Transilvania_1920_051_001

ES cz ped inai desi 
p 
CUPRINSUL: ia 
Ion Borcia, Către cei chemaţi (poezie) .........-- Lo o] 
Ion Agârbiceanu, Cei din urmă (schiță). ......... 2 
Ecat. Pitiș, Sonet (poezie) . . . . . . cc... i AIE 
Andreiu Bârseanu, Discurs. . . . . aaae T7 
Maria, Regina României, Cuvinte alese. .........- 16 
Sextil Pușcariu, Istoria literaturii noastre vechi. . . . . - 17 
Ion Gorun, Sălciile pg. cc... ETEN 33 
Ilie Marin, De vorbă cu un tank (poezie). .. ... pa 36 
Marin Stefăhescu, Felul filozofiei româneşti ....... U 
Dr. E. Dăianu, Regina alfabetului de aur . . ... . i.. 44 
Cincinat Pavelescu, Romanţă (poezie)  ..... raita GB 
Iuliu Maniu, Activitatea din trecut a „Astrei“ E: Dă dp M ] 
lon Georgescu, Ce a făcut „Asociațiunea“ până acum? ... 58 
Aurelia Pop, In aşteptare (poezie) ............- 60 
Constanța Hodoș, Câteva păreri ........... <- 6l 
Lucian Blaga, Cugetări . . o oaa 62 
I. Lupaș, Cum a obținut D-rul Piuariu (Molnár) titlul de nobil? 63 
V. Păcală, Să mântuim arta națională ..........» 67 
Dr. Al. Borza, Studii botanice în Câmpia Ardealului .. . 74 
Tiberia Barcianu, Dantelăria în Belgia . .......... 78 
Dr. I. P.- Voitești, Energiile naturale ale României .... 81 
AL. Ciura, Autori și editori . cc... 97 
A. Cotruş, Ca un răsboinic (poezie) ...... 101 i 
Gavril Todica, Zări din univers a Hi 101 
Mihail Străjan, Pomul şi rădăcinile lui. ... 103 
Cronică . . . ig} i q 104 
Cărţi româneşti „24 113 
Reviste românești PA aa e a ae a den avea o au 1 Egil 
Cărți străine . SE i alt ap to mata act oaa 121 
Dela „Asociațiune“ . . see e. 123* 
Circulară e ao e suo tigari Sa Ani ei ed ia a e aa i 126 
Apel .... n n Peace m... 129 
Anunţuri .:. a a al į Bib! UA. Cluj TETUA 130 


CALA 


Redacția și Administrația: „Asociaţiunea“, Sibiiu, 


= 


K 
(Asociaţiunea pentru literatura română şi cultura | 
=> se aci e IL: 
A A 9 A poporului român 4 # 3 | 
| Intemeiată la 1861. 
| Prezident de onoare: M. SA REGELE FERDINAND. I 


Andreiu Bârseanu 
membru al »Academiei Românse 


Prezident activ: 


brn coresp al »Acad. nomâvec 

Dr. Nicslae Bălan, mitropolitul 

Românilor ort. din Transilvania, 

| De. Vietor Bârlea, 
) licen 


i 
| lon Agârbiceanu, publicist, mem- 


director de 


Vice-prezi lent: 


Dr. Vasile Suciu 
mitropolit de Alha-Tulia şi Făgăraș 


Membrii comitetului central: i 


De. Ion Lupaș, prof. univ., mem- 
bru al »Acast., Românee 


Iuliu Marțian, director da bancă 
Dr. George Moga, general-medic 
Ioan Moța, publicist l 
loan F. Negruţiu, dir. şcoală norm, 1] 


De. Hie Ben, medic 
Dr. [osif Blaga, director de liceu 
loan baron Boeriu, general, 
l comandantul corpului VH. aim. 
Dr. Vasile Bologa, director de licen 
Dr. Lucian Boreia, advocat 
Dr. Toan Bunea, director de liceu 
Partenie Cosma, director de bancă 
| Dr. Elie Dăianu, protopop 
Dr. Nicolae Drăgan, prof. univers. 
Dionisie Florian, general 


Octavian Goga, publicist, membru 
al »Acad, Române« 


Dr. fensvie Pâclişanu, directorul 
archivelor stawulvi, membru 
coresp, al »Acad. hRomânex 

Aurel Popescu, comerciant 

George Puponea, cond. tip. archid. 

Gavril Precup, directorul înv. sec. 

Dr. George Preda, medic. 

Dr. Octavian Rasu, advocat 

Dr. V. Stan, dir. de şcoală norm. 

Trandafir Scorobeţiu, profesor = 

Gavril Todiea, contabil 

Nicolae Togan, protopop 

Joan Vătășan, şef-contabil 


| 
| 
Fondată la 1868. Revista „Transilvania“ Fondată la 1868. 
Director: Andreiu Bârseanu. Şef-redactor: loan Georgescu. 
i Colaboratori: i 
Jon Agârbiecanu, Maria Bajuleser, Axente Banciu, N. Bănesen,  Bârsan, 


L.. Blaga, 6 Begdau-Duică, Dr. L. Borcia, Dr. Al Borza, Al. Ciura, 
Dr. d. Coltor, A. Cotruş, Dr. E. Dăianu, Dr. N. Drăgan. Radu Dragnea. 
Dr. S. Dragomir, De. 0. Ghibu, VI, Ghigionesen, I. Gorun, Dr. Julin 
Jtaţiegan, C. Hodug, E. P. Itossu-Longin, 1 I Lăpedata, Victor Lazar, 
Dr I Lnpag, A Lupeanu-Melin, Aug. Maior, Iuliu Maniu, Dr. J. Mateiu, 
Sanda Or. Mateiu, Dr. V. Meruţin, Dr. D. Negra, V. Păcală, T. V. 
Păcăţianu, Dr. Z Pâdişanu, Dr. E Paul, Cincinat Pavelescu, Horia 
[şi Nie P. Petrescu, E. Pitiş, Aurelia Pop, Dr. 1. P.-Voiteşti, Gavril 

Precup, Dr. 6. Preda, Dr. 0. Prie. Dr. S. Puşeariu, De. P. Ruşea, 
| St Roșianu, Florian Sonea, Victor Stanciu, Mari: Ștefănescu, Gavril 
+ SI Todica, N. Togan, I. A. Bassarabesea,. 


ian 2 - -= 


10683; 


Transilvania 


An. LI. Maiu 1920. Nr. 1. 


Către cei chemaţi.) 


'Voi sunteți fraţi de-o limbă şi de-o lege 
“Ci hulă numai vă rosteșie gura. 

Ce Domnul porunci ca să se lege, 
Lăsaţi acuma să deslege ura. 


'Orbiţi, voi nu vedeţi făptura hâdă 

A vechiului dușman ce stă la pândă, 
Cum a pornit cu hohote să râdă 
Că-i înlezniți dorita lui izbândă. 


Dar nu spre hulă grea vă dete darul 
Cel dătător de vieaţă şi lumină, 
Când el vă puse să-i păziţi altarul 
La care un popor înirzg se ?nchină! 


Colo ?n bisericuţa depărtată, 
Aşteaptă credincioşii în tăcere... 
De-o rază li-i privirea însetală, 
lar inima de-o caldă mângăiere. 


Si cum se stinge svonul de cântare, 
E linişte... şi "n pragul uşei sfinte, 
Cel aşteptat de toţi acum răsare, 

Cerească rouă-i picură ?n cuvinte... 


O, nu-i lăsaţi zadarnic să aștepte 
Vestirea zilei drepte de răsplată, 
Privirea lor o faceţi să se 'ndrepte 
Spre zarea de lumină ce s'arată. 


Se va înălță atunci din nou altarul 
Pe câmp întins, supt bolta de lumină, 
in juru-i mii și mii v'aşteaptă harul 
Gi întrun gând, în faja Iui se ?nchină! 
Ion Borcia. 


1) Dia lăsământul literar al regretatului poet Z. Borcia, ce ni s'a pus 
la dispoziţie din partea familiei. N. Red. 


e a 


Cei din urmă. 
— Schiţă. — 

De pe la Bobotează părintele Ilarie o duce greu cu sănătatea.. 
Las’ că-i și bătrân, dar bătrâneţa ar mai sprijini-o el în cârje că-i 
obicinuit cu ea, însă un picior nu-l mai slugărește cum se cade; 
Are, de multă vreme, răceală în osul bătrân şi, de un şir de ani 
acum, tot cam pe vremea asta i se stârneşte răul. Il leagă de un. 
scaun, îl leagă de o laviță după masă, uneori îl ţintuiește chiar de 
pat, alteori iarăși se ascunde ca luat cu mâna. Liturghia însă n'o: 
lasă şi dacă-l chiamă vr'un creştin la bolnavul de acasă părintele 
Harie se ridică chiar din pat, căci nu pricepe să se prăpădească 
un suflet pentru nemernicul lui de picior. Şi-l târește cum poate,, 
dar tot se duce. 

Părintele Ilarie e om glumeţ, sau mai bine, fusese om glumeţ. 
Când se întâlniă cu creştini cari se mirau cum de nu rămâne în 
casă cu piciorul cel beteag, popa răspundeă: >Calul la ovăs și popa: 
la pomană trage, măi nepoatec. Dar de când izbucni răsboiul şi 
oamenii din sat se tot împuţinau, glumele îl părăsiră și moșneagul 
deveni tăcut și parcă chiar răutăcios câte odată. 

Când cu mobilizarea generală, când în biserică se făcu într'o 
singură Duminecă un gol de două sute, părintele Ilarie se în- 
spăimântă cumplit și de atunci îi tot plouă și-l ninge. El mai apucase 
„ăsboaie şi chiar de aceea, văzând cum se pornește cel de acum, 
simți că nu-i a bună. >In bătaia cu Italia și cu Prusuc zice el 
s'au dus dela noi treizeci în cape. Şi-i spuneă pe nume pe toţi. 
Cei mai mulţi erau de mult țărînă. 

Oamenii văzându-l așa schimbat cu firea își făceau felurite- 
tâlcuri. 

— I frică popii că-i rămâne biserica pustie. 

— Biserica — mai așa, — dar desagii cu prescurile. 

— Nu, eu cred că alta-i buba. Vede părintele că predică în 
zadar. Lumea nu se face mai bună. Sufletele oamenilor tot duş- 
mane au rămas, pe semne nici dracu” nu stă pe labe pe când: 
popii spun la cazanii. 

Și întradevăr părintele Ilarie de când se scnmpise la glumă, 
la vorbă pe uliţă, nu-i mai slăbiă cu cazaniile. Şi mai înainte pre- 
dică el, că eră meșter la tâlcul evangheliilor, dar de când se începù 
răsboiul nu treceă liturghia fără învățătură. Incă în Dumineca 


E sei 


de după mobilizare își dădi arama pe faţă: popa nădăjduiă că 
focul se va potoli curând, și nădejdea asta ţineă s'o verse în 
sufletele creștinilor cu fiecare predică. »Ce gândiţi? Atât amar de 
lume câtă s'a dus se va lăsă ca un potop de lăcuste!< 

Când pricepi că se fac noui asentări, noui chemări sub arme, 
nu-i venià să creadă. Și de câteori alte rânduri de oameni părăsiau 
satul, părintele eră tot mai abătut și-i veniă tot mai cu greu 
cazania, dar tot nu se lăsă de ea. Pe fiecare rând de oameni 
chemaţi sub steag ţineă să-i povăţuiască, să le dea »merinie de 
drum lung, cu întoarcere norocoasăc. Şi de câteori prin graiul lui 
bătrân satul își luă rămas bun dela cei cari plecau, nu eră om 
care să nu lăcrimeze în biserică. 

Cei cari, cercând să înţeleagă schimbarea popii, vorbiră de 
desagii cu prescurile, simţiau mustrări de suflet, vedeau că popa 
simte durerea lor. Insă nimănui nu-i trecă prin cap că popa să fi 
lăsat glumele numai pentru năcazul ce căzu pe sat. 

Vestea cu chemarea celor bătrâni, a celor din urmă, îl apucă. 
țintuit la pat, i se stârnise mai vrăşmașă ca într'alți ani durerea 
din picior. Bătrânul nu voi să creadă, oricât i-au spus unii și 
alții cari veniau să-l vadă ce mai face, nu crezi până ce nu se 
duse însuși — târându-şi cu mare silă piciorul — să cetească. 
avizurile afișate la primărie. Se întoarse foarte întunecat. 

— Dacă te doare picioru' ce mai eşi pe-afară şi când n'ai 
treabă? zise preuteasa văzându-l cu fața amară și privirile tulburi. 

— Mă doare-un drac! răspunse răstit popa. 

— Las” că gemi tu la noapte dacă nu mă asculţi, mai zise bătrâna. 

Popa se opri în mijlocul odăii, o măsură pe preuteasă de: 
sus până jos 

— Cumu-i şi muerea! Nu se poate gândi mai departe decât 
cercul în care ricăe o găină. Parcă n'ar puteă fi cineva supărat 
numai pentru năcazul lui, par'că nu trăim în lume. 

— Şi parai aveă vrun folos că iei pe capul tău răutăţile 
lumii sau lumea ar aveă vrun folos de asta Nu pricep eu cum 
om c'un picior în groapă fiind, porţi atâta grije lumii. Lumea nu-i 
schimbă-o tu cu toate cazaniile tale. 

— Se duc bătrânii, preuteasă, se duc şi cei cărunți, zise 
părintele mai potolit văzând că preuteasa pricepe unde bate el. 

— Am auzit. Dinu Roșului a și venit să se spovedească și. 


nu te-a aflat acasă. 
1# 


SE E 


Din ziua aceea două săptămâni n'a trecut să nu vină unu-doi 
să se spovedească. Veniau oamenii când puteau, — câte n'aveau 
să-și pună în rânduială pâră la plecare. 

— S'apropie paresemile, părinte, apoi drumul pe care mer- 
gem... cine ştie! E bine să fm împăcați cu Dumnezeu. Nu mai 
suntem copii să nu știm cu ce-i datorăm lui Dumnezeu. 

— Nu mai sunteți! oftă popa şi cercà să încunjure privirile 
omului. 

— Ce mai știi, poate tot ai Sfinţia ta dreptate şi să se ispră- 
vească odată măcelul. N'a mai rămâneă tot diavolul deasupra, 
l-a mai pofti Cel de sus și în ceaunul cu smoală. Popa Ilarie de 
câteori venià câte unul să se spovedească își propunea să-l încu- 
rajeze, să-i dea nădejde, cum făcuse cu atâţi alții mai tineri înainte. 
Insă după două-trei cuvinte vorba i se opriă în gât, îi dădei re- 
pede canonul și ceslegarea, zicându-și: »O să le spun eu cazania 
la toţi Duminecăc. 

— Ce zile a fost să mai ajungem, părinte! Al cui păcat? 
Al cui blestem? 

l Când auziă întrebarea asta părintele Ilarie se măniă și ochii 
lui se tulburau. 

— Nu-i blestem, nepoate, Dumnezeu nu blastămă lumea pe 
care a zidit-o. Crezi că lui Dumnezeu îi pare bine de chinul 
omenesc? Da’ se bat în capete binele și răul. »De când îi lumea 
se bat, pentrucă răul vrea s'ajungă singur el stăpân pe lume. 
Răul, puiul satanei, a îngerului celui căzute. 

In felul acesta puteă vorbi cu cei bătrâni cari veniau să se 
-spovedească, dar îndată ce voiă să atingă însași vieaţa celui gata 
de dus, glasul îi secà. Și bătrânul simţiă că trebuie să le vorbească 
şi lor la inimă, că lor mai ales, celor mai năcăjiţi trebuiă să le 
dea >merinde de drume. 

Se mângără însă cu gândul că Duminecă după liturghie, va 
rosti o cuvântare care să suplinească neputinţa de-acum. Vorbirea 
asta, cu cât se apropiă Dumineca, îi treceă tot mai caldă, tot mai 
plină de lacrimi prin suflet. 

Unul dintre epitropii bisericii, Dănilă Banciu, asentat și el, 
om de cincizeci și unu de ani, veni cel din urmă să se spovedească, 
Sâmbătă seara. 

— Să ierţi, Sfinţia ta, am avut multe pe cap. 

După ce-și primi deslegarea mai rămase de povești cu popa, 


a 


de vr'o zece ani erà tot epitrop Dănilă și adeseori venià pe la 
părintele. l ' 

Dupăce vorbiră despre sat, despre biserică, despre o noră 
de-a lui Dănilă, epitropul se ridică de pe scaun să-i sărute mâna 
moșneagului, gata de ducă. Ochii-i erau împăingeniţi de lacrimi, 

— Plecaţi dar şi voi, măi Dănilă! 

— Ne ducem, părinte. 

— Ce crezi tu, cu cine mai rămânem în sat? Da'n Curmătură, 
da'n Lunca, da'n Lupu’, da'n toate satele româneşti ? 

Omul ridică din umeri. 

— Ce crezi tu, câți Români avem acolo unde plecaţi voi acum ? 

— Dumnezeu știe, părinte, vor fi multe zeci de mii. 

— Sute de mii, Dănilă, la şase sute de mii. Ştii tu ce 'nseamnă 
asta? Epitropul care știă carte dar nu prea cetiă gazete având 
multă dârveală cu economia cum spuneă el, rămase uimit auzind 
acest număr. 

— Ce să însemneze? Dacă-i atâta sumedenie de' om apoi se 
vede treaba că-i o armată românească. 

— Hm! făci moșneagul, vorbeşti și tu în dodii! Armatele 
acum sunt de milioane. Înseamnă, măi Dănilă, că neamul nostru 
e acolo, — ce-a mai rămas pe acasă, ce mai numără? Hm! Las” 
că o să vă spun en mai pe larg Duminecă în biserică, măi Dănilă. 
Noapte bună! 

Dumineca sosi și biserica se umplu de lume, mioşregi, copii, 
»opilandri, cei douăzeci și cinci cari aveau să plece ziva următoare, 
şi toată puzderia femeilor. Știă satul intreg că popa, ca de obiceiu, 
va luă rămas bun în numele tuturor dela cei cari plecau. Şi mai 
bine w'ar fi mâncat în ziua aceea oricare femeie decât să nu verse 
lacrimă la cuvintele înduioşetoare ale popii. 

Părintele Ilarie începu slujba de dimineaţă, trecu peste utrenie 
fără nici o greutate, dar de îndată ce trecă în liturghie, începu 
să-i tremure glasul, să facă pauze, ba uneori se și încurcă, ceeace 
nu i se întâmplase încă niciodată de când slujiă la altar. Cu cât 
se apropiă vremea predicei, deveniă tot mai neliniștit şi adeseori 
vedeă în liturghier cuvinte și fraze din cazania ce va spune-o în 
locul textului de liturghie. 

Când în sfârșit se termină cuminecarea celor ce plecau eși 
în ușile împărătești, făcă semnul crucii în liniștea adâncă ce se 
puse în biserică. Treci o vreme dela facerea crucii până când reuși 


— 6 — 


să spună: »Ne despărţim azi de cele din urmă proptele ale satului. 
Tot ce-a fost bun s'a dus înainte, ce-a mai rămas ne părăseşte 
acum. Dragii mei ...< 

Dar atâta fù tot din vorbirea care îi treceă de două săptămâni 
prin inimă. Glasul i se stinse, lacrimile începură să-i curgă, și un 
plâns domol-domol se făcu stăpân pe moșneag. 

Oamenii rămaseră întâi încremeniţi, căci nu erau obișnuiți 
să vadă lacrimi în ochii popii nici când luă iertăciunile dela mort. 
Il ştiau om vârtos la inimă, deși eră bun cu toată lumea. Nu peste mult 
însă creştinii îşi simţiră ochii umezi, și prin cazania asta nerostită 
popa llarie făcù să curgă mai multe lacrimi decât prin toate cele- 
lalte cu cari petreci pe cei cari plecau sub steag. 

Bătrânul intră în altar părând rușinat de ceeace păţise. 

— Dacă "'mbătrâneşte omul nici de popă nu-i mai bun, măi 
Gavrile, zise el fătului, cercând să zimbească. Insă omul văzù 
durerea din ochii bătrânului şi zise: 

— Nu-i nimic, părinte! Cei cari merg acum sunt tot oameni 
cuminţi și aşezaţi. Vor ști ei şi fără cazanie cum au să se poarte. 
N’au gânduri de prostii, să mwai teamă Sfinţia Ta. 

Popa îl privi ciudat, părând că nu auzise nimic din ce-i 
spuneă fătul. El își luă pălăria și eși din altar fără ca să mai 
împartă prescurile cu diacul, ceeace niciodată încă până acum nu-și 
uită să facă. Diacul punând în desaga lui toate prescurile, privi 
mulţumit la făt şi întreabă: 

— Oare ce să aibă, părintele? 

— Iacă-i bătrân şi-i pare rău după oameni, șopti crâsnicul. 
> Ăştia cari pleacă acum au fost cei dintâi botezați de părintele la 
noi în sat. Căci cincizeci de ani sunt de când e popă la noi. O 
lume întreagă a încreştinat-o, şi toată s'a duse. 

l lon Agârbiceanu. 


Nu vărsaţi lacrimi pe mormintele eroilor, ci slâviţi-i, ca faima 
lor să rămână în veșnicia legendelor. Maria, Regina României. 


* 


Nerecunoștința e un păcat capital. Cine răsplătește binele 
cu rău, e în mod necesar inamicul omenirei întregi, și fiecărui om 
căruia nu i-a făcut ceva bine; de aceea ingratul nu are rost să 
trăiască mai departe. Swift. 


za o 


Sonet. 

„Sunt zile ?ntregi şi nopți când nu tresare 
Nici cea mai mică frunză, — când gândești 
Ca împietrit pe ramuri la ferești — 

Si nopti sunt iar și zile, când îţi pare 


"Că stau afar’ platanii de poveşti 

“Ori cântă lin vre-un cântec. — Sunt arare, 
Și nopţi când plâng, când urlă cu turbare, 
‘Ge "ndoaie, gem, se sbat de te "ngrozești. 


— Din geamul meu, cu vechiul parc vecin 
l-am tot văzut — ş'asemeni picăturii 
Ce-ţi varsă ?n piept.când acrul ei venin, 


“Când vinul sfânt al cuminecăturii, 
'Vărsatu-s'a şi sbucium şi senin 
In sufletu-mi, din sufletul naturii. 

Ecaterina Pitiș, 


DISCURS 


wostit de presidental „Asociaţiunii“, Andrein Bârseann, în 31 Main 
1919, când Maiestăţile Lor, Regele şi Regina, au binevoit a cer- 
cetă instituțiunea noastră. 
Sire, Doamnă, 

Daţi-ne voie, nouă, membrilor „Asociaţiunei pentru 
literatura română și cultura poporului român, cea mai 
veche și cea mai mare însoţire culturală a Românilor de 
dincoace de Munţi, să dăm expresiune bucuriei nemărgi- 
nite, ce o simțim cu toţii, când vedem în mijlo:ul nostru 
pe primul Rege al României intregite, pe marele Căpitan, 
vitejiei şi înțelepciunei căruia datorăm în prima linie libe- 
rarea noastră şi recâştigarea granițelor de odinioară ale 
Daciei străbune, însoțit de nobila și neîntrecuta noastră 
Regină. 


E stai 


Suntem mândri, că putem salutà sub modestul coperiş 
al acestei clădiri, ridicate prin simțul de jertfă al publicului 
nostru şi închinate culturei naționale, pe Domnul tuturor 
Românilor, și suntem pe deplin încredințați, că sub pu- 
ternicul său sceptru şi în legătură cu fraţii noștri din ce- 
lelalte ţinuturi românești, nizuinţele noastre de înaintare 
vor află tot sprijinul de lipsă, şi instituţia noastră cultu- 
rală se va apropiă cu pași tot mai repezi de înfăptuirea 
înaltei meniri, pentru care a fost întemeiată. 

Dar, dând expresiune bucuriei de care ne simțim 
cuprinși și totodată sentimentelor noastre de cel mai pro- 
tund devotament față de Maiestăţile Voastre și de întreaga 
Dinastie, Vă rugăm respectuos, să ne permiteţi a Vă în- 
„făţișă în scurte cuvinte câteva date din trecutul însoţire: 
noastre culturale, scopul pentru care a fost ea întemeiată, 
precum și rezultatele la care a putut ajunge până acum. 

»Asociaţiunea“ noastră şi-a luvat ființă înainte de 
aceasta cu 58 ani, în timpul acela, când poporul nostru 
din părțile ardelene, scăpând de jugul iobăgiei și apoi din 
cătușele unui absolutism aspru de 10 ani, începuse a ră- 
suflă ceva mai liber și, dornic de înaintare, căută să-și în- 
tocmească mai bine școala şi biserica, ca astfel să poată 
ajunge pe celelalte neamuri, cu care locuiă împreună şi 
care nu avuseră o soartă aşă amară ca a lui. 

In dorul acesta de lumină, de înaintare, părinţii no- 
ştri se cugetară la înființarea unei însoțiri, care să con- 
tribue, alături cu școala, la sprijinirea tinerei literaturi na- 
tionale, la cultivarea limbei, la stabilirea ortografiei și, în 
prima linie, la respândirea cunoştinţelor folositoare și a 
bunelor moravuri în straturile cele largi ale poporului. 

Gândul acesta prinse rădăcini tot mai adânci în sinut 
vrednicei generaţii de pe la anii 1860, până când, după 
învingerea unor greutăţi de natură politică, el și fù adus. 
la îndeplinire de fruntașii noștri de pe atunci, sub condu- 


— 9 — 


cerea marilor Arhierei: Andreiu Șaguna şi Alexandru. 
Sterca Şuluţiu. 

Noua instituție culturală, care la început purtă numele 
de „Asociaţiunea transilvană pentru iiteratura română şi 
cultura poporului român, aveă să întrunească în jurul său: 
pe toți Românii ardeleni, doritori de înaintare, fără deo-. 
sebire de confesiune și de stare socială. 


îlnteriorul mauzoleului Şaguna. 


Scopul său eră fixat astfel în Statutele aprobate de- 
autoritățile publice de pe atunci: „Scopul Asociaţiunii e 
înaintarea literaturii române şi cultura poporului român în 
deoscbitele ramuri, prin studiu, elaborarea şi edarea de 
opuri, prin premii și stipendii pentru diferitele specialități 
de știință şi arte, și alte asemenea“. 

S'ar părcă aşa dară, că noua societate ar fi urmărit 
problemele unei Academii, deși oricare Român de dincoace 
de Munţi puteă ñ membru al ei, plătind o modestă coti- 
zație anuală, și, în adevăr, în anii dintâiu ai ființărei ei 


— 10 — 


“se şi proiectară câteva lucrări, mai ales din domeniul stu- 
-diului limbei şi al istoriei naționale, care întrau în cadrele 
“unei Academii literare și științifice. 

Incet cu încetul, însă, și cu deosebire după înființarea 
“Societății academice din Bucureşti, „Academia Română“ 
-de astăzi, Asociaţia noastră luă tot mai mult caracterul 
unei societăți de popularizare, al unei însoțiri de luminare 
şi de înălţare morală a tuturor păturilor sociale şi cu deo- 
sebire a țărănimei, care formă și atunci, ca și astăzi, te- 
.melia poporului nostru. 

Nădejdile, ce se puneau în noua însoţire culturală, 
erau cât se poate de mari. Eruditul Timoteiu Cipariu o 
numește în cuvântul său dela adunarea de inaugurare din 
Octomvrie 1861: „Un razim naţionalității române“, iar' 
marele Arhiereu Andreiu Șaguna îşi exprimă în anul ur- 
mător nădejdea, că, prin silințele tinerei instituțiuni cultu- 
wale, nu peste mult, — în câţiva zeci de ani, credeă el, — 
națiunea noastră va fi „regenerată și întinerită“: „litera- 
tura limbei noastre la asemenea grad de cultură cu ale 
celorlalte limbi culte; şcoalele şi institutele literare în stare 
înfloritoare; satele și orașele române regulate și înaintate; 
grădini şi holde frumoase cultivate, bogate de pomi fruc- 
tiferi, unde până eri-alaltăeri erau numai pălămidă și alte 
ierburi sălbatice; economia rațională la plugarii noștri; 
înflorirea artelor şi a tot felul de măestrii la Românii 
noştri... 

Fireşte, speranțele acestea prea optimiste ale unor su- 
flete aprinse de dorul de înaintare nu sau putut îndeplini 
în întregime; cu toate acestea însă, „Asociaţiunea“ tot a 
realizat câte ceva în timpul de peste o jumătate de veac, 
de când ființează. 

Ia primele decenii ale existenţei sale ea ajută un nu- 
măr însemnat de tineri doritori de învățătură, dar' lipsiți 
«de mijloace, cari cercetau școalele secundare sau cele su- 


E e a 


:perioare. Afară de aceea, ceva mai târziu, voind să înles- 
nească crearea unei clase mijlocii în sinul poporului nostru, 
-dete ajutoare unui număr și mai însemnat de ucenici şi 
de calfe dela diferite meserii și câtorva elevi dela școalele 
de comerciu. In câteva rânduri își oferi sprijinul său școa- 
lelor lipsite de mijloace. 

In acelaș timp ea nu pierdù din vedere nici sprijinirea 
tinerei literaturi naționale. In câteva rânduri ea încurajă, 
prin conferirea de modeste premii, pe scriitorii, pe care-i 
credeă vrednici de răsplată, începând cu poetul Andreiu 
Mureşanu, ale cărui poezii fură premiate cu modesta sumă 
-de 50 galbeni, — iar câteva lucrări literare și științifice 
le tipări pe cheltuiala sa. Afară de aceea, voind să ţină 
în curent pe membrii săi cu lucrările sale şi de altă parte 
voind să deschidă scriitorilor noştri un organ de publici- 
tate pentru lucrările lor literare, istorice și ştiinţifice, în- 
fiinţă în anul 1868 revista „Transilvania“, care există până 
acum și care, cu deosebire sub conducerea neobositului 
“George Barițiu, cuprindeă materii de interes, mai cu seamă 
din domeniul Istoriei naționale. 

Mai târziu, sub auspiciile ei se publică „Enciclopedia 
'român〠în 3 volume mari și „Dicţionarul numelor de lo- 
calități“ cu populațiune română, din Transilvania, Bănat 
şi părțile ungurene, — lucrări care aduseră servicii reale 
publicului nostru. 

Pentru concentrarea intelectualilor noștri și pentru 
gruparea lor după specialităţile cu care se ocupă, se în- 
tocmiră în anul 1goo Secţiunile științifice și literare, — 
«mai pe urmă opt la număr, — care aveau să dea mână 
de ajutor comitetului central în chestiunile de specialitate 
și care în timpul din urmă începuseră a luă oarecare avânt, 
când fură cu totul împedecate în activitatea lor prin ma- 
“rele răsboiu mondial, din care a răsărit, între altele, între- 
„girea vechiului nostru patrimoniu. Pentru înlesnirea cerce- 


EE 


tărilor științifice şi literare, şi pentru a pune la îndemâna 
publicului cărți bune române și sireine, se înființă, partea 
cea mai mare prin daruri dela particulari și dela societăți, 
o modestă bibliotecă, de prezent de aproximativ 30.000 
volume şi broşuri, şi care, între altele, cuprinde o colec- 
țiune prețioasă de jurnale și reviste de ale noastre, pre- 
cum și un număr oarecare de documente istorice şi de 
corespondențe de ale bărbaților noștri de seamă din trecut, 
De altă parte, pentru adunarea și păstrarea amintirilor 
istorice ale neamului nostru, precum și pentru cunoaşterea 
felului de vieață şi a aplecărilor artistice ale poporului 
nostru se întemeiă în deceniile din urmă un modest Muzeu 
istoric și etnografic, adăpostit, ca și biblioteca, în clădirea 
în care ne aflăm, și care muzeu sperăm că se va desvoltă. 
din ce în ce în viitor și va cuprinde tot mai multe din 
amintirile istorice şi din comorile de artă ale poporului 
din care facem parte. 

O atenţiune deosebită a dat „Asociaţiunea€ noastră 
creşterii tinerelor generaţii de fete, convinşi fiind membrii 
ei, că dela buna îndrumare a femeilor atârnă în mare parte 
viitorul unui neam. Spre scopul acesta întemeiă cu mari 
jertfe, aici în Sibiiu, încă în anul 1886, Şcoala civilă de 
fete a ei, împreunată cu internat, cea dintâiu şcoală mai 
înaltă de fete la noi, Românii din aceste părți, școală care 
ființează și astăzi, aflându-se în al 33-lea an al existenței 
sale. Deși greutăţile impreunate cu susținerea acestei școli 
au fost foarte mari, avem deosebită satisfacțiune, că din 
școala noastră au eşit rânaduri-rânduri de eleve bine pre- 
gătite, care trăiesc astăzi, ca mame vrednice, în toate col- 
ţurile locuite de Români în ţinuturile de dincoace de Munţi 
şi câteva chiar şi în vechiul. Regat. 

Lucrarea de căpetenie a însoțirii noastre culturale, însă, 
a fost de bună seami încercările ei de a respândi lumina 
şi a susţineă viu sentimentul național în straturile largi 


— 13 — 


ale poporului nostru, şi cu deosebire a contribui la ridicarea 
intelectuală, morală și economică a țărănimei noastre. 
Ajutată de despărțămintele sau filialele sale, mai pe 
urmă în număr de 87, precum și de număroase agenturi 
comunale, conduse și unele şi altele de intelectualii noștri, 


& 
D i ql” 
A = 
h 
Peri É Sra i, 
gerih anga n ms ar w A. goo 
` ; ; oR y 
3 Ey | Tag 
$ an i : 
y E 
a 
S ina eo ci e E NI 


Biserică românească veche din Ardeal. 


cari trăiau în mijlocul poporului, ea căută să deslege 
această însemnată problemă prin ţinerea de prelegeri şi 
de conferențe — acestea din urmă pentru publicul dela 
orașe, — prin înființarea de biblioteci poporale, al căror 
număr eră înainte de începerea răsboiului din urmă, ca 
şi al agenturilor comunale, de vre-o 600; prin întocmirea 
de expozițiuni mai mari și mai mici: agricole, de industrie 


RE | e 


casnică, etnografice şi higienice; prin premiarea grădinilor: 
celor mai bine îngrijite, a vitelor celor mai. frumoase și 
a costumelor naționale celor mai alese; prin deprinderea. 
celor necunoscători de carte cu cetitul şi cu scrisul; prin 
distribuirea gratuită de scrieri potrivite pe seama celor 
mici și celor mari, cu deosebire cu prilejul adunărilor 
generale ale despărțămintelor și al ţinerii prelegerilor 
poporale; prin publicarea a două serii de cărticele scrise 
anume pentru popor și care poartă numele de „Biblio- 
teca poporală a Asociațiunii“ ; prin inițiarea unei modeste 
publicațiuni pe seama tineretului, sub numele de „Biblio- 
teca copiilor“ ; prin trimiterea la faţa locului, în anii înainte de 
începerea răsboiului, a unui conferențiar agronomic, menit a 
da poveţe şi îndrumări practice pentru o mai bună lucrare a 
pământului, pentru îngrijirea mai rațională a vitelor și pentru 
o mai avantagioasă folosire a produselor agricole; şi tot în 
timpul din urmă, la inițiativa şi cu ajutorul marelui binefăcător 
basarabean Vasile Stroescu, prin înființarea de cooperative 
sătești și de alte însoțiri culturale și economice. 

Dacă mai socotim şi sprijinul moral dat ostașilor 
noștri în cursul îndelungatului răsboiu prin care am 
trecut, sprijin oferit prin distribuirea gratuită a mai multor 
zeci de mii de cărticele între cei aflători prin spitale, la 
“front şi în taberile de prisonieri, — precum și admini- 
strarea fundațiunilor create de particulari și încredințate 
„Asociaţiunei€, cu scopul de a ajutoră tineretul doritor 
de învățătură, dar lipsit de mijloace, şi cu alte scopuri 
culturale, — credem că am atins aproape tot, ce a fost în 
stare a făptui însoţirea noastră culturală în cursul vieței 
sale de aproape şase decenii. 

Rezultatele obținute poate că sunt prea modeste pentru. 
un timp așa de îndelungat; cine voiește să judece, însă, cu drep- 
_tate trecutul ei, nu trebuie să peardă din vedere împrejurările, 
în care sa putut desvoltă această modestă activitate. 


E Dia 


Ori cum sar judecă lucrurile, un merit totuș îi revine: 
și „Asociaţiei“ noastre, — până în anul 1895 „Asocia- 
ţiunea transilvană“, iară de atunci încoace, nu din voia sa, 
ci totuși spre folosul general, „Asociaţiunea pentru lite- 
ratura română şi cultura poporului român“ din toate ți- 
nuturile de dincoace de Munţi, — meritul de a fi con- 
tribuit și ea la înfrățirea sufletelor şi la pregătirea lor: 
pentru zilele mărețe, pe care nia fost dat a le ajunge 
sub înțeleapta și hotărita conducere a Maiestăţii Voastre. 

De astăzi înainte orizontul se deschide larg şi senin 
înaintea ei; din modesta „Asociaţiune transilvană“ ea va 
puteă ajunge însoțirea culturală a tuturor Românilor, lu- 
crând împreună cu celelalte surori ale ei la înălțarea 
Neamului din întreg cuprinsul Daciei întregite, iar acest 
sfios edificiu va fi în adevăr, cum începuse a se numi 
şi până acum, Casa Neamului, Casa națională. 

Și suntem pe deplin convinşi, că sub fâlfăirea măre- 
țului nostru tricolor național și sub părinteasca ocrotire 
a Maiestăţilor Voastre, însoțirea noastră va înflori din ce 
în ce mai mult și-și va puteă împlini cu succese din ce 
în ce mai mari menirea sa de luminătoarea şi îndreptă- 
toarea pe căile cele bune a masselor largi ale poporului. 

Salutând, deci, din nou pe Maiestăţile Voastre și 
mulțămindu-Vă din adâncul inimilor noastre pentru bună- 
voința ce ni-ați arătat-o, onorându-ne cu înalta Voastră 
prezenţă, Vă rugăm, Sire, să nu încetaţi a acordă și în 
viitor aceeași bunăvoință însoțţirei noastre culturale, și a 
nu ne luă în nume de rău, dacă Vă rugăm respectuos, 
să binevoiţi a primi prezid-nţia de onoare a ei. 

Să trăiţi, Maiestate ! 

Să trăiască Maiestatea Sa Regina şi întreagă Fa- 
milia Regală | 

Traiască, în veci trăiască România întregită, una și 
nedespărțită | 


— 16 — 


Cuvinte alese. 


Orice țară, care nu atinge nicăiri Marea, trăieşte numai pe 
jumătate. 
x 
Frumuseţa are o ciudată putere asupra inimii omului; îl ajută 
“să treacă peste multe dureri, călăuzindu-l prin această »vale de 
Jacrimi« către tainele lui Dumnezeu. 


x 


Când pe neprevestite dau de un strat de crini, care-și înalță 
mândra strălucire dintr'un pământ crepat şi setos, par'că-mi vine 
:să cad în genunchi şi să mă închin Mânii aceleia Mari, care face 
astfel de minuni. În asemenea clipe, pare că deodată înţeleg taina 
adevărurilor ascunse, care sunt în deobşte prea adânci, ca să le 
priceapă inimile omenești. În asemenea ceasuri nici o tristeţă nu 
mai pare să însemne ceva, nădejdea răsare în triumf! chiar şi mor- 
mintele își pierd groaza, și nesfârșita lui Dumnezeu milă se în- 
“tinde ca o binecuvântare asupra pământului. 


* 


Suferința e învățătorul cel mare, și ca îutr'o vedenie limpede 
-am simţit, că un popor, care a știut cum să sufere, are și dreptul 


la vieaţă. 
* 


Nici un foc nu curăţă ca focul jertfei; nici o flacără nu se 

suie mai drept până în inima Dumnezeirii. 
* 

De aceea, o ţara mea, nu te gândi niciodată, care ţi-au fost 
încercările, nici care pot să mai fie. Prin flacără trebuie să treacă 
oţelul înainte de a fi o bună sabie tare. Fie-ţi nesguduită credința 
şi susține-ți speranța; mai mare ești prin suferinţele tale și prin 
felul, cum le-ai purtat, mai vrednică ești de biruinţă. 

* 


Sufletele eroilor noştri morţi şi-au făcut drum sr  'aimă; 
izbânda pământească mare înţeles decât numai dacă cej’ *erii 
“stă înaltă ca o culme. tagai 

Maria, Regina României. 
— -ep i 


i 
4 
i 
a 


ANTIM IVIREANUL.* 


Activitatea lui Antim, depusă în serviciul culturei româ- 
nești, începe la 1691 şi se sfârşeşte la 1716, de-odată cu moartea 
sa. Nu apare în răstimpul acesta aproape nici o carte din ti- 
pografiile muntene, de care să nu fie legat numele lui, ca ti- 
pograt sau editor, ca traducător, compilator sau autor, sau ca 
cel ce a îndemnat pe alții să lucreze. Pe lângă aceste tipărituri, 
el sau elevii lui copiează cu o frumoasă slovă caligrafică cro- 
nici şi alte scrieri ce aveau. să răspândească cultura în stratu- 
rile largi ale populaţiei. Aducându-și aminte de indepărtata sa 
patrie, Antim trimite din ţara sa adoptivă principelui Wakhthang, 


J: Stgumă fan băbgaba embgby: Am'Boo bgdb: 
gobo bobo bb>mdj 009: c96wm35bg3 bg: 
J: Bo gəhgo hgb 309 3g: DAF 09 grow: 
Bo bmg Ig 4599: gg amobodăg dy 6: 
J: D Bo Bosmaboga: m gJoGgo bgg6'dog: 
moge Egbo: g: Jo 8rganggdo 6g: 
Versuri românești tipărite cu caractere georgiane de MIHAIL 
ŞTEFANOVICI (1710) 
(După I. Bianu și N. Hodoș, op. cit.) 


guvernatorul Georgiei, pe un ucenic al său, Mihail, fiul lui 
Ştefan, care tipări în Tiflis o Evanghelie (1709) și un Liturghier 
(1710) în limba georgiană, având de sigur consimţământul lui 
Constantin Brâncoveanu, care se puteă lăudă că prin munifi- 
cenţa sa a dat cărţi bisericeşti tipărite nu numai Românilor și 
Grecilor, ci şi Arabilor şi Georgienilor. 

Dar însemnătatea lui Antim în literatura noastră stă mai 
ales în predicile — «<didahiile» — sale. El e întâiul care a în- 
teles importanța amvonului şi nu se sfieşte să spună verde că 
«citaniile şi tâlcurile, îndrăznesc a zice, că sânt mai bune decât 
citania ` “tei Evanghelii». Predicele sale sânt în cea mai mare 
partt “Ac sau compilate din operele marilor predicatori or- 
todocşi; mai ales vestitul predicator al comunității greceşti din 
Veneţia, Ilie Miniat, îi serveşte de model. Dar dacă aceste 
predici nu pot ridică, în cele mai multe cazuri, pretenția de 
originalitate, ele denotă, prin alegerea lor, cât de adânc înţe- 


F Continuăm publicarea excelentéi hicrări a d-lui Sextil Puşcariu, istoria literaturii 
noastre vechi, care în curând va apare şi în volum separat. 


2 


O 


Ir FCI GER 
A v 27, E | 


iz 
IE 
FR 


“i 


t 


Ap 


Și 
n 


1 a 


"a dA) AROLAN 
Portretul lui Wakhthaug IV din întâia Evanghelie georgiană, 


tipărită la 1709 la Tiflis de MIHAIL ŞTEFANOVICI 
(După I. Bianu şi N. Hodoș, op. cit.) 


LA ERTZ 


— 19 — 


legeă Antim importanța educativă a povețelor rostite în atmo- 
sfera solemnă a lăcașului dumnezeesc. Numai arare-ori îl vedem 
urmând drumul celor mai mulţi dintre predicatorii vechi ai bi- 
sericii (Origen, Vasile cel mare, etc.), care aveau o deosebită 
predilecție pentru polemici de natură teologică, pentru tălmă- 
ciri măiestrite și abstracte de amănunte, pentru aflarea cu orice 
preţ a simbolului în cuvintele Mântuitorului, chiar când acestea 
sânt clare ca izvorul de munte. În schimb el caută acèle predici, 
care tratează un subiect actual, care .biciuesc un rău primejdios 
pentru societatea românească şi caută să abată pe ascultăţorii 
săi dela năravurile rele ce-i stăpânesc. Astfel, el găseşte, pri- 
vind în jurul său, că e o greşală caracteristică pentru: neamul 
românesc nesupunerea şi lipsa de respect față de autorităţi, şi 
caută să-l combată; el vede conservatismul ce poate deveni 
primejdios, făcând pe oameni să se opună oricărui progres, şi 
le aduce înainte pilda cu viermele din rădăcina hreanului, că- 
ruia «de-i va zice cineva să iasă de acolo, să meargă la alte 
rădăcini mai bune și mai dulci, el zice că mai dulce decât 
hreanul nu este, că acolo s'au născut și întru aceea sau po- 
menit»; se îndreaptă, bine înţeles, împotriva lipsei de religio- 
zitate sinceră a celor ce găsesc mijloace să facă compromisuri 
chiar cu legile bisericii, având câte «doi duhovnici, unul la 
țară şi altul la oraş: la cel de la ţară, ca la un om prost, spune 
păcatele cele ce socotește el că sânt mai mari, iară la cel de 
la oraș spune păcatele ce socoteşte că sânt mai mici, neguţi- 
torind şi meșteșugind taina ispovedaniei» şi retăcând că «mân- 
căm carnea şi munca fratelui nostru creştinului şi bem sângele 
şi sudoarea feţii lui»; cu vorbe aspre dojeneşte el fudulia, în- 
dreptându-se mai ales împotriva femeilor vanitoase, cărora le 
aduce pilda Sarei, soția lui Avram, care nu se. sfiă să-şi pri- 
mească oaspeţii frământând pâne: «Oare să fie acum vreuna 
așa? Ba, căci ia scoate mâna Sarei! O văd plină de cocă. 
Scoate și mâna unei muieri de acum! O văd plină de inele şi 
scule, Caut şi văd faţa Sarei, plină de pielm. Văd şi faţa unei 
muieri de acum, plină de fleacuri drăceşti.» E multă demnitate 
în aceste predici, în care se îndreaptă cu energie şi cu vorbe 
` puternice împotriva viţiilor şi a prostiei. Atuncea când condamhă 
vieaţa stricată, lipsa de religiozitate, profanarea celor sfinte, vor- 
bele lui devin lovituri, iar când apără sfințenia preotului, el află 
2" 


— 20 — 


accente energice ca acestea: <Şi nime să nu socotească din 
voi şi să zică în inima lui: Dar ce treabă are Vlădica cu noi, 
nu-şi caută vlădicia lui, ci se amestecă într'ale noastre? De 
wați ştiut până acum şi de mau fost nimeni să vă înveţe, iată 
că acum veţi şti că am treabă cu toţi oamenii câți sânt în 
Țara românească, dela mic până la mare și până la un copil 
de ţâță — afară de păgâni şi din ceia ce nu sânt de o lege cu 
noi. Că în seama mea vau dat stăpânul Hristos, să vă pasc 
sufletele voastre şi dela mine va să ceară pre toţi, iar nu dela 
alţii, până când vă voiu îi păstor». 

| Tot din domeniul oratoriei face parte și strălucita pledoarie 
ce o ţină el în faţa Domnului, care voiă să-i ceară demisia. 
Căci dacă în «Didahii» el a avut modèle celebre, apărarea sa 
personală e originală. Și ea se caracterizează, ca şi predicele 
sale, printr'un rezonament limpede, prin citarea de argumente 
sigure, prin tonul sincer care cucereşte inima, prin energia 
expresiei şi prin mândria omului conștiut de dreptatea şi de 
calităţile sale superioare. «Eu, aici în ţară, mam venit de voia 
mea, nici de vreo sărăcie sau lipsă, nici mănăstirea Sneago- 
vului nu am luat-o cu de-a sila». De asemenea el nu râvneă 
nici la mitropolie: «Eram odihnit cu atâta şi-mi ajungeau neca- 
zurile ce petreceam... Mitropolia mam luat-o cu sila nici cu 
mite, nici cu rugăciuni». Dacă însă, prin voia lui Dumnezeu, 
a ajuns odată în îruntea bisericii, atunci nu se cade să fie obidit, 
câci «Dumnezeu nu glumeşte» şi «răul a face este lesne, iar 
a se desface este cu nevoie». 

Ştim că şi când Mavrocordat îl depuse din scaunul mitro- 
politan, Antim ceri voie să-şi justifice ţinuta sa înaintea Dom- 
nului. Dar Mavrocordat nu eră Brâncoveanu, și nefericitului mi- 
tropolit nu i se dădù ocazia să-și apere dreptul. 


Iscălitura lui ANTIM, Mitropolitul Ungro-Viahiei, 


ERE AS 


20. ION NECULCE. 

Cele mai strălucite pagini literare în tot cursul literaturii 
noaste vechi le-a scris lon Neculce. 

S'a născut pe la 1672 dintro familie boierească, înrudită 
cu mulţi boieri mari din Moldova, care însă nu dăduse încă 
oameni străluciți. Rămas orfan de tânăr, copilăria şi-o petrecuse 
în casa unei surori a bunicei sale, cu care fugi «de răul Leşilor», 
sub domnia lui Const. Cantemir, petrecând patru ani în Mun- 
tenia. Reîntors în Moldova, el urcă treptat scările boieriei. E 
vătav-de-aprozi supt Antioh-vodă, mai târziu vel-agă. Jn întâia 
domnie a lui Mihaiu Racoviţă ajunge mare sluger, iar supt a 
doua domnie a lui Antioh Cantemir devine mare-spătar. La 
1707 îl vedem pe tânărul boier, împreună cu alţii, caimacam 
domnesc. Sub cei doi Domni următori, Racoviţă și Nicolae 
Mavrocordat, fiind considerat ca om al Cantemireştilor, el e 
ținut de o parte trebuind întrun rând să fugă chiar în Po- 
lonia. Venind însă — pentru 8 luni — pe scaunul Moldovei 
Dimitrie Cantemir, e făcut iarăşi mare-spătar și, bucurându-se 
de încrederea desăvârșită și de iubirea Domnului său, fu ridicat 
la rangul de hatman. Când învățatul său Domn, în urma poli- 
ticei sale rusofile, trebui să pribegească în ţara prietenilor săi 
Ruși, Neculce îl întovărăși, împreună cu puțini alții. 

De aici începe pentru el un șir de zile grele, Cantemir, 
desamăgit şi înşelat în aşteptările sale, eră iritabil iar necazul 
şi-l vărsă pe cei din împreţurimea sa. In Neculce el nu vedeă 
pe prietenul devotat, care-și părăsise ţara şi pe ai săi ca să-l 
întovărășească în pribegie, ci se purtà cu el ca un Domn cu 
supusul său. Cu toate acestea, când Neculce voiă să se înapo- 
ieze, el nu-l dădii siobod, deşi dorul de ţară îl chemă puternic 
din această Rusie, de la care nu se aşteptă la nici un bine: 
«de viața mea îmi eră cum îmi eră, dară mai mult îmi eră 
de copiii miei, la ce vor rămâne, că numai doară soldaţi să fie, 
iară la alte boierii nu încap». 

In sfârșit, după doi anii se dădu voie să se întoarcă. Dar 
i se confiscaseră moșiile, iar asigurarea pe care i-o dădù Ma- 
vrocordat «că toate greşelile sânt iertate» nu i se părù o chi- 
zăşie destul de puternică. Petreci deci alţi şapte ani în pribegie, 
de astădată în Polonia, până ce, după moartea celui ce-i hră- 
pise moşia, a lacomului și puternicului vornic Costachi Lupu, 


— 2 — 


se hotărî să se întoarcă în țară. În 1727 îl întâlnim «biv hatman 
la laşi», iar supt Grigore Ghica el e, în amândouă domniile 
acestuia, mare-vornic de Ţara-de-sus. In curând însă e din nou 
bănuit, închis şi prigonit, iar după ce e liberat, i se dă, la 
bătrâneţe, funcțiunea neînsemnată de staroste de Putna. Supt 
Const. Mavrocordat fu numit membru întro comisie judecăto- 
rească în laşi, cu. leafă de 50 de lei pe lună. A murit în anul 
1744 sau 1745, 


În. prefața cronicei sale, Neculce iscăleşte «biv vel vornic», 
ceeace dovedește că ela început să-şi scrie istoria după ce-și 
pierduse demnitatea de mare-vornic, deci după anul 1732. Dl 
lorga a arătat şi prin alte dovezi că cronica e scrisă la bătrâ- 
nețe. Faptul acesta explică tonul blând al ei. Ne mai fiind an- 
gajat în luptele zilnice, simpatiile pentru protectori şi urile faţă 
de prigonitori “au mai domolit şi, în negura amintirii, figurile 
apar supt o lumină mai iertătoare, liberate de colorile prea vii 
pe care le dă o privire din faţă în faţă și care sânt supărătoare 
întro descriere pe care nu o mai poți ceti cu ochiul contem- 
poranului. 

Și din fire Neculce a fost un omi drept. Deşi a avut să 
sufere mult în viaţă — sau poate tocmai din această cauză — 
el e iertător față de slăbiciunile altora; chiar vorbind despre 
dușmanii săi, află explicaţii pentru greșelile lor şi nici odată 
nu ascunde sub tăcere calitățile lor: precum nu e un pane- 
girist față de cei ce l-au scutit, nu e nici odată un ponegritor 
a] celor ce l-au tratat rău, ci totdeauna omul drept, fără să lase 
ca patima să întunece liimina judecății adevărate. 

«Moldovenii? şi «țara», iată cele două noţiuni care preo- 
cupă totdeauna pe acest bun patriot. Ele înainte de toate îl 
fac să acorde omagiul de recunoștință chiar dușmanilor săi 
personali, când aceştia sânt insă buni patrioți şi apără ţara şi 
poporul. Dar tot aceste sentimente pot face ca blândul Ne- 
culce să erupă în cuvinte pătimașe împotriva acèlor dușmani, 
care ħu erau ai săi, ci ai țării, Grecii. Împotriva lor se în- 
dreaptă, și Nicolae Costân şi autorul cronicei numite a lui Muste, 
dar nici unul dintre cronicarii şi scriitorii timpului nu i-a ur- 
mărit cu atâta necruțare şi în mod atât de consecvent ca acest 
patriot, revoltat în adâncul sufletului său de uneltirile acestor 


— 23 — 


streini ce exploatau ţara. De câte ori i se dă ocazia, e! îi supune 
unei critice aspre, întrețesută cu o satiră mușcătoare și caută 
mereu pe Grecii cunoscuți lui, ca să le pună în spate vina ob- 
ștească a Grecimei aciolate în România. 

«Aşă socotesc eu cu firea mea această proastă: când a 
vrea Dumnezeu să facă să nu fie rugină pe tier, şi Turci în 
Țarigrad să nu fie, și lupii să nu mânânce oile în lume, atunce 
poate nu vor fi nici Greci în Moldova și în Ţara muntenească, 
nici or fi boieri, nici or puteă mâncă aceste două ţări cum le 
mânâncă... Focul îl stingi, apa o iezeşti şi o abaţi pe altă parte 
vântul, când bate, te dai în lături întrun adăpost şi te odihneşti, 
soarele întră în nouri, noaptea cu întunerecul trece şi se face 
iar lumină, — iar la Greci milă sau omenie sau dreptate sau 
nevicleșug, nici unele de aceste, sau frica lui Dumnezeu!» 

Grecul Ipsilanti câştigă o victorie asupra Nemţilor, dar iată 
cum: <lară Hatmanul cu o:stea... s'au întors înapoi, fiind Grec 
cu piele de iepure la spate şi au fugit toată noaptea și 
i Sau făcut ziuă la Bistriţă... că, când s'au fost tâlnit cu oastea 
cea nemțească, tremură de frică şi vrea să fugă. lară Turcii, 
văzându-l că va să fugă, au început a-l sudui și au scos săbiile 
asupra lui, să-l taie; iară hatmanul, dacă au văzut că fac Turcii 
vorbă asupra lui, Sau slobozit, de frică, asupra Nemţilor şi s'au 
tâmp lat acea izbândă». 

Unul singur dintre domnitorii români e tratat deosebit de 
vitreg, de Neculce, e acel Dumitru Cantacuzino, despre a căruia 
scurtă domnie încă nimeni nu a găsit cuvinte de laudă, El vor- 
beşte despre relaţiile scandaloase de dragoste ale Domnului 
cu o damă de curte, Arhipoaia, şi cu fiica sa, care «erà tânără 
şi frumoasă și plină de suliman, ca o fată de rachieriţă», pe când 
Domnul «de bătrân, dinţi în gură nu aveă; dimineaţa îi încleia 
de-i puneă în gură, iară sara îi descleiă cu uncrop şi-i puneă 
pe masă, și carne în toate posturile cu Turcii dimpreună mâncă. 
Oh! oh! oh!» Din acest «oh, oh, oh!» final se vede toată indi- 
gnarea scriitorului față de purtarea scandaloasă a lui Dumitru 
Cantacuzino, indignare cu atât mai mare, cu cât cel ce dădeă 
prilej la scandelă nu eră un om oarecare, ci un Domn român, 
Care prin sceptrul ce-l purtă deveneă o persoană aproape sfântă. 

Dar din citațiunea aceasta se mai deprind pentru noi două note 
caracteristice ale scriitorului Neculce: sinceritatea sentimentului 


— 4 — 


său, care une-ori erupe în exclamații lirice, şi deosebita mä- 
iestrie cu care știe schiţă prin câteva trăsături figura unui om, 
făcând să trăiască înaintea ochilor noştri. Căci Neculce nu 
caută ca din faptele unui om să scoată figura abstractă, istorică 
a lui, nici nu e psihologul care să caute să pătrundă în sufietul 
celor ce conduc politica unei ţări și să descopere cauzele acţi- 
unilor lor — acest fel de a scrie aparţine istoricilor moderni — 
ci el e povestitorul de talent, care vede lucrurile şi persoanele 
limpede și are darul să ni le evoce tot atât de clar cum le-a 
văzut el. Nu prin descrieri amănunțite, ci prin câteva trăsuri 
caracteristice. Astfel în cronica lui Neculce nu se perindează 
oameni care se deosebesc unul de altul numai prin timp, prin 
nume sau rang, ci el creează o galerie, în care locul fiecăruia 
e fixat într'o ramă bine definită în care fiecare apare ca o per- 
sonalitate, cu o fire deosebită şi, mai mult decât atâta, cu un 
exterior bine precizat. 

lată Petru cel Mare, ţarul Rusiei. Descriindu-l ca pe un 
om mare, înalt, gros, rotund la faţă, oacheş și cam smad, el 
nu uită să pomenească şi de acel tic nervos: «cam aruncă 
câteodată din cap îluturând», care e deosebit de evocativ. lată 
Duca-Vodă, bătând însuşi cu bățul său în opt muchi pe zlotași, 
până-i omoră; el e posomorit, se uită crunt «ca să iee oamenii 
de frică... Erà om nu prea înalt şi gros, burduhos și bătrân; 
numai îşi cerneă barba; pe atâta se cunoşteă că nu aveă acătare 
minte sau frică de Dumnezeu». Const. Mavrocordat eră «prea 
mic de stat şi de făptură proastă și căutătura încrucişată și 
vorba lui înceată... eră om da-l întorceau şi alţii... [dar] îi eră 
dragă învățătura, corespondenţii de toate ţările să aibă, prea 
silitori spre veşti, ca să știe ce se face prin alte țări, ca să 
dobândească nume lăudat la ţară». Tot Neculce e cel care ne 
înfățișează pe Dosofteiu cu cuvintele de laudă pe care le-am 
citat la alt loc, iar vorbind despre M. Costân, al cărui tragic 
sfârşit ni l-a descris atât de duios, găseşte totdeauna cuvinte 
calde de apărare. 

Astfel descrierea lui e totdeauna colorată, vie, amănuntele 
cele multe cu care o împestrițează îi dau relief și ne face să-l 
urmărim cu interes. Ca un moș sfătos, ce e, ne povestește 
bunăoară despre şampania ce sau băut la intrarea Impăratului 
în laşi, despre acel vin «dela Franţuji... care, îndată ce au băut 


— 25 — 


au înmărmurit toți de beți şi nau mai știut cum au dormit 
întracea noapte, şi Domnul, şi boierii». Figurile sal: nu-s nici 
odată căutate, podoabele stilului său sânt potrivite cu simpli- 
tatea felului său bătrânesc de a povesti. Un proverb popular, 
o citaţie din biblie care circulă în gura tuturor — căci lui nu-i 
place să se impopoţoneze cu citaţii din scriitorii mari — iată 
mijloacele lui cele mai preferite spre a da plasticitate stilului 
său. Când Ilie Cantacuzino se împacă cu Grecul Morona, el 
exclamă: «calul râios găsește copaciul scorţos». Grecul Iordache 
Ruset ţine pacea ce o face cu Brâncoveanul «precum ţin cânii 
Vinerile»>. Când candidatul de domnie voeşte să pară că nu el 
se îmbulzeşte la tron, ci că îl primeşte mai mult forţat de alţii, 
Neculce zâmbește asemănându-l cu «fata ceea ce zice unui 
voinic: fă-te tu a mă trage şi eu oi merge plângând», iar când 
Rușii cred că a luă tronul turcesc nu le va face nici o greutate, 
Neculce, mai experimentat decât aceştia, dă bătrâneşte din cap, 
scriind: «Cum ar luă oarecine cârpa unei femei din cap, aşă 
țineau ei că ar luă şi ar bate puterea împărăției turcești». 
Dacă ar fi să facem o paralelă între ceilalți cronicari și 
între Neculce, atunci cel mai apropiat în felul de a povesti e 
Radu Popescu, care întocmai ca Neculce iubeşte amănuntele, 
îi place să descrie situaţiile cu culori vii, cu un cuvânt, îi place 
să povestească. Şi unul şi altul rămâne persona! de la un capăt 
la altul al cronicei sale. Dar ce deosebire între sufletul curat, 
între simțul de dreptate și spiritul aristocrat al lui Neculce, şi 
între firea pornită spre ură şi nedreptate, între lipsa de ca- 
racter şi de cultură sufletească a parvenitului Popescu, care 
scrie ca să-şi răzbune sau să-şi facă mână bună la cei də sus! 
In privinţa firii sale Neculce se aseamănă cu Ureche și cu Miron 
Costân, cu acei boieri cu iubire de ţară și cu patriotism cald, 
care iau pana în mână pentru ca să nu se uite trecutul nea- 
mului moldovenesc. Neculce nu are în măsură atât de mare ca 
Logofătul Miron discernământul istoric şi mai ales, e mai puţin 
erudit decât N. Costân, de care se deosebeşte mài mult. Cultura 
lui nu întreceă pe aceea a boierilor de pe timpul său: cu greu va 
fi ştiut vreo boabă latinească sau elinească. Dar aceste cunoștințe 
nici nu le credeă el necesare şi simțeă o repulsiune firească faţă 
de citaţiile din autori streini. În prefața sa ne spune că şi-a scris 
letopiseţul până la Duca cel bătrân «din izvoade ce le-a aflat 


— 26 — 


pe la unii şi alţii», dar mai ales «din auzitele celor bătrâni boieri», 
«iar dela Duca-vodă cel bătrân înainte, până unde s'a vedeă 
la domnia lui loan-vodă Mavrocordat, nici de pe un izvod a 
nimărui, ce, am scris singur dintra mea ştiinţă câte s'au tâm- 
plat de au fost în viaţa mea. Nu mi-au trebuit istoric străin să 
citesc şi să scriu, căci au fost scrise în inima mea». 

Totuşi respectul său pentru istoriogratie și pentru istoricii 
erudiţi îl face să se oprească un moment în felul de a scrie 
care-i conveneă lui mai mult. Acest scriitor, care înainte de 
toate eră un povestitor, ar fi dorit să împodobească letopiseţul 
ţării sale cu legendele atât de interesante care circulau pe atunci 
din gură în gură. Scriitorul deprins a spune totdeauna cuvântul 
potrivit spre a înviă pe un mort scump din istoria ţării sale, 
găseă în aceste elemente tradiționale, povestite de bătrâni și 
cântate de popor, nota caldă, trăsurile caracteristice care ar îi 
dat povestirii sale asupra vremurilor de demult plasticitatea na- 
rațiunii evenimentelor contemporane. Dacă ar fi fost fără pre- 
mergători, Neculce ar fi plăsmuit de sigur din aceste amintiri 
tradiţionale o istorie vie şi literară a neamului său. Dar cetind 
scrierile celorlalţi, şi mai ales ale lui M. Costân, observă asprimea 
cu care judecă acesta basnele şi scorniturile lui Eustratie Lo- 
gofătul, Simion Dascălul și Misail călugărul. Afară de aceea el 
rămase oarecum nedumerit văzând că M. Costân, care de sigur 
cunoşteă şi el aceste tradiţiuni, nu le-a dat nici o însemnătate. 

Astfel el părăseşte planul de a-și împodobi letopiseţul cu 
ele; dar eră un om prea mult de gust, eră un prea mare artist, 
ca să renunțe cu totul la ele. Şi de aceea şi-a făcut socoteala 
în modul următor: basnele lui Eustratie şi a celorlalţi, «Miron 
Logofătul şi cu Nicolae, fiul său, nu le-au scris, şi-i ocăreşte ; şi se 
cade să-i ocărească unde face că sânt Moldovenii din tâlhari; bine 
face că-i ocărește şi zice că sânt basne. lară pentru Dumbrava-roşie, 
cum că au arat-o Bogdan-vodă cu Leşii, Miron Logofătul au lăsat 
de mau scris; dară aceea zic să nu fie basnă ; pentru neamul Movi- 
leştilor și cum li s'a numit acest nume dintru Ștefan-vodă cel Bun, 
«Moghilă», iar nu-i basnă; şi altele multe mor fi ştiut istoricii 
[streinii] ca să le pomenească toate. Deci o samă de istorii 
mai ales şi noi nu le-am lăsat să nu le scriem; însă nu le-am 
scris la rândul lor, ce s'au pus de o parte; înaintea domniei 
Dobijei-vodă sau scris; ce cine va vrea să le creadă, bine va 


— 97 — 


fi, iară cine nu le va crede, iarăşi bine va fi; cine cum îi va 
îi voia, aşă va face. Că mulţi istorici străini în alte ţări nu le 
ştiu toate câte se fac în alt pământ; tot mai bine ştiu cei de 
loc decât cei străini». 

Astfel Neculce pune, ca un fel de introducere la letopi- 
sețul său, acea Samă de cuvinte ce sânt auzite din om în om, 
de oameni vechi și bătrâni și în letopisețe nu sânt scrise, în care 
păstrează anecdotele preţioase despre vremile apuse, din care 
peste 200 de ani, poeţii noştri mari şi-au scos motivele celor 
mai frumoase poezii epice româneşti. De aici a scos Bolinti- 
neanu subiectul baladei sale «Mama lui Ștefan-cel-Mare», de 
de aici C. Negruzzi și Alecsandri motivul poemelor lor <Aprodul 
Purece» și «Dumbrava Roșie». Neculce le-a adunat de unde 
le-a găsit, din popor și de la boierii bătrâni, la care se păstrau 
legendele orale despre începuturile familiilor boiereşti, precum 
e tradiţiunea despre neamul Movileştilor. 

In aceste patruzeci și două de anecdote, care se învârtesc 
în jurul persoanei lui Ștefan cel Mare, scrise de Neculce în 
felul simplu și naiv cum i sau povestit, putem vedeă începutul 
narațiunii epice în literatura română. Căci Neculce nu e numai 
un izvor nesecat pentru istorici, care din scrierile lui pot reconstrui 
şi istoria culturală, pe lângă cea politică, a veacului XVII—XVIII, 
ci el, prin limba sa frumoasă, prin sinceritatea tonului, prin 
vioiciunea stilului şi plasticitatea figurilor sale, e cel dintâiu po- 
vestitor literar de talent mare al nostru. Letopiseţul său a 
fost cel mai cetit dintre toate cronicele românești, ceeace do- 
vedesc multele copii în care ni sa păstrat. 


21. DIMITRIE CANTEMIR. 


De la lon Neculce, care fără să fie cel mai erudit fiu al timpului 
său, a fost cel mai puternic talent literar, ne îndreptăm la cea 
mai impozantă figură a epocei noastre literare vechi, la acel 
scriitor, a cărei faimă a trecut graniţele strimtei sale ţări. 

E Dimitrie Cantemir, Domnul Moldovii. 

Tatăl său, Const. Cantemir, Domn moldovean dela 1685 
până la 1693, a fost un om cu puţină ştiinţă de carte: abea 
ştiă să-și scrie numele.  Ceeace l-a ridicat, la bătrâneţele sale, 
pe scaunul Moldovii wa fost cultura, ci vitejia sa personală, de 
care a dat dovadă din tinerețe. Dar dacă el însuşi eră lipsit de 


— B — 


lumina învățăturii, nu i-a lipsit înțelegerea pentru cultura de 
care voia să facă părtaşi pe fiii săi. Cel mai mare, Antioh, nu 
pare a îi fost accesibil pentru carte; în schimb, al doilea fiu, 
beizadeaua Dimitrie, aveă şi aplecările și dorinţa necesară de 
învățătură, așa încât el, instruit de timpuriu de dascăli luminaţi 
şi înconjurat de un mediu învăţat, deveni un fenomen de 
erudiție pentru acest început al veacului al XVIII-lea. 

Preceptorul său a fost acel călugăr grec și învăţat scriitor 
al timpului său, mare predicator şi pedagog în același timp, le- 
remia Cacavela, pe care am mai avut ocazia să-l pomenim. 
Acesta l-a introdus în întâiele principii de filosofie, dându-i 
cultura clasică greco-latină a timpului, mai mult grecească decât 
latină. Mai târziu, Dimitrie Cantemir avù prilejul să-şi comple- 
teze ştiinţa în cursul îndelungatei sale șederi în Constantinopole, 
în cercul celor mai de seamă savanți ai timpului, Turcul Effendi 
Saadi, filosof şi matematician, dela care învăţă turceşte și cu 
care adesea aveă discuţii de natură religioasă, filologul lacomin 
şi călugărul, mai târziu arhiepiscopul Meletie, un adept al filo- 
sofiei lui Tales şi a lui loan Baptista van Helmont, precum și 
muzicianii Kiemani Ahmed, un Grec renegat, şi Angeli. 

În cercul acesta, tânărul doritor de învăţătură, care avea şi 
deosebite aptitudini muzicale şi talent spre desemn, și-a câ- 
ştigat o cultură enciclopedică şi cunoştinţele de limbi care l-au 
făcut renumit. Având probabil din fire predispoziţii spre mi- 
sticism, mediul savant în care trăiă nu putù decât să accen- 
tueze și mai mult această pornire firească, care-l face ca să iu- 
bească totdeauna figurile simbolice, să caute între argumentele 
sale cu predilecție pe cele mai complicate, să iubească che- 
stiunile cele mai obscure și să caute, în exprimare, forma cea 
mai întortochiată. Din pricina aceasta, Cantemir, căruia i se 
cuvine cea mai mare stimă şi admiraţie ca savant, nu e în stare 
să ne stârnească în aceeaşi măsură admiraţia ca scriitor, el nu 
ne poate încălzi şi apropiă de sine pe drumurile încâlcitelor 
sale excursiuni savante. 


S'a născut în 26 Oct. 1673. La 15 ani, în toamna anului 
1688, el fù trimis de tatăl său, pe atunci Domn al Moldovei, 
la Constantinopole, 'ca ostatec, în locul fratelui său mai mare, 
Antioh, care se întorcea în ţară. Mai târziu el fu iarăşi înlocuit 


— 90 — 


la Poartă de frate-său şi, întors în Moldova, luă parte, împreună 
cu tată-său, la războaiele între Turci şi Poloni (1692). «In ul- 
timele evenimente îl vedem pururea amestecat. E întotdeauna 


PR 


CT 


"i 


REE ER 
k aae 
airi 


a 


I! wO AN Fa 3 
oa Data TRIE GCO LS SE VAYVO PETT 
Z aT, aa ce aa n Aa 0 Ed lia 


: +. E - d 
NE HE 


Desemnuri de ale lui DIMITRIE CANTEMIR 
(După ediția Academiei Român). 


— 30 — 


lângă bătrânul Domn, împărțindu-și vremea între cărţi și arme. 
Seara stăteă până târziu lângă Constantin-vodă, un necărturar 
care iubeă cartea şi simțeă dureros glumele făcute asupra «pro- 
stiei» lui, steteă lângă el — fiul așa de tânăr și tatăl așa de 
bătrân — şi-i ceteă istoriile celor vechi, ori îi tălmăceă din sla- 
vona sfânta Scriptură, ori îi ceteă cuvintele sf. loan Gură-de- 
aur. O scenă duioasă din viaţa simplului trecut aceste lecturi 
târzii, la lumina lumânărilor, în vechiul palat pustiu al Dom- 
nului fără Doamnă, fără rude, fără adevăraţi prieteni, având pe 
lângă sine numai pe acest copilandru, care-i semănă așa de 
bine la chip şi a cărui minte luminată eră atât de superioară 
minţii lui naive. ln marele jilt domnesc, bătrânul <rumăn la 
față... cu barba albă ca zăpada», cătând în umbra nopţii la 
fruntea înaltă și largă a genialului său copil, care cetește pentru 
dinsul, neînvățatul, vechea înţelepciune vecinică a cărţilor.... 

«Dimitrie petreci cu tatăl său sara nopţii tragice în care se 
săvârşi arestarea lui Velicico Costân și el avù un rol în însce- 
narea care trebuiă să dee pe vinovaţi în mâna Domnului lor. 
Nu numai atât. Invăţatul beizadeă a fost acela care a suprave- 
ghiat executarea influentului şi temutului Hatman. «Şi au 
stătut acolo de faţă», acolo «înaintea porţii la fântână», unde 
în cel din urmă ceas al nopţii, calul lui Petraşcu Costân se 
opri, speriat, înaintea cadavrului aruncat pe stradă, în scumpele-i 
haine de mătasă, — şi «au stătut acolo de faţă, pentru credinţă, 
până ce iau tăiat capul» (lorga). 

Cruzimea pe care a dovedit-o Dimitrie Cantemir în com- 
plicitatea omorului Costâneştilor e întâiul act în care se mani- 
festă dorinţa lui de a domni, de a-și asigură cu orice jertfă 
acel tron al Moldovii la care se ridicase tatăl său din simplu 
oștean. J l 
În anul 1693 Constantin Cantemir muri de un atac subit 
de apoplexie — pedeapsa pentru omorul Costâneșştilor, mur- 
murau boierii cu frica lui Dumnezeu. După recomandarea ta- 
tălui său, care pare a fi iubit mai ales pe acest fiu ce aveă în 
măsură atât de mare calităţile care-i lipseau lui, şi având spri- 
jinul boierilor puternici moldoveni, Dimitrie fu încoronat de 
Domn. Dar abiă o lună şi câteva zile i-a ţinut domnia, din: 
Martie până în Aprilie 1693, căci în primăvara; aceluiăși an și a 
vieţii sale, el trebui să coboare de pe.tron.:: 


— 31 — 


A fost coborit prin intrigele Domnului muntean, Const. 
Brâncoveanu, care eră dușmanul de moarte al Cantemireştilor. 

Cantemir se retrase la Constantinopole, unde petreci aproape 
toţi cei șaptesprezece ani care trecură până la a doua urcare 
a sa pe tron. Aici, în societatea învăţaţilor orientului turcesc, 
se ocupă cu studiile sale favorite. Dar nu acestea i-au fost 
singura sa ocupaţie. Căci cel doritor de domnie nu se puteă 


Portret din tinereţe al lui DIMITRIE CANTEMIR, descoperit 
întrun muzeu francez 
(După N. lorga, Floarea Darurilor). 


lăsă învins de duşmanul său, oricât de puternic ar fi fost el, şi 
în tot cursul acestui timp el întrebuință cunoștințele sale per- 
sonale și dibăciile sale de diplomat, spre a ajunge iarăşi pe tron. 
Toţi anii aceștia sânt umpluţi de duelul celor doi mari măieșiri 
ai intrigei, Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir. Forţele 


i OR "titi ) PIN r > n NTE i A toi a 
ficada iasan t T N Ai pp hia rA LDII this po hbo) pda EA H Etir idars tra hui bb) 


aaa a 
NONE crt 


Zr ae 
ARIS ot 


Palatul lui DIMITRIE CANTEMIR în Constantinopole! 
(După ediţia Academiei Române). 


lor erau egale, vaza lor de o potrivă, iar dacă învinsul a fost 
mai totdeauna Cantemir, cauza e că îi lipseă cea mai puternică 
şi eficace armă a timpurilor acestora, averile mari și făcătoare 
de minuni ale Brâncoveanului. 


Sextil Puşcariu 


(Va urma) 


SE e 


Sălciile. 
— Fantazie. — 

Urît mi-a fost pururea neamul acesta de copac. Oare de ce? — 
Este o salcie căreia i-se zice plângătoare, şi adevărat e, că ceva 
trist-poetic închipuieşte plecarea crengilor ei prelungi şi stufoase; — . 
dar eu nu vreau să zic de aceasta. Cea de care mi-e mie silă, e cea 
țanțoșă şi zdrențoasă, care din trupul scorburos svârle nuele obraz- 
nice în sus, par'că ar fi înfipte într'un trunchiu de noroi. Este 
cunoscută pilda caprei râioase, care coada tot în sus o ţine; astfel 
şi salcia buboasă, aruncă semeaţă în văzduh crăcile-i mai adesea 
jerpelite, întotdeauna lăbărţate, fără vânjoşie şi fără frumusețe. 

Mie îmi sunt amintiri dragi copacii, și nu mi-aș puteă în- 
chipui lumea fără ei, cum nu mi-aş puteă-o închipui fără oameni. 
Dar după cum nu toți oamenii îmi sunt la fel de dragi, așa nici 
copacii toţi. 

Cum o să cuprind eu, cu aceeași putere de preţuire și iubire 
în sufletul meu, bradul cel falnic, distins şi nobil în forma și ati- 
tudinea lui, cu fagul prolix şi banal, care-l năpădeşte pe acela, cu 
creșterea lui pripită, strâmtorându-l spre un refugiu tot mai înalt 
şi mai singuratic? — sau stejarul sombru şi maiestos, cu arțarul 
şubred ori cu plopul tremurând par'că și de teama unei adieri? — 
nucul cu umbra largă şi îmbălsămată, alături de zarzărul pipernicit 
şi firav, cu fructele multe fără de gust şi fără de preț? — Şi câte 
neasemănări de acestea aş mai puteă să înşir, dacă aş sta să mă 
mai gândesc la câte sunt ele, între arbori, și între oameni. 

Dar ați băgat de seamă şi lucrul acesta, că un copac cu cât 
e mai urît şi mai netrebnic, cu atât mai mult pare că ţi-se vâră 
în ochi şi în suflet, cu atâta se răspândește peste tot locul, te în- 
tâmpină unde nu-l doreşti, răsare unde nu-l aștepți, te împiedeei 
de el unde și când tocmai ai aşteptă altă priveliște ochilor şi altă 
desfătare sufletului? — Aşa și sălciile acestea. mă întâmpină dea- 
lungul drumului, ia dreapta şi la stânga, şi șiruri rânjite, bătându-şi 
pare-că joc de sila ce-mi cășunează. Când am crezut că am scăpat 
de priveliștea lor dezolatoare, şi îmi mai odihnesc ochii măcar, pe 
haina albă, frumos strânsă şi rotunjită, a unui mesteacăn sultget, 
pe verdele închis și bogat al podoabei unui frăgar, pe frunza lată 
cu reflexe argintii a unui teiu, sau pe silueta dreaptă și elegantă 
a unui paltin, — atunci deodată reîncepe șirul scorburoaselor trun- 

8 


BI AED 


chiuri cu împănarea nuelelor sălbatie crescute și a frunzelor sărace, 
palide și inguste. 

Emblema sărăciei, a neîngrijirii, a desnădăjduirii de mai bine 
şi mai frumos, — astfel îmi apar mie copacii aceștia mulți și ne- 
suferiţi... Sunt şi ei o alcătuire a firii, şi-şi vor fi având rostul 
lor, — se poate; ca mărăcinii, ca neghina în grâu, ca bălăriile, ca. 
şi cucuta, sau alte atâtea buruiene proaste. 

Îşi vor fi având rostul lor în lume şi atâţia oameni, la cari 
te uiţi şi-ţi vine să-ți zici: Dar cu ăsta de ce-a mai încurcat: 
Dumnezeu lumea?... — Nu putem noi să le știm toate, de aceea; 
ne slătoșim așa, dând cu socoteala una sau alta, întrebându-ne 
unii pe alţii, învoindu-ne adesea, nimerind-o mai rar, și niciodată 
mulțămindu-ne. — Dar judecăm după mintea şi simţirea pe care: 
o avem, și acestea de multeori nu vor să se împace cu lucru- 
rile așa cum sunt; — și dacă n'ar fi dorința să le vedem şi 
să le mai știm și altfel, puţin farmec de traiu ar mai fi pentru 
noi în lumea aceasta. i 

Este o vorbă pe care a spus-o odată unul, — sau ar fi putut 
s'e spună: Venind la dânsul un nevoiaş să-i ceară ajutor pentre 
traiu, l-a 'descusut pe acesta în toate chipurile, să-i desluşiască. 
nevoia. Acesta a spus una și alta, a îndrugat în dreapta și în 
stânga, — iar când a văzut că ware altă putință de încredințare, 
a sfârşit cu un argument ce i-sa părut lui mai tare decât toate: 
— »Apoi trebuie să trăiesc și eu!c — La care celalalt i-a răspuns,. 
după încredințarea ce și-a făcut el la urma urmelor: — >% 
văd trebuinţac. 

Este crud acest răspuns, da. Dar poate să fie şi foarta crept. 
Natura m'a creat, sau Dumnezeu, — deci trebuie să trăi:.:...? 
Nu văd urmarea. Natura, sau Dumnezeu (ceeace e acelaș lucru) 
te-a creat; dar trebuinţa ca să trăieşti, trebuie so justifici tu. Nimica 
hu este creat ca să dureze deapururi, ci totul este creat ca să da- 
reze atâta, cât poate să-și afirme rostul lui în armonia creațiunii. 

Să ne întoarcem la sălcii. And glasuri: Dar ele nu slujesc: 
la nimica? Nuelele acelea pe cari le reped în fiecare primăvară: 
dim trunchiul strâmb şi scorburos, nu slujesc ele la garduri, la: 
coșare, la unele și altele nevoi ale gospodarului? — Da. 

__ Dar trebuie să fie numai decât salcia care să le dea? Nu: 
se găsesc nuele și aiurea, nu poate să ţi le dea alt copac, sau tufiș, 
poate mai mlădioase, poate mai trainice ?... | 


„zi ae i-a aie et doica a 


ta date 


Alte glasuri aud: Stârpirea vreai, a unui copac, — cu ce 
drept? Putem noi, oamenii, să pretindem să se suprime ceva 
dia natură?... 

Nu. N'avem acest drept; noi nu putem să cerem suprimarea 
din natură nici a ţânţarilor, nici a purecilor, nici a ploşniţelor, — 
nici a firilor asemănătoare cu toate astea, și cu altele, dintre 
oameni; — şi cu toate astea vedeţi: se suprimă soiuri de plante, 
soiuri de animale și fără drept, — și chiar fără socoteală. 

Falnicul soiu al cedrilor nu este el oare aproape stârpit? Şi 
dintre vieţuituare nu este suprimat soiul acelui zimbru »>sombru 
și regale, a cărui imagine va da Dumnezeu să trăiască deapururi 
amintitor într'un colţ de stemă al întrepitei împărăţii românești, 
evocând glorii trecute, dar nu dispărute?... Şi acel pilduitor de 
arhitectură care a fost castorul, mai fiinţează el pe undeva aevea? 
Nu l-au distrus oare, pentru indestulare de neroade deșertăciuni, 
negustorii de blănuri frumoase și trainice, —  vezi-le acuma 
trăinicia!?... 

N'aveam dreptul tuturor acestor distrugeri, — nu-l aveam. 
De unde ni l-am luat?... 

Şi n'o să ni-l putem luă oare pe acela de a distruge, de a 
suprimă, de a stârpi, urîciunile din calea noastră?... 

Vedeţi: Zic: »Din calea noastrăc.,. Nu rog desființarea cu 
totul, a sălciilor. Mă ple:. «”minţeniei acelora ce văd folosul lor 
în producerea de nuiele pentru garduri şi în întărirea malurilor de 
gârle şi păraie... Dar zic: Să rămână acolo, la margine de gârlâ, 
ła locul lor. Să nu mi-se lăfăiască pe drumul pe care merg, și că- 
ruia îi cer umbră ostenelii şi desfătare ochilor mei. Acolo, voiw 
să văd podoaba cea frumoasă a firii, din care am dreptul să-mi 
aleg, pe cea mai aleasă. 

Tăiaţi săleiile și aruncaţi-le departe din drumul vostru. Se vor 
prinde ele undeva, căci soiul acesta n'are nevoie de multă îngrijire: 
ca să prindă. Dar pe drumul pe care mergeţi, îngrijiţi soiurile 
nobile, şi nu vă ritaţi la osteneală. cici răsplătită înmiit are să fie ea. 
sufletului vai. lon Gorun. 


Un popor nu poate există fără armată, fără ierarchie, fără 
respect de autorități, fară disciplină sufletească. G. Le Bon, 


5% 


— 36 — 


De vorbă cu un tank... 


Pe »Place de la Concordee, spre Tuilerii, 
Pe piața unde ghilotina 
Scăldatu-și-a cuțitul sclipitor 

De atâtea ori 

În sânge fumegând de muritori — 
M'am întâlnit odată, 

’n fapt de seară, — 

Cu-un tank german... 

Eră și dânsul prisonier, 

Ca zecile şi sutele de frați, . 

Mici, mari, 

Pe »Calea triumfalăc resfirați : 
Trofee din răsboiu... 


De tankul mastodont m'am apropiat 
Şi mâna pe catene-i mi-am plimbat. 

>» Vreau să trăiesce, atunci tankul mi-a spus, 
Căci luase grai, cu guri de Cerberus. 
>Cum? Vrei de-acu să mai trăieşti ? 
Cu gura-ţi moarte să 'mpărțești? 

Au n'ai avut destul de secerat 

În lanul omenesc și — scelerat — 
Nu te-ai plimbat — destul împlătoșat, 
Printre cei vii?!e 

Lam întrebat. 

»La >Invalizi!< — j»e de copii 
De-acu 'nainte ai să-mi fii!« 


>0, nu, te 'nșeli!< strigat-a tankul și rânjeă, 
»Tu încă nu cunoşti puterea mea! 

Auzi, la »Invalizic?!, la fiare vechi! 

Copil ce-mi eşti! Te-aș prinde de urechi! 
Eu am tăria de ciclop 

Şi, ori ce-mi spui, tot eu am să te 'ngrop!e 


> Au să-ți domnească gurile spurcate 

Şi să-şi omoare fratele pe frate, 

Voieşti să zici, şi de acu 'nainte?c 
Tankul râdeă: »Da! n'aţi învățat minte!e 


= 8723 


»Tăria mea prostia voastră este, 

O veche şi cu mare tâlc poveste! 

Pe ce lume trăieşti? Cu capu ’n nori? 
Nu ţi-am boscorodit de-atâtea ori, 

Că singur eu de stăpânese pământul! 
Nu mi-ai crezut, naivale, cuvântul! 

Ei bine, eu dărâm clădirea! 

Un obelisc ţi-arată rătăcirea. 

De Luksor povesteşte monolitul 

Şi hieroglifele-i zenitul 

Al unui rege de prin Egipet 

Le cântă — cât de fals profet! 

De Napoleon ai auzit? 

Ei — marele-mi aliat, mi-e încuscrit! — 
A vădurvit ruinele tebane 

De piatra dela Luksor și avane 

Şi crâncene ciocniri avut-a el! 

Nu-i vorbă, față de-astăzi, mititel, 

Un mirmidonie joc de spadă 

Faţă de ce-am dat lumii eu să vadă! 


əŞi-acù priveşte: lupte ’n Egipet, 

Pe steagul verde al lui Mahomet! 

Pe steagul sfânt, creştin, Cruciații 

Se "'ncaier', păgâneşte, zeci de naţii! 

La Rivoli, la Moscva, Beresina 

Învinge Napoleon și-l paşte vina... 

Ca'n Iena la Sedan îi luptă — urmaşii 
Şi-apoi vin eu, să 'nving înaintașii, 

Cu platoşele-mi grele, de hoplit, 

Cu râsul meu, ce-i zici: rânjit, 

Dar. mult mi-e drag, purces din pieptul meu, 
Căci ţăcănitul de-armă mi-e credeu! 

Cu avioane şi mitraliere, 

De toate câte fantazia-ţi cere! 

