Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
а. «Оо. wm vi - ERA 5 i REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE ViRSTELE ххх InUV (csf) 7641/9 ‘AN | Bloc-notes Si teatru în conservă imp de o săptămînă, în luna iunie, Institutul francez din București a găzduit o acțiune teatrală, organizată împreună cu UNITER și Academia ex- perimentală a teatrelor din Paris. Sustinuta de proiecții video, ma- nifestarea a oferit un nou prilej de re- E asupra relaţiei dintre teatru si ilm. Desigur, ca orice traducere in alt lim- baj, si transpunerea pe pelicula sau in sistem video implica o denaturare a inefabilului act teatral viu. Dar, pentru studiu, pentru conservare, pentru isto- rie merită a fi acceptată această ,tra- dare". Surprinzător este faptul cà, în unele înregistrări, montările respective capătă noi valenţe plastice, configurind о „poetică a memoriei“ ce vine să com- penseze „estetica dispariției“. Au con- firmat acest lucru spectacolele filmate alese ca exemple: „1789“ (regia Ariadne Mnouchkine), „Clasa moartă“. (regia Tadeus Kantor), „Prinţul Constant“ (re- gia Je Grotowski), „Hamlet“ (regia Patrice Chereau). interesanta manifestare de la Institu- tul francez a reamintit datoria pe care o au cineaștii români de a „edita“ operele teatrale autohtone de referință. Din sumar: Nr. 8/1992 Bloc notes Dialog cu cititorii Costines Cultul violenței sau al comediei? Atentate şi asasinate: \ riei S Eveniment: y Azi. ei sint vedete: M Fan Club, Video-ghid Cine-giob: Film-fax Am mai vazut pentru dumneavoastra {п acest numar semnează Agendă : pariziană intr-o scrisoare expediată de la de către nică, am reținut citeva notații ci- nematogratice. € Milou en Mai: Dumnezeule! Rar mi-a fost dat să văd filme ca acesta. Privesti şi ЦЕ vine să te dai cu capul de pereți. Magis- tral. La fel m-am simțit la Croazi lui Dane- liuc. € Basic Instinct Oh, la la! Perfect ca o bombă cu ceas: lar cu sexul... care sex? € Cape Fear (Martin Scorsese, Robert De Niro, Nick Nolte, Jessica Lange) e de fapt Terminator 3 filmat într-un studio strimt. Ori- cum, mai bine De Niro decit Arnold. © Tocuri inalte (Pedro Aimovodar) Ma che musica, maestro! T ® Am pus un trandafir roșu pe mormin- tul lui Francois Truffaut. Citá tristeţe! € Christos s-a oprit la Eboli. Pe 29 septembrie Michael Jackson in concert la București. În octombrie îl dituzează Canal Plus. Ф La Piovra. Aventurile mafiote conti- nua fără Corrado Cattani și fara același far- Barbara Rusnik și Denis Karvil, in- terpreţi în Evadarea, coproduclia fir- mei franceze „Aliz6-Films“ și „Euro- conect" SRL. Scenariul și regia Ja- cek Gosiorowski, imaginea lon Ma- rinescu. Din distribuție: Max Morrel, Claude Brosset, Pascale Rocard și Dan Condurache, Marian Rilea, Eu- gen Cristea, Eusebiu Ștefănescu Margareta şi fanii săi Primim din partea Fan-Clubului ,Mar- gareta Pislaru“ (care are 150 membri) rugămintea de a publica o fotografie a Margaretei Pis- laru cu ocazia zilei sale de naștere (6 iulie). Fanii îi urează „La mulți ani" si succes in activitatea sa din Statele Unite unde conduce o galerie de artá. Ne alátu- гат urărilor. Scri- soarea ne-a fost tri- misá de reprezen- tantul fanilor:* Puiu Munteanu din Con- stanta. Bulevardul Tomis nr. 229, bloc TS 13 B, scara A ap. 4 mec. În schimb, cu aceeași fermecătoare ju- decătoare Silvia Conti, alături de Espinoza — ticálosul nepedepsit și Tano Carridi 一 mafio- tul romantic. Și mai presus de toate, din nou muzica maestrului Morricone. © Indochine. Franţa isi exorcizează prin film trecutul imperial. Exotic, pictural, aproape melodramatic, reuseste pina la urmà să emotioneze. Catherine Deneuve isi asumă virsta, asa cum а invatat-o Truffaut în Ultimul metrou, și tocmai de aceea e sublimă € IP 5 insula pachidermelor. J.J. Beineix se crede Fellini si îşi numerotează fil- mele. Un film cu Yves Montand, deși Yves Montand nu mai este. La TV, un critic spu- nea: „Parcă a ales special să moară acum, astfel ca acest rol extraordinar să rămină ulti- mul". € Batman 11. La Batman I revista Video 7 titra mare: „Kim Basinger salvează filmul Batman". Era adevárat, dar doar in parte, pentru cá grosul muncii il fácea Jack Nichol- son 一 delirant. În Batman И lipsesc si Kim și Jack, rámine doar gugustiucul Michael Kea- ton, care noaptea se visează liliac. Ф Amintiri despre viitor. La cinema Odeon, în Paris, rulează în reluare filmul cult al lui Kubrick — Portocala mecanică, un spectacol pe zi. Din acest motiv, regizorui în- suși a interzis difuzarea pe casete video în Franţa și a dispus retragerea primelor 700 de exemplare. Oricum, mare pagubă pentru noi nu era, căci ar fi fost toate SECAM... DIN ANGLIA LA CARANSEBEŞ landra Webster isi cere scuze pentru unele greseli de exprimare, intrucit pină la 7 ani (acum are 18) a stat in Anglia la bunica sa, care nu prea ştia romá- neste. Acum ne scrie, insà, de la Caran- Sebes, într-o curată limbă română. ,Ci- tesc cu mare plăcere revista dv., care cuprinde comentarii făcute la unele filme cu deosebit profesionalism si date despre artiști și regizori cunoscuți sau mai puţin cunoscuți (...) Speram ca după '89 să văd filme bune (..) Cind am. văzut afisul la cinematograf cu fil- mul Liceenii rock'n roll am fost foarte entuziasmată si nerabdatoare să-l văd“. Entuziasmul s-a stins „într-o dezamă- gire totală“. „Nu spun asta pentru că scenele erotice (...) m-ar fi revoltat, mai degrabă m-au revoltat comentariile unor tineri din sală (...), ci pentru că ti- neretea și iubirea plină de candoare de la această vifsta nu au fost bine relie- fate (...) Părerea mea este că actorul ce a interpretat rolul lui lonica (Mihai Constantin) s-a integrat cit de cit în rol, reușind să arate nebunia acestei virste (...).. Regizorii români ar trebui Sa se grăbească si să realizeze filme bune pentru cá desi în sălile cinematografe- lor sint multi spectatori, filmele roma- nesti sint evitate“. Dacă e adevărat, e trist. м ТАСЕВЕА $! SALVAREA iteva insemnari ре margi- nea filmului Tăcerea miel- lor ne trimite de la Timi- șoara Otilia C care a văzut filmul de tre ori, „după ce, de la 13 ani, am evitat să intru de două ori la aceeași poveste, fie din lehamite (Liceenii, cu toată seria), fie din frica de a nu des- trăma vraja (Rocco și fraţii săi, Anoni- mul venețian, Sclava iubirii, Doi pe-un balansoar, Sonata Kreutzer). iar filme precum Decalog n-am intilnit prea des". Cu privire la Ti a mieilor: „Comentariul doamnei Adina Darian cristalizează neutru, precis, esența unui posibil „conflict“ între Clarice Starling și Hannibal Lecter. Îmi permit insă s-o contrazic. Nu sint de părere că medicul о cruta pe stagiara FBI din tandreţe, nici că încearcă să o seducă. Dimpotrivă, Clarice își datorează ei în- săși salvarea“. Este un punct de vedere respectabil. Corespondenta așteaptă noi comentarii asupra filmului și mai multe amănunte despre protagonişti. Ce a aflat ea insasi? Despre Jodie Fos- ter, că e licenţiată în litere la Universi- tatea Yale, că, după atentatul unui tinar împotriva lui Ronald Reagan, J. Foster s-a interesat îndeaproape de mişcarea feministă, care a devenit pentru ea un punct de echilibru. (vezi și nr. 3/92). Numele lui Anthony Hopkins l-a „depis- tat" într-o antologie a pieselor de teatru jucate de Laurence. Olivier. Dorește o fotografie a actorului. POMUL LĂUDAT oan-Pavel Azap din Cluj: „La Anul dragonului am intrat си mari speranţe, două fiind moti- vele: Michael Cimino (vezi Vină- torul de cerbi...) si Mickey ) Rourke — uluitorul detectiv par- ticular din Inima îngerului, angajat într-o stranie aventură a (re)- găsirii/pierderii/ înțelegerii (in această ordine!) propriei identități. Dar la pomul (auto)láudat... Nu pot spune Ca am in- cercat o mare dezamăgire: filmul se pastreaza in limita bunului simt (al ge- nului), sint incercári onorabile de a spori miza artistica a peliculei samd s.a.m.d., care înseamnă rețeta бео] clasică a policierului 一 шп polis! marcat de o experiență existențială сги- cială: războiul, — faptul са mai mor și unii dintre „cei buni“, un final cam am- biguu, iar secvenţa în care durul polițist e imbrátisat de frumoasa, exotica, deş- teapta si curajoasa reporteriță putea pur și simplu lipsi... M. Rourke e aici pentru că, aproape întimplător, nu e în altă parte; M. Cimino se dovedeşte un bun profesionist fără alte pretenţii. Cel care nu ţine cont de toate acestea și face un го! foarte bun este John Lone, impáratul lui Bertolucci din Ultimul im- (...) Personajul său, mafiotul chi- nez, a învăţat lecţia supravieţuirii în jungla (..) civilizației moderne (…) şi pentru el noțiunile de bine-rău, cin- stit-necinstit si altele asemănătoare şi-au pierdut referentul, asemeni sus-josului în spaţiul cosmic. Lone umanizează personajul, conferindu-i credibilitate fără a-l melodramatiza. (...) Una peste alta, filmul rămîne agrea il, plácut, deconectant. Dacá n-ar purta semnátura lui Cimino, am putea sa ne declarám mulțumiți si să nu mai vorbim despre el. Dar, măcar din cînd în cînd, şi monştrii sacri au dreptul la un mo- ment de respiro, la o odihnă activă”. Da, mai ales că un monstru, oricît de sacru, este o combinaţie de om și de supra-om, în nici un caz un Dumnezeu саге, dacă e să fim drepți, s-a odihnit, şi El, în ultima zi a Genezei. Si nici mă- car n-a fost o „odihnă activă“... Tăcerea mieilor continuă să surprindă (Jodie Foster) ă intrigă faptul că unii consideră anumite filme inexpresive, „proaste“. Eu nu cred că există astfel de filme", spune Mădălina loncea din Mangalia. Nici eu n-aş fi crezut că există astfel de filme dacă nu le-as fi văzut pină la saturație. Corespondenta noastră e de părere că „toate filmele sînt bune în măsura т care avem forța, capacitatea de a înțelege ceea ce regizorul a dorit să exprime“. Uneori, abia după ce inte- 人 izo- rul ili dai seama cit de prost e filmul. „Alteori, nici nu e cazul să mai faci efor- tul de a înţelege. Mai departe, însă, Mădălina loncea menționează: „Unora (și am observat că la majoritatea) le plac scenele cu multă” intensitate exprimată: cele de dragoste, de groază, de acţiune, de fapt nu con- tează, esenţial este să fie paipitant. În concluzie, atraşi de astfel de filme, ig- ndrám filmeie „monotone“ în care dacă nu facem un efort de gindire pentru a le înțelege esenţa, le dăm un calificativ din start“. Desigur, există și filme bune care pretind un efort de gindire. Cit priveşte adresa lui Robert Powell, ea a fost publicată în nr. 11/1991. n film, după părerea mea, nu trebuie caracterizat după vizionare ca fiind bun sau Siab. El trebuie analizat, deoarece orice film, mai bun sau mai Al Bano şi Romina Power cu mezinele familiei — Romina jr. si Cristel. - Ceilalţi doi copii ai familiei sint Ylenia 一 21 ani şi Yari 一 18 ani slab, are un mesaj pe care-l transmite, are anumite aspecte bune, oglindește o farima de realitate“. (Claudia Gabriela Vanca Turda). Da, un film trebuie ana- jizat dar, în cele din urmă, analiza tre- buie să ne spună dacă e vorba de un film bun sau slab. Altminteri ajungem la o nivelare generală, iar analiza însăși se dovedeşte inutilă. Cit privește mesajul, să ne amintim cite filme cu „mesaj“, dar proaste, execrabile am înghiţit pina acum vreo doi ani. Fie şi bun, transmis prost, orice mesaj se deformează, se compromite sau se anulează pur şi sim- plu. O remarcă de bun simț a cores- pondentei: „Eu cred că revista „Noul Cinema“ trebuie citită cu atenţie, pen- tru a fi înțeleasă și apreciată, și nu doar răsfoită pentru poze și adrese“. A E « (E = ёр 242 223 о = =e mE- pu ЕЕЕ: 215 59, Lungul drum ЕГ опеі din Constanţa пе în- treabă: „1. ce nu apar și filme românești pe micile noastre ecrane?" Răspuns: Apar si filme românești pe micile noastre ecrane. (N.R. În ceea ce privește absența filmelor româneşti pe micul ecran, după informaţiile noastre, se da- torează şi unui litigiu de ordin financiar între Televiziune şi România Film). 2. „De ce în ultima vreme nu apar pe micile noastre ecrane cunoscuții casca- dori: Jean Paul Belmondo, Alain Delon, loan Albu, Florin Piersic, Sergiu Nicoia- lui Mickey Rourke de la Anul dragonului la Orhideea sălbatică чу y = escu?“ Răspuns: Dintre cascadorii enu- meraţi, doar loan Albu este un casca- dor autentic. Ceilalţi sint niște bieti ac- tori care o fac din cind in cind pe " Rubrica „Dialog cu cititorii“ este realizatá de Dumitru SOLOMON 3 cu cititorii A XV-a ediție a evrei filmu- lul pentru tineret de Іа Costinești a fost organizată de Ministerul Tinere- — Sportului, Centrul National flel, Compania de Turism pentru Tineret, Studioul Ci- sponsor international. Director artistic al fes- tivalului: Copel Moscu. Producător: Gheorghe Bejan. Rebelii Acordarea sansei de a se intilni cu publicul unor producţii care nu ajung aproape niciodată în re- е eaua cinematografică а ost una dintre ideile ge- neroase ale celor care au alcătuit pro- gramul. Cum Festivalul filmului pentru tineret de la Costinești tine deocamdată locul unui festival național, aici se în- cearcă reîntregirea marii familii a ci- neastilor români. Aceasta a însemnat nu numai includerea unui mare număr de pelicule de la ,Animafilm" si „Sa- hia", a unui serios grupaj de la Acade- mia de Teatru si Film, dar si (mai ales) înscrierea in concurs sau în proiecţiile intormative a unor filme semnate de ci- neaștii de dincolo de Prut. Deși proiec- Reintregirea familiei tate la ore tirzii din noapte sau in după amieze numai bune de plaja, creaţiile moldovenilor s-au bucurat de atenția publicului și a juriului. Un pas important al ediţiei '92 a Cos- tinestilor ni se pare și deschiderea se- lectiei fata de studiourile private. Scă- pat din vedere anul trecut, i roșii, produs de societatea „Tracus агіе", patronată de Florin Codre, a fost acum acceptat în concurs și de altfel și premiat. A fost în schimb Pe Aer ab- senta unei alte case producătoare „Fil- mex“, a cărei peliculă Unde la soare e frig de Bogdan Dumitrescu ar fi meritat un loc în selecție. Mai mult decit așteptată, prezența Studioului Ministerului - Culturii s-a -im- pus prin calitatea de eveniment a filmu- lui Balanța de Lucian Pintilie si prin pa- Sionanta experiență (in premieră abso- lută la noi) propusă de autor spectato- rilor: opțiunea pentru una dintre cele două versiuni. Să sperăm că aceste vizionări — test atît de stimulative, vor intra în practicile ~ zotidiene ale vieții noastre cinemato- grafice. Ф Se poartă cupiurile cinematografice: Anca și Laurenţiu Damian, premiaţi pentru Drumul ciinilor E Regizorul Vinovatului cu vedeta sa: Alexa Visarion şi Carmen Galin Juriul: Manuela Cernat 一 critic. Președinte Tudor Mărăscu — regizor Pe Cazacu — regizor animație Felicia Cernălanu — regizor docu- mentar Călin Căliman — critic Petre осе Мопіса "Зі 一 actriță y Antonescu — scenograf Gárbea — regizor documentar Viad Gabrielescu 一 зсеподга! Doina Tănase — din partea Primă- riei Capitalei · “5-а vorbit mult la această ediţie despre ideea de au- tor. Discutia n-a fost ali- f mentatá numai de orgoliul 8 regizorilor prezenţi de а nu fi trataţi ca nişte „făcă- tori de filme“. Definirea unui univers stilistic și tematic foarte personal face parte din crezul multora dintre cineaștii prezenți. Nici măcar nu e nevoie ca regizorul să-și asume în exclusivitate sarcina scenariului pentru a se ajunge la filmul de autor. Exemplul cei mai elocvent es- te Casa din vis de loan Cărmăzan ce transformă proza inspiratoare a lui Fă- nus Neagu într-o poveste cinematogra- fică de aspră poezie, vorbind, ca și peli- culele precedente ale cineastului, des- pre dureroasa dispariţie a tradiţiilor în lumea satului. Calificativul „de autor“ este asigurat, în cazul acestei ecranizări de remarcabilă frumuseţe plastică (da- に operatorului Cristian Comeagă) perspectiva insolită a relatării eveni- pari neta din unghiul de vedere al unui copil, ceea ce provoacă în același timp un efect de distantare, dar și de impli- care. Debutantul Radu Nicoară a găsit în opera sa primă Polul Sud o altă soluţie de a-şi marca prezența in tramă: prota- gonistul se adresează direct publicului în momentele cheie. Spontan și lipsit de ostentaţie, filmul (din păcate absent în palmates) analizează, fără elanuri Vocea autorului moralizatoare, amploarea crizei de identitate a societăţii noastre post-revo- lutionare. Am regăsit elemente din universul de autor propus de Laurenţiu Damian de la debutul cu Răminerea si în ecraniza- rea prezentatà de el la Costinesti, in premierá absolutá, Drumul c nilor, (după loan Lăncrănjan). Mai bine rit- mată decit prima sa creaţie, excelent filmată (imaginea Anca Damian), foarte elaborată în formă, această a doua peli- culă de ficțiune a regizorului face însă ca timbrul specific cineastului să fie mai greu perceput. intimitatea dintre autor și opera sa ce reconstituie obse- dantul deceniu pare oarecum stînjenită. La urma urmelor, de ce are nevoie un film pentru a impune o voce auctorială? Vrem, nu vrem, trebuie să revenim la poetica lui Truffaut. Născută din zbate- rile „noului val francez“, noțiunea este definită de pătimașul realizator-teoreti- cian ca ,cinematograful la persoana în- tii". Recursul la autobiografie este de neocolit.-latá de ce, în ciuda imperfec- fiunilor formale si a accentelor de tri- vialitate, consider cà vene roşii de Florin Codre este un film de autor. Sfi- dind prejudecățile legate de regizorul diletant, sculptorul-cineast face o peli- culà trepidantá, dar si confesivá, comu- nicativá, emanind acea ,sinceritate ne- buná" despre care vorbea tot Truffaut. Reflexia asupra acestei notiuni care revine obsedant în discuţiile noastre ci- nematografice este stimulată şi de peii- сшее de animaţie văzute ia Costinești. Nu neapărat pentru că sint dedicate adulților şi nu copiilor, cele două filme care s-au impus în palmares aparțin ca- tegoriei „de autor“. O zi de Radu igaz- sag, o mărturie despre destinul soldatu- lui care „nu are viață personală“, si a durerii de lon Truică, o imagi- nativă poe a faptelor de bravură ale domnitorului Constantin Brincoveanu, reuşesc să comunice impresia de rela- tare іа persoana intii. Nu e rău că se vorbește atit de mult despre filmul de autor în această pe- rioadă în care, conștient sau nu, ci- neaștii simt nevoia să-și redefineascá identitatea. Prea multe prejudecăţi gra- vitează în jurul acestei noțiuni, dintre care cele mai grave mi se par ceaa limbajului aluziv și cea a perfecțiunii formei. Cel care spulberă spectaculos această mentalitate este impetuosul Lu- cian Pintilie: premiera sa cu este o sfidare adresată cinematogratu- lui elitist și o confesiune care captează instantaneu interesul spectatorilor. chisinoi După numai zece luni de la ediţia trecută, Festivalul de la Costineşti a revenit în vara lui '92 cu un program nesperat de bogat pentru o atit de scurtă perioadă de „reîncărcare a bateriilor”. Un număr record de pelicule s-a derulat în numai şase zile de concurs. ,,Dacá selecţia n-a fost prea exigentă, ne interesează DOSt-selectia declara unul dintre organizatori. Ceea ce a reuşit să se impună valoric anul acesta a confirmat, în general, diagnosticul criticii formulat după recentele premiere, dar a ţinut şi de domeniul surprizei, multe dintre filmele din selecţie fiind lipsite de şansa apariţiei prealabile pe ecran * Primul producátor particular la Costinesti: ° regizorul Florin Codre Criticul în economia de piață p Ф loan Lazăr: un autograf ре noua sa carte pentru canadianul nostru, Michel Buruiană е Familia reintregita си - cineastii din Chișinău: Valeriu Jereghi, Victor Bucătaru, Igor Isak, Vlad Druck O altă premieră la Costineşti demnă de toată atenţia este lansarea unei @ cărți de cinema. Seriosul și tenacele critic loan Lazăr a profitat de at- mosfera cinefilá a festivalului pentru a propune publicului și specialiștilor volumul Istoria fil- mului în personaje si actori, apă- rut la propria sa editură „Felix“. . Curajul colegului de breaslă care a tipărit o carte în regie proprie este pe măsura priceperii sale de a scrie un studiu în aceeași mă- sură documentat și atractiv. Tema aleasă „cupluri literare — cupluri cinematografice“, în sine incitantă, este exploatată atit in ideea de a sugera evoluţia nara- tiunii cinematografului din epoca „marelui mut“ рта azi, dar si in - direcţia evidentierii contribuţiilor actoricești. Ne recápátám spe- ranta în puterea criticului de ci- nema de a supraviețui într-o eco- nomie de piaţă. Marele Premiu: „la Chişinău Valeriu Jereghi era рта nu de mult un tinar cineast bine cotat in fosta a Uniune Sovietică. Acum el este un important cineast român. Marele Premiu acordat filmului său ȘI va fi nu este un gest de comple- zenta față de artiştii care trăiesc dincolo de Prut. Trofeul este pe deplin meritat. „ rtaj de la sfîrşitul lumii“, cum îi rezuma su- biectul colegul de breaslă de la Chișinău, Igor Isak, pelicula lui JNI este in acelaşi timp о pa- bolă despre puterea omului de a o lua mereu de la capăt. Prin- tre nenumăratele anticipări cine- matografice ale „zilei de după“ aceasta își definește profilul ori- ginal tocmai pentru ‘са ignoră cligeele S.F. pe tema celui de-ai treilea război mondial. Exem- plara simplitate a poveștii grupu- 4 Valeriu Jereghi și Maria Ploae, adică Marele Premiu și premiul de interpretare pentru rol feminin lui de supraviețuitori (o femeie, un copil, o vacă) nu subminează complexitatea ideilor, dintre care cea mai pregnantă este aceea că protagoniștii redevin oameni atunci cînd lumea capătă un în- feles moral. Un film aproape lip- sit de dialog in care extraordi- nara forță a imaginii, acaparanta imagine concepută de Vivi Dră- gan Vasile, redă încrederea că cinematograful poate reprezenta piná si dialogul cu Dumnezeu. Mi se pare demná de semnalat geneza filmului, povestitá de au- tor. În ziua cind Jereghi a aflat la televizor că a izbucnit războiul in Irak, fiul său în vîrstă de un ап a mincat pentru prima oará singur: in aceasta stare de tensiune intre plus si minus, regizorul a scris sinopsisul la va fi. Pentru cà Valeriu Jereghi și-a căpătat locul cuvenit printre cineastii români, să consemnăm citeva date din fișa lui de creație. A absolvit in 1975 VGIK, institutul de cinema- tografie din Moscova, a fost re- marcat încă de la filmul de diplo- mă,Bună dimineaţa. Scurt metra- jul său Cocostircul realizat la Chișinău a fost premiat la Man- nheim și Salonic. A semnat șapte lung metraje dintre care crede Ca numai trei îl reprezintă: Аз fl avut o altă soartă, lona Si Disident, toate premiate în festivalurile unionale și foarte bine primite de critică. Nu e lipsit de relevanță că ŞI va fi a fost deja achiziţionat în Anglia, Japonia, Franţa si Ger- mania. a Cercul intim tre ei. Deși fost lipsite de audienţă, deși s-au auzit aplauze, traditionalele discuţii diurne la care participau realizatorii n-au stir- prea nit nit ra mec „Simplilor cetăţeni”. Să- zicem că ar fi un efect al nevrozei de tranziţie: o zi pe litoral costă prea mult pentru ca plătitorii să sacrifice o oră de soare. Nici măcar actorii (şi s-au aflat Іа Costineşti personalităţi rang - Victor Rebengiuc, Olga Tudorache, Mariana wp Mircea Albulescu, Car- men Galin, Monica Ghiuţă, Diana Lu- pescu, Mircea Diaconu, Maia Morgen- stern etc.) n-au adunat în jurul lor co- horte de admiratori. Fenomenul ne-a îngrijorat pe toţi: cu су E el izvo- reclamă făcută degajat. E de mirare cum la un festival ` cind vorbeşti Mai există cineaști care cred că pot schimba cu filmele lor lumea. Că această specie nu e pe cale de dispariție ne-au convins mai ales docu- mentaristii de dincolo de Prut sosiți într-un ARO găurit de gloanţe, vehicu- lul in care filmează de o bună bucată de vreme evenimentele precipitate din Republica Moldova. Regizorii Victor Bucătaru si Vlad Druck sau operatorul lulian Florea s-au temut să nu ne strice cu dramaticele lor mărturii cinemato- grafice bucuria estivală. Oare cei care le-ar reproşa patetismul şi-ar asuma biografia lor? cum să ocolești patetismul atunci despre calvarul de ieri şi de azi al Basarabiei? Bucuria redesco- peririi originilor latine şi a continuității vechi şi Un ARO găurit de gloanţe ti și Re celebrata de în documentarul La iz- voare (un premiu special al juriului), n-a putut să-i inspire prea multă vreme pe cineaștii basarabeni. Spaima că pă- — lor va fi -- nou cotropit si sepa- ーー た exorcizată popule? de Viad documente „Mad Druck © inedite din îndepărtat sau mai recent. Cu aceste pelicule „la bord“ și cu foarte „proaspătul jurnal de front din trecutul mai Cea mai simpatică familie de cineaști: Diana Lupescu, Mircea Diaconu și micul Victor în al cărui staff organizatoric se află oa- menii plini de umor ーー アー la grupul ,Diver- tis", cu Ghighi Bejan n име, s-a vor- ` bit într-o atmosferă at псојіе. Remarcabil mi s-a părut însă intere- sul manifestat de regiz cea mai mare atenție. Merită citate teva asemenea păreri: profund, realizat prin actorie, i prin șansa fantastică pe care oferit-o publicului de a se elibera“. Stiopul Drumul ciinilor vel despre Laurenţiu Damian: „S-a manitestat un RE cu un stil Ru. inconfunda- lulian Mihu despre ȘI va fi de Valeriu Jereghi: „În acest film s-a redescoperit rolul primordial al imaginii”. Costineşti” Victor STROE Foto-reportaj Refuzul complimentelor După experiența dezamă- gitoare de la ediţia trecută cînd au prezentat o selec- tie neconciudentă, după ce au în fața pu- . = еа festival „Criza '91", studenţii de la A.T.F. au adus în acest festival un gru- рај declarat unanim „surpriza plăcută". Douăzeci de pel o dată în plus, valoarea iar răbdarea publicului cere а fimas pe poziţii în ciuda accidentelor de tie din sala de la „Forum“, interesul nedisimulat st Cu toate acestea, ar fi g орар în оси dentilor. Daca tinerii manifesta acum o solida- ritate de program (bazată și pe îngrijo- rarea reală în legătură cu audiența апе! qs confirmat e ^ ee stu- Transnistria, Ecologia unui neam (regia Victor Bucătaru), documentaristii din Chișinău vor merge din oraș în oraș, „ca saltimbancii"^ cum amar glumeau, pentru a aráta cit mai multor romani de dincolo si dincoace de Prut ,cronica quur vremuri prin prisma unor ar- ști”. Dintre documentarele produse de studioul „Sahia“ numai două mai atestă o asemenea încredere în puterea filmu- luiede a schimba lumea: Apeoniipe "90 de Viorel Branea, despre infernul numit libertatea de Copșa Mică și Am ales о curajoasă si documen- tată incursiune în lumea plină de iluzii a lagărelor pentru refugiatii români din Europa occidentală, unde descoperă o. nouă ,cortifa de fier". Amindouă ar merita o dituzare intensă. Tora Vasilescu, premiantă la prima dar și la a XV-a ediție a festivalului fără grija numărului de spectatori și a kilometrilor de peliculă”), ei s-au afir- mat totuși ca niște individualități. Reu- sitele nu sint egale. Există, din fericire, virfuri, nume pe care se pot face uri importante. Ciștigătorul premiului prin- оре (și ai unei burse în valoare de 500 noţiuni nu se suprapun în “rile. lronicul sáu T Ema asamblează poncife si comentariu. Ar mai fi de semnalat titluri și nume, dar o face argumentat articolul din pa- i aláturate. Ceea ce a frapat a fost hiperbolica lor (auto)nemultumire va dura. Pentru cà nimic nu e mai trist, ne avertizează si finalul Balanjel lui Pinti- lie, decit un rebel care se cuminteste а Grupajul „Rebelii vechi și noi” este realizat de Dana Gheorghe Bejan,Copel Moscu Palmaresul Festivalului de la Costineşti, ediția а XV-a Marele — Valeriu pentru filmul va fi...; - Ti de lemn ( s canu, R. si Casa vis (regia: loan — Laurenţiu i, (Chişinău) al Carmazan): Premiul pentru Damian V eer ciinilor); scenariu — Nicolae Primăriei pentru — Dan Chisovski (Puiul de elefant); Uniunea Cineaștilor a acordat premii tiimelor ATF .Dugmanui poporului (regia: Вади Leon) și Hotel Cişmigiu (regia lepan); Premiul fiim Bogdan Cristian Dragan, clasa Dan Pia (Ета, 35 mm); Premiul este insotit de о bursă de 500 dolari acordata de sponsorul ТИ; Premii filme sculptorului loan Bolborea. Tatiana Apahidean l-a convins și pe Mircea Albulescu: animația merită toată atenția! Din staff-ul plin de umor al festivalului: si George Nicolae | al DANA DEMBINSKI 一 st ae ani. clujeancă, absolventă ATF promoția '91, Mircea Albulescu; şase ani de în MARA GRIGORE — bucures- teancă; inițial economistă cu studii la ASE, actualmente în anul IV la ATF, clasa Gelu Col Din repertoriul testat la examene: Lady („Orfeu în infern”), Alma („Vară si Р! Elena An- fum"), Ana Petrovna. (Platonov"), dreevna Precizare in fotografia apărută la această pagină în numărul trecut, alături de Pernilla comentator Ostergren se află reputatul al televiziunii franceze Frédéric Mitter- ERICA BAIESU 一 21 de ani, nas- cuta іа Lupeni in Valea Jiului unde a şi debu tat la Teatrul din Petroșani în „Autorut e in sală”. piesa viitorului ei socru lon .Ge- izată de fiul acestuia, Radu), cu rolul Firuta сатыа, La absolvirea ATF in '91, clasa lon Cojar, evoluează cu aplomb în musicalul „Cadrilul“. Primul pas pe un platou de filmare în Balanța unde trece drept o autentică pa- cientă rasă în cap și turbulentă, cit pe ce să fie băgată in cămaşă de forţă. 24 de ani, liceul de muzică — viola da brac- cia, instructor de karate și campion la cultu- incă studentă, Clara. Filmogralie $obolanii roşii, Hotel de lux. n clujeancă; in anui Ili la Universitatea ecolo- gică 一 Bucureşti. Facultatea de arte, elevă a Mihaelei Juvara. Miss Litoral '89 și Miss Du- nărea 一 România '90. Primul rol in Haraba- bura, al doilea in MEDEEA MARINESCU 一 is ani, Liceul de muzică „ Enescu“. sec- matografic la doi ani si zece luni in tarna bo- . Au apoi roluri in Clipa, Proba de microlon, Mirabela, 18 Bucu- resti, 36. Aspirantă la ATF si asi- , Kilometru диа spectatoare la Costinești:, 4 ALEXANDRU BINDEA 一 ss de ani, bucureştean. Debutează în film ca nepro- к in Liniorii. A n mai puţin de doi ani, pe traseul Dakino | — Costineşti '92, pro- ductiile cinematografice ale Aca- demiei de Teatru și Film vădesc o metamorfoză fericită. lesirea in lume a filmelor studențești are așadar, consecințe bune, nefiind — după сша s-a afirmat 一 expresia unui narcisism imp. Li se reproșa pină acum acestora — justifi- cat, dealtfel — lipsa de logicá, incoerenja na- rativà, predilectia pentru imagini fais poetice, intelectualismul impins la extreme, diluarea epică, folosirea abuzivă și inutilă a metaforei, ancorarea în conjunctural, teama de simpli- tate, nestiinta de a pune punct ia timp efc., etc. Secretul succesului din acest an la Cos- tinesti 一 unde, mărturisesc, nu am fost, mul- tumindu-ma să văd filmele colegilor mei de Іа regie si imagine in școală 一 mi se pare a fi tocmai efortul de a evita păcatele mai sus- menţionate. Studenţii cineaști descoperă plă- cerea de a povesti, umorul (amar), ironia. Ei abandonează manierismul, căutarea stilului „înalt“, aplecindu-se în schimb asupra efeme- rului pe care-l dispretuiserá, asupra povesti- lor doar aparent minore. S-ar putea spune că autorii filmelor în cauză au tras invátáminte din experienţa lite- rará postmodernistá. Astfel, in Ema, Bogdan Cristian Dràgan, foloseste masiv citatul (lite- rar și cinematografic), parazitind comentariul extras din modelul flaubertian cu accentu! unui crainic de post de radio dintr-un tirg moldovenesc si insotindu-! cu imagini in care o gospodină, rupindu-se de banalele activităţi ale unei vieţi fără orizont, trece prin peripeții evazioniste a la Woody Allen. Aceeași temă 一 bovarismul — o regăsim in destule filme studenţeşti din acest an; ea Regulile jocului (festival (ier) escrise, regulile jocului (f)esti- val(ier) pot fi respectate sau nu, pot fi ignorate sau amen- date, de la o ediție la alta, de la caz la caz, de la jucátor la privitor, critic sau simplu citi- tor cinefil. Depinde de lentila propriilor ochelari de soare (a se lua in con- siderafie morala filmului de animaţie cu acest titlu, care indică labilitatea noţiunilor: zimbet 一 rinjet, amicitie 一 ostilitate, pace — ráz- boi). Incercind să-și ordoneze impresiile, cro- nicarul recurge inevitabil la canoanele carac- teristice profesiei: speculaţiile. Un subiect ce trebuie să dea de gindit, fi- indcă circulă fără opreliști prin ficțiune și realitate, dictind adesea semnul egalității sau similitudinii între întimplările de pe ecran .Si cele din festival, este vulgaritatea. La figurat, cit si la propriu. Salutat in primul rind pentru curajul iniţiativei, filmul lui Florin Codre So- bolanii rogil, aduce în prim plan vulgaritatea unui anume mediu: forțați de împrejurări să se abstragă mascaradei existenţei terne și stereotip politizate, citiva tineri intelectuali consideră că se salvează de compromis ale- gind in mod deliberat riscul fizic, acceptind condiţia de obscuri figuranti ai istoriei in de- venire, marginalizati cascadori ai unor opere inexistente. Şocind prin violenţa de limbaj și comporta- — așteptată cu atita interes — fidelă şi tocmai de aceea greu ment, este oglind Balanța de la Cannes la Costineşti ub Бона înstelată a Costinestiului, amfiteatrul a fost arhiplin ca în nici o altă seară. Nimeni n-a cedat oboselii sau frigului, deși mulți spectatori urmăriseră cu doar c teva ore înainte versiunea lungă în sală. S-a dat astfel curs invitaţiei lui Lucian Pintilie de a se compara cele două variante, observațiile şi su iile urmind a fi centrali- zate de către scriitorul loan Grosan, directo- rul artistic al Studioului de creaţie cinemato- grafică al Ministerului Culturii, care a realizat această coproducție româno-franceză, rod al colaborării dintre „Filmex“, studiourile pari- ziene ,Parnasse-Production" si producá- torul-distribuitor Marin