Societatea de Maine — Revistă-Săptămanală pentru Probleme Sociale-Şi-Economice-01-Nr-02-19-Aprilie-1924

SOCIETATEA DE MAINE 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ PENTRU PROBLEME SOCIALE ȘI ECONOMICE 
Comitetul de direcţie: Vasile Goldiș, D. Gusti, Mihai Popovici, Gh. Bogda. - 
Anul I. Duică, lon Lupaș, Onisifor Ghibu, V. C. Osvadă; Radu Dragnea și lon Ciopoţel E em | 


CEUD SANDA FARA 59 A PRID LB 1934 











E EP Re E No fa me fala 


UNITATEA NAȚIONALĂ : Dreptatea Istoriei . . . . Ion Lupaș 
ACTUALITĂŢI: Serbările dela Chișinău . . . . . . . O. Ghibu 
Cronici parisiene . . . . . . . . . P. Drăghici 
Figuri reprezentative Sp ee e (0 (Vi 
POLITICA EXTERNĂ: Confederaţia Dunăreană . . . . Bogdan-Duică 
DISCUȚII LITERARE: Neoromantism . . . . . . . . Badu Dragnea! 
„Rătăcire“ de Brătescu-Voinești . Bogdan-Duică 
Greşeli de limbă . jeo o a A Banciu 
PROBLEME SOCIALE: Monarchia constituțională . . . Z. Cristea 
Rasele și popoarele . . . . . Gh. Popovici 
PROGRESE ŞTIINŢIFICE: Teoria relativității . . . . . A. Maior 
Atomul și legea singulaţiei . . T. Neş ` 
CHESTIUNI ECONOMICE: Imperialismul economic . - . Ştefan Zeletin 
Organizaţii economice.. . . V. C Osvadă 
SATE — ORAŞE — REGIUNI: Beiușul . . . . . i . Senin 
CRONICI DIVERSE: — Noi și Franţa — Pentru şcolile Blajului, — 
Moartea monseniorului Marcu — Drang nach Osten — Conferinţa 
anglo-rusă — Cronica artistică — Spengler și Germanii — Săptămâna 
economico-financiară — Bibliografie etc. . 


n a 
PE E RE OR PE MERE E EEE O E E ED 80 e JI 0 E E EREI EI EEE 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: CLUJ, STRADA BABA NOVAC NR. 5. 
Abonamente: pe un an 600 lei. Autorităţi și intreprinderi particulare 1000 lei. Funcţio- 
narii publici, preoții și învățătorii 500 lei. Pentru streinătate, abonamentele sunt îndoite. 
In America IO dolari. Abonamentele se plătesc înainte, pe cel puţin o jumătate. de an 


www.dacoromanica.ro 


m octomb a a aa a E a cr 


NA INTREPOZITE 
ŞI SOCIETATE 

NB COMERCIALĂ 

D ANONIMĂ 


CLUJ. Piaţa gării. Telef. 5-71 
Capital socţial 6.000.000 lei 


Linie proprie de garaj. — 
Inmagazinează tot felul de 
mărfuri. — Acordă împru- 
mut pe gaj de marfă. — 

Finanţează afaceri comer- 
| ciale şi industriale. 





| CRISSOVELONI | 


S. A. R. 
CENTRALA: BUCUREŞTI. SUCURSALE: 
NEW-YORK, CONSTANTINOPOL, 
BRAILA, CONSTANȚA, GALAȚI, SIBIU, 
CLUJ. BĂNCI AFILIATE: PARIS, VJENA. 
pui i a PI 


Efectuează operaţiuni de devize în 
condiţiunile cele mai avantagioase 


roti faca ct fina O acute iama cati iar ei a a ceată Pie email bere 





Telefon 427, 379. 62. Capital 200 milioane lei. 


Secţia devizelor sucursalei Cluj 








POP SI BERCEANU 


MAEŞTRI CIZMARI 
CLUJ, STRADA BABA NOVAC No. 5 








«z 
E X ECU Ă 
ARTISTIC GHETE FINE . 


ŞI PANTOFI ELEGANŢI 
DE BĂRBAŢI ŞI DAME 
CU PREŢURI MODERATE 


LEBEDA/ 


m a clei: i Ri titi ci... 
PRIMA INTREPRINDERE IN ROMĂ 
NIA PENTRU PREGĂTIRE DE VE! 
MINTE DE PAT ȘI PRELUCRAR 
DE PENE, LÂNĂ, VATĂ ETC. S. / 


CLUJ. 


FABRICĂM 
Plapome, saltele, per- 
ne și albituri de pat. 


VINDEM ȘI CUMPĂRĂM 

Păr de cal, de porc, 

capră, lână, pene, a- 

fric, şi seegras brut 
și prelucrat. 


Ay 


CLUJ, 


Calea Reg. Ferdinand 


Nr. 11 


AY 


FURNIZĂM 

Aranjamente pentru 

Spitaluri, Hoteluri şi 
alte institute. 


Curăţim, scărmănăn! 
şi desinfectăm prin 
mașinile noastre e- 
lectrice pene și vată. 


PE OEI Pe PEST Rae E Ie 
FABRICA IN STR. IAȘILOR 14. Telef. 59 
MAGAZINUL: CALEA VICTORIEI 10. Telef. 5I? 


Înca: Cc ul 





Magazin de candelabre pentru Ardeal S.. 





MARE DEPOZIT DE LĂMPI 





ȘI MATERIAL ELECTRIC 





VÂNZARE 


EN-GROS ȘI EN-DETAI 





Localitatea climaterică „Colibiţa“ 






a | judetul Bistriţa-Năsăud, — Gara = 
Z Borgobistriţa iar de acolo cu tren | S 
= industrial 9 km. până în Colibiţa. |: 
Pai . A_y . = 
2| Munţi de brad cu înălțime de |Z 

pi ei 
e 2000 metri. 5, 
= = 
s= PREȚURI MODERATE. ax 








Preţuri eftine senzaţionale! 





LA MAGAZINUL 


PARISIEN 


Ciuj, Calea Regele Ferdinand 13. 


Cel mai bine asertat cu articole de modă pen- 


tra sozenul de primăvară. 


20 , 
www.dacoromanica.ro 


Cămăşi, indispenzabile, pălării moderne, sepci, 
batiste, eravate, ghete pentru bărbaţi lei 145, 
bastoane, saluri de mătasă, ciorapi, jambiere, 
gule:e, mănuși ete. ete. :: 


p 


: Telefon 5-92. 


Abonaţi revista „Societatea de 
mâine“! Apariţia unei publicaţiuni săp- 
tămânale cum este revista noastră, 
reclamă mare cheltuire de forțe inte- 
lectuale şi materiale. Ne străduim sa 
fim de mult folos pentru public, să-l 
servim cât se poate de bine. Suntem 
în drept să cerem însă şi publicului 
o apreciere obiectivă şi atentă şi să 
răspundă intreprinderii noastre, în- 
scriindu-se în cât mai mare număr 
printre abonaţii revistei. Facem sacri- 
licii, consacrăm toate orele noastre de 
muncă pentruca să asigurăm o pros- 
peritate cât mai mare revistei „So- 
cietatea de mâine“, în credința că 
publicul ne va înţelege şi va face şi 
el mica sa jertfă plătind înainte abo- 
namentul. Nu vom avea decât abonați 
plătitori înainte, pentrucă nimeni nu 
poate pretinde dela noi să-i acordăm 
credit, într'o vreme când nici noi nu 
ne răzimăm pe credite şi când peste 
tot circulaţia creditului este atât de 
redusă. Prosperitatea noastră este în 
funcțiune de abonaţi. Vom fi oglinda 
fidelă a frământărilor sociale şi eco- 
nomice, ne vom păstra independenţa 
până la sfârşit, însă oricâte sacrificii 
am face știm că totul este zadarnic 
dacă publicul nu ne Întovărăşezte cu 
simpatie și înţelegere. Și ar fi păcat 
de cheltuieli şi de oboseală. Ne per- 
mitem deci a face apel către cititori 
să ne trimită cât mai repede posibil 
abonament 1 lor. 





INDUSTRIA SÅRMEI , A 


CLUJ 
FABRICA: GHIRIŞ 





Sărmă de oţel 


mă ghimpată. 
Agrafe. 
o. 





Calea Victoriei 


TELEFON No.: 
4—40. 3—47? 


: (JUD. Turpa) | 





FABRICAM: 


Sârmă laminată pentru fabri- 
cele de cue. — Fer de beton. 
Scoabe. — Cue de tot felul. 
Sârmă arsă, arămită, tare. 
— Ar- 
curi de mobilă. — Sâr- 


Cereţi ofertă dela singurul încredințat 
cu vânzarea produselor noastre: 


FERARIA S. A. CLUJ 


No. 29. 


ADR. TELEGR, 
Feraria“ Cluj 


[X] LOTERIA SINDICATULUI: 
PRESEI ROMÂNE DIN ARDEAL 
ȘI BANAT, oferă publiculului cel 
mai bun plasament. În scimbul 
sumei de 2 lei, costul unui bilet, 
oricine poate câștiga 100.000 lei. 
Loteria Sindicatului Preset: Române 
din Ardeal și Banat oferă 6412 
câștiguri în sumă globală de 500000 
lei, având căștiguri principale de 
100.000 lei, 50.000 lei, 25.000 lei, 
10.000 lei etc. Loteria se va trage 
irevocabil la 16 Augusti 1924 în 
Cluj, în prezența autorităţilor și a 
publicului. Câştigurile sunt garan- 
tate. Cine dorește să aibă un fru- 
mos câștig fără nici un rizic, să 
comande bilete de Loterie pentru 
„Căminul Presei“ din Cluj. 

Comenzile se fac prin mandat 
poștal, minimum costul a 10 bilete, 
la sediul Loteviei Sindicatului Presei 
Române, Cluj, Piaţa Unirei 29. 
'ostul a zece bilete este 20 lei. 
Biletele se vor remite recomandate 
ripn poștă, 


LUCRĂRI 
GRAFICE 
EXECUTĂ 
TIPO- 
GRAFIA 


VIAȚA 


CLUI,STR. 
BABA 
NOVAC 33. 





81 , 
www.dacoromanica.ro 


D? OCT. C. PUŞCARIU 


SPECIALIZAT LA PARIS 


Bucureşti, Str. Brezoianu 26bis 


COMUNICAT 


Toți d-nii funcționari 
de stat, civili şi mi- 
litari sunt rugați a se 
prezenta cu legitima- 
tiile respective la mag. 


„MISSIR” 


din Cluj, unde vor cere 


10% reducere 


din preţurile fixe la 
toate mărfurile de 
manufactură. 


DIRECȚIUNEA. 





Reima este sufletul co- 


merțului. Prin publicitate 
comerțul și industria pot 
fi cunoscute de toată lu- 
mea. Nu scăpaţi ocazia 
să recurgeți la publici- 


tatea revistei 


„Societatea de mâine“ 
TARIF: 


o pagină lei . 4000 


jumătate .. .. . 2000 


un sfert .... . 1000 









BOLI GENITO-URINARE 


SIFILIS 
CYSTOSCOPIE 


BIBLIOGRAFIE 
A apărut: „Arhiva pentru ştiinţe şi 
reforma socială“, nri 1—2, 1924, cea 
mai mare publicație de cercetări, știin- 
țifice în domeniul social, cu următorul 
cuprins: 
I. Studii: La sociologie francaise 
contemporaine, de C. Bouglé, pro- 
fesor la Sorbona. Partidele politice, de 
P. P. Negulescu, profesor universitar. 
Evoluția claselor sociale în trecutul 
principatelor române, I., de Ioan ©. 
Filitti, membru corespondent al Aca- 
demiei române. Stiluri fundamentale, 
de Lucian Blaga. 
II. Arhiva documentară: Asistenţa 
comunală a copilor găsiţi, orfani şi Să- 
raci în Bukurești, de Dr. Gh. Banu. 
Marile Bănci româneşti din Andeal în 
1922, de Victor Slăvescu, director la 
"Creditul Industrial. 

- IIl.Arhiva legislativă: Anteproiectul 
codului penal şi anteproiectul de lege 
pentru represiunea, minorilor infracto- 
ri (observaţiile înaintate Ministerului 
de Justiţie de Curtea, de Apel din Iaşi) 

IV. Mişcarea ideilor: Program stu- 
denţesce pentru organizarea, vieţii uni- 
versitare (lucrat, ca prieci, de semina- 
rul de sociologie, etică şi politică al 
Universităţii din București, în şedin- 
tele din Aprilie, Maiu, Iunie 1923, sub 
conducerea prof. D. Gusti). Tărănism 
şi marxism, de Şt. Zeletin. Reforma 
invățământului (raspuns d-lui Şt. Ze- 
letin), de Enache Ionescu. 

V. Recenzii etc. 


Abonament annal 240 lei. 
Bucureşti, Str. Paris 1 (Cultura Na- 
tionale). 


Anuarul IV al liceului de stat 
„Gheorghe Lazar“ din Sibiu pe anii 
1922—1923, publicat de dl dr. lon 
Bunea director, cu următorul cuprins : 

Dr I. Bunea: Discurs funebru ; dr 
IL. Bunea : Din trecutul liceului nostru; 
prof. Alex. Giuglea: Prin România 
mare; prof. Valeriu Herdu: Două 
excursii şcolare; date şcolare etc. 





Atragem atenţia asupra pa- 
ginilor de critită literară din fie- 
care număr al , Societăţii de 
mâine“ scrise de dd. Gh. Bog- 
dan-Duică, Radu Dragnea și D. 
Tomescu. 


L À M U R I R | 


Revista SOCIETATEA DE MÂINE a plecat la drum abia dupăce 
şi-a asigurat colaborarea unui mănunchiu însemnat de scriitori şi o 
astfel de organizaţie administrativă încât revista să poată dăinui cât 
mai mult prin propriile sale mijloace. Cititorii noştri vor constata cu 
bucurie că in jurul SOCIETĂȚEI DE MÂINE se grupează aproape 
toţi scriitorii ardeleni de pe vremuri, cari vor aduce în paginile ei acea 
atmosferă curată de idealism care a fost tăria noastră în trecut şi va fi 
garanţia desvoltărei noastre în viitor. Dânşii vor lua cu satisfacţie la 
cunoştinţă, că revista noastră a obţinut colaborarea regulată a celor mai 
de seamă teoreticiani bucureşteni ai ştiinţelor sociale şi economice, în 
frunte cu d-l D. Gusti, directorul „Arhivei“ şi „Institutului Social Român“, 
cari sunt intreprinderile române pentru cele mai serioase cercetări științifice 
asupra societăţii şi statului. 

Nu ținem în mare secret constituirea redacțională şi administrativă 
a SOCIETĂȚEI DE MÂINE, căci n'avem nimic de ascuns. Dăm aici 
adesiunile exprese de până astăzi ale colaboratorilor noştri şi suntem 
sigmi că ne vor onora în curând şi alti oameni ui condeiului cu scrisul 
şi încrederea lor, îndatăce se vor convinge de bunele noastre intenţii şi 
de rostul întemeiat al publicaţiei acesteia: 

COMITETUL DE DIRECȚIE: Vasile Goldiș, D. Gusti, Mihai Popovici, Gh. 
Bogdan- Duică, Ion Lupaș, Onisifor Ghibu, Vasile C. Osvadă, Radu Dragnea şi lon Clopotel, 

COLABORATORI: 2. Agârbiceanu, Dumitru Antal, N. Bagdasar, Axente Banciu + 
dr. Lucian Borcea, dr. Al. Borza, A. Buteanu, Al. Ciura, A. Cotruş, Iie Cristea, N. Dag- 
covici. Silviu Dragomir, Aurel Esca, Mircea Florian, I. Hlueraș, Vasile Gherasim, Vladimir ` 





. Ghadionescu, N. Ghiulea, dr. Axente lancu, Petru Ilcuș, D. B. Ionescu, losif Jumanca, 


dr. Const. Lacea, dr. Aurel Lazăr. dr. Aurelian Magier, ing. Macșai, Augustin Maior, 
dr. Sabin Manuilă, Simeon Mehedinți, Ștefan Meteş, dr. luliu Moldovan, dr. Zaharia 
Munteanu, Teodor Neg, lon Nandriş, Zenovie Pâckșanu, Petru E. Papp, Ecaterina Piliş, 
Iosef Pogan, dr. Gh. Popovici, Septimiu Popa, dr. Gh. Preda, dr. Oct. C. Puşcariu, L. 
Rem. Anselme, Valeriu Semi, Victor Stanciu, Vasile Stoica, dr. Mihail Șerban, G. Serban, 
F. Șiefănescu-Gloangă, C. Sudeţeanu, H. Teculescu, D. Tomescu, dr. Aurel, Voina, dr 
lon Voinea, Tiberiu O. Vornsc. 
Reprezentanţi 
Oradea-Mare: prof. losif Fogan 
Cernăuţi: prof. dr. Vasile Gherasim 
Arad: ziarist Laurenţiu Luca 
Alba-Iulia: prof. Horia Teculescu 
Blaj: prof.-ziarist Alex. Luptanu 
Turda: prof. Teodor Murășanu 
Braşov: zlarist Vasile Munteanu 
Ludoşul de Murăş: protop. Romul Popa 
Lugoj: Pavel Grecu redacția Cartea Satelor) 
Timisoara: ziarist Octawman David şi Va- 
leriu Linca 

Careii mari: prof. Ghergan. 

— D-l profesor Axente Banciu din Braşov şi Muzeul limbei 
româue din Cluj de sub direcţia d-lui Sextil Puşcariu vor susține o 
rubrică permanentă, combătând greşelile de limbă şi ortografie. 


— ÎN BUCURESTI reprezentantul nostru redacțional este d. Gh. 
VLĂDESCU-RĂCOASA, asistent universitar de sociologie (st. Fru- 
moasă 48.) 

— Onoraţii nostri cititori cari dorese să citiască în mod regulat 
revista suut rugaţi a şi da numele la administraţie achitând mini- 
mul 4 numere înainte, adică lei 48. Avem nevoie neaparată să fim în- 
formaţi în prealabil, pentru a şti ce tiraj să tragem şi săne aprovizionăm 
din vreme cu hârtia necesară. 

Administraţia revistei Societatea de mâine a luat măsuri ca abonaţii 
şi cititorii regulaţi cu număul să primiască revista la domiciliu îndată 
la apariţie prin curieri speciali, nu cu poşta. 

— FUNȚIONARII, MILITARII ȘI STUDENȚI ci cari dorese să 
cumpere revista cu preţ de favoare, sunt rugaţ a depune liste cu cel 
puţin 20 persoane la administraţia noastră în fiecare joi dupamiaza. 

— Distribuţia la domiciliu prin curieri şi toate înlesnirile se fac şi 
în celelalte oraşe. Domnii abonaţi şi cititori să ee adreseze reprezintanților 
noştri pentru a fi serviţi în mod expeditiv şi a beneficia de avantajiile 
acestea. 

— Revista SOCIETATEA DF, MÂINE apare cu regularitate în 
minimul 24 pagini cu acest format în fiecare Sâmbătă. Până Dumi- 
necă ea va putea ajunge în cele mai îndepărtate localităţi. Admi- 
nistraţa revist 1 să fe imediat sesizată despre orice dificultate în 
nimanuare la vreme a revistei. 


în provincie: 


Județul Făgăraș: preot Mircea Tomas 
(Zohanul-vechiu) 

Sibiu: prof. Gh. Maior 

Târgul-Mureş: losif Jumanca 

Maramurăş: 1. Bârlea şi dr. Vasile Filipeiue 

Mehadia: Coriolan Buracu 

Haţeg: prof. Vasile Gherman 

Sfântu-Gheorghe: dr. loan Popa 

Cohalm: protop Emilian Stoica 

Beiuş: protop Petru E. Papp 

Poiana-Sărată (Săcuime): pr. Ioan Bafiroiu 


82 | 
www.dacoromanica.ro 


SOCIETATEA DE MÂINE 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ PENTRU PROBLEME SOCIALE ŞI ECONOMICE 





Editor și redactor-șef: 
ION CLOPOȚEL 











CLUJ, SÂMBĂTĂ 19 APRILIE 1924 


Anul L N-rul 2 
EXEMPLARUL 12 LEI 











ST e a ar ar a III II II IEI II a TI a IT e a a a 


DREPTATEA IMANENTĂ A ISTORIEI... 


A 6-a aniversare a unirii Ba- 
sarabiei cu patria mamă a dat 
fraţilor moldoveni dintre Nis- 
tru şi Prut un nou prilej să-și 
manifeste voinţa nestrămutată 
de a rămânea pentru totdeauna 
în cea mai strânsă unire cu toti 
cetăţenii României întregite, al- 
cătuind împreună cu ei un sin- 
gur stat, o singură naţiune po- 
litică. 

Sub regimul dreptului de au- 
todeterminare a popoarelor, cu 
privire la felul lor de cârmuire 
şi aparţinere politică, voinţa co- 
lectivă este un factor sufletesc 
de importanţă primordială. So- 
ciologii, cari împart naţiunile în 
două categorii: naţiuni cultura- 
le şi naţiuni de stat, admit că 
nu e tocmai uşor a le distinge în 
mod lămurit, căci deşi se în- 
temeiază cea dintâi pe un patri- 
moniu comun de viaţă sufle- 
tească, iar cea din urmă pe tă- 
ria unei organizări politice co- 
mune, se combină adeseori coe- 
xistând simultan în ambele îpos- 
tase încât nu se poate preciza, 
dacă este mai puternică legă- 
tura lor politică sau cohesiunea 
religioasă bisericească. Se con- 
stată totuş, că manifestarea 
voinţii de a forma o naţiune po- 
litică a devenit moment istoric 
hotărîtor în viaţa naţiunilor şi 
în formarea statelor moderne. 
Friedrich Meinecke scrie în lu- 
crarea sa „Weltbhirgertum und 
Nationalstaat”, că voinţa de a 
fi o natiune cuprinzând la 1789 
pe Francezi iar mai târziu, în 
secolul XIX pe Germani şi pe 
Italieni, avu drept rezultat for- 
marea marilor naţiuni de stat 
în Europa, cari n'au fost impuse 
de voinţa conducătorilor, ci ela- 
borate prin acțiunea tainică și 
îndelungată a sufletului popu- 
lar, manifestat prin limba, tra- 
ditia, cultura şi credinţa natio- 
nală. Astfel națiunea politică, 
concretizată în forma statului 
naţional, se înfăţişează ca un 
produs firesc, ca un rezultat în 
evoluţia naţiunii culturale. 

Im sensul acesta toţi Românii, 
sub orice îel de cârmuire poli- 


tică streină ar fi trăit în trecut, 
nau încetat un singur moment 
a forma o naţiune culturală 
unitară, întrucât toate elemen- 
tele constitutive ale patrimoniu- 
lui lor sufletesc au fost şi au 
rămas, de alungul veacurilor, 
identice nu numai în cetăţuia 
ocrotitoare a Carpaţilor, ci în 
aceeaş măsură la Dunăre, la 
Tisa şi la Nistru. 

Conştiinţa unităţii lor cultu- 
rale a început a se manifesta 
în operele scriitorilor bisericeşti 
şi în ale cronicarilor din sec. 
XVI şi XVII cu toată hotărîrea, 
indicând direcţia şi finalitatea 
desvoltării ulterioare. Această 
conştiinţă sa manifestat însă 
neîntrerupt şi pe tărâmul vieţii 
politice. Griia deosebită a celor 
mai ilustri Domni ai Moldovei 
pentru statornicirea granitei ră- 


săritene la Nistru, sacrificiile 
enorme aduse de toţi Moldo- 
venii pentru apărarea acestei 


graniţi împotriva tuturor ata- 
curilor îndreptate de Turci, de 
Tătari şi de Cazaci asupra ei, 
adânca durere şi „mâhniciune 
sufletească”, de care a fost cu- 
prins întreg poporul românesc 
dintre Nistru si Prut la 1812, 
când sa săvârşit raptul nele- 
giuit, spre a satisface lăcomia 
taristă. au făcut din pământul 

asarabiei cel mai românesc 
colț de tară, stropit cu neconte- 
nite rîuri de lacrimi si de sânge. 

Țarul Alexandru I, orbit de 
traditionala tendinţă spre ex- 
pansiune iîmperialistă, n'a tinut 
seamă de înteleptele sfaturi, pe 
cari i le dăduse într'un memo- 
riu vestitul său consilier, ami- 
ralul Mordvinov demonstrându-i 
că Rusia este destul de vastă și 
în loc de a se gândi la anexarea 
unor provincii noi şi străine, ca 
Moldova. şi Valahia, ar face mai 
bine, să pună toate sforţările cu 
putință pentru îmbunătăţirea 
si desvoltarea teritorului. ce-l 
are. Căci binele imperiului ru- 
sesc nu cere nici de cum dobân- 
direa altor provincii: dimpotri- 
vă, numai păstrarea patrimoniu- 
lui naţional aşa de bogat poate 


www.da&i-omanica.ro 


să aducă gloria adevărată şi 
lauda posterităţii (P. Gore, Po- 
pulaţia Basarabiei, în revista 
Democraţia din 1923 pag. 33-34). 
Sfa+ul acesta n'a fost ascultat; 
fără de legea şi nedreptatea, is- 
vorită din pofta lăcomiei se!ba- 
tice, a fost consumată cu ten- 
dinţa hotărîtă de a o perpetua. 
Totuş firea poporului moldove- 
nesc dintre Nistru şi Prut, sim- 
ţul lui de frăție cu restul nea- 
mului, sufletul lui traco-roman 
n'a putut fi schimbat nici sub 
presiunea celor mai silnice mij- 
loace ale ţarismului dominant. 
Când voinţa de a fi toţi Românii 
împreună şi de a forma o sin- 
gură naţiune politică indepen- 
dentă a început a se manifesta 
prin adunarea naţională a Ro- 
mânilor ardeleni la 3/15 Maiu 
1848, când frații din principa- 
tul Ţării Româneşti şi al Mol- 
dovei reuşiră a, traduce la 1859 
în faptă, măcar parţială, voin- 
ta aceasta colectivă prin uni- 
rea lor sub Cuza-Vodă, Basara- 
benilor nu le-a fost dată putin- 
ţa să-şi spună cuvântul menit a 
exprima dorința tainică a su- 
fletului lor sugrumat. Dar când 
raza libertăţii cetăţeneşti a reu- 
şit să pătrundă până la dânşii, 
încă din primăvara anului 1917 
nimic nu i-a mai putut împie- 
deca în manifestarea voinţii lor 
ferme de a se uni cu fraţii de 
un sânge şi de å lege, spre a al- 
cătui împreună cu dânşii statul 
naţional-român, reconstruit a- 
cum de dreptatea imanentă a 
istoriei ca o târzie răsplată pen- 
tru toate suferinţele și vicisitu- 
dinile unui trecut bimilenar. 
In fața acestui verdict al isto- 
riei, ar fi mai prudent şi pentru 
conducătorii  Sovietelor, să-si 
reamintească sfatul înțelept, pe 
care l-a dat amiralul Mordvinov 
tarului Alexandru I, făcând să 
amuţească patima roşie cu toa- 
te veleităţile sale imperialiste şi 
împăcându-se cu împlinirea 
destinului.  Cuviincios lucru 
este, ca pe ceice Dumnezeu i-a 
rânduit să vieţuiască împreună, 
nici o putere omenească să nu 


încerce a-i despărţi! 
ION LUPAȘ 


MONARHIA CONSTITUŢIONALĂ 


„In anticitate monarchią constituţio- 
uală nu este cunoscută. Vechile cetăţi 
greceşti şi italice, în frunte cu Roma, 
cunosc numai două forme de guvernă- 
mâmt: regalitatea şi republica. 

Când se constitue statul, prin alianţa 
mai multor triburi, el ea forma socie- 
tăţilor mai mici, din cari se compune. 
Ca şi familia, curia sau tribul, capătă 
si el un șef; numit rege, care este co- 
mandantul armatei, primul preot şi ju- 
decător suprem. 

Oamenii credeau că societatea tre- 
bue să se conducă după voinţa zeilor. 
Şi cine putea să cunoască această voin- 
tă, dacă nu preoții şi cu deosebire că- 
petenia lor, care era regele? Hotărirea 
lui, fiind hotărârea zeilor, trebuia să fie 
lege, iar sentinţa lui, urmând aceeaşi 
sentinţă divină, nu putea fi apelată. 

Iată dar că, din punct de vedere lo- 
gic, lucrurile sunt cât se poate de clare: 
regele, ca înterpret al zeilor — adesea ca 
fiul unuia din aceştia — avea dreptul 
`- să guverneze singur, iar poporul nu i 
se supunea lui, ci voinţei divine. Ad- 
miți premisa, trebue să admiţi întreg 
rationamentul. 

Sfatul bătrânilor, adecă senatul, care 
funcţiona pe lângă rege, era numai un 
corp consultativ. 

Aşa era credinţa de atunci, și potri- 
vit acestei credințe, aşa erau aşezămin- 
tele politice şi sociale. Cu vre-o şase 
veacuri înainte de Christos, vechea cre- 
dinţă a început să se clatine, şi dim- 
preună cu ea, şi instituţiunile, cărora le 
slujia drept temelie. Oamenii au ajuns 
la o altă convingere, contrară celei din- 
tâi, și anume, că legile trebue să le facă, 
ei înşişi, cari își cunosc nevoile. Pretu- 
tindeni, în viaţa publică, trebuia să se 
afirme voința majorităţii. Mulțimea se 
adună, votează, şi părerea celor mai 
mulţi ajunge lege. In noul sistem de 
guvernare, evident că regele nu mai 
are loc. El e alungat, iar atribuţiunile 
lui preoțești, militare și judecătoreşti, 
trec asupra, unor demnitari, simpli exe- 
cutori ai voinţei populare. Noua formă 
de stat se cheamă republică. 

Avem, prin urmare, două concepții. 
amândouă clare în sine, dacă le ad- 
miţi premisa. După una, legea, cu ca- 
racter divin, se descopere prin rege, o 
persoană sfântă şi ea, iar cetățeanului 
nu-i rămâne decât să se supună. După 
cea de a doua, legea, de origine omene- 
ască, tinde să exprime cât mai fidel 
voința poporului şi să corăspundă in- 
tereselor acestuia. Dincolo suveranita- 
tea e a regelui, locțiitorul zeilor; din- 
coace a colectivităţii, care îşi crează 
organele de execuţie. 

Până la biruinţa creştinismului, nu se 
cunoaşte alt sistem de guvernare. Chiar 
împărații romani își derivă puterea de- 
la popor, şi nu dela zei. Intr'adevăr, 
împărăţia se naşte printr'un cumul de 


atribuțiuni. Consul, tribun, pretor, şi 
comandant al armatei în aceași per- 
soană, împăratul stăpân absolut asupra 
justiţiei, administraţiei şi armatei. To- 
ate aceste puteri le obţine însă, de for- 
mă, prin alegere şi nu prin graţia. divi- 
mă. Egal cu colegii săi de magistratură, 
cel puţin în sensul constituției, împăra- 
tul devine atotputernic numai bizuindu- 
se pe armată, al cărei comandant-şef pe 
viață este. Regalitatea, reprezentând 
voința divină, reînvie numai în evul 
mediu, sub puternica influenţă a creș- 
tinismului. Fiece stat caută să imite 
structura în formă de piramidă a biseri- 
cei catolice. Baza largă a piramidei o 
formează milioanele de iobagi și cu cât 
urcăm în sus, Cu atât castele scad ca 
număr de suflete, dar sporesc în privi- 
legii. In vârful piramidei se găseşte re- 
gele autocrat, care îşi derivă puterea 
nu de la baza piramidei, ci din ceruri. 
De aceia, de faptele sale regele nu po- 
ate răspunde aici pe pământ, ci în faţa 
puterii divine, al cărei ales se socoate. 
In veacul trecut, cele două concepții, 
adesea în luptă aprigă una cu alta, au 
dat naștere unui compromis, care se 
chiamă monarchie constituţională. 

Această formă de cârmuire admite 
întradevăr, că legile trebuie să aibă 
origine omenească, dar, când e să tragă 
ultima, concluzie, împarte suveranitatea 
între popor şi rege. Mai bine zis, dea- 
supra voinţei poporului se aşează su- 
veranitatea regelui, ca un fel de regu- 
lator suprem. Poporul adecă își alege 
un parlament, acesta, la rândul său de- 
semnează guvernul, însă regele poate 
să concedieze, când îi place, guvernul, 
și să disolve parlamentul. 

Formula e de sigur opera sofistăriei 
avocățeşti, care s-a pus în slujba capi- 
talismului. O conştiinţă onestă şi dre- 
aptă nu s-ar fi gândit nici odată să îm- 


REDACŢ 


Două din manuscrisele anunțate 
că vor aparea în numărul acesta nu 
ne-au sosit la timp, cu toatecă fuseseră 
promise prin telegraf. Pentru a nu risca 
și pe viitor asemenea întâmplări, nu 
vom anunța decât materie importuntă 
primită deja la redacţie şi care nenpă- 
rat va apărea în numărul indicat. 


Incepând cu numărul viitor rom 
publica o prea interesantă serie de 
observaţiuni ortografice şi lexicale sub 
titlul „Cum să scriem?“ datorită distin- 
sului om de litere d. Sextil Pușcariu, 
directorul muzeului Limbei române din 
Cluj. Publicul va fi recunoscător dlor 
Seztil Puşcariu şi Azente Banciu pen- 
tru preţioasele contribuțiuni la » limbă 
corecta mai ales în Ardeal, 


Scriitorul de atâta fineţe şi duio- 


www.dacopgnramica.ro 


partă indivizibilul. O suveranitate, da- 
că nu se acordă întreagă, indiferent 
cui, nu mai e suveranitate, ci o amă- 
gire. In practica vieţii politice, unde 
există o logică a faptelor de care se 
sfarmă toate creaţiunile hibride, mon- 
archia constituţională nu există. E și 
natural. Indivizibilă fiind, suveranita- 
tea este sau a poporului sau a regelui, 
nici odată a amândurora. In Anglia, 
regele poate să disolve parlamentul, 
dar n-o face decât având asentimentul 
poporului. El nu ese din voința natiu- 
nii, deci ne aflăm în faţa unui regim 
curat democratic, dacă voiţi în fața 
unei republici cu cap încoronat. In Ro- 
mânia, ţara poate să aleagă un parla- 
ment, dar numai cu condiţia ca el să 
convină și cercurilor din jurul palatu- 
lui. Cu alte cuvinte, poporul nu poate 
eşi din voinţa acestor cercuri. Cazul 
primului parlament dela unire încoace, 


'disolvat după trei luni de activitate, 


este foarte elocvent în această privinţă. 

Evenimentele de după răsboi confir- 
mă întru toate aceste observaţii. Mulți- 
mile, ferm hotărite să guverneze sin- 
gure, n-au prea făcut deosebire intre 
monarchiile „din graţia lui Dumnezeu“ 
si cele cari se întitulează şi din „voința 
naţională“. Mânia poporului a isbit în 
autocraţie, sub orice formă înşelăto- 
are a găsit-o. Alături de ţarul Rusiei, a 
trebuit să plece şi Constantin al Gre- 
ciei, care tot timpul răsboiului a făcut 
politica dinastiei şi nu a poporului 
Grec. 

In schimb, guvernul muncitoresc en- 
glez nu se gândeşte un moment să des- 
îințeze monarchia. La ce, când ea nu 
împedecă libera manifestare a voinței 
populare? i 

Cad numai cei cari nu vreau să vadă 
că întreaga lume se îndreaptă astăzi 
spre concepția democratică de guver- 


nare. Prof. Ilie Cristea. 


IONALE 


şie d. Al. Ciura va colabora cu regu- 
laritate, în cunoscutul d-sale gen foi- 
letonist, la „Societatea de mâine“, în- 
cepând cu nrul de sfintele sărbători 
ale Paştilor (nrul 3). 

In chestiuni de artă şi informație 
artistică revista noastră şi-a osiyurat 
colaborarea d-lui Emil Isac. 


Casele de editură şi domnii au- 
tori cari vor să li se facă dări de sea- 
mă imparțiale în revista noastră, sunt 
invitați a ne trimite scrierile în dublu 
exemplar. 

Domnii colaboratori cari vor să 
aibe șansa a li se imprima neapărat 
manuscrisele în numărul săptămânii 
respective, să ni le trimită până cel mai 
târziu luni seara. 


CONFEDERAŢIUNEA DUNĂREANĂ 


Intr'o conferinţă rostită în Bucu- 
reşti, la „Institutul social“, d. Andrei 
Corteanu, bărbat cu carte şi simţ 
politic-real, a aruncat o privire asupra 
isolării poporului român în mijlocul 
slavismului şi a crezut că, pentru 
viitor, este necesar să se aibă în ve- 
dere şi idea confederaţiunti dunărene. 

Idea aceasta nu? este nouă; au 
susţinut-o odată şi Ungurii; însă, de 
câte ori s'a ivit, a căzut repede în 
întunerec: Se pare că din cauza 
Austriei, care o socotia realisată prin 
ființa sa de faţă. 

Existenţa Austriei s'a întemeiat pe 
două necesităţi: Inaintând spre Sud- 
Est şi Nord-Est, menirea ei a fost să 
țină în loc ori să nimicească două 
puteri despotice: Turcia şi Rusia. 
Turcia este acum departe; Rusia 
(provizoriu impotentă) urlă, dar nu 
atacă şi aşteaptă (probabil) momentul 
să fie mută, dar să atace; Rusia se 
va feri să devie o — Turcie, să fim 
siguri de aceasta. 

Retragerea Turciei în regiunile din 
care ne-a venit, trebuia să fie fatală 
Austriei. Acest lucru noi îl înţelegem 
şi cu inima; Nemţii încep a-l înţelege 
cu raţiunea, de sigur în contrazicere 
cu inima ler. Dar, dintre Nemţi, eu 
voiu cita numai un scriitor; pe un 
profesor dela universitatea din Berlin: 
Walter Vogel, Das neue Europa und 
seine historisch- geographischen Grund- 
lagen (1921, vol. H, p. 383): „Cu 
decăderea Turciei Austria pierduse 
motivul propriu al îndreptățirei exis- 
tenței, sale. După ce menirea ei, ca 
apărătoare a Europei contra barba- 
riei asiatice s'a sfârşit, Austria nu 
se mai putea susţine decât câştigând 
sau recâştigând civilizaţiei europeneşti 
popoarele şi frânturile de popoare 
anexate în cursul împlinirei problemei 
sale; dar prin aceasta ea ajunse a 
le educa şi spre proprie viață nafio- 
mală ; deoarece statul naţional este 
forma proprie, caracteristică a vieţii 
europene. Problema aceasta a Austriei 
i-a fost talesnită prin faptul că teri- 
toriul statului ei era, grosso modo, o 
unitate de comunicaţie, un „Stat du- 
nărean“ (Donaustaat), cu centrul de 
gravitație în basenul vienez.“ Forţele 
stimulate cultural de Austria, iar po- 
liticeşte de înaintarea generală a vieţei 
europene, au spart aşadar vechia 
formă habsburgică şi au înlocuit-o cu 
ce privim acum, la acea cotitură isto- 
rică minunată, care ne-a dat şi nouă 
unitatea naţională. 

Din ruinele Austriei se ridică, deo- 
camdată, o singură nevoie; cea eco- 
nomică, cerând par'că să fie reclă- 
dită, acuma prin învoeli, aşa cum, 
Cu Oarecare succes, Încearcă cance- 
larul austriac Seipel. Confederaţia 


' 


economică mie mi se pare mai reali- 
sabilă şi mai vrednică de urmărit. 
Primirea bună, făcută lui Seipel la 
Bucureşti, este o dovadă că factorii 
responsabili ai ţării gândesc tot ast- 
feliu. 

Dar: pe cât timp?; până când 
Austria va deveni — germană ? Căci 
idea natională-unitară nu se va opri 
în loc niciodată!; până când unită- 
țile care au înl6cuit Austria nu se 
vor mai simți avisate unele la altele 
chiar în măsura de acum?; până 
când cine ştie ce prevăzut sau ne- 
prevăzut eveniment va pune capăt 
eventualei înţelegeri ? La ce, însă, 
atâtea întrebări? Cuminte gândim şi 
facem dacă ne gândim la moment și 
facem, pentru nevoile lui, tot ce el 
cere, mai mult chiar decât cere. Fă- 
când aceasta, plecăm sigur spre — 
dorita societate de mâine. 


Dar, dacă vestul fost-austriac nu 
recere mai multă grijă, decât cea 
economică, — Estul rusesc ne cere. 
„Neamul românesc“, cu vreo două 
articole (unul chiar despre panslavis- 
mul filosofilor slavi), d. A. Corteanu 
şi alţii au început a vedea cum se 
reînflăcărează idei vechi, panslave, 
contra cărora noi avem nevoie de-o 
întărire mai completă decât cea numai 
economică. Ideile vechi, care nu vor 
muri de dragul nostru sunt — ideile 
panslave. Ele au apărut în forme 
Clare înainte de 1848 şi la 1848: 
Slovacii şi Cehii le-au cântat întâiele 
imnuri calde şi agresive; de teama 
lor s'a conglomerat germanismul şi 
a încercat o soluţie, care, precum 
vedem, nu a reuşit. 


Pentru a dovedi cetitorilor noştri 
că răsboiul mondial a înaintat, prin 
resultatele sale, şi ideile panslave, 
aduc aminte de o publicaţie, în timpul 
său sensaţională. D. A. Sturza a 
citat-o la noi în cunoscutul studiu 
despre România, Rusia şi Europat; 
Mihail Eminescu a studiat-o într'un 
articol din acea bună serie de scrieri 
politice, la care este folositor să ne 
întoarcem cât mai des. Publicaţia lui 
Danilewski, în Cluj, nu se află (!), 
la nici-o . bibliotecă; bucuros aş fi 
citat-o aici direct! neaflându-se, o 
citez după M. Eminescu (Ediţia A. 
C. Cuza p. 514). 

Cartea lui N.I. Danilewski (Rusia 
şi Europa) s'a publicat la 1871, 
câţiva ani înainte de răsboiul nostru 
de independenţă. Privitor la Orient, 
generalul rus susţinea că Orientul 
cade în sfera Rusiei, care ar dirige 
din — Constantinopol o conțederație 
slavă. După desfacerea împărăției 
austriace şi a celei turceşti, Rusia ar 
alcătui confederaţia aceea slavă, care 


www.dacosmanica.ro 


s'ar compune după Danilevski, din 
următoarele state : | 

1. Regatul cehesc, cu Boemia, Mo- 
ravia şi partea de Nord-Vest a Un- 
gariei, cu 9 milioane de locuitori. 

2. Regatul sârbo-croat, cu: Serbia, 
Muntenegru, Bosnia, Herţegovina, Al- 
bania de Nord, Banatul, Croaţia, Sla- 
vonia, Dalmația, Carintia, Stiria, până 
la Drava, cu 8 milioane locuitori. 

3. Regatul Bulgariei. 

4. Regatul României, cu: partea 
de sus a Bucovinei, Transilvania până 
la Mureş şi parte din Basarabia ru- 
sească. Pentru această cesiune Rusia 
s'ar c mpensa cu Delta dunăreană şi 
cu Dobrogea. 

5. Regatul grecesc, cu: Tesalia, E- 
pirul, partea de Sud-Vest a Macedo- 
niei, insulele Arhipelagului, ţărmurii 
Asiei mici ai mării Egeice, Candia, 
Rodos şi Cipru. 

6. Regatul maghiar, consistând din 
părţile acelea ale - Ungariei și Tran- 
silvaniei câte sunt locuite de Maghiari 
şi câte vor rămânea după împărţirea 
între Boemia, Serbia şi România. 

7. Teritorul Țarigradului, cu păr- 
țile din Rumelia, ţermurii asiatici ai 
Bosforului, ai mării de Marmara şi 
ai Dardanelelor, peninsula Galipoli şi 
insula Tenedo. 

Până aici merse Danilevski, în ex- 
trasul lui Eminescu. Acum, asemănaţi 
— rezultatul războiului mondial cu 
cererile de acum 50 de ani ale pan- 
slavismului şi prindeţi minte — toţi 
ceice aţi perdut-o de bucurie că, în 
sfârşit, ne-am văzut uniţi. Trebwa să 
ne unim; era firesc; era logic; era 
fatal ; voiam; dar pe lângă unirea 
noastră au răsărit şi acele state care 
erau gândite ca "părți din confedera- 
țiunea — slavă! Și încă au răsărit 
aproape aşa cum le calcula faimosul 
scriitor panslav, care, aţi văzut, pe 
noi, Românii, ne reducea sub limitele 
firesc impuse de întinderea noastră 
reală, etnică. 

Țările confederației, care nu s'a făcut 
— sau nu s'a făcut... încă? — nu sunt 
tarate şi regate, ci sunt şi republice, 
care nu vor fi având chiar inclina- 
țiunile politice şi teoretice de pe la a- 
nul 1871: republica nu poate fi ne~ 
dreaptă, cum Danilevski era dispus 
să fie din partea Rusiei țariste ; țările 
eventualei confederaţiuni respiră as- 
tăzi libertate şi nu vor mai fi dispuse 
să şi-o facă dependentă de-o repu- 
blică comunistă, care nu ține la ideale 
naționale, ci mai ales la cele econo- 
mice-socialiste ; ţările eventualei con- 
federaţii tutelate de Rusia au şi găsit 
o formă de conlucrare care este — 
Mica antantă, tot un fel de confede- 
raţie dunăreană trunchiată ; cei cinci- 
zeci de ani au semănat şi realizat idei, 
care par mai productive şi mai mă- 


gulifoare amorului propriu naţional 
decât oferta veche rusească, a lui 
Danilevski. 

Totuşi — ideile odată utile, pot să 
reapară în împrejurări în care să mai 
fie utile. O idee de acestea este şi 
aceea a confederației panslave. Dacă 
ea se va realiza vre-odată, România 
n'ar avea încotro — ar pica în ea. 

Cum, însă, România nu este un stat 
lipsit de energie şi curaj; cum dra- 
gostea ei de independenţă îi este mare, 
ea nu face rău să se cugete la toate 
formele care o pot garanta azi, mâne, 
În viitor. Confederaţia dunăreană ar 
fi o astfel de formă; şi humai cu 
folosul arătat ar fi o formă de chib- 
zuit ori de dorit; şi de opus odată — 
cine poate bănui: când ? — preventiv 
— confederației slave. 

Văzută din punctele de vedere ară- 
tate mai sus, discuţia reluată de d. 
A. Corteanu este un fragment impor- 
tant dia chestiunile în faţa cărora Ro- 
mânia de mâine, societatea româ- 


mească de mâine se vor vedea puse. - 


A cugeta asupra lui, a cugeta ca po- 
por, nu ca diplomat, (ori ca pretinşi 
diplomaţi), ca ya întreagă, nu ca 
politiciani izolaţi (ori ca pretinşi po- 
liticiani), este o datorie. Ideile au ori- 
când rost; numai realizările sunt ori 
nu sunt oportune ; Mica antantă face, 
poate, neoportună discuţia între di- 
plomaţi, deşi — nu văd de ce ei ar 
rămânea numai în marginele tratate- 
lor şi de ce nu ar ciocăni şi la porți 
încă nedeschise spre viitor. Dar facă 
ei ce cred că trebue să facă.; asculte 
ori nu glasul naţiei; scriitorii naţiei, 
sgândăritori ai instinctelor de conser- 
vare, lămuritori ai acțiunii lor core- 
spunzătoare instinctelor, sunt datori să 
sufere imaterialul de chibzuire. 

De aceea şi noi vom mai spune, 
altădată, câte ceva «despre confede- 


raţia dunăreană. p 
f &. BOGDAN-DUICĂ 





NUMĂRUL 3 AL 
„SOCIETĂȚII DE MÂINE“ 
(de sfintele Paști) 
cuprinde o bogată 
materie semnată 
de domnii: Vasile 
Goldiş, dr. Iuliu 
Moldovan, Sextil 
Puşcariu, I. A gâr- 
biceanu, Al.Ciura 
ete. etc. 
ete. 





SERBĂRILE DELA CHIŞĂNĂU 


Ziua aniversară a Unirii Basara- 
biei,a fost sărbătorită în acest an 
pretutindeni în cuprinsul întregei 
Românii Mati. Această unanimă 
manifestaţie a sufletului românesc 
de pretutindenea valorează cel puţin 
cât un — plebiscit ca acela pe care 
îl dorese vecinii noștri de peste 
Nistru. Ea este o dovadă că che- 
stiuneu Basarabiei nu mai este 
astăzi, cum putea fi socotită acum 
şease ani, — o simplă chestie ba- 
sarabeană, ci este o chestiune ge- 
neral-românească, pe care, chiar 
dacă basarabenii ar mai voi so 
rezolve după aşteptările celor dela 


Moscva, —- ceeace, din fericire, nu- 


este cazul, — ei no mai pot. Ba- 
sarabia este de ani de zile o parte 
integrantă a României întregite şi 
soarta ei nu poate fi hotărită decât 
de întreaga ţară. 


* 


x * 

De altfel Basarabia şi-a arătat 
punctul ei de vedere față de atitu- 
dinea Sovietelor, prin grandioase 
întruniri cari au avut loe acuma 
două săptămâni atât la Chişinău, 
cât şi în celelalte orașe, întruniri 
în cari a fost destulă spontaneitate, 
încât pentru orice om obiectiv ele 
să poată fi socotite ca concludente. 

O nouă manifestaţie a Basarabiei 
nu mai era necesară, decât în cazul 
când ea ar fi putut să întreacă cu 
mult proporţiile întrunirilor ante- 
rioare, dând dovada unei perfecte 
consecvenţe şi solidarităţi a tuturor 
acelora cari, cu 6—7 ani în urmă, 
au pus temelia Basarabiei de azi, 
precum şi a acelora cari atunci au 
stat în rezervă, şi dacă ea ar fi 
putut fi o dovadă şi despre soli- 
daritatea naţională a întregului ro- 
mânism, mai presus de provineii 
şi de partide. 

Dar o astfel de manifestaţie ofi- 
cialitatea de astăzi, din nenorocire, 
n'a fost în stare să ofere. 


Dimpotrivă: serbările dela Chi- 
sinău au dat dovada unei solidari- 
tăți basarabene profund zdrunei- 
nate şi a unei solidarităţi româneşti 
tot așa de regretabile ca și aceea 
pe care viaţa publică de fiecare zi 
ni-o atestă de ani întregi. 

In loc de unanimitatea sufletu- 
lui basarabean dela 1918, am avut 
la serbările din Chişinău o dure- 
roasă şi acută divizare a puţinelor 
forţe naționale; în loc de mai multă 
unire decât acum 6 ani, incompa- 
rabil mai puțină! Dintre luptătorii 
moldoveni pentru Unire, cei mai 
însemnați au lipsit, — întocmai 
cum au lipsit ardelenii în 1922 dela 
Alba-Iulia, cu pnlejul încoronării. 


www,„dacoromanica.ro 
26 


O serbare a Unirii fără Pelivan, 
Hahppa,  Ciuhureamu, Alexandri, 
Crihan, Codreanu, Tanju, Buzdugan, 
Bogos, ş. a. poate să fie oricât 
de strălucită, — ea n'are nici o va- 
loare, dimpotrivă, ea dovedeşte o 
stare de lucruri îngrijitoare, peste 
cari oamenii cu răspundere n'ar 
trebui să treacă aşa de uşor, cum 
trec de fapt. 

De asemeni n'ar fi trebuit să 
lipsească dela această manifestaţie, 
nici reprezentanţii celorlalte naţio- 
nalități din Basarabia, cari prin 
prezenţa și mai ales prin declara- 
țiile lor ar fi trebuit să aducă un 
aport esenţial la însaşi ideea Unirii. 
Cu prilejul deschiderii Sfatului Țării, 
acest moment esenţial n’a fost dat 
uitării. Au vorbit atunci nu numai 
delegaţii autorizaţi ai Ovreilor de 
toate nuanțele, ci şi reprezentanţii 
Ucrainenilor — si e bine să ne 
aducem aminte că atât d. Luţeneo, 
cât si ofiţerul Gramada i-au numit 
pe Moldoveni „stăpânii ţării“ şi 
„stăpâni de casă“ (hazoini)!) —, ai 
Polonilor, ai Grecilor şi ai Bulga- 


“rilor şi Găgăuzilor. 


Astăzi, după sease ani şi ju- 
mătate, solidaritatea basarabeană 
gwo mai reprezintă decât partidul 
guvernamental — destul de redus 
ca aderenţi — şi marele rabin Ți- 
relson | 

Desi, şi aici, mai puţin ca la 
1917 sau la 1918. 

Dar cu ocazia serbărilor dela 
Chişinău sa mai uitat încă un mo- 
ment de o însemnătate foarte mare, 
care, utilizat în mod inteligent, ar 
fi putut să dea întregei manifestații 
o greutate politică internaţională 
cu totul deosebită. 

Se ştie, — adecă ştiu cei cari au 
participat cu tot sufletul la migca- 
rea naţională basarabeană chiar din 
primele săptămâni ale revoluţiei 
ruseşti, că în cursul celor doi ani, 
de lupte pentru emanciparea ro- 
mânismului de peste Prut, chestiu- 
nea basarabeană n’a fost o chestiune 
pur teritorială, ci o chestiune na- 
țională care depășia geograficeşte 
şi Nistrul. In programul Partidului 
național moldovenesc din Martie 
1917 se zicea că acest partid, graţie 
principiului  autpdeterminării, „se 
simte dator a păşi pe calea dobân- 
dirii drepturilor cetățenești şi na- 
tionale pentru Moldovenii din Ba- 
sarabia şi de dincolo de Nistru“. 

Pentru aceştia din urmă progra- 
mul partidului prevedea la"punctul 


1) Vezi G. Tofan: „Znsemndri dela deschiderea Sfa- 
tului Țării“, în gazeta „Ardealul“ din Chişinău, 
Nr, 9 din 1917 şi broșura: Serbătoarea Basarabiei, 
Chișinău, 1917, pg. 114 şi 116, 


10 „să li-se chezășluiască aceleaşi 
drepturi naţionale pe tărâm cultu- 
ral, bisericesc, politic și economie, 
pe cari le vor avea în Basarabia 
locuitorii de alt neam“. 


Drept urmare a acestei conștiințe 
a unităţii naţionale a tuturor Mol- 
dovenilor din fosta Rusie, la con- 
gresul din Octomvrie 1917, în care 
s'a declarat autonomia Basarabiei, 
au participat și ostași de peste 
Nistru, can prin glasul lui Toma 
Jalbă au cerut, cu o mișcătuare 
insistență ca şi pământului româ- 
nese de peste Nistru să i-se asi- 
gure aceeaşi soartă ca şi Basarabiei. 


Scena aceasta n'a fost un sim- 
plu epizod liric, — ea a avut ur- 
mări politice practice imediate: In 
Sfatul Țării au fost aleşi şi câţiva 
deputațp de peste Nistru, printre 
cari cel dintâi fu însuș T. Jalbă, 
apoi St. Bulat, care peste mai 
puţin de două luni avea să con- 
ducă congresul naţional al Româ- 
nilor transnistrieni, ţinut la Tiras- 
pol, în zilele de 17 şi 18 Decem- 
vrie 1917. Comunitatea acestor 
două ramuri ale românismului sa 
putut vedea foarte limpede la acest 
congres, la care Sfatul Țării basa- 
rabean a fost reprezintat prin vi- 
cepreşedintele lui, dl P. Halippa, 
şi prin trei delegaţi (A. Crihan, 
G. Mare şi N. Grateneu) gi care 
a vrut să declare chiar unirea po- 
litică a pământului românese de 
peste Nistru cu „Moldova“. 

După declararea independenţei 
„Republicei Moldoveneşti“, cu cà- 
teva zile înainte de unirea aces- 
teia cu România, a intervenit, pe 
lângă legăturile de până aci cu 
Transnistrienii, o nouă legătură, 
de astădată de ordin biserieesc: 


„Comisia bisericească a Basara- . 


biei“ a adus, în ședința ei dela 13 
Martie 1918, trei membri de peste 
Nistru,!) intenţionând ca, după a- 
cest început, Biserica de dincolo, 
a cărei naționalizare o hotărise 
conpresul dela Tiraspol,2* să fie, 
cu timpul, înglobată la cea din 
Basarabia. 

Ei bine, la serbările din Chişi- 
nău nu s'a mai dat chestiunei na- 
ţionale de dincolo de Nistru nici 
o atenţiune, ca şi când ea mar 
exista în nici un chip. 

Ce e drept, cei doi luptători de 
frunte, dd. Bulat și Jalbă, erau şi 
ei la Chişinău, dar ei n'au fost bă- 
gaţi în seamă. Nu s'a găsit ni- 
meni care să le dea un rol în ca- 


„1 Cf. ziarul „România Nouă“ din Chi- 
şinău, 16 Martie 1918. 

2* Vezi O. Ghibu: Desteptarea Moldo- 
venilor de peste Nistru, Chişinău, 1917, 
pag. 6i. 


drul serbării, mei cine să-şi aducă 
cu un cuvânt aminte de ei! Dmi 
Sehmidt, Crupenschi şi 'Țiganco 
au putut să se facă simţiţi la 
Viena, cu prilejul tratativelor de 
dăunăzi, iar la noi conducătorii 
celor aproape un milion de fraţi 
de peste Nistru mau găsit nici o 
solicitudine şi prezenţa lor n'a fost 
exploatată nici din punct de ve- 
dere general românesc, nici din 
punct de vedere basarabean. 


Când m'am întălnit în gara Chi- 
ginăului cu T. Jalbă, cea din- 
4âi întiebare pe care mi-a pus-o 
acest ţăran simplu din cea mai 
înapoiată provincie, a fost: Când 
„trimișii Sovietelor au spus la Viena 
că unirea Basarabiei s'a făcut pe 
„urma presiunei armatei române, 
“de ce România ma răspuns cu 
desbuterile congresului nostru dela 
Tiraspol? Acolo nu era nici o ar- 


„mată română gi Moldovenii totuş 


au vorbit pentru unirea lor cu 
Moldova, pe care ar fi şi votat-o 
întreg poporul, dacă par fi venit 
pe neașteptate bolșevici: peste ei. 

Păcat că reprezentanţii oficiali 
al României de astăzi n'au avut 
înțelepciunea, prevederea şi cura- 
jul fratelui nostru transnistrian, 
„pentru a utiliza punctul de vedere 
al acestuia atât pentru chestiunea 
basarabeană, cât și pentru cea a fra- 


“ilor de peste Nistru, astăzi din nou 


'dată uitării cu desăvârșire. Ce ră- 
sunet ar fi avut în întreaga lume 
politică, dacă la Chişinău ar fi ră- 
sunat din nou strigătul de alarmă 
al lui T. Jalbă şi dacă primul mi- 
nistru al ţării ar fi declarat ca să 


«audă gi dnii dela Moscova şi cei 


dela Liga Naţiunilor, cari poartă 
atâta grije minorităţilor din cu- 
prinsul ţării noastre, că vom res- 


: peeta drepturile acestora în mă- 


sura în care vor fi respectate şi 
drepturile fraţilor noştri de peste 
Nistru, pentru cari sar putea pune 
chiar chestia plebissitului. 


Dacă primului ministru i-a scă- 
pat din vedere această chestiune, 
mă mir cum n'a avut cuiajul so 
ridice bătrânul diplomat, dl Phe- 
rekyde, care la 13 Iunie 1919 nu 
s'a dat îndărăt de a releva, la Si- 
biiu, în calitate de prim-ministru 
ad-interim, chestiunea Românilor 
din Banatul sârbesc, chiar în pre- 
zenţa Maiestăţii Sale R gelui, cu 
prilejul banchetului oferit de Con- 
siliul Dirigent. 

Dar. n'au fost uitaţi cu prilejul 
serbărilor dela Chişinău numai 


Basarabenii cari au făcut Unirea, 
şi Românii de peste Nistru, ci au 


www,dacoromanica.ro 
37 


fost lăsaţi pe dinafară și Românii 
din celelalte provincii. Pentru cei 
din vechiul Regat — reprezentaţi 
doar prin guvern și prin un nu- 


măr de vro 50 de parlamentari ` 


liberali transportaţi la Chișinău 
cu tren special — (dela Iaşi n'am 
mai văzut pe nimeni) — sau 
găsit, ce e drept, câteva cu- 
vinte de dragoste și de recuno- 
ştință din partea dlui S. Niţă, fost 
ministru averescan, dar pentru Ar- 
deleni, cari se ştie, că au avut şi 
la Chiev, şi la Chișinău și la O- 
desa ua oarecare .rcl în mișcarea 
basarabeană,. nimeni n'a aflat de 
bine să spuie un cuvânt, nici chiar 
dupăce un deputat liberal ardelean 
a adus Basarabiei salutul Ardea- 
lului şi a făcut aluzii destul de 
transparente la ajutorul dat de a- 
cesta Basarabiei. Tot astfel, nici o 
vorbă despre Bucovina, — cu toate 
că în istoria renașterii Basarabiei 
contribuția acestor două provincii 
a precedat-o şi a covârşit-o pe a- 
ceia dată de Vechiul Regat. 

Şi au mai fost şi alte greșeli, 
cari nu pot fi trecute cu vederea. 

Astfel: dece nu i sa dat dlui 
Marghiloman, sub care sa făcut 
unirea, posibilitatea de-a lua parte 
la serbări și de a rosti discursul 
anunțat înainte, prin care ţinea 
să răspundă printre altele, şi unor 
afirmaţiuni greșite şi tendenţioase 
ale domnului Crestinsehi ? Și, mai 
cu seamă, dece n'a fost invitat 
Alteța Sa Regală Principele Carol, 
a cărui prezenţă ar fi avut'o im- 
portanță politică cu totul deosebită 
și ar fi neutralizat şı efectele po- 
liticianismului de partid ? 


í sa 
Așa cum au fost serbările dela 
Chișinău, — cu toată mulţimea 


de oameni aduși de administraţie, 
— cel puţin pentru mine, care 
am fost martorul ocular al tuturor 
evenimentelor mari din Basarabia 
anilor 1917 şi 1918, evenimente 
străbătute de o unitate de simţire 
cu adevărat făcătoare de minuni 


Li 


— ele au fost un prilej de întris- 


tare. 

Numai atâta poate da România 
Mare, după șase ani dela unirea 
tuturor provinciilor ei? 


- 


Dar atunci, Basarabia era mai: 


tare când era singură, căci atunci 

cel puţin avea un suflet, până când 

azi se pare eă nu-l mai are. 
Detestabil examen dă, cu fie- 


care prilej, politicianismul româ- 


nesc... 
Cluj, 12 Aprilie, 1924. 
Onisifor Ghibu 


NEOROMANTI SM 


Tocmai în timpul când la Paris apă- 
rea cartea, d-lui N. Iorga, Legături n- 
tre Orient şi Occident în evul-mediu, 
carte menită să încorporeze la Occi- 
dentul latin teritoriul românesc, pe 
baza unor socotințe istorice comune 
romamnităţii medievale, tocmai în acel 
timp, la Bucureşti, câţi-va scriitori au 
întreprins să ne convingă că suntem 
deadreptul din Orient şi că aparținem, 
culturaliceşte, slavilor. Organul ace- 
stei noui teorii este revista de după 
războiu Gândirea, largă în îngăduința 
curentelor şi părerilor cât un magazin 
englez, iar scriitorii cari și-au pus în 
siujba apologiei orientalismului român 
taientul — liric sau epic, ziaristie sau 
diletantistic, — sunt d-nii Nichifor 
Crainic, Pamfil Șeicaru şi Lucian 
Blaga. Mai departe, ca imitarea dis- 
putei dintre slavofilii şi occidentaliștii 
Rusiei să fie cât mai aproape de mo- 
del, asemănător eterodorşilor cari au 


“pătat câmpul pravoslavnic al Rusici,. 


cineva a venit între ortodocşii dela 
Gândirea să-i combată, susținând o cât 
mai largă „europenizare“ a României. 

In trecut nu este rar cazul când 
scriitorii artiști s'au pus în slujba 
unor curente de idei, mai ales după 
ce au ajuns la o maturitate artistică. 
și în urma dovedrii talentului lor real 
într'un gen literar, cum este poetul 
Nichifor Crainic. Dar scriitorul care-și 
ia o astfel de sarcină în faţa, istoriei 
culturei, înainte de a păși impetuos la 
scris, are să se întrebe: întrucât se 
potrivesc ideile cu faptele, şi dacă se 
acordă, întrucât nu trebuiesc de pus 
între păreri raporturi logice pe care 
cbiectele, la care ele se raportează, nu 
lc cuprind? Căci din moment ce nu 
sunt respectate aceste cerințe, pe cât 
de elementare pe atât de streine poe- 
siei, scriitorul artist cade deadreptul 
în romantism, şi ni se pare că scrii- 
torii cari au plecat dela admiraţia li- 
teraturei ruse şi au ajuns cu formarea 
culturei române la Chiev, repetă în 
mie — şi, să sperăm! în mod trecă- 
tor, — romantismul istoricilor noștri 
de pe vremuri cari ne purtau în re- 
giuni tot atât de depărtate; — ei de- 
vin neoromantici. 

Dela sine înțeles că nu în aceste 
pagini şi nu cu lipsa noastră de com- 
petenţă vom desbate aici dacă popo- 
rul român este, sufleteşte şi cultural, 
mai „Oriental“ decât „occidental“ sau 
„măi“ occidental decât oriental: —- lu: 
crările de istorie critică şi de filologie 
face destulă lumină. Ceeace cade acum 
în vorbire, este afirmaţia axiomastică 
a poetului Nichifor Crainic, însușită si 
de d-l Pamfil Șeicaru, că toată cultura 
noastră este străbătută de influență, 
orientală rusească în aceeaş măsură în 
care este străbătută de cea, sud-orien- 
tală. Altfel cum sar putea afirma în 


Gândirea că în d-l Lucian Blaga s'a 
„revoltat fondul nelatin“, după pro- 
pria sa mărturisire; — cum s'ar putea 
face, număr de număr, elogiul cultu- 
rei ruse, ceeace rezumă d-l Șeicaru: 
„astă-zi literatura europeană este cu- 
cerită, stăpânită de literatura vu- 
sească“; — şi cum propagandă pentru 
nouile idei mântuitoare chemate să ne 
salveze dela neînlăturabilul „apus al 
Occidentului?“ Deci fondul istorie al 
problemei, baza de operaţii a acestui 
hioslavism vag şi unduitor, care măi 
mult transpiră decât se afirmă, se gă- 
sește în următoarea, propoziţie a poe- 
tului Nichifor Crainic: „Un larg fluviu 
de orientalism a curs deci în matca 
sufletului nostru popular. Bizanțul şi 
Kiewul au fost pentru noi vămile pe 
unde s'a strecurat, pe dedesuptul or- 
todoxiei, acest import ce s'a disolvat 
cu vremea în rezervoriul forțelor noas- 
tre primitive.“ Şi după ce aflăm că „el 
face parte din avuţia noastră popu- 
lară şi alcătueşte încă o putere de di- 
ferenţiere şi de rezistență a mentali- 
tăţii patriarhale, a geniului autohton 
faţă de curentul civilizaţiei europene“, 
în acelaş stil fugăreţ ni se pune ca 
problemă românească: „Problema Ru- 
siei în raport cu civilizaţia europeană 
e problema tuturor popoarelor de ve- 
gim patriarhal din sânul ortodoxiei.“ 

Lăsăm, deocamdată, la o parte în- 
trulocarea religiei cu națiunea, a filo- 
=ofiei istoriei cu starea socială, inmă- 
nunchiate întrun avânt retoric vred- 
nic de admirat din punct de vedere 
artistic, și ne oprim la egalarea pc care 
o face Chievului cu Bizanțul. Ce ne-a 
venit dela Chiev, ca să facă „parte din 
avuţia noastră populară“ şi, adăogăm 
noi, chiar culturală cultă? D-l Nichifor 
Crainic citează cărțile populare de 
„origine asiatică sau balcanică, bogo- 
milă“, ori d-sa ştie că bogomilismul 
vine de peste Dunăre, şi nu de peste 
Nistru. Tot de peste Dunăre ne-au ve- 
nit monahismul, limba cărților biseri- 
ceşti, dela sud-vest tiparul, iar marile 
reforme culturale, traducerea cărţilor 
bisericești în limba română, numai de- 
la Chiev n'au venit, ci dinspre Occi- 
dentul, faţă de care, asemănător Ru- 
siei, ne îndeamnă să „rezistăm.“ Sau 
ştie d-sa vre-o influență, inedită pentru 
noi, care să fi venit de-acolo? Bun 
înţeles că dacă d-sa vorbeşte de „im- 
port“, el trebuie să fie marcat istori- 
ceşte, trecut la răbojul culturei noas- 
tre ştiută de noi toţi, aşa cum stim cu 
toţii de-o înrâurire, una singură, venită 
dela Chiev: aceea a lui Petru Movilă. 
Şi pentru că meoromanticii noştri cul- 
tivă, poate, mai mult cartea lui Masa- 
ryk despre Rusia, — în care se în- 
seamnă şi confessio ortodoza Mogilas 
{Zur russischen Geschiciis- und Reli- 
gionsphilosophie, 1, 54) — decât lucră- 


www.dacgypnranica.ro 


. 


„d-lui N. Iorga, ca şi înrâurirea 


rile româneşti, vom reproducte urnă- 
torul pasagiu din cartea d-lui N. Iorga, 
Istoria literaturii religioase a Români- 
lor până la 1688, pasagiu pe care, de- 
sigur, d-l Șeicaru l-a cunoscut când 
sa grăbit să-şi însușească vederile 
d-lui Nichifor Crainic: „Dacă a fost o 
înrâurire rusească asupra culturii ro- 
mâneşti de atunci, trebuie să nu se 
uite că venia din Rusia polonă, şi nu 
din Rusia Ţarului, care era cufundată, 
încă în adânc întuneric, şi dela o Mi- 
tropolie rusească, unde un Român 
ajunsese cea dintâiu lumină a conştiiu- 
tei, a învăţăturei, a lucrului cu min- 
tea. Să wo uităm nici noi, şi să wo 
uite nici alții“ (pag. 132). Aceste cu- 
vinte, publicate în 1904, se vede că 
sunt uitate în 1924, de-o potrivă uitată 
starea Rusiei, zugrăvită în imaginea 

„TU- 
sească“, de proveniență românească, 
exercitată în Muntenia, şi Moldova de 
către Petru Movilă. 

A înlocui faptele cu produsele ima- 
ginaţiei, este, dealtfel, o lature speci- 
fică a neoromanticului. Deci poate in 
el să se „revolte fondul nelatin“, dar 
aceasta n'are aface cu realitatea isto- 
rică, după cum n'are afac nici para- 
lelismul tras de d-nii Nichifor Crainic 
și Pamfil Șeicaru între Rusia si Ro- 
mânia modernă; — cel dintâiu: „Se 
poate urmări şi la noi, ca în Rusia, 
firul de occidentalizare al unui petri- 
riom care a început cu un veac mai 
târziu“; — cel de-al doilea, schimbând 
puţin epocele istorice, o deplasare de 
nimica toată în timp: „Ceeace ne în- 
dreptăţeşte să facem o apropiere în- 
tre evoluţia Rusiei şi evoluţia noas- 
tră, este că aceeaş ruptură a continui- 
tăţii istorice s'a întâmplat aproape si- 
muitan (Petru cel Mare în Rusia, iar 
la noi odată cu domnia fanarioţilor).* 


Am subliniat înnadius înpereche- 
rea ciudată de cuvinte „aproape si- 
multan“, pentru ca să ajungem la ul- 
tima caracteristică a romanticului: ne- 
socotirii faptelor positive îi corespun- 
de detronarea categoriilor spiritului. 
Intr'adevăr, unde domneşte respectul 
lor, controlul positivist, se stie că o 
categorie absolută, ca simultan, nu su- 
feră comparativ, după cum nu se poa- 
te spune nici „mai puţin succesiv“ sau 
„mai mult alternativ.“ Dar asa este 
structura romantismului celui rău pla- 
sat: siluirea faptelor este însoţită de 
pierderea sau transfigurarea proprie- 
tăţii cuvintelor. Intrulocarea procese- 
lor istorice deosebite a, putut admite 
şi simultanitatea... aproximativă, fă- 
ră ca autorul să mai poată observa că 
„aproape“ simultan este, deadreptul, 
succesiv. 


Romanticii noştri de pe vremuri 
aveau îngăduința că le lipsea şi spi- 
ritul critic încă neevoluat îndestulătur, 


şi le lipseau şi cercetările cu care ss 
simte azi îmbogăţită ştiinţa română. Ei 
erau începutul, când simţământul de 
neam împiedica libera operaţie a jude- 
căţei nepărtenitoare. Dar neoromanti- 
cilor, ce îngăduinţă să le găsim? Lipsa 
de fecunditate în domeniul artei? O 
epuizare timpurie? Sau, poate, ei sunt 


DISCUŢII 


un document moral al intelectualităţii 
noastre care vrea să spargă încercui- 
rea în care s'a conplăcut până acum 
scriitorul, lărgindu-i sfera, de îmbrăţi- 
şare intelectuală. Sub acest aspect ei 
pot fi primiţi, dar servind ile îndoit 
îndreptar. 

Radu Dragnea. 


LITERARE 


IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI: „RĂTĂCIRE* 
(Prețul 40 lei)— Editura „Culturei Naționale“ 


Să presupunem că acest volum ar îi 
întâiul al autorului; şi că cetitorii ne 
întreabă: Cetim sau nu cetim? Eu zic: 
Cetiţi! 

Cele două Scrisori descoper un gân- 
ditor, care se răsvrăteşte contra filo- 
sofiei ce-l desparte de siguranţa reali- 
tăţilor resfrânte în creer; şi ne servesc 
date nouă, de teorie poetizată, la ca- 
racteristica, realismului nobil al auto- 
rului. Pentru el viaţa ce-o caută se- 
tos este; este cum o vede şi o descrie. 


In acest volum o vede astfel: Intr'o 
suprafață oarecare de feţe şi de 
antâmplări obicinuite se deschide deo- 
dată — în om — câte o adâncime 
sufletească, ce ni se desfăgură cu ve- 
chie măestrie, 

Mai simpatic, mai interesant, mai 
etic în Ispita, văzută dramatic, cu pa- 
tru caractere complet prinse, deşi sunt 
numai schițate. Nu-i doresc, însă, vi- 
cio dramatizare, de frică să nu se stin- 
gă fluturătorul farmec care învălue pe 
Lenuţa. Cu puţinul lor foarte evoca- 
tiv cele patru caractere fac o perlă 
de poveste, care şi-ar perde luciul prin 
„ concretizarea dramatică. 

Este caracteristic că uşurinţa cu 
care începe Ispita se repetă, în alt 
gen, şi în Rătăcire, şi în Mache Dum- 
brăveanu. Este par'că autorul ar fi voit 
să ne spună: Viaţa noastră pare usoa- 
ră; caută-i însă cuprinsul de supt fe- 
ţele-i trecătoare şi vei da de duios şi 
de tragic. Duiosul apare înţeles în 
Mache Dumbrăveanu, tragicul delica- 
teţei în Rătăcire; în două nuvele vă- 
zute în toată undularea sufletească, pe 
care poetul acesta o ştie prinde fără 
muncă şi cu alegere instinctivă de 
amănunt vorbitor totdeauna cu lim- 
pezime. 

Cine-i nepriceputul, care a uitat ori 
a voit să uite că acesta este tot vechaul 
maestru? Maestru... 

Tot el este şi în analitica spoveda- 
nie Violoncelul, terminat gingaș cu 
idilismul găndăcelului care singur 
ascultă cântecul meşterului mepriceput. 

Fariseu, Cauza speculei şi Focul pu- 
rifică, schiţele, nu aspiră la vecinicis; 
dar sunt- tot suflete precis desghiocate 
din coaja omenească, ce le ascunde; și 
oferă acelaș fel matur de povestire, 
prin care transpare însă criticul so- 


cial, ducând luptă cu egoismul lacom, 
răpitor; sunt satira volumului. 

Stilul, stăpânit tot cu vechkie pute- 
re, ofere Ardealului numai câteva par- 
ticularități muntenești: fitecine, domoi 
(plural!), încailea; se serie consesvent: 
împeţire, îmbolnăvit, împrimăvărează; 
se repreface, format logic, sună rău. 

Citatul din Eminescu, la pagina 110 
trebue rectificat aşa: 


Deci cum voeşti tu poţi urma cărarea 
Fii bun și mare ori pătat de crime, 
Acelaş praf, aceeaşi adâncime 

Iar moştenirea ta şi-a tot: Uitarea. 


Altfel, în toată cartea o singură 
eroare de tipar (la p. 118); ceice ti- 


părim de... departe, simţim invidia 
profesională! G. Bogdan Duică. 


FRAMEN'TE DIN „RATĂCIRE'+ 
DIN „VIOLONCELUL 

Şi, cu toate astea, a fost o fiinţă ca- 
re răbda, ba chiar preţuia cântatul 
meu. O lighioană, un gândăcel mic cât 
un bob de grâu. De unde se prăsise, 
de unde venia, nu ştiu. Il căutam de 
multe ori cu tot dinadinsul şi cu dea- 
mănuntul prin toată casa și nu dam 
de urmele lui de loc. Şi cum începeam 
cu violoncelul, se ivia, aici, alături, 
lângă mine. Am crezut, întrun rând, 
că poate îşi avea locuinţa chiar în vio- 
loncel, şi că, din pricina  cântatului 
meu, îşi lua câmpii şi-mi da târcoale, 
așteptând să isprăvesc, ca să se în- 
toarcă, acasă. Dar nu locuia în violon- 
cel, ci, pe semne, în scânduri, unde- 
va; iar sunetul violoncelului, departe 
de a-l goni, îl atrăgea. Venia, se în- 
vârtia împrejurul piciorului violonce- 
lului, ori sta pe loc, ascultând cu ma- 
re luare aminte. E drept că unele note 
nu-i plăceau nici lui. Era mai cu <24- 
mă un mi bemol, care horcăia rău de 
tot şi pe care, de câte ori îl auzia, se 
cabra şi lua o atitudine de vădită pro- 
testare. 

In general însă, nu încape îndoeala, 
că muzica mea îi plăcea. Un gândăcel 
cafeniu, cu pete negre, blând, aşezat. 
Vorba mamei: îl moleşia muzica. Nu 
se sfia, se lăsa să-l iau în mână şi-mi 
umbla cuminte prin degete. M'am ui- 
tat cu lupa la el. Navza nici ghiare 
ascuţite, nici mandibule tari: nu pu- 
tea să fie vătămător. Nu e vorba că 


www.dacereomanica.ro 
93 


şi vătămător de-ar fi fost, tot prie- 
teni am fi rămas. 


DIN „SCRISOARE“ 


Nu, simțurile nu ne înşală. In creie- 
rul nostru toate vibraţiile, toate per- 
turbările moleculare ale nervilor noj- 
tri, se reprefac exact în realitatea ex- 
ternă care le-a pricinuit. 

In siguranţa, aceasta aştept să mă 
întăreşti tu, prietene dragă, care eşti 
profesor de înţelepciune. Spune-mi că 
măreţia tainei puterii noastre de a cu- 
noaşte nu trebuie să ne ducă la scep- 
ticism, ci la încredințarea că mintea 
noastra e cea mai mare comoară ce 
putem visa, de vreme ce e cea mai 
mare minune din câte cunoaștem. Spu- 
ne-mi că măreţia acestei taine trebuie 
să ne facă să înțelegem că foamea, de 
a cunoaște e cea mai de căpetenie deo- 
sebire dintre noi şi celelalte vieţuitoa- 
re; că satisfacerea ei e o datorie sfântă, 
pentru acel care are înfăţişarea de om. 
Spune-mi că nu e adevănat că simţu- 
rile ne înşală, că nu e adevărat că nu 
putem şti nimic. Imi trebuie această si- 
guranţă. Fără de ea simt că se năruie 
şi lumea şi mintea mea, cu dânsa. Ce 
judecată îmi mai pot face eu despre 
ce e frumos şi ce e urât, — despre ce 
e bine şi ce e rău, despre ce e drept și 
ce e nedrept, despre ce e adevăr şi ce 
e minciună, dacă prin simţurile mele 
nu pot cunoaşte nimic? Ce valoare mai 
poate avea, mintea, mea dacă în ea am 
înmagazinat minciuni? Ce preţ mai are 
rațiunea mea, dacă are o asemenea 
obârşie? Mai bine nebunia... 


DIN „FARIZEU“ 

A! e înspăimântător gândul că din 
toată frământarea, evoluţiei, din toată 
vădit necontenita perfecționare a vie- 
țuitoarelor, dela cea dintâiu până la 
om, a ieşit raţiunea, — că această ra- 
țiune a devenit acum şi ea un factor 
al evoluţiei ce se va urma de aci în- 
colo, gi că totuș această frământare 
a dus şi va duce la o eternă necunoaş- 
tere... Mai bine moartea. 

Şi sunt român-neaoş, dar eu cred că 
nu e alt neam în care să fie mai mulţi 
farisei ca la noi; nu e alt neam la care 
să fie mai mulţi înţelepţi şi sfinți cu 
vorba, şi secături şi mişei cu fapta. Și 
dacă ar fi numai în treburile lor parti- 
culare, calea-valea; dar sunt şi în tre- 
bile ţării și asta crez co să ne ducă 
de râpă. Pe care-l auzi vorbind, îţi vine 
să-l săruţi, așa vorbeşte de frumos şi 
de cinstit; şi apoi, când te uiţi la fap- 
tele lui, să-l pui la zid să-l împuști, 
nu altceva. Eu cred că, teama grozavă 
de nesiguranța în care îl pune şi de în- 
tunericul pe care i-l pricinuește în min- 
te această nepotrivire între vorbe şi 
fapte, a făcut pe bietul ţăranul nostru 
să zisă: „Ori te poartă cum ţi-e vorba, 
ori vorbeşte cum ţi-e portul”. Că cu- 
vintele astea în gura lui nu sunt nici 


0 povaţă, nici o ameninţarea, ci un apel 
rugător la sinceritate şi la bună cre- 
dinţă: Ori vorbeşte cum ţi-e portul, ori 
te poartă cum ţi-e vorba, şi nu mă 
ameţi, să nu mai ştiu nici ce să fac, 
nici ce să crez. 


CRONICA ARTISTICĂ 
TURNEELE 


In anul acesta mai mult decât ori- 
când — publicul clujan a putut aplau- 
da o serie numeroasă de spectacole 
date pe scena Teatrului Naţional de 
diferite trupe dramatice din București. 
Fără îndoială că cele mai impozante 
evenimente teatrale au fost reprezen- 
taţiile extraordinare ale marei noas- 
tre tragediane Agata Bârsescu şi de- 
săvârşitului artist Ion Manolescu. 

In 12, 14 şi 15 Aprilie au avut loc 
reprezentațiile companiei Bulandra din 
Bucureşti. S'au pucat tragediile Maria 
Stuart de Schiller şi Othello de Sha- 


kespeare şi Țarina, piesă în 3 acte de. 


Lengyel. Primele două piese făcând 
parte din marele repertoriu clasic mon- 
dial ne dispensază de orice comentar 
analitic. „Țarina“ este o creaţie mo- 
dernă a dramei maghiare. Autorul lui 
Taifun trebuie să fie recunoscător ima- 
ginaţiei generoase, care l-a ajutat să 
realizeze o figură aşa de vibrantă și 
de sugestivă .a marei împărătese, dar 
fără îndoială că e dator cu acceaş re- 
cunoștință d-nei Lucia Sturza-Bulandra 
pentru măreaţa interpretare, prin care 
a valorificat cu prisosință creaţia ar- 
tistică o autorului dramatic. Notele 
fundamentele ale caracterului țarinei: 
temperamentul violent al femeii pasio- 
nate şi prestanţa majestúoasă a mo- 
narhei autoritare nu-şi putea găşi o in- 
„terpretă mai desăvârşită decât d-na 
Lucia Sturza-Bulandra. 

D-lui Tony Bulandra i s'a rezervat 
un personaj, (contele Czerny) pentru a 
cărui interpretare nu există posibilităţi 
de realizare scenică mai perfectă nici 
chiar în cea mai îndrăsneaţă imagi- 
nație. 

In Othello s'a reliefat îndeosebi d-na 
Gina Landry (Desdemona); d-sale i-a 
fost încredinţat și rolul Elisabetei din 
„Maria Stuart“, piesă al cărui rol titu- 
lar a fost interpretat cu o rară natu- 
raleţă, caldă și impresionantă de d-na 
Lucia, Sturza. 

In genere spectacolele oferite de 
compania Bulandra au avut darul să 
producă o adevărată satisfacţie artis- 
tică. Mai ales că rolurile secundare au 
fost interpretate în mod conştiicios, 
fapt puţin obișnuit la unele trupe de 
turneu, care s'au perindat prin Cluj şi 
care — afară de ireproșşabilii protago- 
nişti — erau încadrate cu elemente de 
o valoare artistică insuficientă pentru 
gustul unei părţi a publicului clujan. 

Alfa, 


DISCUŢII ÎN JURUL TEORIEI RELATIVITĂŢII 


Discuţiile în jurul teoriei lui Ein- 
stein au avut între altele şi acest re- 
zultat: s-a pus pe tapet iarăş chestia 
existenţei eterului. Einstein cu teoria 
relativităţii ne-a creat cea mai frumo- 
asă construcţie fenomenologică a fizi- 
cei teoretice de astăzi. Fără de a întra 
in domeniul cauzalităţii, ne-a pus la 
dispoziție un aparat ştiinţific admira- 
bil, cu ajutorul căruia am aflat relaţii 
noui între agenţii naturei. Este prima 
dată în ştiinţă, că fenomenul gravita- 
țiunii a putut fi coordinat în mod orga- 
nic cu alte fenomene, și tot în baza 
acestei noui concepţii, am avut în fine 
curajul a ne da seamă, deocamdată în- 
trun mod numai aproximativ, şi de 
construcţia universului. Teoria relativi- 
tăţii lui Einstein fiind numai o tedrie 
fenomenologică, coordonează numai fe- 
nomenele, dar nu explică şi cauzele lor. 
In acest ordin de idei, Einstein, dacă 
nu neagă expresis verbis existenţa ter- 
ului, cel putin nu are lipsă de el. 

Dar nu-i aşa la ceilalţi fiziciani! Suut 
mulţi şi distinși fizicăani, cari nu-și jert- 
fesc eterul cosmic de dragul lui Lin- 
stein. Alții iarăş discută chiar bazele 
matematice ale concepţiei lui Einstein; 
este adevărat că nu cu mult rezultat, 
Iar alţii sau ambiţionat şi au ajuns 
apropape la toate rezultatele lui Eia- 
stein, obţinute în baza teoriei relativi- 
tăţii, — fără ca să admită cât de putin 
ideia relativităţii. 

In şirele următoare vom analiza 
aceste idei şi concepţii, firește, numai 
in mod sumar, Conceptia relativităţii 
îşi are originea în rezultatul negativ al 
experimemtului lui Michelson, experi- 
ment prin care trebuia să se arate miş- 
carea pământului faţă de eter; şi dacă, 
această miscare a pământului fată de 
eter ar exista, experimentul lui Michel- 
son ar trebui să me arate anumite 
franze de interferenţă. Rezultatul lui 
Michelson obținut în laborator, notaţi 
bine! a fost negativ. Incercările ulteri- 
oare ale lui Michelson şi Morley, apoi 
ale lui Michelson şi Miller au dat ace- 
laş rezultat, negativ, în laborator. Iar 
rezultatul acesta a avut ca alt rezultat 
celebra transformaţie alut Lorenz, iar 
şi mai târziu înterpretarea și preluarea, 
acestei transformaţiuni prin Einstein, 
cu teoria relativităţii. Mulţi susţin ləvi 
că numai cu rezultatul negativ alui 
Michelson, este admisibil principiul re- 
lativităţii. Faţă de aceşti mulţi în ulti- 


mii ani, s-au ivit însă alţi fiziciani, cari ` 


susţin că teoria relativităţii este aşa de 
elastică, încât şi atunci când experi- 
mentul ar da un rezultat mult-puţin pozi 
tiv, totuş aceste experimente s-ar putea 
înterpreta în baza postulatelor relatiyi- 
tăţii, fireşte cu mici concesii şi corec- 
turi. Acest curent de idei este foarte 
bine reprezentat prin N. Reschevsky 
din Praga. 


www-daegreomanica.ro 


Faţă de această apărare, cu mult 
succes alui Reschevsky, de fapt inimici- 
lor lui Einstein nu le rămâne altă armă, 
decât metoda savantului german Dii- 
ring care atacă concepţia lui Einstein 
din punct de vedere metafizic, și al teo- 
riei cunoștinței; aci, de fapt, teoria re- 
lativităţit este atacabilă, 

Autorul acestor rânduri a avut oca- 
ziunea, să arate în o conferinţă ţinută, 
inaintea, societăţii filozofice universita- 
re din Cluj, că teoria lui Einstein duce 
de fapt la un absolut superior şi puter- 
nic, Și în adevăr, Einstein, ca să-şi sal- 
veze principiul fizic al relativităţii, tre- 
bue să admită anumite forme învarian- 
te ale legilor naturii, invariante față de 
orice transformare matematică, şi in- 
varianţa, acestor forme este un princi- 
piu pentru teoria, relativităţii; mai bine 
zis această invarianță este un postulat 
efectiv al-lui Einstein. 

Și acum vă întreb: nu este acest 
postulat al invariantei legilor naturei un 
postulat mai formidabil al absolutului 
decât toate postulatele şi teoriile filo- 
zofice ale lui Spencer? Și notaţi bine, 
postulatul invarianţei se bazează pe 
cea mai reală ştiinţă, pe fizică şi pe un 
instrument puternic al fizicei: pe mate- 
maică! Nu vi se pare curios că admi- 
țând relativitatea din punctul de vedere 
al fenomenelor fizice, postulezi tu, în 
creerul tău, majestosul principiu al in- 
variantei legilor naturei? Și invaranţa 
aceasta, nu este ea un eflux al absolu- 
tului? Distinsul fizician Hamel ajunge 
şi el la acest rezultat, însă în baza altor 
consideraţiuni; şi el postulează, tocmai 
bazându-se pe teoria relativității gene- 
rale, un spatiu absolut şi timp abso- 
lut, ambele însă de un ordin superior 
al cugetării. Speculaţiile lui Hamel 
n-au fost şi nu pot îi contrazise. 

Iată dară cum dela principiul fizic al 
relativităţii am ajuns la un absolut me- 
tafizic, bazaţi pe speculaţii absolut r2- 
ale, fizico-matematice. Să nu ne mi- 
răm de faptul, că catolicii din Germa- 
nia se ințeleg de minune cu sionistul 
Einstein! Dar să revenim la lucrurile 
mai reale. Intre timp s-a discutat mult 
despre experimentul lui Morley, în anii 
din urmă s-a încercat iarăş acest expe- 
riment, — nu în laborator ci în liber; şi 
anume în America pe Mount Wilson. 
St. John, care lucrează demult pe acest- 
teren, deocamdată a publicat câteva 
notițe în „Observatory“. Experimentul 
făcut în liber, la înălțime de 70 metri 
deasupra nivelului mării, nu a dat un 
efect pur negativ, ci un mic efect pozi- 
tiv. Experimentele repetate tot acest 
rezultat l-au dat. Asupra acestui re- 
zultat curg incă discuţii. Putem deci 
zice că deocamdată nu se poate vorbi 
nici de un efect pozitiv, nici de un efect 
negativ al experimentelor lui Michel- 
son. 


În baza teoriei generale a relativității 
trebue să admitem şi o deplasare a li- 
niilor dim spectrul solar către roşu; din 
toate încercările făcute pe acest teren, 
şi mai ales şi din acelea ale lui St. John 
se vede, că acestă deplasare, stă ascun- 
să, este acoperită şi de alte efecte. Izo- 
larea, acestui efect nu a reuşit deplin 
până acum. Şi aici trebue să așteptăm 
rezultatul cercetărilor viitoare. Teo- 
ria generală a relativităţii mai pretinde 
şi o deplasare a periheliului lui Mercur. 
Deplasarea a fost cantitativ calculată 
de Einstein. Astronomul Grossmann a 
declarat in ultimul timp, şi cu multă 
insistenţă, că această deplasare caleu- 
lată, este cu mult mai mare decât cea 
observată; iară „Astronomische Gesell- 
schaft“ din Germania, a instituit o co- 
misie specială, prin urmare nici 
din partea aceasta nu s-a spus ultimul 
cuvânt. 

Einstein mai pretinde în baza teoriei 
sale şi o anumită deviare a razelor lu- 
minoase, ce trec în apropierea unni 
corp de o puternică acţiune gravitică, 
cum este soarele. Măsurările din ultimii 
ani admit o anumită deviare în sensul 
lui Einstein, dar cercetătorii cei mai 
distinși încă nu sunt de acord în ce 
priveşte partea, cantitativă a acestei de- 
vieri, cum o pretinde Einstein. S-a ob- 
servat şi faptul că aceasta deviare dife- 
ră după mărimea stelelor, dela cari vin 
razele respective, rezultat în desacord 
cu prevederile lui Einstein. S-au obser- 
vat şi unele fenomene care maschează 
mult puţin deviația lui Einstein. 

Sommerfeld și Bohr au dat de altă 
parte o explicaţie frumoasă matemati- 
că a structurii fine observate în liniile 
spectrului. Această explicaţie s-a dat 
în baza teoriei relativității. Măsurările 
foarte precise ale profesorului Gehreke 
din Berlin, sunt însă în desacord cu 
prevederile relativităţii; și Gehreka 
susține că măsurările sunt în acord cu 
teoria „absolută.“ Discuţiile continuă 
şi în această direcţie. Şi în cazul acesta 
efectul există, dar nu în senzul canti- 
tativ calculat în baza relativităţii. 


Rezumând rezultatul cercetărilor şi 
măsurărilor făcute spre a verifica în 
mod cantitativ, fenomenele prezise de 
teoria, relativităţii reese că ele nu con- 
cordă — astăzi încă — pe deplin cu 
prezicerile teoriei. Dar dacă vrem să 
fim deplin nepărtinitori, atunci suntem 
totuşi constrânsi a admite, că efectele 
prezise, există în mod calitativ şi a la 
nega, nu se poate. Partea cantitativă o 
va decide viitorul. In cadrul acestei 
schițe nu-mi este permis a mă întinde 
asupra modului cum Michelson doreşte 
să refacă experimentul francezului 
Sagnac; lumea ştiinţifică se așteaptă, 
la frumoase rezultate în direcţia acea- 
sta. Trebue să amintesc aci şi cerce- 
tările lui Tomaschek din Heidelberg 
care a, refăcut experimeutul lui Michel- 


son cu lumina extra solară, va să zică 
cu lumina provenită dela stelele fixe. 
Rezultatul nu concordă nici în cazul 
acesta cu prevederile cantitative ale 
lui Einstein; şi chestia aceasta se discu- 
tă mult în Germania. 


In rândurile precedente am schițat 
în mod foarte general rezultatele teo- 
riei generale a relativităţii şi încercă- 
rile de a verifica prevederile ei. Ein- 
stein în teoria sa nu are lipsă de 
eterul cosmic. Dar sunt mulţi și ce- 
lebri fizicani cari nu voesce a jertfi ete- 
rul, şi nu jertfesc nici concepţia ab- 
solutului. Acești fizicani cu un elan 
vrednic de toată lauda sau pus pe 
muncă şi — lucru ciudat — au ajuns 
în mare parte la rezultatele lui Ein- 
stein, fără a admite principiul relati- 
vităţii. 

Unul dintre cei mai aprigi contrari 
ai lui Einstein este fără îndoială ce- 
lebrul Lenard din Heidelberg. Spre cea 
mai mare mirare a fizicianilor, Lenard 
exhumează o veche lucrare de o sută 
de ani publicată de I. V. Soldner în 
„Berliner Astronomisches Jahrbuch“ în 
anul 1804. Soldner în baza unor cal- 
cule foarte elementare, calcule pe cari 
le poate face şi un licean de al nostru, 
arătăse că o stea fixă, care stă în do- 
sul soarelui, își emite razele dealun- 
gul unei curbe în ochii nostri. Această 
curbă este datorită efectului gravitic 
al soarelui. Formula matematică, prin 
care se parafrazează această curbură, 
este exact aceea, pe care a dat-o Ein- 
stein o sută de ani în urmă. Mai târ- 
ziu Einstein a adaus acestei formule şi 
factorul „2“. Iată cum unul dintre cele 
mai esenţiale rezultate ale lui Einstein, 
a fost calculat şi prezis în mod ele- 
mentar, încă înainte de aceasta cu o 
sută de ani fără teoria relativităţii, şi 
fără calculul complicat al lui Einstein, 
admitând pur și simplu existenţa ete- 
rului. 

Am amintit mai sus, că un rezultat 
esențial al teoriei relativităţi este şi 
prezicerea precesiunei — deplasării — 
periheliului planetelor. Când dicsuţiile 
erau mai aprinse în jurul acestui fe- 
nomen prezis de Einstein, iată că trăz- 
neşte ca o bombă 0 nouă exhumare, 
din partea lui Gehrcke din Berlin. 
Gehreke prezintă fizicianilor o lucrare 
a lui Gerber publicată la anul 189%, în 
Zeitschrift für Mathematik und Physik. 
In această lucrare, Gerber, un profe- 
sor de liceu din Germania care a murit 
destul de tânăr, ne da formula exactă 
a precesiunei periheliului planetelor, 
tocmai aşa cum ne 0 dă Einstein mai 
târziu. Şi această lucrare alui Gerber 
se bazează pe existenţa eterului. Ad- 
miratorii lui Einstein în ortodoxismul 
lor au strâmbat din nas, dar n-au avut 
ce să zică. Faptul nu se poate nega. 
Iată dar al douilea efect fundamental, 
prezis de Einstein în baza relativităţii, 


www.deceremanica.ro 
£i 


şi desvoltat în mod elementar, în 
baza unei teorii direct opuse relativi- 
tăţii, și admițând „absolutul“ fizic. 

Rămâne al treilea efect: deplasarea 
liniilor spectrale spre roşu, sub influin- 
ta unui corp gravific. Acest efect a 
fost calculat în mod elementar de Mo- 
horovicic în anul 1921, admițând exis- 
tenţa eterului. Formula lui Mohorovicie 
este exact alui Einstein, dar este obţi- 
nută fără teoria relativităţii. 

Tot cam în acelaș timp Fârsterling 
(1920) şi Bucherer (1922) au obţinut 
acelaş rezultat al deplasării liniilor 
spectrale, bazându-se pe teoria cvan- 
telor, — iarăş în mod elementar. Iată 
dar cum şi al treilea efect fundamen- 
tal — prezis de Einstein — se poate 
calcula în baza „absolutului.“ 

S-au mai calculat şi alte efecte mai 
neimportante ale relativităţii, tot în ba- 
za „absolutului.“ Autorul acestor rån- 
duri, bazându-se pe teoria evantelor, a, 
aflat relaţia intre temperatura unui 
corp gravifiv şi massa corpului bazat 
pe teoria evantelor. 

Trebue să mai remarcăm încă ceva: 
Ştiinţa, de astăzi dispune de un princi- 
piu nou, de un postulat, şi anume pos- 
tulatul „inerției energiei“, în baza că- 
ruia unei masse îi corăspunde o ann- 
mită energie, iară unei cantități date 
de energie îi corăspunde o anumită 
massă. In baza acestui Principiu Abra- 
ham şi Bucherer au ajuns la toate re- 
zultatele lui Einstein, fără a admite re- 
lativitatea. 

Şi acum în ultima analiză, ajungem 
la următorul rezultat: teorią relativi- 
tății prezice anumite rezultate, şi îşi 
dă seama perfect de rezultul negativ 
al experimentului lui Michelson, şi al 
al@r experimente cu rezultat negativ, 
-— executate în acelaş scop. 

In mod calitativ aceste fenomene, 
prezise de teoria relativității, există; 
verificarea cantitativă astăzi încă lasă 
mult de dorit. Tot aceste fenomene se 
pot calcula şi prezice şi în baza altor 
ipoteze cari nu aparțin domeniului re- 
lativităţii. Augustin A. Maior, 

profesor la Universitatea din Cluj. 








Partidele politice şi Basara- 
bia. Solidaritatea partidelor po- 
litice în jurul Basarabiei a fost 
obiectul uneia dintre cele mai 
împunătoare: şedinţe din Came- 
ra Română. D-1 N. Iorga în nu- 
mele partidului naţionalist-de- 
mocrat, d-l I. G. Duca în numele 
guvernului, d-l N. Lupu în nu- 
mele partidului țărănesc şi d-l 
Al. Vaida în numele partidului 
naţional-român, cu făcut câte-o 
declaraţie de strânsă legătura 
în jurul Basarabiei. Cu această 
manifestare s'au spulberat mul- 
te din bănuelile şi speranțele 
duşmanilor. 


ATOMUL ŞI LEGEA SINGULAŢIEI 


IL 

De aici urmează că spectrul este 
produs de atom şi legat indisolubil de 
acesta. E clar, că, pe lângă ipoteza 
massei pline a atomului, fiecare ele- 
ment, b. o. fierul, ar avea o singură 
linie colorată în spectru. Intr adevăr 
n'am pricepe, cum ar putea genera o 
massă plină, omogenă, diferite linii? 
Experienţa arată contrarul. Cele mai 
nulte elemente au o sumedenie de linii 
spectrale, aşa că atomul trebue socotit 
ca un aglomerat de particule infinitesi- 
male, fiecare generatoare de linie spec- 
trală. Analiza spectrală duce, fatal, la 
porozitatea atomului. 

2) Atomizarea, electricităţii nu se 
produce numai la catodul tuburilor cu 
vid. Celebrele cercetări ale lui: Bec- 
querce şi soţii Curie au descoperit şi 
izolat un nou element, care proiectea- 
“ză electroni. E radiul, la care s'au 
adăogit şi alte corpuri radioactive. Din 
grăuutele sclipitor de radiu ţâşnese 


trei soiuri de raze: a) un mănunchiu - 


este format dim ioni, adecă atomi de 
heliu (gaz) încărcaţi cu electricitate 
pozitivă (razele „alfa“) b) o jurubiţă 
este alcătuită din electroni liberi: 
atomi de electricitatea negativă (raze- 
le „beta“) c) în sfârşit al treilea soiu 
sa dovedit asemănător razelor lumi- 
noase, având însă vibraţiunile foarte 
iuți şi mici: sunt razele Roentgen (ra- 
zele „gama'“). 

Toate aceste raze străbat prin foiţe 
de metal opace pentru raza luminoa- 
să, şi impresionează placa, fotografică. 
Isbindu-se de anume materii b. o. pla- 
tinociamura de bariu, produc un viu joc 
de lumină: fosforescenţă și fluoresgen- 
tă. Experiențele arată, că ionii gaze- 
lor la scădere de temperatură, conden- 
seadă vaporii de apă din atmosferă, 
devenind în chipul acesta nuclee de 
ceață. In baza acestei proprietăţi, fizi- 
cianul Wilson a fotografat drumul ra- 
zelor alfa. Aceste raze, isbindu-se în 
drumul lor de moleculele aerului, le 
despică în ioni, cari cu scăderea tem- 
peraturei vor închiega vaporii de apă 
în ceaţă. Drumul razelor alfa se de- 
senează printr'o aţă de negură, împle- 
tită îm jurul ionilor aerieni; se poate 
deci fotografa. Din fotografiile acestor 
raze se constată, că la unele drumul se 
termină în cârlig, la altele e tăiat 
brusc. 

3) De altă parte s'a dovedit, că dru- 
mul razelor radiului, ce pătrund prin 
foite metalice, se înmlădie unduios în 
iriteriorul acestora. Aceste două fapte: 
încârligarea drumului (traiectoriei) şi 
unduierea, în foiţele metalice, dovedesc 
neîndoios porositatea atomului şi ne 
indică şi forma constituţiei lui. 

Local atomului plin, sferic şi omo- 
gen al lui Democrit îl ia atomul po- 
ros, constelat din electroni, al lui Rut- 


herford—Bohr, în care se armonizează 
teoriile vechi cu teoria relativităţii şi 
a evantelor. 

Atomul lui  Rutherford—Bohr se 
aseamănă sistemului solar. Isbindu-se 
succesiv, de doi elettroni negativi îşi 
pierde  încărcările şi rămâne atom 
neutru de heliu. De aici tăierea bruscă 
a drumurilor. Când, însă, o astfel de 
particulă trece pe lângă sâmbure, elec- 
tricităţile pozitive ale centrului şi ionu- 
lui de heliu se resping puternic. De 
aici cârligul dela extremităţile unor 
traiectorii. 

Tot aşa fenomenul înmlădierii razelor 
alfa, şi beta, prin foiţe de metal, se în- 
țelege prin înfluinţarea lor de către 
sarcinele electrice ale electronilor şi 
sâmburelui. 

Sâmburele material al atomilor nu 
este omogen. In nucleul atomului de 
radiu sunt atomi de heliu; doar chiar 
aceşti atomi ionizaţi produc razele alfa 
şi gazul heliu, care întovărăgeşte fe- 


nomenele radioactive. Rutherford a 
arătat, că la rândul lor, razele alfa sfă- 
râmă nucleul azotului (nitrogen) şi des- 
pică atomii de hidrogen, cari se gă- 
sese mcorporaţi în el. 

Ca încheiere amintesc, că hidrogenul 
are o sarcină: pozitivă pe sâmbure şi 
un electron aşezat pe un inel; heliul 
are doi electroni, ce se rotesc diametral 
opus pe acelaş crug în jurul sâmbure- 
lui cu două sarcini pozitive; oxigenul 
are patru electroni pe prima, orbită, doi 
pe crugul următor și alţi doi pe al 
treilea inel; acești opt electroni sunt 
compensaţi prin cele opt sarcine po- 
zitive ale nucleului. i 

Massa plină a atomului lui Demo- 
crit s'a singulat în mici electroni. Le- 
gea singulaţiunei este valabilă şi în lu- 
mea atomilor, precum legea integrănii 
este valabilă şi în universul înstelat. 

De această imagine a atomului vom 
lega viitoarele expuneri din regiunea, 
vadiaţiunei și electricităţii. 

Teodor Neg 
prof. Orudea- Mure 


FIGURI REPREZENTATIVE: DR. ION ŞENCHEA 


In vremurile de sbucium și frămân- 
tare ale răsboiului, când se făureau zi- 
lele de mâine ale neamului nostru în 
uriaşele uzine de foc ale fronturilor de 
pretutindeni, când vigoarea  româ- 
nească se spulbera, pe întinsul câmpu- 
rilor de bătie, istoria şi-a cerut jert- 
fele şi dintre puținii, cari au rămas 
acasă. 

Lipsit de energia bărbătească strân- 
să cu arcanul pentru a fi aruncată în 
prima linie a focului păgân, neamul 
nostru din Ardeal era lăsat în grija 
câtorva încărunţiți de ai noștri cari 
aveau chemarea să-i apere dreptul la 
cartea românească şi să se lupte aprig 
pentru fiecare centimetru de libertate. 

Intre aceşti luptători dârji şi neîn- 
duplecaţi, călăuziţi de adânca înţele- 
gere a dragostii de neam şi pătrunși 
de uriașa răspudere a unor vremi în 
cari se cumpănea Societatea româinis- 
mului de pretuindemi, avocatul dr. Ion 
Senchea dela Făgăraş era cul dintâi. 
Răsărit. din umbra Pietrii Craiului, la 
Zârneşti, crescut aproape d? glis în 
dragostea şi închinarea pământului şi 
în atmosfera cinstită a vieţii patriar- 
chale românești, Ion Şenchea a râmas 
viaţa întreagă acelaş îndrăgostit al ogo- 
rului strămoșesc. Viaţa petrecută la 
şcolile ungurești, la făcut să simtă apă- 
sarea ce se punea, peste orice mcer- 
care de progres a românilor ardeleni şi 
inai pe urmă, când s'a stabilit în cen- 
trul Făgăraşului ca advocat şi intelec- 
tual român, a simţit cât de grozav e 
procesul ce se poartă între neamul său 
şi al stăpânilor de atunci... 

Era firesc, ca el, bărbatul deschis 
la chip că și la suflet, cinstit şi nepre- 





www.dad&romanica.ro 


cupețit în sentimentele lui românesti, 
să ia conducerea tuturor mișcărilor 2a- 
tionale din Țara Oltului. Glasul său se 
ridica tăios şi aspru când spunea ade- 
văruri asupritorilor şi era, neînduple- 
cat când arăta că e timpul ca puhoiul 
de nedreptăţi să se oprească... 

Şi dacă era firesc, ca Senchoa să fie 
aşa, ne puteam aştepa tot atât de fi- 
resc, ca el să fie trecut pe lista neagră 
a celor sortiţi să piară. Momentul a 
venit odată cu trecerea primului gră- 
nicer peste hotarul dela Predeal. Ion 
Şenehea, a fost prins și judecată nu i 
s'a făcut, ci a fost dat pământului ca- 
re-i era atât de drag... 


Noaptea, pe neştiute a fost dus pe 
malul Oltului — râul-martor al atâtor 
suferinţe românești — şi dupăce l-au 
lăsat să şi privească cioclii cum îi sa- 
pă groapa, a fost ucis şi îngropat ca 
un câine. Pământul a fost nivelat și 
brăzdat ca, și cel dealături, ca nici ur- 
mă să rămâie... Senchea a fost răs- 
plătit cu prisosință, pentru cele se a 
făcut şi desperarea aprinsă a cutropi- 
torilor de veacuri a fost alinată cu în- 
că nu strop de sânge românesc. 


Acum, Mitropolitul Primat al Româ- 
niei, a lansat apel pentru ridicarea 
unui monument lui Şenchea, în piaţa 
Făgăraşului. Acolo, unde a trăit şi a 
muncit o viaţă de om, acolo unde și-a 
seris osânda în cursul aprigelor lupte 
pentru dreptate, se va ridica, modest 
dar trainic, bronzul doctorului Ion Şen- 
chea. Sărbătoarea ce i se va face, va 
fi  prinosul şi închinarea întregului 
neam, aduse muceniciei sale. 


Tiberiu Vornic. 


SPICUIRI DIN DICŢIONARUL GREŞELILOR 
ORTOGRAFICE —AFURISITUL DE 


Dintre toate greșelile ortografice 
care schilodese scrisul românese, 
nici una nu e atât de frecventă ca 
întrebuinţarea greșită a apostrofu- 
lui. Şi, dacă ai întâlni-o numai la 
începători și în ziarele de a doua 
sau a treia mână, treacă-meargă!.. 
O întâlneşti însă şi în revistele şi 
în ziarele cele mai cu îngrijire re- 
dactate şi, ceeace e mai supărător 
dai de ea şi în manualele de şcoală 
şi în scrisul atâtor scriitori de seamă. 

Sunt greșeli care, acoperite de 
autoritatea revistelor şi a scriitori- 
lor la care se găsesc trec din con- 
dei în condei, fără săzşi mai bată 
lumea capul cu ele, deși faptul că 
la alţi scriitori aceleaşi construcții 
se găsesc altfel scrise, ar trebui să 
dea de gândit. 

Exemple : 

„Viaţa Rom.“ no. 1. 1923 : Va pre- 
ocupat (p. 114) Va pus (p. 114) ete. 

„Ramuri-Drum drept“ no. 3-4 
1923: Va susținut (p. 49), Vau gă- 
sit (p. 51) ete. 

„Sburătorul“ an I. no. 44: l'a 
făcut (p. 329) ete. 

„Cele trei Crişuri“ no dela 5 Maiu: 
Va auzit, pe care l'a gândit la fel, 
Va rostit (p..72) ete. 

„Lamura“ 1922 (0et.): Va redus 
(p. 21). Va străpuns (1). No. 3-4 
1924: lar aduce (p. 102) ete. 

„Rev. gen. a înv.“ no. 4, 1994: 
Vam urmărit (p. 242), Vau discutat 
şi Vau votat (p. 241). 

„Ap. Naj.“ no. 10. 1922: Vau 
plimbat, Vau răstignit (p. 7), Vau 
umplut, 'auaruncat, l'a silit (p.9) ete. 

„Flacăra“, no. 9. 1998: Vai nu- 
trit (p. 164 col. 1) dacă Paz auzi; 
(col. 2) Va tăcut (166), Va cântat 
(153), Pa ajuns, Pa luat (154 col. 3) 

„Furnica“ no. 15. 1993: Pam 
cumpărat (8). 

„N. Rom.“ 10 Apr. 1924 p. 1 
col. 5: Pa dat 

„Adevărul“ no. 11975. 1923 (8 
Martie): Va dat (p. 1 col. 2) Va 
văzut, Pau cunoscut, la făcut Pa 
acoperit (p. 3). 

„ Dimineaţa” 1922. 12/X : Va ho- 
tărît ete. 

„Gaz. Trans.“ no. 240. 1922: nu 
Pa validat, la sărutat ete (p. 3.) 
col. 1. 2). 

„Lupta“ no. 349. 1923: Pa asi- 
gurat, lam strânge etc. (p. i) 

Radu Rosetti: Amintiri I: Vam 
cunoscut (v. 194), Pam uitat (220) 
Pa ridicat (246), Pau dus (283) ete. 

A. Vlahuţă: La gura sobei. 1912 
Ed. Al. Baer. Pa impresionat (p.119) 
Pau început (p. 197) Pau mustrat. 
Pau lăsat (p. 207). 


E, Lovinescu : Potrete literare (B. 
p. t.n. 15-17) Pau întâmpinat (p. 41); 
Pa cucerit (p. 44), Pam căutat (p. 
60) Va ţinut (p. 62), Paş fi avut (63) 
Pam cucerit (04), Pam cunoscut (68) 

Al. Busuiocianu: „Figuri şi cărţi“ 
Pam luat (p. 11) Pam avea (190.) 

I. Simionescu: Oameni aleşi I. 
Pau călăuzit (122), Pau înapoiat 
(123) Pau dus (124), Pa acoperit 
(126) ete. 

D. Anghel. Poezii. Ed. Cartea 
Rom. lag lua (185), lags fi'nchinat 
lui Dumnezeu (195), Pa nins, Pa 
miruit (5) Paduce (139) ete. 

Şi am putea continua la infinit 
aceste spicuiri. 

Dar nu numai în construcţii de 
felul acesta dăm de întrebuinţarea 
greşită a apostrofului. Iată şi alte 
exemple. - 

Bibl. p. toți. nr. 28 I. Creangă. 
Opere complete. Ia zvârle!l şi tu 
acum. L-oi zvârli eu, dar scoate” 
mai întâiu (p. 78) dacă'i fi meșter 
p. 79) "l-a ajuns, "i-a fost seris, 
(80) a început ai striga (81) ete. 

Anghel: Poezii: să'mi copere, 
ceţi poate da iubirea, să'ţi dea, 
să'i adune, ce gură'i surâde acum, 
sii vorbeşte, care'l chiamă, Aga 
"şi lasă musafirii, brazde's ici, colo 
săpate, mi's stânşi ochii şs alb 
albe's mândrele garoafe” să'și le- 
pede, ete. 

Din Apărarea Naţională: cea 
Paltă, i s'au deschis porţile, au 
practicat'o, a primito, săl con- 
strângă (nr. 12. 1922) 'i-am spune, 
şi impun, "i-au gonit "1 încovoaie, 7 
ruinează, "și-au pus ochii, pe cari, 
“ le adresează cum "arată numele, 
unde'și atârnă pălăria (nr. 10 1929) 
carel primise, să'și ducă, 'fHi-am 
scris, să} modificăm, să” cunosc, 
’i-se pare, i-au făcut un serviciu, 
nu vom plânge după ei ete. ete. 
(nr. 9. 1922). 


* 


Cu nemiluita se întâlnesc gre- 
şelile de felul acestora. 

Şi de unde provin ele? 

Din părere greşită că formele 
scurte ale pronumelui personal 
(mi, ti, î, l) şi a pronumelui reflexiv 
dela dativ (şi) derivă din formele: 
îmi, îti, îi, îl, își, pecând adevărul 
e că cele din urmă sau format 
din cele dintâiu. Iniţialul î nu e 
decât un sunet sprijinitor, o cârje 
de care se folosese cele dintâiu 
ori de câte ori au nevoie de un 
razim. 

Prin urmare, întrebuințarea apo- 
strofului înaintea pronumelor: mi, 


www.dăcaipmânica.ro 


NOASTRE DE LIMBĂ 


APOSTROF 


fi, i, l, ṣi, spre a indica lipsa sune- . 


tului î, e o greșală. 

Corect, deci, construcțiile de mai 
sus se vor scrie aşa: zvârle-l, l-oiu 
zvârli, seoate-l, dacă-i fi, a început 
a-i striga, să-mi copere, să-i adu- 
ne, Aga-şi lasă, să-și lepede, ţi-am 
scris etc., — cu trăsură de unire. 

Mult mai mare ignoranță decât 
aceştia, dovedese cei care scriu 
mi's dragi, și's bolnav ete. fiindcă, 
în cazul acesta, n'au măcar scuza 
celor dintâiu: de a fi crezut că e 
firesc ca formele mai scurte să fie 
considerate ca formate din cele 
mai lungi (mi din îmi ete). S fiind 
forma scurtă a lui sunt, lipsa cărui 
sunet o indică apostroful pus îna- 
intea lui s? Iar cei care își moti- 
vează felul de a scrie ca mai sus, 
cu forma îs, ar trebui să ştie că 
aceasta nu e o formă literară. 

Tot atât de ignoranţi sunt și cei 
care întrebuinţează apostroful după 
formele scurte ale pronumelor în 
chestie, ca în exemplele: Pam vă- 
zut, Paș lua, aş da, iam spus, 
ete. fiindcă în cazurile acestea 
apostroful întradevăr nu indică 
decât lipsa cunoștinței de cauză, 
căci altceva nu lipsește aici. Corect 
nu se vor putea scrie deci aceste 
construcţii decât în chipul acesta: 


l-am, l-ai, l-a văzut 

l-am, lafı, l-au văzut 
l-aş, l-ai, l-ar vedea 
l-am, l-ați, l-ar vedea 


Tot aşa, în combinaţie cu cele- 
lalte pronume: mi-am, i-a, şi-a 
văzut de lucru ete. 

De plâns întradevăr sunt însă 
greșeli ca vom plânge, (viitorul) 
citat mai sus, sau: cinei ager la 
copită (dintrun volum de poezii), 
unde ż¿ însemnează este, eto. 

Dacă am amintit şi numele cå- 
torva scriitori în legătură cu aceste 
greșeli de ortografie — și aş fi 
putut înșira încă foarte mulţi — 
n'am făcut-o pentru a scădea ceva 
din valoarea formei scrisului lor, 
fiindcă ştiu câte din astfel de gre- 
şeli trebuie puse în sarcina cule- 
gătorilor şi a corectorilor. O ştiu 
din propria-mi experienţă. Uù ziar, 
la care colaboram într'o vreme, 
îmi înlocuia consecvent trăsura de 
unire cu apostrof. Corectorul, chi- 
purile, îmi îndrepta „greșelile“. 

Le-am amintit totuși, fiindcă 
astfel de greșeli, trecute cu vederea 
la revizia corecturilor şi semnate 
de scriitori apreciaţi, sunt luate de 
bani buni și „fac şcoală“. 

Axente Banciu 


CER O NICI 


PA RISIENE 


Viaţă scumpă şi decrete-legi — Babilonul modern — Nebunia sporturilor 
Tristețe . .. primăvară 


Înarmat cu decrete-legi, caşi amtizul 
Jupiter cu fulgere, d. Poincaré a reu- 
şit din înălțimile „Câmpiilor Elisee: 
să împrăștie banda internajională a 
speculanţilor şi să oprească deprecie- 
rea, vertiginoasă şi nemotivată a fran- 
cului. Panica a trecut, însă au rămas 
consecinţele. Profitul îl trag tot cei 
bogaţi. Supt motivul căderii francuiui 
restaurantele, hotelele, cafenelele și 
toate localele de consumaţie au urcat 
preţurile. Dacă însă deprecierea fran- 
cului a fost urmată imediat şi fără ezi- 
tare de urcarea preţurilor, creşterea 
lui implică doar menţinerea pe mai de- 
parte a vieţei scumpe. Raportul nu e 
valabil, decât unilateral. Pe lângă du- 
bla decimă şi noile impozite, contri- 
buabilul amărât trebue astfel să supoar- 
te şi oscilările speculei. Deci viaţa s'a 
scumpit cu un „sou“ cu doi la pâine, 
la metru, la cafea, la zarzavaturi, care 


toți „sou“ adunaţi apasă bugetul ce- - 


tățeanului francez. Iată o armă în mâ- 
na opoziţiei pentru viitoarele alegeri 
generale, fixate la 11 Mai ziua fecioa- 
rei Jeanne d'Arc. Istoria, ne povesteste 
patriotismul acesteia şi ura ei contra 
sirăinilor de dincolo de canalul Mâne- 
cei. Ziarele opoziţiei, nu uită să ap:0- 
pie invazia istorică de invazia actuală, 
a fiilor şi ficelor Albionului. Doar pe 
Coasta, de azur şi la earnevalul de la 
Nice un modern Diogen zadarnic ar 
fi căuta cu felinarul aprins ziua... un 
Francez! Trenurile de lux, staţiunile 
climaterice şi plăcerile Parisului cu 
tezaurul său de arte și minunatele achi- 
ziţii ale civilizaţiei secolului al XX-lea, 
nu mai sunt accesibile, decât fericiți- 
lor posesori de livre-sterline şi dollari. 
Vorba, vine... ele sunt accesibile tu- 
turor bogaţilor lumei şi deopotrivă 
Pierre Morgan şi Hugo Stinnes îşi scal- 
dă yachturile în Mediteranee. 

Dar Parisul, cel mai frumos oraș al 
lumei şi cel mai ispititor nu atrage 1u- 
mai aurul, ci şi o mulţime anonimă de 
aventurieri, cabotini şi expatriaţi. Pre- 
cum Odinioară Roma în apogeul glo- 
riei trezea prin strălucirea ei poftele 
barbarilor, care au reușit s'o cuce- 
rească seducându-i spiritul auster și 
naţional, Parisul îmbracă tot mai mult 
un caracter cosmopolit. Fluctuat nec 
mergitur ... totuşi nu fără o nuanţă de 
regret constată un jurnal de seară im- 
trusiunea elementului străin, a acestor 
expatriaţi (Heimatlose) în toate dome- 
niile şi curentele artistice şi sociale, 
şi care perverteşte tradiționalul spirit 
francez. Mai ales cartierul „Mont- 
martre“ şi cel latin, cele mai originale 
şi mai parisiene, sunt pline până la 
debordare de străini. Nu sunt rare lo- 
calurile, unde în afară de personalul 
de serviciu, nimeni nu vorbeşte fran- 


țuzeşte. Negri senegalezi, Japonezi 
agili şi discreţi, Chineji cu fizionomie 
de amtropopiteci, Americani fălcoși, 
Ruși visători şi adormiţi, Italieni gă- 
lăgioşi, Spanioli mândri, Greci îusi- 
nuanţi, Bulgari  sbârliţi şi Români 
Cocheţi şi băeţi frumoşi; toate rasele 
şi limbile globului le auzi și le întâl- 
neşti. Proporția numărului străinilor 
este în creştere continuă de 2 ani. 


Acum un an însă te surprindea, când 
auziai nemţeşte sau ungurește, limbile 
„învinşilor“, azi te isbeşti frecvent pe 
bulevarde, în tramvaie, în autobuse de 
aceşti obişnuiţi ai „ghettoului“* Buda- 
pestei. 

Aglomeraţia este crescândă; ea va 
deveni curând insuportabilă. Jocurile 
olimpice se apropie. Deasemeni se pra- 
găteşte o expoziţiei universală de arte 
decorative pentru mai târziu. Statis- 
ticele arată, că toate marile expoziţii 
şi concursuri internaţionale au lăsat 
viaţa mai scumpă cu 30% la Paris. 
Vrednic subiect de meditații pesimiste 
pentru lumea funcţionară şi salariată! 
Puțin importă. Scumpirea va veni pe 
urmă... deocamdată plăcerea. Căci 
sporturile printr'o vogă, îrizând nebu- 
nia, au ajuns pentru tinerimea zileior 
noastre o rațiune de-a fi. Cred că nu 
trebue să insist asupra necesităţii şi 
binefacerilor exerciţiilor sportive mai 
aies pentru intelectuali şi toți aceia 
care au 0 viaţă sedentară. Aberaţia în- 
cepe însă, când sportul înecetează să 
mai formeze numai o necesitate de 
recreaţie trupească o justă cultură re- 
generatoare a organismului, pentru a 
deveni mai ales o necesitate de ordin 
psihologic, eseluzând orice altă înde- 
letnicire literară, artistică sau ştiinţi- 
fică. Şi dacă pentru mulţimea tinerilor 
uvrieri, care în orele de distracţie ce- 
tesc absorbiți jurnalele de sport şi ur- 
măresc cu patimă recordurile bătute 
şi pariiurile câștigate lucrul este scu- 
zabil dintr'un motiv sau altul, pentru 
studenţimea universitară desinteresul 
aproape general pentru altceva, decât 
sportul, însemnează o vădită şi tristă 
degradare intelectuală. Tinerii de as- 
tăzi nu mai ştiu ortografia, sunt lipsiţi 
de-o cultură filozofică şi artistică şi nu 
au decât un mediocru interes pentru 
litere şi ştiinţe. Ne îndreptăm pe toate 
terenele spre o „americanizare.“ In se- 
colul automobilului şi al boxului, al 
averilor repede câştigate şi al indus- 
trializării nebune, ce însemnătate mai 
pot avea artele şi ştiinţele pentru acea- 
stă generaţie de „sportsmani“ pasio- 
naţi? De altfel viaţa modernă însăşi nu 
le cere altceva, decât exaltarea spiri- 
tului de iniţiativă, a curajului excen- 
tric şi a stăruinţei obstinate în baterea 


www.dacazomanica.ro 


unui record, calităţi desvoltate şi fa- 
vorizate prin sporturi. 


Primul şi care va fi mai mult atins 
dintre toate centrele lumei pe urma 
acestor simptome de desinteresare in- 
telectuală în aportul său pentru crea- 
ţia sufletească a atâtor generații, este 
desigur Parisul. „Oh les siécles, les 
siécles sur cette ville!“ exclamă unde- 
va Verhaeren; âtâta comoară de artă, 
atâtea monumente plastice şi arhitec- 
tonice, atâtea suveniruri istorice, atâta 
efort intelectual și artistie au aglome- 
rat în Paris secolele, care pentru aceşti 
tineri oțeliți nu se vor mai împărtăşi 
de altă atenţie, decât doar o privire 
repede dintr'o cursă de automobile îr- 
tre două  „matchuri“. Notre Dame, 
Louvrul,  Tuileriile, St.  Germain-l! 
Auxerrois, de unde porni signalul pen- 
tru noaptea St. Bartolomeu; Sena mân- 
dră cu nenumăratele-i poduri, şi mai 
ales Cartierul latin cu Sorbona, Collé- 
ge de France, cu marile şcoli, cu 
Luxembourgul, centrul învățământului 
mondial, unde din secolul al XII-lea 
discipoli şi clerici din Jumea întreagă 
se adunau şi forfotiau pe străduţeie 
în jurul colinei St. Genevi&ve, unde 
astăzi se ridică Pantheonul şi biblio- 
teca cu acelaşi nume, pierzând nopţi 
întregi în discuţii vehemente şi de- 
monstraţii dialectice; Cartierul latin, 
unde au cugetat cele mai celebre ca- 
pete de savanţi şi au suferit cei mai 
subtili poeţi, Cartierul latin alui Taine, 
Sainte-Beuve, Renan, alui Baudelaire, 
Verlaine şi Paul Fort, Cartierul latin 
al bohemilor din toată vremea şi toa- 
tă lumea, al sentimentalului Rudolf şi 
al sburdalnicei Mimi Pinson; toate 
aceste amintiri istorice şi monumente 
artistice nu le vor spune lucru mure 
atleţilor internaționali dela jocurile 
olimpice, admiratori de stadii şi avizi 
de şampionate. 


In ultimul timp din cauza mizeriei 
de camere municipalitatea, s'a adresat 
particularilor pentru găzduirea sporti- 
vilor străini. Astfel — spune o veche 
zicală — precum odinioară fiscare fa- 
milie burgheză avea poetul ei, care era 
caşi viermele în fruct, astăzi toate ca- 
sele îşi vor avea atleţii lor. Sunt dese 
şi facile spiritele cu aceasta, ocazie. De 
sigur recorduri, neluate în program, 
vor fi bătute şi rasa va fi regeneraiă, 
deşi unele rezerve se impun din acest 
punct. Indoelnic este insă dacă pentru 
femeie este de preferat atletul poetu- 
lui. Căci sporturile tind prin resortul 
lor simplificator de orice viaţă sufle- 
tească, de orice sentimentalism visă- 
tor, de orice complex interior să facă 
să piară tot mai mult farmecul şi miste- 
rul ei. Exaltarea femeii se datorește 
doar geniilor artistice şi rafinamentu- 
lui filozofic. Cert, de se vor bucura de 
tot luxul şi confortul civilizaţiei, vor 
deveni însă pentru sexul tare simple 


păpuşi recreatoare şi distractive. Va 
dispare rasa visătorilor poeţi şi a gin- 
gaselor amante, uitate vor fi delica- 
tele analize sufleteşti şi spiritualele 
„causeries“ de saloane; iar femeia ca- 
re a fost regină în Franţa, regină a 
sentimentului şi cugetărei artistice, va 
pierde tot mai mult din puterea ei, 
degradată într'o patroană de circ, cu 
nobila chemare de-a da primele îngri- 
jiri bărbatului, eşofat în concursuri 
sportive. 
. + 

Poezie... amor, termeni insepara- 
bili. Nu cred să fi fost însă o genera- 
tie de poeţi mai sclavă femeii, decât 
generația romantică. Acești trişti vi- 
sători erau osândiţi, să sufere marti- 
riul dragostei. Până şi primăvara cu 
trezirea la viată a întregei naturi le în- 
spira sentimente triste. Paradoxal lucru! 
Cum se poate ca primăvara să inspire 
melancolii şi tristeţi? Voi încerca să 
dau o lămurire, conform sugestiilor 
doctorului Pierre Janet. In magistra- 
lul curs făcut anul aceste la „Collâge 
de France“, doctorul Janet a pus baza 
unei teorii a psihologiei sentimentelor 
cu totul deosebită de cea tradiţională. 
El porneşte dela chestiunea de metodă, 
că psihologia nu poate îi înglobată ca 
ştiinţele fizice şi nu poate fi înţeleasă 
fără noţiunile de utilitate şi finalita 
şi şi pune întrebarea: ce rol au senti- 
mentele în viata sufletească? Abando- 
nând cu totul vechea, explicaţie a senti- 
mentului simplă oglindă a unei stări 
fiziologice sau patologice, precum şi 
teoria, periferică și viscerală alui W. 
James, el pare să încline mai mult 
spre şcoala americană; din Chicago și 
spre o explicaţie a sentimentelor prin 
acţiuni şi conduite. Totuşi, şi această, 
interpretare se dovedeşte, la un exa- 
men critie, unilaterală și superficială. 
Ea poate să explice emoţiunile, nu în- 
să sentimentele. Iată exemplul ursu- 
lui! Cineva întâlneşte un urs pe neay- 
teptate într'o pădure. Instinctul vital 
de conservare îi va trezi imediat ac 
tiunea de salvare şi conduita fugei de 
unde bătăi de inimă... spaimă. Emo- 
tia pare astfel, provocată de-un exei- 
tant extern, o dizordine momentană, o 
circumstanță complexă şi anormală, 
căreia nu ne putem adapta. In senti- 
mente este însă ceva mai mult; ele nu 
răspund numai unor acţiuni externe, 
ci și unor acţiuni secundare, care por- 
nesc din internul individului. Actul de 
a fugi şi combate nu poate explica 
tristețea. Jepurele, care la cel mai mic 
sgomot o ia razna peste câmpuri, nu 
este împiedecat, ca odată motivul ex- 
tern încetând, să pască mai departe li- 
miștit şi fără, nici o nuanță de tristeţe. 
Tot aşa, sportivul zilelor noastre, după 
straşnicele emoţii ale unui „match“ :aă, 
îndoesc, că va avea melancolii şi tris- 
teţi inexplicabile. Ce formează deci 
adevăratul substrat al sentimentelor, 


sunt reacţiunile secundare. Însuși ca- 
vântul conștiință nu conţine altceva 
decât un ansamblu de reacţiuni inter- 
ne, reflexe inbibate şi regularizate 
prin instinctul vital şi instinctele s-o 
ciale. Făptura omenească acumuloa- 
ză şi cheltuește energii și forţe. Senti- 
mentele nu sunt altceva decât reguli- 
toare şi controale ale cheltuellii de 
forţe (concepţie vădit utilitaristă). Un 
individ vesel este cheltuitor, un risi- 
pitor de energie sufletească, iar triste- 
ta este o economie de forțe, o strâm- 
tare a vieţii. Viaţa, cere efort continuu, 
ea oboseşte, în special viaţa zilnică, 
materială cere o continuă agitare, n 
continuă degajare de forte. E bine deci 
a avea la un moment dat un refugiu, 
o retragere cât de modestă. De aceia, 
nu fără o nuanţă de ironie, recomandă, 
doctorul Janet, viaţa sufletească, lu- 
mea, spirituală, refugiul tuturor răni- 
ților existenței şi a psichastenicilor. 
Oboseală, inacţiune moroasă, frică de 
orice efort, groază de viaţă: iată trep- 
tele patologice ale tristeţei. 

Fără a trece  într'o generalizare 
riscată, este touşi tentant a asimila 
poeţii romantici acestei categorii de 
răniţi ai vieţii; răniţi sinceri, sau ipo- 
criţi, numai ca artişti, sau şi ca oa- 
meni obişnuiţi, chestiunea este subtilă 
şi de altfel fără importanţă în proble- 
ma pusă. Principalul este că toată ati- 
tudinea lor în faţa vieţii este, cea a 
triștilor. De unde refugiul în trecut, 
într'o lume ideală, într'o viaţă rusti- 
că, simplificată, în amintiri; şi oroarea 
pentru vulgaritatea şi banalitatea pre- 


SPENGLER $ 


Odată cu dezastrul armatelor pu- 
terilor centrale a început să facă 
vâlvă curând apăruta lucrare a lui 
Oswald Spengler „Untergang des 
Abendlandes“. 

De atunci încoace cartea 
care cuprindea învăţătura filoso- 
fului german a ajuns să fie răs- 
pândită în peste 50.000 de exem- 
plare, un tiraj remarcabil chiar 
când e vorba nu de greoaie studii 
filosofice, ci de romane sensaţio- 
nale. Ideile lui Spengler, cu toate 
aceste, nu au ajuns populare prin 
acele 50.000 cărţi tipărite și des- 
făcute. Opera de răspândire a idei- 
lor sale au făcut-o broşurile de 
popularizare apărute şi foiletoanele 
ziarelor. Dar aceasta nu este impor- 
tant. Ce ne interesează este, că 
Spengler a ajuns un filosof de o 
extraordinară popularitate abia în 
câtiva ani. Popularitatea lui. a luat 
cele mai mari proporţii în Germa- 
nia, dar nu pentrucă mediul de 
aici ar fi fost mai copt pentru a-l 
înţelege, ci dintrun mie motiv de 


www.dăcagomânica.ro 


zentă. Astfel toată explicaţia de odi- 
nioară a unei melancolii bolnave, a 
unei sentimentalităţi exagerate, ase- 
mănătoare cu cea a plantelor de seră, 
care nu pot suporta intemperiile na- 
turei, o vedem Bupt adevărata lumi- 
nă: o diminuare a forţelor sufleteşti. 
Romanticii au fost psichastenici. 

Interesant este mai ales aspectul pe 
care îl îmbracă le ei amorul. El nu este, 
decât suferinţă; şi dacă chiar au fost 
momente de fericire, ele nu au valoa- 
re, decât pentru a evidenția cu atât 
mai mult contrastul între trecutul fe- 
ricit şi prezentul trist. De asemeni 
exaltarea impetuoasă şi exuberantă a 
vieţii primăvăratice cu trezirea insti- 
telor şi a, forţelor naturei îi ofensează 
şi-i face să caute refugiul în amintiri. 
Şi astfel putem înţelege de ce primă- 
vara, evocatoare a fericirilor şi dure- 
rilor trecute, trezeşte coarde melanco- 
lice în sufletele lor sdrobite... Totuși 
să le mulțumim de-a fi îmbogăţit co- 
moara sentimentlă a, omenirei cu nesti- 
mata delicatei amintiri. „Căci realita- 
tea vieții este un vis fără consisten- 
tă. Totul trece: fericire, nenorociri; 
singură amintirea ne rămâna tovarăşe 
credincioasă, amintirea dulce a ferizi- 
rei şi cea, poate mai suavă, a neno- 
rocirei.“ 1 

Le seul bien qui me reste au monde 

Est d'avoir quelkueiois pleuré. 

Paris, 1 Aprilie 1924. 

Petre Drăghii. 


1 G. Lanson: Hist. de littérature 
francaise. A. de Musset. 


I GERMANII 


ordin, ca să zicem aga, particular. 
Lucrarea lui Spengler, degi ter- 
minată în 1917, a ajuns să fie 
răspândită în vremea când poporul 
german trăia cele mai grele zile 
ce au urmat uriaşei prăbuşiri a 
imperialismului prusac. In acele 
momente de desperare ale germa- 
nilor credința lui Spengler în pră- 
buşirea civilizaţiei întregei lumi 
apusene, a fost mângăierea ase- 
mănătoare cu bucuria omului ne- 
norocit când constată şi la seme- 
nul său acelaș neajuns. Filosofia 
lui Spengler a ajuns o filosofie 
naţională a Germaniei de după 
războiu. Şi totuşi, intenţiile lui 
Spengler şi gândurile lui au fost 
altele. El a pornit dela presupune- 
rea unei victorii a Germaniei, ţară 
căreia, peste câteva sute de ani. 
i-ar reveni rolul de civilizatoare a 
„apusului“ decăzut în felul cum îl 
proroceşte el. Cel puţin acest lucru 
ni-l destăinuieşte un capitol dintr'o 
carte a lui M. Schroeter acum 
apărută la München, 


ORGANIZAŢIILE 


' Am însemnat deja în primul 
număr al revistei, vorbind asupra 
„Reformei agrare“ că, atât în vechiul 
Regat cât şi în nouile ţinuturi, 
vom avea încă multă vreme la 
temelia economiei naţionale stă- 
pânirea problemelor agrare şi agri- 
cole chiar. 

In acelaş timp însă, nu retăcem 
convingerea că preponderența cu- 
rentă, în afirmarea şi tf stăpânirea 
efectivă a vieţii noastre economice, 
o pot esploata cu mulţi sorţi de iz- 
bândă — comerţul și industria — cu 
deosebire acum în epoca de transiţie 
a agriculturii jenată în producţie 
şi în espansiunea de executarea 
reformei agrare, mai ales aşa cum 
se face azi. 


Când la acestea mai adaugăm și 
faptul că majoritatea reprezentan- 
ților comerţului și industriei, în 
urma originei şi creșterii lor streine, 
nu se pot încă găsi în nouile tran- 
sformări şi nu se pot îngloba în 
primele rânduri de luptători, con- 
vingi şi stăpâniţi de o omogenitate 
de țeluri, în cadrele naţiunei alcă- 
tuitoare de stat — chiar și numai 
sub raport economie — datoria 
noastră este să dăm cea mai mare 
atenţie, în deosebi acestor factori 
economici, ca să le cunoaştem or- 
ganizaţiile şi puterea, ca și posi- 
bilităţile de colaborare și de cor- 
donare a muncii, pentru-ea pro- 
ducția lor directă sau mediată să 
fie înglobată în bogăţia și în pu- 
terea statului întregit. 

+x 

Industria şi comerțul sunt re- 
prezentate la noi prin sutele și 
miile de fabrici, ateliere, întreprin- 
deri, magazii, prăvălii, individuale 
sau formând patrimoniul socie- 
tăților de diferite forme. Toate 
aceste îşi au sprijinul, îndemnarea 
şi controlul prin organele Statului 
începând cu Ministerul Industriei 
şi Comerţului şi sfârșiad cu dife- 
ritele autorităţi până la primăria 
celui mai umil sat. 


In același timp însă atât industria 
cât şi comerțul își au și organele 
lor chemate la viaţă și ținute în 
activitate de iniţiativele şi jertfele 
lor particulare. In această categorie 
de organizaţie întră: Uniunile, Cor- 
poraţiile, Sindicatele, Sfaturile, Bur- 
sele și mai ales Canerile de comerţ 
şi industrie. 

Majoritatea, dacă nu totalitatea 
acestor organizaţii, nici după cinci 
ani dela întregirea neamului wau 
putut fi înglobate de fapt şi nu de 
formă în patrimoniul Statului na- 
țional. 


INDUSTRIEI 


Ne grăbim să recunoaştem că nu 
îutreaga vină este a conducători- 
lor acestor organizaţii din iniţiativă 
particulară. 

O mare parte din răspundere 
cade asupra politicei economice a 
guvernelor, cari au lăsat, ba chiar 
au ordonat ca organele executorii 
în materie de politică economică a 
Statului, să se substituie factorilor 
economici. 

Amestecul Statului cu reglemen- 
tările, maximările, contingentările, 
urmăririle fără cunoștințe de cauză 
ale speculei ete. ete. și mai ales 
regimurile  nenorocite de export 
şi import, schimbate de la o zi la 
alta cu tarife vamale şi cu con- 
venţii tieluite cu înconjurarea fac- 
torilor economici — au condamnat 
la lâncezeală unele din organiza- 
ţiile iniţiativei particulare, în vreme 
ce pe altele le-au înpintenat să 


IMPERIALISMUL 


Imperialismul pluteşte în însuş spi- 
ritul vremii noastre. Puţini sunt as- 
tăzi, fie şi între profani, acei care să 
nu ştie oricât de vag, că există o eco- 
nomie imperialistă, pe care se altoeşte 
o politică imperialistă, ca şi o doctri- 
nă imperialistă. In schimb însă noi nu 
avem prea mulţi specialişti — eram 
să zicem că nu avem de loc — care 
să-şi dea limpede seamă că există și 
un imperialism al statelor mici; mai 
mult: că însăşi economia română pre- 
zintă, de pe la 1906, un caracter im- 
perialist, din care trebuie înţeleasă atât 
politica noastră în genere, cât şi poli- 
tica economică în deosebi. Astfel anul 
trecut, când „Institutul Social Român “ 
a organizat un ciclu de prelegeri asupra 
doctrinelor politice, s'a vorbit de toate 


doctrinele existente, de unele chiar ce 


aparțin definitiv trecutului. Dar des- 
pre doctrina imperialistă, în legătură 
cu desvoltarea socială în streinătate 
ca și la noi, nu s'a găsit nimenea să 
vorbiazcă. Tot astfel, iarăş anul tre- 
cut, când s'a desbătut, cu atâta pasiu- 
ne chestiunea constituției noastre, nu 
s'a găsit nici un specialist cu faimă 
consacrată, care să lumineze publicul 
în această privință, arătându-i că în- 
susirile esențiale ale acestei. constituții 
sunt expresia structurii financiare im- 
perialiste a societăţii noastre. Modeste- 
le noastre încercări în această direc- 
tie nau isbutit, de cât să judispună pe 
unii ziarişti. 

De aceia ne bucură că un specialist 
cu o complectă pregătire în materie, 
cum e d-l Madgearu, a atins în sfâr- 
sit această chestiune şi la noi, în vre 
me ce totuş regretăm, că în limita unei 





www.dacordfhanica.ro 


ŞI 


COMERŢULUI 


recurgă la supterfugii sau să devină 
paturi calde pentru interese oblice 
sau corectate cu fel și fel de mij- 
loace în folosul unora și în detri- 
mentul ţării și al economiei naţio- 
nale. Vom avea adeseori prilej să 
tălmăcim pe larg această teză de 
bază în ce priveşte industria şi 
comerţul de azi din ţara întregită 
şi atunci sperăm să fim bine în- 
teleşi atât de cei în cauză cât mai 
ales de marile masse ale cetățeni- 
lor, ce suferă în această ţară să- 
racă în bogăţia ei. 

Cu titlu de material de studiu, 
atragem atenţia asupra raportului 
Uniunii marilor industriaşi din Cluj, 
asupra activităţii altor Uniuni și 
în ce privește lâncezeala asupra 
activităţii și adunării generale a 
Camerii de Comerţ şi Industrie 
din Cluj ţinută Dumineca trecută. 

Vasile C, Osvadă, 


ECONOMIC 


conferinți de două ore da na putut 
fi complect: n'a aplicat vederile sale 
si la economia română, ceia ce i-ar fi 
ficut conferința — dacă aceasta era 
cu putinţă încă mai înteresantă. 


* 


Cum concepe d-l Madgearu împeria- 
lismul? 

gp-sa nu sa oprit la părerea obiş- 
nuită, cum că economia şi politica im- 
perialistă ar data de prin ultimul sfert 
al veacului din urmă, sau mai expli- 
cit, de la 1879. In convingerea sa, eco- 
nomia imperialistă se înfiripează de la 
asa zisa „revoluţie îndustrială““ (1760- 
1830), care constă în întroducerea ma- 
sinismului în producţia industrială si 
predominarea gconomică, a industriei 
asupra agriculturii. Acest eveniment 
de covârgitoare însemnătate a avut ur- 
marea binecunoscută, de a aduna în 
centrele industriale imense masse de 
muncitori industriali, pentru a căror 
hrană agricultura naţională era cu to- 
tul însuficientă. Mijlocele de a susținea 
existenţa, acestui proletariat industrial 
se puteau obţine pe două căi: a) pe 
calea comerțului, deci prin schimbul 
produselor naţionale industriale cu 
produsele agriculturii streine, şi b) pe 
calea, colonizării, deci prin emigrarea. 
proletarilor fără lucru în alte conti- 
nente, cu populatie rară şi loc disponi- 
bil de cultură. Amândoi aceşti factori, 
comerțul şi emigrarea, nu mai sunt de 
acum înainte o chestiune de economie 
privată, care ar interesa numai pe capi- 
talistii particulari: ele sunt o chestiune 
natională, şi interesează deadreptul po- 
lia Ce stat. De aici alta consecinţă 
a revoluţiei industriale, şi anume: con- 


topirea expansiunii economice cu po- 
litica externă de stat, într'un tot indi- 
solubil. Deci, dacă am înțeles bine 
ideea d-lui Madgearu, d-sa deduce im- 
perialismul economic din revoluţia in- 
dustrială, care a adus o prodigioasa, 
desvoltare a metalurgiei, şi a ridicat 
industria, înaintea agriculturii, de aceia 
însuşirile esenţiale ale imperialismului 
economic sunt: expansiunea agresivă 
în afară, şi contopirea, acestei expan- 
siuni cu politica, externă oficială a sta- 
telor industriale. Conferenţiarul a ilus- 
trat cu numeroase date aceste însușiri 
la toate statele industriale ale vechiu- 
lui şi noului continent. 

Ne e totus peste putință a împărtăși 
vederile sale. Inainte de toate, e o 
neexactitate de fapt, de a-şi închipui 
că politica externă s'a pus în serviciul 
expansiunii economice abea de la re- 
voluția industrială, adică de la sfârşi- 
tul sec. XVIII şi începutul sec. XIX. 
Dacă d-l Madgearu ar urmări celebra 
operă a nu mai putin celebrului istoric 
Seely, despre „formarea politicei en- 
gleze“ (the growth of english policy), 
sar convinge că politica externă en- 
pleză părăseşce calea tradițională a 
întereselor dinastice, şi se pune în spri- 
jinul expansiunii economice, încă de 
prin sec. XVI. De aceia expansiunea 
economică agresivă e mult mai veche 
de cât imperialismul: ea, se regăsește 


la imperialism numai ca un simptom : 


extern; esenta imperialismului trebue 
însă căutată în altă parte. 


+ 


Poate că d-l Madgearu însuș ar fi 
ajuns la alte încheeri, dacă ar fi pornit 
la caracterizarea imperialismului de la 
cercetarea istoriei capitalismului, 
de Ja, cercetarea doctrinelor imperial 
liste. 

De la începutul veac. XVI până pe 
la finele veac. XIX asistăm la proce- 
sul de întărire și ridicare la suprema- 
ție economică a capitalismului indus- 
trial. Intre veacul XVIII şi XIX, când 
acest proces se dexăvârșeşte, se des- 
chide pe continent o eră de liberalism 
gi anarhie, de` umanitarism si cosmo- 
politism. economic. In regimul indus- 
trial al acestor 'timpuri, caracterizat, 
Prin desăvârşita libertate a concuren- 
tii îmdustriaşilor individuali, e perfect 
indiferent pentru un capitalist, dacă 
concurentul său e un strein sau un Co- 
național: el este pur și simplu um dus- 
man, caracterul său naţional nu are 
nici o însemnătate. De aceia toţi oa- 
menii, şi toate naţiunile, apar atunci 
deopotrivă de egale, cu acelaş drept 
la liberă desvoltare. E umanitarismul 
înălțător al acestei ere capitaliste. 

Dar din a doua jumătate a veac. XIX 
începe o nouă desvoltare capitalistă, 
și de astădată nu în Anglia, ci în Ame- 
rica şi în Germania. Este supremaţia 
capitalului de bancă, care în aceste 


ny: 


tări tinere îndeplineşte funcţia, de a co- 
lecta economiile naționale, a le con- 
centra în mari capitaluri, şi a le pune 
apoi la dispoziția îndustriei. Astfel ca- 
pitalul de bancă începe opera de finan- 
tare a întreprinderilor industriale, pe 
care le subordonează, şi le organizază: 
el le sileșşte să înțeleagă, să se uniască, 
şi să lucreze în bună înțelegere. Ince- 


. pe deci era cartelurilor; libera concu- 


rentă încetează, în locul ei vine mo- 
nopolul. . 


Această revoluţie economică, care 
deschide era imperialismului, crează şi 
o nouă politică, precum şi o nouă ideo- 
logie. Cartelurile industriale tind să-și 
apere piaţa naţională de orice concu- 
rență din afară, de aceia luptă impo- 
triva streinilor: prin aceasta cosmopo- 
litismul dispare, făcând loc naţiona- 
lismului economic. Dar lupta împotri- 
va, concurenţii streine ia forma închi- 
derii graniţilor prin taxe vamale; ast- 
fel întăia şi cea mai de samă manifes- 
tare a politicei imperialiste este pro- 
tecţionismul. După ce însă cartelurile 
satisface nevoile înterne de marfă și 
capital, ele trebue să caute pentru pri- 
sos pieţe externe. De aici altă mani- 
festare a imperialismului: expansiunea 
agresivă în afară, căutarea de „sfere 
de influenţă“ pentru a plasa în ele 
prisosul de marfă şi capital. 

Aşa dar esența imperialismului eco- 
nomic este: organizarea producţiei în- 
terne sub supremația capitalului de 
bancă; înlăturarea anarhiei economice, 
prin armonizarea producției naţionale 
după puterea de absorpțiune a pieţii; 
celelalte însuşiri, protecţionismul și 
expansiunea, sunt numai manifestări 
exterioare. D-l Madgearu însuş a cali- 
ficat colonizarea ca o „minciună impe- 
rialistă:“, fiindcă ea nu absoarbe de cât 
cata ridicolă de unu sau două la sută 
din comertul ţărilor industriale. Dacă 
însă este aşa — şi aşa este — nu pri- 
cepem, de ce d-sa face totus din ase- 
menea „minciună“ esenţa imperialis- 
mului. 


+ 


Odată înţeles astfel, în esenta sa, or- 
gamizatoare, imperialismul economic 
se arată cu totul în altă lumină: atât 
rolul său istoric, cât şi perspectivele 
de viitor, devin clare pentru oricine. 

In adevăr, nu statele cele mai bă- 
trâne — înainte de toate, nu Anglia, 
leagănul clasic al industrialismului li- 
beral — sunt cele ce strălucesc prin- 
trun imperialism mai pronunţat. Ca: 
riera sa adevărată o are imperialismul 
în statele tinere. Căci aici industriile 
naţionale nu au capital propriu: ele 
se adresează la bănci, iar acestea strâng 
capitalul național, jucând astfel rolul 
de intermediar între capitalul naţional 
si industria, naţională. De aceia în tă- 
rile tinere băncile subjugă de la înce- 
put desvoltarea industrială, o silesc să 


www.dacg?omanica.ro 


se îndrumeze pe baze de organizare, 
şi-şi crează în acest chip o îndoită su- 
premaţie, economică şi politică. 

O pildă caracteristică în această pri- 
vintă ne dă şi România de azi. Aici 
întreaga viaţă industrială, şi în gene- 
re întreaga viață economică, tinde a fi 
absorbită complect de două trusturi 
bancare: acel grupat în jurul „Băncii 
Româneşti“, şi acel grupat în jurul 
„Băncii Marmorosch Blank“. E o evo- 
tuțio votată cu atâtea frământări și 
ceput pe bazele imperialiste ale orga- 
nizării centralizatoare, sub egida ca- 
pitalului bancar. Anul trecut, în consti- 
tuţie votată cu atâtea, frământări și 
sbucium, economia noastră imperia- 
listă financiară şi-a creat şi regimul po- 
litie cerut de înteresele ei proprii. 


+ 


` 


Ce trebue să gândim de rolul istoric, 
gi de perspectivele de viitor ale impe- 
rialismului economic? 

D-l Madgearu nu perde pril:jul d: 
a-i trimite săgețile sale: d-sa îl cali- 
fică de „reacționar“, din motivul, ră 
este duşmanul liberalismului vechiu 
burghez, ca şi a parlamentarismutui. 

Mărturisim că nu înţelegem xenzul 
unui asemenea calificativ. Din moment 
ce întreaga economie a, vremii se des- 
voltă pe baze imperialiste, rezultă că 
tot ceia ce stimulează imperialismul, e 
un factor de progres; tot ceia ce-l atân- 
geneşte, este însă un fapt reacţionar. 
Astfel Hilferding, pe care şi dl Mad- 
gearu îl utilizează cu toată consideraţia, 
ce o merită, nu s'a sfiit să declare, că 
de acum liberalismul este un fapr rezc- 
ționar. A face însă ceia ce face al 
Madgearu: a judeca actualul imperia- 
lism din punct de vedere al vechei po- 
litici liberaliste, care aparține defini- 
tiv trecutului, şi a-l califica în acest 
chip de „reacţionar“, aceasta ni se 
pare o procedare abuzivă. Imperialis- 
mul trebue înţeles în el însuş, hu în 
comparaţie cu forme economice, care 
au murit de moarte bună. După cele 
zise se întelege lesne, că noi nu ve- 
dem perspectivele de viitor ale rapi- 
talismului atât de negru, ca d-l Mad- 
gearu. D-sa se ridică în sfera, ideilor, 
așteaptă o revolutionare a convingeri- 
lor oamenilor, care ar veni apoi să în- 
frâneze tendințele de expansiune im- 
perialistă, întrate după răsboiu într'o 
perioadă de recrudescenţă. Dar :lacă 
e adevărat că esenţa proprie a impe- 
rialismului este organizarea internă, 
atunci şi perspectivele sale de viitor 
apar altfel. In adevăr, expansiunea în 
afară are o limită, atât teoretică rât 
şi practică. Când această limită va fi 
atinsă — şi timpul nu mai e departe — 
„imperialismul se va concentra com- 

plect în opera sa pozitivă şi esenţială: 
. organizarea perfectă a pieţii înterne. 
E ceia ce, chiar înainte de răsboiu, 
propuneau unii economiști germani ca- 


r 


pitalismului imperialist al ţării lor. In- 
lăuntrul naţiunii proprii: aici stă vii- 
torul imperialismului. Producţia naţio- 
nală rămâne să fie desvoltată şi orga- 
nizată desăvârşit, în raport cu nevoile 
proprii. Această operă de organizare 
economică nu e altceva, decât ceia ce 
a propovăduit Marx. Dar acest sfârşit, 
nu va fi înfăptuit prin ridicarea, revo- 
luţionară a masselor proletare, ci prin 
însăși opera pozitivă a burgheziei im- 
perialiste, pe baza, legilor proprii de 
desvoltare a capitalismului. 

Şt. Zeletin. 


NOTĂ. Credem că în discuţia deschisă 
de d. St. Zeletin asupra necesităţii şi fa- 
talităţii imperialismului trebuia să pre- 
meargă conferința la care D-Sa se refere, 
a d-lui V. Madgearu. Până vom raporta 
conferinţa, îmi îngădui eu o observaţie: 
` Va trebui să distingem sever între impe- 
rialism, dincolo de granițele ţării (popoare 
rele din Apus !) între și graniţele naționale. 
Cel dintăi noi n'avem cu ce, nu-l putem 
practica ; ar fi ciudat chiar şi a-l discuta, 
dat fiind oă înșine avem nevoie de alianțe 
mici (aproape) şi mari (departe), ca să ne 
susţinem. Pe al doilea îl încearcă capita- 
lismul român şi pseudoromân (străin-ro- 
mân). El este, până la un punct, foarte 
folositor. Dar protestul aproape unanim 
al opiniei publice gi al specialiştilor arată 
că acest imperialism prea este peştele cel 
mare care vrea să se hrănească cu peştii 
cei mici. A-i arunca în cale toate piede- 
cile teoretice gi practice, care împiedecă 
abuzul covârşitor de imperialism (nume ce 
abia i se mai potriveștd în acest caz) în- 
semnează a sprijini umanitatea politicei 
economice-interne şi a respecta autonomia 
individuală, pe care o socotim apărată co- 
lectiv, prin grupări autonome de... peşti 
mici cari nu voesce să se mai lase a fi în- 
ghiţiţi de fălcile capitaliste. Din critica 
d-lui St. Zeletin pare a reəşi că dl V. 
Madgearu nu are, ca D-Sa, -cultul forţei 
economice, ci al forţei social-economice. 


G. Bogdan-Duică. 








Comemorarea Basarabiei. Stu- 
denţimea din Cluj la Univ, 
guvernul la Chişinău, autorită- 
tile şi publicul în diferite locuri 
ale ţărei, au sărbătorit Miercuri 
6 ani dela Unirea Basarabiei cu 
patria-mumă. Această comemo- 
rare, concidentă cu ruperea tra- 
tativelor româno-ruse la Viena, 
a fost cel mai fericit avertisment 
care se putea da peste graniţe, 
în deosebi Rusiei. Solidaritatea 
românească în jurul unităţii na- 
tionale s'a dovedit şi de data 
aceasta că este cea mai bună 
pavăză pentru păstrarea pe ve- 
cie o actualelor graniţe româ- 
neşti. 

Presa, în unanimitate, a în- 
chinat numere comemorative 
Basarabiei. Ca şi ţara, presa ştie 


unde încetează luptele politice. 


RASELE ŞI 


Rasele umane şi unităţile etnice, 
popoarele de azi, nu pot fi confun- 
date întreolaltă. Caracterul blond de 
rasă se găseşte şi în Sud şi Englejii 
dau un considerabil număr de bru- 
neţi. Dolichocefalia de mult nu se mai 
consideră caracteristică pentru popoa- 
rele germane, iar originea brachice- 
falilor azi nu se mai caută exclusiv 
"în Azia. Judecate după caracterul ex- 
tern somatic popoarele se prezintă 
neunitare, provenite din amestecul mai 
multor rase. 

Valoarea determinării rasei în baza 
caracterului extern, prin metodele an- 
" tropometrice, s-a discutat. Deaceea 
în cercetările asupra structurei de rasă 
a popoarelor României am utilizat o 
metodă a anilor din urmă descoperită 
de autori germani, bazată pe diferen- 
tele dintre glohulele de sânge în ca- 
drul speciei umane. Diferenţele se 
stabilesc prin o reacţie biologică a 
lor, prin isoemaglutinare. 

Conform acestor reacţii în specia 
umană se disting două grupuri de 
globule roşii, una mai frecventă în 
- Nord-Vest, alta în Sud-Est, Leagă- 
nul primei proprietăţi sanguine nu- 
mită A, trebue căutat în Europa, al 
celei a doua, numită B, în Indii. Po- 
poarele s-au produs prin infiltrarea 
acestor două proprietăţi dela o ex- 
«tremitate spre cealaltă. Cele mai a- 
propiate de leagănul proprietăţii A 
sunt mai bogate în indivizi de acest 
caracter, invers, cele învecinate cu 
India dau un procent mai mare de 
persoane de caracter B. 

Aceste două caractere de rasă 
sanguină se moştenesc conform prin- 
cipiilor legii lui Mendel şi dau prin 
combinaţia lor, sau a proprietăţilor 
recesive, corespunzătoare, încă alte 
două grupuri. Ele par a fi mai pro- 
funde, mai vechi decât proprietăţile ex- 
terne de rasă, şi au premers proba- 
bil diferenţierilor etnice. 

Dependenţa caracterelor sanguine 
de condiţiile externe de traiu, climat, 
hrană etc., n-a putut fi documentată. 
Singură proveniența este factorul do- 
vedit, ca determinant pentru procen- 
tul lor la un popor. Astfel Turcii, 
Grecii, Tiganii şi alte popoare, cari 
au parcurs o distanţă mare dela lea- 
gănul lor, arată şi azi după secole 
de traiu în noi condiţii, caracterul 
sanguin al popoarelor de unde auplecat. 

In acelaş timp însă s-a văzut, că 
nici sub raportul de rasă sanguină, 
popoarele nu pot fi considerate uni- 
tare şi că amalgamul rezultat din a- 
mestecul celor două rase sanguine, 
la acelaş popor prezintă variaţiuni de 
procente dela o regiune la alta. A- 
semenea deosebiri s-au văzut în ca- 
drul aceluiaş popor la Italieni, Ruşi, 


www.dacdfomanica.ro 


POPOARELE 


Poloni, Unguri, Japonezi etc., pretu- 
tindeni unde rezultatele pot fi grupate 
după regiuni. 

Mai sărac în elementul aziatic este 
centrul muntos al Ardealului, judeţele 
Turda-Arieş, Hunedoara şi Alba. Spre 
periferii, atât inspre pusta magfiară, 
cât şi spre câmpia română şi spre 
Moldova proporţia acestei proprietăţi 
creşte, rămânând în general populaţia 
regiunilor muntoase mai puţin bogată 
în ea, decât cea din văile şi şesurile 
învecinate. 

Românii reg'unilor muntoase sunt 
de o structură sanguină mai apropi- 
ată de a popoarelor din Balcani. De 
o structură asemânătoare sunt şi o 
parte a Ungurilor şi Săcuilor din 
Ardeal. Faţă de ei locuitorii regiuni- 
lor periferice, mai expuse migrărilor 
dinspre Orient, sunt mai asemânători, 
— Români, Unguri şi Ruşi, fără deo- 
sebire de naţionalitate, — grupului 
de popoare din Nord-Ostul Europei. 
Representanţii principali ai acestui 
grup din urmă, cu proporţii asemâ- 
nătoare a caracterelor sanguine sunt 
Slavii din Nord-Ost. Lor li-se asoci- 
ară Românii ținuturilor învecinate, cu 
deosebire cei din văi şi şes, cât şi 
Ungurii din pustă. 

Apropierea în structura sanguină 
denotă plămădirea din elemente ase- 
mânătoare autohtone ale acestor nea- 
muri apropiate. Proporţiile de azi ale 
celor două caractere de rasă sanguină 
trebue considerate străvechi în regiu- 
nile respective. Migrările din Orient, 
cari au produs deosebirea între re- 
giuni aducând plusul de B proprie- 
tăţii A, pretutindeni constantă şi mai 
veche la noi, nu pot fi numai cele 
semnalate de istorie. Pornite spre 
aceleaşi ţinuturi mai deschise şi bo- 
gate pe aceeaş căi, începuturile lor 
trebue căutate mult înaintea erelor, 
cari ne-au lăsat documente. 

Deosebirile de rasă în cadrul ace- 
luiaş popor, documentate astfel şi 
prin metoda reacției de isoemagluti- 
nare, şi asemânările între naționali- 
tăţile aceleaş regiuni, arată că pro- 
blema de naţionalităţi nu este o pro- 
blemă numai de rasă. Diferenţele 
între popoară se datoresc, alături de 
rasă —, şi trecutului deosebit, năzu- 
ințelor după ideal şi intereselor eco- 
nomice. antagoniste, orientărilor poli- 
tice şi culturale divergente. 

Faţă de alte determinări ale carac- 
terele de rasă determinarea biologică 
se poate extinde la un număr în 
comparatie mai mare de cercetări. 
Cercetările pentru România cuprind 
un număr de aprox. 16.000 indivizi. 
O însemnată parte a materialului o 
dau cei din satele examinate. 

Dr. Gheorghe Popoviciu. 


OBSERVAŢIUNI ŞI FAPTE SĂPTĂMÂNALE 


Noi și Franţa. Raportul cu Franţa, 
caracterizat de întâiul reprezentant 
al poporului român, de M. Sa Re- 
gele, în cuvântarea rostită la pri- 
măria Parisului : 

Suntem fericiţi, de-a ne găsi în 
acest oraş ilustru, a cărui glorie 
străluceşte în lumea întreagă. Po- 
porul român, santinelă de avant- 

ardă a civilizației latine, a avut tot 
timpul conștiința solidarităţei per- 
manente a intereselor comune din- 
tre Franţa și România, dar a pă- 
strat oraşului Paris o recunoştinţă 
«eu totul deosebită, deoarece capitala 
voastră a avut o influenţă profundă 
asupra desvoltărei intelectuale şi 
politice a României. De un secol 
încoace, beneficiind de ospitalitatea 
voastră frăţească tinerile noastre 
generaţii, una după alta, au venit 
la Paris ca să se inspire de liber- 
tățile voastre, să studieze instituțiile 
voastre democratice, să se instru- 
iască în şcolile şi în: universităţile 
voastre, să lucreze în laboratoriile 
voastre și să se adapte la izvorul 
neperitor al ideilor geniului francez. 
Când a sunat ceasul luptei pentru 
dreptatea şi independența naţionali - 
tăților România Sa ridicat, inspirată 
-de aceleaşi idei de dreptate, şi în 
mod natural a luat loc lângă Franţa. 

Aşa vorbi M. Sa Regele, accen- 
tuând ideile de : libertate, democrație 
şi dreptate, idei aşa de intime su- 
fletului francez şi, în destule pri- 
vinţi, străine încă de șesurile şi 
munţii României. Să sperăm că 
cuvântul regal, zis la Paris, va avea 
un ecou adânc în ţară. 


Pentru şcolile din Blaj. In- 
treg românismul, în special în- 
să Ardelenii au fost răscoliţi de 
Apelul Mitroplitului dela Blaj: 
bătrânele şcoli dela  înbinarea 
Târnavelor sunt în agonie. A 
tresărit deodată inima Ardealu- 
lui şi într'un gând s'au pornit 
darurile tuturor spre  cetăţuia 
cărţii româneşti. O dovadă nouă 
s'a făcut, că vremile de goană 
după o pâine mai bună, n-au 
amorţit pe dea 'ntregul senti- 
mentul recunoştinţii ce trebue 
păstrată celor mai vechi şi glo- 
rioase așezeminte de cultură na- 
țională. Obolul celor mici a 
prins să se împletească cu dăr- 
nicia celor mari în buma înten- 
ție de a se împlini cununa de 
lauri deasupra şcolilor din Blaj. 

Majestatea Sa Regele, a dă- 
Put 100.000 Lei şi membrii gu- 
vernului s'au înscris alături cu 
contribuţiile lor... Pietrele noi, 
“Carl se pun lânsă temeliile vechi 


ale aşezămintelor şcolare din 
Blaj, vor fi cu atât mai traini- 
ce, cu cât le cimentează dra- 
gostea românilor de pretutin- 
deni, fără osebire. Menirea şco- 
lilor din Blaj apare în România 
nouă tot atât de însemnată, cum 
a fost şi până acum. Şi e frumos 
că nici o îndoială nu se pune 
în calea acestei meniri. 


Moartea monseniorului Marcu dela 
Blaj. In Blajul bătrânelor noastre aşe- 
zăminte de cultură, s'a stins fără veste 
Monseniorul Izidor Marcu, doctor în 
teologie și preposit capitular al Mitro- 
poliei Unite. După o viaţă petrecută 
între zidurile şcolilor 'Blăjene făcând 
apostolatul cărţii şi dupăce a presărat 
pulberea de aur a sufletului său de 
adevărat preot şi dascăl român — peste 
generaţii înt;egi de discipoli, acum în 
urmă ajunse din încrederea obştească, 
locţiitorul Mitropolitului. I-se deschidea 
o nouă cărare şi urma să fie con- 
ducătorul archieresc al credincioşilor 
uniți. Moartea însă a venit pe neaştep- 
tate. Cu el dispare unul din repre- 
zentanții generaţiei vechi de luptă 
pentru lumină şi dreptate. 

Drang nach Osten. „Oesterreichi- 
sche Rundschau“ (Ianuarie, 1924), 
vechia revistă a Vienei, publică un 
articol despre Nemţi în străinătate. 
Raportând d. serierea lui Karl Ren- 
ner Deutschland, Osterreich und die 
Völker des Ostens, raportorul (R. F. 
Kaindl) repetează ideea de înaintare 
spre Orient ; fireşte, nu prin cuce- 
rire, ci prin uniuni economice spre 
un bine comun. Anglia îşi trimite 
oamenii în colonii; Franţa nu are 
de unde să trimeată; rămân Ger- 
manii de Est în stare să exercite, 
nu o misiune imperialistă, ci mi- 
siunea unui ponor bogat în lueră- 
teri intelectuali şi manuali. De cx. 
la căile ferate româneşti şi jugo- 


slave ete. Mai mult, Germania în- ' 


saşi ar trebui să practice o politică 
de liberă circulație şi comerţ liber 
urmărind uniunea economică a tu- 
turor naţiunilor pe care politica co- 
lonială-transoceanică nu le abate 
dela o politică continentală drept- 
liniară, sinceră, exclusivă. Ceea ce 
le este chiar de mare nevoie na- 
ţiunilor acestora este uniunea eco- 
nomică continentală. Ea ar găsi spri- 
jin în Ameria, iar limitarea ei la 
continent nu ar jigni d loc Anglia. 
Este clar, însă că o astfel de idee 
mare are nevoie de două condiţii, 
pentru ca, să se realizeze: De cel 
puţin un mare om de stat care să-i 
dea forme acceptabile pentr ţările 
vizate ; de cel puţin două tări pari, 
bine înţeles, care să  însemneze 


49 | 
www.dacoromanica.ro 


valori economice mari, poate pre- 
dominante, utile celorlalte, putând 
să devie coloana vertebrală a uni- 
unei economice. Uniunea ar fi un 
antidot binevenit contra urilor po- 
litice dintre ţări. Intm cât ne pri- 
veşte, propagarea noului Drang nach 
Osten prin imigrare, ea nu este menită 
să ne facă primitori... grăbiţi al marei 
idei, care este, în sine, bună şi o 
— rezervă de viitor! 


Conferința anglo-rusă. La 14 
s'a deschis în Londra conferin- 
tă anglo-rusă având ca obiect 
contractarea unui împrumut 
din partea Rusiei. Atât din cu- 
vântarea de deschidere a d-lui 
Macdonald cât şi din condiţiu- 
nile pe care le pun finaciarii en- 
glezi, rezultă că Anglia pune 
Rusiei condițiuni cari nu ca- 
drează de fel cu idealul bolşe- 
vic. E de observat că ceeace ce- 
re Anglia ca gaj juridic şi eco- 
nomic, este asemănător cu 
punctul de vedere pe care l-a 
susţinut Franţa la Genova şi 
Lausanne. Pe-atunci d-l Poin- 
caré avea o puternică opoziţie 
din partea guvernului liberal al 
d-lui Lloyd George; acum gu- 
vernul socialist englez se potri- 
veşte în păreri cu acelaş guvern 
burghez al d-lui Poincaré. 

Jubileul d-lui Eugen lanovici, di- 
rectorul Teatrului Maghiar din Cluj. 
Teatrul Maghiar din Cluj, a sărbătorit 
în zilele de 11 şi 12 Aprilie împli- 
nirea alor treizeci de ani de când 
directorul său dr. Eugen lanovici a 
întrat în slujba culturii maghiare ca 
artist dramatic şi împlinirea a două- 
zecişişase de ani decând e director de 
teatru. Acum, când hotărârea istoriei 
a făcut ca Teatrul de sub conducerea 
d-lui lanovici să fie în Clujul culturii 
româneşti o cetăţuie de artă maghiară 
şi când la spatele directorului sau 
treizeci de ani Închinaţi Thaliei, ne 
simţim datori să încrestăm aci viziunea 
muncii depuse de un artist pentru 
propăşirea culturală a neamului său, 
privind această viziune prin prisma 
largă a respectului a se datorează 
celor trei decenii de muncă. „Să se 
dea Cesarului ce e al Cesarilui“ 
bătrâna vorbă îndrumătoare e linie 
de conduită pe care ne place să o 
păstrăm. D. lanovici a făcut pentru 
cultura neamului său destul pentru 
a privi acum liniştit în spre cei 
treizeci de ani, c°ri rând pe rând au 
fost pietrele templului său închinat 
culturii. 

Din prilejul jubileului, D-1 lanovici 
a donat între altele şi zece mii de lei 
Sindicatului ziariştilor români, 


Noi şi Ucraina. Deputatul Gh. 
Pop (naţional) face în România din 
13/IV, o propunere care, deocam- 
dată, o reținem în forma ei origi- 
nală : j 

Romănia are datoria de a îmbră- 
tisa cu câldură cauza nenoroeitului 
popor ucrainean. Interese românești 
superioare cer ca să ajutăm cu toate 
mijloacele refacerea vechei Ueraine. 
Dacă bărbaţii de stat ai României 
ar cunoaşte pe vecini tot aşa de 
bine cum cunosc Franţa şi Coasta 
de azur, ei ar înţelege că una din 
cele mai importante şi vitale pro- 
bleme ale politicei noastre externe 
ar trebui să fie constanta urmărire 
si sprijinire a năzu:nţelor ucraniene. 
Reconstituirea Statului neranean 
ar trebu: să fie una din marile 
chestiuni ale politicei româneşti de 
care ar trebui să se vorbească pu- 
tin, dar pentru care ar trebui să se 
facă cu atât mai mult. Şi renaş- 
terea Statului nerainean va trebui 


să fie şi soluţiuneu cea mai sigură 


a problemei basarabene. 


Republica grecească definiti- 
vă. In urma plebiscitului din 
Grecia, chemat să se pronunţe 
asupra republicei, acest stat ră- 
mâne definitiv în forma de stat 
republicană. Timp de cinci ani 
este înterzis să fie atacată repu- 
blica. Cât-va timp înainte de 
plebiscit, ex-regele George a dat 
cunoscuta sa proclamaţie dela 
Braşov, prin care na vrut să 
abdice dela tronul Greciei, men- 
ținându-şi toate drepturile. 

0 coincidenţă. Bihorul este o re- 
giune de mare interes naţional. Se 
simte şi acolo. Tot şi, Beiușul (13 
IV.), vorbind despre „Acţiunsa româ- 
nească“ poate să scrie: „In Beiuş 
avem vre-o cincisprezece reuniuni şi 
corpora'ii sociale culturale şi politice, 
fiecare cu un program ideal. Dar 
niciuna din acestea nu se manifestă“. 
Cu alte vorbe: Cele cincisprezece so- 
cietăți lucrează puţin? Lăsând la o 
parte idea, de-a întreba cum vor 
lucra după,ce „Acţiunea românească“ 
a trecut pe-acol» — ar fi o iro'ie şi 
acţiunea aceasta nu merită ironii — 
întrebăm numai atâta: Pentru ce nu 
Sar face un studiu despre activitatea 
societăţilor în a. 1923, pentruca să 
reiasă din el: cauzele lâncezelii; mo- 
dul enm s'er putea asocia ori con- 
topi unele, contopind munca lor; de- 
limitarea muncei ; fixarea tuturor da- 
toriilor severe ale membrilor; stəbili- 
rea modului de a raporta, nu numai 
membrilor, ci şi publicului. Aceesta 
ar fi o revizuire a unui centru din 
punct de vedere al activării sale. Re- 
vizuirea ar putea servi de model şi — 
altor centre. „S. de m.“ ar publica 


bucuros un studiu colectiv despre 
această chestiune în Beiuş. Ni-l poate 
scrie cineva?! 

Muncitorii societăţii Reşiţa au ţinut 
două întruniri simpatice. După ce au 
constatat că seducătorii comunişti (bol- 
şevici) rămân excluşi din sînul lor, 
muncitorii au hotărît alegerea unui 
comitet comun, compus din reprezen- 
tanţi ai tuturor breslelor; au regre- 
tat lipsa de organizare a lucrătorilor 
forestieri, cari duc o viaţă mizerabilă 
şi au decis a lua măsuri de educaţie 
culturală; apoi, considerând situația 
precară a asigurărilor sociale, au cerut 


~ 


SATE 


ORAŞE 


restabilirea autonomiei asigurărilor 
— cu anume rezerve de control noi 
vom susține totdeauna orice autono- 
mie, deci şi pe cea reclamată de 
muncitori — şi regulamentarea pen- 
siunilor de bătrâneţe şi accidente. 
Conferinţa a mai cerut ca guvernut 
să ia măsuri pentru înlăturarea lipsei 
de lucru. Cassele de boală şi pensiune, 
aşa cum Statul le plănueşte prin le- 
gea minelor, nu le-au admis. Impre- 
sia totală ce-o lasă rapoartele despre: 
adunare este că un spirit de luptă 
civilizată îşi face loc În socialismut 
român din Ardeal şi Banat. 


REGIUNI 


BEIUȘUL 


Dorul de a eşi din coloanele în- 
guste create de vitrejia vremurilor a- 
puse ne cere multe jertfe materiale, 
ca pulzaţia de viaţă românească să nu 
lâncezească, de aceia a fost o idee 
salutară, că reprezentanța comunală 
la stăruinţele primarului Traian Cos- 
ma, a lărgit sala mare a hotelului 


Central, proprietatea oraşului, cu o 


Şcenă potrivită pentru necesitățile 
noastre culturale. 

Inaugurarea s'a făcut cu mare so- 
lemnitate. Veniseră pentru aceasta, de 
la Teatrul Naţional din Bucureşti cei 
mai distinşi artişti sub conducerea di- 
rectorului Sadoveanu. Ne-a distins şi 
marele artist Aristide Demetriad ju- 
când drama sguduitoare „Hamlet“ şi 
„Vlaicu Vodă“. 

Ca un mic tribut de recunoştinţă 
şcena a şi primit numele de „Tea- 
trul Aristide Demetriad“. E primul 
teatru, mi se pare, în întreaga ţară, 
botezat după numele unui artist şi 
deci fapta beiuşenilor e 9 delicată a- 
tenţie faţă de marii noştrii propovă- 
duitori ai Thaliei române. 

Teatrul nostru, cu modesta lui tn- 
făţişare e o prețioasă contribuţie ce 
datoram de mult culturii româneşti. 

După Demetriad a venit trupa 
Soreanu cu „Institutorii“, „Ciuta“ şi 
„Avarul“. Artişti adevăraţi ne-au dat 
artă desăvârşită. Pâcat însă, că a 
treia trupă, cea dela „Teatrul Popu- 
lar, al d-lui lorga a venit la timp 
nepotrivit şi şi cu piese nepotrivite 
pentru gusturile noastre, cari Încep 


„să fie pretenţioase când e vorba să 


vedem artă. 

Când navem trupă de teatru ne 
mărginim la festivități şcolare, tot- 
deauna foarte reuşite, ori la alte ma- 
nifestaţiuni culturale ale diferitelor so- 
cietăţi, dintre cari recordul îl are 
„Reuniunea Femeilor Române“. 

Beiuşul e un oraș de şcoli. Avem 
vech le licee, de băeţi şi fete, şcoală 
normală de învățătoare, şcoale pri- 


www.dacofomanica.ro 


mare de stat, tot atâtea focare de cul- 
tură naţională. 

Am asistat în timpul din urmă la: 
o frumoasă serbare şcolară, aranjită 
cu elevele din cl. IV şi a V dela li- 
ceul de fete. Am rămas cu toții plă- 
cut impresionați de felul cum a fost 
aranjată serbarea şi de felul cum sau 
achitat elevele în rolurile lor. Era um 
program bogat de cântări, declamări, 
cântări la pian, jocuri şi o piesă de 
teatru „Indreptarea“ foarta educativă 
din punct de vedere românesc, În- 
demnându-ne, cum să ne iubim limba 
şi comorile noastre naţionale, datinete 
şi portul. 

Piesa e scrisă de d-na prof. Ana 
Bucur, care şi de astă dată ne-a 
Surprins cu plăcute lucrări literere. 
La reuşita serbării a contribuit mult 
d-na prof. Angela Sălăgean şi d-ra 
Tica Butean. f 

Dar am avut nu numai zile de bu- 
curie ci şi zile de durere. S'a stins 
din viaţă vechivl dascăl român, Va- 
sile Ştefanică, directorul liceului, care 
de 42 de ani a fost îndrumătorul e- 
levilor de aici. De aceea durerea fa- 
miliei a fost şi durerea noastră, fiind 
că aproape toţi intelectualii din Be- 
iuş şi jur, până în marile depărtări 
ale Maramurăşului au eşit din şcoala 
acestui bun dascăl şi bun român. 

Vasile Ștefanică cunoştea două dru- 
muri: şcoala şi biserica, pe cari le-a 
servit cu credință şi cu devotament 
vrednic de consideraţia generaţiilor 
de acum. Din aceste două şi-a făcut 
un cult, un suflet mare, suflet curat 
românesc, atât de necesat pentru e- 
xistența liceelor în vremurile de grea. 
încercare şi atât de folositor în tim- 
puril» de față. 

Amintirea lui rămâne pentru noi 
icoana bărtatului cu calităţi nobile, 
întrebuințate cu p;isosinţă pentru binele 
neamului românesc pe care l-a iubit 
aşa de mult. 

Senin. 


v 


SĂPTĂMÂNA ECONOMICÂ-FINANCIARĂ 


Cluj, 18 Aprilie 

Contractele de arenzi încheiate între 
«stat şi particulari, sau care necesită 
-o aprobare din partea organelor sta- 
tului — prea adeseori trec ealvaruri 
neînchipuit de păgubitoare pentru mo- 
ralul şi Siguranţa producţiei ţării. 

Nenumăratele încheieri şi desfaceri 
de contracte de arenzi asupra bunu- 
rilor statului sau ale corporațiilor par- 


ticulare cu administraţie supusă con-_ 


trolului şi aprobării organelor de stat 
— în felul cum se fac azi — fac 
sau dovada unor uşurinţi ori inter- 
venţii condamnabile, sau a unei in- 
curii fără seamăn, din care se evi- 
dențiază ciudatui sistem de-a nu se 
respecta obligamente luate şi drepturi 
câştigate. 

Pentru azi însemnăm din sutele de 
cazuri numai trei dintre cele mult 
grăitoare : 

Ministerul Domeniilor şi agriculturii, 
prin organele în competenţă a dat în 
arendă, cu contracte în regulă, câ- 
teva mii de jugăre din loturile ex- 
proprierii rămase la dispoziţia Sta- 
tului — Societăților „Tera“ şi „Mo- 
tocultura“ din Salonta mare (la gra- 
nița noastră vestică)! 

Din acelaş minister s'au anulat. 
aceste arenzi... 

Comunitatea de avere din Caran- 
sebeş a foştilor grăniceri a dat în 
exploatare în 1922 imense terenuri 
de păduri unui consorţiu timişorean, 
contra unor arenzi de peste 20 mi- 
lioane anual. 

Aceste contracte au fost lipsite de 
aprobare vreme de peste doi ani — 
în care timp s'au dat şi aprigele lupte 
pentru alegerea preşedintelui Comu- 
nităţii de avere. Acum că alegerea s'a 
făcut — aşa cum s'a făcut — con- 
tractele au fost a»robate. 

Filatura de mătasă din Lugoj apar- 
ținând statului a fost arendată unor 
particulari, în frunte cu Vasile Popa 
pentru o arendă anuală de 800.000 
lei. Acum, în al treilea an de exploatare 
a arenzii — statul fixează preţuri im- 
posibile şi uzurare pentru gogoşile 
răscumpărate de către Stat şi predate 
conform contractului de exploatare — 
arendaşului filaturei, pe care even- 
tual îl pune în imposibilitate de ac- 
ţiune... 

Pentru moment nu comentăm, dar, 
în faţa acestor fapte, întrebăm cu în- 
grijorare : care sunt dedesupturile as- 
torfel de „proteguiri“ ale producţiei 
naționale şi de „corectitate“ în ad- 
ministrarea oficială a Statului ? 


Prevericaţiuni. Din ziare se cu- 
moaşte cazul casierului principal Da- 
nilescu dela Administraţia financiară 
din Cluj, care în urma constatării u- 


nei lipse de 4—5 milioane lei, — a 
încercat să se sinucidă trăgându-şi În 
coasta dreaptă un glonţ de revolver. 
Ce ne interesează pe noi aici este 
faptul că cercetările se fac şi în di- 
recţia dacă Danilescu a dat s'au n'a 
dat cu „dobânzile zilei“ banii din ca- 
seria Statului — diferiților particulari. 
Oricare ar fi rezultatul cercetărilor 
oficiale — odată ridicată această bă- 
nuială, deschide o întreagă serie de 
întrebări şi mai ales de precizări. 


De mult şi prea adeseori se şop- 
teşte că diferiți casieri şi alți dețină- 
tori de valori şi numerar aparținător 
Statului prin diferitele lui organe, in- 
stituţii și intreprinderi — pun acest 
numerar şi aceste valori la dispoziţia 
particularilor pentru câteva ore, zile 
sau luni pe lângă dobânzi numai de 
ei cunoscute şi în acelaş timp întâr- 
zie intenţionat facerea plăţilor ordo- 
nanţate pentru satisfacerea obliga- 
mentelor statului. Se vorbeşte chiar 
de un sistem în această chestiune 
gravă. Mărturisim, că noi nu credem 
nici şoaptelor nici svonurilor. Dar în 
acelaş timp, pentru liniştirea cetățeni- 
lor, stăpâni pe aceste averi, ca stat 
alcătuit de ei — cerem, fără a for- 
mula vreo bănuială, o generală şi 
simultană scontrare de cassă la toate 
casie:iile de Stat de ori ce soiu, fă- 
cută în condiții, care să liniştească pe 
deplin opinia publică alarmată. 


In vederea sancţionării legii romer- 
cializării bunurilor şi intreprinderilor 
Statului — se fac deja pregătiri in- 
tense de cointeresări, deşi până acum 
proiectul de lege a fost trecut aşa 
cum se ştie, numai prin Cameră. 
Mai trebuie să fie primit şi votat de 
Senat şi apoi sancţionat de Rege. 

Cu toate aceste, pregătirile de pu- 
nere în practică se fac febril. 


Directorul Băncii Naţionale Ger- 
mane, Dr. Schacht vorbind asupra 
crizei germane, a spus că una din 
principalele cauze o constitue fap- 
tul că Germania după lungul răz- 
boi purtat, n'a putut ajunge încă 
la pace, aşa că Germania nici până 
azi nu şi-a recâştigat suveranitatea. 

Acum trebuie să se facă toate 
sforțările pentru procurarea măr- 
eilor-rentă, care vor servi în tim- 
pul de transiție mijlocul de a se 
ajunge la valuta de aur. 

Cireularea până la 31 Martie a 
Renten-marcelor a trecut peste 3 
miliarde, la care se adaugă şi cir- 
culația devizelor streine. Cererile 
de credite au fost numai în mică 
măsură satisfăcute. Pentru menţi- 
nerea valutei, guvernul german 
poate să recurgă şi la oprirea ex- 


www.dadtomanica.ro 


portului şi la urcarea taxelor va- 
male. Dr. Schacht a afirmat apoi că 
toate pregătirile sunt făcute pen- 
tru punerea în funcțiune a Băncii 
pentru diseontul aur. 

[n ce priveşte raportul experți- 
lor, dr. Schacht a spus că cifrele 
cupri :se îu acel raport sunt insu- 
portabile pentru Germania. Ori 
cum ar fi însă, elsocoate că acel 
raport e us pus înainte, deoarece 
scoate chestia reparațiilor din at- 
mosfera înveninată a politicei. 

In discuţiile parlamentului din Bu- 
dapsta asupra împrumutului un- 
gar ŞI usanării economice se fac 
declaraţii sema:fieative şi se tra- 
dează multe gânduri ascunse. 

Guvernamentahi explică împru- 
mutui şi proiectul de sanare ca o 
salvare în f ţa sigurului faliment 
economie al statului ungar de azi. 

Opoziția şi în special „ebrediştii “ 
brodează atacuri contra guvernului 
pe teza şovinismului naţional. 

Socialdemorraţii afirmă că cifra 
minimală a împrumutului ungar 
poate cel mult să amâne falimen- 
tul, dar de o sanare abia ar pu- 
tea ti vorba. Acuză guvernul că 
în urma greşitei politiei er onomice 
a facut ca Viena să fie centrul co- 
merţilui de transit în locul Buda- 
pestei. 


Leul nostru, în săptămâna dela 


` 10—17 Aprilie a oscilat la Paris 


între 9—8.75, iar la Zürich între 
2.97—2,94:50. Faţă de valuta ţă- 
rilor învecinate, cari ne privesc 
mai deaproape, leul sa menţinut 
cu mici variaţii. 

Târgul de devize, la noi, în săp- 
tămâna încheiată, sa menţinut, 
având tendinţe de emancipare din 
fluctuațiile cursului cu care leul 
a fost cotat la diferitele burse din 
străinătate. 


Adunarea generală a Camerii de 
Comerţ și Industrie din Cluj s'a ți- 
nyt Dimineca trecută în bună re- 
gulă şi în cadrele ordinei de zi 
publicată şi în numărul nostru din 
săptămâna trecută. 

Intreaga şedinţă adunării gene- 
rale a fost ocupată cu rapoarte şi 
aprobări de ordin administrativ. 
Câteva incereări de a pune în dis- 
cuție probleme economice din do- 
meniul industriei şi comerțului — 
au rămas încercări infructoase. 
Condneerra Camerii împărţise a- 
sistenţilor concluzele dacnhlografiate 
cum credea că adunarea va să ho- 
tărască. Şi nedelicat şi cum nu 
trebuie să se întâmple. Căci altele 
sunt rosturile Camerelor de Co- 
merţ și Industrie... 


Intreprinderile Forestiere Române S. A. Cluj 


ACTIV BILANŢ GENERAL LA 31 DECEMBRIE 1923 PASIV 


































Cassa numerar, e, 438.382|80| | Capital societar . . . . . . . | 65,000.000|— 
BA UDA per AA E labe d e Ada 40,098.997|58| | Fond de rezervă . . . . . . 5,379.719)16 
INVESTIȚII : de de asigurare , 197.466|73 Ene ina 89 
Fabrici . . . . 6,730.708-45 p cl pai i pt iuli 
Amortizări . .  3830.708:45 | 6,400.000|— CO. CURENTE : 
arii i Creditoare . 88,913,928/92 
Linii industriale i . 12,197,040 Avansuri şi garantii pt gală 
Amortizări . . . 1,28 .040 | 10,960.000|— rial lemnos și le 23,613.553|—]! 
ap $ i Dividende neridicate . . . . .: 516.385|— 
Maşini, material teh- e. 10.214975 381 
nic, , material ru- Transitorii je eta 4 
lant, ete. . . .. . 8,905.314 Beneficiu net 9,771.906|96| 
Amortizări . . . 918.814 | '7,987.000|— f i 
20 EI E r 
Mijloace de tracțiune 159.622 
AMOrUZA e e! 15.022 144.600|— 
Edificii, locuințe pt. 
funcționari şi anga- / 
jați, colonii pt, mpos : s mia 
citori, magazin 3 dă i 
foii 2 T BIBBI tă ga PF 
Amortizări . .  130.934-76 | 1,925.000|—| 27,416.600/— d N i 
sf ce ft st Adu n etate asa | ps 
Material lemnos, fasonat. traverse ; $ pă 
cherestea, trunchi și lemn de foc 65,850.979,— ; 
Alimente pt. muncitori . . . . 284.07085 
Garanţii . , sala Li le 449.000/—| | 
Avansuri pt. foii în pădure , | 8,806.384|97 va 
Acții şi participațiuni AVE 9,T38.500/— 
IDEII EIN a a i ats pa a - 27, 061 .310|— 
7. pi EPA pă COMO PR NITU e eta) e 128.104|— 
Amoruzare ssi Te GERE fa De tai —j Kii 600| | 
"09 sila e ci C DD 7 ÎIR0 80683) | |180,306.88:]15 
3 l l 














4 E PROFIT ŞI PERDERE  yENITURE 


























CHELTUIELI ; 
} {xh 
Salarii şi plățile muncitori) 4 s . Venit dela material lemnos, fa- 
stabili . . . zi uite pg Să 1,904.989/30 brici linii industriale, efecte; 
Cheltuieli ned, dări, impo- particapațilini PA a 22,554.831 
zite, taxe la cassa cercuală , . |- 2,022.713|04 
D SAS a A A T E E ae 6,209. 688/63 
Amortizări : 
fa IRVOSIPI ae e e ul 2691-9690, 
la mobiliar ... . . . | 9 18.504|—| 2,645.473|21 
Beneo OREI ee e cal d 9,771.906|96 
| | 22,554.831|14 | | 29,554.851 
] i l l 

















i Şeful contabilităţii 
ss. Emil Lupea, expert contabil 


Director general : 


Se a aie all CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: 


Dr. Octavian Russu ss. Dr. Alexandru Racotzi ss. Ing. P. Panaitescu ss. G. Domașnianu. 
ss. președinte 


ss. I. Agârbiceanu ss Tonel Comşa ss, Vasile C. Osvadă ss, Dr. Emil Haţieganu ss. Dr. Nicolae Comșa 


ss. Dr. Petre Poruțiu ss. Ion Răducan ss. Dr. Victor Bontescu 


Subsemnaţii censori am examinat contul present Bilanţ şi Perdere & Profit si le-am aflat în regulă 
şi consonanţă cu registrele societăţii 


OR NSS OR IE 
ss. Dominic Raţiu, preşedinte ss. Ioan Revega ss. Zuliu Enescu ss. Valeriu Herlea. 


WW RMAN ERHO