Așa jucat am horele şi sârba — 

Pe tine poate să te-apuce scârba! — 
La Reims, Verdun, pe >Calea Damelore, 
La Mărăşeşti și >ara fagilore, 


— 38 — 


Eu, mastodont, abia gătam cu jocul, 


Mărturisesc: m'a urmărit norocul !« 
* 


» Acum trăim răsboiul cu mașina!c 

Tankul râdeă: »A voastră-i vina! 

Voi vă mâncaţi, cuminții, între-olaltă! 

O, filozof, ce-ai fost la şcoala 'naltă! 

Au nu vezi tu în germene răsboiul 

Când oamenii la »pacec-i taie croiul? 
Loveşti din nou — ca altul să lovească — 
Striveşti din nou — ca cellalt să strivească — 
Ții mâna pumn și-aștepţi cuvânt de frate. 
Ce gânduri și ce fapte deșuchiate! 

Îmi pare bine de-astă socoteală, 

Căci pescuiesc mai bine 'n turbureală! 

A! te pricep! tu cauţi în omenire! 

Un rost, un fir de Ariadnă, o menire! 

Te sbuciumi, zi și noapte, scrii și tremuri, 
Ca să cuprinzi ce-au fost într'alte vremuri 
Și să găseşti la vieaţa-vă busolă. 

Eu nu-ţi vorbesc nici când în hiperbolă! 
'Ți-o spun, așa, cu "'ntreaga mea cruzime: 
Să afle crugul lumii nu e nime! 

Sunt numai Eu, Eu singur stăpânese 

Și toate ?n fața mea pălese... 

Ruinele 'n Cartago-s încuserite 

Cu cele dela Reims — iubite! 

Şi câtă vreme om a să trăiască 


Cu mine are să se nărăvească!c... 
* 


Mi s'a părut atuncea că dispare 

Din fața mea și tank și monolit 

Şi că — hidos, din iaduri — îmi apare 
Intruchiparea Răului Cumplit 

Ardeă privirea-i din orbite! 

Și ’n urma lui vedeam, strivite, 

Călcate în picioare de călău, 

Flori albe și curate! Tot ce-i rău, 

Tot ce-i murdar, cu aspru, greu miros 
Se 'mbrățișă păgân — iar jos, 


— 39 — 


Înghenunchiat sub fier de ghilotină, 
Zăceă cel osândit fără de vină. 

+ 
>Oricât ai fi de sfidătore, 
Mi-am ridicat eu glasul spre chimeră, 
>Nu vreau vre-o grație să-ţi implor, 
Căci sufletul meu speră. 


Speranţa mea tu n'o cuprinzi, 
Nicicând n'o vei cuprinde. — 
In fieru-ţi crud te reoglinzi 
Şi el te va şi vinde! 


Atâta sânge cât a curs 
Spălat-a vechi păcate — 
Le-am ispășit. Al vremii curs 
Vrea timpuri împăcate. 
'Simţese cum alte vremuri vin, 
Mai bune, mai senine. 

Impart la ramuri de măslin, 
Aşa mă lupt cu tine! 


Şi de-oi cădeă — să cad! — dar cred! 
O moarte tot mi-e dată! 
Sunt fericit să fiu aed 
De o lume împăcată!« 

= 
>Te 'nşelic strigat-a tankul, ca nebun. 
»Ascultă-mă acu ce-ţi spun! 
Sfidez cu talpa-mi groasă omenirea! 
Tu n'ai să-mi vezi vreodată răstignirea! 
Eu nu sunt mort, dorm numai, plictisit! 
In pieptu-mi port 
Venin de voi sortit 
Să răspândească ’n »traţiic voşti pieirea — 
Aceasta-mi e pe veci de veci menirea! 
»Vai şi-amar! 


De cel ce mă trezeşte iar'...c 
x 


"Cum stam aşa — un zumzet de copii 
Am auzit, din parc, din Tuilerii — 


— 48 — 


Ei se jucau, neştiutori de mâne, 

Nu cunoşteau ei goana după pâne, 

Nu pricepeau ce tankul mi-a vorbit — 
Ei se jucau, și 'n ochiul fericit 

Al unuia din ei, privind cu dor, 
Voiam răspunsul pentru viitor... 


Bărbia-i între degete mi-am dus 

Şi mie însu-mi întrebări mi-am pus: 
„Sunt ochii-aceștia blânzi, curați, 

Sortiți s'arunce fulgere 'ntre fraţi? 

Să mistuie şi ei, în vâlvătaie? 

Ca să se "nchidă-apoi — pe câmpul de bătaie? 
E gura asta de copil, 

Cu zimbetul şăgalnic de April, 

Chemată 'm viitorul apropiat 

Cum trebuie — să 'nvețe — la mușcat? 
Sunt creerii din capul ăst sglobiu 
Meniţi ca să frământe, ca `n sicriu 

Sau în ţărână să aducă fraţi, 

Şi mame și surori, copii şi taţi? 

De asta e menirea ta, copile, 

Eu nu-ți doresc, ţi-o spun pe față, zile! 
De n'ai pricepe să refaci ce-i rău, 

De n'ai jertii din chiar sângele tău — 
Ruinele hidoase să dispară 

Şi vieața nouă să zbucneasză iară, 

O vieaţă nouă, tainic primenită, 

Cu sângele din inimi omenești călită, 
De-aş şti că-i germenul trădării 'n tine, 
Că ești un fiu de-al iesmei ce-ţi aţine 
Cărările, ca tankul blăstemat — 

Fără de umbră de păcat, 

Așa — cum eşti — acu, încă în fașă 
Ţi-aș gâtui pornirea-ți pătimașă.« — 


Am luat copilul, biând, în braţe — 

L-am sărutat pe păr, pe față — 

Şi să zimbesc puterile-mi încord. 

Tankul rânjeşte: »Place de la PDiscorde/e 
1919. Ie Marin.. 


Felul filozofiei româneşti. 


In ceeace urmează aș voi să arăt, prin câteva cuvinte, că. 
filozofia românească, adecă înțelepciunea românească, este una din 
cele mai adânci învățături din lume. Eu, care am cercetat-o de 
aproape, mărturisesc că rareori am citit în cărțile celorlalte nea- 
muri o înțelepciune așa de înaltă cum este aceea a neamului ro- 
mânesc. Mărirea sa stă în aceea că ea nu merge numai într'o 
parte, ci caută să îmbine toate învățăturile, să se întemeieze pe- 
dreptate. 

= A * 

Să ne închipuim un țăran român; pe unul din aceia pe cari 
îi întâlnim cel mai des pe la sate. El este un om așezat, cuminte. 
La început vorbește cu graiu sfios, răsucindu-și în mâni pălăria 
sau căciula. Apoi din ce în ce nes încredințăm că avem înaintea 
noastră un înțelept. Dă bună ziua cu zmerenie dar cu vredaicie. 
Vorbeşte foarte măsurat. Cele dintâi cuvinte ale lui sunt chiar o 
cercetare, o neîncredere care se citește în ochii lui vii dar blânzi. 
Dacă a simțit că se află în fața unui om de seamă, el are un 
fel de respect pios, deoarece, pentru el, un om învățat sau 
cuminte are un dar dela Dumnezeu, este o ființă dreaptă. Dar 
dacă a văzut că este întâmpinat de cineva rău, ușurel, el devine 
ironic; și ironia lui este neînchipuit de subțire. Pentru cine cunoaște 
istoria filozofiei, ar zice câ țăranul român este un Socrate. 

Dacă încercăm să-l adânzim mai mult firea lui, găsim că 
el este înainte de toate un creştin și un Român. Dar el este un 
creștin şi un Român atât de frumos la suflet, încât pentru el 
creştin și Român înseamnă om de ispravă. E! zice în același fn- 
teles vorbele „omule, creștire, Române, omule de omenie. Toată 
filozofia lui este dreptatea, și dreptatea dusă până la cele mai mari 
înălțimi, până la îndurare, până la cea mai largă iertare, până 
la milă, până la dragostea care uită răul făcut și reține numai 
binele. Pentru el totul vine dela cumințenie, și cumințenia vine 
dela Dumnezeu. Când pleacă la drum, el crede că este înțelepțesc 
să-şi ia cu sine sacul cu merinde, dar să-și facă și semnul crucei 
rostind „Doamne ajută“. Intrebândul dacă anul acesta câmpul 
va fi bun, el ne răspunde: „Daca vrea Dumnezeu“. Și filnd foarte 
bun creştin, el este și foarte primitor. Călătorul obosit nu va bate în 
deșert la casa unui țăran român. Pentru aceea el este și răbdător, 


AD 


'îndurător, milos. Dar tocmai de aceea, el este, şi dimpotrivă, dârz, 
“când i se calcă orice drept al lui în deobște, şi când i se pângă- 
reşte în deosebi sfânta lui țară. Pe cât este de blajin fa bună 
pace, pe atât este de viteaz în luptă. Blândețea lui şi vitejia lui 
nu au seamăn pe lume, pentrucă ele izvoresc din adâncul dreptăței, 
şi din adâncul credinței că dreptatea vine dela Dumnezeu şi că 
ea este cerută de Dumnezeu, El ştie că este un suflet, dar el mai 
știe că sufletul său aici pe pământ, în lumea în care trăim, este 
întrun trup, — și el nu cade în greșala unora dintre filozofii 
exclusiviști cari, deși mai învățați decât el, totuși zic că un om 
poate să fie un corp fără spirit sau un spirit fără corp. 


Aceeași fi.ozofie, pe care o vedem la țăranul român, o în- 
tâlnim si la învățații reamului românesc. lată, de pildă, ce ne 
spune Neagoe Basarab, care este unul din cei mai vechi înţelepţi 
români. Pentru el, tot ce există vine dela Dumnezeu. Ca atare, 
noi, oamenii, cari suntem corp și suflet, trebuie să păzim cuvântul 
lui Dumnezeu, prin sufletul nostru, și să mergem pe drumul care 
duce la Dumnezeu. Noi nu trebuie să ne dușmănim cu alte 
neamuri, ci să pe iubim cu ele, pentru ca împreună să trăim în 
cea mai maie cinste. Dacă vrun popor se ridică împotriva 
noastră, zice Neagoe Basarab, noi să căutăm a-l îmbună. Dar 
dacă nici în acest chip el nu se va înduplecă, atunci să nu ne 
fie teamă, ci să luăm pe Dumnezeu de martor şi să ne apărăm 
pământul strămoșesc pe v.eață și pe moarte, căci mai bună este 
moartea cu cinste decât vieața cu ¿mar și cu ocară. 

Și aşa este filozofia românească în tot cursul veacurilor. 
Heliade Rădulescu scrie că Românului nu ia plăcut niciodată 
tirănia, dar nici anarhia, ci dreptatea. Mari cuvinte, cari rostesc 
toată înțelepciunea românească. lar dacă ne apropiem mai mult 
de timpul nostru și întrebăm pe un învățat cum a fost Hașdeu, 
că ce este lumea aceasta el, deși se întemelază pe o știință mai 
întinsă decât aceea a lul Neagoe Basarab sau Heliade Rădulescu, 
totuși ne dă acelaș răspuns. Pentru un Hașdeu, adevărata știință 
face una cu adevărata credință şi cu adevărata dragoste de neam. 
“Pentru el, un om cu cât se înalță în știință cu atât se apropie 
de credință și cu atât își iubește m:i duios patria. 


* * 
+ 


e dn în rai e ana ta da aaa 


Astfel este fi'ozofia sau înțelepciunea românească. Ea este 
inainte de toate îavățătura dreptățer Ea este o dreaptă cumpără 
între toate învățăturile. La începutul său, ea este mai ales reli- 
gioasă, dar nu mai puțin naționalistă sau patriotică, deoarece 
pentru Români iubirea de neam a însemnat pururea iubirea legei 
strămoșești, în care ia născut Dumnezeu. De aceea, dela început 
chiar, Românii s'au simțit datori ca să-și apere patria. Mai târziu 
filozofia românească sa îmbogățit prin știință. Dar prin această 
îmbogăţire, învățații neamului românesc nu au căutat si pără- 
sească, ci să înalțe vechea avere strămoşească a credinței și a 
„dragostei de ţară. Acești învățați ne spun din ce în ce mai 
lămurit că dacă sunt neamuri pe pământ, ele au un rost, și că 
rostul lor este ca noi oamenii, prin iubirea noastră de patrie, să 
învăţăm ce este iubirea de aproapele nostru şi de Dumnezeu. 
Nici un filozof român, din nici un timp, na învățat pe Români 
-că dragostea de ţară stă în încălcarea dreptului altui neam. Ci 
toți le au spus numai ca să și păstreze ce este din părinți al lor, 
pentruca, prin acest bun al lor, ei să facă la olaltă o putere 
care săi ajute pe fiecare a împlini cât mai desăvârșit legile cele 
drepte pe acest pământ. Românii nau cerut niciodată altceva 
decât să muncească în pace, neloviţi de nimeni, în cinste, neîn- 
şelați de nimeni, și sâ aducă și ei la frumuseţea și la binele 
lumei, frumusețea lor românească şi binele lor românesc. Şi această 
filozofia apare cu atât mai mare, cu cât ea sa zămislit așa delicată, 
așa mândră, așa vrednică, în cele mai amarnice necazuri. Neam 
necăjit, da, a fost neamul românesc, dar aşa de înțelept în jalea 
lui! Pe când alte națiuni cugetau cum să-i robească, să-i facă 
iobagi, Românii se gândeau cum să fie mai muncitori, mai cinstiți 
și mai binefăcători omenirei prin dulceața sufletului lor. Dar 
tocmai de aceea el au ținut atât de mult la țara lor încât mai 
bine au îndurat cele mai crude suferințe decât să se lapede de 
ea; şi tocmai de aceea Cel a tot puternic nu i-a părăsit, ci i-a 
ajutat ca acum ei să fie cu toții împreună, într'o mare putere. 

De acum înainte datoria noa-tră este ca să fim şi mai mult 
uniți, pertru ca sufletul nostru mare să fie și mai mare, pentru 
ca munca noastră să fie şi mai rodnică, pentru ca cinstea nostră 
să fie și mai neprihănită. pentru ca frumusețea românească, pe 
care o vom aduce omenirei, să fie și mai frumoasă. Și astfel 
Dumnezeu ne va ajută și mai mult. El, Bunul, El, Dreptul, știe 


— 44 — 


că noi Românii nu râvnim la nimicirea altor neamuri, ci, dimpo- 
trivă, ținem la neamul nostru, pentru ca toți să învețe dela noi ce 
este omenia, ce este dreptatea, ce este adevărul, ce este frumosul, 
ce este binele. 

Iată care este felul înțelepciunei românești. Iată de ce, în. 
cepând acest articol, am zis că filozofia românească este una din 
cele mai adânci învățături din lume. lată de ce eu am avut și 
vol aveă pururea o neclintită credință în strălucitul viitor al 


neamului românesc. Marin Ștefănescu, 
profesor universitar, 


Regina alfabetului de aur. 5 


Fenelon, în cartea sa ,Educațiunea fetelor“, care înseamnă 
o nouă epocă în istoria creșterii femeilor, arată ce importanță 
pedagogică are istoria biblică, şi, la sfârșit, reproduce din Cartea 
Pildelor (cap. 31 v. 10—31) lauda femeii, cunoscută în toată 
lumea, din așa numitul „alfabet de aur“. E un fel de „cântarea 
cântărilor“ despre valoarea și virtutea femeii, care se începe cu 


versul: 
Unde se sîlă o femeie harnică? 


Decât mărgăritarul mai mare este prețul ei. 


Ca și îatr'o evangelie, proprie a femeilor, sunt descrise aici, 
în această cântare, de însaș mâna lui Dumnezeu, idealele femeești 
și valoarea absolută a femeii, indiferent de aprecierile schimbă- 
toare ale vremilor. Şi descrierea par'că e marcată cu sigilul lui 
Dumnezeu. 

Ceeace Fenelon ?) a pus la sfârșitul cărții sale, eu voiu să 
pun chiar la început. Lauda femeilor, din cartea cărților, care ar 
trebui să fie scrisă cu litere de aur pe ușa fiecărei case, aibă.și 
aici locul său de onoare, ca și pe portalul galeriei de caractere 
a femeilor biblice.” 

Autorul poet al pildelor, care luminat de spiritul lui Dum- 
nezeu își încoardă harfa pentru a cântă lauda femeii, și care mai 
mult decât poetul german, Henric von Meissen ar merită numele 


1) Atragem în special atențiunea cetitorilor, şi mai ales a cetitoarelor 
noastre, asupra acestui interesant capitol introductiv din cartea părintelui 
prctopop al Clujului, Dr. E. Dăianu, Femeile biblice, preiucrată după epis- 
copul din Speyer, Dr. Mih, Faulhaber. N. R. 

2) Vestit episcop francez, orator și scriitor, 


— 45 — 


„lăudătorul femeilor* (Frauenlob) — nu e numit cu numele în 
acest cântec. Și asupra icoanei nobilei femei, pe care o cântă el, 
este deocamdată un văl des, ca și asupra tabloului lui Sais. Nici 
numele, nici patria, nici vremea când a trâit, nu ni se spune ia 
cântare. Și totuș putem înşirui chipul acestei femei între carac- 
terele lumei de femei biblice și creștine. Trăsăturile singuratice 
ale icoanei sunt atât de caracteristice și personale, atât de colo- 
rate şi de vii, încât ne arată limpede un model luat din vieața 
reală.  Sujetul cântărei este astfel de sigur o figură a realității 
istorice, nu o figură alegorică, cum e, de pildă, mireasa din 
»Cântarea Cântărilor“. 

Sa încercăm, cu un încunjur, a ajunge la taina datelor per- 
sonale ale acestei nobile femei și a cântărețului ei. Imediat 
înainte de această poezie didactică, în acelaș capitol al pildelor 
(31, 2—9) se afli o altă poezie, mai scurtă, care, dupăcum arată 
titlul ei, cuprinde sfaturile bune ale unei mame către fiul ei, rege. 
„Femeia harnică“, ale cărei laude sunt cântate în a doua poezie, 
în tonul cel mai înalt socotind legătura aceasta, nu poate fi alt: 
cineva, decât însaș Mama Regină, iar autorul acestui cântec nu 
poate fi altul decât regele Lamuel, pomenit în titlul poeziei I, — 
al cărui loc şi timp de stăpânire de asemenea nu ne este cu- 
noscut. Astfel titlul „Cuvintele regelui Lamuel“ îl considerăm ca 
titlu al întregului capitol, şi în poezia I. (vers 2—9.) noi vedem 
testamentul Reginei-mame câtre fiul său, iar în a doua (vers 10 —31) 
vedem prinosul de pomenire al fiului la adresa mamei sale, regina. 
-O cântare a reginei către fiul său și o cântare despre regina; — 
poezia ebraică obișnueşte schimbarea aceasta alternativă, între 
a cântă şi a fi cântat, între subiectul şi obiectul cântărei. De 
pildă, în Plângerea lui Ieremia, partea, I c. 1, v. I—II eo plân 
„gere asupra Sionului, orașul personificat ca o văduvă, iar a dous 
parte e o plângere a Sionului însuș (v. 12—22). 

Afară de context, însuș cuprinsul poeziei ne dă dreptul, ca 
pe marea necunoscută să o căutăm întrun palat regal, fiindcă ea 
e prezentată ca o suverană (v. 14 16, 24), ca o stăpână cu casă 
mare şi mulți slujitori (v. 15, 21), îmbrăcată în purpură (v. 22), 
de o înaltă cultură (26), ca femeie nobilă, maiestatică, care în- 
trece pe toate celelalte (29), al cărei soț șede la sfat cu sfetnicii 
teri! (23). Toate aceste expresiuni ne arată o princesă, care stă 
sus peste vieață strimtă cetățenească, întocmai cum și cuprinsul 


— 46 — 


poeziei prime ne arată că privește pe un prin:ipe. Cea dintâi 
icoană a noastră deci este a unei regine, a cărei memorie ni sa 
păstrat prin un monument literar, product al pietății fieşti. 

In ce privește forma artistică a cântării, e de însemnat, că 
are tocmai atâtea versuri, câte litere are alfabetul ebraic, și anume, 
în original literile de începătură, inițialele, dau în ordine perfectă 
cele 22 de litere ale alfabetului evreesc. Cântarea aparţine deci 
ca și Plângerile lui Ieremia prorocul, versurilor așa numite alfa- 
betice (acrostihuri) ale poeziei biblice. In considerarea acestui al- 
fabetism tehnic al versurilor, cântarea a fost numită: alfabetul de 
aur al femeilor. Ar trebui să-l știe de rost fiecare femele, în- 
tocmai cum ştie ab--ul; dela alfa până la zita ar trebu! să fie ca 
o şcoală primară a educaţiei femeilor. In trauucere, fireşte, se 
pierde forma alfabetică a originalului; încolo von încercă a păstră. 
şi în traducerea mai liberă cel puţin ritmul original. 

Având să ție seamă necontenit de inițială, după alfabet, 
împrejurarea aceasta va fi fost de sigur o sarcină grea pentru 
avântul ideilor autorului, De altfel mersul ideilor autorului nu e: 
tocmai așa de robit a!fabeiului, cum e în alte cântări de acest 


fel, în cari ideile urmează, fără nici o legătură logică între sine, 


mai mult în forma unui mosaic. Totuş și aici ne împiedecăm de 
anumite repețiri, sărituri de trecere și de anume propoziții de 
umplătură, cari numai silei alfabetului se datoresc. De aceea. 
analizarea şi explicarea cuprinsului, după idei, nu se poate face- 
chiar în ordinea, ce urmează versurile, ci cu anumite să-tu, 
Peste tot icoana mamei lui Lamuel ne prezentă cir. «săsături: 
esenţiale, cinci ideale regali ale femeilor și anume: otament 
credincios familiei sale (v. 10—12, 23, 28), voie de lucru (13—19, 
22, 24—25). simț social de iubire față cu servitorimea și sără- 
cimea (15, 20—21, 27), cultură sufletească (26) şi temere de 
Dumnezeu (29—30). 
Cântarea începe astfel: 
10. O femeie harnică unde vei află, 
Mai mult decât mărgăritare pentru ea vei d», 
11. Inima soțului ei în ea se poate încrede 
Çi pentru ea nici când el vr'un câștig na pierde. 
12. Ea totdeauna numai bine, rău însă niciodată 
"Îi va face soțului iubit, vieața ei chiar toată. 


ETER i 


— 47 — 


„O femeie harpică* este titlul și tema cântării, și în ori- 
ginal, ca un titlu bine accentuat, stă chiar la început (,Eșet 
chajll“). Expresiunea ebraică înseamnă: femeia bărbată, zdravănă, 
bravă, harnică, adevărată. S'ar puteă traduce și cu „femeia 
ideală, femeia de caracter‘, dacă aceste cuvinte n'ar aveă un: 
înțeles prea îndepărtat de lumea ebraică de atunci. Întrebarea 
„unde vei află?* vrea să zică: figuri, ca mama-regină, nu-s de 
toate zilele, și nu se întâlnesc ori unde și ori când, ca o marfă 
de duzină, dimpotrivă femeile întregi, ca şi bărbații întregi, sunt 
rare, de să le cauţi cu lampa lui Diogen. 


Cel dintâiu ideal al femeii cum se cade, după inima sfintei 
scripturi, este deci devotamentul către familia sa. Cercul de acti- 
vitate dinlăuntrul casei este şi rămâne în toate timpurile pentru 
cele mai multe femei țara făgăduinței, în al cărei sol se desvoaită 
cu prisos cele mai speciale daruri, cu care Ziditorul a înzestrat 
naturelul femeii. Ne-am cam dedat, după cunoștința de până 
acum a orientului, ca pe femeia casnică a timpurilor vechi să 
r-o închinulm ca o sclavă, ca o cenușotcă; dar în cântarea. 
noastră femela nl-se prezentă în împărăția case: sale cu autori- 
tatea unei regine și într'o poziție de încredere foarte respectată.. 
„Inima soțului ei în ea se poate încrede“. După cum se va 
vedeă din cele ce urmează. Don ~l casei cu toată încrederea 
i-a încredințat toată economia, privitor la câștigarea și admi- 
nistrarea pământurilor și averii. El a pus în mânile el cheile 
pivaiței și a tuturor scrinelor, și a făcut cea mai bună afacere. 
„Și pentru ea nici când el vr'un câștig na pierde“. 

Pe lângă grija câștigului material harnica mamă a casei se 
îngrijește şi de bunurile ideale, morale, ale familiei sale. În grija 
credincioasă a soțului său ea nizuește, cât atârnă de ea, să în- 
depărteze orice rău dela bărbatul său. „Ea tot numai bine, rău 
însă niciodată îi face soțului iubit, vieața ei chiar toată“. În 
versurile ce urmează mai târziu ne spune, cum adaoge ea cinste 
și vază casei sale şi -> sunt c mândri de ea fiii și soțul ei, și 
se felicită înaintea luinei, că au o astfel de mamă, o astfel de soţie:: 

> Bätbztu í un cinste, când iese la poartă, 
La sfat cu aceia ce grija țării poartă“ (23) 
„Fiti sål mândri cu urări ise 'nchină, 

Is bărbatu i vesel laude-i îmbină. (28). 


-- 48 — . 


Cornelia, nobila mamă a Grachilor ziceă despre fiii säi, că 
sunt juvaericalele și nestimatele ei; aici chiar fiii salută pe mama 
“lor, ca pe o perlă a casei, „Mai mult decât mărgăritare pentru 
ea vei dă. (10), 


Al doilea ideal al modelului biblic de femeie este: voia de 
ducru. Spre caracterizarea acestei însușiri este dedicată aproape 
_jumâtate cântarea. Pe când acea parte a orientului, care nu stă 
sub legea bibliei, a înfierat lucrul de mână cu semnul de rușine 
al sclavilor, şi astfel pe femeile din straturile sociale mai înalte 
le osândiă lenei și plictiselii, ca unui blăstem, iată această prin- 
cesă a antichităţii biblice a recunoscut valoarea morală și so- 
cială a lucrului, a muncei, și cu lucrul mânilor ei a ridicat lucrul 
de mână din rangul de sclăvie la rangul de domnie. 

»Cu tărie multă brâul și-l încinge“, — adecă se apucă de 
lucru cu zor, — „şi la lucru zornic braţele își frânge“. (17). 

Cu sârguința unei albine nizuește a lucră pe trel terene ale 
“căsniciei. Întâiu, în conducerea dinlăuntrul casei. Fiul ei, poetul- 
„autor, din copilăria sa a observat o, cum se îngrijiă ea, personal, 
„să cumpere tot ce trebuie la casă; și grija hrănirei, îmbrăcărei 
și inspectărei servitorimei sale număroase nu o lasă în mâni 
„străine, ci toate firele vieţii sale casnice le concentrează în må- 
nile sale. A doua, în conducerea industriei de casă, Ea însaş e 
de față, când, la tunsul oilor, se aduce acasă lâna și, la cules, 
“cânepa. Ea e nu numai de față, ci însaș prinde furca, când e 
de tors, și se pune la răsboiu, când e vorba de țesut și de pre- 
lucrarea productelor în pâazături, haine şi covoare; apoi și mai 
-cu deadinsul e de față, când productele industriei de casă se 
duc la negustori ori la târguri spre vânzare. Lucrul de răsboiu 
şi pregătirea vestmintelor cu însaș mâna sa, eră deci de rang şi 
-pentru femeile din rang regesc. E- ştiut, doar, că și vestmintele 
“împăratului August, pe vremea căruia sa născut Mântuitorul, 
ile pregătiă împărăteasa cu mâna ei. În acest punct cântarea 
“alfabetului de aur are importanță istorică culturală, fiindcă ae 
permite o privire în camera de lucru a femeilor casnice de pe 
atunci. Al treilea, e activă harnica femeie și în economia de 
câmp și în lucratul viilor, o activitate aceasta, care nu profană 
mânile principilor pe atunci, cum nu eră profanare nici cârja de 
„păstor de turmă. — Chiar și lucrări de economie exterioară, 


— 49 —- 


cum e cumpărarea vreunui pământ plantarea unei vii, le con- 
duce ea, nu bărbatul ei. Nu că doară el ar fi în răsboiu sau pe 
mare; el e ocupat cu afacerile guvernământului: „de sfat cu 
aceia ce grija țării poartă“ (23). Am puteă-o pictà, în coleri, 
pe această mult silitoare Martă, după cum nise prezentă în 
schisări de colori vii în versurile ce urmează; 


13. Ea își îagrijeşte cânepa și lâna 
Și de hărnicie nu-i mai stă 'n loc mâna. 
î4, Asemenea este corăbiei de mare, 
Ea-şi aduce hrană din orice depărtare. 
15. Se trezeşte încă până ce e noapte 
Și dă de mâncare slugilor ei toate. 
16. Ea vede-o moșie și-o cumpără 'ndată 
Chiar și yie-şi face, din câștig, pe plată. 
17. Cu tărie multă brâul și-l încinge 
. $í la lucru zornic brațele își frânge. 
18. Ea-şi dă bine seamă, că-i merg bine toate, 
Candela nu-și stinge pân târziu în noapte. 
19. Ea-si ia furca 'n mână și fuiorul toarce, 
Degetele.i repezi fusul îl în'oarce. 


Iată, un imn de cântare la adresa lucrului de mână al fe- 
meiior, decât care mai frumos nu sa cântat nicăiri, în literatura 
universală. În afară de casă hărnicia acestei nobile femei se îm. 
parte pe un întreit teren, cum văzurăm; în lăuntru ea e condusă 
de un întreit spirit bun. De o vole de lucru neobosită. „Până ce 
e noapte“ încă „ea se trezește, şi se scoală, în zorii zorilor, ca cea 
dintâiu, ca după obiceiul patria hal să trezească servitorimea, şi 
dupăce le da de mâncare, — „Și dă de mâncare slugilor ei 
toate — să le deie, fieștecăruia, de lucru. lar seara, când pe 
cer de mult s'a stins lampa soarelui, Ja fereasta camerei ei tot 
se mai vede lumină. „Candela nu și stinge pân târziu în noapte“. 
(++), Neobosita nu și då odihnă peste zi, și «h'ar și din ceasurile 
de odihnă ale nopții ea mai jertfește pentru lucru. — Ea e ani 
Mată de o voie de lucru cu plan. Nu e o alergare oarbă, alan- 
d::a, dimpotrivă tot ce lucră e bine judecat și cu plana calculat. 
Munca mânilor el se preface înt:'o muncă intelectuală. Ea nu 
aşteaptă cu o încredere fără fapte până ce iar pică taleri si 
ga'beni din cerlu; ea nu vede numai foloasele ce l-se îmbie dela 

- 4 


— 50 — 


sine, ci cu privire largă ea se uită departe și cu spirit viu de 
întreprindere îşi face socotelile şi cumpărările sale, în mare și pe 
departe. „Asemenea este corăbiei de mare, ea-și aduce hrană 
din orice depărtare“ (14). Ea ia în privire un pământ arător, și 
numai după aceea „îl cumpără îndată, semn că în economia de: 
pământ și în sporirea averei ea nu se prea grăbeşte, dar de altă 
paste nici nu lasă să-i treacă pe dinainte ocazia binevenită. Cu. 
înțelegerea unui econom rațional ea se apucă și de întreprinderi 
mai mari, „Eaşi dă bine seamă“, cum zice, drastic, textul 
evreesc, ea gustă“ cu un simț fin și cu o presimțire adevărat 
'emeiască unde ar fi o afacere bună de făcut. Graţie acestul fel 
ce a lucră cu plan, ea nu ajunge, ca Penelope, în situația de a. 
desface azi ce a ţesut ieri. 

Îa al treilea rând ea este animată de voie bună de lucru. 
„Și la lucru zornic (am putea zice dornic) brațele își frânge“. 
Ea are servitorime multă și trălește în condițiile materiale a unei 
bune stări, astfel dară nu e silită ia lucru pentru a-și câștigă pânea 
de toate zilele. Ea lucră, deci, şi prelungește până în noapte târziu 
timpul de lucru, din curată dragoste de lucru. Pentru ea lucrul nu 
e plagă, ci o plăcere. Pare că Schiller în „Clopotul“ său din 
cântarea biblică a împrumutat lauda femeii casnice, când zice: 


În läuntiu direge Ea casa îndreaptă 
Cuvioasa găzdoaie, La toate 'n tocmeală, 
A copiilor mamă Le dă poleialä 
Stăpână 'nțeleaptā Şi ware hodină. 


Plăcerea de lucru a nobilei femei se vede și din aceea, că 
ea privește voios în viitor, și la vlitoru-i priveşte voios (25). 
Femeia lui Lot, şălindu-şi trecutul şi privind înapoi, la groapa 
norocului ei, a putut să se împietrească; femeia alfabetului de 
aur, cu dragă voie de lucru, își întinde brațele spre viitor. O 
irumoasă caracterizare psihologică se cuprinde în acest cuvânt: 
ea se bucură de astă seară, de ziua de mâne, în care iarăș poate 
Jacră; ea zimbește înaintea viitorului său. 


-4l treilea ideal al femeii, după alfabetul de aur, este cari- 
iatea socială față de servitorimea, în cercul mai restrâns, și față 
cu sărăcimea, în cercul mai larg al femeii. Lucrul neobosit și 
bine împărțit, ce Pam zugrăvit, ar puteă să aibă drept motiv și 


= 5l — 


imbold, pofta urită de câștig, lăcomia și speculaţiunile de afaceri 
pentru înmulțirea moșiei, ar puteă să cadă sub osânda, pe care 
o aruncă prorocul (Is. 5, 8—10) asupra lăcomie nesăturaților 
proprietari mari. Contra unei atari bănuieli regina noastră e 
scutită de versurile ce urmează (20—25). Ea na lucrat mânată 
de poftă de câștig, pentru a-și umpleă sacii și săculeţii în dauna 
altora. Din prisoseala secerișului ei, de pe câmpuri, ce o adună 
în șurile sale, ea îşi dă bucuros zăciueala sa săracilor lipsiți. Ea 
nu e roaba egoismului, ci e învățăceaua carităţii sociale, care tot- 
deauna are mână deschisă pentru cei sărmani. 


20. Bucuros dă milă bieți saracilor, 

Iar celor lipsiți le dă ajutor. 
21, Pe-ai săi nici când de frig nu şi-i teme, 

Căci ea toți căsenii-i îmbracă la vreme. 
22. Ea-și fese covoare din pănură dură 

Și se 'mbracă mândru în in şi purpură, 
23  Bărbatu-i e 'n cinste, când iese la poartă 

De sfat cu aceia ce grija țării poartă. 
24. Pânză multă ţese şi brăcile 'ntinde 

Și le vinde acelor, care le știu vinde. 
25. Tärie, frumseță, o 'mbracă frumos 

Şi la viitoru-i priveşte voios. 


Ca o limbă de foc dela Rusale, așa luminează în culmile 
vremurilor depărtate acest cuvânt: „Bucuros dă milă bieți sära- 
cilor“. Pentru oamenii din vechime săracul eră o marfă fără 
preț, ca şi o vrabie; iubirea de săraci eră o virtute necunoscută, 
ba chiar o slăbiciune; femeia alfabetului de aur, cu mila ei pentru 
săraci, aleargă înaintea vremei sale, ca o Tavita a legii vechi, 
ca o străbună a carității creștine. Ea nu se teme, că oare, din 
această iubire pentru cei osteniți şi însărcinați, nu va suferi cumva 
o scădere demnitatea ei de femeie și de regină; nu se teme, că 
oare prin ieşirea din cercul îngust de interese al casei sale nu se 
face cumva vre o daună vieței ei familiare? Ea are curagiul de 
a rupe cu vederile mititele despre rang și demnitate socială. Pe 
cum aici, în imnul femeilor virtuoase așa și în imnul bărbaţilor 
virtuoși (Cartea lui Iob c. 31 v. 13—23) se cere respicat caritate 
față cu servitorii, orfanii şi săracii, fiindcă acelaș Dumnezeu a 
făcut pe boieri, ca și pe sclavi, pe cei bogaţi ca și pe cei săraci. 

4* 


as 32 — 


Aradas aici umanitatea și respectarea drepturilor robilor e pusă 
pe temeiul cel mai adânc, pe credința în Dumnezeu, 

Dar de preocuparea lucrărilor sociale pentru săraci buna 
femeie nu-și uită de micile lucrări sociale față cu proprii săi ser- 
vitori din casă. Aci ea își desfășură în trei direcțiuni caritatea 
socială, și astfel ajunge una din acele puţine fericite femei, 
cari ele singure rezoalvă chestiunea problematică a servitorimei. 
Pentru iarna aspră ea a pregătit cu prevedere haine călduroase 
și le-a așezat în lăzile sale. „Pe ai săi nicicând de frig nu şii 
teme căci ea toți căsenii îi îmbracă la vreme. O stăpână, care 
ca o mamă se îngrijește înainte de viitorul său, e de sigur și 
pentru timpul de față, întodeauna, o mamă îngrijitoare. A doua 
îngrijire a ei e conducerea morală a servitoarelor. „Cu trezie multă 
casa-şi priveghează“* (27). Le ține în bună pază şi nu lasă din mâna sa 
cârma casei. A treia și cea mai mare misiune socială, faţă cu servi: 
torimea, e însuși lucrul ei voios și de bună voie. Ea lucră fără să fie 
silită a lucră, și cu asta face o educație servitorilor săi, făcându-i să 
prețuiască mai mult și lucrul, şi voia de lucru. Oare roaba casei va 
mai învârti murmurând morișca scârțăitoare, când vede pe stăpâna 
sa la lucru din curată plăcere? Episcopul francez, Dupanloup zice: 
O femeie, care e cea dintâiu la lucru, preface sufletul servitoarelor 
sale și înalță slujba lor la înălțimea devotamentului*. 


Al patrălea ideal regal al femii virtuoase este cultura su- 
fletului. E caracteristic pentru alfabetul de aur, că cultura sufle- 
tească e pomenită, nu ca un capital personal, e parte, încuiat 
întrun scrin secret, pentru propria gustare, ci ca un capital cu 
curs public, spre folosul deobşte zl oamenilor. Nu numai cânepa 
şi lâna, ci şi bunurile vieții sufletești, trebuie date mai departe, 
trebuie puse în cursul învârtirei publice. Invățăceaua carității 
slujește şi lucrărilor sufletești ale milostivirei făcându-se învăța. 
toarea celor neștiutori, sfătuitoarea celor fără sfat, îndreptătoarea 
pe calea cea bună a celor rătăciți. 


26. Eaşi deschide rostul cu vorbă 'nțeleaptă 
Blândă învățătura da celor, ce așteaptă. 

27. Cu trezle multă casa-şi priveghează 
Dulce-și mâncă pânea, ca cei ce lucrează. 

23. Fiii săi cei mâadri cu urărl se 'nchină, 
Iar bărbatu-i vesel laude-i îmbină. 


CEREA 


Leagănul revelațiunei dumnezeești a stat într'o parte a pä- 
mântului, care-și închipuia pomul cunoștinței și științei într'o grå- 
dină, pentru totdeauna închisă pe seama fiicelor Evei. Chiar și 
astăzi legea semilunei exclude brutal femeile și fetele dela şcoală 
și cultură. Chiar și la alte popoare din vechime, pe o treaptă de 
cultură mai ridicată dacât Islamul, femeile și fetele n'au fost ad- 
mise la gustarea bunurilor vieții sufletești. Păstorii din țara Ma- 
dianului au oprit pe cele șepte fete păstorițe, ale preotului, dela 
fântână și părăul fântănei, când volau să și adape turmele sale; 
Moise însă lea apărat în dreptul lor și lea lăsat la fântână 
Eşire, 2, 16 - 17), Revelaţiunea și legea mosaică au admis şi 
femeile la fântâna și părăul culturei religioase și sufletești, și totuș 
după cântarea, ce ne preocupă, femeia după inima Domnului, 
trebuie să aibă „vorbă înțeleaptă“ și ,invățătură“ pentru a da şi 
altora. Faptul acesta strălucește ca o dâră de lumină a inspi- 
rațiunei peste sfintele cărți, ca o dovadă, că Biblia și între altele 
și cântarea noastră, a fost descoperită, nu de carnea și sângele 
orientalilor, ci de însuși Părintele ceresc. 


— »Ea-şi deschide rostul cu vorbă 'nţeleaptă 
Blândă "'nvățătură dă celor ce-așteaptă.* 


Prin această activitate dâscălească, care după firea culturei 
evreeşti, a fost o misiune didactică mai ales religioasă, înțeleapta 
femeie a alfabetului de aur, sa tăcut străbuna invățătoarelor de 
azi. Cum am pomenit deja, avem şi o probă a înțelepciunei și 
cunoștinței ei de vieață, în poezia didactică, care premerge cân- 
tării alfabetului de aur (C. Pildelor 31, 2—9). In titlu, se adauge 
la numele lui Lamuel,. că „,mamă-sa la învățat*. După cuprins 
poezia aceasta e o oglindă a principilor, cuprinzând patru îndem- 
nuri materne de o adevărată artă a vieții și a guvernării. Aceste 
iademnuri sunt următoarele: | 

Sa nu-şi cheltuiască puterea și sănătatea în desfrânări imo- 
rale; să se păzească de vin şi de toate beuturile bețive;, roada 
villor sale să o întrebuințeza mai curând pentru înseninarea celor 
zreu năcăjiți și întristați; în fine să ajute pe cei apăsaţi a ajunge 
printr'o justiție imparţială la bun dreptul lor. Cele dintâiu două 
indemnuri țintesc spre binele personal al fiului ei, celelalte două 
in urmă spre binele social al poporului său. O înțelegere foarte 


— 54 — 


înaltă a chemärii de mamă, și o interesare foarte generoasă de 
binele poporului transpiră din testamentul acesta spiritual al no- 
bilei principese. Ea a fost desigur femeie de o cultură supe- 
rioară care și față cu ficiorii săi maioreni și-a știut susținea că- 
lăuzirea sufletească de mamă. Pentru a nu întrerupe analizarea 
alfabetului de aur vom dă textul acestui testament, într'o tradu- 
cere liberă dar fidelă, la sfârșit, 

Mama lui Lamuel n'a fost singura femeie, care cu candila 
aprinsă ese întru întimpinarea mirelui din evangelie, Un cuvânt 
în cartea lui Sirach (26, 21) numește femeia adevărat casnică 
„soarele ce resare casei sale“, jar Ioil, prorocul Rusalelor, punea 
în vedere nu numai fiilor, ci și fiicelor lui Israel, darul profeției 
spiritului sfânt (Joil, 2, 23—29). In cartea Pildelor se vorbește 
adese de activitatea didactică și educativă a mamelor: fiul să nu-și 
uite de învățăturile mamei sale (1, 8; 6, 20) și mama e făcută cu 
onoarea sa responsabilă de succesul creşterii fillor săi (29, 15). 


Al cincelea ideal al alfabetului de aur este frica Domnului, 
sau ca să traducem modern expresiunea aceasta biblică: religio- 
sitatea, evlavia.  Mărgăritarul de femeie, pe lângă toate silințele 
ei de Martă a vechimei, na uitat aceasta „una“ care trebuieşte, 
și cu evlavia ei a pus cununa vieții sale. La ideia aceasta se 
înalță şi însuflețirea lirică a poetului; ceeace se vede din faptul, 
că acum o agrăiește, deadreptul cu „tu“ în a doua persoană, pe 
când până aci a vorbit de ea ca de oa treia persoană. El vrea 
direct să o salute și să o felicite: 


29. Femei multe 'n lume mult bine-au facut 
Tu însă pe toate chlar le ai întrecut 
30. Farmecul înșeală, frumuseța-i trecătoare 
Femeia cuvioasă statornic e 'n onoare. 
31 Daţi-i ce se cade, că din al ei dați, 
lar faptele i bune 'n porți le lăudați! 


Cuvintele acestea ale lui Lamuel sunt ca și o cunună de 
palmieri pe mormântul maicei sale, El are o frumoasă virtute a 
tinerimei: e mândru de mamă-sa. „Femei multe 'n lume mult 
bine au făcut“, în credință către familie și 'n dragoste de lucru, 
în caritate socială şi 'n cultură spirituală, „Tu însă pe toate chiar 


= 53 — 


le-ai întrecut!“ In ochii lui e regină între femei şi in privinta. 
morală „ca şi una ce se învrednicește de premiul numit, rosa 
vlrtuții.* Astfel cântarea lui se preface întrun omagiu cătră regina 
întro „Salve Regina“. 
l Memoria ei este și rămâne binecuvântată pentru că nizulnțe.e 
și tendințele el au fost îndreptate spre distincțiile etice, nu spre 
cele estetice, căutând să placă mai mult la Dumnezeu, decât 
oamenilor. 

, Farmecul înșealA, frumuseța-i trecătoare, 

Femeia evlavioasă rămâne în onoare“. 


Evlavia religioasă a fost regina acestei vieți de femeie; a 
fost preoteasa, care le-a binecuvântat toate și i-a dat lumina si 
puterea dumnezeiască, spre a ajunge la idealele numite mai sus. 
Regele Lamuel, în însuși numele său, care înseamnă: „închinat 
lui Dumnezeu“, „dat lui Dumnezeu“, păstrează o dovadă vădită 
despre simțul religios al mamei sale. „Femeia evlavioasă rămâne 
în onoare“. În biserică chiar a rămas întru cinste icoana reginei 
fără nume, care a fost mamă lui Lamuel, Alfabetul de aur al 
virtuților femeiești se ceteşte şi azi în biserică (latină) în serb2. 
torile acelor femei, pe cari biserica lea ridicat la cinstea altarului. 
Rămână întru cinste icoana ei și în lumea femeilor, pe care c 
onorează, 

Cuvintele ei au fost pentru fiul său-rege o oglindă a priz- 
cipilor; faptele vieţii ei sunt pentru lumea de femei o oglindă « 
femeilor, Şi fiindcă alfabetul de aur vorbește numai de cerințele 
morale ale legii naturale, şi nu de sfințirea Sâmbetei sau alte ce- 
rințe ale legii lui Moise, idealele acestei oglinde a femeilor, dir 
capitlul 3r a cărții Pildelor, rămân şi pentru zilele de azi o normă 
juridică pentru femei, ca şi idea!'ele oglindei bărbaţilor, din cap. 3r 
a cărții lui Job, pentru bărbați. Cinci factori ai personalității me 
rale privesc la noi, în lumina religiunei din icoana feții acestei 
regine. Precum înțeleapta Abigail a fost condusă de cinci para- 
nimfe la soțul ei David (Car. Reg. 25, 42) așa ar trebu ca 
aceste cinci ideale să fie zestrea sufletească și paranimfele mire- 
selor creștine, cari cu candilele aprinse ies întru întâmpinarea 
mirelui inimei lor. Atari femei vor rămâneă în onoare și pot privi 
voioase în viitor! 


Testamentul Reginei - Mame. 
(Cartea Pildelor, cap. 31, v. 2—9). 


(S) 


Ce să-ţi spun eu Ție, Fiul meu iubit? 
Ce să ţi zic eu Ție, al rugilor dorit? 
3. Nu-ţi prădă puterea ta pentru muieri, 
Și, ca să pierzi regii, nu prădă averi. 
4. Lamuel, să nu dai regilor, tu, vin, 
Beţie unde este, secrete nu se țin. - 
5. Câci de beau vin regii uită a judecă, 
Ori înschimbă legea, sărmanilor contra. 
6, Mai bine di să bee celui ce-i întristat, 
Dă vin celui ce este de griji întunecat. 
„ Bând ei o să şi uite al inimei amar; 
Durerile să-și mai uite gustând câte un păhar. 
3. Deschide gura ta pentru cei ce-s slabi și muti. 
Fă bună judecată celor ce sunt căzuți. 
). Deschide-ți rostul tău spre dreapta judecată 
Săracilor câştigă și fă le drept, răsplată. 


Dr. E. Dăianu. 


bi 


Romanţă. 


Intinsu-mi-am arcul spre cer, cu temei 
Sburat-a săgeata, dar unde s'a dus 
Nu ştiu, căci avântu-i a dus-o mai sus 
Ca raza cea slabă a ochilor mei. 


Svârlit-am în noapte o dulce cântare 
Si dânsa sburat-a, dar unde s'a dus 
Nu știu! Cine poate să prindă din zare 
O stea care pică, şi-un cântec apus! 


Târziu într'o floare, înfipti-am găsit, 
Săgeata ce ’n voie lăsat-am să sboare... 
Iar cântecul «dulce dormià liniștit, 

In inima unei femei visătoare ! 


Ĉiuj 1920. Cincinat Pavelestt 


57 


Activitatea din trecut a „Astrei“... 


Activitatea din trecut a „Astrei“ înseamnă lupta 
conștientă și stărvitoare pentru emanciparea culturală 
a neamului românesc şi pentru ridicarea culturei ro- 
mânești prin o muncă purtată din inițiativă socială 
şi particulară. 

N'am avut în trecut nimic dela stat, și oricât de 
nodeste le-ar crede cineva. rezultatele, pe care le-am 
obținut noi Românii de dincoace de Carpaţi pe tărâmul 
cultural, ele au netăgăduitul merit că au fost exclusiv 
roadele inițiativei şi energiei particulare a poporului 
românesc. 

De aici trăinicia și soliditatea acestui rezultat. 

Sunt convins că și în viitor poporul românesc 
trebuie să meargă pe aceeaş cărare a muncei sociale 
si particulare bine organizate. 

El să nu aștepte totul dela stat. Statul să dea 
posibilitatea și ajutorul, ca organizarea forțelor parti- 
culare și sociale să se poată întâmplă cu deplină 
libertate și mai ales bine îndrumată. 

Din această muncă a însăș societății românești, 
independente de vieața politică a statului, va resări și 
va crește adevărata forță a neamului românesc. 

Reluarea firului activității „Astrei“ și a revistei 
sale literare, scăpată din mână din pricina răsboiului, 
inseamnă înțelegerea acestui lucru și hotărîrea de a 
conduce această activitate socială și particulară pentru 
inaintarea noastră culiurală. Hotărire pe care o salut 
cin toată inima și cu deplină încredere. 

Iuliu Maniu. 


Ce a făcut „Asociaţiunea“ până acum? 


Fiindcă multă lume românească nu cunoaște munca desfășurată 
până acum de însoțirea noastră, lăsăm să urmeze aceste date, îm- 
prumutate dintr'un memoriu înaintat de biroul centrat guvernului 
țării. Programul pentru viitor îl vom dă în unul din numerii următori. 


In timpul de o jumătate de veac și mai 
bine »Asociaţiunea< a dat la peste 500 

intelectuali români burse în sumă de . 156.400 coroane 
“Sodalilor și învăţăceilor de meserii, aproape 
tot atât de numărosi și ei, ajutoare în 


suma de. . . 20460 
scolilor româneşti, fără deosebire de con- 
fesiune . . . 27.400 


Scoala civilă de fete, "ansiona acum în 
liceu de fete cu internat, a susținut-o 


cheltuind . . . à. >.. -226.858 
Pentru lucrări de specialitate coa de dt 85000 y 
Pentru premii literare . . . . . . . 15.000 


Total . 5838.215 coroane 


Biblioteci rurale a înființat 509 cu peste 60.000 de 
volume și de prezent posedă 5000 de biblioteci sortate gata, 
eare vor şi fi distribuite în tot atâtea comune dela marginea 
vomânismului. 

Biblioteca centrală a »Asociațiunii« posedă peste 30.008 
de volume. 

Muzeul central, care mai anii trecuţi încă erà foarte 
modest, de prezent numără peste 30.000 de obiecte concentrate 
deocamdată în 15 apartamente, dar dacă am voi să fie muzeu 
adevărat, să se vadă obiectele cum se cade, nu un magazin. 
cum e acum, ne-ar trebui cel puţin 30 de încăperi, edificate 
sau adaptate anume spre scopul acesta. Mai notez că tot în 
cadrele »Asociaţiunii< s'a pus bază unui muzeu de științe na- 
turale în Haţeg, Sălişte şi Lugoj iar în Bran avem o fondaţie 
spre acest scop. 


— 59 - 

Prelegeri populare, în cadrele ; Asociaţianii:. s'au ținut 

21.480. 
` Conferinţe pentru intelectuali în puţinele oraşe ce le-a: 
avut până acum 2154. 

Șezători literare 4“. 

Cursuri pentru analfabeți s'au aranjat în 235 comune 
și sau instruit 15.989 persoane în scris-cetitul românesc, 
distribuindu-se și 8462 Abecedare gratuite, iar conducătorii 
cursurilor (preoţi și învăţători) au fost premiaţi cu câte 50 cor. 

Bănci populare şi societăți de valorizare până acura 
sau înființat 40 sub ocrotirea »Asociaţiuniic/ iar în viitoru! 
apropiat ni s'au promis 2 conferențiari dela centrala coope- 
rativelor din Bucureşti în scopuri de propagandă. 

Publicaţiile populare ale »Asociaţiunii< (cele două »biblio- 
toci poporale<, calendarele ş. a.) s'au tipărit în 1,091.000 
de exemplare, cari parte s'au vândut în librării, parte s'au 
distribuit gratuit, mai cu seamă între soldaţi la fronturi, 
pentru lăţirea gustului de cetit. 

Revista wAsociaţiuniic, »Transilvania<, redactati atâta 
timp de G. Barițiu, a apărut până acum în 920 de numere, 
tipărite în 880.000 de exemplare. i 


Alte publicaţiuni literare în 28.000 de exemplare. 
lon Georgescu, 


E o dovadă de slăbiciunea judecății noastre, dacă recomar. 
dăm un lucru pentru raritatea, nouătatea sau chiar dificultatea sa, 
iar nu pentru bunătatea și valoarea sa internă. Montaigne. 

> 

Nu sunt nici constituțiunile, nici flotele, nici armatele care 
dau cheagul unei națiuni și formează mărimea ei. Adevărata sa 
putere e idealul său. Putere nevăzută, creatoare de lucruri vă 
zate, el conduce sufl:tele. Un popor înaintează veacuri, voind sa 
atingă un ideal, și recade în barbarie, când l-a pierdut. 


G Le Boz. 
x 


Nimic nu i frumos ca adevărul. Montaigne, 


— 60 — 


In aşteptare... 
la 1916. 
E primăvară pe câmpii. 
In rămurele de scumpii 
Sunt freamăte şi melodii 
Te-aștept... aştept .. şi nu mai vii 
Tu sfântă Intrupare!... . 


E-atâta farmec prin grădini 
Plutesc mirosuri dulci de crini, 
De trandafiri şi de iasmini 

9i ?n tei stufoşi de floare plini 
E cântec şi chiemare... 


Mă arde ’n suflet dor nespus 

Mă uit pe drum în jos şi 'n sus 
La răsărit și la apus 
Si-aştept,.. aştept cu gândul dus 
Avânt iubirei Tale. 


Aş vreă s'aud pe munți tunând 
Cuprinsurile "nfiorând 

Pe plaiuri „Pui de lei“ luptând 
Toţi într'un suflet şi "ntr'un gând 
In zornet şi urale../ 


Şi Feti-frumoşi se văd în zori 
Cu steaguri mândre îreicolori 
Cum se reped învingători... 
Eu să le ies în drum cu flori 
Când soarele învie. 


Şi să ”ngenunchiu în sfânt delir 
Cum îngenunchi sub patrafir..,. 
Pe cel dintâi Erou din şir 

Să mi-l sărut ca pe-un potir 
La sfânta Liturghie. 


6 


Te-aștept ... și 'năbuşit de dor 
— Pe mâni cătuşi... pe guri zăvor — 
Te-așleaptă 'ntregul meu popor 
Gă-l scapi de chin omoritor 
Tu dulce Românie!... 
Aurelia Pop. 


Câteva păreri. 


Desrobiți femeia! Căci prin chemarea la îndatoriri înalte și 
grele se va schimbă caracterul ei copilăros și räsfäțat, pentru bi- 


nele omenirei. 
x 


Desrobiți femeia! Căci prin contribuirea ei la vieața politică 
omenirea se va apropià de idealul păcii. O mamă nu va kotäri 
niciodată să-și trimită copilul la moarte. 


x 


Femeia eroină e o legendă. Femeia e blândă și chibzuită 
in cumpăna mare a vieţii. Intotdeauna altruistă. A suferit dând 
vieață, şi are pentru cultul ei comori nebănuite până acum. 


* 


Femeia își iubeşte copilul mai mult decât bărbatul. Iubirea 
e puterea, geniul creator a tuturor virtuţilor. Atunci? De ce vreți 
să înăbușiți geniul femeii? 
* 
Când femeia va fi deplin stăpână pe vieaţa ei şi va aveă și 
răspunderea ei, vor fi mai puţini bărbați galanți şi mai puține femei 
întretinute, dar mai multe mame conștiente și energice. 


* 


Nu cereți drepturi pentru femei intelectuale, ci mai ales pen. 
tru cele din popor. Nici o femeie nu-i îndreptățită și chinuită de 
barbaria moravurilor fals legitimate ca țiranca română. Lucrează 
aiături de bărbat la câmp, în casă singură, fără îndurare nesoco: 
tită acolo unde trebuie să se țină seamă de inteligența ei. 

Constanța Hodoș. 


Ciobanul. 


Cugetări. 

Pe coastele Olimpului un măgar pășteă de ici, de colo câte-un 
firicel de iarbă... Ca o ciocârlie de lumină, ce-şi scutură aripile de 
rouă, luceatărul se ridică încet deasupra muchilor de stânci... 

Eră în zori. 

Dobitocul se opri deodată cu ochii ţintă spre răsărit unde 
cedeă sburând spre înălțimi un cal inaripat...: Pegasus... 

Măgarul se simţei așa deaproape de lăcașul zeilor. ÎL ispite 
gândul: de ce nu ar pute ajunge şi el în cuibul celor veșnici?... 
Si cum i-se păreă, că luceafărul îl chiamă, el începi să-şi miște 
în fâlfăiri superbe urechile, ce-i atârnau lungi şi greoaie spre pă- 
mânt.: Credeă. că-s aripi... 


Cânele are simţul mirosului cu mult mai desvoltat decât al 
omului. Dar n'am văzut încă nici un câne mirosind... flori... 
Lucian Blaga. 


Cum a obţinut doctorul loan Piuariu (Molnár) 
din Sadu titlul de nobil la anul 1792? 


La sfârșitul secolului XVIII unul dintre cei mai învăţaţi 
Români ardeleni eră doctorul loan Piuariu (Molnár), fiul vestitului 
»Popa Tunsue, care a avut un rol însemnat în mișcarea religioasă 
pentru apărarea ortodoxiei în Transilvania. Cuvântător înflăcărat. 
el a reușit, prin predicile sale rostite în diferite sate, a determină 
poporul, să rămână statornic în credința străbună. Propaganda lui 
începuse a neliniști pe episcopul Petru Aron, care în chip de pe- 
deapsă, — fiindcă se sfinţise în Ţara Românească — la prins şi 
Va tuns.  Deaceea i-a rămas numele »Popa Tunsuc. 

La stăruința unor protopopi uniți e! a fost prins în puterea 
nopţii de 20 soldaţi împărăteşti, deţinut și dus la Viena în anul 
1761.) În timpul acesta soţia sa Patrasia Piuariu a rămas acasă. 
în Sadu cu doi copilași în complectă nesiguranță despre soartea 
soțului său. Unul dintre aceşti copilaşi purtà numele tatălui său 
şi avea atunci vârsta de. 12 ani. Putei deci să înţeleagă durerea 
şi lacrimile maicei sale, care îngenunchiă ziua și noaptea înaintea 
icoanei, cerând ajutorul ceresc pentru bărbatul ei prigonit din 
cauza credinței și vredniciei sale, precum şi pentru copilașii rămaşi 
acum fără sprijinul părintelui lor. 

Dar Popa Tunsu având sufletul înarmat cu credinţă tare, n'a 
desnădăjduit nici în vâltoarea nenorocirii, care s'a abătut asupra lui. 
5e vede că prin purtarea lui creștinească a știut să impună cer- 
curilor din Viena și să dobândească »mila regească« (interim gratia 
regia cumulatuse — scrie episcopul Aron la 1 [Ianuarie 1764). 
Din surghiunul la Viena s'a întors cu experiențe preţioase. Și ar- 
zând de doru! de a pregăti pe fiul său Ioan (născut în Sadu la 1749) 
ca să devină un bun apărător al poporului său asuprit, Pa trimis 
să studieze la universitatea din Viena, unde a luat doctoratul în 
medicină. 

La E di 3) el fù numit „oculist chesaro-ci'ăesc“ în Transilvania 

1) V. Dr. A. Bunea: Episcopii Petru Paul Aron și Dionisiu Novacovici. 
p 184—5, 

2) „Archive des Vereines für siebenb. Landeskunde“ 1903 pag. 218, unde 
anul 1/70, indicat ca data nașterii lui Molnár este evident o greşeală de tipar, 
Coreotă este indicaţiunea din acelaş Archiv 1876 pag. 64, unde se precizează. 
si Molnár s'a născut la 77/9 în Sadu şi eri da legea greceassă. 


— 84 — 


și ceva mai târziu ajunse profesor în Cluj. Ca medic se bucură 
de bună reputaţie și în afară de graniţele Transilvaniei. 

Dar Molnár n'a fost numai un medic vestit, ci şi un bun 
scriitor cu interes multilateral pentru toate problemele vieții cul- 
turale și politice ale neamului său. Sa interesat de înființarea 
şcoalelor poporale românești, pentru a căror conducere îl luase îr 
combinaţie episcopul Ghedeon Nichitici 

A încercat să înființeze o gazetă poporală românească, dir 
care ar fi şi apărut câțiva numeri. A scris cărţi de gramatică, de 
retorică (»adecă învăţătura și întocmirea frumoasei cuvântărie), 
cf. Cipariu Arhiva p. 625—6 unde se spune greșit, — după P. Maior. 
—— că acest Molnár ar fi fost >frafe cu călugărul numit Tunsule — 
şi albinărit, a tradus o istorie universală (după Millot), s'a îngriji: 
de tipărirea și răspândirea mineelar.!) Iar pe terenul vieții politice a 
luat parte la potolirea revoluției lui Horia și a fost unul dintre factorii 
principali ai acţiunilor politice-naţionale din anii 1790—1792. 

În timpul acesta a avut prilej să se convingă, cât de anevoie 
poate să străbată fiul unui preot român əşismatice până la cer- 
curile înalte din Viena, chemate a decide în ultima instanţă în 
multe chestiuni politice și culturale. de o importanță capitală pentru 
poporul românesc din Transilvania. Această experienţă la în- 
demnat să încerce a dobândi titlul de nobil cu predicatul «e 
Miillersheim, fiind convins că cu ajutorul acestui titlu va pute» 
deschide mai multe uşi zăvorite şi intervenţiile lui în favoru: 
cauzei naționale nu vor rămânea totdeauna zadarnice. A înaintat 
deci curții din Viena o petiție, cerând în baza meritelor sale titlul 
da nobil pentru sine şi pentru nepotul său Petru. 

Petiţia lui Molnár fù trimisă guvernului ardelean, iar acesta 
ce la 17 [unie 1791 dela magistratul Sibiiului informaţiuni. 

Referentul sas, în mâna căreia a ajuns actul guvernului și 
petiția lui Molnár. trebuie să f fost om foarte pornit contra Ro- 
mânilor, căci iată ce propunere a prezentat în şedinţa magistratului: 

a) adevărat, că Molnár a luat parte la potolirea tumultulu: 
valah din 1784, dar de aci nu urmează, că ar trebui distins cu 
titial de nobil. $i alții au luat parte, fără a cere însă vre-o dis- 
tincție pentru aceasta ; 


1) N. Iorga: »Contribuții ia istoria literaturii româna. Scriitori biserites™ < 
An. Academiei Române. — Memorii!» Secțiunii Literare” to XXVHIL de nege +; 
vede că la 75/5 Molnár uu mai ori în vieață p. 27. 


b) magistratul nu cunoaște alte merite ale lui Molnár decât 
acela de a fi doctor de ochi, dar pentru aceasta îl plătesc pacienţii; 

c) magistratul ştie, că luând Molnár în căsătorie pe fiica 
unui >Bărgere (cetăţean) din Sibiiu, a ajuns prin „ius uzorium“ în 
posesiunea unei case, dar în sensul rescriptului restituțional din 
28 Ianuarie 1790, toate lucrurile s'au reașezat în starea dela 1780, 
iar atunci nici un Român neunit (ortodox) nu puteă să aibă vre-un 
drept de proprietate în fondul regesc; 1) 

d) nu pot fi nobilitați decât cei aparținători uneia din cele 
3 națiuni și 4 confesiuni receptie în sensul vechiului drept public 
al Transilvaniei şi aceștia numai întrucât sunt împodobiţi cu cele 
30 de virtuţi şi merite stabilite in resoluţia împărătesei- regine 
Maria Teresia din 20 Iulie 1792 punct 22. 

De aceea propune ca magistratul să protesteze contra nobi- 
litării lui Molnár, nu numai în numele său, ci şi în numele uni- 
versităția săsești întregi şi să înainteze protestul acesta în cale legală. 

Propunerea referentului însă nu sa primit, ci magistratul 
sibiian — ceva mai obiectiv și mai cuviincios în judecata sa, decât 
veferentul, — a trimis guvernului cu data de 1 Octomvrie 1791 
urmvătorul răspuns: 

»Îu înţelesul grațiosului decret guvernial din 17 lunie a. c. 
nr. 5236 sa milostivit Înaltul guvern Hegesc a ne comunică ală- 
turata rugare a oculistului loan Molnár — de a i-se da lui și 
nepotului său de frate Petru litere armale pentru obținerea statului 
nobilitar cu predicatul de Millersheim și cu scutire de taxă — cu 
acea ordinaţiune, ca să informăm exact înaltul guvern despre me- 
ritele, calităţile și celelalte daruri sufletești, cari se cer pentru 
obţinerea nobilitării, — atât ale petiționarului, cât și mai ales ale 
nepotului său. 

Pentru îndeplinirea acestei ordinațiuni milostive, am aflat a 
relată cu cea mai mare umilinţă, că despre meritele deosebite, pe 
cari îşi întemeiază petiţionarul cererea sa, magistratul nu are nici 
o cunoștință, dar nu poate retăceă faptul, că el este întradevăr 
versat în arta tămăduirii ochilor şi că a dat multe şi însemnate 
dovezi ale experienței și artei sale în acrastă privință. 

1) In dem Jahr 1780 abar kein nichtunirter Wallache hat in Fundo regio 
ein Eigenthums-Recht gehabt, sondern lediglich nach den Landesgesetzen als 
ein Ausasse betrachtet und behande!t worden: (nr. 1595 din 1791 arhiva să- 


sească din Sibiu), 
5 


— 66 — 


Relativ la calităţile petiţionarului ştim, că îşi trage originea 
din satul Sadu al acestui scaun al Sibiiului şi din națiunea valahă, 
„în puterea dreptului soţei sale posede aici în Sibiin o casă şi 
câteva locuri extravilane, dar dreptul de cetățean încă nu l’a ob- 
ținut până acum din motiv, că nu-și trage originea din gintea 
saxonică sau germanică. 2 

De altfel are daruri sufleteşti remarcabile, este bărbat bun şi. 
onest și, după cât am înțeles, pe oamenii apăsați de mizerie gi să- 
răcie are obiceiul a-i sprijini mai de mulleori cu ajutorul şi bine- 
Jacerile sale. 

În sfârșit, ta ce priveşte pe nepotul de frate al petiţionarului, 
acela, fiindu-ne nouă cu totul necunoscut, militează contra lui 
presumțiunea, că va fi cu atât mai puţin împodobit cu calitățile 
necesare pentru obţinerea nvbilitării, cu cât în cazul, că el sar 
distinge între conlocuitorii săi în privinţa moravurilor și a științei, 
de mult ar fi trebuit să fie observat de noi și cunoscut; dar în 
timpul de faţă ne este cu totul necunoscut 

Întraceea socotim totuş, că trebuie să lăsăm în graţia și cle- 
menta Sacratissimei Maiestăţii Sale, dacă se va milostiri a-i îm- 
podobi pe ei cu nobilitatea, deoarece numai Maiestăţii Regești îi 
revine dreptul şi putinţa de a ridică la statul nobilitar pe aceia, 
pe cari după ascultarea credincioaselor sale staturi, îi va judecă. 
vrednici de prerogativa aceastac. 

Pe baza acestui referat al magistratului sibiian și mai mult 
însă în virtutea deosebitelor merite — apreciate la Viena cu mai 
multă bunăvoință decât la Sibiiu — în 21 Martie 1792 i-s'a acordat 
doctorului Ioan Molnár titlul de nobil cu predicatul de Mällersheim 
pe lângă scutirea de taxa obicinuită. Erà toemai momentul, când 
lupta pentru câştigarea drepturilor naţionale-politice pe seama Ro- 
mâănilor ardeleni se purtà cu multă înteţire prin numeroase me- 
morii înaintate curţii din Viena  Luminatul doctor și om de bine, 
care a fost fiul prigonitului Popa Tunsu n'a lipsit a da tot spri- 
jinul său valoros, spre a puteă fi susținută cu toată demnitatea: 
această luptă naţională-politică. I. Lupaș. 


Ca să întemeiez un cămin pe seama altora, a trebuit să re 


nunț, pentru totdeauna a trebuit să renunț'la căminul meu. 
Ibsen. 


„dal e tai 


E y ES 


Să mântuim arta națională! 


Neamul nostru are în lucrările sale tehnice și artistice una 
din comorile cele mai neprețuite. 

Cei cari au în țara lor monumente de artă clasică ce uimesc: 
lumea, adevărat, că anevoie se vor încântă de bogățiile artei: 
noastre poporale. Monumentele noastre nu sunt vecinicite prin 
meșteri neasămuiți, nici nu Pa 
sunt copleşite de aur, de IE: 
mărgăritare și pietre de mare 
pret. O.hii privitorului nu se 
odihnesc asupra feeriei unei 
naturi triumfătoare, unui på- 
mânt b'necuvântat, cu belşug 
de lumină și grație nesfâr. 
șită, Figurile sfinților noștri 
sunt de cele mai multe ori 
țapene și fără vieață, zuzră- 
velile sunt simple și rudi- 
mentare, sculele sunt cioplite 
din topor şi fârâ prea mul: 
meșteșug. Dar sunt ale 
noastre. In ele e munca de 
generații acumulată, e o- 
glinda vie a neamului de 
plugari cari ie au creat după 
trebuicțele mediului şi ne- 
voile vieţii də toate z lele.-2 
Prin ee te simți stăpânit 
de vraj: vremilor ce nu mai 
sunt şi de puterea cea pu- 
rurea vie a sufletului r-mânesc. Osicât de simp'e deci și de ne- 
pretențio:se, noi nu le vom socoti, în ce privește Importanța lor, 
mai pe j>s de comorile unei cultui mei mature dn lumea mare. 

Moștenirea noastră sfânta, bisericutele umiie, troițele și 
tâmp'eie, ce se înalță ca tot atâtea imnuri de slăvire din fundul 
codrilor, pe coliue şi maluri de ape — ele sunt cele mai lumi- 
noase mărturii, strâbătătoare prin veacuri, ale sbuciumărilor şi 


străduințelor noastre cucernice, sunt locașurile de odihnă, unde 
5% 


N: E 


şi-au revărsat sufictul, unde au crezut, au sperat și au simțit 
împreună atâtea generații de mucenici. 

Casele noastre, de o execuţie rudimentară, dar împodobite 
cu cloplituri bătrânești de o varietate nemărginită, mobilele cele 
de multe feliuri, uneltele economice, costumele cele atât de bo- 
gate, — ele au imprimate pecetea mediului din care au izvorit 
şi a minții minunate 
care le-a i;cod:t. 

Ei bine, această 
artă e azi în su- 
ferință. 

Mare parte din 
străvechile lăcașuri 
de închinare au că- 
z:t în ruină ori au 
pierit chiar din ne- 
grija noastră, altele 
au fost restaurate 
de meşteri cârpaci, 
dar așa că li sa ni- 
micit cu totul carac- 
terul şi li s'a şters 
cu desăvârşire far- 
mecul de vechime. 
Câteva, foarte pu- 
ține, ce ne-au msi 
rămas, suot și ele 
pe cale de a se dără- 
pănă și, fatal, vor 
aveă aceeaș soartă, 
vor fi transformate 


ori înlocuite cu altele nouă. 

Troițele la colțuri de stradă, la răscruci și miezuini de hotar, 
crucile monumentale bogate în picturi și inscripţii, cari au servit 
ca locuri de închinare în timpuri vijelioase, — ele se prăbușesc, 
măcinate de dintele vremii și cu ele dispar încântătoare legende 
şi superstiții, se pierd, fără de-a mai puteă fi înlocuite, atâtea din 
strâjile văilor şi podoabele plaiurilor strămoșești. 

Construcțiuni de piatră, de o banalitate care te supără ade- 


— 69 — 


seori, înlocuesc căsuțele cu rost românesc. Câsuțele vechi însă, 
de bârne și lut, cu acoperișurile de șindrilă și paie, nu sunt case 
ca toate celelalte. Multe din ele sunt sanctuare vrednice de toată 
purtarea noastră de grijă, căci sunt sfințite prin vieața de cinste, 
de muncă și suferință a atâtor generaţii de înaintași. Ce poveste 
lungă si tristă ne spune d. e. numai căsuţa înfățișată în chipul 
alăturat, Câte suspine și nădejdi sfărâmate, câtă muncă și încor- 
dare de mucenici pentru a feri de urgia dușmanilor biserica stră- 


—- a eta n Zlate ME e E 


Reşedinţa episcopilor gr.-er. din veacul al 18-lea 


bină na văzut această casă-reședință a episcopilor ortodocși din 
veacul al 18leal Dacă această cocioabă, care servește azi ca grajd 
de oi și de capre, și care stă de un veac și jumătate fără nici 
o ingrijire în prada intemperiilor, sar dărâmă azi mâine, ar dis- 
păreă cu ea nu numai o pagină elocventi din istoria românească, 
ci și o parte din demnitatea noastră naţională 

Vedem cu groază pornirea ce creşte mereu, de a îndepărtă 
din preajma caselor noastre v:ch'le forme artistice; tot mai mult 
se pierde, la cei de azi, simțul pentru curâțenia ornamentului tra- 
dițional şi sporeşte tendința de a împodobi casele cu elemente 
de o extravaganță tehoiză și coloristică repudiabilă. Locul admi- 


— 70 — 


“abilelor mobile țărănești, din care aducem aci câteva probe, îl 
iau fabricatele debile ale iârgoveților cari, d:și de o confecționare 
mai fină, nau nimic din ceeace viază în sufletul poporului. 

Dacă prezentul nu va izbuti să pună stavilă năvaâlirii in 
fluențelor străine destructive, se vor înzestră, adevărat, casele 
noastre cu tot felul de nimicuri artificiale, dar se va gori din ele 
:gândul, credința şi iubirea care le-a creat pe cele de demult. 

Dacă în locul vechilor cruci și stâlpi de morminte, cum 
sunt şi cele din ilustrație, împodobite de dragostea celor rămași 
în vieață cu inscripții și adausuri ornamentale — colțişori, brâuri, 
ochiuri, steaguri și șireaguri de mărgele — se vor îintrebuință 
“tot mai multe table și cruci de peatră cioplită și de marmoră, 
icoanele mângăioase și dragi vor dispăreă din cimitirele noastre 
și acestea vor căpătă tot mai mult un aier de paradă sombră și 
“plină də răceală. 

Pierderile apoi, ce le îndură satele noastre de pretutindeni 
:prin uitarea, corcirea sau totala distrugere a tezaurelor artistice 
ale femeii române, sunt incalculabile. Se spulberă de vârtejul 
'schimbirilor moderne vechile şi minunatele porturi și obiceiuri, 
“multora le piere și urma și amintirea — și e mare, foarte mare ne 
“fericire aceasta. Cu ele se duc, ca să nu mai revie, cele mai 
luminoase dovezi de hărnicie și istețime românească, se sting 
tainele iubirii și ale dorurilor îi fi rate, se strică desfătâtoarea sim- 
tonie a coloriior şi a formelor. 

Astăzi când ne ridicăm biruitori de sub orice asvpriri, nimic 
“nu ne mai împiedecă de a ne face datoria şi față de cultura ar- 
tistică a neamului, ȘI până se va putcă întreprinde, in mod 
sistematic și unitar, marea lucrare de salvare și îngrijire a tezau- 
'relor noastre artistice de p'etutind:ni, ne adresăm statului și fac- 
torilor în drept cu rugămintea, ca să institue sub direcțiunea 
muzeelor etnografice din Ardzsl cel puţin 3 custozi pentru cele 
3 secţii etnografice, ce ar trebui înființate numai decât, ș. a., 
una românească una săsească și una săcuiască. Acești bărbaţi 
specialiști ar fi datori să se transpoarte deocamdată în ţinuturile 
cele mai bântulte de străinism, să facă cercetări la fata locului 
cu scop de a colecționă și pune în lumină bogățiile tehnice și 
artistice ale acestor 3 neamuri; să ridice vălul ce ascunde mai 
ales bogăția nebănvită a ornamenticei populare române și să 
recheme din umbra trecutului nostru modelele și odoarele uitate 


R 
ANEI SOARE aa rea UNSIN T AENEAN ENAINT ATENTAN, 


DESI E DOTARE IDENTA 


3 
ANAN SY 
EDASI NNRYH 


RENNE 
IA 


SAY 
a! SA 


ZA) 


N 


3 SI Sf A a 
Ki N N = PR P 


L 


A 


A JA 4: palik; ACU Y 
UE M 
CEN ZAT) 


— y EER 


sau nebăgate în seama. Dela ei mai așteptăm să încerce, prin 
“tot felul de mijloace, scrieri periodice, sfaturi, prelegeri etc., a 
face o educație publicului mare în sensul celor arătate, pentru 
ca din vlega şi lumina înaintașilor și din puterile cele nesecate 
ale trecutului să izvorească puterile cele dătătoare de vieaţă şi 
strălucire ale viitorului. 

Ne mai adres2m apoi bunilor Români de prin satele noastre, 
cari mai păstrează încă scule și podoabe din strămoși, să le 
scape dela năruire sau înstrăinare, oferindu le autorităţilor în drept 
spre a fi încorporate colecțiunilor existente. 

Alături de tot ce ne aparține, dorim ca și ata populară 
“să simtă că a încăput pe mânile mamei iubitoare, capabilă de 
orice jertfă pentru a-şi mântui de peire copilul. ` V. Păcală. 


Studii botanice în Câmpia Ardealului. 
Cum se naşte stepa? 


In centrul Transilvaniei se întinde un ținut vast, cu supra- 
fața undulată, brăzdată de văile râurilor și ale păraielor, cu o 
climă de stepă, și în consecință cu o vegetație ierboasă, aproape 
lipsită acum de copaci și păduri. Este Câmpia. Ogoarele fertile 
alternează cu fânațe grase pe întinderea celor aproape 5coo km. 
pătraţi, între Mureș și cele două Someşe. Pe margini întâlnim 
şi sărături în apropierea izvoarelor sărate, iar presărate ici colo 
în cutele dealurilor și colinelor de argilă licăresc ochiuri de apă, 
lacuri și mlăștini. In inima Câmpiei chiar lacuri mai mari se 
JAfăiesc, ca ultimele rămășițe ale mării, ce acopereă în timpurile 
geologice nu prea îndepărtate ale terțierului bzzenul ardelean. 

Nici în ziua de azi Câmpia nu șia primit forma și înfâți- 
șarea ei geo-morfologică definitivă. Deopaste apele curgătoare 
îşi sapă şi adâncesc necontenit cu ușurință albia lor în solul 
moale. de altă parte culmile şi coastele dealurilor de meal alu- 
necă în toate părțile la vale, căutând o stare de echilibru 
mai sigură. 

Nui mirare, că nici vegetația nu sa statornicit încă defi- 
nitiv, Pe terenele noi, întinse, ce se ivesc an de an prin alune- 


carea, sănierea dealurilor, se dă o luptă aprigă între plantele ce 
«doresc să facă uz de „ius primi occupantis*. Cele, care se răspân- 
desc mai ușor prin vânt ori se întind mal repede prin rizome 
și stoloni în argila desțelenită, ajung să se înstăpâneasca curând 
pe noile teritorii. Pe locuri expuse către miazăzi se naște stepă 
adevărată, tipică, iar aiurea asociația rozoarelor şi a fânaţelor, 
care în sens impropriu încă se numeşte adesea stepă, cu care are 
de altfel cele mai multe elemente comune. 
Primele plante ce se ivesc pe terenele noi, sunt: 


Salvia verticillata Astragalus monspessulamus 
Salvia transsilvanica, cu frun Teucrium chamaedrys 

zele ei albtomentoase pe Euphorbia Gerardiana 

dos, și adesea Artemisia absinthium 
Salvia hybrida Linaria genistofolia 
Centaurea spinulosa Falcaria vulgaris 
Centaurea micrantha Melilotus officinalis 
Andropogon Ischaemum Campanula sibirica 
Astragalus onobrychis Cirsium furiens, lanceolatum 


Aceștia sunt pioniril, după care urmează întreaga armată a 
“plantelor de stepă, care vrăjesc în 3—5 ani noul teritor într'o 
:grădină fermecată de flori, printre care abla ici-colo se mai ză- 
rește câte o palmă de loc neocupat. Numai locurile de tot 
prăpăstioase, ce! se surpă zi cu zi, înfruntă ¿tacurile stăruitoare 
ale vegetației, rânjându se hâdos cu râpele lor către câmpul vesel 
de iarbă şi flori ce sa înfiripat în jur. 

Ca în oricare societate nou alcătuită, nu este în noua stepă, 
a cărei naștere am schițato mai sus, omogenitatea care o vedem 


în pajiștea unei lunci străbune ori într'o pădure — această le- 
giure imensă de ostași în uniformă ce sunt copacii. — Nu există 
„disciplină de partid — vorbind în limbaj omenesc — și ar 


monia „socială“ ce se manifestă în zsociaţiile vegetale mai vechi, 
“spre pildă într'un zăvoiu de ariniş sau o pădure de brad, unde 
toate plantele își au locul determinat, cresc și se părândează cu 
o regularitate mire, „ca în carte“. 

Sălbaticii fii ai stepelor, veniți în goana vântului, oţeliţi în 
arșița soarelui de vară şi în gerul lung al lernilor, se iau la luptă 
crâncenă. Unii dintre primii stăpâni sunt bătuți — Salvia transsil- 


— 716 — 


vanica nu se prea poate menţine într'o stepă sau rozor mai com-- 
pact — şi noui stăpâni se ridică în noua câmpie: 


Verbascum phoeniceum, ni- Salvia nutans 

grum, Lychnitis lurinea transsilvanica 
Crambe tatarica, aspera Stipa cap llata, Tirsa 
Adonis vernabis si wolgensis Festuca vaginata 
Dorycnium herbaceum Koekria glavca 
Linum flavum și hirsutum Dictamnus albus etc. 


pe lângă specii mai rari, care au norocul să fie aduse din în-- 
tâmplare acolo, ca 


Goniolimen tataricum Nepeta ucranica 
Centaurearuthenica,trinervia Serratula Wolffi și altele. 


In câțiva ani sa stabilit un echilibru aparent între membrii; 
asociației noui şi stepei de Câmpie; numai dislocarea și schimbări 
lente îa ,facies“-ul floristic, în compoziția asociației ne reamintește 
eterna luptă pentru existență, ce stăpânește și lumea vegetală. 

Intro astfel de stepă „așezată“ după anii viforoşi de luptă 
ai tinereţelor, elementele asociaţiei sunt armonic așezate după 
înălțimea lor în câteva etsje și își împărțesc frățește locul şi 
lumina după sezon și anotimp. 

Alta este înfațișarea stepei începând de primăvara până: 
toamna târziv, nu numai în fiecare lună, ci aproape săptămânal., 


Cum învie stepa? 

Abiă la sfârșitul lui Martie şi la începutul lui Aprilie străbat: 
par'că fiorii unei noui vieți întinsurile câmpiei. Fânațele C'ujului 
spre pildă sunt îmbrăcate până atunci în haina mohorită a muş-: 
chilor și a ie: burilor uscate. 

Chemate acum parecă de chirâitul fericit al ciocârliilor își 
scot timid ici și colo capul singuratice flori râslețe. 

Viorele (Viola hirta) etc. cu flori mari și cu puține frunze 
apar în mici grupuri. 


Mai puțin smerită este plumânărica moale — Pulmonaria: 
mollissima, cu florile în două culori. Cele roșii sunt mirese gătite 
de nuntă. Celea albastre — lilachii sunt după capăt, cu ovarul 


fecondat de polenul adus prin insecte. 
Alături îţi bate în ochi mica ciuboțica cucului, Primula ofi- 
cinalis, cu corolele galbene vioaie. 


— 77 — 


Ici-colo frumoase flori de grâușor — Ranunculus ficaria — 
-chochetează cu numeroșii oaspeţi într'aripați ce vin în sbor la ele. 

Galbenul auriu al dedițeilor (numiţi aci dedițr) Adonis vernalis 
-abia eșiți din pământ te chiamă de departe. Un val de bucurie 
stârneşte în botanistul îrțelegător un alt dedețel. 

Adonis Wolgensis, un oaspe rar al Câmpiei, venit din stepele 
rusești, care hibridizează aci cu dedițelul comun (Adonis super- 
“vernalis wolgensis = A. hybrida şi Adonis superwolgensis ver- 
nalis = A. Walziana). 

Abiă se vede dintre ierburile uscate și dintre cotoarele înalte 
una dintre primele flori de primăvară în fânațele Clujului: Bul- 
Bocodium ruthenicum, un şofran cu perigon lilachiu. Este asemenea 
un important element pontic al fləarei noastre. 

Micul rogoz de primăvară — Carex humilis — stă între us- 
căciuni, ea un cenuşotcă, oferindu-și staminele mari șăgalnicului 
vânt pentru a-i incredință transportui polenului la stigmatele 
care-l adastă. 

Iată, şi o floare albastră sa ivit! Dediţelul vânăt cu căp- 
şorul plecat, Anemone montana, şi curând și cel cu floarea mare, 
azurie, ridicată mândru către väzdrhuiile limpezi, Anemone patens, 
dau o notă caracteristică fânațelor ce învie. Ici-colo descoperi şi 


hibridul acestor două specii — Anemone Gayeri. 
Prin locuri îndosite se ive;te și câte un cocoșel — Erythro- 
nium dens canis — cu frumoasele flori roșietice ce se ridică pe 


un scap dintre două frunze verzi, pătate cu brun. Este un relici 
de pădure, ultima dovadă că și pe aci au fost odinoară cel puţin 
dumbrăvi, tufișuri ori mărăcinişuri mai mari, pe care le-a stârpit 
omul şi cari nu sau mai putut reconstrui din cauza climatului 
potrivnic vegetației arborescente. 

Prin locuri umede stăpânește podbealul Tussilago farfara, 
lipsit acum de frunză, și icicolo răsare dejă vârful fertil al gi- 
ganticului Equisetum maximum, coada calului. 

Acestea sunt vestitorii primăverii în stepă. Numai jujări ce 
străbat din pământ la lumină și muguri ce încep a se umflă pe 
porumbelul de alături tradează, că în curând va fi vun mai mare 
belșug de flori şi pe câmpie. Și rugul stă încă golaş în cale. Pe 
câte o creangă îşi atârnă încă măcieşele sbârcite, înegrite, îm- 
preună cu moțul de gogoașă ciudată, numită înainte Rhodites 
rosae; pe alți rami flutură un smâc de lână, ca un trofeu, smuls 


r 


dela oile pașnice păscătoare; în ghimpi mai poartă înfipt ici-colo- 
cadavrul vreunui greuruș, răstignit de o pasăre cruntă, berbecelul 
(Lanius collurio). 

Ingrozit îți întorci privirea dela această privelişte barbară 
către tabloul idilic ce-ț: prezintă câmpia dela distanță.  Plugari 
harnici răstoarnă brazdele negre ale ,cernozoim“-ului mănos. 
Turme de oi caută zadarnic firele de iarbă ce nau răsărit încă, 
iar mieii mărunței mestecă behăitul lor jalnic cu sunetul melan- 
colic al tălăngilor de vite păscătoare. 

Peste toate stăpânește biruitor veselul chirăit al ciocâriiilor, 
ca un sărbătoresc imn de primăvară. Prof. Dr. Alex. Borza. 


Dantelăria în Belgia.) 


Conservatoarele industriei danteliere în Belgia sunt așa nu- 
mitele bezuines — crediacioasele călugărițe; singurele lucrătoare: 
ce mai cunosc încă secretul adevăratului punct de Bruxel sau al 
broderiei Malin; bătrâne 'ncărunțite ce folosesc puțina vedere ce 
lea mai rămas pentru a țese aceste pânze vaporoase! cap de 
operă de fineță și de artă, exemplare pe care cât de curând nu 
le vom mai regăsi decât în muzee. 

Cele mai multe școli, unde tinde a se creiă viitorii adepți ai 
acestei arte grațioase și dificile, sunt întemeiate de călugărițe. In 
Be'gia și Olanda există la 150 de şcoli danteliere; fetiţele încep. 
lucrul cu 7—8 ani și abia după 5—6 ani ating perfecțiunea exe- 
cutărei tehnicei Valanciene ṣi 'n 6—8 ani pe aceea a Malinelor. 
Veritabiiele dantele Bruxela ce se fac cu acul de cusut sunt o- 
operă de artă; caracteristica lor sunt perfecțiunea desemnului şi 
fineţea ajoururilor — mulțumită cărora poți pictă literalmente mo- 
delul dăruiadu-i umbră și lumină, clar-obscur. Executarea e nespus 
de grea și impune trei categorii de lucrătoare: lucrătoarele cu 
acul ce execută ornamentele à- jour, pe cele ce lucrează câmpul 
și 'n fine monteusele, ce 'mpreună prin rețea ornamentele cu fondul: 
— cel mai delicat lucru de executat — din toate; căci dela montat. 


1) Autoarea acestui articol, d-șoara T. Barcianu, a urmat cursul de dan- 
telărie la Viena, ca bursieră a „Asociaţiuniit, a condus mai apoi atelierul 
de lucruri de mână dela Orăştie şi a scris o lucrare mai lungă despre lucru- 
rile de mână femeeşti din care dăm această parte, N. Red, 


se TO 


depinde mai mult sau mai puțin buna reușită a executării fa în-- 
treg, timbrul artistic al operei Cu drept sa zis, adevăratele Bru- 
xele nu mai există azi; aceea ce se vinde sub acest nume sunt: 
numai „aplicațiunile de flori pe tul mecanic“. 

la jurul Courtrai se cultivă un in special destinat esclusiv 
pentru producerea dantelei și al celui mai! fn batist Se toarce în 
suterane pentrucă expus aerului uscat se destramă și e atât de 
subțire încât ochiul liber abia-l zărește. E un lucru ce recere o 
dibăcie fără seamăn şi operațiunile sunt distribuite în proporția 
dificultății. Nici o mașină nu e în stare să atingă perfecțiunea 
torsului de mâna și fineţea firului — o dificultate ce a asigurat 
industriei flamande orice concurență. Se zice că un kilogram din 
acest fir de in valorează până la 25.000 de lire. 

Dintelele lucrate cu ciacănele sunt o sumedenie; regina 
acestora însă erau , Valancienele“; zic erau căci azi nu se lu- 
cre:ză mai mult ,eternele Valanciene“ a căror executare e ne- 
spus de migăloasâ. O lucrătoare ce stă la lucru 14 ore la zi 
nu face mai mult de 36 cm. pe an! fa 10 luni lucrând 10 ore 
la zi aba s'au isprăvit o păreche de manşete bărbătești. Valan- 
ciencle de Ypres sunt cele mai frumoase și cele mai fine ca exe- 
cutare. Pentru o dantelă lata de 5 cm. se recere 200—300 de 
ciocănele; iar pentru una mai lată 800 de ciocănele. La ex- 
poziția din 1851 eră expusă o Valancienă cu 2000 lire metrul, 
la care lucrătoarea lucrând 12 ore la zi nu isprăveă mai mult de 
8 mm. la săptămână. 

Renumele acestor dantele a fost înălțat îr deosebi de cre- 
dincioasela Gandului, Pe la jumătatea secolului al 18-lea împără- 
teas: Maia Teresia își exprimă dorința de a posedă o întreagă 
toiletă lucrată ’n Valaniiecne Pentru aceasta în 16 iulie 1743 
statele Fiandrei h ntârîcă să supoarte cheltuielile și după un an 
împlinit fa care sau pus în lucru 80000 de ciocănele, toileta eră 
isprăvită şi a costat socoo coroane; care la timpul nostru ar 
reprezenta o valoare de 70.020 franci. Suverana pentru a-și ex- 
primă satisfacția făcu în dar State'or, portretul sâu cu toileta în 
chestie. Această pânzi se găseşte și azi în edificiul municipal 
al Gandului — în sala şedinţelor consiliului comunal. 

Vaiancienele de azi sunt destul de dure; volanurile, antre-. 
deuxurile folosite încă ca podoabă a lingeriel vor dispăreă înaintea 
imitațiunilor mecanice. 


— 80 — 


Dantela Maline ca soră a Valancienei e mai vaporoasă şi 
"mai delicată ca aceasta; câmpul și rețeaua fiind mai ușor lucrate 
«dăruiesc desemnului o delicateță nesfârşită. Acestea ca și Valan- 
cienele fiind prea costisitoare nu se mai lucrează. Dantelele ce 
se găsesc azi pe piața de vânzare în magazinele din Bruxel sunt 
numitele: Bruge, Gulpuire şi Torchon lucrate de femeile din 
centrul Flandrei occidentale, sudul Gandului, jurul Alostului, 
„Jermondei şi nordul Brabantului. Mulțimea ciocânelelor depinde 
dela felul dantelei și lățimea el așa un entredeux Torchon se 
poate lucră și cu 4 ciocânele, iar Malinele cer până la 1200 buc. 

Că industria danteleriei se găseşte azi în agonie e un fapt 
ce nu trebuie să-l ascundem, luând în seamă că în a. 1875 erau 
“în Belgia 150.000 de danteliere; în a. 1896 numărul lor scăzù 
la 47.000, azi abiă se mai găsesc la 20.000. 

Cauza pierzării acestei industrii este însuși deplorabila ei 
organizare. Aici corporațiunea e în întregime femeiască; ea nu 
posedă argumentul electoral. Situaţia danteleriei e îngrozitoare. 
Plaga Flandrei e numită kooprouw literalmente femeia cumpă- 
rătoare care pribegeşte oraşe şi sate pentru a cumpără dantelieri 
de pe pernă chiar produsul muncii ei, plătit de multeori în na- 
“turale ca pâine, bere etc. Așa că prin intermediări entre-deux-ul 
Valanciene plătit lucrătoarei de kooprouw cu 60 centime metrul, 
fabricantului cu franci 1.30 ajuns la Paris prin alți intermediari 
costă deja 10 franci metrul. Cât despre veritabilele dantele de 
lux și articolii de confecțiune nici nu mai vorbim. În magazinul 
de Bruxel plătești pentru o batistă 25 franci; acelaș model cum- 
părat direct dela lucrătoarele din Bruges îl capeţi pentru fr. 4.50. 
Un guler Duchesse plătit lucrătoarei cu 40 fr. e catalogat cu 
250 fr. În a. 1900 sa expus la Paris o toiletă lucrată în punct 
de Bruxel în valoare de 1000 fr. fasonul; după expoziție sa 
vândut ca model unei case mari din Paris pentru 3000 de franci. 
Şi la toate acestea biata iucrătoare după o muncă de 10—12 
ore abiă câştigă 80—100 centime !a zi; și nime nu prea gâudește 
la bietele flamande ce aproape mor de foame fără să protesteze 
cu un singur cuvânt Tiberia Barciann. 


A căută pretutindeni ce este mai avantagios, e nedemn de 
om liber și nobil, Aristotel, 


— 81 — 


a SG sata 
Energiile naturale ale României. 
“)riginea, importanța și utilizarea lor în economia naţională. 
De Prof. Dr. 1. P-Voiteşti, 
dela Universitatea din. Cluj. 

Adânc simţite și variate sunt rănile de care statele europeana 
suier azi, la redeşteptarea din uitarea de sine. în care le aruncaz» 
“ărtejul luptelor şi beţia de sânge. 

— Regiuni întinse complect pustiite. 

— Lipsa aproape desăvârșită a materiilor prime de cea mai 
imnerioasă necesitate, prin sleirea stocurilor de rezervă, cărora răz- 
boiul le-a dat en totul o altă întrebuințare decât aceea pentru car: 
au tost adunate. fără să mijlocească și timpul necesar înlocuirii Im» 

— Iastalaţiuni industriale, dacă nu complect transformate în 
vederea noilor nevoi de luptă, dar în mare parte descompiectata 
sau aduse în stare de neutil.zare momentană. 

— Mijloace de comunicaţie împuţinate prin deteriorarea ma- ` 
seriatului din cauza uzagiului continuu și fără posibilitatea repara- 
iunilor necesare. 

— Marea majoritate a celor mai bune braţe de muncă, dacă 
nu eompleet nimicite, cel puţin aşa de obosite, în:ât cu greu sa 
mai poate obține dela ele efortul necesar nevoilor sociale urgente. 

— Nevroza tuturor, ca urmare a muncei încordat susținută. 

—  Apetiturile nesaţiate și necinstite ale celor ce s'au învăţat 
să câştiga ușor, împingând la o ruină socială generală prin specula 
ne: usinată a nevoilor şi a articolelor de prima necesitate. 

— Apatia celor istoviţi fiziceşte și moraliceşte, și 

— Nebunia celor ce cred că pot profită de dezordinea sufle- 
tească şi morală ce dăinuieşte încă. spre a încercă schimbarea din 
temelie a așezămintelor sociale existente. 

lată moștenirea lăsată omenirei de groaznicul răsboiu mondia:. 
are în timp de cinci ani a cuprins cu flacările sale mistuitoare 
cea mai mare parte a suprafeţei globului pământesc: moştenire de 
care au parte atât învinșşii cât şi învingătorii. 

lar adevărata victorie, victoria definitivă, va fi de partea numai 
a âzelor națiuni, care vor şii cele dintâi şi cât mai repede posibi. 
să-si refacă situația economică, restabilindu-şi și mărindu-și pro- 
ducțiunea, prin reconstruirea și reorganizarea utilajului lor industria. 
ŞI Bomereial. 


— 82 — 


Şi România, azi întregită, ar puteă să se bucure cu o clipă 
mai repede decât oricare alt neam din jur de beneficiile acestei: 
victorii definitive, dacă ar şti să-și concentreze toate puterile ei 
fînanciare şi intelectuale de care dispune, și aceasta cât mai neîn- 
târziat posibil, în vederea. restabilirei şi mărirei producţiunii sale, 
„bazată pe bogăţia solului și subsolului nostru atât de îmbelșugat 
dotate dela natură. 

Dacă situaţia aceasta privilegiată a României-Mari este inde- 
chşte recunoscută, ea nu este îmbrăţișată cu toată solicitudinea ne- 
cesitată de împrejurările actuale; căci deși s'au format cercuri de: 
studii speciale şi s'au numit comisiuni și subcomisiuni pentru cer- 
cetarea tuturor problemelor în legătură cu refacerea şi reorganizarea 
utilajului nostru industrial şi comercial, influențate se vede și ele 
łe sterilitatea frământărilor politice interne, ce par a se încăpăţină: 
in perpetuarea situaţiunilor neprielnice unei organizări interne te- 
meinice, soluționarea acestor imperioase probleme pare a fi încă 
„estul de depărtată. 

Să sperăm însă, că această stare de lucruri nu va dăinui mult, 
şi în curând vom vedeă concentrate toate energiile noastre dispo- 
nibile in vederea înlăturării acestui mare neajuns, singurul care 
ze ameninţă azi mai serios, și dela înlăturarea căruia depinde nu 
aumai buna stare economică și financiară a ţării, dar şi reîntronarea 
ordinei și moralei sociale. 


* * 
* 


Pentru refacerea şi reorganizarea economiei noastre naţionale, 
afară de bani, pe care-i vom aveă în cantităţi suficiente, dacă vom. 
şti să-i întrebuinţăm cu rost, și de oameni destoinici, cari iară nu 
ne lipsesc, dacă vom şti să-i întrebuințăm, aplicându-i pe fiecare 
numai acolo, unde munca lor va dă maxinum de rendement; ne 
trebuieşte în prima linie să creăm o industrie modernă proprie, 
care să satisfacă cu prisosință, deocamdată cel puţin cerințele ac- 
tuale ale ţării noastre. . 

Şi pentru ca o naţiune să poată aveă o industrie mare și 
utilată modern, ea trebuie să dispună pe deoparte de materii prime 
variate şi din abondență, din care să se alimenteze această indus- 
trie; pe de alta, de izvoare suficiente de energie naturală, care sä 
asigure bunul mers al utilajului ei. 

Cantităţile mari și variate de bogății naturale ale solului și 
subsolului “Ţărilor Româneşti ne pun la adăpostul oricărei griji cu. 


NE. te 


privire la existenţa materiilor prime, pe care să se poată bază cre- 
area unei industrii naționale mare şi temeinică. 

Nici izvoarele de energie naturală, cure să deservească o in- 
dustrie, oricât de mare și de modern utilată, nu ne lipsește. Prin 
faptul însă, că industria mare modernă, până mai ieri, eră bazată 
aproape exclusiv numai pe prezenţa cărbunilor de piatră, care nouă 
ne lipsese în cantităţile cerute de o astfel de industrie, problema 
adaptării izvoarelor existente la noile nevoi industriale, prezintă 
varecare greutăţi cu privire la studiul de detalii al acestor adaptări. 


Fnergiile naturale de cari dispune azi România mare. 

Prin izvor de energie naturală înţelegem ori şi ce corp care 
dispune în massa lui de o forță naturală care fiind pusă în acţiune 
este capabilă să producă un lucru mecanic. 

Prin urmare puterea energetică a unui corp o putem măsură 
`n totdeauna cu cantitatea de lucru mecanic pe care ea este capa- 
bilă să o efectueze. 

Astfel, zicem că un corp are puterea de un kilogram-metru, 
când el este capabil să îndeplinească lucrul mecanic de a ridică 
greutatea unui kilogram la distanța de un metru în timp deo 
secundă; iar o putere de un cal, sau un cal putere, când îndepli- 
neste acest lucru mecanic cu o greutate de 75 de kilograme. 

Privite dintr'un punct de vedere cu totul general, toate 
izvoarele de energie naturală utilizate azi de om, fie că ele sunt 
luate din domeniul vieţii organice, ca: braţele de lucru și animalele 
de tracțiune, fie că sunt luate din domeniul mineral, cum sunt: 
cărbunii, petrolul, gazele naturale, cursurile de upă și puterea vân- 
tului, ele constituesc o grupă de generatori de energie, a căror putere 
stă în raport direct cu capacitatea lor de înmagazinare, acumulând în 
“orpul lor o parte din energia primită din afară de Pământ, dela 
Soare, acest izvor imens de energie naturală ce ţine sub stăpânirea 
lui toate energiile existente azi la suprafaţa globului pământesc. 

Şi, până ce ştiinţa va găsi mijlocul practic de a utilizà direct 
această imensă sursă de energie luminoasă, chimică şi calorică, 
suntem constrânși a ne mulţumi cu ceeace ființele vii şi corpurile 
minerale au putut înmagazină din ea în massa corpului lor, sub o 
formă sau alta. l 

Astfel dar, puterea vântului, ca şi puterea apelor cu care 


zoboară vertiginos pantele munților şi ale dealurilor, se datorese 
G* 


— 84 —- 


energiei calorice a -soarelui, căci ea provoacă formarea curenților 
de aer și tot ea întreţine veșnica circulațiune a apei în atmosteră. 
evaporând-o în cantități mari de pe întinsul mărilor și oceanels: 
și transportând-o sub această formă cu ajutorul vânturilor pesta 
regiunile 'nalte ale uscatului continental, unde prin precipitare dă 
naştere la izvoare şi cursuri de apă ce-şi iau iarăși calea către 
mările şi oceanele de unde au născut. 

Tot energiei solare, calorică și chimică, se datorește şi o mare 
parte din activitatea vieţii fiinţelor vii. Astfel formarea substanţe: 
fundamentale a corpului plantelor, Celuloza (C, Hio 0," ia naştere 
în părţile verzi ale plantei, numai sub influența acestor energii 
solare, unindu-se Carbonul! (C) pe care-l ia descompunând 
bioxidul de Carbon (CO) din atmosferă, cu apa (Hay) supt 
de plantă din pământ cu ajutorul rădăcinilor, 

Prin sinteza aceasta chimică iau naştere în corpul plantelor 
nu numai celuloza, dar toţi compuşii Carbonului cu apa, aşa numiții 
hidraţii de Carbon (zahărul, amidonul, grăsimile, etc... ), cara sub 
forma aceasta de energie chimică latentă au înmagazinat o bună 
parte din energia calorică și chimică primită dela Soare. 

Când plantele şi animalele mor. şi dacă resturile lor se în- 
grămădesc în ape, celuloza plantelor este aceea care procură 
materialul prim necesar formării depozitelor de cărbuni, pe cânt 
grăsimile vegetale şi animale procură materialul prim nece- 
sar formării petrolului şi gazelor naturale, ambele constituind doui 
din sursele cele mai de samă da energie calorică naturală utilizată 
de om. 

Imi sunt- cunoscute totuşi şi cazuri în care se utilizează şi 
căldura proprie a pământului. nu pe acea pe care o primeşte 
suprafaţa sa dela Soare. ci pe acea pe care Pământul o are în 
interiorul său şi care se manifestă vizibil pentru toţi numai prin 
fenomenele vulcanice. Şi această utilizare are loc în regiunea 
vulcanică »La Maremma Toscanas (Larderello), în Italiat), unda 
căldura destul de ridicată a >Sofionilore de acid boric, prin captări 
şi adaptări speciale. este azi utilizată ca generator de energia 
calorică, producând 36,,, de cai putere și se intenţionează a se 
ridică această energie la dublu pentru electrizarea întregei Toscane. 
Un studiu identic este pe cale de executare și în regiunea vulcanică 
dela Puzzole. Un alt caz este în Vosgi, la Plombiăres, unde că.- 


t) Comunicat varbal do d-l Prof. Qstrugovici dela Universitatea din Ciuj. 
> 


aie aa d- 


a vii e 


ura emanațiunilor vulcanilor vechi este întrebuințată pentru în- 
«ălzitul caloriferelor. 

Toate celelalte izvoare naturale de energie cunoscute, nu fac 
decât să ne libereze o parte din energia înmagazinată de ele, dela 
Soare, pe care noi transformând-o în lumină, căldură şi electri- 
čitate şi pe acestea din urmă apoi în lucru mecanic, punem în 
mişcare tot utilajul industrial de care economia noastră are nevoe. 

Să trecem acum în revistă sursele de energie naturală de 
are dispune ţara noastră relevând și importanța lor în desvoltarea 
noastră economică şi industrială. 

1. Cărbunii. Acest generator de energie ia naştere ori de câte 
«ri cantități mai mari de resturi și de plante întregi se acumulează 
»e fundul apelor lacurilor și mlăștinilor. unde, ferite de aerul atmos- 
zeric care le-ar face să putrezească, printr'o transformare chimică 
specială a celulozei (C, H, 0)" în care pierd treptat tot oxigenul 
si hidrogenul, se realizează o îmbogăţire în Carbon pur, trans- 
'ormare ce o numim cu un termen general de carbonizare. 
Fenomenul carbonizării ar fi întru câtva comparabil cu acela ce 
ce petrece la fabricarea cărbunelui artificial din lemn, numai că 
în natură lucrurile se petrec pe o scară mult mai mare şi mai 
'ndelungată ca timp, vorbind de timp în înţelesul geologic, nu în 
înțelesul istoric al cuvântului. 

Cărbuni s'au format în toate timpurile, de când au existat 
plănte şi mlăştini pe pământ, şi se formează şi azi sub ochii noștri 
în turbăriile mlăştinilor din regiunile muntoase ca şi în lacurile 
cu vegetație abundentă dela câmpie. 

Din cauză că aceşti cărbuni au luat naştere la diferite epoce 
vaologice, procesul carbonizării lor este, în raport cu vechimea, 
aai mult sau mai puțin înaintat; cei mai noi fiind mai puţin bogaţi 
în cărbune pur ca cei mai vechi, bogăţie de care depinde și cali- 
"atea lor calorifică 

Astfel. în ordinea vechimii lor, găsim: 


Turba cu 55—600/, C, dând prin arderea unui kgr. 2—4000 calorii 
Lignit + 65% >o oa > . o >’> 3—6000 >» 
Carbunele bun TO—80h » > à E 3o >» 4+—7500 >» 
digita cn 80—900 > > 3 a > a 6—8000 >» 
si Anutracitul » 90—98%fp > > : ; = æ 7500—8500 > 


© calorie fiind egală cu cantitatea de căldură necesară ridicării 
temperaturii unui kgr. de apă cu un grad 


— 86 — 


Dintre aceşti generatori de energie calorică România dispune 
azi de următoarele rezerve probabile: 

a) De Turbă dispunem de aproximativ 203 milioane m numai 
în Transilvania, în districtele: Maramureș, Sătmar, Bichiş, Alba 
inferioară, Cojocna, Bistriţa-Năsăud, Ciuc, Târnava-mare, Făgăraş, 
Trei Scaune, și altele1), şi care deși n'ar aveă o întrebuințare directă 
ca combustibil industrial, uscată și presată, ar puteă înlocui în mare 
măsură pe celalalt cărbune, la încălzit și gătit, în întrebuințările 
casnice, putând în același timp fi folosit şi ca material prim la 
fabricarea produselor amoniacale şi a îngrășămintelor artificiale pentru 
ogoarele de cultivat tutunul. | 

b) De Lignit?) dispunem în vechiul regat de aproximativ 
34 milioane tone metrice cu o putere calorică cuprinsă între 3800 
și 4400 calorii, cărbuni ce se găsesc în Pliocenul Subcarpaților 
dela Vârciorova și până în sudul Moldovei; şi de peste 50 milioane 
tone metrice în Transilvania, cuprins în Miocenul superior şi Plia- 
cenului Câmpiei Ardealului, acesta cu o putere calorică de 3000 
până la 6000 de calorii. : 

In total deci, dispunem de 84 milioane tone metrice de lignit 
fără să mai socotim rezervele disponibile în Bucovina și în sudul 
Basarabiei. 

c) De Cărbune bun?) dispunem în Basinul Pliocenic al Comă- 
neștilor (Bacău) în vechiul regat, după datele cunoscute înainte de 
1912 de o rezervă ce se evaluă aproximativ la 2,250 000 de tone 
metrice, cifră pe care o socotesc a fi cel puţin de 5 ori mai mică 
decât ar trebui socotită, puterea lor calorică find 5600 calorii; 
iar în Transilvania însumând rezervele cuprinse în Cretacic, Oli- 
gocen şi Mediteranian dintre care cele mai mari sunt cuprinse in 
basinul Jiului superior (Petroşeni), ajungem la o rezervă aproxi- 
mativ de 575,360.000 de tone metrice cu 4—65.000 calorii; deci 
cărbune bun avem în total o rezervă de aproximativ 586,610.000 
tone metrice. 

d) Huilă. Zăcăminte de huilă în stare de a prileji exploatări 
productive nu se cunosc în vechiul regat; se găsesc însă în Car- 
boniferul, Permianul şi Liasicul din Banat şi Transilvania. cu » 
rezervă aproximativă evaluată la 11,110 000 tone metrice de căr- 

3) ng. Viclor I. Blasian: Probleme de industrie naţională. Sibiu 1919. 

2) Iny. Victor I Blasian: Probleme de industrie națională. Sibiu 191%, 

3) Ing. lon Tănăsesen, Statistique de la Production minière en Roumani+. 
Anuar. Inst. Geol. Vul. V. Buc. 1912. 


— 87 — 


ibune. cu o putere calorică cuprinsă între 4791 (Liasic) şi 7937 
4Carbonifer). 

e) Antracit propriu zis nu se cunoaște decât în Oltenia, în 
Carboniferul ce apare ca petece dealungul marginii sudice a Muz- 
ilor, dela Schela, spre vest de Jiu, până pe la Larga Stâncești- 
Turbaţi, spre est de Jiu. El este exploatat slab la Schela în Gorj 
dând o producţie anuală de 2500 tone (1912). 

Din nenorocire, studii de detaliu şi explorări serioase nu s'a: 
făcut până acuma cu privire la întinderea și bogăţia acestui fel da 
cărbune, a cărui prezență din belşug ar fi cea mai puternici 
pârghie de înălţare a industriei noastre metalurgice, 

Lăsând la o parte turba care azi nu se exploatează, şi An- 
tracitul a cărei rezervă nu se poate nici pe departe evaluă, rezerva 
noastră aproximativă de cărbuni s'ar ridică deci la un total de 
681,390.000 de tone metrice. 

Rezerva e mică dacă ne gândim că această enormă sumă a 
constituit, de exemplu, consumul nnmai pe un an de răsboiu al 
Statelor Unite ale Americei de Nord; pentru noi însă care nu 
dispunem încă nici pe departe de utilajul industrial al acestei ţări, 
suma aceasta reprezintă o rezervă destul de importantă cu care ne 
putem satisface mulțumitor nevoile pânăce vom puteă ajunge să 
utilizăm în. plin și ceilalți generatori de energie de care dispunem 
în cantităţi mult mai mari. 

In vederea economisirei acestui izvor de energie, ar trebui 
să fim cu mult mai atenţi, ca o parte din această rezervă să nu 
se piardă prin neglijențe condamnabile, cum este cazul multor 
galerii cu cărbuni aprinși și nestinşi încă din regiunea dela 
Petroşeni; ori pierderile ce rezultă din exploatarea numai a stra- 
telor foarte rentabile, lăsând ncexploatate şi pierzând pentru 
totdeauna pe cele de o rentabilitate mai mică, cum se întâmplă lz 
unele exploatări tot din aceeași regiune.!) 

2, Petrolul.?) Acest combustibil lichid atât de răspândit în 
Subcarpații şi o parte din Carpaţii (Moldova) vechiului Regat. n’a 
intrat în categoria generatorilor de energie decât odată cu in- 
dustrializarea produselor sale. 


3) Ing. Dr. O. Motaş: Probleme industriale din Transilvania. Revista 
Analele statistica şi economice. An, II. No. 7 şi 8. 

2) Iny. I. Tănăsescu, op. cit. 

3) Prof. L. Mraxec: Generatorii minerali de energie. Cursul de Geologia 
Petrotahui la So. de Poduri. Revue du Patrole. Buc. 191). 


— 38 — 


îm adevăr, atâta vreme cât petrolul a fost folosit numai læ 
extragerea lampantului (gazul de ars in lămpi) atât rezidurile cât 
şi celelalte produse ce rezultau din distilarea lui, erau ori arse, 
ori date gratuit, numai ca să libereze rezervoarele ce acestea ocu- 
pau. Îndată ce din petrol sau putut extrage oleiurile minerale de 
ans osiile, cu mult superioare celor vegetale întrebuințate pină 
ari; din momentul ce benzina a început să fie întrebuințată în 
iiferite industrii chimice, ca aceea a cauciucului, precum şi ca 
generator de energie în motoarele cu explozie; şi pe măsură ce 
rezidurile au început a fi întrebuințate ca generator de energie 
calorifică, injectate singure sau împreună cu lignitul la maşinele 
&u vapori, petrolul a început să pătrundă pe toate pieţele şi cu 
generator de căldură, pe lângă rolul său vechiu de generator de 
lumină. 

Originea acestui important generator de energie este şi azi 
mult discutată. Judecând însă după compoziția sa chimică, care 
ni-l arată alcătuit dintr'un amestec foarte complex de compuși ai 
Carbonului cu hidrogenul, din aşa numitele hidrocarburi gazoase 
(metanul etc.), lichide (lampantul, benzina etc.) și solide (parafina) 
gi comparându-l cu modul de formare al cărbunilor, putem spune 
cu multă siguranță, că petrolul a luat naştere printr'o transformare 
specială a substanței organice animale şi vegetale, care a avut 
drept rezultat o îmbogăţire în Hidrocarbun, spre deosebire de car- 
bonizare, unde rezultatul a fost o îmbogăţire în carbon pur. 

Ni după părerea savantului nostru geolog dela Bucureşti, 
Prof. L. Mrazect) bazată pe unele observațiuni juste, cum este 
prezenţa apelor sărate-iodurate alături de petrol în toate zăcămin- 
żele petrolifere din lume, cunoscute până astăzi, ape sărate iodurate, 
care nu pot aveà altă origine şi în special iodul, decât marină; 
petrolul ar fi luat naștere printr'o fermentație specială a substanţei 
organice şi în special a substanțelor grase din corpul microorga- 
nismelor marine ale căror resturi s'au acumulat pe fundul lagune- 
ior marine. Aceste lagune, din cauza unei clime caldă și uscată 
a de pustie, a mijlocit concentraţiunea salinităţii apei lagunare ; 
salinitate care la rândul ei a mijlocit această fermentație specială, 
al cărui rezultat final a fost nașterea hidrocarbunelor de petrol. 


1) L. Mra:ce. Originea zăcămintelor de petrol din România, Discursul de 
recepție la Acad. Română. ' 

1) L. Mraxec. Les gisements de petrole în. sl, industrie du pétrole en 
Ronmaniee. Buc. 1910, 


— 859 — 


Acest proces chimiz ar fi întru câtva comparabil cu acela ce-l! 
vufere mâlul de substanţe organice în descompunere de pe fundul 
'acurilor actuale, din care cauză se produce metanul (CH L}, așa. 
numitul gaz al bălților; cu deosebire că. în lagunele sărate, feno- 
vzenul s'a petrecut pe o scară mult mai întinsă. dând naștere la 
an întreg complex de hidrocarbuni. care amestecat toate laolaltă și 
uizolvate unele în altele (cele solide și cele gazoase în cele lichide), 
constituesc acest lichid negru-verziu numit petrol brut sau țiței. 

Procesul acesta chimic a durat desigur dealungul multor pe- 
jioade geologice şi probabil că se continuă și azi, fie în fundurile 
segiunilor lagunare marine actuale. fie în stratele scoarței globului. 
vare au fost în timpurile geologice în condițiuni lagunare. lar dacă. 
noi găsim azi petrol îngrămădit pe anumite zone de încrețire sau 
e cutare ale stratelor sedimentare din scoarță, îmbibând unele roce- 
“oroase, ca nisipurile şi gresiile din formațiunile ce formează flan- 
“urile cutelor boltite în anticlinale, aceasta se datorește după Mrazec,. 
puterii de migraţiune a acestui lichid, pe limite de fracturi ale- 
scoarței: graţie cărei migraţiuni şi sub imboldul puterilor care au 
increţit şi rupt stratele. petrolul s'a acumulat în cantități mari în. 
“ocele poroase din boltele anticlinale, formând zăcămintele exploa-- 
:abile bogate de azi. 

In regiunea de creastă a acestor bolte antielinale şi în apro-. 
vierea fracturilor ce le însoțesc, exploatatorii de petrol așează pu- 
turi şi sonde, care ajungând în stratele de petrol, acesta ţâşnește: 
în afară cu putere din cauza presiunilor puternice de zăcământ, 
presiuni care sunt datorite atât puterii elastice a gazelor conținute 
în petrol, cât şi apăsărilor ce exercită greutatea grosimii stratelor: 
ne roce asupra zăcământului. 

şi unele sonde sunt aşa de bogate că aruncă deseori 200 și: 
cuiar 400 de vagoane la zi; iar când erupția încetează, petrolul 
continuă a se extrage, fie cu lingura (un tub lung cu un ventil la. 
capătul de jos), fie cu pompa. 

Din punct de vedere al bogăției acestui generator, România. 
stă destul de bine, căci numai o parte din bogatele sale regiuni. 
petrolifere, care se găsiau în exploatare la intrarea noastră în răz-- 
boju. făceau ca ţara noastră din punct de vedere al producțiunii 
mondiale să fie pusă în al treilea rând (după Statele Unite și Rusia}. 
zu o producţie anuală de peste 1.500.000 de tone metrice, cu o. 
capacitate calorică de peste 10.500 calorii. l 


— 90 — 


Din această cantitate s'a scos aproximativ: 

15%, benzină, a cărei putere calorică este de 10.000 calorii, 

330%, lampant, 

20%, ulei mineral, 

30.€/, reziduri întrebuințate ca combustibil, cu 10,000 calorii. 

Din aceste derivate, aproximativ 450, s'au exportat, nevoile 
“interne fiind abundent satisfăcute cu restul de 55%. 

"Din cauza răsboiului, şi sub amenințarea invaziunii duşma- 
“mului, care duceă o amarnică lipsă de produse petrolifere, și în 
-special de benzină, s'a distrus prin ardere cea mai mare parte 
din rezervele de produse petrolifere, făcându-se în acelaş timp 
“imposibilă exploatarea imediată a regiunilor prin astuparea son- 
delor şi distrugerea în mare parte a utilajului de exploatare şi de 
«distilare. 

Din cauza lipsei de rezerve de material, ca și din cauza greu- 
“zăților importului de maşini şi de material de sondaj, producția 
“noastră petroliferă nu şi-a putut reveni încă la starea înfloritoare 
-din nainte de răsboiu. Să sperăm însă că în curând această pro- 
-ducţie va fi nn numai ajunsă, dar, este necesar să fie cât mai cu- 
rând întrecută, căci, cu mărirea ţării, producţiunea de dinainte de 
'răsboiu, cel puţin în ceeace privește rezidurile, lampantul și uleiu- 
ile minerale, abiă dacă va puteà satisface nevoile interne, iar nouă 
me trebuie să avem şi disponibilități pentru export. 

Rezervele de petroi de care dispunem încă în zăcămintele în 
-exploatare și în regiunile recunoscute ca petrolifere sunt imposibil 
“de calculat azi; în tot cazul sunt așa de mari încât ne putem per- 
‘mite a bază pe acest izvor de energie naturală o bună parte din 
industria noastră viitoare, asigurându-ne în acelaș timp un com- 
'bustibil preţios şi ușor de maniat pentru ușurarea transporturilor de 
-apă şi de uscat. 

Din punctul de vedere al petrolului, Câmpia Transilvaniei nu-i 
„de loc studiată, însă prezența gazelor naturale în aşa abundanţă; 
prezenţa masivelor de sare numeroase cu care în Subcarpaţii vechiului 
'vegat, apare petrolul între strânsă legătură tectonică; urmele de 
“petrol neîndoioase ce apar!) la Ocna Sibiului, la Székely- Udvarhely. 
4a Cetea lângă Teiuș, pe lacul Toga între Toga şi St. Gotthardt, în 
„districtul Bistriţa-Năsăud, spre est de Bistriţa, și aceasta în direcţia 
i iniilor petrolifere dela Drag gomireşti, Săcele și Sălişte din Maramurăș 


1) După o comunicare verbală a d-lui Jau. F, Lazăr. 


— 94 — 


la dibău pe Someş, lângă Zălau, etc... precum și prezenţa bitu- 
menului dela Tataroș şi Derna, lângă Oradea-mare, bitumen cars 
nu-i altceva decât un petrol îngroşat prin oxidare în contact cu 
aerul; toate aceste urme neîndoioase sunt mărturii evidente də 
existența petrolului şi în Transilvania, și nu va trece muit poata, 
până când cercetările ştiinţifice și explorările îndreptate în această 
«direcție, ne vor aduce confirmarea acestor presupuneri, mărind ci 
mult rezerva probabilă a acestui preţios generator de energie. 

Şi în timpul din urmă se pun în evidență încă dovă fapte 
noi, unul de domeniul practic și altul de domeniul ştiinţific gec- 
logic, care ne măresc cu mult încă speranţele în durabilitatea 
acestei rezerve. 

Unul, cel experimental și experimentat dejà ne vine din Apus, 
din regiunile petrolifere alsaciene: dela Pochelbronn, Aci, dir. 
cauza cerinţelor răsboiului, Germanii, cari dela 1913 încoace ob- 
servaseră că producţiunea generală a regiunii eră mereu în des- 
creştere, oricare ar fi fost numărul de sonde pus, reuşesc să-și 
mărească producţiunea, aplicând o nouă metodă de exploatare, 
metoda prin galerii de mină, așa cum se practică la început acols 
pentru extragerea bitumenului, metodă care se practică în genera. 
la extragerea cărbunilor. 

Metoda aceasta a fost bazată pe un studiu de laborator a! 
d-lui de Chambrier,!) director general al Minelor și Rafineriilor din 
Pochelbronn, care demonstrează experimental încă din 1913, că 
un nisip îmbibat până la saturație cu petrol poate absorbi în vo- 
lume între 45%, şi 470% petrol; că din această cantitate numai 
15—11%/, poate so cedeze prin scurgere liberă, pe când o can- 
titate de 30%, rămâne aderentă nisipului, necedându-o de loc in 
mod liber. i 

În 1916 d-l de Chambrier revine asupra chestiunei și arată, 
«că atât scăderea presiunei de zăcământ prin pierderea gazelor din 
cauza numeroaselor sonde, cât și neomogenitatea nisipurilor da 
petrol, au contribuit ca petrolul să se scurgă spre gura sondelor 
în cantităţi și mai mici decât cota de 15%, dată de experienţe 
de laborator, așa că deși o bună parte a regiunii pentru sonde apara 
ca secătuită complect, în realitate dacă se va intrebuinţă o altă me- 
todă, metoda galeriilor, se vor găsi încă cantităţi destul de mari 203, 


1) Panl de Chambrier:' Historiqua de Pochelbronn. Paris et Nev- 
châtel 1919. 


Heg 


din petrolul de zăcăminte de 450%. ce se vor puteă extrage cu 
uşurinţă. 

Şi Germanii. punând în aplicare noua metodă în 1917 au 
confirmat pe deplin prevederile d-lui de Chambrier, redând pros- 
peritatea productivă a regiunilor ce se considerau epuisate pentru 
sonde. 

De aci rezultă pentru zăcămintele noastre că oricare ar fi 
cantitatea cedată de ele, prin sistemul sondelor, aceasta nu re- 
prezintă decât cel mult 10%, din petrolul conţinut de zăcământ 
și că în tot cazul mai putem extrage din regiunile secătuite 
cu sonde, cel puţin încă de douăori pe atâtea, aplicând ex- 
ploatarea prin galerii de mină. De unde urmează că rezultatul 
“alculelor acestor rezerve socotite în raport cu vechile sisteme 
de exploatare trebuie dintr'odată multiplicate cu 3 ca să fim mai 
aproape de adevăr. 

Al doilea fapt, de ordin ştiinţific, am avut prilej să-l re- 
levez eu. Acesta se razămă pe următoarele constatări: Masivele 
noastre de sare ce apar pe aceleași fracturi anticlinale, pe căre 
a migrat de obiceiu și petrolul, se considerau până acuma, și se 
consideră încă de mulţi dintre geologi şi azi ca fiind de vârstă 
foarte nouă, miocenică mijlocie. De pe la 1912 încoace, în stu- 
diile mele, am avut dese ocaziuni să mă conving că masivele de 
sare sunt mult mai vechi decât această formaţiune, şi ca consecință 
imediată din punct de vedere practic se poate conchide că: dacă 
aceste masive vin din adâncimi mult mai mari de cum se credei, 
și cum petrolul a migrat spre suprafață pe aceleași fracturi ca și 
masivele, urmează nemijlocit că zăcăminte de petrol trebuie să se 
mai găsească şi la adâncimi mai mari decât cele explorate astăzi, 
înmagazinat în toate rocele poroase ale formațiunilor atinse de 
iinia de fractură şi că aceste zăcăminte trebuie să fie în acelaş 
timp mult mai bogate prin situația lor favorizată de a se găsi mai 
aproape de sursa de migrare profundă. Așadar, după cum vedem, 
ne vin şi aceste două fapte noi în ajutor, ca să ne întărească şi 
mai mult convingerea în puternica rezervă de combustibil lichid 
de care dispunem în viitor. 

3. Gazele naturale. Acest combustibil gazos, format în ge- 
veral de hidrocarburi gazoase. dintre care singur metanul întră în 
proporție de 80—99%,, se găseşte acumulat în cantități mari în 
scoarța globului. mai rar ca zăcăminte proprii cum se consideră 


— 93 — 


cele din America-de-Nord și până acum şi cele din Transilvania; 
de obiceiu însă ele sunt legate de zăcămintele de petrol. 

Zăcămintele noastre de petrol conțin cantități enorme de 
gaze, sub presiuni ce trece de suta de atmosfere, presiune. graţie 
numai căreia petrolul în timpul erupţiunilor este asvârlit cu putere 
la înălțimi considerabile. 

Această bogăţie enormă, care în cea mai mare parte se pierde 
fără vre-o întrebuințare, a început să fie utilizată în vechiul regat 
numai dela 1909 încoace Și deci modul lor de captare, direct 
«ela sondele în cea mai mare parte în exploatare, făceă ca aceste 
gaze în loc să ajungă la destinaţie pure şi cu puterea calorică d» 
12.000 calorii, prin amestecul cu aerul dela gura sondelor în lacărit, 
ajungeau cu o putere calorică numai de 6—7000 cal; totuşi priu 
utilizarea lor la motoarele cu explozie întrebuințate în schele, ia 
ineălzitul cazanelor cu vapori, la atelierele de fierărie și la procu- 
rarea electricităţii (Uzinele dela Câmpina), Societăţile petrolifere 
au realizat în 1911 o economie la combustibil de peste un mi- 
lion de lei. 

Ce economie enormă de combustibil nu s'ar realizà, mai 
ales cu cărbunii ce se aduc din străinătate pentru fabricarea ga- 
zulai de iluminat; acum când lemnele devin din ce în ce mai rari 
si cărbunii mai scumpi, dacă s'ar captă toate aceste gaze care azi 
se pierd fără vre-o întrebuințare? Toate orașele din regiunea 
«leaturilor și dela marginea Câmpiei n'ar mai aveă nevoie decât rar 
de alt combustibil și de alt generator de lumină. 

Afară de aceasta gazele de petrol mai conţin întotdeauna și 
uşoare cantități de gazolină, care sar puteă separă cu uşurinţă 
prin comprimare la 7—8 atmosfere presiune, cum se face în Ame- 
rica, unde se scot 50 litri de gazolină la fiecare sută de m* de 
vaz comprimat. 

Din punctul de vedere al gazelor naturale Câmpia Transil- 
vuniei se arată a fi foarte bogată. Aci în urma unor sondaja 
puse de statul maghiar în 1908. la Sărmășel, căutând după săruri 
de potasiu, au descoperit existenţa unor puternice zăcăminte de gaz 
natural, compus aproape numai din metan (99,250,,) 

De atunci s'au făcut explorări și în alte părți, în general 
“lealungul aceleiași cute anticlinale, cu rezultate foarte frumoase, pz 
baza utilizării şi industrializării cărora s'au constituit puternice 
societăți germano-maghiare. 


— 4 — 


În total există azi: 

La Sărmăşel, 10 sonde cu o producție zilnică totală de 1,800.000 m® 

> Samsud, 3 o o» > > > > 300.000 > 

> Basna. I > > > > 120.000 > 

> Saroşul-ung, 12 >» > > >» 1,500.000 

> Coppa-inică, 2 » > > > 80.000 > 

> Zau, l œ> >» > > > 930.000» 
Cu un total de 3.880.000 m? 


vv vy 
iv v vw 
v 
y 


Aceste gaze în bună parte captate sistematic, deservesc azi 
unele orașe şi unele industrii, cum sunt: Turda (încălzit cu lu- 
minat) cu cele cinci fabrici ale sale şi Sân-Mărtinul cu uzinele de 
“arbid și fabrica de îngrășeminte chimice, 

După calculele socotite numai pentru cele 46 de bolte an- 
ticlinale scurte (domi), care au fost luate în consideraţie, rezerva 
de gaze în aceste bolte s'a evaluat la 72 miliarde m’. 

Având în vedere însă că ivirile de gaze naturale apar în tot 
cuprinsul Câmpiei Transilvaniei, unde după ultimele studii se gă- 
zesc numeroase zone anticlinale gâtuite în bolte scurte (domi) ce 
o străbat dela nord la sud; având in vedere că sondajele actuale 
n'au explorat decât o foarte mică parte din grosimea stratelor 
(100—300 m.) ce, de sigur, sunt capabile să le aibă înmagazinate; 
rezerva probabilă a acestor gaze, pentru Câmpia Transilvaniei, se 
poate evaluă fără exagerare la minimum de 5 ori atât. 

Si ţinând samă de numărul cel mare de calorii ce el conţine 
(pe m3); de ușurința cu care ele pot fi transportate dela locul de 
extragere, prin o simplă conductă-metalică, până la locul de con- 
sumare; de enorma cantitate de combustibil cărbune și. lemn ce 
ele ne-ar economisi prin întroducerea lor în centrele și locali- 
tăţile importante ca populație și ca industrie; ţinând samă apoi 
de industriile noi ce se pot creà pe baza întrebuințării lor pe o 
ssară mai mare şi în mod rațional, ca: industria chimică, meca- 
nică şi cea ceramică; ne putem da sama ușor de valoarea acestei 
bogății pentru desvoltarea economică viitoare a României. 

4. Cursurile de apă. Dacă petrolul cu derivatele sale și 
dacă gazele naturale și cărbunii reprezintă surse de energii na- 
tarale capabile ca după un timp oarecare să ajungă la o secătuire 
complectă; cursurile de apă, datorită circulaţiei perpetue în na- 
tură a acestui element, constituesc un izvor nesăcătuit de ener- 
gie naturală. 


— 95 — 


Și considerată din punctul acesta de vedere România actuală; 
sste, după Elveţia și Scandinavia, poate cea mai favorabilă ţară. 
tin Europa, având dealungul trupului său o puternică spinare de 
Munţi, cum sunt Carpaţii noștri, această coloană vertebrală a 
neamului românesc, din creasta cărora izvorăsc numeroase cursuri. 
de apă ce străbat pe distanțe mari dealuri şi câmpii mănoase,. 
adunându-se toate în două mari fluvii, în bătrâna Dunăre ce face 
strajă neamului spre Miază-zi şi în bătrânul Nistru ce-l străjuește. 
azi spre Soare-răsare. 

Să cunoaște în general că un litru de apă, greu de 1 kgr... 
căzând liber dela înălțimea de 1 metru, este capabil să producă. 
un lucru mecanic echivalent cu un kgr.-metru putere. Un metru 
cub. de apă va efectuă deci un lucru mecanic de o mie de ori: 
mai mare, ceeace ar veni cam aproximativ 13 cai putere. Dacă 
dublăm înălțimea dela care socotim căderea acestei cantităţi de 
apă, puterea mecanică a ei creşte și ea în acelaș raport, deveninc. 
de două ori mai mare. 

Socotind pe baza aceasta la fiecare rîu volumul mijlociu anual 
de apă ce se scurge prin albie în unitatea de timp (secundă) şi- 
măsurând în metrii diferența de nivel între nivelul patului său 
în regiunea crestei muntoasă ce se ridică aproximativ la 2000 m. 
şi între nivelul patului său în regiunea de vărsare, ne putem face 
o idee aproximativ justă de imensitatea acestei surse de energie- 
perpetuă de care dispunem. 

În vechiul regat se găsesc cursuri de apă mai numeroase şi 
cu o diferenţă de nivel mai mare ca în Ardeal, Câmpia Română 
găsindu-se mult mai jos faţă de creasta mijlocie a Carpaţilor decât 
Câmpia Tisei spre care se îndreaptă apele Transilvaniei. 

Afară însă de câteva cercetări răslețe asupra debitului mijlociu: 
al câtorva din rîurile principale din vechiul regat, nu ştiu să existe- 
un studiu care să privească chestiunea în totalitatea ei. 

În apele din Transilvania, din Banat şi din părţile ungurene, 
după unele cercetări făcute în privința aceasta de guvernul ma- 
ghbiar,!) ar există o forţă motrică utilizabilă de aproximativ 850.254 
cai putere, şi d-l ing. Blasian (op. cit.) adăogând pentru apele din 
vechiul regat încă pe atât, ajunge să evalueze energia disponibilă 
a apelor românești la un minimum de peste 1,700.000 cai putere. 

Închipuiască-și ori și cine acum, cea mai mare parte a acestei 


1) Iny. Blasian, op. cit. 


— 96 — 


“enorme puteri mecanice transformată, fie direct în lucrn mecanis, 
“tie în electricitate, care transportată dela punctele de producere în 
toate colţurile Ţărilor Româneşti. unde se simte nevoie de: lumină, 
de căldură, de transformat în lucru mecanic prin motoare eles- 
strice, ete. ete., şi-şi va puteă da samă numai decât de importanța 
acestui izvor de energie. Ca să dau numai două exemple de cum 
„au ştiut şi de cum înţeleg alte state să utilizeze această energie, 
“citez că: Italia, săracă în cărbuni, a înlocuit de mult şi cu s 
mare măsură în metalurgie cărbunii prin puterea calorică pro- 
curată de electricitate; iar Franţa pentru electrizarea căilor sale 
“terate din Sud, proiectează ca să utilizeze forța motrică a apei 
“Ronului, între eşirea sa din lacul Genevei şi Varsare, din care 
“speră să obţină printr'un sistem de numeroase stăvilare cel puțin 
‘1165.000 cai putere. 

Din cele arătate până aci reiesa în mod evident, că izvoare 
-de energie naturală avem din belşug și ele nu aşteaptă decât să 
tie utilizate în mod rațional și în ușa măsură, ca să putem nu 
numai să ne: restabilim situaţia economică, dar să ne creăm şi o 
“industrie proprie mare și utilizată modern. spre a ne scăpă pentru 
totdeauna de birul ce plătim pentru produsele industriale statelor 
„ce au ştiut să profite mai bine ca noi de izvoarele naturale da 
care ele dispun. 

Şi criza generală actuală de produse industriale, provocată 
de răsboiul mondial, ne pri'ejeşte un moment oportun pentru 
“crearea un.i industrii proprii, numai să ştim să ne apucăm cât 
mai repede de lucru; să ne ferim însă de a luă măsuri numai ps 
jumătate, ci din plin şi având în vedere viitoarea noastră des- 
“coltare economică. 

Claj. 20 Aprilie 1929. 


Caci nu e râu 
Mai rău ca Anarhia: darmă statele, 
Pustii ne lasă casele, iar oștilor 
Le sparge rândurile de săsboiu:; pe când 
Supunerea e paza cetăţenilor. 


+ 


Căci cela pilda rea se 'nvată tot ce-i rău. 
Sofocle. 


— 97 — 


Autori și editori. 
— Câteva idei. — 

Acum, când sau rupt toate zăgazurile sclăviei noastre inte- 
dectuale, e vremea să ne dâm seama de tot ce sa scris la noi 
în trecut, şi de tot ce sar fi putut scrie, dacă împrejurările nu 
ne-ar fi fost așa de potrivnice. 

Ar trebui să începem cu publicistica, dar acesta e un ca- 
pitol a parte, o inşiruire de puțini mucenici, cari sau dedicat 
acestei cariere ingrate, în zilele grele și amare. Incepând cu 
Gheorghe Barițiu și mântuind cu Silvestru Moldovan, n'am avut 
mai mulți ziarişti de profesie, ca să nu-i putem numără pe dege- 
tele celor două mâni. Scrisul lor, atât de binecuvântat pentru 
educația poporului sa volatilizat. „A fost practic și trecători — 
cum spune d-l lorga!): — el a fost ca acea parte din apa 
cerurilor pe care pământul o înghite fără a mai da râuri veş- 
mice, dar din care se înalță pe câmpiile de catifea verde și de 
aur palid hrana miilor de oameni, „cari adesea uită să mulțu- 
measc〠,., 

Ne vom restrânge deci, în cadrele acestui articol fără pre- 
tenții, la literatura frumoasă și la aceea a manualelor didactice. 

Nu vom începe cu ,Viersuinții români“, pe cari ia strivit 
Titu Maiorescu, nici nu vom răsfoi paginile uitate din „Albina 
Carpaţilor“, până încoace, în vremea tinereții noastre, când în- 
cercam cele dintâi fâlfaieri de aripi sfi»ase, în coloanele primitoare 
ale „Familiei“ lui Iosif Vulcan. E o bibliotecă întreagă. Un car 
de filigene, pe care critica ce nu iartă le poate ușor strivi cu 
un ciomag. Dar a fost singura hrană sufletească a unui neam de 
trei milioane, în drumul ce duceă spre Parnasul civilizaţiei, din 
care noi eram excluși. Erau fărâmile „de magna mensa Homeri‘, 
“cari ne-au alimentat totuș, ca pe un popor-copil, ce eram, 

Vieața literară a Ardealului, în înţelesul ci adevărat, începe 
cu apariția ,Tribunei“_din Sibiiu. Scrisul celor grupați în jurul 
acestui ziar a “avut la noi acelaş efect regenerator, ca și acela al 
„Junimei“ din lași pentru literatura vechiului regat. Redactorii 
ə Tribunei*, trecând mai târziu în regat, unde aveau alt teren 
de muncă, au ajuns corifei literari. D-l G. Bogdan-Duică este cel 
mai indicat să aștearnă pe hârtie activitatea desfășurată de grupul 


1) Oameni cari au fost, p. gr. 


— 98 — 


Tribuniştilor, din sinul cărora se desprind nume luminoase, ce 
vor rămâneă deapururi. 

Pe urmele vechilor tribuniști au pornit și talentele puţine ce ne 
mai răsăreau. Ilarie Chendi, St. O. Iosif și atâți alții mai mărunței, 
au trecut prin vama cucului și sau „mutat în altă țară...“ 

Dar cei plecați rămăseseră ; casă sufletește. Pe urmele „des- 
rădăcinaților* au dat vlăstare noui şi „Luceafarul“ se ivește în 1902 
tocmai în inima țării ungurești: în Budapesta. O mână de tineri 
vizionari ridică, de pe băncile universităţii, steagul şi pornesc pe 
urma lui, ca magii dela răsărit. Au trecut doitrel ani ae dibuiri 
prin întunerec și „Luceafărul“ și-a fixat pe deplin drumul ce duceă 
fAră greş, spre unitatea noastră culturală. Și nu mai eră decât un pas 
spre ceealaliă unire, care se deslușiă acum tot mal clar, în mințile 
oamenilor ce se trezeau din somnul letargic. Soarele românismului 
răsăreă acum — fär doar și poate — la Bucureşti, și abiă câțiva. 
tardivi nu înțelegeau acest lucru, nici măcar în clipele din urmă... 

Sa răsfoiască oricine colecţiile , Luceafărului din Sibiiu, alesîntre 
anii 1911 până la dispariția lul în August 1914, și se va convinge 
cât de simțită e lipsa acestei reviste, redactată în spiritul ei de atunci / 

__ Se potriveşte această anomalie cu vremurile noi, cari re- 
clamă o îndoită hrană sufletească — şi nu este cine să le-o dea? 
* 

Cât pentru manualele școlare — situația e tot cam aceeași. 
Sub stăpânirea ungurească aveam câțiva autori didactivi, cari 
provedeau puținele licee și șculi civile, cu manualele necesare. 

Fondul „Coressi“ din Brașov atinsese chiar un record, sub 
acest raport cu manualele număroase și bine scrise. Guvernul 
unguresc cerneă prin sita cea mai deasă cărțile de şcoală, oferind 
în schimb un ajutor de câteva sute de coroane, pe cari autorul 
le încassă și dela editor. Un manual de școală aducea autorului, 
după muncă şi experiență de ani de zile, un profit cam de o 
miie coroane. Nu e un onorar de speriat, dar pe vremuri aveă 
totuş o însemnătate oatecare, încât dacă acest onorar s'ar urcă 
proporțional, am aveă de două ori atâţia autori didactici ca mai 
nainte: un număr tocmai suficient pentru necesitățile noastre di- 
dactice din Ardeal. (Sa urcat, de sigur, prețul tiparului și al 
hârtiei, dar sa urcat și acela al manualelor!) 

"Ajungem la un punct, ce trebuie lămurit, Necesităţile di- 
dactice din Ardeal reclamă, cu insistență manuale editate de 


— 99 — 


autori de aici. Conferența directorilor de licee, ce s'a ținut la Cluj 
în Juna Ianuarie c. a constatat, că manualele din regat nu co- 
răspund, în cea mai mare parte, căci elevii noştri din Ardeal nu 
Je înțeleg. E o constatare bazată pe experiența tuturora. Fără a 
jigni pe autorii manualelor şcolare din regat, constatăm că stilul 
lor e mult mai condensat şi mai greu, decât ca elevii ardeleni 
să-l poată pricepe. Trei din patru părți a elevilor din liceele ro- 
mânești au cercetat până acum numai școli ungurești, și e destul 
de remarcabil şi numărul acelora, cari sau strecurat până în 
clasele superioare, fâră să fi ascultat măcar o lecție de românește 
ca să nu pomenim de elevii — mai puțini aceștia — cari nu 
vorbesc decât ungurește. In conterența amintită sa luat h-tă- 
rÎrea, ca să se editeze manuale din partea autorilor ardeleni, 
pentru intervalul de transiție, vro zece ani. S'au luat măsuri, ca 
această hotăriîre să se traducă în fapta? 

Pe cât știm: nu. 

N'avem cunoștință decât de un singur manual școlar (gra- 
matica limbei române în ungurește), ce a apărut până acum. 
Aite manuale nau apărut; nici măcar cele aprobate de resortul 
cultelor în ediția a IIa. Nu avem cărți pentru limba română; 
ne lipsesc autorii clasici pentru licee; gramatica latină și elină, 
dicționarele,., N'avem nimic. Mizeria de manuale, cu care ne-am 
luptat în anul școlar curent va Jvă proporții neasămănat mai mari 
în anul viitor, când numărul elevilor va creşte în mod simțitor. 

Ce să mai spunem de ediţiile școlare ale autorilor noştri 
clasici? Unde mai găseşti azi poeziile lui Eminescu şi Alexandri; 
proza lui Odobescu și Creangă? Ce lectu:ă vom impune elevilor, 
când nici în bibliotecele școlare nu mai afi decât resturi? 

Se impune o muncă uriașă, cu angajarea tuturor forțelor de 
cari, din darul lui Dumnezeu, dispunem. 

Editarea unui manual școlar în Ardel, azi trebuie să fie o 
muncă c nstit retribuită, și pentru autor şi pentru editor, care 
dealtcum n'a rămas păgubit nici pe vremile de altădată, Pentru ce 
nu avem un editor, sau pentru ce statul nu ia singur asupra-şi 
această datorie de onoare? Nu este hârtie? Dar de unde rå- 
sare atâta pleavă de ziare străine sau chiar unele româneşti, cari 
numai prietenoase nu sunt statului român? Pentru ce nu se în- 
cearcă un schimb de mărfuri cu Ceho-Slovacia, unde este hârtie 
din belşug. 

Liu 


— 100 — 


Editarea manualelor școlare pentru Ardeal este o necesitate 
imperativă, Aceasta cu atât mai vârtos, cu cât în vechiul regat 
situația e similară. Mai poate surveni! încă și un alt bucluc. 
Poţi să ai, tu autor ardelean, un manual de Poetică de pildă, 
aprobat de Resortul cultelor din Ardeal Te prezinți cu el la 
Casa şcoalelor, să ţi. editeze. Alci, manualul vine supus altei 
supra-censuri, și după jumătate de an de așteptare, te pomeneşti 
că d-l censor, care întâmplător are și el un Manual de Poetică — 
mult superior față de al tău — îţi respinge Cartea pe o sută 
şi una de motive. Întâiu Casa școalelor nu editează decât ma- 
nuale aprobate pentru întreagă România, al doilea partea teo- 
retică e prea extinsă, pe urmă se mai reclamă și o revizuire 
radicală a poeziilor citate în Antologie... Şi atunci autorul ar- 
delean, surprins de acest fel de ospitalitate, se îndreaptă cu ma- 
nuscrisul către un editor ovreu. Acesta îl bate pe umăr, accep- 
tează editarea, schițând cu un gest de protector gârdirea: „Nu 
disperă, prietene! În România-Mare se află întotdeauna un 
ovreu-editor, chiar și pentru cel mai obscur autor didactic ar- 
delean, neavând nici măcar recomandaţia d lui M. Dragomirescu‘... 

Cazul s'a întâmplat. 


Încheiem aceste rânduri, asupra cărora cred că vor mai 
reveni şi alții. 

Se reclamă de urgență: un institut de editură pentru ma- 
nualele școlare, cari lipsesc şi în licee, şi în şcoalele normale și 
în cele primare; 

o bibliotecă pentru tinerime; 

o bibliotecă pentru popor. 

Statul român e dator să întindă mâna de ajutor, ca să 
ieşim din acest impas, în care nu ajunseserăm nici pe vremea răs- 
boiului. „Asociațiunea“ să-şi reiă şi ea munca întreruptă, editând 
revista şi, mai ales, biblioteca pentru popor, a cărei lipsă se sim- 
țeşte atât de arzând.:) 

Opera ce s'a săvârşit cu armele, numai atunci va fi deplină și 
statornică, dacă va fi încoronată și de opera culturală, căreia i-s'a 
deschis acum un teren așa de vast și plin de făgăduinți! Al. Ciura. 


1) Programul de acțiune viitoare al „Asociaţiuniit îl vom publică în 
unul din numerii următori ai revistei noastre. N.R. 


— 101 — 


Ca un răsboinic... 


Ca un răsboinic orb, fără picioare, 
Ce-aude 'n depărlări amefitoare, 

Pe pusta fără de hotare 

Un corn prelung sunână, 

Chemând 

In oarba noaple 'n care moare, — 

Cu inima, cu trupul sângerând, 

Mä răsucesc, mă sting cu fiecare gând, 
Delirând 

In frigurile marilor ispite, 
- Cu nostalgia 

De noui cetăți şi de pământuri cucerite... 

A. Cotruș. 


Zări din univers. 


Marte în opoziție. Nu numai unele partide parlamentare „se 
pun contra“, ci în anumite timpuri și planetele „externe“, adecă 
planetele cari circulează înafară de orbita terestră: Marte, Iupiter, 
Saturn, Uranus şi Neptun, ca să nu mai vorbim de planetoide. 
Deosebirea e, că partidele parlamentare se pun opoziţie, când nu 
sunt la putere; planetele externe ajung în opoziţie în anumite 
timpuri, calculabile de astronomi. Dar precum opoziția parlamentară 
adeseori e „cu toane“, manifestând apucături şi năravuri retro- 
grade astfel și planetele în opoziţie se arată retrograde. Normal, 
ele progresează dela apus spre rătărit. Dar când ajung în opoziție 
cu Pământul (adecă să treacă prin mtridian la miezul nopţii) atunci 
ne pomenim că se opresc în cursul lor. Câtva timp devin stațio- 
nare. Apoi se întorc şi apucă dela răsărit spre apus. Adecă. devin 
retrograde. La câtva timp iară „staţionează“, apoi te „resgârdesc“ 
și se întore, cu toată nădejd:a, pe calea lor adevărată: dela apus- 
spre răsărit. 

Retrograd-țiile sunt fcarte pronunțate tocmai la Marte, fiind 
planeta externă (sau superioată' relativ aproape de noi. Depărtarea. 
celorlalte fiind mai mare, scad proporţional și retrogradaţiile lor, 
aiui Neptun fiind cea mai mică 


— 102 — 


Cu privire la Marte există două scrieri importante în lite- 
ratura ştiinţifică universală. Una este alui Flammarion: La planète 
Mars et ses conditions d'habitabilite, în 2 tomuri sdravene şi un al 
treilea în curs de preparaţie, cuprinzând toate observaţiile tele- 
scopice martiene dela începutul lor (1636) până la 1910. Este enci- 
clopedia cunoştinţelor noastre despre Marte. 

A doua s:riere areografică importantă este a celebrului 
:astronom american Persival Lowell: Mars and iis canals (1906), 
scriere având însuşirea particulară că se întemeiază aproape ex- 
'clusiv pe observaţiile personale ale autorului. In revista „Convorbiri 
științifice" am dat şi voi mai dă specimene din această capdeoperă 
“a raţionamentului ştiinţific şi ar fi folositor pentru literatura noastră 
Ştiinţifică, să se traducă întreagă cartea. Conclusia autorului (ca și 
alui Flammarion şi altor astronomi) e că Marte e locuit de ființe 
Superioare ca intelect, oamenilor de pe pământ. 

Saturn în cvadratura orientală sau cu alte cuvinte — trece: 
“prin meridianul nostru seara pe la 9 ore. Sistemul de inele ni-se 
arată din ce în ce mai îngust până în anul viitor, 1921, când 
aproape nu-l vom puteă zări. Aceasta se numeşte dispariția (apa- 
rentă) inelelor lui Saturn, fenomen ce se repetează la 15 ani. 

Jupiter a trecut de cvadratura orientală, dând spre apus. E 
steaua cea mai strălucitoare din câte le observăm în serile de 
acuma pe bolta tăriei. 

Adaogând că Marte, roşu ca focul, încurând se va apropia 
de steaua Spicul din zodia Fecioarei — termin deocamdată cro- 
mica mea. 


Geoagiu, 16 Aprilie 1920. Gavril Todică. 


Suferinţa ne este cea mai credincioasă prietenă. Ea se în- 
toarce totdeauna. Adesea își schimbă haina şi chiar chipul; dar 
"o recunoaștem ușor după îmbrățișarea-i cordială şi intimă. 

Carmen Syiva. 
+ 

Dacă ar trebui să am una din aceste două: sau toate pä- 
catele pe lângă umilință, sau toate virtuțile pe lângă trufie, atunci 
mai bucuros aș voi să am toate picatele pe lângă umilință decât 
toate virtuțile pe lângă trufie. Sf. loan Gură de aur. 


— 103 — 


Pomul și rădăcinile lui. 
— Parabolă.!) — 

P:iydorus uu tânăr pâgâi, pă Aise calea rătăcită a cultului 
idolilor, şi primise cu inimi c ed.ncivasă cuvântul adevărului. De 
vreme ce el a:um osă :deă traiul râu de mai înainte în plăcerile 
pâgâneşti. se d se în si: g râtote şi îsi închise inima tuturor bu- 
-curiilor vieţii și placerilor naturii. Carnea — își ziceă el — are 
pofte contrare «pir talw; vreau deci, så uc'd puterea simțurilor 
trupeşti şi să în. h 4 intrarea tit irer îndemnurilor lumei din afară. 

Atın i :e i isus învâțăco-ul sâu, care-l întoarse la creşti- 
nism şi, luând pe tânâr de nå à, il dise la un arbor roditor pe 
malul unei gå le, sti zise: Vezi tu, P yiwe, acest arbor. el ne 
este simbol ui pidi. ca şi noi si fim bogati d» bune fructe! 

— Ferice d: a bol — zise tânărul. El își împlineste în lH- 
miște menirea, fârâ lupta an':mali 4 a cârmi și aduce flori şi fructe 
da timpul stu. 

Batrâ ul © teb) sirzâ.d: N'er fi el oare mal desăvârșit 
fără radiciale d d s b:? Acestea se târăsc sub pământul întu- 
mecos şi absorb hini n m lo si a piraului, 

Dar ele ssp u tulp ue arb celui, — râspunse tânărul, — şi-i 
dau sucul treb ator pentru flori şi fructe. 

Atunci bătrânul ridică glasul și zise: Fa şi tu asemenea! 
Nu desprețui simțurile, cari sunt rădăcina vieţii; ci lasă-le sa fie 
rădăcină. Din ceeace-ți aduc ele, tu formează florile și fructele 
Spiritului. Şi atunci, ca ramurile arborelui, simțirea și aspirațiunea 
sau avâatul s-fletului tău se va îndreptă către cer, și lumina ade- 
vărului te va desăvârși în liniște. 

Așa vorbi bătrânul; şi Polydorus părăsi pustietatea, se în- 
toarse iar în sânul naturei și între oameni, și lumină pe mulți prin 
cuvântul și faptele sale. Mihail Sţrăjan. 


Omul rău e pierde prin partea sa bună, omul bun prin 


partea sa rea. 
+ 


Păstrează ți emoțiunile pentru lucrurile cari le merită. 
Titu Maiorescu. 


1) Din volumul de „Parabolet testat de autor „Asociaţiuniit. 


— 104 — 


Pele so pie = 


CRONICA POLITICĂ. 


Societatea Naţiunilor. Sunt trei 
luni, de când ratificaţiunea oficială a 
tratatul. i de pace a dat ființă acestei 
societăți. Ei bine, cum se prezentă 
bilanțul ei trimestral? 

Societatea Naţiunilor are trei or- 
gane: Adunarea, Consiliul şi Secre- 
tariatul permanent. Adunarea încă nu 
sa întrunit. Consiliul a ţinut până 
acum trei şedinţe și se pregătește să 
țină a patra. Acest consiliu a numit 
întâiu membrii comisiunei pentru dc- 
limitarea frontierelor teritorului dela 
Sarre. Al doilea s'a ocupat de crearea 
unei înalte curți de justiţie, a urei 
organizaţiuni internaționale a igienei 
și a transitului. Balfour i-a propus 
să convoace și o conferenţă finan- 
ciară internaţională pentru remediarea 
schimbului şi a crisei economice. Tet 
acest consiliu a decis să trimită 10 
anchetatori în Rusia pentru a deter- 
mină situaţiunea actuală a acestei țări. 
Secretarul acestei misiuni de anchetă 
e colcnelul francez Chard:gny, cae, 
petrecând multă vreme în Caucas sub 
durata răsboiului mondial, cunoaşte 
bine împrejurările rusești. — Al treilea 
organ al societăţii naţiunilor e secre- 
tariatul permanent, compus dintrun 
personal de execuţiune tehnică, nouă 
(9) delegaţi cari constitue consiliul 
administrativ. 

Pentru elaborarea proiectului curții 
permanente de justiţie inte raţională 
a societăţii naţiunilor s'a ales un co- 
mitet compus din următorii jurispru- 
denţi, reprezentanţi ai naţiunilor: Satsuo 
Akidzuki, fost ambasador al împăra- 
tului japonez; Rafael Altamira, sena- 
tor, profesor la facultatea de drept a 


universităţii din Madrid; Clovis Be- 
vilaqua, profesor ia facultatea de drept 
a universităţii din Recife în Brasilia; 
Baronul Descamps, ministrul Belgiei; 
Luis Maria Drago, fost ministru de 
externe al republicei Argentinia; pro- 
fesorul Fadda dela universitatea din 
Neapol; Fromageot, consilier juridic 
la ministerul de externe din Paris; 
G. W. W. Gram, membru al curţii 
supreme de justiție din Norvegia; 
Loder, membru al curţii de cassație 
în Țările-de-jos; Lord Phillimore, mem- 
bru în consiliul privat a! regelui An- 
giiei; Elihu Root, fost secretar de stat 
în Statele unite Nord-Americane; Ves- 
niteh, minist u sârb. 

Cum se face, că nu e nici un Român 
în comitetul acesta internațional? 

R 

MIŞCAREA CULTURALĂ. 


Consacrarca mitropolitului din 
Blaj. Umilul orăşel dela împreunarea 
celor două Târnave, cel mai vechiu 
centru de cultură române: scă, Blajul, 
în ziua de anul nou c., a fost martor 
unor înălțătoare solemnităţi. In ziua 
numită a fost consacrat şi instalat de 
mitropol.t al Românilor uniţi cu Roma, 
|. P. S. Sa părintele Dr. Vasile Suciu, 
viceprezidentu! „Asociaţiunii“ noastre, 
în prezenţa A. S. K. Prineipelui Carol, 
a fostului prezident al consiliului de 
ministri, d. Dr. St. C. Pop, a prezi- 
dentului camerei deputaţilor, d. N. 
lorga, a prezidentului Consiliului Di- 
rigent, d. Iuliu Maniu, a şetului re- 
sortului de culte și instrucție publică, 
d. Valer Branisce, a 'număroşi depu- 
taţi şi senatori, precum şi a unei in- 
semnate pirţi din clerul şi poporul 
credincios. 


— 105 — 


Din seria de cuvântări, rostite cu 
ocaziunea aceasta, remarcăm pentru 
frumuseţa ei deosebită, cuvânt rea 
Prințului Carol, din care reținem ur- 
mătoarele părți : 

„Nu pot să mă gândesc la Blaj, 
cu atât mai mult nu pot veni în această 
localitate, fără a fi adânc mișcat. Ser- 
barea de astăzi justifică şi mai mult 
această emoție, deoarece este una din 
pietrile ce împodobesc crucea aşezată 
pe vârful clădirei, ridicată cu atâta 
trudă şi dragoste de neam de către 
generaţiile trecute. Jn numele M. S. 
Regeiui Te salut azi în Citadela cul- 
turei româneşti de peste munţi, pe cel 
diutâi Mitropolit unit al României, pe 
veci întregite. 

„Inalt Prea Sfinţiei Tale a hărăzit 
Atotputernicul să întrupeze visul st:ă- 
moşilor. In pe soana Mitropolitului 
de astăzi, România salută cu vene- 
rație pe predecesorii lui şi pe acei, 
cari au luptat şi s'au jertfit pentru 
neam. Primiţi o frumoasă şi glorioasă 
moştenire. Primiţi pe lângă scaunul 
mitropolitan şi moştenirea celui mai 
puternic izvor de cultură i omânească. 

„Când în 1700 s'a făcut unirea 
sub episcopul Atanasie spre a ușură 
soartea nenorociţilor de Români, ni- 
meni, cred, ui.i prietini nici duşmani 
mai ales, wau întrezărit serviciile ne- 
preţuite, ce le-a adus zceastă biserică 
cauze: Românismului. În istoria cul- 
turei româneşti, Bisericii unite, şi mai 
ales Mitropoliei din Blaj îi revine 
cinstea de a fi aceea, care a făurit 
prima legătură intelectuală între Ro- 
mâni şi țările învățate ale Apusulti. 
Numele episcopilor Pavel Aro”, lao- 
ce! fiu Klein şi Bob vor fi veşnic prea- 
slăvite de către Români, căci ei au 
fost îndemnătorii şi mijlocitorii re- 
nașterei culturale române. Graţie lor 
marii cercetători Samoil Klein, G. 
Şinczi, Petru Maior au putut să re 


deștepte în sufletul neamului nostru: 
credinţa sămănată pe vremuri de Mi- 
ron Costin, că suntem o viţă străbună,. 
oţelită şi cuceritoare a lumii, că sun- 
tem sânge de roi an. 

„Tot de acl au pornit aceia, care 
au fost între primii cercetători cu dea- 
mănuntul ai problemelor limbii; dela 
Blaj au plecat August Treboniu Lau-. 
rian, Papiu Ilarian, Timoteiu Cipariu, 
şi alţii, cari au studiat semnul nemu- 
rirei neamului, graiul strămoşesc ace- 
laş ori şi unde bate suffetul românesc 
şi care cu veacuri înaintea unirei po- 
litice de azi a arătat lumii întregi, că 
Românii de peste tot sunt un singur 
neam uniţi prin o putere mai presus 
de toate schingiuirile omenești, uniţi 
p'in puterea chiagului aceleiaș limbi. 

„Dar pe lângă această mostenire 
culturală, predecesorii V'au lăsat şi 
toată munca lor naţională și etnică, 
ale cărei roade se văd strălucite as- 
tăzi. Biserica greco-catolică strâns 
unită cu cea greco-orientală a fost 
Cetatea nedărâmată prin care s'a pă- 
strat neatinsă naţiona'ita'va Româ- 
nilor din Ardeal. Românii nu vor uită 
niciodată, că aci in Blaj se găsește, 
lângă iocul unde stâm acum, Câmpia 
Libertăţii, la care neuitatul Simion 
Bărnuţiu a proclamat la 1848 fiinţa 
etnică a reamului româr esc. 

„Mare a fost munca acelor, în- 
aintea amintirei, muncei şi suferinţei, 
cărora ne îrchinâm cu adâncă e- 
vlavie. 

„lată ce s'a făcut până astăzi. 

„Inalt Preasfinţiei Tale îi rămâne 
sarcina de a păstră şi de a desvoltă 
până în cele mai tainice colţuri ale 
sufletului poporului c edincios, această 
bazată şi sfântă moştenire. 

„Alegerea I. P. S. Tale este pen- 
tru toți o chrzăşie. Activitatea de bun 
român atât pe terenul național cât şi 
pe cel cultural ne o asigură. 


— 106 — 


Elev al Biajului, crescut în su- 
{etul și în credințele de aci, veţi şti 
să duceţi mai departe măreaţa operă 
.a premergătorilor“. 

* 

Inaugurarea universităţii din 
Cluj. In 1 şi 2 Februarie a. c. au avut 
1oc marile serbări, împreunate cu în- 
„augurarea solemnă a universităţii din 
Ciuj. Au luat parte MM. LL. Regele 
şi Regina cu familia regală şi A. S. 
Prinţul Carol, repreze: tanţii marilor 
puteri străine (Statele Unite Nord- 
„Americane, Franţa, Anglia, Italia, Spa- 
nia, Olanda, Poloniz, Cehoslovacia, 
-lugoslavia, Grecia) apoi reprezentenţii 
universităţilor române şi străine (Paris, 
«Lyon şi Strassburg), Il. PP. SS. Mitro- 
poliții Cristea şi Suciu cu episcopii, 
delegaţiile parlamentare, delegaţi le 
diferi'e or institute de învăţământ și 
-culturale etc. 

Mai remarcabil a fost discursul 
„şi gestul M. S. Regelui, presidentul 
nostru de onoare. După o splendidă 
2pologie şi apoteoză a trecutului rostru 
cultural, plin de suferinţe, fixează în 
«cuvinte magistrale rostul unive:sităţii 
în vieaţa naţiunei, zicând: „Cuvântul 
universitate: Omnium scientiarum uni- 
versitas ne spune menirea ei. Jmbră- 
:țişând tot domeniul gândirei la ea, ca 
la un izvor nesecat, aleargă tineretul 
studios ca să-și potolească satea de 
lumină şi ştiinţă, şi cu cât se va ridică 
mai sus pe aripile luminoase ale 
cugetării cu atât mai bogat, mai lim- 
“pede şi mai binefăcător va curge 
-acest izvor. 

Astiel apare în vieaţa statului uni- 
“versitatea în puterea rolului ei atât 
„de înalt, atât de nobil, nu de a scoate 
un număr cât mai mare de titraţi, nu 
cantitatea ci calitatea e factorul im- 
portant de-a formă generaţii de oameni 
-de caracter, insufleţiţi de vederi largi, 
pătrunși de iubire de patrie şi de dra- 


gos e de învăţătură şi de muncă, dor- 
nici de a-și pune energia şi capitalul 
lor de ştiinţă în slujba acestei ţări“. 
— F.umoasele cuvinte au fost însoţite 
şi de fapte frumoase. Primind M. Sa 
să fie nașul tinerei universităţi, i-a 
făcut un dar de 400.000 Lei, fondaţie, 
din a cărei dobândă să se înfiinţeze 
un institut pentru studiul istoriei ro- 
mâne, atât de vitreg tratat sub stă- 
pânirea tiecu ă. 

Dintre celealalte remarcăm cu de- 
osebire salutul fraţilor latini. Cambon 
însărcinatul de afaceri al Franţei în 
România aduce salutul întregei lumi 
intelectuale franceze, care se asociază 
la victoria intelectuală a Românilor 
asupra culturei germane şi spune, că 
între aceste două state s'a cimentat 
o uniune indestructibilă prin sângele 
fran ez vă sat în România de ofiţerii 
generalulvi Berthelot. 

Ministrul Italiei, Franklin Martin, 
a adus nu numai salutul Romei, al 
scumpei noastre mame și al întregei 
Italii unite, ci şi al nouelor provincii 
Trento şi Trieste, care, dură aceleaşi 
suferinţe, ca şi ale noastre ale Tran- 
silvănenilor, acum sunt restituite Pa- 
triei italiene, precum nobilul Ardeal a 
fost restituit Patriei române. 

Făcând apoi apologia operelor pă- 
cii (a ştiinţei şi culturei) a încheiat 
prin urarea, ca noua universitate să 
contribue „la înverzirea acestei vigu- 
roase crengi a vechiului stejar roman, 
arătând astfel, că rassa noastră latină, 
antică prin gloria sa, va rămâneà 
veşnic tânără“. 

Foarte avântat şi însufleţit a fost 
salutul Spaniei, adus de reprezentantul 
ei, d-l Ramon de Basterra. In lume 
două ţări pot afirmă cu tărie, a spus 
d-sa, „Traian este al nustru“, Spania 
şi Dacia. Braţul său puternic ne uneşte 
încă și astăzi. Amirtind apoi că, după 
răsboaiele victorioase contra Dacilor, 


— 107 — 


când a voit să-şi serbeze întrarea 
triumfală în Roma. patria comunităţii 
noastre sufleteşti, Traian şi-a aşteptat 
mama, să vină din Spania, şi să asiste 
la învingerea fiului ei. „Prin ea Spania 
a asistat la naşterea voastră“, zise 
d-l Basterra atâ! de mult semnificativ, 
Jar prin faptul că a vorb t şi de ceia- 
Jalţi Trăiani ai Spaniei, cari au inte- 
meiat „America Laiină“, d-sa ne-a 
sugerat nu numai grandiositatea ex- 
tensiunei, ci ne-a însutlat şi o înc e- 
dere nemărginită în viitorul rassei 
noastre latine. 

Foarte frumos a fo-t şi salutul 
“universităţilor din Lyon şi Strassburg. 
Acesta din urmă a accentuat nu numai 
originea romană comună (Argentoratum 
erà Strassburgul, iar Napoca eră Cluju'), 
ci şi comun.tatea suferinţe:or, iar cea 
din Paris (Sorbonne) a declarat, că 
va fi totdeauna fericită de a coniucră 
prin schimburi de profesori şi stude ți 
la mărirea şi expansiunea civilizației 
Jatine. 

Dintre celelalte cuvântări, msi re- 
marcăm pe a d-lui N. lorga, represen- 
tantul Academei Române, care şi-a 
adus aminte de „umilii călugări şi 
preoţii de sat, cari au mers cei dintâi 
pe via sacră a ideii, Samuile Klein, 
copil naiv al Sadului, George Șincai, 
.boierule de Făgăraş, sumeţ în opincile 
tale, aspru tălmăcitor de mărturii gre!e 
pentru cinstea și dreptul neamului, 
Petru Maior, chibzuit muntean din Car- 
paţii răsăriteni, voi şi toţi cei cu voi 
şi după voi, voi toţi cei ca voi, înfăţi- 
Şători smeriţi, harnici şi credincioşi, 
săraci ca pustnicii, şi răbdători ca mu- 
cenicii, curaţi ca sfinţii în devotamentul 
vostru, voi aţi clădit, în veac după 
moartea voastră şi acest aşezământ“. 
dn consecință avertizează: „Universi- 
tate din Cluj, obşte a dragostei de 
adevăr, fii credincioasă testamen- 
tului lor“, 


Seara la teatru a fost reprezentaţia 
„Poemul Unirii“ de distinsul nostru 
colaborator, Z. Bârsan şi un splendid 
conduct etnografic, aranjat de Tiberiu 
Bred'ceann cu scopul de a arătă re- 
p esentanților streinătăţii comorile ne- 
secate aie muzicei şi dansului nostru 
aţional. S ntem informaţi că specta- 
colut acesta a plăcut atât de mult, 
încât ultimii cari încetau cu aplausele 
erau reprezentanții strâinătăţii. 

Cu tot dreptul se numără, deci, 
aceste serbări între marile sărbări 
naţionale. 

* 
La alții şi la noi. 
— Graiul cifreior. — 

Un exımplu: La Società Nazio- 
nale „Dante Alighieri“ per la lingua 
e per la cultura italiana fuori del 
Regno Anut trecut (1919) a împlinit 
soc etatea națională italană „Danie 
Aligh:eri“ 3) de ani de existență. la- 
temuiată în 1889 pentru apărarea limbei 
şi cuiturei italiene, dincolo de hotarele 
regatului, ea a avut fericirea să-și 
ţină adunarea generală la Roma, în 
1 Decemvrie 1918, în prezenţa delega- 
ților provinciilor liberate de sub jugul 
austriac (Dalmația, Fiume, regiunea 
Giulia şi Trentino). Din prilejul acesta 
Piero Baibera, membru în consiliul 
central, a scris istoria societăţii, din 
care reținem, deocamdată, următoa- 
rele date: 

Societatea a ţinut 24 de adunări 
generale. Prima la Roma în 1890, 
când s'au fixat mai deaproape sco- 
purile acestei societăţi, sub condu- 
cerea primului ei prezident Ruggero 
Bonghi. Ultima la Pallanza, înainte 
de isbucnirea răsboiului italian, sub 
conducerea actualului prezident Paolo 
Boselli. Intre aceste două adunări 
generale se mişcă toată activitatea 
societăţii. Ca şi „Asociaţiunea“ noa- 
stră, şi societatea Dante Alighieri“ 


— 108 — 


îşi ţineă adunările generale în diferite 
centre ale Italiei, pentru a înfrăţi cât 
mai multe spirite în opera culturală 
intreprinsă : dela Torino la Palermo, 
dela Milano la Messina, dela Udine 
la Bari etc. etc... 

A și avut conducători destoinici. 

Nu numai primii doi prezidenţi 
(R. Bonghi şi Pasquale Villari), cari 
au făcut societatea populară în toate 
regiunile italiene, ci și ultimii (Luigi 
Rava și Paolo Boselli), cari mau pă- 
răsit prezidenția societății nici când 
au fost prezidenţii consiliului de mi- 
nistri, ba s'au folosit de calitatea lor 
oficială pentru a face și mai mult 
bine societății culturale, pe care o 
prezidau. 

Dar întreagă societatea italiană a 
sprijinit şi sprijineşte, din toate pu- 
terile sale această societate culturală. 

lată vre-o câteva date: 

Numărul membrilor fondatori ai 
societăţii „Dante Alighieri“ („soci per- 
petui“, cum îi numeşte ea) trece de 
4000. Numai în anul 1918 Sau in- 
scris 403. Aşadar de douăzeci de ori 
mai mulţi ca la „Asociaţiunea“ noastră, 
care la sfârşitul aceluiaş an abiă nu- 
mără 181 membri fundatori, deși există 
de 58 de ani. lar numărul membrilor 
ordinari şi ajutători („soci ordinari e 
aggregati“) e atât de mare, încât nici 
nu-i mai publică în actele socie- 
tății. 

Societatea „Dante Alighieri“ nu- 
mai din carta postală ilustrată „H 
Termine Sacro a realizat un profit 
de 12.000 Lire, iar din alburrul „Per 
la piu grande Italia“ a avut 40.000 
Lire, — întrebuințate toate pentru aju- 
torarea orfanilor de răsboiu. „Aso- 
ciațiunea“ noastră nu are albume încă, 
ce e drept, dar are şi ea admirabile 
cărți postale ilustrate şi mărci, pe care 
însă, durere, nu le prea cumpără Ro- 
mânii noştri. Câtă indolenţă! 


Murind lItalianul Bartolomeo de , 
Monte, la Dresda, in Germania, testă 
societăţii „Dante Alighieri“ suma de 
50.000 Mărci pentru scopurile ei cul- 
turale. 

Un anonim generos 40.000 Lire. 
Alt anonim 20.000 Lire. 

Murind tânărul student Giorgio 
Carminati di Brambilla destină socie- 
tăţii „Dante“ micile sale economii în: 
sumă de 100 Lire, iar părinţii îi per- 
petuară memoria, înscriindu-l membru 
fondator al aceleiaş societăţi. 

La noi, unde se pomeneşte aşa 
ceva? Deşi cred că avem şi noi bo- 
gătaşi destui. 


Dar se vedem, cum sprijinesc băn- 
cile italiene această societate? Cassa 
de economii a provinciilor lombarde" 
„Cassa di Risparmio delle Provincie 
Lombarde“, sub conducerea cavale- 
rului Marcora, dă anual pentru sco- 
purile societăţii: 


„Dante Alighieri“ . . 200.000 Lire 
„Il Comitato pe il Mu- 
nizionamento“ | 40.000 Lire 
„Banca d'Italia“ 
„l! credito italiano“ 
„La Banca Commer- 
ciale“ i g 
„La Hanca italiana p 
di sconto a dia 
„Îi Banco di Roma 40.000 Lie: 


„La Società di Ele- 
ttrochimica“ 
„La Ditta Pirelli“ 
„La Società Italiana 
Ernesto Dreda“ etc. 
Tota! 1,009.000Lire 


%* 


Alt exemplu: Darea culturală a 
Sașilor. Parcă aud observaţille ce se 
pot face la exemplul adus mai înainte 
cu societatea „Dante Alighieri : Ita- 


— 109 — 


Jienii sunt un popor mai mare decât 
noi. Au o mulțme de mijloace, pe 
care noi nu le avem ş.a. ş.a. Admit. 
Tocmai de aceea aflu mai potrivit 
exemplul Saşilor, o mână de oameni 
de abiă 209.000 suflete. Deși primesc 
și ei dela guvern ajutoare pentru 
şcoale şi biserici la an 8,000.000 cor, — 
totuş nu se mulțumesc cu atât. lată, 
ce dare culturală vreă să încasseze 
consistorul săsesc dela comunităţile 
orăşeneşti pentru asigurarea deplină 
.a așezămintelor lor culturale: 


Pe anul 1920 
1. Mediaș 345.000 cor. 
2. Sibiiu . 81500 , 
3. Braşov 585.00) „ 
4. Bistriţa 390.000, 
5. Sebeşul-săsesc 22 ).000 ,„ 
6. Sighişoara 440.000 ,„ 
7. Reghinul-săsesc . 230.000 ,„ 
8. Orăștia 103.000 ,„ 
9. Ibaşfalău . 16.000 ,„ 
10. Făgăraş ; 44.000 ,„ 
11. Alba-Iulia ... 23.900 , 
12. Cluj ..... 60.000 ,„ 
13. Târgu-Murăşului . 15.000 , 
14. Arad ..... 17.000, 


3,303.000 cor. 


lar pent u comunele rurale s'au 
propus următoarele: 


1. Fiecare suflet de om să deă pe 
1920 câte 18 cor. (circa 1,800.000). 

2. După darea de venit a casei un 
arunc cât și ea. 

3. După darea de clasă a casei un 
arunc de două ori atâta. 

4. După darea de venit clasa I şi 
a Il-a aruncul de două și jumă- 
tate ori atâta. 

5. După darea de venit clasa III-a 
un arunc împătrit. 

6. După darea de venit clasa IV-a 
un arunc cât și ea. 

7. După darea de venit pentru do- 
bânzile după capitaluri și rente 
un arunc de patru ori cât ea. 

8. După darea de pământ un arunc 
de patru ori cât ea. (La olaltă o 
sumă de circa 16,000.000 cor.) 
Dacă datele acestea, mare parte 

împrumutate din articolul „Jertfe pentru 

cultură“, semnat de „Țuţuianul dela 

Dâmboviţa“ în „Foaia Poporului“ Nr.20 

a.c. sunt au entice, atunci concluzia, ce 

se impune în mod firesc, nu poate fi 

alta decât a Sfintei Scripturi: Mergi 

și fă şi tu asemenea. I. G. 


Morţii noştri. 
Ne facem datoria de modeşti cronicari, înregistrând şi la acest loc pierderile 


însemnate, avute în 


t Alexandru Vlahuţă a intrat şi 
el, la sfârșitul anului trecut (19 Noem- 
vrie 1919), în Panteonul nemurirei, 
alături de marii săi prieteni, |. L. 
Caragiale, G. Coșbuc și B. St. Dela- 
vrancea. Puţini scriitori români au 
avut cultul formei şi respectul desă- 
vârşit al artei, în măsura în care a 
avut-o cl, Dovadă neîntrecuia sa poezie 
` „Cuvântul“, publicată în fruntea volu- 
“mului de poezii, apărut la „Minerva“ 


timpul din urmă: 


1909, o adevărată apol gie şi apote- 
oză a artei. 


Voi, căror vi sa dat solia sfântă 
De preoţi ai acestei mari puteri, 
Voi, în al căror suflet se frământă 
Intunecate valuri de dureri 


Şi gânduri de-un întreg poper gândite — 
Nu duceţi minunatul vostru dar 
Ofrandă mânilor nelegiuite, 

Ci, ca pe sfânta masă din altar 


— 110 — 


A "'mpărtășirii taină preacurată, 
Aşa cuvântul să vi-l pregătiţi — 
Ca mii de inimi la un fel să bată, 
Și miilor de veacuri să vorbiţi. 


A început cu obișnuitele ciripituri 
de dragoste. Ici-colo, răpit de focul 
patimilor a mai căzut şi el în câte o 
ispită, ori chiar păcat al tinereţelor. 
S'a ridicat însă din ce în ce tot mai 
sus, spre culmile idealului. Uneori 
atinge înălţimi întradevăr creştine ca 
în „Hristos a înviat“ ori „Şi cei din 
urmă ca și cei dintâi“. 

De altfel, întreagă viaţa lui, se 
poate spune, că a fost o apostolie. 
In versuri şi-a exprimat programul la 
Ateneu în „Unde ni sunt visător i?“, 
când a ținut şi conferința „Curentul 
Eminescu“, în care combăteă pesimis- 
mul nesănătos al imitatorilor lui Emi- 
nescu, şi renunță solemn la preocu- 
pările mărunte ale persoanei proprii. 
In proză de mai multe-ori. Intre altele 
şi în toastul rostit la cununia cântă- 
reţului pătimirii noastre d. O. Goga. 
Voind să arate rostul şi chemarea unui 
scriitor în vieaţa popoarelor, a citat 
un fapt caracteristic din răsboiul purtat 
cu atâta vitejie contra Rușilor de 
Japonezi, poporul pentru care Vlahuță 
avea un cult deosebit. Un vas de răs- 
boiu inamic trebuiă să fie descoperit 
numai decât. Intr'o noapte oarbă se 
oferi un ofițer japonez să se ducă 
singur până în apropiere nemijlocită 
de acel vas, și acolo să aprindă torţe 
mari, pentru a arătă tovarășilor săi 
direcţia, în care să-şi indrepte lovi- 
turile. Zis şi făcut. Ofițerul şi-a făcut 
datoria, până la sfârșit, cu vrednicie, 
dar l-a costat vieaţa. Aşa luminător 
trebuie să fie scriitorul, încheiă Vlahuţă. 
Cu lumina minţii şi a inimei saie 
trebuie să arate calea, pe care au să 
meargă connaţionalii săi. 

Și așa a fost maestrul Vlahuţă, 


începând din tinereţe, când scriă la 
„România liberă“, ori la „Epoca“, mai 
târziu la „Viaţa“ şi la „Sămănătorul“, 
pe care el l-a înființat cu prietenul 
său Coşbuc, și sfârşind cu paginile: 
scrise în timpul din urmă în „Lamura“ 
şi „Dacia“, al căror director erà — 
un luptător pentru lumină. A povestit 
cu o rară dibăcie istoria neamului 
în „Din trecutul nostru“. A cântat 
frumuseţile naturei noastre în „Ro- 
mânia pitorească“. (Aceasta din urmă 
e tradusă și în limba franceză.) Ne-a 
desvălit, cu pricepere unică, minunile 
săvârşite pe pânză de prietenul său, 
pictorul Nicolae Grigorescu. Ne-a spus 
atâtea vorbe cuminţi „La gura sobei“. 
Ne-a arătat, cum se vădeşte dreptatea 
lui Dumnezeu și în lumea aceasta, că 
există, cu un cuvânt, o justiţie divină 
imanentă, în volumui „Dreptate“, tipă- 
rit în 1914 la „Flacăra“, ca de lucrările 
sale mai vechi, schiţe, nuvele, pole- 
mici literare, ba chiar şi de romanul 
său „Dan“ să nu mai vorbim. 

Un critic literar a spus odată. 
despre el, că l-a.admirat totdeauna: 
în tinereţe lucrările sale din tinereţe, 
iar acum, în vrâsta bărbăţiei, operele 
maturității sale literare. 

Credem că și în viito: se va puteă 
spune despre el acelaş lucru. 

+ 

T Mihail Străjan, profesor şi scrii- 
tor român, născut la 1841 în Tür, lângă 
Blaj. Absolvând în acest orăşel liceul, 
urmă un an cursul la facultatea de 
drept din Sibiiu, ca bursier al „Aso- 
ciaţiunei“ ncastie. De aici trecu la 
București, unde la 1868 luă diploma 
de licenţă în litere şi filozofie şi apoi, 
ca bursier al statului, a fost trimis 
pentru continuarea studiilor în Franța 
și Germania, de unde s'a întors cu 
titlul de „doctor“ în filozofie. A func- 
ţionat ca profesor la mai multe şcoli > 
secundare din țară (lași, Botcşani, 


cipes fondamentales de Phistoire, Paris 
1509, — o carte splendidă de filozofie 
a istoriei, care a avut un mare resunet 
în întreagă lumea cultă au numai din 
Franţa, ci şi din Germania, Italia, 
Spania şi Ungaria. E des citat şi de 
üiozofi mari ca H. Bergson etc. Deşi 
savant cu renume mondial, nu şi-a 
uitat o clipă de neamul nostru ro- 
mânesc şi de apiraţiunile sale fireşti 


a 
| 


Scriind istoria Românilor sub Miha'- 
Viteazul, el zicea: „Câtă vreme p:i- 
porul românesc nu va stăpâni cetarza 
Carpaţilor, ieagănul în care el a crescut 
şi s'a desvoltat, până atunci vieaţa lui 
va îi bătută de toate vânturile“, Us 
program întreg de luptă în aceasi 
progosiţiune. Şi ei a avut mulțumirt3 
de a-l vedeă implinit, dupăce a muncit, 
ca puţini alţii, pentru izbândirea iu 


I. Cărţi româneșşti.:) 


Maria Regina României, Țara mea. 
Traducere din englezeşte de A. lorga. 
Ediţia III. Editura librăriei Pave Surv, 
Bucureşti 1919. Tiparul tipograțizi ar- 
hidiecezane, Sibiiu. Format S? mic, 
275 pagini. 

A doua carte, tipărită în timpul 
zăsboiului de Augusta noastră Suve- 
rană. (Prima e: „Gânduri şi icoane din 
vremea răsboiului“.) Şi în curând o să 
apară a treia carte despre acele ţeri, 
care au umplut de dor toate inimile 
româneşti — țerile antantei. Dar întâiu, 
ne spune Suverana în prefața acestei 
cârţi, ca în pelerinagiu trebuie să le 
străbată, din loc în loc, căci poate des- 
crie bine numai lucrurile pe care le-a 
văzut, lucrurile pe care le-a simţit. 

Cartea de faţă are dovă părţi. in 
partea dintâiu, scrisă înainte de in- 
trarea României în răsboiu, Regina 
treie, ca întrun caleidoscop, diferite 
icmane care înfăţişează cclțuri deo- 
sebite de ţară: şes, munte, văi, mun- 
ccie, biserici vechi, mănăstiri, cruci, 
cimitire, sate, zile de muncă şi de sârbă - 
toare, fără să numească, ìn particuiar, 
ceva. Adevărate icoane fără nume. 


:) Autorii și editorii, cari doresc să li sẹ 
apunte publicaţiile ori să li se tacă dări de 
scamă şi notite în revista noastră, să binsva- 
ească a trimie la tadresa redacțiunei câta doui 
«avsemblare din operele lor. 


Partea a dova, scrisă în timp! 
oc: paţiunii inamice, înfăţişează, in cor- 
cret, tot ce a pierdut Țara în urma 
acelei ocupaţiuni, precum şi tragice! 
ceasuri trăite în laşii Moldovei, ds 
aceea prezentă un interes atât da 
deosebit și e atât de mișcătoare, iz- 
cepe cu „draga casă a Cotrocenilor“, 
care e goală acum, mai ales de vânt 
nu mai e în familie, ci zace în cript 
de acolo prinţul cel mai mic, Mircea. 
Arată frumuseţile, neobservate de 
muită lume, aie împrejurimilor Bucx- 
reştilor; bătrâna mănăstire Coman, 
ctitoria lui Radu Șerban Voevod: cu- 
buşorul iubit de pe zpa Argeşului, 
Copărenii, din care voiă să tacă un 
calg de pace şi de progres: Sinaiz, 
tocul favorit al Regelui Carol, und: 
a trâit ei partea cea mai mare a vieţi: 
sate de „stânt” cu soția sa, Ọ Suve- 
rană a spiritului şi ea, Carmen Sylva: 
Curtea de Argeş cu biserica frumoasă, 
recunstruită de arhitectul curţii re- 
gaie, Andre Lecomte, unde-şi dorr! 
noii ctitori somnul de veci, alături da 
vechii întemeietori, Neagoe Basaras 
şi despina Miliţa. Autoara crede, câ 
somul ie va fi 'ost aşa de adânci. 
incât nici vuietul bătăliei, care volj 
să distrugă tcată pera vieţei lor, 1 
putut să ie turbure odihra. Cu iubire 
şi ințelegere profundă vorbeşte ip% 


RI 


— 114 — 


despre Mare şi despre ţărmul Dunării, 
remarcând cu atâta dreptate, ce bo- 
găţie şi interes extraordinar pre- 
zentă pentru noi Românii Dobrogea. 
Se vede că Regina noastră a fost 
născută în ţara insulară a. Angliei, 
pentrucă are o adevărată patimă pen- 
tru mare. Şi totuş regiunea cea mai 
dragă îi e Vâlcea. Aici, la mănăstirea 
de maice Hurezul, ctitoria marelui 
voevod Constantin Brancoveanu, ar 
dori să-şi doarmă somnul de veci. 
Mai sugestivă e însă partea finală 
cu laşii, icoana mizeriei, din iarna ce 
a urmat invasiunii dușmane 1916/17. 
Niciodată, poate, capitala Moldovei 
aa trăit zile mai grele ca atunci, 
„Mâncarea eră puţină, şi mai puţine 
iemne; spitalele erau plire cu vårf, 
aşa încât cei ce nu se îndreptaseră 
cu totul trebuiau să facă loc altora, 
ae căror nevoi păreau a fi mai grab- 
nice... Ca nişte stafii, soldaţii noştri 
neîndestulitor hrăniţi rătăceau dela un 
adăpost la altul, adesea neputând 
găsi nicăiri unde să-și plece capetele 
chinuite de friguri. Munceam, ne tru- 
deam, încercam să facem minuni, dar 
mijloacele de transport erau neinde- 
stulitoare, comunicaţia eră întreruptă... 
Şi 
face sicrie morţilor! — Și pretutindeni 
corbii făceau ospăț de sărbătoare : 
numai ei aveau ce să mânânce din 
ăvstul“, Regina însaş a venit la laşi, 
„pribeagă, fără vatră, fără casă, fără 
ce! mai mic copil“ al ei — nu ca odi- 
"iară, la vârsta de 18 ani, când tâ- 
năra păreche princiară eră vorba să 
sc aşeze in a doua capitală a ţerii. 
Dricât de lungă şi de grozavă a fost 
iarna accea, a trecut. Și a venit 
daiba primăvară. Primăvara speran- 
telor. Și atunci „într'o clipă, te-ai 
icut frumoasă, o cetate a lacri- 


Mult a ajutat sosirea acestei pri- 
măveri și opera de caritate a Reginei. 

Când holera, tifosul și epidemiile 
nenumărate  bântuiau biata armată, 
când mulţi şi multe se fereau de spi- 
tale, ca de atâtea cuiburi de infecţie, 
marinimoasa noastră Regină puteă să, 
scrie: „Ei (soldaţii bolravi) știau că 
nu mam ferit de ei când mulți se te- 
meau; ei știau că am rămas cu ei aşa. 
încât să nu se simtă părăsiţi, să nu 
fie tratați ca nişte lepădături, când, 
aşa de crudă le-a fost partea. — Pe 
deplin fui în stare atunci să le deve- 
desc, că străina nu mai erà străină, 
ci cu toată inima şi sufletul întreg, 
dintre ai lor una.... am stat lângă pa- 
turile chinurilor lor, rugându-mă tăcut 
pentru umilele lor vieţi fragede... 

Nici în mormintele lor ei nu se: 
puteau simţi, astfel, uitaţi. Am înge- 
nunchiat lângă ele, acolo unde ar fi 
îngenunchiat mamele lor, soțiile, copiii 
lor, și pe fiecare moviliţă pustie am. 
sămănat flori de mireasmă, ca și îlu- 
rile ce cresc în jurul caselor pe care 
nu le vor mai vedea“. 

In aceste zile grele a fost Regina 
cu adevărat mare. 

Nu e mirare, dec, că poporul 
nostru, dându-şi seamă de toate a e- 
stea, o primește pretutindenea ca pe 
o sfântă: „De multeori, pe unde am 
fost, locuitorii sau strâns în jurul 
meu, sărutându-mi mânile, marginea 
hainelor mele, căzând în genunchi 
par'că ar fi voit să-mi sărute piciorul, 
și mai mult decât odată ei mi-au 
adus pe copiii lor care-şi făceau cruce 
inaintea mea, ca şi cum aş fi fost o 
icoană într'o biserică. — La început 
eră greu să pr.meşti fără a te înriși 
aşa un omagiu, dar pe încetul m'am 
deprirs cu aceste manifestații loiale 
pe jumătate umilită, pe jumătate mân- 
dră, inaintam printre ei, fericită că 
mă aflu în mijlocul lor“ 


a 


Şi noi suntem fericiți nu numai 
iiinacă avem o astfel de Regină, ci şi 
“iindcă Regina noasiră e o scriitoare 
atât de distinsă, care, scriind despre 
zara noastră în englezeşte, limba ei 
maternă, limba cea mai răspândită de 
pe fața pământului, ne-a făcut ser- 
vicii nepreţuite în timpul cel mai greu. 
De aceea trebuie să-i tim de douăori 
recunoscători (şi Reginei şi Scriitoarei) 
şi să asigurăm cărţii sale o cât mai 
“argâ răspândire în popor. 

A Ion Georgescu. 


IL U. Soricu, Doinele mele din 
ziie de luptă. Ediţia a doua. Tipo- 
grafia „Libertatea“, Orăştie 1919. For- 
mat 8%, 166 pagini. Preţul: Lei 3.50. 

Sa zis că în răsboaie tac muzele 
(„Inter arma si'ent musae“). Inexact. 
Dupăcum dovedeşte şi volumul acesta, 
doinele cele mai minunate, în care 
ziocoteşte mai muit foc şi vieaţă, s'au 
scris tocmai în zilele de luptă cruntă. 

Dar să vedem. 

După trei colinde frumoase, ur- 
mează 25 motive din Ardeal, cari toate 
arată jalea şi nenorocirea neamului ro- 
nânesc de aici, osândit să trăiască în 
robia unor asupritori fără milă, şi pe 
deasupra să mai lupte, ba să şi moară 
„Sub steag strein“, pentru interese cu 
:otul potrivnice intereselor sa'e, O 
ieremiadă întreagă în aceste motive 
din Ardeal, Ințelegem, deci, jalea şi 
mâhnirea Româvilur Ardeleni, cari vă- 
zànd, că frații lor liberi, în primul avânt 
răsboinic, nefiind pregătiţi de ajuns, 
au i-au putut liberă, suspină ci: amar: 


Cântă, dragă pui de cuc, 

Să tc-ascult şi să mă duc, 
C'aşteptarăm de "'nzadar 
Fraţi du sânge la hotar, 
Cerul să-l însenineze 
Discurile să reteze, 

Munţii nalţi să-i prăbușească 
Focul să ni-l potolească. 


Inţelegem şi durerea şi nenoro- 
cirea marilor căpitani din 1848, Iancu 
şi Axente, cari, dându-şi seamă, ce 
vifor năpraznic se apropie, ies din 
morminte şi se amestecă între cei vii: 


Pe dealul Feleacului 
į Iese umbra lancului 
| Şi jeleşte şi se plânge 
! Că Ardealu-i plin de sânge. 
Şi: 
| Pe la Blaj, peste morminte 
! lese umbra lui Axinte 
| Și suspină 'năbușşit 

Că Ardealu-i tot cernit. 

Cu totul altfel sunt doinele „dintre 
Carpaţi şi Prut“. In ele vezi, îndată 
la început, elanul cu care Țara-mamă 
porneşte spre desrobirea îiilor ei de 
peste vechile hotare: 


Bădişor, frumos pandor, 

L-aş opri şi nu mă ’ndur, 

Cavem lacrimi de plătit 

Și duşmani de răvăşit 

Şi-avem ţară sfăşiată, 

Sânge curs fără răsplată, 

Și aici aflăm „blestemul munţilor“, 
cari mau voit să se prăbușească, din- 
trodată, pentru a nu mai fi graniţă 
între fraţii de un sânge. Şi aici „Du- 
nărea“ şi „Oltul“ amestecă lacrimi 
multe, multe în apele lor. Dar simţi 
de departe, că aici toate acestea sunt 
episoade trecătoare. Invingătorul mo- 
mentan nu e învingătorul definitiv. Mai 
este încă „zi de plată şi răsplată“. . 

Mama română, conşiie de drep- 
tatea cauzei noastre, îşi adoarme co- 
pilaşul cu versuri ca acestea din 
„Doină de leagăn“: 


Astăzi Vodă la hotare 

Pune zid şi stăvifare, 

Şi cu el e Dumnezeu 

Şi voinici ca tată! tău. 

Puiu mamei, nani, nani, 

Că nwo fi cum vor dușmanii. 
3: 


Insaş coarba, atât de iacomă altfel 
de mortăciuni, nu vrea să-şi hrănească 
puii cu hoiturile Nemţilor, de teamă 
să nu şi-i otrăvească: 


Că sunt Nemţii veninaţi. 
De blestem amar legați. 

Că mau luptat voinicește, 
Ci loviră tâlhăreşte, 

Nu în luptători voinici, 

Ci ’n femei şi copii mici, 
Nu ?n cetăţi cu zidul tare, 
Ci în sfintele altare. 

Şi ia suflet ticălos 

E și leșul veninos. 

De le-oiu dă din leş de hoţi, 
Or să-mi moară puii toţi... 


Nu-i mirare, deci, dacă nu numai 
ostaşii viteazului Moşoiu, ajuns erou 
de epopeie, ori ai căpitanului Serafim, 
ci oricare tânăr luptător român puteå 
să zică cu deplină incredere: 


Țară mică, tare neam, 

Două braţe tari mai am, 

Și mai am, în tânăr piept, 
Sufiet credincios şi drept. 
Vie iadu "'ntreg de-acum 

N'o să mă oprească 'n drum, 
Până n'oi aprinde ’n zare 
Sfântul biruinţei soare. 


Şi l-au aprins. Adevărat că unii 
au rămas pentru totdeauna pe valea 
Caşinu'ui, la Oituz, pe Răchitaş ori 
sus pe Șuşiţa, dar cei mai mulţi s'au 
întors acasă biruitori şi împodobiţi cu 
flori. Nici unul însă nu-i atât de mân- 
dru ca bădișorul, care vine la mândra: 


..„ drept 
Cu bujor frumos în piept. 
Nu-i bujor adevărat, 
Da-i de sânge închegat, 
Nu-i bujor de pe poiană. 
Da-i bujor frumos de rană. 


Nu ştiu cum, dar parcă-ţi crește 
inima, văzând cum simte şi preţueşte 


116 — 


şi fata română vitejia fără searăn 3 
soldatului nostru. Ea cântă: 


Vine badea dela luptă, 
Trandafir frumos, 

Cu cămaşa toată ruptă, 
Trandafir frumos. 

E ruptă de vânt şi ploaie 
Garofița mea 

Şi de gloanţe din bătaie 
Garofița mea. 


— Las’ să vie sănătos, 
Trandafir frumos, 

C'astăzi ţes şi mâne cos, 
Trandatir frumos, 

Şi-am să cos să mi-l îmbrac, 
Garofița mea, 

Să mi-l port iarâş pe plac, 
Garofița mea. 


O epopeie întreagă în acesta 
„Doine din zile de luptă“. — Bine, 
va zice un critic ramolit, pentruce nu 
şi-a ales atunci poetul nostru metrui 
larg al epopeiei, dându-ne astfel ur 
poem amplu. vrednic de zilele mari, pe 
cari le trăim? Pentruce ne-a dat nişte 
doine scurte, unele rapsodice chiar, în 
vers scurt popular? Pentruce... Pentru 
o mie şi una de cauze. Intâiu, pentrucă 
dintre toate cântările doina e cea ma: 
dragă Românului. Al doilea, pentrucă 
în toiul luptelor nu e răgaz pentru 
poeme Jungi, ci cel mult pentru asife! 
de răvaşe. Al treilea... Dar nu ma; 
continuăm. Că lira poetului e atât de 
puternică, incât suportă în accentele 
doinelor sale şi balastul unor subiecte 
demne de o epopeie, e o dovadă ma: 
mult despre destoinicia lui. Atât şi 
n'mic mai mult. 

Dorim, ca aceste doine să-şi aibă 
cetitori şi cumpărători tot mai numă- 
roşi, să putem salută în curând apa- 
riţia ediţiei a treia, a patra şi aşa mai 
departe. Ar merită oricât de multe. Ex 
sunt convins despre aceasta, 

= Verax. 


o aan ema ta sia 


— 117 — 


Monografia comunei Rășinariu, 
ce Victor Prcali, profesor la Semi- 
zarul Andreian din Sibiiu.  Tiparui 
tipografiei arhidiecezane. 1915. VII + 
528 pag. 8? mare. Preţul nu e indicat. 

lată o carte voluminoasă, a cărei 
apariţie fu prea puţin remarcată pân’ 
acum în bibliogratia română. Cauza? 
-- numai timpul vijelios al războiului 
istovitor, în care a apărut. O carte 
atât de valoroasă, cum e studiul acesta 
al d-lui profesor Păcală, în care e de- 
pusă muncă și stăruință rară împre- 
unată cu priceperea necesară pentru 
a ne înfăţişă din toate punctele de ve- 
dere una din cele mai de seamă co- 
mune ale Ardealului românesc cu po- 
poraţiunea sa tipică în multe privinţe, 
ò carte astfel întocmită, nu e un lucru 
de toate zilele în literatura noastră 
monografică, încă destul de săracă, și 
astfel nu poate fi indeajuns evidenţiată. 

inregistrăm, ce-i drept, şi pân” 
acum repeţite încercări pe terenul 
acesta, dar aproape toate w'au trecut 
incă peste cadrul unor încercări ti- 
mide, adeseori numai fragmentare, 
deci necomplete, unilaterale, lipsite de 
studii şi cercetări mai aprofundate, 
ceeace ne prezintă însă autorul în mo- 
nografia satului Răşinariu trece de- 
parte peste asemenea cadre înguste 
și îmbrăţişează într'o icoană completă 
şi plină de vieaţă tot ce am voi să 
știm despre acest sat şi poporaţia sa în 
toate manifestările feliului său de a fi. 
Numai aşa ne putem inchipui și noi 
monografia unui sat, dacă e vorbă să 
ție încrestată drept lucrare ştiinţifică, 
cum trebuie socotită opera d-lui Pă- 
cală, şi numai când toate satele noastre 
mai de seamă se vor putea lăudă cu 
asemenea monografii, suntem în drept 
să credem, că ne-am făcut datoria ca 
oameni cu pretenţii de cultură. 

O spunem aceasta fără incunjur, 
fiindcă a sosit în sfârșit şi pentru noi 


vremea să ne puneni toţi cei destoinici 
pe muncă serioasă pe orice teren fără 
teamă de a mai fi stânjeniţi în activi- 
tatea noastră. Numai producând opere 
ce rămân, vom puteă justifică rolul 
conducător, ce din fericire ne revine 
în fara noastră lărgită şi ne vom putea 
afirmă ca element valoros pentru cul- 
tura generală a omenirii în fața străină- 
tăţii case îşi are acum ochii ţintiţi asupra 
noastră mai mult decât in trecut. ȘI 
cartea d-lui profesor Păcală este o 
operă, ce rămâne. Ea va puteă servi 
deşigur de îndreptar pentru toţi, ceice 
se vor simți capabili să înceapă o 
lucrare ca aceasta, în care autorul cu 
iscusinţa unui etnograf de profesiune 
şi cu sârguinţă de albină a strâns după 
ani de muncă o adevărată comoară. 

Un scurt rezumat a tot ce cu- 
prinde această monografie o să justi- 
fice cele spuse, 

După o prefaţă judicioasă de 6 pa~ 
gini autorul ne prezintă în partea l. 
a operei sale descrierea fizică a 
comunei: situaţiunea, oro- şi hidro- 
grafia, geologia, clima, flora şi fauna 
locală. Urmează apoi istoricul comunei, 
în care autorul intemeiat pe un bogat 
material documentar ne desvălește pe 
57 pag. luptele seculare ale Românilor 
din Rășinariu, ce au trebuit să le 
poarte faţă cu tendenţele neomenoase 
de iobăgire ale Saşilor din Sibiiu până 
la impăratul Iosif II, care în sfârşit îi 
declară pe Răşinăreni liberi de toate 
serviciile urbariale față cu oraşul 
Sibiiu şi națiunea săsească. Vorbeşte 
apoi despre populaţiune, arătându-ne: 
mișcarea acesteia la diferite răstimpuri, 
tipul şi caracterul ei, locuinţa, alimen- 
taţiunea, portul, particularităţile de 
limbă, semnele grafice ; ne dă o seamă 
de basme-legende şi alte povestiri din 
partea locului; ne arată superstiţiile 
şi obiceiurile dela naştere și botez, 
nuntă, înmormântare, sărbători, jocu- 


— 15 — 


rile de copii şi juni; ne dă o seamă 
de versuri de copii, strigături, cântece 
religioase, bocete, cântece lumești cu 
melodiile lor prinse pe note, vrăji, 
descântece, doitorii băbeşti. Tratează 
apoi indeletnicirile poporaţiei: econo- 
mia de câmp și de munte, industria, 
comerciul, căile și mijloacele de co- 
municaţiune, situaţia financiară, admi- 
nistraţia şi justiţia, igiena, cultul reli- 
gios, instrucţiunea publică şi alte in- 
stituţii locale. Ne-ar îi plăcut însă, 
dacă autorul în capitolul despre cultut 
religios s'ar fi putut ridică peste pre- 
ocupaţiunile propriei sale confesiuni, 
cum îi şede bine unui om, care face 
știință. 

De un deosebit interes etnografic 
ni se prezintă partea a H-a și a M-a 
a lucrării, unde autoru? ne arată clă- 
dirile, uneltele şi întocmirile gospo- 
dăreşti: construirea casri, pridvorul, 
casa cea mare, „coamărul“, tinda, 
podul casci, pivniţa, căsoaia, şura, 
grajdurile de vite și de bucate, fân- 
tânile, împrejmuirea, coliba de munte, 
staurul, stâna, uneltele întrebuințate 
în economia de munte şi înstalaţiunile 
industriale la munte: joagărul, piua 
şi moara; arta decorativă cu formele 


sale în lemn, piatră şi zid, lut, fier, 
oauă, piele şi textile, toate însoţite d2 
număroase desemnuri, planuri şi schiţe. 

Și numai schiţarea aceasta sumară 
a cuprinsului cărţii ne dă măsura va- 
lorii acestei monografii, putem zice 
cea mai completă și cea mai cu conl- 
petenţă scrisă din câte s'au publica: 
la noi pân” acum. 

Mai trebuie să relevăm însă în 
sfârșit şi numeroasele fotografii de c 
execuţivne ireproşabilă, cari în ase- 
menea publicațiune sunt indispenza- 
bile. Nu mai puțin e de remarcat cc- 
perta cărţii, ce ne înfăţişează o păreche 
de Rășinăreni lângă turma de oi, satui 
în dos cu munții săi şi cu soarele în 
apunere.!) 

Astfel Rășinariul îşi are mono- 
grafia sa, de care e vrednic, chiar şi 
în cazul, când mar fi locul natal al 
poetului Goga şi nar păstră osămin- 
tele marelui arhiereu Șaguna, precum 
ar trebui să aibă cel puţin fiecare co- 
mună românească mai de seamă, căci 
numai aşa ne-am puteă cunoaște pe 
pe noi înşine cum suntem și ne-a: 
puteă cunoaște străinătatea după in- 
dividualitatea noastră etnică, preţuin- 
du-re în consecinţă. (nt.) 


. 


II. Reviste româneşti. 


„Convorbiri Literare“, cea mai 
veche revistă românească, incetând să 
mai apară pe timpul invasiunei ger- 
mane, acum şi-a reluat apariţia. Ea 
numără între colaboratorii ci câţiva 
„junimişti“ vechi şi mai mulţi noi. 
Astfel d. Jacob Negruzzi, numit de 
vechii „junimişti“ „carul cu minciu- 


5) Hustraţiile, care împodobesc articolul 
distiusului nostru colaborator, V. Păcală, 
Să mântuim arta naţională, din acest număr, 
încă sunt imprumutate din această frumoasă 


monografie. N. Red. 


nile“, tocmai a început să-şi pov- 
stească amintirile dela „Junimea“. Sun: 
contr buţii interesant: nu numai pen- 
tru istoria literară, ci și pentru cea 
politică şi socială. Credem că acest: 
amintiri se vor publică şi în volum 
separat şi atunci vom aveă prilej să 
ne ocupăm de ele amănunţit. — Nr. 2 
a. c. consacră mai multe pagini lui 
Titu Maiorescu, publicându-i articolu! 
său politic „România şi politica d: 
neutralitate în conflictul european di 
1914—1917“, traducându-i din ne- 


Me II gt Pg 


— 119 — 


yeşte tratatul său de îilczofic popu- 
iară „Ceva filosofie pe înţelesul tu- 
turor“ (Einiges Philosophische în ge- 
meinfasslicher Form), şi dedicându-i 
şi un articol despre rolui său, atât de 
inălțător, în aplanarea conflictului bal- 
canice din 1913 „Maiorescu la 1913“ 
de d. L C. Filitii. Cu Nr. t a. c. 
ncepe publicarea romanului „O vieaţă“ 
de tânărul scriitor macedo-român M. 
Buza, — Câtă vreme direcţiunea re- 
vistei e  incredinţată d-lui S. Mehe- 
dinti, care adeseori semnează cu pseu- 
donimul „Soveja“, nivelul ei academic 
“e asigurat deplin. 


* 


„Luceafărul“, apus şi el în vara 


Otiescu etc. cte., strălucirea Luca” 
făru!“-ui va crește continuu, 
. 

„„Vieața Românească“, marea re- 
vistă literară şi ştiinţifică dela laşi, 
care şi-a suspendat şi ea apariţia pè 
timpul răsboiului, incepând cu luva 
Martie a. c., a reapărut, cu concursui 
celor mai distinşi reprezentanţi ai li- 
terelor şi ştiinţei româneşti. 

Remarcăm din sumarul bogat a! 
N-rului 1 frumoasa povestire a d-iui 
i. Al. Brătescu-Voinești, publicată în 
fruntea revistei. Ea arată, cu o in- 
tuiție artistică întradevăr minunată, 
cum se poate face, prin căință sin- 
ceră, și dintro „rătăcire“ o faptă bună 


Ea , după cinci ani-gi-jirătate (1 Laue. Și o mângăiere. —- Deosebit de inte- 


Eu Stör întreagă legată de numele 
acestei reviste. A început să apară, 
acum 20) de ani la Budapesta, ca o 
modestă revistă a studenților univer- 
sitari de acolo. Pe urmă, fiind aleşi 
redactorii ei, domnii O. Goga şi O. C, 
Tăslăuanu, secretari ai „Asociaţiunei“, 
deodată cu dânşii, se mută şi revista 
tor la Sibiu. Aici, tipărindu-se în 
condiţii tehnice superioare, şi grupând 
în jurul ei un mânunchiu ales de co- 
jaboratori, izbuti să se impună unor 
cercuri mai mari de cetitori, ca o bună 
revistă pentru literatură și artă. Noi, 
Transilvânenii, îndeosebi trebuie să-i 
fim recunoscători pentru tot binele pe 
care. incontestabil, ni Pa făcut lar 
acum, când, schimbându-și a treiaoră 
locul apariţiei, ne vine din capitala 
României întregite, îi dorim să se 
înalțe tot mai sus pe orizontul vieţii 
literare şi artistice românești. Şi sun- 
tem convinşi că sub destoinica con- 
ducere a d-lui O. C. Tăslăuanu şi cu co- 
laborarea unor scriitori ca 1. AL Bră- 
tescu- Voinești, O. Goga, V. Pârvan, 
N. Crainic, D. Nanu, Al. AL Bu- 
suioceanu, A. Enðsesci, 1. Nona- 


resant e articolul d-lui Șt. Ciobanu, 
directorul învățământului din Basa- 
rabia, membru al Academiei Române, 
despre „Motivele sufleteşti ale unirii 
Basarabiei cu România“. El arată, ce 
puţin îşi cunoşteau Ruşii ţara și mai 
ales Basarabia. Ziaristul rus, Mi- 
hailowski spune că, înainte de răsboiu; 
cu doi ani, umblând prin guvernia 
Minsc, a dat peste locuitori care, i 
întrebarea: cătui stat aparțin — n 
ştiau ce să râspundă. Să nu ne miră: 
de prostia mojicilor ruşi, când nigi 
intelectualii lor nu ştiau cu mult mă: 
mult. In cartea de geografie aln 


Davidchin şi Selizehin-tipărită în 191 


ie spune că Basarabia se află pe man 


urile Volgei şi e locuită de Moldo 
veni, Țigani nomazi, de Chirghiji şi; 
Calmâci. lar d. Ciobanu ne spune cz 

călătorit cu intelectuali ruşi, caii 
credeau, că Moldovenii sunt de cun- 
fesiune musulmană. — Sunt frumoase, 
ca tot ce iese din condeisil maestrului 
Mihai Codreanu şi poeziile sale „Game 
variate“, „Steaua Magilor“, „Vioara“, 
„Din sfânta Scriptură“, „Moartea cri- 
nului“ sunt de o măreție biblică. — 
Fascinantă pentru felul de a fi al par- 


ao TIM a 


venitului este şi povestirea d-lui D. D. 
Patrașcanu, Un temperament egal, 
arătând cum ajunge, prin afaceri și 
învârteli de tot soiul, un copist pie_ 
titor de foame, tânărul Isac Korn- 
trum de pe valea Tazlăului, dintro- 
dată, ca peste noapte, multimilio- 
zaru! Jacques Corneanu din București. 
-- Asemenea terţinele d-lui G. Topâr- 
ceanu, precum şi „bLeagănul* d-lui 
Lucian Blaga, una din cele mai stră- 
lucite inspiraţii a d-sale. — Mai -e- 
marcăm Caracteristica povestire a d-lui 
M. Sadoveanu, Primăvara, și du- 
ioasa scrisoare din Ardeal a d-lui 
A:. Ciura, 
E 4 

„Cultura Creştină“ dela Blaj e, 
pare-mi-se, unica revistă bisericească 
mai de seamă la Români, (Revistele 
tisericeşti dela Bucureşti şi Cernăuţi 
zu Ştim dacă mai apar sau nu). La 
îmceputul acestui an, cu ccaziunea 
consacrării |. P. S. Sale părintelui mi- 
iropolit Vasile, viceprezidentu! „Aso- 
ciațiunei“ noastre, “a primenit şi co- 
mitetul de redacţie şi editură vechiu 
al revistei dela Blaj, întrând mai multe 
tiemente tinere, dornice de muncă. 
Redactarea s'a încredințat d-lui Dr. 
enovie Pâclişanu, care şi în anul 
acesta, ca şi în cei precedenţi, a pu- 
bheat o sumă de cercetări istorice 
izarte preţioase. Astfel în Nr. 1--2 
a scris „Propaganda catolică între Ro- 
“ânii din Ardeal şi Ungaria înainte 
ce 1500“, iar în Nr.3 un interesant ca- 
pol din istoria dreptului românesc 
„buinquagesimna Valachorum”, Fiind 
vorba de studii istorice mai încrestâm 
„istoria Seminarului român din Orade“ 
3 d-lui lon Georgescu, din care sau 
publicat câteva fragmente — lucrarea 
in întregime având să apară în Ana- 
leie Academiei Române, Apoi diferite 
ctudii, articole, notițe, însemnări etc. 
ca toate domeniile teologiei (biblie, 


pastorală, morală, dogmatică, filozofis, 
dratorie etc.), 


„Democrația, revistă economică, 
politică şi socială, aparținătoare cer- 
cului de studii al partidului liberal, 
aduce in Nr. 3—4 a. c, temenicut 
Studiu al d-lui Vintilă I Brătianu, 
Chestia Dunărei, în care, cu deplină 
cunoștință de cauză, arată nu nunai 
importanța extraordinară a acestui 
fluviu pentru desvoltarea noastră eco- 
nomică, ci şi diterite'e faze, prin care 
a trecut, şi în care se află, şi de pre- 


zent, această chestiune înaintea areo- 


pagului internaţional. Se relieiează 
nedreptatea ce ni-s'a făcut la confe- 
rința de pace şi in chestiunea aceasta. 


fiind trataţi „mai sever decât cei mai 


vinovaţi vrăjmași“. Chiar şi Prutu, 
de pildă, deși acum nu mai are ca- 
racterul de hotar, pe care l’a avut 
înainte de răsboiu, e pus sub control 
internaţional şi scos de sub admini- 
stiația românească. Se atrage apoi 
atenţiunea asupra braţului Chilia al 
Dunărei, care, curgând de prezent 
exclusiv în teritoriu românesc, are o 
importanță deosebită pentru vieaţa 
economică a Basarabiei; România tre- 
buie să se îngrijească, deci, pentru 
desvoltarea navigaţiei pe acest braţ. 
* 

„Craiu Nou“ e numele unei 1e- 
viste bilunare, ce apare din anul tre- 
tut, la Sibiiu, sub conducerea talen- 
tatului poet, Z. U. Soricu, în frunte 
cu un comitet, format din foşti lup- 
tători pe îront. Are, deci, un caracter 
militant. „După un an“ ne spune, că 
va continuă să apară „întru înstăpâ- 
nirea şi lărgirea virtuţilor, în numele 
cărora am pornit lucrul nostru: Munca 
și buna credință“. imprejurarea acea- 
sta poate să asigure noului conirate 
mulţi abonaţi. Ji dorim din inimă 
izbândă deplină. 


n amateur ai retină e ie RE A 


— 2 — 


„Invățătorui“, organul >Asocia- 
jici învăţătorilor români din Ardeal, 
Bânat şi Părţile Ungurene., apare lu- 
nar, sub conducerea unui comitet in 
frunte cu d. revizor şcolar, Andrei 
Pora. Nr. din urmă (8) aduce un ra- 
port amănunţit despre Congresul în- 
văţâtorilor dela Bucureşti din 15 Apri- 
lie a. c., apoi diferite lecţii şi chestiuni 
pedagogice practice, precum şi un ar- 
ticol religios: »La şcoala lui Hristos: 
de doamna Sanda I. Mateiu. 


„Independența Economică“, r«-- 
vistă bilunară, ce apare la Bucureşti. 
sub conducerea d-lor V. Madgearu şi 
], Raducanu, aduce în Nr. 1 a. c. un 
interesant articol „Impositul unic pe 
avere“ de d. G. /onescu-Șișești, iat 
în Nr. 2—3 Dr. A. Racoți, fostul pre- 
fect al Satului- marc, scrie despre- 
„Organizarea căilor ferate din Nord-. 
Vestul României-Mari“. In acelaş Nr. 
la pag. 24 aflăm următorul tablou des- 
pre situaţia cooperativelor sătești din 


* vechiul regat Ja 31 Decemvrie 1919: 
z] g a 
7: Felul cooperativelor g INe mem-i Capita} Fond de 
=i e brilor rezervă 
Ei. DIR EI aa NNE 
1| Consum şi i cumpătare je i ta a | 471 ! 22371 13,062.800 330.000 
2. Exploatare de păduri. i 264 | 18.239 :1,807.946 198000 
3! Brutării . ară 426 1.528 | 146500 17.600 
4; Lăptării . E i 13 932 ; 32,700 1.950 
5: Expt. de mori şi maşini agricole , 64 3192 277,686; 82.500 
6! Grădinării . Ă i 26 813 ; 102.562: 2752 
7 Viticultură şi agricultură Io B 350 | 60.000: 6.160 
SI Vânzare in comun . „|| 150] 15.010 100 000 8500 F 
: Exp!. de mine, cariere și ape min.. | 13 125 131.255: 16.500 f- 
10. Ateliere de dogărie, Sinai ciment | 13 550 130.000: 8.800 F 
Diverse . 11 518 55415" 5.500 
T EPE | 1059 | 54.218 |5,906.864! 678.599 | 
[ar la noi, Românii Tré nsilvăneni ? „Cele trei Crișuri“, La Orade 


* 


„Curierul Banatului“, o revistă 
nouă economică a inceput să apară 
ta Timişoara, sub direcțiunea d-lui 
7. Conciatu, redactată în trei limbi 
tcomâneşte, ungureşte și nemţește). 

* 


a început să apară, sub conducerea 
d-lor R. Ciorogariu, Colonel Baca'oglu 


şi Dr. A. Pteancu, 


terară şi artistică. 


o nouă revistă li- 


Nr. 


1 aduce ar- 


ticole semnate de N. lorga, l. Lupaș. 


J. Paul etc. 


n os noului confrate. 


Cărţi străine. 
sentry of Western Latin Civilization in 


The  Roumanians and their 
Lands. Edited by Professor Vasile 
Stoica I. The Roumanian Question. 
Piusbourg, Pa. II. The Roumanian 
Nation and the Roumanian Kingdom. 
HE Bessarabia. New-York. IV. The 
Dobrogea. The Roumanian Nation a 


Eastern Europe. 


Urăm curs lung şi fru- 


Sunt broşuri scurte de informaţiun: 
istorice, etnografice, geografice, sta- 
tistice, politice, culturale etc. datorite 
râvnei neobosite a fostului profesor la 


școala de fete a 


„Asociaţiunei“, 


d-i 


i DD sa 


“Vasile Stoica, de prezent căpitan în 
armata română şi incredințat cu mi- 
siine specială pentru America. Pentru 
-orientarea mai exactă a cetitorilor 
streini anexează aproape la toate lu- 
crările sale hărţi, afară de text. Nu 
sunt voluminoase aceste lucrări (va- 
riază intre 30—50 pagini), dar sunt 
valoroase şi poartă pe copertă stema 
‘terii într'un colț, iar, de două părţi, 
motive de ornamentică românească. 
* 

Attilio Tamaro. Italiens et Slaves 
dans L'adriatique. Traduit de Pitalien 
par France Dorat. Editions Georges 
‘Grès. Paris. Format 8°, pagini 290. 
Prix 3 Fr. 50. 

Comitetele naţionale ale lugo- 
Slavilor fac o întinsă propagandă pu- 
blicistică în centrele europene mai în- 
semnate, dar mai ales la Paris şi 
'Londra, în care reclamă pe seama lor 
toate ţările Adriaticei orientale. 

Conflictul de supremație naţională 
în aceste părţi nu e ceva întâmplător, 
ori un accident al anilor din urmă de 
râsboiu, ci e un episod dintro luptă 
seculară, un element integra! şi actual 
al istoriei, care vine din trecut şi merge 
spre viitor. 

Autorul, dându-și seama, că pu- 
poarele aliate în răsboiu, aliate trebuie 
să rămână şi în pace, îşi propune să 
tacă cunoscută connaţionalilor săi men- 
talitatea adversarilor lor jugo-slavi 
-(„forma mentis“) şi, distrugându-le ar- 
gumentele, să demonstre italienitatea 
Adriaticei. 

Acocasta o face cu istoria în mână, 
dovedind, fără aparat is oric greoiu, 
în formă uşoară de povestire, că Dal- 
"inaţia aparţine de drept şi de fapt 


Observare. Mai multe cronici, 
"mai ales despre reviste străine, 
"cauze tehnice. 


Italiei şi ea, ca și Alsacia, constitue 
un episod tragic al istoriei latine din 
epoca noastră. instructiv c, din punc- 
tul acesta de vedere, capitolul IV 
care probează italienitatea neîntreruptă 
a Dalmației. Dar şi celelalte capitole 
(VII cu totul) sunt la fel. 

Ajungând la sfârşitul cărţii, nu 
poți să nu împărtăşeşti convingerile 
autorului, că provincia romană a Dal- 
maţiei odinioară ztât de înfloritoare, 
provircia ai cărei reprezentanţi („legati 
Dalmatinorum“) în 998 au cerut aju- 
torul dogelui Veneţiei Pictro Urseolo 
contra piraţilor croaţi, nu poate să 
aparţină decât Italiei de astăzi, moşte- 
nitoarea firească a Romei vechi şi a Ve- 
neţiei falnice de pe vremuri. — Cå 
în timpul din urmă nefasta domina- 
țiune austro-ungară a favorizat şi aici 
elemen'ul slav în detrimentul celui 
latin, ca şi în Bucovina noastră, de 
exemplu, — nu dovedeşte nimic con- 
tra legitimităţii aspiraţiuni!or italiene. 
Italienii au fost numai sbicitiți de 
uragan, dar nu desrădăcinaţi. Energii 
supraumane alimentau rezistenţa lor 
milenară. 

Italienii de astăzi, împinși spre 
Adriatică de aceleași necesităţi inexo- 
rabile, ca şi Roma antică ori Veneţia 
medievală, pot repetă cuvintele do- 
gelui Soranzo scrise la 1320 unui 
principe croat: „Aflând din istorie, că 
înaintaşii noştri odinioară liberară ce- 
tăţile Dalmației, subjugate Sclavonici. 
nc-am decis să călcăm în urmele lor“. 

Sperăm că chestiunea Adriatice; 
se va rezolvă, conform postulatelor 
juste ale Italiei, a cărei intâietate a 
recunoscut-o însuş organul fostului 
primiministru jugo-slav, Pasici. 


precum şi dări de seamă și notițe, 


mau putut apăreă în Nr-ul de faţă di: 


SRS 


Dela „Asociaţiune“. 


Adunarea generală a „Asocia- 
jiunii“ s'a ţinut în Sibiiu la 10 și 
il lanuarie st. nu. a. c. cu asistență 
număroasă de membrii din toate păr- 
tHe. D-1 Dr. V. Branisce, şetul resor- 
tului de culte a reprezentat „Consi- 
lia! Dirigent. D-1 Nicolae lorga şi 
comitetul central au reprezentat „Liga 
Culturală“ din vechiul regat. Colonelul 
Hlanolescu „Casele Naţionale“. D- 7. 
Buzdugan Basarabia. A făcut ferbinţi 
urări de propăşire pe tărâmul cultu'al 
PI. Sa Regina, A. S. R. Principele 
Carol, ]. P. S. Sa Mitropolitul Vasile 
a! Blajului, General Tr. Moșoiu, Uni- 
versitatea din Cluj, prefecţii celor mai 
multe judeţe, precum şi număroase 
aite autorităţi şi persoane private. — 
Cu prilejul acesta trupa culturală Ca- 
iumeri-Armăşescu a jucat piesa isto- 
rică „Un domn pribeag“ de N. lorga. 

Adunarea generală a luat act de 
raportul comitetului despre lucrările 
„Asociaţiunii“ şi chivernisirea averilor 
ei. A făcut unele modificări în „Sta- 
tutele Asociaţiunii“. Cele mai insem- 
uate sunt, că despărțămintelor le re- 
vin 500 din taxele membrilor ajutători 
şi activi (ordinari), nu însă din ale 
celor fondatori şi pe vieaţă, Taxele 
cele novă, pentru diferitele categorii 
ce membrii, s'au fixat, precum urmează: 
Taxa de membru fondator a! Casei 
Naţionale 1000 Lei (2000 cor.); mem- 
bru fondator al „Asociaţiunii“ 400 Lei 
{C0 cor.); membru pe vieaţă 200 Lei 
(460 cor.); membru activ (ordinar) a- 
nu-i 10 Lei (20 cor.); membru ajută- 
ter anual 2 Lei (4 cor.). 

Fondatorii Casei Naţionale primesc 
diplomă, iar numele li se gravează pe 
tablele de marmoră din vestibolul Casei 
Naţionale. Membrii fondatori şi pe 
vieață diplome de membrii şi bilete de 


legitimare. Membrii activi şi ajutâăti rt 
bilete de legitimare valabile pe anu, 
pentru care au achitat taxa. 

Toate categoriile de membrii pri- 
mesc publicaţiunile „Asociaţiunii” cu 
preț redus, nu gratuit ca până acum, 
din cauza scumpetei enorme a hârtie, 
tiparului etc. 

Adunarea generală a stabilit pev- 
tru funcţionarii „Asociaţiunii“ o praz- 
matică de serviciu în sensul căreia 
funcţionarii vor fi aleşi pe vieaţă, acor- 
dându-ti-se, după serviciu de 30 d+ 
ani, drept de pensiune. — A contopi: 
şcoala sa de fete cu liceul de fete a: 
statului din Sibiiu, dupăce şi în anu! 
şcolar 1918/19 a plătit salarele profe- 
sorilor statul. Internatul de fete rå- 
mâne în grija „Asociaţiunii”, combi- 
nându-i, în viitor, cu un curs de doi ani, 
de industrie şi menaj. 

La propunerea d-lui N. Iorga, pre- 
zidentul „Ligei Culturale“, adunarea 
generală a aderat la unirea societă- 
ților culturale mai însemnate într'o ie- 
deraţie, ce ar fi să se infăptuească 13 
congresul general al acestor societăți, 
care se va ţinea în ziua de Sân-Miha: 
la mănăstirea Dealul, când se va a- 
şeză în noul cavou capul marelui voz- 
vod Mihai-Viteazul. 

Sa ales noul comitet central pe 
un period de trei ani. Numele mem- 
bii'or noului comitet îl publicăm pe 
pagina a 2-a a copertei revistei noastre, 

A aprobat cu aclamaţiune generals 
pe M. Sa Regele Ferdinand, ca prezider.t 
de onoare, proclamat în această cali- 
tate de comitetul central la 31 Maiu 
1919, când M. Sa a binevoit să cer- 
ceteze instituțiunea noastră. A pr- 
clamat de membru onorar pe ć-i 
Nicolae Iorga. 

Tot cu prilejul acesta, la pronu- 


— 124 — 


nerea părintelui Jor Dăncilă sa in- 
fințat „Fondul cultural Nicolae lorga“, 
cespre care dăm seama în altă parte 
a revistei, făcând totodată nou apel 
la marinimositatea publicului: să bine- 
oiască a contribui tot mai mult la 
acest fond, ca să fie întradevăr vrednic 
de numele strălucit ce-l poartă. 

E 3 

Biblioteca Centrală a „Asocia- 

țiunii“ s'a sporit în anul 1919 cu 5840 
de opere in 6250 de volume, precum 
şi colecţiile ziarelor şi revistelor ce 
zu apărut pe teritorul administrat de 
Consiliul Dirigent. Aceste ziare şi re- 
viste se trimit în baza unei ordonanțe 
a Consiliului Dirigent. Biblioteca a 
žost cercetată de 1500 cetitori, cari 
zu consultat 2015 volume, parte îm- 
prumutându-li-se acasă, parte cetin- 
du-le în Cabinetul de lectură. Colecţia 
ce ziare şi reviste curente a stat la 
dispoziția tuturor zilnic între orele 
5 -7 după amiazi, 

= 

Bibliotecile populare ale „Aso- 

ciațiunii“. In cursul anului 1919 „Aso- 
ciațiunea“ a mai înființat 150 biblio- 
teci populare, şi anume: 20 pe seama 
grănicerilor în punctele dela frontieră, 
35 prin diferite garnizoane, iar restul 
în diferite comune româneşti. Consiliu! 
Dirigent a pus la dispoziţia „Asocia- 
iiunii“ 150.000 coroane. Din suma 
aceasta şi din alfe resurse ale „Aso- 
ciaţiunii“ am format încă câteva mii 
Ge serii de biblioteci, constătătoare 
din câte 40 de volume, pentru fiecare 
contună, în care nu avem încă biblioteci 
populare, precum şi serii pentru com- 
plectarea bibliotecilor existente. In felul 
¿cesta nu va mai fi comună româ- 
“ească în Dacia superioară fără de 
ribliotecă popwară. 

* 


Muzeul central al „Asociațiunii“ 


sia sporit în anul trecut cu 30.000 de- 


obiecte, dintre cari aproape 20.000 
(Muzeul Adam de Galaţi), cumpărat 
cu ajutorul de 50.000 cor., dat de Con- 
siliul Dirigent. Muzeul Adam Buda 
conţine aproape exclusiv obiecte de 
ştiinţe naturale (paseri, fluturi, mine- 
rale, animale). Fostul proprietar a 
primit în numărar 25.000 coroane, iar 
cu 25.000 cor. a făcut un fond, rezer- 
vându-şi interesele până când trăieşte, 
iar după moarte destinând venitele 
augmentării muzeului. Fapta nobilă 
a d-lui Adam Buda de Galaţi grăieşte 
de sine, mai ales dacă luăm în con- 
siderare că D-Sa e străin şi de legea 
şi de neamul nostru. Restul de 10000 
de obiecte sunt donațiuni particulare, 
Partea cea mai mare e darul coman- 


damentului trupelor din Transilvania. 
* 


Muzeele regionale ale , Asocia- 
țiunii“. Pe lângă şcoala civilă de 
băieţi din Haţeg „Asociaţiunea“ a in- 
fiinţat în cursul anului trecut un mu- 
zeu de ştiinţe naturale, pe care tieptat 
ii va complectă. In curând sperăm 
să putem înființă astfel de muzee şi 
în alte centre. 


Casele naționale ale „,Asoţia- 
țiunii“, Având în program pe lângă 
Casa naţională centrală înfiinţarea de 
case naţionale regionale şi populare, 
„Asociaţiunea“ a pregătit regulamentele 
şi schițele acestor case şi le-a inaintat 
spre a şi dă părerea şi spre a fixă 
dei nitiv planurile de zidire, în special 


stilul, ministerului instrucţiunii. 
+ 


Publicațiunile , Asociațiunii“. 
Revista „Transilvania“ apare, ca şi 
in trecut, lunar, dar în extensiune mai 
mare, ca fiecare cetățean al României 
întregite să-şi poată află hrana sufte- 
tească necesară. Lista colaboratorilor 
distinşi publicată pe pagina a 2-a a 
copertei credem că e destulă garanţie 
pentru publicul cetitor.  Condiţiunile 


— 125 — 


de abonament la revistă: Pentru 
membrii 50 Lei (100 cor). Pentru ne- 
membrii 70 Lei (140 cor.) 

In momentul când ne va îi asi- 
g rat stocul de hârtie necesar, vom 
reincepe publicarea „bibliotecei popo- 
rale“, ca publicaţie cel puţin lunară tot 
asemenea şi a „bibliotecei tineretului“, 

Mai avem în perspectivă, după 
asigurarea stocului de hârtie necesar, 
tipărirea unor volume de utilitate pu- 
blică indiscutabilă. Un abecedar pen- 
tru instruirea analfabeților; o carte 
de cetire pentru şcoalele de meserii; 
iăsământul literar al regretatului scrii- 
tor Jon Borcia „Prin România-Mare“, 
cunoștințe folositoare despre întreg 
pământul românesc de Jon Georgescu 
precum şi cărţi pentru complectarea 
bibiiotecilor poporale, mai cu seamă 
dupăce vom primi ajutorul de 1,000.00 
coroane, votat de Consiliul Dirigentspre 
acest scop, care mai aşteaptă numai 
ratificarea guvernului central, lucru de 
cere suntem siguri, cunoscând dra- 
gostea de popor şi gândurile frumoase 
ale actualviui guvern. 

* 

Conierinţe și Preiegeri. Secre- 
tarul literar al „Asociaţiunii“, d-i Z 
Georgescu va continuă seria confe- 
rinţelor începute, de asemenea con- 
ferenţiarii economici şi cooperativi. 
puşi la dispoziţie de Centrala coope- 
rativelor vor stå la îndemâna tuturor 
comunelor cari voiesc să înființeze 
societăți de valorizare şi de credit. 
Cererile pentru conferenţiari şi statute- 
tip sunt a se adresă Biurouiui „Asa- 
ciaţiunii“, Sibiiu, Strada Șaguna 5. 

Pentru orientarea pubiicuiui mare 
vom publicà programul amânunţit 
despre activitatea în genera! a „Aso- 
ciaţiunii“ în unul din numerii următori. 

` + 

Despărțămintele , Asociaţiunii“. 

Și-au ţinut adunarea, au încassat şi 


transprs a centru sume frumoase, 
următoarele despâ'țăminte : Făgăraș 
1600 cor.; Năsăud 827210 cor.; Zär- 
nesti 1824 cor.; Sălciua 2339 cor.; 
Viştea 5190 cor.: Trei-Scaune 3124 cor.; 
Săliște 193920 cor.; Aiud- Teiuș 3516 c.; 
Băsești 2640 cor; Bradul 1010 cor. 

Au încassat, dar încă mau trimis 
la centru; Șercaia 4194 cor.; Borc- 
șineu 3312 cor.; Sebeșul 1437 cor.; 
Târgu-Murăş 6320 cor. Au mai des- 
voltat activitate frumoasă despărţi- 
mintele: Gherla, Agnita, Dobra, Là- 
puşul-unguresc. Despărțământul Ciu; 
a ţinut, în cadrele „Asociaţiunii“, o 
frumoasă serie de conferințe, cu ajt:- 
torul profesorilor universitari şi a altor 
intelectuali de acolo. 

* 

Agenturiie „Asociaţiunii“. Mas 
multe agenturi au cerut exmiterea con- 
ferenjiarilor cooperativi şi economici, 
iar agentura Gevagiul de jos a ceru: 
înființarea unei case naţionale. Con- 
terenţiarii vor ieşi în comunele vizate. 

* 


S'au mai înscris membrii fondatori 
ai casei naţionale, achitând suma de 
10LO Lei (2000 cor.) domnii: Z. Candrea, 
L Gruia, Toma lancovici, Aurel Po- 
pescu, comercianţi în Sibiiu, Dr. V. 
Chiroiu, prefect în Sighet, Petru Bâr- 
sean, comerciant in Bozovici. 

x 

$-a repiătit bursa, primită de'a 
„Asociaţiune“ ca student, d-l Dr. Traian 
Petrașcu, medic în Tălmaciu, 


* 


S'au mai luat în administrațiunea 
„Asociațiunii“ următoarele fonduri not: 
Fondul Adam Buda pentru înzestrarea 
muzeului, 

x 

A trimis daruri pentru „Asociz- 
pune“ institutul de credit „Grăniceru!" 
din Dobra. 


— 125 — 


Circulară 


cătră onor. Direcţiuni ale despărțămintelor „Asociațiunii pentru 
literatura română și cultura poporului român“. 


Toţi cei-ce sau interesat de lucrările ,Asociaţiunii“ ştiu cât 
de frumos se porniseră, înainte de răsboiu, aceste lucrări ia des- 
părțămintele acestei instituții culturale. Aproape toate cele 87 
despărțăminte, organizate până în 1914, lucrau pe întrecute: 
tinându-și regulat adunarea cercuală și ședințele de comitet, făcând 
propagandă culturală și ezonomică, înființând biblioteci poporale, 
tinând prelegeri și cursuri de analfabeți, înscriind membri de toate 
categoriile și ostenind, într'un mod vrednic de toată lauda, pentru 
cauza m're și sfântă a culturei noastre naționale. 

Răsboiul a întrerupt, dendată, în mod brusc această lucrare 
plină de mari nădejdi. 

In anul trecut, 1919, după o întrerupere de peste 5 ani, la 
invitarea comitetului nostru central, o seamă de despărțăminte 
au început a se reculege, unele ținându-și adunarea cercuală, recon- 
stituindu și organele de conducere, înscriind un număr considerabil 
de membri, făcându și un plan de lucrare și stăru'nd cu hărnicie 
pentru realizarea lui. Alte despărțăminte au făcut mai puțin; dar 
-s'a văzut că, între împrejurările date, și-au dat silinta să desmor- 
țească spiritele, chemându-le la împlinirea datrrințelor, ce le au 
pentru înaintarea culturei românaști 

O mare parte dintre despărțăminte, însă, nu au dat până 
acum nici un semn de vleață, 

Acum datorință au și aceste, toate până la unul, să se re: 
organizeze şi să se pună pe lucru. 

Intre prime'e lucrări de reorganizare numim: ținerea unei 
*edințe de comitet, convocată de directorul despărțământului, 
in lipsa acestuia de subdirectorul sau de cel mai în vârstă din 
membrii comitetului, și ținerea adunării cercuale, care în 
cele mai multe despărțăminte nu s'a mai întrunit din anul 1913. 

Dispoziţiile pentru convocarea și ținerea adunării cercuale 
se cuprind în Statute şi în Regulamentul afacerilor interne pentru 
despărțăm ante, din care trimitem spre orientare tuturor Direcţiuni. 
ior câte un exemplar. 


— 127 — 


Relevăm diu aceste dispoziții în deosebi pe cea cuprinsă îm 
3 17 al regulamentului, în care se prevede că adunările cer- 
cuale ordinare au să se țină în semestrul I al fie- 
cărui an, şi dăm expresiune dorinței, ca această dispoziție, dacă 
nu cumva intervin cauze de neînlăturat, să fie îndeplinită dir 
partea tuturor despărțămintelor. 

Intre chestiunile, care, pe lângă cele prevăzute în statute şi 
regulamente, vor trebui puse în ordinea de zi a şedinţei comite- 
tului și a adunării cercuale, numărăm: 

a) chestiunea noueiarondăria despărțămintelor; 
prin care despărțămintele prea extinse, constătatoare din prea 
multe comune, vor fi a se arondă în baza principiului, ca e'e- 
intrucât se poate, să nu cuprindă un număr mai mare de 15—20 
comun:, avându-se mii ales în vedere împrejurarea, ca ele, întrucât 
se poate, să cadreze cu plasele administrative (cercurile pretoriale), 

In felul acesta lucrarea organelor din despărțământ se va 
ialeznì foarte mult, va puteă să devină mai efectivă și mai bogată 
in rezultate. 

Această dispoziţie se referă, îndeosebi la despărțămintele, 
care au în administrarea lor comunele din două sau din mai 
multe plase, cum s. e. sunt desp. Orade, Caransebeș, Timișoara, 
Lugoj etc. şi despărțămintele care cadrează cu cuprinsul unei 
plase, dar constau din mai multe zeci de comune, 

Referitor la arondarea de care ne ocupăm aici, tugăm pe 
lomnii directori ai despărțămintelor să prezinte comitetului central 
propuneri cât mal bine studiate şi în consonanță cu interesele 
«ulturale ale poporului nostru din acele părţi, recomandându-ne 
si persoanele, care ar fi să se incredinţeze cu organizarea nouelor 
jespărțăminte. 

Pentru înființarea de despărțăminte nouă în județul Aradului 
şi Cenadului, cum și pentru încorporarea la despărțămintele din 
vacinătate a comunelor rămase din despărțămintele Sân-Miclăușul 
mare, Becicherecul mare, Panciova, Vârșeț şi Biserica-albă, comitetul 
central a luat dispoziții deosebite, 

b) Se va discută chestiunea organizării agenturilor 
comunale șia bibliotecilor poporale, făcându-se paşii 
də lipsă pentru a constată, unde se află astfel de agenturi şi 
biblioteci și din câte exemplare de cărți constau bibliotecile, — stă- 
rulnd, totdeodată, pentru sporirea, distribuirea și ingrijirea cărțiior. 


— 125 — 


Observăm, că şi comitetul central va spori în acest an 
"bibliotecile poporale existente şi va înfință biblioteci nouă, ce 
cârți din darul d-lui Vasle Stroescu şi cu alte scrleri ce-i stau 
“la îndemână, în 30c0o comune, 

c) Invităm deci, pe cărturarii noștri dela sate să constitue 
"poporul în agenturi ale ,Asociațiunii“ şi să ceară, prin despăiță- 
“mântul „Asociaţiunii“, la care aparțin, câte o bibliotecă poporală 
:pe seama agenturii înființate și să poarte grijă de ea. In legătură 
-cu agenturile și b'bliotecile poporale se va pune la ordinea zilei 
“şi chestia Caselor naționale, care va trebui să ne preocupe 
pe toți, neîntrerupt, până când aceste case vor deveni realitate . 
“ia toate satele noastre. 

d) Referitor la chestia cooperativă, pentru care au si 
'facă propagandă la noi 2 conferențiari, ce ni sau dat într'ajutor 
din partea Centralei cooperativelor din Bucureşti, cum și persoanele 
-destinate de Banca agrară de dincoace de munți, — va fi bine 
dacă, cu ocazia adunării cercuale și prelegerilor poporale, se va 
țineă câte o prelegere, pregătind, și în chipul acesta, terenui 
*;pentru înfăptuirea cooperaţiei în satele noastre; iar conducătorii 
“însoţirilo: săt ști de credit sau alte cooperative, cari au trebu'nță 
-de îndrumări, cum și conducătorii comunelor, în care ar fi pregătit 
terenul pentru înființarea unei cooperative, si ne deà de ştire spre 
-a le trimite persoane cu cunoștințe speciale, care să înjg hebeze coope 
“cativa dorită şi ca să le trimitem statutele și îndrumările necesare. 

e) Atragem, îndeosebi, atențiunea d-lor directori ai despărță- 
'mintelor asupra $-lui g al statu'elor, în care s'au fâcut schimbări 
esenţiale referitor la taxele de membri și asupra Ş-lui 40 conform 
-căruia despărțămintelor le va reveni în viitor 50°% din taxele 
“membrilor activi și ajutători încassate de ele, cum și alte venite, 
— ceeace trebuie să fie un îndemn pentru conducătorii lor, ca 
-să înscrie un număr cât mai mare de tot felul de membri și să 
-caute a spori, și pe alte căi, mijloacele financiare ale despărțămintelor. 

In legătură cu acestea, atragem atențiunea d-lor directori 
“şi asupra „Apeluluit ce leam trimis cu Nr. 232 a. c., referitor 
la înscrierea de membri, şii rugăm să stăruie cu tot din- 
„adinsul pentru a împlini în interesul înaintării culturei noastre 
“naționale, cât mai mult rugarea ce le am adrasat 


Sibiiu, în 1 Maiu 1920. 


A. Bârseanu Romul Simu 


prezident. secretar. 


— 129 — 


APEL 
cătră comunele noastre românești. 


Avem onoare a aduce la cunoştiuţa organelor comunale și a 
întregei obşti a comunelor noastre de pretutindeni, că, în vederea 
ridicării neamului nostru prin cultură şi bunăstare materială, „Aso- 
ciațiunea pentru literatura română gi cultura poporului român“ cu 
sediul în Sibiiu, a hotărît să iniţieze și conducă, pe lângă celelalte 
lucrări de care s'a ocupat până acum, şi o acțune mai mare pentru 
înființarea de Case Naţionale-culturale în satele noastre şi în centrele 
orăşeneşti, în care case să fie adăpostite Biblioteca şi Agentura poporală 
a „Asociaţiunii“, însoțirez, de credit, de producţiune și valorizare 
din comună și în genere, unde să se concentreze tot ce ţinteşte 
înaintarea culturală și economică a unei comune sau a unei regiuni. 

Spre acest scop am și pregătit o schiță şi un regulament şi am făcut 
pașii de lipsă pentru pregătirea planurilor, pe care să le punem la dispo- 
ziția, comunelor, care ni s'au adresat, şi până acum, în această privință 
și ni se vor adresă, dupăcum avem nădejde, tot mai cu stăruinţă în viitor. 

Spre a ajunge mai cu înlesnire scopul ce îl avem în vedere, 
am adresat onor. Secretariat general al agciculturei rugarea, să ia 
măsurile de lipsă, prin organele ce conduc reforma agrară, ca în 
fiecare comună să se destineze un intravilan potrivit pe seama 
Casei Naţionale-culturale, cum și câteva (2—3) jugere de pământ 
în apropierea comunei pentru grădini și ferme (economii) model. 

Convinşi de trebuinţa urgentă a înfăptuirei mijlocului de cul- 
tură, de care ne ocupăm, avem nădejdea, că organele comunale, 
împreună cu preoţii, învățătorii şi alți fruntaşi din comune, înțele- 
gând, şi dânșii că în România întregită se impune, chiar dela fn- 
ceput, crearea acestei instituții în toate comunele noastre, vor 
interveni, luminând obștea poporului, asupra importanței Caselor 
Naţionale-culturale şi a economiilor de model, și astfel vor stărui 
cu toții, cerând și din partea dânșilor, dela organele cari săvârșese 
r forma agrară, destinarea unui intravilan şi a câtorva jughere în 
h starul comunei pentru scopurile suspomenite. 

lu modul acesta, prin ajutor împrumutat, vom ajunge, cu un 
pas mai aproape de ţinta dorințelor noastre: de a ne vedeà ri- 
decap în cultură şi bunăstare materială, pe o treaptă cu neamurile 
Cari până acuma au mers tot înaintea noastră şi pe care datorință 
avu să le ajungem şi, dacă se poate să le şi întrecem. 

Sibiiu, în 12 Maiu 1920. 


A. Bârseanu, R. Simu, 
prezident. „secretar administrativ, 


9 


REGATUL ÆN $ ROMÂNIEI. 


MINISTERUL DE FINANŢE. — DATOR'A PUBLICĂ. 


IMPRUMUTUL INTERN 5', DIN 1920. 
PROSPECT. 


In virtutea legii promulgată în „Monitorul Oficial“ Nr. 213 din 
16 Ian. 1920, guvernul român emite rentă amortibilă 5%/, din 1920. 

Acest împrumut are de scop acoperirea nevoilor tezaurului din 
cauza marelui contingent de trupe rămase încă mobilizate pentru apă- 
rarea ţării, pentru punerea în aplicare a diierite'or legi sociale isvorite 
din insăşi urmările răsboiului, precum şi pentru reconstituirea gospo- 
dăriei naționale. 

In textul titlurilor noului împrumut se vor reproduce următoarele 
condițiuni : 

Imprumutul va fi emis în titluri la purtător de 500, 1000, 5000, 
10.000 şi 20.000 lei. Titlurile vor purtà în faximil semnăturile m nistru- 
lui de finanțe, a directorului datoriei publice și a cassierului central 
al tezaurului public şi o semnătură manuscrisă de contro'. 

Subscriitorul la acest împrumut e scutit pentru sumele subscrise 
de impozitul asupra creșterii averilor (asupra câștigurilor de răsboiu) 
şi asupra averilor, Sumele subscrise nu se vor socoti la stabilirea ave- 
rilor asupra cărora se va execuţă un eventual împrumut forțat. 

Titlurile acestui împrumut vor fi scutite de orice impozite pre- 
zente sau viitoare. 

Titluriie vor fi primite pe valoarea lor nominală cu garanţie la 
toate cassele Statului. Cupoanele scăzute vor fi primite la aceleaşi 
casse drept numerar. Titlurile vor puteă fi puse în gaj (lombardate) la 
Banca Naţională a României și la Cassa de depuneri. Surscriitorul va 
putea plăti pământul cu care a fost improprietărit prin expropriere cu 
aceste titluri pe valoarea lor nominală, purtând primul cupon neajuns 
la scadență. Titlurile acestui împrumut vor purtà o dobândă de 5% pe 
an la capitalul nominal. In acest scop titlurile sunt însoţite de o foaie 
de cupoane de dobânzi semestriale pe 10 ani, reînouibile până la 
completa stingere a acestui împrumut. 

Amortizările acestui împrumut se vor face pe valoarea nominală, 
în curs de 40 ani, conform tabelelor anexate la textul titlurilor prin 
trageri la sorți semestriale, cari vor aveă loc la î Septemvrie şi la 
1 Martie al fiecărui an, cu începere dela 1 Septemvrie 1921, dată tixată 
pentru prima tragere. 

Guvernul se obligă a nu denunță acest împrumut înainte de 
1 Maiu 1931. 


E GE E e EEE a E E ERE > FE PE RE E E EEE E EEE FERICIRE EREI, 


Titlurile ieşite la sorți vor fi plătite la 1 Maiu şi 1 Noemvrie ce 
urmează fiecărei trageri, în schimbul titlurilor având ataşate toate cu- 
poanele începând cu scadenţa imediat următoare termenului rambursării. 

Valoarea cupoanelor ce vor lipsi se va deduce din capitalul de 
rambursat. 

Numerile titlurilor ieşite la sorţi la fiecare tragere împreună cu 
o specificare a celor din tragerile precedente cari nu s'au prezentat la 
plată se vor publică in „Monitorul Oficial“. Cupoanele scăzute și ne- 
prezentate la plată se prescriu după 5 ani, iar titlurile ieşite la sorţi 
după trecere de 30 ani dela scadenţa lor. 

In tecul titlurilor pierdute, furate sau distruse, se vor liberă pro- 
prictarilor duplicate, în conformitate cu legea decretată cu Nr. 3380 
din 13 Noemvrie 1918, putându-se luă cunoştintă dispoziţiunile acestei 
legi la locurile de plată. 

Subscrierile acestui împrumut vor fi ireductibile. 


Bucureşti, 20 Februarie 1920. 
Ministru de finanţe Dr. Aurel Vlad. 


Condiţiunile de subscriere: 
In baza prospectului de mzi sus, subscrierea la împrumutul 5°% 
din 1920 va începe în ziua de 25 Martie. Subscrierea se va face: 
In București: 


|. La ministerul de finanţe; la 15. La Banca Fortuna. 


Cassa de depuneri, consemnaţiuni 16. La Banca L. Bercowitz. 

şi economie; la administraţiile fi- 17. La G. M. Eftimiu & Comp. 

nanciare. 18. La M. Finkels. 

2. La Banca Națională a României. 19. La C. Steriu. 

3. La Banca Marmarosch, Blank 20. La 1. D. Benzal. 
& Comp. 21. La Banca Sindicatului Agricol 

4. La Banca Românească, Ialomiţa. 

5. La Banca Națiunii, 22. La Banca Munteniei, 

6. La Banca de Credit Român. 23. La Banca Franco-Română. 

7. La Banca Agricolă. 24. La Creditul Technic. 

8 La Banca The Bank of Rou- 25. La Banca Sindicatului Agricol 
mania Ltd. Ilfov. 

9 La Banca Comercială Română. 26. La Banca Chrisoveloni. 

10. La Banca de Sconta României. 27. La P. Gr. Ionescu. 

11. La Banca Tărănească. 28. La Cobilovici. 

12. La Banca Generală a Ţării Ro- 29. La Soc. cooperativă „Victoria 


POR RE CE IDE PE a EEE E CEO E ID 


mânești. 


„La Banca Cerealiştilor. 
„La Banca Dacia Traiană. 


Unirii“. 


„La Banca Carpaţilor. 
. La Banca Rahovu-Bragadiru. 


Subscrierile se vor mai puteă face şi la alte bănci sau instituţii 
cari se vor indică prin publicaţiuni speciale. 


APE 0 E CEIA E ERE E RTP PA E RE ETETEA DR Ra Pe E DE E EP: PE ARE O Era E pe RL O ant CF IRC CT ZE | 
În provincie, incluziv Basarabia şi Bucovina: 


|. La toate sucursalele şi agen- 10. La Banca Brila, Brăila. 
tiile băncilor mai sus menţionate. 11. La Societatea Economia din 


2. La administraţiile financ. și la Focşani. 

percepții. 12. La Societatea Frăția din Foc- 
3. La Banca Comerţului, Craiova. şa ni. 
4. La Banca Moldovei, laşi. 13. La Banca Putnei din Focşani. 
5. La Banca laşilor, laşi. 14. La Banca Milcov din Focşani. 
6. La Banca Dacia, laşi. 15. La Banca Centrală, Ploeşti. 
7. La Banca Groswald, lași. 16. Precum și la orice alte casse 
8. La Banca Jurist, laşi. de bancă cari se vor indică prin 
9. La Banca homână, Brăila. publicaţiuni speciale. 


În Transilvania: 


La perceptorate şi la toate băncile ceri fac parte din asociaţiunea 
„Solidaritatea“, precum şi la altele cari se vor desemnă ulterior. 

Prețul de emisiune este fixat peniru acei ce vor face vărsămintele 
integrale. la 87 suta de lei capita! nominal, iar pentru aceia ce vor face 
vâărsămintele în rate, la 88 suta de lei capital nominal. 

Vărsămintele cari nu se vor face integra! se vor face in două 
rate. Prima rată va fi de 43 lei la subscriere, a doua rată se va plăti 
până la 3 Iulie 1920 și va fi de 40 lei. Cei cari nu vor achită rata a 
doua în acest termin vor plăti pentru o lună de zile următoare o do- 
bândă de 8%, pe an. După acest termin se va puteă vinde dreptul în 
contul și rizicul subscriitorului. 

Guvernul are dreptul să închidă subscrierea oricând va voi, 
anunțând cu 5 zile înainte data închiderii ei prin publicațiuni speciale. 

La subscrieri cu vărsăminte integrale se vor primi bonurile de 
tezaur precum și bonurile de tezaur ale Apărării Naţionale, deducându- 
se dobânda până la scadenţa lor dela data subscrierii ta noul împrumut. 
Se vor mai primi tot la subscrierile cu vărsăminte integrale pe valoa- 
rea lor nominală, cupoanele ce scad în in'erval dela 1 Aprilie 1920 
până la 1 Aprilie 1921 exclusiv, dela titlurile de ren'ă aflate în depo- 
zitul Cassei de depuneri şi băncilor cari au fost autorizate să-şi trimită 
depozitele la Moscova. Deasemenea se vor primi şi cupoanele cu ace- 
leași scadenţe dela titlurile aflate în posesia detentoritor. 

Subscriitorului i se va liberă o chitanță, constatâ.d subscrierea 
şi efectuarea vărsămintelor. Subscrierile se vor face pe formuiare ce 
se vor pune gratuit la dispoziţia subscriitorilor. Subscrierile pentru 
acest împrumut vor fi ireductibile. Titlurile definitive împreună cu foile 
de cupoane se vor libera la cel mai târziu la 1 Aug. 1920 


Bucureşti, 20 Februarie 1920. 
Ministru de finanțe Dr. Aurel Viad. 


| 


CN «nam suog Ama Sa a aa 
. s 


.. . a a. 
E io il, ......sc..v. nannnasnnnns ns vanuenssaase . 


; 5 
: Cel mai vechiu şi mai consolidat institut : 
- financiar românesc din Transilvania : 


A L B IN (6 INSTITUT DE CREDIT ȘI 
3) DE ECONOMII :=: SIBIU 


Filiale: Brașov, Bozoviciu, Lugoj, Mediaș și 
Târgul-Murăşului 


Agenturi: Sânmărtin și Sânmiclăuşul-mare * 
Capital societar K 20,000 000 
Fonduri de rezervă şi penziuni 
K 72,500.000: -, Depuneri spre 
fructificare . K 100,000.000: - 


Acordă: Imprumuturi cambiale (scont), : 
împrum=tori h;potecare, cont-curent, finan- 
țează întreprinderi etc 


Primeşte depuneri spre fructificare pe 
Ibele şi în cont-curent 41, — 2", după 
lerminul de abzicere, plătind însuşi darea 


de interese P 
Emite acreditive, îngrijeşte încassări de 


cecuri şi asignaţiuni asupra oricărei pieți, 
mijloceşte tot felul de afaceri de bancă 


Şos usnnanaoncssoansassucocssonanoanca sansa 


Orice informațiuni se dau graluit și prompt 
atât de Centrala din Sibiiu, cât și de filialele 


şi agenturile institutului. DIRECTIUNEA 


BANCA CENTRALĂ 


“PENTRU INDUSTRIE ȘI COMERȚ, SOCIETATE PE ACȚII 


CLUJ, STRADA REGINA MARIA No 6 
FILIALA SIBILU 


STR. CISNĂDIEI No. 7. Il 


ig 
3 


PRIMEȘTE DEPUNERI SPRE FRUCT!- 
FICARE BONIFICÂND DE PREZENT 
ÎN CONTCURENT 214%, NETTO, PE | 
LIBEL DE DEPUNERI 3%, NETTO 


CUMPĂRĂ ȘI VINDE EFECTIV LEI, MĂRCI, DO- 
LARI, LIRE ITFAL., FRANCI precum şi alte valute 


IMPORTEAZĂ ŞI EXPORTEAZĂ 
TOT FELUL DE MĂRFURI ȘI PRO- 
DUSE ECONOMICE ȘI INDUSTRIALE 


REFACE, NAȚIONALIZEAZĂ ȘI ÎNTEMEIAZĂ 
TOT FELUL DE ÎNTREPRINDERI INDUSTRI- 
nau ALE DE PRIMA IMPORTANȚA nopoo 


ORGANIZEAZĂ ȘI ÎNDRUMĂ DESVOLTAREA 
VIEȚII NOASTRE ECONOMICE- COMERCIALE 
ȘI FINANCIARE ÎN O ALVIE SĂNĂTOASĂ ȘI 
DOOTIIOOOOOCILI NAȚIONALĂ DODODIUIOOOACIC | 


BANCA CENTRALĂ PENTRU INDUS- 
TRIE ȘI COMERŢ SOCIET. PE ACŢII 
PRECUM ŞI FILIALELE EI FORMEAZĂ PIATRA 
FUNDAMENTALĂ A VIEȚII NOASTRE ECO- 
NOMICE - COMERCIALE ŞI FINANCIARE 
MODERNE, DUPĂ DESROBIREA MILENARĂ, 
DECI MERITĂ ȘI TREBUIE SPRIJINITĂ DIN 
PARTEA TUTUROR ROMÂNILOR DE BINE 


([..0999999990990090900099090080808909099900990099899900v00a03a902990000000eogvoosovoovoasoasee 
[880090909009909000090s29ne999a0eos0osoooeoe00009voosoooooenooovooneosososeoooeoe cecsosooe)| 


soaoessesossesonsasossoosea Q h d LLLA ILLITEIZEETEITZEILILITITI] 


CENTRALA : SIBIIU, STR. SCHE WIS10 


AAA 


Cr edi t U l Te ch IUC societate anonimă pentru 
încurajarea întreprinde- 


Tran silvâncan — rilor industriale — 


MA A A 


Capital 10,000.000 Lei deplin vărsaţi 


S'a proiectat urcarea capitalului societar la 30 mil. Lei. 


Sucursale: Cluj, Calea Victoriei 21—23, Timișoara, 
Palatul Anker, Oradea - mare și Sighetul - Marmaţiei 
(în organizare) ——— 
vw Birouri permanente de Import-Export în Cosice, Praga și Viena Yyyy 


Societatea — în decurs de 8 luni -- a înființat și naţionali- 
zat următoarele întreprinderi, aflate direct sub controlul său: 


Fabrica de sticlă gg Fabrica de sticlă gg Fabrica de mobile 
suflată din Pădurea plană din Diciosân- de lemn din Mer- 
Neagră. Soc. an. cu B mărtin. Soc. an cu ® curea Ciucului. Soc. 
capital 6 mil. cor. gg cap.6m C.înregiu- pp an. cu cap. 1'/ m. 
Producție 300 vag. „ nea gazului metan : (în funcțiune) : 

anual (în funcțiune) E .. (in construcție) :: Fabrica de cărămidă 


„Industria Sârmei“ E Fabrica de potcoave Œ cin Georghieni.Soc. 
Soc. an. cu capital pg din Cluj. Soc. an. pg an. cap. l] mil. cor, 
20 mit, cor Fabrica | | capital 3 mil. cor : Cn funcţiune) : 

de sârmă şi cuie în | | Fabrica adusă din Fabrica de piele din 
regiun. gazului me- | | Dobriţin (în curs de | | Gherla. Soc.an. cap. 
tan (în construcție) | | :: montare) : || 1m.C. (în funcțiune) 
„Țara Oltului“. Soc. | | Fabrica de țigle din „Corvin“ Soc. an. 
an. cap. 5 mil. cor. | | Uioara. Soc. an. cap. | | capital 3 mil. cor. 
pentru industriali- 1*/,m.leiînreg.gaz. | | pentru desvoltarea 
zarea Văii Oltului | | met. (în construcţie) ind. chimice 


Exploatări de păduri (lemn de constructie și de foc' în Valea Paii şi Ghimeş 


Societatea are deposite 
însemnate de lemu de 
construcție şi de foc, 
gips, acid, sulfuric, ca- 
;-: taican etc., etc, i=: 


Garaj de automobile, depozit de catt- 
ciucuri și benzină în Sibiiu : Fabrică 
de produse alimentare în Ocna- 
Sibiiului : Depozit de mașini agri- 
x cole și industriale în Timișoara : = 


Se primesc propuneri de finanţare şi participare în industriile din 
Transilvania; se procură materii prime și instalaţiuni complecte 
industriale pe bază de participare. Societatea stă în strânsă legatură 

„= cu CREDITUL TECHNIC, BUCURESTI == a 


Director-General CH. MLADENOVICI 


fost 


ol 


irector al Rofacoriit Economice, membru în Cons. Adm, al Soc. : Industria 
I prinde 10 Fond Rom.; Indusria Sârmei, Corvin, Țara Gita lui, 
Ssss Pechniea-Romàna ote. ele. ee e met F= -= 


A 
ROMANI (6 societate anonimă Tran- 
) silvăneară de asigurări 


(Fosta BANCA GENERALĂ DE ASIGURARE") 


în SIBIU, Edificiul „Albina“ 


Capital societar 1,200 000 C 
Fonduri de rezervă 2,500.000 C 


„ROMÂNIA“ este prima şi singura 
societate de asigurare românească din 
Trans Ivania şi părțile ungurene, fon- 
tată de băncile românești de sub egida 


= „SOLIDARIDĂŢIL“ = 
Primește asigurări contra daune: 
lor de incendiu și furt prin efracție 
| Contractează ASIGURĂRI DE VIEAȚĂ în toate combinaţiunile uzitate 
precum: CAZ DE MOARTE, SUPRAVIEȚUIRE, ZESTRE și RENTE în 
cele mai avantagioase condițiuni :: Mijloceşte asigurările contra daunelor 


de grindină :: Lâmuriri se dau îndată la cerere în Sibiiu la sediul societăţii 
sau la agenţiile principale din Arad, Braşov, Cluj, Lugoj şi Oradea-mare 


E ENE == 


4 = i 

h Revista „Cransilvania” 4 i 
FONDATA ÎN 1868 j 

D apare lunar sub direcţinnea prezideniuiui şi ingri- / 4 
jirea secretarului literar al „Asociaţiunii“, având L 4 


co zborare+ celor mai distingi reprezentanți ai ti- 
terelor şi ştiinţei românești. Publică: poezii, nuvele, 
schiţe, romane, teatru, istorie, ştiinţă popularizată, 


| 


=> 
E ni 
N 
>y 


== studii, dări de seamă, notițe, cronici ete. 
Condițiunile de abonament anual: 


Pentru membrii „Asociațiunii" Lei 50 
F (100 coroane). Pentru memembri Lei 7O = 
a (140 coroane). Baa 


PEO = 
Redacțiunea și administrațiunea revistei 
„TRANSILVANIA“ 

Sibiiu, Strada Şaguna Nr. 0. 


W. KRAFFT, SIBIU- Cenzurat: Căpitan Boiu.