Karmitz (cel care a pretins concentrarea și simplificarea intrigii, așa cum ne-a adus la cunoştinţă loan Grosan în preambulul vizionării). Această lansare de tip occidental a fost precedată de ecourile proiectilor de la Can- nes unde filmul a fost inclus în Selecţia ofi- cială necompetitivă, intensitatea aplauzelor ajungind în țară materializată în paginile do- sarului de presă, ce cuprinde analize si apre- е Regizorul Radu Nicoară și interpretele din Polul Sud, Ruxandra Bucescu și fiica ei cieri extraordinare, anticipind exegezele pe care cronicarii români le vor consacra, desi- диг, la data premierei bucureștene a filmului. Supranumit de „Le Figaro“ „un român fu- rios", Lucian Pintilie și-a prefațat această nouă creație cu o interogatie care-l obse- dează de totdeauna: „Cind anume bascalia 一 iresponsabilitatea asumată, spiritul macabru al umorului, de care noi, românii, sintem atit de mindri — încetează să mai fie un scut in- vulnerabil?" Estimind că acest film ar fi putut să ia chiar Palme d'Or, criticul Michel Ciment consideră (titiul versiunii franceze) „се! mai frumos film din ţările de Est, supe- rior Omului de fler ai lui Wajda". lată alte ci- teva aprecieri critice din presa franceză: „Un mare eveniment“; „o farsa furioasă și maca- bră: România ca o corabie a nebunilor“ („Le Monde"); „frescă impresionantă plină de zgo- mot д furie, de umor și disperare“ („L'Evene- ment”). „Autopsia unei ţări, analiza unei adevărate cangrene, cea a României, pe care o intre- prinde mizanscena, dar de data aceasta prin intermediul unei energii sălbatice și a unui umor devastator (...) Stejarul din secvența ti- nală reprezintă un act de credinţă care in- chide filmul şi, în ciuda a tot și a toate, o afir- matie splendidă a ceea ce este indestructibil” („Cahiers du cinéma"); „Lucian Pintilie joacă cu cărţile pe masă, avind grija celui mai nein- semnat detaliu în cea mai mare dezordine, folosind metafora la capacitatea ei maximă, singura retorică valabilă într-un univers mar- ginalizat". („Cahiers du cinéma"). m Madame Bovary sînt ei? А Mad са în cazul de suportat, în ciuda ingredientului umoristic. Dacă romanul originar este un remarcabil compendiu de teme acute, filmul polarizează în mod subtii generale obsesii (refularea an- goaselor, nu doar sexuale, ci și morale), me- tafore (trenul, veritabil trop cinematogratic mondial), şi chiar cusururi (verbiajul, de exemplu). Lucian Pintilie a intenționat o inso- litá manieră de captatio benevolentiae prin intermediul unui prozator și dramaturg de succes, lon Báiesu, dar cuplul central, in op- tica sa, nu reeditează pur și simplu tandemul popular Tanta și Costel, ci însumează com- plexe biografii, al căror contur se precizează prin finetea interpretării actoricești. Fiinţă de un rafinament aparte, nu întimplător de pro- fesie psiholog. Nela Maiei Morgenstern nu-și reneagă părintele (atenţie la modul cum fra- zează „crezul“ tatălui, cu fermă detașare) ci se adaptează condițiilor pe care societatea | je oferă, energică şi incrincenat optimistă. Una din puţinele figuri de stil pe care Pinti- lie si le-a permis in filmul sáu hiper-realist este somafia finală, violent metaforică 一 си pistolul îndreptat spre spectator, protagonis- tul pledează pentru un viitor tranșant: reabili- tarea naţiei. Același mod de adresare directă practică și apaticul anti-erou din Polul Sud in cele citeva fugitive momente cind își priveşte in ochi pu- blicul pe care Radu Nicoară, regizor-operator la ora unui debut impecabil prin simplitate și modernitate, a intenţionat să-l avertizeze asu- pra mortificării sufletești. Lansat în discuție de un actor cu vocație de pedagog, Mircea Diaconu, în centrul aten- йе! 一 culmea 一 prin spiritul autocritic (rara avis în continuare!) și analitic, manifestat la conferințele de presă, termenul de mimetism apare uneori pusă între paranteze — ca în Cina, filmul lui Radu lonescu, analiză concisă a relaţiilor dintre un bărbat și o femeie con- damnati ia convietuire —, sau doar sugerată, Fetelor Morgana (r. Tudor Giur- giu), membrele unei echipe feminine de fot- bal care, prinse in virtejul unei existenţe ab- surde, par a tinji după o schimbare. După exaltarea cu multe semne de excla- maţie în titluri (amintiti-va doar de documen- tarele de la Dakino, al căror patetism extrem era explicabil printr-o anumită stare de spirit. a momentului în care fuseseră făcute), asis- tam 一 atit în documentar cit si in ficţiune 一 la un nou mod de a vorbi despre revoluţie si post-revolutie, despre lipsa de ideal, despre politic si social in general; un discurs filmic mai aluziv și, din această cauză mult mai efi- cient. Sint semnele maturizării unei anumite concepţii asupra vieţii, din care au dispărut elanurile pubere.. Atunci cind este cazul si cînd personalita- tea autorului o impune, atacul direct nu lip- sește, fiind însă condus cu mult umor şi inte- ligenţă, cum se întimplă în ȘI ei sint al noștri (regia Radu Tudor Munteanu, imaginea Ema- nuel Gheorghe), portretul ironic al parlamen- tarului ion 1. Brătianu. Alteori, concluzia pesi- mistă este doar rezultatul unui demers pseu- do-filosofic, invesmintat în mantia sarcasmu- lui și a nonsaiantei cu care Valentin Hotea а început să ne obisnuiascá deja (ȘI ce dacă? — |. Radu lonescu). Rezistind tentatiei ludicului și a ironiei, fiind cel care se apropie Cel mai mult de psiholo- gia ființei bovarice, Alexandru Sterian re- nunta in Suplinitorul la dialoguri sau comen- tarii în exces, la ramificarea acţiunii și chiar la spectaculos, realizind o creaţie sensibilă, în care accentul cade pe minutioasa si deli- © Dp Er ck VIOLENTEI парите excesivele incifrări amendate se nu- mără şi Şi atunci cine are dreptate? În America, posibilităților, "- тимол. pre rl gemina | ; jara tuturor dar și a unui — eseistica post factum, ا а unii îi iritã aşa Sau a violenţa. este antidotul stării о А vm cum pe alţii ii pasionează. Neinterzisá (тса!), pledoaria pro domo a reținut atenţia unui rup deloc restrins care nu s-a sfiit să-l atace rontal pe cineastul care este regizorul de teatru Alexa Visarion. Vinovatul său cistiga la o a doua vizionare. Maia Morgenstern — mereu 0 revelaţie Casa din vis de loan Cărmăzan, cu toată încărcătura stilistică vag stinjenitoare la o re- petată Vizionare, continuă sa incinte , simfo- nismul imagistic elaborat de Co- meagă fiind un merit recunoscut si de regizor, și de actori. Răminind ancorat în universul atit de personal al Răminerii, Lau- rentiu Damian pentru Drumul ciinilor (pre- mieră absolută în concurs) a fost interesat nu atit să găsească echivaiente filmice acerbei irina COROIU (Continuare in pag. 23) cata analizá a unei stári greu de descris in cuvinte, autorul dovedindu-se si un foarte bun operator. (е semnează imaginea ja Fetele Morgana, la Dugmanul poporului, do- cumentarul lui Вади Mocanu si la Cind lu- Cruriie jncercare poetica de restituire a personalității unui artist plastic petrecut din viață, tatăl autorului regiei 一 Alexandru Maftei) u ). * Desi cred са а discuta in parte comparti- mentele unui film (scenariu, imagine, regie. interpretare) nu este cel mai bun modei de urmat pentru о cronică, amintesc separat pe unii dintre operatori, pentru meritul lor re- marcabil: Constatin サマー ツー — — Fiorin lepan), Cornel 1. (Háltagii n Lăzărescu), Emil Stan (Ema), Ale-- xandru Goldgraber Vita, r. Radu Vaida si O zi din ,veaja" mea, г. Luminiţa Mardare). Ligia Cortan — film de autor). in unete сап travaliul operatorului ті se — fost mai important decit cel аі regi- orului! w^ lăsat la — filmul iui Con- stanti Viorel ) care prin stil, iară face figură aparte. Regi- zorul pare a fi dublat și de un scenarist ro- bust, căutind detalii de atmosteră, com- portament, Mna mm sugerind o anumită cea a lumii „interlope“ post revo- отаг o acestui mediu insolit şi a unei ac- tiuni a unui stil lipsit de pretiozitáti si metafore nejustificate sint semnele unei schimbări de concepţie, comună de aitfei tu- turor studenților cineasti: aceștia par a fi de- cni să renunțe la o" auctoriai, cáutind ecesara simpatie a spectatorilor. Madame Bovely у а еі? Lucian GEORGESCU şi Damian Lee care semnează regia, am căzut pe ginduri. incotro, Cinematoqraful? Sce- паи! 一 Vernon Wells si William Sanderson 一 zero, un pretext oarecare: într-o arenă circu- lară, înconjurată cu sirmă, un fel de cușcă pentru animale sălbatice, doi boxeuri de du- zină, fără palmares, fără identitate, se bat, se snopesc in bătaie pina la distrugere, pentru că spectatorii, M la număr, ах ciş- tigă şi pierd, la cursele de cai. Meciul nu acceptă partidă remiză, к. bine de о oră! Fişa filmului nu se stieste să recomande acțiunea, prin excelenţă violenta. Pumnii inmanusati lovesc besmetic, disperat. pumnii cad în cascadă pe capul adversarului sugerind, stupidá constatare, că existența m ree ил cap iar irat арр vietuire... Deci: în anul de graţie 1989, la un buget de 900 mii de dolari (afirmaţia — Directo- fului Grupului Phoenix, di. Bud Scha spectacol), o sumă derizorie pentru piața americană, cit un bacşiş, se realizează un film, practic, fără dramaturgie, fără vedete, cu excepţia lui Franco Columbu, care are meri- tul de a poseda mușchi si titiul de Mister Uni- vers, cu intenţia declarată de a atrage un pu- blic dornic de violență crincenă, turbatà, ani- malică. Căci, tot ce se adresează instinctelor primare, adinc şi misterios pitite în intuneri- cul subconstientului uman, are infinit mai mult de cauză (și de bani) în raport cu togia. apinda raționalitate dobindita prin cultur: Un ar român prezent la conferinta de nu fără temei, să-l înfrunte pe cătorul american, atenționindu-l că publicul românesc, ceva mai pretentios si elevat, pa către filme cit de A elaborate ee toten d Mem Dorn după o jumătate de oră, ei soarbe, degustă si spune 【 і L.A.: Violenţa a coborit în stradă patru politi albi acuzati inia de a fi bătut cu maximă brutalitate, pro- automobilist de $ 1 “teamă vindă ţi а provocat, cum se $10 in ti incriminati. patru politie ați , consecii profesori la joacă dupá ce panni ta i-au imbrücat pe sub i întrebăm de ce ex Poliţiştii umflă potul. acă noi, românii, avem un cult, acesta nu este nici al personalităţii, nici al violenţei, ci al risului. ,Báscália natio- пай" a triumfat intotdeauna, ráminind cu adevárat liberá si supraviețuind voios in fata tuturor bele- lelor. Probabil cá forma vulgará a ver- bului, acel „a se ride“, exprimă cel mai bine esența fenomenului. indiferent de conjunctură, omului nostru îi este mai la indemina să „se гіда“ decit să „se bată”. Afluenta spectatorilor la acești Les Ripoux ai lui Claude Zidi confirmă că atita violenţă în — “risul înseamnă deopotrivă o afacere si o „industrie. „Geantă latină, domnule, n-ai ce-i mai zice!“ rămine, iată, un verdict (sau- un blestem) perpetuu, chiar dacă el „devine după facultăţile“ unuia pre- cum Сопи? Leonida. dacă René si Francois, cei doi „Піс“ -i—gáinari (mai pe románeste spus, „сага!“) isi fac mendrele cum le vine lor mai bine, într-o înțelegere lu- crativă cu cei pe care ar trebui să-i ia zdup, publicul nostru ride de se ádeste, chiar dacá (sau poate toc- mai pentru cá) ,purceaua e moartà-n cote(". Amintirea B.D.-urilor ‘autohtone de acum un sfert de secol este palidá in raport cu actualitatea. Ori, poate ne mai vine inima la loc vazind cá nici alții, pe la case mai mari, nu stau chiar pe roze în acest domeniu? La noi (în filme, vreau să spun!) eroul-milițian făcea acte educative, „să vină poporul la club, să tragă conclu- „Media Pro“, prima companie română particulară care s-a lansat în distribuţia de filme: Po cu Philippe Noiret şi Thièrry Lhermitte presiune, жын о e rit sindromul de im. hologic general. Vorbe? Nu, fapte. oameni de ştiintã s-au apucat sã determine efectul hormonal al violentei. Un anume dr. Leonnard Levi, direc- calculeze tiime şi analizind activitatea hormonală in singe şi urină. După o poveste romantioasa. un film tandru etc., pe baza analizelor, adre- Constantin PIVNICERU (Continuare în pag. 23) Omul în cerc(Franco Columbu): în ciuda argumentelor comerciale, filmul a căzut la publicul românesc zia" (Reconstituirea) sau veghea, dis- cret și ferm, la respectarea neabătută a codului eticii şi echităţii socialiste. La ei, însă . (tot în filme!) polițistul e „băiat de comitet“ și, chiar fără să-i fi citit pe Caragiale al nostru, „trage fru- musel condeiul“ de pe unde apucă. Я. slavă Domnului, dacă nu curge, pică... Си atit mai mult cu cit „unde-s doi, puterea crește“, iar odată cu ea ambițiile, poft- tele, poturile... iata de ce mi se pare grozavá si mul- tilateral profitabilá iniţiativa firmei,,Me- dia Pro"de a cumpára si lansa pe piata noastrá aceastá comedie care, vai, bate şeaua ca să priceapá.. cine trebuie, ү) па де funie їп chiar саза spinzura- tului. lar hohotele de ris ale sălii, arată că „se dă“ ceva foarte pe gustul publicului. Oricum, se pare că (măcar) din acest punct de vedere, am intrat deja în Eu- ai ei la Fnit mai nie de a ,Patria" tă, ni „да- "vroche" foarte bine bronzali tra in tihná multcáutatele bilete de intrare, sub privirea senină si suspect de ingá- duitoare a ex-milifianului, de serviciu prin zonă, foarte atent să... nu-i deran- jeze cineva.. Așa că, înainte și după film, tot vorba lui nenea lancu: „nu vezi dumneata că aici a fost chiar poliția în persoană?“ Cu adaosul că ea, vorba, a fost scrisă cu o sută de ani înainte ca um- па potul să incinte Franţa și să cuce- rească două César-uri (1985, pentru cel mai bun film și cea mai bună regie). Curat ca-n filme, nu? Bogdan BURILEANU 9 „Sărutul morţii“ în viaţă şi la box-office CALENDAR ISTORIC olitica nu prea face casă bună cu box-ofti- ce-ul american, amintea regretatul Leslie Hal- liwell, autorul unor tomuri de referință („The Filmgoer's Companion" si „The Filmgoer's Guide") indispensabile pentru studierea celei de-a șaptea arte. De regulă, punctul de ve- dere al administratorilor sălilor de cinema este că politica poate fi considerată un adevărat „sărut al morții“ („kiss of death") pentru încasări... De regulă, dar nu întotdeauna. Cu siguranţă, aprecierea se potrivea ca o mă- nușă în primul rînd indigestelor filme sovietice din perioada stalinistă (cu excepţiile cunoscute) unele frizind de-a dreptul ridicolul prin stridenta trimiterilor propagandistice, ca si pro- ductiilor cinematografice ale celui de-a! treilea Reich sau ale Italiei mussoliniene. à Mai puţin sau deloc tributară comandamentelor ideolo- gice, cinematografia occidentalá a ocolit, multá vreme, cap- canele filmului politic. Abia pe la mijlocul anilor '30, studiou- rile americane, mai ales Warner Bross s-au lansat în așa-nu- mitele „filme cu mesaj“, multe din ele admirabile, care se războiau cu fenomene cum ar fi corupţia politică, discrepan- tele sociale, conflictele rasiale, migrarea în masă a forţei de muncă, tragismul vieţii din slums-urile generatoare de vio- lentà, toate receptate de omul de pe stradă, respectiv de spectatorul de rind, ca propriile sale probleme. Cineaști cum ar fi Frank Capra sau King Vidor au devenit cunoscuți ca promotori ai unor cauze liberale, filmele lor în care mesajul politic (spre deosebire de ceea ce se intimpla in cinemato- grafia ţărilor cu regimuri totalitare) nu era ostentativ au stir- Caius lulius Caesar (102—44 î. Chr.) Una dintre cele mai strălucite Cy の で ale lumii antice. Om politic și coman- dant militar. Asociat în cadrul unui triumvirat cu oamenii po- litici Pompei și Crassus, devine faimos prin cucerirea Gailiei (Franța de azi), campanie relatată în lucrarea sa „De bello Gallico". intrat in conflict cu Pompei (Crassus murise), re- vine la Roma (49) trecînd Rubiconul, îi urmărește pe Pompei in Grecia, infringindu-! la Pharsalos (48), apoi în Egipt, unde acesta este asasinat. Se indrágostesete de Cleopatra, pe care o ajută în înlăturarea fratelui ei de la cirmuirea Egiptu- lui. Întreprinde o campanie fulgerătoare împotriva regelui “Pontului, Pharnakes |. investit cu puteri dictatoriale la Roma, Caesar intră în conflict cu aristocrația senatorială, care organizează un complot împotriva sa. A fost asasinat în senat cu 23 de lovituri de pumnal, printre asasini nu- marindu-se si Brutus, probabil un fiu natural. la (12—41), impárat roman (37—41). Crescut intr-o tabara militará, micul Caius Caesar Germanicus a fost pore- clit de soldati Caligula (botină de soldat). Devenit împărat la moartea unchiului sáu, Caligula a cirmuit ca un tiran dement si singeros. El a acordat calului sáu favorit demnitatea de consul si regreta cà | roman nu are un singur cap, pentru a-l putea decapita dintr-o lovitură. A fost asasinat de propria sa gardă. Thomas Becket (1118—1170), arhiepiscop de Canterbury (1162—1170). Prieten apropiat și cancelar al regelui Henric al ll-lea al Angliei, Thomas