariţia ei în editura Carpaţii chiar şi 
când într'o fotografie aşeaza cartea pe lângă altele ale 
poetului are grijă să acopere locul unde este trecută editura 
respectivă. Dacă ar fi să-l credem că legionarismul lui 
Cotruș este demult depăşit, de ce oare violenţa îndreptată 
împotriva unor foşti legionari, care prin munca lor cinstită 
au adus un aport nepreţuit culturii româneşti publicând în 
exil cu sacrifieiile ştiute opera marelui Aron Cotruş. 

în bibliografie găsim Opere complete alui Aron Coţruș, 
editura Dacia, Madrid, 1981 dar pentru a nu ne amăgi vom 
descoperi că o face cu sigurantă pentru a-și justifica pre- 
luarea — îndulcim cuvântul furt — din ea a unor poezii şi 
facsimile după manuscrisele poetului. 

Cu astfel de tertipuri nu suntem convinși că lucrurile 
stau în Tară altfel ca acum lo ani cand am părăsit-o, doar 
că ura este mai camuflată în hârtia de staniol a imposturii. 

După atâtea chestiuni extraliterare să mă opresc și asupra 
uneia mai de specialitate. Luând exemplul superiorului sau 
Ov. Crohmălniceanu, Ion Dodu Bălan apropie expresionismul 
lui Aron Cotruş de cel german. 

în primul rând subliniez că Ov. Crohmălniceanu are o 
metodă de lucru ce sigur că l-ar fi derutat până şi pe 
matadorul sincronismului, E. Lovinescu, atâta timp cât nu 
stie să manevreze categorii spirituale, pentru el apropierile 
dintre autorii studiaţi se fac automat şi de cele mai multe 
ori fără un substrat real. Ca cea mai bună pilda l-ași da 
pe Ion Pillat, unul din cei mai buni cunoscători de poezie 
din cultura noastră. Pentru Crohmălniceanu în a sa Istorie 
a literaturii române între cele două razboiaie mondiale, 
este destul să găsească un volum de poezii în biblioteca poe- 
tului ca să-l şi considere influenţat de acesta în creaţia sa. 
Astfel realizează nunumai un carusel de nume pe afișul 
unei erudiţi false dar cred că o mai penibilă mostră de su- 
perticialitate cu greu am mai putea-o afla chiar şi la noi, 
cunoscuţi a avea o critică destul de vaporoasă. 

Aşa dar influentat de lucrarea lui Crohmălniceanu Expre- 
sionismul în literatura română cât și de o alta a lui Dan 
Grigorescu, Ion Dodu Bălan nu pregetă să facă referință po- 
zitivă la ei. 

D'a capo menţionez că atunci când vorbim de expresio- 
nismul german ne postăm pe un teren destul de puţin sta- 
bil; în mod paradoxal la un popor atât de ordonat și echi- 
librat în viața de toate zilele, în artă căutarea expresiei 
uneori lipsită de măsură este de-acum o caracteristică de 
matrice abisală creatoare. 

Expresionist este germanul când înalță bisericile gotice 
din Ile de France până sub tavanele cerului, expresionist 
este — cum arată și Blaga — în pictura pateticului Griine- 
wald, la fel şi'n clasicismul lui Goethe și Schiller, în ro- 
mantismul lui E.T.A. Hoffmann sau gândirea lui Nietzsche. 

Cu aceste rezerve vom accepta că în cazul nostru noţiunea 
de expresionism se referă la o mișcare artistică după pri- 
mul răsboi mondial corespunzând fauvismului francez, exa- 
gerat până la spasm şi convulsie, cu deosebiri eclatante 
între Kandinski, Max Beckmann şi Kirchner pe de o parte, 
Nolde, Barlach sau Kakaschka pe de altă parte. 

Caricatura, fronda şi batjocura cu orice preţ revolta, con- 
tra burgheziei, degradată până la opera de două parale a 
lui B. Brecht, formează conţinutul principal al expresionis- 
mului literaro-politic german. Interesant că dacă am dife- 
renţia spiritul german de cel francez şi italian am găsi punc- 
te comune între expresionismul german și spiritul spaniol 
cu barochizarea lui excesivă, aici gândindu-ne la filmele lui 
Bufiuel sau la Picasso literatul, o paralelă nu alta ca una 
dintre Ignaţiu de Loyola şi Luther. 

Intre acest fel de expresionism şi cel al lui Aron Cotruș 
există o fundamentală deosebire. Inainte de toate cum am 
arătat înaintea lui Ion Dodu Bălan el pornește din simbo- 
lismul autohton al lui Ion Minulescu, dar ceace este mai 
important în timp ce expresionismul german este destructiv 
şi dizolvant căpătând o justificare în învăţătura marxistă, 
mulţi expresioniști trecând temporar sau permanent în rân- 
durile partidului comunist, expresionismul lui A. Cotruș este 


constructiv stă în slujba unei ţări cum era cea a noastră în 
epoca interbelică, plină de dorul de a se afirma şi realiza. 
Deaceea spre marea ei cinste așa precum Pallady l-a respins 
pe Matisse căutându-și propriul drum, cultura românească 
interbelică a întors spatele elucubraţiilor expresioniste chiar 
şi atunci când erau reprezentate de un regizor de talia lui 
Karl Heinz Martin, fapt ce-l aflăm din Amintirile marelui 
artist Ion Manolescu, el motivând atitudinea românească 
prin aceia că teatrul nostru atinsese un prag atât de înalt 
încât era superior exagerărilor expresioniste care pur și 
simplu nu-l mai impresionau, lucru ce ar trebui să serveas- 
că multora și astăzi de pildă. 

Niciunul din poeţii expresioniști, inclusiv G. Benn, nu au 
o valoare atât de mare încât să merite trecerea graniţelor 
țării lor, decât eventual dacă se bucură de ajutorul unui 
contrabandist al gândirii cum este Crohmălniceanu, deci nu 
au avut tăria să-l influenţeze pe un poet de talia lui Aron 
Cotruș, când nici la poalele muntelui său de creaţie nu 
ajung. 

Expresionismul lui A. Cotruş izvorăşte din spiritualitatea 
Ardealului şi ea uneori excesivă şi ordonată în același timp, 
cu unele asemănări cu cea germană, deci pornește din ini: 
ma inimii neamului. 

Poposind la artele plastice Aron Cotruș se apropie de 
plastica lui Romul Ladea în timp ce expresionismul lui L. 
Blaga înclină mai mult spre arta lui Brâncuşi. 

Dealtfel expresionismul ca și curent literar şi de cultură, 
discutat pe vremuri de N. Crainic în Gândirea, nu are nicio 
legătură cu falsificările comentatorilor de azi, evident fă- 
cute cu scopul de a deruta și a înşela îndeosebi, pe cei mai 
tineri, 

Mergând pe urmele lui Crohmălniceanu Ion Dodu Bălan 


scapă incăodată ocazia de a se apropia cât de cât de opera 
poetică a lui Aron Cotruş. 

Peste o problemă aruncă tăcerea completă deși legiona- 
rismul formează baza gândirii şi activităţii poetului: e vor- 
ba de trecerea lui la catolicism exprimată în capodopera 
limbii române şi spaniole Cântec lui Ramon Lull. 

Printr'o curioasă întâmplare ni se prezintă poza poetului 
pe catafalc. Cine ştie privi mai bine descoperă că mortul în 
mână cu mătăniile credinciosului, este îmbrăcat în rasă de 
călugăr iezuit. 

Prin urmare poetul Aron Cotruș a murit ca un martir 
creştin, dând pildă neamului său, de a fi ortodox-catolic, 
Putem postula că şi prin moartea sa Aron Cotruș a ţinut să 
fie un dârz protestatar, ultimul lui gest împietrit în vesnicie, 
ridică pe soclul spiritului, sufletul său mesianic de mare 
vizionar. 

Regretăm că suntem nevoiti să scriem că prin atâtea re- 
tușări lucrarea lui Ion Dodu Bălan apare evident ratată 
deşi este scrisă cu vervă şi talent, cuprinzând multe obser. 
vaţii valoroase de analiză literară. 

Resurecţia lui Aron Cotruş este numai una și cei ce 
caută să o falsifice cad singuri executaţi fără cruțare ca 
Don Juan înaintea statuii Comendadorului. 

Ion Dodu Bălan își pătează cu noroi harul cu care este 
binecuvântat de la natură, aruncând mărgăritarele în tărâţe, 
ignorând se vede că moartea interioară a unui om este mai 
gravă decât cea a trupului fiindcă e definitiva și nu cu- 
noașşte înviere. 

Şi-apoi trebue bine să te gândești căci ceace scrii odată, 
nu se mai şterge nicicând. 


15. Sept. 1981. 
OVIDIU VUIA 


VLAD GEORGESCU: POLITICA SI ISTORIE. Ed. |. DUMITRU MUNCHEN 


In cartea de faţă ni se descrie cazul comuniștilor româ- 
ni dintre anii 1944-1977, autorul însuşi fiind un comunist 
dintre cei disidenţi. Mai precis ni se prezintă felul cum a 
tost deformată istoria neamului sub stăpânirea roşie a Le- 
viatanului marxist-leninist-stalinist. Intervalul de timp este 
împărțit în perioada anilor 1944-1960 stăpânită de istoria lui 
Roller şi a slujitorilor ei, cea dintre 1960-1964 numită a în- 
ceputului reinterpretării 'adevărurilor istorice abia reinter- 
pretate, a anilor 1965-1971 declarată a relaxării ideologice și 
înstârșit epoca dintre 1971-1977 a culturnicii și a noilor mi- 
turi. 

Autorul face rechizitoriul admirabil al primelor şi al ul- 
timei perioade apogeul atingându-l prin paralela dintre era 
fanariotă și domnia domnitorului comunist şi a castei sale, 
termenul întrebuințat de neofanariotism socialist are mari 
sorţi de izbândă de a se autohtoniza în istoria poporului 
român de după cel de al doilea război mondial caracteri- 
zând o fază istorică precum noţiunea de Renaştere era pro- 
prie, celei a dintre cele două războaie mondiale. Privind în 
perspectiva involuţiei impuse trebue să admitem că des- 
voltarea culturii românești a suferit o adevărată frângere 
în două. 

Cu totul altă părere are Vlad Georgescu asupra perioadei 
de relaxare ideologică (1965-1971), pentru aceasta având cu- 
vinte de mare laudă oferindu-o ca platformă pentru o even- 
tuală reformare a nefastei dictaturi a proletariatului. Evi- 
dent autorul cade într'o grosolană eroare, evoluţia stăpâni- 
rii comuniste în ţară la noi fiind una şi aceiași, organic le- 
gată înlăuntrul ei, de la 1944, odată cu debarcarea Anei Pau- 
ker şi a lui Vasile Luca, până astăzi, fidelă scopului ei pus 
în serviciul distrugerii poporului român, ca spirit şi naţiune. 

Dealtfel Vlad Georgescu descrie fals perioada respectivă 
a urelaxării ideologice» uitând cu nonşalanţă că elementele 
vechi, au început să fie reîncadrate după ani de închisoare 
și indoctrinare în dogma marxist-leninistă, după o preala- 
bilă spălare a creerului și a conștiintei lor de oameni. Ca 
exemple aşi da noua Istorie a României (de remarcat că 
referinţa se menţine raportată la un cadru geografic și nu 
la un popor, evitându-se cu tendinţă, consacrată noţiunea 
de Istorie a Românilor a lui Daicovici şi Miron Constanti- 
nescu, citată de altfel de autor, lucrare aparţinând unor eroi 
rolerieni metamorfozaţi peste noapte la porunca iubitului 
partid, într'o ţară în care intelectualii au ajuns să joace ca 
păpuşile pe sârmă. 

Dar dintre cei mai dragi lui VI. Georgescu îl edivenţiez 
pe C. C. Giurescu cu a sa Istorie a Transilvaniei, unde 
singurul om politic ardelean demn de amintit se arată a fi 
Petru Groza, ceace constituie o insultă adusă istoriei 
vitrege ai sfintei ţări a Ardealului. Ce să mai spunem de 
afacerea Dracula patronată de «marele» istoric în aceiași 


epocă a relaxării ideologice. Alături de el se distinge şi 
istoricul marxist Andrei Oțetea, de-acum maestru recunoscut 
al lui Vlad Georgescu, cu Istoria Renașţerii și a Reformei, 
publicată în 1968 deci în plină epocă a relaxării ideologice, 
în lumina celei mai dure lupte de clasă, înterpretarea mar- 
xista a strălucitei epoci din istoria culturii omenirii, fiind 
ca niciodata incadrată în sânul imundului materialism isto- 
rie. Singurul mare istoric al anilor respectivi este profe- 
sorul Hudită, cel ce a cinstit regimul, ca şi în filozofie Vasile 
Băncilă, cu marea sa sfidare, tăcerea. 


Să nu uităm să în aceiași perioadă a «relaxării ideologice» 
poeţii și scriitorii Radu Gyr, Nichifor Crainic şi Crevedia, 
după ani grei de închisoare sunt puşi să-şi vândă constiinţa 
pe taraba partidului, în coloanele destinate străinătăţii, ale 
Glasului Patriei. 

în lumina acestor date, şi nu sunt unice, nunumai că 
oricine ar avea dreptul de a-l invinui pe Vlad Georgescu de 
rea intenţie şi voită ducere în eroare, dar se poate cu toată 
tăria documentului constata că așazisa relaxare ideologică 
a făcut parte din normala evoluţie a barbarei dictaturi, 
stăpânul culegând roadele anilor lungi de 1-1 ii Pa şi 
înstrăinare a sufletelor, bietele de ele. 


