Revista Cinema/1990 — 1998/3_Noul_Cinema_anul_XXXI-nr-8-1992

а. «Оо. 


wm 


vi - 


ERA 
5 


i 


REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE ViRSTELE 


ххх InUV 


(csf) 7641/9 ‘AN | 


Bloc-notes 


Si teatru 


în conservă 


imp de o săptămînă, în luna 

iunie, Institutul francez din 

București a găzduit o acțiune 

teatrală, organizată împreună 

cu UNITER și Academia ex- 

perimentală a teatrelor din 
Paris. Sustinuta de proiecții video, ma- 
nifestarea a oferit un nou prilej de re- 
E asupra relaţiei dintre teatru si 
ilm. 

Desigur, ca orice traducere in alt lim- 
baj, si transpunerea pe pelicula sau in 
sistem video implica o denaturare a 
inefabilului act teatral viu. Dar, pentru 
studiu, pentru conservare, pentru isto- 
rie merită a fi acceptată această ,tra- 
dare". Surprinzător este faptul cà, în 
unele înregistrări, montările respective 
capătă noi valenţe plastice, configurind 
о „poetică a memoriei“ ce vine să com- 
penseze „estetica dispariției“. Au con- 
firmat acest lucru spectacolele filmate 
alese ca exemple: „1789“ (regia Ariadne 
Mnouchkine), „Clasa moartă“. (regia 
Tadeus Kantor), „Prinţul Constant“ (re- 
gia Je Grotowski), „Hamlet“ (regia 
Patrice Chereau). 

interesanta manifestare de la Institu- 
tul francez a reamintit datoria pe care o 
au cineaștii români de a „edita“ operele 
teatrale autohtone de referință. 


Din sumar: 
Nr. 8/1992 


Bloc notes 
Dialog cu cititorii 


Costines 


Cultul violenței sau al comediei? 


Atentate şi asasinate: \ 
riei S 


Eveniment: y 


Azi. ei sint vedete: M 


Fan Club, Video-ghid 


Cine-giob: Film-fax 


Am mai vazut 
pentru dumneavoastra 


{п acest numar semnează 


Agendă : pariziană 


intr-o scrisoare expediată de la 
de către 


nică, am reținut citeva notații ci- 
nematogratice. 


€ Milou en Mai: Dumnezeule! Rar 
mi-a fost dat să văd filme ca acesta. Privesti 
şi ЦЕ vine să te dai cu capul de pereți. Magis- 
tral. La fel m-am simțit la Croazi lui Dane- 
liuc. 


€ Basic Instinct Oh, la la! Perfect ca 
o bombă cu ceas: lar cu sexul... care sex? 


€ Cape Fear (Martin Scorsese, Robert 
De Niro, Nick Nolte, Jessica Lange) e de fapt 
Terminator 3 filmat într-un studio strimt. Ori- 
cum, mai bine De Niro decit Arnold. 


© Tocuri inalte (Pedro Aimovodar) Ma 
che musica, maestro! T 


® Am pus un trandafir roșu pe mormin- 
tul lui Francois Truffaut. Citá tristeţe! 


€ Christos s-a oprit la Eboli. Pe 29 
septembrie Michael Jackson in concert la 
București. În octombrie îl dituzează Canal 
Plus. 


Ф La Piovra. Aventurile mafiote conti- 
nua fără Corrado Cattani și fara același far- 


Barbara Rusnik și Denis Karvil, in- 
terpreţi în Evadarea, coproduclia fir- 
mei franceze „Aliz6-Films“ și „Euro- 
conect" SRL. Scenariul și regia Ja- 
cek Gosiorowski, imaginea lon Ma- 
rinescu. Din distribuție: Max Morrel, 
Claude Brosset, Pascale Rocard și 
Dan Condurache, Marian Rilea, Eu- 
gen Cristea, Eusebiu Ștefănescu 


Margareta 


şi fanii săi 


Primim din partea 
Fan-Clubului ,Mar- 
gareta Pislaru“ (care 
are 150 membri) 
rugămintea de a 
publica o fotografie 
a Margaretei Pis- 
laru cu ocazia zilei 
sale de naștere (6 
iulie). Fanii îi 
urează „La mulți 
ani" si succes in 
activitatea sa din 
Statele Unite unde 
conduce o galerie 
de artá. Ne alátu- 
гат urărilor. Scri- 
soarea ne-a fost tri- 
misá de reprezen- 
tantul fanilor:* Puiu 
Munteanu din Con- 
stanta. Bulevardul 
Tomis nr. 229, bloc 
TS 13 B, scara A 
ap. 4 


mec. În schimb, cu aceeași fermecătoare ju- 
decătoare Silvia Conti, alături de Espinoza — 
ticálosul nepedepsit și Tano Carridi 一 mafio- 
tul romantic. Și mai presus de toate, din nou 
muzica maestrului Morricone. 


© Indochine. Franţa isi exorcizează prin 
film trecutul imperial. Exotic, pictural, 
aproape melodramatic, reuseste pina la urmà 
să emotioneze. Catherine Deneuve isi asumă 
virsta, asa cum а invatat-o Truffaut în Ultimul 
metrou, și tocmai de aceea e sublimă 


€ IP 5 insula pachidermelor. J.J. 
Beineix se crede Fellini si îşi numerotează fil- 
mele. Un film cu Yves Montand, deși Yves 
Montand nu mai este. La TV, un critic spu- 
nea: „Parcă a ales special să moară acum, 
astfel ca acest rol extraordinar să rămină ulti- 
mul". 


€ Batman 11. La Batman I revista Video 
7 titra mare: „Kim Basinger salvează filmul 
Batman". Era adevárat, dar doar in parte, 
pentru cá grosul muncii il fácea Jack Nichol- 
son 一 delirant. În Batman И lipsesc si Kim și 
Jack, rámine doar gugustiucul Michael Kea- 
ton, care noaptea se visează liliac. 


Ф Amintiri despre viitor. La cinema 
Odeon, în Paris, rulează în reluare filmul cult 
al lui Kubrick — Portocala mecanică, un 
spectacol pe zi. Din acest motiv, regizorui în- 
suși a interzis difuzarea pe casete video în 
Franţa și a dispus retragerea primelor 700 de 
exemplare. Oricum, mare pagubă pentru noi 
nu era, căci ar fi fost toate SECAM... 


DIN ANGLIA 
LA CARANSEBEŞ 


landra Webster isi cere 
scuze pentru unele greseli 
de exprimare, intrucit pină 
la 7 ani (acum are 18) a 
stat in Anglia la bunica sa, 
care nu prea ştia romá- 
neste. Acum ne scrie, insà, de la Caran- 
Sebes, într-o curată limbă română. ,Ci- 
tesc cu mare plăcere revista dv., care 
cuprinde comentarii făcute la unele 
filme cu deosebit profesionalism si date 
despre artiști și regizori cunoscuți sau 
mai puţin cunoscuți (...) Speram ca 
după '89 să văd filme bune (..) Cind 
am. văzut afisul la cinematograf cu fil- 
mul Liceenii rock'n roll am fost foarte 
entuziasmată si nerabdatoare să-l văd“. 
Entuziasmul s-a stins „într-o dezamă- 
gire totală“. „Nu spun asta pentru că 
scenele erotice (...) m-ar fi revoltat, mai 
degrabă m-au revoltat comentariile 
unor tineri din sală (...), ci pentru că ti- 
neretea și iubirea plină de candoare de 
la această vifsta nu au fost bine relie- 
fate (...) Părerea mea este că actorul ce 
a interpretat rolul lui lonica (Mihai 
Constantin) s-a integrat cit de cit în rol, 
reușind să arate nebunia acestei virste 
(...).. Regizorii români ar trebui Sa se 
grăbească si să realizeze filme bune 
pentru cá desi în sălile cinematografe- 
lor sint multi spectatori, filmele roma- 
nesti sint evitate“. Dacă e adevărat, e 
trist. 
м 


ТАСЕВЕА 
$! SALVAREA 


iteva insemnari ре margi- 

nea filmului Tăcerea miel- 

lor ne trimite de la Timi- 

șoara Otilia C 

care a văzut filmul de tre 

ori, „după ce, de la 13 ani, 
am evitat să intru de două ori la aceeași 
poveste, fie din lehamite (Liceenii, cu 
toată seria), fie din frica de a nu des- 
trăma vraja (Rocco și fraţii săi, Anoni- 
mul venețian, Sclava iubirii, Doi pe-un 
balansoar, Sonata Kreutzer). iar filme 
precum Decalog n-am intilnit prea 
des". Cu privire la Ti a mieilor: 
„Comentariul doamnei Adina Darian 
cristalizează neutru, precis, esența unui 
posibil „conflict“ între Clarice Starling 
și Hannibal Lecter. Îmi permit insă s-o 
contrazic. Nu sint de părere că medicul 
о cruta pe stagiara FBI din tandreţe, 
nici că încearcă să o seducă. 
Dimpotrivă, Clarice își datorează ei în- 
săși salvarea“. Este un punct de vedere 
respectabil. Corespondenta așteaptă 
noi comentarii asupra filmului și mai 
multe amănunte despre protagonişti. 
Ce a aflat ea insasi? Despre Jodie Fos- 
ter, că e licenţiată în litere la Universi- 
tatea Yale, că, după atentatul unui tinar 
împotriva lui Ronald Reagan, J. Foster 
s-a interesat îndeaproape de mişcarea 
feministă, care a devenit pentru ea un 
punct de echilibru. (vezi și nr. 3/92). 
Numele lui Anthony Hopkins l-a „depis- 
tat" într-o antologie a pieselor de teatru 
jucate de Laurence. Olivier. Dorește o 
fotografie a actorului. 


POMUL LĂUDAT 


oan-Pavel Azap din Cluj: „La 

Anul dragonului am intrat си 

mari speranţe, două fiind moti- 

vele: Michael Cimino (vezi Vină- 

torul de cerbi...) si Mickey 
) Rourke — uluitorul detectiv par- 
ticular din Inima îngerului, angajat 
într-o stranie aventură a (re)- 
găsirii/pierderii/ înțelegerii (in această 
ordine!) propriei identități. Dar la pomul 
(auto)láudat... Nu pot spune Ca am in- 
cercat o mare dezamăgire: filmul se 
pastreaza in limita bunului simt (al ge- 
nului), sint incercári onorabile de a 
spori miza artistica a peliculei samd 
s.a.m.d., care înseamnă rețeta бео] 
clasică a policierului 一 шп polis! 
marcat de o experiență existențială сги- 
cială: războiul, — faptul са mai mor și 


unii dintre „cei buni“, un final cam am- 
biguu, iar secvenţa în care durul polițist 
e imbrátisat de frumoasa, exotica, deş- 
teapta si curajoasa reporteriță putea 
pur și simplu lipsi... M. Rourke e aici 
pentru că, aproape întimplător, nu e în 
altă parte; M. Cimino se dovedeşte un 
bun profesionist fără alte pretenţii. Cel 
care nu ţine cont de toate acestea și 
face un го! foarte bun este John Lone, 
impáratul lui Bertolucci din Ultimul im- 
(...) Personajul său, mafiotul chi- 
nez, a învăţat lecţia supravieţuirii în 
jungla (..) civilizației moderne (…) şi 
pentru el noțiunile de bine-rău, cin- 
stit-necinstit si altele asemănătoare 
şi-au pierdut referentul, asemeni 
sus-josului în spaţiul cosmic. Lone 
umanizează personajul, conferindu-i 
credibilitate fără a-l melodramatiza. (...) 
Una peste alta, filmul rămîne agrea il, 
plácut, deconectant. Dacá n-ar purta 
semnátura lui Cimino, am putea sa ne 
declarám mulțumiți si să nu mai vorbim 
despre el. Dar, măcar din cînd în cînd, 
şi monştrii sacri au dreptul la un mo- 
ment de respiro, la o odihnă activă”. 
Da, mai ales că un monstru, oricît de 
sacru, este o combinaţie de om și de 
supra-om, în nici un caz un Dumnezeu 
саге, dacă e să fim drepți, s-a odihnit, 
şi El, în ultima zi a Genezei. Si nici mă- 
car n-a fost o „odihnă activă“... 


Tăcerea mieilor continuă 
să surprindă (Jodie Foster) 


ă intrigă faptul că unii 

consideră anumite 

filme inexpresive, 

„proaste“. Eu nu cred 

că există astfel de 

filme", spune Mădălina 
loncea din Mangalia. 

Nici eu n-aş fi crezut că există astfel 
de filme dacă nu le-as fi văzut pină la 
saturație. Corespondenta noastră e de 
părere că „toate filmele sînt bune în 
măsura т care avem forța, capacitatea 
de a înțelege ceea ce regizorul a dorit 
să exprime“. Uneori, abia după ce inte- 
人 izo- 
rul ili dai seama cit de prost e filmul. 
„Alteori, nici nu e cazul să mai faci efor- 
tul de a înţelege. 

Mai departe, însă, Mădălina loncea 
menționează: „Unora (și am observat că 


la majoritatea) le plac scenele cu multă” 


intensitate exprimată: cele de dragoste, 
de groază, de acţiune, de fapt nu con- 
tează, esenţial este să fie paipitant. În 
concluzie, atraşi de astfel de filme, ig- 
ndrám filmeie „monotone“ în care dacă 
nu facem un efort de gindire pentru a 
le înțelege esenţa, le dăm un calificativ 
din start“. 

Desigur, există și filme bune care 
pretind un efort de gindire. 

Cit priveşte adresa lui Robert Powell, 
ea a fost publicată în nr. 11/1991. 


n film, după părerea mea, 
nu trebuie caracterizat 
după vizionare ca fiind 
bun sau Siab. El trebuie 
analizat, deoarece orice 
film, mai bun sau mai 


Al Bano şi Romina Power 


cu mezinele familiei — 
Romina jr. si Cristel. - 


Ceilalţi doi copii ai familiei sint 
Ylenia 一 21 ani şi Yari 一 18 ani 


slab, are un mesaj pe care-l transmite, 
are anumite aspecte bune, oglindește o 
farima de realitate“. (Claudia Gabriela 
Vanca Turda). Da, un film trebuie ana- 
jizat dar, în cele din urmă, analiza tre- 
buie să ne spună dacă e vorba de un 
film bun sau slab. Altminteri ajungem la 
o nivelare generală, iar analiza însăși se 
dovedeşte inutilă. Cit privește mesajul, 
să ne amintim cite filme cu „mesaj“, dar 
proaste, execrabile am înghiţit pina 
acum vreo doi ani. Fie şi bun, transmis 
prost, orice mesaj se deformează, se 
compromite sau se anulează pur şi sim- 
plu. O remarcă de bun simț a cores- 
pondentei: „Eu cred că revista „Noul 
Cinema“ trebuie citită cu atenţie, pen- 
tru a fi înțeleasă și apreciată, și nu doar 
răsfoită pentru poze și adrese“. 


A 
E 
« 
(E = 
ёр 
242 
223 
о = 
=e 
mE- pu 
ЕЕЕ: 
215 
59, Lungul drum 


ЕГ 


опеі din Constanţa пе în- 
treabă: „1. ce nu apar și filme 
românești pe micile noastre 
ecrane?" Răspuns: Apar si filme 
românești pe micile noastre 
ecrane. (N.R. În ceea ce privește 
absența filmelor româneşti pe micul 
ecran, după informaţiile noastre, se da- 
torează şi unui litigiu de ordin financiar 
între Televiziune şi România Film). 
2. „De ce în ultima vreme nu apar pe 
micile noastre ecrane cunoscuții casca- 
dori: Jean Paul Belmondo, Alain Delon, 
loan Albu, Florin Piersic, Sergiu Nicoia- 


lui Mickey Rourke de la 
Anul dragonului la Orhideea sălbatică чу 


y = 


escu?“ Răspuns: Dintre cascadorii enu- 
meraţi, doar loan Albu este un casca- 
dor autentic. Ceilalţi sint niște bieti ac- 
tori care o fac din cind in cind pe 


" Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizatá de Dumitru SOLOMON 


3 


cu cititorii 


A XV-a ediție a evrei filmu- 
lul pentru tineret de Іа Costinești a 
fost organizată de Ministerul Tinere- 
— Sportului, Centrul National 


flel, Compania de 
Turism pentru Tineret, Studioul Ci- 


sponsor 
international. Director artistic al fes- 
tivalului: Copel Moscu. Producător: 
Gheorghe Bejan. 


Rebelii 


Acordarea sansei de a se 

intilni cu publicul unor 

producţii care nu ajung 

aproape niciodată în re- 

е eaua cinematografică а 

ost una dintre ideile ge- 

neroase ale celor care au alcătuit pro- 
gramul. Cum Festivalul filmului pentru 
tineret de la Costinești tine deocamdată 
locul unui festival național, aici se în- 
cearcă reîntregirea marii familii a ci- 
neastilor români. Aceasta a însemnat 
nu numai includerea unui mare număr 
de pelicule de la ,Animafilm" si „Sa- 
hia", a unui serios grupaj de la Acade- 
mia de Teatru si Film, dar si (mai ales) 
înscrierea in concurs sau în proiecţiile 
intormative a unor filme semnate de ci- 
neaștii de dincolo de Prut. Deși proiec- 


Reintregirea 


familiei 


tate la ore tirzii din noapte sau in după 
amieze numai bune de plaja, creaţiile 
moldovenilor s-au bucurat de atenția 
publicului și a juriului. 

Un pas important al ediţiei '92 a Cos- 
tinestilor ni se pare și deschiderea se- 
lectiei fata de studiourile private. Scă- 
pat din vedere anul trecut, i 
roșii, produs de societatea „Tracus 
агіе", patronată de Florin Codre, a fost 


acum acceptat în concurs și de altfel și 
premiat. A fost în schimb Pe Aer ab- 
senta unei alte case producătoare „Fil- 
mex“, a cărei peliculă Unde la soare e 
frig de Bogdan Dumitrescu ar fi meritat 
un loc în selecție. 

Mai mult decit așteptată, prezența 
Studioului Ministerului - Culturii s-a -im- 
pus prin calitatea de eveniment a filmu- 
lui Balanța de Lucian Pintilie si prin pa- 
Sionanta experiență (in premieră abso- 
lută la noi) propusă de autor spectato- 
rilor: opțiunea pentru una dintre cele 
două versiuni. 


Să sperăm că aceste vizionări — test 
atît de stimulative, vor intra în practicile 


~ zotidiene ale vieții noastre cinemato- 


grafice. 


Ф Se poartă cupiurile cinematografice: 
Anca și Laurenţiu Damian, 
premiaţi pentru Drumul ciinilor 


E Regizorul Vinovatului cu vedeta sa: 
Alexa Visarion şi Carmen Galin 


Juriul: 


Manuela Cernat 一 critic. Președinte 
Tudor Mărăscu — regizor 
Pe Cazacu — regizor animație 
Felicia Cernălanu — regizor docu- 
mentar 

Călin Căliman — critic 

Petre осе 


Мопіса "Зі 一 actriță 

y Antonescu — scenograf 
Gárbea — regizor documentar 
Viad Gabrielescu 一 зсеподга! 

Doina Tănase — din partea Primă- 

riei Capitalei · 


“5-а vorbit mult la această 

ediţie despre ideea de au- 

tor. Discutia n-a fost ali- 

f mentatá numai de orgoliul 

8 regizorilor prezenţi de а 

nu fi trataţi ca nişte „făcă- 

tori de filme“. Definirea unui univers 

stilistic și tematic foarte personal face 

parte din crezul multora dintre cineaștii 
prezenți. 

Nici măcar nu e nevoie ca regizorul 
să-și asume în exclusivitate sarcina 
scenariului pentru a se ajunge la filmul 
de autor. Exemplul cei mai elocvent es- 
te Casa din vis de loan Cărmăzan ce 
transformă proza inspiratoare a lui Fă- 
nus Neagu într-o poveste cinematogra- 
fică de aspră poezie, vorbind, ca și peli- 
culele precedente ale cineastului, des- 
pre dureroasa dispariţie a tradiţiilor în 
lumea satului. Calificativul „de autor“ 
este asigurat, în cazul acestei ecranizări 
de remarcabilă frumuseţe plastică (da- 
に operatorului Cristian Comeagă) 

perspectiva insolită a relatării eveni- 
pari neta din unghiul de vedere al unui 
copil, ceea ce provoacă în același timp 
un efect de distantare, dar și de impli- 
care. 

Debutantul Radu Nicoară a găsit în 
opera sa primă Polul Sud o altă soluţie 
de a-şi marca prezența in tramă: prota- 
gonistul se adresează direct publicului 
în momentele cheie. Spontan și lipsit 
de ostentaţie, filmul (din păcate absent 
în palmates) analizează, fără elanuri 


Vocea 
autorului 


moralizatoare, amploarea crizei de 
identitate a societăţii noastre post-revo- 
lutionare. 