а fost impus arhiepiscop de Can- terbury de către rege, doritor să-și subordoneze și Biserica, în cadrul politicii sale de consolidare a autorităţii centrale. Becket s-a identificat total cu interesele instituţiei eclesias- tice, intrind astfel in conflict cu Henric. Minios, dar și indu- rerat de ruperea prieteniei, regele a avut o ieșire violentă, care a fost interpretată de membrii obedienti ai anturajului sáu ca o dorință de a-l ucide pe arhiepiscop; patru cavaleri s-au dus la Canterbury și l-au străpuns cu săbiile. Thomas а fost trecut în rîndul sfinţilor în 1173. Maria Stuart (1542—1587), regină a Scoției (1542—1567) si a Franţei (1559—1560), soția regelui Franţei, Henric al !I-lea, a rămas văduvă la 18 ani. Revenità în Scoţia, s-a căsătorit cu lordul Darnley, asasinat apoi de amantul ei contele de Both- well, cu care s-a măritat provocind astfel o răscoală. Înfrintă în luptă, ea s-a refugiat. in Anglia, unde verișoara ei Elisa- beth I, temindu-se pentru propriul ci tron, ca urmare a intri- gilor -tesute în jurul Mariei Stuart de grupurile catolice, a ți- nut-o în captivitate timp de 18 ani. Datorită unei conspirații în у implicată, Maria Stuart a fost condamnată şi de- capitat Henric ai 中 -lea (1551—1589), rege al Franţei (1574—1589). Frate mai mic аі lui Caro! al IX-lea, el a fost ales rege al Poloniei (1573). La moartea fratelui său, Henric s-a reintors în Franța, devenind regele acestei țări, căzută pradă războaielor religioase, provocate de conflictul dintre catolici și protestanți に ーー Preocupat de refacerea unității regatului, Henric al Ill-lea a organizat asasinarea du- celui de Guise şi a fratelui acestuia, conducătorul Ligii cato- lice, care ii subminau autoritatea, pentru a fi la rindul său asasinat de călugărul Jacques Clément, care l-a ucis cu o lovitură de pumnal. Henric a! IV-lea (1553—1610), rege al Franţei (1589—1610). Hughenot, rege al Navarrei din 1572, după asasinarea lui Henric al |li-lea, urma să devină rege al Fran- tei, dar s-a lovit de rezistența inversunata а Ligii catolice. Pentru a obține coroana regală a abjurat calvinismul (i se atribuie cuvintele „Parisul merită o liturghie”) si a promovat о politică de reconciliere pentru a reface unitatea regatului. A fost asasinat de Ravaillac, un catolic fanatic, саге l-a in- junghiat la Paris. Abraham Lincoln (1809—1865), președinte al S.U.A. (1861—1865). Adversar ai sclaviei negrilor în statele din su- dul Uniunii, el se pronunța în favoarea lichidării treptate a sclaviei și, după izbucnirea războiului civil (1861—1865). pentru instituirea unui climat. de înțelegere între Nord si Sud. A fost asasinat cu un foc de revolver Іа „Ford's Thea- tre“ din Washington, de actorul pro-sudist John Wilkes Bo- oth, care a pătruns-în loja sa. Franz Ferdinand (1863—1914). Arhiduce de Austria, deve- nit in 1889 mostenitor al impáratului Franz-losef 1, ca urmare a sinuciderii fiului acestuia, Rudolf. Artizan al reorganizării monarhiei austro-ungare prin înlocuirea dualismului aus- tro-ungar cu o structură federală. A fost asasinat la Sara- jevo, unde venise. cu prilejul unor manevre militare impreună cu soția sa Sofia Chotek, de către studentul sirb Gavrilo Princip, în ziua de 28 iunie 1914. Moartea sa a constituit pre- textul declanșării primului război mondial. Emiliano Zapata (1877—1919), țăran semi-analfabet, devenit unul din conducătorii revoluției mexicane din anii 1910—1920 și liderul populaţiei indiene din America de Sud, în beneficiul căreia a lansat lozinca „Restituirii pámin- tului foștilor săi posesori“. Asasinat din ordinul preşedintelui nit interes, dar, în același timp, și controverse. „Cind vreau să transmit un mesaj folosesc serviciile companiei telegra- fice Western Union“, era o butadă care circula pe atunci la Hollywood. „Voltaire, Voltaire, toti acești scenariști tin să fie asemenea lui Voltaire“, avea să comenteze cu dispreț Jack Warner, filistinul patron al studiourilor cu același nume. Pragmatic рта în virful degetelor, avea totuși să-i încurajeze pe emulii lui Voltaire atita timp cit peliculele lor îi aduceau profituri. ч Cu atit ma: ml erau încurajate de patronii marilor stu- diouri anumite variante ale acestei categorii de filme și anume acelea care prin caracterul lor senzațional — recon- stituirea unor asasinate politice celebre — erau menite din start să atragă publicul, să-i ajije curiozitatea şi, implicit, să aibă repercusiuni directe asupra box-office-ului. J.F.K. cea mai recentă dintr-o lungă serie de pelicule avind ca temă asasinatul politic, a stimulat, prin viziunea cu totul personală pe care regizorul Oliver Stone o propune pentru elucidarea misterului morții intelui Kennedy, o aprinsă polemică în jurul ideii cit de departe își poate per- mite să meargă un realizator în interpretarea — sau manipu- iarea 一 evenimentului istoric. 7 Cu alte cuvinte, este chemat realizatorul sa respecte, car în linii mari, adevărul istoric sau are el dreptul să folo- sească istoria ca simplu pretext pentru a însăila o poveste după gustul și fantezia sa? O intrebare-cheie, care ar putea fi utilizată ca motto al substantiaiei filmografii consacrate asasinatului sau crimei politice, evenimente susceptibile, Carranza. prin tragismul lor, să inflácáreze imaginaţia mulțimilor și - deci să se preteze de minune transpunerii în registrul unei arte adresate, prin definiție, publicului cit mai larg și divers cu putință. (Continuare în pag. 15) 10 La început a fost Ducele de Guise А пса de la primii săi pași, cinematograful s-a făcut ecoul fascinaţiei provocate de sfirsitul violent al unor personalități ale istoriei mai apropiate sau mai înde- părtate. Prin 1902—1903, Casa Pathé dădea la iveală Asasinarea lelui MacKinley care reconsti- tuia, cu mijloacele tehnice primitive ale epocii, aten- tatui comis la 6 septembrie 1901 de anarhistul Leon Czolgosz impotriva celui | 25-lea presedinte al Americii si Asasinarea Ducelui de Guise. Ambele aveau ca realizator pe Ferdinand Zecca, „omul orchestră” al Studiourilor Pathé 一 regizor, scenarist, d tor, interpret — într-un cuvînt precursor a ceea ce astăzi se numește „filmul de autor“. Spre deosebire de Méliés, cu înclinațiile sale spre fantezia romantică, Zecca e mai rabă sedus de tentatiile realis- mului (desi nici lui nu-i displac trucajele), Victimele aicoolis- тиш! (1 , film cunoscut si pasionaţilor cinematecii bucu- - reștene, putind fi socotit una din marile reușite alé'scolii ci- nematografice realiste. Personaj de dimensiuni tragice, al treilea Duce de Guise — unui din conducátorii din umbrá ai masacrului din noap- tea Sfintului Bartolomeu contra protestanților francezi (1572), spirit malefic, care avea să зїї prin a cădea victima propriilor sale uneltiri, fiind ucis miseleste de Henri al lea 一 era parcă predestinat să atragă atenția пой arte. Şi așa se face că în 1908, în sala Charras, devenită, între timp, la fel de celebră ca si vestitul Salon Indian de pe Bute- vardul Cál elor Capucine, avea loc premiera unei noi versiuni a Guise. Era, fără doar si poate, primul remake din istoria cinematografiei! Deosebirea ©з Cazul Kennedy: asasinul din viață (Lee Oswald) și anchetatorul de pe ecran-Kevin Costner in J.F.K. de Oliver Stone, film considerat a fi deschis campania în favoarea Partidului Democrat faţă de prima versiune era imensă, noul film turnat in stu- diourile Casei „Film d'Art", marcind o piatră de hotar in evo- lutia spectacolului cinematografic. Аза cum amintea Geor- ges Sadoul, de unde pină atunci anonimatul deplin era re- qua dou gan do ен COR Леннона Guise in noua sa versiune, începe epoca vedetelor, а nu- melor celebre, indispensabile pentru a atrage spre sălile ob- scure publicul simandicos al marilor teatre. Pe genericul acestui remake figurează ca scenarist Henri Levadan, un vestit romancier și autor dramatic al epocii, ale cărui piese s-au jucat odinioară și scenele românești (în Marchizul de Prioia, de exemplu, Tony Bulandra înscria unul din cele mai strălucite succese ale carierei sale); regia era asigurată de asemenea de două celebrităţi, Le Bargy şi Calmettes; iar distribuția cuprindea tot ce avea mai select teatru! francez. Cinematograful depășea, astfel condiţia inițială de ーーー de bilci şi intra în lumea bună, spectatorii puteau i acum - în sálile unde пла un film, aproape cu același sentiment pu- rificator ca într-o sală de teatru. Asasinarea Ducelui de Guise а fost în Franța o in Famous at fiei icane în fata cel е аай, nematografiei americane in faţa eur . Faimosul la şi gloria Hol. ASASINATE O crimă atrage după sine altă crimă. Asasinatul e tot aşa de aproape de desfriu ca flacăra de fum. | Otrava Si trădarea sînt braţele crimei. Shakespeare — „Pericle“ tatorul de astăzi zimbește plin de indulgență la gesturile sa- cadate și grandilocvente ale personajelor ori la teatralismul mizanscenei, Asasinarea Ducelui de Guise isi are, prin des- chiderile pe care le-a practicat, locul său bine stabilit în pan- theonul celei de-a șaptea arte. Rasputin şi avatarurile sale A ncercarea de recuperare a momentelor de zbucium ale istoriei la care s-a încumetat în scurta ei exis- tenta Casa „Film d'Art" a fost urmată, cu unele ex- ceptii nesemnificative, apartinind cinematografiei ita- liene si partial celei americane, de un lung hiatus, in- trerupt abia in 1932,cind filmul pasise deja in era so- norului. În acel an avea loc, cu un răsunător succes, premiera unei producții de mare montare, Ri impà- răteasa, care reunea pe generic, pentru prima și ultima oară, pe toți cei trei frați Barrymore, Lionel, РЕ şi Ethel, cea mai faimoasă familie de actori americani. În ghidul său catalog atit de cunoscut, cel mai complet din toate cite există, Leo- nard Maltin conferă trei stele acestui film (regizat de Richard Boleslavsky), care reușea să evoce, cu destulă acuratețe, fă- ră а romanta prea mult, împrejurările asasinării călugărului şarlatan Grigori Efimovici „ poreclit Rasputin („ ri- natul") si ale prăbușirii Imperiului țarist. Contrar a ceea ce ar fi fost de așteptat, în rolul lui Rasputin nu apare John — renumit în viața particulară pentru tumultuoasele sale esca- pade sentimentale, ci fratele său, mult mai sobru și potolit, Lionel, primului incredintindu-i-se rolul prințului losupov, : unul din conjuratii саге au organizat suprimarea celui се, / f D^ a ES ui 1 Р CHRISTOPHER PLUMMER conştient sau inconștient, a precipitat degringolada tarismu- j : кел a 4 lui. (intrucit losupov trăia încă, numele sáu a fost schimbat in film). Cit despre Ethel, ea interpreta, evident, rolul țarinei. Filmul a avut însă un epilog neașteptat: văduva unuia din conjurati a dat în judecată Studiourile M.G.M. afirmind са resuscitarea unor evenimente tragice, a căror autenticitate nu a negat-o, i-au provocat un puternic șoc. Tribunalul i-a dat dreptate, studiourile au fost obligate să-i plătească, cu titlul de compensație o sumă imensă, iar pelicula a fost re- è Familia țarului Nikolai al II-lea și un film inspirat din asasinarea acesteia: Asasinarea țarului de Karen Sahnazarov (cu Malcolm McDowell) trasă de pe piaţă! incidentul a făcut ca marile case cinema- IRFAN MENSUR tografice să adopte o atitudine extrem de rezervată în ce pri- RADOS BANC vește ecranizarea unor evenimente autentice, ale căror eroi JAN HRUSINSKY erau încă în viata,preferindu-se să se refugieze în trecutul их istoric dacă зе poate cît mai îndepărtat... La distanță de jumătate de secol, studiourile sovietice aveau să reinvie figura lui Rasputin într-un film extraordinar al lui Elem Klimov, Agonia, în care Aleksei Petrenko avea o creație de-a dreptul halucinanta. Filmul, terminat în 1971, dar prezentat abia în 1977, la Festivalul de la Moscova, și in- terzis la export pina în 1985, avea, între altele, meritul de a fi prezentat pentru prima dată în întreaga perioadă postrevolu- tionara chipul țarului Nicolae al 11-1еа într-o manieră umani- zată și nu deformată pină la caricatură cum se procedase pina atunci. Se poate spune că, într-un fel, acest film avea să prevestească, aidoma Dragostelor unor blonde în Cehos- jovacia dinaintea Primăverii de la Praga, uluitoarele transfor- mări prin care a trecut fosta U.R.S.S. Ar mai fi de amintit că, spre sfirsitul anilor '20, regizoarea Esfir Sub realiza, pe baza jurnalelor de actualități, primele filme de montaj din lume, printre care și Căderea Romanovi- lor, firește pedalindu-se pe trăsăturile negative ale ţarismului și evitindu-se cu grijă orice trimitere la modul oribil în care a fost suprimată familia ultimului tar. Să mai notăm că în 1966 și studiourile britanice dădeau la iveală un Rasputin, călugărul nebun, film fără nici un fel de € td de confuzii ا E Mass s pa lui e 3 hristopher Lee mai atenuind eșecul său lamentabil. Insuc- 1 ^ y x A E Cosul acestei producţii ca si а altora „ejusdem farinae" arată Atentatul de la Sarajevo (reconstituit de regizorul Veljko Bulajic) si victimele sale: cà publicul sancţionează prompt orice distorsionare fla- ) ntă a istoriei, pretinzind un minimum de respect pentru datele - realităţii. r : ` O incercare onestă de redare a adevārului poate fi consi- DOS de "E ы... І BÉ deratà Nicolae și Alexandra (1971), producţie britanică FS " я >. Р E (semnată Franklin Schaffner) pe genericul căreia intilnim, 56 1 alături de actori mai putin cunoscuţi în rolurile titulare, nu- mele unor staruri de primă mărime, ca Laurence Olivier sau Michael Redgrave în creaţii episodice. Poate după dezghetul cinematografic din ultimii cîțiva ani vom avea $ noi prilejul să vedem această peliculă nu chiar atit de veche, răsplătită, in treacăt fie zis, cu cite un Oscar pentru decoruri si pentru * costume. ここ Grupaj realizat de Romulus CAPLESCU =ООжш @mcr つ O ы. м à ا ا ا اا 14 © Caesar (Rex Harrison) şi Cleopatra (Liz Taylor) în filmul lui Joseph L. Mankiewicz e Vanessa Redgrave in filmul lui Charles Jarrott, Maria Stuart (cu Timothy Daiton) e Un om pentru eternitate: de Fred Zinnemann (cu Paul Scofi eld —Thomas Morus si Robert Shaw 一 regele Henric al Vill-lea) ` tre Mary (Katharine Нер! ) si Citá romantare, atita concesie gustului public ă ne întoarcem însă la anul 1932, după experiența neplà- cută, resimțită în Rasputin și [т de studiourile americane. Dornice de a evita pe viitor asemenea situații penibile, ele întorc spatele contemporansităţii, indreptin- du-si atenţia spre epoci şi evenimente mai puţin contro-- versate. Mai mult, făcînd o concesie și gustului public, fi- delitatea istorică, atit de dureros penalizată în filmul lui Boleslavsky, cedează locul istoriei ペー ヤー Prototipul acestui pe de film poate fi considerat Maria Stuart (Mary of , realizat in 1936 de marele John Ford. Pe prm pian era pusa dragostea din- umosul conte Bothwell (Frederic March). Condamnarea la rte a reginei scoțiene, din ordinul veri- soarei sale regina Elisabeta a Angliei, este pusă seama nu atit a rațiunii de stat (cum a fost în realitate), ci а муке! si geloziei mala- dive a acesteia din urmă față de o rivală а cărei frumusețe și femini- tate îi deveniseră insuportabile. Un remake mai palid, zi Queen ot Scots, avea să fie turnat în 1971 în studiourile britanice și în acest caz realitatea istorică fiind trecută pe un plan secundar: filmul a fost salvat totuși prin interpretarea de zile mari: Vanessa Redgrave in ro- E Pr regine a Scotiei si Glenda Jackson în cel al reginei a. E Fără a fi total absentă, tentatia romantarii este sever reprimată in folosul confruntarii între opțiunile politice în Julius Caesar (1953). Autorul scenariului si al regiei, Joseph L. Mankiewicz, și-a permis multe libertăţi, inevitabile, față de piesa lui Shakespeare, mizind їп schimb nu numai pe o tensiune dramatică proprie, ci și pe o extra- ordinară distribuţie, unde se intiineau numele lui Marlon Brando, James Mason, John Gielgud, Louis Calhern, Greer Garson, rah Kerr. Scena confruntării între Caesar și Brutus este absolut re- marcabilă, după cum, prin fastul și migala reconstituirii remarcabile sunt decorurile, pentru care filmul a primit, de altfel, un Oscar, deși merita,- poate, mai mult. Exemplu de justă cumpănă între adevărui istoric și fabulatie, Jullus Caesar este, in același timp, un model de transpunere în limbaj filmic a unei capodopere a dramaturgiei uni- versale. Din păcate însă, Mankiewicz nu avea să fie consecvent cu sine însuși în operele sale ulterioare» 5 Cu această peliculă se face tranziția spre acele superproducti („blockbusters“, cum ie numesc americanii) in care istoria este uni simplu pretext, totul reducindu-se la o incredibilă risipă-de recuzită, la o nemaipomenită revărsare de culori, o interminabilă suită de scene „romantice“, al căror perfect prototip este Cleopatra (1963). O nereușită totală, de data aceasta, a aceluiaşi Mankiewicz, inclusiv o cădere la box-office. Decorativă și doar atit Liz Taylor, neconvin- gător (în rolul lui Antoniu) Richard Burton, doar Rex Harrison es zar) desprinzindu-se prin sobrietatea împrumutată personajului de restul unei distribuții atit de cenușii, în fond, sub o falsă strălucire. Sigur, atit Cezar cit și Cleopatra (primul! asasinat, iar a doua silită să se sinucidă) și-au mai găsit și alte întruchipări pe ecran, în di- verse epoci. Încă de la începuturile sale, cinematografia italiană se ilustrase prin stilul grandilocvent, atit de caracteristic filmelor de se- rie gen ,peplum" de mai tirziu, a unor oniu al cum ar fi Coniuraţia — lui lulius Cezar sau Marc Antoniu ra, între tim date definitiv uitării. 1934, Cecil B. De Mille realiza o Соран de mare montare, în maniera sa atit de caracteristică, rolul titular fi- ind încredințat Claudettei Cc bert» Si trebuie spus că și astăzi, la aproape 60 de ani de ia premieră, filmul își păstrează prospetimea, fiind oricum superior rateului lui Mankiewicz. În 1970, orul Stu- art Burge oferea publicului o nouă versiune după piesa lui Shakes- peare, rolul lui Cezar fiind încredințat lui Charlton Heston. In fine, cele două personaje aveau să se intiineasca în titlul peliculei reali- zate in 1946 de Gabriel Pascal, Cezar н Cleopatra, ecranizarea pie- sei cu același nume a lui Shaw. În ciuda interpretării de excepţie (Claude Rains si Vivien Leigh), filmul este lipsit de suflu, nu are nerv cinematografic, urmărește prea fidel firul dramatic al piesei, fă- cind ca spectatorul să încerce o stare de accentuat plictis, ~ Сиа deosebire faţă de Becket (1964)! Şi aceasta e tot o ecranizare după o piesă celebră (a lui Jean Anouilh). Dar în înfăţişarea priete- niei furtunoase dintre arhiepiscopul de Canterbury, Thomas ket si regele Henric al II-lea, sfirsita prin asasinarea primului, regia (Pe- ter Glenville) reușește să evite orice teatralism, orice abordare sta- tică, dind la iveală, și cu ajutorul a doi giganţi, Richard Burton şi Peter O'Toole, o veritabilă capodoperă. Avem de-a face aici cu un cu totul alt tip de dramaturgie filmică, străină atit romantárii mai mult sau mai putin ieftine cit şi tentatiei superproducţiei. Spectatori- lor li se propune o filozofie a istoriei și răspunsul lor entuziast arată cit de lipsite de temeinicie sint alegaţiile despre facilitatea gus- tului acestor spectatori. Aceleiași categorii i se subsumează Un om pentru eternitate, su- регби! fiim al lui Fred Zinnemann, bazat de asemenea ре o piesă cunoscută (a lui Robert Bolt) despre conflictul care l-a opus pe Sir Thomas More, autorul nemuritoarei „Utopii“, regelui Henric al Vili-lea al Angliai, filozoful care visa la o lume ideală prefera moar- tea decit abdicarea de la convingerile sale. Totul este admirabil! în acest film, de la interpretare (Paul Scofield, Robert Shaw, Orson Welles, Vanessa Redgrave) la scenariu, decoruri și costume, cele șase Oscaruri primite fiind pe deplin meritate. O nouă dezrnintire a legendei că un film „cu mesaj“ nu poate avea succes de public. Din contră, publicul știe să dea o replică promptă atunci cind pro- ducătorii caută să mizeze pe instinctele sale-josnice. Așa s-a întim- plat cu filmul Caligula (1980), prima superproductie porno din isto- ria cinematografiei, realizată sub egida (şi cu fondurile revistei Pent- house, concurenta. hard" a celebrului Playboy). Păcat de cele 15 milioane de dolari risipite în vint şi păcat de distribuţie. Publicul nu a fost de acord cu un Peter O'Toole (in rolui lui Tiberiu, căruia i-a succedat la tron, Caligula) cu faţa și trupul acoperit de plăgi sifili- tice, după cum nu a fost de acord nici cu Sir John Gielgud în rolul unui batrin patrician epuizat de desfriu, care-și caută o ultimă și su- premă voluptate prin tăierea venelor într-o cadă cu apă încălzită (modul curent de sinucidere pe vremea romanilor). Sigur, aceşti doi mari actori au fost atrași de onorariile exorbitante oferite, dar există, totuși, o demnitate a actului artistic de la care nu se poate face de- rogare. Decapitările și eviscerările care abundă în acest film au pro- dus repulsie. iar una din scenele presupuse a fi din cele mai „tari“, aceea a ingropárii ріпа la git a unor sclavi si a retezárii capetelor lor 一 in chip de distracţie 一 cu ajutorul unui fel de secerátoare meca- nică (?!), palidă imitație a cutremurătoarei secvenţe din Que Viva Mexico, a stirnit prin grotescul ei, ce! mult amuzamentul. După cum episodul asasinării lui Caligula este de o banalitate înspăimintă- toare. Signor Guccione, patronul revistei Penthouse sí rivalul iui. Hugh Hefner, de la Playboy, a pierdut fără drept de apel pariul facut cu această peliculă. Un lamentabil eșec, inclusiv financiar. 一 CALENDAR ISTORIC (Urmare din pag. 10) Pancho Villa (1878—1923), general mexican, ипи! din con- ducătorii — alături de Emiliano Zapata — revoluției demo- cratice din anii 1910—1920. Foarte iubit de populaţie, s-a re- marcat prin faptele sale de arme. După căderea și moartea președintelui Carranza, s-a retras din viața publică, noile au- toritáti oferindu-i, în schimb, un mare domeniu, unde a fost apoi asasinat. 1.6. Duca (1879—1933), om politic român, fruntaș al Parti- dului Naţional Liberal si in mai multe rinduri ministru. Deve- nit preşedinte al Consiliului de Miniștri în 1933, a semnat ho- tarirea de dizolvare a Gărzii de Fier. A fost asasinat în Gara Sinaia, de o echipă de legionari. Armand Călinescu (1893—1939), om politic român, mem- bru de marcă al aripii tinere a Partidului Naţional Țărănesc. Foarte apreciat de regele Carol al И-еа, care 1-а numit prim-ministru. În această calitate, a luat măsuri de lichidare a mișcării legionare. Asasinat de o echipă de legionari, la 21 septembrie 1939. Nicolae lorga (1871—1940), istoric român, publicist, ora- tor, om politic și scriitor, profesor la Universitatea din Bucu- resti, doctor honoris causa a mai multor universităţi si mem- bru a numeroase academii si societăţi științifice din stráiná- tate. În perioada 1933 一 1940, în conferinte publice, cursuri si articole din ziarul „Neamul românesc“, a arătat că Garda de Fier slujește telurile expansioniste ale Germaniei hitleriste și a condamnat teoriile rasiste ale naziștilor. În noiembrie 1940 a fost asasinat de legionari. Lev Davidovici Troțki (Bronstein) (1879—1940), conducă- tor al mișcării revoluționare din Rusia, a fost, alături de Le- nin, unul din artizanii statului sovietic. A jucat un rol decisiv în crearea Armatei Roșii și în victoria ei în războiul civil. In- trat în conflict cu Stalin, a fost exclus din partidul comunist şi expulzat din U.R.S.S. (1929). Asasinat în Mexic, unde se stabilise, de un agent al securității sovietice. Mohandas Karamchand (Mahatma) Gandhi (1869—1948), conducător al luptei de eliberare а Indiei de sub stapinirea colonială britanică. Partizan al acțiunilor non-violente, Gafidhi i-a chemat pe indieni sa boicoteze produsele en- gleze și să nu coopereze cu britanicii. Arestat de mai multe ori, el a răspuns măsurilor represive ale autorităților, prin posturi repetate și ——À Dupá prociamarea indepen- dentei Indiei (15 august 1947), Gandhi a încercat zadarnic să puná capát conflictelor singeroase dintre hindusi si musul- mani care au urmat divizării Indiei. Acuzat de a fi abandonat cauza hindusă, a fost ucis cu focuri de revolver de un fana- tic. ^ John Fitzgerald Kennedy (1917—1963), presedinte al S.U.A. (1961—1963). Om politic american. Desi inceputul mandatului sáu de președinte a fost umbrit de eșecul inter- ventiei în Cuba, Kennedy a ciștigat un mare prestigiu prin fermitatea arătată în cea mai gravă criză a Războiului rece: cea a rachetelor sovietice in Cuba, obligindu-l astfel pe lide- rul sovietic N.S. Hruşciov să le retragă. Asasinat la Dallas (23 noiembrie 1963) de Lee Oswald, acesta impuscat la rin- dul sáu de Jack Ruby, in sediul poliţiei. Desi, potrivit versiu- nii oficiale, Kennedy a fost ucis de un singur trăgător, există şi alte ipoteze conform cărora asasinarea președintelui a fost plănuită de o vastă asociere de forțe, din cadrul C.LA., F.B.I., a complexului militaro-industrial din S.U.A., cercurile exilatilor cubanezi și... Mafia! ~ Mehdi Ben Barka (1920—1965), om politic marocan. Con? ducator al aripei radicale a Partidului lstiqlal (indepen- denta), a intrat in conflict cu Hassan al ii-lea si a fost con- damnat la moarte in contumacie. Refugiat in Franta Ben Barka a fost rápit in Paris (29 octombrie 1965) de o echipá de polițiști francezi, pe temeiul 一 după cît se pare 一 unei înțelegeri dintre membri ai contraspionajului trancez Si ge- neralul Oufkir, seful poliției marocane. Sechestrat la Fonte- noy-le-Vicomte, apoi la Ormoy, Ben Barka a dispărut, fiind, probabii, asasinat. Procesul răpitorilor săi nu a elucidat im- prejurările exacte ale morţii sale. Martin Luther 929— 1968). pastor american de cu- loare, luptător împotriva segregatiei rasiale in S.U.A. Adept al metodelor non-violente, King a cerut populaţiei negre să acţioneze în favoarea abolirii segregatiei rasiale in transpor- turi, invátámint si locuințe prin boicot, marșuri etc. La 25 au- gust 1963, el a condus un astfel de mars ia Washington la care au participat 250.000 de persoane. Laureat al premiului Nobel pentru расе (1964). Asasinat la Memphis. : Charles de Gaulle (1890—1970), președinte al Franţei (1958—1969). General si om politic francez, conducátorul „Franţei libere" în timpul celui de-al doilea război mondial. Convins că menores războiului din Algeria, unde armata franceză încerca sa reprime mișcarea de eliberare naţională, slăbește poziţia Franţei, generalul de Gaulle a acceptat inde- репдета fostei colonii, ceea ce i-a atras ostilitatea extremiș- tilor francezi (Organizaţia Armatei Secrete — O.A.S.), care au organizat mai muite atentate (nereușite) împotriva lui. Papa loan Paul al il-lea (n. 1920). Arhiepiscop de Craco- via, a fost unul din sprijinitorii mișcării „Solidaritatea“, con- dusă de Lech Walesa. Ales papă (1978). a dus o susținută campanie tru apărarea drepturilor omului și a libertății religioase în ţările comuniste. Există bănuiala cà teroristul turc Ali Agca, care a tras asupra Papei la 13 mai 1981, rânin- du-i în Piaţa Sf. Petru, a acţionat din ordinul K.G.B. prin fi- jiera bulgară. 9 Un erou al istoriei noastre: Tudor (Emanoil Petrut în filmul lui Lucian Bratu) anifestind o atracţie deosebită pentru asasinarea capetelor тсо- ronate, cinematografia nu putea să ignore nici pe cele neincoro- nate. „Spiritul democratic“ îi impunea — nu-i așa? — să se situ- eze pe o poziție echidistanta între monarhie si republică, moar- tea violentă a unui deținător al puterii fiind la fel de fascinantă, şi cu impact direct la box-office, indiferent dacă acesta. purta БЕ ОАТ Hollyitod-u: d pildă n virtutea apropierii geografice, lywood-ul, de , nu putea rámine indiferent la zguduirile petrecute în spațiul adiacent Californiei. Eroii revoluției mexicane Pancho Villa și Emiliano Zapata au inspirat două din cele mai de succes producţii cinematografice, cu titluri absolut simetrice: Viva Villa! (1934) și Viva Zapata! (1952). Simetrie pentru cà si cei doi revoluționari, conducători ai revoltelor țărănești victorioase împotriva regimului aservit lati- fundiarilor, au sfirsit prin a cădea victime intrigilor politicianiste. La o distanță de aproape două decenii unul de altul, Wallace Berry si Marlon Brando au rea- lizat, amindoi, creaţii magnifice, beneficiind ў de scenariști de primă mină (Ben Hecht în primul caz, John Steinbeck in al doilea) si de regizori pe măsură (John Conway şi resi iv Elia Kazan). In fine, nu strică a aminti cá in Viva Za- pată! mai apărea si Anthony Quinn, care a obținut Oscarul pentru cel mai bun rol secundar (fratele lui Zapata). Я Ce-i drept, adevărul istoric nu este respectat cu rigurozitate, mai intervin 一 se putea altfel! — și nelipsitele „love stories“, în timp ce pirotehnia și cascado- ria sint ia loc de cinste. S-ar putea spune că atit Viva Villal cit și Viva | зе incadreaza та! габа genului „western“ (box-office oblige...), tipul filme de aventuri „made în Hollywood" ceea ce nu deranjează deloc. Dimpotrivă. Me- sajul poate lipsește, dar iată că prin intermediul celei de-a șaptea arte Villa și Zapata nu au fost daţi uitării, ci au devenit personaje legendare, cunoscute in întreg satul netar, ceea се nu e puțin. Cu Asasinarea lui Troțki (1977) și Gandhi (1982) intrăm, oricit de disparate ar fi cele două personaje, într-un do- meniu in care politicul se învecinează cu melodrama. Chiar dacă performanța ~ actoricească a lui Richard Burton în rolul de contre-empoi al tovarășului de ` arme al lui Lenin este remarcabilă, filmul nu „trece“ ecranul. Alain Delon (asasi- nul teieghidat de ia Moscova) este total memo e la fel si secretara lui Troțki ( y Schneider). Dintr-un „story“ care ar fi putut să spună multe des- pre crimele. stalinismului a ieșit o peliculă modestă, modestă. În schimb Gandhi poate fi apreciat ca o reușită excepțională, ascensiunea ui- mitoare a umilului avocat indian ajuns lider national și, în acelaşi timp, simbol universal al non-violentei, isi găsește corespondentul filmic in imagini pline de tensiune, în spiritul celor mai bune tradiţii ale cinematografului britanic. Cele opt Oscar-uri, inclusiv pentru regie. (Richard Attenborough) şi interpretare (Ben Kingsley) sunt pe deplin meritate, dezmintind, o dată mai mult, legenda despre „sărutul morţii“ pe care filmul politic l-ar depune pe fruntea box-office-ului. (Continuare in pag. 20) o Emiliano Zapata sub chipul lui Marlon Brando (Viva Zapata! de Elia Kazan) KS © PE ECRANE m aflat cu surprindere că Ман Street (cel dintii film al regizorului Oliver Stone care ruleazá pe ecranele noastre) nu s-a bucurat de succesul scontat (pe drept) de distribuitori. Vázusem filmul cu citiva ani in urmá pe video, casetele fiind pe atunci singura posibilitate de a fi cit de cit la curent cu ce se face in lume. Apreciasem filmul pentru că, fi- ind un bun spectacol, continea totodatà si citeva reflecții esenţiale asupra socie- tatii capitalului pe care o ilustra si in care se poate recunoaște tușa lui Oliver Stone a de preocupat de starea Ame- ricii. Încercarea unui tinar broker (agent de bursă, termen care dacă deu- năzi putea fi necunoscut multora dintre noi, acum îl auzim destul de des la tele- viziune in perspectiva redeschiderii, după aproape jumătate de secol de în- trerupere, a Bursei din București) de a escalada etapele ascensiunii spre cîştig, conturează totodată un portret psiholo- gic complex. Provenind dintr-o familie muncitorească onestă, tinarul broker, luneca în totală cunoştinţă de cauză din tabăra „exploataţilor în cea a exploata- torilor“ (să nu va socheze termenii, acesta este sensul filmului lui Stone). Primul său pas, la început șovăitor, e urmat repede de un salt. Descoperi ca în timp ce într-o lume se practica tur- nătoria ică cu oarecare eficiență personală, pe alte meridiane e la pret turnátoria economică tot in beneficiul propriu, pentru cà o informatie de pe mieră absolută ramine o valută forte fără să țină seama de oscilafiile cursuri- lor valutare. Replici ca: „doar nu esti naiv să crezi că trăim într-o ie"; „Afacerile sint afaceri, vremea pomenilor a tre- cut“; „dacă vrei să ai un prieten іа-{і un ciine“; „banii te obligă să faci lucruri pe care nu ai vrea să le faci" — lecție pre- dată cu destul sirg și în — con- turează fără echivoc profilul unei socie- tăţi. O lume în care setea de bani anu- lează prietenia și spulberă iubirile. Mo- ralitatea eroului se redresează pe ultima sută de metri, dar va plăti rătăcirea sa cu un timp de detenţie. (Vă îndemnam să observați că eroii din filmele ameri- cane sint pe punctul de a intra sau de a ieși din pușcării, uşa acestora fiind me- reu întredeschisă — v. Noul Cinema nr. 7/1991, pag. 17). Michael Douglas si-a asumat riscul de a-si pune in joc popularitatea in КҮЛ. ei sint ЧАТ... MICHAEL DOUGLAS Ascensiunea lui Michael Douglas in topul vedetelor a fost încetinită din pricina competiţiei cu gloria tatălui. Asemănarea cu blondul Kirk Dou- glas a fost mai degrabă o piedică in cariera sa şi a trebuit să aştepte ca acesta să pără- sească rolurile de seducători pentru a pu- tea pretua el acest emploi. La 40 de ani ia- tă-l cîştigător al unui premiu „Oscar“ pen- tru interpretare, răsplătind creaţia sa din Wall Street (1987): „Un Oscar pentru rol principal, mai ales atunci cind eşti un actor din generația a două contează enorm. Acesta mi-a dat Încrederea şi recunoaşte- rea de care aveam nevoie”, Amintim că Mi- chael Douglas mai dobindise o dată legen- darul trofeu, in calitate de producător al faimosului film Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975). Drumul său spre celebri- tate a trecut prin cele peste 100 de epi- soade ale serialului T.V. Străzile din San Francisco filmate sub bagheta unor regi- zori ca Richard Donner şi john Badham. În această experienţă a învăţat enorm despre producție, scrierea scenariilor, munca în echipă, ceea ce l-a ajutat în cariera кай ducer. Avea numai 31 de апі cînd s-a decis să producă Zbor unui cuib de cuci, succesul în această activitate incura- jindu-l să persevereze cu Sindromul ch に nezesc (1979), idilă т (1984) şi tră pre- iamantul Nilului 1985), cele trei din urmă pelicule oferin- du-i şi roluri care i-au consolidat statura de star. „Nu тё interesează partiturile pur eroice. Adevăraţii eroi mi se par orbi, le lipsește o dimensiune, sint ființe diminu- ate. Mie îmi plac fiinţele din carne si singe”. Respectind acest credo, Michael Douglas a făcut întotdeauna alegeri inteli- gente, jucind personaje diverse si ieşite in tiparele unei tipologii maniheiste. Ro- lurile interpretate de el in Wall Street, Atractie fatală (1987) de Adrian Lyne sau în instinct primar (1991) de Paul Verhoe- ven, l-au impus ca „păcătosul simpatic“, bărbatul fermecător în care se dă perma- nent o luptă între bine şi rău. El preci- zează: „Sint atras de mișcarea interioară care merge de la latura rea la cea bună a ființei. Mă seduc si mă interesează rolurile care autorizează această” mișcare.“ Sunoaşterea intimă a mediilor cinemato- e şi un simţ al ori: ieșit din comun îl ajută pe Michael Douglas să cu exactitate starea actuală a ТАС ооо Cu multă luciditate, el constată: „Singurul fenomen cu adevărat nou aici este apariția unui cinema negru şi revelaţia Gêr で に neasti de culoare”. Deschiderea spre nou- tate este una dintre însuşirile cele mai pregnante ale personalităţii sale, care ii asigură menţinerea în centrul atenţiei. În formula personală a succesului său un loc important îl ocupă coeficientul muncă. ntru cà, după cum spune Michael Dou- glas, la Hollywood „stărule iluzia, din pri- cina soarelui şi a unui stil decontractat, că viaţa e uşoară; in realitate, oamenii sint drogaţi de muncă”. -` Dana DUMA Vă răspunde: Gheorghe Co Medgidia; d ovan, Oro- Dogaru, E: Audrey Landers: Născută in 1959, 1а Philadelphia; 1,68 m înălţime; 48 kg. A debu- tat în 1972, la virsta de 13 ani într-un show televizat. În rr 1974—1977 a obţinut roluri de mică întindere in comedii ci grafice. Între timp urmează cursurile unei şcoli de artă dramatică şi... facultatea de me- dicină. lele in care evoluează Cintind şi dansind cu un deosebit talent, atrag aten- tia regizorului Richard Attenborough care-i propune un rol în filmul său intitulat A Cho- rus Line. La premieră regizorul declara: „Au- drey este una dintre mai talentate ac- trite“. Rolul din filmul lui h peste rey ders este Afton Cooper, Cintareata cu un far- mec deosebit, prietena nu mai puțin fermecá- “slujba personajului negativ, boss-ul dn Wall care il folosește pe tinânui broker. А fost un act de cutezant3 pen- tru Douglas, știut fiind că actorii ameri- cani se feresc să-și schimbe registrul care i-a confirmat drept vedete. Riscul i-a fost recompensat cu Oscarul 1987 pentru interpretare. De atunci el a per- severat pe această cale: Atracfie fatală, instinct primar. „Personajele la un pas de ratare, problematizate mă atrag mai mult decit eroii invincibili pentru că pe aceștia îi intiinesti mai rar în viață“, de- clara la Cannes Michael Douglas, gá- sind o justificare a optiunii sale si in starea societăţii americane: „Climatul social american nu e sănătos. Nu rasis- mul mă nelinisteste, ci situația socio-e- conomică. America a pierdut clasa mij- locie prin pauperizarea ei si este un fapt nefast pentru țară. Înainte, ameri- canii se mindreau că fac parte din mid- dle-class. Nenorocirea este atit morală cit si mâterială.. Acesta este oarecum și subiectul viitorului meu film, Falling Down (Prabusirea)“, isi încheia declara- tia Michael Douglas. Dau acest citat intrucit istoria perso- najului interpretat de el in Wall Street anunța acest fenomen iar tensiunea dramatică a filmului este potentata prin conjuncfia cu această realitate. Sigur, titlul filmului nu sugerează că ne-ar in- vita la: un spectacol pe Broadway, сі in inima speculațiilor financiare acolo unde bătălii pe viață şi moarte se dau fără pistol, dar cu aceeaşi finalitate. Fil- mul face parte dintre acelea care dau intiietate dialogului, de aici şi funcţia sa de lecţie de politică economică în con- ацие pieţei libere, cu referiri la ceea ce ne arde pe noi mai mult acum. În plus, avem de-a face cu un film inteligent, profesionist și cu doi actori de о incon- testabilă charismă. (Michael Douglas şi Charlie Sheen). Dacă filmul nu s-a bu- curat de audiența așteptată, de astă dată în pierdere nu sînt atit distribuitorii cît spectatorii. Oricum, pentru ceite vor fi interesați să urmeze o școală de bro- keri e bine mai intii să vadă Wall Street. Adina DARIAN VALMONT Titlul original: Valmont; Produc- = p Franța-Anglia, 1989; Durata: h 17; Regla: Milos Forman; Sce- nariui: Jean-Claude Carriére după romanul „Legături periculoase" de C de Lacios; imagi- nea: Miroslav Ondricek; Muzica: Christopher Palmer; Cu: Colin Firth, Annette Bening, Meg Tilly, Fairuza Balk, Sian Phillips, Jeffrey Jones. Subiectul: Adaptarea faimosului roman „Legături periculoase“ in- sistă, în viziunea tandemului Car- riere-Forman, asupra caracterului nonconformist al protagoniștilor „negativi“, marchiza de Merteui! (Anette Bening) şi vicontele Val- mont (Colin Firth). Considerind că finalul moralizator al cărții fà- cea 0 concesie cenzurii din epocă, realizatorii zugrăvesc cu voiosie apucăturile libertine ale eroilor din secolul al XVIII-lea, abandonind episoadele dramatice din textul inspirator. Imoralitatea poveștilor galante ar fi, după pă- rerea lui Forman, o forma de pro- test împotriva ipocriziei dictată de canoanele sociale ale vremii. Autorul: Născut în 1934 în Ce- ho-Slovacia, Milos Forman se im- pune în anii '60 ca unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai noului cinema ceh (Asul de pică — 1964, lubirile unei blonde 一 1965, Balul pompierilor — 1967). Emigrina in Statele Unite, va face * Annette Bening, marchiza din Valmont @ Un pamintean Marte: Arnold Schwarzenegger în Amintire total $i o strălucită carieră americană (Taking off 一 1970, Zbor deasu- pre unul culb de cuci — 1975, air — 1978, Amadeus — 1984.) De două ori premiat cu „Oscar“ pentru regie (1976 și 1985). AMINTIRE TOTALĂ Titlul original: Total Recall:- Pro- ducjle: S.U.A., 1990; Durata: 1h 53; Я : Paul Verhoeven; Scenariul: R. Shusett, D.O. Ban- поп, G. Godman; Ii : Joe Vacano; Muzica: Jerry Goldsmith; Cu: Arnold Schwarzenegger, Ra- chel Ticotin, Sharon Stone. Subiectul: Un science-fiction a cărui viziune asupra secolului al XXI-lea înspăimintă. Un implant de memorie îl face pe un munci- tor să creadă că a trăit pe planeta Marte. Obsedat de ideea regăsirii propriilor origini, el se lansează într-o aventură spațială plină de episoade violente și coșmarești. Un viitor în care societatea de consum, guvernată de lideri ci- nici, apare mai industrializată și mai dezumanizată ca oricind. Autorul: Născut în 1939, în Olanda, Paul Verhoeven este unul (96: (1977), А! imeem bárbat 983), 7), Instinct (1991). Vezi si Noul Ci- nema nr. 3/1992. ROCKY 5 Titiul original: Rocky 5; Producţie: S.U.A., 1990; Durata: 1h 46'; Re- : John G. Avildsen; Scenariul: ylvester Stallone; 1 : Ste- ven Poster; Muzica: Bill Conti; Cu: Sylvester Stallone, Talia Shire, Burt Young, Richard Grant, p Morrison, Burgess Mere- Subiectul: Nou! episod din fai- ・ moasa serie dedicată lumii boxu- lui îl surprinde pe protagonistul Rocky Balboa în plină criză: grave leziuni pe creier îi interzic să mai lupte. Cum capacitatea eroului de a o lua de la capăt este proverbială, еі se va redresa antrenind o tînără speranță pugi- listicá Familia îl ajută şi ea să-și regăsească demnitatea şi spe- ranja. Episodul cel mai puțin vio- = $! cel mai emofionant al se- riei. Autorul: John G. Avildsen s-a născut în 1936 şi a debutat în 96 raneformat în Filmografia sa îl plasează in rin- dul bunilor meșteșugari de la Hol- MICUTUL TATE Titlul original: Littie Man Tate; Producție: S.U.A., 1991; Durata: 1h 39; Regia: Jodie Foster; Sce- nariul: Scott Frank; Imaginea: Mike Southon: Muzica: Mark Is- ham; Cu: Jodie Foster, Dianne Wiest, Adam Hann-Byrd, Harry Connick jr., David Pierce. Subiectul: Povestea emoţionantă a unui băiat superdotat încredin- fat unui institut specializat in pre- gătirea copiilor cu însușiri de ex- cepție. Conflictul dintre natură și cultură este sugerat în subtextul parpeto micujului geniu- care, în pofida atenției de care se bu- cură în şcoala pentru elite, tin- jește după emoțiile simple trăite alături de mama lui. Separarea de proi rai materná nu poate ига. Autoarea: Născută in 1962, actrița Jodie Foster este un fericit caz de precocitate în cinematograful ` american. S-a impus în 1975 cu rolurile din Şofer de taxi de Mar- tin Scorsese și Malone de Alan Parker și a reușit să se men- țină în fruntea interpretelor, cisti- ind de două ori premiul Oscar: п 1987 (Acuzaţii de Jonathan Ko- plan) și 1992 (Tăcerea mieilor). Debutul său regizoral cu Micuţul fit entuziasmat critica și pu- cul. GHD ө Să mori таг (regia Joel Schumacher), sfisietoare poveste de dra- goste dintre un tinar bolnav de leucemie (Campbell Scott) şi infirmiera sa (Julia Roberts). Aceasta din urmă rămine şi in melodramă la fel de strălucitoare ca în comedie (vezi Pretty Woman). * Barton Fink (regia Ethan și Joel Coen), cistigatorul de anul trecut ai Marelui Premiu la Cannes, este o comedie neagră ce descrie savuros culisele Hollywoodului. Pentru rolul titular, inteligentul actor John Tur- turro, a primit la același festiva! un premiu de interpretare. * Sorgul roșu (regia Zhang Yimou), filmul chinez căruia i s-a decernat” marele premiu „Ursul de aur“ la Berlin în 1988, un poem cinematografic de remarcabilă forță vizuală, a apărut т ediție video in Anglia. torului Cliff Barnes, dar si o femeie cu o per- sonalitate puternică. Alte filme: lubita cap- ă; Tatăl sărac; seriale tv: O zi ; Polj- fista; Tara minunată. Audrey este căsătorit din 1988 cu Donald Berkowitz (40 de ani) proprietarul unei fabrici de hirtie. Ea isi iu- bește enorm mama căreia i-a dăruit de cu- rind o vilă în valoare de 300.000 dolari. (Si așa se măsoară dragostea!). Cînd nu filmează sau nu dă spectacole, actrița se retrage în ranch-ul ei din New Jersey. lolanda Dudaș, București; Laszio Ana Olga, Hădăoani (Mureș); 5 Steve Kanaly: 52 ae ani. Studii de Belle Arte. Pictor de talent, dar mai putin cumpárat. Pleacà pe frontul din Vietnam ca transmisionist si ajunge în curînd să lupte т linia întîi. Pentru a supravieţui, pu o cale sigură: devine (intas de elită. Trăiește „astfel doi ani de infern in jungla vietnameză. Intors în {ага sufera — ca toţi foştii combatanți 一 de sindromul post 一 Vietnam. Un prieten ii face rost de un post de profesor de tir intr-un club select. Acolo o cunoaște pe міі- toarea lui soție, Brent Power, care-l va ajuta sa-și regăsească echilibrul. Cu ajutorui lui John Milius, scenaristul filmului Apocalipsul, acum, Steve devine consilier tehnic ai sec- ventelor de luptă. Joacă apoi alături de Paul Newman și Victoria Principal, viitoarea sa parteneră din Dallas, în Viaţa și activitatea ju- decătorului Roy Bean. Urmează Dillinger alături de Warren Beatty. Rolul lui Ray Krebs din Dallas îl datorează unei întimplări. Produ- cătorul Philip Capice l-a cunoscut pe Steve Kanaly la o premieră new-yorkeză. Şi a ex- clamat: „Gata! Îi am pe Ray Krebs“. Longevi- tatea ieșită din comun a serialului Dallas i-a împiedicat pe actor să accepte alte oferte. in prezent, şi-a luat o mică vacanţă, dedicin- du-se primei iubiri — pictura — și familiei sale. ・ dintre regizorii europeni care au lywood: Ghici ce-am ーー azi le tăcut o fulminantă carieră la Hol- 1969), Joe (1970), Заі- D . Din filmografia sa: Aface- vează tigrul (1972), Rocky 1 sint afaceri (1970), Ріёсегі (1976), Dans їп oraşul mare orientale (1973), Soldatul porto- (1978). Vasilica loan, Tulcea: Michael Douglas este cásátorit de 15 ani cu Diandra fostá mane- chin. Are un băiat de 14 ani care nu a fost rea incintat de ultimul film al tatálui, Basic nstinct. (vezi si p. 16). Ghiţă, Coralia, Constanţa: Numele corect al actriței care a interpretat rolul lui Marian în Robin re prinţul hofilor, este Mary Eliza- beth Mastrantonio. Giana Tănase, Brăila: Sigourney Weaver а fost nominalizată (dar nu premiată) pentru premiul Oscar in anii: 1986 (Allen) si 1988 (Working Girl — O femeie face carieră, văzut şi pe ecranele noastre). (1962), Genunchiul val Galezul (1976). Vlad Niţescu, Oradea: Vedeta dv. preferată, Hulk Hogan ре саге l-ați văzut in Rocky 3, а mai jucat (printre altele) în No Holds Barred (1989) si Suburban Commando (1991). Gheorghe Constantin Daniel, Medgidia: Actrița pe care аў admirat-o în Prinţul а «зең tului se numește Саго! Alt. Rutger Hauer este interpretul personajului Tom din același film. F Butoi, Rm. Vilcea. Titlul filmului in care a jucat Sharon Stone (și văzut de dv. pe micul ecran) este in рюа (1988). Partenerul ei se numeste Christopher Caze- nove. loana Borolu, Alba lulia: Cintaretul si acto- rul Falco este náscut la Viena in 1958. Amelia Mociornita, Ploiești: Kyle Mac- Lachlan are 35 de ani si nu este cásátorit. Pentru celelalte detalii din viața sa particulară și artistică consultaţi nr. 7/92. Mihai ionescu, Brăila. Priscilla Presley а scris cartea intitulată „Elvis and Me“ în care face un portret, nu prea roz, al fostului rege al rock-ului. Fiica lor se numeşte Liza Marie şi de curind a dăruit o nepoată frumoasei ei > mame, Priscilla. Niculescu în numele a șapte eleve din clasa XII din Pitești: Pentru prietena voastră Ana Maria Enescu, „La mulți ani!" Date despre cei doi actori preferaţi, Kyle MacLachian si Sherilyn Fenn, am publicat la rubrica „Azi ei sint vedete“ plus un poster (nr. 7/92) si coperta ! (nr. 6/92). Vlad Chiriac, Călărași: Prenumele lui Sean Connery este într-adevăr Thomas. Cu acest nume a jucat în primul său rol mai important: it. Buzz Adams din muzicalul South Pacific — 1953. Apoi, impresionat de westernul inti- tulat Shane, actorul și-a schimbat prenumele in Sean. Totuși, în acte, el ramine Thomas Connery. Doina STĂNESCU * Colecţia dedicată re filme; leului 1950) izorului francez Eric Rohmer cuprinde cinci А asa din Monceau/ (1970), Dragoste după amiază (1972) Perce- o Mary Elizabeth Mastrantonio in Class Action de Michael Aptead 17 18 CINE GLOB VARĂ HOLLYWOODIANĂ În fiecare an, în perioada mai — august, Hollywoodul „aruncă“ ре piața cinematogratică artileria grea: cele mai bune producţii ale sale. În această vară s-a ivit însă un rival ce ar putea ameninţa se- rios cifra de afaceri a uzinei de Cetatea filmului speră însă să recistige terenul pierdut anul tre- cut, cind din peste 40 de filme prezentate în stagiunea de vară, doar citeva au confirmat aşteptă- rile producătorilor. De data asta, Hollywoodul și-a concentrat aten- tia asupra retetelor deja verificate, aliniind la start, mai înainte de faimoasele filme cu „va ner, cu Mel Gibson si Danny Glo- ver): aceiași doi polițiști din seriile anterioare în luptă cu o bandă de traficanţi de arme din Los Ange- Mom а a doua oară împreună regizorul Tim Burton și Michael Keaton, in- terpretul principal). „Femeia-pi- sicá" este de astadata Michelle Pfeiffer iar Jack Nicholson — Jocker 一 este înlocuit de un ай „negativ“ pe: nume Pingouin, in- in Young terpretat de Danny De Vito, plus un „гаи ial“ sau „geniu rău” jucat de Christopher Walken. Allen 3 一 Scenariul filmului este rezultatul unui an de ezitări și incertitudini. Şase scenariști dintre care unul de profesie ciber- netician si doi producători au muncit din greu la realizarea proiectului. a fost incredin- {ata lui David Fincher, un tinăr de 27 de ani, pină acum doar autor al unor clipuri video cu Madonna Express Yourself și Vogue). -un război permanent cu pro- dolari. În rolul principal: Sigour- Weaver. ney Alte filme: Patriot Games — despre terorism, dar puţin altfel cu Harrison Ford (rol pierdut de Alec Baldwyn), Anne Archer și Thora Birch. Tom Clancy, autorul romanului după care s-a realizat scenariul, a dat în judecată pe producători, acuzindu-i de infide- litate față de textul original; Housesitter (Paznicul), comedie romantică de Frank Oz cu Steve Martin şi Goldie Hawn; Pinocchio, reeditare a filmului din 1940 de Walt Disney; Man Troubie (incur- cá-lume), regia Bob Rafelson cu Jack Nicholson şi Ellen Barkin; de Warrington si Re- qud in cu Eddie Morphy şi obin Givens; A their own (Noi și ai noștri) de Penny Marshal! cu Tom Hanks, Geena Davis și Madonna. Succesele-sur- Winona Ryder 一 N-aţi zice cá este vampirá in ultimul film al lui Coppola, Dracula С V blood SPIRITUL Cind se discută despre Claude Lelouch, există intotdeauna un fel de suspens, o ușoară neincredere provocată de goana lui de a filma orice, cum s-a spus de-atitea ori. Dar lucrul се! mai grav care s-a spus și s-a scris a fost prima reacţie critică la debutul sau pe ecran: „Claude Lelouch, ге[іпе{і acest nume pentru că n-o să mai auziti de el“. A fost un adevărat asasinat critic. Dar ce a urmat? Au urmat 31 de filme în 32 de ani de carieră ca realizator, scenarist, cameraman si producător. Pentru el viaja de cineast nu mai are nici un secret, a cunoscut-o pe toate fetele de la triumf (Un bărbat si o temele) рта la eșec (Edith şi Marcel). În primăvara aceasta a inceput să testeze reacțiile publicului în cadrul unor avanpremiere cu noul sáu film de trei ore si jumătate in- titulat Povestea cea frumoasă, „о frescă misterioasă” cum a fost considerat. „ті citeam însemnă- rile pentru un alt film 一 mărturi- sește Lelouch — o poveste despre acest secol, o poveste cotidiană, realistă, cind mi-am dat seama că nu l-as putea incepe fără са mai intii să fac un prolog în care să-mi exprim convingerea mea in- timă privitor la trecerea noastra pe acest pămint”. Si dacă prolo- gul are trei ore şi jumătate de proiecţie. opusul propriu-zis va avea probabil întinderea unui se- rial. Mai trebuie să amintim că acest prolog debutează în Judeea acum două mii de ani şi parcurge istoria pinà in zilele noastre. Atit despre cea fru- moasă ca să trecem acum la măr- turisirile nu lipsite de interes şi uneori chiar de farmec ale co- mentatului Lelouch (căruia, tre- buie să spunem celebra publicaţie de specialitate „Les Cahiers du cinema“ i-a închinat nu de mult un număr). Într-un lung interviu acordat săptăminalului „Le Point“ el spune, între altele, vorbind des- pre modul cum concepe și lu- crează un film: „Sigur că un film, turnarea unui film, nu se improvi- zează. Mai întii imi scriu povestea. Apoi îmi întocmesc un plan al secvenjei, așa cum un călător isi stabileşte etapele, după care imi spun că în cutare şi în cutare loc un western (in sfirșit!) de şi cu Untorgiven fara agentul 007, Hollywoodul musai să depășească rezultatele verii trecute. Vom trăi, dar de vă- zut, vrind-nevrind, trebuie să mai avem putintica răbdare. FILMUL — MĂRTURIE , Ultima realizare a cineastului francez Pierre Schoendoerffer in- titulat Dien Bien Fu rulează in Franţa ca şi în alte {агі europene unde este primit şi privit cu emo- tie si admiraţie. Este un film de război, mai exact ar fi să spunem, război. Există aici o re- plică rostită de un tinăr vietna- mez, un fel de motto al realizato- rului care indică unghiul din care a abordat el aventura militară franceză de acum citeva zeci de comun al acestei pelicule, subli- niază criticul francez Alain Riou în săptăminalul „Le Nouvel Ob- servateur“ — este faptul că Scho- endoerfier, reporter — operator de război, s-a aflat la fata locului în acele lupte, în prima linie“. Se ştie cà cineastul mai sus amintit s-a făcut şi a rămas cunoscut ca documentarist chiar dacă și-a in- cercat mina Si în filme de ficțiune. Actuala lui peliculă este un „do- cu-film“, în care sentimentul au- tenticului nu părăseşte nici o clipă povestea re-scrisă după în- timplări reale. VREMII am nevoie de cutare și cutare lu- cru şi însărcinez cu treaba asta producţia. Planul de lucru este deci, clasic. Diferenţa este că eu îmi permit unele libertăţi. De pilda să zăbovesc o zi mai mult la o secvenţă şi apoi faptul că eu și numai eu cunosc dialogurile. Înainte racter, o memorie, bucurii și griji. li vorbesc despre trecutul aces- tuia ca și despre viitorul lui, des- pre concepţia filmului şi despre felul de interpretare pe care i-o solicit. Astfel, cînd în A trăi pen- tru a trăi, Annie Girardot află de la Montand 一 in momentul filmă- tii 一 cà е înşelată, izbucnește in plins în mod spontan. La repetiție lucrez separat, cu fiecare inter- pret. Fiecare stie ce are el de spus nu şi ceea ce i se va spune. Pentru asta trebuie să ai o foarte mare încredere in actori și să nu faci greșeli de distribuţie. În Po- vestea cea frumoasă unde am lu- crat cu Gerard Lanvin, Beatrice Dalle care este şi soția mea, Ma- rie-Sophie L sau Vincent Lindon asemenea probleme nici nu s-au pus." „Vi se pare cà cinematografia este o artă amenințată? — a mai fost intrebat Lelouch. „Este 一 a răspuns ei — în măsura în care televiziunea a devenit principala producâtoare, a făcut din cinema- tograf un ostatic şi există riscul unei nivelari. Am totuşi o spe- ranta nebună în cinema si chiar cred că va veni un timp cind se vor face filme atit de frumoase în- cit personalitatea spectatorilor se va schimba. Literatura, pictura şi Mozart așa au făcut şi așa va face şi cinematograful.“ „$ ce părere aveţi despre ca- riera dumneavoastră?" — „Mi-a trebuit mult timp ca să mà obis- nuiesc cu ideea că nu există feri- cirea „ cá urcuşul si coborisul fac parte din mine, ba poate cà eu le si provoc. Mai stiu cà totul se plătește si că prețul este din ce in ce mai ridicat. Dar ramin optimist. Continui să învăţ. Eu sint un tardiv care a început de timpuriu...” Mircea ALEXANDRESCU un Ccintaret-actor: RESTAURARE Încă Falco un acompaniament muzical susfi- nut de o orchestră simfonică. 。 SERIAL TV „Jane Eyre” binecunoscutul ro- man al scriitoarei engleze Char- jotte Bronte va deveni un mini-se- rial de televiziune în regia lui Franco Zeffirelli. Este o FILMUL ANULUI Revista italiană de specialitate „Ciak“ a făcut un sondaj în rindul cititorilor săi pentru a stabili care ar fi cel mai bun film italian prolectat pe ecranele peninsulei din [pu ag trecutá si pinà in aceastá vará. Filmul lui Nani Mo- *PE PLATOURI e Revista „Premiere“ anunţă: Clanul Ceaușescu pe ecran! Fil- mul se numește Two deaths (Două morţi) dar numele izo- rului nu este cunoscut (nc 部 cunosc însă numele celor doi in- terp principali: Joe Man (мш si Angelica Huston. Fil- Babelsberg (foste * Viata celebrului cálugár Ras- putin (vezi si p. 11) va fi din nou barepusă pe ecran. Tînărul pro- pretul pec E tot Gérard De- rdieu. pai ў Innocent Blood (Singe nevino- vat) în regia lui John Landis face parte din valul de filme nn care s-a abătut asupra — dului: Dracula de Coppola, Inter- viu cu un vampir but. romanul lui. Anne а somnoros, Somnul etc. In- terpreta principai a M lui Landis nu este alta Parrillaud 一 vampirá feroce care se hrănește cu singele mafiofilor, dind în felul acesta o mină de ajutor poliției. Harrison Ford — DIALOG ÎN FAMI- LIE, LA MALIBU Demi Moore și Bruce Willis, cu- plu de staruri o уры! timpul intre triplex-ul din steam şi House“ din Malibu. Vă re- dăm un dialog dintre cea care, nu de dev star cu orice preț si cel care, odată 、 faima cistigatà în seria- lul Maddie şi David (Moon- ), sub заре тИюапе de dolari: B.W. 一 lubesc viata de familie şi nu-mi place să ies din casă. Mă simt lect în dubla ipostază de tată si soț. D.M. — Graviditatea m-a pre- дере la meditație. Maternitatea utat să mă înțeleg mai bine »" mine insámi. B.W. — Mă întrebam adesea de ce unii ăsesc cariera în plin ce mă privește, refuz О.М. — Sint o perfectionista si tin la opinia mea. Aș vrea să-mi produc cu succes propriile filme, cum fac ed a Field, Goldie Hawn =й cs mur Lange. W. 一 Celebritatea e imposibil a controlat! D.M. — Nu-mi permit să scap ocazii pe care le-am așteptat toată viaja. Din fericire, existența mea particulară îmi dă posibilita- tea să-mi pot apăra interesele pentru că munca nu-i totul. B.W. — Am muncit din grou, ca să mă impun. Azi însă, popularita- tea facilă nu mă mai flateaza. Pre- ter să nu-mi fie tulburată liniștea familială. О.М. 一 lubesc fără frica de a-mi pierde dragostea. Bruce e omul ideal pe care mi l-am imagi- nat ca sot. „războinic printre stele“ a implinit 29 de Bruce Willis Beart. Aceasta a refuzat însă sa participe la emisiune, declarind a nu dorește ca prin prezența ei — pe liderul respectiv! „Politică cu delicatesuri?" Nu, cu actori, се < dă mai bine! alături de pastorul pcd ea о Eram E a gásit! A in- lá à şi pict din tet chiriat un celebru parc de distrac- п tălpi cu lozinci de genui ţii care este dotat cu unul din cele Ор! războiul! i războiul!“ mai mari caruseluri din America. Strigam și eu ca o nebună si totul Printre invitaţi: Jack. Nicholson, fer Suther- еса Lume bună, lume (пе) € Pentru că toamna se nu- rai зок, == vi de o $i cu- u! cu vel e Holiywoo- dului '92: Lou C и intáretul-actor Patrick Bruel a fost invitat la emisiunea „7 sur 7" de cunoscuta realizatoare a te- leviziunii franceze, Anne Sinclair (care în urma unui sondaj printre cititorii unei reviste de mare tiraj act mai puțin clarat 一 cu mina pe inimă 一 : „Dragi admiratoare, singurele filme Pani an 1 care a cul doar ntru i au t hs i gen- Esman și S-auzi si să ا nan d e Casa lui Elvis Presley, cum- parata de acesta in 1957 si supra- numită „Graceland“, а fost decla- rată de curind monument istoric. etc. etc. În aceeași seară, pe TV5, Va putea fi vizitată, fotografiată, domnul în era invitatul admirată... Nu pierdeţi ocazia! serii; alături de Padre a tinerilor care ar trebui sà voteze pe oricine, mai puţin pe un anume domn „foarte de spin) și Bryan Brown; Tom Sel- jeck și Jillie Mack; Patrick si Lisa Niemi; Kevin si Cindy Cost- ner, Harrison Ford si penosa Mathison (scenarista lui E.T.); Mel Gibson si Robyn; Michael Caine н; Shakira. Si dacă tot numărăm, Doina STĂNESCU Jane Fonda și Ted Turner: dragostea în lumea business-ului Шш АЛ Ne aflăm în plină vară, dar campania de ME $i lansare a noii sing robe eid 1992— 1993 se află în n cere difuzorii ca si realizatorii si interpreții isi qe "n spe- reed deja paginile de гесата ale publicațiilor specialitate. , din producţia americană spicuim: eco de onorariu, ре eu, e CDNA n asini o nu a, incetat dacă e Angelica Huston o va interpreta pe Maria Callas intr-o ecranizare a vieţii marii cintarete de operă. Regia va fi semnată de, cine altui, decit de Franco Zeffirelli. Mai multe studiouri hollywoodiene se pregátesc sá adapteze очи urca dana A OM ише a , о asemenea amploare incit o personalitate a studiourilor Universal, саге a ţinut totuși să rămină anonimă, a declarat: „Creatorii sint din ce in ce mai mult în pană de inspiraţie. Preiau o idee care a prins ia un moment dat, o curăţă puţin de praf, o aranjează după gustul zilei și, ! un nou produs. Nimeni nu se mai oboseste să încerce ceva nou. contează decit megaprofitul". În Ocean ot Storm, (Oceanul furtunii) 一 regia Tony Bill, Warren Beatty va interpreta un ex-astronaut care dorește să se reîntoarcă ре Se anunţă un nou film de Richard Donner: Ziua marelui zbor. in- terpretü: Lorraine Bracco si Elliah Wood. и. se consumă multe argumente propagandistice ale difuzorilor: Micul apocalips realizat de Costa Gavras. În distribuţie: Jiri Menzel, Pierre Arditi si André Dussolier. SM se intitulează filmul realizat de Patrice Leconte. Și aici argu- n ara i urs îl constituie distribuţia: Philippe Noiret, Fanny Ardant si hard Bohringer. Tom Cruise c/o Andrea Jaffe Pr 9229 Sunset Boulevard Los Angeles California 90069 USA Mt lent A | ntertal nc. Penthouse 25, 9200 Sunset Boulevard, L.A. California 90069 USA Alec Baldwyn C/o J. Michael Bloom Ltd., ero 710, 9200 Sunset Boulevard California 90069 USA 19 Moartea unui preşedinte (Urmare din pag. 15) Onorabile melodrame, dar fără un relief deosebit, sint si multiplele filme dedicate lui Abraham Lincoln. Ciudat însă că studiourile californiene au preterat să se ocupe mai mult de prima parte a carierei președintelui care a abolit sclavia în America (Young Mr. Lincoln, Abe Lincoln In Illinois) decit de asasinarea sa lașă. Poate americanii preferă să nu-și amintească de acest episod dureros din istoria lor. Este ade- уйга, încă în 1915 D.W. Griffith, înfățișa, in Nașterea ипе! națiuni, scena uciderii lui Lincoln în loja unui teatru de către actorul sudist John Wilkes Booth, dar aceasta are un carac- ter colateral și, oricum, simpatiile regizorului par a merge mai degrabă de partea asasinului. Filmul asasinării marelui președinte așteaptă să fie realizat! Anul trecut s-a făcut o descoperire senzafionala : s-a găsit manuscrisul unui text scris de Booth, în care acesta se compara cu personajele shakespeariene interpretate de el pe scenă, neascunzindu-si, în același timp, vederile sale fanatice. Dacă acest text ar fi fost cunoscut, cu siguranţă nu i s-ar fi îngăduit lui Booth cu atita ușurință accesul in sala teatrului unde s-a comis asasi- natul. lată punctul de plecare al unui posibil scenariu, care să aducă în fine pe ecran, în toată dimensiunea sa tragică, această întimplare care a însingerat istoria Americii. În aite cazuri nu s-a așteptat atita. Asasinarea în 1901 a președintelui MacKinley a fost ecranizată aproape imediat după producerea crimei, cînd cinematograful era abia la pri- mele litere ale alfabetului. Acum cu J.F.K. al lui Stone avem o operă de proporții mo- numentale, care-și propune să dezlege, după 30 de ani, ceea ce pentru majoritatea americanilor, rămine și astăzi o enigmă. Explicația dată (un complot în care sunt implicate servici- ile secrete americane, Mafia și chiar vicepreședintele de pe atunci, Johnson) care urmărește să răstoarne optica accep- tată în mod curent este însă violent contestată, inclusiv de Jack Valenti, preşedintele atotputernicei Motion Pictures As- sociation, si, atita vreme cit nu se va permite accesul la do- cumentele secrete ținute sub șapte iacate рта în anul 2029, M rámine o simplà ipoteză, fascinantă, dar simpla ipo- tez ,Privim cu toții, inapoi, nostalgic, spre vremurile bune de altădată, cind nu se pommeau atentate, ră- ri, deturnări de avioane, acte de agresiune, violuri omucideri gratuite in plină si Probabil că soni vremuri n-au existat niciodată. {п олсе caz. нат în “ре intr-o kume așa-zis „tolerantă“, în ュー eni nu mai minalității se inte- "că focale și legile aces- Anthony BURGESS autorul romanului „Portocala mecanică“, ce a inspirat capodopera lui Stanley KUBRICK Nu același lucru se poate spune despre Z (1969) al lui Costa-Gavras. Documentarea impecabilă și reconstituirea minuțioasă a asasinării liderului democrat grec Lambrakis de către agenţii detestatului regim al coloneilor fac un adevărat model din această peliculă, саге, indepartind orice tentatie de romantare, de alunecare în“ facil sau de emitere a unei ipoteze hazardate, se apropie dacă nu chiar se confundă cu Ciné-verité-ul sau cu ceea ce americanii denumesc do- cu-drama. Pe scurt, redarea prin mijloace cinematografice a marilor crime politice comise de-a lungul istoriei — unul din filoa- nele cele mai productive ale unei arte care în curind va de- veni centenara 一 îmbracă varii forme. Optica se schimbă potrivit gusturilor estetice ale epocii si, evident, în funcţie de evoluția datelor specifice ale noii arte. Un gen proteic care, cu siguranţă, este departe de a-și fi epuizat posibilitățile. ainte de a încheia acest succint excurs, citeva curio- zit ti. Aleasá in parlamentul italian. Alessandra Mussolini, nepoata Sophiei Loren (a cárei sorá mai micá s-a cásátorit cu pianistul de jazz Roman Mussolini, fiul lui Benito), a de- clarat cà nu va avea liniste pina cind bunicul ei ,nu va fi rea- bilitat". Oricum, sfirșitul crud al „Ducelui“ era un subiect care nu putea să scape atenției cineaștilor. Cel mai izbutit dintre filmele ce i-au fost consacrate a fost prezentat si pe ecranele noastre — Mussolini, ultimul act (Carlo Lizzani, 1974) — dezvăluind, prin masca uluitoare pe care și-a com- pus-o, încă una din fatetele versatilului actor care este Rod Steiger. Mai puțin reușită o altă peliculă, Declinul și prăbuși- rea Ducelul, creată special pentru televiziune, ne oferă sur- E să intilnim pe generic numele lui Anthony Hopkins (ni- meni altul decit Hannibal Lecter, canibalu! din Tăcerea lor.) Atit de uriașă este personalitatea acestui actor încit, deși nu joacă în rolul titular, Hopkins (în film contele Ciano, ginerele lui Mussolini) se transformă peste capul scenariului şi regiei, în adevăratul protagonist. Ne va oferi acum Ales- sandra, în zelul său familiai, posibilitatea de a vedea o nouă ` versiune а morții bunicului ei, eventual recu pna şi la servi- ciile mătușii, care ar putea interpreta, rolul Ciarettei Petacci, amanta lui Mussolini? În fine, cinematografia română а fost si ea prezentă la acest capitol cu Drume| în calea ыр, la care s-ar putea adă citeva reconstituiri istorice, Tudor, între altele. Oricit de tributare ar fi perioadelor în care au fost turnate, aceste pelicule pot fi considerate ca încercări onorabile. istoria contemporană a României — spre a nu merge prea departe în trecut — abundă, din păcate, de asasinate politice, dacă ar fi să ne gindim, pe lingă lorga, doar la Duca sau la Ar- mand Călinescu. Şi, in fond, mareșalul Antonescu și luliu Maniu, aceste figuri emblematice ale neamului, nu au fost și ei, alături de аа şi atitia alţi martiri, victime ale unor asasi- nate politice? lată tot atitea posibile subiecte de film, Vor cuteza cineastii noştri să se apropie de ele? G j realizat de Grupaj s CÁPLESCU Ф Nicolae Іогда (Valentin Teodosiu) față în față cu Horia Sima (Dragoș Pislaru) în Drumet in calea lupilor de Constantin Vaeni ръст" 4 ê Alain Delon şi Romy Schneider în Asasinarea lui Troțki de Joseph Losey o Asasinul lui Lincoln (Joe Walsh în Nașterea unei națiuni de D.W. Griffith) ё Henry Fonda în Tinărul Lincoln de John Ford „юз に шю» шыде» ш» ою» の ドー "O reconstituire а ca akis întreprinsă de Costa Y 3 „(Yves Montafid si Irene Papas) i pot fi la fel de bine copiii lui Gandhi, Martin Luther King, Marilyn Monroe, James Dean, John Lennon, Bob Dylan sau Jackson Pollock." — o generaţie uşor de identificat: părinţii, modelele fiind nume ce- lebre, „prima pagină“ în publicaţiile de mare tiraj, 97990 eroii unei mitologii specifice, amestecind de-a valma lideri politici, cintareti, boxeri, vedete de cinema și luptători pentru drepturile omului, cu toții definind o perioadă anume, denumită după titlul cărții lui Ch.A. Reich ,inmugurirea Americii“ 一 expozeu sociologic al anilor '60—70, zguduiţi de con- testatii, de mișcările „noii stingi", de agitația din campusurile univer- sitare californiene, de marsurile pentru pace și protestele împotriva războiului din Vietnam, de crearea unei puternice ,contraculturi" cu cele mai variate şi neașteptate forme de sofisticare intelectuală Si perversiune sexuală, perioada generalizării consumului de droguri și- a efectelor psihedelice, a derutei mişcării „hippie“ şi a escaladării violenţei, perioada asasinatelor politice și a comportamentului abe- rant. Un modest recviem al acestei epoci s-a vrut piesa lui Robert Patrick, jucată cu mult succes si la București în debutul anilor '80 și purtind titlul „Сори lui Kennedy". Există convingerea că pentru a scăpa , de fantomele care o bintuie, Istoria trebuie „rejucată“ pe o altă scenă, unde evenimentele să fie reversibile şi mediate. „Noi ат devenit toți în {ага noastră, asemeni lui Hamlet, copiii unui tatá-conducátor-ucis ai Carui ucigași încă posedă tronul“. Este părerea cineastului Oliver Stone al cărui film JFK (1992) propune posterităţii o versiune cinematografica impregnată de chiar romantismul anilor '60. Într-o logică a firescului, acest film-reconstituire ar fi trebuit poate să vadă lumina ecranului atunci, în urmă cu aproape 30 de ani. Al- tele au fost insă peliculele care au decantat istoria, mediind Realita- tea prin intermediul Fictiunii, Parind a evita riscul care există ca Fic- tiunea să înghită si sa falsifice probele documentare existente. Poate nu întimplător un cineast european, Michelangelo Antonioni, a avut o privire proaspătă asupra epocii în care „fabricarea artificia- lului a fost perfecționată ia fel de bine ca aceea a bombei си hidro- gen și nu s-a inventat nimic mai bun ca fotografia pentru a fixa res- turile unei realități care se destramă“. „În ecuaţia reflectárii Realitáfii de câtre cinematograf a fost introdusă astfel funcția de revelator al procesului de investigare, simbolic declanșat prin declicul aparátu- lui de fotografiat și care permite surprize la developare 一 Blow-up (1966). Direct sau indirect, simplificînd sau complicind, respectiv re- lativizind scenariile vieții, se sporește 一 cel puţin teoretic 一 coefi- _ cientul de universalitate а naraţiunii filmice. Portretizarea forțelor institutionalizate, pregătite să recurgă la orice mijloace pentru a-şi proteja interesele, este una din temele preferate ale regizorului Alan J. Pakula (1976 一 Toţi oamenii prege- dintelui 一 reconstituire fidelă a afacerii Watergate; 1990 一 Presu- pus nevinovat — conducind o anchetă, procurorul se descoperă po- tential inculpat). Parallax View (1974) imaginează o conspirație alambicata: un reporter, martor la asasinarea unui candidat la pre- sedintie, începe să cerceteze cazul,“descoperă „Corporaţia Paral- lax", o organizație care ,dresa" psihic indivizi folosiți la asasinate politice și hot te să se substituie el însuși unui astfel de individ; este descoperit, omorit si incriminat ca asasin. Alt tip de autoanu- lare a unui ins, el însuși profesionist al spionajului electronic, antre- nat în descoperirea semniticaţiilor unei versații (1974), propune Francis Ford Coppola: „Am vrut să arăt nașterea unei îndoieli, a unei treziri de conștiință” (în 1979, , acum ilustra specta- culos esuarea in irațional). , încă din 1977, Stanley Kramer se ocupă in Principiul dominoului de cele două acțiuni convergente: manipularea, de la cel mai înalt nivel, a asasinului și 和 urmelor printr-o complicată conspira- tie a tăcerii. Cel care їп 2 (1969) a preferat aluzia denuntarii directe, Costa Gavras, face din Dat dispărut (1982) — povestea suprimării „oficiale“ a unei persoane саге „ştia prea multe" 一 un film cu гаре! şi repercusiuni în realitate, inspirat din evenimentele colaterale lovi- turii de stat din Chile și respectiv moartea președintelui Allende. Desigur, AM secund pe care-l poate declanşa cinematograful in- tersectind Realitatea cu Fictiunea (și viceversa) iși are dublul său sens moral. Dacă Parallax View sesizează asupra puterii de ma- nipulare a cinematografului in acea secvență de indoctrinare printr-un montaj de imagini disjuncte ce deraiază intenţionat, ajun- gind să asocieze un cadavru noțiunii de fericire, înțelegerea interde- pendenţei dintre „politic“ si „formali“ se continuă pe un alt plan in Conversajia. Aici se încearcă să fie puse de acord trei puncte de ve- e Si ziariștii sint asasinați... (Dat dispárut de Costa Gavras, 。 Cu Jack Lemmon si Sissy Spacek) dere са, ріпа la urmă, o simplă ,intonatie" de pe bandă за aea „cheia“ imprevizibilului omor ce-l alienează pe erou. căzut pradă propriilor -capcane. Disimularea pretinsă de angajarea în indiferent ce conspirație sfir- seste inevitabil în patologic, ceea ce si indică de fapt maladiile so- cio-politice ale momentului. Despre Pakula s-a spus că preia pentru a duce mai departe lecţia filmului negru al anilor '40, în schimb Coppola 一 raportindu-se la experiența curentului Nouvelle Vague, îi conferă viabilitatea capodo- perei. Poate de aceea se cere aici amintit punctul de vedere al unui re- numit analist al anilor '60. Thomas Pynchon, care a urmărit un grup de radicali hippy pină în prezent, ajungind la o concluzie confirmată şi de alte episoade ale Istoriei: contestatarii de ieri, în cele din urmă sedusi de tentaţiile mediului, ajung să se hrănească din dorințele şi cosmarurile celor cindva dezavuaţi. Şi de aici deductia că idealurile generaţiei anilor '60 nu s-au putut înfăptui nu din cauza morţii unui președinte, ci din cauză că ambele tabere ale conflicului se aflau la limita zero a unor jocuri politice aberante, a căror laxă intepretare a tentat si va tenta întotdeauna așa-zisa obiectivitate a camerei de fil- t. In prag de mileniu trei, „pretextul“ crimelor motivate prin „rațiuni de stat" nu-l mai constituie antagonismul „sistemelor“, ci incompati- bilitatea ,nationalismelor", desi de la tribuna inaltelor foruri mon- diale se pretinde... solidaritate continentală! Astfel malaxorul Istoriei — si implicit al „oglinzii“ sale, mai mult sau mai puţin fidele,cinemato- graful — i se asigură în continuare funcţionarea: perpetuum mobile. Marele Mecanism al Puterii Politice — pe care Jan Kott în anii '60 îl releva în universul shakespearean, ja care nu întimplător face apel Oliver Stone — îi anesteziază pe indivizii obscuri ce continuă să trăiască, constientizind dilema hamletianà 一 neputinta, incapacita- tea de a acţiona in mod efectiv. Spectatori la spectacolul propriei lor disolufii. irina COROIU 21 25 b-5. 4 б AMBIANTA DISTINCTĂ, UȘOR DE RECUNOSCUT BUCUREŞTI Cotroceni . 18 tet 377 522 CRAIOVA Restaurant Select Kogalniceanu 41 те 149 093 DROBETA TR. SEVERIN Numa Pompiliu 34 tel: 978726076 Piaţa Preset | 334 65 ALATI Вга BR ロビ It | sb 1 { 120 395 0:Gmoineanu 17 tel: 148-061 AS! Smirdan 28 48. 576 4 ei 82 F 7 A 59 3 ALEXANDRIA Hotel Teleorma ARAD Revoluție! 55 tel 956721950 ŢI Piai ( BAIA MARE Gh Şincai 14 SIBIU Parcul Tineretului Bl. 2t BĂILE FELIX. Bazar 16 Piaţa N BACĂU Mihai Viteazu. ! BRAILA Piaţa Traian 1 SIGH АВА He in Oher tel: 950/75 450 BRAŞOV Eroilor 27 tel: 92/142 067 = SLATINA 5 27 gi 92/151 251 SUCEAVA S are 48 | 35 те! 95/11 50-93 RE ? ek 954/25 74 TANTA -Carpal ARA Sat vacant: JLCEA. P el; 915/14 089 Tomis 18 Tomis 218 SINGURĂTATE ÎN DOI Producţie a studiourilor franceze, 1988. Sce- nariul: Claude Zidi. Regla: Bertrand de іа Fontaine. Cu: Gérard Depardieu, Магизсвка Detmers Traducerea románeascá a titlului (, Deux" adică pur și simplu „Doi“ în original) riscă за deturneze intenţiile realizatorilor care, după părerea mea, vor 0 reabilitare a ideii de cuplu jn societatea contemporană si nu (тса) o e excelent film important film bun poate reține atenţia te lasă indiferent contestare a ei. „Jos cu сіпізтиі“! pare cá se aude 一 uneori autoironic, alteori de-a drep- tul patetic 一 dindaratui pinzei insufletite de o ndasteptat de romantică poveste de dragoste; el, 40 de апі, e impresar artistic specializat in muzica contemporană (a altora, cărora le or- ganizeaza concerte, neglijindu-și astfel pro- priul talent de compozitor); ea, 28 de ani, e 说 $: agent imobiliar de categorie medie spre = デー perioară. Prima probă е, „їп spiritul vrem» atracţia fizică și calitatea relaţiei sexuale. жа urma și altceva? iar ceea ce va urma — - tual o cásátorie — va fi iremediabil sort: nalitatii si stereotipiei generalizate? Ei = nu! Accidentul suferit de frumoasa !Ododns ニ în restaurantul incendiat și arsurile cu came ea se alege (numai pe spate) sunt pret care dragostea partenerului sáu se dovedesse a fi profundă. În casa fostei sale profescane de muzică din Montparnasse, casă Dore cu gusturile noului cuplu, eroul își regásesse starea propice creației muzicale, renuntind la impresariat. În scurt timp, va deveni tată va transporta soția la maternitate cu maşina dar ea, Ms va naște pe drum, obliginaw» astfel să își arate și priceperea de mamo; Doi, la marginea autostrăzii, cu un copil nou născut între ei: acesta este stop-cadrul final Nu e vorba de nici o singurătate. ÎN CRIZA DE TIMP LJ Producție a studiourilor americane, 1990 Scenariul: John Blumenthal, Michael Berry Regia: Gregg Champion. Cu: Dabney Cole- man, Matt Frewer, Teri Garr Cu o săptămînă înainte de pensionare, po- Iitistul Burt Simpson își doreşte să fie ucis in misiune. Eroism voluntar? Criza mistică? De presiune nervoasă? Nici vorbă: un calcu pragmatic din partea eroului, căzut victima unei erori medicale, și o încercare din partea realizatorilor de а răscoli resursele -umorul negru — la modă, pe piața comediei comer- ciale. Bietului polițist i se atribuie în mod eronat boala incurabilă a unui şofer de autobuz Viața și-a investit-o într-o poliţă de asigurare de citeva sute de mii de dolari și în visul ca fiul său să studieze la Harvard; visul depinde de bani, iar banii îi sunt plătiți numai даса este ucis în timpul serviciului. Logica îl im- pinge să-și caute moartea în infruntarea cu o bandă de traficanţi de arme, dar, după cum sună sloganul publicitar de pe afiș, „a fi ucis nu e chiar atit de ușor pe cit poate să para Gioantele ucigasilor de profesie nu il nime resc, mașina sa dezmembrată continuă să ru- leze şi să-i descumpănească pe răufăcători Scene de thriller dur alimentează (cu greu) efecte de comedie burlescá. Simpson, sus- pendat ia 100 de metri într-o nacelă pentru spălatul geamurilor unui zgirie-nori, în toiul luptei cu șeful bandei, este anunţat că, medi- cal, e în afara oricărui pericol. Speranţa de viață ii inzeceste forțele; seful bandei cade din nacelă și moare; Simpson cade și el... s: se alege cu un picior în ghips. Filmul сарир. în mai multe rinduri. accente etico-sociale. Înțelegerea familială, bucuriile simple ale vieții sunt aduse, nu fără impact sentimental, în atenţie. Confruntat cu o situa- ție limită, personajul principal ajunge ia o concluzie pe care ne-o face cunoscută: eo prostie să-ți consumi viaja planificindu-ti о fericire viitoare. Cunoastem această сопс№- zie din experiența noastră de condamnaţi la „visul de aur“, dar se pare că aria ei de vala- bilitate e mult mai întinsă, TOP MODEL o Producţie Filmiragi 一 Real Film. Regia: Joe d'Amato Experienta (experientele) unei prostituate, puse pe hirtie, duc de multe ori, in Occident, la un best-seller. Editorii nu se sfiesc să ,im- + O imagine care nu spune totul despre Top model © S poliția se distrează: in criză de timp pãneze” colecţiile lor de clasici cu indiscrefi- йе fruste 一 şi, vai, cit de profitabilei 一 ale cas une: devotate зіџјйоаге a zeului Amor. Sarah Asproon, cea care a furnizat .subwectul" filmului „Top Model", se pare са e una dintre acestea. Angajată a unei „agen- ţii” de servicii erotice, eroina suferă in secret pe altarul literaturii. Sefa ei, managerul agen- fes, are studii superioare; s-ar zice că filmul se face ecoul unei anumite etape din mişca- rea de emancipare a femeii din anii '70. O mecanică bine pusă la punct a dezbrăcatului a unduirii şoldurilor şi a muzicii condiţionat alrodiziace funcţionează ca la oricare alt film pornografic. lată o precizare: cercul gol cu care am „по- tat” valoarea filmului se referă numai la lipsa lui de calitáji artistice; nu înseamnă că „lasá indiferenți” pe spectatorii care plătesc 100 de ie: pe bilet și umplu sala de cinematograt, oricit de insalubră. Dan ADRIAN ー Regulile jocului __ (Urmare din pag. 9) contruntări fratricide din nuvela iui ion Lăn- cránjan, cit să-și continue imprecatia adre- sată lui Dumnezeu, căruia i se impută un ipo- tetic blestem. Cind, de fapt, nu de o fatalitate istorică sau genetică este vorba, ci de o cul- pabilizare eronat tocalizată. Încă din excelen- tul preambul (evocarea anilor '50 cind cu atroce violență s-a forțat impunerea cultului stalinist jn locul religiei ortodoxe, obtuzitatea fiind generată fie de prostie, fie de frică sau de amindoua la un loc), în evoluția prozei originare au fost incluse imperativele moralei creștine. Pandant la o suită de secvenţe oni- rice (remarcabil cinematografiate de Anca Damian) în care personajele pășesc dincolo de un imaginar perete într-o încăpere а mor- tii, lungul cadru final au ralenti, de o intensa poezie, îi reuneşte pe eroii dezbinati în viață odată cu trecerea Styxului. Spectacolul decernării premiilor 一 palpabil rezultat al jocului festivalier 一 avea să adune pe podium cineaștii laureați printre care anui acesta s-a aflat și directorul artistic al festiva- lului, Copel! Moscu, erou de intempestivá non-ficțiune ,colegialá" alături de reprezen- tantul ospitalierelor gazde, Gheorghe Bejan ei însuși personaj de serios DIVERTIS-ment Există premise certe ca, în fine, realitatea să inspire și să izbutească filme pe măsură Jocul competitiv și jubiliar s-a încheiat. Al participanţi urmează să impună regulile edi- іеі viitoare. Echipa redacțională Director 一 Redactor şef Adina Darian Redactor f adjunct: Dana Duma, Secretar general de redacție: loana Statie. Publiciști comentatori: Irina Coroiu, Bogdan Burileanu. Redactor de rubrică: Doina Stănescu. Redactori: Lucian Georgescu, Rolland Man. Fotoreporter: Victor Stroe. Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 Bucureşti, 21 iulie 1992, inmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 一 1200 Redacţia: Plaja Presei Libere nr, 1 București, tel. 17.38.71 Regia autonomă а imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, Bucureşti p — Abonamentele din se rap e se face prin Oficille postale, Catal Presá pozi- abona prin RODIPET ЧА. Р.О. Вох 57, telex 11995, 11034; FAX 17.55.54; 18.56.73. București, Plata Presei București. Libere nr. 1 sect. |, : Cultul violenţei... (Urmare din pag. 9) nalina scade, anxietatea crește. Dimpotrivă, după o acţiune violentă, alertă, abruptă, adre- nalina crește cu 70%, neoadrenalina cu 35%. De aici concluzia: „violența“, cu toată influ- enta sa nefastă, oferă cel mai simplu mijloc de eliberare a suprastimuluiui general. Incre- dibil si infricosátor. Omul în cerc, film ieftin p a o prece esee p pe măsură, se паспе -un program adaptare la stilul de edu În , ca să fim drepți, filmul este impeca- bil din de vedere profesional. imaginea semnată de Ludvik Bogner excelează in rare- flate efecte de noapte, o cromatic: contraste violente ca „violența“ г“ хепе. Rar mi-a fost dat să ascult intr-o sală de cinema teaná, hulită, de obicei, pe motive acustice, o sonoră atit de perfectă. O adevărată încordare. Şi morala пи și sacrificii nevinovate. De Іа New York pină Іа Costinești- '92. 23 г 5: În numărul viitor: