Edgar Wallace — Big Foot

Edgar Wallace 
BIG FOOT 


CAPITOLUL 1 
SOOPER 


Într-o strălucitoare dirmineață de primăvară, Sooper, printr-o 
zimplă coincidență, opri în fața vilei BarleyStack, proprietatea lui 
Cardemw. Adevărul adevărat este că, în acest moment, habar n-avea 
de tentativa de jetfuire încercată asupra casei lui Stephen Elsan, tot 
asa cum nu bănuia nici de existența vagabondului Sullivan şi a 
camplhcelui acestuia care, leneggi nepăsător, rătăcea prin câmpia 
împrejruutoare, fredonând într-a limbă curioasă şi de neînțeles 
nigte cântece de dragoste. 

Barles,Stack îl atrăgea însă pe Sooper tot aşa precum lumina 
atrage pe fluturi sau, mau bine zis, precum mirosul câmpului de 
bătaie cheamă calul îmbătrârmt în lupte. Şi cu toate acestea era 
exclus să nu ştie că, la o asemenea oră, Cardewm era de mult 
plecatla oraz. Deşi complect retras din afaceri, acesta păstrase 
totugi obiceiul să plece zilnic şi exact la orele nouă diruneața spre 
Londra, 

Şi cu toate acestea, Sooper opri la BarleyStack. 

Heputând avea cu Cardew una din acele convorbiri în care cei doi 
bărbați se tachinau reciproc, se mulțurnea cu gândul că-irămăânea 
pozibilitatea unei anurmte satistacțu, - cu totul dealt ordin, - dintr-a 
întâlmre cu Hannah Shaw. Această funță, caracterizată printr-o 
complectă lhpsă de subtilitate, nu putea de loc suteri pe bătrânul 


Edgar Wallace 
BIG FOOTI 


CAPITOLUL 1 
SOOPER 


Într-o strălucitoare dimineaţă de primăvară, Sooper, 
printr-o simplă coincidenţă, opri în faţa vilei BarleyStack, 
proprietatea lui Cardew. Adevărul adevărat este că, în acest 
moment, habar n-avea de tentativa de jefuire încercată 
asupra casei lui Stephen Elson, tot aşa cum nu bănuia nici 
de existenţa vagabondului Sullivan şi a complicelui acestuia 
care, leneşşi nepăsător, rătăcea prin câmpia 
împrejmuitoare, fredonând într-o limbă curioasă şi de 
neînțeles nişte cântece de dragoste. 

BarleyStack îl atrăgea însă pe Sooper tot aşa precum 
lumina atrage pe fluturi sau, mai bine zis, precum mirosul 
câmpului de bătaie cheamă calul îmbătrânit în lupte. Şi cu 
toate acestea era exclus să nu ştie că, la o asemenea oră, 
Cardew era de mult plecatla oraş. Deşi complect retras din 
afaceri, acesta păstrase totuşi obiceiul să plece zilnic şi 
exact la orele nouă dimineaţa spre Londra. 

Şi cu toate acestea, Sooper opri la BarleyStack. 

Neputând avea cu Cardew una din acele convorbiri în 
care cei doi bărbaţi se tachinau reciproc, se mulțumea cu 
gândul că-irămânea posibilitatea unei anumite satisfacţii, - 
cu totul dealt ordin, - dintr-o întâlnire cu Hannah Shaw. 
Această fiinţă, caracterizată printr-o complectă lipsă de 
subtilitate, nu putea de loc suferi pe bătrânul 


superintendenti!*, şi mergea atât de departe cu aversiunea 
ce simţea atât pentru persoană cât şi pentru funcțiunea lui, 
încât nici prin gând nu i-ar fi trecut să-şi ascundă disprețul. 

Hannah îşi vedea de treabă în tindă. Era o femeie de talie 
mijlocie şi destul de corpolentă. Rochia de alpaga, cu care 
era îmbrăcată, nu-i avantaja de loc frumuseţea: şi era totuşi 
atrăgătoare, ba chiar plăcută la vedere. Faţa-i, deşi nu prea 
încântătoare, avea trăsături regulate şi era cu totul lipsită 
de zbârcituri; iar părul îi rămăsese negru, deşi trecuse de 
patruzeci de ani. 

— E frumos afară, spuse într-o doară Sooper, sprijinindu- 
se în motocicletă. Şi ce frumoasă-i grădina! N-am văzut încă 
niciodată atâtea garoafe şi narcise la un loc! Aş paria că 
aveţi un grădinar grozav de dibaci. E acasă dl. Cardew? 

— Nu. 

— Pariez că o fi pe urmele vreunui criminal fioros! zise 
Sooper ridicând capul cu un aer de respectuoasă admiraţie, 
ceea ce nu-l împiedică să surâdă ironic. E ocupat, probabil, 
cu furtul de laBoscombe Bank? Cum am văzut daravera 
asta în gazete, spusesem unui prieten: „Numai un tip cum e 
Cardew ar putea face lumină într-o chestiune atât de 
încurcată. Poliţia n-o să facă nici o scofală; n-o să poată găsi 
nici un indiciu”. 

— Cum prea bine ştii, Minter (Sooper era doar porecla 
superintendentului), dl. Cardew a plecat la birou, răspunse 
scurt Hannah. Are el altceva mai bun de făcut decât să se 
ocupe de afacerile poliţiei. Noi ăştia, contribuabilii, plătim 
pentruca poliţia să-şi facă singură datoria, nu?Şi, de fapt, la 
ce ne serveşte banda asta de oameni prost crescuţi şi scurţi 
la minte?! 

— Nu poate fiecare să fie chiar perfect de tot, răspunse 
melancolic Sooper. Fii mai rezonabilă, d-nă Shaw... 

— Domnişoară Shaw! îl îndreptă Hannah, furioasă. 

— Iartă-mă! Când mă gândesc la d-ta, mă gândesc 
totdeauna ca la o domnişoară... Spuneam tocmai, dăună-zi, 


sergentului meu:,Cum se face că femeia asta nu este încă 
măritată? Zău că nu înţeleg; e tânără, e...” 

— N-am timp de pierdut, Minter... 

— Domnule Minter, rectifică Sooper foarte gentil. 

— Dacă ai vreun comision pentru dl. Cardew, să-l fac... 
dacă nu... am mult de lucru. 

— Altfel... nimic nou? Nici un furt! întrebă Sooper în timp 
ce ea se depărta. 

— Nu, răspunse scurt Hannah. Şi chiar dacă ar fi, n-am 
trimite la voi să vă caute. 

— Asta nu mai e nevoie să mi-o spui, declară convins 
Sooper. Şi pariez că dl. Cardew nu ar avea decât să ia urma 
hoţului, să arunce o singură privire în cartea-i de... de 
antro... În sfârşit, puţin importă cum îi zice cărţii; şi, până 
seara, mai mult ca sigur că nenorocitul de hoţ e băgat la 
gherlă... 

D-ra Hannah Shaw îl străfulgeră cu privirea. 

— Dacă ţi se pare, Minier, că eşti inteligent, dă-mi voie să- 
ţi spun că există persoane la Londra pe lângă care nu eşti 
decât un fleac. Dacă dl. Cardew i-ar face numai o singură 
vizită Şefului Siguranţei şi dacă i-ar povesti numai un sfert 
din ceeace spui şi faci, apoi nu ţi-ai mai păstra mult timp 
uniforma! 

Sooper privi foarte mirat manşetele uniformei. 

— Dar ce vezi atât de curios la uniforma mea!? se miră el 
în timp ce Hannah îi închidea furioasă uşa în nas. 

Sooper nu surâse, dar nu părea nici rău dispus. 
Încălecând pe motocicletă, o porni la drum. 

Mai târziu cu jumătate de oră, spunea clipind din ochi 
tânărului ofiţer de poliţie care şedea pe un scaun în faţa lui: 

— Când cineva a ajuns la înălțimile sociale la care mă vezi 
pe mine, apoi asta dovedeşte că acel cineva posedă un 
anumit... hm!... temperament. Ei bine, fiule astăzi mai mult 
ca oricând am temperament. În aer pluteşte un nu ştiu ce 
primăvăratec; şi aş putea chiar să pariez că am auzit cucul 
cântând, dumineca trecută! Sau, atunci când cântă cucul şi 


răsare şi ciuboţica cucului, să ştii că am temperament. De 
altfel, am avut chiar acum o convorbire cu frumoasa de 
laBarleyStackşi mi-e capul plin de idei sentimentale... Ziceai 
că ar trebui să iau interogatoriu vagabondului acela. Ei 
bine, eu îţi răspund că mai curând m-aş duce să culeg flori 
pe malul pârâului. 

Sooper era înalt de statură, foarte osos şi prea puţin 
îngrijit de persoana lui. Uniforma care o avea pe el, data 
încă din-nainte de război; şi de atunci a fost curățată de 
nenumărate ori, reparată şi întoarsă când pe o parte când 
pe alta. Faţa-i slabă şi arsă de soare, sprâncenele cărunte şi 
sălbatice, îi dădeau o oarecare distincţie care atenua întru 
câtva halul îmbrăcămintei. De altfel, aluziile pe care 
Hannah Shaw le făcea cu privire la uniformă, îl amuzau. 

Existau mulţi superintendenţi de poliţie; dar când se 
pronunţa la Scotland Yard numele de Sooper, toată lumea 
ştia că e vorba de superintendentul Patrick ]. Minter. 

— Ia singur interogatoriul vagabondului, scumpule! 

Sooper ridică mâna cu un gest de mare senior şi urmă: 

— Afacerile serioase privesc trecutul meu. Când mi-am 
dat seama că vine ramolismentul, am cerut să fiu detaşat în 
acest colţişor de ţară, unde-mi pot permite luxul să cresc 
iepuri şi păsări, şi să contemplu natura în toată splendoarea 
şi măreţia ei. 

Divizia „I” a poliţiei engleze cuprinde partea cea mare a 
împrejurimilor Londrei, mărginită de districtul Sussex. Este 
cunoscută ca o divizie cât se poatede liniştită, care nu 
cunoaşte altfel de crime decât doar vagabondajul, vânatul 
de contrabandă şi incendierile căpiţelor de fân. Poliţia 
acestei regiuni este numită de către inspectorii londonezi, 
în med ironic, „legiunea pierdută”. 

Sooper fusese transferat de către Scotland Yard în acest 
ţinut liniştit nu în semn de blam - era doar principalul dintre 
„cei cinci faimoşi” care arestaseră „banda rusă” din 
Whitechapel - dar (e preferabil să spunem purul adevăr) 
pentrucă era prea greu mistuit de către şefii siguranţei din 


Londra. Nu respecta pe nimeni, nu era politicos cu nimeni, 
şi contrazicea pe fiecare. Se ciorovăia cu toţii, argumenta 
şi, la caz de nevoie, sfida.Pe deasupra, avea mai totdeauna 
dreptate, ceea ce bineînţeles că nu schimba cu nimic 
situaţia. Mai mult decât atâta când se recunoştea că nu el ci 
superiorii erau acei carese înşelaseră, apoi el o striga în 
gura mare cel puţin fie douăzeci-treizeci de ori într-o 
singură zi. 

— Ce-am să folosesc, adăugăel, dacă mă voi ocupa de 
vagabond? O simplă întrerupere plictisitoare în cursul 
studiilor mele. Pariez că n-ai auzit niciodată vorbindu-se de 
Lombrozo!! Ah! Atunci habar n-ai de ceea ce înseamnă 
creierul unui criminal.Creierele ordinare cântăresc... În 
sfârşit, am uitat greutatea lor; dar creierul unui criminal 
este cu mult mai uşor. Adu-mi dacă vrei creierul acestui om 
şi-ţi voi spune imediat dacă a avut sau nu intenţia să 
pătrundă în BarleyStack... Apoi piciorul prehensibil!... Ştiai 
oarecă cinci la sută dintre criminali au picioarele 
prehensibile.Şi... poate că habar n-aveai că, printre 
criminali, sunt la modă capetele oxicefalice? Atunci s-oştii 
de la mine că ai pierdut mult. Du-te de examinează pe 
vagabond şi nu uita să remarci asimetria figurii sale! E mai 
simplu decât jocul de-a baba oarba! 

Sergentul Lattimer era mult prea inteligent ca să-şi 
întrerupă şeful. În cele din urmă, crezu că poate vorbi. 

— Şefule, nu este vorba de un furt obişnuit. După câte 
spune Sullivan - aşa se numeşte vagabondul - complicele lui 
nu voia să-l lase să pătrundă în casa d-lui Elson ca să fure 
bani. Voia cu totul altceva... 

— Da, te pomeneşti că o fi vrut să cunoască „faptele de 
bravură ale strămoşilor familiei” întrerupse gânditor 
Sooper, sau poate să cerceteze extractul de naştere al 
moştenitorului! Doar dacă nu cumva Elson, de origină 
americană, n-a răpit rubinul sfânt care constituia ochiul 
drept al zeului Hokumşi să fie astfel urmărit de niscai 
indieni siniştrii care să aştepte prima ocazie de a reintra în 


posesia bijuteriei! Asta zic şi eu că este o afacere pentru 
Cardew. Poate vrei s-o descurci singur, sergent!În cazul 
ăsta, o să-ţi ai mutra în gazete şi vei lua de nevastă o 
jupâneasă despre care se va descoperi că este fiica unui 
duce, răpită de către ţigani pe când era încă fetiţă mică... 
Hai,cărel! 


CAPITOLUL II Ș - 
HANNAH, AŞA CUM NU PUTEA FI BANUITA 


Sergentul continuase să-şi asculte şeful cu o răbdare 
uimitoare. În cele din urmă, când acesta tăcu, îndrăzni să 
spună: 

— Noaptea trecută l-am arestat pe Sullivan, pe motivul că 
se culcase în parcul unei case particulare. De altfel, în 
momentul de faţă, aproape că a mărturisit intenţia ce 
avusese de a pătrunde în locuinţa lui Elson. 

— Hai, cară-te, băiete; şi nu uita, mai ales, să-i cercetezi 
urechile, urmă Sooper, jucându-se cu un toc de pe masă. Ai 
observat că urechile criminalilor şi ale paranoicilor sunt 
totdeauna pleoştite? Am citit asta într-o carteveche; şi 
cărţile vechi nu mint. Meseria de detectiv nu mai este ce-a 
fost odată, sergent! Acuma ne trebuiesc fizionomişti, 
chimişti. Vrei să ştii cum îmi închipui eu un detectiv ideal? 
Ei bine, închipuie-ţi un tip aşezat în faţa unui microscop 
gigantic, într-un laborator imens, şi care, după ce a 
examinat cu multă minuţiozitate o picătură din noroiul 
Londrei, descoperă că bijuteriile au fost furate de un 
stângaci care conducea un Rolls-Royce de ultimul model, cu 
caroseria verde. Îl cunoşti pe Jim Ferraby? 

— Pe dl. Ferraby, procurorul? întrebă sergentul, interesat 
deodată la culme. Da, l-am văzut atunci când a fost în vizită 
la dvs. 

Sooper dădu din cap; fălcile i se loviră una de alta, apoi 
întredeschise buzele într-o strâmbătură extraordinară 
lăsând să se zărească două rânduri de dinţi albi şi puternici. 
Asta însemna că surâde. 


— Ei bine, Ferraby nu este detectiv, declară el cu emfază. 
Ferraby nu înţelege decât faptele. Dacă s-ar da 
însărcinarea băiatului acesta să lămurească misterul 
dispariţiei brăţării... rajahului din Bongo, de exemplu, şi 
dacă ar descoperi, să spunem, că brăţara în chestie a fost 
amanetată unui cămătar de către marele vizir al numitului 
rajah, el ar aresta pur şi simplu pe vizir. Zău, un adevărat 
detectiv nu ar proceda astfel. Acesta, prin inducţie sau 
deducție, ar bănui imediat că brăţara a fost pierdută de 
rajah când se aruncase asupra tinerii şi încântătoarei 
dactilografe, care legată cobză şi ascunsă în dosul unei uşi 
secrete e gata să fie expediată prin avion cu destinaţia spre 
un palat din Himalaia construit pede-a-ntregul numai din 
marmură. Cardew, din contră, este detectiv. lată exemplul 
pe care ar trebui să-l ai totdeauna în faţă, sergent! 

Sooper îndreptă vârful tocului spre inferiorul său. 

— Omul acesta, mă înţelegi, studiază crima sub toate 
aspectele. Este un psi... psiho... În sfârşit, asta este. 
Urechile, fălcile prognate, figurile asi... asimetrice, etc. n-au 
nici un fel de secret, pentru el. Şi, notează bine că nici nu-ţi 
pomenesc măcar de biblioteca ce o are la BarleyStack. 

Când se întâmpla ca Sooper să înceapă să vorbească 
despre Gordon Cardew, „acest amator minunat”, era prea 
greu să-l poţi face să-şi schimbe firul conversaţiei. 
Sergentul suspină adânc, deşi cu mare respect. 

— Nu ai voi să-i iei interogatoriu vagabondului, Sooper! A 
mărturisit, aproape, că a venit în districtul nostru să fure. 

Spre surprinderea lui Lattimer, superintendentul dădu 
din cap afirmativ. 

— Am să-i iau interogatoriul. Adu-mi-l aici! 

Sergentul se ridică repede şi ieşi. După câteva minute, se 
înapoie cu un individ enorm, dar făcut parcă special pentru 
spânzurătoare. 

— Iată-l pe Sullivan, domnule, spuse el. 

Sooper lăsă tocul din mână; îşi aşeză ochelarii şi privi 
ţintă la prizonier. 


— Ce e şi cu povestea ceea pe care o îndrugi cu privire la 
un coleg al tău; cică te-ar fi împiedicat să pătrunzi în 
locuinţa d-lui Elson, la Hill Brow? întrebă el pe neaşteptate. 
Dacă ai intenţia să ne minţi, tinere,serveşte-ne cel puţin 
nişte minciuni demne de crezare! 

— Am spus purul adevăr şefule, răspunse omul cu o voce 
aspră. Aşa să am eu bine, dacă nu-i adevărat că imbecilul 
acela m-a reţinut când mă pregăteam să deschid fereastra. 
Şi totuşi, preparaserăm totul dinainte. El mi-a dat toate 
lămuririle şi mi-a explicat unde-şi ţine americanul comoara. 
Aşa să am parte de bine, dacă... 

— Nu-i adevărat!, îl întrerupse brusc Sooper. 

Apoi, de-odată. 

— Sullivan?.. Ia stai... Da! Aşa e! Acum îmi aduc perfect 
de bine aminte! Ultima ta condamnare a fost de trei ani 
închisoare pentru furt calificat. Luke Sullivan, vezi? Îmi 
reamintesc până şi numele de botez! 

Sullivan, foarte încurcat, se scărpină în cap. 

— Ce ştii, de fapt despre tovarăşul tău? urmă Sooper. 

Sullivan, de fapt, nu ştia prea multe. Pe cel cu pricina îl 
cunoscuse în Devonshire şi auzise vorbind câte ceva despre 
el pe tovarăşii săi de vagabondaj. 

— E pe de-a-ntregul nebun, şefule; asta n-o spun numai 
eu, ci şi toţi ceilalţi care l-au cunoscut. Aleargă hai-hui pe 
câmp şi cântă într-una. Mereu este singur şi vorbeşte tare 
curios, de parcă-ar avea multă învăţătură în cap. Şi apoi, 
vorbeşte câte-odată în nişte limbi pe care nu le poţi pricepe. 

Sooper se lăsă alene pe spate. 

— Asemenea lucruri n-ai putea să le inventezi. De altfel, 
greutatea creierului tău... la spune-mi, unde-ţi locuieşte 
tovarăşul? 

— Oh, peste tot... dar cred că are un anumit loc, pe 
undeva pe la malul mării, unde stă mai de preferinţă. M-a 
întrebat deseori căci să vezi, şefule, am trăit o săptămână 
încheiată laolaltă - dacă-mi plac vapoarele. Îmi spunea că 
stă zile întregi privind cum trec vapoarele şi întrebându-se 


care dintre ele se vor scufunda sau nu... Când spuneam că-i 
nebun!... Şi după ce hotărâsem să călcăm casa aceea, ştiţi 
ce-a făcut? A început să se învârtească în jurul meu ca un 
câine turbat şi să-mi strige: „Pleacă! pleacă! mâinile tale nu 
sunt atât de curate ca să îndeplinească...” Nu-mi mai aduc 
preabine aminte ce a mai spus, dar era vorba ceva despre 
dreptate... Hotărât lucru că-i nebun! 

Superintendentul fixă timp îndelungat privirea-i asupra 
vagabondului care începuse săşi piardă cumpătul. 

— Minţi, ca un câine blestemat! spuse el în cele din urmă. 
Şi e imposibil, de altfel, să spui adevărul, pentru că ai nişte 
ochi tare ciudaţi! Du-l înapoi la carceră, sergent. O să-l 
spânzurăm, şi gata! 

Sullivan fu dus la loc în celulă. Sergentul aproape că-şi 
terminase de-acum masa, şi Sooper încă nu se mişcase din 
loc. Sta nemişcat, tăcut şi ţinând mereu tocul în mână. În 
cele din urmă se ridică, strâmbă din gură, îşi scoase pantofii 
pe care-i îmbrăca de câte ori sta la cancelarie şi, mormăind, 
îşi trase cizmele în picioare. 

Lattimer începuse a doua plăcintă cu mere, când 
bătrânul poliţist intră în popota sergenţilor. 

— Ştii ceva despre americanul ăsta, despre Elson? îl 
întrebă el. Stai jos, sergent, şi mănâncă-ţi plăcinta. 

— Nu, şefule... decât doar că e foarte bogat... după câte 
se spune... 

— Deducţia asta coincide cu a mea, constată Sooper. 
Când cineva trăieşte într-o vilă atât de mare şi frumoasă, 
când are patru automobile şi douăzeci de servitori, poţi 
foarte uşor presupune că are şi mult bănet... şi, dacă-i 
vorba aşa, o să-i fac o mică vizită. 

Sooper avea o motocicletă, căreia nu i se putea găsi 
perechea în tot ţinutul, fiind, faţă de orice altă motocicletă, 
ceeace un bordei din crengi uscate este faţă de 
BuckingamPalace. În fiecare primăvară, Sooper o demonta 
piesă cu piesă şi, sub ochii holbaţi ai sergentului Lattimer, o 
monta la loc în aşa fel încât oferea o aparenţă cu totul nouă. 


Probabil însă că această aparenţă nu era decât o simplă 
iluzie datorită schimbării de colorit pe care polițistul o 
impunea în fiecare an maşinii sale. 'Trecuse succesiv de la 
albastru deschis la tango şi de la verde la roşu-aprins. 
Partea cea mai curioasă era însă că motocicleta se dovedise 
mai mult decât excelentăşi, printr-o minune de neînțeles, 
capabilă să furnizeze nişteviteze cu totul impresionante. 

Lui Sooper nu-i trebuiră decât doar câteva minute ca să 
ajungă la Hill Brow. Lăsându-şi maşina rezemată de un 
copac, se îndreptă alene spre vila măreaţă a lui Stephen 
Elson. 

În vestibul nu era nimeni; dar auzi două voci, una de 
femeie şi alta bărbătească. Păreau să vină dintr-o odaie 
care da în vestibulul a cărui uşă era întredeschisă. Apăru o 
mână, care apucă marginea uşii vrând parcă s-o deschidă. 
Sooper era tocmai să apese pe soneria de la intrare când... 

— Sau căsătoria, Steve!2*, sau dacă nu, mai bine nimic! A 
trecut prea mult de când tot aştept ţinerea promisiunilor. 
M-am săturat de promisiuni. Cât despre bani... ce vrei să 
fac cu ei? Nu suntem oare la fel de bogaţi? 

În acest moment se deschise uşa, şi Sooper zări persoana 
care  vorbise. Deşi n-o văzu decât din spate, 
superintendentul recunoscu totuşi pe Hannah Shaw. 

O privi doar timp de o secundă, apoi se depărtă fără 
zgomotşi sări uşor peste balustrada peronului. Hannah nu-i 
zărise nici măcar umbra. 

Ca să fie şi mai sigur că prezenţa lui la Hill Brow va trece 
nici măcar bănuită, Sooper îşi duse motocicleta cu mâna 
mai mult de doi kilometri. 


CAPITOLUL III 
UN RECHIZITORIU CURIOS 


După ce trecuse prin 'lemple-Gardens cu pasul unui om 
căruia nu-i displace plimbarea, Jim Ferraby privi încă odată, 
şi nu fără plăcere, argintiul mişcător şi întunecat al Tamisei, 
intră apoi într-o clădire mare ale cărei scări neluminate le 
urcă maşinal şi se opri în faţa uşii mari şi negre a biroului 
său. 

Vâra tocmai cheia în broască, când uşa opusă, din 
cealaltă parte a coridorului, se deschise. Se întoarse şi 
surâse tinerei fete care apăruse. 

— Bună ziua, domnişoară Leigh, spuse el vesel. 

Ea făcu un semn din cap. 

— Bună ziua, domnule Ferraby. 

Avea o voce frumoasă, extrem de dulce şi mângâietoare. 
De fapt, la început vocea Elfei Leigh era aceea care 
atrăsese atenţiunea lui Ferraby spre secretara bătrânului 
Cardew. Deşi involuntar, se simţi totuşi şi de astă dată atras 
de ea. 

— Şi aşa, domnule Ferraby; cred că rechizitoriul d-tale a 
dat roade, şi că sărmanul om stă acum la închisoare? 

— Din contră, domnişoară, răspunse el calm. Am toate 
motivele să cred că Sullivan trebuie să fie acum pe cale să 
dea pe gât unţap... în sănătatea mea”. 

Elfa rămase vădit înmărmurită. 

— Vai, iartă-mă!... dar cărui fapt trebuie atribuită 
această... înfrângere? Dl. Cardew spunea că individul va fi 
cu siguranţă condamnat... 


— Ar fi trebuit să fie, asta-i adevărat; dar rechizitoriul 
meu l-a scăpat... Adevărul, domnişoară, este că am probabil 
o mentalitate de criminal! Închipuie-ţi că, tot vorbind cu 
intenţia să-l acuz din ce în ce pe individ, mă gândeam într- 
una la el. Fără să vreau, îl căutam şi-i găseam scuze. Mă 
imaginam în locul său, şi construiam, descopeream fraze, 
care ar fi trebuit să fie explicaţiile pe care el însuşi să le 
dea. Pe nesimţite ajunsesem să-l apăr... Asta înseamnă, nu-i 
aşa, că primul meu rechizitoriu va fi, fără îndoială,şi ultimul. 
Îţi dai seama că judecătorul mi-a dat să înţeleg ceva...” 

În timp ce tânăra fatărâdea pe înfundate la povestirea, de 
altfel plină de haz şi voie bună, a procurorului, se auzi un 
mers apăsat pe scări. Aplecându-se peste parmalâc, Jim zări 
fundul lucios al jobenului d-lui Cardew. 

Acesta era un bărbat cu figura impunătoare, avea nişte 
ochi negri cu expresia simpatică, apăraţi de nişte sprâncene 
stufoase. Se distingea prin impecabilitatea îmbrăcăminteişi 
prin tonul întrucâtva pedant al vorbirii sale. 

Cu umbrela subsuoară, cu mâinile încrucişate la spate, 
suia scara, dus pe gânduri. 

— Bună Ferraby! exclamă el zărind pe procuror, ce 
aud?... l-au achitat pe vagabond! 

— Noutăţile rele se împrăştie repede, mormăi Jim. Da, 
domnul meu, este absolut exact. 

— Ştii ce? intră puţin la mine, Ferraby. 

Jim urmă pe fostul notar în biroul lui cel luxos, unde 
acesta nu se mai ocupa decât de afacerile personale care, 
după cât se ştia, erau foarte importante. 

Odată uşa închisă, cei doi bărbaţi luară loc în fotolii; îşi 
aprinseseră ţigările, iar Cardew începu: 

— În ce mă priveşte pe mine, nu ţi-am pus întrebarea 
decât doar pentru că Stephen Elson îmi este vecin. Şi încă, 
îl cunosc prea puţin. Afară de asta... dar ce-ar fi să luăm 
câte un păhărel de Porto? 

Jim se tot muncea cu gândul să găsească motivele pentru 
care Cardew, pentru prima oară în cei cinci ani de când se 


cunoşteau, îl invitase în biroul său. Atitudinea fostului notar 
lăsa să se vadă de la cale de o poştă că invitaţia avea un 
scop bine determinat. Vădit nervos şi preocupat, măsura 
odaia în lung şi-n lat, oprindu-se mereu în faţa biroului ca să 
schimbe din loc, fără nici un motiv, vreo foaie de hârtie, o 
scrumieră sau un scaun... 

— M-am gândit toată dimineaţa la d-ta, declară el brusc, 
şi m-am tot întrebat dacă trebuie să te consult sau nu. O 
cunoşti pe guvernanta mea, Hannah Shaw? 

Jim îşi amintea perfect de persoana aceea ursuză care se 
exprima numai prin monosilabe şi care, de câte ori se 
vorbea bine de Sooper în faţa ei, nu scăpa ocazia să-şi arate 
părerea urâtă ce o avea despre bătrânul poliţist. 

Cardew  îndreptă asupra lui  Ferraby  privirea-i 
pătrunzătoare. 

— Îţi displace, spuse el mai mult hotărât decât întrebător. 
A fost răutăcioasă cu d-ta ultima dată când ai dat pe la 
mine, nu?Şoferul, căruia-i place să pălăvrăgească, mi-a 
povestit cele întâmplate. Femeia asta e într-adevăr foarte 
neplăcută: îmi convine însă din mai multe motive şi, în plus, 
mi-a fost întrucâtva lăsată moştenire de către biata nevastă- 
mea, care o luase de mică copilă dintr-un azil de orfani. 
Păstrând bine înţeles toate proporţiile, aş putea-o compara 
pe Hannah cu unul din acei foxterieri scoțieni al căror lătrat 
nu cruţă decât pe stăpânul lor. 

Scoase din buzunar un port-vizitşi din acesta o foaie de 
hârtie, pe care o desfăcu şi o puse pe masă. 

— Ia citeşte asta, spuse el. 

Era o foaie de hârtie ordinară. Nu avea nici adresă şi nici 
vreo altă indicație. Textul era compus din trei rânduri scrise 
cu litere mari de tipar: 


„ŢI-AM PUS PÂNĂ ACUM DE DOUĂ ORI ÎN VEDERE. 

AVERTISMENTUL ACESTA ESTE TOTODATĂ ŞI 
ULTIMUL. 

BAGĂ DE SEAMĂ, M-AI ADUS LA DISPERARE”. 


Biletul era iscălit: „BIG FOOT”. 

— Big Foot Cine este acest Big Foot? întrebă Jim, recitind 
biletul. Oare trebuie să deduc din asta, că guvernanta d-tale 
este obiectul acestor ameninţări şi că ea ţi-a arătat hârtia! 

Cardew dezaprobă din cap. 

— Nu. Hârtia asta a intrat în posesia, mea într-un fel 
foarte curios. La sfârşitul fiecărei luni, Hannah îmi aduce la 
birou toate notele furnizorilor, şi le pune pe mapa care o 
vezi. Are obiceiul că le vâre de-avalma în poşeta ei; în 
privinţa asta este complect lipsită de rânduială. Scrisoarea 
pe care ai citit-o, se găsea într-o factură de băcănie, unde 
probabil că a pus-o fără să vrea. 

— I-ai vorbit ceva despre ea? 

Cardew încruntă din sprâncene. 

— Nu, răspunse el. Dar i-am dat să înţeleagă, într-un mod 
de altfel foarte puţin dibaci, că are în mine un protector şi 
că, în caz de pericol, nu trebuie să se sfiască şi să ceară 
ajutorul meu. Drept orice răspuns, s-a mulţumit să-mi râdă 
în nas. Da, nu există altă expresie; mi-a râs pur şi simplu în 
nas. Nu este asta culmea impertinenţei,... ca să nu spun 
altfel? 

Terminând, suspină adânc. 

— Am oroare de mutre noi, urmă el, şi aş fi cel mai 
nenorocit dac-aş pierde-o pe Hannah. De ar fi avut o altă 
atitudine faţă de mine, bine înţeles că i-aş fi spus 
descoperirea ce-am făcut-o. Totuşi, ca să-ţi vorbesc sincer, 
mi-ar fi prea greu dacă ar trebui să-i mărturisesc că o 
scrisoare ce-i aparţine se găseşte în posesia mea. Am avut 
de-acum, pe vremuri, ea şi cu mine, un fel de scenă foarte 
neplăcută, cu privire la o glumă absurdă ce-o făcuse. O 
nouă discuţie de asemenea natură, ar însemna riscul de a 
ne despărţi pentru totdeauna... Ce crezi de scrisoarea asta! 

— Trebuie să fie, probabil, opera vreunui şantagist 
oarecare, îşi dădu Jim cu părerea. Este scrisă cu mâna 


stângă, ca să-şi mascheze scrisul. Eu unul,credcă e de 
datoria d-tale să-i ceri ei explicaţii. 

— Să-i cer ei explicaţii! exclamă Cardew înspăimântat. 
Dumnezeule, Doamne!! dar n-aş îndrăzni-o niciodată! Nu! 
Tot ceeace pot, şi trebuie să fac, este să ţin ochii bine 
deschişi şi, la prima ocazie, cu alte cuvinte de îndată ce o 
voi vedea pe Hannah bine dispusă, asta i se întâmplă cel 
mult de două ori pe an, să caut să ating chestiunea cu multă 
- multă precauţie. 

— De ce oare nu te adresezi poliţiei! întrebă Jim. 

Cardew dădu din umeri şi răspunse pe un ton rece: 

— Adică... superintendentului Minter, zis şi „Sooper”, nu-i 
aşa? Nu... zău, amice, cum îţi vine să crezi că m-aş putea 
adresa unei asemenea specii de poliţist greoi şi fără 
imaginaţie?! Nu. Dacă ai fi ca scrisoarea care ne preocupă 
să ascunde un mister, cred... cred..., că aş fi singur capabil 
să-l lămuresc. Şi cred că misterul există. 

Apoi, coborândvocea: 

— Precum ştii, am o căsuţă, un fel de vilă, pe plaja din 
Pawsey-Bay. E o locuinţă veche a păzitorilor coastei. Am 
cumpărat-o în timpul războiului pe o bucăţică de pâine; şi 
am petrecut acolo adevărate ore de nespusă fericire. N-o 
mai vizitez decât prea rar, şi căsuţa a devenit ca un fel de 
lăcaş de odihnă pentru salariaţii mei. Astfel, anul trecut, D- 
ra Leigh a petrecut acolo timp de două săptămâni în 
tovărăşia unor prietene. Astăzi de dimineaţă am rămas 
nespus de surprins când a venit Hannah să mă întrebe dacă 
ar putea petrece week-endul la vilă. Într-adevăr, nu numai 
că n-a mai dat pe acolo de ani de zile, dar ea urăşte locurile 
acelea, şi nu este nici măcar o săptămână de când mi-a 
repetat acest lucru. Şi acum mă întreb dacă nu cumva 
plecarea asta pripită la Pawsey n-o avea vreo legătură 
oarecare cu scrisoarea. 

— Pune un detectiv s-o urmărească, sfătui Jim, şi adaugă 
imediat: bine înţeles, un detectiv particular. 


— Am avut şi eu aceeaşi idee, răspunse Cardew 
gânditor,dar să-ţi spun drept, îmi repugnă s-o spionez pe 
Hannah. Nu uita că e în serviciul meu de aproape douăzeci 
de ani. Bine înţeles că i-am dat permisiunea cerută. În mod 
obişnuit, îşi întrebuinţează timpul liber cutreierând 
câmpiile într-un Ford vechi; şoferul meu a învăţat-o 
acumvreo câţiva ani să conducă maşina. Aşadar, în cazul 
ăsta nu e vorba de o schimbare de aer. Îi plătesc leafă 
mare; ar putea să-şi permită luxul să tragă la un hotel 
convenabil şi, în consecinţă, nimic n-o obligă să meargă la 
Pawsey decât doar, bine înţeles, dacă n-o fi având acolo 
întâlnire cu acest misterios Big Foot. Mă întreb câteodată, 
ştii, dacă n-o fi cumva puţintel cam... şi-şiatinse fruntea cu 
degetul. 

Jim se tot întreba de ce l-o fi ales Cardew tocmai pe el de 
confident. Dezlegarea venea însă acum. 

— Vineri seara dau o masă la BarleyStack. "Ţin foarte mult 
să vii şi... şi să fii cu ochii-n patru. Două inteligenţe 
valorează mai mult decât una singură. Poate că ai să 
observi unele lucruri ce s-ar întâmpla să-mi scape. 

Jim căuta tocmai un motiv de refuz, când Cardew urmă: 

— Cred că n-are ce să-ţi displacă dacă ai s-oîntâlneşti pe 
D-ra Leigh şi în afară de orele de birou!Secretara mea vine 
şi ea la BarleyStackca să catalogheze operele complete ale 
lui Mantegazza pe care le-am cumpărat de curând şi...” 

— Cu cea mai mare plăcere, răspunse bucuros Jim 
Ferraby. 


CAPITOLUL IV 
CINA DE LABARLEY SIACK 


— Cunoşti pe dl. Elson! 

Jim Ferraby îl cunoştea îndeajuns, ca să nu dorească să-l 
cunoască mai mult. Acesta fusese martorul principal al 
acuzării în afacerea Luke Mark Sullivan, şi privise achitarea 
vagabondului ca un fel de ofensă personală. 

Separat de asta, Jim avea din mai multe motive 
resentimente contra lui Elson; şi era înciudat mai ales 
pentru admiraţia obraznică pe care acesta o arăta faţă de 
Elfa Leigh. Obraznică, după aprecierea lui Jim; şi acesta din 
urmă spera că Elfa o judecă la fel. Nu că tânăra fată l-ar fi 
interesat peste măsură. Ea nu era pentru el decât doar 
domnişoara din cealaltă parte a coridorului; avea o voce 
plăcută şi nişte ochi mari-cenuşii, colori în obraji cum nu se 
văd decât la femeiuştile din reclamele pentru săpunuri, şi 
nişte forme care ar fi putut-o face geloasă pe Venera de 
Medicis. Dar nimic din toate acestea nu-l emoţionau pe Jim 
Ferraby mai mult decât ar fi trebuit (cum o spunea el 
însuşi). Era pur şi simplu o tânără persoană foarte 
încântătoare, cultă, nespus de frumoasă; şi el o admira într- 
un fel amical, filozofic. 

Totuşi, uşurinţa aproape familiară cu care Elson vorbea 
Elfei îi displăcea enorm. Pe de altă parte, faptul că 
americanul fusese invitat la această masă îl cam surprindea. 
Cardew nu era, poate, un detectiv desăvârşit, dar cu 
siguranţă că era sensibil la anumite fenomene atmosferice, 
deoarece profită de prima ocazie ca să aibă o convorbire 
particulară cu Jim. 


— Uitasem complet afacerea cu vagabondul, îi explică el 
procurorului. Fără îndoială că e foarte neplăcut; dar trebuie 
să-ţi spun că a fost invitat în urma insistențelor menajerei. 
De altfel, de câte ori a dat pe aci a fost numai ca invitat de 
către Hannah. De data aceasta mi-a atras atenţia că nu-l 
mai invitasem de mai bine de un an, şi asta m-a hotărât să-l 
chem. Şi am profitat cu atât mai mult de această ocazie, cu 
cât numai singuri, între patru ochi, nu l-aş putea mistui. 

Jim râse. 

— Nu face nimic; să nu crezi că aş fi câtuşi de puţin 
indispus, cu toate că acest om a fost cât se poate de pornit 
la adresa mea, când cu afacerea Sullivan. De fapt, cine este 
el şide ce a venit să se stabilească în Anglia? 

Cardew dădu din cap. 

— Asta aş vrea s-oştiu eu însumi, spuse el; şi la urma 
urmei tot o să lămuresc eu afacerea asta. Nu ştiu nimica 
precis despre el, decât doar că este foarte bogat. 

Străbătu cu privirea salonul unde americanul cel lat în 
spate făcea pe faţă curte tinerei fete. 

— Merge strună, observă el vădit iritat. Probabil că fiind 
amândoi din aceeaşiţară... 

— Nu cumva d-ra Leigh este Americană? întrebă Jim 
foarte surprins. 

— Desigur! Credeam că o ştii. Tatăl ei, care fusese ucis în 
timpul războiului, a fost funcţionar la Trezoreria Statelor 
Unite. Probabil că trăise vreme îndelungată în Anglia, unde 
a fost crescută de fapt şi fiică-sa. Nu l-am cunoscut 
personal, dar ştiu că avea osituaţie foarte importantă. De 
altfel, Elfa mi-a fost recomandată de către ambasadorul 
american din Londra. 

În timp ce Cardew îi vorbea, Jim nu părăsea din ochi pe 
fată. Până atunci nu-şi putuse da încă seama cât de bine le 
stă negrul blondelor, şi nici că o rochie atât de simplă putea 
să scoată mai în relief frumuseţea unui corp atât de perfect. 

— N-aş fi crezut-o Americană în ruptul capului... fu tot 
ceea ce găsi el de spus. 


Americanul o luase mult mai repede. 

— Dacă nu mă înşel, domnişoară, eşti originară din New- 
England, nu-i aşa? Curios că n-am băgat de seamă până 
acum. 

Elfa nu părea de loc încântată că se găsea în prezenţa 
acestui compatriot. 

Era un om cu faţa roşie, cu mâini groase, învăluit 
continuu de un miros de whisky şi de trabuc stins. Obrajii-i 
erau buhăiţi şi nasul noduros. 

— În ce mă priveşte pe mine, spuse el îndatoritor, eu vin 
din West-ul american. Cunoşti poate St. Paul? E un orăşel 
tare frumos. Spune-mi, te rog, domnişoară Leigh, ce caută 
aici tânărulmagistrat de colo?şi făcu un semn cu capul în 
direcţia lui Jim. 

Întrebarea fusese pusă cu o voce destul de tare şi 
Ferraby oauzise. Ar fi dat mult să poată auzi şi răspunsul. 

— Dl. Ferraby este considerat ca unul dintre cei mai buni 
procurori ai noştri, răspunse liniştit Elfa. 

— Serios? rânji Elson. Să ştii de la mine; domnul acesta 
poate fi admirabil în recepţiile mondene; dar cât priveşte la 
tribunal, crede-mă că nu face nici cât două cepe degerate. 

— Sunteţi prieten bun cu dl. Cardew? întrebă Elfa, 
dorind să schimbe firul discuţiei. 

— Suntem vecini, şi atâta tot. Unul din cei mai buni notari 
ai noştri, ha! spuse el cu ironie, privind ţintă la faţa lui. 

— DI, Cardew nu mai practică, răspunse ea, şi americanul 
râse cu zgomot. 

— Este un pasionat amator al povestirilor, cu detectivi, 
nu?Curioasă ocupaţie pentru un om în toată firea! 

Ochii lui n-o priveau decât pe Elfa, şi se putea citi în ei 
admiraţia bestială pe care tânăra fată i-o inspira. Foarte 
jenată, aceasta aruncă o privire deznădăjduită spre Jim, 
care înţelese imediat ceea ce se întâmpla şi se apropie de 
ei. 

Cardew nu părea de loc în apele lui; şi când Hannah 
Shaw apăru, mai ţeapănă, mai încruntată, mai pornită pe 


gâlceavă ca oricând, şi anunţă că masa este servită, 
bătrânul notar fu cât pe ce să scape, de emoție, ochelarii de 
pe nas. 

— Aş vrea, spuse el rugător, să mai aşteptăm vreo câteva 
minute. De fapt, Hannah, ne mai lipseşte un musafir. Îl 
rugasem pe amicul nostru, superintendentul, să vină şi el 
astă-seară. 

Hannah făcu o mişcare, dar nu scoase o vorbă. 

— L-am întâlnit în timpul zilei şi a fost foarte amabil 
cumine, spuse Cardew vrând parcă să se scuze; şi 
guvernanta părăsi salonul. 

Mai trecură încă cinci minute. Stăpânul caseivădit nervos 
mergea de colo până colo pe covor. Hannah reveni. 

— Cât o să mai aşteptăm, domnule? mormăi ea. 

— Bine! Să ne aşezăm la masă, hotări Cardew, după ce se 
uitase încă odată la ceas. Acuma, nu cred că amicul nostru o 
să mai vină. 

Apoi, când abia că se ridicaseră de la masă farfuriile de 
supă, musafirul întârziat, sosi şi el. 

— Sunt foarte dezolat! murmură el, în timp ce examina 
pe conmeseni, prin pleoapele-i pe jumătate închise. Sunt 
atât de puţin obişnuit să fiu poftit la masă, încât am uitat cu 
totul de invitaţie, se scuză el, întorcându-se înspre Cardew. 
Bună seara, domnişoară Hannah! 

Privirea guvernantei se ridică, întâlnind pe aceea a 
detectivului. 

— Bună seara, superintendent”, răspunse ea, rece. 

— E frumos afară, observă Sooper. Rareori am mai văzut 
zile atât de călduroase în anotimpul acesta. 

Elfa îl vedea pentru prima dată pe faimosul poliţist. Simţi 
numai decât multă simpatie pentru bătrânelul acesta atât 
de curios, îmbrăcat într-un smoching lucios. Plastronul 
cămăşii avea pete mari de rugină, şi cravata părea atrasă în 
mod insistent spre umărul din dreapta. Înfăţişarea lui 
generală era totuşi aceea a unui aristocrat. 


— E un om superb, murmură Elfa la urechea lui Jim. Ăsta 
e celebrul Minter? 

— Da, el este. Regele detectivilor...... cel puţin pentru 
Europa.Dar, ascultă cum îl tachinează pe Cardew. 

— Eu nu sunt făcut să umblu în lume, declară Soopercu 
voce liniştită. Când mănânc peşte, mă servesc totdeauna de 
cuţit.Şi confund mereu paharul de vin alb, cu cel pentru vin 
roşu. Ceea ce ne lipseşte mult de tot, nouă ăstora, 
detectivilor profesionişti, este educaţia; cum îi spuneam de 
altfel tocmai astăzi după masă, sergentului meu.Fără să mai 
vorbim de psihologie, de antro... antro... ei hai! ci ajută-mă, 
domnule Cardew! 

— Antropologie, preciză foarte drăguţ Cardew. 

— Exact! În sfârşit, lucrul într-adevăr preţios este să 
avem ochi buni; cel puţin asta-i părerea mea. În ce priveşte 
cititul, ai mei nu valorează mare lucru; dar, lăsând asta la o 
parte, văd aşa că pot distinge lucrurile la distanţă de 
kilometri. Nu laşi nici odată perdelele jos, domnule Cardew! 

Într-adevăr, perdelele sufrageriei erau ridicate şi lăsau să 
se vadă, prin ferestrele mari, siluetele înalte ale 
sycomorilor, negre pe fondul roşu aprins al amurgului. 

— Nu, răspunse foarte surprins gazda. De ce? Suntem la 
cinci sute de metri depărtare de şosea şi nu avem să ne 
temem de niciun fel de indiscreţie. 

— Oh, nu era decât o simplă observaţie din parte-mi, se 
scuză Sooper. Dar spune-mi, te rog, câţi grădinari ai pe- 
aici? 

— Patru, sau cinci. Nu-mi mai aduc exact aminte”. 

— Nu-i de loc uşor să găzduieşti atâta lume, observă 
detectivul. 

— Dar,... nici nu dorm aci. Şi ca să revenim la 
antropologie... 

Sooper însă nu dorea de loc să revină, indiferent la ce ar 
fi fost. 

— Credeam, insistă el, că grădina are nevoie de anumite 
îngrijiri în timpul nopţii. 


— Nu, spuse Cardew, scos din fire, grădinarii pleacă la 
orele şapte. Nu le-aş permite să dea târcoale pe-aici. Dar ce 
s-aîntâmplat? 

Sooper se ridicase şi alergă spre uşă. Deodată se auzi un 
mic zgomot şi luminile se stinseră. 

— La o parte de lângă masă, şi toată lumea la perete! se 
auzi clar şi autoritară vocea marelui detectiv. Eu am stins 
luminile. E un om în grădină, şi-i înarmat cu un revolver! 


CAPITOLUL V E 
E UN OM IN GRADINA 


Sooperînaintă încetişor în grădină. Pe pajişte nu se zărea 
ţipenie de om. Nu se auzise nici un alt zgomot, decât doar 
murmurul zefirului prin frunzişul copacilor. 

Se îndreptă spre pădurea alăturată şi, când fu la o 
distanţă de numai patruzeci de metri de ea, auzi o voce 
cântând în noapte... 


Regele Maur pe calu-i aleargă 
Prin mândra cetate a Grenadei... 
Ay de mi Alhama! 


Fără voia lui, Sooper se cutremură. În melodia acestei 
vechi balade spaniole era ceva atât de plângător, era ceva 
atât de trist şi disperat în vocea care cânta aceste versuri 
bătrâneşti, încât detectivul rămase un moment nemişcat... 


Din poartaEloirei aleargă de zor 
La cea aEvirambei; şi-aleargă în zbor... 
Ay de mi Alhama! 


Dezmeticindu-se dintr-odată, alergă spre locul de undei 
se părea că vine cântecul. Pădurea era întunecată şi arborii 
atât de deşi, încât nu putea distinge nimic la doi paşi în faţa 
lui. 

Sooper îşi da perfect de bine seama că-şi pierdea timpul 
de pomană şi se întoarse din cale. 


— Ai dat peste cineva? întrebă foarte neliniştit Cardew. 
Într-adevăr... asta este cea mai extraordinară... ai speriat 
femeile, cât despre mine unul, îţi spun sincer că n-am văzut 
absolut nimic... 

— Probabil că d. Minter are puţin cam prea multă 
imaginaţie, rânji Elson. Să zăreşti pe cineva într-o 
asemenea beznă, este de acum foarte puţin natural; dar 
încă să-i mai distingi şi revolverul!... 

— Nu e de loc nenatural, vorbi Sooper căutând mereu 
spre grădină, pentru că ţeava armei strălucea. S-ar putea 
oare să am o lampă? 

I se aduse o lanternă de buzunar. 

— Era aici, zise Sooper, îndreptând raza de lumină spre 
poteca ce înconjura clădirea. Nu se vede nici o urmă... 
Pământul e uscat... Nimic, absolut nimic!... 

Se plecă repede şi ridică de pe jos un obiect lunguieţ. 
Ţinându-l în palmă, începu să fluiere încetişor. 

— Ce-ai găsit acolo? întrebă Cardew. 

— Un încărcător de revolver automat, calibrul 42, plin cu 
cartuşe, răspunse Sooper. Apoi dădu lămuriri: revolver al 
marinei americane; încărcătorul, nefiind bine fixat, a căzut 
jos. 

Cardew îngălbenise. Fără îndoială că acesta era primul 
lui contact cu realitatea polițistă... 

Elson, cu gura căscată, privea încărcătorul: 

— Probabil că omul acesta era aici... de mai mult timp... şi 
avea la el un revolver! îngână el. L-ai văzut, 
superintendent! 

— Acum, nu mai trebuie să aveţi nici o teamă, spuse 
acesta liniştit, pe un ton aproape amical. Nu; de l-aş fi văzut 
apoi l-aş fi şi prins. Îmi dai voie să vorbesc la telefon, 
domnule Cardew... Mulţumesc. 

Detectivul ceru legătura cu staţia poliţienească. 

— Alo, tu eşti, Lattimer? Scoate oamenii la lucru, şi să-mi 
arestezi pe oricine ţi s-ar părea suspect, mai ales pe 


vagabonzi. Vii apoi să mă iei de laBarleyStack. Adu cu tine 
un revolver şi două lămpi de buzunar. 

— Dar ce s-a întâmplat, şefule?! 

— Am pierdut un buton de la guler, răspunse calm 
detectivul, şi închise telefonul. 

Privi apoi la Cardew, care-l însoţise la telefon, şi arătând 
spre nişte etajere pline cu cărţi, observă: 

— Probabil că trebuie să fie pe acolo, fel de fel de 
îndrumări practice, de modul cum poţi prinde vagabonzii. 

Dar Cardew, privind la cămaşa pătată de rugină şi la 
cravata caracteristică ale poliţistului, începu să-şi dea din 
nou seama de superioritatea sa. 

— 'Tocmai în afaceri de soiul ăsta ar trebui să se remarce 
calităţile profesionale ale poliţiei, şi acestea să fie într- 
adevăr folositoare, spuse el. 

— Vagabondul îl căuta pe Elson, declară Sooper, ocolind 
chestiunea. 

— Ce te face să crezi asta?intrebă Cardew nespus de 
mirat. 

— Pentru că Elson se aştepta la aşa ceva, urmăSooper, cu 
privirea pierdută în depărtări. Dacă n-ar fi aşa, atunci de ce 
ar purta cu el o puşcă? 

— Cine? Elson?... Poate vrei să spui „revolver”. Şi de 
unde ştii asta? 

— 1 lam simţit în buzunarul pantalonilor, explică 
detectivul. În timp ce-l linişteam, mai adineaori. Am unul din 
şoldurile cele mai sensibile din toată poliţia engleză. Şi 
acuma, am să mai dau o raită prin grădină... 

Jim cu Elfa se plimbau pe alei, printre sycomori. Sooper 
surâse când văzu că fata îl luase de braţ pe Ferraby. Acesta 
din urmă observându-l pe detectiv, alergă repede înspre el. 

Îi povesti pe scurt despre scrisoarea pe careCardew i-o 
comunicase cu o zi înainte. 

— Big Foot, ai spus?... Un nume cu totul indian; get-beget 
indian... 


— Nu cumva să pomeneşti că ţi-am vorbit de asta, te rog 
foarte mult. 

— Bine, aprobă Sooper, deşi cu multă părere de rău. 

Din uşa casei, Cardew îi striga: 

— La masă, domnilor! Cred că ar fi bine să terminăm 
masa! 

Sooper, cu ochii în farfurie şi jucându-se cu linguriţa, se 
întreba cum de un om, atât de subtil cum era Cardew, părea 
să nu fi stabilit nici un fel de legătură între scrisoarea 
despre care-i vorbiseFerraby şi vizita misterioasă a omului 
cu revolverul. 


x 


În aceeaşi noapte, după ora unu, Jim bătu la uşa odăii de 
lucru a lui Cardew, ca să-i ureze noapte bună. Bătrânul om 
al legii răsfoia un volum foarte gros. 

— Intră, Ferraby, şi mai şezi puţintel şi lângă mine.Ei?! 
Ce crezi despre Hannah? Nu te-a surprins nimic în felul ei 
de a se purta? 

— Drept să-ţi spun, mi s-a părut tare curios că 
evenimentele din noaptea asta au lăsat-o cu totul 
indiferentă. 

Încremenit cu gura căscată, Cardew privi la procuror. 

— Dumnezeule sfinte! Vrei să spui poate, că... Şi totuşi, e 
adevărat... Cât mă priveşte însă pe mine, nu mă gândisem 
de locla posibilitatea unei asemenea legături între scrisoare 
şi... să ştii că mi-am pierdut complet raţiunea!” bâigui el. 

De emoție, se făcuse alb ca varul. 

— Mă întreb chiar: cum se face că aşa ceva nu te-a izbit 
din primul moment, întrebă foarte mirat, Ferraby. 

Acest lucru îl mirase, de fapt, în primul rând pe Sooper 
care, părăsind vila, i-o spusese şi lui Jim. Şi-i trebuise lui 
Ferraby să întrebuinţeze toată diplomaţia de care era 
capabil, ca să-l împiedice pe detectiv să vorbească în 
această privinţă cu gazda. Deşi ştia foarte bine că, mai 


curând sau mai târziu, Sooper tot va discuta acest punct cu 
proprietarul din BarleyStack, nu pomeni totuşi nimic 
despre surprinderea poliţistului. 

— Nici prin gând nu mi-ar fi trecut să fac vreo legătură 
între omul din grădină şi Hannah, repetă bătrânul notar, 
dus pe gânduri. Este într-adevăr de nepriceput! Aproape 
că-mi pare rău că nu l-am pus pe Minter la curent cu toată 
chestia. 

— Telefonează-i şi povesteşte-i totul îi sugeră Jim. Trebuie 
neapărat să fie pus în curent despre scrisoarea pe care a 
primit-o Hannah. 

Cardew se codi, ridică receptorul aparatului telefonic, 
apoi îl puse la loc. 

— Să lăsăm să treacă mai întâi noaptea, hotări el. Dacă îi 
voi spune acum, este în stare să vină imediat înapoi şi va 
trebui să aibă neapărat o explicaţie îngrozitoare cu 
Hannah; sau, mie îmi sunt cât se poate de neplăcute 
asemenea scene, cu atât mai mult atunci când unul dintre 
roluri urmează să fie jucat de către guvernanta mea. 
Femeia asta mă înspăimântă, ce vrei să-i fac... ţi-o 
mărturisesc... este absurd, ştiu prea bine, şi mi-e necaz de 
slăbiciunea asta. Hotărât lucru, o lăsăm de-acum pe mâine, 
sau pentru altă dată; îl voi invita pe superintendent din nou 
la masă, când o să lipsească Hannah. 


* 


În timp ce se dezbrăca, Jim se gândi că ar fi fost într- 
adevăr mai bine din toate punctele ca întâlnirea dintre cei 
doi bărbaţi să aibă loc în lipsa guvernantei. 

Ceasornicul unei biserici din depărtare bătea orele două 
dimineaţa, când el stinse lumina şi se culcă. Trecu astfel o 
jumătate deoră. Îi era imposibil să adoarmă şi se gândea 
chiar că rareori se simţise atât de treaz. Gându-i zbura prin 
BarleyStack, de la Elfa Leigh la Cardew, de la aceasta la 
Hannah, apoi din nou şi mereu la Elfa. În cele din urmă, 


suspinând, se sculă; îşi îndesă pipa, o aprinse şi se rezemă 
de fereastră admirând frumuseţea nopţii. Luna, în ultimu-i 
pătrar, nu mai era decât doar o seceră subţire pe cerul 
relativ luminat. Razele-i slabe aruncau asupra pădurii o 
lumină din cele mai curioase. Din locul unde sta el, Jim 
vedea în aripa opusă a casei o fereastră puternic luminată. 
Era oare camera tinerei fete, sau a lui Cardew? Sau poate 
că era camera locuită de Hannah? Oricum ar fi fost, 
locatarul ei părea foarte ocupat. Prin perdeaua pe jumătate 
străvăzătoare, Jim zări o siluetă care trecea fără încetare 
încoace şi 'ncolo. O recunoscu în cele din urmă pe Hannah. 
Complet îmbrăcată, aceasta era ocupată să-şi umple un 
geamantan pe care-l pusese pe pat şi lângă care se mai 
aflau încă două cufere. 

Jim Ferraby încruntă din sprâncene. 'Toate astea pentru 
un simplu week-end? Ca să petreacă două zile la ţară? 
Astea erau bagajele care cineva le ia când vrea să 
întreprindă o călătorie lungă. O observa de acum de mai 
bine de o oră pe guvernantă, când în cele din urmă lumina 
se stinse. De altfel, zorii zilei începură să se arate; iar Jim 
simţi cum începe să-l fure somnul. 

Era de-acum cu un picior în pat, când auzi ceva care-l 
ţintui locului. Cineva, din pădurice, de departe, cânta. 


Regele Maur pe calu-i aleargă.... 
„„mândra.... Grenadei. 
Ay de mi Alhama.... 


Cântărețul nopţii! Omul din grădină! În mai puţin de trei 
secunde, Jim îşi îmbrăcă pardesiul şi coborând scara 
întunecoasă ieşi din casă. După ce, cu multă greutate, 
deschise uşa care da afară, se găsi în cele din urmă sub 
cerul liber, în mirosul dulce al grădiniişi boarea rece a 
dimineţii. Pantofii i se umeziră imediat de rouă. 

Zărind o umbră care se furişa la marginea pădurii, se 
repezi într-acolo. 


— Domol, domol! şopti omul întorcându-se, când Jim 
ajunsese lângă el; şi mai ales, să nu-mi sperii pasărea-mi 
măâiastră. Am nevoie de ea pentru colecţia mea 
antropologică! 

Era Sooper. 


CAPITOLUL VI 
POVESTEA BILETELOR DE 100 DOLLARI 


— Du-te, te rog, şi îmbracă-te ceva mai gros. Am nevoie 
de d-ta, de oarece toţi oamenii mei bat câmpiile în căutarea 
vagabonzilor. Dacă nu mă mai găseşti aci când vii înapoi, 
aşteaptă-mă. 

Jim îi ascultă foarte grabnic sfatul, deoarece dimineaţa 
era răcoroasă, iar el tremura. După cinci minute fu înapoi, 
dar polițistul dispăruse. Mai trecură încă zece minute până 
să reapară. 

— De data asta, mi-a zburat, mormăi el. Probabil că te-a 
auzit când veneai mai adineaori. 

— A zburat?Cum asta? 

—  Păduricea duce până la marginea proprietăţii şi 
urmează şi dincolo de şosea, printr-un crâng des. Acolo |- 
am auzit pe omul nostru mişcându-se. Şi nu văd nici o 
posibilitate de a pune mâna pe el, e viclean ca o maimuţă... 
Dar, din partea d-tale, nici o noutate? 

— Hannah Shaw pleacă, răspunse Jim; şi povesti tot 
ceeace putuse observa de la fereastra camerei sale. 

Sooper se scărpină pe după ureche. 

— Aş putea paria că nici prin gând nu-i dă lui Cardew că 
guvernanta îi pleacă de-adevăratelea, spuse el. O să fie 
pentru el o surpriză, cum n-a mai avut de multă vreme. Dar, 
lăsând asta la o parte, tare aş dori să pot pune mâna pe 
tânărul nostru Caruso, adăugă el plin de regret. 

Era de acum la jumătate drum de uşa vilei, când făcu 
stânga împrejur şi o porni înapoi. 

— D-ta ai maşină, domnule Ferraby? 


— Da, dar nu aci; am venit cu trenul. 

— Nu ar strica dacă ai aduce-o astă seară la secţia de 
poliţie, şi dacă ai scunde-o într-un loc mai întunecat. Tare aş 
vrea să fac o plimbare până la Pawsey. 

Jim se urcă înapoi în cameră şi încercă să adoarmă, dar 
degeaba. Când răsări soarele, cobori din nou în grădină şi 
cutreieră în lung şi-n lat aleile din jurul casei. Din spatele 
proprietăţii, putu zări Hill Brow, vila cea măreaţă a lui 
Elson. 

Care puteau fi oare motivele curioase care să-l fi hotărât 
pe acest American să se stabilească într-un ţinut ce nu avea 
nici un fel de farmec pentru el? 

Înapoindu-se pe pajişte, o zări pe Elfa îmbrăcată cu o 
jacheţică cenuşie, încântătoare, şi care se îndrepta spre el. 
Un timp, inima-i bătu mai repede ca de obicei. 

— Da, spuse ea, sunt foarte matinală astăzi. N-am dormit 
deloc bine. 

Cu un surâs fermecător îi întinse mâna. 

— Mă simt totuşi plină de curaj, în dimineaţa asta. Dar d- 
ta, ai dormit bine! 

— Ca să fiu sincer, mărturisi el, n-am dormit absolut de 
loc. 

Ea clătină din cap. 

— Camera mea este alăturată, de ceea a d-rei Shaw, 
continuăElfa, şi toată noaptea am auzit-o umblând de colo 
până colo, mişcând zgomotos toate lucrurile. 

EI ar fi putut spune că avea de acum cunoştinţă de acest 
lucru. Dar ea nu-i lăsă timp şi continuă: 

— Sistemul meu nervos suportă foarte greu 
BarleyStackşi mai ales pe d-ra Shaw. Până acum nu mi s-a 
mai întâmplat decât o singură dată să-mi petrec noaptea 
aici, şi am păstrat de atunci o amintire nu tocmai plăcută. 
Guvernanta era mai prost dispusă, ca deobicei şi, tot timpul, 
nu ne-a adresat nici un cuvânt, nici mie şi nici sărmanului 
domn Cardew. Se închisese în camera eişi refuzase să ia 
masa cu noi, pe motivul că d. Cardew nu fusese destul de 


atent cu ea. După aceea, a săvârşit ceva extrem de curios şi 
inexplicabil.Sculându-mă dis de dimineaţă, mă dusei la 
fereastră ca să privesc în grădină şi zării pe pajişte un B 
mare, făcut din bucățele de hârtie. Mi s-a părut că recunosc 
ce fel de hârtii erau acelea şi alergai repede jos în grădină 
ca să le cercetez mai de aproape. Într-adevăr, aşa cum 
presupusesem, erau bilete de câte 100 dolari, vreo cinci 
zeci la număr, şi fixate la pământ cu ace de cap! 

Jim privi la ea, aproape neîncrezător. 

— Şi Cardew? 

— De la fereastra lui, a văzut şi el asta; şi era foarte 
furios. 

— A mai văzut şi altcineva! 

— Da Elson. Pe vremea ceea se făcea la vila sa o 
reparaţie radicală şi d. Cardew, în urma insistențelor 
domnişoarei Shaw, îi oferise adăpost pe tot timpul cât 
trebuiau să dureze lucrările. 

— Dar de unde ştii că Hannah a făcut gluma asta atât de 
curioasă? De ce ea şi nu Elson? 

— Cu siguranţă că domnişoara Shaw. Când d. Cardew a 
trimis s-o caute, ea a venit şi a strâns pur şi simplu biletele. 
El i-a cerut explicaţii, dar ea n-a vrut să dea nici una şi nici 
măcar săspună de unde avea atâţia bani. 

— Cred că trebuie să fie puţintel cam nebună, urmă 
tânăra fată după o oarecare tăcere, şi de aceea îmi este atât 
de penibil să vin la BarleyStack. 

Când se găsiră din nou cu toţii laolaltă la micul dejun, pe 
figura d-rei Shaw nu se putea zări nici o urmă a nopţii albe 
ce o petrecuse. Cardew, din contră, părea foarte prost 
dispus. 

— Încă nu sunt sigur dacă superintendentul n-o fi vrut să- 
şi bată, poate, joc de mine, spuse el. Eu, personal, n-am 
văzut absolut nimic; şi am pretenţia că ochii mei văd cel 
puţin tot atât de bine ca şi ai altora. Dacă a fost într-adevăr 
un om ascuns prin mărăciniş cum se face că numai Sooperl- 
a zărit? 


Jim vroia tocmai să pomenească despre cântecul pe care- 
| auzise de dimineaţă şi care-l făcuse să coboare în grădină; 
dar îşi aduse aminte de ceea ce-l rugase detectivul: să 
păstreze cel mai mare secret asupra acestei chestiuni. 

— Cât despre... încărcător, se poate prea bine ca să facă 
şi el parte din gluma asta proastă, adăugă Cardew pe un 
ton bănuitor. 

— La ce oră pleci, Hannah? întrebă el privind spre 
guvernantă. 

— La unsprezece. 

— Pleci cu maşina d-tale? Ihompson mi-a spus că ar avea 
nevoie de reparaţii la capotă. 

— E încă destul de bună pentru mine; şi ar trebui să fie 
tot atât de bună şi pentru d.Thompson, răspunse Hannah 
pe un ton acru. 


* 


Cardew urma să plece în oraş ca să-şi ia poşta, şi se oferi 
să-l ducă pe Jim până acasă, la CheyneWalk. Anunţă că vor 
pleca de îndată ce se va termina cu micul dejun, ceea ce-l 
făcu pe Ferraby să bănuiască dorinţa notarului să 
părăsească BarleyStack înaintea guvernantei sale. 

Jim o căuta pe Elfa ca să-şi ia rămas bun de la ea. O găsi 
lucrând în biroul lui Cardew. 

— Pleci, domnule  Ferraby? întrebă ea foarte 
decepţionată, iar Jim fu cât se poate de fericit la gândul că-i 
va lipsi, probabil, cât de puţin secretarei lui Cardew. 

— Da, plec; dar aş dori să te rog să-mi dai adresa 
dumitale, ca să mă pot convinge că te-ai înapoiat teafără la 
Londra... 

Ea râse. 

— Nostimă idee! spuse ea. Totuşi, iată-mi adresa. 

El o băgă în buzunar şi începu: 

— Voi veni... 

Ea dădu însă din cap. 


— Pe cartea de vizită care ţi-am dat o, ai să găseşti 
numărul meu de telefon, îi tăie ea scurt. Poate că într-o zi îţi 
voi da voie să mă conduci la teatru. La revedere. 

EI îi strânse mâna şi o ţinu într-a lui probabil mai mult 
decât ar fi trebuit s-o facă. 

După câteva minute, maşina cea mare a lui Cardew 
porni, ducând pe cei doi bărbaţi la oraş. 

— Nu mai poate aşa, începu Cardew către Jim. Până 
acum am îngăduit-o pe Hannah cu toate smintelile ei 
pentrucă, n-am ce spune, e fată bună şi, mai ales, din cauza 
răposatei. Dar de la un timp încoace a devenit cu totul 
imposibilă, fără să mai vorbim de misterele atât de curioase 
ce se petrec; sau, lucru principal, nu vreau să am mistere la 
mine în casă. În sfârşit, nu mă pot împăca de loc cu gândul 
că există ceva între Hannah şi Elson. Poate că ţi se par 
absurde toate câteţi le-am spus; dar sunt absolut sigur, de 
exemplu, că i-am văzut făcându-şi cu ochiul şi câte şi mai 
câte alte semne discrete. Într-un cuvânt, am hotărât ca 
Hannah să plece; da, să-ple-ce! spuse el apăsat, lovind, la 
fiecare silabă, cu umbrela în maşină. Aş da bucuros o mie 
de lire, dacă i-ar veni ei singură ideea să-şi caute o altă 
situaţie. 

— Ştii, probabil, că şi-a făcut în noaptea asta bagajele! 
întrebă Jim. 

— Şi-a făcut bagajele! strigă Cardew. De unde ştii asta! 

— Am văzut totul de la fereastra mea; şi părea că nu se 
fereşte de loc. 

Cardew rămase un timp pe gânduri, trăsăturile-i, de 
obicei atât de senine, erau acum foarte încordate. În cele 
din urmă spuse: 

— Nu văd nimic anormal în ceeace-mi povesteşti. De mai 
multe ori până acum, în urma discuţiilor avute cu mine şi-a 
făcut bagajele. Şi eu, ca un bătrân idiot ce sunt, mă rugam 
într-una de ea să rămână. Dar de data asta... şi notarul făcu 
un gest energic cu mâna. 


Îl lăsă pe Jim la Whitehall. Acesta, timp de două ore, fu 
complet absorbit de corespondenţa voluminoasă ce i se 
adunase în timp de două zile. La sfârşit, terminând, telefonă 
Elfei. 

— Vrei să iei ceaiul cu mine! 

O auzi râzând, prin telefon. 

— Nu, domnule Ferraby, în seara asta am intenţia să mă 
odihnesc. Mă găsesc, de altfel, într-un loc încântător... 

— Asta aş fi ghicit-o şi fără să mi-o spui, declară Jim plin 
de căldură. Indiferent unde te-ai afla d-ta... 

Clac!... Ea închisese telefonul; ceeace însă nu-l împiedică 
pe procuror să se înapoieze acasă într-o stare de beţie 
sentimentală, vecină cu idioţia. 

Cum îl văzu, valetul îi anunţă că-l aştepta cineva. Era 
Cardew. 

— Am auzit, spuse acesta, că ieşi astăseară în oraşşi am 
venit să te întreb dacă nu ai fi amator să mergem împreună 
la Operă. Se joacă Faust; şi am reţinut două fotolii în 
speranţa că ai să vrei să vii cu mine. 

— Regret din suflet, dar sunt invitat în altă parte. 

— N-ai voi, cel puţin, să luăm masa împreună? se rugă de 
el Cardew, 

Jim se scuză din nou. 

— Hotărât lucru, nu am noroc, se plânse Cardew, 
trecându-şi mâna prin păr. Nu-mi rămâne altceva de făcut, 
decât să mă înapoiez la BarleyStack. 

Apoi, după o oarecare tăcere, continuă îngrijorat şi dus 
pe gânduri; 

— Mă întreb, cam ce ar putea să facă în noaptea asta 
drăcoaica de Hannah la Pawsey. Aş da oricât numai s-oştiu. 


CAPITOLUL VII 
O CĂLĂTORIE SPRE SUD 


Maşina care-i ducea pe Ferraby şi Sooper în spre Pawsey, 
trecuse de acum de Horsham, când începu să cadă o ploaie 
torențială, însoţită de descărcări electrice. 

De la Londra, tot timpul demnului, cei doi bărbaţi nu 
schimbaseră nici o vorbă. În cele din urmă, smuls parcăde 
la gândurile sale de către tunetele care bubuiau în acel 
moment, Jim rupse tăcerea; şi asta pentru a-l pune pe 
detectiv în curent cu ceeace-i povestise Elfa. Sooper ascultă 
cu atenţie încordată; şi întâmplarea cu B-ul făcut din bilete 
a 100 dolari părea să-l intereseze enorm de mult. 

— Elson era, zici, şi el acolo, murmură el, dus pe gânduri. 
Curioasă coincidenţă; pentru căori Hannah îl iubeşte într- 
adevăr pe Elson, ori deducţiile mele sunt complet greşite... 
În orice caz, sunt de părere că ar fi bine să deschidem bine 
ochii în noaptea asta, dacă ţinem să înţelegem tot ce s-o 
petrece. Aproape că-mi pare rău că nu este şi Cardew cu 
noi. la spune-mi, ce crezi despre acest B făcut din bilete de 
Bancă? 

— Poate... BigFoot? îşi dădu Jim cu părerea. 

— Da,... de ce nu...” 

Ploaia cădea într-una, nesfârşită şi necruțătoare; iar 
fulgerele necontenite luminau drumul mai bine decât ar fi 
putut-o face farurile maşinii. 

— lată-ne aproape ajunşi zise Sooper. Dacă nu te 
stânjeneşte, ar fi bine să duci maşina în dosul satului; este 
acolo un fel de carieră părăsită. 


— Cunoşti, aşadar, locurile astea? întrebă Jim foarte 
mirat. 

— Da, am studiat azi de dimineaţă harta militară a 
regiunii, explică detectivul. Căsuţa lui Cardew este situată 
la 550 metri de la poalele colinei pe care o poţi zări la 
lumina fulgerelor, şila doi kilometri de sat. Stinge farurile, 
domnule Ferraby. 

În timp ce maşina îşi micşora viteza, Lattimer ieşi dintr- 
untufişşi se apropie de ei. 

— Nue încă nimeni în casă, şefule, spuse el în timp 
ceSooperşi Ferraby se dădeau jos din maşină. 

— Aud?! exclamă Jim; dar domnişoara Shaw a venit aici 
încă de azi de dimineaţă. 

— Din contră, aş fi fost foarte surprins dacă ar fi venit, 
spuse liniştit Sooper. La drept vorbind, ştiam că n-avenit de 
dimineaţă. 

Jim rămase înmărmurit. 

— Ei da, o simplă deducție, spuse detectivul pe un ton 
satisfăcut: deducție şi logică. Totodată şi puţină psihologie. 

— Dar... de unde ai ştiut că n-a venit de dimineaţă? 
întrebăJim. 

— Pentru că mi-a comunicat-o Lattimer la telefon, acum o 
oră, răspunse el calm. Şi acuma, sergent, dă-mi lampa de 
buzunar. Vom avea nevoie de ea. 

Ploaia cădea fără încetare, deşi tunetele şi fulgerele 
încetaserăde mult. Drumul era luminat, la intervale 
regulate, de un far îndepărtat. Beach Cottage, vila lui 
Cardew, era situată între şosea şi malul mării. Era o clădire 
mică, din piatră, foarte joasă, şi înconjurată de un zid de 
cărămizi. 

— Eşti sigur că vila-i goală! 

— Absolut sigur, domnule. Poarta-i închisă cu zăvorul. 

— Ce e clădirea ceea mică, dindărătul ei? Un garaj? 

Jim nu vedea altă clădire, decât însăşivila; dar Sooper 
aveanişte ochi de pisică. 


— Nu, domnule; este un fel de colibă în care, pe vremuri, 
eraadăpostită o barcă; dar barca a fostvândută. 

Sooper încercă, dar fără succes, să deschidă uşile şi 
ferestrele. 

— De acuma, sigur că nu mai vine, îşi dădu Jim cu 
părerea; desigur că s-a speriat de furtună. 

Sooper mormăi câteva cuvinte ce nu se puteau înţelege, 
unde era totuşi vorba despre puţina importanţă a furtunilor 
în anumiteîmprejurări. 

— Eu unul, nu spun că n-are să vină, pronunţă el foarte 
clar.E posibil că m-am lăsat prea departe dus de teoriile 
mele. Vezi mata, eu gândesc mult. Gândesc mult prea 
mult... 

Jim îşi spunea că niciodată nu-i fusese dat să vadă un 
peisaj mai dezolat. De o parte, marea; de cealaltă, dincolo 
deşosea, râpa stâncoasă. 

— Râpele astea sunt pline de grote, cea mai mare parte 
din ele cu totul inaccesibile, observă Lattimer. 

Părăsind casa, o porniră înapoi spre locul unde lăsaseră 
maşina. 

— Acum îmi dau şi eu seama de ce nu dă lumea năvală să 
închirieze locuinţa devară a lui Cardew, glumi Jim. 

— Şi pentru ce, mă rog?! întrebă Sooper. Eu unul, tocmai 
într-aşa o vilă am să mă retrag când o fi să ies la pensie. Aş 
putea paria că Beach Cottage, pe timp frumos, este chiar o 
locuinţă foarte încântătoare; şi noaptea, în orice caz, ce ai 
altceva mai bun de făcut decât să dormi? 

Scoase din buzunar ceasornicul, al cărui cadran 
fosforescent strălucea în întuneric. 

— Orele unsprezece, anunţă el. Îi mai dau timp până la 
miezul nopţii; iar după aia... o să-mi permiteţi să vă cer 
scuze. 

— De fapt, ce sperai să găseşti aici?întrebă Jim, 
formulându-şi astfel întrebarea pe care şi-o pusese în tot 
timpul nopții. 


— Cam greu de spus... mormăi detectivul. Ei bine, să vezi 
mata... când unei domnişoare, trecută de patruzeci de ani, îi 
arde de măritiş, şi mai ales când ea spune ce o să facă dacă 
nu se mărită, asta... mă interesează la culme. Poate că mă 
aşteptam să... 

Deodată, îl apucă pe Jim de braţşi-l trase de cealaltă 
parte a drumului. 

— Repede, în dosul stâncii!şopti el. 


CAPITOLUL VIII 
BUCĂTĂRIA 


Pe drum apărură două lumini slabe; erau farurile unei 
maşini. 

În graba lui cea mare, Jim se împiedicase de marginea 
şoselei şi se pomeni lungit alături deSooper. În spatele lor, 
Lattimer sta şi el culcat la pământ. Maşina se apropia în 
viteză; şi când trecu prin dreptul lor, Jim avu impresia că 
zăreşte o siluetă de femeie, având pe cap o pălărie cu 
borurile mari, aplecată asupra volanului într-aşa o poziţie 
de părea că vrea să lupte contra ploii. 

Câteva secunde mai târziu, maşina pătrundea în Beach- 
Cottage. 

— Acum deschide uşa, spuse Jim, auzind zgomotul pe 
care îl făcea cheia în broască, şi pe care vântul îl aducea 
până la ei. 

Sooper nu spunea nimic. El nu se ridică de la locul său, 
decât atunci când auziră uşa închizându-se la loc. 

— Tăcere, spuse el cu voce înceată; şi toţi trei se 
îndreptară cu multă băgare de seamă spre casă. 

Mai mlădios decât o pisică. Sooper o luă înainte; puse 
mâna pe radiatorul maşinii şi... păru satisfăcut de 
constatare. Înconjură apoi vila, privind cu atenţie la toate 
ferestrele. Nici un zgomot, nici o lumină. Revenind la uşa de 
la intrare, văzu zăvorul deschis.Aplecându-se înainte, 
ascultă cu atenţie, dar în zadar; atunci se înapoie spre 
tovarăşii săi. 

— Trebuie să mai vină cineva, spuse el. Cu siguranţă că 
ea nu vrea să petreacă noaptea aci. De altfel, a lăsat şi 


motorul Fordului să funcţioneze. 

Se  înapoiarăcu toţii la stânca ce-i adăpostise de 
laînceputşi-şi reluară postul de observaţie. Trecu un sfert, 
apoi o jumătate de oră. Auziră în cele din urmă 
deschizându-se uşa, apoi închizându-se la loc şi scârţăitul 
zăvorului care era din nou tras. 

— Cum asta?! oare pleacă de-acum! 

Sooper era cât se poate de surprins. Tonul său era acela 
al unui om care fusese jucat. 

— Dar... mii de draci! urmă el, repede, cu toţii la pământ; 
uite o că aprinde farurile! 

Două fâşii, de o lumină orbitoare, sfâşiară într-adevăr 
întunericul; dar se stinseră aproape numai decât. Maşina 
ieşise din perimetrul vilei şi o luă înapoi pe drumul pe care 
venise. Din nou, cei trei bărbaţi zăriră capul plecat înainte, 
pălăria cu borurile mari. Fordul se depărta în noapte, şi 
îndată nu mai zăriră decât, foarte nedesluşit, becurile din 
spate. 

Sooper se ridică, mormâind supărat: 

— Vă cer mii de scuze. Deducţiile şi psihologia nu fac 
două parale. Uite-o că intră, uite-o că iese, uite-o că 
dispare. Şi nimeni nuştie nici de unde vine, şi nici unde 
pleacă. Cu puţină şansă, poate că vom izbuti totuşi s-o 
ajungem, s-o urmărim şi să ştim unde este de fapt. 

Aveau însă drum lung de făcut ca să se reîntoarcă la 
maşina lui Ferraby şi, în cele din urmă, se întâmplă 
inevitabilul. Plesnise unul din cauciucuri şi, cu toată graba 
cu care demontă roata de rezervă, nu mai putură ajunge 
din urmă Fordul şi nici măcar nu-l mai putură zări. 

Polițistul care era de serviciu la intrarea în Pawsey, nu le 
putu da absolut nici o lămurire. Văzuse trecând, la ducere, 
două maşini; dar pe niciuna n-o zărise înapoindu-se înaintea 
celei a lui Ferraby. 

— Rămâi aici, Lattimer, îi ordonă Sooper. Cred că se va 
găsi un culcuş pentru d-ta la postul din sat. Trebuie să am 
neapărat pe cineva la îndemână. 


În timp ce străbăteau Horsham, furtuna reîncepu şi mai 
grozavă; iar tunetele bubuiau ca în infern când Jim, obosit, 
opri maşina în faţa cancelariei lui Sooper. 

— Haide înăuntru, şi să luăm câte o cafea, îi spuse 
polițistul care, de la Pawsey, nu mai scosese nici un cuvânt 
din gură. Vreau să sper că aci voi reuşi, mai bine decât în 
ploaia ceea nebună, să-mi fac puţină ordine în noianul de 
idei care îmi furnică prin creier. 

Plin de noroi din cap până în picioare, cu faţa încordată şi 
cu trăsăturile crispate, se lăsă să cadă pe un scaun. 

— Toată chestia asta nu-mi place de loc! Cu siguranţă că 
ea nu s-a dus la Pawsey. Am deplină încredere în polițistul 
de acolo, care pe vremuri a lucrat sub ordinele mele. Poate 
că Lattimer să afle ceva nou prin partea locului. Dac-o fi 
aşa, are ordin să-mi telefoneze. 

Chiar atunci intră în odaie sergentul de serviciu. 

— Vă cheamă cineva din Pawsey la telefon, d-le 
superintendent! 

Sooper dădu buzna la telefon. 

— Aici, Lattimer. Am găsit Fordul, şefule. 

— Unde? 

— Sus pe râpă, între marginea acesteia şi drumul care 
coboară la plajă. 

— Cum erau farurile, aprinse sau stinse? întrebă repede 
Sooper. 

— Stinse, şefule. Şi... încă ceva. În spatele maşinii, pe 
caroserie, erau scrise cu creta două cuvinte: Big Foot. 

— Big Foot,... da. Atâta tot? Înăuntru, bine înţeles, 
nimeni?” 

— Nimeni, şefule. 

Sooper stătu puţintel pe gânduri. 

— Scoală-i, pe şeful şi sergentul din Pawsey. lrebuie 
cercetată râpa de sus până jos, şi băgat bine de seamă dacă 
nu se ascunde cineva sau ceva pe acolo. Vin şi eu numai 
decât. Casa este bine supravegheată? Bun! 

Închise telefonul, şi-i comunică lui Ferraby tot ce vorbise. 


— Mă duc să văd ce-i acolo, urmă Sooper; dar înainte de 
toate, trebuie să trec pela ScotlandYard. Treci d-ta pe la 
Cardew şi cere-i cheile vilei, Ferraby. Adu-mi-le cât mai 
repede posibil. 

De câte ori înnopta la Londra, Cardew se servea de o 
garsonieră pe care o avea închiriată aproape de Regent's 
Park. 

Somnul îi era foarte uşor, aşa încât Jim nu fu nevoit să 
aştepte prea mult. Sunase abia a doua oară, când uşa se şi 
deschise. 

— Cum, d-ta eşti, Ferraby? exclamă bătrânul notar dând 
la o parte lanţul de siguranţă de la uşă. Intră, intră... Dar, ce 
dracu' te aduce pe la mine la ora asta? 

În câteva cuvinte, Jim îi povesti cele petrecute în cursul 
nopții. 

— Date fiind circumstanţele, urmă el, am crezut de 
datoria mea să pomenesc superintendentului despre 
scrisoarea cea faimoasă, semnată Big Foot, pe care o 
primise Hannah; şi am crezut că n-ai să mă ţii de rău. 

Cardew îşi trecu mâna prin păr şi, frecându-şi ochii, 
bâlbâi: 

— Zici că n-a sosit acolo decât târziu noaptea?.... Cum se 
poate? A plecat doar de laBarleyStack la unsprezece 
dimineaţa... unde o fi oare? 

— Tocmai asta ar voi să ştie şi Minter, răspunse Jim. 
Fordul a fost regăsit acum vreo jumătate oră, părăsit şi 
având numele lui Big Foot scris cu creta pe caroserie. 
Sooper crede că e vorba de o cursă. Poliţia locală este pe 
cale să scormonească toată râpa şi plaja ca să descopere 
pe... în sfârşit... corpul. 

Cardew nu izbutea să facă altceva, decât să dea prosteşte 
din cap. 

— Nu... nu pot crede aşa ceva, bâigui el. E prea... ar fi 
îngrozitor... oribil. Bine înţeles că am un al doilea rând de 
chei, dar sunt la birou. Aşteaptă-mă dacă vrei numai cinci 


minute, până mă îmbrac. Ai venit cu maşina? Dacă nu, ar fi 
bine să chemi în timpul ăsta un taxi. 

Puțin după aceea, reveni. Îşiîmbrăcase hainele de 
călătorie. 

— Bine înţeles că am să merg şi eu cu voi, spuse el cu 
calm. Mi-ar fi peste putinţă să mă odihnesc până n-omşti ce 
s-a întâmplat cu biata Hannah. 

Maşina lui Ferraby îi duse repede, până la biroul lui 
Cardew, de unde luară cheile şi porniră imediat mai 
departe. 

— Cheile sunt în legătura asta, dar n-am mai vrut să 
pierd timp căutându-le. Vom face acolo pe loc cele 
necesare. 

Sooper fu întru câtva surprins văzându-l pe Jim însoţit de 
Cardew; nu obiectă însă nimic. 

— Nu s-a găsit nicio urmă, pronunţă el laconic. Cheile, te 
rog, domnule Cardew. 

Bătrânul notar le găsi numaidecât şi le scoase afară din 
legătură. 

— Mai ai şi altele?... Vreau să spun: încă un rând din ele? 

— Nu. N-am avut niciodată decât doar două rânduri. 
Unul pe care-l dam totdeauna celor ce ocupau vila, iar al 
doilea rând pecare-l ţineam totdeauna la birou. Astea nu le- 
am folosit de fapt, niciodată. 

Înainte de a porni spre Pawsey, Sooper vorbi cu Jim între 
patru ochi: 

— Am trimis pe unul din băieţii mei să supravegheze 
BrowHill.Elson a plecat aseară la nouă şi nu s-a mai întors. 
Plecase în Rolls-ul cel de două locuri; cu alte cuvinte, fără 
şofer. Şi acuma, la drum! 

Pentru a doua oară în acest scurt interval de timp, 
maşina cea mare a lui Jim o porni spre Pawsey. Furtuna 
încetase de mult, şi stelele luceau printre nori. Ajunşi în sat, 
opriră. Sergentul comisariatului din Pawsey, însoţit de data 
aceasta de doi detectivi, se apropia de ei. 


— N-am găsit nimic, şefule, îi declară el lui Sooper, dar 
unul din locuitorii satului a văzut o femeie, străină de 
partea locului, care se îndrepta spre colină, pe drumul ce 
vine dinspre mare. 

— Când asta? 

— Acum vreo două ore. Părea că vine de la staţia de cale 
ferată „Pawsey-Halt” unde se opreşte trenul de Londra. Dar 
nu l-am putut găsi peşetul de gară... 

— Probabil că nu venea de la staţie, întrerupse Sooper, ci 
căuta doar să facă să se creadă acest lucru. 

Apoi, întorcându-se către Cardew: 

— Lua vreodată Hannah Shaw trenul, ca să vină aici? 

— De la 1918 încoace, niciodată. În timpul războiului, 
veneam deseori aci, din cauza bombardamentelor aeriene. 

Fordul, fusese lăsat acolo unde-l găsise Lattimer. Cu 
ajutorul lămpii de buzunar, Sooper îl cercetă cu de 
amănuntul. Cele scrise cu creta, care păreau să nu-l 
intereseze de loc, îl emoţionară la culme pe Cardew. 

— Dar asta-i cretă verde! exclamă el. Cretă de biliard! 

— Poate c-o vom regăsi pe Hannah între-o sală de biliard, 
comentă batjocoritor polițistul. 

De-acum încolo, Cardew păstră o discreţie plină de 
demnitate. 

Sooper cercetă mai ales interiorul Fordului. Inspectă 
timp îndelungat, capota, centimetru cu centimetru; după 
aceea plimbă încetişor lumina lămpii peste perne şi podea, 
atât asupra locurilor din faţă cât şi la cele din spate. În tot 
timpul acesta, rămăsese pe scară. 

— Perna uşor destrămată, monologa el; destrămături de 
dată recentă... totul este curat... nu se vede noroi nici la 
frâna de picior, nici la pedala de debreiaj... nimic... absolut 
nimic interesant! 

Se înapoiară cu toţii la maşina lui Ferraby. 

— Ai fost înapoi pe la vilă, Lattimer? întrebă Sooper. 

— Da, şefule. Nu-i nimeni. De altfel am pus acolo, imediat 
după plecarea d-tale, un om de pază; şi mai este şi acum 


acolo. 

— Atunci, s-o pornim! 

Câteva minute mai târziu, maşina lui Jim îi lăsă în faţa 
vilei. 

— Ce loc cuvios! exclamă Cardew, cutremurându-se. 
Niciodată n-am observat cât de singuratecă şi tristă este 
casa asta. 

În urma ideii date de Sooper, maşina fu oprită în aşa fel 
încât lumina farurilor să cadă din plin peste uşa locuinţei. 

— Zăvorul este intact; asta înseamnă că ea nu-i aci. 

Sooper nu păru de loc surprins. 

— Nici prin gând nu-mi trece să cred că ea ar fi aici. Ceea 
ce însă este sigur, e că ea a fost aci. Venise cu un scop bine 
determinat. Cunoştea ea oare pe cineva prin partea locului, 
Domnule Cardew? 

Bătrânul notar negă. 

— După cât ştiu eu, nu. S-ar putea însă întâmpla să-şi fi 
adus astăzi pe cineva cu ea. 

— Asta, cu siguranţă că nu, declară Sooper. Avea, poate, 
aci prin casă vreun dulap? 

— Nu avea absolut nimic. 

Sooper vâri cheia în lacăt. Deşi scârţâind, zăvorul 
funcţiona uşor. Odată uşa deschisă,Sooper îşi puse lampa în 
funcţiune şi lumină un vestibul mititel, în fundul căruia se 
afla o uşă cu geamuri la partea superioară. Împingând 
această uşă, detectivul se găsi într-un culoar care străbătea 
vila în toată lărgimea ei. 

—  Rămâneţi fiecare acolo unde sunteţi, ordonă el 
tovarăşilor săi. Când îmi încep cercetările, prefer să fiu 
singur. 

În primul rând, polițistul cercetă două camere care 
dădeau pe dreapta culoarului. Erau nişte camere de 
culcare, mobilate foarte simplu. Paturile nu erau aşternute. 

Trecu în odăile din stânga. Prima era o sufragerie al cărei 
aspect nu arăta nimic deosebit. Într-unul din pereţi era un 
fel de deschizătură mare ce comunica probabil cu 


bucătăria. Deschizătura era prevăzută cu o portiţă de lemn. 
Mai rămânea devizitat doar bucătăria; aceasta era însă 
încuiată. 

Detectivul se înapoie la uşa de intrare, unde-şi lăsase 
tovarăşii. 

— Ai cheia bucătăriei? întrebă el. 

— Nu, răspunse Cardew, foarte mirat. Era o singură 
cheie, care rămânea totdeauna în broască. 

Sooper se înapoie la bucătărie; încercă încă odată să 
deschidă, dar uşa era încuiată cu cheia. Deodată, ridicând 
capul, mirosi în aer; apoi îl chemă pe Jim. 

— Simţi ceva? întrebă el. 

Jim se codi vreo câteva secunde. În cele din urmă 
exclamă: 

— Dar...ăsta-i miros de cordită!t3* Aci în casă s-a tras, nu 
de mult, un foc de revolver! 

— Acelaşi lucru gândeam şi eu, spuse liniştit Sooper; 
mirosul ăsta de fier încălzit mi-era foarte cunoscut... Uşa 
este închisă pe dinăuntru. 

Reveni în sufragerie; dar şi portiţa care închidea orificiul 
spre bucătărie era şi ea încuiată cu cheia. Detectivul îl 
chemă pe Cardew. 

— Într-adevăr, portiţa asta se încuie şi ea; dar habar n- 
am pe unde poate fi cheia, şi era singura... Dar, ce mai stai 
pe gânduri! Sparge-o! 

Cu un cleşte ruginit, pe care Lattimer îl găsi în grădină, 
portiţa de lemn fu repede spartă. Atunci se simţi şi mai 
distinct mirosul de cordită; ba îl observă chiar şi Cardew. 

— Ce e cu mirosul acesta? întrebă el; dar nimeni nu-i 
răspunse. 

Sooper se plecase prin deschizătură, ţinând în mână 
lampa ale cărei raze de lumină le plimba de colo până colo 
prin bucătărie. Deodată, în bătaia razelor, apăru un 
pantof... apoi un altul... apoi marginea unei fuste negre. 

Acolo, la pământ, rezemată de uşă, era aşezată o femeie. 
Sooper nu-i putea distinge faţa, dar ştia că femeia aceasta 


era Hannah Shaw şi nici nu avu nevoie săvadă sângele care 
păta cu negru podeaua bucătăriei pentru ca să înţeleagă că 
Hannah Shaw era moartă. 


CAPITOLUL IX 
O VIZITA 


Fără grabă, Sooper se trase înapoi din deschizătură. 

— Rămâneţi fiecare la locul vostru, spuse el. Tu, sergent, 
mergi de caută un medic... Domnule Ferraby, eşti bun să-l 
conduci D-ta cu maşina?... adică nu, rămâi mai bine aci. 
Poate că va fi nevoie, mai târziu, de D-ta ca martor. 

Lattimer se oferi să-l conducă pe sergent până-n sat şi, 
după ce schimbă mai întâi câteva vorbe în şoaptă cu 
Sooper, se depărtă în grabă. 

— Nu că un medic, oricare ar fi el, ar putea să dea vreun 
ajutor... explică detectivul. 

— Dar ce s-a întâmplat?întrebă Cardew, care tremura din 
cap până-n picioare. Pentru Dumnezeu... nu cumva este 
vorba de Hannah? 

Sooper dădu din cap şi spuse cu blândeţe: 

— Tare mă tem că da, domnule Cardew. 

— Rănită? Moartă?... 

Sooper lăsă capul în jos. 

— Da. Cel mai bun lucru, ar fi să rămâi aci. Domnule 
Ferraby, urmează-mă, te rog. Urcă-te pe un scaun. 

Şi detectivul, cu o agilitate ce nu se putea bănui la un om 
de vârsta lui, trecu dincolo prin deschizătură. Jim îl urmă. 

— Pe cât posibil, închide portiţa; eu am să fac lumină. 

Sooper ridică sticla unei lămpi cu petrol ce se afla pe 
masă, aprinse cu băgare de seamă fitilul şi puse chibritul 
stins pe masă. 

Palid ca ceara, Jim Ferraby o privea pe moartă. 

— Sinucidere? întrebă el într-o suflare. 


— Dac-ar fi sinucidere, observă Sooper, apoi va trebui 
neapărat să găsim şi arma. E moartă...ăsta-i singurul fapt 
cert. Îmi pare rău că nu m-am purtat prea gentil cu ea. N-a 
fost femeie rea... 

Plecat asupra cadavrului, el îi examină faţa decolorată. 

— Nu-i sinucidere, declară el aproape vesel. De altfel, 
asta m-ar fi surprins. A fost asasinată. Dar cum? Uşa este 
încuiată pe dinăuntru; observi cheia?Şi obloanele ferestrei 
sunt închise prin această bară de fier. 

Pe masă, era o poşetă de damă, care se vedea cât de colo 
că fusese scotocită, deoarece mai la o parte se afla 
conţinutul ei. 

— Cincizeci şi cinci de lire engleze şi două mii de dolari 
constată Sooper, după ce numărase. Şi cărămida asta... ce-o 
fi vrând să însemne? 

Se afla acolo pe jos o cărămidă roşie, lucioasă pe una din 
feţe pe care părea lipit un disc de cauciuc, care la rândul 
său avea în mijloc, fixată o sfoară. 

— Pardoseala este şi ea din cărămidă roşie, observă Jim. 

— Da... am văzut. 

Sooper luă lampa şi se plecă, cercetând pe jos. În mijlocul 
porțiunii ce se afla sub masă, se zărea o gaură 
dreptunghiulară. Cărămida ce fusese găsită cu câteva 
momente înainte, o astupa perfect. 

— Da... ştrengarii de pe stradă întrebuinţează de obicei 
asemenea discuri de cauciuc sau piele muiată, ca să scoată 
afară pavelele, vorbi către sine însuşi detectivul. Şi ea 
scotea cărămida tot în acelaşi fel. 

Stând în genunchi, el cercetă gaura. 

— Aci înăuntru se afla ceva, spuse el, şi numai acest ceva 
a venit ea să-l caute. 

— Dar cum a putut să se reîntoarcă după ce a părăsit 
vila, când noi am găsit uşa de la intrare zăvorâtă pe 
dinafară? 

Sooper dădu din cap. 


— Da, sunt multe lucruri care trebuiesc descurcate aci, 
răspunse el. În orice caz, n-amvenit de pomană! 

Cu pipa stinsă între dinţi, tăcut şi preocupat, se plecă din 
nou asupra cadavrului: 

— Nu ne putem atinge de ea înainte de sosirea medicului, 
spuse el ridicându-se de jos. Glontele a fost tras de 
aproape... celălalt trebuie să fi fost de partea astălaltă a 
mesei... aci, arătă el cu degetul. Revolver automat, probabil, 
deoarece nu găsesc nicăieri cămaşa glontelui. Hannah sta 
în picioare, în dreapta uşii. Apoi a făcut un pas înainte, a 
lunecat, a căzut... cred că glontele i-a perforat inima. De 
altfel, un mort poate foarte bine să mai facă un pas sau doi. 
Nu-şi scosese decât mănuşa dreaptă; aşadar nu avea 
intenţia să rămână prea mult aci. Nu observi ceva, domnule 
Ferraby, ceva... foarte interesant? 

Jim dădu din umeri. 

— Sunt atâtea şi atâtea lucruri interesante, spuse el, 
încât mi e imposibil să le disting unul de altul. 

Sooper strâmbă curios din nas. 

— Cardew cu siguranţă că ar fi băgat de seamă asta mult 
mai repede ca mine. Ea nu are nici pălăria şi nici mantila. 
Şi, aci sub cuierul de haine de pe perete, observi ceva? 

— Apă! 

— Da, apa care s-a scurs din mantilă. Ea a atârnat-o aici, 
cel puţin prima dată când a venit. Unde şi-o fi lăsat 
îmbrăcămintea? 

— Poate că în altă cameră? îşi dădu Jim cu părerea; şi 
bătrânul îşi arătă dinţii într-unul din acele surâsuri 
neobişnuite, careîi erau specifice. 

— Aceste obiecte nu se găsesc în casă, afirmă el. N-am 
scotocit toate camerele, dar le-am privit foarte serios. Şi 
acele lucruri nu sunt nicăieri în casă! 

El nu mai putea de bucurie. S-ar fi putut spune că 
această afirmaţie constituia pentru el un triumf personal. 

— lată-l şi pe medic, spuse el. Va trebui să treacă prin 
gaura din perete. N-o să fie deloc plăcut pentru el, dacă o fi 


mai grăsun. 

Din întâmplare, medicul era un om tânăr şi zvelt, şi nu-i 
fu de loc greu să pătrundă în bucătărie. 

— N-aş putea spune exact de când este moartă; dar cu 
siguranţă că a trecut mai bine de o oră de atunci. Am cerut 
să mi se trimită un automobil sanitar. Sergentul Lattimer m- 
a pus în curent cu cele întâmplate. 

Sooper privi la ceas; era de acum ora trei şi jumătate 
dimineaţa. 

— O să aştept până va fi ridicată moarta, spuse el. 

Ceva mai târziu, după ce sărmanele rămăşiţe fură 
ridicate de către ambulanţă, Sooper deschise fereastra şi 
obloanele. La Beach-Cottage rămăsese numai el cu Jim. 
Cardew, complet deprimat, se retrăsese; iar Lattimer 
plecase cu ambulanţa, ca să mai cerceteze odată pe moartă. 

Sooper puse pe masa din bucătărie un plic galben. 

— Am găsit asta sub corpul moartei, când a fost ridicat, 
spuse el. 

Jim cercetă plicul. 

Gol. Apoi citi adresa, bătută la maşină, şi se miră: 


Dr. John W. MILLES, 
Coroner în West Sussex 
HAILSHAM, SUSSEX 


— În cazul ăsta, tot a fost sinucidere?! 

Înainte de a răspunde, Soopervâri plicul în buzunar. 

— Doctorul Mills, spuse el în cele din urmă, nu mai este 
coroner în West-Sussex... de cel puţin cinci ani, dat fiind că 
sunt cinci ani de când e mort. Din întâmplare sunt sigur de 
asta, pentru simplul motiv că am fost de faţă la 
înmormântarea lui. 

— Cel care a scris asta, probabil că n-aştiut-o. 

— Bine înţeles că nu, răspunse detectivul. În sfârşit, este 
un asasinat din toate punctele de vedere, continuă el cu un 


fel de suspin vesel. Nu ştii poate, domnule Ferraby, dacă 
Hannah scria la maşină? 

— Cred că da. Cardew mi-a spus odată că avea una 
veche. 

— Plicul n-a fost bătut de o dactilografă profesionistă, 
spuseSooper privindu-l din nou, şi nici de cineva care scrie 
mai des cuvântul „coroner”. Am să pun să se ia amprentele 
digitale. 

Puțin după aceea, polițistul scotea din perete glontele 
care omorâse pe guvernantă. Îl puse pe masă. 

— Glontele vine de la un revolver automat, calibrul 42”, 
declară el. Îţi mai aminteşti de încărcătorul găsit în grădină 
la BarleyStack.De altfel, asta n-are nici o importanţă; este 
un calibru foarte obişnuit, aşa încât să nu ne grăbim să 
tragem nici un fel de concluzii. Ceeace este aproape sigur, e 
că revolverul n-a aparţinut D-rei Shaw; astfel de arme le 
sperie îndeobşte pe femei. Şi, mai mult, Cardew ar fi ştiut... 

De-odată detectivul se opri, cu capul plecat, ascultând... 

Prin fereastra deschisă venea freamătul veşnic plângător 
al valurilor pe nisipul plajei. 

— E cineva la uşă, murmură el. 

Luând lampa în mână, înaintă uşor pe culoar. 

Jim, auzise şi el; se cutremură uşor. Era cineva acolo, asta 
era sigur. Totuşi, nimeni nu bătea la uşă... dar se auzea ceva 
ca un fel de râcâială uşoară pe lemn, ca un fel de frecare de 
mâini... apoi clanţa începu să se învârtească, uşor... 

Sooper îl privi pe Jim, şi-i făcu un semn. Acesta înţelese, 
înaintă cu băgare de seamă şi, întorcând repede cheia în 
broască, deschise larg uşa. 

În prag sta o femeie, udă de ploaie, cu părul despletit. 
Privea fix la tânărul bărbat. 

— Ajutor... murmură ea, şi căzu zdrobită în braţele lui 
Jim. 

Era Elfa Leigh! 

— Şşşt! Ascultă!... 


Sooper îşi aţinti privirea spre râpă. Jim rămase 
nemişcat.Înbraţele sale, tânăra fată îşi pierduse cunoştinţa. 

De undeva, din depărtările întunecate, venea până la ei 
ecoul plin de melancolie al unui cântec: 


Regele Maur pe calu-i aleargă 
Prin mândra cetate a Grenadei, 
Ay de mi Alhama... 


— Mii de draci! ţipă detectivul; şi o porni, fugind în 
noapte. 


CAPITOLUL X 
POVESTEA ELFEI 


Când se înapoie, apăruseră de-acum zorile. 

— Nimic de făcut, spuse el. Ticălosul cela de vagabond 
cânta probabil de undeva de sus, de pe râpă. Dar... tot am 
să termin odată şi-odată prin a-l prinde pe tenorul nostru 
vagabond; şi în ziua ceea, mă fac forte să-i iau un 
angajament... să-i treacă pofta de a cânta! 

— Eu, i-am aprins focul într-una din odăi, spuse Jim. 
Acuma este complet restabilită. 

— I-ai povestit...” 

— Nu. Am crezut că, dată fiind starea în care se află, ar fi 
fost cam imprudent. Sărmana copilă, prin ce momente a 
trecut... 

Elfa auzise vocile celor doi bărbaţi pe culoar şi 
întredeschise uşa camerei. 

— D-ta eşti, Domnule Minter! Vin numaidecât! 

După câteva minute era lângă ei, înfofolită în pardesiul 
voluminos al lui Ferraby, şi cu picioarele goale vârâte în 
nişte pantofi găsiţi sub toaletă. 

— Unde-i domnişoara Shaw? întrebă ea. I s-a întâmplat 
ceva? 

— A plecat, răspunse Sooper. 

Elfa privea de la unul la altul, încercând să ghicească 
secretul care simţea că pluteşte în atmosfera vilei. 

— S-a petrecut ceva pe-aci. Ce s-a întâmplat? continuă ea 
să întrebe. 

— Mai curând se pare că D-tale ţi s-a întâmplat ceva, 
domnişoară, observă Sooper, pe un ton voios. Cum se face 


că eşti aci, în toiul nopţii? 

— Domnişoara Shaw m-a chemat, fu răspunsu-i cu totul 
neaşteptat. 

Se duse pentru câteva momente înapoi în camera ei, şi se 
înapoie aducând o telegramă pe care o dădu lui Sooper. 
Detectivul îşi aşeză ochelarii şi citi. Telegrama era adresată 
Elfei Leigh, Cubitt Street: 


„Ie rog să-mi faci un mare serviciu. De îndată ce 
primeşti aceste rânduri,vino imediat la vila d-lui 
Cardew, la Pawsey. Dacă nu sunt acolo, aşteaptă-mă. 
Indiferent ce oră ar fi, vino. Până acum nu ţi-am cerut 
niciodată nimic; şi numai prezența D-tale poate 
influenţa asupra întregii mele vieţi. Te rog să fii 
martoră unui fapt de cea mai mare importanță. 
Recurg la D-ta, ca o femeie la altă femeie”. 


Era semnată „Hannah Shaw” şi fusese expediată din 
Guilford, în Surrey, în ajun la orele şase. 

— Am primit-o aproape de şapte, spuse Elfa, şi, o spun 
sincer, nu ştiam ce să fac. Faptul că n-o iubesc pe D-ra 
Shaw, punea chestiunea într-o lumină şi mai delicată. În 
cele din urmă hotărâi să plec la Pawsey şi, după masa de 
seară, luai trenul de 10; amcoborât la Pawsey-Halt... 

— Aşa dar, D-ta erai aceea pe care locuitorul din sat a 
văzut-o venind dinspre staţie, întrerupse Sooper. Foarte 
natural!Asta întăreşte una din bazele teoriei mele. 
Urmează, domnişoară Leigh. Ce-ai făcut de atunci şi până 
în momentul când ai sosit aici? 

— În loc s-o i-au pe şosea, am luat-o pe drumul care taie, 
trecând peste râpă şi scurtează astfel calea. Petrecusem 
odată mai multe luni la Pawsey, aşa încât toate cărăruile îmi 
erau prea cunoscute. De altfel, furtuna cea grozavă care 
începuse tocmai atunci, mă zorea să ajung la vilă cât mai 
curând posibil. Mi-era însă cu totul necunoscut faptul că, la 
începutul anului, se produsese o surpare în râpă. De-odată, 


una din pietrele pe care pusesem piciorul cedă şi mă 
pomenii căzând. Această cădere îmi păru cu mult mai lungă 
decât era în realitate; şi mă gândeam că mă voi strivi 
complet de stâncile de la poalele râpei. Căzui însă într-o 
simplă groapă. Frica şi întunericul mă paralizaseră. 
Rămăsei astfel sleită de puteri, timp de mai multe ore. Văzui 
trecând două automobile, şi strigai din toate puterile după 
ajutor. Nimeni, însă, nu m-a auzit. Maşinile plecară în urmă 
înapoi...Încercai de mai multe ori să ies din groapă, dar în 
zadar: panta era mult prea pronunţată. Sosi o altă maşină, 
şi se opri în faţa vilei. O sforţare disperată îmi permise în 
cele din urmă, udă până la piele şi plină de noroi, să ajung 
în creştetul povârnişului. În urmă, abia avui puterea să trec 
drumul şi să ajung la uşavilei; nu ştiu cum am izbutit asta. 

Sooper reciti telegrama. 

— Te rog să fi martora unui fapt de cea mai mare 
importanţă, repetă el scărpinându-şi bărbia. 

— Unde este domnişoara Shaw? întrebă din nou tânăra 
fată. 

Răspunsul îl citi în ochii detectivului şi, palidă, dădu 
înapoi. 

— Nu cumva... a murit? 

El lăsă capul în jos. 

— De moarte... naturală, sau... oh, nu!!! 

— A fost asasinată, aici? 

Şi detectivul arătă cu mâna în direcţia bucătăriei. 

— Şi acum, ascultă-mă domnişoară. Va trebui să depui ca 
martoră în faţa tribunalului, deoarece ai petrecut o bună 
parte din noapte lângă vilă. N-ai mai văzut venind alte 
maşini, decât cele de care ne-ai vorbit? 

— Nici una, asta sunt sigură. 

— Ai văzut, poate, pe cineva pe drum? N-ai văzut-o pe d- 
ra Shaw reîntorcându-se? 

— Nu, era prea întuneric. Maşinile le-am zărit datorită 
farurilor. Altfel, cu siguranţă că nici nu le-aş fivăzut şi nici 


nu le-aş fi auzit. 

Sooper fu complet decepţionat. 

— De îndată ce rochiile D-tale sevor usca, voi ruga pe D-l 
Ferraby să te conducă la Londra, spuse el. Bănuiesc că nu 
mai ai altceva să ne spui?! 

— Nimic, răspunse Elfa. Doamne, Dumnezeule! ce 
grozăvie! 

— D-ta scrii la maşină, nu-i aşa! Asta ai scris-o D-ta? 

Şi detectivul îi arătă plicul cel galben. 

— Nu, nu e scris de mine... şi nici n-a fost scris la maşina 
mea. Ştiu că D-ra Shaw avea o maşină veche; de multe ori 
mi-a cerut unele lămuriri în această privinţă. 

Era de acum ziuăşi, cu toate că cerul mai era înnourat, 
ploaia încetase totuşi complet. Lăsând-o pe tânăra fată să-şi 
usuce veştmintele, cei doi bărbaţi ieşiră din casă. Sooper 
privi râpa cu multă atenţie. 

— Lattimer are dreptate; râpa asta este plină, de sus 
până jos, cu văgăuni, observă el. 

Şi, arătând cu un gest nenumăratele deschizături 
întunecoase: 

— Dacă se ascunde cineva acolo, apoi poate să treacă 
mult şi bine până să se pună mâna pe el. În acelaşi timp, 
logica şi deducţia îmi spun totuşi că individului cu pricina i- 
ar fi cel puţin tot atât de greu să urce până la grotele cele 
mititele. S-ar putea cerceta cel mult găurile de jos... ceea ce 
poliţia va face încă astăzi. 

Întorcând privirea spre şosea, zări maşina lui Ferraby 
care sosea condusă de Lattimer. 

— lată ce am găsit asupra cadavrului, spuse sergentul. 

Şiîntinse detectivului o punguliţă din piele de cămilă, 
ceva mai mare decât o marcă poştală, legată cu un lanţ fin 
de aur. 

— O avea legată la gât, preciză el. 

Sooper deschise punguţa şi scoase de acolo un inel de 
aur. 

— N-ai găsit nici un certificat de căsătorie? 


Lattimer dădu din cap. 

— Nimic altceva, şefule. Nici un fel de document. 

Sooper privi cu atenţie obiectul strălucitor. 

— O verighetă... şi încă o verighetă nouă, murmură el 
gânditor. A purtat-o ea oare vreodată? S-ar zice că nu... 

Merseră încetişor spre plajă.Valurile lunecau liniştite pe 
NISIP... 

— E un loc al dracului de singuratic! spuse hotărât 
polițistul, şi cred că am să retrag cele spuse cu privire la 
ieşirea mea la pensie. Cu toate acestea ar fi un loc 
admirabil pentru unul căruia i-ar place băile de mare... 

Mergând mai departe spre coastă, ajunseră la un loc 
unde nisipul era ceva mai uscat. 

— Iată, totuşi, un loc splendid pentru făcut baie, 
murmură din nou Sooper, apoi tăcu din gură. 

De-odată, Jim observă că pe faţa detectivului se 
întipăreşte din ce în ce un aer de grozavă nedumerire. 

— Dumnezeule A-Iot-Puternic! exclamă acesta. 

Privea pe jos, pe nisip, urma unei ghete care, pe jumătate 
ştearsă de ploaie, se distingea totuşi perfect de bine. Era 
urma unei ghete enorme, de aproape patruzeci şi nouă 
centimetrii lungime, şi de o lărgime proporţionată. 

— Pe Cristofor Columb!!! mai jură Sooper, complet 
buimăcit. 

Urmele se îndreptau spre Beach-Cottage. 

Big Foot! 

Aceste două cuvinte, însemnau ele oare într-adevăr ceva? 

Sooper privi spre Jim. 

— Ai vreo teorie formulată asupra acestei chestiuni?Ceva 
deducţii? 

— Îţi mărturisesc sincer, că nu, răspunse Jim. 

— Păcat, pentrucă, pe toţi dracii! nici eu nu am vreuna. 

Îl trimise pe Lattimer la Pawsey, să caute nişte ipsos şi, 
timp de o oră, petrecură luând tiparele câtorva din acele 
urme. 


Şi în tot timpul acesta, din deschizătura uneia din grotele 
de pe râpă, un bărbat cu faţa arsă de soare, cu barba 
încâlcită, întins pe jos, îi privea cum lucrează. În ochii se 
putea citi o bucurie copilărească. Şi, tot urmând să-i 
observe, îşi cânta încetişor, să nu-l audă nimeni, povestea 
lui Alhama... 


CAPITOLUL XI 
PLICUL PECEILUIT 


Cardew avusese norocul să obţină, la Grand-Hotel din 
Pawsey, o cameră cu vederea la mare. Când Jim şi Sooper 
veniră la el, era încă în pat; dar treaz. 

— Aveţi ceva noutăţi? întrebă el încă înainte ca Ferraby 
să fi închis uşa. Biata Hannah, e moartă? 

Sooper îi vorbi despre verighetă şi-l întrebă dacă ştie 
ceva în această privinţă. Ca glonţul, Cardew sări şi se aşeză 
pe marginea patului. 

—  Cum?!? Măritată? Hannah măritată?... Imposibil 
afirmă el cu tărie. Puțin importă informaţiile ce le aveţi, sau 
pecare le veţi mai căpăta. Eu vă spun una: Hannah nu-e- 
mă-ri-tată! 

— Dar de unde poţi fii D-ta atât de sigur? 

Bătrânul notar, care nu răspunse numai decât, eravădit 
că-şi scormonea amintirile, căuta, gândea... Pe un ton mult 
mai calm, urmă: 

— Eu eram omul de afaceri al ei, încă de mulţi-mulţi ani. 
N-avea nici un secret faţă de mine. Nu zic nu, poate că o fi 
avut... oarecare afecţiune pentru cineva şi, pe vremuri, e 
foarte adevărat că-mi cam vorbea de măritiş; dar în nici un 
caz nu s-ar fi putut mărita fără consimţământul meu. 

De data asta, Sooper nu mai ştia ce să creadă. 

— Cum asta? fu tot ceeace putu el să îngâne. 

— Da, da, ăsta-i adevărul. Când muri biata nevastă-mea, 
a lăsat pentru Hannah o pensie anuală, cu condiţia ca să nu 
se mărite fără consimţământul meu. Biata răposata, se 


temea să nu rămânsingur-singurel. Aşadar, o repet, 
moştenirea i-a fost lăsată numaisub acea rezervă. 

— Cât de mare era pensiaanuală? 

— Două sute de lire, ceeace era considerabil pentru 
Hannah. Dar, mai uitasem ceva, urmă el după oarecare 
gândire. Vă spusesem mai adineaori că Hannah nu avea 
secrete faţă de mine, ei bine, asta nu este chiar perfect 
adevărat. Sunt, într-adevăryvreo trei ani de atunci, mi-a 
lăsat în pază un plic pecetluit, rugându-mă să i-l păstrez. 
Am întrebat-o, bine înţeles, ceera în acel plic; dar ea mi-a 
refuzat categoric orice lămurire. Ştiţi, probabil, că am luat- 
o pe Hannah la ieşirea dintr-un orfelinat. În ce priveşte 
naşterea ei, exista un mister; şi m-am gândit întotdeauna că 
trebuie să fie o legătură între cheia acestui mister şi plicul 
cel pecetluit. 

Sooper dădu din cap. 

— Într-adevăr, este cât se poate de misterios, îşi dădu el 
cu părerea. Bine înţeles că-mi trebuie plicul acela. Unde 
este? 

— În biroul meu, la King'sBenchWalk, răspunse Cardew. 
Dacă vrei să mergi astăzi acolo, ai să găseşti plicul într-o 
cutiuţă japoneză, lăcuită, şi având pe ea inițialele „H. S.” În 
această cutie mai sunt şi alte hârtii; dacă nu mă-nşel, e 
copie după testamentul nevestei mele, corespondenţa mea 
cu directorul orfelinatului, certificatul de naştere al lui 
Hannah, şi încă alte documente de aceeaşi natură, mai mult 
sau mai puţin importante. 

Luându-şi haina de pe un scaun alături de pat, scoase 
legătura de chei pe care o întinse lui Sooper. 

— Iată cheile biroului şi pe ceea acutiuţei. Ai mai 
descoperit altceva? 

— Nimic, răspunse detectivul. Cum a izbutit femeia asta 
să plece din casă şi să vină înapoi, totul în timp ce Lattimer 
păzea numita casă, asta trece peste puterile mele de 
judecată. 

— A fost Lattimer tot timpul acolo? 


— “Tot timpul, domnule, afirmă Sooper, apăsând pe 
fiecare cuvânt. 

Cardew îşi freca, gânditor, bărbia. 

— Vă părăsim, anunţă detectivul. Voi trece chiar în 
dimineaţa asta să iau plicul. 

Peste o oră, maşina lui Ferraby lăsă pe cei doi bărbaţi la 
King'sBenchWalk, în faţa birourilor bătrânului notar. 

— Eu mă duc să caut plicul. Vrei să vii cu mine? 

Jim, care cunoştea casa, îl conduse pe detectiv. 

Sooper introduse cheia în broasca uşii de stejar masiv, 
dar observă că aceasta se deschidea la simpla apăsare a 
clanţei. 

Pătrunseră înăuntru. 

Se găsiră pe sala, la capătul căreia se afla, precum ştia 
Ferraby, camera de lucru a Elfei Leigh. Uşa acesteia era 
închisă; dar aceea a biroului lui Cardew era larg deschisă. 

Detectivul se opri în prag, cercetând camera. Apoi, 
murmură: 

— S-ar spune, că sosim puţintel prea târziu. 

Pe podea, zăcea o cutiuţă japoneză, deschisă şi goală. Din 
sertarele deschise ale biroului lui Cardew, ieşeau pe 
jumătate, în dezordine, hârtii... 

— Nu mai încape nici o îndoială; s-a plimbat altcineva pe 
aci înaintea noastră, spuse din nou detectivul. 


CAPITOLUL XII 
UNCHIUL LUI LAITIMER 


Cercetă din nou odaia. Privirea îi fu atrasă deşemineu. 
Era plin cu hârtie arsă, care fusese împăturită cu grijă, în 
aşa fel ca să nu rămână nici urmă de ceeace fusese scris. 

Cercetarea hârtiilor care se găseau în birou, arătă că 
plicul cu pricina nu se afla acolo. De altfel, nici una din ele 
nu privea pe Hannah Shaw. 

Sooper ridică de jos cutiuţa neagră, însemnată cu literele 
„H. S.” şi o puse pe o masă. Apropiind totul de fereastră, 
observă: 

— Cutiuţa a fost deschisă cu cheia. 

Îngenunchind în faţa căminului, scormoni cu multă 
băgare de seamă cenuşa. După aceea cercetă ferestrele. În 
timp ce deschidea încetişor unul din storuri, căzu jos o foaie 
de hârtie care fusese prinsă între cutele perdelei. Sooper se 
plecă şi o ridică. Era o notă de furnizor, achitată. 

— Iată, spuse el. Într-o zi cu furtună, nota asta a fost 
luată de vânt şi s-a prins în storul ce fusese ridicat în acelaşi 
moment. Asta înseamnă deducție... glumi el. După câte-l 
cunosc eu pe bătrânul Cardew, furtul de astăzi îi va fi tot 
atât de dureros ca şi moartea guvernantei. Pentru un om al 
legii, a-şi pierde hârtiile este cea mai mare dintre 
nenorociri. Şi acum, să mergem să punem în curent pe 
comisarul cartierului cu furtul comis. 

Jim, după ce mai întâi însoţise pe detectiv la comisariat, 
depănând totodată şi mărturia, se reîntoarse acasă vesel că 
se terminase totul de-acum. Nici nu mai putea fi vorba să se 
dezbrace. Treizeci de ore succesive de nesomn, oboseală şi 


felurite emoţii, îl sleiseră. Se întinse pe pat şi imediat după 
aceea, adormi. 

Când tânărul procuror se trezi, soarele apusese de mult. 
Primul lui gând fu la Elfa Leigh. După ce-şi făcu o toaletă 
sumară, luă un taxi şi spuse şoferului să-l ducă în Cubitt 
Street. Elfa pleca tocmai de acasă. 

— L-ai văzut pe d. Minter? fu prima ei întrebare. Chiar 
acum a plecat. 

— A plecat chiar acum! Dar asta-i extraordinar,omul ăsta 
nu doarme niciodată! exclamă Ferraby. Ţi-a povestit de 
furtul de la birou? 

— Chiar pentru asta a şi venit. 

leşiră amândoi în stradă şi o porniră laolaltă. 

— După cât se pare, hoţii n-au intrat în biroul meu, 
deoarece acesta a fost găsit încuiat. Dar, ia spune-mi te rog: 
ţi-a vorbit D-l Minter despre Big Foot? 

Jim se întreba, cum se făcea că Sooper vorbise tinerei 
fete despre descoperirea făcută, în timp ce lui Cardew nu-i 
pomenise nimic în această chestiune. 

— Voia să ştie, urmă ea, dacă am auzit vreodată 
pomenindu-se acest nume. (în felul acesta, ea răspundea 
fără să-şi dea seama întrebării ce-şi pusese Jim). Bine 
înţeles că habar n-aveam de el... Toată chestia este grozav 
de misterioasă. Nici nu-mi vine să cred că d-ra Shaw a 
murit... 

Elfa se îndrepta spre Holborn, iar Jim se întreba cam 
unde se putea duce ea la această oră din noapte. În colţ la 
Kingswayse opriră. 

— Şi acum, urmă ea, voi încerca să lămuresc un mister 
care mă priveşte pe mine singură. E vorba de un lucru atât 
de neînsemnat, încât nu îndrăznesc să-ţi cer ajutorul D-tale. 

— Cu cât este misterul mai mic, cu atât ţi-oi putea fi mai 
de folos! răspunse Jim cu grabă. Iot ceeace-ţi cer este ca, 
indiferent unde mergem, să luăm un taxi. Asta, din pur 
egoism: în autobuz este interzis să se fumeze. 


— Poţi foarte bine fuma pe platforma de sus, îi răspunse 
ea, în timp ce Ferraby chema de acum o maşină. 

Ea nu mai protestă şi dădu şoferului o adresă în 
EdwardsSquare. 

— Mă duc să-mi văd chiriaşul, lămuri ea pe procuror. Ţi 
se pare poate curios, nu? Totuşi aşa este. Când muri bietul 
tatăl meu, îmi lăsă moştenire căsuţa în care locuiserăm. 
Neputând rămâne singură acolo, am închiriat-o; dar, de 
laun timp încoace, locatarul devine din ce în ce mai nervos, 
şi asta din cauza ouălor. 

— Cum aşa... din cauza ouălor? întrebă Jim, care nu 
înţelegea nimic. 

Ea dădu solemn din cap. 

— Da, din cauza ouălor, a cartofilor şi a verzelor; ouăle 
constituie însă misterul cel mai mare, deoarece sunt cele 
mai dese. Bine înţeles, D-l Lattimer pretinde că este vorba 
de... 

— D-l Lattimer? întrerupse Jim. Vreo rudă, poate, a 
sergentului? 

— Chiar unchiul său. De altfel, nu cred să fie în relaţii 
bunecu el. Sergentul spune că nu se duce niciodată la 
Edwards Square, deoarece unchiul e furios pe el că face 
parte din poliţie. 

— Povesteşte-mi, te rog, ce e cu ouăle!? 

— Şi cu cartofii, insistă ea. E atât de absurdă toată 
chestia!... Crezusem la început că e vorba de o glumă. 
Merindele respective au început să-şi facă apariţia chiar de 
când s-a mutat D-l Bolderwood Lattimer în Edwards Square 
Nr. 178. Le găseşte totdeauna, dis-de-dimineaţă, în pragul 
uşii. Mai mult încă, în timpul verii cadourile sunt însoţite de 
flori. Îngrijitoarea D-lui Lattimer a găsit vinerea trecută un 
buchet enorm de liliac; era aproape toată partea de sus a 
unui copac! Şi, lângă buchetul ăsta, o legătură mare de 
sparanghel! Partea interesantă este însă că asta durează de 
prea mult timp ca să poată fi considerată ca o simplă glumă, 
şi chiriaşul meu devine din ce în ce mai nervos. Sunt foarte 


mulţumită că mă însoţeşti; poate că ai să găseşti cheia 
enigmei! 

Lattimer  (Bolderwood), văzând taxiul care sosea, 
străbătu grădiniţa ce era în faţa casei şi deschise poarta. 
Era un omuleţ chel şi foarte gras. 

— Intră, domnişoară Leigh, spuse el, şi i se înclină cu 
multă graţie. Domnul meu, vă salut! Ai primit biletul care ţi 
l-am trimis, domnişoară? Regret foarte mult că trebuie să te 
plictisesc cu această afacere, dar îţi spun drept: devine cu 
totul intolerabilă. 

— La ce oră sunt depuse de obicei aceste... cadouri? se 
interesă Jim în timp ce omuleţul îi conducea în salon. 

— Între miezul nopţii şi orele trei dimineaţa. Am pândit 
de multe ori, tot sperând căvoi putea pune mâna pe 
şugubăţşi să-i cer explicaţii, în lipsa cărora bine înţeles că I- 
aş fi dat pe mâna primului poliţist ce mi-ar fi ieşit în cale. 
Dar, până astăzi,...veghile mele au rămas fără nici un 
rezultat! 

— Toată chestia nu-mi pare deloc gravă, domnule 
Lattimer, îşi dădu Jim cu părerea. În cele din urmă, D- 
voastră nu puteţi avea decât profit de pe urma acestei 
curioase generozităţi! 

— Perfect adevărat; dar ia presupune, te rog, că aceste 
ouă, că aceste legume ar fi otrăvite? întrebă glacial 
chiriaşul. Am trimis de mai multe ori câte unele la 
laboratorul municipal; şi, cu toate că până acum nu s-a 
putut găsi nimic suspect, cine-mi poate garanta că asta nu 
se face intenţionat, că în mod special aceste aşa zise 
cadouri sunt sănătoase pentru că atunci când nu măvoi mai 
feri... 

— Asta-mi pare cu totul improbabil, spuse Jim. Aţi 
pusoare în curent poliţia cu toată chestia? Dacă nu mă 
înşel, sergentul Lattimer este nepotul Dv. Nu-i adevărat? 

Chiriaşul păru foarte încurcat. 

— Da, este adevărat; dar nu ne avem de loc bine unul cu 
altul. Când era încă băiat tânăr, nepotul meu a refuzat să 


accepte locul pe care i-l ofeream în instituţia comercială 
condusă de mine. Asta n-a fost de loc spre binele lui, 
deoarece, mai târziu, a fost nevoit să intre în poliţie! 

Simpaticul omuleţ pronunţă aceste ultime cuvinte pe un 
ton de nespus dispreţ. 

— Dar... asta-i o meserie foarte onorabilă! îi răspunse Jim. 

— Se prea poate, domnul meu, dar eu nu sunt deloc de 
părerea dumneavoastră. Prea se povestesc multe lucruri 
despre poliţişti, aşa că nici nu ştii ce să mai crezi... Orice ar 
fi, n-o să mă puteţi face pe mine să cred că un sergent de 
poliţie, aşa cum ar fi nepotul meu, - şi vorbesc chiar de 
cazul lui, - primeşte o leafă atât de mare încât să-i permită 
să ia masa la Ritz-Carlton în tovărăşia a trei domni, dintre 
care unul milionar; şi după toate alea să mai plătească şi 
socoteala! 

Jim fu, într-adevăr, foarte surprins de ceeace-i fu dat să 
afle. Lattimer, sergentul Lattimer, atât de modest, atât de 
calm şi conştiincios?! Era oare posibil? Totuşi, unchiul nu se 
putea înşela... şi, pentru moment, Ferraby nu ştiu ce să 
răspundă. 

După ce-i promiseră că vor căuta să lămurească în 
termenul cel mai scurt posibil misterul ce-l tulbura atât de 
mult, îşi luară rămas bun de la D-l Bolderwood Lattimer. 

În timp ce se înapoiau spre Bloomsbury, Elfa era foarte 
intrigată de tăcerea şi preocuparea lui Jim. 

— Spune-mi te rog, domnule Ferraby; crezi oare într- 
adevăr că povestea asta cu ouă şi legume n-are nici o 
importanţă? Nu ţi se pare că ascunde în ea ceva sinistru? 

Jim tresări. 

— Mă rog?... Oh, iartă-mă, nu mă gândeam de loc la asta. 
Ceeace ni s-a povestit despre sergentul Lattimer mă intrigă, 
într-adevăr, mult mai mult... 

— Dar, de ce oare nu s-ar cădea ca bietul om să ia masa 
la Ritz-Calton? 

— Pentru simplul motiv că unui om sărac nu-i este iertat 
să ia masa la Ritz-Carlton, răspunse încet Jim. Scotland 


Yard nu se poate încrede în poliţiştii care au bani de 
aruncat pe fereastră, reluă el, după oarece tăcere. 


CAPITOLUL XIII , 
SOOPER FACE O ANCHETA 


Sooper avea darul, cuvenit tuturor oamenilor mari, de a 
putea să doarmă indiferent unde, cât şi când; şi dacă s-a 
întâmplat să doarmă vreo două ore în birou, se simţea 
perfect odihnit. 

Când sună clopotul pentru serviciul de noapte, îl chemă 
pe Lattimer. Acesta, cu pleoapele umflate, obosit la culme, 
răspunse printr-un mormăit. 

Lattimer era un flăcău înalt, bine făcut şi cu muşchii 
dezvoltați. Femeile tinere şi impresionabile, îl calificau 
drept „distins”; şi părul, încărunţit la tâmple înainte de 
vreme, nasul întrucâtva napoleonian, justificau această 
calificare. 

Când intră inferiorul său în birou, Sooper îl fixă prin 
ochelari cu o privire ascuţită. 

— D-l Ferraby mi-a telefonat chiar acum, spuse 
detectivul. Se pare că cineva îţi bombardează unchiul cu 
ouă şi liliac. Aş putea paria că este prima oară când i se 
oferă flori. Cât despre ouă, astea sunt desigur, pentru el, 
cunoştinţe vechi... 

Sooper nu-i spuse nimic despre masa de la Ritz-Carlton. 

— Vreau să sper, comentă Lattimer sarcastic, că o fi 
primit vreunele din ele şi în obraz. E un bătrân bigot, 
pretenţios ca un duce şi seamănă cu o butie seacă, nu cu un 
om... 

— Pare să fie om de treabă, spuse gânditor Sooper. 

Apoi brusc, fără nicio trecere, aşa cum îi era obiceiul, 
urmă: 


— Elson s-aînapoiat la Hill Brow la orele 5 şi 53, cu 
maşina plină de noroi, unul din faruri şi ambele aripi din 
faţă sfărâmate. 

Urmă o tăcere lungă. 

— Cred că o să mă duc să-l văd, continuă el, privind pe 
fereastră. Cât despre inteligentul şi activul agent pe care l- 
am însărcinat să supravegheze casa, dacă ar fi avut idee şi 
iniţiativă măcar cât o musculiţă, l-ar fi arestat pe american 
pentru exces de viteză, beţie sau altceva în felul ăsta, şi mi 
l-ar fi adus aici. Nu există un mijloc mai bun pentru a putea 
lua interogatoriul cuiva şi a-i cerceta casa în linişte. Dar 
astea suntmetode vechi, pe care voi le dispreţuiţi, voi ăştia 
tinerii...” 

Suspinăşi se ridică. 

— Eu, am să dau o goană până acolo. Rămâi aci, pentru 
cazul când ar fi să vină vreo veste din Pawsey. Am fost 
însărcinat în mod oficial cu această afacere; mi-au spus-o 
acum vreo două ore la ScotlandYard. Cu prima ocazie, 
pune-i, te rog, în vedere inspectorului şef din Pawsey că, de- 
acum încolo, este mai puţin decât nimic în această 
chestiune. Are capul cam tare, totuşi are s-o înţeleagă. 

Sooper încălecă pe motocicleta lui cea veche şi luă 
drumul spre Hill Brow; bubuiturile grozave ale motorului 
îngroziră din nou pe copii, întrerupseră pe muncitori din 
lucru şi făcură pe bolnavi să tremure în patul lor de 
suferinţă. 

Când ajunse în faţa proprietăţii milionarului, valetul lui 
Elson deschise poarta; 

— D-l Elsonvă aşteaptă, domnule, spuse acesta. Am să vă 
arăt drumul. 

Foartemirat, Sooper urcă scările de stejar şi trecu printr- 
o sală zugrăvită cu roşu până la salonul care se afla în 
celălalt capăt. 

Elson se afla întins pe un divan mare. Detectivul observă 
imediat că faţa nu-i era bărbierită de două zile, şi ghetele 
pline de noroi uscat. Expresia tulbure a feţei sale nu era de 


loc înfrumuseţată prin pansamentul care-i acoperea un 
obrazîntreg de la tâmplă până la falca de jos. Când Sooper 
pătrunse înăuntru, Americanul ţinea în mână un pahar plin 
cu un lichid chihlibariu. Pe o măsuţă, alături de el, se afla o 
sticlă cu whisky, desfundată. 

— Intră, Minter, spuse el cu voce tremurândă. Vroiam 
tocmai să te văd. Ce este cu asasinatul Hannei Shaw? Am 
citit asta în ziarele de duminecă... 

— Dacă era scris asta în gazetele de duminecă, răspunse 
foarte calm Sooper, tare aş fi curios să cunosc şi eu pe 
autorul articolului; deoarece n-am descoperit cadavrul 
decât abia astăzi în zorii zilei. 

— Şi totuşi, am văzut asta undeva... sau poate am auzit 
numai vorbindu-se...  bâigui  Elson; apoi, arătând 
detectivului un scaun, urmă: n-ai voi să şezi? Să te servesc 
cu ceva de băut? 

— Sunt din născare numai băutor de apă, îi răspunse 
mulţumind Sooperşi se aşeză încetişor lângă el. Apoi urmă: 
Aşa dar, deoarece nu era nimica scris în gazetele de 
duminecă, e sigur că ai auzit vorbindu-se despre asasinat. 

— Era totuşi într-una din ultimele ediţii de duminecă; 
sunt sigur că amcitit chestia asta la Londra, afirmă Elson 
ursuz din cale afară. De ce să mă contrazici? Crezi oare că 
ştiu câtuşi de puţin ceva în această privinţă? urmă el pe un 
ton plin de neîncredere. 

Sooper dădu liniştit din cap. 

— Eşti ultima persoană pe care aş fi în stare s-o cred în 
curent cu orice ar fi referitor la afacerea asta, domnule 
Elson, protestă el. Fără îndoială că abia dacă o cunoşteai pe 
victimă, nu? 

Elson se codi. 

— O văzusem pe la Cardew, şi atâta tot. 

— Poate că totuşi a venit şi pe la D-ta odată sau de două 
ori? insistă în mod prietenos detectivul. O gospodină, mai 
ales la ţară, dacă are nevoie de câte ceva ce-i lipseşte 


momentan în casă, e foarte natural să se adreseze vecinilor. 
Parcă aş paria că a fost pe aci o odată sau de două ori... 

— Da... poate... odată sau de două ori... admise în cele din 
urmă Elson. Şi cum de s-a întâmplat nenorocirea asta?” 

— Aşa dar, a venit odată sau de două ori, insistă Sooper. 
Mi se pare chiar că am zărit-o odată ieşind prin uşa 
principală... Probabil că se înapoia de la dumneata? Vezi, 
amintirea asta începe să mi se precizeze din ce în ce în 
memorie... 

Elson fixă bănuitor figura detectivului. 

— Venise tocmai să mă întrebe... se codi din nou, să... să- 
mi pună o întrebare cu privire la... o anumită afacere. A fost 
singura dată când am văzut-o aci. Şi dacă ţi-or spune 
servitorii că au văzut-o de mai multe ori pe la mine, apoi 
sunt nişte mincinoşi patentaţi! 

— Nici n-am vorbit cu servitorii, spuse detectivul pe un 
ton jicnit. Nu vorbesc niciodată despre treburile unui 
gentilom, cu servitorii săi! Aşadar... venise să-ţi vorbească în 
chestiuni de afaceri, nu-i aşa?Şi... aşa aproximativ, cam ce 
gen de afaceri 

— Afaceri particulare, răspunse foarte scurt Elson; şi 
sorbi dintr-o înghiţitură tot restul de whisky ce-i mai 
rămăsese în pahar. Unde a fost omorâtă? întrebă el, 

— La Pawsey. Venise acolo să-şi petreacă week-end-ul şi... 
a fost asasinată. 

— Şi... cum a fost omorâtă? 

— Cred că ucigaşul s-a servit de... o armă de foc... 
răspunse detectivul codindu-se. 

Cu capul ridicat, privea spre tavan, căutând parcă să-şi 
reamintească detaliile pe care le aflase doar din întâmplare. 

— Da, da... a fost omorâtă cu un glonte... 

— La Beach-Cottage? întrebă cellalt repede. 

— Într-un fel de vilă, admise Sooper; un fel de reşedinţă 
de ţară, aparţinând D-lui Cardew. O cunoşti? 

Elson îşi trecu limba peste buzele-i uscate. 

— Da, o cunosc, admise el. 


Apoi, spre marea mirare a detectivului, sări în picioare şi, 
amenințând cu pumnul spre fereastră, urlă: 

— Blestem şi afurisenie!!! dac-aş fi ştiut, cel puţin... 

Se opri de-odată ca şi cum abia atunci şi-ar fi dat seama 
de prezenţa lui Sooper. Acesta îl aprobă cu multă 
bunăvoință. 

— Da, pariez că dacă ai fi fost în curent, totul s-ar fi 
petrecut altfel. Dar, vorba e: dac-ai fi ştiut... ce? 

— Nimic, răspunse brusc Elson. la priveşte-mi, te rog, 
mâna. 

Mâna, pe care o ţinea întinsă spre poliţist, tremura ca o 
frunză. 

— Înţelegi?! asta mă înnebuneşte: omorâtă! Ucisă ca un 
câine turbat! 

Alerga furios prin odaie, de la un capăt la altul. Mâinile i 
se închideau şi se deschideau în mod convulsiv. 

— Dac-aş fi ştiut!!! repeta el într-una, ca scos din minţi. 

— Unde ai fost noaptea trecută? îl întrebă Soopercu 
binişorul. 

— Eu? 

Şi Americanul privi ţintă la detectiv. 

— Nu ştiu n-am idee! Probabil că eram beat! Mi se 
întâmplă câte odată. Am dormit pe undeva... poate la 
Oxford?... Erau acolo mulţi studenţi în uniformă... da, 
probabil că la Oxford. 

— Ce cântai la Oxford? 

— Nu ştiu... aşa... numai ca să fiu undeva... Dumnezeule! 
Mi-e lehamite deţara asta! Mi-aş da bucuros mâinile, 
amândouă mâinile, - şi le scutură în faţa lui Sooper, - şi trei 
sferturi din avere pe de-asupra, numai să mă pot reîntoarce 
la Saint Paul! 

— De ce nu pleci acolo?il întrebă liniştit polițistul. 

— Pentru că nu vreau! i-o tăie scurt americanul. 

Sooper îşi scărpină bărbia. 

— Cam la care hotel ai descins la Oxford? 

Elson se postă în faţa lui, cu pumnii strânşi în coapse. 


— Dar ce fel de gânduri îţi trec prin cap? întrebă elcu 
vocea sugrumată. Spune-o! Ai curajul! Crezi oare că ştiu 
ceva cu privire la asasinat?! '[i-am spus doar că am fost la 
Oxford... numai dacă nu o fi fost la Cambridge. [in minte că 
rătăcisem drumul şi m-am pomenit lângă un câmp de curse, 
pare-mi-se... 

— Câmpul de curse din Newmarket, preciză Sooper. Erai, 
aşadar, chiar la Cambridge. 

— Din parte-mi, poţi să-i zici şi Cambridge; tot una mi- 
este! 

— Cu siguranţă că ai descins la un hotel de primul rang, 
domnule Elson, şi ţi-ai dat şi numele când ai sosit acolo, nu-i 
aşa? 

— Se prea poate. Nu-mi mai reamintesc de loc... Cum a 
fost omorâtă? Povesteşte-mi, te rog. Cine a găsit-o? Cine i-a 
găsit cadavrul? 

— D-l Cardew cu mine şi cu sergentul Lattimer, răspunse 
Sooper, şi zări cum Elson începe să se clatine. 

— Era de-acum moartă când... 

Sooper dădu afirmativ din cap. 

Elson începu să măsoare din nou camera în lung şi-n lat. 
După câteva minute, păru că se mai calmează. 

— Nu ştiu absolut nimic în toată afacerea asta, spuse elîn 
cele din urmă. Hannah Shawvenise, într-o bună zi, să-mi 
ceară părerea într-o anumită chestiune. Am sfătuit-o şi eu 
cum am putut mai bine. Cineva se ţinea de ea s-o ia în 
căsătorie... sau poate că umbla ea după el... Nu-mi mai 
reamintesc cine era bărbatul respectiv, dar cred că-l 
întâlnise în cursuluneia din preumblările ei cu Fordul... 

— Ah, aşa!?! făcu Sooper foarte politicos. În cursul uneia 
din plimbări? Asta-i într-adevăr tare curios; închipuie-ţi că, 
tot căutând să pătrundă chestiunea asta, am ajuns şi eu la 
aceeaşi ipoteză a unei întâlniri în cursul uneia din 
plimbările sale cu maşina. 

— Atunci, eşti la curent cu totul? întrebă celălalt repede. 

— Numai puţintel. 


Detectivul se ridică. 

— Ei bine, am să te las. Dar ştii că ai o grădină 
extraordinar de frumoasă?! Aproape tot atât de frumoasă 
ca a D-lui Cardew. 

Fericit că terminase cu această convorbire neplăcută, 
Elson trecu spre fereastră. 

— Da, ţin mult la grădina mea. Sunt însă nişte indivizi, 
probabil nişte derbedei de la oraş, care îmi fură florile. Iacă, 
în noaptea trecută mi-a furat cineva tot vârful pomişorului 
cela de liliac... 

Elson arătă liliacul cu pricina. Sooper nici nu-l privi 
măcar; cugetă adânc, cugetă intens. 

— Tot vârful liliacului... murmură el totuşi. Curioasă idee, 
da... 

După plecarea detectivului, Elson se înapoie în casă, se 
dezbrăcă, făcu o baie şi se bărbieri. Mâncă apoi frugal, el 
care de obicei mânea mai cât patru, şi îşi trecu restul zilei 
rătăcind prin grădină, cu mâinile în buzunare şi bărbia în 
piept. 

Suna tocmai jumătatea lui nouă când, străbătând grădina 
şi trecând printre trandafiri, se opri în faţa unei portiţe din 
zidul care înconjura proprietatea. 

Deschise fără zgomot această portiţă lăsându-l să treacă 
pe sergentul Lattimer. Acesta, după ce se închisese poarta 
la loc, îl întrebă aspru: 

— La ce dracu i-ai maivorbit lui Sooper de liliacul ăsta!? 

— Şşşt, mormăi Elson. Haidem, mai bine, să bem câte un 
păhărel. Să trecem pe aici. N-au să ne vadă servitorii! 


CAPITOLUL XIV 
TEORII ȘI DEDUCŢII 


Colonelul Langley, directorul poliţiei judiciare, intră în 
biroul lui Jim. 

Sooper nu-l numea pe colonel altfel decât „directorul 
năsuliu”,însoţind această poreclă cu fel de fel de comentarii, 
de la caz la caz, mai mult sau mai puţin violente. Cât despre 
colonel, nu vorbea niciodată de celebrul detectiv decât cu 
mult respect şi admiraţie, deoarece ura care-l urmărea pe 
Sooper prin birourile Statului-Major (aceasta era propria 
lui expresie) era aproape cu totul imaginară. 

— Ce noroc şi pe dracul ăsta de Sooper! exclamă Langley. 
Nimereşte, aşa, în cele mai interesante anchete, ca musca 
în lapte. Şi eu, care-l credeam ramolit de când cu cererea 
de a fi trecut la divizia „l-a”!... 

— Sooper mi-a dat totdeauna să înţeleg că a fost exilat 
acolo, observă Jim. 

— Sooper este un mincinos, răspunse tacticos Langley. 
Nimeni nu doreşte şi nici nu ar îndrăzni să-l exileze pe 
Sooper. Afară de asta, eram cu toţii prea mulţumiţi în ziua 
când ne-a părăsit. Să trăieşti cu el laolaltă, este ca şi când ai 
trăi deasupra unui depozit de muniții... Dar asta, a fost 
figura lui: surghiunul, exilul... El este acela care a cerut să 
plece, luând şi pe Lattimer cu el. 

Ferraby nu avea ce să-i pomenească de Lattimer 
directorului poliţiei judiciare. Povestise totul lui Sooper, şi 
asta socotea el de-ajuns. Nu putu să reziste totuşi, - era şi 
foarte natural, - dorinţei de a şti câte ceva despre 
antecedentele sergentului. 


— Ştiu prea puţine despre el, răspunse colonelul. A făcut 
nişte studii strălucite şi se trage dintr-o familie respectabilă. 

Cu toate acestea, personalitatea lui Lattimer nu-l prea 
interesa pe Langley, aşa încât abordă imediat chestiunea 
care motiva întrevederea sa cu Ferraby. 

— Îmi spune Sooper, că fuserăţi împreună la Pawsey 
puţin timp după ce s-a comis crima. Aseară am avut o 
conferinţă la ScotlandYard şi trebuie să recunosc că suntem 
în mare încurcătură, începu el. Urmele piciorului cel mare, 
ne încurcă mult, dat fiind că se îndreaptă numai în direcţia 
vilei. De altfel, Sooper le-a fotografiat. Şi acum, dacă-mi 
permiţi, voi enumera faptele. Dacă mă înşel, te rog să mă 
întrerupi: 

Când aţi sosit, sâmbătă înainte de miezul nopţii, la Beach- 
Cottage, era încuiat peste tot. Lattimer, care păzea acolo de 
mai multe ore, cercetase casa cu multă atenţie şi ne-a 
confirmat că uşa era dublu închisă, respectiv odată cu 
cheia, apoi cu zăvorul. Uşa din dos era încuiată pe 
dinăuntru. Ferestrele erau închise, iar, obloanele zăvorâte 
şi ele. Nu se putea intra, aşadar, nici pe uşi nici pe ferestre. 
Coşul căminului este mult prea îngust ca să poată trece prin 
el o persoană, fie chiar şi un copilaş. 

Puţin înainte de miezul nopţii, soseşte domnişoara Shaw 
în Fordul ei cel vechi. Trage zăvorul, descuie uşa, şi intră, 
închizând uşa după ea. Dupăvreun sfert de oră, domnişoara 
Shaw iese, încuie şi pleacă. 

Acum fii atent, Ferraby. Dacă domnişoara Shaw ar fi venit 
din timpul zilei la vilă, însoţită de cineva, ar fi putut să-şi 
lase însoţitorul în casă. Dar, ancheta ne arată că vila era 
goală la sosirea lui Lattimer. O patrulă poliţienească 
cercetează în fiecare seară proprietăţile izolate care se află 
în cuprinsul ținutului. Şeful patrulei pune câte o pecete 
mică, neagră, pe toate uşile caselor nelocuite. Aceste 
peceţi, invizibile pentru acei care nu sunt la curent, se 
numesc „martori”. Dacă şeful patrulei constată într-o 
noapte că peceţile nu sunt intacte, ştie imediat că locuinţa a 


primit una sau mai multe vizite. Sâmbătă seara, la sosirea 
lui Lattimer, „martorii” erau intacți. 

— Aceasta, observă Ferraby, distruge de la început teoria 
mea, după care ucigaşul ar fi fost deja ascuns în vilă. 

— Exact, aprobă Langley. Dar să continui. Domnişoara 
Shaw iese din vilă, pleacă în maşina ei şi dispare. Ceva mai 
târziu, Fordul este găsit sus pe râpă; Mantila şi 
pălăriavictimei sunt găsite de către un poliţist, agăţate pe 
un pom. 

— Când asta? întrebă Jim foarte surprins 

— Astăzi de dimineaţă; am aflat-o eu câteva minute 
înainte de a pleca de la ScotlandYard. Teoria noastră 
actuală este următoarea: domnişoara Shaw trebuia să 
întâlnească pe cineva la Beach- Cottage; descoperă însă că 
este supravegheată, - fie că v-a găsit maşina garată în 
carieră, fie că a zărit chiar pe unul din voi. Ca săvă deruteze 
şi să vă îndepărteze de acolo, - înţeleg: pe d-ta, Sooperşi 
Lattimer, - urcă drumul stâncos cu Fordul, şi coboară de 
acolo pe jos, de-alungul unei cărări. Se prea poate ca să-şi fi 
întâlnit persoana acolo unde-şi lăsase Fordul; şi că acesta s- 
o fi însoţit de-acolo mai departe. 

— Dar de ce să-şi fi lăsat acolo mantila şi pălăria? 
ÎntrebăJim. 

— Aceste două obiecte sunt de culoare deschisă; 
neobservată, nu putea trece decât numai în rochia-i 
neagră... 

Jim dădu din cap. 

— Se pare că uiţi, colonele, că în timpul ăsta casa era 
păzită de Lattimer! 

— Ştiu! Dar pe Lattimer l-aţi lăsat la Pawsey, care se află 
la oarecare distanţă de plajă şi n-a sosit la vilă decât abia o 
jumătate oră după aceea. Aşa declară cel puţin el singur. 
Domnişoara Shaw avea deci tot timpul să se reîntoarcă la 
vilă împreună cu însoţitorul său. Explicaţia este foarte 
simplă; dar nu totdeauna cele complicate sunt cel mai bune. 
I-am expus lui Sooper, la telefon, teoria mea şi cu toate că i- 


am vorbit cu cea mai mare curtoazie posibilă, simţeam 
totuşi că e pe cale să explodeze. El susţine că Hannah n-ar 
fi putut avea timpul necesar să coboare din vârful râpei 
până la vilă înainte de înapoierea lui Lattimer, şi găseşte că 
teoria mea este ridicolă. 

Cine poate fi asasinul? Cine este Big Foot, care a 
ameninţat pe biata femeie? Ajungem acuma la un 
eveniment la care cred că ai fost martor. Vreau să vorbesc 
despre masa la care aţi luat parte cu toţii la vila lui Cardew, 
cu o noapte înainte de crimă. Minter susţine că a zărit un 
vagabond, în umbra arborilor, lângă fereastră, care 
vagabond era înarmat cu un revolver; şi că l-ar fi auzit 
cântând traducerea pe care Byron a făcut-o după un cântec 
celebru spaniol: Ay de mi Alhama. Cât despre descrierea 
acestui om, aşa cum o face Sooper, ea coincide în totul cu 
ceea a unui vagabond zărit prin împrejurimile vilei. Mai 
mult decât atâta: după comiterea asasinatului, Sooper a 
auzit acelaşi refren cântat în apropiere de,,Beach-Cottage”. 
Trebuie cu orice preţ să punem mâna pe acel vagabond. Nu 
eşti de aceeaşi părere?” 

— Dar Sooper?intrebă Ferraby; deoarece, întrucât 
îlprivea pe el, aprobă în totul teoria lui Langley. 

— Sooper? Cum îţi trece prin gând că Sooper, o să fie de 
aceeaşi părere cu cei de la Cartierul General? După toate 
aparențele, urmăreşte cu totul o altă pistă. Ne-a telefonat 
noaptea trecută, ca să ceară să se facă o anchetă la 
Cambridge şi mai ales pe lângă poliţia din acea localitate. 
Era vorba să se afle cu preciziune dacă un anumit Elson 
dormise acolo în noaptea crimei... Asta-i ceva într-adevăr „ă 
la Sooper”. După el, acest Elson avea legături intime cu 
victima. Ce l-o fi făcut să bănuiască pe un milionar american 
că s-ar putea preta să se amuze asasinând o guvernantă 
inofensivă!... asta nu mi-a spus-o. Probabil că l-a trimis şi pe 
Lattimer în aceeaşi anchetă; unul din inspectorii mei l-a 
zărit astăzi de dimineaţă pe acesta îndreptându-se spre 
Cambridge”... 


După amiază, ceva mai târziu, Jim Ferraby fu înştiinţat de 
sergentul Lattimer doreşte să-l vadă. 

— Lasă-l să intre, spuse el, foarte mirat la început. Apoi 
se gândi că a fost trimis probabil de către Soopercu 
vreoştire. 

Sergentul intră. 

— M-am gândit, domnule Ferraby, că are săvă intereseze, 
probabil, să ştiţi că alibiul dat de către Elson, a fost dovedit 
şi recunoscut valabil. 

— Nici n-am ştiut că Elson a fost măcar suspectat, 
răspunse Jim surâzând. 

— Da..., într-un anumit fel... a fost, spuse Lattimer 
codindu-se. Când i-a intrat lui Sooper o idee în cap...i-a 
intrat şi pace. Nu se ştie cum şi-a petrecut Elson timpul, din 
după amiaza de sâmbătă şi până duminică noaptea. Pare-se 
că se îmbătase şi că şi-a trecut noaptea la Cambridge. 
Numele lui nu figurează în niciunul din registrele de hotel, 
dar am găsit un garajist care-şi reaminteşte de maşina lui. 
Cât despre Elson, probabil că a dormit la vreun particular. 

— Ştii, sergent, că ăsta nu este un alibi prea bun; ce zici? 
ironiză Jim. 

Lattimer rămase impasibil. 

— Cred că pe superintendent îl va satisface”, răspunse 
acesta rece. 

Dar, simțind că vorbea fără nici un motiv pe un ton 
agresiv, continuă: 

— De vineri seara nu mai ştiu ce e patul... pe cinstea 
mea! S-ar spune căşeful nu simte de loc nevoia să doarmă. 
Astăzi de dimineaţă a fost în picioare încă înainte de 
răsăritul soarelui. 

— Aţi mai descoperit ceva la Pawsey? 

Lattimer dădu din cap. 


— Nu cred să mai fie ce se descoperi acolo, spuse el. 
Ştiaţi că am găsit mantila şi pălăria? Erau atârnate de un 
pom, într-unul din locurile cele mai prăpăstioase ale râpei. 
Asta ştiu şi eu că a fost o lovitură pentru Sooper, care era 
mai mult ca sigur că le va găsi cu totul în altă parte... 

— Şi unde anume?întrebă Jim. 

— Nu prea ştiu... dar, credeţi că el singur o fi ştiind. 

— Ascultă, Lattimer; cam cât timp ţi-a trebuit până să vii 
înapoi la vilă după ce te lăsarăm la Pawsey? 

— Vreţi să spuneţi... în noaptea crimei?Vreun sfert de 
oră.Sooper susţine că Hannah Shaw n-ar fi avut timpul să 
se înapoieze la Beach-Cottage în acest interval. După mine 
unul însă, cred că arfi avut timp berechet. N-are însă nici 
un rost să-i propui lui Sooper teorii şi să cauţi să-i supui 
ipoteze: este un realist încarnat! Când avusesem nenorocul 
să-i sugerez că s-ar fi putut ca, pe locul unde este clădită 
vila, să fi fost pe vremuri o vizuină de contrabandişti, şi că 
n-ar fi exclus ca sub temeliile casei să existe, dacă nu 
subterane, cel puţin o pivniţă, zău dacă n-am crezut că o să 
sară în sus de mâniei. Nu, garantat; nu vrea să audă 
vorbindu-se de teorii. Şi, bine înţeles, are dreptate. 

— De ce „bine înţeles”? 

Lattimer privi foarte curios la Ferraby; în ochii îi lucea o 
imperceptibilă ironie. 

— Pentru că Sooperştie, pronunţă sergentul scurt şi 
aspru. Nimeni altul nu ştie mai bine decât Sooper cum a 
fost comisă crima...şi nici pentru ce! 

Jim nici nu-şi revenise încă bine din înmărmurire, că 
Lattimer şi dispăruse. 


„__ CAPITOLUL XV 
CAMINUL ELFEI LEIGH 


Când părăsise, gândind că o face pentru totdeauna, 
căsuţa din Edward Square, Elfa Leigh luase cu ea toate 
amintirile intime, tot ceeace-i putea aduce aminte de tatăl 
său. Fuseseră prieteni buni, adevăraţi, această copilă fără 
mamă şi bărbatul acela visător şi blând. Când, într-o bună 
dimineaţă, Elfa primi din partea Amiralității britanice o 
scrisoare scurtă în care i se spunea că vaporul 
americanLenglau fusese torpilat la sud de Irlanda şi că 
fusese scufundat cu toţi şi toate de pe el, n-o putu crede, 
deşi era cu totul zdrobită. Nu putea concepe moartea. 

John Kenneth Leigh revenea de la Washington unde 
fusese rechemat de către şefi cu câteva luni înainte. Încă de 
la începutulrăzboiului era ofiţer de legătură între trezoreria 
engleză şi cea americană, şi colaborase în mare măsură la 
edificarea contractelor financiare dintre cele două ţări. 
Când Statele Unite intrară, şi ele înrăzboi, urmase să 
efectueze mai departe această legătură, devenităacum mai 
periculoasă decât oricând; şi atunci, fiică-sa nu l-a mai văzut 
decât foarte rar. Întreaga existenţă a lui John Leigh se 
petrecea, aproape exclusiv, numai pe mare. Trecuse de- 
acum de nenumărate ori la un pas alături de moarte, când 
surveni marele dezastru. Elfa păşi atunci în noua-i existenţă 
cu un nespus curaj. Părăsi casa părintească şi închirie un 
apartament mic, de trei camere, la al şaselea etaj de la Nr. 
75 din Cubitt Street. 

Avea oarecari neamuri îndepărtate în Statele Unite: 
prefera totuşi să rămână la Londra, care pentru ea era 


plină de amintirile părintelui său iubit. 

Pereţii frumosului ei salonaş erau complet acoperiţi cu 
gravuri de cel mai bun gust şi cu acuarelele pe care tatăl 
său le colecţionase cu atâta drag în timpul vieţii. Fotoliul cel 
vechi, în care lui îi plăcea să şadă, era mereu la locul de 
onoare, lângă fereastră.Policioara cu pipe era şi ea atârnată 
la perete, sub sabia de care el se servise - făcuse parte din 
cavaleria americană - şi care era mereu strălucitoare. 

Elfa avea prea puţine relaţii. Nu cunoştea nici o femeie şi 
prea puţini bărbaţi. Astfel fiind, nici nu dădea prilej de 
vizite. Din punctul acesta de vedere, singur Sooper era mai 
privilegiat; şi când,luni după masă, proprietara îi arătă fetei 
cartea de vizită a detectivului, ea îl pofti numaidecât sus. 

Sooper urcă tacticos cele şase etaje, intră în salon cu 
pălăria înmânăşi având zugrăvită pe faţă acea schimonosire 
care vroia să fie un surâs şi c-are îngrozea atât de mult pe 
cei neiniţiaţi. 

— Am îmbătrânit de-acum, spuse el punându-şi pălăria pe 
pian. Parcă mai ieri era, când aşfi urcat aceste şase etaje în 
douăsprezece sărituri... 

După atitudinea şi vorbele lui Sooper, ea nu putea de loc 
să ghicească dacă detectivul o vizita ca să mai afle câte ceva 
dela ea cu privire la Big Foot, sau dacă venea să-i aducă 
vreoştire. Felul cum el ştia să preceadă convorbirile 
importante cu preliminarii banale şi vagi, trebuiau să 
participe, - aşa gândea ea, - la un întreg sistem raţional de 
interogare. Şi nu se înşela de loc. 

— Ai un salonaş foarte drăguţ, domnişoară Leigh; şi mai 
ales foarte confortabil. Dacă mi-ai spune să mă aşez, mai că 
te-aş asculta; dar dacă mi-ai spune:,„Poţi să fumezi, Minter!” 
atunci, zău că n-aş îndrăzni, deoarece felul de tutun pe 
care-l fumez eu... 

— Poţi tot atât de bine să fumezi şi să te şi aşezi, spuse ea 
cu voce dulce. Ferestrele sunt deschise; şi de altfel, îmi 
place mirosul de tutun, oricum ar fi el. 


— Perfect! Dar în ce priveşte drăcia care se fumează la 
noi, este imposibil să ştii cu adevărat din ce se compune. 
Unii asigură că este tutun adevărat, alţii susţin că nu, 
explică detectivul înfundându-şi pipa. Cânţi poate şi la pian, 
domnişoară Leigh? 

— Da, câteodată, răspunse ea înveselită. 

— Nu există educaţie bună, fără pian, pronunţă Sooper 
plin de gravitate. Majoritatea oamenilor nu ştiu să cânte 
decât la gramofon... Ţi-ai revenit complet după noaptea 
acea rea de alaltăieri? 

— Oh, da; toată chestia nu mai contează decât ca o 
simplă amintire neplăcută. 

— Despre mine unul, zise Sooper, dac-ar fi fost să stau 
cinci ore sub ploaie, culcat în noroiul de pe povârniş, cu 
siguranţă că nu mi-aş mai fi revenit atât de uşor. Dar 
mătăluţă, tânără cum eşti, nu ţi-a lăsat probabil decât un 
simplu reumatism. 

— Nici măcar atâta, răspunse Elfa surâzând. 

— Văd că ai şi cărţi frumoase. 

Frunzări câteva din volumele care se aflau în bibliotecă. 

— Nu ai din acelea care tratează despre antropologie? 
Sau despre psihologie? Nu văd niciuna care să vorbească 
despre crime, spuse glumind polițistul. 

— Nu mă interesează de loc crimele, declară tânăra fată. 
Toate cărţile pe care le vezi, au aparţinut tatălui meu. 

Sooper întorcea încetişor paginile unui volum pe care-l 
scosese din raft. Îl puse la locşi vorbi: 

— A fost omorât în timpul războiului... Îl întâlnisem şi eu 
odată. 

— Pe tatăl meu? întrebă ea repede. 

— Da. Un funcţionar care lucra în acelaşi serviciu cu el, 
furase nişte bani ca să aibă cu ce juca la curse; şi eu am fost 
însărcinat cu ancheta. Mi-a făcut impresia unui om foarte 
bine... Vorbesc de tatăl dumitale. 

— Era cel mai bun om din lume, spuse Elfa, foarte calmă. 

Iar detectivul dădu din cap în semn de aprobare. 


— D. Cardew s-a dus oare astăzi la birou? întrebă el. 

— Nu; mi-a telefonat de dimineaţă. S-a înapoiat la 
BarleyStack. Cred că şi-a revenit de-acum din lovitura 
pricinuită prin moartea guvernantei sale, deoarece fata din 
casă mi-a spus că lucrează foarte mult. 

— Teorii şi deducţii, comentă polițistul plin de melancolie; 
iată care este munca lui. Emite teorii, induce, deduce... M- 
am abătut pe la el astăzi de dimineaţă şi l-am găsit acolo, în 
birou, înconjurat cu volume de antropologie, sociologie, 
logică, şi câte şi mai câte. În faţa lui avea un plan alvilei şi 
măsura cu compasul, cu linii şi rulete. Găsise, de exemplu, 
că de la uşa de intrare până la bucătărie erau exact şapte 
metri şi nouăzeci. Mai avea şi un tablou al fluxului şi 
refluxului pe tot timpul anului... dar nu avea microscop; 
şiastam-a decepţionat complet. Nici măcar eprubete sau 
alte năzdrăvănii pentru chimie; sau poate să fi scos toate 
astea la iveală după plecarea mea. Am luat cu mine un plan 
al vilei; nu cred să aibă nevoie de el. Îşi are însemnate toate 
distanţele în metri şi centimetri... şi mai are şi o probă din 
nisipul de pe plajă... Cu siguranţă că încă în seara asta o să 
avem şi numele asasinului. 

Cu toată tristeţea subiectului, Elfa nu se putu opri să nu 
râdă încetişor. 

— Nu crezi în metoda deductivă, domnule Minter? 

— Dacă vrei să-mi faci plăcere, zi-mi pur şi simplu 
Sooper, se rugă bătrânul poliţist. Te înşeli, scumpă 
domnişoară, cred înştiinţă. În cea mai mare parte a 
cazurilor, ea este cu totul neglijată de către poliţie şi se face 
o mare nedreptate cu asta...Îşicumpărase pălărie la Astor's, 
din High Street, în Kensington. Ţinea morţiş la pălăria ceea, 
deşi era veche de cel puţin un an. Curios, cum ţinea femeia 
asta la o pălărie ce nu mai era de loc la modă. 

Trecerea de la un subiect la altul fusese atât de repede, 
încât tânăra fată rămase înmărmurită. Ce legătură putea 
oare să existe între povestea cu pălăria şi ştiinţa. 


— Ah! exclamă ea în cele din urmă, vrei să vorbeşti de 
domnişoara Shaw?Şi ce fel de pălărie era aceea? 

— O pălărie mare de pai, galbenă, cu voaletă de jur 
împrejur; ştii, o pălărie din acelea care acoperă complet 
faţa. A cumpărat-o sâmbătă, cu puţin înainte de închiderea 
magazinului şi nu prea-i venea bine; de altfel, vânzătoarea 
i-a şi atras atenţia asupra acestui lucru. 

Sooper se întoarse din nou spre bibliotecă şi cercetă mai 
multe părţi, mulţumindu-se să le răsfoiască la repezeală. 

— Cum merge cu ouăle şi cartofii? întrebă el dintr-odată. 

— Vrei să spui: la Edwards Square? Habar n-am! D. 
Bolderwood Lattimer nu mi-a mai comunicat nimic. 

— Îţi plac florile, domnişoară Leigh? 

— Nespus de mult! 

Sooper îşi frecă bărbia. 

— Cui nu-i plac, observă el. Florile mă fac şi pe mine mai 
sentimental decât orice altceva. Am un album plin de 
poeme inspirate de către flori. Curios cum nu s-a gândit 
încă nimeni până astăzi să scrie un poem asupra liliacului. 

Ea îl privi cu şiretenie. 

— Domnule Minter, faci prea multe ocolişuri ca să ajungi 
să-mi vorbeşti despre florile găsite la Edwards Square. Aş 
scrie bucuroasă un poem asupra liliacului, dacă în general 
aş fi capabilă să scriu un poem. Liliacul este doar floarea 
mea favorită. 

— A mea este laleaua, murmură Sooper. 

Elfa părăsi camera, ca să poruncească ceaiul. Când se 
întoarse înapoi, detectivul răsfoia din nou o carte. 

— Îţi plac mult cărţile, domnule Minter? 

— Îmi plac! mărturisi el. 

Apoi citi în dosul copertei: „J.K.L.”... 

— Sunt inițialele tatălui d-tale? 

— Da: John Kenneth Leigh. 

— Un om foarte bine, îşi dădu detectivul cu părerea, dus 
pe gânduri. Şi cu siguranţă că era un om care nu-şi putea 
face duşmani. 


— Nu avea niciunul, afirmă ea. Toată lumea îl adora. 

Sooper mormăi în mod bizar. 

— Vezi, aşa ceva nu se va putea spune niciodată de 
mine... 

— Sunt sigură că eşti cu mult mai popular decât ai vrea s- 
o spui, protestă ea, turnând ceaiul. Oricât ai încerca, n-ai să 
mă poţi face să cred că eşti detestat. 

— Nu sunt, dar cu timpul o să vină şi asta, asigură Sooper 
pe un ton sinistru. Crede-mă, domnişoară Leigh, sunt pe 
drumul cel mai în măsură să mă facă să devin unul dintre 
detectivii cei mai puţin populari din toată poliţia. Şi asta, 
mai curând decât ţi-o poţi închipui. 


CAPITOLUL XVI 
O GUSTARE 


Luându-şi rămas bun de la tânăra fată, Sooper îi zise că 
se înapoiază la post, adică la sediul diviziei „I”. Îşi permitea 
din când în când asemenea minciuni, pe care le considera 
de altfel pe deplin justificate, ba chiar necesare. 

De fapt însă, adevărata lui ţintă era Fregetti's. Acest 
local, deşi la extremitatea străzii Portland, cu alte cuvinte 
într-unul din cartierele cele mai puţin elegante ale Londrei, 
nu este cu nimic mai prejos de Ritz-Carlton sau oricare alt 
local similar din punct de vedere al clienţilor săi; într- 
adevăr, restaurantul este considerat cacel mai bun din 
Londra. 

Sooper îşi alese un loc şi aşteptă. În faţa lui Fregetti's 
opreau unul după altul automobile, din care coborau 
mulţime de femei frumoase însoţite de tot atâţia gentilomi 
foarte respectabili. Sunase de-acum sfertul de oră după 
nouă, când în faţa localului se opri o maşină din care 
coborâră cei doi bărbaţi pe care îi aştepta Sooper. După ce 
plătiră cursa, aceştia intrară în restaurant. 

Primul era Elson, în jachetă şi având pe cap un joben 
lucios pe care-l purta dat pe spate. Era urmat de o 
persoană mai elegantă şi cu înfăţişare mult mai semeaţă în 
smokingul impecabil pe care-l purta. 

Sooper scoase un mormăit plin de satisfacţie. 

— Nu pare să te plictiseşti de loc, Lattimer, spuse el către 
sine însuşi. Îmi pari chiar mult preavioi, pentru un om atât 
de obosit... 


Cei doi bărbaţi luară loc la masă. Semi-obscuritatea care 
domnea în sală, unde lămpiţele cu abajur roşu nu luminau 
decât mesele pe care erau aşezate, dând astfel 
restaurantului o atmosferă de intimitate extra-luxoasă, 
plăcu enorm americanului, care ura atât lumina cât şi 
tovărăşiile prea numeroase. 

— Unde l-ai lăsat pe nebunul ăl bătrân? întrebă Elson. 

— Pe Sooper? Oh, trebuie să fie pe undeva prin Londra, 
răspunse Lattimer aprinzându-şi ţigara pe care o scosese 
dintr-o tabacheră de aur. 

— Şi acum, ce vrei de la mine? întrebă Elson, întinzându- 
se în scaun. 

— Mai vreau încă cinci sute de lire, răspunse foarte calm 
sergentul. 

— Hm! Suma asta în dolari, nu ar fi cine ştie ce; dar în 
lire... drăcia dracului!... Şi cele o sută de lire pe careţi le-am 
dat săptămâna trecută,... ce ai făcut cu ele? 

— Cele o sută de lire pe care mi le-ai împrumutat, corectă 
cu grijă Lattimer,şi pentru careţi-am dat chitanţă. Ce-am 
făcut cu ele?... asta nu-i treaba nimănui. Acum îmi mai 
trebuiesc încă cinci sute. 

Faţa lui Elson se întunecă de mânie. 

— Crezi oare că jocul ăsta o să meargă aşa la infinit? 
spuse el încet, apăsând pe fiecare cuvânt. Dacă m-aş apuca 
să povestesc bătrânului că... 

— Asta n-ai s-o faci, răspunse Lattimer foarte calm. Te-am 
cruțat de o mulţime de neplăceri,... şio să-mi vină ocazia s-o 
mai fac încă... De altfel totul stă numai în puterea mea, ca 
să te scot sau nu din orice încurcătură; numai, bine înţeles, 
să nu fie vorba de vreo crimă. 

— De ce-mi tot vorbeşti într-una de crimă? strigă Elson, 
după ce mai întâi ridicase din umeri. 

Câţiva meseni, la o masă alăturată, întoarseră capul în 
spre American. Acesta cobori tonul: 

— O să-ţi dau cele cinci sute de lire. Nu pentru că mi-ar fi 
cumva frică de dumneata, deoarece nu poţi absolut nimic 


contra mea, ci pur şi simplu pentrucă aşa vreau. Mie nu mi- 
e frică de poliţie. 

— Fii bun şi adu-ţi aminte că există şi la St. Paul o 
poliţie... Ai suferit de-acum două condamnări în Statele 
Unite; şi în ce priveşte acuma, dacă ai fi extrădat, tot 
închisoarea te aşteaptă. Dacă lăsăm asta la o parte, încheie 
sergentul surâzând, e adevărat că nu pot face nimica 
împotriva dumitale. 

— Şantagistule... murmură Elson printre dinţi. 

— Imbecilule, răspunse Lattimercare părea foarte bine 
dispus. Ascultă la mine, Elson, sau Alstein, sau cum dracu 
mai vrei să-ţi spui... sunt în putere să-ţi fac nişte servicii 
nepreţuite, şi-mi vine să cred că n-o să lipsească ocazia. 
Trebuie să ţii seama de un lucru şi anume că nu contează 
atât ceea ce ştiu eu despre dumneata cât ceeace se petrece 
în creierul lui Sooper. 

— Ştie ceva în chestia cu St. Paul? 

— Puțin îmi pasă, răspunse nepăsător sergentul. 
Chestiunea asta nu ar fi de ajuns ca să-ţi provoace 
extrădarea. 

— Cum? exclamă foarte mirat milionarul. Dar, parcă nu 
sunt nici două minute de când îmi spuneai că... 

— De data asta îţi spun chiar adevărul. Atâta timp cât 
rămâi în Anglia, nu ţi se poate întâmpla nimic. Degeaba îmi 
faci aşa o mutră urâtă; abia astăzi am aflat asta. Plecându- 
se peste masă, continuă pe şoptite: Ascultă, Elson. O să fie 
necaz mare în chestia cu Hannah Shaw. Sooper m-a trimis 
la Cambridge ca să-ţi verific alibiul. I-am povestit că am dat 
de garajul unde-ţi adăpostiseşi maşina; cât despre garaj, îţi 
dai seama că era imposibil să-l găsesc. Spune-mi drept, n-ai 
fost la Cambridge. 

Elson, foarte prost dispus, făcu o mişcare. 

— De unde dracu să ştiu unde am fost? Nu ţi-am spus 
odată că eram complet beat? Mi se pare că am fost pe 
undeva pe lângă o universitate. Atâta tot. 


Privirea pătrunzătoare a lui Lattimer nu părăsea de loc 
pe tovarăş. 

— Haide, Elson, stărui el, spune tot ce ai de spus! 

Celălalt dădu din cap. 

— N-am nimic de spus, mormăi el. Ce te-a apucat? Din 
moment ce ştii totul, de ce mă mai întrebi? 

— Cine a omorât pe Hannah Shaw? 

Văzând că n-are să mai poată scoate nici un cuvânt de 
laAmerican, îi spuse: 

— Mai comandă o sticlă şi hai să vorbim de altele. 

Când se înapoie Elson la Brow Hill, era trecut de miezul 
nopţii. Beat într-un hal fără de hal, nu izbuti decât după 
sforţări uriaşe să deschidă uşa de la intrare. Urcă scara, 
lovindu-se când de zid când de parmalâc. În cele din urmă, 
reuşind după multă caznă să găsească divanul cel mare din 
salon, căzu pe el ca un buştean,şi adormi pe loc. Mai târziu, 
unul din colţurile gulerului tare care-l purta, îl readuse la o 
stare de semiconştienţă. Pe jumătate trezit, se ridică în 
capul oaselor. Încercă să se dea jos; dar capul i se învârtea, 
şi picioarele-i erau atât de şubrede încât abia dacă puteau 
suporta greutatea corpului său. 

Încă adormit, încercă de câteva ori să-şi scoată gulerul, 
dar renunțând după sforţări zadarnice, şi-l smulse jos. 
Stinse apoi lumina electrică; gândea că lumina l-ar 
împiedica să doarmă. Luminii strălucitoare a lămpilor, îi 
urmă o licărire palidă şi fantomatică ce venea din grădină şi 
care-i readuse întrucâtva mai multă luciditate. Se înapoie la 
divan, îşi pregăti un brandy cu sifon pe care-l sorbi dintr-o 
înghiţitură şi, aproape imediat, adormi din nou. 

Când se trezi era aproape ziuă. Îi era grozav de cald. 
Deschise o fereastră şi, aplecat în afară, aspiră cu putere 
aerul curat şi răcoros al dimineţii. Atunci zări pe cineva 
care, aproape sub fereastra la care se găsea el, străbătea 
grădina şi, aplecându-se din când în când, culegea câte o 
floare pe care-şi pusese ochii. În felul acesta, îşi făcuse de- 
acum un buchet destul de mare 


— He!!! Tu, ăl de colo! strigă Elson. Ce dracu cotrobăieşti 
prin grădină? 

Străinul, care nu dăduse nici un răspuns, o porni în 
goană şi dispăru. 

— Stai, că pun eu mâna pe tine! urlă Elson ca scos din 
fire. 

Dar atunci, din păduricea învecinată, unde se furişase 
omul cel cu buchetul, se auziră răsunând cuvintele unui 
cântec: 


Regele Maur pe calu-i aleargă 
Prin mândra cetate a Grenadei... 
Ay de mi Alhama.... 


Elson, pălind dintr-odată, rămase nemișcat. Mâinile-i 
erau crispate pe marginea ferestrei şi ochi-i rătăciţi, 
înspăimântați, priveau ţintă spre fundul grădinei. 

— ...Ay de mi Albania... 

Refrenul se pierdea în depărtare, dar Elson nu-l mai 
auzea. Zdreanţă tremurândă, prăbuşit la pământ, bâlbâia 
blesteme şi rugăciuni, se cutremura de groază, deoarece 
auzise vocea unui mort. 

Era totuşi cineva, în umbra casei, pe care acest cântec 
păruse, din contra, că-l reînsufleţeşte. 

Sooper, căci el era, alergă ca un glonte la şosea şi sări pe 
motocicletă, ale cărei explozii, asemenea unor bubuituri de 
tun, treziră curând ecourile adormite ale câmpiei 
înconjurătoare. 

Vagabondul, văzându-se urmărit, străbătu alergând un 
câmp şi se înfundă într-o pădurice deasă. Buchetul îl ţinea 
mereu în mână. Cum detectivul se apropie din ce în ce de 
el, se strădui să alerge în zig-zag, sări peste un şanţ larg şi 
o porni peste câmpie. Nu ştia că aceasta era străbătută de 
un drum de căruţe, şi o află mult prea târziu; adică în 
momentul când Sooper, sărind de pe motocicletă, îl apucă 
de mijloc şi-l trânti în iarbă. 


— Fii liniştit, amice! îl sfătui polițistul. 

Vagabondul privi la el cu un surâs curios. 

— Mi-e teamă că v-am provocat multă bătaie de cap, 
murmură el încetişor. 

Felul lui de a vorbi, precum şi accentul, erau ale unui 
american cult; şi Sooper nu era de loc mirat de acest lucru. 

— Nici un fel de bătaie de cap, răspunse el vesel. Te poţi 
ţine pe picioare? 

Vagabondul se ridică cu chiu cu vai; picioarele-i 
tremurau. 

— Cred că ai face bine să mă urmezi până la postul de 
poliţie şi să iei ceva în gură, îşi dădu Sooper cu părerea, şi 
celălalt îl ascultă fără codire. 

Cum mergeau încetişor în direcţia oraşului, detectivul 
expuse cu multă vervă satisfacţia-i interioară: 

— Nu mai departe decât acum vreo săptămână, probabil 
că te-aş fi bătut; o mărturisesc sincer. Credeam că eşti un 
tip obişnuit. 

— Nu sunt de loc un tip obişnuit, răspunse vagabondul, 
foarte simplu. 

— Sunt convins de asta, spuse Sooper. Foarte exact, 
domnule! M-am ocupat foarte mult de dumneata. Am 
formulat sumedenie de teorii cu privire la persoana 
dumitale; şi acuma sunt absolut sigur că ştiu cine eşti. Îţi 
cunosc chiar şi numele. 

Vagabondul surâse. 

— Am atâtea nume, spuse el, că aş vrea să ştiu şi eu care 
este cel adevărat. 

— Ei bine, am să ţi-l spun eu, îi răspunse Sooper. În 
numele logicii, a teoriilor şi deducţiilor mele, îţi declar că 
eşti John KennethLeigh, de la Tezaurul Statelor Unite! 


CAPITOLUL XVII 
UN AIENIALT 


Gordon Cardew puse compasul pe masă, îşi scoase 
ochelarii şi, cu gura căscată, îşi privi musafirul. Sooper, 
după ce produsese înmărmurirea dorită, nu vroi să-l mai 
lase pe bătrânul notar în nedumerire. 

— Dar... după câte auzisem, parcă reieşea că tatăl acestei 
copile a fost ucis în timpul războiului! 

— Trăieşte, repetă detectivul. Se află actualmente într-o 
clinică, unde primeşte îngrijirile necesare. 

Privirea lui Cardew trecea de laSooper la hârtiile ce stau 
întinse pe masa-i de lucru, caşi cum l-ar fi întrebat dacă 
noutatea aflată era într-adevăr atât de extraordinară încât 
să justifice o întrerupere a ocupaţiilor lui. 

— Asta mă bucură foarte mult, spuse el în cele din urmă, 
foarte mult. 

— Nu mai încape nici o îndoială, urmă Sooper, că el este 
acela pe care l-am auzit cântând în noaptea crimei. 
Bănuisem că trebuia să locuiască printr-una din văgăunile 
de pe râpa de la malul mării, şi că urca acolo cu ajutorul 
unei scări pe care, în urmă, o trăgea după el. Această 
ipoteză, confirmată prin însăşi spusele sale... 

— Vagabondul? exclamă Cardew. Nu cumva acela care se 
afla în grădină, atunci când luaserăm masa cu toţii laolaltă? 

Sooper făcu din cap un semn de confirmare. 

— Se poate? Tatăl domnişoarei Leigh... un vagabond? E 
denecrezut! 

Această idee părea că-l afectează enorm. 


— Da, da, spuse detectivul, un vagabond. Şi se comporta, 
de altfel, exact ca un asemenea individ, dând târcoale 
încoace şi-ncolo şterpelind când una când alta. Cu toată 
starea lui, pare să-şi reamintească locul unde a trăit şi se 
teme, în concepţia lui primitivă a lucrurilor şi faptelor, ca 
fiica lui să nu sufere de foame. Acesta este motivul pentru 
care fură ouă, cartofi, şi le depune la uşa casei unde locuia 
pe vremuri împreună cu Elfa. Ba câte odată, îi aducea chiar 
şi flori. 

— Aşadar... este anormal? întrebă Cardew. 

— Este... şi nu este, fu răspunsul foarte curios al 
poliţistului. Medicii sunt de părere că a suferit o fractură a 
bazei craniului şi că o fărâmă de os apasă asupra creierului. 
Pe ţeastă se vede o cicatrice de zece centimetri. Mai mult ca 
sigur a primit o lovitură de ciomag sau chiar de secure. 

Dus pe gânduri, Cardew privea înspre tavan. 

— Poate... vreo schijă de obuz, îşi dădu el cu părerea. Am 
auzit vorbindu-se de multe cazuri asemănătoare. 

— Îl cunoşti oare pe sergentul meu? îl întrebă dintr-odată 
Sooper fără nici o legătură, aşa cum îi era obiceiul. 

— Pe Lattimer? Da. A fost de mai multe ori pe aci, 
răspunse Cardew foarte mirat. 

— Nu l-ai găsit cumva puţintel cam prea... intim? 

Înainte să răspundă, Cardew se codi. 

— Nu... şi în orice caz, mă întreb dacă ar fi gentil din 
parte-mi să vorbesc în această privinţă cu superiorul lui, 
dar... 

— Dar? 

— Ei bine,... într-una din zile, mi-a dat a înţelege că ar 
dori să-i împrumut nişte bani. 

— Şi... i-ai împrumutat? 

— Nu. Nu ştiam ce să fac, şi eram foarte încurcat din 
cauza asta. Nu te aştepţi la asemenea cereri din partea 
unui ofiţer de poliţie. 

Urmă un răstimp de tăcere. 

— Şi... unde este acum vagabondul? întrebă Cardew. 


— D-l John-Kenneth Leigh, de la Serviciul Tezaurului 
Statelor Unite, accentua detectivul, se află, în momentul de 
faţă, într-o clinică. 

— Şi fiică-sa? 

— Domnişoara Elfa Henrietta Leigh este lângă tatăl 
său.Şi încearcă să-i redeştepte memoria. El însă, nu face 
toată ziua altceva decât să cânte într-una acel cântec curios 
în care este vorba de un rege Maur care-şi prezintă caii săi 
la Alhambra,... sau cam aşa ceva. Este, fără îndoială, 
cântecul său favorit şi, într-o zi când făcusem o vizită fiicei 
sale, am văzut notele acestui cântec pe pian. Mai erau acolo 
şi o mulţime de cărţi despre Spania şi... asta a fost originea 
deducţiilor mele. lar acum, domnule Cardew, am onoarea să 
te salut! 


Sooper merse apoi la sanatoriul din Weymouth, unde era 
internat Leigh. 

— Doarme acuma, îi spuse Elfa. 

În numai câteva zile, tânăra fată, se schimbase cu totul. 
Obrajii-i deveniseră mai trandafirii şi ochii-i străluceau 
puternic. 

— Te-a recunoscut? întrebă Sooper. 

Ea dădu din cap. 

— Încă nu. Dar sunt atât de fericită... să-l regăsesc după 
şase ani, nu este oare ceva minunat, Sooper? 

— Eu l-am dibuit, spuse în glumă detectivul. 

Ea luă în mânuţele-i trandafirii, palma lui cea mare, şi o 
strânse cu multă afecţiune. 

— Ştiu... răspunse ea cu voce dulce şi înfocată. Nimeni 
altul decât dumneata n-ar fi avut ideea să stabilească 
vreolegătură între cântec şi tăticu. Ceeace este curios, e că 
l-am auzit şi eu în noaptea când treceam pe lângă malul 
mării. Mi se părea însă că visez. 


— Nu ştiai nimic de existenţa unui vagabond care cântă 
nişte cântece spanioleşti? 

Ea dădu din nou din cap. 

— Nu, spuse ea. Dac-aş fi ştiut aşa ceva, m-aş fi gândit 
imediat la tăticu, deşi îl credeam mort. Ceeace nu pot 
înţelege, este de ce nu s-a dat pe faţă. De ce se ascunde el 
de mai bine de şase ani. 

Într-un zâmbet fioros, ameninţător,Sooper îşi arătă dinţii. 

— Asta este întrebarea care mi-o pun şi eu de multă 
vreme, răspunse el. Şi am stabilit de-acum o sumedenie de 
teorii în această privinţă. 


La oarecare depărtare de clinică, era locuinţa celebrului 
chirurg căruia Sooper, pe răspundere proprie, îi ceruse 
examinarea lui Leigh. Avu deosebitul noroc să-l găsească 
acasă. Marele practician se arătă foarte optimist. 

— Când credeţi să-l puteţi opera? îl întrebă detectivul. 

— Pentru moment n-aş putea preciza. Bolnavul nostru nu 
este încă în stare să suporte o operaţie atât de dificilă. 
Trebuie, în primul rând, să căutăm a-i da noi puteri. 

— Faceţi, domnule Doctor, aşa ca să fie cât mai curând 
posibil; în aşa fel ca afacerea să nu fie lăsată pentru 
sesiunea dinoctombrie. Trebuie s-o trecem neapărat în 
iunie. În felul acesta, vinovaţii vor putea fi spânzurați cel 
mai târziu în iulie. Nu mi-a plăcut niciodată să plec în 
vacanţă atâta timp cât omul meu nu este mort. 

Îl lăsă pe chirurg foarte intrigat şi întrebându-se dacă nu 
avusese cumva de-aface cu un om beat. 

După aceasta se îndreptă spre comisariatul din 
Marylebone Lane. Mai avea de dat încă anumite instrucţiuni 
sergentului de serviciu de acolo. 

— Este neapărată nevoie ca unul din oamenii 
dumneavoastră să supravegheze în timpul zilei numărul 59 
din strada Weymouth, iar altul în timpul nopţii, explică el. În 


casa aceea se află un membru al ambasadei Statelor Unite, 
un anume Ligh. lată şi lista persoanelor care în nici un caz 
nu trebuie să fie admise să-l vadă. 

Depuse pe birou o foaie de hârtie. 

— Am atras atenţia directoarei clinicii că, sub nici un 
motiv, pacientul nu are voie să mănânce orice ar fi care nu 
vine din bucătăria lor. Cât despre oamenii dumitale, vor 
avea deasemenea grijă ca nimeni, dar absolut nimeni, să nu 
intre în casă după ce se lasă noaptea. 

Sooper îşi luă ziua bună de lasergentşi se urcă pe 
motocicleta lui, care între timp fusese obiectul unei 
minunări extreme din partea tinerilor poliţişti. Cu ajutorul 
acestei maşini faimoase, care băgă încă odată spaima în 
mijlocul populaţiei, se înapoie la cartierul său general. 

Lattimer îl încunoştinţă de rezultatul investigaţiilor sale 
la Pawsey. 

— Am urmat pe o întindere de şase kilometri drumul care 
înconjoară Pawsey în spre sud. Într-adevăr, o maşină nu ar 
fi putut să treacă pe acolo. Este mult prea strâmt pe alocuri, 
cu povârnişuri de o parte şi alta. Mai mult decât atâta. În 
două locuri este întrerupt prin nişte bariere foarte dese. 
Aşa cum aţi bănuit-o, drumul dă în şoseaua spre Londra, la 
Lewes. 

— Aşa cum am ştiut-o, îl îndreptă Sooper. Prin urmare, o 
maşină nu ar fi putut trece pe acolo? Cu atât mai bine, cu 
atât mai bine... 

— Dar... credeam din contra că speraţi... 

— Cu atât mai bine, cu atât mai bine... fu tot ceeace 
răspunse detectivul. 

Şi, cum Lattimer vroia să se retragă, spuse: 

— După câte mi s-a spus, îi merge mai bine lui Elson. 

— Dar nici habar n-aveam că-i suferind, spuse Lattimer 
pe un ton indiferent. 


Locuinţa lui Sooper, era o vilă mititică, alături de secţia 
de poliţie. Era compusă dintr-o grădină microscopică şi 


dintr-un parter format din două camere de culcare şi un 
salon. În spatele vilei era un câmp minuscul, unde trăiau 
câteva găini Orpington, superbe, cu penele aurii. Aceste 
păsări, cu caracter aventuros, nu cunoşteau nici un fel de 
hotare; se hrăneau pe seama vecinilor, şi nu se înapoiau 
acasă decât ca să doarmă. Prestigiul exercitat însă de către 
personalitatea superintendentului Minter era totuşi atât de 
mare, încât prea puţini erau acei proprietari care 
îndrăzneau să se plângă de incursiunile găinilor la ei. Din 
contră, existau mulţime de pomanagii de cu totul altă speţă, 
care nu respectau nici pe Sooperşi nici găinile sale. Formele 
lor oacheşe şi mlădioase ieşeau pe-nserate de după dealuri 
şi urcau viclene spre curtea de păsări. Descoperind drumul 
pe care vulpile îl luau în timpul expedițiilor lor 
nocturne,Sooper făcuse el singur un fel de tun mititel cu 
arc; foarte rudimentar, e adevărat, dar care-l mulțumea pe 
deplin. De îndată ce hoţul de păsări trăgea de momeală, 
aceasta dădea drumul unui acce punea în mişcare sistemul 
de descărcare. Încărcătura de alice pornea drept, în 
direcţia momelii, cu alte cuvinte în aceea a hoţului. 

Era de-acum noapte, când Sooper se îndreptă spre 
hangarul unde-şi ţinea motocicleta, cu intenţia de a-i curăța 
carburatorul. 

Cu toată vederea-i excelentă, avea obiceiul să se 
călăuzească până la hangar urmând cu mâna un fir electric, 
flexibil, care se afla întins la doi metri deasupra pământului 
şi care ducea curentul din casă până la garaj. 

Ridicând mâna ca să se apuce de el, se plecă la pământ, 
gândind că firul căzuse poate pe jos. Într-adevăr, îl găsi 
imediat. Un fir electric, căzut pe jos, asta nu prezintă în sine 
nimic extraordinar... 

Detectivul reintră totuşi în vilă, ducând cu sine capătul 
rupt al firului, şi-l examină la lumina lămpii. Firul fusese 
tăiat; urma cleştelui era foarte clară. 

— Interesant!... murmură încet Sooper. 


Ceeace era sigur, era că aceasta nu putea fi opera unui 
glumeţ. Nu se glumea de loc cu Sooper. 

Merse în camera de culcare şi luă de acolo un revolver 
Colt, model mare, precum şi o lampă de buzunar. După 
aceea ieşi din casă şi, tăcut, merse cu paşi uşori în spre 
garaj. În tăcerea nopţii nu se auzea niciun zgomot, afară 
doar, din timp în timp, cloncănitul îndepărtat şi somnoros al 
vreunei găini. 

Încetişor, cu multă băgare de seamă, puse mâna pe 
clanţă şi o apăsă. Deschise apoi brusc uşa, având grijă să se 
adăpostească în dosul ei. Imediat avu loc o detunătură 
asurzitoare urmată de un zgomot de geamuri sparte. După 
ce se răspândi fumul, Sooper pătrunse în hangar şi zări 
acolo, pe jos, tunul său cel mititel, având ţeava îndreptată 
spre uşă. În orice caz, nu el fusese acela care-l aranjase 
astfel; precum nici nu legase detectorul de uşă cu ajutorul 
unei frânghii. Ultima dată când văzuse tunul, era la vreo 
sută de metri departe de vilă, între două mărăcinişuri, 
unde-l aşezase el însuşi. 

Cineva îl strigă pe nume. Străbătu curtea şi deschise 
poarta. Era Lattimer. 

— Ce înseamnă asta? spuse mirat detectivul. Te credeam 
de-acum în pat. 

— Am auzit o explozie; ce s-aîntâmplat? Era prea de 
aproape ca să vină de la tunuleţ. 

Lattimer părea foarte agitat. 

— Intră, îi spuse Sooper. lată o ocazie excelentă, pentru 
un detectiv de şcoală nouă, ca să studieze la faţa locului 
relaţiile dintre cauză şi efect. 

— Nu s-a întâmplat nimic rău? întrebă Lattimer, fără să şi 
poată reveni în fire. 

— Trei geamuri sparte şi douăzeci şi cinci de găini de 
rasă deşteptate la o oră nepotrivită. Asta-i totul. 

Un nor de fum mai plana încă în spatele casei, plin de 
mirosul acru, dar deloc neplăcut, al prafului de puşcă. 
Lattimer îl urmă pe şef în garaj. 


— De ce ai băgat tunul aci! întrebă el. 

Sooper făcu o mutră nerăbdătoare. 

— lac-aşa, spuse el pe un ton sarcastic. Am încercat să 
mă sinucid. Mi-a venit aşa, subit, o idee. 

În timpul acesta, examină gura încă fumegândă a tunului. 

— Extraordinar, ce îndrăzneală! îşi dădu el cu părerea. 
Ăsta zic şi eu că nu doarme prea mult. 

— Cine? întrebă repede Lattimer. 

— Tipul care a avut amabilitatea să organizeze toată 
treaba asta. Cu siguranţă că trăieşte acum nişte momente 
cu adevărat îngrozitoare. Ştia că, înainte de a pătrunde în 
hangar, voi aprinde lumina electrică; prevăzuse aşadar că 
voi putea zări prin geam tunul la timp şi, în consecinţă, a 
tăiat firul. E tare nostim acest Big Foot. Dar.... ascultă 
Lattimer: cum se face că nu dormi încă? insistă detectivul. 

— Mi-a fost imposibil. Mă plimbam, fumând, pe drum; 
când deodată auzii detunătura. Hotărât, şefule, afacerea 
asta mă face nespus de nervos. 

— Eşti mult prea sensibil, îi răspunse Sooper. 

Se înapoie spre vilă urmat de sergent. 

— Mergi de te culcă, băiete. Ai să-ţi pierzi culorile din 
obraji! 

Aşteptă până ce Lattimer intrase în locuinţa lui şi se 
înapoie în spatele casei. Cu lampa în mână, cercetă timp 
îndelungat pământul. Erau vreo douăsprezece locuri pe 
unde rău-făcătorul ar fi putut pătrunde; nu se zărea însă 
nici o urmă care să-i fi arătat trecerea. Pământul era uscat, 
îndesat şi tare. 


* 


În după amiaza zilei următoare, Sooper, însoţit de către 
sergentul său, luau ceaiul la Jim Ferraby, când se anunţă 
Gordon Cardew. 

— În sfârşit, mi-am pus teoria la punct, declară el,şi cred 
că deţin în sfârşit, cheia misterului. Aşa dar, voi începe. 


Sooper scoase mai întâi un mormăit ciudat; apoi, 
adresându-se către Lattimer, îi spuse; 

— Fii cât se poate de atent, fiule. Un ofiţer de poliţie, 
tânăr nu învaţă nici odată prea multe. Şi când îţi surâde 
norocul să poţi asculta expunerea teoriilor unui om cum 
este d. Cardew, trebuie să profiţi de ocazie. Din asta se 
poate să înveţi foarte multe, saupoate nimic; nu se poate şti. 
Şezi jos, aşadar, şi ascultă! 

— După mărturisirea dumneavoastră, începu bătrânul 
notareraţi toţi trei, domnilor, ascunşi în marginea şoselei 
când sosi biata Hannah. Ea se opri în faţă la Beach- 
Cottageşi pătrunse înăuntru; dar zidul înconjurător v-a 
împiedicat să vedeţi ieşirea ei din maşină. 

— Perfect adevărat, admise Sooper; după aceea, 
murmură: lată o deducție de care poţi fi mândru. 

— Bun. Aşadar, părerea mea este că tot aşa n-aţi putut 
zări ieşind din Ford nici pe bărbatul care, fără ştirea 
guvernantei mele luase loc înăuntru. Se urcase acolo după 
ea şi se ascunsese, ghemuit în partea din dos a 
automobilului. De îndată ce Hannah deschisese uşa vilei, 
sări asupra ei, o îmbrânci în vestibul înăbuşindu-i strigătele, 
o trase în bucătărie, unde nu vom putea şti nici odată ce s-a 
petrecut. Îmbrăcă după aceea mantia şi pălăria victimei, 
ieşi din casă, o închise şi zăvoriuşa. Urcă apoi în maşină, luă 
drumul spre mare, până sus la râpă, îşi dezbrăcă pălăria şi 
mantila şi o porni pe jos spre locul unde-şi lăsase maşina lui; 
bine înţeles, o maşină mică. Atâta tot. 

Detectivul, mirat la culme, privi ţintă spre bătrânul om al 
legii. Încetişor, se ridică de la locul său. 

— Este una din teoriile cele mai remarcabile ce mi-a fost 
dat să aud până astăzi, spuse el în cele din urmă; şi Jim 
înţelese că detectivul nu glumea de loc. Mii de draci, 
continuă polițistul, domnule Cardew, ai perfectă dreptate. 

— Mulţumesc, spuse acesta foarte simplu. 

În timp ce Jim îi ducea în maşina lui spre postul de poliţie, 
Sooper nu pronunţă un singur cuvânt. Abia când sosiră, 


spuse: 

— Retrag tot ceeace m-am exprimat despre Cardew... 
Dacă nu totul, dar multe din ele. Nu-i de loc prost omul 
ăsta. Şi mai ales, mi-a dat multă încredere în mine însu-mi, 
dovedindu-mi că eram mult mai inteligent decât el. 

— Cum aşa? întrebă Jim, foarte mirat. 

— El n-a găsit nimica referitor la BigFoot. Orieu ştiu cine 
este Big Foot. Aş putea foarte bine să vă prezint lui, oricând 
aş voi. 

— Asasinul?!? 

— EI însuşi. 

— Îl cunoştea oare şi Hannah? 

— Nu, domnule. Ea era de-acum moartă, înainte să vină 
el. 

— Dar, Sooper, spuneai doar că a fost omorâtă de el! 

— Perfect adevărat, fiule! 


CAPITOLUL XVIII O PLĂCINTĂ CU CIREŞE 


Privilegiul de care singur Sooper se bucura, fu extins şi 
asupra lui Jim; i se permise acestuia s-o vadă pe Elfa şi să se 
intereseze la ea de starea sănătăţii tatălui ei. 

— Îi este bine, răspunse ea, atât de bine cât poate să-i fie 
în momentul de faţă. Ambasada americană se ocupă de noi 
cu cea mai mare bunăvoință şi, până la noi ordine, îmi face 
o pensie de aşa natură ca să nu mai fiu nevoită să-mi reiau 
lucrul la Cardew. 

— L-ai mai revăzut? 

— Nu, dar mi-a telefonat astăzi de dimineaţă. Era foarte 
drăguţ, deşi nu l-am putut înţelege prea bine ce vrea. Am 
impresia că este atât de absorbit de problema morţii 
domnişoarei Shaw, încât aceasta îl împiedică cu totul să se 
ocupe de mine. E totuşi un om foarte de ispravă. 

— Cine... Cardew? şi Jim surâse. Cunosc pe cineva care 
nu este de loc de părerea dumitale. 

— Sooper! dar e de la sine înţeles. Cum vrei oare ca 
Sooper să fie de aceeaşi părere cu indiferent oricine ar fi! 
Şi el este un om foarte de ispravă, dar vei admite că are un 
cap de fier. 

În acest moment se auzi soneria telefonului şi tânăra fată 
desprinse receptorul. Cum auzi despre ce este vorba, 
încruntă din sprâncene. 

— Nu, spuse ea imediat, n-am trimis nimic... Da, sunt 
absolut sigură. Nu i-o daţi. Sosesc şi eu îndată. 

Puse receptorul la loc şi pe faţă i se răspândi o expresie 
de frică. 


— Nu înţeleg, spuse ea. Directoarea clinicii mă întreabă 
dacă am trimis o plăcintă cu cireşe pentru tatăl meu. Eu n- 
am trimis nimica. A fost adusă de către un comisionar, 
împreună cu câteva rânduri din partea mea. 

— Curios, foarte curios! observă Jim. 

Şi, în timp ce tânăra fată se duse să se îmbrace, îi veni 
idea să-l cheme pe Sooper la telefon. Din fericire, acesta 
era la post. 

— Spune-le, recomandă detectivul, să-mi păstreze 
plăcinta.După ce o conduci pe domnişoara Leigh la clinică, 
mă aştepţi în stradă. Dacă observi vreun tânăr care se 
interesează în mod special de prezenţa dumitale în faţa 
clinicii, ajunge să-i spui că mă aştepţi pe mine. 

În felul acesta, Jim află că localul clinicii era 
supravegheat. 

Când ajunseră acolo, directoarea îi introduse în birou, le 
arătă prăjitura suspectă precum şi cele câteva rânduri care 
fuseseră aduse în acelaşi timp. 

— Ăsta nu e scrisul meu, spuse Elfa. Cine oare a putut să 
trimită plăcinta? 

— Fără îndoială că vreun prieten care o fi vrut să-ţi facă o 
surpriză, opină Jim, dar Elfa înţelesese prea bine ce se 
petrecea. 

— Trebuie să vină şi Sooper? întrebă ea. 

— Da, în câteva minute. 

Conform instrucţiunilor primite de la detectiv, Ferraby se 
duse să-l aştepte afară în stradă. Nici nu apucase bine să 
facă vreo câţiva paşi, că se şi pomeni cu unul care trecu 
drumul la el şi-i ceru, fără multă vorbă, să se legitimeze. Îi 
cercetă actele timp îndelungat, întrucât poliţiştii sunt în 
genere foarte sceptici, când deodată se auzi un zgomot 
infernal de mitralieră care precedă apariţia lui Sooper 
călare pe faimoasa-i motocicletă. 

— Am mers cu şaptezeci şi cinci prin Barnes Common! 
anunţă el victorios cu un zâmbet deschis şi nelegal. 
Polițistul de la întretăierea liniilor de tramvai ar fi avut 


mare poftă să mă aresteze. Dar ţi-ai găsit! Cred că i-ar fi 
fost mult mai uşor să pună mâna pe o rază de lumină. 

Sprijinindu-şi maşina de marginea trotuarului, continuă: 

— Hai, vino cu mine, Ferraby. 

Pătrunseră în clinică şi prăjitura fu adusă imediat 
detectivului spre examinare. 

— Pare minunată, îşi dădu el cu părerea. Dacă nu ai nimic 
împotrivă, domnişoară, am s-o iau cu mine. Poate că ştii, din 
întâmplare, de unde venea comisionarul? 

— Mi-a spus că de la Trafalgar Square, răspunse 
directoarea. 

Depuseră plăcinta la comisariatul cel mai apropiat, unde 
Sooper dădu instrucţiuni să fie trimisă laboratorului Public, 
în cutie sigilată, spre examinare. 

— Regret foarte mult că nuştiu unde să-l găsesc acum pe 
Lattimer, spuse detectivul. El este adevăratul tip pe care aş 
fi vrut să-l pun pe urma comisionarului, care trebuie să fie 
un fel de vagabond plătit de către trimiţător. Lattimer 
posedă un fel de afinitate specială cu toţi cei cărora nu le 
place să lucreze. 

Sooper tăcu dintr-odată, părând foarte absorbit. 

— Domnule Ferraby, spuse el după câteva minute de 
tăcere, nu ştiu de ce mi-a venit poftă, aşa, deodată, să mă 
întorc la secţia mea de poliţie într-o maşină confortabilă. Nu 
îndrăznesc oare prea mult, dacă ţi-aş cere să mă conduci în 
maşina dumitale? 

— Cu cea mai mare plăcere. Maşina mea este garată 
foarte aproape de aci. Aşteaptă numai câteva minute. 

Chiar aşa procedă. Cât despre motocicleta detectivului, o 
aşezară în spatele scaunelor din faţă. 

— Curios cum ne mai vin şi ideile astea. Deobicei, totul se 
petrece numai noaptea. Astfel, noaptea trecută mi-a venit 
una, care m-a bucurat grozav. 

De altfel, polițistul refuză categoric să împărtăşească 
această bucurie cu tânărul procuror. 


Parcursul fu cât se poate de repede şi lipsit de orice fel 
de incidente. 

— Intră, îi zise Sooper.Nu am intenţia să te rețin prea 
mult, dar s-ar putea să fie ceva nou. 

Într-adevăr, noutăţi nu lipseau. Sergentul de serviciu 
raportă că primise vizita unui motociclist. 

— Declarase că s-au tras asupra lui două focuri de armă, 
cam la vreo mieşi cinci, sute de metri distantă de vilă în 
direcţia Londrei. 

Sooper răsuflă vesel şi uşurat. 

— Sper că nu lor fi nimerit, aud? Aş fi pariat pe orice. 
Probabil că era o maşină care nu lua mai mult de patruzeci 
pe oră;şi asta i-a indus în eroare. Eu, pe maşina mea 
voinică, la optzeci pe oră, cu siguranţă că aş fi intrat la apă. 

— Dumneata? întrebă Jim foarte mirat. Au tras... credeau 
că trag asupra dumitale? 

— Poţi foarte liniştit să pariezi că da, răspunse calm 
Sooper. 

Acum înţelegea Ferraby, de ce voise detectivul să facă 
drumul de înapoiere cu maşina; atentatul din noaptea 
precedentă îl pusese în gardă. Era mai mult ca sigur că 
zgomotul infernal al motocicletei sale, i-ar fi semnalat 
prezenţa cu mult înainte de ivirea lui pe şosea. (Se află mai 
târziu, că motociclistul care fusese atacat avea şi el o 
maşină tot atât de zgomotoasă). 

— De acum încolo, declară Sooper plin de filozofie, mă 
aştept la orice. Ar face însă bine să se cam grăbească. 

Exact în acelaşi moment, un om aşezat pe marginea 
şoselei, între două tufe de mărăcini, având în mână un 
revolver de calibru mare, se mira nespus că nu-l vede pe 
Sooper revenind, şi-şi pierdea răbdarea. 

[Din aceastăversiune a traducerii româneşti lipseşte 
Capitolul XIX - Smokefrom Hill Brow din versiunea 
originală.14] 


CAPITOLUL XIX 
AVERTISMENIUL 


Sergentul Lattimer aşteptă până ce se lăsă noaptea, apoi 
o porni spre Hill Brow. Nu intră pe poarta cea mare, ci 
înconjură grădina şi se opri în faţa unei portiţe joase din 
zidul împrejmuitor şi prin care pătrundea de obicei în vila 
somptuoasă a lui Elson. De data aceasta Americanul nu era 
de faţă ca să-l aştepte; dar nici Lattimer nu avea nevoie de 
el. Cu mare băgare de seamă deschise poarta cu ajutorul 
unei cheiţe pe care o scoase din buzunar, pătrunse tăcut în 
grădină şi o închise apoi la loc. După o scurtă recunoaştere 
merse, fără cel mai mic zgomot, spre uşa de intrare în casă. 
Ajuns aci, nu sună şi nici nu băâtu; ci luă din buzunar o 
hârtie care fără îndoială că era unsă cu clei pe dos, 
deoarece o aplică pe partea de sus a uşii unde se lipi 
numaidecât. După aceia se înapoie, ajunse în dosul vilei şi 
bătu încetişor cu degetul într-unul din geamuri. Cum acest 
semnal nu dăduse nici un rezultat, îl reînnoi cu ceva mai 
multă putere. Puțin după aceea auzi un scârţâit uşor, 
asemenea celui pe care-l face un scaun când îl părăseşti şi 
imediat apăru la fereastră figura  înspăimântată a 
Americanului; privirea lui căuta sărăzbată întunericul. 

— Dumneata eşti?întrebă Elson, morocănos. 

— Da, fu singurul răspuns al sergentului; şi ai face bine 
să-ţi vâri revolverul la loc în buzunar. Nu-ţi vrea nimeni nici 
un rău. 

Lattimer intră, închise perdelele şi, tolănindu-se pe un 
scaun, trase în spre el cutia cu ţigări. 

— Sooper s-a dus la Londra, spuse el. 


— Dar... poate să se ducă şi la dracu”, mormăi celălalt 
supărat. 

Se vedea cât de colo că băuse ceva cam prea mult. Cine 
nu-l maivăzuse de o săptămână, nu l-ar fi recunoscut. 
Mâinile-i tremurau fără încetare şi fălcile i se încleştau 
convulsiv. 

— Sunt prea puţine locurile acelea unde Sooper nu s-ar 
duce dacă ar bănui măcar că poate găsi acolo pe cel pe 
care-l caută. 

— Ar face mai bine, ţipă celălalt, dacă ar fi ceva mai atent 
la... 

— Nu-i nevoie să zbieri aşa, spuse sergentul tacticos 
ridicând mâna cu un aer plictisit. 

— Dar... mie nu poate să-mi facă nimic! 

— Se poate ca părerea lui să fie cu totul alta, spuse 
Lattimer, muşcând nervos muştiuculţigării sale. Nu poţi şti 
niciodată la ce se gândeşte omul ăsta. Azi de dimineaţă am 
ajuns să mă întreb dacă nu cumva mă bănuieşte şi pe mine. 
Mi-a ţinut ditai logos asupra avantajelor pe care un 
răufăcător le are dacă-şi vinde complicii. 

Elson îşi umezi buzele cu limba. 

— Nu ştiu ce legătură ar putea să aibă cele ce-mi spui, cu 
unul sau altul din noi doi, pronunţă el gânditor. 

— Să nu ne apucăm să particularizăm, adaugă lenevos 
sergentul. O să trag o duşcă de whisky; cu ocazia asta o să- 
ţi rămână ţie mai puţin. Ai făcut un foc de bucurie în seara 
asta? 

— Eu???... Nu ştiu ce vrei să spui!... 

— Am zărit ieşind valuri de fum din coşul vilei. Şi... este 
cam prea cald afară ca să trebuiască aprins focul... 

Elson rămase câtva timp dus pe gânduri, fără să 
răspundă. 

— M-am lepădat de nişte vechituri netrebuincioase, 
explică el în cele din urmă. 

Timp de câteva minute fumară în tăcere, apoi Latimer 
constată: 


— Ai fost azi de dimineaţă la Londra? 

Celălalt îl privi, bănuitor. 

— Da, sunt scârbit de Hill Brow, spuse el. M-am dus să 
respir puţin aer curat la Londra. Ce rău vezi în asta? 

— Ce fel de cabină ţi s-a dat? 

Americanul tresări. 

— C.PR. este o Companie de Navigaţie foarte bună, 
urmălLattimer. Nu cred să ai intenţia să debarci la New- 
York?!? 

— Dar... cineţi-a spus... 

— Ghicisem eu de mult că ai de gând s-o tuleşti. Şi... bine 
înţeles, adăugălLattimer, lăsând să pară nepăsător, asta mă 
cam stinghereşte. Nu-mi prea convine să văd cum dispare 
unul din izvoarele mele de venituri... 

— Venituri?Înainte parcă le spuneai împrumuturi, rânji 
Elson. De altfel... mă întreb mereu de ce ţi-am dat într-una 
bani. 

— Îţi sunt, doar, de folos, spuse Lattimer. Şi-ţi voi mai fi 
încă de folos, sâmbăta viitoare... Ţi-ar plăcea oare să se ştie 
că vrei să părăseşti ţara? Cred că, atunci când vei fi în 
siguranţă, în Canada... 

— Peste tot sunt în siguranţă, exclamă Elson, înfuriat. Ţi- 
am spus-o şi ţi-o mai repet: Poliţia nu-mi poate face nimic! 

— Mi-ai spus-o de atâtea ori, încât ai să mă faci s-oşi cred, 
spuse Lattimer râzând. Haide, Elson, să lăsăm gluma la o 
parte şi să fim oameni serioşi. Ce te zoreşte oare într-aşa un 
hal? 

— Anglia asta mă oboseşte la culme. Mai ales de când a 
murit biata Hannah. Sistemul nervos mi se turbură. Spune- 
mi Lattimer, ce s-a întâmplat cu vagabondul acela? 

— Ăla pe care l-a prins Sooper? Oh, este pe undeva la 
Londra. Dar de ce? 

— Ilacă, de aia... fără nici un motiv special, afirmă cu 
asprime Americanul. În dimineaţa zilei când fusese arestat, 
l-am zărit la mine în grădină; şi şoferul meu era pe şosea 
când i-a sărit Sooper în spate... Nu-i aşa că este nebun? 


— Nebun? Da... cred; sau mai bine zis, aşa crede Sooper, 
nu n-am nici un drept să am vreo părere când şeful o are pe 
a lui. 

— Ascultă, Lattimer. 

Elson se plecă spre musafirul său şi vocea nu-i mai fu 
decât un simplu murmur: 

— Dumneata, care cunoşti bine legile englezeşti..., ştii 
poate dacă se ţine seama de mărturia unui dezechilibrat? 
Aşa, de exemplu, o plângere depusă de către el, poate fi 
considerată ca valabilă? Nu-i aşa că nu? 

Lattimer privi curios la tovarăşul său. 

— Dar de ce ţi-e teamă?întrebă el. 

— Nu mi-e teamă de nimeni şi nimic! Ce te face să crezi 
căm-aş teme de ceva? Sunt pur şi simplu curios... şi parcă- 
mi reamintesc de vagabondul acela... probabil că l-am 
întâlnit pe undeva, prin Statele Unite. Poate că în Arizona, 
când eram fermier... n-ar fi exclus să-l fi avut la mine în 
slujbă şi... să-l fi maltratat, poate. Asta se întâmplă deseori, 
pe acolo... înţelegi bine ce voiam să spun? 

Minţea, şi Lattimer îşi dădea prea bine seama de asta. 

— Din punct de vedere juridic, răspunse sergentul, nu 
cred că declaraţiile unui nebun să poată fi luate în serios... 
Cel puţin, aşa sper. Cât priveşte însă pe cel de care 
vorbirăm, n-o să mai fie prea mult timp nebun. Mi-a spus 
Sooper, că va fi în curând operat şi că sunt toate motivele să 
se spere într-o completă vindecare. 

Galben ca ceara, Elson sări de pe scaun. 

— Minciună! Minciună! Nu poate să se vindece! strigă el. 
Dumnezeule-Doamne! dac-aş fi ştiut... dac-aş fi ştiut! 

Nepăsător, Lattimer privea la el. 

— Exact ceea ce gândeam şi eu, spuse el. Tipul ăsta poate 
face să fii arestat. Dar deocamdată poţi dormi liniştit. Vor 
mai trece încă multe zile, ba chiar multe săptămâni, până 
să-şi recapete minţile; dacă admitem că aşa ceva ar fi să se 
întâmplevreodată... 


Celălalt, calmat dintr-odată, îşi turnă de băut; ceva însă îi 
atrase atenţia, în tonul sergentului. 

— Ce are vagabondul ăla cu dumneata? întrebă el. 

Lattimer dădu din umeri. 

— Cu mine?... Absolut nimic. 

Elson îşi plecă faţa-i buhăită spre interlocutorul său. 

— Şi să presupunem că n-ar fi chiar atât de nebun pe cât 
crezi... Se pare că dormea într-una din scorburile râpei, în 
faţa lui Beach-Cottage. Poate că se afla pe undeva prin 
împrejurimi atunci când sosise Hannah Shaw, şi asta s-ar 
putea să-ţi producă multe neplăceri... ha?... aud? 

Lattimer izbucni într-un hohot de râs şi dădu fumul ţigării 
spre tavan. 

— Poate că pe dumneata te-ar încurca lucrul ăsta, nu-i 
aşa? spuse el. Dacă ţi se pare că-l cunosc pe acest Leigh, te 
înşeli amarnic. Am auzit, bine înţeles, vorbindu-se de el; dar 
nu l-am mai văzut niciodată până când a fost adus de către 
Sooper la secţia de poliţie. Abia acolo l-am zărit pentru 
prima dată. locmai bea o ceaşcă cu ceai... 

Deodată Elson ridică mâna spre a întrerupe pe sergent, 
şi ascultă cu multă atenţie. Scoase apoi ceasul din buzunar. 

— Mi s-au înapoiat servitorii, spuse el. 

— Au să vină aici? 

— Nu, numai dacă nu-i voi suna... 

Atunci bătu cineva la uşă. 

Repede, Lattimer se ridică şi se ascunse în dosul unei 
perdele, în timp ce Americanul se duse la uşă şi o deschise. 
Era servitorul. 

— Scuzaţi-mă, domnule, spuse acesta, nu vroiam să vă 
deranjez,... dar... 

— Dar ce?întrebă enervat Elson. 

— Mă întrebam, domnule, dacă aţi văzut hârtia lipită pe 
uşa de la intrare. N-am putut s-o scot de acolo, atât de tare 
este lipită. 

— O hârtie pe uşă? întrebă Elson foarte surprins. Ce-o fi 
aia? 


Îmbrânci pe valet şi străbătu holul alergând. Toate 
luminile erau aprinse. Deschizând uşa cu un gest brusc, 
rămase înmărmurit în faţa unei foi albe de hârtie pe care o 
citi: 


„În primul rând, Hannah Shaw. După aceea tu! 
BIG FOOT". 


Îşi duse mâinile la gât. Vru să vorbească, dar dintre buze 
nu-i ieşi decât un strigăt răguşit de groază. Se înapoie în 
birou şi zăvori uşa. 

— Lattimer! strigă el cu mare sforţare. Lattimer! 

Înfrigurat scotoci pe după perdele. Dar Lattimer nu mai 
era acolo. 


CAPITOLUL XX 
O CEAŞCĂ CU CEAI 


Sooper era tocmai pe cale să-şi termine toaleta, şi fluiera 
ştergându-se pe spate cu un prosop aspru, când Lattimer 
intră ca să primească instrucţiunile pentru acea dimineaţă. 

— Fii bun şi-mi adu scrisorile, fiule. 

Sergentul reveni imediat, aducând câteva plicuri purtând 
ca cea mai mare parte sigilii oficiale; şi bătrânul detectiv; 
făcu la repezeală o inventariere a lor. 

— la să vedem... o factură, o plângere cu privire la 
motocicleta mea, o scrisoare de laScotland Yard, murmură 
el, în timp ce trecea întreaga corespondenţă dintr-o mână 
într-alta... şi iată ceeace aşteptam. 

Era un plic obişnuit, şi Lattimer observă că avea un antet 
pe care nu-l putu descifra. 

— Hm! făcu Sooper după ce o citi. Ştii tu ce este aia, 
aconitina? 

— Nu, şefule. Nu cumva este vreo otravă! 

— Aproape... aproape. Dac-ai lua nu mai mult decât un 
grăunte cât gămălia unui ac, Lattimer, te-ar omori cu 
siguranţă. Pe mine, nu m-ar omori, pentru că sunt mult mai 
robust decât tine, şi mai ales pentru că nu-mi petrec nopţile 
în chefuri. 

— E răspunsul de la laborator, şefule? întrebă sergentul. 

— Da. Ia şi să-mi faci o anchetă în privinţa asta. Încearcă 
să-mi găseşti persoana care a cumpărat acum de curând 
aconitină. Articolul ăsta nu prea este cerut în fiecare zi. La 
Scotland Yard, n-ai auzit nici odată vorbindu-se despre un 
asemenea produs? 


— Nu, şefule, nici odată. 

— Aş paria că bătrânul Cardew, acest faimos detectiv 
amator, ţi-ar putea cita zeci de omoruri comise cu ajutorul 
ei. 

— Prea posibil, admise Lattimer. 

— Nu-mi plac de loc otrăvitorii, declară Sooper gânditor, 
înnodându-şi cravata cu o grijă şi încetineală cu totul 
neobişnuită.Sunt asasinii cei mai mârşavi; nu-şi mărturisesc 
niciodată crima.Ştiai asta, Lattimer? Un otrăvitor nu 
mărturiseşte niciodată, nici chiar atunci când are laţul 
petrecut pe după gât. 

— Nu ştiam, şefule, răspunse mult răbdătorul Lattimer. 

— Pariez că bătrânul Cardew o ştie. Pariez chiar că are, 
special despre acest subiect, sumedenie de hrisoave, care 
ar putea face să ţi se ridice părul măciucă în cap. 

Sooper rezolvă corespondenţa la repezeală, apoi încălecă 
pe motocicletă şi porni să facă mai multe vizite importante. 
Totuşi, aceste vizite n-ar fi putut părea importante altora 
decât detectivului. Petrecu mai întâi un sfert de oră în 
cabina unui telefon public, întreţinându-se cu un alt 
superintendent asupra diferitor chestiuni. Rămase apoi 
aproape două ore la un librar din sat, în High Street; şi în 
acest timp acumulă un număr respectabil de cunoştinţe 
speciale referitoare la anumite feluri de hârtie şi 
caracteristicile lor. Stătu în urmă doar câteva minute într- 
un birou de dactilografie, dar aceste câteva minute fură cât 
se poate de fructuoase. Totuşi, investigaţiile într-adevăr 
serioase nu începură cu adevărat decât abia atunci când 
satul rămase mult în urmă. Ajuns la Londra, o porni spre 
Strand. Din întâmplare, întâlni pe Jim cu Elfa. Automobilul 
procurorului mergea încetişor prin Whitehall spre Green 
Park. Elfa îi ceru lui Ferraby să întoarcă; vroia să vorbească 
detectivului. Dându-se jos din maşină, alergă spre acesta. 

— Noi mergem la KensingtonGardens. Vrei să vii şi 
dumneata, domnule Minter? întrebă ea. 


— Nu-mi prea vine să cred că tânărul de colo ar ţine atât 
de mult la prezenţa mea, domnişoară Leigh, spuse Sooper 
făcând un semn cu ochiul în spre Jim. Nu sunt din oamenii 
ceia cărora le place să se vâre între două inimi tinere care 
se iubesc. 

— Inimile noastre sunt tinere, într-adevăr, domnule 
Minter, dar nu se iubesc de loc, spuse Elfa, care devenise, 
roşie ca un bujor D. Ferraby a fost foarte amabil cu mine... 

— Cine n-ar fi murmură Sooper. Eşti sigură că nu s-ar 
supăra? 

— Dar... bine-nţeles, răspunse tânăra fată, întrucâtva 
jenată. Ce-ar avea să fie supărat? 

Zâmbind, Sooper merse în spre maşină. 

— Spuneam acestei fete, declară el lui Jim, că nu-mi place 
să plictisesc pe tinerii care doresc să fie singuri. 

— Din contră, Sooper, suntem foarte fericiţi că te vedem, 
răspunse Jim, pe un ton cam înţepat. 

— Cât despre mine unul, urmă detectivul urcându-se în 
maşină, sunt de părere că tineretul are destul timp să 
vâslească împreună, să seţină de mână, etc..., şi că nu au 
dreptate, de exemplu, să fie supăraţi pe un biet moşnegel 
care intră într-un salon fără ca în prealabil să tuşească sau 
să îngâne un cântec. Eu, n-am fost nici odată amorezat, 
adăugă el plin de tristeţe. A fost ceva, cândva...era o 
văduvă... nu v-am vorbit niciodată despre văduva aceea 
sentimentală? 

— Trebuie că i-ai lipsit mult, când ai părăsit-o, spuse Jim, 
vrând să-l tachineze. 

— Da... poate... Din fericire, farfuria care mi-a aruncat-o 
în obraz, nu m-a nimerit. 

Era singura aluzie pe care detectivul o făcuse vreodată 
cu privire la amorurile sale. 

— Îmi place să văd oamenii însurându-se de tineri, urmă 
el.În felul acesta, când le vine pofta să divorţeze, e de-acum 
prea târziu, deoarece între timp au fabricat o familie 
întreagă. 


— Nu pari de loc vesel în dimineaţa asta, Sooper, spuse 
Jim, râzând fără voia lui. 

— Vesel nu sunt niciodată de dimineaţă. 

Trecând prin Hyde-Park, o santinelă duse arma pentru 
onor. Sooper se descoperi cu multă solemnitate. 

— Îl salutase pe ofiţerul care a trecut pe lângă noi, îi 
explică Elfa. 

Sooper dădu din cap foarte dezamăgit. 

— Crezusem, spuse el, că s-a ajuns în cele din urmă să mi 
se recunoască meritele. Dacă aş fi apreciat la justa mea 
valoare, ar trebui ca de câte ori vin la Londra să sune toate 
clopotele bisericilor. 

Luară ceaiul la Alfresco's. Detectivul era de acum la al 
treilea pahar, când, fără nici un fel de legătură, declară: 

— Plăcinta aceea fusese otrăvită, scumpă domnişoară. 
Nici nu m-ai crede, dacă ţi-aş spune altfel; sunt sigur! 

— Otrăvită?! întrebă Elfa, devenind palidă ca ceara. 

Sooper dădu din cap. 

— Da. Îmi vine să cred că este cineva, care nu doreşte 
deloc însănătoşirea tatălui dumitale. Probabil că o fi văzut 
prea multe din vizuina lui de pe râpă... Totuşi, parcă aş 
crede că este vorba de ceva mult mai vechi, ceva care 
datează încă de pe vremea când era normal. Nu mă întreba 
cine a otrăvit plăcinta, că n-am dreptul să-l divulg. De altfel, 
nici nu am încă toate probele suficiente ca să procedez la 
arestarea lui. Când eram şi eu un biet tânăr ofiţeraş de 
poliţie, nu mi-a trecut nici odată prin gând să fac pe boierul 
şi să mănânc îngheţate. 

Trecerea de la un subiect la altul fusese atât de repede şi 
neprevăzută, încât Elfei nici nu-i venea să creadă urechilor. 
Jim, mai obişnuit cu felul curios al detectivului, căută să 
vadă motivul care putuse să determine ultima reflexie a lui 
Sooper. 

La una din mesele terasei, zări imediat o figură 
cunoscută. 

— Lattimer era cu dumneata? întrebă el. 


Sooper dădu din cap. 

— Mănâncă îngheţată! spuse el pe un ton amărât. Ca o 
fetiţă! Pe timpul meu,. un sergent din poliţie bea halbe 
bărbăteşti. 

— Te-a văzut? întrebă Jim cu jumătate glas. 

— Ai putea să pariezi că da. Lattimer ăsta vede toate 
cele. Este la fel cu păianjenul care, pare-se, are patruzeci 
de milioane de ochi... sau poate numai patru milioane... n-aş 
putea să ştiu prea exact.Cardew ar fi în măsură să ne-o 
spună. 

Dacă Lattimer văzuse pe şeful său, n-o arăta în orice caz 
deloc. Mânca, într-adevăr, o îngheţată şi nu păru de loc 
încurcat cândSooper se duse şi se aşeză în faţa lui. Privind 
la cei doi poliţişti, Jim îşi dădu seama că superintendentul 
era în toane foarte rele, deoarece, când reveni spre cei doi 
tineri, Lattimer se şi grăbi să plătească îngheţata şi s- 
oşteargă. 

— Îi recomandasem absolut formal să rămână la secţia 
noastră de poliţie, explică Sooper, şi îl găsesc aici, făcând pe 
fetiţa de casă mare şi... acuma, la revedere, vă părăsesc. De 
altfel, motocicleta mea este foarte aproape de aci, în 
Bayswater Road. 

Detectivul se înclină repede în faţa tinerei fete şi plecă. 

Din locul unde şedeau, Jim şi Elfa vedeau pe Sooper cum 
se îndepărtează. Fură surprinşi văzând că era urmărit la 
distanţă respectuoasă de către Lattimer. 

— Mă întreb, ce o fi căutat pe aci Lattimer! spuse Jim. 
Sooper zicea că l-a trimis înapoi la secţie şi pare că nici nu 
se sinchiseşte de ordin. 

Rămaseră acolo încă o jumătate de oră, vorbind de una şi 
de alta, apoi o porniră înspre maşină. Jim punea piciorul pe 
scară, când cineva îl strigă pe nume. 

— Scuză-mă, domnule Ferraby, spuse o voce. 

Se întoarse, şi zări o figură care nu-i era tocmai 
necunoscută. Era aceea a unui om cu ghetele rupte şi 
pălăria de paie sfârtecată. 


— Vă mai aduceţi aminte de mine, domnule?... Sullivan; 
numele meu este Sullivan. Eu sunt tipul care aţi făcut să fie 
achitat la Old Bailey... 

— Drace! pronunţă Jim ca voce înceată. Nu eşti la 
închisoare? 

— Nu, domnule, răspunse omul, care părea foarte 
surprins de o asemenea primire. Nu v-aţi putea face oare 
ceva pomană cu mine domnule?E de-acum o săptămână 
împlinită de când dorm în stradă. 

Jim, care era prea puţin sensibil la acest soi de solicitări, 
căută din ochi un poliţist; dar ca un făcut, nu zări nici unul. 
Probabil că individul se asigurase de acest detaliu înaintea 
lui. Procurorul zări un surâs tremurând în colţul buzelor 
Elfei. Se întoarse atunci spre ea. 

— lată pe „sărmanul om” de care vorbeai dăună-zi, Elfa. 
Ţi-aduci aminte? 

În acest moment, spre marea lui uşurare, Jim zări la 
oarecare distanţă un poliţist călare, care se îndrepta spre 
ei. Sullivan îl zări de asemenea. 

— Dacă mi-aţi da cel puţinvreo câţiva gologani, domnule, 
adăugă el repede, mi-aţi face un mare serviciu. N-am mai 
câştigat nicio para chioară de aseară când mi s-a dat polu' 
ca să duc o plăcintă în oraş. 

Polițistul era acum în dreptul lor şi Sullivan voia s-o ia la 
goană, când Ferraby îl apucă strâns de braţ. 

— Mai domol, amice. Ce poveste e aia cu plăcinta? Cine 
ţi-a dat-o? 

— Un tip... pe care nu-l mai văzusem niciodată până 
atunci. Hoinăream pe lângă Embankment, când veni lângă 
mine şi mă întrebă dacă nu vreau să câştig un pol ducând o 
plăcintă la oraş; pe dumneata n-o să te mint, domnule. 

— L-ai văzut la faţă? întrebă repede Jim. 

Sullivan dădu din cap. În acest timp sosi şi polițistul lângă 
grup şi măsură crunt cu privirea pe vagabond. Jim veni în 
faţa lui, se prezentă poliţistului şi-i arătă interesul pe care-l 
avea să se asigure de persoana lui Sullivan. 


— Da, domnule, în privinţa asta am primit instrucţiuni şi 
la comisariat şi căutam tocmai pe individul care a făcut 
acest comision, declară polițistul. 

Se adresă apoi lui Sullivan: 

— Hai, paşol! Vino să faci o mică plimbare cu mine. Bagă 
bine de seamă: dacă vrei s-oştergi, te omor pe loc. Înţeles? 
Înainte-marş! 


* 


Înaceeaşi seară, Sooper lua interogatoriul vagabondului, 
ale cărui declaraţii erau din nefericire foarte neclare. În 
primul rând, nu zărise de loc figura persoanei care-i dăduse 
prăjitura. Şi apoi, nu ştia de loc cum să-i facă descrierea. 

— Vorbea foarte aspru, domnule Sooper, şi la început 
crezusem că am de-aface cu cineva de lapoliţie. 

— Da, da, înţeleg prea bine ce vrei să spui, aprobă 
detectivul foarte binevoitor. Părea să fie de lapoliţie, ha? 

— Da, după felul cum dădea ordine. 

— Bine. D. Ferraby mi-a spus ca aveai gust să dormi altfel 
decât sub cerul liber. E adevărat? 

— Zău aşa, domnule Sooper... începu Sullivan. 

— Perfect, fiule. Noaptea asta ai să ai un pat şi încă unul 
gratis. 

Apoi, întorcându-se în spre polițistul care-l adusese pe 
vagabond, urmă: 

— Băgaţi-mi-l la răcoare, şi să stea acolo până o crăpa! 


CAPITOLUL XXI 
CLOROFORM 


Gordon Cardew era încă în pat, studiind cu nespus 
interes unul din numeroasele volume ale lui Mantegazza 
care trata despre fizionomie şi pe care şi-l pusese pe 
genunchi. Gândurile lui alergau de la teoriile celebrului 
criminologist la ancheta asupra morţii bietei Hannah Shaw, 
anchetă suspendată de vreo câteva zile, dar care trebuia să 
fie reluată cât de curând; o servitoare intră şi-i aduse micul 
dejun pe care i-l lăsă pe o măsuţă la căpătâiul patului. 

— D. Minter este jos, domnule. 

— Minter? spuse foarte mirat bătrânul notar. Dar cât e 
ceasul? 

— Şapte şi jumătate, domnule! 

— Ce-o mai fi vrând şi el la ora asta? Spune-i că în cinci 
minute sunt jos. 

Îşi puse halatul pe el, vâri picioarele în papuci, bău 
ceaşca cu ceai şi cobori scara. Sooper sta lungit într-un 
balansoar. 

— Am arestat un individ care se numeşte Sullivan, începu 
el imediat. Nu cred să-ţi reaminteşti de el. E tipul care a 
încercat să prade casa lui Elson... 

— Îmi aduc aminte de chestia ceea. E tipul pe care 
Ferraby, fără să vrea, a făcut să-l achite, nu? 

— Exact. A fost arestat în noaptea asta, domnule Cardew, 
lucru ce mă încurcă grozav. Nu mă gândeam să vin să te 
consult în chestia asta, deoarece la drept vorbind nu cred 
că antropologia să aibă ceva comun cu ea. Dar poate că-ţi 
aduci aminte de admiraţia,nici că se poate mai sinceră, ce 


am  resimţit-o pentru teoria dumitale asupra omorârii 
domnişoarei Shaw? Mi-am spus, aşadar, că un om care era 
capabil să analizeze evenimentele cu o asemenea 
perspicacitate, ar fi probabil mult mai capabil decât mine, 
care, în anumite cazuri, nu sunt decât o hârcă bătrână, mult 
mai capabil zic, să ducă la bun sfârşit interogarea acestui 
vagabond care, şi sunt convins de asta, ştie mai multe decât 
ar vrea să spună. 

— Bine. Ce trebuie să fac, de fapt? Să iau omului un 
interogatoriu în contradictoriu? Asta cred că nu ar fi tocmai 
legal. De ce nu te adresezi mai bine domnului Ferraby? Şi el 
cunoaşte chestiunea la fel de bine. 

— D. Ferraby a cerut în mod public aplicarea legii contra 
lui Sullivan, dar nu a obținut-o! explică Sooper, foarte 
ironic.Însfârşit, n-aş dori să insist prea mult. Ideea să-ţi cer 
ajutorul dumitale în această chestiune mi-a venit noaptea 
trecută, adăugă el. E curios că ora la care ideile... 

— ...Întocmai! exclamă Cardew. Dacă-ţi reaminteşti, ideea 
teoriei mele asupra omorului, mi-a venit şi ea într-o 
noapte..., pe la orele două de dimineaţă. 

— Ora, nu mi-o aduc aminte tocmai bine; dar că ideea ţi-a 
venit în timpul nopţii, asta da. 

Cardew tăcu o bucată de vreme. Se vedea că chibzuia la 
ceva. 

— Prea bine, spuse el în cele din urmă. Ne-am înţeles. Voi 
lua interogatoriul acestui individ. Te previn însă că nu 
cunosc metodele poliţiei judiciare şi că, mai mult decât 
atâta, nu am nici cea mai mică experienţă la acest fel de 
exerciţiu, deoarece nu l-am practicat niciodată. 

Sooper nu încercă de loc să-şi ascundă satisfacția. 

— Nu-ţi ascund, spuse el, că eram grozav de încurcat în 
ce priveşte vagabondul. Mulţi cred că eu nu m-aş cobori 
niciodată până la a cere părerea cuiva... Se înşală toţi 
amarnic! 

Părea că detectivul nu şi dă seama cât de puţin 
măgulitoare erau aceste cuvinte pentru bătrânul notar, 


care de altfel nu păru de loc ofensat. 

— Şi acum, spuse acesta, dă-mi, te rog, câteva indicaţii: 
ce acuzaţii i se aduc acestui Sullivan şi ce anume vrei să 
obţii de la el. 

— Încercare de asasinat. Acest vagabond declară că un 
bărbat, pe care l-a întâlnit la IhamesEmbankment, l-a 
însărcinat să ducă până la o clinică din Weymouth Street un 
pachet. Ori, acest pachet conţinea o plăcintă cu cireşe... şi 
cu aconitină. Sullivan pretinde că nu cunoaşte persoana cu 
pricina; dar sunt sigur că minte! Mi-e imposibil totuşi să-l 
fac să vorbească. 

Cardew se indignă la culme. 

— 0... prăjitură... otrăvită! exclamă el. Şi asta... în plin 
secol al douăzecilea!... la apo... la apogeul civilizaţiei dar... 
vorbeşti serios, Minter?... Nu... nu cumva... îţi baţi joc de 
mine? 

— Fii sigur că aş prefera să-mi bat joc de dumneata, îl 
asigură Sooper.Nu că aş fi capabil s-o fac, dar crede-mă că 
ar fi mult mai bine să fie aşa cum crezi. 

Acum Cardew, cu capul sprijinit în mâini gândea la cele 
auzite. 

— Extraordinară poveste, murmură el, vorbind parcă sie 
însuşi, şi asta în inima... progresului... 

— .. şi a culturii, sugeră incorigibilul poliţist. 

— Ei bine, ne-am înţeles: voi vedea pe acest individ şi voi 
căuta să fac tot ce-mi va sta în putinţă. Crezi că ar putea 
exista vreo legătură între acest Sullivan şi asasinarea 
sărmanei Hannah? 

— Nu că cred, dar sunt absolut sigur. 


Înapoiat la secţia de poliţie, Sooper vizită pe Sullivan 
care dormita foarte liniştit. 

— Scoală, ţi-a sunat ceasul de pe urmă! îl anunţă el. 
„Courage, mon enfant, cum se spune în franţuzeşte... dacă 
cunoşti limba asta. 


Sullivan se aşeză pe scândurile care îi formau patul, şi-şi 
frecă ochii. 

— Cât e ceasul? bâigui el. 

— N-are ce să-ţi pese cât e ceasul, vagabondule, şi 
îndată,îndată n-o să-ţi mai pese de loc şi de nimic. Un mare 
detectiv soseşte să-ţi ia interogatoriul. Inutil să încerci să-l 
minţi, băiete, deoarece este un savant mare şi psihologia n- 
are nici un fel de secrete pentru el. În sufletul tău cel negru 
va vedea tot atât de clar ca în plină zi. Pentru el va fi o 
jucărie să te facă să declari cine-i omul de la Embankment. 
N-ai să-i poţi ascunde adevărul. La revedere. 

Detectivul îl părăsi pe Sullivan. Chiar în acel moment opri 
în faţa secţiei de poliţie şi limuzina lui Cardew, din care sări 
jos şoferul. Trecu trotuarulalergând... 

— Domnule Superintendent, vino, dacă eşti bun, numai 
decât... D. Cardew a fost cloroformizat.!3+ 

— De ce nu mi-ai telefonat imediat,ţipă furios, la el, 
Sooper dând buzna la maşină. 

— Erau firele tăiate, răspunse şoferul. 

Detectivul rânji, cu toţi dinţii afară. 

— Big Foot, ăsta, se gândeşte la toate cele, spuse el. 

— Când m-am înapoiat în camera mea, m-am întins pe 
pat ca să mă pot gândi mai concentrat la cele ce mi-ai cerut 
să fac, povesti Cardew. 

Era galben ca ceara şi, într-adevăr, se cunoştea că-i 
fusese tare rău. Se odihnea, lungit cu totul pe divan, şi 
odaia era încă plină de mirosul dulceag al cloroformului. 

— Mă aşezasem... dormisem foarte prost în noaptea 
trecută; şi nu-mi mai amintesc nimic până în momentul 
când mă simţii scuturat de către valet, care intrase la mine 
numai din întâmplare şi m-a văzut culcat pe pat, cu obrazul 
acoperit cu un tampon gros de scamă. Agresorul trebuie că 
l-a auzit apropiindu-se, deoarece fereastra era larg 
deschisă. 


Sooper merse în spre fereastră şi privi afară. Jos, într-un 
boschet de flori, zări un obiect lucios. Se cobori jos în 
grădină şi ridică din boschet o sticluţă spartă. Pe etichetă se 
putea citi: „ChloroformiiB.P”. Din ea mai ieşeau încă vapori, 
care distrugeau imediat florile din jur. 

Ridicând ochii, privi spre fereastră, de unde era cel mai 
uşor lucru să coboare sau chiar să sară cineva. Înboschetul 
de flori nu se vedea nici o urmă de paşi; se putea însă ca să 
fi sărit mai departe, pe pietrişul din alee. 

Sticluţa proveneade la un negustor de chimicale unde 
cumpărătorul era mai mult ca sigur necunoscut. Cât despre 
firul telefonic, acesta trecea de-alungul zidului vilei, şi atât 
de jos încât se putea ajunge la el cu cea mai mare uşurinţă. 
Tăietura, foarte proaspătă, era netedă. 

— Acelaşi cleşte de care a servit şi la mine, murmură 
Sooper. 

Când intră înapoi în cameră, Cardew, care între timp îşi 
mai revenise, şedea în fotoliu. 

— N-ai văzut pe nimeni în grădină? Unde era grădinarul? 

— În dosul casei; punea florile în glastre. Am auzit eu 
unzgomot pe pietriş, dar nu i-am dat nici o atenţie. 

— Era deschisă fereastra? 

— Pe jumătate; şi era ţinută în poziţia asta de un cârlig ce 
se putea uşor desface din afară. Când a intrat valetul, ea 
era larg deschisă. 

Detectivul examină tamponul de scamă. Deşi cloroformul 
este extrem de volatil, tamponul mai era încă umed în 
interior. 

Scoase apoi perna pe care dormise Cardew, şi la urmă 
privi sub pat. 

Cu toată slăbiciunea care-l stăpânea, bătrânul notar 
surâse. 

— Nu, spuse Sooper, nu sper să găsesc pe cineva aci. 
Credeam însă că voi găsi... ceva. Mâinile dumitale... nu erau 
cumva zgâriate? 

— Mâinile mele? zgâriate? Ce oare... 


Sooper inspectă cu multă atenţie mâinile lui Cardew, 
deget cu deget, cu ochii foarte apropiaţi de ele. Detectivul 
avea o vedere extraordinară şi multă lume inclusiv Lattimer 
considerau ca o toană acest fel de a apropia uneori, 
aproape lipit de ochi, obiectul care-l interesa. 

— Gândeam că ţi s-or fi zgâriat mâinile. 

Părea foarte dezamăgit. 

— Asta contrazice una din teoriile mele... Afară de asta, 
domnule Cardew,voi ruga poliţia să te păzească. 

— Să nu faci una ca asta, protestă notarul. Sunt perfect 
capabil să mă apăr şi singur. 

— Se vede! se mulţumi să spună Sooper încet, în 
batjocură. 


CAPITOLUL XXII 
MANDATUL DE ARESIARE 


Sarcina care fusese încredinţată la început lui Cardew, îi 
reveni lui Jim Ferraby. 

— Nu credeam că trebuie să recurg la dumneata, îi spuse 
Sooper, dar omul care se gândeşte la toate, cu alte cuvinte 
Big Foot, a atentat la viaţa celui mai mare „antropolog” al 
timpurilor moderne, în chiar momentul când acesta din 
urmă trebuia să ia interogatoriul lui Sullivan. 

— Ce face?! Cardew? Ce i s-a întâmplat?* întrebă repede 
Jim. 

Sooper pufni în râs. Asta i se întâmpla atât de rar, încât 
Jim rămase surprins. 

— Big Foot l-a dat gata pe detectivul amator! declară 
Sooper. Tipul ăsta are picioare mari, dar nici cap nu-i 
lipseşte. Trebuie să fi fost în casă în timp ce vorbeam cu 
Cardew despre Sullivan. De mai bine de o săptămână 
aveam o presimţire că trebuie săi se întâmple ceva marelui 
nostru criminologist-teoretician. Poate ar fi trebuit să las să 
fie păzit de vreo câţiva poliţişti îmbrăcaţi în civil... cine s-ar 
fi gândit însă că indiferent cine are să-l atace pe un tip care 
este în corespondenţă încordată cu Lombrosto... sau 
Lambross0?... În sfârşit, puţin importă numele... 

Jim privi cu coada ochiului la detectiv, întrebându-se încă 
odată dacă era serios sau dacă ironiza. 

— Spune-mi ce s-aîntâmplat, întrebă el din nou; şi Sooper 
îi povesti cu de-amănuntul evenimentele care emoţionaseră 
din nou BarleyStack. 


După aceea, şi în urma insistențelor bătrânului poliţist, se 
duse în celula pe care o ocupa Sullivan şi timp de o oră îl 
suci pe vagabond cu întrebările, fără să obţină cel mai mic 
succes. 

— Eram sigur că n-ai să ajungi la nici un rezultat, 
spuseSooper după ce procurorul îi comunică rezultatul 
interogatoriului. 

— Da iubite amice, Sullivan spune ceeace ştie, răspunse 
Jim înţepat. 

Detectivul privi la Jim printre sprâncene. 

— Sunt de părerea dumitale. Păcat... foarte păcat. Dar... 
ce, pleci? 

— Da, plec, spuse Jim. Şi într-adevăr, Sooper, mă întreb 
de ce ai mai trimis după mine? 

Polițistul privi la ceas. Era patru fără două minute. 

— Toată după amiaza, am luptat cu mine însumi, spuse el. 
O luptă crâncenă între dreptate şi ambiția personală.Şi 
dreptatea a triumfat! 

Deschise biroul şi scoase de acolo o hârtie albastră, pe 
care erau scrise câteva cuvinte. Jim se întrebă dacă nu 
cumva Sooper hotărâse să demisioneze. 

— Un moment, domnule Ferraby; eşti procuror şi ai prin 
urmare calitatea să semnezi asta! 

Jim citi foaia care-i fusese întinsă. Era un mandat de 
arestare pe numele lui Elson. 

Motivul: posesie nelegală de bunuri. 

— 'Ţii chiar cu adevărat să-l semnez? 

Sooper dădu afirmativ din cap. 

— Da, domnule. 

— Dar... ce înseamnă aia: „Posesie nelegală de bunuri” - 
care bunuri? 

— Am s-oştiu, după ce voi băga pe stimabil la răcoare, 
spuse detectivul. Evident că joc o carte mare, cu mult risc. 
Sunt însă sigur de mine. Iscăleşte-mi mandatul ăsta, 
domnule Ferraby! 


Jim ezită o secundă, luă un condei şi iscăli în josul 
mandatului. 

— Bine! spuse Sooper. Dreptatea a triumfat. Vino, te rog, 
cu mine, dacă vrei să vezi ceva interesant. 


* 


O servitoare îi rugă să aştepte în hol, în timp ce ea merse 
să dea de veste stăpânului. O auziră cum bătea la o uşă, 
apoi revenind imediat. 

— Domnul Elson nu este în casă, spuse ea. Trebuie să fie 
prin grădină. Dacă doriţi să mă aşteptaţi aci... 

— Nu-i nevoie, îi tăie vorba Sooper. Cunosc foarte bine 
grădina, şi o să-l putem găsi şi singuri pe d. Elson. 

Proprietarul din Hill Brow nu era nici în grădină. 
Servitoarea, care aşteptase reîntoarcerea probabilă a celor 
doi vizitatori, îşi dădu cu părerea că se afla probabil în 
„junglă”. Se numea astfel un teren vast şi necultivat care 
era în continuare cu Hill Brow. 

Se îndreptară spre jungla cu pricina. 

— Eu ştiu de ce mă tot urmăreşte gândul, ca nu cumva 
săfi plecat. Nu mi-ar place de loc aşa ceva, mormăi Sooper. 

Deodată, în timp ce străbăteaucu multă greutate un desiş 
stufos, Jim se opri. 

— Şşşt! făcu el. 

De undeva, din junglă, se auzi un zgomot repetat de trei 
ori:„hoc! hoc!hoc!”, zgomotul unei securi lovită de copac. 

— Doboară un arbore, spuse Ferraby; dar detectivul nu-i 
răspunse. 

O porniră din nou la drum. După câteva minute, Minter 
se opri locului, 

— Ce s-a întâmplat? întrebă Jim. Nu se poate merge mai 
departe? 

Privi în jurul lui. 

La pământ zăcea un om scăldat într-un lac de sânge. Era 
americanul. 


— Trei gloanţe, observă el liniştit. Elson, ar fi trebuit să te 
arestez de azi dimineaţă ca să-ţi pot scăpa viaţa! 


CAPITOLUL XXIII 
IN CAPCANA 


— Dumnezeule, Doamne! striga Ferraby îngrozit. Cine 
oare l-o fi ucis pe Elson? 

— Cine? 

Sooper, aşezat pe vine, vorbea atât de încet, încât 
procurorul, ca să-l poată auzi, trebui să ascută bine 
urechile. 

— Cine?Acelaşi care a cloroformizat pe Cardew, care a 
omorât pe Hannah Shaw, acelaşi care a pus otrava în 
plăcinta cu cireşe. Acelaşi creier, aceeaşi mână, aceleaşi 
motive, într-un numit fel, admir un asemenea om: un om 
care prevede toate, care se gândeşte la toate; dar pe toţi 
dracii! nu sta în picioare, domnule Ferraby. În interesul 
justiţiei, trebuie neapărat ca cel puţin unul din noi doi să se 
înapoieze de aci în viaţă! 

Pe Jim îl trecură fiorii şi se ghemui lângă detectiv. 

— Ceeace luaseşi drept lovituri de secure date într-un 
copac, urmă Sooper, nu erau decât zgomotul unui revolver 
prevăzut cu amortizor. 

Tăcu un răstimp. Apoi, deodată: 

— Pe-aici! Repede!Şi pleacă-ţi capul! strigă el sărind sub 
tufişul pe care-l traversaseră cu câteva minute mai înainte. 

— „.hoc! hoc!... 

Nişte gloanţe trecură şuierând pe lângă cei doi bărbaţi. 
Jim le auzea cum străbăteau printre frunze, sfărâmând 
crăcile. 

Alergând într-una, se pomeniră din nou în grădină. 
Gâfâind, se opriră locului. 


— Acuma,  încetişor, spuse Sooper. N-are să ne 
urmărească; de asta sunt sigur! A şters-o! Hai repede la 
telefon. 

Chemaţi de către detectiv, sosiră imediat un automobil de 
ambulanţă şi o escadră de poliţişti pe motociclete. 

Înainte de a porni spre Londra, Jim trecu pe la Cardew. 
Acesta şedea în birou şi tremura la cel mai mic zgomot. 
Ceeace vroia procurorul să-i aducă la cunoştinţă, nu era de 
loc de natură să-l liniştească. 

— O tragedie după alta! strigă el cu vocea răguşită. E 
îngrozitor, Ferraby! Cine s-ar fi gândit că bietul Elson... şi 
zici că urma să fie arestat?... Cum asta... Nu pot înţelege... 
În creierul meu nu este decât un mişmaş, o încâlcitură fără 
seamăn. Noutatea îngrozitoare pe care mi-ai adus-o, m-a 
zdrobit cu totul. 

Părăsind vila, Jim îl zări pe Lattimer şezând pe un scaun 
la umbra unui dud stufos. Probabil că dormita, deoarece 
tresări atunci când procurorul îl strigă pe nume. 

— Ah, dumneata erai? Mă temeam să nu fie Sooper. Sunt 
atât de obosit... 

Jim observă că, din locul undeşedea, sergentul putea 
foarte uşor să supravegheze atât intrarea la BarleyStack, 
cât şi ferestrele biroului. 

— Crezi oare că d-l Cardew să fie într-adevăr în pericol? 
întrebă Ferraby. 

Lattimer dădu din umeri. 

— Da, de oarece şeful m-a pus aci de pază, răspunse el 
căscând. 

— M-am culcat foarte târziu noaptea trecută, urmă el. 
Tare mult aş vrea să mă culc mai devreme în seara asta. 


x 


Când Jim se duse la Elfa, era de acum târziu. Ea era 
grozav de obosită. 


— 'Tăticu n-o să fie operat înainte de săptămâna viitoare, 
spuse ea. D. Cardew mi-a telefonat astăzi de dimineaţă, 
rugându-mă să vin la BarleyStack. Are o lucrare foarte 
urgentă şi spune că nu poate părăsi vila. 

— N-ai să mergi acolo, spuse Jim cu hotărâre. El însuşi 
este păzit de către poliţie, şi nu-ţi pot permite să rişti 
nimica. 

Nu fu nevoie să povestească tinerei fete despre 
asasinarea lui  Elson, deoarece ea cunoştea toate 
amănuntele din gazetele de seară. 

— Îl cunoşteam prea puţin, spuse ea, şi nu l-am întâlnit 
decât la BarelyStack. Vai, Jim, cât sunt de obosită!... Atât de 
obosită! 

— Cardew, mai poate să aştepte, spuse Jim cu hotărâre. 

Probabil însă că bătrânul notar nu putea să aştepte, 
deoarece chiar în acel moment se auzi soneria telefonului; 
era chiar el la telefon. 

Jim luă receptorul din mâna Elfei. 

— Aci Ferraby, spuse el. Am condus-o pe domnişoara 
Leigh acasă şi este mult prea obosită ca să mai poată veni în 
noaptea asta la BarelyStack. 

— Trebuie săvină, insistă vocea lui Cardew. Vino şi 
dumneata cu ea, dacă vrei. Cu siguranţă că mă voi simţi 
mult mai în siguranţă dacăvoi avea pe lângă mine figuri 
cunoscute. 

— Nu se poate amâna? 

— Nu, nu! e extraordinar de important şi urgent. Trebuie 
neapărat să-mi pun toate afacerile în cea mai perfectă 
ordine şi asta cât mai urgent; cred că mă înţelegi. 

— Totuşi, probabil că nu crezi că eşti expus unui pericol 
prea mare!? 

— Ba, tocmai că da, răspunse vocea cu multă putere. Şi 
vreau ca totul să fie făcut cu cea mai mare repeziciune, în 
aşa fel ca domnişoara Leigh să poată pleca înapoi acasă 
înainte de a se întâmpla ceva grav. Sooper mi-a interzis cu 


totul să părăsesc BarleyStack. Nu poţi veni împreună cu 
ea? 

Faţă de o insistenţă atât de categorică, astupând cu mâna 
receptorul, Jim îi explică Elfei situaţia. 

— Oare să fie cu adevărat într-o situaţie atât de gravă? 
întrebă ea, surprinsă. Niciodată n-aş fi putut credeca frica 
să poată pune atâta stăpânire pe el. 

Ezită un timp, apoi urmă: 

— Poate că ar fi mai bine să mă duc la el. Vrei să vii cu 
mine? 

Perspectiva unei nopţi petrecute sub acelaşi 
acoperământ cu Elfa, precum şi aceea a unei plimbări cu 
ea, noaptea, în maşină, schimbaseră complet dispoziţia lui 
Jim. Totuşi, din pur egoism, nu trebuia să încurajeze pe 
tânăra fată să se expună vreunui risc, oricât de mic ar fi 
fost, şi încercă s-o întoarcă de la hotărârea ei. Dar nu 
degeaba era Elfa femeie, şi instinctul o făcu să ghicească 
dorinţa ascunsă a lui Jim. 

— Spune-i că vin numai decât, hotări ea. Schimbarea de 
aer o să-mi facă mult bine. 

Jim transmise răspunsul, şi puse receptorul la loc. 

— Dacă vrei numai să treci jos şi să mă aştepţi în maşină, 
îmi fac valiza şi vin şi eu numai decât, spuse Elfa. 

Ea nu mâncase încă, dar vroia să plece fără întârziere. 

— Cardew mănâncă foarte târziu, şi probabil că o să ne 
aştepte, spuse ea. 

Când pătrunseră în biroul lui, Cardew străbătea odaia în 
lung şi-n lat, cu mâinile la spate. Elfa fu foarte surprinsă de 
schimbarea survenită în trăsăturile notarului, de când nu-l 
mai văzuse. Părea îmbătrânit cu cel puţin zece ani. El 
observă privirea plină de milă a fetei. 

— Ce bună eşti că ai venit, spuse el, strângându-i cu 
multă căldură mâinile. Te aşteptam cu masa. Sper că n-ai 
mâncat încă! Probabil că o să mă simt mult mai bine după 
ce voi lua ceva în gură... nici nu-mi mai reamintesc de când 
n-am mai mâncat nimic! 


Trecură în sala de mâncare. Dintr-o frapieră plină 
cugheaţă, se zărea gâtul aurit al unei sticle cu şampanie. 
Vinul spumos, avu darul să redea imediat culori mai vii 
bătrânului om al legii, care în mod obişnuit nu bea niciodată 
vin. 

— Zdruncinarea asta trecătoare a sistemului meu nervos, 
a fost provocată în primul rând de sfârşitul atât de oribil al 
lui Elson, apoi de sentimentul curios care ţi-l provoacă 
faptul de a teştii păzit de poliţie. Şi totuşi, tăcu un moment, 
cu paharul plin în mână -,pasiunea asta infernală pentru 
ceea ce Minter numeşte „teorii şi deducţii”, nu-mi dă deloc 
răgaz. 

Mai târziu, explică motivele care îl determinaseră să o 
cheme pe Elfa. 

— În momentele mele liniştite, urmă el, nu mă gândesc 
niciodată că aş fi expus la vreun pericol oarecare. Dar, după 
cum o ştiţi prea bine, am fost pe vremuri notar. Bine înţeles 
că mi-a rămas ceva din acele timpuri şi anume acea intuiţie 
care-ţi spune că trebuie să fii totdeauna pregătit pentru 
orice eventualitate. Astăzi de dimineaţă a început să mă 
frământe gândul că nu mi-am întocmit încă testamentul şi 
că nu mi-am făcut nici ordine printre hârtii. Mi-am conceput 
aşadar ultimele dorinţe. După ce domnişoara Leigh va face 
două copii după ele, am să te rog, Ferraby, să iei cunoştinţă 
de testament şi să-l contrasemnezi în calitate de martor. Al 
doilea martor va fi unul din servitori. Căci, în ce te priveşte 
pe dumneata, domnişoară, din păcate nu-mi poţi servi drept 
martoră; într-adevăr, mi-am luat permisiunea să-ţi las o 
sumă destul de importantă. 

Cum Elfa vroia să protesteze, el ridică mâna. 

— Sunt un om bătrân, copilul meu. Ba încă niciodată nu 
m-am simţit mai bătrân ca noaptea trecută... şi afară de 
asta, n-am nici un fel de relaţii, foarte puţini prieteni şi, în 
sfârşit, şi mai puţine persoane faţă de care să resimt 
oarecare mulţumire sau recunoştinţă. 

Surâse, apoi urmă: 


— Biblioteca mea, o las superintendentului Minter. 

Pentru prima dată, de mult timp încoace, râse cu poftă; 
iar Jim nu se putu opri să nu ia parte la această ilaritate. 

— Adaug, urmă Cardew, că îi mai las de asemenea şi o 
sumă de bani care să-i permită clădirea unei case în care să 
se instaleze biblioteca, sau din care să-şi cumpere o 
motocicletă, care să nu anunţe „judecata de apoi” ori de 
câte ori trece pe şosea. 

După terminarea mesei, tânăra fată îl urmă pe notar în 
birou, iar Jim se duse singur singurel, să fumeze o ţigară în 
grădină. De-abia făcuse vreo câţiva paşi, că şi dădu peste 
inevitabilul păzitor. Nu era sergentul Lattimer, ci un 
detectiv pe care procurorul îl mai zărise în birourile lui 
Sooper. Vorbiră un timp despre frumuseţea nopţii şi despre 
alegerile apropiate. Cum se plimbau alene prin aleea 
centrală a grădinii, Ferraby observă că storurile biroului 
erau ridicate şi că zărea perfect de bine pe notar şi pe 
tânăra fată şezând amândoi de o parte şi de alta a mesei, 
unul dictând, şi celălalt scriind la maşină. 

— Nu e periculos? întrebă Jim foarte nervos. Cu 
siguranţă că pot fi zăriţi de peste tot. 

— Poate i-aţi putea sfătui dumneavoastră domnule să lase 
storurile jos! îşi dădu cu părerea polițistul. 

Ne vroind să deranjeze el însuşi pe notar, Jim trimise la el 
pe o servitoare; şi avu satisfacția săvadă, câteva secunde 
mai târziu, că storurile sunt lăsate jos. 

— Mă miră căd-l Cardew nu s-a gândit să ia această 
măsură de prevedere, observă sergentul. Am auzit 
spunându-se că ar fi detectiv-amator? 

În acest moment, din fundul grădinii străbătură primele 
triluri de privighetoare. Apoi, tăcerea se aşternu din nou. 

—  Poatevreţi să intraţi în casă, domnule? întrebă 
sergentul, foarte politicos. 

Jim, îl privi foarte surprins. 

— Timpul meu de pază se termină îndată, explică 
sergentul, şi s-ar putea ca Sooper să nu fie tocmai prea 


mulţumit văzându-mă că stau de vorbă cu dumneavoastră 
în timpul serviciului. 

Foarte intrigat, Jim intră în casă. Merse drept în camera 
lui şi-şi deschise valiza. După ce-şi aranjă pijamaua şi 
obiectele de toaletă, gândind că schimbul paznicilor s-o fi 
efectuat de acum, cobori din nou în grădină. Polițistul cu 
care stătuse de vorbă, era tot acolo. Pe Jim îl miră mult 
acest lucru, şi cu atât mai mult fu surprins când constată că 
storurile biroului erau din nou ridicate. 

— Sooper a spus că e mult mai bine să se vadă în 
interiorul biroului, declară polițistul, deoarece la adăpostul 
acestor storuri s-ar putea petrece cine ştie ce. 

— A fost domnul Minter pe aci? 

— Da, dar n-a stat decât doar vreo câteva minute, preciză 
celălalt. 

Primind o ţigaretă pe care i-o oferise Jim, sergentul 
începu să povestească opoveste foarte complicată în care 
era vorba de pensii polițiste şi de nedreptăţi de tot soiu'. 


* 


Era de-acum ora unu fără un sfert din noapte, când 
tânăra fată cobori jos şi-l rugă pe Ferraby s-o însoţească 
până în birou. 

— Cred că lucrul este gata, spuse ea cu voce înceată. 
Trist lucru, de altfel. Ştii, Jim, îmi lasă o sumă enormă! Într- 
adevăr asta nu poate fi posibil, nu-i aşa? Refuză, totuşi, să 
facă vreo schimbare în testament. 

Cardew îl sună pe valet. După ce acesta semnă 
testamentul şi se retrase, bătrânul notar chemă pe Jim 
lângă el. 

— 'Te rog, îi spuse el, să-mi păstrezi asta. 

Spre marea surprindere a lui Jim, îi întinse testamentul. 

— Sau, cel puţin, să mi-l păstrezi până mâine dimineaţă. 
După aceea îlvoi trimite la Banca mea. Sunt cât se poate de 
mulţumit că am terminat cu afacerea asta. 


Acum, era mult mai liniştit. 

— Şi acum, domnişoară, cred că ai nevoie de odihnă! 
spuse el. Servitoarea o să te conducă la camera care-ţi este 
rezervată.[i-am dat-o din nou pe aceea care ai mai ocupat-o 
pe vremuri. 

Elfa era fericită că scapă. Ajunsă în odaie, închise uşacu 
cheia şi se dezbrăcă repede. Zece minute după ce se 
băgase în pat, dormea de-acum; un somn adânc şi fără vise. 

Din fundul grădinei, Lattimer zări cum se stinge lumina 
încamera tinerei fete. 


CAPITOLUL XXIV 
LAŢUL 


Tap, tap, tap. 

Foarte vag, Elfa auzea un sunet îndepărtat, înfundat, şi 
făcu o mişcare. 

Tap, tap, tap. 

Trebuie că este marginea storului care, legănată de vânt, 
loveşte în geam, se gândea ea, încă pe jumătate adormită. 

Tap, tap, tap. 

De astă dată, trezită de-abinelea, se sculă şi rămase pe 
pat, sprijinită în cot. Sunetul venea într-adevăr dela 
fereastră. Era oare ceva accidental?Regularitatea lui, arăta 
că nu. Noaptea era perfect liniştită, şi nu era nici pic de 
vânt. Se dădu jos din pat, merse la fereastră şi dădu 
perdelele la o parte. Aşa cum îl lăsase la culcare, geamul 
era deschis. Lemnul storului nu ajungea până la el. Afară 
era noapte adâncă, neagră. 

Trăgând cu urechea, auzi un zgomot de paşi pe pietrişul 
aleiişi inima începu să-i bată cu foarte multă putere. În cele 
din urmă îşi aduse aminte că vila era păzită. 

— Dumneata eşti, domnişoară Leigh? întrebă ovoce în 
şoaptă. 

— Da, răspunse ea la fel. Ai bătut oare la mine în 
fereastră? 

— Nu, domnişoară, răspunse vocea încetişor. Ai auzit pe 
cineva bătându-ţi în geam? Probabil că ai visat. 

Se înapoie în pat, dar înţelese că nu va mai putea adormi. 


Tap, tap, tap. 


Se sculă din nou, dădu perdelele la o parte şi ascultă cu 
atenţie. Nu era nimic... nimic decât o tăcere adâncă. Trecu 
încetişor înainte şi se plecă peste fereastră, încercând să 
pătrundă întunericul cu privirea. 

Nu văzu pe nimeni; zări însă în depărtare printre copaci, 
o lumină aproape imperceptibilă, şi ghici că era ţigareta 
unui paznic. Atunci... cine oare bătuse în fereastră? Se 
plecă şi mai mult în jos. În acelaşi moment, ceva tare şi 
totodată mlădios îi atinse capul. 

Înainte să-şi poată da seama ce se petrece, laţul se 
strângea în jurul gâtului său. Se apucă de el cu amândouă 
mâinile, încercând săşi-l scoată. Frânghia se întinse şi ridică 
pe tânăra fată deasupra podelei. Îngrozită la culme, încercă 
să se apuce de cercevea, şi făcu o sforţare disperată. În cele 
din urmă frânghia cedă... Deodată, o lumină străbătu din 
grădină, şi o înconjură pe Elfa, în timp ce ea se depărta de 
fereastră. Gâfâind, aproape sfârşită de puteri, căzu jos, 
alături de pat. Frânghia îi rămăsese prinsă în jurul gâtului. 

Cineva intră în cameră. 

Elfa deschise ochii. Aplecată peste ea, zări figura unui 
bărbat pe care nu-l cunoştea. Acesta o întinse pe pat, se 
înapoie la fereastră şi fluieră. 

Jim, auzise. leşi imediat din cameră şi se îndreptă spre 
odaia tinerei fete. Deschise uşa şi se întâlni cu detectivul cu 
care vorbise în grădină. Polițistul ştergea fruntea Elfeicu un 
şervet muiat în apă rece. 

— Ocupaţi-vă dumneavoastră de tânăra doamnă, spuse 
scurt sergentul. 

Îi întinse lui Jimşervetul şi părăsi camera. 

Atunci se auzi o voce venind din grădină. 

— Ce s-a întâmplat acolo? 

Era Sooper. 

Între timp, Elfa îşi revenise. Prin fereastră, Jim îl puse pe 
detectiv în curent cu cele petrecute. Câteva secunde mai 
târziu, Sooper era şi el sus. 


— Lăsaţi-mă aici, şi treceţi cu toţii jos, spuse el pe un ton 
poruncitor. 

Pe scară, Jim se întâlni faţă în faţă cu Cardew, care ieşea 
din camera lui ţinând într-o mână un revolver şi în cealaltă 
o lumânare aprinsă. Nu se gândi să-i povestească cele 
întâmplate, ci îl conduse pur şi simplu la camera Elfei. Între 
timp, tânăra fată, şezând pe marginea patului, părea mai 
mult moartă decât vie. O dureau toate vinele gâtului şi nu-şi 
putea reveni în fire. Reuşi totuşi să povestească în amănunt 
cele ce i se întâmplaseră. 

Când termină, pătrunse în odaie polițistul care intrase cel 
dintâi la ea. Fusese la etajul superior şi revenea de acolo 
aducând o vergea de bambus, lungă cam de un metru. 

— E o vergea de jaluzele, spuse el. Camera de deasupra 
ăsteia, comunică printr-o ferestruică la acoperiş. Asta e tot 
ce am găsit acolo. Probabil că s-a ciocănit cu ea în geam. 

— Ela bătut în fereastră, murmură Sooper, gânditor, ea 
s-a plecat în afară, să vadă ce este şi atunci el i-a aruncat 
laţul de gât. După aceea el a trecut repede, prin 
ferestruică, pe acoperiş. V-o spun încă odată, băiatul ăsta 
nu pierde nimic din vedere! Haidem, repede pe acoperiş! Ai 
revolverul? Dacă-l zăreşte cumva, trage!... E inutil să umbli 
cu mănuşi. Cu atât mai mult cu cât, după umila mea părere, 
probabil că o şterge încă înainte să ajungi sus. 

Sooper ridică de pe podea frânghia care servise 
sugrumătorului necunoscut şi i-o întinse lui Cardew. 

— Cunogşti asta? întrebă el. 

Era un fel de şnur de mătase roşie, lungă de trei metri. 

— N-am văzut-o niciodată! spuse el. S-ar părea că este un 
şnur de clopot, nu-i aşa? Aici în casă nu avem decât sonerii 
electrice. 

Privi frânghia cu multă atenţie. 

— E foarteveche, observă el. 

— La asta mă gândeam şi eu, întrerupse Sooper. 
Asemenea sfori se găsesc la indiferent orice negustor de 
mărunţişuri. Cum te mai simţi, domnişoară? 


Foarte curajoasă, Elfa încercă să surâdă. 

— O să ieşim cu toţii, şi te lăsăm să te îmbraci. Cred că o 
să fie şi pentru dumneata mai bine dacă o să te dai puţintel 
jos. E aproape trei de dimineaţă şi cel mai sănătos lucru e 
să te scoli devreme. 

Tocmai atunci se întorcea şi polițistul care fusese trimis 
pe acoperiş. 

— Nimic, spuse el. 

— Unde-i Lattimer? întrebă Sooper. 

— Tocmai în fundul grădinei, şefule. 

Detectivul nu mai scoase nici o vorbă. 

Ceva mai târziu străbătea grădina, întovărăşit de către 
Ferraby. De-odată, pentru a doua oară, se auzi foarte 
aproape de ei, un cântec de privighetoare. 

— Ei, ce spui? întrebă Sooper, nu-i aşa că parcă sunt o 
privighetoare adevărată? 

Într-adevăr el fusese acela care imitase în mod atât de 
măiestru modulaţiile dulci şi curate ale privighetoarei. 

— Dar, ştii... asta este specialitatea mea... privighetoarea 
şi găinile. 

Şi, spre marea şi nemărginita mirare a lui Jim, produse o 
imitație extraordinară a găinii care-şi apără puişorii 
înspăimântați. 

— Tu eşti, Lattimer? întrebă Sooper, văzând că cineva se 
îndreaptă alergând spre ei. 

— Da, şefule. 

Acesta veni înaintea lor, luminat de strălucirea lămpilor 
aprinse în vestibul. Hainele-i erau pline de praf, iar 
pantalonii sfâşiaţi în dreptul genunchilor. Jim observă că 
mâinile-i erau jupuite. 

— Dar, ce ţi s-a întâmplat, Lattimer? 

— Am căzut... Vezi că... alergasem atât de repede, 
răspunse sergentul. 

— Ai zărit pe cineva? întrebă detectivul. 

— Nu. Am auzit eu că se întâmplă ceva necurat prin casă; 
dar ştiam că eşti dumneata prin apropiere. Am rămas afară, 


deoarece mă gândeam că s-ar putea ca cineva să caute să 
fugă. 

Sooper îi şopti câteva ordine şi, însoţit de Jim, se înapoie 
în birou, unde Elfa se pregătea tocmai să prepare nişte 
băuturi întăritoare. 

Detectivul luă un pahar din mâinile tinerei fete şi merse 
de se aşeză pe un divan. 

— Am ceva să-ţi spun, frumoasă domnişoară, începu el, 
ceva care va avea darul să-ţi mai coloreze puţintel obrăjorii. 

— Mie? întrebă ea, foarte surprinsă. Ce vrei să-mi 
spui,Sooper? 

— Operația a fost încununată de succes! 

Ea se ridică repede, tremurând toată. 

— Operația? Dar era vorba că se face abia săptămâna 
viitoare. 

— Ba chiar în noaptea asta, răspunse foarte liniştit 
Sooper. Aranjasem în aşa fel totul cu medicii, ca rezultatul 
să nu-ţi fie comunicat decât după operaţie. Credeam însă că 
ai ghicit ceeace se petrecea, întrucât ceruseşi directoarei 
clinicii ca, imediat ce tatăldumnitale va fi în stare să 
citească, să-i predea o scrisoare ce-i încredinţaseşi în acest 
Scop. 

— Dar... nu i-am încredinţat nici un fel de 
scrisoarelexclamă ea. Nici nu ştiam că va fi operat în 
noaptea asta! 

Cu pleoapele aproape strânse, Sooper privea spre perete. 

— Serios? întrebă el în şoaptă. 

Luă imediat receptorul telefonului şi formă un număr. 

— „.„Alo!... Doarme?... Fii bună, te rog, şi spune-i că 
superintendentul  Minter doreşte să-i vorbească; dar 
imediat! 

Aşteptă, cu receptorul la ureche. 

— ..„„Alo... Dumneata eşti, domnişoară Moody? Ai acolo o 
scrisoare... Da, aceea pe care ţi-a lăsat-o domnişoara Leigh 
pentru tatăl dumisale. Vrei, te rog, să fii atât de bună s-o 
deschizi şi să-mi citeşti conţinutul ei? 


Urmă un răstimp de tăcere... 

— Da... bine, mulţumesc, spuse el în cele din urmă. O 
opreşti şi mi-o dai mie când trec pe acolo, nu-i aşa? 

— Ei bine? întrebă Elfa. 

— Nimic. O simplă glumă. În scrisoare scria: „Cu 
dragostede laElfa, pentru tăticuţul ei”. Atâta tot. 

Sooper nu spunea însă de loc adevărul. Conţinutul 
scrisorii, un singur rând scris de mână, era următorul: 

„Fiica dumitale a fost sugrumată noaptea trecută”. 

— La toate cele se gândeşte omul acesta! murmură 
Sooper, şi pocni din degete, în semn de admiraţie. 


CAPITOLUL XXV 
DOMNUL WELLS 


Cardew luase o hotărâre. Va închide BarleyStack, 
vaconcedia toţi servitoriişi-şi va închiria o casă la Londra. 
Sau, poate se va duce, mai bine, să petreacă sfârşitul 
sezonului de vară în străinătate. 

— Asta zic şi eu că este o idee minunată!, opină Sooper, 
când află.Şi, după părerea mea, oricând ai pleca, tot n-ar fi 
prea de vreme. Ştii ce? Dacă vrei să asculţi sfatul meu 
prietenesc, porneşte-o chiar în astă seară. 

Cardew şovăi. 

— Nu,... în seara asta, nu. Bagajele... 

— Au să-ţi ajute oamenii mei, se oferi detectivul. 

— Voi mai rămâne în noaptea asta aici, hotări bătrânul 
notar după oarecare gândire. Vrei să-mi faci plăcerea să iei 
masa cu mine? 

Sooper dădu din cap. 

— Imposibil, răspunse el. Trebuie să mă întâlnesc cu un 
prieten. 

— Adu-l şi pe el. 

De astă dată, fu rândul lui Sooper să şovăie. 

— Cam greu. Nu este un om de lume. Şi totuşi, amo 
mare admiraţie pentru el. Nu discută niciodată, nu este 
deloc inteligent. Şi tocmai asta îmi place mai mult la el. 

— Superintendent, spuse Cardew, nu te am întrebat încă 
niciodată până acum, care este de fapt părerea dumitale 
exactă asupra misterioaselor crime şi tentative de crimă 
comise în jurul nostru. Am să-mi permit, aşadar, să discut 


chestiunea în seara asta cu dumneata. În orice caz, adu-ţi şi 
prietenul. Dl Ferraby mi-a promis că vineşi el. 

— Vine şi domnişoara Leigh? 

— Nu, ea rămâne lângă tatăl său. Am aranjat în aşa fel, 
ca să aibă o odaie la clinică. 

De odată, foarte încurcat, detectivul îşi lovi fruntea cu 
patina. 

— Ştiam eu bine că am uitat ceva! spuse el. Lattimer 
trebuia să ia şi el masa împreună cu amicul meu şi cu 
mine... 

— Adu-l şi pe el, îl întrerupse foarte vesel Cardew. 
Prezenţa lui îmi va face o deosebită plăcere, deoarece este 
un om prea bine crescut. Şi acuma, o pornesc spre Londra. 
Vrei să vii şi dumneata în maşină? 

— Nu, mulţumesc, eşti foarte drăguţ. 

Apoi, după o clipă de tăcere,Sooper continuă: 

— O să te însoţească polițistul care face de gardă pe ziua 
de astăzi, domnule Cardew. 

— Crezi că într-adevăr să fie nevoie de aşa ceva? 

— E mai prudent. 

— Atunci, pe diseară. 

Bătrânul notar se duse la biroul său din oraş. Deşi avea 
de rezolvat o corespondenţă foarte mare, găsi timp totuşi să 
telefoneze la clinică. La aparat era chiar Elfa. 

— Ei bine, cum te mai simţi? o întrebă el. 

— Grozav de obosită, îi răspunse ea. Mă odihneam 
tocmai, lungită pe pat, când m-aţi chemat la telefon. Sunteţi 
la Londra, domnule Cardew? 

— Da, de aproape o oră. Diseară mă înapoiez la 
BarleyStack. Mâine închid casa şi vin din nou la Londra, 
pentru o zi-două. Tare mi-e teamă ca asta să nu coincidă cu 
sfârşitul colaborării noastre atât de plăcute, adăugă el. În 
ce priveşte salariul dumitale, mi-am luat permisiunea să-ţi 
trimit un cec prin poştă. Îţi mai aduci aminte de furtul care 
a fost comis la biroul meu? Nu s-ar părea că au trecut de 
atunci ani şi ani de zile? 


— Abia săptămâna trecută a fost asta, preciză tânăra 
fată. 

— Am cercetat tocmai hârtiile şi acum ştiu precis ceeace 
mi s-a furat şi în ce scop anume. Sunt sigur că şi Sooper o 
să fie de aceeaşi părere cu mine în privinţa asta. 

— Care a fost motivul furtului? întrebă Elfa, curioasă. 

Cardew refuză însă să-i dea amănunte. Din această cauză 
ea deduse că bătrânul notar a făcut o descoperire de cea 
mai mare importanţă şi că-şi rezervă pentru mai târziu 
plăcerea s-o dea în vileag. 

După ce-şi termină corespondenţa, Cardew se 
înapoielaBarleyStack. 

Şezând în bibliotecă şi privind pe fereastră în grădină, 
zări pe Lattimer stând de strajă la postul său, la umbra 
dudului bătrân. Îi trimise o cutie cu ţigări. Surâzând, 
sergentul îi mulţumi printr-un semn cu mâna. 

Trecuserăde acum zece minute după ora fixată pentru 
masă,când sosi şi Sooper întovărăşit de un omuleţ roşu, cu 
o înfăţişare nervoasăşi stângace. 

— Vă prezint pe amicul meu, dl. Wells. 

Cardew strânse mâna pe care i-o întinsese roşcatul. 

— Lattimer, îţi prezint pe domnul Wells. 

Sergentul făcu un pas înainte şi se alătură grupului celor 
doi bărbaţi. 

— Şi acum, spuse Cardew, cred că cel mai bun lucru ar fi 
să trecem la masă. Supa este servită. 


CAPITOLUL XXVI 
MASA DE ADIO 


Cu toţii urmară pe notar în sufragerieşi, după ce li se 
arătă locurile, luară loc la masă. La drept vorbind, supa nu 
era încă servită, dar servitoarea o aducea tocmai în timp ce 
valetul aşeza farfuriile în faţa invitaţilor. Roşcatul aruncă lui 
Sooper o privire întrebătoare şi foarte speriată. Imediat, 
acesta îi arătă lingura cea mare şi, aplecându-se spre 
amicul său, îi spuse în şoaptă: 

— Cu asta! 

Îşiluă apoi vocea lui naturală: 

— Înainte de a începe masa, trebuie să vă spun cine este 
amicul meu Wells. 

— Într-adevăr sunt curios s-oştiu, spuse Cardew. 

— Ridică-te domnule Wells. Îţi prezint ped. Cardew, fost 
notar. Domnule Cardew, îţi prezint pe d. Topper Wells, 
executor al sentinţelor capitale! 

Cardew tresări pe scaun, ca muşcat de şarpe.Jim, 
îngrozit, se cutremură. 

— Lattimer, îţi prezint şi ţie pe Wells. Poate că îl cunoşti 
de acum!Fii fără teamă, o să mai ai ocazia să-l întâlneşti... 

Ochii lui Sooper se fixaseră asupra sergentului. 

— ...Şi nu te atinge de supa ceea, Lattimer. Nimeni să nu 
se atingă de ea, deoarece... 

— Ce vrei să spui... bâigui Cardew. 

— „deoarece este otrăvită, termină Sooper. 

Cardew se trase brusc înapoi cu scaunul, surprins şi 
totodată neîncrezător. 

— Otrăvită?!? 


— Da, otrăvită! răspunse Sooper. 

Apoi urmă: 

— Vă prezint pe Wells, omul care spânzură. Şi... 

Ceeace urmă, se întâmplă mai înainte ca cei de faţă să-şi 
fi putut da seama. Dintr-o săritură, Cardew ajunsese la uşă; 
din a doua, o închise în urma lui, încuind-o cu cheia! 

— Repede la fereastră! strigă Sooper. Spargeţi-o cu un 
scaun. Aş paria pe orice căşi ea este încuiată cu cheia! 

Un scaun greu, aruncat de către Lattimer, străbătu 
fereastra, urmat după o secundă de câtre sergent. 

— A şters-o prin dosul casei, bombăni Sooper. Ar fi 
trebuit să ne îngrijim de câţiva oameni şi în partea aceea a 
clădirii! 

Jim alergă şi el, fără să ştie însă pentru ce şi nici încotro. 
Capul îi vâjâia; nu mai putea să lege două idei. Cardew?... 
Imposibil!... 


Proprietarul din BarleyStack nu era de găsit nicăieri. 
Sooper deschise o uşă dintre două clădiri ale dependinţelor. 
Aceasta da într-un gang care ducea spre şosea. Era 
intrarea de serviciu. 

De aci, îl zări pe Cardew, sau mai bine zis zări capul 
notarului, care trecea cu mare repeziciune de-alungul 
zidului împrejmuitor. 

— Motocicleta, spuse detectivul. Aceea cu care s-a putut 
înapoia la Londra, după ce a omorât-o pe Hannah Shaw, 
fără să mai fie nevoit să treacă din nou prin Pawsey... 
Repede, maşina dumitale Ferraby. 

Deodată, Sooper dădu buzna spre bibliotecă şi trecu la 
telefon. Îi fu de ajuns să ducă receptorul la ureche, pentru 
ca să-şi dea seama imediat că firele fuseseră tăiate. 

— „la toate se gândeşte omul ăsta, murmură el. Au fost 
tăiate înainte de masă. Era sigur că, de cum vom începe 
masa vom adormi cu toţii. 


În acest timp, Ferraby sosicu maşina. Lattimer se urcă în 
ea. 

— Nu opri! îi strigă Sooper, sărind pe scară. Maşina îşi 
luă viteză. 

În acelaşi moment sosea o patrulă de poliţişti, care însă 
nu zărise nicio motocicletă. Fugarul o luase pe unul din cele 
trei drumuri ce se făceau de-acolo. Primul, ducea direct la 
Londra, prin Isleworth; al doilea, după ce traversa 
Kingston, da direct în Richmond Park. Cât despre al treilea, 
nu era de fapt decât un simplu drum regional. 

Maşina procurorului o coti şi se opri curând după aceea 
în faţa secţiei de poliţie. Sooper trebuia să dea anumite 
ordinesubalternilor săi. 

— Cardew şi-a comandat pentru astă seară un avion 
special la Croydon!“ pentru Paris!, le explică detectivul; 
însă date fiind circumstanţele, mai mult ca sigur că n-o să 
se servească de el. Va încerca să-şi găsească un adăpost la 
Londra. E untip care prevede toate cu multă anticipație şi 
care ia toate hotărârile repede. 

Sooper ieşi afară din comisariat. Foarte preocupat, privi 
spre automobil. 

— Da cu siguranţă că este la Londra, vorbi el către 
sineînsuşi dar mai mult ca sigur că nici la apartamentul său 
şi nici labirou. Trebuie să aibă pe undevavreo ascunzătoare. 

Îndată ce ajunseră la Londra, detectivul începu prin a 
dublapaza la clinica din Weymouth Street. După aceea 
trecu pe la apartamentul bătrânul notar. Pe acolo nu 
trecuse nimeni, şi tot aşa nici pe la biroul din 
King'sBenchWalk. 


Ceva mai târziu, Sooperluă masa în tovărăşia lui Jim. 

— Da, îi explică detectivul, Cardew este acela care a ucis- 
o pe Hannah Shaw. Ea îl iubea şi dorinţa-i supremă era ca el 
s-o ia în căsătorie. El, o ura; dar ea îl avea la mână şi asta 


printr-o scrisoare grozav de compromiţătoare pe care elo 
scrisese cu mulţi ani înainte şi care acum era în posesia ei. 
Ameninţat, îngrozit, dus la exasperare, el s-a căsătorit cu 
ea; asta s-a întâmplat în chiar ziua crimei. S-au căsătorit la 
Newbury, sub numele le Lynes. Puţin îi păsa bietei Hannah 
de nume, atâta timp cât avea bărbatul. 'Iot ceea ce voia, era 
să fie tovarăşa oficială a lui Cardew, şi ca el s-o recunoască 
faţă de martori ca atare. În acest scop, telegrafiase 
domnişoarei Leigh. Cât despre notar, a reintrat în posesia 
faimoasei scrisori, - acesta era doar preţul căsătoriei, - apoi 
îşi asasină soţia. Aranjase totul în aşa fel, ca să se 
întâlnească cu ea în aceeaşi seară. Când trecuse pe la 
dumneata şi ţi-a spus că era în căutarea cuiva care să-l 
însoţească la teatru, ştia de-acum perfect de bine că nu erai 
liber. Nu ştia însă ce trebuia să faci... 

— Dar, în sfârşit,... la dracu! pentru ce toate astea?... Era 
doar bogat... 

— Bogat? Nu! răspunse Sooper. Parale avea el, e foarte 
adevărat; dar cum şi le-a procurat? Îţi voi spune toată 
povestea, totul aşa cum s-a întâmplat; deşi este o anumită 
parte pe care mai mult o ghicesc decât o cunosc. Pariez însă 
că Leigh n-are să mă contrazică! 

Ultima dată când a călătorit pentru Trezoreriaamericană, 
Leigh revenea de la New-York la Londra, - asta se petrecea 
cu câteva zile înainte de sfârşitul războiului, - escortând sub 
responsabilitatea sa patru lăzi cu dolari. Vaporul pe care se 
afla, fu torpilat în apropiere de coasta sudică a Irlandei în 
timpul unei furtuni extrem de puternice. A fost salvat de 
către un contra-torpilor în momentul când începea să se 
scufunde. Două dintre lăzile cu bani au putut fi şi ele salvate 
şi ridicate la bordul micului vas de război care, având 
instalaţia lui de TI. FE. FE. nimicită din cauza violenţei 
uraganului, se apropia cu chiu cu vai de coasta de Esta 
Angliei. Furtuna dură fără întrerupere de trei zile. Contra- 
torpilorul intră în cele din urmă în golful Pawsey; aceasta fu 
însă cu totul spre nenorocul lui, deoarece a fost şi el torpilat 


la rândul său,de la foarte mică depărtare, de către un 
submarin german. 

În aceltipm, urmă Sooper, Cardew era complet ruinat 
deoarece pusese toţi banii clienţilor săi în nişte speculaţii 
din cele mai riscate. Unul din aceşti clienţi, un consilier 
municipal, a depus plângere contra lui şi poliţia urma 
tocmai să se ocupe de această afacere, când clientul îşi 
retrase în mod brusc reclamaţia, declarândcă a fost 
despăgubit, înapoindu-i-se toţi banii...; cum a fost plătit ai s- 
o afli numai decât. 

Sooper dădu pe gât un pahar cu bere, apoi îşi urmă 
povestea: 

— În noaptea torpilării, Cardew era la Beach-Cottage. 
Hotărâse, în disperare de cauză, să se sinucidă. Înainte de 
toate însă şi întrucât din meseria pe care o profesa 
căpătase obijnuinţa preciziei, redactă o spovedanie a 
greşelilor sale, cu intenţia s-o trimită poliţiei. Termina 
tocmai această scrisoare, când auzi zgomotul unei explozii 
formidabile şi ieşi afară pe plajă. În acest moment şi cel 
puţin pentru câteva minute, Cardew a fost cu adevărat un 
om. Cu micul iaht pe care-l poseda pe acea vreme, înfruntă 
marea furioasă şi zări imediat un fel de plută pe care 
stăteau singurii doi supraviețuitori ai contra-torpilorului. 
Aceşti doi oameni aveau cu ei cele două lăzii ale Tezaurului 
American, scăpate de la prima torpilare. Unul dintre 
oameni era Leigh, pe jumătate mort. Al doilea era Elson, un 
cowboy care se angajase ca matelot ca să scape de poliţia 
americană. Elson îl puse pe Cardew în curent cu natura 
lăzilor, care fură aduse pe plajă şi puse la adăpost. Între 
timp, Leigh începea să-şi revină în fire. Elson ştia că el este 
însoţitorul banilor şi că singurul mijloc de a putea intra în 
deplina posesiune a lăzilor era să-l facă să dispară. Fie că l- 
a consultat fie că nu pe Cardew în această, privinţă, fapt 
este că l-a lovit pe Leigh cu o secure în cap şi l-a aruncat în 
valuri. Cum a scăpat omul ăstade la moarte, singur 
Dumnezeu o ştie! Orice urmă a lui dispăru timp de 


douăsprezece luni. Se prea poate să fi fost cules cine ştie 
cum din apele mării şi să fi petrecut în vreun spital cea mai 
mare parte a primului an. Elson şi Cardew băgară cele 
două lăzi în Beach-Cottageşi Hannah Shaw a trebuit să fie 
pusă şi ea în curent cu cele petrecute. Scândurile lăzilor 
fură arse; iar banii împărţiţi între cei trei complici în trei 
părţi egale. Hannah cunoştea situaţia disperată a notarului. 
După mine, ea a descoperit spovedania lui Cardewpe care 
acesta o ascunsesecând a auzit detunătura explozieişi a 
dosit-o. El n-a aflat despreacest lucru decât târziu. 

— Toate astea... le-ai ghicit! 

— Nu, le-am ştiut!... plicul găsit la pământ când a fost 
ridicatcadavrul femeii, m-a făcut să înţeleg multe lucruri. 

— Casa din BarleyStack era grevată de ipoteci, care 
numaidecât după aceea au fost radiate. Cardew şi-a plătit 
toate datoriile; şi în cele din urmă s-a lăsat de notariat. 
Evident că avea toate motivelesă se retragă din afaceri. De 
altfel, ar fi putut să trăiască liniştit şi mulţumit tot restul 
vieţii, dacă Hannah n-ar fi fost prea ambițioasă. Dar ţinta 
acesteia era să ia locul femeii care o culesese de pedrumuri, 
care cumulţi ani în urmă o luase pe lângă ea, scoţând-o 
dintr-un orfelinat. Stăpână pe poziţia ce-i era conferită de 
ultimele evenimente, Hannah începu să facă o curte 
îndrăcită lui Cardew, nelăsându-l nici un moment în pace. 
Odată a mers până acoloincât a format pe peluza din 
BarleyStack, cu bilete de câte o sută de dolari inițialele 
numelui contratorpilorului englez care fusese torpilat; 
aceasta, pentru ca notarul să-şi aducă aminte încă odată de 
arma grozavă pe care o poseda contra lui...cu siguranţă că- 
ţi aduci aminte de incidentul ăsta, nu-i aşa? [i l-a povestit 
doar domnişoara Leigh. 

— Dar toate astea,... le ştiai mai de mult, dumneata? 

Sooper clătină din cap. 

— Dacă nu chiar totul, fii sigur însă că cea mai bună 
partel!răspunse el. Pe de altă parte, mă întrebam ce va face 
Elson când are să afle că Hannah a fost ucisă de către 


Cardew; şi chestia asta mă îngrijora destul de mult. 
Lattimer îl pregătea de multă vreme în acelaşi scop şi a 
împrumutat de la el în diverse rânduri bani, cu scopul ca 
americanul să creadă că în felul acesta îl are la mână şi că- 
şi va face din el un prieten forţat. Speram că într-una din 
nopţi, după ce va fi băut peste măsură, va sfârşi prin a 
povesti totul sergentului meu. Acesta juca aşa dar de multă 
vreme rolul de poliţist-escrocşi trebuie să admit că-l 
îndeplinea cu un talent aproape... alarmant, atâta 
conştiinciozitate punea în totul. Urma perfect toate 
instrucţiunile mele, şi nu le-a călcat decât o singură dată; 
asta s-a întâmplat acum în urmă când a venit după noi la 
Londra, când de fapt ar fi trebuit să stea de veghe la 
comisariat. Nebunul, îşi închipuia că notarul ne-a întins 
vreo cursă în oraş. 

— Aşadar Cardew este acela care a încercats-o sugrume 
pe Elfa Leigh? 

— Da, domnul meu. Lattimer era sus pe acoperiş, la 
postul indicat de mine. Se urcase acolo, pe o scară înaltă 
rezemată în spatele casei, şi asta de îndată ce se lăsase 
noaptea. Auzise perfect de bine zgomotul pe care-l făcea 
vergeaua de bambus lovindu-se de fereastră, dar n-a putut 
vedea nimic din ceeace se petrecea, până-n momentul când 
nu s-a deschis brusc fereastra care da pe acoperiş. Lattimer 
aşteptă, gata să sară asupra aceluia care avea să iasă pe 
acea fereastră. Dar, cum nu ieşea nimeni, ghici că era vorba 
de o manevră destinată să-i distragă atenţia, şi atunci se 
repezi lascară pe care o cobori dintr-o singură alunecare. 
lată de ce l-ai văzut cu mâinile jupuite şi pantalonii sfâşiaţi. 

Jim era vădit tulburat de tot ceeace auzise. 

— Dimineaţa când a fost găsit „cloroformizat”, de ce l-a 
întrebat pe Cardew dacă n-avea mâinile zgâriate? 

— Dar pentru ce a fost „cloroformizat”? întrebă Sooper, 
cu un surâs de satisfacţie. El întrebuința aici un truc din 
cele mai rudimentare, după cum ai să-ţi poţi da seama 
imediat. Plătise unui individ întâlnit în stradă, ca să ducă la 


o anumită adresă o plăcintă otrăvită. Perfect. Norocul a 
făcut să-l întâlneşti pe individul cu pricina. larăşi bine. Eu 
alerg la Cardew şi mă apuc să-i povestesc câte şi mai câte 
bazaconii cu privire la Sullivan şi-l rog să-i ia acestuia un 
interogatoriu foarte aspru. Cardew îşi dă seama că individul 
îl va recunoaşte imediat; totuşi nu-mi poate refuza 
cererea.Şiiată de unde vine lovitura cloroformului. Avea la 
el în casă fel de fel de droguri. Îmbibă bine cu cloroform un 
tampon gros de scamă, aruncă sticluţa pe fereastră, se 
întinde pe pat şi-şi aplică tamponul pe faţă. De altfel era cât 
pe ce s-o păţească, deoarece are inima slabă. Dacă i-am 
examinat degetele de atât de aproape, a fost numai ca săi 
le pot mirosi bine. Ştii doar că am un nas bun. În ziua când 
păcătosul acela de individ a tras asupra noastră, în „junglă” 
la Hill Brow, am simţit şi acolo urme de cloroform. Mulţi vor 
spune că mirosul acestui anestezic dispare la jumătate oră 
după evaporare. Pe aceştia n-ai decât să-i trimiţi la Patrik 
Minter, dacă doresc să cunoască purul adevăr. 

Domnule Ferraby, un lucru pot să-ţi spun, şi anume că n- 
am să mai spun nimica rău despre detectivii amatori. Nu o 
singură dată mi-a facilitat acest Cardew mersul cercetărilor. 
Acuma am cel mai mare respect pentru antropologie; iar 
psihologia m-a sedus în mod definitiv. 

A mai fost, apoi, furtul din biroul lui, furt în timpul căruia 
au fost arse toate scrisorile guvernantei sale. El a fost hoţul. 
Nu mai încape nicio îndoială, deoarece, în loc să facă lumină 
şi să lase jos storurile ca s-oascundă, a operat în întuneric! 
Într-adevăr, când am lăsat jos storurile, a căzut de acolo o 
factură veche de cel puţin o lună şi care probabil că se 
prinsese între ele în urma unui curent deaer din cameră. 

Detectivul îşi puse pardesiul şi, dintr-odată, se lovi cu 
palma peste frunte. 

— Am lăsatpe călău singur, şi probabil că nu ştie unde să 
meargă spuse el cu mult regret. 

— Dar de ce dracu ai mai adus şi maimuța aia? 


— Era picătura destinată să facă apa să iasă afară din 
pahar. Încercasem tot  aşasă-lînspăimântămşi pe 
Elson.Lattimer lipise pe uşa lui un avertisment fără să ne 
gândim la ce rezultat vom obţine. Chiar atunci când 
Lattimer l-a auzit pe Leigh cântând în pădure, n-am avut 
altceva de făcut decât să-i telefoneze lui Cardew şi să-l 
informeze cu cele întâmplate. Am ştiut asta pentru că din 
clipa aceea dădusem ordin să se intercepteze convorbirile 
telefonice dintre Hill Browşi BarelyStack. În urma acestei 
convorbiri a încercat Cardew să mă ucidă cu ajutorul 
capcanei mele pentru vulpi. În ceea ce priveşte cele 
petrecute în noaptea asta, domnule Ferraby, trebuie să 
spun că amicul Cardew a fost mai tare decât mi-aş fi 
închipuit, ştiindu-i sistemul nervos epuizat în ultima vreme, 
credeam că lovitura prezentării călăului va fi decisivă şi că 
hotărând să abandoneze în cele din urmă partida, va 
mărturisi. Într-adevăr, omul acesta are o tărie de carcater 
extraordinară. 

Sooper clătină din cap. 

— Acest „Big foot”... spuse el. 

— Big foot? 

— Da, el, omul cu picioarele mari. Ei bine, picioarele lui le 
am.Le am la mine, sub pat. Mai bine zis, sunt o pereche de 
ghete enorme, cumpărate la un negustor de recuzite 
teatrale din Catherine Street. N-a uitat niciodată nimica, 
era pregătit totdeauna pentru orice eventualitate! Urma 
acestor picioare gigantice era destinată să arunce poliţia pe 
nişte piste din cele mai încurcate! Darca totdeauna, 
excepţia confirmă regula; deoarece acest Cardew, atât de 
prevăzător, a uitat „ghetoaiele” sub scaunul dinapoi al 
maşinii sale, acolo unde de altfel le-am şi găsit. Povestea cu 
scrisoarea de ameninţare primită de Hannah şi semnată Big 
Foot, era încă o stratagemă destinată să încurce poliţia! 
Domnişoara Shaw n-a primit niciodată vreo scrisoare de la 
Big Foot. Cardew îşi făcea, pur şi simplu, pregătirile... 


Jim Ferraby, trântit pe scaun, cu gura căscată, îl admira 
pe Sooper. 

— Eşti un geniu! exclamă el, aproape gâfâind de 
surprizăşi emoție. 

— Deducţii şi teorii! replică plin de modestie marele 
detectiv. 


Era ora unu şi jumătate noaptea. Tamisa era pustie şi o 
tăcere mormântală domnea pe tot întinsul ei. Departe, în 
direcţia spre  miază-noapte, lampadarele electrice îşi 
reflectau lumina lor albastră în apa mişcătoare a cheurilor. 

Un iaht drăguţşi foarte cochet luneca încetişor şi fără cel 
mai mic zgomot pe apa întunecată a fluviului; iar prezenţa 
lui era indicată doar prin luminile regulamentare, roşie la 
babord, verde la tribord. Părea că părăseşte cu celmai 
mare regret, cu mersul acela lent şi grațios, malurile 
romantice ale râului. 

În apropiere de Gravesend,în timp ce cotea spre stânci, îşi 
mări viteza puţin ca să evite un vapor de mare tonaj. 
Trecuse aproape cu totul de colos când din umbra lui ieşi 
repede o barcă cu motor şi se îndreptă spre iaht. 

— Cine eşti? întrebă o voce fornăită, venind din înalt. 

— Cecily, iaht cu motor, aparţinând contelui deFreslac. 
Destinația spre Bruges, răspunse cineva din vas. 

De pe bordul iahtului Cecilyse putea distinge, jos, sunetul 
bărcii care se apropia. Abia atunci păru că-şi dă seama 
căpitanul vasului de pericol, deoarece se auzi imediat un 
zgomot puternic la motoare, o sforţare deznădăjduită a 
iahtului, despre care s-ar fi putut spune că sărea afară din 
apele întunecate. 

Era însă prea târziu. Sooper seafla de acum pe covertă. 

— Am bătut cu atu-ul, Cardew! 

— Până şi teoriile şi deducțiile dumitale potfi câteodată 
juste, admise Cardew surâzând, în timp ce detectivul îi 
prindea mâinile în cătuşele care se închiseră cu zgomot 
metalic lugubru. 


SFÂRŞIT 


şef al unei brigăzi de inspectori de poliţie, N. T. 


'2diminutival pentru Stephen, N. TI. 

“3: Exploziv preparat din nitroglicerină şi nitroceluloză. 
1% Nota corectorului. 

12 Adormit cu cloroform. 

î5 Aeroport în afara Londrei - N.I.