Am regăsit elemente din universul de 
autor propus de Laurenţiu Damian de 


la debutul cu Răminerea si în ecraniza- 


rea prezentatà de el la Costinesti, in 
premierá absolutá, Drumul c nilor, 
(după loan Lăncrănjan). Mai bine rit- 
mată decit prima sa creaţie, excelent 
filmată (imaginea Anca Damian), foarte 
elaborată în formă, această a doua peli- 
culă de ficțiune a regizorului face însă 
ca timbrul specific cineastului să fie 
mai greu perceput. intimitatea dintre 
autor și opera sa ce reconstituie obse- 
dantul deceniu pare oarecum stînjenită. 

La urma urmelor, de ce are nevoie un 
film pentru a impune o voce auctorială? 
Vrem, nu vrem, trebuie să revenim la 
poetica lui Truffaut. Născută din zbate- 
rile „noului val francez“, noțiunea este 
definită de pătimașul realizator-teoreti- 
cian ca ,cinematograful la persoana în- 
tii". Recursul la autobiografie este de 
neocolit.-latá de ce, în ciuda imperfec- 
fiunilor formale si a accentelor de tri- 
vialitate, consider cà vene roşii de 


Florin Codre este un film de autor. Sfi- 
dind prejudecățile legate de regizorul 
diletant, sculptorul-cineast face o peli- 
culà trepidantá, dar si confesivá, comu- 
nicativá, emanind acea ,sinceritate ne- 
buná" despre care vorbea tot Truffaut. 

Reflexia asupra acestei notiuni care 
revine obsedant în discuţiile noastre ci- 
nematografice este stimulată şi de peii- 
сшее de animaţie văzute ia Costinești. 
Nu neapărat pentru că sint dedicate 
adulților şi nu copiilor, cele două filme 
care s-au impus în palmares aparțin ca- 
tegoriei „de autor“. O zi de Radu igaz- 
sag, o mărturie despre destinul soldatu- 
lui care „nu are viață personală“, si 

a durerii de lon Truică, o imagi- 
nativă poe a faptelor de bravură ale 
domnitorului Constantin Brincoveanu, 
reuşesc să comunice impresia de rela- 
tare іа persoana intii. 

Nu e rău că se vorbește atit de mult 
despre filmul de autor în această pe- 
rioadă în care, conștient sau nu, ci- 
neaștii simt nevoia să-și redefineascá 
identitatea. Prea multe prejudecăţi gra- 
vitează în jurul acestei noțiuni, dintre 
care cele mai grave mi se par ceaa 
limbajului aluziv și cea a perfecțiunii 
formei. Cel care spulberă spectaculos 
această mentalitate este impetuosul Lu- 
cian Pintilie: premiera sa cu 
este o sfidare adresată cinematogratu- 
lui elitist și o confesiune care captează 
instantaneu interesul spectatorilor. 


chisinoi 


După numai zece luni de la ediţia trecută, 


Festivalul de la Costineşti a revenit în vara lui '92 
cu un program nesperat de bogat pentru o atit de scurtă perioadă 


de „reîncărcare a bateriilor”. 


Un număr record de pelicule s-a derulat în numai şase zile de concurs. 
,,Dacá selecţia n-a fost prea exigentă, ne interesează DOSt-selectia 


declara unul dintre organizatori. 


Ceea ce a reuşit să se impună valoric anul acesta 
a confirmat, în general, diagnosticul criticii formulat după recentele 


premiere, 


dar a ţinut şi de domeniul surprizei, 


multe dintre filmele din selecţie 


fiind lipsite de şansa apariţiei prealabile pe ecran 


* Primul producátor 
particular la Costinesti: 
° regizorul Florin Codre 


Criticul în economia de piață p 


Ф loan Lazăr: un autograf ре noua sa carte 
pentru canadianul nostru, Michel Buruiană 


е Familia reintregita си - cineastii 
din Chișinău: Valeriu Jereghi, 
Victor Bucătaru, Igor Isak, Vlad Druck 


O altă premieră la 

Costineşti demnă 

de toată atenţia 

este lansarea unei 

@ cărți de cinema. 
Seriosul și tenacele 

critic loan Lazăr a profitat de at- 
mosfera cinefilá a festivalului 
pentru a propune publicului și 
specialiștilor volumul Istoria fil- 
mului în personaje si actori, apă- 


rut la propria sa editură „Felix“. . 


Curajul colegului de breaslă care 
a tipărit o carte în regie proprie 
este pe măsura priceperii sale de 
a scrie un studiu în aceeași mă- 
sură documentat și atractiv. 
Tema aleasă „cupluri literare — 
cupluri cinematografice“, în sine 
incitantă, este exploatată atit in 
ideea de a sugera evoluţia nara- 
tiunii cinematografului din epoca 
„marelui mut“ рта azi, dar si in 


- direcţia evidentierii contribuţiilor 


actoricești. Ne recápátám spe- 
ranta în puterea criticului de ci- 
nema de a supraviețui într-o eco- 
nomie de piaţă. 


Marele Premiu: 
„la Chişinău 


Valeriu Jereghi era 

рта nu de mult un 

tinar cineast bine 

cotat in fosta 

a Uniune Sovietică. 

Acum el este un 

important cineast român. Marele 
Premiu acordat filmului său ȘI va 
fi nu este un gest de comple- 
zenta față de artiştii care trăiesc 
dincolo de Prut. Trofeul este pe 
deplin meritat. „ rtaj de la 
sfîrşitul lumii“, cum îi rezuma su- 
biectul colegul de breaslă de la 
Chișinău, Igor Isak, pelicula lui 
JNI este in acelaşi timp о pa- 
bolă despre puterea omului de 
a o lua mereu de la capăt. Prin- 
tre nenumăratele anticipări cine- 
matografice ale „zilei de după“ 
aceasta își definește profilul ori- 
ginal tocmai pentru ‘са ignoră 
cligeele S.F. pe tema celui de-ai 
treilea război mondial. Exem- 
plara simplitate a poveștii grupu- 


4 Valeriu Jereghi 
și Maria Ploae, 
adică Marele Premiu 
și premiul de interpretare 
pentru rol feminin 


lui de supraviețuitori (o femeie, 
un copil, o vacă) nu subminează 
complexitatea ideilor, dintre care 
cea mai pregnantă este aceea că 
protagoniștii redevin oameni 
atunci cînd lumea capătă un în- 
feles moral. Un film aproape lip- 
sit de dialog in care extraordi- 
nara forță a imaginii, acaparanta 
imagine concepută de Vivi Dră- 
gan Vasile, redă încrederea că 
cinematograful poate reprezenta 
piná si dialogul cu Dumnezeu. 

Mi se pare demná de semnalat 
geneza filmului, povestitá de au- 
tor. În ziua cind Jereghi a aflat la 
televizor că a izbucnit războiul in 
Irak, fiul său în vîrstă de un ап a 
mincat pentru prima oará singur: 
in aceasta stare de tensiune intre 
plus si minus, regizorul a scris 
sinopsisul la va fi. Pentru cà 
Valeriu Jereghi și-a căpătat locul 
cuvenit printre cineastii români, 
să consemnăm citeva date din 
fișa lui de creație. A absolvit in 
1975 VGIK, institutul de cinema- 
tografie din Moscova, a fost re- 
marcat încă de la filmul de diplo- 
mă,Bună dimineaţa. Scurt metra- 
jul său Cocostircul realizat la 
Chișinău a fost premiat la Man- 
nheim și Salonic. A semnat șapte 
lung metraje dintre care crede Ca 
numai trei îl reprezintă: Аз fl avut 
o altă soartă, lona Si Disident, 
toate premiate în festivalurile 
unionale și foarte bine primite de 
critică. Nu e lipsit de relevanță 
că ŞI va fi a fost deja achiziţionat 
în Anglia, Japonia, Franţa si Ger- 
mania. a 


Cercul 
intim 


tre ei. Deși 
fost lipsite de audienţă, deși s-au auzit 
aplauze, traditionalele discuţii diurne la 
care participau realizatorii n-au stir- 


prea 
nit nit ra mec „Simplilor cetăţeni”. Să- 


zicem că ar fi un efect al nevrozei de 
tranziţie: o zi pe litoral costă prea mult 
pentru ca plătitorii să sacrifice o oră de 
soare. Nici măcar actorii (şi s-au aflat Іа 
Costineşti personalităţi rang 
- Victor Rebengiuc, Olga Tudorache, 
Mariana wp Mircea Albulescu, Car- 
men Galin, Monica Ghiuţă, Diana Lu- 
pescu, Mircea Diaconu, Maia Morgen- 
stern etc.) n-au adunat în jurul lor co- 
horte de admiratori. Fenomenul ne-a 


îngrijorat pe toţi: cu су E el izvo- 
reclamă făcută 


degajat. E de mirare cum la un festival 


` cind vorbeşti 


Mai există cineaști care 

cred că pot schimba cu 

filmele lor lumea. Că 

această specie nu e pe 

cale de dispariție ne-au 

convins mai ales docu- 

mentaristii de dincolo de Prut sosiți 

într-un ARO găurit de gloanţe, vehicu- 

lul in care filmează de o bună bucată 

de vreme evenimentele precipitate din 

Republica Moldova. Regizorii Victor 

Bucătaru si Vlad Druck sau operatorul 

lulian Florea s-au temut să nu ne strice 

cu dramaticele lor mărturii cinemato- 

grafice bucuria estivală. Oare cei care 

le-ar reproşa patetismul şi-ar asuma 
biografia lor? 

cum să ocolești patetismul atunci 

despre calvarul de ieri şi 

de azi al Basarabiei? Bucuria redesco- 

peririi originilor latine şi a continuității 


vechi şi 


Un ARO 
găurit de gloanţe 


ti și Re celebrata de 
în documentarul La iz- 
voare (un premiu special al juriului), 
n-a putut să-i inspire prea multă vreme 
pe cineaștii basarabeni. Spaima că pă- 
— lor va fi -- nou cotropit si sepa- 
ーー た exorcizată 


popule? de Viad 

documente „Mad Druck © inedite din 
îndepărtat sau mai recent. 
Cu aceste pelicule „la bord“ și cu 
foarte „proaspătul jurnal de front din 


trecutul mai 


Cea mai simpatică familie de cineaști: 
Diana Lupescu, Mircea Diaconu și micul Victor 


în al cărui staff organizatoric se află oa- 
menii plini de umor ーー アー la grupul ,Diver- 


tis", cu Ghighi Bejan n име, s-a vor- ` 


bit într-o atmosferă at 


псојіе. 
Remarcabil mi s-a părut însă intere- 
sul manifestat de regiz 


cea mai mare atenție. Merită citate 
teva asemenea păreri: 


profund, realizat prin actorie, i 

prin șansa fantastică pe care 

oferit-o publicului de a se elibera“. 
Stiopul Drumul ciinilor 


vel despre 
Laurenţiu Damian: „S-a manitestat un 


RE cu un stil Ru. inconfunda- 


lulian Mihu despre ȘI va fi de Valeriu 
Jereghi: „În acest film s-a redescoperit 
rolul primordial al imaginii”. 


Costineşti” 
Victor STROE 


Foto-reportaj 


Refuzul 
complimentelor 


După experiența dezamă- 
gitoare de la ediţia trecută 
cînd au prezentat o selec- 
tie neconciudentă, după 


ce au în fața pu- 
. = еа 
festival „Criza '91", studenţii de la 
A.T.F. au adus în acest festival un gru- 


рај declarat unanim „surpriza plăcută". 
Douăzeci de pel 


o dată în plus, valoarea 

iar răbdarea publicului cere а fimas pe 

poziţii în ciuda accidentelor de 

tie din sala de la „Forum“, 

interesul nedisimulat st 
Cu toate acestea, ar fi g 

орар în оси 


dentilor. 

Daca tinerii manifesta acum o solida- 
ritate de program (bazată și pe îngrijo- 
rarea reală în legătură cu audiența апе! 


qs confirmat 


e ^ ee 
stu- 


Transnistria, Ecologia unui neam (regia 
Victor  Bucătaru), documentaristii din 
Chișinău vor merge din oraș în oraș, 
„ca saltimbancii"^ cum amar glumeau, 
pentru a aráta cit mai multor romani de 
dincolo si dincoace de Prut ,cronica 
quur vremuri prin prisma unor ar- 
ști”. 

Dintre documentarele produse de 
studioul „Sahia“ numai două mai atestă 
o asemenea încredere în puterea filmu- 


luiede a schimba lumea: Apeoniipe "90 
de Viorel Branea, despre infernul numit 
libertatea de 


Copșa Mică și Am ales 

о curajoasă si documen- 
tată incursiune în lumea plină de iluzii 
a lagărelor pentru refugiatii români din 
Europa occidentală, unde descoperă o. 
nouă ,cortifa de fier". Amindouă ar 
merita o dituzare intensă. 


Tora Vasilescu, premiantă 
la prima dar și la a XV-a 
ediție a festivalului 


fără grija numărului de spectatori și a 
kilometrilor de peliculă”), ei s-au afir- 
mat totuși ca niște individualități. Reu- 
sitele nu sint egale. Există, din fericire, 
virfuri, nume pe care se pot face uri 
importante. Ciștigătorul premiului prin- 

оре (și ai unei burse în valoare de 500 


noţiuni nu se suprapun în 


“rile. lronicul sáu T Ema asamblează 


poncife si 


comentariu. 

Ar mai fi de semnalat titluri și nume, 
dar o face argumentat articolul din pa- 
i aláturate. Ceea ce a frapat a fost 


hiperbolica lor (auto)nemultumire va 
dura. Pentru cà nimic nu e mai trist, ne 
avertizează si finalul Balanjel lui Pinti- 
lie, decit un rebel care se cuminteste 

а 


Grupajul „Rebelii vechi 
și noi” este realizat 
de Dana 


Gheorghe Bejan，Copel Moscu 


Palmaresul Festivalului 
de la Costineşti, 
ediția а XV-a 


Marele — Valeriu 
pentru filmul va fi...; 

- Ti de lemn ( s 
canu, R. si Casa vis (regia: loan 
— Laurenţiu 


i, (Chişinău) 
al 


Carmazan): Premiul pentru 
Damian V eer ciinilor); 
scenariu — Nicolae 


Primăriei pentru 
— Dan Chisovski (Puiul de elefant); 
Uniunea Cineaștilor a acordat premii tiimelor 
ATF .Dugmanui poporului (regia: Вади 
Leon) și Hotel Cişmigiu (regia 
lepan); Premiul fiim 
Bogdan Cristian Dragan, clasa Dan Pia 
(Ета, 35 mm); Premiul este insotit de о 
bursă de 500 dolari acordata de sponsorul 
ТИ; Premii filme 


sculptorului loan Bolborea. 


Tatiana Apahidean 
l-a convins și pe 
Mircea Albulescu: 

animația 
merită toată atenția! 


Din staff-ul plin 
de umor al festivalului: 


si George Nicolae 


| 
al 


DANA DEMBINSKI 一 st ae ani. 


clujeancă, absolventă ATF promoția '91, 
Mircea Albulescu; şase ani de în 


MARA GRIGORE — bucures- 
teancă; inițial economistă cu studii la ASE, 
actualmente în anul IV la ATF, clasa Gelu 


Col Din repertoriul testat la examene: 
Lady („Orfeu în infern”), Alma („Vară si 
Р! Elena An- 


fum"), Ana Petrovna. (Platonov"), 
dreevna 


Precizare 


in fotografia apărută la această pagină 
în numărul trecut, alături de Pernilla 
comentator 


Ostergren se află reputatul 
al televiziunii franceze Frédéric Mitter- 


ERICA BAIESU 一 21 de ani, nas- 
cuta іа Lupeni in Valea Jiului unde a şi debu 
tat la Teatrul din Petroșani în „Autorut e in 
sală”. piesa viitorului ei socru lon .Ge- 

izată de fiul acestuia, Radu), cu rolul Firuta 
сатыа, La absolvirea ATF in '91, clasa lon 
Cojar, evoluează cu aplomb în musicalul 


„Cadrilul“. Primul pas pe un platou de filmare 
în Balanța unde trece drept o autentică pa- 
cientă rasă în cap și turbulentă, cit pe ce să 
fie băgată in cămaşă de forţă. 


24 de ani, liceul de muzică — viola da brac- 
cia, instructor de karate și campion la cultu- 


incă studentă, Clara. Filmogralie $obolanii 
roşii, Hotel de lux. n 


clujeancă; in anui Ili la Universitatea ecolo- 
gică 一 Bucureşti. Facultatea de arte, elevă a 
Mihaelei Juvara. Miss Litoral '89 și Miss Du- 
nărea 一 România '90. Primul rol in Haraba- 
bura, al doilea in 


MEDEEA MARINESCU 一 is 


ani, Liceul de muzică „ Enescu“. sec- 


matografic la doi ani si zece luni in tarna bo- 

. Au apoi roluri in Clipa, Proba 
de microlon, Mirabela, 18 Bucu- 
resti, 36. Aspirantă la ATF si asi- 


, Kilometru 
диа spectatoare la Costinești:, 


4 ALEXANDRU BINDEA 一 ss de 


ani, bucureştean. Debutează în film ca nepro- 
к in Liniorii. 


A n mai puţin de doi ani, pe traseul 
Dakino | — Costineşti '92, pro- 
ductiile cinematografice ale Aca- 
demiei de Teatru și Film vădesc o 
metamorfoză fericită. lesirea in 
lume a filmelor studențești are 

așadar, consecințe bune, nefiind — după 

сша s-a afirmat 一 expresia unui narcisism 
imp. 

Li se reproșa pină acum acestora — justifi- 
cat, dealtfel — lipsa de logicá, incoerenja na- 
rativà, predilectia pentru imagini fais poetice, 
intelectualismul impins la extreme, diluarea 
epică, folosirea abuzivă și inutilă a metaforei, 
ancorarea în conjunctural, teama de simpli- 
tate, nestiinta de a pune punct ia timp efc., 
etc. Secretul succesului din acest an la Cos- 
tinesti 一 unde, mărturisesc, nu am fost, mul- 
tumindu-ma să văd filmele colegilor mei de Іа 
regie si imagine in școală 一 mi se pare a fi 
tocmai efortul de a evita păcatele mai sus- 
menţionate. Studenţii cineaști descoperă plă- 
cerea de a povesti, umorul (amar), ironia. Ei 
abandonează manierismul, căutarea stilului 
„înalt“, aplecindu-se în schimb asupra efeme- 
rului pe care-l dispretuiserá, asupra povesti- 
lor doar aparent minore. 

S-ar putea spune că autorii filmelor în 
cauză au tras invátáminte din experienţa lite- 
rará postmodernistá. Astfel, in Ema, Bogdan 
Cristian Dràgan, foloseste masiv citatul (lite- 
rar și cinematografic), parazitind comentariul 
extras din modelul flaubertian cu accentu! 
unui crainic de post de radio dintr-un tirg 
moldovenesc si insotindu-! cu imagini in care 
o gospodină, rupindu-se de banalele activităţi 
ale unei vieţi fără orizont, trece prin peripeții 
evazioniste a la Woody Allen. 

Aceeași temă 一 bovarismul — o regăsim in 
destule filme studenţeşti din acest an; ea 


Regulile jocului (festival (ier) 


escrise, regulile jocului (f)esti- 
val(ier) pot fi respectate sau 
nu, pot fi ignorate sau amen- 
date, de la o ediție la alta, de 
la caz la caz, de la jucátor la 
privitor, critic sau simplu citi- 
tor cinefil. Depinde de lentila 
propriilor ochelari de soare (a se lua in con- 
siderafie morala filmului de animaţie cu acest 
titlu, care indică labilitatea noţiunilor: zimbet 
一 rinjet, amicitie 一 ostilitate, pace — ráz- 
boi). Incercind să-și ordoneze impresiile, cro- 
nicarul recurge inevitabil la canoanele carac- 
teristice profesiei: speculaţiile. 

Un subiect ce trebuie să dea de gindit, fi- 
indcă circulă fără opreliști prin ficțiune și 
realitate, dictind adesea semnul egalității sau 
similitudinii între întimplările de pe ecran .Si 
cele din festival, este vulgaritatea. La figurat, 
cit si la propriu. Salutat in primul rind pentru 
curajul iniţiativei, filmul lui Florin Codre So- 
bolanii rogil, aduce în prim plan vulgaritatea 
unui anume mediu: forțați de împrejurări să 
se abstragă mascaradei existenţei terne și 
stereotip politizate, citiva tineri intelectuali 
consideră că se salvează de compromis ale- 
gind in mod deliberat riscul fizic, acceptind 
condiţia de obscuri figuranti ai istoriei in de- 
venire, marginalizati cascadori ai unor opere 
inexistente. 

Şocind prin violenţa de limbaj și comporta- 

— așteptată cu atita interes — 
fidelă şi tocmai de aceea greu 


ment, 
este oglind 


Balanța 
de la 


Cannes la Costineşti 
ub Бона înstelată a Costinestiului, 
amfiteatrul a fost arhiplin ca în 
nici o altă seară. Nimeni n-a cedat 
oboselii sau frigului, deși mulți 
spectatori urmăriseră cu doar c 

teva ore înainte versiunea lungă 


în sală. S-a dat astfel curs invitaţiei lui Lucian 


Pintilie de a se compara cele două variante, 


observațiile şi su iile urmind a fi centrali- 
zate de către scriitorul loan Grosan, directo- 
rul artistic al Studioului de creaţie cinemato- 
grafică al Ministerului Culturii, care a realizat 
această coproducție româno-franceză, rod al 
colaborării dintre „Filmex“, studiourile pari- 
ziene ,Parnasse-Production" si producá- 
torul-distribuitor Marin Karmitz (cel care a 
pretins concentrarea și simplificarea intrigii, 
așa cum ne-a adus la cunoştinţă loan Grosan 
în preambulul vizionării). 

Această lansare de tip occidental a fost 
precedată de ecourile proiectilor de la Can- 
nes unde filmul a fost inclus în Selecţia ofi- 
cială necompetitivă, intensitatea aplauzelor 
ajungind în țară materializată în paginile do- 
sarului de presă, ce cuprinde analize si apre- 


е Regizorul Radu Nicoară și interpretele 
din Polul Sud, Ruxandra Bucescu și fiica ei 


cieri extraordinare, anticipind exegezele pe 
care cronicarii români le vor consacra, desi- 
диг, la data premierei bucureștene a filmului. 

Supranumit de „Le Figaro“ „un român fu- 
rios", Lucian Pintilie și-a prefațat această 
nouă creație cu o interogatie care-l obse- 
dează de totdeauna: „Cind anume bascalia 一 
iresponsabilitatea asumată, spiritul macabru 
al umorului, de care noi, românii, sintem atit 
de mindri — încetează să mai fie un scut in- 
vulnerabil?" Estimind că acest film ar fi putut 
să ia chiar Palme d'Or, criticul Michel Ciment 
consideră (titiul versiunii franceze) 
„се! mai frumos film din ţările de Est, supe- 
rior Omului de fler ai lui Wajda". lată alte ci- 
teva aprecieri critice din presa franceză: „Un 
mare eveniment“; „o farsa furioasă și maca- 
bră: România ca o corabie a nebunilor“ („Le 
Monde"); „frescă impresionantă plină de zgo- 
mot д furie, de umor și disperare“ („L'Evene- 
ment”). 

„Autopsia unei ţări, analiza unei adevărate 
cangrene, cea a României, pe care o intre- 
prinde mizanscena, dar de data aceasta prin 
intermediul unei energii sălbatice și a unui 
umor devastator (...) Stejarul din secvența ti- 
nală reprezintă un act de credinţă care in- 
chide filmul şi, în ciuda a tot și a toate, o afir- 
matie splendidă a ceea ce este indestructibil” 
(„Cahiers du cinéma"); „Lucian Pintilie joacă 
cu cărţile pe masă, avind grija celui mai nein- 
semnat detaliu în cea mai mare dezordine, 
folosind metafora la capacitatea ei maximă, 
singura retorică valabilă într-un univers mar- 
ginalizat". („Cahiers du cinéma"). 

m 


Madame Bovary sînt ei? 


А Mad 


са în cazul 


de suportat, în ciuda ingredientului umoristic. 
Dacă romanul originar este un remarcabil 
compendiu de teme acute, filmul polarizează 
în mod subtii generale obsesii (refularea an- 
goaselor, nu doar sexuale, ci și morale), me- 
tafore (trenul, veritabil trop cinematogratic 
mondial), şi chiar cusururi (verbiajul, de 
exemplu). Lucian Pintilie a intenționat o inso- 
litá manieră de captatio benevolentiae prin 
intermediul unui prozator și dramaturg de 
succes, lon Báiesu, dar cuplul central, in op- 
tica sa, nu reeditează pur și simplu tandemul 
popular Tanta și Costel, ci însumează com- 
plexe biografii, al căror contur se precizează 
prin finetea interpretării actoricești. Fiinţă de 
un rafinament aparte, nu întimplător de pro- 
fesie psiholog. Nela Maiei Morgenstern nu-și 
reneagă părintele (atenţie la modul cum fra- 
zează „crezul“ tatălui, cu fermă detașare) ci 
se adaptează condițiilor pe care societatea | 
je oferă, energică şi incrincenat optimistă. 

Una din puţinele figuri de stil pe care Pinti- 
lie si le-a permis in filmul sáu hiper-realist 
este somafia finală, violent metaforică 一 си 
pistolul îndreptat spre spectator, protagonis- 
tul pledează pentru un viitor tranșant: reabili- 
tarea naţiei. 


Același mod de adresare directă practică și 
apaticul anti-erou din Polul Sud in cele citeva 
fugitive momente cind își priveşte in ochi pu- 
blicul pe care Radu Nicoară, regizor-operator 
la ora unui debut impecabil prin simplitate și 
modernitate, a intenţionat să-l avertizeze asu- 
pra mortificării sufletești. 

Lansat în discuție de un actor cu vocație 
de pedagog, Mircea Diaconu, în centrul aten- 
йе! 一 culmea 一 prin spiritul autocritic (rara 
avis în continuare!) și analitic, manifestat la 
conferințele de presă, termenul de mimetism 


apare uneori pusă între paranteze — ca în 
Cina, filmul lui Radu lonescu, analiză concisă 
a relaţiilor dintre un bărbat și o femeie con- 
damnati ia convietuire —, sau doar sugerată, 
Fetelor Morgana (r. Tudor Giur- 
giu), membrele unei echipe feminine de fot- 
bal care, prinse in virtejul unei existenţe ab- 
surde, par a tinji după o schimbare. 

După exaltarea cu multe semne de excla- 
maţie în titluri (amintiti-va doar de documen- 
tarele de la Dakino, al căror patetism extrem 
era explicabil printr-o anumită stare de spirit. 
a momentului în care fuseseră făcute), asis- 
tam 一 atit în documentar cit si in ficţiune 一 
la un nou mod de a vorbi despre revoluţie si 
post-revolutie, despre lipsa de ideal, despre 
politic si social in general; un discurs filmic 
mai aluziv și, din această cauză mult mai efi- 
cient. Sint semnele maturizării unei anumite 
concepţii asupra vieţii, din care au dispărut 
elanurile pubere.. 


Atunci cind este cazul si cînd personalita- 
tea autorului o impune, atacul direct nu lip- 
sește, fiind însă condus cu mult umor şi inte- 
ligenţă, cum se întimplă în ȘI ei sint al noștri 
(regia Radu Tudor Munteanu, imaginea Ema- 
nuel Gheorghe), portretul ironic al parlamen- 
tarului ion 1. Brătianu. Alteori, concluzia pesi- 
mistă este doar rezultatul unui demers pseu- 
do-filosofic, invesmintat în mantia sarcasmu- 
lui și a nonsaiantei cu care Valentin Hotea а 
început să ne obisnuiascá deja (ȘI ce dacă? 
— |. Radu lonescu). 

Rezistind tentatiei ludicului și a ironiei, fiind 
cel care se apropie Cel mai mult de psiholo- 
gia ființei bovarice, Alexandru Sterian re- 
nunta in Suplinitorul la dialoguri sau comen- 
tarii în exces, la ramificarea acţiunii și chiar 
la spectaculos, realizind o creaţie sensibilă, 
în care accentul cade pe minutioasa si deli- 


© 


Dp Er ck VIOLENTEI 


парите excesivele incifrări amendate se nu- 
mără şi Şi atunci cine are dreptate? În America, 
posibilităților, 


"- тимол. pre rl gemina | ; jara tuturor dar și a unui — 
eseistica post factum, ا‎ а unii îi iritã aşa Sau a violenţa. este antidotul stării о А vm 


cum pe alţii ii pasionează. Neinterzisá (тса!), 
pledoaria 


pro domo a reținut atenţia unui 
rup deloc restrins care nu s-a sfiit să-l atace 
rontal pe cineastul care este regizorul de 
teatru Alexa Visarion. Vinovatul său cistiga la 


o a doua vizionare. 


Maia Morgenstern — 
mereu 0 revelaţie 


Casa din vis de loan Cărmăzan, cu toată 
încărcătura stilistică vag stinjenitoare la o re- 
petată Vizionare, continuă sa incinte , simfo- 
nismul imagistic elaborat de Co- 
meagă fiind un merit recunoscut si 
de regizor, și de actori. Răminind ancorat în 
universul atit de personal al Răminerii, Lau- 
rentiu Damian pentru Drumul ciinilor (pre- 
mieră absolută în concurs) a fost interesat nu 
atit să găsească echivaiente filmice acerbei 


irina COROIU 


(Continuare in pag. 23) 


cata analizá a unei stári greu de descris in 
cuvinte, autorul dovedindu-se si un foarte 
bun operator. (е semnează imaginea ja 
Fetele Morgana, la Dugmanul poporului, do- 
cumentarul lui Вади Mocanu si la Cind lu- 
Cruriie jncercare poetica de 
restituire a personalității unui artist plastic 
petrecut din viață, tatăl autorului regiei 一 
Alexandru Maftei) 


u ). * 

Desi cred са а discuta in parte comparti- 
mentele unui film (scenariu, imagine, regie. 
interpretare) nu este cel mai bun modei de 
urmat pentru о cronică, amintesc separat pe 
unii dintre operatori, pentru meritul lor re- 
marcabil: Constatin サマー ツー — 
— Fiorin lepan), Cornel 1. (Háltagii 

n Lăzărescu), Emil Stan (Ema), Ale-- 
xandru Goldgraber Vita, r. Radu Vaida si 
O zi din ,veaja" mea, г. Luminiţa Mardare). 
Ligia Cortan — film de autor). in 
unete сап travaliul operatorului ті se 
— fost mai important decit cel аі regi- 


orului! 

w^ lăsat la — filmul iui Con- 
stanti Viorel ) care prin 
stil, iară face figură aparte. Regi- 
zorul pare a fi dublat și de un scenarist ro- 
bust, căutind detalii de atmosteră, com- 
portament, Mna mm sugerind o anumită 
cea a lumii „interlope“ post revo- 

отаг o 


acestui mediu insolit şi a unei ac- 
tiuni a unui stil lipsit de pretiozitáti si 
metafore nejustificate sint semnele unei 
schimbări de concepţie, comună de aitfei tu- 
turor studenților cineasti: aceștia par a fi de- 
cni să renunțe la o" auctoriai, cáutind 
ecesara simpatie a spectatorilor. Madame 

Bovely у а еі? 


Lucian GEORGESCU 


şi Damian Lee care semnează 
regia, am căzut pe ginduri. 
incotro, Cinematoqraful? Sce- 
паи! 一 Vernon Wells si William Sanderson 一 
zero, un pretext oarecare: într-o arenă circu- 
lară, înconjurată cu sirmă, un fel de cușcă 
pentru animale sălbatice, doi boxeuri de du- 
zină, fără palmares, fără identitate, se bat, se 
snopesc in bătaie pina la distrugere, pentru 
că spectatorii, M la număr, ах ciş- 
tigă şi pierd, la cursele de cai. 

Meciul nu acceptă partidă remiză, к. 


bine de о oră! Fişa filmului nu se stieste să 
recomande acțiunea, prin excelenţă violenta. 
Pumnii inmanusati lovesc besmetic, disperat. 
pumnii cad în cascadă pe capul adversarului 
sugerind, stupidá constatare, că existența 
m ree ил cap iar irat арр 
vietuire... 

Deci: în anul de graţie 1989, la un buget de 
900 mii de dolari (afirmaţia — Directo- 
fului Grupului Phoenix, di. Bud Scha 


spectacol), o sumă derizorie pentru piața 

americană, cit un bacşiş, se realizează un 
film, practic, fără dramaturgie, fără vedete, cu 
excepţia lui Franco Columbu, care are meri- 
tul de a poseda mușchi si titiul de Mister Uni- 
vers, cu intenţia declarată de a atrage un pu- 
blic dornic de violență crincenă, turbatà, ani- 
malică. Căci, tot ce se adresează instinctelor 
primare, adinc şi misterios pitite în intuneri- 
cul subconstientului uman, are infinit mai 
mult de cauză (și de bani) în raport cu 
togia. apinda raționalitate dobindita prin 
cultur: 


Un ar român prezent la conferinta de 
nu fără temei, să-l înfrunte 

pe cătorul american, atenționindu-l că 
publicul românesc, ceva mai pretentios si 
elevat, pa către filme cit de A elaborate 


ee toten d Mem Dorn 


după o jumătate de oră, ei soarbe, degustă si 
spune 【 і 


L.A.: Violenţa a coborit în stradă 
patru politi albi acuzati inia de a fi bătut cu maximă brutalitate, pro- 
automobilist de 


$ 
1 


“teamă 
vindă 


ţi 


а provocat, cum se $10 in 


ti incriminati. 
patru politie ați 


, consecii profesori 
la joacă dupá ce panni ta i-au imbrücat pe sub 


i întrebăm de ce ex 


Poliţiştii 
umflă potul. 


acă noi, românii, avem un 

cult, acesta nu este nici al 

personalităţii, nici al violenţei, 

ci al risului. ,Báscália natio- 

пай" a triumfat intotdeauna, 

ráminind cu adevárat liberá si 

supraviețuind voios in fata tuturor bele- 

lelor. Probabil cá forma vulgará a ver- 

bului, acel „a se ride“, exprimă cel mai 

bine esența fenomenului. indiferent de 

conjunctură, omului nostru îi este mai 

la indemina să „se гіда“ decit să „se 
bată”. 

Afluenta spectatorilor la acești Les 

Ripoux ai lui Claude Zidi confirmă că 


atita violenţă în — 


“risul înseamnă deopotrivă o afacere si o 
„industrie. „Geantă latină, domnule, n-ai 


ce-i mai zice!“ rămine, iată, un verdict 
(sau- un blestem) perpetuu, chiar dacă 
el „devine după facultăţile“ unuia pre- 
cum Сопи? Leonida. 
dacă René si Francois, cei doi 
„Піс“ -i—gáinari (mai pe románeste 
spus, „сага!“) isi fac mendrele cum le 
vine lor mai bine, într-o înțelegere lu- 
crativă cu cei pe care ar trebui să-i 
ia zdup, publicul nostru ride de se 
ádeste, chiar dacá (sau poate toc- 
mai pentru cá) ,purceaua e moartà-n 
cote(". Amintirea B.D.-urilor ‘autohtone 
de acum un sfert de secol este palidá in 
raport cu  actualitatea. Ori, poate 
ne mai vine inima la loc vazind cá nici 
alții, pe la case mai mari, nu stau chiar 
pe roze în acest domeniu? 
La noi (în filme, vreau să spun!) 
eroul-milițian făcea acte educative, „să 
vină poporul la club, să tragă conclu- 


„Media Pro“, prima companie română particulară 
care s-a lansat în distribuţia de filme: 
Po cu Philippe Noiret şi Thièrry Lhermitte 


presiune, жын о e rit sindromul de 

im. hologic general. 
Vorbe? Nu, fapte. oameni de ştiintã 
s-au apucat sã determine efectul hormonal al 
violentei. Un anume dr. Leonnard Levi, direc- 


calculeze 

tiime şi analizind activitatea hormonală in 

singe şi urină. După o poveste romantioasa. 

un film tandru etc., pe baza analizelor, adre- 
Constantin PIVNICERU 
(Continuare în pag. 23) 


Omul în cerc(Franco 
Columbu): în ciuda 
argumentelor comerciale, 
filmul a căzut 
la publicul românesc 


zia" (Reconstituirea) sau veghea, dis- 
cret și ferm, la respectarea neabătută a 
codului eticii şi echităţii socialiste. 

La ei, însă . (tot în filme!) polițistul e 
„băiat de comitet“ și, chiar fără să-i fi 
citit pe Caragiale al nostru, „trage fru- 
musel condeiul“ de pe unde apucă. Я. 
slavă Domnului, dacă nu curge, pică... Си 
atit mai mult cu cit „unde-s doi, puterea 
crește“, iar odată cu ea ambițiile, poft- 
tele, poturile... 

iata de ce mi se pare grozavá si mul- 
tilateral profitabilá iniţiativa firmei,,Me- 
dia Pro"de a cumpára si lansa pe piata 
noastrá aceastá comedie care, vai, bate 
şeaua ca să priceapá.. cine trebuie, 
ү) па де funie їп chiar саза spinzura- 
tului. 

lar hohotele de ris ale sălii, arată că 
„se dă“ ceva foarte pe gustul publicului. 

Oricum, se pare că (măcar) din acest 
punct de vedere, am intrat deja în Eu- 
ai ei la Fnit mai nie de 

a ,Patria" tă, ni „да- 
"vroche" foarte bine bronzali tra in 
tihná multcáutatele bilete de intrare, 
sub privirea senină si suspect de ingá- 
duitoare a ex-milifianului, de serviciu 
prin zonă, foarte atent să... nu-i deran- 
jeze cineva.. 

Așa că, înainte și după film, tot vorba 
lui nenea lancu: „nu vezi dumneata că 
aici a fost chiar poliția în persoană?“ 
Cu adaosul că ea, vorba, a fost scrisă 
cu o sută de ani înainte ca um- 
па potul să incinte Franţa și să cuce- 
rească două César-uri (1985, pentru cel 
mai bun film și cea mai bună regie). 
Curat ca-n filme, nu? 


Bogdan BURILEANU 
9 


„Sărutul morţii“ 
în viaţă şi la box-office 


CALENDAR 
ISTORIC 


olitica nu prea face casă bună cu box-ofti- 
ce-ul american, amintea regretatul Leslie Hal- 
liwell, autorul unor tomuri de referință („The 
Filmgoer's Companion" si „The Filmgoer's 
Guide") indispensabile pentru studierea celei 
de-a șaptea arte. De regulă, punctul de ve- 
dere al administratorilor sălilor de cinema 
este că politica poate fi considerată un adevărat „sărut al 
morții“ („kiss of death") pentru încasări... De regulă, dar nu 
întotdeauna. Cu siguranţă, aprecierea se potrivea ca o mă- 
nușă în primul rînd indigestelor filme sovietice din perioada 
stalinistă (cu excepţiile cunoscute) unele frizind de-a dreptul 
ridicolul prin stridenta trimiterilor propagandistice, ca si pro- 
ductiilor cinematografice ale celui de-a! treilea Reich sau ale 
Italiei mussoliniene. à 

Mai puţin sau deloc tributară comandamentelor ideolo- 
gice, cinematografia occidentalá a ocolit, multá vreme, cap- 
canele filmului politic. Abia pe la mijlocul anilor '30, studiou- 
rile americane, mai ales Warner Bross s-au lansat în așa-nu- 
mitele „filme cu mesaj“, multe din ele admirabile, care se 
războiau cu fenomene cum ar fi corupţia politică, discrepan- 
tele sociale, conflictele rasiale, migrarea în masă a forţei de 
muncă, tragismul vieţii din slums-urile generatoare de vio- 
lentà, toate receptate de omul de pe stradă, respectiv de 
spectatorul de rind, ca propriile sale probleme. Cineaști cum 
ar fi Frank Capra sau King Vidor au devenit cunoscuți ca 
promotori ai unor cauze liberale, filmele lor în care mesajul 
politic (spre deosebire de ceea ce se intimpla in cinemato- 
grafia ţărilor cu regimuri totalitare) nu era ostentativ au stir- 


Caius lulius Caesar (102—44 î. Chr.) Una dintre cele mai 
strălucite Cy の で ale lumii antice. Om politic și coman- 
dant militar. Asociat în cadrul unui triumvirat cu oamenii po- 
litici Pompei și Crassus, devine faimos prin cucerirea Gailiei 
(Franța de azi), campanie relatată în lucrarea sa „De bello 
Gallico". intrat in conflict cu Pompei (Crassus murise), re- 
vine la Roma (49) trecînd Rubiconul, îi urmărește pe Pompei 
in Grecia, infringindu-! la Pharsalos (48), apoi în Egipt, unde 
acesta este asasinat. Se indrágostesete de Cleopatra, pe 
care o ajută în înlăturarea fratelui ei de la cirmuirea Egiptu- 
lui. Întreprinde o campanie fulgerătoare împotriva regelui 
“Pontului, Pharnakes |. investit cu puteri dictatoriale la 
Roma, Caesar intră în conflict cu aristocrația senatorială, 
care organizează un complot împotriva sa. A fost asasinat în 
senat cu 23 de lovituri de pumnal, printre asasini nu- 
marindu-se si Brutus, probabil un fiu natural. 


la (12—41), impárat roman (37—41). Crescut intr-o 
tabara militará, micul Caius Caesar Germanicus a fost pore- 
clit de soldati Caligula (botină de soldat). Devenit împărat la 
moartea unchiului sáu, Caligula a cirmuit ca un tiran dement 
si singeros. El a acordat calului sáu favorit demnitatea de 
consul si regreta cà | roman nu are un singur cap, 
pentru a-l putea decapita dintr-o lovitură. A fost asasinat de 
propria sa gardă. 


Thomas Becket (1118—1170), arhiepiscop de Canterbury 
(1162—1170). Prieten apropiat și cancelar al regelui Henric 
al ll-lea al Angliei, Thomas а fost impus arhiepiscop de Can- 
terbury de către rege, doritor să-și subordoneze și Biserica, 
în cadrul politicii sale de consolidare a autorităţii centrale. 
Becket s-a identificat total cu interesele instituţiei eclesias- 
tice, intrind astfel in conflict cu Henric. Minios, dar și indu- 
rerat de ruperea prieteniei, regele a avut o ieșire violentă, 
care a fost interpretată de membrii obedienti ai anturajului 
sáu ca o dorință de a-l ucide pe arhiepiscop; patru cavaleri 
s-au dus la Canterbury și l-au străpuns cu săbiile. Thomas а 
fost trecut în rîndul sfinţilor în 1173. 


Maria Stuart (1542—1587), regină a Scoției (1542—1567) si 
a Franţei (1559—1560), soția regelui Franţei, Henric al !I-lea, 
a rămas văduvă la 18 ani. Revenità în Scoţia, s-a căsătorit cu 
lordul Darnley, asasinat apoi de amantul ei contele de Both- 
well, cu care s-a măritat provocind astfel o răscoală. Înfrintă 
în luptă, ea s-a refugiat. in Anglia, unde verișoara ei Elisa- 
beth I, temindu-se pentru propriul ci tron, ca urmare a intri- 
gilor -tesute în jurul Mariei Stuart de grupurile catolice, a ți- 
nut-o în captivitate timp de 18 ani. Datorită unei conspirații 
în у implicată, Maria Stuart a fost condamnată şi de- 
capitat 


Henric ai 中 -lea (1551—1589), rege al Franţei 
(1574—1589). Frate mai mic аі lui Caro! al IX-lea, el a fost 
ales rege al Poloniei (1573). La moartea fratelui său, Henric 
s-a reintors în Franța, devenind regele acestei țări, căzută 
pradă războaielor religioase, provocate de conflictul dintre 
catolici și protestanți に ーー Preocupat de refacerea 
unității regatului, Henric al Ill-lea a organizat asasinarea du- 
celui de Guise şi a fratelui acestuia, conducătorul Ligii cato- 
lice, care ii subminau autoritatea, pentru a fi la rindul său 
asasinat de călugărul Jacques Clément, care l-a ucis cu o 
lovitură de pumnal. 


Henric a! IV-lea (1553—1610), rege al Franţei 
(1589—1610). Hughenot, rege al Navarrei din 1572, după 
asasinarea lui Henric al |li-lea, urma să devină rege al Fran- 
tei, dar s-a lovit de rezistența inversunata а Ligii catolice. 
Pentru a obține coroana regală a abjurat calvinismul (i se 
atribuie cuvintele „Parisul merită o liturghie”) si a promovat 
о politică de reconciliere pentru a reface unitatea regatului. 
A fost asasinat de Ravaillac, un catolic fanatic, саге l-a in- 
junghiat la Paris. 


Abraham Lincoln (1809—1865), președinte al S.U.A. 
(1861—1865). Adversar ai sclaviei negrilor în statele din su- 
dul Uniunii, el se pronunța în favoarea lichidării treptate a 
sclaviei și, după izbucnirea războiului civil (1861—1865). 
pentru instituirea unui climat. de înțelegere între Nord si 
Sud. A fost asasinat cu un foc de revolver Іа „Ford's Thea- 
tre“ din Washington, de actorul pro-sudist John Wilkes Bo- 
oth, care a pătruns-în loja sa. 


Franz Ferdinand (1863—1914). Arhiduce de Austria, deve- 
nit in 1889 mostenitor al impáratului Franz-losef 1, ca urmare 
a sinuciderii fiului acestuia, Rudolf. Artizan al reorganizării 
monarhiei austro-ungare prin înlocuirea dualismului aus- 
tro-ungar cu o structură federală. A fost asasinat la Sara- 
jevo, unde venise. cu prilejul unor manevre militare impreună 
cu soția sa Sofia Chotek, de către studentul sirb Gavrilo 
Princip, în ziua de 28 iunie 1914. Moartea sa a constituit pre- 
textul declanșării primului război mondial. 


Emiliano Zapata (1877—1919), țăran semi-analfabet, 
devenit unul din conducătorii revoluției mexicane din 
anii 1910—1920 și liderul populaţiei indiene din America de 
Sud, în beneficiul căreia a lansat lozinca „Restituirii pámin- 
tului foștilor săi posesori“. Asasinat din ordinul preşedintelui 


nit interes, dar, în același timp, și controverse. „Cind vreau 
să transmit un mesaj folosesc serviciile companiei telegra- 
fice Western Union“, era o butadă care circula pe atunci la 
Hollywood. „Voltaire, Voltaire, toti acești scenariști tin să fie 
asemenea lui Voltaire“, avea să comenteze cu dispreț Jack 
Warner, filistinul patron al studiourilor cu același nume. 
Pragmatic рта în virful degetelor, avea totuși să-i încurajeze 
pe emulii lui Voltaire atita timp cit peliculele lor îi aduceau 
profituri. ч 

Cu atit ma: ml erau încurajate de patronii marilor stu- 
diouri anumite variante ale acestei categorii de filme și 
anume acelea care prin caracterul lor senzațional — recon- 
stituirea unor asasinate politice celebre — erau menite din 
start să atragă publicul, să-i ajije curiozitatea şi, implicit, să 
aibă repercusiuni directe asupra box-office-ului. 
J.F.K. cea mai recentă dintr-o lungă serie de pelicule 
avind ca temă asasinatul politic, a stimulat, prin viziunea cu 
totul personală pe care regizorul Oliver Stone o propune 
pentru elucidarea misterului morții intelui Kennedy, o 
aprinsă polemică în jurul ideii cit de departe își poate per- 
mite să meargă un realizator în interpretarea — sau manipu- 
iarea 一 evenimentului istoric. 7 

Cu alte cuvinte, este chemat realizatorul sa respecte, 
car în linii mari, adevărul istoric sau are el dreptul să folo- 
sească istoria ca simplu pretext pentru a însăila o poveste 
după gustul și fantezia sa? O intrebare-cheie, care ar putea 
fi utilizată ca motto al substantiaiei filmografii consacrate 
asasinatului sau crimei politice, evenimente susceptibile, 


Carranza. prin tragismul lor, să inflácáreze imaginaţia mulțimilor și - 


deci să se preteze de minune transpunerii în registrul unei 
arte adresate, prin definiție, publicului cit mai larg și divers 
cu putință. 


(Continuare în pag. 15) 


10 


La început 


a fost Ducele de Guise 


А пса de la primii săi pași, cinematograful s-a făcut 
ecoul fascinaţiei provocate de sfirsitul violent al unor 
personalități ale istoriei mai apropiate sau mai înde- 
părtate. Prin 1902—1903, Casa Pathé dădea la iveală 
Asasinarea lelui MacKinley care reconsti- 
tuia, cu mijloacele tehnice primitive ale epocii, aten- 
tatui comis la 6 septembrie 1901 de anarhistul Leon 

Czolgosz impotriva celui | 25-lea presedinte al Americii 

si Asasinarea Ducelui de Guise. Ambele aveau ca realizator 

pe Ferdinand Zecca, „omul orchestră” al Studiourilor Pathé 

一 regizor, scenarist, d tor, interpret — într-un cuvînt 

precursor a ceea ce astăzi se numește „filmul de autor“. 

Spre deosebire de Méliés, cu înclinațiile sale spre fantezia 

romantică, Zecca e mai rabă sedus de tentatiile realis- 

mului (desi nici lui nu-i displac trucajele), Victimele aicoolis- 
тиш! (1 , film cunoscut si pasionaţilor cinematecii bucu- - 
reștene, putind fi socotit una din marile reușite alé'scolii ci- 
nematografice realiste. 

Personaj de dimensiuni tragice, al treilea Duce de Guise 
— unui din conducátorii din umbrá ai masacrului din noap- 
tea Sfintului Bartolomeu contra protestanților francezi 
(1572), spirit malefic, care avea să зїї prin a cădea 
victima propriilor sale uneltiri, fiind ucis miseleste de Henri 
al lea 一 era parcă predestinat să atragă atenția пой arte. 
Şi așa se face că în 1908, în sala Charras, devenită, între 
timp, la fel de celebră ca si vestitul Salon Indian de pe Bute- 
vardul Cál elor Capucine, avea loc premiera unei noi 
versiuni a Guise. Era, fără doar si 
poate, primul remake din istoria cinematografiei! Deosebirea 


©з Cazul Kennedy: asasinul din viață (Lee Oswald) 
și anchetatorul de pe ecran-Kevin Costner in J.F.K. de Oliver Stone, 
film considerat a fi deschis campania în favoarea Partidului Democrat 


faţă de prima versiune era imensă, noul film turnat in stu- 
diourile Casei „Film d'Art", marcind o piatră de hotar in evo- 
lutia spectacolului cinematografic. Аза cum amintea Geor- 
ges Sadoul, de unde pină atunci anonimatul deplin era re- 
qua dou gan do ен COR Леннона 
Guise in noua sa versiune, începe epoca vedetelor, а nu- 
melor celebre, indispensabile pentru a atrage spre sălile ob- 
scure publicul simandicos al marilor teatre. Pe genericul 
acestui remake figurează ca scenarist Henri Levadan, un 
vestit romancier și autor dramatic al epocii, ale cărui piese 
s-au jucat odinioară și scenele românești (în Marchizul 
de Prioia, de exemplu, Tony Bulandra înscria unul din cele 
mai strălucite succese ale carierei sale); regia era asigurată 
de asemenea de două celebrităţi, Le Bargy şi Calmettes; iar 
distribuția cuprindea tot ce avea mai select teatru! francez. 
Cinematograful depășea, astfel condiţia inițială de ーーー 
de bilci şi intra în lumea bună, spectatorii puteau i acum - 
în sálile unde пла un film, aproape cu același sentiment pu- 
rificator ca într-o sală de teatru. 
Asasinarea Ducelui de Guise а fost în Franța o 


in Famous 
at fiei icane în fata cel е аай, 
nematografiei americane in faţa eur . Faimosul 
la şi gloria Hol. 


ASASINATE 


O crimă atrage după sine altă crimă. 
Asasinatul e tot aşa de aproape de desfriu 

ca flacăra de fum. | 
Otrava Si trădarea sînt braţele crimei. 


Shakespeare — „Pericle“ 


tatorul de astăzi zimbește plin de indulgență la gesturile sa- 
cadate și grandilocvente ale personajelor ori la teatralismul 
mizanscenei, Asasinarea Ducelui de Guise isi are, prin des- 
chiderile pe care le-a practicat, locul său bine stabilit în pan- 
theonul celei de-a șaptea arte. 


Rasputin 


şi avatarurile sale 


A ncercarea de recuperare a momentelor de zbucium 
ale istoriei la care s-a încumetat în scurta ei exis- 
tenta Casa „Film d'Art" a fost urmată, cu unele ex- 
ceptii nesemnificative, apartinind cinematografiei ita- 
liene si partial celei americane, de un lung hiatus, in- 
trerupt abia in 1932,cind filmul pasise deja in era so- 
norului. În acel an avea loc, cu un răsunător succes, 
premiera unei producții de mare montare, Ri impà- 
răteasa, care reunea pe generic, pentru prima și ultima oară, 
pe toți cei trei frați Barrymore, Lionel, РЕ şi Ethel, cea mai 
faimoasă familie de actori americani. În ghidul său catalog 
atit de cunoscut, cel mai complet din toate cite există, Leo- 
nard Maltin conferă trei stele acestui film (regizat de Richard 
Boleslavsky), care reușea să evoce, cu destulă acuratețe, fă- 
ră а romanta prea mult, împrejurările asasinării călugărului 
şarlatan Grigori Efimovici „ poreclit Rasputin („ ri- 
natul") si ale prăbușirii Imperiului țarist. Contrar a ceea ce 
ar fi fost de așteptat, în rolul lui Rasputin nu apare John — 
renumit în viața particulară pentru tumultuoasele sale esca- 
pade sentimentale, ci fratele său, mult mai sobru și potolit, 
Lionel, primului incredintindu-i-se rolul prințului losupov, : 
unul din conjuratii саге au organizat suprimarea celui се, / f D^ a ES ui 1 Р CHRISTOPHER PLUMMER 
conştient sau inconștient, a precipitat degringolada tarismu- j : кел a 4 
lui. (intrucit losupov trăia încă, numele sáu a fost schimbat 
in film). Cit despre Ethel, ea interpreta, evident, rolul țarinei. 
Filmul a avut însă un epilog neașteptat: văduva unuia din 
conjurati a dat în judecată Studiourile M.G.M. afirmind са 
resuscitarea unor evenimente tragice, a căror autenticitate 
nu a negat-o, i-au provocat un puternic șoc. Tribunalul i-a 
dat dreptate, studiourile au fost obligate să-i plătească, cu 
titlul de compensație o sumă imensă, iar pelicula a fost re- 


è Familia țarului Nikolai al II-lea 
și un film inspirat 
din asasinarea acesteia: 
Asasinarea țarului 
de Karen Sahnazarov 
(cu Malcolm McDowell) 


trasă de pe piaţă! incidentul a făcut ca marile case cinema- IRFAN MENSUR 
tografice să adopte o atitudine extrem de rezervată în ce pri- RADOS BANC 
vește ecranizarea unor evenimente autentice, ale căror eroi JAN HRUSINSKY 
erau încă în viata，preferindu-se să se refugieze în trecutul их 


istoric dacă зе poate cît mai îndepărtat... 

La distanță de jumătate de secol, studiourile sovietice 
aveau să reinvie figura lui Rasputin într-un film extraordinar 
al lui Elem Klimov, Agonia, în care Aleksei Petrenko avea o 
creație de-a dreptul halucinanta. Filmul, terminat în 1971, 
dar prezentat abia în 1977, la Festivalul de la Moscova, și in- 
terzis la export pina în 1985, avea, între altele, meritul de a fi 
prezentat pentru prima dată în întreaga perioadă postrevolu- 
tionara chipul țarului Nicolae al 11-1еа într-o manieră umani- 
zată și nu deformată pină la caricatură cum se procedase 
pina atunci. Se poate spune că, într-un fel, acest film avea 
să prevestească, aidoma Dragostelor unor blonde în Cehos- 
jovacia dinaintea Primăverii de la Praga, uluitoarele transfor- 
mări prin care a trecut fosta U.R.S.S. 

Ar mai fi de amintit că, spre sfirsitul anilor '20, regizoarea 
Esfir Sub realiza, pe baza jurnalelor de actualități, primele 
filme de montaj din lume, printre care și Căderea Romanovi- 
lor, firește pedalindu-se pe trăsăturile negative ale ţarismului 
și evitindu-se cu grijă orice trimitere la modul oribil în care a 
fost suprimată familia ultimului tar. 

Să mai notăm că în 1966 și studiourile britanice dădeau la 
iveală un Rasputin, călugărul nebun, film fără nici un fel de 
€ td de confuzii ا‎ E Mass s pa lui e 3 

hristopher Lee mai atenuind eșecul său lamentabil. Insuc- 1 ^ y x A E 
Cosul acestei producţii ca si а altora „ejusdem farinae" arată Atentatul de la Sarajevo (reconstituit de regizorul Veljko Bulajic) si victimele sale: 
cà publicul sancţionează prompt orice distorsionare fla- ) 

ntă a istoriei, pretinzind un minimum de respect pentru 
datele - realităţii. r : ` 

O incercare onestă de redare a adevārului poate fi consi- DOS de "E ы... І BÉ 
deratà Nicolae și Alexandra (1971), producţie britanică FS " я >. Р E 
(semnată Franklin Schaffner) pe genericul căreia intilnim, 56 1 
alături de actori mai putin cunoscuţi în rolurile titulare, nu- 
mele unor staruri de primă mărime, ca Laurence Olivier sau 
Michael Redgrave în creaţii episodice. Poate după dezghetul 
cinematografic din ultimii cîțiva ani vom avea $ noi prilejul 
să vedem această peliculă nu chiar atit de veche, răsplătită, 

in treacăt fie zis, cu cite un Oscar pentru decoruri si pentru 
* costume. 


ここ 
Grupaj realizat de Romulus CAPLESCU 


=ООжш  @mcr つ O ы. м 


à 


ا ا ا اا 


14 


© Caesar (Rex Harrison) şi Cleopatra 


(Liz Taylor) în filmul lui 
Joseph L. Mankiewicz 


e Vanessa Redgrave in filmul 
lui Charles Jarrott, Maria Stuart (cu Timothy Daiton) 


e Un om pentru eternitate: de Fred Zinnemann 


(cu Paul Scofi 


eld —Thomas Morus si Robert Shaw 一 
regele Henric al Vill-lea) 


` tre Mary (Katharine Нер! ) si 


Citá romantare, 
atita 


concesie gustului public 


ă ne întoarcem însă la anul 1932, după experiența neplà- 
cută, resimțită în Rasputin și [т de studiourile 
americane. Dornice de a evita pe viitor asemenea situații 
penibile, ele întorc spatele contemporansităţii, indreptin- 
du-si atenţia spre epoci şi evenimente mai puţin contro-- 
versate. Mai mult, făcînd o concesie și gustului public, fi- 
delitatea istorică, atit de dureros penalizată în filmul lui 
Boleslavsky, cedează locul istoriei ペー ヤー Prototipul acestui pe 
de film poate fi considerat Maria Stuart (Mary of , realizat 
in 1936 de marele John Ford. Pe prm pian era pusa dragostea din- 
umosul conte Bothwell (Frederic 
March). Condamnarea la rte a reginei scoțiene, din ordinul veri- 
soarei sale regina Elisabeta a Angliei, este pusă seama nu atit a 
rațiunii de stat (cum a fost în realitate), ci а муке! si geloziei mala- 
dive a acesteia din urmă față de o rivală а cărei frumusețe și femini- 
tate îi deveniseră insuportabile. Un remake mai palid, zi Queen 
ot Scots, avea să fie turnat în 1971 în studiourile britanice și în acest 
caz realitatea istorică fiind trecută pe un plan secundar: filmul a fost 
salvat totuși prin interpretarea de zile mari: Vanessa Redgrave in ro- 
E Pr regine a Scotiei si Glenda Jackson în cel al reginei 
a. E 
Fără a fi total absentă, tentatia romantarii este sever reprimată in 
folosul confruntarii între opțiunile politice în Julius Caesar (1953). 
Autorul scenariului si al regiei, Joseph L. Mankiewicz, și-a permis 
multe libertăţi, inevitabile, față de piesa lui Shakespeare, mizind їп 
schimb nu numai pe o tensiune dramatică proprie, ci și pe o extra- 
ordinară distribuţie, unde se intiineau numele lui Marlon Brando, 
James Mason, John Gielgud, Louis Calhern, Greer Garson, 
rah Kerr. Scena confruntării între Caesar și Brutus este absolut re- 
marcabilă, după cum, prin fastul și migala reconstituirii remarcabile 
sunt decorurile, pentru care filmul a primit, de altfel, un Oscar, deși 
merita,- poate, mai mult. Exemplu de justă cumpănă între adevărui 
istoric și fabulatie, Jullus Caesar este, in același timp, un model de 
transpunere în limbaj filmic a unei capodopere a dramaturgiei uni- 
versale. Din păcate însă, Mankiewicz nu avea să fie consecvent cu 
sine însuși în operele sale ulterioare» 5 
Cu această peliculă se face tranziția spre acele superproducti 
(„blockbusters“, cum ie numesc americanii) in care istoria este uni 
simplu pretext, totul reducindu-se la o incredibilă risipă-de recuzită, 
la o nemaipomenită revărsare de culori, o interminabilă suită de 
scene „romantice“, al căror perfect prototip este Cleopatra (1963). 
O nereușită totală, de data aceasta, a aceluiaşi Mankiewicz, inclusiv 
o cădere la box-office. Decorativă și doar atit Liz Taylor, neconvin- 
gător (în rolul lui Antoniu) Richard Burton, doar Rex Harrison es 
zar) desprinzindu-se prin sobrietatea împrumutată personajului de 
restul unei distribuții atit de cenușii, în fond, sub o falsă strălucire. 
Sigur, atit Cezar cit și Cleopatra (primul! asasinat, iar a doua silită 
să se sinucidă) și-au mai găsit și alte întruchipări pe ecran, în di- 
verse epoci. Încă de la începuturile sale, cinematografia italiană se 
ilustrase prin stilul grandilocvent, atit de caracteristic filmelor de se- 
rie gen ,peplum" de mai tirziu, a unor oniu al cum ar fi 


Coniuraţia 
— lui lulius Cezar sau Marc Antoniu ra, între tim 
date definitiv uitării. 1934, Cecil B. De Mille realiza o Соран 
de mare montare, în maniera sa atit de caracteristică, rolul titular fi- 
ind încredințat Claudettei Cc bert» Si trebuie spus că și astăzi, la 
aproape 60 de ani de ia premieră, filmul își păstrează prospetimea, 
fiind oricum superior rateului lui Mankiewicz. În 1970, orul Stu- 
art Burge oferea publicului o nouă versiune după piesa lui Shakes- 
peare, rolul lui Cezar fiind încredințat lui Charlton Heston. In fine, 
cele două personaje aveau să se intiineasca în titlul peliculei reali- 
zate in 1946 de Gabriel Pascal, Cezar н Cleopatra, ecranizarea pie- 
sei cu același nume a lui Shaw. În ciuda interpretării de excepţie 
(Claude Rains si Vivien Leigh), filmul este lipsit de suflu, nu are 
nerv cinematografic, urmărește prea fidel firul dramatic al piesei, fă- 
cind ca spectatorul să încerce o stare de accentuat plictis, ~ 

Сиа deosebire faţă de Becket (1964)! Şi aceasta e tot o ecranizare 
după o piesă celebră (a lui Jean Anouilh). Dar în înfăţişarea priete- 
niei furtunoase dintre arhiepiscopul de Canterbury, Thomas ket 
si regele Henric al II-lea, sfirsita prin asasinarea primului, regia (Pe- 
ter Glenville) reușește să evite orice teatralism, orice abordare sta- 
tică, dind la iveală, și cu ajutorul a doi giganţi, Richard Burton şi 
Peter O'Toole, o veritabilă capodoperă. Avem de-a face aici cu un 
cu totul alt tip de dramaturgie filmică, străină atit romantárii mai 
mult sau mai putin ieftine cit şi tentatiei superproducţiei. Spectatori- 
lor li se propune o filozofie a istoriei și răspunsul lor entuziast arată 
cit de lipsite de temeinicie sint alegaţiile despre facilitatea gus- 
tului acestor spectatori. 

Aceleiași categorii i se subsumează Un om pentru eternitate, su- 
регби! fiim al lui Fred Zinnemann, bazat de asemenea ре o piesă 
cunoscută (a lui Robert Bolt) despre conflictul care l-a opus pe Sir 
Thomas More, autorul nemuritoarei „Utopii“, regelui Henric al 
Vili-lea al Angliai, filozoful care visa la o lume ideală prefera moar- 
tea decit abdicarea de la convingerile sale. Totul este admirabil! în 
acest film, de la interpretare (Paul Scofield, Robert Shaw, Orson 
Welles, Vanessa Redgrave) la scenariu, decoruri și costume, cele 
șase Oscaruri primite fiind pe deplin meritate. O nouă dezrnintire a 
legendei că un film „cu mesaj“ nu poate avea succes de public. 

Din contră, publicul știe să dea o replică promptă atunci cind pro- 
ducătorii caută să mizeze pe instinctele sale-josnice. Așa s-a întim- 
plat cu filmul Caligula (1980), prima superproductie porno din isto- 
ria cinematografiei, realizată sub egida (şi cu fondurile revistei Pent- 
house, concurenta. hard" a celebrului Playboy). Păcat de cele 15 
milioane de dolari risipite în vint şi păcat de distribuţie. Publicul nu 
a fost de acord cu un Peter O'Toole (in rolui lui Tiberiu, căruia i-a 
succedat la tron, Caligula) cu faţa și trupul acoperit de plăgi sifili- 
tice, după cum nu a fost de acord nici cu Sir John Gielgud în rolul 
unui batrin patrician epuizat de desfriu, care-și caută o ultimă și su- 
premă voluptate prin tăierea venelor într-o cadă cu apă încălzită 
(modul curent de sinucidere pe vremea romanilor). Sigur, aceşti doi 
mari actori au fost atrași de onorariile exorbitante oferite, dar există, 
totuși, o demnitate a actului artistic de la care nu se poate face de- 
rogare. Decapitările și eviscerările care abundă în acest film au pro- 
dus repulsie. iar una din scenele presupuse a fi din cele mai „tari“, 
aceea a ingropárii ріпа la git a unor sclavi si a retezárii capetelor lor 
一 in chip de distracţie 一 cu ajutorul unui fel de secerátoare meca- 
nică (?!), palidă imitație a cutremurătoarei secvenţe din Que Viva 
Mexico, a stirnit prin grotescul ei, ce! mult amuzamentul. După cum 
episodul asasinării lui Caligula este de o banalitate înspăimintă- 
toare. Signor Guccione, patronul revistei Penthouse sí rivalul iui. 
Hugh Hefner, de la Playboy, a pierdut fără drept de apel pariul facut 
cu această peliculă. Un lamentabil eșec, inclusiv financiar. 


一 


CALENDAR 
ISTORIC 


(Urmare din pag. 10) 


Pancho Villa (1878—1923), general mexican, ипи! din con- 
ducătorii — alături de Emiliano Zapata — revoluției demo- 
cratice din anii 1910—1920. Foarte iubit de populaţie, s-a re- 
marcat prin faptele sale de arme. După căderea și moartea 
președintelui Carranza, s-a retras din viața publică, noile au- 
toritáti oferindu-i, în schimb, un mare domeniu, unde a fost 
apoi asasinat. 


1.6. Duca (1879—1933), om politic român, fruntaș al Parti- 
dului Naţional Liberal si in mai multe rinduri ministru. Deve- 
nit preşedinte al Consiliului de Miniștri în 1933, a semnat ho- 
tarirea de dizolvare a Gărzii de Fier. A fost asasinat în Gara 
Sinaia, de o echipă de legionari. 


Armand Călinescu (1893—1939), om politic român, mem- 
bru de marcă al aripii tinere a Partidului Naţional Țărănesc. 
Foarte apreciat de regele Carol al И-еа, care 1-а numit 
prim-ministru. În această calitate, a luat măsuri de lichidare 
a mișcării legionare. Asasinat de o echipă de legionari, la 21 
septembrie 1939. 


Nicolae lorga (1871—1940), istoric român, publicist, ora- 
tor, om politic și scriitor, profesor la Universitatea din Bucu- 
resti, doctor honoris causa a mai multor universităţi si mem- 
bru a numeroase academii si societăţi științifice din stráiná- 
tate. În perioada 1933 一 1940, în conferinte publice, cursuri si 
articole din ziarul „Neamul românesc“, a arătat că Garda de 
Fier slujește telurile expansioniste ale Germaniei hitleriste și 
a condamnat teoriile rasiste ale naziștilor. În noiembrie 1940 
a fost asasinat de legionari. 


Lev Davidovici Troțki (Bronstein) (1879—1940), conducă- 
tor al mișcării revoluționare din Rusia, a fost, alături de Le- 
nin, unul din artizanii statului sovietic. A jucat un rol decisiv 
în crearea Armatei Roșii și în victoria ei în războiul civil. In- 
trat în conflict cu Stalin, a fost exclus din partidul comunist 
şi expulzat din U.R.S.S. (1929). Asasinat în Mexic, unde se 
stabilise, de un agent al securității sovietice. 


Mohandas Karamchand (Mahatma) Gandhi (1869—1948), 
conducător al luptei de eliberare а Indiei de sub stapinirea 
colonială britanică. Partizan al acțiunilor non-violente, 
Gafidhi i-a chemat pe indieni sa boicoteze produsele en- 
gleze și să nu coopereze cu britanicii. Arestat de mai multe 
ori, el a răspuns măsurilor represive ale autorităților, prin 
posturi repetate și ——À Dupá prociamarea indepen- 
dentei Indiei (15 august 1947), Gandhi a încercat zadarnic să 
puná capát conflictelor singeroase dintre hindusi si musul- 
mani care au urmat divizării Indiei. Acuzat de a fi abandonat 
cauza hindusă, a fost ucis cu focuri de revolver de un fana- 
tic. ^ 


John Fitzgerald Kennedy (1917—1963), presedinte al 
S.U.A. (1961—1963). Om politic american. Desi inceputul 
mandatului sáu de președinte a fost umbrit de eșecul inter- 
ventiei în Cuba, Kennedy a ciștigat un mare prestigiu prin 
fermitatea arătată în cea mai gravă criză a Războiului rece: 
cea a rachetelor sovietice in Cuba, obligindu-l astfel pe lide- 
rul sovietic N.S. Hruşciov să le retragă. Asasinat la Dallas 
(23 noiembrie 1963) de Lee Oswald, acesta impuscat la rin- 
dul sáu de Jack Ruby, in sediul poliţiei. Desi, potrivit versiu- 
nii oficiale, Kennedy a fost ucis de un singur trăgător, există 
şi alte ipoteze conform cărora asasinarea președintelui a fost 
plănuită de o vastă asociere de forțe, din cadrul C.LA., 
F.B.I., a complexului militaro-industrial din S.U.A., cercurile 
exilatilor cubanezi și... Mafia! 


~ Mehdi Ben Barka (1920—1965), om politic marocan. Con? 
ducator al aripei radicale a Partidului lstiqlal (indepen- 
denta), a intrat in conflict cu Hassan al ii-lea si a fost con- 
damnat la moarte in contumacie. Refugiat in Franta Ben 
Barka a fost rápit in Paris (29 octombrie 1965) de o echipá 
de polițiști francezi, pe temeiul 一 după cît se pare 一 unei 
înțelegeri dintre membri ai contraspionajului trancez Si ge- 
neralul Oufkir, seful poliției marocane. Sechestrat la Fonte- 
noy-le-Vicomte, apoi la Ormoy, Ben Barka a dispărut, fiind, 
probabii, asasinat. Procesul răpitorilor săi nu a elucidat im- 
prejurările exacte ale morţii sale. 


Martin Luther 929— 1968). pastor american de cu- 
loare, luptător împotriva segregatiei rasiale in S.U.A. Adept 
al metodelor non-violente, King a cerut populaţiei negre să 
acţioneze în favoarea abolirii segregatiei rasiale in transpor- 
turi, invátámint si locuințe prin boicot, marșuri etc. La 25 au- 
gust 1963, el a condus un astfel de mars ia Washington la 
care au participat 250.000 de persoane. Laureat al premiului 
Nobel pentru расе (1964). Asasinat la Memphis. : 


Charles de Gaulle (1890—1970), președinte al Franţei 
(1958—1969). General si om politic francez, conducátorul 
„Franţei libere" în timpul celui de-al doilea război mondial. 
Convins că menores războiului din Algeria, unde armata 
franceză încerca sa reprime mișcarea de eliberare naţională, 
slăbește poziţia Franţei, generalul de Gaulle a acceptat inde- 
репдета fostei colonii, ceea ce i-a atras ostilitatea extremiș- 
tilor francezi (Organizaţia Armatei Secrete — O.A.S.), care 
au organizat mai muite atentate (nereușite) împotriva lui. 


Papa loan Paul al il-lea (n. 1920). Arhiepiscop de Craco- 
via, a fost unul din sprijinitorii mișcării „Solidaritatea“, con- 
dusă de Lech Walesa. Ales papă (1978). a dus o susținută 
campanie tru apărarea drepturilor omului și a libertății 
religioase în ţările comuniste. Există bănuiala cà teroristul 
turc Ali Agca, care a tras asupra Papei la 13 mai 1981, rânin- 
du-i în Piaţa Sf. Petru, a acţionat din ordinul K.G.B. prin fi- 
jiera bulgară. 


9 Un erou al istoriei noastre: Tudor 
(Emanoil Petrut în filmul lui Lucian Bratu) 


anifestind o atracţie deosebită pentru asasinarea capetelor тсо- 
ronate, cinematografia nu putea să ignore nici pe cele neincoro- 
nate. „Spiritul democratic“ îi impunea — nu-i așa? — să se situ- 
eze pe o poziție echidistanta între monarhie si republică, moar- 
tea violentă a unui deținător al puterii fiind la fel de fascinantă, 
şi cu impact direct la box-office, indiferent dacă acesta. purta 
БЕ ОАТ Hollyitod-u: d pildă 
n virtutea apropierii geografice, lywood-ul, de , nu 
putea rámine indiferent la zguduirile petrecute în spațiul adiacent Californiei. 

Eroii revoluției mexicane Pancho Villa și Emiliano Zapata au inspirat două din 
cele mai de succes producţii cinematografice, cu titluri absolut simetrice: Viva 
Villa! (1934) și Viva Zapata! (1952). Simetrie pentru cà si cei doi revoluționari, 
conducători ai revoltelor țărănești victorioase împotriva regimului aservit lati- 
fundiarilor, au sfirsit prin a cădea victime intrigilor politicianiste. La o distanță 
de aproape două decenii unul de altul, Wallace Berry si Marlon Brando au rea- 
lizat, amindoi, creaţii magnifice, beneficiind ў de scenariști de primă mină (Ben 
Hecht în primul caz, John Steinbeck in al doilea) si de regizori pe măsură 
(John Conway şi resi iv Elia Kazan). In fine, nu strică a aminti cá in Viva Za- 
pată! mai apărea si Anthony Quinn, care a obținut Oscarul pentru cel mai bun 
rol secundar (fratele lui Zapata). Я 

Ce-i drept, adevărul istoric nu este respectat cu rigurozitate, mai intervin 一 
se putea altfel! — și nelipsitele „love stories“, în timp ce pirotehnia și cascado- 
ria sint ia loc de cinste. S-ar putea spune că atit Viva Villal cit și Viva | зе 
incadreaza та! габа genului „western“ (box-office oblige...), tipul filme 
de aventuri „made în Hollywood" ceea ce nu deranjează deloc. Dimpotrivă. Me- 
sajul poate lipsește, dar iată că prin intermediul celei de-a șaptea arte Villa și 
Zapata nu au fost daţi uitării, ci au devenit personaje legendare, cunoscute in 
întreg satul netar, ceea се nu e puțin. Cu Asasinarea lui Troțki (1977) și 
Gandhi (1982) intrăm, oricit de disparate ar fi cele două personaje, într-un do- 
meniu in care politicul se învecinează cu melodrama. Chiar dacă performanța 

~ actoricească a lui Richard Burton în rolul de contre-empoi al tovarășului de 

` arme al lui Lenin este remarcabilă, filmul nu „trece“ ecranul. Alain Delon (asasi- 
nul teieghidat de ia Moscova) este total memo e la fel si secretara lui 
Troțki ( y Schneider). Dintr-un „story“ care ar fi putut să spună multe des- 
pre crimele. stalinismului a ieșit o peliculă modestă, modestă. 

În schimb Gandhi poate fi apreciat ca o reușită excepțională, ascensiunea ui- 
mitoare a umilului avocat indian ajuns lider national și, în acelaşi timp, simbol 
universal al non-violentei, isi găsește corespondentul filmic in imagini pline de 
tensiune, în spiritul celor mai bune tradiţii ale cinematografului britanic. Cele 
opt Oscar-uri, inclusiv pentru regie. (Richard Attenborough) şi interpretare (Ben 
Kingsley) sunt pe deplin meritate, dezmintind, o dată mai mult, legenda despre 
„sărutul morţii“ pe care filmul politic l-ar depune pe fruntea box-office-ului. 

(Continuare in pag. 20) 


o Emiliano Zapata sub chipul lui Marlon Brando 
(Viva Zapata! de Elia Kazan) 


KS 


© 


PE ECRANE 


m aflat cu surprindere că 

Ман Street (cel dintii film 

al regizorului Oliver Stone 

care ruleazá pe ecranele 

noastre) nu s-a bucurat de 

succesul scontat (pe 
drept) de distribuitori. Vázusem filmul 
cu citiva ani in urmá pe video, casetele 
fiind pe atunci singura posibilitate de a 
fi cit de cit la curent cu ce se face in 
lume. Apreciasem filmul pentru că, fi- 
ind un bun spectacol, continea totodatà 
si citeva reflecții esenţiale asupra socie- 
tatii capitalului pe care o ilustra si in 
care se poate recunoaște tușa lui Oliver 
Stone a de preocupat de starea Ame- 
ricii. Încercarea unui tinar broker 
(agent de bursă, termen care dacă deu- 
năzi putea fi necunoscut multora dintre 
noi, acum îl auzim destul de des la tele- 
viziune in perspectiva redeschiderii, 
după aproape jumătate de secol de în- 
trerupere, a Bursei din București) de a 
escalada etapele ascensiunii spre cîştig, 
conturează totodată un portret psiholo- 
gic complex. Provenind dintr-o familie 
muncitorească onestă, tinarul broker, 
luneca în totală cunoştinţă de cauză din 
tabăra „exploataţilor în cea a exploata- 
torilor“ (să nu va socheze termenii, 
acesta este sensul filmului lui Stone). 
Primul său pas, la început șovăitor, e 
urmat repede de un salt. Descoperi ca 
în timp ce într-o lume se practica tur- 
nătoria ică cu oarecare eficiență 
personală, pe alte meridiane e la pret 
turnátoria economică tot in beneficiul 
propriu, pentru cà o informatie de pe 
mieră absolută ramine o valută forte 
fără să țină seama de oscilafiile cursuri- 
lor valutare. 

Replici ca: „doar nu esti naiv să crezi 
că trăim într-o ie"; „Afacerile 
sint afaceri, vremea pomenilor a tre- 
cut“; „dacă vrei să ai un prieten іа-{і un 
ciine“; „banii te obligă să faci lucruri pe 
care nu ai vrea să le faci" — lecție pre- 
dată cu destul sirg și în — con- 
turează fără echivoc profilul unei socie- 
tăţi. O lume în care setea de bani anu- 
lează prietenia și spulberă iubirile. Mo- 
ralitatea eroului se redresează pe ultima 
sută de metri, dar va plăti rătăcirea sa 
cu un timp de detenţie. (Vă îndemnam 
să observați că eroii din filmele ameri- 
cane sint pe punctul de a intra sau de a 
ieși din pușcării, uşa acestora fiind me- 
reu întredeschisă — v. Noul Cinema nr. 
7/1991, pag. 17). 

Michael Douglas si-a asumat riscul 
de a-si pune in joc popularitatea in 


КҮЛ. ei sint ЧАТ... 


MICHAEL DOUGLAS Ascensiunea lui 
Michael Douglas in topul vedetelor a fost 
încetinită din pricina competiţiei cu gloria 
tatălui. Asemănarea cu blondul Kirk Dou- 
glas a fost mai degrabă o piedică in cariera 
sa şi a trebuit să aştepte ca acesta să pără- 
sească rolurile de seducători pentru a pu- 
tea pretua el acest emploi. La 40 de ani ia- 
tă-l cîştigător al unui premiu „Oscar“ pen- 
tru interpretare, răsplătind creaţia sa din 
Wall Street (1987): „Un Oscar pentru rol 
principal, mai ales atunci cind eşti un actor 
din generația a două contează enorm. 
Acesta mi-a dat Încrederea şi recunoaşte- 
rea de care aveam nevoie”, Amintim că Mi- 
chael Douglas mai dobindise o dată legen- 
darul trofeu, in calitate de producător al 
faimosului film Zbor deasupra unui cuib 
de cuci (1975). Drumul său spre celebri- 
tate a trecut prin cele peste 100 de epi- 
soade ale serialului T.V. Străzile din San 
Francisco filmate sub bagheta unor regi- 
zori ca Richard Donner şi john Badham. În 
această experienţă a învăţat enorm despre 
producție, scrierea scenariilor, munca în 
echipă, ceea ce l-a ajutat în cariera кай 
ducer. Avea numai 31 de апі cînd s-a decis 
să producă Zbor unui cuib de 
cuci, succesul în această activitate incura- 
jindu-l să persevereze cu Sindromul ch に 
nezesc (1979), idilă 
т (1984) şi 


tră pre- 

iamantul Nilului 

1985), cele trei din urmă pelicule oferin- 

du-i şi roluri care i-au consolidat statura 
de star. 

„Nu тё interesează partiturile pur 


eroice. Adevăraţii eroi mi se par orbi, le 
lipsește o dimensiune, sint ființe diminu- 
ate. Mie îmi plac fiinţele din carne si 
singe”. Respectind acest credo, Michael 
Douglas a făcut întotdeauna alegeri inteli- 


gente, jucind personaje diverse si ieşite 
in 


tiparele unei tipologii maniheiste. Ro- 
lurile interpretate de el in Wall Street, 
Atractie fatală (1987) de Adrian Lyne sau 
în instinct primar (1991) de Paul Verhoe- 
ven, l-au impus ca „păcătosul simpatic“, 
bărbatul fermecător în care se dă perma- 
nent o luptă între bine şi rău. El preci- 
zează: „Sint atras de mișcarea interioară 
care merge de la latura rea la cea bună a 
ființei. Mă seduc si mă interesează rolurile 
care autorizează această” mișcare.“ 

Sunoaşterea intimă a mediilor cinemato- 
e şi un simţ al ori: ieșit din comun 
îl ajută pe Michael Douglas să cu 
exactitate starea actuală a ТАС ооо 
Cu multă luciditate, el constată: „Singurul 
fenomen cu adevărat nou aici este apariția 
unui cinema negru şi revelaţia Gêr で に 
neasti de culoare”. Deschiderea spre nou- 
tate este una dintre însuşirile cele mai 
pregnante ale personalităţii sale, care ii 
asigură menţinerea în centrul atenţiei. În 
formula personală a succesului său un loc 
important îl ocupă coeficientul muncă. 

ntru cà, după cum spune Michael Dou- 
glas, la Hollywood „stărule iluzia, din pri- 
cina soarelui şi a unui stil decontractat, că 
viaţa e uşoară; in realitate, oamenii sint 
drogaţi de muncă”. -` 


Dana DUMA 


Vă răspunde: 


Gheorghe Co Medgidia; 
d ovan, Oro- 
Dogaru, E: 


Audrey Landers: Născută in 1959, 1а 
Philadelphia; 1,68 m înălţime; 48 kg. A debu- 
tat în 1972, la virsta de 13 ani într-un show 
televizat. În rr 1974—1977 a obţinut 
roluri de mică întindere in comedii ci 
grafice. Între timp urmează cursurile unei 
şcoli de artă dramatică şi... facultatea de me- 
dicină. lele in care evoluează Cintind 
şi dansind cu un deosebit talent, atrag aten- 
tia regizorului Richard Attenborough care-i 
propune un rol în filmul său intitulat A Cho- 
rus Line. La premieră regizorul declara: „Au- 
drey este una dintre mai talentate ac- 
trite“. Rolul din filmul lui h 


peste rey 
ders este Afton Cooper, Cintareata cu un far- 
mec deosebit, prietena nu mai puțin fermecá- 


“slujba personajului negativ, boss-ul dn 
Wall 


care il folosește pe tinânui 
broker. А fost un act de cutezant3 pen- 
tru Douglas, știut fiind că actorii ameri- 
cani se feresc să-și schimbe registrul 
care i-a confirmat drept vedete. Riscul 
i-a fost recompensat cu Oscarul 1987 
pentru interpretare. De atunci el a per- 
severat pe această cale: Atracfie fatală, 
instinct primar. „Personajele la un pas 
de ratare, problematizate mă atrag mai 
mult decit eroii invincibili pentru că pe 
aceștia îi intiinesti mai rar în viață“, de- 
clara la Cannes Michael Douglas, gá- 
sind o justificare a optiunii sale si in 
starea societăţii americane: „Climatul 
social american nu e sănătos. Nu rasis- 
mul mă nelinisteste, ci situația socio-e- 
conomică. America a pierdut clasa mij- 
locie prin pauperizarea ei si este un 
fapt nefast pentru țară. Înainte, ameri- 
canii se mindreau că fac parte din mid- 
dle-class. Nenorocirea este atit morală 
cit si mâterială.. Acesta este oarecum și 
subiectul viitorului meu film, Falling 
Down (Prabusirea)“, isi încheia declara- 
tia Michael Douglas. 


Dau acest citat intrucit istoria perso- 
najului interpretat de el in Wall Street 
anunța acest fenomen iar tensiunea 
dramatică a filmului este potentata prin 


conjuncfia cu această realitate. Sigur, 
titlul filmului nu sugerează că ne-ar in- 
vita la: un spectacol pe Broadway, сі in 
inima speculațiilor financiare acolo 
unde bătălii pe viață şi moarte se dau 
fără pistol, dar cu aceeaşi finalitate. Fil- 
mul face parte dintre acelea care dau 
intiietate dialogului, de aici şi funcţia sa 
de lecţie de politică economică în con- 
ацие pieţei libere, cu referiri la ceea ce 
ne arde pe noi mai mult acum. În plus, 
avem de-a face cu un film inteligent, 
profesionist și cu doi actori de о incon- 
testabilă charismă. (Michael Douglas şi 
Charlie Sheen). Dacă filmul nu s-a bu- 
curat de audiența așteptată, de astă 
dată în pierdere nu sînt atit distribuitorii 
cît spectatorii. Oricum, pentru ceite vor 
fi interesați să urmeze o școală de bro- 
keri e bine mai intii să vadă Wall Street. 


Adina DARIAN 


VALMONT 


Titlul original: Valmont; Produc- = 
p Franța-Anglia, 1989; Durata: 
h 17; Regla: Milos Forman; Sce- 
nariui: Jean-Claude Carriére după 
romanul „Legături periculoase" 
de C de Lacios; imagi- 
nea: Miroslav Ondricek; Muzica: 
Christopher Palmer; Cu: Colin 
Firth, Annette Bening, Meg Tilly, 
Fairuza Balk, Sian Phillips, Jeffrey 
Jones. 


Subiectul: Adaptarea faimosului 
roman „Legături periculoase“ in- 
sistă, în viziunea tandemului Car- 
riere-Forman, asupra caracterului 
nonconformist al protagoniștilor 
„negativi“, marchiza de Merteui! 
(Anette Bening) şi vicontele Val- 
mont (Colin Firth). Considerind 
că finalul moralizator al cărții fà- 
cea 0 concesie cenzurii din 
epocă, realizatorii zugrăvesc cu 
voiosie apucăturile libertine ale 
eroilor din secolul al XVIII-lea, 
abandonind episoadele dramatice 
din textul inspirator. Imoralitatea 
poveștilor galante ar fi, după pă- 
rerea lui Forman, o forma de pro- 
test împotriva ipocriziei dictată de 
canoanele sociale ale vremii. 


Autorul: Născut în 1934 în Ce- 
ho-Slovacia, Milos Forman se im- 
pune în anii '60 ca unul dintre cei 
mai importanţi reprezentanţi ai 
noului cinema ceh (Asul de pică 
— 1964, lubirile unei blonde 一 
1965, Balul pompierilor — 1967). 
Emigrina in Statele Unite, va face 


* Annette Bening, 
marchiza din Valmont 


@ Un pamintean 
Marte: 
Arnold Schwarzenegger 
în Amintire total 


$i o strălucită carieră americană 
(Taking off 一 1970, Zbor deasu- 
pre unul culb de cuci — 1975, 
air — 1978, Amadeus — 1984.) 
De două ori premiat cu „Oscar“ 
pentru regie (1976 și 1985). 


AMINTIRE 


TOTALĂ 


Titlul original: Total Recall:- Pro- 
ducjle: S.U.A., 1990; Durata: 
1h 53; Я : Paul Verhoeven; 
Scenariul: R. Shusett, D.O. Ban- 
поп, G. Godman; Ii : Joe 
Vacano; Muzica: Jerry Goldsmith; 
Cu: Arnold Schwarzenegger, Ra- 
chel Ticotin, Sharon Stone. 


Subiectul: Un science-fiction a 
cărui viziune asupra secolului al 
XXI-lea înspăimintă. Un implant 
de memorie îl face pe un munci- 
tor să creadă că a trăit pe planeta 
Marte. Obsedat de ideea regăsirii 
propriilor origini, el se lansează 
într-o aventură spațială plină de 
episoade violente și coșmarești. 
Un viitor în care societatea de 
consum, guvernată de lideri ci- 
nici, apare mai industrializată și 
mai dezumanizată ca oricind. 


Autorul: Născut în 1939, în 
Olanda, Paul Verhoeven este unul 


(96: (1977), А! imeem bárbat 


983), 7), Instinct 
(1991). Vezi si Noul Ci- 
nema nr. 3/1992. 


ROCKY 5 


Titiul original: Rocky 5; Producţie: 
S.U.A., 1990; Durata: 1h 46'; Re- 
: John G. Avildsen; Scenariul: 
ylvester Stallone; 1 : Ste- 
ven Poster; Muzica: Bill Conti; 
Cu: Sylvester Stallone, Talia 
Shire, Burt Young, Richard Grant, 
p Morrison, Burgess Mere- 


Subiectul: Nou! episod din fai- 


・ moasa serie dedicată lumii boxu- 


lui îl surprinde pe protagonistul 
Rocky Balboa în plină criză: 
grave leziuni pe creier îi interzic 
să mai lupte. Cum capacitatea 
eroului de a o lua de la capăt 
este proverbială, еі se va redresa 
antrenind o tînără speranță pugi- 
listicá Familia îl ajută şi ea să-și 
regăsească demnitatea şi spe- 
ranja. Episodul cel mai puțin vio- 
= $! cel mai emofionant al se- 
riei. 


Autorul: John G. Avildsen s-a 
născut în 1936 şi a debutat în 
96 raneformat în 


Filmografia sa îl plasează in rin- 
dul bunilor meșteșugari de la Hol- 


MICUTUL TATE 


Titlul original: Littie Man Tate; 
Producție: S.U.A., 1991; Durata: 
1h 39; Regia: Jodie Foster; Sce- 
nariul: Scott Frank; Imaginea: 
Mike Southon: Muzica: Mark Is- 
ham; Cu: Jodie Foster, Dianne 
Wiest, Adam Hann-Byrd, Harry 
Connick jr., David Pierce. 


Subiectul: Povestea emoţionantă 
a unui băiat superdotat încredin- 
fat unui institut specializat in pre- 
gătirea copiilor cu însușiri de ex- 
cepție. Conflictul dintre natură și 
cultură este sugerat în subtextul 


parpeto micujului geniu- care, 
în pofida atenției de care se bu- 
cură în şcoala pentru elite, tin- 
jește după emoțiile simple trăite 
alături de mama lui. Separarea de 
proi rai materná nu poate 
ига. 


Autoarea: Născută in 1962, actrița 
Jodie Foster este un fericit caz de 
precocitate în cinematograful ` 
american. S-a impus în 1975 cu 
rolurile din Şofer de taxi de Mar- 
tin Scorsese și Malone de 
Alan Parker și a reușit să se men- 
țină în fruntea interpretelor, cisti- 
ind de două ori premiul Oscar: 
п 1987 (Acuzaţii de Jonathan Ko- 
plan) și 1992 (Tăcerea mieilor). 
Debutul său regizoral cu Micuţul 
fit entuziasmat critica și pu- 
cul. 


GHD 


ө Să mori таг (regia Joel Schumacher), sfisietoare poveste de dra- 
goste dintre un tinar bolnav de leucemie (Campbell Scott) şi infirmiera 
sa (Julia Roberts). Aceasta din urmă rămine şi in melodramă la fel de 
strălucitoare ca în comedie (vezi Pretty Woman). 


* Barton Fink (regia Ethan și Joel Coen), cistigatorul de anul trecut 
ai Marelui Premiu la Cannes, este o comedie neagră ce descrie savuros 
culisele Hollywoodului. Pentru rolul titular, inteligentul actor John Tur- 
turro, a primit la același festiva! un premiu de interpretare. 


* Sorgul roșu (regia Zhang Yimou), filmul chinez căruia i s-a decernat” 
marele premiu „Ursul de aur“ la Berlin în 1988, un poem cinematografic 
de remarcabilă forță vizuală, a apărut т ediție video in Anglia. 


torului Cliff Barnes, dar si o femeie cu o per- 
sonalitate puternică. Alte filme: lubita cap- 

ă; Tatăl sărac; seriale tv: O zi ; Polj- 
fista; Tara minunată. Audrey este căsătorit 
din 1988 cu Donald Berkowitz (40 de ani) 
proprietarul unei fabrici de hirtie. Ea isi iu- 
bește enorm mama căreia i-a dăruit de cu- 
rind o vilă în valoare de 300.000 dolari. (Si 
așa se măsoară dragostea!). Cînd nu filmează 
sau nu dă spectacole, actrița se retrage în 
ranch-ul ei din New Jersey. 


lolanda Dudaș, București; Laszio Ana Olga, 
Hădăoani (Mureș); 
5 


Steve Kanaly: 52 ae ani. Studii de 
Belle Arte. Pictor de talent, dar mai putin 
cumpárat. Pleacà pe frontul din Vietnam ca 
transmisionist si ajunge în curînd să lupte т 
linia întîi. Pentru a supravieţui, pu o cale 
sigură: devine (intas de elită. Trăiește „astfel 
doi ani de infern in jungla vietnameză. Intors 
în {ага sufera — ca toţi foştii combatanți 一 
de sindromul post 一 Vietnam. Un prieten ii 
face rost de un post de profesor de tir intr-un 
club select. Acolo o cunoaște pe міі- 
toarea lui soție, Brent Power, care-l va ajuta 
sa-și regăsească echilibrul. Cu ajutorui lui 
John Milius, scenaristul filmului Apocalipsul, 
acum, Steve devine consilier tehnic ai sec- 
ventelor de luptă. Joacă apoi alături de Paul 
Newman și Victoria Principal, viitoarea sa 
parteneră din Dallas, în Viaţa și activitatea ju- 
decătorului Roy Bean. Urmează Dillinger 
alături de Warren Beatty. Rolul lui Ray Krebs 
din Dallas îl datorează unei întimplări. Produ- 
cătorul Philip Capice l-a cunoscut pe Steve 
Kanaly la o premieră new-yorkeză. Şi a ex- 
clamat: „Gata! Îi am pe Ray Krebs“. Longevi- 
tatea ieșită din comun a serialului Dallas i-a 
împiedicat pe actor să accepte alte oferte. in 
prezent, şi-a luat o mică vacanţă, dedicin- 
du-se primei iubiri — pictura — și familiei 
sale. ・ 


dintre regizorii europeni care au lywood: Ghici ce-am ーー azi le 
tăcut o fulminantă carieră la Hol- 1969), Joe (1970), Заі- 
D . Din filmografia sa: Aface- vează tigrul (1972), Rocky 1 

sint afaceri (1970), Ріёсегі (1976), Dans їп oraşul mare 
orientale (1973), Soldatul porto- (1978). 


Vasilica loan, Tulcea: Michael Douglas este 
cásátorit de 15 ani cu Diandra fostá mane- 
chin. Are un băiat de 14 ani care nu a fost 

rea incintat de ultimul film al tatálui, Basic 
nstinct. (vezi si p. 16). 

Ghiţă, Coralia, Constanţa: Numele corect 
al actriței care a interpretat rolul lui Marian în 
Robin re prinţul hofilor, este Mary Eliza- 
beth Mastrantonio. 


Giana Tănase, Brăila: Sigourney Weaver а 
fost nominalizată (dar nu premiată) pentru 


premiul Oscar in anii: 1986 (Allen) si 1988 
(Working Girl — O femeie face carieră, văzut 
şi pe ecranele noastre). 


(1962), Genunchiul 
val Galezul (1976). 


Vlad Niţescu, Oradea: Vedeta dv. preferată, 
Hulk Hogan ре саге l-ați văzut in Rocky 3, а 
mai jucat (printre altele) în No Holds Barred 
(1989) si Suburban Commando (1991). 

Gheorghe Constantin Daniel, Medgidia: 
Actrița pe care аў admirat-o în Prinţul а «зең 
tului se numește Саго! Alt. Rutger Hauer este 
interpretul personajului Tom din același film. 

F Butoi, Rm. Vilcea. Titlul filmului in 
care a jucat Sharon Stone (și văzut de dv. pe 
micul ecran) este in рюа (1988). 
Partenerul ei se numeste Christopher Caze- 
nove. 


loana Borolu, Alba lulia: Cintaretul si acto- 
rul Falco este náscut la Viena in 1958. 

Amelia Mociornita, Ploiești: Kyle Mac- 
Lachlan are 35 de ani si nu este cásátorit. 
Pentru celelalte detalii din viața sa particulară 
și artistică consultaţi nr. 7/92. 


Mihai ionescu, Brăila. Priscilla Presley а 
scris cartea intitulată „Elvis and Me“ în care 
face un portret, nu prea roz, al fostului rege 
al rock-ului. Fiica lor se numeşte Liza Marie 
şi de curind a dăruit o nepoată frumoasei ei > 
mame, Priscilla. 

Niculescu în numele a șapte eleve 
din clasa XII din Pitești: Pentru prietena 
voastră Ana Maria Enescu, „La mulți ani!" 
Date despre cei doi actori preferaţi, Kyle 
MacLachian si Sherilyn Fenn, am publicat la 
rubrica „Azi ei sint vedete“ plus un poster 
(nr. 7/92) si coperta ! (nr. 6/92). 


Vlad Chiriac, Călărași: Prenumele lui Sean 
Connery este într-adevăr Thomas. Cu acest 
nume a jucat în primul său rol mai important: 
it. Buzz Adams din muzicalul South Pacific 
— 1953. Apoi, impresionat de westernul inti- 
tulat Shane, actorul și-a schimbat prenumele 
in Sean. Totuși, în acte, el ramine Thomas 
Connery. 


Doina STĂNESCU 


* Colecţia dedicată re 
filme; leului 1950) 


izorului francez Eric Rohmer cuprinde cinci 
А asa din Monceau/ 
(1970), Dragoste după amiază (1972) Perce- 


o Mary Elizabeth 


Mastrantonio 


in Class Action 
de Michael Aptead 


17 


18 


CINE GLOB 


VARĂ 
HOLLYWOODIANĂ 


În fiecare an, în perioada mai — 
august, Hollywoodul „aruncă“ ре 
piața cinematogratică artileria 
grea: cele mai bune producţii ale 
sale. În această vară s-a ivit însă 
un rival ce ar putea ameninţa se- 
rios cifra de afaceri a uzinei de 


Cetatea filmului speră însă să 
recistige terenul pierdut anul tre- 
cut, cind din peste 40 de filme 
prezentate în stagiunea de vară, 
doar citeva au confirmat aşteptă- 
rile producătorilor. De data asta, 
Hollywoodul și-a concentrat aten- 
tia asupra retetelor deja verificate, 
aliniind la start, mai înainte de 
faimoasele filme cu „va 


ner, cu Mel Gibson si Danny Glo- 
ver): aceiași doi polițiști din seriile 
anterioare în luptă cu o bandă de 
traficanţi de arme din Los Ange- 


Mom а 


a doua oară împreună regizorul 
Tim Burton și Michael Keaton, in- 
terpretul principal). „Femeia-pi- 
sicá" este de astadata Michelle 
Pfeiffer iar Jack Nicholson — 
Jocker 一 este înlocuit de un ай 
„negativ“ pe: nume Pingouin, in- 


in Young 


terpretat de Danny De Vito, plus 


un „гаи ial“ sau „geniu rău” 
jucat de Christopher Walken. 
Allen 3 一 Scenariul filmului 


este rezultatul unui an de ezitări 
și incertitudini. Şase scenariști 
dintre care unul de profesie ciber- 
netician si doi producători au 
muncit din greu la realizarea 
proiectului. a fost incredin- 
{ata lui David Fincher, un tinăr de 
27 de ani, pină acum doar autor 
al unor clipuri video cu Madonna 
Express Yourself și Vogue). 

-un război permanent cu pro- 


dolari. În rolul principal: Sigour- 
Weaver. 


ney 
Alte filme: Patriot Games — 
despre terorism, dar puţin altfel 
cu Harrison Ford (rol pierdut de 
Alec Baldwyn), Anne Archer și 
Thora Birch. Tom Clancy, autorul 
romanului după care s-a realizat 
scenariul, a dat în judecată pe 
producători, acuzindu-i de infide- 
litate față de textul original; 
Housesitter (Paznicul), comedie 
romantică de Frank Oz cu Steve 
Martin şi Goldie Hawn; Pinocchio, 
reeditare a filmului din 1940 de 
Walt Disney; Man Troubie (incur- 
cá-lume), regia Bob Rafelson cu 
Jack Nicholson şi Ellen Barkin; 
de Warrington si Re- 
qud in cu Eddie Morphy şi 
obin Givens; A their 
own (Noi și ai noștri) de Penny 
Marshal! cu Tom Hanks, Geena 
Davis și Madonna. Succesele-sur- 


Winona Ryder 一 N-aţi zice cá este 
vampirá in ultimul film al lui 
Coppola, Dracula 


С 


V 


blood 


SPIRITUL 


Cind se discută despre Claude 
Lelouch, există intotdeauna un fel 
de suspens, o ușoară neincredere 
provocată de goana lui de a filma 
orice, cum s-a spus de-atitea ori. 
Dar lucrul се! mai grav care s-a 
spus și s-a scris a fost prima 
reacţie critică la debutul sau pe 
ecran: „Claude Lelouch, ге[іпе{і 
acest nume pentru că n-o să mai 
auziti de el“. A fost un adevărat 
asasinat critic. Dar ce a urmat? 
Au urmat 31 de filme în 32 de ani 
de carieră ca realizator, scenarist, 
cameraman si producător. Pentru 
el viaja de cineast nu mai are nici 
un secret, a cunoscut-o pe toate 
fetele de la triumf (Un bărbat si o 
temele) рта la eșec (Edith şi 
Marcel). 


În primăvara aceasta a inceput 
să testeze reacțiile publicului în 
cadrul unor avanpremiere cu noul 
sáu film de trei ore si jumătate in- 
titulat Povestea cea frumoasă, „о 
frescă misterioasă” cum a fost 
considerat. „ті citeam însemnă- 
rile pentru un alt film 一 mărturi- 
sește Lelouch — o poveste despre 
acest secol, o poveste cotidiană, 
realistă, cind mi-am dat seama că 
nu l-as putea incepe fără са mai 
intii să fac un prolog în care 
să-mi exprim convingerea mea in- 
timă privitor la trecerea noastra 
pe acest pămint”. Si dacă prolo- 
gul are trei ore şi jumătate de 
proiecţie. opusul propriu-zis va 
avea probabil întinderea unui se- 
rial. Mai trebuie să amintim că 
acest prolog debutează în Judeea 
acum două mii de ani şi parcurge 
istoria pinà in zilele noastre. 

Atit despre cea fru- 
moasă ca să trecem acum la măr- 
turisirile nu lipsite de interes şi 
uneori chiar de farmec ale co- 
mentatului Lelouch (căruia, tre- 
buie să spunem celebra publicaţie 
de specialitate „Les Cahiers du 
cinema“ i-a închinat nu de mult 
un număr). Într-un lung interviu 
acordat săptăminalului „Le Point“ 
el spune, între altele, vorbind des- 
pre modul cum concepe și lu- 
crează un film: „Sigur că un film, 
turnarea unui film, nu se improvi- 
zează. Mai întii imi scriu povestea. 
Apoi îmi întocmesc un plan al 
secvenjei, așa cum un călător isi 
stabileşte etapele, după care imi 
spun că în cutare şi în cutare loc 


un western (in sfirșit!) de şi cu 
Untorgiven 


fara agentul 007, Hollywoodul 
musai să depășească rezultatele 
verii trecute. Vom trăi, dar de vă- 
zut, vrind-nevrind, trebuie să mai 
avem putintica răbdare. 


FILMUL — 
MĂRTURIE 


, Ultima realizare a cineastului 
francez Pierre Schoendoerffer in- 
titulat Dien Bien Fu rulează in 
Franţa ca şi în alte {агі europene 
unde este primit şi privit cu emo- 
tie si admiraţie. Este un film de 
război, mai exact ar fi să spunem, 

război. Există aici o re- 
plică rostită de un tinăr vietna- 
mez, un fel de motto al realizato- 
rului care indică unghiul din care 
a abordat el aventura militară 
franceză de acum citeva zeci de 


comun al acestei pelicule, subli- 
niază criticul francez Alain Riou 
în săptăminalul „Le Nouvel Ob- 
servateur“ — este faptul că Scho- 
endoerfier, reporter — operator 
de război, s-a aflat la fata locului 
în acele lupte, în prima linie“. Se 
ştie cà cineastul mai sus amintit 
s-a făcut şi a rămas cunoscut ca 
documentarist chiar dacă și-a in- 
cercat mina Si în filme de ficțiune. 
Actuala lui peliculă este un „do- 
cu-film“, în care sentimentul au- 
tenticului nu părăseşte nici o 
clipă povestea re-scrisă după în- 
timplări reale. 


VREMII 


am nevoie de cutare și cutare lu- 
cru şi însărcinez cu treaba asta 
producţia. Planul de lucru este 
deci, clasic. Diferenţa este că eu 
îmi permit unele libertăţi. De pilda 
să zăbovesc o zi mai mult la o 
secvenţă şi apoi faptul că eu și 
numai eu cunosc dialogurile. 
Înainte 


racter, o memorie, bucurii și griji. 
li vorbesc despre trecutul aces- 
tuia ca și despre viitorul lui, des- 
pre concepţia filmului şi despre 
felul de interpretare pe care i-o 
solicit. Astfel, cînd în A trăi pen- 
tru a trăi, Annie Girardot află de 
la Montand 一 in momentul filmă- 
tii 一 cà е înşelată, izbucnește in 
plins în mod spontan. La repetiție 
lucrez separat, cu fiecare inter- 
pret. Fiecare stie ce are el de 
spus nu şi ceea ce i se va spune. 
Pentru asta trebuie să ai o foarte 
mare încredere in actori și să nu 
faci greșeli de distribuţie. În Po- 
vestea cea frumoasă unde am lu- 
crat cu Gerard Lanvin, Beatrice 
Dalle care este şi soția mea, Ma- 
rie-Sophie L sau Vincent Lindon 
asemenea probleme nici nu s-au 
pus." 

„Vi se pare cà cinematografia 
este o artă amenințată? — a mai 
fost intrebat Lelouch. „Este 一 a 
răspuns ei — în măsura în care 
televiziunea a devenit principala 
producâtoare, a făcut din cinema- 
tograf un ostatic şi există riscul 
unei nivelari. Am totuşi o spe- 
ranta nebună în cinema si chiar 
cred că va veni un timp cind se 
vor face filme atit de frumoase în- 
cit personalitatea spectatorilor se 
va schimba. Literatura, pictura şi 
Mozart așa au făcut şi așa va face 
şi cinematograful.“ 

„$ ce părere aveţi despre ca- 
riera dumneavoastră?" — „Mi-a 
trebuit mult timp ca să mà obis- 
nuiesc cu ideea că nu există feri- 
cirea „ cá urcuşul si 
coborisul fac parte din mine, ba 
poate cà eu le si provoc. Mai stiu 
cà totul se plătește si că prețul 
este din ce in ce mai ridicat. Dar 
ramin optimist. Continui să învăţ. 
Eu sint un tardiv care a început 
de timpuriu...” 


Mircea ALEXANDRESCU 


un Ccintaret-actor: 


RESTAURARE 


Încă 
Falco 


un acompaniament muzical susfi- 
nut de o orchestră simfonică. 。 


SERIAL TV 


„Jane Eyre” binecunoscutul ro- 
man al scriitoarei engleze Char- 
jotte Bronte va deveni un mini-se- 
rial de televiziune în regia lui 
Franco Zeffirelli. Este o 


FILMUL ANULUI 


Revista italiană de specialitate 
„Ciak“ a făcut un sondaj în rindul 
cititorilor săi pentru a stabili care 


ar fi cel mai bun film italian 
prolectat pe ecranele peninsulei 
din [pu ag trecutá si pinà in 
aceastá vará. Filmul lui Nani Mo- 


*PE PLATOURI 


e Revista „Premiere“ anunţă: 
Clanul Ceaușescu pe ecran! Fil- 
mul se numește Two deaths 
(Două morţi) dar numele izo- 
rului nu este cunoscut (nc 部 
cunosc însă numele celor doi in- 


terp principali: Joe Man 
(мш si Angelica Huston. Fil- 


Babelsberg (foste 
* Viata celebrului cálugár Ras- 
putin (vezi si p. 11) va fi din nou 
barepusă pe ecran. Tînărul pro- 


pretul pec E tot Gérard De- 
rdieu. 


pai ў 
Innocent Blood (Singe nevino- 
vat) în regia lui John Landis face 
parte din valul de filme nn 
care s-a abătut asupra — 
dului: Dracula de Coppola, Inter- 
viu cu un vampir but. romanul 
lui. Anne а 


somnoros, Somnul etc. In- 
terpreta principai a M lui 
Landis nu este alta 

Parrillaud 一 


vampirá feroce care se hrănește 
cu singele mafiofilor, dind în felul 
acesta o mină de ajutor poliției. 


Harrison Ford — 


DIALOG ÎN FAMI- 
LIE, LA MALIBU 


Demi Moore și Bruce Willis, cu- 
plu de staruri o уры! 
timpul intre 
triplex-ul din steam şi 

House“ din Malibu. Vă re- 
dăm un dialog dintre cea care, nu 
de dev 


star cu orice preț si cel care, 
odată 、 faima cistigatà în seria- 
lul Maddie şi David (Moon- 


), 
sub заре тИюапе de dolari: 


B.W. 一 lubesc viata de familie 
şi nu-mi place să ies din casă. Mă 
simt lect în dubla ipostază de 
tată si soț. 

D.M. — Graviditatea m-a pre- 
дере la meditație. Maternitatea 

utat să mă înțeleg mai bine 
»" mine insámi. 


B.W. — Mă întrebam adesea de 
ce unii ăsesc cariera în plin 
ce mă privește, refuz 


О.М. — Sint o perfectionista si 
tin la opinia mea. Aș vrea să-mi 
produc cu succes propriile filme, 
cum fac ed a Field, Goldie Hawn 
=й cs mur Lange. 

W. 一 Celebritatea e imposibil 
a controlat! 

D.M. — Nu-mi permit să scap 
ocazii pe care le-am așteptat 
toată viaja. Din fericire, existența 
mea particulară îmi dă posibilita- 
tea să-mi pot apăra interesele 
pentru că munca nu-i totul. 

B.W. — Am muncit din grou, ca 
să mă impun. Azi însă, popularita- 
tea facilă nu mă mai flateaza. Pre- 
ter să nu-mi fie tulburată liniștea 
familială. 

О.М. 一 lubesc fără frica de 
a-mi pierde dragostea. Bruce e 
omul ideal pe care mi l-am imagi- 
nat ca sot. 


„războinic printre stele“ 


a implinit 29 de 
Bruce Willis 


Beart. Aceasta a refuzat însă sa 
participe la emisiune, declarind 
a nu dorește ca prin prezența ei 

— pe liderul respectiv! 
„Politică cu delicatesuri?" Nu, cu 
actori, се < dă mai bine! 


alături de pastorul 

pcd ea о Eram E a gásit! A in- 

lá à şi pict din tet chiriat un celebru parc de distrac- 
п tălpi cu lozinci de genui ţii care este dotat cu unul din cele 

Ор! războiul! i războiul!“ mai mari caruseluri din America. 

Strigam și eu ca o nebună si totul 


Printre invitaţi: Jack. Nicholson, 
fer Suther- 


еса Lume bună, lume (пе) 


€ Pentru că toamna se nu- 
rai зок, == vi de o $i cu- 
u! cu vel e Holiywoo- 
dului '92: Lou 


C и intáretul-actor Patrick Bruel 
a fost invitat la emisiunea „7 sur 
7" de cunoscuta realizatoare a te- 
leviziunii franceze, Anne Sinclair 
(care în urma unui sondaj printre 
cititorii unei reviste de mare tiraj 


act mai puțin 


clarat 一 cu mina pe inimă 一 : 
„Dragi admiratoare, singurele 
filme Pani an 1 care a cul doar 

ntru i au t hs i gen- 
Esman și S-auzi 


si să ا‎ nan d 

e Casa lui Elvis Presley, cum- 
parata de acesta in 1957 si supra- 
numită „Graceland“, а fost decla- 
rată de curind monument istoric. etc. etc. În aceeași seară, pe TV5, 
Va putea fi vizitată, fotografiată, domnul în era invitatul 
admirată... Nu pierdeţi ocazia! serii; alături de Padre 


a tinerilor care ar trebui sà voteze 
pe oricine, mai puţin pe un 
anume domn „foarte de 


spin) și Bryan Brown; Tom Sel- 
jeck și Jillie Mack; Patrick 
si Lisa Niemi; Kevin si Cindy Cost- 


ner, Harrison Ford si penosa 
Mathison (scenarista lui E.T.); Mel 

Gibson si Robyn; Michael Caine 
н; Shakira. Si dacă tot numărăm, 


Doina STĂNESCU 


Jane Fonda și Ted Turner: 
dragostea în lumea business-ului 


Шш АЛ 


Ne aflăm în plină vară, dar campania de ME $i lansare a noii 
sing robe eid 1992— 1993 se află în n cere 
difuzorii ca si realizatorii si interpreții isi qe "n spe- 
reed deja paginile de гесата ale publicațiilor specialitate. 

, din producţia americană spicuim: 


eco 


de onorariu, ре eu, e CDNA n asini o nu a, incetat dacă e 


Angelica Huston o va interpreta pe Maria Callas intr-o ecranizare 
a vieţii marii cintarete de operă. Regia va fi semnată de, cine altui, decit 
de Franco Zeffirelli. 


Mai multe studiouri hollywoodiene se pregátesc sá adapteze 
очи urca dana A OM ише a , 


о asemenea amploare incit o personalitate a studiourilor Universal, саге 
a ţinut totuși să rămină anonimă, a declarat: „Creatorii sint din ce in ce 


mai mult în pană de inspiraţie. Preiau o idee care a prins ia un moment 
dat, o curăţă puţin de praf, o aranjează după gustul zilei și, ! un nou 
produs. Nimeni nu se mai oboseste să încerce ceva nou. contează 
decit megaprofitul". 


În Ocean ot Storm, (Oceanul furtunii) 一 regia Tony Bill, Warren 
Beatty va interpreta un ex-astronaut care dorește să se reîntoarcă ре 


Se anunţă un nou film de Richard Donner: Ziua marelui zbor. in- 
terpretü: Lorraine Bracco si Elliah Wood. 


и. 
se consumă multe argumente propagandistice ale difuzorilor: 


Micul apocalips realizat de Costa Gavras. În distribuţie: Jiri Menzel, 
Pierre Arditi si André Dussolier. 


SM se intitulează filmul realizat de Patrice Leconte. Și aici argu- 
n ara i urs îl constituie distribuţia: Philippe Noiret, Fanny Ardant 
si hard Bohringer. 


Tom Cruise 

c/o Andrea Jaffe Pr 

9229 Sunset Boulevard 

Los Angeles California 90069 USA 


Mt lent A | 
ntertal nc. 
Penthouse 25, 9200 
Sunset Boulevard, L.A. 
California 90069 USA 


Alec Baldwyn 
C/o J. Michael Bloom Ltd., 
ero 710, 9200 Sunset Boulevard 
California 90069 USA 
19 


Moartea unui preşedinte 


(Urmare din pag. 15) 


Onorabile melodrame, dar fără un relief deosebit, sint si 
multiplele filme dedicate lui Abraham Lincoln. Ciudat însă 
că studiourile californiene au preterat să se ocupe mai mult 
de prima parte a carierei președintelui care a abolit sclavia 
în America (Young Mr. Lincoln, Abe Lincoln In Illinois) decit 
de asasinarea sa lașă. Poate americanii preferă să nu-și 
amintească de acest episod dureros din istoria lor. Este ade- 
уйга, încă în 1915 D.W. Griffith, înfățișa, in Nașterea ипе! 
națiuni, scena uciderii lui Lincoln în loja unui teatru de către 
actorul sudist John Wilkes Booth, dar aceasta are un carac- 
ter colateral și, oricum, simpatiile regizorului par a merge 
mai degrabă de partea asasinului. Filmul asasinării marelui 
președinte așteaptă să fie realizat! Anul trecut s-a făcut o 
descoperire senzafionala : s-a găsit manuscrisul unui text 
scris de Booth, în care acesta se compara cu personajele 
shakespeariene interpretate de el pe scenă, neascunzindu-si, 
în același timp, vederile sale fanatice. Dacă acest text ar fi 
fost cunoscut, cu siguranţă nu i s-ar fi îngăduit lui Booth cu 
atita ușurință accesul in sala teatrului unde s-a comis asasi- 
natul. lată punctul de plecare al unui posibil scenariu, care 
să aducă în fine pe ecran, în toată dimensiunea sa tragică, 
această întimplare care a însingerat istoria Americii. 

În aite cazuri nu s-a așteptat atita. Asasinarea în 1901 a 
președintelui MacKinley a fost ecranizată aproape imediat 
după producerea crimei, cînd cinematograful era abia la pri- 
mele litere ale alfabetului. 

Acum cu J.F.K. al lui Stone avem o operă de proporții mo- 
numentale, care-și propune să dezlege, după 30 de ani, ceea 
ce pentru majoritatea americanilor, rămine și astăzi o 
enigmă. 

Explicația dată (un complot în care sunt implicate servici- 
ile secrete americane, Mafia și chiar vicepreședintele de pe 
atunci, Johnson) care urmărește să răstoarne optica accep- 
tată în mod curent este însă violent contestată, inclusiv de 
Jack Valenti, preşedintele atotputernicei Motion Pictures As- 
sociation, si, atita vreme cit nu se va permite accesul la do- 
cumentele secrete ținute sub șapte iacate рта în anul 2029, 
M rámine o simplà ipoteză, fascinantă, dar simpla ipo- 
tez 


,Privim cu toții, inapoi, nostalgic, spre vremurile 
bune de altădată, cind nu se pommeau atentate, ră- 
ri, deturnări de avioane, acte de agresiune, violuri 
omucideri gratuite in plină si Probabil că 
soni vremuri n-au existat niciodată. {п олсе caz. 
нат în “ре intr-o kume așa-zis „tolerantă“, în 
ュー eni nu mai 
minalității se inte- 
"că focale și legile aces- 


Anthony BURGESS 
autorul romanului „Portocala mecanică“, 
ce a inspirat capodopera lui Stanley KUBRICK 


Nu același lucru se poate spune despre Z (1969) al lui 
Costa-Gavras. Documentarea impecabilă și reconstituirea 
minuțioasă a asasinării liderului democrat grec Lambrakis de 
către agenţii detestatului regim al coloneilor fac un adevărat 
model din această peliculă, саге, indepartind orice tentatie 
de romantare, de alunecare în“ facil sau de emitere a unei 
ipoteze hazardate, se apropie dacă nu chiar se confundă cu 
Ciné-verité-ul sau cu ceea ce americanii denumesc do- 
cu-drama. 

Pe scurt, redarea prin mijloace cinematografice a marilor 
crime politice comise de-a lungul istoriei — unul din filoa- 
nele cele mai productive ale unei arte care în curind va de- 
veni centenara 一 îmbracă varii forme. Optica se schimbă 
potrivit gusturilor estetice ale epocii si, evident, în funcţie de 
evoluția datelor specifice ale noii arte. Un gen proteic care, 
cu siguranţă, este departe de a-și fi epuizat posibilitățile. 

ainte de a încheia acest succint excurs, citeva curio- 
zit ti. Aleasá in parlamentul italian. Alessandra Mussolini, 
nepoata Sophiei Loren (a cárei sorá mai micá s-a cásátorit 
cu pianistul de jazz Roman Mussolini, fiul lui Benito), a de- 
clarat cà nu va avea liniste pina cind bunicul ei ,nu va fi rea- 
bilitat". Oricum, sfirșitul crud al „Ducelui“ era un subiect 
care nu putea să scape atenției cineaștilor. Cel mai izbutit 
dintre filmele ce i-au fost consacrate a fost prezentat si pe 
ecranele noastre — Mussolini, ultimul act (Carlo Lizzani, 
1974) — dezvăluind, prin masca uluitoare pe care și-a com- 
pus-o, încă una din fatetele versatilului actor care este Rod 
Steiger. Mai puțin reușită o altă peliculă, Declinul și prăbuși- 
rea Ducelul, creată special pentru televiziune, ne oferă sur- 
E să intilnim pe generic numele lui Anthony Hopkins (ni- 
meni altul decit Hannibal Lecter, canibalu! din Tăcerea 
lor.) Atit de uriașă este personalitatea acestui actor încit, 
deși nu joacă în rolul titular, Hopkins (în film contele Ciano, 
ginerele lui Mussolini) se transformă peste capul scenariului 
şi regiei, în adevăratul protagonist. Ne va oferi acum Ales- 
sandra, în zelul său familiai, posibilitatea de a vedea o nouă 
` versiune а morții bunicului ei, eventual recu pna şi la servi- 
ciile mătușii, care ar putea interpreta, rolul Ciarettei Petacci, 
amanta lui Mussolini? 

În fine, cinematografia română а fost si ea prezentă la 
acest capitol cu Drume| în calea ыр, la care s-ar putea 
adă citeva reconstituiri istorice, Tudor, între altele. Oricit 
de tributare ar fi perioadelor în care au fost turnate, aceste 
pelicule pot fi considerate ca încercări onorabile. istoria 
contemporană a României — spre a nu merge prea departe 
în trecut — abundă, din păcate, de asasinate politice, dacă 
ar fi să ne gindim, pe lingă lorga, doar la Duca sau la Ar- 
mand Călinescu. Şi, in fond, mareșalul Antonescu și luliu 
Maniu, aceste figuri emblematice ale neamului, nu au fost și 
ei, alături de аа şi atitia alţi martiri, victime ale unor asasi- 
nate politice? lată tot atitea posibile subiecte de film, Vor 
cuteza cineastii noştri să se apropie de ele? 


G j realizat de 
Grupaj s CÁPLESCU 


Ф Nicolae Іогда (Valentin Teodosiu) 
față în față cu Horia Sima (Dragoș Pislaru) 
în Drumet in calea lupilor 
de Constantin Vaeni 


ръст" 4 


ê Alain Delon şi Romy Schneider 
în Asasinarea lui Troțki 
de Joseph Losey 


o Asasinul 
lui Lincoln 
(Joe Walsh 
în Nașterea 
unei națiuni 
de 
D.W. Griffith) 


ё Henry Fonda 
în Tinărul 
Lincoln 
de John Ford 


„юз 


に 


шю» шыде» ш» 


ою» の ドー 


"O reconstituire а ca 


akis întreprinsă de Costa 


Y 3 „(Yves Montafid si Irene Papas) 


i pot fi la fel de bine copiii lui Gandhi, Martin Luther 
King, Marilyn Monroe, James Dean, John Lennon, 
Bob Dylan sau Jackson Pollock." — o generaţie 
uşor de identificat: părinţii, modelele fiind nume ce- 
lebre, „prima pagină“ în publicaţiile de mare tiraj, 
97990 eroii unei mitologii specifice, amestecind de-a valma 
lideri politici, cintareti, boxeri, vedete de cinema și 
luptători pentru drepturile omului, cu toții definind o perioadă 
anume, denumită după titlul cărții lui Ch.A. Reich ,inmugurirea 
Americii“ 一 expozeu sociologic al anilor '60—70, zguduiţi de con- 
testatii, de mișcările „noii stingi", de agitația din campusurile univer- 
sitare californiene, de marsurile pentru pace și protestele împotriva 
războiului din Vietnam, de crearea unei puternice ,contraculturi" cu 
cele mai variate şi neașteptate forme de sofisticare intelectuală Si 


perversiune sexuală, perioada generalizării consumului de droguri și- 


a efectelor psihedelice, a derutei mişcării „hippie“ şi a escaladării 
violenţei, perioada asasinatelor politice și a comportamentului abe- 
rant. Un modest recviem al acestei epoci s-a vrut piesa lui Robert 
Patrick, jucată cu mult succes si la București în debutul anilor '80 și 
purtind titlul „Сори lui Kennedy". 


Există convingerea că pentru a scăpa 
, de fantomele care o bintuie, 
Istoria trebuie „rejucată“ pe o altă scenă, 
unde evenimentele 
să fie reversibile şi mediate. 


„Noi ат devenit toți în {ага noastră, asemeni lui Hamlet, copiii 
unui tatá-conducátor-ucis ai Carui ucigași încă posedă tronul“. 
Este părerea cineastului Oliver Stone al cărui film JFK (1992) 
propune posterităţii o versiune cinematografica impregnată de chiar 
romantismul anilor '60. 

Într-o logică a firescului, acest film-reconstituire ar fi trebuit poate 
să vadă lumina ecranului atunci, în urmă cu aproape 30 de ani. Al- 
tele au fost insă peliculele care au decantat istoria, mediind Realita- 
tea prin intermediul Fictiunii, Parind a evita riscul care există ca Fic- 
tiunea să înghită si sa falsifice probele documentare existente. 
Poate nu întimplător un cineast european, Michelangelo Antonioni, 
a avut o privire proaspătă asupra epocii în care „fabricarea artificia- 
lului a fost perfecționată ia fel de bine ca aceea a bombei си hidro- 
gen și nu s-a inventat nimic mai bun ca fotografia pentru a fixa res- 
turile unei realități care se destramă“. „În ecuaţia reflectárii Realitáfii 
de câtre cinematograf a fost introdusă astfel funcția de revelator al 
procesului de investigare, simbolic declanșat prin declicul aparátu- 
lui de fotografiat și care permite surprize la developare 一 Blow-up 
(1966). Direct sau indirect, simplificînd sau complicind, respectiv re- 


lativizind scenariile vieții, se sporește 一 cel puţin teoretic 一 coefi- _ 


cientul de universalitate а naraţiunii filmice. 

Portretizarea forțelor institutionalizate, pregătite să recurgă la 
orice mijloace pentru a-şi proteja interesele, este una din temele 
preferate ale regizorului Alan J. Pakula (1976 一 Toţi oamenii prege- 
dintelui 一 reconstituire fidelă a afacerii Watergate; 1990 一 Presu- 
pus nevinovat — conducind o anchetă, procurorul se descoperă po- 
tential inculpat). Parallax View (1974) imaginează o conspirație 
alambicata: un reporter, martor la asasinarea unui candidat la pre- 
sedintie, începe să cerceteze cazul,“descoperă „Corporaţia Paral- 
lax", o organizație care ,dresa" psihic indivizi folosiți la asasinate 
politice și hot te să se substituie el însuși unui astfel de individ; 
este descoperit, omorit si incriminat ca asasin. Alt tip de autoanu- 
lare a unui ins, el însuși profesionist al spionajului electronic, antre- 
nat în descoperirea semniticaţiilor unei versații (1974), propune 
Francis Ford Coppola: „Am vrut să arăt nașterea unei îndoieli, a 
unei treziri de conștiință” (în 1979, , acum ilustra specta- 
culos esuarea in irațional). , 

încă din 1977, Stanley Kramer se ocupă in Principiul dominoului 
de cele două acțiuni convergente: manipularea, de la cel mai înalt 
nivel, a asasinului și 和 urmelor printr-o complicată conspira- 
tie a tăcerii. Cel care їп 2 (1969) a preferat aluzia denuntarii directe, 
Costa Gavras, face din Dat dispărut (1982) — povestea suprimării 
„oficiale“ a unei persoane саге „ştia prea multe" 一 un film cu гаре! 
şi repercusiuni în realitate, inspirat din evenimentele colaterale lovi- 
turii de stat din Chile și respectiv moartea președintelui Allende. 

Desigur, AM secund pe care-l poate declanşa cinematograful in- 
tersectind Realitatea cu Fictiunea (și viceversa) iși are dublul său 
sens moral. Dacă Parallax View sesizează asupra puterii de ma- 
nipulare a cinematografului in acea secvență de indoctrinare 
printr-un montaj de imagini disjuncte ce deraiază intenţionat, ajun- 
gind să asocieze un cadavru noțiunii de fericire, înțelegerea interde- 
pendenţei dintre „politic“ si „formali“ se continuă pe un alt plan in 
Conversajia. Aici se încearcă să fie puse de acord trei puncte de ve- 


e Si ziariștii sint asasinați... 
(Dat dispárut de Costa Gavras, 
。 Cu Jack Lemmon si Sissy Spacek) 


dere са, ріпа la urmă, o simplă ,intonatie" de pe bandă за aea 
„cheia“ imprevizibilului omor ce-l alienează pe erou. căzut pradă 
propriilor -capcane. 

Disimularea pretinsă de angajarea în indiferent ce conspirație sfir- 
seste inevitabil în patologic, ceea ce si indică de fapt maladiile so- 
cio-politice ale momentului. 

Despre Pakula s-a spus că preia pentru a duce mai departe lecţia 
filmului negru al anilor '40, în schimb Coppola 一 raportindu-se la 
experiența curentului Nouvelle Vague, îi conferă viabilitatea capodo- 
perei. 

Poate de aceea se cere aici amintit punctul de vedere al unui re- 
numit analist al anilor '60. Thomas Pynchon, care a urmărit un grup 
de radicali hippy pină în prezent, ajungind la o concluzie confirmată 
şi de alte episoade ale Istoriei: contestatarii de ieri, în cele din urmă 
sedusi de tentaţiile mediului, ajung să se hrănească din dorințele şi 
cosmarurile celor cindva dezavuaţi. Şi de aici deductia că idealurile 
generaţiei anilor '60 nu s-au putut înfăptui nu din cauza morţii unui 
președinte, ci din cauză că ambele tabere ale conflicului se aflau la 
limita zero a unor jocuri politice aberante, a căror laxă intepretare a 
tentat si va tenta întotdeauna așa-zisa obiectivitate a camerei de fil- 

t. 

In prag de mileniu trei, „pretextul“ crimelor motivate prin „rațiuni 
de stat" nu-l mai constituie antagonismul „sistemelor“, ci incompati- 
bilitatea ,nationalismelor", desi de la tribuna inaltelor foruri mon- 
diale se pretinde... solidaritate continentală! Astfel malaxorul Istoriei 
— si implicit al „oglinzii“ sale, mai mult sau mai puţin fidele,cinemato- 
graful — i se asigură în continuare funcţionarea: perpetuum mobile. 
Marele Mecanism al Puterii Politice — pe care Jan Kott în anii '60 îl 
releva în universul shakespearean, ja care nu întimplător face apel 
Oliver Stone — îi anesteziază pe indivizii obscuri ce continuă să 
trăiască, constientizind dilema hamletianà 一 neputinta, incapacita- 
tea de a acţiona in mod efectiv. Spectatori la spectacolul propriei 
lor disolufii. 


irina COROIU 
21 


25 b-5. 4 


б AMBIANTA DISTINCTĂ, UȘOR DE RECUNOSCUT 


BUCUREŞTI Cotroceni . 18 tet 377 522 CRAIOVA Restaurant Select 
Kogalniceanu 41 те 149 093 DROBETA TR. SEVERIN Numa Pompiliu 34 tel: 978726076 


Piaţa Preset | 


334 65 


ALATI Вга BR 


ロビ It | sb 1 { 120 395 
0:Gmoineanu 17 tel: 148-061 AS! 
Smirdan 28 48. 576 
4 ei 82 
F 7 A 59 
3 
ALEXANDRIA Hotel Teleorma 
ARAD Revoluție! 55 tel 956721950 ŢI Piai ( 
BAIA MARE Gh Şincai 14 SIBIU Parcul Tineretului Bl. 2t 
BĂILE FELIX. Bazar 16 Piaţa N 
BACĂU Mihai Viteazu. ! 
BRAILA Piaţa Traian 1 SIGH АВА He in Oher tel: 950/75 450 
BRAŞOV Eroilor 27 tel: 92/142 067 = SLATINA 
5 27 gi 92/151 251 SUCEAVA S are 48 
| 35 те! 95/11 50-93 RE ? ek 954/25 74 
TANTA -Carpal ARA 
Sat vacant: JLCEA. P el; 915/14 089 
Tomis 18 


Tomis 218 


SINGURĂTATE ÎN DOI 


Producţie a studiourilor franceze, 1988. Sce- 
nariul: Claude Zidi. Regla: Bertrand de іа 
Fontaine. Cu: Gérard Depardieu, Магизсвка 
Detmers 


Traducerea románeascá a titlului (, Deux" 
adică pur și simplu „Doi“ în original) riscă за 
deturneze intenţiile realizatorilor care, după 
părerea mea, vor 0 reabilitare a ideii de cuplu 
jn societatea contemporană si nu (тса) o 


e excelent 
film important 
film bun 
poate reține atenţia 
te lasă indiferent 


contestare a ei. „Jos cu сіпізтиі“! pare cá se 
aude 一 uneori autoironic, alteori de-a drep- 
tul patetic 一 dindaratui pinzei insufletite de o 
ndasteptat de romantică poveste de dragoste; 
el, 40 de апі, e impresar artistic specializat in 
muzica contemporană (a altora, cărora le or- 
ganizeaza concerte, neglijindu-și astfel pro- 
priul talent de compozitor); ea, 28 de ani, e 


说 


$: 


agent imobiliar de categorie medie spre = デー 
perioară. Prima probă е, „їп spiritul vrem» 
atracţia fizică și calitatea relaţiei sexuale. жа 
urma și altceva? iar ceea ce va urma — - 
tual o cásátorie — va fi iremediabil sort: 
nalitatii si stereotipiei generalizate? Ei = 
nu! Accidentul suferit de frumoasa !Ododns ニ 
în restaurantul incendiat și arsurile cu came 
ea se alege (numai pe spate) sunt pret 
care dragostea partenerului sáu se dovedesse 
a fi profundă. În casa fostei sale profescane 
de muzică din Montparnasse, casă Dore 
cu gusturile noului cuplu, eroul își regásesse 
starea propice creației muzicale, renuntind la 
impresariat. În scurt timp, va deveni tată 

va transporta soția la maternitate cu maşina 
dar ea, Ms va naște pe drum, obliginaw» 
astfel să își arate și priceperea de mamo; 
Doi, la marginea autostrăzii, cu un copil nou 
născut între ei: acesta este stop-cadrul final 
Nu e vorba de nici o singurătate. 


ÎN CRIZA DE TIMP 
LJ 


Producție a studiourilor americane, 1990 
Scenariul: John Blumenthal, Michael Berry 
Regia: Gregg Champion. Cu: Dabney Cole- 
man, Matt Frewer, Teri Garr 


Cu o săptămînă înainte de pensionare, po- 
Iitistul Burt Simpson își doreşte să fie ucis in 
misiune. Eroism voluntar? Criza mistică? De 
presiune nervoasă? Nici vorbă: un calcu 
pragmatic din partea eroului, căzut victima 
unei erori medicale, și o încercare din partea 
realizatorilor de а răscoli resursele -umorul 
negru — la modă, pe piața comediei comer- 
ciale. 

Bietului polițist i se atribuie în mod eronat 
boala incurabilă a unui şofer de autobuz 
Viața și-a investit-o într-o poliţă de asigurare 
de citeva sute de mii de dolari și în visul ca 
fiul său să studieze la Harvard; visul depinde 
de bani, iar banii îi sunt plătiți numai даса 
este ucis în timpul serviciului. Logica îl im- 
pinge să-și caute moartea în infruntarea cu o 
bandă de traficanţi de arme, dar, după cum 
sună sloganul publicitar de pe afiș, „a fi ucis 
nu e chiar atit de ușor pe cit poate să para 
Gioantele ucigasilor de profesie nu il nime 
resc, mașina sa dezmembrată continuă să ru- 
leze şi să-i descumpănească pe răufăcători 
Scene de thriller dur alimentează (cu greu) 
efecte de comedie burlescá. Simpson, sus- 
pendat ia 100 de metri într-o nacelă pentru 
spălatul geamurilor unui zgirie-nori, în toiul 
luptei cu șeful bandei, este anunţat că, medi- 
cal, e în afara oricărui pericol. Speranţa de 
viață ii inzeceste forțele; seful bandei cade 
din nacelă și moare; Simpson cade și el... s: 
se alege cu un picior în ghips. 

Filmul сарир. în mai multe rinduri. accente 
etico-sociale. Înțelegerea familială, bucuriile 
simple ale vieții sunt aduse, nu fără impact 
sentimental, în atenţie. Confruntat cu o situa- 
ție limită, personajul principal ajunge ia o 
concluzie pe care ne-o face cunoscută: eo 
prostie să-ți consumi viaja planificindu-ti о 
fericire viitoare. Cunoastem această сопс№- 
zie din experiența noastră de condamnaţi la 
„visul de aur“, dar se pare că aria ei de vala- 
bilitate e mult mai întinsă, 


TOP MODEL 


o 
Producţie Filmiragi 一 Real Film. Regia: Joe 
d'Amato 
Experienta (experientele) unei prostituate, 
puse pe hirtie, duc de multe ori, in Occident, 
la un best-seller. Editorii nu se sfiesc să ,im- 


+ O imagine care nu 
spune totul despre Top model 


© S poliția se distrează: 
in criză 


de timp 


pãneze” colecţiile lor de clasici cu indiscrefi- 


йе fruste 一 şi, vai, cit de profitabilei 一 
ale cas une: devotate зіџјйоаге a zeului 
Amor. Sarah Asproon, cea care a furnizat 
.subwectul" filmului „Top Model", se pare са 
e una dintre acestea. Angajată a unei „agen- 
ţii” de servicii erotice, eroina suferă in secret 
pe altarul literaturii. Sefa ei, managerul agen- 
fes, are studii superioare; s-ar zice că filmul 
se face ecoul unei anumite etape din mişca- 
rea de emancipare a femeii din anii '70. O 
mecanică bine pusă la punct a dezbrăcatului 
a unduirii şoldurilor şi a muzicii condiţionat 
alrodiziace funcţionează ca la oricare alt film 
pornografic. 

lată o precizare: cercul gol cu care am „по- 
tat” valoarea filmului se referă numai la lipsa 
lui de calitáji artistice; nu înseamnă că „lasá 
indiferenți” pe spectatorii care plătesc 100 de 
ie: pe bilet și umplu sala de cinematograt, 
oricit de insalubră. 


Dan ADRIAN 


ー Regulile jocului __ 


(Urmare din pag. 9) 


contruntări fratricide din nuvela iui ion Lăn- 
cránjan, cit să-și continue imprecatia adre- 
sată lui Dumnezeu, căruia i se impută un ipo- 
tetic blestem. Cind, de fapt, nu de o fatalitate 
istorică sau genetică este vorba, ci de o cul- 
pabilizare eronat tocalizată. Încă din excelen- 
tul preambul (evocarea anilor '50 cind cu 
atroce violență s-a forțat impunerea cultului 
stalinist jn locul religiei ortodoxe, obtuzitatea 
fiind generată fie de prostie, fie de frică sau 
de amindoua la un loc), în evoluția prozei 
originare au fost incluse imperativele moralei 
creștine. Pandant la o suită de secvenţe oni- 
rice (remarcabil cinematografiate de Anca 
Damian) în care personajele pășesc dincolo 
de un imaginar perete într-o încăpere а mor- 
tii, lungul cadru final au ralenti, de o intensa 
poezie, îi reuneşte pe eroii dezbinati în viață 
odată cu trecerea Styxului. 

Spectacolul decernării premiilor 一 palpabil 
rezultat al jocului festivalier 一 avea să adune 
pe podium cineaștii laureați printre care anui 
acesta s-a aflat și directorul artistic al festiva- 
lului, Copel! Moscu, erou de intempestivá 
non-ficțiune ,colegialá" alături de reprezen- 
tantul ospitalierelor gazde, Gheorghe Bejan 
ei însuși personaj de serios DIVERTIS-ment 

Există premise certe ca, în fine, realitatea 
să inspire și să izbutească filme pe măsură 
Jocul competitiv și jubiliar s-a încheiat. Al 
participanţi urmează să impună regulile edi- 
іеі viitoare. 


Echipa 


redacțională 


Director 一 Redactor şef 
Adina Darian 


Redactor 


f adjunct: Dana Duma, Secretar general de redacție: loana 


Statie. Publiciști comentatori: Irina Coroiu, Bogdan Burileanu. Redactor 


de rubrică: Doina Stănescu. Redactori: Lucian Georgescu, Rolland Man. 
Fotoreporter: Victor Stroe. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
Bucureşti, 21 iulie 1992, inmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 
nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 一 1200 


Redacţia: Plaja Presei Libere nr, 1 București, tel. 17.38.71 


Regia autonomă а imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, Bucureşti p  — 


Abonamentele din se 
rap e se 


face prin Oficille postale, Catal 


Presá pozi- 
abona prin RODIPET ЧА. Р.О. Вох 


57, telex 11995, 11034; FAX 17.55.54; 18.56.73. București, Plata Presei 
București. 


Libere nr. 1 sect. |, 


: Cultul violenţei... 


(Urmare din pag. 9) 


nalina scade, anxietatea crește. Dimpotrivă, 
după o acţiune violentă, alertă, abruptă, adre- 
nalina crește cu 70%, neoadrenalina cu 35%. 
De aici concluzia: „violența“, cu toată influ- 
enta sa nefastă, oferă cel mai simplu mijloc 
de eliberare a suprastimuluiui general. Incre- 
dibil si infricosátor. Omul în cerc, film ieftin 
p a o prece esee p pe măsură, se 
паспе -un program adaptare la stilul 
de edu 


În , ca să fim drepți, filmul este impeca- 
bil din de vedere profesional. imaginea 
semnată de Ludvik Bogner excelează in rare- 
flate efecte de noapte, o cromatic: 
contraste violente ca „violența“ 


г“ 
хепе. Rar mi-a fost dat să ascult intr-o sală 


de cinema teaná, hulită, de obicei, pe 
motive acustice, o sonoră atit de 
perfectă. O adevărată încordare. Şi morala пи 


și sacrificii nevinovate. 
De Іа New York pină Іа Costinești- '92. 


23 


г 5: 


În numărul viitor: