Tehnium/2000/0008i

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

■— “aaats* 

în acest număr: 

AMPLIFICATOR TV 

STABILIZATOR 
DE TENSIUNE 

DETECTOR 
DE SEMNAL RF 


ru 




x 


Rubrici per mani 
MEMORATOR 
PAGINA ELEVULUI | 
POŞTA TEHNICA | 

REVISTA REVISTELOR 





W HOBBV 

flmfiped • Cart 


r ca velă • Fotoliu 


pe apă • Plută 

f i V 

triunghiulară 
























AMENAJĂRI 



F erestre 
decorative 






D n timpul verii, ferestrele mari 
(îndeosebi la apartamentele din 
blocuri) au inconvenientul că per¬ 
mit să pătrundă în încăperi prea 
multă lumină solară şi - în acelaşi 
timp - căldură excesivă, care dete¬ 
riorează perdelele. Pentru a modifi¬ 
ca această situaţie, geamurile pot 
fi ecranate parţial printr-un fel de 
vitraliu improvizat. Materialul folosit 
poate fi celofan sau hârtie colorate, 
tapet autocolant etc. 

Se începe prin a desena (în 
trei-patru culori) la scară (pe o hâr¬ 
tie caroiatâ) un peisaj sau o com¬ 
poziţie geometrică, potrivit gustului 
şi fanteziei creatorului. Apoi se taie 
din materialul ales secţiunile nece¬ 
sare din fiecare culoare, în mărime 
naturală. în fine, acestea se lipesc, 
de jos în sus, cu puţin adeziv inco¬ 
lor de tip „clear glue” (pentru celo¬ 
fan şi hârtie) ori se aplică direct 
tapetul autocolant. 


Etajeră 

din sticlă 
si metal 


s 


cann 
tip bar 



Vr7adrul de rezistenţă este 
metalic, din cornier de aluminiu 
sau fier. Rafturile (mobile) sunt din 
sticlă de geam, groasă de 4 mm 
(clară sau colorată). Asamblarea 
cadrului metalic se poate face cu 
şuruburi de 10-15 mm şi piuliţe - 
mai ales în cazul folosirii barelor 
din aluminiu. Aceasta permite, la 
nevoie, demontarea mobilei. Dacă 
se utilizează cornier de fier, 
montarea se poate face fie cu 
şuruburi, fie prin sudură. Un cadru 
din aluminiu va fi lăsat natur. în 
cazul fierului, barele vor fi grun- 
duite cu „Deruginol 41 , apoi vopsite 
(după uscare) cu vopsea alchi- 
dică, în culoarea preferată. 

D n figură vedeţi un model de 
scaun metalic, înalt, de tipul celor 
folosite la bar. Este compus dintr-o 
piesă principală de ţeavă din fier 
zincat sau aluminiu, cu diametrul 
de circa 25 mm; o altă ţeavă, 
groasă de 12-15 mm, îndoită în 
formă de U, pentru reazemul 
picioarelor; o placă şezut, din pal 
gros de 18 mm; o bridă (colier) de 
tablă, fixată la spate, între ţeava 
principală şi placa-şezut. 

Fasonarea ţevilor se face la 
rece, îndoindu-le în juruţ unor ţevi 
sau bare mai groase. îmbinarea 
tuturor pieselor componente se 
realizează cu ajutorul unor 
şuruburi cu piuliţă sau nituri. Placa 
de pal va fi acoperită cu vopsea 
alchidică. Dacă ţevile sunt din alu¬ 
miniu, vor fi lăsate natur; dacă sunt 
din fier zincat, vor fi vopsite fie cu 
bronz auriu (aurolac) sau argintiu 
(bronz de aluminiu), fie în orice 
culoare preferată. 


TEHNIUM august 2000 
































D 

I 

T 

O 

R 

I 

A 

L 


CITITORII CRED IN NOI 

•* loan VOICU 

De trei decenii, de când lună de lună TEHNIUM a sosit cu plăcere şi 
încredere la fiecare întâlnire cu cititorii, un fir călăuzitor ne-a însoţit eforturile 
şi îndatoririle - acela de a ne afla permanent în slujba cititorilor, de a fi mereu 
racordaţi la problemele şi preocupările lor. Fără a fi suspectaţi de lipsă de 
modestie, trebuie să spunem cu multă convingere că de cele mai multe ori am 
reuşit în demersul nostru. 

Aici, în paginile revistei TEHNIUM, au fost lansate idei dintre cele mai 
năstruşnice, proiecte dintre cele mai îndrăzneţe, invenţii dintre cele mai bine 
apreciate. Manifestările, concursurile, acţiunile organizate de-a lungul anilor 
au călăuzit paşii a mii, sute de mii de tineri spre tehnică şi inovare, spre cre¬ 
ativitate şi experiment. Ne putem mândri că alături de publicaţii precum 
START SPRE VIITOR, ŞTIINŢĂ Şl TEHNICĂ, MODELISM, am contribuit la 
formarea profesională a unor generaţii, la perfecţionarea unei întregi pleiade 
de specialişti. Prin prestigiul colaboratorilor săi, revista TEHNIUM şi-a apropi¬ 
at cititorii, şi-a spus cuvântul în multe dintre deciziile privind variante optime 
de construcţii, a impus puncte de vedere în controverse pe teme tehnice. 
TEHNIUM a devenit astfel un punct de reper pentru toţi cei care, în dorinţa lor 
de mai bine, de a fi mai prosperi, mai mulţumiţi apelează la sprijinul ori sfatul 
de care au nevoie. 

Primim scrisori de la cititori aparţinând celor mai diverse categorii sociale, 
de la adolescenţi până la cei aflaţi în pragul sărbătoririi secolului de viaţă, 
deopotrivă din mediul urban ori rural. Fiecare scrisoare ne bucură, dar de cele 
mai multe ori ne şi întristează, ne dă acel gust amar al insuccesului celui care 
ar putea să devină o celebritate, un nume pentru această ţară. Sunt sute de 
tineri care ni se adresează în speranţa că îi putem ajuta cu scheme, compo¬ 
nente, piese, uneori cărţi pentru a-şi putea duce la îndeplinire ideile. Mulţi, aşa 
cum am arătat şi în editorialele precedente, sunt îngrijoraţi de faptul că nu văd 
nici o perspectivă pentru formarea lor, că îşi caută zadarnic drumul spre con¬ 
sacrare. 

După un deceniu de originală şi ineficienţă democraţie, tinerii sunt com¬ 
plet dezorientaţi, se văd părăsiţi de toţi cei care ar trebui să le poarte de grijă. 
Nu de grija de a nu munci, nu de grija de a-i îmbia să joace la bingo, nu de 
grija de a-şi putea procura dozele de narcotice, ci de grija de a le facilita acce¬ 
sul la informare, de a le oferi posibilitatea să-şi cumpere o carte (nu mai vor¬ 
bim de calculatoare), de a le organiza locurile unde pasiunile să prindă viaţă, 
ideile să se materializeze în benefice invenţii, iar România să redevină un 
mare - aşa cum a fost - furnizor de produse şi tehnologii dintre cele mai mo¬ 
derne, nu - aşa cum tot mai mult se conturează - un furnizor de inteligenţă 
prin valorile care părăsesc ţara. 

Din păcate nimeni - dintre cei plătiţi să o facă - nu îşi pune în România 
problema viitorului, a pregătirii celor care, vrând, nevrând, vor trebui să tr㬠
iască într-o ţară racordată de cerinţele mileniului trei. Brambureala şi incom¬ 
petenţa, lipsa de interes şi mafia afacerilor îşi dau mâna cu mult elan, astfel 
încât chiar învăţământul, sectorul definitoriu pentru viitorul unei naţiuni, se 
află într-un declin continuu, într-un haos perfect organizat. Ca argumente în 
sprijinul celor afirmate mai sus stau patru titluri apărute în aceeaşi zi, pe 
aceeaşi pagină a aceluiaşi prestigios cotidian românesc ce-şi defineşte pro¬ 
priul crez citând articolul 16 din Constituţia României: „Nimeni nu este mai 
presus de lege". Dar iată cele patru titluri: „învăţământul la distanţă nu are în 
prezent o reglementare legală corespunzătoare". „Admiterea în facultăţi - sub 
semnul goanei după candidaţi şi bani", „Studenţii cer demiterea celor care au 
zăpăcit admiterea la liceu" şi „Prea buni, dar prea săraci pentru a-şi împlini 
visurile".Sub acest din urmă titlu aflăm doar despre una dintre miile de situaţii 
ce prezintă starea învăţământului românesc. Una dintre cele mai bune stu¬ 
dente vorbitoare de limba spaniolă, Ana-Maria Şontu din anul II al Facultăţii 
de drept din Bucureşti, a obţinut în urma unui concurs o bursă pentru 10 luni 
la Universitatea din Las Palmas -Spania. Din păcate, tânăra deţinătoare a 
numeroase certificate şi atestate eliberate de prestigioase instituţii de 
învăţământ europene, nu posedă suma de 2000 $ necesari deplasării la 
studii. Şi când te gândeşti că parlamentarii noştri primesc asemenea sume ca 
recompensă pentru faptul că nu vin la şedinţele unde se decide soarta ţârii, 
deci şi a învăţământului! 

Dar să ne păstrăm ceea ce ne-a mai rămas doar puţin de tot: optimismul. 
O facem noi, care suntem alături de toţi cei ce şi-au menţinut încrederea în 
revistă, ce-i drept, cu posibilităţile pe care le avem - încurajarea şi bunul sfat 
- mulţumindu-le în acelaşi timp celor care ia rândul lor ne încurajează în 
demersurile noastre. Şi trebuie să spunem că nu sunt deloc puţini, lată doar 
câteva rânduri din scrisoarea trimisă de domnul KISS MARTIN din Turda, 
str. Macilor nr. 11, bloc M3. ap. 47, jud. Cluj: „Eu am încredere în cei care 
lucrează la această revistă şi sunt convins că, odată cu îmbunătăţirea nivelu¬ 
lui de trai, va creşte şi numărul celor interesaţi de tehnică şi revista va avea o 
dezvoltare deosebită. Revistei TEHNIUM îi doresc viaţă lungă!" 

Dacă cititorul nostru, care ne urmăreşte - după cum precizează la 
începutul scrisorii - din anii 70, are încredere în noi, atunci convingerea că 
trebuie să fim cei ce reprezintă un punct de sprijin pentru pasionaţii tehnicii 
devine tot mai puternică. 


TEHNIUM august 2000 


DIN SUMAR 


□ 


Amplificator TV 

4 

Stabilizator de tensiune 

5 

Detector 


de semnal RF 

9 

Incintă acustică 

10 

Amplificator de 


joasă frecvenţă 

16 

Service 


Sommerkamp 


TS-145 

18 

Electronica ABC 

28 

Mică enciclopedie 

i □ 

29 

Amfiped 

12 

Cart cu velă 

13 

Raliul ideilor 

20 

Laborator chimic 

23 

Atenţie la roţi! 

30 

1 Improvizaţi 


o cositoare 

1 ! n 

34! 

i—i 

1 Imprimanta cu jet 


de cerneală 

14 

1 Noutăţi în 


tehnica de calcul 

15 

1 Reglarea automată 


a unei instalaţii 


de încălzire cu 


energie solară 

24 

1 Casa scandinavă 

25 

I Locuinţa ca sistem 


energetic 

26 


Cititi în numărul pe luna 
SEPTEMBRIE 

• Aprindere electronică 
tranzistorizată 

• Antene pentru 
emisiuni FM şi TV 

• Cap detector RF 

• Indicator de nivel 
al fluidelor 


3 
















RECEPŢIE TV 


AMPLIFICATOR 

Ing. George MIHAI 

Amplificatorul prezentat este de bandă largă, 
adică funcţionează în tot spectrul canalelor de 
televiziune, atât VHF cât şi UHF. 
Folosindu-se un tranzistor cu câştig mare şi 
frecvenţă de tăiere ridicată, se obţine pe tot 
spectrul de 60-800 MHz o amplificare de cel 
puţin 10 dB, adică de aproximativ 20 de ori faţă 
de semnalul recepţionat. Pentru a se atinge 
rezultatele enumerate, se plantează numai 

tranzistorul BFG65. 


TV 


se bobinează aproximativ 12 
spire de sârmă de CuEm 0 0,3. 

Celelalte componente 
pasive trebuie să fie de tip 
miniatură. Astfel, conden¬ 
satoarele sunt ceramice tip pla¬ 
chetă, iar rezistoarele tip RCG 
de 0,25 W. 

Amplificatorul fiind plasat 
chiar la antenă, alimentarea cu 
energie electrică se face prin 
cablul coaxial de coborâre la 
televizor. Intrarea în amplificator 
fiind asimetrică, dipolul antenei 
va avea trecerea de la simetric 
la asimetric printr-o buclă X12. 

Amplificatorul are alimenta¬ 
tor propriu, care se compune 
dintr-un transformator 220/12 V 
şi 50 mA, o punte redresoare şi 
un circuit stabilizator de 12 V. 




2*5 
2 3 
S o 
5 « 
.i e 


(0 



JTă 

D— <-i h£- j R5 

Şj/SţSr 

_ 


1 1 _ 1 . -L_ 


Cablajul 

amplificatorului TV 



lUJin schema electrică de 
principiu rezultă că amplifica¬ 
torul nu are circuite rezonante şi 
că singurul reglaj care se face 
este stabilirea polarizării bazei. 
Această operaţiune constă în 
măsurarea curentului de colec¬ 
tor, care trebuie să fie de 5+7 
mA, valoare ce se obţine prin 
manevrarea potenţiometrului de 
5 kn . 

Constructorul va trebui să 
confecţioneze singur bobinele, 
care au următoarele date: LI 
are opt spire din CuEm 0 0,3 
bobinate pe un diametru de 3 
mm; L2 are patru spire, iar L3 
cinci spire, ambele din aceeaşi 
sârmă şi cu acelaşi diametru al 
bobinajului ca şi LI. Bobina L4 
are ca suport un miez de ferită 
cu diametrul de 3 mm, pe care 


La televizor se cuplează con¬ 
densatorul C5, iar bobina de şoc 
RF L5 este identică cu L4. 

După realizarea fizică pe 
cablajul imprimat conform 
desenului (scara 1:1), amplifi¬ 
catorul va fi adus în regimul 
optim prin măsurarea curentului 
de colector, aşa cum a fost 
prezentat anterior. 

Este recomandabil ca întrea¬ 
ga construcţie să fie introdusă 
într-o boxă metalică, preferabil 
din material feromagnetic, şi izo¬ 
lată faţă de intemperii. 
Alimentatorul se fixează lângă 
televizor. Fiindcă acest montaj 
va lucra şi în UHF, se va achizi¬ 
ţiona cablu coaxial de coborâre 
cu atenuare mică la aceste 
frecvenţe. ) 

TEHNIUM august 2000 












































LABORATOR 


STABILIZATOR DE TENSIUNE 

Ing. Laurenţiu ŞTEFAN 


Evoluţia circuitelor logice a atins 
astăzi o dezvoltare greu ae anticipat 
doar cu câţiva ani în urmă. Nu 
numai prin prisma performanţelor, 
dar şi din punct de vedere al alimen¬ 
tării cu energie, sistemele bazate pe 
circuite numerice au suferit modi¬ 
ficări importante. Astăzi se poate 
alimenta un mic sistem de calcul cu 
microcontroller de la o singură ten¬ 
siune de 5V. Cine ar fi crezut acum 
zece ani, când piaţa autohtonă era 
dominată de circuite TTL şi NMOS, 
că un asemenea microsistem poate 
consuma circa lOOmA? Valorile 
curente erau. doar pentru tensiunea 
de 5V, de 2 ... 5A. Intr-adevăr, un sis¬ 
tem de dezvoltare cu 80C32, cu 
memorie RAM de 32Ko şi EPROM 
de 32Ko consumă acum doar puţin 
mai mult de NfOmA. 
Vă prezentăm în continuare un stabi¬ 
lizator simplu, cu eficienţă ridicată, 
destinat alimentării circuitelor 
numerice la tensiunea de 5 V. 
Curentul maxim debitat a fost ales la 
valoarea 200mA, cu protecţie cu 
caracteristică de limitare rectangu¬ 
lară, undeva în jurul valorii de O.jA. 


rincipala caracteristică a acestui stabiliza¬ 
tor este eficienţa sa ridicată. Deşi este un stabi¬ 
lizator linear, prin alegerea corespunzătoare a 
schemei şi a componentelor, pierderea de putere 
prin disipare în elementele de circuit a fost mult 
redusă în comparaţie cu variantele clasice. Este 
drept, accesibilitatea actuală a tranzistoarelor pnp 
cu siliciu de putere în capsule cu preţ de cost 
scăzut şi a unor diode Schottky ieftine a contribuit 
în mare măsură la dezvoltarea acestei topologii. 
Schema stabilizatorului eficient este cea din 
figura 1. 

Ne-am concentrat în principal pe reducerea 
căderii de tensiune pe elementul de reglare serie. 

A fost utilizat, în locul clasicului repetor pe emitor, 
un etaj de amplificare în conexiune cu emitorul 
comun, realizat cu tranzistor pnp de putere. Se 
poate realiza o stabilizare acceptabilă pentru 
căderi de tensiune pe elementul de reglare serie 
ajungând până la 0,2...0,3V. Un repetor pe emitor 
cu tranzistor npn ar fi avut nevoie, pentru o bună 
stabilizare, de o diferenţă de tensiune de 2...3V. 

O altă idee de reducere a puterii disipate pe 
elementele de circuit a condus la utilizarea unor 
diode Schottky în componenţa punţii redresoare. 
Căderea de tensiune în direct pe o asemenea w 
diodă (cu un curent maxim redresat de IA) este^^ 
















































LABORATOR 


STABILIZATOR DE TENSIUNE 


(Urmare din pagina 5) 

de cca 0,2...0,3V la curenţi de 0,1...0,2A, cam 
jumătate în comparaţie cu o diodă obişnuită. 

Tensiunea de intrare a stabilizatorului a fost 
aleasă de 6V curent alternativ. Aceasta se poate 
obţine dintr-un transformator de mică putere, 
disponibil în comerţ. Se pot găsi, la preţuri accep¬ 
tabile, transformatoare cu puteri între 1,9VA şi 
3.2VA, având dimensiuni mici şi aspect atrăgător. 
Sunt capsulate (mulate) în răşină şi (cele de pu¬ 
tere mică) sunt protejate intrinsec într-o oarecare 
măsură (prin rezistenţa internă de valoare mare) 
la supracurent pe înfăşurarea secundară. Singurul 
dezavantaj este tensiunea de ieşire ceva mai 
mică, deoarece majoritatea sunt construite pentru 
tensiune în primar de 230V (conform normelor 
europene), aşa că în loc de 6V avem la ieşire (în 
sarcină) circa 5,8V. Tensiunea în gol este mai 
mare, putând atinge dublul tensiunii nominale. De 
acest lucru trebuie ţinut cont la alegerea tensiunii 
de lucru a condensatorului de filtraj. 

Nu trebuie să ne bazăm prea mult pe conden¬ 
satorul de filtraj, în speranţa că “va mai ridica ten¬ 
siunea” din secundarul transformatorului, după 
redresare şi filtrare. Este adevărat că, în absenţa 
sarcinii, condensatorul de filtraj tinde să se încar¬ 
ce la o valoare de tensiune apropiată de valoarea 
de vârf a tensiunii alternative de la intrare, dar 
conectarea sarcinii reduce mult această valoare. 
Deşi există multe scheme (lineare) care pretind că 


obţin 5V dintr-o tensiune secundară a transforma¬ 
torului de 6V, pentru schemele clasice, cu element 
de reglare serie cu tranzistor npn, o bună stabi¬ 
lizare se obţine abia pentru o tensiune alternativă 
de 9V. In general, dacă este posibil, tensiunea de 
curent continuu de la intrarea stabilizatorului ar fi 
bine să fie de două ori mai mare decât valoarea 
tensiunii stabilizate de la ieşire. Desigur, se obţine 
o stabilizare foarte bună, dar schema nu este efi¬ 
cientă. 

Revenind la stabilizator, la un curent de 
150mA prin sarcină căderea de tensiune pe 
diodele redresoare este de 0,4V, pe tranzistorul 
regulator de 0,2V, iar pe rezistorul din cadrul cir¬ 
cuitului de protecţie la supracurent cade o tensi¬ 
une de 0,15V. Căderea totală de tensiune pe sta¬ 
bilizator, la care încă mai avem o stabilizare 
acceptabilă, este de 0,8V. Deci se poate obţine o 
tensiune stabilizată la ieşire de 5V pentru o tensi¬ 
une de intrare de doar 5,8V. De remarcat că multe 
circuite numerice funcţionează astăzi acceptabil 
între 4,5...5,5V (de exemplu, circuitele logice com¬ 
patibile LSTTL din seria HCT), iar un domeniu per¬ 
fect acceptabil este 4,75...5,25V. 

Se poate spori în continuare eficienţa montaju¬ 
lui utilizând un transformator cu priză mediană şi 
folosind doar două diode Schottky pentru 
redresare. In acest fel disiparea de putere pe 
redresor se reduce la jumătate. Desigur, aprecierile 
de aici sunt aproximative, calculul exact al randa- 






































LABORATOR 


mentului redresorului şi al ansamblului redresor-fil- 
tru capacitiv depăşind nivelul acestui articol. 

Se poate utiliza şi un transformator cu secun¬ 
darul de 6,3V, utilizat mai de mult la alimentarea 
filamentelor tuburilor electronice. De asemenea, 
montajul se pretează pentru utilizare ca stabiliza¬ 
tor în circuitele alimentate din acumulatoare. 
Costul unui acumulator de 6V este mult mai mic 
decât al unui acumulator de capacitate echivalen¬ 
tă, dar de 12V. Reducerea tensiunii de la 12V la 
5V implică, la un curent de 0,15A, o pierdere de 
putere prin disipare de cca 1W. In cazul stabiliza¬ 
torului eficient pierderea este de doar 0,12W, deci 
de şapte ori mai mică. O disipare mai redusă 
implică dimensiuni mai mici. La fel, un acumulator 
de 6V este mai puţin voluminos decât unul de 12V. 
Scad mult costurile materialelor. De remarcat că 
stabilizarea poate fi bună şi pentru un acumulator 



de 6V, mai bună decât am presupus în cazul cel 
mai defavorabil, deoarece un acumulator de 6V 
încărcat are o tensiune la borne de cca 7,12V. 

Desigur, pentru o eficienţă sporită se pot utiliza 
stabilizatoare în comutaţie, ale căror randamente 
pot atinge valori de 70...95%. Din păcate, 
schemele simple sunt zgomotoase. Dacă dorim să 
utilizăm stabilizatorul şi pentru alimentarea unor 
circuite analogice de precizie, un stabilizator linear 
este de dorit. 

Revenind la figura 1, a fost utilizat drept ele¬ 
ment de reglare serie un tranzistor de putere pnp, 
VT1 de tip 2N2955T. Se poate utiliza şi MJE2955T, 
KT818B etc. Acest tranzistor este în capsula 
TO220. Elementul de reglare serie este comandat 
de un amplificator de eroare cu tranzistoare 
(VT3.VT4). 

Drept referinţă este utilizat circuitul integrat 
VI,de tip ICL8069, o referinţă de tensiune 
deosebit de stabilă şi precisă (şi care are şi un 


zgomot propriu mic). Se pot folosi şi circuitele 
LM136, BM136 (Băneasa) sau cele mai noi, de tip 
LM4040-1.2 produse de National Semiconductor. 
Pentru acestea trebuie verificată compatibilitatea 
(cu ICL 8069) la terminalele capsulei. 

Tot în figura 1 este prezentată dispunerea ter¬ 
minalelor la capsulele componentelor mai impor¬ 
tante. 

Tranzistorul VT3 compară tensiunea aplicată în 
bază prin divizorul rezistiv R4, R5, RV1, tensiune 
proporţională cu tensiunea de ieşire, cu tensiunea 
din emitor dată de referinţa VI. A fost aleasă o 
referinţă cu tensiune mică (1,2V) pentru a putea 
stabili uşor un curent corespunzător prin VI la ten¬ 
siunea redusă de la intrare. Mai mult, deoarece 
tendinţa în lumea circuitelor numerice este de 
reducere a tensiunii de alimentare (există deja cir¬ 
cuite lucrând la 3,3V, 3V, 1,8V), se poate adapta 
stabilizatorul pentru alimentarea acestor circuite 
doar modificând valorile de reglaj (divizorul R4, 
R5, RV1). Revenind, mecanismul de stabilizare 
este următorul: dacă tensiunea de ieşire tinde să 
scadă, VT3 injectează un curent mai mare în baza 
următorului etaj de amplificare (VT4) şi conduce la 
deschiderea mai accentuată a lui VT1. In con¬ 
secinţă, tensiunea de ieşire tinde să crească. 

Tranzistorul VT2 este utilizat ca protecţie la 
supracurent (sau scurtcircuit) a elementului de 
reglare serie. Curentul de ieşire este transformat 
într-o tensiune pe rezistorul R1. Când această ten¬ 
siune depăşeşte tensiunea de deschidere bază 
emitor a tranzistorului VT2 (0,55...0,7V), acest 
tranzistor tinde să preia o parte din curentul de 

(Continuare în pagina 8) 



vT 


TEHNIUM august 2000 













































LABORATOR 


Detector de semnal 

•* Ing. Andrei CIONTU 

Detectorul de amplitudine propus, realizat 
într-o cutie de polistiren pentru stilouri 
(fig. 3), poate fi un tester foarte util 
pentru radioamatorii constructori. 

Cu ajutorul lui putem constata 
dacă un oscilator RF (fie că e nou realizat 

sau există într-un anumit 
radioechipament) funcţionează. 

In cazul depanării unui radioreceptor sau 
al verificării unui lanţ de multiplicare 
de frecvenţă, putem observa 
transmiterea semnalului RF 
(pe indiferent ce frecvenţă corespunzătoare 
US) de la un punct la altul. 


RF 


Schema de principiu (fig. 
1) este simplă. Este vorba de un 
detector de amplitudine dublor 
(CI, C2, Dl, D2) cu diode RF 
de germaniu şi un amplificator 
cu un tranzistor al tensiunii po¬ 
zitive detectate. Această tensi¬ 
une deschide tranzistorul pe 
bază, iar curentul de colector 
aprinde dioda LED indicatoare. 
Deci, când la intrarea testerului 
există semnal de RF, astfel ca 
tensiunea detectată şi filtrată să 
deschidă tranzistorul, dioda 
LED se aprinde. Pentru simpli¬ 
tate şi pentru a nu mai folosi o 
sursă de alimentare pentru 
tranzistor, tensiunea continuă 
de colector se aplică, prin bobi¬ 
na de şoc de RF, chiar din punc¬ 
tul de unde se culege semnalul 
RF, cele două tensiunni, de cele 
mai multe ori, coexistând în 
acelaşi loc (de exemplu, în 
colectorul unui tranzistor). 
Numai în prezenţa unei tensiuni 
continue la intrarea testerului (şi 
a lipsei celei de RF) dioda LED 
nu se aprinde, tranzistorul T 
fiind blocat pe bază. 


Stabilizator de tensiune 

(Urmare din pagina 7) 

bază al lui VT1, conducând la blocarea acestuia. 
Are loc o limitare de curent cu o caracteristică rec¬ 
tangulară. 

Desigur, utilizarea unui amplificator în conexi¬ 
une cu emitorul comun pentru elementul de 
reglare serie pune probleme de stabilitate ceva 
mai mari decât dacă s-ar fi utilizat un etaj de ampli¬ 
ficare în curent cu tranzistor în conexiune colector 
comun, aşa cum se obişnuieşte. Din acest motiv, la 
stabilizatorul eficient prezentat, condensatorul 
electrolitic de ieşire trebuie să fie mai mare (de 
circa patru - cinci ori) decât la stabilizatorul con¬ 
venţional cu element de reglare serie cu repetor. 
Tot din considerente de stabilitate s-a inclus şi C2. 

Pentru a preveni distrugerea sarcinii ca urmare 
a unor eventuale supratensiuni tranzitorii, s-a inclus 
în schemă o diodă de protecţie la tranziente, VTZ1. 

In figura 2 este arătat cablajul imprimat, văzut 
dinspre partea placată cu cupru, iar în figura 3 este 
prezentată dispunerea componentelor pe cablaj. In 



figura 3 traseele de cablaj sunt văzute prin trans¬ 
parenţa plăcii. Pentru cablaj, ca material de bază, 
se poate folosi fie sticlotextolit, fie pertinax. 

Tranzistorul VT1 poate fi prevăzut cu un mic 
radiator, deşi, în funcţionare normală, nu se 
încălzeşte prea tare. 

O variantă de realizare practică, uşor diferită, este 
cea din fotografie (pag. 36). Dioda de referinţă este 
montată pe spatele cablajului ( am avut un exemplar 
SMD) şi s-a montat suplimentar o diodă luminiscen- 
tă care indică prezenţa tensiunii la intrare. De remar¬ 
cat utilizarea, pentru RV1, a unui potenţiometru 
semireglabil multitură, de bună calitate. 

Desigur, pentru realizarea practică se pot folosi 
şi alte componente, similare cu cele indicate. 
Utilizarea unui tranzistor cu Ic mare (de cca 
7. .10A) pentru VT1 a fost impusă de necesitatea 
unei căderi minime de tensiune în direct. Nu se vor 
utiliza tranzistoare Darlington de putere, deoarece 
căderea de tensiune pe acestea este mai mare. 
Dacă nu se dispune de diodele Schottky indicate, 
se poate utiliza şi uzuala diodă 1N4002, cu o 
scădere a eficienţei. 

TEHNIUM august 2000 






LABORATOR 


SRF 




Lista de componente: 

CI = C2 = 3,3 nF 

ceramice-disc 

C3 = 1 jj.F/ 6,3 V tantal 

R1 = 2,2 kQ RPM 0,5 W 

R2 = 500 Q pot. 

miniatură 

SRF = bobină de şoc 
RF cu miez de ferită, 
având L > 100 pH 
D3 = diodă LED roşie 

în figurile 2 a şi 2 b se 
dau, la scara 1:1, cablajul 
imprimat al detectorului şi 
modul de echipare a plăcii. 





TEHNIUM august 2000 


9 





























































AUDIO 


INCINTĂ ACUSTICĂ V.T.P. (II 

■* Ing. Emil MARIAN 


In componenţa oricărui complex electroacustic 
performant, cea mai dificilă problemă 
funcţională o reprezintă dotarea 
cu incinte acustice care să reproducă fidel 
sunetele de frecvenţă joasă şi foarte joasă, 
în mod clar şi nedeformat. Ele trebuie 
să se afle într-o corelaţie strictă 
cu informaţia sonoră transmisă 
de semnalul electric furnizat de 
amplificatorul de audiofrecvenţă de putere. 
Proiectanţii de incinte acustice au căutat 

y 

în permanenţă soluţii practice de rezolvare 
a problemei. Incintele acustice 
s-au perfecţionat în timp prin creşterea 
performanţelor electroacustice 
ale difuzoarelor şi modernizarea 

continuă a lor. 




Li roiectanţii au pornit de la 
fenomenele fizice care privesc 
redarea sunetelor de frecvenţă 
joasă şi foarte joasă. Un prim con¬ 
siderent major a fost faptul că, în 
momentul funcţionării traductoru- 
lui electroacustic - difuzorul 
undele acustice sonore de 
frecvenţe joase produse în faţa şi 
în spatele membranei difuzorului 
woofer (de „joase”) se anulează. 
Datorită acestui fenomen, zonele 
directe de lucru „din faţa” mem¬ 
branei difuzorului şi „din spatele” 
ei trebuie separate acustic. 

Pornind de la acest fenomen 
fizic, s-au realizat în timp o serie 
de incinte acustice, grupate în 
cinci tipuri constructive. Primul tip 
a fost incinta acustică închisă, la 
care volumul de aer din interior era 
net separat de exteriorul acesteia. 
Practic, s-a constatat însă că 
această soluţie tehnică duce la 
creşterea frecvenţei de rezonanţă 
proprie difuzorului „de joase" - 
wooferul. Pentru ca acest tip de 
incintă acustică să fie performant, 
el trebuie să conţină un woofer cu 
frecvenţa de rezonanţă foarte 
coborâta, difuzor de construcţie 
specială şi mai ales scump ca 
preţ. Diferenţa dintre frecvenţa de 
rezonanţă a unui woofer „deschis” 
şi cea a unuia montat în incintă 
acustică închisă este prezentată 
în figura 1. Se observă „un salt” de 
cca 50-60 Hz, diferenţă uşor 
sesizabilă acustic în zona 
frecvenţelor joase. 

O altă soluţie tehnică a 
reprezentat-o realizarea incintei 
acustice bassreflex. Funcţionarea ei 
se bazează pe combinaţia acustică 
dintre radiaţia frontală de presiune 
acustică a membranei difuzorului 
woofer şi o parte din radiaţia spatelui 
membranei, inversată ca fază cu 
cca 180°, reglementată în zona 
frecvenţei de rezonanţă de un tub 
acustic special dimensionat - 
rezonatorul Helmholtz. El opti¬ 
mizează şi combină cele două unde 
acustice generate de woofer (din 
faţa şi din spatele membranei) 
având randamentul maxim tocmai 
în zona frecvenţei de rezonanţă a 
wooferului. Efectul practic este 
micşorarea amplitudinii frecvenţei 
de rezonanţă a wooferului - vezi 
figura 2 -, fapt ce îmbunătăţeşte 
substanţial performanţele incintei 
acustice de acest tip. 

Dar inconvenientul major al 
incintei bassreflex îl constituie 
răspunsul electroacustic „slab” în 
ceea ce priveşte semnalele elec¬ 
trice tranzitorii de frecvenţă joasă, 

TEHNIUM august 2000 











































AUDIO 


care de cele mai multe ori consti¬ 
tuie parte integrantă majoră din 
programul muzical sonor. 

O perfecţionare a incintei bass- 
reflex o constituie al treilea tip de 
incintă acustică, şi anume conver- 
tizorul acustic. Perfecţionat în timp 
de firma SIARE, el reprezintă de 
fapt o serie de „camere acustice” 
suplimentate de rezonatoare 
He'mholtz, în scopul optimizării 
liniarităţii caracteristicii de transfer 
electric-acustic în zona frecven¬ 
ţelor joase şi foarte joase. Un con- 
vertizor acustic cu pavilion pre- 


realizabil de către constructorul 
amator. Se menţionează că secţi¬ 
unea traseului acustic creşte 
după o lege de evoluţie expo¬ 
nenţială, de la difuzor până la 
„exterior” - mediul ambiant. 

Presiunea acustică instanta¬ 
nee, mare ca amplitudine, gene¬ 
rată de woofer, se diminuează pe 
traseu, la ieşirea „spre exterior” a 
tubului acustic. Rezultatul practic 
al acestui tip de incintă acustică îl 
reprezintă micşorarea apreciabilă 
a frecvenţei de rezonanţă a 


„vibraţia” aerului cu difuzorul este 
direct proporţională cu lungimea 
tubului acustic. Această frecvenţă 
este de cele mai multe ori „forţată" 
de un rezonator Helmholtz. Ea se 
determină conform relaţiei: 
f R = Vs/(l x 4), unde: 
f R = frecvenţa de rezonantă a 
incintei acustice; 

Vs = viteza de propagare a 
sunetului în aer (340 m/s); 

I = lungimea tubului rezonator (m); 
Exemplu - la un tub rezonator 
de I = 2 m, 

f R = 340/(2 x 4) = 42,5 Hz. 



supune însă o dimensionare fizică 
strictă, asistată de calculator. 
După calcule laborioase, s-a con¬ 
statat însă că nu toate modelele 
experimentate dau rezultatele 
scontate. Se menţionează că, 
pentru optimizarea ansamblului 
difuzor woofer-incintă, sunt nece¬ 
sare multe corecţii ulterioare. Dar 
rezultatele simple sunt deosebit 
de bune. Cele mai cunoscute con- 
vertizoare de tip pavilion acustic 
au fost realizate de firmele WEB¬ 
STER, KLIPSCH, WILSON şi 
LOWTHER. Dar să nu uităm că, la 
acest tip de incinte acustice, 
„traseul acustic” este de tip „pavi¬ 
lion exponenţial”, deosebit de greu 


wooferului, deci un răspuns prac¬ 
tic liniar amplitudine-frecvenţă în 
zona frecvenţelor joase şi foarte 
joase. 

O altă perfecţionare a incintei 
bassreflex este construcţia incin¬ 
tei acustice TRANSMISION- 
LINE. Incinta TL prezintă un 
gabarit mic şi, totodată, rezultate 
funcţionale deosebit de bune. 
Printre primele constructoare de 
acest tip excelează firmele 
ROGERS MONITOR şi SOTA 
(State of the Art). în forma cea 
mai simplă, TL-ul nu reprezintă 
decât un tub acustic, care, la una 
dintre extremităţi, este închis. 
Frecvenţa la care se obţine 


Din relaţiile anterioare rezultă 
un fapt deosebit de important: 
redarea nedistorsionată a 
sunetelor de frecvenţă joasă şi 
foarte joasă implică prezenţa fi¬ 
zică a unui tub acustic de lungime 
mare. La modelele vechi de in¬ 
cinte acustice de tip TL, tubul 
rezonator avea cca 2,5-3 m! O 
asemenea soluţie tehnică nu este 
însă compatibilă cu o cameră 
obişnuită de locuit (20-25 m 2 cu 
înălţimea de max. 2,7 m). Un alt 
inconvenient deosebit de impor¬ 
tant la acest tip de incintă acustică 
îl reprezintă posibilitatea apariţiei 
unor multipli proprii frecvenţei de 
rezonanţă. 

Ex.: fundamentala f = 40 Hz 
armonice f R = 80, 120, 160, 
200, 240 Hz! 

Ele se traduc prin deformări 
fonice ale programului muzical 
sonor. Un remediu (care însă nu 
elimină efectul complet) îl consti¬ 
tuie dotarea tubului acustic cu 
material fonoabsorbant. Scade 
viteza sunetului, deci scade şi 
lungimea incintei acustice, dar 
„armonicile”, deşi mici, tot există! 

(Continuare în numărul viitor) 


Reamintim ceior interesaţi de construcţia in¬ 
cintelor acustice că tabelele 3.2-3.11 din seria 
„Proiectarea incintelor acustice” (autor: inginer 
Aurelian Mateescu) se pot obţine prin poştă în urma 
solicitării scrise adresate redacţiei în cadrul secţiei 
TEHNIUM SERVICE. 

Nu uitaţi deci să menţionaţi pe plic: „Pentru 
TEHNIUM-SERVICE”. (Detalii în pagina 33.) 

TEHNIUM august 2000 


□ 
















HOBBY 


Vehiculul amfibiu pe 
care-l vedeţi în figură 
poate fi construit fie 
funcţional, la dimensiu¬ 
nile indicate în figura 
cu detalii, astfel încât să 
susţină greutatea unei 
persoane, fie reducăn- 
du-l proporţional de 
zece ori, pentru a rea¬ 
liza doar o machetă 
lungă de 180 mm. 




vantajul principal al acestei 
ambarcaţii este că mecanismul motor 
- simplu şi eficient - nu necesită o 
transmisie cu lanţ de bicicletă, roţi 
dinţate sau curele, mişcarea pe¬ 
dalelor (5) direct în apă fiind suficien¬ 
tă pentru înaintare sau frânare (dacă 
sunt acţionate înapoi). Observaţi că 
vehiculul este compus din nouă tipuri 
principale de piese: (1) = plutitoarele; 
(2) = scândurile punţii, din placaj gros 
de 10 mm; (3) = scaunul şi placa lui 
suport, care se sprijină pe scândurile 
(2); (4) = ţeava metalică a mecanis¬ 
mului motor, îndoită ca în desen şi fi¬ 
xată cu coliere-balama de pedalele 

(5) , lucrate din placaj gros de 10 mm; 

(6) = bucşele metalice sau din materi¬ 
al plastic pentru fixarea capetelor ţevii 
(4); (7) = scândurile cârmei din prova, 
la capătul cărora se montează manşa 
(8), din ţeavâ metalică sau de materi¬ 
al plastic; (9) = colierele din tablă 
groasă de 2 mm, cercuite în jurul plu¬ 
titoarelor (1). 

Baza navei o constituie cele două 
plutitoare. Le puteţi construi din bucăţi 



de polistiren expandat (pot fi 
cumpărate din magazine care vând 
materiale de construcţii, sub formă 
de plăci cu dimensiunea de 1 000 x 
500 x 40 mm), pe care le lipiţi între 
ele cu bitum (smoală) fierbinte sau 
epadez şi le fasonaţi cu ferăstrăul sau 
un cuţit cald. Materialul este hidrofob, 
dar se sfărâmă relativ uşor la şocuri, 
de aceea este preferabil ca, după 
fasonare, să le înveliţi în două straturi 
protectoare de folie din material plas¬ 
tic (polietilenă), din aceea folosită la 
solarii, ori în linoleum subţire. Mai 
simplu şi la fel de eficient, puteţi con¬ 
fecţiona plutitoarele din ţeavă de 
material plastic, pe care o astupaţi la 
capete cu dopuri din lemn de formă 
conică. Pe acestea le veţi introduce 
forţat în capetele uşor încălzite ale 
ţevilor. După răcire, ţevile vor fi astu¬ 
pate etanş, mai ales că lemnul se va 
umfla puţin în contact cu apa. 
Lungimea plutitoarelor este de 1 800- 
2 000 mm, iar diametrul de 300 mm. 
Montarea restului pieselor o veţi face 
cu şuruburi pentru lemn şi cu 
şuruburi cu piuliţe, aşa cum reiese cu 


claritate din desenele figurii cu detalii, 
în care sunt indicate şi cotele ce tre¬ 
buie respectate. După asamblarea 
ambarcaţiei, vopsiţi neapărat toate 
piesele metalice cu două straturi de 
„Deruginol” sau vopsea anticorozivâ 
cu miniu de plumb, iar pe cele lem¬ 
noase cu vopsea alchidică. După do¬ 
rinţă, puteţi monta şi un claxon de bici¬ 
cletă mecanic sau electric (alimentat 
din două baterii uscate), iar în spatele 
scaunului puteţi instala un fanion 
colorat. 


Fotoliu pe... apă 

Din scândură uscată de 
brad groasă de 40 mm, t㬠
iaţi piesa (1), lungă de 800 
mm, şi piesa (2) (chila). 
Decupaţi în ele cele trei 
scobituri de lăţimea unei 
camere de aer de autotu¬ 
rism. Apoi montaţi camera 
între scânduri şi rixaţi-o cu 
două chingi textile şi câte¬ 
va cuie. Asamblaţi piesele 
(1) şi (2) cu ajutorul a şase 
şuruburi pentru lemn. 

Aparatul acesta vă va 
ajuta copiii să plutească în 
siguranţa, comod şi să se 
joace în ape puţin adânci. 



TEHNIUM august 2000 
















































HOBBY 



ercetări efectuate relativ 
recent în ţara noastră au stabilit că în 
regiunile montane, în zona litoralului, în 
Delta Dunării, frecvenţa din diferite 
direcţii a vânturilor cu viteze de la 2 m/s 
şi până la 15 m/s este mare si foarte 
mare, cuprinzând între 70% şi 90% din 
durata unui an. Deci, mai ales în aces¬ 
te zone - dar, fireşte, şi în altele un timp 
mai redus pot circula lesne vehiculezi 
sănii acţionate cu energie eoliană. In 
cele ce urmează vă este propus un 
model experimental de autovehicul (un 
tip de cart) cu pânză, care poate trans¬ 
porta o persoană. 

Materiale necesare: două roţi com¬ 
plete, inclusiv tamburii de fixare, recu¬ 
perate de la un autoturism (motocicletă, 
motoretă) scos din uz; o a treia roată, 
de acelaşi tip, dar cu diametrul mai mic 
(pentru cârmă); ţeavă de oţel sau de 
fier zincat cu diametrul de 20 mm (pen¬ 
tru structura de rezistenţă a şasiului şi 
catara; ţeavă de fier zincat cu diametrul 
de 12-16 mm pentru scaun şi întinzâ- 
toarele de vela; un volan cu axul său 

S erat de la un autoturism); cablu 
'mă de oţel împletită sau frânghie 
groasă de cânepă (pentru legăturile 
dispozitivului de cârmă şi fixarea- 
manipularea catargului); role (scripeţi) 
de metal sau de lemn (cu şanţ de ghi¬ 
daj central); şipci de placai gros de 5 
mm (pentru spetezele velei şi tăblia 
scaunului); pânză de cort pentru velă (8 
mp); şuruburi; cârlige metalice; burete 
gros şi folie din material plastic pentru 
tapiţeria scaunului. 

Prelucrare şi montare. Desenul de 
ansamblu vă oferă un aspect general şi 
complet al vehiculului, iar cele trei 
schiţe cu detalii (din partea dreaptă) 
demonstrează în ce fel trebuie să efec¬ 
tuaţi legăturile mobile cele mai dificile: 
la vârful catargului, la roata de cauciuc 
a curmei şi la cele două roţi principale. 

începeţi construcţia de jos îh sus. 
Lucraţi mai întâi şasiul de metal, sudând 
toate îmbinările pieselor. Montaţi apoi 
dispozitivul de cârmă şi scaunul, 
înşurubaţi roţile şi verificaţi mobilitatea şi 
corectitudinea sistemului de cârmă (cu 


ajutorul unei persoane care împinge 
şasiul). Scaunul poate să fie fixat cu 
şuruburi. Catargul poate fi sudat, dar 
este mai bine dacă-l veţi construi mobil 
(demontabil), fixându-l de şasiu prin 
două-trei coliere de tablă groasă de 3 
mm,' prins fiecare cu câte patru 
şuruburi. Lungimea ţevii catargului este 
de 1 800-2 000 mm. Consolidarea lui în 
poziţie verticală o faceţi cu ajutorul 
cablurilor din sârmă de oţel (care pot 
avea la capete arcuri spirale), pe care le 
montaţi ca în desenul de ansamblu. 

Vela o lucraţi din pânză de cort. Pe 
laturile de sus şi de jos îi coaseţi (cu 
sfoară) un şanţ prin care să puteţi intro¬ 
duce lesne ţevile care o vor ţine întinsă. 
Pe orizontală o veţi consolida cu 
perechi de şipci de placaj din care rea¬ 
lizaţi speteze (ca la zmeu). Le fixaţi ori¬ 
zontal, pe ambele laturi ale pânzei 
(spate in spate), cu ajutorul unor 
şuruburi şi piuliţe, în poziţiile din desen. 
Vela o montaţi la catarg cu cârlige în 
formă de L (sudate la capetele ţevilor), 


care se introduc în inele metalice 
(sudate la ţeava catargului), astfel încât 
să poată fi mişcată cu mâna prin inter¬ 
mediul unui cablu de frânghie (nu de 
sârmă, căci poate produce răni). 

Tapiţeria scaunului o lucraţi 
aşezând o bucată de burete plastic cu 
dimensiunea de 450 x 450 mm pe 
scaunul de placaj, după ce o înveliţi cu 
folie din material plastic. Apoi fixaţi totul 
pe spatele placajului în cuie de tapiţerie 
bătute din 30 în 30 mm. 

Vopsiţi toate piesele metalice cu 
vopşea duco şi - vânt bun! 

învăţaţi să conduceţi acest vehicul 
pe un teren plat, în ţimp ce bate un vânt 
moderat şi regulat. In nici un caz nu cir¬ 
culaţi cu el pe drumuri publice! 


Pagini realizate de 
Ştefan VODĂ 



Din şase sau nouă bucăţi de scândură de 
brad (egale între ele ca lungime două câte 
două ori trei câte trei) şi trei bucăţi de 
frânghie, puteţi improviza lesne o plută de 
forma triunghiulară, aşa cum vedeţi in figura 
alăturată. La fiecare din cele trei colţuri, 
legaţi capetele scândurilor cu frânghii petre¬ 
cute în formă de cruce. In locul scândurilor 
puteţi folosi trunchiuri de arbori uscaţi, pe 
care le tăiaţi în două pe lungime (astfel încât 
să obţineţi din fiecare arbore câte două 
piese semicilindrice). Pentru a spori flotabili¬ 
tatea aparatului, fixaţi - cu sfoară - sub 
fiecare unghi câte o cameră de cauciuc de 
autoturism umflată cu aer sau o minge ori o 
pernă gonflabilă din material plastic. După 
terminarea vacanţei, pluta poate fi demon¬ 
tată cu uşurinţă, iar scândurile refolosite la 
alte construcţii. 


Plută triunghiulară 



m 


TEHNIUM august 2000 



































LUMEA CALCULATOARELOR 


Imprimanta cu Jet de cerneală (III) 

Proiectarea unui sistem de deplasare a cartuşului 

Dr. ing. losif CURIŢA 
Ing. Valeriu Dan MINCIU 


(Urmare din numărul trecut) 

10. Calculul arborilor 

a) Predimensionare. Operaţiunea se efectuează cores¬ 
punzător solicitării principale a arborilor - torsiunea - pentru 
care. în cazul materialelor metalice uzuale, se adoptă pentru 
rezistenţa admisibilă la răsucire valoarea r’ at * 10...30 [N-mm 2 ]. 
Astfel, în cazul arborilor respectivi vor rezulta diametrele: 



- pentru arborele I: 

d, 3 * M tr) /0,2 • i at = 49,717/0,2 • 20 => d, * 2,3 [mm]; 

- pentru arborele II: 

du 3 = M tr „/0,2 t at = 97,445/0,2 • 20 => d„ * 3,0 [mm]; 

- pentru arborele III: 

d,„ 3 * Mtr.,,,/0.2 T at = 81,464/0,2 • 20 => d„, * 2,7 [mm]. 

Mărimile diametrelor arborilor calculate nu se standar¬ 
dizează decât în cazul cuplajelor. Referitor la diametrele 
fusurilor, standardizarea se impune când se folosesc rulmenţi. 

Ca atare, pentru arborii I, II şi III, ale căror diametre au fost 
determinate anterior, se recomandă semifabricate sub formă 
de bare de secţiune rotundă cu dimensiuni apropiate acesto¬ 
ra. 

b) Indicaţii de montare a arborilor şi de realizare a 
fusurilor. Arborii II, III şi IV, care este identic cu III, se montează 
fix şi în locaşul lor, iar arborele motor I se va roti într-o bucşă 
practicată chiar în carcasa motorului, ale cărei dimensiuni au 
fost adoptate constructiv. 

Diametrele fusurilor se realizează cu cca 0,5 mm mai mici 
decât cele ale arborilor din care fac parte. Fusurile arborelui 
motor I se confecţionează în formă tronconică pentru a se 
obţine o asamblare mai sigură în ceea ce priveşte roata 
dinţată conducătoare 1, prin strângere cu suprafaţă conică. 

11. Calculul transmisiei mecanice cu fir 

a). Parametrii geometrici ai elementului de tracţiune mon¬ 
tat. în vederea proiectării transmisiei mecanice cu fir, în prea¬ 
labil se determină principalii parametri geometrici ai elemen¬ 
tului de tracţiune în stare montată. Astfel, prin măsurători, pe 



baza schemei cinematice (vezi fig. 7) şi ai ipoteticii amplasări 
a sistemului de deplasare al cartuşului de tipărire în carcasa 
imprimantei, s-a evaluat lungimea geometrică a firului, şi 
anume L fir = 735 [mm]. Apoi s-a stabilit unghiul la centru ot 4 
de înfăşurare a elementului de tracţiune pe rola 4, necesar 
efectuării calculului dinamic, utilizându-se relaţiile [3.4] 

<a 4 = 7i/2-<p 4 , 

unde <p 4 = arcsin [(D 3 -D c4 )/2 a 34 ]. 

A rezultat <p 4 = 0,25 [rad] şi <a 4 = 1,32 [rad]. 
b) Parametrii dinamici, diametrul şi frecvenţa încovoierilor 
în cazul elementului de tracţiune în exploatare. Forţa perife¬ 
rică transmisibilă Fp4, aferentă porţiunii elementului de tracţi¬ 
une înfăşurată pe rola 4, are valoarea 

Fp 4 = 2 M^,,,/^ = 2-81,464/14 = 11,6377 [N]. 

Diametrul nominal al firului transmisiei mecanice este 
d 2 fjr = 4 F^/n c at fjr =4-11,6377/71-8,8; dfj r *1,3 [mm], 
unde a al fir < 27 [N/mm 2 ] pentru şnur textil ţesut din 
poliamidă, conform [3] , dar care în calculul respectiv s-a 
limitat la 8,8 [N/mm 2 ], ţinându-se seama de solicitările supli¬ 
mentare care intervin în exploatare. 

Forţa de întindere maximă din ramura conducătoare a 
transmisiei, S^, se determină astfel: 

S 4C = F p4 .eM 4 U 4/(eM 4« 4 - 1) = 11,6377 e 035 * 1 - 32 / 
( e 0.35-1,32 -1] » 31,15 [N] , 

în care p 4 = 0,35, conform tabelului 6.2.1, pag. 270, din [9]. 
Forţa de întindere din ramura condusă, S 4 c a transmisiei 
se deduce din relaţia: F q4 = S 4c - S 4c -, obtinându-se 
S 4fC ’= S 4iC - F p4 = 31,15 - 11,6377 = 19,5123 [N] . 

Forţa elastică iniţială de întindere a firului, S& când trans¬ 
misia este în stare de repaus, are valoarea 

S 0 = (S 4iC + S 4 c *)/2 = (31.15 + 19,5123)/2 * 25,33 [N| . 
Frecvenţa încovoierilor elementului de tracţiune este 



270, din [4] . 

c) Verificarea la rezistenţă a materialului elementului de 
tracţiune în secţiunea acestuia. Această operaţiune implică 
examinarea solicitărilor la care este supus firul în exploatare, 
determinarea tensiunilor efective corespunzătoare şi verifi¬ 
carea rezultantei acestora, respectiv a tensiunii totale în 
secţiune, care nu trebuie să depăşească rezistenţa admisi¬ 
bilă a materialului elementului de tracţiune la solicitarea pre¬ 
ponderentă (întinderea). 

Natura acestor solicitări, ca şi cauza care le generează 
sunt [3,4]: 

TEHNIUM august 2000 




























































LUMEA CALCULATOARELOR 


IBM Storage Forum 2000 - o excelentă prezentare pentru 


loan VOICU 


CEA MAI tNALTÂ TEHNICA 
DE MEMORARE DE PE PLANETĂ 


D n plină vară, cel mai mare pro- 
ducător din lume de medii de stocare 
- IBM - a organizat la Hotelul „Sofitel" 
una dintre cele mai importante mani¬ 
festări din acest an de pe agenda 
producătorilor mondiali de tehnică de 
calcul. Beneficiind de prezenţa unor 
specialişti de marcă ai firmei IBM, 
evenimentul a prilejuit tuturor celor 
prezenţi - actuali ori viitori clienţi IBM, 
parteneri de afaceri, reprezentanţi ai 
presei şi audiovizualului - posibili¬ 
tatea de a cunoaşte o întreagă gamă 
de produse realizate de liderul mon¬ 
dial în domeniu. 

Domnul Paul Lefter, Manager of 
Products PS & Sistems Sales, arăta: 
„Cu acest prilej, divizia de sisteme de 
stocare de la IBM a adus pentru 
prima dată în România echipamente 
care înglobează cea mai performantă 
tehnologie, o linie de afaceri fiabilă şi 
extrem de sigură. A fost adus un 
întreg TIR de produse, tot ceea ce 
este mai modern în domeniul 
serverelor de memqrare. Este şi 
aceasta o expresie a importanţei pe 
care IBM o acordă României”. 

Având un caracter interactiv, în 
care toată linia de produse era 
funcţională, prezentarea a prilejuit 
demonstrarea pe viu a funcţionării 
echipamentelor, fiind utilizate chiar şi 
produse ale concurenţei, pentru a se 
vedea cât mai clar că linia respectivă 
se leagă într-o arhitectură cu multiple 
alte sisteme. 

O gamă întreagă de subsisteme, 
incluzând unităţi de discuri şi capete 
magnetorezistive (MR), sunt oferite 
altor producători pentru a fi înglobate 
în produsele acestora. în plus, porto¬ 
foliul IBM în domeniul sistemelor de 
stocare include: • matrici şi subsis¬ 
teme de discuri, • unităţi de bandă 
magnetică, subsisteme şi biblioteci 
automatizate, • biblioteci optice, • 
software de management. Având la 
bază aproape cincizeci de ani de 
experienţă în domeniu, IBM oferă 
soluţii atât pentru marile companii cât 
şi pentru companiile mici. Aceste sis¬ 


teme de stocare puternice, care 
funcţionează independent sau inter¬ 
conectate, se pot configura uşor pen¬ 
tru a răspunde tuturor cerinţelor 
clienţilor, oferind în mediile de calcul 
eterogene de astăzi o soluţie com¬ 
pletă pentru necesităţile de manage¬ 
ment al datelor. De asemenea, IBM 
asigură suport pentru implementarea 
reţelelor de date (Storage Area 
NetWork - SAN). O reţea de date este 
o infrastructură de date de sine stăt㬠
toare, controlată centralizat, dis¬ 
punând de caracteristici de securitate 
avansate. Ea permite interconectarea 
tuturor serverelor şi subsistemelor de 
stocare în scopul realizării unui flux 
optimizat de informaţii, managemen¬ 
tului unitar al resurselor, disponibi¬ 
lităţii non-stop a datelor, protejării 
acestora şi recuperării în caz de 
dezastru. 

Câteva dintre produsele IBM din 
domeniul SAN care merită menţio¬ 
nate sunt: 


CRONICA 


NOUTĂŢILOR 



IBM SAN Fibre Channel Switch, 
care asigură conectivitatea Fibre 
Channel pentru servere de tip Intel 
care rulează Windows NT, ca şi pen¬ 
tru servere UNIX; IBM SAN Data 
Gateway, care permite conectivitate 
Fibre Channel pentru subsisteme de 
discuri şi benzi magnetice SCSI; IMB 
SAN Data Gateway for Serial Disk, 
care poate conecta subsisteme de 
discuri în arhitectura serială IBM 
7133 SSA la sisteme IBM şi non-IBM 
prinintermediul interfeţelor SCSI. 

în mod deloc surprinzător, 
maniera în care companiile de astăzi 
îşi achiziţionează şi clădesc sis¬ 
temele de stocare a datelor este în 
schimbare. Mult timp considerate ca 
bunuri de larg consum, aceste sis¬ 
teme sunt privite din ce în ce mai mult 
ca un element strategic care garan¬ 
tează dezvoltarea şi planificarea pe 
termen lung. Disponibilitatea înaltă, 
performanţa fără compromisuri, cos¬ 
tul competitiv şi suportul pentru mai 
multe platforme de calcul sunt con¬ 
siderate acum ca elemente funda¬ 
mentale. Produsele IBM răspund 
întru totul acestor cerinţe. 

Printre ele, IBM Enterprise 
Storage Server (ESS) este lider în 
industrie din punctul de vedere al 
scalabilităţii, siguranţei în exploatare, 
performanţelor şi conectivităţii. 
Practic, orice tip de server de pe 
piaţă se poate ataşa în mod con¬ 
curent la IBM ESS, incluzând S/390, 
Windows NT, AS/400, Novell 
NetWare, diverse variante de UNIX. 
Drept urmare, Enterprise Storage 
Server este ideal pentru acele orga¬ 
nizaţii angajate în activităţi de comerţ 
electronic implicând servere etero¬ 
gene. Posibilităţile de interfaţare la 
calculatoarele gazdă (host) includ 
conexiuni SCSI, Fibre Channel, 
ESCON, FICON şi permit opti¬ 
mizarea performanţelor pentru 
fiecare mediu de calcul. De aseme¬ 
nea, scalabilitatea fără precedent - 
până la 11 TB - se realizează prin 
menţinerea caracteristicilor de înaltă 
performanţă. 


- întinderea, datorită forţei de întindere maxime din ramu¬ 
ra trăgătoare sau motoare; 

- încovoierea, produsă de înfăşurarea firului pe rolă; 

- întinderea, provocată de către forţa centrifugă generată 
funcţional. 

Valorile tensiunilor efective, specifice solicitărilor menţio¬ 
nate, sunt: 

• cr t4 = a L e»‘4 u 4/e^ 4" 4 -1 = F p4 /7i d 2 fi /4 -eM a /(& 1 4 a 4 -1) = 

= 11 ,6377/ji- 1,3 2 /4 e 0 - 35 i.32/( e o.35 1,32 . 1 ) = 23,698 

[N/mm 2 ] 

• o ii4 * 0,7 Ei d fir /D c4 = 0,7- 40- 1/14 = 2,6 [N/mm 2 ], 
TEHNIUM august 2000 


în care Ej = 40 [N/mm 2 ] reprezintă modulul de elasticitate 
longitudinal la încovoiere al materialului elementului de tracţi¬ 
une, conform tabelului 5.89, pag. 194-195 din [3]; 

• <j tc4 = y v 2 (/g-se neglijează, întrucât solicitarea - datorită 
forţei centrifuge - prezintă importanţă (din cauza factorului 
v 2 c ) numai la viteze periferice relativ mari (de peste 10 m/s). 
Tensiunea totală efectivă din secţiunea firului, a tol , devine 
CT to t =a t 4 + Oj 4 = 23,698 + 2,6 = 26,298 [N/mm 2 ]<a at = 27 
[N/mm 2 ]. 

(Continuare în numărul viitor) 












DE LA LUME CĂTRE NOI 


AMPLIFICATOR 
DE JOASA FRECVENTA 

pentru emiţătoare eu FM sau PM 


Z-mArnplificatoarele de JF pentru staţiile cu modulaţie 
de frecvenţă (FM) sau fază (PM) trebuie să asigure un 
anumit câştig, să realizeze o limitare (pentru evitarea 
supramodulaţiei) şi să aibă o anumită caracteristică de 
frecvenţă. 

Astfel, semnalele de JF trebuie să aibă o bandă 
limitată la intervalul: 300-3 500 Hz, care să asigure 
atât eliminarea armonicilor rezultate prin limitare, cât şi 
caracteristica de preaccentuare (6 dB/octavă) cerută 
la emisie pentru modulaţia FM sau PM. Semnalele cu 
frecvenţe mai mari de 3,5 kHz trebuie atenuate cu mi¬ 
nimum 12 dB/octavă (ideal cu 24 dB/octavă). 

Există diferite sisteme de a asigura limitarea ampli¬ 
tudinii semnalelor modulatoare, folosind fie limitatoare 
de RF, fie diverse sisteme de RAA (reglaj automat al 
amplificării). Prima metodă este mai complicată şi pre- 






supune translarea semnalelor de JF într-o bandă 
superioară, limitarea şi, apoi, printr-o nouă mixare, 
revenirea la banda de bază. Performanţele sunt 
excelente, dar schemele sunt complicate. 

Sistemele RAA sunt mai simple, dar necesită 
controlul riguros al timpilor de „atac” şi „cădere”, 
pentru o funcţionare fără distorsiuni. 

Schema propusă (fig. 2) este interesantă, fiind 
compusă dintr-un amplificator cu factor de zgomot 
redus (TR1-TR2), un filtru trece-sus (TR3), care 
taie semnalele cu frecvenţe mai mici de 300 Hz, un 
amplificator diferenţial, ce lucrează ca limitator 
simetric (TR4-TR5), şi un filtru trece-jos (TR6-TR7), 
care asigură o atenuare a semnalelor cu frecvenţe 
mai mari de 3 kHz. Caracteristica de frecvenţă se 
arată în figura 1. Se observă că semnalele cu 
frecvenţe mai mari de 3,5 kHz sunt atenuate cu cca 
24 dB/octavă. 

Se asigură o amplificare de cca 2 500 (68 dB) şi 
un semnal la ieşire de cca 3 Vvv. Potenţiometrul 
RV1 permite reglajul amplificării pentru o limitare 
optimă, care se obţine făcând teste cu microfonul şi 
staţia proprie. 

După „Radio Communication Handbook” 


•> Pagină realizată de 
Ing. Vasile CIOBĂNIŢĂ 



16 


TEHNIUM august 2000 














































































































DE LA NOI CĂTRE LUME 


•* Selecţie şi prezentare 
Fizician Petru CIONTU 



Invenţia se referă la o insta¬ 
laţie pentru reducerea poluării 
atmosferice, folosibilă la autove¬ 
hiculele echipate cu motoare cu 
ardere internă. Instalaţia se com¬ 
pune dintr-o flanşă (1) care io¬ 
nizează şi turbionează amestecul 
carburant în scopul evitării 
detonării în cilindri, o cameră de 
detentă (A) a gazelor de ardere 
cu element catalitic, a cărei 
intrare este racordată la galeria 
de evacuare a gazelor (3), iar 
partea de ieşire a gazelor de 
ardere este racordată la un amor¬ 
tizor de zgomot cu filtru .epurator 
(B) printr-o conductă (4). In came¬ 
ra de detentă cu element catalitic 
(A) sunt montate două contacte 
termice (5), precum şi două pul- 
verizatoare (6) care sunt racor¬ 
date la un rezervor (7) ce conţine 
un lichid reducător pentru noxele 
reziduale după parcurgerea ele¬ 
mentului catalitic. Lichidul este 
pulverizat de o pompă (8) acţion¬ 
ată de un buton (10). 


INSTALAŢIE PENTRU REDUCEREA 
POLUĂRII ATMOSFERICE 
(INSTALLATION REDUCING AIR POLLUTION) 



brevet: 114391 din 
r Int. CI 6 :H02K 35/02, A43B 7/02^ 
'Inventator: CIOBANU 
NECULA1 


DISPOZITIV ENERGETIC 

(ENERGETIC DEVICE) 

Invenţia se referă la un dispozitiv fixat pe încălţăminte (ghete), destinat 
producerii de energie electrică prin inducţie electromagnetică şi prin lucrul 
mecanic făcut de o persoană în mers. Dispozitivul se compune dintr-un 
cadru (a) fixat pe ghete, pe care se află un generator de curent continuu 
(b) ce este pus în mişcare de un grup de pinioane (c) care, la rândul lor, 
sunt puse în mişcare de o tijă cu cremalieră (d). Această tijă are, la cap㬠
tul de jos, un cadru mobil (e), sub formă de potcoavă, care, la rândul lui, 
este articulat la partea scobită a ghete.i; pe cadrul mobil există un arc (g) 
ce are scopul de a ţine tija trasă în jos. în timpul mersului, tija (d) culisează 
în sus şi în jos după cum gheata este apăsată pe sol sau ridicată. 



TEHNIUM august 2000 


















































SERVICE 


(/) 

O 


Y> 

ă 



TEHNIUM august 2000 

































































































































































































































SERVICE 



c/> 

o 


<*> 

i 


TEHNIUM august 2000 






























































































































































































RALIUL IDEILOR 



D n desenul din stânga al figurii vedeţi un dispozitiv simplu care 
serveşte la tăiat felii de grosime aproximativ egală din: salam, şuncă, 
pâine, cozonac etc. Este alcătuită dintr-o scândură-suport şi un şablon 
de tablă. Pentru a-l construi, desenaţi pe o tablă groasă de 0,10-0,30 
mm figura din desenul-detaliu (dreapta). Decupaţi-o apoi (folosind foar¬ 
fecele pentru tăiat tablă) şi îndoiţi-o pentru a obţine cele două laturi. Pe 
acestea fixaţi-le pe scândură cu ajutorul a patru şuruburi pentru lemn. 
Dispozitivul terminat (şi modul de folosire) le vedeţi în desenul din stân¬ 
ga al figurii.' 




... perforăm 
un geam? 


^0^7 u ajutorul unei maşini elec¬ 
trice de găurit dotată cu un 
burghiu cu cap vidia. Lucrarea 
are, însă, un mic „secret", care-i 
asigură eficienţa. Procedaţi ca în 
figură, astfel: 

1) Aşezaţi geamul pe o 
suprafaţă perfect netedă (foaie de 
pal sau placaj, scândură) acope¬ 
rită cu o veche bgcată de pătură, 
mochetă, covor. In locul în care 
vreţi să daţi orificiul, faceţi un cer- 
culeţ dip plastilină sau chit pentru 
geam. In centrul lui puneţi două 
picături de ulei mineral sau 
terebentină. 

2) Ţineţi burghiul perfect verti¬ 
cal şi lăsaţi-l sa acţioneze doar 
sub propria greutate a maşinii, 
fără a apăsa. 

3) Este de preferat ca, numai 
sub locul în care perforaţi, să 
existe un orificiu circular concen¬ 
tric (puţin mai mare) în bucata de 
material lemnos care serveşte 
drept suport. 


... vopsim un obiect do lemn? 



ZA\spectul estetic final al vopsirii unei mobile 
lucrată din scândură, pal sau placaj depinde hotăr⬠
tor nu numai de calitatea vopselei folosite (e de 
preferat cea alchidică, tip „Sinvolal”), ci - mai ales - de 
respectarea tehnologiei vopsirii. Operaţiunile nece¬ 
sare trebuie executate în ordinea următoare: 

• umpleţi cu chit de cuţit eventualele fisuri sau 
găuri ale scândurii, apoi raşchetaţi bine surplusul de 
materia! folosit; 

• curăţaţi şi lustruiţi cu atenţie suprafaţa lemnoasă 
cu hârtie sticlată, fără a omite secţiunile mai înguste 
(muchiile); 


• îndepărtaţi - cu o pensulă sau cu aspiratorul de 
praf - pulberea fină ce rezultă în urma acestei ope¬ 
raţiuni. Eventual, puteţi şterge cu o cârpă umedă, 
aşteptând până ce se usucă complet; 

• prevopsirea sau grunduirea o faceţi acoperind cu 
un grund anume sau cu vopsea toată suprafaţa (ce 
trebuie vopsită) cu un prim strat, fără a vă preocupa 
de uniformitatea lui; 

• vopsirea o veţi face cu pensula sau un întinzător 
buretos, dând un strat uniform de vopsea pe întreaga 
suprafaţă grunduită; 

• finisarea suprafeţelor vopsite o veţi executa cu 
pensula. Vopsiţi numai într-un singur sens, până ce 
acoperiţi eficient cu vopsea toate laturile obiectului, 
inclusiv secţiunile înguste şi îmbinările. 

TEHNIUM august 2000 




































Relaţia între frecvenţa unui semnal şi lungimea de undă 


Această relaţie este dată de formula 


f 


unde c este viteza de propagare a luminii egală cu 300 00C 
km/s, f este frecvenţa în Hz, iar X este lungimea de undă în m. 


MHz cm 

10000^3 

9000*= : 

‘3,5 
8000-1 

: -4 

7000- : 
£4,5 

5 


6000- 


U 55 

SOOOf =-6 

: -7 
4°°o^: 

;r8 

:T 9 

300CH-10 
“ • 

250Of -12 


2000- -15 


1500--20 


1200-r25 


1000*30 


MHz cm 
IOOOţj—30 

90CH : 

: -35 

aoo^: 

: r40 
700-: 

[ r45 

600^ 

j fbb 
500: ^60 

:-70 
400: : 

: r80 

:T 90 

3003 : " 100 
250^ -120 

200-= |-150 

150-j r200 

120 - 5-250 
- r 

100*300 


MHz m 
100 3 

90 «f: 

soţ 

70 
60 


: r3,5 

4 


5 


Ir 5 * 5 

50t - 6 


40^: 

r8 

•9 

30+10 
•12 

20+15 

15-r20 

12- ^25 
10*30 


MHz m 
10-»-30 


9+ 
8 


6 


£-45 
50 


2,5« 


1 , 2 * 


35 

40 


Ir 55 

5-: r60 

: -70 
4 “: 

: 5*80 

1r90 

3r -100 


■120 


2“ r150 


1,5- r 200 


•250 


1*300 


kHz m 
1000^300 

900-i : 

: -350 

sooi : 

: -400 
700-: 

ir 450 

600: jsoo 

z • 

j M 50 

500^ UOO 

l m 

: -700 
400-î: 
\tSOO 

=-900 

300-5 -1000 
2 - 

250 ^ -1200 
200:^1500 

150-| r2000 

120- r2500 
- r 

100* 3000 


8 



Câteva calcule matematice 
Scriere şi exprimare 


(Urmare din numărul trecut) 


Dacă găsim un rezistor cu notaţia 2 MQ , ştim că valoarea lui este de 
2 -IO 6 Q sau două milioane de ohmi. 

Exemplu de calcul pentru R = 14 şi C = 120 pF: 
t = 0,7 RC = 0,7 x 10 -106 x 120 -IO 12 = 0,7 x 10 x 120 -IO*- 12 
t = 0,7 1 200-10-6 = 0,84 ms 


Frecvenţa de oscilaţie este 


f = -L=-1- T =-lfli=1 190 Hz 

t 0,84. IO' 3 0,84 


în încheiere, readuc în discuţie celebra formulă ce stabileşte frecvenţa 
de oscilaţie a unui circuit funcţie de valorile bobinei şi condensatorului 
cunoscută sub denumirea de Formula lui Thomson. 

Plecându-se de la ipoteza că o impedanţă este formată dintr-o parte 
rezistivă, una inductivă şi una capacitivă, se scrie Z = R + jX unde X, adică 
partea reactivă, reprezintă efectele inductanţei şi capacităţii. 

La rezonanţă impedanţa devine pur rezistivă, adică partea reactivă 
devine egală cu zero. 


sau 


orLC = 1 


Explicitând avem , , 

o> = -p= => f=-L_ 

Cc 2nVLC 

Toate elementele se exprimă în unităţile lor: frecvenţa în herzi (Hz), 
inductanţa în henry H) şi capacitatea în farazi (F). 

Dacă avem o bobină de 5 ţiH şi un condensator de 300 pF, putem cal¬ 
cula frecvenţa de oscilaţie. 

, ' 1 ___ 1 _ 1Q8 _ IO 8 _ IO 2 -IO 6 

2jrV510 6 - 300 • IO ’ 2 2 tiY5 • 300 • 10-9 2tt/Î5 24,3 24,3 


= _LQÎ. IO 6 = 4,11 • IO 6 Hz sau 4,11 MHz. 

24,3 

Cunoscând frecvenţa de oscilaţie a unui circuit şi valoarea capacităţii, 
se poate calcula valoarea inductanţei. 

Pe viitor, alte exemple de calcul pentru mărimi electrice, pe care c 
tinerii noştri cititori, suntem siguri, le vor utiliza. ° 


































o> 


Q 

t 

H 

M 

Z 

M 

<3 


X 


Tuburi electronice de emisie 



TRaNSMITTING TUBES - Tetrodes. Pentodcs 


Type und 
Application 


QBW5 3500 

Waier cooled 


y, (F) Opcratiny comditions 

/,M) 


/ K 
(MM:) (*K) (>') 


Limilinţf 

t 4 H.. val urs 

[mA) [W) V 4 W 4 

W) i w ) 


F-or furthci dala *ee QBL5/3500 


QC OS 35 
R.F. beam powcr 
Iclrodc for 
mobile cquipmem 

gto3 io 
R.F. iclrodc 


gt05 40 


iclrodc 


1 6 

C iclegr 

60 

0.60 

IK0 

150 

65 

0 65 

25 

3.2 

C iclcgr. 

175 

0.40 

19(1 

150 

35 

0.65 

25 


C ag, mod. 

60 

0.4K 

135 

94 

34 

048 

14 









» &. —. 

6 

C iclcgr 

30 

0.3 

250 

50 

10 

0.3 

12 

0.75 

C tclcgr. 

50 

0.3 

250 

50 

8 

0.3 

12 

6.3 

C iclcgr 

60 

0.60 

150 

112 

52 

0 60 

200 

1.25 

C lelcgr 

175 

0.32 

180 

140 

25 

0.32 

200 


C ag 2 mod 

60 

04K 

135 

94 

34 

0.48 

13.3 


AH mod 

_• 

0.60 

1X0 

200') 

82‘) 

0 60 

20.0 


H (im ronncclun *s 
Mu\ dimensum* 
diurn Ivnyth 


70 5 


160 


f2,m*.3 gl 

^oeow.®* 



,î ^OE05K.0^« J 

x octal /i. 


r>Vf 

\ 

k.gî.m 1 m 


Tuburi electronice de emisie 













































RALIUL IDEILOR 


LABORATOR CHIMIC 



Instalaţie pentru distilarea apel 
In flux i 


continuu 







^<2ypre a obţine o cantitate mai 
mare de apă distilată fără a fi nevoie 
să umpleţi mereu recipientul de fier¬ 
bere, realizaţi instalaţia de mai sus, 
care are funcţionare continuă pe 
orice interval de timp. 

Urmăriţi desenul şi montaţi piese¬ 
le, de jos în sus, în apropierea unei 
surse de apă cu chiuvetă de scurgere 


la canal, după cum urmează. 

Aşezaţi cele două stative metalice 
cu piesele aferente: inelul de fontă cu 
sită cu azbest, clemele şi mufele 
respective, după care instalaţi piesele 
din sticlă. Balonul (A), cu fund rotund 
sau plat, din sticlă termorezistentă, 
are o capacitate de cel puţin 1 000 ml; 
este astupat cu un dop de plută cu 
două perforaţii. Vasul (F) este un bor¬ 


can sau o damigeană având capaci¬ 
tatea de aproximativ 3 000 ml, cu fun¬ 
dul tăiat. Tubul larg (H) serveşte la 
culegerea bulelor de aer degajate din 
apa încălzită. Sifonul (B, C, D) îl veţi 
umple cu apă aproape până sus; el 
serveşte la menţinerea aceluiaşi nivel 
al apei în balonul (A) şi în vasul (F). 
Prin tubul (E) se scurge surplusul de 
apă din vasul JF). Prin refrigerentul 
(6), apa distilata se culege în flaconul 
(I). Legăturile dintre piesele de sticlă 
le faceţi cu ajutorul unor dopuri de 
cauciuc şi tuburi de cauciuc sau 
material plastic. 

Pentru ca instalaţia să 
funcţioneze normal, este suficient să 
reglaţi un debit constant al apei care 
vine de la robinet. 

Toate piesele de sticlă necesare 
instalaţiei pot fi procurate de la maga¬ 
zinele care vând produse de tehnică 
medicală. 


Coloană pentru distilări fracţionate 


istilarea înseamnă trecerea în 
stare de vapori a unui lichid prin 
încălzirea lui la fierbere şi conden¬ 
sarea vaporilor obţinuţi. Distilarea are 
drept scop purificarea unei substanţe, 
separarea componentelor unui 
amestec lichid, îndepărtarea unui sol¬ 
vent etc. Distilarea simplă se 
foloseşte numai în cazul în care se 
separă un lichid sau un amestec de 
lichide de un reziduu nevolatil sau 
când diferenţa de volatilitate dintre 
două componente este foarte mare. 
însă, pentru a separa un amestec de 
substanţe lichide cu puncte de fier¬ 
bere diferite, dar apropiate, trebuie 
folosită metoda distilării fracţionate. 

De pildă, cum trebuie procedat în 
cazul în care se doreşte separarea 
componentelor unui amestec de eter 
etilic, acetonă şi alcool etilic? 

Se ştie că eterul etilic fierbe la 
temperatura de 35° C, acetona la 56° 
C, iar alcoolul etilic la 78° C. Dacă am 
distila simplu, vaporii substanţelor cu 
punct de fierbere scăzut ar antrena şi 
restul componentelor, astfel încât dis¬ 
tilarea n-ar reuşi. Pentru a realiza 
separarea trebuie introdusă, între 
gura balonului cu amestecul de disti¬ 
lat şi refrigerent, o coloană de 
fracţionare. Rolul ei constă în faptul 
că, pe înălţimea ei, vaporii lichidelor 
cu punct de fierbere mai ridicat 
(antrenaţi de substanţa cu cel mai 

TEHNIUM august 2000 


scăzut punct de fierbere) se răcesc, 
deci se condensează, şi recad în 
balon, lăsând să se distileze separat 
fiecare în parte. 

Cum poate fi improvizată o astfel 
de coloană de fracţionare? 

Luaţi un tub de sticlă cu diametrul 
de 30-40 mm, lung de 1 100 mm, şi 
astupaţi-i unul din capete cu un dop 
de plută sau de cauciuc (în funcţie de 
proprietăţile lichidelor de distilat) per¬ 
forat, prin care treceţi un tub de sticlă 
subţire şi scurt. Acesta trebuie să 
pătrundă în coloană vreo 10-15 mm 
şi cam tot atât în balonul cu lichidul de 
distilat. Prin capătul celălalt, umpleţi 
coloana cu bucăţele de tuburi de sti¬ 
clă de diferite grosimi, lungi de 5-10 
mm. Umplutura se poate termina 
printr-un strat de vată de sticlă gros 
de 10-20 mm, care nu este însă 
neapărat necesar. Capătul superior îl 
astupaţi cu un dop prevăzut cu două 
orificii: printr-unul introduceţi rezer¬ 
vorul unui termometru cu mercur, iar 
prin celălalt un tub de sticlă îndoit de 
90°, care va conduce vaporii în 
refrigerent. Montarea aparaturii o veţi 
face aşa cum vedeţi în figură. 

Cu o astfel de coloană puteţi face 
o interesantă experienţă, distilând 
ţiţei brut (care este un amestec de 
hidrocarburi solide, lichide şi 
gazoase) şi obţinând, pe rând, ben¬ 
zine uşoare, benzine grele, petrol 
lampant şi motorină. 



în cazul lichidelor inflamabile 
ce urmează a fi distilate, veţi lua 
precauţii speciale, pentru a nu se 
produce incendii datorită unei 
eventuale spargeri a vasului de 
sticlă în care fierb. încălzirea o 
veţi face pe un reşou electric 
capsulat, folosind (între vas şi 
reşou) o baie de nisip. 
























AUTOMATIZĂRI 


Dispozitiv pentru 


REGLAREA AUTOMATĂ a unei instalaţii de 
ÎNCĂLZIRE CU ENERGIE SOLARĂ 


In condiţiile existenţei pe planeta noastră 
a unor surse energetice convenţionale limitate, 
construirea unei instalaţii simple 
care să încălzească apa necesară gospodăriei 
cu ajutorul căldurii solare constituie o preocupare 
de prim ordin prin avantajele economice 
imediate pe care le oferă. O schemă de construcţie 
este prezentată în desenul simplificat din figura 1. 



MZItVOK 

A Pk 


__TI 


anoul solar se compune 
dintr-o ţeavă îndoită în formă de U 
şi fixată cu puncte de sudură pe 
un suport metalic de 3-4 m 2 . 
Ţeava este racordată la un rezer¬ 
vor de câteva sute de litri (de 
exemplu, un butoi metalic): unul 
din capete duce la baza rezer¬ 
vorului, iar celălalt închide circui¬ 
tul apei prin intermediul unei 
pompe electrice. Atunci când tem¬ 
peratura panoului solar este mai 
mare decât temperatura apei din 
rezervor, pompa este pusă în 
funcţiune, aducând apa caldă în 
rezervor şi împingând apa de la 
fundul rezervorului spre panou. 

Când diferenţa de temperatură 
T1-T2 dintre panoul solar şi rezer¬ 
vor scade sub o anumită valoare 
(de exemplu, +10° C), pompa tre¬ 
buie oprita. Comanda electrică de 
pornire sau oprire a pompei este 
dată de un monta) regulator a 
cărui schemă electrică se prezin¬ 



tă în figura 2. Montajul se com¬ 
pune dintr-un termostat diferenţial 
realizat cu circuitul integrat PA741 
(fig. 2a) şi un element de 
comandă pentru pompa de apă 
(fig. 2b). Sesizarea diferenţei de 
temperatură se face cu o punte 
formată din rezistoarele R1, R2 şi 
diodele Dl, D2. Dl este montată 
pe panoul solar, iar D2 la baza 
rezervorului de apă. Dezechilibrul 
punţii se realizează pe baza coe¬ 
ficientului de temperatură negativ 
al diodelor cu siliciu (-2 mV/°C). 
Tensiunea de dezechilibru a punţii 
se aplică amplificatorului ope¬ 
raţional PA741 conectat în confi¬ 
guraţie de comparator cu reacţie 
pozitivă. 

Rezistoarele R4 şi R5 
acţionând ca un divizor, tensiunea 
la intrarea neinversoare a amplifi¬ 
catorului operaţional este adusă 
la un nivel inferior faţă de tensi¬ 
unea de la intrarea inversoare. 
Atunci când dioda Dl este încăl¬ 
zită prin contact, căderea sa de 
tensiune directă scade, ca şi cea 
a tensiunii existente la intrarea 
inversoare a amplificatorului ope¬ 
raţional. Când această tensiune 
ajunge la o valoare inferioară faţă 
de cea de la intrarea neinver¬ 
soare, ieşirea amplificatorului 
operaţional trece în starea de sus. 
Reacţia pozitivă care are loc prin 
intermediul lui R5 şi R4 aduce 

(Continuare în pag. 26) 























































CONSTRUCŢII 






ISTMUL DE CONSTRUCŢII 
SCANDINAV 


loan VOICU 

Mai mulţi cititori ne-au adresat între¬ 
bări legate de tehnologia de construcţie 
scandinavă, de care se vorbeşte tot mai mult 
în ultimul timp şi în România. 

Spaţiul nu ne permite să extindem prezentarea acestui 
modern sistem de construcţie, în care relaţia 
om-natură se regăseşte din plin, dar vom puncta 
aspectele esenţiale ale tehnologiei. 



< 3^istemul scandinav de con¬ 
strucţii se bazează pe o experienţă 
acumulată atât în proiectarea arhi¬ 
tecturală cât şi în tehnicile de con¬ 
strucţie aduse la nivelul standarde¬ 
lor occidentale. Tehnologia se pli¬ 
ază perfect pe necesităţile umane, 
permiţând realizarea de locuinţe 
familiale, case de vacanţă, cabane 
în zone montane, moteluri, restau¬ 
rante, construcţii social-culturale 
etc. şi întrunind patru direcţii 
esenţiale: viteză de execuţie, cos¬ 
turi reduse, calitate superioară, 
rezistenţă la cutremure. 

Prin folosirea cofrajelor casetate 
se asigură atât creşterea calităţii 
execuţiei cât şi o viteză de con¬ 
strucţie mărită datorită eliminării 
operaţiunilor de cofrare şi 
decofrare. Mai mult, nu există 
pierderi de material, consumurile 
acestuia fiind sensibil reduse. 
Calitatea execuţiei este asigurată 
de know-how-ul folosit, astfel că 
izolaţia (termoizolaţia şi hidroizo- 
laţia, operaţiuni cărora li se acordă 
o atenţie deosebită pe tot parcursul 
planului constructiv) este foarte 
bună. 

Structura „Casei NORSING" 
(după numele firmei norvegiene 
care a lansat-o) este din lemn - ele¬ 
ment nou nu doar pentru piaţa imo- 

TEHNIUM august 2000 


biliară românească, ci şi pentru cea 
europeană tradiţională. Şi sistemul 
de învelire este nou. Ca material se 
foloseşte ISOLA, un produs recent 
conceput şi care este garantat pen¬ 
tru 30 de ani. Faţă de tablă ori ţiglă, 
noul material este mult mai uşor şi 
are o rezistenţă mecanică sporită. 

Echipamente opţionale 

pentru Casa NORSING 

• POMPĂ DE CĂLDURĂ - SIS¬ 
TEM CENTRAL DE VENTILAŢIE 

Sistemul central de ventilaţie 
are la bază un sistem de climatizare 
mult mai avantajos decât un sistem 
de aer condiţionat, atât din punctul 
de vedere al sănătăţii cât şi din 
punct de vedere economic. 

• CAMERĂ FRIGORIFICĂ 

Avantajul unei astfel de 
camere este pe deplin demonstrat. 
Această cămară poate avea tem¬ 
peratura pe care locatarul o doreşte 
indiferent de temperatura exte¬ 
rioară. Se asigură astfel o protecţie 
corespunzătoare pentru tot ceea ce 
există în interiorul ei, eliminându-se 
neplăcerile pe care le aduce un 
beci clasic sau o cămară obişnuită. 

• SISTEME DE ÎNCĂLZIRE 
PRIN PARDOSEALĂ 

Este vorba de un sistem eco¬ 
nomic şi necesar, nicidecum unul 
de lux. Mulţi dintre noi am simţit dis¬ 
confortul creat de pardoselile reci 
atunci când, după o baie sau un 
duş relaxant, trebuie să „revenim la 
realitate”. Prin sistemul propus, 
încăperile acoperite cu pardoseli 
reci (băi, bucătării, holuri) vor fi 
întotdeauna pregătite pentru o tem¬ 
peratură adecvată, controlată şi 
reglată printr-un termostat. 


• SISTEMUL CENTRAL 
„VACUUM CLEANER” 

Acest sistem de curăţare este 
unul centralizat, funcţionabil în 
orice parte a casei. Este vorba de 
un simplu furtun care se 
conectează la o priză specială şi 
curăţenia poate începe. Cu un efort 
minim, se respectă cele mai exi¬ 
gente norme ecologice. Astfel, eli¬ 
minarea prafului aspirat se face în 
exteriorul încăperii, fie într-un sac 
special care se găseşte în camera 
tehnică (urmând a fi dizolvat în apă 
şi evacuat), fie evacuarea se face 
direct în canalizare. 

• OBIECTE SANITARE „SA- 
VING ENERGY" 

Fără a face rabat la calitate, 
sistemul are ca scop principal 
economia, care de fapt se rea¬ 
lizează nu doar la construcţia casei, 
ci şi la costurile de întreţinere. 
Aceste obiecte sanitare consumă 
mai puţină energie electrică şi apă, 
dar fără afectarea calităţii serviciilor 
oferite (curăţarea corespunzătoare 
a spaţiilor speciale şi temperatura 
dorită a apei; pe aceste instalaţii 
există un termostat, pentru a putea 
seta temperatura dorită). Acest 
lucru reprezintă un real avantaj, mai 



ales în situaţia când racordarea 
canalizării casei se face într-un 
bazin vidanjabil sau o fosă septică. 

• FOSĂ SEPTICĂ sau BAZIN 
VIDANJABIL 

Atunci când construcţia se 
realizează într-o zonă fără 
canalizare, NORSING rezolvă 
problema oferind două posibilităţi la 
fel de eficiente şi ecologice în 
acelaşi timp: • Bazin de vidanjare, 
atunci când există o asemenea 
posibilitate sau • Fosă septică. 


Cititorii care doresc detalii 
despre sistemul de construcţie 
scandinav se vor adresa 
redacţiei, menţionând pe plic 
„Pentru TEHNIUM-SERVICE" 
(detalii în pagina 33). 


25 










ENERGETICA 



LOCUINŢA 

ca sistem energetic (II) 

Ing. Gheorghe MANEA 

Grupul Român de Lucru pentru Energie - Bucureşti 

(Urmare din numărul trecut) 


Pompe de căldură 
^ ţ Alături de sursa de 
rf / energie, un element- 
cheie în sistemul energetic 
'al casei viitorului îl constitu- 
'ie.pompele de căldură. 

In figura 1 apare un singur 
'tip de pompă termică: aer-apă, 
în realitate fiind folosite urm㬠
toarele subsisteme: 

- aer-aer; 

- aer-apă: 

- apă-apă; 

- sol-apă. 

Fiecare sistem are avantaje şi 
dezavantaje. Astfel există: 

• pompe termice cu 
funcţionare cu aer proaspăt ce se 
încălzeşte pe seama aerului 
rezidual cald vehiculat prin sis¬ 
temul de ventilatoare. Procedeul 
nu este eficace în zilele căl¬ 
duroase, dar cu ajutorul lui se 
poate recupera 30% din căldura 
conţinută în aerul rezidual; 


• pompe termice, care 
funcţionează cu aerul rezidual din 
clădire şi preîncălzesc cirpuitul de 
apă caldă din locuinţă. In zilele 
friguroase, se apelează la surse 
suplimentare de încălzire, pre¬ 
cum: radiatoare cu sursă centra¬ 
lizată de aport de căldură, radia¬ 
toare încălzite individual, convec- 
toare în fiecare cameră, pardoseli 
încălzite. Cu condiţia unei bune 
izolări termice a circuitelor, se 
obţine o economie de energie de 
30%. Schema de funcţionare a 
pompei termice aer rezidual - apă 
caldă este redată în figura 3; 

• pompe termice care 
funcţionează cu aer din exterior 
pentru a condiţiona aerul din inte¬ 
riorul locuinţei: un evaporator de 
căldură şi condensator de vapori 
de apă din circuit fac subsistemul 
mai dificil de folosit, dar prin el se 
poate obţine o economie anuală 
de 40-45% din energie. Figura 4 


ilustrează sistemul, care pre¬ 
supune o foarte bună izolare ter¬ 
mică a traseelor şi componen¬ 
telor: 

• pompe termice tip apă-apă, 
ceea ce înseamnă că pompele îşi 
preiau căldura dintr-o sursă de 
apă (în general, apă freatică) pe 
care o transferă circuitului, de apă 
caldă al locuinţei (fig. 5). In ciuda 
costului ridicat, instalaţia este 
preferată din cauza robusteţei, lip¬ 
sei de zgomot şi dimensiunilor 
reduse. Pot fi obţinute economii de 
energie de cca 50%. Folosirea 
apelor de suprafaţă presupune 
necesitatea unei faze de filtrare şi 
imposibilitatea funcţionării pompei 
în zilele călduroase. Pentru o casă 
individuală se cer între 1 şi 4 m 3 /h 
de apă; 

• pompe termice de tip sol- 
apă, care au fost testate şi s-au 
dovedit eficiente energetic. 

(Continuare în numărul viitor) 


REGLAREA AUTOMATĂ 


■■■ 


(Urmare din pag. 24) 

intrarea neinversoare la un nivel 
şi mai ridicat şi, chiar dacă tem¬ 
peratura lui Dl scade la valoarea 
temperaturii lui D2, ieşirea 
rămâne în starea de sus. Un con¬ 
tact pe D2 readuce comparatorul 
în starea iniţială, deoarece scade 
tensiunea de la intrarea neinver¬ 
soare faţă de cea de la intrarea 
inversoare, iar ieşirea amplifica¬ 
torului operaţional trece în starea 
de jos. Semnalul de ieşire al com¬ 
paratorului comandă etajul 
Darlington (BC171, BD135), care 
atrage releul R1 şi semnalizează 
(prin aprinderea diodei electrolu- 
miniscente LED) intrarea în 
funcţiune a pompei electrice (fig. 
2b). înainte de punerea în funcţi¬ 
une, circuitul va trebui să fie 
echilibrat pentru a compensa 
diferenţele dintre căderile de ten¬ 
siune directe pe diode şi tensi¬ 
unea de offşet a amplificatorului 
operaţional. In acest scop, între¬ 
rupătorul K1 este închis, ceea ce 
neutralizează bucla de reacţie 
pozitivă, şi PI este ajustat până 
când tensiunea de ieşire a ampli¬ 


ficatorului operaţional va fi egală 
cu aproximativ jumătate din va¬ 
loarea tensiunii de alimentare 
(+4,5 V). 

In continuare, cu întrerup㬠
torul K1 deschis, se reglează PI 
astfel încât circuitul de reglare 
automată să fie pus în funcţiune 
când temperatura panoului solar 
este mai mare cu 25-30° C faţă 
de cea a apei din rezervor. 


Circuitul descris mai sus poate 
avea rol de comutator acţionat 
prin efect termic - la simpla atin¬ 
gere cu degetul. Pentru a pune în 
evidenţă starea comutatorului 
(închis-deschis) se foloseşte unul 
din cele două. montaje prezentate 
în figura 3. în locul celor două 
LED-uri din colectoarele tranzis- 
toarelor se pot utiliza şi becuri 
electrice tip lanternă. 

Aplicaţiile comutatorului pot fi 
numeroase, ele depinzând numai 
de ingeniozitatea constructorului 
amator. 























ENERGETICĂ 




TEHNIUM august 2000 


27 








































































































un imbold pentru abordarea unor montaje mai complexe. 



Un receptor de mare simplitate, 
recomandat celor mai puţin expe¬ 
rimentaţi, este prezentat în figura 
1. Receptorul funcţionează astfel: 
bobina L şi condensatorul variabil 
Cv formează circuitul oscilant cu 
ajutorul căruia se selectează pos¬ 
turile de radiodifuziune. Semnalul 
de radiofrecvenţă este apoi detec¬ 
tat de dioda EFD108 sau 1 N4148 
şi, prin condensatorul cu valoarea 
de 10 pF, componenta de 
audiofrecvenţă este aplicată pe 
baza tranzistorului TI. Acest 
tranzistor amplifică semnalul şi, 
prin cuplajul direct dintre colectorul 
tranzistorului TI şi baza tranzis¬ 
torului T2, semnalul ajunge să fie 
iară.şi amplificat. 

întrucât în colectorul tranzis¬ 
torului T2 sunt montate o pereche 
de căşti, în ele se poate asculta 
programul postului de radio 
recepţionat. 

Tranzistoarele TI şi T2 pot fi de 
orice tip, de exemplu BC177. 

Constructorul va trebui să con¬ 
fecţioneze bobina L. Aceasta se 
realizează pe un baston de ferită, 
baston ce se utilizează la antenele 
aparatelor de radio portabile, lung 
de 10 +12 cm şi cu diametrul de 
8+10 mm. Aproape de unul din 
capete se vor bobina 70 de spire 
din sârmă CuEm 0 0,1-0,25 mm. 

Condensatorul variabil Cv, cu 
ajutorul căruia se selectează pos¬ 
turile, trebuie să aibă capacitatea, 
maximă de 500 pF. Acest radiore¬ 
ceptor necesită o baterie de 9 V 
pentru alimentare, dar el poate 
funcţiona şi cu 3 V. 


Radioreceptor 
cu audiţie 
in difuzor 

Radioreceptorul prezentat în 
figura 2 este tot cu simplă detecţie 
şi amplificare directă, dar destinat 
audiţiei în difuzor. 

Semnalul captat de antenă se 
aplică prin condensatorul de 1 nF 
la înfăşurarea L2 şi este indus în 
circuitul oscilant LICv. Prin propri¬ 
etăţile sale, circuitul acordat 
selectează postul dorit. Semnalul 
este detectat de dioda 1N4148, 
apoi componenta de 
audiofrecvenţă este aplicată 
tranzistorului T1, care realizează o 
amplificare în tensiune. 
Tranzistorul T2 preia semnalul, îl 
amplifică şi, prin intermediul trans¬ 
formatorului Tr, îl aplică difuzorului. 
Tranzistoarele TI şi T2 sunt de tip 
BC177, BC250, BC253, dar pot fi 
montate şi tranzistoare din seria 
EFT. 

Bobinele circuitului de intrare 
se confecţionează pe un suport 
din material plastic, carton sau 
bachelită, suport ce se poate reali¬ 


za chiar de către constructor. 
Suportul trebuie să aibă un 
diametru de 6 mm, iar în interior să 
fie prevăzut cu un miez de ferită. 
Când se urmăreşte recepţionarea 
posturilor pe unde medii, pentru 
înfăşurarea LI se vor bobina 75- 
80 ae spire cu sârmă CuEm sau 
izolată cu mătase, 0 0,15-0,2 

mm. 

Bobinajul se face spiră peste 
spiră, ca aţa pe un mosor. La acest 
bobinaj se scoate o priză la spira 
10 sau 15 de la punctul de masă, 
priză la care se cuplează dioda, 
înfăşurarea L2 se confecţionează 
din aceeaşi sârmă ca şi LI şi are 
7+10 spire. Bobina L2 se face al㬠
turi de LI. Pentru recepţionarea 
undelor lungi, numărul de spire se 
dublează pentru amândouă 
bobinele. 

Transformatorul de ieşire este 
de tipul celor utilizate la aparatele 
de radio industriale echipate cu 
tranzistoare, indiferent de la care 
aparat provine. Trebuie totuşi ţinut 
cont că, dacă primarul are 
înfăşurare dublă, deci era destinat 
unui etaj în contratimp, atunci se 
va folosi numai jumătate din pri¬ 
mar. 

După ce montajul a fost rea¬ 
lizat, se cuplează antena (con¬ 
fecţionată dintr-o bucată de sârmă 
cu lungimea de 5+10 mî, se 
roteşte condensatorul variabil şi se 
încearcă recepţionarea unei staţii 
de radioemisie. Dacă, prin rotirea 
completă, nu se recepţionează nici 
un post, atunci se introduce câte 
puţin miezul de ferită în bobină şi 
se roteşte din nou condensatorul 
variabil până se recepţionează mai 
multe posturi de radio. 

Difuzorul folosit este de dimen¬ 
siuni mici, cu impedanta de 8+16 
Q. 

Alimentarea cu energie elec¬ 
trică a aparatului se poate face de 
la o sursă de 9 V sau chiar de la o 
baterie. 



TEHNIUM august 2000 




































INIŢIERE ÎN ELECTRONICĂ 



Răspunzând sutelor de'solicitări primite de la cititorii noştri, continuăm să prezentăm 

construcţii electronice cu largă aplicabilitate, dar cu grad scăzut 
şi mediu de complexitate, care să permită atât electroniştilor începători 

cât şi celor avansaţi să realizeze montaje utile. 
Ne îndeplinim totodată o datorie selectând spre publicare o serie de scheme electronice 
cu mare aplicabilitate practică rămase de la regretatul radioamator şi pasionat construc¬ 
tor ing. Sergiu Florică (Y03SF). 
Această suită de scheme a fost pusă la dispoziţia redacţiei de prietenul apreciatului 

dispărut, cunoscutul publicist ing. Ilie Mihăescu. 
(Redactor şef al revistei TEHNIUM până în anul 1997). 



Sursă de tensiune stabilizată 24 V/1 A. Transformatorul are secţiunea 
de 8 cm 2 ; înfăşurarea secundară are 135 de spire cu sârmă Cu Em 0 1 
mm; înfăşurarea primară are 1 300 de spire cu sârmă Cu Em 0 0,3 mm. 



Sursă de tensiune stabilizată reglabilă între 0 şi 24 V; transformator cu 
secţiunea de 7,5 cm 2 ; înfăşurarea primară conţine 1 210 spire cu sârmă 
Cu Em 0 0,3 mm; înfăşurarea secundară are 145 de spire cu sârmă Cu 
Em 0 0,8 mm. 

TEHNIUM august 2000 


Alimentarea 
cu energie 
a aparatelor 
electronice (III) 

(Urmare din numărul trecut) 

Pentru instalaţii de automatizare 
se pot folosi scheme de redresare cu 
una sau două diode. Alegerea diodelor 
se face în funcţie de curentul redresat 
şi tensiune. 

Redresarea ambelor alternanţe se 
realizează cu o punte formată din 
patru diode montate direct în circuit 
sau înglobate în aceeaşi carcasă. Se 
recomandă ca diodele sau punţile 
redresoare pentru curenţi mai mari de 
1 A să fie montate pe radiatoare ter¬ 
mice confecţionate din tablă de alu¬ 
miniu. 

Elementul regulator îl constituie un 
tranzistor căruia i se modifică tensi¬ 
unea de polarizare pe bază şi deci 
starea de conducţie. Tranzistorul de 
putere poate fi montat între sursă şi 
consumator în serie sau în paralel, £I 
jucând rolul unei rezistenţe variabile. In 
cazul montajului serie, tranzistorul lasă 
să treacă numai curentul prestabilit 
pentru consumator, iar în montajul 
paralel tranzistorul lasă să treacă spre 
masă surplusul de curent faţă de va¬ 
loarea prestabilită. 

Menţinerea constantă a tensiunii 
de ieşire într-un anumit interval se rea¬ 
lizează cu un amplificator de eroare. 
La creşterea curentului solicitat, tensi¬ 
unea are tendinţa să scadă, din care 
cauză amplificatorul de eroare modi¬ 
fică într-un anumit raport polarizarea 
bazei tranzistorului de putere, în sen¬ 
sul de a-l deschide mai mult. 

Creşterea peste anumite limite a 
curentului solicitat de consumator ar 
putea conduce la distrugerea unor 
montaje. Pentru a preveni acest 
fenomen, se utilizează un dispozitiv 
eleQtronic de protecţie la supracurent. 

In cazul utilizării unor pile electrice 
în locul transformatorului şi al ele¬ 
mentelor redresoare, se pune proble¬ 
ma reglării tensiunii la valoarea dorită, 
dar diferită a aceea a bateriilor elec¬ 
trice. 






















































AUTO - SERVICE 


ATENŢIE LA ROŢI! (III) 

Tipul, diagnosticarea anvelopelor şi permutarea roţilor 


Prof. dr. ing. Mihai STRATULAT 


în legătură cu modelul 
anvelopelor ce urmează a. fi 
folosite, precum şi în ceea ce 
priveşte dimensiunile acestora în 
raport cu janta, este necesar să 
se observe că ideal ar fi ca roţile 
unui vehicul să fie echipate toate 
cu acelaşi tip de anvelope, având 
acelaşi grad de uzură. Legislaţia 
în vigoare admite să se 
folosească anvelope diferite din 
punctul de vedere al profilului, dar 
nu şi dimensional, iar roţile 
aceleiaşi punţi trebuie să fie 
echipate cu acelaşi tip de 
anvelopă. Dar şi în acest caz 
observaţia privind uniformitatea 
gradului de uzură rămâne vala¬ 
bilă. 

Când la dispoziţie stau două 
perechi de anvelope de modele 
constructive diferite, una radiată şi 
alta diagonală, atunci este reco¬ 
mandabil ca cele radiale să fie 
plasate la roţile de direcţie. Este 



adevărat că în acest caz automo¬ 
bilul devine subvirator într-o oare¬ 
care măsură sau, mai exact, se 
înscrie mai greu în viraj, cerând 
de la şofer un efort mai mare la 
volan. Dar dacă se procedează 


invers, adică dacă pneurile radi¬ 
ale se montează la puntea din 
spate, maşina devine supravira- 
toare; din cauză că, sub acţiunea 
aceleiaşi forţe centrifuge, 
anvelopele radiale se deformează 
radial mai mult, partea din spate a 


fără temei; la rulajul normal nu se 
resimte nici o diferenţă în compor¬ 
tamentul maşinii. Se înţelege că 
nu trebuie să se exagereze: o 
anvelopă de 175 nu va putea fi 
montată pe o jantă de 114, ci cel 
mult pe una de 127 mm. 




vehiculului se deplasează în exte¬ 
rior, orientându-se spre interiorul 
virajului. în acest caz automobilul 
se înscrie pe o traiectorie de viraj 
mai bruscă, ceea ce în cazuri cri¬ 
tice. poate deveni periculos. 

în legătură cu dimensiunile, 
rămâne valabilă recomandarea 
făcută în privinţa profilului şi tipu¬ 
lui. Uneori se pune întrebarea 
dacă pe o jantă îngustă se pot 
aplica anvelope mai largi sau 
invers (de exemplu, o anvelopă de 
155 sau 165 pe jante înguste de 
114 sau mai largi, de 127). Se 
poate spune că sunt permise 
orice combinaţii, dar în astfel de 
cazuri trebuie să se conteze pe o 
accelerare a uzării cu 5% a pro¬ 
filului anvelopei în raport cu soluţia 
standard. Teama de a nu înrăutăţi 
stabilitatea maşinii în varianta 
anvelopă lată - jantă îngustă este 


Aspectul pneului reprezintă un 
excelent mijloc de stabilire a 
greşelilor făcute în exploatarea 
maşinii care se răsfrâng asupra 
stării acestuia. Astfel, un pneu cu 
unul din flancuri uzat excesiv (fig. 
1,a) arată că s-a rulat multă 
vreme cu direcţia dereglată, 
având unghiul de cădere 
necorespunzător; uzura pe flancul 
exterior indică o valoare prea 
mare a unghiului de cădere, în 
timp ce uzarea flancului interior 
este semnul unui unghi de cădere 
prea mic sau chiar negativ. 

Dacă coama profilului are un 
grad de uzură avansată cu mult 
înainte de a se îndeplini norma de 
rulare a pneului, aceasta înseam¬ 
nă că unghiul de convergenă nu a 
fost stabilit corect; în această 
ultimă privinţă, un diagnostic mai 
precis poate fi pus examinând 




TEHNIUM august 2000 


























UNIVERS AUTO 


L 



în organizarea agenţiei BETA aparţinând Grupului 
COMPUTERLAND România, conferinţa de presă 
desfăşurată la Crowne Piaza la sfârşitul lunii iulie a.c. 
a marcat lansarea pe piaţa românească de către 
Porsche România a modelului SEAT Leon. 

Apreciat de beneficiari drept o maşină cu puter¬ 
nice caractere specific latine - dinamism şi sportivi¬ 
tate -, iar pe de altă parte şi cu cele mai conserva¬ 
toare caractere ale spiritului german - confort, sigu¬ 
ranţă şi funcţionalitate, bazate pe un înalt grad de 
tehnicitate, modelul SEAT Leon este echipat cu un 
motor de 1,8 I supraalimentat, cu cinci supape pe 
cilindru cu o putere de 180 CP, cu tracţiune integrală 
şi cutie de viteze în şase trepte. Este o maşină 
sportivă ce ajunge la 230 km/h şi accelerează de la 0 
la 100 km/h în numai 7,7 secunde. Pentru cei intere¬ 
saţi în tehnologia la cel mai înalt nivel, Leon, are şi o 
versiune cu tracţiune integrală, controlată printr-un 
sistem electronic inteligent „Halder” care 
funcţionează ca un diferenţial central. 

Şasiul de la SEAT Leon, prevăzut cu un sistem de 
suspensie Mc Pherson la puntea din faţă şi o punte 


CRONICA NOUTĂŢILOR 

SEAT LEON 
circulă în România 

loan VOICU 

semiindependentă pe spate, asigură un excelent 
echilibru între confort şi funcţionalitate. Versiunea 
Sport are bare stabilizatoare pentru faţă şi spate. 
Suspensia a fost coborâtă cu 15 mm şi adaptată la 
un nivel mai rigid, sportiv, care reacţionează într-o 
manieră mai fermă. 

Sunt disponibile şapte versiuni de motorizare, 
patru pe benzină şi trei pe motorină, cu puteri între 68 
CP şi 180 CP. Datorită tehnologiei avansate, aceste 
motoare respectă toate normele europene referitoare 
la poluare, ce vor intra în vigoare în acest an (Euro 3 
şi Euro 4). 

Lista opţionalelor include elemente ce sunt toto¬ 
dată estetice şi funcţionale, sporind nivelul de confort 
şi siguranţă: interior din piele, jante din aliaj, trapă 
electrică, sistem de navigaţie GPS încorporat în 
radio, aer condiţionat sau climatizare automată, 
memorarea poziţiei scaunului, sistem de preinstalare 
a telefonului „hands-free” şi senzor de ploaie. 

Noul SEAT Leon poate include ultimele generaţii 
de ABS, EDS, TCS (sistem de control al tracţiunii) şi 
ESP - sistem ce ajută la sporirea siguranţei active. 







Răspunzând numeroaselor solicitări primite 
de la cititori, în curând o nouă rubrică: 


POSTA AUTO 


La întrebările adresate de cititori vor răspunde spe- 
cialiştii-colaboratori ai revistei. 

Scrieţi-ne, aşadar, despre toate problemele cărora le doriţi rezolvare 
pentru autoturismul dumneavoastră. 


muchiile proeminenţelor căii de 
rulare a anvelopei, descoperind 
astfel, aşa cum se arată în figura 
3, dacă convergenţa a fost prea 
mare (a) sau prea mică (b). 

Aspectul poligonal al uzurii 
anvelopei sau cu pete de uzură, 
aşa cum se exemplifică în figura 
1 ,b, este produs de starea tehnică 
proastă a amortizorului respectiv. 

Uzura pe ambele flancuri ale 
căii de rulare este semn că s-a 
rulat multă, vreme cu pneul 
dezumflat. în această situaţie, 
creasta anvelopei este împinsă în 
sus, pneul necălcând pe sol decât 
cu marginile căii de rulare (fig. 

TEHNIUM august 2000 


2,a) în loc să calce pe întreaga 
lăţime (fig. 2,b), ca atunci când 
este umflat normal. Acum pot 
apărea şi rupturi interioare ale 
pânzelor anvelopei, după cum se 
exemplifică în figura 4,a. 

Distrugerea pneului poate fi şi 
efectul unei supraîncărcări a 
maşinii în ansamblu sau numai a 
uneia dintre roţi ca urmare a repar¬ 
tizării neuniforme a masei trans¬ 
portate. Această situaţie explică 
rupturile care se produc la fundul 
canalelor profilului (fig. 5) sau chiar 
la nivelul carcasei (fig. 4,b). 

La autovehiculele cu roţi jume- 
late, rulajul cu pneurile insuficient 


umflate are ca efect erodarea 
flancului prin frecarea dintre cele 
două roţi alăturate (fig. 4,c). 
Aceeaşi cauză - presiunea 
redusă - face ca uzura pneului să 
confere acestuia un aspect dinţat, 
după exemplul arătat în figura 4,d. 
în sfârşit, figura 4,e prezintă uzura 
excesivă provocată de o frânare 
extrem de violentă, iar figura 4,f 
arată o anvelopă tăiată la trecerea 
peste unele obstacole cu muchii 
ascuţite, cum ar fi cele oferite de 
macazurile unor căi ferate, de 
exemplu. 

(Continuare în numărul viitor) 









DIALOG 







Tătaru Remus - Huşi 

între normele de televiziune OIRT şi CCIR sunt diferenţe esenţiale, 
în primul rând este vorba de frecvenţa subpurtătoare de sunet, care la 
norma OIRT este de 6,5 MHz, iar la norma CCIR de 5,5 MHz. 

De aici a apărut şi denumirea de receptoare de televiziune bistan- 
dard, adică cu posibilitatea de a recepţiona în bune condiţii sunetul în 
ambele norme.Repartiţia în frecvenţă a canalelor de televiziune pentru 
benzile l-lll nu este identică pentru cele două norme. 

Repartiţia canalelor TV apare în tabelul de mai jos: 

OIRT 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 


CCIR 2 3- • • 5 6 7 8 89 9 10 11 12 


Din tabel reiese clar de ce cu un receptor fabricat în norma CCIR nu 
pot fi recepţionate canalele din banda II - OIRT (76-100 MHz). 


a Dogaru Adrian - Timişoara 
▼ Măsurarea puterii pe care o 
debitează emiţătorul se face 
pe o sarcină rezistivă, adică o 
rezistenţă la care componenta 
inductivă este practic nulă. După 
datele din prospectul tehnic, 
staţia CB pe care o folosiţi are o 
putere maximă de radiofrecvenţă 
de 4 W. Dacă se ataşează un 
amplificator de putere, raza de 
acţiune va creşte simţitor. 

Reglajele montajelor de putere 
în 27 MHz (banda CB) nu trebuie 
făcute având cuplată antena, 
fiindcă perturbaţi legăturile radio 
la foarte mare distanţă. în locul 
antenei, cuplaţi o sarcină artifi¬ 
cială, care să consume energia 
de radiofrecvenţă, şi nu s-o 
radieze. Vă recomandăm să 
cumpăraţi 12 rezistoare de 150 
Q/2 W şi veţi putea confecţiona o 
sarcină cu rezistenţa de 50 Q şi 
care suportă o putere de 24 W. 


a Pop Laurenţiu - Maramureş 
▼ Transceinerul Sommerkamp 
TS-145 poate lucra pe 12 
canale cu modulaţie de frecvenţe 
în banda de frecvenţe 144-148 
MHz. Alimentat cu 13,8 V (nu mai 
mult), debitează o putere de 
radiofrecvenţă de 10 W pe o 
sarcină de 50 O , dar poate fi 
reglat şi numai pentru puterea de 
1 W. 


Canalele sunt stabilite fix prin 
oscilatoare cu cuarţ. Când de¬ 
bitează puterea maximă, consumă 
din sursa de alimentare 2,5 A. 

Receptorul este cu dublă 
schimbare de frecvenţă, prima 
frecvenţă intermediară fiind 10,7 
MHz, iar a doua frecvenţă inter¬ 
mediară 455 kHz. Schema elec¬ 
trică de principiu a acestui 
transceiner apare în paginile 18- 
19, unde vă puteţi documenta mai 
detaliat. 

Alegerea frecvenţei cuarţurilor 
de lucru pentru fiecare canal sim¬ 
plu se face în felul următor: 

a) pentru emisie 

Fq = Lsmisie (MHz) 

8 

b) pentru recepţie 

Fq = F recepţie - 1Q,7 (MHz) 
y 


Se observă că pentru emisie 
se folosesc cristale de cuarţ cu 
fundamentala în banda de 18 
MHz, iar pentru recepţie în banda 
de 14 MHz. 


a Neguţ Dan - Focşani 
▼ Sulfatul de cupru sau piatra 
vânătă poate constitui un elec- 
trolit pentru realizarea unei pile 



în dialog cu cititorii, 
Ion PRICEPUTU 


electrice. Chiar a fost utilizat 
multă vreme pentru alimentarea 
aparatelor telegrafice de la căile 
ferate. 

Fixaţi la mijlocul unui borcan 
partea centrală a unei baterii 
uzate la care s-au eliminat res¬ 
turile de Zn.Acesta este un pol: 
celălalt pol se constituie dintr-o 
bucată de tablă de cupru fixată în 
jurul primului pol la o oarecare 
distantă (5-10 mm). 

Turnaţi apoi în borcan o soluţie 
formată din 250 g apă de ploaie şi 
o linguriţă de sulfat de cupru 
(dizolvat în apă). După circa cinci 
minute aveţi o pilă electrică cu 
tensiunea de 1,5 V. 


a Dragu Florin, jud. Prahova 
între doi pomi, la distanţa de 
10-15 m şi la înălţimea de 4-5 m, 
întindeţi o sârmă fixată la capete 
cu bucăţi de sfoară care se leagă 
de pomi. De la sârma întinsă, 
care constituie antena, se leagă o 
altă sârmă, care este trasă până 
în casă. La sârma de la antenă 
legaţi dioda, iar la diodă difuzorul. 
Aceste piese sunt cele rămase 
din fostul radioreceptor. 

Celălalt fir al difuzorului se 
conectează la o priză de pământ, 
care este de fapt o bucată de 
ţeavă (20-30 cm) bătută în 
pământ, peste care se toarnă o 
găleată de apă. Difuzorul se leagă 
la priza de pământ tot cu un fir 
electric. După conectarea 
antenei, în difuzor se poate 
recepţiona un program radiodi¬ 
fuzat. 


a Arsenescu Daniel - Craiova 
^ Trebuie să mulţumeşti celui 
ce ţi-a dăruit tranzistoare cu 
germaniu. Cu ele poţi construi 
diverse amplificatoare audio, mici 
automatizări şi chiar aparate de 
radio. Cu asemenea tranzistoare 
se poate obţine experienţa nece¬ 
sară pentru a deveni un bun con¬ 
structor. O să încercăm să mai 
publicăm montaje cu tranzistoare 
pnp, dar deocamdată, răsfoind 
revista, sigur vei găsi ceva pentru 
tine. Succes! 


TEHNIUM august 2000 
















DIALOG 


Pentru toţi cititorii 


TEHNIUM SERVICE 

Redacţia oferă cititorilor fideli detalii despre temele abordate, numai 
în cazul în care acest lucru s-a precizat la sfârşitul materialul respec¬ 
tiv. Pentru a beneficia de acest serviciu, trebuie să precizaţi ce anume 
detalii vă interesează. Condiţia este să anexaţi scrisorii dumneavoas¬ 
tră o xerocopie de pe chitanţa care să dovedească faptul că sunteţi 
abonaţi pe 6 (şase) luni la revista TEHNIUM. 

Pentru acest număr beneficiază de serviciul TEHNIUM-SERVICE 
temele de la paginile 11 şi 27. 


- POŞTA REDACŢIEI 

'♦'MARIAN STĂNESCU - Slatina, 


jud. Olt. Vă mulţumim pentru 
aprecierile la adresa revistei şi mai ales suntem bucuroşi să aflăm că 
noua structură, tematica diversificată şi grafica vă sunt pe plac. Am 
reţinut propunerea de a rezerva în fiecare număr o pagină pentru a 
prezenta pe înţelesul omului cu pregătire medie cum funcţionează 
diverse utilaje, aparate şi instalaţii. Cât priveşte construcţiile de mobili¬ 
er, nu am renunţat. Veţi avea în curând posibilitatea să găsiţi con¬ 
strucţia unei vitrine pentru păstrarea colecţiilor. 

"♦■ILIE CURCĂNEL - Baia Mare. Avem în plan pentru luna noiembrie 
noi modele de sănii. Construcţia la care vă referiţi a fost descrisă în nr. 
{V1999. Argintarea sticlei a fost prezentată; mai răsfoiţi colecţia. 
"♦•ADRIAN LEPĂDATU - Călăraşi. O ambarcaţiune de tipul celei soli¬ 
citate de Dvs. ar necesita cam 10 pagini din revistă, ceea ce deocam¬ 
dată nu ne putem permite. Ar însemna să reducem drastic tematica 
unui număr - lucru pentru care mulţi cititori ne-ar critica. Şi nici nu cre¬ 
dem că un asemenea model de şalupă ar avea mulţi amatori în a o 
construi. Dar, pentru că avem aceste planuri, vă promitem să vi le 
expediem prin poştă. 

V_y 

^CITITORII CĂTRE CITITORI -. 


Pentru a veni în sprijinul celor care solicită diverse scheme, adrese 
ori piese, continuăm rubrica noastră, care se bucură de un mare suc¬ 
ces în rândul cititorilor. 

Redacţia nu îşi asumă nici o răspundere privind aspectele materi¬ 
ale ale ofertelor. Recomandăm cititorilor să stabilească reciproc 
condiţiile în care se fac ofertele la solicitări. 

STREILEŢI DANIEL - Localitatea Lugoj, str. 20 Decembrie 1989, nr. 
32, cod poştal 1800, jud. Timiş - solicită schema electrică a combinei 
muzicale LASONIC LPC-81. Cititorul nostru doreşte să cumpere 
diverse reviste româneşti având ca tematică electronica, diferite ca¬ 
taloage, scheme şi să vândă diferite module de amplificare, jocuri de 
lumini etc. cu documentaţia aferentă. 

PASC RADU - Localitatea Simeria, str. 1 Decembrie, bloc A, sc. 3, 
ap. 24, jud. Hunedoara - solicită schema microreceptorului RIC-2, fa¬ 
bricat în anii ’80 de Electronica - Bucureşti. 


IN ATENŢIA COLABORATORILOR 


Revista este deschisă oricărui cititor, singurul criteriu pentru publi¬ 
care fiind calitatea articolului. 

Colaboratorii sunt rugaţi să ne trimită materialele numai dactilo¬ 
grafiate, însoţite de indicaţii bibliografice complete (autor, titlu, editură, 
an etc.) şi ilustraţii corespunzătoare (desen în tuş negru sau pe calcu¬ 
lator şi, dacă se poate, fotografii de ansamblu sau detalii). 

Pentru ca autorii să-şi primească drepturile băneşti integrale, 
colaborările vor fi însoţite de adresă, telefon şi o xerocopie de pe 
adresa din actul de identitate. 

Manuscrisele nepublicate nu se restituie. 

în conformitate cu art. 205-206 Cod Penal, întreaga răspundere 
juridică pentru afirmaţiile, soluţiile şi recomandările publicate revine 
integral autorilor respectivi. 

TEHNIUM august 2000 


TEHNIUM 

International 70 

Revistă pentru constructorii amatori 
Fondată în anul 1970 

Serie nouă, Nr. 334 
AUGUST 2000 


Editor 

Presa Naţională SA 
Piaţa Presei Libere Nr. 1 f Bucureşti 


Redactor şef 

Ing. loan VOICU 


Corespondenţi în străinătate 

C. Popescu - S.U.A. 

S. Lozneanu - Israel 
G. Rotman - Germania 
N. Turuţă & V. Rusu - Republica 
Moldova 

G. Bonihady - Ungaria 


Redacţia: Piaţa Presei Libere Nr. 1 
Casa Presei Corp C. etaj 1, 
camera 119, Telefon: 2240067, 
interior: 1444 

Telefon direct: 2221916; 2243822 
Fax: 2224832:2243631 


Corespondenţă 

Revista TEHNIUM 
Piaţa Presei Libere Nr. 1 
Căsuţa Poştală 68, Bucureşti - 33 

Difuzare 

Telefon: 224 00 67/1117 


Abonamente 
la orice oficiu poştal 
(Nr. 4120 din Catalogul Presei 
Române) 


Colaborări cu redacţiile din străinătate 

Amaterske Radio (Cehia), Elektor & Funk 
Amateur (Germania), Horizonty Technike 
(Polonia), Le Haut Parleur (Franţa), 
Modelist Constructor & Radio (Rusia), 
Radio-Televizia Electronlka (Bulgaria), 
Radiotechnika (Ungaria), Radio RMsta 
(Italia), Tehnike Novine (Iugoslavia) 


Grafica Eugeniu Kedves 


DTP Irina Geambaşu; Răzvan Beşleag ă 

Editorul şi redacţia îşi declină orice 
responsabilitate în privinţa opiniilor, reco¬ 
mandărilor şi soluţiilor formulate în revistă, 
aceasta revenind integral autorilor. 

Volumul XXX, Nr. 334, ISSN 1224-5925 

© Toate drepturile rezervate. 
Reproducerea integrală sau parţială 
este cu desăvârşire interzisă în 
absenţa aprobării scrise prealabile 
a editorului. 


Tiparul Romprint SA 

n 




































GRĂDINA DE LÂNGĂ CASĂ 




Improvizaţi o 
COSITOARE 


Vă prezentăm un model inedit 
de cositoare electromecanică 
mică, ce foloseşte ca piesă prin¬ 
cipală o... maşină de găurit elec¬ 
trică. Aceasta poate fi adaptată 
la cositoare numai la nevoie, fără 
a-i altera calităţile funcţionale 
normale. Maşina astfel realizată 
este de un real folos în lucrările 
de întreţinere a grădinii de lângă 
casă. 

în colţul din stânga-sus al fi¬ 
gurii se observă schema de 
montaj mecanic şi s.chema elec¬ 
trică ale cositoarei. în centru- 
stânga se află desenele pieselor 
detaşate, astfel: (1) = ghidonul de 
dirijare, care poate fi realizat ca 
în desenul-detaliu 1 (dreapta- 
sus); se poate folosi şi unul 
adaptat de la o trotinetă, o bici¬ 
cletă dezafectată etc.; (2) = 
maşina de găurit; (3) = piesă 
metalică de legătură; (4) = şasiul 
(căruciorul) maşinii de cosit, 
lucrat din scândură sau pal plus 
cele două stinghii-ax pentru 
fixarea roţilor; (5) = piesă meta¬ 
lică portcuţit; (6) = cuţitul din 
tablă de oţel; (7) = şaibă meta¬ 
lică; (8) = piesă limitatoare a acţi¬ 
unii cuţitului; (9) = roţi recuperate 
de la unele vehicule dezafectate 
(cărucior de copil, trotinetă etc.); 
(10) = piesă metalică de reglare 
a cursei ghidonului (1). Toate 
aceste piese (cu excepţia maşinii 
de găurit şi a roţilor) sunt reluate 
şi descrise amănunţit - cu forme 
şi cote - în desenele-detaliu 
numerotate corespunzător. Nu vă 
rămâne decât ca, la lucru, să vă 
orientaţi după indicaţiile acestora 
şi apoi să montaţi piesele cu 
şuruburi şi piuliţe metalice. 
Cositoarea astfel realizată 
funcţionează cu energie electrică 
luată direct de la priza de curent 
a casei. Va trebui, fireşte, să 
folosiţi un cablu prelungitor. 
Maşina dispune de propriul său 
întrerupător. 

TEHNIUM august 2000 













































































































































PRACTIC - UTIL 




& 


dăugarea unui sistem apărător de vânt la 
partea din faţă a unei biciclete (cu sau fără 
motor) ori a unei minimotorete prezintă două 
avantaje: a) îmbunătăţeşte profilul aerodinamic al 
cuplului om-maşină aflat în mers, uşurând efortul fizic 
al ciclistului sau micşorând consumul de benzină şi 
sporind viteza vehiculului; b) îl apără pe ciclist de 
curentul continuu de aer, care, îndeosebi în zilele 
răcoroase, poate fi supărător sau chiar dăunător pen¬ 


tru sănătate. 

După cum observaţi în figură, vă sunt necesare: 
piesa (1) (ce se montează în jurul farului), pe care o 
veţi lucra din tablă de aluminiu groasă de 0,3-0,5 
mm, tăiată cu foarfecele pentru tablă după un şablon 
de hârtie pe care-l veţi confecţiona în prealabil, aşa 
cum vedeţi în desenul detaliu (caroiat) din colţul 
stânga-sus; piesa (2), din sticlă plastică organică 


(plexiglas, care permite o bună vizibilitate) cu 
grosimea de 2,5-3,5 mm (o puteţi decupa cu fe¬ 
răstrăul de traforaj sau cu cel pentru metale după 
modelul desenului - detaliu din mijloc-sus); cinci 
şuruburi metalice cu piuliţe hexagonale, având 
diametrul de 4 mm. La acestea puteţi adăuga şi câte 
o pereche de şaibe metalice sau din material plastic, 
cu diametrul de 10-12 mm, de fiecare şurub, ce vor 
fi montate imediat sub capul (floarea) şurubului şi în 
spatele piesei (2), înaintea piuliţei. Formarea profilu¬ 
lui curbat al piesei (2) o puteţi realiza deasupra 
aburilor fierbinţi care ies dintr-o oală cu apă ce dă în 
clocot. Piesa (1) o veţi vopsi (cu vopsea specială 
pentru biciclete) în culoarea vehiculului sau într-una 
asortată. Montarea celor două piese ale parbrizului o 
veţi realiza aşa cum se vede cu claritate în desenul 
de jos şi în cel din dreapta. 



TEHNIUM august 2000 


“p n figura alăturată vedeţi 
cum se poate modifica o 
bicicletă obişnuită astfel 
încât să realizaţi un model nou, 
care - pe lângă un aspect 
deosebit - permite atingerea unei 
viteze mai mari cu acelaşi efort 
fizic. Acest vehicul poate fi con¬ 
struit şi folosindu-se piese recu¬ 
perate de la două, trei biciclete 
accidentate sau dezafectate. 

Remarcaţi faptul că este uşor 
să fie demontată în trei părţi 
datorită manşoanelor cu filet 
aflate sub şa, pe bara din faţă şi 
pe bara inferioară. Pe ţeava de 
sub ghidon poate fi montat un far, 
iar sub el o mică poliţă din tablă 
pe care se instalează un aparat 
de radio. 


















































Stabilizator de tensiune (p ag .5)