Dealtfel, complet subiectiv, deformat de ura oarbă a 
polemistului, critică VI. Georgescu şi epoca ultimă, trecând 
cu desinvolzura peste unele realizări valoroase ale istorio- 
grafiei şi istoricilor români, neîndoios este o exagerare fără 
margini ceace-şi permite să afirme preşedintele ţării şi cu 
el prietenul său din Milano, bogătașul Drăgan, asupra stră- 
moșilor Daci, dar aceasta nu ne obligă să uităm numeroasele 
descoperiri arheologice cu adevărat de prețuit ale cercetă- 
rilor noștri urmași nu ai partidului comunist ci ai spiritului 
nemuritor al lui V. Pârvan. 

încă este drept că ne apare ca cel puţin curioasă aniver- 
sarea cu pompă naţională a lui Vlad 'Ţepes, dar pe de altă 
parte o să fim mai mult decât nedrepţi dacă aruncăm în 
umbră lucrările recente ale tinerilor istorici asupra domni- 
torului în discuţie, batjocorit de fanteziile suburbane ale 
obscurului pseudoscriitor tea Stocker şi al urmaşilor săi 
mărunți de astăzi. 


Consecvent cu sine însuși Vlad Georgescu, crede că «mi- 
nunata» perioadă de relaxare ideologică, ar putea reprezenta 
un prag de plecare, postulând deci că socialismul comunist 
conţine în el premizele înbunătăţirii deci ar fi apt de progres 
și devoltare până la o adevărată democraţie. Pentru atinge 
rea acestui deziderat se adresează președintelui ţării, Ceau- 
şescu, în cele din urmă trezindu-se că-i înalță un logos cu 
patina de a fi in ohia până și de peniţa-periuţă a 

Adrian Păunescu: tele pe timpul domniei 
Pr Arie merg ae era er tn tir 


peste 
lucrarea lui VI. Georgescu se aseamănă cu vocea unui tenor 
transformată deodată dintr'o acută respectabilă întrun 
grohăit. 

De la aceste consideraţii istorice porneşte programul 
disidenţei din România al cărui prim punct sună cam asa: 
«Disidenţa română recunoaşte articolul 3 din constituţie, 
care statuează că «forţa politică conducatoare a intregii 
societăţi este P. C. Ry. 

Nu este de nevoie să citim mai departe fiindcă înca de 
— acuma ne aflăm asezaţi pe o altă poziţie, căci noi nu 
recunoaştem că P.C.R. are dreptul să se considere forţa 
politică a ţării românești, în primul rând fiindcă într'un stat 
cu adevărat democratic şi liber nu un partid stă în fruntea 
lui ci națiunea, singura înzestrată cu prerogativele sacro- 
sante de a-și hotărâ soarta și destinul —. Şi în cel de al 
doilea rând acest P.C.R. a fost impus cu violență contra 
voinţei poporului român, în 1947 când a preluat conducerea 
politică uzurpând locul câstigat al altora pe care mai târziu 
în mod barbar i-a exterminat în inchisorile de la Sighet. 

Nu putem avea niciun punct de contact cu dizidenţa co- 
munistă, şi cu constituţia recunoscută de ea, aparţinând 
unui stat de dictatură, creat artificial după reţete externe. 


Dar să judecam drept. Disidenţa comunistă din țară s'a 
născut datorită unor condiţii obiectice chiar dacă ele sunt 
impuse tot dinatară, peste voinţa românului. Am fost sortiți 
robiei sovietice la Yalta, deci nu stă în putinţa noastră să 
ne eliberăm cum o recunoaște și autorul decât după ce se 
va împlini prezicerea lui Almaric adică numai când se va 
prăbusi colosul rusesc. Până atunci acomodându-ne situaţiei 
date comunismul trebue sa fie acceptat, lupta privind o 
îmbunătăţire a lui și apropiere de linia libertăţilor democra- 
tice apusene. Să nu uităm că acest punct de vedere convine 
și marilor puteri, vânătoare a convieţuirii paşnici și în cel 
dintâi rând Statelor Unite (inclusiv administraţiei Reagan?) 
așa că disidenţii respectivi se vor bucura de toate încura- 
jările oficialităților din Apus, ceace încă îi întărește în con- 
vingerea că bătalia lor ar avea șanse de câstig. 


Şi dacă pe plan intern, întrun stat comunist, dizidenţa, 


ca cea a lui Pârvulescu sau Voitec, își are rosturile ei, rolul 
acestei disidenţe se schimbă odată ce a trecut de cortina 
de fier în ţările zise libere. Popularizând un neocomunism 
de orice natură, dizidenţii devin reprezentanţii propagandei 
comuniste. Regimului din ţară îi aduc mari servicii, legiti- 
mându-i puterea, lucru ce uzurpatorii îl visează de 30 de 
ani cât şi viabilitatea lui intr'o formă reformată, ceace va 
încuraja lupta eurocomuniștilor de toate nuanțele, precum 
Franţa ne stă ca cel mai proaspăt exemplu. 

Deci fără voia lor disidenţii comuniști din inamicii din 
țară, peste hotare devin agenţii regimului comunist, deschi- 
zând larga cale a colaboraţioniștilor de tot felul și a com- 
promiselor fără deslegare. 

Din toate aceste motive cred că nu vor avea de partea 
lor pe adevărații luptători democrați anticomunşti. 

Criza mare a disidenţei comuniste din Româniă ajunsă 
în exil o găsim şi în altă parte. Ea nu va putea să prindă 
cheag cu adevăratelea până nu va fi reprezentată de o per- 
sonalitate marcantă, să aibe în scrisul său suflul vital al 
unui Bălcescu, deci al unui mare inspirat al naţiei. Numai 
atunci, din sectanţi oarecare cum se definesc azi, vor putea 
să se lepede de trecutul lor de membrii de partid şi să 
devină eficienţi şi de folos. 

In acest context amintesc că stilul lui VI. Georgescu este 
atât de sărac încât nu-şi justifica deloc titlurile universitare, 
nici minimul ştiinţific nu este atins prin limbajul gazetăresc 
uzitat, textul rămâne la periferie şi nu-l salvează nici în 
aparenţă, completările cu iz savant, din adenda notelor. 

Respectând activitatea disidenței comuniste române, nu 
aderăm la ea şi o consideram în Apus a fi nelalocul ei, 
parazitară şi chiar periculoasă, uşurând infiltraţiile ideolo- 
gice ale marxismului totalitar, 

încă ne pare rău să remarcăm că I. Dumitru şi-a facut un 
rău de prestigiu, publicând această carte străină de toţi cei 
ce încăodată o repet, luptă cu adevărat împotriva comu- 
nismului. 

Prin toate defectele de fond și formă prezentate în cartea 
Politică şi Istorie, Vlad Georgescu se arată un demn elev 
al comunistului Andrei Oțetea. 


23 - Mai - 1981. 
Ovidiu VUIA 


NOTE CU LEXIC POTOLIT 


DINU ZAMFIRESCU CALOMNIAZA 


Citindu-i «Puncte de reper» modelele 
sunt atât de reperiste încăt am fi fost 
tentaţi să-l considerăm pe Dinu Zamfi- 
rescu, un agent comunist, strecurat 
printre noi. Totuşi până la urmă îi 
păstrăm cinstea de a-l califica drept 
liberal dar unul dintre cei— şi nu pu- 
țini — cu sângele trădării în vine, cum 
a fost și celebrul său înaintaş, Guţă 
Tătărăscu. 


De data asta insă fiind vorba de în- 
tâlnirea cu un alt membru al Comite- 
tului Naţional din care face şi Dinu 
Zamfirescu parte, deci unul ce-i stă în 
calea parvenitismului politic, acţiunile-i 
devin mai mult decât reprobabile: Ca- 
lomnia lui frizează crima politică, 


Să ne explicăm. în Nov. 1938, în 
timpul tiraniei lui Armand Călinescu, 
se săvârşeşte la Cluj, tentativa de asa- 
sinare a lui Florian Ştefânescu.- 4 
rectorul Universităţii Ferdinand 1. Nu- 
numai că profesorul nu moare dar îşi 
va re lua curând activitatea pusă în 
slujba șefului său, sinistrul și crimina- 
lul Ar. Călinescu. Ceice i-au audiat cur- 
surile universitare de psihologie prin 
anii 1947 şi-l reamintesc pe Stefănescu- 
Goangă, ca pe un profesor slab, stafidit 
și libidinos, fără urmele însă a vreunei 
defectiuni fizice, aşa că studenţii lui 
de-atunci erau convinși că autorii asa- 
sinatului au avut nu motive politice ci 


personale, în joc chiar cu o jună, la 
care bătrânul lăcomea ca la trupul gol 
al Suzanei din Biblie. 

Astăzi scribii regimului comunist fo- 
mentează cu mult zgomot încercarea, 
de asasinare a lui Ştetănescu-Goangă, 
uitând cu insolentă că ei însuși l-au pus 
pe liber şi declarat dușmanul lor de 
clasă. Cu toate deformările atât de ca- 
racteristice literaturii roșii — mă întreb 
de ce oare se evită titulatura adevărată 
a Universităţii, cea de Ferdinand 1, 
precum de altfel reese ea și de pe fac- 
similele publicate — din revizuirea pro- 
cesului de odinioară, aflat în arhivele 
tribunalului militar se poate deduce că 
vinovaţii principali au fost doi studenţi, 
condamnaţi la moarte de altfel, nepu- 
tându-se ascunde că au avut mai mult 
motive personale decât politice. Profi- 
tându-se de ocazie, în 1938, s'a dat o 
amploare politică actului săvârșit așa 
că au ajuns să fie condamnaţi mai toţi 
legionarii din Transilvania. Printre 
aceştia fără să aibe o legătură directă 
cu asasinatul îl găsim şi pe dr. Vasile 
Andrei. De notat că Horia Sima, L. Ve- 
reş şi studentul Iov, n'au fost condam- 
naţi fiindcă precum o scrie Horia Sima 
în Sfârşitul unei domnii sângeroase, ei 
nunumai că nu au avut niciun rol în 
crima respectivă dar comandamentul 
legionar când a auzit de ea a căutat cu 
toate mijloacele să o impiedece. 

Deci actul nesăbuit de violență nu 
poate fi atribuit mişcării legionare cei 


ce o fac mint şi alăturea de ei, în mod 
sfruntat, Dl. Dinu Zamfirescu. 

Dar ceace ne interesează urmează 
abia acuma. Dinu Zamfirescu crendin- 
cios scopurilor sale de defăimare, nu 
se mai mulțumește cu operele tovară- 
şilor lui din ţară, deaceea recurge la 
cartea preotului Palaghită, și ajunge să 
scrie negru pe alb că dr. Andrei a stat 
în fruntea echipei atentatoare la viaţa 
lui FI. Ştefănescu-Goangă, deci ca prin- 
cipalul vinovat (227). 

Desi toate documentele arată contra- 
riul, D. Zamfirescu nu este satisfăcut 
de decl deschisă şi fermă a dru- 
lui Andrei, îi cere hârtii oficiale și asta 
atunci când el se bazează pe mărturiile 
unui Iuda al legiunii, discreditat şi de 
cei mai buni prieteni ai săi. 

în concluzie, afirmaţiile lui Dinu 
Zamfirescu au caracterul unor calomnii 
ordinare scoase din bâlciul măsluitori- 
lor de suflete, deci pe viitor orice lucru 
atins de dânsul va apărea mânjit de 
noroiul minciunii, total compromis. în 
faţa acestor stări, pretinsului Consiliu 
Naţional, dacă vrea să-şi mai justifice 
existenţa nu-i rămâne altăceva de făcut 
decât să-l excludă pe Dinu Zamfirescu 
din onorabilele sale rânduri. 

Şi mai atrag atenţia asupra decaden- 

di morale a lui D. Zamfirescu şi altor 
laboratori mai noi ai săi, în primul 

rând a lui N. Lupan, pe care-l 

Tim conferenţiind la Paris alături de 

acest domn, asupra suferinţei Basara- 


biei. Toată meritoria lui actiune se va 
spulbera și ar fi păcat. 

Nu putem să nu ne oprim asupra 
oficiosului BIRE al dlui Ren6 Theo, 
larg deschis figurilor suspecte de talia 
lui Dinu Zamfirescu. 

Nu că apare plin de greşeli dar limba 
intrebuinţată este o batjocură şi insultă 
adusă cititorilor săi. Nenumărate sunt 
pasagiile demne de o nouă Beţie de 
cuvinte ca de pildă o unică mostră din 
cele oculte: «Prezenţa sa în fruntea 
acestei asociaţii a scandalizat pe mulţi 
membri ai acestei asociaţii căci înseam- 
nă că asociaţia «Poftim» a devenit o 
asociaţie procomunistă». Se practică nu 
rar un argou mai suburban ca cel de 
peste podul Grand al Giuleștiului: 
«Odată căzuţi mâna securităţii 
aceşti studenţi sunt folosiţi pentru tra- 
gerea de limbă a studentilor români»; 
Ideologul C. Mares tratând serioasa 
problemă a votului în exil, îl intrece 
evident pe Caţavencu demagogul, în 
cultivarea golului spumos, întrebuin- 
ţând traze sonore fără niciun conţinut: 
«Iar dacă vrem să facem ceva, serios, 
românesc, cinstit, să ne axăm pe direc- 
ţii majore, doctrinare, programaticeti- 
ce, strategice în primul rând, tactice 
apoi, să folosim liantul puternic al 
consensului și să lăsăm mania 
funcţiunilor». R. T. îi plătește lui N. Lu- 
pan polița cuvenită după dictonul, 
dacă te bagi în tărâte...: «Apoi dl. Lu- 
pan explică care este viata românilor 
sub cizma sovietică, care e un monopol 
al statului asupra românilor dintre 
Nistru şi Prut». Promit un premiu gras 
celui în stare să deslege șarada respec- 
tivă. Ceva mai departe ni se demostrea- 
ză o condamnabilă stângacie în ce pri- 
veşte aplicarea semnelor de punctuație, 
calificarea fiind nici cât a unui absol- 
vent de patru clase primare: «...de- 
pănând fapte şi întămplări trăite în Ba- 
sarabia unele deadreptul dramatice 
care face pe vorbitor să spuna: «Bucu- 
reştiul nu scoate o vorbă despre ocu- 
parea Basarabiei, încheind prin a crede 
că va veni o primăvară a Basarabiei și 
ştrigând «Trăiască România Mare!». 
Recunoaștem că efectul este de un 
comic pe care l-ar fi invidiat de bună 
seama și marele Caragiale. 

Este absurd dar adevărat că în capi- 
tala Luminilor apare o fiţuică a cărei 
formă de limbă românească nu este 
demnă nici de ultimul orăsel al Fana- 
rului. 

Dealtfel prezentarea lamentabilă a 
publicaţiei nu constituie un fapt întâm- 
plător, ea corespunde concepţiei despre 
cultură a liberalilor români, în frunte 
cu trâmbiţasii lui de astăzi, Ren Theo, 
Dinu Zamfirescu et comp. Important 
este ca afacerile să meargă, pentru 
carte negăsindu-se timp decât printre 
picături și asta cum o bate vântul și o 
vrea sfântul. Bire este în fond oglinda 
unor oameni prieteni ai banului, duș- 
mani, pe față declaraţi, ai adevăratei 
propășşiri spirituale. 

Ca încheiere ași da răspunsul intre- 
barii filozofice pusă de dl. Dinu Zam- 
firescu, cui prodest? Da, cui folosesc 
falsificările istorice şi injuriile perso- 
nale lansate de domnia sa cât şi aga- 
pele servite cu otrava limbajului gân- 
găvit şi ramolit al lui Ren6 Theo? 

Cui folosesc dacă nu tuturor dușma- 
nilor de azi şi de mâine ai neamului 
românesc. 


14 - Mai - 1981. 
JUVENAL 


e Aproape un an, în 1980, postul de 


radio, Târgul Cucului, a dat cele mai 
furibunde atacuri contra Gărzii de Fier. 


Printre cei care s'au ocupat de Garda 
de Fier, a fost şi fostul secretar al lui 
Titel Petrescu, Vladimir Krasnosselski 
care a spus tinerilor din Țară că la 
23 August 1940, s'a dat lovitura de Stat, 
«îndeplinită de rege cu mare curaj» iar 
«lumea era fericită, bea şi cânta în 
toată ţara». Desigur că aceste neruși- 
nate afirmări, merg numai faţă de cei 
din 'Ţară, care aveau cel mult zece ani 
la 23 August 1944, căci numai aceştia 
mai pot crede că lumea bea şi cânta în 
seara de tristă memorie. Restul ştiu că 
în acea seară şi în cele ce au urmat, a 
fost numai o categorie de Romani care 
s'au bucurat de lovitura de Stat «in- 
deplinită de rege cu mare curaj». Acea 
categorie de Romani a fost aceia care 
la intrarea blindatelor rusești in Bu- 
cureşti, umpleau străzile, cu flori şi 
veselie, şi săruta cu frenezie carele 
ruseşti eliberatoare. Toată lumea ştia 
că majoritatea acelor Romani aveau un 
semn distinctiv: avea nasurile coroiate. 
Natural că a mai reaminti Românilor 
în anul 1980, acele triste zile, a fost 
dovada unui mare curaj, pe care numai 
acei oameni care au nasul coroiat, pot 
să-l aibă. Toate aceste emisiuni, au fost 
marcate de aceiaşi lipsă de un minim 
simţ de pudoare, pe care numai Ro- 
manii strânși în jurul lui Leon Berco- 
vici, pot să-l aibă. 

Dar cel care a strâns pe români mai 
mult în jurul aparatelor de radio din 
București, a fost Romanul Iosif Flavius, 
care a ţinut serialul său de la 29 Mai 
1980, până la 1 Septembrie. In total 
şapte emisiuni care au înebunit de plă- 
cere pe Nemţii care au mai rămas încă 
în Țara de la Dunăre. Romanul Flavius 
a fost prezentat de celebrul Emil Geor- 
gescu, care a spus auditorilor că cel 
care vorbeşte, adică Flavius, are far- 
mecul său caracteristic!!! De la domnul 
Ren6 Theo, aflăm că Flavius, cel cu 
Jarmecul său caracteristic, este un 
mare ziarist, care a fost prim redactor 
la ziarul de tristă amintire pentru toți 
adevărații români, Timpul. 


Fiind mult timp grav bolnav, am 
aflat de serialul lui Flavius, târziu. Și 
am căutat să mă documentez. Și am 
pornit cercetările mele de la Virgil Ie- 
runcă. E drept că în Memoriile lui, pu- 
blicate în Ethos, Ieruncă ne face cunos- 
cut că el a fost în ilegalitate la ziarul 
Ecoul şi nu la Timpul, dar oricum, la 
ambele gazete s'au aciuat toţi gazetarii 
plasați din ordinul partidului comunist 
şi, în orice caz, pe primul redactor de 
la gazeta soră, Timpul, trebuia să-l cu- 
noască. Timp pierdut. Găsim pomeniţi 
pe marele Miron Radu Paraschivescu, 
pe mai puţin marele Ion Caraion, pe 
Vladimir Colin și pe soţia lui Nina 
Casian, pe Valentin Silvestru, Radu 
Bogdan şi Ion Mihăileanu. De Romanul 
Flavius „nici urmă. Nu-l cunoaște. 


Am facut apel la câteva numere din 
revistele din Ţară, pe care le am din 
biblioteca lui Pamfil Șeicaru. Astfel am 
găsit un număr la care am mai făcut 
apel şi acum 5 ani. E vorba acolo de 
comemorarea lui Miron Radu Paraschi- 
vescu. E o comemorare de gală. Printre 
evocatorii dispărutului ia cuvântul până 
şi George Macovescu, ministru plin în 
acea seară. Printre ceilalți vorbitori 
este şi numitul Ștefan Roll. Acest Şte- 
fan Roll, avea mai multe nume. El se 
numea Gheorghe Dinu, Ghiţă Rol, 
Ştefan Roll şi mai simplu, Ghiţă, ma- 
rele Ghiţă cu care ne-a făcut cunoştin- 
ţă, nouă celor pe care nu-l cunoșteam, 
tovarășul Horia Roman. Dar nici unul 
din aceste nume nu era cel adevărat, 
căci Ghiţă, etc., este Neamt!!! 


De la Horia Roman mai aflasem 


— graţie bunăvoinţei «Revistei Scriito- 
rilor Români» —, că Ghiţă era stăpânul 
în redacţia Cuvântului Liber, deşi pe 
frontispiciul gazetei figura ca secretar 
de redacţie, tocmai Horia Roman. La 
Cuvântul Liber, dogma era: Nici un 
duşman la stânga! Probabil că tovară- 
şului Horia Roman nu i-a pătruns bine 
în creier sensul acestei dogme şi i-a 
cedat în cele din urmă, secretariatul de 
redacţie lui Ghită. 


Şi în seara aceia, domnul Ghiţă a 
vorbit cu nerv şi i-a pomenit pe toți 
tovarășii de la Cuvantul Liber și de la 
celelalte gazete surori, dar nu a pome 
nit deloc numele lui Horia Roman, pro- 
babil pentru că nu se pătrunsese de 
dogma casei. Au fost pomeniţi foarte 
mulţi gazetari şi s'a spus că director la 
Timpul, a fost—ceiace ştiam şi noi— 
Mircea Grigorescu, şi nu s'a pronunțat 
un nume pe care îl aşteptam cu legi: 
timă nerăbdare: Iosif Flavius!!! 


Peste un an în 1974, a avut loc o seară 
de evocare a tuturor gazetarilor care 
luptaseră în ilegalitate pentru izbânda 
comunismului. Printre vorbitori a fost 
şi tovarăşul Ştefan Voicu, care a vorbit 
cu şi mai mult nerv decât tovarășul 
Ghiţă cu un an mai înainte şi de două 
ori l'a pomenit pe al nostru iubit Horia 
Roman și niciodată pe Romanul Iosif 
Flavius. Curios, nu? Iată pasagiul în 
care Horia Roman este pomenit: 


«Merite deosebite au avut în acea 
perioadă «Clopotul» — ziarul lui Calli- 
machi —, iar mai târziu revista «Mani- 
fest» a lui Ivaşcu. In afară de presa 
aceasta, editată în întregime de partid, 
influienţa directă sau indirectă a par- 
tidului s-a făcut deasemenea simțită în 
coloanele celor mai răspândite ziare şi 
publicaţii ale vremii. Sub influiența 
partidului, comuniștii și simpatizanții 
de partid au întrat în toate organizațiile 
şi partidele democrate, au scos din 
lincezeală organizaţiile naţional-tără- 
niste, radical - țărăniste, le - au îm- 
pins înainte spre o activitate puternic 
antifascistă. Multe din manifestările, 
din demostratiile naţional-țărăniste, sau 
cetăţeneşti ale lui Dobrescu și altele, 
care apăreau sub steagul diferitelor 
partide b mocrate, erau de 
fapt organizate de partidul comunist. 
In acest contest, «Adevărul» şi «Dimi- 
neata» au manifestat o foarte pronun- 
țată și consecventă atitudine antifas- 
cistă. Aici au lucrat ziarişti democrați, 
dintre ei unit s-au apropiat de partid, 
alţii au intrat chiar în partid-figuri lu- 
minoase, puternice ale presei militante, 
ale presei antifasciste. Mă opresc de 
pildă, la Jebeleanu, Horia Roman, Cal- 
limachi, care a lucrat şi el la un mo- 
ment dat acolo, Barbu Lăzăreanu, 
Brunea - Fox, Ghiţă Roll, Miron Radu 
Paraschivescu, Brănișteanu, Braniște, 
Macovescuw. Şi acuma iată și al doilea 
pasagiu în care e pomenit Horia Ro- 
man, mai cald, mai uman și ni-l face și 
mai simpatic: 

«Pe Horia Roman lam cunoscut 
mai de — aproape în timpul procesului 
de la Craiova. In momente extrem de 
grele, a fost trimis de «Adevărul» și 
«Dimineaţa», ca reporter la faţa locului. 
A avut o poziţie curajoasă, aşi putea 
spune, eroică în unele momente, a făcut 
dări de seamă extrem de interesante, 
cu o mare eficacitate politică în mase.» 


e In numărul 22 al revistei Limite 
din Decembrie 1976, citisem un articol 
de Horia Roman, extrem de duios. Ar- 
ticolul acesta, îl scrisese cu ocazia 


pp e 


Cetate. Şi avea în acel articol un sfârşit 
foarte mișcător: «Asi vrea să pun, când 
vorbesc cu inima îndurerată lângă urna 
acestui mare prieten, toate florile din 
Cișmigiul tinereţii şi al iluziilor noastre 
pierdute. Adio, Mircea!» Şi mai avea și 
alte accente mișcătoare: «Pe vremea 
aceia, pe vremea lui Geo Bogza, a lui 
Petre Pandrea şi-a lui Lucrețiu Pătrăş- 
canu cuvântul tovarăș se pronunța 
foarte rar, dar aducea cu el atâta căl- 
dură...» (1). 

Intr'adevăr foarte duioase accente, 
dar acest articol nu-şi avea locul într'un 
ziar al exilaților, într'o vreme când 
săbiile erau încrucişate. Cine îl publica, 
însemna că nu a fost niciodată antico- 
munist şi că ofta după timpurile fru- 
moase de altădată. Aceste mișcatoare 
fraze iși aveau locul în gazetele de la 
București, care îi datorau lui Mircea 
Grigorescu o mare parte din succesul 
lor, dar în nici într'un caz într'o gazetă 
a exilului român, care-şi avea unul 
dintre directori — Petra —, un nu fost, 
ci un pretins luptător al Gărzii de Fier. 


Şi am scris o notă în numărul 7 al 
revistei Carpaţii, în care atrăgeam aten- 
în special al directorului «Revistei 
riitorilor Români», pe care îl consi- 
deram nevinovat. Şi așa a fost. Nota 
mea a avut efectul dorit: de atunci 
numele domnului Horia Roman nu a 
mai apărut niciodată în coloanele «Re- 
vistei Scriitorilor Români». Curios, nu 
a mai apărut nici în Limite. Aceasta 
probabil, s'a datorat codirectorului, 
adică domnului Petra, dar s'a petrecut 
un lucru curios: în numărul din Mai 
1979, în ziarul Cuvântul românesc, din 
Canada, a apărut ultimul articol de 
Horia Roman. Și doar Cuvântul româ- 
nesc, este o foaie legionară. A fost 
ultima încercare a lui Horia Roman de 
a introduce un cal troian, în Cetate. 
Fără îndoială, buna credință a domnu- 
lui Bălașu a fost surprinsă. 


Astăzi domnul Horia Roman este 
tot... anticomunist. Şi în această pozi- 
ție este co; t al postului de 
radio Târgul Cucului, în Italia, ca și 
tovarășul Iosif Flavius, care este și el 
corespondent al acestui post în Franţa. 


e Și acuma iată ce am obţinut cu 
cercetările mele asupra Romanului Io- 
sit Flavius: 


Plavius este un Roman de 11 de ani. 
S'a născut în Iași din părinți Nemţi cu 
nume cam fistichii: Leizer şi Feiga. Și-a 
făcut studiile de drept la București. 
Şi-a început gazetăria la ziarul Lumea 
de la Iaşi. Acest ziar era pe acea vreme, 
sub direcţia lui Jean Hefter, acesta 
Neamţ sadea, nu Roman ca domnul 
Plavius. Cu ajutorul lui Hefter, amicul 
Flavius s'a mutat la București şi începe 
să lucreze la ziarele Le Moment și l'In- 
dependance roumaine, Viaţa româneas- 
că și Timpul. Aflând că la mutarea la 
București a fost ajutat de fostul direc- 
tor al ziarului Lumea, am bănuit că 
aceasta s'ar datorat unei preţuiri din 
partea lui Hefter, dar cercetând cu mai 
multă migală, am aflat că altul a fost 
motivul: Hefter l-a ajutat pe Iosif Fla- 
vius, în primul rând că erau din ace- 
laşi neam, adică cel nemţesc şi în al 
doilea rând că Hefter, era amantul 
doamnei Flavius. 

Deci se dovedește că Iosif a fost la 
Timpul dar nu ca prim redactor, cum 
au afirmat Emil Georgescu şi Ren€ 


nu şi-au adus aminte de el şi şi-a adus 
aminte de unul foarte mărunt, de Ca- 
raion, prietenul domnului Ieruncă. 


e Domnul Flavius a părăsit Româ- 
nia în 1961, deci s'ar putea spune că ela 
fost un anticomunist deadreptul, sau să 
întrebuințăm un termen la moda astă- 
zi, a fost un dizident, chiar primul Gi- 
zident, cu mult înaintea lui Goma şi 
deaceia numele lui este scos din catas- 
tiful partidului. Drept să spun, nu am 
putut să aflu motivele care l-au făcut 
pe Romanul Flavius să părăsească Ro- 
mânia. Dar chiar dacă ar fi devenit 
subit anticomunist, comuniștii au dat 
dovadă că nu-i urăsc pe tovarășii care-i 
părăsesc şi le dau toată cinstea cuveni- 
tă celor care au însemnat ceva în lupta 
lor în timpul ilegalității. Dovada ne-au 
dat-o cu tovarășul Horia Roman, care 
a fost pomenit cu cinste şi ași putea 
zice cu venerație, în seara evocărilor. 
Tovarășul Horia Roman, a avut o po- 


zitie curajoasă, ași putea spune, eroică, - 


a spus în seara cea mare, tovarășul 
Ştefan Voicu! E adevărat că aceiaşi ati- 
tudine o are şi Horia Roman, care mai 
scrie şi el câte un articol cu amintiri 
duioase, atunci când poate să-i mai pă- 
călească pe domnii de la gazetele anti- 
comuniste ale exilului. 

Romanul Flavius a fost un gazetar la 
Timpul! Ei şi? In România au fost mii 
de gazetari cu nasurile coroiate, că 
atunci când Goga a venit la putere şi 
i-a dat afară, au fremătat toți românii 
de mânie, când au aflat câţi gazetari 
Romani erau în Ţara de la Dunăre. 
Cazând Goga de la putere, lucrurile 
s'au întors iar la matcă şi aceşti Roma- 
ni gazetari, au continuat să călătoreas- 
că gratuit cu clasa I-a pe calea ferată, 
ca şi până atunci. Când a căzut Goga 
de la putere, Romanii şi-au manifestat 
bucuria, jucând Hora Unirii în orașele 
basarabene. 

Că Flavius a fost un gazetar de du- 
zină la Timpul, ne-o dovedeşte faptul 
că nu a putut să se plaseze la una din- 
tre gazetele care au apărut după 23 
August. Astfel, pe Flavius, între 1944 şi 
lucrând la nici una 

gazetele cunoscute pe acea vreme. 
Ar putea spune că nu era comunist. 
Dar dacă nu era comunist, cum se face 
că a fost prim redactor la Timpul când 
se ştie că la acea gazetă nu se plasau 
decât gazetarii desemnati de partidul 
comunist? Dar dacă era anticomunist, 
de ce nu şi-a găsit un locuşor, el, mare- 
le gazetar de la Timpul, la o gazetă ţă- 
rănistă sau una pretinsă independentă 
ca Semnalul, la care a scris un alt Ro- 
man care se chema Camil Ring? Şi în- 
tre 1948 şi 1949, a lucrat la o gazetă 
lipsită de importanţă, cu puţini cititori, 
la care nu se cerea nici un talent de 
gazetar. Era o gazetă sionistă care se 
numea: Femeia; Caminul și Mântuirea 


nu rezistă. Probabil că nu avea nici un 
talent. Şi în 1950 e nevoit să se refugieze 
la Cartea rusă, editură pentru litera- 
tură şi editură pentru literatura uni- 
versală. 


Marele gazetar de la Timpul, a rămas 


ştiu de ce şi cum, a părăsit România 
şi s'a stabilit în Franţa. Şi şi-a scos şi 
fiica care se românizase între timp. Se 


Europei libere a venit vestitul Leon 
Bercovici, care cu un sunet de corn a 
adunat împrejurul lui pe toţi gazetarii 
Nemţi. Pe lângă ei s'a strecurat şi un 
Roman, ca Flavius. Cei mai mulţi s'au 
corcit din cauza timpului. Flavius, a 
putut să devină dintr'o dată mare ga 
zetar, mai mare de cum şi-a închipuit 
că a fost la Timpul. Şi aceasta mulţu- 
mita lui Leon Bercovici. De altfel în 
"Țară, sora lui, Charlotte Ghelerter, se 
laudă în gura mare că Flavius a devenit 
mare gazetar, că este redactor la Euro- 
pa Liberă şi scrie în special contra 
legionarilor. 

Dar cine este această soră a lui Fla- 
vius, numită Charlotte Ghelerter? Ea 
trăieşte în Ţară și o duce bine. E vă 
duvă şi primeşte pensie după soțul ei 
Feliz Ghelerter care a fost îndrumător 
la direcţia difuzării cărţii de la Casa 
Scânteii!!! Charlotte călătoreşte foarte 
des în Statele Unite, Italia, Anglia, Ger- 
mania, Izrael şi, natural, în Franţa. 

Iată dar că Flavius, părăsind Țara 
în 1961, nu a rupt de loc legăturile cu 
cei rămași acolo, mai ales că, după 
cum s'a văzut, are prieteni și sprijini- 
tori şi rude care au fost și au rămas 
tari. Pe lângă Charlotte, Flavius mai 
are un cumnat care se numește Barbu 
Dianu. Acest Barbu pare să fie și el tot 
Roman sau în cel mai rău caz, Neamţ. 
Şi Barbu a fost şi el ilegalist de al 
lui Emil Bodnăraş care l-a facut ofi- 
ţer de securitate şi l-a trimis cu misiu- 


e Acesta este Flavius și familia lui, 
surorile și cumnaţii și prietenii lui. Ia- 
tă figura marelui gazetar, pretins prim 
redactor la Timpul! După cum s'a vă 
zut nu l-am găsit la Timpul oricât l-am 
căutat. I-am găsit în schimb la Cartea 
rusă, unde făcea niște traduceri proas- 
te. Dar chiar după 20 de ani, a mai 
găsit în el o vână puternică: ura con- 


ţia, asupra farmecului său caracteris- 
tic. Dar a intervenit ceva care a stricat 
totul. Şi lucrul acesta nu putea să-l 
prevadă Leon Bercovici. Printre oame- 
nii echipei așa de bine pregătită și co- 
pios plătită, s'a strecurat un om prea 
lacom de bani. Oricât câștiga acesta la 
Europa Liberă, nu-i ajungea, vroia mai 
mult, tot mai mult. Şi a început să 
facă afaceri dubioase. Și cine? Tocmai 
omul legilor, tocmai procurorul! 

Deacum înainte nu mai are cine să-l 
prezinte pe Flavius, ascultătorilor Eu- 
ropei Libere şi să le atragă atenţia asu- 
pra farmecului său caracteristic! 

