Tehnium/2000/000506i

] 



Rubrici noi: 

# REVISTA REVISTELOR 
-9 PAGINA ELEVULUI 
r POSTA TEHNICĂ 
sţ LUMEA 

v CALCULATOARELOR 
^ MICĂ ENCICLOPEDIE 
; "TEHNIUM" 

SERVICE 

AKAI VT 1001 




AUTO 

Atenţie la roţi! 


ATELIER 

MECANIC 

Unelte 

polifuncţionale 

Ferăstrău 

cu mai multe pânze 




















AMENAJĂRI 




Umeraşe 

cu 

stativ 



meraşe 

pe 


măsură 



Lkvin sârmă groasă de 6-8 mm (fier- 
beton). îndoita la rece potrivit formei 
din figură, puteţi construi umeraşe 
verticale, cu stativ, pentru a păstra efi¬ 
cient şi la îndemână hainele de uz 
curent: pantaloni (pe bara orizontală), 
sacouri. cămăşi, cravate, pulovere, 
rochii etc. 

îndoirea sârmei se face în jurul 
unei ţevi sau bare metalice circulare, 
după care se grunduieşte cu 
„Deruginof sau miniu de plumb. Apoi 
se vopseşte (două rânduri cu vopsea 
alchiaicâ. 

Umeraşele pot fi dotate şi cu câte 
o „bluză" din material textil, prevăzută 
cu două-trei buzunare, în care se 
păstrează batiste, ciorapi, cordoane... 


IJ^in sârmă groasă de 6 mm (fier- 
beton) pot fi lucrate seturi de umeraşe 
- simple, eficiente şi ieftine - prin sim¬ 
plă îndoire la rece (în jurul unei ţevi 
sau bare de lemn). 

Pe lângă costul redus, aceste 
umeraşe au şi avantajul de a putea fi 
lucrate pe măsură pentru copii şi 
adulţi. Pe latura orizontală, pot fi 
aşezaţi pantaloni. La umeraşele pen¬ 
tru rochii sau îmbrăcămintea copiilor 
se poate folosi şi sârmă groasă de 
numai 4 mm (eventual caSlu electric 
din aluminiu gata învelit în material 
plastic). 

După ce li s-a dat forma necesară, 
umeraşele vor fi vopsite cu două stra¬ 
turi de vopsea alchidicâ. 

Ele sunt de folos nu numai pentru 
păstrarea veşmintelor în dulap sau în 
cuier, ci şi la uscarea corectă, după 
spălare, a cămăşilor, bluzelor, rochi¬ 
ilor, pijamalelor etc. 



ai mult 
ioc 
in 

SliOTritTf 


vzvn spaţiu de depozitare oe: ; : s- 
şicul şifonier, poate f caracterizat 
punctul de veaere ai etic ere :' ~ de¬ 
ficientul de util z: 

adică prin raport- c ~'e .z-cn j; 
obiectelor deooztate .zjma 

disponibil. Dese.,* :e:â ceoczitâm 
haine cond r e se s:" ~ : a *ce% emnd 
condiţii suc ~e' s e : - a * accesul 
: etc ii.' 

solu: e s ~c-â ce -:. - re* -e a coefi- 
= 

şina te escooze ce o şină ori- 

z:-a â z«r ce pantaloni 

s ce :*= ce z: _ e :z st a zati încât să 
se rw&â îme p ăt runde. Pentru 

■ - telescopic. 

~r- \ _ ’.t mai-iunie 2000 


















Generaţie debusolată (I) 

•* loan VOICU 


Aflat în urmă cu vreo şase ani într-o frumoasă localitate din Ţara Domelor îl 
ascultam cu deosebit interes pe un om respectat de toţi sătenii datorită. între alte 
calităţi, şi cunoscutei sale înţelepciuni. Bătrânul, trecut de 85 de ani, .bunicul', 
cum ii spuneau concetăţenii, fie ei tineri sau vârstnici, era tare necăjit pentru fap¬ 
tul că nepotul lui, inginer chimist, fusese disponibilizat dintr-un mare combinat 
ieşean. Ţinând neapărat să-mi spună - cu multă mândrie, desigur - că nepotul 
câştigase in ann de şcoală mai multe trtturi de olimpic la fizică şi chimie, că se 
numărase printre cei mai de frunte participanţi la concursurile studenţeşti, 
„bunicul" mi-a fixat pentru totdeauna in memorie mâhnirea sa pentru soarta 
nepotului cu aceste cuvinte pe care nu am să le pot uita niciodată: „Vai de acea 
ţara care îşi batjocoreşte valorile!". 

Aproape zilnic. în ultimii ani, viaţa mi-a oferit exemple care să-mi readucă în 
memorie vorbele „bunicului”. Dar parcă niciodată amărăciunea nu mi-a fost mai 
evidentă şi revolta mai mare ca în urmă cu vreo două săptămâni, când două situ¬ 
aţii trăite in aceeaşi zi m-au făcut să retrăiesc orele petrecute în acea localitate 
din nordul ţării alături de omul care între timp - aveam să aflu -, a trecut în lumea 
veşniciei. 

Citesc, aşadar. în ziarele acelei zile că cele mai mari valori ale adolescenţei 
din şcolile româneşti, olimpica la faza pe ţară, au fost răsplătiţi pentru munca, 
pasiunea şi inteligenţa lor cu câte cincizeci de mii de lei pentru ocuparea locului 
mtâi Aşadar, cei mai valoroşi copii pe care fi are naţiunea au fost răsplătiţi cu 
echivalentul a douăzeci de pâini! Intrebându-mâ în acele momente daca undeva 
în lume mai există o pâine atât de amară pentru supravieţuirea celor dintâi valori, 
a căzut ca un trăsnet cel de-al doilea motiv al revoltei mele: scrisoarea adresată 
redacţiei de tânărul nostru cititor Crinu Ion Cîrstea din Tomşani, judeţul Vâlcea. 

Am recitit-o de mai multe ori, simţind din ce în ce mai mult strigatul disperat 
al unuia dintre cei ce alcătuiesc tânăra generaţie de azi viitorul României de 
mâine. Al acelei Românii incapabile să-i ofere ceva, cât de puţin, unui om care 
vrea să devină util, să aibă o meserie. Am să reproduc în întregime această 
scrisoare, urmând ca orice comentariu pe marginea ei să-l amân pentru numărul 
viitor. Până atunci, insă, vă invit, stimaţi cititon, să vă spuneţi părerea despre gân¬ 
durile pe care Crinu Ion Cîrstea le-a încredinţat redacţiei şi, prin noi, tuturor celor 
care nu putem rămâne indiferenţi. Aşteptăm, aşadar, opiniile dumneavoastră 


Stimată redacţie, 

Prietenii imi spun lonuţ, am nouăsprezece ani şi sunt elev in clasa a Xll-a 
F.F., profil real, a liceului C. Brâncoveanu din Hurezu. 

Revista dumneavoastră mi se pare destul de interesantă (cu toate că există 
loc şi de .mai bine'), acest lucru m-a determinat să mă abonez pe tot anul. 

Citesc revista dumneavoastră încă de pe când frecventam .Clubul copiilor" 
din Hurezu, dub unde m-am iniţiat in electronică şi am dobândit o parte din 
cunoştinţele mele in domeniu. Tot la dub am auzit pentru prima dată de 
.Tehnium’şi am cunoscut persoane (viitori prieteni) care aveau aceleaşi hobby * 
uri ca şi mine (electronica). Este pentru prima dată când vă scriu şi acest lucru 
pentru că mă frământă o problemă de .ceva" timp şi sper să o rezolv cu ajutorul 
dumneavoastră 

Aproximativ in urmă cu trei ani, pe când frecventam „Clubul copiilor, am fost 
ales, împreună cu câţiva prieteni, să participăm la faza judeţeană a concursului 
de electronică. De acolo am plecat cu o diplomă, un premiu, locul trei în dasa- 
ment şi frumoasa experienţă trăită. 


htiiv cos rfsj* Cin âri ori o 

ihibtrica Or fiu 

ti’m* sd'pb 
I s Cifrfatâ OfJLVjd « 1 A| 
wnbhiu ari im mi wm 
WCufo ijtârdii (i Huţ»i : 
Z&Mti ■ /jr-au’ifxii 

<k:u t&mvtiv.iMÂdJ.uj, 
W n djtxfiuo; d hâub 


d/jăcuM (M qptaof. 

"W OtiwffM v fctujk. 
Vcwa fodS ăM r otjnrulV 

faîwnm £mm/ do 


Citiţi în numărul pe luna IULIE 

• MODERNIZĂRI RADIO 

- Convertor radio (UUS) CCIR-OIRT 

• LABORATOR 

- Capacimetru pentru 
condensatoare electrolitice 

• RECEPŢIE RADIO-TV 

- Amplificator pentru banda FM 


Acum dea. după trei ani, mi s-au cam schimbat priorităţile, de aceea privesc 
electronica cu „a lp ochi" Mai precis, doresc să frecventez un curs de pe urma 
cămia să obţin o diplomă care să-mi ateste cunoştinţele in acest domeniu, o 
diplomă de care să mă pot folosi. Acest gen de cursuri se făceau cu aproximativ 
unsprezece ani in urmă in oraşul Rm. Valcea, dar acum nu se mai fac. Am cules 
informaţii de la mai multe institupi, conduzia fiind că nu se mai fac cursun. 
Dumneavoastră m-ap putea ajuta in această problemă, comunicându-mi dacă 
cunoaşteţi existenţa unui astfel de curs... in Vâlcea sau în unul din oraşele ce 
aparţin de judeţele apropiate. 

închei această scrisoare cu speranţa că m-am făcut bine înţeles şi vă urez 
.La mai mare!" 

Cu respect, un cititor fidel, 
Crinu Ion Cirstea 


începând cu numărul viitor, noi 
rubrici în revista dumneavoastră 
preferată: 

• MEMORATOR 

• RALIUL INVENŢIILOR 

ROMÂNEŞTI 


TEHNIUM mai-iunie 2000 



DIN SUMAR 

□ 



Mici automatizări 

4 


Milivoltmetru AF 

8 


Amplificator 

de antenă 

9 


Imitator-indicator 

radar 

12 


Incinte acustice 

14 


Manipulator 

electronic 

16 


Final audio 

24 


Electronica ABC 

26 


Mică enciclopedie 

□ 

27 


Unelte polifuncţionale 

10 


Cum zugrăvim 

11 


Lucrări din sârmă 

28 


Aparate sportive 

29 


Atenţie la roţi! 

30 


Dulap-masă 



de lucru 

34 


Canapea comodă 

35 


□ 

Lumea interlopă 



a Internatului 

21 


Imprimanta cu jet 
de cerneală 

22 


Noutăţi în 

tehnica de calcul 

23 





AUTOMATIZĂRI 


MICI AUTOMATIZĂRI 
In gospodăriile Individuale 

Student Ion PIŞCAŢI 
Maestru al Sportului 


Automatizarea proceselor industriale 
sau agricole are ca efect direct redu¬ 
cerea consumurilor (în special de 
energie electrică) şi 
uşurarea efortului uman. 
Actualmente, în multe gospodării 
individuale rurale sau suburbane, apa 
necesară consumului casnic este 

scoasă din 
fântâni sau puţuri cu 
ajutorul unor electropompe. 
De multe ori, cu ajutorul acestor 
pompe se udă diversele culturi 
legumicole sau de altă natură din gr㬠
dinile gospodăriilor 
individuale respective. 



Schema bloc a unei astfel de 
instalaţii este prezentată în 
figura *1. 

Acţionând întrerupătorul 
manual de reţea 4 (fig. 1), pompa 
1 intră în funcţiune şi prin conduc¬ 
ta 3 introduce apa din fântâna 5 în 
rezervorul (tampon) intermediar 
6. Din acest rezervor (metalic), cu 
o capacitate de cca 200-2 000 
litri, apa este distribuită 
(gravitaţional) spre locurile de uti¬ 
lizare. 

Rezervorul 6 se găseşte de 
regulă la o înălţime de 2-4 metri 
faţa de nivelu! solului. Când apa 
se foloseşte si pentru udat, este 
recomandabi ca acest rezervor 
să fie amplasat afară, în bătaia 
razelor solare, ştiut fiind că nu 
este indicat să se ude plantele cu 
apa prea rece. scoasa direct din 
fanţână. 

In practică se întâlnesc cazuri 
frecvente când debitul pompei 
este mai mare uneori cu mult) 
decât cel al izvoarelor fântânii. 
După un anumit timp de 
funcţionare, mai ung sau mai 
scurt, pompa rămâne rărâ apă şi, 
dacă nu este oprită imediat, 
supraîncălzirea si arderea elec¬ 
tromotorului (sau a eiectromagne- 
tului care antrenează membrana 
elastică) sunt iminente. Chiar 
dacă nu se arde imediat, şocurile 
termice la care este supusă 

B a îi scurtează semnificativ 
î de funcţionare normală. 

In figura 2 este prezentetâ 
schema de principiu a unei insta¬ 
laţii electronice care opreşte 
automat electropompa atunci 
când nivelul apei din fântână 
ajunge la valoarea critică. 
Montajul este foarte simplu, costă 
puţin şi asigură o funcţionare ire¬ 
proşabilă, timp de mai mulţi ani, 
fără nici o întreţinere, reglaj sau 
reparaţie. 

Alimentarea montajului se 
realizează de la reţeaua de 
curent alternativ de 220 V prin 
intermediul transformatorulu ! de 
mică putere TR. Acest transfor¬ 
mator trebuie să aibă o c-îere 
minimă de 5 W. 

Un transfor-atc' E - cu 
secţiunea S = 4 ca'e conţine 
în prima' 22C .ca cca 2 650 
spire c n sârmă CwE~ : I 4 -0.18 
mm. iar în secundar cca 130 
sp 'e Gin sârmă C-Em cu 
diametru de 0.2-C25 — este 
foarte indicat. 

TEHNIUM ~a - - “ e 2000 








Din motive de securitate, cele 
două bobine ale transformatorului 
TR trebuie să fie despărţite 
printr-un perete lateral. 

Curentul redresat de dioda D 
şi filtrat de condensatorul elec¬ 
trolitic C alimentează montajul 
electronic realizat în jurul tranzis¬ 
torului T. Acest tranzistor, cu sili¬ 
ciu, de tip pnp, are ca sarcină de 
colector releul REL, de tip RI-13 
sau similar. Acest releu trebuie să 
anclanşeze ferm la o tensiune 
continuă de 10 V. Dacă acest 
lucru nu se întâmplă, se va slăbi 
puţin resortul spiral al armăturii 
mobile. 

Contactul normal deschis 
CND2 trebuie să suporte un 
curent de rupere de minimum 5 A, 
şub o tensiune de 220 Vc.a. In 
caz contrar; platinile acestuia se 
perlează şi montajul iese pre¬ 
matur din funcţiune. Contactul 
normal deschis CND1 al aceluiaşi 
releu suportă în acest caz un 
curent de numai 0,1-0,5 mA; 
acest curent de mică intensitate 
nu are nici o influenţă asupra 
stării fizice a contactului normal 
deschis CND1. 

Electrozii (senzorii) de nivel 
ENM şi. ENm sunt realizaţi din 
sârmă cilindrică de oţel cu 
diametrul de 5-8 mm. Trebuie să 
fie izolaţi între ei şi totodată de 
electrodul de referinţă ER. Acest 
din urmă electrod poate fi chiar 
conducta metalică 3 (fig. 1) dintre 
pompă şi rezervorul intermediar 
6. Condiţia obligatorie este ca la 
îmbinările tronsoanelor de ţeavă 
să fie asigurată continuitatea con- 
ductibilitaţii electrice. Dacă la 
îmbinări se utilizează pentru 
etanşare câlţi, cânepă şi vopsea 
sau, mai nou, folie de teflon, se va 
asigura o legătură electrică supli¬ 
mentară (şi sigură) între tron¬ 
soanele de conductă respective. 

Electrozii de nivel vor fi fixaţi 
prin înfiletare conform fig. 3, pe 
un suport izolant din material 
plastic, amplasat deasupra 
nivelului maxim al apei din fân¬ 
tână, la cel puţin 50 cm. Acest 
suport se poate prinde, la rândul 
său, de coloana (ţeava) metalică 
de refulare. 

Funcţionarea instalaţiei 

închizând întrerupătorul „I” 
(fig. 2), pompa submersibilă 
(poate să fie şi o electropompă 
centrifugă, nesubmersibilă, 
amplasată deasupra apei, la un 
nivel corespunzător, dar în acest 
caz electrodul ER trebuie să fie 
introdus în fântână la nivelul sor¬ 
bului cu cel puţin 50-60 cm sub 
nivelul electrodului ENm)^ începe 
să scoată apa din fântâna. 

Iniţial, apa din fântână are 
nivelul maxim, datorită staţionării 
anterioare a pompei. Ca urmare, 
TEHNIUM mai-iunie 2000 





AUTOMATIZĂRI 




electrozii ENm şi ENM sunt în 
imersie. Prin lichid se face 
legătura electrică (galvanică) 
între electrozii ER şi ENM. Baza 
tranzistorului T fiind polarizată în 
sens direct, acesta se deschide şi 
provoacă anclanşarea releului 
REL. Contactele normal deschise 
CND1 şi respectiv CND2 se 
închid şi ca urmare pompa antre¬ 
nată de mojorul electric M intră în 
funcţiune. întrucât debitul aces¬ 
teia este mai mare decât al 
izvoarelor, nivelul apei din fân¬ 
tână scade. La ieşirea din imersie 
a electrodului de nivel maxim 
ENM nu se întâmplă nimic, 
deoarece baza tranzistorului T 
continuă să fie polarizată direct 
datorită contactului de 
automenţinere CND1. 

Nivelul apei continuând să 
scadă, la un moment dat atinge 
nivelul prescris (critic) şi electro¬ 
dul ENm iese şi el din imersie. Ca 
urmare, tranzistorul T se 
blochează şi, în ultimă instanţă, 
contactele CND1 şi CND2 se 
deschid, oprind funcţionarea 
pompei antrenate de motorul 
electric M. 

După oprirea pompei, nivelul 
apei în fântână începe din nou să 



crească. Reintrarea în imersie a 
electrodului ENm nu are nici un 
efect, deoarece contactul CND1 
este deschis. Numai în momentul 
în care apa ajunge la nivelul 
maxim prescris şi atinge capătul 
inferior al electrodului ENM, con¬ 
tactele CND1, CND2 se închid şi 
pompa porneşte din nou, dacă 
întrerupătorul mânuşi I continuă 
să rămână închis. In acest fel, 
ciclul se repetă, iar pompa este în 
permanenţă protejată de către 
instalaţia electronică de automati¬ 
zare. 

Preţul de cost al pieselor şi 
materialelor necesare realizării 


acestei instalaţii nu depăşeşte 
100 000 lei. Când constructorul 
dispune de un releu RI-13 (sau 
altul similar costul celorlalte 
componente se ndică la cca 
48 000 lei. 

Releul REL (fig. 2) va avea un 
consum de ce 1 mult 35 mA sub o 
tensiune de a mentare de 12 
Vc.c. El :rebj ; e să anclanşeze 
ferm la introducerea în apă a 
electroduiu 1 de - /el maxim ENM. 

Proba funcţionăr corecte a 
instalaţie de automatizare se 
face în felul următor: 

1. Se umple pe tre sferturi cu 
apă un pahar sau un borcan (de 
sticlă) cu o capacitate de mini¬ 
mum 100 cm ,j . 

2. Montaju f na alimentat, se 
introduc în acâ electrozii ER şi 
ENm; pentru p'obă. electrozii ER, 
ENm şi ENM . or ; mei sârme (de 
conexiun aes.zolate pe o 
lungime ae cca 20 mm la 
capetele ce se introduc în apa din 
pahar. La n troc u ce rea în apă a 
electroziio r ER şi ENm, releul 
REL nu trebu e să anclanşeze. 

3. Se introduce apoi în apă şi 
electrodul ENM Reieul Rel tre¬ 
buie să anclanşeze si să închidă 
ferm contactele CND1 şi CND2. 

4. Se scoate cin apă electro¬ 
dul ENM. Releu REL trebuie să 
rămână anclanşat. 

5. Se scoate cm apă şi elec¬ 
trodul ENm. Releu REL trebuie 
să decupieze mediat şi în con¬ 
secinţă contactele CND1. CND2 
să se deschidă. 

Dacă electrozii ENm şi ENM 
sunt imersaţi, releul REL trebuie 
să cupleze atunci când ER atinge 
apa şi să decupleze imediat ce 
acesta este scos din apă. 

Dacă sunt respectate aceste 
condiţii, instalaţia de automati¬ 
zare funcţionează corect şi va 
putea fi utilizată mulţi ani, fără nici 
o întreţinere, reparaţie sau reglaj. 









AUTOMATIZĂRI 


Se recomandă ca montajul să 
fie executat pe un circuit imprimat 
şi încasetat într-o carcasă din 
plastic, ferită de „ umezeală şi 
acţiunea soarelui. In partea infe¬ 
rioară a carcasei se vor da câteva 
găuri de cca 2-2,5 mm, pentru 
evacuarea eventualei ape de con¬ 
dens sau a umidităţii din interior. 

In figura 4 este prezentată o 
instalaţie similară, cu aceleaşi per¬ 
formanţe, realizată însă cu un 
tranzistor npn (BD-137, 139 etc.). 

Cu o singură modificare, 
instalaţia de automatizare 
prezentată în fig. 2 şi 4 poate 
avea şi o altă aplicaţie, în unele 
cazuri chiar mai utilă. Astfel, este 
posibilă automatizarea completă 
a funcţionării unei instalaţii pentru 
alimentarea cu apă a gospodăriei 
şi pentru irigat. In cazul în care 
debitul izvoarelor fântânii este 
mai mare decât debitul elec- 
tropompei, se va utiliza instalaţia 
din figura 5. 

Bazinul intermediar 6 (fig. 5) 
este de regulă metalic, având o 
capacitate de 200-2 000 litri în 
cazul gospodăriilor individuale şi 
2 000-10 000 litri în cazul 
castelelor de apă din fermele 
mijlpcii şi mari. 

în capacul (superior) al bazi¬ 
nului intermediar 6 (fig. 5) sunt 
amplasaţi cei doi electrozi: ENM 

electrodul de nivel maxim şi 
ENm -> electrodul de nivel minim. 
Prinderea mecanică a acestor 
electrozi de capacul izolant este 
indipatâ în fig. 3. 

In fig. 6 este prezentată 
schema electronică a aparaturii 
de automatizare. 

Funcţionarea instalaţiei 

1. Să presupunem că iniţial 
rezervorul intermediar Rl este plin 
şi întrerupătorul manual I închis, 
iar electrodul de nivel, maxim 
ENM este în contact cu apa. 
întrerupătorul manual I nu se va 
mai deschide decât în cazul 
apariţiei vreunei defecţiuni la 
instalaţie (de exemplu, în cazul 
defectării pompei ca urmare a 
unei funcţionări îndelungate, a 
înfundârii sorbului acesteia cu 
corpuri străine etc.). 

2. Electrodul ENM fiind în con¬ 
tact cu apa, tranzistorul T este 
deschis şi releul REL anclanşat. 
Ca urmare, contactul normal 
deschis CND (de automenţinere) 
va fi închis şi va face legătura 
electrică între ENM, ENm şi apă 
cu carcasa metalică a rezervoru¬ 
lui Rl. Carcasa rezervorului Rl 
este legată la minusul - masa - 
instalaţiei electronice de 
TEHNIUM mai-iunie 2000 



comandă. Totodată, contactul 
CNI, normal închis, va fi deschis. 
Deşi contactul cu acţionare ma¬ 
nuală I este închis, electromotorul 
(sau electromagnetu!) M care 
antrenează pompa nu va fi pus 
sub tensiune, deoarece circuitul 
electric de alimentare şl acestuia 
este întrerupt de CNI. In această 
situaţie, pompa este în repaus şi 
nu introduce apă în rezervorul 
intermediar. 

3. Datorită consumului din 
reţeaua casnică, nivelul apei în 
rezervorul intermediar Rl scade şi 
la un moment dat capătul inferior 
al electrodului ENM iese din imer¬ 
sie. Datorită faptului că ENM este 
în legătură directă cu ENm prin 
contactul CND al releului, pompa 
continuă să rămână în repaus. 


4. Ca 7 urmare a consumului 
casnic sau din fermă, nivelul apei 
din rezervorul intermediar Rl (sau 
din castelul de apă) continuă să 
scadă, astfel că la un moment dat 
iese din imersie şi capătul inferior 
al eleptrodului de nivel minim 
ENm. în acel moment releul REL 
decuplează, contactul CND se 
deschide (întrerupând legătura 
între ENM şi ENm), iar CNI se 
închide şi pompa porneşte. 

5. Pompa debitând âpă în re¬ 
zervorul intermediar Rl, nivelul 
acesteia începe să crească şi 
electroduj ENm intră în contact cu 
lichidul. întrucât contactul CND 
este deschis, motorul M nu se 
opreşte decât în momentul în 
care apa atinge capătul inferior al 
electrodului ENM. 


în încheiere, este bine să fie luate în considerare următoarele 
recomandări: 

1. Să nu se utilizeze tranzistoare cu germaniu, datorită variaţiei 
puternice a curentului de fugă cu temperatura mediului ambiant; 

2. Nu se va interveni la instalaţie atât timp cât aceasta este sub 
tensiune; 


3. Se vor respecta cu stricteţe toate regulile de securitate indicate 
în cartea tehnică a electropompei, ştiut fiind că umiditatea agravează 
efectele electrocutărilor accidentale. 







APARATE DE MĂSURĂ 


MILIVOLTMETRU AF 

•o- Fiz. Alexandru MĂRCULESCU 


Schema din figura 1 reprezintă un milivolt- 
metru de audiofrecvenţă pentru domeniul de 
măsurare 0-100 mV, dar care poate fi uşor extins 
la domenii mai mari prin introducerea la intrare a 
unui divizor rezistiv adecvat. De asemenea, 
plaja tensiunilor alternative sinusoidale ce pot fi 
măsurate cu o precizie suficient de bună 
depăşeşte substanţial domeniul de 
audiofrecvenţă (20 Hz-20 kHz), ajungând - în 
cazul folosirii pentru Cil a unui amplificator 
operaţional performant - până la 80-110 kHz. In 
varianta prezentată (fără divizor rezistiv la 
intrare) se va evita cu desăvârşire aplicarea la 
bornele a-m a unor tensiuni alternative mai mari 
de 100 mV. 

Analizând schema de principiu, observăm că 
ea foloseşte procedeul clasic al redresării fără 
prag, puntea redresoare (AA143) fiind conectată 
in bucla de reacţie negativă a unui amplificator 
neinversor realizat cu operaţionalul Cil 
(TBA221C, pA741C, TCA680C, NE535C sau 
similar). 

Semnalul AF de măsurat, aplicat între bor¬ 
nele de intrare a-m, este adus pe intrarea nein- 
versoare (+) a lui CI prin condensatorul CI de 


în acest sens datele de catalog ale operaţionalului 
folosit. 

Alimentarea montajului se face cu tensiune con¬ 
tinuă între 8 V şi 20 V. nu neaoâ'at stabilizată, dar 
foarte bine filtrată. Indiferent ce natura sursei Ub 
(redresor filtrat, seturi de bater sau acumulatoare), 
montajul este prevăzut cu un condensator suplimen¬ 
tar de filtrare, C3 = 250 pF. 

In diagonala de ieşire a pur r edresoare este 
montat instrumentul indicato' M, care va fi un 
microampermetru c.c. cu 100 pA sau 200 pA la cap 
de scală şi cu rezistenţa internă mai mică sau cel 
mult egală cu 2000 Ci. De exemp u. centru M de 100 
pA şi cu y < 2 000 Ci, vom lega in serie cu M o rezis¬ 
tenţă adiţională yad = (2000-y,in asr'e încât ansam¬ 
blul să aibă exact 20O0Q. Atunc cana nstrumentul 
va indica la cap de scală (100 uA>. căderea de ten¬ 
siune (maximă) pe circuitul „de sare nâ' va fi, deci: 

Uomax = (y + yad) Imax = 2000 Ci 100 pA = 

= 200 mV. 

Analog, pentru M de 200 pA rezultă 
Uomax = 400 mV. 

Prin urmare, în ambele cazuri operaţionalului i se 
solicită un câştig foarte mic în buclă închisă (2x, 
respectiv 4x), ceea ce permite apucarea unei reacţii 




4,7pF. Montajul fiind alimentat cu tensiunea Ub 
(8-20 V) unică (nesimetrică), intrării neinver- 
soare a operaţionalului i s-a „construit” un 
potenţial median (circa Ub/2 faţă de masă) cu 
ajutorul divizorului rezistiv RI-R2 (2 x 330 k£2). 

Intrarea inversoare (-) a operaţionalului 
primeşte reacţia negativă de la una din bornele 
de intrare (alternativ) ale punţii redresoare, 
dozată cu ajutorul potenţiometrului P de 1 kd (în 
serie cu condensatorul C2 de 250 pF, a cărui 
reactanţă capacitivâ este practic zero în gama 
frecvenţelor de lucru menţionată). Grupul P + C2 
este „şuntat” printr-un condensator C de mică 
valoare (uzual între 0 şi 470 pF), care se 
tatoneaza - pentru fiecare tip de operaţional în 
parte - pentru optimizarea liniarităţii. De remar¬ 
cat că unele modele de operaţionale (ca de pildă 
TCA680C) nu necesită acest condensator C de 
corecţie 

Precizăm că numerotarea pinilor lui CU s-a 
făcut conform dispunerii lor obişnuite la amplifi¬ 
catoarele operaţionale de uz general, în capsula 
cilindrică cu 8 pini sau în capsula DIL (dual in 
line) cu 2 x 4 pini. Pentru că există şi excepţii de 
la această „regulă", este necesar să se consulte 




negative „puternice”, implicit obţinerea unei bune 
stabilităţi şi a unei bune liniarităţi. Asa cum am 
menţionat deja, reacţia negativă (care aetermină 
câştigul în tensiune în bucla închisă^ se -dozează" 
din potenţiometrul P de 1 kn. Cu că: .a oarea înse- 
riata a lui P este mai mică, cu atâ: cas: au. este mai 
mic şi viceversa. 

Pentru etalonarea milivo tme*'- - avem nevoie 
de o sursă etalon de tensu'-.e a:e-a:. â sinusoidală 
de 100 mV, pe care o vom ac ca = -t'are, după ce ► 

TEH\ ^ 'nai-iunie 2000 










RADI0RECEPŢ1F. 


Montajul serveşte la amplifi¬ 
carea semnalelor între 0,1 şi 
400 MHz, adică de la gama de 
unde lungi şi până la ter¬ 
minarea benzii 3 de televi¬ 
ziune. Interesant este faptul că 
acest amplificator nu foloseşte 
circuite oscilante, ceea ce face 


să fie foarte stabil în 
funcţionare. 

Tranzistoarele folosite sunt 
uzuale, primul fiind BF200, iar 
celelalte BF214. 

Amplificarea este de aproxi¬ 
mativ 20 dB, deci semnalul de 
la ieşirea amplificatorului este 


de 10 ori mai mare faţă de cel 
de la intrare. 

Amplificatorul se montează 
pe pilon lângă antenă, pentru o 
eficacitate pronunţată. 

Alimentarea se face între 6 
şi 12 V, tensiunea trimiţându-se 
prin cablul coaxial. 


► am trecut în prealabil potenţiometrul P în poziţia cu torul unui transformator de reţea, aşa cum se arată 

rezistenţă minimă înseriatâ (câştig minim), pentru a în figura 2 - se poate dovedi suficient. Se va folosi un 

nu pune în pericol instrumentul M. Apoi, prin transformator cu tensiunea secundară joasă, de 3-12 

ajustarea fină a cursorului lui P, vom aauce acul V, pe care o vom măsura cu un voltmetru c.a. adec- 

instrumentului exact la cap de scală (100 pA sau vat. Apoi, această tensiune Uc este divizată prin 

200 liA, după caz). grupul rezistiv R1-R2 astfel calculat încât la bornele 

Teoretic, liniaritatea milivoltmetrului astfel realizat lui R1 (punctele a-m) să se obţină cât mai exact 

şi etalonat este suficient de bună, dacă avem în 100 mv = U. Reamintim că tensiunea U are expre- 

vedere şi posibilitatea de „corecţie” prin tatonarea sia: R1 

valorii condensatorului C. Pentru verificarea şi even- U = _ _ • U^ 

tual retuşarea liniarităţii avem însă nevoie de o tensi- R1 + R2 

une sinusoidală etalon, care să poată fi reglată con¬ 
tinuu sau în trepte în plaja 0-100 mV, de preferinţă şi De exemplu, pentru Uc = 6 V şi luând R1 = 100Q, 
cu frecvenţa reglabila în gama propusă (20 Hz-100 rezultă: _ * w 

kHz). o,1 V * Ififiii ’ 6V . 

Pentru necesităţile curente ale constructorului 100n + R2(H) 

amator care lucrează în audiofrecvenţă, chiar şi un 

generator „etalon" de 100 mV/50 Hz - obţinut cu aju- de unde deducem R2 *= 5900 Q. 

TEHNIUM mai-iunie 2000 E| 








UNELTE 

poHfunctionale 

inedite 

Ştefan VODÂ 

[Mlodificat după ideile sugerate în imaginile 
alăturate, un ciocan oarecare poate deveni o foarte 
utilă sculă complexă, eficientă atât în lucrările de 
lăcătuşerie cât şi în cele de tâmplărie. în acest scop, 
fierul propriu-zis (capul ciocanului) trebuie să fie perfo¬ 
rat în patru locuri: un orificiu dat pe grosime în dreptul 
locaşului existent al cozii; alte două, paralele, de sus în 
jos (paralele cu coada), aşa cum apar în poziţiile 4 şi 6 
din figuri; plus un orificiu în dreptul vârfului (vezi poziţia 
5). După aceasta veţi pregăti ciocanului o coadă 
mobilă dintr-o bară metalică, aşa cum observaţi în 
poziţia 2. Această bară se fixează pe capul ciocanului 
cu ajutorul unui şurub cu piuliţă. Un al doilea şurub cu 




piuliţă se află la jumătatea înălţimii cozii, fiind nece¬ 
sar în vederea montării (la nevoie) a mânerului de 
lemn. 

♦ poziţia 1 - ciocanul cu mâner de lemn gata de 
a fi folosit în condiţiile normale, ştiute; 

♦ poziţia 2 - ciocan-daltă; 

♦ poziţia 3 - adaptându-i o riglă-cursor şi lipind 
pe bara cozii o scală milimetrică (sau crestând-o cu 
pânza bomfaierului), realizaţi ciocanul-şubler; 

♦ poziţia 4 - ciocan-comparator de grosime între 
piese cu profil diferit, realizat cu două cuie lungi şi o 
riglă metalică; 

♦ poziţia 5 - demonstrează cum poate fi 
improvizat un ferăstrău pentru lemn, montând pe 
bara metalică a cozii dispozitivul (tot din metal) de 
fixare a pânzei şi reglare a poziţiei; 

♦ poziţia 6 - sugerează montarea ferăstrăul ui 

n ind de la dispozitivul comparator din poziţia 4; 

► poziţia 7 - înfăţişează un al treilea mod de 
montare a unei pânze de ferăstrău, fie pentru tăiat 
metale (bomfaier), fie pentru lemn. Fireşte, nu este 
obligatoriu să realizaţi toate dispozitivele propuse 
aici, ci doar pe acelea care vă pot fi de folos mai 
des. Reţineţi ideea polifuncţionalităţii multor scule şi 
unelte clasice, care pot fi regândite şi reproiectate. 
Veţi realiza astfel o economie de bani, materiale şi 
spaţiu pentru păstrarea trusei de scule. 



l_yJe regulă, ferăstrăul pen¬ 
tru tăiat metale este prevăzut cu 
o singură pânză. Dar uneori se 
iveşte necesitatea de a da unele 
crestături paralele echidistante 
(în piese metalice, de lemn ori 
din material plastic) sau de a 
tăia mai multe secţiuni dintr-o 
bară, mai multe şaibe dintr-o 
ţeavă etc. Procedând aşa cum 
observaţi în desenul alăturat, 
puteţi adapta orice bomfaier fie 
pentru a tăia cu două-trei pânze 
distanţate între ele, fie spre a da 
un şanţ o crestătură) de 
grosime dublă. 

TEHNIUM mai-iunie 2000 








CASA NOASTRĂ 




Aparatul este compus din: 

1. un rezervor în care se introduce 
vopseaua sau soluţia pentru stropit: 

2. un furtun de cauciuc sau matenal plas¬ 
tic; 

3. o ţeavâ metalică terminată printr-un 
„cap" cu vârf ascuţit, prin care va fi proiectat 
(cu presiune) un jet subţire (pulverizat): 

4. o cameră-rezervor ae comprimare a 
aerului (metalică sau din material plastic - un 
bidon); 

5. o piesă în formă de T din metal sau 
material plastic; 

6. o pompă de aer acţionată cu piciorul 
(ca aceea pentru umflat bărci sau saltele din 
cauciuc): ea poate fi înlocuită cu un aspirator 
de praf conectat cu partea de evacuare a 
aerului. Acesta este util numai când sunt stro¬ 
pite suprafeţe mari (pereţi, viţă de vie. pomi. 
brazde de legume...); 

7. un robinet care permite închiderea 
accesului aerului la rezervorul (1) prin ţeava 
interioară din dreapta: 

8. un capac filetat pentru turnarea soluţiei 
în rezervor şi etanşarea ulterioară a acestuia. 

La fiecare îmbinare dintre furtunul flexibil 
şi ţevile metalice sau din material plastic se 
vor fixa coliere metalice bine strânse cu şurub 
sau măcar va fi făcută o înfăşurare cu douâ- 
trei spire de sârmă răsucite la capete. Piesa 
(3) poate fi înlocuită cu dispozitiul de stropit al 
unui aspirator de praf de model mai vechi. 


Cum zugrăvim singuri? 


Pentru a zugrăvi o încăpere, se 
plăteşte costul manoperei la un preţ 
care, adesea, îl întrece pe cel al mate¬ 
rialelor. De fapt, însă, orice persoană 
poate face singură această 
operaţiune, cu ajutorul unor unelte 
simple. Procedaţi astfel: 

1. Spălaţi, pe rând, tavanul şi 
pereţii cu o soluţie slabă de detergent 
în apă (două linguri la 10 I apă). 

2. Cu o bucată de hârtie sticlatâ 
(aşezată pe o bucată de lemn) sau 
folosind un şpaclu, curăţaţi vechiul 
strat de var, humă sau vinarom. 

3. Dacă se ivesc fisuri în pereţi, 
lărgiţi-le puţin marginile şi adânciţi-le, 
folosind o daltă, un cuţit sau un şpaclu 
mic. 

4. După care umpleţi aceste spaţii 
cu o pastă obţinută dintr-un amestec 
de ipsos, apă şi puţin aracetin (de con¬ 
sistenţa smântânei groase), folosind 
un şpaclu. Preparaţi numai câte puţin 
amestec, fiindcă acesta se întăreşte 
repede. Finisaţi suprafaţa cu hârtie 
abrazivă. 

5. Curăţaţi şi neteziţi bine toate 
unghiurile drepte dintre pereţi şi tavan 
şi cele dintre doi pereţi alăturaţi, tot cu 
ajutorul şpaclului şi al hârtiei abrazive. 

6. Zugrăvirea propriu-zisâ (cu var 
alb, colorat ori humă) o puteţi face fie 
cu bidineaua, fie... 

7. ...cu un pulverizator specific ori 
cu cel al unui aspirator de praf. 

8. Dacă zugrăviţi cu vinarom sau 
alt material mai dens (cum sunt cele 
pentru calcio-vecchio), utilizaţi un 
trafalet. întotdeauna, după uscarea 
primului strat, veţi mai da un al doilea. 










HOBBY 


Imitator - indicator radar 

•* Dr. ing. Andrei CIONTU 


Radarul sau radiolocatorul 
este un echipament 
radioelectronic 
de emisie-recepţie în impulsuri, 
lucrând în domeniul 
microundelor, care serveşte la 
descoperirea obiectelor ce reflectă 
undele electromagnetice incidente 
şi la măsurarea coordonatelor lor 
în spaţiul tridimensional. 



©biectul reflectant (ţinta T) este cel mai adesea un avion (fia. 
1). Coordonatele ce se pot determina pentru o ţintă sunt: 

D = distanţa înclinată: se măsoara pe ecranul unui indicator 
(Jip A) prin timpul de propagare (tp) al UEM radar-ţintă-radar (fig. 

Evident, tp = 

« C 

C = 3.10° m/s viteza UEM (a luminii); 

H = înălţimea ţintei (şi nu altitudinea); 
d = distanţa orizontală; 
p = unghiul de azimut; 
e = unghiul de înălţare (elevaţia). 

Indicatorul de distanţă tip A se aseamănă cu un osciloscop 
catodic existent în multe laboratoare şcolare de fizică. Pentru a 
imita modul de lucru al unui astfel de indicator, vom folosi un 
osciloscop în regimul cu baza de timp comandată extern 
(declanşată). Trebuie să obţinem ca pe ecran să apară atât 
impulsurile reflectate (fig. 2,1) cât şi zgomotul (fig. 2,2). 

Imitatorul acestor două tipuri de tensiuni variabile, semnal 


Fig. 1 


(s -1) şi zgomot (n = noise - 2) are schema-bloc din fig. 3, în care: 

MV = multivibrator ce imită sincronizatorul radarului care dă 

frecvenţa de repetare a impulsurilor, fr = J— ; 

Tr 

Ml = monostabil ce imită diverse distanţe D (prin mărimea 
proporţională, tp); 

M2 = monostabil ce imită durata impulsului de sondaj (şi 
reflectat), ti; 

Gz = generator de zgomot alb (tensiune haotică cu spectru 
larg de frecvenţă); 

MxS = mixer de semnale (circuit de însumare a semnalului s 
şi zgomotului n). 

Oscilogramele (formele de tensiune) impulsurilor generate cu 
schema din fig. 3 sunt prezentate în fig. 5. Pentru precizarea 
schemei de principiu s-au ales următorii parametri de imitat: 

a) Dm = 300 km - distanţa maximă (raza de acţiune a 
radarului). 

Rezultă perioada de repetare Tr şi, deci, frecvenţa de 
repetare, fr. 


Tr -. ___ = 2_3__I0_ _ 2 ms; fr —L--L_ . 500 Hz. 
C 3-10 8 Tr 2-IO' 3 

b) ti = 1 |!S - durata de impuls curent folosită la radare. 
Rezultă că emiţătorul de mare putere al radarului, după ce 
„lucrează” 1 ps, se „odihneşte’ (de fapt, îşi reîncarcă 
acumulatoarele de energie) 2 000 ps (!)• Tocmai datorită acestui 
lucru este posibilă obţinerea (în impuls de vârf) unor puteri de 
emisie (Pi) foarte mari, de ordinul megawaţilor. 

Puterea de emisie medie (Pm) este însă mică: Pm =-^— Pi 

Pentru exemplul luat, dacă Pi = 2 MW, Pm = 1 kW. 




MV —* 

Ml - 

-o M2 

Tr 

tp(D) 

ti(S) 


GZ - 

- MxS 


n I 

osc 


TEHNIUM mai-iunie 2000 









Schema de principiu din fig. 4 corespunde schemei-bloc 
din fig. 3. Alimentarea ei se face de la o sursă unică de + 12 V 
şi. deci, 'pentru alimentarea circuitelor integrate TTL s-a 
prevăzut un stabilizator corespunzător (Dl, TI). 

Multivibratorul MV este realizat cu trei porţi NAND din Cil 
= CDB400. Acesta generează impulsurile „meandre" din 
fig. 5,a. Avem: 

Tr = 2R1 CI log 3 = 2 • 20 -IO 3 • 100 -10‘ 9 • 0,477 = 1,9 ms 

(ţinând cont de erorile parametrilor componentelor, se 
poate considera aproximativ 2 ms cât s-a propus). 

Acest multivibrator, care imită sincronizatorul radarului, 
este de frecvenţă joasă (zeci, sute, mii de Hz), cu atât mai 
joasă cu cât raza de acţiune maximă a radarului (D^) se 
doreşte mai mare. 

Monostabilul realizat cu CI2 = CDB4121 imită diferitele 
distanţe la care s-ar putea afla ţinte reflectante (avioane) în 
cadrul zonei de acţiune a radarului cu raza maximă Dm. Acest 
monostabil este basculat de tranziţia jos-sus (frontul anterior al 
impulsurilor 5a) şi dă, la pinul 6, forma de impulsuri 5b, la care: 

tp = R2C2 In 2, de unde 
= tp M /C2ln2. 

Cum tp M = Tr = 2 ms, dacă alegem C2 = 100 nF, obţinem: 

R2 M = 2 • 10- 2 /100 • 10' 9 ■ 0,69 = 28 kQ. 

Pentru R2 se va alege un potenţiometru cu axul scos pe 
un panou şi având inscripţia „Reglaj D”. Valoarea lui va fi de 
27 kQ sau 33 kn (valori standardizate). Tranziţia „sus-jos” a 
impulsurilor 5b comandă generatorul de impulsuri 
„recepţionate de la ţinte” realizat cu 
CI3 = CDB4121. Impulsurile la pinul 6 trebuie să aibă durata ti 
= 1 ps fixată. 

Avem că: ti = R3C3 In 2. 

Alegând C3 = 150 pF, rezultă R 3 = ti/Co In 2 = 
10 _6 /150 • IO’ 12 • 0,69 = 9,66 kQ. 

Se va lua R 3 = 10 kQ. 

Pentru a imita pe ecranul unui osciloscop catodic 
imaginea radar a unui indicator de distanţă tip A (fig. 2), pe 
lângă ultimele impulsuri generate (1) trebuie să existe şi 
zgomotul de fond (2), care însoţeşte inevitabil impulsul 
reflectat de la ţintă, care este foarte slab şi care necesită 
amplificări foarte mari. 

TEHNIUM mai-iunie 2000 



Pentru aceasta s-a realizat un generator de zgomot „alb” 
(spectru larg) cu dioda Zenner D4 şi tranzistorul T2 
(amplificator). După cum se ştie, dacă unei diode Zenner i se 
asigură un curent invers de 0,6 la 6 mA (pentru stabilizare se 
recomandă 10 mA), aceasta se comportă „zgomotos". 
Zgomotul amplificat de T2 este dozat cu R5 = 1 kQ, nivelul la 
ieşire fiind de cca 1 V, iar spectrul de frecvenţă în jur de 
1 MHz. 

Pentru imitarea diverselor raporturi semnal/zgomot (s/n = 
„signal/noise"), pe lângă dozarea tensiunii de zgomot (n), 
potenţiometrul R4 se poate doza şi nivelul semnalului (P), 
scăzându-l de la nivelul TTL pe care-l are la pinul 6 (CI3 = 
CDB4121). 

Sumatorul celor două semnale (s şi n) este simplu, fiind 
un circuit SAU (colector) cu D2 şi D3 pe o sarcină comună. 
Semnalul de OUT se aplică pe intrarea Y a unui osciloscop, 
având posibilitatea ca baza de timp a acestuia să poată fi 
comandată de impulsurile 5 a. 









Proiectarea 
INCINTELOR ACUSTICE (IV) 


Ing. Aurelian MATEESCU 


3) eterminarea dimensiunilor 
indntei. Pentru a putea determina 
dimensiunile unei incinte închise este 
necesară cunoaşterea unor para¬ 
metri tehnici ai wooferului utilizat: 

- fs = frecvenţa de rezonanţă a 
wooferului în aer liber; 

- Qts = Q total al wooferului; 

- Vas = volumul de aer a cărui 
rezistenţă acustică este egală cu 
cea a wooferului; 

- Xmax = deplasarea lineară 
maximă a conului difuzorului, 
exprimată în mm; 

• Sd = suprafaţa radiantă 
efectivă a membranei, în mp; 

- Vd = volumul de aer dislocuit 
de membrană la deplasarea 
Xmax: Vd = Sd x Xmax (în mc). 

Parametrii enumeraţi sunt 
furnizaţi de fabricant (de regulă 
ultimii trei) sau este necesară 
determinarea lor conform unei 
proceduri ce va fi descrisă într-un 
capitol special. Desigur, nu sunt 
luate în calcul eventuale modificări 
făcute de fabricant ca şi efectul, de 
multe ori critic, pe care-l au: 

- rezistenţa de ieşire a 
amplificatorului; 

- rezistenţele serie din reţeaua 
de separare; 

- cablurile de legătură dintre 
incintă şi amplificator. 

Pentru a determina mărimea 
incintei se vor utiliza tabelele 3.2.- 
3.11*' şi ecuaţiile care permit 
determinarea lui a = raportul 
rezistenţelor acustice şi a lui fc. 
Frecvenţa limită inferioară f3 se va 
lua din tabelul 3.11. 

Ecuaţiile care determină 
parametrii incintei închise sunt: 

a = (®£.) -1 

Qts 

fc, Qlc fs 

Qts ,-- 

r i_o. i fi o\ 2 


fei 


+ 4 x fc 


Apoi, utilizând tabelele citate, 
se calculează: 

• Deoarece aceste tabele ar ocupa multe 
pagini de revistă, nu le putem publica, dar 
redacţia le va oferi tuturor celor interesaţi care le 
vor solicita printr-o scrisoare adresată revistei 
TEHNIUM. 


(Urmare din nr. trecut) 


Volumul incintei Vb =- 

/ fa_\ 3 

Punctul -3 dB f3 = (-^-)xfc 

Frecvenţa de rezonanţă a 
incintei ^ 

fc-(-§-)* 

Reamintim că: 

- incintele „suspensie acustică" 
au coeficientul a = 3 -10; 

- a < 3 - incintă tip panou infinit; 

- o frecvenţă fc mai mică sau 
egală cu 50 Hz este o valoare 
rezonabilă pentru o incintă închisă 
de mici dimensiuni (sau cum sunt 
denumite în limba engleză 
booKshelf = de pus pe raft). 

In practică, la o producţie bine 
pusă !a punct se obţin totuşi 
variaţii mari ale parametrilor ca 
Qts, fs sau Vas. Nu trebuie să vă 
alarmaţi sau să disperaţi: raportul 
fs/Qts şi produsul Vas x fs sunt 
relativ constante ca valoare şi ca 
atare rezultatele finale tind să fie 
constante. 

Trei alţi parametri sunt 
importanţi pentru evaluarea 
performanţelor unei incinte 
închise: eficienţa de referinţă 
(randamentul - no), puterea 
maximă pentru care difuzorul 
lucrează in domeniul linear fără 
distorsiuni apreciabile (Par) şi 
puterea de intrare pentru care 
difuzorul produce Par, putere 
notată Per. 

Randamentul de referinţă (no) 
este dependent de parametrii 
difuzorului şi nu de cei ai incintei. 
Este exprimat sub formă de 
procent sau sub forma nivelului 
presiunii sonore (sound pressure 
level = SPL). Acest parametru 
este de ajutor în evaluarea 
eficienţei difuzoarelor utilizate în 
incintele cu mai multe căi, pentru 
stabilirea necesarului de atenuare 
atunci când valorile eficienţei 
difuzoarelor diferă. 

Randamentul (eficienţa) în aer 
liber poate fi determinat cu 
formula: K(ff Vas) 

no =- 

unde: ^ ts 

- K = 9,64 x 10'!? pentru Vas în litri 
9,64 x 10'' pentru Vas în 

q metri cubi 
2,70 x 10' d pentru Vas în 

niAin'trn r\i ikiorv 


Din această ecuaţie rezultă no 
sub formă de număr zecimal ce 
se transformă în: 
procent % = no x 100 
SPL (1 W/1 m) dB = 112 + 10log 10 no 

No poate varia de la 0,35% 
până la valori maxime de 1,5%. 

Pentru comparaţie, no pentru 
o incintă închisa, fără material de 
amortizare în interior, poate fi 
calculat cu relaţia: 

Kf? Vas Vb 

nofc =—-- 

Qec (Vas + Vb) 

Puterea acustică de ieşire, 
limitată de deplasarea 
membranei, notată Par, este 
puterea acustică maximă 
produsă de difuzor operând linear 
in interiorul benzii sale de lucru, 
fără distorsiuni apreciabile. 
Domeniul în care difuzorul 
lucrează linear este Xmax, dar, 
ţinând seama de relativa 
insensibilitate a urechii la 
distorsiunile ce apar la frecvenţe 
joase, se poate considera o 
extindere a domeniului de lucru la 
Xmax + 15%. Par poate fi 
calculat, în regim sinusoidal 
RMS, cu formula: d ? 

Par(cw) = Kp • f 3 -vi 
unde Kp este o constantă de 
putere care variază cu valorile lui 
Qtc după cum urmează: 


0,500 

0,06 

0.577 

0,15 

0,707 

0,39 

0,800 

0,57 

0,900 

0,75 

1,000 

0,84 

1,100 

0,85 

1,200 

0,84 

1,500 

0,71 

Volumul de aer 

dislocat de 

membrana difuzorului între 

limitele sale de 

deplasare, 

exprimat in metri cubi, este: 

Vd = Sd x X max, 

unde: 

Sd este suprafaţa 

efectivă a 

membranei difuzorului care 

radiază şi este calculată luând ca 

diametru al difuzorului diametrul 

efectiv al membranei plus 1/3 din 

rila de suspensie, 

la ambele 

capete de măsură. 


Ca referinţă, pentru dia- 

metrele uzuale ale 

wooferelor, 

exprimate în ţoii, se dau valorile 

lui Sd (în metri pătraţi): 

DiametruO 

Sd (m.p.) 

5 

0,0089 

7 

0,0158 

8 

0,0215 

10 

0,0330 

12 

0,0450 

15 

0,0855 


TEHNIUM mai-iunie 2000 








Par(cw) ne face o idee privind 
relaţia dintre puterea acustică 
maximă şi variaţia cores¬ 
punzătoare a lui Qtc. Puterea 
maximă pe care incinta o poate 
prelua (maximum handling power) 
corespunde valorii Qtc = 1,1 şi 
descreşte o dată cu descreşterea 
valorilor lui Qtc. 

Valoarea frecvenţei pentru 
care apare X max este situată sub 
valoarea lui f3 pentru valori ale lui 
Qtc mai mici de 1,1. Având în 
vedere că majoritatea materialului 
sonor reprodus se află peste 
valoarea lui f3, cel mai practic este 
să luăm valoarea maximă pentru 
Par, astfel că a o 
Par(p) = 0,85 fŞ x Vd^ 
iar presiunea acustică maximă 
este 

SPL 1 W 1 m = 112 + log 10 Par (p) 

Puterea electrică maximă 
necesară pentru a produce Par 
este: 

Per = Par(cw)/n0, unde: 
cele două puteri sunt exprimate în 
waţi, iar randamentul nO este 
exprimat zecimal. Per se va 
compara cu puterea maximă pe 
care o suportă difuzorul în limitele 
siguranţei termice, limite stabilite 
de producător. In cazul în care 
limitele termice sunt strânse, se 
recomandă prudenţă, pentru a nu 
se distruge difuzorul. 

Atunci când se calculează 
volumul total al incintei, acesta se 
va stabili mai mare având în 
vedere că trebuie să se 
compenseze o serie de elemente 
care reduc volumul calculat: 

- spaţiul ocupat de difuzoarele 
de medie şi înalte; 

- volumul ocupat de magnetul 
şi şasiul wooferului; 

- materialul de amortizare 
(care reprezintă circa 10% din 
volumul incintei); 

- reţeaua de separare; 

- materialele solide de amorti¬ 
zare (cusaci de rigidizare, bride, 
pâslă etc.). 

Frecvenţa de tăiere minimă. 

Se consideră ca o axiomă că, 
pentru incinte închise, frecvenţa 
de tăiere minimă scade o dată cu 
creşterea volumului incintei. Acest 
fapt este valabil numai pentru 
valori ale lui Qtc mai mari sau 
egale cu 0,707. Pentru valori mai 
mici ale lui Qtc, creşterea 
volumului incintei produce o 
creştere a frecvenţei de tăiere. 

Modificări dinamice ale 
răspunsului în frecvenţă. Calculul 
parametrilor Par şi Per poate crea 
o imagine asupra funcţionării 
difuzorului şi asupra excursiei 
maxime a echipajului mobil, dar 
nu dă informaţii asupra 


schimbărilor care apar în regim 
dinamic, atunci când temperatura 
de funcţionare creşte o dată cu 
creşterea puterii apjjcate la 
bornele difuzorului. In cazul 
aplicării metodelor de calcul Thiele- 
Small pentru dimensionarea unei 
incinte închise sau bassreflex, 
difuzorul va comporta răspunsul 
calculat numai în cazul aplicării 
unui semnal de intrare mic. 
Difuzorul se va comporta conform 
calculelor şi tabelelor la o putere 
de intrare de 1 W, dar, o dată cu 
creşterea puterii aplicate la borne 
şi cu creşterea temperaturii 
bobinei, caracteristicile ansam¬ 
blului difuzor - incintă se vor 
modifica. 

Difuzoarele funcţionează, în 
mod normal, într-un domeniu de 
temperaturi situate între 
temperatura camerei (circa 25 
grade Celsius) şi 250 grade 
Celsius, temperatura la care apar 
deja defecte datorate cedării 
adezivilor utilizaţi. Creşterea 
temperaturii bobinei produce o 
creştere a rezistenţei şi ca atare o 
scădere a amortizării totale a 
difuzorului. Atunci când se face 
proiectarea incintei fără utilizarea 
calculatorului şi a unui program 
specializat, se va prefera 
considerarea unui coeficient Q 
mai mic, atunci când ceilalţi 
parametri o permit. O serie de 
rezolvări industriale de succes au 
valori reduse ale lui Qtc, de până 
la 0,5, pentru semnale de intrare 
mici. 

Folosirea materialului de 
amortizare. Cele prezentate până 
acum se referă la o incintă goală 
sau, cel mult, la o incintă care are 
montat pe pereţi un strat de vată 
de sticlă de maximum 1” grosime, 
având ca scop amortizarea 
undelor staţionare. Oricum, în 
realitate, din calcule oricât de 
laborioase şi folosind cele mai 
evoluate programe de simulare şi 
proiectare, nu se obţin chiar 
rezultatele dorite, din care motiv 
utilizarea materialelor de amor¬ 
tizare poate fi considerată o 
adevărată artă, care permite 
modificarea răspunsului incintei şi 
obţinerea unor parametri care nu 
pot fi obţinuţi pe altă cale. 
Totodată, pe lângă avantajul 
evident al suprimării reflexiilor 
interne, care pot produce coloraţii 
puternice ale sunetului, intro¬ 
ducerea materialului fonoabsor- 
bant are următoarele efecte 
asupra parametrilor incintei: 

1. Creşterea rezistenţei pneu¬ 
matice 

Utilizarea ca material fono- 
absorbant a unui material cu 


densitate mică şi căldură specifică 
mare, cum sunt fibrele de sticlă, 
Dacron sau lâna cu fir lung. poate 
produce o creştere a rezistenţei 
pneumatice Cab, ceea ce este 
echivalent cu creşterea volumului 
incintei pâqă la o valoare teoretică 
de 40%. In practică, creşterea 
volumului echivalent cu 15-25% 
este uşor de realizat. 

2. Creşterea eficienţei 

Creşterea eficienţei poate 

ajunge la o valoare de până la 
15% dacă se face o selecţie 
adecvată a materialului utilizat, a 
cantităţii utilizate şi a locului în 
care este plasat în incintă. 

3. Modificarea masei în 
mişcare a sistemului 

Fenomenul este relaţionat de 
restricţia mişcării curentului de aer 
din imediata vecinătate a spatelui 
difuzorului. Fenomenul conduce la 
o scădere a eficienţei, dar 
mărimea acestei scăderi este mai 
mică decât creşterea eficienţei 
cauzată de acelaşi material 
fonoabsorbant. Cum orice 
scădere a eficienţei nu este de 
dorit, sunt aplicabile două tehnici 
care pot limita acest fenomen: 

- prima, utilizată în incintele 
Advent, constă în utilizarea unui 
cusac de rigidizare chiar în 
spatele difuzorului, depărtând 
materialul de amortizare de 
spatele difuzorului; 

- a doua metodă constă în 
utilizarea unui coşuleţ de material 
fonoabsorbant cu densitate mică 
montat în spatele difuzorului, ca 
un tampon între materialul cu 
densitate mai mare şi difuzor. 

4. Modificarea pierderilor prin 
amortizare 

Utilizarea unui material 
fonoabsorbant relativ dens şi 
aşezat în spatele difuzorului 
conduce la creşterea pierderilor 
prin frecare. In literatura de 
specialitate sunt sugerate 
cantităţile şi calităţile materialului 
utilizabil în scopul modificării 
rezistenţei pneumatice din 
adiabatic în izotermic, dar fără 
date foarte precise, chiar pentru 
materialul cel mai comun: fibra de 
sticlă. Efectele utilizării fibrelor de 
sticlă ca material fonoabsorbant 
se pot determina cu programele 
de simulare pe calculator, dar 
rezultatele practice se pot 
determina numai prin audiţie, când 
se pot face şi corecturile. Tot 
literatura de specialitate arată că 
rezultatele finale pot varia foarte 
mult de datele obţinute cu cele 
mai bune programe, iar audiţiile 
nu pot fi înlocuite. 

(Continuare în numărul viitor) 


TEHNIUM mai-iunie 2000 



REVISTA REVISTELOR 



Convertor 50 MHz 




Z4MHI 


•CI 

LM317T 


\ZD3Vi 



Pentru a recepţiona banda de 50- L2 are n2 = 3 spire, L3 are n3 = 9 

52 MHz, se poate folosi un convertor spire, L4 are n4 = 15 spire, iar L5 are 

simplu realizat cu circuitul S042P sau n5 = 3 spire. Bobina de inductantă L3 

UL 1 042 (fig. 1). Dacă se foloseşte un se realizează cu conductor CuEm de 

cristal ae 26 MHz, banda este 0,5 mm, iar toate celelalte cu CuEm 

translatată în domeniul 24-26 MHz. de 0,2-0,3 mm.. Diametrul carcasei 

Dacă cristalul are frecvenţa de 22 este de 8 mm. In figurile 3 şi 4 se 

MHz, banda de 6 m se translateazâ în prezintă cablajul şi dispunerea 

28-30 MHz. Bobinele se realizează ca componentelor, 

în figura 2. Bobina LI are ni = 3 spire, După „Radiotechnika” 


Un circuit simplu ce permite încărcarea 
acumulatoarelor din echipamentele portabile 
de mică putere se prezintă în figura 1. 

Valorile componentelor au fost alese în 
acest caz pentru a putea încărca bateria din 
VX1R, care, după cum se cunoaşte, este un 
acumulator cu litiu de 3,6 V şi 0,7 Ah. Acesta 
se poate încărca la o tensiune maximă de 6,2 
V şi un curent de 0,6 A, încărcarea durând cca 
1,16 ore. Limitarea curentului se realizează 
prin R1, care va avea puterea de 2 W. 
Alimentarea se face cu cca 12 V, deci se 
poate folosi bateria unui automobil. 

Cablajul (28 x 72 mm) şi dispunerea 
componentelor sunt redate în figurile 2 a şi 2 b. 

După „Funkamateur" 





TEHNIUM mai-iunie 2000 








Măsurarea condensatoarelor 
electrolitice 



Aparatul permite măsurarea condensatoarelor electrolitice 
în domeniul 1-10 000 pF, în patru subgame. Componenta 
principală este generatorul de curent constant realizat cu T5, 
prin care se încarcă condensatoarele de măsurat (Cx). 
Tranzistorul T4, ce descarcă aceste condensatoare, este 
comandat de impulsurile generate de oscilatorul realizat cu 
T1-T2. Frecvenţa acestora este de 2-3 Hz. Se cunoaşte că 
tensiunea pe un condensator încărcat cu un curent I este: 
uc = I t/C, deci are o variaţie liniară. Descărcarea se va 
produce foarte rapid prin T4. Tensiunea pe Cx este urmărită 
de triggerul realizat cu T6-T8. 


PI este prevăzut cu o scală gradată (1-10J ce va permite 
citirea capacităţii în funcţie de subgama aleasa. 

Dacă Cx este mare, tensiunea pe acesta va fi insuficientă 
pentru a-l deschide pe Î6. Deci T7 este deschis, iar T8 blocat 
şi LED-ul nu luminează. 

Dacă Cx este mic, fenomenele sunt exact inverse: T6 şi 
T8 deschise, T7 blocat, iar LED-ul aprins aproape continuu. 

Prin acţionarea lui Pi se realizează condiţia de echilibru în 
care LED-ul pâlpâie, moment în care se poate aprecia 
valoarea lui Cx. 

După „Radioelektronik” 




Schema de principiu este 
clasică. Consumul este ae cca 10- 
12 mA/12 V în repaus şi maximum 
30 mA când este conectat şi 
monitorul audio. Frecvenţa 
acestuia este de cca 800 Hz. 

Tranzistorul MOSFET de 


putere VN10 suportă până la 500 
mA la tensiuni de 60 V. El poate 
comanda direct un Tx sau un releu 
electromagnetic ales 

corespunzător. Difuzorul folosit are 
68 ohmi. 

După „Practicai Wireles" 


Pagini realizate de 
Ing. Vasile CIOBĂNIŢĂ 


TEHNIUM mai-iunie 2000 


I 


17 















SERVICE 













Pentru depanarea 
videomagnetoscopului VT110, 
prezentăm schema electrică a 
amplificatorului video (fig. 1). 
Prezenţa tensiunilor de 
polarizare înlesneşte verificarea 
regimurilor de funcţionare a 
fiecărui element sau etaj. 

Aşa-numitul SSG 
(generatorul semnalelor de 
sincronizare) este prezentat în 
figura 2. Impulsurile de la acest 
generator sunt destinate să 
comande baleiajul camerei în 
raport cu capetele magnetice, 
ceea ce permite întoarcerea în 
orice punct al imaginii. 

Comanda şi sincronizarea 
servomotorului se fac prin 
intermediul schemei electrice din 
figura 3 (pag. 20). 


llllllll 


1 Y" 7 

M» 

i-,- 5 

.. "*ss 
“1 


5 «o y3 , « 


^ - 1 ^ *1 

.MJ-1 

; 












SERVC PRINŢ BOARO PX-A505 























i. 


Lumea interlopă a 
INTERNETULUI 

(hacking, cracking, phreaking) 

Ing. Nicolae SFETCU 

E - mail: sfetcu @email.com http://d0sk-top.hyperrTiart.net 

(Urmare din numărul trecut) 


La noi în ţară sunt destul de multe 
aplicaţii româneşti apreciate, astfel încât au 
apărut şi pe Internet în secţiuni de „appz" 
(aplicaţii „sparte”) ale unor crackeri (este 
vorba în special de dicţionare 
român/englez, legislaţie şi programe de 
contabilitate). Pe Internet există o zonă în 
care nu se poate deosebi activitatea 
hackerilor de cea a crackerilor, întrucât şi 
unii, şi ceilalţi urmăresc în special 
descoperirea unor parole (respectiv, „serial 
number") de acces în unele servere, 
respectiv programe. 

Şi, în sfârşit, phreakerii - o categorie 
mai puţin -cunoscută de noi, dar nu mai 
puţin specialişti în domeniul lor de activitate: 
penetrarea sau atacul asupra reţelelor de 
telecomunicaţii, fie ele cu fir sau fără (cazul 
telefoniei mobile). Aceştia reprezintă, în 
ţările în care acţionează, cel mai mare 
coşmar al operatorilor naţionali de 
telecomunicaţii. 

Pentru a-şi atinge scopul, aceştia 
folosesc aşa-numitele „cutii” („box”), 
montaje electronice cu ajutorul cărora se 
emit sau se anulează anumite impulsuri 
electronice care permit activitatea de 
phreaking (utilizarea liniilor de 
telecomunicaţii evitând plata aferentă 
serviciilor respective sau atacuri 
deliberate asupra acestor reţele). Cele 
mai cunoscute „cutii” sunt cele albastre 
(efectuează comutări de convorbiri între 
diverse centrale, astfel încât plata totală 
să fie mai mică decât în cazul unei 
convorbiri directe, cele negre (centrala 
telefonică nu „simte" convorbirea 
respectivă), roşii (în cazul unor convorbiri 
de la telefoane publice, simulând 
impulsurile declanşate de căderea 
monedelor), purpurii (toate convorbirile, 
indiferent că sunt locale, interurbane sau 
internaţionale, vor fi considerate 
convorbiri locale) etc. 

Ce legătură au aceştia cu hackerii şi 
crackerii? Simplu: unii au nevoie de 
acces gratuit la reţeaua telefonică pentru 
a sta cât mai mult pe Internet, dacă se 
poate şi fără să se ştie pe unde au 
accesat reţeaua Internet, iar ceilalţi au 
nevoie de calculator şi de Internet pentru 
a-şi dezvolta aplicaţiile specifice şi pentru 
a comunica între ei (deşi phreakerii au şi 
posibilitatea de a organiza adevărate 
conferinţe prin reţeaua telefonică, prin 
obţinerea - pe căi ilegale - a controlului 
asupra reţelelor respective). Legăturile 
sunt de fapt mult mai complexe, dar nu 
pot fi tratate în detaliu în acest articol. 

Atât hackerii cât şi crackerii şi 
phreakerii sunt ajutaţi mult sau au 
neapărată nevoie de informaţii pe care nu 
le pot obţine numai cu ajutorul tehnicii. Şi 


atunci intervine „ingineria socială" 
(„social engineering”). 

Ingineria socială este considerată 
drept o tehnică ce exploatează 
slăbiciunile umane pentru a obţine 
informaţii despre securitatea unor reţele 
(parole, chei de acces etc.). Modalitatea 
principală de acţiune este prin telefon, 
folosindu-se schimbătoare electronice de 
voce, cel care sună susţinând că este un 
anumit client care a pierdut parola sau 
cheia de acces şi are nevoie urgentă de 
ea. Informaţiile obţinute astfel se combină 
cu cele obţinute prin poşta clasică 
(„suntem de la firma X, efectuăm un 
sondaj de opinie privind..., vă rugăm să 
completaţi formularul anexat pe care îl 
veţi remite la O.P.Y, C.P.Z; veţi primi, drept 
mulţumiri pentru ajutorul acordat, un 
tricou cu numele firmei noastre") şi prin 
Internet, rezultând o imagine cât se poate 
de exactă asupra posibilităţilor de acţiune 
şi a vulnerabilităţilor reţelei respective. 

Toate acestea poate că nu ar fi aşa 
de rău interpretate în cazul unor 
persoane izolate sau chiar grupuri fără un 
scop contrar anumitor interese de grup 
(economice, politice, sociale, de spionaj) 
dacă s-ar acţiona ca în sport, doar pentru 
competiţie, sau pentru perfecţionarea 
anumitor tehnici folosite ulterior în scopuri 
„curate". Din păcate, mai există şi aşa- 
numiţii anarhişti sau „evil-genius”, care 
folosesc cunoştinţele acumulate în 
scopuri pur distructive. 

în încheiere vă prezint pe scurt 
principalele tipuri de atacuri folosite pe 
Internet. 

Calul troian („Trojan horse”) este o 
aplicaţie folosită de expeditor ca să 
ruleze în calculatorul „victimei" un 
program cu care aceasta nu ar fi de 
acord, dacă ar şti. El se „ascunde" 
într-un alt program atractiv (joc, utilitar 
etc.) pe care „victima" îl descarcă de pe 
Internet şi care se instalează în 
calculator simultan cu instalarea 
celuilalt program. Rulează apoi în 
background, executând comenzile 
prestabilite ale expeditorului sau cele 
pe care i le comandă acesta on-line, 
inclusiv transferul de date din 
calculatorul victimei într-un alt loc pe 
Internet. 


Virusul este un program 
independent, care se autoreproduce. El 
poate fi ataşat la alt program, producând 
coruperi de date sau scăderea 
performanţelor sistemului prin utilizarea 
resurselor acestuia (memoria, spaţiul de 
pe hard disk etc.). Se răspândeşte prin 
autoreproducere sau prin ataşarea la un 
alt program sau fişier. 

Viermele („worm") este un program 
care se reproduce pe sine însuşi la 
nesfârşit, ocupând din ce în ce mai multe 
resurse şi scăzând performanţele 
calculatorului. 

Bomba logică se declanşează 
numai în anumite condiţii specifice, 
putând şterge (de exemplu) fişierele din 
calculator la o anumită dată prestabilită. 
Spre deosebire de virus, bomba logică 
nu se autoreproduce. 

Sufocarea (nu am găsit o traducere 
mai adecvată pentru „flash crowds") 
constă în determinarea „căderii" unui 
server din cauza unui aflux prea mare de 
vizitatori sau mesaje, care poate fi real 
sau simulat. 

Buruiana („weed") este un program 
(sau orice altceva din sistem) care 
foloseşte resursele calculatorului în mod 
inutil, acumulându-le în timp. în cazul 
unui număr mare de astfel de „buruieni", 
performanţele pot scădea considerabil. 

Utilizatorul de gratuităţi („freeloader") 
este un program care foloseşte resursele 
unui sistem sau server oferite în mod 
gratuit pentru a accede la alte resurse, 
care, în mod normal, ar trebui să fie 
plătite. 

Olandezul zburător este un 
freeloader care încearcă să reziste un 
timp indefinit fără a plăti resursele 
utilizate, trecând din server în server, pe 
care le părăseşte înainte de a fi detectat. 

Natangul („zombie") este similar 
olandezului zburător; este un program 
care, după închiderea aplicaţiei, continuă 
să „mănânce” resursele sistemului. 

Şi ar mai fi încă multe de spus aici, 
despre această „junglă" a reţelelor 
informatice, care, ca şi cartierele 
mărginaşe ale marilor oraşe, te sperie 
atunci când o priveşti de la distanţă, dar, 
dacă te apropii suficient de mult de ea, 
descoperi că acolo nu este nici mai bine, 
nici mai rău ca în alte locuri; cu o singură 
deosebire: toţi cei care se învârtesc prin 
acea zonă au o anumită intensitate 
minimă a trăirilor, întrucât, spre 
deosebire de lumea reală, de aici, când 
inten/in banalitatea şi plictisul, poţi evada 
printr-un simplu CLICKI pe butonul 
mousului! 


NOTA REDACŢIEI 

Precizăm că opiniile expuse în cele două părţi ale 
materialului aparţin autorului şi nu reprezintă punctul de 
vedere al redacţiei. 


TEHNIUM mai-iunie 2000 




LUMEA CALCULATOARELOR 


Imprimanta cu jet de cerneală (I) 

Proiectarea unui sistem de deplasare a cartuşului 

Dr. ing. losif CURIŢA 
Ing. Valeriu Dan MINCIU 


Metoda de proiectare prezentată şi uti¬ 
lizată în cazul sistemului de deplasare a 
cartuşului de tipărire, component al 
imprimantei cu jet de cerneală, poate fi 
aplicată în forma respectivă sau adaptată 
cerinţelor în situaţiile fortuite ivite în 
exploatarea dispozitivelor periferice. 
Factorul determinant al expunerii în 
detaliu a acestui concept rezidă în dorinţa 
de a se pune la îndemâna utilizatorilor 
competenţi şi întreprinzători căi 
argumentate tehnico-ştiinţific de a ieşi 
din impas, cu atât mai mult cu cât soluţii 
similare nu sunt tratate în 
literatura de specialitate. 

1. Introducere 

Subansamblu deosebit de important al imprimantei, 
cartuşul de tipărire [1,2]- de exemplu modelul Speed JET 
200 (fig. 1) - este o cutie cu o parte frontală, capul, şi un 
profil corespunzător posibilităţii de interschimbare, 
posedând 50 de canale şi duze necesare operaţiunii de 
tipărire şi un circuit electric incluzând 50 de microrezis- 
toare. în care este prevăzut un rezervor cu cerneală 
lichidă. Acesta din urmă conţine un element din material 
spongios (fig. 2) care se îmbibă cu fluidul respectiv, pe care 
îl cedează, treptat, în timpul procesului tehnologic. 
Cerneala este condusă la duze prin canalele realizate 
într-un strat de răşină, afectat minirezistoarelor, în scopul 
izolării electrice. 

Canalele pentru cerneală şi duzele aferente sunt prac¬ 
ticate într-un complex de mai multe straturi dintr-un aliaj de 
Ni şi Au (fig. 3), cu o anumită structură, aplicate pe plăci de 
siliciu. Minirezistoarele sunt direcţionate spre duze şi 
ataşate electric la contactele exterioare ale capului. 

Cartuşul de tipărire este montat pe un dispozitiv mobil, 


aşa-zisul car, servindu-i la mişcarea de translaţie carac¬ 
teristică în ambele sensuri. In acest scop. carul posedă 
un ghidaj rectiliniu prin alunecare (fig. 4). 

Sistemul de deplasare al carului, care serveşte 
amplasării cartuşului de tipărire după necesitate, este. în 
principiu, o transmisie pe bază de aderenţă de o con¬ 
cepţie constructivă şi funcţională adaptată cerinţelor (fig. 
5), la care mişcarea se comunică între componentele roti¬ 
toare prin intermediul elementului de tracţiune de natură 
flexibilă - firul (în acest caz, şnurul din poliamidă). 

La o astfel de transmisie, partea principală o 
reprezintă elementul de tracţiune, iar rolele şi celelalte 
elemente rotitoare complementare, tamburul şi angrena¬ 
jul cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi sunt numai părţi 
auxiliare, dar necesare. De menţionat că, datorită minia¬ 
turizării, în condiţiile utilizării raţionale a spaţiului interior 
al imprimantei, tamburul 3 şi roata dinţată condusă 2 con¬ 
stituie corp comun (fig. 6, a. b). Firul înfăşoară rolele şi 
tamburul, deci nu este fixat de acestea. 

2. Schema cinematică a sistemului de deplasare a 
carului 

Aceasta (fig. 7) s-a conceput în ideea miniaturizării pe 
cât posibil a sistemului, spre a se putea beneficia în mod 
raţional de spaţiul interior disponibil al imprimantei şi, 
totodată, de a nu se împiedica buna desfăşurare a 
funcţionării celorlalte subansambluri. 

Comparativ cu parametrii cinematici aferenţi mişcării 
uniforme a carului la diversele modele existente, în acest 
caz s-a adoptat viteza liniară de avans v c = 240 [mm/s], 
aceeaşi cu viteza periferică a firului transmisiei mecanice. 
Pe baza acesteia se poate determina turaţia nominală a 
motorului pas cu pas, ales pentru acţionarea sistemului 
de deplasare. 

De menţionat că, în calculele de proiectare 
desfăşurate în continuare, se neglijează, datorită ponderii 
lor insignifiante, efectele fenomenelor următoare: 

- încovoierea firului peste rolele presoare 7 şi 8; 

- frecarea dintre glisiera de secţiune rotundă şi ghida¬ 
jul practicat în corpul carului, realizat cu joc (vezi fig. 4). 

în vederea atenuării la maximum a frecării glisierei în 
locaş, se efectuează lubrifierea din fabricaţie cu ulei sili- 
conic, operaţie care se repetă după necesitate. 

3. Parametrii cinematici ai componentelor transmisiei 
mecanice 

Rolele 4 şi 5 (vezi fig. 7) adoptându-se identice ca 
formă, material (nemetalic) şi dimensiuni, vitezele lor pe¬ 
riferice rezultă conform schemei cinematice, şi anume: 
v 4 = v 5 = v a = 240 [mm/s]. 

Diametrul de calcul al rolelor respective, adică diametrul 
cercului care trece prin centrul de masă al firului aşezat corect 
în şanţul practicat în rolă, se alege - în ipoteza în care nu 






LUMEA CALCULATOARELOR 



există limitări din punct de vedere con¬ 
structiv - cât mai mic. Astfel s-a stabilit 
Dc4 = Dc5 = Dc = 14 [mm]. 

Raportul de transmitere pentru 
ramura 4-5 se calculează cu ajutorul 
relaţiei [3]. 

i.4,5 = n 4 /n 5 = PcW-fM * 1 ’O 1 ■ 
unde r. este coeficientul de alunecare 
elastică al elementului de tracţiune în 
renura rolei (fig. 8), care în acest caz se 
apreciază la 1% (e = 0,01). 

Turaţiile rolelor 4 şi 5 vor avea va¬ 
loarea 

n 4 = nc = 60^(71-Dc) = 60-240 /(tt 14)» 
* 327,4 [rot/min]. 

Raportul de trasmitere pentru ramu¬ 
ra 3-4 devine 


'3,4 = n 3 /n 4 = d c4 / [ d c3( 1 ’ £ )]= 
= 14 /[ 16 ( 1 - 0 , 01 )] * 0 , 88 , 

în care diametrul tamburului 3 s-a 
adoptat, prin analogie cu cazurile exis¬ 
tente, de D C 3 = 16 [mm]. 

Astfel se poate determina turaţia 
tamburului no, adică: 

n3 = i34.n 4 = 0,88-327,40=288,11 , 
J v* 4 4 rot/min . 



CRONICA NOUTĂŢILOR 


TEHNOLOGIE HEWLETT - PACKARD 

IA 64 

Este bine cunoscut efortul depus în ultimii ani de către companiile INTEL 
şi HP pentru dezvoltarea unui nou tip de tehnologie de realizare a micro¬ 
procesoarelor: EPIC (Explicitly Parallel Instruction Computing). In acest an, 
HP realizează primul sistem (server) construit cu noul procesor ITANIUM. 
HP este singura companie care va oferi în viitor sisteme ce vor asigura com¬ 
patibilitatea la nivel binar a aplicaţiilor şi a sistemelor de operare Microsoft 
Windows, HP-UX şi şi UNU* 

SERVERE 

Anul 2000 reprezintă pentru HP prilejul de a lansa pe piaţă întreaga 
gamă de noi sisteme de calcul din clasa serverelor ERISC, începând cu sis¬ 
teme biprocesor până la sisteme având mai mult de 40 de procesoare. 
Puterea de calcul a acestor sisteme va creşte semnificativ. HP îşi va îndepli¬ 
ni în acest fel promisiunea de a dubla puterea de calcul a sistemelor sale în 
fiecare an. 

STAŢII GRAFICE 

In cursul anului trecut, HP a recuperat poziţii importante în domeniul 
aplicaţiilor tehnice. Sistemele B5000 (sistem biprocesor, câştigător al unor 
importante premii) şi sistemul C3000 au devenit cele mai căutate platforme 
de către producătorii de aplicaţii tehnice. In acest moment aproape toate 
aplicaţiile tehnice sunt disponibile şi pe platforme HP. De asemenea JHP este 
în acest moment prezent şi în domeniul aplicaţiilor de animaţie. In acest 
moment, HP este singurul producător de pe piaţă care oferă staţii grafice cu 
sistem de operare Microsoft Windows NT care au interfeţe grafice identice 
(ca arhitectură şi performanţă) cu cele de pe platformele UNIX. 

E-PC 

E-PC este un calculator personal care oferă beneficiile unui echipament 
utilitar (simplitate, fiabilitate şi transparentă). E-PC este conceput pentru 
instituţii mari şi clienţi cu activităţi dedicate. E-PC va fi compatibil cu toate 
versiunile recente ale sistemului de operare Microsoft Windows şi nu va 
înlocui PC-urile tradiţionale. 







FINAL AUDIO 
cu tranzistoare MOS 
de putere 

•*- Ing. Mihai-George CODÂRNAI 

Montajul propus alăturat reprezintă 
un amplificator de medie putere foarte simplu. 
El este echipat, aşa cum se observă, cu numai 
patru tranzistoare, dintre care două - şi anume 
cele de ieşire - sunt de tip MOS de putere. 
Structura schemei este, oarecum, „clasică”, cu 
un tranzistor ce funcţionează 
ca amplificator în tensiune (TI), un al doilea 
tranzistor, T2, lucrează ca generator de curent 
constant, iar ultimele două, T3 şi T4, sunt uti¬ 
lizate ca repetoare 
de tensiune şi finale de atac al sarcinii. In 
ansamblu, finalul audio este 
un amplificator inversor a cărui valoare a ampli¬ 
ficării maxime în tensiune 
Au este dată de relaţia aproximativă: 

Au «- R2/R1 

Cuplajul dintre etajele constituente este 
galvanic, singurele cuplaje 
capacitive fiind cele de la intrare 
şi de la ieşirea spre sarcină. 

r^> , grupării serie rezistor semireglabil 

LEitajul de amplificare in tensi- PS ri ş j R4, divizată prin R3 (în 
une este format din tranzistorul curent continuu), iar cealaltă prin 
TI în conexiune „emitor comun’ R2 ş j ri (î n curent alternativ), 
cu o reacţie locală de tip serie in Ambele reţele de reacţie sunt de 
curent continuu pe emitorul său. tip paralel la ieşire paralel pe 
Pentru obţinerea unui maximum intrare şi efectele lor se 
de amplificare (în buclă deschisă) întrepătrund uşor în domeniul de 
în curent alternativ, emitorul curent continuu. Gruparea PSRI, 
acestui tranzistor este cuplat la R3) R4 (R4//R2) asigură, în 
masă prin intermediul conden- acelaşi timp, şi stabilirea punctu- 
satorului C3. Ih vederea reducem y static de funcţionare (în tensi- 
riscului de autooscilaţie a întregu- une ) a întregului amplificator. Prin 
lui final, banda de trecere a ajustarea rezistorului semireglabil 
primului etaj este redusă cu aju- psri S e fixează potenţialul 
torul condensatorului C2 de 47 comun al rezistenţelor R9 şi R10 
pF, şi aceasta se întinde între | a jumătate din cel de alimentare 
limitele aproximative de 15 Hz şi generală. 

50 kHz. In ansamblu, etajul de Etajul generator de curent 
intrare mai are două reacţii nega : constant este compus din 
tive, atât în curent continuu cât şi tranzistorul T2, rezistoarele R7 
în curent alternativ. Una este con- ş j rq ş j diodele Dl şi D2. 
stituită de rezistenţa totală a Practic, curentul de repaus al 

□ 


amplificatorului de intrare este 
determinat de relaţia: 

ICţi = ICţ2 = Uq2/R8, 

unde lc T1 şi lc T2 sunt curenţii de 
colector ai tranzistoarelor TI, 
respectiv T2, iar U D2 este 
căderea de tensiune pe cnoda de 
referinţă în direct D2, de tip 
DRD1. Dioda Dl compensează, 
practic, total variaţiile cu tempe¬ 
ratura ale curentului prin T2. 
Valoarea relativ mare a curentu¬ 
lui prin etajul amplificator este 
dictată de necesitatea coman¬ 
dării rapide a tranzistoarelor 
MOS de putere din ieşirea mon¬ 
tajului. Deşi în curent continuu 
sau la frecvenţe joase (mai pre¬ 
cis, la variaţii lente ale semnalului 
de intrare) tranzistoarele MOS nu 
necesită comandă decât în tensi¬ 
une, nu acelaşi lucru se poate 
spune la semnale de frecvenţă 
relativ ridicată (10-15 kHzî sau 
variaţii rapide ale semnalului de 
intrare. Valoarea mare a capa¬ 
cităţii echivalente la intrările grilă- 
sursă ale tranzistoarelor MOS de 
putere impune ca etajul de atac 
să fie străbătut de un curent de 
repaus relativ important, 
20-25 mA sau chiar mai mult în 
unele cazuri (în comparaţie cu un 
etaj similar cu tranzistoare bipo¬ 
lare, unde curentul de repaus nu 
depăşeşte câţiva miliamperi). Din 
acest motiv, tranzistoarele alese 
pentru etajul amplificator şi cel 
generator de curent constant 
sunt de medie putere, respectiv 
BD139 şi BD140. 

Etajul de ieşire propriu-zis 
este construit pe o structură 
complementară de tranzistoare 
MOS de putere. Acesta are 
două particularităţi. 

Prima particularitate constă 
în comanda celor două tranzis¬ 
toare finale prin intermediul unei 
diode de tensiune de referinţă. 
„Circuitul integrat” TL431 asi¬ 
gură, pe lângă o foarte bună sta¬ 
bilitate în timp şi cu temperatura 
ambiantă, o rezistenţă dinamică 
redusă (în jurul a 0,20.) în curent 
alternativ, caracteristică ideală 
pentru a reprezenta, practic, un 
scurtcircuit la frecvenţele de 
lucru între colectorul tranzistoru¬ 
lui TI şi grila tranzistorului T4. In 
acelaşi timp, prin reglajul 
potenţiometrului semireglabil 
PSR2, se fixează şi curentul de 
repaus prin tranzistoarele T3 şi 
T4, curent ce nu va depăşi 5 mA. 

Cea de-a doua particularitate 
constă în eliminarea rezis- 
toarelor de putere din sursele 
celor două tranzistoare MOS şi 
înlocuirea lor cu câte un grup 
TEHNIUM mai-iunie 2000 




Caracteristici tehnice: 


- puterea de ieşire, Po, (sarcină rezistivă de 4H): 20 W; 

- impedanţa de intrare: 

minimum 2 kQ; 

- impedanţa de sarcină: 

minimum 2Q; 

- sensibilitate (la Po): 

tipic IVef; 

- raport semnal/zgomot: 

minimum 80 dB; 

- distorsiuni armonice (la Po): 

< 0,5%. 


diodâ-rezistor de putere redusă. 
Prin acest artificiu se reduce 
puterea disipată suplimentar la 
niveluri inari de ieşire pe rezis¬ 
tenţele anterior amintite şi creşte 
stabilitatea termică a montajului. 
Este recomandabil ca diodele 
D3 şi D4 să fie cu tensiune de 
deschidere redusă, 0,2-0,4 V, cu 
un curent de vârf relativ mare, 5- 
10 A (în funcţie de sarcină, de 
puterea la ieşire), şi cu timpi de 
comutaţie cât mai mici (sub 1 
ps). Preferabile sunt, mai ales, 
diodele Şchottky de curenţi mari, 
5-10 A. în acest montaj au fost 
utilizate, însă, diode rapide de 
tipul BYW29 cu siliciu, care au o 
cădere de tensiune în conducţie 
directă de aproximativ 0,7 V la 
un curent de 5 A. Timpul de 
comutaţie, direct şi invers, al 
acestor diode nu depăşeşte 150 
ns. Este recomandabil a se 
monta diodele, indiferent de tipul 
lor, pe radiatoare disipative de 
căldură, deoarece ele pot să 
ajungă să disipeze 2-3 W.' 

TEHNIUM mai-iunie 2000 


Deşi sensibilitatea şi impe- 
danţa de intrare sunt reduse, 
aceste „neajunsuri" pot fi lesne 
compensate prin construirea şi 
montarea faţj intrarea finalului în 
discuţie a unui preamplificator, 
eventual şi cu corecţie de ton. 
Puterea de ieşire este limitată de 
tensiunea de alimentare gene¬ 
rală, de numai 40 V. Pentru 
aceeaşi valoare a sarcinii, ea 
poate fi crescută prin mărirea 


tensiunii de alimentare până la 
limita tensiunii maxime admise 
de cel mai „slab" tranzistor în 
tensiune Uqeq sau în 

cazul în care se micşorează va¬ 
loarea sarcinii, puterea la ieşire 
creşte invers proporţional cu 
aceasta, iar limitarea în jos a va¬ 
lorii ei se face până aproape de 
limita de curent maxim a celui 
mai „slab" tranzistor MOS. 


De reţinut că montajui nu este protejat la scurtcircuit la ieşire. La 
reaBzarea practică este necesar să se ţină cont de legarea în ordine 
a componentelor şi etajelor dinspre intrare (masa de intrare Ml) spre 
ieşire (masa de ieşire MO) în vederea evitării buclelor de masă şi, 
implicit, a producem acroşajelor şi autoosdlaţSor. 


















COLECTOR 


COLECTOR 


deci scurtcircuitatea rezistorului R^. 
aduce o pronunţată amplificare, dar 
etajul poate să aibă o funcţionare 
instabilă, în special din cauza 
încălzirii, şi pot apărea cazuri 
extreme, de distrugere a tranzistoru¬ 
lui. 

Pentru a obţine o funcţionare sta¬ 
bilă a etajului, fără a diminua amplifi¬ 
carea, în paralel cu rezistorul a 
fost montat un condensator. 

Se ştie că, pentru semnalul de 
audiofrecvenţâ. un condensator de 
100 pF prezintă o impedanţă mică. 
Deci. pentru componenta continuă a 
curentului, etajul are o reacţie nega¬ 
tivă prin rezistorul de 1 kn, dar, pentru 
componenta de audiofrecvenţâ, emi- 
torul este legat practic la măşă prin 
condensatorul de 100 f.iF. In felul 
acesta, etajul prezintă stabilitate, 
având totodată şi o amplificare mare. 

Verificarea unui etai este simplă. 

Conectând un voltmetru ca în 
figura 3, se măsoară căderea de ten¬ 
siune pe rezistorul Rc. Dacă instru¬ 
mentul indică, de pildă, valoarea de 
1 V, înseamnă că prin rezistor trece 
un curent de 1 mA. S-a amintit anteri¬ 
or că valoarea curentului de bază este 
foarte mică, de ordinul a 0,2-10 pA. 
Aceasta înseamnă că putem foarte 
bine aproxima valoarea de 1 mA ce 
trece prin emitor ca fiind aproape 
egală cu valoarea curentului de colec¬ 
tor. în felul acesta, cu o măsurătoare 
pe rezistorul din emitor, verificăm 
funcţionarea etajului, determinând 
chiar şi valoarea curentului de colec¬ 
tor. Dacă pe rezistorul din emitor nu 
există cădere de tensiune (voltmetrul 
indică 0 V), înseamnă că prin tranzis¬ 
tor nu trece curent şi atunci verificăm 
dacă există tensiune pe colectorul 
tranzistorului. 

Se poate întâmpla ca pe emitor să 
măsurăm aproape 9 V, deci valoarea 
tensiunii bateriei. Această situaţie 
indică defectarea rezistorului R^. 
respectiv întreruperea sa. 

In cazul în care pe emitor nu există 
cădere de tensiune, iar pe colector 
(fig. 4) se măsoară valoarea tensiunii 
bateriei, înseamnă că tranzistorul este 
blocat şi atunci trebuie să se măsoare 
tensiunea pe bază. Existenţa unei ten¬ 
siuni pe bază indică defectarea 
tranzistorului, iar lipsa tensiunii pe 
bază ne obligă să verificăm rezistorul 
cu valoarea de 68 kQ sau să montăm 
în locul lui un alt rezistor, de care sun¬ 
tem siguri că este bun. 

Prin aceste măsurători simple 
putem, astfel, determina starea 
tranzistorului şi a pieselor din montaj. 


EMITOR 


| EMITOR. 


TRANZISTOR npn 


TRANZISTOR pnp 


care este figurat un etaijde amplificare 
cu un tranzistor EFT353 (pnp), 
observăm mai întâi că, în serie cu 
emitorul. este cuplat un rezistor de 1 
kQ, având rolul d£ a stabiliza 
funcţionarea etajului. In acelaşi timp, 
amplificarea glooalâ a etajului scade 
şi se spune că rezistoarele Rj= 
creează o reacţie negativă. Dacă va¬ 
loarea rezistorului R^ creşte, atunci 
creşte şi stabilitatea în tuncţionare, 
dar amplificarea scade. în cazul în 
care Rc este întrerupt, etajul 
încetează să funcţioneze. 

Legarea la masă a emitorului, 


LI ranzistoarele se construiesc 
din materiale semiconductoare având 
la bază germaniu sau siliciu şi au în 
componenţa lor trei regiuni numite 
emitor, bază şi colector. 

Fabricile producătoare livrează 
două tipuri de tranzistoare, şi anume 
pnp şi npn, notate astfel după carac¬ 
teristicile zonelor componente. Grafic, 
simbolurile tranzistoarelor sunt 
prezentate în figura 1. La un tranzistor 
montat într-o schemă se notează: 

U C e = tensiunea dintre colector şi 
emitor; 

U BE = tensiunea dintre bază şi 
emitor; 

Iq = curentul de colector; 

l E = curentul de emitor; 

In = curentul de bază. 

Practic, montajele de amplifica¬ 
toare cu tranzistoare în care sunt indi¬ 
cate tensiunile, sensurile curenţilor 
prin electrozi şi polaritatea sursei de 
alimentare sunt ca în figurile 2,a şi 
2,b.. 

In montajul cu tranzistor pnp, 
colectorul şi baza se cuplează la polul 
negativ al bateriei, pe când în monta¬ 
jul cu tranzistor npn, colectorul şi baza 
se cuplează la polul pozitiv al bateriei. 

O relaţie a curenţilor într-un 
tranzistor, după-cum apar sensurile 
din figura 2,a, este Ic = + *B* 

Valoarea curentului de oază Ir este 
mult mai mică decât a curentului de 
colector l c . 

Raportul dintre variaţia curentului 
de colector şi variaţia curentului de 
bază este un parametru foarte impor¬ 
tant şi utilizat al unui tranzistor. Este 
numit factor de amplificare şi notat în 
general cu p. 

Rezistoarele R1 şi R2 formează 
un divizor de tensiune pentru 
polarizarea bazei. Cu un voltmetru, se 
pot verifica valorile tensiunilor pe 
diverşi electrozi ai tranzistorului şi în 
acest mod se poate stabili dacă etajul 
funcţionează sau nu. 

Analizând schema din figura 3, în 


68*0 


(Continuare în numărul viitor) 


_~-<3V 

ţ 

WTRARE|| 

68*n 

16.8KO 

—1|-lESiRE 

M[ 

3 

1 Ţoo»f ( 

rvi 


: j 


i 

1*1 'cil 

)*c 

- J c —ii— 


“ s 

1 


h 




electronică TEHNIUM 

Răspundem sutelor de solicitări primite de la cititorii noştri de a prezenta 

construcţii electronice cu largă aplicabilitate, 
dar cu grad scăzut şi mediu de complexitate, 
care să permită atât electroniştilor începători 
cât şi celor avansaţi să realizeze montaje utile. 

Ne îndeplinim totodată o datorie selectând spre publicare o serie de scheme 

electronice cu mare aplicabilitate 
practică rămase de la regretatul radioamator şi pasionat 
constructor ing. Sergiu Florică (Y03SF). 

Această suită de scheme a fost pusă la dispoziţia redacţiei de 
prietenul apreciatului dispărut, cunoscutul publicist ing. Ilie Mihăescu 
(Redactor Şef al revistei TEHNIUM până în anul 1997). 



Fig. 3 / Sursă pentru încărcarea 
acumulatoarelor. Secţiunea 
transformatorului: 16 cm 2 ; 
' înfăşurarea primară are 700 

spire cu sârmă Cu Em <|>0,65 
mm; înfăşurarea secundă 
are 2 x 20 spire cu sârmă de 
Cu Em <|>2,5 mm. 

TEHNIUM mai-iunie 2000 


1 1N4001 

I 3 V/\2 A 


- ■'-’A FV/« A 

'wz 0 V ■ — 

_ 1 r;; 

!♦ 

2200XF 

16 V [ 

Mlka 

Mîw 

T g* n 

IN 4001 



Sursă de 4,5 V/1 A - 
secţiunea transformatorului: 

4 cm 2 ; înfăşurarea primară 
conţine 2640 spire cu sârmă Cu 
Em <)> 0,12 mm. 



Alimentarea cu energie 
a aparatelor electronice 


area majoritate a construcţiilor realizate de ama¬ 
tori, fiind tranzistorizate, lucrează cu tensiuni relativ reduse 
(mai mici de 30 V), tensiuni care pot fi obţinute fie de la 
baterii electrice şi acumulatoare, fie de la reţeaua electrică 
de 220 V. In cazul utilizării reţelei de alimentare, este nece¬ 
sar un transformator coborâtor de tensiune, un redresor, 
un filtru şi un dispozitiv electronic de reglare a tensiunii sau 
curentului. Unele surse de alimentare mai sunt prevăzute 
şi cu dispozitive electronice de protecţie la suprasarcină. 

Transformatorul coboară tensiunea din înfăşurarea pri¬ 
mară, mărind curentul în secundar conform formulei: 

Up • Ip = Us • Is 

Desigur că această transformare nu se poate realiza 
fără unele pierderi (în special datorită efectuiui caloric), din 
care cauza în formulă apare semnul de aproximaţie dintre 
cei doi termeni. 

(Continuare în numărul viitor) 






TEHNICĂ Şl PROFIT 


Materialele necesare: sârmă 
cu diametrul de la 0,5 până la 2 
mm, din cupru, aluminiu, argint 
sau orice alt metal, în funcţie de 
scopul lucrării. 
Observaţi, în cele 10 desene 
ale figurii, uneltele necesare şi 
modul de lucru pentru a obţine 
piese cu aspect decorativ şi 
uzual, de la’decoraţiuni pentru 
diverse corpuri de iluminat elec¬ 
tric, rame, agăţători pentru 
tablouri, bibelouri şi până la 
podoabe vestimentare. Sârma 
poate fi folosită singură sau 
făcând combinaţii de culori 
(cupru + aluminiu), eventual 
împreună cu mărgele (chiar dis¬ 
parate), bile din sticlă, metal sau 
material plastic, bucăţele de flori 
de mină, pietre semipreţioase 
etc. Desenele vă oferă doar 
câteva exemple. 

Pe lângă obţinerea unor 
obiecte de uz personal, aseme¬ 
nea lucrări pot fi uşor confecţio¬ 
nate în serii mici şi vândute în tot 
timpul anului, ca podoabe de 
Mărţişor, pentru pomul de 
Crăciun etc.'Confecţionarea lor 
t-«te la mdemâna unei largi cate¬ 
gorii dc oersoane - cu gust şi 
fantezie -, începând cu 


m 


TEHNIUM mai-iunie 2000 














Aparat pentru gimnastică 



/ Materiale 
' necesare : stâlp din 
lemn de stejar sau brad cu profilul 
pătrat, având latura de 80-100 mm 
(sau ţeavâ de fier cu diametrul de 
60-80 mm) pentru cele patru piese 
(2); şipcâ de lemn groasă de 80-100 
mm pentru piesele (1), (3) şi (5); 
şipcâ groasă de 50 mm pentru 
stinghiile (4) şi cele două piese verti¬ 
cale (6); ţeavâ de fier zincat cu 
diametrul de circa 25 mm pentru 
bara (7); scândură de 30 x 40 x 120 
mm pentru piesele (8) şi (9); 
şuruburi pentru lemn. 

Prelucrare şi montare. 
Dimensionaţi şi tăiaţi materialele 
lemnoase potrivit cotelor indicate în 
figură. Executaţi apoi montajul (de 
jos în sus) orientându-vă după 
aceeaşi figură şi începând, fireşte, 
cu scheletul de rezistenţă alcătuit 
din piesele (1), (2), (3) şi (5). La 
montaj, folosiţi numai şuruburi pen¬ 
tru lemn de lungimi corespunzătoare 
(nu cuie, deoarece aparatul va fi 
supus la multe solicitări mecanice!). 
Eventual, la îmbinarea pieselor (1) 
cu (2), (3) şi (5) (mai ales dacă 
piesele (2) sunt din ţeavă), puteţi uti¬ 
liza şuruburi cu piuliţă şi contrapiuliţâ 
care permit rigidizarea aparatului 
(dacă îmbinările slăbesc în cursul 
folosirii), precum şi demontarea lui 
lesnicioasă pentru a fi adăpostit pe 
timpul iernii. Nu este necesar să fi¬ 
nisaţi, nici să vopsiţi această con¬ 
strucţie, iar picioarele ei nu trebuie 
îngropate în pământ, având sufi¬ 
cientă stabilitate. (în desene obser¬ 
vaţi câteva sugestii de folosire a 
aparatului.) 


Prezentăm un aparat 
simplu şi eficient pentru 
antrenamentul sportiv al 
tinerilor atât la domiciliu cât 
şi în spaţiile de joacă. 
Gabaritul aparatului este de 
1 900 x 2 400 x 2 400 mm, 
astfel încât el poate fi lesne 
instalat. Părţile componente 
sunt (urmăriţi figura): (1) = 
stinghie de baza, (2) = stâlp 
vertical de rezistenţă, (5) = 
stinghie superioară lungă 
(2 400 mm). (6) = şipcă 
suport-barâ, (7) = bară me¬ 
talică, (8) = pod din două 
scânduri orizontale, (9) = 
două şipci paralele. 


Aceste construcţii pot fi rea¬ 
lizate în atelierele şcolare şi va¬ 
lorificate prin vânzare către şcolile 
care nu au ateliere proprii. 



U n figură puteţi vedea un aparat pentru antrenament 
la căţărat pe verticală, un fel de spalier care poate fi uti¬ 
lizat şi la exerciţii de balet. Este alcătuit din patru ţevi de 
fier (i) cu diametrul de circa 60 mm. In acestea, practicaţi 
orificiile necesare (coaxiale), folosind o maşină de găurit. 
Ţevile vor fi bine ancorate la sol, prin introducerea a 500 
mm - din lungimea lor totală de 2 500 mm - în blocuri de 
beton anume turnate; patru cabluri din sârmă împletită de 
oţel groasă de 6-8 mm (3), introduse în bucăţi de furtun 
din cauciuc pânzat, lungi de 1 000 m (2), fixate la capete 
cu simple noduri, asigurate cu o împletitură din sârma de 
fier zincat groasă de z mm (se înfăşoară vreo zece spire 
peste capătul îndoit al cablului de oţel}. 

Dimensiunile aparatului sunt de 3 000 x 2 000 mm, iar 
distanţa dintre cabluri este de 400-450 mm. Eventual, 
aparatul poate fi înălţat cu încă 500 mm şi dotat cu cinci 
rânduri de cabluri. Ţevile-suport vor fi protejate cu vopsea 
alchidicâ. 

In desenul de la bază, observaţi aparatul văzut de sus. 










AUTO - SERVICE 



ATENŢIE LA ROTI! (I) 
Echilibra] ul 


Prof. dr. ing. Mihai STRATULAT 

ceptabil datorită efectelor sale. 

cupă unul din ultimele Când starea tehnică a roţilor este neglijată prea multă 
or de automobile, se vreme, aşa cum, din păcate, obişnuiesc să facă mulţi din- 

Ddjjca nu numai impor- tre posesorii de automobile, în timpul în care autovehiculul 

să stea la baza unor se deplasează cu viteze mai mari de 60-70 km/h apar 

unele manifestări care au darul de a îngrijora: mersul 
rin uzura prematură a maşinii capătă un caracter trepidant, ca şi când ea ar rula 

îc neglijabilă risipă de pe un drum cu denivelări echidistante; în plus, când sunt 

sunt promovate de afectate roţile din faţă, volanul oscilează supărător. în ast- 

2 l al presiunii in pneuri, f e | de condiţii, conducerea automobilului devine dificilă, 

9 brutale, precum şi rulajul obositor - ca urmare a scăderii confortului iar secu- 

re a uzuni premature - ritatea circulaţiei poate fi diminuată datorită reducerii 

trie! djrecţ 161 , alegerea aderenţei, mai ales în viraje. Pe lângă toate acestea, 

adului de strângere pe exploatarea automobilului cu roţi dezechilibrate provoacă 

acestea se va ocupa, pagube de combustibil, datorită creşterii energiei de defor- 

3m atenţiei cititorilor şi mare a pneului, grăbeşte uzura anvelopei, conduce la 

deteriorarea rulmenţilor de la roţi şi acţionează negativ 
e arată a fi total neac- asupra stării amortizoarelor. Dacă, aşa cum s-a văzut, 

- amortizoarele defecte provoacă uzura poligonală a 

anvelopei, dezechilibrul roţii o uzează local, ca în cazul 
unei frânări extrem de violente. 

* —\— Efecte tehnice neplăcute apar chiar şi atunci când 

\ 4 | dezechilibrarea roţilor nu este sesizabilă prin înrăutăţirea 

"S A ■ confortului, adică la modificări relativ reduse de echilibraj. 

-A-‘ i | Spre exemplificare, se aminteşte că o masă de dezechili- 

-CJ : brare de numai 100 g determină apariţia unei forţe pertur- 

\ u t I batoare de peste 50 daN la 100 km/h! 

\ \ r In în ce constă, de fapt, dezechilibrajul? Datorită imper¬ 

ii u ! u fecţiunii de fabricaţie sau datorită deformării ce poate 
j -— • ~4 1 ►— ■ - apărea ulterior la jantă, centrul de greutate G al ansamblu¬ 
ri / : lui jantă-pneu nu cade exact în centrul de rotaţie O. în 

I / I acest caz, masa neechilibratâ m va face ca pneului să i se 

/ -Ci j imprime o poziţie preferenţială atunci când acesta este 

suspendat, iar în timpul rulajului se produce o forţă cen- 
\ | 1 trifugă C, care solicită partea de sprijin a roţii (fig. 1, a). 

\ : ] Plasarea pe jantă a unei mase adiţionale m a egală cu m, 

în punctul A, diametral opus masei de dezechilibrare, face 
ca roa ţ a sa ca pete un echilibru indiferent, datorită readu- 
- A cerii centrului de greutate în centrul roţii. Astfel, roata este 

W | echilibrată static. Dacă roata se suspendă pe un ax plasat 

\ J în centrul ei, atunci echilibrarea statică se face lăsând roata 

£ să se învârtească liber până la imobilizare; se notează 

această poziţie în partea superioară a jantei, în care se 


Deparazitare 

auto 

Qnstalaţiile electrice şi de 
aprindere ale automobilelor mo¬ 
derne sunt prevăzute în totalitate cu 
măsuri de prevenire a insinuării per¬ 
turbatorilor electrici în circuitul de 
recepţie al aparatului de radio. Nu 
tot acelaşi lucru se poate spune 
despre mijloacele de locomoţie auto 
mai vechi. Cunoştinţele necesare 
deparazitării acestora pot fi însă 
utile chiar şi în cazul unui autotu¬ 
rism de factură mai recentă, la care 
se produce căderea unuia din ele¬ 
mentele sale de deparazitare. 

Atunci când se instalează pe 
autoturism un radioreceptor şi se 


constată că recepţia este pertur¬ 
bată de paraziţi, mai întâi trebuie 
să se stabilească dacă sursa 
acestor semnale nedorite se află 
în interiorul sau în exteriorul 
apajatului. 

In acest scop se efectuează o 
testare în două faze: cu motorul 
maşinii oprit şi apoi cu el în 
fungţiune. 

In primul caz se pune aparatul 
sub tensiune şi apoi se cercetează 
calitatea recepţiei pe toate lungim¬ 
ile de undă cu care este prevăzut 
şi pe toată întinderea scalei, la 
diverse niveluri ale volumului. 
Recepţia trebuie să fie clară, fără 
întreruperi şi fără zgomote 
parazite (pocnituri, vâjâituri, 
fluierături ş.a.). Proasta calitate a 
recepţiei sau prezenţa 
perturbaţiilor menţionate se 


datorează fie unui defect intern al 
aparatului, fie montajului incorect 
al antenei sau al difuzoarelor. 

Dacă instalaţia de 
audiorecepţie a trecut cu bine 
această primă parte a verificării, 
se trece la descoperirea even¬ 
tualei existenţe a unor surse exte¬ 
rioare de paraziţi. Se face aceeaşi 
încercare (deci trecând pe toate 
gamele şi pe întreaga extindere a 
scalei) conectând succesiv con¬ 
sumatorii electrici - aşadar pe 
rând, nu toţi o dată! 

In acest fel se va putea detecta 
dacă vreunul dintre aceştia - 
motorul electric al aerotermei, cel 
al ştergătorului de parbriz sau al 
spălătorului de parbriz, releul pen¬ 
tru semnalizarea virajelor, claxonul 
- emite semnale distorsionate. La 
aceeaşi verificare poate fi supus şi 


TEHNIUM mai-iunie 2000 










aplică, succesiv, mase de echilibrare tot mai mari, până adiţionale pe cele două feţe laterale ale jantei (fig. 3), ast- 

când roata lăsată liberă, în orice poziţie, nu se mai roteşte, fel încât suma cuplurilor rezultate să egaleze cuplul pertur- 

Procedeul, deşi greoi, poate fi aplicat de orice amator, dar, bator. 

aşa cum se va vedea, în majoritatea cazurilor numai echili- Rezultă că echilibrarea cu o singură contragreutate 
brajul static nu este suficient. este defectuoasă, deoarece masa neechilibrată se poate 

De cele mai multe ori, deplasarea centrului de greutate afla oriunde în secţiunea transversală a roţii. De aceea, de 
al roţii se face nu numai radial, ci şi axial, tocmai datorită multe ori se obişnuieşte, ca soluţie de compromis, ca masa 

dispunerii caracteristice a masei neechilibrate (fig. 1, b). adiţională să se împartă în două părţi egale, care se mon- 

Din această cauză, forţa perturbatoare C creează în teazâ pe ambele laturi ale jantei. Numai la maşinile de 
timpul învârtirii roţii un cuplu ±C.d, de semn variabil, care viteză redusă şi cu jante înguste se poate accepta soluţia 

imprimă roţii oscilaţii de „ shimm /, solicitând periculos plasării unei singure contragreutăţi, 

direcţia şi mărind consumul de combustibil. Din cele expuse rezultă mai întâi că, de cele mai multe 

Dacă contragreutatea de echilibrare a fost plasată pe ori, echilibrarea statică nu este suficientă şi, în al doilea 
aceeaşi parte cu masa neechilibratâ, atunci efectul aces- rând, că echilibrarea dinamică a roţii este un proces com- 
teia este compensat parţial de apariţia cuplului C.a (fig. 2, plicat, care nu poate fi efectuat cu mijloace artizanale, ci 

a). Dacă contragreutatea a fost plasată pe faţa opusă (fig. numai pe maşini speciale de echilibrat, de care dispun în 

2, b), efectul dezechilibrului dinamic este şi mai accentuat, prezent staţiile service. 

înlăturarea acestui neajuns nu se poate face decât dacă se Este necesar să se reţină că jantele deformate, deşi, 

creează un cuplu egal cu cuplul perturbator şi de semn teoretic, pot fi echilibrate dinamic, devin inutilizabile ca 

contrar. Pentru aceasta este necesar să fie montate mase urmare a modificării geometriei lor. 


electromotorul de pornire 
(demarorul), dar operaţiunea 
aceasta nu prezintă prea mare 
importanţă, deoarece timpul foarte 
scurt de acţionare a acestuia (1-5 
s) nu deranjează prea mult 
folosirea aparatului de radio. 

Presupunând că şi de această 
dată lucrurile stau bine sau, identi- 
ficându-şe sursa paraziţilor, a fost 
înlăturat defectul, se trece la 
următoarea etapă. Se porneşte 
motorul şi se efectuează aceeaşi 
.plimbare" a indicatorului de scală 
pe toate gamele. în cazul în care 
se aud în difuzoare zgomote ale 
căror frecventă şi intensitate cresc 
o dată cu mărirea turaţiei, 
înseamnă că este necesară o inter¬ 
venţie fie asupra instalaţiei de 
aprindere, fie asupra surselor de 
curent. 

Pentru deparazitare se folosesc 
TEHNIUM mai-iunie 2000 


în curând 

CONDUCEREA 

ECONOMICĂ 

Prof. dr. ing. Mihai 
STRATULAT 

condensatoare, în general de 250 
V, dar cu valori bine precizate pen¬ 
tru fiecare sursă de paraziţi, după 
cum urmează: pentru electromo¬ 
toare IpF; pentru cablul de 
coborâre a antenei 7 pF; pentru 
alternator 2,2 pF; pentru bobina de 


inducţie 2,2 pF; pentru releul regu¬ 
lator 3 pF. Cu excepţia conden¬ 
satorului pentru antenă, care se 
leagă în serie, toate celelalte con¬ 
densatoare se conectează în para¬ 
lel cu organele supuse 
deparazitării. Nu este râu ca, în 
încheierea acestor testări, după ce 
s-au înlăturat sursele de zgomot, 
să se facă şi o verificare în rulaj. 
Este posibil ca acum să se producă 
paraziţi datorită unor conexiuni 
precare ale condensatoarelor, 
cablurilor sau chiar ale diverselor 
apa/ate. 

In final, se atrage atenţia că, 
atunci când se achiziţionează un 
radioreceptor, el trebuie să fie 
minuţios verificat în prezenţa 
vânzătorului; în plus, magazinele 
sunt obligate ca, o dată cu apara¬ 
tul, să livreze şi toate piesele 
necesare pentru deparazitare._ 








In dialog 
cu cititorii, 

Ion PRICEPUTU 


Oprean Emil Radu - elev, Şcoala -ţ- 
Generală Brănişor, satul Boz, judeţul 
Hunedoara. 

Am fost plăcut impresionaţi de 
preocupările şi în special de con¬ 
strucţiile tale în domeniul amplifica¬ 
toarelor audio de putere. Afirmaţiile 
tale că revista TEHNIUM este un 
izvor nepreţuit de informaţii şi cultură 
tehnică ne bucură şi îţi mulţumim 
pentru această apreciere a muncii 
noastre. 

în privinţa modificărilor efectuate 
de tine asupra schemei amplificatoru¬ 
lui de 10 W produs de Electronica se 
cuvine să facem câteva observaţii. 

O dată ce o schemă este modifi¬ 
cată, devine altă schemă, întrucât, ca 
să obţii la schema iniţială 10 W, tre¬ 
buia să aplici la intrare un semnal de 
o amplitudine dată. 

Apoi, o schemă electrică nouă 
trebuie construită şi testată practic, 
ca să se constate fiabilitatea. 
Afirmaţia că „amplificatorul poate 
furniza pe o sarcină de 4 Q o putere 
de circa 80-100 W sau chiar mai mult" 
arată că rabatul de calitate al noului 
amplificator depăşeşte 20%. Or, nu 
ne spui nimic despre distorsionarea 
semnalului furnizat şi nici ce nivel 
solicită la intrare. 

Tensiunea de 70 V utilizată la 
noul amplificator este greu de obţinut, 
fiindcă în comerţ nu se găsesc trans¬ 
formatoare pentru asemenea tensi¬ 
une şi, în plus, 70 V este o tensiune 
periculoasă pentru sănătatea omului. 

Cu admiraţie pentru preocupările 
tale, aşteptăm să ne mai scrii. 


jxDiaconu Dumitru - Roşiori de Vede 

▼ Scrieţi-ne cum se manifestă defectul. 
Se găsesc echivalenţe şi pentru tuburile 
electronice. 

Stoian Marcel - Galaţi 

▼ Rapide sau mai puţin rapide, cir¬ 

cuitele integrate TTL se alimentează 
cu 5 V._ 


Headphoo« 

Plug 


D PACKAGE 
(TOP VIEW) 


▼ Dan lulius - Timişoara 
Circuitul integrat TPA4860, produs 
de Texas Instruments, este un amplifi¬ 
cator audio care poate furniza o putere 
de 1 W pe o sarcină de 8 Q, fiind ali¬ 
mentat la 5 V. Amplificatorul 
funcţionează bine şi dacă este alimen¬ 
tat cu 3,3 V. 

Prezentarea semnificaţiei termi¬ 
nalelor şi a schemei de aplicaţie vă va 
fi utilă în depanarea casetofonului. 


gno 

SHUTDOWN 

HP-SENSE 

GNO 

BYPASS 

HP-IN1 

HP-IN2 

GNO 


v OD 

GAIN 

v 0 i 

GND 


^ Stan Alin - Ploieşti 

▼ Vă putem prezenta schema electrică a unui mixer cu circuitul integrat 
CA3028. 

Pe terminalele 1 şi 5 se aplică semnalul, iar pe terminalul 2 oscilatorul. Pe 
terminalul 6 se obţine frecvenţa intermediară. Bobinele se dimensionează pen¬ 
tru aceste frecvenţe. 


xTruţă Dan - Bârlad 
^Aprinderea electronică la un auto¬ 
turism furnizează o scânteie puter¬ 
nică şi în felul acesta combustibilul 
arde în întregime, obţinându-se un 
randament ridicat, respectiv o reduc¬ 
ere cu până la 15% a consumului de 
benzină. 

Există în comerţ diverse tipuri de 
instalaţii de aprindere. Nu vă putem 
recomanda unul în mod special, dar, 
la sugestia dvs., vom publica în 
numerele viitoare o aprindere elec¬ 
tronică realizată de unul dintre colab¬ 
oratorii redacţiei. 


x Dobreanu Emanoil - laşi 
▼ Vă recomandăm să studiaţi 
lucrarea „De la efectul fotoelectric la 
celula solară”, semnată de fizicienii 
Gheorghe Băluţă şi Mircea Negreanu, 
apărută la Editura Albatros. 


100 nF 


150.O. 


TEHNIUM mai-iunie 2000 











POŞTA REDACŢIEI -> 

NEAGU GHEORGHE - 8230 Urziceni, Şoseaua Buzăului nr. 34, 
Jud. Ialomiţa. 

Vă mulţumim pentru aprecierile deosebite la adresa conţinutului revistei. Ne 
bucurăm să aflăm de la cititori că „...aţi reuşit să satisfaceţi toate cerinţele con¬ 
structorilor amatori şi profesionişti". Ne vom strădui ca şi pe viitor să ne aflăm în 
slujba cititorilor noştri. Observaţi că un mic pas v-am făcut chiar din această 
lună, mărind numărul de pagini. 

Vă rugăm să ne precizaţi ce numere din colecţie vă lipsesc şi ne vom strădui 
să vă ajutăm. După cum observaţi, v-am publicat solicitarea la rubrica „Cititorii 
către cititori". 

MARCU FLORIN-CLAUDIU - Buftea, Şoseaua Bucureşti - Târgovişte nr. 
114-116. Bloc PM3, Sc. 2, Ap. 11, SAI. 

Toate propunerile făcute ne sunt de un real folos. Vom ţine seama de ele şi 
veţi constata foarte curând că temele sugerate îşi vor găsi loc în sumarele 
viitoare. Pentru numerele respective, treceţi pe la redacţie când aveţi drum prin 
Capitală şi se va rezolva. 

DUMBRAVĂ VIORICA - Timişoara. Ne bucură să constatăm şi interesul citi¬ 
toarelor pentru revista TEHNIUM. Avem în vedere să diversificăm tematica 
revistei, astfel încât şi amenajările din locuinţe, ca şi modalităţile de întreţinere 
ori recondiţionare a unor obiecte să-şi găsească locul în paginile pe care le apre¬ 
ciaţi. Spre a vă oferi reţetele solicitate pentru prepararea vopselelor pentru fibre 
textile din produse naturale, vă rugăm să ne trimiteţi adresa completă. 

^-CITITORII CĂTRE CITITORI- N 

Pentru a veni în sprijinul celor care solicită diverse scheme, adrese ori piese, 
publicăm şi în numărul de faţă această rubrică, ce se bucură de un mare succes 
in rândul cititorilor. 

Redacţia nu îşi asumă nici o răspundere privind aspectele materiale ale ofer¬ 
telor. Recomandăm cititorilor să stabilească reciproc condiţiile în care se fac ofer¬ 
tele la solicitări 

CIUVĂŢ IONEL -1611 Topleţ, Bloc 519, Jud. Caraş-Severin, solicită schema 
televizorului color WALTHAM. 

BRĂILEANU RĂZVAN - Titu. Str. I. C. Vissarion, Bloc Al. Et. 4, Ap. 20, Jud. 
Dâmboviţa, are disponibile următoarele numere din revista TEHNIUM: 6/71; 
5/72; 1,4,7/73; 2,4, 7, 9/74; 1,2,3,7,8, 9,12/75; 7,8, 9,10/78; 5/81; 8, 9,12/82; 
3, 5, 7, 8,9/85; 3, 9/86; 1,3, 5, 6, 7, 8, 10/87; 1,4, 5, 6, 7, 8,10,11/88; 1,5, 7/89; 

I. 2,4,5,6,10/90; 9.10/96; 1/99. Solicită următoarele numere din revista TEHNI¬ 
UM: 3/77; 5/78; 1/80; 12/86; 2/88; 9,11/92; 1,2,5,6,9.10/93; 4, 7,12/94; 1,2/95; 

II, 12/96; 2, 3, 4, 10, 11, 12/97; 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11/98; 10, 11/99. 

Acelaşi cititor solicită contra cost şi în stare bună tuburile electronice EABC80 

şi EZ81, precum şi schema radioreceptorului SOLO 100. 

NISTOR GEORGE - Olteniţa, Str. Mircea Eliade, Bloc G 80, Sc. B, Ap. 1, 
solicită schema casetofonului deck UNIVERSUM, ca şi schema unui recoptor 
sensibil pe UUS 88-108 cu patru tranzistoare. 

HARNOI IOAN - Şiclâu nr. 348, Jud. Arad. solicită următoarele numere din 
revista TEHNIUM: 1,2/92; 1/94; 4, 5/98. 

BODEA TEODOR - 3579 Şuncuiuş, Str. Izbiudis nr. 201, Jud. Bihor, solicită 
schema televizorului tip Sport marca „HITACHI I.C. tranzistor" (cu selector tip 
Rotactor FIF-UIF). 

NEAGU GHEORGHE - 8230 Urziceni, Şoseaua Buzăului nr. 34, Jud. 
Ialomiţa, solicită schema staţiei AC 2050-01HF fabricată de „Tehnoton". 

ZAHARIA MARIUS - Tâşnad, Aleea Salcâmilor, Bloc 1. Ap. 19, Jud. Satu 
Mare, solicită schema casetofonului TEHNOTON 2770. 

RAEVSCHI BOGDAN - 5478 Moineşti, Str. Zorilor, Bloc 1 B, Ap. 4, Et. 1, Jud. 
Bacău, solicită contra cost următoarele numere din revista TEHNIUM: 5/80; 7/83; 
12/84; 7/86; 2, 3. 4/93; 5/94. 

^-ÎN ATENŢIA COLABORATORILOR _^ 

Revista este deschisă oricărui cititor, singurul criteriu pentru publicare fiind ca¬ 
litatea articolului. 

Colaboratorii sunt rugaţi să ne trimită materialele numai dactilografiate, însoţite 
de indicaţii bibliografice complete (autor, titlu, editură, an etc.) şi ilustraţii cores¬ 
punzătoare (desen în tuş negru sau pe calculator şi, dacă se poate, fotografii de 
ansamblu sau detalii). 

Pentru ca autorii să-şi primească drepturile băneşti integrale, colaborările vor 
fi însoţite de adresă, telefon şi o xerocopie de pe adresa din actul de identitate. 
Manuscrisele nepublicate nu se restituie. 

In conformitate cu art. 205-206 Cod Penal, întreaga răspundere juridică pen¬ 
tru afirmaţiile, soluţiile şi recomandările publicate revine integral autorilor respec- 


TEHNIUM 

International 70 

Revistă pentru constructorii amatori 
Fondată în anul 1970 

Serie nouă, Nr. 331-332 
MAI-IUNIE 2000 

Editor 

Presa Naţională SA 
Piaţa Presei Libere Nr. 1, Bucureşti 

Redactor şef 

Ing. loan VOICU 

Corespondenţi în străinătate 

C. Popescu - S.U.A. 

S. Lozneanu - Israel 
G. Rotman - Germania 
N. Turuţă & V. Rusu - Republica 
Moldova 

G. Bonihady - Ungaria 

Redacţia: Piaţa Presei Libere Nr. 1 
Casa Presei Corp C. etaj 1. 
camera 119, Telefon: 2240067, 
interior: 1444 

Telefon direct: 2221916; 2243822 
Fax: 2224832; 2243631 

Corespondentă 

Revista TEHNIUM 
Piaţa Presei Libere Nr. 1 
Căsuţa Poştala 68, Bucureşti - 33 

Difuzare 

Telefon: 224 00 67/1117 

Abonamente 
la orice oficiu poştal 
(Nr. 4120 din Catalogul Presei 
Române) 

Colaborări cu redacţiile din străinătate 

Amaterske Radio (Cehia), Elektor & Funk 
Amateur (Germania), Horfzonty Technike 
(Polonia). Le Haut Parieur (Franţa). 
Modellst Constructor & Radio (Rusia), 
Radlo-Televizia Electronika (Bulgaria), 
Radlotechnika (Ungaria), Radio Rivlsta 
(Italia), Tehnike Novine (Iugoslavia) 

Grafica Mariana Stejereanu 

DTP Irina Geambaşu; Răzvan Beşleag ă 

Editorul şi redacţia îşi declină orice 
responsabilitate in privinţa opiniilor, reco¬ 
mandărilor şi soluţiilor formulate în revistă, 
aceasta revenind integral autorilor. 

V olumul XXX, Nr. 331-332, ISSN 1224-59 25 

© Toate drepturile rezervate. 
Reproducerea integrală sau parţială 
este cu desăvârşire interzisă în 
absenţa aprobării scrise prealabile 
a editorului. 

Tiparul Romprint SA 


TEHNIUM mai-iunie 2000 






WJmiuKt 

mim 


MOBILIER 


f Lr-ylce astă piesă de mobilier - aşa 
cum se vede în figurile 1 şi 2 (sus) - 
serveşte pentru păstrarea sculelor şi mate¬ 
rialelor într-un spaţiu restrâns, în timp ce 
peretele superior va fi utilizat ca masă de 
lucru. El poate fi placat cu tablă zincatâ 
(sag de aluminiu), gresie ori faianţă. 

In desenul cu detalii se văd cele 11 
tipuri de piese lemnoase (scândură şi pla¬ 
caj), plus şuruburile metalice (6). Uşile din 
placaj, montate pe ramele (8), din şipcâ, 
se vor fixa cu balamale metalice. 

Veţi stabili singuri dimensiunile dulapu¬ 
lui, în funcţie de locul în care îl veţi aşeza. 
Pregătiţi mai întâi toate piesele, apoi 
montaţi-le, orientându-vă şi după detaliile 
din desenul 2 (jos). Mobila terminată poate 
fi acoperită cu vopsea alchidicâ sau dată 
doar cu lac incolor, pentru a păstra 
culoarea naturală a lemnului. 


Reţete de vopsele 
pentru lemn (II) 


Vopsele de ulei 

Vopsea transparentă. In 100 ml 
benzină se introduc treptat şi 
amestecând bine 50 g sicativ naftemc 
şi 500 g ulei de in fiert. Operaţiunea se 
face în aer liber, departe de orice 
flacârâ. Când se aplica vopseaua, se 
fereşte de asemenea de foc, iar între¬ 
rupătoarele electrice nu vor fi folosite 
decât după completa aerisire. Aceste 
recomandări sunt valabile şi pentru 
reţetele de mai jos. 

Culoarea albă mată. Se amestecă 
în stare de pulbere, până la omoge¬ 
nizare: 200 g bioxid de titan, 250 g 
carbonat de calciu (var stins) şi 100 g 
bicarbonat de magneziu. 
Amestecând, se-adaugă treptat 300 g 
ulei de in fiert, după care pasta se 
completează cu 25 ml dipenten şi 150 
ml parchetin sau petrosin. Se omoge¬ 
nizează totul. 


Altă retetă. Se amestecă, uscate, 
următoarele pulberi: 250 g bioxid de 
titan, 80 g litopon, 100 g talc şi 40 g 
praf de mică. Se adaugă treptat şi 
frecând bine o soluţie de 150 ml ulei 
de in fiert dizolvat în 150 ml petrosin. 
In această pastă se dizolvă apoi 150 g 
stearat de aluminiu şi 25 ml dipenten. 
Se omogenizează prin amestecare 
timp de fo minute. Vopseaua aceasta 
(ca şi toate celelalte vopsele de ulei) 
poate fi diluată cu petrosin. 

Culoarea neagră. 500 ml ulei de in 
fiert se. amestecă bine cu 200 ml pet¬ 
rosin. In soluţie se adaugă treptat şi 
amestecând 30 g negru ae fum, apoi 
250 ml petrosin, 30 ml dipenten şi 25 
ml din eterul monobutilic al dietilenali- 
colului. Se amestecă timp de 10 
minute. Atenţie la foc! Vopseaua dă 
un luciu intens suprafeţelor vopsite cu 

63 

Orice altă culoare. Se prepară mai 
întâi o pastă amestecând treptat 250 g 
ulei de in fiert cu 150 g pigment din 
culoarea dorită până când se obţine o 
substanţă omogenă. Se diluează apoi 
cu petrosin. Dacă este necesara o 


cantitate mai mare de vopsea, aceas¬ 
ta se prepară din pasta de mai sus 
1 kg, ulei de in fiert 500 g şi petrosin 
lOCfml. 

Email de ulei. Se freacă până la 
omogenizare 200 g pigment colorat cu 
500 g lac, apoi se diluează cu 100 ml 
petrosin şi se amestecă bine înainte 
de întrebuinţare. 

Lac de zinc strălucitor. Procedaţi 
ca mai sus, folosind 500 g pulbere de 
zinc. 500 g lac de ulei şi 100 ml 
terebentină. 

Lac de aluminiu. In 500 g lac de 
ulei se introduc treptat şi frecând con¬ 
tinuu 100 g pulbere de aluminiu, apoi 
se diluează şi se omogenizează cu 50 
ml terebentină sau petrosin. 

Lac auriu. Se prepară ca mai sus 
din 500 g lac de ulei, lOOg pulbere de 
bronz şibO ml terebentina. 

Lac împotriva ruginii. Se dizolvă 
30 g colofoniu (sacâz) în 75 ml spirt 
tehnic. Se adaugă 5 ml tetraclorură de 
carbion şi se freacă adăugând treptat 
5 g litargâ, până la omogenizare. 
Lacul se aplică pe suprafeţe metalice 
pentru a le feri de ruginire. 


TEHNIUM mai-iunie 2000 



























Ir'riviţi figura şi lucraţi astfel: 

Construiţi un cadru dreptun¬ 
ghiular cu laturile de 2 000 x 1 200 
x 30 mm (sau la alte cote. după 
dorinţă) din scândură bruta. In inte¬ 
riorul cadrului, de-a lungul, fixaţi (cu 
holzşuruburi) două stinghii lem¬ 
noase (pe laturile dreapta-stânga) 
cu profil pătrat, având latura de 30 
mm. Deasupra acestor stinghii 
(chiar sprijinite pe ele) montaţi nişte 
scânduri-suport groase de 25 mm, 
păstrând o distanţă de 120-130 mm 
intre ele. Faceţi îmbinările cadrului 
numai cu şuruburi, iar al scân- 
durilor-suport cu cuie. Astfel veţi 
obţine un cadru rezistent, dar fără 
picioare. 

Scheletul astfel terminat îl veţi 
înveşmânta pe toate laturile exte¬ 
rioare (vizibile) cu stofă de mobilă 
sau piele sintetică (din material 
plastic). Acoperiţi şi toată suprafaţa 
scândurilor-suport cu o ţesătură 
oarecare sau cu pânză de sac. 

Separat, fie cumpăraţi o saltea 
de tip relaxa, pe care o aşezaţi 
direct în interiorul cadrului, fie (mai 
ieftin) lucraţi una, pe măsură, din 
burete plastic gros de 200 mm, 
introdus (mai întâi) într-un dos din 
pânză de sac sau de saltea, apoi 
intr-o faţă estetică din stofă de 
mobilă. Cu aceasta lucrarea este 
încheiata. 

Salteaua poate fi folosită, pe 
rând, când pe o faţă, când pe 
cealaltă, evitându-se uzura pre¬ 
matură a uneia dintre ele. 
Canapeaua poate fi aşezată după 
dorinţă: lângă un perete sau la 
mijlocul unei camere ori chiar în 
grădina, sub un umbrar. 


Sufragerie modulară 


din dreapta (fapt care uşurează 
mult construcţia). Apoi se trasează 
pe materialul lemnos profilul 
fiecărui tip de piesă şi se taie cu un 
ferăstrău bine ascuţit. Aceste 
piese vor fi utilizate ca şabloane 
pentrg a tăia restul bucăţilor iden¬ 
tice. In continuare, piesele vor fi 
vopsite sau tapetate şi asamblate 
cu holzşuruburi şi balamale (la 
uşiţe). Geamurile vor fi montate (şi 
vor aluneca) pe rigle cu profil U 
dublu din lemn sau aluminiu. 

Scaunele şi picioarele mesei 
se lucrează din şipci de lemn 
(brad) cu profilul pătrat, având 
latura de circa 70 mm. Faţa (hia¬ 
tul) mesei şi plăcile de şezut ale 
scaunelor pot fi din scândură 
groasă de 25-30 mm sau placaj de 
8 mm. Peste şezuturi se aplică o 
bucată de burete plastic gros de 
40-100 mm, care se îmbracă în 
stofă de mobilă, fixată cu ţinte de 
tapiţerie bătute la intervale de 50 
mm. Finisarea acestor piese va fi 
făcută - ca şi la dulapuri - prin vop¬ 
sire sau tapetare. 


In figură (pagina 36) observaţi ficiarului. Restul mobilierului 
o sufragerie simplă, pentru două- constă dintr-o masă de formă 
patru persoane, care se compune pătrată şi două-patru scaune cu 
din şase dulapuri cu dimensiuni placa de şezut tapiţatâ. Ele pot fi 
egale (alese de constructor în înlocuite cu scaune pliante, 
funcţie de spaţiu), dar având Formele tuturor pieselor de 

funcţionalitate şi aspect diferit, mobilier sunt simple, cu multe 
Astfel, în partea din dreapta ima- repere identice, ceea ce uşurează 
ginii se află două dulapuri identice construcţia, asamblate fără linii 
cu câte trei rafturi şi geamuri curbe sau feronerie complicată, 
glisante. Un al treilea dulap, Materialul lemnos va fi palul 

asemănător, dar fără geamuri, sau panelul gros de 18-20 mm. 
este lângă el. După dorinţă, între Acesta poate Ti acoperit cu un strat 
acesta şi corpul înalt din dreapta dublu de vopsea alchidică 
poate fi amplasat un mic dulap- (lavabilă) sau tapetat cu imitaţie de 
raft. Spre stânga, în continuare, furnir autocolant. Pereţii din 
este aşezat cel de-al pătrulea spatele dulapurilor sunt din placaj 
cJap : n spatele mesei). în fine, gros de 4 mm sau carton presat, 
mod-j ele 5 şi 6 (din stânga) sunt Lucrarea începe prin stabilirea 
cetate cu trei sertare şi uşi. Toate cotelor dorite pentru fiecare modul 
aceste dulapuri pot fi instalate nu şi alegerea numărului acestora, 
c -ec: oe duşumea, ci pe un podi- căci, de pildă, se poate renunţa la 
: - scândură groasă de 45-50 cele două corpuri scunde (din 
— Dulapurile au o multiplă mijloc), iar modulele corpului înalt 
^atonalitate, după dorinţa bene- din stânga pot fi identice cu cele 


UM mai-iunie 2000 







(Textul în pag. 35) 



PREŢ: 9 800 lei 


ftkljM)