Leon Bercovici a fost nevoit să ple- 
ce, sub motivul unei boli care pare că 
a venit la timp, ca să evite explicaţiile 
pe care ascultătorii Europei Libere 
sunt îndreptăţiţi să le ceară. In locul 
lui, vine altul: Vlad Georgescu. El a 
fost comunist tul. Nu o neagă 
ca Flavius şi ca atâţia alții de la Eu- 
ropa Liberă. Să Perrin SE apnee TO- 
mân va pune pu ordine Europa 
Liberă, adică va da afară pe toți Nem- 
tii care transformaseră într'un Târgul 
Cucului un post de radio pus la dispo- 
ziţie de americani, ca să servească in- 
teresele românilor. Dar va putea s'o 
facă chiar dacă ar vrea? Nu vor inter- 
veni toţi Nemţii din lumea întreagă ca 
lucrurile să rămână cum au fost? 


N. S. GOVORA 


REDACTIONALE 


COLECTIA REVISTEI — CARPAȚII — 


Redacţia revistei comunică cititorilor iubitori de cărţi, că a reusit să înjghebeze 25 colecţii «CARPATII», 
adică dela Nr. 1 —Oct-Nov. 1916— până la Nr. 25 —Oct.Nov. 1980—, ambele inclusive, elegant legate în pânză și 
piele intr'un volum de 772 de pagini, care poate fi achiziţionat pe preţul de 100 $ USA. 

Ar fi păcat să lipsească din biblioteca Dvs., această inegalabilă cronică a exilului, a problemelor românești 
cu care se înfruntă, a evenimentelor internaţionale mai importante, din acest interval de timp. 

Cererile şi costul pot fi trimise prin cec bancar, monney order, sau mandat poştal internațional, pe numele 
şi adresa: TRAIANO POPESCO, Editura Carpaţii, calle Conde de Pefialver, 82, 4* D, Madrid-6 (Espafia). 


BROSURILE TRANSILVANIA ROMANEASCA 


Pentru a răspunde inverșunatelor şi continue atacuri mincinoase ungurești şi intervențiilor agresive făcute 
la forurile internaţionale, cu scopul de a obţine o nouă desmembrare a Transilvaniei de România, editura noas- 
tră a crezut de cuviință să traducă în limbile: engleză, franceză şi spaniolă, lucrarea valorasa a compatriotului 
nostru N. S. Govora — Transilvania Românească, adaptând-o necesităților de informare obiectivă a Occidentului 


asupra întregei chestiuni. 


Astfel orice Români exilați, sau Români trăind în streinătate, sau streini prieteni ai României, le pot difuza 
cu certitudinea că fac un mare serviciu dreptei cauze româneşti a Transilvaniei noastre. 
Broşurile într'o frumoasă prezentare colorată, pot fi achiziţionate la adresa mai sus indicată, contra costu- 


lui de 5 $ USA fiecare. 





CITITI SI RASPANDITI SCRISUL ROMANESC IN EXIL 








CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 


Director-Proprietar : 


TRAIAN POPESCU 
APARE ODATA LA DOUA LUNI 


SUB INGRIJIREA UNUI COMITET 
DE REDACTIE 
= 


Redacția și Adminisratia: 


Calle Conde de Pefialver, 82, 4: 
'Telâf. 402 11 01 - MADRID-6 


Correspondenta: 
Ppartado 9.283 - MADRID (Espafia) 


* 
Abonamente: 
ANUaI ...... ce e a 30 Ş USA 
De susținere ... ......... 60 $ USA 
Expedierea Avion pl 10 $ USA 


92 — 


EDITURA CARPATII ANUNTA 
Au apărut: 


LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur, premier volume ... ... 15 $ USA 
ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA, de A. D. Xenopol, 






OLLI, JE uim tsi sil ao 808 «= ARI 10 $ USA 
ISTORIA LITERATURII ROMANE, de D. Murărașu .. Epuizat 
NAȚIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. Murărașu .. 10 $ USA 
POVEŞTI, de Ion Cre'angă, în fascicole ... ... ... ... 10 $ USA 
DACIA, de Vasile Pârvan ............... 5 $ USA 
>RECURSORI, de Octavian Goga ... ... ... se sue cec see ee area ee 3 $ USA 
ISTORIA PARTIDELOR, NAȚIONAL, ȚĂRĂNESC ŞI NAŢIONAL- 

ARANESC, de Pamfil Seicaru, vol. 1, II ....... 12 $ USA 


ISTORIA POLITICĂ ŞI MILITARĂ A RAZBOIULUI ROMANIEI 
CONTRA RUSIEI SOVIETICE, de General Platon Chirnoaga ...  Epuizat 
KARL MARX: INSEMNARI DESPRE ROMÂNI. Texte inedite cu co. 
mentariu de Pamfil Șeicaru ... .. 10 $ USA 
Boidur ... .. 10 $ USA 


ŞTEFAN CEL MARE, VOIEVOD AL MOLDOVEI, âe prot. Alexanăru 
ISTORIA DACIEI ŞI CONTINUITATEA DACOROMÂNĂ, de Gene. 





ral Platon Chirnoagă ... ... ... i. ne one ee ee eter ate ee ee ae e 10-$ USA 
LE NID, UNITE DE BASE DU MOUVEMENT LEGIONNAIRE, de 

Pasi ETACOREII ce (uzi stelă ce impiiaio o. «opudengapepebeeime pre în sasea 5 $ USA 
POVEŞTI FARĂ ȚARĂ, nuvele, de Faust Bradescu, N. Novac și 

ÎI a OOVOTRnaea ce ireiet bip aa. dei «+= dă «dă zane tema «anemii: birdi Pa URĂ 
UNIREA NATIONALĂ ÎN COMPLEXUL POLITIC EUROPEAN, de 
DICȚION, ROMAN-SPANIOL, de Prof. Ion Protopopescu, rustică. 

a opt Mee al Mer tri A MII 8 copiere = pate ai 8 $ USA 
CORNELIU ZELEA CODREANU, DOUAZECI DE ANI DE LA MOAR- 

TE, de Gr. Manoilescu, T. Popescu, ete ... ... ... „ee see cec mea cae 5 S USA 
MOȚA ȘI MARIN, DOUAZECI ŞI CINCI DE ANI DE LA MOARTE, 

de Prat y Soutzo, Marquts de Nantouillet, Blas Pifiar, Gr. Ma- 

noilescu ... ... RET PPE PR fai a 


DUMNEZEU S'A NASCUT IN EXIL, de Vintila Horia .. 
RELATIILE ROMANO-RUSE, de N. S. Govora, vol. 1 .. 
OSTROVUL LUMINILOR, de O Vuia ... ... ... me ce e 5 

LA GARDE DE FER ET LE TERRORISME, par Faust Bradescu ... 10 $ USA 
VACANTELE DESTINULUI, de Tiberiu Vuia ... ... .......... & 
RELATIILE ROMANO-RUSE, de N. S. Govora, vol. II. 

Sub tipar: 

LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur, deuxi&me volume.